Cuvantul Legionar nr. 107, iunie 2012

Paza vam lăcea acejlia, /uelrele bor Ira, 
ATA Bvangpflelie Apă Luca 77 4Ţ 
Pi 


“mi CUVÂNTUL. 
"> LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
= în duhul NAȚIONAL CREȘTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 

Anul VII, Nr. 107, IUNIE 2012 Apare la SFARŞITUL lunii 2,5 lei 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: | 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc,; tel,: 0212425471 sau 0745074493 | 
g:mail: cuvantul-legionarzelea-codreanu.com; NOUL NOSTRU SITE: _www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: a | 


Carte (eptonară "Fără Căpitan! (IX) 
Creppandenţii Baloane de săpun | 


Sumlualitate Nihilismul (IV) 
Coneuri,  Phgta Pedacliei 


(luati late Ce-aţi pierdut din vedere 
folorepuart Ce fac legionarii în concediu 
OZo/para Z pie 


Ludi Visul american mai face un duş rece 


Editorial: 


Toată lumea cunoaşte | III AT 
zicătoarea  franţuzească ia i) Ș 
pe care o traducem cam | 
aşa: "Prietenii prietenilor | If 
mei sunt prietenii mei." 
Bineînţeles că nu este | 


o mare filosofie, ci oți 
chestiune de logică: 
simplă, dar de |! 
necontestat. te 


Reversul este la fel de 
logic, deşi nu se practică 


suna cam aşa: "Prietenii 
duşmanilor mei sunt) 
duşnanii mei. 

Înţelepciunea atât de ! 
evidentă a poporului | 
român, produs al unei) 

istorii “ zbuciumate, dar Mă 

care nu a reuşit să îlj 
doboare, ar suna cam | 
aşa: "Spune-mi cu cine te 
aduni ca să-ți spun cine 
eşti!” 

Sunt momente sau 
evenimente care iţi 
trezesc cele mai “aprinse” resentimente (în termeni 
nediplomatici: un dezgust, o revoltă şi, în final, ură), 
evenimente care vin să întregească parcă un spaţiu 
rămas alb într-un tablou care îţi bântuie viziunile de 
coşmar. Două lucruri aparent atât de diferite s-au 
asociat în conştiinţa mea, completând zaua lipsă a 
lanţului atrocităților de iniţiativă sau chiar de 
execuţie iudaică: 

- apariţia unei lucrări: 
LEGIONARE 1944-1968", 

- transmiterea unui film documentar despre 


"ISTORIA MIŞCĂRII 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


"tratamentul" pe care nu îl pot numi barbar al 
deţinuţilor - să îi numim generic "arabi", în "lagărul" 
de la Guantanamo. 

Numitorul comun al celor două subiecte în 
perspectivă are două fațete  inseparabile: 
"beneficiarul este mereu acelaşi şi convingerea 
acestui beneficiar că "aruncând pe piaţă” nişte 
justificări, nu demult declarate ca fiind inacceptabile, 
tratate cu spânzurătorile de la Nirnberg, lor le-ar da 
dreptul la orice măsuri. 

Spuneam adineauri că tratamentul “prizonierilor” 
de la Guantanamo nu poate fi 'numit barbar: 
rafinamentul chinurilor la care sunt supuşi deţinuţii 


IUNIE 2012 


DUŞMANI LO Mt, PEEENI COMUNI 


ÎI întrece orice închipuire, 


prelungirea durerilor 
Iprovocate până la 
i pierderea conştiinţei, 
repetarea la infinit a 


iș! "procedeelor" îţi creează 
îi o imagine de coşmar, dar 
"ui şi o revoltă care te poate 
face să urăşti America şi 
îi pe americani. 
4 | Concluzie greşită 
Ni) total; relaţia dintre cei - 
să zicem 100 de "militari" 
- care execută ordinele 
cu o “pasiune” care îi 
i dezumanizează, şi sutele 
| de milioane de trăitori în 
i spaţiul Statelor Unite, 
este relaţia dintre 'o 
picătură într-un ocean”. 
| Îţi este absolut 
| imposibil să crezi că 
sufletul unui om se poate 
| "usca" până Ia poziţia de 
| executant- făcând chiar 
exces de zel - al unor 
ITP “programe” care de fapt 
nu urmăresc nici o finalitate. 

"Ai luat parte la atacul din 11 septembrie?" 
Bineînţeles că după săptămâni sau luni de chinuri, 
eşti dispus să accepţi orice, chiar că "ai omorât pe 
mă-ta şi pe tac-tu”. 

Pentru legionari şi 
cunoscute; pentru noi 
corespondent în "fenomenul Pite. 


urmaşii lor sunt lucruri 
Guantanamo are 
Li 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IUNIE — 


i 


Ce-am pierdut NOI din 
trecută: 
COMEMORAREA INSTRUCTORULUI 
LEGIONAR VIOREL TĂNASE DIN SIBIU 
(24 mai 1908 — 5 mai 2011) 

Pe data de 5 mai s- Ș 
a împlinit UN AN de la 
TRECEREA ÎN £ oa 
VEŞNICIE A „CELUI a ă 
MAI BĂTRÂN | 
LEGIONAR DIN 
LUME; a murit din 
cauza unei 
pneumonii prelungite 
la vârsta de 102 ani. 
Decanul de vârstă al 
legionarilor a fost şi 
ultimul care a plecat 
din această lume. 

Era perfect lucid, 
se deplasa pe[i 


vedere luna 


picioarele proprii, nu 
lua nici un 
medicament, se | 
gospodărea singur, 
urmărea zilnic pă 


emisiunile de ştiri, de za 
sport şi de folclor şi 


citea constant| 3 : 
"Cuvântul Legionar” şi Seen deibacea 
"Tribuna Sporturilor”; 


de Ziua Crucii era nelipsit de la comemorarea 
martirilor temniţelor comuniste de la Aiud, unde a 
fost şi el ănchis. 


Mişcarea Legionară în Sibiu a început cu 
Viorel Tănase care a înființat primul cuib. de aici, 
numit "Avram lancu”, în 1932. A cunoscut 
legionarismul în vremea studenției sale la Şcoala 
Suprioară de Comerţ din Cluj, şi de atunci până la 
sfârşitul vieţii — adică timp de 84 de ani — a fost în 
slujba Legiunii. Fusese coleg de şcoală primară cu 
lon Banea (şeful Ardealului Legionar) şi de facultate 
cu Bănică Dobre (membru al echipei "Moţa — Marin” 
şi martir al Mişcării). A avut permanent funcţia de 
casier al județului Sibiu, venea regulat în 
Bucureşti, la sediul central al Mişcării, având discuţii 
instructive cu Căpitanul, cunoscându-i personal pe 
mulți dintre titanii Mişcării: lonel Moţa, Traian Cotigă, 
Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Radu Gyr 
etc.; L-a cunoscut şi pe Sima, cu ocazia încercării 
nereuşite de "revoluţie de la 3 sept. 1940, dar şi pe 
omul de încredere al acestuia, devenit secretarul 
Mişcării în 1940, Pătraşcu (care era sibian), motiv 
pentru care devenise un antisimist înverşunat. 

A profesat ca economist în Ministerul de Finanțe, 
fiind, în acelaşi timp, şi portarul echipei "Şoimii" din 
Sibiu, apoi arbitru. : 

Absolvent al Şcolii de Cavalerie din Târgovişte 
(cu gradul de maior), în iunie 1941 a plecat pe front, 
luptând pentru eliberarea Basarabiei şi ajungând 
până la Dalnic, un sat extrem de bine fortificat, care 
a fost cucerit cu mari jertfe. După terminarea 
războiului nu s-a bucurat prea mult de linişte: au 
urmat 14 ani de închisoare comunistă, timp în care 
a trecut prin penitenciarele Sibiu, Codlea, Braşov, 
Văcăreşti, Piteşti, AIUD, Jilava, Galaţi, „şi prin 
lagărele de muncă forțată de la Oneşti şi Salcia, 
Bineînţeles că după 1990 şi-a continuat activitatea 
legionară, devenind membru al Senatului 
Legionar reînființat în 2001 de ultimul comandant 
legionar, dr. lonel Zeană, şi distribuitor al cărților 
legionare şi "Cuvântului Legionar" în Sibiu; ultima 
conferință a ţinut-o în 2010, la împlinirea vârstei de 
102 ani, la Casa Armatei. 

De-a lungul timpului toate ziarele Sibiului au 
publicat ample articole despre "omul cu un secol de 
istorie în spate”, "legenda vie Tănase. Şi noi, în 
fiecare an, în luna iunie, am publicat un interviu 
cu CAMARADUL CĂPITANULUI ŞI AL NOSTRU, 

Viorel Tănase, sau un reportaj despre vizita la 
el acasă; ULTIMA PERSONALITATE 


Pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


S/rualtale 


LEGIONARĂ DIN VREMEA CĂPITANULUI este şi 
va fi mereu prezentă în inimile şi paginile noastre! 


kk 


Noul sclavagism 2 

Devine tot mai transparentă ideea generală 
după care se orientează elitele acestei lumi: omul 
este o maşină. Trebuie să producă, să fie rentabil 
şi, pe cât posibil, după "ieşirea din uz" să nu mai 
deranjeze sistemul cu trebuințele lui, adică să 
moară. 

Masa de 
oameni care 
nu sunt încă 
dărâmați, care 
se mai pot 
bucura la 
vârsta a treia 
de răsplata 
pentru o viață 
de muncă, 
reprezintă o 
contrazicere : 
flagrantă a [îi 
acestei filosofii |! 
sinistre. și 
Pensionarilor 
care 
călătoresc 
sănătoşi şi 2 3 
voioşi prin Europa şi prin lume, care atâţia ani au fost 
adevărata emblemă a bunăstării şi civilizației 
"Vestului", li se poartă acum sâmbetele. 

Mai mult decât atât, sistemul devine tot mai 
stânjenit de existența acestei clase de bătrâni liberi 
şi dintr-un, alt motiv, mai perfid: persistenţa relaţiilor 
dintre bunici şi nepoți este un fapt cât se poate de 
indezirabil pentru cei care au făcut deja totul ca să 
destrame familia_şi să transforme noile generaţii. în 
contingente de orfani instituționalizaţi. 

Întâi li s-au răpit copiilor părinții, prin sporirea 
treptată a sarcinilor de muncă, încât aceştia numai 
de îngrijit copiii nu mai au țimp, şi nici chef. În special 
li s-a răpit mama prin doctrina feminismului: în 
aparență emancipare, eliberare a femeii, de fapt 
feminismul înseamnă doi oameni care robotesc într- 
o căsnicie în loc de unul, doi care plătesc impozit şi 
zero care mai văd de treburile casei. De bieţii copii 
ce să mai vorbim... Ei tind să fie marginalizaţi, 
aruncați “de mici în grădinițe cu program 
prelungit, unde să li se poată băga în cap "valorile" 
societății moderne. lar apoi, acasă... "n-am timp de 
tine, sunt obosit, du-te şi uită-te la televizor”. Cei mai 
norocoşi mai au, totuşi, deocamdată şansa de a fi 
îngrijiţi de bunici. Înconjurat măcar de un pic de 
dragoste, hrănit cu experiența şi cu poveştile 
bunicilor, un suflet tot se mai poate forma, tot mai 
capătă un chip omenesc. lar acest lucru nu le 
convine deloc vânzătorilor de sclavi, care au pus 
ochii pe el. "Prin urmare", îşi zic ei, "hai să facem 
ceva cu bunicii ăştia, că, vezi Doamne, ei nu mai 
sunt utili social'. Ce? Păi, să "progreseze” odată 
medicina, să fie omorâți mai repede cu 
medicamente, că prea s-a mărit media de viață. lar 
pentru ăia mai îndărătnici, care nu pricep "de vorbă 
bună", "înapoi în câmpul muncii, tovarăşi, ce staţi ca 
pietroiul pe murături? credeți că de poveşti la gura 
sobei ne mai arde nouă?” 

Toate acestea trebuie să vă fie clare în minte, 
atunci când, bunăoară, citiți despre un bancher 
evreu care spune că vârsta de pensionare trebuie 
ridicată la 70, poate chiar 80 de ani, ca să se 
rezolve “criza”. Prin "bancher evreu" ne referim, de 
data aceasta, la directorul general al AIG, Robert 
Benmosche, în vârstă de 68 de ani. Şi zice acest 
Benmosche: "Vârstele de pensionare vor trebui să 
urce spre 70, 80 de ani. Astfel, pensiile şi serviciile 
medicale se vor încadra în buget. Lumea va munci 
mai mult, ridicând povara de pe tineret. 

Poate că omul n-o fi vrând să iasă la pensie - 
treaba lui - dar ştiţi vorba ceea: "dar cu calul ce-ai 
avut?" Pentru că ies oamenii la pensie înainte de 
70 de ani este criză, sau pentru că nişte bancheri 


„Ne mai trebuie,-să-vă-transformăm şi pe voi în sclavi, 


evrei tind să acapareze aproape tot ce înse 
avere, aur şi bunuri pe fața pământului? “*ămnă 

Lider pe piața asigurărilor din SUA până în 
societatea AIG a fost salvată de la faliment Prințre 
donaţie de 85 de miliarde de dolari de a nir-o 
american. Parol, monşer, 85 de miliarde de 
Adică. prăpădiţii de contribuabili america 
mai prididesc să-şi achite blestematele d 
ipoteci, aruncaţi în stradă şi dârdâind în Corturi 
marginea unor cartiere de case acum nelocuite 
au dat o asemenea pomană nemernicior! E 
bancheri. Miliardele au fost gratis! e 

Ca şi în România, dar la scară însutită, s 
că este cel mai important să reziste Sistem 
bancar. Dar din băncile buclucaşe IL 
volatilizează miliardele cât ai zice "mazel tov” a 
trebuie luate de altundeva şi puse Ia loc, e, 
poată fi din nou furate. De "altundeva, Aţi înțeles: 
tot celor mai amărâţi să li se ipotecheze şi Corturijey 
lar acum bancherii ne explică, sărăcuţii, că trebuie 
să muncim cu toții până la 80 de ani, că altfe| i 
prea mult pe banii statului, ai societăților de asigurări 
şi ai fondurilor de pensii! "Asta e! Dracul v-a pus să 
trăiţi până la 90 de ani?” 

Hai să vă vindem un mic pont: nu trebuie 
ridicată povara de pe "tineret", ci de pe goim! De 
toate vârstele! Înțelegeţi odată: muncim cu toții cât 
să întreținem trei planete, dar rodul muncii ne 
este luat cu japca. Măcar dacă am fi jecmăniţi 
pentru huzurul, oricât de deşănţat, al paraziţilor 
respectivi, dar nu este aşa. Nu există lux care să 
coste miliarde de dolari: aceşti neoameni adună 
totul doar pentru ca să nu avem noi, ca să fim din 
ce în ce mai înrobiți. Să nu ne mai permitem o 
clipă de gândire, de dragoste sau de închinare la 
Dumnezeu: cu o sută de ani înainte prea aveau timp 
cu toții să stea de vorbă, să se adune în cluburi 
"comitete şi comiţii”, vorba lui Caragiale... 

Revenim la acest binevoitor Benmosche care ne 
împărtăşeşte' pe gratis din marea lui înțelepciune.-Ei 
bine, nu putea să nu ne amintească şi de ţara în 
care atâția ca el abia aşteaptă să-şi înfigă cuțitul şi 
furculița: Grecia. Într-o medie statistică, cetățeanul 
grec iese la pensie la 59,6 ani şi moare taman la 
81,3 ani. "Păi cum aşa, fraților, peste 20 de ani de 
trăit pur şi simplu? Una din două: ori munciţi până 
crăpați, ori crăpați când nu mai munciţi. Hai, puneţi 
umărul să rezolvăm odată "criza" asta, că doar atât 


=e dolari 
NI care nu 


e Credite şi 


-a si 


ii 


şi gata - a trecut criza. Voi încovoiaţi-vă până la 
pământ, dacă nu chiar şi mai jos, iar noi, când ne-o 
conveni, o s-o lăsăm să treacă. Fiţi fără grijă: atunci 
când o să avem noi chef, economia mondială 
sclavagistă va funcţiona ca un ceas elveţian - crizele 
vor fi istorie dacă noi, evreii, nu le vom mai provoca. 
Până atunci vă mai oferim câte un "ajutor financiar”, 
din care oricum nimic nu mai ajunge la voi, dar 
dobânzile o să le plătiți de şapte ori câte şapte 
generații de acum înainte!” 

Incheiem cu o ştire amuzantă - să vezi şi să nu 
crezi cine înoată împotriva curentului! 

n Franţa, de nişte decenii bune, se... 
construieşte socialismul. În fine, sub domnia evreu- SĂ 
ungurului şi nici un pic francezului Sarkozy se făcuse 
o scurtă pauză, dar acum elanul revine cu furie. 

Hai să ne înțelegem: nu simpatizăm socialismul, 
nici să ne bateţi pentru asta. 

Dar când vine un Benmosche, fătat de-a dreptul 
de înţelepţi Sionului, care ne spune că vârsta de 
pensionare trebuie să crească, şi mai vine şi un 
Hollande, copil de suflet al lui Marx şi al lui Engels, 
care scade vârsta de pensionare de la 62 de ani la 
60, nu ne mai putem stăpâni râsul. i 

Ce-i drept, guvernul francez nu-şi face, nici e, 
pomana chiar pe gratis. Cheltuielile rezultate cu 
reducerea numărului de cetățeni activi în câmpu 
muncii şi înmulțirea pensiilor de plătit se vor achita 

in "economii în alte părţi". DI. Hollande a promis E 
va impozita sever bancherii şi, în general, averile Ş 
veniturile mari - de, socialism, nu glumă! Dar cele 
mai importante pentru acoperirea găurilor vor fi Su 
siguranţă, "contribuţiile majorate ale angajaţilor i 
angajatorilor”. Noua pleaşcă este numai pentru 
care pot face dovada că au muncit 41 de 
ani, adică de la 19 ani până la 60, fără 


IUNIE 2012 


întrerupere. Deci intelectualii nu vor 

beneficia, că ei n-au avut cum să 

. muncească de la 19 ani, trebuia să se mai 
ducă şi pe la facultate... 

Insă chiar şi în aceste condiţii au început deja să 
se audă voci care cârâie că Franţa n-o să-şi mai 
poată reduce deficitul bugetar. Sau, ca să dăm iarăşi 
glas sperietorii universale, că n-o să mai “iasă din 
criză”, biata de ea! Să nu ne facem iluzii: Franța este 
şi va rămâne "pe mâini bune". 

ki 


Deviaţii sexual vor mai mult decât 
toleranță 


: Dacă Acel "intolerant" care a găsit de cuviință să 
nimicească Sodoma şi Gomora pentru desfrânarea 
în contra firii ce se practicase acolo, şi-ar pune 
mintea şi cu contemporanii noşiri, s-ar isca pe lume 
calamități cum nu s-au mai văzut de la Potop 
incoace. Sunt toate şansele ca putrefacția morală a 
contemporaneității să surclaseze detaşat 
străvechea, cumintea Sodomă. 

Păi credeţi că sodomiţii, ca să se poată sodomiza 
după pofta inimii, cereau de la regele lor dreptul să 
se căsătorească, să înfieze copii sau să defileze pe 
străzile cetăţii despuiați şi împopoțonaţi ca nişte 
sorcove obscene? 

Nu, nicidecum. Viciul se practica la o scară atât 
de extinsă încât legenda spune că mai rămăsese o 
singură familie de oameni normali, dar în limitele de 
discreție acceptate în epocă, fără atâta circ. Nu 
decretase nimeni norme de corectitudine politică prin 
care să fie ocrotită spurcăciunea! De unde ştim? 
Foarte simplu, toate acestea fac parte dintr-o 
strategie pe care nimeni nu a văzut-o aplicată înainte 
de Revoluţia zisă "Franceză”. 

Facem de la început o lămurire, ca să nu aveți 
dificultăți în a urmări firul epic al următoarei 
telenovele _tragicomice: pe parcursul relatării, veţi 
întâlni o abreviere utilizată în ultimul timp de 
instituțiile UE: "persoane LGBT". Aceasta nu 
înseamnă, cum crezusem şi noi până foarte de 
curând, oameni care îşi cumpără numai televizoare 
LG şi fumează exclusiv ţigări BT, ci "lesbiene, gay, 
bisexuali şi transgen”. Ca o explicaţie 
suplimentară, "transgen" sunt acei sau acele... ființe 
umane care şi-au implantat sau amputat anumite 
organe şi se injectează periodic cu hormonii sexului 
lor "adevărat", deşi opus celui din naştere. Nu mai 
menţionăm şi faptul că sunt cobaii perfecţi pentru 
cele mai trăsnite inovaţii ale chirurgiei estetice - un 
veritabil pionierat în slujba “progresului”... 

Expresia "LGBT", folosită în Parlamentul 
European fără ca vreun demnitar să se simtă jenat 
de o asemenea aberaţie, ne oferă o bună măsură a 
cât de mult s-a avansat cu lobotomia şi cu 
implantul limbii de lemn în această epocă 
deplorabilă. 


Uniunea Europeană, recunoscută recent ca una 
din cele mai şubrede însăilări politice din istorie, mai 
găseşte timp, atunci când nu decretează măsuri 
"anticriză" de florile mărului, să le mai dea şi altora 
lecţii de bună purtare. Făcând, s-ar părea, o scurtă 
pauză în activitatea tipic minchhauseniană a tragerii 
de propriile urechi pentru a ieşi din mlaştina 
datoriilor, Parlamentul European s-a apucat să 
tragă de urechi Republica Moldova, Ucraina şi (11) 
Rusia, tot ca să le scoată dintr-o mlaştină, cea a 
intoleranței. Aceste trei țări, enumerate în ordinea 
importanței geopolitice şi, ca atare, în ordinea 
crescătoare a insolenţei manifestate de PE în 
abordarea lor, manifestă anumite reminiscențe... 
"barbare” în abordarea mai sus numitelor 
"persoane LGBT". 

