ZAMFIRESCU, O. VI, II.ocr_pypdf2

DUILIU ZAMFIRESCU 


(0) P E R E 


PARTEA A II-A 


GEORGETA ADAM 
Note şi comentarii, 
indici şi glosar de 


IOAN | ADAM 


PUBLICISTICĂ 
şi 
MEMORIALISTICĂ 
(1917 - 1921) 


SCRIITORI ROMÂNI 
EDITURA MINER VA 
Bucureşti,” 19 8 7 


DUPĂ MÁRÁSESTI 


Se apropie Pastele. in curînd fiecare bun român îşi va 
zice: „Christos a-nviat". 

Cu inima strînsă de durere, dar cu sufletul plin de spe- 
rantá, el va merge la preotul moldovean să aprindă făclia de 
Paste. Bietulom şi-a lăsat cula pe malurile poetice ale Amara- 
diei sau via la Drăgăşani, şi, pornit în pribegie, a ajuns într-un 
spital, fără să ştie cum. 

Ceea ce el stie' cu siguranţă este că şi-a făcut datoria cu 
vîrf şi îndesat, s-a bătut, a suferit, s-a îngropat sub pămîntul 
obuzelor, iar acum a înviat a treia zi după Mărăşeşti. 

Preotul care îi va da lumina şi care s-a bătut şi el în lunca 
Şiretului de la Cozmeşti va spune olteanului de pe Amaradie 
şi piteşteanului de pe Argeş şi gorjanului de pe Jiu, să-şi 
ridice fruntea sus, <...)*. 

Cît farmec e în vorba asta ,,acasá" 


Ea pune în mintea soldatului taina cîmpului întins, 
brazda plugului, cintecul ciocîrliii; codrii intunecati de um- 
bra suroră a ramurilor; coarda mănoasă a viei. Şi, în sărăcia 
lui, românul se vede primenit, îmbrăcat în straie curate, 
mergînd la înviere, cuminte, aşa cum l-a lăsat în pămîntul 
Daciei divinul nostru împărat. 

Că doar ceea ce este admirabil în acest popor al nostru 
e tocmai fericita îmbinare a tuturor temperamentelor — 
vese Ha greu, liniştit la bucurie, îndurător la durere — s-ar 


* Cele trei puncte încadrate în paranteze unghiulare indică  inter- 
ventia cenzorilor timpului în care au apărut articolele respective. 


putea zice despre dinsul cá s-a náscut cu secreta intuitie a 
esteticei de a trăi. 

Şi cei ce l-au chemat să se bată au avut dreptate să creadă 
în priceperea şi în braţul lui. Că, deşi nu stie carte, bietul 
om a înțeles că viaţa strămoşilor lui a fost bătută de vîn- 
turi, băj'enari, pribegi, împinşi de turci, siluiti de ruşi, trá- 
dati de unguri; a înţeles toate, din glasul codrului şi din 
puterea doinei. <...> 

Era gata să sufere orice, dar să învingă. 

în înţelepciunea lui rusticană, el a priceput că atunci cînd 
strămoşii lui fugeau în pribegie, veneau năvălitorii peste 
el, iar el n-avea putere să se lupte; dar cînd domnii lui pămîn- 
teni se sculau din scaunul lor şi-l chemau la arme, atunci 
duşmanii îşi lăsau oasele la Călugăreni sau la Valea-Albá <... > 


Dar de ce n-au avut unelte şi de ce s-au retras ruşii? 


El nu cunoaşte pe d. Const. Diamandy | nici pe genera- 
lul Iliescu” şi poate nici pe d. Ion Brătianu. El a auzit vor- 
bindu-se de aliații noştri şi i-a văzut sub forma palpabilă a 
ofiţerilor francezi, a medicilor francezi cari au murit de tifos 
exantematic, a tunurilor franceze cu care a cîştigat bătălia 
de la Mărăşeşti, şi e încredinţat că aliații l-au ajutat. Dar 
atunci de ce n-aii avut unelte şi de ce s-au retras ruşii? 
Ruşii nu erau aliații «..—-— cum să spunem ţăranului cá 
n-a avut tunuri, şi puşti, şi muniții, şi îmbrăcăminte, din 
incapacitatea generalului Iliescu? Bunul lui simt ne va 
întreba: „pentru ce n-a fost destituit generalul acesta inca- 
pabil?". 

Ce să răspund eu, alegătorilor mei de mîine, despre fuga 
rusească? 

Ei au să mă întrebe care sunt cuvintele pentru care vădi- 
tul incapabil ministru de la Petrograd" a fost ţinut pînă in 
ultimul moment în postul cel mai primejdios al diplomaţiei 
noastre, unde nu a înțeles nimic, nici din politica țarului, 
nici din politica lui Kerenski, nici din enorma şi spăimîn- 
tătoarea revoluţie rusească? Actele secrete, publicate de 
guvernul maximalist, printre care, în primul rînd, rapor- 
tul generalului Polivanov', ministru de Război, dovedesc 
absoluta incapacitate a acestui agent. 

Care sunt cuvintele pentru care d-l Al. Em. Lahovary, 
vinovat de a fi împins la război, cît şi d-l Diamandy, a fost 


ridicat de la Paris, unde era persona gratissima şi unde cunos- 
tea lumea şi lucrurile, spre a fi dus la Roma, unde nu mai cu- 
noştea pe nimeni? Un domn Victor Antonescu, care se pare 
că ar fi fost cîndva ministru de Finanţe, s-a născut rudă cu 
d. Brătianu şi, ca atare, zînele i-au pus în scăldătoare regre- 
tabila floare a norocului. 


Care sunt cuvintele pentru care d. dr. Angelescu' (doc- 
tor în medicină, spre deosebire de dr. Creangă“, doctor în 
agronomie şi în compatibilitate) a fost numit ministru la 
Washington Nimic nu-l indica pentru acest post. D. Ange- 
lescu fusese ministru al Lucrărilor Publice, ceea ce poate 
tot ar avea oarecare legătură cu medicina, pe laturea dezin- 
fectiunei trenurilor cu formol. Dar ministru la Washington! 

„ Nici măcar englezeşte nu ştia nevinovatul bărbat. 


Mai e nevoie să vorbim despre absurda ambasadă a d-lui 
N. Xenopol la Tokio şi de a d-lui Victor Ionescu la Lisa- 
bona? Cel dintîi mergea să studieze altoirea crizantemelor 
în calapăr, iar cel de-al doilea constituţia republicană a cobo- 
rîtorilor lui Vasco de Gama; căci nimic nu seamănă mai 
mult cu un portughez decît un tachist, ambele aceste variante 
de popoare neolatine fiind de o precoce veselie. 


Care sunt cuvintele pentru care inteligentul ministru 
de la Roma, Dem. Ghica”, a fost lăsat pe din afară? 


Ce pot răspunde la aceste întrebări, decît că mizerabila 
organizare a partidelor noastre cheamă la locurile de căpi- 
tenie ale statului oameni inferiori. Cîţi miniştri nuli nu am 
văzut în Externe, timp de 33 de ani; citi maniaci, citi igno- 
ranti, citi secretari ridicoli, în stilul ráposatilor Esarcu, Stoi- 
cescu şi alţii (spre a nu vorbi decît de cei morti); citi dintre 
cei vii nu şi-au bătut joc de legi, de carieră, de merite; cíti 
nu au tripotat în fondurile secrete în mod scandalos, tîrguind 
asupra cheltuielilor de drum ale unui biet interpret de la 
Ianina’ şi dînd sute de mii de franci favoritului de la Berlin 
sau din altă parte. 


Ce să spui soldatului şi alegătorului? 

Ochii tuturor, osteniti de a căuta oameni politici curati 
şi necompromişi se întorc către front, străbat liniile şi ajung 
pînă la generalul Averescu. Către el se îndreaptă astăzi pri- 
virile unui popor întreg, rănit în tot ce avea el mai scump, 


în aspiraţiile, în pămîntul, in gloria lui. Pe acesta îl cunoaşte 
frontul, adică tot românul care s-a bătut; pe acesta ţăranul 
îl socoteşte ca părintele lui şi l-ar alege în toate colegiele, 
<...> pe acesta vor să-l abată intrigile celorlalte partide, 
ca pe un stejar, copiii cu oile <...>. 


1918 


DOUĂ DATE: 1913-1916 


După campania din 1913, România se mărise cu două 
provincii mánoase, întinzîndu-şi puterea pe Dunăre şi pe 
malul Mării Negre, unde o mînă destinul său secret. Situaţia 
ei politică era consolidată, căci toate cabinetele recunosteau 
că, deşi Bulgaria şi Grecia se întinseră foarte mult, prima 
putere în Orient era tot România. Pacea de la Bucureşti 
fu omagiul adus de popoarele turbulente din Balcani po- 
porului cuminte de la Dunăre. 

Prin urmare, o asemenea situaţie trebuia păstrată şi con- 
solidată înainte de a ne hotări la o întreprindere mai riscantă, 
înainte de a lua Transilvania, trebuia garantată România, 

Opinia publică de atunci, care ceruse primului-ministru 
Maiorescu să mobilizeze, avea altă noimá. Ea simțea mai 
intiicá faimosul protocol de la Petersburg ' care da Româ- 
niei, după lungi şi ruşinoase tîrguieli, oraşul Silistra, cu o 
palmă de pămînt împrejur, era aproape o provocare; ea mai 
simţea că Peninsula Balcanică era istovită şi că, la ivirea 
primului călăreț român, totul s-ar fi închinat ei; ea ştia că, 
deşi tara era şi atunci nepregătită, granițele despre Ungaria 
erau deschise şi, mai cu seamă, Dardanelele erau libere. 

Cu totul altfel stau lucrurile în 1916. Opinia publică nu 
era provocată de nimeni, şi ştia, mai înainte de toate, că nu 
mai aveam în faţa noastră pe bulgari, ci pe germani, adică un 
popor metodic, cu o armată formidabilă; că frontiera despre 
Austro-Ungaria nu numai că ne era închisă, dar încă ne era 
dusmaná; cá Dardanelele nu mai erau libere — în fine, că 
frontul nostru, care în 1913 era numai pe Dunăre şi în Dobro- 


gea, acum avea să se întindă pe munţi, pe Dunăre şi pe mare, 
fără putinţa de a primi de la aliaţii noştri, francezi, englezi 
si italieni, alt ajutor decît pe acela pe care ni-l puteau da 
rusii, cari ei înşişi aveau nevoie de ajutorul altora. 

'Citá deosebire între 1913 şi 1916! 

La 1913 şi eu eram printre aceia cari cereau regelui Carol 
şi ministrului Maiorescu să iasă din toropeală. îmi aduc 
aminte că în camera mea de la otel ,,Boulevard" veneau tineri 
scriitori, cite un om politic, cite un membru al Academiei, 
cîte un diplomat, cari, cunoscînd vechile mele relatiurii cu 
primul-ministru Maiorescu, mă rugau să străbat pînă la 
sufletul său, pentru a-l îndemna la război. Eu, care ştiam că 
primul-ministru nu are suflet, dar are inteligenţă şi un mare 
simt de orientare, asiguram pe fiecare că România va intra 
în acţiune, tocmai pentru aceste calităţi ale ministrului său. 

Trebuie să mai adaog că la 1913 mai era şi o altă conside- 
ratie. Şef al Marelui stat-major era atunci generalul Averescu, 
în care eu aveam o foarte mare încredere. în afară de intui- 
tia mea personală că acesta este un adevărat ofiţer de stat- 
major, avusesem ocazie să-l văd la lucru în 1907, cînd cu răs- 
coalele ţărăneşti. Eram pe atunci secretar general la Minis- 
teriul Afacerilor Străine. în cabinetul meu din palatul Sturdza 
a avut loc trecerea puterii din mîinile răposatului Iorgu 
Cantacuzino in mîinile răposatului Dimitrie Sturdza. їп 
ministerul Cantacuzino, portofoliul Războiului îl ţinea un 
alt răposat, generalul Manu. E locul aci, ca istoric impartial, 
să aduc un omagiu d-lui Take Ionescu, unul din miniştrii 
„у11" din acel cabinet. Pe cînd de la Ministeriul de Război 
plecau ordine peste ordine să nu se tragă în ţărani; ba da, 
să se tragă, dar cu cartuşe fără glonţ; ba nu, să se tragă cu 
glonț şi, in fine, iarăşi fără glonț, „fiindcă nu vrea regele", 
la Ministeriul de Externe, unde era interimar un al 4-a răpo- 
sat, corectul Iancu Lahovary, venea în toate zilele d. Take 
Ionescu, foarte îngrijorat de întorsătura lucrurilor, să asculte 
pe optimistul Lahovary, care-l prindea de nasturul hainei 
şi vrea să-i dovedească, perorînd la infinit, cá nu se poate 
trage cu glonţ, „ca să nu poarte ponosul numai Partidul 
Conservator", mai cu seamă cá nu era nimic serios. D-1 Take 
Ionescu, drept orce ráspuns, isi smulgea putinul pár ce 1-a 
mai lăsat grijile ţării şi se ducea la răposatul Dimitrie Sturdza, 
să-i treacă puterea, ținută oficial de răposatul Cantacuzino. 


10 


Acolo, sub ochii mei, primul-ministru Dimitrie Sturdza, 
tremurind de groază, întreba pe generalul Averescu: „ci 
42151, d-le gheneral, putem spera să-i astimpárám?" Bătrînul 
şef al liberalilor nu cunoştea, probabil, uneltirile criminale 
ale comitetelor secrete puse sub ocîrmuirea d-lui Haret’, 
uneltiri cari, încă de atunci, duceau tara la pieire, căci două 
corpuri de armată străine stau gata să treacă frontiera. 
Aceasta este Istoria pozitivă. 


Generalul Averescu, numit ministru de Război, a mişcat 
trupele cu atîta îndemnare, încît, cu toată crutarea posi- 
bilă, în 8 zile revoltele erau domolite. 


Ceea ce, dar, la 1913, era cuminte şi probabil pentru intra- 
rea în acţiune, la 1916 era mai mult decît riscat, din lipsă 
complectă de pregătire, in strînsă relatiune cu situaţia reală 
şi din lipsa complectă de conducere superioară. 

CnKLte uiti pe o hartă a ţării noastre şi te gîndeşti cá 
noi am început un război ofensiv, cu rețeaua actuală de căi 
ferate, t1 se pare că visezi. Este oare cu putinţă ca atîta lume 
care a învăţat carte prin ţări străine, atitia generali de stat- 
major, айа oameni politici cari au fost miniştri de Război 
~- Ion Brátianu-tatál, Dimitrie Sturdza, Ion Brătianu- 
fiul — să nu fi înțeles nici unul că, în orce împrejurare şi 
orcare va fi fost menirea armatei noastre, nu se putea începe 
un război ofensiv fără linii de drum-de-fier strategice? ! Е 
admisibil ca generalul, care pregătea planul de năvălire în 
Austro-Ungaria, să nu-şi fi aruncat ochii o singură dată pe 
harta ţării şi să nu fi văzut că toate drumurile ce duc în Tran- 
silvania, toate trecătorile munţilor, de la Mehedinţi pînă la 
Noua Suliţă, nu erau legate prin nici un fel de linie subcar- 
patină? Că, de asemeni, tot malul stîng al Dunării, de la 
Severin pînă la Galaţi, nu avea un kilometru de cale ferată 
danubiană? 

Orcit de inept şi dement ar fi fost acest general, alături de 
dînsul trebuia să se găsească un ministru de Externe care 
să ştie atîta lucru: că politica regelui Carol, bună sau rea, a 
fost limpede şi consecventă. Ea ne dispensa de a ne apăra 
frontiera Carpaţilor, de a avea baterii de munte, de a construi 
linii ferate pe sub dealuri, de a instala fabrici de muniții la 
noi. în schimb însă, ne obliga să ne întărim în partea cealaltă, 
să luăm măsuri contra Rusiei. Şi le-am luat cu linia forturilor 


Focsani-Námoloasa-Galati. 


Hi 


Toate lucrurile acestea le-am spus in Academie, cind am 
vorbit despre Dardanele; dar am fost taxat de vindut nem- 
tilor. 

A face război şi în Transilvania şi peste Dunăre, semánirid 
trupele pe un front de 1 500 kilometri”, fără a pregăti la 
vreine legături între capetele de linii de la periferie ce aduc 
trupe de la centru, este o aşa de mare aberatiune, încît un 
român, care se simte dat pe mîna unor inconstienti de aşa 
forță, îşi face cuferile şi emigrează în America. ' 


1918 


HIMERICII 
Către domnii colegi gazetari 


Cu sfialá, păşesc din nou pe drumul gazetăriei, cel atit 
de banal şi totuşi atît de necunoscut, ce pare a se întinde 
pe pustiuri sclipitoare, în zarea cărora tremură miragiul 
gloriei, al reputației literare sau al mizeriei. 

Am mai fost gazetar acum 35 de ani, cînd, foarte tînăr, 
credeam în înfăptuirea himerilor celor mai absurde. Astăzi 
nu mai cred în înfăptuirea lor, dar cred in himere, în intele- 
sul în саге toți oamenii visează, deşi cei mai multi se răzvră- 
tesc îMpotriva visurilor. Este adevărat că am fost gazetar la 
România liberă, cu Dimitrie Laurian, Delavrancea, Al. Vla- 
hutá, Anghel Dumitrescu; şi mai este adevărat că, timp de 
35 ani, nu am schimbat nimic din sufletul meu himeric. Pînă 
astăzi nu atn făcut politică, dar, în toate manifestările mele 
intelectuale, în însăşi viaţa mea trăită, am rămas credincios 
doctrinei himerilor, atît de mult, încît, la intrarea mea în 
Academie, m-am dispártit de omul pe care l-am iubit cá 
pe un părinte, de Titu Maiorescu, care, atunci, a scos o teo- 
rie estetică nouă. 


în ce consistă doctrina ,himerilor" şi ce interes are ea 
pentru domnii gazetari? 


Etica ,himerilor", redusă la formula ei clasică, stă în 
reintegrarea lumei din fapte în imagini. Procesul contrariu 
este cunoscut şi vulgar: toti violentii, toti apoplecticii tind 
să transforme imaginile în fapte. 

Data de la care încep românii viaţa constituţională eşte 
1866. La acea epocă, poporul nostru se găsea, într-o stare 
haotică: toti discreieratii, ieşiţi din revolutiuni străine, erau 
cu capul plin de imagini false, pe care voiau să le transforme 


in fapte — si le-au si transformat, inzestrind tara cu legi 
absurde, in politicá, iar in literaturá, latinizind-o. Datoria 
oamenilor serioşi de la acea epocă era ca miezul de popor ce 
trăia slábánogit în Principatele Unite să fie reintegrat în 
idealitatea lui etnică. Aşa sunt vremurile, că nu se poate 
vorbi mai mult. 

Ce interes are această doctrină pentru domnii gaze- 
tari? 

Iatá-1. Politica, pentru gînditori, nu există decît in limi 
tile în care există căsătoria pentru amor: oamenii se iubesc 
şi fără a se căsători — s-ar putea zice chiar că, cu cît se căsă- 
toresc mai mult, cu atît se iubesc mai puţin. Politica este, 
prin urmare, o disciplină a vieţii. Toate regulele morale ale 
acesteia se aplică aceleia. Nimic din ceea ce este urit în viață 
nu e frumos în politică, şi, dimpotrivă, o mulţime de lucruri 
admise ca frumoase în politică sunt detestabile în viaţă. 
Ce este mai monstruos, în istorie, decît Cesare Borgia, care, 
totuşi, în politică, trecea drept o valoare atît de mare, încît 
a ademenit pe Machiavelli să scrie Z Principe. 

Dacă, prin urmare, admitem că himera este o necesitate 
sufletească, după cum aerul este o necesitate trupească, şi 
că politica nu există decît în funcțiune de disciplină a vieţii 
sociale, fără nici un adevăr absolut în sine — atunci iată ce 
mai urmează. Urmează o chestiune personală. 


Unii dintre domnii gazetari mă acuză că eu, autorul dis- 
cursului din Academie, cel cu teoria aristocratică şi anti- 
poporanist, am intrat în Liga Poporului. 

Printre regulele fundamentale ale vieţii, una, care tre- 
buie neapărat să se aplice şi la politica, este de a nu spune 
minciuni. Cu oamenii de rea-credintá nu se stă de vorbă. 

Generatii întregi de tineri, ce se perindeazá prin şcoli, 
ştiu cá eu am scris o serie de romane în cari țăranul este cín- 
fat, iar nu descris. O ştiu din Viaţa la fară, Tănase Scatiu, 
în război, îndreptări şi Anna, care formează texte în cursu- 
rile superioare ale liceelor si la Facultátile delitere. Tinerii 
aceştia cunosc pe Saşa din Viața la fară şi pe baciul Micu; 
cunosc pe ţăranii răzvrătiți şi pe ţăranii torturați din Tănase 
Scatiu) cunosc pe soldaţii eroici din romanul în război) 
cunosc pe țăranii transilvăneni de la Poiana, descrişi în roma- 
nul îndreptări. Generatiele tinere au palpitat cu idealistul 


14 


ө —— = ащ j| 4 — 1 „— 


=> m. LL 


Milescu, cu eroicul maior Sontu, cu îndureratul baciu Micu, 
care închide ochii stăpînului său, ucis în război; şi sper, dacă 
nu voi muri, să mai tremurăm împreună şi la ultima epopee 
a soldatului nostru de la Mărăşeşti”. Dar am făcut teorii 
aristocratice şi am fost antipoporanist în literatură. Fireşte. 

Aş vrea să ştiu cine a mai rămas astăzi poporanist în lite- 
ratură. Cred că nici însuşi d. Stere. 

în artă, geniul gustului este fondamentul aristocratic, 

adică de alegere. Gustul se poate asemăna cu cravata. Pe 
Congo, oamenii s-au deprins fără cămaşe; pe Dunăre s-au 
deprins fără cravată; la Bucureşti o poartă, dar fistichie or 
îndoită la ceafă; la Londra, toată lumea o poartă bine, iar 
la Buckingham Palace”, regele Eduard al VII-lea făcuse din 
cravată o poemă. 

Este Oscar Wilde un mare scriitor? Da. Este Creangă 
un mare scriitor? Da. 

Citeşte acum L'Eventail de Lady Windermere! şi citeşte 
pe Moş Nichifor Cotcariul, ca să înţelegi ce deosebire este 
în substraturile sufleteşti. їп lady Windermere tremură 
himera, se depărtează şi cheamă la sine, pe cînd în Rebeca* 
se bucură carnea. Pe cea dintîi o răneşte tot şi-n sufletul ei 
răsună durerea disproportielor; pe cea de a doua o multu- 
meste tot şi-n sufletul ei nu rásuná nimic. 

Bjornstjerne Bjornson scrie despre popor; 4-1 Sperantá', 
de asemeni. Citeşte Suflete trudite, ale celui dintîi şi citeşte 
Anecdotele celui de al doilea. 

Cînd vom da întreg poporului nostru dreptul de vot, cu 
cele patru atribute: universal, direct, secret şi obligatoriu, 
vom obţine, poate, unele legi mai potiivite cu pămîntul şi 
agricultura românească — dar nu vom obţine о singură 
novelă bună. 

Pe cîtă vreme, Ion Bolocan a crescut în Vrancea ca un 
crin într-o grădină singuratică, nalt, subţire, în haine albe 
şi cu ochii trişti. El cîntă pe la sărbători si pe la nunţi, iar 
boierii, porniţi pe chef, rămîn pe gînduri; din piepturile feme- 
ieşti alunecă suspinul ca o stea pe firmament. Acesta este un 
aristocrat, un himeric şi poate rosti cu poetul: 

Tu eşti sfioasă şi curată 
Ca floarea albă de pe stínci, 
Dar ai făptură vinovată, 
Cu ochii negri şi adinei, 


* în textul lui Creangă: Maica. 


95 


Şi nu-ntelegi cá eu sunt bietul 
Nebun culegátor de flori 
Ce má ridic încet cu-ncetul 


Pînă la stîncile din nori.’ 


A cînta pururea, a rămînea singur şi a fi nefericit este 
partea celor buni. 


1918 


COLEGIUL ŢĂRANILOR ŞI LEGILE D-LUI 
GAROFLID 


Astăzi, cînd Legea electorală şi Legea agrară sunt la ordi- 
nea zilei în Basarabia, pe temeiul votului universal şi al îm- 
pártirii latifundiilor, iar cînd la noi, alegerea plebiscitará ' a 
generalului Averescu a indicat cu preciziune pulsul ţării — 
este interesant să examinăm cum reactivează guvernul d-lui 
Marghiloman faţă cu cererile legitime ale poporului. 


Acest onorabil bărbat de stat seamănă cu Talleyrand prin 
aceea cá dă prînzuri excelente şi detesteazá vitiile altora; 
seamănă cu Napoleon Bonaparte, atît la portul său măreț, 
cît şi mai cu seamă la marele dar de a descoperi pe agrono- 
mii şi veterinarii neamului. Aşa a descoperit d-sa pe d. Garo- 
flid’, bărbatul de la care România aşteaptă regenerarea sa 
„agrară — de care regenerare agrară depinde regenerarea poli- 
tică, economica, poetică şi militară. 


în adevăr, ţăranul începuse să se deprindá cu ideea că, 
într-un stat eminamente agricol, pămîntul se cuvine celui 
ce-l munceşte, iar votul hotáritor despre soarta táiii, celui 
ce o apără. Şi, cum el credea că pămîntul îl munceşte el, 
țăranul, cu palmele lui noduroase, iar soarta ţării tot în grija 
lui e lăsată — se aştepta acum, după război, să 1 se facă 
dreptate — cu atît mai mult că votul universal şi împăr- 
tirea păminturilor erau înscrise în Constituţie, iar şeful sta* 
tului dăduse poruncă slugilor sale să împartă moşiile între 
săteni. 

Care a fost răspunsul guvernului d-lui Marghiloman? A 
fost legea d-lui Garoflid. 


Legea d-lui Garoflid, <...>. 

Toată filozofia complicată a votului universal devine la 
noi simplistă. Táránimea noastră, 70 la sută, este analfa- 
betă; prin urmare, dacă a şti să-ți mizgálesti numele pe un 
buletin de vot este o dovadă de înţelepciune, țăranul nostru 
nu e înțelept. 

Dar o asemenea logicá e falsá. 

Sufletul anonim al unui popqr este depozitarul tuturor 
însuşirilor sale caracteristice. 

La vremuri de grea cumpănă, el trage de acolo puterea 
de rezistenţă şi simţul de orientare ce-l scot la liman. în ase- 
menea împrejurări, orce popor seamănă cu un corp ceresc, 
ale cărui infinite miliarde de molecule îşi exercită puterea 
lor de atractiune, ca şi cum centrul fiecărei molecule ar fi 
în centrul corpului ceresc din care face parte. 

Poporul nostru, care, timp de 1 800 de ani, a trecut 
prin toate furtunile, a îndurat toate calamitátile, şi totuşi 
s-a strecurat prin veacuri atît de frumos — păstrîndu-ne 
limba neolatiná, traditiele daco-romane, tipul şi poezia unei 
rase aparte — poporul acesta a dat o nouă dovadă, în răz- 
boiul de astăzi, de calităţile sale fundamentale şi mai cu 
seamă de înțelepciunea sa. 

El a oferit patriei un milion de luptători, cari au trecut 
prin cele mai incredibile suferinţe, fără să cricneascá. 

Iar d-ta, domnule de Talleyrand, îi dai ca răsplată, obli- 
gativitatea типсеі}... 

Dar ia să vedem dacă, din punct de vedere ştiinţific ceF 
puţin, d. Marghiloman are dreptate. 

România veche avea 8 milioane de locuitori. După anu- 
mite regule de biologie şi de statistică, bărbaţii reprezintă 
ceva mai mult de jumătate din numărul total, adică peste 
4 milioane, iar, dacă punem mijlocia vieţii omeneşti la 34 
de ani, numărul bărbaţilor majori va fi ca 13 la 34, deci 
mai puţin de jumătate, prin urmare sub 2 milioane; dacă 
la aceasta mai adáogám rarefactiunea în straturile de sus, 
ajungem la 1 milion şi jumătate bărbaţi majori. Aceştia, 
eventual, ar putea să voteze. în realitate, nu vor vota nici 
un milion. 

Prin urmare, un popor de 8 milioane de locuitori, care 
a trimis pe cîmpul de bătaie 1 milion de luptători, îşi mani- 
festă voinţa printr-un milion de voturi. 


ta 


Ce este extraordinar în faptul acesta? Pentru ce caută 
d. prim-ministru temperamente? <...> 

Ar trebui să aibă intuiţia secretă a sufletului acestui 
popor, care este cu mult mai presus de al nostru, cărturarii 
şi elegantii neamului. 

în suflet stă puterea cea adevărată — nu în avere şi nici 
chiar în ştiinţă. A crede cu tărie într-un lucru ce nu există 
este o forță nebiruită. 


1918 


BÁRBAT DE STAT 


Ce este un bárbat de stat ? 


El este, mai intái, un bárbat. Tot feminismul modern n-a 
putut să creeze încă tipul femeie de stat — deşi John Stuart 
Mill' afirmă că atunci cînd domnesc bărbaţii guvernează 
femeile. Teza aceasta, discutabilă, s-ar putea admite pentru 
capetele incoronate, desi, chiar atunci, spiritul întrevede 
antiteza: cînd domnesc femeile, guvernează cu certitudine 
bărbaţii. Pe timpul Elisabetei, guverna Essex; pe timpul 
Caterinei, guverna Pdtemkin; pe timpul Victoriei, guverna 
Melbourne sau Beaconsfield. 


însuşirile morale ale bărbatului de stat se pot grupa în 
trei categorii, după tipurile ce le reprezintă: categoria ma- 
chiavelică, cu tipul Cesare Borgia; categoria eroică, cu tipul 
Cromwell; categoria orientală, cu tipul Metternich. 

Prima categorie, vulgarizată prin numele marelui  scri- 
itor florentin care a codificat-o, este cu mult mai puţin cunos- 
cută decît s-ar crede. JI Principe ne dă oglinda vieţii si a 
artei de a guverna a lui Cesare Borgia. Fundamentul său 
moral este conceptul pesimist: homo homini lupus. Nu poţi 
să guvernezi pe om decît dacă-l tii sub călcîi. 84-1 bati, să-l 
despretuiesti şi să încerci a-l face fericit, dar să nu te încrezi 
în el. Pe inimic să-l distrugi, iar pe amic să-l bănuieşti. 

Cine nu cunoaşte scrisoarea lui Machiavelli către la Sig- 
noria din Florenţa, asupra modului cum a prins Cesare Borgia 
pe cei patru generali, inimicii săi, la Smigaglia— acela igno- 
rează una din voluptăţile literare ale tuturor timpurilor. 


20 


Şcoala aceasta a existat întotdeauna. Ea nu este specific 
italienească, deoarece reprezentanţii săi cei mai iluştri nu 
sunt italieni: Richelieu, Mazarin şi Bismarck. 


Categoria a 2-a, care evoluează de la Cromwell la tipul 
omului de stat gentleman, este cea mai frumoasă. Plecînd 
de la caracterul atît de complicat al lui Oliver Cromwell, 
care era un amestec de ináltare sufletească şi de cruzime, ea 
tinde către tipul eroic al nobletei omeneşti, cîntat de Car- 
lyle. A trăi pentru a te înălța pururi este scopul vieţii. A 
nu minţi, a nu înşela, a lucra şi a face binele este programul 
adevăratului bărbat de stat, care nu trebuie confundat cu 
al preotului. Poporul englez pare adeseori crud, face răz- 
boaie, urmăreşte cuceriri, dar totdeauna cu scop de civili- 
zare. Coloniile sale, Australia cu minunile de la Melbourne, 
Sydney, Adelaida, Capul, cu bogăţiile din Transvaal, Orange 
etc, Egiptul, redat civilizaţiei, sunt atîtea dovezi de o înaltă 
concepție de stat. 


Reprezentanţii acestei şcoli sunt mai toţi oamenii poli- 
tici englezi din veacul al 19-lea, Palmerston, Melbourne, sir 
Robert Peel, Gladstone etc, etc, iar de pe continent, Cavour. 

în fine, categoria a 3-a, orientală: aceia care confundă 
adesea interesele statului cu ale ministrului; pentru care toate 
mijloacele sunt bune; care guvernează cu teoriile [â] la 
Machiavelli şi doarme cu liniştea unui binefăcător. 


Reprezentanţii săi cei mai iluştri sunt Talleyrand şi 
Metternich. Ambii, aceştia, procedează de la Ludovic al 
XV-lea, cel mai neînțeles şi mai fals diplomat al tuturor tim- 
purilor. Amîndoi sunt prinți, imbátati de formă şi de deşer- 
tăciune. Portretul lui Metternich din galeria engleză este 
icoana omului vano-glorios, mititel, turbulent, preocupat 
pururi de a părea, gata să înşele pe toată lumea, tratînd căsă- 
toria lui Napoleon I cu Măria Luiza şi apoi lucrînd la consti- 
tuirea Sfintei Alianțe. 


Talleyrand este „le sosie" al celuilalt. Print ca şi el, nesta- 
tornic ca dinsul, diplomat, popá, revolutionar, bonapartist, 
legitimist — ajunge la Congresul de Viena în culmea gloriei, 
după ce înşelase pe toată lumea. 


Memoriile lui Talleyrand (cinci volume enorme) sunt goale 
ca un hambar părăsit. Episodul cel mai interesant este prîn- 
zul improvizat de bucătarul său la Congresul de Viejia, care, 
dintr-un bou ce avea la dispoziţie, apututsă ofere :potage ă la 
tortue, ecrevisses en buisson, faisans rotis, truffes de Perigord etc. 


ZI 


in ce categorie intrá oamenii nostri de stat ? 

Este evident că situaţia geografică a României, tot tre- 
cutul ei imediat, o leagá de orientul Europei. Cu toate astea, 
ar fi o greşeală să se creadă cá toti bárbatii politici ai ţării 
noastre sunt în stilul lui Metternich şi Talleyrand. Noi am 
avut oameni absolut de mîna întăi. Am avut pe vodă Știrbey, 
am avut pe vodă Cuza, pe Kogălniceanu, pe Negri; în altă 
direcție, am avut pe Eminescu, pe Neculai Bălcescu, pe 
Alexandru Odobescu; în iarăşi alta direcţie, am avut pe 
Iancu Bălăceanu, pe John Ghica. 

Eminescu este o glorie naţională prin aceea ca e născut 
român, şi parcă o mică parte din geniul său se revarsă asupra 
fiecărui dintre noi; altfel, Eminescu este al omenirii întregi 
prin melancolia atît de profund estetică a sufletului său, prin 
viața cea mai nobilă şi mai dezinteresată, care l-a făcut să 
treacă prin lume atît de străin. 


S-a dus, fără vină şi fără noroc, 
în lumea de unde-a purces, 
Plutind peste margini de timp şi de loc, 


Dar singur şi neînțeles. 


Kogălniceanu apare ca expresia politică a poporului ro- 
mân, hotărît şi plin de duh, care nu se teme de nimeni şi de 
nimic, gata să răstoarne pe Barbu Catargiu, Camera, Senatul, 
oligarhia, pe Dumnezeu şi pe sine, numai să-şi ajungă scopul. 

Amindoi aceştia, Eminescu şi Kogălniceanu, sunt mai 
mari decît timpurile lor, ceea ce dovedeşte puterea creatoare 
a naţiunii, care se proiectează în viitor. 

După Kogălniceanu, geniul inventiv al României, am 
avut şi alti bărbaţi de stat, mai toti însă de memorie. Am avut 
pe Ion Brătianu tatăl, pe Lascăr Catargiu, Dimitrie Sturdza, 
Petre Carp, Titu Maiorescu, şi avem astăzi pe Ion Brătianu 
fiul, Alex. Marghiloman, Take Ionescu, C. Stere etc. 

E curios cá, cu cît te depărtezi în timp de dominatiunea 
fanariotă, cu atît te apropii de categoria orientală a bărbaţilor 
de stat români. 

O excepţie trebuie făcută numaidecit în favoarea d-lui 
Carp. Neclintit în opinii, corect în procedeuri, cu о morgă 
înnăscută plină de farmec, d-sa mă miră ori de cîte ori îl 
găsesc în învălmăşeala politicei noastre, şi-mi aminteşte pe un 


2 


alt bărbat de stat, mai mare decît timpurile şi ţara sa, pe 
d. Tricupis,' cu care seamănă şi fiziceşte ca două picături de 
apă. 

O altă excepţie ar trebui poate făcută în cinstea d-lui 
Stere <...>. 

D. Ion Brătianu este, personal, simpatic. Ca multi români 
din Partidul Liberal, d-sa este victima teoriilor răposatului 
Dimitrie Sturdza, pentru care omulnu compta decît de la 
picher în sus, iar un doctor în drept era — pînă la dovada 
contrarie — un mizerabil. D, Brătianu şi-a răzbunat pe mais- 
trul său, luîndu-i locul şi nepracticînd ingineria decît în aurora 
vieţii, cînd omul poate face greşeli în calcule. 

D. Brătianu a guvernat ţara, în timp de pace, cu o mare 
indeminare, cîntînd din flautul d-lui Bibicescu allegro ma non 
troppo. Discret si nationalist,^rTo frumoasá casá ziditá in 
stil románesc, dar ascunsá dupá o altá casá ceva cam dári- 
matá, d-sa cálátorea, in tinerete, cu o perechie de dásagi, in 
loc de valizá, ca sá pará mai apropiat de popor si sá ajungá 
mai repede. 

De la declararea rázboiului mondial, d. Brátianu devine 
Metternicul României, declarindu-se amicul d-lui von den 
Bussche‘, al contelui Czernin’, al Turciei şi al Bulgariei, pe 
cînd pe sub mînă trata cu Antanta faimoasele conventiuni 
relative la anexarea Transilvaniei şi a Banatului. în acelaşi 
timp, d-sa îşi punea toată încrederea în onorabilul domn 
Al. Constantinescu, în general[ul] Iliescu şi in d. Const. 
Diamandy. Ceea ce, în caracterizarea sentimentală a d-lui 
Brătianu, ar fi o notă bună — în înţelesul că nu-şi părăseşte 
amicii niciodată — în caracterizarea sa politică este o notă 
rea. Un şef de guvern care, în momentele cînd pune în joc 
soarta ţării, nu are viziunea clară a lucrurilor şi a oamenilor, 
ci tine în fruntea armatei un general submediocru, acoperin- 
du-l cu autoritatea sa — comite un act de orientalism poli- 
tic.^ 

în unul din numerile viitoare vom face cunoştinţă mai de 
aproape cu d. de Talleyrand, prince de Benevent, eveque 
d'Autun — dacá ne va permite Cenzura. 


1918 


DUNĂREA 


Multă lume vorbeşte de chestiunea Dunării. Unii o cunosc 
prost; alţii n-o cunosc deloc şi tot vorbesc. Printre cei ce о 
cunosc, unii o înţeleg pe dos, şi aceştia insistă s-o explice mai 
mult. S-au văzut oameni, pretinşi serioşi, ridicînd glasul împo- 
triva Comisiunii Europene de la Galaţi, în numele suverani- 
tátii nationale stirbite ! Nu am avut bărbaţi de stat, 
ca Dimitrie Sturdza, cari cereau înlocuirea Comisiunii Euro- 
pene, printr-o Comisiune riverană — adică tocmai ceea ce 
făcea tractatul de la Londra de tristă memorie !... Nu avem 
şi astăzi militari superiori, cu răspundere de stat, cari nu pri- 
cep principiile stabilite de Actul Congresului de la Viena, 
relative la navigatiunea fluviilor care traversează sau dis- 


Tractatul de Paris din 30 martie 1856 este geneza regi- 
mului internaţional al Dunării. Filozofia lui are o însemnătate 
coyîrşitoare pentru tara noastră. Se ştie că el este codificarea 
vointelor lui Napoleon al Ill-a, care tinea să micşoreze 
puterea Rusiei în Marea Neagră, îndepărtînd-o de Constanti- 
nopoli, şi să pună în aplicare, pentru întîiaşi dată, principiul 
naționalităților, creînd din Principatele Unite un viitor stat 
neolatin, păzitor al gurilor Dunării. Principiul acesta generos 
avea să se desfăşoare mai departe, în 1859, după pacea de la 
Villafranca ', în avantajul Italiei. 


Conventiunea de la Paris din 7/19 august 1858, care este 
corolarul tractatului de la Paris, aşază temelia statului nos- 
tru. De aci am ieşit noi, din această Convenţie s-a creat 
România nouă. 


24 


Priri urmare, între Dunăre şi regatul român există nu 
numai legătura de dragoste dintre tármure şi apă; ci şi legă- 
tura de onoare dintre sentinelă şi depozitul sacru ce i se dă 
de pază. 

Prin art. 16 al tractatului de Paris se creează Comisiuneâ 
Europeană a Dunării, compusă din reprezentanţii Franţei, 
Austriei, Marii Britanii, Prusiei, Rusiei, Sardiniei şi Turciei, 
cu misiune de a cerceta si a executa lucrările trebuitoare 
pentru a curati gurile Dunării, de la Isaccea in jos, precum 
şi părțile din marea cea mai apropiată sia le fine în cea mai 
bună stare de navigabilitate. 

Durata acestei Comisiuni este fixată la 2 ani. 

Ea se pune pe lucru, şi, în loc de 2 ani, durează 15, în care 
interval face un împrumut, garantat de Austro-Ungaria, 
Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Turcia. 

Semnificativ este că Rusia nu garantează acest împrumut. 
Ea, care fusese învinsă la Sebastopol şi silită a nu mai ţine 
flotă în Marea Neagră, de îndată ce Franţa este bătută la 
1870, ridică fruntea şi găsim pe Gorceacov protestînd în con- 
tra interdictiunei de a avea flotă în Marea Neagră. 

Tractatul din Londra din 13 martie 1871 consfinteste 
existenţa Comisiunei Europene şi-i prelungeşte viaţa cu 12 
ani, adică pînă la 24 aprilie 1883, iar prin art. 7 pune lucrările 
Comisiunei sub garantia dreptului internaţional,  declarîn- 
du-le neutre. 

Tractatul de Berlin din 13 iulie 1878 are pentru noi o 
mare însemnătate. Articolul său 53 trebuie să fie cunoscut 
în întregime: 

„Comisiuneâ Europeană a Dunării, în care România va 
fi reprezentată, este menţinută în funcțiunile sale, pe care le 
va exercita pinà la Galaţi, în desăvirşită neatirnare de autori- 
tatea teritoriala’ etc. 

în aşa puţine cuvinte, articolul acesta aduce trei inova- 
tiuni regimului Duhării: 

1. România intră oficial în Comisiuneâ Europeană, cu 
vot deliberativ, ca marile puteri; 

2. Autoritatea Comisiunei se întinde de la Isaccea pînă la 
Galaţi; 

3; Ea se va exercita fără nici un amestec din partea pute- 
rii teritoriale. Cu alte cuvinte, exteritorialitate. 


Acesta este punctul care răneşte pe unii patrioţi cu pielea 
subțire. 


25 


Se va vedea mai departe cá aceastá pretinsá atingere a 
suveranităţii este pur formală şi aparentă din momentul ce 
navigatiunea pe Dunăre este declarată ca făcînd parte din 
dreptul public al Europei. Dar ceea ce este hotáritor absurd 
în judecata celor cu „atingerea suveranităţii” e faptul că 
România, luînd parte prin delegatul siu la toate hotáririle 
Comisiunei Europene, poate opune un veto în orce moment la 
hotáririle acestei Comisiuni ce i s-ar părea jignitoare şi, în 
toate cazurile, o exercită această suveranitate. Dar, în fapt, 
puterile Comisiunei nu se întind decît la oglinda apei şi la 
drumul de halaj, adică la 20 de picioare engleze (6 metri şi 
jumătate) pe ambele maluri ale fluviului. Or, din momentul 
ce dreptul public al Europei a admis cá navigațiunea pe Dunăre 
nu va putea fi supusă la nici un fel de redevenfá sau împiedecare, 
nici la taxe de navigathme sau drepturi asupra mărfurilor 
ce plutesc, ce mai rámine din oglinda apei? Rámine dreptul 
de pescuire, care e sfint si respectat de Comisiune; ar rămînea 
dreptul de a cáuta aur sau perle, in apele teritoriale, dacá 
Dunárea ar contine metalul galben sau stridii bolnave. 

După retrocesiunea Basarabiei, Rusia tinind să pună 
tractatele în concordanţă cu starea de fapt, a provocat 
o conferință la Londra, în anul 1883, care s-a terminat 
cu tractatul din 10 martie. 

Acesta este unul din actele publice ale Europei, care 
a avut efecte incalculabile asupra destinelor ţării noastre. 
Mai întîi, el a sustras braţul Chiliei de sub autoritatea Comi- 
siunei Europene; apoi a încercat să întindă autoritatea ei 
pînă în Brăila; în fine, a creat faimoasa Comisiune riverană, 
pentru tot restul Dunării, de la Brăila pînă în Turnu-Severin, 
compusă din România, Bulgaria, Serbia şi Austria, sub pre- 
zidenta perpetuă a acesteia si cu vot preponderent în caz 
de paritate. Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, 
reprezentantul nostru la Londra, John Ghica, era primit 
numai cu vot consultativ — deşi România era reprezentată 
în Comisiuneâ Europeană cu vot deliberativ, iar Dunărea 
era mai toată'românească, pe ambele maluri. 


Ministrul nostru a primit ordin să se retragă de la con- 
ferintá, protestînd. Guvernul român a declarat cá nu vá 
recunoaşte întinderea puterilor Comisiunei de la Galaţi pînă 
la Brăila şi nici nu va lua parte la funcţionarea Comisiunei 
riverane. Regele Carol, în primul mesaj de la deschiderea 
Corpurilor legiuitoare, a amenințat pe faţă. Austro-Ungaria, 
cuminte, a cedat; dar urmarea a fost că România, părăsită 


26 


de Europa, s-a înțeles de-a-dreptul cu Austro-Ungaria, in- 
trînd în Tripla Alianţă. 

Consecventele sunt cunoscute. 

Din tractatul de la Londra din 10 martie 1883 rămîne 
în picioare art. 2, care se referă la durata Comisiunei Euro- 
pene. El zice textual: 

„Puterile Comisiunei Europene se prelungesc pe o perioadă 
de 21 de ani, cu incepere de la 24 aprilie 1883. 

La expirarea acestei perioade, puterile zisei Comisiuni 
se vor reinnoi prin tacitică recqnductiune din trei in trei 
ani, afará numai dacá una din inaltele puteri contractante 
nu ar notifica, cu un an înainte de expirarea uneia din aceste 
perioade trienale, intentiunea sa de a propune modificári in 
constituirea sau în puterile Comisiunei/' 

Va să zică, pînă la 24 aprilie 1904, Comisiuneâ Euro- 
peană a trăit fără ameninţare. De atunci, puterile sale s-au 
reînnoit, in mod automatic, la 1907, 1910, 1913, 1916.<.,.> 


1918 


DIPLOMAȚIE ROMÂNEASCĂ 
Divinul nostru împărat 


Prin art. 16 al tractatului de la Paris din 30 martie 1856, 
se hotăra că cheltuielile necesare pentru a curati gurile 
Dunărei se vor acoperi prin încasare de taxe asupra navi- 
gatiunel, ce se vor stabili de către Comisiuneâ Europeană. 

Prin Actul public din 2 noiembrie 1865 se fixa un tarif 
al acestor taxe, iar prin articolul 15 se stabilea că, din cinci 
în cinci ani, aceste texte vor fi revizuite, spre a se vedea 
dacă nu pot fi reduse. 

Prin urinare, tractatele admiteau, înainte de intrarea 
României în Comisiuneâ Europeană, că sumele necesare 
la rectificarea cursului Dunărei nu vor fi suportate nici de 
statele componente ale Comisiunei, nici de puterea riverană 
care beneficia direct, ci de navigatiune — cu alte cuvinte 
de publicul consumator. 

Situaţia era oarecum contradictorie: prea multe greu- 
táti la intrarea în canalul Sulina şi de-a lungul acestui canal 
nu erau bune; dar şi taxe prea ridicate iar nu erau bune. 
Dacă ţinem socoteală că unele ţări, са Anglia şi ca Grecia, 
cari reprezintă cel mai mare tonaj la Dunăre, erau înzestrate 
cu o serie de vase speciale, ce se puteau strecura prin toate 
cotiturile fluviului, uşor putem înţelege interesul acestor 
țări de a nu mări taxele de navigatiune, spre a nu scumpi 
navlul. Dar tot aşa de uşor putem înţelege şi dorinţa celor- 
lalte state reprezentate în Comisiuneâ Europeană, de a 
deschide drumul larg al apei şi a ajunge pînă la Brăila cu 
o încărcătură de 5000 de tone şi a pleca la Marsilia sau la 
Rotterdam cu altă încărcătură de grîu, tot de 5000 tone. 


23 


Pînă Ia intrarea României în sînul Comisiunei (1878), 
lupta se mărginea la mici hártuieli, în cari guvernul englez 
făcea cuvenitele concesiuni inginerului său, ilustrul sir 
Charles Hartley. Acesta, deşi englez — sau poate tocmai 
pentru că era englez — nu vrea să ţie socoteala de politică: 
el era chemat să rectifice cursul Dunării, şi tinea să-şi facă 
datoria în mod cinstit. 

Printre cererile serviciului tehnic al Comisiunei, una mai 
cti seamă prima: tăietura marelui M. 

Vorbind prin proză, asta înseamnă că meandrele pe care 
le forma braţul Sulina pe la mijlocul său şi care semănau 
cu litera M trebuiau să fie tăiate de o linie dreaptă, care să 
scurteze drumul şi să fixeze adîncimea la 22—24 picioare. 

Fireşte, pentru a duce la bun sfîrşit o asemenea lucrare, 
trebuiau fonduri. Ele se puteau găsi prin împrumut sau prin 
avansuri din partea guvernelor respective, dar trebuiau plă- 
tite tot din taxele de navigatiune. 

Atunci începu lupta între cele două tabere, „tăietorii” 
$1 ,netáietorii", si ea merse astfel pînă către anii 1889—1890, 
cînd deveni acută. 

România, în calitate sa de putere teritorială, avea tot 
interesul ca obstacolele navigatiunei să dispară. Orce im- 
bunátátire făcută Dunării, sub orce formă, este o îmbună- 
tátire adusă României. Tara noastră este „Regatul Danu- 
bian" prin excelenţă. Orce vor face duşmanii noştri, Dunărea 
va rămîne tot românească — sau noi vom pieri. 


Chiar atunci cînd Dardanelele vor fi puse sub un regim 
internaţional şi noi vom avea accese la mare, fie în Dobro- 
gea, fie în Basarabia, sau şi în Dobrogea şi în Basarabia, 
călea Dunării va rămîne tot cea mai scurtă şi cea mai eco- 
nomică, pentru expiortul cerealelor noastre. Districtele cele 
mái mánoase sunt pe Dunăre: Mehedinţi, Doljul, Romanatii, 
Teleormanul, Vlaşca, Ilfov, Ialomița şi Brăila. De la Seyerin 
la Calafat, de aci la Corabia; de la Corabia la Turnu-Mágu- 
rele; de la Măgurele là Zimnicea; de la Zimnicea la Giurgiu; 
de la Giurgiu la Olteniţa; de aci la Călăraşi; de la Călăraşi 
la Gura-lalomiţii şi de aci la Brăila — nu există un kilometru 
de cale ferată. Apa leagă tot, înlesneşte tot. De la arie, 
griul merge la slep, iar şlepul îl duce pînă la Brăila, Galaţi 
sau Sulina, unde se aşază la dreapta sau la stînga vaporului 
de 7000 de tone şi, prin elevator, îl varsă în pîntecele mon- 
strului măriri. 

Silozurile sunt bune, dar sunt complicate. 


29 


Prin urmare, era firesc cá Románia sá treacá de partea 
puterilor ce votau pentru táietura marelui M. 

Anglia face acum o chestiune de sport diplomatic si, 
evident, cu marea sa inriurire internationalá, ajunge sá 
obtie majoritatea voturilor in sinul Comisiunei, adicá 5 con- 
tra 3. Chestiunile bugetare nefiind chestiuni de principiu, 
nu cer unanimitatea voturilor exprimate. 


Astfel stau lucrurile cind, la Legatiunea de la Roma, 
se primi o notá din Bucuresti, prin care ministrul Afacerilor 
Străine făcea un apel disperat către misiunile noastre în 
străinătate, pentru a salva încă o dată chestiunea Dunării. 

Ce se întîmplase? 

Se întîmplase cele povestite mai sus — că adică marele M 
iar rămăsese netăiat. 

Ministeriul român se adresă în special către Italia, sora 
mai mare, protectoarea noastră firească (tot arsenalul pe care-l 
scoatem la lumină cînd avem de cerut ceva la Italia şi pe 
care-l uităm cînd Italia face apel la noi). 

Sunt de atunci 27 de ani. Ministru de Externe era Al. La- 
hovary, zis marele Lahovary; ministru la Roma era Al. Plaino, 
zis Plaino. bătrinul. Aceste calificative erau întrebuințate 
spre a-i deosebi de cei tineri şi de ceilalți. Consilier de lega- 
tiune era Rosetti-Solescu; prim-secretar, Dim. Perticari. Se- 
cretar al II-lea, subscrisul. Prim-ministru şi ministru de 
Externe al Italiei, teribilul Francesco Crispi. 

Ministrul nostru ne cerea nici mai mult, nici mai puţin 
decit sá intervenim pe lingá guvernul italian, pentru a da 
ordine delegatului sáu din Comisiuneâ Europeană să repună 
chestiunea pe tapet şi să caute a obţine un răsvot. 

Rosetti-Solescu şi Perticari se aflau în concediu. Minis- 
trul Plaino era la Sorrento, bolnav. El avea o situaţie ex- 
ceptional de bună la Roma. 

în lipsa factorilor principali, rămînea ca secretarul cel 
mai tînăr şi cu mai puțină experienţă să prezinte chestiunea 
primului-ministru | italian. 

intr-unui din saloanele de la Consulat, bátrinul bárbat 
de stat sicilian sta cufundat intr-un enorm fotoliu, cu un 
pled pe picioare, cu o figurá de pandur, ale cárei mustáti 
zbirlite reclamau un iatagan la briu. îşi poate orcine in- 
chipui pe neamtul lui Edmond About’ intrat pe mîinile 
lui Hagi-Stavros. Cu smerenie şi cu frica lui Dumnezeu, 


30 


îşi spune tînărul secretar păsul, căutînd să pună în evidență 
interesul Italiei de a ajunge pînă la Galaţi cu vasele noei 
sale marine de comerț şi făcînd apel, mai cu seamă, la pro- 
tectiunea surorii mai mari şi la echitate. încetul cu încetul, 
ochii teribili se imblinzesc. Francesco Crispi se interesează 
de Dunăre, de România, de regele Carol şi, luînd un Alma- 
nah da Gotha, supune la un adevărat examen pe tînărul 
român. Sfirşeşte cerîndu-i o mică notă în scris. 

Partida părea cîştigată, cînd Legatiunea află că aceleaşi 
insistente erau făcute de ,netáietori" in sens contrar. Noi 
demersuri, noi concluziuni în scris. Táietorii invocau greu- 
tátile navigatiunei; netăietorii invocau art. 15 al Actului 
Public — aşa încît, bátrinul Crispi îşi aplică zicátoarea ita- 
lieneascá: „tra il si e il no, di părere contrario", adică: „între 
da şi nu, de părere contrarie". 

in cele din urmá, intr-o memorabilá sedintá de la palatul 
Roccagiovine, unde era sediul Legatiunei noastre, bátrinul 
om de stat, uitindu-se pe fereastră şi dînd cu ochii de coloana 
traiană rosti aceste cuvinte: 

„Chestiunea în sine poate fi rezolvată în amîndouă felu- 
rile. Poate că interesele Italiei sunt mai aproape de soluti- 
nnea românească, dar nu trebuie uitat că noi, italienii, 
avem atîtea cuvinte să ne păstrăm bunele relatiuni cu Marea 
Britanie, încît am trece uşor peste marele M al domniilor- 
voastre. 

Speram să găsesc pe amicul meu Plaino. Sunt mulțumit 
că te găsesc pe d-ta, ca să-ți întorc vizita şi să te rog să 
telegrafiezi la Bucureşti să nu piardă răbdarea... V-aţi 
aşezat în fata forului lui Traian. Cuminte împărat a fost. 
Cunoşti corespondenţa lui cu Pliniu cel Tînăr?. 

Apoi, vorbindu-şi oarecum sieşi: „La urma urmei, dacă 
v-a aşezat el acolo, a ştiut ce face. Telegrafiază la Bucureşti 
că Italia se raliază la propunerea românească." 


Şi iată cum „divinul nostru împărat" ne-a salvat Dunărea 
şi altă dată. 


1918 


POETII 


Sub acest titlu, dorim a da cititorilor îndreptării oarecari 
îndrumări, fie sub formă de observatiuni critice, fie sub/ 
forma, directă, de literatură. 


Viața noastră este atît de risipită, încît te miri cá se 
mai găsesc români care să se poată concentra altfel decît 
milităreşte. A scrie şi a tipări versuri, pe aşa timpuri, este, 
în aparenţă, o mare nepotriveală. Cu toate astea, s-ar zice 
că sufletul, rănit în toate aspiratiunile sale, s-a refugiat în 
colțul cel mai ascuns al individualitátii, de unde ia atingere 
cu cerul prin accentele unei dureri personale, a cărei notă 
de generozitate universală s-a atrofiat. 


Dacă am întreba pe cititorii noştri care sentiment li 
se pare mai subiectiv: amorul sau iubirea de patrie, marea 
majoritate ar răspunde: amorul — şi ar avea dreptate. 


Dar, cu subiectiv şi obiectiv, în literatură n-o scoţi uşor 
la cale. în literatură, cu cît un lucru este mai adînc subiectiv 
— cu cît este mai personal şi mai dureros — cu atîta devine 
mai obiectiv. Ceea ce este paradoxal în cuvinte rămîne ade- 
vărat in fond— cu o singură conditiune: intervenirea eternei 
frumuseti a formei. A cinta patria prost este mai prost 
decit a cinta prost amorul, pentru cá, in cazul amorului, 
fiecare pasăre îşi cîrîie dragostea cum poate, de la privighetoare 
pînă la bufnitá, dar trebuie să şi-o cîrîie; pe cîtă vreme în 
cazul patriei nu ai obligaţie s-o cinti; dacá-ti simţi inima caldă, 
te duci pe front. E o mare frumuseţe morală în gestul băr- 
batului care lasă tot şi pleacă la frontieră, dar e frumuseţe 
morală, iar nu estetică, şi literatura nu se ocupă de ea decît 


32 


în măsura în care se ocupă de descoperirea unui serum 
antirabic. 

Ce este Werther? O aventură sentimentală a lui Goethe 
— tot ce poate fi mai banal şi mai simplu — pentru care 
omenirea palpită de o sută de ani, în toate limbele. Ce s-a 
întîmplat? Nimic, decît faptul că autorul era un artist in- 
comparabil, care din sufletul său aruncă pulbere de aur 
peste lume. Subiectivitate împinsă pînă la exces. 

Ce este Graziella? О întîmplare sentimentală din viața 
lui Lamartine, care a făcut să plingá atitia ochi tineri. 

îmi aduc aminte, cînd am fost întîiaşi dată la Sorrento, 
cu cîtă durere am constatat că Lamartine mă induse în 
eroare. 

Cititorul"ştie, poate, cá una din cele mai frumoase poezii 
ale lui Lamartine, Le premier regret, este scrisă în amintirea 
Graziellei. Ea începe astfel: 


Sur la plage sonore ou la mer de Sorrente 
Deroule ses flpts bleus aux.pieds de l'oranger, 
îl est, pres du sentier, sous la haie odorante, 
Une pierre petite, etroite, indiiferente, 

Au pas distrait de l'etranger. 


Ajuns la Sorrento cu vaporul, prin urmare venind de 
pe mare, primul lucru pe care l-am putut constata a fost 
lipsa -oricárui fel de plaje, deoarece poeticul orăşel e zidit 
pe un mal de piatră. Atunci unde e inmormintatá Graziella? 
Unde e /a plage sonore oii ia mer deroule ses flots bleus?" • 

vSi, cu oarecare milă pentru autorul lui Jocelyn, m-am dus 
sus, să caut cu ochii plaja, de care aveam absolută nevoie, 
ca să trăiesc în pace cu viața mea sentimentală. 

N-am găsit nici o urma de plaje, dar, fireşte, am găsit 
splendoarea golfului de Napoli, portocalii infloriti, femeile 
ca portocalii, lumina cerului ca ochii femeilor. 

N-a trecut însă mult timp şi am început să umblu prin 
împrejurimi. Am fost, pe uscat, la Castellamare di Stabia, 
la Amalfi, la Paestum; pe mare, la Capri, la Ischia, la Pro- 
Cida. ' m ' : 


m " ec œ 
: . » 


in fine!... La Procida mi s-a lámurit misterul. Cititorul 
isi aduce aminte cá romanul lui Lamartine se petrece in 
insula Procida. Ei bine, aici am găsit o mică plaje, cu ni- 
sipul de auf şi'răsunatoare ca o harfá eoliană, cînd valurile 
márii o ating, iar aceastá mare se numeste i/ mar di Spr- 


33 


rento. Prin urmare, aci la umbra portocalilor, a iubit Lamar- 
tine şi tot aci trebuie să fie mormîntul Graziellei... 


Poeţii nu înşală niciodată. Ei se înşală singuri uneori, pen- 
tru satisfacerea unei necesități hiperbolice. 

Cînd Schliemann s-a pus să descopere Troia şi Mycena, 
toti heleniştii şi istoriografii n-au făcut două parale, şi tot 
poeţii şi mitologia l-au ajutat. 

Ce-a spus Homer a fost adevărat. Şi să nu se uite că 
Herodot este el însuşi poet în felul lui, adică adunător 
de legende, care însă nu crede în ele. 

Poeţii nu înşală. Ei apropie sau depărtează evenimentele, 
măresc detaliele, admiră atitudinele plastice, dar, spre deo- 
sebire de pictori şi de sculptori, ei nu se adresează numai 
sensibilităţii, ci întregului suflet omenesc. întru aceasta sunt 
superiori chiar şi muzicantilor, cari, totuşi, pătrund foarte 
adînc în personalitatea îndurerată a omului, dar pătrund 
numai pe o cale: a auzului, şi cu un ajutor absolut necesar: 
interpretul. Un suid rămîne indiferent la un brio de Beetho- 
ven, iar unul care aude rămîne rece față cu muzica imprimată, 
dar  neexecutată. 

Şi aici nu e vorba de vechea zicátoare nihil est in intel- 
lectu quod non prius fuerit in sensu, pe care filozofia nu o 
recunoaste decit ca un vehicul experimental, ci e vorba de 
puterea reprezentativá si de puterea evocativá a artelor 
omenesti. Durerea personalá a unui mare poet este mai intot- 
deauna durerea personalá a milioane de oameni, dar devine 
comună tuturora, nu pentru cá e durere, ci pentru cá e artă. 
Intensitatea suferintii produce uneori accente cu totul noi 
şi personale, şi atunci subiectivul devine obiectiv, în înţelesul 
pe care l-am dat la începutul acestui articol. 

Lamartine a publicat Graziella la 1849. 

Cînd a scris-o? Nu se ştie. Cum însă întîmplarea aceasta 
de tinereţe face parte din Confidences, e probabil că a scris-o 
tîrziu. Cînd a apărut Graziella, Lamartine avea 59 de ani 
şi tocmai ieşea din învălmăşeala politică de la 1848, în care 
jucase un rol de mîna întăi. 

Ce putem şti despre momentul în care sufletul unui om 
care a iubit ia forma poeziei? 

în fundul unei grote feerice, lacul albastru oglindeşte sta- 
lactitele bolţii. Cînd au luat forma de cristale aceste lacrămi? 


34 


Goethe a trăit cu sufletul lui Werther şi a iubit pe 
Charlota la 1774, cînd avea 25 de ani; acelaşi Goethe, peste 
30 de ani, lăsa cu lăcrămile pe obraz pe sărmana fată de 
la Albano, pe care încearcă s-o mingiie Angelica Kaufmann. 
Acestea sunt întîmplări comune, cari devin adorabile fiindcă 
e vorba de Goethe, adică de o atît de absorbantă регѕо- 
nalitate. 

Dar publicul, care vrea să cunoască viața marilor scri- 
itori şi doreşte să ştie dacă Charlota era Frederica de la 
Sessenheim, iar fata de la Albano, însăşi pictoarea Angelica 
Kaufmann, nu se înşală în dorinţa sa, căci intensitatea de 
simtire a acestui mare poet a scos din amorul Charlotei 
pe Werther, iar din copila de la Albano, Elegiele romane, 
cari sunt glorificarea frumusetei absolute. 


1918 


POETII SI POLITICA 


in vremurile dureroase prin care trecem, poetii au dreptul 
să facă politică? Sau se cuvine să rămînă în rolul lor, deocam- 
dată pasiv, de cintáreti ai acestei dureri? 

Răspunsul nostru categoric este că ei au dreptul să facă 
orce, ca unii ce sunt oameni liberi, cu obligaţiuni egale cu 
ale celorlalţi cetăţeni. Dacă este ceva în lume liber şi inviola- 
bil, acest ceva se refugiază în gîndire, de la care decurge 
convingerea şi, prin urmare, dreptul de a lucra într-un sens 
sau în altul. 

Dar întrebarea se pune altfel: este în interesul patriei 
ca un mare poet, chiar dacă are şi calităţi de om de stat, să 
cînte nefericirile ţării sale, sau să lucreze, politiceşte, la 
salvarea ei? 


Aci răspundem categoric că un mare poet, dacă există în 
vremuri de grea cumpănă, are indatorire să cínte, iar nu să 
lucreze; acesta, pentru că poezia are în sine o atît de mare 
valoare, încît covîrşeşte tot restul, iar, din punct de vedere 
utilitar, acţiunea ei poate fi mult mai puternică asupra 
maselor decît o lege sau un decret regal. 

însă, în realitatea vieţii adevărate, întrebarea nu se 
pune nici aşa, ci într-un al 3-a fel. 

Suferințele ţării noastre, <.. .> durerea ei nu s-au sfîrşit. 
Cînd şi cum se vor sfîrşi? Nu ştim. 

Cît timp durează această stare de lucruri, în care suferinţa 
însăşi este în funcţiune de devenire, orce adevărată inspiraţie 
este imposibilă. Se nasc o sumă de impresii, critici de detaliu, 
constatări de mizerii, nedreptáti şi scandaluri, în cari poetul 


36 


nu a încetat de a fiun instrument de analiză şi nu a început 
încă a înregistra ca sinteză. 

în asemenea împrejurări, instinctiv, fiecare om de treabă 
caută să-şi facă datoria cît mai complect, şi, de îndată ce 
are un moment de reculgere, fiecare român are un singur 
gînd: să-şi salveze fara..Cum"? în toate felurile, dar mai cu 
seamă într-unui: ridicînd sus sufletele. Pentru aceasta, orce 
mijloc e bun. Acţiunea directă sau indirectă; pe calea tiparu- 
lui sau a discursului; în versuri sau în proză. Nu există sacri- 
ficiu de sine destul de mare faţă de salvarea patriei. 


Este interesant să cunoaştem părerea poeţilor ei înşişi. 
Să luăm poeti contemplativi şi poeti combativi, cite doi din 
fiecare popor civilizat: doi francezi, doi germani şi doi en- 
glezi. 

Unul dintre poeţii contemplativi cei mai bine caracteri- 
zati, care a jucat si un rol politic însemnat, Lamartine, zice: 

„Poetul nu este, omul în întregimea sa, după cum închipui- 
rea şi sensibilitatea nu sunt tot sufletul lui. Ce ar însemna un 
bărbat care, la sfîrşitul vieţii sale, ar constata că nu a făcut 
altceva decît să legene visuri poetice, pe cînd contemporanii 
săi se luptau, cu orce armă, pentru patrie sau civilizaţie, şi 
toată lumea se trudea, împrejurul lui, în zămislirea ideilor 
şi a faptelor? Un asemenea om ar fi un fel de trubadur, bun 
cel mult pentru a amuza pe semenii săi şi care călătoreşte la 
furgonul de bagaje, cu muzicantii armatei. Orce s-ar' zice, 
este semn de mare neputinţă sau de egoism sălbatec izolarea 
contemplativă a oamenilor de gîndire, în vremuri de luptă 
sau de grea muncă. Gîndirea [si acţiunea] se completează 
una pe alta, şi amîndouă creează omul." 

Ar fi multe de zis împotriva acestei teorii. Dar Lamar- 
tine are dreptul să fie ascultat, fără contraziceri, cînd vor- 
beşte în numele lui Jocelyn. 


^ Victor Hugo, al 2-lea poet francez, a jucat un rol politic 
atît de mare, încît a avut o înrîurire serioasă nu numai asupra 
formelor de guvernămînt din tara sa, ci chiar asupra propriei 
sale inspiratii poetice. în 1852, la Jersey, scrie Les Chátiments, 
care este poate opera cea mai complectă, cea mai profundă, 
a acestui om rar, şi care e datorită unei politice ce inspira 
geniul său poetic. Gonit de la Jersey şi refugiat la Guernesey, 
concepe şi scrie prima parte din La Legende des siecles, opera 
cea mai perfectă a maturității sale, în care ura contra tiraniei 


37 


persistă cu o rară conştiinţă. in timpul asediului Parisului, 
la vîrsta de 68 de ani, face de gardă ca orcare cetăţean fran- 
cez şi întrebuințează venitul unei noi ediţii din Chátiments 
pentru a turna tunuri şi a organiza ambulante. Ales deputat 
în 1871, se rosti contra păcii; cînd izbucni Comuna, fu contra 
ei; cînd Comuna fu învinsă, se ridică împotriva măsurilor 
luate contra comunarzilor. Astfel îşi trăi viaţa de apărător 
al tuturor libertăţilor acest mare scriitor, pînă ce muri, în 
1885, în apoteoza extraordinară a unui popor întreg. 

Trecînd la germani, despre cei doi mari poeţi ai lor, Schil- 
ler şi Goethe, nu se poate voirbi decît cu rezervă. Cel dintâi 
n-a făcut niciodată politică, iar cel de-al doilea a făcut-o 
ca un suveran constituțional, lăsînd răspunderea prostielor 
pe socoteala altora, iar gloria succesului pe a sa. Darşiunul 
şi altul au contribuit la rectificarea constiintelor politice ale 
timpului lor, Schiller, prin violenta dramelor tinereţii sale, 
Die Ráuber, Fiesco, Kaballe und Liebe, in cari entuziasmul 
pentru libertate dominá totul, Goethe, prin superba stápinire 
a frumuseţii asupra restului existentii. Goethe a fost ameste- 
cat mai direct in. politică, prin viața sa intimă la curtea de 
la Weimar, dar, fie ca ambasador, fie ca ministru, a ştiut 
întotdeauna să pună politica la picioarele poeziei, spre com- 
plecta bunăstare a ambelor dame. 

Venind la englezi — nu ştii cu cine să începi, atît este de 
mare confuzia între cele două cariere. De la Bacon pînă 
la Gladstone, toti oamenii politici sunt şi scriitori şi toti 
poeții sunt şi oameni politici. însuşi marele şi nefericitul 
Oscar Wilde a trăit o parte din dramele sale în lumea politică, 
iar lordul Illingworth rămîne ca tipul diplomatului englez, 
din care tara noastră a putut cunoaşte un exemplar, pe lord 
Dufferin. 

Dar să luăm pe cei mai idealişti, un poet şi un istoric, 
Shelley şi Carlyle. 

în timpuri normale, mi-aş permite să trimit pe cititor 
la încercările mele precedente asupra lui Shelley. Dar cine 
mai are bibliotecă — şi mai cu seamă românească? 

Shelley este un tip unic în istoria omenirei, care, în scurta 
sa viaţă de 30 de ani, a putut răscoli atîta suflet, a băut 
atîta lumină şi a iradiat atîta ideal. Eu am umblat după 
dînsul pe la Livorno şi la Spezzia, să văd insula unde încercase 
să se refugieze, marea în care se înecase, ţărmul pe care 
rămăşiţele sale pământeşti fuseseră arse în prezenţa lui lord 
Byron,' şi de cîte ori n-am mers la cimitirul protestant de la 


38 


Roma, sá má odihnesc la umbra moliftilor sub care doarme 
pururea cenuşa marelui om!... 

La vîrsta ae 20 de ani fu izgonit de la Oxford pentru o 
compoziţie de student, Wecesitățile ateismului, şi imediat 
începu o viaţă bătută de vinturi — dar totdeauna susţinută 
de idealism — amorul său platonic pentru vara-sa Hariet 
Grove; apoi raptul şi căsătoria cu o fetică de 16 ani, H. 
Westbrook; apoi prietenia cu Godwin şi amestecul în politica 
militantă, pentru care trebuie să fugă urmărit de poliţie; 
apoi neînțelegerile şi separatiunea de soţie; în fine, fuga cu 
Mary Godwin. Vorba „în fine" e numai o necesitate de stil, 
căci finele acesta era mai mult un început. Familia îi taie 
mijloacele de existență; soţia îi moare; se căsătoreşte cu 
Mary Godwin, abia ieşit din nişte încurcături cu Clara'Clair- 
mont, una din prietenile lui Byrori, care trăia acum pe soco- 
teala lui Shelley împreună cu o fetiță а lui Byron, Allegra. 
în mijlocul acestei rafale de viaţă, două din cele mai frumoase 
poeme ale literaturei engleze ies la lumină: Spiritul singură- 
tății şi Revolta Islamului. S-ar zice că omul acesta” numai 
singur nu trăia, dar ce-i faci sufletului trudit!... în 1818 
fugi din Anglia şi se statornici în Italia, unde regăsi pe Byron, 
căruia consemnă pe fiica sa Allegra şi cu care legă cea mai 
strînsă prietenie. Aci avea să cunoască pe incintátoarea 
Emilia Viviani, pentru care scrisese pe Epipsychidion şi, în 
fine, pentru nefericitul Keats, lucrarea sa de căpetenie, 
Adonais. 


II 


în numărul precedent ne-am oprit la Shelley, către sfirşi- 
tul scurtei sale vieţi. 

îmi aduc aminte de un articol al lui Paul Bourget’, 
intitulat Sensations d'Oxford, în care vorbeşte despre Shelley 
cu mare competenţă. Căci aşa e de greu de pătruns în cauzali- 
tatea unor mari poeţi, ca în sanctuarul templu din Cartagina, 
unde se păstra misteriosul Zaimf — încît numai initiatii 
au dreptul să încerce a străbate pînă la dînşii. 

„Acest suflet, prins de Absolut, era stăpînit de nevoia 
unui idealism pur. Pentru el, ca pentru Spinoza, ca pentru 
Hegel, n-a existat niciodată vreo deosebire între Idee şi 
Fapt, între Spirit şi Realitate. Oare nu există cea mai strînsă 
legătură între Gîndire şi Natură? Oare nu este aceeaşi putere 


39 


care sustine şi persoane şi lucrurile noastre şi care se dá pe 
fatá, in noi, prin gindire, in afará din noi, prin forme? Am 
putea noi oare să pricepem cel mai mic detaliu, cea mai ne- 
însemnată porţiune din lumea asta înconjurătoare, dacă 
legile rațiunii noastre nu ar fi de aceeaşi esenţă cu legile 
existenţei lumii? Aplicată în politică, această conceptiune de 
identitate între Ideal şi Real a condus pe Shelley la revoltă 
contra societății existente. El a văzut limpede imagina 
Justiţiei şi a priceput deodată ca aşezămintele, vechii noastre 
Europe sunt întemeiate pe nedreptáti seculare.. ." 


Să se oprim un moment şi să nu pierdem din vedere 
titlul nostru, Poeţii şi politica. 

Va să zică, aplicînd această înaltă concepţie de idealitate 
lumei reale, Shelley vede imagina Justiţiei mînjită. 

Tocmai aşa o vede țăranul român. 

Fără a se ridica la cauzalitate, el ştie un lucru hotărît: 
că pentru el nu există dreptate. De cincizeci de ani de cînd 
avem Constituţie şi Tribunale şi Casaţie şi avocaţi şi juris- 
prudenţă, asta s-a statornicit în sufletul lui: nu există drep- 
tate. 

Acum între noi, aşa este sau nu este aşa? 

Să vedem. 

Justiţia noastră nu e mai rea decît armata noastră, 
decît administraţia noastră, decît diplomaţia noastră, decît 
agricultura noastră. Da. Dar asta nu-i destul. Ea trebuie 
să fie cu mult mai bună, fiindcă hotărăşte despre onoarea 
şi averea cetățenilor. 


Luată în indivizi, justiţia românească prezintă numeroase 
şi cîteodată chiar remarcabile exceptiuni. Luată însă în 
sine, ca instituţia supremă de balanţă socială, e detestabilă. 
Ea are două vitii organice: 1) e justiţie politică, 2) e jus- 
titie formală. 

Ce insemneazá justiţie politică? 

Necesitatea de a parveni a falsificat sufletul magistra- 
tului, alipindu-l de un partid sau de o grupare, a cărui şef 
amenință să devină ministru de Justiţie —ceea ce face cá 
procesele se cîştigă sau se pierd după importanţa şi crezul 
politic al avocatului care pledează, iar nu după, fondul afa- 
cerii. De la cel mai mic Tribunal pînă la înalta Curte de 
Casaţie, opinia publică desemnează mai dinainte care va 


40 


fi partea care cîştigă, după compoziţia secţiilor şi după 
numele avocaţilor. 

Ei bine, lucrul acesta este grozav. 

în toate celelalte ramuri ale vieţii publice, instituţia 
vitiatá nu periclitează onoarea şi averea cetățenilor." 

Şi justitia, noastră mai este formală, adică de procedură 
şi de fiscalitate. într-o ţară ca România, care nu are cadas- 
tru, chestiunea ipotecilor şi, în general, a titlurilor de pro- 
prietate, este o nenorocire. Un om de cea mai perfectă bună- 
credinţă, care şi-a dat banul de la cheotoare pentru a-şi 
cumpăra un imobil, se vede deposedat de avutul său, fiindcă 
bunica despre tată a soţiei vînzătorului fusese măritată 
de două ori. De aceea asistăm la spectacolul extravagant 
că românii cumpără de preferință moşii puse la Credit, 
adică grevate de sarcini ipotecare, chiar atunci cînd pot 
şi doresc a plăti preţul integral. Dreptatea omului cinstit 
este totdeauna răpusă de forma pehlivanului. 

Pentru ţăran apoi, procedura şi fiscalitatea sunt ade- 
vărată mizerie: de la cel mai de jos zgîrie-brînză pînă la 
„domnul aucat", timbrul fisc, timbrul mobil, timbrul de 
ajutor; termenul de apel, termenul de opoziţie, termenul 
de recurs; citatia, somatia, afiptele. Cînd a intrat în proces, 
îşi vinde găina, vita, căciula, şi cu asta se alege. 


Un suflu nou, de generozitate, trebuie să treacă peste 
tara noastră. Fiindcă politicienii au adus-o aici, să vină 
poeţii şi entuziaştii s-o salveze. 

Un om, un erou! 

Niciodată teoria lui Carlyle nu apare mai adevărată decît 
în vremile şi-n tara noastră. Orce societate condusă de me- 
diocritáti merge către descompunere. 

Generaţia românească de la '48 şi '59 era cu adevărat 
o generaţie de eroi, a cărei cea mai înaltă expresie a fost 
Alexandru Ion I şi Kogălniceanu. De atunci ne-am coborit, 
ne-arn coborit, iar astăzi am ajuns atît de jos, încît am atins 
fundul. Turpitudinea infinită în care bălăceşte viaţa noastră 
publică este revoltătoare. 

Plutocratia incultá, care a secătuit tiámintul şi pe ţăran, 
iar acum s-a aruncat asupra băncilor, s-a organizat în partid 
politic pe acţiuni şi speră să exploateze tara mai departe. 

Asta nu se poate. 


41 


Poetilor şi vizionarilor, toti acei cari mai vibrati la 
O idee generoasá si pe care soarta vitregá v-a silit sá vá 
lásati cáminurile $1 sá rátáciti pe pámintul ospitalier al Mol- 
dovei, aduceti-vá aminte, aici, la Iaşi, de Anastasie Panu, 
de Alecu Russo, de Costache Negri, de Vasile Alecsandri 
— de toti aceia cari şi-au sacrificat interesele lor personale, 
pentru alcătuirea unei Românii de sine stătătoare. Această 
Românie, astăzi primejduită, trebuie salvată. 


1918 


EXPRESIUNEA POETICĂ 


Semnul hotáritor al individualităţii unui poet este ex- 
presiunea poetică: cu cît aceasta va fi mai personală, mai 
colorată şi mai proprie cu atît poetul va fi mai puţin banal. 

Expresiunea poetică este, pentru versuri, aceea ce este 
stilul pentru proză. Sunt oameni foarte onorabili, cuminţi, 
unii chiar culti, alții cu o întorsătură de spirit originală, 
cari sunt incapabili să pună mîna pe un condei fără să devină 
absurzi; si sunt, dimpotrivă, alții cari se înfăţişează fără 
personalitate, şterşi la chip şi la grai, şi cari nu par a deveni 
cineva decît atunci cînd rămîn singuri, la masa lor de scris. 
Lucrul acesta este adevărat pentru toţi scriitorii, darmai 
cu seamă pentru poeti. 

A vedea si a simți altfel decît toată lumea sunt însuşiri 
fondamentale pentru un poet; dar a spune altfel decît toată 
lumea e o calitate atît de rară, încît adesea covirseşte pe 
cele de fond, şi uneori poate deveni un defect. în arta de 
a vorbi sunt oameni al căror succes este datorit, în mare 
parte, modului de a vorbi. Lucrul acesta se adevereşte la 
citirea discursului. Aşa, spre exemplu, discursurile lui Maio- 
rescu sunt cu mult inferioare reputației oratorului, şi, dacă 
n-ar fi introducerea magistrală ce le însoţeşte, volumele 
ce le cuprind ar muri în praful celei mai legitime uitări. 

Unul dintre poeţii noştri cei mai personali în arta de 
a spune este, fără îndoială, Eminescu. într-o poezie a sa 
din prima tinereţe, Floare albastră, se simte lipsa de control, 


43 


acea autocriticá pe care numai vîrsta şi experienţa o dau, 
dar, în schimb, cîtă originalitate în expresiunea poeticăl 
Astfel zise mititica, 
Dulce netezindu-mi părul. 
Ahí ea spuse adevărul; 


Eu am rîs, n-am zis nimica. 


„Hai în codrul cu verdeață, 
TJnd' isvoare plîng în vale, 
Stînca stă să se prăvale 


In prăpastia măreaţă. 


Acolo-n ochi de pădure (?), 
Lîngă bolta cea senină 

Şi sub zreszia cea lină (?) 
Vom şedea în foi de mure. 


Şi mi-i spune-atunci poveşti 
Şi minciuni cu-a ta guritá, 
Eu pe-un fir de románitá 


' Voi cerca de má iubesti." 


