Cuvantul Legionar nr. 68, martie 2009

“Dacă var băcea acegiiă, /ptetrele por Ira. d. = 
AP Evanghelie după Lica 19 4 


mi CUVÂNTUL 


Ş 


= EGIDNAI 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea“Codreanu - 
Anul V, Nr. 68, MARTIE 2009 Apare DUPĂ jumătatea lunii 2,5 RON (25.000 lei vechi) 


a a a a d Se Ra 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU__ Redactor şef: Nicoleta Codrin 





| 








DI = 





TI 
nuj 





ar. 6, sec 


il: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com;__ site: w.zelea-codreani 








CUPRINS: 


RErraltale Ce-aţi pierdut din vedere Carte Apionară Cal troian intra muros (XI) 
Zip-rag prin Pasarela (VII) Document Presă legionară 
R/itudiai Răspuns către America Corepondentă ludaism şi anti-iudaism (II) 


Încă o dictatură. Sau Antihrist Autonomia Bisericii 


SPuritualitate Nae lonescu — îndreptar (II) Concuri Frăția de Cruce; Pigta Medachiei 
Editorial: "VINOVAȚII DE SERVICIU”, ROMÂNII! 


În conformitate cu o lege nescrisă, 
dar, culmea, respectată aproape de toți 
cei capabili să îşi exprime o părere 
aparent competentă, discutarea în 
public a problemelor pe care ni le 
creează majoritatea  minoritarilor 
trăitori pe meleagurile noastre a 
devenit un act condamnabil, din 
categoria xenofobie, antisemitism, 
naționalism, extremism! Nu contează 
dacă problemele sunt reale, nu contează 
impactul asupra restului populației, nu 
contează că devenim în fața lumii, fără 
să merităm aceste calificative, hoți, 
leneşi, murdari, sălbatici sau chiar 
criminali, consemnul trebuie păstrat, iar 
populaţia majoritară să accepte în tăcere 
toate ponoasele conviețuirii, ca într-o 
căsătorie forțată şi nepotrivită. 

Discutarea acestor probleme, 
abordarea lor în mod realist şi în termeni 
absolut legali, are ca scop încetarea 
"jocului" cu “ascunsul după piersic” şi 
este obligatoriu în favoarea găsirii unei 
soluții, pentru a se renunța la minciună şi 
fățămicie. Minciuna ordinară este că 


problemă legată de viața şi poziția 
minorităţilor etnice. Al doilea motiv ar fi 
condamnarea colectivă a poporului român, 
ca un popor de sălbatici sanguinari, 
xenofobi, asupra căruia trebuie aplicate 
măsuri speciale în sensul durității, măsuri 
care ar trebui să inducă în rândul populației 
o mentalitate de acceptare a 
anormalului, a nedreptăților, a inversării 
valorilor. 

La ora actuală există două minorități 
etnice în România, care prin pretențiile lor 
total nejustificate ne obligă să tragem un 
semnal de alarmă şi să ne expunem poziția 
vis-a-vis de situaţia creată; apropos de "un 
semnal de alarmă”, tragem acest semnal 
de aproape 90 de ani, începând cu 
mişcările studenţeşti de la 1920. Problema 
este veche. 

Poziţia noastră trebuie exprimată în 
contextul politic de astăzi, când au devenit 
inacceptabile pretențiile ungurilor şi 
țiganilor trăitori în România. 

Fără discuţie că aceste pretenții sunt 
total diferite prin scopul urmărit, şi de 
aceea vor trebui discutate separat. 

Dacă pentru unguri, un popor hamic şi 
de sute de ani sub influența unor civilizații 
mai evoluate din centrul şi vestul Europei, 
problema este de fapt încercarea de a 
crea o enclavă în interiorul României şi 
apoi să determine o reacție gen 
lugoslavia, 


[ED AETEEE ITEN RIA) 
MNioador Delta 

i Cadheanii 
CUVANTUL [| Pag. 1 








































pentru toate neajunsurile minoritarilor 
sunt de vină românii, pe poziţie de 
majoritari. 
_ Oficialităţile şi aşa-zisa "societate 
civilă”, cea căreia i se dă atenţie şi 
crezare, bine sponsorizată de către 
duşmani recunoscuţi ai intereselor 
naţionale, işi fac un merit din a prezenta 
situația minoritarilor în culorile cele rnai 
sumbre, din două molive: 
Primul, ar fi pentru a scoate 

în evidență incapacitatea 
autorităţilor de a rezolva orice 


"VINOVAŢII DE SERVICIU”, ROMÂNII! 






pentru ţigani sau rromi, cum vreți să le spuneţi, 
“problemele” sunt de ordin economic, încercând 
a fi justificate prin inechităţile sociale pe care le 
suferă. : . 

Am utilizat termenul de "ţigan” şi ar fi primul 
lucru de discutat: cine şi de ce a hotărât că acest 
termen trebuie să fie un termen de ocară? De ce 
nu vine cineva să ne impună să schimbăm 
denumirile în limba română ale tuturor minorităţilor 
care trăiesc pe teritoriul României? 

Eu cred că sunt destui țigani care sunt mândri de 
neamul din care se trag. F 

Nu rămâne decât varianta că o entitate 
supranațională, cea de care toată lumea ştie, 
care este deja numită şi în mass media 
“licuriciul", vrea să creeze o diversiune de 
dimensiuni planetare, în lupta lor seculară de 
distrugere a identității poporului român. 

Se pare că termenul "rrom" a reuşit să fie impus 
după manevrele d-lui Soros, evreu ungur 
multimiliardar, acceptat ca atare de Uniunea 
Europeană, după denumirea pe care "prietenii" şi 
conaționalii noştri unguri o dau ţiganilor, şi anume 
"roma". 

În mod evident, ceea ce trebuie schimbat la 
această minoritate etnică nu este numele, ci sistemul 
de relaţii cu societatea în general, prin schimbarea 
mentalități lor, atât la nivel individual, cât mai ales la 
nivelul diferitelor organizaţii nonguvernamentale, la 
nivelul liderilor rromi de opinie. Aceştia nu 
cunosc termenul de “îndatoriri”, ci numai 
termenul de “drepturi”. 

Cum îşi poate cineva închipui că într-o societate 
normală a sec. XXI poți avea un statut privilegiat 
economic dacă nu contribui ca orice membru al ei la 
formarea venitului naţional? 

Se încearcă permanent acreditarea ideii că 
rromii sunt defavorizați în ocuparea locurilor de 
muncă şi că societatea este vinovată de starea 
de sărăcie şi înapoiere în care trăieşte o mare 
parte a acestei populații. 

Este o minciună ordinară, prin care se 
urmăreşte justificarea unor măsuri 
economice care, de fapt, nu fac decât să 
perpetueze actuala stare de lucruri. 

Aş vrea să mă contrazică cineva şi să-mi 
dea un singur exemplu de rrom care, având 
o pregătire corespunzătoare, a fost refuzat 
la ocuparea unui post oarecare. 

Citesc în presă diverse aprecieri la 
adresa subiectului, enunțate de sociologi 
care se ocupă de situația minorităţilor, şi 
rămân uluit de afirmaţiile care se fac. Ovidiu 
Voicu, despre care nu ştiu mare lucru, dar 
bănuiesc a fi un specialist în materie 
consemnează: "Acum şi dintotdeauna 
minoritatea momă a fost cea mai 
defavorizată”, iar Salat Levente: "sunt priviţi 
cu mari prejudecăţi în ceea ce priveşte 
raportarea la muncă şi unele aspecte ale 
specificului cultural”, 

Duceţi-vă în orice piață bucureşteană; 
peste 90% din "negustori" sunt țigani care, lucru 
cunoscut şi dezbătut câteodată în presă, fixează 
prețurile produselor, ocupând tarabele de vânzare 
a produselor agricole, destinate producătorilor din 
mediul rural, devenind intermediari, mărind 
artificial prețurile, 

E În construcții ştiu că lucrau foarte mulți ca 
fierari betonişti”, bine plătiți şi chiar apreciaţi ca 
meseriași, 

Toți "florarii” din Bucureşti sunt țigani şi de 
când mă ştiu pe lume nu le zice nimeni "dă-te mai 
încolo”. 

Sunt medici, mulți s-au făcut preoți, ingineri, 
actori, cântăreţi, sunt pline  primăriile, 
ministerele, diverse instituții publice - de jos, 
până la înalți demnitari - preşedinţi de republică, 
deputați, miniştri, ziarişti etc., etc, 

Sunt prezenți în Armată, Jandarmerie, 
în sportul de performanță, în învățământi... 

Şi ce mai vreți, să îl legănăm pe braţe? 

Poate am face şi acest lucru, dar au un defect 
capital: în momentul în care dețin o oarecare 

putere, prin funcţie, prin situaţia 
economică, prin superioritate numerică, 
rin diferența de forță sau de vârstă, devin 

Pag. 2 


Poliţie, 


agresivi fără a fi provocaţi într-un fel oarecare. 
Acesta este motivul pentru care foarte mulți 
români nu îi agreează. - - 

"Fac legea" în mediul rural, agresând în special 
copii şi bătrâni, apelează la bunurile altora, căci nu 
vei vedea în curțile lor mica grădină pe care românul 
şi-o face pentru nevoile zilnice, îşi procură lemnele 
de foc "agresând" pădurile sau plantațiile. ă 

Au pretenția de a nu respecta anumite legi 
obligatorii  oricărul cetățean român, invocând 
obiceiuri tradiţionale sau judecata unor "autorități 
numite de obşte, lucru inadmisibil legal. a 

Acelaşi sociolog Ovidiu Voicu remarcă: "Românii 
dovedesc o mare toleranță față de minoritățile 
mici, inclusiv cele de altă religie, cum ar fi 
musulmanii sau tătarii, cărora nu li se reproşează 
nimic". Dar în continuare remarcă intoleranța 
pentru maghiari, decretând: "Prejudecăţile istorice 
sunt greu de scos din memorie, dacă nu se fac 
eforturi în sistemul de educaţie." 

Măi nea Ovidiule, ca intelectual ce te afli, ştii că 
prejudecată = idee preconcepută. Adică o idee 
avansată înainte de a cunoaşte şi, să zicem, judeca 
lucrurile; păi după sute de ani de stăpânire 
ungurească a Transilvaniei şi după iredentismul 
acut din ziua de astăzi, poți numi aprecierile ca 
prejudecăţi sau, slavă Domnului, ca postjudecăţi! 

Păi toleranța românului, la fel ca a oricărui om 
de pe lume, are o relație directă cu starea de 
lucruri: ce face şi ce nu face minoritarul, ce 


pretenții are, începând de la pretenția de a se 
comporta ca un stăpân față de majoritar în relația 


de zi cu zi, continuând cu pretenţia de a fi discriminat 
pozitiv, cu tot felul de avantaje financiare şi sociale, 
şi până la pretenţiile teritoriale ungureşti! 

Măi nea sociologule, ce pretenții alarmante şi 
nejustificate are mahomedanul sau tătarul?. Îţi 
cere autonomia Dobrogei? Sau iţi cere să-i dai locuri 
de muncă bine plătite unde să nu faci mare lucru şi 
să fii admis cu patru clase primare? 

Despre unguri, ce să vorbim: un popor civilizat în 
viața de toate zilele, harnic, curat. 



































Ce să zic de vecinul meu ungur, vecinul de 
apartament: ne salutăm, eventual bem o bere jos la 
grădină, dar până aici. ÎI văd că mă priveşte cu o 
oarecare doză de suspiciune şi, dacă intră în casă la 
mine, examinează atent gradul de curățenie, în 
ideea că va putea să mă privească mai târziu cu o 
superioritate pe care să o percep totuşi. Suntem 
vecini buni, dar el votează disciplinat cu U.D.M.R., 
partid ilegal tolerat de nişte autorităţi schiloade, 
partid care nu pierde nici o secundă a existenței lui 
de a complota pentru dezintegrarea teritorială a 
statului român. lanoş, vecinul meu, ciocneşte 
câteodată cu mine un pahar de ceva, dar 
prietenia lui merge până la interesele naționale; î! 
invidiez! 

Dacă îl întreabă cineva pe lon ceva despre 
unguri, lon, în inocența lui infantilă, îţi răspunde că 
sunt nişte oameni foarte drăguți, de toată isprava, şi 
că cine îi vorbeşte de rău este ori rău intenţionat, din 
motive pe care nu încearcă să le desluşească, ori nu 
a avul contacte directe cu unguri. 

Cum se poate aşa ceva? te întrebi nedumerit. 

Pare normal, că noi nu avem nimic de 
revendicat de la unguri şi lon stă la bloc, în 
Pantelimon, şi este total dezinteresat de mascata 





dar reala epurare etnică a românilor din județele 
cu populație majoritar ungurească; pierde din 
vedere - eufemistic vorbind - problemele la nivel 
naţional, şi mândria lui de român se limitează 
drastic la susținerea echipei naționale de fotbal, 
bând un păhărel în plus şi vociferând în fața 
televizorului!!! i 

Începusem descrierea ungurilor cu cuvintele "un 
popor civilizat în viața de toate zilele”. 

În cazuri excepţionale, în cazurile în care a 
înclinat balanţa puterii în favoarea lor, ce au făcuţ 
la cedarea Ardealului în august 19407 

Voi ați uitat, căci bunătatea proverbială a 
românului se manifestă şi prin amnezie. 

Nu voi compara masacrele la care s-au dedat 
ungurii atunci când-li s-a dat Transilvania pe 
tavă, de către axa Roma-Berlin, cu masacrele prin 
care alți minoritari, profitând de împrejurări cu o 
lună înainte, la cedarea Basarabiei, au făcut un 
adevărat genocid, cifrat la peste 50.000 de morți, 
într-un iureş de răzbunări iudaice. 

Nu ținem contabilitatea ororilor pentru a răspunde 
cu aceeaşi monedă şi în aceeaşi măsură. Suntem 
însă obligați să taxăm oamenii la adevărata lor 
valoare şi să nu ne închipuim că masacrele comise 
odată cu dezmembrarea Iugoslaviei nu s-ar repeta şi 
în România într-un caz similar. 

Ochiul nostru trebuie să îşi păstreze agerimea 
măcar în: măsura în care vecinul meu de 
apartament nu uită niciodată că este ungur şi că 
datoria lui este să voteze cu U.D.M.R.! 

În țara românească, evident, cele mai numeroase 
minorităţi sunt cele de care discutăm. În legătură cu 
acestea se încearcă formarea unei opinii publice, 
dirijată de proprietarii marilor cotidiene, în cea mai 
mare parte în mâna unor trusturi străine de presă; 
oricine ştie cum arată şi a cui este mâna aceasta. 

Ideea de bază care este: prezentarea românilor, 
cum spuneam, în orice situație, ca pe vinovaţi de 
starea minoritarilor, încât ar trebui să crezi că 
minoritarii sunt nişte îngeri şi românii nişte draci 

Salat Levente - aflăm a fi profesor de ştiinţe 
politice la Universitate Babeş-Bolyai din 
Cluj-Napoca, în mod evident votant -al 
U.D.M.R. - ne explică, în marea domniei 
sale înțelepciune, că în condițiile de criză, 
pentru a se detuma atenția cetățenilor de 
la problemele interne importante, se caută 
"țapi ispăşitori” pe care se aruncă vina în 
cadrul unei diversiuni naţionale, şi că țapii 
ispăşitori ai crizei ar fi rromii şi maghiarii. 

Faptul că face publică o asemenea 
prostie într-un ziar de mare tiraj, din 
punctul domniei sale de vedere, este o 
chestiune personală, dar ideea de a 
= încerca să convingi pe alții cu asemenea 
jul teorii reflectă disprețul pentru cititor. 

Ce se înțelege de aici: relațiile 
tensionate dintre majoritari şi minoritari au 
legătură cu criza economică, deci sunt 
relaţii de conjunctură. Să înțelegem că 
autorităţile, mari apărătoare ale drepturilor 
populației majoritare, profită de "criză" şi aruncă vină 
pe rromi şi unguri. 

"Maghiarii şi rromii, vinovați de serviciu” - 
constata şi sociologul Ovidiu Voicu; nu, domnilor, 

vinovați de serviciu”, dacă nu sunt minoritarii, 
atunci sunt românii! Indiferent de situație, vă 
amintiți să fi fost vreodată altfel? Deci românul 
ae fapt, vor să sugereze nişte slugi : 
i e tul că De ce trebuie să fie el o 
Aa da plăteşte, el este marele platitor. de 
oi ati ru că el trebuie privit de restul ie 
ție!) Eara îi poate adapta, unul duşmănos val 
SI EB i pe toate alasurile că sunt peretii al 
Pie Ai lu se dă destul, solicitând creşte =, 
dual ee eieariea, şi sociale, duşmănos E 

sa 9 ial eclară absolut deschis, P! 
dl nara i TE, Că e ai rupă a XI 
felul de or sicubul şi care Îşi fac în văzul Mat cu 

scapul hr nizaţii politice. şi chiar paramilitare 
arat de a reface “Ungaria Mare” în daună 


Serbiei, a României, a Slovaciei i nu mai E acul! 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


A/rualitale 





CE-ATI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA MARTIE - 






Pe data de 12.03.2009 Senatul PNȚ: 


valori. 


Mişcarea Legionară, reprezentată juridic prin Asociația 


fondator. 


Dragi creştini şi bunii noştri camarazi, 
bucurați-vă că a ieşit încă un număr din 
„Cuvântul legionar”: aici puteți citi toate ştirile 
cenzurate de Guvern, Preşedinţie şi Serviciile 
secrete. De asemenea, puteți citi tot ceea ce presa 
mogulilor, aservită intereselor politicienilor corupți, 
„homosexuali, masoni şi infractori” (aşa cum îi 
numea părintele Constituţiei, Antonie Iorgovan, 
asasinat prin iradiere de către cei pe care i-a 
demascat), tot ceea ce presa, ziceam, caută să 
ascundă populației de ani şi ani de zile. 

Luna aceasta dedicăm întreaga pagină de ştiri 
informării românilor în legătură cu cele 6 (şase) 
mitinguri care au avut loc în lunile febr. - martie 
2009, la care populația şi-a exprimat protestul şi 
aversiunea faţă de noile dosare de securitate, 





















față de  îndosarierea românilor, faţă 'de 
microciparea actelor  -de 
identitate, față de noul 





comunism, față de masonerie, 
față de controlul absolut alj 
ființei umane exercitat de 
către nişte bolnavi de putere 
(pe care nici mama 
coreligionarului lor Freud nu-i 
mai salvează de lață 
autodistrugere), control a 
exercitat prin slugile lor! 
credincioase din Guvernul 
României,  cățeluşii  „Azorică 
fără cipilică”. 
România este primul stat din Europa în care se 
impune, deocamdată, obligativitatea paşapoartelor 
biometrice ce conțin şi amprentele individului şi 
imaginea facială a acestuia. Primul stat în care 
masoneria bate cu pumnul în masă, iar clerul nostru, 
vlăguit de masoni infiltrați, tace şi tremură după 
perdea, în casă. Cu excepţia Mitropolitului loan 
Valahul, recunoscut de Cernăuţi şi damnat de 
ruşinea asta de Sfânt Sinod al nostru, cu excepția 
Maicii Ecaterina de la Ierusalim, apostrofată şi ea de 
ruşinea de purtător de cuvânt al Patriarhiei, di. 
Stoica, cu excepția Părintelui Filoteu de la 
Mănăstirea Petru Vodă, dar mai ales cu excepția 
bravului Părinte Nicolae din Drumul Taberei căruia 
Patriarhul nostru nu îi ajunge nici măcar la înălțimea 
gleznei din punct de vedere spiritual, nici o față 
bisericească nu a îndrăznit să apară la aceste 
proteste; ba, mai mult, preoții au fost îndemnați să îşi 
vadă de treaba lor de către Preafericitul nefericit. 

PRIMUL MITING a avut loc la poalele dealului 
Mitropoliei, unde sute de oameni s-au manifestat ca 
ființe libere, cerând libertatea de “a alege între a 
avea pașaport cu dosar de securitate electronic (cip) 
și urmărire GPS a vieţii private, şi a avea paşaport 
normal, Mitingul a fost organizat de Coaliția 
Împotriva Statului Polițienesc, organizație fără 
personalitate juridică, din care fac parte mal multe 
ONG-uri care au simţit pericolul iminent al dictaturii 
Viitoare, ONG-uri ce au în componenţă ziarişti, 
doctori, ingineri, avocaţi, arhitecţi, studenți, 
filosofi, sportivi, scriitori, oameni din adevărata 
societate civilă nefabricată în laborator, 

Aici s-au strigat lozinci directe, printre care “Afară 
cu masonii!” şi s-au arborat bannere cu lozinci de 
genul “Spuneţi NU Noii Ordini Mondiale!”. De 
asemenea, s-au luat interviuri care nu au fost date 
nici o dată la televizor întrucât atingeau coarda 
sensibilă numită masonerie. S-a filmat doar tot ce 
au găsit mai prost şi s-a dat pe posturi tot ce s-a 
putut mai prost, Totul într-o regie subțirică, dar bine 
direcționată. 