Pentru început, hai să ne referim la ruşi, din 
simplul motiv că, dacă dai cu băţul într-un urs, o 
vulpe şi un iepure sau dacă loveşti numai ursul, 
efectele vor fi oarecum similare. 

Vă gândiţi, pesemne, când facem glume cu 
"reminiscențele barbare”, că la ruşi homosexualii, 
lesbienele, ca şi celelalte creaturi mai recent 
inventate, ar fi traşi pe roată sau arşi pe rug? 

Ei bine, nu este chiar aşa: sec. XXI, chiar dacă a 
întârziat cu o oră din cauza diferenței de fus orar, a 
ajuns şi în Rusia, unde s-a înțepenit bine şi s-a 
oploşit cu toată liota de inovaţii masonice care ne 
distrug şi nouă vieţile. Printre altele, sinistrul card 
unic al cetățeanului rus ne-o va lua, chiar, înainte! În 
orice caz, fiți fără griji că ruşii sunt la zi şi cu 

"toleranța față de persoanele LGBT". Atâta doar 
că Duma de Stat (Sovietul Suprem - cum îi 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


zicea mal deunăzi) analizează o lege împotriva 
propagandei homosexualității, iar în anumite părţi 
ale Rusiei asemenea legi regionale deja sunt în 
vigoare (Rusia, ca şi SUA, este o federație, de aceea 
nu beneficiază de o unitate legislativă deplină). Noi 
găsim că acest lucru este un act de cea mai pură 
esență democratică (iar la ruşi aşa ceva este o 
raritate). Au avut parte, până acum, de destule 
parăzi ale homosexualilor şi altor lighioane *, care au 
fost întâmpinate cu multă ostilitate, ca şi la greci, ca 
şi la noi (în țara noastră, după cum ne-am obişnuit 
deja, respingerea a fost mai firavă). 

* Dacă tot au inventat ei o prescurtare corect- 
politico-limbo-lemnoasă, ne gândim să le-o 
întoarcem, pentru că şi noi putem fi creativi, nu 
numai cozile de topor ale  masoneriei. 
"Homosexuali şi alte lighioane” sună chiar foarte... 
la obiect, ba chiar câştigă prin concizie şi prin 
atitudine (ne este silă să enumerăm toate deviațiile 
acelor bolnavi!). Prin urmare, în locul făcăturii lor, 
contra-propunem abrevierea "persoane HAL”: în 
ultimul hal... 

Revenim: ca să fie mulțumită o minoritate de 
exhibiționişti  devianți,_ au fost  ofensați 
majoritarii, care, desigur, au protestat în număr cu 
mult mai mare decât homosexualii care ieşiseră să-şi 
etaleze toaletele diafane. Deci, ca să nu se mai 
ajungă la un asemenea ultragiu public, Duma de 
Stat pregăteşte o lege care să interzică defilările 
homosexualilor - democrație, drepturile omului, 
tot ce vreți: nota 10. 

La ucrainieni lucrurile stau cam la fel: se 
pregăteşte o lege care să interzică "organizarea de 
reuniuni, defilări, acţiuni, manifestații şi evenimente 
în masă destinate să difuzeze în mod intenţionat 
informaţii pozitive despre homosexualitate”. 

Cât despre românii de peste Prut, Cancelaria de 
Stat a Republicii Moldova a declarat că 
propaganda homosexualității este 
neconstituțională, drept pentru care (numai) în 
unele oraşe şi raioane aceasta nu este permisă. 

Atât. Persoanele HAL îşi pot vedea, pretutindeni, 
de “sublima” lor viață sexuală fără să sufere 
sancțiuni legale, nu-i ia nimeni la şuturi dacă se ţin 
de mână pe stradă (şi, în general, dacă nu 
exagerează cu obscenităţile în public), ba chiar se 
pot da şi în spectacol, însă doar în cluburi private. 
După cum menţionam la începutul articolului, nici 
Dumnezeu nu-i trăsneşte... lar dacă persoanele HAL 
provoacă scârba majorităţii hetero, acest mod de a 
simţi este de asemenea inclus în "drepturile omului”: 
dreptul de a-ţi fi scârbă de ceva. 

Noi aşa credem că este normal - în varianta cea 
mai permisivă a normalităţii (dacă am putea, i-am 
ține chiar mai din scurt pe aceşti HAL şi i-am ruga 
frumos să mai treacă din când în când pe la 
psihiatru). 

Dar la Strasbourg normalitatea pare să se 
vadă cu totul altfel. 

Parlamentul European a votat o rezoluție în 
care căinează "evoluțiile care restrâng libertatea de 
exprimare. şi libertatea de asociere pe baza unor 
concepții eronate asupra homosexualității şi noțiunii 
de transgen". 

Păi, noi nu ne simţim vizaţi. Noi nu pornim de la 
concepții eronate, ba chiar am definit, mai devreme, 
cât se poate riguros noțiunea de transgen 
(schimbare chirurgicală a sexului, operaţii estetice, 
tratament hormonal periodic). Dacă, totuşi, am plasat 
această noțiune într-o lumină defavorabilă, nu-i 
nimic, pentru că dreptul la opinie ne este garantat... 

Dar avem şi noi o întrebare, colea, mai indiscretă: 
ce se înțelege la Strasbourg prin "exprimare"? 

Aici este buba, domnilor! Să umbli despuiat pe 
stradă, făcând absolut tot ce-ţi stă în putere ca să 
îngrețoşezi pe oricine are ghinionul să te vadă - asta 
înseamnă a te exprima? În asta constă aşa-numita 
"cultură gay"? Noi credeam că este vorba de cărți, 
piese muzicale şi alte forme de artă prin care 
respectivii îşi manifestă excentricitatea într-un mod, 
să zicem, legitim. Mijloace de exprimare a căror 
folosire nimeni nu o restrânge în nici un fel.. Nu am 
mai auzit de foarte mult timp de manifestații de 
protest împotriva unui monument sau de interzicerea 
vreunei cărți. Ba am auzit, şi încă foarte recent - 
monumentul holocau$tului din fostul Parc Brezoianu 
din Bucureşti, respectiv Mein Kampf în Germania - 
dar nu ne refeream la asemenea exemple acum, ci 
la manifestări ale "culturii gay”. Nicăieri nu se leagă 
nimeni de această “cultură”, în afară de lumea 
islamică. 


PE face apoi referire la un act ambalat 
frumos dar găunos, pe care l-au semnat, 
printre multe altele, şi cele trei state 
muştruluite. 

Sub eticheta "Convenţia Internaţională 
privind Drepturile Civile şi Politice" se află, mai mult 
sau mai puțin discret plasate, tot felul de sodomizări 
ale bunului simț. Probabil că, printre alte măscări de 
acest soi, respectiva Convenţie statuează şi dreptul 
neîngrădit al individului de se a manifesta oricât de 
"nonconformist" în public, precum şi imposibilitatea 
statului de a mai veghea în vreun fel la 
respectarea bunelor moravuri. 

Haideţi să lăsăm deoparte conţinutul acestui 
document (bineînţeles, de cea mai proastă calitate) 
şi să ne întrebăm: pe cine vizează el cu adevărat?” 

Răspunsul la această întrebare necesită o 
judecată extrem de simplă: 

Poate Parlamentul European să 
asemenea glumiţe Rusiei? 

Ha-ha-ha! 

Dar Ucrainei? 

Aici ne oprim din râs şi judecăm la rece: din punct 
de vedere politic, de cine este mai aproape Ucraina: 
de Rusia sau de UE? 

La ce aspiră Ucraina mai mult, să adere la UE, un 
conglomerat din ce în ce mai instabil şi inconsistent, 
sau să se pună bine cu ruşii, ca aceştia să le vândă 
ieftin gazul metan? Noi am paria pe varianta 
rusească - nici ucrainienilor nu le va păsa de 
rezoluțiile de la Strasbourg. 

Dar cu Moldova cum stau lucrurile? 

Ca să nu fim excesiv de optimişti, nu vom spune 
că Basarabia se întoarce la (sau către) patria-mamă, 
România, ci doar că se apropie de noi, văzuţi ca stat 
de graniță al Uniunii Europene, spre care tinde cu 
adevărat. 

Ceea ce pentru noi se numeşte acum dezastrul 
UE, pentru ei, recent şi încă nu definitiv scăpați din 
ghearele comunismului, încă pare un obiectiv demn 
de urmărit. Moldova nu are nici o perspectivă de a se 
afirma independent, aşa că, dacă fuge de fosta 
URSS, nu poate decât să sară în braţele actualei şi, 
mai ales, viitoarei URSS, adică UE. 

În concluzie, acest act sforăitor emis de PE îi 
vizează exclusiv pe frații noştri din Basarabia. 

Aplicându-li-se anumite presiuni, amenințări sau 
promisiuni de zăhărel, liderii fragilului regim de la 
Chişinău ar putea să ridice restricțiile asupra "liberei 
exprimări" a persoanelor HAL. Apoi poate să 
pornească pe dealuri şi câmpii un neobosit carnaval 
al băieţilor cu fustițe mini şi a domnişoarelor cu bici. 
lar dacă nu se vor găsi destui pe plaiurile Moldovei 
(şi nu credem că se vor găsi), nu va fi nici o 
problemă, că vor fi aduşi de aiurea cu avioanele şi 
trenurile, să facă misionariat. Că aşa este când 
scăpăm de "medievala" interzicere a celui mai 
"frumos” lucru din lume, libertatea de a face reclamă 
deviaţiilor sexuale. 

În încheiere, documentul mai aruncă, pe 
neaşteptate, probabil cu titlul de. morală, încă o 
porție de venin, ai cărei stropi ricoşează de data 
acesta şi în obrazul nostru. ă 

Pentru a se asigura că în interiorul UE 
persoanele HAL o duc cu adevărat ca în rai, PE 
recomandă celor 11 țări din UE unde căsătoriile 
homosexuale nu sunt permise, "să ia în calcul“ 
legalizarea lor! 

Este doar o “inofensivă” recomandare, veți 
spune, dar nu este cazul să dormiţi liniştiţi în privința 
asta. Ar putea, la un moment dat, să se transforme, 
peste noapte, într-o Hotărâre Europeană. 

În cazul unei reacţii de opoziţie, "retrograzilor” li s- 
ar putea aplica procedura  infringement-ului 
(amenda zilnică până la conformare), iar cum noi 
avem un Parlament al României format din cele mai 
maleabile şi oportuniste marionete imaginabile, chiar 
ne-am putea trezi cu o ciurdă de “fetițe” făcând 
coadă la Primărie! 

Nu uitaţi precedentul legii "Big Brother”, adoptate 
luna trecută, deşi aproape nimeni de la noi nu şi-a 
manifestat vreodată deschis simpatia față de ea, iar 
în urmă cu doi ani fusese declarată 
neconstituțională. Nimic nu este imposibil, numai 
pentru că bunul simț vă sugerează acest lucru: 
păzea! 

Data viitoare când se vor organiza proteste 
împotriva unei parade a homosexualilor şi a 
celorlalte lighioane, nu le mai ratați! 


Vedea 


Pag. 3 


4 
impună 


Solon pir tip, 
CE FAC LEGIONARII ÎN C 


A Soarele arzător de iunie pârjoleşte pământul: 
căldură mare”, vorba lui Caragiale; vietăţile caută 
cu disperare un colțişor de umbră, lumea pleacă în 
vacanţă, la munte sau la mare sau măcar la țară 
care pe unde poate, să scape de arşiţă... Şi noi 
plecăm, însă, ca de obicei, într-un concediu 
neobişnuit pentru restul lumii... Plecăm prin țară 
pentru a ajuta pe oricine are nevoie, având însă 
preferință pentru Biserica Strămoşească. Există 
deja nişte mănăstiri răspândite prin țară, a 
căror vedere ne dă o senzație de mulțumire 
sufletească: "Aici am pus şi noi o cărămidă!” 


ONCEDIU 


elita Căpitanului (publicată de Duiliu sfi 
povestea Anei  Maria-Marin, sau 
preotului lon  Dumitrescu-Borşa, sali Morile 
Mardarie Popinciuc, ale lui Ilie Tudor 
observat că legionarilor nu le lipseay CIC a 
5 oioşia, că nu erau nici încruntaţi de du ruj 
până seara, nici nu se hrăneau Cu roua nouă 
nu stăteau cu părul zburlit şi ochi holbaţ; r, ni 
veacuri, imaginându-şi că fără ei ar pieri L 
“| (acesta din urmă e un atribut specifi, unea 
caricaturizat de preotul Palaghiţă). Legiona, Simiş 
cum îl prezintă însuşi Fondatorul Mişcării i, ) 
| luminos, modest, neînfricat (nu-i este teama Sef, 
de Dumnezeu)... decăj 
Revenind la program: a doua parte a 
dincepând cu 9 după amiaza, pornea Zilei, 
DRUMEŢII, să admirăm nemuritoare A „În 
istorice. De la Sarmizegetusa Regia n | 
desprins cu greu camarazii care vroiau pa i-am 
absoarbă prin toți porii priveliştea, discu 
despre enigmele dacice şi privind amănunţit feca 
piatră; de la Castelul Corvinilor, unde încă re 
| străjuieşte umbra lui lancu de Hunedoara, cej Ei 
comandant de oşti din Europa care a reușit ke 


Domnului din ceea ce ai, adică forță de muncă şi înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, Maho 
al II-lea, n-aş mai fi vrut eu să plec, fotografind 


putin timp, e de rău! Aşa se petrec lucrurile într-o u 
ale st AR dese i: Ei a fiecare fronton din toate pi Aula 
și Cor 4 


Aniversarea a 85 de ani de la înfiintarea 
Legiunii ne-a găsit în tabăra de muncă; ni s-a 
părut cea mai potrivită sărbătorire - în "Spiritul 
Căpitanului care, la zece ani de la fondare, îi 
îndemna pe legionari să nu țină adunări fastuoase 
ci să se reculeagă şi să se roage lui Dumnezeu 
pentru bunul mers al Legiunii. 


Am schimbat deci canicula Bucureştiului ; 
+ ştiului cu cea 
din ARDEAL: de data aceasta am poposit în JUD. | 
HUNEDOARA, unde era mare nevoie de un 
ajutor pentru că se lucra la construcția noului corp & 


Am găsit aici o obşte mică de: călugări pate 
"tradiționalişti” — adică nepervertiţi, neecumenişti - cu 5/5 fa Z i 
suflete calde, comunicativi şi sobri în acelaşi timp, 2 
entuziaşti şi înţelepţi, harnici. Ne-am simțit, pur ŞI 
simplu, "acasă". 

"Cum de tot găsiţi voi călugări şi preoți ca pe 
timpuri?” se vor întreba unii, sub influența 
presei de scandal şi a slujitorilor nedemni ai 
altarului (căci sunt şi din aceştia, din păcate). 

Răspunsul a fost dat demult. Cu 2000 de 
ani în urmă: "Caută şi vei afla" şi "Fie ție după 
credința ta! 

PROGRAMUL ni |-arn alcătuit singuri; a fost 
simplu dar încărcat, ca de obicei: 

Prima parte consta, în mod evident, din 
LUCRU - de la 8 până după amiaza la 4, cu 
două pauze de masă; muncă fizică brută, 
aparent grea pentru nişte intelectuali, dar cu 
care noi suntem deja învăţaţi după atâtea 
tabere; toţi au muncit după puteri, dar cu bună 
voie şi spor, ca pentru propria casă. S-a cântat, 
s-a glumit, s-au tratat arsurile solare (cu cremă) 
şi bătăturile (cu indiferenţă), s-au scos aşchiile.. 
intrate în piele: 

Petre Ţuţea spunea că legionarii n-au în 
dicționarul lor cuvântul “glumă”. Era doar o| 
figură de stil, o hiperbolă pentru a sugera îi 
seriozitatea legionarilor, faptul că te poţi baza 
pe ei. Ca multe dintre vorbele sale de duh, 
ideea a prins la mulţi. Cine însă a citit colecția 
de amintiri despre diferitele personalităţi din 


chilii cu doar doi muncitori şi fonduri aproape 
de zero, materialele fiind donate de 
credincioşi. 

Ca întotdeauna, păstrăm doar pentru îşi 
noi amplasamentul exact, pentru a nu le 
crea călugărilor probleme cu autoritățile. 

"a uite, dom-le, dacă eu vreau să 


muncesc gratis, cine ce are cu mine?” se 4 : | e e 
mira, pe bună dreptate, un camarad. i Xe Pe a aa a 
i, daca și i iesi 


"Păi, dacă ai fi şi tu un politician care î& 
donează o sumă oarecare de bani unui cămin 


de handicapați, te-ar lăuda toate ziarele; dacă 
eşti legionar şi vrei să donezi pentru Casa 


Pag. 4 CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2042 


Planseul chiliilor înainte şi după executarea armăturilor 


GENEZA MIŞCĂRII LEGIONARE 
MAREA DIFERENŢĂ ÎNTRE LEGIONARISM 


ŞI FASCISM 


Anul acesta, pe data de 24 iunie pisi 


(naşterea Sf. loan Botezătorul) s-au 
împlinit 85 de ani de la fondarea :: 
Legiunii "Arhanghelul Mihail”. 

Totdeauna am socotit că este de datoria 
noastră să acordăm o mare parte din 
energia şi din căldura sufletului nostru | 
prezentând Mişcarea Legionară  în[ 
adevărata ei lumină. | 

Inainte de a intra în subiect doresc să] 
fac o remarcă: este bine şi normal în) 
această zi să te duci cu o floare şi o| 
lumânare la Tâncăbeşti, dar acest lucru e, e 
oricum, un gest defensiv; este mai de folos |. 
demontarea minciunilor duşmanilor de 
ieri, de azi şi de mâine. 


Un aspect absolut vital pentru 
cunoaşterea şi recunoaşterea poziţiei 
Mişcării Legionare în contextul | 
mişcărilor naţionaliste din perioada 
interbelică, devine absolut accesibil 
percepţiei publice după un studiu care are 
conotaţia "oului lui Columb”. 


Nu vreau să jignesc acea categorie de cititori 
ai publicaţiei noastre pentru care "oul lui 
Columb" este o sintagmă absolut la îndemână, [i 


fiind utilizată destul de curent într-o anumită 
perioadă. 

Lui Columb, socotit la vremea respectivă şi 
chiar mai târziu descoperitorul continentului 
american, încercau să i se micşoreze meritele 
de către diverse personalități care afirmau că şi 
ei ar fi putut traversa Atlanticul în căutarea unui 
nou drum spre “Indii”. Legenda spune că 
acesta, Columb, a chemat pe toţi "contestatarii” 
meritelor sale în jurul unei mese şi le-a dat un 
ou fiert, invitându-i să-l pună să stea în echilibru 
"în picioare”. Bineînţeles că nimeni nu a reuşit, 
la sfârşit Columb a lovit uşor oul de suprafaţa 
mesei, creând o faţetă dreaptă care a păstrat 
oul în poziţie verticală. Deci un lucru la 
îndemâna oricui, dar pe care nu îl sesizezi la 
momentul potrivit. 


După o paranteză atât de mare, revenim la 
un subiect de o importanţă capitală pentru 
noi şi care are ca scop să ofere un răspuns 
unei mase de evrei inculţi sau/şi duşmănoşi 
care au atribuit “calificativul” de ”fascişti” 
tuturor mişcărilor naţionaliste care le 
contestă sau le-au contestat pretenţiile 
aberante apropos de relaţiile interetnice, chiar 
dacă este vorba de “fasciştii japonezi” - 
denumirea este la fel de fără sens - ca să nu zic 
"idioată” - ca şi termenul “antisemit”. 

Întrucât Mişcării Legionare, cu toată minciuna 
şi prostia puse în joc, nu au putut să îi atribuie 
"holocausturi” şi "pogromuri", au trebuit să o 
plaseze alături de regimuri care au apelat mai 
mult sau mai puţin la mijloace condamnabile în 
relaţie cu minoritatea evreiască. 

Există două (cel puţin) DIFERENȚE 
CAPITALE între ”fascism” şi legionarism: 

1. Legionarismul nu-şi are originea în 
mişcarea socialistă; 

2. Legionarismul nu a fost niciodată "la 
putere”, socotind că cele 120 de zile de 
coabitare a  imposturii  simiste cu 
superautoritarul general lon Antonescu nu 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


cu acte în regulă ale mişcării socialiste 
din Italia, respectiv Germania. > 

Paternitatea fascismului şi -naţional- 
| socialismului aparține unor mişcări 
| socialiste, lucru pe care l-am ştiut oricum, 
dar pe care nu ne-am gândit să îl 
| evidenţiem ca total diferit de "naşterea" 
Mişcării Legionare, căreia, dacă ţii 
| neapărat să îi declari "un tată”, nu te poţi 
lreferi eventual decât la "Liga Apărării 
| Naţional Creştine” a lui A. C. Cuza. Chiar şi 
| acest lucru este greşit atribuit, dar, oricum, 
nu are “părinţi” socialişti. 

2. Nazismul şi fascismul au devenit 
| mişcări radicale autonome abia când au 


“| respins internaționalismul militant 
declarativ. 

Aceasta reliefează autonomia Mişcării 

“TI Legionare; în momentul înființării Legiunii 

'lArhanghelul Mihail, la 24 iunie 1927, 


Fondatorii Legiunii (în costume naţionale), păziţi de 
jandarm; de la stânga la dreapta: Corneliu Georgescu, 
Corneliu Zelea-Codreanu, lonel Moţa, Radu Mironovici, 
Ilie Gârneață (în dreptul lui Mironovici); 

Notă: Cel aflat alături de Gârneaţă, Tudose Popescu, grav 
bolnav de TBC, n-a mai apucat să se numere printre Fondatori 


pot fi atribuite Mişcării Legionare; mai mult 
decât atât: să compari cele 120 de zile cu 
jumătatea de secol de catastrofă comunistă, e o 
aberaţie. 


lată dezvăluirea unui "fapt” care a existat 
dintotdeauna, dar care nu a fost relevat 
niciodată: care este geneza 
Legionare? 

