Cuvantul Legionar nr. 109, august 2012

“Dacă var lăcea aceia, pietrele bor Iiruza, 
(A Evanghelie dnă Lea 19 4 
Pi 


CUYAN ÎI UL 
LEGIORAI 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul VIII, Nr. 109, AUGUST 2012 Apare la SFARŞITUL lunii 2,5 lei 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Sir. Mărgăritarelor nr, 6, sect. 2, Buc; tel.; 0212425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarGzelea-codreanu.com; SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 


Setul tata Ce-aţi pierdut din vedere oitualitate Nihilismul — Seafim Rose (VI) 
Rerum Experiment criminal inerar de su//r Paşi pe amintiri (|l) 


Malaxorul iudaic tare Calul troian în Basarabia (|) 


ERE a eta 
Careppondenă Fii naţionalist! Z 


Antisemitism sau antiromânism 


Carte Apionară "Fără Căpitan” (XI) Togta Redaetiei 
Editorial: CA SCROAFA ÎN COPAC 


lată, mă aflu pe poziţia unui român 
care priveşte în jurul său şi constată că -] 
o competiţie pentru preluarea puterii, * 
aparent sau necesar în cadrul normelor 
democratice, scoate la suprafaţa apelor 
învolburate tot gunoiul dospit, oribil 
mirositor, al principiilor şi al raţiunii ucise 
în numele democraţiei. 

Ni se oferă un spectacol în care 
scenariul este scris în cancelariile 
străine, în care nu se mai ţine cont de 
salvarea aparenţelor, în care decorul 
este “smuls” din casa ta, tu trebuie să 
faci  figuraţie conform scenariului, 
regizorul este personaj principal al 
ocultei mondiale, se trage cu arme de 
foc în care gloanţele oarbe au fost 
înlocuite. 

Moartea reală a figuranţilor şi chiar a 
actorilor nu afectează conştiinţa 
regizorului atât timp cât, crede el, dă o 
notă de real spectacolului şi îl apropie 
de atingerea scopului. 

Milioane de români sunt dispuşi ”s: 
se măcelărească” într-o dispută în care | 
au fost angrenaţi tocmai în ideea unei 
lupte între fraţi, din care să câştige cel 
care, în fond, îi duşmăneşte şi pe unii şi 
pe alţii. 

Despre ce vorbim? Despre 
"democraţie” şi despre minţi "zăvorâte”, 


acest mental este tratată de noi toţi cu 
suspiciune şi chiar cu frică. 

Democraţia  dâmbovifeană? Vă 
asigur că structural nu se deosebeşte 
cu nimic de cea de pe malurile Senei, 
ale Tamisei, ale  Potomacului! 
Deosebirile, poate mai mult de 
suprafaţă, le dau percepţia şi reacţia 
populațiilor. 

Se spune, s-a acreditat ideea, nu 
întâmplător, că democraţia este 
sistemul de guvernare cel mai puţin 
prost. 

Suntem de acord, dar pentru cine? 

Votul universal şi direct, gândit ca o 
manifestare privită în sine, ca ideal, ar 
trebui să fie perfect; în realitate, pe 
acest "trunchi" ideal, de-a lungul timpului 
au crescut tot felul de “plante” parazite 
ii care îi schimbă înfăţişarea. Ca orice 
plantă parazită, aceasta se dezvoltă în 
dauna "susţinătorului”. ludeo- 
ii democraţia, căci despre asta este 
vorba, este dependentă în mare 
proporţie de sumele de bani investite în 
procesul electoral; s-a ajuns până acolo 
Mîncât să se poată constata relaţia 
39 directă între sumele investite şi 
rezultatele obţinute. 

Pe cine avantajează sistemul? 

| 


închise, înţepenite într-o anumită avoliţiei în care pe ai noştri după un model care ne-a fost "impus" A a 
limita este legată de persoane, nicidecum de prin inocularea unei mentalități de învinşi, de Vadim Pfa 
interese naţionale. incapabili, de laşi. 

Vorbim despre o democraţie "dâmboviţeană” cu Realitatea care este? Chiar am ajuns în stadiul Cade S 


arecare dispreţ, obişnuiţi să ne tratăm pe noi şi respectiv de subordonare şi orice ofertă de ieşire din 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012  P2%:1 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA AUGUST — 


Anunţ important 


Ne-a fost FURATĂ ŞTAMPILA rotundă având înfăţişat chipul lui Corneliu Zelea-Codreanu şi inscripţia 


"Acţiunea Română”. 


alt fel. 


Rurale 


Am declarat-o NULĂ şi atragem atenţia cititorilor că folosirea ei nu mai are NICI O VALOARE JURIDICĂ sau de 


Ea se află în mâna unor persoane care au abjurat apartenenţa la Mişcarea Legionară. 


Xkk 


Ungurii au voie 


Presa, mai mult cea electronică, comentează în 
fel şi chip "manifestul” lansat la Baia Mare de 
către reprezentanţii societăţii civice maghiare 
care apelează la etnicii unguri de a nu mai avea 
relaţii de nici un fel cu "corpul naţional 
majoritar” întrucât aceste relaţii, evoluând în 
timp în prietenii şi chiar în iubiri, duc la căsătorii 
mixte, căsătorii care au făcut ca în ultimii 20 de ani 
numărul maghiarilor din Baia Mare şi din judeţ să 
scadă de la 25.000 la 14.000! 

Mişcarea Legionară - vorbim aici de cea declarată 
ca atare, care nu se ascunde după piersic folosind 
tot felul de stratageme - şi care se simte obligată să 
ia atitudine faţă de orice situaţie mai delicată” 
apărută în viaţa politică şi socială a acestei ţări, face 
următoarele comentarii: 

Salutăm iniţiativa societăţii maghiare din Baia 
Mare şi din judeţ, pe care o socotim normală, de 
pe urma “aplicării” eventuale a apelului 
beneficiind în egală măsură şi românii, şi ungurii. 

Ni se pare normal ca cei 14.000 de unguri din 
judeţul Baia Mare să îşi păstreze identitatea din toate 
punctele de vedere; nici noi nu vrem să ne 
amestecăm neamul cu ei! 

Părerile - ca să nu spunem studiile - legate de 
urmaşii căsătoriilor mixte sunt împărţite între 
aprecieri pozitive şi negative. 

Pe noi, în momentul de faţă, ne preocupă 
problema genetică mai puţin sau deloc; până la ea 
avem alte lucruri de discutat, de amintit, de criticat, 
de contestat chiar vehement! 

O căsătorie mixtă poate produce rezultate 
diferite; în cazul de faţă poate rezulta din ea o nouă 
familie de unguri sau o nouă familie de români. 
Primul gând ar fi că aceasta depinde de "tăria" sau 
slăbiciunea unuia dintre parteneri; argumentul are 
valoarea lui, dar în ecuaţie intră şi alte evenimente 
care au valoarea lor: de exemplu, în Ungaria un 
cuplu mixt în marea majoritate a cazurilor sfârşeşte 
prin a se maghiariza, la Bucureşti şansele unui cuplu 
mixt cresc în favoarea românizării. Aici intervine rolul 
Bisericii şi, o să râdeţi, rolul cimitirului: cimitirul este 
locul unde ungurii din Bucureşti, de exemplu, devin 
mai unguri ca niciodată; nu este nici o ironie şi nici o 
glumă proastă: am participat la ceremonii funerare în 
care spiritul naţional se manifesta mai puternic decât 
oricând. 

Pentru unii va părea jignitor faptul că manifestul 
de la Baia Mare se referă doar la pericolul 
"încuscririi” cu români. 

Nu avem de ce să ne supărăm; ne-am obişnuit să 
fim catalogaţi de unguri pe treapta cea mai de jos a 
dezvoltării umane - ceea ce nu uităm şi nu iertăm. 
Fie vorba între noi, românii, şi noi îi plasăm pe ei în 
hoardele călăreţilor cu carnea pusă sub şeaua 
cailor ca să frăgezească! 

Trecând peste aspectele pitoreşti ale problemei, 
românii, în blândeţea lor prostească, sunt de cele 
mai multe ori sunt dispuşi să recunoască unele 
calităţi ale ungurilor, lucru care nu are corespondent 
în mentalitatea acestora. 

Ungurii, în imensa lor majoritate, ne privesc cu un 
dispreţ şi o ură la care, structural, noi nu suntem 
capabili să răspunderi echivalent. 

Desigur că urmează întrebarea: ungurii sunt de 
acord (ca să nu exagerăm şi să spunem că sunt 
bucuroşi) cu căsătorii cu evrei sau cu țigani? 

Răspunsul are două fațete: prima ar fi că ei sunt 


Pag. 2 


NICADOR ZELEA-CODREANU 


infinit mai antisemiţi şi mai antiţigani decât noi. 

Nu ştim în ce măsură aceste lucruri ies în 
evidenţă, dar în mândria, în orgoliul lor nemărginit, în 
convingerea mai mult sau mai puţin intimă a 
superiorității lor, rasismul este la el acasă. 

Dacă nu ar râvni la Transilvania şi dacă nu ne- 
ar fi obligat să le rămânem datori cu replica la 
masacrele împotriva românilor, am putea fi în 
aceeaşi tabără. Ungurii sunt oameni foarte cinstiţi şi 
nu pot să nu fie de acord că le-am rămas datori 
nişte masacre; datoria este datorie, nu? 

Dar revenim la eventualele căsătorii cu ţigani sau 
cu evrei: din punct de vedere statistic nu i-ar deranja 
- şi evreii şi ţiganii, la orice recensământ se declară 
unguri. 

Mişcarea Legionară ţine să atragă atenţia - 
pentru a câta oară? - asupra unui aspect vital pentru 
prezentul şi viitorul ţării româneşti: 

Ce dezvăluie lipsa de reacţie a presei, a 
“organelor europene”, a "caraliului” american 
('caraliu” în argou de gardian de închisoare), /a 
apelul xenofob al ungurilor? 

Ce se întâmpla dacă publicația "Cuvântul 
Legionar” făcea un apel de aceiaşi factură? (la alte 
mijloace de mass media nu mă gândesc, fiind toate 
udate în pantaloni) 

Ce denotă excesiva severitate faţă de cel mai 
mic gest "neconform” în România, săvârşit. de 
către români? 

Înţelegeţi odată pentru totdeauna că noi avem 
un statut special în planurile evreimii mondiale! 

Noi suntem totdeauna cu exemplele: în Delta 
Dunării, la Caraorman, localnicii nu ţin caii acasă, ci 
în libertate, pe coclauri; când au nevoie, se duc în 
zori, îi prind, îi folosesc şi le dau drumul din nou. Au 
mult mai mulţi cai decât folosesc. Unii se 
sălbăticeau. Ştiţi cum îi fac docili, ascultători? Îi 
leagă şi îi bat cu sălbăticie până când ascultă 
tremurând comenzile stăpânului. 

Noi, românii, suntem nişte cai pe care iudaismul 
internaţional vrea să îi transforme în oi; oi de muls, 
de sacrificat, absolut docile, să ne transforme vocile 
în behăituri slabe, neinteligibile, pentru ca să nu 
putem să ne strigăm suferinţele, drepturile, opiniile! 
Au "pus ochii pe noi”, ca un animal de pradă pe 
victima lui! 

Vă închipuiţi ce se, întâmpla dacă orice om din 
România sau, mai precis, orice român, ar fi făcut 
publică aşa o declaraţie? Tovarăşul consilier al 
sovietelor americane venit mai ieri să ne tragă de 
atenţie, exploda! Nu ne mai spăla nici apa 
Iordanului! i 

Şi apropos de apa Iordanului: C.N.D.C. (ultimul 
"d" vine de la "discriminare”), pe ce ne ia banii? 
Tovarăşul Heller, plin de energie pe friptanele 
democraţiei iudaice, ce face, nu se sesizează din 
oficiu?! 

Domnia sa, care îmi demonstra mai an că 
internetul se rezumă la pornografie, de partea cui 
este, de partea ungurilor sau de partea normelor 
democratice? Că nu îl "bănuim' să fie ungur, asta 
este altceva! 

Ştiţi bancul cu baba călcată de hoţi; când să 
plece hoţii, baba îi întreabă: "Dar violul, dar violul, 
maică?” Nu vedem "violul"! Nu vedem reacţia 
exegeţilor iudeo-democraţiei în faţa violării unor 
principii! Sau ăsta este un viol consimţit? Pentru 
acest motiv să nu fi sărit în sus tovarăşii? 

Nu putem încheia fără a face o constatare, care 
este posibil ca, la prima vedere (sau, mai precis, la o 
apreciere grăbită sau superficială), să îi facă pe unii 
să creadă că "le cântăm în strună” ungurilor. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2042 


Deja aici trebuie exclusă naționalitatea şi faptul 
că relaţiile noastre cu ei sunt în realitate 
ireconciliabile. Avem dovezi suficiente că ungurii 
sunt în primul rând unguri şi apoi pe planul doi 
sau şapte sunt vecini, cunoscuţi, prieteni Sau 
chiar rude prin alianţă. Ne-am dori şi noi 
românii, aşa ceva! ; 

Revenim la manifestul de la Baia Mare 
insuficient comentat: apelul la "pedagogi" exprimă 
preocuparea majoră pentru educarea copiilor şi 
tineretului. Facem un exerciţiu simplu, excluzând 
cuvântul ”ungur” cu derivatele şi veţi avea un 
apel la corpul didactic pe care îl putem prezenta 
ca etalon al exprimării dorințelor şi necesităţilor, 
valabil pentru orice naționalism în lupta cu 
iudaizarea vieţii sociale: 

"Pedagogi, purtători ai celei mai nobile moşteniri, 
a educaţiei... asemănător înaintaşilor voştri, priviţi 
munca voastră ca o misiune, ca o vocaţie, ce vine 
deodată cu sacrificii infinite. 

Ştim, aveţi pe umeri 1000 de poveri, dar musai să 
luaţi pe umeri cea de-a 1001 povară! Pentru că 
şcolile noastre trebuie să fie mult mai bune decât 
ale altora. 

Munca voastră nu este muncă de funcţionar 
public. Nu puteţi cunoaşte nici odihnă, nici orar. Nu 
poate să stea în faţă nici o putere superioară şi asta 
este o cerinţă a calităţii a pretenţiei faţă de voi 
înşivă. Fiţi modele, mai punctuali decât cei mai 
punctuali, mai disciplinaţi decât cei mai disciplinaţi; 
fiţi pretenţioşi faţă de voi înşivă. 

Nu puteţi scăpa nici o ocazie prin care puteţi să 
vă faceţi şcoala mai atractivă şi calitativă. Nu aveţi 
voie să scăpaţi mâna nici unui copil, dimpotrivă, 
trebuie să căutaţi şi să prindeţi mâinile întinse spre 
voi, chiar şi pe cele care vă resping. Nu învăţaţi 
copiii, educaţi-i! 

Nu-i învăţaţi să fie libertini, ci să ştie să 
profite de libertate. 

Fiţi deschişi faţă de tot ce este valoros, dar 
refuzaţi fără târguială tot ce este fără valoare şi 
superficial. Şi pentru ca acest tineret asemănător 
unui crin ce se apleacă spre străini, slăbim. în 
identitate, are nevoie de o educaţie naţională, fiţi mai 
ales şi mai presus de toate, român! 

Nu putem face compromisuri, nu există "dar... 
Trebuie să ştim să spunem ”nu” partenerului 
străin, şcolii străine, ademenirilor comunităţilor 
străine. 

Trebuie să spunem ”nu” letargiei, delăsării, 
indiferenţei... 

Oficialităţilor şi O.N.G.-urilor din România nici 
nu le trece prin cap să aibă asemenea 
preocupări. Majoritatea acestora din urmă, fiind 
finanţate de stat, fac "jocul” intereselor guvernanţilor 
sau al intereselor iudaice din România; de cele 
finanţate de magnați evrei, nu are rost să discutăm. 

În Ungaria poate să existe un regim naţionalist ŞI 
consilierii sovietici de naţionalitate sau numai 
provenienţă americană, sunt obligaţi să accepte 
situaţia. Vin însă la Bucureşti, cu o obrăznicie de 
neacceptat, impunând pe Băsescu, marionelă 
finanţei internaţionale, şi nu suflă un singur cuvânt 
despre faptul că Budapesta încalcă toate normele 
impuse de iudeo-democraţie. 

Pur şi simplu, suntem invidioşi pe unguri! 

Xăă 


Democraţie de tip evreiesc 


Imediat după ce a fost numit purtător de 
cuvânt al PSD, Dan Şova a afirmat într-un 


interviu că "nici un evreu nu a suferit pe 

teritoriul României"; "in total 24 de evrei 

au fost ucişi în pogromul de la laşi, de 

către armata germană”, provocând reacții 
furibunde din partea evreimii. 

Asta se întâmpla prin martie şi, la vremea 
respectivă, am tratat subiectul, tot la această rubrică. 

Dar ecourile acestui cor nu s-au stins nici acum, 
după trecerea a şase luni! 

Ulterior, PSD i-a retras lui Şova funcţia de 
purtător de cuvânt şi l-a trimis la Washington, într-o 
vizită "educaţională" la US Holocaust Memorial 
Museum. În urma vizitei Şova şi-a exprimat regretul 
cu privire la faptul că declarația sa a fost 
neînțeleasă, dar... nu şi-a cerut şi scuze, cu "cenuşă 
în cap”. Ca atare, când Şova a fost nominalizat în 
funcţia de ministru, Erwin Simsensohn, preşedintele 
Comunităţii Evreieşti din Bucureşti, a ţinut să declare 
că evreii din România s-au "înfuriat", adăugând că 
"nu vom sta degeaba atunci când o asemenea 
persoană este numită ministru", a subliniat 
Simsensohn. 

Ne-ar fi plăcut să fiți ceva mai explicit: cum adică 
"nu veți sta degeaba"? 

Nu-l credem pe dl. Şova indispensabil guvernului, 
dar de când a devenit o condiţie obligatorie 
pentru numirea unui ministru (nota bene: în 
România, nu în Israel), să proclame existența 
holocaustului?! A 

Protestul Comunităţii Evreieşti din România a fost 
amplu susținut de Centrul Wiesenthal din lerusalim, 
de "European Jewish Press” şi de "Anti-Defamation 
League” din America; cea din urmă organizaţie "a 
îndemnat (citeşte: "a somat”) guvernul României să- 
şi demonstreze angajamentul în combaterea 
antisemitismului”. Până şi directorul Muzeului de Artă 
din Timişoara "a luat atitudine”! Din scenă n-a lipsit 
nici Tismăneanu, "raportorul comunismului”, care a 
afirmat că... democraţia românească ar fi în doliu. 
Democraţia aşa cum o înțeleg evreii, evident. 

”.. toți oamenii cinstiți din această țară ar trebui 
să poarte banderolă neagră la mână”!! 

Serios? D-le Tismenețchi, ar trebui banderolă de 
doliu, dar pentru afirmaţiile coreligionarilor dvs.! 
Democraţia este sugrumată atunci când nu ai 
dreptul la opinie, atunci când evreii din Europa şi 
America ţipă în cor ce trebuie să crezi şi îţi impun 
ce legi trebuie să ai tu la tine în țară! Dar cum şi 
tatăl domniei voastre clama "democraţia populară” 
de pe tancurile sovietice, nu ne miră prea mult 
„jeşirea” dvs. Înţelepciunea populară românească 
spune. "Dacă mă-sa e ceapă şi tat-său e usturoi, 
credeți că progenitura iese... dulceaţă de trandafiri?” 

Şova a declarat, spăsit, că s-a pus la curent “cu 
tot calvarul evreilor” şi că, la iniţiativa sa, PSD, prin 
Institutul Social-Democrat, va organiza în toamnă 
cursuri despre "holocaust". Şi ne mai mirăm că am 
ajuns unde suntem azi! 


*kk 


Duşmanii Crucii 

Prin definiţie şi prin practică evreii se dovedesc 
încă o dată a fi duşmanii crucii... Poate exagerăm, 
Poate nu toţi. Oricum nu toţi o declară acum. Poate 
nu sunt cele mai bune împrejurări. 

Oricum, când au avut ocazia, "au tras cu tunurile” 
în Biserică şi în biserici. Oricum creştinismul le stă ca 
un cuţit în coaste. 

să ne amintim - pentru a câta oară? - de 
propaganda turbată din presa evreiască? Sau, în 
perioada  biruinţei comuniste, de grupul criminal 
condus de Ana Pauker? Nici vorbă! Să sărim tocmai 
după 1944, când diversiunea, arma preferată a 
evreimii, întrecută doar de minciună, aruncă 
responsabilitatea pe spinarea comunismului? Şi 
comunismul cine l-a inventat? Cine l-a pus în 
practică provocând moartea a 100.000.000 de 
creştini? Papa de la Roma?! 

Să revenim la propaganda - ziceam noi "turbată” - 
împotriva Bisericii: fără să exagerăm, de când există 
presă scrisă ea funcţionează trădând sentimentele şi 
caracterul acestor oameni. 

Bine-bine, sentimentele ca sentimentele, dar de 
ce "caracterul"? 

Desigur este un lux să vorbeşti de caracter, dar în 
cazul de faţă ne referim la măsuri împotriva 
Bisericii, prezentate ca o evoluţie pozitivă a 
societăţii, obligatorie pentru dezvoltarea ei, timp 
în care orice aluzie (nu mai mult!) negativă la 

adresa mozaismului şi ansamblu, trezea şi 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


trezeşte o explozie 77 
de proteste, 
mergând până laț 
măsuri  coercitive[hă/; 
prevăzute de legi|iii 
ale iudeo-. 
democraţiei. 
Nicador  Zelea- 
Codreanu a trăit, în 
anii 50, două 
sărbători ale Paştelui 


Muncă Forţată de 


la Teleajen. 

Cu câteva zile 
înainte de Paşti, 
colonelul i 
Mărculescu, fost e 


ofiţer în Cavaleria 
Regală, şi maiorulță 
Aldea, fost cizmarța 
cârpaci cine ştie prin 
ce mahala 
nenorocită, acum "locţiitor politic”, adunau cei 5000 
de "copii de bandiți” şi, după ce îi ţineau o oră "în 
careu”, apăreau şi ei, bine dispuşi, rubiconzi, plini de 
umor mitocănesc. Colonelul. se aşeza crăcănat în 
faţa lor, pe un loc mai înalt, ca să fie bine văzut de 
toţi, cu mâna în buzunarul pantalonilor, asigurându- 
se tot timpul că “sculele” sunt la locul lor şi spunea 
invariabil: 

"Bă, dacă este vreunul cu trei bile (el spunea 
altfel) între voi, să iasă imediat la raport, să îi dăm 
bilet de voie o săptămână cu ocazia Paștelui”. 

Grupul de “ofiţeri” şi gradaţi din preajmă 
izbucneau într-un râs gros, urât cam ca Băsescu 
astăzi, la gluma comandantului; şi colonelul continua: 
"Cum, bă, nu este nici unul? Păcat, eram hotărât să 
îl las acasă!” Şi grupul râdea iarăşi la comandă. 

Şi urma: "Evreii prezenţi să treacă chiar acum 
pe la cancelarie să ia biletele de voie"! 

Erau şi câţiva evrei rătăciţi pe acolo, copii de 
părinţi care nu fuseseră acceptaţi în partid, cu rude 
în străinătate sau nu-ştiu-ce. Oricum, evreii aveau o 
prezenţă meteorică în "detaşament" şi, oricum, până 
era îndepărtată “greşeala” şi:dispăreau, erau plasați 
la birourile imensului şantier. : y 

Erau şi mulţi ţărani săraci şi mulţi ţigani, victime 
ale împrejurărilor în care nu puteau "găsi" suficienţi 
copii de "burjui” ca să completeze efectivele. 

Să revenim însă la ”oierii” noştri; la kilometrul 
30, pe şoseaua Bucureşti - Ploieşti, în locul unde 
la 29-30 noiembrie 1938, statul român, încăput pe 
mâna regelui criminal Carol al II-lea, condus la 
rândul lui de evreica Elena Wolf, amanta regală, 
asasinează ritual prin strangulare pe Corneliu 
Zelea-Codreanu şi alţi 13 fruntaşi legionari. 