AL DOILEA MITING a avut loc în fața 
Guvernului, vis a vis, pe esplanada din fața muzeului 


CD a iniţiat o întâlnire cu ! m fo un 
DREAPTA ROMÂNEASCĂ, fidelă principiilor de bază ale poporului român: religie, tradiţie, 





Antipa, ca nu cumva protestatarii să deranjeze coliba 
guvernanților, coliba țigăncii Elena Udrea (să ne fie 
cu iertare, dar aşa o numea co-etnicul său Mădălin 
Voicu) sau a homosexualilor şi masonilor (să ne fie 
din nou cu iertare, dar aşa îi numea colegul lor, 
Antonie Iorgovan, asasinat de către aceiaşi masoni, 
homosexuali, infractori (aoleu, nu am făcut cumva un 
pleonasm??). Retardații ăştia, care ne-au aruncat 
cât mai departe de ei, ca nu cumva să ne audă, încă 
nu au înțeles că scopul vieții nu este acela de a 
număra cum trec anii cât mai mult cu putință, 
eventual până te plictiseşti, ci scopul acestei 
vieţi este valoarea morală şi duhovnicească a 
acestor ani, la care numărul devine un apendice 
nesemnificativ. Scopul vieţii nu este să furi cât mai 
mult, să-i calci în picioare pe ceilalţi şi să fii părtaş la 
crimă şi dictatură, ci scopul vieţii este mântuirea 


personală ca individ şi apoi mântuirea neamului ca 
„tot” din care face parte individul. Mântuirea strict 
personală este doar o mântuire egoistă 

La acest al doilea miting, ca şi la primul, au 
apărut ca fotoreporteri nişte fătuci roşcovane, cu 
pistrui roşiatici şi băieți cu dioptrii şi nas coroiat, 
care nu mai pridideau să facă poze bătrânelor ce 
aveau în mâini cifra 666 sau foi pe care scria 
ceva cu antihristul. Asta pentru a arăta în 
reportajele alea de doi bani pe care le-au scos a 
doua zi, în ziarele subvenţionate de globalişti, că, 
vezi Doamne, o mână de babe nebune şi de 
bigoți fanatici şi fără pic de cultură, protestează 
împotriva ştiinţei pe care doar minţile lor 
luminate o pot pricepe. Săracii dobitoci, nici măcar 
nu o să ştie ce o să-i lovească peste ceafa lor 
groasă! Ei sunt de fapt ceea ce Lenin numea 
„idioții utili”: băiețaşi şi fătuci cu certitudini 
“europene”, deontologi de profesie, gorile din grădina 
„democrației”, indivizi ce au crelerul mare cât creierul 





mic (care de fapt le lipseşte cu desăvârşire) şi valeți 


din neam în neamul lor de slugi 

Securiştii infiltraţi printre protestatari, cu feţele lor 
de bucătari sau măcelari, cu şepci şi ochelari de 
soare, erau atât de "ieşiţi din decor”, încât cuvântul 
"penibil" ar putea fi definit ca o floare oferită lor 

AL TREILEA MITING a avut loc în mod spontan 
pe scările Tribunalului Bucureşti, acolo unde era pe 
rol procesul intentat de către mii de cetățeni statului 
român, pentu a nu mai fi obligați de către 
democrație (sistem politic care se dovedeşte pe zi ce 
trece a fi unul dintre cele mai proaste care au existat 
în istorie) să primească paşapoarte biometrice, adică 
paşapoartele cu dosarul de securitate încorporat în 
ele. Bineînţeles că procesul a fost pierdut pentru că 
miza era - păstrând totuşi proporțiile - aceeaşi ca la 
Procesul Holocaustului din Toronto, Canada, 

AL PATRULEA MITING spontan a avut loc la 
Patriarhie, unde Sfântul Sinod „dezbătea” de zor de 
o lună ceea ce i se impusese de la început de către 
masonerie, pe cale ierarhic superioară. Patriarhul 
nostru, Preafericitul nefericit Daniel, a oficiat slujba 
într-o biserică în care privirea mireanului a rămas 


peratiia de ştiri Sanda de Jar | 
: CUVANTUL LEGIONAR Martie 2009 


u mai multe formaţiuni politice care au hotărât constituirea convenției 
proprietate, familie, în vederea apărării acestor 


“Acţiunea Română”, sub conducerea d-lui Nicador Zelea-Codreanu, a participat in calitate de membru 






țintuită locului atunci când, uitându-se pe tavanul 
bisericii, în partea dreaptă, a văzut — pliu, drace! - 
câţiva îngeraşi pictaţi în cerc care se interferau cu 
piramidele masonice cu ochiul atoatevăzător cu tot! 

A urmat ruşinea ruşinilor, prima trădare 
ortodoxă din Balcani în această problemă, 
răspunsul slugarnic al Patriarhiei care a spus că nu 
vede nici un pericol în aceste paşapoarte. Ea, 
Patriarhia, prin anumite voci din sânul său, 
consideră că 666 este un număr ca toate 
celelalte! Acest răspuns nu ne arată decât gradul 
avansat de infiltrare iudeo-masonică de la vârtul 
Patriarhiei române, comparativ cu Patriarhia sârbă 
sau cu cea greacă. Să nu ne înțelegeți greşit: iubim 
ortodoxia şi suntem gata să murim pentru ea, dar nu 
iubim masoneria! De ce nu o iubim? Păi hai să luăm 
doar câteva din ultimele “năzbătii” şi binefaceri ale 
sale (că doar este o 
organizație discretă de 
binefacere, nu-i aşa?): 
asasinarea lui Antonie 
lorgovan prin iradiere şi 
declanşare a cancerului 
(declaraţia fi aparţine lui 
Iorgovan), după ce acesta 
declarase că principalul 
criteriu de promovare în 
politica românească este 

homosexualitatea, 
masoneria şi 
infracţionalitatea, dând 
nume precise şi declarându-le război; asasinarea 
Părintelui Nicu Găină care a fost inițial mutat 
disciplinar de la parohia din Borăneşti la parohiile din 
Socoale şi Gresia, unde şi-a găsit sfârşitul predicând 
în continuare împotriva masoneriei, a buletinelor 
electronice, a microcipurilor, a ecumenismului şi a 
preoților corupți din ortodoxie; asasinarea părintelui 
de la Rugineşti, de o sută şi ceva de kilograme, care 
în câteva săptămâni a ajuns o stafie de om şi s-a 
prăpădit, după ce a demascat putregaiul din văriul 
clerului (despre acest caz vom vorbi pe larg într-un 
număr viitor); ridicarea, în timpul nopții, a celor 
doisprezece călugări de la Mănăstirea "Negru Vodă” 
şi înlocuirea lor cu un autocar de măicuțe "cu dosar 
curat”, deşi se ştie că Mănăstirea "Negru Vodă” este 
doar de călugări (nu s-a aflat niciodată ce s-a 
întâmplat de fapt cu aceşti călugări şi unde au fost 
duşi timp de câteva luni); ridicarea, de acum câteva 
zile, a Părintelui Burlan din Drumul Taberei pentru că 
nu s-a supus indicațiilor date de Preafericitul de a 
păstra tăcerea în privința evenimentelor grave care 
se întâmplă chiar acum. De altfel, Patriarhul Daniel, 
pe vremea când era Mitropolitul Moldovei, a vrut să-l 
mazilească şi pe Părintele Iustin Pârvu, dar s-a opus 
Patriarhul de atunci, Teoctist, care i-a spus: "Lăsați 
stânca aia acolo unde este!” După aceea, un mirean 
ajuns la spovedanie la Mănăstirea “Petru Vodă” 
Neamţ a scos cuțitul şi l-a împlântat în alt preot, 
confundându-l cu Părintele lustin Pânu. Şi 
exemplele pot continua mult şi bine. 

AL CINCILEA MITING s-a desfăşurat din nou la 
poalele Patriarhiei, sperând a înmuia inimile celor din 
vârful dealului. S-au strigat următoarele lozinci pe 
care presa aservită şi slugile din ea nu le-au adus la 
cunoştinţa publicului niciodată: “Ruşine, Stoicat”, 
“Ruşine, Daniel!", “La Patriarhie fără masonerie!', 
“Lăsaţi-ne să alegem!*, şi multe altele. Acest miting a 
durat patru ore! 

AL ŞASELEA MITING a durat tot patru ore şi, 
spre disperarea autorităţilor care pregătiseră un țarc 
mult prea mic pentru manifestanți, la acesta au venit 
aprox. 1000 de oameni! 





* 






Pag. 3 


x Zap- 407 firii 
CHIŞINAU - BALȚI — OTACI 


Am luat-o înapoi spre şoseaua care duce la 
Chişinău, şi de aici, din vorbă în vorbă cu localnicii, 
mergând pe un drum secundar, am ajuns la Orheiul 
Vechi. . 

De la marginea satului un drum sinuos coboară 
într-un „crater, unde se afla hotelul în care 
intenționam să înnoptăm, nu înainte însă să vizităm 
vestigiile istorice amintite, datând de aprox. două 
milenii. Dar surpriză; nici țipenie de om - hotelul cât 
şi restaurantul erau închise din lipsă de clienți... 
„Recepționera” ne-a spus că nu este voie să 
mergem cu maşina, deşi exista un drum în preajma 
grotelor din dealuri, care ducea la bisericuța unde 
preotul nu mai fusese văzut de câteva săptămâni. 
Cu asemenea „încurajări” am luat, la unison, cea mai 
adecvată soluție: să dormim la un hotel din Bălţi, 
oraş aflat la cca. 70 de km în nord de Orhei 


N] 


populatia rusă se afla pe a treia poziție, după cea 
românească şi evreiască. Ă 
Hotelul central, care poartă numele oraşului, este 
o clădire în formă de paralelipiped, cu 8 niveluri, de 
culoare cenuşie, cu mobilier vechi în camere strâmte 
şi care miros a mucegai. Recepționera şi cameristele 
au înțeles ce le-am spus, dar răspunsurile lor au fost 
în limba rusă. i 
Am ţinut să vedem centrul oraşului, aflat în 
imediata apropiere să 
În piața centrală, numită "Vasile Alecsandri”, 
mare, băncile erau ocupate de cei care "evadaseră 
din blocurile încinse de -căldura soarelui şi am 
remarcat prezența multor tineri, unii cu rolele, alții 
aflaţi la o ţigara şi la un pepsi băut la „botul calului”. 
Aici se află Palatul Culturii cu arhitectură specific 
sovietică, adică foarte simplă, fără decoraţiuni 








Toropeala datorată  caniculei, oboseala 
drumului şi cele trei „rateuri” de la Vadul lui Vodă, 
Crama Chişinăului şi Orheii Vechi ne-au făcut să 
fim mai puţin vorbăreți şi să ne dorim să facem un 
duş rece. 

De pe şosea am văzut în mijlocul câmpului, în 
plin soare, în câteva locuri, țărani care vindeau 
fructe drumeţilor, cu precădere pepeni şi struguri. 


Oraşul Bălţi este al treilea oraş ca mărime din! 
Republica Moldova, după Chişinău şi Tiraspol, 
fiind un important centru industrial şi cultural, 
având o universitate, teatre, muzee şi o populație 
de 160.000 de locuitori, 

Mi-a plăcut datorită faptului că are străzi 
dreple, cu o vegetație bine îngrijită, magazine! 
mari, multe scuaruri cu statul. 

Este un oraş nou, alcătuit numai din blocuri lipsite 
de personalitate, toate cu arhitectură identică. 

Pe stradă şi în magazine se vorbeşte cu 
precădere în limba rusă, deşi în oraşul basarabean 
pe vremea când era încorporat în România Mare, 


"VINOVAȚII DE SERVICIU”, ROMÂNII! (continuare din pag. 2) 


Desigur, vor spune unii, constatatori avem cu 
duiumul, dar problemele nu se rezolvă cu constatări 
de la care lipsesc soluțiile, 

Nu suntem de acord cu acest fel de a privi 
lucrurile: există soluții, şi Mişcarea Leglonară, 
prin doctrina şi ideologia el, oferă soluții pe cât 
de logice, pe atât de legale. 

Să fie clar, însă: soluția este sămânța de grâu 
care ne dă "pâlnea noastră cea de toate zilele”, 
dar sămânța trebuie să ajungă într-un ogor bine 
pregătit de cultivator; bobul bun este soluția, iar 

ogorul bine pregătit - aşa cum, de bună 
seamă, ați înțeles - este poporul român! 


Pag. 4 






exterioare, în culoare cenuşie dar de dimensiune 
remarcabilă. 

Lângă palat se află Direcţia Generală a 
Populaţiei, în faţa acesteia fiind un basorelief din 
bronz care reprezintă pe cei trei mari corifei ai 


A arunca bobul-soluție în deşertul mentalități; 
actuale a românilor, ar fi un gest inutil şi o 
insultă la adresa bobului! 

Mişcarea Legionară, de-a lungul existenței sale, a 
avut întotdeauna ca preocupare principală 
transformarea indiferenţei şi lipsei de interes a 
românilor pentru adevăratele probleme ale ţării, 
transformarea. atitudinii de "după mine, potopul” - 
sau deşertul, în personificarea de faţă - în dragostea 
ŞI interesul pentru "bobul de grâu” ce trebuia primit. 
Scapurile Mişcării Legionare au rămas aceleaşi, 


drumul spre izbăvirea poporului român este Şi va fi 
neschimbat. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


- SOROCA - CAHUL (VII 


vreun motiv oa 
am ajutat sufici 
am lăsat să işi 
din  Transii 
condiţiile şa 
democrația 


mereu * "atâta 
timp cât nu Vinovații de serviciu! 


limită şi această | 
dllapei i imită 





inu 7 





ut) 


comunismului: Marx, Engels şi Lenin! Vis a vis se 
află Teatrul Vasile Alexandri (în acea seară se juca 
„Chiriţa în provincie”), 

Tot în „buricul” oraşului se află statuia lui Ştefan 
cel Mare, dar şi un tanc ridicat pe un postamenţ. 
Tancuri din timpul celui de-al doilea război mondial 
se găseau pretutindeni în fostul imperiu sovietic, ca 
un simbol al comunismului; așa cum am Spus, 
oraşul Bălţi fiind rusofon, nu ne-a mirat cocoțarea TK 
14 pe podiumul de beton. 

Dimineața am pornit să vizităm oraşul. Vis a vis 
de hotel se află Biserica Armenească construită în 
1916, bine conservată, închisa credincioşilor până 
acum 15 ani, aici fiind un planetariu (care, din 
fericire, acum a fost desființat, bisericii redându-i-se 
funcțiunea), Vis-a-vis se găseşte bazinul acoperit de 
înot pentru copii, "Delfinul" şi alături parcul pentru 


























ji copii “Andrieş”, umbros, dotat cu puncte de 


distracție; roata, lanţuri, jucării, dar "nu putea să 
lipsească” şi un mic monument care să 


ii da amintească celor veniţi să se relaxeze că oraşul a 


ii fost „eliberat de sub jugul fascist în aprilie 1944" 

Lângă acest parc se află cea mai frumoasă 
biserică din oraş, Sf. Constantin şi Elena, 
construită de oficialitățile române în 1935, operă a 
arh. Gabrielescu, un edificiu religios superb care a 
fost profanat imediat după încheierea războiului 
crucile de pe impunătoarele turle au fost date jos, 
iar biserica, o adevărată bijuterie arhitectonică, a 
fost transformată în "Muzeul ateismului”. După 
1990 a fost redeschisă, i-au fost puse la loc 
crucile, şi icoanele mari, aurite, au fost expuse din 
nou în interior. Nu am întâlnit pe nimeni în biserică, 
fiind zi de lucru, dar am aflat că duminicile şi de 


sărbători afluența celor veniţi la rugăciune este 
deosebit de mare, 





Dacă suntem "vinovații de serviciu” pentru 
recare, în nici un caz pentru că nu 
lent minoritatea rromilor sau că nu 
i facă de cap cum au vrut ungurii 
Ivania, acceptând ca nişte adormili 


ntajului lor permanent cu "Europa" şi CU 
prost înțeleasă. 


Yom înţelege că răbdarea are şi ea 2 
nu trebuie împinsă până la 


Ce nu face românul la disperare! 





Lira 





RĂSPUNS CĂTRE AMERICA 


Dragul nostru camarad, 

Vă răspundem printr-un articol asupra căruia a 
căzut de acord toată redacția noastră, chiar dacă 

scrisoarea dvs. a fost adresată d-lui Nicador Zelea- 
Codreanu, întrucât această scrisoare a implicat toată 
echipa ce formează redacţia “Cuvântul legionar” şi 
toți camarazii care compun lună de lună articolele 
revistei. 

De la început trebuie să vă spunem că suntem 
absolut edificați de onestitatea şi buna dvs. credință 
în tot ceea ce susțineți. Numai că, aşa cum vă 
începeți scrisoarea, şi noi suntem de acord că 
“erare humanum est”: toți suntem supuşi 
greşelii, contează să nu fim sus-puşi greşelii. 

În Jegătură cu ceea ce numiţi “criticarea altor 
religi”, vă putem afirma că noi nu am criticat 
niciodată OAMENII care sunt incluşi în aceste 
religii, mulți fiind naivi de bună credință, 
îndepărtați de ortodoxie de faptul că "nu au văzut 
pădurea de copaci”, ci religia respectivă în sine 
Trebuie să facem o mare deosebire, 

La dogma religiei noastre strămoşeşti ortodoxe, 
de 2000 de ani, la ceea ce a însemnat creştinismul 
la origini, incluzând o zonă foarte largă ce cuprinde 
multe țări, inclusiv din Orient, nu putem critica nimic. 
Avem a critica, în schimb (fără a ne crede judecători 
divini şi nici măcar fără prihană), oamenii ce sunt în 
momentul actual la conducerea Bisericii Ortodoxe 
Române: masoneria de la vârt, ruşinea şi putregaiul 
de acolo,. începând cu Patriarhul Daniel, cu 
purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, di. Stoica (dacă 
vreți, mărind aria, cu părintele Fetea din cartierul 
New York-ez Queens, care a lucrat la greu şi cu 
râvnă cu structurile Securităţii, ca mulți, mulți alţii pe 
care îi cunoaştem), incluzând neapărat şi pe temutul 
evreu “ortodox“ Armand Munteanu care punea 
contra cost, chiar din vârful dealului Mitropoliei din 
Bucureşti, oamenii verificaţi de el şi cu multe bube în 
cap, în posturi cheie ale Bisericii. Dar noi nu o să 
blamăm niciodată Biserica noastră strămoşească 
pentru o mână de nemernici care vor da socoteală 
pentru toate nenorocirile pe care le fac, în timp ce 
adevărații noştri sfinți şi mucenici în viață sunt 
undeva în parohiile de țară sau în vârful 
muntelui, mutaţi de colo-colo şi chiar maziliți atunci 
când scot pe gură lucruri pe care “Preafericitul” şi 
maeştrii săi nu vor să le audă, 

Înțelegem perfect că sunt oameni naivi, 
incluzând chiar pastori, care vorbesc cu râvnă 
despre dumnezeire în Biserica Baptistă, dar 
aceşti oameni refuză să vadă că deşi ei ca 
indivizi sunt bine intenţionaţi, cultul baptist este 
la origini o creaţie a francmasoneriei. 

Concluzionând, ortodoxia are mii de ani 
vechime, ceea ce “ne face să credem” că este mult 
mai aproape de “original”, în timp ce confesiunile 
neoprotestante sunt create de indivizi care s-au pus 
în slujba celor care doresc dominaţia lumii, printre 
altele şi prin distrugerea religiei creştine, prin 
divizarea ei şi înlocuirea originalului cu o copie 
proastă. 

Cu alte cuvinte, ortodoxia este garantată ca 
religie şi putere harică, dar are uscăturile ei, pe 
când alte culte, cum ar fi cele neoprotestante 
sunt greşite dintru început, prin însăşi doctrina 
lor, indiferent că bisericile acestora sunt 
populate şi cu oameni oneşti. 

Revista noastră s-a transformat de-a lungul 
timpului din „periodic naţionalist ortodox” în „periodic 
al românilor naționaliști creştini”. Şi noi dorim 
unirea cu cei care sunt catolici. Dar nu pulem 
accepta ca cei care au făcul marea schismă în 1054 
să ni se arate ca prieteni acum şi să ne unească ei 
într-o singură religie mondială. Unirea Bisericii nu 
are cum să fie făcută de aceia care au făcut tot 
posibilul să o facă praf şi pulbere de-a lungul 
sutelor de ani! 

După cum bine şiiţi, precedentul Şer al Senatului 
Legionar a fost avocatul instructor legionar din 
vremea Căpitanului, Nelu Rusu, care a fost greco- 
CATOLIC, dar crezul impotriva duşmanilor lui Hristos 
ne-a unit, iar apartenența religioasă a devenit un 

amănunt. 
Pe de altă parte, nu credem că poate 
suferi vreo comparaţie în această viaţă şi 





CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


ans tavie 


St Rarack 

be Divin 

Tercu7)A 
(NANA ii = 
nici în cea viitoare, tabăra de muncă legionară de 
la Carmen Sylva cu şantierul de la Bumbeşti 
Livezeni sau Agnita Botorca. Este foarte simplu şi 
foarte limpede: tabăra de la Carmen Sylva a avut în 
componență doar  naţionalişti creştini, inclusiv 
intelectuali de seamă, care veneau şi munceau de 
bună voie, nesiliți de nimeni şi fără retribuție, pe 
când şantierele comuniste includeau opusul, adică 
doar atei comunişti oportunişti printre care se 
rătăceau şi foşti „duşmani ai poporului” aduşi cu 
arcanul sau mânaţi de frica de a găsi o portiță prin 
care să scape de închisoarea regimului, oameni 
retribuiți în urma muncii lor. Aceştia prestau munca 
de frică, din obligație, sau din motive materiale. Pare 
clară diferența? Una este o realizare a tineretului 
român făcută cu inima, cu sufletul, cu dragostea 
curată faţă de Hristos şi față de lucrul bine făcut 
pefitru țara sa, iar cealaltă este o realizare a 
tineretului român făcută cu joarda de la spate, din 
motivele enumerate mai sus. z 

Este adevărat că epoca comunistă de tip 
vechi pare acum o perioadă înfloritoare față de 
epoca globalistă a comunismul de tip nou, dar asta 
nu înseamnă că dintre două rele trebuie să alegem 
vreuna. Secera şi ciocanul pe culoarea roşie ce 
reprezenta sângele, teroarea şi violența, din 
drapelul URSS, au fost înlocuite cu mistria şi 
compasul pe culoare dulce-albastră a masoneriei 
reprezentate pe drapelul european! Steluţa de pe 
steagul comunist de tip vechi, ce reprezintă cele 
cinci mari bănci evreieşti, a fost multiplicată ca o 
clonă proastă pe steagul comunist de tip nou al 
Europei globaliste. Comunismul roşu, bazat pe 
crimă, genocid, teroare a fost înlocuit prin 
comunismul albastru bazat pe vorbă mieroasă şi 
perfidă, în spatele căreia se va ascunde aceeaşi 
crimă, genocid, teroare din trecut, multiplicată 
precum steluțele de pe steag, pentru că arhitecții 
celor două „Mării cu alte pălării” sunt aceiaşi 
maniaci schizofrenici. 

