Puncte Cardinale anul XVII, nr. 8 (200), august 2007

Gabriel Constantinescu 


Ligia Banca 
director 


secretar de redacţie 


credinţă 
iubire 
speranţa 


Deşi oameni hotăriți şi optimişti din fire, nici unul dintre noi nu ar 
Ji crezut atunci, 


în 1991, cînd am pornit la drum cu Punctele cardinale, că 
vom apărea fără întreruperi timp de aproape două decenii, cu acelaşi nucleu 
redacţional şi cu cititori constanţi şi fideli pe toat 


e meridianele lumii. 
Adversarii ideologici, care nu ne-au cruțat nici o clipă, ba chiar au 


izbutit, prin repetate mistificări şi insinuări mediatice, să ne diabolizeze în 
conştiinţa multor oameni care n-au ajuns niciodată să ne citească efectiv, 
sînt extrem de indispuşi de această încăpăținată şi îndărătnică “longevitate”, 
iar caracterizarea noastră cea mai frecventă, uşor de găsit în site-urile ostile 
de pe internet (unde se vede cum orice nealiniere ideologică este « 
zată”, mai ales de cercurile evreieşti, cu un zel demn de o cauză 
sună cam aşa: “Din 199] apare la Sibiu revista Puncte cardin 
longevivă publicaţie reacționară din România”, 

Prin consensul propagandistic al noilor politruci ai “gîndirii unice”, 
refractari la orice discurs creştin, național şi tradițional în Bgenere, sîntem 
abrupt calificaţi drept “reacţionari”, “extremiști”, /undamentalişti”, 
“antisemiţi”, “fascişti”, “legionari” (sau măcar “legionaroizi”), “ortodoxişti”, 
“antidemocraţi ” etc. Interesant şi straniu este că şi multe dintre cercurile 


m curent asimilați ne Suspectează, la rindul lor, 
fi, dimpotrivă, “masoni”, “securiști”, “catolicizanţi”, “intelec 


legionari”, iar cînd sînt dinşii mai supăraţi — chiar “țigani” şi “evrei ”! (În ce 
mă priveşte, bunăoară, în ochii cutărei tinere &rupări de extremă dreaptă trec 
drept “un țigan cu buze groase”, iar cutare medic octo 
interesează de mine invariabil, 


Benar ultrasimist se 
de ani de zile, dacă nu CUmva Sînt “ovrei sp) 

Noi ne-am obişnuit să n 
inepții, orideunde ar veni ele, 


u mai punem demult la inimă asemene 
ne să afirmăm cu toată seninătatea că 


văzindu-ne de treburile noa 
etichetele de mai SUS, CU excepția celei 
este, într-adevăr, de 17 ani, 


monitori- 
mai bună), 
ale, cea mai 
























Că am 
Iualişti”, “anti- 


a 
stre şi mulțumindu- 














Răzvan Codrescu 
redactor șef 





ÎREACȚIONARISMUL DE CURSA 





Demostene Andronescu 


Marcel Petrişor 
redactor șef-adjunct 


redactor 


















NR. 8/200 


August 
PAI LI, 


S+XVI PAG.—3lei 


PANIA, CANADA, STATELE UNITE, AUSTRALIA 


niciodată principiile directoare, reacționarismul 


eşti, raportîndu- 


ne ideal la trei instanțe ne marii noştri morți şi 


îndreptarul propriei conştiinţe, 


clipă să mâîngiiem »Populist” 
contemporane, asumîndu-ne riscul de a fi astfel incomozi şi 


doar adversarilor „de stînga”, dar şi anumitor camarazi ,, 
considerat şi nu considerăm politicul o prioritate, 
marile urgenţe ale lumii româneşti ţin, în pofida oric 
moral-spirituală şi cultural-creatoare, 
lor firească şi organic lucrătoare. 

Le mulțumim celor ce ne- 
ne-au rămas aproape de-a lungul anilor, 
ajuns la acest jubileu, datorează mai mult 
vrednicii. Rațiunea de a fi a unei publica 
şi cuminecare prin cuvînt, 

Că sîntem, în această împreună 
Dacă ne credem unii altora, 
bătrînului Iancu Văcărescu: 
Buni împreună... 


Nu ştim cît viitor mai avem în față, 
putem regăsi, mai tineri şi mai virstnici, 
măsura inimilor noastre! 


Sensibilitățile 
antipatici nu 
de dreapta”. N-am 
ci avem convingerea că 


ăror aparențe, de ordinea 
de reaşezarea valorilor eterne în ierarhia 


au înțeles, ne-au creditat, ne-au răbdat şi 


căci Punctele cardinale, dacă au 
fidelității lor decît modestei noastre 
ţii Stă în această liberă comunicare 
-lucrare, 
atunci să ne răsp 
La fapta bună/ Puţi 


mai puțini decît am fi năzuit? 
undem împăcaţi, cu vorbele 
ni s-adună./ Mult pot puţinii/ 


dar ce reconfortant este să ne 
în acest trecut comun, care poartă 








Răzvan CODRESCU 


PAG. 2 Nr. 8/200 August 2007 


PUNCTE CARDINALE 





A 

Airinei, Cristian 

Alexe, Mircea (Germania) 
Alupei, Silviu 

Anania, |. P. S. Bartolomeu 
[Valeriu] 

Anderca, Traian T. * 
Andronescu, Demostene (redactor-şef 
adj.) 

Andronescu, Mălina 
Anghel, Alexandru 

Antim, Alexandru 

Arcadie, Vitahe (Republica 
Moldova) pie Da 
Ardeleanu, George / 
Atanasov, Petăr (Bulgaria) 


“e 
* 
8 


Constantinescu, Laurenţiu 
(tehnoredactor) 
Constantinescu-Blaj, Maria 
Corban, Carmen 

Cornea, Daniel (Monahul) 
(Mânăstirea Tarcău) 
Coriciuc, Diana 

Costache, Marian (Canada) 
Crăcea [Jianu], Flora 
Crăcea, N. * a 


Crăciun, Adrian (tehmoredactor) 
Crepeias Nicolae 
Cristescu [-Dinescu], Sofica ? 
Crivâţ [-Vasile], Anca 
Crivăţ- Vasile, Adolf Sag 


Gulan, Aurelian * 
Gurău, Veronica [Maica Veronica] ? 
Gurgu, lonuţ (trad.) 


H 

Halmadi, Corneliu (tehnoredactor) 
Halmaghi, loan (S.U.A./România) 
Hâncu, Cristiana 

Henegariu, N. [Nicolae] 
Hossu, Andrei-lustin  Î 
Hraşovan, Rafael 
Hristu, Damian iz ai 


- î...- 
|| traiti 
Le ara 


lamandi, [Jacques] V. (Canada/România) 


Ilie, Cătălin — 


Necula, lonel 

Nedelea, loan [Jean] 

Neicu, Ştefan 

Neştian, Valeriu C. 

Netea, Gelu [Gheorghe] 

Nicolae, C. 

Nicolau, Mircea 

Nicolau, Nae 

Nicolescu, Costion 

Niculescu, Simona 

Nistor, G. 

Nistor, Dan loan 

Nistor, loan (secretar de redacţie) 
Niţă, Alexandru Mihail (Sf. Munte 
Athos) 


Rusu, Toderiţă 


S 

Sari [Sarry], Achile * 
Săndoiu, Gabriel 
Săndulescu, Alexandru (/rad.) 
Sârbu, Adrian 

Sergentu, Octavian 
Sfinţescu, Duiliu (Franţa) * 
Silion, Bogdan 

Silvestru, Emil 

Smirnoff, [Doru] Codrin V. 
Spătariu, Maria 

Stan, Marian 

Stăncescu, Andrei 


dă P Niţă, Nicolae (S.U.A) Stănescu, Bucur ? 
ca D P. „»  loanid, Alexandru Virgil [Gil] ? Niţelea, Victor Stănescu, Gabriel 
B Ta LĂ Damian, Cosma Pia “A logu, Petre ? 3 2 Stănescu, Gheorghe ? 


Baciu, Călin ț 
Baciu, Petru C. 
Bacu, Dumitru (Franța), ? 

Badea, Viorel Za Deliu, Iulian ZI 
Bălaşa, Radu Derdena, Mihai Stere >. p, 
Baltag, Victor [loan] Alexandru: Diaconescu, Constantin “m 
Banca, Dumitru $ $ _ SDimcea, Alexandru AP, 
Banea, Ligia (secretar de redacție) +. 


„Dan, Valentin 
Danciu, Ştefâniţă 
Delcescu, Mihai (Germania) * 


tz Ionașcu, luvenalie (Italia) d 0 


PP.) 
LU rats” 
ra 


Străchinaru, Constantin 
Strejnicu, Flor ? 

Stroe, lonuţ 

Sturdza, Ilie-Vlad (Spania) 
Ştefan, Corina 

Ştefan, George 

Ştefan, Horia 


lonescu, Răzvan ride i 

Iorgulescu, Constantin. (redactor). 
“Tovan, loan a 

Ivan; Amelia Orlandina (trad. ) 


- Oancea, Radu 
Oancea, Zosim * 
Olteanu, Gheorghe 
Oniga, Dumitru 
Oprişiu, loan 
Oroveanu, Mihai (foto) 


> 


Barbu, Nicolae-Mihail (caricaturist 
Bănulescu, Martha 4 
Barbăneagră, Paul (Franţa) = 
Bădiţescu, Carolina (trad.) e 
Bădiţescu, Marius 

Băndoiu, Andreea 

Băncilă, Maria (/rad.) 

Bârsan, Nicolae 

Berghezan, Ilie 

Berzescu, Atanasie 


Bichir, Florian 
Boer, Alexandru 


Bogdan, Gh. 
Bogoevici, Radu 


A 







Dobrescu, Valerian (Germania) 
onciu, Irina-Elena IP 


ragodan, Constantin Aurel LA di 
Drăgulinescu, Adrian i) 
Dulgheru, Elena 
Dumitreasa, lon'$ 


mă 


Bă resco, Georges (grafician - 


„Elveţia 
“Dumitrese i] 
Buni ce 


Dumitrescu, jica 
Dum u, Sorin X 
Dumitru, Nic. C. . 


Dunăreanu, Radu 
Dunca, Vasile 


(trad.) 
*? 


Jivan, Ştefana 

Joantă, |. P. S. Serafim (Germania), 
+ pi 
ADS A 

ed. H. (Germania) 

Langa; Tertulian N 





Manolache, Dumitru 
Manolescu, Hrisostom 
Marc, Cristian 


ni 


Orth, Ștefan (grafician) 

Paceag, D. [Dumitru] G. $ 
Pamyo, “Juvenalie 

Pană, Zahu [Zaharia] (S.U.A) * 


"99 Pantazi, lon+(Germania) * 


Papazu, Monica (Danemarca) 
rin $ * 


- 
> 


Papazu, . 










Patfichi, Viorel 7 
Pădure, Marina Gabriela 
Părăian, Teofil 


Suru, Şerban 
Şuteu, Maria Livia (trad.) 


T 

Tarcea, Mircea ț 
Tămaş, Adriana (trad.) 
Tănase, Nicu 

Tănase, Viorel 
Tănăsescu, Raluca 
Târziu, Claudiu 
Teglaru-Voina, Dina 
Teodorov, Adrian 
Teodot (Teofil) Monahul (de la 
Suceava) * 

Tescanu, Nicolae 






Boilă, Matei Duţă, Cristina [A Marcu, Anghel * Păun, Nicu * Tiberian, Florea (redactor) 
Boldur-Lăţescu, Gheorghe Pr x zi Mareş, loan A Păvălaşcu,. Cezar Timaru, Mihai * 
Bordeianu, Rodica E A P.., Marian, Doina ri. Păvălucă, Cristian Trosca, Maria-Rodica 
Boroneanţ, Vasile Enescu, Radu (Spania) - Marian, A. V. A 1 Pârău, Eugen Vlad Turculeţ, Tiberiu 
Brahonschi, Gheorghe ? Eșan, loan CR X Marian, Vasile A. [VAM] 3 Pârvan, Ştefan Tutunea, Junona 

Bratu, Mihai i at Marineasa, Zaharia $ A Pârvu, lustin NEI Ţene, lonuţ 

Brânzaș, Liviu $ F Marinescu, Aurel Sergiu e Pâslaru, Serafim V. $ „ Ţigu, Viorel Gh 

Brânză, Amfilohie Marinica, Mihai - i $ 


„ Penciu, Gh. 


Brânzei, Octavian m Petcu, Adrian Nicolae V. 


Dana 


Fabini, Hermann . 
Făgărăşanu, Sorin A li iscui 
Matei, Bogdan-loan 


Filip, Lucian (redactor) 
Filoteanu, Anca [Anne-Marie] Pad M 
Florea, Corneliu (Canada) '» Mateiaş, Virgil $ 
Florian, Smaranda + Maxim, Aurel * « 
Fratele Alexandru (Sf. Muntă Athos) axim, Virgil * 






Brudiu, M. Făget, Mihai ? „Matei dă. „Petrescu, Al[exandru] 5 Uba, Traian Calin 
Buculei, Teodor „Matei, Cristina a Petrescu [Oțel], Aspazia Aa “Udrişte, Rafael 


Bucuroiu, Răzvan 
Bukiu, Jean 
Bunta, Silviu 
Buracu, Mihai 


Matei, Geta Ungureanu, lon (Germania) 


Untea, Cristian 
Urdea, Radu 
Urdea, Zaharie 


Î Ci fa 
„Petrişor, Dana (Franţa) '. DE ma 
zi Petrişor, Marcel (redactor) 

Phillip, D. (Canada) La 

Pivin, George Leandu $ - 


Cazacu, Marcel Gh. ? 

Chbaș, Doina Marilena (corector) 
Câbaș, George 

Călinescu, Ernst (Canada) 
Călvărâsan, Luca |. 

Cândea, Virgil 

Cheche, Cristina (/rad,) 

Chesaru, Radu * 

Chirilă, Pavel 

Chirila, Teodosie 

Cioboteanu, Mihai 

Ciuchină, Teodora (tehnoredactor) 
Ciulin, Andreea (culegător) 


*Găâină, Ovidiu (Stan M. Popescu] 
(Argentina) 

Gândea, D. 

Gheorghiev, Vanghel (Bulgaria) 
Gheorghiţă, Viorel * 

Gherasim, Gabriel (S.U.A.) 
Gherasim, Teodor (S.U.A.) 
Gherman, lon 

Ghermani, Dionisie (Germania) 
Ghibu, Diana 

Ghimici, Eugenia 

Ghinea, Simion * 

Golea, Traian (S.U.A) ? 


ERA 


Mitra, Eftimie [T.] 
Mitra, Tony. P. 

Miu, (Pnstantin , 
Mizgan, lon Alexân 
Mocanu, Sebastian * 
Moga, Daniela 
Moga, Grigore (irad.) 
Mohanu, Constantin 


Moise, Victor 
Moisin, Anton i 
Moldoveanu, Gabriela 


Mugur, loan $. 


Burz Pânzaru, Andrei Funda, Dumitru [Tache] * Mărculescu, Radu în Platon Mircea Usca, Ana 
Buta, Crina (culegător) | Mărgineanu, Monica Plop, Gh. Usca, loan |Sorin] 
Buzi, Theodor (Elveţia) G ez PMekereș, Gabriel 1 „Pop, Dorin Alexandru Uţică, Nicolae 
Galeriu, Constantin (Părintele Mezdrea,Dora 3 Pop, Livia 
C Galeriu] $ Mihai, Constantin, „Pop, Nicolae V 
Calclu-Dumitreasa, Gheorghe Ganea, Marian "Mihalache, Niculae Popa, Nicolae Valică, Mihai 
(corespondent - S.U.A.) ? Gavrilă [Ogoranu), lon ? ihuțe Ilie Popa, Şerban (Canada) Vasigu, D. 
Caraman, Marius (foto) Gavriluţă, lulian Militară) a Popescu, Florin Vasile, Danion 
Milutinovici, loana (trad) escu 


Popescu, Lucian D, 
Popescu, Traian [*Macă”] 
Poe NOMADE (trad). 
Popescu-Sandu, Victor N 
Popovici, Dor 5 P 
Poptâmaş, Dumitru 

Posada, Mg 

Preda, Radu 
Protopopescu, Vlad (Australia) 


Vasilescu, Adolf [A. V] 

Vasilescu, Dania 

Vasilescu, Ovidiu (S.U.A) 
Vasiliu, Mugur 

Vasiliu-Scraba, Isabela 
Valimăreanu, Petre (Germania) $ 
Vântu, Cornel 

Velescu, Petru 

Verzea, Ileana 

Victor, N. 

Vizirescu, Pan M. * 

Vlad, Eugenia (Siluana) (trad.) 
Vlădăreanu, Silviu-Andrei 










d R 
“Radu, Ştefan 
(A Răduleanu, Galina 


Clonaru, Victor $ Goleşteanu, Petru (Australia) Munteanu, Bogdan “ Rădulescu, Bogdan G, Vlăduţă, Bogdan 

Codrescu, Răzvan (redactor-şef) Gorunescu-Penciu, Gheorghe Mureşan, Vlad [M. Vind). vi Δ Rădulescu, Octavian A. * Vosganian, Varujan 
Codresin, Carmen Gomboș, Stelian Mutti, Claudia (corespondenr = Ala ia) Ră/lean, Bartolomeu Vrânceanu, Dora 

Coja, lon Grebenca, N, ? Y Răzeşu, Andrei Vuia, Ovidiu (Germania) ? 
Cojocaru, Nicolae $ Grecu, Ignatie (Monahul) N „doi Râmboiu, Septimiu ? 

Comănescu, Radu Greuceanu, Radu (Canada) Naidim, Marin * A ai Rezachevici, Constantin Z 


Coman, Alexander (Germania) 
Constantinescu, Constantin 
Constantinescu, Gabriel (director) 


Nasta, Atanasie 
Nâdâban, Fred (Fredolin] ? 
Neamţu, Mihail George 





Grossu, Sergiu (Franţa/România) 
Groza, Dumitru $ 
Guga, Silviu 


Roşca, Viorel 
Rotaru, Bianca 
Rusu, loan N. *? 


Zaharia, Octavian * 
Zeană, lon(el) * 
Zimbreanu, Andrei (Franţa) 


Pentru sprijinul acordat de-a lungul vremii, adeseori cu nobilă discreţie, revistei şi editurii noastre (dar şi efemerei foi Lumea satelor — supliment al Punctelor cardinale, apărut 
lunar, din octombrie 1994 până în iunie 1996), se cuvin evocate cu recunoștință multe nume (respectăm aceeași ordine alfabetică): 


Mircea Alexe (Germania), Constantin Apolzan (Germania), Eugenia Auner (Germania), George Bălaşu (Canada), Toma Banea, Elena şi Vasile Bechiş (S.U.A.), Nidia Belcea (S.U.A.) 
Eftimiu Benea *, Radu Bogdan, Maria Brahonschi, Angela Brastaviceanu (Canada), lerom. Amfilohie Brânză (Mânăstirea Diaconeşti), Aurel Buzi (Germania), Paul Caravia $. Ana Chenereş, 
Romulus Ciric (Canada), Maria Constantinescu, Elena Cristescu, Victor Dinescu, Oara Drăgan, Cătălin Dumitrean, Alexandru Fonta (Canada), Doina Gheorghian, Elena Ghyka (S.U.A.) loana 
Ghyka (Canada/România), Maria Ghyka, Mihai Ghyka, Vasile Giurea (Austria), Ileana Grozavu, rasofora Timoteea [Tudora] Hornea (Mânăstirea Christiana), Constantin Horodniceanu (Italia) 
Aurel Ionescu (Germania), Mihai Maghiar (Australia), Andreas Makarov (Germania), Ana-Maria Marin ? (Elveţia), loan Mariş, Tip. Masib (conducerea şi colectivul tipografic) Constantin 
Mărândici (S.U.A.), Mihaela Moisin (Canada), Nicolae Moroica (Germania), Laura Munteanu (Suedia), Constantin Nagacevschi (Germania), Christian Nastu $ (Franţa) Nicu Naum * 
(Canada), Cătălin Obreja (Canada), Liliana şi Viorel Pană (Canada), Dan Păun (S.U.A.), G. Pişcoci-Dănescu (Franța/România), Vetuţa şi Mihai Pop ? (Canada), Ileana şi Nicolae Popa 
(S.U.A.), Silvia Popa, Iulian Popescu, Traian Popescu * (Spania), Nicolae Pora '? (Canada), Aureliu Răuță $ (Spania), Alexandru Ronnett (S.U.A.), Dumitru Sinu (S.U.A.), Dionisie 
Stoenescu (Franţa), Mirel Stoenescu ? (Elveţia), Petre Sultana (Canada), Arhim. Petroniu Tănase (Schitul Prodromu — Sf. Munte Athos), Elena Titi (S.U.A), lon Tolan $ (Germania), Părintele 
Valerian [Vasile-Dragoş Pâslaru] (Mânăstirea Frăsinei), Manuel Valeriu, Constantin Vasiliu (S.U.A), lon Vladovici, loan Vonica. , 














PUNCTE CARDINALE 


August 2007 Nr. 8/200 PAG. 3 





CELE DOUA ROMÂNII, 


Gabriel CONSTANTINESCU 


În capitolul introductiv al lucrării intitulate Volker 
ohne Signale (Popoare fără semnale), publicată în anul 1992 
de Editura Rotbuch din Berlin, autorul, Richard Wagner, 
german originar din România, emigrat în 1987 în Germania, 
Şi ca atare bun cunoscător al realităților din țările comuniste, 
ca unul care le trăise pe viu, face o remarcabilă observație 
cu privire la semnificația istorică a anului 1989 (anul în 
care în țănile comuniste est-europene au avut loc „Revoluţiile 
contra Revoluției” — sintagma folosită de Jean-Franqois 
Revel în studiul său Revirimentul democraţiei pentru 
mişcările insurecționale soldate în Cehoslovacia, Ungaria 
şi Polonia, dar din păcate nu şi în România, cu înlăturarea 
regimurilor comuniste şi înlocuirea acestora cu guverne 
autentic democrate): „1989 a fost anul în care oamenii erau 
pregătiți să se lase împuşcaţi pentru împlinirea aspirațiilor 

lor. O stare de spirit nemaiîntâlnită, nici înainte, nici după 
aceea”. 

După 45 de ani de cruntă represiune exercitată de 
România comunistă asupra României adevărate, în 
decembrie '89, alături de celelalte națiuni înrobite de Rusia 
bolşevică la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, 
românii s-au ridicat cu vigoare pentru a-şi redobândi 
libertatea şi a-şi reafirma identitatea națională. Cine poate 
uita acel strigăt sublim țâșnit din piepturile românilor hotărâți 
în acele momente cruciale să jertfească pe altarul libertății 
bunul cel mai de preţ cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe 
om: viaţa („Vom muri şi vom fi liberi!”)? 

Dar dacă în acel fierbinte decembrie '89, 

„Revoluțiile contra Revoluţiei” din Ungaria, Cehoslovacia 
şi Polonia au izbutit să înlăture dictaturile comuniste 
obediente Kremlinului, înlocuindu-le cu regimuri 
democratice, fără a fi nevoie ca pentru această reuşită să 
se verse sânge şi să fie sacrificate vieți omenești, nu tot la 
fel s-au desfășurat evenimentele concomitente din 
România. În România, deşi s-a vărsat sânge, mult sânge, 
mai cu seamă sânge tânăr (tineretul fiind acela care în 
toate timpurile, în cumpăna dintre prețul vieții şi prețul 
împlinirii unor idealuri, a dovedit că nu pregetă să aleagă 
calea slujirii idealurilor), s-a murit zadarnic. S-a murit fără 
a se obține libertatea atât de mult dorită. Încă o dată România 
comunistă reușea să înfrângă şi să supună România 
adevărată. Un adevăr dureros, pe care acelaşi tineret, 
conștient de înfrângerea suferită, ca şi de consecințele 
nefaste pe termen lung ale acestei înfrângeri, a izbucnit 
într-un vaiet sfâșietor, care spune totul: „Păcat, păcat de 
sângele vărsat!”. 

Dincolo însă de regretul firesc pentru sacrificiile 
zadarnice din decembrie '89, o privire lucidă asupra modului 
în care s-a desfășurat în România amplul proces al 
„Revoluțiilor contra Revoluției” din țările vasale Kremlinului 
ne obligă la formularea unui lanţ de consideraţii a căror 
valabilitate se extinde - paradoxal — până în zilele noastre, 
când România comunistă, printr-o alchimie politică de 
succes, a reușit nu numai să supravieţuiască în dauna 
României adevărate, dar chiar să devină stat membru cu 
drepturi depline al Uniunii Europene! 

S-a spus, și se continuă cu obstinaţie să se spună, 
de către principalii beneficiari ai evenimentelor din 
decembrie '89, că în România ar fi avut loc o revoluție. 
Este un neadevăr menit să asigure supraviețuirea ideologică 
- şi, într-o bună măsură, instituţională — a comunismului, 
precum și menţinerea comuniştilor în funcţiile-cheie din 
conducerea statului. A privi evenimentele din zilele de 21 şi 
22 decembrie ca pe o revoluţie este ca şi cum am spune că 
Revoluţia franceză s-a înfăptuit la 14 iulie, prin cucerirea 
Bastiliei, sau că Revoluţia bolşevică ar fi avut loc la 7 
noiembrie, când gărzile roşii au luat cu asalt Palatul de 
lamă. În realitate, cele două revoluţii au fost procese 
complexe, au necesitat timp pentru a-şi atinge obiectivele 


şi au determinat prefaceri profunde în societățile pe care le- 
au afectat. În ambele cazuri, puterea politică a fost smulsă 
brutal din mâinile foştilor ei deținători, după care a urmat 
reclădirea instituțiilor fundamentale ale statului pe temelii noi, 
concepute în spiritul ideilor care i-au împins pe revoluționari 
la acţiune. Or, în România, mulți ani de la consumarea 
evenimentelor (în unele cazuri, chiar până în zilele noastre) 
nu a avut loc nici una din prefacerile majore menţionate mai 
sus. Revolta populară din decembrie '89, lipsită de un suport 
doctrinar, încheiată lamentabil prin preluarea puterii politice 
de către o echipă de comunişti sadea, în frunte cu tovarășul 
Ion Iliescu, urmată de odiosul asasinat al soților Ceauşescu, 
care „întinaseră idealurile nobile ale socialismului”, este 
absurd să fie privită ca o revoluţie autentică. 

De altfel, caracterul evenimentelor din decembrie 
'89 de spectacol pus în scenă de specialişti în arta 
dezinformării, pentru a se crea impresia că ceea ce s-a 
petrecut în România ar fi făcut parte din acelaşi proces al 
„Revoluțiilor contra Revoluţiei” care a condus la lichidarea 
dictaturilor comuniste în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia, 
nu au fost percepute ca o farsă sinistră numai de românii 
înşelați în speranţele lor. O echipă de jurnalişti de la Agenţia 
France-Presse, condusă de Michel Castex, preşedintele 
societății de redactori de la AFP şi director-adjunct al Agenţiei, 
este prezentă la fața locului în decembrie "89, cu sarcina de a 
spune adevărul despre „revoluţia română”. Se vor întoarce la 
Paris cu un gust amar, dar cu satisfacția de a fi aflat adevărul 
despre sângeroasa înfruntare între cele două Românii: cea 
adevărată şi cea comunistă. Constatările lor vor servi ca 
material documentar pentru volumul semnat de Michel Castex, 
cu titlul Un mensonge gros comme le siccle. Roumanie, 
histoire d'une manipulation (O minciună mare cât veacul. 
România, istoria unei manipulări), publicat de Editura Albin 
Michel în plin 1990, anul în care tragedia României era încă 
vie, atât pentru cei care participaseră la ea, cât şi pentru lumea 
occidentală, căreia i se oferise spectacolul unei prime „revoluții 
televizate”. 

În legătură cu această carte-document, pe care, din 
păcate, par să o ignore atât cercetătorii istoriei noastre recente, 
cât şi puzderia de analiști politici care îmbâcsesc zi şi noapte 
ecranele televizoarelor şi paginile cotidianelor centrale 
(controlate riguros de patronii din umbră), editorul francez 
formulează câteva observaţii ce merită a fi luate în seamă: 

„Minciunea este — consideră autorul cărții — soclul 
pe care a fost aşezată această revoluție. Un fapt deja grav. 
Dar mai grav este faptul că ea a avut un şef de orchestră din 
umbră. Şi cu toate acestea, ca un singur om, toată presa 
occidentală a căzut în capcana ce i-a fost întinsă. lar noi n-am 
făcut excepție! 

Cum a fost oare posibilă o astfel de mistificare? 
Care a fost scopul precis pentru care am fost minţiţi? Cine a 
manipulat faptele și pentru ce? 

Și oare forțele speciale ale Securităţii, acea instituție 
cu o reputaţie sinistră, nu au participat efectiv la lupta pentru 
putere? Dar nu numai atât: oare nu cumva ele au fost de la 
bun început în complicitate cu noul regim instalat?” 

Fără să fi fost, ca Michel Castex, martor ocular la 
„Revoluţia română”, Anneli Ute Gabanyi, originară din Sibiu, 
dar stabilită din anul 1970 în Germania, cercetătoare la Stidost 
Institut din Minchen, considerată pe plan european o 
personalitate de vârf în rândul experților consacrați pentru 
problemele românești, folosind cu discernământ informațiile 
despre evenimentele care au cumlinat cu prăbuşirea dictaturii 
ceaușiste, publică în iunie 1990, în Editura Piper, studiul intitulat 
Die unvollendete Revolution. Rumânien zwischen Diktatur 
und Demokratie (Revoluţia neîmplinită. România între 
dictatură şi democrație). Sumara prezentare de editor a 
conținutului lucrării cercetătoarei germane (ocolită, ca şi O 
minciună mare cât veacul, de istoricii şi analiştii politici oficiali) 


este edificatoare pentru obiectivitatea şi temeinicia cu care 
autoarea abordează tema tratată. „Nici una din dictaturile 
din estul Europei nu a avut un caracter atât de total şi de 
brutal precum cea a lui Ceauşescu în România — şi nici una 
nu s-a sfârșit atât de dramatic, în fața ochilor a milioane de 
telespectatori din întreaga lume. Anneli Ute Gabanyi 
dezvăluie realitatea din spatele acestor imagini televizate, 
răspunzând la următoarele întrebări profunde: A fost 
răsturnarea lui Ceaușescu o lovitură de stat sau o autentică 
revoluţie populară? Cum a fost alcătuit noul regim? Cine 
sunt noii deținători ai puterii, conducătorii Frontului Salvării 
Naţionale? Cum se înfăţişează noua politică externă, internă 
şi economică? Revoluția merge înainte, ea este însă — atât 
în aspectele ei pozitive, cât şi în cele negative — neîmplinită”. 

Şi cum la data la care Anneli Ute Gabanyi a 
sistematizat concluziile sale cu privire la evoluția României 
postdecembriste (iulie 1990) era prematur să emită un 
prognostic pe care să-l confirme viitorul, ea îşi încheie studiul 
îndemnându-i pe români să urmeze principiile şi programul 
formulate în „Proclamaţia de la Timişoara”. „In felul acesta 
— sună concluzia finală a Revoluţiei neimplinite — Revoluţia 
română se va întoarce la țelurile sale inițiale şi va intra într- 
o nouă fază. Pentru ca jertfele Revoluţiei să nu fi fost 
zadarnice, se impune cu necesitate ca trecerea de la 
dictatură la pluralism, democrație şi economie de piață să 
nu se poticnească la jumătatea drumului. Acesta trebuie să 
fie un mesaj politic limpede, pe care de acum înainte [iunie 
1990 -—n. n.] nici guvernul şi nici opoziţia nu trebuie să-l mai 
nesocotească”. 

Din păcate, însă, România comunistă, 
reprezentată prin Frontul Salvării Naţionale (denumire în 
spatele căreia şi-a găsit scut şi adăpost Partidul Comunist 
Român) nu s-a arătat câtuşi de puţin dispusă să dea curs 
recomandărilor „Proclamaţiei de la Timişoara”, adoptarea 
ei echivalând cu o sinucidere politică. Cât priveşte România 
adevărată, pe care, spre neşansa ei, renăscutele partide 
istorice, Partidul Naţional Țărănesc, Partidul Naţional 
Liberal şi Partidul Social-Democrat, şi-au arogat dreptul de 
a o reprezenta, nu s-a dovedit capabilă să se impună cu 
fermitate, făcând ca şi la noi să aibă loc o adevărată 
„Revoluţie contra Revoluţiei”, după modelul celor din 
Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia. Confruntaţi cu această 
nedorită realitate, care în multe privințe se prelungeşte 
insidios până în zilele noastre, românii au obligaţia să se 
întrebe: de ce la alţii a fost cu putință abolirea totală şi 
definitivă a comunismului, iar la noi nu? Pentru că —ne vine 
răspunsul dat de o voce autorizată, având la bază o 
temeinică cunoaştere a comunismului în România — 
comuniştii lor au fost altfel decât comuniştii noştri! 

Intr-o broşură intitulată Condamnaţi la fericire: 
experimentul comunist în România, publicată la Sibiu în 1991, 
autorul, istoricul Vladimir Tismăneanu, se dovedeşte a fi un 
demn urmaş al profesoului Ghiţă lonescu de la Universitatea 
de la Manchester, autorul unei ample lucrări intitulate 
Comunismul în România (Oxford University Press, 1968), 
pentru uzul occidentalilor. În lucrarea mai sus menţionată, 
VI. Tismăneanu abordează cu curaj unul din cele mai puţin 
cunoscute şi cercetate aspecte ale comunismului românesc: 
calitatea comuniştilor români. Pertinentele sale observaţii 
cu privire la sinistrele personaje care „au condamnat la 
fericire” adevărata Românie (multe din ele fiind încă active 
pe scena politică românească) ne ajută să înțelegem de ce 
„Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişioara” a rămas un 
deziderat neîmplinit şi, totodată, de ce la şedinţa solemnă a 
Parlamentului României din 18 decembrie 2006 nici unul 
dintre „aleşii naţiunii” nu a schiţat vreun gest de protest 
împotnva actelor de huliganism concertate de senatorul C.V. 
Tudor în timp ce Preşedintele României rostea condamnarea 
istorică a comunismului ca „regim ilegitim şi criminal”. 
Dar să ascultăm crâmpeie din „o istorie care nu se învaţă în 
şcoli”, datorate lui VI. Tismăneanu. 

„Incapacitatea funciară a comuniştilor de a 
înțelege adevăratele probleme ale poporului român era 
legată de structura etnică a partidului. Prin radicalismul său 
mesianic, ca şi prin retorica sa intenaționalistă, comunismul 
ştia să stârnească puternice pasiuni şi expectaţii printre 
minoritățile naționale. PCR a devenit astfel un partid dominat 


(continuare în pag. 4) 




















PAG. 4 Nr. 8/200 August 2007 





PUNCTE CARDINALE 





CELE DOUA ROMÂNII 


(urmare din pag. 3) 


de militanţi de origine alogenă. Departe de a deplora acest 
lucru, Cominternul părea să îl încurajeze (...) Comuniştii 
români gândeau şi simțeau în spiritul Rusiei. Cântecele lor 
erau «Porniţi înainte, tovarăşi!» şi «Voi jertfă căzurăţi în 
lupta cea grea», imnuri ale bolşevismului rus. În închisori, 
ei învățau cu toții ruseşte spre a putea citi în original 
«capodoperele» leninismului şi stalinismului. Faimosul 
«Privesc din Doftana prin gratii de fien» se cânta pe o melodie 
populară rusă. Nu Oltul, ci Volga era râul la care visau. Se 
voiau martiri pentru că martiriul făcea parte din tradiția 
terorismului nihilist rus, patul germinativ al bolşevismului 
(...). In pofida legendelor cu grijă țesute de propaganda 
oficială a PCR privind «glorioasa luptă din ilegalitate», se 
spune că partidul nu a izbutit să iasă sub nici o formă din 
autoimpusul său ghetou politic. Posedat de demonul unui 
internaţionalism pe cât de sforăitor, pe atât de fals, măcinat 
de intrigi şi fracționisme endemice, obsedat de spectrul 
trădărilor şi oportunismelor de tot felul, această sectă s-a 
menţinut la periferia vieţii politice şi intelectuale româneşti. 
Spre deosebire de Polonia, Cehoslovacia sau Ungana, unde 
comuniștii au izbutit să influențeze dezbaterile politice şi 
intelectuale ale epocii, atrăgând în rândurile lor o serie de 
figuri marcante ale spiritului, în România franzeologia 
descămată şi anchilozată a prozei de partid, natura încruntată 
și inchizitorială a acestei formaţii au făcut-o neatractivă 
chiar şi pentru cei care nutreau idealul de stânga (...) Cine 

erau deci comuniştii români în luna august 1944, când 

apropierea Armatei Roşii îi propulsa în prim-planul vieții 

politice naționale? Era vorba de o mafie subversivă a cărei 

unică vocaţie era servirea intereselor Moscovei şi a cărei 

unică motivaţie era resentimentul față de orice înseamnă 

valoarea. Fobia în raport cu valorile culturale şi morale a 

fost substanţa vitală a comunismului românesc”. 