Mormintele acestor martiri au fost călcate prin anii 
50 de buldozerele comuniste şi peste ele s-au 
construit blocuri în "Bucureştii Noi”. 

În 1999, la 100 de ani de la naşterea lui Corneliu 
Zelea-Codreanu, pe locul aproximativ al asasinatelor 
amintite, mai mulţi legionari supraviețuitori ai 
genocidului iudeo-comunist au ridicat o troiță 
impunătoare din stejar, opera artistului Ştefan 
Georgescu, secondat de Cristian Ivanov. 

Neavând alt loc de comemorare al victimelor 
răzbunării iudaice, în fiecare an ne adunăm acolo, 
cei care am rămas şi cei care "au venit”, şi facem 
parastasul creştinesc tradiţional. Bineînţeles că 
evocăm diverse amintiri, facem constatări, 
atragem atenţia asupra pericolelor, asupra timpurilor 
nenorocite pe care le trăim. 

Aceste lucruri sunt neconvenabile sau, mai bine 
spus, exasperează evreimea care se exprimă prin 
reprezentanţi. 

să nu îi treacă prin cap cuiva că vrem să ne 
justificăm; prezentăm lucrurile pentru indiferenți şi 
prieteni; pentru călăi nu avem decât tăcere şi dispreţ! 

Un obicei străvechi plasează "pe drumurile 
României” cruci care să amintească faptul că acolo 
s-a produs cândva o tragedie. O tragedie pentru o 
familie, pentru o colectivitate, pentru ţară. 

Bine-bine, dar crucea doare: când vrei să goneşti 
diavolul pe care îl simţi în preajmă îţi faci cruce; 
crucea este pentru adepţii lui Lucifer "ca sarea în 
ochi”. "Ca sarea în ochi” şi pentru nişte tovarăşi 
care se prezintă ca fiind "/nstitutul Naţional 
pentru Studierea Holocaustului din România”. 


Acest institut, îndreptăţit că ceară 
socoteală oricui şi pentru orice, fiind 
un fel de stat în stat, somează Primăria din 
Ciolpani, jud. Ilfov, “să le dea socoteală” 
dacă crucea de la Tâncăbeşti are aprobare de 
construcţie! 

Şi dacă nu ar avea? Ar cere imediat "dărâmarea" 
ei! 

Şi dacă are? "Tot o dărâmăm noi, goi idioţi!” 

Nu ne-ar mira, dar acum am şti că sus-numitul 
institut este autorul; nu că am dărâma şi noi institutul, 
că nu avem cum! Îşi dărâmă "ei" singuri fărâma de 
credibilitate pe care o mai au la proşti sau la vânduți. 

Crucea de la pădurea Tâncăbeşti le stă în gât! 
Acum trei ani, au făcut o reclamaţie la Poliţie. 
Nicador Zelea-Codreanu s-a trezit cu o citaţie la 
"Poliţia Criminală”, situată în spatele fostei pieţe 
"Decebal". S-a prezentat alarmat, făcând tot felul de 
presupuneri: dacă ar fi călcat pe cineva cu maşina, 
dă-o dracului, nu se putea să nu ştie! 

Ce să vezi, acolo s-a lămurit: ”Federaţia” îi 
făcuse reclamaţie că organizează slujbe 
religioase la Tâncăbeşti. 

Domnii tovarăşi îi pot interzice lui Nicador 
Zelea-Codreanu să îi facă un parastas anual 
unchiului său? Nici vorbă! Dar să facă parastase 
lunar? Nici vorbă! Dar zilnic? Nici vorbă! Noi vă 
întrebăm de practicile voastre religioase? 

Vreţi “să rupeţi pisica”? Dacă vă scoate 
ochii? 

Să revenim: reclamantul, /nstitutul National 
pentru Studierea Holocaustului (I.N.S.H.), ţipă ca din 
gură de şarpe că pe cruce a fost adăugată de nu ştiu 
cine o fotografie a lui Corneliu Zelea-Codreanu; aşa 
ceva? "Măi, dar nu puteaţi să puneți şi voi acolo o 
fotografie... mai neutră? Să fi fost una cu Lupeasca! 
Nu, cu Lupeasca nu merge, că nu era creştină! Dar 
cu Carol al II-lea, ce ziceţi?” Noi, plini de respect 
pentru voi, aşteptăm o sugestie; deocamdată nu 
avem nici o idee. 

Dar să revenim la I.N.S.H.; domniile voastre cu 
ce vă ocupați acolo? 

Vom încerca să aflăm şi noi amănunte; vedem că 
semnează "director general”. Câţi directori aveţi, 
dacă nu vă supăraţi, câte "secretare”, câţi alţi 
funcţionari?. Ditamai institutul! Ce clădire ocupați, a 
cui a fost, în buricul Bucureştiului? Când s-au redus 
salariile şi pensiile amărâţilor, v-a lovit şi pe domniile 
voastre măsura? De, omul domniilor voastre, ce să 
faci? Dar dacă ai zece mii pe lună şi rămâi cu 7500, 
plus alte mici "aranjamente”, te doare în cot. Dacă ai 
1000 pe lună şi rămâi cu 750, de unde tai, de la 
"coşniţă”, că lumina, apa, gazele, telefonul, gunoiul, 
impozitul de clădiri, impozitul pe prostie, T.V.A., 
haine, încălţăminte, nu le poţi "fenta”. 

Realitatea este că domniile voastre, toată trupa 
de la I.N.S.H., vă lăfăiţi pe banii noştri! Înţelegeţi, d- 
le director Alexandru Florian? Am uitat de maşină şi 
şofer: apropos, şoferul ce salariu are? 

: Noi nu putem decât să sperăm, să ne 
bucurăm că studiile dvs. neobosite (faceţi şi ore 
suplimentare?) vor elucida odată pentru 
totdeauna problema holocaustului în România, 
căci mai sunt destui neaveniţi care nu cred aşa, pe 
vorbe, şi au salutat cu "entuziasm revoluţionar” 
apariţia I.N.S.H., convinşi că se vor descoperi 
imensele gropi comune cu scheletele a 400.000 
de victime. 

Pentru moment, ne-am mulţumi şi cu o groapă 
mai mică, de 400 de schelete, care să fie un 
început de justificare a existenţei şi activităților 
domniilor voastre. 

Chiar, apropos, marile descoperiri pe care 


sigur le faceţi, proporţional cu banii pe care îi: 


primiţi, sunt secrete? 

Poate bietul contribuabil român ar vrea să se 
bucure alături de domniile voastre de evoluţia 
muncii dvs., aşteptând cu interes să daţi în judecată 
- la propriu - poporul român, pe baza probelor 
produse de I.N.S.H. 

Deocamdată, ca de 2000 de ani încoace, neam 
de neam, vă războiţi cu crucea; cu crucile! 

Vreţi să o dărâmaţi pe cea de la "Tâncăbeşti'? 
Serviţi cu încredere, nu vă jenaţi! Poporul român 
încă mai priveşte viitorul cu încredere. 


Moolta Codin 
Pag. 3 


Am vrut iniţial să tratăm noi problema, de o 
pepenele îs suge care ne macină gândurile E 

, | , istruge fizic - problemă a 
Poporului român, afectând viaţa săracilor, milioane, 
dar şi a clasei mijlocii din România. Vroiam să dăm 
un răspuns imbecililor care continuă să încerce să 
ne convingă şi să se convingă de necesitatea şi 
eficienţa curbei de sacrificiu impusă Poporului român 
de satrapul cu ochi marcați permanent de consumul 
de alcool. Cu cât trece timpul, două elemente vin "să 
lovească” necruţător în tovarăşii de care aminteam: 
starea de sărăcie a populaţiei, a marii majorităţi a ei, 
şi informaţiile care, de multe ori, vin din tabăra 
adversă, care nu pot fi în veci contestate de aceştia. 

Susținerea în continuare a poziţiei în stat a 
tovarăşului Băsescu şi a mafioţilor aciuiţi în jurul lui, 
ar trebui să fie un motiv suficient pentru ca o viitoare 
justiţie debarasată de actuala stare de subordonare, 
sa umple puşcăriile sub acuzaţia de "subminare a 
intereselor naţionale”. Cred că există o formulare de 
acest gen în legislaţia României, dar se poate 
introduce şi "munca silnică” în plus! 

n presa românească, res ectiv î ] 
"LUMEA", apare traducerea te antice! e 
apărut în ziarul "TIMES", care la rândul său preia, 
pune în discuţie cu o acuratețe şi o inteligenţă care 
impune respect oricărui ziarist de pe mapamond, o 
informaţie a agenţiei  ”Reuters”, agenţie 
caracterizată ca "piesă de frunte în mass-media 
economică mondială”, care "acuză cu subiect şi 
predicat FMI de folosirea unor Ştandarde duble în 
programele stabilite pentru ţări considerate 
occidentale, precum Portugalia sau Irlanda”. 

Vă vom prezenta articolul din "Times” în 
întregime, pentru a nu fi acuzaţi că îl prezentăm 
trunchiat, în favoarea lucrurilor pe care vrem să le 
demonstrăm. 

Facem mai întâi comentariile noastre care sunt 
trecute prin filtrul a 77 de ani de viaţă în care revolta, 
frustrările - ca să nu zic de multe suferinţe - m-au 
făcut să pot privi limpede lucrurile. 

După "lucrurile” de adineauri, în mod obişnuit, 
pentru un ziarist, ar fi urmat "şi cu detaşare”. Eu nu 
sunt ziarist şi nu pot privi "cu detaşare” a doua 
ofensivă majoră a iudaismului mondial, urmărind 
subjugarea României în favoarea intereselor acestor 
duşmani implacabili care reiau ofensiva aparent 
diferită dar în acelaşi scop, ca după al doilea război 
mondial. Obida din fiecare celulă a făpturii mele nu 
poate avea ca rezultat decât o încrâncenare de 
necontrolat împotriva duşmanilor României. 

DI. Viorel Patrichi, ziarist cunoscut în ultimele 
două decenii, declară cu o seninătate 
dezarmantă: "eu nu sunt simbriaşul nimănui”, cu 
impresia că acest fapt îl pune pe poziţia cea mai 
firească pentru a comenta, a face aprecieri, a 
încerca să influenţeze opinia publică. 

Această declaraţie îmi aminteşte, culmea, de 
un cântec "de pahar” pe care nu ştiu câţi şi-l mai 
amintesc; “subiectul” îşi motivează abuzul de 
băutură cu versurile "căci sunt copilul nimănui, şi 
n-am nici bani, nici casă, lăsaţi-mă lângă pahar; 
de lume nu îmi pasă” etc., etc. - 

Chiar dacă, în parte, sunt în situaţia din cântec, 
eu nu sunt "copilul nimănui” şi mă consider 
"copilul” neamului meu, şi "de lume îmi pasă”, 
de lumea asta, mică sau mare, cum vreţi să o 
socotiți, în relaţie cu mapamondul! s 

Atenţie, articolul pe care vi-l voi prezenta în 
traducere absolut exactă din "Times", îmi aminteşte, 
îmi readuce spaimele mele îndelung ascunse 


vederii, tabloul situaţiei imediat postbelice. 


"Qui s'excuse s'accuse” spune de veacuri un 
proverb francez. Se aplica mănuşă celor care se 
scuza înainte de a fi acuzaţi, precum şi acelora care 
reacționează ca şi cum au fost prinşi cu musca pe 
sea "Qui s'excuse s'accuse” - asta s-a putut 

spune extrem de. nimerit despre FMI, când 


Pag. 4 


Ludi 


EXPERIMENT CRIMINAL 


Care a fost actul premergător dezmăţului 
comandoului evreiesc, îmbrăcat în roşu pentru 
derutarea adversarului? 

Aducerea populaţiei din România la o stare de 
totală supunere prin înfometare. 

Nimic nou: politica FMI, a Băncii Mondiale, 
etc., etc., exponenți ai capitalului mondial deținut 
de "ghici ghicitoarea mea”, intră în program: 
"FMI confirmă tragicul experiment făcut în 
România” - titlul exploziv al articolului pe care vi- 
| voi pune la dispoziţie. 

Cum de F.MI. “confirmă” 
poporului român? De bună voie? 

Nu, obligată de constatările incontestabile. ale 
agenţiei "Reuters”. 

Bine, o să spună tragicii susţinători. ai lui 
Băsescu, şi ce legătură din toate acestea cu idolul lor 
de mucava? 

Păi să vedem cum caracterizează. "Times" 
contribuţia guvernărilor Băsescu: ”.. clasa politică 
gata să facă orice, în fața oricărei comenzi externe, 
dacă este lăsată în continuare să fure”! 

Poftim? Băi, nea Viorele, băi, nea Romane, băi, 
nea Mihai, rătăciţilor, iată ce scrie un ziari 
(antibăsist??)! Mai departe nu este decât negură. A 
minţii! 

Să fac o precizare, ca să vă trezesc: este vorba 
de presa pe care până mai ieri aţi invocat-o ca 
argument principal al situaţiei disperate în care 
"lovitura de stat” ar fi adus România şi pe care eu am 
adus-o ca argument al ofensivei iudaice împotriva 
României şi al obedienţei totale a guvernărilor 
Băsescu faţă de interesele majore evreieşti în 
România. Sper că nu aţi uitat campania furibundă de 
presă declanşată imediat după suspendare. 

Până a mă întoarce la articolul Times”, să vă mai 
împrospătez memoria afanisită: aţi trăit sau aţi citit 
despre consilierii sovietic care se implicau 
permanent - eufemistic vorbind - în viaţa şi soarta 
noastră după 1944. Tot ce impuneau nu avea nici o 
legătură cu legile cu interesele noastre, era de o 
absurditate revoltătoare şi fără drept la replică. În 
România timpului se aflau 30-40.000 de tancuri 
ruseşti care făceau legea. Românii, de la mic la 
mare, îi urau de moarte, cu excepţia "băsiştilor” 
timpului care ne făceau pe noi pe toţi idioţi, că nu 


- ARTICOLUL DIN ”TIMES” - 


agentia Reuters (piesă de frunte în mass-media 
economică mondială) a acuzat, cu. subiect şi 
predicat, FMI-ul, de folosirea unor standarde duble în 
programele. stabilite pentru România, față de cele 
pentru țări considerate occidentale, precum 
Portugalia sau Irlanda. 


crima împotriva 


pricepem nimic din evoluţia timpurilor, 
ţinut-o aşa până au închis ochii; bleste 
în mormânt! 

leri (fără importanţă data exactă) a veni 
adjunct al secretariatului de stat american GI Nit up 
avut de discutat; nu a venit să vadă că Nu a 
situația. Nu a ascultat argumentele ce ; S-au ar fi 
căci nu venise sa "cântărească”, ja SE 
"căsăpească” orice mugur ar fi apărut pe fr să 
crenguţă a speranţelor româneşti de dreptei ă 
logică! Comisari sovietici de nație americană) ŞI 
trebui să vă crape obrazul-şorici de ruşine ee, 
pomenit de democraţie! Încet dar ireversibil "vă 
arama pe faţă”; încet dar ireversibil poporul roi 
ajunge să vă cunoască din ce în ce mai 
vă urască aşa cum i-ai urât pe ruşi! 

Dar să revenim la articolul din "TIMES». 

"FMI a făcut în România şi cu România 
experiment pe cât de dramatic, Pe atât de 
"dezgustător”. 

"Reacţia FMI la acuzaţiile “Reuters” c 
că în România a avut şi are loc un exp 
FMI"! 

Şi continui repetând citatul prezentat pe jumătate: 
"alegerea României pentru acest experiment est 
lesne explicabilă: stat slab în disoluţie Economică 
aproape complectă şi în disolufie politică. în Curs, 
clasă politică gata să facă orice, în faţa Oricărej 
comenzi externe, dacă este lăsată în continuare să 
fure”. i 

Despre cine 
Băsescu, sigur! 

La cât vă duce mintea, veţi veni cu argumentul 
că dacă erau alții, o făceau alţii. 

Este vorba de o crimă comisă, este vorba de 
un criminal dovedit; a invoca posibilitatea că şi 
altul ”ar fi răsucit cuțitul” în victimă nu are nici o 
relevanţă, nu absolvă pe criminal de crimă. 

Urmează în articolul 
"Nivelul de trai din România s-a prăbuşit!” 

Citez iar, cu toate că veţi citi în redarea 
articolului, dar o fac încercând să subliniez că este 
vorba de "ultimii trei ani” la discreţia totală a lui 
Băsescu: "După trei ani de programe FMI, nivelul 
de trai în românia s-a prăbuşit. Dar să zicem că nu 
acest aspect este important, în măsura în care era 
prețul pentru “câştigarea” echilibrelor şi stabilități”. 
"Dar acestea sunt poveşti de adormit copiii, căci este 
vorba de echilibrul şi stabilitatea celui. ajuns. în 
nemişcare economică, stabil până în mădwa 
oaselor şi pentru totdeauna!” Deci se consemnează 
decesul: politica “dusă în ultimii trei ani de o clasă 
politică gata să execute orice comandă extemă 
"dacă este lăsată în continuare să fure”! 

Voi încheia într-un. spirit optimist, inspirat de 
"succesurile” şi "realizărili” tovarăşului Băsescu: "cât 
despre rezultatele obţinute, au fost evocate aceleaşi 
poveşti  răsuflate cu stabilitatea financiară 
recâştigată, fără a se preciza că operaţia poate a 
reuşit, numai că pacientul a murit!” E 

Pentru conformitate vă oferim articolul. în 


totalitate şi Dumnezeu să apere România de ciumă 
băsistă! 


Neader Fa Codreni 


i re 
maţi să îeş 


daţi 
„i om, 
bine! Q și 


Onfirmă 
erimenţ 


vorbim? Despre guvernările 


FMI a sărit imediat ca ars. Agenţia Reuters aa 
parte de o replică lungă şi împopoțonată GU XP = 
Ne-necesare faţă de subiectul. incriminării, e, 
Chiar false, despre situația economică din ROME ile 
şi altele, şi mai netemeinice, despre. stral9 
concepute de FMI. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


citat singurul subtilu: 


adinutaa amâne tata dtcuaă 


Cât despre rezultatele obținute, au fost 
evocate aceleaşi poveşti răsuflate cu 
stabilitatea financiară recâştigată, fără a 

n se preciza că operaţia poate a reuşit, numai 
că pacientul a murit! 
A Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI 
în România, prin comparaţie cu programele pentru 
alte țări europene, este însă mizilic în raport cu ceea 
ce specialişti sau analişti de specialitate din România 
observaseră de ani de zile. Dar, bineînțeles, FMI, cel 
care se comportă precum stăpânul față de sclavi în 
relația cu țările de la periferie, cum este şi anexa 
bananieră numită "România", s-a făcut că nici nu 
vede, nici nu aude aprecierile venite din România. 
Nu era, desigur, ca stăpânul de sclavi să se coboare 
într-atât! 

Când a spus însă ceva Reuters, pe care cei de la 
FMI n-o puteau plasa pe la periferia colonială, 
reacţia a venit imediat. Şi s-a dovedit că Reuters a 
lovit în moalele capului. 

De ce însă Reuters s-a trezit abia acum, după ce 
s-a făcut ani de zile că nu vede ceea ce era de zărit 
şi de la o poştă, este o altă problemă! 

Este foarte posibil însă că, în contextul 
controverselor  germano-anglo-americane asupra 
strategiilor de urmat în fața crizei datoriilor suverane, 
tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, să 
fi fost puse, alături de euro, şi pe strategiile de tip 
colonialist franco-germane în Europa de Est, şi pe 
rezultatele lor dezastruoase! 

Interesează foarte puţin acest aspect în legătură 
cu problema cu pricina. Fapt este că Reuters pune 
punctul pe "i" şi FMI, în calitate de instrument al 
asupririi Europei de Est, răbufneşte de mânie că este 
prins cu mâţa-n sac! - 

Ce au însemnat, de fapt, politicile de dublu 
standard de care a fost acuzat FMI? 


kk 


CA SCROAFA ÎN COPAC [continua 


Pe deţinătorii de capital, ca deținători de 
principiu, sau pe cei care, având puterea şi dorind 
perpetuarea în această poziţie, se simt îndreptăţiţi 
să fure din banii publici în dauna rostului pentru care 
se presupune că au fost aleşi. 

Această diversiune de dimensiuni naţionale a 
început să piardă teren începând de la “disputa” 
Băsescu -— Arafat - de fapt disputa dintre o bună 
parte a populaţiei şi un personaj de un grobianism 
revoltător, cocoţat de milioane de români în 
scaunul prezidenţial ca SCROAFA ÎN COPAC, tot 
în speranţa unei schimbări în mai bine. 3 

Comportamentul mitocănesc "a prins” la acea 
categorie de români care nu au nici cea mai vagă 
idee despre imensul angrenaj care pune în mişcare 
națiunea română într-un sens sau altul. 

Din mintea a cel puţin o treime din populaţia 
României a dispărut imaginea reală a situaţiei în 
care ne aflăm; catastrofa în care a fost târâtă ţara 
nu are pentru aceşti oameni nici o noimă. 

S-au trezit într-o tabără, mânaţi ca oile de 
nişte ciobani iscusiţi şi refuză să observe că au 
fost şi sunt păcăliţi. Pentru aceştia nu există 
evidențe, nu există argumente, nu există interes 
naţional, nu există nici interes personal; o treime 
poate din populaţia ţării a făcut un mariaj dezastruos 
cu un mitocan care îşi bate consoarta, o ţine 
nemâncată, o "utilizează” în pat când crede el de 
cuviinţă, o "munceşte” cât de mult în propriul folos, 
nu îl interesează starea sau situaţia copiilor din 
grădina sa. Partenera, "şi făcută şi bătută şi cu banii 
luaţi”, refuză zgomotos şi ridicol să observe că este 
tratată ca un obiect folosit conjunctural: este 
mitocanul ei şi cu asta basta! 

Un amic mai vechi care, la timpul potrivit, "mi-a 
deschis ochii” asupra forţelor interesate să fim 
acceptaţi în Uniunea Europeană, convins că nu 
suntem "acceptaţi”, suntem "băgaţi”, vrem - nu vrem, 
acum vine cu argumentul că "dacă pică Băsescu 
vom fi excluşi din Uniune!” Adică ar vrea să spună că 
am fost acceptaţi luând în consideraţie interesele 
României? 

De când aţi descoperit, puţin isteţilor, că există 
vreo naţiune sau vreun conducător al unei naţiuni pe 
care "să îl facă grija” de România şi de români? 

Amintiţi-vă de vestitele "garanţii de 
securitate” oferite de Marile Puteri în perioada 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


Cea mai precisă decriptare au folosit-o in 
România acei analişti care au formulat clar că, la 
cererea capitalului privat  transnational  vest- 
european, FMI a făcut în România - şi cu România 
- un experiment pe cât de dramatic, pe atât de 
dezgustător. 

Reacţia FMI la acuzaţiile Reuters confirmă că în 
România a avut şi are loc un experiment FMI! 

Alegerea României pentru acest experiment 
este lesne explicabilă: stat slab, în disoluţie 
economică aproape completă şi in disoluție politică 
în curs, clasă politică gata să facă orice în fața 
oricărei comenzi externe, dacă este lăsată în 
continuare să fure. 


In ce a constat experimentul? 


Înainte de toate, în impunerea tezei: statul este 
de vină, statul să plătească! Lucru cu atât mai 
caraghios în România, dar poate cu atât mai relevant 
pentru experiment, deoarece nu statul adusese țara 
în situația economică nesustenabilă în care ajunsese 
în 2009. Nu statul dăduse creditele de consum 
destabilizatoare, nu statul făcuse importurile 
halucinante anterioare, ci sectorul privat. 