La fel de adevărat este că teroarea înființată 
după 1945 va părea un uşor socialism de primăvară, 
(deja incepe să se vadă şi să se simtă acest lucru), 
faţă de adevăratul comunism satanic ce este înființat 
sub denumirea naivă şi nevinovată de „globalism”. 
Această titulatură vă poate duce în eroare la fel 
ca şi subiectul cu celelalte religii. Ceauşescu s-a 
răsculat tacit, doar din orgoliu lui de țăran căpos, 
împotriva planurilor. inițiale care au stat la baza 
creării comunismului internaționalist în lume, el 
nedorind o dictatură internaţională în care el să fie o 
slugă oarecare, ci o dictatură naţională română în 
care el să fie rege, ŞI astiel, a înlocuit dictatura 
internaţională a cozilor de topor fără de ţară, cu 
dictatura cozilor de mătură autohtone. Chiar dacă 
anumite intenţii le putem vedea acum lăudabile, ca 
de pildă plata datoriilor externe pentru a scăpa de 
sub jugul iudeo-financiar-masonic, sau 
neinstrăinarea avuţiilor ţării, aceste intenţii s-au 
folosit din start de un sistem damnat, putred, ipocrit 
Şi ateu: comunismul de tip vechi. Aşadar nu poţi face 
lucruri bune şi plăcute lui Dumnezeu mergând în 
cârca satanei, nici în politică şi în nicl un caz în 





religie. Sistemul politic bazat pe crimă şi înființat de 
francmasonii evrei din Europa, cu larga sponsorizare 
şi contribuţie financiară a francmasonilor din America 
(Wall Street), comunismul roşu, a fost putred de la 
început. Realizările lui Ceauşescu se află doar în 
cadrul acestui sistem şi nu vor putea ieşi niciodată în 
afara lui, pentru că doar de el s-au folosit, doar cu el 
au lucrat, doar pe el s-au sprijinit. Punct. Religia 
baptistă înființată de francmasoni este putredă 
de la început, oricât de onest ar fi pastorul, 
pentru că are la bază dogma francmasonică a 
poporului ales să guverneze lumea, şi nu a 
poporului ales să releve divinitatea. Pastorii 
baptişti şi evangheliști spun să ascultăm de evrei, să 
nu îi criticăm în nici un fel căci sunt popor ales, să 
nu-i atingem cu o floare că şi lisus a fost evreu, şi 
practic te avertizează că te iei la trântă cu Dumnezeu 
etc. etc., iar goyimea este înşelată şi “pune botul” la 
prosteala asta. Religiile neoprotestante sunt nişte 
religii obediente față de ceea ce scrie în bibliile 
modificate de francmasoni, şi nu nişte religii 
luptătoare pentru adevăr şi dreptate în adevăratul 
sens al cuvântului. Cum aud de ceva ce nu le 
convine sau în care nu au curaj să se bage, spun că 
ele nu fac politică şi-ţi bagă sub nas citate biblice 
interpretate de ei cum vor. Ca şi cum lisus nu a făcut 
politică! O politică a binelui suprem! lisus Hristos a 
spus întâi: „Am venit să aduc sabia, să despart pe 
frate de soră şi pe tată de fiu”, abia mai tărziu a-zis: 
„Eu vă dau pacea” - şi asta doar celor care cred în 
El. Prin urmare, El a fost un luptător care nu dorea 
unire cu orice preț, unire în păcat sau erezie. 
Dacă tatăl sau mama erau credincioşi iar fiul lor nu, 
EI nu i-a îndemnat să se unească, ci să rămână 
despărțiți dacă nu se poate altfel, dacă nu se 
încreştinează şi cel fără de credință, pentru ca nu 
cumva cel credincios să imprumute din necredința 
celuilalt. lisus prima oară a dat cu biciul în templu şi 
a răsturnat mesele stră-stră-străbunicilor bancherilor 
„americani şi ai băieților de pe Wall Street, iar pe 
vameşi şi pe farisei i-a disprețuit profund aşa cum a 
disprețuit dintotdeauna ipocrizia, falsitatea şi 
minciuna, Aici este o discuţie atât de largă, încât 
preferăm să ne oprim acum. 

Noi nu batjocorim America, ci America a ales 
să se batjocorească singură, atunci când a 
început să calce în picioare toate valorile pe care 
nouă ni le-a servit dimineața, la prânz şi seara, zi 
de zi, lună de lună, an după an; libertate, 
egalitate, drepturile omului, dreptul la 
autodeterminare, antirasism etc., etc. 

Este greu de acceptat că America este primul 
stat masonic din lume, condus de masoni, după 
de ai făcut 19 ani de puşcărie grea comunistă, 
visând că într-o zi această Americă te va salva. 
Este un sentiment oribil, ştim! 

Este greu de acceptat că de fapt visul american 
poate fi definit mai bine prin sintagma "coşmarul 
american”. Este greu pentru oricine. Dar a trăi 
ignorând adevărul înseamnă a trăi periculos. Asta 
au făcut propaganda hollywood-iană, mass- 
media şi politicienii “aleşi”: au spălat creiere, au 
turnat ani de zile picătura chinezească şi au creat 
o himeră, un vis în care au trăit mase uriaşe de 
oameni - şi constatăm că mulţi încă mai trăiesc. 

Ceea ce nu a reuşit URSS prin teroare şi 
genocid, a reuşit America cu vorbă prefăcută şi 
prin acceptul dat de bună voie de către cetățenii 
ei creduli: comunismul în toată splendoarea sa! 
Ce mai este privat acum în America? Nimic! Nici 
bănci, nici fabrici nici uzine, nimic, nimic. Totul în 
mâna statului, pentru ca acesta “să le salveze” Dar 
asta s-a întâmplat doar după ce masonii au preluat 
statul cu totul, ei fiind statul, de fapt ŞI ce stat! Un 
stat care transformă bisericile în apartamente! Din 
nou ne vedem nevoiţi de a pune punct şi acestui 
subiect care se poate trata pe zeci de pagini, dar 
probabil inutil pentru cei care au certitudinile lor 


naive, 





Pag. 5 





ÎNCĂ O DICTATURĂ. SAU ANTIHRIST 


Îşi mai poate închipui cineva că "divide et impera” 
a fost un dicton latin? Aşa ni se dă de înțeles, dacă 
sună latineşte, ca şi "liberte, egalite, fraternite”, pur 
franțuzesc, domile! Dar tot dintre vorbele rămase de 
demult 'ne-o amintim şi pe aceea că romanii au 
cucerit lumea cu spada şi mistria, care va să zică nu 
cu intriga şi corupția. Astea erau specifice altora, 
care au contribuit generos şi la ruinarea Imperiului 
Roman. Prin urmare, astăzi, când urmărim alarmaţi 
reacţiile paralitice ale poporului român până şi la cele 
mai evidente pericole, măcar să fim conştienţi că nu 
de la Traian (cel de atunci) ni se trage boala asta. 

Pe mulți români îi enervează teribil apariția, pe 
nepusă masă, a actelor cu cip. Se adună o mică 
parte din ei, să opună rezistență prin mijloacele 
firave puse la dispoziție de “democrație”, iar alții, 
mai numeroşi, işi folosesc dreptul (tot 
democratic) la nepăsare. Cei care, totuşi, se 
alătură ocazional, nu fac un front comun. 
Protestează pe prea multe voci, un vorbitor îl 
contrazice pe cel dinainte, totul degenerează în 
dezbateri care rămân în coadă de peşte. 

Colac peste pupăză, marcarea oamenilor ca pe 
vite canceroase a avut, şi darul de a eclipsa 
urmărirea convorbirilor telefonice şi a navigării 
pe internet, în aşa fel încât pentru acelea nimeni 
nu mai are nimic de spus. Exact la final de mandat, 
haita lui Tăriceanu a lăsat aceste două bombe cu 
explozie întârziată. lar acum, chiar dacă ai lui Boc nu 
stăpânesc revoltele şi trebuie să-şi arunce cipurile la 
gunoi, cealaltă boacănă tot rămâne, spre desfătarea 
noii Securități. De fapt, nu se dă nimic la gunoi, totul 
se pune la păstrare, că mai prind ei un moment când 
noi nu suntem atenți şi începe din nou circul. Se 
încruntă Dumnezeu la voi, trădători neruşinați! 

Dintre toate aberaţiile legislative pe care, an după 
an, parcă le strigăm la pereți, cazul de față a ieşit la 
suprafață numai datorită curajului părintelui Iustin 
Pârvu: 

Pentru a înțelege credibilitatea, viabilitatea 

mesajului, iată, foarte pe scurt, care a fost viața 
acestui renumit duhovnic. A slujit ca preot militar pe 
front, în vremea lui Antonescu. După război a fost 
trimis în cele mai crunte închisori, împreună cu 
alte sute de mii de legionari şi simpatizanți ai 
acestora. Dar trebuie s-o recunoaştem, pe un 
călugăr viteaz îl sperii mai greu cu zăbrelele, când el 
singur a renunțat la cele lumeşti, decât pe un mireân 
la fel de viteaz. (Doar că deţinuţii nu erau pur şi 
simplu privaţi de libertate, ci şi maltrataţi în ultimul 
hal!) Eliberat după 12 ani, a slujit la Mănăstirea 
Secu. Apoi a fost arestat din nou, că nu prea se 
prinsese de el "reeducarea”, impunându-i-se 
domiciliu forțat la Mânăstirea Bistriţa. După 1989, 
părintele a revenit la Secu, pentru ca doi ani mai 
târziu să se retragă în sihăstrie. Însă faima sa de 
duhovnic a strâns frați călugări în jurul lui, aşa că a 
întemeiat mănăstirea de la Petru Vodă, unde este 
stareț. Notorietatea de luptător incoruptibil, trecutul 
curat, imposibil de calomniat, îl fac să echivaleze cu 
un întreg pluton de Vasile Paraschivi mărşăluind în 
aceeaşi cadență şi spunându-i unei mulţimi de 
Băseşti, cu glas de tunet, că sunt nişte comunişti. 
(Vasile Paraschiv este un alt anticomunist de o viaţă, 
care nu a scăpat ocazia să-l demaşte pe preşedinte, 
împreună cu toți politicienii. A apărut şi la televizor, 
ca să nu mai poată spune nimeni “n-am ştiut”.) 

De ce învăţătura creştină ne pune în alertă? 

Chiar şi un ateu, deschizând Apocalipsa, ar 
trebui să fie cel puţin Intrigat de acuratețea 
incredibilă a unor descrieri ale prezentului, 
datând din plină epocă romană. Descrieri care în 
zilele noastre nu mai par metaforice, ci mai degrabă 
lucruri văzute aievea. Sfântul loan nu avea 
cunoştinţe tehnice referitor la ce este un cod de bare 
sau cum funcţionează un televizor, sau de ce unele 
radiaţii de proveniență tehnologică sporesc riscul de 
cancer, 

O parte din scepticismul generat de scrierile 
biblice provine din faptul că în multe epoci s-au tot 
găsit câte unii care să vadă peste tot "semne". Nici 
nu-i condamnăm - în fond, istoria Europel a fost 
presărată cu nenumărate tragedii, chiar 
de-ar fi să numărăm numai epidemiile 
devastatoare, în care "meritul" simpaticei 


Pag.6 








CUVÂNTUL LEGIONAR Ma 


ființe bipede şi gânditoare ar mai putea fi pus la 
îndoială. Plus cutremure, incendii, măceluri... De 
prea multe ori, vremurile chiar au arătat ca sfârşitul 
lumii! În plus, fiecare generaţie de creştini nutrea în 
sinea ei gândul că ea este cea sortită Marii Încercări. 
(Nu speranța, Doamne fereşte! Nici noi nu ne-am 
dori să fim.) “Lupul la oi, lupul la oi” - o dată, de cinci, 
de douăzeci de ori, mereu alarmă falsă... dar o dată 
lupul tot vine, iar atunci, ghinion, păstorul nu mai 
crede, nu mai sare în picioare. Totuşi, "semnele" din 
trecut au fost mereu obscure, inventate ad-hoc din 
exces de zel sau rea intenţie, în timp ce astăzi 
Apocalipsa este o lentilă tot mai limpede şi mai 
exact focalizată. Pe scurt, s-or fi găsit mulți idioţi 
care să se tatueze cu "666" pe braț, chiar şi cu 
secole în urmă, dar acum credem că Sfântul loan se 
referea la acest cip blestemat, doar că nu ştia cum 
să-i zică. 

Nu este prima oară când un preot român denunță 
codul de bare, cartea de credit sau implantul cu cip 
ca fiind arme ale satanei pentru înrobirea noastră 
Au spus-o şi alţii în public, la fel de tare ca părintele 
Pârvu, desigur fără intenția de a-şi da importanţă sau 
de a provoca dezbinări în sânul Bisericii. Toate 
aceste cazuri au fost şi rămân acte de curaj, prin 
care acei preoți nu şi-au făcut decât datoria de a-i 
informa pe credincioşi. Ceea ce diferențiază acest 
apel de cele anterioare este tocmai momentul în 
care a fost făcut, când amenințarea nu mai este 
ipotetică, ci scrisă negru pe alb în Monitorul 
Oficial. De aici şi graba televiziunilor de a-l 
ridiculiza, încercând să-i diminueze prestanța 
prin montaje înşelătoare. Degeaba. Este de ajuns 
să-l vezi, nu poate [3 PP 
părea ridicol. |; 

Deşi unii s-ar fi fi 





















aşteptat ca mass 
media să dea cu 
sfinția sa de 
pământ, având în 


vedere interesul 'lor- 
de "mari europeni", 


nici o instituție 
majoră nu a 
îndrăznit să ia o 


astfel de atitudine în 
mod fățiş. Ar fi fost o 
gafă evidentă. 

Toate 
tergiversările lor 
oferă timpul necesar trezirii românilor mahmuriți, cu 
condiția ca tabăra creştină să se convingă mai 
repede de gravitatea situației şi să se mobilizeze 
Deja această cauză se bucură de o largă susţinere, 
însă, după cum spuneam, unirea şi organizarea 
celor aflați de aceeaşi parte a baricadei lasă mult de 
dorit. 

În continuare, vom combate reacţiile negative la 
apelul lui lustin Pârvu. Nu-l reproducem, fiind destul 
de amplu, dar (încă) poate fi găsit cu uşurinţă pe 
internet, 

1. De ce se amestecă Biserica în treburile 
statului? 

Separarea Bisericii de stat, aşa cum se 
prezintă astăzi, este un deziderat masonic, un 
“bun” câştigat cu ocazia Revoluției din Franța 
(nu "franceză”), care a deschis drumul către 
bolşevism. 

n Țările Române, pe vremea domnitorilor, 
mitropoliţii nu ocupau funcții politice, dar erau 
sfetnici, exact menirea Bisericii în stat. În orice 
caz, conducătorii binecuvântaţi de mitropolit în 
biserică au făcut mult mai mult bine românilor decât 
cei care depun în prezent acel jurământ găunos în 
fața colegilor de hoţii şi vânzări de ţară. lar în 
momentul de faţă, Biserica nu intervine în treburile 
statului, ar fi făcut-o dacă Prea Fericitul Daniel s-ar fi 
dus să depună un veto în Parlament. Nici nu poate, 
Doar unii preoți îşi sfătuiesc (excelent, spunem noi) 
credincioşii, apoi aceştia, poporul, se amestecă în 
treburile statului. Nici aşa nu vreţi? Dar 
"democraţia"? Ei, dacă nu, atunci să se facă odată 
ete aia pe faţă, tot vă ascundeţi atâta după 

leget... si 





2. De ce părintele Iustin foloseşte cuvinte atât de 
"tari"? 

Prin această formulare, ca ziarist, încerc să 
traduc invectivele pe care şi le permit cei ce 
postează comentarii pe internet. Evident că s-au 
găsit mulți atei agresivi să-l insulte pe Iustin Pârvu, 
sau Biserica, sau creştinismul în general. Bine că nu 
au acelaşi tupeu şi când e vorba de "poporul ales", 
că s-ar trezi hrăniţi printre gratii! 

Textul cu pricina nu sună ca un comunicat 
prezidențial - ras, tuns şi frezat - literă moartă. Cei 
“laici” nu agreează acel limbaj profetic, plin de 
dramatism şi implicare afectivă. Aşa că sub acest 
pretext (cu care işi adorm propriile conştiinţe), 
stau de o parte, deşi ar trebui să ni se alăture, 
pentru că şi ei doresc drepturile pe care acest 
protest le apără. Un secol de presă iudaică a 
reuşit să le bată bine în cap ideea că popii sunt 
retrograzi... Mă întreb dacă le-ar conveni mai mult 
tonul sec al acestui articol. 

Aşadar, două exprimări au fost mai frecvent 
atacate ca dovezi de fanatism. 

"Să te duci, române drag, fără frică, direct spre 
vârtul sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci 
ca o torpilă japoneză, să mori în brațe cu vrăjmaşul!" 

Da, invocarea martiriului în fața unuia 
proaspăt trezit din somnul democrației cade cam 
greu la stomac. Dar dacă visul era frumos, pe când 
realitatea este un coşmar, ce ar trebui să spunem? 
"Ce dimineaţă minunată! Nu mai dormi puțin, 
puiule?” Indigestia afectează şi rațiunea: mulți care 
au citit acest fragment au înțeles că părintele lustin 
instigă la acte de violență, sau chiar la sinucidere. 
Nimic din toate acestea! Mesajul este clar, dacă nu 
ţineţi foaia invers: o să fie din ce în ce mai greu de 
suportat neajunsurile făcute celor ce nu se aliniază 
Noii Ordini, mai ales celor care nu primesc semnul 
diavolului, dar trebuie să luptați, să rezistați până la 
capăt. lar dacă îndulcim şi mai mult formularea, nu 
va mai avea nici o legătură cu realitatea. ("Nu vrei, te 
rog, -să-mi. aduci o cană cu apă? A luat foc 
bucătăria... aaaşa, mersi mult”) 

Şi acum, ceva spus de părintele Iustin Pârvu într- 
o formă blândă, însă cu un miez dureros 

"Va trebui să creăm mici fortărețe, mici cetățui de 
supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă 
oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde 
să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care 
să ne creştem copiii in duhul aceasta ortodox, să 
avem spitalele şi moaşele noastre." 

Acest fragment poate fi înțeles în două moduri 
Primul este acesta: este scris că aceste vremuri vor 
veni, iar dacă nu veți purta semnul (cipul implantat, 
pregătit prin varianta lui provizorie, cipul din 
acte), nu veţi mai putea primi salarii, îngrijiri 
medicale, nu veţi mai cumpăra nici un covrig. Nici n- 
o să aveți dreptul la proprietate (neputând plăti 
impozite), ce să mai vorbim de mijloacele de a o 
dobândi, aşa că trebuie să acceptaţi exilul. Poate că 
n-o să fiţi vânați cu îndârjire, cum erau legionarii din 
munţi, dar nici nu veţi avea parte de beneficiile 
modernităţii. Al doilea mod de interpretare este 
referirea la o ameninţare care poate fi învinsă aici şi 
acum. Opuneți-vă acestor manevre cu toată 
puterea pentru că, altfel, bulgărele va porni la 
vale şi nu veți mai avea de ales! 

Se cere îndrăzneală şi o hotărâre de fier ca să 
spui.aşa ceva în public. Mulți vor râde, mai mulți te 
vor crede "popă nebun", în orice caz foarte puțini 
îți vor da dreptate înainte ca incredibilul să 
devină evident. 

Până aici am comentat atitudini care se leagă mai 
mult de persoana care a lansat apelul, de ceea ce 
reprezintă această persoană, şi mai puţin de mesajul 
în sine. Ponderea acestor afronturi era de aşteptat, 
tocmai pentru că se calcă puternic pedala de 
discreditare a influenței creştine. Masonii vor să 
ne dezarmeze şi apoi să se joace cu "societatea 
civilă” de-a şoarecele şi pisica. Prea mulți sunt 
"progresiştii” care nu înțeleg că, fără creştinism, 
acesta ar fi raportul de forțe. lar aceştia înghit fără 
comentarii propaganda oficială, parcă scăpată direct 
din penița lui Bush Junior, cu greşeli de 
ortografie, încât ne şi mirăm că poale 
păcăli pe cineva. 


rtie 2009 


Cică sistemul actelor moderne ajută 
combaterea terorismului, precum şi 
demascarea criminalilor de război. Se 
comentează defavorabil refuzul neclintit 

al poporului sârb. Citez dintr-un blog pe 
care l-am studiat mai temeinic, al lui Răzvan 
Vintilescu: "Exemplul Serbiei, în care o majoritate 
ortodoxă a susținut - eliminarea introducerii 
datelor biometrice din oficiu pe documentele de 
identitate, cred că poale fi interpretat nu doar în 
cheie religioasă, ci şi după o teorie realistă. O 
asemenea măsură ar fi dus la identificarea multor 
criminali de război, infractori, contrabandişii, care 
însă pe plan local sunt consideraţi eroi. ŞI cum 
patriotismul sârbesc este vajnic, de aici a pornit şi 
presiunea publică." 

Nu doresc să discut “filosofia” “opoziţiei” dintre 


"religios" şi "realist", ca să nu-mi bat joc de timpul „ 


vostru. Dar de ce sârbii îşi consideră infractorii şi 
contrabandiştii eroi?! Am înțeles ce-i cu criminalii de 
război: aşa i-au botezat americanii, ca să aibă apoi 
moliv să "rateze țintele”, omorând civili cu duiumul şi 
distrugând infrastructura țării. Şi apoi să aibă ce 
reconstrui, în profitul lor, lar România, în care la un 
moment dat chiar căzuse o rachetă (pe câmp, 
credem că dintr-o greşeală autentică, dar de tot 
răsul), n-a zis nici "păs”, fiind în NATO, iar NATO 
punând veşnic pumnul în gură 

Dar care trib de înapoiaţi mintali credeți- că îşi 

protejează infractorii de drept comun, să nu cumva 
să pună americanii mâna pe ei? Mult mai probabil, 
este vorba de luptători naționalişti 
adevăraţi, care s-au gândit numai la binele 
țării lor. Dacă, să zicem, nişte golani de la 
noi ar sparge geamurile de la ambasada 
SUA, oare românii, în general, ar dori să le | 
ia apărarea? lar cei care i-ar apăra ar 
face-o din "vajnic" patriotism? | Ri 

Cum ar putea funcţiona acest sistem în [ăsit 
UE, dacă unele state nu-l adoptă? Prost, 3 
evident, sau, şi mai bine, deloc. Suntem 
adversarii acestei invenţii odioase, iar 
dacă în unele state europene se va 
implementa, n-avem ce să facem, va 
trebui să ne mulțumim cu absenţa ei în [5 
România. Vă întreb: De ce mai există 
țări separate, cu parlamente proprii, 
dacă nu se poate admite eventualitatea 
ca acestea să voteze uneori diferit? Dacă la noi 
s-ar abroga această lege, ce-ar face UE, ar vota ei 
pentru noi cu tancurile? Sau ar invita Armata 
Roşie, să vină ei ca în 1944, că tot le-a rămas 
familiară geografia țării noastre? (Ba nu, pentru că 
erau în stare de ebrietate; moşii lor alcoolici nu-şi 
mai amintesc cât au violat şi jefuit pe aici.) Nu, 
bineînțeles, dar ne-ar "sancţiona", acesta este 
cuvântul. Îmi amintesc de Eminescu, care a 
reacţionat prompt când recunoaşterea Independenţei 
ne fusese condiționată de acordarea cetățeniei 
române tuturor evreilor din țară, în bloc. Cu alte 
cuvinte, o “sancțiune” grozavă! Totuşi, marele nostru 
ziarist a refuzat răul mai mare, acceptarea, iar 
şantajul a fost până la urmă dejucat. Și acum este 
clar: tot acceptarea "bunăvoinței” europene este răul 
cel mai mare! 