Apropos de poziţionarea ei pe eşichierul 
politic, Corneliu  Zelea-Codreanu contesta 
atribuirea unei poziţii de "extremă dreaptă”, 
spunând că Mişcarea este de "extremă cinste”, 
lucru probat atâta cât a avut posibilitatea să se 
manifeste, până la asasinatele şi masacrele 
comandate de  internaţionala iudaică şi 
executate de "călăul" Carol al II-lea. 

"Căpitanul" spunea că Mişcarea este "de 
centru” fiind poziţia echilibrului şi a normalităţii. 


lată că vine acum momentul - cel puţin 
pentru mine şi pentru noi - să primim 
argumentul incontestabil al  UNICITĂȚII 
"genezei" Mişcării, dovedind simplu acest fapt: 
nu i se poate atribui nici un fel de filiaţie 
fascistă sau naţional-socialistă (nazistă). 

1. Atât mişcarea fascistă cât şi cea 
naţional-socialistă au fost la origine facţiuni 


Mişcării - 


nceputurile luptei românilor, luptă concretizată 


25 Imai târziu în "Legiune", au loc mult mai 
pa | 
SI 


devreme, în cadrul Mişcării Studenţeşti din 
1922, când Hitler şi Mussolini încă "bâjbâiau”. 

3. Hitlerismul şi fascismul păstrează din 
doctrina de proveniență o mare doză de ateism, 
în totală contradicţie cu ortodoxismul 


legionar. 


Ca o concluzie, repet: Mişcarea Legionară, 
neputând fi acuzată de nici un fel de 
agresiune în sens fizic împotriva minorităţii 
evreieşti, s-a încercat şi se încearcă crearea 
unui "talmeş-balmeş”, a unui amestec într-o 
"găleată”, fiind prezentată de propaganda 
iudaică ca "lada de gunoi a istoriei”, cu 
formaţiuni de "extremă dreapta” sau, pur şi 
simplu, naţionaliste. 

Acest amalgam speră tovarăşii să semene 
confuzie, să arunce în "ceaţă" percepţia 
generaţiilor prezente şi viitoare asupra unor 
evenimente prezentate cel puţin din punct de 
vedere al Mişcării Legionare, în totală 
contradicţie cu realitatea. 

Utilizarea în continuare a termenilor total 
improprii de “antisemitism” şi "fascişti”, trădează 
un nivel precar de cultură şi pune pe utilizatori, 
evrei sau alţii, într-o poziţie cel puţin jenantă! 


- Mişcarea Legionară a fost şi este unică: 
din punct de vedere al “naşterii” nu poate fi 
legată de nici o formaţie politică anterioară 
de la care să “devieze”. 

- Mişcarea Legionară este unică prin 
mijloacele creştine: 100% prin care îşi 
propune să promoveze în România 
dreptatea pentru români (spre totala 
stupefacţie a "dirijorilor” evrei), exprimată de 
mine rudimentar: "nu dând în cap” evreului, ci 
ajutând pe românul împilat să iasă din situaţia 
neverosimilă în care se afla şi se află. Metodă 
fără reproş! O perfecţiune care trebuia întinată 
şi în final distrusă! 


NWioadir Pelta- Cadeani 


Pag. 5 


DUŞMANI COMUNI, PRIETENI COMUNI Li e din pag. 1) 


apt Luka Laslo) trasează linia de 
V | comportament faţă de legionari: "maj 
| arestăm 10 nevinovaţi decât să 
“| bandit" (bandit = legionar). 

Cât despre is oporto alia) 

eam, cităm pe rabi aacoy 
pa Times, 28.02.1904, pag, ji 
milion de arabi nu valorează cât Unghia un 
la degetul mic a unui evreu”! de 

DI. Gh.  Boldur-Lăţescu, dovedi 
neprieten al Mişcării Legionare, într-un stuc 
statistic publicat cu ai, în MTA în "Ro ne - 

iberă”, preciza "valoarea" dezmăţulyj ; 

Ea Va 1.115.000 de arestări în primă 
ani de regim, soldate cu cca. 5 


Nu contează nici măcar dacă cel chinuit 
"dovedeşte" că pe "11 septembrie” era în 
închisoare de trei luni Şi a mai rămas închis 
încă trei. 

Am văzut în documentarul de care vorbesc 
domnişoare sau doamne frumuşele, finuţe, 
care participă la interogatorii cu dezinvoltură şi 
cu convingere, dacă nu chiar cu plăcere. 
Rămâi uluit, pur şi simplu! 

"11 septembrie” care are autorii deja 
puşi la îndoială, a constituit motivaţia, 
pretextul Statelor Unite de a interveni 
militar în orice conflict care "ameninţa” 
Israelul. 


"la te uită, bre, că bine au mai ticluit-o!” Ca 


bine E 
SI să 
Scăpăm să x 


Care 
Mina 


00.009 
nea Bă *900 de 
victime în sensul morţilor; nu s-au saca 
să vezi ce potriveală: mor câteva mii de vieţile distruse, familiile distruse, dista 
americani, sunt sacrificați pentru cauza 


Ugerea ăi 


Normal, o 
“sfântă” a Sionului; şi zecile de mii de militari? 


Să încep cu exemplele? 
Pearl Harbour şi altele mai mici? 


“| tot ce a însemnat un comportament 
| gândire normală. aie 
Trebuie să subliniez în mod speci 


: acas PeCIalMreja 
dintre măsurile împotriva Mişcării Legionare şi 
Să bagi poporul american într-un război ani din viaţă încercând să îşi justifice preocuparea faţă de această problemă a "ruşilor SĂ 
(pondla) ucigătot ca. să, (a răzbun palo Germanie ice: A tul, să înşele posteritatea, să îşi care, aparent surprinzător, sunt preocupaţi în 3 
care nu mai tolerează dominația iudaică? Comportamentul, Sanz, “explicând” totul într-o njin război de distrugerea Legiunii, Prevăzâng 
Să vorbim de masacrele din lagărele de acopere Crimele 'Şi prostia, “explică Bu 
refugiaţi palestinieni? serie de 'romane”. 


acest lucru la punctul 15 al "Convenţiei Fa 
ion Ți ziţiei adoptate în Armistiţiu”. | 
Să ucizi zeci de mii de oameni de la prunc la DI. Ilarion Țiu, consecvent poziţ E + 


Sa, > Ar a i obse ă „3 
ai = ai șa im Scrieri anterioare, în mod vădit duşmănoase Cu puţină atenţie vom obs "Va două. lucruri; : 
octogenar? Ăştia ce dracu' au mai făcut? Să vorbim e a : i i surse de identa influenţă a unor "consilieri" - mai Simplu, a 
in Răci Mişcării Legionare, foloseşte ca ş evide A i a CEI GURI , 
de masacrele din Fâşia Gaza? informare istorică vistoriile” lui SIMA, care la unor sfătuitori - evrei (în speţă cel puţin Ana Pauker) 
a i 5, inca” ? a Ay nmă ia” n iai istitiu” si ăi Ci 

Dar să revenim la America”: pusesem lpgeuarea logica cea mai simplă nu reprezintă decât "mărturia" „+ redactarea Convenţiei de Armistiţiu” şi mai târziu 
dacă să urăşti Statele Unite; de fapt, trebuie să ne uneia din cele două părți în controversă. „a formei definitive a armistiţiului care dezvăluie ura 
întrebăm: ce mai reprezintă la ora actuală această Domnia — sa încearcă să” echilibreze nemărginită a "ruşilor” împotriva noastră, ca 
ţară? aia : de informaţia pomenind din când în când de Al doilea lucru care va ajunge i târziu la 

Ela teriloritisiimens, Ș populație»: de Sute de existenţa unei Legiuni antisimiste; totuşi nu E cunoştinţa noastră este covârşitoarea ominaţie a 
mlioane: de naivi [carora SAE lOl d inagiAsul Sa Sece ag trimiteri la Constantin Papanace sau la dr. intereselor evreieşti la timpul respectiv, dar şi 
convingă singuri in orice secundă a vieţii lor că Șerban Milcoveanu sau alţii. » ale oricând înainte şi după, în spaţiul sovietic. Se E: 
trăiesc într-o "ţară liberă”; fac atâta caz de acest De asemenea, citarea unor ”rapoarte” ale poate încerca aducerea de contraargumente acesiei 
lucru tocmai pentru a încerca să îşi Poliţiei sau Securităţii, pune la îndoială valoarea afirmaţii: prezenţa la conducerea supremă a Uniunii 
mândria- vai, azi demolată! ş Se ia informaţiei, cunoscând excesul de zel al acestor Sovietice, cu oarecare alternanță, a unor evrei (ca 
i Da rai Se “otără, sedea Acea le eXecutanii: maniastațilgagaderale ae peirnianentăa exemplu Hruşciov, Andropov) sau filo-evrei, şi a unor 
şi finanța evreiască le hotărăsc soarta în fiecare "pericolului legionar”. icem noi, ar fi nemulţumit pe evrei şi 

za ae 3 : : ruşi care, Zic: , 4 NA, 

secundă a vieţii lor. Ea Se ă Totuşi istoria d-lui Ilarion Țiu are meritele interesele lor. Aceste schimbări nu reuşeau niciodată 

Orice deviere de la linia de conduită trasată de sale: evocarea unor documente de uz public să afecteze un sistem de organizare social-politică 
interesele iudaice de acum declarate, este precum apelurile lui Sima la nesupunere, sabotaje în-.- 98. 2rt0 eze- jos pe scara ierarhiilor comuniste pănă . 
sancţionată drastic de nişte legi făcute de "ei", de o spatele frontului care, oricum, era şi un front la primele elemente de conducere care hotărau 
justiţie controlată de "ei", de un corp al avocaţilor românesc, chemarea la o reorganizare şi reactivare ca sani] OFIE Cand". : 
dominat de “ei”, de o Şepon eta dia se a Mişcării, poziţia în care se afla imediat după august 

i i iţia "lor"! Vorba unor 

(apropos de şomaj), la dispoziţia "lor"! 


acopere 


; = : IS, Vă puneţi întrebarea ce a determinat o alianţă să 
: 1944 şi chiar mai târziu, după mai 1945, lipsit de între marile puteri ale perioadei respective, puteri. 
IP Să cală ete sa meiioureuan ae Vele vedică aproape orice informaţie asupra situaţiei reale din aparent în totală contradicţie ideologică, Rusia. 
aiglodaiaL: Pai a. a România, îldescalifică pe Sima. E bolşevică şi Statele Unite? 
Darisă trecer, deila american ia ESI Pa Sa A doua serie de documente valabile şi care sunt 
ne mirăm în prostia noastră că "ce are sula cu 


ăluie._îi NEL) “in O să răspundeţi că duşmanul comun, Germania. i 
de natură să dezvăluie începerea unei "campanii" Aparent asa este. dar mal avea, Col puna 
prefectura? ” Ș „criminale împotriva poporului român, o reprezintă chrijatea ut spatial ul scoreitat A iai 
Păi uite că are; vorba "ne-a pus sula în coaste legile adoptate privind arestarea şi condamnarea. Ti Sta altul 
aice aplic iucluc ai binecunoscut de a atiaraie tuturor .legionarilor-la pedepse între 10 şi 25 de ani , 
ă i i - în situaţia de 
că am fost — sau, mai precis, suntem -i 


n Ce mai omite cu obstinaţie dl. Țiu: ue 

i Jeroată area “zdrobitoare a elementului evreiesc, prin prezență, la 
CIC 0 eu. lent co i) t cca Doug preiei : 7 nivelul conducerii statului, la nivelul conducerii 
purtătorului de sulă, lucruri contrare intereselor şi - prima ar fi referitoare Ia afirmaţia mea "campanii 
convingerilor noastre. Aici, vezi bine, devenim fraţi 


imi î i i an. lăcA partidului comunist şi, de la acest nivel în jos, până 
criminale împotriva PoRgrIA oa sana la secretarii de partid şi preşedinţii de sindicat din 
aleea ae Desi ae incest orice întreprindere, din cultură, din diplomaţie, din 

-_. exagerare, teroarea dezlănțuită se extinde în scurt învățământ, de asia Muti de deja Ra în | 
ILARION ȚIU, asupra căreia vreau să fac aprecieri timp Împotriva Giernpcli a i ar Rai [ia Ia 40 e ELE , 2 maci ş 
în sensul valorii ei ştiinţifice. = A MIŞCĂRII împotriva polo VEIgE 243 as baia din armatei bolşevice, o situaţie similară cu cea oferi 3 

Când vrei "să faci” o istorie ("ISTORI aaa slujitorilor bisericii. creştine, gosp Aare a i doara E aerul înto0 

LEGIONARE 1944-1968"), cel mai importan u mediul rural şi asupra ofiţerimii române. e A ce aril aie eee aSe e 
este sursa informaţiilor; sursele d-lui Țiu a fi =a doua precizare este foarte importantă; cu încurajarea şi cu înzestrarea bandelor. din a | 
Faractniizata,e ourennisie Te coruloa e laleir Ce: măsurile impolriva Mişcării Legionare ES evrei, în iunie 1940 a avut loc un genocid desp - 
Îndoielnice sau chiar mincinoase sunt unele pe care concretizează la 6 zile după 23 august printr-o lege 
noi, ca legipnari, le putem compara cu realitatea 


de suferinţă cu "poporul" american. . 
A apărut în librării ultima lucrare a d-lui 


i i istia Câre nu pomeneşte nici „Istoria” publicată 7 
Bir acăfa le loriarii “erau exe plati sa Sălaganipiația să cade rii orală na Noroc de studiul lui Gh. E > 
provenită din surse directe. aa deţinuţilor politici din 24 august. ş pi Pie ol AN Eu Ar a 
Multe din persoaneiă 'plez Bat si pa GEue DI. Țiu, cu intenţie sau din lipsă de concentrare, 
direct şi hotărâtor la evenimente, le-am cunoscut TE a. 


i âni. victi i răzbunări 
: > 42.000 de ostaşi români, victime ale unei iza ri 
î ă, au fost surse Încearcă să  acrediteze ideea că declanşarea iudaice nemeritate. Până la acea dată Mu a 
personal; 'am lucrati-un timp IMpretiriă, aMGă d jă, . măsurilor împotriva Mişcării Legionare ar avea la îndurat cu stoicism jugul economic şi Ai ai 
îi 00 oiebeztimlez i rile origine apelurile lui Horia Sima la nesupunere şi minorităţii evreieşti din România, în special m 
pe Fe FT) i Horia n 
el Erate ali A dna e aa fost sabotaje, lansate prin "Radio Donau” şi punctul 15 al 
legionar Nelu Rusu (ca un 


apăsător în Basarabia. Bea al EI 
i a decesul Convenției de armistițiu” care prevedeau că "sunişi  — Evreimea s-a dezvoltat ca în sanul ul 4 A 
preşedintele Senatului Legionar, după  decest rămân dizolvate toate organizaţiile de tip fascist”... răzbunarea din „săptămâna roşie” - ue 1240 a 
primului, dr. comandant legionar Ionel Zeană, şi în 11/47! asalleatei dat ăsta aia: sui E a: dl le Siria : 
ip ace 7 (ip Gin ran câprese cite, răzbunarea, cumplita răzbunare iudaică, aceea care opinia publică naţională 2 ATI BUIRE in 100.000 
Dar să revenim la SURSE: g- |: ci dezvăluie adevăratul caracter al evreilor, s-ar. fi numărul imens de militari amintit, cel PA zi 
HORIA SIMA îşi dedică viaţa seriei de acţiuni şi manifestat cu aceeaşi „cruzime. Ideea că de civili au căzut pradă necunoscute pă 
hotărâri care au ca rezultat distrugerea Mişcării represiunea împotriva legionarilor ar fi avut vreo sălbăticii criminale a îngăduițlor conajona „arsă 
Legionare, favorizarea unor măceluri având drept legătură cu legile sau că răzbunarea iat ui ai A i Sa ale carre sri 
E aa El tul avea vreo relaţie de proporționialităța cu propriile la „ eficiența” barbară - într-o sept ământurile 
Corneliu Zelea-Codreanu şi continuând cu a suferințe, este total greşită. După 6 martie 1945, în ca. 190.000 de creştini, a rogi „ce ae 
Major” Legionar şi mai SEPI ul d5 "şedinţa Activului Central al PCR”, Vasile Luca (de strămoşeşti ale Basarabiei! (continuare În 
legionari înşelaţi. Reiau: îşi dedic 


P2:0 CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2042 


Egee a aia NI us a ul 0 IE aaa O 


Aerului 


"VISUL AMERICAN” MAI FACE UN DUŞ RECE 


Acum două luni am reacționat destul de dur la 
spusele unui economist, Cristian Dinulescu, care ne 
servise în presă un echivalent financiar al 
corectitudinii politice: "Rezolvarea crizei a durat atât 
de mult pentru că europenii nu aveau pus la punct 
mecanismul de temperare al inflației, generat de 
tipărirea de monedă, aşa cum îl au americanii. [2] 

Lăsând la o parte chestiunea de-a dreptul 
copilăroasă a "rezolvării crizei”, pe care am tratat-o 
de atâtea ori până acum (cu sictir!) şi în legătură cu 
care nu ne-am schimbat părerea, recunoaştem că 
punctul nostru de vedere vis-a-vis de "mecanismul" 
american a suferit o mică nuanțare. De vreme ce di 
Dinulescu cel mai probabil nu a auzit niciodată de 
publicația noastră, nu s-a pus problema unui drept la 
replică, însă paragraful următor ar putea constitui 
măcar pe sfert, un "mea culpa”. y 

O eroare sau, mai degrabă, o omisiune făcută la 
un moment dat, nu ne obligă să persistăm în 
greşeală - ar fi calea către orbirea totală. 

Aşadar, chestiunea asupra căreia ne-am nuanțat 
între timp, vederile, este cea a "mecanismului de 
temperare a inflaţiei generate de tipărirea de 
monedă" pe care, după afirmaţiile d-lui Dinulescu, |- 
ar avea la dispoziţie Statele Unite. S 

Să prezentăm întâi, în trei cuvinte, cazul tipic al 


unei economii care tipăreşte monedă fără 
acoperire. 
Atunci când o cantitate "x" de monedă 


corespunde totalului de valori materiale disponibile 
într-o țară, apariția din senin a unei cantități 
suplimentare de monedă - "delta x" - va face în 
chip nemijlocit ca suma "x plus delta x" să 
corespundă  totalului mai -sus menţionat, deci 
vechiului "x" îi va corespunde mai puţin decât la 
început. 

Deci, dacă cu un trilion de lei poți cumpăra mai 
puţin, fireşte că şi cu o sută de lei vei putea 
cumpăra, proporțional, mai puţin.” 

Aceasta este inflația, explicată în modul cel 
mai simplu posibil. Ă 


Dacă ne referim la mai noua - şi mult mai 
vicioasa - definiție a banului, drept o măsură a ceea 
ce se poate datora, nu a ce se poate produce, 
cumpăra sau consuma, atunci lucrurile se complică. 

Practic, acest mod denaturat de a vedea banul a 
făcut posibilă aberanta disociere dintre sistemul 
bancar şi aşa-numita economie reală, când, de fapt, 
doar aceasta din urmă avea raţiunea de a exista. 
Însă, în orice caz, explicarea de mai sus a inflației 
rămâne valabilă. Să  tipăreşti monedă 
suplimentară fără a crea şi bunuri (valori reale) 
suplimentare este ca şi cum ai mătura gunoiul 
sub preş. e 

Mai departe: care este particularitatea economiei 
SUA, prin care aceasta dobândeşte puterea 
"magică" de a se sustrage unei atât de simple legi a 
economiei? 

Acest lucru, de altfel extrem de simplu, l-am 
înțeles dintr-o discuţie personală cu un economist, 
după care am simţit nevoia de a corecta omisiunea 
de acum două luni. Şi anume: moneda SUA fiind 
(deocamdată) valuta cu cea mai largă circulație pe 
plan mondial, SUA au la dispoziţie un preş mult mai 
mare sub care să-şi măture gunoiul. Totuşi, nu la 
această diferență, pur cantitativă, ne referim în mod 
special. Ea ar putea, cel mult, să explice de ce 
efectele unei asemenea iresponsabilități nu se văd 
imediat, dar atunci când, în cele din urmă, gunoiul va 
răbufni de sub preşul-covor persan, dezastrul va fi cu 
atât mai zdrobitor. 

Ajungem însă la punctul esenţial: nu avem de-a 
face numai cu mai sus pomenita diferență 
cantitativă, ci şi cu una calitativă, mult mai gravă. 
Sub preşul american se află, într-o măsură mai 
mare sau mai mică, şi economiile celorlalte state 
de pe glob - ale tuturor care fac tranzacții 
folosind dolarul, şi anume exact în măsura în 
care fac acest lucru. 

Atunci când americanii ascund gunoi sub 
preş, aşa cum au făcut şi recent, printr-o nouă şi 

masivă emisiune monetară (că doar este şi la 
ei an electoral, "măreaţa" operă de redresare 
economică a lui Obama trebuie să arate cât 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


mai strălucitor), acest lucru este purtat pe umeri 
nu doar de cei trei sute de milioane de cetățeni 
americani, ci de toți cei şapte miliarde de 
locuitori ai planetei. Este un lucru pe care îl 
înțelegeam, desigur, de multă vreme. 

Am mai scris, acum câteva luni, despre criticile 
deschise şi amenințările... mai puţin deschise, aduse 
de chinezi şi de ruşi americanilor. Aceste țări nu 
făceau pur şi simplu glume pe seama eşecului 
american, şi nici nu se refereau exclusiv la 
eventualitatea unui faliment dezordonat al SUA (am 
preluat această expresie, cu doza ei de umor negru, 
din discuţiile privind chestiunea grecească - un fapt 
de o gravitate neglijabilă prin comparaţie cu 
dezastrul american). Nu, China şi Rusia dădeau glas 
unei suferinţe reale, unui rău acut şi imediat! 

Artificiul prin care americanii se mint pe ei înşişi 
că se pot redresa tipărind, pur şi simplu, bani, are, 
totuşi, o fărâmă de rațiune: faptul că prin aceasta ei 
silesc şi alte ţări să le poarte povara. 