Cu toate că VI. Tismăneanu ne spune în acest 
compendiu despre comunismul în România mult mai mult 
decât ne spun istoricii care se ocupă cu istoria noastră 
recentă, nici el nu ne spune chiar totul. Aşa, de pildă, nu ne 
spune că la 23 august 1944, conform Anei Pauker, PCR nu 
depăşea 1000 de membri. Nu ne spune că cele mai 
importante figuri ale partidului, cele care au avut rol decisiv 
în instaurarea și consolidarea regimului comunist, erau 
alogeni veniţi în țară în furgoanele trupelor sovietice de 
ocupaţie, din Rusia, unde au desfăşurat în anii războiului 
antisovietic o intensă activitate propagandistică în cadrul 
Cominternului, În schimb, ne spune esențialul cu privire la 
modul în care a fost luată puterea de către comunişti; 

„În primul rând prin teroare, manipulare şi 
intimidare, Prezenţa Armatei Roşii de ocupaţie, controlul 
sovietic asupra mijloacelor de informare, ingerințele 
necontenite în treburile interne ale ţării, inclusiv dictatul lui 
Andrei Vişinski, adjunctul ministrului de Externe sovietic, 
asupra palatului pentru acceptarea guvernului Groza, toate 
acestea au contribuit la slăbirea forțelor democratice. Între 
timp, sub conducerea agenților sovietici Emil Bodnăraș și 
Pantiușa Botnarenko (autobotezat Gheorghe Pintilie), se 
formase un serviciu secret care reușise să creeze sentimente 
de spaimă și panică în largi categorii ale populației. Oamenii 
dispăreau fără urmă, presa comunistă sau colaboraţionistă 
se deda unor infame campanii împotriva tuturor celor care 
îndrăzneau să comenteze legitimitatea acțiunilor agenţilor 
staliniști din România (...) PCR-ul se comporta de acum 
înainte ca stat în stat, ignorând cu dispreţ instituţiile legale şi 
practicând un stil politic banditesc, care după 1947 va fi 
impus drept normă generală a vieții politice în România”. 

Discrepanţa flagrantă între modul în care 
guvernanţii comunişti din Ungaria, Cehoslovacia și Polonia 
au înțeles relaţia dintre ideologie şi deținerea puterii politice 
şi înțelegerea aceleiași relaţii de omologii lor din România 
a devenit evidentă prin atitudinea faţă de „Revoluţiile contra 

Revoluţiei”. În timp ce deţinătorii puterii politice de la 
Budapesta, Praga şi Varşovia au înțeles că „ceasul 
comunismului încetase să mai bată”, Moscova (Şi o dată cu 
ea pupilul ei ideologic, Bucureştiul), confruntată cu 
amenințarea producerii unui colaps total al sistemului, a 


încercat să-l resuscite prin soluţia propusă de Gorbaciov: 
perestroika şi glasnost — reformă în economie şi transparență 
în politică. Tentativa însă a eşuat şi evoluţia ulterioară a 
faptelor a dovedit, aşa cum subliniam într-un capitol anterior, 
justețea drumului urmat de comuniștii unguri, cehi şi polonezi, 
care, dând dovadă de înțelepciune şi respect faţă de aspirațiile 
popoarelor lor pentru libertate, au abandonat puterea, lăsând 
cale liberă instaurării unei democrații de tip occidental. 

În România, însă, Kremlinul a câştigat partida şi 
emulul lui Gorbaciov, comunistul lon Iliescu, şcolit la Moscova 
şi pregătit de KGB ca agent de influenţă, şi-a îndeplinit 
misiunea în mod exemplar. Mesajul — „Partidul trebuie să 
rămână în picioare” — transmis de Mihail Gorbaciov, 
Secretarul General al PCUS, comuniştilor reformişti de la 
Bucureşti prin Silviu Brucan, eminența cenuşie a complotului 
care l-a înlăturat pe Nicolae Ceauşescu de la conducerea 
partidului şi l-a trimis pe eşafod, a fost îndeplinit întocmai. 
Toate structurile majore ale partidului, în primul rând 
Securitatea, au fost păstrate intacte, chiar dacă a trebuit ca, în 
noua situație, prin „Revoluţie” să-şi schimbe denumirea şi să 
acţioneze din umbră. 

Cât priveşte marşurile de protest şi manifestațiile 
împotriva guvernului controlat de Frontul Salvării Naţionale, 
organizate de opoziţia politică, încropită în pripă din 
supraviețuitorii partidelor istorice, ele nu numai că nu 
reprezentau un pericol real pentru regimul comunist controlat 
cu mână de fier de Ion Iliescu, dar într-o anumită privință 
erau chiar binevenite. Pentru observatorii occidentali naivi, 
alții decât cei din categoria lui Michel Castex şi Anneli Ute 
Gabanyi, ele puteau lăsa impresia că în România 
postdecembristă pulsa o vie şi intensă activitate democratică. 

Nici chiar manifestaţia maraton, cunoscută sub 
denumirea de „Fenomenul Piaţa Universităţii”, nu a reuşit să 
tulbure stabilitatea regimului. Desfăşurarea demonstrației este 
relatată amănunțit în partea introductivă a documentului 
intitulat Raport asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990, 
Bucureşti, adus la cunoştinţa opiniei publice de Grupul pentru 
Dialog Social, împreună cu Asociaţia pentru Apărarea 
Drepturilor Omului în România — Comitetul Helsinki. Inainte 
de a cita câteva fragmente semnificative din cuprinsul acestui 
Raport, nu putem evita să menționăm condiţiile grafice 
deplorabile în care a fost editat acest document, care ar fi 
trebuit să reprezinte atitudinea României adevărate faţă de 
România comunistă, aflată în plin proces de consolidare a 
puterii şi de afirmare pe plan internațional. Se pare însă că 
doar atât putea să facă România adevărată atunci. Dictonul 
latin Non bis in idem, invocat de germanul bănăţean Richard 
Wagner în cartea sa Volker ohne Signale, menţionată la 
începutul acestui eseu, era confirmat. Disponibilitatea la 
sacrificiul suprem ca preț pentru dobândirea libertăţii, dovedită 
de tineretul României în zilele fierbinţi ale răzvrătirii din 
decembrie '89, s-a stins o dată cu ecoul sublimului strigăt: 
„Vom muri şi vom fi liberi!”. 

„Ziua de 25 aprilie a fost ziua în care demonstrația 
a intrat deja în forma în care va continua timp de 30 de zile. 
Liga Studenţilor din Universitate îşi anunță participarea la 
democraţie. Se deschide balconul de la Facultatea de 
Geologie, care, până la 24 mai, va servi drept tribună de 
lansare a apelurilor în favoarea democraţiei și a protestelor 
împotriva comunismului şi neocomunismului. (...) Oameni 
de toate vârstele, de toate categoriile, înnobilează cuvântul 
«GOLAN» [injuria adresată de Ion Iliescu participanţilor la 
demonstraţie = n,.n.], Pancardele afişate se înmulțesc: «Apel 
din Timişoara — Trezeşte, Doamne, Țara!», «Adevărata 
emanaţie a Revoluţiei este Proclamaţia de la Timişoara», 
«Libertate te iubim, oni învingem, ori murim», «21-22 — Cine- 
a tras în noi?», «eri huligani, azi golani», Se scandează lozinci 
ilustrative perntru caracterul demonstraţiei; în slujba 
democraţiei, împotriva comunismului. Scandările «Jos 
comunismul!» şi «Libertate!» vor fi cele mai frecvente. 
Noaptea şi în cursul zilei numărul demonstranților este mai 
redus, După-amiaza, numărul creşte, ajungând între orele 
19-23 la multe zeci de mii de oameni. În această perioadă, 
balconul Universităţii se deschide, devenind o adevărată 
tribună a democraţiei. Apare primul imn al demonstraţiei, al 
cărui refren este: «Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă/ 


Până nu vom câştiga LIBERTATEA noastră!». (...) Câteva 
zile mai târziu apar alte melodii, refrenul dintre ele fiind 
reprezentativ pentru această demonstrație: «Mai bine 
haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ 
Mai bine huligan, decât activist,/ Mai bine mort, decât 
comunist!» (...). De la balconul Universităţii, Grupul pentru 
Dialog Social lansează un apel către conducerea provizorie 
pentru a începe un dialog cu reprezentanți ai demonstranților, 
dialog în care G.D.S îşi asumă rolul de mediator. În fața a 
zeci de mii de oameni se exprimă dorinţa de libertate, se 
protestează împortiva abuzurilor, împotriva menținerii 
structurilor comuniste. Vorbesc de la balcon atât cetățeni 
obișnuiți, cât şi personalităţi ale vieţii social-culturale: Ana 
Blandiana, Petre Creţia, Florin Iaru, loan Alexandru, Stelian 
Tănase, Radu Filipescu, Victor Rebengiuc, Ştefan Radoff, 
Ovidiu Moldovan. (...) Ziua de 27 aprilie aduce un eveniment 
important: apariția Comunicatului Pieţii Universității, prin 
care se încearcă a se da o formă concisă şi unitară 
revendicărilor manifestanților. (...) Comunicatul este apropiat 
în mai multe pasaje atât de Platforma-Program a F.S.N. 
(sic!), prezentată națiunii în seara zilei de 22 decembrie 
1989, cât şi de Proclamaţia de la Timişoara”. 

Şi miezul raportului se încheie pe un ton festivist, 
chiar grandilocvent, dovedind că autorii lui au cunoscut prea 
puțin comunismul, dar mai cu seamă pe comuniştii care la 
22 decembrie 1989 au pus mâna pe putere şi cu care îşi 
imaginează că ar putea purta un „dialog” civilizat, ceva 
asemănător cu dezbaterile din Camera Comunelor! „Piaţa 
reacționează în felul ei — scriu semnatarii Raportului —, 
strălucitor, dar civilizat, la anunțarea creării Alianței 
Naţionale pentru Proclamaţia de la Timişoara. Cu urale este 
întâmpinată şi constituirea în perimetrul ocupat de 
demonstranți a «Zonei libere de neocomunism». Iniţiativa, 
materializată în 2 pancarde uriaşe, ce încadrează zona, 
consfințeşte de facto că cei ce vin aici nu mai doresc să fie 
cobaii unor experimente ideologice neofalimentare. Pentru 
ei, azi, 28 aprilie, ca şi în 16-20 decembrie la Timişoara sau 
în 21-22 decembrie la Bucureşti, țelul este LIBERTATEA 
(de gândire, de exprimare, de informare), totul spre BINELE 
ȚĂRII”, 

Pentru cei, cărora viața le-a hărăzit nedoritul prilej 
de a cunoaşte, prin înfruntare, comunismul până în 
străfundurile esenței sale, „Fenomenul Piaţa Universității” 
le apare ca un spectacol de sunet și lumini, jucat la scenă 
deschisă, „cu voie de la poliţie”. Pentru actori, ca şi pentru 
mulțimea demonstranților, spectacolul a constituit o 
modalitate de a da glas durerii provocate de eşecul suferit în 
decembrie. Pentru putere, spectacolul a fost, într-un anumit 
sens, binevenit. Oamenilor li se permitea, în mod controlat, 
să-şi consume surplusul de energie în plină lumină a 
reflectoarelor. Altfel, s-ar fi putut ca energia stimulată de 
conştiinţa neîmplinirilor să fie canalizată spre acțiuni 
subversive mai grave, ceea ce ar fi putut constitui o reală 
amenințare pentru stabilitatea regimului. Confruntată cu o 
asemenea posibilitate, puterea nu s-a complăcut în postura 
de spectator, În buna tradiție a regimurilor comuniste, agenții 
acoperiţi au fost tot timpul omniprezenţi, atât printre 
demonstranți, cât şi în balcon. (Cazul Marian Munteanu — 
ulterior prosper om de afaceri susținut de noua „mafie” de 
extracție comunisto-securistă — este ilustrativ în acest 
context.). 

Atât de eficace şi de eficient s-a dovedit a fi 
controlul exercitat de putere, încât şi-a îngăduit, în plină 
desfăşurare a Pieţii Universităţii, să cheme populaţia țării, 
după o jumătate de veac de dictatură, la alegeri libere, 
deschizând larg porțile pluralismului politic. O mişcare bine 
gândită pentru uzul Occidentului. Desfăşurându-se după 
principiul comunist „Cine organizează alegerile, acela le 
câştigă”, la scrutinul din 20 mai 1990 Duminica Orbului — 
comunistul „emanat” Ion Iliescu înregistra primul său succes 
electoral: era ales Preşedintele României cu un impresionant 
85,1% din voturile exprimate... (Va urma) 


PIERE e CĂ at A IE Pt A arta Doha pot pi A: 
„Am primit la Redacţie “Dreptul la 
„replică? semnat de d-l Virgil Trufaşiu din Los. 
„ Angeles, dar am socotit nepotrivită publicarea 
“lui în acest număr jubiliar, urmând să-l 
"includem = însoţit de o scurtă notă redacțională 
— în numărul pe luna septembrie. 


Tha" A, zi i Da 











CINE SE TEME DE NAȚIONALISM ? 


Puţine cuvinte ale limbii române au avut o soartă 
atât de ingrată ca aceea a cuvântului „naţionalism” (şi nu 
poate fi o consolare că și-n alte limbi cuvântul a pătimit la 
fel). Innobilat de mai multe generaţii de ctitori ai României 
moderne şi obținând „sunetul secund” pe buzele şi sub pana 
lui Eminescu, el a fost răstignit apoi, dimpreună cu neamul 
românesc, pe toate crucile istoriei, ajungând pentru unii un 
cult, iar pentru alții o blasfemie. Excesele săvârșite pe aiurea 
în numele lui, culminând cu tragedia celui de-al doilea război 
mondial, au dat multora prilejul de a-l stigmatiza definitiv, 
cu o grabă explicabilă poate prin grozăvia cutărui ceas istoric, 
dar inexplicabilă în economia unui cuget sănătos. 

Căci, în fond, un cuvânt rămâne un cuvânt, nefiind 
câtuşi de puțin responsabil de realităţile care-l pot uzurpa la 
un moment dat, trăgându-l în cine ştie ce aventură colectivă 
sau individuală. Un cuvânt nici nu generează şi nici nu 
poate anula realități. Nu poți pune ordine în lume bătându- 
te cu cuvintele, asemenea lui Don Quijote cu monile de 
vânt. Nu cuvântul „comunism”, bunăoară, reprezintă în 
vremea din urmă necazul nostru cel mare, ci o anume 
realitate prezentă îndărătul lui. Zadarnic ne vom opinti 
împotriva cuvântului câtă vreme realitatea cu pricina se 
perpetuează printre noi, dispusă ea însăşi să ne dea o mână 
de ajutor în acest asalt al neantului. Comuniştii înşişi simt 
că nu mai au ce face cu cuvântul comunism şi se bucură 
chiar să ni-l ofere ca nadă, în locul prăzii concrete pe care 
ar trebui s-o vânăm. 

S-ar cuveni deci să lăsăm în pace, măcar pentru 
0 vreme, cuvintele. Dacă nu vrem ca realitatea, urmându- 
şi mersul netulburată, să ne întindă vreo nouă cursă, așa 
cum am mai pățit-o de câteva ori în istorie. 

Cu naționalismul s-a întâmplat şi se întâmplă un 
lucru asemănător. Dar în acest caz situaţia este mult mai 
complexă, pentru că față de cuvântul naționalism noi avem, 
la o dreaptă cumpănire, răspunderi şi datorii a căror uitare 

“ar putea să echivaleze cu o întunecare fatală a conștiinței 
noastre ca neam. Comunismul nu ne aparține. EI a fost şi a 
rămas străin limbii și sufletului nostru, chiar dacă realitatea 
care s-a oploşit sub el ne-a otrăvit pe nesimţite lumea şi 
viața, Nici un geniu naţional autentic nu l-a sfinţit cu limba 
sau cu condeiul. Nici o conştiinţă naţională autentică n-a 
ales jertfa în numele lui. Și aceasta pentru că el n-a acoperit 
niciodată o realitate cu adevărat românească și n-a răspuns 
în nici un fel nevoilor noastre mai adânci. De el nu s-a legat 
nimic esenţial ziditor pentru destinul acestui colț de lume. 

Pe ideea naţională, însă, pe naționalismul generos 
al începuturilor, s-a clădit însăși România modernă, Sub 
semnul naționalismului s-au adunat cândva, pentru aproape 
o sută de ani, forțele creatoare de istorie şi de cultură ale 
acestui pământ, de la naționalismul romantic al pașoptiştilor, 
trecând prin centrul de forță al geniului eminescian, până la 
săvârşitorii și de-săvârșitorii României Mari. Și trezirea 
noastră de azi, atâta câtă este, ar putea fi așezată, cu grija 
cuvenită, sub semnul acestui cuvânt. 

Am avea, deci, temeiuri destule spre a-i face 
dreptate, încercând să-l salvăm atât de ignoranţi, cât și de 
ticăloși, căci din păcate pe limba acestora revine el cel mai 
des, ajungând să însemne atât de multe încât riscă să nu 
mai însemne nimic, Și ar fi păcat să-l pierdem tocmai în 
înțelesul lui cel bun, singurul care ne reprezintă şi care ne 
obligă, 

Pilduitoare (și) în acest sens au fost, nu demult, 
interviurile televizate luate d-lor Eugen Barbu și Mircea 
Dinescu, în urma excluderii celui dintâi, cu argumente 
altminteri serioase, din rândurile Uniunii Scriitorilor. D-l 
Eugen Barbu ar fi naţionalist. O afirmă mulţi dintre cei care 
nu-i pot uita trecutul, nici ierta prezentul, lar el nu o neagă, 
insinuându-și naționalismul ca pe un fel de virtute. Ba mai 
mult: o datorie de bun român, într-o vreme în care ţara ar fi 
grozav de primejduită. Cunoscându-l însă din scrisul său 
găzetăresc și din faptele sale mai vechi sau mai noi, nu 
putem să nu băgăm de seamă că avem de-a face numai cu 
naționalismul luat în deşeri. Este o primă cale de 
compromitere a cuvântului și a ideii. Să poată avea oare 
naționalismul aceeaşi legitimitate în cazul unui Eugen 


Barbu, al unui Corneliu Vadim Tudor sau al unui Adrian 
Păunescu ca şi în acelea ale lui Bălcescu, Kogălniceanu, 
Eminescu, Coşbuc, Goga sau Nae Ionescu? Să facă parte 
oare din arsenalul naţionalismului autentic insulta, mistificarea, 
calomnia, compromisul, furtişagul literar, oportunismul, 
abjecția în genere? Să fi avut naționalismul autentic vreo 
legătură cu comunismul, cu Ceaușescu sau cu scursurile 
Securităţii? Să fi fost marii noştri naționaliști, precum 
Eminescu (prietenul lui Moses Gaster) sau Goga (prietenul 
lui Ady Endre), nişte vajnici mâncători de unguri şi de evrei? 
In presa de scandal şi în limbajul mahalalei bucureştene să se 
fi enunțat principiile naţionalismului românesc? Hotărât lucru, 
cine vede naționalism la Eugen Barbu şi la cei de teapa lui 
săvârşeşte un sacrilegiu împotriva marilor noştri înaintaşi, 
precum şi împotriva limbii române. 

Rezultă curios că unul dintre capetele de acuzare 
(pomenit de d-l Mircea Dinescu şi în interviul televizat) este 
tocmai... naționalismul. Insinuat ca o virtute personală de către 
Eugen Barbu, naționalismul este veştejit ca un păcat de moarte 
de către Mircea Dinescu (care-l împerechează, după un mai 
vechi obicei, cu termenul de „șovinism”). lată o a doua cale 
de compromitere şi denaturare tendențioasă a cuvântului: 
diabolizarea ideologică. Preşedintele Uniunii Scriitorilor 
merge cu seninătate prin mijlocul ei, crezându-se convingător 
şi infailibil. Ne-am fi aşteptat de la un om de litere (chiar dacă 
şi-a făcut studiile la Academia „Ştefan Gheorghiu”) să aibă 
mai multă grijă cu cuvintele limbii române. O fi impus 
comunismul și stânga postbelică acest uz aberant, la noi şi 
aiurea, dar s-ar putea ridica pretenţia legitimă ca măcar 
purtătorii oficiali de cuvânt ai literelor române să evite probele 
de ignoranță şi mult hulita „limbă de lemn”. Dacă nu din 
considerente filologice, măcar din respect față de idealurile 
curate care au ars cândva cu flacără de duh românesc pe 
altarul acestui cuvânt. Poetul Mircea Dinescu s-ar fi cuvenit 
să-i reproşeze mai degrabă prozatorului Eugen Barbu 
uzurparea cuvântului, iar nu să proptească părerea greşită că 
naționalismul este o formă de ticăloşie în istorie. Ar fi putut să 


“spună simplu „şovinism”și lumea ar fi înțeles despre ce este 


vorba. De ce să terfeleşti naționalismul, în spiritul logoreei 
comuniste şi anti-naţionale, amestecându-l, cu suficiență de 
analfabet, în cloaca unor extremisme murdare? 

Ar fi vremea să părăsim o dată pentru totdeauna 
împerecherile acestea necinstite de termeni, cultivate în mod 
voit de politrucii ideologiilor dizolvante, mai ales sub steaua 
roşie apusă de curând, cu scopul vădit de a compromite un 
termen prin asociere cu celălalt. Una este naționalismul şi 
altceva este şovinismul, tot așa cum una este misticismul și 
alta obscurantismul, una credința şi alta fanatismul. 

În privința naţionalismului, d-nii Barbu şi Dinescu 
vorbesc ce ştiu, dar nu ştiu ce vorbesc. Natura conflictului lor 
este alta, cu care naționalismul nu are în mod direct de a face. 
E un conflict moral şi literar. D-l Barbu merita, neîndoielnic, 
această nouă dezavuare publică şi se iscă numai întrebarea 
dacă d-l Dinescu era cel mai nimerit să o exprime în fața 
întregii țări. Autorul Gropii nu este naţionalist, ci un gropar al 
adevăratelor idealuri naţionale, asemenea defunctului 
Ceauşescu, Ne aflăm doar în fața unui om cu vocaţia mocirlei 
morale și ideologice, gros de obraz şi tare de cerbice, care 
nici nu vrea și nici nu poate să fie altfel. Că are porniri şovine 
este adevărat. Ajunge să-l numim cum se cuvine şi să ne 
ținem departe de el. Pe noi înșine, dar și unele cuvinte de-ale 
noastre, pe care n-avem nici o nevoie să le înjosim. 


Privit fără patimă și fără prejudecăţi, în perspectiva 
istoriei naţionale, naționalismul acesta românesc, supus la 
atâtea abuzuri verbale, nu este decât sentimentul firesc, 
nepervertit de vreo ideologie, al apartenenței obiective la o 
comunitate națională, faţă de care orice om integru din punct 
de vedere moral și intelectual își simte anumite datorii şi 
responsabilități. Naționalist se cade a fi și românul, şi 
maghiarul, și evreul, și neamțul, și rusul, și turcul, şi chinezul, 
şi orice neam al pământului care refuză să se trădeze pe sine, 
cinstindu-și trecutul, apărându-şi prezentul şi închipuindu-şi 
viitorul. Naționalismul este sentimentul unei continuităţi 
creatoare, legate de o limbă și de un teritoriu sfinţit cu talpa şi 


cu sângele strămoşilor. În lumea lui Dumnezeu este loc 
pentru tot atâtea naționalisme câte neamuri există, cu condiția 
ca fiecare să-și chivernisească ce-i al său şi să nu râvnească 
la ce-i al altuia. „Vreau să plutesc în plin umanitarism — 
spunea Octavian Goga prin 1927 — cu o singură condiţie: să 
fiu în luntrea mea și să-mi iau toate măsurile să nu mă 
înec”. Umanitatea însăşi nu poate fi înțeleasă corect decât 
ca un concert de Dumnezeu rânduit al naţionalismelor 
creatoare. 

Naționalismul propriu-zis n-are de ce să ne sperie, 
aşa cum nu ne sperie nici mai vagul „patriotism”. În ce-l 
priveşte pe acesta din urmă, el a fost atât de supralicitat sub 
regimul lui Ceaușescu încât în conştiinţa multora a ajuns să 
se asocieze cu o notă de fariseism. Ne paşte un nou păcat 
fată de un cuvânt care, el însuşi, n-are nici o vină. 

Dar dacă o lume fără „patriotisme” s-ar mai putea 
imagina (cum, de prin secolul al XVIII-lea, a și tot fost 
imaginată), o lume fără naționalisme este o imposibilitate 
în ordinea naturii, cel puţin atâta vreme cât omul are un 
licăr de conştiinţă. Numai în absența conştiinţei (deci a înseşi 
condiţiei umane) naționalismele ar putea să dispară ca idee 
şi ca sentiment, dar mă tem că atunci ele s-ar manifesta ca 
instincte. Căci în vreme ce patriotismul poate fi şi o problemă 
de opțiune (îţi poţi schimba „patria”, alegându-ți una nouă, 
pe care s-o slujești corect, ca bun cetățean, ba chiar să 
ajungi a o iubi cu vremea), naționalismul e ceva dat pe 
verticala timpului, de care nu poţi fugi nicăieri în imensa 
orizontalitate a lumii. Patria, în înțelesul ei modern, este 
spațială şi reversibilă. Neamul este temporal şi ireversibil. 
De aceea, chiar când îţi pierzi patria, neamul rămâne în 
tine, El este singurul bun pe care nu-l poți pierde efectiv 
niciodată. 

Orice atentat împotriva naţionalismului este tocmai 
de aceea un atentat împotriva umanităţii noastre depline. 
Cei care vor să facă din naționalismul propriu-zis un fel de 
sperietoare a veacului nu pot fi calificaţi altfel decât ca 
nişte vrăjmaşi perverşi ai genului uman. Ei vor să ceară 
omului discontinuitate şi uitare, în vreme ce conştiinţa 
înseamnă tocmai memorie şi continuitate organică. N-ar 
trebui să ne plecăm urechea, uneori atât de încântați, spre 
stingătorii de conştiinţe. 

Tot din pricinile arătate mai sus, e limpede că nu 
putem renunța la naționalism, punând în locul lui 
patriotismul, cum au încercat să facă ideologii comunişti. 
Patriotismul e un sentiment nobil, dar mult mai superficial. 
Când nu este o latură a naționalismului, el devine o simplă 
convenție istorico-socială, Pentru patriot, cum s-a spus, ubi 
bene ibi patria, în vreme ce pentru naţionalist ubi patria ibi 
bene. 

Toate acestea, fireşte, privind lucrurile în puritatea 
lor. Şi patriotismul şi naționalismul pot deveni însă impure, 
pot degenera, numai că atunci când realităţile o iau razna, 
ele nu mai pot să încapă sub același nume, pentru că devin 
aliceva, Naționalismul, bunăoară, pierzându-și temeiurile 
moral-spirituale, se poate transforma lesne în xenofobie şi 
politicianism de tip provincial, dar atunci îl vom numi 
„rasism” sau „şovinism”, ascuţindu-ne cugetul spre luptă 
împotriva acestora din urmă, iar nicidecum împotriva celui 
dintâi. 

Trebuie să reînvățăm „a deosebi duhurile”, Şi mai 
trebuie să pricepem că naționalismul este lucrător cu oameni 
şi prin oameni, Or, după cum ne avertizează Apostolul 
Neamurilor, „toate sunt curate pentru cei curați”, iar „pentru 
cei întinați şi necredincioși nimic nu este curat, ci li s-au 
întinat lor și mintea şi cugetul” (Tir 1, 15). 

Naționalismul nu este, în fond, nimic altceva decât 
repăsirea de sine a unui suflet curat în sinea cea mare al 
neamului său, precum şi asumarea conştientă a întregii 
existențe sub semnul acestei identități. lată de ce nu se 
poate vorbi de naționalism nici în cazul lui Ceauşescu, nici 
în cazul lui Eugen Barbu: lor le-a lipsit dimensiunea purității 
morale. 

Și sperăm că d-l Mircea Dinescu, atunci când se 
joacă cu vorbele, arătându-se temător de „naţionalism”, o 
face numai din nepriceperea de a alege cuvântul potrivit, 
iar nu din conştiinţa unei insuficiente purități... 

Răzvan CODRESCU 








„pag.1l ANULII-199 PUNCTE CARDINALE 200 Retrospectiva > 








STRATEGIILE CULPABILIZARII NAȚIONALE 


În condiţiile în care există o întreagă 
campanie de culpabilizare, poate că nu este lipsit de 
interes să răspundem la unele dintre întrebările care 
0 însoțesc; pentru astăzi ne-am propus să cercetăm 
dacă are ea, această campanie, un temei real şi cine 
are capacitatea de a stabili culpabilități? 

Strategiile culpabilizării cuprind două niveluri: 

1) culpabilizarea valorilor individuale; 

2) culpabilizarea întregului neam. 

Cum despre culpabilizarea valorilor indivi- 
duale am scris în mai multe rânduri, nu facem decât 
să repetăm aici că ea vizează nu pe vinovaţii ori 
complicii comunismului, aşa cum ar părea firesc, ci 
elita dintotdeauna a neamului. În momentul în care 
unii dintre intelectualii acestei țări au început să se 
trezească din anestezia comunistă şi să realizeze că 
singura cale este întoarcerea la valorile neamului, 
atacurile au început: de la Eminescu la Noica, totul a 
fost târât în noroi şi batjocorit. 

Am vrea să ne referim aici la culpabilizarea 
întregului neam şi pornim demersul nostru de la 
următoarele afirmaţii făcute de d-l Moses Rosen în 
revista Cuvântul, nr. 18 (118), mai 1992: „După toată 
această stupidă chestiune — un popor ajuns în halul 
în care se ocupă de câteva mii de bătrâni evrei care 
au rămas aici, care nu sunt nici bancheri, nici 
fabricanți, mie mi-ar fi ruşine să ridic capul. lar 
poporul ăsta sau, în orice caz, o bună parte din el a 
făcut ceea ce a făcut cu noi”. 

Nu vom pune problemele în termenii 
dreptului divin, ci în cei ai dreptului natural. Există, 
mai întâi, o instanță exterioară: Justiţia pământeană 
este în măsură să stabilească culpabilităţi şi să-i facă 
pe cei care nu respectă legile să fie pedepsiţi. Justiţia 
are stabilit un cod de proceduri conform căruia poate 
pronunța sentințe, însă doar după ce a fost făcută 
dovada de necontestat a vinovăţiei (probe penale). A 
pune sub acuzaţie înseamnă a prezenta probe 
irefutabile care să facă dovada vinovăţiei. Or, acuzaţiie 
din fragmentul de mai sus, dacă nu vor să rămână 
simple fraze, au nevoie să fie probate în faţa unui 
eventual tribunal; ceea ce nu este cazul (şi vom vedea 
mai jos de ce). 

Cine are îndreptăţirea să stabilească culpabi- 
lităţi? 

Morala (discutăm, de asemenea, de cea laică, 
nu de cea divină), ne spune Nae Ionescu, are două 
rădăcini: una ex/erioară, care înseamnă constrângerea 
din afară asupra noastră, și cealaltă interioară, care 
izvorăște din noi înşine. 

În Metafizica moravurilor Kant arăta care 
sunt datoriile omului față de sine ca ființă materială 
(autoconservarea naturii umane versus uciderea de 
sine totală — suicidium — sau parţială — mutilare; 
dezonorarea prin voluptate, abrutizarea prin exces 


alimentar sau alcoolic) şi care sunt datoriile omului 
faţă de sine considerat ca ființă morală. Desprins de 
legătura cu Dumnezeu, omul este, în viziunea kantiană, 
un judecător înnăscut al său: tribunalului interior din 
om, pe care Kant îl numeşte „conştiință”, îi revine 
deci responsabilitatea interioară a faptei, ca şi sentința 
propriei persoane morale. Ajunşi în acest punct, să ne 
întrebăm, după Nae Ionescu, ce îndreptăţire are morala 
care vine din exterior (constrângerea celorlalți asupra 
noastră)? Cine, în virtutea a ce, are dreptul să aducă 
acuzații cuiva? 

Dacă omul are nişte datorii față de sine şi nu 
le respectă, asta înseamnă că nu respectă umanitatea 
din el. Dar datoriile faţă de ceilalți oameni? 

Să ne întoarcem la Metafizica moravurilor, 
capitolul „Despre datoriile virtuţii faţă de ceilalţi 
oameni, provenite din respectul ce li se cuvine”; 
acestea ar fi: modestia, stima şi recunoaşterea 
demnităţii celorlalți oameni. Contrariul acestora ar fi: 
disprețul — „prin comparaţie cu alţii este uneori 
inevitabil să le arătăm o desconsiderare interioară, însă 
manifestarea exterioară a desconsiderării este, totuşi, 
o insultă” (Im. Kant, Metafizica moravurilor, ed. rom. 
1991, p. 303); trufia — „înclinația de a se menţine 
întotdeauna deasupra celorlalți”; calomnia — „înclinația 
nemijlocită, plănuită fără vreo intenţie specială, de a 
întreține zvonuri care prejudiciază respectul față de 
celălalt”; batjocura — „greşelile adevărate sau cele care 
trec drept adevărate, prin care se vizează privarea 
persoanei de respectul meritat” (op. cit., p. 307). În 
măsura în care acestea aduc prejudicii unei persoane, 
lezând demnitatea sa umană, ele pot fi considerate, 
sub aspect moral, ca o cădere de la calitatea de om şi, 
sub aspectul penal, ca ultragii aduse demnităţii sale. 

Există însă şi un alt mod de culpabilizare: cel 
care porneşte de la un individ către un neam, conţinut 
în citatul de la care am pornit. 

Ar trebui mai întâi să facem o distincție între 
NEAM - şi urmărim definiţia lui Mircea Vulcănescu 
din Omul românesc, pentru care neamul „este o realitate 
care stă la încheietura metafizicii cu istoria, o unitate 
de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pământ, 
sânge, trecut, lege, datini, obiceiuri, cuget, credință, 
virtute, muncă, aşezăminte, port, dureri, bucurii şi 
semne de trăire laolaltă, stăpâniri şi asupriri constituie 
doar chezăşii, semne de recunoaştere, peceţi, temeiuri” 
— ca virtualitate, și POPOR, care înseamnă actualizarea 
acestor virtualităţi, în mod diferit pentru fiecare 
generaţie. 

Aşadar, dacă în citatul din revista Cuvântul, 
formula atât de vagă, „acest popor” este o referire la 
neamul românesc dintotdeauna, ea reprezintă o 
blasfemie; dacă „acest popor” suntem noi, generaţia 
de astăzi, care actualizăm, după putinţele noastre, 
virtualităţile neamului, ne este greu să acceptăm atari 


acuzaţii. Pentru că noi, cei care reprezentăm astăzi 
poporul român, nu ne putem asuma fapte care nu ne 
aparţin. Dacă însă referirea era făcută la o perioadă 
anume de timp din istoria noastră, mai întâi că acest 
lucru ar fi trebuit precizat. În al doilea rând, se pune 
întrebarea: poate fi un popor întreg vinovat? 

Evident că gândul ne-a dus imediat la 
poporul german, căruia i se aduceau acuzaţii asemă- 
nătoare cu cinci decenii în urmă. Deşi comparaţia 
este disproporționată, să vedem ce spunea Jaspers 
în 1946, în eseul său Conștiinţa culpei. 