Îmi propun să fac şi o sinteză a argumentelor 
"laice" contra buletinelor, paşapoartelor, permiselor 
auto cu cip-cirip, precum şi împotriva implanturilor. 
Le-am aflat din ziare, de pe internet, de la 
manifestațiile din faţa Patriarhiei. La unele, eu singur 
nici nu m-aş fi gândit. Atrag atenția asupra 
obişnuitei confuzii dintre URMĂRIRE, caro ne 
violează secretele vieții personale, şi CONTROL, 
care ne răpeşte libertatea de a acționa după 
propria  vointă. Ele sunt într-o strânsă 
interdependență, însă această contuzie îi face pe 
mulți să baljocorească mesajele de protest -prin 
inepţii de acest fel: "Şi ce-i, domile, dacă ăia ştiu 
unde sunt, nu mai sunt liber să fac ce vreau?" Ca şi 
cum toți aceşti “europeni” ar investi atât de mult 
doar ca să ne contemple “mai de aproaj 
aflându-ne toate secretele, fără nici o intenţie de 
a le folosi apoi împotriva noastră! Naivitate 
iresponsabilă! 

Nu voi fi "imparial”, nu am de gând să fac 
enumerări seci, lăsând totul să se bată cap în cap, în 
stilul abordat de mass media dominantă, inter- şi 
antinațională. Dacă pe ei îi lrige de la spate 
conducerea Marii Unluni iEuropene, să ne predea 








CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 





Cei ce conlucrează perseverent la 
constituirea statului mondial cu religie unică 
şi regim polițienesc (deh, cum ar putea altfel 
ţinuţi în obedienţă salahorii de noi!), adoptă 
politica paşilor mărunți. Adică: aceste 
„inocente” măsuri de identificare a 
mărfurilor, apoi a persoanelor, nu par să 
aibă nimic diabolic, nu? Dacă vrem să 
scrutăm puţin cu mintea ce ar putea urma, 
vom reuşi să vedem ceva destul de 


indezirabil: autoritățile, ce vor cunoaşte 
toate particularitățile noastre sociale, 
medicale, de credinţă şi de preferinţe, cât 
şi toate mişcările noastre (monitorizate de 


rețeaua de „securitate” a transponderelor 
urbane şi rutiere), vor putea oricând sa 
intervină cu interdicții ferme asupra 
libertăţii noastre de conştiinţă, dacă facem 
ceva ce nu convine ideologiei „corecte” 
a statului. 

Toate aceste tehnici de control total al 
persoanei deschid porțile unor abuzuri 
ale celor puternici asupra celor slabi, 
fără precedent in istoria omenirii. 

Oamenii îşi îndreptățesc comodităţile cu 
orice preț, chiar mințindu-se că e normal să 
fie amprentaţi, ascultați, urmăriți. 








Reporter 

-  ClPurile vor fi incluse doar în 
paşapoarte şi buletine sau, în final, vor fi 
implantate în organismul uman şi, la ce 
nivel? 


Cristian Presura, cercetător la Phillips, 
care a lucrat cu astfel de sisteme: 

- Momentan ele vor exista doar în 
paşapoarte. Pe viitor insă există 
posibilitatea ca acestea să fie implantate 
în corpul uman deşi, dacă vor fi implantate, 
acestea vor lua o formă cu totul diferită. 
Discuia este deschisă şi există atât pe 
masa de lucru a cercetătorilor, cât şi în 
dezbaterile legiferatorilor. Avantajele țin, 
de obicei, de uşurarea administrării (ca de 
exemplu: plata la magazin, care se poale 
face automat, numai trecând pe lângă casa 
de marcat!) 


mai repede legați fedeleş, nouă ni se răsucesc 
martirii şi strămoşii în morminte, ne crapă obrazul 
când ne gândim la ce se alege de rodul jertfei lor. 

1, Unitatea de memorie electronică. Inițial, acest 
magnific grăunte prezent în actele noastre viitoare 
era prezentat ca nefiind cu nimic mai deştept decăt 
un memory-stick. Pentru depozitarea unor selecții 
din curriculum yitae, a unei scanâri de amprente, a 
detaliilor faciale, eventual şi de retină, nu este nevole 
de 1GB de memorie, am şi eu câteva fleacuri din 
astea acasă. Nici gradul de miniaturizare cerut nu 
este nemaipomenit - se pot produce asemenea 
dispozitive încât să se vadă numai la microscop. 
Acest lucru este principalul împoiva căruia se 
protestează la adunări. Pe bună dreptate, numai că 
îmi vine să urlu când mă gândesc câtă agitație se 
face pentru un bobâmac peste nas, trecându-se lejer 
cu vederea o mie de ciomege în cap! Se vorbeşte 







despre încălcarea  prezumției de 
nevinovăție, prin însemnarea unor date 
care înainte se luau numai infractorilor 
dovediţi, de acord, este un gest urât, 
nejustificat. “ Altceva. Respectivele dale 


stocate vor restrânge selectiv accesul persoanelor la 


bunuri, servicii sau informaţii. Am mai prezentat 
acest subiect anul trecut, în august, când vorbeam 
despre cărțile de credit. Acestea, desigur, se 
încadrează în exac! aceeaşi categorie de mijloace 
potenţial represive, dar veți fi, probabil, luaţi în râs, 
dacă veţi aduce vorba despre aşa ceva în cadrul 
unei manifestații de peieel Totuşi, deocamdată 
(insist: DEOCAMDATĂ), puteţi refuza cartea de 
credit, sau dacă sunteţi obligați să o acceptaţi de la 
serviciu, drept unicul mod de a primi salariul, cel 
puţin puteți extrage banii lichizi de la bancomate, 
fără a o folosi direct în magazine. În schimb, când se 
ajunge la actele noi, pe care am dori să nu le vedem 
niciodată, gluma se îngroaşă. Puteţi să nu conduceţi 
un automobil sau să nu călătoriţi în străinătate, deşi 
este mizerabilă ideea unor asemenea renunțări 
pentru a boicota această invenţie nenorocită. Este 
chiar mult mai greu să abandonați asigurarea 
medicală, sau să refuzaji actualizarea buletinului de 
identitate, la expirarea acestuia. Acordarea unei 
categorii totmai largi de drepturi legitime va fi 
condiționată de acceptarea cipului, într-o formă sau 
alta, așa că refuzul va deveni foarte greu de 
asumat. Nu vă păcăliți că lucrurile se vor opri cum 
sunt acum! 

2. Dispozitivul de urmărire. Deja este la 
mintea cocoşului că nu numai telefoanele 
mobile pot fi urmărite prin sistemul GPS 
(global positioning system). Nici nu trebuie 
să ne lansâm în presupuneri, pentru că 
dragii de masoni nu au făcut toată treaba cu 
mânuțele lor, ci şi-au mai pus şi slugile 
"prostuțe” la treabă, aşa că zvonul a 
transpirat, chiar şi oficial. Oare nu s-a făcut 
ij reclamă imenselor beneficii ale urmăririi 
GPS a animalelor de casă, apoi a unor 
bătrâni bolnavi, apoi a copiilor care s-ar 
putea pierde de acasă? Mulţumim lui 
si Dumnezeu pentru adversarii proşti, că şi 
aşa ne aşteaplă o luptă grea! Este absolut 
clar, nu încearcă nimeni să o mai întoarcă: 
printre atâtea alte dispozitive de uz comun, 
şi actele cu microcip vor fi localizate prin satelit. 
Având în vedere că purtarea buletinului de identitate 
este obligatorie, puteţi să vă bucuraţi: sunteți pe 
hartă. Nici viitorul implant nu ar putea face mai mult, 
din acest punct de vedere. Mai rămâne doar ca 
aceste cipuri să funcționeze şi ca microloane cu 
transmisie continuă, deşi nu puţini sunt cei care 
suspectează deja telefoanele mobile de această 
sarcină ingrată, Vă dați seama? Combinația 
perfectă dintre anatomia melcului şi comunism: 
cu casa în cârcă, plină de microfoane, urmărit de 
“sus”, cetățeanul se târăşte încet spre o cizmă 
sionistă care să-l "remodeleze”. 

3. Pericole medicale. Cipul cu pricina a fost deja 
experimentat pe diverse animale, la scară largă. 
Prima oară când am auzi! de aşa ceva a lost la o 
emisiune TV, probabil pe Animal Planet, unde i se 
făcea implantul respectiv unei balene, sub pretextul 
urmăririi traseului de migraţie al acelei subspecii pe 
cale de dispariţie. Da, sigur, protecție ecologistă! 
Presupun că acea nefericită balenă este în zadar 
sfătuită de prietenele ei să lase fumatul, că oricum 
cancerul i se trage de la altceva. Apoi s-au pus cipuri 
la vaci, pentru localizare, în caz că s-ar pierde. Un 
important contingent dintre noile vaci-Terminator au 
suferit necroze de țesut în vecinătatea zonei de 
implant. Nu, n-au înnebunit, dom-le, "vaca nebună” a 
fost doar un subterfugiu pentru ruinarea ultimei 
ramuri care mergea bine în economia românească, 

Acum, pisicile şi câinii prietenilor fac zgomote 
ostile în fața televizorului, când aud ce li se 
pregăteşte. Implantul obligatoriu, imediat, tocmai lor, 
care sunt întotdeauna "politically correct”, adică 
nu gândesc! Probabil că evadarea lor în sălbăticie, 
în creierii munţilor, ar fi acum o idee mai bună ca 
niciodată. Oricum, le vom regăsi nu peste mult timp, 
când ne vom lua câmpii noi înşine (asupra acestei 


idei voi reveni). 


Fâfan âncu 


Pag. 7 


Zralitalz 


ÎNDREPTAR ORTODOX (III) 


SORȚII DE IZBÂNDĂ Al NOII 


OFENSIVE CATOLICE 

Pornită să cucerească inşi, ea riscă să neglijeze 
şi să piardă suflete. Neţinând seamă de elementul 
viu, concret, istoric, catolicismul se poate aventura 
să facă prozeliți peste tot pământul, dat fiind că 
pentru el nu există condițiuni istorice de realizare. 
Orice om poate deveni catolic. lată convingerea 
inebranlabilă a Romei. Poate însă, în adevăr? 

S-a observat că protestantismul a făcut ravagii 
înăuntrul. bisericii romano-catolice; dar că a fost 
incapabil să realizeze cel mai mic progres în țările 
ortodoxe. Explicaţia nu stă în precelența ortodoxiei, 
cum le-ar plăcea unora din noi să creadă; ci într-un 
fapt mult mai simplu: în faptul că biserica romano- 
catolică înglobase în sânul ei populații şi naţiuni 
care, structural, nu se puteau încadra În doctrina 
catolică; — şi care, mai curând sau mai târziu, 
trebuiau să se desprindă de ea, căutându-şi formele 
fireşti de viața religioasă. Căci oricât ar trece biserica 
romană cu vederea tendințele particulariste — ce 
formă mai necatolică voiţi decât franciscanismul, de 
pildă, care totuşi e tolerat, ba chiar patronat, în 
catolicism! — realitățile spirituale sfârşesc uneori prin 
a depăşi această biserică; formula lor fiind alta. 

Faptul acesta însă, că înăuntrul catolicismului s-a 
ivit larga mişcare de reformă a protestantismului, 
formează dovada peremptorie că o confesiune nu se 
poate întinde la infinit; ci că, dimpotrivă, ea îşi 
găseşte limite de expansiune în anumite împrejurări 
locale, istorice, care determină structuri fundamental 
deosebite — şi deci — incompatibilități. 

Asemenea incompatibilități structurale există 
însă, după convingerea mea, între catolicism şi 
rumânie. Căci catolicism şi ortodoxie nu sunt numai 
confesiuni, prezentând anumite deosebiri dogmatice 
şi culturale, ci două valorificări fundamental 
deosebite ale existenței în genere. Diferenţele 
dogmatice sunt, aş putea spune, punctele cele mai 
puțin  deosebitoare. Marea neînțelegere, 
incompatibilitatea, impenetrabilitatea categorică 
dintre catolicism şi ortodoxie îşi au originile în 
altă parte: în structurile spirituale istorice, 
concrete, care le formează suportul, înăuntrul 
cărora ele se realizează. 

Nu e deloc o întâmplare, deci, că răsăritul 
Europei este ortodox, iar sud-vestul ei, catolic. 
Confesiunea face parte integrantă şi e oarecum 
determinată de plămada sufletească a regiunilor 
respective. Acesta e adevărul fundamental în 
problema naţiunii şi religiei: ele sunt realități 
colective. 

Suntem, ca atare, ortodocși, pentru că suntem 
români, şi suntem români pentru că suntem 
ortodocși. 

Să devenim catolici? Ca să devenim catolici, ar 
trebui să ne transformăm astfel suleteşte încât să 
putem realiza catolicismul. Transformarea aceasta 
însemnează însă: renunțarea la istoria noastră şi la 
structura noastră spirituală. Cu alte cuvinte: 
renunțarea la românie. Aci nu există o a treia poziție; 
sau rămâi român, şi atunci catolicismul tău nu e o 
realitate; sau devii catolic şi atunci nu mai eşti 
român. Cine crede altfel, se înşeală. Realitățile sunt 
aci — şi ne putem controla, lată de ce nu mi-e 
teamă de noua ofensivă catolică, 

D- Frollo zice — şi cu el toți catolicii — că 
învăţătura lui Christos e una; și că, prin urmare, 
adevărul învățăturii lui e universal, Din această 
afirmație, care este netăgăduit valabilă, preopinenţii 
noștri deduc însă că acest adevăr unul trebuie să fie 
Văzut de toţi la fel. Trebuie? Se poate. ŞI nici măcar 
nu zic că nu e posibil, Gine ştie ce va mai hotări 
Dumnezeu cu noi până la sfârşitul „veaculul"! Eu 
constat însă că asta nu s-a întâmplat încă. Şi că 

adevărul învățăturii lul Christos unul e pentru 
ortodocşi, altul pentru catolici şi, în sfârşit, altul 
pentru protestanți. ȘI ceea ce e mai cludat încă, 
fiecare din noi, dinăuntru acestor categorii, suntem 
încredințaţi că adevărul nostru e absolut. Din 


Pag. 8 


NAE IONESCU 


FAPTUL acesta, pe care nu-l poate contesta nimeni, 
eu deduc că, chiar dacă învățătura lui Christos e 
una în ea însăşi, trăirea ei şi înțelegerea ei diferă 
în timp şi spațiu. Cu alte cuvinte: viața religioasă a 
unui ins, participarea lul la învăţătură, este 
condiţionată istoriceşte. De unde eu conchid cu 
necesitate că apartenența la o credință e un 
fenomen natural. Dumnezeu mi-a vorbit — desigur 
Dar eu nu || pot înțelege decât cu facultăţile mele de 
OM, istoriceşte condiţionat. Pot eu deci învăța pe 
dinafară „catehismul bisericii romane, şi pot 
declara cât voi voi că sunt catolic; asta nu are 
însă nici o valoare, atâta vreme cât eu nu voi fi 
trăit în condiţiunile istorice în care s-a desfăşurat 
catolicismul, şi nu voi fi eu însumi produsul 
acelor condițiuni. 

Cum adică? Până la 1518 germanii AU FOST 
efectiv catolici, şi de la acea dată AU DEVENIT 
efectiv protestanți? 

Până la 1699 o parte din românii ardeleni au fost 
efectiv ortodocşi, şi de la acea dată au devenit 
efectiv catolici? 

E o glumă! Mai drept e să spunem, cred eu, că 
germanii nu au fost niciodată efectiv catolici, ci 
totdeauna protestanți — şi că românii nu au 
devenit niciodată catolici, ci au rămas mereu 
ortodocşi — chiar dacă unii şi alţii ar crede-o şi 
declara-o altfel. 

Asta însemnează că formele de viață spirituală 
nu se transmit şi nu se impun; ci ele se nasc, pur 
şi simplu. „Transmiterile” sunt întotdeauna o 
impunere de forme arbitrare sub care mocneşte 
realitatea (cazul protestantismului). Forme arbitrare, 
pe care de cele mai multe ori nu le înțelegem şi deci 
nici nu le asimilăm 

Îi rugăm [pe catolici] să ne lase în pace în 
ortodoxia noastră — atâta câtă este, după cum îi 
lăsăm noi în pace în catolicismul lor— chiar acolo 
unde nue. 


„Internaționala” sub glugă 

Dacă eu am acceptat discuția cu catolicii noştri, e 
pentru că am crezut că între ei şi mine există ceva 
comun: punctul de plecare; care, în speţă, nu putea 
fi decât unul: existența speciilor şi incapacitatea 
naturii de a le depăşi prin variațiuni lente. Este 
marele principiu antievoluționist pe care biserica 
romană şi l-a însuşit în chip categoric şi pe care 
puținătatea mea îl profesează încă de pe vremea 
când — ca orice biolog care se respectă — omora 
broaşte ca să afle secretul vieţii, Spre 
surprinderea mea, a trebuit să constat însă că 
punctul litigios, pentru care trebuia, până la sfârşit, 
să combat, era caracterul organic al unităţilor 
spirituale şi incapacitatea lor de a se transforma 
unele în altele; fapt pe care eu îl enunțam în formula 
formele de viață spirituală, condiţionate toate 
istoriceşte, nu se transmit, ci se nasc. 

Din nefericire, neințelegerea acestui fapt 
fundamental, de care au dat, în discuţia noastră, 
dovadă catolicii, este un fenomen cu mult mai 
general; care depăşeşte tema pusă în dezbatere şi 
caracterizează un moment spiritual pe care, în 
vremurile de faţă, îl depăşim, dar care e încă activ la 
„bonzii” noştri „intelectuali” şi continuă să ne 
terorizeze cu prestigiul lui „ştiinţific”. 

Toată falsitatea şi artificialitatea culturii 
româneşti de aproape 100 de ani încoace, e 
rezultatul încercărilor făcute la noi de a se 
transpune — nici măcar de a se transplanta, 
deci! — în realitățile moldovalahe anumite forme 
de viaţă apusene care acolo se născuseră în 
adevăr în chip organic. lar postulatul, presupoziția 
acestor încercări, a fost întotdeauna convingerea că 
formele de cultură - în ultimă analiză: de 
spiritualitate — se pot transmite şi deci Importa. 
Eroare fundamentală, care s-a verificat 
pretutindeni ca atare. 

Sunt încredințat că neamul nostru nu se va 
reculege, nu va lua cunoştinţă de e! însuşi şi nu 
















va izbuti să 
devină creator în 
ordinea spirituală 
decât din 
momentul în care 
va pricepe, în 
sfârşit, că în 
această ordine nu 
se poate construi 


“decât pe baze 
autohtone şi că 
orice import de 
idei — valabil, 
desigur, în 
cadrele stricte ale 
tehnicii — rămâne sterp şi duce la aparițiuni 


ridicule; rostul acestor idei importate neputând fi 
decât cel mult de „combustibil”, în nici un caz de 
„Sămânţă”. 

îmi dau seama, desigur, de falsa perspectivă pe 
care o creează astăzi obişnuințele noastre și lenea 
noastră de cugetare, neputința noastră de a ne 
smulge unor tipare de gândire care ne sunt cu 
violență impuse de aproape un veac. Asta nu mă va 
împiedica însă să afirm şi să pun mereu ca temă de 
reflecţie, pentru cei care nu au pierdut obişnuința 
de cugetare, faptul fundamental că influențele 
între culturi sunt numai aparente şi că orice 
cultură nu împrumută alteia mai „inaintate” decât 
nume pentru realități proprii, originare — 
sâmburele însuşi, elementul esențial şi 
caracteristic generator fiind, prin însăşi natura 
lui, netransformabil şi deci neasimilabil. 

lată convingerea noastră cu adevărat 
ştiinţifică, aceasta; iată mărturisirea noastră de 
credință, care trage o precisă linie de demarcație 
între noi şi toate intemnaţionalele din lume, fie ele 
negre, albe, verzi sau roşii. Ar mai fi ceva de 
adăugat? Nu. 





Ortodoxie şi Politică - Sectanții 

In adunarea eparhială la Cluj s-au spus cuvinte 
grele față de activitatea sectelor religioase din țară 
lar între toate, cel mai greu cuvânt a căzut asupra 
statului, care, se pare că prin atitudinea şi măsurile 
lui, mai mult împiedică decât înlesneşte acțiunea 
Bisericii. Este un fel comod, dar ineficace, de a 
înțelege dificultățile noastre religioase. De ce nu am 
avea sinceritatea — şi curajul — să punem problema 
în adevărații ei termeni? 

E adevărat că din toate punctele de vedere, 
sectele acestea, mistice sau protestante, sunt, ca 
spiritualitate, incomparabil inferioare ortodoxiei. 
Dar ele, şi mai ales cele care vin din Apus, au 
marele avantaj politic că izvorăsc din aceeaşi 
structură spirituală care ne-a dat statul modern. 

Dezbrăcând marele principiu creştin al iubirii de 
toată semnificaţia lui  ontologic-metafizică şi 
transpunându-l în planul subiectiv-psihologic al 
realităţii concrete, „noul creştinism”, din care se 
inspiră toate aceste secte, a încetat, e drept, să 
aibă cel mai uşor contact cu religiozitatea, dar a 
izbutit să se încadreze perfect în ideologia 
juridică a noilor state europene. Mai mult, el face 
parte integrantă din această ideologie, este pur şi 
simplu această ideologie 

A cere deci statului modern ştienţist, democratic 
şi egalitar, sprijin împotriva ofensivei dizolvante a 
sectelor protestantizante, este cel puţin nepotrivit 
Statul şi sectele sunt frați buni, vorbesc aceeaşi 
limbă, sunt unul şi acelaşi lucru. Biserica noastră 
e viclima unei iluzii grave. Din faptul că ultima 
noastră Constituţie a consimţit să recunoască o 
religie. de stat în înfăţişarea ortodoxă a 
creştinismului, oamenii Bisericii se socotesc 
îndreplăţiţi a crede că statul s-a identificat cu 
interesele înalte ale Bisericii. Nu. Statul actual nu 
mai este aliatul firesc al Bisericii, pentru că el a 
incetat de a fi statul creştin. 