Actualmente, în orice moment când Statele 
Unite răsuflă uşurate, fie şi pentru un scurt răgaz 
de la biciul iudaic, alte țări le trag jugul, adică 
suferă pierderi, înregistrează inflație şi scăderi 
economice. Altfel nu se poate, aritmetica 
interzice! 


lată, aşadar, punctul nostru de vedere "nuanţat" 
în legătură cu cele afirmate de economistul Cristian 
Dinulescu: 

Dacă, în loc să te cheme România, te cheamă 
SUA, şi te apuci să tipăreşti nu lei, ci dolari, ca să 
arunci praf în ochi unui electorat format din cei mai 
ignoranţi oameni de pe fața pământului (da, aşa 
este!), în favoarea ta se pune în mişcare, într- 
adevăr, un "mecanism de temperare a inflaţiei 
generate de tipărirea de monedă”. 

Inflația bine-meritată, în loc să afecteze 
imediat poporul american, împins astfel de foame 
să-şi tragă guvernanţii de urechi şi încerce să 
corecteze situația, se diluează într-un efect 
inflaționist mult mai greu perceptibil, dar 
planetar. 


În orice alt context, poate chiar şi în timpul crizei 
interbelice, cineva ca dl. Dinulescu ar fi avut 
dreptate, în sensul că acest efect ar fi constituit un 
rău neglijabil. Dar acum nu suntem "atunci”, acum 
este acum. În acest moment convulsiile prin care 
trec Statele Unite, încercând să se mai scalde în 
cea mai mare datorie din istoria omenirii (15 
trilioane de dolari la începutul anului, şi în 
continuă creştere) au un efect imposibil de neglijat, 
chiar şi în momentul de faţă. lar pe termen scurt sau 
- fie, treacă de la noi! - mediu, va fi un "după mine, 
potopul" umflat de un milion de ori! 

Modalitatea __cea__mai__ logică _prin__care 
economiile_naționale_s-ar putea feri de _ acest 
efect de_revărsare_a gunoiului american peste 

ranițe__este diminuarea i__apoi__abolirea 
dependenței de dolarul american. 

Din nefericire, un stat mic (cum e România) şi 
aservit interesului american (vorba vine: evreiesc! - 
nici despre această situație nu ne-am schimbat 
părerea), nu poate lua o asemenea măsură 
deoarece ar fi văzută ca un afront față de "frățiorul 
mai mare”. Şi, nu în ultimul rând, pentru că (iertaţi-ne 
cinismul) în țara noastră există baze militare ale SUA 
şi, poate, ale Israelului, frăţiorul mai mare al 
frățiorului nostru mai mare. 


Dar, lăsându-ne deocamdată pe noi şi jalea 
noastră la o parte, iată că statele mari îşi pot permite 
acest afront, ba chiar au început să-l "comită"! De la 
începutul lunii iunie China şi Japonia au renunțat 
la dolar în relaţiile comerciale bilaterale. Acest 
fapt, în sine, echivalează cu a tăia o fâşie din preşul 
american, lăsând gunoiul respectiv la vedere şi 
obligându-i proprietarul să-l adune mai cu sârg sub 
partea rămasă. Pe moment nu suntem în măsură să 
evaluăm cât de importantă este fâşia tăiată; poate 
este doar un ochi deşirat. Însă nu faptul în sine 
contează atât de mult, cât crearea precedentului: 
destrămarea care porneşte de aici nu se va mai 
opri până când nu se va alege praful şi zdreanța 
de preşul american şi de “mecanismul” lui peşte. 

Dar să revenim la China şi Japonia. 

Preşul le stă mai departe pe cap şi gunoiul 
economiei virtual falimentare a SUA continuă să li 
deverseze în curte cu basculanta. 

Tot ce au realizat cu acest act este o fluidizare a 
tranzacţiilor. reciproce, ferite de acum înainte de 
perturbările induse abuziv de prăbuşirea americană. 
Acest efect local nu este lipsit de importanță, cu atât 
mai mult cu cât China este, conform surselor, cel mai 
important partener economic al Japoniei. 

Dar rămâne mai departe problema celorlalte 
relaţii comerciale care se bazează încă pe dolarul 
american - poate că nu pentru multă vreme. Şi, doar 
în cazul Chinei, rămâne şi suma de vreo trei trilioane 
de dolari pe care Statele Unite le-o datorează, a 
căror valoare reală va scădea în cazul unei inflații, 
diferența de valoare urmând să reprezinte un dar 
inopinat făcut de chinezi americanilor (în cazul fericit 
în care li se va înapoia vreodată uriaşa datorie). 

SUA au primit o palmă. Să le fie de bine, chiar 
aveau nevoie de ea, aşa cum vor avea nevoie şi de 
multe altele, ca să se trezească la realitate. Deşi, ne 
întrebăm, mai are vreun rost? Este o vorbă 
înțeleaptă care spune că "niciodată nu e prea târziu” 
- înțelepciune creştină, nu oarecare - dar este greu, 
omeneşte vorbind, să mai vezi vreo posibilitate de 
ieşire dintr-o asemenea fundătură. 

Statul american se aseamănă cu un om îngropat 
de viu care doarme în propriul coşciug: lăsat să 
doarmă, ar putea muri în linişte; trezit, va începe să 
urle cât de tare poate, dar nu are cine să-l audă, în 
schimb îşi va consuma oxigenul mai repede, 
ducându-şi agonia la paroxism. Doamne fereşte! 


lar acum este momentul unei explicaţii neplăcute 
vis a vis de motivele noastre de bucurie sau de 
întristare. 

Statele Unite sunt, peste capul şi posibilitățile 
noastre "de a schimba ceva, aliatul României (sau 
mai degrabă stăpânul ei, deşi ne mai rămâne destulă 
"independență" cât să ne mai slugărnicim şi față de 
alții, lucru pe care țara noastră chiar îl face). 
Catastrofa americană - atât cea actuală, cât mai ales 
cea viitoare - ne va afecta cam tot aşa cum uh 
elefant care se îneacă ar afecta un căţel care înoată, 
încercând să se ţină de el. Căţelul suntem noi, sau 
poate şoricelul, puricele - ce mai contează? 


Prin urmare, dacă în acest articol ați simţit un 


anumit ton "triumfal", să fim bine înțeleşi: el se 
datorează exclusiv detaşării într-un plan cvasi- 
abstract, lucru care ni se întâmplă când abordăm o 
problemă mondială. In acest plan abstract putem 
simți o anumită satisfacție când suntem martorii 
unei juste emancipări de sub tutela americană. 
Dar nu este emanciparea noastră şi, după cum 
recunoşteam mai sus, noi nici nu avem acces la o 
asemenea soluție. Şi mai grav este însă faptul că, 
pe măsură ce alte şi alte puteri se vor desprinde 
de sub tirania dolarului american, prăpădiţii care 
vor rămâne prinşi vor avea de tras tot mai greu. 
Deci, ce să ne mai ascundem după deget: în urma 
noii înțelegeri chinezo-japoneze, nouă ne va fi mai 
rău! 


(Sursa: www.ziare.com, 29.5.2012, "China şi 
Japonia renunță la dolar în relaţiile comerciale 


bilaterale") 
: 7 2 


Pag. 7 


PĂRĂ CĂPITAN 


În luna” lui octombrie 
VASILE CRISTESCU era 
stabilit în Bucureşti. M-am 


întâlnit cu el prima dată în 

prigoană, după evadare, la 

grădina lui Dinu Cristescu, 
tatăl lui Titi Cristescu. Era 
găzduit acolo. Avea o mustață stufoasă, care îl făcea 
de nerecunoscut. Acelaşi om masiv, cu care mă 
împrietenisem încă din 1932, în şedinţele Cuibului 
„Axa'. Era optimist. Mi-a povestit de peripețiile 
evadării din tren, cum a sărit în plină viteză, cum s-a 
izbit la față şi cum, dezmeticit de lovitură, a luat-o 
spre Braşov. Acolo a fost găzduit de un gardian!! Şi 
pe urmă la o nemţoaică. 

Prin contact direct cu el speram să mă înțeleg mai 
bine pentru a fixa conducerea Mişcării în prigoană pe 
o linie mai serioasă. Ca loc de întâlnire —cartier 
general al Comandamentului— ne fixasem chiar 
grădina de la locuința unde era găzduit el. Avea o 
întindere mare, dreptunghiulară, cu patru ieşiri în 
patru străzi deosebite, iar pe de altă parte fiind şi 
florărie, era frecventată de mulţi străini care veneau 
să cumpere flori. La aceasta se mai adăoga faptul că 
bătrânul Cristescu şi fiul său, Titi, aveau reputație în 
cartierul Colentina de vechi liberali, astfel că mult timp 
grădina era scoasă de sub orice suspiciune. 

Ne-am întâlnit regulat. Aici venea din când în 
când, afară de mine, HORIA SIMA şi părintele 
DUMITRESCU-BORŞA care uneori a şi locuit acolo. 

Mai veneau NICOLAE PĂTRAŞCU şi alţi 
camarazi cunoscuţi, când aveau ceva urgent de 
comunicat Comandamentului. Titi Cristescu şi fratele 
său, Sile Cristescu, făceau legăturile necesare. 

Regulat, însoțind pe HORIA SIMA, venea şi 
VICTOR BIRIŞ care mai aducea informaţii din 
cercurile corespondenților de ziare germane şi de la 
Vaier Pop, iar o dată sau de două ori a venit şi 
ALECU CANTACUZINO. 3 

Într-o şedinţă am luat în cercetare întreaga 
situaţie politică. 

Mi s-au părut foarte curioase insistențele lui 
HORIA SIMA în ce priveşte activitatea legionară, 
mai ales că ele se produceau după ce 
CĂPITANUL reînnoise dispoziția că se menține 
linia tactică a evitării oricărei provocări. 

El (HORIA SIMA) susținea că în situaţia în care 
se găseşte CĂPITANUL, nu are posibilități de 
orientare şi deci tactica pe care o recomandă nu 
este cea potrivită; noi trebuie să acționăm fără să 
ținem seamă de ea. 2 a EEE 

„Din informaţiile care se primesc din Ardeal”, 
spunea el, „este acolo un mare curent revoluționar, 
care nu trebuie scăpat şi nici nu trebuie stăvilit de 
Mişcarea Legionară. Dacă Mişcarea Legionară nu 
acționează acum, să dea lovitura de Stat, s-a 
terminat cu ea." 

Aveam impresia că acest om, acum, după 
arestarea lui Alecu Cantacuzino, care îi era un 
concurent în „revoluţie”, se credea monopolizatorul 
acestui sistem. Vasile Cristescu înclina tot în această 
direcţie. Pentru mine a fost o decepție acest fel de a 
vedea, din dorința poate de a nu părea „statici” şi a 
nu fi mai prejos decât Alecu Cantacuzino în materie 
de acţiune. Acest fenomen era general. 

Adesea vedeam între legionari o supralicitare în 
acţiuni îndrăznețe. Acest fapt mă  înfuria şi 
consideram că adevăratul eroism este să priveşti 
realitatea drept în față şi să preconizezi soluții 
potrivite momentului, indiferent dacă ele se arată 
sau nu „eroice”, sau chiar împotriva curentului. 

Punctul meu de vedere a fost cel cunoscut, 


„ adaptat la evoluţia situației până la sfârşitul lui 


octombrie şi începutul lui noiembrie 1938. 

În esenţă se rezumă; 

1) Nu se poate da o lovitură de Stat în condiţiile 
existente, cu aparatul polițienesc pus la punct, cu 
întreaga armată în mâna Regelui, cu atenția 
îndreptată asupra Mişcării şi încă intr-o perioadă 
de linişte. 

2) O lovitură de Stat atrage primejdie de 
moarte pentru neamul românesc. 


Pag. 8 


Carte “prana 


3) Nu putem  nesocoti dispoziția 
CĂPITANULUI, cu atât mai mult cu cât capul lui 
şi a celorlalți fruntaşi legionari este în joc. i 

4) Căpitanul a respins cu hotărâre orice 
propunere de evadare. Deci nu se poate concepe o 
lovitură de Stat conjugată cu o evadare sau răpire a 
lui. Fără adeziunea lui de a ieşi, nu se poate 
concepe o lovitură de Stat. : 

5) Lipsa cadrelor legionare de pe teren, fiind 
arestate sau cunoscute şi lipsa de arme, 
evidenţiau cât de disproporționate sunt posibilitățile 
noastre, față de armata disciplinată şi armamentul de 
care dispune un stat modern. 

6) Prigoana a clătinat mulți legionari, încât 
dacă se lucrează cu echipe numeroase, cum este 
necesar, se ajunge, precis, în mâinile poliției. 

7) Consider foarte exagerate ştirile în legătură 
cu starea prerevoluționară din Ardeal. Poate fi o 
nemulțumire mai accentuată decât în Vechiul Regat, 
dar nu de intensitatea de a izbucni o revoluţie, cu 
atât mai mult cu cât mare parte din această 
nemulțumire este captată de ţărănişti (Maniu), care o 
folosesc după altă tactică şi pentru alte scopuri. 

8) Chiar dacă prin imposibil, în actualele 
împrejurări o asemenea lovitură ar reuşi, totuşi faptul 
că trebuie să primejduim viața CĂPITANULUI, îi 
anulează efectul material. 

Mişcarea Legionară are nevoie de CĂPITAN şi 
de fruntaşii legionari. Ori aşa cum sunt ei păziți, 
sacrificarea lor, în cazul unei aşa zise încercări 
de lovitură de Stat, este sigură. 

9) Evitarea oricărei provocări. O nouă dare la 
fund. În nici un caz contacte frecvente în vederea 
pregătirii revoluției. 

10) Crearea unor echipe sigure, care să stea date 
la fund, dar de care se poate dispune, în cazul când 
adversarul provoacă. „i „an 

11) Obiectiv: trecerea, iernii, anotimpul cel mai 
greu pentru legionari. 

12) Chiar în cazul când cineva s-ar opri la soluția 
loviturii de Stat, el trebuie să lase o perioadă mai 
lungă de dare la fund, încetând orice agitaţie de 
suprafață pentru a deruta atenţia adversarului. Să.se 
aştepte împlinirea unui an de lagăr, la 16 aprilie, când, 
în urma declaraţiilor de onoare pe care le-a încuviințat 
Căpitanul, s-ar putea scoate o mare parte din cadre şi 
după aceea să se fixeze un termen de lovitură. Până 
atunci s-ar putea face pregătiri minuţioase şi intra în 


legătură cu armata care, pentru reuşita unor 


asemenea operaţiuni, trebuie să aibă un rol activ. 

13) Această câştigare de timp s-ar putea asigura 
mai bine dacă am şti să creăm dificultăţi guvernului 
prin diverSiuni mascate, pentru a fi nevoit să-şi 
amâne din hotărârile lui asasine, în eventualitatea că 
ar intenţiona să le aplice în această iarnă. 

Discuţia a fost aprinsă şi agitată. 

Ţinta era câştigarea de timp. Dar nenorocirea 
mai mare era că acest lucru trebuia obținut atât de la 
duşmanii de afară cât şi de la nerăbdarea şi 
nervozitatea camarazilor din înăuntru. 

Perspectiva unei „revoluții în primăvară” era 
amintită în această fază mai mult pentru a da o 
satisfacție mai târzie acestei aspirații care pentru 
HORIA SIMA devenise o obsesie. Omul vroia cu 
orice preț să intre în Istorie cu o revoluție, 
indiferent de rezultatul ei pentru Legiune, pentru 
Căpitan sau pentru Țara Românească. 


Ne-am despărțit fără să ajungem la un punct de 
vedere unitar. Poziţiile au rămas ireductibile. 

Peste două zile am reluat din nou chestiunea. 

HORIA SIMA venise cu noi informații umflate — 
de data aceasta nu știu dacă nu erau chiar 
tendenţioase: dacă noi ne opunem, revoluţia se va 
declara peste capul Comandamentului, format 
din elemente care l-au sfătuit prost pe Căpitan şi 
l-au adus în situația în care se găseşte. „Se pierde 
un nou moment revoluţionar', spunea cu fanatism! 

Vasile Cristescu, considerând juste aceste 
informaţii exagerate, a început să încline din ce în ce 
mai mult spre poziţia lui Horia Sima. Eu însă, aflând 


"FĂRĂ CĂPITAN” - CONST. PAPANACE (IX) 


(continuare din numărul trecuţ) 


întâmplător, prin Şeitan, Ghiţă Dra 
HORIA SIMA îşi reia vechiul plan 
Stat, am început să pun la o îndoi 
veridicitatea lor, 

Nişte informații precise asupra ade 
situații din Ardeal le aduse Ghiţă Dragom 
colonelul Luca de la Oradea. Ele contrazi 
susținute de HORIA SIMA. 

Am văzut că nu mai există sinceritate 


gomir etc., că 
de lovitură de 
ală Şi mai mare 


văratei 
ir de la 
ceau cele 


corectitudine legionară. Sistemul acesta A 
minciună şi mister l-am observat, ca metodă 


proprie, la HORIA SIMA. 
Acum însă folosea ca paravan şi i 

lui VASILE CRISTESCU. (NOTĂ: În oa os 
SIMA minte că ar fi avut ordin de la Comandament 
să provoace atentate — cică pentru "crearea unei 
tensiuni pre-revoluționare”, tot aşa cum fi minţea în 
1938 şi pe legionarii din teren! Adevărul iese însă 
întotdeauna la suprafață...) 

La grădina lui Titi Cristescu ne-am mai întâlnit şi 
i-am făcut imputări lui HORIA SIMA pentru 
acțiunea pe careo întreprinde. 

Vedeam că venea de undeva încurajat, iar 
faptul că-l vedeam mereu întovărăşit de BIRIŞ mi 
s-a părut suspect. 

Vasile Cristescu însă, cunoscându-l- mai de 
curând, continua să creadă din ce în ce mai mult în 
irezistibilul elan revoluționar al maselor ardelene 
care sta gata să se dezlănțuie. Mi s-a părut chiar o 
uşurinţă în entuziasmul cu care asculta şi chiar 
credea aceste lucruri. 

Mă gândeam cum să fac ca să opresc pe 
acest om, pe HORIA SIMA, de la acționism, cum 
să fac să nu-şi ia frâu liber cu jocurile de-a 
revoluția, din care puteau ieşi nenorociri. 

O oprire directă acum era şi mai imposibilă, 
fiindcă legăturile care şi le făcuse cu provincia 
deveniseră mai strânse; o ruptură cu el ar fi luat 
şi ultima frână a acestui om, 'a cărui bună 
credință încă nu o pusesem la îndoială. 

Într-o. zi îmi spune VASILE CRISTESCU că a 
trimis recent CĂPITANUL vorbă şi chiar nişte rânduri 
scrise, în litere majuscule prin care îi comunica să se 
ocupe el de conducere, ajutat de Horia Sima, care 
se poate mişca pe teren fiind mai puţin cunoscut 
în Bucureşti, şi sfătuindu-se cu mine. Din atenţia 
care dădea stării de spirit din Ardeal rezultă precis 
că, în legătură cu aşa-zisa stare prerevoluţionară din 

„Ardeal, Căpitanul a fost informat exagerat. Din cauza 
aceasta era înclinat el la o folosire a acestor stări de 
lucruri. Mi s-a părut ceva suspect, întrucât această 
informare a Căpitanului nu ni se adusese la 
cunoştinţă. Se încerca deci o influențare a 
Căpitanului, pentru a se căpăta consimțământul 
de acţiune în sensul revoluţiei. 

Prin Ghiţă Dragomir şi Nicoleta Nicolescu — ei 
făceau legătura cu R. Sărat printr-un doctor dentist 
care trata pe Căpitan (nu ştiu dacă acest dentist a 
fost de toată încrederea) — s-a primit un bilet care 
exprima exact gândul CĂPITANULUI. Sensul 
celor scrise a fost următorul: Dacă este un curent 
revoluţionar în Ardeal, veţi căuta să-l folosiţi, dar nu 
vă veţi pune în fruntea lui, ci veţi merge la spatele lui 
spre a nu se vedea că este acțiune legionară. 
Chestiunea era deci precisă: CĂPITANUL, în 
intenţia lui iniţială, nu s-a lăsat derutat de datele 
exagerate ce i s-au transmis pentru judecarea 
unei situaţii pe care nu o cunoştea direct. 

Un lucru foarte curios care ne-a mai avertizat a 
fost stirea ce ne-a parvenit de la CĂPITAN, cum 
că tot ce se discută în Comandament se ştie a 
doua zi la poliție. Eram foarte stupefiați! 

După venirea lui Vasile Cristescu la 
Comandament, ne strângeam: Vasile Cristescu, 
eu şi cu HORIA SIMA. 


(continuare în numărul viitor) 
Actiuni de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


DUŞMANI COMUNI, 


Perioada de după 1944 despre care face 
vorbire şi Ilarion Țiu, nu este altceva decât copia la 
indigo în sensul „represiunilor antinaționale şi 
anticreştine a genocidului din Basarabia anilor 1940- 
1944, dar la altă scară; la scară naţională! 

Nu vreau să pară că se pot lua lucrurile cu 
uşurinţă, dar trebuie să remarc faptul că conaţionalii 
noştri în 1940 „şi-au făcut mâna” în Basarabia, 
aplicând cel puţin un deceniu ŞI jumătate metodele 
de distrugere a poporului român în toată România, 
după 1944 . 

D-lui Ilarion Țiu nu i-a trecut o secundă prin 
cap să facă o asociere între cele două ocazii pe 
care le are minoritatea evreiască să-şi dezvăluie 
adevăratele sentimente față de poporul român. 
Domnia sa este om de ştiinţă, nu face politică!. Cu 
scuzele de rigoare: Ce vorbeşti, Frantz? 

„Dă bine” să tot prezinţi pericolul legionar în 
cea mai nenorocită perioadă istorică a acestei țări, 
dar Mişcarea Legionară ce a fost, echipa de dansuri 
a fabricii „Quadrat'”, sau reprezentanța legitimă a 
năzuinţelor poporului român? 