Iatá o poezie scrisá de chit, ceea cesenumeste italieneste 

di maniera, cind pictorul face un tablou fárá model. Eve- 
nimentele din această poezie nu s-au întîmplat aşa şi s-ar 
putea zice că nu s-au întîmplat deloc, fiindcă, dacă s-ar fi 
întîmplat, poetul ar fi putut să se incredinteze că-n poieni 
de pădure nu cresc trestii şi mai cu seamă cá doi amorezati 
nu pot şedea in foi de mure fără primejdie pentru persoanele 
lor fizice, deoarece murele cresc pe curpeni cu ghimpi. Dar 
cît farmec e în strofa 

Hai în codrul cu verdeață 

Und' isvoare plîng în vale, 

Stînca stă să se prăvale 


în prăpastia măreaţă. 


Verbul prăvale e o formă de indicativ necorectá a infi- 
nitivului reflexiv a se prăvăli, care* ar trebui să sune să se 
prăvălească (a iubi, a cerşi, a zdrobi, a dezvăli = iubească, 
cerşească, zdrobească, dezvelească). Pe cînd prăvălească este 
comun şi neexpresiv, prăvale e nou, eroic şi plin de înţeles: 
vezi stinca rostogolindu-se în prăpastia măreaţă. 

Cuvintele au suflet, ca oamenii. Tinerii care vorbesc 
cu florile nu şi-sr permite niciodată să ceară o consultatie 


unor petale cu nume românesc. Trebuie să fie cel puţin une 
paquerette, dacă nu une marguerite. Dar >să te adresezi la 
o românită! De ce nu ceai de muşeţel?! 

Şi totuşi, ce frumos grăieşte poetul pe româneşte: 


Şi mi-i spune-atunci poveşti 
Şi minciuni cu-a ta guriţă, 
Eu pe-un fir de românită 


Voi cerca de mă iubeşti. 


Verbul a cerca, întrebuințat mai mult la imperativ: 
cearcă l, este prescurtarea lui a încerca, cu înţeles de a proba, 
şi nu departe de a căuta. — ceea ce ar fi italienescul cercare, 
cu imperativul cerca, românescul caută sau cearcă, francezul 
chercher, latinul rustican cir care fa. înconjura). 

E o facultate de o rară nobleţe intelectuală de a între- 
buinta în limba poetică vorbe neoaşe româneşti, care sunt 
identice cu surorile lor din limbile romanice şi cu mama lor 
latină sau rusticană. După războiul acesta nefericit, care 
ne-a pîngărit rasa cu atîtea elemente străine, trebuie să ne 
facem din nou păzitorii sufletului şi graiului nostru stră- 
mosesc. 

Dintr-o altá poezie a lui Eminescu, care este, desigur, 
şi una din cele mai frumoase ale limbei noastre, Freamăr 
de codru, se revarsă aceeaşi nespusă armonie, aceeaşi jubila- 
tiune platbnicianá a frumosului> pe care o dă expresiunea 
poetică adecuatá, şi aceeaşi nobleţe intelectuală, de a regăsi, 
în întregime, identitate 'de cuvinte în limbile franceză şi 
italiană: 

Tresărind scînteie lacul 

Şi se leagáná sub soare; 

Eu, privindu-1 din pádure, 

Las aleanul sá má-fure 

Si ascult de la rácoare 
Pitpalacul. 


Teiul vechi un ram întins-a, 
Ea să poată să-l îndoaie, 
Ramul tînăr vînt să-şi deie 
Şi de brate-n sus s-o ieie 
Iará florile să ploaie 

Peste dínsa. 


45 


Strofa din urmá se poate traduce textual in cuvinte 
franceze şi italieneşti: 


La vieux tilleul un rameau a tendu 

Pour qu'elle puisse le ployer; 

Le rameau tendre vent se donnera 

Et par les bras sus l'elevera 

Tandis que les fleurs pleuvront 
Sur elle. 


П vecchio tiglio un /ramo stende 
Perche essa possa piegaro, 

II ramo tenero vento si dasse 

E per la braccia in su la portasse 
Mentre fiori piovessano 


Su di essa. 


Negreşit cá traducerea e schilodá şi e numai de sunete; 
dar sunetele sunt, şi fiecare vorbă eu înţeles identic in cele 
trei limbi romanice. Nu mai insistăm asupra unor detalii, 
ca, bunăoară, cuvîntul dialectic italienesc in suso, care este 
identicul în sus românesc. 

Revenind la expresia poetică, unul din cei mai mari 
gînditori ai omenirii şi poate şi cel mai complect artist al 
sunetelor evocative, cu o întindere şi o emotivitate de în- 
telesuri incomparabile — Leopardi — zice, adresîndu-se lunei: 


Pur tu, solinga, eterna peregrina, 
Che si pensosa sei, tu forse intendi, 
Questo viver terreno, 

II patir nostro, il sospirar, che sia; 
Che sia questo morir, questo supremo 
Scolorar del sembiante. . . 

E tu certo comprendi 

II perche delle cose, e vedi il frutto 
Del mattin, della sera, 

Del tacito, infinito andar del tempo. 


Pe româneşte: 


Şi totuşi tu, singurateco, pururi cálátoareo, 
Care atît de gînditoare eşti, tu poate înţelegi 
Ce poate să fie acest trai pámintesc, 


Suferinta şi suspinul nostru; 


46 


Ce este acest a muri, această supremă 
îngălbenire a feţei... 

Şi tu, desigur, înţelegi 

Cauza lucrurilor, şi vezi rodul 
Diminetii, al serei, 

Al tácutei, nemărginitei treceri a vremii. 


Traducerea palidă şi prin aproximaţie a acestei incom- 
parabile poezii nu dă nimic din splendoarea originalului. 
Cînd zice: i/ perche delle cose sau il tacito, infinito andar 
del tempo sau pur tu, solinga, eterna peregrina, che sl pensosa 
rsei — cine poate indrázni sá traducá atita frumusete. 


1918 


*.JIGNORANTII 


S-ar zice cá omenirea cea mai civilizatá, aceea care 
locuieste in Europa, e guvernatá de un aforism paradoxal, 
şi anume: cu cît lumea trăieşte mai mult, cu atîta învaţă 
mai puţin. 

Revoluţia franceză este un punct de plecare, de unde 
începe neliniştea popoarelor. După cum Florenţa deşteaptă 
lumea din întunericul barbariei feodale şi o cheamă la splen- 
doarea Renaşterii, tot aşa Parisul trezeşte conştiinţa adormită 
a cetăţeanului şi o îndeamnă către guvernare de sine. 


Cel ce scrie aceste rînduri nu este un admirator al Revo- 
lutiunei franceze; dimpotrivă. Cu toate astea, el nu poate 
să nu recunoască fermentul pe care această mişcare l-a arun- 
cat in constiintele oamenilor. , L'Etat cest moi" nu numai 
nu functioneazá ca aforism de guvernámint, dar devine 
o frazá goalá si tristá. Dreptul divin al suveranilor trece 
în domeniul operei bufe. Autocratismul se reazemá pe cazaci. 

Şi cu toate astea, bărbaţii politici nu învaţă nimic. 

Cînd ciclonul napoleonian cade, pe ruinele sale se ridică 
reacţiunea cea mai neinteligentă, care n-a învăţat nimic 
din suferinţele exilului şi n-a auzit nimic din gemetele po- 
poarelor oprimate. în Franţa, Bourbonii reîncep domnia lui 
Ludovic al XVI-a; în Austria, Metternich inaugurează 
politica Sfintei Alianțe, căutînd să reconstruiască întregul 
regim politic şi social dinainte de 1789 şi punînd, în scaunele 
mîncate de carii, pe regii, margravii, electorii şi printisorii 
mumificati, de cari nu-si puteau trage sufletul "iobagii Im- 
periului. 


48 


Acesta este omul cel mai nefast al Europei din prima 
jumătate a veacului al XÎX-lea. Timp de 40 de ani, ten- 
dintele sale reacționare au lucrat la stabilirea dogmei lui 
Gentz' „că numai suveranii au calitate de a regula desti- 
nele popoarelor, iar ei nu sunt răspunzători decît in fata lui 
Dumnezeu". Insurectiunea elenică; revoluția din 1830 care 
goni pe Bourboni de pe tronul Franţei; proclamarea indepen- 
dentei Belgiei, nimic nu servi să intelepteascá pe acest erou 
al asuprirei. 

Şi, cu toate astea, un exemplu viu se desfăşura sub 
ochii lui Metternich: Prusia. După criza din 1806—1807, 
cînd sfărîmată la lena şi ia Auerstaedt şi redusă prin pacea 
de la Tilsit la jumătate din teritoriul său, se credea înge- 
nuncheată pentru totdeauna, Prusia se redeşteaptă mai tare 
ca orcind. Frederic-Wilhelm al III-lea” şi regina Luiza au 
transformat monarhia feodală absolutistă a veacului al 18-lea 
într-un stat modern, care-şi trăgea puterea din sentimentul 
national, dînd astfel satisfactiune principiilor de reforme 
şi de libertate ale Revolutiunei franceze. Stein” şi Harden- 
berg, puşi în fruntea trebilor publice, începură opera de 
refacţiune. Cinci zile după ce fusese numit ministru, Stein 
desființează iobăgia, iar regele împarte domeniile coroanei 
între țăranii ce le munceau. Domeniile statului fură vîndute, 
iar pămînturile împărţite la muncitori, fireşte, pe bani. 
Regele făcu mai mult: în 1815 făgădui o Constituţie şi 
un Parlament. Din nenorocire partidul iunkerilor — cari 
şi astăzi duce Germania la ruină — ajutat de reactionarii 
Sfintei Alianțe si mai ales de Metternich, ieşi biruitor şi 
Constituţia rămase literă moartă. 


Oamenii nu învață nimic. S-ar zice că nu numai nu învaţă 
nimic din experienţa altora, dar nici din propria lor expe- 
rientá şi durere nu trag invátáminte. 

A le spune din experienţa altora că oamenii cu adevărat 
liberi şi stăpîni pe avutul lor caută să se grupeze după limbă 
şi tradiţii; că naționalismul este urmarea firească a demo- 
cratiei; că demagogia este o bubă ce creşte pe trupurile 
ignorantilor si şarlatanilor, a le spune toate acestea este 
a vorbi surzilor. 


49 


ж. ^7].7"* S '"***"* incapacitatea lor de a trage învă- 


táminte din propria lor durere. Revolutia táráneascá a 
adus foc si pirjol peste întreaga ţară - asmutitá de dema- 
gogia cea mai criminalá, care exploata lipsa pámintului 
şi lipsa de vot pentru ţăran. <...> 

Ce vă trebuie să vá desteptati? 


1918 


PRINȚUL DE BISMARCK 


Jumătatea a 2-a a veacului al XIX-a este dominată de 
statura uriaşă a prințului de Bismarck. 

Lăsînd la o parte laturea anecdotică şi pînă la un punct 
eroică a acestei naturi, să examinám complexitatea sa inte- 
lectuală şi mai cu seamă aplicarea ei la politică. 

Vremile pot cere în curînd ţării noastre o adîncă stăpînire 
a materiei: pe ce baze se va încheia viitoarea pace? Care teo- 
rie din trecut are mai multi sorti de-a fi acceptată de toate 
statele coparticipante şi aplicată la harta Europei? 

Personalitatea prinţului Bismarck este atît de соуїг- 
şitoare, încît Germania trăieşte şi astăzi sub farmecul geniu- 
lui său politic, care, o spunem chiar de acum, a fost incom- 
plect, de o putere de analiză colosală, dar fără structură de 
sinteză. 

Născut cam pe timpul bătăliei de la Waterloo, n-a visat 
toată viaţa lui decîtfier $1 foc. Intrat pe scena politică într-un 
moment de mediocritate generală, avea să-şi joace mendrele 
cum îi plăcea. Sub Frederic-Wilhelm al IV-a' zmeul n-avea 
sfoară — politica internă nu-i îngăduia să-şi întinză mre- 
jele asupra Europei cum ar fi dorit; dar, cu venirea la tron 
a protectorului şi amicului său Wilhelm I', îşi găseşte doi 
colaboratori remarcabili, în persoana d-lui de Roon şi a gene- 
ralului Moltke, şi atunci zmeul se înalță. 


Cariera politică a prinţului de Bismarck se poate împărți 
în patru perioade: perioada parlamentară (1846—1851), în 


51 


care se face adeptul teoriei lui Metternich de-a sustine drep- 
turile divine ale regalitátii, în contra dreptului poporului; 
perioada diplomatică (1851 — 1862), in care, ca delegat la 
dieta de la Frankfort, ca ambasador la Petersburg şi mai cu 
seamă ca curtizan al lui Napoleon al IlI-a, pregăteşte înge- 
nuncherea Austriei înaintea Prusiei; perioada ministerială 
(1862-71), în care acţiunea sa devine hotărîtoare în stat, prin 
ajungerea la tron a lui Wilhelm I, amicul şi protectorul său, 
şi în care interval stabileşte, prin două mari războaie, supre- 
matia Prusiei; în fine, perioada a patra, de la 1871 încoace, 
în care este arbitrul Europei şi în care nu e preocupat decît 
de consolidarea noului imperiu germanic şi menținerea lui cu 
orice preţ în fruntea lumei politice. 


Aceste patru perioade se pot caracteriza şi mai bine prin 
ideea fixă ce urmăreşte pe prințul de Bismarck în primele 
trei perioade, de a înjosi cu orice preţ pe Austria şi casa de 
Habsburg, şi prin aceeaşi idee fixă, răsturnată, de a ridica şi 
întări pe Austria, în perioada a 4-a, pentru a o opune Franţei 
şi a forma cu dinsa viitoarea Triplă Alianţă. 

Această inconsecventá, pe care o vom regăsi-o în cariera 
politică a prințului de Bismarck, va, urma una din lacunele 
cele mai regretabile ale politicei guvernului german în vii- 
tor, căci sperăm că lumea cultă pricepe că tot figura morală 
a lui Bismarck guvernează Germania de astăzi, sub o altă 
mască. 

O a doua inconsecventá şi mai gravă fu lupta sa după 
1870 pentru a distrage Franţa de la chestiunile continentale 
şi a o împinge către o politică colonială, care, după cucerirea 
Tunisului în 1881, trecea la expediţia Tonkinului — pe cînd 
el însuşi împingea la crearea unui imperiu colonial german, pe 
coastele Africei Australe, Nbei-Guinee,Insulele Samoa si 
atingea pentru prima bará chestiunea Congoului, care, mai 
tîrziu, cu Marocul, era să devină scînteie de război. 

Dar ia să vedem cine erau actorii cu cari avea să se mă- 
soare prinţul de Bismarck. 

Dacă lăsăm la o parte oamenii de stat englezi, Palmer- 
ston, John Russel’ şi lord Granville, tot restulbărbaţilor 
de stat ai Europei de pe timpul prinţului de Bismarck erau 
nişte figuranti, fără valoare. Unul singur spunea ceva — dar 
acela sta sus de tot: Napoleon al 11-а. în afară de el — cel 
mai mare ministru de pe continent, pe vremea prinţului de 
Bismarck, era reprezentantul celui mai mic stat, 'contele 
Gavour al Piemontului. 


52 


încolo, în Rusia, Nesselrod se retrăsese, са să lage locul 
unui mediocru pretentios, prinţul Gorceacov, pe care Bis- 
marck l-a dat în leagăn toată viaţa, iar la tractatul de la 
Berlin l-a dat de mal. 

în Austria, suirea pe tron a tînărului împărat Franz 
Iosef I ne dă acelaşi spectacol pe care ni-l oferă astăzi nepotul 
său, împăratul Carol I, schimbind ministere la nesfirgit fără 
să găsească un bărbat de reală valoare. Astfel in timpul 
guvernărei necondiționate a prințului de Bismarck, Austria 
a trecut printr-o serie de cabinete: Schwarzenberg,” Schmer- 
ling,  Belcredi-Larisch-Mensdorf şi multe altele, pînă la 
saxonul conte Beust şi pînă la Ungurul conte Andrâssy, 
cari — aceştia doi din urmă — cu puţin înainte de a ajunge 
la guvern, erau inamicii monarhiei habsburgice. 

în Franța, de la căderea lui Ludvic Filip,’ toți oamenii 
politici de valoare, са Guizot, Thiers, Casimir Perier, ' erau 
în opoziţie, iar imperiul aducea la guvern oamenii ca Le duc 
de Morn'y, Benedetti, Че Gramont etc, figuranti ai dramei 
care începuse cu lovitura de stat de la 1852 şi care avea să 
sfirgeascá cu 1870. 

în mijlocul acestei lipse generale de caractere de care dă 
dovadá Europa, se ridica omul cel mai personal, spiritul cel 
mai adinc observator al detaliului, temperamentul cel mai 
brutal şi mai insinuant, totdeodatá, pe care l-a produs vir- 
tutile rasei saxone piná astázi — Otto, Eduard, Leopold von 
Bismarck, născut la 1 aprilie 1815, la Schonhausen, orăşel 
din Brandeburg. 

* 


Recapitulind, in trásáturi mari, opera printului de Bis- 
marck, il gásim in politica interná biruit pururea, iar in poli- 
tica externă pururea biruitor. 

în politica internă îşi începe cariera, din prima zi, prin- 
tr-un conflict cu Camera, care, dizolvată, se întoarce în mai 
mare majoritate de opoziţie, iar în cele două chestiuni cari 
agitară viaţa sa de cancelar, Kulturkampf şi socialismul de 
stat, a ieşit bătut complect. 

în politica externă, dimpotrivă, a fost pururi învingător. 

Primul sáu pas, interventiunea în Danemarca, consti- 
tuie un scandal internaţional, dar un mare succes personal. 
Puterile semnatare, ale tractatului de Londra din 1852, stau 
cu brațele încrucişate şi permit ca, printr-un tractat în regulă 


EU 


(Viena, 1864) Danemarca să fie deposedată de Schleswig, 
Holstein si Lauenburg. 

Apoi, vine chestiunea Ducatelor in comun cu Austria. 

Apoi, pregátirea si executarea fulgerátoare a rázboiului 
cu Austria, care la 3 iulie 1866 este sfárimatá la Sadowa, ceea 
ce dá Prusiei hegemonia in confederatiunea germanică. 

Apoi, în fine, războiul cu Franţa, pregătit şi condus cu 
tot atît talent ca şi cel cu Austria. 

Din toate aceste decurge creatiunea Imperiului ger- 
man — de unde, cum am arătat, intrăm în a 4-a fază a vie- 
tii marelui bărbat: cancelarul. 

Cu aceeaşi violență, omul de acţiune intră în perioada de 
pace: garantarea imperiului. 


Dar ce vitiu organic avea această creatiune a Imperiului 
german, pentru ca prinţul de Bismarck să fi fost de mai multe 
ori în preziua unei declarări de război Republicei franceze, iar 
după moartea sa, moştenitorii săi materiali şi morali să fi 
ajuns totuşi la obligatiunea inevitabilă de a începe groaznicul 
război din 1914? 

Şi altă întrebare: 

Ce aport moral va aduce Germania, mîine, cînd pacea se 
va discuta în mod mai serios? Pe ce baze se va reorganiza 
harta Europei? 

Oare calitățile de minte şi de voinţă ale prințului de Bis- 
marck, care l-au ajutat atît de mult întru exploatarea Europei, 
nu-şi vor da pe față goliciunea lor morală, cînd alături de 
ele se vor ridica, sfioase, teoriile unui mare vizionar, ale lui 
Napoleon al IlI-a? 


Vom cunoaşte răspunsul în unul din numerile viitoare. 


1918 


NAPOLEON AL III-A 


Născut, ca fluturele cel mai încondeiat pe aripi, în gra- 
dinele unui palat; fiul unei creole şi al Necunoscutului; bote- 
zat în sala tronului din Tuileries şi avînd ca naş şi ca unchi 
putativ pe Napoleon I; crescut, în primii ani ai copilăriei, în 
cea mai strălucită epopee a timpurilor; prigonit mai pe urmă, 
obligat să fugă în Anglia, să se ascunză în Franţa, să fie pus 
la închisoare, să evadeze ca un răufăcător; conspirind puru- 
rea si legat cu toate sectele de vizionari; pástrindu-si, 
cu toate astea, un oarecare înțeles al realității ргас- 
tice şi o mare cunoştinţă a sufletului francez, care aveau să-l 
ducă la tron; plin de contradicții, închis la suflet, cu mari 
avînturi de generozitate, cu tot atîtea irezuri, singur şi neli- 
niştit — acesta era să devie împăratul francezilor, adică omul 
atotputernic care, în 20 de ani, avea să ridice Franţa la un 
apogeu de mărire incomparabilă, ca apoi s-o precipite în 
dezastrul de la Sedan, <...> acesta se năştea pentru binele 
şi ajutorul patriei noastre, într-un moment în care România 
era ameninţată să piară. <...> 

Lui îi datorim creatiunea noastră ca stat, el ne-a salvat 
de dominatiunea rusă, el ne-a îndemnat la Unire, el ne-a 
dat Dunărea în păstrare, şi trebuie să constat cu durere că 
pînă astăzi nu am putut să ne ridicăm peste slăbiciunea noas- 
(та sufletească de-a maimutári tot ce ne vine de la Paris $1 
de-a da uitării numele unui om care ne-a făcut atîta bine, 
numai fiindcă acesta a căzut la Sedan. Să scrie Victor Hugo 


Napoleon le petit; noi trebuie să scrim Napoleon le Grand, 


c 


55 


Dar, ia să examinám dacă nu care cumva s-a înşelat toată 
lumea — şi Franţa cea dintîi — în judecata sa critică asupra 
calităţilor de bărbat de stat ale lui Napoleon al III-lea. <...>. 

Napoleon al III-lea credea că este echitabil şi mai cu 
seamă este în interesul păcii generale ca, în Europa cel pu- 
tin, popoarele să se împartă politiceşte după etnografia lor. 

în timpul călătoriei lui Wilhelm I la Compiegne (1861), 
Anglia se temea de o alianţă între Paris, Berlin şi St. Peter- 
sburg, pentru realizarea ideilor napoleoniene, aplicate celor 
trei rase, latină, germană şi slavă, iar lord Palmerston judecă 
situația ca fiind nu numai gravă, ci chiar gravidă de 5 sau 6 
războaie. 

Nimeni nu pricepe nimic. 

Bărbaţii de stat englezi simțeau că s-a schimbat ceva de 
la Napoleon I şi că nu e nici un cuvînt serios de a continua o 
politică de duşmănie între Franţa şi Marea Britanie, mai cu 
seamă după ce amîndouă ţările se bătuseră una lîngă alta în 
Crimeea. Ei nu prevedeau că amîndouă naţiunile vor lupta 
din nou, cu 50 de ani mai tîrziu, strîris unite '<.. . >. 

D. de Bismarck îşi exercita ironia sa <. . .> la adresa lui 
Napoleon al III-lea, cînd zicea: „en somme, c'est une grande 
incapacite meconnue" sau „sa reputation de profondeur n'est 
qu'une ideologie vague". 

Astăzi, cînd toată lumea se bate cu toată lumea, nu 
se găseşte altă formulă care să împace popoarele decît ideo- 
logia aceasta vagă. 

Este o reţetă de fericire sigură? 

Nu ştim. Poate că mai tîrziu, cînd oamenii vor ajunge să 
trăiască fără prejudecăţi, cu o limbă universală, cu о singură 
religie, cu o noţiune clară a datoriei şi cultul desávirgit al 
adevărului, poate că atunci să dispară necesitatea grupării 
politice. 

Fină atunci, lumea setoasă de pace nu găseşte altă for- 
mulă. <...> 

Unde am fi astăzi, dacă Napoleon al IlI-a nu s-ar fi bătut 
la Solferino şi Wilhelm I la Sadowa? <...> aceeaşi necesi- 
tate imanentá duce popoarele guvernate de tirani sau de oli- 
garhii corupte către revoluţii. Adesea, statul național şi revo- 
lutia nu dau individului mai multă cantitate de fericire decît 
dominatiunea străină sau guvernul autocrat. Milanezii erau 
poate mai bine administrati de austriaci, iar ruşii desigur mai 
fericiți sub Neculai al II-lea decît sub d. Troțki. ' <.. > 


56 


Prin urmare, Napoleon al III-a <...> 

El a văzut just cînd s-a apropiat de Anglia, ca să bată 
pe ruşi la Sebastopol, pentru a pune capăt názuintelor mosco- 
vite şi a libera Marea Neagră; el a văzut just cînd a înlesnit 
crearea statului român şi i-a încredințat Dunărea. <...> el 
a văzut just cînd a mers în China cu Anglia şi cînd a ocupat 
Cochinchina, punînd astfel temeliele imperiului colonial fran- 
cez din Extremul-Orient. 

S-a înşelat în 1870. Dar să ne înţelegem. 

S-a înşelat în. pregătirea şi executarea campaniei mili- 
tare, nu în conceptul politic. <.. .>' 

Necesitatea unui echilibru sănătos cerea <...> formarea 
unei confederatiuni germane <...>, unificarea Italiei, îndepăr- 
tarea Rusiei de la Constantinopoli si, în fine, dezvoltarea unui 
stat latin la gurile Dunării, care să garanteze internationali- 
zarea fluviului şi să taie drumul de la slavii de nord la slavii 
de sud. Pe atunci, Balcanii nu-şi dezvoltaserá fragranta par- 
fumului lor. A 

Iată un program de adevărat bărbat de stat. Şi acesta era 
programul lui Napoleon al III-lea. 


1918 


INTELIGENTA ANIMALELOR 


Un elefant din Indii pompa apă în toate zilele, la aceeaşi 
oră, pînă ce umplea mai multe jgheaburi, pentru adăpostul 
vitelor. îl deprinsese aşa de bine cornacul lui, încît acum, ele- 
fantul mergea singur la fintiná, apuca minerul de la piston 
cu trompa, şi trăgea apă pînă ce umplea jgheabul întîi, din 
care apa trecea în jgheabul al 2-a, care se umplea şi el, din 
care trecea în jgheabul al 3-a, iar din acesta în al 4-a, şi aşa 
mai departe, pînă se umpleau toate jgheaburile. Atunci, ele- 
fantul se ducea glorios la grajd, iar turmele veneau să se 
adape. Dacă, pentru o cauză oarecare, elefantul întîrzia să 
tragă apă, turmele nu dau nici un semn de nerăbdare, ca şi 
cum setea lor nu ar fi fost a lor, ci ar fi atîrnat de acţiunea 
elefantului. 

Cornacul lui, un înţelept, se gîndea că vitele sunt curioase, 
parcă ar fi oameni. 

Dar se întîmplă într-o zi că elefantul pompă în zadar. 
Jgheaburile de la sfîrşit nu se umpleau, elefantul băgă de 
seamă că un căprior de la jgheabul al 4-a era căzut; îl ridică, 
nivelînd jgheabul, si reîncepu să pompeze. După puţin timp, 
toate ulucile erau pline, iar elefantul mergea la grajd tare 
mulțumit. 


Cornacul crezu cu adevărat în metempsihoză şi-şi zise 
că-n trupul elefantului sălăşluia acum un inginer de poduri 


şi şosele. 


Un învăţat, din cei ce se îndeletnicesc cu viata gîndacilor 
baga de seamă cum un fel de cárábus, care, pe limbă străină! 


58 


se numeşte sifaris, îşi depune larvele în preajma fagurelui 
trîntorilor, unde aşteaptă momentul zborului nuptial, ca să se 
prindă de ei; de la bărbat trece la femeie; de la aceasta trece 
pe ouăle ei, cu care pluteşte în miere şi pe care le mănîncă; 
in miere i se întîmplă prima metamorfoză; consumă şi această 
hrană; devine nimfă şi apoi insectă complectă. 

învățatul începe să creadă că instinctul acesta seamănă 
grozav cu inteligența, căci atunci cînd cărăbuşul este destul 
de priceput ca să-şi aleagă fagurul pe care să-şi depună lar- 
vele, el este încredinţat cá larva sa va şti cum să urmeze ca 
să se dezvolte. 


Un mic proprietar, crescător de paseri, era totdeauna 
mirat de priceperea şi îndemânarea puiului de a sparge ghioaca 
tocmai atunci cînd nu mai are hrană în ou şi cînde complect 
dezvoltat, după cum era mirat de superba indiferenţă a tată- 
lui, máretul cucoş, şi mai cu seamă de nebunia mamei, liniş- 
tita găină, care, devenită cloşcă, ia cîmpii. 

Acest mic proprietar, filozof, cu o uşoară înclinare către 
poligamie, găsea că e foarte bine aşa cum e, deoarece îşi vin- 
dea puii de sex bărbătesc, fără ca crescătoria să sufere. 

Dar simtimintul maternității la cloşci îl punea pe gînduri. 
Proprietarul nostru era un om echilibrat, căruia nu-i plăceau 
exagerările. Ouăle de la o cloşcă sunt de la 12 găini. Prin 
urmare, fiecare pui are altă mamă. Spre deosebire de ceea 
ce se petrece în lumea oamenilor, fiecare pui e sigur de tatăl 
său, iar nu de mamá-sa `. 


Si, cîteşitrei aceşti bărbaţi, cornacul, învățatul şi propie- 
tarul, se găsiră pe unul din fronturile războiului. 

Era o seară de toamnă. De-abia încetase focul artileriei, 
care cutremurase pămîntul, dezlántuise vînturile, spársese 
bolta táriei. in fund, ardea oraşul, apărat eroic de nobile şi 
tinere vieţi. Catedrala, un monument de artă, pe care geniul 
omenesc o împodobise cu farmecul celei mai elegante inven- 
tiuni, se mistuia în flăcări. Fumul albăstrui colora cerul cu 
fantastica înfăptuire a unor monştri de plumb, parcă Rem- 
brandt s-ar fi pus să zugrăvească Apocalipsul. 

în tranşee, umezeala străbate pînă la oase. 

Nici pînza, nici lîna, nici cauciucul nu apărau trupurile. 
Bietul om, înlemnit de frig, trăia numai prin nervi. Făptura 
lui, care în timp de pace oglindeşte universul în vastitatea 


59 


egoismului, era acum un mizerabil atom de pulbere, intors 
in nimic. 

invátatul, care admira natura in toatá puterea ei crea- 
toare, n-avea destulá vreme sá se mire de nebunia omeneascá, 
de delirul acesta de moarte. Vázind pe indian lîngă el, îi 
trecu prin minte fugara idee cá poate cornacul elefantului sá 
fie unul dintre putinii multumiti cu distrugerea universalá a 
războiului. Şi îi zise încet: 

— înțeleptule, iată nirvana. 

Indianul dete uşor din cap şi răspunse: 

— Qâkya-Muni este cuminte şi este singur. Gel ce e 
singur nu omoară pe nimeni. Gautama te învaţă să te perfec- 
tionezi cu sufletul atit de mult, încît Buddha să te ducă 
în nirvana de îndată ce ai închis ochii. Pentru asta însă tre- 
buie să trăieşti. 

învățatul zise crescátorului de paseri: 


ji Daca ai avea lumină, ai putea să scrii vorbele conia- 
cului 


— E de prisos: ţi le şterge cenzura. 


19 ÎS 


„IL PRINCIPE", MACHIAVEL—FENELON ŞI D-L 
DR. GEROTA 


Citeam, cu cea mai nespusă plăcere, discursurile d-lui 
dr. Gerota' rostite în Senat şi publicate în Monitorul oficial 
şi nu ştiam dacă trebuie să admir mai mult forma oratorică 
sau curajul şi sinceritatea sa, cînd izbucni aşa-zisa afacere 
„Principele moştenitor": 

Nu ating această chestiune din punct de vedere politic. 
Cu ea se însărcinează şefii de partide, pe care îi vom urma în 
hortáririle lor. 

Deocamdatá vorbesc despre ea, in numele literaturei, a 
poetilor si á sentimentalilor 

Iată un tînăr de 25 ani, care poartă pe umerii săi ráspun- 
derea viitorului unui tron si, prin urmare, si a intereselor 
tárii. Tinárul acesta, zámislit din párinti stráini, este náscut 
pe pámint románesc, botezat in religia párintilor nostri, cres- 
cut in societatea românească modernă şi pregătit să dom- 
nească peste ea. 

Cum e pregătit? Unii spun cá e rău pregătit, alții spun cá 
e bine pregătit. Aceia care-l cunosc adînc, vorbesc de el cu 
entuziaşti. în toate cazurile, dacă e rău pregătit, vina este a 
oamenilor noştri de guvernămînt. н 

Orcum^ar fi, tinárul acesta*trece printr-o crizá sentimen- 
talá: iubeşte. Bine, rău, pe drept sau pe nedrept, el şi-a dat 
cuvîntul unei femei, care a crezut într-însul, sisetine de cuvînt, 
treeind peste toate ratiunile de stat care trebuiau să-l impie- 
dice a se purta ca orce muritor îndrăgostit. 

Noi ştim foarte bine ce însemnează „noblesse oblige". 
Unuprint nu se poate bucura de toate máririle, de toate ono- 
rurile, de toate avutiile pămîntului, şi să fie, în acelaşi timp, 


61 


şi un simplu burghez cu drept de a iubi pe cine-i place — căci 
ar fi prea mult. Un print nu poate iubi decît după.pragmatica 
sancțiune. 

Da. Aşa scrie la carte. Dar viaţa curge şi pentru dînsul 
cu violenţa legilor sale, şi iată-l atins de nebunia amorului, 
care e în dezacord cu trebile dinastice. De o parte avem beţia 
sufletului, dragostea caldă şi dezinteresată, cea mai соуїг- 
şitoare dintre puterile naturii, de altă parte interesele. 

Cum are să se manifeste prințul? 

Dacă e cu inima seacă, ambițios, strimt la suflet, are să 
mintă pe femeie şi să rămînă moştenitor de tron; dacă e gene- 
ros, cu inima la locul ei, are să uite tronul, să renunțe la el,, 
dacă e nevoie, dar nu va înşela. 

in care caz, tînărul acesta va da dovadă că este oml 

Pentru mine, fără nici o îndoială, în cazul al doilea. 

Şi acum, vine marea întrebare: ce ne trebuie la tron? 
Un anemic pitigáiat, care înşală amorul pentru a-şi păstra 
avantagiele dinastice— sau un tînăr voinic, care-şi uită inte- 
resele şi-şi salvează sufletul? 

Desigur, tînărul voinic. 

Acesta, la 40 de ani, cînd va fi rege şi-şi va da cuvintul,, 
nu va minţi pe nimeni. 

Aşa judecă toti poeţii adevăraţi — adică toti oamenii 
care nu umblă după căpătuială şi nu fac curte minciunei şi 
oportunității. 

E bine înțeles că femeia nu ne interesează ca persoană, ci 
numai ca specie. Toate chestiunile de validitate de căsătorie 
sunt formale şi ca atari supuse legilor statului personal şi 
real. 

Care sunt tipurile de ,printi" în istorie? 


Avem pe Hamlet, prinţul Danemarcei. Acesta este 
йр de un om, nu de prinț. 


Avem pe Cesare Borgia, le Duc du Valentinois, acela care 
a servit de model lui Machiavelli, pentru frumoasa sa lucrare, 
П Principe. Acesta a dat loc la nesfirşite comentarii, si 
toată lumea vorbeşte despre el — 1-а citit sau nu La citit — 
mai cu seamă dacă nu l-a citit, 


Avem pe Louis, duc de Bourgogne, nepotul lui Ludovic 
al XIV-a, bărbatul acelei delicioase Marie-Adelaide de Savoie 
şi elevul lui Fenelon’. 


Avem pe Alexandru I al Rusiei, cunoscut са Mare Duce, 
prin creşterea ce i-a dat-o Laharpe'. 


62 


Ne vom ocupa pe rînd de cei mai importanți, lăsînd la 
o parte teoriele pure, ca cele ale lui Jean-Jacques Rousseau 
din lucrarea sa Emile ou de VEducation. 


Entuziasmul lui Machiavel pentru Cesare Borgia trebuie 
să fie înţeles. Dacă un om modern, un preceptor innáscut, 
pedagog tip, s-ar pune sá facá un curs de eticá unui print 
regal dupá Schopenhauer si Leopardi, ar fi bun de legat. Ar 
sări din mormint ,l'archeveque de Cambrai", ilustrul, nobi- 
lul Francois de Salignac de la Mothe-Fenelon, preceptorul 
ducelui de Burgundia, s-ar scula elvetianul Laharpe, intelep- 
tul dascăl al împăratului Alexandru І, ar tresári toti peda- 
gogii ce au trudit pămîntul de la greci şi romani pînă în zilele 
noastre. Caton cel Bătrîn învăţa pe fiul sáu arta de a vorbi, 
cu aceste: cuvinte: vir bonus, dicendiperitus. Dar la romani, 
vir bonus nu însemnează un om bun, ci un om de bine, adică 
un om de treabă în toată puterea cuvîntului, împodobit cu 
toate virtuțile, aşa cum era el, bătrînul şi austerul Caton, al 
cărui strănepot se omora singur, la Utica, pentru libertăţile 
pierdute contra lui Iuliu Caesar. 

Florenţa Renaşterii este oraşul tuturor frumuseţilor, al 
tuturor pasiunilor/al virtuţii şi al vitiului si nu trebuie uitat 
că la finele lui 1500, cînd ne mişcăm noi, Dante, Petrarca şi 
Boccaccio erau morţi de aproape două veacuri, dar că pasiu- 
nile lor, Infernul şi Decameronul, erau mai arzătoare ca 
orcind. 

Drama pe care o joacá acest bandit genial, Cesare Borgia, 
are drept teatru Italia centrală, adică un furnicar de state şi 
státulete, în mijlocul cărora trăia papa de la Roma, care 
putea fi un om de treabă, un om de geniu, un idiot, un medio- 
cru, rareori un sfînt, dar totdeauna înconjurat de bande de 
soldați mercenari, în luptă cu cele două mari familii feodale, 
Colonna şi Orsini, si, cu ei împreună, în luptă cu statele 
dimprejur. 

Cînd cardinalul Borgia devine papă, in 1492, sub numele 
de Alexandru al VI-a, el era deja un fel de însurat legal, cu 
casă şi copii, recunoscuți şi adulati de toată lumea. Politica 
papei Borgia se reduce la lupta şi umilinţa familielor nobile 
italiene şi la ridicarea propriei sale familii spaniole, care n-avea 
nici o tradiţie. Amindoi fiii săi devin unul cardinal si duca 
Valentino, altul duca de Gaudia, iar fiica sa, Lucretia, ducesă 
de Ferrara şi alte multe lucruri. 


Papa Borgia avea o slábiciune specialá pentru fiul sáu 
Cesare. Acesta era inteligent — dar era, mai cu seamă, stri- 
cat, lipsit de lealitate, crud, mincinos, bandit, care omori 
pe frate-sáu, deboşă pe soră-sa, înşelă pe toată lumea, sub 
toate formele şi atît de mult, încît, în adevăr, minciuna şi 
disimulatiunea deveneau o artă care putea sa captiveze. 

Dar se poate oare vorbi serios despre asemenea creştere 
pentru un prinţ regal? 

E cu atît mai curioasă admiraţia lui Machiavel pentru 
acest bandit vulgar, cu cît, exact la aceeaşi epocă şi la omică 
distanță de Roma, trăia curtea de Urbino, unde păreau a se 
fi refugiat toate virtuțile, toate artele, dar mai ales arta de 
a domni, despre care un prozator tot atît de .tînăr ca Machia- 
vel,'contele *Bâldassarre'Castigl.ione, a scris pagini nemuritoare 
în lucrarea sa // corleggiano. 


Printr-o bizară voinţă a soartei, Rafael ne-a lăsat două 
admirabile portrete, unul a lui Cesare Borgia (în galeria 
Borghese), altul a .lui Baldassarre Castiglione (la Luvru). 


Fenelon avea alt concept despre creşterea unui prinţ re- 
gal. І s-a dat pe mină un copil vitios, cu un caracter violent, 
cum era duca de Burgundia, iar el a făcut un om de mina 
întîi, pe care Franţa punea cele mai mari speranţe. Fenelon 
a scris, pentru regalul său elev, Fabule, Dialogul morților, 
Telemaque, în care nu se sfia să facă aluzii şi să critice guver- 
nul pentru hunele pilde pe care se credea dator să le dea ele- 
vului său. Şi să nu se uite că guvernulera Ludovical XIV-a, 
VEtat cest moi. Elevul а murit, Fenelon a căzut în dizgrație, 
dar sfortírile pedagogului au rămas. 


Urmaşul lui Ludovic al XIV-a, care era fiul elevului lui 
Fenelon, nu a avut pe pedagogul tatălui sau, şi a devenit un 
rege detestabil. 


Timpurile moderne au cunoscut două tipuri de prinți 
regali, cu adevărat demni de a trece la posteritate. Unul a 
fost prințul Albert de Saxa-Coburg si Gotha, devenit bărbatul 
reginei Victoria şi cunoscut sub numele »de prince consort. 
Altul a fost actualul rege al Italiei, cunoscut, ca prinţ regal, 
sub numele de Principe di Napoli sau scurt, ПРгіпсіріпо. 


Amîndoi aceştia au fost oamenii tuturor virtuţilor, a 
căror viaţă publică şi privată este trăită după protocol şi 
după Constituţie. 


64 


Şi este un al treilea tip de print — a cărei incarnatiune 
contemporană a fost regele Eduard al VH-a' al Angliei, care 
este un om în toată puterea cuvîntului, cu o lungă pregătire 
de comandă şi o mare experienţă de viaţă, chemat a domni, 
a guverna şi a trăi, destul de abil pentru a pune de acord 
aceste trei ipostaze ale unităţii sale. 

Căci este inutil să ne ascundem după ficțiuni şi să credem 
serios că domnul domneşte, iar nu guvernează. Constituţia dă 
suveranului puteri atît de imense, încît domnul guvernează 

fără voia lui. Nici una din cele trei puteri ale statului nu sunt 
complecte dacă nu au colaboratiunea regelui. 

într-o ţară tînără са a noastră, un suveran complect, adică 
un bărbat care să ştie să domnească, să guverneze şi să tră- 
iască, este o binecuvîntare a cerului. 

lată la ce mă gîndeam, citind discursurile onorabilului 
senator Gerota. 


1918 


SUPREMA LEX 


Suntem acuzați de inconsecventá. 

Reaua-credintá în politică este măsura cu care se constată 
gradul de civilizaţie al unui popor: cu cît ea este mai dezvol- 
tată, cu atît poporul este mai înapioat. 

în binecuvintata noastră ţară reaua-credintá este incomen- 
surabilá. S-ar zice cá oamenii, nepregátiti pentru politicá 
şi văzînd in ea un mijloc de îmbogăţire, se simt slabi si 
intrebuinteazá toate armele, insinuatiile, minciuna, calomnia, 
pentru a birui pe adversar. Se stie cá numai cei tari sufleteste 
sunt leali. 

Noi, ceştia de la îndreptarea, am explicat de nenumărate 
ori bazele pe care s-a construit Liga Poporului. O explicám 
incá o datá, ca sá se vadá cá nu suntem inconsecventi. 

in goana cumplitá a soartei, cind tara era pe marginea 
prăpastiei, au tresárit sufletele atitor români cari, din toate 
unghiurile, s-au căutat unele pe altele, pînă ce s-au găsit. 
Erau suflete de conservatori, de liberali, de takişti — dar 
suflete curate. 

Bărbaţii cari au pus temelia Ligei Poporului la prima 
lor întîlnire şi-au zis: 

— Ne prăpădim. 

— Trebuie să salvám tara. 

— Cu orce pret. 

Şi atunci, privind în jurul lor, ei au văzut un singur om, 
pe generalul Averescu, care reprezenta nu numai pe militarul 
nebiruit, dar şi ре omul de stat de mîna întîia, răsturnat de 
la guvern într-un mod neleal . Pe acesta l-au înconjurat cu 
afecțiunea şi respectul lor, şi, întinzîndu-şi míinele, au rostit 


66 


un program în cinci cuvinte: salus popuii'suprema lex 
esto. 

Cele 4 puncte ale crezului Ligei răspund, probabil, unei 
necesităţi organice a cugetului românesc, deoarece înscrierile 
la Ligă cresc pe fiecare zi. lar aceia ce vin la noi ştiu că nu 
avem ce să le oferim, nici funcţii, nici ghesefturi; mai mult: 
că atunci cînd vom veni la guvern nu vom oferi funcţiile 
statului la incapabili. 

Cu aceste restrictiuni, şi numai cu acestea, fiecare din 
noi şi-a păstrat individualitatea sa. 

în desfăşurarea evenimentelor — printre cari acele de 
pe front se precipită cu o repeziciune uimitoare — se în- 
făţişează probleme neprevăzute. Pentru soluționarea lor, 
partidele vechi au un clişeu, uzat, dar infam: interesul par- 
tidului. Se prezintă legea agrară. Noi o combatem, fiindcă 
nu răspunde conceptului nostru asupra împroprietăririi şi mai 
cu seamă nu răspunde programului nostru. Dar recunoaştem 
valoarea lucrării prezentată Camerilor de ministrul Garoflid, 
lucrare pe care o considerăm ca o foarte serioasă tentativă 
de împărțire ştiinţifică a proprietăţii rurale. Partidul Liberal 
o combate şi el, dar din spirit demagogic şi pentru a face 
opoziţie. 

Banca Naţională este fundamentul institutelor de credit 
din ţară şi singura bancă de emisiune. Din nenorocire, ea e 
în mîna Partidului Liberal, care o întrebuinţează în scopuri 
politice. E rău că e aşa, şi un temperament trebuie găsit. 
Dar de aci pînă a o arunca in aer şi a provoca criza ministeri- 
ală prin retragerea d-lui Săulescu” e departe. 

Asupra fiecărei din aceste chestiuni, generalul Averescu 
îşi are părerile sale, pe care, atunci cînd va fi chemat să 
ia puterea, le va face cunoscute. Pînă atunci e dreptul său 
să nu vorbească sau să vorbească numai pentru acele 
chestiuni care ating punctele programului Ligei. Tot aşa 
şi cu ceilalți membri ai Ligei Poporului: ei sunt ţinuţi la'o 
elementară regulă de disciplină de spirit, întru cît priveşte 
punctele din program. în afară de aceste puncte, ei pot 
avea părerile lor pînă în ziua în care sunt chemaţi să cola- 
boreze cu şeful grupării la răspunderile guvernului: atunci 
totul se contopeste într-o acţiune unitară. 

Cazul prinţului Carol este tipic, întru cît priveşte spiritul 
haotic al oamenilor şi al timpului. 

Din punct de vedere formal, guvernul a fost înregulă. 
D. Marghiloman n-a făcut nici o declaratiune oficială care 


67 


să prejudece chestiunea sau să-l compromitá pe d-sa personal, 
in schimb, Camera a fost absurdá. Pe de-o parte, aplaudá 
cuvintele prezidentului, d. Meisner, cari constituiesc o pro- 
fesie de credintá dinasticá, iar pe de alta primeste cu ovatii 
discursul antidmastic al d-lui Pătrăşcan, care, el însuşi, se 
declară dinastic, deşi vrea altceva decît aceea ce vrea regele, 
pe care tine să-l convingă că trebuie să-şi decapiteze fiul: 
il guilloiine par persuasion. Tot cam aceeaşi intonatiune 
o are interpelarea tinárului deputat Lupu Kostaki. 

Prin reacțiune, Partidul Liberal a imbrátisat cauza printu- 
lui; dupá cum face demagogie in chestia agrará, face^dinas- 
ticism în chestia mostenitorului tronului numai din interes 
de partid. «.. > 

Iar ţara, la mijloc, hămesită, înfometată, se uită la ei cu 
o infinită tristeţe şi aşteaptă de la fiii săi ce i-au rămas credin- 
с10$1 s-o salveze. 

'Să fim acuzaţi de inconsecventá, dar să ne salvăm patria: 
salus reipublicae suprema lex. 


1918 


„RĂSĂRITUL" 


Acesta este numele unei Reviste, ce se intitulează „pentru 
învățături şi îndemnuri bune" şi se publică la Chişinău, sub 
conducerea d-lor I. Manolescu! şi I. О. Soricu.. 

Nu se poate calificatie mai nemerită! Aveam dreptate 
cînd afirmam că nu e nimic compromis în literatură. Nu 
numai nu e compromis, dar e încă în plină dezvoltare. 


Aproape toată materia acestui număr e bună. O nuvelă 
a părintelui Agârbiceanu, cu care m-am împăcat definitiv, 
pentru însuşirile sale de scriitor înțelept (a cetit şi a prins 
nota gustului). O novelă atît de adînc tăiată în suflet omenesc, 
încît, dacă ar avea mai mult echilibru, ar sta alături de cele 
mai fericite inspiraţii ale lui Andersen. E păcat cá nu se 
pricepe bine de unde răsare cálugárita care ridică inima din 
“pieptul bătrînei si o îngroapă; nu era un vis, căci autorul 
ne spune că „Anastasia nu atipise, ci, cu ochii închişi, urmă- 
rea o vedenie". Fantasmagoria vedenielor, atît de interesantă, 
bunăoară, in Visătorul de vise al m.s. reginei Măria, nu 
merge în novela d-lui Agârbiceanu, care ebună prin aparenţa 
de realitate a dramei pe care o creează şi prin bárbátia stilu- 
lui. 

Aş mai avea de observat că într-o lucrare atît de sigură, 
cu un stil atît de potrivit cu subiectul, prin dramatismul şi 
sobrietatea sa, nu ar trebui să se strecoare cuvinte tirgovete 
ca motivul, senzaţia, fluviul etc. „Preoteasa Anastasia avînd 
senzația că-i ѕоагбе şi-i poartă pe toti acelaşi fluviu misterios 
al vietei" — înţelegi, părinte, cá nu merge. 

Şi de ce senzaţie cu z, cînd în sensație, s litera nu e între 
două vocale. Din gazetele austriace şi unguresti ne-au venit 


69 


mai multe bucurii fonetice de acestea, pînă la bazin (prin 
frantuzescul bassin, care insistă pe sunetul s cu de două ori 
s) şi pînă la seziune (pentru session, cu doi s). 


O altă bună povestire populară este Steagul d-lui Teodor 
Miron, scrisă curgător, naiv, cu sfînta credință că s-a întimplat 
aşa, cu toate că sunt multe lucruri inverosimile în coprinsul 
ei, printre cari căpitanul de la Plevna, actualmente general 
în activitate şi steagul însuşi, păstrat în lada soldatului Mihal 
Faur. 


Mai multe poezii bune. Patria de d. Nichifor Crainic', 
cu următoarea excelentă strofă: 


Sus cupa morţii cu dureri amare! 
Sorbind-o, te vom binecuvînta: 
Ga rîurile ce se-neacá-n mare 


Noi vom muri in nemurirea ta. 


Iubirea de d. Nică Românaş , E ziua ta de d. Liviu Ma- 
rian' şi cîteva versuri populare din război cu 


Frunzá verde si-un bujor 
Viteze mitralior 


Unde-ti fu ziua sá mori. 


Lucrurile nouă aduc oameni noi şi cuvinte nouă. în curînd 
o să auzim o poezie populară cam aşa: 


Frunză verde maghiran 
Măi şofer de la volan 
Eşti un mare pehlivan. 


O foarte interesantá popularizare e legenda lui Icar, de 
d. Soricu. 

O populară din război, a soldatului Ion Budoi din regimen- 
tul 6 artilerie, care sună astfel: 


Ţine, Doamne, şi protege 
Pe viteazul nostru rege, 
Că noi făurim cununa 
Măriei-sale regina. 

Noi, ostaşii României, 
Strînşi în faţa datoriei, 
Suntem mîndri de război 


Căci e regele cu noi. 


Şi din ceasul strălucit 

Cînd la luptă am pornit, 
Suveranii mari şi mici 

S-au retras cu noi aici. 
Dumnezeu le dea noroc 

Că-n duşmani noi dăm cu foc, 
Şi luptînd strigăm cu anii 


Să trăiască suveranii! ... 


Evident, soldatul Ion. Budoi are inimă şi sentiment dinas- 
tic foarte dezvoltat. Totuşi, exagerează, şi redacţia ar. fi 
putut să-l facă atent asupra ingratei şi ostenitoarei sarcini 
„de a striga cu anii: să trăiască suveranii”. , 

Domnul Ştefan Bálcesti are o poezie în stil alvifian, adică 
cu o strofă foarte bună, dar restul în paiantă. La noi, şcoala 
simbolistă modernă admite că poţi să scrii un vers de opt 
silabe şi altui de opt kilometri; cá poti să intrebuintezi iambi 
şi trohei unii după alţii, şi să zici: 

s-a dus / încet // omul / nostru 
adică iambii 

s-a dus încet 
şi troheii 


omul nostru 


Strofa bună a d-lui Bálcesti este următoarea: 

Liniştea duce-n ecouri 

Sub priviri de lună pală 
Clinchetul domol din linul 

legănării de zăbală, 
Si-1 ducea curat pe unde 

să-l anine de vreun tei 
Sau cu gîndurile mele 


să-l încurce-n părul ei. 


Таг stilul alvifian este acesta: 


Clipele de bine repede mai trec. 
Parcă nu má înduram 

Parcă nu-mi venea să plec 

Cu tot zorul cel aveam. 


Şi-am plecat. 


Vuia şoseaua 


Şi cu cît stringeam de frîu 


"A 


Cu atît mai rău pe alături ca de vînt 
S-apleca pîn'la pamînt 


Lungul lanului de grîu. 


Dar deodată murgul, murgul s-a oprit. 
A privit o clipă înrprejuru-i şi-napoi 
Şi cu capu-n jos şi trist, a pornit 


la pas apoi. 


lată un murg care-şi avea convingerile sale. A privit o 
clipă împrejur şi-napoi, şi cu capu-n jos, a pornit-o la pas. 
Probabil era la regim. 

Dacă ar putea cineva să vorbească serios cu domnii aceştia 
cari au nume de sate sau de virfuri de munţi, s-ar aşeza 
lucrurile în înţelesul lor. De ce Ştefan Bălceşti şi nu Ştefan 
Bălcescu? Mania de a-şi anina de coada numelui un oraş sau 
judeţ îmi aminteşte pe evreii din străinătate, cari, ieşiţi din 
fundul unui ghetto medieval, iau numele oraşului unde sunt 
născuți. 

Aşa, în Italia, cînd cineva se numeşte Ancona, sau Capri, 
sau Sinigalia, poti fi sigur cá e latin cu zulufi. Tot aşa în 
Franța, cînd se numeşte Bordeaux sau Perpignan, е rudă 
cu Iuda. 


Pentru ce d. D. Munteanu, care scrie un apel atit de 
bine simţit, pentru alcătuirea unei „Societăţi istorice şi lite- 
rare" la Chişinău, se mai numeşte şi Râmnic? Pentru a se 
deosebi de alt Munteanu? Dar sunt două Râmnicuri: Râm- 
nicu-Vilcii şi Râmnicu-Sărat. Atunci cum stăm? Este colegul 
nostru, D. Munteanu-Râmnicu-Vîlcii? sau d. Munteanu- 
Râmnicu-Sărat? 

Fireşte că e vexant să se numească cineva Popescu sau 
Ionescu. Depinde de om să schimbe porecla în renume. Printre 
nenumáratii loneşti, unul singur este Take Ionescu. Dar şi 
aci, s-ar zice că gustul public s-a vitiat sau umblă după 
pitoresc, căci partizanii d-lui Take Ionescu, în loc să devină 
Ionescani sau lonăşeşti, s-au făcut Takişti: e mai distins. 


Cu aceste mici rezerve, cari sunt glume, Revista basara- 
beană se prezintă bine şi merită să fie susținută de public. 


1918 


72 


SFÍNTA NEVOIE 


Ironia soartei voieşte ca primul guvern cu adevărat 
popular în Germania să fie condus de un print de casă domni- 
toare, un om cu suflet curat. ^ 

Marele Ducat de Baden este unul din statele federative 
ale Imperiului german de astázi, pe malul drept al Rinului, 
cu douá milioane locuitori, cu pozitiuni incintátoare, unde 
s-a aşezat prima Gomoră a Europei, si de unde Alfred de 
Musset a scris minunata poemá Une bonne fortune. 

Karlsruhe, la picioarele Pádurei Negre, era capitala 
democraţiei, iar Baden-Baden oraşul elegantei. Generaţia 
de la 1830—1840 alerga aici din toate colturile lumei, unii 
căutînd odihnă, alții emoţii, iar Turgheniev ne-a lăsat o 
frumoasă descriere a acestui loc, unde se rezolvase problema 
cea mai grea a vieţii, de a se crede omul singur, trăind totuşi 
în mijlocul semenilor săi cei mai zgomotoşi. 

De aci porneşte noul cancelar al imperiului, prinţul Max 
von Baden. 

Nu ne oprim prea mult asupra persoanei noului sef al 
guvernului german, fiindcă, orcît de originală este, nu ea ne 
intereseazá in primul loc, ci colaborarea sa cu partidele 
populare ale Germaniei. Afară de asta, nu am voi să anticipám 
asupra evenimentelor, cáci guvernul printului de Baden, 
fiind un guvern de pace, numai atîta valoare şi durată are 
cît succes vor avea demersurile sale. 

Ceea ce este interesant la cel mai înalt grad şi trebuie să 
servească de lecţie orbilor şi surzilor e nevoia pe care o simt, 
astăzi, elementele de sus, în Germania, de a chema la cîrma 
statului elementele de jos. Sperăm că cenzura nu va vedea 
nici un gînd ascuns în afirmaţiile noastre, căci nu avem 


73 


gînduri ascunse şi nici aluzii răutăcioase nu vrem să facem. 
Căutăm cu toţii, în măsura mijloacelor noastre, să tragem 
invátáminte de la lucruri şi de la oameni mai maturi decît 
noi, ca să ne salvăm ţara. 

Am învăţat cu toţii puţină istorie şi sociologie, şi ştim 
că oamenii se nasc inegali, că liberatate absolută nu există, 
că fraternitatea este un cuvînt de morală creştină, iar nu o 
pornire instinctivă, că un singur om inteligent face mai mult 
decît o mie de proşti la un loc, că vor exista clase sociale 
cît va exista omenirea, şi aşa mai departe. Acestea sunt ar- 
mele unui arsenal cam învechit şi argumentele unei filozofii 
cam uşoare, care trage din brutalitatea egoismului pesimis- 
mul pentru alţii şi optimismul pentru sine’. 

Ceea ce n-am învăţat, fiindcă, experimental, n-am avut 
de unde, este valoarea participării maselor la guvern. 

Să ne explicăm. > 


Ww 


Poporul de jos a fost întotdeauna condus şi exploatat. 
A fost condus printr-o inferentá necesară, pentru cá, de la 
particular la particular, omul superior conduce pe omul 
inferior, iar de la particular la general, mai mulți oameni la 
un loc, grupați pentru o acțiune, sunt conduşi tot de un sin- 
gur om, şi anume de cel superior. 

Tot aşa, poporul de jos a fost exploatat cam din aceleaşi 
cauze si dintr-o necesitate socială a cărei origină stă ascunsă 
în însăşi rațiunea ele aii a societății, şi anume: individul de 
jos este pompat de necesitățile sociale, tocmai pentru că 
este slab, iar el se lasă să fie pompat tocmai pentru că numai 
aşa se întăreşte. Pe calea selectiunii, el ar dispărea. 

Religia lui Isus a căutat să îndulcească soarta celor de 
jos. Felahul, ilotul, sclavul, iobagul, pînă la colonul din 
zilele noastre, sunt aceleaşi manifestări ale inferioritátii 
individuale. Ei au împlinit funcțiuni mecanice de civilizati- 
une: au canalizat Nilul; au cre^t aqueducuri, Partenonul, 
Coliseul, au dus, prin cruciade, civilizația Occidentului în 
Orient şi viceversa. Dar au şi murit sub bici. 

Admirabila religie creştină a fost întotdeauna în funcțiune 
de morală, iar partea sa mecanică este în funcțiune de socie- 
tate; judecata cea din urmă, învierea morților, împărăția 
cerurilor făgăduită celor sărmani cu duhul sunt atîta îndem- 
nuri la răbdare. 


74 


Catacombele sunt dovada hotărîtoare a robustei credințe, 
în învierea mortilor. Ele se construiau pe ascuns si infloreau 
în proporția în care creşteau persecuțiile şi nebunia împărați- 
lor romani. 

Din toate corvezile la care a fost supus întotdeauna 
poporul, în trecut, una singură i-a fost aplicată cu măsură: 
războiul. Cariera armelor era rezervată nobililor, cadetilor 
de familie, sau, în timpurile medievale, unei clase speciale 
de mercenari, în care intra orice aventurier, iubitor de pom- 
poane, de chef şi de acțiune. Ideea nafionalitátii în armată 
nu exista, iar tipul unui adevărat fante era acela care se 
bătea astăzi cu amicul de ieri şi mîine cu cel de astăzi. Poporul 
dă rare exemplare de scudieri credincioşi, il fide Bertrando 
53.0 Sancho Panga. Numai elvetienii se înregimentau în masă, 
în serviciul altor națiuni. Les Suisses au format un corp, în 
armata franceză, pînă la 1830. 

Tot astfel banii, bugetul Ministerului de Război, nu se 
scoteau prin impozite sau rechizitiuni repartizate deopotrivă 
pe masa poporului, ci prin avutii personale, prin vexatiuni, 
sechestratiuni de bunuri, biruri asupra provinciilor cucerite 
etc. 

Aceasta era situaţia de drept şi de fapt, in trecut. 

Deodată lucrurile se schimbă. în mai puţin de un veac 
armata se nationalizeazá complect, şi nu numai nu se caută 
străini care să se bată pentru comptul altora, dar încă străinii 
sunt îndepărtați, iar serviciul militar devine obligatoriu şi 
este considerat ca o onoare cetáteneascá. Reforma aceasta 
ne vine din Germania, după lena şi Auerstaedt. 

Tot din Germania ne vine, după Sadowa şi Sedan, ideea 
nafiunei armate. Tributul de sînge atinge pe toată lumea, şi, 
cu el, tributul de bani, impozite în natură, rechiziţiile, vite 
de tras, vite de hrană, cereale, efecte de îmbrăcăminte. Se 
ridică din casa săracului tot, şi acest zor este atît de mult, încît 
această acțiune a statului nu-şi mai păstrează caracterul sáu 
de măsură generală, ci devine o calamitate familială pentru 
orcare cetăţean. 

Pentru întîiaşi dată şi sub această nouă formă, poporul 
este direct pus în cauză, iar noţiunea abstractă a statului şi 
a guvernului devine fangibilă. Nu mai e vorba aci, pentru 
englezi, de drepturile înscrise in Marea Chartă din 1215, 
sau, pentru francezi, de Charta constituțională din 1814; 
mai mult decît atît: nu mai e vorba nici chiar de a pierde 
o provincie, de a suferi o umilință naţională, o înfrîngere 


7S 


militará, o bátálie navalá — Waterloo, Trafalgar — la care 
natiunea, in masa ei compactă, ia parte numai cu sufletul, 
ci e vorba de doliul direct, de foametea directá, de suferinta 
individuală a fiecărei familii, a fiecărui ins, bogat sau sărac, 
nobil sau plebeu, e vorba de durerea colectivă a unui popor, 
care se ridică în masă şi vrea să vadă şi să judece el. 

lată explicată, în puţine cuvinte, democratizarea gu- 
vernului german şi venirea la cîrma statului a prinţului de 
Baden. 

S-a sfîrşit cu iunkerii! 


Şi ce invátáminte pentru noi tragem de aci? Au noi 
nu avem un popor căruia i-am cerut toate sacrificiele,care 
ne-a dat tot, copilul, vita, buleandra, pînă la cenuşa din 
vatră? 

Da. 

Poporul acesta e cuminte. [...] 

Să-l respectăm şi să-l iubim. Să facem pentru poporul 
nostru ceea ce face prinţul de Baden pentru poporul german— 
să-l chemăm la exerciţiul drepturilor politice, lăsînd la o 
parte vechea şi răsuflata afirmatiune cá nu e pregătit pentru 
politică. 

Un om care ştie să moară pentru tara lui are dreptul s-o 
şi guverneze, sau cel puţin să fie consultat de cei ce o guver- 
nează. 


1918 


O ABSURDITATE 


împrejurările din afară sunt urmărite de atenţia publică 
cu o încordare extraordinară. Ce răsunet vor avea ele asupra 
politicii noastre interne? 

<-> 

se ventilează ideea unui guvern național. (Sper că cenzura 
nu se va supăra, căci este o pură ipoteză.) 

Noi credem că realizarea unei asemenea idei nu e posibilă 
în practică şi nu e necesară în teorie. 


Cine zice guvern naţional afirmă colaborarea tuturor 
partidelor şi a grupărilor mai importante, pentru a da un 
cabinet, eterogen prin origină, dar omogen prin program, 
într-un asemenea guvern ar trebui să intre reprezentanţii 
Partidului Conservator, cu subdiviziunile sale, reprezentanţii 
Partidului Liberal, reprezentanţii d-lui Take Ionescu, Liga 
Poporului, o parte din liberalii disidenti (lăsînd la o parte 
grupările extreme, ca acele de la Lumina ' şi de la Renaşterea ^) 
Şi atunci, punînd punctul pe i, vede cineva putinţa traiului 
la un loc a d-lui Marghiloman şi a d-lui Brătianu, cu noi şi 
cu d. Take Ionescu? 

Cu ce Parlament ar guverna un asemenea minister? Cu 
actualul Parlament? cu un Parlament ieşit din noi alegeri? 
sau cu dezmormîntarea vechiului Parlament al d-lui Brăti- 
anu? 

Cu actualul Parlament nu e posibil — căci nu se poate 
cere d-lui Al. Constantinescu, abia ieşit din penitenciar, să 
voteze alb cu alb alături de d. Murgăşanu, actualmente 


acuzatorul său. 


77 


Cu un Parlament ieşit din noi alegeri, noi am primi ime- 
diat, fiindcă ar fi de presupus cá aceste alegeri s-ar face în 
libertate, în care caz generalul Averescu ar fi trimis în Cameră 
de toate colegiele ţărăneşti. Dar încercarea aceasta nu ar 
face-o nici chiar un guvern național. 

Dezmormîntarea vechiului Parlament al d-lui Brătianu 
este o monstruozitate ce nu se poate concepe. Răstălmăcirea 
art. 128 din Constituţie, în acest înţeles, este o exegeză absur- 
dă şi revoluţionară. 

Prin urmare, ideea unui guvern naţional nu e posibilă în 
practică. 

Atunci vine a doua întrebare: este ea necesară în teorie? 

Să vedem. 

Un guvern naţional presupune o mare primejdie, riscuri, 
necesitatea de a reuni toate răspunderile * şi deci de a chema 
la cîrma statului toate partidele. El ar fi fost natural la 15 
august 1916, cînd s-a declarat războiul, şi ar fi natural şi astăzi 
dacă poporul român ar fi chemat să ia o hotărîre ' depen- 
dentă ele voinţa lui <. .. > 

Dealtfel, teamă îmi este că se face confuziune între un 
guvern naţional, care implică, după cum am spus, colabora- 
rea tuturor grupărilor politice, şi guvernul de coalitiune 
care implică întovărăşiri vremelnice şi într-un anumit scop 
a cîtorva din grupări. Prima am arătat că este o imposibilitate 
azi; a doua este de examinat. 


1918 


* în text:  răspunderilor. 


„ÎNDREPTAREA LITERARĂ" 
Explicarea titlului 


Titlul acestei foi nu are nimic simbolic, fiindcă nu avem 
nimic de îndreptat în literatură. Nu doar că totul este perfect, 
dar nimic nu e compromis. Aşa că, titlul adecvat ar fi trebuit 
să fie orientarea literară. 

Ceea ce este compromis e politica tárei. Dar despre ea 
nu ne vom ocupa. îndreptarea literară se adresează tuturor 
scriitorilor de talent, fárá deosebire de partid, si ii roagá sá 
colaboreze la aceastá orientare. 


Avem de rectificat conştiinţe si de păstrat sufletul si 
graiul nostru strámosesc. Pe calea literaturei noastre, credinţa 
că tot ce este fals nu e admis în artă; că minciuna şi plagiatul 
nu duc la nimic; că chiar numai imitatia omoară pe scriitori. 
Sub îndemnul lui Maiorescu, prin exemplele vii ale lui Crean- 
gă, Odobescu, Alecsandri, ne-am întors de ia latinişti, la 
graiul adevărat al poporului; prin geniul lui Eminescu, poezia 
lirică a atins deodată culmi necunoscute în limba română; 
Vlahuță, Delavrancea,  Brătescu-Voineşti,  Popovici-Bănă- 
teanul] P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Rádulescu-Po- 
goneanu, Cerna, Stere, Ibrăileanu, Rădulescu-Motru şi alţii 
mai tineri, Sadoveanu, Dragoslav, Sorbul şi айа uitaţi sau 
necunoscuţi de noi dovedesc o vigoare şi o sănătate morală 
pe care nu o întîlnim în politică. 

România are un popor de țărani, un guvern, cu două sau 
trei ipostaze, de avocaţi, iar, de cîtva timp, o clasă de actio- 
nari de bănci, in cea mai strînsă legătură cu tertipurile poli- 
tice, care este pur şi simplu odioasă. 

O literatură sănătoasă şi conştientă trebuie, astăzi, să 
distrugă ceea ce era mucalit la paşopt, şi ceea се a fost ri- 


79 


diculizat de Caragiale a devenit in zilele noastre dramatic, 
a devenit cangrená, care trebuie cauterizatá. 

Ce cîmp întins de activitate pentru poeti şi romancieri! 
Alături de simtirile eterne — amorul, iubirea părintească şi 
filială, egoismul, avaritia etc. — răsare durerea nouă a pa- 
triei rănite; visul gloriei, aunireilegitime a tuturor români- 
lor; epopeea trecerii in Transilvania; drama opririi їп munţi 
şi a răsturnărei armatei noastre în Dobrogea, pe Dunăre şi 
în cîmpie; tragedia exodului în Moldova şi în tara rusească; 
chinurile exilului; specula, cu îmbogățirea neruşinată a 
unora; dantul milioanelor — cîte subiecte de roman, ce 
gamă de senzaţii, ce vibrare de lumină nouă! 

Entuziasmul poetilor pentru gloria visatá, pentru splen- 
doarea sacrificiilor pentru Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz; obser- 
vatiunea şi povestirea pentru romancieri; satira pentru 
ironişti — iară căile pe care literatura poate veni în aju- 
torul ţării. în acest înţeles apare îndreptarea literara. 

Ea priveşte cu o specială dragoste către Basarabia, către 
admirabilii săi ţărani, cari au avut virtutea rară de a păstra 
limba, cu toate prigonirile soartei. Dealtminteri, cu aceeaşi 
dragoste privim noi către toti ţăranii, din toate cuprinsurile 
româneşti, către eroii binecuvintati ai frontului. 


1918 


TRAPORT ASUPRA LUCRĂRILOR LITERARE ALE 
D-LUI IOAN BRÁTESCU-VOINESTI] 


D-1 Brătescu- Voineşti este autorul destul de cunoscut de 
toti cetitorii şi iubitorii de literatură. 

Neavind o bibliotecă Ja dispozitiune, nu pot menţiona nu- 
mele lucrărilor sale (şi îmi rezerv a face un raport complet 
asupra activităţii sale). Astăzi îmi va fi destul să vă raportez 
la referatele ce s-au făcut în trecut asupra activităţii sale, 
şi nu mai departe decît la ultima alegere, cînd a venit în 
concurenţă cu colegul răposat Coşbuc. 


1918 


ACADEMIA ROMÂNĂ SI SENTIMENTUL NATIONAL 


Ziarului „Mişcarea" 


Domnule Director, 

Ráspund la articolul domniei-voastre din 14 octombrie — 
aproape cu plăcere — deşi polemica personală îmi repugnă. 

Am două motive să vă răspund cu plăcere: unul, fiindcă 
îmi oferiţi ocazie de a mă explica în cazul alegerii d-lui Stere; 
altul, pentru că articolul domniei-voastre este cuviincios. 
Mişcarea má deprinsese cu lucruri mai puţin fine... 


CAZUL STERE 


Nici n-am visat să propun pe d. Stere la un scaun in 
Academie. Interpelat de d. lacob Negruzzi, de care mă leagă 
о vechie si statornică prietenie literară, fără nici un caracter 
politic, dacă aş fi dispus să votez pe d. Stere în secţia noastră, 
pentru a-l prezenta plenului, am răspuns afirmativ. Propune- 
rea a fost făcută, în secţie, de către onorabilul d. Philippidi `. 
Eu am votat pentru. 

Trecind la consfătuire cu toti membrii Academiei, numele 
d-lui Stere a dat loc de protestări violente. Prin reacțiune, şi 
indignat de ostracismul ce se rostea împotriva unui om, 
pentru convingerile sale politice, am ridicat glasul. 

Nu pot admite să se aducă în Academie sistemul învinuiri- 
lor nedovedite, sectarismul partidelor, violenţa polemicilor 
de ziare. 


82 


Academia trebuie să rămînă templul adevărului şi al 
frumosului: artă pentru artă şi ştiinţă pentru adevăr. Tot 
restul hu există De-aş trăi trei viete şi de-aş şti cá nu ajung 
la nimic în politică cu această formulă, şi nu aş schimba-o. 

Eu, personal, sunt dinastic şi sunt naţionalist. Dar înţeleg 
că poate să fie cineva antidinastic, republican sau nihilist — 
cu o singură condiţie: să fie de buná-credintá. Opiniile politice, 
utilităţile sociale sunt relativitáti istorice, brutale şi variabile. 


CAZUL „MIŞCAREA" 


Deşi cuviincios în formă, articolul domniei-voastre cu- 
prinde insinuatiuni. Aveţi aerul de a spune că eu am inte- 
rese comune cu d. Stere sau cu autorităţile germane. 

Domnia-voastrá.stiti bine că lucrul este inexact. Pentru 
ce-l spuneți? 

M-ati primblat prin toate văzduhurile, de la împărații 
bizantini pînă la cîrciumarii din Focşani. Puteam să vă 
răspund găsind vreo legendă popească libidinoasă sau vreo 
calomnie trivialá la adresa corifeilor partidului. 

Pentru asta am intrat în politică? 


Nu ştiu în ce termeni să vorbesc, ca să vă asigur că îndrep- 
tarea nu este numai un nume de ziar, ci un cuvînt cu înţeles 
profetic. Domniele-voastre, care nu puteţi respira fără pro- 
gram, trebuie să pricepeti că pînă nu vom schimba deprinde- 
rile, pînă nu vom renunța la minciuna intenţionată, la ca- 
lomnia perfidă, la  mediocritatea partizanilor, pînă atunci 
degeaba ticluim programe. 


Ca să dovediti tendinţele mele, citati din articolul-program 
al îndreptării literare cîteva nume şi omiteţi intenționat 
altele. Eu am început tocmai cu acele nume, scumpe d-voas- 
tre — şi scumpe şi mie — care trebuia să vă paralizeze argu- 
mentul acesta, şi anume: Vlahuţă, Delavrancea, Brătescu- 
Voineşti, Popovici-Bánáteanul. D-voastră citati numai pe 
ceilalți, pe dd. Negulescu, Rádulescu-Pogoneanu, Stere, 
Ibrăileanu, Sadoveanu (şi Sadoveanu? !) iar pe d. Drago- 
rii irescu, care este scriitor de incontestabil talent, nu-l men- 
tionati, fiindcă nu ştiţi încă ce directiune va lua gruparea 
sa. Am omis, din eroare, si alti scriitori de talent, ca dd. 


83 


Cosmin', Tutoveanu', Ranetti'. Pe aceştia unde-i punem? 

în articolul ziarului d-voastră dovediti că sunteţi în curent 
cu polemicele ce s-au urmat între mine şi d. Stere. Un om fin 
ar fi înțeles cá era o chestiune de elementară buná-cuviintá, 
pentru mine, de a nu combate pe adversarul de ieri cînd 
solicită un loc în Academie. Tot pentru acelaşi cuvînt nu aş 
fi combătut pe d. Goga. 

Vă previn că sunt in curent cu tentativele de a fi ponegrit 
în sferile înalte, la Curte, in fata Legatiunilor, chiar în propriul 
meu partid. 

Asemenea încercări mă lasă rece. 

Adresati-vá la cel dintîi elev din clasa VH-a şi el vă 
va spune că învaţă patriotismul în volumele mele.' Citirea 
lor este obligatorie la cursul de limba română. De 30 de ani 
de cînd scriu, preocuparea mea a fost de-a întoarce sufletul 
românilor către iubirea de propria lor ţară şi către infáptu- 
irea idealului national. Citiţi Viaţa la fara] Tănase Scatiu, 
în război, indreptári, Anna etc, etc. şi veţi găsi popularizarea 
ideii războiului nostru de astăzi, dar, fireşte, nu cum l-aţi 
făcut domniele-voastre“. Luaţi tipurile create de mine, pe 
Comăneşteanu, pe Milescu, pe baciul Micu — chiar şi femeile 
din romanele mele—şi veți vedea că visez la o'Románie 
Mare de cînd eram tînăr. Vă citez pagini întregi din îndrep- 
tări şi Anna în care vibrează sufletul unei patrii comune a 
tuturor românilor. 

Prin urmare, ce pot să dovedească insinuatiile d-voastre 
de astăzi şi apropierea intenționată pe care o faceţi între 
politica mea actuală şi candidatura lui Stere la Academie? 
Nimic, decît dorința de a dobori un adversar politic, amic 
al generalului Averescu. 

E regretabil că e aşa, dar vă pot eu schimba? 

Primiti etc. 


Duiliu Zamfir eseu 


1918 


DARDANELELE (i) 
Bizantul 


Continentul european este despártit de  continentul 
asiatic printr-o limbá de mare ce poartá numele de Dardanele 
sau strímtoarile de la Gallipoli. Ele pun in legáturá Marea 
Neagră cu Arhipelagul şi la mijloc se lárgesc, formînd о mare 
interioará, numitá Marea de Marmara. 

Aci se ridică oraşul Constantinopoli, pe coasta europeană. 
El este astázi capitala imperiului turc, sub numele de Stam- 
bul, si a jucat cel mai mare rol, în istoria lumei, după oraşul 
Roma. 

in vechime, numele strimtorilor era Helespont, iar al 
oraşului, Bizanţ. Acesta a înlocuit, un moment, pe însăşi 
„mama Roma", devenind capitala întregului imperiu, iar, 
mai tîrziu, capitala Imperiului de Orient — pînă ce turcii 
l-au supus stápinirei lor, sub Constantin Dragases (Paleo- 
logul), la 1453. 

De la căderea Romei, oraşul acesta a fost capitala lumei 
civilizate. în palatul Blachernelor de pe Bosfor se află aparta- 
mentul de porfir, în care destinul hotăra pe a cui mînă sa dea 
stăpînirea Imperiului, căci acolo se năşteau copiii Autocra- 
torului (numiţi pentru aceasta ,porfirogeneti". Dar multi 
dintre stăpinitorii lumei, şi adesea cei mai de valoare, nu 
erau născuţi în apartamentul de porfir, ci prin bordeie sau 
colibe, căci revoluțiile interne sau răscoalele militare aduceau 
în fruntea statului pe cel mai îndrăzneţ sau pe cel mai tare. 
Nimic nu se poate compara cu orgia sărbătorilor din hipo- 
dromul imperial, unde adesea se hotăra succesiunea la tron, 
după cum nimic nu se apropie de solemnitatea şi strălucirea 


85 


Curtei bizantine de pe vremea Irenei Ducas, bunăoară, 
sau a lui Andronic Comnenul. 

Legătura ţării noastre cu Imperiul de Orient este cu 
mult mai mare decît se crede în general, căci dacă noi avem 
sînge daco-roman, avem cultură bizantină. in afară de 
epoca strict fanariotă, cînd s-au petrecut împilări şi stoarcere 
de bani, tara noastră nu a avut decît cîştig din relatiunile sale 
cu Bizanțul: arhitectură, îmbrăcăminte, obiecte de artă, 
cultură etc, totul ne venea direct din Bizanţ, iar acolo venea 
de la Serenissima, de la divina Venetie şi de la strálucitii 
mauri, singurul popor semit inventiv. Cînd cineva exami- 
nează arta noastră decorativă poporană — care este printre 
cele mai bogate — recunoaşte numaidecit influenţa bizantină, 
trecută prin naivitatea optimistă a poporului' nostru. 

Dar mai mult decît atît: toată cultura claselor noastre 
de sus vine tot de la Bizanţ. S-a vorbit despre fanarioți, la 
nol, cu aceeaşi uşurinţă şi cu aceeaşi lipsă de simt critic 
cu care se vorbeşte de toate chestiunile mari. Fanariotii au 
fost nişte mizerabili, care ne-au mîncat veniturile şi ne-au 
conrupt sufletul. Se poate. în parte este chiar exact. Dar 
numai în parte. 

De cînd Franţa se ocupă cu studiul artei şi literaturei 
bizantine, se dá pe faţă o civilizaţie nebănuită.' Si e curios 
cum nimenea n-a întrevăzut, aprioristic, adevărul acesta: 
că nu se poate trece de la cultura páginá a atenienilor la 
cultura ortodoxă a Orientului decît prin canalul popilor si 
invátatilor bizantini — după cum nu s-a putut trece de la 
clasicismul latin.la cultura Occidentului decît prin mijlocirea 
preoților şi a bibliotecelor catolice. 


Istoria modernă studiază serios influenţa bizantină 
asupra întregului Orient al Europei, influență fericită, care 
a creştinizat o mulţime de popoare, a dat goților alfabetul 
lui Ulfila', slavilor alfabetul lui Ciril. în cronicile bizantine 
găsim numele nostru de ,Románia" pentru întîiaşi dată. 


Ceea ce pînă acum cîtva timp se pierdea sub numele 
haotic de „Imperiul de jos" (le Bas-Empire), astăzi începe 
să se dezgărdineze din întuneric şi să ia formele unei civili- 
zatii medioevale foarte caracteristice, civilizaţia greco-şlavă, 
cu subdiviziunile sale, greco-croată, greco-serbă şi greco-bul- 
gară. Este interesant pentru noi, românii, a constata că 
rasanoastră daco-romană a luat o parte activă la această civili- 
жапе medioevalá, ca o nouă subdiviziune, románá-serbá, 
română-bulgară şi románá-greacá. Popoarele de stepă, 


86 


grosolane şi incapabile de a-şi apropia civilizaţia bizantină, 
au dispărut. Aşa au fost avarii, cumanii şi pecenegii — iar 
ungurii, aşezaţi mai departe de centrul bizantin; au rămas 
semibarbari. 

Dar pe cînd civilizația greco-bulgară dispărea cu desă- 
vârşire sub jugul dominatiunii turceşti şi nu rămînea decît 
un popor turanic, cu instincte sălbatice, redus în stare de 
sclavie — poporul român de pe malul stîng al Dunării con- 
tinua să fie liber, şi, pe vremea lui Mircea cel Bătrîn, stăpînea 
şi malul drept, iar acest domn român din familia Basarabi- 
lor a ţinut piept Osmanliilor în epoca lor cea mai strălucită, 
Qăci a bătut pe Baiazid-Fulgerul în memorabila luptă de la 
Rovine, lingă Craiova, în anul 1394. Tocmai atunci, Bulgaria 
era prefăcută în provincie turcească, sub ţarul ei Şişman 


(1393). 

în timpul dominatiunei fanariote, ţările române au avut 
mult de suferit, de schimbarea nesfirşită a domnilor — dar 
cultura greacă s-a infiltrat pe nesimţite în clasele noastre 
dominante, punind în atingere spiritul vioi al nobilimei 
pămîntene cu disciplinele teologice, cu filozofia, cu ştiinţele 
matematice ale doctorilor din Fanar. Mai întîi favoriţii 
sultanilor, medicii şi dragomanii lor, cari erau întotdeauna 
oameni învățați, apoi patriarhii, cînd începu administrarea 
averilor mănăstireşti, căutau să trimită în Principate tot 
oameni de mîna întîi, egumeni, stariti, călugări, doctori, 
profesori, cari, în general, rămîneau în ţară şi împrăştiau 
cultura elenicá printre boieri. 