Pipină realizată de Nolte Codin 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


Cate “epionară 





"CAL TROIAN INTRA MUROS” - de preot comandant al Bunei Vestiri, 


secretarul Partidului Totul Pentru Țară, ION DUMITRESCU-BORŞA (XI) 


'Ciorogaru mă încunoşiințase că la biserica 
Visarion se va oficia un parastas pentru profesorul 
Nae Ionescu şi mă ruga să participăm şi noi. Era un 
prilej de a constata ce atitudine vor lua unii legionari, 
căci la asemenea ocazii veneau mulți, mai ales că 
Nae lonescu fusese adorat de toți. 

Am luat loc, cu Ciorogaru, într-un colț mai retras, 
de unde am observat că eram priviţi cu ochi răi de 
unii, ceea ce nu a scăpat din vedere nici familiei celui 
mort. După terminarea serviciului religios, în curtea 
bisericii, cum ne-au văzut, ne-au întors spatele şi, 
fără să ne dea vreo atenţie, au plecat aruncându-ne 
câte o privire răutăcioasă. Până şi pictorul Basarab, 
cu care fusesem în strânse relații de prietenie, a fost 
primul care ne-a întors spatele demonstrativ. 

Ică Antonescu se vedea şi discuta - cum am mai 
spus - cu unii din vechii comandanți legionari. 

Ciorogaru a venit să-mi comunice că a doua zi la 
orele 12 suntem invitaţi la Preşedinţie, la Ică 
Antonescu. 

Am fost punctuali şi ne-a primit imediat. Eram cei 
mai luați în seamă de conducătorul statului 
Deasupra scaunului prezidenţial pe care trona Ică, 
veghea pe perete icoana Sf. Arhanghel Mihail. Poate 
că era patronul zilei lui onomastice, căci numele de 
botez ce-l purta era IVlihai. Dar mi l-a arătat cu 
mâna întinsă ca patron al Legiunii şi ne-a vorbit o 
oră şi jumătate numai despre legionari şi 
doctrina legionară, fără ca măcar să pomenească 
ceva despre scopul pentru care ne chemase, sau 
să scoatem şi noi un cuvânt, ca să ne 
concedieze, pe motiv că mai are două audiențe; 
dar cu rugămintea că săptămâna ce vine, în aceeaşi 
zi şi la aceeaşi oră, să ne prezentăm pentru 
continuarea discuțiilor. 

Ne-am dus şi a vorbit tot el, de data aceasta 
părând a se apropia de subiect: ce a făcut Sima... nu 
a ascultat de Conducător, căruia trebuie să-i dăm 
toată ascultarea... s-a răzvrătit - a făcut rebeliunea - 
şi iată unde a ajuns. Ne-a mai înşirat verzi şi 
uscate, ca iarăşi să ne invite, la fel, pentru 
săptămâna următoare. 

Nu am putut nici de data aceasta să vorbim, 
cu toate că am incercat în două rânduri să-l 
întrerupem pentru a intra în subiectul pentru care 
eram invitați. Am bănuit că bate apa în piuă, ca 


să arate Generalului că el se. ocupa intens de - 


problema ce i-a fost încredințată, dar cine ştie ce 
minciuni debita, că nu se putea cădea de acord. 

Ne-am dus a treia săptămână. De dala aceasta 
şela de cabinet ne-a rugat, poftindu-ne într-o 
antecameră, că trebuie să aşteptăm vreo oră, căci 
Preşedintele este ocupat cu ministrul Germaniei. (...) 
Ajunsesem la convingerea că că urmărea numai 
alegerea câtorva figuri mai reprezentative dintre 
legionarii vechi, cărora să le încredințeze anumite 
posturi. Nu-j convenea o organizare a Mişcării 
Legionare. O oră, două, două şi jumătate - şi Ică nu 
mai apărea. întrebând secretara, ne-a spus că a fost 
chemat de Conducător, comunicându-i să ne roage 
a-l aştepta. Spunând secretarei că nu mai putem 
aştepta, am plecat. 

Au trecut poate vreo două luni. Ică nu ne mai 
chemase. România declarase război Rusiei pentru 
cucerirea Basarabiei, aşa era planul la început, şi 
armatele române alături de cele germane înaintau pe 
fronturile stabilite, Armata noastră, prin lupte grele, a 
Wecut Prutul ca să recucerească Basarabia 

După acest timp, prin telefon am fost anunţat să 
mă prezint Imediat la Preşedinţia Consiliului de 
Miniştri. Era în jurul orei 12. Nu se specificase ora, 
dar pentru că chemarea era imediat, nu mai încăpea 
întârziere. Erau mal mulți legionari acolo. 
Intormându-mă, fuseseră chemaţi ca reprezentanţi ai 
diferitelor grupări de legionari, cum îi socotise Ică, şi 
Cu care mai avusese întrevederi, In ordinea în care 
fuseseră invitaţi, erau de față: Alexandru Constant cu 
Victor Vajen (acesta din urmă trimisese, de la Roma 
unde era ministru, o telegramă Conducătorului, prin 


care înfiera rebeliunea făcută de Sima, declarând că 
rămâne alături de regimul Antonescu, pentru care 
mai rămăsese în funcţiune la Roma, fiind rechemat 
după vreo trei luni; făcuse figură bună acolo, intrând 
în relaţii directe cu conducerea), apoi dr. Noveanu cu 
Gusti Bidianu, Andrei lonescu însoțit de Dumitrescu- 
Zăpadă, ca din partea lui Mironovici, Radu 
Budişteanu şi eu cu Ciorogaru. 

Fără multă aşteptare, Ică a deschis uşa, cerându- 
şi scuze că a fost silit să ne convoace pe toți şi că 
urmează sa discute pe rând cu noi. „Vă rog să 
aşteptaţi. Vom începe intâr - ne privea pe toţi — "cu 
părintele Dumitrescu şi cu di. dr. Ciorogaru”. 

Am găsit de cuviință să intervin; 

„D-le prim-ministru, de ce dvs., care sunteți până 
peste cap de ocupat, să va pierdeţi atâta limp cu 
noi? Nu suntem grupări şi grupuleţe, nici biserici 
şi bisericuțe. Toţi suntem una, şi de acord. Aşa 
că puteți discuta cu noi toți deodată”. 

M-a privit, nu prea părea încântat de intervenție. 
„Aşa. Bine. Atunci poftiți cu toții în cabinet." (...) 

Şi, ca şi în alte rânduri, Ică a început cu o 
mulțime de digresiuni, evitând să ajungă la 
concluzii. Ne-am dat seama că fusese forțat de 
Conducător să ne convoace, poate pentru ultima 
oară. ÎI bănuia de rea-credință. Dar avea să-l ducă 
şi de data aceasta cu minciuni. 

După ce Ică a înşirat vrute şi pevrute, ferindu-se 
a face propuneri. directe, a vorbit Noveanu în 
termeni lămuriți: "Aşa cum a declarat conducătorul 
statului că va reface Legiunea cu vechi legionari ai 
lui Codreanu, noi stăm la dispoziţie şi, dacă 
socoteşte că găseşte intre noi persoane demne de 
încredere pentu a fi numite în posturi de 
răspundere, primim şi ne vom face dalona cu 
conştiinciozitate.” 

A mai intervenit Constant, că-l rugăm pe di. gen. 
Antonescu ca la cererea noastră să fie eliberați din 
starea de arest unii dintre legionarii care nu poartă 
nici o vină, căci în arestarea lor autoritățile au 
abuzat, şi totodată să mai înceteze prigoana, 
angajându-ne, cu autoritatea care o avem, că 
nimeni nu se va mai deda la dezordini şi acte de 
violență. 

Cu acestea s-a încheiat ultima discuţie cu Ică 
Făgăduindu-ne că va comunica Conducătorului 
rezultatul întrevederilor şi concluziile în final, ne- 
am despărțit. (...) Nu au mai avut loc nici un fel 
de tratative. Nici nu mă mai interesa politica ce se 
ducea în culise. (...) 

Era în primăvara anului 1942, prin aprilie, când 
am prirnit un telefon urgent, ca la ora 8 seara să mă 
prezint în audiență la Mareşal, Nu cerusem eu 
Generalul, şe( de cabinet, venit de pe front cu mâna 
dreaptă lipsă, invalid de război, mi-a explicat că este 
dorința Mareşalului ca să mă vadă, rugându-mă să 
fiu punctual ca la armată. (...) La ora 8 fix, Mareşalul 
a deschis uşa, conducând pe cel cu care avuşese 
discuția în cabinet. (...) M-a luat de braț şi m-a 
condus până în fața biroului său, într-o cameră mare, 
spațioasă, cu balcon către Piaa Victoriei. S-a aşezat 
în fotoliu, invitându-mă să ocup loc în fața lui 

Aproape tot timpul a vorbit. Mareşalul, 
începând de când I-a cunoscut pe Corneliu Zelea 
Codreanu, întâlnirile lor de la Predeal şi discuțiile ce 
au avut impreună. (...) 

„L-am admirat şi l-am Iubit pentru gândurile lui 
curate. L-am plâns când a murit şi aşa cum a lost 
omorât 

Am crezut, când am cunoscut pe SIMA, că am 
de-a face cu un urmaş de-a lui, tot aşa de sincer, 
şi de curat la suflet. [,..) După ce am dat ființă 
Statului Legionar, i-am cerut să-mi dea oameni pe 
care să-i numesc în posturi de răspundere, cerându-i 

să-mi lase numai pe cei doi care erau alaşați de 
mine (n. n.: Mihai Antonescu şi Rioşeanu). 

Lucrurile nu au mers aşa cum am crezut eu. 
Cădeam de acord în multe probleme de conducere a 
statului pentru ca el să facă contrariul. li ceream să- 








Pgină realizată de Jian Buzescu, “tudent 
CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 







(continuare din numărul trecut) 


mi prezinte elemente de elită| 
din Mişcarea Legionară ca să 
le încredințăm roluri del 
conducere căci erau mulți din 
cei ce lucraseră cu Codreanu, 
şi-mi recomanda figuri ce nul 
prea avuseseră legături cul 
legionarii. Se înconjurase de| 
nişte elemente tinere, mail 
mult haimanale, care-l] 
proslăveau în cântece şi-şi 
făceau de cap cu o mulțime| 
de ilegalităţi, dezordine, furturi şi crime. 

l-am atras atenția, mi-a făgăduit că lucrurile se 
vor îndrepta, dar răul continua şi mai agraval. (...) 
Nu-ţi închipui câtă durere mi-au provocat cele 
petrecule ulterior, cu prol. Codreanu, cu arestarea d- 
tale, cu loate actele de sălbălicie şi cu crimele de la 
Jilava. 

Când am plecat pentru întrevederea cu Hiller, |- 
am rugat să meargă cu mine şi a refuzat. (...) Am 
crezut că, fiind tânăr şi fără experiență, îndemnat 
cine ştie de cine la acte necugelate; a procedat 
greşit, dar că omul acesta se putea corija. Avea de 
partea lui simpatia legionară. El era Comandantul şi 
era de datoria mea să-l îndrum pe calea cea bună. îl 
iubeam şi voiam să fac om din el. 

Prin oamenii mei eram la curent cu tot ce se 
punea la cale şi tot ce apoi se săvârşea. Căulam să 
se evile unele acte ruşinoase, reuşind în câteva 
rânduri. A vrut să te omoare pe dumneala şi pe 
Ciorogaru, ca find elemente distructive ale 
organizației legionare, acuzați şi de trădare. 
Informațiile mele erau contrare. Erai un om stimat, 
fusesei alături de Codreanu multă vreme, luptasei în 
Spania, erai-ultimul supraviețuitor, şi când mi-a cerut 
consimțământul pentru exterminare, m-am opus din 
toate puterile, amenințând că, dacă va săvârşi acest 
act, voi rupe definitiv legăturile cu el şi cu oamenii lui. 
Te-au ţinut arestat, urmărind un moment prielnic ca 
să te omoare, când cu cazul lorga şi Madgearu, care 
a fost o ruşine pentru neamul românesc, că a dal 
naştere unor derbedei care să asasineze pe cel mai 
mare cărturar al ţării. cu renume mondial. Ai scăpat 
printr-un concurs de imprejurări prielnice. (...) 

A pomit rebeliunea aşa cum o cunoşti. Nu eram 
străin de tot ce se pusese la cale şi am luat măsuri 
din vreme ca să impiedic un dezastru.” 

Mareşalul mi-a vorbit mult şi fără întrerupere, ca 
la urmă să mă întrebe; „Mă mențin încă pe poziția 
mea cu Statul Legionar şi reorganizarea Legiunii cu 
oameni cu care a lucrat Corneliu Codreanu. 
Dumneata ce ai de gând să faci? Ii propun să 
lucrezi cu mine. Te voi face vicepreşedinte al 
Consiliului de Miniştri Să strângi rândurile 
elementelor de onoare, ca'să-i punem la treabă.” 

Nu mă aşteptasem la asemenea propuneri. Eram 
puţin încurcat şi nici nu-mi surădea ceea ce mă 
aştepta. În cele din urmă, am găsit soiuția; „D-le 
Mareşal, o datorie de conştiinţă mă face să vă dau 
următorul răspuns: Suntem în plin război cu ruşii. Se 
spune că este Războiul Sfânt 
comunismului dărâmător de biserici şi distrugător al 
credinței creştine. Găsesc că este de datoria mea; 
aşa cum am luptat în Spania, de ce să lipsesc din 
războiul pe care îl poartă |ara mea? fu 
socoli! un laş şi un dezertor de 
socotesc eu pe toți fugarii 
căutat în primul rând să-şi pună capul la 
aceea vă cer îngăduința de a ordona să fiu trimis 
front în calitatea mea de preol pentru 
luptă, pe cât timp credeți dvs. Când mă voi Inapoia. 
vă stau la dispoziție, aşa cum veți dori." [...) 

„Cu bine!" mi-a zis. 

lar în gândul meu, când mergeam spre casă, 
repetam: "Numai dacă ar fi bine!” 

(continuare în numărul viitor) 


ji 
Se 








Documeni 


PRESĂ LEGIONARĂ INTERBELICĂ 
TREI REVISTE LITERARE DIN CERNĂUȚI 


Este ştiut că Bucovina a fost, în perioada dintre 
cele două războaie mondiale, o zonă în care 
Mişcarea Legionară a fost foarte activă, În cadrul ei 
găsindu-se conducători intelectuali de prestigiu cu 
mari merite în cultura noastră 

Această parte de nord a țării era un conglomerat 
de etnii, aici trăind, în afară de români şi evrei, ruşi, 
ucrainieni, germani şi polonezi care erau bine 
organizați în asociații culturale care aveau, toate, 
propriile lor organe de presă şi zeci de lăcaşuri de 
cult. 

Afirmarea elementului românesc, majoritar, era 
deci, o necesitate stringentă şi românii cu dragoste 
față de neam şi țară, au aderat fără ezitare, la cea 
mai indicată organizaţie naționalistă: Mişcarea 
Legionară. 

Am prezentat la această rubrică titlurile câtorva 
ziare legionare care au apărut la Cernăuţi, Suceava 
şi Rădăuţi. Dar trebuie scos în evidență faptul că 
oraşul Cernăuţi a fost singurul din țară unde s-au 
țipărit reviste literare legionare, nu una ci trei: 
Însemnări sociologice, Iconar şi Țara Sipeniţului. Un 
adevărat record! 

Să răsfoim împreună aceste trei reviste literare, 
toate cu un conținut remarcabil şi îngrijit aspect 
tipografic. Să fac o precizare: dacă la ziarele 
legionare prezentate am putut reda unele mici 
fragmente din articolele cele mai interesante şi am 
făcut unele comentarii care se impuneau, în cazul de 
față fiind vorba de reviste culturale, cu texte destul 
de lungi, care nu pot fi fragmentate şi analizate, sau 
poezii, întrucât revista noastră nu dispune de mult 
spajiu tipografic, mă voi mărgini doar de a enumera 
titlurile cele mai interesante, dar care, de cele mai 
multe ori, spun totul. 





Încep cu prezentarea celei mai cunoscute şi 
răspândite reviste literare  _ cernăuțene, 
„INSEMNARI 

SOCIOLOGICE. 
„Motorul” acestei 




























publicaţii a fost 
eruditul profesor 
universitar Traian 


Brăileanu, care a 
grupat în jurul lui 
numele unor oameni 
de cultură nu numai 
din zona Bucovinei ci 
din toată țara. 
Unul dintre cei mai 
mari sociologi români, 
bun cunoscător a 
limbilor de largă 
SS nenumărate 
simpozioane europene, Traian Brăileanu a ajuns 
ministru al culturii în 1940, fapt ce a dus la arestarea 
lui, încă de la finele anului 1944, şi la moartea în 
închisoare în 1947. 

PRIMUL NUMĂR al! revistei .INSEMNĂRI 
SOCIOLOGICE apare la 5 aprilie 1935, redacția 
fiind pe str. Gen. Berthelot 5, iar administrația Ia prof. 
Constantin Zappa, str. Balinister 15. 

Articolul de fond este semna! de directorul ei şi se 
intitulează „Ce vom însemna” şi tot Traian Brălleanu 
este autorul unui alt articol, „Eroarea intrată în 
sociologie”. Tot în primul număr se remarcă: 
„Răzeşii” de Leon Topa, „Literatura şi societatea 
românească” de Barbu Sluşanski, „Disciplina şi 
Ccamaraderia ca forțe politice” de G, Macrin şi 
„Desființarea Teatrului Naţional din Cernăuţi” de 
Vasile Posteucă, 

DIN NR. 2-3, 4, 5 şi 6 DIN 1935 redau titlurile 
i spae semnate de Traian Brăileanu: 
„Ştefan cel Mare şi arta de a guvema”, „Problema 
muncitorească in lumina doctrinei naţionaliste”, 


„deea comunităţii româneşti”, „Etnografie şi 
etnologie”, „Legea degenerării elitelor”. 
ANUL 1l, 1936, are o tematică variată şi 


interesantă, dar articolele sunt mari, din 
această cauză în unele numere existând 
doar 2-3 semnături, Bunăoară, în NR. 1 din 


Pag. 10 








luna aprilie semnează doar Tralan Brâileanu (două 
articole: „Artişti şi artizan? şi „Feminizare şi 
eleminare”) şi lon Turcan („Problema arcaşilor”). 
Atât. La fel şi în NR. 4 din iulie 1936: „Ministrul Leon 
Blum” de Andre Jaussoin, „Problema identității 
statulu” de Traian Brăileanu şi „Lupla impotriva 
anarhiei demagocice” de lon Turcan 

NR. 5 DIN AUG. 1936 are însă un reportaj care 
este o excepție față de profilul revistei, aceasta fiind 
axată pe articole ştiinţifice: „Asasinalul de la Cemăuţi 
al studentului Gh. Grigor”, semnat de Gh. Macrin. Pe 
o vreme ploioasă 30.000 de oameni au participat la 
înmormântarea studentului legionar, victimă a fraţilor 
Edie şi Ignatz Wagner, evrei, membri ai societăţii 
culturale „Margenrait”, omorât în Grădina Publică 
Tot în acest număr al revistei Traian Brăileanu 
semnează articolul „Puterea celor bogați şi bogăția 
celor: puternic”, iar Vasile Nitu  „Coruperea 
moravurilor în elita românească”. Se face şi recenzia 
cărții „Rolul organizațiilor militare moldovene în actul 
Unirii Basarabiei? de Gherman Pântea, carte apărută 
la Chişinău 

ÎN NR. 6 DIN SEPT. 1936 Traian Brăileanu scrie 
„Adevăruri paradoxale", lon Turcan „Pericolul 
comunist şi legitima apărare”, lon N. Mailat „Politica 
lui Lenin", iar Nicolae Roşu „Sensul mărginirilor” 
Pentru prima oară îşi face loc şi rubrica ce va deveni 
permanentă, „Revista cărților”, care prezintă cititorilor 
„Căpitanul de lomBanea, „Tineretul şi politica” de 
Ernest Bernea şi „Schiturile şi sihăstriile Bucovinei 
de altădată” de Erast Hostiuc. 

IN NR. 7 DIN OCT. 1936 Traian Brăileanu face o 
amplă recenzie a cărţii „Pentru legionar” de Corneliu 
Zelea Codreanu şi tot el semnează articolul 
„Funcţionarism şi birocralism”. George Macrin are şi 
el două articole „Taberele de muncă” şi recenzia 
broşurii lui Radu Gyr, „Femeia şi eroismul spiritual, 
moral şi național” apărută în 48 de pagini în editura 
„Cetățuia legionară”. - 

NR. 9 DIN DEC. 1936 are 100% conținut 
legionar: Traian Brăileanu - „Desăvârşirea structurii 
elitei legionare”, |AI. Ştefanovici - „Cartea 
Căpitanulur, lon Turcan - „Tabere şi şantiere”, Barbu 
Sluşanski - „Antidotul comunismului” şi lon Negură - 
„10 decembrie 1927". 

NR. 2 DIN MAI 1937 are: Traian Brăileanu - 
„Adevărala democrație”. Barbu Sluşanski - „Ura de 
clasă şi ura de rasă”, George Macrin - „Exterminarea 
bătrânilor” şi o recenzie remarcabilă asupra cărții 
tânărului filosof, care nu a mai avut ocazia să se 
afirme în anii comunismului, Radu |. Paul, autorul al 
două volume mari, cca, 850 de pagini, sub titlurile 
„Viaţa estetică” şi, respectiv, „Arta” 

ÎN NR. 4 DIN IULIE 1937 Traian Brăileanu 
semnează „Tehnica politicii legionare”. 

NR. 10 DIN IAN. 1938 are articolele lui Traian 
Brăileanu „După alegerile din decembrie 1937 şi 
„Despre valoarea ştiințer, iar Mircea Streinu scrie 
„Câteva considerente despre actuala poezie 
românească” 

NR. 11 DIN FEBR. 1938 are ca repere „Primalul 
ordinei morale” de Traian Brăileanu, „România de 
aur de Dragoş Protopopescu, „Contribuţia Bucovinei 
tinere la poezia românească” de Mircea Streinu. 