Instanța exterioară pe care a constituit-o 
tribunalul în celebrul proces de la Niirnberg a putut 
să judece ceea ce Jaspers numeşte „culpa criminală”, 
care cuprinde acțiuni ce pot fi dovedite obiectiv: crime 
împotriva păcii, crime de război şi crime împotriva 
umanităţii. Acuzaţiile au fost formulate, după 
identificarea vinovaţilor, în persoana unor indivizi şi 
a unor organizaţii (Guvernul Reich-ului, corpul 
conducătorilor politici ai NSDAP, SS, SD, Gestapo, 
SA, Marele Stat Major, Înaltul Comandament al 
Armatelor germane). Culpa politică este, pentru 
Jaspers, atribuită oamenilor de stat. Cetăţeanul care 
suportă consecinţele acţiunilor statului este mai 
curând culpabil de complicitate; căci „fiecare om 
este co-responsabil pentru modul în care este 
guvernat”. Este adevărat că omul de rând, pe care 
nu-l priveşte puterea politică, nu se consideră co- 
responsabil la ceea ce se întâmplă pe plan politic, 
dar, fără acordul lui tacit, dedus din neparticipare, | 
acțiunile puterii politice n-ar fi posibile. Instanţa 
exterioară, constituită de învingător în caz de război, 
poate să judece această culpă, care nu înseamnă nici 
pe departe o acuzaţie colectivă, ci doar asumarea 
sentimentului dezonoarei, ca şi responsabilitatea de 
a despăgubi părţile lezate, la modul material. Asta nu 
înseamnă că învingătorul este purtătorul justiţiei. 

Celelalte două culpe despre care vorbeşte 
Jaspers, „culpa morală” şi „culpa metafizică”, sunt 
de resortul instanței interioare şi nu au ce căuta în 
economia demonstrației de față. Vinovăţia colectivă 
nu există. 

Conştientizarea culpei morale şi a celei 
metafizice a fiecărui individ este cu totul altceva; ea 
este fundamentul pe care se bazează posibila transfor- 
mare lăuntrică a fiecăruia. Dar asta o hotărăşte, 
repetăm, instanţa interioară a fiecăruia (sau, în 
perspectivă religioasă, Dumnezeu). 

În concluzie, strategiile de culpabilizare la 
adresa unor valori sau a unei naţii întregi (cum li s-a 
întâmplat germanilor după război şi cum ni se 
întâmplă nouă astăzi) sunt aberante şi trădează 
intenţiile deviate ale iniţiatorilor acestora. 


Dora MEZDREA 


———__—_————————————————  <—P„—P—— LL LC 








EN  PUNCTECARDINALE 200 ANUL 193 





NECESARA DESPÂRȚIRE A APELOR 


Deşi haosul ideologic al României post- 
comuniste persistă, ochiul atent poate înregistra deja 
un început de despărțire a apelor. Spectacolul 
deconcertează, pentru că actorii (sociali, politici, 
intelectuali) îşi încalecă partiturile, dar vocile 
individuale încep să se grupeze, mi se pare, în jurul a 
trei direcții dominante. Avem de-a face cu trei logici 
care părăsesc indistincția de la început în favoarea 
unei concurențe mereu mai apăsate: lagărul neo- 
comunist, lobby-ul internaţionalist și dreapta 
ortodoxă tradițională. 

Să le luăm pe rând, pentru a tenta o estimare 
globală, în ordinea unui viitor cât de cât previzibil. 

Lagărul neo-comunist include, la stânga, 
PSM, FDSN şi PDAR, iar la „dreapta” (ce fel de 
dreaptă, vom vedea) PRM şi PUNR. Această 
dedublare corespunde tendințelor respective ale celor 
două mari grupuri care alcătuiau până ieri 
nomenclatura PCR: 1) aripa bolşevică, orientată spre 
şi de KGB-ul sovietic, şi 2) aripa ceauşistă, hrănită 
dintr-un protocronism albanizat. Evident, repartiția 
aceasta este, în fapt, ecoul unei sciziuni strategice 
intervenite după 1965 în interiorul Securităţii. Lagărul 
neo-comunist are două registre retorice: unul în care 
perfidia conservatoare ia chipul „moderaţiei” fals 
împăciuitoare (Ion Iliescu, Ilie Verdeț) şi altul în care 
delirul patriotard maschează continuitatea unor 

interese de grup (Gh. Funar, C. V. Tudor). Deşi mania 
„scenariilor” acuză uneori conivenţa secretă dintre 
cele două aripi neo-comuniste, îmi vine mai degrabă 
să cred că ele se vor sfâşia reciproc. Slăbiciunea 
lagărului neo-comunist nu provine atât din populismul 
practicat fără măsură şi bun-simţ, cât din proasta lui 
dispoziţie geopolitică la ora când partidele neo- 
comuniste din întreaga lume se topesc treptat şi 
inexorabil în farsa mai acceptabilă a social-democraţiei 
sau a ecologismului. Pe plan intern, lagărul neo- 
comunist se va destrăma (va pierde finalmente 
Puterea) nu doar sub presiunea amintitului transfer 
de identitate, dar şi prin scleroza cadrelor sale, care 
va antrena, mai devreme sau mai târziu, o veritabilă 
catastrofă gestionară. 

În ceea ce îl priveşte, lobby-ul internaţionalist 
are o structură aparent mai complexă, în fond — mai 
confuză. Politic, el este aproape sinonim cu 
programele partidelor din Convenţia Democratică: 
opoziţia față de comunism este înțeleasă ca o mutație 
de putere dinspre vechea nomenclatură înspre „0 
anumită parte” a clasei intelectuale: „acrobaţii cu plasă” 
ai disidenţei formale, foştii tartori culturali ai stalinis- 
mului îmbrăcaţi acum ă /a gauche-caviar etc. 
[deologic, el cade în braţele Trilateralei masonice; ceea 
ce contează este acordul permanent şi servil cu 
Occidentul, adică viitorul guvern supranaţional de la 
Bruxelles. Din punct de vedere retoric, tema de căpătâi 
a lobby-ului internaţionalist rămâne faimoasa „intrare 
în Europa”, asezonată neo-liberal şi mesianizată 
nerealist. Campionul acestei opţiuni rămâne fără 
îndoială GDS şi revista sa 22, un săptămânal în paginile 
căruia Dialogul mondialist îşi află, voit sau nu, cele 
mai penibile aplicaţii. Şansele electorale ale acestui 
bloc vor creşte, pentru că sprijinul extern va răsplăti 
(într-o mai mică proporţie decât se speră) alinierea 
sa la „imperativele” mai sus pomenite, Ne putem 
aştepta ca publicul cultivat (dar pasiv) să fie din nou 
sedus de strălucirea formelor fără fond şi de mirajul 
materialist al „societăţii de consum”, Acesta pare să 
fie, în orice caz, destinul socio-politic al generaţiei 


medii, desprinse din gheţurile bolşevice şi căzute în 
capcana bucuriilor mărunte. 

Există la noi, spuneam, şi o dreaptă ortodoxă 
tradițională. Aici, nu mai pot să „observ”, ci simt 
nevoia să mă implic: am convingerea că dreapta 
ortodoxă tradițională reprezintă cursul firesc al 
dezvoltării noastre ca neam, pentru că ea este singura 
capabilă să conjuge un trecut nemistificat cu un prezent 
ireproşabil şi cu un viitor, teologic vorbind, inteligent. 
Din păcate, această direcţie este pentru moment difuză, 
dar prezentă totuşi (sub forma unor intuiții radicale) în 
spiritul unor vârfuri ale noii generații. Intuiţia centrală 
a acestui cerc (deocamdată?) apartinic este valorizarea 
absolută a credinței în Dumnezeu. De aici, o serie de 
consecințe capitale, între care voi pomeni câteva; 

1) Cultura naţională, prostituată în perioada 
comunistă, trebuie rearticulată cu valorile Ortodoxiei, 
adică cu duhul evanghelic şi patristic al experienţelor 
noastre fondatoare. 

2) Memoria colectivă se poate regenera prin 
cunoaştere nepărtinitoare şi dorinţă de adevăr. 

3) Destinul românesc nu este dictat de trădătorii 
lui ştiuți şi neştiuţi, nici de vreo cancelarie ocultă, ci de 
rațiunile eshatologice pe care Dumnezeu i le-a prefigurat 
din veac şi până în veac. 

4) Elitele României de mâine sunt virtual prezente 
în sânul generaţiei tinere, dacă aceasta va şti să lucreze 
în sinergie cu Tadiţia spirituală a Neamului. 

5) Forţa nu rezidă în imperiul cantității sau al 
violenţei iresponsabile, ci în duhul sacrificiului şi al 
virtuţii creştine. 

Bineînţeles, răspândirea unor idei de acest fel 
se loveşte astăzi de multiple piedici conjuncturale: pe 
de o parte, atât lagărul neocomunist, cât şi lobby-ul 
internaționalist vor diaboliza reprezentanții acestei familii 
spirituale, vânând vrăjitoare, deplângând ipocrit „recru- 
descența vechilor demoni”, acuzându-ne de anacronism 
etnocentric, de „rasism”, de „antisemitism”, de „xeno- 
fobie”, adică de toate relele politice, deformările de 
caracter şi minusurile de conştiinţă cu care ideologii 
bolşevismului autohton au împovărat, calomnios şi 


vindicativ, mai ales Mişcarea Legionară. Pe de altă 
parte, stânga apuseană va pune prompt la index şi va 
veşteji ditirambic („integrism”, „fundamentalism”) un 
fenomen pe care nu are cum şi nu vrea să-l înțeleagă, 
preferând să-l eticheteze, stereotip, sub denumirea 
de „extremă dreaptă”. 

Toate aceste riposte prejudecate sunt nişte ac- 
cidente de parcurs. Destinul românismului se 
profilează din nou, socotelile retroactive sunt inutile, 
scopurile ni se arată de sus, fără echivocuri şi înfățişări 
mincinoase. Ceea ce contează acum este să ne 
cunoaştem unii pe alţii, să ne afirmăm crezul fără 
complexe şi temeri contextuale. 

Dacă am vorbit de „generație”, nu am făcut-o 
pentru a reinstala vreun „organicism” desuet în 
discursul despre dreapta ortodoxă tradițională, ci 
pentru a arăta că lucrurile se vor schimba greu, lent, 
dezarmant de lent pentru unii, dar nu pentru toți, cei 
cu adevărat chemați. 

Îmbrobodirea mondială a creştinismului este 
marea tragedie a Modernităţii. Nu orice cap poate 
înțelege acest fenomen calculat, care îşi ia aere de 
predestinare: îţi trebuie o cultură solidă, luminată de 
credință şi animată de rugăciune, pentru a şti unde te 
plasezi în grozăvia Istoriei mitologizate sub care trăim. 

În bătălia nevăzută de-a lungul căreia ne vom 
(putea) dovedi, pe viitor, curajul definirii şi demnitatea 
unui ideal va trebui, bineînţeles, să fim — aşa cum ne 
îndeamnă Scriptura — „înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca 
porumbeii”. 

Pericolele nu vin de undeva din „afară”, ci din 
noi înşine, din inconsecvenţele vârstei, din cursele 
ignoranței, din ispitele neascultării şi din stupiditatea 
corozivă a mândriei. Fără a uita de toate acestea, 
important rămâne — mai presus de orice — începutul 
bun pe care ni-l punem, cu nădejdea că Mântuitorul 
lisus Hristos ne va binecuvânta gândul şi ne va întări, 
necurmat, fapta. 


Andrei ZIMBRE ANU 
(Franţa) 


În 1993 a început să se înalțe monumentul memorial 
de la Râpa Robilor din Aiud, 
închinat celor exterminați în temniţele comuniste. 


) . i e 
dnei di e Drd n RE 088 ul ti 9 dn tit Al La le indie mai bal netă ud, În ba d ia ai adina aia 


SA ptr 
+ Ş En | 


» - 


YI q a 














DIMENSIUNEA TRANSCENDENTA A POLITICULUI: 
MISCAREA LEGIONARA 


Cine vrea să cunoască fenomenul legionar, în toată amploarea lui de până acum 
(Şi, eventual, şi pe mai departe), n-o poate face fără o riguroasă verificare a surselor de 
informație, căci nu cunosc un alt subiect pe seama căruia să se fi mințit mai mult şi mai fără 
nici O ruşine ca despre acesta. Din materialul aflat în circulație, cele spuse pro, oricât de 
decente, sunt copleşite de numărul şi, în special, de insolența celor spuse contra: exagerate, 
absurde, denigratoare cu orice preţ. Când minciunile se adună prea multe, ele devin, fatal, 
necongruente, adică își dau la iveală, singure, nepotrivirile; dar asta nu deranjează: se 
fabrică altele. E de-a dreptul uimitoare atâta aglomerare de neadevăruri chiar şi pentru 
lumea politică, unde, se ştie, se minte mai firesc decât se respiră. 

Dacă utilizarea surselor prezintă dificultate, nici metodele de cercetare a 
fenomenului nu se dovedesc mai bune. Oricât şi-ar zice ele că-s ştiinţifice, sau tocmai 
pentru asta, nu sunt adecvate, suficiente. O dovedesc analizele făcute pe baza lor, respectiv 
prognozele elaborate, care s-au dovedit, invariabil, greşite. Oricâtă rigoare au încercat să- 
şi impună cercetătorii, oricâte aspecte s-au străduit să surprindă ca să înțeleagă întregul, 
ceva important le-a scăpat mereu. Totdeauna e dificil să pui problema de bună-credință. 
Mi-e greu însă să cred că nimeni n-a observat (oricum, nimeni n-a îndrăznit) să abordeze 
acel ceva care-i era atât de evident: preocuparea obstinată pentru ideal, legătura, aproape 
materială, cu educaţia şi morala, acea parte constitutivă a Mişcării Legionare pe care eu 
m-am deprins s-o numesc dimensiunea ei transcendentă. 

E drept că lucrul nu e nici uşor sesizabil nici comod de exprimat; dar e fundamental, 
ține de esenţă. În cei şaptezeci de ani ce s-au scurs de la înființare, această formaţie politică 
ce a făcut atâta risipă de efort, a dat dovadă de atâta abnegaţie, a consumat credință cât să 
muţi şi munţii din loc şi nu s-a dat înapoi de la nici o jertfă, nu are azi nici bunuri în 
patrimoniu, nici membri cotizanţi, nici măcar recunoaştere juridică. Aşa că tot ce i-a rămas 
e valoarea ei nemăsurabilă, metafizică. 

Pentru cel ce vrea să se iniţieze, să o cunoască şi să se apropie de Mişcarea 
Legionară, e aproape obligatoriu să renunțe la ajutorul politologilor. Cea mai sigură cale e 
cea pe care poate s-o străbată singur. Cine vrea, trebuie să înceapă prin a studia, cu răbdare, 
doctrina şi istoria, lucru uşor astăzi, când îi stau la dispoziție cărțile de bază, scrise de 
întemeietori, memoriile celor ce au participat la lupte şi evenimente. Dar acesta, studiul 
izvoarelor, nu poate fi decât introducerea. Cunoaşterea Mişcării e un proces de durată, de 
acumulare, de reflecţie și, la anumite ceasuri, rare, de revelație. La acest proces, de 
migăloasă stăruință, ce presupune entuziasm, dar şi jertfă continuă, se referea Căpitanul 
când cerea imperios legionarului: „Cunoaşte bine Legiunea!”; pentru că nu totul e la vedere, 
sau nu totul se înțelege dintr-o dată. 

Deci, dintru început, cei doritori să se apropie de fenomenul legionar trebuie 
preveniți că, pe lângă efort şi sacrificiu, li se cere dragoste de adevăr, fără de care nu există 
cunoaştere. Mişcarea Legionară s-a născut inspirat, fără congrese, fără fâlfâiri de drapele, 
fără revărsări retorice, A fost suficientă o şedinţă ce a durat un minut: „Să vină în aceste 
rânduri cel ce crede nelimitat! Să rămână afară cel ce are îndoieli!”. A fost o reacţie de 
apărare a neamului împotriva valului de comunism ce se apropia și care nu peste mult timp 
s-a prăvălit peste țară, acoperind-o cu apele-i noroioase timp de cincizeci de ani şi lăsându- 
și depunerile pestilenţiale pentru cine ştie câte secole încă. Dar n-a fost numai atât. Mişcarea 
a fost dintru-nceput, și mai este și astăzi, o revoluție morală, o răzvrătire împotriva minciunii, 
vicleniei, mişeliei, deprinderilor ce au fost aduse şi încetățenite de „politică” şi „diplomaţie” 
şi care au devenit practici curente ale păturii noastre conducătoare, „europenizate”. În altă 
parte vom vorbi, poate, despre această viciere treptată a tuturor elitelor aflate în fruntea mai 
tuturor țărilor lumii. Deocamdată, semnalăm doar momentul când boierimea autohtonă a 
cedat puterea unei burghezii ce, pe cât de lipsite era de morală, tot pe atât de străine era şi 
de țară. Dar schimbarea, resimţită în chip dureros, a dat o tresărire. Mişcarea Legionară 
este expresia acestei dureri. 

Secolul nostru, cu marile-i zdruncinări și răsturnări, nu le-a creat deloc legionarilor 
un regim comod, Dimpotrivă. Fără să le lase timp să-și îngroape morții, să-şi lege rănile sau 
măcar să-și tragă sufletul, i-a lovit continuu, fără nici o cruțare, și i-a hăituit cu o insistență 
suspectă chiar și pentru această epocă a depășirii tuturor performanţelor în ferocitate şi 
nedreptate, Pe unii i-a alungat, împrăștiindu-i prin lume, pe ceilalți i-a îngropat în abisalele 
gulaguri comuniste, în care, ciudat, nici după zeci de ani de temniţă, n-au murit toţi; ba unii 
au mai apucat să vadă cu ochii lor prăbușirea „sistemului mondial socialist”, cea mai mare 
minciună a tuturor timpurilor, 

Legiunea, ce-a mai rămas, cât s-a mai putut aduna din mucegaiul temniţelor şi 
colbul diasporei, menţinută în stare de nelegitimitate de către conivenţa politicianistă, 
comunist-democratică, nu mai este, nu mai seamănă deloc cu ce a fost cândva, nici când 
atinsese apogeul sub numele de „Totul pentru Țară”, când a devenit, prin scrutin, al treilea 
partid, nici când, în timpul virulentei comunizării a țării, împărțită în zeci de grupuleţe, unele 
luptând în munţi, altele, numindu-se organizaţii subversive, frăţii de cruce etc,, se opuneau 





regimului instaurat, ciupind, cât se putea, talpa sovietică aşezată peste țară, încercând să 
menţină aprinsă flacăra din ce se chemase, pe vremea când era, conştiinţa de sine a 
neamului. - 

Dar a trecut vreme. Și cu timpul se îndoaie totul, până şi spațiul. In trecut n-a fost 
aşa. Supunerea lașă, prăbuşirea de istovire, resemnarea, neîncrederea, lehamitea, ce au 
năpădit şi stăpânesc viaţa oamenilor de astăzi, nu sunt deloc caracteristici legionare. Să 
fim la capătul resurselor? Să fi secat izvorul de energie ce, altădată, îi ținea în vigoare pe 
cei vârstnici şi făcea să înfrunzească noi lăstari, generaţie de generaţie, din această aprigă 
viță? Să ne fie dat nouă să asistăm la ultimele pâlpâiri de demnitate ale unui neam care, 
înfrânt, nu mai are nu numai bărbăţia să lupte, dar nici măcar puterea să protesteze când 
străinii şi vânduţii legiferează, în numele lui, pruncuciderea şi sodomia? Cum să ne explicăm 
că amoralii şi corupții până-n măduva oaselor ne conduc destinele, reprezintă națiunea? 
Dacă nici bătrânii legionari nu dau nici un semn, dacă au ajuns să se cufunde, ca toți 
ceilalţi, în nesimţire, dacă nici lor nu le mai pasă ce se întâmplă cu țara, atunci înseamnă că 
e sfârşitul. Sau ne-a adus Dumnezeu până-n buza prăpastiei ca să înțelegem, în deznădejde, 
că nu e speranță în afară de EL... 


II 


În ziua de 14 septembrie, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, la Aiud, în apropierea 
celebrei închisori, pe un deal unde fuseseră îngropați, „fără mumă, fără popă, fără cruce”, 
de-a lungul anilor, deţinuţii politici, s-a sfinţit un monument ridicat în memoria celor ce se 
odihnesc acolo; ştiuți şi neştiuți. 

Ca să participe la festivitate, s-au adunat, din toată țara, supraviețuitorii, cei ce şi- 
au petrecut anii tinereții sau maturității între acele ziduri. Cum ziua era însorită, mulți 
localnici, curioşi să cunoască ceva din ceea ce a făcut celebritatea orașului lor, erau şi ei 
de față. Lume multă, forfotă. În mulţime se zăreau, atrăgeau atenția, câțiva tineri în cămăşi 
Verzi. Dacă te uitai la ei, nu culoarea îţi reținea ochiul, ci tinerețea: nişte fețe copilăreşti, 
vag temătoare, dar strălucind de bucuria că au îndrăznil. Aproape de închisoarea între 
zidurile căreia comuniştii adunaseră ca să extermine, să şteargă orice urmă de legionar, 
iată că răsăreau, ca din pământ, noi vlăstare: tinere, verzi. Ce-or fi simțit bătrânii legionari 
văzându-i? Să fi tresărit de durere amintindu-și viaţa lor, ce-i aştepta acum şi pe copiii 
aceştia hotărâți, la rândul lor, să urce Golgota? Sau să se fi ruşinat de îndoială, de momentele 
de slăbiciune, amintinud-şi ce e scris la Luca (9, 40): „Vă spun că dacă vor tăcea ei, 
pietrele vor striga”? 

Îi priveam pe aceşti copilandri, în cămăşile lor de culoarea ierbii fragede, cum 
înfruntau, printr-un singur gest, trecutul şi viitorul, polițiile şi guvernele, politica şi corupția; 
Şi, dintr-o dată, mi s-a părut că-i recunosc: erau colegii mei de liceu, din grupul FDC 19, din 
Tulcea, erau colegii de temniţă, elevii de la închisoarea Târgşor, erau cei ce fără să ştie că 
în țara asta a existat o Legiune care, pentru Învierea neamului, a stat gata de moarte, în 
decembrie '89 au strigat, sfidându-i pe ucigașii de copii din toate timpurile: „Vom muri şi 
vom fi liberi!”, Priveam spre celularul Aiudului, unde eu însumi „am locuit” trei ani, şi mă 
întrebam: cum poate trece suflul unei credințe din generație în generaţie? Trebuie să existe 
o substanță ce comunică, poartă vibrația. Cum se transportă şi cum se pune în lumină 
măreția — sau nimicnicia — unei lumi într-o alta? lată Zarca Aiudului, unde a fost chinuit de 
moarte neamul românesc însuşi! Dar poate exista înviere fără moarte? Sau moarte spre 
înviere fără curățire prin umilință? 

Ce era lisus în fața lui Ponțiu Pilat? Un biet om pe care poți să-l pălmuieşti, să-l 
batjocoreşti, să-l ucizi, căci viaţa lui nu mai valora nimic când mulțimea ațâțată striga: 
„Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”. Şi EI le răbda pe toate, deşi era Dumnezeu. Mai mult, ca să 
fie OM până la capăt, ca să fie împăcat cu conştiinţa Lui, i-a spus dregătorului roman 
marea taină: „Împărăția Mea nu e din lumea aceasta”. Romanul, deşi soldat de meserie, a 
înțeles că cel din faţa lui, deschizând această perspectivă, schimbă, de fapt, toată lumea. 
Atâta i-a fost de ajuns ca să se spele pe mâini, să-şi decline răspunderea. Vai de cei ce şi- 
au asumat-o! 

La Aiud, privind la „cămăşile verzi”, la aceşti copilandri neştiutori, încă netrecuți 
prin fălcile de fier şi dogoarea cazanelor, prin îngheţul de singurătate al hrubelor, urmărindu- 
i cum, în naivitatea lor, se sumețeau să sfideze istoria, fără să ştie că ea începe şi se 
sfârşeşte nu aici, ci dincolo, mă întrebam: asupra căruia dintre ei va cobori harul marei 
mirungeri? 

În fața Aiudului, în ziua de Înălțare a Sfintei Cruci, am privit în oglinda trecutului 
şi m-am ruşinat de îndoielile mele. Că închisorile încep şi se termină, diaspora se întinde şi 
se risipește, noi înşine ne ridicăm și trecem; dar Legiunea rămâne, pentru că substanţa ei 
nu e numai din lumea aceasta. Și dacă cineva o chezăşuieşte în fața Celui Preaînalt, acela 
e Arhanghelul Biruinţei. 


Constantin IORGULESCU 














EN PUNCTE CARDINALE 200 ANUL v- 1995 





ULUITOAREA CONVERTIRE 


In ultimele decenii, în special după 1970, 
numărul evreilor din Statele Unite convertiți la 
creştinism a crescut de la circa 1000 de persoane la 
circa 140000. In felul acesta, în ultimii 20 de ani au 
fost convertiți de 140 ori mai mulți evrei decât în cei 
400 de ani scurşi de la începutul stabilirii lor masive 
în SUA. Această scurgere de persoane umane de la 
iudaism spre creştinism a alarmat comunitatea 
evreiască şi a determinat apariția unei puternice 
organizaţii, EVREII PENTRU IUDAISM, care are 
misiunea de a împiedica această convertire tot mai 
periculoasă pentru conceptul evreiesc de “popor 
ales”. 

Evreii care oscilează între creştinism şi 
iudaism, sau care serbează Hanuka, dar îşi fac şi pom 
de Crăciun, sunt cu mult mai numeroşi decât cei care 
se declară creştini. Numărul acestor evrei este de 
aproape un milion şi jumătate: circa 700000 se declară 
ataşaţi de creştinism, nu merg la sinagogă decât o 
dată sau de două ori pe an şi cam tot de atâtea ori, 
sau chiar mai des, la bisericile creştine. Ceilalţi se 
consideră evrei prin cultură şi etnicitate, iar nu prin 
religie. Ambele categorii sunt considerate de 
comunitatea evreiască drept pierdute pentru iudaism. 

Şi noi, şi evreii ne punem întrebarea ce se 
întâmplă cu aceşti oameni care îşi părăsesc grupurile 
cărora le aparțin, pentru a se ataşa, mai lent sau mai 
rapid, altor grupuri, cu cultură şi spiritualitate diferită? 
Fără îndoială că există o anchiloză a iudaismului, care 
nu mai satisface dorința mistică şi de cunoaştere a 
evreului contemporan, însuşi conceptul de “popor 
ales” începând să devină iritant pentru mulţi evrei. În 
al doilea rând, aspectul tot mai închis al societăţii 
iudaice, exclusivismul tot mai accentuat pe care 
această societate l-a adoptat, în special după 
înfiinţarea statului Israel (1948), duce la anchiloză şi 
la treptata abandonare a acestui tip de societate. 

Să ne întoarcem puţin la Henri Bergson, 

filosof francez de origine evreiască, mort în 1941, 
care vorbeşte, în Les deux sources de la marale et de 
la religion, despre “morala închisă” și despre “morala 
deschisă”, precum şi despre “religia statică şi cea 
dinamică”. Morala statică, spune el, este un confor- 
mism pur, ea se prezintă ca o colecţie de imperative 
impersonale şi raţionale. “Morala deschisă” este un 
elan creator al binelui şi se întruchipează în eroi şi în 
sfinţi, care devin modelele noastre pe calea 
progresului moral infinit. “Religia statică”, asemenea 
“moralei închise”, se circumscrie pe ea însăşi în rituri 
şi habitudini. “Religia dinamică” este credința în 
“Infinitul” prezent în noi şi care ne cere să făptuim, 

Toţi contemporanii au recunoscut în aceste 
opoziții polii celor două religii: iudaismul şi 
creştinismul. Pentru noi, cei care trăim fenomenul 
de extindere a creştinismului şi de “uscare” a 
iudaismului, este uşor să recunoaştem aspectul închis 
al societăţii şi al moralei iudaice, ca şi aspectul deschis 
al creştinismului, dinamismul lui, prezenţa vie a 
martirilor/mucenicilor şi a eroilor creştini care ne 
atrag spre cele de sus. 

Grupul EVREII PENTRU IUDAISM afirmă 
că cei ce trec la creştinism aparţin, în cea mai mare 
măsură, laxismului religios și moral al celor ce refuză 
să se supună disciplinei iudaice şi caută... non- 
conformismul creştin. Pe de altă parte, cei ce trec la 
creştinism spun că numai religia creștină a găsit 4) 
relaţie directă şi personală cu Dumnezeu, prin lisus 
Hristos, relaţie pe care nici un iudeu nu o poate realiza 
în mozaism, din cauza raportului de păcat şi 
răzbunare divină pe care iudaismul îl proclamă ca 
unică relaţie posibilă cu Dumnezeu, | 

Fiecare evreu care citeşte Biblia creştină şi 
are o anumită aprehensiune pentru iubirea nediscrimi- 
natorie a semenului său este şocat de profunzimea 


cuvintelor lui lisus şi se simte eliberat de frică şi de 
constrângere. ludaismul este gol de semnificaţii 
spirituale, spun unii dintre aceşti convertiți. Lor li se 
pare că iudaismul ar fi nebulos şi lipsit de spiritualitate. 
Aceste afirmaţii nu sunt deloc noi pentru creștini. Ştim 
acest lucru de la Mântuitorul Însuși, Care i-a numit pe 
evrei lipsiţi de umilință, iar pilda vameşului şi a fariseului 
este ilustrativă în acest sens. Mândria lor de a da 
zeciuiala, de a posti şi de a face milostenie la răspântii, 
ca să fie văzuţi de oameni, este semnul morţii lor 
spirituale. 

Pe de altă parte, caracterul închis al societăţii 
iudaice, care nu admite străinii convertiți la mozaism 
şi nu-i consideră evrei nici măcar pe copiii născuţi din 





căsătorii mixte (în caz că mama nu a fost evreică), îi 
determină pe unii evrei să se simtă ca într-un fel de 
cuşcă spirituală, extrem de inconfortabilă pentru sufle- 
tul omenesc. Acest exclusivism nu este o caracteristică 
nouă a societății iudaice, care devine tot mai politizată 
după înfiinţarea noului stat Israel, ci se ştie că ea a 
constituit trăsătura dominantă a mozaismului încă din 
vechime, Moise a interzis categoric, sub amenințarea 
pedepsei cu moartea, orice încuscrire cu străinii (cf. 
Deuteronomul 7, 3-4) şi-i alungă pe străinii şi pe străinele 
căsătorite cu evrei, 

După întoarcerea din robia babiloniană, 
Neemia face același lucru: alungă soțiile străine şi pe 
copiii născuţi din ele, iar pe cei căsătoriţi cu străine îi 
îndepărtează din funcţii (cf. Neemia 13, 23-28). De 
altfel, referindu-se la aceste excluderi din sânul 
poporului evreu, Neemia însuşi conchide: “Astfel i- 
am curățit eu de toţi străinii şi am pus rânduială preoților 
şi leviţilor, fiecăruia după slujba lui...” (13, 30). 

n ceea ce priveşte afirmația grupului 
menţionat că numai cei lacși părăsesc iudaismul, ea 
nu este total adevărată: o serie întreagă de persoane 
din familii bigote, ba chiar și fii de rabini, au părăsit 
de-a lungul timpului iudaismul pentru creştinism, 

Iudaismul se simte tot mai ameninţat de aceste 
dezertări. Oameni simpli şi intelectuali, săraci şi bogaţi, 


religioşi şi mai puţin religioşi părăsesc mozaismul 
pentru că, citind Biblia creştină, au înțeles că Legea 
veche nu mântuie pe nimeni şi că numai sângele lui 
Hristos este cel ce ne salvează. Acest număr de 
convertiți prin citire şi evanghelizare este aproape 
dublat prin căsătoriile mixte cu creştini(e). Mult mai 
puţini dintre cei căsătoriți astfel trec la iudaism. 
Majoritatea covârşitoare devin, mai devreme sau mai 
târziu, creştini. Ingrijorarea comunităţii iudaice este 
cea mai bună dovadă că numărul convertiților la 
creştinism este din ce în ce mai mare. Înfiinţarea 
organizaţiei EVREII PENTRU IUDAISM (/EWS 
FOR JUDAISM), pe lângă celelalte grupuri de 
presiune morală şi chiar materială asupra celor care 
trec la creştinism, are ca scop apropierea personală 
de fiecare convertit, pentru a-i cerceta motivele 
părăsirii religiei iudaice şi a-i demonstra valoarea Legii 
lui Moise, precum şi “frauda” făcută de preoţii şi 
predicatorii creştini pentru a-i converti. 

Rabinul Dr. Tovia Singer, preşedintele 
organizaţiei stabilite la New York şi apoi extinse în 
cea mai mare parte a Americii, ca şi diferiți profesori 
universitari, rabini şi învățători de lege, îi abordează 
pe cei convertiți şi le strecoară cărţi sau casete 
conținând “adevărata” interpretare a locurilor 
profetice despre Mesia din Vechiul Testament, texte 
care ar fi “speculate” de creştini pentru a dovedi că 
profețiile Vechiului Testament se împlinesc în lisus 
Hristos. Ei atacă îndeosebi mişcarea EVREILOR 
MESIANICI, care caută să demonstreze cum că 
împăcarea dintre iudaism şi creştinism este posibilă 
prin acceptarea lui lisus Hristos. Aceste grupuri 
mesianice se înmulțesc rapid printre evrei. In 1974 
erau numai 14 astfel de congregaţii în SUA, pe când 
acum sunt peste 160, toate urmărind convertirea 
evteilor. Unul dintre cei mai activi în aceste convertiri 
este pastorul Richard Wurmbrand, un evreu român 
trecut la luteranism, care a stat în închisoare în 
România şi acum predică asiduu peste tot, organizația 
sa extinzându-se în multe țări, până în Africa şi Asia, 

Acum câţiva ani, Pastorul Wurmbrand îmi 
povestea că a călătorit în acelaşi vagon cu un rabin, 
cu care a început o discuţie privitoare la Hristos. 
După mai multe contraziceri, au ajuns şi la dispute 
mai personale, Rabinul i-a contestat calitatea de evreu. 
“De ce?”, a întrebat Wurmbrand. “Pentru că te-ai 
făcut creştin!”. Pastorul a ripostat: “Acesta nu este 
un motiv suficient. Neam din neamul meu am fost 
evrei şi am rămas evrei. Credeţi, domnule rabin, că 
Marx, Engels şi ceilalți evrei care au adus în lume 
comunismul, care au făcut parte din grupuri sataniste, 
care au ucis şi au distrus popoare întregi, sunt evrei 
şi eu nu?!”. “Da”, a fost răspunsul. “Câtă vreme ei 
nu au părăsit iudaismul, rămân evrei”. 

Când o societate sau o grupare religioasă 
gândeşte aşa de exclusivist, este firesc ca ca să 
înceapă să fie bolnavă, cum o numeşte H. Bergson. 
In realitate, pentru salvarea omenirii nu există altă 
cale decât creştinismul, Acest adevăr nu este valabil 
numai pentru evrei, ci pentru noi toţi. Din ce în ce 
mai mult se aleg creştinii de necreştini, cei buni de 
cei răi, “fiii luminii” de “fiii întunericului”, iudaismul 
fiind asemenea candelelor fecioarelor nebune: lumina 
lor ține doar cât lumina fizică a lumii. La venirea 
Mirelui, candelele lor sunt stinse, pe când cele ale 
fecioarelor înțelepte continuă să lumineze, bine- 
meritând “cămara nunţii”, 

Să nu ne găsească sfârşitul cu candelele 
stinse şi nu cumva să fie pentru noi cuvântul din 
urmă al Domnului: “Adevărat vă spun vouă, nu vă 
cunosc pe voi!”. 