După marea Revoluţie franceză; după retragerea lui 
Napoleon I din Rusia — emigratii francezi ce au ajuns pînă 
la noi au găsit în clasele de sus un spirit destul de luminat 
ca să-i asculte şi să-i înțeleagă în expunerea teoriilor lor 
filozofice. Cum se explică repedele progrese ale limbii franceze, 
la noi, dacă nu printr-o afinitate de rasă neolatină şi printr-o 
afinitate de cultură neoelenicá? 

Pentru ce Ungaria, care este mai aproape de Occident 
decît noi, a rămas refractară culturei franceze? Pentru ce 
însăşi Polonia, care a avut pe tron un rege francez (le duc 
d'Anjou — Henri III) şi a dat Franţei o regină (Măria Lesz- 
czynska), simte mai puţină atractiune către geniul francez 
decît simte poporul român? 

Nu mai vorbim de bulgari, care n-au păstrat nimic din 


civilizația bizantină de pe timpul primei lor neatîrnări. în 


87 


formatia lor moderná, poporul acesta este in intirziere cu mai 
multe veacuri de rectificare sufleteascá. 

Se va vedea in alt articol asupra Dardanelelor pentru ce 
facem aceastá expunere. Deocamdatá má multumesc a 
constata cá, dintre toate popoarele din bazenul Márii Negre, 
nici unul nu are mai multá afinitate cu sufletul trecutului 
de pe Helespont şi mai mare interes pentru absoluta liber- 
tate a strimtorilor ca poporul román. 


1918 


ARMISTITIUL DREPTÁTII 


Condiţiile armistiţiului impus Germaniei sunt grele. 
Sunt însă drepte. Ele corespund telului pe care şi l-au făgăduit 
Aliaţii, lor şi restului lumei, ameninţată în drepturile şi liber- 
tátile ei prin agresiunea puhoiului germanic, dezlántuit pentru 
a cuceri dominatiunea universală. 

Belgia, nordul Franţei, Serbia, România ştiu printr-o 
lungă şi dureroasă experienţă ce ar fi însemnat o victorie a 
germanilor. 

E destul să ne gîndim la tratativele de pace de la Brest-Li- 
tovsk şi de la Bucureşti, ca să ne dăm seama de concepţia 
acelora care au început războiul strigînd că tratatele dintre 
popoare sunt nişte petece de hîrtie — asupra „păcei onora- 
bile". 

Pacea „fără anexiuni şi despăgubiri" de la Brest-Litovsk 
a sfárimat Rusia în bucăţi, anexate pe cale lăturalnică către 
Germania, la dispoziţia căreia rámineau imensele bogății ale 
solului rus. La Bucureşti, România mutilată, spoliată, cotro- 
pită „se bucura — au spus ziarele germano-austriace — de 
o pace avantagioasă, menită să lege iarăşi vechile relatiuni 
de prietenie dintre dinsa şi Statele Centrale". Pace cu ocu- 
patie, cu ausweiss, cu prádáciuni, pace care ne făcea străini 
în tara noastră şi muritori de foame pe pămîntul nostru 
rodnic — iată cum înțelegeau germanii să trateze pe cei care 
nu capitulau, care îi pusese pe goană la Mărăşti, le sfărîmase 
ofensiva de la Mărăşeşti şi care nu se mai puteau bate prin 
trădarea unui aliat şi debandada lui. 


România n-a fost învinsă şi totuşi a fost tratată ca o 
sclavă. Vai de aceia pe care Germania i-ar fi învins, astfel 
cum a fost dînsa, şi care s-ar fi găsit, cum se găseşte, la dis- 
cretia învingătorilor. 

Te înfioară grndul unei asemenea perspective. Toată 
lumea s-ar fi aflat a doua zi sub voinţa brutală a unei stă- 
pîniri pe care orgoliul exasperat de beţia triumfului ar fi 
transformat-o în cea mai nesuferită tiranie. 

De aceea Aliaţii nu se puteau mulţumi numai cu înlătu- 
rarea acestei primejdii, care amintea de năvălirea barbarilor. 
Trebuia ca un astfel de atentat determinat de asemenea 
instincte să nu se mai poată repeta niciodată. 

Cataclismul provocat de hipertrofia nebunească a unei 
naţiuni sau cîtorva dintre conducătorii ei, nevisind decît 
cotropirea şi robia altora, nu urma să atragă numai sancţiuni 
pentru autorii lui, dar şi împiedicarea oricărei resurectiuni 
viitoare a unor atare porniri. 

Este desigur ceva tragic în ceea ce i se întîmplă azi poporu- 
lui german, educat numai în religia forţei şi a exploatărei 
ei împotriva tuturor. 

Prăbuşirea asta teribilă după fantasticul) miraj ce i se 
desinase şi de înfăptuirea căruia s-a crezut de mai multe ori 
aproape — este distrugătoare pentru echilibrul moral al 
unei ţări. 

Să nu se uite însă că este o dreaptă răsplată. 

Poporul german întreg a aclamat lozinca hidoasă că 
forța primează dreptul, precum a făcut cu toată literatura 
şi elocinta războinică a pangermanismuiui. 

Că ar suferi de pe urma armistițiului de azi şi a păcei 
de mîine este iri logica firească şi fatală a lucrurilor. 

Dar militarismul german şi aspiraţiile lui trebuiau strivite, 
ca o condiţie indispensabilă a vietei libere, a dreptátei şi 
civilizaţiei în lume. 


1918 


MEDIOCRII 


Inegalitátile etnice, despre саге Gobineau' scria acum 
50 de ani, au ajuns să formeze singura bază serioasă pe care 
se împart popoarele astăzi, cînd soarta lor se hotărăşte la 
Paris. Revoluţia rusească a inventat un cuvînt nou, auto- 
determinarea, adică dreptul oricărui popor de a hotărî de 
soarta sa. Dreptul acesta se referă atît la modul de a se 
guverna înlăuntrul graniţelor sale, cît şi la determinarea 
acestor graniţe. 

Poporul român nu a dat niciodată mai mult decît astăzi 
dovadă de virtuțile sale fizice şi morale. 

Guvernat prost, virit într-un război pentru care nu era 
pregătit, martirizat prin boale şi suferinti de tot felul, el 
s-a ridicat deodată la înălțimea tragică a conştiinţei de a muri 
sau a învinge. Şi a învins. 

lar acum se hotărăşte la Paris dacă biruitorul de la 
Mărăşeşti are drept să rămînă el stăpînul ohavnic al Daciei 
Traiane, al pămîntului de baştină, pe care l-a îngrăşat cu 
oasele sale şi cu sîngele său. 

Reprezentanţii la Paris ai acestui popor de elită ar trebui 
să fie icoana lui credincioasă, expresia gîndirei şi simţirei sale 
colective. — cu alte cuvinte bărbaţii cei mai superiori, în 
fiecare disciplină a spiritului, fără culoare politică. în reali- 
tate, ei sunt expresia unui partid — ai Partidului Liberal— 
care este fondamental si iremediabil mediocru. 

› 

Poporul nostru nu a avut burghezie, adicá acea clasá 
mijlocie cultá, a cárei originá se gáseste in organizatia comu- 
nelor din evul mediu şi care a produs atîtea geniuri. Poporul 
nostru a avut boieri şi ţărani. Din dominatiunea fanariotă 


91 


au rămas vătaşii de curte, arnáutii, cămăraşii, pisarii, dáscá- 
luşii de greceşte, medicii etc, etc, care au dat un embrion 
de burghezie, din care s-au recrutat partidele politice, de 
îndată ce Divanul ad-hoc a pus temelia parlamentarismului 
român. Aceste molii detestabile au fost repede pricepute de 
boierii liberali, de Cimpineanu, de Goleşti, de Bălceşti, de 
Alecsandri, de Negri, de Kogálniceanu, de Cuza, dar si ei 
au priceput pe boieri, cari, bogaţi si tirzii, aveau vreme să 
facă teorii; ei voiau să facă averi. Atunci s-a desprins din 
nobilul trunchi al liberalilor patrioţi un ram  detestabil, 
aşa-zisul partid al rogilor, care a trăit cîtva timp fără disci- 
plină, încercînd revoluţii şi detronări, pînă şi-a găsit stăpînul 
şi organizatorul: pe lon Brătianu-tatăl. Acesta, cu tipuri 
clasice împrejurul lui, ieşite din coaliția de Іа Mazar-Paşa;, 
ca ilustrul Carada' la Banca Naţională, Radu Mihai la 
Interne, Evghenie Státescu' la Justiţie, frații Maican' la 
Război, s-a pus să organizeze fara, adică partidul. 

Una din primele lor preocupări a fost tocmai de a arunca 
în spinarea altora vitiul lor congenital, grecismul şi bizan- 
tinismul fanariotilor săi, poreclind pe Lascăr Catargiu, boier 
vechi de sute de ani, cu numele de Katara-tis-ghis — şi 
recrutînd partizani printre fiii mahalagiilor din Bucureşti, 
de prin Dealul Spirei, Olari, Delea-Veche, Delea-Nouă şi din 
putregaiul provinciilor, Pătărlăgenii, Mihăileştii, Vizantii şi 
alti agenti electorali. 

Liberalii de astăzi sunt coborítorii acestora. Cu puţine 
exceptiuni onorabile, generaţiile lor tinere sunt mai rele 
decît generația bátriná, fiindcă au rămas mediocre, dar au 
devenit cinice. Cu o imprudentá revoltătoare ele se consti- 
tuiesc in bánci, sindicate, comisiuni, biurouri, menite a 
exploata buna-credintá a alegátorului s1 pe cit se poate si 
avutia lui. 

in atmosfera aceasta deleterá, fireşte, nu creşte nici un 
talent, nu se iveste un scriitor, un poet, un orator — ultimul 
rimagiu simbolist, care sá fie produsul specific al partidului. 
Numai avocaţi şi oameni de afaceri, dar şi aceştia mediocri. 
Toţi sunt mediocri. Mediocritatea este generică şi congenitală 
a liberali, cum este pigmentatiunea galbenă la rasa mongolă. 


Cu aşa fel de oameni a plecat d-l Brătianu la Paris, să 
reprezinte splendidul popor românesc. 


92 


Nu e oare o nedreptate si o ruşine? 

Care este bárbatul care sá cunoascá dreptul public extern 
al României? care este istoricul care însoţeşte pe d-1 Brătianu? 
care este stilistul său diplomatic? care este militarul superior, 
ofiţerul de stat-major care să stea în fata eroilor lumei? 
care este diplomatul care cunoaşte chestiunea strîmtorilor 
şi regimul Dardanelelor? 

Presupunînd cá d-l Brătianu ar fi Jean Pic de la 
Mirandole' şi încă n-ar putea să ştie atîtea minuni. 

Este oare admisibil că astăzi, cînd suntem atacați la 
nord de ucrainieni sub forma bolşevistă, la vest de unguri, 
în Banat de sîrbi, pe Dunăre de bulgari, şi cînd se discută, 
pe temeiul hrisoavelor, drepturile noastre, înaintea aeropagu- 
lui european, să nu fie 4-1 Iorga la Paris? Noi nu putem 
fi bánuiti de o specială dragoste pentru directorul Neamului 
românesc, dar omul politic e una şi învățatul e alta. D-1 
Iorga posedă o aşa de vastă cultură, are о atît de mare com- 
petentá în dezlegarea problemelor istorice cu Orientul Europei, 
încît domnia-sa este consultat de învățații străini. lar în 
ziua in care tara sa are nevoie de cît mai multe dovezi 
pentru a-şi redobîndi frontierele istorice, 4-1 Iorga este lăsat 
la Bucureşti, iar la Paris merge d-l Creangă. 

Este iarăşi admisibil ca, în momente atît de hotáritoare 
pentru viitorul ţării noastre, ilustrul general Averescu să 
nu fie consultat asupra Ligei Naţiunilor, a regimului militar 
ce va trebui să adoptăm față de turbulentii nostri vecini? 

Şi, în fine, se poate concepe înlăturarea d-lui Take Ionescu 
de la masa verde de la Paris, cînd omul acesta părea în- 
tr-adins inventat de împrejurări ca să-şi servească ţara cu tot 
incomparabilul său talent, cu eruditiunea sa, cu întinsele sale 
relatiuni europene? 

Ne aducem aminte cu groază de greşelile comise în 1878 
la Congresul din Berlin. Şi să nu se uite că plenipotentiarii 
de atunci se numeau Ion Brătianu-tatăl şi Mihail Kogălni- 
ceanu, iar şeful statului, regele Carol I. 

Ce se poate întîmplă cu mediocrii de astăzi? 

Fie ca Dumnezeul românilor să inspire pe d-l Brătianu- 
fiul cu gîndul bun din urmă. 


1919 


OBRAZURILE PATRIEI MELE 


întors în ţară şi intrat in politică, am avut plăcerea să 
fac cunoştinţă cu o mulțime de obrazuri ale patriei mele, pe 
care numai le bănuiam, fără să fi crezut vreodată că ele 
trăiesc, în adevăr, viața lor intensă şi reală. 

Cînd scrii, tipurile omeneşti se prezintă în speța eternitáfei. 
Dacă sunt infame, plăcerea creatiunei este mai mare decît 
mizeria existenţei lor; dacă sunt frumoase, plăcerea este 
îndoită. Balzac a scris, probabil, cu voluptate pe oribilul 
pere Grandet şi cu o nespusă poezie a sufletului pe divina 
Henriette din Le Lys dans la Vallee. 


Obrazurile patriei mele, pe care numai le bănuiam, sunt, 
în realitatea lor, atît de infame încît am înțeles, deodată, cá 
n-am să fac nimic în politică. Şi atunci, descurajat, m-am 
întors la niîngiierea cetitului. 

Printre cărţile pe cari amabilii germani au binevoit să 
mi le lase, am găsit o Viaţă a lui Isus. Cartea, cetitá şi rece- 
tită, a fost o revelaţie. 


Cum a putut adolescentul din Nazaret să pornească de 
pe lacul Tiberiadei şi din valea Iordanului şi să ajungă a 
cuceri lumea, lumea asta imensă, plină de farisei şi de căr- 
turari? Cum a putut să biruie scolastica bizară a doctorilor 
din Ierusalim tînărul acesta, care pricepuse numai poezia 
delicioasă a psalmilor, ce răspundea atît de bine sufletului 
său liric? 

Nu e decît un răspuns. 

A biruit prin farmecul încîntător al persoanei sale, atît 
cît a trăit, iar după moarte, a biruit prin puterea deinfil- 
tratiune a unei morale superioare, care, în întregime, este 
numai blîndeţe, iertare şi adevăr. 


94 


Fiindcă lumea, luată în expresiunea sa imensă şi anonimă, 
suferă. în vremuri de pace, ea suferă în cei ce muncesc 
mult şi cîştigă puţin; în cei ce se nasc bolnavi si nu se pot 
lecui; în cei ce vor să înveţe şi nu au cu cej în cei ce se 
simt superiori şi sunt umiliti de mediocritáti. în vremuri de 
război, ea suferă în cei ce mor de glonț, de foame, de boale, 
în părinţii rămaşi fără copii; în copiii rămaşi orfani; în 
patriotii rămaşi fără patrie; în eroii tágáduiti de chibifii 
bătăliilor; în toţi cei ce s-au dus să se sacrifice pentru o 
cauză sfintá; şi, dacă n-au murit, au descoperit o pehlivánie. 

Va să zică, morala lui Isus, adică blindetea, iertarea si 
adevărul, sunt necesități ale sufletului multimei, care nu pot 
fi tăgăduite şi în numele cărora se poate lupta, peste capul 
iariseilor. 

lată în ce stă reveiatiunea. 

Fireşte, un om la vîrsta mea a trecut prin multe şi cind 
s-a hotărît să facă politică şi-a dat seamă de ceea ce-l aşteaptă. 

Cu toate astea, viaţa are o atît de mare putere de iluzio- 
nare a propriilor sale slăbiciuni, încît omul îşi închipuieşte 
că va fi totdeauna mai presus de puterea imanentá a 
ananghiei. Viaţa însăşi, care ascunde în sine greutăţile, 
poartă şi miragiul biruinţei. 

Cînd am pornit să facem România Mare, mi-am dat 
seama că eram tot cei 9 din Vaslui. Dar credeam că aceştia 
păstrează în sîngele lor o rezervă de virtute românească, 
pe care nu a atacat-o corosivul politicei zilnice şi care va 
izbucni, atunci cînd va suna ceasul, cu violența marilor 
hotáriri. 

Urmáresc pe d-l Brătianu de cînd a revenit la minister. 
D-sa a făcut greşeli şi poartă răspunderea nepregátirei 
războiului. Dar are meritul că a văzut just — ceea ce alţii 
nu au văzut, ceea ce eu nu am văzut. Nu vreau să intru 
în cercetarea politicei sale din 1914, despre care vorbea d-1 
Stere. E inutil şi e nedrept să facem proces de intenţii 
oamenilor politici. Cum este răspunzător de nepregătirea 
războiului, tot aşa trebuie să beneficieze de victoria finală. 

Dar, ajuns în punctul culminant al păcii de la Paris, cu 
Basarabia, Bucovina şi Transilvania virtualmente unite cu 
patria mamá — cînd toată lumea i-ar fi iertat greşelile — 4-1 
Brătianu o ia d-a capo, şi cum a voit să facă războiul cu 
generalul Iliescu, vrea să facă pacea cu d-rul Creangă, cu 
d-IBăicoiânu! şi alti asemenea bărbaţi de stat. 


95 


incá o datá, nu am nimic cu nimeni. 

D-1 Creangă şi-a făcut studiile cu Wagner — nu se stie 
bine dacá cu muzicantul sau cu economistul. in toate cazurile, 
cunoaşte finanţele pe noate.. şi fiindcă Paderewski' guver- 
neazá Polonia, de ce d-l Creangă n-ar guverna Dacia Tra- 
iană? După táietura elegantă a fápturei sale, ar avea dreptul 
să cînte din flaut şi să fie cehoslovac, ceea ce, fireşte, ar 
întrista umbra strămoşilor latini. Administratorii săi însă 
pot fi linistiti: de la cehoslovaci, d-sa a repudiat pe slovaci 
şi a păstrat numai cecul. 

D-1 Băicoianu poartă numele a doi oameni renumiţi prin 
frumusețea lor — cărora însă, printr-un sentiment de demni- 
tate individuală, nu a voit să le semene. D-sa este o ramură 
din copacul care a dat creanga de mai sus, cu aceeaşi eleganță 
de forme, cu aceeaşi scăpărătoare inteligență, cu aceeaşi 
înclinare către cifre, acvatice, dacă se poate spune, căci este 
autorul unei voluminoase monografii asupra Dunării. Răpo- 
satul Dimitrie Sturdza, care a descoperit pe d-l Creangă, 
nu a avut timpul să-l descopere şi pe d-sa — ceea ce este 
regretabil din punct de vedere sculptural şi etnografic. 

Cu aceşti bărbaţi şi cu alte obrazuri ale patriei mele a 
pornit-o d-l Brătianu să ne reprezinte la Paris. 

Cel puţin cu d-nii generali Coandă şi  Váitoianu,' 
primul-ministru putea să dea stráinátátii о vagă idee de 
acea delicioasá creatiune a m.-s. reginei, numită Hilderim, 
atît de iubită şi de neinteleasá de români. Se înţelege Hilde- 
rim pensionar. 

Cu toate astea, d-l Brătianu, care nu mai e tînăr decît 
în comparaţie cu d-l Clemenceau, ar fi putut să-şi încheie 
cariera politică printr-o adevărată apoteoză. Să fi format 
un Minister Naţional, să fi făcut alegeri liberale cu vot uni- 
versal (fără să se teamă de popularitatea generalului Averescu, 
căci sfera de influență a fiecărui partid a fost limitată), 
să fi plecat la Paris cu tot ce tara are mai strălucit în fiecare 
ramură, iar la întoarcere să aibă dreptul a cere să fie primit 
cu flori. 

Domnia-sa e prea inteligent ca să nu priceapă înlesnirile 
pe care i le-ar fi adus un guvern naţional în tratativele de 
la Paris şi mai cu seamă un vot al Parlamentului în contrac- 
tarea împrumutului exterior. 

Nu mai e un mister pentru nimeni că împrumutul intern 
a mers greu. în toate cazurile, mijloacele băneşti ce i-a oferit 
tara nu înlătură necesitatea unui împrumut în străinătate. 


96 


Valuta noastrá nu se poate restabili decit prin export si 
prin credite pe pietile Europei şi Americei. Export nu putem 
incá avea. Rámine deci imprumutul exterior. 


Nu a făcut-o şi a rămas tot şeful unui partid. 

Prin urmare, nimic nu e schimbat, în România de la 
1919, din România de la 1916. Cel puţin nimic din apucătu- 
rile politice. 

Şi cu toate astea, nu! 

Este ceva schimbat. 

Transilvania, după care suspinăm de 40 de ani toţi cei 
ce ne-am trăit o viaţă adorind pe Traian; Bucovina, cu 
mormîntul de la Putna; Basarabia, cu amintirile de la Ştefan 
cel Mare şi cu poporul său de țărani moldoveni, toate acestea 
s-au reintegrat în Dacia Traiană, în România Mare. 

în această ţară nouă trebuie să înceteze tirania revoltă- 
toare a băncilor politice, sectarismul şi mediocritatea unui 
partid. 

Cu Maniu“ $1 cu Flondor; cu Inculeţ! şi cu Ciugureanu; 
de la Constanţa la Akerman; de la Nistru la Tisa, de la 
Turtucaia la Ekrene, în noile frontiere ale României Mari, 
este ceva schimbat. Acest ceva este credinţa noastră în bine. 

De la Mintuitorul nostru să învăţăm blindetea, iertarea 
şi dragostea de adevăr. Dacă vom fi biruiti astăzi, vom învăța 
pe copiii noştri să fugă de lepra băncilor politice, de secta- 
rismul cluburilor, de lăcomia ariviştilor, să aibă respectul 
adevărului, să recunoască meritul — chiar al adversarului — 
şi pînă în cele din urmă vom birui noi. 

România Mare merită şă fie guvernată altfel de cum a 
fost guvernată România mică. 


1919 


D-l GEORGEL MÂRZESCU 


Actualul ministru de interne este fiul unui om de spirit. 
Părintele său, conu Ghiţă Mârzescu, era un bărbat scund, 
ceva cam gras, cu o figură inteligentă, tăiată pe patronul 
avocaţilor francezi de la 1870, Jules Favre şi Jules Ferry, 
cu mersul legănat, purtînd capul sus, bon-vivant, frondeur, 
ceva în stilul d-lui Manole Сшов Ши mai puţin mustátile 
şi gazeta frantuzeascá. D-nul Georgel Mârzescu” este înalt, 
voinic, adus de spate către pămînt, cu chipul bronzat, 
parc-ar fi un metis de caraib antropofag cu o virgină mone- 
gască; prin urmare, rm seamănă cu tatăl său. 

Asta nu însemnează însă că nu are spirit. 

Are spirit, şi mai cu seamă esprit de suite. 


Nu cunosc meritele speciale ale d-lui Mârzescu. îmi în- 
chipuiesc că trebuie să fie un bun avocat, ca orice roman. 
Nu ştiu dacă este scriitor. Poezii n-a publicat. în proză, 
este autorul unei însemnate lucrări, pe care, cu tactul său 
obicinuit, n-a iscălit-o: Calendarul săteanului pe anul 1919, 
în care domnia-sa este pus printre făuritorii României Mari, 
iar generalul Averescu caricaturizat. 


Pictură nu face. JMuzică de asemeni nu, decît dacă stă 
prea mult în opoziţie, iar atunci lucrează mai mult în stil 
popular, fiind elevul maistrului Haret, autorul cunoscutei 
opere Hora Unirei de la 1907. Alte pasiuni nu i se cunosc. 
Poate mai merge cîteodată la vînătoare de dropii, antrenat 
de cumnatul său, 4-1 Duca’, remarcabilul prefect şi om 
politic de la Buzău. 


D-1 Mârzescu a ajuns la situatiunea importantă pe care 
o ocupă în Partidul Liberal gratie unor împrejurări care sunt 


98 


oarecum în afară de sfera individualităţii sale; Partidul 
Liberal voia tineri — d-l Mârzescu era tînăr; Moldova trebuia 
să fie reprezentată în minister — 4-1 Mârzescu era moldovean. 
în calitatea aceasta de moldovean, d-l Mârzescu a avut 
norocul să găsească în preajma sa un om de mîna întîi, la 
ale cărui lumini recurge destul de des, pe dl Atanasie 
Gheorghiu, elegantul bărbat de stat al capitalei a doua. 

Dar a fi nedrept să nu i se recunoască şi meritele sale 
personale. Partidul Liberal este guvernat de două curente; 
curentul oamenilor de spirit şi curentul oamenilor de voinţă. 
Cel dintîi este reprezentat de amabilii epicuriani, cu o uşoară 
țintă de mormonism, cari iau lumea ca o grădină. Printre 
aceştia putem număra pe conul Vasilică Morţun, 4-1 Mişu 
Ferekide', 4-1 Em. Porumbaru', d-l Alexandru Gussi, 
d-l Corbescu' etc, etc. D-l Morţun, amorezat pururea de 
pictură şi de muzică, este încîntător, d-l Ferekide vînează 
şi astăzi tînăr şi dezinteresat; 4-1 Porumbaru urmăreşte 
visul unei Gioconde pe care s-o ia de soţie; d-l Gussi a trecut 
la acoperişul telegrafiei fără fir, comme les chats de gouttiere ; 
d-l Corbescu cultivă emisfera boreală din steaua Vega. Toti 
aceştia procedează de la d-l Ionel Brătianu. 

Curentul oamenilor de voință vine de departe, de la 
Dimitrie Sturdza şi are ca şef, astăzi, pe 4-1 Vintilă Brătianu’. 
De la acesta procedează bărbații cu moravuri austere, care 
nu au amante, nu joacă popice, nu umblă cu muscal, nu-şi 
rad mustátile, nu merg la teatru. 

Deşi prin firea sa d-l Mârzescu tinea mai mult de cei 
dintâi decît de cei de-al doilea, a avut puterea de a se lepăda 
de bunurile înşelătoare ale vieţii şi a primit botezul lui 
Cromwell. 

Un om susţinut de 4-1 Vintilă Brătianu este cu mult 
mai tare decît îşi închipuieşte d-l Alecu Constantinescu. 

Şi astfel d-l Georgel Mârzescu a devenit ministru. 

Dar, ajuns sus, d-sa îmbătrîneşte. Nostalgia strengáriilor 
îl roade. Un pahar de şampanie, un pocher, un glas cald de 
femeie fac din domnia-sa un Faust înainte de aparitiunea 
lui Mefisto. 


1919 


GUVERN NATIONAL 


De cind am inceput campania electoralá, gruparea noastrá 
de la Liga Poporului continuá sá ceará guvern national. 

imprejurárile se pare cá ne dau dreptate. 

Nu trebuia sá fi1 mare ghicitor ca sá prevezi cá nu vom 
lua Transilvania fárá vársare de singe; nu era nevoie sá fii 
Bismarck ca sá pricepi greutátile ce vom intimpina cu anexa- 
rea Basarabiei. 

Ne explicám: 

Transilvania este pámint románesc, de la Traian. Acolo, 
poporul nostru s-a păstrat sub forma lui cea mai pură, a 
tipului etnic daco-roman; acolo, moravurile sunt curate, 
iar sufletul stă sus; acolo vom găsi noi complectarea lipsurilor 
noastre. 

Dar dacă lucrul acesta este adevărat, nu mai puţin ade- 
vărat este că Transilvania e atît de necesară ungurilor, în- 
cît, din ziua în care vor pierde-o, Ungaria nu mai are rațiunea 
de a fi. Politiceşte, ea cade la rangul de stat de mîna a 4-a, 
pe cînd împrejurul său se ridică Polonia şi România la rangul 
de state de mîna a 2-a. 

Din punctul de vedere sentimental, feodalitatea ungu- 
rească trăieşte în Transilvania de veacuri întregi. Acolo îşi 
au castelele lor toţi baronii opresori ai neamului nostru: 
Andrâssy”, Apponyi, Károlyi', Tisza. 

Prin urmare, ungurii vor face toate sacrificiile înainte de 
a se hotărî să renunţe la Transilvania. 


Basarabia este, de asemeni, pămînt românesc, iar poporul 
său, ţăranul, acela ce dá nota hotărîtoare a dreptului de 


100 


posesiune teritorială, este român. Şi istoriceşte şi după teoria 
d-lui Wilson“, Basarabia este ţară românească. 

Cu toate astea, stăpînirea rusească a lăsat urme adinei în 
oraşele Basarabiei, între marii proprietari şi în populatiunea 
israelită.  Infiltratiunea ucraineană a fost cu atit mai uşoară, 
pe timpul ţarismului, cu cît Ucraina avea veleitáti de inde- 
pendentá şi cultiva prietenia poporului dintre Prut şi Nistru. 

Cînd dar Basarabia s-a declarat de sine stătătoare, Ucraina 
a recunoscut-o şi-a poftit-o la pacea de la Brest-Litovsk, 
cu generozitatea pe care o pun toate popoarele tinere în 
recunoaşterea dreptului celorlalte popoare. 

De îndată însă ce s-a simțit veleitatea României de a 
încorpora Basarabia, vecinii noştri de peste Nistru şi-au 
schimbat politica. 

Cînd se va putea scrie istoria momentelor tragice actuale, 
se va vedea cîtă dreptate avea generalul Averescu atunci 
cînd voia să păstreze republicii moldoveneşti dintre Prut 
şi Nistru caracterul unei autonomii complecte, garantată 
şi păzită de armata noastră, pînă la organizarea ei militară 
şi pînă la alipirea definitivă, ce ar fi venit de la sine. 

Am fost cel dintîi comisar regal în Basarabia, trimis acolo 
de generalul Averescu, în momentul tratativelor de la Buftea, 
pentru a indica, d-lor Inculeţ şi Ciugureanu, drumul de urmat! 
Era vorba de a salva Dobrogea, fără a compromite Basara- 
bia. Se va vedea mai tîrziu ce vra să zică adevăratul patrio- 
tism. 

Lucrurile acestea se petreceau în februarie 1918, cînd 
totul era întuneric, durere şi lácrámi. 

Astăzi, cînd s-a limpezit orizontul pentru toată lumea 
ce tine de Antantă, noi suntem din nou în primejdie. La 
nord ucrainenii, ungurii la apus, bulgarii la sud. Mai rámi- 
neau sîrbii. Dacă împrejurările politice se întorc astfel la 
Paris încît ne stricám şi cu sîrbii, situaţia noastră devine 
foarte grea. 

Sper că vorba mea va fi auzită mai sus. 

Nu mai încriminez pe nimeni. Nu acuz pe acei ce au 
făcut din alipirea Basarabiei o reclamă electorală, nici pe 
cei ce au dat votul universal ca să nu-l aplice, nici guvernarea 
anticonstitutionalá prin decrete-legi, nici incapacitatea celor 


ce înconjură pe d-l Brătianu la Paris. Nu vreau să ating 
chestiunea atît de delicată a călătoriei reginei noastre la 
Paris, vizita sa la 4-1 Clemenceau. Vom acoperi-o cu flori 
cînd se va întoarce, <...) 

Scriu astăzi pentru a cere guvern național. 

în momentul retragerii guvernului Coandă—acel produs 
hibrid al unei silfide cu un rinocer — se vorbea iarăşi de 
guvern national. Am scris atunci, în îndreptarea de la Iaşi, 
că un asemenea guvern nu avea rațiune de a fi. Germanii 
erau bătuţi pe toată linia, iar România se vedea stápiná pe 
destinele sale, în graniţele dintre Nistru şi Tisa. Prin urmare, 
nefiind răspunderi de împărţit, d-l Brătianu era îndestulă- 
tor. 

Atunci nu se putea prevedea greşeala ce s-a comis de a 
se lăsa ungurilor armamentul şi munitiile cu care astăzi tero- 
rizează Transilvania, şi nici bolşevicilor ruşi posibilitatea 
de a se organiza în mod serios. Astăzi, ungurii şi ucrainenii 
îşi pot da mîna în nordul Bucovinei. 

Pe de altă parte, conflictul dintre Italia şi Serbia ne 
pune in cea mai penibilă situatiune. Către Italia ne atrag 
afinitatea de rasă, origina comună a trunchiului latin, splen- 
doarea Renaşterii şi binefacerile civilizaţiei venețiene, gloria 
armatelor sale actuale şi, în fine, modul atît de nobil cu care 
a tratat pe prizonierii transilvăneni din armata austriacă. 
în acelaşi timp, cu sîrbii am avea tot interesul să trăim 
deocamdată în relatiuni amicale. Nu ştim ce se va întîmplă 
mai tîrziu, cînd toti slavii de miazăzi îşi vor da mîna. Poate 
că atunci multi vor regreta dispariţia Austriei, dusă la pieire 
de o feodalitate imbecilă şi de grandomania maghiară. 

Conflictul acesta este, pentru noi, mai grav decît însăşi 
chestiunea Torontaiului', Italia neadmitind cu nici un pret 
condominiul sirbesc in Marea Adriatică. 

Cînd dar aşa de multe şi atit de complicate probleme se 
prezintá atentiunei noastre, in politica externá, putem noi, 
care tráim inláuntru sub un regim despotic, fárá Parlament, 
cu stare de asediu si cenzurá, putem noi face alegeri peste 
douá luni, dezlántuind toatá patima partidelor? 

Starea de asediu, care trebuie suspendatá cu orice pret 
in timpul campaniei electorale, poate fi impusá de necesi- 


102 


— — а. m= 


tátile apărării nationale. Niciodată nu s-a prezentat tării 
acesteia necesitatea formării unui guvern national mai 
inexorabilă ca astăzi.! 

Noi, cei de la Liga Poporului, renuntám la beneficiul 
popularității noastre-care este imensă, s-o creadă liberalii— 
numai pentru a da ţării un guvern tare, cu autoritate în afară 
şi putere înlăuntru. 


1919 


DEMOSTENE BOTEZ: ,MUNTII 
Versuri 


Printre multele versuri pe care le-a produs rázboiul, 
cele sase bucáti ale d-lui Botez rásar ca un pom inflorit intr-un 
pustiu. Sunt numai şase. Dar fiindcă Premiul Adamachi 
este divizibil, iar ,,muntii" ne sunt atît de dragi şi indivizibili 
de naționalitatea noastră, să dăm o dovadă de mulțumire 
poetului care a găsit aceste accente duioase şi o estetică 
orografică nouă, pentru a insufleti cu simtiri româneşti 
piscurile Carpaţilor noştri: ' 


Cu сїї ne depártám de ei mai tare, 
Asa cum sunt de veci, pietrosi si goi, 
Pornesc si dinsii parcá dupá noi. 
Mutînd încoace depărtata zare. 


1919 


104 


UN ANIMAL PRIGONIT 
Domnului Director al Cenzurei din tara românească 


Domnule Director, 

Un colaborator al nostru, Amăritul de pe Amaradia, a 
încercat să publice, în îndreptarea, un articolaş de cronică 
veselă, intitulat Aventurile unui porc. Funcţionarii d-voastre 
au cenzurat o parte din articol şi--lucru nou!—au cenzurat 
chiar titlul. 

Nu pricep bine care este criteriul cenzurei. Credeam 
că sunteţi chemaţi să apárati numai interesele ţării şi, pe ici 
pe colo, interesele Partidului Liberal. Interesele țării nu se pot 
confunda cu ale animalului în chestiune; şi nici ale Partidului 
Liberal. în toate cazurile, nu pînă la identificare. 

Dar, admitind că ati avea oarecari cuvinte de meteorism 
sufletesc de a vá solidariza cu acest grațios fenomen al naturei, 
am dori să binevoiti a ne comunica o listă de cuvintele româ- 
neşti cu care trăiţi rău sau să ne indicati animalele vivipare 
$1 ovipare pentru care aveţi o slăbiciune specială. Am înţeles 
pînă acum că nu vreţi să se vorbească de „vagon ministerial", 
de „resturile adormite ale excelentei-sale", de „d-l Nistor! 
din Bucovina", de „interim la Lucrări Publice", de toate 
produsele de măcelărie, ca osínzá, costife, tobă etc. Am înţeles 
că nici litera alfabetului P nu vă place, dar, din seria animale - 
lor vivipare, care altul, în afară de cel cu Sfîntul Anton, vă 
este cu deosebire scump? Profilul unor oameni seamănă 
cu al oilor; al altora, cu al cailor. Unii au pigmentatiunea 
de morcov sentimental; alţii, de baragladină apoplectică. 
Domnul Morţun, cînd suride, are aerul de a cînta din nai; 
4-1 general Prezan” vorbeşte cu o gratie de nimfă politică. 
Unii bărbaţi din Partidul Liberal poartă nume de păsări 
zburătoare, d-nii Porumbescu, Corbitá', Bibilicescu' etc. 


105 


Care sunt cuvintele ce vá displac? 

Preferati verbele regulate sau neregulate? 

Care credeti cá este cea mai buná formá a gerundiului 
de la verbul a fugi : fugind sau fugind ? 

Comisiuneâ Dicţionarului Academiei v-ar fi foarte recu- 
noscătoare pentru toate aceste informatiuni, iar Presa, în 
general, v-ar turna un bust de bronz, dacă mai aveţi nevoie 
de acest facsimile. 

Primiti etc. 


Duiliu Zamfirescu 


1919 


DOMNUL ORLANDO SI DOMNUL BRĂTIANU 


Nu am nevoie să spun cu cîtă dragoste urmăresc politica 
Italiei în desfăşurarea evenimentelor de la Paris şi cîtă în- 
credere am în viitorul acestei ţări. Era o vreme cînd Italia, 
fiind rău cunoscută la noi, era rău apreciată. 


Pentru mine, care, de la 1888, am luat parte la toate 
evenimentele însemnate ale poporului italian; care am cu- 
noscut pe Crispi, pe Rudini', pe Visconti-Venosta, ре 
San-Giuliano”, pe toti oamenii Italiei de astăzi; care, într-o 
moştenire de familie, am găsit urme palpitante ale domina- 
țiunei austriace la Milano', autografe a lui Cavour $1 
Manara;' саге am asistat, în momentul bătăliei de la Adua‘, 
la disperarea unui popor, rănit pe nedrept în orgoliul său; 
care l-am văzut reculegîndu-se şi am fost martor la acest 
fenomen economic extraordinar, că, în interval de 10 ani, 
şi-a răscumpărat toată datoria publică externă, care se ridica 
la aproape 8 miliarde; care cunosc expansiunea sa în America- 
de-Sud, unde Argentina este total italienească, Uruguay 
în mare parte, Brazilia, total, în unele provincii, ca San 
Paulo; care ştiu că, după renaşterea artistică zisă del quattro- 
cento, Italia a trecut prin renaşterea politică de la 1859 şi 
1870, iar astăzi se găseşte într-o a treia renaştere, cea mai 
strălucită, cea mai complectă, în care artele plastice, pictura 
şi literatura îşi dau mîna cu arta militară şi cu arta politicei 
externe — pentru mine, a vedea pe d-l Brătianu că se apropie 
de 4-1 Orlando” este o bucurie aproape familială. 


Pentru că, dacă cunosc adînc Italia, cunosc şi mai adine 
România, şi mă bucur a găsi profunda afinitate de rasă, care 
face că ţăranii din Mehedinţi şi din Comitatul Hațegului, 


adică de pe locurile pe unde s-au bătut dacii cu romanii, stint 
identic ţăranii din Campania romană, bruni, voinici, cam 
taciturni, iute la sînge, cînd femeia şi vinul le aprind inima, 
generosi cu copiii şi nefericitii, trăind şi astăzi din pástorie 
şi agricultură, cu alte cuvinte, tipul etnic al Latiului, care 
este leagănul tuturor subdiviziunelor neolatine. 


Mă bucur, cu atît mai mult, cu cît, pe timpul cînd trăiam 
la Roma, eram mai de aproape preocupat de a destepta 
în conştiinţa românilor ideea reintegrării lor în Dacia traiană, 
— ceea ce mi-a dat curajul să nu mă depărtez de la planul 
unei lucrări unitare, aceea a unei serii de romane care tre- 
buiau să se sfirgeascá, in cel din urmă, cu luarea Transilva- 
niei. Pe acesta nu l-am scris, căci l-a scris poporul românesc, 
cu sîngele lui. 


Se înţelege deci cu cîtă simpatie am urmat orientarea 
politică a d-lui Brătianu către politica d-lui Orlando. 

De la începutul războiului mondial, atît Italia cît şi 
România se găseau încătuşate prin tractate internaționale 
faţă de Puterile Centrale, din care au ştiut să iasă cu onoare. 
Atit una cit şi alta au încheiat cu Aliaţii franco-englezi con- 
ventiunile din 1915 pentru Italia şi 1916 pentru România, 
prin care se preciza viitoarele posesiuni ale ambelor tári, 
în caz de victorie. Atît una cît şi alta se găsesc astăzi in difi- 
cultáti identice, prin nerespectarea conventiunilor din 1915 
si 1916. 

Dar atit şi nimic mai mult. 

Căci, pe cînd d-l Orlando s-a dus la Paris ca expresiunea 
cea mai pură a unui Minister National, care era el însuşi 
expresiunea complectá a unui Parlament, ce palpita la 
unison cu ţara întreagă; pe cînd 4-1 Orlando lua cu sine toti 
specialiştii Italiei, care nu făcuseră niciodată politică (şi o 
ştiu pentru că, printre dînşii, am rude şi prieteni), la noi, 
d-l Brătianu pleca la Paris ca expresiunea unui Minister de 
partid, fără Parlament, ducînd cu sine o serie de delegati 
tehnici, mediocri sau incapabili, scoşi numai din partidul 
său, cu excluderea sistematică a somitátilor ţării. 

Aminarea nejustificată a alegerilor; guvernarea monstru- 
oasă prin decrete-legi; cenzura care încătuşează orice discuţie 
liberă; starea de asediu care împiedică întrunirile, presiunea 
politică sub toate formele, a cărei ultimă întruchipare este 


103 


îndepărtarea de la comandament a generalului Petala', 
care a displăcut unui satrap de provincie — toate aceste 
manifestări orientale pun pe d-l Brătianu la antipozi de 
d-l Orlando. 

Cînd dar, astăzi, aud vorbindu-se, în ceasul al 13-lea, 
de părăsirea Parisului, de apel la naţiune, de hotărîrea de a 
nu semna pacea — mi se pare că visez. 

România care, politiceşte, a fost creată de Europa, la 
Paris, în 1856 şi 1858; care afost instituită ca păzitoare 
a gurelor Dunării; care şi-a înfăptuit unirea, la '59, sub 
privirea lui Napoleon al III-a; care şi-a aplicat tot programul 
Divanului ad-hoc, a secularizat mînăstirile, şi-a ales dinastia 
străină — sub egida puterilor garante — astăzi, cînd e vorba 
de atingerea reală a umbrei după care alergăm de două mii 
de ani, să plecăm de la Paris şi să nu semnăm pacea, mi se 
pare o aberatiune atît de monstruoasă, încît nici numá opresc 
la ea. 

Atît numai: 

Cînd d-l Orlando părăseşte Parisul şi merge la Roma, 
este aşteptat de Ministerul Naţional, de Parlament şi de rege. 

D-1 Brătianu n-are nici Minister National, nici Parlament. 


1919 


PETRE CARP 


In caietul meu de note gásesc un portret al d-lui P. Carp, 
scris în 1914 şi menit să nu se publice decît după moartea 
sa şi după moartea mea. 

Portretul acesta e scris cu hotărîrea şi verva unui om 
sănătos, care vorbeşte despre moarte cu aceeaşi infinită vani- 
tate a părerei care face că ne credem nemuritori. 

Şi, cu toate astea, iată: modelul a murit. Pictorul se 
simte zdruncinat. Tragica majestate a morţii ridică deodată 
între noi solemnitatea ireparabilului. 

într-o ţară ca a noastră, în care oamenii, luaţi în detaliu, 
раг mai meschini decît in alte țări, Petre Carp răsare ca un 
masiv puternic dominînd coline, dealuri şi pustietáti şi, 
ca el, rămîne singuratic. 

Judecata impartialá a Istoriei va hotărî despre faptele 
sale politice. Noi, contemporanii, nu ne putem sustrage de 
la înrîurirea pe care a exercitat-o farmecul unui suflet ce 
părea cîteodată violent, dar care, în realitate, era numai 
mîndru şi drept. 

înainte de a închide ochii, bătrînul bărbat de stat a 
văzut înfăptuirea visului tuturor românilor — pe altă cale 
decît aceea ce o urma el. 

Ultimul omagiu ce 1 se poate aduce este credinţa că s-a 
bucurat. 

în întocmirea viitoarei Românii luminile sale ar fi fost 
de un mare folos. Acuma, la încheierea păcii, cînd orce 
mică greşeală de tactică ne poate aduce la dezastru, prudenta 
şi vioiciunea spiritului său "ar fi găsit dezlegări practice şi 
garanţii sigure. 


110 


Nimeni nu are dreptul de a răspunde singur pentru Româ- 
nia viitoare, nici 4-1 Brătianu, nici alti bărbaţi, fiindcă 
România viitoare este patria noastră a tuturor, zămislită 
din sîngele fiului lui Petre Carp, a fiilor noştri, ţărani şi 
boieri la un loc, şi numai fiind drepţi şi cumpátati, iubindu-ne 
tara pînă la sacrificiu şi onorînd morţii, vom învinge greu- 
tátile Păcii, cum am biruit pe cele ale Războiului. 


1919 


DUHAMEL 


Tara se gásea sub ocupatiune ruseascá — o ffericire pe 
care a cunoscut-o si acum in urmá. Comandantul trupelor, 
generalul Duhamel, era tipul soldatului rus, asa cum îl 
fasonase Neculai Pavlovici — brutal, betiv, ignorant, afeme- 
iat şi pravoslavnic. 

Duhamel suferea de nebunia succesului. Personal, omul 
acesta era fricos. Doi chirchizi enormi dormeau de-a curme- 
zişul uşei, iar ziua umbla armat ca un evzon. Ori de cîte 
ori ieşea pe podurile Bucureştiului, sotniile de cazaci se 
ţineau după el lant şi nimeni n-avea voie să stea la fereastră 
sau în uşa prăvăliei, fără a fi plesnit de nagaică. 

Dar tot ce încercase în viaţă îi reuşise, aşa că avea toate 
îndrăznelile, chiar şi pe a curajului. 

Angaralele curgeau pe biata ţară. Tot felul de levantini o 
exploatau în modul cel mai neruşinat. 

Boierii încercau să meargă la palat spre a se tîngui — căci 
Duhamel locuia în chiar palatul nostru domnesc. Erau 
totdeauna bine primiţi, li se făgăduia tot ce cereau, dar, de 
îndată ce boierii ieşeau, trimitea să se cheme pe un om de-al 
său, Burali-oglu, cu care se sfătuia. Regulat, făcea altfel 
de cum făgăduise. 

Partidul Liberal era cel mai exasperat. Dar Partidul 
Liberal de atunci era alcătuit din boierii generoşi ai ţării, 
din aceia cari, mai tîrziu, aveau să aleagă pe Cuza şi să'facă 
Unirea. Printre aceştia se găseau şi scriitorii noştri, cu Ion 
Eliade Rădulescu în frunte. 

Cu toată străşnicia cenzurei, pamfletele curgeau. Dar, 
pe atunci, lumea citea puțin. 


112 


într-o zi, către seară, iată un ţigan cu ursu că iese din 

spatele casei Creteanu şi se opreşte la scara palatului. Pe 
atunci nu era grila de astăzi, nici copacii, nici aripa din fund 
a palatului, nici corpul de gardă, ci numai casa Golescu, aşa 
cum se vede şi astăzi pe Calea Victoriei, 

Duhamel, singur, se uita pe fereastra de la etajul de sus, 
prins şi el de melancolia vremei trecătoare. 

Ursarul, de jos, îi face semn cu ciurul, să-i dea voie să 
joace ursu. Cazacul din gheretă vrea să se opună. Dar Moş 
Martin era deja în două labe, urlînd de mînie şi sărind 

împrejur. Lumea începea să se adune. 

Tiganul bătea din ciur şi striga: 


Joacă bine, măi Martine, 

Cá-ti dau pîine cu măsline 

Si-o ursoaicá cu botine, 
Duhai-Duhai-Duhaimel. 


La refrenul acesta lumea se bucura şi se aduna tot mai 
multă. Eliade Rădulescu — căci el era ursarul — trăgea de 
lanţ, suna din ciur şi cînta: 


Să trăieşti cît Barbă-Cot 

Ghinerar cu rubla-n bot, 

Suflet de Iscariot, 
Duhai-Duhai-Duhaimel. 


Lumea făcea mare chef şi piaţa era acum plină de trecá- 
tori, opriţi să vadă un asa saltanat la uşa palatului. Sentinela 
se îmblînzise şi ea. Cazacul blond lua parte la veselia generală, 

prin acea secretă contagiune ce trece din om in om la multi- 
mea ce conspiră. Fireşte, el nu pricepea nimic din înţelesul 
refrenului. 

Eliade striga la urs: 


Pentru hoatele de fuste, 

Ne-ai dat piatră şi lăcuste, 

Gusterul să mi te guste, 
Duhai-Duhai-Duhaimel. 


Du-te liftá din palat, 

Cà toti pomii s-au uscat 

Si fîntînele-au secat, 
Duhai-Duhai-Duhaimel. 


15 


Bucuria se citea pe toate feţele şi vestea se imprástie 
ca fulgerul că ursarul era marele scriitor Eliade Rădulescu. 
Dar scena ce urmă puse vîrf la toate. 

Ursul, plictisit de a tot, sări într-un picior, îşi scoase 
botnita singur, se duse la ursar, îl luă de brat si, amindoi 
săriră într-o trăsură, fácindu-se nevázuti. Ursul era tînărul 
Simion Mihălescu, zis mai tîrziu Warşawski. 

Ce urmă după aceea, uşor se poate înțelege. Duhamel, 
de la fereastră, văzu toată scena. Sentinela fu bătută cu 
vergi. Poliţia se puse în urmărirea ursului şi a ursarului, cari 
se refugiară la Braşov — toti ţiganii din țară fură cercetaţi 
şi schinguiti — şeful cenzurei fu schimbat, ministrul trebilor 
dinăuntru destituit, iar Burali-oglu fu decorat de Neculai 
Pavlovici. 


Trebuie să mai fie şi azi urmaşi din familia asta. 


1919 


D-NUL BRĂTIANU PE DIN AFARĂ SI PE DINĂUNTRU 


Cititorii sunt rugați să nu confunde forma cu fondul. 
D-l Brătianu, ре din afară şi pe dinăuntru nu însemnează 
fizicul şi moralul d-lui Brătianu, ci pur şi simplu politica 
externă si politica internă a d-lui Brătianu. 

Dealtminteri, şi în înțelesul celălalt, d-l prim-ministru 
este un bărbat interesant. Dacă ar fi călugăr şi catolic, 
domnia-sa ar semăna cu papa Innocentiu al X-a Doria- 
Pamphili, al cărui cap a trecut în posteritate — dacă 
antonimia este permisă — prin geniul lui Velâsquez. Cu o 
cămaşe albă, brodată, peste pantaloni; cuo pelerină pembe 
peste cămaşe; cu tichiutá liliachie pe cap; aşezat într-un 
fotoliu pontifical — 4-1 Brătianu ar fi, leit, Innocentiu al 
X-a. Inocenţiu şi nu prea. Dar nici papa lui Velâsquez nu 
era pe atît de inocențiu pe cît se chema. Amant al acelei 
delicioase Dona Olimpia Maidalchini, ai cărei papuci brodati 
cu perle erau renumiţi în toată creştinătatea, Innocentiu al 
X-a se grăbi să exileze pe cardinalii Francisc şi Antoniu 
Barberini, care-l făcuseră papă, hrăpi statele ducelui de 
Parma, prezida marele Jubileu din 1650 şi afurisi pe 
Jansenius’. 

în viața d-lui Brătianu, amîndoi cardinalii Barberini 
ar fi reprezentați prin d-l Take Ionescu’; ducele de Parma 
ar fi d-1 Iancu Flondor; marele Jubileu ar fi pacea de la 
Versailles, iar Jansenius ar fi d-1 Stelian“. Pe cît se poate. 


х * 


Dar sá ne coborim їп lumea civiliceascá. 
Ambitia ascunsá a d-lui Brátianu este de a semána cu 
un alt italian, care, in politica externă a ţării sale, a fost 


15 


aproape genial: contele Camillo Benso di Cavour. Si, in 
adevár, pe unele laturi, seamáná cu Cavour. 

Asa, bunáoará, contele di Cavour, inainte de a intra in 
politică, era militar de carieră; d-l Brătianu era inginer de 
carieră, înainte de a deveni preşedinte de Consiliu; în 1852, 
Cavour fu ministru de Comerţ; d-l Brătianu fu ministru de 
Lucrări Publice. Cavour fonda un ziar, Risorgimento, 4-1 
Brătianu fonda un altul, Viitorul. Cavour lucrá pe sub 
mînă cu Mazzini” şi cu Garibaldi, pentru unificarea Italiei, 
iar in 1859 trimise pe Mazzini să se răcorească la Londra; 
d-l Brătianu lucrá cu socialiştii în mai multe rînduri, dar 
mai cu seamă în 1907 , iar în 1918 îi împuşcă. în 1855, contele 
di Cavour impuse lui Napoleon III colaborarea armatei 
italiene la războiul Crimeei; 4-1 Brătianu impuse Aliaților 
colaborarea armatei române la războiul mondial, prin actul 
său din 1916, de care nu se ţine nici o seamă. Contele di 
Cavour numi, la comanda supremă a armatei italiene din 
Crimeea, pe generalul La Marmora, care se distinse în lupta 
de la Traktir; d-l Brătianu numi, la comanda supremă a 
armatei române, pe generalul Iliescu, care se distinse la 
Turtucaia şi la alte traktiruri. Contele di Cavour, după 
întrevederea de la Plombieres, negocie căsătoria prințului 
Napoleon cu prințesa Clotilda şi hotărî alianța franco- 
piemonteză; d-l Brătianu, după întrevederea de la Con- 
stanta, negocie căsătoria prințului Carol cu marea ducesă 
Tatiana şi hotărî alianța ruso-română, care avea să dea 
rezultate atît de strălucite. După pacea de la Villafranca, 
contele di Cavour se supără pe Franţa $1 părăsi ministeriul; 
după pacea de la Versailles, d-l Brătianu făcu întocmai, 
supărîndu-se pe Franţa şi căutînd un om de paie căruia să-i 
treacă puterea. 

în politica internă, 4-1 Brătianu siiferă de aceeaşi ambiţie 
de a semăna cu Cavour şi La Marmora. 

într-o şedinţă a parlamentului piemontez, vorbindu-se 
despre arma carabinierilor, care costă atît de scump, s-a 
rostit celebra frază „tagliatelli fatti in casa". Adică: nu 
trebuia sá se atingá nimeni de carabinieri, deoarece ei erau 
o invenție pur italieneascá, care, oricît ar fi fost de slabă, 
tot era mai bună decît o imitație străină: tdifei de casă. 

D-1 Ion C. I. Brătianu este, in mare parte, victima tdifei- 
lor făcuți în casă. 

Cît a trăit răposatul Carada, acesta а fost tdifelul cel 
mai considerabil. După moartea sa, el a fost' înlocuit cu 


116 


Banca Naţională. Din aluatul acesta s-au făcut tot felul 
de paste alimentare: Creditul funciar rural, Creditul funciar 
urban, Banca Românească, Societatea Tramvaielor, Саза 
rurală, Locuinţele ieftine, Banca viticolă etc, etc, fără a 
mai socoti diversele bănci străine, unde bîntuie spiritul colec- 
tivist, sub forma sequestrilor judiciari. 

D-1 Ion I. C. Brătianu, primul-ministru al ţării romá- 
nesti, este prizonierul acestor institute, care, cu unele onora- 
bile exceptiuni, sunt conduse de oameni márginiti şi uneori 
direct si categoric incapabili. in zadar incearcá minoritatea 
cultá a partidului sá reactioneze impotriva acestui detestabil 
sistem. Ea este amenintatá cu eliminare sau distrugere. 


Din aceastá oficiná ies prefectii prevaricatori, comisiunile 
de alimentare cărora le merge pomina in tara întreagă, 
sistemele de impozite absurde, fixarea preturilor la alimente 
de primá necesitate si altele. O sleahtá de agenti inferiori, 
cari se agită împrejurul bursei, latră in vint, convinşi şi 
violenti, denuntind infamiile Europei şi preamărind virtu- 
tile d-lui Ion I. C. Brătianu, care ştie să reziste articolului 5 
din tractatul de pace cu Austria. 


Dar dacá Parlamentul ar exista s1 n-am fi guvernati de 
mediocritatea şi dementa decretelor-legi — noi am întreba 
pe 4-1 Ion I. C. Brătianu: 


— Crezi dumneata serios cá vei putea duce tara româ- 
nească pe calea progresului echilibrat, închizîndu-te într-un 
zid chinezesc, fără să închei convenţii comerciale cu restul 
lumei, fără să faci înlesniri de tranzit pe teritoriul României 
şi chiar fără să dai garanţii serioase că nu vei mai reînnoi 
cazul cu articolul 7 din Constituţie? 

Poziţia financiară a guvernului este clară; el merge la 
faliment sigur. De la aprilie pînă astăzi, deficitul trece de 
jumătate de miliard. D-1 Kiriacescu face parte din şcoala 
d-lui Costinescu — cu alte cuvinte este un caleidoscop care, 
cu aceleaşi mărgele, prezintă figuri totdeauna noi. Cu toată 
inventivitatea sa fiscală, d-l ministru de Finanţe vede fali- 
mentul bătînd la uşe. 

Salvarea stă într-un împrumut exterior. Lumea finan- 
ciară străină cunoaşte foarte bine bogăţiile ţării noastre 
şi ştie că putem plăti. La România veche, care singură ex- 
porta de la 600 la 800 milioane cereale, trebuie să se adaoge 


117 


grinarul Basarabiei, care are aproape 4 milioane de hectare 
arabile, adică mai cît jumătate din vechiul regat. La grine 
trebuie să se adauge admirabilele zăcăminte de petrol. 
La petrol, trebuie să se adaoge pădurile. La păduri trebuie 
să se adaoge sarea gemă, care se prezintă sub formă de 
munţi întregi şi care poate da loc la cele mai variate industrii. 

Lumea financiară străină ştie toate acestea şi e gata 
să ne vină în ajutor, cu condiţia, bineînțeles, de a-şi avea 
partea sa de beneficii. în materie de finanţe, nimeni nu 
face nimic pentru nimic. Cei cu făifeii făcuți în casă cunosc 
prea bine acest aforism, fiindcă nu fac un pas şi nu dauun 
ban fără a nu-l exploata, şi báneste, şi politiceste. 

Prin urmare, rodomontadele d-lui Brătianu, dacă sunt 
serioase, duc, direct, la faliment. 

Or, falimentul unei ţări însemnează intervenţia strái- 
nilor, instalarea unei Comisiuni internaționale, care să con- 
ducă, interesele unui minor bogat, ce se ruinează. 

Aşadar, d-l Brătianu, care nu vrea să discute cu Europa 
încheierea unor conventiuni comerciale si de drumuri-de-fier, 
onorabile, lucrează prin toate mijloacele pentru aducerea 
străinilor pe calea neonorabilă a falimentului. 

Vom vedea în unul din numerile viitoare, cu dovezi de 
detaliu, la ce sumă se ridică datoria consolidată şi datoria 
flotantă a României, precum şi incapacitatea de cuvertură 
a Băncii Naţionale, fără ajutorul creditului străin. 


1919 


APELURI LA UNIRE 
Din corespondenţa mea cu T. Maiorescu 


Sub acest titlu, ziarul Românul din Arad, vorbind despre 
convocarea Marelui Sfat Naţional şi despre nevoia solidari- 
zării tuturor românilor din teritoriele alipite, se exprimă 
astfel: 

„E un început frumos si o pildă ce credem că va fi 
urmată de întreaga presă din regat. 

Atunci cînd această presă va înceta să apere mărunte 
interese personale şi neînsemnate ambiţii de partid; atuncea 
cînd oamenii politici vor renunța la atacuri violente, dictate 
de chestiuni de amor propriu, se va putea găsi şi timpul şi 
obiectivitatea necesară pentru a se da soluţii tuturor pro- 
blemelor referitoare la interesele superioare ale ţării." 


îmi iau libertate să mă adresez amicilor din Ardeal şi 
din toate teritoriele alipite — tuturor acelora care ştiu cu 
cîtă dragoste curată urmăresc eu, de 40 de ani, formarea 
unei conştiinţe a Daciei lui Traian în sufletele românilor 
din regat—îmi iau libertate să mă adresez lor cu urmă- 
toarele două rugáminti, una de ordin general, alta de ordin 
particular: 


De ordin general 

„Nu confundați luptele noastre politice (ale celor din 
vechiul regat) cu aspiraţiile noastre patriotice: nu există 
partid în România vechie care să nu fi visat întotdeauna 
la România  Mare/' 

De ordin particular 

„Nu confundați Liga Poporului cu celalalte partide." 


H9 


Sá dezvoltám prima tezá. 

Din lunga si foarte interesanta mea corespondentá cu 
Maiorescu, o parte, aceea ce mi se páruse de interes pur 
literar, era catalogată şi pusă la o parte, spre a fi publicată. 
Armatele inamice au distrus-o cu furia si inconstiinta cu 
care rod soarecii manuscrisele. Din fericire, au rămas şi 
alte scrisori, cari, fiind mai intime, erau păstrate cu restul 
corespondentii mele de familie. E poate un noroc că s-a 
întîmplat aşa, deoarece, cum zice însuşi Maiorescu 
într-o scrisoare a sa din 18 aprilie 1901, „orce scriere e o 
meşteşugite", cu atît mai mult este o meşteşugite atunci cînd 
se ocupă de literatură, care este ea însăşi cea mai înaltă 
formă a meşteşugirei gîndului. 

Printre aceste scrisori, iată una de un interes covîrşitor. 
E vorba despre cunoscuta discutiune literará la care a dat 
loc discursul meu de receptiune în Academia Română, relativ 
la  Poporanism. 

„Sinaia, Hotel Ungarth 
Luni, 6 aprilie 1909 
Iubite domnule Z[amfirescu], 


.*.Manuscriptul d-tale nu l-am recitit în agitarea poli 
tică din Bucureşti. Dar miercuri, 25 martie, îndată după 
închiderea Parlamentului, am venit cu el în traistă la Sinaia, 
însă pe drum (în urma piclei din ultima şedinţă a Senatului) 
mi s-a umflat obrazul, am avut o erupție de eczemá, docto- 
rul Mamulea m-a ţinut înfăşurat în comprese de acid boric 
pînă alaltăieri. în sfîrşit, alaltăieri am putut încerca prima 
plimbare de o oră, şi ieri am citit cu îndoită luare-aminte 
cele 57 de pagine, la care ai redus discursul d-tale. 

Partea despre latinitatea noastră este admirabil conce- 
pută şi admirabil scrisă. Am citit-o împreună cu nevastă-mea 
şi am fost amindoi încîntaţi, eu pentru а doua oară. 

Dar partea ceailaltă, toată teoria d-tale literară, afir- 
marea de la început că poezia populară « ca produs estetic 
nici nu există la națiunile civilizate», părerea filozofică- 
despre timp şi spațiu, împotrivirea in contra poeziilor lui 
Goga şi novelelor lui Popovici-Bánáteanul etc, etc. sunt 
diametral opuse nu numai convingerilor mele in petto, 
ci scrierilor mele de vreo 40 de ani încoace, începînd cu 
lauda lui Alecsandri pentru adunarea poeziilor populare 
(1867), continuînd cu aprobarea romanului popular de 
felul lui Slavici (1882), cu recunoaşterea fără rezervă a lui 


120 


Popovici-Bánáteanul (1895), cu relevarea poeziei populare 
ca rădăcina poeziei mai înalte (articolul despre poetul Victor 
Vlad, 1898), toate aceste publicate în Convorbiri literare, şi 
încheind cu propunerea de premiere a poeziilor lui Goga, 
publicată în Analele Academiei... 
Prieteneşte, al d-tale 
T. Maiorescu” 


Această scrisoare s-a salvat tocmai pentru că era începu- 
tul unei neînțelegeri care mi se părea menită să rămînă 
în acea rezervă melancolică a sufletului în care nu străbate 
nimeni. Cum însă neintelegerea a devenit în 1913 ruptură 
pe față şi definitivă, ea intră în domeniul istoriei, fiindcă se 
leagă, pe o lăture, cu politica noastră internă şi cu campania 
din 1913, iar pe altă lăture, cu istoria literaturei române. 

împrejurările vieţii s-au întors astfel încît anul 1906 
m-a găsit secretar general la Externe, numit de răposatul 
Iorgu Cantacuzino şi de generalul Lahovary, cari, desi 
cunoşteau vechile mele legături cu ,Junimea" (sau tocmai 
pentru că le cunoşteau), m-au adus de la Roma la Bucu- 
reşti, dîndu-mi toată încrederea pe care o comportă direc- 
tiunea Ministerului Afacerilor Străine. Nu am primit acest 
post decît cu învoirea lui Maiorescu şi Carp — dar, fireşte, 
rapoartele noastre cele atît de adînc prieteneşti (după cum 
se va vedea din încîntătoarea corespondenţă a lui Maiorescu) 
s-au rărit. Ele s-au rărit şi mai mult cînd, în anul 1907 (cel 
cu răscoalele ţărăneşti), Partidul Liberal a venit la putere, 
cu Dimitrie Sturdza la Externe. Era o chestiune de elemen- 
tară buná-cuviintá, pe care orice om cu simt o va înţelege. 

Rapoartele mele cu Dimitrie Sturdza erau dintre cele 
mai rele. Din cea mai fragedă a mea tinereţe, îi fusesem 
semnalat ca un fel de Antichrist, care trebuia sá acopere 
pămîntul de impietáti şi eram înscris, în unul din numeroa- 
sele carnete. cu trei cruci. M-a rásturnat in Academie de 
vreo patru ori si am trecut numai la limită cînd răposatul 
Iancu Kalinderu” şi răposatul dr. Istrati? l-au luat de 
scurt. Dimitrie Sturdza argumenta cu degetul arătător: 
„Aista este un pornograf". în adevăr, in prima mea tinereţe 
literară, comisesem un roman fără nici o valoare, care se 
sfirşea cu fraza: „Ah, viața, ce mai porcárie!" 

Prima noastră întîlnire la Ministeriul de Externe a avut 
loc în prezența d-lui Theodor Rosetti, care, văzîndu-mă cu 
părul cărunt, zise: „Ei, bre omule, îmbătrîneşti şi dum- 


pi 


neata !" Ca şi cum aş fi cunoscut secretul frumoasei Fontaine 
de Jouvence, după care alergau cavalerii evului mediu, sperînd 
s-o găsească atunci cînd s-a descoperit America. Poate s-o 
găsim acum. 

Cu această frază am început serviciul cu Dimitrie 
Sturdza. Treaba mergea greu. Revoltele ţărăneşti duceau 
tara la pieire. în cabinetul meu de lucru din Ministeriul de 
Externe, d-1 Take Ionescu căuta să convingă pe Dimitrie 
Sturdza de gravitatea situatiunel. Atunci am cunoscut ре 
generalul Averescu, care, în uniforma sa scînteietoare de cava- 
lerist, îi asculta pe amîndoi cu o deplină linişte sufletească. 

După cîtva timp devenisem atît de intim cu Dimitrie 
Sturdza, încît cunoşteam întreaga sa viaţă politică, cu 
toate detaliele relative la Cuza, la lovitura de stat, la intrigele 
din Partidul Liberal, la chestiunea transilvănească, la pro- 
paganda catolică etc, etc. 

Dar, cu cît mă apropiam de Sturdza, cu atît simţeam 
că má depártez de Maiorescu. Orice explicaţie devenea 
inutilă, deoarece eu înțelegeam să trăiesc cu propria mea 
judecată. 

în fine, la 1913, o chestiune despre care nu pot încă 
vorbi má puse față în faţă cu amicul meu de 30 de ani, 
devenit acum inamic. Prim-ministru şi ministru de Externe— 
urît şi excomunicat de Carp. De la prima ciocnire scăpărară 
scîntei. 

— Uitaţi că vorbiti primului-ministru al ţării româneşti! 

Ultimele două cuvinte erau rostite cu un ifos atît de 
actoricesc, încît nu mai recunoşteam pe omul cuminte, care 
fugise toată viaţa de patos. 

— Şi domnia-voastră uitaţi cá vorbiti unui ministru 
plenipotenţiar de clasa 1. 

Scena se petrecea la Sinaia. Eram după pacea de la 
Bucureşti. Ceva nou şi măreț se rostogolea în sufletul acestui 
om, a cărui mască devenise tragică. 

Tocmai atunci se deschise o uşe lăturalnică şi o persoană 
amică se ivi între uşori: 

— Cine te-a făcut ministru de clasa 1? zise ea, zîmbind. 

Fireşte, cu această întrebare, toată încordarea căzu. 

De atunci nu am mai văzut pe amicul cel mai iubit, 
care a închis ochii pe cînd mă aflam în pribegie. 


122 


* 


Rostul acestei lungi digresiuni este urmátorul: 

Luptele intre románii din vechiul regat sunt uneori atit 
de crincene incit ele rup relatiuni de prietenie, de rudenie 
— desfac pe Maiorescu de Carp, pe mine de Maiorescu, pe 
alții de mine — fără ca totuşi, să ne facă să uităm telul 
comun: patria noastră, România Mare. 

Am reprodus într-adins scrisoarea lui Maiorescu, in 
care se vorbeşte de morţi şi de vii, de convingeri literare, 
de păreri filozofice etc. 

Ceea ce este organic aşezat în structura noastră sufle- 
tească nu se schimbă; ceea ce este numai împrumutat se 
schimbă sau se îndreptează. Părerea mea asupra poporanis- 
mului rămîne nestrămutată; opinia asupra oamenilor se 
modifică, după evoluția talentului sau a vieţii lor. Credin- 
tele mele literare cu privire la Popovici-Bánáteanul trebu- 
iesc primite numai în cadrul general al exagerării popora- 
niste; individual, Popovici-Bánáteanul avea talent. Tot 
asa cu Cosbuc si Goga. Am lucrat cit am putut pentru 
intrarea lui Coşbuc în Academie, şi dacă ar fi trăit, probabil 
aş fi fost chemat să răspund la discursul sáu de receptiune. 

Cu toţii la un loc, ne putem asemăna cîrdurilor de 
cucoare, ce merg prin vázduhul netármurit, sub cirma celui 
mai ager, iar cînd poposesc, fiecare face de caraulă pentru 
paza cîrdului. 

Nici Maiorescu, nici Brătianu, nici Take Ionescu, nici 
generalul Averescu, nici alti bărbaţi din vechiul regat nu 
au luptat şi nu luptă decît pentru mărirea şi consolidarea 
patriei. Mijloacele lor pot să se deosebească, dar gîndul 
este acelaşi. 

Noi oamenii politici din regat trebuie să fim consideraţi 
ca Edison în electricitate: cu oarecare ştiinţă, cu oarecare 
empirism, dar cu multă dragoste şi cu o scînteie de geniu 
am inventat transmiterea energiei la distanţă. Tinerii 
electricieni din teritoriele alipite să ducă mai departe inven- 
tiunea noastră, fără a ne critica prea mult. 

Această energie poate să ajungă la Budapesta — ceea 
ce ar fi suprema satisfacere a românilor transilvăneni şi a 
noastră. 

Pentru â doua teză, mîine. 


1919 


APELURI LA UNIRE [II] 
Din corespondenta mea cu T. Maiorescu 


in precedentul meu articol, adresindu-má amicilor din 
Ardeal si din toate teritoriele alipite, îi rugam să nu con- 
funde Liga Poporului cu celelalte partide. 

Se înțelege foarte uşor pentru ce, cînd e vorba de vechile 
partide istorice. 

Este o glorie a neamului nostru a constata profunda 
conştiinţă cu care au lucrat toate clasele sociale — şi mai 
cu seamă cele de sus — atunci cînd a fost vorba, cu adevă- 
rat, de interesele României. 

La 1859, priveliştea este ináltátoare. De la o moşie 
din preajma Galaţului, ' unde trăia Costaki Negri, pleacă 
scînteia genială a unirei Principatelor, prin alegerea aceluiaşi 
domnitor la amîndouă scaunele. Nimic nu rezistă înfăptuirei 
acestei idei. 

Trebuia să asculti pe Dimitrie Sturdza (care era un 
inimic personal al lui Cuza) istorisind peripeţiile călătoriei 
domnitorului de la Iaşi la Bucureşti, entuziasmul oraşelor, 
bucuria ţăranilor, care sărutau pămîntul la sosirea lui vodă 
şi apoi îl însoțeau la drum pînă le plesneau caii de goană. 
Toti competitorii la tron, Mihalachi Sturdza, fiul sáu 
beizade Grigori, Todiritá Balş, Vasile Alecsandri, marele 
Costaki Negri, Lascar Catargiu — toti se deteră la o parte, 
cind, in seara de 3 ianuarie 1859, in adunarea de la Costaki 
Rolla, Pisoski propuse candidatura lui Cuza. 


Tot asa la Bucureşti, liberalii, cu fraţii Brătianu şi 
Costaki Rosetti în frunte, conservatorii, cu Barbu Catargiu, 
beizade Dimitrie Ghica, frații Brăiloiu şi alţii uitară vrajba 


124 


dintre dînşii şi primirá cu braţele deschise pe primul suveran 
al României Unite. 

Dar, de abia se înfăptui ideea Unirei şi lupta partidelor 
începu cu o violență extraordinară. întreaga domnie a lui 
Cuza fu un lung martir, cu ministere fantastice, care durau 
trei săptămîni sau trei zile, trecînd de la albi la rogi cu pro- 
priri vremelnice pe la Manolaki Costaki Epureanu, Neculai 
Kretulescu etc. Cele două volume ale lui Xenopol, asupra 
lui Cuza-Vodă sunt foarte instructive. Din fericire, veni şi 
Kogălniceanu! 

Şi cu toate astea, cîte fapte frumoase nu s-au sávirsit 
în scurta domnie de 7 ani a lui Cuza! împroprietărirea 
țăranilor, secularizarea mînăstirilor, recunoaşterea de către 
Sublima Poartă a Unirei, codul civil — s-ar putea zice 
întreaga alcătuire organică a statului nostru — se dato- 
reşte lui Cuza, Kogălniceanu şi Negri, care constituiesc 
trinitatea creatoare a acelei domnii. S-au săvîrşit şi fapte 
nrîte şi cel mai urit este însăşi detronarea domnitorului. 
Dar există un document de o uritenie surprinzătoare, care 
nu trebuie uitat, tocmai fiindcá este opera unuia dintre 
oamenii cei mai bine pregătiţi ai acelei epoce, care, mai 
tîrziu avea să devină unul din cei mai mari scriitori ai 
tárei noastre: John Ghika. Acesta, în calitate de ministru 
de Externe al Locotenentii domneşti din 1866, adresează 
reprezentanţilor străini din Bucureşti un raport, prin care 
caută să explice raţiunea detronării, raport care este un 
monument de nedreptate şi de sofistică bizantină. Айа 
e de vinovată ura politică! 

Cele două partide istorice, liberalii şi conservatorii, îşi 
trag origina din roşii şi albii de pe timpul lui Cuza. Şi-au 
mai pus ei zorzoane şi calificative, „liberali-naţionali”, 
,.conservatori-democrati" — superfetatiuni şi antinomii copi- 
láresti — care nu schimbă nimic din fondul lucrurilor. 

Mirarea mea este de a vedea cá nu se mai gáseste un 
singur bárbat politic conservator care sá apere cu convin- 
gere marea proprietate. Din punct de vedere ştiinţific, 
agricultura fárámitatá este mediocrá, iar, din punct de 
vedere social, o tará care are 50 de indivizi pe kilometru 
pătrat poate tolera şi proprietate mică şi proprietate mare. 

Dar asta îi priveşte. 


Prin urmare, partidele istorice îşi au calităţile lor şi 
vitille lor congenitale. 


Cînd noi ne-am hotărît să ne stringem în jurul genera- 
lului Averescu, cunoaşteam aceste calități şi aceste vitil 
şi aveam impresia că poporul românesc merită mai mult 
şi mai bine. Inutil să punem în evidenţă viţiile vechilor 
partide. Ceea ce era latent a devenit militant şi catastrofal, 
de îndată ce războiul a cerut politicantilor români să facă 
dovada pregătirii lor, Partidul Liberal, care are oameni 
de reală valoare şi era mai cu seamă o admirabilă organizare 
de partid, s-a dovedit a fi de o incapacitate revoltătoare 
în pregătirea celui mai mare eveniment al neamului nostru, 
războiul—şi aceasta cu atît mai mult, cu cît era mai calificat 
s-o facă, prin aceea că se găsea la guvern cu mult înainte 
de declararea lui. Partidul Conservator de sub conducerea 
d-lui Marghiloman, care numără, de asemeni, oameni de 
necontestată valoare, a comis monstruoasa greşală de a 
primi să formeze un guvern românesc sub cálciiul domi- 
natiunei străine, cu agravanta unui Parlament care trebuia 
să voteze şi să ratifice pacea separată. Singur d-l Take 
Ionescu a fost cu adevărat consecvent in politica româ- 
nească de pe timpul războiului — cu această mică rezervă,, 
că d-sa credea orbeşte în putregaiul rusesc. 


în aceste împrejurări, o mînă de oameni, poate cam 
naivi, dar crezind cu hotárire în ,bine" şi „mai bine" şi 
mai cu seamá entuziasmati de comoara de viatá a poporu- 
lui nostru, de adîncile şi neclintitele sale calităţi latine,[.. .] 
s-a hotărît s-o rupă cu celelalte partide şi să înceapă o 
viaţă nouă. 

Nu găsesc altă pildă mai convingătoare decît formarea 
junimismului în mijlocul partidelor de la 1866 şi 1888. 

Este evident cá Liga Poporului nu are nimic comun cu 
„Junimea", decît împrejurările externe în care a luat 
nastere. 

La 1866, ,Junimea" a răsărit ca o necesitate organică 
a vietii politico-intelectuale románesti, ca un reactiv contra 
pantalonadelor Rosettaki, contra greco-bulgárimeipartidului 
sáu, contra falşei latinitáti a lui Laurian, Fontanin etc. şi 
contra ciocoilor tuturor partidelor” 

Aşa se naşte Liga Poporului. însemnătatea extraordinară 
a timpurilor, cînd, după 1800 de ani, sufletele noastre, 
uitînd mizeriile vieţii, se desfată în spaţiul liber al Daciei 
Traiane, dau o importanţă covirgitoare creatiunii Ligei. 

Vrem să începem o viaţă nouă, în care ,aprovizionárile", 
permisurile de export, vagoanele să rămînă pe al doilea 


126 


plan. România Маге cere preocupări de ordin supe- 
rior. 

Băncile să fie lăsate pe seama celor ce fac finanța si 
industrie, si, chiar la aceştia, ele să fie subordonate unui 
ideal de purificare. Scandalul cu lansarea actiunelor si 
specula de bursă, la care participă o burghezie trivială, 
pentru care soldatul ce moare pe Tisa n-are decît o valoare 
de „ridicare la bursă", trebuie să înceteze. 

Dau mai jos două scrisori ale ilustrului Maiorescu, din 
care se va vedea ce preocupări aveam noi la 30 de ani. 

E vorba de suflet, de názuinta de dezrobire a bietului 
om, care si aşa rămîne destul de incátusat în butucul 
nevoilor materiale. 

Asta vrea Liga Poporului: rectificarea conştiințelor, 
îndreptarea vieții noastre publice, şi aceasta, nu de pe catedră, 
ci în practică, în funcțiuni, în alegeri, în însăşi esența 
vieții noastre de popor demn de-a trăi şi a creşte. 

Iată scrisorile: 


„Reichenhall, luni, 20 aug./l sept. 1890 


Iubite domnule D[uiliu], 

Ai vrea 100 000 franci pe an, pentru mine, ca să mă 
dezrobesti de advocatura şi să am răgazul de a scrie? ' Ті-о 
las mai ieftin cu jumătate; o fac şi cu 50 000. Â la rigueur 
şi cu 40 000. Dar cînd ai pînă acum numai 5 000 ca procente 
<lin capital, 7300 din profesurá, trebuie să trimiti 11 000 
franci pe an familiei, înţelegi că restul trebuie să-l scoţi 
din salahorie. Si «primum vivere, deinde philosophari». 
Ceea ce, dealtminteri, precum ştii, nu m-a împiedecat încă 
de la seninátatea vietei. Fiecare din noi e mărginit în limi- 
tele firii sale şi a unei poziţii devenite definitive de la 40 
de ani încolo; şi gîndurile ce ar fi fost, dacă n-ar fi fost 
ce a fost, sau cum ar fi, dacă ar fi cum nu e, le-am alungat 
de mult. Dar adevărat este că mă apucă —aşa , la 2 luni 
o dată — dorul de a scrie ceva mai cu temei şi o adîncă 
părere de rău că pentru aşa ceva nu am timpul liber. 


Toate merg « à bâtons rompus » în viaţa mea literară, 
îmi pare însă că aş avea multe de spus şi de scris, care 
uneori tind să-mi spargă teasta de tare ce bat la use — însă 
e probabil cá multi se coboară în groapă ca o puşcă încăr- 


127 


cată şi ruginitá in dorul de a face explozie — proastă 
imagine; dar exactă idee. 
Precum vezi, ploo afară, şi atunci ploo şi înlăuntru. 
Nevastă-mea stă întinsă pe o canapea şi citeşte din 
George Eliot; e veselă ca totdeauna, şi aceasta mă readuce 
şi pe mine la simtimintul unei realități in definitiv plăcute. 
Complimente şi salutări amicale da tutti a tutti. 


T. Maiorescu” 


„Bucureşti, 7 (19) fevr. 1894 


Iubite domnule Z[amfirescu], 

Retrimit scrisoarea Sturdza. Am avut o lungă convor- 
bire cu el , şi cred că am restabilit adevărul în mare parte. 
E probabil cá D. St. va veni la guvern în a[nul] 1895. 
Piná atunci pare a sta solid guvernul de astázi. De atunci 
incolo nu mai vrea Carp sá stea, in orce caz. 

Romanul d-tale, trimis pe jumátate, nu ne-a fost adus 
încă spre cetire'; sper sîmbăta viitoare. Dar mie-mi pare 
foarte bine că ni l-ai trimis, că l-ai scris, că te fură litera- 
tura, şi pricep şi împărtăşesc ce-mi scrii: « Viaţa lumească 
mi-a fost, în vremea asta, aşa de indiferentă, că parcă 
nici n-aş fi trăit într-însa. » Aceasta este fericirea stranie 
(34 exultantă, 1⁄4 melancolică) a adevăratului autor, de 
care cei nechemati şi nealeşi n-au cel mai mic habar. E 
lumea impersonală a idealului, semnul de recunoaştere al 
francomasonăriei intelectuale, care, dealtminteri, nu are 
multi initiati. 