Revista este suprimată odată cu instaurarea 
dictaturii lui Carol al II-lea, în febr. 1938, şi 
reapare la 1 sept. 1940, dar la Bucureşti, datorită 
ocupării nordului Bucovinei de către sovietici. 
Sediul din Capitală al revistei se aNă pe str. Uranus, 
la nr. 23A 

ÎN NR. 1 DIN SEPT. 1940, apărut în acelaşi 
format, dar cu titlul în culoare verde, întâlnim titlurile: 
„Principiul ordinei sociale” de Traian Brăileanu, 
„România şi Germania” de PP. Panaitescu, 
„Structura organizației totalitare” şi „Nae Ionescu" - 
de Vasile Băncilă, iar ÎN NR. 2-3, OCT. - NOV. 1940, 
„Singurătatea geniulur şi „Najiunea şi puterile 
sociale”, ambele sub semnătura lui Traian Brăileanu, 
„Despre bunătate şi mărturisin pentru un om nou” de 
Emest Bemea, „Temeiurile revoluțiilor totalitare" de 
Radu |. Paul, „Cunoaşterea României peste hotare” 
de Leon Topa, 


Căteva titluri, şi ele semnificative, DIN NR. 4-5, 6, 
7 şi 8 din 1940; „Victor Puiu Gârcineanu” de Barbu 
Sluşanski, „Luptători” de Traian Brăileanu, „Cuibur 
de Th Fecioru, „Mişcarea  Legionară şi 
muncitorimea” de Traian Herseni, „Despre bucurie” 
de Ernest Bernea, „Muncitorul legionar de George 
Macrin, „Descifrarea unui sens” de preotul lie 
Imbrescu, „Viața legionară, izvor de creație” de 
pictorul Alex. Basarab şi „Doctrina legionară ca 
ştiinţă” de Traian Brăileanu. 

ULTIMUL NUMĂR a!  .INSEMNĂRILOR 
SOCIOLOGICE” poartă data de 15 IAN. 1941, şi are, 
printre altele, articolele „Scrisul românesc în 1940 
de Mircea Streinu şi „Despre metafizica 






nielzscheiană” de C. Săndulescu 

Prezentând cititorilor doar titlurile articolelor din 
revista „Însemnări sociologice”, aceştia își pot da 
lesne seama de nivelul remarcabil al publicației de 
prim rang în sociologia românească 


Cea de-a doua revistă este cu profil literar si se 
intitulează "ICONAR” 

Scopul acestei reviste era de a face cunoscut 
întregii țări preocupările literare si, mai ales, talentul 
tinerilor bucovineni, publicația având deci rolul unei 
rampe de lansare - ceea ce, de-a lungul timpului, a 
reuşit pe deplin. 

In 1931 la Cernăuţi s-a înființat gruparea literară 
"Iconar” condusă de Gh. Antonovici, G. Drumur, 
Nicolae Pavel şi lon Roşca, la care a aderat toată 
floarea . tinerimii bucovinene, in frunte cu lulian 
Vesper. Apoi s-a înființat editura cu acelaşi nume, 
condusă de lulian Vesper şi Mircea Streinu, care de 
la 1 aug. 1933 şi până la 21 febr. 1934 a reuşit să 
tipărească 30 de plachete 

Revista "/CONAR” a apărut în sept. 1935, 
ultimul ei număr fiind tipărit în ianuarie 1938 
când a fost interzisă pentru conţinutul său cu 
profund caracter legionar. 

Avea o apariție lunară şi un aspeci plăcut, bogat 
ilustrată de talentatul grafician Rudolt Rybiczka 
Legat de acest nume fac o paranteză: în urmă cu 10- 
15 ani am participat la vernisajul expoziţiei 
organizate în fosta bibliotecă municipală, unde 
artistul, plecat din Romănia în1940 şi stabilit apoi în 
Germania, la Breslau, a prezentat în țara sa de 
origine pe care nu o uitase, peste 100 de lucrări. 

Revista "/conar" a fost condusă de Mircea 
Streinu şi Liviu Rusu. Câteva cuvinte despre 
Mircea Streinu: talentul său remarcabil a fost 
răsplătit prin cele trei premii naționale primite în 
1934, 1939 şi 1943. În nov. 1939 a fost referent de 
presă al Ţinutului Suceava, iar în 1940 a fost caplat 
în Direcţia Naţională de Presă care avea sediul în 
Bucureşti. A murit la 17 aprilie 1945, pe fondul unei 
boli mai vechi, TBC, eveniment ce a trecut 
neobservat, convingerile sale naționaliste dându-i la 
fund amintirea. Ar fi aberant să se creadă că 
personalitatea complexă a lui Mircea Streinu poate fi 
realizată într-un articol. Moartea l-a cruța! de ceea ce 
urma să i se întâmple datorită orientării sale politice 
ȘI tematicii sale literare. În romanul său, în două 
volume, intitulat "Prăvălia diavolului”, apărut în 1942, 

el critică vehement ciuntirea Bucovinei, iar despre 
romanul "Drama casei Timotei” criticii vremii au 
spus că el poate sta cu cinste alături de romanele 
maestrului său, Liviu Rebreanu. 
Dar să răstoim împreună ia - revistei 
peria sediul redacţiei te eee str. a 
„nr. 9. 


Articolul de fond din primul număr este semna! de 


2 Erei 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 





4 


Coreppondentiă 





IUDAISM ŞI ANTI-IUDAISM — CONSIDERAȚII. (|) 


Problema autenticității  "Protocoalelor 
înțelepților Sionului" nu este deci o problemă 
decât pentru cei nu vor să vadă, nici să audă. 
Nimeni nu-i mai surd decât cel ce nu vrea să audă, 

Chestiunea acestei autenticități este însă 
secundară. 

Publicate înaintea Primului Război Mondial, 
Protocoalele expun un plan confirmat pe deplin de 
cele două războaie mondiale, de multe alte 
evenimente istorice recente. Chiar dacă aceste 
Protocoale sunt "false", chiar dacă complotul 
în chestiune este inexistent, totul se petrece ca 
şi cum acest complot există şi funcționează din 
plin! 

Ideea conspirației înțelepților Sionului nu poate 
fi exclusă prin ordonanțe guvernamentale sau 
decizii judecătoreşti, ea poate şi trebuie luată în 
calcul ca ipoteză de lucru, pentru explicarea şi 
înțelegerea unor evenimente, a unor cataclisme 
sociale diferite dar convergente prin semnificaţia 
lor de ansamblu. a 

Ideea Protocoalelor Înțelepților Sionului este 
simplă: împins de voința sa patologică de 
putere, Israel face totul pentru a-şi subordona 
Europa şi apoi lumea întreagă, convins că în asta 
constă misiunea şi destinul lui de "popor ales”. 
Reală sau imaginară, tema unui astfel de complot 
are un caracter economic şi politic: Israel începe prin 
a se infiltra economiceşte, prin a pune mâna pe 
părghiile financiare, de producție şi desfacere, 
controlând în ultimă instanță totul, exercitând 
întreaga putere 

Principalul obstacol istoric în calea acestei 

întreprinderi de cucerire a Europei creştine de 
altădată a. fost criteriul național şi monarho- 
aristocratic de organizare a puterii în statele 
vizate. Trebuia mai întăi ca bazele naţionale şi 
aristocratice ale puterii să fie compromise şi distruse 
în principalele state europene. Dacă evreii ar fi 
încercat să facă aceasta prin ei înşişi, nu numaj că 
nu ar fi reuşit, dar ar fi atras atenţia şi provocat 
reacţia defensivă a celor care, dimpotrivă, trebuiau 
adormiţi înainte de lovitura de pe urmă. Aşa stând 
lucrurile, evreii nu puteau acționa decât în mod 
indirect: prin favorizarea şi răspândirea ideologiilor 
generatoare de revoltă socială, prin punerea în 
lumină a aspectelor negative, a abuzurilor şi 
injustiţiilor regimurilor aristocratice, prin răspândirea 
germenilor spiritului critic, raționalist şi anti- 
monarhic, prin alterarea omogenității etice, etnice, 
sociale şi ideologice ale vechilor state din 
Europa 

Cum putea fi realizate toate acestea ? Răspunsul 
nu necesită formularea vreunei ipoteze. Este 
suficient să amintim ceea ce efectiv s-a petrecut: 
a apărut şi a fost încurajat materialismul, 
individualismul, toate problemele posibile au fost 
treptat reduse la aspectul economic, la ban, în 
ultimă instanţă la o cifră pe ecran, la o problemă 
de telecomunicații, de electronică! 

Pe planul acțiunii politice, burghezia a fost 
împinsă contra aristocrației. Apoi a fost inventat 
“proletariatul”, împins şi el, la rândul lui, contra 
burgheziei. Aşa a fost inventată "lupta de clasă”, 
așa au fost provocate "revoluțiile", cele două 
războaie mondiale... 

De îndată ce Europa a fost distrusă în acest fel, 
de îndată ce calul troian al liberalismului anarhic 
si al vițelului de aur a pătruns în interiorul 
statelor creştine europene, barajul tradiţional ce îi 
ținea pe evrei la respect s-a prăbuşit. Astfel, Israel si- 
a putut lansa la atac cea de a cincea sa coloană! 
Curând indivizii şi popoarele nu au mai crezul nici 
recunoscut altă valoare decât cea a aurului, prin 
intermediul căruia au căzut sub jugul criticismului, al 
raționalismului, directorilor de jurnale, alchimiştilor de 
opinie publică. Graţie tupeului şi aurului lor, evreii au 
preluat controlul finanțelor, al presei, al culturii şi 
religiei. Pârghiile de comandă ale lumii moderne au 
trecut aste! pe nesimţite în mâinile lui Israel. 
Naţiunile, guvernele, parlamentele, întreprinderile 


E CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 





mai mari sau mai mici au ajuns instrumentele 
acestuia. 
Popoarele ce şi-au pierdut tradițiile şi 


“personalitatea”, popoarele reduse la burta 
flămândă, la gloata pofticioasă de zombi, nu sunt 
şi nu pot fi libere, nu au nevoie şi nici nu ştiu ce 
face cu libertatea. Libertatea este pentru oamenii 
adevărați, adică intregi în spiritul lor. Gloatele 
abrutizate nu sunt şi nu pot fi libere, ele nu au ce 
face cu libertatea pe care nici măcar nu o înțeleg, 

Cam acesta este conținutul Protocoalelor, 
document ce a exercitat o imensă influență 
asupra anti-iudaismului secolului XX. 

In ce măsură această doctrină corespunde 
realității ? 

Istoria socială şi politică a Europei moderne 
verifică în întregime obiectivele expuse în 
"Protocoale": prăbuşirea vechilor instituţii 
monarhice şi aristocratice, înlocuirea dreptului divin 
cu cel natural, lansarea la apă a iluminismului, a 
utopiilor revoluționare, promovarea burgheziei la 
rangul de clasă conducătoare a societăţii, mitul 
democrației, oligarhia capitalistă, omnipotența 
finanțelor, marxism, proletariat, luptă de clasă, 
bolşevism, Gulag, holocaust! 

Odată în plus, se pune problema măsurii în care 
evreii şi acoliţii lor sunt cu adevărat cei ce au 
provocat aceste fenomene, sau măcar le-au 
favorizat. Se poate ca într-adevăr, după cum se 
pretinde, evreii să fie în dosul tuturor acestor 
evenimente. Datoria noastră este să ne încredințăm, 
pe de o parte. Pe de alta, nu este cazul să cădem în 
ispită de a vedea peste tot numai pe evrei şi acțiunile 
lor, în care caz pe bună dreptate s-ar pune problema 
unde sunt non-evreii şi ce fac ei în zilele când nu dau 
piept cu evreii? ! 

Anumite aspecte sunt însă cât se poate de clare. 
Legătura de filiație dintre tradiția evreiască şi 
francmasonerie nu poate fi contestată. Nu numai 
că evreii şi-au dat seama că se pot foloşi de 
francmasonerie spre a-şi atinge scopurile mai rapid 
şi mai bine, aşa cum au recunoscut oficial mulți 
francmasoni celebri, mai vechi sau mai noi; ei înşişi 
sunt cei care au înființat sau finanţat în ascuns 
înființarea celor mai multe loji, obedienţe şi rituri 
masonice, astfel incât acestea să poată pescui în 
apele tulburi ale tuturor categoriilor sociale şi 
sensibilităților posibile. 

Astfel, de la presupusa atitudine radical- 
catolică a Templierilor, francmasoneria a trecut la 
anti-catolicism declarat, laicism şi raționalism, 
nomadism spiritual ce nu a putut avea loc decât 
sub semnul unei puternice influențe evreieşti. 
Până de curând, francmasonetia a negat orice 
participare la pregătirea şi realizarea Revoluției 
franceze. In ultima vreme autori de diverse 
obedienţe îşi fac un merit istoric din a fi moşit 
această revoluție, care a antrenat apoi o sene 
întreagă de răsturnări antitradiționale în întreaga 
Europă şi apoi în întreaga lume. 

Cât priveşte marxismul şi socialismul, acestea 
sunt în întregime creația evreilor, produse ale 





(continuare din numărul trecut) 


spiritului evreiesc. Principalii fondatori şi discipoli 
socialişti, bolşevici, comunişti sau social-democrați 
sunt evrei (Marx-Mordechai, Lassalle-Wolfson, 
Rosa Luxemburg, Kautsky, Bernstein, Kamenev, 
Zinoviev, Lenin etc.). 

Dându-şi mâna cu democrația, liberalismul 
s-a iudaizat definitiv. Cei ce au realizat acest 
concubinaj sunt evreii Riesler, Jakoley şi Simson. 

Acţiunea nocivă a acestor ideologii este 
continuată astăzi de diversele doctrine pacifiste, 
mondialo-globaliste şi ecumeniste, care vorbesc 
numai de pace, fără să spună o vorbă însă despre 
marii făcători de război, în frunte cu Statele Unite. 
Această ideologie confuză, cu nuanțe pacifiste, 
democrato-lesbiene şi pederasto-ofensive este 
parte integrantă din doctrina socială masonică, 
vitrină a spiritului evreiesc. Organizațiile 
internaționale precum Naţiunile Unite- şi diversele 
antene ale acesteia sunt produse ale aceluiaşi 
spirit evreiesc, conduse de aceeaşi oligarhie 

capitalistă, democrată şi liberală care este 
instrumentul central al puterii iudaice mondiale. 

Anti-iudaismul radical consideră nu fără 
argumente că în funcţie de împrejurări, influența 
evreiască îmbracă una sau alta din aceste forme, 
care deşi par diferite şi chiar opozabile, sunt 
produsul aceluiaşi spirit şi converg câtre realizarea 
aceluiaşi scop: înrobirea tuturor popoarelor lumii 
întru profitul şi gloria evreilor. 

De la caz la caz, influența evreiască se exercită 
fie prin pacifism, fie prin liberalism, marxism, 
homosexualism, psihanaliză, pornografie, nu în 
ultimul rând printr-o Biserică ce L-a trădat pe Cristos, 
prin sectele ce seamănă confuzie. 

Pentru orice om cu capul-pe umeri, doctrina 
marxistă nu corespunde realității. Asta nu a constituit 
însă o piedică pentru cei care au lansat-o şi 
promovat-o, care au ştiut să-şi recruteze naivii şi 
canaliile de care aveau nevoie, să fabrice generaţii 
peste generații de imbecili-docți, pocți prin 
îndoctrinare în diversele "şcoli" şi "academii" de 
partid. Păcăleala iudeo-marxistă a dura! aproximativ 
un secol şi jumătate, timp în care s-au publicat texte 
chipurile istorice, precum Manifestul comunist, s-au 
tăiat păduri întregi pentru a se tipări gângăvelile 
iudeo-dialectice ale lui Lenin, Stalin, ale 
neajutoratului Ceauşescu şi ale consoartei sale 
chimiste, academician-doctor-inginer-om-de-ştiință- 
de-renume-internațional, care nu ştia să citească nici 
măcar formula chimică a apei! Evreii s-au priceput, 
vreme de zeci de ani, să scoată în stradă milioane 
de oameni, pe toate mgridianele pământului, spre a- 
şi manifesta "fierbintele ataşament” la idealul "de 
aur al comunismului... Forța aceasta teribilă de 
nivelare a acționat contra tuturor valorilor. Prezenţa 
ocultă dar şi pe față a elementelor evreieşti în cadrul 
diverselor aşa-numite revoluţii este de notorietate 
publică. Francmasonii evrei Cremieux şi Gambetta 
au jucat un rol decisiv în cadrul Revoluţiei franceze 
de la 1848, Bela Kuhn, Georg Lucacs si alții în 
Revoluția maghiară de la 1919, Lenin şi întreaga lui 
bandă de evrei în cadrul Revoluţiei iudeo-bolşevice 
din 1917, Ana Pauker, Vasile Luca, Chişinevski, 
Teohari Georgescu-Tescovici şi alţii în cele petrecute 
la noi după 23 aug. 1944. Lista ar putea continua la 
nesfârşit. In toate aceste cazuri este vorba de 
acţiunea convergentă a unor revolte anti-monarhice 
şi anti-tradiționale pe de o parte, pacifiste socialiste 
şi de nivelare internaţională pe de alta. 

Cele două războaie mondiale au fost plănuite de 
acelaşi spirit iudaic, conform scenariului descris în 
Protocoalele înțelepților Sionului. 

Primul Război Mondial s-a soldat cu prăbuşirea 
ultimelor aristocrații imperiale iar al doilea prin 
transformarea întregii Europe într-un lagăr de 
concentrare iudeo-sovietic în Est şi iudeo- 


american în Vest. 
(continuare în numărul viitor) 


Pag. 11 


Istoricii acceptă în cea mai mare 
parte că atât Biserica cât şi statul au 
avut un important rol în formarea şi 
funcţionarea statelor şi personalității 
popoarelor lor. 

Momentul crucial al apariţiei Bisericii 
ca factor social şi politic îl constituie 
actul împăratului Constantin cel Mare de 
la începutul sec. IV prin care a creştinat 


popoarele supuse, creştinismul 
devenind religie oficială, ieşind din faza 
de prigoană. 


Apoi ciocnirile dintre cei doi factori 
existențiali ai statului s-au desfăşurat 
secole în şir: de exemplu luptele dintre 
papii catolici şi regii încoronați din Apus, 
care au durat sute de ani în Evul Mediu 
şi Modern. 

Neamul românesc s-a născut sub 
oblăduirea Bisericii şi conducătorilor ei, care s- 
au identificat cu necazurile existenței lor, ajutând 
cu sfaturile lor pe conducătorii politici, 
contribuind la consolidarea națiunii abia născute. 

Decretul lui Cuza Vodă a stabilit poziția Bisericii 
în societate şi raporturile ei cu conducerea statului şi 
prevedea ca Sinodul, forul suprem al Bisericii, să 
fie convocat de către Domnul Statului. Şi de aci 
lucrurile s-au încurcat şi au rămas aşa până în 
zilele noastre. 

Dar dreptul Bisericii cu caracter canonic, de a 
reglementa, conduce şi administra afacerile sale 
religioase şi culturale nu a fost respectat de stat. 
Alăta vreme cât la conducere s-au aflat conducători 
şi partide politice "cu frica lui Dumnezeu”, orice 
neințelegeri s-au rezolvat reciproc, dar a urmat 
regimul comunist “care, condus de atei, nu a 
recunoscut nici un Drept Canonic şi a acționat pentru 
distrugerea Bisericii. Relaţiile cu statul au fost 
reconsiderate „sub forma unei supuneri brutale şi de 
netrecut pe care conducătorii au impus-o, negând 
faptul că Biserica este instituită de Dumnezeu, că 
are un caracter spiritual şi este neschimbătoare, pe 
când statul este îngăduit de Dumnezeu, că are un 
caracter pământesc şi este schimbător. 

După revoluție, statul român a ignorat aceste 
coordonate ale bunei înțelegeri. Astfel, deşi în 
Parlamentul țării existau "DE DREPT” în Senat 3 
episcopi, iar în Camera Deputaților 5, statul 
comunist a desființat această regulă, iar regimul 
neocomunist de după Revoluţie a consfințit la 
menținerea acestei măsuri discriminatorii. În 
absenta atitudinii demne şi autoritare a acestor 
demnitari clerici s-a putut asista la certuri vulgare în 

Parlament şi la aprobarea unor legi cu un caracter 
profund imoral şi ilegal, care -constituie o ruşine a 
aparatului legislativ. 


iii 


ÎNCĂ O DICTATURĂ. SAU ANTIHRIST 


4. Dispozitivul de control. Ştiu de ceva timp că 
viața bate filmul (horror), dar asta numai pentru că şi 
ea are un "scenarist" pe cinste. Păpușarul-regizor ar 
mai putea face încă două lucruri cu mica voastră 
jucărie. A) Să vă provoace intenționat 
îmbolnăvirea. Mai sus, discutam de riscuri, dar 
viaţa e deja plină de ele, asumate de alții pe 
seama noastră. Există o mulțime de asemenea 
"drăgălășenii” (“E"-urile din ce în ce mai inevitabile, 

Cola, releurile de transmisie GSM pe o 
mulțime de blocuri ş.amd.) care încearcă să 
compenseze avântul necontrolat al medicinei, ca nu 
cumva să apucăm să stăm de vorbă cu strânepoţii 
noştri, Dar, pentru cazul unor cetățeni refractari la 
Noua Ordine, riscul respectiv ar putea fi "ajutat" 
cu ajutorul unor emisii speciale ale cipului, care 
să le infuențeze metabolismul, rata de producere a 

ilor etc. Şi tot pe baza acestei presupuneri, 
ajungem la B) controlul mental. 


. 


Pag, 12 


Corejporudentă 


AUTONOMIA BISERICII 

































Pentru a aduce la normalitate această importantă 
problemă este urgent necesară redefinirea 
raporturilor Bisericii cu statul şi a enoriaşilor cu capii 
Bisericii. Aceasta are datoria de a nu ceda de la 
esența învățăturii creştine, oricâte primejdii ar 
comporta atitudinea sa, dârză dar curată. Orice 
justificări aleatorii ar fi invocate, nu vor fi admise de 
istorie, compromisurile constituind dovada unei 
slăbiciuni şi laşități a conducătorilor bisericeşti 

Argumentele fostului patriarh Iustinian Marina, 
instalat la începutul ocupației țării noastre, sunt 
demne de un activist comunist mediocru, 
neridicându-se la nivelul spiritual apostolic. 
Încercarea sa de a justifica clericilor superiori că 
lipsa de atitudine potrivnică regulilor comuniste este 
o atitudine salvatoare pentru Biserică în conjunctura 
de după 1944, a fost falsă şi trădătoare. Din istoria 
celor două milenii de existentă s-a dovedit că 
"Biserica învinge când este prigonită, se afirmă când 
este părăsită şi e recunoscută când este atacată”. 