Aminteam  adineauri de  „eficienţă”, de 
„productivitate”, de „îndemânarea” de care au dat 
dovadă bandele de asasini ai „săptămânii roşii”: în 
locul d-lui Ilarion Țiu, aş fi făcut sau aş face un 
„studiu comparativ” care să răspundă la o întrebare 
care se conturează prin compararea eficienţei 
asasinatelor: cum de s-a redus eficiența, ce a 
determinat scăderea potenţialului criminal? De la cel 
puţin 100.000 într-o săptămână, la 500.000, într-un 
deceniu şi jumătate?! Ingrijorător! Să studieze d!. Țiu 
cauzele acestui regres! 

Să revenim totuşi la istoria d-lui Ilarion Țiu; 
domnia sa mai face o greşeală — sau, dacă vreţi, mai 
prezintă eronat lucruri de mare importanţă pentru o 
istorie corectă a Mişcării Legionare. 

NICOLAE PĂTRAŞCU, reprezentând 
conducerea SIMISTĂ a Mişcării Legionare, dă o 
circulară în 6 august 1945, adică la aproape un an 
de la “armistițiu” şi la câteva luni de la încetarea 
războiului (9 mai 1945) în care îndeamnă legionarii 
la supunere civică, la colaborare cu regimul 
comunist, vezi Doamne pentru refacerea ţării. 
se întoarcă la casele lor de pe unde erau ascunși, 
cei mai mulţi, crezând într-o întelegere cu 
autorităţile, au făcut-o. Au fost luaţi "ca din oală” şi 
băgaţi în puşcării. 

Nu ştiu dacă este valabilă presupunerea că face 
acest lucru din proprie. iniţiativă, neavând o linie 
precisă trasată de Horia Sima. 

Ştim însă precis că Horia Sima a visat la un 
moment dat că ar putea "oferi" Mişcarea Legionară 
noilor stăpâni ai ţării, în schimbul participării 
personale la guvernare. 

Ştim precis că rolul de reconciliator al Mişcării 
Legionare cu regimul comunist a revenit lui Nicolae 
Pătraşcu; această intenţie a lui Horia Sima 
corespunde întru totul oportunismului care l-a 


Se zvârcoleau în gropniţi voievozii, 
Gemeau vlădicii-n cripte, şi panduri; 
Ciolanele moțeşti trosneau sub bozii, 
Zarea murea, vântul cobea, oftau păduri; 


Prindeau din temelie să se mişte 
Parânguri şi Rarăuri de granit. 
Bejenii lungi şi bice de restrişte 
Izbeau din nou în neamul oropsit 


Şi mi-am lipit urechea de morminte 
Şi-am auzit cum ouie şi plâng, 

Şi-am ascultat în băltăreț fierbinte 

Ce greu oftează codrii când se frâng; 


Şi-am izbucnit atunci ca o vâltoare 
Învârtejit din cremene de fier... 

În coaste am o pajură de soare 

Pe umeri vifor duc, pe frunte cer. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


PRIETENI COMUNI (continuare din pag 6, 


caracterizat, apropos de relaţia cu marele călău al 
Mişcării Legionare, Carol al II-lea. Disponibilitatea 
de a sacrifica legionari în scopul intereselor 
personale, al ideii că el ar reprezenta o soluţie a 
României în orice împrejurări, dezertarea în orice 
împrejurare de la legile, scopurile şi idealurile 
Mişcării Legionare, a fost linia de conduită 
permanentă a lui HORIA SIMA. 

Ca o paranteză, revenind în actualitate, declar că 
trebuie să fii 100% imbecil pentru a omite toate 
aceste lucruri. 

Repet pentru cei avuţi în vedere: imbecili! 

Ideea că am putea face o reconciliere cu 
aceştia este contrară intereselor Mişcării 
Legionare de ieri, de astăzi şi de mâine. 

Cei care nu înţeleg care este realitatea sunt 
“invitaţi” să se documenteze şi abia în cunoştinţă de 
cauză să apeleze la enunţarea principiului "unire, 
unire şi iar unire”... 

Revenind la istoria d-lui Ilarion Țiu: domnia sa 
mai omite să prezinte una dintre activităţile 
catastrofale ale emisarului d-lui Sima. 

Acesta este cazat într-o vilă luxoasă din cartierul 
"Domenii" şi i se cere "să facă” nişte liste complete 
cu legionarii existenţi în ţară. Pentru ca, vezi 
Doamne, să fie protejaţi de autorităţi, să fie exceptaţi 
de la campania anti-legionară!! Deţinem informaţia, 
printre alte surse, de la Aurel Moraru, student 
legionar la Agronomie în acele timpuri, invitat de 
Pătraşcu să vină cu listele legionarilor din 
Agronomie. Acesta refuză "ordinul", neînţelegând că 
este necesar să îşi deconspire camarazii. Intuiţie 
perfectă: listele cu 10.000 de legionari ajung la 
"Securitate", furnizând informaţii care facilitează 
acţiunea de distrugere a Mişcării Legionare. 

Aş mai face odată o precizare: a fost, este şi va 
fi_în_ defavoarea Mişcării Legionare prezentarea 
ca un tot, înglobând simismul, amestecându-l cu 
linia pură _a_ Mişcării, _fiind_singura_sansă_a 
dusmanilor noştri de a _ne_atribui_ gesturile 
criminale_ale_simiştilor. Cine nu înţelege acest 
lucru este caracterizat de mine printr-un cuvânt 
anterior. 

„Comentam la „începutul articolului valoarea 
afirmației "duşmanul prietenului meu este duşmanul 
meu'! 

Foarte mulţi, mai mult sau mai puţin naivi, trăitori 
în timpul regimului comunist, se lasă înşelaţi de 
aparenţe, de o propagandă bine ticluită care 
încearcă să convingă că măcelul postbelic 
împotriva poporului român, cu urmările pe care le- 
am prezentat de nenumărate ori, ar fi ”opera” 
comunismului implementat, pus în practică într- 
un anumit fel de către români. Atenţie: mulţi 
călăi nici nu erau la 23 august 1944 cetăţeni 
români!! Interesele actuale ale iudaismului în relaţia 
cu România sunt mai uşor de promovat trăgând o 


linie de separație "indiscutabilă” între ororile 
%kăk 
LEGIONARUL 


Mă-nchin spre Felioare şi Rovine, 
Mă plec pe oseminte de români, 
Țărâna cnejilor o port cu mine 

Şi beau trecutul Țării din fântâni... 


Când brațu-mi cade aprig ca o spadă 
Pedepsitor de mişelie şi trădări, 
Senin rămân, cu fruntea pe balade, 
Şi pe obraz aprind lumini şi zări. 

Biserici noi, cu creştetul ca luna 

Din mâna mea răsar ca nişte crini; 

Cu târnăcopul meu despic furtuna 

Şi cu mistria mea zidesc Destin. 


FAR 


comunismului şi promotorii ei. Mai mult 

decât atât: interesele nedeclarate ale 
tovarăşului Băsescu îl determină să numească un 
evreu la conducerea unei comisii care să "fabrice" un 
raport de condamnare a comunismului. Evident nu 
se pomeneşte nimic de adevărații făptaşi ai 
genocidului antiromân! 

Ce a fost spaţiul nostru naţional timp de 45 de 
ani, dar cu precădere în primii 20 ? 

Un lagăr! - termen utilizat alături de cuvântul 
"comunist de un mapamond întreg: "lagărul 
comunist”. Un ”Guantanamo” la dimensiuni 
uriaşe, în care spaţiul românesc reprezintă scena 
tuturor exceselor de putere, incomparabil cu celelalte 
ţări “socialiste” în sensul represiunii iudaice. 

Într-un interviu pe care l-am acordat unei 
publicaţii în luna mai, interviu care "a consumat” 90 
de minute condensate într-o treime de pagină, am 
spus multe; din acele multe s-a reţinut ca fiind 
definitorie poziţia Mişcării "în relaţie” cu "manevrele 
iudaice de luare în stăpânire a României” (citat din 
subsemnatul). ș 

Nimeni, dar absolut nimeni, nu acceptă să 
declare realitatea “relaţiilor” dintre interesele evreieşti 
în România şi interesele româneşti în România. 


Atenţie! interesele româneşti în România sunt 
declarate __ antisemitism ___de___către forurile 


evreiesti!! 

Ce mi se pare uluitor aici? Două lucruri: 

- mai întâi că domniile lor recunosc prin 
aceasta poziţia  antagonică - eufemistic 
caracterizată - între interesele românilor şi cele 
ale ”forurilor” iudaice! Să ne amuzăm puţin 
utilizând o mică expresie evreiască: "tu zici”! Poziţia 
oricui apără interesele româneşti o declaraţi chiar 
dvs. "antisemitism"! Vorba tovarăşului Petre Roman: 
"V-aţi demascat, v-aţi demascat!” 

- în al doilea rând, vi se pare inadmisibilă, din 
motive pe care s-ar putea să le luăm în consideraţie 
când le veţi face publice, orice idee, orice acţiune, 
orice luare de atitudine care vă poate leza 
interesele. 

DI. Ilarion Țiu, ca şi alţii, preia modelul 
Tismeneţchi care, pentru linia "corect politică” a 
orei actuale, nu suflă un cuvânt despre dezmăţul 
criminal al conducerii evreieşti a Partidului Comunist 
în primul deceniu şi jumătate după 23 august 1944. 
Oribil! Cameleonism ascuns sub mantia "rezultatelor 
unor cercetări istorice”! 

"Prietenul duşmanilor mei este duşmanul 
meu”! Şi când zic "duşmanul meu” mă gândesc 
la multe milioane de români pe care di. Ţiu - şi nu 
numai - îi "livrează la pachet” intereselor iudaice, 
în schimbul insignifiantei domniei sale poziţii 
sociale şi economice, în schimbul unei iluzorii 
importanţe personale. 


Radu Gyr 


Zâmbind, primesc şi temniță şi roată, 
Mucenicia o aştept şi-o cer: 
In temniță lisus mi se arată 
Şi-mi oblojeşte rănile cu cer. 
lar sângele de-mi picură pe Țară 
Din fiecare strop creşte-un altar. 
Lerui Ler, Ler, din jertfă legionară, 
Inalță, Doamne, o țară ca un har! 


Pag. 9 


Circulă pe internet o 
listă cu evreii care au 
luat premii Nobel de-a 


it lungul anilor. 
$ i] Impresionantă listă. Mai 
îi ales că, după ştiinţa mea, 
Pe ae: ja. mea 
“ nici nu este completă. 
Cred că “se mai pot 
adăuga câteva nume de 

evrei  - nobeleaţi... 
Comentariul care 


însoţeşte această listă 
este ironic, sarcastic mai 
bine spus, la adresa 
arabilor care, se zice, nu înţeleg cât de importantă 
este educaţia. Drept care arabii sunt puțini sau chiar 
inexistenți pe lista lui Nobel. Ceva cam de genul 
ăsta... 

i Adevărul este că evreii, cu oricine ar fi comparaţi 
dintre popoarele lumii, sunt pe departe poporul cel 
mai titrat cu premii Nobel. Dacă raportăm și la 
numărul zice-se mic, cca. 20 de milioane de evrei, 
proporția devine copleşitoare. Un tânăr, evreu cred, 
care-mi mai scrie din când în când, mi-a trimis şi el 
lista amintită — o primeam astfel a enşpea oară! - şi 
mi-a cerut s-o comentez! l-am răspuns, ca la 
televizor, NO COMMENT. Ce să comentezi când 
proporțiile sunt atât de... disproporţionate?! 

A revenit şi aproape că m-a somat, „n-aveţi curaj 
să comentaţi”! Curaj?... Aşa că n-am avut încotro şi 
i-am răspuns în câteva rânduri, cam următoarele: 

„Domnule X, este impresionant numărul de evrei 
laureați cu premiul Nobel! Mai ales pentru unul ca 
mine care nu mă pricep nici la fizică, nici la chimie, 
nici la medicină sau la economie. 

Mă pricep însă binişor la literatură. şi dacă, 
obligat de insistențele dumitale, mă uit atent la 
lista de scriitori evrei premianţi Nobel, descopăr 
cu uimire că eu nu-le-aş fi dat nici măcar premiul 
Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă 
România... Nu glumesc. Începând cu Elias Canetti, 
care a luat premiul Nobel la concurență cu Gabriel 
Garcia Marquez, pe care l-a surclasat, desigur... Mai 
rosteşte cineva numele acestui Canetti azi?! 
Recomandă-mi şi mie o carte a acestui Elias pe care 
s-o citesc şi eu cu minimă încântare!... Hai, nu o 
carte întreagă, dar un capitol se poate?! O pagină 
măcar... 

Nu i-am citit pe toți scriitorii evrei aflați în această 
jenantă colegialitate cu Canetti, ci doar pe cei mai 
mulți. şi te asigur că-ţi pot face o listă cu 20 de 
scriitori români în viață care ar merita mai multe 
onoruri literare decât nemuritorii evrei de pe lista 
Nobel. lar dacă e să-i iau în considerație şi pe 
scriitorii care nu mai sunt în viață, îţi fac o listă de 50- 


Şahul, joc al inteligenţei? 

Tânărul din Israel care m-a somat să 
comentez lista evreilor nobeleaţi mi-a mai trimis 
o listă! Îmi pare rău că nu o pot adăuga la Lista 
Naţională... 

Nu este o listă cu premiile Oscar, cum mă 
aşteptam, ci lista cu cei mai inteligenţi oameni de pe 
planetă, iar printre ei, din nou, nici un român!... Ci, 
din nou, puzderie de evrei, populaţie net majoritară 
pe lista campionilor mondiali la şah! Căci despre 
ei este vorba! Şahul fiind, aşa cum ştie toată lumea 
şi aşa cum apăsat îmi aminteşte şi junele meu 
corespondent, jocul inteligenţei, al oamenilor bine 
mobilaţi sub freză! Propriu zis, nişte super-(oa)meni! 

Evident, campionatul mondial de şah este un 
criteriu de maximă obiectivitate, nu se poate câştiga 
din întâmplare sau pe nedrept mult râvnitul titlu! Nu 
poţi să ajungi campion mondial la şah aşa cum a 
ajuns Canetti sau Wiesel la premiul Nobel! În şah nu 

există impostură! Exclus!... Titlul de campion 
mondial la şah e lucru serios, nu se compară 
cu premiul Nobel... 


„Pag. 10 


Coreene ZA 


BALOANE DE SĂPUN 


EVREII ŞI PREMIILE NOBEL 


60 de nume de scriitori români!. Mai buni decât 
Canetti & comp., inclusiv Saul Bellow, în fața 
căruia un Mircea Eliade nu a avut nici o şansă la 
premiul Nobel... 

Mă mai pricep şi la pace şi război... Adică la 
politică. Unde figurează, ca premianți Nobel 
pentru pace, alde Elie Wiesel sau Menachen 
Begin, adică un escroc notoriu şi un terorist, 
criminal cu zeci de vieți pe conştiinţă... 

Dacă evreii serioşi au ajuns să se laude cu 
asemenea rebuturi umane, este trist. Chiar mai trist 
decât premiile Nobel care li s-au conferit scriitorilor 
evrei...” 

Stimate domn, dacă şi celelalte premii Nobel, 
din fizică sau chimie, medicină sau economie, 
sunt la fel de meritate ca premiile obținute de 
evrei pentru literatură şi pace, atunci mă mir cum 
de nu este chiar mai lungă lista pe care mi-ai 
trimis-o!” 

„„„Acum îmi pare rău de comentariul de mai sus. 
De pe urma lui am pierdut un corespondent simpatic, 
plăcut şi, mai ales, util! Fără dumnealui nu scriam 
rândurile de mai sus! El mi le-a comandat! Păcat că 
nu-mi mai scrie să-mi mai ceară şi alte comentarii... 
Mai sunt atâtea liste doar! Atâtea Oscaruri, 
bunăoară! 


Post scriptum: 

Citindu-i pe scriitorii evrei nobeleaţi, ca şi pe 
alți . scriitori evrei din Occident, mai recent pe 
Philip Roth, sau pe scenariştii de la Hollywood ai 
unor filme cu subiecte evreieşti, gen "Lista lui 
Schindler”, m-am pomenit că fac o constatare, să 
nu-i zic chiar descoperire; realismul socialist, ca 
metodă (sic!) de creaţie literar-artistică 
experimentată în țările comuniste cu un 
răsunător in-succes în anii de după război, 
trebuie să fi fost o invenție evreiască. 
Eminamente- evreiască! Pur “evreiască! Căci, iată, 
„creatorii” mai sus pomeniți nu sunt capabili nici 
până azi să depăşească tezismul, simplismul şi 
artificialitatea acelei vestite  anti-literaturi. 
Continuă să funcţioneze realismul socialist ca 
metodă la scriitorii evrei de peste Ocean, aşadar. 

Să fie o chestiune de mental etnic? De „genă'? 
Nu cred! Mai degrabă se pare că asta este soarta 
scrisului la comanda nu ştiu cui, indiferent a cui, dar 
comandă! Sarcină trasată! Obiective precise, fixate 
pentru „inginerii sufletelor” evreieşti. Vai de sufletele 
lor cu aşa inginerie literară!... Cum de-i mai 
suportă cititorii evrei de pe ambele țărmuri ale 


NOTĂ: Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a 
instituit un premiu care să răsplătească descoperirile 


în domeniul. ştiinţei, dar şi eforturile depuse de 
diverse personalități pentru menţinerea păcii. 
Din păcate, Comitetul Pac 
de decernare a A 5 
premiului a luat de A 
multe ori decizii 
contestate, 
acordând ; 
distincţiile pe 
rațiuni de | 
„corectitudine 
politică” E 
personaje care cu 
siguranță n-ar fi trebuit Să 
să-l primească, au d ” 
beneficiat de acesta, în timp ce personalități care l-ar 
fi meritat cu prisosință, au fost private de el. De 
exemplu, în 1994, premiul a fost acordat unor 
oameni care ar fi trebuit să se afle după gratii, pentru 
crime de război şi crime împotriva umanităţii: Yasser 
Arafat, Yitzhak Rabin şi Shimon Peres. Ironizand 
aceasta decizie jenanta, nu putini au fost aceia care 
au propus acordarea premiului Nobel pentru Pace si 
unor organizaţii precum ETA, IRA, Cartelul de la 


Medellin şi Al Quaeda. 


Post scriptum secund: 

Am ezitat să dau drumul acestui text. În general, 
nu e bine să răspunzi la provocări. Dar am văzut pe 
TVR Cultural ultima parte a întâlnirii de la Ateneu, a 
lui Amos Oz, scriitor evreu de mare succes, şi cititorii 
săi din România. Moderator, eternul Gabriel 
Liiceanu. Mai penibil ca oricând. A respectat însă 
regulile compoziţiei clasice şi a culminat la ultima 
întrebare, de un servilism şi o slugărnicie față de tot 
ce este evreiesc, la care nu pot să nu reacționez, 
măcar din respect pentru publicul din sală, aşa că 
slobozesc şi eu părerea mea despre scriitorii de 
mâna-treia- dintr-o "țară de primul-rang' (ca să-l citez 
pe nerod!): 

Măi, Liicene, majoritatea scriitorilor evrei de pe 
lista Nobel nu trăiesc în Israel! Nu de țară este 
vorba, ci de altceva! 

lar dacă compari România cu Israel, hai s-o 
facem ca lumea şi, dacă se poate, împreună, cu 
public de faţă, cel mai potrivit loc fiind la TV Cultural, 
unde ai afirmat acest lucru, cu subînțeles, că suntem 
o ţară de rangul 3, iar Israelul de rangul 1. Nu putea 
sau nu era nimeni să te pună la punct. Dacă te ţine 
cureaua, vino măcar pe internet să lămurim lucrurile, 
individ de rang enşpe ce eşti! Nu am nimic împotrivă 
să ne întâlnim şi la Ateneu. Unde vrea muşchii 
matale! Chiar şi în Cişmigiu, la şahişti... 


ŞAHUL MONDIAL ŞI EVREII 


Recunosc, m-a cam pus în încurcătură junele 
haluțim cu lista sal... 

Notă: Hhaluţii sau halufimii au fost tineri evrei 
organizaţi şi instruiți  paramilitar în perioada 
interbelică, pentru auto-apărarea comunităţilor de 
evrei care se simțeau tot mai amenințate de ceilalţi, 
de goim. Au existat şi în România. 

Dar existenţa acestor detaşamente de haluțimi 
face contrast puternic cu lipsa de reacţie a evreilor 
faţă de ...holocaust! Tinerii evrei de azi le pun 
bătrânilor supraviețuitori ai holocaustului această 
întrebare; de ce cronica acelor ani cumpliţi nu 
înregistrează nici un gest de revoltă, în legitimă 
apărare, a evreilor duşi la gazare ca viţeii la abator?! 
Din şase milioane de victime ale lagărelor de 
exterminare, cum de nu s-a găsit nimeni, nici un 
evreu, să se opună acestui masacru?! Aceasta este 
unicitatea holocaustului? Cum se explică această 
pasivitate fără precedent în istorie, de vreme ce 
au existat aceste detașamente de  haluţimi, 
constituite şi pregătite din timp tocmai pentru a 
interveni, pentru a reacţiona?! 


Din surse sigure, israeliene, ştiu că la aceste 
întrebări nu s-a putut da un răspuns care să nu intre 
în contradicţie cu teza holocaustului!... 


Ce să-i răspund?!... Căci, după regula jocului în 
care am intrat, trebuie cu orice chip să-l contrazic! 
Chiar cu riscul de a forţa raţionamentele! Dar nu şi 
faptele! lar primul fapt este evident: majoritatea 
campionilor mondiali la şah sunt evrei! Sau măcar au 
fost, dacă mă gândesc la cel mai mare dintre ei, 
Bobby Fischer, care, e drept, şi-a negat şi repudiat 
evreitatea, iar evreii înşişi l-au renegat şi ei, l-au 
alungat din ...chibuţ! Scor 1-1... 