Culpabilizarea. statului însemna să plătească 
salariaţii, pensionarii, contribuabilii, şi nu băncile 
şi debitorii lor! In consecință, după ce a fost 
schimbat forțat Codul Muncii pentru a lăsa 
munca la cheremul capitalului, au fost stabilite 
cele mai dure măsuri de austeritate din Europa: 
tăieri de salarii, înghețări de pensii, amputări de 
programe. sociale, toate combinate cu majorări de 
impozite. Şi, corolarul experimentului, toate aceste 
ajustări cerute a fi făcute de către stat au fost puse 
de la început în cârca populaţiei! 

Dacă FMI consideră cumva acest experiment un 
succes, cum vrea să demonstreze, înseamnă că 


re di 


A scffultecri zi) 


interbelică unor ţări europene: nu au fost niciodată 
respectate, acesta fiind un aspect al problemei, dar 
care era expresia clară a intereselor geopolitice ale 
garanţilor. 

Orbilor, o evreime mondială 'care îşi propune să 
creeze în România un "Israel eoropean”, un refugiu 
sau poate numai loc de desfătare pentru urmaşii lui 
luda, au nevoie de o "locaţie” în afara circuitelor 
economice, politice şi de securitate militară! De ce? 
Că mai este sau nu Băsescu? Să fim serioşi, 
servitorii stau la coadă! 

De acord că este sau era omul potrivit la locul 
potrivit, executant docil al ordinelor primite de la 
stăpâni, total indiferent la tot ce depăşeşte interesul 
personal şi de gaşcă, dar până unde vreţi să 
mergeţi, orbilor? 

Că sunteţi orbi ne doare şi pe noi, căci sunteţi 
fraţii noştri, chit că fraţii nu ţi-i alegi. Dacă însă 
vreţi să ne scoateţi şi nouă ochii, deja este prea 
mult! Ştiţi povestea că în ţara orbilor a vedea este 
un defect care nu se iartă; în ţara orbilor celor care 
văd li se scot ochii! Sunt chiar pericole publice. 

“În fara orbilor chiorul este împărat!” "Chiorul' 
urăşte şi, dacă poate, elimină pe cei cu vederea şi cu 
vederile normale! 

Şi, ca o paranteză de la care nu pot să mă abţin, 
un tânăr care face "În gura presei" şi care din 
păcate, din când în când mai "dă cu bâta în baltă”, 
spunea cu mare încredere în sine mai zilele trecute 
"proverbele româneşti nu au nici o noimă” şi 
descoperise el totuşi unul cu oarecare logică. Într-o 
viaţă plină de conţinut, de experienţe, de bucurii şi 


aceasta instituție şi-a pierdut si drumul, şi 

cărarea şi a ajuns doar un jalnic 
instrument la cheremul capitalului privat 
transnațional ale cărui interese le 
reprezintă cu neruşinare, fără a mai încerca 
măcar de formă să afişeze că ar mai urmări şi o 
dezvoltare a țărilor prinse în vizor! 

din România s-a 


Nivelul de trai 


prăbuşit 

După trei ani de programe FII, nivelul de trai 
în România s-a prăbuşit. Dar, să zicem că nu acest 
aspect este important, în măsura in care era prețul 
pentru "câştigarea" echilibrelor şi stabilității. Dar 
acestea sunt poveşti de adormit copiii, căci este 
vorba de echilibrul şi stabilitatea celui ajuns în 
nemişcare economică, stabil până în măduva 
oaselor şi pentru totdeauna! 

Fundamental este faptul că, prin programele 
aplicate, România a ajuns în imposibilitatea fizică 
de a creşte, ceea ce pentru o țară subdezvoltată, 
este un dezastru! Acest program a consolidat, în 
plină criză, poziţia: României de anexă bananieră a 
Vestului Europei, care s-a conturat şi articulat în 
perioada anterioară de creştere economică bazată 
aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de 
băncile occidentale. 

De-acum, România are perspective de 
dezvoltare închise. Ultimele redute ale capitalului 
autohton au fost lichidate în favoarea capitalului 
străin de către acest program de criză, şi cu aceasta, 
soarta României ca ţară în extincție, a fost 
pecetluită, ceea ce reprezintă cel mai mare rău pe 
care FMI l-a făcut unui năpăstuit din Est, printre 
mulți alţii din lume. 


necazuri, nu ştiu dacă am auzit o prostie mai mare 
de la unul pe care agreez să îl ascult! Suficienţa, 
bat-o vina! 

Dar să abordăm puţin problema partizanatului 
politic: a te declara neutru, simplă cameră de luat 
vederi (cu sonor) atunci când abordezi o 
problemă, este dezumanizare. 

Desigur că logica şi adevărul sunt componente 
obligatorii când eşti “jurnalist”. Când te declari 
imparţial, echidistant, neangajat, părticica ce _ te 
deosebeşte de un robot, de un aparat "condus” de 
un program, se reduce până la absurd. Pare greu de 
crezut şi atunci rămâne o simplă încercare de a-ţi 
justifica poziţia şi de a cerşi de la cititor un surplus de 
încredere. 

Amicul meu V. P., jurnalist de pe vremea când eu 
nici nu visam să sâcâi duşmanii cu naţional- 
creştinismul meu, în obişnuitul său articol lunar, de 
obicei sub numele generic "Vedere de pe centura 
politicii”, din cea mai importantă revistă de 
informaţie şi atitudine din România (am numit 
"LUMEA”), îşi defineşte poziţia, drepturile şi, din 
păcate, apelul la clemenţa cititorului: "nefiind asociat 
cu nici un partid politic, nefiind simbriaşul nimănui, 
am căderea morală să văd detaşat ce se întâmplă” - 
închei citatul. Deci, într-o tradiţie inconfundabilă, 
"imparţial ca tot românul”! 

Pe parcursul unui articol-fluviu. care te lasă 
copleşit de atâta imparţialitate, "vede detaşat 
lucrurile” - atât de detaşat, că la fiecare idee auzi 
scrâşnetul încrâncenat al măselelor. 

Nu scriu un  contra-editorial, dar utilizez 
argumentele domniei sale pe cât posibil fără 
"ghioagă peste bot” (apropos de "detaşat de ce se 
întâmplă”). 

Repet, ca să fie clar: nu intru într-o polemică; 
articolul domniei sale, închipuit original, este 
etalon naţional de prezentare a unor argumente 
valabile exact pentru segmentul de populaţie 
care refuză orice informaţie care ar putea să le 
clatine convingerile pro-băsiste. 

1. "nu au minimă experiență administrativă 
(Antonescu, Ponta) în viaţă, nu au condus măcar o 
tejghea sau un atelier...” 

De la tejghea la un mare petrolier este distanţă 
ca de la cer la pământ. 

Putem înţelege de aici că un preşedinte 
trebuie să fie expert în rezolvarea "tuturor” 


Pag. 5 


problemelor, gen Ceaşcă; guvernul, cu 

sute de experţi, stă drepţi, cu caietul de 

notițe în mână, sorbind indicaţiile  - 
mentalitate comunistă sută la sută! 

Instinctele primare, lipsa de caracter pe care VP. 
nu o poate contesta în veci şi care s-a reflectat în 
măsurile de pe poziţiile de slugoi al oricui împotriva 
amărâţilor din România, nu contează? 

2: “Îşi creează o majoritate ad-hoc în Parlament şi 
au întors instituțiile statului pe dos”. 

Noi suntem proştii fără memorie: cine îşi creează 
o majoritate ad-hoc cu UNPR, cu UDMR, cu 
minoritățile şi adoptă legile cele mai distrugătoare 
(educaţie, sănătate, etc.)?! 

Cine mai avea "la un colţ” şi acorda autonomie 
teritorială ungurilor? 

Cine „a întors instituţiile statului pe dos”, 
transformând S.R.I., SIE, Procuratura, CCR, în 
instrumente personale, cine introduce înregistrarea 
convorbirilor telefonice, cine s-a folosit de toate 
instituţiile statului în mod discreţionar, în folos 
personal? Băsescu în 10 ani sau Ponta - Antonescu 
în trei luni? - 

3. In bătaie de joc, dar dându-şi cu grebla în cap: 
"programul. politic este limpede pentru toată lumea: 
Jos Băsescu!” 

Aţi vrut să fiţi ironic? Exact acesta este primul 
deziderat al poporului român; "programul lor politic” 
începe cu "Jos Băsescur”, condiţie obligatorie pentru 
a putea pune în funcţiune un program politic! 

4. "Niciodată nu s-a vorbit atât de urât despre 
fara noastră”! 

Sunteţi absolut uluitor şi uluitori! Cine şi unde a 
vorbit urât de România? Macovei cu gaşca, 
Gitenstein ca prim apărător al intereselor 
(americane?) evreieşti în România, presa evreiască 
din Europa şi America (am specificat “evreiască” fără 
rost căci oricum toată este aşa). D-le V. P., vorba 
idolului de mucava; "ghici ghicitoarea mea”, au 
explodat cu toţii împotriva României, de fapt 
împotriva schimbării în România, de dragul binelui 
nostru? Un ridicol care ucide fără drept de apel bunul 
simţ! 

5. "Această lovitură de măciucă”, o expresie care 
cuprinde două sugestii: utilizarea forţei fizice sub 
orice formă şi nerespectarea legilor: minciună + 
minciună! "Vestitul Apus”, "apărător necondiţionat al 
intereselor româneşti”, a monitorizat "la sânge” orice 
gest al "puciştilor”. Surpriză: "De ce nu se supără 
mama că lonel face pipi în pat?” 

Nici o lege încălcată, inclusiv legile prevenind 
debarcarea satirului, altele decât oriunde în lume!! 

6. "Scânteia a fost arestarea marelui sinucis din 
Zambaccian” 

Ne jigniţi profund! Chiar ne credeţi idioţi? 
Arestarea lui Adrian Năstase? 8 milioane de români 
cer alungarea "în pustie” a impostorului pentru că a 
fost arestat un alt vânzător de ţară? 

Credeţi că această imensă majoritate de electori 
au dureri în cot că un îmbuibat, profitor, împilator al 
poporului român, va face câteva luni de închisoare? 
Nu vă supăraţi: cui vă adresaţi, unei turme de 
imbecili? 

Nu cumva “scânteia” a fost încercarea de a 
"privatiza” în favoarea unor beneficiari israelieni a 
Serviciilor de Urgenţă? Nu cumva vorbeam la timpul 
potrivit de "măsuri de austeritate absolut justificate” 
(712!) în timp ce Elena Udrea cheltuia 4 miliarde de 
euro pentru nişte "obiective” care se înscriu perfect 
în zicala românească ” luxul şi păduchii de lemn"? 

7."A băgat Monitorul oficial sub pat'? 

Ce nu a băgat Băsescu sub pat? Să încep să 
înşir iarăşi toate . “serviciile”, Procuratura, Fiscul, 
Guvernul, Parlamentul? 

La fiecare afirmaţie călcaţi pe greblă! Vă faceţi 
singur "zob”! 

8. "Modificarea legii 
ordonanţă de urgență”. 

Probabil vă referiţi la introducerea "cvorumului”; 
apropos de bâtă; "bâta în baltă!” 

9. Faceţi caz de aplicarea rezultatului 
referendumului cu "parlament unicameral”, "satul 
arde şi baba se piaptănă”. 

De asta au ajuns românii în sapă de lemn sau din 
cauza sutelor de "sosii” ale dvs.! ; 

Păi de la respectivul referendum până acum trei 
luni, a domnit discreţionar satirul; ce faceţi, acuzaţi 


referendumului prin 


Pag. 6 


fosta opoziţie? "De ce nu au apucat pia ederle 
referendumului?” Tăcere; "tăcerea e de aur său 
"Dacă tăceai, filosof rămâneai!” ş , 

10. "Toţi au fost la guvernare, nu mai pol afirma 
că marinelul este incapabil de coabitare . 

Vorbiţi serios? Cu cine a coabitat, pentru 
Dumnezeu? E, 

Nu puteaţi, în folosul cauzei pe care o slujiţi, 
"nefiind simbriaşul nimănui”, să săriţi peste această 
afirmaţie absurdă? Ă : 

Cu cine a coabitat? Cu nimeni sau cu cei care | s- 
au subordonat total; între slugă şi stăpân (slugă şi el 
ca alţii) se pot caracteriza ca relaţii de coabitare cu 
"curul tăbăcit de şuturi” şi lingând zilnic mâna care 
ucide lent poporul român? Ss zaa 

11. "Între o lighioană ca Radu Mazăre şi Elena 
Udrea, eu aş vota-o pe ea”. 

Alături de Johanes Claus, Radu Mazăre este cel 
mai eficient şi mai iubit primar! Peste 70%? 4 

Măcar două cuvinte care să justifice preferința 
pentru Elena Udrea; măcar un cuvânt! Mă gândeam 
că poate aveţi informaţii secrete care să va 
îndreptăţească afirmaţia. Din ce ştie toată lumea, 
opţiunea domniei voastre nu are corespondent în 
viaţa şi activitatea politică a respectivei persoane. 

12. "Conducător din istoria românilor mai înjurat 
ca Traian Băsescu...” i 

Aveţi dreptate, "gura  mincinosului adevăr 
grăieşte”! Observ cu stupoare că pentru dvs. 
înjurătura este o manifestare care confirmă valoarea 
acestuia. Deci totul are o logică kafkiană! 

13. “Să arunci un om în fața unui popor 
debusolat, dedat la fostă, ... fiindcă ar fi vinovat de 
criza economică din România” 

Judecată înţeleaptă, Băsescu este angajat - prin 
orice vreţi - să "păzească" şi să “salveze” la nevoie 
România, ca un "salvamar”. Plătit pentru asta! 

Salvamarul stă pe malul istoric, priveşte cum 
"România intră la apă”. 

Prima opţiune: să încerce să o oprească; dacă a 
intrat, totuşi, să facă ceva conform fişei postului, să o 
oprească de la catastrofă, 

Domnia sa nu face nimic: hăhăie, debitează 
cascade de minciuni şi găseşte soluţia la un 
moment dat; pentru un hocus-pocus mai sustrage un 
litru de sânge din 'corpul "României", pretextând că 
"greutatea. trage. victima "la. fundul apei”. Nu este 
"măiestrit”, dar incontestabil! 

Cât despre poporul român "dedat la ţoşcă”, ca 
nuca în perete: din 22 de ani, circa 20 au avut în 
guvern ca ministru, ca primar general, ca 
preşedinte, pe tovarăşul; direct sau într-o proporţie 
oarecare este vinovat că ne-am "dedat la ţoşcă”. 

14. Fariseii de la Bruxelles abia așteptau 
pretexte şi au venit”. 

Că sunt farisei la Bruxelles, sunt de acord. Că nu 
au nici o dragoste pentru România, am spus mai 
devreme. 

"Farisei” are un singur sens şi anume negativ 
apropos de interesele noastre naţionale; altfel spus, 
ne consideră încă drept "vacă de muls”, sursă de 
braţe de muncă ieftine, furnizor de românce, loc de 
experimentat diverse “procedee” social economice, 
etc., etc. Aceşti farisei erau mai ieri şi mai azi 
disperaţi că văcarul, şef, omul lor neom, pierde 
controlul asupra României, în frunte cu Barosso! 

D-le V. P., înţeleg să vă faulteze adversarii, să vă 
"loviți. singur” şi fără milă şi fără limite, parcă 
depăşeşte absurdul! 

15. "Dacă se va dovedi că am plagiat...” (apropos 
de Victor Ponta). 

Mai lăsaţi-ne cu plagiatul, pe care l-am acceptat, 
dar care nu are relevanţă, nu poate produce atâta 
durere, nu poate produce atâtea necazuri poporului 
român cât Băsescu de când ne poate el căsăpi. 

Dacă plagiatul este şi va fi singurul "defect" al lui 
Ponta, vom vedea; ceea ce am văzut şi nimeni nu 
mă poate contrazice, este că dacă Băsescu ar fi avut 
un singur defect şi anume plagiatul unei lucrări de 
doctorat, trăiam acum liniştiţi. Oricum, chestia cu un 
doctorat trece în viteză cosmică pe lângă Băsescu, 
neavând nimic în comun. 

În articolul-fluviu pe care l-am luat ca etalon, fiind 
comun cu alte zeci sau sute de articole scrise de o 
presă dirijată, autorii caută să descopere tot felul de 
motive de ai ataca pe Antonescu - Ponta; în cazul de 
faţă Ponta este calul de bătaie. 

Să fim bine înţelegi: Mişcarea Legionară a avut ca 
duşman principal comunismul, care în perioada 


interbelică se confunda cu lupta 
antinaţională a evreilor, condusă de evrei, 
"practicată" de ei. După 1944 şi în următorii 

15 ani cel puţin, evrei deghizați în comunişti 

au aplicat "răzbunarea iudaică” asupra POporuju; 
român având ca rezultat 1.115.000 de arestări ui 
numele luptei de clasă, în numele urii de Gera 
lăsând în urmă cel puţin 500.000 de asasinați zii 
formă oarecare. g 

Mişcarea Legionară se situează exact pe aceea i 
poziţie şi nu vede în „desfăşurarea evenimentelor 
politice de astăzi decât perpetuarea luptei dintre 
două forţe politice, pornită imediat după 1944 
Atunci, comunismul iudaic Versus Comunismuj 
autohton; dominând cu o brutalitate criminală Scena 
politică până prin anii 60, ramura iudaică a 
comunismului în România a declanşat cea mai mare 
mai sângeroasă, mai distructivă teroare din toate 
timpurile, care la nivel european nu s-a regăsi 
nicăieri. Astăzi, ramura Antonescu - Ponta reprezintă 
facțiunea autohtonă care luptă pentru putere: 
Băsescu — Ungureanu — Tismeneţchi — Patapievici 
ramura iudaică, sprijinită de finanța mondială, de 
şefii UE, de Statele Unite prin ambasadorii evrei sau 
homo pe care îi trimite. Şi facțiunea autohtonă a 
partidului comunist român, care preia puterea la 
câţiva ani după înscăunarea lui Gheorghiu-Dej, a 
continuat o politică pe care poporul român a 
detestat-o, fiind un popor creştin şi naţionalist. Dar se 
poate face o diferenţă clară între perioada 1944 - 
1964 şi după aceea, până în 1989. Dezmăţul 
criminal din perioada comandoului evreiesc, în frunte 
cu Ana Pauker, nu a fost niciodată egalat în vreo 
perioadă a istoriei României. 

Am mai scris într-un editorial în care vorbeam 
despre Ungureanu prim-ministru, rosturile şi măsurile 
luate în numai 78 de zile de guvernare, despre 
informaţia apărută în presă, semnalând faptul că 
între lucrurile intime-pe care M. R. Ungureanu le 
adusese la birou în Palatul Victoria, se afla un portret 
al Ana Pauker. Să înţelegem de aici că această 
criminală reprezenta un model pentu M.R, 
Ungureanu? Nu este exclus. 

Dacă Băsescu ajunge la Cotroceni din nou, ajutat 
de puternicele organizaţii evreieşti din lume, va 
readuce pe Ungureanu la Palatul Victoria şi acesta 
va avea grijă să aplice o politică social economică 
distrugătoare pentru români. 

Avem toate motivele să credem că măcelul anilor 
44 - 64 nu se va repeta sub aceeaşi formă; nici nu 
este necesar, căci metodele de a provoca genocid în 
România au evoluat. Deja Băsescu începuse. prin 
intermediul guvernelor Boc să aplice desfiinţări de 
spitale, reducerea mijloacelor de subzistență a 
populaţiei şi toate pe care le ştiţi. 

Incă trei rânduri de încheiere: am început prin a 
demonstra, folosind un articol "consistent", scris de 
un observator de obicei atent şi de obicei bine 
intenţionat, că toate argumentele prin care încearcă 
să acuze o guvernare care nici nu s-a instalat bine la 
Palatul Victoria, se întorc precum un bumerang 
impotriva guvernărilor Băsescu care au distrus până 
Şi orice speranţă din minţile şi inimile românilor, 
"Băsismul” este o boală gravă care a contamina şi 
oameni de valoare, aparent un virus care întunecă 
raţiunea. 

Imi permit să vă aduc la cunoştinţă, ca un om 
care, ca şi alţi sute de mii sau milioane, au trăit pe 
propria piele cea mai neagră perioadă -din viața 
acestei ţări; nu fac pe deşteptul, nici pe filosoful: am 
avut oribilul “privilegiu” de a suporta, oricum, Mal 
mult decât alţii, toate măsurile distrugătoare ale 
acelor două regimuri comuniste dintre 1944 - 1964 şi 
1964 — 1989: ri 

Credeţi-mă, perioada dominată de comuniști 
evrei "vărsaţi” pe. teritoriul României din vidanja 
bolşevismului. iudeo-comunist, a. fost incomparabil 
mai sângeroasă şi mai distrugătoare pentru români: 

__ Mulţi interlocutori ai mei trag o linie de egaltale 
intre efectele viitoarei guvernări Ponta sau 
Ungureanu. 

Ascultaţi cuvântul 'baciului”: dacă veţi încăpea $i 
Vom încăpea pe mâna "comandoului” evreies€ 
Ungureanu — Tismăneanu - Patapievici, va fi val ȘI 
amar de noi, de copiii şi nepoţii noştri! Dixit. MIZA 
este uriaşă. 
Oricum va fi, românii de abia s-au 
ăţat să iasă în stradă, oricum s-au 
urat de stăpâni venetici! 


înv 
săt 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2042 


SP PE POTI OP AI e e e E e SI IPP II EI 


Ca un privitor atent al istoriei, văzând - spre 
deosebire de ceilalți - relația ombilicală între mari 
evenimente, urmările acestora pe termen mediu 
şi lung şi legătura cu marile planuri iudaice de 
stăpânire a mapamondului, te trezeşti la un 
moment dat într-o cameră obscură. 

Insistența cu care noi urmărim acest aspect al 
problemei nu este determinată nici de un interes 
teoretic, nici de o linie politică a Mişcării Legionare, 
cu atât mai puţin de o „moştenire” impropriu numită 
genetică. 

România (şi nu numai ea) a fost „confiscată” 
de acea tabără care nu are ca ideal decât „vitelul 
de aur”, şi aruncată într-un malaxor din care 
trebuie să iasă de o anumită dimensiune, de o 
anumită formă, de preferinţă sferică şi lucioasă 
„Sstandard”, deloc „colțuroasă” - şi de aici ideea 
de „colți” retezați. 

Dar. să revenim la istorie, o istorie care îşi 
confirmă actualitatea în fiecare minut al existenţei 
noastre. 

Care a fost prima țară iudaizată din lume? 

Fără discuţie, Statele Unite ale Americii: orice om 
care a beneficiat de o instrucţie medie şi care a 
depăşit stadiul de consumator de manele îti va 
confirma această presupunere. Sunt convins că nu 
este cazul să demonstrez acest lucru şi, oricum, mă 
adresez acelora care nu mai au nevoie de 
argumente. 

Ce sunt Statele Unite? O țară cât un continent, 
fără bariere naţionale, împărţită în „state” din motive 
pur administrative, ai cărei cetățeni nu îşi pot permite 
să aibă o naționalitate decât în cazul unor serbări de 
Sfântul Valentin, de exemplu, sau altele; practicarea 
oricărei. religii este liberă dar subminată permanent 
de o propagandă suficient de vizibilă; creştinismul 
este permanent discreditat prin tot felul de teorii 
ştiinţifice, printr-o literatură dedicată, printr-o 
cinematografie total în mâna  evreimii, prin 
favorizarea apariţiei a tot felul de secte „spărgând” 
unitatea Bisericii. 

Masoneria, alt instrument al iudaismului mondial, 
controlează financiar şi economic viaţa statului, de la 
„macro” la individ. 


Mi se pare de neînțeles că după ce a fost îngropat un monstru, Uniunea Sovietică, 


Audi 


MALAXORUL IUDAIC 


Nu discutăm acum împrejurările în care a fost 
construit colosul american, ele au fost unice; 
principiile de bază însă au fost folosite la 
următoarea victimă a intereselor iudaice: Rusia 
Țaristă, devenită Uniunea Sovietică. 