Pr. Gheorghe CALCIU-DUMITREASA 
(Statele Unite) 








(ED nuc vi_19 PUNCTE CARDINALE 200 ai 


VIAŢA — PROPRIETATE DE STAT 


Dacă priveşti cu atenţie lumea occidentală de azi, nu poți să nu constaţi că sensul 
însuşi al vieții şi al morţii pare, pe nesimţite, a se fi transformat profund. În aceste luni, în 
Danemarca s-a vorbit mult depre două probleme care sunt mult mai înrudite între ele decât se 
consideră de obicei: donarea de organe de la persoane care sunt pe cale să moară şi donarea 
anonimă (sau nu) de spermă şi de ovule. S-a mers deja foarte departe, Reflecţiile pe care le 
putem face acum se referă nu la posibilitățile de viitor pe care le deschid ştiinţa şi tehnica 
medicală, ci la un fapt împlinit, la practici deja actuale. În marginea acestor practici apar 
comentarii justificatoare şi care vor să impună un nou şi straniu moralism: sunt, de exemplu, 
teologi care, ignorând misterul morții şi al persoanei umane, susțin că a-ți dona testamentar 
organele ar fi o datorie creştinească, expresia iubirii de aproapele. Şi din alte zone ale 
societăţii se aud voci revendicatoare, cerând dreptul de a avea un copil prin însămânțare 
artificială şi pe cheltuiala statului: este cererea celor singure, a femeilor trecute de 50 de ani 
şi a lesbienelor. 

Prima reacție pe care aceste voci ţi-o stârnesc este aceea a unei mari mirări. Te 
minunezi până unde poate merge „ieşirea din fire”, din condiţia umană, din datele propriei 
existenţe (vârstă, cadru social etc.)! După mirare vine, însă, nevoia de a lua atitudine; nu poți 
doar da din umeri, trebuie să vorbeşti. 

Întrebarea fundamentală pe care ţi-o pui este aceea a îințelesului ființei umane. Căci 
ştiinţa şi tehnica medicală se însoțesc de o ideologie şi produc, pe nesimţite, o transformare 
radicală a sensului omului, al vieții şi al morții. 

Mai multe linii de forță se întretaie aici. 

Prima este aceea a gândirii tehnice. Tehnica este, prin natura ei, mecanică, tehnică a 

disecării şi (re)asamblării, neutrală față de problemele etice şi spirituale, străină de sensul 
persoanei, de procesele organice și de tot ceea ce ține de domeniul nevăzutului, de ceea ce 
nu se poate măsura şi cântări, dovedi şi manipula în laborator. Intrând, ca tehnică reproductivă 
şi genetică, în zonele înseși ale vieții, tehnica influențează acum masiv privirea asupra 
omului, creând, de fapt, o reală ideologie, cu atât mai puternică cu cât este ignorată, o 
ideologie care, în ultimă instanță, îi este foarte necesară, pentru că o justifică şi îi stabileşte 
puterea. Ce este omul sub privirea tehnicii? Un ansamblu mecanic de organe, care pot fi 
scoase din întreg şi reasamblate. Fiinţa umană nu mai este un tot; şi nu mai este acea îmbinare 
unică de suflet şi trup, purtând însemnul chipului lui Dumnezeu. Să nu uităm că pentru mulți 
din Părinţii Bisericii persoana umană, suflet şi trup (Şi nu numai suflet), este creată după 
chipul lui Dumnezeu. Gândirea tehnică anulează noţiunea de persoană umană, hypostas, 
persoană menită în întregul ei Învierii: ea scindează, după un model mai degrabă platonic, 
omul în suflet și trup anonim (acesta din urmă văzut ca o magazie de organe, piese de schimb 
care pot fi folosite şi refolosite). 

În acest punct, gândirea tehnică intră firesc în relație cu o anumită componentă a 
structurii mentale occidentale, și anume mentalitatea de consum. După ce omul occidental a 
fost consumator al lumii exterioare, consumul se interiorizează acum, devine consumul 
omului de către om. Individul devine consumator vital al altor indivizi, de la care poate prelua 
fie un organ, fie chiar celulele reproducătoare care dau naştere unui copil. 

ȘI, dintr-o dată constatăm apariția, sub o formă nouă şi extremă a colectivismului, un 
colectivism absolut, un nou și integral socialism. Nu mai e vorba de acea demodată proprietate 
colectivă asupra obiectelor, de aplatizarea şi anonimizarea care, în forme aparent blânde, 
s-au practicat decenii de-a rândul în grădiniţe şi în şcoli. Acum viața devine proprietate 
comună, toți trebuind să aparțină tuturor. Şi ceea ce este proprietatea comună va deveni în 
fond (e pe cale să devină) proprietate de stat. 

Ființa umană nu mai este o persoană, univers unic, taină a lui Dumnezeu. Moartea a 
încetat de a mai fi un mister. Și viața a fost răpită din mâna lui Dumnezeu. Integritatea umană 
s-a dizolvat, Omul poate fi acum dezmembrat în părțile lui componente, un impersonal suflu 
vital poate fi captat, iar viața poate continua anonim în alți indivizi, la nivelul colectivităţii. 

lată-ne întorși, prin progresele extraordinare ale ştiinţei, la primatul colectivității, la 
cultul anonimităţii și la anularea persoanei umane, Stăm, fără îndoială, în fața unui mare şi 
înfricoşător colectivism. 

Colectivismul este legat de umanismul ateu și de individualismul extrem. Rădăcinile 
acestui colectivism, în care omul îşi arogă dreptul de a hotări asupra vieții şi morţii, porneşte 
de la cultul omului ca măsură a tuturor lucrurilor, fiind şi o urmare a individualismului extrem, 
în care omul cere împlinirea tuturor dorințelor sale, oricât ar fi ele de aberante (nu numai 
dorința de prelungire aproape infinită a vieţii terestre, ci și dorința de a fi părinte în afara vieţii 
de cuplu și de familie), Este criza omului fără transcendenţă, fără sensul de făptură a lui 
Dumnezeu, fără sensul condiţiei umane. Criza omului care trăieşte numai pe acest pământ și 
pentru care satisfacerea tuturor dorințelor devine o dogmă. 

In felul acesta este și relația între părinte și copil modificată total. Copilul devine un 
proiect al omului, satisfacţie personală, pur individuală (ceea ce, spre exemplu, este foarte 
clar în cazul lesbienelor), una din expresiile egoismului radical, A fi părinte devine o revendicare, 
ba mai mult chiar, un „drept al omului”, 

Transformarea maternității într-un „drept al omului” nu poate fi direct înțeleasă dacă 
nu luăm în considerare celălalt „drept al omului”, și anume „dreptul” la avort, Cele două 
„drepturi” sunt profund legate între ele, căci în amândouă cazurile este vorba de individul 


care hotărăşte asupra vieții şi morții, în amândouă cazurile eul egoist al omului devine 
criteriul acțiunii. „Dreptul” la avort este, în principiu, „dreptul” de a ucide (şi aceasta tocmai 
în țările care au abrogat pedeapsa cu moartea și unde criminalii aproape nu sunt considerați 
răspunzători de nelegiuirile făptuite, ci sunt doar un „produs al societăţii”), dreptul de a trăi 
iresponsabil, fără a suporta consecințele faptelor tale, dreptul de a-ți afirma independenţa cu 
orice preţ, chiar dacă preţul este viaţa altora. j 

Aceeaşi atitudine faţă de viață se manifestă în cererea nefirească de a avea copii. Nu 
este decât exacerbarea dorințelor, dragostea de sine în forme extreme, ieşirea din orice 
graniţe şi făgaşe ale firii, intrarea în himerele malefice, himere pe care ştiinţa modernă le 
poate transforma în realitate. 

Aici se petrece însă ceva foarte interesant: prin descătuşarea tuturor dorințelor, nu se 
ajunge, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, la anarhie, ci se întăreşte puterea totalitară 
a statului modern. Viaţa — „proprietate colectivă” înseamnă de fapt viața — „proprietate de 
stat”. De la stat se aşteaptă acum însămânţare artificială. Statul este deținător al „băncilor 
vieții”. Statului i se adresează revendicările de a fi părinte. lată-ne ajunşi la o perversitate 
înfricoşătoare: statul calificat drept „dătător de viață”! Statul — idol la care se roagă omul! De 
la stat aşteaptă acum omul totul: viața, copilul, realizarea tuturor dorințelor, prelungirea vieţii, 
ba chiar nemurirea! 

Statul modern, în care ştiinţa şi tehnica merg totalitar mână în mână (problemă pe 
care a pus-o cel mai bine Jacques Ellul, care, fără îndoială, este cel mai mare teolog protestant 
al timpului nostru), devine un împărțitor al vieții, cel care are în cămările sale viața, cel care 
o poate da unora şi refuza altora. 

După logica lucrurilor care deja se schițează acum, ne putem aştepta ca, într-un viitor 
nu foarte îndepărtat, statul să hotărască nu numai în privința concepției artificiale, ci şi în cea 
a naşterii fireşti, decizând numărul de copii pe individ. Este posibil — China fiind doar un 
exemplu actual. Și este posibil pentru că acest lucru va fi justificat după principiul utilității 
sociale, coelctivitatea având întâietate față de individ. Suntem foarte aproape de realizarea 
utopiilor Renaşterii, cu totalitarismul şi colectivismul lor, utopii pe care noi deja le-am cunoscut 
în varianta comunismului trăit acasă. De-abia acum, datorită progresului ştiinţei şi tehnicii şi 
a perfecționării aparatului de stat, devine posibilă ideea lui Thomas Morus, ca familiile care 
au prea mulţi copii să fie obligate să dea surplusul celor care nu au; sau ideea mult mai 
radicală a lui Tommaso Campanella, care merge în direcția eugenismului şi a manipulării 
genetice, prevăzând anularea totală a căsătoriei şi existența unui stat care să hotărască precis 
componența cuplurilor în vederea reproducerii, pentru crearea de indivizi înzestrați cu calitățile 
necesare statului. . 

Această tendință de accentuare a puterii totalitare a statului modern este deja o 
realitate; şi aceasta se produce, din păcate, fără ca omul occidental să fie conştient de ea. 

Este aici, desigur, o lege a condiţiei umane. Orice ieşire a omului din făgaşul normal, 
din rosturile existenţei, întreaga acțiune, caracteristică în special universului occidental, 
îndreptată spre exterior, spre stăpânirea naturii, spre puterea asupra lumii şi vieții, se însoţeşte, 
de-a lungul veacurilor, de o creştere a puterii totalitare a statului. E vorba de o realitate foarte 
concretă. Este ceea ce s-a produs prin marea industrializare, chimizarea agriculturii şi poluarea 
naturii. S-a ajuns, într-adevăr, la o mare productivitate, la rezultate formidabile, la o putere 
uriaşă asupra naturii. Dar ce a apărut în acelaşi timp? Planificarea statală şi ecologismul de 
stat, care este una din marile probleme actuale: statul (sau supra-statul uniunii Europene) se 
amestecă necontenit în viața oamenilor; țăranul din Occident nu mai poate semăna o legumă 
sau tăia un pom fără aprobarea şi controlul statului. Proprietatea privată asupra pământului, 
gospodăria țărănească, nu mai există de fapt. Statul hotărăşte ce şi cum va fi plantat. „Puterea 
este invers proporțională cu libertatea”, spune Jacques Ellul. 

Aceeaşi problemă se pune acum cu puterea asupra proceselor vieții — concepția în 
eprubetă, analiza cromozomială şi toate celelalte tehnici care deja se practică. Toate sfârşesc 
prin a întări şi adânci puterea statului asupra omului. 

Adevărata cheie de înțelegere a acestor fenomene este criza omului occidental, care, 
în fond, este criza întregii Europe şi a întregii omeniri. Pentru că ceea ce se petrece în 
Occident se repercutează imediat nu numai în restul Europei, ci în întreaga lume, modelul 
occidental devenind modelul universal. 

Ce putem spune astăzi în fața utopiei care ameninţă să înstrăineze tot mai mult viaţa, 
transformând-o într-o marfă, într-un obiect sau într-un „drept” pe care statul îl poate acorda? 
Nu trebuie să facem planuri despre o nouă societate (încă o „nouă societate”?!), nu trebuie să 
propunem o nouă utopie față de cea existentă. Ci trebuie să ne reîntoarcem la realitate, adică 
la realitatea existenţei ca „dar”, iar nu ca „drept”, Toate se luminează când spui cuvântul 
„dar”,.. ceea ce Dumnezeu dăruieşte! Când spui cuvântul „dar”, „darul lui Dumnezeu”, 
atunci simţi că toate se vindecă, Nu noi hotărâm asupra vieții şi morții, nu noi hotărâm cine să 
trăiască, cine să aibă copii şi cine nu, Dumnezeu dă = gratuit — şi noi primim. 

Doar așa se poate ieşi la liman. Doar aşa pot fi contracarate noile sclavii pe care ni le 


pregăteşte însăși puterea fără margini pe care omul a vrut să o aibă asupra lumii, asupra vieţii, 
asupra condiției umane, 


Monica PAPAZU 
(Danemarca) 











iii PUNCTE CARDINALE 200 AnuL vu - 1997 (EBD 





DOMNUL PETRU CREŢIA ȘI “LEGIONARUL DE 1,65” 


l 


Sunt foarte puţini oameni capabili să slujească adevărul împotriva 
intereselor, resentimentelor şi ereziilor lor. lar d-l losif Sava nu este unul dintre 
aceştia, mai ales când este vorba de stabilirea adevărului cu privire la Mişcarea 
Legionară. 

In interesantele şi instructivele sale “Serate muzicale” de sâmbăta seară, 
domnia-sa aduce în studioul Televiziunii publice, de cele mai multe ori, 
personalități de marcă ale vieții noastre culturale ori politice, reuşind, împreună 
cu acestea, să încânte publicul larg, nu numai cu descifrarea tainelor şi farmecelor 
Euterpei, dar şi cu interesante (Şi, de cele mai multe ori, pertinente) discuţii pe 
marginea unor aspecte sau probleme ale culturii în genere. 

In ultimul timp, însă, caracterul muzical al seratelor d-lui Sava a devenit 
parcă subsidiar, acestea transformându-se în tot atâtea prilejuri de conversaţie 
amiabilă, între amfitrion şi invitaţii săi, pe teme de cultură, istorie sau chiar politică. 
Numai că d-l Sava are o obsesie; Mişcarea legionară şi “oribilele crime” legate de 
numele ei. Face ce face şi, invariabil, ajunge la acest subiect (uneori fără nici o 
legătură cu tematica sau mersul general al discuţiilor), Şi asta nu pentru a-l trata 
obectiv şi a încerca stabilirea vreunui adevăr istoric, ci numai pentru a se ralia 
şirului de detractori şi calomniatori ai acestei mişcări îndelung diabolizate. Insidios 
şi cu o abilitate demnă de o cauză mai bună, domnia-sa face tot posibilul (şi de 
regulă reuşeşte) să-şi impună punctele de vedere, atât publicului neavizat, cât şi 
interlocutorilor, smulgându-le acestora declaraţii denigratoare la adresa 
legionarismului, chiar dacă uneori acestea sunt evident circumstanţiale... 

Omeneşte îl înțeleg pe d-l Sava, pentru că, într-adevăr, Mişcarea legionară 
a avut în programul ei, la vremea respectivă, şi o componentă “antisemită”. Era 
o atitudine conjuncturală, pentru că — nimeni nu poate nega — România interbelică, 
printre alte problene grave, a avut-o şi pe cea evreiască (însuşi Carol II, marele 
adversar şi asasin al legionarilor, declarase, în mai multe rânduri, că “problema 
evreiască” este cea mai gravă dintre problemele țării). Este firesc ca d-l Sava, 
cetățean român de origine evreiască, să nu poată fi, din acest punct de vedere, 
un analist obiectiv. Dar domnia-sa merge mult prea departe cu exagerările privitoare 
la istoria legionară, şi chiar la un pretins “pericol legionar” ce ar paşte România 
de azi, străduindu-se să diabolizeze cu orice preţ o mişcare autohtonă care n-a 
fost, nici într-un caz, mai radicală decât, spre exemplu, s-a dovedit a fi sionismul... 


" Înverşunarea d-lui Sava împotriva Mişcării legionare este cu atât mai 


nedreaptă cu cât, în nici una dintre emisiunile realizate de domnia-sa, nu a fost 
abordată, nici măcar în treacăt, şi problema comunismului şi a oribilelor şi mult 
mai numeroaselor crime şi atrocități săvârşite de acesta, cu toate că amintirea lor 
este mai proaspătă, iar consecințele cu mult mai cumplite. Ba chiar, ori de câte 
ori vreun interlocutor încearcă să aducă discuţia asupra comunismului şi a 
teribilelor sale crime şi abuzuri, d-l Sava face imediat apel la “conciliere”, la 
“înţelegere” şi chiar la “iertare”, sau schimbă pur şi simplu subiectul, ajungând, 
în cele din urmă, tot la “holocaust” şi la “crimele legionare”... 


II 


La una dintre seratele de luna trecută, d-l Sava l-a avut ca invitat pe 
distinsul clasicist şi remarcabilul om de cultură Petru Creţia. Am urmărit cu 
deosebit interes discuţia dintre cei doi (atât pentru problemele abordate iniţial, 
cât şi pentru faptul că d-l Petru Creţia este o mai veche cunoştinţă a mea), până 
în momentul în care aceasta a alunecat inevitabil spre subiectul obsesiv al d-lui 
Sava: Mişcarea legionară. Mărturisesc că în acel moment interesul pentru discuţia 
dintre cei doi mi-a scăzut brusc, ştiind oarecum dinainte ce şabloane resentimentare 
aveau să urmeze. La un moment dat, m-a frapat însă o afirmaţie a d-lui Creţia; 
vrând să exprime într-o manieră cât mai plastică nivelul intelectual şi cultural al 
veteranilor legionari rămași încă în viaţă, domnia-sa i-a caracterizat cam în felul 
următor: “,.. aceşti indivizi de 1,65 m...” Mărturisesc că această caracterizare 
sarcastică şi generalizatoare m-a durut, Nu pentru că d-l Creţia n-ar fi avut, într- 
o anumită măsură, dreptate, ci pentru suficiența maliţioasă cu care mi s-a părut 
că a spus-o, 

Pe d-l Creţia îl cunosc demult, de pe vremea studenţiei, Aş putea spune 
că am fost chiar colegi; nu de facultate, ci de an, dânsul fiind pe atunci student 
la Filologie clasică, iar eu la Istorie. Ne întâlneam destul de des, mai cu seamă în 
sala de lectură a bibliotecii Facultăţii de Litere, din care studentul Creţia era 
nelipsit. De multe ori, seara târziu (biblioteca era deschisă până la ora 22), 
rămâneam în sală doar noi doi. Probabil că dinsul nu-și mai amintește, dar de 
câteva ori am schimbat şi unele impresii, în împrejurări pe care le voi preciza mai 


jos. 


Era în perioada în care regimul comunist, înstăpânit deja pe principalele 
sectoare ale societăţii româneşti, începuse şi ofensiva de cucerire lumii universitare, 





în primul rând a studențimii. Reforma învățământului din 1948 barase accesul 
“elementelor burgheze” în facultăți, favorizându-i, în schimb, pe cei cu “origine 
socială sănătoasă”, astfel că, din punctul de vedere al rezistenţei în faţa tăvălugului 
comunist, calitatea lumii studenţeşti scăzuse simţitor. Grupul nostru, al celor 
“nebuni”, care ne încăpăţânan să rezistăm totuşi, se micşora cu fiecare zi. Unii 
dintre noi au fost arestați, iar alții au plecat să se alăture mişcării de rezistență din 
munți. N-au lipsit nici cei care ne-au părăsit pur şi simplu, nemaifiind dispuşi să 
rişte, mai cu seamă că riscul era, într-adevăr, foarte mare. 

În aceste condiţii, cei rămaşi ne-am hotărât să ne organizăm, pentru a 
ne continua activitatea anticomunistă în cea mai strictă conspirativitate. Erau 
multe de făcut. Strângeam ajutoare pentru grupurile care activau deja în munţi, 
întreţineam relaţii cu persoane de încredere, pentru a avea unde să-i adăpostim 
şi să-i ascundem provizoriu pe cei urmăriți de Securutate, încercam să refacem 
o rețea de trecere clandestină a frontierei, pentru a-i scoate din țară pe cei în 
primejdie iminentă de a fi arestaţi, supravegheam şi îndrumam, ca nişte colegi 
mai mari, activitatea Frăţiilor de Cruce (care au mai supraviețuit o vreme prin 
unele şcoli şi licee din Capitală) şi, nu în ultimul rând, urmăream să depistăm şi 
să atragem de partea noastră noi membri, din rândul celor ce ar fi corespuns 
anumitor exigențe şi s-ar fi arătat dispuşi să ni se alăture. 

Această din urmă activitate era extrem de delicată şi de anevoioasă, 
deoarece necesita mult tact şi răbdare, iar, pe de altă parte, implica o doză 
sporită de risc. Cei vizaţi în acest scop trebuiau mai întâi verificaţi, supravegheați 
şi “tatonaţi”, spre a ne da seama dacă se putea avea deplină încredere în ei. Îmi 
amintesc că, la un moment dat, printre cei vizaţi de noi s-a numărat şi studentul 
Petre Creţia. Nu-mi mai amintesc cine pusese ochii pe el, dar printre cei însărcinaţi 
să se apropie de el şi să-l cultive m-am numărat şi eu. În acest scop, l-am 
abordat în mai multe rânduri şi am schimbat cu el unele impresii, ca să-mi dau 
seama cum simte şi ce gândeşte. Cum această acțiune de “racolare” era într-o 
fază incipientă, discuţiile noastre n-au depăşit sfera banalului Şi a generalităților. 
Intre timp, evenimentele precipitându-se (nu-mi mai aduc aminte exact din ce 
motive), “racolarea” sa a rămas în suspensie. Dacă am fi perseverat şi am fi 
reușit să-l câştigăm de partea noastră (“nebunie” de care, la vârsta aceea, ar fi 
fost poate capabil), atunci cultura românească ar fi avut un cărturar de excepție 
mai puţin (o spun fără nici un fel de ironie), căci ar fi împărtăşit şi el soarta celor 
intraţi în închisori, rămânând, ca şi aceştia, din punct de vedere cultural, “de 
1,05 m”, Dacă totuşi nu s-a întâmplat aşa, şi d-l Creţia a avut şansa “să crească” 
până la impunătoarea statură de azi, ar trebui (s-ar cădea) să înțeleagă că acest 
lucru n-ar fi fost cu putință dacă atunci, în acele momente de cumpănă, a/tcineva 
nu ar fi suferit şi nu ar fi murit în locul dânsului. Căci cei cuminţi n-ar face rod 
nici unii / De n-ar muri în locul lor nebunii. 

Şi ar fi cazul să mai înțeleagă şi altceva, anume că mulți dintre aceşti 
„pigmei” (legionari sau nelegionari), opriţi din evoluţia lor firească, au reuşit, 
totuşi, să se împlinească pe alte planuri (al caracterului, al curajului, al onoarei 
etc.), cu mult chiar peste 1,90 m (ca să folosim etalonul sui generis al d-lui 
Creţia), viața şi martiriul lor anonim constituind, după cum observa un publicist 
mai tânăr, „singurul nostru certificat de onoare istorică într-o jumătate de veac 
de dezastru naţional”, 


Demostene ANDRONESCU 

















CEE inu vu 1% PUNCTE CARDINALE 200 ai 


“DOGMA CAPITALA” A “NOII ORDINI MONDIALE” 


“Locuitorii lumii pot fi împărțiți între Israel 

şi celelalte naţiuni luate la un loc. 

Israel este poporul ales: iată dogma capitală! ” 
(Rabinul Cohen, Le Ta/mud, Payot, Paris, 1986, p. 104) 


În peisajul cultural postdecembrist, Editura Hasefer, a Federaţiei Comunităţilor 
Evreieşti din România, reprezintă un caz particular. Ea este expresia “dogmei capitale” a 
iudaismului — “Israel este poporul ales” — transpusă în activitatea editorială din spațiul 
cultural românesc. Şi pentru ca afirmaţiile pe care le vom face în continuare să nu fie 
catalogate de vreun domn Cornea drept “«mizerie morală» a judecăților expeditive şi 
tribalistice”, vom face apel la precizările lipsite de echivoc despre raporturile dintre 
comunitățile iudaice şi naţiunile în mijlocul cărora acestea viețuiesc, precizări făcute de 
personalități reprezentative pentru spiritualitatea iudaică. 

De-a lungul întregii istorii, evreii, indiferent de domeniul în care s-au concretizat 
raporturile lor cu neevreii, au dat acestor raporturi o orientare fundamental religioasă. 
“Evreii înşişi se defineau pretutindeni — scrie Israel Shahak în Povara a trei milenii de 
istorie şi de religie iudaică — drept o comunitate religioasă, sau mai exact o naţiune religioasă. 
«Poporul nostru nu este un popor decât din cauza Torei (legea religioasă)»; această formulă, 
aparținând uneia dintre cele mai înalte autoritaţi evreieşti din secolul al X-lea, rabbi Saadia 
Hagga'on, a devenit proverbială”. O idee pe care filozoful evreu Martin Buber (1878- 
1965), principalul promotor al hassidismului, o reformulează astfel: “Evreii sunt mai mult 
decât o naţiune, ei sunt membrii unei comunități de credință”. De altfel, Vechiul Testament, 
privit ca istone a poporului evreu, constituie o confirmare a acestei viziuni. 

În studiul său intitulat L 'Antisemitisme, apărut în 1894, evreul francez Bernard 
Lazare (1865-1903) face următoarea dezvăluire cu privire la rolul distructiv al evreilor în 
interiorul lumii creştine: “Evreul nu este satisfăcut cu des-creştinarea: el iudaizează, el 
distruge credința catolică şi protestantă, el provoacă indiferența, dar în acelaşi timp el îşi 
impune vederile sale asupra lumii, morala sa asupra acelora a căror credință o ruinează. EI 
lucrează de mii de ani la această sarcină a sa, care este distrugerea credinței creştine”. 

Sincerităţii şocante a lui Bernard Lazare i s-ar putea obiecta lipsa de actualitate 
(L 'Antisemitisme a apărut în urmă cu mai bine de un secol). Faptul însă că acest studiu 
privind “istoria şi cauzele” antisemitismului a fost recent reeditat de Editions de la Difference 
(1985) îl consacră în continuare ca pe o piesă de referință în înțelegerea relaţiilor dintre 


“Israel şi celelalte naţiuni luate la un loc”. Pentru a preîntâmpina totuşi o atare obiecţie, 
vom întări spusele lui Bernard Lazare printr-o prezicere în acelaşi sens, de dată recentă. 


Este vorba de afirmaţiile rabinului Martin Siegel dintr-un articol publicat la 18 ianuarie 
1972 în New York Magazine: “...Noi intrăm acum într-un secol evreiesc, o epocă în care 
spiritul comunităţii va fi lipsit de ideologia emoţională şi rațională, şi în care rezistența la 
categorii şi forme se va anula prin forțele antinaţionalismului. Asta ne oferă un nou tip de 
societate, Eu numesc acest proces iudaizarea creştinismului, pentru că creştinismul va fi 
vehicolul prin care societatea va deveni evreiască”. Un punct de vedere confirmat, din 
păcate, de vocea aceluia care, prin poziţia pe care o deţine, dar mai ales prin autoritatea de 
care dispune, ar fi avut datoria să-l combată cu toată energia. In aprilie 1984, în sinagoga 
din Roma, Papa loan Paul al II-lea făcea următoarea declaraţie surprinzătoare: “Evreii 
sunt frații noștri iubiţi şi, într-o bună măsură, frații noştri mai mari”. Cuvinte de natură să 
abată înțelegerea creştinilor de la linia tradițională a raporturilor lor cu iudaismul, prin 
apariția unui concept nou, care îi afectează cu precădere pe creştinii practicanți: iudeo- 
creştinismul. 

După obținerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic 
beneficiar a fost iudaismul, democraţiile occidentale şi comunismul sovietic nefiind decât 
instrumentele prin care s-a obținut victoria), evreii au exploatat din plin consecințele 
cumplitului carnaj, creând cea mai redutabilă armă folosită în procesul de descreștinare şi 
iudaizare a omenirii: “mitul celor şase milioane”, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul 
timp “cele șase milioane” au devenit, totuşi, o cifră negociabilă cu prudență.) 

După ce ani de-a rândul numărul victimelor Holocaustului părea a se fi stabilizat la 
şase milioane, două dintre autoritățile în acest domeniu, Raul Hilberg, autorul amplului 
studiu Exterminarea evreilor în Europa, şi Max |. Diamont, autorul unei istorii a evreilor 
intitulate Evreii, Dumnezeu şi Istoria, au revizuit calculele precedesorilor lor, tinzând să 
reducă numărul victimelor Holocaustului la “cinci milioane”. (Un joc de-a milioanele de 
care d-] Emil Constantinescu nu a aflat încă, În mesajul adresat evreimii de la noi din ţară, 
cu prilejul “Zilei Mondiale a Holocaustului”, preşedintele României deplângea “tragedia 
fără precedent şi fără termen de comparaţie, în care mai mult de 6 milioane de frați de-ai 
noștri au fost exterminați, incredibil, pentru simplul fapt că erau evrei”,) 

Cât de aproape de mentalitatea lui Pristanda sunt cei care țin evidenţa victimelor 
Holocaustului o dovedește acad, Nicolae Cajal, preşedintele F.C.E.R., care, în alocuţiunea 





rostită anul acesta cu prilejul comemorării Holocaustului, declara textual că “s-a ajuns la 
circa 400.000 de morți din rândul evreilor care au trăit pe teritoriul României interbelice”. 
(Aceeași cifră cu care a fost “acreditată” România şi de Memorialul Holocaustului de la 
Washington, la a cărui inaugurare a fost prezent şi lon Iliescu, la vremea aceea preşedintele 
țării, fără să schiţeze nici un gest de protest față de flagrantul neadevăr care incrimina 
poporul român.) Dacă însă deschidem vol. II al studiului lui Raul Hilberg, la p. 301 găsim 
“Tabelul B-2: Numărul victimelor pe țări” (frontierele țărilor fiind cele din 1937), din care 
aflăm că în sarcina României nu mai sunt puşi 400.000 de morţi, aşa cum susţine acad. 
Nicolae Cajal, ci 270.000, în această cifră fiind cuprinși şi evreii din Ardealul de Nord 
(care, în perioada deportărilor, făcea parte din Ungaria). 

Dacă Pristanda încurca voit numărătoarea steagurilor de care trebuia să dea 
socoteală, faptul era o găinărie măruntă, justificată în mentalitatea lui de “famelie mare, 
renumeraţie mică, după buget”. Când însă preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti 
din România jonglează ca un scamator cu cifre de ordinul a sute de mii de victime, de a 
căror moarte cineva trebuie să răspundă, încurcând voit atât aritmetica, cât și geografia, 
atunci reaua sa credință este evidentă. Ne găsim în fața unei agresiuni morale prin care se 
urmăreşte culpabilizarea globală a poporului român, căruia, ca urmare a complexului de 
vinovăţie rezultat din acuzațiile ce îi sunt repetate cu insistență de picătură chinezească, i 
se induce un fel de aliniere psihică la obiectivele hegemonice ale iudaismului mondial. 

În acţiunea sa de culpabilizare globală a neamului românesc pentru crime săvârşite 
împotriva evreilor, atât în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial 
(Mişcarea Legionară), cât şi în timpul războiului (guvernarea Mareșalului Antonescu), 
oculta care organizează şi conduce această acțiune acordă o atenție deosebită 
intelectualității. Convingând intelighenţia unei naţiuni că Holocaustul a fost o realitate şi 
întregind această convingere prin inculcarea “dogmei capitale” (“Israel este poporul ales”), 
supremația mondială a iudaismului este asigurată. 

În România postdecembristă, activitatea de iudaizare a conștiințelor a luat o amploare 
îngrijorătoare, fiind pusă în chestiune însăşi existența noastră ca națiune. Cu rădăcini 
adânci în perioada interbelică, această activitate se desfășoară astăzi sub privirile tâmpe 
ale unei clase politice care se dovedeşte incapabilă să-şi înțeleagă rosturile şi menirea. 
Printre multiplele forme pe care le îmbracă procesul de iudaizare a spiritualității româneşti, 
o poziţie-cheie este deținută de Editura Hasefer. Patronată de Federaţia Comunităţilor 
Evreieşti din România şi condusă efectiv de d-l Zigu Ornea, Editura Hasefer, spre deosebire 
de alte ramuri ale aceluiași trunchi ideologic, nu face nici un secret din scopurile pe care le 
urmăreşte: promovarea valorilor iudaice şi, totodată, compromiterea valorilor autohtone. 
O sumară enumerare a principalilor autori şi a principalelor titluri lansate pe piaţa de cârte 
de către acest for de cultură eminamente iudaic constituie dovada afirmației de mai sus: 
Nicholas Nagy-Talavera, Fascismul în Ungaria şi România (1866-1919), Radu loanid, 
Evreii sub regimul Antonescu, Max |. Dimont, Evreii, Dumnezeu și Istoria, Harry Kuller, 
Istoria evreilor din România, Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa (2 vols.); 
Alexandru Șafran, Înţelepciunea Cabalei, Henri Wald, Inţelesuri iudaice şi Confesiuni; 
Elie Wiesel, Memorii ş. a. 

Până aici lucrurile sunt în ordine. Cunoaşterea iudaismului ar trebui să facă parte 
din bagajul cultural al oricărui intelectual, indiferent de atitudinea față de evrei. Dacă însă 
deschidem cărțile apărute în Editura Hasefer, pe pagina patru constatăm cu stupoare că, în 
partea de jos, este imprimată următoarea mențiune: “Carte editată cu sprijinul Guvernului 
României — Departamentul pentru Protecția Minorităţilor Naţionale”. A şadar, într-o perioadă 
în care copleşitoarea majoritate a populației țării trăieşte la limita pragului de supraviețuire, 
când sărăcia şi lipsurile copleşesc toate categoriile sociale, când România se găseşte, din 
toate punctele de vedere, pe ultimul loc în Europa, Guvernul României găseşte totuşi 
fonduri pentru “a sponsoriza” activitatea de îndroctrinare în spirit iudaic a intelectualității 
româneşti! 

Cât de departe poate merge slugărnicia guvernanților României față de evrei se 
poate vedea din următoarea situație. În Franţa a apărut recent Le livre noir du communism, 
un volum masiv de 850 de pagini care, în traducere românească, ar putea deveni o redutabilă 
armă în procesul de decomunizare a României (promis, de altfel, de tandemul 
Constantinescu-Ciorbea). Ediţia românească este în pregătire la Editura Humanitas, prețul 
unui exemplar urmând să fie de aproximativ 120.000 lei, un preţ prohibitiv pentru majoritatea 
potenţialilor cumpărători. În comparație, “cu sprijinul Guvernului României”, Editura 
Hasefer publică, în condiţii grafice occidentale, Exterminarea evreilor din Europa, două 
volume legate în format mare, însumând peste o mie de pagini, la prețul de numai... 20.000 
lei. Un preţ ridicol, dar în deplină concordanță cu priorităţile spirituale ale actualei clase 
politice din România, căreia nu-i mai rămâne (cum se zvoneşte deja) decât să introducă 
istoria evreilor ca obiect de studiu în şcolile româneşti! 


Gabriel CONSTANTINESCU 


— mea 








Ei PUNCTE CARDINALE200 ANULIx-19% 





DE VORBĂ CU D-L GABRIEL CONSTANTINESCU, 
LA NUMARUL 100 AL PUNCTELOR CARDINALE 


Cum s-a născut revista Puncte cardinale? 

Spre jumătatea anului 1990, toți oamenii cu capul pe umeri au înțeles că 
speranţele din decembrie '89 fuseseră doar o amăgire. Reînființarea Securităţii — 
IN urma evenimentelor de la Tirgu Mureş —, rezultatele alegerilor din luna mai şi 
constituirea unui guvern “legitim” a cărui primă măsură a fost chemarea minerilor 
pentru a apăra “democraţia originală” şi a spulbera fenomenul sublim al Pieţii 
Universităţii, toate acestea m-au pus în faţa alternativei: resemnare sau luptă. 
Valorificînd singurele urmări pozitive ale evenimentelor din decembrie "89, 
libertatea de asociere şi libertatea de expresie, am optat pentru luptă, arma aleasă 
fiind cuvîntul. Cu un grup alcătuit din foşti deținuți politici şi din tineri intelectuali 
sibieni, am luat iniţiativa înființării unei publicaţii care să apere tradiția românească 
autentică, demascînd diversiunile neo-comuniste, dar şi celelalte forme de stîngism 
anticreştin şi antinațional. In legătură cu apariţia revistei, îmi fac datoria să-i 
numesc, ca primi “mili- 
tanți” în redacția Puncte- 
lor cardinale, pe camara- 
dul de puşcărie Constan- 
tin Iorgulescu şi pe tînărul 
inginer Constantin Apol- 
zan. 