Oricum, evreii tot mulţi rămân, majoritari pe lista 


campionilor mondiali la şah! Chiar şi fără Bobby 
răzvrătitul! 


O poveste făcea furori în Constanţa 

Sahul fiind un sport, s-au gândit doi profesori de 
sport, neuitatul meu vecin, coleg şi prieten Gigel 
Tesici şi Vasile Gârbă (încă în viaţă), doi minunaţi 
profesori de educaţie fizică, să facă o echipă 
nu numai de tumbe, ci şi una de şah. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


Cu droaia de copii de pe capul lor, orice 
idee merita încercată, doar-doar l-o mai 
otoli pe împieliţaţii de elevi! Ideea a fost a lui 

Gigel Tesici. Idee genială, cum s-a dovedit, 
pasiunea pentru şah S-a răspândit printre 
jli din şcoala respectivă mai ceva ca rubeola. 
cop pătale printre elevi să prindă rând la tabla cu 
s+ole alb-negre. A trebuit direcţiunea Şcolii să 
mai cumpere câteva zeci de table de şah... La un 
ment dat, toată şcoala, cu cămin cu tot, s-a 
cuminţit ca prin farmec. Toţi copili erau concentrați 
în jurul câmpului cu 64 de pătrăţele! Au uitat de 
miuta din curtea şcolii, au uitat de gardul şcolii să-l 


| 


ai sară.-- Eezua IRENE > 

Roadele nu au întârziat să se vadă: dintre copii, 

va s-au impus cu autoritate. A urmat 
confruntarea dintre aceştia şi profesorii de 
matematică din cancelarie, vestiți Şi prin tradiţie 
mari şahişti!... l-au spulberat corigenţii clasei pe 
: domnii profesori!... ; 

Evidenţa rezultatelor i-a obligat pe Gigel şi Vasile, 
Tesici and Gârbă, să înscrie şcoala, echipa de şah, 
în campionatul orăşenesc Constanţa, apoi în cel 
 udeţean, câştigate detaşat. 

Era vorba de o şcoală mai specială... Specială 
răul... O scoală de copii cu retard psiho-mental!... 
Copii cu probleme de adaptare psiho-socială... După 
1990 aveam să 
aflăm numele 
savant al bolii de 
care sufereau cei 
mai mulţi: 
autism... Gigel 
Tesici le spunea 
„glumeţi”! 

La şcoala de 
"glumeţi” din 
| Constanţa câţiva 
elevi s-au 
dovedit aşadar excelenți şahişti. Mai buni decât 
toţi ceilalţi elevi din Constanţa, mai buni chiar şi 
decât elevii de la cel mai bun liceu din ţară, 
Liceul Mircea cel Bătrân, cu toţi olimpicii săi! 

Concluzia se impunea de la sine: şahul nu era 
inaccesibil, _nici_chiar_la_nivelul_ performanţei 
“unor persoane cu _ grave dizabilităţi psihice 
mentale, comportamentale etc. 

Nu mă încumet să intru în discuţii pentru care nu 
am... abilităţi deosebite. Dar mi-aduc aminte că am 
fost în facultate coleg cu campionul României la 
şah. Ani de-a rândul tânărul ploieştean a stat în 
fruntea clasamentului naţional, a avut şi o frumoasă 
prestație internaţională, obţinând nişte calificative 
dintre cele mai selecte. Campion în toată legea!... 
Am fost toţi foarte mândri că marele campion — 
ajunsese campion naţional absolut încă din anii 
liceului, când a terminat liceul şi a dat la facultate, a 
ales Filologia noastră amărâtă!... Mult m-am mai 
mirat însă când mai târziu am aflat de la colegii săi 
de an şi de grupă că marele campion, pe cât de 
strălucitor era în faţa tablei de şah, pe atât de 
modest era în faţa unor texte. Nu le scria şi nici nu 
le analiza, literar sau gramatical, la acelaşi nivel de 
excelență!... Nu a. ajuns nici mare scriitor, nici 
grămătic de forţă, a fost, ca student filolog, departe 
de fruntea clasamentului final, alcătuit la sfârşitul 
celor cinci ani de studii universitare... Mare campion 
la şah, dar nu şi la litere, la împerecheat şi 
desperecheat de cuvinte... 

Se pare că există şi o inteligenţă lipsită de 
creativitate, e posibilă, şi se manifestă în largul ei, 
adică în compensație, pe tabla de şah!... Este 
probabil motivul pentru care, elev fiind şi încercând 
să mă adâncesc în tainele şahului, apelând la cele 
mai bune manuale, la un moment dat am renunţat. 
Am făcut-o instinctiv! Simţeam că-mi forţez creieraşii 
să macine în gol... 

Oricum, paradoxul a fost pus în evidenţă de Gigel 
Tesici: elevii cu diagnosticul atât de sever — arieraţi 
mintal, cu mari dificultăţi în înţelegerea lumii şi a 
Propriei persoane - dovediseră aptitudini aparte 

„Pentru şah, aşa-zisul sport al minţii, al inteligenței!... 
ŞI lăsam pe alţii, pe cititori, să tragă vreo 
Concluzie|... 


E: Evident, îmi vine cheful să raportez această 
intâmplare la lista cu campionii mondiali la şah! 
Şi mă mir din capul locului cum de nici 

unul dintre campionii mondiali la şah nu au 


luat şi premiul Nobel în profesia lor?! Nici măcar 
evreii campioni mondiali la şah... 

Deci, iubite domn ha/uţim, prezenţa masivă a 
evreilor pe lista marilor şahişti nu dovedeşte că 


evreii, de felul lor, ar fi poporul cel mai inteligent 
din lume, aşa cum, bănuiesc, te-ai considerat 


îndreptăţit să crezi! Povestea de mai sus bănuiesc 
că te va pune pe gânduri!... Ca şi pe mine! 

Gândul pe care ţi-l recomand este că ar exista 
totuşi o formă specifică de inteligenţă pe care o pune 
in valoare şahul şi că în acel gen de inteligenţă - 
deviant de la starea de normalitate! - trebuie 
Vazut dacă nu cumva excelează evreii!... Mulţi 
evrei! Fireşte, nu toţi! Ci cei mai reprezentativi, 
probabil! 

Repet: „trebuie văzut dacă nu cumva evreii 
excelează în acel gen de inteligenţă deviant de la 
starea de normalitate..." 

Aşadar, dacă cei mai buni jucători de şah sunt 
evreii, cum susţii dumneata, asta trebuie să însemne 


ceva! Nu neapărat că ar fi evreii cei mai inteligenţi, ci 
altceva! Ce? 


La ce fel de şah sunt evreii campioni 
planetari? 


„A fi bun la şah înseamnă să anticipezi jocul 
adversarului cu 2-3 mutări sau chiar şi mai 
multe... lar tu să-ţi faci un plan cu zece- 
douăsprezece mutări mai înainte!... La aşa ceva, 
în viața reală, evreii se pare că sunt într-adevăr 
mari meşteri!... Multora, numai la aşa ceva le stă 
mintea! 

Nu de alta, dar nu le-a fost greu să observe că 
majoritatea oamenilor, chiar dacă le place şahul, 
nu transformă viața în şah şi trăiesc la 
întâmplare, de 
azi pe mâine! 
Trăiesc la- noroc, 
la nimereală, la 
plezneală... Le 
vii uşor de hac 
dacă eşti în 


stare să 

gândeşti la rece | 
cu câteva |. 
mişcări mai | 


înainte! lar în 
final îţi iese şi 
planul de a 
deveni stăpâni 
ai lumii! Plan|= 
gândit cu atâtea 
mii de mutări şi de ani mai înainte ca acest plan să 
se realizeze! Căci s-a realizat, zic unii. Evreii 
stăpânesc lumea! Sau sunt foarte aproape! Pare 
indiscutabil! Numai că lumea asta, pe care evreii s- 
au înstăpânit, pe care evreii o conduc, te întrebi: 
arată bine? Avem motive să fim mulţumiţi de 
stăpânii noştri? 

Şi, mai ales, când ne întrebăm cum au ajuns 
stăpânii să ne fie stăpâni, care este răspunsul? Este 
un răspuns care le face onoare evreilor? 

Subiectul este prea vast ca să fie abordat în 
două-trei pagini! Ci doar încercăm să-l deschidem, 
sine ira et studio, aşa cum stă bine unor oameni 
normali! Luăm de bun că secolul al XX-lea este 
„secolul evreiesc”, cum nu se sfieşte s-o spună un 
evreu chiar din titlul unei interesante cărţi, excelent 
documentată (vezi Yurii Slezkine, Le Siecle Juif). Pe 
scurt şi în clar spus, în secolul al 20-lea evreii au 
dobândit o supremație mondială evidentă. Au făcut 
revoluţii şi războaie, inclusiv de-alea mondiale, când 
au vrut ei! Şi au dictat şi pacea... 

Şi chiar dacă n-o fi chiar aşa, este mult adevăr în 
această teză/ipoteză... S-o comentăm puţin, dintr-o 
perspectivă inedită, sugerată mie de junele haluţim: 

Cândva, în tradiţia tuturor popoarelor, 
ajungeau în fruntea comunităţilor cei care se 
ilustrau prin fapte de arme, prin vitejie, prin acte 
de eroism care au salvat neamul, comunitatea! 
Regele David aşa ajunge din cioban rege!... ÎI 
înfruntă şi îl învinge pe Goliat, prigonitorul neamului 
evreiescl... 

Tradiţia eroică a lui David şi a macabeilor nu s-a 
putut păstra printre evrei după ce aceştia s-au risipit 
prin lume, trăind pretutindeni ca minoritari. Fără stat, 
fără armată, fără eroi! Vreme de 2000 de ani 
aproape, din secolul | până în 1948, n-a existat o 
confruntare militară, un război în care evreii să se 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


prezinte ca beligeranţi propriu zis. Astfel 
că evreii, vrând-nevrând, au ajuns să 
genereze alt tip de eroi, de conducători... 

Printre conducătorii lumii de azi este 
mereu pomenit numele Rothschild, evreu. Care la 
prima şi la a şaptea vedere nu are nimic comun 
cu faptele de arme, de vitejiel... La o privire mai 
atentă constatăm însă că acest nume are mare 
legătură cu faptele de vitejie, cu actele de bravură 
militară, numai că e vorba de faptele altora, nu ale 
numitului Rothschild, nu ale evreilor... 

Ce a făcut acest Rothschild? Acest veritabil 
Gengis Han al evreilor? 

Atunci când în 18 iunie 1815 s-a ţinut marea 
finală de la Waterloo între Anglia şi Franţa, între 
Europa veche şi Europa nouă, iar toată suflarea lumii 
tremura, unii de dragul lui Napoleon, alții strângând 
pumnii pentru Wellington, s-a găsit un ins anormal, 
fără reacţii antropoide, veritabil autist, care a simţit 
că-i este indiferent rezultatul meciului. Probabil că s- 
a şi mirat: "Ce atâtea emoţii? La ce bun atâta 
înfrigurare cu care toți aşteaptă finalul teribilei 
încleştări de forfe?7' Individul era incapabil să se 
conecteze emoţional la contextul social în care trăia! 
Probabil că emoţii nu avea de nici un fel! Va fi 
fost un handicapat!... Un soi de „glumeţ” de-al lui 
Gigel Tesici. 

Lui Rothschild nu i-a stat gândul la luptă, la 
beligeranţi, să-i ajute pe unii în dauna celorialţi, ci 
mintea i-a mers la beneficiile pe care această 
luptă, la care nu participa, putea să i le aducă 
totuşi, indiferent de rezultat. l 


PARANTEZĂ: Cu câţiva ani în urmă, când Italia 
a jucat ultima ei finală de campionat mondial la 
fotbal, un poliţist debutant şi-a dat seama că acele 
două ore cât va dura meciul vor fi ocazia, 
oportunitatea cea mai potrivită pentru spărgătorii 
de case, pentru hoţi, să-şi facă meseria şi plinul. 

A încercat acel poliţist să-şi alerteze superiorii, a 
insistat şi a ieşit la raport. 

Răspunsul poliţistului şef, învechit şi hârşit în 
lupta cu mafioţii: "Hoţii sunt şi ei oameni! N-or să 
plece la furat în. loc să stea în faţa 
televizoarelor!... Ar fi nişte anormali!” 

Au fost, cele două ore cât a durat finala, singurul 
interval de două ore în care hoţii din Italia nu au dat 
nici o spargere. (Printre hoţi îi număr şi pe ţiganii 
veniţi din România şi alte ţări din Estul Europei 
înfometat. S-au dovedit şi ei, la o adică, oameni. 
Oameni normali!...) 

Nathan Rothschild al nostru pare să fi fost un 
handicapat. Nu-l durea nicăieri la ideea că pierde 
Napoleon sau Wellington, Franţa sau Anglia, 
măcar că Anglia era patria sa, chipurile. 

Cu o judecată rece, de ...şahist şi apatrid, fără nici 
o implicare emoţională, a gândit că întâmplarea 
aceasta, care angajează sufleteşte atâta lume, atâta 
„prostime”, poate fi „interpretată şi analizată”, 
speculată, într-un mod care nu trece prin cap 
nimănui, numai lui, insului cu capul roş! Anume că 
există, că poate exista ceva mai important decât 
rezultatul marii confruntări, şi că acel ceva sunt 
consecinţele rezultatului şi mai ales posibilitatea de a 
avea controlul asupra consecinţelor! lar aceste 
consecinţe, din punctul de vedere al bancherului 
Rothschild, era falimentul unor firme pe care le 
dezavantaja o înfrângere a  Corsicanului şi 
prosperitatea altor firme care erau avantajate de o 
victorie a Albionului! Şi invers! 

Urma, după aflarea rezultatului de la Waterloo, să 
se producă un cutremur de toată frumuseţea la 
Bursa londoneză, ceea ce toată lumea ştia, iar asta 
mărea la maxim tensiunea aşteptări. 

Povestea e cunoscută, dar nu este corect 
comentată: Acel Rothschild, demn urmaş al lui 
Shylock, a organizat un serviciu de curierat rapid, 
pe ruta Waterloo-Londra, prin care a aflat înaintea 
tuturor rezultatul meciului! 

Notă; Vă reamintim că Shylock este cămătarul 
evreu din piesa lui Shakespeare, "Negutățorul. din 
Veneția”, care ținea morțiş să taie o livră de carne 
din inima neguțătorului creştin care nu-i putuse 
restitui la timp împrumutul, deşi altcineva încercase 
să-i restituie dublul sumei în Me ie ata 


(continuare în pag. 15) 
45 Caz 


Pag. 11 


a m. 


untul tale 


NIHILISMUL — 


toți dumnezeii moderni reprezintă aceeaşi 
construcție mentală, fabricată de nişte suflete moarte 
care şi-au pierdut credința în adevăratul Dumnezeu 
Argumentele ateiste împotriva unui asemenea 
dumnezeu sunt pe cât de incontestabile, pe atât de 
irelevante; pentru că a combate un dumnezeu 
inexistent este întru totul irelevant. Indiferent faţă de 
om, incapabil să intervină în lume (poate cel mult să 
inspire un „optimism” lumesc), este un dumnezeu cu 
mult mai slab decât oamenii care l-au inventat. Pe o 
asemenea temelie — nu e nevoie să o spunem — nu 
poate fi construit nimic valabil; şi, pe bună dreptate, 
liberalii, care de regulă mărturisesc o asemenea 
credință în. divinitate, îşi construiesc de fapt 
concepția despre lume pe temelia mai evidentă, deşi 
cu greu s-ar putea crede, mai stabilă, a Omului. 


Ateismul nihilist este formularea explicită a ceea 
ce era_deja, dar numai implicit şi într-o_formă 


confuză, în liberalism. 

implicaţiile etice ale credinței într-un asemenea 
dumnezeu sunt perfect identice cu cele ale 
ateismului; această acceptare interioară, în orice 
caz, este deghizată exterior în spatele unui nor al 
metaforei. 

Din perspectivă creştină orice activitate în 
această viață este văzută şi judecată în lumina vieţii 
viitoare, a vieţii de dincolo de moarte care nu are 
sfârşit. Necredinciosul nu-şi poate face o idee despre 
ceea ce înseamnă această viață pentru creştinul 
credincios; pentru cei mai mulți oameni de astăzi, 
viața viitoare a devenit, ca şi Dumnezeu, o simplă 
idee şi de aceea se cere oarecare osteneală şi efort 
atât pentru a o nega cât şi pentru a o afirma. Pentru 
creştinul credincios, viața viitoare este bucurie de 
negrăit, bucurie care depăşeşte bucuria pe care o 
cunoaşte în această viață prin comuniunea cu 
Dumnezeu în rugăciune, în Liturghie, în Sfintele 
Taine; pentru că atunci Dumnezeu va fi totul în toate, 
iar această bucurie nu va fi ştirbită de nimic şi va 
dura veşnic. Adevăratul credincios are mângâierea 
unei pregustări a vieţii eterne. Credinciosul 
dumnezeului modern, care nu a cunoscut o 
asemenea pregustare şi nici ce înseamnă bucuria 
creştină, nu poate crede la fel în viața viitoare; 
desigur, dacă ar fi cinstit cu el însuşi, ar trebui să 
accepte că nu crede deloc în acest dumnezeu. 

Există două forme principale ale acestei 
necredințe care trece drept credință liberală: 
protestantismul şi umanismul. Concepţia 
protestantă liberală despre viața viitoare -— 
împărtăşită, din păcate, de un număr tot mai mare de 
oameni care se consideră catolici sau ortodocşi — 
este, ca orice concepție liberal-protestantă asupra 
vieţii spirituale, o profesiune de credință minimă care 
maschează o credință reală în nimic. Viaţa viitoare 
a devenit, în concepţia curentă, o lume subterană 
a umbrelor, un loc în care îţi primeşti 
„binemeritata odihnă” după o viață de trudă. 
Nimeni nu are o idee clară despre acest tărâm, 
pentru că nu corespunde nici unei realități; este 
mai degrabă o proiecţie emoţională, un fel de 
consolare pentru cei care nu s-au confruntat cu 
implicaţiile necredinței lor. 

Un asemenea „paradis” este rodul unei împletiri a 
terminologiei creştine cu un secularism ordinar şi nu 
convinge pe nimeni dintre cei care au înțeles că un 
compromis în privința problemelor ultime ale vieții 
este imposibil; nici creştinul autentic, nici nihilistul 
consecvent nu se pot lăsa seduşi de această 
perspectivă. lar compromisul pe care îl propune 
umanismul e mai puțin convingător decât orice 
altceva. Aici nu mai există nici măcar pretenția că 
ideea corespunde realității; totul devine metaforă şi 
retorică. Umanistul nu mai vorbeşte deloc de paradis 
sau cel puțin nu o mai face în mod serios; în schimb 
îşi permite să vorbească despre „etern”, de 
preferință în forma unei figuri retorice răsunătoare: 
„adevăruri eterne”, „spiritul etern al omenirii”. Pe 
bună dreptate te întrebi dacă acest cuvânt mai are 
vreun sens în aceste fraze. În stoicismul umanist 
„eternul” a fost redus la un conţinut atât de subțire şi 


Pag. 12 » 


SERAFIM ROSE (IV) 


(continuare din numărul trecut) 


de fragil, încât nu se mai distinge efectiv de 
nihilismul materialist şi determinist care îşi propune 
tocmai să elimine această noțiune -— şi o face, 
bineînțeles, cu o anumită justificare 

În fiecare din aceste cazuri — atât în cazul 
„creştinului” liberal sau, cu atât mai mult, în acela al 
umanistului liberal, neputința de a crede în viata 
veşnică îşi are rădăcinile în acelaşi fapt: ei nu cred 
decât în această lume, nu au nici experiența, nici 
cunoaşterea, nici credința într-o altă lume, ci cred 
într-un „dumnezeu' care nu este suficient de puternic 
ca să-i scoată pe oameni din moarte. 

Dincolo de retorica lor, protestantul şi umanistul 
savanţi sunt cât se poate de conştienţi că în 
universul lor nu e loc pentru rai, nici pentru 
eternitate; întreaga lor sensibilitate liberală, repet, nu 
caută o sursă transcendentă, ci una imanentă pentru 
doctrina ei etică, iar inteligența lor agilă este chiar 
capabilă să transforme această faute de mieux într-o 
apologie pozitivă. Această viziune prezintă 
deopotrivă „realismul: şi „curajul” de a trăi fără 
speranţa în bucuria veşnică, fără teama de suferința 
veşnică; pentru o persoană care are o viziune 
liberală asupra lucrurilor nu este nevoie să crezi în 
rai sau în iad pentru a duce o „viață bună” în această 
lume. Aşa se prezintă orbirea absolută a mentalității 
liberale în privinţa sensului morții. 

Chiar dacă nu este nemurire, consideră liberalul, 
se poate duce totuşi o viață civilizată; „dacă nu 
există nemurire” — decretează logica mult mai 
profundă a lui Ivan Karamazov din romanul lui 
Dostoievski — „atunci totul este permis”. Stoicismul 
umanist este o experiență posibilă pentru anumiţi 
indivizi, dar numai într-un interval limitat de timp, 
adică până în momentul când implicaţiile negării 
vieţii veşnice îşi ating până la capăt ținta. Liberalul 
trăieşte într-un paradis al nebunilor care, în fața 
adevărului lucrurilor, nu poate decât să se 
prăbuşească. Dacă moartea înseamnă, aşa cum 
consideră deopotrivă liberalul şi  nihilistul, 
dispariția individului, atunci această lume şi tot 
ce se află în ea -— iubire, bunătate, sfințenie — se 
reduce la nimic, după cum nimic din ce poate face 
omul nu mai are finalitate ultimă, iar oroarea deplină 
a vieţii i se ascunde acestuia numai datorită voinței 
lui de a se stăpâni pe sine; prin urmare, „totul este 
permis”, pentru că nici o speranță sau temere 
aparținând altei lumi nu-i opreşte pe oameni de la 
experimente monstruoase sau visuri sinucigaşe. 
Cwvintele lui Nietzsche reprezintă adevărul — şi 
profeția — despre lumea nouă care rezultă din 
această perspectivă; „Din ceea ce altădată era 
considerat adevărat nu mai poate fi crezut nici măcar 
un cuvânt. Tot ceea ce înainte era desconsiderat ca 
lipsit de sfințenie, interzis, vrednic de dispreţ şi fatal 
— toate aceste flori înfloresc acum pe căile cele mai 
încântătoare ale adevărului.” 