Este un lucru bine cunoscut că marea finanță 
americană în special, dar nu numai, a „plătit” fiecare 
pas al devenirii „sovietice”. 

Un stat mamut, format dintr-un conglomerat de 
state, întins pe două continente, „la dispoziţia” unei 
conduceri care se vrea aleasă printr-un vot 
democratic, prin alegeri; până aici totul bine, dar 
lipsea alternativa! „Adame, alege-ți o femeie”. 

Dacă cineva mai are dubii în legătură cu stricta 
relație dintre evreime şi tot ce a însemnat „Uniunea 
Sovietică”, vă vom aminti că forul suprem de 
conducere, „Comitetul Central” al PCUS, format din 
860 de membri, avea în componența sa 800 de evrei 
şi restul de 60 nu erau obligatoriu ruşi! 

Cu mici diferenţe, în special de abordare a 
problemelor economice, apropos de economie 
centralizată la sovietici, de fapt cancerul care ucide 
acest stat, veți vedea că foarte multe reguli, foarte 
multe deziderate ale celor două state, S.U.A. şi 
U.R.S.S., sunt identice! O privire atentă şi 
calificată te face să observi aceeaşi mână cu 
şase degete care se află în spatele cortinei şi 
care plăsmuieşte lucrurile după acelaşi model şi 
în favoarea aceloraşi beneficiari. A 

Faptul că în Rusia modelul iudeo-american nu a 
avut câştig de cauză, nu este un mister: lupta pe 
viață şi pe moarte a etnicilor ruşi contra etnicilor 


CE (Comunitatea Europeană) a devenit UE (Uniunea Europeană)? 
Poate, dacă examinăm Rusia Sovietică, vom afla răspunsul. 


Uniunea Sovietică 
Elora CONDUSĂ de un 
birou politic format din 15 

| OAMENI care nu erau 
[A / aleşi, care se investeau in 
99] funcţii reciproc şi care nu 

A socoteală 


Uniunea Europeană este condusă de 25 de 
oameni (Comisia Europeană), în acelaşi fel: se 
întâlnesc în secret, nu răspund față de cineva şi 
nu-i putem destitui din funcții. 4 

S-ar putea spune că Uniunea Europeană are un 
PARLAMENT ales. 

Şi Uniunea Sovietică avea unul:  SOVIETUL 
SUPREM. Se aplica ştampila (se vota) la fel ca 
pentru Parlamentul European, iar timpul la microfon 
era limitat la un minut pentru fiecare vorbitor, la fel ca 
şi în Parlamentul European. 


În UE sunt sute de mii de eurocrați cu salarii 
imense, cu mulţi servitori, bonusuri si privilegii, cu 
imunitate pe viață la orice persecuție, care sunt 
mutaţi pur şi simplu de la o funcţie la alta, indiferent 
dacă au făcut treabă sau nu. 

Nu este asta exact ce se făcea în fosta Uniune 
Sovietică? 

Uniunea Sovietică a fost creată prin COERCIȚIE 
şi prin ocupare militară. IE. + 

Uniunea Europeană, admitem, a fost creată fără 
folosirea expresă a forței militare, dar tot prin 
coerciție şi prin abuzuri economice. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


Pentru a continua să existe, Uniunea Sovietică s- 
a extins continuu. În momentul când s-a oprit 
extinderea a început colapsul. lar eu am convingerea 
că aşa se va întâmpla şi cu Uniunea Europeană. 


Scopul existenţei Uniunii Sovietice a fost crearea 
unei NOI ENTITĂȚI ISTORICE: poporul sovietic, iar 
noi trebuie să ne (renegăm) uităm naționalitatea, 
tradiţiile şi obiceiurile popoarelor noastre. 

La fel şi Uniunea Europeană nu doreşte să fiţi 
englezi sau francezi (nici români sau bulgari). 
Doreşte ca voi toți să fiți o nouă entitate istorică, 
să fiţi “europeni”. Să vă suprime toate sentimentele 
naționale şi să trăiţi ca o comunitate 
multinațională. 

După 73 de ani, acelaşi sistem (multinațional), în 
Uniunea Sovietică a cauzat mai multe conflicte 
interetnice decât oriunde în lume. 


În Uniunea Sovietică unul din marile țeluri a fost 
DISTRUGEREA STATULUI-NAȚIUNE. 

Şi asta este exact ce face UE astăzi. Bruxelles- 
ul absoarbe state-națiune pentru ca acestea să nu 
mai existe. 


CORUPŢIA era generală în sistemul sovietic, de 
sus până jos. 

Şi tot aşa este şi în UE. Aceeaşi activitate 
coruptivă care îmbiba Uniunea Sovietică, este şi în 
UE. Cei care i se opun sau o dezvăluie sunt reduşi la 
tăcere sau pedepsiţi. Nimic nu s-a schimbat. 


În Uniunea Sovietică aveam Gulagul. 
Văd că, de asemenea, avem Gulag şi în UE. Nu 
se numeşte “gulag”, ci “political corect”. Când 


evrei la nivelul cel mai înalt al conducerii U.R.S.S., 
alternând gruparea câştigătoare, a determinat în final 
distrugerea sistemului care era criminal; totuşi 
lucrurile sunt conduse în continuare de interesele 
iudaice (vezi România de azi) 

O oarecare conştiinţă, la nivelul populaţiei, a 
măreției Imperiului Rus de altădată, conştiinţa puterii, 
rezervele uriaşe de materii prime, începând cu petrol 
şi gaze şi terminând cu aur şi diamante, sunt 
elemente greu de „contrazis” chiar şi de megaforță 
iudaică mondială, În afară de aceasta, Rusia deţine 
în „biblioteca” de atuuri o carte care poate oricând să 
distrugă un punct de vedere vital în procesul de 
implementare a intereselor iudaice la nivel planetar: 
ca ocupantă a teritoriilor poloneze pe care se aflau 
lagărele germane de la Auschwitz şi Birchenau, sunt 
posesorii arhivelor - care nu au fost şi probabil nici 
nu vor fi făcute publice - păstrate, cum am spus, ca 
un as care poate schimba raportul de forțe la masa 
poker-ului mondial; oricum, acest „as” îşi pierde 
valoarea practică în timp, pe măsura creşterii puterii 
iudaice, când nu va mai conta conţinutul acelor 
arhive. 

Pierderea spaţiului ex-sovietic, dar probabil şi alte 
considerente, a determinat necesitatea apariţiei unei 
alte încercări, în curs de desfăşurare; Uniunea 
Statelor Europene. 

Unde se dezvoltă şi prosperă cel mai bine 
„peştele” iudaic? Într-o „mare” în care, dacă îl 
cheamă Wais, poate fi german, francez, englez, 
ungur, polonez, nordic sau ce vrea să se declare, şi 
în care poate „să fie orice” — bineînţeles, de la nivelul 
mediu în sus, în economie sau în politică. 

Şi acum, ce a determinat abordarea acestui 
subiect: Vladimir Bukovsky, mare disident rus, 
scriitor, refugiat politic în Anglia, publică pe 
internet un_text pe _ care îl reproducem__în 
continuare, şi care poate fi un argument în plus la 
teoria expusă mai sus. 

Concluzia. din” ultima propoziţie a textului lui 
Bucovsky „hrăneşte” optimismul nostru funciar. 


un monstru similar, este construit. De ce 


oricine încearcă să exprime ce gândeşte în legătură 
cu evenimentele (cu agenda de lucru a UE), iar 
viziunea sa este diferită de linia agreată (aprobată, 
oficială), va fi ostracizat. Acesta este începutul 
gulagului, începutul pierderii libertății. 

(N. n.: URSS a invadat Ungaria şi Cehoslovacia 
în clipa în care nu au mai acţionat la comenzile ei; 
Bruxellesul a amenințat Austria cu un veritabil boicot 
când partidul naţionalist al lui Haider a fost proclamat 
învingător în alegeri democratice.) 


În Uniunea Sovietică ne-au spus că avem nevoie 
de un stat federal pentru a evita războiul. 
In UE fac exact acelaşi lucru. 


Vechiul sistem sovietic a fost incapabil de 
reformă, şi la fel şi UE. 


PE SCURT, este aceeaşi ideologie, modelul 
sovietic prezentat în ambalaj vestic. 


Dar, din nou, la fel ca Uniunea Sovietică, UE 
conţine şi propriul sfârşit. 

Din nefericire, când se va prăbuşi, şi se va 
prăbuşi, va lăsa în urmă dezastru imens şi vom 
rămâne cu uriaşe probleme economice şi etnice. 

Dar există o alternativă la a fi conduşi de cei 2000 
de oficiali autodesemnaţi din Bruxelles: se numeşte 
INDEPENDENȚĂ. Nu trebuie să accepţi ce au 
planificat pentru tine. Până la urmă, nimeni nu te-a 
întrebat dacă vrei să participi (să fii în UE)! 

UE, eu am trăit în viitorul tău (Uniunea 
Sovietică) şi nu a funcționat! 


VLADIMIR BUKOVSKY 


Pag. 7 


Prezint, în cele ce urmează, un compendiu al 
ideilor şi faptelor esenţiale care, după părerea mea, 
trebuie cunoscute şi înțelese de orice tânăr din 
România doritor să priceapă pe ce lume trăieşte şi, 
eventual, chiar să schimbe ceva din această lume, 
potrivit aplecării înnăscute a omului de a se face 
util comunității în care trăieşte. 

Pretind celor ce vor încerca sa respingă şi să 
combată ideile de mai jos, să nu facă asta înainte de 
a aprofunda cu bună credință întreg textul care 
urmează. 

Doresc ca aceste idei să fie prezente în mintea 
tinerilor ca ipoteze, ca păreri pe care, în timp, să le 
verifice când vor putea. E bine să nu piardă din 
vedere aceste ipoteze atunci când analizează 
fenomenele şi evenimentele din jurul lor şi, mai ales, 
atunci când vor încerca sa găsească soluții 
problemelor cu care se confruntă. : 

Aceste idei ilustrează punctul de vedere 
naţionalist din care ne propunem, în mod deliberat şi 
programatic, să cercetăm şi să apreciem lumea în 
care trăim. 

Fii naționalist! Naționalist în limitele adevărului. 
Nu ne temem de adevăr! Dimpotrivă, ca popor, noi 
suntem interesaţi de căutarea, aflarea şi rostirea 
adevărului. 

A fi naționalist înseamnă să pui deasupra 
oricărei idei politice imperativul supraviețuirii ca 
neam, ca națiune, ca stat! O supravieţuire în 
demnitate şi prosperitate. Salus Patriae suprema lex! 
Acest imperativ — Salvarea Patriei este legea 
supremă! - considerăm că este firesc şi justificat să 
guverneze viața politică în toate comunităţile 
naţionale de pe fața pământului. Supraviețuirea şi 
creşterea demografică de calitate sunt ţinta naturală, 
firească, de la Dumnezeu lăsată pentru fiecare soi 
de fiinţe! 

Naționalismul este singura ideologie care poate fi 
promovată în respectul deplin al adevărului. Ca 
naţionalişti, nu ne temem” de adevăr! Dimpotrivă, 
fiind preocupați de edificarea şi creşterea 
noastră ca națiune, suntem interesați de aflarea 
şi rostirea adevărului. Numai pe adevăr se poate 
întemeia ceva durabil. 

Politica interesului comunitar, naţional, pune 
deseori în adversitate persoane şi popoare. În 
asemenea cazuri, cel puţin una din părţi, dacă nu 
cumva amândouă, se fac vinovate de păcatul de a 
concepe politica interesului naţional în afara 
respectului pentru adevăr, pentru dreptate. Fac, din 
această perspectivă, afirmația cea mai importantă 
pentru liniştea şi elanul sufletesc al politicianului 
român tânăr şi idealist, pornit să se pună în slujba 
Neamului, dar şi a lui Dumnezeu: între interesele 
Neamului românesc şi respectul adevărului nu 
există nici o contradicție, nici o incompatibilitate. 
Atâta vreme cât ne vom ţine aproape de 
obiectivele social-politice formulate de ideologii 
naţionalismului românesc, în frunte cu Mihai 
Eminescu şi Corneliu Zelea-Codreanu, vom avea 
de partea noastră deopotrivă argumentul 
adevărului istoric şi argumentul legitimității. 

În rezumatul cel mai succint, obiectivele noastre 
pot fi cuprinse prin formula eminesciană: 
„Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi 
continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca 
elementul românesc să rămână cel determinant, ca 
el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, 
înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simț - c- 
un cuvânt, geniul lui - să rămăie şi pe viitor norma 
de dezvoltare a țării şi să pătrundă pururea aceasta 
dezvoltare.” 

Aşa cum au fost ele formulate până acum de 
gânditorii şi luptătorii pentru ideea naţională, 
obiectivele autentic româneşti nu  lezează 
drepturile legitime ale altor comunități sau 
popoare, nu contrazic morala creştină, nu se 
abat de la principiile justiției. Preluarea şi 
promovarea acestor obiective nu riscă să pună pe 
cineva, cu atât mai mult pe un tânăr, în situaţia de a 
se dezice de ceea ce Dumnezeu a sădit mai bun în 
el. 

Ca români, nu vă temeţi de aflarea şi 
rostirea adevărului, aşa cum se tem alţii! Nu 
uţini! În fața lui Dumnezeu, a celorlalte 


Pag. 8 


Corejpondle ZĂ 
FII NAȚIONALIST! 


seminţii şi a propriei noastre conştiinţe, nu avem 
nimic de ascuns! Dimpotrivă, în numele adevărului 
avem de corectat sau infirmat, prin dovezile 
cuvenite, o sumedenie de calomnii şi 
neadevăruri puse în circulație pe seama noastră, 
a românilor. 

De asemenea, importante fapte şi evenimente 
istorice aşteaptă să ne facem datoria față de ele 
şi să fie scoase din întunericul uitării ori al 
ocultării, pentru a fi puse în circuitul valorilor 
publice, universale. Ea e 

Sunt, din păcate, multe popoarele a căror istorie 
consemnează evenimente pentru care urmaşii de azi 
au toate motivele sa se ruşineze, să-şi pună cenuşă 
în cap şi să prezinte scuze: altor popoare. 
Recunoaşterea publică a acestor vinovăţii este un 
pas pentru care omenirea trebuie să se pregătească 
sufleteşte şi mental. 

Un examen lucid al trecutului istoric românesc ne 
pune pe noi, naţionaliştii români, în situația 
reconfortantă de a nu înregistra abuzuri sau 
daune majore aduse de înaintaşii noştri altor 
popoare, unor comunități umane. Nu a fost lipsită 
de greşeli şi păcate istoria noastră, dar aceste 
greşeli sunt mai ales față de noi înşine, față de 
politica autentică a interesului național, pe care 
deseori am abandonat-o ori am conceput-o greşit. 
Sau am trădat-o... 

Pe parcursul unei istorii milenare, românii nu au 
practicat niciodată adversitatea sistematică (şi 
tâmpă!) față de un popor sau altul, faţă de vreo țară. 
lar când neprevăzutul istoriei i-a pus pe români în 
situația de ocupant al unui teritoriu străin, românii s- 
au comportat remarcabil de demni, de reţinuţi în a 
produce suferințe celuilalt. La fel, față de prizonieri. 
În general, față de adversarul învins, aflat oareşicum 
la discreția învingătorului, românii s-au purtat cu un 
fair play pe care. istoriografii români nu s-au 
învrednicit să-l evidenţieze cum se cuvine, iar istoricii 
străini l-au așcuns mgtodic.., 5 

Noi, românii, avem o poziţie privilegiată faţă de 
adevăr. O datorăm părinților şi înaintaşilor noştri. Ea 
trebuie să inspire politicianului român deopotrivă 
încrederea în sine, în cei pe care îi reprezintă, ca 
şi obligaţia de a trata de la egal la egal cu oricine! 
Nu avem nici un motiv real pentru a ne fi ruşine de 
noi, ca români! Avem toate motivele ca să ne 
vindecăm de complexul de inferioritate de care 
suferă mulți politicieni şi intelectuali de-ai noştri, 
mai sărăcuți cu duhul, în relaţiile lor cu alte culturi, 
cu alți politicieni sau intelectuali, străini. 

Consemnăm şi subliniem obligaţia de a combate 
cu seninătate şi fermitate mulțimea de interpretări şi 
comentarii asupra istoriei noastre, asupra firii 
poporului român, concepute cu rea-credință, cu rea- 
voinţă, nu din ignoranță, ci, de cele mai multe ori, cu 
program de  denaturare a adevărului istoric. 
Elaborarea şi propagarea unor interpretări voit false, 
defăimătoare, neconforme cu realitatea, cu adevărul, 
este expresia şi efectul unui anti-românism tot mai 
vizibil, mai bine organizat, mai profesionalizat... De 
aceea nu poate lipsi conştientizarea, demascarea şi 
combaterea anti-românismului! Un imperativ de 
maximă actualitate şi urgenţă. 

Problema naţională trebuie aprofundată cu 
prioritate deoarece lumea de azi şi de mâine pune 
fiecare popor şi fiecare țară în conflict de 
supravieţuire cu alte popoare şi mai ales în 
adversitate cu politica de globalizare. Dacă această 
adversitate se va tranşa în favoarea mondializării, a 
globalizării, asta va însemna dispariţia statelor 
naţionale, a raselor şi naţiunilor, în favoarea unui 
model uman aşa-zis multi-rasial şi multi-cultural. 
Acest model promovează amalgamul cultural şi al 
raselor, dispariţia identității naţionale. 

În mod paradoxal față de lumea animală, 
atitudinea considerată a fi cea mai corectă este 
atitudinea ecologică, de protejare şi prezervare a 
raselor, a speciilor, de salvare a acestora cu eforturi 
oricât de mari, dacă este cazul. O grijă specială este 
acordată identificării şi înmulțirii exemplarelor care 
ilustrează cel mai bine atributele rasei, ale speciei 
sau clasei respective de ființe. Pe plan uman însă, 
ideea de a păstra puritatea şi identitatea rasială 
este considerată o idee retrogradă, chiar 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUG 


| 
3 


| 

Î 
criminală. şi asta pentru că se consideră, în mo 
fundamental greşit, că preocuparea pentru ide 
şi idealul de puritate etnică sau rasială ar fi E 
sorginte nazistă! Ba unii afirmă chiar că este e 


di i 
responsabilă de hecatomba umană din ce| delăi | 
doilea război mondial! Nimic mai fals decâl 


această abuzivă reductio ad Hitlerum, în crai 
avem motive să vedem o diversiune grosolană 

orientată împotriva progresului uman autenţe: 
Teoriile aşa-zis rasiste sunt mult mai vechi s; au 
autori diverşi - englezi, francezi, americani, evrej 
germani, unii dintre ei deosebit de serioşi ca 
metodă ştiinţifică. Inclusiv autori asiatici 
Nazismul este un accident istoric, nu poate fi luat în 
serios pentru a discredita o teorie care are 
justificarea ei în absolut! Nazismul nu a inventaţ 
rasismul, ci l-a compromis sau, mai probabij 
nazismul a fost invocat pentru compromiterea 
cercetării ştiinţifice a raselor umane. A fi Împotriva 
conservării raselor şi etniilor, în forma în care 
rasele au ajuns în epoca modernă, înseamnă a fi 
împotriva naturii şi a lui Dumnezeu. Prin "epoca 
modernă” înțeleg epoca în care popoarele şi statele 
ajung să conştientizeze şi să practice planificarea 
istoriei, încercând să reducă rolul hazardului, aj 
întâmplării în Istorie! Planificarea istoriei nu se poate 
face fără transparenţă şi consens. Ideea de protecție 
şi consolidare etnică, rasială, trebuie să fie unul 
dintre consensurile majore şi definitorii ale lumii 
moderne. 

Fireşte, ca orice lucru omenesc, naționalismul 
(inclusiv rasismul „pozitiv”) a cunoscut şi el 
forme denaturate, aberante chiar, în numele său au 
fost săvârşite abuzuri şi excese care au sfârşit prin a 
compromite ideea. Ea trebuie reluată cu seninătate 
şi luciditate. lar primul gest va fi unul reparatoriu faţă 
de victimele falsului naționalism. Aşadar, afirmarea 
ideii naţionale trebuie să includă condamnarea 
exceselor şovine, a falsului naționalism, a 
naționalismului agresiv, de paradă etc. 

Sunt multe formele sub care naționalismul a 
degenerat, de cele mai multe ori cu intenţia de a 
compromite ideea naţională. În acest scop, ca prim 
pas, va fi să ne folosim corect de cuvinte, re- 
punând în circulație cuvântul ”şovin”, respectiv 
"şovinism”. Cuvântul ”şovin” a dispărut din 
vocabularul mass-mediei în ultimii douăzeci de 
ani, fiind folosit cu acest sens peiorativ cuvântul 
"naționalism”, ca sinonim al lui ”şovinism”! 
Vedem în acest fapt aparent mărunt o dovadă în 
plus a conspirației împotriva ideii naționale, a 
strădaniei nelegiuite de a compromite 
naționalismul... De amploarea şi eficiența acestei 
diversiuni ne dăm seama din faptul că nu s-a dat în 
acest sens nici un ordin: expres, vizibil, transparent, 
ci au fost folosite căi de comunicare oculte, ascunse 
de opinia publică, ordine la care s-a supus întreaga 
mass-media, cu o unanimitate îngrijorătoare. i 

Suntem patrioţi, aceasta fiind chiar o obligație 
constituțională, iar cei mai norocoşi dintre noi sunt 
naţionalişti. Dar nu suntem şovini! Dimpotrivă, 
vedem în şovinism atitudinea cea mai păguboasă 
pentru idealul naționalist, iar în plan strict uman 
şovinismul este o dovadă de precaritate intelectuală, 
de stupiditate. 

Ar trebui să distingem net între "rasism" Şi 
"Şovinism”. 

Din păcate, cuvântul "rasism" a fost încărcat PE 
nedrept cu un noian de conotaţii negative. Din 
această pricină folosirea cuvântului “rasist” cu sens 
neutru, chiar pozitiv, ridică unele dificultăţi. Poate câ 
ar fi cazul 'să apelăm, pentru o vreme, şi la câteva 
sinonime posibile, precum "etnicism”, "etnocentrism. 
sau chiar "rasism"... Înţelesul acestor cwvinle: 
concepția potrivit căreia diversitatea rasială este 9 
podoabă şi o binefacere pentru omenire, este 
expresia ideii de bine şi de frumos care a guveraai 
Creaţia. Rasele trebuie prezervate şi ocrotite, E 

rogramele_şi politica de _metisare a raselo 
trebuie declarate crime împotriva umanității. Nota 
bene: pare de domeniul evidenţei faptul că exiS 
asemenea politici şi programe de metisar€ 
raselor, de corcire a umanităţii. Mai greu 
identificat sunt autorii acestor programe: 
Printre promotorii de serviciu, scenariştii 


UST 2012 


filmelor de la Hollywood din ultimii 40-50 

de ani, care lucrează cu metode şi 

şabloane evidente pentru specialişti, dar 
pentru publicul larg deosebit de eficiente... 

În mod apăsat subliniem că la nivelul individului 
atribuim şi recunoaştem ființei umane dreptul şi 
totala libertate de a se însoţi cu persoane de altă 
rasă, de altă etnie, dreptul firesc de a da astfel 
naştere unor urmaşi a căror demnitate de ființe 
umane nu poate fi nicicum pusă la îndoială sau 
diminuată. Nu descurajăm asemenea relaţii, dar nu 
admitem politica de încurajare, promovare sau 

rovocare a metisajului etnic sau rasial, 

Societatea aşa-zis multi-culturală şi multi-rasială 
spre care vor unii să ne îndreptăm va fi o abdicare 
de la demnitatea şi frumusețea ființei umane! 
politica aşa-zis anti-rasistă este fals 
umanitaristă, ea a fost lansată şi promovată de 
cercuri şi structuri oculte, obsedate, în fapt, de 
un exclusivism rasial, violent şovin, vecin cu 
demența, cu paranoia! 