Auzul meu s-a îndreptat mult, şi mă aflu cu el iarăşi 
cum eram acum vreo 10 ani. Mai mult nu pot cere de la 
cei 54 de ani ai mei, decît să devie 44! 

Mişcarea noastră literară, înfiripată cu foştii mei şcolari 
universitari, creşte. Remarcă în Conv/orbiri] de la fevruarie 
finul articol de Evolceanu (un cap excelent), deşi explicarea 
lui Fulger e prea lungă. Un foarte bun studiu asupra « supra- 
vietuirli — survivance — în locuţiuni şi jocuri de copii 
la români» de Anastasescu-Floru ni s-a citit alaltăieri şi va 
apare in Conv[orbiri] de la martie sau aprilie. Un alt studiu 
interesant ni l-a trimis Teohar Antonescu din Atena (e acolo 
pentru săpăturele' arheologice de la Olympia) asupra con- 
cluziilor etnografice din cercetările arheologice. Flora e aici, 
dar acest Antonescu şi acel Evolceanu au fost (Evolceanu 
este încă) împreună cu Dragomirescu şi Negulescu [primăvara 


128 


aceasta] la Berlin şi au format acolo « Junimea » generaţiei 
a doua, prin entuziasmul lor de buná-credintá pentru tot 
ce este aspirație curată, nematerialistá (în deosebire de... * 
cari. asupra acestei note caracteristice s-au dezbinat de noi) 
în căutarea şi iubirea adevărului şi frumosului. 

Dar adecá eu n-am vreme să-ţi scriu, sunt copleşit de 
lucrări oficiale şi vreau numai să salut în grabă pe... şi' să-ți 
string mîna, totdeauna prieteneste. 


T. Maior escu” 


Nu cred că mai am nevoie să atrag atentiunea cititorului 
asupra căldurei cu care scria acest mare român, acum 25 de 
ani, asupra entuziasmului de buná-credintá pentru tot ce este 
aspirație curată în căutarea şi iubirea adevărului şi frumosului. 

lată din ce trebuie să se inspire Marele Sfat Naţional. 


1919 


DOMNUL VENIZELOS ŞI DOMNUL BRĂTIANU 


Pe cînd România palpită de îngrijorare, fiind adusă de 
politica d-lui Brătianu pînă la ruperea relatiunilor diplomatice 
cu Aliaţii, Grecia se ridică în stima lumei şi în propria sa 
stimá,obtinind de la Consiliul Suprem tot ce doreşte. Presa 
bulgară se ocupă de o nouă clauză introdusă de Aliați în 
tractatul de pace cu Bulgaria, în virtutea căreia Bulgaria 
se obligă formal să respecteze pe viitor neutralitatea Greciei. 
De unde ar rezulta că această neutralitate a fost garantată 
de toate puterile reprezentate la Versailles. 

Pe cînd, dar, poporul elin, care, din punct de vedere 
financiar, era ajuns la faliment, iar din punct de vedere 
politic, la haos, se vede imbrátisat de Europa ca un copil 
preferat, poporul român este tratat ca un copil vitreg. 

Pentru ce? Ce am făcut noi ca să merităm acest trata- 
ment ? Ce am făcut noi, pentru ca Europa să se creadă autori- 
zată a falsifica istoria, punînd în ,Conventiunea specială" 
inexactitáti ca aceasta: „Considerînd de altă parte cá princi- 
palele puteri aliate şi asociate doresc să recunoască fără 
condițiuni independenţa regatului român, atît pe vechile 
cît şi pe noile sale teritorii..."? 

Consiliul Suprem greşeşte cînd are aerul de a pune în joc 
independenţa regatului român pe vechile sale teritorii. 

Este adevărat cá prin tractatul de la Berlin recunoaşterea 
independenţei României era condiţionată de aplicarea art. MI 
cu alte cuvinte de admiterea evreilor în bloc; mai este ade- 
vărat că guvernul liberal de atunci a subtilizat art. 44 al 
tractatului de la Berlin şi l-a înlocuit cu art. 7 al Constituţiei 
noastre, obligind pe evrei să fie impáminteniti, individual, 


130 


prin votul Camerelor, ca toti străinii. Dar tot atit de adevărat 
este că independenţa României a fost recunoscută pe cale 
diplomatică de puterile semnatare ale tractatului de la Berlin 
şi cea care a luat iniţiativa recunoaşterii a fost Italia, în 
1881, care, prin baronul Fava, a admis oficial independența 
României; după Italia/a venit Austria, iar după aceste 
puteri, au venit toate celelalte. 

Dacă nu am fost primiţi la tractatul din Londra, din 
1883, decît cu vot consultativ, cauza este că în acel tractat 
era vorba despre noi în conflict cu ruşii, despre regimul bra- 
tului Chiliei şi despre faimoasa chestiune a Dunării. Dar 
tocmai de aceea guvernul român de atunci nu a recunoscut 
nici o valoare, în drept, tractatului de Londra şi a retras 
plenipotenta dată lui John Ghika, ministrul său. Ca urmare, 
tractatul de Londra, întru cît priveşte Dunărea românească, 
a rămas literă moartă. 


Acestea zise, noi cerem Partidului Liberal să explice Parla- 
mentului ostilitatea Consiliului Suprem contra României. 
A fost vorba despre publicarea unei Cărţi verzi, care să coprin- 
dă documentele diplomatice ale conflictului. Nu s-a publicat 
nimic, fiindcă nu-i nimic de publicat. D-1 Brătianu a avut 
grije, ih momentul plecării sale de la Paris, să imprime textul 
protestului său, însoţit de patru anexe, referitoare la art. VI 
al tractatului de pace cu Austria. 

Ceea ce este interesant pentru tara noastră este să stie 
cum a ajuns d-l Brătianu la conflict cu Aliaţii. 

Cărei împrejurări se datoreşte succesul d-lui Venizelos' 
şi cărei împrejurări se datoreşte insuccesul d-lui Brătianu? 

Sacrificiile pe care le-a făcut Grecia în folosul Aliaților 
sunt incomparabil inferioare sacrificiilor pe care le-a făcut 
România. Grecia ne este amicá; e o țară simpatică, cu pámin- 
tul clasic al armoniei, unde am mers sá ne ridicám sufletul 
piná la ináltimea frumosului absolut. Dar atit. in ordinea 
intereselor practice, pe cînd tara noastră era pustiită de 
armatele Puterilor Centrale şi pe cînd noi aşteptam ofensiva 
de la Salonic, generalul Sarrail' era imobilizat de nesigu- 
ranta armatei greceşti. 

lar astăzi d-l Venizelos obţine tot, pe cînd d-1 Brătianu 
nu obţine nimic. 

Căci România Mare, una şi nedespártitá, este opera su- 
fletelor noastre româneşti; este închegată cu sîngele copiilor 
noştri; este zámislitá din puterea aspirațiilor noastre, de 


131 


dincoace şi de dincolo de munţi, de dincoace şi de dincolo de 
Prut. 


D-1 Brătianu, mergînd la Paris, avea să valorifice aceste 
sacrificii. 

Şi, din nenorocire, n-a ştiut s-o facă. 

Eu admit că d-l Brătianu este un bun român, dacă admite 
şi d-sa că este nepregătit pentru marele rol pe care vrea 
să-l joace 

D-1 Brătianu a rezolvat o problemă insolubilă: fiind insu- 
ficient, este de o suficientá revoltătoare, şi, lucru ciudat 
pentru vîrsta d-sale, de o lipsă de tact copilăreacă. 

Ajuns la Paris, d-l Brătianu a găsit pe d-l Clemenceau 
la apogeul gloriei. Drept aceea, d-sa a devenit prietenul 
duşmanilor d-lui Clemenceau—al d-lor Briand’, Barthou‘ 
şi Bouillon. Pasiunea sa pentru acesta din urmă a mers atît 
de departe, încît a însărcinat pe nevinovatul primar al capita- 
lei să dea unei străzi din Bucureşti numele d-lui Bouillon. 
Nu era destul cu strada Lueger, Michelet, Edgar Quinet, 
mai trebuia şi acest bouillon la lista de bucate, ca să înțeleagă 
fraţii de peste munţi gusturile noastre. 

D-1 Venizelos are, se vede, altă artă culinară. D-sa e 
modest şi dispeptic, dar, ca toţi oamenii cu stomacul slab, 
e pesimist, şi, ca toti pesimistil, cere pururea. 


Vom vedea ce obţine. 
1919 


SUFLETE CASTE 


Cu o nespusă bucurie asist la primele manifestări ale 
grupului transilvănean în Parlament. Dacă o rigidă disci- 
plină de partid nu m-ar fi împiedicat de a mă găsi pe aceleaşi 
bănci cu reprezentanţii poporului de peste munţi, aş fi fost 
fericit să colaborez cu ei la îndrumarea politică a României 
Mari către destinele sale, o colaborare de fapt, căci, cu gîndul, 
colaborăm de mult. 

Sunt fericit de a constata, o dată mai mult, sensul de 
orientare pe care-l au bărbaţii transilvăneni în aşezarea 
vieţii politice de colaborare cu vechiul regat. Deşi сат bănui- 
tori, cam tineri în unele apucături, ei ne aduc două elemente 
fundamentale în organizarea României viitoare: o mare casti- 
tate sufletească şi o ştiinţă consumată de rezistență politică. 

Castitatea sufletească este adevăratul izvor al fericirei 
omeneşti. A crede, a nu bănui, a nu calomnia, a nu admite 
două morale, una privată şi alta publică; a respecta şi a iubi 
femeia, a nu te despărţi de ea cînd ai luat-o, a crede in Dumne- 
zeu şi în Traian; a merge la biserică şi la statuia lui Mihai- 
Eroul; a avea preoţi culti şi a-i respecta; a face din trico- 
lorul national simbolul tuturor aspiratiunilor; a ignora 
turpitudinile homosexuale; a da creitarul din fundul pungei 
pentru a cumpăra şi a citi literatură naţională — sunt cali- 
táti specific româneşti, pe care se va aşeza clădirea unitară 
a României Mari. 

Cu cîtă nespusă bucurie am văzut sala de şedinţe a Acade- 
miei invadată de senatori şi deputaţi transilvăneni, venind 
să asculte comemorarea lui Mihai Viteazul! Erau acolo 
adunaţi, în cultul unui mare general şi al celui mai mare om 
de stat din trecutul nostru, erau adunaţi episcopii şi preoţii 


133 


de peste munţi, cu reverendele lor curate, cu înfăţişare serioasă, 
cu acel ton de buná-cuviintá iertătoare ce stă aşa de bine 
unui creştin, alături de ,doctorii" şi avocaţii lor, alături de 
autenticii ţărani daco-romaiji!. .. 

Priveliştea aceasta mi-a amintit biserica din satul Poiana 
din munţii ce domină Săliştea Sibiului, biserică în care cultul 
propriu-zis şi patriotismul se confundau atît de intim, încît 
Domnul ne-a auzit glasul. 

Această Academie, pe care neputincioşii o insultă, dar 
care a fost terenul pe care s-au întîlnit patriotii din toate 
provinciile locuite de români, a avut satisfacerea sufletească 
de a da primele onoruri Senatului şi Camerii daco-romane. 


Rezistența pasivă la împilările ungureşti a învăţat pe 
frații noştri de peste munţi să fie prudenti şi circumspecti, 
să nu se lege repede cu orişicine, să risipească ofertele ispiti- 
toare ale politicantilor nostri. 

înainte chiar de a se organiza în blocuri, o înţelegere 
tacită s-a stabilit între deputaţii şi senatorii transilvăneni, 
aceea de a distruge regimul liberal, cu turpitudinile, specula 
şi cinismul său. 

Odată distrus acesta, blocul transilvănean trebuie să 
examineze cu maturitate avantagiile şi dezavantagiile sem- 
nării păcii. El va vedea că este o nebunie criminală a nu 
semna pacea, punînd în joc existenţa însăşi, în dreptul public 
internațional, a României Mari, pentru că ni se impune 
controlul minorităţilor, tranzitul şi convențiile de comerţ. 

Tranzitul şi convențiile de comerţ le-am avut întotdea- 
una, iar controlul minorităţilor îl merităm, fiindcă am înşelat 
Europa la 1877, iar liberalii sunt gata să reînceapă jocul 
încă o dată, dacă judecăm după discursurile d-lui Dinu 
Brătianu la Muscel. 

Partea jicnitoare din acest control va fi uşor înlăturată 
dacă România îşi va da alt guvern, cu altă mentalitate. 
Consiliul Suprem e compus din oameni cu bun-simt, iar 
nouă nu ne trebuie d-l d'Annunzio. 

Prin urmare, din sufletul cast şi din prudenta trecutului! 
să scoată frații noştri de peste munți hotărîrile prezentului, 
ajutînd pe aceia din vechiul regat care [se] sufocă în atmosfera 
pestilentialá creată de decretele-legi, de stare de asediu 
şi de rezistență, să scoată tara din primejdie. 


1919 


134 


PĂRINTELE EPISCOP CRISTEA 


Buna părere pe care o avem despre deputaţii şi senatorii 
transilvăneni, luaţi fiecare individual, ne facem să credem 
că se formează cu încetul, în sufletele lor, conştiinţa colectivă 
că România Mare nu poate fi guvernată de la periferie.Domniile- 
lor nu trebuie să ia drept bani buni acuzările ce ne aruncăm 
noi, cei din vechiul regat, că suntem uşurei, venali, alergători 
după emoţii ieftine, coprinzători de femei scumpe, şi alte 
asemenea gratiozitáti neolatine. 

România Mare s-a creat prin veghea perpetuă a bárbati- 
lor de stat din vechiul regat. Unirea Principatelor au făcut-o 
Cuza, Kogălniceanu, Negri şi Alecsandri. 

Prima împroprietărire au făcut-o Cuza şi Kogălniceanu, 
prin lovitură de stat, in contra vointii lui Barbu Catargiu, 
care a şi căzut victima convingerilor sale. Bonurile de tezaur, 
aşa-numiteie bonuri rurale, erau căutate ca iarba de leac. 

A doua împroprietărire a făcut-o Petre Carp. 

A treia împroprietărire a încercat s-o facă guvernul Sturd- 
za din 1907, cu concursul grațios al d-lui dr. Creangă, şi din 
ea au ieşit izlazurile. 


A patra împroprietărire, dacă o vrea Dumnezeu, o face 
4-1 Mihalache ', cu concursul d-lui Inculeţ, al d-lui Nistor: 
şi sub auspiciile d-lor Iorga, Cuza şi Bujor, preşedinţii 
Corpurilor legiuitoare din anul gloriei 1919. 

Va să zică, de la Mihalache Kogălniceanu, la Mihalache 
învățătorul, iar de la Alexandru Ion I Cuza, la domnul pro- 
fesor Alexandru Сила. 


Discursul stupefacent al acestuia din şedinţa de la 18 
decembrie este un farmec mai mult la numeroasele şi varia- 


135 


tele sale manifestări de bărbat de stat. Cel ce a redactat şi 
iscálit în casa d-lui Matei Cantacuzino” de la Iaşi, în aprilie 
1918, Răspunderile, să ceară în decembrie 1919 în Parlamen- 
tul României întregite respectarea tractatului din 1916 — 
este o culme!... Dar la oamenii superiori, culmile nu mai 
sunt obstacole. 


Luînd cuvîntul la Senat, părintele episcop Miron Cristea“ 
a vorbit cu bun-simt. Preasfintia-sa a crezut, hotărît, că 
primul guvern ieşit din sînul celui dintîi Parlament al Româ- 
niei unite va fi un guvern naţional. Compus din bărbaţi 
politici apartinind tuturor partidelor, acest guvern ar fi 
avut în sprijinul său luminile şi experienţa oamenilor celor 
mai încercaţi. 

Cu alte cuvinte, părintele episcop Cristea a spus că în 
guvernul Vaida’ ar fi trebuit să figureze toti bărbaţii cu 
experienţă, şefii de partide şi de grupuri, aceia cari cunosc 
nevoile reale ale ţării şi cunosc, mai cu seamă, interesele sale 
actuale în politica externă. Aceşti bărbaţi, astăzi, sunt: 
d-l Ion Brătianu, d-l Take Ionescu, 4-1 Marghiloman, 4-1 
general Averescu; iar de peste munţi, poate, d-l Maniu, 4-1 
Vaida şi părintele Cristea însuşi, care trebuia neapărat să fie 
preşedintele Senatului. 

Dintre bărbaţii aceştia, d-l Brătianu s-a eliminat singur, 
prin intransigenta sa în chestiunea semnării păcii. D-1 Marghi- 
loman era mai dinainte eliminat, prin politica de pe vremea 
ocupatiunei — ceea ce nu l-a împiedicat de a rosti un discurs 
remarcabil, prin curajul cu care şi-a recunoscut greşeala şi 
prin sinceritatea sacrificiilor sale. Rámineau d-nii Take Io- 
nescu şi generalul Averescu. 

în vremile din urmă se ridică, în politică, un om plin de 
talent, care, ca scriitor, este în fruntea mişcărei noastre intelec- 
tuale, d-l Goga. D-sa a explicat blocului ardelenesc pentru 
ce se retrage din minister odată cu generalul Averescu, fără 
ca, totuşi, să iasă din partid. 

A guverna, astăzi, fără generalul Averescu este o absurdi- 
tate. Omul care se bucură de o imensă popularitate, generalul 
care a salvat onoarea ţării, bărbatul înzestrat cu adevăratele 
calități ale unui şef de guvern, sobru, neagitat, prevázátor, 
nu poate să fie eliminat de la cîrma țării fără pedeapsă pentru 
intrigantii care lucrează să-l elimineze. 


136 


Şi, fiindcă am ajuns să fim sufocati de minciuni şi com- 
promisiuni, trebuie să recunoaştem numaidecit şi valoarea 
ultimului dintre şefii de partide şi de grupuri, 4-1 Take Ionescu. 

Tara nu are astăzi un om mai bine pregătit pentru a 
relua tratativele de la Paris. Cu semnarea pácii, se incheie 
o perioadá de agitatie factice, dar adevárata cercetare a 
politicei noastre externe de-abia acum incepe. Cum se vor 
redacta conventiile viitoare ale României? Ce alianţe fireşti 
ni se impun? Ce garanţii trebuie să căutăm pentru frontierele 
Basarabiei? Pe ce baze punem creditul statului şi viitoarea 
noastră politică economică? Cum stă grava chestiune a 
Dunării? 

Părintele episcop Cristea trebuie să fi fost tot aşa de 
mişcat ca şi noi cînd a văzut că primul nostru delegat la 
Paris a fost ales în persoana d-lui dr. I. Cantacuzino, re- 
marcabilul bacteriolog. Nimeni nu are mai multă stimă 
pentru persoana d-lui dr. Cantacuzino decît noi. Dar, fiindcă 
am hotărît să o rupem cu minciunile convenţionale, trebuie 
să ne întrebăm ce pregătire are domnia-sa în politica externă 
şi ce ar zice d-l doctor dacă la un congres de bacteriologie 
primul-ministru ar trimite, bunăoară, pe 4-1 Filodol, emi- 
nentul nostru reprezentant la Atena? 

Noi credem că toate boalele îşi au specialiştii lor, şi orice, 
durere în dreapta nu se poate confunda cu o criză hepatică, 
după cum orice cardiac nu poate face pe nebunul din amor. 


1919 


MOMENTE GRAVE ÎN POLITICA EXTERNĂ 


în ceasul plecării la Paris a noei noastre delegatiuni, 
cu d-l dr. I. Cantacuzino în frunte, se petrec două eveni- 
mente capitale: la Londramesagiul regelui George al V-lea, 
cetit în Parlamentul englez; la Paris discursul d-lui Clemenceau 
rostit la palatul Bourbon. 

D-1 Clemenceau a informat Camera franceză că, asupra 
cererei sale, d-l Lloyd George, primul-ministru englez, a 
consimţit să se reia în cercetare chestiunea Galiției orientale, 
care fusese hotáritá de Consiliul Suprem într-un mod atit 
de contrar intereselor poloneze, încît Dieta Poloniei l-a 
dezaprobat în unanimitate. 

Iată, dar, un punct cîştigat, şi anume că faimosul Con- 
siliu Suprem revine asupra hotáririlor sale atunci cînd i se 
dovedeşte că a greşit. 

Noi nu vrem să facem greutăți delegatiunei noastre, 
cerîndu-i să obţină revizuirea tractatului asupra pactului 
Torontal", căci ştim să facem, în efecte, deosebirea ce există 
în cauze; actualul ministru de Externe polon, d-l Patek, 
a avut de luptat cu prusienii şi nu i-a fost greu să dovedească 
Aliaților cá o revanşă prusiana pe Vistula ar pregăti о revanşă 
prusiana pe Rin — pe cînd noi avem de luptat cuun aliat, 
şi din punct de vedere anglo-francez Torontalul, fie românesc, 
fie iugoslav, nu primejduieşte pacea viitoare. 

Alături de chestiunea Torontalului se prezintă delega- 
țiunei române rara ocaziune de a cere Aliaților rectificarea 
fruntariilor cu Ungaria. în adevăr, mesagiul regelui Angliei 


138 


zice, vorbind despre marile probleme internaţionale nerezol- 
vate : 

„Rămîne a se încheia pacea cu Imperiul otoman şi cu 
republica Ungariei şi am încredere ca negocierile ce se 
urmează vor duce la bun sfîrşit". 

Deşi comisiuneâ de delimitare s-a pronunţat, noi suntem 
în drept a face apel la simtimintele de supremă justiţie ale 
d-lor Clemenceau şi Lloyd George, care susțin pretenţiile 
Poloniei față de un inamic, pentru a recunoaşte si sustine 
cererile noastre față de un alt inamic, care nu а fost mai 
puțin primejdios decît germanii. Cînd se va dovedi d-lui 
Clemenceau că frontiera noastră despre Ungaria a fost opera 
inconştientă a unui creion roşu, care a umblat prin satele 
noastre orbeşte, fără [no]rma etnografică sau strategică, 
atunci sperăm cá ni se va face dreptate. Şi suntem cu atit 
mai mult autorizaţi a spera lucrul acesta, cu cît 4-1 Clemenceau 
a declarat, acum în urmă, că comptează foarte serios pe 
amicitia României şi pe sprijinul ei. înţelegem pe d-l Cle- 
menceau. in greaua problemă ce se prezintă Aliaților cu bol- 
şevismul ridicat la dogmă de guvernámint, România poate 
fi chemată să joace un rol precumpănitor. 

Vom vorbi ceva mai departe despre rolul acesta. 

Deocamdată, delegatiunea română аге a se ocupa şi 
de chestiunea tractatului de pace cu Imperiul otoman, despre 
care vorbeşte mesagiul regelui Angliei. 

Chestiunea strímtorilor este o chestiune capitală pentru 
România. Cu cît ne mărim mai mult, cu cît coastele оссі- 
dentale ale Mării Negre devin tot mai mult româneşti — cu 
atît Bosforul şi Dardanelele ne interesează mai direct. 

Dunărea şi-a pierdut din importanţa sa în dreptul public 
internaţional. în linie de fapt, Dunărea este un fluviu 
românesc. Pe tot malul stîng, de la Portile-de-Fier pînă la 
canalul Patapov; pe malul drept, de la Turtucaia pînă la 
extremitatea canalului Sf. Gheorghe — totul este românesc, 
țăranul, apa, gurile Dunării, Delta Dunării, locurile pline cu 
peşte, ostroavele etc. Aşa că nu vedem bine interesul de a 
mai trăi sub regimul unei Comisiuni internaţionale, care 
forma stat în stat şi, din punctul nostru de vedere, nu era 
justificată decît de prepotenta rusească. 

Pe cînd cu Dardanelele chestiunea stă altfel. 

Strimimtorile sunt „fosele nazale" pe care respiră pláminii 
noştri. Ele nu pot rămînea în mîinile sultanului, dacă acesta 
rămîne la Constantinopol. Un regim de libertate cu toate 


139 


garanţiile internationale se impune in mod imperios — şi la 
aceasta trebuie să lucreze delegatiunea română. 

O acţiune comună cu guvernul polon s> poate duce la 
Paris, căci acesta din urmă este tot atît de interesat ca şi 
noi, deoarece o parte din importul său actual se face prin 
Galaţi. 


Dar unde chestiunea devine de un interes covîrşitor este 
cînd mesagiul regelui Angliei vorbeşte de tara rusească vi- 
itoare. D-1 Clemenceau îl comentează în înțelesul unei con- 
stante preocupări de a nu lăsa un popor de 150 milioane 
prada anarhiei, deocamdată, iar mai tîrziu pradă influenţei 
germane. 

Noi nu putem intra în prea multe detalii. [. . .] 

Domnii delegati români mai ştiu cá este şi o altă variantă 
a cîntecului: dacă n-ar fi existat bolşevismul, ar fi trebuit 
inventat. O asemenea variantă însă este nedemnă de noi 
şi sperăm că vocea intonatá a d-lui dr. Cantacuzino nu o 
va cînta. 


1920 


ACTUL UNIREI NEÍNTELES 


Ziua de 29 decembrie 1919, cînd s-a consacrat prin act 
public unirea patriei noastre, va rămînea pentru generaţiile 
viitoare data sfintá a românismului, sărbătoarea naţională 
prin excelenţă. 

Noi, aceia ce am trăit timpurile dramatice ale războiului, 
suferințele pribegiei, momentele ináltátoare ale victoriilor de 
la Mărăşti şi Mărăşeşti, palpităm de emotiune şi ne găsim cu su- 
fletul în mijlocul reprezentatiunei nationale, pentru a striga: 

Trăiască România, una şi  nedespărțită!!! 

Fireşte, oarecare melancolie se întinde peste cugetele 
noastre atunci cînd ne gîndim că actul acesta, atît de măreț, 
este înfăptuit de un guvern alcătuit numai din tineri re- 
prezentanti ai provinciilor alipite şi că discursurile ce au 
răsunat în Parlament cuprind ironii la adresa bărbaţilor de 
stat ai vechiului regat. Cine s-ar fi aşteptat să audă pe d-1 
Inculeţ rostind cuvinte atît de îndrăzneţe acelora dintre 
oamenii noştri politici cari l-au inventat! . ... 


Cel puţin pentru d-l Marghiloman ar fi trebuit să aibă 
d-l Inculeţ oarecare consideratiune, că doar au jucat împreună 
„actul unirei" de la 27 martie, iar 4-1 Marghiloman i-a dat 
primele noţiuni ale cursului său de chirurgie politică, pe care 
le dezvoltă atît de bine d-1 Inculeţ, tăind beregata tuturor 
preşedinţilor de Consiliu sub care a servit, începînd, cre- 
dem, cu Kerenski. 


Păcat că 4-1 Halippa' nu-i ceva mai indeminatec, ca să 
opereze pe amicul său după aceeaşi metodă. 


D-1 Nistor, care a vorbit în numele Bucovinei, este un 
înţelept. D-sa trăieşte în umbra d-lui Iorga, a cărui pro- 


141 


usuiu.isre, Шии. numai veiLiuciia, nu-i acoperă maestru, ce 
aceea îşi ia reasigurări, invátind codrul să repete numele 
drăgălaşei Amarylt.. 

Gindul de sfînt patriotism ne-a fost întunecat prin melan- 
colia ce o produce la părinţii rábdátori nerecunostinta fiilor, 
violența şi cruzimea lor atunci cînd timpurile noi răstoarnă 
pe cele vechi. 

Părinţii zîmbesc cu milă, fiindcă ştiu că nici un timp nou 
nu răstoarnă timpul vechi; cel mult îl modifică. 

Dar rana rămîne — rana de a avea copii prost-crescuti, 
fără caracter şi fără inimă. 


Melancolia devine şi mai mare cînd se vede d-l Iorga, 
care s-a bucurat de reputaţia unui om care nu falsifică ade- 
vărul, instalat în scaunul de preşedinte al Camerei, cu intenția 
de a rámíne, dumnealui, care ştie cá a fost ales prin surprin- 
dere şi chiar aşa că a întrunit un număr de voturi atît de 
mic încît nici rabinul de la Sadagura nu s-ar fi mulțumit cu 
ele, deşi este indicat mai mult prin tradiţie decît prin alegere. 

Şi tot acelaşi domn Iorga stie cu siguranță că la ultimele 
alegeri din vechiul regat, 60 la sută din alegători au urmat 
sfatul generalului Averescu, abfiníndu-se de la vot. О ase- 
menea abţinere echivalează cu o alegere. Prin negatiune, 
majoritatea Parlamentului din vechiul regat este averescană. 

în asemenea condițiuni, cum îndrăzneşte 4-1 Iorga să 
acopere cu personalitatea d-sale o alegere, vitiatá în fond şi 
în formă, şi mai cu seamă cum îndrăzneşte să se cramponeze 
de scaunul prezidenţial şi să dea asigurări fărăniștilor şi altor 
trecători pe la banchetul vieţii cá nu vor fi dizolvati. 

E o chestiune de buná-credintá, nu politică, ci pur si 
simplu de buná-credintá. 

Şi, fiindcă vorbim de rabinul de la Sadagura, o altă 
melancolie ne-o pricinuieşte fostul nostru viitor coleg din 
Liga Poporului, d-1 A. C. Cuza, spiritualul d. Cuza, cel ales 
în trei colegii ca averescan şi căzut în două ca naţionalist, 
cînd şi domnia-sa se uneşte cu intermitentul său şef, d-l 
Iorga“, spre a declara că actualul Parlament este nemuritor. 
Dacă înţelegem bine lucrurile, d-l Cuza se teme poate de 
viitoarele alegeri, din cauza elementului israelit... E o 
temere nejustificată. Tara nu va permite ca un om atît 
de spiritual, atît de consecvent, atît de sobru să rămînă 
afară $m Parlament, şi, întru cît ne priveşte, am hotărît 
deja să-i rezervăm cîteva colegii din Oltenia, la Strehaia, 
Polovraci, Baia de Aramă şi de alte metaluri, unde nu se 


142 


pomeneşte nici picior de jidan. Prin urmare, nu pricepem 
de ce contribuie si d-l Cuza la melancolia noastrá!. 


Mai sunt cîteva figuri mediocre, în actul unirei, care însă 
nu fac zgomot, ci se mulțumesc ca diaconii a ține de pulpana 
arhiereului. 


1920 


SCRISORI CÁTRE PROPRIUL SÁU SUFLET 


Trăim de atîta timp împreună şi nu ne cunoaştem încă. 

Tu tot mai ştii cîte ceva despre mine, greşelile, pasiunile, 
názuintele mele te ating cîteodată. Eu nu ştiu nimic despre 
tine. Atîta numai înţeleg, că unile din pasiunile mele te 
zdruncină aşa de mult, încît te identifici cu ele — şi cu mine — 
şi atunci intri în funcţiune de durere, te individualizezi şi 
te trudesti, şi cu cît eşti mai personal, cu atît mai repede în- 
cetezi de a fi ,tu" şi devii ,,eu". Tu esti o harfă eoliană, care 
cu fiecare vint cinti pe o altă notă şi cu fiecare vibrare tre- 
muri în alt fel, iar eu palpit cu tine atît de dureros, încît ini- 
ma îşi închide valvulele, să nu se rupă. 

Femeile. Eu le doresc pe toate. Tu, dimpotrivă, parcă n-ai 
vrea pe nici una, desi stai pururea la fereastră şi aştepţi. 
Astepti ființe imposibile, puncte de contact între vis şi 
realitate, le lys dans la vallee, sau adorabila creatură a lui 
Fromentin’ din Dominique, sau nobila Edith din Rose 
d'automne a lui Benson”. Şi cînd ti se întîmplă să ti se potri- 
vească vreuna, arzi din toate făcliile unei biserici fantastice, 
cinti cu arhanghelii, desinezi cu Leonardo da Vinci, iar 
noua ta Giocondă trebuie să-ți ascundă mîinile, ca să nu i 
le osteneşti, sărutîndu-i-le. Si asta trebuie s-o fac eu. 

lar cînd nu ti se mai potriveşte, aceeaşi femeie devine 
.absurdá", o chinui şi o respingi; dacă nu vine, te duci să 
tremuri sub ferestre; dacă vine prea repede, îi închizi uşa. 
Şi astea trebuie să le fac tot eu. 


Atîta mă trudeşti, încît o separatiune de corp se impune. 


Bani şi onoruri. in afaceri eşti un ,,nevinovat". De îndată 
ce ti se prezintă o chestiune bănească, te pui să o visezi. 


144 


Ştiu toate locurile unde ai hotărît să-ţi construieşti vile şi 
palate, cunosc pe cele ce le-ai locuit, la Amalfi, la Anacapri, 
la Belaggio, pe lacul de Como, în Europa întreagă, pe unde ai 
fost cu mine. în Andaluzia, pe unde ai fost singur, si zimbesc 
cînd te văd atît de încrezător în samsarii cari vor să-ţi vîndă 
armura d-lui Iorga. 

De cînd te-ai întors în ţară, visezi la o сша de piatră, 
cu 4 rînduri, în care să trăieşti, cu muzică şi singurătate, 
îți voi construi eu cula. Te-ai gîndit însă la muzică? Dacă 
îţi trebuie lar o. femeie, s-o căutăm în străinătate şi пе în- 
curcă valuta. 

Ştii ce este valuta? Nota pe care ne-o prezintă America, 
Anglia şi Franţa, pentru că ne-au lăsat sînge. 

Operația a reuşit admirabil, cu mult mai mult decît 
puteam să sperăm, atît cît nici tu, care îndrăzneşti de toate, 
nu ai fi îndrăznit să indráznesti. 

Politica. N-am crezut niciodată că te va interesa. Ce 
poate să fie comun între un partid politic şi un suflet omenesc? 
Nimic. 

Pe mine politica m-a atras din cauza poftei de stăpînire 
şi a betiei de cuvinte. De la o vreme, omul devine tiran. 
Dacă are o moşie, ar vrea să aibă toate moşiile; dacă e medic, 
ar vrea să nu mai fie alti medici; dacă e poet sau muzicant, 
nu vrea să i se vorbească de Enescu sau de Eminescu. lar 
beţia de cuvinte devine o necesitate, ca tutunul sau gazetele, 
într-o zi, la Senat, ascultam pe un preot transilvănean, cu- 
noscut mie ca om de treabă’. Vorbea de vreo jumătate de 
ceas de la tribună şi nu spunea nimic. Unii ţărănişti se deş- 
teptau ca din vis şi strigau ,tráiascá". D-1 Bujor aplauda. 
Pentru ce? 

Dar tu, suflete, ai palpitat şi pentru politică. Erai atins, 
de la Roma, de divinul nostru împărat.” in galeria busturilor 
imperiale, stă el acolo, între Plotina, Matidia şi Marciana 
— privind departe cu ochiul melancoliei sale bărbăteşti, 
atît de insondabile — departe, pînă la Dunăre, unde poporul 
inimei sale stă în lanţuri. Şi ai venit cu mine, de la Roma 
în munţii Carpaţi; de pe apele clasice ale Digentiei lui Oratiu, 
pe apele taciturne ale Streiului, şi ai regăsit masca legiona- 
rului roman în toate chipurile ciobanilor, diadema împărătesei 
Plotina în conciul mocancelor, iar sufletul  Matidiei si al 
Marcianei, în toate femeile munţilor noştri. 

Şi atunci ai tresărit, te-ai legat cu mine să stăruim în 
a iubi pe fraţii nostri. E atîta de dulce a iubi pe cineva! 


145 


A-i iubi şi a-i apăra; a-i apăra pînă la pieire; a pieri pentru a-i 
scoate de sub jugul ungurilor. 

Şi atunci ne-am dat sîngele, noi, cei din vechiul regat, 
vlaga vieţii noastre; fiii de ţăran şi de boier din cîmpiile 
Dunării au mers să moară pe Nistru şi pe Tisa, pentru că 
divinul nostru împărat, Marcu-Ulpiu Traian, se uita trist 
la Dacia sa fárámititá. 

Iar astázi, in Cimpiile Elizee, acolo unde nobila sa 
umbră se strecoară către idealul tangibil al eternitátii, 
întinde braţul către Pliniu cel Tînăr şi îi zice încet: 

— Mi carissime secunde. Dacia Traiană e guvernată rău. 
Vrei să mergi ca proconsul? 

— Stăpîne, stápine, sunt o umbră la picioarele tale. 

— A... Suntem umbre... Stránepotii nostri sunt vii. 
Surora mea Marciana să trimită o vestală către preoții lor. 
Au să înțeleagă că vrem pace si unire între dinsii. Poporul 
meu latin e nobil, iar împrejur sunt barbari. Să nu mă uite. 

Şi trecu divina umbră către sferele luminei eterne. 


1920 


DE VORBĂ CU PROPRIUL SĂU SUFLET 


Ţi-ai pus candidatura la Senat, suflete. 

Din strana ta, te-ai coborit in Tirgul-Cucului, ca să faci 
fericirea lumei! 

Sărmane naiv! 

Oare cît am să mă mai trudesc eu cu tine, ca să te învăţ 
să trăieşti viaţa reală, cu nevoile ei, cu ironiile ei, cu legile 
inexorabile ale ananghiei, în care estetica ta nu mai face 
două parale? 

Trebuie să înţelegi odată că tu nu stai la mine cu chirie, 
ci stai în devălmăşie, mă bucuri şi mă întristezi, îmi faci 
inima să palpite cîteodată cu atîta putere încît nu maipot 
respira. Suntem amindoi ca o mamă burgheză cu un fiu stren- 
gar — strengar, dar iubit. Eu aş fi mama şi tu ai fi fiul. 

Şi ce e mai curios e faptul cá toată logica şi tot bunul 
meu simţ se spulberă, cu un fel de secretă bucurie, la raza 
nebuniei tale estetice. Căci tu ai o estetică de a trăi, care este 
a ta. Aşa, bunăoară, tu n-ai fi zis niciodată aififiul. ,,F1-fiul" 
acesta e bun pentru un prozator simbolist. 

în estetica ta de a trăi, femeia joacă un rol de căpetenie, 
şi eşti pururea preocupat de enigma pe care Leonardo a pus-o 
în chipul divinei Mona Lisa Gioconda. Ai trăit ani întregi 
fără a iubi, aşteptînd întruchiparea icoanei. 

Am cercetat împreună țări şi neamuri. Eu m-am bucurat 
de modele noastre, care pînă acum în urmă dezbrăcau femeia 
cu desăviîrşire şi o acopereau ca pe o umbrelă subţire, cu 
o teacă de mătase, iar acum o îmbracă numai pînă la genunchi. 
Sensul meu practic mă făcea să consider lumea femeiască 
modernă ca un bazar oriental, în care totul se etalează, pînă 


147 


si márgáritarele. iti aminteşti de bazarul de la Constan- 
tinopoli? Nu-i aşa cá unele colțuri, pline de umbră albastră, 
se pot asemăna cu o gură cu gropite? 

La această privelişte de pulpe, tu te întristezi. Pe cînd 
ajutam pe o doamnă să-şi scoată pălăria, tu tremurai de 
indignare că torsada de păr, adorabilă, era pusă sub un fel 
de căciulă bizară, imitație de potcap si de cauc. 

Fireşte: tu visezi la Venera de Cnido. De cite ori nu m-ai 
dus in muzeul capitolin, unde tremurá de frig scumpa fecioará 
a undei, Anadiomena — al cărei păr a fost strîns de mîna 
unui mare poet şi aşezat aşa încît nici o căciulă nu ar îndrăzni 
să-l acopere. Dacă Praxitele te-a înţeles, eu nu te înţeleg. 
Protestezi împotriva femeilor moderne, ce nu se acoperă 
destul şi-ţi place Venera de Cnido, ce nu se acoperă deloc. 
Vii cu aforisme latine: natura pudor. Ştiu. Dacă aforismul 
acesta s-ar aplica serios, unde nu ne-ar duce!... 

E mai bine să ne oprim. 

Dar estetica de a trăi se izbeşte de lucruri mult mai grave 
decît o rochie subţire, ce se poate repede aşeza cum se cuvine. 

Ţi-ai pus candidatura la Senat. Asta ai făcut-o pe seama 
ta. Ideea patriei te frămîntă de cînd ne cunoaştem. Mai ales 
acum, cînd „România Mare" trăieşte ca realitate, eşti tur- 
burat de tot. Ai vrea s-o vezi cuminte, tînără pururea, aşezată 
în scaunul domnesc din palatul de cristal al munţilor nostri, 
privind către Marea Neagră corăbiile ce merg la gurile Tibru- 
lui. Din panteonul lui Agrippa — Iulia tresare, parcă o 
adiere, caldă ca o rugăciune, ar veni de la poetul de la Pontul 
Euxin. 

Te înțeleg. Si pe mine mă orbeste imagina României 
Mari. 

Dar, dacă m-ai ierta, te-aş întreba dacă nu cumva intră 
şi oarecare vanitate în cugetul acesta curat, de a guverna 
România Mare în mod cinstit. Maturitatea deşteaptă pofte 
de dominatiune. 


Oricum ar fi, mi-ai dat prilejul să fac o campanie electo- 
rală. 


Eşti mulţumit? 
Ţi-ai pus candidatura împotriva  táránistilor. 
Ai văzut ce prubă de om este un țărănist? 


în comuna Botirláu, de pe front, m-ai pus să fac întru- 
nirea publică. Am făcut-o. Au alergat țăranii la numele gene- 
ralului Averescu, şi din două cuvinte ne-am înţeles. 


148 


Ceea ce, văzînd fărăniştii, au pus pe unul de-al lor să 
vorbească. lată discursul: 

„Boierilor, vedem cá ati venit să ne vizitaţi. Bine ati 
făcut. Să vă spunem şi noi păsurile noastre. Noi suntem 
ţărănişti. Țăranul este talpa şi omega. D-1 general Averescu 
ne-a scăpat de unchiul morţii. Adevărat este. Dar iată aici 
preotul satului. Acesta este liberal. De cînd au ieşit partidele 
noi, averescanii, nationalistii, táránistii, obrazul bisericesc 
nu mai pricepe nimic, şi aşa a rămas popa în suspensor." 

Preotul se uita la el, foarte mirat. Oratorul era omul 
cel mai slut din sat şi ceva cam ciupit: 

—Urit tată ai avut, zise popa, scuipînd pe dreapta. 

Lumea începuse să rîdă. 

— Bine, mă idiotule, urmă preotul, ai auzit şi tu de 
alfa şi omega şi o faci talpă de ciubotă? Dar cu unchiu morții, 
ce-i, má? Ai auzit de triunghiul morţii şi ți l-ai făcut unchi, 
má? ! Stringe-te-ar unchi-tu să te strîngă. 

Unul dintre noi intrebá pe popá: 

— Dar sfintia-ta cum ai rămas? 

Ceea ce, auzind popa, se bátu peste gurá: 

—Mi-i şi ruşine să mai vorbesc. 

lată, suflete, cum stai cu cronica electorală. Ai auzit 
un dobitoc în patru picioare. Ai să mai vezi şi alte animale 
„cu coandái". 

Estetica ta de a trái are să-ţi aducă multe neajunsuri 
în campania electorală. Iar dacă vei intra in Senat, tot cu 
transilvănenii să mergi: preoții şi ţăranii lor sunt oameni 
de treabă şi sunt români adevăraţi. De aceştia să te apropii. 
Ei au păstrat nestinsá, în lungul veacurilor, candela nationali- 
tátil noastre. 


1920 


DISCURSUL DiUI DUILIU ZAMFIRESCU 


Domnilor deputaţi, 


Dîndu-mi votul, v-aţi ales ca preşedinte pe un coleg care, 
nemaifiind tînăr în viaţă, este încă tînăr în politică, şi mai 
cu seamă în discutiunile parlamentare. Din această lipsă 
de experienţă decurge necesitatea de a fi prudent şi, de aci, 
necesitatea de a fi impartial. 

Dar a fi impartial este nu numai o necesitate impusă 
de împrejurări, ci este o hotárire a liberei mele voințe. Am 
tráit o viatá intreagá cáutind sá pun de acord clasele sociale 
ale tárei noastre, pe laturea lor estetică, şi nu voi deveni 
partial acum, cînd e vorba de a le pune de acord pe laturea 
vietii lor practice. 

Pentru atingerea acestui scop, am nevoie de sprijinul 
domniilor-voastre. Rog majoritatea să fie ingáduitoare şi rog 
sá se pázeascá de violentá in grai, care este semnul sigur al 
inferioritátii intelectuale. 


Domnilor deputati, 


Toatá gama vietii noastre tráite oscileazá intre vis si 
realitate, adică între poezie şi stiintá. Acestea sunt cele 
două extreme între care se mişcă relativitatea convingerilor 
omeneşti. S-ar părea că politica se ocupă de realităţi. Cu 
toate astea, ea este o artă, iar nu o ştiinţă. Cauza acestei 
aparente contraziceri stă tocmai în puterea covîrşitoare a 
relativităţii: totul în politică este relativ. 


Adevărurile economice şi sociale sunt relativitáti între 
suflet şi natura înconjurătoare, deci esențialmente schimbă- 
toare; pe cînd adevărurile ştiinţifice sunt relativitáti numai 


150 


în natura înconjurătoare şi, ca atare, constante. Sufletul le 
înregistrează fără să le poată schimba natura. Cînd Malthus 
observă legea popularii şi depopulării face teorii instabile; 
pe cînd Newton, cînd găseşte legile gravitatiunii universale, 
face teorii stabile. 

Aşadar, în materie de sociologie, mai toate sunt schimbă- 
toare şi nu se cuvine să ne dărîmăm sufletul unii altora, ci 
să ni-l crutám şi să ni-l respectám: atît cît face sufletul omului 
face natura în care sălăşluieşte el. (Aplauze.) 


Domnilor deputaţi, 

Natura în care ne-a aşezat divinul nostru împărat este 
atît de încăpătoare, încît înţeleg foarte bine că toti românii 
care îşi simt inima caldă vor s-o guverneze. Noi avem aci 
valea de aluviune a celui mai mare fluviu al Europei — 
după Volga — conca de aur a Olteniei şi a Basarabiei, în 
care creşte griul din belşug; avem munţii în care găsim de 
toate, de la cărbuni pînă la aur; avem plaiurile cu fineţe şi 
cu fructe; avem o rasă de oameni ieşită din fericita încruci- 
şare daco-romană, în care toate însuşirile sunt răsădite, de 
la eroism şi poezie, pînă la cumpătare şi smerenie; în care nu 
va pătrunde niciodată nebunia criminală a distrugerii şi ni- 
hilismului. Şi nu va pătrunde, fiindcă, în afară de sufletul, 
său, poporul român mai are norocul să trăiască într-o masă 
de 16 milioane de oameni, pe o întindere de 300 000 kilo- 
metri pătraţi, ceea ce dă o mijlocie de 53 de inşi pe kilometrul 
pătrat — cu alte cuvinte, 53 de inşi pe 100 hectare, ceea ce 
însemnează că fiecare om din România, fie el de la oraş, sau 
de la sat — bărbat, femeie sau copil — ar putea să stápi- 
nească o întindere de aproape două hectare, adică 20 de mii 
de metri pătraţi. Lucrul acesta are o însemnătate capitală, 
dacă socotim că în bogata Frantá 39 milioane de oameni 
trăiesc fericiți pe 550 000 kilometri pătraţi, cu alte cuvinte 
70 de inşi pe kilometrul pătrat, iar Belgia, cea mai cuminte* 
cea mai harnică şi cea mai nenorocită dintre ţări, care, după 
ce a fost devastată într-un mod barbar, s-a pus pe lucru cu 
demnitate, fără să rostească un cuvînt de indignare, Belgia 
are o suprafață de 30 mii kilometri pătraţi si o populatiune 
de 7 milioane locuitori, cu alte cuvinte 233 de inşi pe kilometrul 
pătrat. Şi, cu toate astea, nici urmă de bolşevism! 

De aceea, chestiunea agrară la noi nu poate să fie numai 
o vinátoare demagogicá de, popularitate — ci este o pro- 
blemá de o gravitate extremă, în care atîtea interese vin în 


151 


conflict, interese de ordin intern si de ordin extern, cáci 
stráinátatea ne urmăreşte de aproape pentru a vedea cit 
suntem de drepti cu admirabila clasá a táranilor nostri, 
care trebuie să primească pămîntul si cît suntem de echita- 
bili -cu clasa care dă pămîntul. 

Bogátiile noastre sunt urmărite de lumea civilizată cu 
un interes mereu crescînd şi depinde de noi ca acest'interes 
să nu ia alt caracter decît acela al unei colaborări echilibrate 
între capitalul străin şi produsele naţionale, din care suve- 
ranitatea statului să nu iasă ştirbită. Vă conjur să vă strîn- 
geți împrejurul codrilor nostri, nu numai pentru a-i exploata, 
ci şi pentru a-i păstra generaţiilor viitoare, iar solul şi sub- 
solul să vă fie sfint pentru că acolo, deasupra straturilor de 
petrol, zac osemintele de două mii de ani ale unui popor 
eroic, care a ştiut să moară, apărîndu-l. în acest pămînt s-a 
închegat, acum în urmă, cu sîngele nostru sîngele generos 
al marilor noştri aliați şi în această măsură gratitudinea 
noastră le este cîştigată. 


Domnilor deputaţi, 


în aşezarea geografică a poporului nostru, un singur lucru 
îi lipseşte: ieşirea la marea liberă. De aceea şi cred eu că una 
din problemele cele mai grave ale politicei noastre este astăzi 
chestiunea Dardanelelor, de care se leagă, în mod atît de 
strîns, chestiunea Dunării. A fi admişi pe picior de egalitate 
cu marile puteri în Comisiuneâ internaţională a strîmtorilor 
este nu numai un drept al nostru, ci este o îndatorire dea 
veghea ca apărarea efectivă a acestor strîmtori să nu cadă 
în miini interesate. Prin vechiul regim al strîmtorilor (con- 
ventiunea din 1841), Dardanelele erau puternic fortificate, 
iar trecerea vaselor de război interzisă; prin noul regim (tra- 
tatul de pace cu Turcia), fortificațiile sunt rase, iar trecerea 
vaselor de război este îngăduită. 

Cine ne garantează că aliaţii de astăzi vor fi pururea aliaţi ? 
La cel dintîi conflict între Rusia viitoare şi unul din aliaţii 
săi de astăzi, va fi o cursă către gituirea strimtorilor, la 
course â l'embouteillage. Fiecare din semnatarii noei con- 
ventiuni — chiar şi Rusia — poate trăi, dacă Dardanelele 
sunt închise. Numainoi, nu. Saudacătrăim, cum zice poetul: 
„vivit sub pectore vulnus". 

Căci, domnilor deputaţi, Bosforul şi Dardanelele nu sunt 
decît prelungirea Dunării (cu adaosul unor ape secundare), 
iar Dunărea este fluviu esentialmente românesc. Fluviul 


152 


acesta a fost declarat internaţional cu consimţământul nostru 
şi noi trebuie să facem orce sacrificiu ca el să devie navigabil 
pînă la Regensburg, iar de acolo, prin canaluri, prin Mein 
şi Rin, să ajungem pînă în inima Franţei şi Germaniei şi 
pînă la Marea Nordului. Aceasta ar fi şi salvarea noastră de 
tirania Dardanelelor. 

Respectuoşi de hotáririle Europei, noi trebuie să ne valo- 
rificăm la timp drepturile noastre fără fanfaronadă, dar şi 
fără slăbiciune, aşa cum s-a făcut pentru admiterea României 
la conferinţa de la Spaa — lucrul pentru care felicit guvernul. 

Dar departamentul politicei externe este încredințat unui 
bărbat de mîna întîi care va şti să justifice încrederea pe care 
preşedintele consiliului a pus-o in domnia-sa.' 

'Salutînd în numele majorităţii ministerul în noua sa 
formaţiune; salutînd această ramură a Parlamentului României 
Mari, vă urez la toti să fiti voioşi si spornici la lucru. 


1920 


CAMPANIA CONTRA „REŞITEI" 
О scrisoare a preşedintelui Camerei 


4 noiembrie 1920 


Domnule Director, 

Ziarul Viitorul continuă campania sa împotriva ,Resitel", 
cu perfidia bancherilor liberali, care amestecă afacerile cu 
politica, într-un mod atît de iscusit, încît Codul de Comerţ, 
onoarea familielor şi poezia clasică sunt deplin satisfăcute. 
Tbrquato Tasso poate dormi în pace: maurul de la Bagdad, 
Rinaldo şi Tancredo Suini stăpînesc lumea. 

Cum însă eroii aceştia amestecă numele meu, intenționat, 
în împărţirea acţiunilor ,Resitei", am onoarea a le aduce la 
cunoştinţă următoarele, cu rugămintea de a nu uita niciodată 
că chestiunile mele personale le rezolv pe altă cale: 

1) Nu am dat nici o acţiune de ale „Reşiţei” nici unui 
deputat şi nici unui senator, pentru simplul cuvînt că nu am 
împărţit eu aceste acţiuni. 

2) Dacă aş fi dispus eu de aceste acţiuni, le-aş fi prezen- 
tat direct marelui public, spre subscriere, şi nu aş fi stat de 
vorbă cu d. Vintilă Brătianu şi băncile sale de frica bom- 
bardărei. 

3) Dacă aş fi dispus de aceste acţiuni, aş fi rezervat o 
parte din ele deputaţilor şi senatorilor partidului meu, pe care 
îi cred oameni de treabă şi care ar fi ţinut acţiunile în mîinile 
lor. Cred cá eroii lui Torquato Tasso nu au pretentiunea să 
oferim acţiunile „Reşiţei” simpaticului domn Costaki Cociaş. 
în cel mai rău caz pentru noi am putea să facem această 
operațiune în schimbul unui număr de acţiuni de ale Băncii 
Nationale; de ale Societátei de  Navigaţiune Maritimá şi 
Fluvialá, de ale Tramvaielor comunale, de ale infinitelor 


154 


Astre, Stele $1 alte corpuri ceresti liberale. Pe alegere, fiindcá 
nu toate corpurile liberale sunt ceresti. 

4) Nu am solicitat sá intru in consiliul de administratie 
al ,Resitei". Cînd mi s-a oferit locul de membru în consiliu 
şi de preşedinte, am primit oferta, tocmai fiindcă ştiam cîtă 
importanţă are industria fierului în ţara noastră. Eram 
mulțumit că pot cunoaşte şi controla o societate ca „Reşiţa”, 
de care depinde soarta României Mari, căci armamentul ţării 
atirná de ,Resita", drumurile-de-fier atîrnă de „Reşiţa”, 
flota noastră viitoare atirná de „Reşiţa”. înțeleg regretele 
eterne ale d-lui Vintilă Brătianu că nu a putut pune mîna 
pe această duioasă făptură.  Rodomontadele sale că o va 
desființa, cînd va veni Partidul Liberal la guvern, sunt şi 
rămîn neavenite. 

5) Nu admit să se stabilească vreo corelatiune între înalta 
demnitate de preşedinte al Camerei şi libertatea mea indivi- 
duală. Cine cunoaşte viaţa mea ştie că nu am tripotat în nici 
o afacere, nu cumpăr şi nu vînd case, nu mă ocup de bursă, 
nu am procese cu statul, nu umblu după permisuri de export, 
nu am creat nici o „Carte românească", deşi am scris atîtea 
volume, nu zidesc „Locuinţe ieftine", nu am ţinut cu arendă 
moşiile Academiei, deşi sunt membru al acestei institutiuni ; 
nu fac parte din nici o Bancă viticolă, deşi sunt unul din 
marii proprietari de vii; nu am participat la nici o societate 
forestieră, deşi sunt de prin munţii Vrancii, pe care sper să-i 
salvez de lăcomia politicianilor. 

Aşadar, mă socotesc liber a face parte din consiliul de 
administraţie al societátei ,Regita", deşi sunt preşedinte al 
Camerei—ba, aş zice, tocmai fiindcă sunt preşedinte al Camerei 
— pentru controlul pe care Parlamentul trebuie să-l exercite 
asupra acestei foarte importante industrii. 

Nu admit ca d. Vintilă Brătianu, cu gazetele ce atirná 
de finanța liberală, să continue a taxa ,Resita" de i/hărie, 
atîta timp cît eu voi face parte din consiliul de administraţie 
al acestei societăţi. Altfel, voi avea regretul să corectez stilul 
fiecăruia după obrazul său. 

Primiti etc. 


Duiliu Zamfirescu 


1920 


VALOAREA  LEULUI 


Ziarele străine aduc ştiri îngrijorătoare despre starea eco- 
nomică a ţărilor cu ,schimb" ridicat. S-ar părea că Elveţia, 
bunăoară, al cărei franc valorează 2 franci şi 54 c. francezi 
sau 12 lei româneşti, să fie tara fágáduintei, deoarece pu- 

. terea liberatorie a francului elveţian este atît de mare, încît 
grîul românesc (dacă am presupune că-l poate importa de la 
noi) costă de 12 ori mai ieftin decît în timp normal. Tot ase- 
menea, Anglia, a cărei liră sterlină de 25 de franci valorează 
61 de franci sau 300 lei, s-ar părea că poate cumpăra pe 
nimic toată munca țărilor cu ,schimb" scăzut. 

Aşa, se pare, şi nu este aşa. 

Pentru ca Elveţia să fabrice franci elveţieni, iar Anglia 
lire sterline, au nevoie, şi una şi alta, să cumpere nu numai 
grîu, care se transformă în energie omenească producătoare, 
ci şi materii prime, la cari se aplică această energie şi apoi 
să revîndă aceste materii, sub formă de manufactură, tocmai 
acelora de la care au cumpărat materiile prime pe nimic. 
Iar aceştia nu pot să cumpere. 


Dar este şi mai rău decît atit. 


Elveţia şi Anglia sunt autoproducătoare de anumite lucruri 
ce nu se pot consuma numai în interior. Astfel, Elveţia are 
de exportat, sub formă de valoare estetică şi sentimentală, 
priveliştea munţilor săi, albastrul lacurilor, puritatea aeru- 
lui. Exploatarea străinului este o industrie dintre cele mai 
lucrative, care, în timp normal, reprezintă un miliard. Astăzi, 
afară de englezi, de americani, de argentini, de spanioli, de 
olandezi şi de scandinavi, toate celelalte natii ale globului 
se abtin de a merge în Elveţia. Şi astfel, nu merg germanii, 


156 


nu merg italienii, nu merg austriecii, nu merg ungurii, nu 
merg polonii, nu merg sîrbii, nu merg cehoslovacii, nu merg 
bulgarii, nu merg belgienii, nu merg ruşii, iar un român, 
ca să meargă în Elveţia, trebuie să fie atins de oftică galo- 
pantă şi de oarecare nebunie. 

Tot aşa cu industria instrumentelor de preciziune. Pentru 
ca un român să cumpere un ceasornic Patek, pe care înainte 
de război îl plătea 600 lei, astăzi trebuie să vîndă 15 hectare de 
pămînt, şi încă din regiunile unde nu stăruieşte d-l Inculeţ. 

Anglia are şi ea de exportat, în afară de obiectele manu- 
facturate, produsele solului său şi, în rîndul întîi, cărbunele. 
Stocul de cărbuni aflat în depozitele minelor este enorm, iar 
producătorii îl oferă, pentru export, cu 20 şilingi tona, adică 
cu 50 la sută mai ieftin decît îl plăteşte industria engleză. 
Cu toate astea, o armată de muncitori de 850 000 de oameni 
e rămasă fără lucru. 

în industria propriu-zisă, casele care fabrică bumbacuri 
au mers mai departe. Comandele, în Franţa, fiind nule, din 
cauza schimbului prea ridicat, s-au făcut oferte, nu numai pe 
prețuri scăzute, dar socotindu-se livra sterlină pe 40 franci, 
în loc de 61, adică cu 33 la sută mai ieftină decît la bursă. 


Această situaţie trebuie să fie adusă la cunoştinţa tuturor 
românilor, pentru ca toti, laolaltă, să ne impunem sacrificiul 
de a nu mai cumpăra nimic din străinătate şi a nu mai călători 
în străinătate — pînă ce leul nostru nu va fi ridicat la ade- 
vărata sa valoare. 

O mică socoteală poate să fie interesantă: 

Drumul pînă la Paris costă peste 1000 franci (adică 5000 
lei) numai biletul de cale ferată. Un apartament, într-un 
otel mijlociu, costă 40 franci pe zi (adică 200 lei); într-un 
otel bun costă 80—100 franci (adică 400—500 lei). Un dejun 
simplu costă 30—40 frs. (adică 150—200 lei); un prînz costă 
40—50 frs. (adică 200—250 lei). O pereche de haine, la cel 
mai mediocru croitor, costá 1 000 franci, la croitorii buni, 
1 400 (adică 7 000 lei). Prin urmare, un român normal (nu 
vorbesc de megalomani), care merge la Paris să răsufle, 
cheltuieşte: drumul, dus $1 întors, 10 000 lei; masa zilnic, 
100 frs.'(500 lei); casa, trăsuri, teatru, diverse, alti 100 frs. 
(500 lei); deci 1 000 lei pe zi, strictul necesar. într-o lună, 
30 000 lei, plus drumul, 40 000, iar dacă îşi face şi 2 perechi 
de haine, 6 cămăşi şi 12 batiste, a ajuns la 60 000 lei. Pre- 


157 


supunind acum cá domnul ar fi doamná, care merge la Paris 
să răsufle şi să se mai îmbrace (fiindcă este o specialitate, chiar 
a femeilor celor mai cinstite, a declara cá sunt goale) — atunci 
dezastrul este complect. 


Acelaşi domn, la Bucureşti, plăteşte o cameră 40—60 lei 
pe zi în oteluri bune; un dejun 40 de lei, un prînz 60 lei, la 
restaurantele mari; trăsuri şi diverse 100 lei. Prin urmare, 
cu 250 lei pe zi, trăieşte larg. Deci stînd în Bucureşti, la 
hotel, economiseşte 750 lei pe zi, plus drumul. Nu mai vor- 
bim dacă trăieşte în familie. 

Este ruşine ca o ţară ca a noastră, căreia i-a dat Dumnezeu 
tot, de la cîmpiile cu holde mănoase, pînă la petrolul eruptiv, 
pînă la minele de aur, să fie tratată ca o casă care dă faliment. 


Un lucru' este sigur, că dacă vom fi cuminţi, noi ne vom 
plăti datoriile cu mult înaintea celor ce ne impun schimbul 
lor scandalos. Şi mai este sigur încă un lucru, că aeroplanul 
este instrumentul în care se rezumă avîntul omenirii. Civili- 
zatia de mîine şi războiul de mîine stau pe aripile aeroplanului. 
Aliaţii îşi muşcă mîinile cá prin tractatul de la Versailles, 
articolul 201, au limitat interdictiunea de a fabrica aeroplane, 
pe tot teritoriul german, numai la 6 luni după aplicarea trac- 
tatului. Germanii au fier şi cărbuni; dar nu au petrol. Pe 
cînd noi avem şi fier, şi cărbuni, şi petrol. 


Astăzi România a intrat în frontierele sale definitive, 
în aceste frontiere se găseşte tot. Să ne punem pe lucru, 
în tăcere, fără zgomot, fără zadarnice protestări, să ne 
refacem avutia distrusă de război, să ne inmultim, să creş- 
tem copiii în credinţa binelui, în dragostea nemărginită 
de acest pămînt, pe care stăruim de 2 000 de ani, să facem 
din țăranul împroprietărit un om conştient de sîngele nobil 
ce curge în vinele sale. Acest ţăran are atîta bun-simt, atîta 
eroism stăpînit de sufletul lui bărbătesc, încît nici nebunia 
utopielor[...], nici amenințările ungurilor nu-l fac să-şi iasâ 
din liniştea lui ironică. 

Bărbaţii noştri politici se dedau la critici nesăbuite, 
unii despre alţii, dar, în cele din urmă, toti îşi iubesc tara. 
Pe aceştia, săteanul nu-i cunoaşte individual. Dar atît cît 
aude el despre ei îi ajunge ca să priceapá cá ,boierii" se 
vorbesc de rău unii pe alţii, ca să se răstoarne de la guvern 
şi să vină sus cei ce sunt jos. Căci şi d-l Mihalache este astăzi 


158 


boier. in fond însă, la vreme de grea cumpănă, el merge 
cu toti. Merge, pentru că solidaritatea instinctivă a oame- 
nilor de acelaşi neam apropie pe cei de jos de cei de sus. 

Dacá nu va fi venit momentul ca aceastá apropiere sá 
se facă mai întîi între căpeteniile de sus, ca măcar criticile 
să înceteze, atunci să imităm pe ţăran, cel puţin pentru 
cîtva timp: să nu mai cumpărăm din străinătate decît 
ceea ce este strict necesar statului. Să fim uniţi măcar în 
názuinta de a ne ridica valoarea banului românesc, obligind 
pe străini să facă, față de noi, ceea ce au făcut englezii față 
de francezi. 

D-1 Titulescu, actualul ministru de Finanţe, este un 
om de mîna întîi. Toată lumea o recunoaşte, chiar şi par- 
tidul său. Să-l ajutăm. Domnia-sa s-a întors în ţară, sigur 
şi definitiv. 


1921 


D-L MATEI CANTACUZINO 


Oamenii cari se iubesc ar trebui sá nu se despartá nici- 
odată, fiindcă, în despărțire, e totdeauna unul care pleacă. 
Şi, de la o vîrsta încolo, este o aşa de profundă melancolie 
în ,plecare", încît un fior dureros trece prin suflete celor 
ce rămîn. Car, partir cest mourir un peu. 

Pentru cel ce pleacă, lucrurile sunt mai puţin triste. 
Călătoria aduce cu sine o lăture neprevăzută, priveliştea 
se schimbă, obrazurile se reînnoiesc, cîte un compartiment 
poate fi încălzit. .. 

D-1 Matei Cantacuzino a plecat. Nu ştiu ce bucurii îl 
aşteaptă în călătoria sa. Vremurile sunt grele, drumurile 
înzăpezite, partidele închise, iar, după cît mi se pare, d-1 Matei 
Cantacuzino are o mîndrie bărbătească atît de nobilă, încît 
nu se va opri în nici o staţie, dacă nu-i vor ieşi prieteni 
înainte. Şi chiar atunci va alege, din partide, una de... 
bridge. 

Oricît de sus mă urc în amintirile mele, nu găsesc pe 
d-1 Cantacuzino în, Junimea" de la Bucureşti. Si, cu toate 
astea, d-sa are tot ca să fi fost in ,,Junime". Este cult, are 
spirit, are talent, şi, mai presus de toate, are personalitate. 

în ce constă personalitatea? O definiţie foarte grea. 

Personalitatea nu constă în a nu face ca toată lumea 
şi a nu fi banal, ci, uneori, a face ca toată lumea, dar în 
felul său, alteori a face altfel decît toată lumea, dar în felul 
lor. Oamenii originali poartă un timbru indelebil de per- 
sonalitate, care, în orice loc şi în orice împrejurare, îi deo- 
sebeşte de ceilalți muritori. Prinţul Guillaume d'Orange ' 
avea o strălucită personalitate individuală, ceea ce face 


160 


pe Macaulay să-l ridice la stele; împăratul Wilhelm poate 
să fie genial, dar n-are originalitate. 

Gladstone şi Salisbury aveau mari merite, dar erau 
pedestraşi; Disraeli? era original, John Morley” este original. 
La noi, Maiorescu era profund, dar nu era original—- dis- 
cursurile sale, care au încîntat generaţii de ascultători, 
nu se pot citi; Pogor şi Carp erau originali. 

Şi, aci, găsesc un punct de sprijin. Cred cá, pe unele 
laturi, nu pot să raportez pe d-l Cantacuzino mai bine decît 
la Petre Carp. 

Fiind vorba de ,,Junime", anegdota primează (cu accentul 
pe penultima). 

Intr-o vară, venind din străinătate, mă urcam în tren, 
la Bucureşti, să merg in Moldova. întîmplarea mă duse 
într-un compartiment, în care era Petre Carp şi unde yeni 
şi d-nul Alexandru Marghiloman.  Convorbirea se leagă între 
noi asupra teoriei economice a evenimentelor politice, foarte 
la modă pe atunci în Italia‘. Eu o combáteam, Carp o sus- 
tinea, sau viceversa. Pe cînd vorbeam, băgai de seamă 
că conu Petrache ieşise fără cravată. Mă plecai la urechea sa 
şi, cu multă sfială, îi spusei că şi-a uitat cravata. 

— Eşti junimist de iarnă, îmi zise, fără a se turbura. 

— Şeful nu poartă cravată vara, zise d-l Marghiloman. 

Cam umilit în afecțiunea mea de tînăr junimist, má 
multumii cu explieatiunea dată. 

Discutiunea devenise aprigă. Trenul ajungea la Focşani. 

— îmi pare rău cá nu te-am convins. Să ştii cá am să-ţi 
scriu la Roma. Cînd pleci? 

— Peste o lună. 

— Ai să găseşti scrisoarea la legatie. 

în adevăr, întorcîndu-mă la Roma, găsii scrisoarea sa, 
pe 8 pagini, admirabilă, scrisoare pe care mi-au ridicat-o 
nemţii. Dar, lucru ciudat! Conu Petrachi pleda teoria cea- 
laltă. Cum s-ar fi răzbunat argumentele nu ştiu. „Păstreaz-o, 
zicea la urmă. De cînd sunt n-am scris o scrisoare aşa de 
lungă." 

Revin la dl Cantacuzino. 

într-o adunare a majoritátilor, în localul Camerei, care 
era la Ateneu, guvernul trebuia să se consfătuiască cu par- 
tizanii săi, pentru a se hotărî, cu un moment mai înainte, 
împărțirea páminturilor la ţărani. D-1 Cantacuzino, care 
era ministru de Justiţie, se urcă la tribună şi rosti unul din 


161 


cele mai frumoase discursuri ce am auzit în limba română, 
însă substratul filozofic al acestui discurs era legitimarea 
proprietăţii, care, definită în credința sa, nu admite tem- 
peramente: mare sau mică. 

Deputaţii si senatorii se uitau unii la alţii. Pe cei mai 
mulţi îi furase farmecul discursului. 

Nu ştiu ce o fi gîndit generalul Averescu. 

Eu, care eram public, priveam cu un nespus interes 
la d-l Cantacuzino şi mă întrebam dacă o fi făcut vreodată 
poezii: cineva poate fi liric, chiar atunci cînd face economie 
politică, dacă este un temperament cald. Lirismul este 
un mod sentimental de a reactiva al personalităţii noastre 
lăuntrice. Oamenii cu temperament liric sunt în general 
simpatici şi convingători, deoarece argumentatiunea care 
străbate în convingere pe cale sentimentală este dezinte- 
resată, pe cînd argumentatiunea logică este tiranică şi inte- 
resată, în înţelesul puterii egoiste a silogismului. Cifrele 
au, ele înşile, putere sentimentală uneori. Dacă ne-am în- 
chipui o cameră în care s-ar găsi, din întîmplare, d-l Matei 
Cantacuzino si d-l Vintilă Brătianu, iar un amic ar intra, 
rostind aceste cuvinte: „miile e tre" desigur, d-l Matei 
Cantacuzino s-ar gîndi la Don Juan, iar d-l Vintilă Bră- 
tianu la cota acţiunilor sale de bursă. Oamenii schimbă 
înțelesul cifrelor, după cum cifrele schimbă, uneori, inte- 
lesul oamenilor. Cel puţin, aceasta pare a fi opinia domnului 
Alexandru [C] Cuza — fie zis fără interpretare iudaică. 

Şi, fiindcă numele d-lui Cuza vine sub condei, îmi aduc 
aminte, cu oarecare melancolie, de primăvara anului 1918, 
cînd, în casele d-lui Matei Cantacuzino de la Copou, s-au 
pus temeliile Ligei Poporului”. Cel ce tinea condeiul la alcá- 
tuirea programului era d-l Cuza, iar cel ce dicta era d-l Can- 
tacuzino. Acestea se petreceau în sala de mîncare a vilei, 
de unde discuţia reîncepea în salon. De cele mai multe ori, 
d-l Cantacuzino făcea un rezumat al discutiunilor, atît de 
precis şi totuşi atît de viu, încît, încă de atunci, mă între- 
bam în ce stă farmecul acestei discutiuni, care pune uneori 
subiectul la singular şi verbul la plural... Altă dată, d-l Can- 
tacuzino se uita lung, pe geam, la pomii gradinei sale încîn- 
tătoare, şi, parcă, în lumina tînără, o geană tristă se scobora 
pe sufletul său... 

Timpul trece şi preface multe. D-1 Cantacuzino a plecat 
la laşi, iar d-l Alexandru [C] Cuza s-a înscris în partidul 
d-lui Zelea-Codreanu'. 


162 


t22*592'5" nid alta nu sunt cu Putintá 
rp«f АФ 7*5 1'*'** "ebuie să se întoarcă la Bucu- 
resti, unde il cheamă afecțiunea prietenilor, admiratiunea 
Parlamentului si grijile ţării. lar d-l Cuza trebuie să reto- 


0% f £ а £ £ О 2 £ £ жее talent 5154 mai 


1921 


DIN MANUSCRISE 


DRAMA DE LA VENETIA 


La Legatiunea de la Roma fusese numit de curind d-1 Ion 
Váeáreseu', ministru la Bruxelles, despre care nu se stia 
nimic decît cá era părintele Elenei Váeáreseu, domnişoară 
de onoare la palat şi preferită reginei. 

Prima cunoştinţă cu familia noului ministru s-a făcut 
printr-un mic scandal. Socrul meu, Allievi, fiind preşedin- 
tele Consiliului de administraţie al Căilor ferate italiene, 
am făcut toate intervenirile putincioase pentru ca să se 
permită unui dine al d-nei Váeáreseu a călători în com- 
partimentul stăpînei sale; ceea ce s-a putut numai în parte, 
deoarece şefii de tren nu erau toti în curent cu permisiunea 
acordată cîinelui — de unde telegrame şi scandal. 


Cînd am făcut cunoştinţă cu numitul animal, am găsit 
că pielea lui nu merita atîta zdruncin, deoarece era o javră 
bătrînă şi răguşită, care murdărea toate canapelele aparta- 
mentului Roccagiovine, unde era instalată pe atunci Lega- 
tiunea, în fata Forului Traian. 


Familia noului ministru se compunea din d-na Váeáreseu, 
recte „coana Frosa"; din fiică-sa, d-ra Zoe — recte „Joe”, 
din cauza pronuntiei sale defectuase — şi din sus-pomenitul 
cîine, care era o cátea. Din familia ministrului ráminea 
la Bucureşti d-ra Elena Váeáreseu' — recte ,Elencuta" — 
— márgáritarul familiei. 

O scurtá descriere a persoanelor: 

D-1 Jean Váeáreseu — „conu Enáchitá" — era un bărbat 
foarte miop, cu o mustatá trasá la fier, cu dintii negri, cu 
o incapacitate de a pronunta pe r foarte accentuatá si pururea 
cu o tigare de foi în gură. ,Incapacitatea" constituia carac- 


167 


teristica sa, lucru foarte regretabil cind te gindesti cá omul 
acesta cobora din una din cele mai nobile si autentice familii 
româneşti, cu reprezentanţi iluştri, ca Ion Váeáreseu, poetul. 

Coana Frosa, náscutá Fálcoianu, semána la miopie cu 
soţul sáu, era groasă şi scurtă, plină de fumuri si încă amo- 
rezată de ,Enáchitá", care o înşela cu atîta nelegiuire, 
încît scandalul a durat pînă în preziua morţii eroului. Din 
relaţiile vinovate ale acestuia cu una din femeile cele mai 
frumoase de acum 30 de ani, a rămas un copil (astăzi căpi- 
tan), care atît de mult seamănă cu tatăl său, încît denunţă 
pe maicá-sa. 


Domnişoara Zoe, astăzi d-na Caribol, soţia unui inocent, 
era victima aceleiaşi infirmitáti de vedere, exagerată pînă 
a duce cartea la urechie cînd cetea. 

în afară de dinele de sex femeiesc, care infesta casa, 
mai era o guvernantă engleză, chemată de Domnul la sine, 
care scotea sufletul slugilor. 


Familia aceasta, de-abia sosită la Roma, trăia într-o 
agitație continuă. Se simţea că aşteaptă ceva sau se teme 
de ceva. Şi, în adevăr, acest ceva se întîmplă. 

într-o bună dimineaţă se zvoni cá principele moştenitor, 
Ferdinand, era inamorat'de d-ra Váeáreseu şi că vrea s-o ia 
de soţie, cu consimtimintul şi sub îndemnul reginei şi, 
ceea ce era mai grav, cu consimtimintul regelui. 

O campanie violentă începu în presă. Nu erau invective, 
trivialitáti şi minciuni cu care să nu fie acoperită această 
familie. Eşte adevărat cá în reprezentatiunea sa actuală 
nu era atrăgătoare. Viitoarea regină ar fi avut de unchi 
pe ilustrul Claymoor, cronicarul lumesc de la ziarul francez 
Ulndependance Roumaine, un personagiu incredibil, care 
purta bratelete ca femeile, unghii roze, un smoc de păr 
menit să-i'astupe chelia de pe vîrful capului, şi despre care 
unchi se zicea că se gîdilă. Un alt unchi al ex-viitoarei regine 
era căpitanul Váeáreseu, un scandalagiu înfumurat, chemat 
de Domnul la sine. Nu mai vorbesc de rudele colaterale 
de sex femeiesc. 

Dar, în fine, aceştia erau români, aveau adică marea cali- 
tate de a fi produsul pămîntului nostru. în copiii Elencutei 
Váeáreseu ar fi putut să reînvieze calităţile strămoşeşti, iar 
familia noastră domnitoare arfi devenit, cu timpul, Hohen- 
zollern-români. ' 


168 


Orcum ar fi, la Bucureşti, toată lumea era de acord реп- 
tru a striga împotriva Văcăreştilor. Regele, care la început 
fusese ,pentru", de îndată ce prinse de veste de curentul 
ostil ce se forma în clasele noastre dominante, cu intuiţia 
rimtului său practic, schimbă cîrma şi se declară cu hotá- 
sire ,contra". 


Voi povesti mai departe sosirea sa la Venetia. 


Deocamdată, la Bucureşti, toate partidele se rosteau în 
contra căsătoriei româneşti, prin şefii lor, Carp, Cantacuzino, 
Sturdza, Florescu” etc.; toate ziarele tálmáceau cu ráutate 
gîndurile reginei; toţi folicularii şi. toţi oratorii de cafenea 
invocau, ca nişte inconştienţi, „Divanul ad-hoc", „soarta 
Poloniei" şi alte asemenea ineptii, fără să priceapă că buba 
trecutului, năzuința la tron, era támáduitá cu desávirsire şi 
cá, astázi, era de o importantá capitalá de a strecura singe 
románesc in vinele unei dinastii stráine, destul de mediocrá 
prin însuşirile sale proprii. 

în aceste împrejurări, regina, părăsită de toată lumea, 
plecă din ţară. Nervii săi zdruncinati îi produceau o bizară 
paralizie infantilă, împiedeeînd-o de a umbla; de aceea, ceru 
să meargă la Veneţia, unde gondola permite tuturor şchiopilor 
să creadă cá;nimeni nu se serveşte de picioarele sale. 


Noi, cei de la Legatiunea de la Roma, primirám ordin să 
ne punem la dispoziţia majestátii-sale.' 

Trebuie să explic că în intervalul acesta d-1 Ion Váeáreseu 
părăsise palatul Roccagiovine, dueindu-se la Bucureşti, in 
congediu, unde mai mult sau mai puţin fusese rugat să-şi 
dea dimisia. însărcinat cu afaceri rămăsese d-l Edgard Mavro- 
cordat, atunci prim-secretar de legatiune, acum ministru la 
Viena*. Acest bogat, zgircit şi prost bărbat era ceea ce se 
cheamă „un bon gargon". Prin naşterea şi legăturile sale de 
familie ar fi înclinat către o hotáritá opoziţie în contra Vácá- 
reştilor; găsindu-se însă la fata locului, o scálda. 


* Omul acesta, absolut insuficient, s-a menţinut în carieră prin in 
fluenta cumnatului sáu, d-l Nicu Filipescu, si prin vioiciunea de spirit 
a soţiei sale, d-na îrena Mavrocordat, născută Blaremberg, care în tine- 
rete s-a lácomit la dulciurile vieţii peste măsură, în timpul destul de 
scurt al şederii sale la Roma, a dat loc la un mic scandal, apărînd 
într-o loje, la teatru, cu d-1 Henri Catargi, pe cînd bărbatul era expe- 
diat în congediu la Bucureşti. Regina Margareta, care era de fată a 
strimbat din nas (n.D.Z.). 


169 


Cind ajunseserám noi la Venetia, regina era deja instalatá 
la otelul Danielii. Curtea sa se compunea din doctorul Theo- 
dori şi d-ra Theodori, fără aghiotanti. Un personagiu sinistru 
fusese dezgropat de la Florenţa, unde mucegăia de mulţi 
ani, prinţul Mişu Ghica, fratele d-nei de Montesquiou Fezan- 
sac. Acesta trăia dintr-o mică pensie ce i-o serveau surorile 
sale şi din legenda fastului său de odinioară, cînd, tînăr, mînă 
patru cai, la Turin, cu atîta îndemânare, încît era cunoscut 
de toată lumea sub numele de „„moldo-valacco" — ceea ce 
făcu pe o femeie din popor să strige, plină de admiraţie; „cosi 
giovane, e gia moldo-valacco". Acest personagiu plicticos 
făcea cite o scenă pe fiecare zi, ba cá nu i se da locul de onoare 
la masă, ba cá nu i se zicea „топ prince" cu gura destul de 
plină, pînă ce, în fine, fu trimis de unde venise. Nu mult după 
plecarea acestuia, sosi într-o zi un alt personagiu, care se da 
drept amicul devotat şi respectuos al reginei şi care era secre- 
tarul şi casierul său, sub numele de „chef des commande- 
ments", d-l Scheffer. Acesta pretindea cá fugise din ţară, 
strecurîndu-se peste munţi ca un contrabandist şi sosise la 
Venetia înfruntînd cele mai mari greutăți. Particularitatea 
sa sta în faptul că rîdea vecinie, probabil ca să-şi arate dinţii. 
Obiceiul acesta îi da un aer de intimitate cu suverana ţării, 
care nu putea să convină unui român. Regina gusta veselia 
zgomotoasă a acestui elveţian, ce părea a fi sincer, deşi prost- 
crescut. S-a văzut mai tîrziu cá era, cu adevărat, prost-cres- 
cut, dar nu era sincer. După cîtva timp, cînd lucrurile s-au 
liniştit şi regina s-a întors în țară, domnul acesta, trimis la 
primblare, şi-a răzbunat, publicînd un roman mizerabil, în 
care regina era prezentată ca prăpădită de dragoste, iar el, 
eroul, ca un estet decadent. în cercul intim al Curţii, i se 
zicea în glumă „dicadent". 

Viaţa pe care o duceam la început, înainte de sosirea 
Elencutei Váeáreseu si de sosirea regelui, era îneîntătoare. 

Dimineaţa, cînd regina nu-mi da vreo poruncă de îndepli- 
nit, eram liber, Fusesem la Veneţia de mai multe ori, dar tot 
pe fugă, alergînd prin galerii şi biserici, fără belşugul de timp 
de care dispuneam acum şi fără înlesnirile ce mi se făceau 
astăzi de către administraţia italiană, în hatîrul suveranei 
noastre. 