Orbirea liberalului este un antecedent direct al 
moralității nihiliste şi în special al celei 
bolşevice; pentru că ultima nu este decât o 
aplicare consecventă şi sistematică a necredinţei 
liberale. Este suprema ironie a concepției liberale, a 
cărei intenţie ultimă se va fi realizat în această lume 
atunci când toți oamenii se vor fi „eliberat” de sclavia 
standardelor transcendente, când până şi pretenţia 
de a crede într-o altă lume va fi dispărut — este 
ironia faptului că exact atunci viața, aşa cum o 
cunoaşte şi o doreşte liberalul, devine 
imposibilă, pentru că „omul nou” pe care îl 
produce această necredință nu mai poate vedea 
în liberalism decât ultima „iluzie”. 

În concepția creştină până şi politica se întemeia 
pe adevărul absolut. Am văzut deja că principala 
formă providenţială de guvernare care se întemeiază 
pe Adevărul creştin a fost Imperiul creştin ortodox, în 
care suveranitatea revenea unui monarh, iar 
autoritatea deriva de la el de sus în jos printr-o 
structură socială ierarhică. 

Vom vedea, pe de altă parte, cum o structură 
politică care respinge adevărul creştin trebuie să 
recunoască „poporul” ca suveran şi să înțeleagă 


autoritatea caţ 
derivând de 
jos în sus, 
într-o 
societate 
„egalitară” din 
punct de 
vedere 
formal. 

Este clar fă 
că fiecare 
structură este 
inversul celeilalte; pentru că sunt opuse atât în ceea 
ce priveşte fundamentul, cât şi scopul guvernării. 

Monarhia creştin-ortodoxă este o formă de 
guvernare întemeiată de Dumnezeu, a cărei finalitate 
este îndreptată către lumea cealaltă; formă de 
guvernământ al cărei scop profund este 
propovăduirea adevărului creştin şi mântuirea 
sufletelor; guvernarea nihilistă — pentru care cel mai 
potrivit nume este, aşa cum vom vedea, anarhia — 
este întemeiată de oameni şi orientată exclusiv către 
această lume, guvernare care nu-şi propune altceva 
decât fericirea pământească. 

Concepţia liberală despre guvernare este, aşa 
cum se poate bănui, o încercare de conciliere între 
cele două idei ireconciliabile. În sec. XIX acest 
compromis a luat forma „monarhiilor constituționale”, 
o încercare — din nou — de a combina o formă veche 
cu un conținut nou; astăzi, structurile politice 
reprezentative pentru ideea liberală sunt „republicile” 
şi „democraţiile” Europei Occidentale şi ale Americii, 
cele mai multe dintre ele însă realizând un echilibru 
destul de precar între forțele autorităţii şi Revoluţie, 
deşi declară că le susțin pe amândouă. Este, 
desigur, imposibil să crezi în amândouă cu egală 
sinceritate şi fervoare şi, de altfel, nici una din 
structurile .politice menţionate nu s-a raportat cu 
imparţialitate la autoritatea politică şi Revoluție. 
Monarhi constituţionali precum “Ludovic Filip âu 
crezut că pot realiza în guvernare acest echilibru 
între autoritate şi Revoluţie aplicând formula. „prin 
harul lui Dumnezeu şi prin voința poporului” — o 
formulă în care cei doi termeni se anulează unul 
pe altul, lucru valabil atât pentru „anarhist” , cât şi 
pentru monarhist. 

O formă de guvernare este stabilă în măsura 
în care Îl are pe Dumnezeu ca temelie şi voința 
Lui drept călăuză; dar aceasta, cu siguranță, nu 
este descrierea guvernului liberal. În concepția 
liberală, poporul este cel care guvernează şi nu 
Dumnezeu; Dumnezeu Însuşi este „monarh 
constituțional” a Cărui autoritate a fost în totalitate 
delegată poporului şi a Cărui funcţie este în totalitate 
convențională. Liberalul crede în Dumnezeu cu 
aceeaşi fervoare retorică cu care crede în rai. Forma 
de guvernare construită pe o asemenea credință 
este, în principiu, puţin diferită de aceea care are la 
bază o credință declarată; şi, în pofida unor 
rămăşiţe de stabilitate, este clar că se îndreaptă 
în direcția anarhiei. 

“Un guvern trebuie să conducă prin harul lui 
Dumnezeu SAU prin voința poporului, trebuie să 
creadă în autoritate SAU în Revoluţie; în aceste 
probleme compromisul este numai în aparență 
posibil şi numai pentru o vreme. 

Revoluţia şi lipsa credinței care a însoțit-o 
permanent nu se poate opri la jumătatea drumului; 
este o forță care, o dată trezită, nu se opreşte până 
nu sfârşeşte într-o împărăție totalitară a acestei lumi. 
Istoria ultimelor două secole nu a dovedit nimic 
altceva. 

A îmblânzi Revoluţia şi a-i face concesii, aşa cum 
au făcut întotdeauna liberalii, arătând prin aceasta că 
nu posedă nici un adevăr pe care să i-l opună, 
inseamnă, probabil, amânarea dar nu prevenirea 
sfârşitului. 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


i 
| 


sl CN 
răm rală unde a slujit protopopul loan 


CE FAC LEGIONARII ÎN CONCEDIU. [ESFUIEIZIOI EEE 


ge At 


dovadă este că savanții sovietici au ajuns în 
Cosmos şi nu l-au găsit nici acolo! Deci nu 
e! Unde îl vedeţi voi?!” 

Petre Ţuţea l-a întrebat: 

- D-le colonel, aţi văzut vreodată porci? 

- Bineînţeles! Ce întrebare! 

- Şi aţi văzut dvs. vreodată un porc care 
să se uite în sus, la cer?” 

Notă: Reeducarea de la Aiud s-a făcut 
prin persuasiune şi presiune psihică, nu prin 
teroare fizică şi morală, ca la Piteşti. 

În trapeza cu acustică de sală de concert 
a răsunat din piepturile camarazilor "Sfânta 
tinerețe legionară” şi "Imnul legionarilor 
căzuți”, în amintirea tuturor celor "răpuşi de 
gloanțele duşmane, care păşesc în rând cu 
cei ce au rămas"... Undele sonore pluteau 
până jos, în vale, îmbrățişând dealurile şi 
cerul Hunedoarei, ca o solie peste timp. 
Călugării nu s-au ascuns în chilii, ci ne- 
au ascultat, ne-au cerut lămuriri despre 
legionari. De altfel, cam bănuiseră de la 
început cine suntem, deşi nu le 
menţionasem explicit ("Păi cine mai vine să 
33 te ajute benevol?7'). Deci taberele de muncă 
ilfăcute de legionarii Căpitanului dăinuie în 
i memoria colectivă a românilor! 

Şi cea mai mare bucurie este să te 
recunoască lumea ca fiind legionar, înainte 
ca tu să-i spui, bătându-te cu pumnul în 
piept.... 

A doua zi dimineața părintele stareț 
fredona ”Treceţi, batalioane române, 
Carpaţii”! Se "molipsise”.... 


"Ljberi te: 


a 

.M 
montan superb, unde este 
ormântat vestitul duhovnic şi sprijinitor al 
vătorilor. în munţi, Arsenie Boca, ne-a 
Minut atenţia mai mult decât am fi crezut; 
m văzut în treacăt şi Geoagiu 
Germisara Thermae), datând din vremea 
(renilo, unde se află cea mai veche 
biserică din piatră din România. 
i schimb, Cetatea Devei, cele de la 
gidaru şi Costeşti şi strania biserică de la 
Densuș au rămas neexplorate”, din lipsă de 
ip. Altădată..- Vom reveni în aceste locuri 
încărcate de istorie, unde am făcut o "baie 
sufletească” de iubire,  curățându-ne de 
zgură adunată de-a lungul timpului. 
Am observat —- a câta oară? — că 
ardelenii sunt mult mai calmi şi mai 
binevoitori decât bucureştenii noştri 
zgomotoşi, grăbiţi, stresaţi, aroganți şi 
frustraţ. Şi dacă moldoveanul se poate 
descrie succint prin cuvântul “inimos”, |. 
ardeleanul se defineşte, cu siguranță, prin 
tenacitate. De asta au rezistat o mie de ani 
sub stăpânire străină fără a-şi pierde 
identitatea şi speranța... 


Prietenii noştri din Braşov, Ileana şi 
Viorel Tocan, ne-au făcut o vizită def 
două zile; cu ei a venit şi ILIE TUDOR, să 
ne vadă. Ş 

Autorul cărților "UN AN LÂNGĂ 
CĂPITAN', "DE SUB TĂVĂLUG" şi "Întru 
slava Celui Ce este”, unul dintre cei 70 de 
copii luaţi de Căpitan în Comerţul Legionar, 
ne-a încântat o după amiază şi o seară |. 
întreagă: ne-a recitat poezii de Radu Gyr, |. 
Nichifor Crainic şi din compoziția proprie, 
ne-a cântat şi ne-a povestit despre Căpitan 
şi întâmplări memorabile. din detenția la fi 
Aiud, ne-a răspuns la întrebări, a împărţit 
cărți cu dedicație. 

Poezia sa, oglindă a unui suflet vibrant, 
înzestrat de Dumnezeu cu o mare forță de | 
expresie, aminteşte de cea a lui Radu Gyr, 
având însă contur distinct. Bădia lie se 
simte fericit să-i spui că versurile lui te duc 
cu gândul la poetul Mişcării: "L-am purtat pe 
Radu Gyr în spate, la Aiud, cum să nu mă fi i 
molipsit de la el?” râde Ilie Tudor. 

Fascinaţia trăită anul trecut la Podari, la! 
bădia acasă, revenea. Era aceeaşi cu cea 
resimţită când am citit "Un an lângă Căpitan”... 
(Mărturisesc că am citit cartea de vreo trei ori...) 

Ar fi multe de scris despre "şezătoarea 

“legionară”, dar mă limitez la a relata o 
întâmplare semnificativă povestită suculent de 
Ilie Tudor: 

Unul dintre responsabili cu "reeducarea” 
deținuților legionari de la Aiud în spirit comunist, 
ii moraliza; - 

- Nu există Dumnezeu! Cea mai bună! 


În încheierea expunerii, deja lungită prea 
| mult, nu pot să nu trec în revistă şi 
activitatea noastră pe şantier: 

- tăierea barelor de oțel şi îndoirea lor 
i sub formă de etrieri, 

- confecţionarea armăturilor pentru grinzi 
şi centură, 

- construirea carcaselor de armătură, 

- demontarea cofrajelor vechi, 
"| reciclându-se scândura şi cuiele (s-au 
| îndreptat cca. trei găleți de cuie), 

- tăierea de noi scânduri pentru 
completarea cofragului, 

= construirea cofrajelor pentru dală .şi 
sprijinirea cu popi, 

- confecționarea rampelor de acces la 
etaj pentru transportarea betonului, 

- închiderea rosturilor dintre scândurile 
cofragului şi aplicarea foliei, 

- confecţionarea şi montarea armăturilor 


is Serile nu ne spunea Banea "poveşti" (ca în 

i Marşul Taberelor de Muncă), deşi ne-am fi dat 
un an din viață pentru asta, dar ne concertau 
puzderie de greieri în liniştea patriarhală, parcă 
| de început de lume... 


Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom întâlni 
SR luna viitoare, cu un nou reportaj despre CEA 
=> DE-A DOUA TABĂRĂ DE MUNCĂ DIN ANUL 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


Cancuri 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; 


răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 


sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariţiei (5 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


LA CONCURSUL INEDIT AL LUNII MAI: 

Cum şi-ar dori actualii “năvălitori” (expresie 
consacrată de Nicolae lorga) să ne comportăm în 
relaţiile interetnice cu domniile lor? 


au fost premiaţi doi cititori: 
- unul dintre abonaţii noştri, d/. Paul 
Teodorescu din Milano, 33 de ani - cu o 


Dacă privim interogativ la trecut, un trecut cu 
începuturi indefinite, vom face constatarea că actualii 
„năvălitori” sunt aceeaşi care au încercat - şi în parte 
au şi reuşit - atunci ca şi acum, să ocupe locuri 
dominante în comerţ „ industrie, viață socială, prin 
penetrarea elementului evreiesc în aparatul de stat şi 
învățământ. 

Pomeneam adineauri de "începuturi indefinite”: 
pe bună dreptate, căci nimeni nu poate preciza când 
a fost România luată în vizor ca o viitoare locație 
pentru „un Israel european” . 

La ora actuală suntem în situația de a fi la 


discreția intereselor evreieşti prin legi (şi nu numai): * 


o autocenzură draconică controlează viața publică 
românească atât de evident, încât o privire 
introspectivă ar trebui să te umple de jenă, 
obligându-te să constaţi, cu scuzele de rigoare, în ce 
hal ai ajuns. 

Ca exemplu de lege care nu are absolut nici o 
legătură cu libertatea de exprimare pe care o 
garantează iudeo-democraţia, legea 
„holocaustului”: indiferent ce gândeşti, eşti 
obligat prin lege să crezi ce ți se impune! 

Este absolut revoltător! Eşti obligat să accepţi să 
faci parte dintr-un popor de criminali, care, ghidat de 
instincte primare, a omorât 400.000 de evrei. 

Pe ce se bazează afirmația? Pe declarații ale 
unor persoane care de. cele mai multe ori nici nu 
erau născute atunci? 

Nu există nici un fel de dovezi referitor la 
numărul victimelor şi chiar „Istoria Românilor” editată 
de „Academia Română” nu îndrăzneşte să fixeze o 
cifră, referindu-se la „deportări în Transnistria”, 
încercând totuși să acrediteze ideea că din cca. 
130.000 de deportați, au murit 400.000!!! 

Te întrebi stupefiat cine sunt idioții: „Ei” sau 
„Noi?! 

De fapt, „comerțul cu oasele bunicilor şi ale 
străbunicilor” s-a dovedit a fi prosper în perioada 
postbelică. Comit o blasfemie făcând această 
afirmaţie? Negativ: blasfemia o fac „negustorii de 
oase”, sau, dacă vreţi o exprimare mai puțin dură, 
„negustorii de victime”. 

Este totuşi îngăduit să vorbim de „un comerț? 
Păi din moment ce  pretinzi despăgubiri 
proporționale cu numărul victimelor, înseamnă că 
le vinzi memoria, bucată cu bucată; un mort - atâția 
dolari; înmulțit cu 400.000, este egal cu X. 

"Păi dacă ai înmulți cu 100.000 ar fi de patru 
ori mai puțin! 

Să lăsăm dracului sentimentalismele, noi 
avem nevoie de bombe atomice, de submarine 
atomice, de avioane atomice, de tancuri atomice! 

Ce face, nu există avioane şi tancuri atomice? 
Ne dați contravaloarea lor, ca şi când ar exista!” 

Oare este vorba numai de bani? 

Păi cum ar fi altfel: ţi-am luat banii, „te cumpăr eu 
pe tine”, nu „mă cumperi tu pe mine”. E clar? 

Să fim serioşi: „Românii” se lasă cumpăraţi? 

Da şi nu: afirmativ dacă te referi la clasa politică 
şi la cea mai mare parte dintre intelectuali; NU, dacă 


Cum şi-ar dori actualii “năvălitori” (expresie 
consacrată de Nicolae lorga) să ne comportăm 
în relațiile interetnice cu domniile lor? 


Pag. 14. 


mențiune specială pentru amplitudine şi calitate, 
precum şi pentru stil 

- d-na Maria Ploieşteanu din Cluj 

care au câştigat, fiecare, câte un abonament 
pe un an la "Cuvântul Legionar”. 


NOTĂ: D-na Ploieşteanu este rugată să ne 
contacteze. 


lată răspunsurile: 


te referi la cei care, conştient sau nu, practică 
naționalismul. 

Mai la obiect: dacă găseşti „în deşert” un om 
aproape mort de foame şi de sete şi tu ai apă şi 
mâncare, ca un cunoscut disprețuitor al dogmelor 
creştine, vei şti să faci un mic ghişeft cu această 
ocazie. 

La ora actuală România tinde să fie transformată 
de gheşeftari într-un deşert şi pe 80% dintre români 
în „leşinaţi de foame” dispuşi să accepte orice 
„poziţie” pentru a supravieţui. 

Se poate accepta ideea că toate aceste lucruri 
sunt rod al întâmplării? 

Poate pentru „leşinatul de foame” din marele 
deşert naţional!. 

Şi de abia acum revin, după această mare 
paranteză, la obiectul” sau subiectul în discuție: 
“Cum ne vor actualii năvălitori?” 

Păi să luăm pe rând, într-o ordine care respectă 
sau nu gravitatea faptelor: 


1. Actualii năvălitori = de aici înainte A. N. - ne 


vor , leşinați” de-foame;-de sete încă nu este cazul - 


Dar va fi curând. Nu pot să fac referiri la două 
aspecte apropos de „sete”: când eram copil şi chiar 
adolescent, tot Bucureştiul era împânzit de 
„țâşnitori”, nişte „instalaţii” unde permanent în partea 
de sus „țâşnea” un jet de apă potabilă, iar în partea 
de jos avea un căuş în care venea apa de sus, 
înainte de a fi canalizată; „ căuş” pentru ce? Pentru a 
putea să bea apă câinii de companie cu care se 
ieşea la plimbare! Poftim? Eutanasiere? Poate cu 
altă ocazie! 

Al doilea fapt, apropos de „apă”: din 1990 şi 
până acum prețul apei la consumatorul casnic a 
crescut de 70 de ori! Fără comentarii... (informaţie 
care a fost acreditată de Institutul Naţional de 
Statistică). 


2. „A. N.” ne vor tarați de „conştiinţa faptului” 
că suntem ucigaşi! Adică „ciocul mic”, ochii în 
pământ, acceptând orice compromis naţional sau 
individual. 

Să spună un cretin: „Hai să fim serioşi, oameni 
îşi văd de viaţa lor, de afacerile lor, de treburile lor, în 
general”! 

Handicapatul nostru are aparent dreptate, dar să 
o luăm „pe felii”: 

- "viaţa lor' nu îngăduie existența „pe mâpamond” 
a unor oameni sau populații sau popoare, decât într- 
o poziţie de subordonare față de "EI. 

- „îşi văd de afacerile lor': Ce afaceri? Cumpără 
ieftin şi vând scump! Cui vând „Ei'? Păi cui, vezi bine 
că nouă! Deci ne interesează? 

- „de treburile lor, în general! - dar acest „în 
general” cuprinde şi planurile speciale legate de 
înrobirea României! 


3. Pentru "realizarea acestui deziderat” (înrobirea 
României), trebuie să: nu avem istorie, cât mai 
puţine şcoli şi universităţi, iar acelea care sunt, cât 
mai greu accesibile din punct de vedere material. 


Simplu, EXACT CUM AM ÎNCEPUT A O FACE 
de 23 de ani, din 21 decembrie 1989, când „cel mai 


„EI” au nevoie în cel mai bun caz de 
semidocțţi, iar intelectualii trebuie „să la cânte în 
strună” sau să fie pe cât posibil evrei, pe cât 
posibil cu numele schimbate, pentru diversiune. 


4. Pentru "realizarea acestui deziderat” trebuie 
desființate spitale şi cabinete medicale din mediul 
rural. 

„Ei” nu au nevoie de pensionari, nu au nevoie 
de bătrâni, nu au nevoie de bolnavi cronici, nu au 
nevoie de handicapaţi! Au nevoie de servitori să îi 
„servitorească” 


5. Satul românesc tradițional „le stă în gât”, 
agricultura să fie raţională, tarlale de 100 de hectare 
ca în Statele Unite care produc utilaje exact pentru 
aceste unități de cultură. 

„Şi ce este rău în asta?” o să mă întrebe nea 
cutare: „Aşa se face agricultura avansată!” 

Aşa s-o fi făcând; cu ce preț? 

Mulţumim lui Dumnezeu: dacă milioanele de 
hectare nu ar fi „pârloagă”, am hrăni, dacă nu toată 
Europa, dar măcar jumătate. 

După „modelul românesc”, să zicem, ne putem 
păstra specificul naţional fără să sacrificăm pe 
nimeni şi nimic. Cum „ne vor Ei”? Fără izvorul 
tradițiilor naționale, fără trecut şi în special fără. 
viitor! De asemenea, distrugerea legăturii 
românilor cu Biserica (prin aservirea ei politicului, 
prin infiltrarea ei şi falsificarea spiritului creştin cu 
precepte iudaice etc.). 


6. La nivel de „om de rând” trag un semnal de 
alarmă, pe de o parte pentru clasa politică dar în 
special pentru cei ca mine: 

Urmează marea lovitură politică! - subliniat — şi, 
vorba românului, „să nu spui că nu ţi-am spus!” 

În anul 2016 este planificat de SION acapararea 
totală a puterii în România de către forțele iudaice! 
Bat câmpii? 

Noua Ana Pauker întruchipată în M. R. 
Ungureanu va prelua puterea în mod discreționar, 
înconjurat de alde Patapievici, Tismăneanu şi alți, 
"românaşi verzi”, acţiune care deja a demarat prin 
lansarea Partidului "NOUA REPUBLICĂ”. 

În 2016 vom avea de ales între Rromică Dan 
Diaconescu şi aproape evreul M:R:U. 

S-a încercat lovitura într-un moment 
Dep pe valul de ură naţională împotriva lui 
PAÂRȚULESCU; planurile iudaice sunt de lungă 
durată, nu se precipită tovarăşii, iar fondurile la 
dispoziție sunt de ordinul miliardelor de euro. 

Ceea ce vă spun este alarmant şi pare o 
previziune fantezistă. 