Promotorii anti-rasismului de după al II-lea 
război mondial se dovedesc a fi în fapt activiştii 
unui şovinism dezgustător, ai unui exclusivism 
etnic şi religios criminal, împins până la genocid. 
Un genocid deseori subtil, insesizabil, aşa cum s-a 
desfăşurat până acum genocidul complex, pe multe 
căi practicat, împotriva rasei albe, a 
europenilor, a creştinilor. 

Afirm cu toată seriozitatea că problemele grave 
pe care le are demografia popoarelor europene, 
ale aşa-zisei rase albe, nu sunt întâmplătoare, nu 
sunt datorate unor cauze scăpate de sub control, 
ci sunt provocate, sunt planificate la nivelul unor 
structuri de putere planetare şi oculte, criminale. 

Rasele şi etniile, „neamurile” cu care Dumnezeu 
a binecuvântat omenirea, sunt egal îndreptăţite la 
existență şi prosperitate în demnitate. Deplângem şi 
respingem orice iluzie şi amăgire de sine a celor 


indo- 


care ar putea considera că rasa ori neamul de 
care aparţin ar avea un statut de excepţie, de 
superioritate şi exclusivitate față de celelalte 
popoare şi rase. Omenirea a suferit destul din pricina 
acestor rătăciri, a acestor rătăciţi printre noi... 

A fi PATRIOT este o stare naturală, de 
normalitate. Prin natura sa individul este programat 
genetic să fie capabil de sacrificiul suprem pentru 
salvarea speciei, a neamului său, a Patriei. 

A fi NAȚIONALIST înseamnă însă mai mult decât 
a-ţi da viața pentru binele comunitar, al celorlalți! A fi 
NAȚIONALIST înseamnă sa-şi dedici viața 
celorlalți, Neamului. A fi naționalist este un har de 
care au parte cei mai aleşi dintre noi. Este un noroc 
sau un blestem, căci mulți naționalişti au plătit cu 
viața crezul lor! Nimănui nu i se poate reproşa 
neputința de a fi naţionalist. 

Naţionaliştii autentici sunt solidari între ei. Rasiştii 
autentici la fel ar trebui să fie şi ei! La fel cum 
solidare sunt şi persoanele autentic religioase, 
indiferent de religia lor. 

Într-o discuţie pe Calea Victoriei cu Petre Ţuţea, 
văzându-l cât de înfocat este ca naţionalist, Nae 
lonescu i-a cerut învățăcelului său să propună un 
portret al „bunului român”. Nea Petrache a 
răspuns prompt şi memorabil: 

-Să fie creştin, pătruns de taina mântuirii noastre 
prin lisus 
- Să fie oricând gata să dea totul pentru Neam şi 
țară 

- Să respecte femeia, chip al Maicii Domnului pe 
pământ 

- Să fie onest şi sincer cu sine însuşi şi semenii 
săi 

- Să fie un bun profesionist, în stare să se bucure 
când întâlneşte un român mai capabil, mai 
performant. 

Nota bene: am redat cu cuvintele mele acest 
pentalog, pe care l-am ţinut minte ca inventar de idei. 


xkk 


Cred că din cele cinci „porunci” ale lui 
Petre Ţuţea, cea mai potrivită, mai 
„imperativă” pentru noi, românii, este 
capacitatea de a ne bucura atunci când în 
preajma noastră se iveşte un ins, un român mai 
performant decât noi. Se pare că ne lipseşte în mod 
specific şi va trebui să educăm la fiecare român 
capacitatea de a veni cu inima deschisă în sprijinul 
vecinului sau colegului mai norocos, mai talentat, 
ajutându-l să-şi pună în valoare întreg potențialul cu 
care Dumnezeu l-a înzestrat, spre binele Neamului şi 
al omului. 

Ca naţionalist, ca om normal adică, bucură-te de 
norocul altuia! lar dacă nu-ţi poţi reprima invidia, fii 
măcar atât de inteligent şi dă-ţi seama că face parte 
din norocul vieţii tale să ai de-a face cu oameni mai 
deştepţi, mai puternici şi mai talentaţi decât tine. Va 
fi şi spre binele celorlalți, deci şi spre binele tău! 

A te bucura de succesele altuia este forma cea 
mai potrivită de a arăta că am înțeles şi am prețuit 
cum se cuvinte principiul suprem al Creaţiei: infinita 
diversitate, faptul că nu există doi, ci numai unu, 
adică numai unicate, fiecare cu particularitatea sa 
născătoare de fapte nemaisăvârşite vreodată. 

Străduieşte-te să te cunoşti şi să te înţelegi pe 
tine însuţi, pentru a descoperi fărâma de unicitate cu 
care te-a dăruit Dumnezeu! Eşti dator să-ţi pui în 
valoare unicitatea! Unicitatea cu care te naşti nu-ți 
aparține, la fel cum nici şansa de a te naşte, viața ta 
însăşi nu-ţi aparţine, nu ai dreptul să faci ce vrei cu 
ea, să dispui după bunul plac! Aşa cum nu poți 
spune „acesta este copilul meu şi fac ce vreau cu 
el!”, la fel cu viaţa ta; trebuie să te străduieşti să faci 
ce trebuie, să vrei să faci ce trebuie! Şi să te 
străduieşti să pricepi ce trebuie să faci! SĂ VREI 
SĂ FACI! Voința de a făptui în folosul Neamului este 
definitorie pentru naţionalişti. 


ANTISEMITISM SAU ANTIROMÂNISM? 


Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de 
zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi 
să caut - iar când nu găsesc, să inventez - dovezi că 
nu toți evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel 
ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu loanid sau Andrei 
Cornea ori Aurel Vainer! 

Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu 
Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca 
Radu loanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel 
Vainer?!... 

Ce simplă este viața pentru românul antisemit!... 
Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se 
ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe 
în aceeaşi zi, despre răul făcut nouă, românilor, 
ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în 
bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câțiva 
parteneri români dintre cei mai neaoşi... 

Circula pe Internet un filmuleţ cu un evreu, 
Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel - mare 
sculă, aşadar - care declară la o întâlnire de mafioţi 
că ei, mafioții evrei, au cumpărat Manhattanul, 
Polonia, Ungaria şi România... Nu trec multe zile şi 
primesc un vast material intitulat "Doi ani de când 
Israel a cumpărat România”, cu date concrete, cu 
numele evreilor descurcăreți care au preluat rolul 
statului român prin aşa-zisa dez-etatizare sau 
privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost 
proprietatea statului român şi a „întregului popor 
muncitor” este acum proprietatea unor evrei... După 
câteva zile găsesc acel material într-un ziar... Într-un 
Singur ziar. Restul presei din România tace cu 
nemernicie pe acest subiect tabu! Mai trec câteva 
zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă 
este ceva adevărat în aceste materiale semnate de 

„Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa 
ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea 
tunurilor ilicite care s-au dat în România 
capitalistă, profitorii au fost „investitori” evrei... 

Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi 
împrejurări în care îngăduința şi cumsecădenia 
noastră românească este pusă la grea încercare. 
Constat în jurul meu, la tot mai mulți tineri îndeosebi, 
că se generalizează sentimentul că nici nu te poți 

aştepta la altceva de la evrei... Mă simțeam lare, 


bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. 
Totdeauna m-am simţit capabil sa gândesc nuanţat, 
fără generalizări comode Şi. pripite, pe fiecare" ins 
asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudență şi 
numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi 
însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am 
simţit că nu mai pot la infinit să susțin public că 
nu toți evreii sunt ca Silviu Brucan. 

Repet: Unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu 
Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei 
mai există, de vreme ce nici unul dintre ei nu iese 
în față şi nu se dezice de Silviu Brucan & 
compania de anti-români?! 

Întreb public: Comunitatea Evreiască din 
România şi de pretutindeni: se simte solidară cu cei 
doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu 
evreii care „au cumpărat România”? 

Informaţia ca privatizarea în România, care ne-a 
adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de 
lege conceput fără implicarea autorităților româneşti, 
proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu 
Brucan, foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o 
raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte 
dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat 
România”, Legătura este perfect logică, se impune 
de la sine... şi poartă un nume: conspirație împotriva 
României, a intereselor româneşti vitale! 

A doua întâmplare este legată de Maximilian 
Katz, beneficiarul unei aşa-zise fundaţii sau asociații 
preocupată de „monitorizărea antisemitismului din 
România". Nu mai întreb pe ce bani ai statului 
român funcţionează escrocheria!... 

Tot un Katz — nu ştiu dacă „acelaşi, în 1993 a 
făcut o golănie şi mai mare. 

În urma unei propuneri care a fost corect 
cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel 
pentru Pace, a intrat în faza finală a selecției şi 
propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat 
foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că, în 
ciuda suferințelor nedrepte îndurate înainte de 1989, 
aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor 
călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de 
stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


Ei, bine, încercând a se face un oarecare lobby în 
Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne- 
am trezit cu reacţia energică şi bine susținută logistic 
a unui Katz care pretindea că protestează în numele 
„tuturor. evreilor”, revoltați la ideea că prin acest 
premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii care, cum se 
ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. 
Nu ştiu daca acest lobby evreiesc anti-românesc a 
determinat juriul să prefere altă candidatură” decât 
cea românească, dar faptul în sine te pune în fața 
aceleiaşi întrebări: Unde sunt evreii care nu sunt ca 
Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de 
Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioții pe care îi 
felicita primul ministru israelian că au reuşit „să 
cumpere România”?... Mai exista asemenea evrei? 
lar dacă există, de ce nu li se aude vocea?... 

Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord 
acestor compatrioți circumstanţele atenuante 
cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune... Dar 
sunt tot mai mulţi românii care, revoltați de 
comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau 
Radu loanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia 
valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu 
antisemitismul românilor produce suferințe 
printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi 
judicios organizat, produce din ce în ce mai mari 
prejudicii şi suferințe românilor... 

Faptul ca acest anti-românism nu este 
caracteristic decât pentru „unii evrei” începe sa 
conteze tot mai puţin în comparație cu efectele 
catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” 
în viața noastră. 

Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a 
evreilor oameni, neputința sau teama lor de a lua 
atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia 
să-i determine pe români să conchidă că avem de-a 
face cu o complicitate evreiască generalizată. 
Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape 
întreaga noastră clasă politică, al cărei anti- 
românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: 
mai reduce din vinovăția „evreilor, împărțind cu 
aceştia răspunderea pentru starea de dezastru 
național în care am ajuns... 


n Ca 


Pag. 9 


"FĂRĂ CĂPI 


Simţeam o mare răspundere pentru viitor. Toate 
puterile noastre trebuie încordate pentru ca să putem 
pregăti răzbunarea Căpitanului prin_triumțul 
crezului său. 

La 1 Decembrie, seara, ne-am fixat o întâlnire la 
grădină. 

Străzile erau aproape pustii. Era atâta jale în 
atmosferă... Patrule circulau în toate părțile şi agenți 
iscoditori stăteau pe la colțuri de stradă. Erau mulţi. 
Tot aparatul de stat a fost concentrat. De aproape 
un an de zile nu exista pentru Statul Român 
decât primejdia legionară... Puteau să circule 
spioni sovietici prin toate părţile. Putea oricine 
să vândă interesele Țării întregi. Siguranța Statului 
Român era mobilizată numai pentru legionari. 
Lupeasca şi interesele conaţionalilor săi trebuiau 
asigurate. Câteodată te apuca un dezgust de 
moarte. Simțeai că te înăbuşi! 

Am ocolit pe mai multe străzi şi apoi am luat un 
taxi spre Colentina. M-am dat jos cu mult înaintea 
grădinii. Şi acolo aceeaşi atmosferă: patrule şi 
agenți... 

Pentru derutare am luat o altă direcţie şi, după ce 
am străbătut prin cartierele ţigăneşti din împrejurimi, 
am intrat în grădina lui Dinu Cristescu, unde era locul 
de întâlnire. 

Aci am găsit, pe lângă Vasile Cristescu, HORIA 
SIMA, preot Dumitrescu-Borşa, şi pe alţii: Victor 
Dragomirescu, Nae Smărăndescu, Stelian Stănicel 
etc. Era, mi se pare, şi Biriş. 

Mă întâmpină Vasile Cristescu. 

- Ce facem, dragă Papanace? Ce fac 
macedonenii tăi? 

- Sunt bine şi aşteaptă ordine, am răspuns eu. 
Dar ce facem noi? 

Mă întorc spre HORIA SIMA şi-l întreb: 

- Cum stai cu organizațiile? Ce forțe disponibile 
ai? Sunt bine pregătite? 

- Ar fi ceva, răspunde el, dar nu au arme. şi 
acum nici nu se poate face nici un fel de legătură. 

- Dar cu cine vroiai atunci să faci revoluţia, pe 


care mereu o agitai? 


În acel moment de durere am văzut toată 
neseriozitatea treburilor de mai înainte. 

(N. n.: Altceva ar fi trebuit să vadă Papanace 

Adesea preconizam să se renunțe la periculosul 
joc „de-a revoluția" şi să se facă anumite echipe de 
oameni siguri şi înarmaţi, de care se poate dispune 
la orice moment. În loc de aceasta, s-au făcut 
câteva provocări dezordonate şi fără nici un rost 
pozitiv pentru Mişcarea Legionară. Acestea au dat 


un_prilej în plus să se păşească la asasinarea 
Căpitanului. 

Chestiunea se prezenta acum şi sub un nou 
aspect. 

Atitudinea de frondă a guvernului Călinescu, 
metoda de a-şi pune în aplicare gândurile asasine, le 
vedeam în două feluri: 

- o moarte a Căpitanului prin îmbolnăvire, din 
cauza regimului aspru de închisoare, aşa cum de 
altfel s-a pronunţat patriarhul Miron Cristea; 

- făcut dispărut; ştirea să fie însă strecurată pe 
îndelete, în atmosfera de incertitudine, pentru a 
dezumfla o acţiune din partea legionarilor. Acum 
însă guvernul o anunţă categoric, după ce se 
pregătise să dea bătălia. 

Cu _toate acestea, HORIA SIMA, care_ținea 
legăturile, nu avea nimic organizat, în cazul că ar 
fi fost necesară această bătălie, folosind şi 
dinamizând explozia de revoltă pe care suflarea 
românească a trebuit să şi-o înăbuşe. Astfel că 
acum ___ formulele ___ exaltate i___ “revoluţia” 
dispăruseră. 

NOTĂ: Când CĂPITANUL era în închisoare, 
practic ostatic al lui Carol al II-lea, HORIA SIMA, 
nerespectând ordinul de linişte şi tăcere lansat 
de Şeful Mişcării, agita ideea unei ”revoluții” şi 
organiza atentate (23 numai în luna premergătoare 
celei în care a fost asasinat Căpitanul), iar după 
asasinarea acestuia, îndemna la... linişte! Cu alte 


Pag. 10 


Carla “pion 


cuvinte, cât timp CĂPITANUL era în viață legionarii 
trebuiau să se agite şi să nesocotească ordinele 
acestuia — în opinia lui SIMA - iar după asasinarea 
lui trebuiau "să-şi păstreze calmul”! 

După o logică elementară: SIMA era sau nu 
agent provocator? 

Este de subliniat faptul că autoritățile au 
folosit ca pretext pentru asasinare tocmai aceste 
atentate stupide! Relevantă în acest sens sunt 
înseşi memoriile lui SIMA ('Sfârşitu/ unei domnii 
sângeroase"), în care relatează discuţia avută cu 
directorul Siguranţei: 

"— Dacă nu s-ar fi întâmplat aceste atentate, l-ați 


avut pe Codreanu şi astăzi în _viață.” [cuvintele 
Directorului Siguranţei] (pg. 99); 


"Şi apoi, când aţi început să faceţi acte de 
teroare, nu v-am putut apăra.” [cuvintele lui Carol al 
II-lea] (pg. 128) 

"Examinând harta, văd că Banatul figura ca 
împânzit. în întregime de echipe. teroriste. Continua 
cu Aradul, Hunedoara, Sibiu şi Braşov.” (pg. 100) 


"— Ei, D-le Sima, îţi recunoşti opera? 
- Da, Domnule Director." (pg. 101) 


Mi-au arătat un manifest, deja tipărit în cursul 
zilei, semnat de Vasile Cristescu şi HORIA SIMA, 
prin care se îndemna ca legionarii să-şi păstreze 
calmul şi să nu reacționeze la voia întâmplării. 

Vasile Cristescu s-a scuzat că nu mi-a trecut 
numele pe manifest, întrucât nu a avut posibilitatea 
să mă consulte dimineața, dacă îl accept sau nu. 
Datorită însă faptului că nu se făcuse nici un fel 
de pregătire, nu mai exista o altă soluție. 

Abia acum se punea problema organizării. 

Nae Smărăndescu a vorbit de nişte legionari care 
erau în corpul de gardă şi de multe ori aceştia 
făceau de pază chiar în corpul Palatului, pe unde 
adesea trecea Regele, S-au mai examinat şi alte 
soluții, dar toate erau neaprofundate, fiind concepute 
în acel moment. Dezmetecirea, venise oare, 
acum? 

Se Intra într-o nouă fază. Acum acţiunea intra şi 
pe panta răzbunării. Căpitanul a fost asasinat! 
Guvernul a anunţat cinic acest lucru şi legionarii nu 
mişcă! 

Afară de agenţii provocatori care insinuau că 
legionarii sunt nişte laşi, erau şi mulţi oameni de 
bună credință care erau dezamăgiți că eroismul 
legionar, atât de „trâmbiţat”, cum spuneau ei, era un 
bluf. ș 

Şi Armand Călinescu scontase cu o reacțiune 
sigură, sperând, desigur, să poată desăvârşi 
masacrele cu ocazia reprimării acesteia. 

Pe de altă parte, guvernul păstrase ca zălog 


restul fruntaşilor legionari, în special pe acei de la 
Râmnicul Sărat. 


Guvernul . aşteaptă, se vede, efectul 
comunicatului, sperând în defecţiuni pentru ca în 
felul acesta să poată face şi atentate morale asupra 
Mişcării Legionare, singurele care o puteau lovi în 
esenţa ei. Căci loviturile materiale —prin noi jertfe— 
mai mult o întăreau. 

Distrugerea Mişcării Legionare trebuia să 
alterneze acum când pe latura fizică - pentru acei 
care se dovedeau  intransigenţi, când pe latura 
morală - pentru acei care erau gala de a face 
compromisuri peste jertfa Căpitanului. Această 
primejdie din urmă era mai mare, fiindcă clătina 
credința la mai mulţi şi trezea decepția şi 
deznădejdea, că nici şcoala Căpitanului n-a putut să 
formeze caractere; că Neamul Românesc nu se 
poate ridica din situaţia în care se găseşte, că orice 
încercare este zadarnică, 

Vestea asasinării Căpitanului a zguduit profund 
lumea şi, bineînţeles, cu deosebire pe legionari. Mulţi 
nu au mai văzut alt sens pentru existența lor, decât 
răzbunarea; alţii, continuarea luptei, pentru că 
temelia dată de Căpitan Mişcării Legionare este 
pentru veacuri şi valoarea operei lui —nelegându-se 
de existența sa omenească, prin forța lucrurilor 


TAN” — CONST. PAPANACE (XI) 


(continuare din numărul trecut) 


efemeră-— se va valorifica cu atât mai bine, cu cât va 
dura mai mult. 

Se deschidea o fază de tranziție foarte grea, 
poate cea mai grea dintre toate. - 

Din mişcările autoritare care se bazează pe 
principiul „şefului unic", Mişcarea Legionară era 
prima care era decapitată în opoziţie şi în plină 
prigoană, cu aproape toți fruntaşii încarcerați. 

Un astfel de caz este, prin însăşi natura lucrurilor, 
greu de consecințe, el atrage o gravă turburare de 
structură. Evident el se poate soluţiona mai lesne 
când Mişcarea respectivă este definitiv cristalizată, 
profund ancorată şi când se găseşte la putere. 


Peste câteva zile de la comunicarea asasinării 
Căpitanului, la 3 decembrie 1938, legionarii din 
lagăre şi închisori au semnat o declaraţie colectivă în 
care înțelegeau acum să intre în ordinea legală şi să 
se supuie noii stări de lucruri. Pe declarația 
colectivă figurau nume a căror credință nu putea, 
prin trecutul şi caracterul lor, să fie pusă la 
îndoială. Motive de calcul tactic, intimidarea, 
dorința de a ieşi afară pentru răzbunare, a 
determinat această adeziune. Evident, efectul făcut 
asupra maselor legionare de afară, a fost 
descurajator. Şi desigur acesta a fost motivul pentru 
care guvernul le dădea o largă publicitate. 

Dezorientarea era mare întrucât posibilitățile de 
contact cu legionarii erau aproape complect 


întrerupte. 
În asemenea momente grele fiecare legionar trăia 
—după cum spunea cândva Căpitanul— din 


substanța credinței sale proprii. Şi poate, iniţial, din 
această credinţă a ieşit zvonul: „Căpitanul trăieşte”. 
Întreaga suflare românească, dar; mai ales legionarii, 
nu puteau concepe să fie mort Căpitanul. O mulţime 
de justificări se găseau pentru susţinerea acestei 
credințe: „N-a scris Căpitanul în Circulara nr. ... că se 
vor spune multe despre el, dar legionarii să nu 
creadă”, sau „Şeful Legiunii îşi ia toate măsurile din 
timp” etc. Acest lucru a constituit un tonic pentru 
împrejurările de atunci. Imaginea vie a Căpitanului, 
sufletul lui nemuritor, venea să-şi întărească oastea. 
Pe această predispoziție sufletească a manevrat 
Siguranța. Aceasta a început să lanseze fel de fel 
de versiuni, din care să rezulte: Căpitanul .a 
reuşit să scape de sub escortă şi, cu un grup, să 
treacă peste graniță. Se dădeau chiar persoanele cu 
care a scăpat. La familiile Nicadorilor şi a 
Decemvirilor au început să sosească insinuări în 
acest sens. Şi zvonurile se învolburau, făcând ocolul 
țării şi chiar al pământului. 

In ceea ce mă priveşte, am fost convins cu 
fermitate, de la început, de asasinarea 
Căpitanului. Comunicatul cinic şi fără echivoc, dat 
de guvern în această privință, cred că a avut două 
rosturi: 1) Presupunând că legionarii vor reacţiona 
pe întreg cuprinsul Țării, să angajeze bătălia cu toate 
forțele, pentru a o nimici definitiv, aceasta fiind 
punctul critic maxim al crizei legionare. 2) să 
limpezească definitiv cazul Codreanu, fără ca să dea 
posibilitatea de a persista fel de fel de zvonuri. În 
felul acesta credea Călinescu că se va limpezi cazul 
Codreanu, iar lumea şi chiar legionarii, cu speranţele 
definitiv spulberate, vor căuta să se încadreze. în 
mod definitiv în noua ordine. 

Faptul însă că n-au avut loc reacţiuni spontane, la 
comunicarea asasinării, dublat de faptul că legionarii, 
cu toată brutalitatea comunicatului, n-au vrut totuşi 
să creadă în moartea Căpitanului, l-a determinat 
poate să se pună pe alimentarea zvonurilor că 
trăieşte Căpitanul. După lovitura de şoc urmărea 
acum diluarea completă a oricărei revolte din care să 
mocnească eventual  comploturi şi acţiuni 
subversive. Aşa că acei care erau puşi să-l smulgă 
definitiv pe Căpitan din sufletul românesc erau 
nevoiţi să contribuie la menținerea lui în cea mai vie 
şi înfrigurată actualitate. 


(continuare în numărul viitor) 


Tecra de Zau (e Poyduranu 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


untualitale 


NIHILISMUL — SERAFIM ROSE (VI) 


LIBERALISMUL reprezintă prima treaptă a 
dialecticii NIHILISTE, atât pentru că propria lui 
credință este lipsită de conținut, cât şi pentru că 
acest vid atrage după sine o reacţie mai 
pronunțat nihilistă 20 reacţie care, în mod ironic, 
proclamă chiar mai zgomotos decât liberalismul 
iubirea de adevăr”, împingând în acelaşi timp 
omenirea cu un pas mai departe pe calea erorii. 