Inițiativa noastră 
a găsit dintru început 
sprijin în Bucureşti, 
mediator fiind scriitorul 
Marcel Petrişor, şi el fost 
deținut politic. Demoste- 
ne Andronescu şi Răzvan 
Codrescu, care scoseseră 
mai înainte o foaie numită 
Veghea, ni s-au alăturat în 
mod fericit. Pe urmă 
cercul colaboratorilor 

s-a lărgit, angajînd şi 
vechiul Exil. Numărul de 
pagini a crescut şi el de la 
8 la 12, apoi la 16, iar 
uneori la 24. Dar a fost 
în primul rînd o creştere 
calitativă, experiența acu- 
mulată spunîndu-şi cuvîntul. 

De ce Puncte cardinale? 

Unii cred că denumirea revistei a fost preluată din titlul cărţii lui Nichifor 
Crainic, Puncte cardinale în haos. E însă o simplă coincidenţă. Ceea ce am avut 
noi în vedere, dincolo de orice aluzie sau înrudire culturală, a fost ideea pură şi 
simplă de orientare, de recuperare a reperelor, atît de necesară unui popor 
dezorientat cu brutalitate de lungile decenii de comunism. 

Cine răsfoiește colecţia revistei observă că pe frontispiciu scrie 
mai întîi “Periodic pentru afirmarea valorilor democraţiei creştine”, 
apoi, din februarie 1991: “Periodic independent de orientare democrat- 
creştină”, iar din iunie 1992; “Periodic independent de orientare național- 
creştină”. E vorba de o nuanțare a mesajului, de o evoluție sau de schimbare 
la faţă? 

Evoluție — da, schimbare la faţă - nu. Să mă explic. La începutul anului 
1990, un grup de foşti deţinuţi politici înființase o formaţiune politică de inspiraţie 
occidentală, Uniunea Democrat Creştină (U.D.C.). Prin ianuarie 1990, venind la 
Bucureşti, am întîlnit la sediul U,D,C. mulţi camarazi de temniţă şi de prizonierat 
în U.R.$.S., unii intelectuali de o valoare deosebită (ca regretatul Virgil Alexandru 
Ioanid), majoritatea foşti legionari. Dacă această formaţiune politică ar fi viat, ar 
fi fost, cred, un cîştig pentru Dreapta din România, Securitatea a avut însă grijă 
să infiltreze U.D.C.-ul, chiar la virf, cu agenţi pregătiți din vreme, unii recrutaţi 
chiar din emigrație. Unul dintre aceștia, lider al partidului, a şi făcut, cu un prilej 
oficial, următoarea declaraţie: “Primim în partid foşti comuniști, dar nu primim 
foşti legionari”. A doua zi, sediul U,D,C. era gol de valori autentice... În acel 
moment, deşi personal n-am fost membru al Legiunii, am hotărit să declarăm 
“independenţa” Punctelor cardinale, ca să evităm orice confuzii sau suspiciuni, 
N-am fost niciodată “organ de partid”, 





Cea de a doua schimbare de pe frontispiciu, ““de orientare naţional- 
creştină”, s-a produs în momentul în care P.N.Ţ. şi-a adăugat, din interese 
conjuncturale, codița “creştin şi democrat”; “creştin-democraţia” a fost atunci 
confiscată de politicianism. Ţărăniştii au ucis-o demagogic, ei rămînînd şi astăzi 
fără o adevărată identitate doctrinară, şi cu atit mai puţin creştină... La fel se 
întîmplă astăzi cu ideea de conservatorism — asumată abuziv de P.U.R. [astăzi: 
P.C.], un partid care a oscilat între liberalism şi socialism, şi o face încă — şi cu 
noțiunea de partid popular, pe care a pus mina P.D., după eşecul P.R.M. al lui C. 
V. Tudor şi după pruncul născut mort de Emil Constantinescu, Acţiunea Populară. 

Revenind, în fapt, noi am fost consecvenți. Încă de la primul număr am 
afirmat ideea națională şi ideea creştină, chiar dacă din raţiuni strategice am 
folosit etichetele menţionate mai sus. 

Mulţi v-au calificat, mai mult sau mai puțin tendențios, drept 
“publicaţie legionară”. În ce 
raport vă aflaţi cu legiona- 
rismul? 

Avem convergenţe, nu la 
nivelul formelor, ci la cel al 
principiilor directoare: slujim 
acelaşi ideal național şi creştin. 
Ca şi vechiul legionarism, credem 
că înnoirea socială pleacă de la 
om, mai precis de la o reformă 
moral-spirituală. Nu ne asumăm 
excesele trecutului legionar (care 
şi-au avut, totuşi, motivaţia lor 
politică şi psihologică), dar ne 
înclinăm cu respectul cuvenit în 
fața sacrificiilor legionare şi nu 
uităm persecuțiile pe care aceşti 
cruciați ai românismului le-au 
îndurat sub toate regimurile 
(carlist, antonescian, comunist). 

In revistă semnează 
mulți reprezentanți ai gene- 
rației războiului şi a închiso- 
rilor comuniste. În ce măsură 
ați reușit să captați şi interesul 
generațiilor mai noi? 

Vreau să fac o confidență. De multe ori, mai ales în ultima vreme, 
m-am simțit atît de obosit încît mi-am zis că a sosit vremea să abandonez 
Punctele cardinale. Nu ştiu însă cum se face că, de cîte ori mă simt împins să 
transpun în fapt acest gînd, primesc o scrisoare sau vreun telefon de la cîte un 
elev ori student, care mă întreabă cum poate procura Puncte cardinale (noi 
nefiind legaţi de nici o reţea de distribuție a presei şi bazîndu-ne mai mult pe 
abonamente). Și deodată mă trezesc spunîndu-mi: “Mergi mai departe!”. 

E Punctele cardinale se vor o punte între generații. Principiile nu au vîrstă. 
In practică, am rezervat pagini și rubrici tinerei generaţii, în care au scris deja 
numeroşi elevi de liceu, studenți sau tineri jurnalişti. 

Care credeți că sînt principalele puncte cîștigate în toți aceşti ani? 

Mai întîi, am ținut să cinstim memoria celor căzuţi (pe front, în munți, 
în lagăre, în închisori) şi să încercăm să le facem dreptate. Apoi am creat cîteva 
punți: între bătrîni şi tineri, între țară şi Exil, între confesiunile creştine tradiționale 
ş.a.m.d, Ne-am atras un public fidel şi am arătat că o publicaţie serioasă de 
dreapta este posibilă şi că Tradiţia poate răspunde plauzibil provocărilor 
actualități. 

Cum vedeţi lucrurile în perspectivă? Ce şanse (mai) are Dreapta 
în actualul context? 

Dreapta adevărată în România este încă firavă şi marginalizată. În prim- 
plan este o “Dreaptă” contrafăcută (“o dreaptă a stingii”, cum îi place lui Răzvan 
Codrescu să spună), de tipul P.N.L, PD. sau P.C. Însă, evoluţia Dreptei la nivel 
european pare una promițătoare, Probabil că şi la noi se vor în-drepra lucrurile, 
datorită falimentului galopant al stîngii şi tendinţelor de revenire la putere a Dreptei 
în mai multe state europene (Italia, Franţa, Germania, Austria, Spania). 

A consemnat 
Rafael UDRIȘTE 


PDC IE TIPI TZEPEPIIA- 
a ză e PL ăfte S c - 
* 











CD aux 200 PUNCTE CARDINALE 200 ai 


ACTUALITATEA UNEI SCRISORI A LUI MIRCEA ELIADE 


Printre compatrioţii cu care Mircea Eliade a 
purtat o corespondenţă semnificativă s-a numărat şi 
Vintilă Horia; în volumul (literele A-H) alcătuit de 
Mircea Handoca, Europa, Asia, America... C orespon- 
dență (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999), aceasta este 
reprezentată printr-un set de 35 de scrisori. Cele mai 
interesante sînt acelea care îmbină comentariile asupra 
unor grave evenimente internaționale cu dezbaterea 
culturală: scrisorile a VI-a şi a XVI-a (criza coreeană, 
istorismul şi contracararea lui), a XXXIII-a (unde 
elogiază entuziast Dieu est n€ en exil), dar mai ales a 
XVIl-a (care-i şi cea mai substanţială). Ea datează 
din 3 ianuarie 1953; este expediată din Paris şi, se 
poate deduce, răspunde unei scrisori anterioare a lui 
Vintilă Horia, în care acesta examina cîteva 
coordonate spirituale specifice neamului românesc. 
“Observațiile pe care le faci cu privire la Istorie, 
Ortodoxie şi Românism sînt excepțional de interesante 
şi ar merita un comentariu mai atent”, scria Eliade. 
(Din păcate, scrisoarea respectivă a lui Vintilă Horia 
nu figurează printre cele publicate de Mircea Handoca 
într-altă culegere: Corespondenţii lui Mircea Eliade, 
II, Ed. Minerva, Bucureşti, 1999.) 

Referindu-se la prima temă, el îşi reafirmă 
dezacordul față de formula lui Blaga: “Românii au 
sabotat istoria”, opunind exemple reluate din micul 
îndreptar Os romenos, latinos do Oriente. În primul 
rînd, faptul că “de la formarea lui, pînă la fanarioți, 
[poporul român) a fost nu numai prezent, ci activ în 
«Cruciade» împotriva Islamului şi a lui «Grand 
Turc»... adică în singura mare încleştare istorică pe 
care a cunoscut-o Europa de la Carol cel Mare la 
Ludovic al XIV-lea. România a fost însă sabotată de 
istoriografia europeană şi deci e absentă din conştiinţa 
istorică a Occidentului...” 

O dată desluşite aceste omisiuni, tatonează 
atent posibilitățile României de a intercepta o 
conjunctură favorabilă în dinamica geopoliticii 
occidentale: 

“Este probabil că dacă americanii şi Occi- 
dentul ies victorioşi... toate țările limitrofe sovietelor 
devin baze şi posturi de avangardă, mai ales după 
încheierea armistiţiilor. Extremul Occident (iberic) 
şi-a pierdut actualitatea (europeană!) în secolul al 
XVII-lea, Franța a pierdut-o în 1918, Anglia în 1940. 
Ai văzut cum centrul de greutate şi postul de «atenţie 
mărită» s-a deplasat treptat... către Europa occi- 
dentală și centrală. Deocamdată centrul se află acum 
în Germania — dar el se va deplasa spre Răsărit, pe 
istmul ponto-baltic, unde va rămîne multe sute de 
ani.,,” 

Însemnătatea strategică a “istmului ponto- 
baltic” (linia Vistula-Nistru) fusese evidenţiată mai 
întîi de geograful Simion Mehedinţi, la începutul 
secolului. Prognoza din 1953 a lui Eliade, asupra 
importanței militare pe care avea să o capete, are 
deplină acoperire, chiar dacă Vestul reacționează astăzi 
cu întirziere, E drept, surpriza prăbuşirii comunis- 
mului, în chiar inima imperiului sovietic, a flexibilizat 
reacția S.U.A, pînă la a părea să nu mai sesizeze 
necesitatea fortificării acestui avanpost ca descurajare 
preventivă a unei puteri ce și-a arătat agresivitatea 
cu fiecare ocazie ideologică: orientare pravoslavnică, 
panslavism, comunism. Şi cînd spun fortificare, nu- 
i vorba de amplasarea unor baze militare proprii, ci 
de susținerea logistică a statelor-tampon Polonia şi 
România, ce şi-au manifestat de atitea ori solidaritatea 
cu Europa apuseană. Dacă Apusul nu realizează 
valoarea acestui /imes, el este în schimb din plin folosit 


de moştenitoarele frauduloase ale fostei U.R.S.S. 
(Ucraina şi Transnistria — apărate în continuare de 
Armata a 14-a rusă). 

Avem de apărat, aşadar, nu o simplă barieră 
naturală, ci una ideologică. De aceea, pentru intelec- 
tualul român care căuta soluții de supravieţuire a țării 
sale după ce “războiul rece” se va fi încheiat, decisivă 
era ieşirea din înghețul ideologic și reconectarea la 
sursele autentice, originare, ale spiritualității noastre: 

“Pentru acest viitor mai mult sau mai puţin 
îndepărtat trebuie să ne pregătim de pe acum... Trebuie 
să rupem definitiv cu ceea ce n-am fost niciodată: cu 
lumea slavo-eurasiatică. «Ortodoxia» rusească n-a fost 
niciodată a noastră. Nu Kievul ne-a orientat, ci Bizanțul 
şi Muntele Athos. Or, Bizanțul era Roma (cea 
adevărată!), iar Muntele Athos îşi trăgea rădăcinile din 
spiritualitatea ierusalimită. Deci ambele tradiţii erau 
bune: Roma şi lerusalimul; nu a treia Romă, Moscova. 
După cum ştii, dogmatic, diferenţele dintre Roma şi 
Răsărit sînt minime... lar, ritual, ortodoxia românească 
e o creaţie a romanităţii orientale”. 

Şi mai departe: “Roma însăşi are nevoie de 
această romanitate orientală. Tot ce vine din Orientul 
«paradisiacy» al începuturilor — spaţiul acesta prodigios 
dintre Nil, Eufrat, Podişul Iranului, Mediterana şi Marea 
Neagră — aparține lumii, Istoriei, şi în primul rînd 
Europei. Nu trebuie să ne rupem de el, nu trebuie să- 
| abandonăm imperiilor de stepă, nici Asiei. Altminteri, 
redusă la tradiţiile ei occidentale (în mare parte 
provinciale), Europa se ofileşte şi moare. Singura ei 
şansă de supravieţuire sîntem noi, Centrul şi Răsăritul; 
îndeosebi Răsăritul, care nu şi-a cîntat cîntecul şi ale 
cărui rezerve de spiritualitate sînt incalculabile (Ortega 
mă întreba odată: «Ce faceţi cu Orfeu? Cînd ni-l 
dați?»)”. 

La pericolul slavo-comunist se gîndea Eliade 
cînd prevedea ca soluţie a întăririi etnicităţii noastre, 
în cadrul unei axe latine desfăşurate de la malurile 
Pontului pînă la Atlantic, apropierea dintre Bisericile 
Ortodoxă şi Catolică: 

“Deci, întocmai ca şi D-ta, văd şi eu obligato- 
rie apropierea de Roma; dar nu văd încă formula. Am 


vorbit cu mulţi iezuiţi (nu mai spun de benedictini, 
atît de aproape de noi), ce îmi spuneau: «Cînd veţi 
veni, cu toate ale voastre, va fi o nouă renaştere a 
catolicismului roman»... De aceea, astăzi, formula 
uniată mi se pare simplistă și provincială. Foarte bine 
că fenomenul a existat. Dar, în mare, va trebui să 
aibă altă deschidere. Întoarcerea la Roma nu va trebui 
să aibă aspectul unei Canosse [subl. mea]. Nu ştiu 
cum va trebui făcut... Ştiu doar că unirea se va face”. 

Acum aproape 50 de ani, Mircea Eliade 
recepta cu acuitate unda premergătoare a unor 
evenimente destul de improbabile (nici anatemele 
dintre cele două Biserici nu fuseseră ridicate!), deşi 
nu vedea modalitatea refacerii vechii unități. Azi ea 
începe a fi întrezărită, mai ales după cavalerescul 
pas întru întîmpinare făcut de însuşi Suveranul 
Pontif. Importanţa vizitei papale din 1999 a 
transgresat cadrul unei formalități diplomatice, Papa 
făcîndu-se purtătorul unui mesaj de profundă preţuire 
a spiritualităţii răsăritene. Faţă de un asemenea 
semnal, nu mai trebuie să ne împotmolim în gesturi 
mărunte de “apropiere”. Nu ar trebui să mai zăbovim 
nici un moment pentru a ne regăsi, împreună cu 
Biserica Romei, în tradiţia celor 7 sinoade ecumenice. 

Reîntîlnirea celor două biserici ar putea avea 
consecințe spirituale dintre cele mai benefice pe plan 
european (şi nu numai). S-ar constitui astfel o 
“centură de castitate” în fața “pustiitorului spirit 
anglo-saxon” (C. Noica), frinînd totodată deculturali- 
zarea străvechilor civilizaţii ale Orientului. Să amintim 
că, deşi venind dintr-o ţară prosperă, Papa n-a uitat 
să avertizeze tineretul din România asupra gravelor 
pericole reprezentate de “societatea de consum”, 
sterilă şi sterilizantă spiritualiceşte. 

De cite opinii avizate mai avem oare nevoie 
spre a înțelege, pe temeiul mileniului încheiat şi în 
perspectiva celui abia început, că normalitatea nu e 
a unei societăți unde orice ins are dreptul la consum, 
ci a aceleia în care primează datoria de a crea? 


Florea TIBERIAN 
















































MIRCEA ELIADE ŞI HOLOCAUSTUL 


La un recent volum colectiv editat de Jaca 
Book (Esploratori del pensiero umano. Georges 
Dumezil şi Mircea Eliade, îngrijit de Julien Ries Şi 
Natale Spineto) profesorul Roberto Scagno a 
contnbuit cu studiul “Alcuni punti fermi sull'impegno 
politico di Mircea Eliade nella Romania interbellica: 
un commento critico al dossier 7oladot del 1972" 
(pp. 259-289). De poziţia filolegionară a lui Eliade 
(“activitatea fascistă a lui Eliade”, spre a cita o 
sintagmă a lui Cesare Medail, care în Corriere della 
Sera din 6 februarie 2001 a consemnat un simpozion 
dedicat volumului de mai sus) am avut prilejul să ne 
ocupăm şi noi în câteva studii cărora profesorul 
Scagno le menţionează conţinutul esenţial. Dar să 
luăm lucrurile în ordine. 

Trecând pe scurt în revistă “subteranul şi 
întortocheatul parcurs” al operei de “dezinformare” 
căreia i-a deschis calea rău famatul dosar din buletinul 
israelian 7oladot, Roberto Scagno pune în evidență 
două “momente italiene” ale parcursului respectiv: 
primul € reprezentat de un eseu semnat în 1989, în 
publicația Marxismo oggi, de Alfonso Maria di Nola 
(care-şi începuse campania împotriva lui Eliade încă 
din 1977, în Rassegna mensile di Israel), în timp ce 
al doilea corespunde unei scrieri a lui Cristiano 
Grotanelli, “Alfonso M. di Nola e Mircea Eliade”, cu- 
prinsă în volumul colectiv Anrropologia e storia delle 
religioni. Saggi in onore di Alfonso M. di Nola, îngrijit 
de A. de Spirito şi I. Bellotta, Newton&Compton, 
Roma, 2000. Din scrierea lui Grotanelli, profesorul 
Scagno citează la p. 279 următorul fragment: “Am 
încă în minte o foarte grăbită vizită a sa [a lui Di 
Nola] la locuinţa mea din Via del Viminale, în 1989, 


Marxismo oggi, nr. 5-6, 1989, pp. 66-71) termenii 
discuţiei care se iscase în cazul Eliade şi revendicându- 
şi meritul de a o fi suscitat în Italia, comitea noi gafe, 
exagerări, mistificări ale realității. Şi totuși chiar cele 
două mici lucrări ale lui Mutti confirmă în esență, ba 
chiar întăresc, ceea ce Alfonso di Nola făcuse cunoscut 
încă din 1977. Cum se explică această contradicție? 
Pur şi simplu prin aceea că Di Nola scria dintr-un punct 
de vedere antifascist, pe când Mutti prezintă aceleaşi 
fapte, şi multe altele asemănătoare, dintr-o perspectivă 
opusă”. Oricât de “curios” i s-ar părea lui Grotanelli, 
nu putem decât să reconfirmăm toate câte le-am spus. 
Gafele cuprinse în articolul din Marxismo oggi sunt, 
spre exemplu, cele care, la p. 66, privesc numele de 
botez al lui Codreanu (Corneliu, nu “Cornel”) şi data 
asasinării sale (noaptea de 29 spre 30 noiembrie, iar nu 
“30 octombrie 1938”). Exagerările constau, bunăoară, 
în caracterizarea lui Eliade drept “un înalt funcţionar al 
regimului Antonescu” (p. 68). Mistificarea realității se 
află, de pildă, în aceea că Di Nola pretinde că, într-un 
articol apărut în Buna Vestire din 17 decembrie 1937, 
Eliade ar fi reconfirmat “credința sa [...] în nazism, şi 
nu doar în legionarism”, în timp ce Eliade scrisese cu 
totul altceva: a se vedea traducerea textului eliadian la 
p. 36 din volumul nostru Le penne dell "Arcangelo. 
După ce a citat fragmentul din Grotanelli, 
Roberto Scagno recunoaște binevoitor că cercetările 
întreprinse de noi reprezintă “în mod cert un salt calitativ 
sub aspect ştiinţific” față de ceea ce scrisese Di Nola 
pe urmele dosarului 7o/ladot. Totuşi, adaugă Scagno, 
““Mutti susține teza unei implicări directe a lui Eliade în 
Garda de Fier sprijinindu-se numai pe mărturiile 
postbelice ale unor ex-legionari”. Ba chiar, în nota de la 


“Dacă-mi amintesc bine, era însoţit de Ireneo Bellotta p. 280, Scagno indică izvoarele pe care le-am utilizat, 


şi venise să împrumute cărțulia filogardistului Claudio 
“Mutt, Mircea Eliade e la Guardia di Ferro, abia 
publicată la editura neofascistă Edizioni [all'insegna] 
del Veltro, pe care eu o procurasem şi o dețineam ca 
pe un fel de trofeu. Între timp Mutti, după ce a dialogat 
despre Codreanu cu un alt notoriu filogardist, în 
paginile publicaţiei Sabaro, a mai scos o carte ceva 
mai voluminoasă, Le penne dell Arcangelo (Milano, 
Societă Editnice Barbarossa, 1994), în care este spus 
ultimul cuvânt, sau aproape, cu privire la militantismul 
gardist al lui Eliade”. 

Să întrerupem preț de o clipă fragmentul din 
Grotanelli citat de Scagno, pentru a satisface legitima 
curiozitate a cititorului cu privire la identitatea celuilalt 
“notoriu filogardist”, Este vorba de Franco Cardini, 
al cărui nume se află la un moment dat citat expressis 
verbis în textul lui Grotanelli, dar este ocolit, dintr-o 
ezitare altminteri de înţeles, din citarea făcută de 
Scagno. În orice caz, trebuie să facem precizarea că 
nu “am dialogat” niciodată “despre Codreanu” în 
Sabato, nici cu Cardini, nici cu altcineva. lar acum 
putem trece la a doua parte a fragmentului din 
Grotanelli. 

“Atașamentul lui Mutti e curios. La p. 36 a 
cărțuliei sale mai recente, el scrie că Di Nola, 
“recapitulând într-un lung articol (“Mircea Eliade tra 
scienza delle religioni e Videologia «puardista»”, în 


* AA. VV,, Exploratori ai gândirii omeneşti. Georges 
Dumezil şi Mircea Eliade: Roberto Scagno, “Câteva 
repere precise privitoare la poziţia politică a lui Mircea 
Eliade în România interbelică: un comentariu critic al 
dosarului 7oladot din 1972". Cf. şi studiul mai vechi al 
aceluiaşi autor “Mircea Eliade a la cultura romena 
interbellica”, în Buletinul Bibliotecii Române de la 
Freiburg, vol. XIV, 1987-1988. [N. Red.] 


dar e limpede că nu i se par decisive, pentru că uzează 
de adjectivul “presupusă” atât în legătură cu “alegerea 
lui Eliade ca deputat în urma scrutinului din decembrie 
1937”, cât şi în legătură cu “apartenenţa lui Eliade la 
un cuib legionar”. 

Acum, în ceea ce priveşte candidatura lui Eliade 
pe listele partidului legionar “Totul pentru Țară” la 
alegerile din 1937, am vrea să profităm de ocazie pentru 
a semnala o mărturie în plus. De această dată nu este 
vorba de “mărturia postbelică” a unui “ex-legionar”, ci 
de o adnotare conținută în Jurnalul lui Mihail Sebastian. 
În data de 15 noiembrie 1937, intelectualul evreu îşi 
nota: ““Mircea Eliade s-a înscris în listele electorale. E 
şi ăsta un semn” (M. Sebastian, Jurnal: 1935-1944, 
Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 130). 

Această adnotare i-a scăpat evident profesorului 
Scagno, dar nu şi Alexandrei Laignel-Lavastine, care, 
recenzând ediţia românească a Jurnalului lui Sebastian 
în Le Monde din 12 septembrie 1997, scria: “Sunt 
prețioase observaţiile lui Sebastian din data de 7 
decembrie 1937": acestea confirmă şi ele că Eliade a 
luat parte cu adevărat la campania electorală a Gărzii 


” lată ce scrie M. Sebastian sub această dată (cf. ed. cit., 
p. 132; parantezele drepte ne aparţin): “Ieri (Sfântul 
Niculae), ziua Ninei [Mareş]. Am telefonat dimineaţa ca s- 
o felicit, — Coniţa e la domnu general — mi-a spus 
servitoarea — iar domnu profesor mănâncă la părinţii d-lui, 
Seara am fost la ei la masă şi am aflat că în realitate Mircea 
lipsise două zile din Bucureşti, [fiind plecat] în campanie 
electorală, și abea aseară se întorsese acasă. Minciuna de 
la prânz, a servitoarei, m-a îngrozit: minciună organizată, 
minciună de familie, în care nu s-au jenat s-o facă complice 
pe servitoare, Mi s-a părut mai trist decât însuși faptul de 
a-l şti pe Mircea umblând la țară, în echipă de propagandă, 
din sat în sat, cu [Mihail] Polihroniade, Mai făceau parte 


de Fier, cutreierând ţara din sat în sat cu echipele 
sale de propagandă. Un activism pe care el l-a negat 
întotdeauna”. 

“Discutabilă” mai este, după profesorul 
Scagno, “interpretarea «miticoesoterică» a scrierilor 
ştiinţifice ale lui Eliade”, pe baza căreia, în Mircea 
Eliade e la Guardia di Ferro şi-n Le penne 
dell'Arcangelo, ar fi fost susținută din parte-ne “teza 
unui Eliade «doctrinar al gardismului»”. 

În realitate, încercarea noastră exegetică nu a 
avut în vedere atât scrierile ştiinţifice ale lui Eliade, 
cît anumite aspecte ale creaţiei sale literare: ne-am 
ocupat îndeosebi de romanul Nouăsprezece trandafiri 
(în Mircea Eliade şi Garda de Fier) şi de tragedia 
Ifigenia (în “Ifigenia legionară”, Origini, martie 1997, 
număr monografic Mircea Eliade). 

În orice caz, că în proza literară a lui Eliade 
sunt prezente aluzii criptice la experienţa legionară a 
autorului, la fenomenul legionar şi la Corneliu 
Codreanu, aceasta nu-i doar o impresie a noastră 
particulară. Pentru a cita două păreri mai autorizate 
decât a noastră, să amintim că în al său Jurnal al 
fericirii N. Steinhardt scrie textual că nuvela Adio “e 
o elegie legionară” (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj- 
Napoca, 1991, p. 355, sau, în reeditarea din 1994, p. 
368), iar |. P. Culianu (Mircea Eliade, Ed. Nemira, 
Bucureşti, 1995, pp. 234-235) afirmă că în nuvela 
Un om mare, publicată de Eliade mai întâi în 
Luceafărul (1948), apoi în Cronica (1967), îndărătul 
personajului Eugen Cucoaneş se ascunde Corneliu 
Codreanu însuşi. Asupra aceleiaşi nuvele s-a oprit şi 
atenția lui Florea Tiberian (“Portretul Căpitanului sau 
răspunsul lui Eliade”, în Puncte cardinale, iulie-august 
1995, p. 9), care a supus unui tip analog de analiză 
interpretativă şi Fata Căpitanului. În sfârşit, într-un 
interviu din revista Lumea Magazin (nr. 2/1996), 
Şerban Milcoveanu spune că ediţia din 1939 a 
Întoarcerii din rai conţinea o a treia parte, intitulată 
“Sinteza”, în care Eliade exprima în formă literară 
esenţa proiectului legionar. 

Prin urmare, a spune că scrierile noastre 
despre Eliade se întâlnesc, “deşi dintr-o perspectivă 
diametral opusă, cu teoretizările lui Furio Jesi” (R. 
Scagno, op. cit., p. 280) ne trezeşte în minte teoria 
extremismelor opuse şi convergente. Dacă se ţine cu 
tot dinadinsul să se găsească o dezvoltare a 
“teoretizărilor lui Furio Jesi”, atunci ea trebuie căutată 
în altă parte: de pildă, în delirurile lui Wasserstrom, 
sau în articolul lui Gianluca Nesi despre “Mircea Eliade 
e la mitologia nazista del sacrificio ebraico” (Rivista 
di Filosofia, vol. LXXXIX, nr. 2, august 1998, pp. 
271-304), care se încheie cu revelația tulburătoare a 
teribilului secret al lui Eliade. Căci iată ce scrie Nesi, 
îngânându-l pe Jesi, şi nu doar în privința numelui: 
“In scrierile lui Eliade din anii treizeci şi patruzeci — 
dar şi în opera succesivă, chiar dacă într-un mod 
mai puţin evident — e cu putinţă de sesizat distrugerea 
lumii moderne şi întemeierea noului Reich prin 
sacrificarea evreilor”!!! 

Acel “mesaj secret”, căruia Furio Jesi îi depista 
prezenţa în inima operei eliadiene, priveşte deci, după 
părerea acestui preademn epigon, nici mai mult nici 
mai puţin decât... Holocaustul! 

Claudio MUTTI 
(Italia) 





din echipă Haig Acterian şi Penciu. Au luat cuvântul pe 
rând, Se pare că Haig vorbea cu gesturi mari, puţin teatral. 
Nu ştiu dacă şi Mircea a ținut discursuri. Totul mi se 
pare grotesc, grotesc...” [N. Red.] 











MAI BINE PREA TÎRZIU DECÎT NICIODATĂ ! 


O politică externă duplicitară şi perdantă. 
Venirea la putere a preşedintelui Bill Clinton pe banii 
comuniştilor chinezi care au contribuit la finanţarea 
campaniei sale electorale a implicat o sene de concesii în 
politica externă a Americii, nu numai față de China, invitată 
la Organizaţia Mondială a Comerţului în pofida reprimării 
sîngeroase a opozanților respectivului regim comunist, ci şi 
față de ceilalți challenger-i ai Statelor Unite. Astfel, deşi 
C.L.A. avertizase Casa Albă în privința implicării 
preşedintelui Boris Elțîn şi a premierului Cernomiîrdin în 
operațiuni de spălare a banilor, Rusiei i-au fost acordate 
numeroase împrumuturi politice prin presiunile exercitate 
la adresa F.M.I. de către S.U.A. (principalul cotizant al 
acestui organism financiar internaţional) — situație care a 
provocat scandaloasa demisie a directorului F.M.I., Michel 
Camdessus. In Orientul Mijlociu, în “clasicul” litigiu dintre 
arabi şi evrei, S.U.A., în mod surprinzător, au dat cîştig de 
cauză celor dintii (“pretinii” tradiționali ai ruşilor!) prin 
acceptarea înființării (cu termen calendaristic!) unui stat 
palestinian cu capitala în estul Ierusalimului. Riposta 
Israelului nu s-a lăsat așteptată. Pacea din Orientul Mijlociu, 
încheiată în condiții defavorabile Israelului, a fost repede 
anulată de împuşcarea premierului Yitzahak Rabin 
(promotorul israelian al păcii) de către extrema dreaptă 
israeliană, urmată la puţin timp de implicarea lui Bill Clinton 
(promotorul american al păcii) în scandalul Lewinski. Cei 
care au urmărit cu atenție desfășurarea etapelor acestui 
scandal intens mediatizat nu au putut să nu remarce lucrătura 
— tipică serviciilor secrete — prin care Bill Clinton ajungea 
să fie acuzat nu de imoralitatea unei relaţii extraconjugale, 
care n-ar mai fi avut nici un efect la sfirşitul celui de-al 
doilea mandat prezidenţial, ci de sperjur şi obstrucționarea 
justiţiei. Pentru aceste culpe, foarte grave, preşedintele ar fi 
putut înfunda puşcăria dacă... n-ar fi lăsat baltă înființarea 


scontatuluj stat palestinian cu capitala la Ierusalim! 
In replică, bombardind America cu avioane 


kamikaze, teroriştii arabi n-au putut pune la bătaie decit 
fanatismul lor sinucigaş şi “carnea de tun”. În privința 
concepției, însă, este foarte probabil că ei au fost “ajutaţi” 
și de această dată tot de serviciile secrete ale armatei ruse, 
provenite din redutabilul G.R.U. (care a pus la cale şi lovitura 
de stat din România, din decembrie 1989). 

America — trezită din pumni. Cui a servit 
bombardarea Americii? Nu arabii — ale căror deziderate 
politice au rămas în continuare nerealizate — au fost 
adevărații beneficiari ai acestei lovituri, ci moneda euro, 
aflată la concurență cu dolarul, dar, spre deosebire de 
acesta, ținută în viață printr-o continuă respiraţie financiară 
artificială. Nu trebuie uitat că bombardarea Americii — cu 
consecințele ei imediate: destabilizarea economiei, 
amenințarea cu falimentul a unor mari companii, scăderea 
vertiginoasă a bursei americane — a avut loc cu puţin înaintea 
lansării de facto pe piaţă a monedei euro, care pînă atunci 
nu existase decit ca abstracţie financiară... Și toate acestea 
- pe fondul periculoasei apropieri de Rusia a Uniunii 
Europene, tot mai dornice de emancipare de sub tutela 
americană... În aceste condiții, nu este exclus ca Bin Laden 
să se ascundă în acea parte a Europei din care Rusia şi-a 
retras armatele, dar nu şi serviciile secrete, După cum 
informează cotidianul britanic The Times, “cei mai mulți 
teroriști legaţi de rețeaua teroristă Al-Qaida, care a 
revendicat atentatele din 11 septembrie 2001, s-ar afla în 
Europa de Est, o regiune care a devenit între timp placa 
turnantă a acestora”, 

Raţiunile concurenţiale anti-europene au 
determinat pînă nu demult S.U.A. să întrețină fragilitatea 
flancului sudic al N.A.T.O., prin neincluderea României în 
Alianţă în primul val, și chiar să destabilizeze situația din 
această zonă, prin susținerea inițială de către C.I.A. a 
teroriștilor musulmani U.C.K. Crearea unei Albanii Mari, 
prin unificare cu provincia Kosovo, ar fi reprezentat un 
baraj etnic şi religios covârșitor în calea extinderii Uniunii 
Europene. Doar vocea oficială a Israelului, care s-a 


împotrivit răspicat creării unui puternic stat musulman în 
centrul Europei, i-a făcut pe americani să renunțe la intenția 
lor de a-i sprijini pînă la capăt pe separatiștii albanezi. In 
consecință, Albania musulmană nu s-a mai unificat în răspărul 
“creştinismului” integrator al U.E, Dar ruşii au fost lăsaţi, în 
schimb, să participe la arbitrajul situaţiei din fosta Iugoslavie, 
ameninţind Europa prin prezenţa surprinzătoare a trupelor lor 
la malul Adriaticii — unde nu mai puseseră piciorul pînă în 
acel moment. Astfel, doleanţele Israelului au fost respectate, 
iar pericolul musulman care destabiliza arhitectura de 
securitate a U.E. a fost înlocuit cu pericolul rusesc, făcînd 
necesar în continuare, pentru europeni, protectoratul amenican. 