Realitatea este că forțele iudaice mondiale s-au 
consolidat în aşa măsură şi sumele enorme de bani 
folosite în scopul realizării planurilor de dominație 
mondială sunt atât de mari, încât se va renunța 
foarte curând la jumătăţi de măsură: ori tot, ori nimic! 

Dacă vor fi în situaţia de a alege între tot şi nimic, 
şi sunt deja capabili, ghici care va fi opțiunea lor? 
Nici nu bănuiți! Este? i 


Paul Teodorescu, Milano 


bun politician” alogen ne-a trasat drumul  „vieții” 
statului şi al nostru pentru mulți ani! 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


Ca o turmă de oi, fără păstor (fiind cu 
ochii la lup când vine!), fără câini de pază 
(că şi ei sunt tot din neamul lupesc), ci 
doar condusă de câţiva măgari care au rolul 
ăcând cât mai mult zgomot, pentru deruta 
sd credaltceval O 

celo continuarea întrebării aş mai spune: chiar nu 
em face reclamă pentru turism decât în Israel? 
ne PU 3 au mulți bani, dar mai sunt şi alţii! Întrebaţi 
i: 4 spre turismul în România, mulţi au răspuns 
find română stricată sau în idiş, sau în engleză: 
în-9. Minunat”, „Ca-n rai”; ce țară oferă ce are 
m. munți, păduri (câte mai sunt netăiate de 
Ri eprieteni locali), ape curgătoare, lacuri, peşteri 
alți n şi vrea să vezi sau pe unde ai vrea să stai. 
ice facem noi de 23 de ani se numeşte 
odistru gere planificată, : mai ceva ca 
a anizarea ştiinţifică” a producției comuniştilor care 

EDY aceeaşi sorginte. de 
i distrugem şcoala, ne lăsăm copiii analfabeți, 
| distrugem limba - vorbim oricum, dar nu corect 
1 mâneşte, ci ca la uşa cortului sau pe maidan. 


ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: Ce ştiţi des 
PREMIU: "De sub tăvălug” — lie Tudor. 
; 


Ne distrugem viitorul scoțând „diplomaţi” 
precum cârnaţi, începând cu Drimer şi Bleahu 
(prima Universitate particulară!) şi continuând cu 
orice formă de învățământ pe bani, nu pe concurenţă 
ŞI valoare, 

Ne distrugem fizic populaţia prin jaful organizat 
de firmele de medicamente (cam prea multe pentru 
Populația cât o mai avem!), prin ținerea spitalelor la 
nivel de stare de avarie sau război, prin plecarea 
medicilor şi surorilor „spre alte zări” de bani pline. 
Oare un om normal poate accepta această realitate? 
Un profesor de şcoală debutant are cca. 800 lei, un 
medic rezident tot aşa, iar un măturător de stradă 
1800 lei. 

„Suntem în faza medie a dezintegrării. Suntem 
indienii piei-roşii care fac spectacole în rezervații 
pentru turişti, cu scene pe care le-au primit gata 
fasonate de alții, nu de moştenirea lor culturală!! Noi 
facem spectacole cu conți, contese, militari în 
hainele armatei austriece - unde? în Alba lulia! Oare 


„Cum se simt Horia, Cloşca şi Crişan, Avram lancu 


pre taberele legionare de muncă? 


kkă 


ŞAHUL MONDIAL ŞI EVREII. (continuare din pag. 11) 


palconul casei sale, cum ar fi făcut orice om normal, 
ca săi anunţe vecinii şi toată Londra de magnifica 

victorie a Albionului, ci a dat drumul prin oraş unei 

haite de răspândaci, unor indivizi pregătiţi din timp, 
care, ca nişte şobolani ai dezastrului, au răspândit 
în tot oraşul vestea mincinoasă a înfrângerii! 
: vVesteau că Franța, pe mâna Corsicanului, 
ş 
j 


. 
d 
“A aflat rezultatul meciului, dar nu a ieşit în 
4 
| 


câștigase încă o dată. ÎI bătuse măr pe lordul 

Wellington... 

Ce jale, ce disperare trebuie să fi cuprins 

Londra!... O parte dintre londonezi, colegi de 
breaslă ai Omului Roş, s-au repezit să scape de 

afacerile care, în urma înfrângerii, îşi pierdeau 
„aproape total valoarea! Acţiunile acestor firme 
_ trebuiau vândute repede-repede, la orice preţ, oricât 
de mici... Exact asta aşteptase marele şahist! 

Aştepta la cotitură! Calculase bine!... Cu interpuşii săi 

a cumpărat ieftin acţiunile acestor firme, iar acţiunile 

afacerilor sale pe care victoria Franţei le favoriza, le- 

a vândut la un preţ brusc înzecit sau însutit!... Spre 

seară, când s-a aflat adevărul, fuseseră băgaţi în 
"faliment atât londonezii care vânduseră pe nimic 
"afaceri care acum deveneau extrem de 

profitabile, cât şi cei care cumpăraseră scump, de la 

Rothschild, acţiuni care nu mai făceau nici o para 

- chioară în urma victoriei lui Wellington!... Practic, 
mii de familii londoneze, în loc să se poată 
bucura de victoria Angliei, au consemnat în saga 
| familiei lor ziua de 18 iunie 1815 ca ziua cea mai 
„nenorocită din viaţa lori... S-a priceput sir 
„ Rothschildt să le strice bucuria de a-şi vedea patria 
biruitoare! 
_ Individul, într-o lume de oameni normali, ar fi 
meritat să fie linşat de populaţie, inclusiv de cei 
păgubiţi! Linşat şi batjocorit în primul rând de omul 
de pe stradă, fără acţiuni la bursă, care preţ de 
câteva ceasuri a trecut prin pojarul şi deznădejdea 
umilitoarei înfrângeri, prin suferinţele sufleteşti 
consecutive înfrângerii... Trebuia ca acel bancher 
diabolic să fie călcat în picioare de cei cărora cinica 
sa stratagemă le-a stricat bucuria victoriei! 

Dar nu a primit sancţiunea cuvenită. Nu ştiu cum 
de a scăpat de eşafod! Se zice că a ştiut cu cine să 
împartă câştigul ca să nu aibă necazuri cu lumea... 
Cu lumea celor normali la cap şi la suflet!... 

„ Cecunosc, fără să fi cercetat cât de cât subiectul, 

sunt comentariile pline de admiraţie, extaziate, 
ale multor pământeni, dinaintea inteligenţei, 
inventivităţii & genialităţii marelui bancher... 
marelui potlogar! 


inteligență! Dar mai înainte de orice trebuie 
calificată şi certificată starea de anormalitate a 
individului. la nivelul umanităţii sale, la nivelul 
apartenenţei sale la aceeaşi specie de ființe cu noi şi 
Cu cei pe care i-a înşelat!! Mizeria din hăul pustiu 
care-i ţinea loc de suflet! Un handicapat! Un 


Se poate numi asta inteligenţă?... Fie! Fie şi 


circumcis la inimă, îmi vine să zic! Un nevolnic, 
incapabil să simtă ceva pentru ceilalţi! 


poate numi asta inteligenţă?... 
Inventivitate?|... Accept. Accept că ideea acestei 
manevre nu putea să vină decât unei persoane 
căreia îi merge mintea! Dar mai departe, de la idee 
la faptă, la orice om intervine cenzura morală, 
intervine fărâma de Dumnezeu pe care o purtăm 
cu noi fiecare, în fiecare gest, în fiecare faptă! 
Intervine harul lăsat Omului de a se dedubla prin 
conştiinţa de sine, devenind cel mai aspru cenzor, 
cel mai neîndurat judecător al propriilor fapte. 
Intervine respectul pentru tine însuţi... Respectul 
de sine, din care Pitagora făcea semnul 
îndumnezeirii noastre ca oameni. 

E lucru sigur că acel sărman bancher nu avea cu 
ce să perceapă, nu avea simţ pentru această 
dimensiune sine qua non a condiţiei umane... Cum 
spuneam, un handicapat... Un infirm sufleteşte!... 
Un ne-tot la suflet! Un purtător de vid!... Lovit de 
neputinţa de a simpatiza cu semenii tăi! De a 
compătimi cu ei! Totala indiferenţă faţă de 
suferinţa altuia, chiar şi când tu însuţi i-o 
provoci, nu poate fi numită inteligenţă, ci de- 
cădere din condiţia de oml... N-a simţit nici un 
imbold voinicesc să coboare în arenă şi să facă ceva 
în sprijinul team-ului naţional. Dimpotrivă: s-a 
comportat ca un ins fără naţionalitate, anormal, 
lipsit de emoţii, lipsit de sentimentul solidarităţii 
umane. 

Seamănă povestea acestui jaf la bursa 
londoneză cu o problemă de şah. Ce mutări se pot 
face pentru a falimenta un număr cât mai mare de 
firme concurente? În ce fel te poate servi clipa de 
emoție generală, planetară?... Ce ai avea de câştigat 
de la viață dacă reuşeşti s-o trăieşti fără emoţii, fără 
angajamente, fără simpatii şi fără compătimire pentru 
celălalt? 

„L'Autre c'est l'Enfer!”, avea să spună un urmaş 
demn al acestui Rothschild... Halal filosofie, să vezi 
în celălalt, în aproapele tău, tot ce poate fi mai rău... 
(de la Jean Paul Sartre cetire...) 


CUVÂNTUL LEGIONAR IUNIE 2012 


sau Andrei Şaguna acolo sus în ceruri, 
printre sfinţii neamului? 

Nu mai învăţăm istoria, geografia 
României, limba şi literatura română, facem : 
studii europene, lecţii de istoria holocaustului, 
dar acceptăm şi pe Nyiro şi pe Wass A, 

Nu are nici o logică evoluţia ţării, perioada de 
tranziţie nefiind decât perioada necesară acaparării 
şi înrobirii generale, atât de utilă unora plecaţi dar 
reveniţi mai mulţi, mai tari (au mai mulți bani), şi cu 
pretenţii de retrocedare şi pentru ce n-au visat să 
aibă vreodată. : =, 

Părtaşi la acest proces fatal al disoluţiei sunt 
şcoala, presa, televiziunile, ONG-urile stipendiate de 
„unii” şi „alţii”, şi, ce este mai trist pentru un român 
creştin, până şi Biserica Ortodoxă (altădată sprijin şi 
speranţă pentru cei mulți) face din credință sursă de 
bani pentru megalomania capilor ei, aleşi tot de 
„alţii”. : 
Maria Ploieşteanu, Cluj 


Tot ca o problemă sau partidă de şah poate fi 
privită şi înfiinţarea statului Israel. Un fel de pariu 
cu imposibilul! Cel care l-a scornit era atât de 
normal la cap că a sfârşit sinucigându-se, 
turtindu-şi- singur fesul de mare erou, de mare 
Vizionar... Cine a mai văzut profet sinucigaş?! 

Toată istoria secolului al 20-lea, şi ceva din 
precedentul, devine coerentă în bezmeticeala ei 
dacă introduci în ecuaţie strădania „unora” de a 
înfiinţa şi de a pregăti înfiinţarea statului Israel! 
Pricepi de îndată ambele războaie mondiale, 
revoluţia bolşevică, holocaustul, instaurarea 
comunismului în ţările cu mari efective de evrei, 


i căderea comunismului... Toate au legătură cu 


Israelul, cu visul evreilor de a avea o patrie... Al unor 
evrei! Căci, după 65 de ani de la proclamarea 
Israelului — act care a născut un alt şir nesfârşit de 
suferinţe, care este situaţia? Cât de reuşit este 
proiectul care s-a plătit cu preţul a zeci de 
milioane de victime? 

„ Îl citez pe un prieten evreu din Israel, fost colonel 
combatant în războaiele de apărare a Eretz 
Israelului: „D-le Coja, am doi nepofi, şi nu văd pentru 
ei nici un viitor în Israel!” 

Nu mai-este pentru nimeni un secret că evreii 
(i)responsabili de soarta evreilor din Israel iau în 
calcul abandonarea Israelului, în două variante: (a) 
Israelul să revină la graniţele din 1948, iar evreii 
veniţi din Europa să se întoarcă de unde au plecat, 
sau (b) Israelul să înceteze a mai exista, iar evreii să 
se împrăştie prin lume, în primul rând prin ţările de 
unde au plecat părinţii lor... 

Întrebare capitală: pentru acest eşec cine poartă 
răspunderea? Consecințele catastrofice ale acestui 
eşec de ce trebuie să se întoarcă asupra celor deja 
afectaţi de modul în care s-a desfăşurat proiectul 
sionist, dovedit azi falimentar?! 

Nota bene: Ca român, dacă nu ca om, în general, 
m-aş bucura să se înşele evreii care comentează cu 
îngrijorare pe marginea iminentei disoluţii statale a 
Israelului (vezi şi Philip Roth, mare scriitor evreu, în 
cărţile sale, bunăoară...). Îi doresc Israelului viaţă 
lungă, să fie cămin al cât mai multor evrei... Al 
tuturor evreilor! Adică ce-i doresc României, ca ţară 
a românilor, doresc şi Israelului, ca ţară a evreilor! 

Personal, ca român, ca mădular al unui popor a 
cărui viaţă a fost şi este în continuare afectată, 
urâţită şi ameninţată, pusă în primejdie, de calculele 
şi mutările marilor „şahişti”, evrei şi ne-evrei, ca ins a 
cărui familie şi persoană proprie au avut de suferit de 
pe urma acestui şah planetar, nu pot contempla 
pasiv eşecul acestor handicapaţi care se 
dovedesc a fi mari meşteri în a provoca dezordini 
şi dezastre, dar care sunt complet incapabili să 
edifice, să conceapă starea de normalitate, de 
tihnă a vieţii, de rânduială şi armonie socială sau 
internaţională... 


Pag. 15 


i AZ Pedala NICADORI. A ir i STR 


DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREŞTI 
Tol.: (021) 2425471; 0745 074493 
rețul unui abor nent pentru un an 
50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincia); 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia, 


ilru jumălale d 


Olguța Mihalache -— Ploieşti: 
Excursiile organizate permanent de 
către BOR în Bulgaria, la Basarabov pe 
valea Jamului, nu departe de Russe, 
sunt întemeiate. Aici, în sec. XIII, 
cuviosul Dumitru Basarabov a îmbrăcat 
haina monahală la un schit situat într-o 
peşteră nu departe de locul său natal. 
Generalul rus Piotr Soltakov a fost, cel 
care în contextul războiului ruso-turc din 
1768-1774 a adus moaştele sfântului în 
Țara Românească, voind inițial să le 
ducă în Rusia. La rugămintea unui 
român, Hagi Dimitrie, acestea au fost 
dăruite Catedralei Mitropolitane . din 
Bucureşti, devenind astfel ocroțiterul! 
oraşului. Sfântul Dumitru Basarabov 
este sărbătorit la 27 octombrie. Racla cu 
moaştele sfântului au fost scoase în 
procesiune pe străzile capitalei de mai 
multe ori; în 1815 domnitorul lon 
Caragea cerea scoaterea moaştelor cu 
speranța opririi epidemiei de ciumă din 
1827, apoi pentru alungarea secetei, în 
1831, la cererea gen. Pavel Kiseleff, 
pentru stăvilirea unei alte epidemii, de 
holeră. În 1917 moaştele Sf. Dumitru au 
fost furate noaptea de către soldații 
bulgari care le „revendicau” întrucât 
acesta se născuse în Bulgaria. 
Feldmareşalul Von Mackensen s-a 
implicat decisiv în recuperarea moaştelor 
luate prin procedarea tâlhărească a 
vecinilor noştri din sudul Dunării. 

Lizica Rusovici — Craiova: Regina 
Maria a ştiut ca nimeni altul să apere 
cauza românilor-la “Conferința 'de-Pace 
de la Paris din 1919, punând în joc 
frumusețea, inteligența şi cunoştinţele 
sale regale europene. A fost primită cu 
entuziasm de milioane de americani în 
vizita pe care a făcut-o ulterior, în 
Statele Unite. Din testamentul ei redau 
un fragment emoționant: 
binecuvântez, iubită Românie, 
bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară 
care ai trăit în inima mea şi ale căre 
cărări le-am cunoscut toate, frumoasă 
țară pe care am văzut-o întregită, a cărei 
soartă mi-a fost îngăduit să o văd 
împreună! Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu 
mare şi plină de cinste, să stai veşnic 
falnică printre naţiuni, să fii cinstită, 
iubită şi preţuită! Am credinţa că te-am fi 
priceput: n-am judecat, te-am iubit.” y 

Dragoş Martinescu -  Sinaia:î 
Japonia a fost fondatoare a Axei Berlin- | 
Roma-Tokio, dar în 1940 a încheiat şi un 
pact de neagresiune cu Uniunea 
Sovietică. Respectând acest tratat, 
URSS nu a trebuit să lupte pe două 
fronturi, având, deci, spatele asigurat. 
Dar nu numai atât: lucru despre care se trăgătorii de 284. Avioanele erau în 
vorbeşte mai puțin, a putut, folosind 2 Pe ur număr de 253 marca  I.A.R.80 
spaţiul aerian şi maritim, să transporte din Statele Unite cantități uriaşe de (româneşti).iar 80 (româneşti), Messerschmitt şi Heinkel (germane) care se 
armament modern, alimente, îmbrăcăminte. Pe ruta Alaska-Siberia, numită pe produceau sub licenţă la Braşov. 
scurt ALSIB, de la baza americană Jodd Fields s-au livrat sute de avioane > : 
americane, acestea fiind preluate direct de către piloții ruşi. Ajutorul american . uz CVA 
este cunoscut sub numele "Legea de Împrumut şi Închiriere”, care a cuprins 


perioada oct. 1941-sept. 1945. URSS a primit 14.795 avioane, 7056 tancuri, 
51.503 jepuri, 375.883 camioane (!!), 35.170 motociclete, 8071 tractoare, 
8218 tunuri antiaeriene, 131.633 mitraliere, 345.735 tone explozibil (1), 
11.155 vagoane, 1981 locomotive, 165 vapoare vânătoare de submarine, 
197 vapoare militare, 4.478.000 tone alimente (!!), 2.670.000 tone petroliere, 
15,417.000 perechi cizme, 49.860 tone piele, 3.786.000 anvelope şi... nasturi 
în valoare 1.674.000 dolari!. Ruta principală de aprovizionare însă era pe la 
Polul Nord, de la Islanda la portul MurmansKk. Submarinele germane, în prima 
parte a războiului, până în 1943, au provocat dezastre mari convoaielor de 
aprovizionare, unele dintre acestea ajungând la destinaţie doar cu 20% din 
capacitatea inițială. Miliardele de dolari pe care le datora URSS pe baza 
acordului „Legii de Împrumut şi Închiriere ” nu au fost plătite, Stalin zicând 
“niet”. Doar cu o săptămână înainte de încetarea ostilităților nipono- 
americane, la finele lunii august 1945, URSS a declarat război Japoniei care 
fusese bombardată atomic. Fără a întâmpina rezistență, au fost "eliberate” şi 
apoi comunizate Manciuria, teritorii vaste din China de Nord şi peninsula 
Coreea. Au fost ocupate şi insulele Kurile care au făcut parte dintotdeauna 
din teritoriul japonez. De la acest episod au trecut 67 de ani, timp în care nu 
s-a semnat tratatul de pace, Japonia şi fosta Uniune Sovietică fiind, ca atare, 
în stare de război. 

Mirel Davia - Constanța. Termenul de kamicadze se referă la piloții 
japonezi sinucigaşi care intrau în mod voit, în crucişătoarele marinei 
americane sau în faimoasele bombardiere, fortărețele zburătoare B 29. 
Actele lor de eroism au făcut pagube majore armatei americane, mai ales în 
ultimul an de război, 1945, când balanţa victoriei înclina tot mai mult către 
aceasta. Dar, păstrând, fireşte, 
proporțiile, “patentul” acestui act aparține 
generalului de escadrilă aviator Gh. 
Jienescu (născut în 1894, a făcut 
temniță grea la Gherla aproape 20 de 
ani, din 1944 până în 1964). În ordinul 
de zi nr. 1 din 22 iunie 1941 el se adresa 
piloților români: “Tineret zburător, țara 
aşteaptă de la voi întregul sacrificiu! 
Onoarea de a purta la biruinţă, pe cerul 
românismului crucea tricoloră, vă 
aparține -vouă! Echipajul -care- termină 
muniţia şi în încleştarea luptei nu-şi vede 
victoria, se proiectează cu maşina în 
pasărea duşmană”. Eroii nu au lipsit. 
Sublocotenentul aviator Claru Vasile, 
fiind în luptă cu 6 avioane inamice şi 
terminând  muniţia, a înțeles să-şi 
îndeplinească misiunea intrând în plin cu 
avionul său într-unul din avioanele 
ruseşti. A fost decorat cu ordinul “Mihai 
Viteazul clasa III”, post mortem. La fel a 
procedat şi lon Lascu, cu înalt 
devotament şi spirit de jertfă în 
încrâncenatele lupte de la Țiganca, 
pentru eliberarea Basarabiei. să 
menționăm şi numele  locotenent- 
comandor aviator Alex. Popişteanu care 
a atacat o formaţie inamică mult 
superioară ca număr, doborând 6 
avioane, şi a căzut ca un erou, luptând 
contra a 3 avioane, intrând în mod voit 
într-unul din acestea. În iunie 1941 
totalul efectivelor Aeronauticii: Române 
era de 3247 ofițeri, 2864 subofiţeri, 2363 
maeştri, 1044 funcţionari civili şi 52.074 
trupă. Piloții erau în număr de 1066, iar 


12006 


ISSN 1583-9311 


Periodic editat de TACȚIUNEA ROMÂNĂ” 
Redactor şet: Nicoleta Codrin 


Goiegiul de redacție: _ Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Priohii ===< 
Str, Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 — 

Relaţii (zona Giroului = inters, cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V. Lascăr) == 
su publicul: Tel.: (021) 2425471 sau 0745 074493 ==: 
e-mail: cuvantul-legionar(Ozelea-codreanu.com zi