Această reacţie este etapa a doua a dialecticii p 
nihiliste: REALISMUL. : 


REALISMUL despre care vorbim — un termen 
generic în care includem diferite forme de 
„naturalism” şi „pozitivism” — este, în forma sa 
cea mai simplă, doctrina popularizată de 
Turgheniev chiar sub numele de „nihilism” în 
"Părinți şi copii”. Personajul Bazarov din acest 
roman reprezintă tipul „omului nou” din Rusia 
anilor '60, materialişti şi determinişti naivi care 
credeau cu seriozitate că vor afla mântuirea 
omenirii în disecţia broaştei sau că au 
dovedit inexistența sufletului uman numai 
pentru că nu au reuşit să-l descopere în 
timpul unei autopsii. 

Acest NIHILIST este omul care nu 
respectă nimic, nu se pleacă în fața nici unei 
autorități, nu acceptă (aşa crede el) nimic pe 
baza credinței, judecă totul în lumina unei 
ştiinţe pe care o ia drept adevărul absolut şi 
exclusiv, respinge orice idealism şi abstracţiune 
în favoarea a ceea ce este concret şi faptic. El este 
cel care crede într-un singur cuvânt, în „nimic afară 
de”, reducând tot ceea ce'oamenii au considerat 
„superior”, creațiile minţii şi ale spiritului, la o 


dimensiune comună sau „primară”: materie, 
senzație, aspect fizic. 
Spre deosebire de incertitudinea liberală, 


concepția realistă despre lume pare perfect clară 
şi deschisă. În locul agnosticismului sau al unui 
deism evaziv, este un ateism _ deschis; în locul 
confuzelor „valori superioare”, materialismul pur şi 
individualismul. Totul este evidenţă în universul 
realist — cu excepţia celei mai importante şi mai 
necesare evidențe - începutul şi sfârşitul acestui 
univers. 

Acolo unde liberalul oferă răspunsuri vagi în 
legătură cu lucrurile ultime, realistul este mai naiv ca 
un copil: aceste lucruri ultime pur şi simplu nu există 
pentru el; nu există nimic altceva decât evidenţele. 

Un asemenea realism este, desigur, o 
contradicţie în sine, dacă ia forma unui „naturalism” 
care încearcă să instaureze un materialism şi un 
determinism absolute sau un „pozitivism” care îşi 
propune să nege cu desăvârşire absolutul sau un 
„agnosticism” care vorbeşte cu atâta uşurinţă despre 
„imposibilitatea de a cunoaşte” realitatea ultimă. 

Dar orice argument este, desigur, pur academic, 
pentru că realismul, care se contrazice pe sine 
din punct de vedere logic, nu poate fi tratat în 
mod adecvat ca un sistem filosofic: este 
gândirea naivă şi dezordonată a omului practic, 
nemeditativ care, în această epocă în care totul este 
simplificat, crede că poate impune. întregii lumi 
standardele şi ideile sale naive; sau, la un nivel 
puțin diferit, gândirea la fel de naivă a omului de 
Ştiinţă, limitat la evidențe de exigenţele 
domeniului său, atunci când încearcă în mod 
nelegitim să extindă criteriile ştiinţifice dincolo 
de limitele lor fireşti. 

n ultimă instanță, este vorba aici, pentru a 
adopta o distincţie necesară , despre „scientism” în 
opoziție cu ştiinţa legitimă; pentru că trebuie să se 
înțeleagă că remarcile noastre nu sunt îndreptate 
împotriva ştiinţei înseşi, ci împotriva exploatării 
neadecvate a standardelor şi metodelor acesteia 
aşa cum se întâmplă în zilele noastre. 

Este corect să numim NIHILISM o asemenea 
filosofie? 

Mai exact, este acesta nihilism în sensul în care 
am definit acest termen? 


Dacă adevărul înseamnă, în sensul cel mai 
înalt, cunoaşterea începutului şi sfârşitului 
lucrurilor, a dimensiunii absolutului; şi dacă 
nihilismul este doctrina potrivit căreia nu există un 


asemenea adevăr; atunci este clar că aceia care 


consideră adevărul ştiinţific drept unicul adevăr 
i_neagă tot ce este dincolo de acesta sunt 
NIHILIŞTI în sensul cel mai exact al termenului. 


Divinizarea faptului empiric nu înseamnă în 
nici un caz iubire de adevăr; ci este, aşa cum am 
sugerat deja, parodia acestuia.. Este infatuarea 
fragmentului care are pretenția de a lua locul 
întregului; este încercarea orgolioasă de a construi 
un Turn Babel, o colecție de fapte, de a atinge 
înălțimile adevărului şi ale înțelepciunii de jos în sus. 
Dar adevărul este atins numai atunci când omul se 
smereşte pe sine şi acceptă că i se dă de sus. 

Toată pretinsa „modestie” a erudiților şi a 
oamenilor de ştiinţă realişti. aceşti oameni cu prea 
puţină credință, nu poate ascunde orgoliul cu care 
lucrează împreună pentru a uzurpa tronul lui 
Dumnezeu; aceştia, în micimea lor, consideră că 
„cercetările” lor silitoare au mai multă greutate decât 
Revelația dumnezeiască. Nici pentru aceşti oameni 
„nu există adevăr”; iar despre aceştia putem spune 
ceea ce Sf. Vasile cel Mare spunea despre învățații 
din Grecia păgână: „Pedeapsa lor înfricoşătoare va fi 
mai cu seamă pentru cultul celor lumeşti, de vreme 
ce, văzând atât de limpede în ştiinţele deşarte, şi-au 
închis ochii de bunăvoie cunoaşterii adevărului”. 

Până în acest punct însă nu am reuşit să facem 
o distincție adecvată între primul şi al doilea stadiu al 
nihilismului. 

Cei mai mulți liberali acceptă o asemenea ştiinţă 
ca unicul adevăr; prin ce se deosebeşte realismul de 
viziunea acestora? 

Diferenţa nu e atât una de doctrină — într-un 
anumit sens, realismul este mai degrabă un 
liberalism deziluzionat şi sistematizat — cât una care 
ține de emfază şi de motivaţie. 

Liberalul este indiferent față de adevărul 
absolut, o atitudine care rezultă din ataşamentul 
excesiv față de această lume; în cazul 
REALISTULUI, pe de altă parte, indiferența față 
de adevăr devine ostilitate, iar simplul ataşament 
față de lume devine devoțiune fanatică față de 
aceasta. 

Nietzsche _se_răzvrătea mai degrabă împotriva 


unui_ creştinism care fusese considerabil diluat de 
umanismul liberal, un creştinism în care dragostea şi 


loialitatea fără compromisuri față de adevăr erau 
rare, dacă nu chiar cu totul inexistente, un creştinism 
care nu mai însemna altceva decât un idealism 
moral spoit cu un vag sentiment estetic. 

Nihiliştii ruşi, în mod similar, se  răzvrăteau 
împotriva idealismului romantic al „oamenilor inutili” 
care sălăşluiau într-un tărâm fabulos al fanteziei şi al 
evadării, rupt de orice fel de realitate spirituală sau 
pământească, 


(continuare din numărul trecut) 


Adevărul creştin este la fel de departe de o 
asemenea spiritualitate ca şi realismul nihilist. 

Atât creştinul cât şi realistul sunt stăpâniţi de 
dragostea pentru adevăr, de voinţa de a nu fi înfrânți, 
de pasiunea de a merge la rădăcina lucrurilor şi de 
găsirea cauzelor lor ultime; amândoi resping ca 
nesatisfăcător orice argument care nu se referă la 
ceva absolut, neavând nevoie de nici o justificare; 
amândoi sunt duşmani neîmpăcaţi ai frivolității 
unui liberalism care refuză să ia în serios 
lucrurile ultime şi nu doreşte să vadă viața 
umană ca pe un angajament solemn. Tocmai 
această dragoste de adevăr se va opune 
încercării liberalilor de a menţine idei şi instituții 
în care nu cred deplin şi care nu au nici un 
fundament în adevărul absolut. 

Ce este adevărul? 

Pentru cineva pentru care aceasta este o 
întrebare vitală, arzătoare, compromisul 
liberalismului şi al umanismului devine imposibil. 
Acela care şi-a pus vreodată această întrebare 
cu toată ființa sa, nu va fi niciodată satisfăcut cu 
ceea ce lumea se mulţumeşte să accepte în 
locul adevărului. 

Dar nu este suficient să pui această 
întrebare; trebuie găsit şi răspunsul, altfel, starea 
din urmă a căutătorului va fi mai rea decât cea 
dintâi. 

Creştinul a aflat unicul 
Dumnezeu şi în Fiul Său. 

Realistul, aflat în afara vieţii creştine şi a 
Adevărului care o însuflețeşte, pune întrebarea într- 
un vid spiritual şi se mulţumeşte să accepte 
primul răspuns pe care îl găseşte. Confundând 
creştinismul cu o altă formă de idealism, îl respinge 
şi devine adeptul fanatic al unicei realităţi care este 
evidentă orbirii spirituale: această lume. 

Acum, oricât am putea admira onestitatea 
materialistului şi ateistului convins, nici măcar cea 
mai mare bunăvoință nu ne-ar putea face să 
recunoaştem în el iubirea de adevăr care l-a inspirat 
probabil la început; acesta este mai degrabă victima 
unei iubiri de adevăr care a intrat pe o traiectorie 
falsă, devenind o boală şi sfârşind în propria-i 
negare. Motivaţiile realistului nu sunt, de fapt, 
autentice: el pretinde că ar cunoaşte ceea ce, potrivit 
propriei teorii gnoseologice, nu poate fi cunoscut (am 
văzut că negarea adevărului absolut este ea însăşi 
un „absolut”); şi dacă procedează aşa este pentru că 
are o motivaţie ascunsă, şi anume, aceea de a 
aşeza valorile acestei lumi deasupra adevărului. 

Nietzsche, realistul intransigent şi „căutătorul 
adevărului”, sedus de o viziune a „Supra- 
omului”, îşi încheie demersul filosofic recurgând la 
voința de neadevăr şi la voința de putere. 

Realismul marxist, de dragul unui mileniu 
revoluționar, sfârşeşte într-un regat al minciunilor şi 
decepțiilor, cum nu se mai pomenise până atunci. 

Dragostea de adevăr, lipsită de obiectul adecvat, 
se prostituează în numele unei „cauze” iraționale şi 
devine. principiu de subversiune şi de distrugere; 
devine inamicul adevărului pe care nu a reuşit să îl 
atingă şi al oricărei ordini întemeiate total sau parțial 
pe acest adevăr şi, în final, această dragoste de 
adevăr  deviată devine inamicul căutării 
adevărului, al dragostei de adevăr înseşi. Devine, 
de fapt, o parodie perfectă a dragostei creştine de 
adevăr. 

Acolo unde creştinul se întreabă asupra sensului 
ultim a tot ceea ce există şi nu este mulțumit până nu 
vede că acesta se întemeiază în Dumnezeu şi în 
voința Sa, realistul îşi pune şi el întrebări cu privire la 
orice, dar numai pentru a putea elimina orice 
sugestie sau aspirație către ceva mai înalt şi pentru 
a putea reduce sau simplifica această aspirație în 
termenii celei mai evidente şi „primare” explicaţie. 
Acolo unde creştinul ÎI vede pe Dumnezeu în 
toate, realistul nu vede decât „rasă” sau „sex” 
sau „mijloace de producţie”. 

[75 ŢI următoa E: 


(continuare în pag. următoare) 


răspuns în 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 729.11 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din pag. 3) 


Ce speră poporul român? Speră la dreptate şi 
echitate: îmi dărâmi tu crucea, iţi dărâm și eu 
steaua. Am spus ceva groaznic? "Cum să îmi 
dărâmi tu mie steaua"? 

Păi cum să îmi dărâmi tu mie crucea?! 


Bineînţeles că INSH nu somează Primăria din 
Ciolpani să dărâme crucea. Există toate 
autorizaţiile necesare! 

Şi ce dacă, puteţi "să daţi o lege” să se dărâme 
toate crucile de pe drumurile europene. V-am dat o 
idee. O poate cere Uniunea Europeană şi atunci 
"mucles" cu "văicăreala”. Sau altceva: "Băsescu, vrei 
înapoi la Cotroceni, vrei la vila Dante? Pe lângă 
vânzarea tuturor bunurilor naţionale care au mai 
rămas, bagi şi chestia cu crucile!” 


kăkk 


"Corectitudinea” politică... 


Canotoarea Nadja Drygalla a fost presată să 
părăsească echipa Germaniei participantă la 
Jocurile Olimpice de anul acesta de la Londra după 
ce s-a descoperit că iubitul ei a candidat din 
partea unui partid de extrema dreaptă. 

John Fund, analist la "National Review Online" 
comentează: "Jocurile Olimpice înseamnă sport, 
nu politică. Orice țară din lume, nu contează cât 
sunt de odioşi le sunt conducătorii, are voie să îşi 
trimită sportivi la competiţii. Şi aici includem Coreea 
de Nord care îşi înfometează propria populaţie şi îşi 
deportează în gulag _disidenţii. Includem Arabia 
Saudită sau Iranul, unde femeile care comit adulter 
sunt ucise cu pietre. Să nu uităm că patinatoarea 
Katarina Witt a fost informator al poliţiei politice est 
germane Stasi”. 

Noi, însă, am mai adăuga câteva comentarii 
palidului comentariu al cunoscutului ziarist: 

- Reţineţi că nu este vorba despre apartenența 
canotoarei la un partid "de extremă dreaptă”, ci... a 
iubitului ei! "Delictul de opinie” s-a extins deja, 
îngrijorător, de la individ, la prietenii acestuia! Exact 
"dosarul de la cadre” din vremea comunistă! 

Trebuie dosar de "prietenii admise” pentru a- 
ți etala performanțele sportive? 

- Nu se precizează nici cum se numeşte partidul 
respectiv, nici la ce anume a candidat prietenul 
canotoarei, dar chestiunea este clară; dacă iubitul 
canotoarei germane ”a candidat” pe listele unui 
partid de extrema dreaptă, înseamnă că partidul 
e LEGAL! Şi atunci, ce faceți, domnilor democrați, 
domnilor civilizați, vă daţi cu stângul în dreptul? Ce 
se mai aude în legătură cu povestea aia cu 
drepturile omului, cu dreptul la intimitate, la 
opinie personală, la liberă asociere, la libertate? 
Nici una dintre numeroasele. organizaţii militante 


*kk 


NIHILISMUL 


Prin urmare, dacă realistul împărtăşeşte cu 
creştinul o singură dispoziție, şi anume dorinţa de a 
căuta adevărul pornind de la rădăcinile lucrurilor şi 
onestitatea, care sunt străine mentalităţii liberale, 
este cu atât mai bine să se alăture atacului liberal 
împotriva creştinismului şi să poarte acest atac până 
la concluziile ultime: abolirea totală a adevărului 
creştin. 

Ceea ce a început cu jumătate de măsură în 
liberalism, a căpătat avânt în realism şi se îndreaptă 
acum către un final catastrofal. 

Nietzsche prevedea pentru secolul nostru 
„triumful liberalismului”. 

Jacob Burkhardt, acel liberal deziluzionat, 
vedea __în liberalism __apariția _unei__epoci_a 
dictatorilor care vor fi „teribilii simplificatori”. Prin 
Lenin şi Stalin, Hitler şi Mussolini, cu soluţiile lor 
radical de simple pentru cele mai complexe 
probleme, împlinirea acestei previziuni şi-a pus 
începuturile în domeniul politic. 

„Simplificarea” NIHILISTĂ poate fi văzută mai 
profund în ptestigiul universal acordat astăzi 
ordinii inferioare a cunoaşterii, celei ştiinţifice, ca 
şi ideilor simpliste ale unor oameni ca MARX, 
FREUD şi DARWIN, care stau la baza întregii vieți 


Pag. 12 


pentru drepturile omului n-are nimic de spus în 
legătură cu această discriminare oribilă? 

Remarcaţi că nu a fost scoasă din competiţie 
oficial — nu există încă legislaţia, dar, în mod cert, va 
fi “perfecționată” şi în această privință — ci a fost 
"presată"! De cine oare? De englezi, de 
francezi??.... De asemenea, nu se aduc precizări 
despre modul în care a fost “presată” — ar fi fost 
interesant de aflat, nu? 

- Dar dacă prietenul canotoarei n-ar fi fost 
german 'de extremă dreaptă”, ci israelian? Dacă ar fi 
luptat în Irgun, ca Ytzac Rabin, de exemplu? Acesta 
ar fi avut statuie! Chiar şi în Braşov! Nmănui nu i-ar fi 
trecut măcar prin gând să pună problema alungării 
prietenei sale de la o competiție pentru. "vina"... 
respectivului! 

- Aţi înțeles, în sfârşit, la ce — şi mai ales cui - 
foloseşte interceptarea convorbirilor. telefonice, 
citirea corespondenței private, urmărirea non- 
stop a populației? Aţi înțeles acum că toate 
acestea nu numai că nu vă apără - de nimeni şi de 
nimic! — ci, dimpotrivă, vă "faultează”? 

Se apropie momentul când va veni duba să-i 
ridice pe occidentali de acasă, în toiul nopții, ca pe 
români în anii 50, pentru că au prieteni 
"nepotriviți”... cu ideologia iudaică zisă 
”"democrată”... 


kk 


Avertisment perfid 
"Excesul de sare, 
dăunează grav sănătăţii!” 

Asta da avertisment medical! 

Sarea: ş 

Ce înseamnă "exces” nu ne explică însă nimeni. 
La prima citire, "exces” înseamnă "prea mult”, dar 
raportat la greutatea fiecăruia! 

Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 
sau 120 de kilograme e o marjă de eroare foarte 
mare, ca să pronunți cuvântul 'exces” sau să 
recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. 

Între omul de la munte, care bea apă aproape 
pură, şi cel de la şes sau de la oraş, care primesc 
apa cea mai infectă, cel de.la munte va "dizolva" şi 
elimina mult mai repede atât chimicalele, cât şi 
sarea! 

Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi 
grupă sanguină, că diferă şi RH-ul - purtătorul de 
oxigen din sânge! Unii au în sânge predominant 
cuprul (RH negativ), alţii, cei mai mulţi, au fierul (RH 
pozitiv)! 

Orice reacţie a apei cu sarea produce... căldură! 
lar sarea formează principalul electrolit, care, 
scos din sânge, reduce de... 11.000 de ori viteza 
transferului informaţional către creier! Mai 
simplu spus, lipsa sării din sânge... prosteşte! 


zahăr şi grăsimi 


are din pag. precedentă) 


şi gândiri contemporane. Spunem „viaţă”, pentru 
că este important de văzut că istoria nihilistă a 
secolului nostru nu este ceva impus din afară sau de 
sus sau cel puţin nu a fost predominantă; această 


istorie a presupus şi şi-a extras__sevele dintr-un 
TEREN NIHILIST care a fost multă vreme pregătit 


în__sufletele _ oamenilor. Toate evenimentele 
cumplite ale secolului nostru au izvorât dintr-un 
nihilism al locului comun, dintr-un nihilism cotidian 
care se descoperă vieţii, în gândirea şi în aspirația 
oamenilor. 

Realismul - aparţine fără discuţie „spiritului 
veacului” şi toți cei care simt că aparţin acestui 
„Spirit trebuie să i se acomodeze. Astfel, umanismul 
care, într-o epocă mai tihnită, a căpătat o tentă mai 
„idealistă” şi mai liberală, a considerat necesar „să 
se schimbe odată cu timpurile” şi să adopte un ton 
mai realist. Cei mai naivi au întemeiat o „religie” 
umanistă, identificată cu cauza „ştiinţei şi a 
„progresului” şi au transformat în dogme tocmai 
aceste contradicții interioare ale realismului, pe care 
le-am examinat deja; oameni ca aceştia sunt 
capabili să vadă şi în marxism un fel de 
„umanism”. 


"formarea 


intuiţia ne spune că ăsta este scopul lor real 
devenim legume! La muncă şi înapoi acasă, la 
televizor, unde ni se repetă zilnic prostiile astea: 
"excesul de sare, zahăr şi grăsimi dăunează grav 
sănătăţii”! : : 

Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente? De 
ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce 
nu se fac campanii contra etnobotanicelor? Nu este 
vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul 
tinerilor? Ba da! Dar este vorba şi de bani, de mulți 
bani, atât de mulți încât viata copiilor şi a tinerilor 
nu mai contează! Este vorba de profituri imense, 
accize şi taxe! Ec E i 

Şi, în fond, este bine să ai multe legume" în 
sistem! Pentru că legumele îşi plătesc taxele, la zi! 

Amintiţi-vă: ce face medicul când ajungi în spital, 
indiferent pentru ce afecţiune? Îţi schimbă regimul 
alimentar: fără sare! Adică taie legăturile 
informationale cu creierul, ca să poată trimite 
medicamentele peste tot în corp; amorțeşte creierul 
pentru că altfel acesta ar reacționa imediat la 
chimicalele administrate, ar declanşa alergii. 

Dar zahărul? 

Zahărul e purtător de un cu totul alt tip de 
informaţii! Atenţie: nu vorbim despre "clasicul" zahăr 
alb tos, chimizat la maximum. Vorbim de zahărul 
natural din trestie de zahăr, de zaharurile din fructe, 
de zaharurile multiple din mierea de albine. 

Glucoza participă direct la formarea acidului 
dezoxiribonucleic (ADN). Vitalitatea dvs. şi a 
copiilor dvs., atenția, concentrarea, vin din 
zaharurile naturale! Şi evoluţia dvs. genetică! 

Grăsimile? - 

Să vedem ce spun studiile: colesterolul ajută la 
membranelor celulare; la - sinteza 
hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar. 
Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în 
urma transformării de către ficat în acid biliar. 
Nivelele joase ale colesterolului duc la apariția 
depresiei, a comportamentului violent, la 
sinucidere, la creşterea riscului de infarct miocardic 
şi, mai ales, la o slabă funcționare a sistemului 
imunitar. 

În - trecut, cineva cu un regim alimentar ce 
conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL 
(colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era 
considerat normal. Asta până când cei de la OMS 
au hotărât să schimbe normele, să le coboare la 
200 mg colesterol pe zi. Imediat au apărut 36 de 
milioane de "bolnavi", şi 4,3 miliarde de dolari pe 
an câştig, dintr-un foc! 

Aceeaşi problemă cu tensiunea arterială: înainte 
130/80 era tensiune de aviator, acum este limita 
superioară a  "normalului”. Să aibă aceeaşi 
justificare? Trageți dvs concluziile! 


(N. R.: Şi Petre Ţuţea spunea că "Un umanist 
pur, adică. indiferent religios, practică formele 
vieții de junglă, împingând cruzimea până la forma 
gratuită a bestialităţii tigrului. Vremea noastră este 
plină de astfel de exemplare. Umanismul este una 
din formele grave ale rătăcirii omului modern, 
care pleacă din antropocentrismul Renaşterii. În 
Renaştere, “titanii” s-au umflat prin 
autocunoaşterea necunoaşterii. Ei nu se 
cunoşteau pe ei înşişi şi au crezut că s-au descoperit 
ca oameni.") 

Dacă scopul LIBERALISMULUI era acela de a 
OPACIZA cu fumul „toleranței” şi al 
agnosticismului adevărurile înalte despre 
Dumnezeu şi viața duhovnicească, misiunea 
REALISMULUI, pe care l-am analizat aici, a fot 
aceea de a ANIHILA aceste adevăruri. 

„In al doilea stadiu al evoluţiei dialecticii nihiliste 
raiul a fost scos din sfera cunoaşterii umane şi 
oamenii n-au mai reuşit să-şi ridice ochii de la 
pământ, limitându-se să trăiască numai în şi pentru 
această lume. 


(continuare în numărul viitor 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


lată-ne ajunşi la CETATEA ALBĂ în care vom 
etrece unica noapte la singurul hotel aflat într-o 
oziţie splendidă pe malul Limanului Nistrului. 