In situația de astăzi Biserica nu trebuie să se 
retragă de pe poziţiile rezervate ei de Dumnezeu, ti 
trebuie să lupte cu statul, având în grija ei destinele 
a 20 milioane enoriaşi, care sunt în acelaşi timp şi 
români 

Modul de guvernare este de multe ori 
necorespunzător, pe măsura conducătorilor 
incompetenți, corupți şi lipsiţi de loialitate şi bună 
credință față de țară. Datoria Bisericii este să 
intervină direct în respingerea proiectelor de lege 
rele, care se depun spre aprobare. Dar pentru 
aceasta trebuie voci competente si hotărâte în 
Parlamentul țării 

BISERICA NU POATE FI REDUSĂ LA O 
SIMPLĂ INSTITUȚIE A STATULUI. Fiind o entitate 
spirituală, nu-şi formulează dorințe lumeşti ca: putere 
politică, supremație, victorii armate sau amenințări 
cu arme distrugătoare în masă. Ea doreşte o pace 


Nu este uşor să-mi închipui că mi s-ar putea 
induce un o -idee de tipul "2+2=5", dar îmi pot 
imagina cum aş fi infuențat spre euforie, depresie, 
panică sau porniri violente. De exemplu, consumul 
unor substanțe poate face acest lucru, iar în anumite 
situaţii, organismul produce el însuşi asemenea 
substanțe, putând fi influenţat de factori externi. De 
cip. În ultimă instanță, cipul este un receptor de 
telecomandă, iar la apăsarea unui buton, "omul 
modem” execută mişcarea, la altul se opreşte, 
zâmbeşte, dă ochii peste cap, râde, moare! Tot 
Sfântul loan ne-a Spus asta. Iarăşi nu găsea cuvinte 
cu care să reproducă viziunea, așa că a spus "işi vor 
pierde sufletur'. 

5. Vă aşteptaţi să urmeze ceva şi mai grav... 
nu ajunge?! 

Vreau doar să menţionez că, la un miting 
împotriva introducerii noilor acte, s-a ridicat un 
cetățean case şi-a motivat refuzul (deci şi alăturarea 
de noi, ceilalţi "nebuni") prin faptul că aceste cipuri 


prin bună conviețuire şi iubire frățească, 
Acestea sunt valorile pentru care ea există şi 
se luptă în favoarea enoriaşilor săi. ” Acolo 
unde există Duhul Domnului, acolo este 
libertate ” (2 Corinteni 3-37). Aceasta este 
vocația Bisericii în lume 

Statul a încercat - şi de multe ori a reuşit - 
să folosească în scopuri politice cadrele 
superioare ale clerului şi chiar enoriaşii de 
rând 

Reducând la simplu problema, trebuie 
stabilit criteriul justeței relațiilor dintre cei doi 
i factori de putere 

Astfel, stalul trebuie să revizuiască litigiile 
ji materiale cu Biserica Ortodoxă Română şi cu 
celelalte biserici şi culte. Ca atare, patrimoniul 
care de drept aparține BOR să-i fie restituit, 
precum şi patrimoniul celorlalte biserici care a 
fost naționalizat de comunişti. Averile 
bisericeşti nu au la bază însuşiri nelegale, ci danii ale 
unor domnitori, boieri și persoane particulare pentru 
întrajutorarea Bisericii 

Organizarea modemă a Bisericii la cerințele 
societăţii actuale necesită cheltuieli din ce în ce mai 
mari. Resursele din care se suportau erau modeste: 
cotizaţiile  enoriaşilor şi daniile boierilor şi 
persoanelor mai înstărite. Din actele de danii 
păstrate până astăzi, rezultă că aveau ca scop 
construcția și reparația celor existente, mici spitale 
pe lângă Biserici, "boleşniţe” - cum erau denumite în 
epocă, în care erau ajutați cei săraci, cantine, locaţii 
pentru întrunirea credincioşilor în care îşi serbau 
evenimente ca: nunți, botezuri, zile onomastice etc 
Daniile care formau baza lor materială, constituie din 
punct de vedere juridic PROPRIETATEA Bisericilor 
şi ele nu pot fi naţionalizate de stat, fiind cultivate 
pentru produse de hrană ale obiectivelor menționate. 

O Biserică săracă nu poate avea putere să lupte 
cu statul, bogat şi cu putere, care are tendința s-o 
minimalizeze sau chiar să o umilească. Deci 
restituirea bunurilor confiscate să fie restituite "in 
integrum ”. 

Apoi, problema acordării unor contribuții la 
salariile clerului să nu constituie un argument pentru 
"ASCULTARE" a sugestiilor statului: ar fi un fel de 
mită electorală. 

De asemenea, la numirea înalților prelați din 
ierarhia Bisericii să nu mai existe "recomandări 
nominalizate” care constituie ingerințe ale puterii în 
conducerea Bisericii 

Oricum, problema Separării Bisericii de stat nu 
poate fi cerută de un Partid politic, chiar CREŞTIN 
DEMOCRAT, ci trebuie să constituie un proces de 
ample analize sâciale, religioase şi politice. 


Petre Mandea 





costă foarte mult, pe banii contribuabililor, că este 
vreme de criză etc, Partă am vorbi de scumpirea 
țelinei, d-le revoltat! Atât aţi înțeles? Dar sufletul, 
destinul omenesc, cât costă, trei la zece mii? De 
exemplu, eu, dacă aş fi mason. aş fi atâl de simpatic 
încât să vă dau noul buletin contra o taxă simbolică, 
aşa cum a fost şi cu cel vechi, iar cipul din partea 
casei. Plus, bineințeles, o oarece şpagă la organu' 
de poliţie, dacă vă trebuie imediat şi nu pofiiţi la 
coadă. E bine? 

Final. Se mai organizează manifestații. Va 
trebui să le onorați cu prezența voastră, pentru 
că, altfel, o mână de oameni nu pot face nimic, cu 
tot cu cauza lor cea dreaptă. 

Va trebui să ne alăturăm cu destul care nu 
gândesc la fel! ca noi, chiar dacă vedem că unii 
fac greşeli evidente. 

Dacă nu, cu ocazia următoare S-ar putea să 
protesteze cipurile, făcând figuraţie, în 
calitate de purtători. 


CUVÂNTUL LEGIONAR - Martie 2009 : 


_ZIG ZAG PRIN BA 
CHIŞINĂU - 








BĂLȚI — OTACI - SOROCA - CAHUL 

















Am ajuns din nou în centrul oraşului şi 
am făcut un tur de forţă vizitând toate cele 9 
biserici şi catedrale din oraş. 

Începutul l-am făcut cu Catedrala dinj 
Bălți, operă a arh. A, Gabrielescu, ca şij 
biserica Sf. Constantin şi Elena, construcția| 
ei întinzându-se timp de un deceniu (1924 - 
1934), apoi am trecut pragul celei mai vechi 
biserici din oraş, Sf. Nicolae, construită între 
1791-1795 de arh. Weismann, o biserică 
mică, unde preotul, care terminase slujba 
ținută în limba rusă, nu ne-a putut răspunde 
la Întrebările noastre puse în limba română 
A văzut apoi biserica Sf. Apostoli Petru şi 
Pavel, construită între 1915-1925, o biserică 
mică, liliput chiar, cu ziduri albe, aflată zid înj 
zid cu închisoarea oraşului. O altă biserică 
ce ne-a plăcut a fost cea cu hramul Sf 
Arhanghel Mihail, a ortodocşilor de rit vechi, 
Construită între 1926-1933 şi apoi alta, 
biserica Naşterii Maicii Domnului, zidită în 
1884; am intrat apoi în biserica Sf. Cuvioasă 
Parascheva, cea mai mare, construită, de asemeni, 
În perioada interbelică, între 1924-1934. Biserica Sf. 
Arhangheli Mihail şi Gavriil, romano-catolică, a fost 
fidicată tot în același anl. Cea cu hramul "St. 
Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” este însă o 
construcție nouă, doar de 5 anl, cu o arhitectură 
Îndrăzneaţă 

Se poate observa lesne că majoritatea bisericilor 
enumerate au fost ridicate între anii 1925-1938 
Meritul “erupției” arhitectonice religioate îi revine 
episcopului Puiu Visarion (1881-1949) care a invitat 
la edificarea acestor monumente de cult arhitecți cu 
renume; A, Gabrielescu, A. Ivanov, E. Spries. Ar fi 
Nedrept dacă nu am asocia numelui episcopului Puiu 
Visarion cu cel al lui Emanoil Catelly, prefectul 
Judeţului, un om energic, cu inițiativă, onest şi bun 
român. Era o fire robustă, figura-l respira sinceritate, 
era de o simplitate distinsă, un om care nu a trâlt 
Numai, ci a şi făurit istorie. Deşi se putea stabili în 

România din iunie 1940, odată cu Invadarea 
Basarabiei de către sovietici, el.nu înţelegea să-i 
părăsească la nevole, în timpuri grele pe basarabeni, 
după ce împărțise belșugul și bucuria cu aceştia, 
deşi era convins că va muri pentru Ideea lui fermă că 
Basarabia făcea parte integrantă din România. A fost 
arestat la 5 iulie 1940 de către organele NKVD-ului 
din oraşul Bălţi și s-a stins din viață la 18 febr, 1943, 
În lagărul de muncă corecțională nr. 5 din 
Svendalvsc La anchetă a bătut cu pumnul în masă 
şa strigat: „Va muri o generaţie, două, dar dreptatea 

Va birul şi Basarabia va fi integrată statului român”, 

In cea mai mare librărie din Bălţi, având numele 
rometeu”, am crezut că mă aflu într-o librărie din 
loscova, deoarece peste 90% din cărți erau în 

limba rusă, Cărţile aranjate „cu furca” nu deranjau pe 

Cele tre vânzătoare care nu ştiau limba română, Din 

Yolumele în limba română, am găsit numai clasicii 
Eminescu, Creangă, Haşdeu şi alții care se 
studiază obligatoriu la liceu. De altfel, pe 
stradă, În magazine, se vorbea numai 





CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


limba rusă; aceasta este explicația pentru care la 
toate alegerile din oraș, făcute de-a lungul anilor, au 
avut câştig de cauză numa! comuniștii, toți rusotoni 
prin origine. 

Am trecut și prin piață; prețurile nu diferă de cele 
de la noi, dar, cum am mai spus, salariile sunt 1/3 


din cele din România, deci toate produsele 
alimentare sunt foarte scumpe dacă le raportăm la 
puterea de cumpărare a basarabenilor 

Să nu omit să amintesc şi de cea mai frumoasă 
statuile din oraș, care îl reprezintă pe Marele şi 
Sfântul Ştefan, domnitorul Moldovei, ŞI fiindcă am 
amintit de statui, trebule să spun că acestea sunt 
destul de numeroase, de dimensiuni mai mici, însă, 
cu precădere busturi, amplasate în parcuri şi 
scuaruri, Am văzul bustul poetului ucrainean Taras 
Sevscenko şi monumente în memoria jerttelor de la 
Cernobâl şi a evreilor "victime ale genocidului făcut 
În anii celui de al doilea război mondial”. Dar dacă se 
doreşte echidistanță, de ce nu există şi un 
monument Închinat celor cea. 40.000 de prizonieri 
(32.000 români şi 8000 germani) capturați în martie 
1944, în urma prăbuşirii frontului după sângeroasele 
bătălii de la Uman? Cei 40.000 de prizonieri români 








































Își germani au avut o soartă cumplită 
neexistând posibilitatea de a fi încarceraţi în 
case sau barăci, ei au stat într-un câmp de la 
marginea Bălților, înconjurați de un gard de 
/ sârmă ghimpată, expuşi intemperiilor, foamei şi 

lipsei totale de asistență medicală şi 
Î medicamente. Prizonierii mureau în număr 
extrem de -mare, câteva sute zilnic, iar morții 
erau îngropați fără a |i se şti numele, în gropi 
comune,  ignorându-se  astiel convențiile 
internaţionale la care aderase şi fosta URSS 
Săpăturile ulterioare au dus la descoperirea a 
mii de oseminte, mai ceva ca cele din pădurea 
Katyn, dar informația este ținută în mod voit 
sub tăcere de cei care fug de adevăr şi de 
consecinţele lui 
Străzile din Bălţi, cel de-al treilea oraş ca 
importanță din Basarabia, sunt frumoase, 
drepte şi largi, având de-a lungul lor blocuri 
cenuşii şi mohorâte. Marea lor majoritate au 
nume pur românești, din toate categoriile: au 
nume istorice, culturale, politice (de exemplu, 
Gh. Asachi, Alexandru cel Bun, Moldovei, Decebal, 
Putna, C. Stere, Dolina), dar şi nume care nu mai 
spun nimic astăzi: Ceapaev, luliu Fucik, Smalin, 
Zaslanav 

Plimbându-mă prin oraş am remarcat o clădire 

care făcea notă discordantă cu cele „stas” din jurul 
ei, prin frumuseţea arhitecturii, având şi un balcon 
din fier forjat susținut de şase coloane albe, o 
construcție din 1932, care adăposteşte Oficiul Stării 
Civile. Am văzut şi sediul Comunităţii Ruse, al 
Societății Ucrainienilor, al Comunităţii Evreieşti, al 
Comunităţii Germane şi Case Poloneză. Se distinge 
prin masivitatea ei Universitatea de Stat „Alecu 
Russo” și am rămas surprins când am văzut cât de 
numeroase sunt ansamblurile artistice de dansuri 
populare, cu sedii răspândite în tot oraşul: „Vântuleț”, 
„Flori de tei”, „Doiniţa”, teatrele de amatori „Baştina” 
şi „Premium”, ansamblurile de dans sportiv şi 
modern „Graţia”, „Flagrant”, „Struguraş” și formațiile 
de muzică uşoară „Orion”, „Allis” şi „Metronom”: ai 
crede că Bălți este un oraş al festivalurilor. Am aflat 
însă că toate aceste formaţii sunt permanent plecate 
în turnee, cu precădere în Rusia și Ucraina, în 
oraşele mici şi în comune, unde spectatorii nu pun 
mare preţ pe muzica și dansurile occidentale 

Mi-am încheiat vizita oraşului Bălți spre seară, 
două ore petrecându-le într-un parc mare, o 
adevărată oază de linişte şi sănătate. În mijlocul lui 
se află amenajată o pistă de caiac-canoe, câteva 
bazine de înot descoperite, o şcoală de şah, o 
şcoală de hipism şi o şcoală de fotbal; marele 
stadion „Olimpia”, cu capacitatea de 20.000 de locuri 
se află alături. La întoarcere, în drum spre hotel, am 
trecut un pod ce traversa râul Râutu, o apă galbenă 
şi mocirloasă care uneori, vara, seacă. Gândul m-a 
dus la marele actor Colea Răutu şi la Leonte Răutu, 
călăul literaturii române (în calitate de ministru în era 
comunistă), ambil evrei născuţi pe aceste meleaguri 
(continuare în numărul viitor) 


Pag. 13 














Există  stereotipul că dacă strănuți 
împotriva Americii, atunci înseamnă că eşti filo- 
rus, KGB-ist, şi aşa mai departe. O altă naivitate. 

Am scris poziția noastră până s-a terminat 
cerneala în stilouri şi am explicat că au avut loc 
două experimente dinte ale aalorei 
maniaci obsedați de putere control, unul 
nereuşit iar cel de-al doilea reuşit (din punctul lor de 
vedere): primul comunismul bolşevic rejectat de 
oameni datorită brutalității sale, nu a fost decât un 
“aşa nu!" pentru a consolida succesul celui de-al 
doilea - am numit aici marea democraţie americană. 
Sub această denumire (relaxantă şi care te face să 
dormi liniştit noaptea, visând Nuturaşi), s-a pregătit 
sistemul mondial de dominare a lumii. Uşor-uşor, 
visălorii din America au renunțat la multe din 
libertăţile lor, culminând recent cu trecerea în mâna 
statului a aproape tot ceea ce înseamnă bancă și 
economie. Stalin este fericit, dar nu vă luaţi de 
Obama! 

Circul Klotzko cu “ia dolarul, nu-i dolarul”, joaca 
asta dobitoacă de la bursă şi curs valutar a celor 
care sunt pupincuriştii Ocultei, pentru a prăbuşi 
definitiv dolarul şi a-l înlocui cu noua monedă Amero, 
ne explică de ce deşi America e în colaps, dolarul 
începe să crească. Şi va creşte şi va creşte şi va 
creşte până când va face Buuum şi va cădea de la 
mare înălțime, fix în capul celor care din păcate nu 
înțeleg nici acum mare lucru din ceea ce |i se 
întâmplă. 


PRESĂ LEGIONARĂ INTERBELICĂ 


ÎN NR. 11 DIN IULIE 1936, Vasile Posteucă îşi 
intitulează articolul "Câteva cuvinte despre viața şi 
opera lu Mihail Horadnic”, Stere  Mihalexe 
"Disponibilitatea legionară”, Liviu Rusu "Cultura 
estetică postulat al educației legionare” şi Mircea 
Streinu "Drumul spre moarte" unde este descrisă 
drama zguduitoare când jandarmii austriaci, la 
îndemnul călăului Fischer, au spânzurat preoți, 
ca şi copii, bănuiți pentru trădare. 

n numărul din octombrie 1936: Motto-ul 
Căpitanului "Cine renunță la moarte, renunță la 
înviere”, V. Pasteucă, "Un nou mormânt, Traian 
Brăileanu "Jarăşi o jertfă”, Gh. Grigor, Barbu 
Sluşanski „Veniţi să ne închinăm", Liviu Rusu "Un an 
nou pentru Căpitan şi artă”, George Macrin "Raportul 
dintre românesc şi verde", Barbu Sluşanski "Biserica 
şi decadența morală a tineretului şi Leon Topa 
"Cartea Căpitanului, cartea învierii româneşt”. 

Anul următor, 1937, este şi mai bogat cu articole 
pe teme legionare. 

NR. DIN IAN. al acelui an este închinat în 
întregime memoriei lui Moţa şi Marin: Sever Al 
Slătinescu - "Eroism”, Mircea Streinu - "Moarte 
eroică”, lon Negură - "Sub semnul jertfei lui Ionel 
Moța”, Barbu Sluşanski - "Inălțarea Ja cer, V 
Posteucă - "Suprema jertfă", Vasile Posteucă - "Sub 
cerul destinului, semnificaţia plecării legionarilor în 
Spania”, Mircea Streinu - "Răsună pământul 
legionar. 

ÎN NR. DIN MARTIE 1937 se remarcă Barbu 
Sluşanski — cu articolul *Condamnări şi ispăşiri”, 
Claudiu Usatiuc - "În căutarea sufletului etnic”, Liviu 
Rusu - "Elementul gotic în cultura Bucoviner, Gh. 
Clime - "Sunt legionar şi Nicolae Totu - "Amintiri din 
începutul vieţii mele legionare”. 

DIN NR. 10, 11 şi 12 reliefez arțicolele: Mihail 
Polihroniade - "Tineretul şi politica extemă”, Gh 
Antonovici - "Suntem în plin războr, Barbu Sluşanski 
- "Reportaj german”, George Macrin - "Definirea 
poziţiilor”, lon Banea - "Preoțimea şi dăscălimea 
ardeleană”, Alexandru Constant - "Antinomia stat - 
democrație” (în final concluzia că "numai 
naționalismul în forma sa pură şi intransigentă, 
leglonarismul, poate salva Neamul românesc”), Leon 
Topa - "Misiunea legionară”, Barbu Sluşanski - 

Caimaicanul Vogoride”. 


Pag. 14 


RĂSPUNS CĂTRE AMERICA 


Vă / ne întrebaţi unde sunt fabricile, uzinele etc, 
"făcute de Ceauşescu"? ("în vremea lui”, ar fi mai 
corect, că el şi politrucii lui n-au făcut nimic, ci tot 
bietul popor român) Păi, tâlharii din politica 
noastră, în majoritate masoni recrutaţi din fostul 
aparat de partid şi din structurile fostei 
Securități, le-au vândut pe comisioane personale 
grase, printre altele şi tâlharilor din Statele Unite 
care au venit să fure cât îi ține cârca, la fel ca destui 
alţi alogeni. Bou să fii, să nu iei, dacă ţi se dă 
aproape pe gratis! Primii care ar trebui să înfunde 
puşcăriile pe viață - ca să nu spunem mai mult- ar 
trebui să fie jigodiile autohtone, urmate de pramatiile 
alogene. Două puşcării mari cât nişte zgărie nori: 
una roz şi una mov, amândouă cu fundiţe roşii, aşa 
cum ne învață democraţia să prezentăm frumos 
lucrurile oribile 

Să ştiţi că, teoretic, distanța dintre România și 
America este egală exact cu distanța dintre America 
şi România: nici mai mult, nici mai puţin Dacă noi 
suntem prea departe de SUA pentru a o critica, 
se cere, printr-o logică elementară, a se aplica şi 
reciproca. Am spus “teoretic” pentru că România nu 
are baze militare în America, dar America are baze 
în România “şi deci, practic, America e mult mai 
aproape de noi 

Desigur este adevărat că se găsea carne inainte 
de 1989 la ruşi, ucrainieni, cât şi la americani, dar 
dacă mânca gura Streinului, nu potolea stomacurile 
românilor, nu? Stomacurile noastre digerau gheare 


În concluzie, pot afirma cu certitudine, prin titlurile 
citate, că revista "!CONAR” a intrat mândră şi sigură 
în viața intelectuală românească, ea nu poate lipsi 
din istoria culturală a presei noastre 

Revista "ICONAR” a reapărut în aprilie 1995 la 
Rădăuţi, dar şi-a incetat apariția după numai 5 
numere. 

Neavând posibilitatea de a reproduce coperta 
unui număr din perioada interbelică, prezentăm 
cititorilor nr. 1 din seria nouă a revistei, 





Cea de a treia revistă culturală apărută la 
Cernăuţi se intitulează "ȚARA SIPENIȚULUT, care 
era tot de cultură şi luptă naționalistă. 

Sipeniţul era o mică bucată din jud, Cernăuţi, la 


graniţă alcătuită din câteva comune în care 
majoritatea populației o formau etnici ucrainieni cu 
nostalgia permanentă că localitățile lor nu făceau 
parte din Ucraina. Refuzul unora de a se încadra în 
Viața polilică şi economică a României a făcut ca 
revista "Țara Sipeniţului” să ia atitudine şi să 
combată aspiraţiile proucrainiene, lucru oglindi! în 
câteva articole. 