Prin urmare, dimineața mă duceam la Lido, unde Marea 
Adriatică părea a se împodobi cu strălucirea luminei celei mai 
candide, pe fondul diafan al apelor sale. O madonă de Carlo 


170 


Doici', cu vălul albastru pe fruntea virginală. Nevoia sufle- 
tească de idealitate, în care lumea reală intra ca o pasăre 
venită de departe, mă sufoca. Nu puteam să definesc ce era, 
dar erau toate la un loc: femei în haine albe, cu ochii nele- 
giuiti; flóri aninate de balcoane; pînze portocalii de pescari, 
ce fluturau pe azurul cerului; tinerețea mea cea puternică, 
a cărei vecinică dorință de frumos ar fi voit să cucerească 
aerul, apa, trecutul, prezentul şi viitorul, rezumate în Vene- 
па adorabilă. 


La orele 2 ne regăseam împrejurul mesei. Regina mînca 
numai lăpturi şi fructe, întinsă pe o canapea strălucită, cu 
o másutá înaltă alături. Doctorul Theodori ciugulea, ca un 
cal bátrin ce trage din iesle numai ghizdeiul; d-ra Theodori 
nu vedea ce inghite, gata sá sará la cel mai mic gest al regi- 
nei; „prințul Mişu” clámpánea a pustiu; Edgard Mavrocor- 
dat vorbea gîjîit şi bea cu plăcere. Aşa cá un singur om mînca; 
eu. De la 8 dimineaţa pînă la 2 după prînz, cu o baie de mare 
la mijloc şi cu zîmbre după toate femeile cu nuri, mă bîn- 
tuia o poftă de mîncare formidabilă. Să vede că împlineam 
această funcţiune animală cu sinceritatea omului sănătos, 
care nu se strimbá, nici nu glumeşte cu cele sfinte. Fapt 
este că, atunci ;6'mdJriu eram eu lâ masă, regina mînca fără 
poftă. De unde, un decret regal, pe care-l păstrez şi acum, 
iscălit „Elisaveta"”, prin Саге mi se revoca dreptul de a primi 
invitații la dejun, „pentru cauză de utilitate dinastică”. 
D-ul Theodori, „medicul nostru în cap”, era însărcinat cu 
aducerea la îndeplinire a „prezentului decret". 


După masă şi după odihnă, venea ceasul îneîntator al 
primblării. Coborînd scările în portantină, regina se instala 
în gondola sa elegantă, al cărei valtrap, tivit cu purpură, plu- 
tea pe apă ca o mantie. Umblam departe, pe canale della 
Giudec sau pe lagune, pînă la satele de primprejur, şi adesea 
întîlneam nunţi, mmormîntări, serenade, tot felul de salta- 
naturi, pline de coloare şi de originalitate. Cîteodată, seara, 
în lumina crepusculară cea mai străvezie, ne opream să ascul- 
tám pescarii de pe ambele maluri ale canalului della Giudec, 
care rosteau în cor stantele lui Torquato Tasso din Gerusa- 
Umnie, Utytgfa.. Lucrul acesta, de necrezut, este adevárat si 
real. Simpli pescari, nestiutori de carte, mostenesc din tatá 
in fiu poezia ,scrisá" a unui om, pe care au învăţat-o pe 
de-a rostul, tocmai fiindcă răspunde mai mult decît toate geniu- 
lui lor naţional: bravură medievală, amoruri eroice, sclipi- 


171 


toarea lumină a Orientului, către care Venetia a năzuit 
pururea. 

Regina asculta, încremenită, cum corul pescarilor de pe 
malul sting răspundea cu o strofă întreagă pescarilor de pe 
malul drept, care urmau mai departe, cu strofa următoare, 
pînă la terminarea Ciutului, * * 

— Omul trebuie să aducă pururea laude lui Dumnezeu 
că chiar în nenorocire îl mingiie cu cîte ceva. Am fost de mai 
multe ori in Italia, dar niciodată nu am înțeles, ca acum, 
farmecul acestei tári, precum si marile daruri sufletesti ale 
poporului sáu. 

Cînd se intuneca bine, alunecam către San Giorgio 
Maggiore, de unde mergeam la Riva dei Schiavoni şi intram 
în Canal Grande, să ascultăm serenadele de pe la oteluri. 
Minunea aerului înstelat răsărea în fundul apelor, iar pe 
suprafața lor pluteau  lampioanele de la bărcile muzican- 
tilor. 

Pînă la sosirea Elencutei Váeáreseu, niciodată nu se 
pomeni numele sáu. O conspiratie a tácerii párea statornicitá 
intre noi toti, pentru a nu se reaminti suveranei cauza exi- 
lului. 

într-o zi, intrînd în salonul reginei, o găsii veselă: 

— Ştii ceva interesant ... Miine vine Pierre Loti. 

Eu má închinai pînă la pămînt. Regina cîntă în diti- 
rambe talentul acestui mare scriitor, a cărui limbă dă sen- 
zatii vizuale atit de puternice etc, etc. 

Eu iar má inchinai pînă la pămînt. А 

—e Ce-ti place mai mult din Pierre Loti? 

— Tot ce a scris. 

— îmi pare bine... Fiindcă, nu ştiu cum, parcă nu esti 
sincer. 

— Majestatea-voastră are dreptate. Nu sunt sincer. Dar 
la ce serveşte sinceritatea unui cititor cînd lumea toată are 
altă părere. 

Regina făcu ochii mici şi înclină capul pe o parte, cu o 
nespusă graţie: 

— О să te rog să fii gentil cu dînsul. Face sacrificii ca să 
vină să mă vadă... Este pe bordul unui vas de război, ca 
al 2-lea cornandant... 

— Sunt cu totul la ordinele majestátii-voastre ..K Voi 
învăţa pînă diseară pagini întregi din Pácheurs d'Islande şi 
vom deveni buni prieteni. 


172 


— Те гор sá пи rizi de dinsul. 
— Niciodată nu as îndrăzni... 
— E un foarte mare talent. 


Pe la vremea mesei, se răspîndi vestea că mama reginei, 
princepesa de Wied, va veni în curînd la Venetia, pentrua 
hotărî pe fiică-sa să cedeze şi să se întoarcă în ţară. Scheffer 
se deda la glume nesărate. 


PORTRETE 
1914 


imprejurárile tragice prin care trece Europa, in urma 
rázboiului universal, má indeamná sá scriu aceste note,din 
punct de vedere románesc. 

Ele sunt menite sá nu vadá lumina decit dupá moartea 
mea, deoarece sunt hotárit sá spun lucrurile limpede, fárá 
crutare pentru timpul si oamenii de astázi. 


încep a scrie la Bucureşti, în august 1914. Fiind eu născut 
la 30 octombrie 1858, împlinesc în curînd 56 de ani — cu 
alte cuvinte sunt în toată puterea trupului şi a sufletului. 
Gradul meu diplomatic, de ministru plenipotenţiar clasa I, 
şi funcțiunea ce îndeplinesc, de delegat al României în Comi- 
siuneâ Europeană a Dunării şi Comisiuneâ mixtă a Prutului; 
situaţia mea literară, în Academie şi în public; averea de care 
dispun, mă pun în poziţie a cunoaşte nu numai lumea de la 
noi, dar şi lumea din Europa, unde cariera diplomatică m-a 
obligat să trăiesc 21 de ani, la Atena, la Paris, la Bruxelles, 
la Roma. Belgia, care este astăzi teatrul unui crîncen război, 
îmi e cunoscută ca însăşi tara теа, şi nu puțin am suferit 
cînd am aflat că palatul comunal delaLouvain a fost dărîmat. 
Din fericire, ştirea era falsă. 


Că doar asta e nota caracteristică a încremenirei mele: 
generozitatea internațională a sufletelor, care nu admit 
sălbăticia dezlántuitá de războiul de astăzi. Eu sunt român 
în toată puterea cuvîntului, cu ceea ce este specific românesc 
în rasa noastră: tenacitate şi melancolie, dar mai sunt acce- 
sibil la o mulțime de stări sufleteşti intermediare, cari vor fi 
caracterizînd şi alte popoare şi care ar fi trebuit să înlăture 
catastrofa războiului. 


174 


Tronul tárii e ocupat de regele Carol I de Hohenzollern, 
care se găseşte în al 75-a an al vîrstei şi al 48-a al domniei 
sale. 

Pentru a judeca cu nepártinire domnia acestui suveran, 
ar trebui să se sfirgeascá actul ce se joacă acum, adică ráz- 
boiul provocat de Germania, în care regele ar fi voit să ducă 
{алга după sine. Orcum ar fi însă, omul acesta rămîne o mare 
figură. Cumpătat, econom, stăruitor — de cea mai desăvir- 
şită omenie în viața lui casnică — cu o foarte mare opinie de 
rolul ce era chemat să joace, devenit român cu aspiraţiile 
sale, rămas german cu practica vieţii, regele Carol a fost cel 
mai bun corectiv al dezvoltării politicei româneşti. 

Soţia sa, regina Elisabeta, este o adorabilă creatură. 
Viaţa ei casnică e pildă vie de onoare femeiască; viaţa ei de 
suverană e corectă. E şi scriitoare, foarte de prásilá, dar neîn- 
táleasá de români. în decembrie 1913, regina a împlinit 
70 de ani, cu care ocazie am mers la palat şi i-am cetit o poe- 
zie '. 

Mostenitorul tronului e printul Ferdinand, nepot al rege- 
lui actual. Despre acesta nu se stie mare lucru, dar nici nu se 
aşteaptă mare lucru. 

Soţia sa, principesa Măria de Cobourg-Gotha, e o fire 
bogată, engleză despre tată şi rusoaică despre mamă. Femeie 
frumoasă, plină de nuri şi darnică. 

Copiii lor sunt: Carol, Elisabeta, Măria, Nicolae, Ileana şi 
Mircea. Prinţul Carol, moştenitorul probabil, se arată pînă 
acum mediocru. 

Despre toţi aceştia şi despre fiecare în parte voi vorbi 
mai pe larg cînd împrejurările îi vor aduce sub condei. 


Partidele politice în tara românească sunt trei: Partidul 
Liberal, pus sub ocîrmuirea d-lui lon Brătianu; Partidul 
Conservator, sub ocirmuirea d-lui Alexandru Marghiloman; 
Partidul Conservator-Democrat sub a d-lui Take Ionescu. 

La cîrma statului se află astăzi Partidul Liberal. Minis- 
teriul se compune precum urmează: preşedinte de consiliu 
şi ministru de Război, Ion I.C. Brătianu; ministru de Finanţe, 
Emil Costinescu; ministru de Externe, Em.  Porumbaru; 
ministru de Interne, V. Morţun; ministru de Domenii, 
Al. Constantinescu; ministru de Lucrări Publice, dr. Ange- 
lescu; ministru Cultelor $1 Instr. publice, Duca; ministru 
de Justiţie, Victor Antonescu °. 


175 


Cu două-trei exceptiuni, aceştia sunt nişte submediocri. 
Brătianu, Costinescu, Morţun şi, probabil, Duca au, ca ste- 
lele, oarecare lumină proprie; ceilalți împrumută lumina 
de la portofoliul ce deţin. 

Dar înaintea acestora, au stáruit în capul trebilor trei 
bărbaţi, astăzi în ființă, unul în fruntea Partidului Liberal, 
doi în fruntea Partidului Conservator. Să-i cunoaştem. Sunt 
d-nii Sturdza, Carp şi Maiorescu. 


1914 


DIMITRIE STURDZA 


După moartea lui Ion C. Brătianu, Partidul Liberal 
şi-a dat ca şef pe d-1 D. Sturdza. 

Iesit din familia boierească a Sturzestilor Miclăuşeni, prin 
urmare moldovean, bărbatul acesta a jucat un rol de mîna 
întăi, deşi a fost o inteligență de mîna a doua. Crescut în Ger- 
mania, ținut în străşnicie de mama sa, religios pînă la bigo- 
tism, pudic pînă la ridicol, el a fost un contrast viu cu mai 
toti oamenii politici ai timpului sáu, dar, tocmai de aceea, 
interesant. 

Luat de tînăr ca secretar al lui Cuza, el era antiteza vie 
a prințului, din care cauză nu a putut dăinui. 

Fiind eu secretar general la Externe, pe cînd d-l Sturdza 
era ministru, am putut să-l cunosc de aproape, timp de mai 
bine de doi ani, şi mărturisesc că nu pot dezgărdina cu uşu- 
rintá figura sa din încurcala împrejurărilor. 

în anul 1907, după revolta ţăranilor, d-l Sturdza petre- 
cea cu mine ceasuri întregi, povestind, din viața sa, lucruri 
interesante. Adeseaori ne întUneam la 9 dimineaţa, în cabi- 
netul său din palatul Sturdza (cumpărat de mine, în comptul 
statului, pentru Ministeriul Afacerilor Străine, de la moş- 
tenitorii lui beizade Grigorie Sturdza). Eu veneam cu un 
teanc de dosare, adesea importante; d-sa venea cu un ghioz- 
dan la subsoará, strecurindu-se, ruşinat, printre oglinzile si 
auriturile saloanelor, pe care le detesta. Deschideam un do- 
sar sau o convenţie, şi un cuvînt deştepta o amintire, amin- 
tirea unui fapt istoric, acesta un altul, pînă ce simţeam că 
începe să-mi fie foame. Mă uitam la ceasornic: erau 2. Atunci 
d-l Sturdza, cu o voce părintească, zicea: „Poate ţi-o fi a 


177 


minca". Ne despárteam la 2, ca sá ne revedem la 4, spre a 
lucra mai departe. in vremea asta, aşteaptau prin camerele 
vecine cîte 20 de persoane, deputati, senatori, prefecti, pro- 
prietari de moşii (fiindcă se pregăteau, tocmai, legile agrare, 
din care au ieşit: Consiliul superior de agricultură, izlazu- 
rile, inspectorii agricoli şi alte nefolositoare instituţiuni). 
Nimeni nu îndrăznea să sufle, ştiind că d-l prim-ministru era 
ocupat. 

îmi aduc aminte că odată au venit la mine cinci mari 
proprietari, rugindu-má să stăruiesc pe lîngă 41 prim-mi- 
nistru să-i primească. Erau d-nii: Dinu Mihail de la Craiova, 
Nicu Ghika-Cománesti, Cantacuzino-Páscanu, Stroici şi Brán- 
covanu. Am făcut repede o adunare şi am văzut că aceştia 
reprezentau peste 100 milioane avere. Atunci am scris pe o 
carte de vizită, albă, cifra de 100 000 000 şi am introdus-o 
printre cererile de audienţă. 

în lungile noastre întrevederi, d-l Sturdza povestea lucruri 
caracteristice pentru d-sa. Aşa, bunăoară, drumul de la 
Iaşi la Bucureşti al lui Cuza-Vodă. 

Prin toate oraşele, prin toate satele, pe la trecători de ape, 
pe la poşte, pe lungul drumurilor, ieşeau oamenii, în haine de 
sărbătoare, să se închine noului domnitor al Principatelor 
Unite. Să vede că, de la o vreme, vodă începuse să se plic- 
tisească cu salamalecurile astea, pururi aceleaşi; cu caii de 
poştă, vecinie la fel; cu surugiii orácáind pe acelaşi 1ѕоп; 
cu subprefectii tăiaţi pe acelaşi patron. Pentru a se distra, 
vodă cînta între dinţi cantonete de la Paris, pe cînd lumea 
săruta pămîntul. Evident, nepotriveală, care însă se poate 
pricepe şi tolera, pentru o fire mai puţin austeră decît а d-lui 
Sturdza. D-sa însă şi acum vibra de indignare, calificînd cîn- 
fecele frantuzesti de ,máscári". 

Drept aceea, secretarul ceru printului sá se dea jos din 
trăsura domnească şi să-l urmeze intr-uh olac de poştă. 

A doua scenă spáimintátoare, pe care o istorisea 4-1 
Sturdza despre Cuza-Vodá, era următoarea: intrînd într-o 
zi în cabinetul de lucru al prințului, cu inevitabilul ghioz- 
dan la subsuoară, Cuza îl invită să depună tolba pe o masă 
ce era ascunsă de un paravan. Care nu fu spaima şi oroarea 
d-lui Sturdza cînd, de după paravan, îi ieşi înainte o femeie 
goală!... Cuza făcea un haz nespus, pe cînd 4-1 Sturdza 
părăsea tolba şi camera de lucru, spre a nu se mai întoarce 
niciodată şi spre a intra, mai tîrziu, în comitetul secret ce 
avea să detroneze pe vodă. 


178 


Dar pe lîngă asemenea naivitáti, d-l Sturdza avea şi ade- 
vărate avînturi patriotice. L-am văzut încălzindu-se pînă la 
lacrămi, pe vremea răscoalelor ţărăneşti, şi dînd afară oameni 
din partidul său, care veneau să-i ceară lucruri imposibile. 

în general însă, puterea sa de muncă şi geniul său inven- 
tiv erau de ordin statistic. îmi aduc aminte că, ieşind într-o 
seară de la minister, pe o furtună straşnică, într-o birje schi- 
loadă (una din maniele sale erau şi birjele proaste, ca semn de 
smerenie), îmi spuse, cu o mare bucurie, că.a descoperit un 
om extraordinar care a inventat ceva cu totul nou: nişte 
tablouri agrare, ce erau pe cale de a se publica sub îngrijirea 
sa, a d-lui Sturdza. Cine era acest om? D-1 Sturdza má bătu 
pe genunchi cu afecțiune şi-mi făgădui să-mi  destáinuiascá 
numele inventatorului, dacă voi fi discret: el se numea Creangă, 
sau mai exact doctorul Creangá'. La observarea mea cá 
acesta era un prost, d-l Sturdza pocni din palme, strigînd: 
„Cum să poate să zici dumneta una ca aiasta!..." Nu-mi 
mai vorbi vreo săptămînă, pînă ce nevoile serviciului iar ne 
puseră față în față. Discretiunea sa era desávirgitá; violenta 
sa era proverbialá; dar si delicateta sa era uneori complectă. 

Odată, directorul comptabilitátii îmi prezintă la semná- 
tură un mandat de 50 000 lei, din fondurile secrete, potrivit 
ordinului d-lui prim-ministru. La întrebarea mea asupra între- 
buintárii acestei sume, comptabilul Mincu răspunde cá nu 
are nici o idee. Atunci eu refuz de a iscăli mandatul. A doua 
zi, d-l Sturdza îmi aduce suma de 50 000 lei, şi, ca dovadă de 
încredere, mă roagă să o remit eu unui înalt personagiu bise- 
ricesc, de o altă religie decît a statului nostru. Am apreciat 
delicateta şi am păstrat discretia. Astăzi însă nu mai sunt 
ținut să ocrotesc un secret pe care-l cred vinovat. Banii mer- 
geau la episcopul catolic, 4-1 Netzhammer. Este evident 
că atunci cînd mănăstirile noastre cad în ruină, iar întregul 
nostru agezámint bisericesc are nevoie de mijloace bugetare 
însemnate, e scandalos să ajuţi cu banii statului religia cato- 
lică, propaganda şi prozelitismul ei, care şi aşa merge destul 
de repede. 

Dar, pentru d-l Sturdza, a plăcea regelui era o dogmă şi 
eu zic că era şi o tactică. Cine ataca pe rege, cine avea aman- 
tă, cine făcea versuri era pierdut pentru vecii vecilor în sti- 
ma d-iui Sturdza. 

Ca membru în Academie, d-sa a fost foarte folositor, nu 
atît ca autor, cît ca econom şi ca organizator. Ca autor, a 
publicat o mulţime de lucrări, mai cu seamă asupra vieţii 


179 


regelui şi asupra chestiunei Dunării, toate de compilatiune, 
fără nici un talent. Ca econom, a urmărit şi cumpărat pentru 
Academie colectiuni de monede, iar ca organizator a creat 
pe 41 Bianu. în viața sa privată, a fost, cred, om de treabă 
în toată puterea cuvîntului. Soţia sa, d-na Zoe Sturdza, năs- 
cută Cantacuzino, este antiteza, contrastul, protestarea vie 
a caracterului soțului sáu. De о inteligență scăpărătoare, 
plină de spirit şi de à propos, cultă, iubitoare de viaţă si de 
frumos, d-na Sturdza trebuie să fi dus, în tinereţe, traiul 
unei prepelite închisă în colivie. Se spune despre d-sa cá ar 
fi păcătuit în cele nelegitime. Cînd însă cineva are, asupra 
căsătoriei, părerile pe care le am eu, iartă asemenea gre- 
şeli', în adevăr, un sot nu poate ráminea credincios celui- 
lalt sot decît dacă-l iubeşte. Si citi bărbaţi sunt destul de fini 
ca să îngrijască de amorul conjugal ca de o moşie? Acolo 
unde, malgre tout, femeia îşi iubeşte bărbatul, acesta este, 
mai întotdeauna/un spînzurat, un crai şi un vîntură-lume, dar 
avînd taina ochilor ştrengari, în care arde flacăra devenirei, 
puterea speciei, cu toată înşelătoarea sa poezie. Se poate 
spune asta despre d-l Sturdza, al cărui ochi lăcrăma pururea 
după virginitatea sa pierdută? Nu. Dar se poate spune des- 
pre frumosul Costică Arion,” despre încîntătorul Mitică 
OUănescu, despre îndemănatecul dr. Stoicescu, despre unii şi 
despre alţii, tineri şi voinici. 

în iarna anului 1908-09, 4-1 Sturdza se bolnăvi. Eu 
tocmai doream să plec la Roma, în congediu. D-sa mă rugă 
cu insistenţă să nu plec atunci, căci aveam să plec ceva mai 
tîrziu, definitiv, spre a lua locul d-lui Fleva' care îşi dăduse 
dimisia din postul de ministru al României în Italia. Am ascul- 
tat şi nu am plecat. 

Dar aplecat d-1 Sturdza. 

Ultima dată cînd l-am văzut, înainte de decapitarea sa 
morală, era în cabinetul său de lucru, în casele ce are în strada 
Mercur, 13, în faţă cu ale d-lui Marghiloman. 

Camera aceasta servea d-lui Sturdza de bibliotecă şi de 
odaie de culcare. Jur-împrejur, dulapuri nalte de stejar, 
pline cu cărţi; la mijloc, mese acoperite cu tot felul de hîr- 
toage, iar între ele, un locuşor unde medita şi scria acest om 
bizar. Sub fereastră, un scaun lung, de viță împletită, care-i 
servea de pat. 

Aci deci era cînd l-am văzut, înainte de plecare. 

Cu o tichie neagră în cap; cu o jiletcá de flanelă, ruptă in 
coate, peste cămaşa de noapte; ghemuit in culcuşul sáu, ca 


180 


! 


un stoic burlac, bátrinul vorbea, vorbea.. . Probabil, putine 

friguri si, desigur, conştiinţa cá Partidul Liberal voia să 
scape de el, ajutat, fireşte, de nerăbdarea viitorului şef, 
4-1 Ion Brătianu. 

A fost o jalnică privelişte deportarea acestui om, şi, cu un 
sentiment de dezgust, trec peste ea. 

Am revăzut pe bátrinul om de stat la Paris, la hotel 

St. James, unde tríia de citeva luni, insotit de d-na Sturdza 
şi de un servitor german. Cu toată antipatia sa contra Sodo- 
mei moderne, cred cá se gásea destul de bine in mijlocul fran- 

cezilor, unde fiul sáu, maiorul Sturdza', era atagat mili- 
tar, in intrevederea noastrá, m-a pisat un ceas cu memoriele 
reginei Victoria, care-l obsedau. Eu vream să plec; el má 
tinea de nasturul hainei; iar incercam sá plec, iar má apuca 
de haină. în vremea asta, sora şi fiica mea ţineau de urit 
d-nei Sturdza, care se plictisea ca un tigru în cuşcă. Tot 
spiritul muşcător se exercita pe seama soților Brătianu. 

Copiii mei locuind atunci la Paris, pentru studii, eu, fi- 
reste, eram în gazdă la ei, Rue Mozart. Bătrînul venea toc- 
mai de la Rue St. Honore, la Passy, ca sá má prindá iar de 
haină şi să má citească cu memoriele reginei Victoria. 

D-l' Sturdza trăieşte şi acum, singur, cu míngiierea oste- 
nită a nepoților săi şi cu'îndestularea prezenţei amicului sáu 
Bianu. D-na Sturdza a rămas cu mirosul măririlor trecute, 
cu ura contra Brătienilor şi cu cele mai extraordinare dia- 
mante, ce i-au venit, nu se ştie cum, din moştenirea lui Miha- 
laki Sturdza-Vodă. ... 


1914 ' 


P. P. CARP 


Cunoscut de prieteni şi de adepti sub numele de conu 
Petrachi, bărbatul acesta e o figură politică de mîna întăi, 
într-o vreme în care tara românească are oameni de reală 


valoare. 


Sunt 30 de ani de cînd eu aştept să văd pe d-l Carp în 
fruntea unui minister extraordinar, care să facă acte mari, 
să ia Transilvania, să reguleze chestia agrară etc, etc, şi 
nu văd nimic. La 1888, după căderea lui Ion Brătianu, mi 
se părea că se înfiripează ceva din marele minister — dar 
n-a fost nimic trainic. 


S-ar părea că de la Kogălniceanu încoace, oamenii de 
imaginație au dispărut şi au rămas oamenii de memorie 
şi de voință. Acela a fost geniul inventiv al României, care, 
cu vodă Cuza, reprezintă rasa noastră. Regele Carol, cu toţi 
oamenii săi politici sunt neinventivi. lon Brătianu, Lascar 
Catargiu, Al. Lahovary, Dem. Sturdza, T. Maiorescu, P. P. 
Carp sunt atîtea laturi ale aceleiaşi prisme, şi s-ar putea 
zice că singurul fapt istoric din care tara noastră a ieşit 
mărită, campania Bulgariei din 1913, a fost făcută de voința 
poporului, fără consimtimintul regelui Carol şi fără voia 
primului său ministru, T. Maiorescu. 

în adevăr, cîteşitrei aceşti bărbaţi hors concours, d-nii Stur- 
dza, Maiorescu şi Carp, sunt oameni de memorie. Speram 
că d-l Carp va face vreo nebunie de geniu. Era gata s-o facă 
acum o lună, cînd voia să mergem, în ruptul capului, cu ger- 
manii şi austriecii, împotriva lumei întregi. Era nebunie, 
dar nu era de geniu. 


132 


Şi, cu toate astea, o mare simpatie învăluie personali- 
tatea aceasta. 

Născut boier, ca şi d-l Sturdza, şi, ca şi d-sa, moldovean 
din judeţul Vaslui, 4-1 Carp este ginerele aceleiaşi doamne 
Cantacuzino care a dat zile d-nei Zoe Sturdza, dar care 
n-a fost deopotrivă de darnică cu fiica sa, d-na Irena Carp. Ca şi 
d-l Sturdza, d-l Carp a învăţat în Germania, de unde s-a 
întors cu aceeaşi reverență pentru noţiunea de ,stat", astfel 
cum o concepuse Bismarck. S-ar putea zice că acesta este 
singurul punct de atingere între cei doi cumnati. Intrat, 
încă de la început, in „Junimea" de la Iaşi, d-1 Carp a fost 
recunoscut numaidecit ca şef politic al acestei grupări lite- 
rare, în numele căreia“ gîndea, vorbea şi lucra, cu o morgă 
extraordinară, tratînd pe toti colegii săi de gogomani: Este 
evident cá spiritul revoluționar şi individualist al acestei 
grupări de tineri, care, dealtfel, era foarte disciplinată, avea 
ceva ştrengăresc şi nou, ce nu se potrivea cu vremurile lui. 
Am cunoscut pe cei mai mulţi dintre fondatorii grupului, 
din cari patru trăiesc şi astăzi: d-nii Carp, Maiorescu, Todi- 
ritá Rosetti şi Iacob Negruzzi. 

Cînd voi vorbi de „Junimea" de la 1882, aceea care luase 
formă politică hotáritá, cu România liberă ca organ, voi reve- 
ni asupra fondatorilor grupării. Deocamdată, să rămînem 
la d-l Carp. 

Figură enigmatică în toată puterea cuvîntului, omul 
acesta este, rînd pe rînd, admirabil dar incomplect în toate 
actele vieţii sale politice. Dinastic hotărît, de la suirea pe 
tron a regelui Carol pînă în zilele noastre, este singurul 
bărbat de stat care a îndrăznit să spună suveranului ade- 
văruri crude şi din această cauză să se facă nesuferit aceluia 
ce are o aşa de mare putere. Pornit de la formula „regele 
şi dorobantul", care însemna un adînc dispreţ pentru regimul 
reprezentativ si deci pentru toate fictiunile Constituţiei 
noastre, d-l Carp s-a opus întotdeauna la schimbarea acestei 
Constituţii, iar cînd a făcut alegeri, ele au fost aproape li- 
bere. Devenit ministru şi preşedinte de consiliu, morga 
d-sale față de suveran trecea peste toate márginele şi nu 
arareori spunea în mod crud ceea ce s-ar fi putut spune cu 
delicateţe sau s-ar fi putut tácea cu elocventá. Asa, bună- 
oară, înainte de a părăsi ministeriul şi a lăsa locul d-lui Maio- 
rescu, într-o violentă explicaţie cu majestatea-sa, саге 
afirma că armata română nu avea cele trebuincioase pentru 


183 


a intra în campanie, d-l Carp a zis regelui: „Dacă nici de 
asta nu te-ai ocupat de aproape, ce ai făcut timp de 45 de ani?" 

Ar fi ceva nou şi plin de demnitate în această invectivă 
dacă ea ar porni dintr-o necesitate organică a unei naturi 
sălbatece, un Cromwell vorbind celuilalt Carol I; dar cînd 
se ştie că această îndrăzneală previne dintr-o morgă dez- 
mátata, cum numai Tiberiu putea să fi moştenit de la familia 
Claudia, atunci gestul d-lui Carp rămîne o simplă bravadă. 


Ei bine, acelaşi om, în momentul cel mai grav al zilelor 
de astăzi, a fost singurul sprijin al regelui. în consiliul de 
coroană ce s-a ţinut, în august, la castelul Peleş, după de- 
clararea războiului franco-german, bărbatul care a îndrăznit 
să ,vorbeascá" a fost d-l Carp. Regele, luînd cuvîntul, a ex- 
pus situatiunea internațională, căutînd să convingă pe asis- 
tenti că România trebuie să meargă alături de Germania 
şi de Austro-Ungaria. „A venit momentul, domnilor, să facem 
din tara noastră o mare putere", a zis regele. Tácere mor- 
mîntală. După oarecare foire şi şopăială, d-l Th. Rosetti 
a ridicat un glas sfios ca să spună că rangul de mare putere 
poate să fie primejdios şi greu de ţinut. A mai vorbit unul 
şi altul, d-nii Marghiloman, Jean Lahovary, Brătianu, Take 
Ionescu, rostindu-se mai toti pentru neutralitate. Atunci 
a luat cuvîntul 4-1 Carp. A fost o execuţie în regulă, aruncînd 
în obrazul fiecăruia fátárnicia tutulor: „Toţi sau mai toti 
ati fost consilierii tronului; toti stiati cá politica noastră 
externă merge în calea Triplei Alianțe; toti ati suferit cînd, la 
1877, Rusia, drept răsplată, ne-a luat Basarabia, prin urmare, 
cu toţii ati consimţit la această politică. lar astăzi, cînd a venit 
vremea să ne ținem de cuvînt, vă daţi la o parte. Cum lăsaţi pe 
omul aista singur? !" (a întrebat, arátind către rege). 

Scena mi-a fost raportată de ministrul Afacerilor Străine, 
d-l Porumbaru. 


Este cu atît mai interesantă purtarea d-lui Carp de as- 
tăzi, cu cît a fost mai crudă purtarea regelui şi a Partidului 
Conservator cînd cu decapitarea sa. 


Era în 1912, septembrie, cu puţin înaintea războiului 
balcanic. Regele convoacă un consiliu, în care declară că 
se pregătesc evenimente grave şi România va avea să-şi 
spună cuvîntul său. Drept aceea, se simte nevoie de formarea 
unui minister tare. Suveranul declară că nu are nici un motiv 
de a se despărţi de Partidul Conservator, dar cere ca acest 
partid să fie întregit, să se facă repede alegeri, iar ministe- 


184 


riul să se prezinte ţării într-o formaţiune omogenă, fie sub 
prezidentia d-lui Carp, fie sub a d-lui Maiorescu. 

Această iridicatiune a d-lui Maiorescu era o subtilitate 

care ascundea intenţia regelui de a decapita pe d-l Carp. 

Nu trebuie uitat că mai tot timpul cît stătuse la guvern 

pînă atunci, guvernul conservator se întroienise în chestia 
tramvaielor. Această afacere, de tarabă liberală, nu ar merita 
să fie cunoscută de posteritate dacă n-ar fi punctul de ple- 
care a decapitării d-lui Carp. їп ce constă ea? în formarea 
unei societăți pe acţiuni, în capul căreia se afla d-l Vintilă 
Brătianu, fratele şefului Partidului Liberal, societate care 
obținea creatiunea a noi linii de tramvai, în condițiuni 
oneroase pentru comună şi avantagioase pentru acţionari. 
Venind la guvern Partidul Conservator, cu d-l Carp la pre- 
zidentia consiliului şi d-1 Al. Marghiloman la Interne, acesta 
din urmă denunță conventiunea tramvaielor ca cea mai 
scandaloasă afacere brátienistá. Justitia însă se pronunţă 
în favorul societăţii. Lumea fu agitată timp de un an, 
iar chestia tramvaielor ajunse în Parlament, cu violenţa 
cu care aleargă la noi toate scandalurile. D-1 Carp se inhamá 
la ea, ca un cal de sînge, şi trase, pînă ce căzu în ham. 
D-sa născoci formula „fierului roşu" împotriva d-lui Bră- 

tianu, şeful liberalilor, care, pus astfel de-a dreptul în cauză, 
răspunse cu violenţă, provocînd scandal si retrágindu-se din 
Parlament. în intervalul acesta, Camerile votară o lege speci- 
ală, care însă fu declarată de Curtea de Casaţie ca necon- 
stitutionalà. 

Iatá-1 pe d-l Carp, care nu vrea să renunţe în ruptul 
capului la „fierul ros", pus în marea încurcătură de a înghiţi 
sentința Casatiei şi a debarca pe d-l Marghiloman, sau a 
pleca d-sa de la guvern. 

Cronica intimă zicea că d-l Marghiloman nu apară atît 
comuna Bucureşti, cît îşi răzbuna pe d-l Brătianu câ-i hră- 
pise femeia. 

D-na Eliza Marghiloman (născută Ştirbei) părea hotă- 
гіа de soartă să fie soţia unui şef de partid, în orce caz. 
Eu am cunoscut-o şi ca d-na Marghiloman şi ca d-na Bră- 
tianu. îmi aduc aminte de cea dintái ca de o adorabilá per- 
soaná. Musset zicea despre engleza din poezia Une bonne 

fortune cá nu poate s-o compare mai bine decît cu o picá- 
tură de lapte. Eu aş zice despre d-na Marghiloman cá nu pot 
s-d compar mai bine decît cu o piersicá: rotundă, roză şi 
parfumată, cu puful care împiedecă pe nervoşi de a o atinge, 


185 


d-sa era un fruct cugetător, căci se ocupa de poezie, ridea 
ca o floare ce înfloreşte, chema la sine ca fundul apelor 
adinei. Am cunoscut-o şi ca d-na Brătianu: fructul era mai 
copt, puful mai aspru, rîsul mai rar, apa mai puţin adincá; 
cugetul înălţat în sfere ideale, de patriotism şi de poezie: 
am cetit o lucrare tradusă de d-sa în cea mai frumoasă lim- 
bă românească. 


Prin urmare, acest măr de discordie (tot în lumea fruc- 
telor—oprite) părea a fi adevărata cauză a „fierului roşu", 
aşa că intransigentul meu amic, d-l Carp, ia conturul soa- 
relui, ce apune cîteodată cu masca ironică a zădărniciei. 


S-ar zice că nimeni n-a ţinut socoteală de sfortarea mo- 
rală a d-lui Carp, în această împrejurare, şi regele mai puţin 
decît toată lumea. Ca şi cum n-ar mai fi fost o figură reto- 
rică „fierul roşu”, ci un instrument real, roşit în foc, cu care 
d-sa alerga după toată lumea, toti fugeau de d-sa, pînă 
ce, in întrunirea de la d-l G. Gr. Cantacuzino, în care se 
propunea colaborarea cu d-l Take Ionescu, 4-1 Carp isi iscăli 
dimisia din şefia Partidului Conservator şi părăsi puterea 
şi pe foştii săi amici. 

Cum ajunsese Partidul Conservator la necesitatea înlă- 
turării d-lui Carp? 

lată cum: după indicaţiile date de rege în consiliul de 
la castelul Peleş, 4-1 Maiorescu se puse pe lucru şi începu 
să trateze, pe de o parte cu d-l Carp, pentru a-l aduce înapoi, 
pe de alta cu d-l Take Ionescu, pentru a-l face să fuzioneze. 
Persoana care fu, în mod special, însărcinată de către d-l Ma- 
iorescu să vadă şi pe d-1 Carp şi pe d-1 Take Ionescu fu gene- 
ralul Argetoianu, pînă atunci ministru de Război. Om integru, 
cam naiv si nedeprins cu şiretlicurile tratativelor, 4-1 Arge- 
toianu chemă pe generalul Averescu şi-l însărcina să vor- 
bească amicului sáu Take Ionescu. Acesta îi trimise răspuns 
că nu poate sta de vorbă cu d-1 Carp „deoarece e nebun”. 
Generalul Argetoianu, în întrevederea sa cu d-l Carp, repro- 
duse întocmai cuvintele raportate de generalul Averescu. 
D-1 Carp îl însărcina să spună d-lui Maiorescu că este un 
trădător, iar d-lui Take Ionescu cá este o canalie. 


După ce generalul Argetoianu se achită de misiunea sa 
într-un mod atît de impartial, declară d-lui Maiorescu cá 
se retrăgea şi d-sa de la Ministeriul de Război, pentru cá 
dezaprobă colaborarea cu d-l Take Ionescu; d-l general voia 
fuzionarea, care era altceva decît colaborarea. 


186 


în timpul tratativelor, regele ar fi dorit să excludă şi 
pe 4-1 Marghiloman din noua formaţiune ministerială, са 
să-l înveţe minte să nu mai umble cu fierul roşu, care era 
un instrument bun de marcat vitele, iar nu şefii de partide. 
Se pare că d-l Marghiloman izbuti să convingă pe cei în drept 
că inventiunea aceasta era exclusivă a d-lui Carp; cá d-sa 
fusese gata să trateze şi cu d-l Take Ionescu şi cu d-l Bră- 
tianu... 

Şi iată-l deci pe d-l Carp al meu, care n-avea nimic de 
împărțit cu 4-1 Vintilă Brătianu, nici soțul d-nei Eliza Mar- 
ghiloman nu fusese, nici pe generalul Averescu nu-l desti- 
tuise, iată-l retras de la guvern şi de la şefia Partidului 
Conservator, pentru că nu voise să renunţe la un cuvînt: 

fierul roşu. 

Asta zugrăveşte pe om, şi în rău şi în bine. în rău, îl 
arată ca pe un amator, un artist care sacrifică o situaţie 
unui cuvînt, un zeflemist incorigibil; în bine, ca pe un băr- 
bat in toatá puterea cuvintului, care gindeste limpede si 
spune fiecărui ce gîndeşte, chiar şi majestátii-sale. 

Din acest punct de vedere, d-l Carp este cel mai ori- 
ginal român. 

O lăture a acestei frumoase inteligente este darul de 
a vorbi. Fără flori retorice; fără infinitele adjective ale lui 
Delavrancea; fără schimele şi mimica lui Maiorescu; fără 
strălucirea сат goală a lui Take Ionescu — discursurile 
d-lui Carp se ascultă cu o uimire plăcută şi se citesc cu dra- 
goste, ca istoria lui Mommsen. Cînd d-sa vorbeşte, cu mo- 
noclul în ochi, cu capul pleşuv, cu faimoasa funtă de cravată 
neagră, purtînd redingota ca un englez de rasă, toată lumea 
e subjugată. Moldovenismele stilului său oratoric îi dau 
un farmec mai mult. 

La Bucureşti are casă mare, unde primeşte, iarna, toată 
societatea bucureşteană, căreia are aerul de a-i face o nes- 
pusă onoare prin faptul că d-sa, d-l Carp, nu se duce să 
se culce. D-na Irena Carp este foarte cuminte damă, cu totul 
absorbită în personalitatea bărbatului său, care, cred, a 
înşelat-o cu profuziune. 

La Tibánesti, domeniul párintesc, d-l Carp oferă vînă- 
tori, mese, primblári prin pádurile sale, tinute cu o regu- 
laritate germană, purtind monoclul cu aceeaşi notă intimă 
de dispreţ, care are aerul de a zice: „Ascultă, dragă, tu 

eşti un gogoman". 


187 


Бобі Carp au mai multi copii, mai cu seamă băieţi, 
şi o fatácarea luat în căsătorie pe varul ei primar, căpitanul 
(astăzi colonelul) Alexandru Sturdza. în momentul căsă- 
toriei, toată lumea se mira de înclinarea reciprocă a tinerilor 
şi unii tachinau pe d-l Carp că şi-a dat fiica după fiul „celui 
mai mare prost din Principatele Unite", cum califica d-sa 
pe cumnatul sáu, Dem. Sturdza. D-1 Carp răspundea cá 
a luat ce era mai bun în casa Sturdza, lucrul ce nu e încă 
probat. 


1914 


AL. MARGHILOMAN * 


Actualul şef al Partidului Conservator este produsul spe- 
cific al timpului —- s-ar putea zice despre domnia-sa, „mînzul 
cel mai bun al grajdurilor regelui Carol”. 

Iesit dintr-o familie de boiernaşi imbogátiti, 4-1 Marghi- 
loman a pătruns deodată în protipendadă, fără contestaţie, 
fără bănuială, precum se cuvine unor timpuri economice 
ca ale noastre, în care liberul schimb dă loc la infiltratiele 
cele mai extravagante. Portita pe care s-a strecurat a fost 
deschisă de un cal, Albatros, cu care a păşit pe toate tere- 
nurile, sociale, economice, amoroase, atît de mult, încît, la 
maturitate, d-sa a dat numele calului vilei sale de la Buzău. 


Părintele d-lui Marghiloman, „conu Iancu", era un fel 
de colon californian, arendaş, antreprenor, vînător de Bără- 
gan, jucător de cărţi, prefect — în cele mai bune relaţii cu 
lumea din Bucureşti, miniştri, deputaţi şi senatori, şi cu 
lumea din provincie, alegători, subprefecti, hoţi de cai. Conu 
Iancu tinuse multă vreme poștile, ceea ce explică intimitatea 
sa cu această din urmă breaslă. D-1 Nicu Filipescu”, cînd 
era supărat ре 41 Alex. Marghiloman, se lega de atavismul 
cailor de pe Bărăgan, pentru a defini pe vicepreşedintele 
Jockey Clubului român. 


Mamă d-lui Marghiloman, „coana Irena", născută Izvo- 
ranu, era o damă dintre cele mai venerabile, cînd am cunos- 
cut-o eu. Cu tîmple scrise pe frunte şi ochii ridicaţi chine- 
zeşte, ca la fiul său, domnia-sa locuia prin strada Amzei 


* Acest portret, început în ţară în anul 1915, înainte de război, a 
fost terminat la Odessa, în timpul pribegiei (n. D. Z.). 


189 


cam în față cu palatul doamnei Mita Biciclista, unde îi plá- 
cea să primească, să dea prinzuri, să facă partida, seara, 
cu diverşi bărbaţi zaharisiti. 

Debuturile d-lui Alex. Marghiloman au fost uşoare şi stră- 
lucite, încă de la Paris, ca student, d-sa era bogat şi căuta să 
intre în linia de conduită pe care nu a părăsit-o niciodată, de 
a părea, ceea ce formează fondul naturei sale de snob inco- 
rigibil. E aşa de greu a defini cuvîntul inteligență. D-1 Mar- 
ghiloman e inteligent. Cum de nu s-a dezbárat d-sa nicio- 
dată de boala de a părea? 


întors în țară pe vremea cînd junimismul înflorea la 
Bucureşti, d-sa a descălecat politiceşte în templul „Junimei” 
literare, unde a fost numaidecit catalogat în secţia politică, 
pusă exclusiv sub oblăduirea d-lui Carp. îmi aduc aminte 
de unele şedinţe memorabile, în casa d-lui Maiorescu, din 
strada Mercur, pe timpul cînd trăia prima soţie a acestuia, 
iar a doua a sa soţie era numai auditoare. Alecsandri citea Fân- 
tâna Blanduziei sau pe Ovidiu, Eminescu era încă sănătos 
şi, cu sfiala sa obicinuită, asculta cum discutau alţii; 
Caragiali spunea anecdote triviale sau citea piese cu haz; 
Pogor pleca la 10 /, fix; Zizin Cantacuzino” corecta tra- 
ducerea sa capitală din Schopenhauer. D-1 Carp venea cite- 
odată să-şi vadă ,gogomannu". De cîtva timp, îl însoțea 
un tînăr elegant, cu ochii traşi la coadă în sus, totdeauna 
în frac, care tînăr jena ре ceilalți şi se simţea jenat el însuşi. 
Toată lumea ştia că este fiul bogatului Iancu Marghiloman 
şi că s-a înscris în partidul junimist: un viitor ministru, 
cîrje a bátrinetelor d-lui Carp. Nimeni nu prevedea că numita 
cirje va rupe gîtul şefului. 


Succesele d-lui Marghiloman pe lîngă femei hráneau cro- 
nica scandaloasă,a timpului. Călare pe Albatros, d-sa cuce- 
rise o amazonă din preajma d-lui Carp, pe propria cumnată 
a acestuia, d-naTrena Sutzu; mai tîrziu, se vorbi de o dramă 
dureroasă, în care pieri o doamnă Mareş-Rioşanu; apoi 
diverse nelegiuiri drăgălaşe, pentru care lumea este atît 
de indulgentă. Cea mai strălucită, dar şi cea mai costisi- 
toare cucerire a sa fu aceea care-i deveni soţie legitimă, 
d-na Eliza Marghiloman, menită cu timpul să-l cunoască 
adînc, să sufere şi să-l părăsească. Fiică a lui Alex. Ştirbei, 
prinţesă, frumoasă şi bogată, d-na Eliza Marghiloman era 
încoronarea unei cariere de Don Juan, care, dacă àr fi fost 
mai puţin inteligentă, ar fi dat satisfacţie deplină aspiratielor 


190 


soțului său. Dar d-na Eliza Marghiloman era tăiată din alt 
material decît soțul său. înzestrată cu multă originalitate, 
poate cam fantastică, în toate cazurile artistă, în înţelesul 
eternei nemulțumiri a puterii creatoare, d-na Marghiloman 
căuta, probabil, în bărbatul său, un om cu totul superior, 
un stăpîn — şi nu găsi decîtunom elegant, preocupat pururi 
de a părea. D-sa îl părăsi. 

în momentul separatiunei, d-l Marghiloman fu mare. 
Omul acesta, care poate cheltui o avere pentru politică, 
dar care e în stare să lase în mizerie pe un amic devotat, 
restitui zestrea soţiei sale, cu vîrf şi îndesat, ceea ce, fireşte, 
se ştiu în toate băncile, în toate cluburile, în toate saloanele. 
Cumnaţii săi, frații Ştirbei, Barbu şi George, rămăseseră 
în cei mai buni termeni cu d-l Marghiloman, ceea ce nu 
împiedecă, mai tîrziu, pe d-l Barbu Ştirbei a fi foarte intim 
în casa d-lui Brătianu, pe lîngă care îndeplinea un fel de 
trăsătură de unire cu cercurile Curţii. Se ştie că d-l Barbu 
Ştirbei este „Nimful Egeriu"' al m.-s. regina Măria, ceea се, 
fiind dat caracterul nimfelor, constituie o calitate regre- 
tabilă. 

Se pare că după despártenie, d-l Marghiloman s-a cununat 
nelegitim cu o damă, de ordin inferior şi oarecum public, 
căreia i-a montat casă, cu tot luxul pretentios şi sever al 
unui bărbat mindru de sine şi ceva cam reclamagiu. S-ar 
părea că o necesitate fiziologică face că actualul şef al Par- 
tidului Conservator trebuie neapărat să-şi ia portia sa de 
sentiment, în toate zilele, mergînd să doarmă cîte o jumătate 
de oră la domiciliul elegant al sus-numitei doamne. 

Casa d-lui Marghiloman din strada Mercur este un monu- 
ment de ineptie; un stil bizar, cu acoperişul francez, cu gri- 
lajul ,secession", cu un peron pretentios, pe care se intră 
cu trăsura, dacă vor caii; cu un garaj, pe bulevardul Coltei, 
care este mai important decît casa stăpînului. înăuntru, 
contradicții. O sală de mîncare îngrijită; un salon fără nici 
un gust, în care, alături de lucruri scumpe dar nesărate, 
se văd tablouri cusute în gherghef, perne brodate „în fami- 
lie"; o galerie-verandah absurdă, în care se primbla grupurile 
de alegători influenți sau de tineri amorezati (la vreme 
de bal). Sala de mîncare este gloria casei. D-l Marghiloman 
tine să mánince bine şi, mai ales, să se ştie că mănîncă bine. 
Drept aceea are bucătar francez, servitori francezi şi o droaie 
de invitati permanenti, cari admiră şi mănîncă. Stápinul 


191 


casei tronează, insistind, cu un fel de politeţe exagerată, 
să hrănească bine pe cei mai săraci, pentru reclamă. Tot felul 
de secretari, cátálusi, telefonisti, gazetari, umblă forfota 
prin casă, avînd aerul de a conspira. în fond, mai toţi aş- 
teaptă cu nerăbdare pe d-l Marghiloman, care vine la dejun 
foarte tîrziu, ceea ce măreşte foamea partidului. 

în politică, d-sa a început, după cum am spus, cu d-l 
Carp, pe care l-a făcut imposibil cu legea contra tramvaielor 
şi apoi l-a părăsit, cînd a simţit că-l părăseşte regele Carol; 
de la d-l Carp a trecut la d-l Maiorescu, iar cînd acesta şi-a 
trimis dimisia din străinătate, d-l Marghiloman a fost ales 
şef al Partidului Conservator. 


La prima scrisoare a d-lui Maiorescu, comitetul Partidu- 
lui Conservator i-a respins dimisia din şefie. D-l Marghiloman, 
după puţin timp, a declarat cá a primit o nouă scrisoare din 
partea lui Maiorescu, care persistă în dimisie, ba, mai mult, 
se retrage din politică. Nimeni n-a văzut scrisoarea. 


Mulţi dintre amicii d-lui Marghiloman pretind că această 
a doua scrisoare a lui Maiorescu nu a existat, sau căa existat 
cu aşa clauze că, dacă ar fi fost depusă pe biuroul clubului, 
d-sa nu ar fi fost ales şeful partidului. 

în ultima fază a vieţii sale politice, adică atunci cînd 
partidele nu se mai diferentiau pe alte principii şi alte inte- 
rese, ci numai pe intrarea României în război, mai curînd 
sau mai tîrziu, cu Franţa sau cu Germania, 4-1 Marghiloman 
a jucat un rol pe care nu l-am înţeles bine. D-sa a fost decapi- 
tat de 4-1 Nicu Filipescu; asta însă n-ar proba nimic: pe 
cine n-a decapitat d-l Nicu Filipescu!. 


S-ar fi zis că d-l Marghiloman împărtăşeşte cu totul páre- 
rea regelui Carol, care credea cá este în interesul României 
să meargă cu Puterile Centrale. Bărbatul politic care repre- 
zenta această idee era d-l Carp. D-sa nu a încetat un moment 
a-şi spune pe faţă credința şi programul, în contra părerilor 
d-lui Filipescu şi în contra curentului ţării întregi. A făcut 
bine, a făcut rău, se va vedea mai tîrziu. Eu, personal, aveam 
cam aceleaşi păreri cu d-l Carp, îndulcite printr-un sentiment 
de disciplină elementară, anume cá, în ziua în care tara legală 
(adică regele, guvernul şi Parlamentul) vor merge în altă 
direcţie, eu voi merge cu tara legală. Nu vreau să insist aci 
asupra rolului monstruos pe care l-ar juca un român care, 
sub pretext că nu renunţă la părerile sale, s-ar angaja sub 
drapelul inimic, sau chiar numai ar rămînea la o parte, bucu- 


192 


plenipotentiarii din Comisia 


divergente: 
ării sub reflectorul timpului (arhiva familici Lascár Zamlirescu). 


fruntarea unor interese 


in con 


^ 


Moment de concordie 


Europeană а Dun 


rindu-se de insuccesele armatei noastre. Cugetul s1 inima mea 
sunt acolo unde e armata, şi aş muri de o mie de ori mai bine 
decît să. ştiu cá triumfă părerea mea abstractă. 

Este, prin urmare, evident că, în judecata pe care o for- 
mulez asupra d-lui Marghiloman, aş înclina a pricepe şi chiar 
a admira convingerea unui bărbat de stat care nu are nimic 
comun cu vulgul. Din nenorocire, şi aci 4-1 Marghiloman 
a rămas şters şi nesigur. Văzînd că partidul se depărtează 
de d-sa, a părăsit ideea regelui Carol şi a d-lui Carp, de a merge 
cu Puterile Centrale, şi a adoptat o cale de mijloc: neutrali- 
tatea. Dar chiar şi aci d-sa nu a fost explicit şi categoric. 
Deşi România nu putea rămîne neutră, pînă în cele din 
urmă, totuşi o asemenea politică se poate sustine. Ea nu ne-ar 
fi dus la limanul către care tindem toţi românii: unirea cu 
Transilvania, dar ne-ar fi înlăturat durerea profundă de a 
fi fost bătuți şi suferințele fără seamăn pe care le îndură 
tara ocupată de germani, de austriaci şi de bulgari, inimicii 
noştri, şi ţara ocupată de ruşi, amicii noştri. Căci Transil- 
vania e bună, dar cu o condiţie: să nu piară România. Prin 
urmare, cu multe neajunsuri dar fără martiriul de astăzi, am 
fi putut să ne strecurăm prin neutralitate, deci ideea politică 
se putea susține. Ei bine, d-l Marghiloman n-a mai susținut 
nici neutralitatea, nu s-a unit nici cu d-l Carp, nu s-a apropiat 
nici de d-l Maiorescu, care, ca să iasă din încurcătura cu 
bánátenii, s-a hotărît să moară. D-1 Marghiloman a rămas la 
Bucureşti, fără determinare precisă, comme un rein flottant, 
continuînd să-şi ia portia de somn sentimental la doamna 
din Calea Victoriei şi aşteptînd să se întoarcă de la Paris 
fratele său, nostimul Mişu Marghiloman, ca să ştie dacă se 
mai poartă cărarea la spate. 


1915-1917 


' 


Liniştea de după furtună: un învingător obosit, in aşteptarea ,trecerii": 


„De cînd am pierdut băiatul, nu mai văd nimic în viaţă..." 
(Muzeul literaturii române). 


UN PROST 


Cine n-a intilnit pe stradele Odessei un maior román 
cu pulpele intoarse pe dos, cu ochelarul strimb pe nas si cu 
cercel în urechea dreaptă? 

Umblă însoţit de un hăitic de rude putative: o copilă 
pitigáiatá, un june bleg şi o damă tîrtoşe, care poartă, pe 
pălărie, o grădină de zarzavaturi, vara, sau diverse dobitoace 
împăiate, iarna. 

E deputat sau senator. A fost ministru de două ori — 
din fericire cîte puţin timp. S-a semnalat, la Lucrări Publice, 
prin cantoanele cu două rînduri de pe şoselele naţionale, în 
cari cantonierii închid viteii la etajul de jos, iar la etajul 
de sus curcile cad cloşci, pe cînd ei, cantonierii, dorm afară. 

în Parlament vorbeşte la ocazii mari şi spune nerozii. 
A ţinut un discurs personal contra ministrului Maiorescu, 
care l-a privit lung şi nu i-a răspuns. 

Pare a fi conservator. A împins la război din toate puterile 
şi a fugit din răsputeri. 

Quand il parle, il adeslieux communs, l'aisance, et de mr, 
Iorga, le rotacisme. 


1918(?) 


194 


UN PORTRET AL LUI SAINT-SIMON. 
LE РЕКЕ VINTIL^ 


O viatá bicisnicá, prin gust si prin deprindere, care nu 
cunoştea decît o singură ocupatiune serioasă: calomnia. 
Minte obtuză, sănătate de fier, caracter crud şi sălbatec. 
Supus maximelor şi politicei iezuiţilor, pe atît pe cît putea 
să se supună firea sa incápátinatá, omul acesta era fals pînă 
în adîncul sufletului, ascuns şi întortocheat lagînduri, pînă 
ce putea ridica fruntea, iar atunci devenea pe faţă tiran, cerînd 
tot de la toată lumea, nedînd niciodată nimic, mîncîndu-şi 
vorba fără ruşine şi urmărind pînă în pînzile albe pe cei ce-l 
ştiau că-i mincinos. 

Un asemenea om, nepriceput nici chiar de iezuiţii lui, 
afară de patru-cinci, croiti după acelaşi tipar, deveni spaima 
celorlalți. Şi chiar aceşti patru-cinci nu se apropiau de el 
decît tremurînd, fără a îndrăzni să-l contrazică, ca pe un 
maniac înarmat. 


Era de necrezut cum această ură în contralumei întregi 
se înfăptuia zilnic, în persecuții, calomnii josnice, confiscati- 
uni, destituiri, fără nici o cauză personală a lui, ci numai 
fiindcă era născut răufăcător, fără putinţă de a pricepe far- 
mecul unui cuvînt bun sau al unei glume. Femeile îl neliniş- 
teau şi-l revoltau. De cîte ori era silit să vorbească cu vreuna, 
asuda, şi un caz ciudat de meteorism, ca la animalele rumegă- 
toare, îl obliga să se depărteze repede, spre a nu vitia... 
formele. Violent pînă la crimă, voia să propună lui Ludovic 
XIV revocarea Edictului de Nantes numai pentru femei. 


La fizic nu era mai frumos decît la moral: întîlnit pe 
înnoptate, ar fi părut un calabrez şef de maffia. Chipul său 
era negru, fals, spăimos; ochii aprinşi, răi, cu priviri ascunse. 


195 


Acesta fiind omul, nu te miri cá, pentru tot restul, era 
grosolan şi ignorant, insolent, lipsit de pudoare, năstruşnic, 
fără măsură in toate, neştiind să priceapá, nestiind să ierte, 
şi pentru care toate mijloacele erau bune, numai să-şi ajungă 
scopul. 

Cînd îl întîlneau femeile de la Hale, umblînd ca un şobolan, 
cu mersul armenesc, cosindu-se la genunchi ca un cal refor- 
mat, îşi rupeau cîte un ciucure de la şal şi-l aruncau în văzduh, 
pentru piazá-rea. 

Numai un prieten avu, şi acela muri de o hernie intelectu- 
ală: le Docteur Rameau'. Acesta este inventatorul unei 
injecții faimoase, numită Educafiunea сеійјепеаѕса, pe саге 
Fagon, medicul regelui, a taxat-o de escrocherie. 


Saint-Simon 
Traducere de 
Al. Mavrodi, 
fost elev al scoalei de adulti dela Pomirla 


UN MITOCAN DE BOBOTEAZĂ 


D-l Ion I.C. Brătianu, primul născut al unei familii 
onorabile, era cunoscut ca prevaricator şi incapabil. 


Ca prevaricator, era cunoscut din actele oficiale, care 
dovedesc că şi-a însuşit averea statului, sub formă de treieră- 
tori, semánátori, secerátori, scuturători, curele, hamuri, 
cizme, cozondroace; din afacerea Răteştilor; din toate fon- 
durile ministerilor, mîncate cu o lăcomie de guzgan flămînd; 
din toată viaţa sa, lipsită de onestitate sentimentală şi de 
onestitate politică; din modul cum a trădat pe Sturdza şi 
la oraorît moraliceste. 


Ca incapabil, era cunoscut din timpul neutralitátii/cind 
umbla să înşele pe toată lumea, şi în realitate nu înşela decît 
tara, pe care o vira în foc fără nici o pregătire militară. lată, 
în adevăr, ce zice d-l Maurice Paleologue, în ultimul număr 
din Revue des Deux Mondes: „Les perpetuels atermoiements 
de Bratiano placent la Roumanie dans une situatioii perille- 
use". Era cunoscut ca incapabil din ziua în care ducea pe 
prințul Carol la Petrograd, ca pretendent la mîna marei du- 
cese Olga, tocmai în momentul în care generalul rus Polivanov 
adresa ţarului cunoscutul raport asupra armatei noastre. Era 
cunoscut ca incapabil din colosala şi neînchipuita dezorgani- 
zare a tuturor serviciilor publice din timpul retragerii; din 
incoherenta şi pusilanimitatea cu care vrea să retragă armata 
în Mesopotamia şi curtea regală la Cherson. 


Ca incapabil, era mai cu seamă cunoscut de la Tractatul 
de pace de la Paris, cînd morga, suficiența şi ignoranta sa 
l-au clasat printre extremii-orientali ai pămîntului, menit 
să pună în relief pe d-nii Venizelos si Passici', cari, fiind numai 


normali, páreau geniali prin antitezá cu d-1 Brátianu. Oroarea 
pe care o inspiră şi astăzi la Paris numele sáu este atit de 
mare, încît oamenii politici francezi, din toate partidele, îl 
consideră ca pe Li-Hun-Ciang, viceregele din Pecili, adică 
un fenomen de inconstientá asiatică, transplantat in apropi- 
erea balcanică a d-lui Stambuliski.! 

Şi mai era cunoscut ca incapabil prin gradul de rudenie 
cu d-l Vintilă Brătianu, care este un sărac cu duhul desávirsit. 
Dar pe cînd prostia d-lui Vintilă Brătianu este militantă şi ia 
caracterul unei bucurii nationale, cum е Tănase actorul, 
incapacitatea d-lui Ion Ice Brătianu se ascunde după incura- 
bila nulitate a d-lui Duca şi după robusta grăsime a d-lor 
Inculeţ şi Nistor, aceşti doi din urmă, bărbaţi de la periferie. 

în adevăr, d-l Vintilă Brătianu a avut lipsa de bun-simt 
să vorbească în public despre restrîngerea libertăţilor cetáte- 
neşti, astăzi, cînd noroadele toate se scoală şi urlă împotriva 
plutocratielor, împotriva parazitilor de prin bănci, a căror 
cea mai ineptă expresie este domnia-sa. 


Dar, prevaricator şi incapabil, d-l Ion Ice Brătianu se 
bucura, printre ai săi, de reputaţia unui mare mehenghiu. 
Se ştia cá este ignorant pînă a zice, ca oratorul popular de la 
Piua Petrii: „Domnilor, ţăranul este Talpa şi Omega naţiunii”. 
Se ştia că este incapabil să scrie două rînduri corecte, după 
cum a dovedit-o cu scrisoarea adresată Camerii, pentru care 
a fost expulzat din Parlament. Se ştia că are spiritul de 
esență culinară, înclinat către pornografie. 

Dar nu se ştia că e şi mitocan. 

Şi este. 

De cîtva timp, 4-1 Brătianu denunţă regelui pe toti băr- 
batii nostri politici că atacă dinastia. 

Toţi aceia care văd cu părere de rău că şeful statului se 
depărtează de la normele constituţionale şi prezintă, respec- 
tuos, majestátii-sale observatiuni pornite din dragoste de 
dinastie şi detará, sunt denuntati ca antidinastici. Şi cine 
sunt aceştia? Sunt: 

D-1 general Averescu, comandantul Armatei a Il-a; 
biruitorul de la Mărăşti; fostul prim-ministru din februarie 
1918; fostul prim-ministru din martie 1920; 

D-1 - Alexandru Marghiloman, care a ținut soarta dinastiei 
în mînă şi a salvat-o atunci cînd Kuhlmann şi Czernin voiau 
s-o piardă; 


196: 


D-1 Vaida, fostul prim-ministru din decembrie 1919, care, 
pe cînd trata la Paris şi Londra chestiunea Basarabiei, a 
fost congediat ca un vătaf de curte; 

D-nii Flondor, Matei Cantacuzino, Mihalachi, toti aceia 
care, de departe sau de aproape, cred în dinastie şi' iubesc 
pe rege, toti sunt denuntati de d-l Brătianu ca antidinastici. 

Un om care face asemenea denunturi are suflet de slugá 
birfitoare. El este un mitocan, în înțelesul rău al cuvîntului. 


Ei bine, pentru acest mitocan biîrfitor, povestim urmă- 
toarele: 

Cunoaşte d-sa o doamnă din lumea noastră cea mai bună, 
care, în timpul ocupatiunei, era amica personală a mareşalu- 
lui Mackensen; care era în curent cu planurile germane de 
detronare a regelui şi înlocuirea sa cu prinţul Frederic-Eittel 
sau alt print din casa imperială? 

Dacă o cunoaşte, cum îşi explică faptul de necrezut că 
o asemenea doamnă este astăzi primită la Curte? 

Prevenim pe d-l Ice Brătianu că dacă va continua să 
facă intrigi nedemne, vom arăta, cu documente, pentru ce 
acea doamnă este primită la Curte. 


[CĂLĂTORIA ÎN REFUGIU] 


Odessa, 23 decembrie 1916 


Pe vasul ,Carolus Primus" 


Am plecat din Galaţi în ziua de 9/22 decembrie 1916, la 
8 ore seara. La această dată începe pribegirea noastră, a 
cărui sfîrşit nu se poate prevedea. 

Cum aceste note sunt menite să formeze o bază serioasă 
a istoriei timpului, trebuie să se ştie care era starea lucrurilor 
la Comisiuneâ Europeană a Dunării. 

După intrarea României în război, cei trei delegaţi ai 
puterilor inimice au fost siliți să părăsească ţara. Aceştia 
erau: pentru Germania, d-l Marhemecke, ministru rezident; 
pentru Austro-Ungaria, d-l de Telner, consul g[enera]l la 
Galaţi; pentru Turcia, Haidar-bey, idem. 

Delegații rămaşi erau (in ordine de vechime): pentru 
Rusia, d-l'de Kartamîşev, consul g[enera]l la Galaţi; pentru 
România, Duiliu Zamfirescu, ministru plenipotenţiar; реп- 
tru Marea Britanie, d-l maior Boldwin, consul g[enera]l la 
Galaţi; pentru Italia, d-l comandor Leoni, idem; pentru 
Franța, d-l Legrand, ministru plenipotenţiar. Acesta din 
urmă, prins de război în Franţa, n-a venit niciodată la Galaţi, 
dîndu-şi votul prin telegraf, cînd i se cerea. 

Aci, o mică explicaţie. Timp de doi ani, atît cît România 
a rămas neutră, am făcut tot ce era omeneşte cu putință 
pentru a împiedeca dezastrul de astăzi. Nefiind amestecat 
în politică, am vorbit în Academie de două ori. Discursurile 
mele sunt publicate în Anale, prin urmare, făcînd această 
afirmatiune, nu intru in categoria acelor mizerabili cari, după 
ce au împins guvernul din răsputeri către război, au neobră- 
zarea să-l acuze. Din momentul ce ţara legală, adică regele, 
guvernul şi Parlamentul, au declarat război Austro-Ungariei, 


200 


а, 


= —— =. 


datoria mea era să dau tot țării. Şi, în adevăr, i-am dat tot: 
cei doi băieți, Alexandru si Lascar, din care acesta din urmă 
rănit într-o luptă de artilerie la Dragoslavele; averea toată, 
adică peste 150 pogoane vie, împărțite în 4 ogrăzi, toate în 
regiunea Odobestilor, cu trei case mobilate, din cari una 
coprinzînd lucruri rare, tablouri de preț, argintărie, tot ce 
adunasem timp de 31 ani în cariera diplomatică, apoi vase de 
stejar pentru 34 mii decalitri vin si, în fine, producția anului 
acestuia, de peste 350 000 lei, toate acestea, devastate si 
pierdute, tocmai acum cînd. scriu, cînd adică inimicul a ajuns 
la Focşani. Cu toată hotărîrea mea de a rămînea obiectiv, 
inima sîngeră de durere, sufletul tremură de indignare cînd 
mă gîndesc că suntem bătuți numai din cauza incapacității 
îndrăzneţe a cîtorva oameni. Despre acestea voi vorbi mai 
departe, sau poate altundeva. 


Prin urmare, eram la Comisiuneâ Europeană numai patru 
delegaţi, în carne şi oase, deoarece francezul era rămas la 
Paris. . 


Pe cind, dar, drama dureroasá a rázboiului se apropia 
de noi, grija noastrá se stringea imprejurul intereselor Comisi- 
unii. După căderea Turtucaiei, atunci cînd germanii luaseră 
Constanţa, Cernavoda şi toată Dobrogea, pînă la linia Baba- 
dag-Măcin, ne-am întrunit cu toţii la mine* şi am cerut 
delegatului rus să întrebe telegrafic la Petrograd dacă, la 
nevoie, guvernul său ar fi dispus să ne primească pe întinde- 
rea páminturilor sale. Nici un răspuns. La cîteva zile, altă 
întrunire, tot la mine, pentru a telegrafia guvernului român 
să ne răspundă dacă, la nevoie, ne-ar da doua vagoane, pen- 
tru a transporta în Moldova personalul şi arhivele Comisi- 
unei. Iarăşi nici un răspuns. Atunci am scris d-lui Porum- 
baru, nedumeritul ministru al Afacerilor Străine, că, nepri- 
mind nici un răspuns de la d-sa şi nemaiaşteptînd sa-l primesc, 
mă voi povátui de împrejurări, plecind sau rămînînd, după 
vremuri.. Muşcat de această declaraţie a mea, tardivul ministru 
al Afacerilor Străine îmi răspunse printr-o telegramă cifrată, 
lungă şi nesăbăduită, în care face o teorie fantastică a Comisi- 
unei- Europene, afirmind că deoarece guvernul teritorial 


*' Infamia si dezorganizarea drumurilor-de-fier era 'ajunsá la aşa 
grad, încît, dacă nii dispuneai de un automobil sau nu erai'favoritul' Marelui 
Cartier General, ca sá-ti acorde un curier (adicá o locomotivá cu un vagon), 
te prápádeai. încercînd să merg de la Galaţi la Focşani în vagoane deschise 
ede petris, sau pe locomotivă, sau cu drezina, veneam bolnav"'(ri.D.Z.)'. 


201 


a făcut întotdeauna cele mai mari concesiuni Comisiunei 
Europene, el singur este în drept să-i spună cînd să plece şi 
unde să meargă. Este adevărat că chestiunea sediului Comisi- 
unei poate forma obiectul unei discutiuni de drept public 
internațional infinită; dar nici într-un caz nu aparţine puterii 
teritoriale să decidă despre soarta şi despre sediul Comisiunei, 
cînd el ar fi transferat de la Galaţi. România a intrat în 
Comis[iunea] Europeană a Dunării în anul 1878, prin votul 
tractatului de Berlin, anume prin dispozitivul art. 53, care 
însă zice categoric: „Elle (adică C.E.D.) exercera ses fonctions 
en complete independance de l'autorite territoriale". Numai 
faptul cá România este ,teritorialá" nu constituie un drept, 
deoarece Dunărea este declarată fluviu internaţional încă 
de la Congresul de Viena; prin urmare, administraţia curgerii 
apei, construirea canalelor, ridicarea piedecelor, impunerea 
taxelor de navigaţie aparţin sau tuturor riveranilor sau tutu- 
ror traficantilor. România era, de fapt, putere teritorială si 
înainte de tractatul de Berlin şi totuşi nu făcea parte din 
Comisiuneâ Europeană, şi aceasta nu pentru că era încă sub 
suzeranitatea Porții, ci pur şi simplu fiindcă nu fusese admisă 
de tractatul şi Congresul de Paris, care, cu toate astea, s-a 
ocupat foarte mult de noi. Afară de asta, independenţa 
României nefiind recunoscută decît în 1881, delegatul român 
a figurat în Comisiune timp de 4 ani alături de delegatul turc, 
care era încă suzeranul său. Prin urmare, numai voinţa 
Europei a valorificat în drept situaţia de fapt a României. 
Sîrbia şi Bulgaria sunt şi ele riverane, şi totuşi nu au fost 
primite în sînul Comisiunei, deşi Sîrbia era independentă în 
momentului tractatului de Londra din 1883, cînd s-a regulat 
chestiunea brațului Chiliei. Faptul de fi putere teritorială 
dă oarecare drepturi de apărare în caz de război, cînd puterile 
excepţionale ale Comisiunei cad, faţă cu drept[ul] suveran 
al statului teritorial, devenit stat beligerant. Dar atît şi 
nimic mai mult. A voi să hotărăşti despre sediul Comisiunei 
numai tu, putere teritorială, fiindcă Europa a pus acest sediu 
în Galaţi, oraş românesc, este o copilărie. La ministeriul 
nostru însă nimeni nu cunoaşte chestiunea. După vremuri 
şi împrejurări, Comisiuneâ Europeană este bună cînd ne 
apără de încălcarea altora, şi este rea cînd trebuie să-i res- 
pectăm drepturile. La 1913, d-1 Maiorescu, îndemnat de un 
funcţionar din minister*, a iscălit o scrisoare absurdă, pe care 


* 0-1 Burghele, om de treabă, dar mărginit (n.D.Z.). 


cînd eu cerusem să fiu pus în disponibilitate, spre a mă bate 
cu colonelul Stratilescu', un delator, care astăzi trebuie să 
militeze în jurul dezastrosului general Iliescu; altfel as fi 
oprit scrisoarea şi aş fi convins pe bătrînul prim-ministru 
s-o retragă. 

Aşadar, în ziua de 9/22 decembrie, fiind informat de mai 
multe zile că frontul rusesc de la Babadag fusese rupt de 
cavaleria bulgară, am trimis pe Grant, girantul comptabili- 
tátii Comisiunei şi secretarul meu, la Reni, să întrebe pe 
amiralul Neniukov dacă se mai poate trece pe Dunăre. Grant, 
întors la orele 2 */,, a adus vestea că dacă nu plecăm imediat, 
vaporul nu mai trece pe la Isaccea, Tulcea fiind deja în mîinile 
inimicului. îşi poate orcine închipui ce am resimţit la această 
ştire. Am dat ordine să se împacheteze în cea mai mare grabă 
tot ce se putea strînge, efecte personale, dosare, proviziuni 
etc, iar o trăsură cu un uşier a cutreierat oraşul spre a instiinta 
pe funcționarii străini cá la 5 '/, vaporul pleacă. 

în adevăr, la orele 6 toată lumea era pe bord — toata 
lumea, afară de echipagiul vasului. E ciudat cum unele lucruri 
cari par absurde şi cu neputinţă de a se lega între ele vreodată, 
ajung de se leagă şi se contopesc, cînd ele sunt adunate într-o 
casă în care a fost întotdeauna ordine. Aşa se întîmplă cu 
echipagiul nostru. Oameni veniţi din toată lumea, cu bani 
primiţi înainte, se adunară în ultimul moment, şi am fi putut 
pleca la 6'/,, dacă masinistul-sef ar fi fost la postul lui. Din 
nenorocire, iahtul „Carolus Primus" era dezarmat de mai 
bine de doi ani, căpitanul său, Firenza, era deportat, şi cu 
el mai multi marinari, şeful maşinist, Gradea, supus român, 
era mobilizat, iar credinciosul meu Gheorghe Olaru (fost 
feciorul meu personal mai multi ani şi pus de mine cămăraş 
pe bordul vasului) dus în război şi, se zice, mort între tunuri. 
Pe la orele 7, văzînd cá maşinistul nu vine, dádui ordine ca 
maşinistul-şef de pe vasul Comisiunei „Prince Ferdinand", 
numit Luigi Zampieri, să treacă pe „Carolus", ceea ce, în 
timpuri normale, s-ar fi făcut în două minute, dar în vremuri 
ca aceste se făcu într-o oră. 

Nu aş insista asupra unor máruntisuri fără însemnătate, 
dacă ele nu ar fi palpitante de viaţă. 

într-o oră, a curs de pe un vas pe altul casa întreagă a 
unui biet om care, prevăzînd că va trebui să fugă, spera să 
poată fugi cu vaporaşul pe care servea. De la saltele, scaune, 
haine, pînă la lemne de foc, cărbuni, untdelemn şi vin, găini, 


208 


puscá, un canar — arca lui tata Noe, cu toate complicatiile 
vietei moderne — toate defilará de pe un bord pe altul. 
Puntea vaporului era acoperită cu munţi de lăzi, de valize, 
de cufere, de saci, peste care se aruncau curcanii lui ZampierL 
Era o babilonie şi o tivaturá, de credeai cá n-o mai luăm 
de loc. 

$i cu toate astea, la 8 fix, vasul ridicá ancora. Elegant, 
ca un cal de rasă încărcat cu cortul arabului, el îşi făcu 
întorsătura în mijlocul Dunării, şi o pornirăm în jos. în 
momentul plecării, se auzi cornul de la mal, chemînd: 

— ,Carolus Primus". 

Cornul nostru ráspunse: 

— Ce doreşti, ,Ferdinand" ? 

— Au sosit bagajele d-lui delegat rus. 

— Vin prea tîrziu. 

— Ce să fac cu ele? 

— Să le-arunci în Dunăre. 


— Аш înţeles. 

Cu aceastá glumá ne luarám adio de la tármul de pe care 
de atîtea ori plecasem fericit... Unde mergeam? 

Mergeam către Marea Neagră, sperind să ajungem la 
podurile de la Isaccea cît mai curînd, pentru a ne strecura 
noaptea pe sub malul ocupat de inimic. La Isaccea erau 
două poduri: cel din susul apei, românesc; cel din josul apei, 
rusesc. Ajunserám la podul românesc pe la 11. Făcurăm obici- 
nuitele semnaluri, dînd numele şi calitatea mea. Bietii români 
se înhămară la frînghii şi pontoanele se mişcară. Se auzeau 
ordinele şi strigătele prin întuneric: „ține, măăă!" Focurile 
de pe maluri luminau pete de apă, acoperită de păcură, ce 
curgea de mai multe săptămîni, de pe Prahova pe Ialomița 
şi de pe aceasta pe Dunăre. Trecurăm printre pontoane cu 
mare grije. Noaptea, senină, aducea cîte o undă de negură de 
nu se mai zărea nici o stea. Atunci vasul se oprea de tot. 
Fiecare întreba încet „ce este". I se răspundea ,nimic". După 
ce trecea negura, iar ne mişcăm. începeau să se zărească 
fanalele podului rusesc. Către capul podului de pe malul 
stîng, ardeau focuri cu pălălaia pînă la cer, la care se încăl- 
zeau grupuri de soldaţi, cu palmele întinse. Remorchere cu 
şlepuri se invirteau împrejurul nostru. Sirenele sunau, cerînd 
loc liber. După cîtva timp de aşteptare, o luntre se desprinse 
de la vasul nostru, cu pilotul rus, cu căpitanul vaporului şi 


204 


cu Grant, spre a merge să parlamenteze cu comandantul 
podului. Luntrea se întoarse fără nici o ispravă, după ce 
riscase să se răstoarne, prinsă in ráteaua de fier contra mine- 
lor. Altă misiune plecă pe uscat, printre focurile soldaţilor, 
dar şi aceasta se întoarse fără nici un rezultat, deoarece 
comandantul podului dormea. Atunci ne hotárirám să arun- 
căm ancora şi noi, şi să facem ca vrednicul comandant al 
podului. lahtul se întoarse cu vîrful în susul apei, iar noi 
incercarám а aţîpi. 

A doua zi ne desteptarám în bubuitul tunurilor, Prinsi 
între cele două poduri închise, ne întrebam ce să facem. în 
zorii zilei, formele începeau să se desineze. Bruma scînteia 
în primele raze ale soarelui, pe cînd furnicarul omenesc se 
încrucişa pe pod. lesind pe puntea comandamentului, mi 
se infátisá priveliştea cea mai interesantă. în Dobrogea, pe 
malul drept, se ridicau munţii de la Isaccea, de pecrestele 
cărora artileria rusească trăgea în direcţia Babadagului; 
de pe malul stîng, cîteva tunuri ruseşti trăgeau peste capul 
nostru, într-o direcţie necunoscută. Trăsuri cu provianturi 
treceau, din tara rusească în Dobrogea, ridicînd un deal şi 
scoborind o vale, chiar în fata vaporului nostru. Şi aci, vitiul 
organic al armatei rusesti: la fiecare douá trásuri, o bucátárie, 
al cărei cos gilgiia fumul trivial al borşului, pe cînd tunurile 
gilgiiau fumul tragic al morţii. O armată care în timpul luptei 
nu se poate hrăni cu conserve sau cu răbdări prăjite nu ajunge 
departe... 

De către podul românesc începeau să vină tot felul de 
vapoare: semn că se deschidea podul rusesc. Pe feţele ofilite 
de nesomn, se ivea acum roşeața emotiunei: vom ieşi din 
capcană, vom înfrunta pericolul, vom ajunge la liman! 
Pericolul!... El se infátisa, deocamdată, sub forma unor 
nouraşi albi, ce pluteau pe creasta dealurilor. Dincolo de 
Isaccea, necunoscutul. 

Trei pontoane de către malul rusesc se desprinseră din 
linie şi astfel podul se deschise. Erau orele 9 1/4. Trecură 
vasele în ordine, unul după altul, pînă ce veni şi rîndul nostru. 
Cumintele ,Carolus" alunecă printre birnele capcanei са 
un boier ce iese dintr-o casă de mahala. Fochistii aveau ordine 
să intrebuinteze cardiff, pentru a ridica presiunea şi a mări 
iuteala: mergeam cu unsprezece mile în loc de şapte. Sub- 
inspectorul navigatiunei, Reynaud, luase comanda vasului. 
Toti copiii, toate femeile, toti bărbaţii netrebnici, fură trecuţi 


205 


pe puntea stingă sau închişi în cabinele din latura stingă. 
Sus, la roata cîrmei, fură aşezate trei rînduri de apărători 
interne, scînduri groase din fundul vaporului, pentru a garan- 
ta pilotul contra gloantelor. Tulcea fiind căzută, tot malul 
drept putea fi ocupat de patrule bulgare. 


Noi n-aveam nici un fel de armă, decît cîte un biet revolver 
fără cartuşe. Un obuz ne-ar fi făcut praf. Gloantele ne-ar fi 
cauzat multe stricăciuni şi poate ne-ar fi omorît lume. Din 
fericire însă, malul drept'părea pustiu. Nici o barcă, nici o 
vită, nici chiar păsările cerului nu se iveau pe orizont, pe 
acest orizont limpede, plin de căldură şi de lumină, în care 
văzusem plutind cîrduri infinite de păsări libere. Acum fu- 
geam. Tăcut, dar neclintit de pe punte, nu vream să mă las 
durerii sufletului meu. Aveam de salvat o Institutiune, şi, 
mai mult, aveam de salvat patruzeci de persoane, care credeau 
în mine — prin urmare, toată încordarea cugetului meu se 
îndrepta acum către prima bifurcatiune a Dunării, către 
Ceatalul Ismail, de unde braţul Chiliei cotea la stînga, depăr- 
tîndu-ne de pericol. 