În perioada interbelică Cetatea Albă era un oraş 
înfloritor, trăind împreună, în bună  fraternitate, 
români, evrei, ruşi, ucrainieni, greci, nemți, armeni, 
francezi. 

Abundența de produse agro-alimentare era 
deosebită; cei 34.000 de locuitori aveau la dispoziţie 
două pieţe de peşte: una din Marea Neagră şi una 
cu peşte de apă dulce provenit din Limanul Nistrului; 
pepenii nu se vindeau la bucată, ci cu roaba; roşiile 
i alte legume, cu lădița. Locuitorii Bugeacului 
(numele dat ținutului sudic al Basarabiei de către 
tătari, şi care însemna „loc neumblat”) asigurau 
excelenta aprovizionare a oraşului. 

Existau şapte biserici ortodoxe, una romano- 
catolică, una armenească, una lutherană, o casă de 
rugăciuni baptistă, una pentru ruşii de rit vechi şi 
patru sinagogi. Presa era bine reprezentată prin 
„Noutăţi (cotidian),  „Înainte" şi  „Nistrur' 
(săptămânal), Buletinul Oficial al oraşului Cetatea 
Albă (de trei ori pe lună), „Cetatea Albă” (de trei ori 
pe lună), reviste evreieşti, ruseşti şi germane. Copiii 
învățau la liceul „Marele Voievod Mihai” sau la 
celelalte licee de băieţi, de fete, la Şcoala Normală, 
la liceul Industrial, la cele 16 şcoli primare şi 7 
grădinițe unde, se predau şi limbi 
străine, în special germana. ă 
Vara veneau aici turişti cu venituri 
modeste din toată țara, în stațiunile [8ă 
Budachi, Cosa, Cordon,  Sabolat, 
Bugaz şi Burnas, deoarece sunt 
însorite mare parte a anului şi ploile 
sunt rare, predominând briza mării, 
caldă şi umedă. 

Dis de dimineaţă, pentru a evitaj 
căldura de la prânz, am pornit să 
 vizităm oraşul, şi am început culă 
obiectivul major: Cetatea Albă. 

A fost construită de genovezi în 
Evul Mediu, reconstruită de Ştefan 
cel Mare, cu ziduri de o masivitate 
extraordinară, tot el construind în Dai 
interiorul ei între 1481-1482 o biserică. În 1484 
Cetatea Albă a căzut în mâinile turcilor care au făcut 
dintr-însa sediul unei raiale, ca apoi în timpul 
războaielor ruso-turce oraşul să fie ocupat de ruşi în 
1770, 1789 şi 1806. 

Am vizitat de-a lungul timpului trei cetăți din cele 
patru existente pe malul vestic al Nistrului: Hotin, 
Soroca şi Cetatea Albă (mai puţin Tighina, unde nu 
se poate ajunge ca turist, întrucât face parte din 
Republica separatistă Transnistreană); dacă primelor 
două, Hotin şi Soroca, autoritățile ucrainiene, prin 
restaurare, au reuşit să le redea înfăţişarea de 
odinioară, nu acelaşi lucru se poate spune despre 
Celatea Albă. Deşi este mult mai mare, arată jalnic, 
întrucât de mulți ani nu s-a mai cheltuit nimic pentru 
conservarea ei. Treptele care duc la zidurile 
Superioare sunt degradate, existând pericolul de 
accidentare, în unele locuri zidurile fiind. întrerupte 
din cauza prăbuşirii datorită trecerii timpului. La orice 
oră din timpul zilei Cetatea Albă este plină de 
Vizitatori, fapt ce se reflectă în încasări. A 

Dar alături de neglijența autorităților locale, îşi 
face simțită din plin prezența kitchul: în plăieşii lui 
Şlefan cel Mare, îmbrăcaţi de sus şi până jos în 
armuri metalice (!!??), în tragerile cu arcul, în 
Comercializarea securilor late de călău, a coifurilor 
masive care aveau doar două găuri mici pentru 
Vizibilitatea  luptătorului, în muzica pop şi rock 
Slidentă de la restaurantul din incinta cetății, în 
Comercializarea monedelor metalice (care se făceau 
â cerere, prin presare la ştanță a unor discuri din 
aramă). Nu am să uit, în schimb, panorama 
€Xiraordinar de frumoasă a Limanului Nistrului ce se 
Contemplă din  crenelurile superioare, briza 
făcoroasă, - pescăruşii albi care punctau toată 


întinderea nemărginită a apei. 


iei În tti aai oo sli pie 


herar de PP 


PAŞI PE AMINTIRI (II): 
CETATEA ALBĂ -— LIMANUL NISTRULUI 


Nu am ocolit nici Biserica Armenească, mică, din 
piatră, cu intrarea sub nivelul solului, cu odoare din 
sec. al XV-lea, din argint şi pietre de mormânt 
frumos săpate. Nu departe se află izvorul Sf. 
Gheorghe, pe placa inscripționată fiind trecut anul 
1743. 

De asemenea, nu am evitat nici măreaţa biserică 
rusească din centrul oraşului şi nici alta de mai 
departe, cu trepte destul de multe până la intrare. 
Ambele refăcute cu grijă, sclipeau în lumina soarelui 
cu acoperişurile lor din tablă albastră şi turlele în 
formă de ceapă, aurite. 

Din păcate, în Cetatea Albă nu mai există astăzi 
nici un picior de român. Afirmația este veridică şi a 
fost făcută în urmă cu 4 - 6 ani de sculptorița 
Smolenski, elevă a marelui Victor Medrea, care 
locuia pe strada mea, aici având şi atelierul. Tatăl ei, 
doctor, avea un sanatoriu şi, împreună cu cele două 
fiice, în vara anului 1940, şi-au salvat viața 
refugiindu-se în Bucureşti. Reîntorcându-se pe 


meleagurile natale, un an mai târziu, a găsit oraşul 
distrus prin incendiere de câtre Armata Roşie în 
retragere (ca pretutindeni, de altfel, la Chişinău, Bălţi 
sau Tighina). Populaţia română luase drumul amar al 
deportărilor în Siberia, în locul ei implantându-se 
masiv populaţie de etnie rusă şi ucrainiană. Aşa se 
face că după terminarea războiului mai erau în 


Cetatea Albă cca. 100 de români dispăruţi apoi de-a 
lungul timpului. Distinsa doamnă, care şi-a dorit mult 
să-şi revadă locurile copilăriei în urmă cu un 
deceniu, nu a mai întâlnit nici un cunoscut, oraşul 
extinzându-se mult prin construirea de blocuri la 
periferia lui. 

Vizitez oraşul cu străzi drepte şi umbroase, 
curate şi întreținute. Gara albă ca şi străzile oraşului, 
stadionul cu nocturnă dar în paragină, piaţa 
aglomerată cu produse variate şi de bună calitate 
care mi-au lăsat o frumoasă impresie, 
cinematograful „Octombrie”, închis din lipsă de 
spectatori, au fost reperele oraşului în fața cărora am 
zăbovit. 

Dar am avut parte şi de o mică excursie. Hotelul 
în care am înnoptat, fără clienţi, aşa cum am mai 
spus, era amplasat lângă LIMANUL NISTRULUI, 
lângă un debarcader de unde un vaporaş făcea zilnic 
trei curse pe malul celălalt unde se afla oraşul 
Ovidopol. Acest oraş cu nume grecesc, ca şi Tyras 
(vechiul nume al Cetăţii Albe) a fost întemeiat în 
veacul al VIl-lea de către colonişti, fiind apoi ocupat 
de către romani, bizantini şi genovezi. Traversarea 
acestei mici mări, Limanul Nistrului, având o lăţime 
între 8-10 km, a durat cca. 20 de minute. Nu am 
coborât însă de pe vaporaş pentru a vizita în fugă 
Ovidopolul, deoarece acesta staționa doar o 
jumătate de oră, după care se reintorcea la Cetatea 
Albă. A fost o încântare să traversez Limanul 
Nistrului, bogat în peşte de mari dimensiuni, ce lucea 
ca argintul pe toată imensitatea lui sub sulițele de foc 
ale soarelui. Există şi un roman care se referă la 
viața oraşului Cetatea Albă. Autorul lui este 


cunoscutul Radu Tudoran, care l-a conceput în anul - 


1940 şi l-a intitulat „Un port la Răsărit'. Cartea a fost 
pusă la index în perioada 1944-1989 din motive pe 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


(continuare din numărul trecut) 


care oricine le intuieşte (se vorbea favorabil de 
ofițerii țarişti din oraş care-şi găsiseră refugiul aici, de 
balurile dansante care se ţineau iarna, de bogăţia 
piețelor, de prietenia dintre multele etnii, de 
frumusețea Nistrului, de cântece ca: "Nistrule, rău 
blestemat, iubirea mi-ai înecat...”). 

După amiază am hotărât să plecăm mai departe, 
să nu mai dormim aici deoarece nu mai aveam ce 
face. Am pornit spre comuna ŞABA, întemeiată de 
elveţieni aduşi aici de către țarul Alexandru | după 
raptul din 1812. 

Faima comunei este de două secole cunoscută 
datorită vinurilor sale de excelentă calitate. Zeci de 
hectare de viță de vie înconjoară Şaba, strugurii 
recoltaţi sunt cu bobul mare şi cu un conținut ridicat 
de zahăr, pretându-se de minune. în obținerea de 
vinuri dulci şi semidulci. 

Am intrat într-un mic magazin dedicat exclusiv în 
desfacerea vinului. În butoiaşe erau depozitate peste 
20 de soiuri de vinuri superioare sau de masă, albe 
sau negre, la fel şi în sticle cu ambalaje atrăgătoare. 


După 7-8 km de la Şaba ajungem pe malul Mării 
Negre, în stațiunea turistică ZATOKA. 

Un pod rutier de 200 de metri traversează 
strâmtoarea Țarigradului, unde Nistrul se varsă în 
mare. 

Zatoka este acum un orăşel în toată puterea 
cuvântului, fiind înființat în locul micii 
stațiuni BUGAZ, cea mai cunoscută în 
perioada interbelică, din sudul 
Basarabiei. Aici, în 1939 a fost dat în 
folosință un mare şi modern sanatoriu 
î| cu trei nivele, destinat pacienților cu 
îi afecțiuni grave de T.B.C. osos. Sutele 
de vile şi mici hoteluri care s-au 
construit şi se construiesc încă a făcut 
imposibilă găsirea acestui sanatoriu, 
care probabil a suferit şi el modificări 
prin extindere şi modernizare. 

Zatoka este un minunat loc de 
petrecere a vacanței. Plaja este destul 
de lată, nisipul fin şi apa „dulce” a mării 
- Nistrul îşi face din plin prezența după 
trecerea lui prin strâmtoarea 
Țarigradului- soarele dogorâtor sunt „atuuri” care te 
fac să părăseşti cu greu acest loc minunat. 
Magazine de tot felul stau la dispoziția 
excursioniştilor, veniţi aici din toate colțurile Ucrainei. 
Am nimerit, în apa caldă a mării, într-un cerc de 
tinere care vorbeau “româneşte. Veniseră de la 
Chişinău, cale de 150 km, să-şi petreacă sfârşitul de 
săptămână aici. Erau în număr mare întrucât în 
parcarea de la intrarea pe plaja principală am 
numărat peste 20 de autobuze care făceau curse 
regulate din capitala Republicii Moldova în stațiunea 
maritimă. 

Nu a fost greu să găsim un loc unde să dormim 
noaptea, întrucât numeroşi localnici cutreierau plaja 
şi căile de acces către aceasta, cu cartoane mari în 
mână, prin care te înştiințau că la ei acasă poți găsi 
loc de odihnă sau pensiune completă. 

Am stat o zi la Zatoka şi m-am întrebat de ce nu 
vin aici în concediu şi românii, bunăoară cei din 
apropiere, Galaţi sau Brăila, oraşe aflate la o 
depărtarea de sub 200 km. Merită, nu-i aici 
aglomerația sufocantă de la Mamaia, şi nici preţurile 
exagerate începând de la banala apă plată... 

Am amintit mai sus de sanatoriul T.B.C. de la 
Bugaz. În vara anului 1940, bolnavii internaţi aici nu 
au mai putut fi evacuaţi, printre aceştia fiind şi 
cunoscuta pictoriță Lucia Dem Bălăcescu, care abia 
după trei luni şi multe insistențe, audiențe şi memorii, 
a reuşit să revină în România. Despre aceste 
peripeții a scris în 1942 o carte, „În noul Paradis”, o 
cronică în care condamnă comunismul, paginile fiind 
ilustrate cu desene semnificative. 


(continuare în numărul viitor) 


Pag. 13 


opac 


CALUL TROIAN ÎN DISTRUGEREA BASARABIEI (|) 


În septembrie 1924 a avut loc o „răscoală” la 
Tatar Bunar unde un grup de şoc kominternist, 
trecând Nistrul în sudul Basarabiei, a proclamat 
aici Republica Sovietică Autonomă 
Moldovenească. Intervenția promptă a armatei 
române a pus însă capăt acestei acțiuni. 

O lună mai târziu, Biroul Politic al P.C. din 
URSS a aprobat constituirea pe Nistru a 
Republicii Autonome Sovietice Socialiste 
Moldovenească cu capitala la Balta, mutată în 
1929 la Tiraspol. 

În revistele de specialitate şi, mai ales, în ziarele 
cotidiene din România, până în 1940, nu a apărut 
nici un comentariu critic la ceea ce se întâmplă în 
minuscula „republică autonomă” creată peste noapte 
pe malul stâng al Nistrului. Şi, slavă Domnului, 
semnele palpabile din „raiul comunist” erau 
săptămânal primite pe teritoriul țării noastre, din 
partea fugarilor care treceau, mai ales iarna, la 
adăpostul întunericului şi al podului de gheaţă, 
frontiera ce despărțeau cele două lumi. 

Aspectul transfugilor te îngrozea prin sărăcia lor 
cumplită: haine zdrenţuite, opinci şi mai ales prin 
faptul că erau subnutriţi şi bolnavi. Procentul celor 
norocoşi, scăpați din iadul roşu, era însă mult mai 
mic comparativ cu cel al celor secerați de 
mitralierele sovietice. 

Spre cinstea lor, autorităţile române s-au 
comportat omeneşte cu cei care au trecut clandestin 
Nistrul (ospitalitatea s-a materializat prin oferirea de 
locuințe, tratamente medicale, acordarea posibilităţii 
de a munci în agricultură, permiterea accesului 
copiilor la şcolile primare). 

Explicaţia acestei  tăceri condamnabile de 
ascundere a realității tragice, cunoscută, de altfel, în 
toată Europa, are o explicaţie: ministrul nostru de 
Externe, Nicolae Titulescu care, ani la rând, a 
făcut plecăciuni fără să i le ceară nimeni, 
ministrului de Externe sovietic Litvinov, pentru a 
nu „deteriora” relaţiile dintre cele două state, de 
fapt inexistente, a instaurat o cenzură de tip tabu 
privitor la ceea ce se întâmpla dincolo de 
frontiera de răsărit a țării. 

Înființarea R.S.S. Autonome Moldoveneşti s-a 
făcut însă cu un scop bine determinat: de aici, ca de 
pe o placă turnantă, s-au lansat fel de fel de acţiuni 
potrivnice țării noastre: infiltrarea de spioni, 
răspândiri de manifeste în rândurile populaţiei pentru 
ca aceasta să se răzvrătească împotriva autorităților 
locale (pe undele radioului amplasat la. Tiraspol, 
zilnic erau transmise buletine de ştiri care făceau „o 
paralelă” între viața îmbelşugată de aici şi traiul 
negru şi lipsa de libertate al populaţiei basarabene!!). 

Înființarea R.S.S. Autonome Moldoveneşti 
avea ca țintă finală extinderea imperiului roşu 
prin unificarea acestuia cu sora ei mai mare 
Basarabia. 

La fel au fost concepute, tot în deceniul trei al 
secolului trecut, Republica Autonomă  Carel- 
Filandeză la granița cu Finlanda, şi Republica 
Bielorusă (Rusia Albă) la granița cu Polonia - 
care la finele celui de-al doilea război mondial şi- 
au extins substanțial teritoriile, acoperind teritorii 
vaste de la vecinele lor, Finlanda şi, respectiv, 
Polonia. 

Numărul mare de refugiați din estul Nistrului a 
determinat guvernul român, în toamna anului 1936, 
după demiterea lui Nicolae Titulescu, să înființeze la 
Chişinău Asociaţia „Transnistria”, formată numai 
din refugiații născuţi pe teritoriul dintre Nistru şi Bug, 
preşedintele ales fiind un localnic de aici, marele 
patriot NICOLAE SMOCHINĂ. Revista pe care o 
conducea, „MOLDOVA NOUĂ”, în 1941, după 
izbucnirea celui de-al doilea război mondial a dat 
publicității numeroase fotografii precum şi declarații 
emoționante şi recunoscătoare ale celor care 
primiseră azil pe pământul ospitalier al țării noastre. | 


Nu demult, aflându-mă la Chişinău, am 
descoperit într-o librărie o remarcabilă revistă de 
istorie, locală, cu un nume sugestiv: „DESTIN 
ROMÂNESC". 

Într-un atractiv aspect grafic revista oferă 

cititorului, prin articolele semnate numai de 


Pag. 14 


cercetători basarabeni, o seamă de informaţii de 
prim rang despre tot ce s-a întâmplat între 1924 - 
1944 pe teritoriul fostei R.S.S.A. Moldoveneşti. 
Articolele, cele mai multe fiind semnate de 2 - 3 tineri 
cercetători, au la bază documente de necontestat, 
convingătoare, aflate în arhivele Ministerului 
Afacerilor Interne şi ale Serviciului de Informaţie şi 
Securitate din Republica Moldova. 

Te cutremuri când afli ce s-a întâmplat pe acest 
petic de loc pe harta Europei între anii 1937 - 1938, 
sub numele de „operațiunea română” şi „operațiunea 
culăcească”, ambele fiind crunte represiuni politice. 

Totul a pornit de la Plenara P.C., desfăşurată în 
Moscova în perioada febr. - martie 1937, unde Stalin 
a cerut să fie identificaţi şi anihilaţi „diversioniştii şi 
rămăşiţele claselor exploatatoare”, „duşmani ai 
poporului”, făcând referință la consecințele 
„încercuirii capitaliste”. 

De fapt aceste himere „acuzatoare” voiau să 
mascheze ca un paravan, asasinatele în masă 
efectuate numai după criterii etnice. 

"Artizanul” acestor crime a fost sinistrul Nikolai 
Ejov, şeful N.K.V.D-ului şi omul de paie al lui Stalin, 
pe care fotografiile de epocă îl prezintă de înălțimea 
unui pitic, îmbrăcat de sus până jos în piele de 
culoare neagră, cu şapcă, tunică şi cizme. 
Dumnezeu însă mai pedepseşte pe netrebnici şi pe 
pământ: Ejov a fost el însuşi arestat în 1939 pentru 
spionaj, trădare şi încercare de asasinare a lui Stalin 
(1!) şi a fost executat în 1940. În fața plutonului de 
execuţie a cerut să i se raporteze lui Stalin că „a 
murit cu numele lui pe buze”! 

În 1937 s-au constituit în RSSA Moldovenească 
„troici speciale” cu  împuterniciri nelimitate, 
necontrolate de nimeni, formate din trei persoane: 
şeful local al N.K.V.D, primul secretar şi primul 
procuror, care trebuiau să se descotorosească rapid 
şi definitiv de toți „duşmanii poporului” şi de toate 
„elementele antisovietice” (asimilați cu „criminali”). 

Pentru fiecare republică, şi regiune din URSS 
erau stabilite „cote” atât pentru cei care urmau să fie 
împuşcaţi, cât şi pentru cei care urmau să fie 
internaţi în lagăre. 

Debutul activităţii „troicii speciale” din RSSAM s-a 
produs la 10 aug. 1937 (din motive de repulsie nu 
dau numele celor trei care au examinat dosarul de 
urmărire penală a organizaţiilor "contrarevoluționare, 
fasciste” din coloniile germane ale raionului 
Grigoropol): au fost condamnate, în baza „învinuirii” 
sus-menţionate, 26 de persoane la moarte prin 
împuşcare şi 10 la detenție în „lagăre de corecție 
prin muncă” (binecunoscutele gulaguri). O remarcă 
doar se impune: din troicile speciale care îşi 
schimbau la câteva luni membrii dar care păstrau 
obligatoriu cele trei funcţii politice amintite, nu a făcut 
niciodată parte un român basarabean, ci numai ruşi 
fanatici ai regimului. 

Conform documentelor prezentate pe larg în 
articolul din revista de istorie „Destin Românesc”, în 
RASSM s-au întrunit cca. 110 „şedinţe judiciare” în 
perioada aug. 1937 — nov. 1938, fiind condamnate 
4762 de persoane. Dintre acestea, 3497 (73,4%) au 
fost împuşcate, 1252 (26,3%) au fost condamnate la 
10 ani de detenţie în „lagăre de corecție” şi numai 13 
(0,3%) au fost returnate pentru a fi reexaminate. Un 
adevărat holocaust! 

Acuzaţiile aduse victimelor reflectă esența 
represivă a doctrinei comuniste leniniste, bazată pe 
lupta ireconciliabilă dintre clasele şi categoriile 
„burgheze” şi „proletare”. 

Originea socială „burgheză”, statutul de „culac 
răsculăcit”, descendenţe din România şi Basarabia, 
întreţinerea contactelor cu rudele şi cunoscuți din 
România, au servit drept capete de acuzare, 
indiferent dacă persoanele respective au săvârşit 
sau nu vreo infracțiune. 

Pe plan economic noțiunea de „fost culac” 
(agricultura fiind colectivizată), era în mod obligatoriu 
asociată celei de  „calomniator”,  "sabotor”, 
"diversionist”, "contrarevoluționar”, "antisovietic". 

„Maşina morţii" din RSSAM a ucis sau a mutilat 
vieţile multor oameni care nu aveau nimic în comun 
cu percepția bolşevică a „duşmanului de clasă”, ci 
doar pentru infracţiuni inventate de autoritățile 


comuniste. Aş 


ocupa mult 
spaţiu dând 
numele celor bi 
ucişi, marea 
majoritate 

români. Voi 


exemplifica doar 
cu cazul lui 
Mălai Teodor, 
născut în 1890, 
originar din 
Basarabia, 
colaborator 
literar la un ziar. Se afirmă în actul de acuzare că 
susnumitul, în 1927 a fost atras în organizația 
contrarevoluționară naționalistă moldovenească de 
rezistență, efectuând o intensă activitate de spionaj, 
a organizat acte de sabotaj în domeniul limbii si 
literaturii, introducând în limba moldovenească 
termeni şi expresii româneşti, a scris poezii 
contrarevoluţionare şi naţionaliste, lăudând în ele pe 
duşmanii poporului. Procurorul, tov. Rigavscki, a 
cerut să fie împuşcat şi proprietatea personală să fie 
confiscată. 

Dar isteria arestărilor politice în RSSAM s-a 
extins şi asupra „spionilor români” proveniţi din 
rândurile dezertorilor din armată sau care au vrut să 
se stabilească aici (ca doctorița Ecaterina Arbore, 
membră activă a Internaționalei a III-a, cunoscută în 
țară pentru vederile ei de stânga şi simpatii 
proleniniste). În acest lot au fost implicate 139 de 
persoane acuzate de spionaj şi acțiuni diversioniste 
în avantajul României, sinistrul N. Ejov şi politrucul 
procuror al URSS, viitor ministru Vişinski, cerând 
expres, de la Moscova, executarea imediată a celor 
incriminaţi. Ulterior, din cele 4762 de persoane 
executate, nu mai puţin de 2019 au fost învinuite de 
spionaj în beneficiul României... Printre acestea se 
numără şi Grigore Storâi, o figură centrală a vieții 
politice din RSSAM. 