Publicaţia se remarca printr-un frumos aspect 
grafic, avea o periodicitate lunară, ca şi revistele 
precedente, iar coperta fiecărui număr era tipărită cu 





şi capete de pui pentru că trebuia să 
plătim datoria externă către băncile evreieşti. 

În ceea ce priveşte SCHIMBAREA din 
America venită o dată cu alegerea lui Obama, vă 
informăm că Obama a fost ales cu 50,7% de către 
populaţie, el câştigând la votul dat de ELECTORI, 
adică de acei 538 de indivizi care hotărăsc 
Preşedintele Americii din umbră. lar acest vot dat 
de către electori este prezentat la toate 
televiziunile, printr-o diversiune ordinară, ca “vot 
electoral”. Păi e frumos și democratic aşa? 

Obama va repune omenirea pe picioare, dar nu 
de data asta. Poate într-o altă viață, când el nu va 
mai fi propulsat de cercurile şi interesele Ocultei 

Suntem de acord că politicienii noştri de 
acum sunt mai răi decât cei dinainte de 1989, dar 
trebuie să deschidem ochii şi să vedem că cei de 
acum nu s-au format peste noapte, ci ei sunt 
creați dinainte de 1989 de către sistemul mult 
lăudat de dvs., tocmai pentru că ateismul, lipsa 
de Dumnezeu, creează asemenea monştri fără 
suflet. 

Şi cine Dumnezeu ne obligă pe noi să alegem 
dintre două rele, una? Dinainte de 1989, sau după 
1989? Ruşi sau americani? Comunism sau 
globalism? Membru PCR sau membru mason? 
Ceauşescu sau Băsescu? Bush sau Obama? În 
esenţă, care este diferența între ele? - 

Ah, am găsit răspunsul la ultima întrebare! Să fie 
culoarea pielii? 

Cu deosebit respect, Redacţia 





altă culoare. A 
avut însă o viață 
mai scurtă: din 
iulie 1936 până 
în febr. 1937. 

Conducătorii 
ei erau 
Constantin Iacob |. 
şi Pompei 
Atanasius. 

Citez căteva 
titluri DIN 
PRIMUL 
NUMĂR: 
"Românismul în 
nordul județului 
Cemâuţi de V. 
Posteucă, "Noj _ 
şi Ucraina Mare" de Dragoş Vitencu, "Intoarcerea 
Argonauţilor” de Vasile Băncilă, "O mare biruință 
legionară” de Ernest Bernea și "Legionansmul şi 
muncitorii de Constantin Mani. 

ÎN NR. 2 găsim articolele: "Bucovinismul şi 
românismul', "Monumentul elui Ferdinand din 
Vascâuţi” de Ovidiu Țopa, iar ÎN NR. 3, "Cheie de 
boltă pentru o filosofie a comunității românești” de 
Traian Brălleanu, "Fântână cu panduri” de Radu Gyr, 
"Jurnalişti bucovineni” de C. Loghin, "Cartea 
legionarilor” (recenzia "Pentru legionari”) de Pompei 
Atanasius, "Matinală” de Yoanne Rassignon, "Un 
bilanţ al luptei începute la 10 decembrie 1922" de 
Vasile Posteucă şi reflecţii asupra conferinței lui 
Traian Brălleanu de la Teatrul Naţional, Tralan 
Brăileanu fiind considerat "pânntele spiritual a/ 
studențimii cermâuțene, mare dascăl al 
legionarismului”. 

NR. 1 - 2, IAN. — FEBR. 1937, are pe copertă 
cn Vi emit (ra, realizate din lemn, 
creaţie a lui Ru ybiczka. Din sumarul acestui 
ULTIM NUMĂR: on |. Moţa - "Binefacerea Invien, 
Traian Brălleanu - "În căutarea sulletuluP, Cicerone 
Mucenic - "Pământ şi cer”, Vasile Posteucă - "fon 
Creangă”, Ion. |. Moţa - "Esenţialu, Nae lonescu - 
Primejdie celor de pe urmă”, "Părintele Vartolomeu 
preamăreşte munca legionară”. 





















CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - : 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: "Care sunt liniile directoare 


ale Frăției de Cruce?” 


a fost dat de Eugen Mărculescu din Giurgiu, 28 de ani, care a câştigat cartea "Țara, 
Legiunea, Căpitanul” — "Mişcarea Legionară în documente de istorie orală” 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 
FRĂȚIA DE CRUCE (F.D.C 


) a fost înființată de 








IONI. MOŢA şi GH. ISTRATE, 
cei dol mari şefi al Frăţiilor de Cruce pe 


CORNELIU ZELEA CODREANU în 1924 (inaintea 
înființării Legiunii), sub conducerea lui ION |. MOȚA, 
în scopul creşterii tinerei generații în spirit 
românesc, naționalist şi ortodox; următorul mare 
şei, educator şi organizator al Frăţiilor de Cruce pe 
țară a fost GH. ISTRATE 

Copiii, în marea lor parte fii de țărani, nu puteau 
beneficia de îndrumarea părinţilor (fiind plecaţi la 
oraşe, la şcoli); în plus, rolul educațional al şcolii era 
inexistent, ca şi în zilele noastre; de al!fel, părinţii de 
azi, deşi locuiesc împreună cu copiii lor, sunt prea 
ocupați cu serviciul şi prea obosiţi pentru a se ocupa 
de educație, lăsând aceasta în grija şcolii 

În Frăția de Cruce erau încadrați elevii de liceu, 
până la majorat, când puteau deveni legionari 

'Frățiile de Cruce pregătesc tineretul şcolăresc 
Este şi natural: şcolarii de astăzi vor fi 
conducătorii de mâine.” 

"Şi este vârsta la care copilul Îşi face cu adevărat 
educația pentru toată viața lui. De modul cum tânărul 
primeşte educația la această vărstă depinde trăinicia 
societății de mâine. 

Vor creşte copiii în spiritul egoismului, 
aşişderea va fi societatea de mâine, pornită pe 
drumul pierzării, fără coeziunea elementelor din 
care se compune. Dar nu numai societatea, ci 
neamul acela se va prăbuşi, fiind stăpânit de duhul 
trădării şi al laşităţii, duh imbibat în structura 
fiecărui individ crescut la umbra unei astfel de şcoli. 

Iarăşi, dacă vor creşte copiii în spiritul întrăţirii 
în jurul unui scop măreț şi comun, al unui ideal, 
care să fie idealul neamului lor, societatea de 
mâine, reprezentată prin ei, aşişderea va fi, iar naţia 
întreagă, fiind stăpânită de duhul eroismului pe toate 
tărămurile, cu voia lui Dumnezeu, va străbate 
veacurile tot mare şi puternică. 

Aruncând o privire In viața şcolărească a 
României de astăzi ți se frânge inima de durere 

Văzând falsitatea educaţiei în care sunt crescuţi 
copii. Din punct de vedere intelectual, şcolarului i 
se imbibă creierul cu o serie de abstracțiuni, din 
Care prea puțin mai retine până la absolvire. 
Educaţie sufletească ori nu există, ori | se dau 
directive cu totul în afară de cerințele sufletului 
românesc. 

În fine, 
superficială 

Apoi, ori Ii se dă copiilor o viață de prea multă 
libertate - pedagogia celor dezinteresați - ori Ii se 
îngrădeşte viața prin uciderea oricărui spirit de 
Iniţiativă a individului. 





educația fizică este  delormală, 





Cncurl 


Şi cine nu observă şi nu trăieşte tragedia 
mare a  degenerării și prăbuşirii  naţiei 
româneşti!” 

(extras din CARTEA "FRĂȚIA DE CRUCE, 
1937, scrisă de comandant legionar, economist şi 
pedagog GH. ISTRATE, şeful Frăţiilor de Cruce 
pe țară, martir legionar asasinat în masacrul elitei 
legionare din noaptea de 21/22 sept. 1939) 


DENUMIREA de „Frăție de Cruce" nu a fost 
luată la întâmplare: o întâlnim în Biserica Ortodoxă, 
unde copiii botezați în aceeaşi apă se numesc toată 
viața lor "fraţi de cruce”; de asemenea, o întâlnim în 
istoria şi legendele româneşti, cu ințelesuri mai 
adânci şi cu sens mal apropiat de şcoala legionară: 
doi sau mai mulți români, ale căror inimi băteau la 
fel, se legau fraţi între ei şi, spre deosebire de fraţii 
de sânge, inimile lor legându-se pentru scopuri 
înălțătoare, întru realizarea cărora invocau puterea 
sacrificiului - şi cum crucea este simbolul sacrificiului 
- ei se numeau „rai de cruce”. Aşa au fost haiducii 
vremurilor de restrişte, a căror luptă era pomită 
împotriva fărădelegilor din țară, şi care se legau între 
ei să lupte până la ultima picătură de sânge, 
încrustându-şi, în semn de ţinere a legământului de 
„frate de cruce”, semnul crucii în came 


Ca linie generală, in şedinţele Frăției de Cruce 
se imprimă spiritul legionăr: camaraderia, onoarea, 
tăcerea, gândirea, spiritul de jertfă, corectitudinea, 
ordinea, punctualitatea, vitejia, credința, spiritul de 
întreprindere şi de organizare, munca, se cultivă 
voinţa, hotărârea, se călesc şi trupul, şi sufletul. 

Frăţiile de Cruce alimentau, după puterile lor 
materiale, lupta legionară; în timpul vacanței 
răspândeau pretutindeni credința legionară, fără să 
intre în polemici 

Toată pedagogia legionară este pedagogia 
bunului simţ. 

Practică, nu teorie seacă, aceasta este şcoala 
legionară; metoda educativă: a încercărilor, nu 
percepere simplă, abstractă, ci aplicare practică, 
pentru că însuşirea spiritului legionar nu se poate 
face prin "citit" sau "auzit", ci numai prin trăire, 
şi numai educaţia făcută Ia timp, "cu lingurița”, este 
temeinică 2 

Toate situaţiile se judecă prin două prisme: a 
-Neamului şi a Bisericii Creştine; din împreunarea 
acestora s-a născul spiritul legionar 

"Vrei ca legionarul să fie aşa, fent de cutare 
păcat, sau stăpânit de cutare virtute, găseşte o 
metodă practică pentru aceasta 

Du-l în tabăra de muncă şi acolo, trăind viața de 
tabără, cu sesizarea fiecărui moment educativ, cu 
conştiinţa necesității acestora pentru pregătirea lui, 
se pregăleşte. 

Vrei să nu fie plecat înaintea greutăților vremii, să 
nu cedeze lor, să le infrunte, pune-! să care piatră şi 
să se străduiască să nidice din ce în ce mai mult: să 
nu o lase jos, până ce nu ajunge cu ea la punctul 
fixat. (...) Da, greutatea este prea mare pentru o aşa 
foră; dar sufletul lui îl ajută, îi spune: "Nu te lăsa, 
căci dacă astăzi cedezi la o aşa greutate. ce vei face” 
mâine în fața marilor primejdii?" Şi deodată forța lui 
creşie, creşte. 





Acesta este secretul legionar 
de pregătire. Dar nu poate fi 
imitat de nimeni, întrucât 
este legat de idealul 
legionar.” ȘT. 







Legionarul pe 
care-l pregăteşte 
Frăția de Cruce trebuie 
să fie un soldat, adică un . 
om complet, valid din 
ambele punctele de vedere: ( 


sufletesc şt fizic. Deviza 
este "Toţi pentru unul, și iba ai 
unul pentru toți!” uzi cz 

Alte extrase din "Frăția de Cruce" - Gh. 
Istrate: 

"Pentru ca să creezi trebuie să gândeşti. Ca să iei 
o inițiativă, să faci ceva nou care să folosească 
Legiunii şi țării, trebuie să gândeşti mult, mult de tot. 
lar ca să gândeşti, trebuie să taci. Nu poți gândi 
când vorbeşti.” 

"Idealul il face pe om să fie holărăl, şi cine este 
hotărât, învinge. Când ţi-a intrat în cap să faci 
ceva, ori fă cu toată Inima, plin de avânt, ori nu 
mai porni să faci. Hotărăt "Da" ori "nu. Şi dacă ai 
pornit cumva chiar cu stângul, dă-i înainte, 
apăsat, curajos. Biruinţele de orice natură sunt în 
funcţie de curajul cu care te-ai apucat să faci ceva.” 

"Nu oricine va putea absolvi această şcoală; căci, 
firesc este că, după cum constituțiile fizice cu 
anumite debilități nu pot ieşi din această stare, 
oricâte medicamente şi îngrijiri li s-ar da, de 
asemenea, indivizii cu anumite  debilități 
sufleteşti nu se pot vindeca, oricătă şcoală s-ar 
face cu ei. 

Greutățile sunt lăsate de Dumnezeu ca să ne 
încerce. Să ne purifice sufletele.” 


"Aşa s-a pornit Mişcarea, din marea dragoste 
pentru Neamul Românesc. Nu este pomită din ură 
contra nimănui. Toate răluielile care au loc nu sunt 
pomite din ură conta nimănui, ci din dragostea 
nesfârşită față de Neam. 

Dragostea legionară este atât de mare, incât din 
această dragoste legionarii sunt în stare să facă 
orice. Să devină răzbunătoni. Reacţionan. 

Răzbunarea legionară este angelică. Este 
reacţiunea Binelui contra Răului. Este reacţiunea 
Arhanghelului impotriva Satanei. 

Este reacţiunea de soldat în război.” 

- - 










“Întreaga poveste a neamului nostru românesc ne 
imbie şi înalță sufletele cu scânteierea haiduceştilor 
legăminte de frate de Cruce. Ceva nemaipomenit în 
Istoria vreunui alt neam. 

Legăminle de legendă, şi totuşi trăite. 

Aşa a trălt neamul nostru în veacuri, cu 
scăpărături de legendă. 

Aievea legende vor fi peste veacurile viltoare 
legămintele legionare pe care noi astăzi le trăim. 
Şi se vor hrâni veacurile viitoare cu prisosință din 
„Legenda  Căpilanului”, „Legenda  Nicadorilor”, 
„Legenda lui Moța - Marin”, şi căte altele, precum ne 
hrănim şi noi astăzi cu legendele haiducilor." 


ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: Cunoaşteţi câteva figuri reprezentative ale rezistenței în munți împotriva comunismului? 
PREMIU: "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, vol. | — lon Gavrilă-Ogoranu 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


Pag. 15 












Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reședințele de judeţ ale ţării 
(precum şi în alte localități) 


ABONAMENTE PENTRU ANUL 2009: 


Prețul unui abonament este de: 
= 70 RON pentru Europa; 


== 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provinc 


ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 










=== 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 


NOTĂ SPECIALĂ: Rugâm abonaţii să ne semnaleze dacă nu primesc revista (chiar din luna următoare celei în care nu au primit-o), 
întrucât au existat anul acesta câteva cazuri în care revista nu a ajuns la destinatar (exclusiv din vina Poştei) 


Anton Negrea - Craiova: 
Colonelul Juan Domingo Peron 
(1895-1974), profesor de istorie 
militară la Şcoala Superioară de 
Război, secretar în cadrul 
Ministerului Apărării, apoi ataşat 
militar în câteva țări europene, 
printre care şi Italia (în anii 1939- 
1941), a devenit simpatizant al 
ideilor lui Mussolini care 
transformase Italia, dintr-o țară 
săracă, de mâna a doua, într-o 
țară înfloritoare, dar, după 
modelul generalului spaniol 
Franco, a preconizat 
neutralitatea Argentinei La 
întoarcerea în țară a înființat El 
Grupo de Oficiales Unidos şi a 
participat activ la lovitura militară 


de stat din 1943, impotriva 
guvernului ineficient, ocupând 
mal multe posturi în cadrul 


guvernului militar, de la cel de 
subseoretar în cadrul Ministerului 
Apărării la cel de vicepreşedinte - 
al Argentinei şi ministru al Războiului. În 1945 a fost înlăturat şi închis, fiind 
eliberat cu ajutorul Evei Duarte, viitoarea Eva Peron, o frumoasă şi foarte 
elocventă prezentatoare !a radio, capabilă să înflăcăreze mulțimile, catolică 
ferventă, pe care o cunoscuse în urmă cu un an, cu ocazia unui conceri 
organizat în scopul colectării de fonduri pentru victimele unui cutremur, şi care 
făcuse o mare pasiune pentru el. Eva a organizat proteste populare masive, 
reuşind să provoace o grevă generală care a dus la eliberarea grabnică a lui 
Peron (200.000 de muncitori au intrat în capitală şi au cerut ca Peron să le fie 
preşedinte). Colonelul a acceptat mandatul argentinienilor, lar în febr. 1946 a fost 
ales preşedintele țării. A inițiat numeroase reforme sociale şi economice, a 
construit sute de şcoli şi spitale, a instituit un val de schimbări benefice în viața 
muncitorilor, a plătit datoria externă a țării, a naționalizat Banca Centrală a 
Argentinei, Căile Ferate, flota comercială şi întreg transportul public, Argentina 
înregistrând o creştere economică spectaculoasă, E! este fondatorul 
justițarismului, doctrină care dezaprobă liberalismul şi socialismul, 
caracterizându-se prin dirijism economic şi redistribuție socială (creşterea 
salariilor, crearea de asigurări sociale şi pensii), dar şi prin controlul asupra 
sindicatelor muncitoreşti, sprijin pentru țărani, dar şi urbanizare intensivă; 
democraţie directă, drept de vot pentru femei şi mitinguri grandioase, dar şi 
preponderența puterii personale; naționalism virulent, dar şi deschidere către 
investiţiile străine, Juan Peron a acordat azil politic unui număr mare de ofițeri 
nazişti, ceea ce a atras numeroase critici din partea comunității internaţionale. În 
1955 trei general! argentinieni au organizat o lovitură de stat în urma cărula Juan 
Peron a fost exilat, trăind în Paraguay, Venezuela şi Republica Dominicană, lar 
sicriul Evei Peron, care murise de cancer în urmă cu dol ani, a fost scos din 
criptă şi a rătăcit prin lume până când Juan Peron a revenit la putere. În 1973 în 
Argentina au fost organizate alegeri, în urma cărora a fost ales preşedinte Hector 
Jose Camporra, un apropiat al lui Peron, care a organizat alegeri anticipate în 
același an, lar Peron a fost reales ca preşedinte. A murit după mai puţin de un 
an, În 1974. A fost succedat la preşedinţie de cea de-a doua soție a sa, Izabela 
Peron, care a fost îndepărtată printr-o lovitură militară de stat, în 1976. Eva 






Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 





Relaţii Str. Mărgăritarelor nr. 6, 


cu publicul: 








Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Ștefan Buzescu, lonuț Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


ctor 2, Bucureşti - În fiecare Vineri, orele 15-19 
(zona Circului = inters. eu Ştefan ce! Mare, colț cu str. V Lascăr) 


Tel.: (021) 2425471 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2009 


Peron (1919-1952), apărătoarea 
săracilor, motiv pentru care a fost 
numită  *Madona celor fără 
cămăşi”, rămâne înscrisă în 
istorie drept una dintre cele mai 
puternice personalități ale lumii 
politice internaţionale, deși a murit 
la vârsta de doar 33 de ani, lar 
afecțiunea poporului pentru ea nu 
s-a stins nici azi. Informația pe 
care o aveţi este corectă 
legionarii refugiaţi din țară după 
sângeroasele evenimente din lan. 
1941 au fost în număr aproximativ 
de 400 După terminarea 
războiului s-au stabilit cu 
precădere în Spania condusă de 
gen. naţionalist Francisca Franco, 
în Italia şi Germania; foarte puțini 
s-au stabilit în Franța sau au 
emigrat în SUA. Jumătate dintre 
ei însă au plecat în Argentina, la 
invitaţia lui Juan Domingo Peron 
şi nu înțeleg de ce vă miră acest 
gest: ca orice naționalisi, detesta 
socialismul şi toate curentele dizolvante şi avea o afinitate pentru naţionalişti 

Constantin Neacşu -— Urziceni: Termenul de "mozaism” este sinonim cu cel 
de “iudaism” pentru că Moise este fondatorul religiei evreieşti numită "iudaism" 
Tradiţia evreiască ii atribuie lui Moise scrierea pmmelor cinci cărți ale Bibliei 
ebraice, cărţi cunoscute sub numele de "Tora", sau sub echivalentul grecesc 
"Pentateuh” 

Nicolae Cimpoeru — Buzău: În 1859 Henry Dunant, om de afaceri elvețian, 
a călătorit în Italia pentru a se întâlni cu Napoleon al Ill-lea ca să discute 
problemele de afaceri din Algeria, la aceea vreme ocupată de Franța. Ajuns în 
micul oraş Solferino, a fost martor al bătăliei de la Solferino, când, într-o singură 
zi, aprox. 40.000 de soldați aparținând ambelor tabere au murit sau au fost 
abandonaţi pe câmpul de luptă, fiind răniţi. Henry 'Dunant a fost şocat de 
suferințele soldaților răniți şi de lipsa medicamentelor şi a instrumentelor 
medicale primare pentru ingrijirea acestora. Întors la Geneva, a scris cartea 
"Amintiri din Solferino”, publicată din banii proprii în 1862 şi a trimis-o liderilor 
politici şi militari din întreaga Europă, pledând pentru formarea unor organizații 
naţionale voluntare care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaților 
răniți în timpul războiului şi solicitând dezvoltarea tratatelor internaţionale care să 
garanteze protecția celor răniți pe câmpurile de luptă. Așa a luat naştere "Crucea 
Roşie”, care este o mişcare umanitară internațională a cărei misiune este aceea 
de a proteja viața şi sănătatea oamenilor, de a asigura respectul față de ființa 
umană şi de a preveni și alina suferința oamenilor, fără vreo discriminare în ceea 
ce priveşte naționalitatea, rasa, religia, clasele sociale sau opiniile politice 
"Crucea Roșie” constă în mal multe organizații distincte, societăţi naţionale, 
independente din punct de vedere legal, însă unite în cadrul aceleiaşi mișcări 
prin principii de bază, obiective, simboluri şi statuturi comune. 

Octavian Crişan - Mărăşeşti: Ne cerem scuze: spaţiul afectat acestei rubrici 
l-am epuizat deja luna aceasta, lar întrebările pe care le puneţi sunt numeroase 
şi necesită explicaţii mai ample, de aceea vă voi răspunde prin scrisoare 


Nolte Codrin 


ISSN 1583-9311 
















LL] 


5 





— 





sau 0745 074493 





]