Vremea era splendidă. Vaporul mergea cu o siguranţă 
uimitoare, grăbit parcă a ieşi din zona pericolului. Nimeni 
nu vorbea. Pilotul se uita cu încordare către orizont, căutînd 
să descopere farul de la Ceatal. Cu cît ne apropiam de Tulcea, 
cu atît temerea creştea. Pustietatea de pe malul drept ne 
îngrijea mai mult chiar decît prezenţa inimicului: ne temeam 
de vreo cursă. 

Deodată pilotul se însenină: 


— Domnule ministru, iată farul! 


în adevăr, pe linia orizontului, la o mare depărtare, un 
turnulet alb se îngîna cu sclipirea apei. încă o jumătate de 
oră şi eram salvati!... Ştirea se răspîndi, cu repeziciunea 
luminei, printre toţi călătorii. Unii îndrăzneau chiar să-şi 
părăsească locurile, spre a urca pe puntea de comandă, să 
vadă farul, însă erau fără milă goniti la locurile lor. 


Soarele se ridica tot mai radios, în această zi de decembrie, 
mîngîind dealurile Dobrogei şi cîmpia Basarabiei, cu nepăr- 
tinirea căldurii sale. Eu fugeam, eu, fiul şi stăpînul acestor 
tármuri, umilit, dar cu o incomensurabilă ură în suflet impo- 
triva [..] acestor şerpi crescuţi în beciurile noastre, cari 
astăzi îşi muşcă stăpînii. Dar va veni ziua în care stăpînul 
va strivi capul veninos al reptilei, şi atunci nici tocul cizmei 
nu se va simţi onorat de atingere. 


206 


Farul! 

în unghiul ascuţit pe care-l formează Dunărea cu braţul 
Chiliei, Comisiuneâ Europeană a construit un dig ce intră în 
apă ca un stilet, iar la vîrf a zidit un mic far, care indică, 
noaptea, bifurcatiunea fluviului. La o mică depărtare de far, 
se ridică turnul bisericei româneşti din satul Carol. 

Amîndouă acestea se vedeau bine. 

încă un sfert de oră şi eram scápati! 

Eram, in adevăr, scápati, dacă inimicul nu instalase 
tunuri la monumentul de la Tulcea, de unde ar fi putut sá 
batá piná la Ismail. Dar cel putin nu ne mai temeam de 
gloante. 

în sfîrşit, iată-ne lîngă far! 

Vasul nostru trecu, grăbit, dincolo de acest prieten, pe 
care toată lumea îl dorea şi de care acum toată lumea fugea. 
Intram pe brațul Chiliei, unde malurile începeau a se însu- 
fleti, casele începeau a fi locuite, arborii a adăposti caragate 
guralive. Femeile şi copiii de pe bord începeau a se înviora 


I 


A venit timpul să-mi cunosc pasagerii. Ceea ce văzusem 
în seara plecării din Galaţi era atît de nedesluşit, încît nu 
ştiam cine-i sac şi cine-i om. O învălmăşeală nebună încur- 
case toate cele. 

Mai întîi, loctiitorul de secretar general al Comisiunei, 
d-l Bitterlin, cu d-na Bitterlin, o perechie de inşi cum nu se 
poate admite că există în natură, dacă natura ar fi cuminte 
şi logică. El, un fel de supus francez, născut la Petrograd 
şi crescut la Geneva, adus de vînturi la Galaţi şi intrat la 
Comisiuneâ Europeană a Dunării acum 35 de ani, ca om de 
condei, poet şi gazetar. în adevăr, la numirea mea ca delegat 
al României, acum opt ani, fiind informat că mă îndeletni- 
ceam şi cu cu scrisul, mi-a dedicat o poemă, în numeroase 
cînturi'; la fiecare An Nou, cîte un sonet; acum în urmă, 
aflînd că băiatul meu fusese rănit, mi-a trimis „un vis în 
versuri". Spirit mediocru şi nelinistit. în vremile din urmă, 
atins de infirmitáti de tot felul: un ochi beteag; picioare 
tapene, care-l sileau să se dea pe gheaţă in loc să umble. 
Ca funcţionar, nul. Soţia sa, o calamitate voluminoasă, care 
fusese silită să se culce pe jos, deoarece nu intra în paturile 
de pe vapor. Bárbatu-sáu o numea „та pauvre muse", iar 
ea îl bătea. Era unguroaicá. 


207 


In rîndul al 2-a, venea d-na Rey, soţia secretarului gene- 
ral al Comisiunei, plecat în Franţa de doi ani şi jumătate, 
om de reală valoare. Nu se poate spune îndestul bine despre 
această femeie. Rămasă la Galaţi, singură, cu trei copii, 
mica burgheză franceză se puse să cucerească prietenia lumei 
întregi, iubind ţara, lucrînd în spitale cu tot sufletul, simplă, 
măsurată la vorbă, harnică la treabă. După intrarea Româ- 
niei în război, s-ar fi zis cá nu mai trăieşte decît pentru răniții 
noştri. Nici o operaţie gravă nu se făcea de către doctorul 
Carnabel fără asistenţa ei. După operaţia fiului meu Lascar, 
rănit la Dragoslavele, ea îmi trimise scrisoarea următoare: 
—22 Nov.— —igl^ 
5 Decembre 
Cher Monsieur, Vous trouverez, ci-joint, Feclat d'obus 
retire par les soins du Dr. Carnabel dans la j ambe de votre fils. 
II a subi cette petite operation sans chioroforme, avec, seule- 
ment, Fanesthesie locale; l'extraction n'a pas eu lieu sans 
douleur ni sans jurons; mais le patient a ete brave." 

Echilibrul perfect al acestei femei reiese din rîndurile 
de mai sus, scrise cu sobrietate şi cu arta infinită a inimei, 
care a făcut-o să găsească expresiunea „ni sans jurons", din 
care se pricepe deodată că rănitul e bine. 

Am onorat-o cît am putut, cedîndu-i cabina mea de pe 
vapor, spațioasă şi elegantă, in care încăpea cu toti copiii, 
făcîndu-i înlesniri de tot felul etc. S-a despărţit de noi plîn- 
gînd: „Jai ete heureuse dans ce pays; je ne puis le quifter 
sans qu'il m'en coute". 

Băiatul sáu, Georges, era frumos ca un înger şi neastim- 
parat ca o rindunicá. Un marinar trebuia sá se tiná pururea 
dupá el, ca sá nu cadá in mare. intre Isaccea si Ceatal, pe 
cind maicá-sa il tinea in brate de frica gloantelor, báiatul 
o întreabă: 

— Maman, ou's qu'est le Bulgare? 

— Mais, de l'autre cáte, mon cheri. 

— Laisse-moi y aller, que je le tue. 

Al treilea la rînd venea d-l Melas, cu soţia şi fiica. Fun- 
ctiunea d-sale era un amestec de ,, redactor" şi de „maistru de 
ceremonie", combinat cu „secretarul Prutului", şi de cînd bă- 
trinul Kapeler fusese luat în surghiun. Bun funcţionar, cam ne- 
sigur, frate — pe nedrept — cu un faimos spion rus, astăzi în- 
chis. Atins, acum în urmă, deouşoară dambla, care îi ridicase 
colțul gurei şi îi plecase ochiul stîng, de părea că gustase 


„Spitalul temporar 191. Salle cl'operations. 


208 


че 


mere pádurete. Supus român, sau grec, sau rus; poate chiar 
austriac sau german. Sotia sa, francezá de tatá, románcá 
de mamá, grásutá, cam coptutá, romantioasá in mod ono- 
rabil, adică aşteptînd cu stáruintá pe d'Artagnan. Fata, 
curată, cu tonul de la Cálugáritele din Galaţi, preocupată 
de legitimitatea la tronul Franţei. 

Al patrulea, d-1 de Savoie, unul din secretarii Comisiunei, 
supus francez, băiat bun în toată puterea cuvîntului, 
cu mustata în vînt, fost pe front şi întors acasă pentru cauză 
de boală incurabilă, o vechie dragoste la Galaţi. Eram cu 
deosebire fericit de a salva pe acest tînăr, a cărui funcţiune 
era de o însemnătate capitală pentru navigabilitatea Dunării, 
fiind însărcinat cu comanda vinurilor în străinătate. în ade- 
văr, nimeni nu cunoştea mai bine „les crus et les chais", 
sau „les chateaux", cum numea el vinurile superioare de 
Bordeaux. 

Al cincilea, Charles Grant, secretarul meu şi subdirector 
al comptabilitátii centrale, cu soţia sa (o creatură de elită) 
şi cu copilul lor, Efi (Ephingam). 

în fine, oameni de serviciu, printre cari, credinciosul 
lacopo, italian din Toscana; bucătarul Filippo, sicilian, vor- 
bitorul unui dialect absurd şi asasin-culinar. 


1916 


PENTRU CE AM FOST CONTRA RÁZBOIULUI 


Este o datorie de bun román de a examina cauzele pentru 
care am fost bátuti, cáci am fost bátuti. Nu o spun pentru 
vana glorie de a dovedi cá prevázusem cele ce se intimplá 
astăzi, ci pentru a trage invátáminte şi a deschide ochii 
copiilor noştri. Chiar dacă, pînă la urmă, Aliaţii vor fi învin- 
gători iar germanii învinşi; chiar dacă România nu va pierde 
nimic; mai mult, chiar dacă va cîştigă ceva, un lucru rămîne 
adevărat: am fost bătuţi. 

Din înfrîngerea noastră vom scoate putere pentru viitor; 
din amáráciunea umilintei, vom distila parfumul răzbunării ; 
din durerea eroilor noştri, vom scrie epopeea morţii glorioase 
a învinsului, acea Chanson de Roland pe care s-o înțeleagă 
aliaţii noştri. 

Terre de Roumanie, mult estes dulz pais. 

Dar poporul român nu merita această soartă. Tradiţia 
sa, cumintenia generatielor trecute, jerfele domnilor pămîn- 
teni, sacrificiele boierilor, superioritatea ţăranului asupra 
tuturor popoarelor neolatine, toate lucraseră împreună pen- 
tru a face, din munteanul daco-roman, un om liber, supusul 
unui stat neatîrnat cu cel mai mare viitor înaintea sa. Pentru 
a ajunge acolo, bărbaţii noştri politici de astăzi trebuiau 
să fie ,,cuminti". Atit şi nimic mai mult. 

Să vedem. 


De la 1914 la 1916 


După declararea războiului european în 1914 mă aflam 
la Sinaia, cînd a început fierberea în public şi printre politi- 
cianii noştri, relativ la intrarea României în acţiune. La 
hotelul Capsa se afla toată lumea cunoscută, toti diplomaţii 


210 


ce nu aveau vile. Prin urmare, întîlneam acolo pe ministrul 
Italiei, baron Fasciotti; pe ministrul Germaniei, 4-1 Wald- 
hausen; pe ministrul austro-ungar, contele Czernin; pe minis- 
trul Olandei, d-l de Wredenburg; pe toţi românii noştri, 
de la 41 Marghiloman pînă la ultimul căţel conservator, 
de la d-1 Ion Brătianu pînă la ultimul agent liberal. 

Fireşte, fierberea era mare. Printre străini, unii ar fi 
voit să mergem cu ei, alții cu ceilalți. 

Românii erau în mare majoritate pentru Puterile Aliate 
(Franta-Anglia); guvernul Brătianu zicea că vrea să rămînă 
neutru. Partidul Conservator era împărţit: unii filogermani, 
alții filofrancezi. D-1 Carp, singuratec, părăsit de mai toti 
amicii politici, încă de la 1913, dar totuşi foarte frumos. 
D-sa era singurul de părere, împreună cu d-l Stere din Parti- 
dul Liberal, să mergem hotărît cu germanii. Tocmai atunci 
soseşte din străinătate d-l Nicu Filipescu. D-sa este astăzi mort. 
Prin urmare, se poate vorbi despre d-sa cu cea mai absolută 
impartialitate, mai cu seamă cînd cel care vorbeşte sunt eu, 
care nu am făcut politică niciodată şi nici nu am avut cu 
d-sa alte raporturi decît ale unei perfecte urbanitáti. 

Una dintre primele persoane cu care a vorbit 4-1 Fili- 
pescu, după întoarcerea sa, am fost eu. Dumnealui povestea 
cum trecuse prin Germania şi asistase la desfăşurarea pri- 
melor evenimente, cum văzuse organizaţia admirabilă a 
acestui popor; cît puteau fi de pericoloşi şi cît eram noi de 
departe de administraţia lor. Nu avea cuvinte destule pentru 
lauda germanilor. 

Fireşte, pentru orce om cu scaun la minte, reieşea că 
d-sa va'fi pentru o politică filogermană sau cel puţin pentru 
neutralitate. Lucrurile merserá nedesluşite pînă la primul 
Consiliu de coroană — cînd, deodată, d-sa se face stegarul 
ideii contrarii, a intrării României în război, imediat şi cu 
orce preţ, în contra Germaniei. 

Ce se întîmplase? în Consiliul de coroană, 4-1 Marghi- 
loman, pe care d-l Filipescu îl alesese şeful Partidului Con- 
servator, după ce rásturnase, pe rînd, pe d-l Carp, pe d-l 
Iorgu Cantacuzino şi pe d-l Maiorescu, iar acum voia să 
răstoarne şi pe alesul său de ieri — d-l Margiloman, zic, se 
declarase pentru neutralitate. Ura violentă a d-lui Filipescu 
contra d-lui Marghiloman, care dospise în intervalul acesta 
şi se făcuse bubă, îl îndemna la orce fel de excese, de unde 
deci şi excesul războiului. Timp de doi ani, ziarul d-sale 
Epoca duse cea mai dezmátatá campanie contra d-lui Marghi- 


211 


tire. Căci nimic nu se încheagă dintr-o dată. 
Cind, dar, am văzut că împrejurările din afară tirau du- 


loman, ре care Partidul Conservator, rupt în două, îl repudie I pă ele lumea noastră politică toate clasele, toate vírstele, 
alegindu-l pe d-sa, Filipescu, înloc, si o campanie tot aşa de 5 d Ma e Р Кш о НИЕ Е Pd nir Кя 
deşuchiată pentru Transilvania, | inventindpe preotul Vasile Е i mu dt dp ДӘ po jw А F demi 
Lucaci, ca prezident al Ligei, si pe poetul Octavian Goga, T CE REEE жее BEP E R а 
Ce m-a făcut să vorbesc? 


pa scriitor al ei. Pe toți aceştia îi cunosc personal. D-1 Mar- 
ghiloman are o suprafaţă destul de mare, graţie însemnatei 
sale averi şi unei înlesniri sufleteşti de a părea. Nu are însă 
nici puterea de caracter a lui Carp, nici vastele cunoştinţe 
ale lui Maiorescu, nici pasiunea lui Filipescu, nici talentul | 
lui Take Ionescu, сі stă intre toti ca barometrul la , variabil", 
cînd poate ploua, poate ninge, sau poate fi chiar frumos. 
Preotul Vasile Lucaci, pe care l-am cunoscut la Roma foarte 
de aproape, cînd era refugiat de urgia ungurilor, este un 
amestec de martir, de patriot şi de scamator, care cu timpul 
s-a coborit pe scara acestor trei atribute pînă la cel din urmă, 
unde s-a oprit definitiv. în momentul cînd îl întrebuinţează i 
d-l Filipescu, preotul Lucaci este un scamator sadea. Poetul 
Octavian Goga e scriitor de real talent; dar, mai presus de ! 
toate, este un ambițios lipsit de mijloace. E І © 
Cind dar toatá lumea aceasta incepe campania nebuná a | UB овеза Tara пове дуза и. ШӘ lucru de făcut, un 
intrării, României în acțiune imediată şi necondiționată pen- ] lucru simplu, cuminte: sa astepte: ERE 2, 
tru „întregirea neamului"; cînd la agenţii de mai sus se Dar, SE Оу е ala putință ва аўер1 să-ţi dărîme api 
alipeşte colegul meu din Academie, Barbu Ştefănescu Dela- pe vrăşmaşul vu de moarte, iar tu să stai cu miinile Іа piept? 
vrancea, cu elocventa sa năstruşnică, cu stilul virulent al ! Ráspuns сагеропо- да. "n . "RN 
A Acest răspuns, atît de hotărît, este datorit faptului că 


Nu trebuie să fie cineva mare geniu ca să priceapă că un 

război de cucerire” nu se face ca o nuntă din amor. Pentru 
a lua din тіпа ungurilor Transilvania, se cer două condițiuni: 
а) ca actuala formaţiune politică а Austro-Ungariei să fie 
atinsă de caducitate sau ca Austro-Ungaria să fie angajată 
într-un mare război; b) ca România să aibă o pregătire 
complectă: finanțe, armată, drumuri-de-fier, fabrici interne 
de munitiuni, depozite de hrană, spitale etc, etc. 

Pentru ce atîtea lucruri extraordinare deodată? 

Pentru că Transilvania, după care suspinăm noi, este 
atît de trebuitoare ungurilor, încît, în ziua în care nu vor 
mai avea-o, vor fi pierduţi. 

Prima conditiune, aceea a distrugerii Austro-Ungariei pe 
calea armelor, putea să se întîmple în războiul actual. Pen- 


scrisorilor sale politice; cînd prezidentul Academiei, nevino- E : : EROR . © 
vatul dr. Istrati, ia pe faţă poziţie „contra Germaniei" şi ambele condițiuni pomenite mai sus trebuie să se împlinească 
C 3 5 5 73 ^ . . . - . . . 

„pentru Franța"; cînd dezechilibratul general Crăiniceanu’ m ро, а Nu p sa a. оше тишн n ies 
devine directorul Universului s1 umple ziarul cu proza maca- IS E m Me ME ti aca de. uu So б e B 
ronicá a strategiei sale, care trebuia să-l ducă la retragerea pe ara a E g P сеш сын есу inns RN Et 
ruşinoasă de la Braşov; cînd sioiul amenință să devină la ar A A RAD EDAM a OR Dap M Aa a Pi 
Dunăre, să rupă şi să dárime totul în cale — atunci omul România nu se poate măsura SIMI оп Ungaria, deoarece 
gindurilor si al scrisului, eu, Duiliu Zamfirescu, am ridicat 8 н конон ү o UE de 18 gud 
capul. România este a mea cel puţin tot atit cît este a lui ЫП Mud о Ala P PE Е dp дын Г 
Filipescu, a lui Delavrancea, a dr-ului Istrati, a generalului ай ме рина BE. cote, Dr Vc e MON AUSTA Sa COE 

pe Ungaria a-i da contigentul său de trupe, care s-o reducă, 


Crăiniceanu, alui Take Ionescu, a lui Miile, a lui Pisani, 


a lui Rubin. Eu am iubit-o şi am cîntat-o in romanele mele; а1аршап-ї credniza iunea militara. 


Am spus mai sus că Transilvania este podoaba Ungariei. 


am visat la dînsa, pe cînd trăiam departe, la Atena, la Bru- P : тя A A ri 
xelles sau la Roma; m-am îmbătat din poezia istoriei noastre шипа nu О pierde, Ungarn sunt m stare. od vîndă sufletul 
daco-romane în însuşi Forul lui Traian, şi apoi, cu toiagul Satanei, sa facă отсе slugárnicie, Sa dea în genunchi Hüpardr 
în mînă, pe malurile Streiului. Toată România Mare trăia tului Germaniei, cum a făcut Tisza cînd s-a văzut atacat 
în sufletul meu, ca floarea în sámintá. Vreau să învăţ pe Pe 


români a cugeta si a simți în această îndrumare, pînă ce 
fiii sau nepoții noştri, ajunşi la maturitate politică, s-aducă 


212 


viitorul Ungariei şi cá slăbiciunea acestei ţări începe acum. 

Prin urmare, pentru a profita de prima conditiune, anga- 
jarea Austro-Ungariei în războiul mondial, România trebuia 
să împlinească şi pe a doua conditiune, de a fi pregătită 
într-un mod cu totul extraordinar, şi chiar atunci să se 
teamă de ceea ce s-a întîmplat acum, cînd germani, unguri, 
bulgari şi turci s-au aruncat asupra noastră, spre a salva 
Transilvania şi a o păstra ungurilor. 

Şi cum eram pregătiţi noi? 


Cum eram pregătiţi 


O reţea de drum-de-fier imposibilă, rămasă cu 20 de ani 
în urma dezvoltării economice a ţării, care n-avea linii duble 
decît între Bucureşti şi Buzău, adică pe o întindere de 100 
kilometri din 4 000. Nu e nevoie de multă argumentatie 
pentru a dovedi românilor halul în care se găseau căile lor 
ferate. Orcine a avut de transportat un vagon de cereale, 
orcine a încercat să meargă de la Roman la Bucureşti; orcine 
a avut un incident cu un agent al căilor ferate ştie ce i-a 
pătimit sufletul. 

E bine înţeles că vorbim de timpuri normale. Timpurile 
anormale, adică mobilizarea din 1913 şi ,,compensatiile" din 
1915, 1916, sunt atît de extravagante, încît nu pot fi poves- 
tite fără ca indignarea să nu te coprindă. 

în timpuri normale, nu puteai face o operaţie la căile 
ferate, fără o imensă pierdere de timp, fără protecţie sau 
fără bacşişuri. Niciodată nu erau vagoane pentru cereale 
sau pentru mărfuri; niciodată nu erau locuri pentru călători, 
niciodată nu te adresai unui şef de serviciu, fără ca să găseşti 
indiferență sau lipsa de urbanitate, cînd nu erau injurii sau 
procese-verbale. Care este fericitul român care a trimis un 
vas de vin de la o gară la alta fără ca vasul să nu ajungă 
gol sau umplut cu apă? Care este extraordinarul român care 
a trimis sticle cu şampanie, funduri de luminări, cafea, zahăr, 
orez, ţuică, peste — orce si orunde — fără са drumurile- 
de-fier să nu-l vămuiască? Care este norocosul român care 
a călătorit de la Iaşi la Bucureşti altfel decît în culuar, cu un 
picior pe o valiză şi altul pe un cîine sau pe alt picior de călă- 
tor? Cu o îndrăzneală şi o nepăsare revoltătoare, ghişeurile 


214 


vindeau bilete la nesfîrşit, fără să se adaoge vreodată vagoa- 
nele trebuitoare. Adeseaori, cîte un conductor mai de treabă 
făgăduia că „s-a telegrafiat la Inspectie" şi că la Buzău se 
vor pune vagoane, iar cînd ajungeai la Buzău, dai de un 
fel de animal hidrofob, care, cu slapca roşie pe-o urechie 
şi cu mustátile zbirlite, se primbla pe peron ca un curcan 
amorezat. Dacă te adresai acestuia, îţi gáseai beleaua; dacă 
te adresai la Bucureşti, trebuia să pierzi o zi (sau două, dacă 
veneai înainte de o sărbătoare sau a doua zi de sărbătoare), 
să mergi la gara centrală, unde să faci înconjurul pămîntului, 
prin gangurile cele mai neînchipuite, ca să ajungi la numărul 
74, bunăoară, unde să afli, de la un domn supărat, că afa- 
cerea dumitale priveşte biroul IV de mişcare. 

— Unde e biroul IV de mişcare? 

— întreabă şi dumneata un ugier. 

După ce te cufundai din nou în măruntaile acestui dedal 
fantastic, găseai pe uşier, care te trimitea în strada Schitu- 
Măgureanu sau la Geagoga, la Filaret. 

Această infamie de administraţie a martirizat tara ani 
întregi, fără să i se poată aduce vreo îndreptare. 

Dar dacă, în lumea civilicească, nu se putea îndrepta 
nimic, în lumea milităreascătrebuia să se îndrepteze ceva sau, 
cel puţin, să se ştie cum stau lucrurile şi să nu se înceapă 
un război ofensiv imbecil. 

Căci aici stă răspunderea: cînd eşti atacat, te aperi cum 
poti; cînd ataci eşti obligat să ştii ce faci, să fii pregătit 
pînă în cele mai mici detalii şi să prevezi toate eventualitátile. 
D-nul Nicu Filipescu trebuia să-şi dea seamă de asta. 

Noi nu putem admite, în vremurile noastre de calcul 
şi ştiinţă, cînd Europa întreagă se bate cu aeroplane, cu 
tunuri extraordinare, cu mitraliere perfecte, cu automobile 
blindate, cu submarine incredibile, cu mijloace de transport 
ce nu lasă nimic de dorit, să intrăm în război cu vorbe, cu 
entuziasmul celor ce-au fugit la Paris şi cu realitatea întru- 
chipată în persoana d-lor Cottescu, director general la căi 
ferate, şi Iliescu, şeful real al statului-major. 


Planul de război 


Se poate închipui ceva mai absurd decît planul nostru 
de război? 

Plec de la datele cele mai elementare, pentru a uşura 
răspunderea teribilă ce apasă pe numele generalului Iliescu 


215 


$i admit cá planul celor ce voiau sá incepem rázboiul, atacind 
pe Dunăre si tinindu-ne in defensivă în Carpaţi, era tot aşa 
de prost ca planul generalului Iliescu, care a atacat în Car- 
pati, părăsind Dunărea cu totul. Masacrul trupelor noastre 
de la Turtucaia este un eveniment militar atît de ruşinos, 
încît, orcare ar fi incapacitatea strategică a comandantului 
militar, nu se poate explica decît printr-o greşeală diplo- 
matică. 

Unul din agenţii noştri în străinătate, care împingea 
guvernul la război, a dat asigurări formale că bulgarii nu 
se vor bate contra ruşilor, sau, dacă regele şi guvernul bulgar 
vor încerca să meargă cu germanii, armata se va întoarce 
împotriva lor. Cred că-l cunosc pe acest arivist criminal 
şi nu-i scriu numele aci numai din dezgust. Nebunia care se 
legase de sufletele românilor era atît de oarbă, încît nimeni 
nu se gîndea că joacă soarta ţării. Fiecare voia să-şi facă 
damblaua şi nu da înapoi de la nici un atac, orcît de mincinos 
sau de neruşinat. Căci numai surzii sau ineptii nu ştiau ce se 
petrece la Sofia. Toţi diplomaţii străini — şi cred că şi unii 
din diplomaţii noştri — scriau guvernelor lor că în 1916 
singurul război popular în Bulgaria era războiul contra Româ- 
niei. Ca prin instinct şi printr-o necesitate organică a statului 
viabil, un început de fortificare a avut loc la Turtucaia. 
Dar în viitoare de ordine şi contraordine, de comenzi, de 
saltul milioanelor de intrigi scandaloase, de înaintări in 
armată pregătite de camarila unui general dement, fortifi- 
catiile de la Turtucaia Au fost uitate. 

Dacă am fi atacat pe Dunăre şi ne-am fi ţinut în defen- 
sivă pe Carpaţi, era să ni se întîmple pe apă ceea ce ni s-a 
întîmplat pe uscat, cu această agravantă, că armata, care, 
de bine de rău, s-a mai salvat în munţi, era să fie înecată in 
Dunăre. Este evident că diviziunile germane ce s-au năpustit 
împotriva noastră prin Ungaria era, să facă acelaşi lucru 
prin Bulgaria. 

Dar, se zice, nu trebuia să intrăm în război. fără ca 300 
mii de ruşi să fi trecut în, Dobrogea. 

Fireşte. Cum nu trebuia să intrăm în război fără tunuri 
de mare calibru; cum nu trebuia să intrăm fără mitraliere; 
cum nu trebuia să intrăm fără fabrici de munitiuni la noi 
în ţară; cum nu trebuia să intrăm fără a fi complectat rețea- 
ua drumurilor-de-fier. 
> Singura conditiune а unui corp de armată rusă de 300 
mii oameni nu era îndestulătoare, fără împlinirea celorlalte 


216 


condițiuni. l-am avut pe ruşi ceva mai tîrziu, iar acum, 
cînd scriu, îi avem cu mult mai numerosi. Dar ei vin cu 
aceleaşi lipsuri са si noi, se mişcă pe aceleaşi linii incomplecte 
de drum-de-fier, pe aceleaşi şosele inexistente ale Moldovei şi, 
mai rău decît noi, ruşii vin cu sufletul lor aparte, cu nepă- 
sarea eroică a unui popor care ştie că nu poate să fie niciodată 
bătut definitiv. Tiu să se noteze cá eu nu acuz pe ruşi. îi 
cunosc acum la ei acasă, şi-i găsesc simpatici; ca militari 
cred cá se bat bine. Dar ruşii nu sunt niciodată grăbiţi. 
Vorba lor caracteristică ,sicias" spune tot. Dacă pierd o 
bătaie, sunt incredintati cá au să cîştige alta; dacă pierd 
o provincie, sunt siguri că au s-o ia înapoi — peste o lună, 
peste un an sau peste 30. Ei ne făgăduiesc să ne dea înapoi 
Dobrogea şi sunt de buná-credintá. Dar cînd? Noi n-avem 
timp să aşteptăm. Dacă vom pierde Dobrogea sau Oltenia 
suntem lichidati. Statele mici sunt ca averile mici: nu pot 
fi ştirbite fără a nu fi ruinate. 


Drumuri-de-fier şi strategia 


Cînd te uiti pe o hartă a ţării noastre şi te gindesti cá 
noi am început un război ofensiv, cu rețeaua actuală de căi 
ferate, ţi se pare că visezi. Este oare cu putinţă ca atîta 
lume care a învăţat carte prin ţări străine, atitia generali 
de stat-major, atitia oameni politici cari au fost miniştri 
de Război, Ion Brătianu tatăl, Dimitrie Sturdza, Nicu Fili- 
pescu, Ion Brătianu fiul, să nu fi înţeles nici unul cá, în 
orce împrejurare şi orcare va fi fost menirea armatei noas- 
tre, nu se poate începe un război ofensiv fără linii de drum- 
de-fier strategice? ! E admisibil ca generalul care pregătea 
planul de război contra Austro-Ungariei să nu-şi fi aruncat 
ochii o singură dată pe harta ţării şi să nu fi văzut că toate 
drumurile ce duc în Transilvania, toate trecerile munţilor, 
de la Mehedinţi pînă la Noua Suliţă, nu erau legate prin 
nici un fel de linie subcarpatină? Că, de asemeni, tot malul 
stîng al Dunării, de la Severin pînă la Galaţi, nu avea un 
kilometru de cale ferată danubiană? 


Orcît de inept şi de dement ar fi fost acest general, ală- 
turi de. dînsul trebuia să se găsească un ministru de Externe 
care să ştie atîta lucru: că politica regelui Carol, bună sau 
rea, a fost limpede şi consecventă. După tractatul de Londra 
din 1883, cînd Europa da Dunărea noastră românească în 


217 


puterea Austriei*, România, ca să salveze Dunărea, s-a 
înţeles de-a dreptul cu Puterile Centrale — cu alte cuvinte 
a intrat în Tripla Alianţă”. De atunci, toată politica ei mili- 
tară a fost îndreptată contra Rusiei (autoarea tractatului de 
Londra din 1883) şi contra Franţei, care inventase pe 4-1 
Barrere', cu faimoasa ,propunere". Repet, bună sau rea, 
această politică era clară. Ea ne dispensa de a ne apăra 
frontiera Carpaţilor, de a avea baterii de munte, de a construi 
linii ferate pe sub dealuri, de a instala fabrici de muniții 
la noi. In schimb însă ne obliga să ne întărim în partea 
ceelaltă, să luăm măsuri contra Rusiei. Si le-am luat, cu 
linia forturilor Focsani-Námoloasa-Galati. 


Atita lucru trebuia să fi învăţat generalul care ne-a dus 
la dezastru: că atunci cînd vrei să ataci pe cineva, trebuie 
să te şi aperi de el. 

Cînd ai o armată de 450 mii oameni‘ şi eşti de toate 
părțile închis jde inamic, prima datorie a comandantului 
este de a putea mişca această armată, pe liniile interne, 
cu repeziciune şi înlesnire. 

Şi cum ne mişcăm noi? 

De la Mehedinţi pînă la Dorohoi, frontiera României 
merge pe coarna Carpaţilor, cu o serie de munţi înalți, prin- 
tre cari se deschid cîteva trecători cunoscute de toată lumea, 
şi altele, cunoscute numai de ciobani, de contrabandişti — 
sau de statul-major. Dintr-o marginá a ţării în ceelaltă, 
se urmează, unii după alţii, munţii Mehedintului, Vulcanului, 
Lotrului şi Sibiului, munţii Făgăraşului, Muscelului, Bírsei, 
Buzăului, Vrancei, Caşinului şi Oituzului, Tarcăului, Bica- 
zului, Ceahlăului, Călimanului. Trecătorile şi defileurile cunos- 
cute sunt următoarele: Broşteni, pasul Vulcanului, Lainici, 
Turnu-Rosu, Scărişoara, Bran, Predealul, Predeluşul, Bra- 
tocea, Tătarul, Buzăul, Oituzul, Uzul, Ghimeş, Bi'cazul şi 


* Acest tractat, care scotea braţul Chiliei de sub autoritatea Comisiunei 
Europene, prevedea înfiinţarea unei Comisiuni Riverane, pentru tot restul 
Dunării, de la Brăila pînă la Turnu-Severin, compusă din România, Bulgaria, 
Serbia si Austria, sub prezidenta perpetuă a acesteia şi cu vot preponde- 
rant în caz de paritate. Această enormitate, prin care Europa ne punea la 
discretia Austro-Ungariei, a fost considerată de însăşi Austro-Ungaria ca 
prea mare, mai cu seamă faţă cu energica protestare a guvernului român 
şi cu ameninţarea conținută în mesajul regelui Carol de la deschiderea corpu- 
rilor legiuitoare'; dar consecventa ei a fost că România, părăsită de Europa, 
s-a înţeles de-a dreptul cu Austro-Ungaria, intrînd în Tripla Alianţă 
(n.D.Z.). 


218 


J'YTriSeCcUill. WV = Sd ZALct U Сис сі Vi3 inva£/IUUU, УГЫЛ. $vuaiuuia 


in Ungaria sau viceversa, nu ar fi putut sá 1a alte cái decit 
acestea. 

De la Bucuresti la Turnu-Severin se trágáneazá o linie 
de scolar prost, care, in loc sá se ducá drept la Slatina, Craio- 
va,' Severin, se abate pe la Titu, Gáesti, Golesti, Pitesti, ca 
apoi să se coboare la Slatina. Pe această arteră principală, 
se prind în mod firesc numai trei ramuri ce s-ar putea numi 
strategice: Titu-Tirgoviste-Petrosita, Goleşti-Cîmpulung si 
Piteşti—Curtea-de-Argeş. Toată Oltenia este legată cu capi- 
tala ţării prin linii de împrumut. Ca să mergi de la Bucureşti 
la Rimnicu-Vilcii, trebuie să te cobori de la Piteşti la Piatra, 
ca apoi să te urci înapoi pe Olt şi să faci astfel un unghi, 
pe atit de ascuțit pe cît de nefolositor, de 184 kilometri, 
cînd, de li Curtea-de-Argeş la Rîmnicu-Viîlcii nu sunt decît 
30 kilometri cari, adáogati la cei 40, de la Piteşti la Curtea-de- 
Arges fac 70 de kilometri in total. Dacá, dar, statul-major 
ar fi impus construirea unei linii de 30 kilometri, el obtinea 
o economie de 114 kilometri, în legătura sa cu capitala şi cu 
Moldova — ceea ce este enorm ! 

Dar Tirgu-Jiu? 

Toatá tara din dreapta Oltului trebuie sá se coboare 
de la Rîul Vadului la Piatra si Craiova, ca de acolo să se 
urce la Filiaşi, iar de aci la Tîrgu-Jiu sau la Severin. Germanii 
au străbătut prin munţii Mehedintului si Vulcanului, cu tot 
defileul de la Broşteni, fiindcă îşi dedeau seamă cá aci romá- 
nii nu pot trimite trupe la timp. 

Nu stiu dacá trebuie sá mai insist asupra lipsei totale 
a unei linii subcarpatine. Vîrciorova nu-i legată direct cu 
Tîrgu-Jiu; acesta nu-i legat cu Rimnicu-Viílcii; acesta nu-i 
legat cu Curtea-de-Arges, care nu-i legată cu Cimpulungul, 
care nu-i legat cu Petroşiţa, care nu-i legată cu Cîmpina, 
care nu-i legată cu Slănicul şi Vălenii, cari nu sunt legate 
cu Nehoiaşul — iar toate acestea nu sunt legate cu Moldova. 
De la Nehoiaşi pînă la Tîrgu-Ocna, adică pe întindere de 
trei districte, nu există un kilometru de cale ferată ducînd 
în munţi, iar în judeţul Putna, unde pare a se fi oprit acum 
frontul, o cale ferată de interes particular era, pînă la război, 
în mîna ungurilor. Nu vreau să fac sentimentalism şi să 
vorbesc de munţii mei, podoaba ţării, Vrancea, aceea pe 
care avocaţii pehlivani ai partidelor istorice au mincat-o 
palmă cu palmă, brad cu brad. Pe locul pădurilor devastate 
creşte iarba cea mai încîntătoare. De la Tulgheş pînă la 


219 


güciudpuiJULc invziici, e О grauma vecinica, parca mina ne- 
vrednicá a omului nu ar fi fost in stare sá pingáreascá poezia 
naturei. 

Dar malul Dunárii? ! 

De la Severin la Calafat; de aci la Corabia; de la Corabia 
la Turnu-Mágurele; de la Mágurele la Zimnicea; de la Zimni- 
cea la Giurgiu; de la Giurgiu la Olteniţa; de aci la Călăraşi; 
de la Călăraşi la Gura-Ialomitei şi de aci la Brăila, nu există 
un kilometru de cale ferată. 

în timp normal, fireşte că nu e nevoie de drum-de-fier 
paralel cu malul apei, deşi districtele mănoase de pe Dunăre, 
Mehedintii, Doljul, Romanatii, Teleormanul, Vlaşca, Ilfov, 
Ialomiţa şi Brăila ar fi dat de lucru şi unei căi ferate cu marea 
dezvoltare agricolă a ţării din ultimii ani. 

Dar a face război în Transilvania sau peste Dunăre, fără 
a avea legătură între capetele de linii de la periferie ce aduc 
trupe de la centru, este o aşa de mare aberatiune, încît un 
román care se simte dat pe mina unor inconstienti de asa 
forță îşi face cuferele şi emigrează in America. 

îşi poate închipui un om cu mintea sănătoasă cá, vrind 
să intrebuinteze mîna dreaptă într-o luptă, şi-ar pune fiecare 
deget într-un căluş şi ar încerca să răpună pe adversar, 
cînd cu arătătorul, cînd cu anularul, cînd cu degetul cel mic, 
fără a putea vreodată să le strîngă pe toate în pumnul puter- 
nic ce i l-a dat natura? Desigur că nu. 

Ei bine, asta am făcut noi. Ne-am împărţit trupele în 
evantaliu şi le-am repezit peste munţi, cu o aşa profundă 
inconstientá de pericolul ce lásam în urmă (strîmtorile mun- 
tilor), încît oamenii care credeau că pricep ceva au început 
să creadă că nu mai pricep nimic şi că tot generalul Iliescu 
şi camarila sa ştiu mai mult. îmi amintesc că stam la Sulina 
cu o hartă întinsă şi cu lupa în mînă, aşteptînd de la telegraf 
comunicatul Marelui Cartier. Tremuram la fiecare nouă veste 
de înaintare în interiorul Ungariei. Aveam pe front copii, 
nepoti, veri, tot ce era valid şi tînăr în neamul meu, plecaţi 
cu entuziasmul unei rase eroice, demnă de alti conducători, 
invátasem pe dinafară comitatele ungare de la frontieră, 
Hunedoara, Sibiul, Făgăraşul, Trei-Scaune, Ciueul, iar locali- 
tátile unde se aflau copiii mei, Sepsi-Singiorg, Sereda, Cohalm, 
le visam noaptea. Cu tot pesimismul meu secret, începusem 
să cred că m-am înşelat şi că dorul tinereţii mele se împlineşte 
astăzi, acum, de către un rege care nu şi-a călcat jurămîntul, 
de către un prim-ministru care îmi era, personal, simpatic 


220 


şi de către o armată în care băieţii mei se vor bate, pentru 
ei şi pentru tatăl lor. 

X fost visul unei nopţi de vară* 

Logica inexorabilá a realitátilor, în care cetisem de mult 
soarta ce ne aşteaptă, s-a însărcinat să mă întoarcă la ade- 
văr. De îndată ce am văzut că nu mai primesc ştiri de pe 
front şi din ziua în care au început comunicatele infame cu 
„am ocupat noi pozitiuni la sud", ca să spună că ne-am 
retras, am înţeles că eram pierduţi. Ah! mizerabilele acele 
de comunicate!... Cu cîtă durere şi descurajare căutam să 
străbat prin încîlcitura frazelor! O conspirație de vorbe 
stupide; puncte cardinale amestecate într-aiuri; localităţi 
ungureşti părăsite; localități româneşti ,ocupate"; toată 
hidoasa grozăvie a retragerii nepregătite — toate îşi dau 
mina pentru a mă umili. Publicul neráspunzátor, ineptul 
scandalagiu de la colţul trotuarelor, strategul de la Capsa, 
inconstientii de prin cluburi, patriotii de cafenele, toti aceia 
care împinseseră la război, începeau acum să se salute cu 
vorbele lor triviale: „mon vieux, nous sommes Ё..." şi să-şi 
pregáteascá acte de drum si bani de exil. 

Ah, stirpiturá necuviincioasá, fiu de arendaş îmbogăţit 
sau de ministru pehlivan, ciocoi cázut pe masa de bacara, 
samsar de vagoane; cucoaná cu 7 perle si 14 amanti, care 
mergila Trouville, vara, si la Nizza, iarna, pe cind mosia 
o suge un grec sau un bulgar; ziarist evreu, pungaş, fricos, 
„rumuri" pînă in călcîie, erou în timp de расе şi fugar în 
timp de război — voi toti care ati împins la catastrofa de 
astăzi, să aflați că politica externă nu o face primul dezmă- 
tat; că războiul, chiar cînd este bine pregătit, e plin de sufe- 
rintá, de lacrámi şi de doliu; că România, aşezată cu atîta 
trudă în scaunul ei, de strămoşii noştri cei cuminţi, nu trebuia 
jucată la cărţi, cum aţi jucat-o voi, infamilor şi degenera- 
tilor! 

Dupá campania din 1913, Románia se márise cu douá 
provincii mánoase, intinzindu-si puterea pe Dunăre şi pe 
malul Mării Negre, unde o mînă destinul sáu secret. Situaţia 
ei politică era consolidată, căci toate Cabinetele recunoşteau 
că, deşi Bulgaria şi Grecia se întinseseră foarte mult, prima 
putere în Orient era tot România. Pacea de la Bucureşti 
fu omagiul adus de popoarele turbulente din Balcani po- 
porului cuminte de la Dunăre. 

Prin urmare, asemenea situaţie trebuia păstrată cu o 
sfîntă grije, înainte de a lua Transilvania, trebuia garantată 


21 


Románia. Opinia publicá de atunci, care ceruse primului- 
ministru Maiorescu sá mobilizeze, avea altá noimá. Ea sim- 
tea mai intái cá faimosul protocol de la Petersburg, care 
da României, după lungi si ruşinoase tîrgtji-eli, oraşul Silis- 
tra, cu o palmă de pămînt împrejur, era aproape o provocare ; 


ea mai simţea cá Peninsula Balcanică era istovitá şi cá, la. 


ivirea primului călăreț român, totul s-ar fi închinat ei; ea 
ştia că, deşi tara era şi atunci nepregătită, granițele despre 
Ungaria erau deschise şi, mai cu seamă, Dardanelele erau 
libere. 

Pe citá vreme, opinia publicá din 1916, care nu era pro- 
vocatá de nimeni, trebuia să ştie, în prim loc, cá nu mai 
aveam in fata noastrá pe bulgari, ci pe germani, adicá pe po- 
porul cel mai metodic, cel mai bine inarmat; cá frontiera des- 
pre Austro-Ungaria nu numai cá ne era închisă, dar încă. 
ne era dusmaná; cá Dardanelele nu numai nu erau libere, 
dar trimiteau submarine si crucisetoare inimice sá ne bom- 
bardeze; in fine, cá frontul nostru, care in 1913 era numai 
pe Dunáre si in Dobrogea, acum se intindea pe munti, pe 
Dunăre şi pe mare, fără posibilitate de a primi de la aliaţii 
noştri, francezi, englezi şi italieni, alt ajutor decît acela 
pe care ni-l puteau da ruşii, cari ei înşişi aveau nevoie de 
ajutorul altora. 

Cîtă deosebire între 1913 şi 1916! 

La 1913, şi eu eram printre aceia care cereau regelui 
Carol şi ministeriului Maiorescu să iasă din toropeală. îmi 
aduc aminte că în camera mea de la hotel Bulevard veneau 
tineri scriitori, cîte un om politic, cîte un membru al Acade- 
miei, cîte un diplomat, cari, cunoscînd vechile mele relatiuni 
cu primul-ministru Maiorescu, mă rugau să străbat рїпа la 
sufletul său, pentru a-l îndemna la război. Eu, care ştiam 
că primul-ministru nu are suflet, dar are inteligență şi un 
mare simt de orientare, asiguram pe fiecare că România 
va intra în acţiune, tocmai pentru aceste calităţi ale ministru- 
lui său. 

Trebuie să mai adaog că la 1913 eram pentru intrare în 
acțiune şi din altă consideraţie. Şef al Marelui stat-major 
era atunci generalul Averescu, în care eu aveam o foarte 
mare încredere. 

în afară de intuiţia mea personală că acesta este un ade- 
vărat ofiţer de stat-major*, avusesem ocazie să-l văd la 


Cred că acelaşi lucru se poate spune de generalul Prezan (n.D.Z.) 


222 


lucru, în 1907, cînd cu răscoalele ţărăneşti. Eram pe atunci 
secretar general în Ministeriul Afacerilor Străine. în cabi- 
netul meu din palatul Sturdza a avut loc trecerea puterii 
dinmînile răposatului Iorgu Cantacuzino, înmînile răposatu- 
lui Dimitrie Sturdza. în ministeriul Cantacuzino, portofoliul 
Războiului îl tinea un alt răposat, generalul Manu. E locul 
aci, ca istoric impartial, să aduc un omagiu d-lui Take 
Ionescu, unul din miniştrii rămaşi vii" din acel Cabi- 
net. Pe cînd de la Ministeriul de Război plecau ordine peste 
ordine, să nu se tragă în țărani; ba da, să se tragă, «dar cu 
cartuşe fără glonţ; ba nu, să se tragă cu glonţ, si, în fine, 
iarăşi' fără glont, „fiindcă nu vrea regele”, la Ministeriul 
de Externe, unde era interimar un al 4-a răposat, corectul 
Iancu Lahovary, venea în toate zilele 4-1 Take Ionescu, 
foarte îngrijorat de întorsătura lucrurilor, sa asculte pe opti- 
mistul Lahovary, care-l prindea de nasturul hainei şi vrea 
să-i dovedească „gu-gu-gu" că nu se poate trage cu gloanţe, 
„ca să nu poarte ponosul numai Partidul Conservator", mai 
cu seamă că nu era nimic serios. D-l Take Ionescu, drept 
orce răspuns, îşi zmulgea putinul păr ce i-au mai lăsat grijile 
țării şi se ducea la răposatul Dimitrie Sturdza să treacă 
puterea, ținută oficial de răposatul Cantacuzino. 

în Cabinetul Sturdza, generalul Averescu," intrat ca 
ministru de Război, a mişcat trupele cu atîta indeminare, 
încît, în 4 zile, răscoalele! erau domolite. îmi aduc aminte 
că în gara Strehaia din Mehedinţi, unde mă găseam după 
o săptămînă, se afla un batalion din Regimentul de Boto- 
şani, iar la Botoşani, probabil, Regimentul de Mehedinţi. Tot 
aşa in Vlaşca, în Romanați, în Ilfov, unde elementele cele 
mai primejdioase duceau tara la pieire. 

Ceea ce, dar, la 1913, era cuminte şi probabil pentru in- 
trare în acţiune, la 1916 era matematic contra intrării în 
acţiune, cu o argumentatiune de convingere geometrică, evi- 
dentă ca liniele paralele ce nu se ating niciodată. 


Armament: Aeroplane 


Toată lumea ştie că nu am avut tunuri de mare calibru 
şi nu am avut mitraliere. Soldaţii şi ofiţerii noştri, care s-au 
bătut ca nişte adevăraţi eroi şi cari nu au nevoie de certifi- 
catul străinilor pentru a purta fruntea sus, erau incremeniti 
de ploaia obuzelor germane, ce cădeau din necunoscut şi 
nu dau greş niciodată. Ei nu-şi dedeau seama de o lipsă, 


223 


mai mare chiar decit a tunurilor, de care sufereau: aero- 
planele. 

Aceste aparate extraordinare, inventate de ieri, perfec- 
tionate de azi şi aplicate in fiecare moment al teribilului 
„acum" care este lupta, au devenit de o necesitate atit de 
absolută, încît, fără ele, armata cea mai bună si mai bine 
înzestrată este bătută la sigur. Misiunea avionului este în- 
treitá: 1) recunoaşterea, 2) rectificarea tirului, 3) legătura. 

Comandanții noştri cei mai hotáriti şi cei mai bine pre- 
gátiti «erau încremeniți de faptul că mişcările trupelor lor, 
în desfăşurarea de atac sau de apărare, erau cunoscute de 
inimic ре măsură ce se produceau; de unde, legenda spio- 
najului extraordinar, a telefoanelor pe sub pămînt, a semna- 
lelor misterioase. O fi fost şi spionaj. Dar militarul brav 
care a fost învins e totdeauna dispus să atribuie învingerea 
sa greşelii altora şi mai cu seamă trădării. Ilustrul nostru 
amic, generalul Berthelot, care făcuse un plan atît de frumos 
pentru a bate pe inimic împrejurul Bucureştilor, a-i lua 
100 de tunuri şi 60 mii de prizonieri, cînd planul său nu a 
izbutit, a găsit vinovat pe un general român, care a şi fost 
osîndit şi degradat *. Generalul acesta era cunoscut ca medio- 
cru, dar nu era trădător. 

Planul generalului B. nu a reuşit pentru că d-sa nu avea 
tunuri de mare calibru îndestulătoare, pentru că nu avea 
mitraliere, pentru că avea o escadrilă de avioane de recunoaş- 
tere insuficientă, pentru că nu avea avioane de rectificarea 
tirului şi nu avea avioane de legătură. El avea un singur 
lucru cu adevărat bun: pieptul soldaţilor noştri. Dar a-ţi 
scoate pieptul înainte, cînd inimicul te bombardează de la o 
depărtare la care tu nu ajungi, nu mai este bravură, ci sacri- 
ficiu nefolositor. 

Prin urmare, avionul de recunoaştere fiind ochiul coman- 
damentului, acel comandament ce e lipsit de avion e orb. 

Şi oarbe au fost comandamentele noastre în permanen- 
tá, oarbe fără vina lor. 

Cînd inimicul lupta să treacă munţii, ar fi fost de un 
suprem interes să se ştie care este punctul unde presiunea 
e mai mare, pentru a opune o mai mare rezistenţă, iar cînd 
infiltratiunea a început să se facă pe toate văile, pe care 
noi le credeam inaccesibile, precum pe Olt, la Dragoslavele, 
pe Prahova, pe Buzău, ar fi fost de un interes capital să 
ştie comandamentul ce se petrece şi unde să se apere. Pe 
cînd, în fapt, comandanții nostri nu erau informati de nimic. 


224 


Ajunşi în automobil sau călări, după zile întregi de luptă, 
într-un sat de munte ce li se părea la adăpost de surprinderi, 
încercau să se odihnească sau să mánince. De-abia îi fura 
somnul că sentinelele veneau să-i deştepte: „Vin nemţii, 
domnule colonel”. 


Cu linii strategice subcarpatice şi cu avioane de recunoaş- 
tere bine organizate, poate soarta războiului era alta. 


Dar dacă n-am avut mijloace de a cunoaşte mişcările 
trupelor inimice, pe cînd toate mişcările trupelor noastre 
le erau cunoscute, cum stam cu regularea tragerei tunurilor 
noastre ? 


Nu voi înceta de a cînta pe soldat. Sergentii nostri ochi- 
tori, plutonierii, sublocotenentii, locotenentii s1 cápitanii de 
artilerie au fost mai presus de orce laudă. Dar ce puteau să 
facă aceşti nenorociti cînd tunurile lor nu băteau pînă la 
tunurile inimicului? în cel mai bun caz şi pe cîmp neted, 
ei ar fi încercat să se apropie de gurile de foc germane, ca 
acel eroic locotenent din Dobrogea, care se ducea cu bateria 
după fumul nemților. Asemenea fapte sunt demne de vre- 
muri mitologice. In timpurile noastre, şi cu luptele în munţi, 
cînd se pun cele mai mari sfortári ca să se urce două tunuri 
pe un vîrf de deal, o artilerie inferioară este paralizată şi, 
mai dinainte, pierdută. 


Să presupunem însă că am fi avut tunuri bune — cum 
erau acele debarcate de pe vasul ,,Elisabeta" — la ce rezul- 
tat am fi ajuns fără avioane de tragere (ceea ce francezii 
numesc „avions de reglage")? S-ar fi risipit muniții scumpe, 
fără nici un cîştig. Pe cîtă vreme, inimicul, de îndată ce 
avioanele de recunoaştere descopereau bateriele noastre, 
trimitea avioane de regularea tirului. Şi deodată se pomeneau 
bietii artilerişti români, ascunşi după toate regulele artei, 
în parapetele lor de pămînt, cu cîte o bombă monstruoasă 
care cădea din văzduh, în mijlocul bateriii, atingînd opera 
vie, distrugînd, îngropînd, omorînd, de nu mai rămînea decît 
jale, schilozi şi vaiete. Citi dintre ofiţerii noştri, scápati 
cu viaţă, nu vor recunoaşte dreptatea acestor observaţii? 
Dar mulţi nu mai pot vorbi. Moartea a închis gura acestor 
admirabili eroi, morti pe loc, sau măcelăriți prin spitale, 
departe de ai lor, necunoscuţi, singuri şi atît de trişti! 

Vreau să scot pe unul din negura uitării. Dar acesta 
era atît de extraordinar, în nemărginita sa modestie, încît 
atinge țărmurile poveştilor. Se numea Stoenescu şi era coman- 


225 


dantul Bateriei V din Regimentul 11 de Artilerie. Mai mult 
nu ştiu despre dinsul. Dar ştiu cá, de la prima mişcare a ar- 
matei noastre, in 1913, adică de îndată ce omul a ieşit din 
mizeria vieţii sale burgheze şi a intrat în răspunderea coman- 
damentului', s-a transfigurat. înainte de toate, iradia farmecul 
simpatiei militare, acel efluviu de căldură, de îndrăzneală 
şi de bunătate, din care lipseşte cu desávirgire egoismul. Chiar 
de-atunci, soldaţii îl adorau. Intraţi în războiul de acum, 
adoratia aceasta se transformase în cult, cu nota admira- 
bilă a necesității de a se sacrifica pentru el. De la Dunăre, 
unde a mers regimentul, pînă la Dragoslavele, unde a fost 
distrus, căpitanul Stoenescu era neadormit. Sub un coman- 
dament mediocru si histeric, el era pururea calm. Orunde 
se aşeza bateria sa, sub ploaie de gloanţe sau de obuze, căpi- 
tanul era în picioare pe parapet sau între tunuri, liniştit, 
măreț şi transfigurat, са un chip legendar. Cînd bomba 
infamă a nemților a făcut explozie în bateria sa şi i-a luat 
amîndouă picioarele, un urlet de durere a izbucnit din piep- 
turile soldaţilor rămaşi vii, pe cînd el urma a-şi tine comanda, 
pînă ce şi-a pierdut cunoştinţa. A fost evacuat şi a murit 
undeva, pe la Ploieşti, sau la Focşani, necunoscut. 

Acesta era erou' în toată puterea cuvîntului, curat ca 
picătura de rouă, tare ca diamantul. 

Şi-au fost, ca acesta, multi, fii de boieri sau de ţărani, 
ieşiţi din masa poporului român. 

' Aşadar, avionul de rectificarea tirului este ochiul tuna- 
rului, după cum avionul de recunoaştere este ochiul comanda- 
mentului. 

Şi mai este o a treia spitá de avioane: de legătură, tot 
atît'de importantă ca şi celelalte două. Pe întinderea fron- 
turilor actuale, cine poate şti cu siguranţă cînd e momentul 
să se arunce infanteria la atac, în care direcţie, unde sunt 
grămădite trupele inimice? Nimeni, decît avionul de legă- 
tură. El, prin semnalele sale, adună o trupă rătăcită, îi schim- 
bă direcţia, o întoarce din drum, o duce la foc acolo unde 
se simte nevoie. Trupele noastre au suferit de lipsa de legă- 
tură, la cel mai înalt grad. Bieţii ofiţeri cálári, ducînd ordine 
prin noaptea necunoscută, alergînd după batalioane uitate 
sau după convoiuri rătăcite, trecînd peste poduri sub care 
se ascundeau avanposturile germane, prin noroaie, pe zăpezi, 
pe corhane, stînd cîte 30—40 de ore în şea, par legende de 
pe timpurile napoleoniane. Militarul modern nu mai face 
operă de aceasta imbecilă, nu se expune la moarte aproape 


226 


sigură, cînd are telefon şi aeroplan. Viaţa lui are un pret 
imens: ea se sacrifică numai atunci cînd maşinele şi-au spus 
ultimul cuvînt, şi chiar atunci, soldatul se apără încă cu 
o maşină sau atacă tot cu o maşină. Astăzi, un militar bun, 
pe cîmpul de război, este ca un lucrător într-o fabrică. Prima lui 
datorie este să trăiască, iar a doua să lucreze, ca să distrugă. 

Acesta fiind rolul hotărîtor al aeroplanelor, comanda- 
mentul nostru suprem trebuia să-l cunoască, dacă nu din 
studii profunde asupra strategiei moderne, cu tehnica sa 
specială, cel puţin din experienţa războiului actual, care 
dura de doi ani, cînd am intrat noi în acţiune. 

Ştiu că a fost o tentativă mizerabilă de a aduce aero- 
plane din străinătate. Marea Nordului, care a înecat atîtea 
secrete, să înece şi pe acesta. 

Prin urmare, noi am intrat în război ştiind cu certitu- 
dine că nu aveam aeroplane. 

Va să zică, nu aveam linii strategice de drum-de-fier, 
nu aveam tunuri de mare calibru, nu aveam aeroplane. 

Atunci ce aveam? 


Armament.  Mitraliere şi sirmá 


Infanteristul român, care este unul din elementele cele 
mai bune ale strategiei moderne, n-a putut niciodată, în 
războiul de astăzi, să fie aruncat la atac, după o intensă 
pregătire de artilerie, cînd inimicul este aiurit şi pe jumătate 
îngropat, aceasta fiindcă i-au lipsit tunurile de mare calibru 
şi aeroplanele'. El s-a bătut, fiind mai întotdeauna surprins 
de duşmanul care înainta; obligat să primească lupta, fără 
a-şi fi ales terenul. O singură dată, în jurul Bucureştilor, 
a putut să organizeze o bătălie campală, şi atunci, cu tot 
armamentul său inferior, a fost pe punctul'de a da germa- 
nilor o lecţie straşnică. 

Dar acestea sunt lucruri cari se ştiu acum şi care nu fac 
decît să confirme temerile celor ce erau contra 'intrárii noas- 
tre în acţiune la 15 august 1916. 

Un lucru însă se ştia cu siguranță la 14 august 1916, 
anume că, între alte lipsuri, nouă ne lipseau şi mitralierele 
şi sîrma ghimpată. Şi tot atunci, şi chiar cu mult mai nainte, 
se ştia, sau trebuia să se ştie, de către statul nostru major, 
importanţa fără margini a mitralierelor, precum şi numărul 
enorm pe care-l aveau germanii. Maşina lor Maxim, care 
trage 400 lovituri pe minut, este dată pe mîna celor mai 


227 


buni trágaci, soldati reangajati sau subofiteri, cari au dus 
arta de a servi de ea pînă la cel mai înalt grad, aşezîndu-se 
in ascunzători speciale, zidite in pămînt, în caz de apărare, 
sau ducînd maşina la atac în flancul trupelor, pe chesoane 
speciale sau pe automobile. 

Se poate afirma că de unde mitraliera germană era la 
început o armă de atac şi de apărare, pe frontul român 
a devenit o armă numai de atac. Cunoscînd slăbiciunea 
armamentului nostru şi imposibilitatea, pentru noi, de a răs- 
punde la mitralieră cu mitralieră, germanii au uzat şi au 
abuzat de maşina lor, pînă a întrebuința un fel de sperie- 
toare de ciori,'al cărui sunet imita sunetul mitralierei ade- 
vărate, pentru a impresiona pe soldaţii noştri. 

Comandamentul nostru suprem trebuia să ştie că ger- 
manii s-au aruncat asupra francezilor, chiar de la început, 
cu o enormă cantitate de mitraliere. Pe cînd armata franceză 
considera mitraliera ca o rezervă de foc şi tinea secţiunile 
în urma liniei de bătaie, la o distanţă destul de mare, ger- 
manii о scoteau înainte sau o îngropau in ascunzători zidite 
în pămînt, de unde ieşea la iveală, în urma infanteriei fran- 
ceze ce ataca, seceririd pe la spate rîndurile soldaţilor ce 
se credeau victorioşi. 

Jocul acesta nu a durat mult, căci comandamentul 
francez a opus maşinii Maxim maşina sa, model Saint- 
Etienne, Puteaux sau Hotchkiss, în număr tot atît de mare, 
dacă nu mai mare ca al germanilor şi cu calităţi superioare, 
încă din primăvara anului 1915, împăratul Germaniei 
oferea un premiu de 700 mărci soldatului care ar fi capturat 
o mitralieră franceză. 

Acestea sunt lucruri petrecute acum doi ani. La 14 au- 
gust 1916, ele trebuiau neapărat să fie cunoscute de 4-1 
general Iliescu — în toate cazurile trebuiau să-i fie rapor- 
tate de d-1 colonel Rudeanu ', care, după cunoştinţa mea 


personală, e un om serios — dacă, in timpurile din urmă, 
nu s-o fi prápádit şi d-sa in scandaloasa camarilá din gura 
Cismigiului. 


'Mai e nevoie să insist asupra efectului moral produs 
asupra trupelor noastre prin lipsa de mitraliere? 
îşi închipuieşte cineva cîteva pompe de incendiu, aşezate 
una lîngă alta, ale căror ţevi ar stropi un zaplaz ce arde, 
bătînd, una mai sus, alta mai jos, spre a nu lăsa nici o scîn- 
dură neudată? Acestea sunt mitralierele. Zaplazul din față 
este inimicul, adică noi, iar picăturile de apă sunt gloantele. 


228 


Sirma 


încă de la războiul ruso-japonez şi, mai departe, de 
la războiul contra burilor, se cunoştea însemnătatea acestui 
element al strategiei moderne, care, ce e drept, era cu totul 
pasiv. în războiul actual, importanța sîrmei a devenit co- 
vîrşitoare, căci nu numai că permite unui front să devină 
inexpugnabil, dar încă poate aduce pagube inimicului, prin 
ghimpii săi ascuţiţi, şi oarecum se insufleteste cînd ia locul 
unui corp de armată, ridicat de pe front şi'dus în altă parte. 

Unul din marile secrete ale armatei germane, care pare 
a avea darul ubicuitátii, este intrebuintarea sîrmei în cola- 
borare cu mitralierele. Cînd un front se eternizează, cînd 
adică, din cauza timpului, sau a greutăților tehnice, atacul 
nu înaintează, comandamentul suprem îşi seamănă frontul 
cu lanţuri de sîrmă ghimpată, pe întinderi de zeci de kilo- 
metri, lăsînd drept pază secţiuni de mitraliere şi ducînd 
trupele pe alt front sau grămădindu-le tot pe frontul acela, 
în punctele în care inimicul i se pare că e mai slab. 

Lucrul acesta s-a întîmplat mai cu seamă pe frontul 
rus, care nu-i putea opune aceeaşi măsură, şi se* întîmplă, 
desigur, pe frontul nostru. Căpitanul Carre 'raportează că 
în Polonia, pe apele Bzara şi Ravka, armatele ruse şi ger- 
mane au stat faţă în față timp de mai multe luni, pe o în- 
tindere de 60 kilometri, a căror apărare normală cerea cam 
vreo opt corpuri de armată. S-a aflat în urmă că, pe cînd 
ruşii stau neutralizati în fata linielor germane, acestea nu 
erau apărate decît de cîteva mii de oameni, din 8 in 8 kilo- 
metri, cu o enormă cantitate de mitraliere şi sub protec- 
tiunea unei rațele de sîrmă, care avea pe unele locuri o adin- 
cime de 6 kilometri. 


D-1 general Iliescu trebuia să ştie lucrurile acestea din 
1915, adică cu un an înainte dea intra [în] acţiune; prin ur- 
mare, trebuia să-şi ia măsuri să aducă sîrmă ghimpată 
din chiar Germania, sau din Australia, de la minele din 
Broken Hill, iar nu să despoaie gardurile oamenilor, să co- 
mită vexatiunile scandaloase la care am asistat cu toţii, 
cînd jandarmii dintr-o comună ridicau şi sîrma de la gitul 
clinilor de pază, iar cei din comuna vecină nici nu se atingeau 
de ea, deoarece „se făcuse soma 


Dacă însă frontierele îi erau închise şi nu putea" să aducă 
sîrmă, după cum n-a adus mitraliere, după cum n-a adus 
tunuri, după cum n-a adus nici chiar puşti îndestulătoare, 


229 


atunci trebuia sá aibá constiinta neputintei sale si sá nu 
ducá tara in prápastie. 

Concluziune. Aş putea să má opresc aci. Pentru orce 
spirit nepărtinitor, proba nebuniei noastre este complectă. 

Cum însă această probă este mai mult de ordin tehnic, 
iar oamenii politici pot pretinde că s-au încrezut în specia- 
liştii de la Ministeriul de Război, ar mai rămînea să se facă 
proba nebuniei lor politice. Ar fi destul, pentru aceasta, 
să li se amintească că nici un bărbat de stat, demn de acest 
nume, nu a riscat soarta ţării sale, fără ca mai nainte să 
cunoască adînc situația ei militară, nici Cavour, nici Bis- 
marck; са 4-1 de Gramont" are o mulţime de elevi în 
România; căputrigaiul greco-bulgăresc, de care vorbea Emi- 
nescu cu atîta dispreţ, ajuns acum la cele mai înalte poziţii 
în stat, avea nevoie de război ca să pară că-şi iubeşte ţara, 
fără să priceapă că patriotismul adevărat stă tocmai în 
înțelepciune şi prevedere, după cum stă guvernarea uni- 
versului întreg, iar nu în aventure şi cataclisme. 

Dar să admitem că la unii dintr-înşii n-a fost nici pofta 
de a specula vagoane, nici de a deveni sau aráminea ministri, 
nici de a tripota milioanele furniturilor, nici de a-şi mări clien- 
tela politică, ci a fost secreta dorinţă a fiecărui român de a lua 
Transilvania. Merg mai departe, şi admit, cu complicatia 
sufletului omenesc, că chiar şi la aceia cari tripotau în poli- 
tică şi în furnituri, era şi o parte de patriotism, ba chiar 
şi de'înțelepciune. Căci dacă, pînă în cele din urmă, anglo- 
frâncezii' vor învinge, e probabil că România nu numai 
că nu va pierde nimic, dar încă va ieşi mărită. 

Foarte bine. 

Eu scriu rîndurile acestea la 20 martie 1917, în ţara 
rusească. Sunt 20 de zile de cînd asist la cea mai formidabilă 
transformare politică ce s-a văzut vreodată sub soare: 
detronarea ţarismului şi instalarea unei forme de guver- 
námint parlamentaro-republicaná. Această revolutiune s-a fá- 
cut piná astázi fárá multá vársare de singe. Eu nu prea cred 
in ceea ce nu cunosc. Dar tarul a fost detronat. Pentru ce? 
Nu mai e o tainá pentru nimeni cá impáráteasa Alexan- 
dra Feodorovna, náscutá ducesá de Hessa si rámasá germaná 
piná in fundul sufletului, era centrul unui partid la Curtea 
Rusiei, care lucra pentru pace separatá intre Germania si 
Rusia. Aceasta avea impotriva sa un contra-partid, in fruntea 
cáruia se gásea Marele duce Ciril, comandantul gardei si 
cumnatul reginei noastre, şi mai cu seamă avea împotrivă 


230 


pe ambasadorul englez Sir George Buchanan”, care, ex- 
ploatind cu inteligență conflictul dintre Dumă şi împărat, 
ajunse să organizeze un complot între prezidentul Dumei, 
Rodzianko, şi comandantul gardei imperiale, pentru a sili 
pe tar să abdice şi a înlătura astfel pericolul păcei separate. 

Fireşte, lucrurile merseră cu mult mai departe decît 
voiau organizatorii lor. Eu nu scriu istoria critică a Rusiei, 
pentru a aproba sau a dezaproba forma actuală a guver- 
nului. 

Ceea ce vreau să notez aici este pericolul păcei separate. 

Biata noastră ţară a trecut pe lîngă spectrul hidos al 
morţii. Cum suntem ocupați de toate liftele pămîntului, eram 
să fim împărţiţi între cei ce ne ocupă, fără doar şi poate. 
Acesta era preţul infamiei separate ce se pregătea. " 

Cît datorim ambasadorului englez de la Petrograd şi 
partidului radical din Dumă, nu mai spun! şi nici nu cred 
să mă pot închina vreodată îndestul la Dumnezeul care ne 
ocroteşte de prostia şi nelegiuirea oamenilor noştri politici. 
Am scăpat ca prin minune de soarta Poloniei. Oare vom scăpa 
pînă la sfirgit ?... 

în disperarea mea, am făgăduit unui amic, om politic, 
că dacă războiul acesta nebun va duce România la mărire 
teritorială, voi merge cu un sac de cernise în cap şi mă voi 
prosterna la poarta sa. Orce se va întîmpla însă, partidele 
istorice actuale din România sunt infame şi putrede. Ele 
trebuiesc înlăturate cu orce preţ. In locul lor să vină băieţii 
tineri de pe front, aceia ce au scăpat de urgia gloantelor, aceia 
ce au învăţat să sufere la un loc cu ţăranul, să dea acestuia 
pămînt, să-l facă încă o dată om şi, mînă în mînă cu el, să 
regenereze neamul nostru. 

lar dacă nefericirea va voi ca tara noastră să iasă micşo- 
rată sau să fie împărțită, sper să mai trăiesc îndestul pentru 
a forma un partid nou, acela al răzbunării, sau să mor în spân- 
zurătoare, ducînd focul revoltei pe toate pămînturile locuite 
de români. Căci dacă un om poate fi adus în sapă de lemn 
de o sleahtá de politiciani mizerabili; dacă el poate fi pus în 
ţeapă sau in spînzurătoare — un popor de 14 milioane de 
români nu poate pieri. 

Dacă nu má voi întoarce niciodată în ţară, viu, las copii- 
lor mei sarcina de a mă aduce în pămîntul nostru numai cînd 
va fi liber. 


Odessa, 20 martie 1917 


231 


NOTE SI COMENTARII 


P. 5 DUPÁ MÁRÁSESTI 


îndreptarea, l, 3, 15 aprilie 1918, p.l. 
Semnat: Duiliu Zamfir eseu, Membru al Academiei Románe. 


Anuntat incá din numárul 2 al índreptárii, la rubrica 
,jiUUltimeinformatiuni" (unde se specifica:,,Primul articol al 
numárului nostru de miine va fi semnat de d. Duiliu Zamfi- 
rescu, membru al Academiei Române"), eseul politic zamfi- 
rescian era unul din multiplele ecouri ale situației dramatice 
a României după Tratatul de pace de la Brest-Litovsk — 
semnat la 3 martie 1918 de Rusia Sovietică şi Puterile Cen- 
trale. Conform prevederilor acestuia, foste teritorii ale Impe- 
riului țarist ca Polonia, Lituania, Estonia, Letonia (раг- 
tial) treceau sub stăpînirea germană, Ucraina devenind un 
stat dependent de guvernanţii de la Berlin. Urmarea imediată, 
cu consecințe extrem de dureroase pentru România, a fost 
că trupele germane şi austro-ungare au ocupat Ucraina şi 
Bucovina, întrerupînd astfel aprovizionarea cu armament şi 
furnituri a armatei române. întrebările pe care le lansează, 
nu doar retoric, Zamfirescu în acest articol îşi au răspunsul 
lor. Lipsa de armament $1 de muniții (de ,unelte", aşadar) 
afecta şi armia ţarului. Industria rusă nu era suficient de 
puternică pentru a le produce în cantităţile imense cerute 
de război. în ceea ce priveşte retragerea forțelor ruseşti din 
România, răspunsul trebuie să aibă în ordine două situaţii 
şi două momente deosebite. în prima etapă, încetineala 
voită şi calculată cu care ostile ruseşti au venit pe frontul 
din Dobrogea, apoi retragerea lor precipitată aveau clare 
rațiuni politice. Se urmărea, aşa cum arăta V.I. Lenin în 
ianuarie 1917, o „împărţire a României între Rusia şi Qua- 
drupla Alianţă", Moldova urmînd să revină taristilor, iar 
Muntenia imperialilor germani. Acesta era faimosul plan 
Sturmer, la care se va referi ulterior Duiliu Zamfirescu. 
(V. infra, nota 13, p. 365). Acestei motivații imperialiste a 
retragerii ruseşti îi succede una de cu totul altă natură. 
Răsturnarea ţarismului şi victoria Revoluţiei Socialiste din 
Octombrie au creat alte raporturi de forţe în Europa orien- 
tală. Una din primele măsuri ale guvernului sovietic a fost 


235 


promulgarea „Decretului asupra păcii" (25 octombrie/7 noiem- 
brie 1917), prin care se preconiza încetarea imediată a osti- 
htátilor şi încheierea unei păci fără anexiuni şi despăgubiri 
de război. Tînăra putere sovietică n-a continuat războiul 
impopular cu Puterile Centrale şi, consecință logică, şi-a 
retras forţele de pe teatrul de luptă. La 13/26 noiembrie 
1917 ea a propus „Centralilor" încheierea unui armistițiu, care 
s-a şi semnat la 20 noiembrie/3 decembrie 1917, la Brest- 
Litovsk. O importantă urmare a acestui armistițiu a fost şi 
părăsirea de către unităţile ruse a portiunilor de front pe 
care le apărau în Moldova. 

în aceste circumstanţe, armata română a ocupat, cu 
linii subţiri, sectoarele părăsite de ruşi şi a trebuit să accepte, 
la rîndu-i, un armistițiu cu forţele adverse, mult superioare, 
armistițiu încheiat ia Focşani, ia 26 noiembrie/9 decembrie 
1917. Practic, România era încercuită din toate părţile de 
puteri ostile, cu neascunse intenţii anexioniste. Conştiente 
de acest fapt, Puterile Centrale urmăreau, ca prime obiective, 
impunerea unei păci oneroase pentru statul român, cu clauze 
economice şi politice înrobitoare. Importante cesiuni teri- 
toriale (Dobrogea, culmile Carpaţilor) erau prevăzute de ase- 
menea, tara neavînd de ales decît între o rezistență eroică 
(dar fără şanse) şi acceptarea durelor condiţii. în circum- 
stantele date, guvernul Averescu demisionează la 14 martie 
1918, lăsînd locul unui cabinet Marghiloman, de factură 
conservatoare. în pofida eforturilor acestuia, ale întregii 
diplomaţii româneşti de a obţine un tratament politic mai 
acceptabil, presiunile Centralilor s-au intensificat, ceea ce 
a dus la încheierea Păcii de la Buftea (24 aprilie/7 mai 
1918). în cele 31 de articole se stipula obligativitatea, pentru 
România, de a ceda Dobrogea şi munţii Carpaţi, de a acorda 
excesive despăgubiri de război şi a vinde numai Centralilor 
petrolul, prisosul de cereale, vite. Dornic să-şi atragă simpa- 
tia ori măcar bunăvoința germanilor, guvernul Marghilo- 
man a înăsprit controlul polițienesc în teritoriul ocupat, iar 
în cel liber a iniţiat o politică de reprimare a antantiştilor. 
Membrii fostului cabinet Brătianu (arhitecţii intrării Româ- 
niei în război) au fost dati în judecată, ziarele altor formaţiuni 
politice erau nemilos cenzurate ş.a.m.d. între ele se numără 
şi îndreptarea, organ al Ligii Poporului, formaţiune politică 
inițiată şi condusă de generalul Averescu. 


236 


Primul număr al gazetei apare sîmbătă, 14 aprilie 1918, 
avînd pe prima pagină un manifest Către toți românii, cu vigu- 
roase accente de critică a manevrelor politicianiste din tre- 
cut şi cu un patetic apel de „a ne scăpa pînă mai este vreme 
de putregaiul care ne-a adus la o stare amară în prezent şi 
îngrijitoare în viitor". Noul partid (şi desigur, şi ziarul său) 
era supus unor atacuri conjugate. Guvernul nu tolera, de 
pildă, campania pentru împroprietărirea ţăranilor şi nici pe 
aceea în favoarea votului universal, adică obiectivele esen- 
tiale ale Ligii Poporului. Liberalii, în opoziţie acum, erau iri- 
tati de perspectiva ,ráspunderilor" pentru' eşecurile politice 
şi militare si reactionau violent ori de cîte ori Averescu ori 
cei din preajma lui se pronuntau critic la adresa fostei guver- 
nări brătieniste. Creditul militar al generalului se transformă 
repede şi într-unui politic şi astfel se întîmplă că în rîndurile 
.Ligii" vin savanţi ca Matei Cantacuzino, politicieni mai 
mult sau mai puţin versati precum C. Argetoianu, A.C. Cuza, 
scriitori şi personalităţi culturale ca Duiliu Zamfirescu, Ion 
Petrovici, P.P. Negulescu. Fireşte, formaţia era eterogenă, 
deci nedurabilă (Stere a intuit asta printre primii), dar pe 
moment avea „priză" electorală, cu atît mai mult cu cît pro- 
mitea înlăturarea relelor trecutului, a demagogiei şi a spiri- 
tului factionar îndeosebi. 


Cu idealismul lui politic, afirmat dealtminteri public în 
coloanele îndreptării, Zamfirescu lua toate acestea de bune 
şi cheltuia vervă, erudiție, cultură în susținerea publicistică 
a programului mişcării averescane. în noua ipostază el era, 
neîndoielnic, mai folositor mişcării decît fusese în scurta lui 
trecere prin funcţia de comisar civil, pentru Basarabia, al 
unui meteoric guvern Averescu. 


Ca titlu, îndreptarea a fost pusă (de M. Gafita) în relaţie 
cu îndreptări, al patrulea roman din ciclul Cománestenilor. 
O atare ipoteză nu poate fi exclusă cu totul. S-ar cuveni însă 
a fi luate în seamă şi alte publicaţii anterioare. О îndreptare 
apărea la Buzău încă prin 1888. La Roşiori de Vede apărea, 
în 1907, tot îndreptarea, de astă dată „organ al învăţătorilor 
din Teleorman". în 1913, la Cîmpulung, ieşea de sub teascuri 
un „ziar independent", pe al cărui frontispiciu se putea citi: 
îndreptarea. їп sfîrşit, la fel se numeau un „ziar conservator" 
din Roman (1911 — 1918) si — intre 1912—1930 —o „foaie 
a nationalistilor-democrati" din Turnu-Severin. Indiferent 
de culoarea politică, toată lumea voia, aşadar, să rectifice şi să 
»indrume". Ziarul* averescan se ridică deasupra acestora 


237 


prin cîteva semnături de prestigiu şi, e cazul s-o spunem, prin 
longevitate. în 1918, în seria ieşeană condusă de Constantin 
Gongopol, se practică o gazetărie ofensivă, polemică pînă la 
violenţă, dar spirituală şi, mai ales, de ținută. Aportul lui 
Zamfirescu e în această privinţă considerabil, fiind apreciat 
ca atare şi de simpatizanți, şi de adversari (care-l tin stator- 
nic în colimator). După Mărăşeşti, articolul prim al gazeta- 
rului renăscut, e persiflat prompt, cu certă  rea-credintà, 
în Mişcarea liberală. în coloanele ei poate fi citită — pe pri- 
ma pagină! — următoarea notità: 

„D. Duiliu Zamfirescu publică în îndreptarea un articol 
cu titlul După Mărăşeşti. 

în acest articol elegantul fost diplomat scrie: 
«Căci nimic nu seamănă mai mult cu un portughez decît un 
tachist, ambele aceste variante de popoare neolatine fiind 
de o precoce veselie. » 


Aşadar, tachistii sunt un «popor». 


Mai departe: 
«Citi maniaci, citi ignoranti, сїї sectari (Zamfirescu 
scrisese  „secretari" — n.n.) ridicoli, în stilul răposaţilor 


Exarcu, Stoicescu şi alţii... » 

D. Duiliu Zamfirescu de cînd s-a afiliat la Liga « îndrep- 
tărei» a pierdut si elementarul simtimint de respect pentru 
memoria celor din morminte. 


lată o eleganță de ordin [ijstoric — «poporul » tachist 
— şi o eleganţă de ordin moral —- insultarea morţilor — cu 
care elegantul fost, diplomat nu va «îndrepta» nimic" 
(Aspecte, Mişcarea, X, 88, 17 aprilie 1918, p.1). 

Prezenţa lui Zamfirescu în vălmăşagul multicolor poli- 
ticeşte al Ligii Poporului e ironizatá de asemeni in Simbolisti 
şi simboluri (Mişcarea, X, 96, 28 aprilie 1918, p.l) şi in Cri- 
ticism (106, IOmai 1918, p.1). Spicuim din cel dintîi aceste rîn- 
duri: „Şi iată-ne, mic şi mare la un loc, d-nii « lonescu-Olt» 
şi «Aşadar Carp», cu mapamondul subsuoară, purtaţi pe 
umeri de R.T.A., 41 «Duiliu Zamfirescu» de briu cu al 
Neichii, 4-1 «C. Argetoianu » cu tichie naţională pentru cá 
a sustinut din rásputeri drepturile táránesti, in fostul minis- 
ter, şi pentru alte diferite servicii întinse pe toate căile de la 
Buftea încoace, urmat de toată ceata de etcetera — deci, 
iată-ne, cuprinşi în virtejul náprasnic al horei încinse frenetic 
în jurul formulei magice, care, în ultimul moment, trebuie să 
deschidă capetele tuturor românilor, ca să rámiie mulțumiți 


238 


şi multumitori, fericiți în cadrele unei vieți moderne, împăr- 
titoare de daruri ale cornului de aur: democratismul nou, 
desigur si lustruit". 

Pe deasupra tuturora, ca o funestá ironie a soartei, stá- 
tea cenzorul, un obscur Al. Corteanu, om de incredere al lui 
Al.Marghiloman, care maltrata şi articolele unora, şi articolele 
altora, ori de cîte ori era vorba de idealul naţional, de cre- 
dinta în iminenta şi implacabila lui împlinire. 


1 — Constantin Diamandy, ministrul României la Peters- 
burg. A fost, împreună cu Ion LC. Brătianu, Vintilă Brătianu, 
I.G. Duca si Poklewski Koziel (ministrul Rusiei la Bucureşti), 
unul dintre semnatarii Tratatului de alianţă încheiat la 4/17 
august 1916 între România şi puterile Antantei (Franţa, 
Anglia, Rusia şi Italia). A rămas în acest post pînă la 31 decem- 
brie 1917/13 ianuarie 1918. Arestat şi internat la Petropav- 
lovsk, a fost eliberat odată cu personalul diplomatic în subor- 
dine. Intrat în armată, s-a ilustrat în luptele de pe valea Cri- 
şului Alb din aprilie 1918. 