A fost muncitor în atelierele căii ferate din 
Tighina; în 1918 se stabilise în stânga Nistrului. 
Originea muncitorească şi studierea între anii 1921- 
1923 la Universitatea Comunistă „Sverdlov” din 
Moscova au făcut să fie propulsat pe treapta cea mai 
înaltă a vieţii politice între anii 1926 - 1937, având 
funcţia de preşedinte al Consiliului Comisarilor 
Poporului. El s-a numărat printre întemeietorii şi 
promotorii aşa-zisului curent al „românizatorilor” din 
RSSAM, propunând, încă din 1924, la scurt timp de 
la înființarea RSSAM, ca la dezvoltarea limbii şi 
culturii acestei republici, să stea la bază limba 
română şi scrisul latin. „Într-o limbă pur 
moldovenească - opina Storâi - fără utilizarea 
împrumuturilor din altă limbă este imposibil să ţii 
chiar şi cel mai primitiv discurs politic. Mai mult, nu 
ajung cuvinte nici chiar pentru uzul cotidian”. Prin 
această declarație el a respins ideea dezvoltării 
limbii „moldoveneşti” care nu făcea decât să 
accelereze procesele de rusificare a moldovenilor 
din RSSAM. 

In vara lui 1937, când au demarat arestările 
„naţionaliştilor burghezi” şi ale „spionilor români”, 
Grigore Storâi s-a pomenit cap de listă în şirul 
„duşmanilor poporului” care urmau să fie reprimaţi. 
Bătut şi torturat în beciurile închisorii, el a declarat 
că din 1918 era agent al Siguranţei române (1!!), şi 
că la „indicaţiile” ei a pătruns în partidul comunist şi 
sub paravanul lui a promovat acţiuni active 
contrarevoluționare şi de spionaj (!!) în favoarea 
României „care avea țel final” ruperea RSSAM din 
URSS şi unirea ei cu România. 

„Ca şi doctorița Ecaterina Arbore care ajunsese 
ministrul al sănătății, şi ca şi mulți alţi „spioni” români, 
Grigore Storâi a fost împuşcat. 

Ca o caracteristică generală, în RSSAM 
„oportuniştii” nu luau drumul Siberiei, aplicându-se la 
scară largă pedeapsa capitală. 


(continuare în numărul viitor) 


rela Coonpercu 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


—— PPP PPP PEPE 


? 


Por) 


„o Gomourg 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărţi - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani: răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 


apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redactie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IULIE: 


*Cum comentaţi rezultatul referendumului?” 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Stalin, fiorosul călău bolşevic responsabil de 
moartea a zeci de milioane de oameni (exact: zeci 
de milioane), a caracterizat "mecanismul" votului ca 

un lucru inutil: "Nu contează cine votează (cu 
referire la numărul de voturi), contează cine 
numără voturile”. 

Această frază nu trebuie privită superficial; ea are 
înţelesuri care trebuie desluşite. Are înţeles şi 
valoare luată ca atare, dar are şi un mesaj "ascuns". 

Cine numără voturile? 

Puterea. 

În cazul referendumului de destituire a lui 
Băsescu, ce au reprezentat voturile, ce valoare 
au avut? Valoarea unui sondaj de opinie. 

lată de fapt mesajul transmis de Stalin: numărate 
oricum şi de oricine, într-un regim controlat de 
forţe, de puteri suprastatale, alegerile - declarate 
libere, democratice sau purtând pecetea 
totalitarismului sau a dictaturii - nu au nici o 
valoare. 

Dacă rezultatul alegerillor rămase în istorie ca 
început al regimului comunist în România de la 6 
martie 1945, a reprezentat, în fond, voinţa 
ocupantului bolşevic, rezultatul referendumului de 
destituire a lui Băsescu reprezintă executarea 
-ordinului_ transmis României de americani (în 
principal) şi de Uniunea Europeană (secundar). 

Faptul că în anii 40-50 ţara era cotropită la 
propriu de armatele bolşevice, nu schimbă situaţia 
acum, România fiind cotropită la fel de “propriu” de 
către "jandarmul” american care trimite pe tovarăşul 
Gordon, adjunct al ministrului de Externe american, 
E care declară că "a venit să se asigure că în România 

Ș sunt respectate normele democratice"! 
Șă De ce utilizăm apelativul de "tovarăş"? 
| Tot ce ne provoacă mânie şi scârbă ca persoană 
ă - bineînţeles, din motive legate de probleme 
| naţionale - poartă amprenta (dacă nu şi firma) 
l duşmanilor ţării noastre. E 
pă Mai clar: care este poziţia Statelor Unite, 
| declarată direct, de data aceasta, faţă de 
| desfăşurarea evenimentelor politice în România? 
: Tovarăşul Gordon vine să ne controleze, să ne 
| impună un punct de vedere care nu are nici o 
legătură cu voinţa arhisuficient exprimată de 
poporul român. 
| De neînțeles: mă, cine dracu sunteţi voi, şi cine 
i Suntem noi? Măi, bandiţilor, ne trataţi ca pe statul 
| Panama? 
| Cât mai este până veţi trimite comandourile 
armate să schimbe guvernele la Bucureşti? Sau veţi 
trimite sute de bombardiere ca în Iugoslavia, să ne 
facă praf? 
Vedeam aseară la televizor "contramanifestaţia” 
| În favoarea lui Băsescu din Piaţa Victoriei; pare 
incredibilă prostia omenească! Se adevereşte vorba: 
acă prostia ar durea, s-ar auzi strigăte de durere!” 
n Piaţa Victoriei prostia se face auzită, prostia şi 
trădarea! 
Nu puteţi lega două la un loc?! Faptul că toate 
Puterile controlate de evreime - am numit U.S.A. 


la ce funcţie sau ce grad ajunsese? 


E 


a fost dat de o persoană din Bucureşti, în vârstă de 34 de ani, care doreşte să-şi păstreze 
anonimatul, şi care a câştigat Colecţia "Cuvântul Legionar” 2003-2010. 


şi U.E. - îl vor pe Băsescu la putere, nu vă spune 
absolut nimic? 

Nu v-a trecut prin pustiul saharian ascuns în 
capetele voastre că aceste supraputeri îşi apără 
propriile interese în România? 

De când “ocupanţii” țării 
preocupaţi de interesele 
României?! 

Măi, ţipători ai prostiei nemărginite din Piaţa 
Victoriei, pentru cine ţipaţi voi acolo, pentru 
vânzarea a ce a mai rămas nevândut din 
bogăţiile României? Pentru înrobirea totală a 
poporului român? Pentru pierderea identității 
naţionale? Pentru autonomia "ținutului secuiesc”? 

Aveţi dreptul la opinie? 

Da, dar numai până la promovarea intereselor 
antinaţionale! 


sunt 
ale 


noastre 
naţionale 


Înainte de exprimarea votului CCR, de ce 
credeți că s-a dus Băsescu în secuime? 

Declarativ, într-un scurt concediu; în fapt, a 
promis UDMR-ului că îi va susţine în lupta lor pentru 
autonomie. 

Ce face UDMR la câteva zile după vizită? 

Declară că iese din coaliția antibăsistă din 
Parlament, punând în pericol majoritatea - fragilă 
absolut obligatorie pentru a putea să supraviețuiască 
guvernul Ponta până la alegerile de la sfârşitul 
anului; reprezentantul UDMR din CCR votează 
pentru invalidarea referendumului. 

Ce minte "la purtător” ar avea dificultăți de 
percepţie, pentru a înțelege că minoritatea maghiară 
din Transilvania a obţinut până acum tot ce a 
solicitat, şi asta în timpul guvernărilor Băsescu?! 
Ultimul pas: autonomia! 

Presupunând că Băsescu ar fi îngerul 
Domnului pe pământ, ar merita sacrificarea unor 
judeţe transilvane pentru un om? 

"Scormoniţi-vă” în ceața memoriei şi numiţi un 
singur lucru pe care Cacialmescu Târtan l-a promis 
şi l-a făcut! 

Nu ştim dacă soluția Antonescu -— Ponta este 
"lozul câştigător”, dar ce minte poate face 
abstracție de catastrofa guvernărilor Băsescu — 
Boc? Timp de opt ani au dovedit pentru orice om că 
singura lor preocupare a fost înavuţirea grupului care 
a gravitat în jurul lor, chiar dacă acest lucru a dus la 
prăbuşirea nivelului de trai al românilor. Timp de opt 
ani ne-am scufundat într-o mocirlă — pentru unii, un 
loc călduţ, dacă se încăpățânează să facă abstracție 
de orice alt fel de inconveniente. Aceşti oameni şi-au 
creat în subconştient un habitat personal fără nici o 
legătură cu ansamblul vieții şi al necesităților 
generale. Până în mica lor mocirlă nu răzbate nici un 
fel de semnal sau, când ajunge la ei, se scufundă în 
mlaştină, refuzând orice altă "versiune". 

Reiau leit-motivul argumentelor anibăsiştilor: Ale 
cui interese apără Occidentul favorizând perpetuarea 
lui Băsescu la preşedinţie? 

Interesele marilor corporații capabile şi doritoare 
să cumpere. În ce scop vor să cumpere? În două 
scopuri: economic şi politic. 

Economic, la mintea oricui, să cumperi la un preţ 
mai mult decât derizoriu bogăţiile naturale care au 


PREMIU: "Decăderea dogmelor” — Ilariu Dobridor. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


0 


e. 


mai rămas, reprezintă o afacere pe care la ora 
actuală nu o mai poţi face nici în Africa! Roşia 
Montană, Roşia Poeni, gazele de şist - a căror 
exploatare distruge pânza freatică, lăsând fără apă 
întinse regiuni: care este urmarea? deşertificare, 
depopulare, distrugere pe vaste suprafețe a micilor 
aşezări umane (comune şi sate) - vechile 
deziderate ale comuniştilor dar şi ale oricărui alt 
invadator în frunte cu evreimea mondială care a 
înțeles că satul românesc a fost şi poate fi în 
continuare o sursă de românism, prin perpetuarea 
tradițiilor. 

Cumpărarea — la absolut orice preț — a unor 
companii de importanță strategică înseamnă 
lipsirea statului român de orice pârghii de control 
a economiei. Să vinzi barajele de la Porţile de Fier, 
enormele construcţii făcute de oameni, dar să vinzi 
potenţialul energetic al Dunării??! Cine ar putea 
pretinde că are dreptul să lipsească România de 
unul dintre marile atuuri pe care ni le-a dăruit 
Dumnezeu?! Cine, Băsescu?! Ce este Băsescu, tatăl 
Dunării?! Asta ca un exemplu de imbecilitate: "Traian 
Băsescu, tatăl Dunării”! 

Nu mai vorbim de Trans-Gaz sau Trans-Electrica: 
enorma rețea de conducte din România trebuie 
să ajungă în proprietatea Soros, ca să poată el 
dicta. Ce să dicteze? Măsuri de distrugere, de luare 
în stăpânire, de înjosire a poporului român prin 
înfometare. 

Cunosc replica: "Nu ştim ce va fi”. Dar ştim că în 
78 de zile Mossad Răzvan Ungureanu aproape 
vânduse Roşia poeni pe nimic (nu există preț 
pentru aceste bunuri), declarând, cu emfaza 
bolnavului de suficienţă, că ar fi fost primul gest 
glorios al guvernării sale!! Poate pentru rotunjirea 
conturilor personale şi executarea ordinelor israelite 
de înrobire a poporului român! 

Mergeţi cu maşina sau cu trenul şi la tot pasul te 
întâlneşti cu marile reţele de transport al curentului 
electric. 

Te impresionează monştri din fier, purtători ai 
energiei pe distanța dintre surse şi consumatori? 

Te uiţi la şirul nesfârşit de construcţii metalice 
făcute din sângele nostru? 

Să le vindem? 

Cui şi de ce? 

Ca să devină nenumărate "monumente" ale 
trădării naţionale? 

Aş putea să mai scriu mult şi multe despre o 
mentalitate absurdă. 

Dacă ar fi după mine, toți aceşti trădători ai 
intereselor naționale ar trebui să plătească "până la 
ultimul bănuț' răul făcut țării noastre. Aş înființa un 
tribunal "Nurnberg” care sentințele să fie date în 30 
de zile: confiscarea averilor acestora şi ale 
rudelor apropiate care se vor fi dovedit că au 
servit drept paravan; aş construi cu ei obiective 
care să compenseze marile pagube aduse țării! 

Sună prea dur? Îmi permit, la adăpostul 
anonimatului, să fiu "aproape" la fel de dur cum au 
fost ei cu noi când au avut ocazia. 

Sper ca ziarul "Cuvântul legionar” să publice 
durerea mea şi a poporului român! 


ÎNTREBAREA LUNII AUGUST: Care erau defectele majore pentru care Căpitanul excludea orice legionar din organizaţie, indiferent 


Pag. 15 


NICADOR 


Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 

Prețul unui abonament pentru un an: 50 RON pentru 
țară (Bucureşti şi provincie); 70 RON pentru Europa; 130 
RON pentru Canada, SUA, Australia. 


Greta Gross - Munchen; Ruda dvs., [5 
Andreas Schmidt, a fost un personaj-cheie 
pentru planurile germane; el era conducătorul 
Grupului Etnic German din România. După 23 
aug. 1944 s-a retras odată cu trupele Wermacht- 
ului, până la Viena. În noaptea de 4 spre 5 nov. 
1944 a reuşit să se reîntoarcă în România, dar în 
ian. 1945, când a vrut să revină la Viena, a fost 
capturat, judecat şi predat autorităților sovietice, 
ca şi mareşalul Antonescu. În infernul Gulag-ului 
nu a rezistat decât 4 ani, murind în primăvara 
anului 1948 în lagărul de la Vorkuta, în 
apropierea Cercului Polar, la doar 36 de ani. 

lon Crăiniceanu - Bucureşti: Mitropolitul 
Visarion Puiu (1879-1964) a fost o personalitate 
care a desfăşurat o amplă şi fructuoasă 
activitate: director al Seminarului Teologic din 
Galaţi, director al Seminarului Teologic din 
Chişinău şi exarh al mănăstirilor din Basarabia, 
Episcop al Argeşului, Episcop al Hotinului, 
Mitropolit al Bucovinei şi, nu în ultimul rând, şef 
al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942- 
1943). Evenimentele de la sfârşitul războiului |- 
au forțat pe Visarion Puiu să se refugieze în 
Europa Occidentală, unde a înființat, în 1949, 
pentru românii din diasporă, Episcopia Ortodoxă 
Română din Europa Occidentală, pe care a 
condus-o până-n 1958. Şi-a petrecut restul vieţii 
în localitatea Viels Maison Asine, la 96 km de 
Paris. 

Geta Bălan - Botoşani: Pe teritoriul 
Basarabiei (azi Republica Moldova) se află 
câteva cimitire în care sunt înmormântați soldaţii 
români care şi-au dat viața pentru eliberarea : 
fraților lor de sub jugul bolşevismului, în primul an din al doilea război mondial. 
Cel mai mare cimitir se află la cca. 40 km de Cahul, în localitatea Țiganca, pe 
Dealul Epureni, la 3 km est de Prut. Aici s-a dat o bătălie cumplită, cu mari 
pierderi umane din partea armatei noastre. S-au înregistrat, după victorie, peste 
2300 de morţi, cifră foarte mare din totalul de 4271 înregistrate în luptele dintre 
Prut şi Nistru, din vara anului 1941. Cei înhumați aici nu au avut parte de linişte 
eternă, întrucât în vara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de 
Prut, autoritățile sovietice, folosind buldozerele, au arat locul, oasele celor căzuţi 
pentru ară fiind purtate de şuvoaie şi împrăştiate pe toată valea. Sub presiunea 
opiniei publice din Basarabia şi prin grija românilor a fost construită la Țiganca în 
2006 o mănăstire şi un Cimitir de Onoare, cu peste 1000 de morminte, precum şi 
o troiță în Dealul Epurenilor, de dimensiuni mai mici faţă de original (care avea 
30 metri). Aici, în 1943, fusese inaugurată, în amintirea militarilor din Regimentul 
12 Dorobanţi Bârlad căzuţi în lupte, o troiță, din fondurile ofițerilor regimentului, la 
amenajarea terenului şi transportul materialelor contribuind benevol populaţia din 
localitățile învecinate. Ceea ce a rezultat în urma acestor eforturi colective era 
caracterizat de presa vremii drept o „capodoperă”. Troiţa se înălța pe un soclu de 
beton, crucea ornamentală era făcută din fier, iar acoperişul avea plăci de 
aramă. Pe impunătorul monument erau aplicate 4 plăci de marmură; pe una 
dintre acestea era imprimată data de 8 iulie 1941, la care Regimentul 12 
Dorobanţi a purtat cele mai grele lupte şi a cucerit cea mai importantă cotă din 
zonă; a doua placă prezenta semnificaţia ridicării aceste troițe, iar a treia şi a 
patra aveau înscrise numele ofiţerilor şi subofițerilor căzuţi la datorie. Din păcate, 
din această frumoasă troiță nu se mai păstrează astăzi decât soclul. 
Actualmente în Basarabia sunt peste 25 de cimitire de campanie; iată câteva 
dintre ele: la Taraclia, Carahosani, Chişinău, Feşteliţa, Neculăiescu. (raionul 
Orhei), Novaci (raionul Călăraşi), Dealul Răciulei (raion Călăraşi), Micleuşeni, 
Nemţeni, Sociteni, Slobozia-Horodişte, Vărzăreşti (raion Nisporeni). La Tighina 
se află Cimitirul Eroilor „General Dragalina” (în evidențele numerice şi nominale 
din perioada oct.—nov, 1942 se menţionează că aici se aflau 365 de morminte de 
militari români şi 13 morminte de prizonieri sovietici. Autorităţile din Tighina au 
construit pe fostul cimitir românesc, un memorial dedicat ostaşilor de diferite 
naționalități. Pentru cei români au fost instalate pe o latură un număr de 33 de 
cruci. O placă comemorativă are în limba rusă şi română textul: „Ofiţerilor şi 
soldaţilor români, căzuţi şi decedaşi în oraşul Bender, în anii 1941-1944, 
înmormântați în acest cimitir.” Există şi un cimitir mixt, român şi german, la 
Făţeşti, iar în comuna Vărvăreanca a fost instalată în 2008 o troiță 
maramureşană. În Transnistria în 1944 se aflau cimitire ale eroilor români, la 
Grădiniţa, Catorgi, Tiraspol. Cercetări mai recente au evidențiat existența a peste 
300 cimitire, cu aproape 7800 militari. 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


iul de redacție: 
Relaţii 
cu publicul: 


Tel.: (021)2425471 sau 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
ZELEA-CODREANU, 


DUMITRACHE NR, 35, SECT. 2, BUCUREŞTI 


ISSN 1583-9311 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


Str, Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
(zona. Circului = intersecția Bd. Ştefan cel Mare cu str. V. Lascăr) 
0745 074493, e-mail: 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2012 


STR.  BANUL 


Personalitatea 


-Sibiu: 
uriaşă a lui Pantelimon Halippa nu poate fi 


lonel  Droc 
evocată în câteva rânduri la această 
“rubrică; probabil o voi face în viitor, într-un 
articol. Acum voi schița activitatea sa pe 
scurt, între anii 1940-1944. A protestat prin 
memorii trimise corpurilor legiuitoare, 
'lîmpotriva notelor ultimative din 26 şi 27 
iunie 1940 transmise de guvernul sovietic, 
prin care România era nevoită să cedeze 
Basarabia şi nordul Bucovinei. A continuat 
să se ocupe de apariția (la Bucureşti) a 
revistei „Viaţa Basarabiei” şi a susținut 
războiul din Est. In martie 1944 a încercat 
isă realizeze o amplă acţiune prin trimiterea 
“Jîn străinătate a unor personalități politice şi 
“culturale basarabene: lon Pelivan, Petru 
Cazacu, Ştefan Ciobanu, Vladimir Cristi, 
Anton Crihan, Alex Boldur, Vasile Hore ş. 
a., pentru păstrarea nezdruncinată a unirii 
Basarabiei cu  patria-mamă. Acţiunea 
proiectată nu a reuşit din cauza precipitării 
evenimentelor. În mai 1950 a fost arestat şi 
“întemnițat la închisoarea din Sighet, după 
care a fost predat organelor sovietice. După 
ce a stat aproape 4 ani în 11 lagăre din 
URSS, în 1955 a revenit în țară, dar în loc 
să fie dus acasă, a fost dus la Gherla, unde 
“Ja mai stat doi ani. A solicitat apoi o 
audiență la Petru Groza, pe care l-a 
întrebat de ce a fost predat Uniunii 
Sovietice. Acesta i-a răspuns că n-ar fi ştiut 
nimic de acest lucru (pe care l-a pus pe 
seama. „jidancei Ana Pauker şi a lui 
Georgescu-Tâlhărescu' - Teohari Georgescu). La obiecţia lui Halippa că Ana 
Pauker şi Georgescu i-au fost totuşi miniştri, iar el, ca şef al guvernului, trebuia 
să ştie ce fac miniştrii săi, Groza i-a răspuns că "pe vremea aceea guverna 
Moscova” şi nu el. Halippa a murit în 1979, la venerabila vârstă de 100 de ani, 
fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. În 1990, fiul său, Radu Halippa, a 
devenit preşedinte al Asociaţiei „Pro Basarabia” pe care a condus-o mulţi ani. 

Cristu Gongopol — Bucureşti: Este drept, despre românii din Valea 
Timocului (Serbia), în ultimele şase - şapte decenii nu s-a amintit nimic în 
lucrările de istorie sau în mass-media. În Serbia populaţia vorbitoare de limba 
română din Valea Timocului era numită în documentele oficiale, până în anul 
1960, ca fiind populaţie română. Până în 1940 exista o revistă lunară cu un titlu 
sugestiv, „Timocul”, unde colaborau personalități de prim rang ale intelectualității 
române - dau doar două exemple: N. lorga şi Gh. Brătianu: apoi, o tăcere voită, 
pentru a nu „supăra” pe "prietenul nostru” Tito. Valea Timocului este o zonă în 
care românii au continuitate încă de la ocupaţia romană. Populaţia din Timoc a 
avut şansa ca, fiind aproape de România şi trăind în comunități destul de 
compacte, să-şi păstreze limba. Unirea Principatelor Române determinase 
autorităţile sârbeşti să treacă la denumirea de "vlahi" pentru această populaţie, 
ca să nu fie numită "română”. Printre românii din Timoc există comentarii că, 
dacă eventual România şi-ar schimba numele în "Vlahia", autorităţile sârbeşti vor 
reveni la denumirea de "români" pentru “vlahi”. Astăzi autoritățile sârbeşti 
creează o limbă "vlahă”, deşi românii din Timoe spun că vorbesc „rumâneşte, şi 
nu vlăheşte”. Cu tot mirajul bunelor relaţii dintre România şi Serbia, populaţia din 
Timoc a fost constant supusă la presiuni şi discriminări. În anul 1927 autoritățile 
bisericeşti sârbeşti au interzis preoților din această regiune să înregistreze nume 
de botez sau de familii, româneşti. Aşa se face că astăzi întâlnim nume ca: 
Epurovici, Țaranovici, sau Roşconovici. Autorităţile iugoslave promovează o 
limbă şi un alfabet cât mai departe de limba română şi români. Comitetul 
Naţional al Vlahilor, o organizaţie nonguvernamentală fantomă, condusă de un 
medic ginecolog, se opune ca limba vorbită de românii din Timoc să se 
numească "românească". Legat de aceasta, trebuie menţionat că Polonia a 
interzis accesul în Polonia şi a declarat „persona nongrata” pe cei care fac parte 
din conducerea Uniunii Polonezilor din Belarus, organizaţie în sprijinul 
preşedintelui Lukaşenko. La fel ar trebui să procedeze România cu membrii 
acestui "Comitet Naţional” care nu numai că au o atitudine duşmănoasă față de 
România şi poporul român, dar îşi trădează strămoşii care, timp de secole, au 
păstrat limba, cultura şi tradiţiile româneşti în Valea Timocului. 


Erolian XAKa 


Vinerea, orele 15-17 


cuvantul-legionar(Qzelea-