Bombardarea (la 11 septembrie 2001) pentru prima 
oară în istorie a Americii, în speță a clădirilor-simbol ale 
democraţiei şi prosperității americane, a fost un inevitabil duş 
rece pentru duplicitatea perdantă a politicii externe americane. 
Trezită din pumni, în loc să se prăbuşească în urma acestei 
lovituri năpraznice, America a fost nevoită să-şi schimbe la 
180 de grade politica externă, de la izolaţionismul iniţial 
preconizat de republicani, la refacerea autoritară a rolului 
hegemonic al S.U.A., mai ales prin întărirea şi extinderea 
N.A.T.0O. 

La răscruce de vînturi. România este invitată să 
adere la N.A.T.0O. în momentul în care în Europa bate un 
“vînt de libertate” anti-american cu iz de cazacioc. Prin 
extinderea N.A.T.O., America încearcă să împuşte, dintr-un 
singur foc, doi iepuri: 1) blocarea influenţei ruse dinspre Est 
spre Vest (pe care, pînă nu demult, S.U.A. o încurajaseră) şi 
2) reechilibrarea puterii de decizie (scindate de opoziţia 
Germaniei şi a Franţei față de intervenția în Irak) prin atragerea 
de partea S.U.A. a noilor state invitate să adere la N.A.T.0O. 

Refuzul europenilor de a se lăsa antrenați împreună 
cu S.U.A. de partea Israelului, în conflictul din Orientul 
Mijlociu, poate fi explicat prin mai multe motive: 1) La o 
adică, America ar putea trăi din propriile ei resurse; Europa — 
nu ! 2) În timp ce America — incapabilă să asigure pacea în 
Orientul Mijlociu — îşi erodează imaginea de lider mondial, 
neimplicata Europă aşteaptă (ca şi Rusia) momentul prielnic 
pentru a încerca să preia controlul în zona cea mai sensibilă 
a lumii — trambulină (dar şi loc de cădere !) pentru aspiranții 
la dominaţia globală. 3) În Europa (ca şi-n Rusia) există, la 
nivelul inconştientului colectiv, anumite pusee antisemite 
refulate de actuala ordine americană. Din această cauză, 
extrema dreaptă europeană (partidele lui Le Pen şi Haider) 
se lasă remorcată de “locomotiva” antisemitismului 
reprezentată acum (în locul Germaniei de altădată) de acea 

arte a lumii arabe aflate într-un conflict deschis cu Israelul. 
În aceeaşi barcă se bulucesc și sperietorile “naționaliste” 
clocite în laboratoarele K.G.B.-ului — VI. Jirinovski şi C. V, 
Tudor. Ceea ce nu vor să vadă nici cei care se aruncă orbeşte 
în tabăra ruso-arabă şi nici cei care doar cochetează cu ea, 
făcîndu-i cu ochiul, este faptul că pină acum ordinea 
americană din Europa (cu toate imperfecțiunile şi injustiţiile 
ei) este singura care s-a dovedit totuşi capabilă să menţină şi 
să paranteze pacea dintre Anglia-Franța-Germania-Rusia- 
Suedia — puteri care altminteri s-ar sfişia între ele, peste capul 
celorlalte naţiuni tîrîte în conflictele respective. 

Deși ieșită din “zona gri” în urma invitaţiei de a 
adera la N.A.T.0O., România va continua totuşi să se situeze, 
fără voia ei, la răscruce de vinturi — aspirînd, să se integreze 
ca “pupilă” a Americii într-o Uniune Europeană tot mai 
pronunțat anti-americană. 

Punte către Rusia sau vîrf de lance spre Est? Puţini 
au fost dispuși să înțeleagă faptul că forțele politice pro- 
occidentale (C.D.R.) au pierdut în faţa forţelor de sorginte 
sovietică (P.S.D.) pentru că România nu a fost în cărţile 
americanilor, În prezent, însă, diplomatica ducere cu zăhărelul 
a Rusiei de către diplomaţia americană nu mai trebuie să ne 
facă să ne temem de faptul că România ar putea intra într-o 
structură mixtă de securitate ruso-americană. 

Ca politician, George W, Bush se confruntă şi el cu 
ispita dublului limbaj, La Bucureşti — aflat la doi paşi de 
urechea lui Putin — preşedintele american vede România nu 


ca pe “o zonă tampon” menită să separe Rusia de Europa, 
ci, dimpotrivă, ca pe “o punte către o nouă Rusie” — cEca 
ce, în interpretarea lui Mircea Geoană, înseamnă că nu 
trebuie să mai vedem relaţia cu Rusia şi intrarea noastră în 
N.AT.O. ca un element de presiune sau ca 0 chestiune anti- 
rusească” (cf. Evenimentul Zilei din 25 noiembrie a. c.). De 
peste ocean, de la Casa Albă, fără să mai menajeze 
sensibilitatea lui Vladimir Putin, acelaşi George W. Bush 
declarase însă exact contrariul celor afirmate la București: 
“Fizic vorbind, România va fi virful de lance al Europei 
extinse spre Est într-un mod semnificativ” (cf. Adevărul 
din 19 noiembrie)! Fizic vorbind (la fel ca preşedintele 
Bush), nu putem să nu remarcăm că lancea este, prin 
definiţie, o armă de atac — îndreptată de către Bush din 
România spre Est, adică împotriva Rusiei. În favoarea 
acestei orientări de contracarare a influenţei ruse pledează 
faptul că America nu a condiționat invitarea României de a 
adera la N.A.T.O. de parafarea de către țara noastră a 
tratatului de bază cu Rusia. De-abia acum, după ieşirea din 
“zona gri” şi intrarea noastră sub umbrela N.A.T.0O., 
România are posibilitatea de a negocia acest tratat — dacă, 
bineînţeles, iubitul ei conducător doreşte acest lucru! 

Problema este în ce condiții îşi asumă România 
rolul şi riscul “vîrfului de lance”. Țările române au mai fost 
“virf de lance” împotriva Imperiului Otoman fără ca Apusul 
să se sinchisească de eforturile de război prin care noi îi 
apăram civilizația şi bunăstarea. Ca să nu mai vorbim că 
România s-a mai aflat în postura de “vîrf de lance” chiar 
împotriva Rusiei! Consecințele? Chiar şi la ora invitării 
noastre de a adera la N.A.T.0., gemem încă — cu 
“binecuvîntarea” iniţială a Americii — sub cizma P.S.D.-istă 
a Rusiei! 

Armata e cu noi? Singura replică la suspiciunea 
preşedintelui Putin cu privire la consecințele extinderii 
N.A.T.0O. este chiar desfăşurarea de forțe N.A.T.O. pe 
teritonuul României. Altminteri, dekaghebizarea serviciilor 
secrete (ratată de Victor Ciorbea, în absenţa mijloacelor 
coercitive), a armatei, a miliției (impropriu numite poliție 
atâta vreme cît nu este demilitarizată!), a justiției, a 
redacțiilor, a mediului de afaceri şi a tuturor instituțiilor de 
importanță naţională — este o simplă iluzie! Loialitatea 
armatei este decisivă pentru aplicarea eficientă a deciziei 
politice şi chiar pentru determinarea emiterii acestei decizii, 
în momente hotăritoare. În România, în decembrie '89, a 
fost nevoie de o sîngeroasă lovitură de stat, cu tot tacîmul 
“revoluționar”, pentru că Ceauşescu era hotărît să opună 
rezistență față de perestroika gorbaciovistă, din cauza 
absenței armatelor ruse de pe teritoriul românesc, În țările 
în care trupele sovietice de ocupație au fost prezente, n-a 
fost nevoie decit de o simplă “indicație” de la Moscova 
pentru ca respectivii dictatori comunişti — văzînd pe geam 
ţevile tancurilor sovietice — să coboare docili din jilţ, fără a 
sta în calea “revoluției de catifea”. Mutatis mutandis, e puţin 
probabil ca actuala mafie securistă (deținătoarea capitalului 
roşu autohton) care conduce România (blocînd concurența 
capitalului occidental) să treacă de la oportunismul 
declaraţiilor de fațadă la punerea în practică a măsurilor de 
dekaghebizare a României, dacă nu va vedea pe geam ţevile 
tancurilor N.A.T.O. Numai dacă armata N.A.T.O. e cu noi 
şi e la noi, se creează posibilitatea demarării măcar a unei 
“revoluții de catifea” în România. Situaţia este însă foarte 
delicată, deoarece partidele pro-occidentale se află acum 
într-o divizată şi anemică opoziţie. Unul dintre motivele 
invocate iniţial de Casa Albă pentru respingerea integrării 
României în N.A.T.O, a fost înțesarea serviciilor secrete 
româneşti de “ofițeri de securitate cărora nu li se pot 
încredința secrete N.A.T.0.”. Şi în prezent, “moştenirea 
securităţii continuă să-i îngrijoreze pe aliaţi” prin “riscul pe 
care-l prezintă accesul membrilor fostei securităţi la 
informaţiile clasificate N.A.T.0.” (cf. The Guardian din 18 


(continuare în pag. XIV) 


Traian Călin UBA 








Nil» PUNCTE CARDINALE 200 AnuL xui 2003 (ID 


DE VORBA CU RAZVAN CODRESCU 


In Spiritul dreptei (1997) ați schițat principalele 
repere spirituale şi politice ale gândirii de dreapta. Teodor 
Baconsky Sugerează că acest prim volum de eseuri, prin 
Viziunea clară despre gândirea politică a creştinismului, 
ar putea constitui, ideatic, liantul noii generații de gânditori 
care continuă preocupările ultimilor reprezentanți ai 
generației interbelice. Cu ce sentiment ați redactat eseurile 
care alcătuiesc acest volum? 

Cu fel de fel de sentimente, cred, pentru că sunt 
scrise la date şi în contexte diferite, de-a lungul a 10-12 ani. 
Am căutat să dau cărții o structură cât mai unitară, dar ea 
rămâne, totuşi, o culegere de articole. Dacă este ceva care 
le leagă, dincolo de stil, atunci este coerenţa internă a unei 
gândiri smerit raportate la Hristos, pe Care nu ştiu dacă L- 
am înțeles întotdeauna, dar pe Care am căutat să nu-L trădez 
niciodată. Cu marii interbelici, cred, tot în Hristos ne întâlnim 
[...]. Dreapta, sau mai precis spiritul ei, în înțelesul pe care 
i-l atribui eu în carte, şi care în nici un caz nu se reduce la 
aspectul politic, nu-i nimic altceva decât trăirea Tradiţiei în 
actualitate. 

Insist, totuși: în ce măsură este această opțiune 
motivată cultural şi în ce măsură politic? Întreb acest lucru 
pentru că ştiu că ați fost etichetat drept “legionaroid” şi 
“fascist” de către unii membri ai Grupului pentru Dialog 
Social. 

lar eu repet: motivaţia este, la baza ei, una de ordin 
religios, de asumare moral-spirituală a unei paradigme, cu 
toate consecințele ei în sintagmă. Nu mă regăsesc în stânga, 
nici în modernitatea conformată de ea, pentru că le simt 
mai degrabă ostile lui Dumnezeu, sau ordinii fireşti pe care 
Dumnezeu a lăsat-o în lume [...]. Dreapta începe, sau ar 
trebui să înceapă, de la repunerea divinului în primatul lui 
axiologic. Faţă cu strâmbătăţilelumii (patimi, perversiuni, 
trădări, amăgiri etc.), este simptomatic că dreapta încearcă 
să le îndrepte, în numele sacrului, în vreme ce stânga 
încearcă să le îndreptățească, în numele profanului. 

Cât despre etichetele de care aţi pomenit, ele mi se 
par ridicole prin însăși inactualitatea lor; legionarismul şi 
fascismul (care, în paranteză fie spus, sunt lucruri esențial 
deosebite) nu reprezintă decât nişte forme istorice şi pe 
alocuri contradictorii ale dreptei; bune sau rele, ele nu mai 
pot fi reiterate ca atare, contextul fiind astăzi cu totul altul 
[...]. Stânga s-a obişnuit însă, la noi şi aiurea, să întrebuințeze 
astfel de etichetări absurde, în scop de intimidare publică, 
mizând pe reflexele mentale create de uriaşa ei maşinărie 
propagandistică [...]. j 

Cum ar putea contrabalansa dreapta autentică, în 
condiţiile actuale, idealurile cosmopolite, antitradiționaliste 
și materialiste ale stângii? 

Într-o lume postbelică în care dreapta a fost sistematic 
şi indistinct diabolizată, iar la noi după peste patru decenii 
de comunism şi după peste un deceniu de politicianism 
clientelar, mai mult sau mai puţin neocomunist, este limpede 
că nu prea se mai poate vorbi de o “dreaptă autentică”, ci 
doar de cazuri puţine şi oarecum izolate de oameni de 
dreapta, astfel că lupta cu stânga de toate nuanțele va rămâne 
încă multă vreme una foarte inegală. De aceea, nu atât un 
partid de dreapta mi se pare urgent și profitabil acum, cât 
salvgardarea spiritului dreptei, fie şi numai la nivelul unei 
elite mărturisitoare, care trebuie să se învrednicească a fi 
garanţia și cheagul dreptei de mâine [224]; În România 
trebuie recreată, treptat, cu tact și răbdare, o sensibilitate de 
dreapta, măcar pe câteva segmente sociale, nu fără o 
legătură principială cu Biserica, bastion redutabil al credinței 
şi al tradiţiei, dincolo de scăderile omeneşti ale unor slujitori 

i ei, de ieri sau de azi. 
it, CĂ volumul De la Eminescu la Petre Ţuţea (4099); 
optați pentru “un model paideic al dreptei româneşti ş 
ilustrat de o serie de personalități “mărturisitoare de 


dreapta: Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Nichifor 


Crainic, Nae lonescu, Lucian Blaga, Vasile Băncilă, Corneliu 
Zelea Codreanu, Petre Ţuţea. Cât de concludent pare acest 
“model paideic” în comparaţie cu cel impus gălăgios, 
propagandistic, de noua stângă, care duce o campanie 
denigratoare împotriva valorilor tradiționale autohtone? 

[...] Prin “modelul paideic” cu pricina (de fapt un şir 
de sugestii care converg spre un posibil model paideic al 
dreptei creştine româneşti), mi-am propus pe de o parte să 
prezint fără ticurile ideologice de stânga o serie de figuri 
exemplare ale vieţii şi culturii naţionale, cu mare impact în 
România interbelică, iar pe de altă parte să deschid cititorului 
de azi calea spre o tradiție nemistificată şi încă viabilă în 
lamura ei, reclamând, dacă nu o recuperatio în spirit, măcar 
o onestă evaluare istorică [...]. 

Cum vă explicați faptul că marii noștri gânditori 
interbelici au fost înainte de toate români (şi abia apoi 
filosofi, moralişti, istorici ai religiilor), deci oameni de 
dreapta? 

V-aş putea răspunde că prin fatalitate ontologică, dar 
ştiu că vă aşteptaţi la mai mult. Formulând întrebarea, 
bănuiesc că ați avut în minte spusa lui Petre Ţuţea cu omul 
de dreapta şi cu “românul absolut”... 

Erau pur şi simplu, înainte de orice altceva, oameni 
inteligenţi, de o inteligență nepervertită. S-ar putea să pară 
straniu, dar omul inteligent are simțul concretului, în vreme 
ce prostul — sau, mă rog, mai puţin inteligentul — gândeşte 
abstract, ceea ce-l duce la generalizări abrupte asupra 
realității. Altfel spus, omul inteligent e îndeobște realist, în 
vreme ce prostul e mai degrabă idealist, în sensul că are idei 
fixe, sau “intră” la câte o idee, pe care o preface apoi în grilă 
a realității. Egalitarismul, de pildă, este un produs tipic al 
prostiei idealiste [...] — nu le poți lua pe toate la fel, fără nici 
o discriminare. Inteligența este tocmai facultatea de a opera 
justele discriminări şi de a ierarhiza calitativ datele realității. 
Veţi observa cu uşurinţă că stânga, promovată de proşti sau 
pentru proşti, în sensul cel mai larg al cuvântului, urăște 
discriminările şi ierarhiile, e idealistă şi populistă, ideologizea- 
ză în disprețul realității. Dreapta, dacă e cu adevărat dreaptă, 
are “deosebirea duhurilor”, e discriminatoare şi ierarhoforă, 
realistă şi elitistă, “aristocratică” în înțeles etimologic, atentă 
la firesc şi la organic. 

Întorcându-ne la responsabilitatea interbelicilor față 
de faptul românității lor, voi afirma că naționalismul în general 
— şi românismul ca ipostază particulară a lui — ţine de ordinea 
firească a umanului, neexistând om anaţional. Apartenența 
la un neam este un dat care obligă, atât la nivel individual, cât 
şi la nivel comunitar, aşa cum te obligă faptul că eşti om şi nu 
rață, după cunoscuta butadă a lui Nae Ionescu... 

Avea sau nu dreptate Petre Ţuţea când afirma că 
atât dreapta cât și stânga interbelică au dat gânditori 
străluciți? Se referea la un Petre Pandrea, cu care a 
împărtăşit în tinerețe idei utopice? Se includea el însuşi în 
gândirea de stânga, ilustrată la începutul carierei sale? 

Eu unul nu cunosc în România nici un gânditor strălucit 
care să se fi împlinit ca om de stânga. Sunt unii care au 
cochetat trecător cu stânga, dar, ca şi Ţuţea însuşi, sau — 
mutatis mutandis — ca Patapievici în zilele noastre, până la 
urmă “şi-au revenit”, Cine s-a încăpățânat la stânga, ca Petre 
Pandrea bunăoară, n-a ajuns niciodată “gânditor strălucit”, 
pentru că la stânga totul se perverteşte şi se vulgarizează, iar 
spiritul se sufocă, sau “încremeneşte în proiect”. Ţuţea vorbea 
pro domo, scuzându-şi într-un fel tinereţea marxistă, dar 
zâmbind în sinea lui... Riguros vorbind, nu se includea, 
desigur, în gândirea de stânga. Cu formula colportată de 
Noica, aș zice că Ţuţea a devenit ceea ce era structural, 
adică un om de dreapta, iar Pandrea a devenit la rându-i ceea 
ce era structural, adică un om de stânga. Devenirea poate fi 
sinuoasă, dar până la urmă devii ce eşti... [...] 

De ce, după decembrie 89, dreapta românească nu 
reușește să iasă din anonimat? 








Sunt multe pricini, păgubos convergente: ostilitatea 
contextului, un anume complex al marginalității, disensiunile 
interne, ezitarea de a şi-o asuma public a unor personalități 
cu adevărat influente, insuficienta noastră vrednicie şi — last 
but not least — lipsa de mijloace materiale. Noi suntem la 
dreapta, iar banii la stânga. Şi nu de azi, de ieri, ci de la 
Hristos încoace. [...] Nu trebuie însă deznădăjduit, pentru 
că, dincolo de lipsurile cu care ne ceartă sau ne măsoară 
tăria, “Cu noi este Dumnezeu”... 

Credeţi că renașterea dreptei politice nu poate avea 
loc decât printr-o renaștere a dreptei culturale, sau că 
dreapta politică nu e motivată ideatic de dreapta culturală? 

Mi se pare că am răspuns mai sus, cu anticipație, la 
această întrebare. Dreapta politică trebuie să crească organic 
din dreapta culturală, iar aceasta din urmă trebuie să crească 
organic din asumarea lăuntrică a creștinismului, care este, 
aş zice, tradiţia noastră genetică. Fără o puternică bază 
spirituală și culturală, dreapta este oarbă și inautentică, pentru 
că tocmai angajarea moral-spirituală şi creativă este una 
dintre principalele ei note diferenţiatoare față de relativismul 
moral, materialismul consumist şi mimetismul cultural al 
stângii. Dacă dreapta interbelică a fost puternică şi profund 
modelatoare, faptul s-a datorat în mare măsură elitelor 
intelectuale care au girat-o [...]. În perioada postcomunistă, 
oamenii de dreapta s-au manifestat adeseori subcultural, iar 
asta a împiedicat creditul şi coagularea unei drepte 
convingătoare şi viabile [...]. 

Intr-un eseu din volumul Spiritul dreptei, intitulat 
“Criza lăuntrică”, vorbiţi despre criza culturii moderne, 
devenite “surogat profan al spiritualității autentice”; din 
cauza crizei morale şi spirituale în care ne aflăm — spuneţi 
acolo — “purtăm un viciu esenţial în cele mai dinlăuntru 
ale noastre; din acest miez bolnav se dezvoltă, ca o 
cangrenă, tot răul care ne înconjoară”. Aţi putea numi 
acest rău? 

L-aş numi aici pe scurt, cu o formulă a lui Saint: 
Exupery, lipsa “nodului divin care leagă lucrurile”, 

Sunteţi redactor-şef al revistei Puncte cardinale, 
publicaţie sibiană de orientare național-creştină [...]. Vă 
rog să-mi spuneți dacă Punctele cardinale vor merge mai 
departe [...]. 

Nu ştiu ce să vă spun... Nu sunt profet... Revista a 
intrat deja în anul al XIII-lea, fără sincope, dar cu destule 
Muctuaţii de tiraj, Există voința şi, deocamdată, chiar condiţiile 
materiale de a o duce mai departe. Sănătatea ctitorului şi 
directorului ei, d-l Gabriel Constantinescu, om de 82 de ani, 
este factorul fundamental. Cred însă că adversarii săi mai 
au, încă o bună bucată de vreme, de ce să spumege de 
ciudă... 


A consemnat 
George ȘTEFAN 





















Născut la 29 iulie 1912, Nicu-Aurel Steinhardt 
a fost deținut politic între 1960 şi 1964. A fost 
botezat în închisoare de părintele Mina Dobzeu 
(15 martie 1960), iar înainte de a se călugări, 
devenind monahul Nicolae de la Rohia 

(16 august 1980), a redactat Jurnalul fericirii 
(apărut postum, în 1991), de mai multe ori 
confiscat de Securitate, care l-a urmărit 
permanent pe autor (dosarul său, păstrat în 
arhivele CNSAS, însumează 11 volume şi peste 
8000 de pagini!). S-a stins la 30 martie 1989, 
fără a şti, probabil, că turnătorul său cel mai 
abject nu fusese altul decât unul dintre prietenii 
cei mai apropiați... 


“Nu orice păcătos are dreptul să se suie pe 
cruce, îmi spune lon Caraion şi mă lămureşte: ca să 
te poți răstigni şi libera trebuie mai întâi să te căieşti, 
să-ți mărturiseşti vina în public, să te autodenunți şi 
să recunoşti: am greșit! am fost un porc! În al doilea 
rând, să te cureți prin suferință autoimpusă, trecând 
prin faza deşertului, a pustniciei, a focului purificator; 
abia atunci poate urma şi treapta a treia, abia atunci 
dobândeşti dreptul, privilegiul de a te sui pe cruce”. 

Fragmentul citat apare pe ultima pagină a 
Jurnalului fericirii (Ed. Dacia, Cluj, 1991). E datat 
“Decembrie 1971” şi, din perspectiva evenimentelor 
ulterioare, avea să-şi dezvăluie semnificaţiile 
dramatice, pe care le-am putut descifra consultând 
Dosarul de la Securitate al lui N. Steinhardt din arhivele 
CNSAS (Fond Informativ, Dosar nr. 207). 

Așadar, N. Steinhardt termină Jurnalul fericirii 
în 1971. Realizează mai multe dactilograme, pe care 
le dă spre lectură câtorva prieteni. Unul dintre aceştia 
(codificat “Artur”) se duce, după lectură, cu 
exemplarul direct la Securitate. Jurnalul intră, deci, 
în posesia acesteia la 30.10.1972. În tentativa de a 
recupera şi celelalte exemplare şi de a verifica dacă 
textul nu fusese trimis şi-n străinătate, Securitatea 
înscenează o notă anonimă, de o incredibilă imbecili- 
tate, în care Steinhardt e acuzat de... deţinere de arma- 
ment, valută, literatură obscenă! În fața unei asemenea 
acuzaţii, el trebuie să accepte o percheziţie la domiciliu 
(14.12.1972), când i se confiscă şi ultimul exemplar 
pe care-l mai deţinea. Este pus în “filaj” între 
10.12.1972 — 18.12.1972 şi anchetat aproape zilnic 
între 14.12.1972 — 29.12.1972. Ca şi-n închisoare, 










































CEE ANUL xrv 2004 PUNCTE CARDINALE 200 ati 
CINE-L'TURNA LA SECURITATE PE N. STEINHARDT? 


rezistă eroic, Securitatea nereuşind să obţină de la el 
numele celorlalte persoane cărora le încredințase 
Jurnalul... 


Consecințele, fireşte, sunt dramatice. Într-o 
scrisoare, pe care i-o trimite la 20.01.1973 lui Virgil 
lerunca, îi spune: “Nu ţi-am răspuns la timp din pricina 
sănătăţii: am avut neajunsuri cu inima” (N. Steinhardt, 
Dumnezeu în care spui că nu crezi... Scrisori către Virgil 
Ierunca [1967-1983], Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, 
p. 151). Nota de filaj din 17.12.1972 ne oferă imaginea 
unui N. Steinhardt profund marcat sufleteşte de 
evenimentele prin care trecea. Citez un fragment: 

“La ora 10,00, «STAN» a ieşit de acasă şi, cu 
autobuzul 72, a mers la biserica Schitul Darvari, unde 
a intrat la ora 10,25. Aici, «STAN» a sărutat mai multe 
icoane, a făcut mătănii, a dat un acatist şi, în timpul 
slujbei, a stat în genunchi” (Dos. 207, vol. IV, fila 408). 

N-aş fi citat poate acest pasaj, dacă Steinhardt 
n-ar fi ironizat uneori în Jurnalul său acest tip de 
rigorism religios (ascultarea întregii slujbe în genunchi), 
rigorism integrat, după părerea sa, în “diavoleasca ispită 
de dreapta, a desăvârşirii absolute” (op. cit., p. 207). 


De unde ştim că cel care-l trădase e 
informatorul “Artur”? Dintr-o notă informativă pe care 
acesta o dă, la 03.04.1973, despre discuţiile sale cu N. 
Steinhardt, în urma confiscării Jurnalului şi a 
anchetelor succesive. E o notă de un dramatism 
cutremurător, în care victima, inocentă şi de bună- 
credință, cere, fără să-și dea seama, iertare turnătorului! 


Reproduc un fragment: 

“Când l-am întâlnit la el acasă, unde într- 
adevăr mă invitase ca să-mi dea un catalog pentru copil 
şi să discutăm despre o traducere în engleză, nu se 
găsea într-o mai bună dispoziţie: «Există pentru mine 
trei posibilități. Să mă aresteze. Să mă chinuie aşa până 
oi înnebuni, cu anchetele. Mă acuză că sunt duşman. 
Vor numele dactilografei... N-am vrut să fac rău 
nimănui. Cam bănuiesc eu cine m-a denunţat. Ce să 
fac? Sunt un păcătos. N-am să mai pot lucra. Or să- 
mi ia pensia. Or să mă dea afară din casă. Cine ştie, 
poate că nu mă arestează, dar îmi iau pensia şi casa. 
Rămân pe drumuri. Un nenorocit. Eu lucrez încă, dar 
ştii cum este. Mi-au spus să nu-mi schimb preocupările 





şi felul de a fi, să nu încetez a vedea cunoscuți, 
prieteni, să-mi duc viața la fel ca şi până acum. Dar 
sunt sigur că mă urmăresc. Imi urmăresc telefonul, 
paşii, drumurile. Trebuie să ne vedem foarte rar. Poate 
mă arestează chiar de sărbători, ca să mă pedepsească 
în credinţă, în Domnul. Am să mă rog mult de sfintele 
sărbători, poate se îndură Domnul de mine. Îţi cer 
iertare. Le cer iertare la toţi. Nu, nu, turnător n-am 
să devin. Să-mi ceară altceva, să mă pedepsească 
altfel...»” (Dos. 207, vol. V, filele 81-84). 

Jar reacţia “prietenului” său este de un cinism 
inimaginabil: “E derutat şi, într-o măsură, de- 
adevăratelea scrântit”,. 


Că “Artur” este cel care “ne-a semnalat des- 
pre existența manuscrisului lui şi ne-a pus în posesia 
lui” aflăm din Nota Biroului (N. B.). Oricine îşi va 
pune, acum, legitima întrebare: “Cine este «Artun»?”. 
Răspunsul reprezintă el însuşi un paradox infernal, 
simptomatic însă pentru lumea mutilantă prin care 
am trecut: este tocmai cel care, în pasajul citat mai 
sus, făcea teoria urcării pe cruce, adică poetul lon 
Caraion!!! 

Dincolo de faptul că despre dosarul lui 
Caraion a apărut o carte (Mihai Pelin, “Artur ”: dosarul 
Ion Caraion, Ed. Publiferom, Bucureşti, 2001), există 
probe incontestabile, obținute conexând nota citată 
cu alte note: una semnată “Adrian Cozmescu”, la 10 
mai 1982 (Dos. 207, vol. V, fila 224), şi una semnată 
tot de “Artur”, la 02.02.1974 (vol. V, filele 81-109). 
În toate aceste note se vorbeşte despre colaborarea 
dintre N. Steinhardt şi Caraion la realizarea unor 
traduceri din engleză (N. Steinhardt — traducătorul 
propriu-zis, Caraion — cel care stiliza textele). Despre 
acelaşi tip de colaborare aflăm şi dintr-o scrisoare a 
lui Steinhardt către Virgil lerunca (28.02.1975), în 
care, printre altele, spune: “Ion Caraion a publicat un 
volum de versuri de Pound la care, ocult, am colaborat 
şi eu” (Dumnezeu în care spui că nu crezi..., ed. cit., 
p. 178). 

Un alt paradox infernal e că lon Caraion 
însuşi a fost un îndelungat client al închisorilor politice 
(1950-1955 şi 1958-1964), la rândul său sistematic 
urmărit de Securitate. Dar se vede — vorba lui N. 
Steinhardt — că suferința nu este mereu mântuitoare... 


George ARDELEANU 









MAI BINE PREA TÎRZIU 
DECIT NICIODATĂ ! 


(urmare din pag. XII) 







noiembrie), În acest context, colac peste pupăză, Ion Iliescu a decorat recent (pe şest!) o 
droaie de securiști din vechea gardă, cu o activitate în domeniu între 15 şi 25 de ani (cf. 
România Liberă din 20 noiembrie). Pas de mai înțelege ceva! De parcă N.A.T.O. ar primit 
invitaţia să adere la Securitate! Al cui “virf de lance” devine România? Dacă avanpostul 
extinderii americane spre Est nu este cu desăvârșire “deratizat” prin toate cotloanele, 
acesta poate lesne deveni calul troian al Rusiei în N.A.T.0O.! 

Schimbarea la față a României?În aceste condiţii, e greu de imaginat cum va 
începe schimbarea în România. Chiar de la virfurile P.S,D.? Va sparge N.A.T.0O, 
monopolurile securisto-mafiote care dictează politica de genocid a P.S.D.? Sau vârfurile 
mafiei securiste din România au primit deja anumite garanţii din partea americanilor? Spre 
deosebire de optimismul săltăreţ al politrucilor și securiștilor intraţi peste noapte în hora 
N.A.T.O. din vechi reflexe slugarnice faţă de noul lor stăpân, cei care ne-am fript cu ciorba 


















“revoluției” din '89, şi apoi a “schimbării” din '96, sîntem îndreptăţiţi acum să suflăm şi-n 
iaurt! Deci, vom continua să (ne) întrebăm: Pe fondul concurenţei tot mai tensionate dintre 
S.U.A. şi U.E., va avea America interesul ca România să devină prosperă şi cu adevărat 
democrată, la standardele integrării europene? Sau, urmărind doar interesele militare ale 
virfului lor de lance, americanii vor investi numai în modernizarea aeroporturilor, a porturilor, 
a infrastructurii şi... cam atit? După intrarea României în N.A.T.O. va începe oare arestarea 
marilor rechini şi confiscarea de către statul secătuit a averilor acestora? Sau bugetul 
pentru civili se va subția şi mai mult din pricina alocării unor procente tot mai mari pentru 
modernizarea şi eficientizarea armatei — ca obiectiv prioritar, dacă nu chiar exclusiv, al 
“virfului de lance” ? Şi Turcia e membră N.A.T.O,, şi ea e “virf de lance” prin poziţia sa 
geo»strategică, dar societatea din această țară continuă să fie puternic polarizată, ca şi cea 
din România: de-o parte — bogătanii atotputernici, de cealaltă parte — cei foarte săraci, 
lipsiţi practic de orice drepturi. 

Invitarea noastră de a adera la N.A,T.O. vine în momentul în care România e pe 
cale de a încheia tranziţia de la o dictatură comunistă la o dictatură mafiotă. În timp ce 
clasa de mijloc din Occident se simte amenințată cu dispariţia din pricina concedierilor 
masive rezultate în urma marilor fuziuni de trusturi la care obligă concurența globală, în 
România clasa de mijloc nici măcar nu s-a născut. Nu cumva, pentru români, vremea 
clasei de mijloc şi a democraţiei liberale a trecut fără să fi venit? 





— 


Da .P—— ” 


ţ 








— 











Roti» PUNCTE CARDINALE 200 AnuLxv- 2005 (fIgĂP 


SOMNUL DREPTEI NAȘTE MONSTRI 


PNG-ul lui Gigi Becali şi Noua Dreaptă au 
bătut palma pentru o mezalianţă, speră ei, profitabilă 
Becali a acceptat să le dea liderilor ND funcţii de 
conducere în partidul lui (căci. indiscutabil, este al 
lui, ca orice altă proprietate). Junii din ND Qu promis, 
în schimb, să dinamizeze partidul SRL şi să-l facă 
mai atractiv pentru electorat, în perspectiva alegerilor 
anticipate. Ar fi culmea să aibă succes o făcătură 
bazată pe două grupări cu denumiri mincinoase: 
Partidul Noua Generaţie — în care tinerii sint 
reprezentaţi de oameni de 50 de ani — şi Noua Dreaptă 
— ale cărei concepţii sînt de inspirație naţional- 
comunistă. Deocamdată, planurile, care-i pot părea 
istețe lui Becali, miros a înmormintare colectivă. Cred 
că PNG şi ND vor muri ţinîndu-se de gît din pricina 
metehnelor de care suferă. 


“Fascistul” Becali 


PNG-ND e o alianță care va fi percepută negativ de 
media şi de o bună parte din opinia publică. Şi fără să 
beneficieze măcar de îngăduința presei, dacă nu de simpatia 
ei, nici un partid nu reuşeşte azi. 

Presa strimbă din nas, pentru că ND trece drept grupare 
extremistă, care şi-a asumat public doctrina legionară a lui 
Horia Sima. PNG era şi el bănuit de filiație legionară, din 
pricina discursului becalian, împănat cu zicerile unor fruntaşi 
legionari din interbelic. Chiar dacă acest discurs epigonic 
n-a fost decît o caricatură tristă şi vulgară. 

Prin urmare, asocierea PNG cu ND face ca, în locul 
bănuielii de legionarism a noii grupări, să se instaleze 
certitudinea. Ceea ce s-ar putea să-i convină întruciîtva fostului 
cioban, care își lustruiește astfel mărunta firmă prăfuită cu 
faima unei mișcări care, orice s-ar spune, a avut şi momente 
de glorie.  - ai 

Pe de altă parte, pofta de a se vedea slăvit ca un no 
“Căpitan” s-ar putea să-i iasă pe nas lui nea Gigi. De-acum, 
va fi tratat cu circumspecţia şi uneori cu nedreptata, ce se 
vrea profilactică, rezervată “extremiştilor”. Toate încercările 
sale de a se arăta un creștin-democrat, năzuind către Partidul 
Popular European, vor fi trecute în contul ipocriziei. Și să nu 
se mire Becali dacă presa nu-l va mai scoate din “fascist”. 
De altminteri, patronul Stelei pare să fi simţit acest risc, pentru 
că. într-o emisiune televizată, întrebat de doctrina şi de 
ideologia Noii Drepte, a dat din colţ în colţ. “Nu ştiu, dom'le, 
ce vrea Noua Dreaptă, N-am timp să citesc doctrine și alte 
de-astea. E treaba băieţilor de-acolo ce vor să facă cu 
organizaţia lor”, s-a oțărit Becali la televizor. Drept e că nu- 
| bănuim pe Becali pasionat de lectură. Dar nu credem că nu 
știe cu cine are de-a face. Mai ales că “băieţii” de la ND Fa 
fost băgaţi în birou de profesorul lon Coja, “talibanul nostru”, 
cum l-a numit presa într-o vreme. 