2 — Dimitrie Iliescu, general de obedientá liberală, secre- 
tar general al Ministerului de Război între ianuarie 1914 — 
august 1916, apoi subsef al Marelui stat-major. A demisio- 
nat după Pacea de la Buftea-Bucureşti. Ulterior a organi- 
zat, cu concursul lui Nicolae Mişu, ministrul României la 
Londra, un serviciu de presă şi informaţii activ. A publicat, 
de asemenea, numeroase articole în presa din Franţa şi Elve- 
tia, în arhiva familiei Zamfirescu se păstrează tăieturi din 
Tribune de Geneve, conținînd interviuri ale lui D. Iliescu. Acu- 
zat de incompetentá în dotarea şi conducerea trupelor, s-a 
apărat după război prin volumul justificativ Războiul pen- 
tru întregirea României (I. Pregătirea militară), Imprimeriile 
Independenţa, Bucureşti, 1920, fără a putea să schimbe păre- 
rea generală (pe deplin indreptátitá!). 


3 — Referire la C. Diamandy. Aprecierile lui Zamfirescu 
sînt exagerate totuşi. 


4 — Polivanov, general țarist trecut de partea revoluţiei. 
Autor al unui raport sever (confirmat numai în parte după 
15 august 1916) despre capacitatea combativă a armatei 
române. 


239 


5 — Dr. C. Angelescu (1869—1948), medic si om politic 
liberal. Din /5 ianuarie 1918 functiona ca ministru al Romá- 
niei la Washington. După venirea la putere a guvernului 
Marghiloman a plecat la Paris. Contrar afirmațiilor lui Dui- 
liu Zamfirescu, a desfăşurat o vie şi eficientă activitate în 
timpul scurtei lui misiuni diplomatice. „Vizitele lui C. Ange- 
lescu în coloniile româneşti au devenit prilejuri de mari 
manifestații cu caracter național", arată Mircea Muşat şi 
Ion Ardeleanu în excelenta sinteză De la statul geto-dac la 
Statul român unitar, ed. cit., p. 951. A ocupat frecvent postul 
de ministru al Instrucțiunii si al Cultelor (de la 12 decembrie 
1918 la 27 septembrie 1919, 1922-1926, 1927, 1928), ini- 
tiind reforme importante. 


6 — Dr. George D. Creangă (1875 — 1940), economist libe- 
ral, la adresa căruia Zamfirescu va rábufni mereu în publi- 
cistică şi în memorii. V. infra, p. 324 şi urm., nota 2, 
p. 349, nota 1, p. 357. 


7 — N.D. Xenopol (1858—1917), prozator si diplomat, 
fratele istoricului A.D. Xenopol. Autor de proze prolixe, cu 
veleitáti realiste. A scris Păsurile unui american în România 
(1879), roman construit pe clasica „ficţiune a stráinului" 
şi Brazi şi putregai. Moravuri provinciale (1892). Ilarie Chendi 
punea, eronat, în relaţie acest roman cu Tănase Scatiu 
(v. Impresii, Editura Minerva, Bucureşti, 1908, p. 227—233). 
în 1917 a fost desemnat ministru al României în Japonia, 
murind la Tokio. „Ambasada" lui nu era atît de absurdă pe 
cit credea Zamfirescu, ci avea, dimpotrivă, o anumită utili- 
tate într-un moment în care Antanta se străduia să obţină 
sprijinul militar sporit al Japoniei. 


8 — Dimitrie Ghica, diplomat, „om — susținea lorga în 
O viaţă de om aşa cum afost — de о aleasă politeţe şi de o inte- 
lectualitate extrem de fină şi de complexă ". Nu la multă 
vreme după articolul lui Zamfirescu a fost desemnat ministru 
al României la Paris. 


9 — Să fie o amintire tirzie a neplăcerilor îndurate de 
scriitor în stagiul diplomatic de la Atena? Corespondenta cu 
Titu Maiorescu e intesatá de astfel de recriminári rostite cu 
obidă. 


240 


P. 9 DOUĂ DATE : 1913 - 1916 


îndreptarea, I, 12, 27 aprilie 1918, p.l. 


Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei 
Române. 


Publicat concomitent cu ciclul Răspunderi, prin care gene- 
ralul Averescu intenta un vehement proces publicistic guver- 
nantilor liberali şi conducătorilor militari din anturajul aces- 
tora, articolul lui Zamfirescu constituie primul indiciu al unei 
analize ample şi metodice la care scriitorul se dedase, în se- 
cret, anterior. în refugiul de la Odessa el scrisese o lungă 
justificare, Pentru се am fost împotriva războiului, a liniei 
sale politice din anii neutralității României. Diplomat vechi, 
obişnuit prin natura profesiei cu prudenta şi calculul proba- 
bilitátilor, Zamfirescu nu s-a lăsat furat de valul entuzias- 
mului popular stîrnit de perspectiva, iminentă, a Marii Uniri. 
Riscurile i se păreau în acel moment, ca multor altora, ex- 
trem de mari şi tocmai de aceea preconiza temporizarea. 
Intervenţia în război intra, desigur, în calculele sale politice, 
dar după o pregătire mai îndelungată atît a armatei, cît şi 
a teritoriului şi a economiei. Toate acestea efectuîndu-se în 
proporţii mai reduse decît cele necesare, rezultatul a fost 
acela intrevázut de scriitor în Sufletul războaielor ... şi în 
Bosforul şi Dardanelele faţă de interesele româneşti. Amără- 
ciunea cu care îşi reafirmă în primăvara lui 1918 vechile teze 
e, prin urmare, sporită. Nu ştim cine i-a sugerat criticile, de 
ordin strict militar, la adresa planului de război din 1916 adop- 
tat de Cartierul General al armatei. Competența lui în această 
problemă nu putea fi prea mare (Zamfirescu nu făcuse nici 
armata !), dar citirea insistentă a unor lucrări istorice îşi spune 
totuşi cuvîntul. Curios e totuşi faptul că unele din tezele sale 
(pledoaria pentru o legătură între capetele de linii, de pildă) 
consună mai degrabă cu opiniile adversarilor lui Averescu 
decît cu acelea ale generalului însuşi. Ripostînd Răspunderilor, 
generalul Prezan îi reproşa lui Averescu faptul că a luat trupe 
de pe frontul transilvan (pentru a le folosi la Flămînda), în 
loc să continue înaintarea pe valea Mureşului pînă la linia 
ferată ce ar fi putut asigura o comunicare directă şi eficientă 
între marile unităţi române angajate în diferite sectoare ale 


241 


frontului. Sá nu fi vázut aceasta Zamfirescu? Poate cá da, 
poate cá nu. Oricum, tonul elogios la adresa ,,meritelor" din 
1907 ale generalului a fost precumpánitor. Totuşi azi, cînd 
tindem spre o vastă reconstituire a ideologiei politice, sociale 
şi literare zamfiresciene, consideratiile sale despre înăbuşirea 
„cu toată crutarea posibilă”, a revoltelor ţărăneşti din 1907 
se vădesc eronate. Prea atent la realul pericol extern pe care 
l-a generat răscoala pentru suveranitatea statului român, 
Zamfirescu trece mult prea repede peste sîngerosul bilanţ 
al represiunii. 


1 — Rezultat al conferinţei ambasadorilor celor şase mari 
puteri aflați la post în capitala Imperiului țarist, Protocolul 
de la Petersburg, încheiat la 2 aprilie/9 mai 1913, prevedea 
atribuirea oraşului Silistra statului român ca o compensație 
pentru simtitoarele creşteri teritoriale obținute de Bulgaria 
în urma primului război balcanic. în elaborarea lui s-au mani- 
festat din plin contradicţiile de interese dintre marile puteri, 
în timp ce Austro-Ungaria sprijinea revendicările teritoriale 
bulgare, căutînd să-şi obţină astfel un aliat împotriva Ser- 
biei, Rusia urmărea să-şi menţină influenţa politică la Sofia, 
fără a şi-o pierde nici la Belgrad. Germania punea însă mare 
preţ pe alianţa cu Grecia şi România, cea din urmă fiind legată 
deocamdată, printr-un tratat secret, de Tripla Alianţă. Jocul 
politic al statelor mari n-a împiedicat izbucnirea celui de-al 
doilea război balcanic, în care România şi-a asigurat compen- 
satii teritoriale de natură a menţine echilibrul in Balcani. 
Pentru a înțelege complicata situaţie din vara anului 1913, 
vezi şi capitolul Locul războaielor balcanice în evoluția rapor- 
turilor dintre România şi Tripla Alianţă, din sinteza semnată 
de Gheorghe Nicolae Cazan şi Şerban Rádulescu-Zoner, 
România şi Tripla Alianţă. 1878—1914, Editura ştiinţifică 
şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 324—354. 

Pe plan intern, politica prudentă dusă de cabinetul Maio- 
rescu pînă la 10 iulie 1913, data intrării în acțiune a armatei 
române, era contestată puternic în Parlament şi în presă de 
cercurile antantofile, dornice să determine o reorientare poli- 
tică de anvergură. Protocolul de la Petersburg era simţit, 
în aceste cercuri, ca insuficient. Pacea de la Bucureşti (10 
august 1913) a consacrat noi frontiere în sudul Dunării: 
Serbia, Grecia şi Bulgaria împărțeau Macedonia, Zona Novi- 
bazar a fost acordată Serbiei şi Muntenegrului, Tracia occi- 
dentală (inclusiv portul Kavalla) a revenit Greciei, granița 


242 


între Bulgaria şi România fiind stabilită în Dobrogea pe 
aliniamentul Turtucaia-Ekrene. 


2 — Spiru Haret (1851 — 1912), matematician, sociolog, 
pedagog şi om politic român de factură liberală. Ca ministru 
al Instrucțiunii (1897—1899, 1901 — 1904, 1907—1910) a 
contribuit la aşezarea ihvátámintului pe baze moderne. A 
desfăşurat o amplă activitate de răspîndire — prin interme- 
diul a şapte sute de biblioteci rurale — a cunoştinţelor mo- 
derne, ştiinţifice în rîndurile învăţătorilor şi ale ţărănimii, 
pentru care unii contemporani l-au taxat de ,instigator". 


3 — Frontul românesc însuma 1200 km, fiind — la acea 
dată — cel mai lung din Europa. în comparaţie, imensa 
armată rusă era desfăşurată pe un front de circa 1000 km 
între Marea Baltică şi Dorna, iar francezii, englezii, belgienii 
acționau dispuşi pe numai 700 km. 


P. 13 б HIMERICII 


Către domnii colegi gazetari 


îndreptarea, 1, 13, 28 aprilie 1918, p. 3—4. 
Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei 
Române. 


Raliat confreriei ,himericilor", Zamfirescu formulează 
aici una din acele profesiuni de credință ce indică fără greş 
adevărata substanţă sufletească a emitentului. Loial, refuzat 
minciunii, demofil, idealist, în sensul nobil al termenului, 
el aduce şi în gazetăria sa, ca şi în literatură, dealtfel, o zestre 
de sensibilitate, de încredere neştirbită în puterea adevăru- 
lui şi a cuvîntului care-l exprimă. Un text ca acesta arată că 
„fantaziile sale, care-i erau mai presus de orice" (N. Iorga) 
nu erau ridicole utopii, ci cristalizări ale unor convingeri 
morale, politice, literare îndelung elaborate. Publicistica lui 
din faza finală e, prin urmare, o statornică încercare de a se 
ridica prin spirit, principialitate, onestitate deasupra simplei 
„negustorii de cuvinte", a oportunismului politic atît de răs- 
pîndit în epocă. 


243 


1 — Liga Toporului a fost înființată de Alexandru Ave- 
rescu in 1 aprilie 1918. Era, sublinia judicios M. Gafita, o 
„mişcare națională şi populară pentru salvarea ţării, reunind 
oameni izolați, ca şi grupări politice, asociaţii de orice fel, 
chiar cu respectul opiniei proprii în probleme social-economice" 
(Duiliu Zamfirescu, p. 758). Prin unirea ei cu gruparea Goga 
din cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania a 
luat naştere — la 16 aprilie 1920 — Partidul Poporului. 


2 — Intenţia aceasta va cunoaşte un început de materia- 
lizare prin Romanul Deduleştilor (care nu a trecut însă dincolo 
de primele două capitole). 


3 — Buckingham Palace, tradiționala reşedinţă a regilor 
Angliei, a fost construit în 1705. 


4 — Referire la Lady Windermeres Fan (Evantaiul doam- 
nei Windermere), roman publicat de Oscar Wilde în 1893. 
Wilde e invocat elogios de Zamfirescu şi în piesa Poezia depăr- 
tării. 


5 — Bjdrnstjerne Bjdrnson (1832—1910), scriitor nor- 
vegian, remarcabil îndeosebi în proză şi dramaturgie. Dis- 
tins cu Premiul Nobel în 1903. 


6 — Theodor Dimitrie Speranţia (1856—1929), folclorist, 
autor de „anecdote populare" în versuri. Progresiv degradate, 
pastişele lui folclorice ajung, rînd pe rînd, „afumate", „împă- 
nate", ,botezate", „pipărate", „de post", „marinate" ş.a.m.d. 
Un considerabil succes de public l-a înregistrat volumul 
Anecdote populare (1888). Dacă Hasdeu, A.D. Xenopol şi 
N. Iorga l-au apreciat pe fecundul autor, Maiorescu, Ibrái- 
leanu şi Chendi au formulat rezerve categorice. în recenzia 
la Popa cel de treabă (1895), Maiorescu conchidea: „Vorbirea 
nepotrivită, nefirească [...], situatiunile imposibile, totul fără 
miez şi fără spirit" (Opere, П, ed. cit., p. 495). Zamfirescu 
îi împărtăşea, probabil, diagnosticul. 


7 — Strofele citate aici fac parte din poezia Adio, care 
va apărea în îndreptarea, 1, 117,5 septembrie 1918. 


244 


P. 17 COLEGIUL ŢĂRANILOR SI LEGILE D-LUI GAROFLID 


îndreptarea, І, 82, 22 iulie 1918, p.l. 
Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei Române. 


Evocare a unui episod dureros din timpul guvernării 
marghilomaniste. Venit la putere la 5/18 martie 1918, cabi- 
netul conservator condus de germanofilul Al. Marghiloman 
a iniţiat o serie de măsuri impopulare. Astfel, pentru a con- 
feri o bază legală acestui guvern sprijinit de baionetele străine, 
s-au organizat alegeri. Desfăşurate în condiţiile în care „urnele 
din teritoriul ocupat erau supt presiunea armatei duşmane, 
iar cele din Moldova la dispoziţia completă a unui guvern 
despretuit" (N. Iorga), acestea au adus în Parlament — cu 
foarte putine exceptii — numai oameni din camarila primu- 
lui-ministru. Táranii, nestiutori de carte in marea lor ma- 
joritate, au votat — conform legislatiei electorale conserva- 
toare — prin reprezentanti. Anacronicá si inainte de 1918, 
o asemenea consultare a voinţei poporului era cu atît mai 
revoltátoare cu cit cei cárora li se refuza votul universal erau 
tocmai cei care apáraserá tara de-a lungul unei dramatice, 
dar eroice campanii. Dezaprobind aceastá manierá de guver- 
nare, Zamfirescu acţiona ca un democrat in perfectă cunoş- 
tintá de cauză asupra dorințelor poporului. 

Altă măsură impopulară adoptată de acest parlament- 
marionetă a fost „Legea Garoflid", cunoscută în epocă sub 
numele de „legea arendării silite”. Prin eludarea articolului 19 
al Constituţiei în vigoare, care prevedea ca 2 000 000 ha 
să fie date în deplină proprietate țăranilor, „Legea Garoflid" 
stipula ca 1 400 000 ha să fie arendate țăranilor, aceştia 
fiind obligati să le lucreze. Pentru cei nesupuşi erau prevá- 
zute amenzi şi condamnări foarte mari. Cu asemenea artir 
ficii legislative se urmărea satisfacerea cerințelor mari ale 
armatei de ocupaţie şi totodată amînarea ori chiar submi- 
narea împroprietăririi ţăranilor. 


1 — Alegerile frauduloase organizate de guvernul Mar- 
ghiloman cu concursul trupelor de ocupaţie au fost boicotate 
de majoritatea forţelor politice ale țării. Deşi desfăşurat 
pe baza unei legi electorale anacronice, abrogată de Parla- 
mentul precedent (care aprobase în principiu votul univer- 
sal !), ele au dat totuşi cîştig de cauză generalului Averescu, 


245 


ales — datorită marii popularitáti a strălucitului comandant 
de oşti — deputat — în Colegiul III, al țăranilor! — in mai 
multe judeţe. : 

2-Corist. A. Garoflid (1872-1942), agricultor si agronom, 
fondator şi preşedinte al Ligii Agrare. in cabinetul Marghilo- 
man a deţinut funcţiile de secretar general, iar apoi de ministru 
al Agriculturii şi al Domeniilor. După încheierea războiului, 
impopularul politician а fost inclus, ca ,tehnocrat", şi în 
guvernele averescane, detinind portofoliul de ministru de 
stat (3 aprilie 1920 — 22 iulie 1920) şi al Agriculturii (22 
iulie 1920 — 17 decembrie 1921; 30 martie 1926 — 4 iunie 
1927). Senator şi deputat. Ilustrat în literatura de specialitate 
prin Noul proiect de lege pentru învoielile agricole (1907), 
Problema agrară şi dezlegarea ei (1908 şi 1917), Chestiunea 
agrară їп România (1920) Problema monetară si agricultura 
(1924). А. 


Р. 20 BÁRBAT DE STAT 


îndreptarea, l, 87, 28 iulie 1918, p. 1. 
Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei Române. 


Corectă în premise, această încercare de ,fiziologie" a 
omului politic se resimte de pe urma partizanatului, care 
nu-l ocolea nici pe Duiliu Zamfirescu. Atacul lui împotriva 
reprezentanţilor actualului guvern (conservator), desfăşurat 
simultan cu unul vizîndu-i pe viitorii guvernamentali (libe- 
rali) nu-i scutit de o doză de ,idealism", ca să nu-i spunem 
de-a dreptul naivitate. împrejurările erau de aşa natură 
încît politicienii români ai momentului trebuiau să ,lucreze" 
acoperit, tatonînd în toate direcţiile, dar rămînînd în fond 
devotați cauzei nationale. Marghiloman se concentra, de 
pildă, asupra anulării unor prevederi ale „Păcii de la Bucu- 
resti" (în special cele referitoare la Dobrogea şi Carpati!), 
încerca să provoace disensiuni între Germania şi Austro- 
Ungaria în scopul de a obţine alte clauze politice şi teritoriale. 
Declaraţiile lui de fidelitate faţă de habsburgi (privite dealt- 
minteri cu bănuială de ,adresanti") se subsumau unui joc 
politic complex а cărui țintă finală era subminarea poziţiei 


246 


austro-ungare. Toate acestea nu puteau fi spuse pe faţă 
decît cu riscul de a anula rezultatele actuale şi, mai ales, 
viitoare. Fireşte cá în ochii celui neinitiat în jocurile de culise 
toate aceste manevre puteau părea detestabile. (în absolut 
ele şi erau!) Cîteodată chiar şi cei la curent cu evoluţia reală 
a lucrurilor se pronuntau în' acest sens. Din orgoliosul sáu 
refugiu de la Tibánesti, Carp nu ezita să califice „pacea lui 
Marghiloman ca umilitoare pentru ţară, o pace a intereselor 
austro-ungare”. 

Politica lui Ion I. C. Brătianu din perioada neutralității 
armate nu s-a desfăşurat nici ea sub auspicii mai puţin dificile. 
Premierul era nevoit să afişeze atitudini amicale şi față de 
viitorii duşmani pentru a le adormi bănuielile şi a evita o 
acțiune imediată şi conjugată a acestora. Se ştie, şi la Viena, 
şi la Berlin erau suficienți partizani ai unui război ,preventiv" 
contra României. Tara avea nevoie de pace tocmai pentru 
a-şi întări poziţia şi puterea în viitorul conflict. Pe de altă 
parte, cercurile conducătoare ale Antantei duceau o politică 
duplicitară faţă de România, căutînd s-o angajeze în război 
fără acordarea de garanţii de sprijin, fără convenirea unor 
documente clare referitoare la viitorul statut şi, desigur, 
teritoriu. încercările aliaţilor de subordonare militară şi 
politică au fost dejucate de Brătianu cu virtuozitate şi s-a 
ajuns chiar la situaţia în care Antanta se declara de acord — 
în schimbul unei simple neutralitáti — cu marea unire a 
românilor.  Principialitatea premierului român s-a dovedit 
curînd tocmai prin acceptarea intrării în luptă în condiţii 
foarte grele pentru România. 

Pentru a înţelege limpede toate acestea e nevoie de timp 
şi obiectivitate.' Vara lui 1918 nu era însă defel propice unor 
asemenea deziderate. 


] — John Stuart Mill (1806—1873), filozof şi economist 
englez, adept al empirismului si al pozitivismului. A subliniat 
importanta inductiei ca metodá in The System of Logic (Sis- 
temul logicii, 1843) si a preconizat utilitarismul în etică 
(Utilitarianism, 1863). Zamfirescu аге in vedere celebra 
intervenţie The Subjection of Women (Subjugarea femeilor, 
1869). V.', inlegáturá cu aceasta, si Opere, voi. 5, p. 306—307 
si 616-617. 


2 — Thomas Carlyle (1795—1881), prozator, critic literar 
şi istoric britanic. Opera lui de referinţă, carei-a adusomeri- 


247 


tatá faimá in timpul vietii este History of the French Revolu- 
tibn (Istoria Revolufiei franceze, 1837). in The Letters and 
Speeches of Oliver Cromwell (Scrisorile si discursurile lui 
Oliver Cromwell, 1845), incearcá, precum Eminescu in Seri- 
soarea III, sá inriureascá prezentul prin glorificarea trecutu- 
lui. 


3 — Tricupis, om politic grec. 


4 — Von dem Bussche, baron, ministrul Germaniei la 
Bucureşti pînă în vara lui 1916, calitate în care a desfăşurat 


o susținută activitate de spionaj. Organele române de con- , 


trainformatii, care-l urmăreau atent, au izbutit sá-isustragá 
din automobil servieta în care se afla un dosar cu documente 
secrete, inclusiv o listă de 200 de file în care erau trecute 
numele informatorilor plătiţi de germani. (Printre ei se aflau 
persoane din „elita" societăţii şi ofiţeri superiori ca generalul 
A. Zottu, şeful Marelui stat-maj or, şi maiorul Ionescu, care 
s-au sinucis.) Ulterior a devenit subsecretar de stat. 


5 — Ottokar von Czernin (1872—1932), om politic austro- 
ungar, ambasador la Bucureşti (pînă în august 1916), apoi 
ministru de Externe al Imperiului habsburgic. încâlcind 
statutul diplomatic a desfăşurat, la rîndu-i, activitate de 
spionaj în detrimentul României. Organele române de sigu- 
rantá i-au sustras, în toamna anului 1914, servieta cu acte 
(inclusiv cifrul diplomatic). Pe baza acestei preţioase capturi, 
a fost descifrată, timp de aproape doi ani, corespondenţa 
ambasadei austro-ungare din Bucureşti cu ministrul de 
Externe vienez. Despre atitudinea guvernului român față 
de Ottokar von Czernin şi von dem Bussche, v. şi reconsti- 
tuirile operate de C. Neagu, D. Marinescu şi R. Georgescu 
în volumul Fapte din umbră, voi. II, Editura politică, Bucu- 
reşti, 1977, p. 66-87. 


6 — Alexandru C. Constantinescu, zis şi Torcui (1859— 
1926), avocat si politician liberal. Ministru în cabine- 
tul Brătianu, care a decis intrarea României în război, a 
fost arestat — pentru malversatii — în timpul guvernării 
marghilomaniste. Afacerismul lui era larg cunoscut şi, desi- 
gur, Zamfirescu îi caracterizează prin antifrazá „onorabili- 
tatea”. 


248 


T EST) 


P. 24 DUNĂREA 
îndreptarea, І, 93, 4 august 1918, p. 1. 


Ca şi cele anterioare, noul episod din adevăratul serial 
consacrat de Duiliu Zamfirescu Dunării reflecta interesul 
susținut al diplomatului pentru complicata istorie juridică 
a fluviului. Ca vechi diplomat, ca reprezentant al României 
în Comisia Europeană a Dunării, Zamfirescu era, fără îndoială, 
unul dintre cei mai autorizați oameni politici români în 
discutarea chestiunii respective. Am subliniat în comentariul 
şi notele la Bosforul şi Dardanelele fațade interesele româneşti 
cîteva din implicaţiile de drept internaţional ale problemei 
dunărene. Să urmărim, de această dată, mergînd în bună 
parte pe firul consideratiilor zamfiresciene, avatarurile unui 
regim juridic саге nu constituia, totuşi, cum susținea scri- 
itorul, doar o „atingere pur formală şi aparentă" a suverani- 
(4111 noastre nationale. într-adevăr, Convenția de la Taris 
(1856) marca trecerea de la o reglementare unilaterală sau 
bilaterală a regimului danubian de navigaţie la una conven- 
tionalá. Printr-un compromis îndelung negociat de Austria, 
Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia, Sardinia şi Turcia 
se aplicau Dunării şi gurilor sale regimul de libertate al navi- 
gatiei valabil şi pe alte fluvii internationale; concomitent 
se infiintau Comisia Europeană a Dunării (cu sediul la Galaţi), 
a cărei rațiune era organizarea şi efectuarea unor lucrări 
tehnice necesare navigaţiei în condiţii normale între Isaccea 
şi Marea Neagră — prin canalul Sulina — şi o Comisie Rive- 
rană — ca organism al aplicării prevederilor convenției. Dacă 
prima avea un caracter temporar (doi ani), cea de-a doua 
era permanentă. їп funcție de interesele lor economice şi poli- 
tice marile puteri au acordat o atenţie diferențiată celor 
două organisme. în timp ce Austria, ca stat riveran, se pro- 
nunta pentru stricta limitare a atribuţiilor Comisiei Euro- 
pene a Dunării şi pentru întărirea Comisiei Riverane, puterile 
neriverane optau pentru soluția opusă. în fapt, cea dintii 
a dăinuit pînă în preajma celui de-al doilea război mondial, 
pe cînd ultima n-a funcţionat decît sporadic. Tratatul de la 
Berlin (13 iulie 1878) acorda Comisiei Europene a Dunării 
dreptul de exteritorialitate, lucru care aducea o serioasă 
atingere independenţei şi suveranităţii noastre, generînd, aşa 


249 


cum au subliniat istoricii problemei, numeroase conflicte 
de competenţă între România şi celelalte state membre ale 
respectivului organism. Finalmente, Conferința de la Sinaia 
(18 august 1938) a hotărît ca majoritatea prerogativelor 
Comisiei Europene a Dunării să fie transmise României. 
Era, evident, un rezultat neîntrezărit de Zamfirescu în 1918, 
dar pentru care au militat acei „patrioţi cu pielea subţire" 
ironizati — în chip nejustificat de literatul-diplomat. 


1 — Villafranca di Verona, oraş in nordul Italiei. Aici 
s-au semnat, la 12 iulie 1859, Preliminariile de la V. di V., 
prin care lua sfîrşit războiul franco-sardo-austriac. între 
prevederi figura cedarea Lombardiei către Franţa (care o 
transfera Italiei), restaurarea ducilor de la Toscana şi Modena, 
organizarea unei confederaţii italiene plasate sub autori- 
tatea papei. Tratatul de la Zurich (noiembrie 1859) a ratificat 
aceste stipulatii. 


2 — Evident, Ion Ghica. 


P. 28 DIPLOMAȚIE ROMÂNEASCĂ 
Divinul nostru împărat 


îndreptarea, I, 98, 12 august 1918. 


Savurosul episod istorisit aici atestă şi cultul (Vechi!) 
al scriitorului pentru Traian şi virtuțile lui de memorialist, 
afirmate scinteietor în ciclul de Amintiri din cariera diplo-, 
matică.  Admiraţia pentru „divinul împărat" îşi face loc, 
irepresibilă, încă din primele scrisori din Italia. La 16 septem- 
brie 1888 proaspătul diplomat îi mărturisea entuziast lui 
N. Petraşcu: „E un simtimint de demnitate omenească să 
ştii cá ai un tată care a fost om cumsecade, n-a înşelat pe 
nimeni, te-a crescut bine şi, mai mult, ţi-a lăsat un nume 
mare. Cînd răscoleşti cenuşa acelor timpuri prăpăstioase şi 
intri astăzi în sala busturilor imperiale din Capitol, spre a 
vedea obrazurile sub încruntarea cărora tremura lumea de 
la o margine la alta, simţi că ţi se umflă pieptul de mulțumire 


250 


aflind că Omul căruia datorim existenţa noastră actuală 
ca popor de una şi singură rasă în Carpaţi, era cel mai mare 
suflet de împărat ce a trăit, şi ai emotiunea artistică a frumo- 
sului cînd astăzi vezi şi te asiguri însuţi că trăsăturile chipu- 
lui aceluia erau curate, bărbăteşti, blînde şi răspund întoc- 
mai ideii ce ţi-o fáceai de el." 


1 — Francesco Crispi (1818—1901), om de stat italian. 
Preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1887—1891 şi 
1893—1896. A fost unul dintre partizanii expansiunii colo- 
niale italiene şi ai Triplei Alianțe. 


2 — Edmond Frangois Valentin About (1828—1885), ro- 
mancier si dramaturg francez plin de fantezie, ziarist politic 
integru si corosiv in atacuri. Opere: Les Mariages de Paris 
(Căsniciile pariziene, 1856), Le Roi des Montagnes (Regele 
munţilor, 1857), LeNez d'un noiaire (Nasul unui notar, 1862). 


P. 32 POETII 


îndreptarea, I, 101, 16 august 1918, p. 1—2; apare la 
rubrica ,Literatura". 


Inaugurînd o rubrică de ,literaturá" într-un ziar prin 
excelenţă politic, Zamifirescu nu dá semne de plictiseală 
față de gazetária pe teme curente, cum s-ar putea crede, ci 
îşi subliniază mai decis statutul. înainte de toate el este 
scriitorul Duiliu Zamfirescu, iar faptul că de data asta sem- 
nează simplu, fără a-şi adăuga emfaticul titlu de „membru al 
Academiei Române" trebuie să dea de gîndit. Ocupîndu-se 
de politică, el nu uita un moment condiţia lui de creator, 
manifestat fie „sub formă directă" (adică prin poezii), fie 
sub aceea mediată, a ,,observatiunilor critice". Temele aces- 
tora din urmă nu sînt noi. Raportul subiectiv-obiectiv îl obseda 
încă din primii ani ai stagiului italic, cînd îi comunica lui 
Maiorescu regretul că între „subiectivitate şi obiectivitate 
se face o prea mare despărţire, înglobîndu-se una alteia 


251 


cu multă uşurinţă şi adesea nedrept" (Epistolá din Orvieto, 
6 octombrie 1890). în aceeaşi misivă, după incriminarea 
abuzului în „determinarea (disocierea—n.n.) acestor două 
înţelesuri", era prezentă o definiție ce contrazicea, totuşi, 
punctul de plecare: „A se vedea pe sine şi lumea,din afară 
schimbată întrucîtva şi colorată după propria sa gîndire şi 
propriul său sentiment este partea scriitorului subiectiv; 
dimpotrivă, a se vedea pe sine şi lucrurile ce-l înconjoară 
mai de aproape ca făcînd parte din lumea externă este aceea 
a scriitorului obiectiv." 

Mai versat în chestiuni de acest ordin, Maiorescu sim- 
{еа nevoia să-şi corecteze discipolul: „Toate impresiile omului 
asupra sa şi asupra lumii sunt subiective. Cine îşi poate exprima 
aceste impresii subiective (la el, ca la toti oamenii subiectivi) 
cu atîta putere deosebită, cu atîta coloratură deosebită în 
forma exprimării, încît să devie mai « sugestiv » în această 
formă de expresie, are individualitate de stil.” „Cu toată 
această subiectivitate fatală a omului — continua criticul — 
care autor se numeşte obiectiv? [. . .] Acela care primeşte de 
la obiectele observate şi apoi descrise de dînsul nişte impresii 
— ce e drept totdeauna subiective, dar cel puţin neamestecate 
cu alte impresii egoist-interesate ale sale; impresii în a căror 
primire şi exprimare autorul se uită pe sine, se pierde, îşi 
pierde egoismul" (Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în 
scrisori (1884—1913), p. 320). Poeţii demonstrează că în 
1918 Zamfirescu stăpînea bine lecţia maestrului. Tot maio- 
resciană este şi distincţia între amor-iubire de patrie, cu prelun- 
girea ei firească: lirica erotică şi lirica patriotică, căreia Zam- 
firescu îi va da, în Poeţii şi politica, о acceptie inedită. 


1 — Despre poeticele locuri de la Sorrento şi Ischia, Zam- 
firescu îi scrisese cu vervă şi eleganţă, încă din 1888, lui N. 
Petraşcu. Calitatea literară a textului — de care autorul era 
conştient — l-a făcut pe acesta să-l incredinteze Convorbiri- 
lor literare, unde şi apare (fragmentar) în numărul 7, 1 oct. 
1888, p. 581—598, sub semnătura XXZ. (indicată dealtmin- 
teri de Zamfirescu însuşi). V. şi Opere, voi. 8, ediţie îngrijită, 
note, comentarii şi indice de Al. Săndulescu, col. „Scriitori 
români", Editura Minerva, Bucureşti, 1985, p. 167—168, 


252 


Р. 36 POETII SI POLITICA 


îndreptarea, I, 106, 23 august 1918, p. 1-2; 112, 
30 august 1918, p. 1; apare la rubrica ,,Literatura". 


Avînd alura unui adevărat program politic şi literar ac- 
tivist, eseul lui Zamfirescu consacră renunțarea la vechiul 
precept junimist al incompatibilitátii celor două domenii. 
Prozatorul ,latifundiei", ,aristocratul" atît de ironizat, pe 
drept sau pe nedrept, sfirseste ca reformator febricitant, 
invocînd umbrele lui Cuza şi Kogălniceanu, atît de odioase 
spiritului conservator şi politicienilor fără principii. Nu e 
vorba aici, desigur, de o simplă justificare a propriei opţiuni, 
ci de glorificarea unei condiţii literare şi politice proprii 
tuturor scriitorilor militanti, de adîncă vibraţie patriotică, 
ai literaturii noastre, care au ştiut să cínte şi să lucreze cu 
sentimentul unei perfecte continuitáti. 


1 — Francis Bacon (1561 — 1626), filozof, eseist şi om 
politic englez. Considerat drept cel mai reprezentativ umanist 
al Renaşterii engleze, Bacon a celebrat raţiunea şi puterile 
omului în Novum Organum Scientiarum (Noul organon, 1620), 
preconizînd substituirea sistemului  scolastic al  deductiei 
prin inducţie şi experiment. Utopia New Atlantis (Noua 
Atlantida, 1627) e intesatá de previziuni confirmate de evoluţia 
ştiinţei moderne. 


2 — Paul Charles Joseph Bour get (1852—1935), romancier, 
eseist, nuvelist si poet francez. llustrative pentru reactia 
antideterministá de la finele secolului trecut, romanele lui 
excelează prin analize psihologice meticuloase şi prin morali- 
zări abundente. Polemizind cu Taine, in Le Disciple (Disci- 
polul, 18&9), ridică problema responsabilitátii etice a crea- 
torului. A mai scris şi alte volume, precum: Essaisde psycho- 
logie contemporaine (Eseuri de psihologie contemporană, 1883), 
Cosmopolis (1893), Une idylle tragique (1896), Le Sens de la 
Mort (1915), Anomalies (1920). Spre sfîrşitul vieţii a devenit 
conformist şi retoric, un conservator pus în „serviciul ordinii", 
acesta fiind, dealtminteri, şi titlul unei cărți din 1929. 


253 


Psihologismul minuţios din Le Disciple l-a exasperat pe 
Duiliu Zamfirescu, determinindu-1 să renunţe — teoretic !— 
la analizele psihologice. 


3 — Zaimful era vălul zeiţei feniciene Tanit, protectoarea 
Cartaginei. 


P. 43 EXPRESIUNEA POETICÁ 


îndreptarea, І, 122, 13 septembrie 1918, p. 1, 2; apare la 
rubrica ,Literatura", inserată in prima ediţie a ziarului. 


Destul de sumare in argumentatie, consideratille de aici 
intereseazá in másura in care vádesc (sau nu) fidelitatea fatá 
de teze susţinute anterior în corespondenţa cu Maiorescu 
sau în comunicările academice de după 1909. Despre litera- 
tura ca „artă de a spune", deci ca domeniu al expresivitátii 
(in)voluntare Zamfirescu glosase chiar din 1890. în aceeaşi 
epistolă din 6 octombrie 1890, el îi împărtăşea partenerului 
mai virstnic de discuţie una din noile sale certitudini: „Aşa 
încît arta de a scrie drame, romane şi nuvele nu este arta 
de a scrie, ci arta de a spune. |. ..] Prin urmare, dacă admitem 
că totul este posibil în lume, orce scenă, orce situaţie care să. 
se rezeme pe lucruri cunoscute de pe pămînt, şi că avea ima- 
ginatie ca Alex. Dumas şi stil ca Flaubert, nu e destul spre 
a scrie un adevărat roman modern, ci pentru aceasta ce cere 
arta de a sti să spui lucruri posibile, — acest « a şti să spui » 
devine totul." Surprinzătoare, dacă ne gîndim la faptul că 
Zamfirescu era adeptul unei expresii poetice îndelung slefuite, 
fără repetiţii ori sintagme necontrolate, e de data aceasta 
extinderea respectivei teorii, admisibilă în spaţiul prozei, la 
teritoriul, de altă factură şi cu alte exigente, al poeziei. Şi 
totuşi, şi această translație îl tenta de mult, din moment ce 
în acelaşi răvaş figurau aceste observaţii premonitorii: „Dar 
în Eminescu există o tehnică particulară: o formă de vers, 
o rimă, amindurora, tuturora, impárecheri de vorbe, ramuri, 
care bat în geam, patimă pentru trecut, acel nu ştiu ce şi nu. 
ştiu cum de care vorbeşte el însuşi. Toate acestea constituiesc 


24 * 


nota personalá, nu subiectivitatea, dupá care cetind o singurá 
poezie de-ale lui, poti vedea питаійесії cá ai a face cu un 
scriitor care se deosebeşte de ceilalti/' 


] — Cu sinceritatea ce-l caracteriza, Zamfirescu i-a dat 
clar de înţeles lui Maiorescu, la apariția (їп 1904) a primelor 
patru volume din seria Discursurilor parlamentare, că preferă 
introducerea oratoriei maioresciene propriu-zise: „Am cetit 
cu cea mai vie plăcere introducerea istorică a discursurilor. 
Emotiunea artistică din primele trei pagini este mai mare 
decît a întregului rest, pentru că aici intervine nota personală 
a autorului, care, orce s-ar zice, este, la istorici ca şi la ceilalţi 
scriitori, cauza hotărîtoare a succesului” (Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), p. 273). 


2 — Memoria îi joacă din nou feste articlierului. Textul 
exact este: „Acolo-n ochi de pădure, / Lîngă trestia cea 
lină/ Şi sub bolta cea senină / Vom şedea în foi de mure”. 


P. 48 IGNORANTII 


îndreptarea, I, 103, 19 august 1918, p. 1. 
Articolul a fost masiv cenzurat spre final. 


Violentă luare de poziţie împotriva politicii marghilo- 
maniste care acţiona în vederea limitării reformei, agrare şi a 
celei electorale' prevăzute în Constituţia din 1917. Şeful 
guvernului nu se sfia să se opună fátis votului egal, optind 
pentru unul „plural" (fraudulos, desigur, şi uşor manevrabil), 
iar în privința împroprietăririi se pronunța pentru ехрго- 
prierea selectivă a moşiilor şi împărţirea acestora unor ţărani 
cu ,temperament": ,impárteala pămîntului — afirma Mar- 
ghiloman — trebuie sá se facá pe calea selectiunii; nu toti 
țăranii să aibă pămînt, ci să luăm dintre ţărani pe cei mai 
muncitori şi pe cei mai capabili”. Pentru ceilalţi, nu întreve- 
dea decît soluţia de a cumpăra pămînt de la moşierii dispuşi 
să-şi vîndă proprietăţile funciare. Cum Zamfirescu combătea 
aceste puncte de vedere, intervenţia dură a cenzurii nu mai 
e de mirare. Nu putem, desigur, decît să regretăm absenţa 


manuscrisului, care ar îmbogăţi — deducem din context — 
imaginea democratului Duiliu Zamfirescu. 


] — Friedrich von Gentz (1764—1832), publicist şi om 
politic german. Intrat initial in serviciul statului prusac, a 
trecut din 1802 in slujba Austriei, devenind — dupá 1809 — 
colaboratorul apropiat al lui Metternich. 


2 — Frederic Wilhelm al II-lea (1770—1840), rege al 
Prusiei între 1797—1840. 


3 — Heinrich Friedrich Karl, baron von Stein (1757—1831), 
om politic prusac. Ca prim-ministru (1807—1808), a initiat 
reforme burghezo-democratice. între acestea se numără şi 
desființarea iobăgiei. 


4 — Karl August, print von Ilardenberg (1750—1822), om 
de stat prusac. Ministru de Externe (1804—1806, 1807), apoi 
cancelar (dupá 1810), a continuat politica liberalá a lui von 
Stein. 


P. 51 PRINTUL DE BISMARCK 


îndreptarea, I, 114, 1 septembrie 1918, p. 1. 
Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei Románe. 


Text cu ,cheie", Prințul de Bism.arck constituie primul 
punct al unei incercári de analizá politicá cu scop final clar 
definit: aflarea bazelor viitoarei păci tocmai prin citirea 
atentă, fără prejudecăţi, a trecutului. Sugestia, abil încor- 
porată în text, este a nevitalitátii unui imperiu (cel teutonic, 
fireşte) edificat prin violenţă şi permanentă încălcare a dreptu- 
lui internaţional şi a drepturilor popoarelor. în pofida înfrîn- 
gerii momentane, a situației dramatice în care se găsea tara 
în vara lui 1918, Zamfirescu întrevedea o altă rezolvare a 
problemelor europene decît aceea configurată în cursul lupte- 


256 


or de pînă atunci, o rezolvare care să dea satisfacţie princi- 
piului naționalităților, al coexistentei paşnice, în limitele 
unor norme morale, acceptate de toate statele. Antipatia 
pentru Bismarck, afişată încă din vremea rubricii „Palabras", 
e, prin urmare, mutatis mutandis, antipatia pentru Germania 
vvilhelmianá din 1918, care intelegea sá sacrifice cu brutali- 
tate interesele şi drepturile tuturor popoarelor pe altarul unei 
iluzorii şi nedrepte máretii imperiale. 


1 — Frederic Wilhelm al IV-lea (1795—1861), rege al 
Prusiei intre 1840—1861, adversar al regimului parlamentar. 
Atins de tulburári mintale, a cedat regenta fratelui sáu, 
Wilhelm I, in 1857. 


2 — Wilhelm I (1797-1888), rege al Prusiei (1861-1888) 
si impárat al Germaniei (1871 — 1888). 


3 — Vezi voi. 6, Partea I, p. 166—167 şi nota 17, p. 356, 


4 — John, conte de Russel (1792—1878), om de stat 
englez, liderul partidului whig (liberal). A fost de repetate 
ori prim-ministru (1846—1852; 1865—1866) si ministru 
al Afacerilor Externe (1852—1855; 1860—1865). 


'5 — George Leveson Gower, conte de Granville (1815—1891), 
om de stat englez, marcant deputat liberal şi ministru al 
Afacerilor Externe (1851 — 1852; 1870—1874; 1880—1885). 


6 — Felix, print von Schwarzenberg (1800—1852), poli- 
tician austriac, cancelar al Imperiului habsburgic (1848—1852), 
promotorul unei politici interne autoritare. A înăbuşit revo- 
lutia din Ungaria cerind şi obţinînd ajutorul Rusiei ţariste. 


7 — Ludovic Filip I de Orleans, rege al Franţei între 
1830—1848. Supranumit ,regele bancher", a dus o poli- 
ticá de consolidare a regimului burghez si de expansiune 
colonială. 


8 — August Perier, zis Casimir Perier (1811 — 1876), 
om politic francez. Partizan al lui Thiers. 


257 


V. 55 NAPOLEON AL III-A 
îndreptarea, I, 120, 9 septembrie 1918, p.l. 


Continuare fireascá a unor teze din articolul precedent, 
intervenţia publicistică a lui Duiliu Zamfirescu, grav des- 
figuratá de cenzură, oferă suficiente elemente de înţelegere 
a unei gîndiri politice axate în genere pe teoria echilibrului 
european şi, ceea ce este mai important, pe relevarea ro- 
lului realitátilor etnografice în stabilirea granițelor nationale. 
Pe căi ocolite, indreptátite de conjunctura de atunci, Zam- 
firescu trimitea, de fapt, la declaraţia wilsoniană asupra 
drepturilor popoarelor, relevîndu-i antecedentele. Justificarea 
— ori măcar înţelegerea necesităţii revoluțiilor în cazul 
unor popoare guvernate de tirani sau de oligarhii corupte 
(acestea din urmă fiind şi cazul României) — este un 
alt argument ce probează o ideologie în curs de radica- 
lizare, în aceeaşi perioadă — însemnările memorialistice stau 
mărturie — scriitorul era tot mai prins de aspirații revo- 
lutionare. Acestea erau, dealtfel, normale la un om care 
visa o renaştere ca apostol al socialismului celui mai radicaL 
„Si je pouvais renaitre — îi scria el unei cunoştinţe apro- 
piate — je deviendrais Tapotre du socialisme le plus effrene. 
Car le monde est mal fait" (v. Opere, voi. 8, p. 77). 


] — Lev Davidovici Bronstein, zis Trofki (1879—1940), 
om politic sovietic. A făcut parte din conducerea Sovietului 
de deputaţi ai muncitorilor şi țăranilor din Petrograd în timpul 
revoluţiei din 1905. Colaborator apropiat al lui Lenin. A jucat 
un rol important în timpul Marii Revoluții Socialiste din Octom- 
brie. Comisar al poporului pentru afacerile externe (1917—1918) 
şi pentru apărare (1918 — 1924). în timpul stalinismului a fost 
condamnat pentru activitate antLovietică şi expulzat din 
U.R.S.S. (1929). Stabilit în Mexic, a murit în urma unui 
atentat. Ca ideolog, a teoretizat „revoluţia permanentă". 


P. 58 INTELIGENȚA ANIMALELOR 
îndreptarea, l, 125, 16 septembrie 1918, p.l. 


Alegorie cu un subtext real, pe care din pácate nu-1 mai 
putem deslusi acum. Apologurile, pildele, textele  sibilinice 


258 


abundau in epocá. Explicatia acestei proliferári a textelor 
esopice e uşor de întrezărit. Uneori şi cenzorii se pretau 
la acest joc, făcîndu-se cá nu înţeleg lucruri pe care cona- 
tionalii, cu ochii, urechile şi inteligenţa la pîndă, la tilcuiau 
rapid, cu acea putere de intuiţie ce ne caracterizează rasa. 
Iorga însuşi era nevoit să recurgă la scrisul „pe dedesubt”. 
lată o recunoaştere tardivă: „Foaia /Neamul românesc”) 
a apărut cu locuri albe. Pentru ca ele să nu fie prea nume- 
roase, căutam să ascund, măcar în aparenţă, ce aveam să 
spun, subt tot felul de artificii. O dată vorbeam de iepurii 
din Australia contra cărora agricultorii ridicau garduri de 
sîrme de fier, iar rozătorii totuşi se îmbulzeau în ele, pie- 
rind, pînă ce în sfirşit părea că li s-a stins semintia. Cen- 
zorul, un tînăr filozof, menit unei cariere universitare şi 
politice, a ţinut să mă asigure, dîndu-şi iscălitura, cá inte- 
lege bine de ce fel de iepuri e vorba. Altă dată, am luat 
istoria contemporană a germanilor de Menzel şi am rezumat 
tot ce spune cu privire la nesfîrşita mizerie morală a berli- 
nezilor subt regimul napoleonian, înaintea căruia cu lingu- 
şiri şi cu denunturi ingenuncheau" (О viață de om aşa cum 
afost, ediţie îngrijită de Valeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu, 
studiu introductiv, note, comentarii, indice de Valeriu Râ- 
peanu, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, p. 535). 


1 — Reluare ironică a unei reflecţii din finalul schiţei 
Un pui şi un cárábus, in care neastîmpăratul cocosel reflec- 
teazá astfel: „La noi eşti sigur de tată, de mamá niciodată”. 


P. 61 „IL PRINCIPE", MACHIAVEL- FENELON SI D-L DR. GEROTA 
îndreptarea, I, 127, 20 septembrie 1918, p.l, 2. 


Dintre toate articolele gazetarului Duiliu Zamfirescu, 
acesta este, probabil, cel căruia istoria i-a rezervat cea mai 
categorică infirmare. Vorbind în „numele literaturei, a poe- 
tilor şi a sentimentalilor" într-o chestiune care era în primul 
rînd politică, el face greşeala — са şi Iorga — de a justifica 
naiv unul dintre cele mai regretabile gesturi ale prinţului 
moştenitor, viitorul „Carol al II-lea", în acel moment dezertor 
şi fugar la Odessa—pe care sentimentalul Zamfirescu îl scuză, 
socotindu-l o ipostază potenţială a „suveranului complect". Cît 
de credul era diplomatul-literat cînd socotea că, odată ajuns 


259 


rege, Carol „nu va minţi pe nimeni”, s-a văzut imediat 
după 1930, cînd noul suveran a instituit un regim de corup- 
tie şi minciună care l-ar fi dezgustat şi pe apărătorul dezin- 
teresat al amorurilor princiare din 1918. Printre cei care 
se vor ridica atunci pe față contra imoralitátii şi turpitudinii 
regale va fi şi senatorul dr. Dimitrie Gerota. Acesta intuise 
dealtminteri 'încă din 1918 adevărata natură a principelui 
moştenitor, lipsa de consistenţă morală a celui pe care gaze- 
tele vremii (între ele și Mişcarea liberală!) îl numeau „eroul 
şi ofiţerul fără teamă, pururi în frunte, de la Neajlov si 
Mărăşeşti”, Există totuşi un singur domeniu în care idea- 
listul'Zamfirescu avea dreptate: în comparatia dintre Cesare 
Borgia şi Carol, în sugestia plutarhianá a unor „vieţi para- 
lele" întru minciună, stricăciune şi lipsă de loialitate. 


1 — Dimitrie Gerota (1867—1939), chirurg şi anatomist 
român, membru corespondent al Academiei şi profesor 
la Universitatea din Bucureşti. Ca senator, a rostit dis- 
cursuri pline de vervă, de o ironie muşcătoare şi de o logică 
impecabilă, în 1935, cu un prilej electoral, rosteşte in fata 
publicului un veritabil rechizitoriu la adresa „regelui -spertar'': 

„... trebuie să mai spunem máriei-voastre că față de ceea 
ce se petrece în ţară poporul este nedumerit şi se întreabă: 

Cum?.. .M.-sa de la venirea în ţară şi pînă azi, n-a văzut 
cum luxul şi risipa, furtul şi spertul sînt preocupările prin- 
cipale ale partidelor de la putere (ceea ce ne-a adus ruşi- 
nosul control al finanțelor ţării de către bancherii străini) ? 

Cum?...M.-sa n-a auzit cum parlamentarii şi oamenii 
politici îşi aruncă reciproc acuzaţii, chiar în Parlament, 
de furt de milioane? Şi la toate aceste destrăbălări, M.-sa 
n-a găsit nimic de spus? Nimic de sancţionat? 

Mai trebuie să spunem respectos m.-voastre că poporul 
urmăreşte cu îngrijorare cum o forță ocultă, cu o perse- 
verentá' diabolicá, corupe caracterele şi fárámiteazá parti- 
dele politice, promitind cind unora, cind celorlalti, aducerea 
la putere..., iar pe de altá parte unele zvonuri cá autorul 
acestor frámintári ale partidelor ar fi chiar m.-voastrá.[...] 

Cum am putea acei care «ţinem la dinastie» şi «coroa- 
па » să (асет şi să nu spunem m.-voastre că poporul e mîh- 
nit şi revoltat cînd vede cá de la venirea m.-voastre în țară 
sfătuitorii şi linguşitorii care vă înconjoară vă pregătesc 
serbări şi aniversări luxoase, costisitoare, cînd pe de altă 
parte tara geme sub povara impozitelor?" (v. Eugen Teodora, 


260 


Din scrinurile regilor, Editura  „Junimea", laşi, 1979, p.358 
— 359; în afară de textul cvasi-integral al discursului, in 
acelaşi volum sînt comunicate informaţii preţioase asupra 
mizeriei morale a lui Carol al II-lea şi'a regalității româ- 
neşti în genere). 


2 — Afacerea „principele moştenitor" a izbucnit in au- 
gust 1918, în momentul în care mostenitorul tronului (colo- 
nel de vînători în armata română) îşi părăseşte regimentul 
în subordine pentru a fugi, deghizat în ofiţer țarist, la Odessa, 
împreună cu metresa lui Jeana (Zizi) Lambrino, cu care 
se şi căsătoreşte. însurătoarea prințului, contrară statutului 
casei regale, a fost anulată de Tribunalul Ilfov, iar fugarul 
a fost adus în ţară cu forța, ca oricare dezertor. Ofiţerul 
însărcinat cu această penibilă misiune a primit la plecare 
instrucţiuni clare din partea regelui Ferdinand: „înainte 
de a vă" autoriza să recurgeti la forță, asigurati-vá cá nu 
există nici o speranță pentru ca el,sá redobindeascá senti- 
mentul răspunderii şi al realităţii. în interesul lui propriu, 
arátati-1 monstruozitatea faptului sávirgit, a rupturii cu fa- 
milia sa şi cu ţara" (Din scrinurile regilor, p. 371). Această 
escapadă maritală s-a concretizat prin naşterea unui fiu 
natural, metresa părăsită — notează C. Argetoianu în memo- 
riile lui — primind „o rentă de o sută de mii de franci fran- 
cezi pe an, servită de stat". Aşadar, statul plăteşte! 


3 — Francois de Salignac de la Mothe-Fenelon (1651 — 
1715), scriitor şi prelat francez. Spirit liberal, inclinat spre 
toleranța religioasă, Fenelon este autorul unui  7rdite de 
Veducation des filles (Tratat despre educaţia fetelor, 1687), 
al unor Dialogues des morts (1712) şi al notoriului roman 
„de învăţătură" Les Aventures de Telemaque (Aventurile lui 
Telemac, 1699), care i-a adus dizgratia regelui Ludovic 
al XIV-lea. 


4 — Jean Frangois Delaharpe, zis Laharpe (1739—1803), 
critic francez de facturá clasicá. Autorul unui Curs de lite- 
raturd (1799) care a circulat de timpuriu in Principate. 


5 — Eduard al VII-lea (1841— 1910), rege al Angliei 
intre 1901 —1910. Initiator al Antantei cordiale. 


261 


P. 66 SUPREMA LEX 


îndreptarea, l, 130, 22 septembrie 1918, p. 1. 

Justificare polemică a propriei opţiuni politice, prima 
dintr-un şir ce va culmina cu un discurs vehement la Cameră, 
în 1 decembrie 1920. Atunci era atacat nominal şi, aş adáu- 
ga, ,izolat". în toamna lui 1918, liberalii, eternii duşmani 
ai scriitorului, aveau în colimator întreaga ,ligá", adversar 
periculos al hegemoniei lor pînă atunci necontestate. Presa 
„partidului pe acţiuni" (calificativul îi aparţine lui Duiliu Zam- 
firescu) trage salve după salve contra grupării concurente, 
servindu-se la nevoie şi de calomnii, insinuări şi răstălmăciri. 
Cel mai inofensiv gest, cea mai obiectivă replică putea 
deveni în circumstanţele fierbinți de atunci un motiv de 
acuzaţie, de taxare ca... antipatriot. Din adunarea unor 
mărunte indicii, scribii liberali, versati în arta insinuárii, 
ştiau să sugereze lipsa de program, de consecvență a parti- 
dului potrivnic. Un Blok Notes e în acest sens semnificativ: 

„DI. C. Argetoianu, semnatarul preliminárilor de la Buf- 
tea, se află în teritoriul ocupat cu ausweissul Comandaturei 
germane. 

DI. general Văleanu se află în acelaşi teritoriu cu acelaşi 
fe de ausweiss. 

DI. Grigore Filipescu procură hîrtia necesară ziarului 
Arena şi duce în Epoca o acţiune paralelă. 

DI. Duiliu Zamfirescu se plimbă în automobil cu Hef- 
ter (Alfred Hefter era directorul ziarului de stingă Arena; 
Epoca era o gazetă de nuanţă conservatoare — n.n.). 


DI. Matei Cantacuzino sarjeazá pe aliaţi la Jockei-Club. 


Morala: 

DI. general Averescu, şeful lor, nu poate avea program 
în politica externă" (Mişcarea, X, 222, 3 oct. 1918, p. 1). 

Desigur, ,Liga" avea un program, şi încă unul destul de 
coerent, dar era totuşi...o ligă, nu un partid disciplinat 
şi omogen. în eterogenitatea ei stăteau şi tăria momentană, 
şi slăbiciunea viitoare. Cîtă vreme era vorba de a înlătura 
monopolul politic liberal, de a instaura un „nou stil", for- 
matiunile componente erau convergente (şi aşa se şi explică 
masivul aflux de simpatizanți şi cotizanti ai Ligii Poporului, 
grupare în care fiecare entitate politică îşi păstra propria 
fizionomie şi opiniile. Cînd ,liga" va deveni partid/aceeaşi 


262 


eterogenitate îşi va spune cuvîntul, ducînd la discreditarea 
blocului averescan. 

1 — Guvernul Averescu a căzut la 14 martie 1918. 

2 — Mihai Săulescu era ministru de Finanţe în cabinetul 
Marghiloman. Confruntat cu grave probleme financiare (tre- 
buiau găsite soluţii de preschimbare în valută românească 
a emisiunilor monetare în ruble — din Basarabia — şi a celor 
germane din teritoriul ocupat) a trebuit să se retragă. Inca- 
pacitatea lui, paleativele preconizate i-au atras din partea 
lui Duiliu Zamfirescu o savuroasă Scrisoare deschisă către 


d. Ministru de Finanţe, M. Săulescu (indreptarea, 1, 76, 
14 iulie 1918, p. 1).' 
P. 69 ,RÁSÁRITUL" 


îndreptarea, І, 134, 27 septembrie 1918, p. 1, 2. 


Spiritualá sarjá in genul sprintarelor Palabras din tine- 
rete. Despre Răsăritul, ca revistă, nu sînt prea multe de 
spus. N. Iorga, atent ca întotdeauna la publicaţiile cu sim- 
patii sămănătoriste, notează scurt: „Răsăritul a fost între- 
prinderea unui «regátean »,. generalul Manolescu, şi revista 
n-avea un caracter basarabean" (Istoria literaturii româneşti 
contemporane, П, în căutarea fondului, Ediţie îngrijită, note 
şi indici de Rodica Rotaru, prefaţă de lon Rotam, Editura 
Minerva, Bucureşti, 1985, p. 281). Un plus de atenţie merită 
însă ,reconcilierea" lui Zamfirescu cu lon Agârbiceanu, 
semn clar şi acesta că romancierul Comăneştenilor nu era 
un ranchiunos, incapabil să recunoască progresul celor pe 
care-i ironizase cîndva. Observațiile sînt. şi acum exacte, 
dar în ceea ce priveşte ortografia, evoluţia limbii a acreditat 
tocmai formele incriminate de recenzent. Mai importante 
decît reflexele antisimboliste sînt însă ricanările la adresa 
versificatiilor similifolclorice, care glorificau pedestru monar- 
hia. lar despre monarhia românească Zamfirescu n-a avut 
niciodată o părere prea bună. Dimpotrivă! 


263 


1 — Ion Manolescu (1869—?), general şi publicist cu 
veleitáti literare, fondator al revistei Răsăritul. A fost pre- 
şedinte al Caselor Naţionale, al Societăţii „Mormintele ero- 
ilor" si al Asociaţiei publiciştilor români. Opere: Cauza 
cauzelor (1909), Războiul románo-ruso-turc din 1877 (1921), 
Cultura poporului şi spiritul democratic (f.a.), Omul de nă- 
dejde (1937) ş.a. 


2 — I. U. Soricu (1881 — 1956), scriitor sămănătorist şi 
publicist. A evoluat spre poziţii retrograde. Obişnuia să scrie 
si sub pseudonime ca: Iancu Corvinul, Despina, айп, 
M. Mihnea, Ion Oargá, T. Miron. Povestirea Steagul,semnata. 
Teodor Miron, este dupá toate probabilitátile tot a lui. 


3 — Zamfirescu prezentase la Academie, in sedinta din 
26 mai/8 iunie 1915, o comunicare despre Visátorul de vise. 
Textul ei s-a pierdut. 


4  Nichifor Crainic (1889—1972), poet, profesor si pu- 
blicist. Reprezentant al gîndirismului şi al ortodoxismului. 
Ca poet, era remarcabil prin „lapidari ta tea unor definiţii, aerul 
solemn şi profetic” (G. Călinescu). Aceleaşi caractere le pre- 
zintă şi strofa extrasă, cu gust sigur, de Duiliu Zamfirescu. 


5  NicáRománas, pseudonimul lui Jon Buzdugan (1880— 
1967), poet. A colaborat şi la Luceafărul, Viaţa românească, 
Flacăra, Sburătorul, Gîndirea ş.a. Mobilizat în armata rusă 
şi trimis pe frontul din Moldova, îi face lui Iorga o vizită 
ce va rămîne astfel în memoria genialului istoric: „Odată, 
uşa din față a casei mele a fost dată violent în lături, si 
a'apărut un ostaş în lungă mantie cenuşie care, fără să zică 
bună-ziua — şi am crezut că vine să mă execute, lucru 
posibil pe vremea aceeal— s-a aruncat pe canapeaua din 
antret şi a început a-mi pune, în cea mai bună românească, 
atîtea întrebări, de aşa natură şi aşa de răpede, încît mi-a 
fost imposibil să-l urmăresc. După ce această furie de curio- 
zitate s-a cheltuit şi m-am simţit viu, iar ре dînsul l-am vă- 
zut potolit, am putut afla cá el e poetul « Nică Românaşy» 
din vechea revistă cu chirilice de la Chişinău, că-l cheamă 
Buzdugan (de fapt se numea, la naştere, Ivan Alex. Buz- 
diga — n.n) şi că a venit, pur şi simplu, ca să mă vadă 
şi să vorbim literatură. 


264 


Am ieşit cu domnul Ion Buzdugan pe stradă şi mi-a 
anunţat fără nici un fel de rezervă ce se va întîmpla cu 
oastea în care era cuprins. — Să nu crezi dumneata că ruşii 
se vor bate pentru burjuii de la Paris şi de la Londra" (О via- 
fă de om..., ed. cit., p. 518). 


6 — Liviu FI. Marian (1883—1942), prozator, fiul folclo- 
ristului Simion Florea Marian. Autor al volumelor de schite 
Suflete stinghere (1910) şi Printre stropi (1912). 


P. 73 SFÎNTA NEVOIE 
îndreptarea, I, 136, 29 septembrie 1918, р. 1. 


Cu alternări imprevizibile între extreme ce merg de la 
aristocratismul scortos, depăşit de istorie, pînă la un demo- 
cratism de-a dreptul radical, articolul Sfinta nevoie este, 
aşa cum arăta şi Mihai Gafiţa într-o atentă analiză, „un 
veritabil crez in materie, cel mai expresiv pentru concepția 
[scriitorului] din acel moment" (Duiliu Zamfirescu, p. 763). 
Dacă prima parte a textului e consacrată polemicii „subsi- 
diară sau manifestă [..] împotriva spiritului revoluţiei, 
foarte viu în epocă si izvorit din realităţile ţării noastre 
însăşi, dar şi în iradierile lui interferenţe, dinspre ţara care 
instaurase puterea muncitorilor-şi a ţăranilor, dinspre Un- 
garia şi Germania, unde aveau loc mişcări revoluţionare", 
cum observă în acelaşi loc M. Gafita, continuarea este sur- 
prinzătoare şi ia forma paradoxului: „pompat de necesi- 
tátile sociale, tocmai pentru cá este slab", individul de jos 
(noţiune care are în vedere pe reprezentanţii tuturor claselor 
sociale” exploatate de-a lungul istoriei) acceptă provizoriu 
această condiţie „tocmai pentru că numai aşa se întăreşte”. 
Paradoxul, şocant în expresie, are însă o anumită bază 
ştiinţifică, circumscrisă sagace de redutabilul istoric literar 
pe care l-am amintit mai înainte: „De fapt, avem o formu- 
lare de un caracter ştiinţific aproximativ, mai mult empiric, 
a unei teorii cu rădăcinile sale cele mai îndepărtate în mar- 
xism: dezvoltarea capitalismului şi creşterea clasei burgheze, 
perfecţionarea uneltelor de producţie, a civilizaţiei materiale, 
determină implicit dezvoltarea noii clase a proletariatului 


265 


şi creşterea conştiinţei lui". Gindindu-ne cá scriitorul a fost 
un cititor atent al lui Loria şi Gherea, ambii teoreticieni 
de factură marxistă, că a fost — în momentele sale de per- 
fectă obiectivitate — un admirator al socialismului, al ,,comu- 
nismului radical" chiar, asemenea judecăţi devin mai clare, 
mai coerente şi, implicit, mai semnificative pentru adevă- 
rata ideologie a autorului. Urmarea logică a paradoxului 
anterior subliniat e justificarea aspirațiilor celor asupriti, 
ale poporului român, care merită, accentua Zamfirescu, 
să fie chemat la exerciţiul treburilor politice, la guvernarea 
țării, tocmai în numele marilor sacrificii făcute pentru ţară. 
în finalul acestui silogism, revelator pentru orizonturile 
gîndirii politice şi sociale a autorului, „aristocratismul şi 
teoria «elitelor» dispar, făcînd loc unei concepţii demo- 
cratice", conchidea M. Gafita, fără a uita să reliefeze şi altă 
conotaţie a eseului politic: , « Consultarea » in materie de 
guvernămînt înseamnă vot universal — şi scriitorul îl sus- 
tine; însă el vorbeşte nu numai de extinderea democratică 
a votului, ci şi de dreptul de a guverna tara, dobîndit de 
cel care-a murit pentru ea — iar aceasta e o poziţie de-a 
dreptul revoluţionară, cu toate că, o frază mai sus, admira- 
tia sa este desăvîrşită pentru «cumintenia» poporului 
român" (op. cit., p. 765). în felul acesta Zamfirescu da semne 
că a înţeles necesitatea istorică, titlul însuşi — Sfinta nevoie — 
fiind elocvent în această ordine de idei. 


1 — Maximilian Alexander Friedrich Wilhelm von Baden 
(1867—1929), print şi om politic german, cancelar al Ger- 
maniei între 3 octombrie—10 noiembrie 1918. în ce priveşte 
„sufletul curat", pe care 1-1 elogiazá Zamfirescu, faptele nu 
stau chiar aşa. Numai împins de situația dramatică a Rei- 
chului german, asaltat din toate părțile de aliaţi şi subminat 
din interior de fierberea revoluţionară, noul cancelar a ac- 
ceptat formula unui „guvern popular". într-o scrisoare către 
o rudă apropiată, el îşi mărturisea resentimentele princiare 
față de o atare formulă. Publicată in presa din străinătate, 
această epistolă a pecetluit soarta fragilului guvern prezi- 
dat de aristocraticul personaj. 


2 — Evident, tocmai aceste opinii zamfiresciene aparţin 
unui „arsenal cam învechit”. Aristocratismul sáu — releva 
M. Gafita — în materie politico-socială se alimentează din 
realităţi, sofisticate însă şi convertite în teorii care fac abs- 


266 


tractie de legile dinamicii sociale. Nici această abstragere 
nu este însă definitivă şi totală”. Sá nu uităm că scriitorul 
viza mai ales concepte burgheze ori creştine! 


P. 77 O ABSURDITATE 


îndreptarea, I, 142, 7 octombrie 1918, p. 1. 


Interesant mai degrabă prin semnalarea antagonismelor 
dintre liderii diferitelor grupări politice ale momentului decît 
prin argumentatie, articolul lui Zamfirescu are valoarea 
unei opţiuni partizane. Ca politician, fruntaş al unui partid 
cu ,prizá" electorală, el era interesat să nege altă soluţie 
decît aceea a chemării la putere a propriei formaţiuni. Evo- 
lutia ulterioară a evenimentelor a impus pînă la urmă chiar 
această rezolvare. 


1 — Lumina era ziarul lui C. Stere, scos la Bucureşti 
sub controlul autorităților germane de ocupaţie. în juru 
lui gravita un număr de liberali disidenti, în dezacord cu 
directivele lui I. I. C. Brătianu. 


2 — Renaşterea, „ziar independent", apărut la Bucureşti 
între 28 iunie şi 13/26 noiembrie 1918 sub direcţia lui D. S. Ne- 
nitescu. în articolul-program, deşi se susținea că „acest ziar 
mi aparţine nici unei grupări politice", se specifica: „Nu vom 
discuta astăzi pacea încheiată. Declarăm însă că ea trebuie 
ratificată căci nimeni nu-şi poate lua răspunderea unui 
nou război prin respingerea ratificárei." Declaraţie de natură 
a înlătura orice echivoc, în legătură cu „independenţa” 
elegantului cotidian! Chiar înfăţişarea lui (era tipărit pe 
hîrtie de calitate, cu о grafică aerisită, fără dureroasele 
pete albe datorate cenzurii) putea da de gîndit unui cititor 
familiarizat si cu aerul neaspectuos, de-a dreptul mizer, 
al Mişcării liberale ori al îndreptării averescane. їп treacăt 
fie zis, una din primele decizii ale cabinetului Marghiloman 
a constat în „etatizarea" fabricii de hîrtie de la Letea, tocmai 
pentru a-şi lipsi adversarii de baza materială necesară con- 
trapropagandei. Printre colaboratorii Renașterii — ziar de 


267 


netă orientare conservatoare, în pofida pretențiilor de nea- 
tîrnare afisate!— se numărau Victor Anestin, Paul Theo- 
doru, Ion'Lupu, Mihail I. Kogălniceanu, B. Nemteanu, 
D. Karr, Bucura Dumbravă, D. V. Barnoschi, Radu Ro- 
setti ş.a. Poziţia redactorilor nu era, fireşte, dintre cele mai 
comode. in timp ce uriaşe cantități de alimente de primă 
necesitate erau ridicate din tará de cátre ocupanti, pentru 
a fi duse in Vaterland, anchetele ziarului subliniau avantajele 
alimentatiei vegetariene. Chiar in al doilea numár, in ancheta 
,zolistá" Stomahul Bucureştilor, se constată: „Românul e un 
cunoscut carnivor; astázi a devenit un excelent vegetarian, 
în această privinţă, lipsa unora dintre alimente, şi în spe- 
cial a cárnei, va influenţa in bine asupra sánátátei publice." 
Urmarea benefică  întrezărită ега împuţinarea celor care 
ar fi mers, după război, să se trateze la... Karlsbad! 


P. 79 „ÎNDREPTAREA LITERARĂ" 


Explicarea titlului 


îndreptarea, I, 145, 10 octombrie 1918, p. 1. 
Semnat '.Direcţiunea. 


Articolul este însoţit de următoarea notă introductivă: 

„Duminică a apărut îndreptarea literară sub directiunea 
distinsului nostru colaborator, d. Duiliu Zamfirescu. 

Urăm viață lungă confratelui nostru sáptáminal, care se 
prezintă în condițiuni excelente; credem interesant să repro- 
ducem aici articolul-program." 

Informaţiile referitoare la îndreptarea literară nu sînt 
deloc numeroase. Pentru a-i reface meteorica istorie trebuie 
să ne bazám în primul rînd pe confesiunile scriitorului însuşi, 
într-o scrisoare din 22 septembrie 1918 el îşi instiinta fiul 
despre proiectele lui de a înființa o revistă literară. Ştirea, 
destul de amplă, venea imediat după relatarea — succintă si 
nepăsătoare — a unui duel din care scăpase teafăr, „dozare" 
după care s-ar putea spune că pe semnatar îl interesau mai 


268 


mult afacerile literare dect cele de onoare. Dar să-i dăm cu- 
vîntul: „Dans deux semaines je fais parâitre un numero litte- 
raire de notre journal: îndreptarea literară, qui s'imprimerâ 
en 20 000 exemplaires, sur 4 pages, â 20 cm, Texemplaire. 
Je pourrai ainsi venir en aide â quelques braves garcons quelque 
peu fameliques, et surtout employer tout mon temps — quisque 
l'echeance du l-er Octobre approche et je tiendrai la promesse 
que je t'ai fait de ne plus jour. Cela me procurera peut-etre 
le plaisir de me battre encore de temps â autre, car je taperai 
sur des mufies sans talent. II faut bien que jeunesse se passe, 
mon fils: il y a trop de melancolie dans la vie" (v. Opere, 
voi. 8, p. 297). Scurtimea acestei relatări n~o scuteste de 
echivocuri. E vorba de un numár literar sau de o revistá cu o 
apariție mai îndelungată? Cu cine şi cum urma să se ,,batá" 
scriitorul? ,Mitocanii fără talent" vor fi combátuti publicistic 
sau ignominia lor trebuia pedepsită pe teren? Duelgiul fără 
teamă care a fost Zamfirescu putea accepta fără frisoane şi 
ultima perspectivă, ca unul care îşi ,,reparase" de mai multe 
ori onoarea cu pistolul. Şi avea s-o mai facă, instituind astfel o 
nefericită tradiție de familie, căreia îi va cădea victimă fiul 
său mai mic, Lascăr. Care erau apoi „băieţii bravi" şi „cam 
famelici" ? Colaboratorii nu păreau să se înghesuie la proiec- 
tata revistă din moment ce viitorul director il „curta"” pe un 
George Tutoveanu în aceşti termeni deferenti: „Vă rog să 
binevoiti a-mi răspunde [..'.] dacă [...] pot face uz de poeziile 
domniei-voastre pentru îndreptarea literară, la care vá rog 
să binevoiti a colabora" (Scrisori inedite, ed. cit., p. 279). 
Dacă asa stau faptele, atunci citarea lui Mihail Dragomirescu, 
P. P. Negulescu, Rádulescu-Pogoneanu, Stere, Ibrăileanu, 
Şadoveanu, Dragoslav, Sorbul ascundea şi o mică stratagemă 
literară, menită a cîştiga colaboratori. 

în acelaşi timp, în îndreptarea propriu-zisă erau repetate 
anunţuri de acest fel, al căror autor era, desigur, Zamfirescu: 

„îndreptarea literară”. La 7 octombrie 1918 va apare, sub 
directiunea d-lui Duiliu Zamfirescu, о foaie literară sáptámi- 
nală cu titlul de mai sus. 

Se aduce la cunoştinţă scriitorilor de talent, cari ar voi 
să colaboreze la această foaie, că politica va fi cu totul lăsată 
la o parte, iar lucrările importante se vor plăti. Ei se vor 
adresa Directiunei, strada Toma Cozma, no. 7. 

Corespondentii din provincie sunt rugaţi a scrie din vreme 
administraţiei ziarului îndreptarea indicînd numărul de exem- 
plare de care au nevoie. 


269 


îndreptarea literară va apare duminică pe 4 pagini şi va costa 
20 bani exemplarul" (îndreptarea, 1, 120, 22 septembrie 
1918, p. 2). 

Revista a apărut la termenul fixat şi avea, pare-se, o 
înfăţişare grafică elegantă. A rămas pînă acum un mister cîte 
numere au apărut. Mihai  Gafita, care reia glosele lui 
G. C. Nicolescu — О revistă literară necunoscută: „îndreptarea 
literară", Universul literar, XLIX, 29, 13 iulie 1940, p. 14 — 
presupune că au apărut „cel mult şapte sau opt numere, dacă 
s-a respectat o periodicitate strictă" (op. cit., p. 770), după 
care hebdomadarul şi-ar fi încetat apariţia odată cu mutarea 
la Bucureşti, la 1 decembrie 1918, a îndreptării propriu-zise. 
Este sigur că pînă la 21 octombrie 1918 s-au tras măcar trei 
numere, în cel de-al treilea fiind publicată delicata poemá Ма/- 
vina. Alături de poet mai semnau Dimitrie Іоу, Radu Cosmin, 
G. Tutoveanu. (Zamfirescu obținuse deci acordul „fameli- 
cului" !— n.n.) în numărul secund apăruse un fragment din 
Notele zilnice de război ale lui Averescu. 

Ce s-a întîmplat cu toate exemplarele e greu de aflat (nici 
măcar în arhiva familiei nu se păstrează vreunul). S-ar putea 
totuşi ca în biblioteci de peste hotare să existe încă unul. 
Zic „încă unul", întrucît un exemplar se găsea în 1969 la 
Arhivele Sfatului de la Iaşi. Destinul este însă încă o dată 
ingrat cu enigmaticul periodic: şi acest exemplar a dispărut. 
Cît de meritat este acest destin ne lămureşte meticulosul 
istoric literar L. Kalustian, el însuşi obsedat de această 
chestiune: „Curios mi se pare, orientmdu-mă după colaborări, 
că Duiliu Zamfirescu, minte şlefuită, om de cultură şi de 
talent, poet şi prozator cu destule rafinamente şi sensibilitáti 
estetice, a încercat — şi poate a şi năzuit — să cucerească 
Cetatea de glorie cărturărească şi de tradiţie intelectuală 
dominată de spiritul Convorbirilor şi al Vieţii româneşti [...] 
cu sălciul, incolorul şi anemicul Radu Cosmin şi cu Dimitrie 
Iov, cu deprimanta lui calvitie exterioară, ca şi cu aceea, mai 
penibilă, lăuntrică! îmi este pur şi simplu incredibil şi nu 
mă miră deloc că temerara sa tentativă a eşuat fără urme, 
ca şi chiciura de pe o creangă mingiiatá de razele soarelui" 
(Simple note, Editura Eminescu, 1980, p. 248). Concluzie la 
care subscrie şi semnatarul acestor glose! 


Din îndreptarea literară rămîne însă cel puţin un articol 
substantial — articolul-program. Autorul lui e, incontestabil, 


270 


Zamfirescu, iar o simplă paralelă stilistică între Poporanismul 
în literatură şi această concisă „explicare a titlului” poate 
edifica pe,oricine. Toate ideile scumpe romancierului Comă- 
nestenilor sînt aici, de la înţelegerea literaturii ca un mod de a 
„rectifica" sau de a „îndrepta"” conştiinţe pînă la indicarea 
atîtor zone de „nouă lumină" romanescă, de la celebrarea 
ţăranului „păstrător de limbă" la incriminarea decisă a „clasei 
de acționari de bănci". Invocarea (aprobativă !) a lui C^ragiale 
e simptomatică nu numai pentru ,revizuirea" opiniei vechi 
despre Caragiale (pe care, ca scriitor, 1-а admirat întotdeauna !), 
ci şi pentru schimbarea la față a romancierului, care proiecta 
— tot atunci — un „roman politic” demascator. 


.P. 81 [RAPORT ASUPRA LUCRĂRILOR LITERARE ALE D-LUI 


IOAN BRĂTESCU-VOINEŞTI] 


Analele Academiei Române, seria II, Dezbateri, tom 
XXXIX, 1916—1919, Librăriile „Cartea românească" şi 
Pavel Suru, Bucureşti, 1921, p. 130. 


Raport prezentat în şedinţa din 10/23 octombrie 1918, 
desfăşurată la Iaşi. 

Opinia zamfiresciană comunicată aici e în perfectă con- 
cordantá cu bunele păreri despre literatura lui Brătescu-Voi- 
neşti exprimate atît în corespondenţa cu Titu Maiorescu, 
cît şi în propunerea, din mai 1909, de alegere a tînărului con- 
frate ca membru corespondent al Academiei. Condiţiile grele 
ale refugiului şi-au pus amprenta şi asupra acestei sumare 
expuneri de motive. „Raportul complet" promis cu acest 
prilej nu a mai fost scris, după cîte ştim. Tot mai acaparat de 
noile lui obligaţii de om politic Zamfirescu nu mai putea face 
faţă dealtminteri obligaţiilor curente de academician, care-i 
produceau cîndva atîta plăcere ori preocupare. 

în urma raportului rostit de Duiliu Zamfirescu, Brătescu- 
Voineşti este ales ca membru activ al Academiei, în Secţiunea 
literară, cu o unanimitate de 11 voturi. El ocupa astfel foto- 
liul vacant alluiA. Naum. 


271 


P. 82 ACADEMIA ROMÂNĂ $1 SENTIMENTUL NATIONAL 
Ziarului ,Migcarea" 


îndreptarea, І, 150, 16 octombrie 1918, p. 1. 


Cu această nouă dovadă de obiectivitate literară, figura 
scriitorului şi a omului de lume care a fost Duiliu Zamfirescu 
se conturează şi mai aproape de datele sale reale. De dragul 
respectării unui principiu maiorescian: acela de a nu permite 
intrusiunea politicului în chestiuni de natură literară, Zamfi- 
rescu se găsea în toamna lui 1918 în situaţia de neinvidiat a 
celui atacat nu numai de adversari, ci şi de proprii colegi de 
grupare. Argumentele prezentate de-a lungul articolului au 
de aceea nu numai rolul de a neutraliza reaua-credintá а 
potrivnicilor liberali, ci şi reacţiile nefavorabile din liga ave- 
rescană, unde Stere nu era agreat din cauza „pactizării" cu 
ocupanţii. într-adevăr, îndată ce s-a aflat că Zamfirescu se 
pronuntase în agitata şedinţă de la Academie pentru primirea 
lui Stere în rîndurile ,nemuritorilor", îndreptarea publică 
un comunicat în care îi dezaprobă gestul. Frictiunile dintre 
averescani dau prilej de jubilatie liberalilor, care (se) întreabă 
imediat: „Am dori să ştim care mai e situaţia d-lui Duiliu 
Zamfirescu în Liga Poporului, după ce a fost dezavuat de 
întreaga Ligă în comunicatul publicat în fruntea índreptárei" ? 
(Informaţiuni, Mişcarea, X, 235,18 oct. 1918, p. 2) Cum 
Zamfirescu se apără dînd de înţeles cá respectivul text nu 
avea aprobarea generalului Averescu, oficiosul liberal revine 
insidios: „D-nul Duiliu Zamfirescu afirmă că d-nul general 
Averescu i-a telegrafiat pentru a-i arăta cá este cu desăvîrşire 
strein de comunicatul apărut în îndreptarea la chestia propu- 
nerei d-lui Stere la Academia Română. Nu poate fi nici o 
surprindere pentru nimenea ca d-nul general Averescu să fie 
de acord cu d-nul Duiliu Zamfirescu în chestia Stere <. . .>" 
(Informafiuni, Mişcarea, X, 236, 19 oct. 1918, p. 2). Dar 
acestea sint lucruri imediat urmátoare aparitiei articolului 
zamfirescian. Punctul lui de pornire, precizat dealtminteri 
de autor, e altul. în Mișcarea apăruse cu două zile mai înainte 
o notă perfidă, datorată, bănuia Zamfirescu, directorului 
cotidianului liberal — George Mârzescu. Iat-o: 


„Domnul Duiliu Zamfirescu revine la « păcatele tinereţii». 
După ce, nemulțumit de gloria ce-i adusese Calavryta sau 
Paula din Miramare, poetul de altădată îşi schimbase pana 


272 


de aur pe sabia cu miner de fildeş, diplomatul de mai tîrziu 
socoteste cá a venit timpul să reintre iarăşi in gratiile muzei, 
cáreia i1 pune la dispozitie coloanele unei reviste literare. 