Yesmeni pe post de elită 


PNG nu are o elită conducătoare, în adevăratul sens al 
cuvîntului, care să gîndească etapele unei acţiuni politice de 
succes, Calitatea conducerii PNG o dă Dumitru Sechelariu, 


preşedinte executiv al partidului și unul dintre simbolurile 
corupției din guvernarea PSD. În rest, tăcere, întreruptă uneori 
de un “Da, şefu'!”. Eventualele “cadre” venite dinspre ND nu 
promit nici ele vreo ispravă. De pildă, lon Coja, mentorul ND, 
are un traseu politic grăitor asupra statorniciei și a intuiției sale 
politice. La începutul anilor '90, lon Coja a fost membru PDAR 
şi senator al României ales pe listele acestui partid. Mai tirziu 
a devenit preşedintele Filialei Bucureşti a “Vetrei Româneşti” 
— organizaţie de extracție comunisto-securistă, aripa care se 
voia civică a PUNR. A trecut, într-un timp, pe la conducerea 
Fundaţiei “Buna Vestire”, a veteranilor legionari, şi a cochetat 
intens cu Partidul “Pentru Patrie” al acelorași supraviețuitori 
ai mişcării legionare. În primăvara lui 2004, profesorul Coja a 
candidat la Primăria Generală a Bucureştiului pe listele 
Partidului Naţional Democrat Creştin (de care chiar n-a auzit 
nimeni). lar înainte de alegerile generale, s-a înrolat în PNG şi 
a candidat la Constanța pentru un scaun de senator. De scris, 
preferă să scrie la România Mare... 


Mult fotbal, ioc politică! 


Structura şi modul de funcționare ale acestui partid ţin 
exclusiv de toanele şi interesele unei persoane, care, în afară 
de o avere considerabilă, nu are nici o calitate. Becali nu poate 
fi bănuit nici de carismă, nici de o gîndire profundă, nici de 
vizionarism, nici de forță organizatorică, nici de darul oratoriei 
care înflăcărează. El nu şi-a depăşit statutul de mic bişnițar 
viclean. Or, ce fel de oameni pot fi atraşi de un astfel de ins? S- 
a văzut: vulgul ignorant şi obidit, şmecherii cărora le lucesc 
ochii după banii lui, cîteva cozi de topor care se vor remarcate 
în politică şi n-au altă şansă decit să stea în umbra ciobanului. 
Cei cîțiva intelectuali naivi, care chiar au crezut că-l pot 
direcționa pe Becali pe calea dreaptă, l-au abandonat deja. 

Este de notorietate că atit PNG cit şi ND şi-au recrutat 
grosul membrilor din galeriile de fotbal. În plus, Gigi Becali 
este patronul clubului de fotbal Steaua. Nici că se putea ca 
două organizaţii politice să fie legate mai strîns de aceeași 
pasiune! Mai mult, devine clar că, dacă se pricep la fotbal, 
liderii PNG şi ai ND trebuie că se pricep şi la politică. C-așa- 
i românul verde! 


Tovărăşie pe bani 


PNG nu are credibilitate. A avut şansa de a şi-o cîştiga. 
O şansă irosită de însuşi “comandantul de comandanți”, cum 
s-a autoproclamat nea Gigi. S-a declarat om de dreapta, dar 
cînd a fost întrebat pe cine ar susține la guvernare — în cazul în 
care PNG ar accede în Parlament —, Becali a spus limpede: “Pe 
PSD”, Mai mult, în turul doi al alegerilor prezidenţiale, Becali 
l-a susţinut pe Adrian Năstase. Au văzut şi orbii că PNG este 
jucat pe sfori de-alde Hrebenciuc și gaşca. De bună seamă că 
şi asta a contat în obținerea unui rezultat derizoriu în alegeri. Pe 
fondul campaniei de lunatic a lui Becali, care apărea ca un nou 
“Mihai Viteazul” de un kitsch desăvirşit. Scena în care Becali 
jura că va face “o țară ca soarele sfint de pe cer” era precedată 
de aceea în care Mihai Viteazul, jucat de Amza Pellea, în 
filmul omonim, se încorona; şi era urmată de aceea în care 
voievodul spunea apăsat: “Asta-i pohta ce-am pohtit-o!”. 


Pe de altă parte, Noua Dreaptă nu-i va aduce PNG- 
ului un plus de credibilitate în electoratul naţionalist. Pentru 
că şi ND are o problemă de credibilitate. 

Liderii ND au intrat în structurile de conducere ale 
PNDC, o dată cu profesorul lon Coja, în primăvara anului 
trecut. Ei au cerut insistent tuturor grupărilor naţionaliste să 
sprijinie PNDC, pe care îl numeau singura speranţă a 
renașterii naţionalismului creştin românesc. Șeful ND, Tudor 
lonescu şi alți cîţiva tovarăși de-ai săi au candidat, la rîndu- 
le, pe listele PNDC în alegerile locale. Fără șanse. Numărul 
jalinic de voturi căpătat de PNDC i-a făcut pe băieţii de la 
ND să abandoneze şi să încerce să uite partidul. De pe site- 
ul Noii Drepte au fost eliminate, fără explicaţii, comunicatele 
şi informaţiile care se refereau la PNDC, precum şi legătura 
către site-ul partidului. 

Acum, liderii ND au pus la cale “infiltrarea” altui 
partid, pe care, probabil, îşi imaginează că îl vor controla şi 
că îl vor face cîştigător în proximele alegeri. Presupun ca ND 
va lansa iarăşi mesaje către toate “forțele naţionaliste 
responsabile” din țară, ca să i se alăture în PNG. 

Rămîne de văzut către ce altă formaţiune politică se 
vor îndrepta “noii dreptaci” după ce vor eşua şi cu PNG. Este 
de așteptat să fie unul condus de un bogătaș. Fiindcă mai 
merită reținut un aspect: şi PNDC, şi PNG sînt conduse de 
oameni plini de bani. Vicepreşedinte şi sponsor al PNDC 
este un om de afaceri româno-olandez şi fiu al preşedintelui 
partidului. lar pe Becali îl ştie toată lumea cît e de avut. 

Şefii ND se vor fi gîndit că un partid care dispune de 
fonduri importante are mai multe şanse să intre în “Divizia 
A” a politicii româneşti decît altele, mai onorabile, dar lipsite 
de o finanțare cum se cade. Şi n-au greşit. Numai că penuria 
de idei, lipsa de programe viabile şi de oameni competenţi, 
care să le pună în practică, nu sînt suplinite, în unele cazuri, 
nici măcar de bani (fie ei cît de mulţi). 


Slăbiciunea Dreptei 


În fine, n-am scris toate acestea pentru că PNG sau 
ND ar merita vreo atenție specială. Nici ca să prohodim un 
nou-născut mort din faşă. Ci pentru a atrage atenţia încă o 
dată asupra slăbiciunii Dreptei româneşti (mă refer aici la 
oamenii de Dreapta, nu la vreo formaţiune politică), de care 
încearcă să profite tot soiul de neaveniţi. 

Avem nevoie de o Dreaptă adevărată, conservatoare, 
solidă şi eficientă. Nădăjduim că o astfel de forță va apărea 
într-un viitor cît mai apropiat şi va echilibra salvator spectrul 
politic românesc. Atunci, pitecantropi politici de tipul lui Becali, 
Vadim & Co nu vor mai avea tupeul să vorbească în numele 
Dreptei, cocoțați pe grupări fundamental stîngiste. Sigur, jocul 
de Dreapta al acestor bufoni a convenit de minune pînă acum 
stîngismului aflat la putere. Numai că şi Stînga are motive să 
se teamă de un nou moment ca acela al alegerilor din 2000, 
cînd extremistul de serviciu, PRM, amenința să pună mîna 
pe putere. 

lată de ce, în semn de maturitate politică, pînă şi stînga 
ar trebui să dorească creșterea unui mare partid de dreapta la 
Noi, 

Claudiu TÂRZIU 














(GED inuL xvi-2006 PUNCTE CARDINALE 200 ai 


LIBER LA DOSARE ? 


Cum spunea nu demult Răzvan Codrescu într-o 
dezbatere radiodifuzată, “de 17 ani are loc un fel de joc de- 
a şoarecele şi pisica al Securităţii vechi şi noi cu societatea 
civilă românească”. În cele ce urmează, am schițat un istoric 
al acestui “joc” cinic şi intermitent, din care dreptatea s-a 
ales, mai întotdeauna, “cu capul spart”... 


Preludiul Berevoieşti. Prima “dosariadă” post- 
revoluționară a avut loc pe 29 iunie 1990, când a debutat 
scandalul Berevoieşti. În decembrie 1990, Unitatea de 
protecție contra-informativă a SRI a constatat cu surprindere 
că în suplimentul “Strict Secret” al cotidianului România 
liberă apăreau documente ale fostei Securități: transcrieri 
ale unor convorbiri telefonice, dosare de urmărire 
informativă, dosare de corespondență secretă. Ulterior s-a 
demonstrat că un grup de ofițeri SRI a încercat să scape de 
documente ale fostei Securităţi. Iniţial, se încercase 
trimiterea lor la fabricile de tocat hârtie de la Grădiştea şi 
Scăieni. Au fost însă refuzaţi. Atunci, colonelului N. 
Bordeianu i-a venit ideea să ardă hârtiile la o rudă care avea 
cuptor de pâine. Aproximativ 90 de saci conţinând 
documente ale fostei Securități au ajuns în comuna 
Berevoieşti. O dată ajunşi acolo, ofițerii au încercat să ardă 
documentele în cuptor. Era însă vorba de saci întregi, iar 
treaba nu a mers aşa de simplu cum se aşteptau. Au luat 
hârțiile şi le-au dus pe malul pârâului Râuşor, situat la câțiva 
kilometri de comuna argeşeană. Au descărcat camionul, au 
dat foc hârtiilor şi au pus pământ pentru a masca locul, până 
la urmă descoperit printr-o pură întâmplare de... văcarul 
satului! Documentele care nu au încăput pe mâna jurnaliştilor 
au fost recuperate rapid de SRI, iar directorul V. Măgureanu 
a dat o replică rămasă de pomină: “Îmi par mie însumi 
stupid”! | 

30.000 de dosare furate. Prin nu se ştie ce mijloace, 
S, Brucan pune mâna pe dosarul său de Securitate şi îl dă 
spre publicare în 1991 revistei Expres Magazin. Deşi pentru 
fostul membru al CFSN acest gest trebuia să însemne o 
dovadă a faptului că a fost urmărit și persecutat de “slugile” 
regimului comunist, procurorul general adjunct, gen. M. 
Florescu, era de altă părere. Într-un interviu acordat 
publicaţiei Zig-Zag în februarie 1991, Florescu, care se 
ocupa de anchetarea dosarelor Revoluţiei, declara că la ora 
interviului “Brucan era singurul deţinător «oficial» al 
propriului său dosar de Securitate” (care, în mod normal, ar 
fi trebuit să se găsească pe masa de lucru a procurorilor 
militari), Dosarele fostei Securităţi încep să declanșeze 
scandal. În ziarul Adevărul din aprilie 1992, prin vocea 
directorului său, SRI se apăra spunând că nu poate fi acuzat 
de publicarea unor dosare ale Securităţii, de vreme ce 30.000 
de dosare au fost furate la Revoluţie, în fruntea delapidatorilor 
fiind nominalizat Gelu Voican-Voiculescu. Măgureanu şi-a 
susținut opinia și în 1994, când a afirmat că “mai multă 
lume are veritabile stocuri de dosare...” 

Măgureanu își publică dosarul, Tokes e prima 
victimă! Tot în 1992, după o campanie anti-Securitate, 
ziaristul Sorin Roșca-Stănescu a ales să se desconspire şi 
să anunțe că a colaborat cu Securitatea din 1973, “Pentru a 
mă compromite, Virgil Măgureanu a lăsat să circule, la 
câteva ambasade şi în presă, un document care demonstra 
că am fost, limp de câţiva ani, până în 1985, colaborator al 
Brigăzii Antiteroriste. Am recunoscut acest lucru, într-un 
articol publicat în România Liberă, sub titlul «Sunt H15»”. 
Pe 27 martie 1992, loan Itu a publicat în Zinerama dosarul 
lui V. Măgureanu de fost ofițer al Direcţiei de Informaţii 
Externe a Securităţii, În decembrie 1995, Măgureanu însuși 
şi-a publicat dosarul de informator în Evenimentul Zilei, 
fiind avertizat că se pregătea să facă același lucru România 


Mare. Tot în Tinerama, pe 20 martie 1995, loan Itu publică 
angajamentul de Securitate a lui Laszlo Tokes, Acesta devine 
astfel prima victimă a dosariadei, contestatând însă cu 
vehemenţă că ar fi colaborat cu organele de Securitate. 

Lista cu spioni a lui Severin. Pe 25 septembrie 1997, 
ministrul de Externe de pe atunci, Adrian Severin, a acordat 
un interviu spectaculos în ziarul Azi, ce avea să fie cunoscut 
sub numele de “Lista lui Severin” şi care avea să declanşeze 
un uriaș scandal. Severin declara că este în posesia unei liste 
care conţine num:le unor şefi de partide şi de gazete care 
lucrează pentru servicii secrete străine. Întrucât afirmaţiile 
ministrului erau de natură să aducă atingere siguranţei 
naţionale, i-au fost cerute probe (pe care acesta nu s-a 
învrednicit să le producă). Într-un comunicat al Consiliului 
Suprem de Apărare a Țării, din 22 decembrie 1997, se preciza 
că “cercetările efectuate de serviciile române de informații 
nu confirmă faptul că directorii de publicaţii sau şefii de partide 
politice de pe lista respectivă sunt folosiți de către servicii 
secrete străine”. În decembrie 1997 Severin a fost obligat să 
demisioneze din guvernul Ciorbea. Ulterior, Pacepa a dezvăluit 
că el este cel care pe 24 aprilie 1997, la Washington, îi oferise 
aceste informaţii lui Severin, urmărind debarcarea lui 
Măgureanu. 

1998 — prima dosariadă. Prima dosariadă începe însă 
cu adevărat în 1998. Pe 16 aprilie 1998, presa din Braşov 
publica angajamentul de Securitate al deputatului liberal loan 
Ghişe: “Subsemnatul Ghişe loan (...), neîncadrat politic, 
pedagog la Liceul Industrial Tractorul, mă angajez să sprijin 
în mod secret şi organizat organele de Securitate în scopul 
prevenirii, descoperirii şi lichidării oricăror infracţiuni 
îndreptate împotriva securității statului. Mă angajez să 
informez în mod real despre orice fapte îndreptate împotriva 
securităţii statului, indiferent de persoane sau grad de rudenie. 
Materialele pe care le voi furniza le voi semna «lonică»”. 
Angajamentul este datat: 15.06.1983. loan Ghişe a recunoscut 
că acel angajament îi apartine, dar a declarat că nu a fost 
turnător, obținând de la CNSAS certificat de bună-purtare. 
Ghişe a spus că a dat şapte note informative. “Am dat 
extemporal la Securitate, aşa cum dădeau toți cei care intrau 
în contact direct cu cetățenii străini. Am înțeles că exista un 
ordin al Securităţii, nr. 0700, care stipula acest lucru. A fost 
vorba de perioada în care am fost pedagog la Liceul Tractorul, 
unde, timp de doi ani, am lucrat cu libienii”. În perioada 
respectivă exista un contract încheiat între regimul Ceauşescu 
şi Libia, potrivit căruia în România erau școlarizați mulți libieni 
şi pregătiți pentru industria militară. Pentru şcolarizarea lor, 
România primea, în 1982, suma astronomică de 1,5 milioane 
de dolari. Cum unii dintre libieni erau cazaţi la căminele 
Liceului Tractorul, unde Ghişe era pedagog, acesta ar fi fost 
obligat să semneze angajamentul cu pricina. 

Barany, Lupu și Vilău... Scandalul însă creşte în mai 
1998, când căpitanul SRI C. Alexa a oferit presei angajamentul 
de colaborator al Securității semnat în 1961 de Francisc 
Barany, ministru al Sănătăţii. Eliberat din funcție pe 24 iunie 
1998 prin decret prezidenţial de Emil Constantinescu şi la 
presiunile premierului Radu Vasile, Baranyi a declarat că nu 
se consideră colaborator al Securităţii şi că a fost obligat cu 
pistolul, pentru scurt timp, să aibă legături cu securiştii, dar 
nimeni nu a avut de suferit. Pe 16 iunie 1998 exploda o altă 
bombă, după ce presa centrală a publicat un angajament de 
colaborare cu Securitatea semnat în 1984 de câtre deputalul 
PD Adrian Vilău. Cu totul “întâmplător”, acel document a 
ieşit la iveală exact în perioada în care acesta fusese numit 
președinte al Comisiei Parlamentare pentru controlul 
Serviciului de Informaţii Externe. Pusă în fața acelui scandal, 
conducerea PD s-a văzut nevoită să-i retragă lui Vilău sprijinul 
politic, Imediat apare “pe piață” angajamentul vice- 


preşedintelui țărănist Vasile Lupu, care neagă însă toate 
acuzaţiile. După declaraţii sforăitoare gen: “Sergiu 
Nicolaescu cere demnitarilor să-şi declare relațiile cu 
Securitatea”, “Quintus s-a hotărât să acționeze. Incepând 
de luni, vom şti care senator PNL a colaborat cu 
Securitatea”, “Liderii PD vor mărturisi dacă au colaborat 
cu Securitatea”, “Gavril Dejeu: Toţi cei care au colaborat 
cu Securitatea ar trebui să demisioneze”, prima dosariadă 
se stinge la fel de iute pe cât se aprinsese. | 

2000 — al doilea foc de paie. Inainte de alegeri, nou 
înființatul Consiliu Naţional al Studierii Arhivelor Securităţii 
(CNSAS) anunţă că 38 de aspiranţi la Parlament au făcut 
poliţie politică. CNSAS anunţă că au fost verificaţi 20000 de 
candidaţi şi 4000 de dosare din arhiva SRI, SIE, MApN. 
Numele sonore descoperite: Mircea Ionescu-Quintus, 
Marcian Bleahu, Dan Amedeu Lăzărescu, Alexandru 
Paleologu, Petre Naidin, Ilie Merce, Paul Alecu, Francisc 
Baranyi, Vicenţiu Găvănescu şi Petre Moldovan. Opinia 
publică este parţial mulțumită de această nouă dosariadă, 
iar Alexandru Paleologu anunţă că “lista CNSAS lasă 
impresia că Securitatea a fost formată din 17 deţinuţi politici”. 
Lista CNSAS va fi însă contestată. Ludovic Rakoczi 
apelează la Justiţie, prin intermediul căreia demonstrează 
că nu a fost “turnător”, iar Ionescu-Quintus câştigă şi el 
procesul cu CNSAS. În iulie 2001, Baranyi câştigă, la Curtea 
de Apel Braşov, procesul pe care îl intentase CNSAS. 

Ultima dosariadă. Pe 5 iunie a. c., Dan Voiculescu 
era nominalizat pentru funcția de vice-premier, exact în ziua 
în care comisia mixtă SRI-CNSAS se întâlnea pentru a 
discuta soarta dosarelor Securității. La cererea comisiei, a 
doua zi SRI preda dosarele şi microfilmele privindu-l pe 
liderul conservator. Verdictul de la CNSAS a căzut ca o 
secure: Voiculescu a făcut poliţie politică şi a colaborat cu 
Securitatea sub numele conspirativ de “Felix”. Visele 
liderului PC de a deveni vice-premier erau spulberate. În 
contrareplică, acesta l-a acuzat pe Traian Băsescu că a fost 
informator. 

“Circa 100 de parlamentari au colaborat cu 
Securitatea, iar o parte din membrii CNSAS sunt şantajabili”, 
sunt cuvintele lui Cozmin Guşă, care au inflamat societatea. 
In aceeaşi zi, pe 9 august, colega sa de partid Lavinia Şandru 
a aruncat o altă bombă: Mona Muscă a colaborat cu 
Securitatea, iar numele său de cod era “Eva”. Tăvălugul 
unei noi dosariade pornise, iar cererea preşedintelui Băsescu 
de „desecretizare totală a arhivelor fostei Securităţi” a dus 
la producerea celui mai mare seism postrevoluţionar de pe 
scena politică. Radu Berceanu (senator PD), Gh, Dragomir 
(deputat PNL), Liviu Câmpanu (deputat PNL), Cristian 
Rădulescu (deputat PD), lon Mocioalcă (deputat PSD), Gh. 
Firczak (deputat minorităţi), Dan Constantin Mocănescu 
(deputat independent), Radu Terinte (senator PC), Sogor 
Csaba (deputat UDMR) sunt nominalizați de CNSAS drept 
colaboratori ai Securităţii. Unii contestă, alţii vorbesc de 
colaborări “nevinovate”. Frenezia desconspirării cuprinde 
toată societatea. Sunt cerute dosarele ziariştilor, ale liderilor 
de sindicat, ale cadrelor universitare, ale fețelor bisericeşti. 

Povestea cu folosirea valorii vechilor dosare a intrat 
într-o nouă fază de când preşedintele Băsescu a cerut 
serviciilor române de informaţii actuale (şase, în total) să 
predea CNSAS toate dosarele. “Era imposibil de conceput 
o Românie care intră cu dosarele Securităţii intacte în UE. 
Noi toţi avem nevoie de servicii de informaţii credibile, care 
să nu poarte pietrele de moară ale fostei Securităţi în bagajul 
lor public”, a afirmat Traian Băsescu, primul preşedinte 
care cere deschiderea arhivelor Securităţii. Va reuşi Traian 
Băsescu sau noua dosariadă va sfârşi ca toate celelalte? 


Florian BICHIR 





JOSE ANTONIO PRIMO DE RIVERA 
ȘI NAŢIONAL-SINDICALISMUL SPANIOL: 
REVOLUŢIA TRADIŢIONALĂ (1) 


O doctrină înrădăcinată în trecut 


În Spania anilor *30, amenințată de invazia 
roşie, în pragul războiului civil, tânărul nobil ce avea 
să-şi verse sângele după 8 luni de captivitate în 
beciurile medievale ale „Securităţii” militează pentru 
revoluţia tradițională ce va permite o organizare umană 
a societății noastre decadente. 

Fondatorul Falangei, Jose Antonio Primo de 
Rivera, cu avântul tinereţii şi cu virilitate, cheamă 
prin național-sindicalism la repararea fracturii sociale 
ce afectase Spania aproape în aceeaşi măsură ca şi 
celelalte țări europene. După războiul mondial din 
1914-1918, marea depresiune pune popoarele în fața 
eşecului capitalismului, care şi-a demonstrat cu 
prisosință carenţele. 

Naţional-sindicalismul propune o organizare 
naturală a societăţii civile, fără elemente artificiale. 
Să dispară toate partidele politice. Nimeni nu s-a 
născut vreodată membru al unui partid politic; în 
schimb, ne naştem toți membri a unei familii, suntem 
toţi locuitori ai unei comunităţi, fiecare dintre noi are 
o ocupaţie. Deci dacă acestea sunt unitățile noastre 
naturale, dacă familia, comunitatea şi breasla sunt 
locurile în care trăim în realitate, de ce am avea nevoie 
de instrumentul intermediar şi pernicios reprezentat 
de partidele politice? Acestea, pentru a ne uni în 
grupări artificiale, încep prin a ne dezbina în realităţile 
noastre adevărate. În fiecare famile se ceartă copii 

_cu părinţi, colegi de lucru între ei, vecini vechi şi 
buni pe considerente de adeziune sau simpatie față 
de un partid politic sau altul. 

Organizarea societăţii civile trebuie făcută în 
funcţie de recunoaşterea umană a meritelor 
persoanei; prin lucru se afirmă individul, prin calitatea 
creaţiei lui se distinge un meşteşugar de altul. 
Recunoaşterea socială este natural obținută în funcție 
de opera săvârşită, atât în domeniul intelectual, cât 
şi în cel manual. 

Toţi se vor simți membri a unei comunități 
serioase şi complete. Vor fi multe sarcini de îndeplinit, 
unii se vor îndeletnici cu lucrul manual, alţii cu cel 
intelectual sau spiritual; câțiva vor da exemplul 
datinilor şi al rafinamentului. Dar în comunitatea la 
care aspiră Falanga nu trebuie să existe musafiri sau 
leneşi. 

„Vom demonta aparatul economic al 
proprietăţii capitaliste parazitare, care absoarbe toate 
beneficiile, pentru a-l înlocui prin proprietatea 
individuală, prin proprietatea familială şi prin 
proprietatea sindicală". 

Problema cheie degajată de către Jose Antonio 
este cea a capitalului, a uzurii, Pentru a ameliora trista 
situaţie a micilor producători, a agricultorilor ce sunt 
robiţi băncilor, dependenţi de creditele atât de scumpe, 
dar fără de care nu ar mai putea produce nici acea 
brumă ce-i ține la limita supravieţuirii, Falanga tinde 
spre sindicalismul total. Adică o organizare verticală 
a unităţilor naturale — a breslelor — de la individ la 
familie, la comunitate, la sindicat, până la Stat, Aceste 
sindicate nu vor avea nevoie de comitete paritare sau 
de organisme de legătură, deoarece vor funcţiona 
organic, aşa cum funcţionează armata spre exemplu, 
fără să-i fi venit nimănui în minte de a alege 
reprezentanţi ai soldaţilor şi ai şefilor. Bonefieile 
degajate rămân în acest fel în breaslă şi po si 
redistribuite fără a mai fi nevoie de a apela la finanţări 
externe. 

Statul 
puzderie de proble 
specialiştii din sin 


— uşurat prin această organizare de o 
me ce vor fi rezolvate de către 
dicate (concentrări verticale 


integrate în Stat) — se va putea consacra misiunii lui 
de reprezentare în fața lumii, în fața Istoriei. 

Statul liberal ne-a adus sclavagismul economic 
— zicea el —, spunând lucrătorilor cu o tragică ironie: 
„Sunteţi liberi de a lucra cum vreţi; nimeni nu vă 
poate sili să acceptați o condiţie sau alta ... dar să ne 
înțelegem: cum suntem cei bogaţi, vă oferim condiţiile 
care ne convin, vouă, cetățeni liberi, dacă nu vă 
convin, nu sunteţi obligaţi să le acceptaţi; dar, cetățeni 
săraci fiind, dacă nu acceptați condiţiile pe care vi le 
impunem, Sunteţi condamnaţi să muriţi de foame... 
bineînțeles cu toată demnitatea liberală”. 

Aşa s-a născut socialismul, ce a fost o reacţie 
justă a lucrătorilor împotriva unui regim care, acor- 
dându-le drepturi, nu se preocupa să le acorde o viaţă 
normală. Numai că socialismul a degenerat întâi 
într-o concepție pur materială a vieţii şi a istoriei, apoi 
într-un sentiment de răzbunare, pentru ca în cele din 
urmă să se înfunde în monstruoasa dogmă a „luptei 
de clasă”. lată cum socialismul, care în mod just 
critica economia liberală, aduce pe altă cale aceeaşi 
dezintegrare, aceeaşi ură şi aceaşi uitare a oricărei legă- 
turi de solidaritate şi fraternitate între oameni. 

În Spania sărăcită, stearpă, care se zbătea între 
agricultorii ei cocoşați în încercarea de a smulge roade 
unui teren natural arid şi proletarizaţii ajunşi şomeri 
prin combinaţia marelui Capital şi al Uzurii, Jose 
Antonio strânge lângă el, în cadrul Falangei, multe 
tendinţe deseori contradictorii, dar animate de un crez 
comun: renaşterea Spaniei, care nu-şi reneagă destinul 
imperialist şi care nu se teme de acelaşi glorios destin. 

A debarasa viața economică de ventuza 
capitalistă, destinată iremediabil să degenereze în 
comunism; iată o mare şi frumoasă aspirație pentru 
cei ce considerau Patria precum o operă! 

Această viziune pare revoluţionară; nimic mai 
greşit. Este forma pe care au avut-o vechile corporaţii 
europene şi care a permis înavuţirea continentului 
nostru şi acumularea atâtor bogății încât i-a trebuit 
aproape un secol şi jumătate capitalismului pentru a le 
secătui,. 


fi 


Un seiorito romantic 


Jose Antonio Primo de Rivera (24 aprilie 1903 — 
20 noiembrie 1936) este fiul generalului Miguel Primo 
de Rivera (marchiz de Estrella, a condus Spania până 
în 1930, după puciul militar din 13 septembrie 1923). 
Acest copil a trăit în casa dictatorului patern — căruia 
Spania îi datorează 7 ani de pace, de lucru în prospe- 
ritate —, făcând dovadă încă din tinereţe de calități de 
şef şi de organizator, După decesul mamei lui, la o 
vârstă fragedă, Josc€ Antonio suplează din ce în ce mai 
des prezența şefului de familie, reținut de îndatoririle 
sale de comandant suprem. 

Cu toate că-şi dădea seama că dictatura 
marchizului de Estrella nu aducea soluţiile adecvate 
problemelor Spaniei, dezacordul lui nu se manifestă 
în nici un moment în public sau sub formă de 
rebeliune. 

Student la Drept la data puciului militar organizat 
de tatăl său, Jose Antonio nu a fost influenţat de 
pesimismul naţional și de admiraţia oarbă pentru tot 
ce era străin ce caracterizau în anii aceia orice 
intelectual spaniol, Student al marelui profesor de drept 
civil Felipe Sanchez Român — stângist —, Jos€ Antonio 
nu se mulţumeşte cu distanțarea clară de bolşevism, 
ci — cu o claritate ce avea să ducă la recunoaşterea 
solemnă din partea profesorului că elevul şi-a depăşit 
mentorul — elaborează eseuri strălucite asupra patriei, 
patriotismului, naţiei şi naţionalismului. 

Printre gânditorii dreptei secolului XX, Jose 
Antonio este singurul ce defineşte patriotismul — prin 


August 2007 Nr. 8/200 PAG. 5 





prisma dreptului — nu ca pe un sentiment vag, nu ca 
pe un sentiment strâmt şi mizerabil, echivalent cu o 
întoarcere la preistorie, ci ca pe un destin în universal. 

Dreptul a transformat individul în persoană, 
precum istoria a transformat poporul în polis; 
conceptul de naţiune se supune aceloraşi reguli. 
Persoana fiind individul considerat în funcţie de 
societate, națiunea este poporul considerat în funcţie 
de universalitate. Așa cum persoana — juridică — nu 
există decât în funcție de relaţiile stabilite în societate 
(creditor, debitor, titular de poziţii), națiunea nu este 
orice popor sau grupare de popoare. Națiunea este 
doar cea care are de înfăptuit un destin istoric în 
universal. 

De la primele sale pledoarii, tânărul avocat 
umplea sălile de proces; lumea se aduna spontan 
pentru a-l asculta pe tânărul ce trecea cu măiestrie 
de la drept la istorie, apoi la filozofie. 

După moartea tatălui său la Paris, unde-i 
împărtăşea exilul voluntar, tânărul se întoarce în 
Spania, cu speranţa de a apăra memoria şi opera 
dictatorului militar. După ce experimentează 
neînțelegerea şi rapida uitare a semenilor săi — chiar 
cei curați sufleteşte —, Jos€ Antonio creează Falanga, 
mişcare ce-i va supraviețui, fără totuși acea licărire 
de geniu ce-i caracteriza şeful. 

Jos€ Antonio spunea că nu sunt decât două 
modalităţi serioase de a trăi: modelul religios sau 
modelul militar, care se întrepătrund, deoarece nu 
există religie să nu fie militantă, cum nu există armă 
care să nu fie animată de sentimentul religios. Cu 
aceste două sentimente îşi propunea să ajungă la 
restaurarea valorilor. 

Glasul tânărului ce avea să fie executat la 
aceeaşi vârstă ca şi Hristos cheamă din toate forţele 
lui un stat totalitar, prin opoziție cu democraţia care 
nu mai reprezintă decât un sinistru balet al urnelor, 
cu ore de închidere şi de deschidere fixe, pentru 
programe politice niciodată respectate. Asta pentru 
a combate Contractul social al lui Rousseau, care ne 
explică că Justiţia şi Adevărul nu sunt axiome ale 
gândirii, ci decizii provizorii ale suveranităţii 
majorităţii. Buletinele din urnă pot deci decide oricând 
dacă Dumnezeu există sau nu, dacă Adevărul este 
adevăr sau nu, dacă Patria trebuie să mai existe sau 
trebuie ştearsă... 

Jurist şi filozof, creatorul Falangei nu a apucat 
să lase nici o operă scrisă, doar discursul fondator al 
Falangei şi ceva publicistică, din care se degajează 
însă punctele iniţiale ale unui program ce transcende 
politicul. 

Simplicitatea formulării, forța şi acurateţea 
gândirii ne îndeamnă să retranscriem in extenso aceste 


RUnCieI (Va urma) 


Simona NICULESCU 














PAG. 6 Nr. 8/200 August 2007 


PUNCTE CARDINALE _ SED 





e /VEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e INEDIT e 


IOAN IANOLIDE cărRE BENEDICT GHIUŞ 


Pa A i iai ki A 





21 Martie 1977 


lubite Părinte Benedict, 


De puteam să ne mai întâlnim poate că eram mai 
sănătos, căci de la ultima mea vizită, ori am muncit până 
la istovire, ori am avut conflicte pe care ştiam de la bun 
început că nu le pot nici înlătura și nici câştiga. 

Am încercat să-mi schimb serviciul, dar serviciul 
personal nu m-a admis pe baza unor superioare rațiuni. 
Muncesc în compensație. Am făcut lucruri frumoase. Se 
poate mări aria acțiunii, dar ce folos, căci mi-am aflat 
numai duşmani, care m-au şicanat până la epuizarea 
sistemului nervos. În acest interval am fost de două ori 
internat în spital. Şi nu-mi va fi bine până ce nu voi avea un 
mediu de viață propice sufletului meu. 

Tac şi nu văd nici o speranță. Mă inhib și inhibiţia dă 
în plâns. Mă umilesc, dar o fac de frică şi nu din convingere. 
Tot mai gândesc despre lume şi tot mai departe mă simt 
de lume. Cred și numai credința mă susține. Deşi am stări 
de sensibilizare şi de depresiune psihică, totuşi îmi menţin 
echilibrul sufletesc. 

Simt că Dumnezeu și morţii ce au ajuns la EI sunt 
alături și de mine, și de omenire. Calvarul rămâne totuşi 
calvar. Mă tot întreb: de ce a trebuit să trăiesc până acum? 

Familia mă îngrijește. Ei sunt bine. lată deci că totuşi 
sunt ocrotit. Şi simt ocrotirea Harului nu numai în fapte de 
viaţă, ci şi în adâncul sufletului meu. 

Am aflat că vă simţiţi mai bine cu sănătatea şi sper 
că aşa este, 

Într-o direcţie anumită ştiu că suferiţi mai mult decât 
mine. Dar iată, pentru că ştiu că existaţi, pentru că vă 
rugaţi pentru mine şi pentru că mă bucur de dragostea 
dvs. este o dovadă că aveți încă un rost şi un rol în iconomia 
divină. 

În ceea ce priveşte parkinsonul, să-l trataţi necontenit 
şi cu specialiști și astfel veţi trăi mult și bine. Ar fi pentru 
amândoi un balsam sufletesc și vigoare vitală, dacă am 
sta pe balcon întovărășindu-ne inimile şi minţile pe 
tăinuitele căi ale Domnului. 

Am înțeles că iubirea are contravirtute în ură. Urâm 
păcatul, urâm răul, urâm fărădelegea, urâm pe diavol în 
veci de veci, căci și Dumnezeu nu-i poate suferi, Cel ce a 
zis: „Întoarce și celălalt obraz”, totuși în Sinedriu, când a 
fost pălmuit, a întrebat cu asprime și poate cu mânie: 
„Pentru ce mă pălmuiești, căci dacă am făcut rău, arată- 
mi cu ce am greșit, iar dacă am făcut bine, pentru ce mă 
loveşti?”, 

Cred că Sfântul Augustin a făcut o eroare când a 
considerat că iubirea este ultima virtute și acțiune a lui 
Dumnezeu, ci ea este judecată, și numai după ce caprele 
vor fi despărțite de oi, pentru aceștia din urmă va urma 
marea iubire, Noi avem obligaţia iertării de 70 de ori câte 
7, dar lăsând pedepsirea pe seama lui Dumnezeu, Dacă 

nu ar fi aceasta ordinea lumii, atunci consecințele ar fi 
catastrofale. 

lubesc părinte, iubesc şi pe dușmani, dar cred în 
Justiţie, 

Slavă Domnului! 


Î. lanolide 


Monahul Ignatie Grecu de la Cernica (deja cunoscut cititorilor revistei noastre ca autor de poezie 
religioasă), cercetând arhivele mânăstirii, a avut bunăvoința să ne trimită fotocopiile celor 14 scrisori şi cărți 
poştale trimise de loan lanolide (autorul mărturiei intitulate Întoarcerea la Hristos) către Părintele Arhimandrit 
Benedict Ghiuş, în perioada 1974-1983. Acest corpus epistolar se va regăsi în volumul al doilea al memorialului 
mărturisitor al lui loan lanolide, aflat în pregătire la Sf. Mânăstire Diaconeşti. Pentru valoarea lor umană şi 
documentară, reproducem în acest număr jubiliar trei dintre scrisorile respective (transcrise de d-ra Claudia- 
Roxana Dragomir, de la Editura Christiana, unde anul trecut a apărut cartea lui loan lanolide). (R. C.) 





15 Oct. 1980 
Părinte, 


După căutările unei vieți întregi, așezată la răscruce de ere, doresc să nu termin alergarea fără a mărturisi concluziile la 
care am ajuns, deși prilejul de a o face public îmi este interzis. Sunt însă convins că va veni o zi în care oamenii, treziți din 
buimăceala acestor vremuri, aflându-ne şi pe noi sub ele, se vor dovedi interesaţi să afle ceva despre experiența noastră. Deci, 
întrucât cred că ne aflăm în durerile facerii unui nou ev creştin — unica salvare pentru lume — încerc să sintetizez câteva aspecte 
ale lui. 

Există un singur principiu unic (idee, forță, punct, putere) și acesta este Hristos. EI este originea, vârful piramidei şi 
finalitatea sufletului şi existenței umane, cât şi a naturii şi creației întregi. Condiţia umană este complexă și organizată pe 
principii duale (contrarii, bipolice, contradictorii), dar toate converg în principiul unic: Hristos. Alţii au luat alte principii unice, 
dar nici unul nu este încărcat cu adevărul revelat despre Dumnezeu, cum este creştinismul şi, în consecință, aceia conduc la 
erori de viziune şi de trăire umană. 

Fără Hristos, gândirea oamenilor este eronată, poate fi degradantă, iar dacă este împotriva lui Hristos, ea ajunge satanică. 
Dar, nu numai cei ce sunt în afara lui Hristos, pot greşi, ci şi creştinii înşişi. Dacă mântuirea lumii este scopul Bisericii, dacă 
îndumnezeirea oamenilor este metoda Bisericii, suntem obligaţi să observăm că în fața creştinătăţii stă un imperativ imediat: 
reîncreştinarea creştinilor şi a creştinismului. Căci ne aflăm într-o profundă criză religioasă, spirituală, morală, culturală, 
politică, socială, ştiinţifică, tehnică, economică şi militară — deci generală. Deci coordonata superioară a unui nou ev este 
religiozitatea! Tocmai religiozitatea trebuieşte definită, pentru a nu repeta erorile trecutului, ci pentru a realiza o formulă de 
viață umană ideală. Ideală, dar reală. Religiozitatea trebuie să fie atotcuprinzătoare, într-o orânduire deplină, în care spiritul şi 
materia, viaţa şi moartea, idealul şi realul, misterul şi concretul, ideea şi actul, eternitatea şi vremelnicia, sacrul şi profanul, în 
fine, Dumnezeu şi omul — să formeze un tot unic şi armonios, apt să dea toate răspunsurile şi să rezolve toate problemele umane. 
Pentru a realiza această stare, concentrați şi uniți în Hristos, având conştiinţa ştiinţifică şi obiectivă a realității, să cerem să ni se 
descopere adevărul. Cu alte cuvinte, la adevărurile descoperite de om, să cerem adevărul revelat de Dumnezeu. Hristos este 


necesar şi într-un caz, şi în altul. Omul trebuie să vâslească permanent între vis și realitate. Pentru a nu greşi, trebuie să începem 


așa: 

1) Integritate în spirit, în principii, în învăţătura dată de Hristos — fără a evita ori a răstălmăci nici o iotă. Or, se pare că 
oamenii, fie din neputinţă, fie din decadenţă, şi-au croit o viziune convenabilă lor şi vremurilor. Este foarte greu a lupta cu 
formele degradate ale valorilor creştine, izvorâte din păcatele conștiente ale oamenilor, dar este mai greu a lupta cu incapacitatea 
oamenilor de a se dezvolta în mod unitar şi armonios, ei alunecând mereu spre o extremă. Deci trebuiesc înlăturate compromisurile 
morale, cât şi unilateralitatea de viziune. De exemplu, este greu a lupta cu egoismul individualist al unei lumi burgheze, pretins 
creştine — dar este şi mai greu de a nu aluneca în nici o extremă principială: autoritate — libertate, individ — colectivitate, tradiție 
— inovaţie, pace — război etc. 

2) Integralitatea existenţială, adică rezolvarea tuturor problemelor umane într-o perfectă armonie şi fără exagerare. Aici 
funcționează calea împărătească, ori a dreptei socoteli. Ea se realizează în toate planurile şi toate domeniile vieții. În acest sens, 
creștinătatea trebuie să-şi asume depline răspunderi, dar să o facă cu adâncă iscusinţă și înțelepciune. 

Biserica, prin cler, îşi rezervă domeniul sacrului şi al cuvântului, dar observăm că nici sfânt nu a fost, iar cuvântul a fost 
adaptat vremurilor și nu vremurile au fost modelate de cuvânt. Deci clerul trebuie să dovedească sfințenie în trăire şi integritate 
în mărturisire — ceea ce nu s-a prea întâmplat în realitate. Dar Biserica nu se reduce la cler, ci se cuprinde în laici; deci nu se 
rezumă nici la sacru şi la cuvânt, ci cuprinde toate domeniile existenţei umane, Pentru aceasta, creştinii laici trebuie să formeze 
organisme specializate pe probleme, care să conlucreze la mântuirea oamenilor — căci aşa au procedat şi apostolii când au 
creat diaconatul. | 

Lumea, viața, istoria, societatea, trebuiesc abordate cu îndrăzneală şi răspundere, Biserica trebuie să slujească pentru 

a mântui oamenii. Dar pentru asta e nevoie de credință, iubire, jertfă, nebunie, putere, iscusință, luptă şi speranță. Aşa vede un 
om a cărui viaţă e făcută scrum, dar al cărui suflet e viu. | 

I. lanolide 


DN N E N o N N N N SN N a N a a) 


20 Dec, 1983 
lubite Părinte Benedict, 


Sărbătorim încă o dată naşterea Domnului lisus Hristos. Este evenimentul crucial al istoriei omenirii, De atunci ne 
aflăm în Împărăţia Duhului Sfânt şi aşa se pregăteşte a doua venire a lui Hristos, ca biruitor, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. 

Am cetit undeva o analiză o epocii în care s-a născut Mântuitorul, care înfățişa lumea iudaică, lumea greacă şi lumea 
romană în plină criză, necesitând deci întervenția divină în istorie prin naşterea Domnului, După aproape două milenii, lumea 
se află într-o criză care anunţă din nou un sfârşit, un sfârşit de lume, un sfârşit de eră, un sfârşit de cultură. Civilizaţia noastră, 
fie pe cale militară, fie pe cale pașnică, este incapabilă să iasă din criza în care se află, căci în mod fundamental s-a orientat 
greşit. Armele ne ameninţă, ne ameninţă cu poluarea şi maşinile, consumul a epuizat rezervele naturii, echilibrul ecologic este 
periclitat, orânduirile sociale se dizolvă; imoralitatea face ravagii, gândirea e haotică şi oamenii sunt alienaţi; în acest context, 
dezastrul este inevitabil, 

Cutremuraţi, stăm în fața lui Dumnezeu și ne întrebăm; ce este de făcut? 

SA se nască o nouă lume? Să se schimbe lumea la faţă? Cine şi cum poate face astfel de minuni? 

Mai realist este să acceptăm viziunea apocaliptică a istoriei, Dezastrele secolului nostru nu au o origine creştină. 
Înfricoșaţi, asistăm la moartea unei lumi. Forţele apocaliptice ale Răului cât şi ale Binelui se dezlănţuie în lanţ, ajung la apogeu 
și provoacă deznodământul. Mielul va veni și va birui, Va începe o lume nouă. 

Nu va dispărea viaţa pe planetă, Noi n-am fost vrednici şi trebuie să lăsăm locul altora ce se vor asemăna lui Hristos. De 
aceea, de acest Crăciun sunt de două ori trist și o dată vesel, iar rupăciunea-mi fierbinte este să mi se ofere sfârșit creştinesc. 

Regret că nu mă ajută sănătatea ca să poposesc pe la Cernica şi să avem părtăşie sufletească. 

Vă doresc seninătate, putere și credință până la sfârșit. 

La mulți ani! 


Cu toată dragostea, 
loan]. 








- 
: 


—. 






II. RĂSĂRIT ŞI APUS: PNEUMA ȘI PSYHE 


Preliminarii. Atunci când vorbim de diferen 


SE țele sufleteşti dintre Răsăritul şi Apusul 
creştin, aproape oricine e tentat să se refe 


Rt = OLICIIS: re la un pasaj biblic arhicunoscut, relevant în 
problema pusă în discuţie. Este vorba de episodul cu Maria şi Marta. Marta cea grijulie o 


eclamă pe Maria lui lisus, pentru lipsa ajutorului în cele gospodăreşti. Maria stătea la 
picioarele Mântuitorului, sorbindu-l fiecare cuvânt. 

Aşa cum subliniază Florin Mihăescu (1), a asculta e un lucru esenţial. Căci înainte de 
4 asculta cuvântul divin, trebuie să-l cunoaştem şi să-l înțelegem, şi înțelegându-l, să-l 
iubim. E o ascultare a cugetului şi una a inimii, ca nişte condiţii ale înrădăcinării lui în noi. 
„Aşadar, Marta este femeia activă, iar Maria reprezintă dorința de cunoaştere şi 
iubire contemplativă. Dacă Marta pregăteşte cina, pentru a-i omeni pe cei prezenţi, Maria 
cea leneşă, ascultă cuvântul Cuvântului. lisus răspunde însă neobişnuit la observaţia Martei: 
»Marto, Marto, te îngrijeşti şi de toate te sileşti, ci un lucru trebuie: că Maria partea cea bună 
şi-a ales-o, care nu se va lua ea” (Luca 10, 38-42). Prin acest răspuns, lisus aşază lucrurile 
în ierarhia lor firească, întrucât cele spirituale stau înaintea celor materiale. 

şi In acel moment, Hristos-Dumnezeu cuvânta oamenilor: moment de solemnitate 
mistică, pe care Maria îl intuieşte mai bine. Ea reprezintă omul contemplativ, omul interior, 
e smerită, adânc credincioasă şi are darul lacrimilor. Marta este energică, activă, dar lipsită 
de adâncime, e omul activ, exterior. În Maria primează spiritul, eternul, iubirea fierbinte, în 
Marta primează lumescul, materia, iubirea practică (2). 

Cele două surori sunt luate adesea drept simboluri pentru Răsăritul şi Apusul creştin. 
Răsăritul, asemenea Mariei, are vocaţia interiorizării, contemplaţiei, sfidând chiar istoria şi 
civilizația. Apusul, ca şi Marta, apreciază fapta, activismul. 

Dacă pentru Răsărit modelul este sfântul, pentru Apus este cavalerul. Cum frumos 
arăta Răzvan Codrescu (3), Răsăritul este lumea eroismului lăuntric, Apusul este lumea 
eroismului exterior. După Nae Ionescu (4), Ortodoxia şi Catolicismul sunt două valorificări 
fundamental deosebite ale existenţei în genere. 

Să ne reamintim şi că Maria este cea care „L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters 
picioarele cu părul capului ei” (Joan 11, 12). Şi atunci Domnul o laudă, luându-i apărarea în 
fața lui luda, care o acuza de risipă nebunească: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele |- 
a păstrat; căci pe săraci îi aveți pururi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururi” (Joan 12, 7- 
8). Aici Maria sfidează cu totul rațiunea gospodărească, grija zilei de mâine, pentru omul 
exterior actul său părând gratuit. Ea renunţă cu multă uşurinţă, nu se alipeşte cu sufletul de 
lucrurile materiale, căci, conform predicii de pe munte, „Căutaţi mai întâi împărăţia lui 
Dumnezeu şi dreptatea lui, iar toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Marei 6, 31-33). 

Cele două, Maria şi Marta, mai simbolizează însă şi două etaje ale ființei noastre, la 
fel cu perechea veterotestamentară lacob-Esau. lacob reprezintă etajul superior, a fi, omul 
verde, pe când Esau sau Edom este omul roşu, corespunzând etajului a avea. Este aceeaşi 
distincție ca şi cea dintre exterior şi interior, dintre activ şi contemplativ. Voi reveni mai 
încolo cu detalii semnificative. Maria este omul înduhovnicit ce a depăşit planul lui a avea, 
trecând prin poarta oamenilor către a fi (vezi cap. „Recurs la Qabbala”). 

Un alt episod biblic ce apare atunci când intră în discuţie paralela, Răsărit-Apus este 
cel al arestării lui lisus Hristos în Grădina Ghetsimani. După unii, Răsăritul ar sta sub 
influența Apostolului loan cel iubitor şi mistic, iar Apusul sub cea a lui Petru. E aşa-zisa 
Genealogie Petrinică a Catolicismului. Ste - RN 

În episodul acesta, Sf. Apostol Petru, văzând că soldaţii || prind pe Mântuitor, scoate 
sabia și taie urechea unui soldat, Malhus. Această ieşire prea plină de zel nu-l împiedică 
însă ca în chiar acea noapte să se lepede de Hristos de trei ori. Pare un paradox, dacă nu ne- 
am fi obişnuit că viața e plină de paradoxuri pline de sens, Mai întâi este excesul de zel, 
mereu susceptibil fie de ipocrizie, fie de lipsa celei mai importante virtuţi mistice, dreapta 
socotință, care îl ajuta pe creştin să evite extremele. Căci de obicei pe cel ce nu merge pe 
drumul de mijloc îl paște pericolul de a sări dintr-o extremă în alta, cum s-a întâmplat şi cu 
Petru în acea noapte. Mai apare aici şi păcatul neascultării, al independenţei, al autonomiei, 
Agresivitatea precede apostazia, lucru explicabil pentru un Petru încă neîmplinit, ce nu 
pricepea kenoza Fiului, care trebuia dusă până la capăt. La fel, Apusul catolic are sabie la 
brâu și o scoate fie pentru a mai converti niște barbari, fie pentru a se mai bate niţel între ei 
sau cu sarazinii, De altfel, monahul-cavaler e o invenţie apuseană, imposibil de întâlnit în 
Răsărit, l - 

Dar de la autonomie şi convertirea prin sabie Apusul trece în câteva secole la cea 
mai gravă apostazie, Orice s-ar spune, nu-i place drumul drept, sărind dintr-o extremă într- 
alta, așa cum vom vedea mai departe şi în alte domenii, de la teologie la raportul Biserică- 
Stat, de la înțelegerea etnicului la problema sexuală, Căci precum specifica undeva Teodor 
Baconsky, „a fi independent înseamnă a-L pierde pe Dumnezeu, a (e piere pe tine insuţi, 
dar şi a-i pierde pe ceilalţi, fiindcă sminteala ipseității e contagioasă (5), : 

Pe Petru, lisus îl iartă, schimbând independența în jertfă, Chiar în acea noapte îi 
prooroceşte sfârșitul ca o contrapondere la autonomie. Se va întâmpla oare și cu Apusul la 
fel, pentru ca analogia să funcţioneze până la capăt? mr | 

Alte , observaţii țin de cadrul istoric și cultural diferit În care cele două părți ale 
imperiului s-au dezvoltat după despărțirea realizată de Teodosie cel Mare, | 

Răsăritul moştenea o civilizaţie şi o cultură milenară impregnată de filozofia și 
cultura grecească, difuzată profund în popoarele orientale în perioada elenistică și în cea 


in, 1995, pp. 33-34. 
7lorin Mi „Roxana Cristian, Minima spiritualia, Ed. Rosmarin, 1995, pp 
ZI ae 7 Spiritul dreptei, Ed. Anastasia, 1997, pp. 15-19, 
» Op. cit, 
“ Nae lonescu, Roza vânturilor, 
* Teodor Baconsky, Jacob şi ingeru 


Ed. Cultura Naţională, 1937, p. 205, 
|, Ed. Anastasia, 1996, pp. 111-112, 


PUNCTE CARDINALE 









August 2007 Nr. 8/200 PAG. 7 


romană, Aici exista o tradiţie a școlilor de filozofie, ce îşi puneau și problema salvării, de 
la pitagoreism la neopitagoreism, de la Platon la Plotin și religiile de mistere. O atmosferă 
ce presupunea reflecția liberă asupra problemelor fundamentaleale ale vieții, de la 
metafizică la mistică. Această atmosferă, în care mulți sunt preocupați de problema sufletului 
ori de cea a mântuirii, creează un teren fertil pentru irumpția creştinismului. 

Apusul era aproape total lipsit de o tradiţie filozofică şi mistică. Germanii şi romanii, 
alcătuitorii fundamentului civilizației apusene, au avut prea puţin de-a face cu metafizica 
şi cu mistica, iar Imperiul Roman a fost prezent acolo mai mult prin civilizaţia sa materială, 
prin piatră şi fier, ca și sufletele romane, cum arăta și Shakespeare în tragedia Titus 
Andronicus, după care doar lacrimile şi sângele mai puteau despietri sufletele romanilor. 
Roma a fost aproape lipsită de profunzimile gândirii grecești sau orientale. Moştenirea sa 
în Apusul Imperiului era săracă, iar la aceasta s-a adăugat efectul devastator al invaziilor 
barbare. Bruma de cultură și civilizație se prăbuşeşte sub copitele cailor armatelor lui 
Alaric, Odoacru, Genseric ş. a. Invaziile barbare produc o întrerupere a legăturilor Apusului 
cu Răsăritul, deci cu zona de origine a creştinismului, unde trăiau cei mai importanți Părinți 
ai Bisericii. Pentru mai bine de trei secole, Apusul încearcă să iasă din starea de semibarbarie, 
perioada secolelor VI-VIII fiind denumită de istoria occidentală Dark-Age, Epoca Intunecată. 

Ruptura de lumea culturală a Răsăritului îşi va pune amprenta pentru totdeauna 
asupra creştinismului apusean, asupra capacității acestor popoare de a asimila creştinismul 
şi orice tradiție autentică. Abia cu Carol cel Mare Apusul iese din barbarie, dar nu fără 
urmări greu de vindecat, dacă observăm amestecul acestuia în problemele spirituale şi, 
invers, al Vaticanului în cele temporale. Dar ceva parcă predestina evoluția celor două 
părți ale Imperiului Roman încă de la actul despărțirii lui de către Teodosie. EI lasă cele 
două părți ale Imperiului celor doi fii ai lui: Arcadius primeşte Răsăritul, iar Honorius 
moşteneşte Apusul. 

De când am început să studiez această epocă istorică mi-am dat seama că numele 
celor doi trebuie să comunice ceva mai adânc. Trăim într-o religie a Numelui (Ha Şem), a 
Cuvântului, şi ştim că numele comunică ceva esențial despre posesorul său. E acea legătură 
strânsă dintre nume şi realitatea numită. Apoi, în satele româneşti am apucat obiceiul de a 
renumi, boteza aproape a doua oară un copil bolnav, care apoi se vindecă. Trecerea lui 
peste o fereastră, de la noua lui naşă în brațele mamei, era ritualul însoțit de schimbarea 
numelui. 

Importanţa acordată numelui arată legatură lui profundă cu ceva din adâncimile 


„ fiinţei noastre, Ştiam, sau mai bine zis intuiam, că cele două nume sunt simbolice pentru 
„cele două lumi apărute o dată cu ei. Abia mai târziu am început să înțeleg mai bine 


semnificaţia lor adevarată. 

Numele de Arcadius e legat atât de tradiția romană, cât şi de istoria greacă. Pentru 
romani, Arcadia este ținutul originar, un fel de Eden, de Paradis Pământesc, al armoniei 
începuturilor. Pentru greci, Arcadia mai înseamna şi o provincie din nordul Greciei, o zonă 
bucolică, pastorală, ce a dezvoltat o civilizație rurală. 

Mi-a devenit şi mai evidentă semnificația majoră a celor două nume când am citit 
o amintire a Sfântului loan Kovalewski. El povesteşte că în copilărie este dus într-o aripă 
a castelului familiei de către un unchi şi îi sunt arătate tablourile strmoşilor (6). Într-o aripă 
a castelului erau tablourile marilor conducători de oşti şi cavaleri, spunându-i despre aceştia 
că au cunoscut onoarea. Apoi îi sunt arătați sfinţii familiei, iar despre ei îi spune că aceştia 
nu au cunoscut deloc onoarea. Atunci am înțeles perfect şi semnificația numelui Honorius. 
EI înseamnă onoare și îşi pune amprenta asupra Apusului. Ştim importanța acestor virtuți 
mai ales ostășeşti pentru lumea apuseană. Aici apare şi legătura dintre cavaler şi monah, 
neîntâlnită în altă parte. 

Sfântul nu-şi cultivă onoarea, ba chiar încearcă să scape de ea, deoarece vrea să se 
lepede de el însuşi, să trăiască viața lui Hristos. Aşadar, idealul vieţii creştine autentice 
aproape exclude onoarea, fără ca aceasta să însemne ceva negativ. Căci schimbarea 
adusă de creştinism în lume este în primul rând o schimbare de logică. Logica cunoaşterii 
binelui şi răului, adică a căderii, trebuia înlocuită cu o altă logică, ce depăşeşte rațiunea, 
Logica Împărăției, pe care creştinismul o pregăteşte prin modul în care pune problemele. 
Totuşi el e asimilat în mod diferit de popoare şi de persoane, după deschiderea fiecăruia. 

Dar dacă Arcadius şi Honorius sunt două arhetipuri ale celor două lumi ce aveau să 
apară, înfăptuirea acestei distincţii a cerut timp. Factorul declanşator a fost migrația 
popoarelor, dar germenele exista din perioada anterioară, cum vom vedea la studierea 
zorilor teologiei apusene, plasate în secolele II-V. 

Când popoarele barbare de neam germanic ajung în Imperiul Roman, ele găsesc 
aici o spiritualitate străină, dar care a străpuns inima grosolăniei lor. Şi asta nu o spun eu, 
care aş putea fi acuzat de defăimarea popoarelor germanice, ci cel mai interesant filozof 
modern al lor, Hegel (7). EI arată că aceste popoare necultivate încă au primit principiul 
spiritului, fapt ce a generat un adevărat chin în lupta dintre spirit şi natură. Dar după el nu 
natura se chinuieşte, ci spiritul, care încearcă o împăcare cu sine. Tot Hegel observa şi 
tendința omului apusean de a cădea dintr-o extremă în alta, de la excesul de barbarie, 
egoism, avariţie, lăcomie, la renunțarea totală, Și dă ca exemplu cruciații, care trec de la 
un ideal sfânt, chiar dacă exterior, la cruzime și patimă. Filozoful german face cea mai 
serioasă analiză a Evului Mediu apusean şi a scolasticii, chiar cea mai fină şi plină de 
adâncă înțelegere din toată gândirea modernă, poate şi datorită preocupării sale speciale 
pentru istoria filozofiei, în care includea şi Teologia. 

(Va urma) 


Viorel ROŞCA 





* Annick de Souzenelle, Simbolistica corpului uman, Ed. Amarcord, 1995, p. 192, 
'G, W. F, Hegel, Prelegeri de istorie a filozofiei, |, Ed. Academiei, 1963, pp. 246-263, 














PAG. 8 Nr. 8/200 August 2007 


PUNCTE 


CARDINALE CD 





FEMEI ÎN ASCENDENŢA LUI IISUS HRISTOS 
Puncte cardinale ale unei genealogii dumnezeieşti 


Sf. Ap. şi Ev. Matei îşi începe Evanghelia cu recapitularea istoriei Vechiului Testament. 
Căci genealogia Mintuitorului care deschide Evanghelia după Matei (1, 1-16) este mai ales 
o esenţializare a mesianismului veterotestamentar. Istoria Vechiului Testament este povestea 
omului care, îndepărtindu-se prin cădere de starea paradisiacă, se întoarce din ce în ce mai 
mult cu spatele la Dumnezeu, pînă ce, într-o mîntuitoare şi împlinitoare istorie 
noutestamentară, capătă darul putinței de a se reîntoarce cu 
fața către El. Prin urmare, scopul ultim al acestei istorii e 
venirea lui Mesia. Iar istoria veche este aşezată în făgaş 
prin înşirarea deloc întimplătoare, întotdeauna prevestită în 
punctele cruciale, a existențelor unor personalități, dintre 
care cele indispensabile venirii lui Mesia au fost exclusiv 
exponenții seminţiei Sale (adică a lui luda) şi ai casei Sale 
(adică a lui David). Astfel că menţionarea acestora satisface 
perfect trebuinţele glisării de la vechi la nou. Este şi motivul 
pentru care Sf. Ap. şi Ev. Matei nu este interesat de 
ascendenţa Lui pînă la Adam, aşa cum se arată a fi Sf. Ev. 
Luca în cap. 3, 23-38, căci abia de la Avraam Dumnezeu 
începe să desluşească omului calea mîntuirii, la început într- 
un mod destul de vag mesianic, prima vestire fiind cea din 
Facerea 12, 2: “Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te 
voi binecuvînta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de 
binecuvintare” (Ss. n.). În cele din urmă, mai e de notat că, 
pentru satisfacerea rigorilor legalismului formalist, cu nota 
specifică acelei vremi, trebuia probat că lisus era Mesia cel 
făgăduit lui Avraam, lui David şi celorlalți. 

Sf. loan Gură de Aur [1] desluşeşte pricinile pentru 
care genealogia consemnată se referă la dreptul Iosif, în 
timp ce apartenența Mariei la casa lui David rezultă numai 
implicit în Evanghelia după Matei, în timp ce explicit este 
arătată doar în Luca 1, 27. 

Extraordinară apare împrejurarea că, deşi era lucru 
neobişnuit să se facă genealogia întru femei, fapt pentru 
care Sf. Ap. şi Ev. Matei nici nu a alcătuit genealogia Sf. 
Fecioare, totuşi el menţionează între bărbații din ascendența 

dreptului Iosif şi patru femei: Tamar, Rahab (Rahav), Rut și 
Batşeba, femeia lui Urie. Încă şi mai de mirare poate fi 
aceea că trei dintre ele nu par defel modele de moralitate, 
lar una era de alt neam, ceea ce din unghi iudaic era un 
defect chiar mult mai grav. Pe scurt, Sf. loan Gură de Aur 
[2] lămureşte că “după cum strămoşii lui lisus s-au căsătorit 
cu femei desfrinate, tot așa şi Dumnezeu S-a unit cu firea 
omenească cea desfrînată”, iar privitor la Rut, cea de alt neam şi tare săracă, ea a fost luată 
în căsătorie de un iudeu drept, precum “şi Hristos S-a căsătorit cu Biserica, deşi Biserica 
era de alt neam şi foarte săracă”. 

Lucrurile sînt adevărate, însă va trebui să cercetăm puțin mai în amănunt referirile 
biblice la aceste femei, cu gîndul că trimiterile evanghelice explicite vor fi fost făcute pentru 
a ne apropia de temeiurile unei astfel de părelnice inovaţii genealogice. Aceia dintre noi 
care nici pe departe nu se aseamănă consistenței duhovniceşti a Hrisostomului [3], am 
putea deprinde ca nu care cumva să ratăm vreun gest insuflat al celui pe care îl vedem ca 
pe cel mai păcătos om, ori să nu băgăm de seamă, cu suficienţă şi superficială judecată, o 
lucrare dumnezeiască venind prin cine ştie ce căzut despre care, altminteri, nimic nu se 
cunoaşte, 

Prima a fost Tamara. Povestea ei se află în Facerea, cap. 38. Tamara, deşi pare 
însemnată prin ea însăși, nu este decit un accesoriu al patriarhului Iuda. luda a fost patriarhul 
izvoritor al seminţiei lui Hristos, una între cele douăsprezece ale lui Israel. EI este primul 
căruia i se face o proorocire mesianică precisă; “Nu va lipsi sceptru din luda, nici toiag de 
cîrmuitor din coapsele sale, pînă ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele. 
Acela Își va lega de viță asinul Său, de coardă minzul asinei Sale, Spăla-va în vin haina Sa 
şi în sînge de strugure veșmîntul Său!” (Facerea 49, 10-11), Pînă aici proorocirile pomeneau 
de poporul mare ce se va ridica, de mărirea numelui acestuia, de înmulțirea neamului ca 


% 


ni, 
a 


-— 


e poet 
Li, d > sa A i 


SpNI7I Ss 


ai 
= 


Fa DSSA 
au 


' Sf. loan Gură de Aur, Scrieri. Partea a treia. Omilii la Matei, EIBMBOR, Buc,, 1994, p. 
32, 

1 Jbidem, p. 4l. pag dig 
» Sf. loan Gură de Aur zice că “ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci 
să avem 0 viață atit de curată încît harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele 
noastre.” (ibidem, p. 15). Or, tocmai pentru slăbiciunea noastră se cuvine a cerceta uneori mai 
cu luare aminte anumite detalii scripturistice, apucînd ceva din arătarea duhovnicească a autorilor, 
însă ferindu-ne de ispitele originalității noastre, ale despicării firului în patru şi ale găsirii 
“coincidenţelor” la tot pasul, 


-— 9 ” 


ă 
n Va . 
d d 





nisipul mării, de stăpînirea cetăților dușmane și de binecuvintarea prin acest neam a tuturor 
neamurilor [4] (binecuvintare care, între atitea înmulţiri, întăriri şi cuceriri, era de perceput 
mai degrabă ca “binecuvintarea” unei pax romana). După cum se vede, în cu totul alt chip 
şi în altă grăire decît vestirile de dinainte, această proorocire este atit de pătrunzătoare și 
limpezitoare încît vorbeşte despre Mesia ca despre un Impăciuitor. Era o piesă care nu se 
potrivea în nici un fel în mozaicul care se conturase deja. 
Iacob, numit Israel de Însuşi Dumnezeu (5], l-a încredințat 
cu limbă de moarte pe luda, fiul său, de acest dar. Dar ce fel 
de om era acest luda, cum era alesul? Ştim că el era cel 
care avusese ideea de a-l vinde ismaeliţilor pe Iosif, fratele 
său, pentru douăzeci de arginți [6]. Oricum, o idee mai bună, 
de fapt mai profitabilă (așa cum a găsit-o Iuda) decit aceea 
de a-l ucide, avută de ceilalți frați (cu excepția lui Ruben, 
care, voind să-l scape pe bietul Iosif, propusese să-l 
abandoneze într-un puț). 

În afară de asta, se mai ştie despre luda legătura sa 
cu Tamara. Tamara îi era noră, soția întîiului lui născut, Ir, Ir 
a murit, fiind rău înaintea Domnului, aşa că Tamara a fost 
luată, în puterea leviratului, de către Onan, al doilea fiu al lui 
luda. Şi el a murit, astfel că Tamara trebuia preluată de 
următorul fiu al lui uda, pe nume Șela, însă luda, pretinzind 
ca Şela este nevirstnic, amîna această însoţire, închipuindu- 
şi că ea ar fi pricina nenorocirilor. Tamara a înțeles că era 
înşelată de luda şi, ascunzîndu-se sub înfăţişarea unei 
desfrînate, l-a atras pe acesta, care s-a culcat cu ea. Tamara 
a rămas însărcinată, iar luda, cînd a aflat, a fost pe cale să 
o ucidă pentru desfrînare. Tamara a dat însă pe față adevărata 
întîmplare, astfel că luda a pus punct istoriei cu cuvintele: 
“Tamara e mai dreaptă decît mine, pentru că nu am dat-o 
lui Şela” [7], deşi mult mai nimerită ar fi fost poate remarca: 
“Tamara e mai puțin nedreaptă decît mine...”. 

Din astfel de dreptăți, una mai nedreaptă ca alta, a 
început descendența esenţială a lui luda, cel care avea să 
primească prima veste veritabil mesianică. E un fel de miere 
care apare dintr-un hoit, precum cea pe care Samson o va fi 
găsit mai tîrziu şi a cărei tilcuire nu a ştiut-o da [8]. Tamara 
şi luda sînt hoiturile din care va să apară mierea pe care 
hoitul nu o va putea răpune. Aceasta arată că, indiferent de 
cîtă nelegiuire s-ar “învrednici” cineva, hotărîrea 
Proniatorului nu va putea fi strămutată în împlinirea ei 
mîntuitoare, iar în întîlnirea teandrică a lui Hristos cu lumea, 
înrîurirea a fost exclusiv univocă. 

A doua femeie a fost Rahab [9]. Era o profesionistă a desfriului din cetatea lerihonului, 
care îi ascunde şi îi scapă pe cei trimişi acolo ca iscoade de losua lui Navi înainte de 
intrarea poporului lui Israel în pămîntul făgăduinței. Lucrul nu este nemaipomenit, vor 
spune prezumțioşii, căci de la o târfă te poți aştepta la orice, inclusiv la trădarea propriei 
cetăți. Dar lucrurile stau altcumva. După ce îi derutează pe urmăritori, Rahab se explică 
spionilor israeliți: “Ştiu că Domnul v-a dat vouă pămîntul acesta [...] Domnul Dumnezeul 
vostru este Dumnezeu în cer sus şi pe pămînt jos”, lată, dar, că nu dispoziția vicioasă de a- 
şi vinde proximitatea şi intimitatea i-a dictat Rahabei gestul, ci credința în Domnul Dumnezeu. 

O astfel de credință exprimată într-un registru de-a dreptul profetic în context, de 
care nu mulți israeliți nu se învredniceau, poate propulsa pină şi o desfrînată, fie ea şi de alt 
neam, între fiicele lui Israel înscrise în Cartea neamului lui lisus Hristos, Dacă Sf. Ap. şi Ev. 
Matei n-ar fi pomenit-o Rahab în genealogie, cititorul superficial al Vechiului Testament n- 
ar fi stat în cumpănă în a o socoti o colaboraţionistă şi o profitoare, care şi-a practicat pe mai 
departe “meseria” sub noua stăpinire. Aşa, însă, nimic nu ne îndreptățeşte să-i ienorăm 
excelența credinţei care a desprins-o de la neamul ei şi, în mod limpede, din întreaga sa 
precaritate, așa cum avea să se întimple cu mulţi păcătoşi, după ce virful arborelui lui lesei 
va fi ajuns la cer. Această Rahab, ea însăşi cel mai probabil canaaneancă, are ceva din 
femeia canaaneancă (M/. 15, 22-28) din vremea Mintuitorului, a cărei credință surprinzătoare 
are dar mîntuitor pentru sine şi pilduitor pentru oile rătăcite ori pentru fiii risipitori, 

(Va urma) 


Lucian D. POPESCU 


_ 
” . - ya 
p i a 
"ozaba “nuc 


$ 
e i 


> . „a 


d ae MERCI 





+ Facerea 12, 2-3, 18, 18; 22, 17-18; 26, 4; 28, 14; 32, |2, 
* Facerea 35, 10. 

* Facerea 37, 26-27, 

' Facerea 38, 26. 

* Judecători 14, 7, 

” Iosua 2. 


Gabriel CONSTANTINESCU (director), Răzvan CODRESCU (redactor şel), 
Demostene ANDRONESCU (redactor șel-adjunct), 
Ligia BANEA (secretar de redacție), Marcel PETRIȘOR (redactor) 
Adresa Redacţiei: 550399 SIBIU — Calea Dumbrăvii 109, tel./fax 0269/422536