îi zicem revistă literară, fiindcă astfel intitulează d. Zamfi- 
rescu îndreptarea de sub direcţia sa. Şi aceasta de bună seamă 
pentru a nu se confunda cu îndreptarea politică a d-lui general 
Averescu . Dar şi una şi alta nu formează decît una şi aceeaşi 
foaie de propagandă pentru şeful partidului fără program. 

E drept că d. Zamfirescu, aducîndu-şi aminte că este şi 
diplomat, încearcă să strecoare prin foaia sa literară o pilulă 
machiavelică, invitînd la colaborare pe toţi scriitorii de talent, 
fără deosebire de partid politic. 

Ce caută însă această paranteză suspectă în revista literară 
a unuia din aghiotantii politici ai generalului Averescu? 

Cele cîteva nume de scriitori enumerati mai jos de dl. 
Duiliu Zamfirescu o sá ne lámureascá. 

Acestea sunt: P. P. Negulescu, Rádulescu-Pogoneanu, 
Const. Stere, Ibráileanu, Sadoveanu etc. 

Dar mai mult decît atit ne poate lămuri atitudinea d-lui 
Duiliu Zamfirescu în Academie, cînd a propus candidatura 
d-lui Const. Stere — <..-.> 

Ce l-o fi făcut pe dl. Duiliu Zamfirescu să propună pe dl. 
Stere la Academie? 

Meritele literare ale acestuia sau combinatiunile politice 
uneori pline de avântagii imediate chiar şi pe terenul liber? 

Dacă ne aducem aminte de violenta campanie pe care 
d. Duiliu Zamfirescu a dus-o, chiar de pe banca Academiei, 
contra curentului literar condus de dl. Stere în Viața romá- 
nească, nu putem admite „ca primul să fi dorit  tovărăşia 
academică a celui de-al doilea pe tema admiratiei sau chiar 
simplei afinități literare. 

Dacă ne punem pe terenul politic însă, lucrurile se schimbă. 

Aici, da. .. între d-nii Duiliu Zamfirescu şi Const. Stere 
există afinități şi interese imediate. 

Dar socotim că sunt lucruri care nu mai au nevoie să fie 
dovedite. .(Literat, diplomat si. .. încă ceva..., Mişcarea, X, 
14 oct. 1918, p. 1). 

Aici, polemistul gresea cu sigurantá şi, probabil, cu intenţie. 
Tocmai atestarea „interesului imediat" lipseşte! Peste doi 
ani liberalii vor încerca să elimine această lacună printr-o 
suită de note prezumtioase, care încercau să aducă „dovada 
că 41 Duiliu Zamfirescu s-a vîndut nemților". Dar asupra 
acestora ne vom opri mai încolo. Deocamdată, să reținem că 


273 


Zamfirescu răspunde punct cu punct acuzațiilor din 1918, 
dărîmînd liniştit şi sigur un şubred eşafodaj de calomnii. 
Şi o face tocmai pentru că tonul adversarului i s-a părut 
„cuviincios". Cînd acesta va aluneca spre insultă si trivialitate, 
se уа mulțumi cu un dispreţ tăcut şi orgolios. „Necuviinţele” 
se vor ivi, dealtfel, imediat. O notá, Vicleimul politic, vede, de 
pildă, gruparea averescană ca pe o trupă de histrioni în care 
generalul, C. Argetoianu şi Matei Cantacuzino deţin „primele 
roluri". 

„Pentru cele de mina a doua — continuă obscurul pole- 
mist — au elemente variate. Excelenta-sa d-nul Duiliu Zamfi- 
rescu, membru al Academiei Române , face parte din Liga 
Poporului. Dacă domnul acesta s-ar fi numit Dumitru, Mateiu 
sau Stefan în loc de Duiliu, nesimtindu-se deosebit de ceilalți 
Zamfireşti din ţară, nu s-ar crede diferit nici de restul muri- 
torilor; poate cá nu scria versuri, şi sigur ca nu încerca să 
joace un rol politic. 

Va refuza cu siguranță intrebuintarea de prim-amurez, 
la care desemnează în trupă prestanta şi rămăşiţele unui fizic 
plăcut. 

« Nous ne vivons que deux moments: 

Qu'il en soit un pour la sagesse »" (Vicleimulpolitic, Mişca- 
rea, X, 240, 23 oct. 1918, p. 1). 

Două cuvinte ar merita termenii în care se defineşte 
Zamfirescu însuşi. Socotindu-se „naţionalist, el avea, desigur, 
în vedere firescul sinonim patriot; în ceea ce priveşte „dinas- 
ticismul" scriitorului, acesta era formal şi chiar în' memoria- 
lele de la finele acestui volum putem cietecta rezerve nete 
față de o dinastie „mediocră prin propriile ei însuşiri”. 


1 — Alexandru Philippide (1859—1933), lingvist, ctitor 
al şcolii ieşene. Din 1900 era membru titular al Academiei 
Române. 


2 — Va evolua, finalmente, spre liberali, devenind un 
colaborator asiduu al Viitorului. 


3 — Radu Cosmin, pseudonimul lui Nicolae Tănăsescu 
(1883— ?), poet şi prozator cu înclinații sămănătoriste. într-un 
voluminos roman, Babylon, descria Bucureştii ca pe un 
„bulevard de venetici, tîrg de carne vie, speluncă de borfaşi 
şi cuib de farisei". A scris şi note de călătorie retorice şi fade: 
Drumuri de lumină (1943). 


274 


4 — George Tutoveanu, pseudonimul lui Gheorghe Ionescu 
(1872—1957), scriitor sámánátorist, fondator al revistei 
Făt-Frumos (1904) din Biírlad şi colaborator la Convorbiri 
literare, Sămănătorul, Florile dalbe, Moldova, Paloda literară 
ş.a. A publicat volumul de versuri Albastru (1910). 


5 — George Ranetti (1875—1928), scriitor şi ziarist umorist. 
Producţiei abundente а cupletistului spiritual i se adaugă 
două piese de teatru în versuri: Romeo şi Julieta la Mizil şi 
Săracu Dumitrescu !. .., în care erau parodiate facil motive 
shakespeariene. 


6 — Vizibile similitudini cu prefata ediției a IV-a, din 
1914, a Vieţii la ţară. 


P. 85 DARDANELELE (D 
Bizantul 


îndreptarea, I, 156, 24 octombrie 1918, p. 1. 


Interesantá, in másura in care denotá preocuparea stator- 
nică a scriitorului şi diplomatului pentru statutul strimtorilor, 
sinteza de față e notabilă şi prin atitudinea comprehensivă 
față de influența bizantină in cultura noastră. Zamfirescu 
avansează aici intuiţii şi concepţii care vor fi dezvoltate pe 
larg, cu o erudiție impresionantă, de către N. Iorga in Histoire 
de la Vie Byzantine, Empire et civilisation, d'apres Ies sources 
(1934) si, mai ales, în Problems of byzantine art, and the artof 
south-easiern Europe (1930), studiu apárut in románeste abia 
in 1972, în volumul Sinteza bizantină (Conferinţe si articole 
despre civilizaţia bizantină). Texte alese, traducere, prefață 
de Dan Zamfirescu, Biblioteca pentru toţi, Editura Minerva, 
Bucureşti, p. 257—270. 


| —Jrina Ducas, soţia împăratului Alexios І Comnenul 
(1081-1118). 


2 — Andronic І Comnenul, împărat al Bizanțului între 
1183—1185. A instituit un regim autoritar în administraţia 
fiscală” dar a încurajat în acelaşi timp masacre şi jafuri 
împotriva pretendentilor prezumtivi. Răsturnat de la putere 
de un corp expediționar normand, a fost ucis în chinuri. 


2T;3 


3 — După douăzeci de ani, Zamfirescu reia polemic teze 
din romanul în război. Milescu vedea altfel aportul fana- 
riotilor: „Ştiu cá sunt oameni astăzi cari susţin că fanariotii 
ne-au făcut mult bine, fiindcă ne-au adus cultură. Ne-au 
adus singe vitiat:  poltronerie, fanfaronadă şi fátárnicie, 
asta ne-au adus. Du-te într-un salon, priveşte astá-seará 
bărbaţii de la bal: te vei crede la Constantinopoli sau la 
Atena. la o ramură de administrație publică, ia alegerile: 
stricăciune peste tot" (Opere, 2, p. 288—289). 


4-Ulphilas (Оа,  Wulfila) (сеа. 311-381), episcop 
al gotilor de la Dunárea de Jos. A tradus Biblia pentru 
neamul sáu. 


5 — Recente cercetări istoriografice au confirmat ipoteza 
lui Hasdeu potrivit căreia data reală a bătăliei de la Rovine 
a fost 17 mai 1395. 


6 — Promisiune neonoratá sub semnătura scriitorului, 
în îndreptarea au mai apărut însă articole pe tema respec- 
пуа: V. Dardanelele şi Dunărea, îndreptarea, III, 99—100, 
4 mai 1920, p. 1 si Jarăşi Dardanele, îndreptarea, 104, 
12 mai 1920, p. 1, în care sînt cuvinte şi intorsáturi de frază 
zamfiresciene. 


P. 89 ARMISTIȚIUL DREPTĂȚII 


îndreptarea, l, 164, 2 noiembrie 1918, p. 1. 
Semnat: Un diplomat. 


Pseudonimul aşternut la finele articolului ridică fireşti 
semne de întrebare asupra paternităţii zamfiresciene. Mihai 
Gafita le semnala cel dintîi, cu probitate: „Ми este clar — 
— afirma istoricul literar, dacă sub pseudonimele Foreign 
sau Un diplomat, care semnează note de politică externă 
adesea acide, se ascunde, uneori măcar, fostul diplomat de 
la Roma — de fapt între corifeii «ligii» se mai aflau foşti 
diplomaţi (C. Argetoianu, de exemplu), însă un număr de 
articole ale scriitorului dezbat probleme importante în do- 


276 


meniul politicii externe, între care din nou aceea a strimto- 
rilor, de care se ocupase în 1915 în comunicarea sa de;la 
Academie", (Duiliu Zamfirescu, p. 762). intr-o notá erau, 
dealtminteri, semnalate şi textele cu pricina (între ele Prinţul 
de Bismarck si Napoleon al Ill-a), concluzia avansată prin 
deducție fiind aceea cá literatul-diplomat s-ar fi putut 
ocupa şi de alte subiecte politice cu implicaţii internaţionale. 
De aici intrăm pe terenul, nu întotdeauna sigur, al supo- 
zițiilor. După o metodică cercetare a scrisului zamfirescian, 
M. Gafita nu ezita să atribuie acest articol autorului Vieții 
la ţară. Trebuie să mărturisesc, la rîndu-mi, că după o înde- 
lungată familiarizare cu stilul lui Zamfirescu am aceeaşi 
impresie. Sintagme, locuţiuni, genitive, întorsături de frază, 
melodia" ei generală susțin paternitatea zamfiresciană. 
Cîteva exemple sînt necesare. Opţiunea pentru forma ver- 
bală sunt ( nu sini!) genitivele in -ei (viefei, dreptáfei, ex- 
ploatărei, pácei) asociaţii ca „nes%iferită tiranie" (în finalul 
Poporanismului în literatură se spunea edificator: „voim să 
înlăturăm  firaniile ce se exercită în numele libertăţilor. 
Acestea sunt cele mai nesuferite” (s.n.), cuvinte ca „se desi- 
nase", „hipertrofie”, ,,miraj", insistența asupra „echilibrului 
moral" al unei ţări, referirile la „literatura şi elocinta rázbo- 
nică a pangermanismului" ori la „trădarea unui aliat şi 
debandada lui" ş.a. pledează cu toatele în favoarea pater- 
nității zamfiresciene. Chiar şi forma de singularizare, Un 
diplomat, e în firea autorului. Printre manuscrisele sale se 
află un text incendiar semnat „Unul (s.n. din Patruzeci". 

Odată semnalate aceste indicii, să revenim la tema 
articolului. Condiţiile armistiţiului erau într-adevăr dure, 
dar pe deplin meritate de germani. Enumerarea cîtorva 
dintre ele ne pune repede faţă în faţă cu adevăratele date 
ale chestiunii; astfel, germanii trebuiau să evacueze în 
termen de 15 zile toate teritoriile aflate încă sub ocupaţia 
lor şi să-şi retragă trupele din Austro-Ungaria şi Imperiul 
otoman; trupele Antantei ocupau malul stîng al Rinului. 
Germania trebuia să declare nule prevederile păcilor de la 
Brest-Litovsk şi Bucureşti, să suporte blocada aliată pînă 
la semnarea tratatului de pace, să accepte prelungirea capti- 
vității soldaților săi căzuți în mîinile adversarilor. în plus, 
ea trebuia să remită învingătorilor: 25 000 de mitraliere, 
5 000 de tunuri, 1 700 de avioane, 5 000 de locomotive, 
150 000 de vagoane, 5 000 de autocamioane, toată flota de 


277 


submarine, 6 dreadnoughturi, 8 crucişătoare grele, 10 cruci- 
şătoare s.a. V. , in acest sens, Convenţia de armistițiu încheiată 
între Germania şi Puterile Aliate şi Asociate, in Desăvirşirea 
unității  naţional-statale а poporului român. | Recunoaşterea 
ei internaţională (Documente interne şi externe, august 
1918 — iunie 1919), voi. III, Editura ştiinţifică şi enciclo- 
pedică, Bucureşti, 1986, p. 52—61. 


P. 91 MEDIOCRII 


îndreptarea, П, 40, 11 februarie 1919, p. 1. 
Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei Románe. 


Pamfletul antiliberal de aici, justificabil în parte prin 
erorile partidului de guvernámint de atunci, aduce cu el 
întreaga încărcătură de resentimente a unei vechi victime 
a ,rogilor". El trebuie deci citit prin această prismă, fără a 
lua în consideraţie exagerările care-l minează. Situaţia grea 
creată României prin Conferinţa de Pace de la Paris (atunci 
în plină desfăşurare) nu se datora incompetentei delegaţiei 
române, lipsei sale de ,specialisti" şi ,tehnicieni". Aceştia 
existau. Era regretabil, desigur, că lorga, Averescu, Take 
lonescu nu fuseseră convocati, dar cu sau fără ei, politica 
de dictat al marilor puteri nu s-ar fi modificat. După ce-au 
apelat la concursul României, acestea au refuzat să mai ia 
în consideraţie punctul său de vedere, ca şi pe al altor „mici 
aliați”. Marile puteri puneau chiar în discuţie independența 
României, conditionind-o de acceptarea unor  stipulatii 
inadmisibile pentru orice stat suveran. Prin note cominatorii 
şi proiecte de tratat arbitrare se căuta, cu sprijinul marii 
finanțe internationale, subordonarea economică şi politică 
a ţării, crearea în cadrul noului stat a unor categorii de popu- 
laţie privilegiate prin naţionalitate si religie. Era pus la 
îndoială deci, chiar în termenii lui Zamfirescu, dreptul 
poporului biruitor la Mărăşeşti de a rămîne „stăpînul ohavnic 
al Daciei Traiane, al pămîntului de baştină". 


1 — Joseph Arthur, conte de Gobineau (1816—1882), 
sociolog si scriitor francez, doctrinar al rasismului. in Essai 
sur l'inegalite des. races humaines (4 voi., 1853—1855) a 


278 


avansat ideea existenţei unor „rase superioare" şi a altora 
„inferioare", sustinind cá antagonismul dintre acestea аг 
constitui forţa motrice a istoriei. A publicat, de asemenea, 
romane (Les Pleiades) şi nuvele. Tezele lui au fost preluate 
de teoreticieni germani ai rasismului. 


2 — Mazar-Paşa, numele turcesc al ofițerului şi diplo- 
matului britanic Stephen Bartlett Lakeman, care s-a stabilit 
în 1850, după un stagiu în armata otomană, la Bucureşti, 
în locuinţa lui a luat ființă in 1875 coaliția fracţiunilor 
liberale („Coaliția de la Mazar-Pasa"), constituindu-se astfel 
nucleul viitorului Partid Liberal din România. 


3 — Eugeniu Carada (1836—1910), publicist şi economist 
liberal, director, din 1881, al Băncii Nationale. Om de încre- 
dere al lui Brătianu, a scris lucrări de propagandă şi contra- 
propagandă politică (La propagande russe en Orient, 1867] 
51... cantonete. Obiect statornic al antipatiei eminesciene. 
V. şi Opere, voi. 5, p. 516. 


4 — Eugeniu (Evghenie) Stătescu (1836—1905), om politic 
si magistrat liberal, de repetate ori ministru de Justitie, 
de Interne şi Externe. Senator, apoi preşedinte al Senatului 
(1897 şi 1901). în bravura lui spadasiná, furtunosul Don 
Padil l-a provocat la duel. 


5 — Fraţii Maican, reprezentanţi ai unei familii de mili- 
tari cu influență prin anii '70, '80 ai secolului trecut. 


6 — Lascăr Catargiu (1823—1899), lider al Partidului 
Conservator. V. şi Opere, voi. 5, p. 546, 608. 


7— Pico della Mirandola (1463—1494), umanist italian, 
figură proeminentă a Renaşterii. Prin aspiraţia de a şti şi a 


aborda „toate lucrurile ce pot fi cunoscute" a devenit un 
simbol al titanismului, al multilateralitátii umane. 


p. 94 OBRAZURILE PATRIEI MELE 


îndreptarea, II, 87, 1 aprilie 1919, p. 1. 
Semnat: Duiliu Zamfirescu, Membru al Academiei Române. 


279 


Nouă reglementare de conturi cu adversarii liberali 
aflaţi acum la putere. De remarcat obiectivitatea cu care se 
referă polemistul la I. I. C. Brătianu, ca şi sinceritatea cu 
care-si recunoaste propriile erori din trecut. Dominantá este 
totuşi inclinatia pamfletará, slujită de bune mijloace. „Obra- 
zurile" vizate sînt în ochii articlierului măşti rizibile, inven- 
tariate cu plăcerea fiziologistului preocupat de anomaliile 
naturii. E de reţinut, de asemenea, chemarea finală la rege* 
nerare morală şi politică, chemare atît de în spiritul celui 
care a scris în război. 


] — C. 1. Băicoianu (1871—?), publicist şi economist, 
autor al volumelor Idealul economic al României (1912), 
Exproprierea şi lărgirea colegiilor electorale (1914), Dunărea 
(1915), Banca Naţională (1919). V. şi comentariul la Bosforul 
şi Dardanelele față de interesele româneşti. 


2 — Ignacy Jan Paderewski (1860—1941), om politic, 
compozitor şi pianist polonez. Prim-ministru şi ministru de 
Externe al Poloniei (ian. — dec. 1919). 


3 — Constantin C. Coandă (1857—1932), general, prim- 
ministru si ministru de Externe (intre 24 oct. — 29 nov. 
1918), membru marcant al Partidului Poporului. Preşedinte 
al Senatului (1920—1921 si 1926—1927). 


4 — Arthur Văitoianu (1864—1957), general şi om politic 
liberal. in timpul primului rázboi mondial a comandat un 
corp de armatá. Prim-ministru (sept. — dec. 1919). 


5 — Georges Clemenceau, zis Tigrul (1841 — 1929), om 
politic şi publicist francez. Fruntaş al Partidului Radical. 
Prim-ministru (1906—1909, 1917—1920); preşedinte al Con- 
ferintei de Pace de la Paris (1919—1920) si coautor al Trata- 
tului de pace de la Versaiiles (1919). 


6 — lidiu Maniu (1873—1953), om politic român, con- 
ducátor al luptei de eliberare a románilor din Transilvania 
de sub opresiunea austro-ungará. Presedinte al Consiliului 
Dirigent ai Transilvaniei (1918—1920), presedinte al Parti- 
dului National-Román (1918—1926) si al Partidului Natio- 
nal-Táránesc (1926—1933, 1937—1947). Prim-ministru 
(1928-1930, iun. - oct. 1930, 1932-1933) in guverne care 


280 


au iniţiat legi şi represiuni antimuncitoreşti. Judecat pentru 
împotrivire la transformările revoluționare de după 23 
August 1944, a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă. 
Mort în închisoare la 6 martie 1953. Vezi şi pertinentele 
note dedicate contradictoriului personaj politic de către 
Valeriu Râpeanu în aparatul critic al operei lui Iorga 0 
viață de om aşa cum a fost, ed. cit., p. 878—886. 


7 — Iancu Flondor (1865—1924), om politic bucovinean, 
luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din 
Bucovina. Preşedinte al Consiliului Naţional şi şef al guver- 
nului provizoriu al Bucovinei (1918), apoi ministru al Buco- 
vinei în guvernul Brătianu (18 dec. 1918 — 15 aprilie 1919). 


8—lon С. Inculeţ (1884—?), publicist şi om politic 
român. Ales, în martie 1917, membru al Sovietului deputa- 
tilor muncitori şi ţărani din Petrograd, devine (la 21 noiem- 
brie 1917) preşedintele Sfatului Țării din Basarabia. Ministru 
al Basarabiei (9 apr. 1918 — 14 febr. 1919; 27 sept. — 12 dec. 
1919; 13 mart. — 2 mai 1920), ministru de Interne (14 nov. 
1933 — aug. 1936) vicepreşedinte al Consiliului de Ministri 
si ministru de stat (aug. 1936 — nov. 1937). Autor al volu- 
melor Spațiul si timpul ín noua lumină ştiinţifică (1920), 
Ma premiere rencontre avec De Saint-Aulaire (1930), U.R.S.S. 
(1932). 


P. 98 D-L GEORGEL MÁRZESCU 


îndreptarea, П, 93, 19 aprilie 1919, p. 1. 
Semnat: D.Z. 


.Fizioclogie" acidă, in genul portretelor  saint-simoniene 
din jurnalul secret al scriitorului. 


] — Emanoil Culoglu, ziarist si avocat, redactor la zia- 
rele liberale Democraţia si Voința naţională (1884—1914). 


2 — George С. Mârzescu (1876—1926), avocat şi om 


politic român. Fiu al juristului George Mârzescu  (1834— 
1911), a făcut studii de drept la Bucureşti şi a pregătit un 


281 


doctorat la Paris, care n-a mai fost dus la capăt. Preocupat 
de gazetárie, a condus ziarul Liberalul (1904—1906) şi a 
fondat , în 1909, Mișcarea. într-o carieră politică scurtă a 
fost, rînd pe rînd, ministru de Agricultură şi Domenii (11 dec. 
1916 — 29 ian. 1918), de Interne (29 nov. 1918 — 27 sept. 
1919), de Muncă şi Ocrotiri sociale (19 ian. 1922 — 30 oct. 
1923) şi de Justiţie (30 oct. 1923—30 mart. 1926). Iniţiator 
al unor legiuiri antidemocratice şi antimuncitoreşti, în virtutea 
cărora P.C.R. a fost scos în afara legii. 


3 — Ion Gheorghe Duca (1879—1933), jurist şi om politic, 
fruntaş al Partidului National-Liberal. Ministru de Externe 
(1922—1926), apoi prim-ministru (1 nov. — dec. 1933), 
asasinat la 29 decembrie, pe peronul gării Sinaia, de către 
legionari, pentru vederile lui democratice şi pentru politica 
de menţinere a traditionalelor alianțe ale României. Autor 
al volumului Portrete şi amintiri (f.a.), în care erau evocati 
îndeosebi lideri ai formaţiunii sale politice. 


4 — Vasile G. Morţun (1860—1919), om politic şi ziarist, 
între 1885—1891 a fost, împreună cu Ion Nădejde, redactor 
al  Contemporanului. întemeietor al publicaţiilor Critica 
socială, Revista socială, Muncitorul. Militant socialist în anii 
tinereţii, deputat al Partidului Muncitoresc în 1888, 1891, 
1895, a fost in 1899 unul dintre autorii „trădării generosilor", 
trecînd pe băncile liberale. Pentru abdicarea de la crezul 
socialist a fost răsplătit cu diferite demnități în timpul 
guvernărilor liberale, fiind ministru la Lucrări publice 
(12 mart. 1907— 29 dec. 1910), la Interne (4 ian. 1914 —11 
dec. 1916) vicepreşedinte si chiar preşedinte al Camerei 
deputatilor. A scris douá piese de teatru deficitare din punct 
de vedere dramatic: Zulnia Híncu (1891) şi Stefan Hudici 
(1891), a tradus scrieri franceze. Autor de literatură poli- 
tică: Apanagiile şi liberalii conservatori (1891), Chestia evre- 
iască (1893) s.a. Interesant este că încă din 1890 Duiliu 
Zamfirescu a intuit versatilitatea omului politic, luîndu-l ca 
model al personajului Veniamin Stroescu din Lume nouă şi 
lume veche. „El însă — îi scria Zamfirescu mentorului sáu — 
(care e/ este cu totul impersonal, Morţun sau Veniamin Stro- 
escu sau un altul asemeni) nu e nici agitator agrar consecvent, 
nici un socialist ideolog, care să pregătească omenirii 
timpul viitor. E, prin urmare, fals..." (V. Duiliu Zamfirescu 
şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), ed. cit., p. 64). 


282 


5 — Mihail (Mişu) | Pherekyde (1842—1928), om politic. 
Initial ministru de Justiție într-un cabinet conservator 
(27 apr. — 24 iul. 1876), a trecut apoi la liberali fiind ministru 
de Lucrări publice (1878—1879), ministru plenipotenţiar la 
Pans (1881 — 1884) şi ministru al Afacerilor Străine 
(1885-1888). între ll'dec. 1916—10 iulie 1917 si 29 nov. 
— 17 dec. 1918, ministru fără portofoliu. 


6 — Emanoil M(iháescu) Porumbaru (1845—1921), om 
politic liberal. Ministru de Externe între 4 ian. 1914 — 8 dec. 
1916 în guvernul I. I. C. Brătianu. Autor al volumelor: 
Cincisprezece ani din viața unui funcționar onest (Ёа.), Le 
Danube devant la Conference de Londres (1883) ş.a. 


7 — Alex. N. Gussi (1864— ?), avocat şimagistrat. Senator 
şi deputat de Covurlui, prefect de Galaţi (1903—1910). După 
primul război mondial a fost director general al Poştelor. 


8 — Gheorghe Matei Corbescu (1876—?), politician si 
ziarist liberal. Director la LLndependance Roumaine, oficio- 
sul francez al Partidului Liberal, între 1912—1913 şi 1919— 
1922, prefect al capitalei (1914—1916), prefect al lasului 
(1918), primar al Bucureştiului (1922—1923). 


9 — Vintilă І. C. Brătianu (1867—1930), om politic libe- 
ral. Ministru de Război (15 aug. 1916 — 20 iul. 1917) si de 
Finanţe (1922—1926. 1927-1928), prim-ministru (24 nov. 
1927 — 16 nov. 1928). Preşedinte al Partidului Național- 
Liberal (1927—1930), iniţiator al politicii, larg comentată 
în epocă, „prin noi înşine”. în memoriile lui, Zamfirescu 
îi consacră un portret vitriolant. V. supra, Un portret al lui 
Saint-Simon. Le pere Vintila, p. 195—196. 


P.IOO GUVERN NATIONAL 


îndreptarea, ЇЇ, 96, 24 aprilie 1919, p. 1. 


Cum se poate observa, notatiile de acum indică o totală 
schimbare de front fatá de opiniile din articolul O absurdi- 
tate. Ciudátenia situaţiei o sesizează Zamfirescu însuşi, 
motivîndu-şi însă poziţia prin argumente destul de plauzi- 
bile. Neavenit în 1918, mai ales din cauza rivalitátilor dintre 


283 


fruntaşii partidelor politice , un guvern national, prin urmare 
reprezentativ în faţa conclavului de la Paris, era, credea 
scriitorul, absolut necesar în primăvara lui 1919, cînd marile 
puteri învingătoare înțelegeau să-şi impună dictatorial punc- 
tele de vedere atît în fata învinşilor, cît şi în fata partenerilor 
minori". Rivalitátile dintre ele, jocul dibaci al marii finanţe 
internationale, furibunda propagandă maghiară şi, de ce 
nu, lipsa de spirit combativ a ostaşilor Antantei, sastisiti de 
un război prelungit, duseserá România într-o situație diplo- 
matică şi economică gravă. Grele obligaţii militare se impuse- 
seră la graniţele de est, şi, îndeosebi, la cea de vest, unde 
noul guvern revoluţionar maghiar îşi dirija principalul efort 
militar împotriva României, urmărind atît reanexarea Tran- 
silvaniei, cît şi joncţiunea, prin nordul acestui teritoriu, 
prin Basarabia, Bucovina şi Galiţia, cu armatele revolutio- 
nare ruse. O ofensivă de proporţii dezlántuitá în noaptea'de 
15 spre 16 aprilie 1919 în Munţii Apuseni a fost respinsă 
cu bravură de trupele române, care — trecute la contra- 
atac pe un front de 200 km — au depăşit linia arbitrară de 
demarcaţie instituită în 13 noiembrie 1918 de Antanta (fără 
consultarea României!) pe pămîntul transilvan, avansind 
în direcția frontierelor recunoscute prin tratatul din 4/17 
august 1916. Procedînd în acest fel, guvernul român n-a 
acționat împins de considerente „antibolşevice”, „interven- 
tioniste", aşa cum s-a scris în unele lucrări istorice apărute 
în alte ţări, ci din elementare raţiuni de securitate. 

în climatul de respect pentru adevărul istoric reinstaurat 
la noi de cîteva decenii, istoriografia noastră marxistă a 
explicat limpede, în sinteze şi analize admirabil concepute 
şi documentate, ratiunile acţiunilor guvernului român din 
1919. în prefata de mult necesarei culegeri documentare 
Desăvirşirea imitații nafional-statale a poporului român. Re- 
cunoaşterea ei internațională (voi. III), ele sînt indicate — cu 
o logică stringentă — de redutabilii istorici Vasile Arimia 
şi Mircea Muşat: „Nu faptul cá era un guvern « bolşevic», ci 
faptul cá în poziţia sa față de problema naţională nu se 
deosebea, în ceea ce priveau revendicările românilor din 
Transilvania şi Banat, de guvernele anterioare, era principa- 
lul motiv de neîncredere al guvernului român. Nu hotărîrea 


acestui guvern de a-şi făuri o armată proprie — al cărei rol 
îl declara a fi apărarea Republicii Sfaturilor, a revoluției 
proletare — сі, evident, faptul că aceasta urma să fie 


284 


folosită împotriva românilor, aşa cum, dealtfel, au dovedit-o 
evenimentele, ingrijora guvernul român. La aceasta se 
adăuga alianţa de luptă declarată de Bela Kun cu guvernele 
Rusiei Sovietice şi Ucrainei, alianță pe care guvernul român 
o considera îndreptată, în primul rînd, împotriva României. 
Tinind seama de toate aceste elemente, precum si de altele, 
nenumite, ce alcătuiau complicatul conflict social, politic, 
militar al anului 1919, în virtutea celei mai simple logici, 
general valabile, în mod firesc apare întrebarea: care stat 
de atunci, indiferent de sistemul său politic, ar fi acceptat 
pasiv, în condiţiile obiective create de imperioasa necesitate 
a consolidării propriului sistem statal, ca acţiuni diploma- 
tice, militare şi economice să-i dezechilibreze, să-i submineze 
autoritatea sa naţională? Cu atît mai mult o ţară ca România 
şi un popor ca cel român, care abia acum, după secole, 
ajunsese să trăiască în cadrele naţionale fireşti, nu putea 
să accepte atentatul din afară la ordinea sa de stat" (op. cit., 
p. XXXIV). 

La aceste circumstanţe se raportează, dealtminteri, şi 
Duiliu Zamfirescu, într-un limbaj care dacă nu este cel de 
astăzi e în orice caz coincident — în ordinea argumentatiei— 
cu concluziile istoriografiei contemporane. Astfel, deşi într-o 
telegramă adresată de Bela Kun — în numele Consiliului 


guvernamental revoluționar — preşedintelui american 
W. Wilson şi guvernelor cehoslovac, iugoslav şi român, se 
afirmau următoarele:  „Declarăm din nou în mod solemn 


că nune situăm pe baza integrităţii teritoriale şi acum aducem 
şi în mod nemijlocit la cunoştinţa dv. că recunoaştem fără 
rezerve toate pretenţiile [? !] dv. national-teritoriale", practic 
gestul acesta nu era^decit un subterfugiu prin care se viza 
cîştigarea de timp. în vreme ce trupele române, oprite pe 
Tisa (din motive de securitate, nu din intenţii anexioniste) 
respectau scrupulos armistițiul, în aşteptarea unei regle- 
mentări politice, guvernul ungar şi-a continuat cu febrilitate 
pregătirile în vederea revanşei. Mobilizării generale a băr- 
batilor între 18 si 45 de ani, înfiinţării de noi unităţi, le-a 
urmat un atac general, în noaptea de 19 spre 20 iulie 1919, 
împotriva armatei române. Stopate, la 25 iulie, după o 
înaintare peste Tisa de 55 km, trupele maghiare au fost 
respinse, decis şi rapid, spre Budapesta. Politica de readu- 
cere prin forţă la statul ,,milenar" a unor teritorii străine, 
locuite de o populaţie ce-şi exprimase ferm voinţa de a se 


285 


uni cu fara, cu fratii de singe, a dat in mod firesc gres. Iar 
lucrul s-a întîmplat pentru cá aceasta era, cum au subliniat 
aceiaşi sobri istorici amintiți mai înainte, „о politică 
imperialistă, promovată de un guvern care se intitula co- 
munist" (ibidem, p. XXXIX). Reglementarea durabilă a 
raporturilor románo-maghiare nu era însă singura grijă a 
factorilor politici din Románia acelui moment. 


Motive de îngrijorare se profilau şi in alte părţi. Actul re- 
unirii Basarabiei cu România a generat o stare tensionalá 
intre Románia, pe de o parte, si Rusia si Ucraina, pe de alta, 
stare marcatá, intre altele, de ultimatumurile trimise de 
Cicerin şi Rakovski de a evacua Basarabia şi Bucovina, ca 
şi de acţiunile marilor proprietari basarabeni ca Schmidt, 
Krupenski ş.a. care — s-a observat — îşi „plîngeau privi- 
legiile şi averile pierdute”.  întîrzierea demobilizării armatei 
bulgare (circa 10 divizii, cu efective de război, erau menținute 
sub arme) crea o situație potenţial periculoasă la flancul 
sudic, în timp ce în sud-vest se contura un diferend româno- 
sîrb în chestiunea judeţelor Timiş şi Torontal. Recomandarea 
de a se menţine ,relatiuni amicale" cu un traditional aliat 
era, desigur, justă, еа relevîndu-l pe diplomatul experi- 
mentat şi cumpănit care a fost Duiliu Zamfirescu, dar 
evidențiind 51 statornica politică românească de colaborare 
şi înţelegere cu un vecin de care ne leagă numeroase acţiuni 
ue luptă comună împotriva cotropirii şi a hegemonismuluL 
Cît priveşte conflictul italo-sîrb, la care se referă Zamfirescu, 
trebuie spus că principala lui cauză e de căutat în exagera- 
tele pretenţii teritoriale şi economice ale Italiei. Aceasta 
revendica, între altele, anexarea tuturor teritoriilor situate 
în cadrul frontierelor sale naturale, a Dalmației şi a oraşului 
Fiume (azi Rijeka), a unor insule din Adriatica etc. Repre- 
zentantul Serbiei la Conferinţa de la Paris replică însă că 
„italianitatea la Fiume este o creaţie artificială. Italienii nu 
sînt populaţie autohtonă" (у. pentru edificare şi Mircea 
N. Popa, Primul război mondial. 1914—1918, ed. cit., p. 445). 


] — O rectificare de terminologie se impune: nici Tran- 
silvania n-a fost ,luatá", nici Basarabia n-a fost ,anexatá". 
Şi într-un caz, şi în celălalt este vorba de exprimarea voinţei 
ferme a locuitorilor lor de a se reuni cu Tara. „La 27 
martie 1918 — arată Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu în 
riguroasa sinteză De la statul geto-dac la statul român unitar 
(p. 567) — Sfatul Ţării, dînd glas opiniei exprimate de ma- 


286 


sele largi populare, a adoptat hotărîrea unirii Republicii 
Moldoveneşti cu România." în hotărîrea de unire, adoptată 
de Sfatul Ţării cu 86 de voturi pentru (68,8%), 3 voturi 
contra (2,4%) şi 26 de abţineri (28,8%), se notifica: „Repu- 
blica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele 
ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe 
cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din 
trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a 
dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure 
să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna 
se uneşte cu mama sa România" (ibidem). Condiţiile speci- 
ficate în actul de unire (enumerate pe larg în lucrarea la 
care ne referim ) au fost retrase în decembrie 1918 de către 
basarabeni, atitudinea aceasta fiind confirmată şi în sesiunea 
din noiembrie—decembrie 1919 a Parlamentului român. 
Tot în decembrie 1918, în prima zi a lunii, Marea Adunare 
de la Alba Iulia consfințea, in aclamatiile entuziaste ale celor 
100 000 de participanţi, voinţa românilor transilvăneni de 
a se uni pe vecie cu frații lor de peste munţi. Lucrul se în- 
timpla, să nu uităm, îritr-un moment în care armata română 
nu depăşise linia Mureşului. 


2 — Andrássy Gyula (1860—1929), om politic ungur, 
ministru de Interne al Ungariei (1906—1913), calitate in 
care a impulsionat politica de deznationalizare а românilor, 
sprijinind aplicarea severă a prevederilor Legii Apponyi. 


3 — Apponyi Albert (1846—1933), politician maghiar, 
în calitate de ministru al Cultelor şi al Instrucțiunii publice 
(1906—1910), s-a arătat un promotor al maghiarizării for- 
tate a românilor prin două legi şcolare de tristă amintire, 
care au stîrnit oprobriul Europei civilizate. A condus dele- 
gatia ungară la Conferinţa de Pace de la Trianon, unde a 
fost contracarat strălucit de Nicolae Titulescu. 


4 — Kărolyi Mihály (1875—1955), om de stat maghiar, 
fruntaş al Partidului Independenței, prim-ministru (191.8— 
1919) şi preşedinte al Republicii (ian.-mart. 1919). 


-5 — Tisza Istvdn (1861—1918), om politic şi de stat ma- 
ghiar de orientare reacționară. Ca prim-ministru (1903—1905 
şi 1913—1917) a dus o politică antimuncitorească şi de 
maghiarizare silnică а naționalităților oprimate, îndeosebi 


287 


a românilor şi slovacilor. După izbucnirea revoluţiei burghezo- 
democratice din Ungaria a fost executat de soldaţii revolu- 
tionari. 


6— Thomas Woodrow Wilson (1856—1924), om politic 
american, presedinte al S.U.A. (1913—1921) A  avut o 
contributie de prim-plan la elaborarea Tratatului de la 
Versailles pe baza unei celebre proclamatii în 14 puncte (în 
care se recunoştea dreptul popoarelor la autodeterminare) 
şi la întemeierea Ligii Naţiunilor. Admitind legitimitatea 
aspirațiilor româneşti la realizarea statului național unitar, 
a avut în practică o atitudine rezervată, ostilă chiar, faţă 
de statul i*omân. Explicaţia acestei atitudini era de ordin 
economic, S.U.A. urmărind subordonarea aliatului de la 
Dunăre şi Carpaţi. Un raport din 7 ianuarie 1920 al ministru- 
lui Franţei în România, bazat pe informaţii furnizate de 
colegul sáu american, aduce amănunte edificatoare: „El 
mi-a spus că în momentul în care a fost invitat să-şi între- 
rupă concediul pentru a-şi relua postul, organizaţiile evreieşti 
şi capitaliştii din Statele Unite au exercitat asupra lui, cu 
complicitatea unei părți a anturajului preşedintelui Wilson, 
o puternică presiune pentru a-l determina să devină instru- 
mentul partidului lor (democrat — n.n.) cu condiţia de a 
provoca prin toate mijloacele o ruptură între Antanta şi 
România. Este, se spune, singurul mijloc de a asigura domi- 
natia din punct de vedere economic a Statelor Unite asupra 
României, care, nemaifiind susținută de alte puteri ale Antan- 
tei şi în special de către Franţa, ar fi tratată nu ca aliată 
ci ca potrivnică şi ar putea fi astfel exploatată fără nici un 
menajament. Se propune, îndeosebi, să se ceară petrolul" 
(Desăvirşirea unității  naţional-statale а poporului român. 
Recunoaşterea ei internaţională, voi. III, p. XLVI). 


7 — Chestiunea Torontalului şi a Timişului a provocat 
o vremelnică răcire a raporturilor româno-sîrbe. Deşi prin 
Tratatul din 4/17 august 1916 Antanta recunoştea drepturile 
României asupra Banatului, evoluţia ulterioară а eveni- 
mentelor a făcut ca regiunea respectivă să fie ocupată de 
trupe sîrbeşti şi franceze. După lungi tratative, în care fie- 
care din cele două state a dorit o rezolvare paşnică a pro- 
blemei, aceasta a fost solutionatá (şi prin intervenţia marilor 
puteri!), atribuindu-se României comitatele Caraş-Severin 
şi Timiş (parţial), unde românii constituiau majoritatea 


288 


populației, Torontaiul,fiind atribuit Serbiei. (V. şi meritoria 
cercetare a acestui litigiu în cartea lui William Marin, Unirea 
din 1918 şi poziția şvabilor bănăţeni, Editura Facla, 1978.) 


8 — După demisia, la 12 septembrie 1919, a cabinetului 
Brătianu, a venit la putere guvernul Arthur Văitoianu 
(27 sept. — 30 nov. 1919), a cărui misiune a constat în pre- 
gătirea şi desfăşurarea primelor alegeri parlamentare din 
România unită. A urmat apoi un guvern parlamentar aflat 
sub preşedinţia lui Alexandru Vaida-Voievod. 


P. 104 DEMOSTENE BOTEZ: .,MUNTII" 


Versuri 


Analele Academiei Române, seria II, Dezbateri, tom 
XXXIX, 1916—1919, Librăriile Cartea românească şi Pavel 
Suru, Bucureşti, 1921, p. 442. 


Raportul pentru decernarea Premiului Adamachi pe 
1918 a fost prezentat in şedinţa din 10 iunie 1919. Scurta 
pledoarie a referentului a avut efectul scontat: poetul primea 
prestigiosul si consistentul premiu. Sá nu uităm însă cá 
impresiile favorabile ale lui Zamfirescu' erau consonante cu 
cele ale prefațatorului — G.Tbrăileanu — amănunt plin de 
conotaţii mai ales în atmosfera politică, socială şi literară 
fierbinte proprie acelor ani. Ciclul Munţii a apărut, dealtfel, 
în numărul 26, din 5 mai 1918, al Momentului, periodic 
redactat cvasintegral de mentorul Vieţii româneşti. Edito- 
rialul numărului, Pacea, clama, ca şi poetul, disperarea unei 
păci nedrepte ce ne răpea coloana vertebrală a țării — Car- 
patii: „O dungă neagră acoperă munţii nostri de la Porţile 
de Fier, pînă la Cornul Luncii, ca un chenar de doliu”. 
Ulterior, cele şase poeme au fost reluate într-o plachetă ce 
constituie debutul editorial al poetului, care se distingea de 
alti autori preocupaţi de dramaticul subiect „tocmai prin 
faptul că a reuşit să se identifice, într-un moment crucial, 
cu destinul unui întreg popor, realizînd un poem de patetică 
deznădejde amintind de unele din versetele Cintării Romá- 
niei a lui Alecu Russo. Munţii este o emoţionantă chemare 
la reculegere şi austeritate, un îndemn la îndărătnicie obsti- 
nată în fata furtunilor prezente" (Simion Bărbulescu, 


289 


Demostene Botez, viaţa ca roman trăit, col. Contemporanul 
nostru, Ed. Albatros, Bucureşti, 1983, p. 37). 


P. 105 UN ANIMAL PRIGONIT 
Domnului Director al Cenzurei din tara românească 


îndreptarea, П, 143, 16 iunie 1919, p. 1; apare sub gene- 
ricul rubricii „Cărţi postale deschise”. 


Revenit la exercițiul publicistic, Zamfirescu se înfăţişează 
ca un scriitor care stăpîneşte dificila artă a esentializárii. 
Aşa cum arátam în Argumentul introductiv al volumului 5 
din ediţia Operelor sale, in acest caz articolul de ziar devine 
literatură curată, „adevăr concentrat". Corosiv $1 lapidar, 
pamfletarul, care adoptă de circumstantá aerul că-şi respectă 
adversarul, vorbindu-i protocolar, îşi compromite surizátor 
satrapul. Efectul satirei e cu atît mai percutant, cu cît ea 
este efectuată cu elegante gesturi cavalereşti. Destinatarul, 
fostul gazetar liberal de la Viitorul, I. G. Cătuneanu, ajuns 
prin protecția mai marilor săi „şeful cenzurei presei" (calitate 
pe care şi-o etala orgolios în scurte comunicate şi edicte), a 
fost profund afectat şi a ameninţat pe cei de la îndreptarea 
cu suspendarea apariţiei ziarului. Pentru a vedea puterea 
ironiei reci în comparaţie cu pamfletul violent, e suficient 
să amintim cá ,directorul" cu pricina a lăsat nesanctionat 
un articol din Hiena, Cenzorul cel nou, intesat cu ,gratiozi- 
táti" de genul acesta: „Cu fata vînătă ca un ficat şi cu privirea 
întunecoasă ca şi cum ar fi condensat în ea toată fierea 
brătienistă, s-a refugiat asupra rîndurilor noastre, ne-a 
sfărîmat osatura articolelor cu voluptatea unui subchirurg 
în demenţă", dar şi-a ieşit din fire în urma misivei zamfiresci- 
ene, transmitind îndreptării drastice avertismente. 


întorcîndu-ne la text, se cuvine notat că motivul acidei 
scrisori deschise era masacrarea de către cenzură a unui 
spiritual articol — Aventurile [unui porc] — apărut in în- 
dreptarea, ЇЇ, 140, p. 1, în cadrul rubricii „Cronica glumeatá". 
De la evocarea hazliei tentative de a transporta un porc pe 
acoperişul unui vagon (ministerial!), autorul, ascuns sub 
enigmaticul pseudonim Amăritul de pe Amaradia, trecea la 


290 


ironii subţiri la adresa lui lon Nistor — reprezentantul 
Bucovinei în cabinetul Brătianu — şi a lui Al. Constantinescu; 
fruntaş liberal care avea drept insolit cognomen numele 
mamiferului respectiv. 


1 — Jon Nistor (1876—1962), istoric şi om politic român. 
A fost ministru în mai multe guverne. Autorul unor studii 
despre istoria Moldovei şi, îndeosebi, a Bucovinei. V. infra, 
nota 3, p. 316, a articolului Actul Unirei neînțeles. 


2— Constantin Prezan (1861—1943), mareşal român, 
în timpul primului război mondial a comandat „Armata 4 
de Nord" (aug.-oct. 1916), apoi „Grupul de armate general 
Prezan" (nov.-dec. 1916), devenind ulterior şef al Marelui 
Cartier General (5 dec. 1916 — 1 apr. 1918) şi şef al Statului- 
Major General (oct 1918 — apr. 1920). 'Politiceste, ега 
afiliat liberalilor. 


3 — Porumbescu, om politic liberal. Nu-i exclus са 
Zamfirescu să-l vizeze, de fapt, pe Emanoil M. Porumbaru. 


4 — Vezi supra, nota 8, p. 283, la articolul D-/ Georgel 
Mârzescu. in presa vremii pot fi întîlnite trimiteri familiare 
la pitorescul Corbită, apelativ ce stîrneşte, cum se vede, şi 
sarcasmul zamfirescian. 


5 — Ioan G. Bibicescu (1849—1924), ziarist şi economist, 
intemeietor al Telegrafului román. Ulterior a devenit guver- 
nator al Băncii Nationale. Bibilicescu e o formă alterată 
— din interes polemic — a numelui real al personajului. 
V. supra, p. 23. 


P. 107 DOMNUL ORLANDO $1 DOMNUL BRĂTIANU 
îndreptarea, ЇЇ, 145, 18 iunie 1919, p. 1. 


Paralela Orlando-Brătianu pe care o efectuează Zamfirescu 
(cu intenţia vizibilă de a-l cobori pe cel de-al doilea în ochii 
publicului românesc) poartă, desigur, amprenta  rivalitátii 
de partid. Averescanii, care se apropiau cu paşi mari de 
obiectivul lor esenţial — chemarea la putere — erau inte- 


291 


resati in acel moment sá sublinieze erorile (reale sau inchi- 
puite!) ale liberalilor. Presa străină, sosită cu oarecare întîr- 
ziere de la Paris, făcea şi ea „atmosferă" premierului liberal, 
considerat de Clemenceau „le plus mauvais caractere” din 
cauza intransigentel cu care apăra interesele ţării in fata 
dictatului concertat al membrilor Consiliului Suprem. De- 
parte de a fi o „aberaţie monstruoasă", avertismentul lui 
Brătianu că va părăsi Conferinţa fără să semneze pacea era 
un gest de prim ordin, expresie a demnităţii naţionale şi 
statale. Ambianta pertractărilor de la Paris era în general 
neprielnicá tárilor mici sau, cum spuneau — cu o formulá 
cinicá — Marii Aliați, „statelor interesate in gradul al doilea”. 
Clemenceau nu se sfia să declare, dealtfel: „Fie pace, fie 
război, sîntem în viitoarea unei lupte nemiloase pentru 
dominație. Vai de cei slabi!" Iar dacă pentru alte ţări 
(Polonia, Cehoslovacia, Regatul sîrbilor, croaților şi slove- 
nilor, Belgia) marii învingători consimteau să facă unele 
concesii, pentru România — care avea petrol şi înţelegea 
să şi-l apere îndeosebi de pretenţiile americane! — nu exista 
deloc înțelegere. Pentru a-şi subordona economia ţării, 
„puterile asociate" orchestrau de coniventá condiţii inaccep- 
tabile oricărui-stat suveran. in Tratatul de pace cu Austria 
figurau clauze ce puneau, de fapt, sub semnul întrebării 
independenţa cucerită! la 1877. Deosebit de jignitoare erau* 
stipulaţiile potrivit cărora România era obligată să semneze 
o convenţie specială ce garanta drepturile minorităţilor şi 
dreptul marilor puteri de a controla felul în care se aplicau 
legile şi reglementările referitoare la minorităţi; o altă 
convenţie reclamatá de „Puterile Aliate şi Asociate" prevedea 
liberul tranzit — timp de cinei ani — al mărfurilor, mijloa- 
celor de transport şi resortisantilor acestor state „fără nici 
un fel de vamă şi în condiții cel puţin egale (s.n.) cu cele 
rezervate supuşilor români"; în fine, România, stat învin- 
gător, care-şi jertfise a douăzecea parte din populaţie pentru 
triumful cauzei comune, trebuia să efectueze plata unei 
considerabile părţi din datoria de stat a defunctei Austro- 
Ungarii. în fata acestor pretenţii, Brătianu a reacţionat 
viguros, cu demnitate şi rigoare. în cea de-a opta şedinţă 
plenară (31 mai 1919), premierul român a notificat, între 
altele, faptul că guvernul pe care-l conduce înţelege „să 
asigure pe tot cuprinsul noului regat drepturile şi libertăţile 
minorităţilor, printr-o largă descentralizare administrativă 


292 


de natură să garanteze populațiilor alogene libera lor dezvol- 
tare in ce priveşte limba, învățămîntul şi exercitarea cultului 
lor". Propunînd o nouă redactare aunor alineate din articolul 
5, el sublinia, pe de altă parte, următoarefe: „De o manieră 
generală, România este gata să accepte orice dispoziţie 
pe care statele care fac parte din Liga Naţiunilor ar admite-o 
pe propriul lor teritoriu în această privinţă. în alte condiţii 
România nu ar admite în nici un caz intervenţia guvernelor 
străine în aplicarea legilor sale interne. [...] România nu 
ar subscrie la,stipulatii care i-ar limita drepturile de stat suve- 
ran şi, în această ordine de idei, se consideră că drepturile 
statelor sînt aceleaşi pentru toti.**[.*.*.] în speţă, o interven- 
tie străină, саге nu acordă nici o libertate în plus faţă de 
cele pe care statul român este hotărît să le garanteze tuturor 
cetăţenilor săi, ar putea compromite opera de fraternizare 
pe care guvernul român o are în vedere. Pe de altă parte, 
anumite minorităţi s-ar considera scutite de orice recunoaş- 
tere faţă de stat, care contează în mod precis pe dezvoltarea 
acestui sentiment pentru: a cimenta fraternizarea nationa- 
litátilor; pe de altă parte, se dă naştere unui curent, care 
tinde să creeze două categorii de cetăţeni în acelaşi regat: 
unii încrezători în solicitudinea Statului, alţii dispuşi să-i 
fie ostili şi să“. caute protecţie în afara graniţelor. Istoria 
dovedeşte că protejarea minorităţilor concepută de asemenea 
manieră a contribuit mai mult la slăbirea statelor decît la 
consolidarea lor"  (Desăvirşirea unității  naţional-statale a 
poporului român. Recunoaşterea ei internațională, voi. Ш, 
p. 402—403); O poziţie similară adopta LI. С, Brătianu 
$1 în controversata problemă a liberului tranzit: „România 
declară că este dispusă să ia toate măsurile destinate să faci- 
liteze tranzitul şi să dezvolte comerţul cu celelalte naţiuni. 
Ea va accepta în această problemă toate dispoziţiile de 
ordin general pe care Liga Naţiunilor le va decreta şi care 
vor fi valabile pentru toate statele care fac parte din această 
ligă, precum şi cea stabilită în diferite comisii speciale ale 
Conferinţei de Pace la care au aderat delegaţii români" 
(ibidem, p. 403—404). întrucît modificările propuse de 
delegatia románá n-au fost aprobate de aliati, aceasta a 
refuzat să semneze Tratatul de pace cu" Austria şi s-a retras 
demonstrativ, la 2 iulie 1919, de la Conferinţă. 


1 — Antonio Starrabba, marchiz di Rudini (1839—1908), 
om politic italian, lider al partidului Juna dreaptá. Sef al 


293 


unui guvern de concentrare (1891—1892), a reînnoit aderarea 
Italiei la Tripla Alianţă, dar a impus cheltuieli militare 
excesive, care i-au provocat căderea. Revenit la putere 
după dezastrul italian de la Adua, a condus un nou guvern 
(1396—1898) care a renunţat la pretenţiile asupra Etiopiei 
şi a dus o politică de apropiere de Franţa. 


2 — Emilio Visconti-Venosta (1829—1914), om politic ita- 
lian, de mai multe ori ministru de Externe al țării sale. S-a 
distins prin echilibru, prin simţul de a-şi adecva politica la 
realitățile momentului. Iniţiator al imperiului colonial ita- 
lian şi partizan al Triplei Alianțe. Autor al volumului Ricordi 
di gloventu (Amintiri din tinerețe, 1904]. în corespondenţa 
cu Maiorescu, Zamfirescu îl socotea cînd „olimpic, dar 
máláiet", cînd „dulceag şi încet". 


3 Antonino Paternd Castelo, marchiz di San-Giuliano 
(1852—1914), om de stat italian, ministru de Externe între 
martie 1910 — octombrie 1914, propovăduitor viguros al 
expansiunii italiene în Africa. A dus o politică de apropiere 
progresivă de Antantă, încercînd — în acelaşi timp — să 
menţină relații bune cu Puterile Centrale. Deşi a reînnoit, 
in 1912, aderarea Italiei la Tripla Alianţă, la izbucnirea 
războiului a pledat pentru o neutralitate armată. Poziţia 
lui coincidea, aşadar, în unele puncte, cu aceea a lui 
1.1. C. Brătianu. 


4 — Referire la fondul documentar descoperit de autor 
in urma mortii lui Antonio Allievi. O scrisoare cátre Maio- 
rescu din 28'mai/9 iunie 1896 contine detalii interesante: 
.,Bátrinul a fost bolnav şi а murit in casă la mine. [. ..] Era 
o incintátoare natură, bătrînul! Fiu de țăran lombard, cuce- 
rise toate rangurile sociale, cu puterea iniţială a vigoarei 
poporului şi mai ales cu simpatia secretă a naturilor armo- 
nice (care/fie zis în treacăt, e aşa de mare în d-voastră), 
cucerise ranguri şi pe soacră-mea, contesa Bonacina-Spini, 
pe care n-am cunoscut-o şi n-am apreciat-o decît zilele astea, 
din hirtiele şi corespondenţa găsită pe urma lui socru-meu. 
Doamne, ce'generatie interesantă! Ce simtiminte nobile, 
ce suflu de patriotism în lumea asta de la '48 şi '59, în Italia! 
inchipuiti-vá c-am găsit tidule şi ordine de surghiun ale 
poliţiei austriace; un caiet copiat tot de mîna ei, cu scrisori 
de ale lui Emilio Dandolo, Luciano Manara etc.; cocarde 


294 


revoluţionare, programe de întruniri secrete — o mulțime 
de nimicuri emotionante, care m-au făcut să stárui în rein- 
tegrarea figurei interesante a ѕоасгӣ-теі şi s-o iubesc, alături 
de imaginea mortului de ieri" (Duiliu Zamfirescu şi Titu 
Maiorescu ín scrisori (1884—1913), ed. cit., p. 169—170). 


5 — Luciano Manara (1825—1849), patriot si militar 
italian, participant la luptele revolutionare din vara anului 
1848 („Cele 5 zile ale oraşului Milano"). După infringerea 
de la Custozza şi reîntoarcerea austriecilor în Lombardia 
a trecut împreună cu batalionul său de voluntari în Piemont 
şi a luat parte la luptele din 1849. Piemontezii fiind infrinti 
la Novară, s-a pus, împreună cu resturile unităţii sale, în 
serviciul Republicii Romane (martie-iulie 1849) proclamate 
de Mazzini. împuşcat în noaptea de 29/30 iunie 1849, în 
timpul asedierii Romei de către trupele franceze venite în 
sprijinul papei. Anul morţii (1894) indicat de Al. Săndulescu 
în notele celui de-al şaptelea volum din seria Operelor zamfi- 
resciene (p. 720) este, evident, greşit. Probabil că nu-i vorba 
decît de concursul involuntar al tipografului! 


6 — Adua, oraş în Etiopia. Aici a fost zdrobit, la 
1 martie 1896, corpul expediționar italian care urmărea 
cucerirea vechiului stat african. Trupele etiopiene au fost 
conduse de negusul Menelik al II-lea (1889—1909). 


7 — Vittorio Emanuele Orlando (1860—1952), jurist si om 
de stat italian. Iniţial ministru de Interne (1916—1917), 
în octombrie 1917, după dezastrul de la Caporeto, a devenit 
şeful unui guvern autoritar, care a inițiat ample represiuni 
antisocialiste. în 1919 făcea parte din „Consiliul celor patru" 
(sau „Cei Patru Mari"), alături de Wilson, Clemenceau, 
Lloyd George, organism care şi-a asumat arbitrar puteri 
dictatoriale în faţa „micilor aliaţi”. Lipsa de receptivitate 
a lui Wilson faţă de pretenţiile italiene asupra Dalmației 
l-a determinat să părăsească lucrările Conferinţei de la Paris 
(21 apr. — 15 mai 1919). După acest gest, departe de a fi 
primit călduros de către „minister, parlament şi rege", a 
fost înlocuit la cirma guvernului prin Nitti (iunie 1919). 
După 1924 s-a aflat în opoziţie faţă de guvernarea lui Musso- 
lini, ale cărui metode le anticipase totuşi. După 1944 a fost 
ales deputat (1946) şi senator (1948). Autor al unor intere- 
sante Memorii apărute (postum) în 1961. 


295 


8 — Niculae Petala (1869—7?), general de divizie, parti- 
cipant la majoritatea luptelor de pe.frontul románesc. in 
1919 comanda corpul IX al armatei, fiind înlocuit din dispo- 
zitia guvernantilor liberali. în 1925 e numit în funcţia de 
inspector general al armatei. Senator de drept. Autor al 
volumelor Duşmanii armatei (1895), Păreri asupra reorganiză- 
rii infanteriei (1908), Discufiuni în jurul legii cadrelor (1932). 


P. 10 PETRE CARP 
îndreptarea, ЇЇ, 153, 26 iunie 1919, p.l. 


Citit împreună cu portretul saint-simonian agternut— 
în toamna lui 1914 — în „caietul secret", crochiul din îndrep- 
tarea,'punctat de amenitátile curente în necroloage, indică 
părerea finală a lui Zamfirescu față de bátrinul (fost) lider 
junimist. Accentele encomiastice din corespondenţa cu Maio- 
rescu („Ştiţi cá eu cred orbeste in geniul politic al d-lui Carp 
şi in viitorul junimismului...") dispar, cedind locul unor 
judecăţi mai echilibrate din care nu lipsesc nici admirația, 
dar nici compasiunea şi rezerva. Soarta „modelului" fusese 
în ultimii ani dintre cele mai triste. Prietenia cu Maiorescu 
se rupsese în 1912, după scandalosul epilog al „afacerii tram- 
vaielor", cînd criticul, acum politician influent, se deso- 
lidarizase de comilitonul de-o viață. în singurătatea lui— 
mohoriîtă şi dispretuitoare — Carp păstră atîta ranchiună lui 
Maiorescu, încît nici nu participă la inmormintarea criti- 
cului, sub cuvîntul cá nu putea să-i facă o politetá pe care 
acesta nu putea să i-o întoarcă. în istoricul consiliu de coroană 
din august 1914, Carp se văzu dezavuat de majoritatea 
participanților la discuţii. Filogerman, partizan al intrării 
în război de partea Triplicei, îşi ,dárui" cei doi fii patriei, 
dar dori ca armata in care luptau aceştia să fie învinsă. 
Unul din ei muri. La Tibánesti comenta dezgustat deciziile 
lipsite de demnitate ale ,elevului" sáu, Al. Marghiloman, 
in fine, ca o ultima picáturá ce umplu paharul cu amárá- 
ciuni al unei vieţi, un comisar regal se deplasá — după vic- 
torie — la Tibánesti pentru a cerceta actele „antidinastice" 
ale singuraticului bătrîn. în ultimele luni, văzînd că idealul 
„unităţii naționale se realizase totuşi, pe căi total diferite 
decît cele pe care le întrezărise el, ar fi spus cu morga şi 


296 


causticitatea lui dintotdeauna: „România are atîta noroc 
încît nu-i trebuie oameni de stat". Să fi fost şi o recunoaştere 
(involuntară!?) a propriei inutilitáti? 


P. 112 DUHAMEL 


îndreptarea, П, 156, 1 iul. 1919, p.l. 


între textele din faza finală ale ,gazetarului" Duiliu 
Zamfirescu acesta e, poate, cel care se apropie cel mai mult 
de condiţia literaturii. Argumentatia ideologică, opţiunile si 
vanitátile partizane, retorica persuasiunii proprie celui ce 
vrea sá-si cucereascá pas cu pas cititorul fac loc de astá 
dată inscenárii literare, memorialului fals, dar plin de nerv 
epic. Cîteva pagini sînt suficiente pentru a reînvia un mo- 
ment istoric dramatic şi un personaj capabil să incite toate 
calitățile amatorului de „fiziologii"” care а fost, în momentele 
lui de malitie, părintele Comăneştenilor. Probabil cá-tocmai 
această măsură de irivenţie literară, cîtimea de ficţiune eta- 
lată aici imprudent ar stîrni îndoiala istoricului doritor de 
certitudini asupra faptului relatat. Dar oare aceasta ar fi 
numai reacţia istoricului? Criticul şi istoricul literar ar pro- 
ceda altfel? Nu s-ar îndoi ei, vorba poetului, „dac-aşa oa- 
meni întru adevăr au stat"? Şi totuşi, întîmplările evocate 
tîrziu, la vreo trei sferturi de veac de la petrecerea lor, s-au 
desfăşurat în bună parte chiar aşa cum le descrie „memoria- 
listul" neaşteptat. Cercetat cu atenţie, verificat cu alte már- 
turii de epocă, episodul din viaţa lui Eliade pare să fi decurs 
după scenariul zamfirescian. Nu avem, din păcate, o Viaţă 
a lui Eliade în genul celei dedicate de Şerban Cioculescu 
lui Caragiale. Cele două tentative datorate lui I. Creţu şi 
Gh. Corneanu suferă fie de tentatia apologeticii, fie de mor- 
bul — nu mai puţin periculos — al romantárii. (O noutate 
de ultimá orá — s1 totodatá o implinire a unui vechi deziderat 
este apariţia temeinicului studiu al lui Mircea Anghelescu, 
Ion Heliade Rădulescu. O biografie a omului şi a operei, Edi- 
tura Minerva, Bucureşti, 1986. ,Contradictoriul" Eliade are 
în sfîrşit parte de o imagine exactă şi comprehensivă, eli- 
berată de apăsarea unor inimicitii şi tabuuri!). Cronologia 
unei existente agitate e de refăcut cu migală şi precautii, 
coroborînd datele discordante. 


297 


Care sint insá certitudinile? Pe ce date pozitive se spri- 
jiná ,fiziologia" zamfirescianá? Cum se explică raporturile 
contradictorii şi dificile ale lui Eliade cu absolutismul tarist 
şi, mai ales, cu reprezentanţii lui în Principate? Filoturcismul 
scriitorului e, dealtminteri, cu atit mai curios cu cît unul 
dintre primele gesturi politice şi literare ale enigmaticului 
personaj a fost vestita Odă la Campania rusească de la 1829. 
în 8 septembrie 1829 poetul exulta în versuri stîngace: 
„Crucea iarăşi lumineazá/ Pe vechiul său, drag pámint;/ 
Semiluna se-nfruntează/ Aproape d-al sáu mormint". Anii 
imediat următori au produs o inversare a perspectivei şi e 
de crezut că prin mintea lui Eliade (şi a altora, dealtminteri) 
a cîştigat loc judecata că o putere suzerană cu o autoritate 
în decădere, mai mult nominală, e preferabilă uneia pline 
de vitalitate, înclinată spre o tutelă riguroasă asupra „pro- 
tejatilor". Cauzele acestei schimbări sînt multe şi nu acesta 
e locul potrivit pentru a insista asupra lor. Cîteva detalii 
se cer însă cunoscute. Din cordiale — cum erau la început 
— raporturile cu generalul conte Kiseleff, preşedintele pleni- 
potentiar al divanurilor Moldovei şi Munteniei în timpul 
administraţiei militare ruse (1828—1834), devin încordate 
după studiul Repede aruncătură de ochiu asupra originei şi 
limbei românilor, pe care Eliade îl publică şi în franceză (Coup 
d'oeil sur Vorigine et la langue des Valaques), fără a-l supune 
în forma lui integrală cenzurii ,protectorului". Cum un 
ofițer rus sustinuse într-un memoriu, scris probabil din înalt 
ordin, că alfabetul şi limba română erau slavone, „fricosul” 
Eliade se hazarda să replice: „Puținele vorbe slavonesti nu 
schimbă nici natura românului, nici țesătura limbii lui, al 
căreia mecanism este tot acela cu al surorilor ei: italiana, 
franceza $.с.1.; formarea cazurilor, verburile auxiliare, con- 
jugarea verburilor, timpii compuşi, infinitivele, participiile 
trecute, toate dovedesc aceeaşi urzeală cu a limbilor de sus". 
Avea dreptate, fireşte, dar abia scăpă de surghiun! 

După plecarea lui Kiseleff, care initiase totuşi şi prefaceri 
utile principatelor, încurcăturile lui Eliade cu consulii taristi 
se înmulţesc. Avu conflicte surde ori deschise cu un Mit- 
zachi, apoi cu un baron Ruckman şi cu un obscur Daşcov, 
ciocniri în care nu trebuie să-l vedem întotdeauna ca pe o 
victimă nevinovată. Un tiraj clandestin din Regtilamentul 
organic pe care-l scoase bogatul editor Eliade duse acest 
antagonism la culmi greu de întrecut. Performanţa depăşirii 


298 


lor se ivi odată cu venirea în Principate a generalului țarist 
Al. O. Duhamel, care făcu la început figură de consul. Din 
martie pînă în iunie acesta duse o politică dibace care consta 
pe de o parte în atitarea agitaţiei revoluţionare, iar pe de 
alta în încurajarea atitudinilor autoritare ale domnitorului. 
Din ciocnirea acestor două forte arfi avut de cîştigat cei care 
ar fi venit apoi în numele restabilirii ordinii. Perspicace, 
cu simțul practic al celor aflați de secole în „calea ráutátilor", 
Eliade intui manevra şi o destăinui domnului. Rezultatul 
a fost că Bibescu suprimă, la 27 mai 1848, Curierul românesc, 
desigur la instigatia, ca să nu zicem ordinul, generalului- 
consul. 


Ce s-a mai întîmplat după aceea a spus-o Eliade însuşi 
în cîteva rînduri. într-o broşură de propagandă tipărită la 
Paris în 1850 e narată succint ,surpriza" pregătită lui Duha- 
mel: „Ce fut alors qu'ils (les chefs du parti national-n. n.) 
se determinerent à operer une surprise, â confondre et 
paralyser ce Mephistopheles materiei et massif [...], type 
rare de genie moscovite. Admirable diplomate! Ies 
Roumains, en le voyant, s'etaient ecries: Voilâ l'ours! 
et Ies Tsigans le saluerent par un charivari, en faisant exe- 
cuter sous ses fenetres le dans de l'ours et en lui chantant 
la ballade du grotesque animal" (Le Protectorat du Czar 
ou la Roumanie et la Russie, Nouveaux documents sur la 
situation europeenepar J.* R., temoin oculaire des evene- 
ments qui se sont passes en Valachie de 1828 â 1849. Avant- 
propos de Sebastien Rheal, Comon Editeur, Paris, 1850, 
p.42). „Balada" amintită e Cîntecul ursului, poemă viguroasă, 
saturată de otrávurile lexicale heliadesti şi ritmată cu re- 
frenul străveziu ,Diuha! Diuha-măi"/Textul sáu integral 
e de găsit în I. Heliade Rădulescu, Opere, I, Poezii. Ediție 
critică de Vladimir Drimba, cu un studiu introductiv de 
Al. Piru, col. „Scriitori români", Editura pentru literatură, 
Bucureşti, 1967, p. 164—166, astfel că aici voi reproduce 
doar cîteva strofe elocvente: „Vino, ursule, la joc/ Şi pámintu 
bate-n loc,/ Şi mi-t1i joacă muschiceşte,/ Ad' piciorul cázá- 
ceşte;/ Joacă bine, mái Martine, /Sá-ti dau pîine cu măsline, 
/Sá-ti mai dau şi altceva,/ Sá fie pe seama ta. /Diuha, Diuha- 
măi!/ /Sá te văz, fecior de lele, /Fá o tumbă d-ale grele,/ 
Sá ne-aráti vreun marafet,/ Alivanta! berechet !/• Tinde cra- 
cul, deh, skaril! Cu piciorul fă pali ! / Cá pînă la împăratul 
... / Zicátoarea-o stie satul/ Mînca-l-ai să-l mănînci tot, / 
Să te lingi cu el pe bot! Diuha, Diuha-măi/ /Nais te chira- 


299 


saimos /Te delo del bah / Uabule flandára / Andoi gheneral 
baros / Dabule bacşişul, / Cá vin hoţii de págubasi". Bucures- 
tenii au înțeles, desigur, la care ,impárat" şi la ce „general 
mare" se referea, codificat, ursarul. 

Sá fi fost acesta Eliade însuşi, cum crede Zamfirescu? 
Eliade istoriseste altă versiune in nota consacrată satirei 
în Curs de poezie generală. Satirele şi fabulele[lui I. Heliade- 
Rădulescu, Tipo-Litografia Naţională Ralian Samitca, Cra- 
iova, 1883, p. 132-133: 

„Rusia la 1848 avea mari interese să ocupe Principatele 
mai înainte d-a începe răscoala din Ungaria. Trimise, dar, 
aci pe Duhamel, care avea misiunea d-a face o zaveră în 
România, silind astfel pe ţară să cheme pe muscali spre 
a potoli acea turburare. 

„Duhamel, cum veni în Bucureşti, priimi pe boieri cu 
ţigara în gură şi într-un mod necuviincios. 

Heliade, aflînd purtarea acestui diplomat şi tendinţele 
ruseşti, îi făcu satira de mai la vale, pe care o traduse în 
frantozeste şi i-o trimise într-un plic. A două zi după ce o 
ceti, Duhamel s-a pomenit cu un ursar că vine pe timpul 
mesei şi se puse a juca ursul în curtea sa, recitind această 
satiră, > 

Cum termină cîntecul, ursarul a fost arestat şi dus la 
poliţie. La interogatoriul făcut, el răspunde cá un domn, 
găsîndu-l, i-a dat cîţiva galbeni ca să joace ursul şi şă zică 
acel cîntec într-o curte boierească unde se află şi o fată 
frumoasă, după care moare acel domn şi n-o poate vedea 
într-alt mod decît dacă va ieşi să privească la jocul ursului. 

Tiganul, speriat, a început să strige: 

—  Cinstiţi boieri, na-vá galbenii daca sînt de furat, lăsa- 
ti-má numai să plec. 

Bietul ursar nu înţelegea scopul pentru care făcuse să 
joace animalul său. 

Lectorii cari ar dori să afle mai multe decît putem noi 
pune aci, le recomandăm protectoratul ţarului şi istoria revo- 
lutfiunii din 1848, scrise de Heliade”. 

în comentariul pe care-l dedică satirei (în aparatul critic 
al primului volum din Operele eliadeşti), VI. Drimba adaugă: 
„în anunţul despre punerea sub tipar a Cursului întreg de 

poezie generală a lui Heliade, publicat în Atheneul Román, 
I, nr. 6—7, noiembrie-decembrie 1866, p. 226, satira figu- 
rează cu titlul Dukamiliei" (ed. cit., p. 457). 


300 


în volumul de Poezii inedite (1860), în care era inclusă 
pentru prima dată, satira e datată „1848, mai 20". însă e, 
evident, o post-datare făcută într-un moment în care memo- 
ria scriitorului începea să aibă fireşti ezitări. Mai logic e 
ca ziua scrierii ei să fie căutată după 27 mai, dată la care 
Curierul românesc îşi înceta, din dispoziţii arbitrare, apari- 
tia. Spectacolul pitoresc şi zgomotos trebuie deci să fi avut 
loc, cum deducem din relatarea lui Eliade, pe la sfîrşitul 
lui mai, începutul lui iunie. După Islaz, Eliade, devenit 
ministru al Instrucțiunii Publice, apoi locotenent domnesc, 
începu să-şi cumpănească gesturile, făcînd „politică subţire”. 
A-l provoca pe influentul personaj țarist arii fost în ochii lui 
oimprudentá. Să sefi repetat totuşi gestuldupă 15/27septem- 
brie, cînd trupele ţariste comandate de generalul A. N. Lii- 
ders trec Milcovul in Tara Românească? Greu de crezut. 
Oricum, armata interventionistá fusese chemată de acelaşi 
Duhamel, care urmărea faptele la fata locului, căutînd în- 
frigurat prilejul de acțiune. 1-1 dau chiar turcii prin masa- 
crele din 13 septembrie şi Duhamel nu întîrzie să-i scrie lui 
Luders: „Generale, prilegiuL legal pentru intrarea trupelor 
maiestátei-sale în Valâchia ne e dat chiar de către turci. 
Turburarea e săviîrşită, sîngele a curs. Turcii au intrat ca 
nişte barbari, armatele -noastre trebuie să intre ca protectoa- 
ге. Grăbeşte-te, generale, d-a trece graniţa: Valahia e a noas- 
tră. lată momentul d-a pune mina pe Orient şi-a ameninţa 
Occidentul" (I. Heliade Rădulescu, Amintiri asupra istoriei 
regenerărei române sau evenimentele de la 1845, Tipografia 
moderna „Grigorie Luis", Bucureşti, 1893, p. 245). Misiva 
generalului cade în mina revoluţionarilor datorită prefectu- 
lui districtului Buzău, Scarlat Voinescu, care aresta pe 
mesager, scoase o copie după scrisoare în prezenţa notabili- 
tátilor oraşului, apoi dete drumul curierului. Cum s-a văzut, 
Luders n-a întirziat. Lucru simptomatic, casa lui Eliade fu 
desemnată drept cazarmă pentru cazaci. în camerele mari 
fură incartiruiti soldati, în curtea largă fură aduse tunuri, 
iar în grădină cai. Eliade fugi în Transilvania, la Braşov, 
în 17 septembrie 1848. Ideea că numai cu o zi înainte arii 
adus curiosul saltanat sub ferestrele cîştigătorului partidei 
mi se pare neverosimilá. Rámine însă o enigmă cine a făcut 
versurile citate de Zamfirescu şi cum au circulat ele în timp." 
Probabil, ca de-atíitea ori, fantezia populară (care-l proiec- 
tează pe Eliade într-o neaşteptată lumină simpatică!) a 
lucrat cu spor. 


301 


P. 115 D-NUL BRĂTIANU PE DIN AFARĂ ŞI PE DINĂUNTRU 


îndreptarea, П, 207, 20 august 1919, p.l. 


Efectuatá sub imperiul rivalitátilor de partid, al vechilor 
umori antiliberale, paralela între Cavour şi Brătianu indică 
încă о dată posibilităţile — deloc neglijabile — ale pole- 
mistului Duiliu Zamfirescu. Dar ea dezvăluie, pe de altă 
parte, şi limitele politicianului Duiliu Zamfirescu, înclinat 
prea mult spre atitudini concesive, în raporturile cu „puterile 
aliate şi asociate". Cum am arătat şi mai înainte, nu simple 
„înlesniri de tranzit” pe teritoriul național erau refuzate 
de cabinetul Brătianu, ci pretenţiile de tratament privile- 
giat şi tentativa de a-i scoate de sub controlul legilor şi auto- 
ritátilor româneşti pe supuşii puterilor învingătoare. La fel, 
nu colaborarea cu „capitalul străin" era înlăturată din prin- 
cipiu din vederile respectivului cabinet, ci încercarea de a 
subordona practic economia României unui singur stat, 
S.U.A., neglijîndu-se astfel alianțele tradiţionale. Erau aces- 
tea numai ,rodomontade" cum credea, furat de propria 
elocintá, polemistul? Sigur, o anumită miză, bine mascată 
sub efecte retorice, nu-i imposibilă. Rămîne însă faptul cert 
că atunci cînd justele exigente ale naţiunii înfăţişate Consi- 
liului Suprem de la Paris au fost respinse de „cei cinci mari", 
guvernul Brătianu a demisionat (la 12 septembrie 1919), 
sustinind că nu-şi poate pune semnătura pe un tratat „incom- 
patibil cu demnitatea şi independenţa naţională” cum era 
cel de la Saint-Germain. Inconvenientele acestui tratat fuse- 
seră, dealtminteri, semnalate şi de Zamfirescu în articolul 
Pacea cu Austria (îndreptarea, П, 161, 6 iulie 1919, p.l)... 


1 — Innocentiu al X-lea (Giovanni Battista Pamphili), 
papă între anii 1644—1655. A denunţat clauzele religioase 
ale Păcii Westfalice (1648) si a condamnat tezele janseniste 
(1653). 


2 — Cornelius Jansen, zis Jansenius (1585—1638), teolog 
olandez, episcop de Ypres. în lucrarea Augustinus, apărută 
postum, comenta dintr-un punct de vedere personal tezele 
Sf. Augustin asupra graţiei, liberului arbitru si predestinárii, 
fondînd astfel jansenismul, doctrină ce urmărea regenerarea 
morală a catolicismului. 


302 


3 — Dumitru (Take) Ionescu (1858—1922), om politic 
român, fruntaş al Partidului Conservator-Democrat (1908), 
de mai multe ori ministru şi prim-ministru (17 dec. 1921 — 19 
ian. 1922). Adept al intrării României în război de partea 
Antantei. Ca ministru de Externe (13 iun. 1920—11 dec. 
1921) a fost unul din arhitecţii Micii înțelegeri. | invrájmá- 
şit în ultimele luni ale vieţii cu Duiliu Zamfirescu. Mort 
în Italia în urma unei intoxicații cu stridii. Rivalul lui era 
răpus, cam în aceleaşi zile, de o criză hepatică provocată 
de ciuperci. 


4 — Stelian Popescu (1874—1950), avocat, ziarist şi om 
politic. în ciuda unor antecedente dubioase, a fost ministru 
de Justiţie în guvernele Take Ionescu, Barbu Ştirbei si 
I. I. C. Brătianu. Ca director al Universului (1903—1944), 
a susținut o politică de dreapta. Din 1941 s-a stabilit în 
Elveţia, unde a şi încetat din viaţă. 


5 — Giuseppe Mazzini (1805—1872), patriot, om politic 
şi publicist italian, lider al mişcării de emancipare naţională 
cunoscută sub numele de „Risorgimento”.  Carbonar în 
tinereţe, a organizat societatea revoluţionară „Tînăra Ita- 
lie" (1831). în timpul revoluţiei de la 1848—1849 a jucat, 
pe scena politică italică, un rol proeminent. Membru al 
triumviratului care a condus Republica romană (martie- 
iulie 1849. După eşecul revoluţiei s-a stabilit in Anglia, 
întemeind (împreună cu Kossuth Lâjos şi Ledru Roilin) 
„Comitetul democratic european" (1850). 


6 — Aşa cum este plasată, ironia de aici este şi inutilă, 
şi nedreaptă. Nu doar clientela electorală liberală, ci întreaga 
opinie publică românească aproba pe deplin atitudinea de 
rezistență adoptată de premierul român faţă de unele pre- 
vederi vexante ale Tratatului de pace cu Austria. LI. C. Bră- 
tianu avea în vedere, îndeosebi, primul alineat al art. 5 din 
partea а treia, secţiunea a IV-a, a proiectului de tratat cu 
Austria (paragraf care legitima intervenţia guvernelor stră- 
ine în scopul „protejării” minorităţilor nationale alogene) 
şi al doilea alineat al aceluiaşi articol (în cuprinsul căruia 
erau prevăzute condiţii de tranzit şi vamă „cel puţin egale cu 
cele rezervate supuşilor români"). Pentru lămuriri suplimen- 
tare, v. Desăvirşirea unităţii nafional-statale a poporului român. 
Recunoaşterea ei internaţională, voi. III, ed. cit., p. 389— 413). 


303 


P. 119 ' APELURI LA UNIRE 
Diu corespondenţa mea cu T. Maiorescu 


îndreptarea, ЇЇ, 212, 23 august 1919, p.l. 


Pentru cel interesat sá cerceteze organicitatea ideologiei 
literare (si nu numai literare!) zamfiresciene, articolul acesta 
oferă un argument in plus asupra existenţei unor adevărate 
„puncte fixe" în gîndirea scriitorului. Moralizarea ardele- 
nilor în problema (spinoasă şi greu explicabilă în cîteva 
notații gazetăreşti) a „patriotismului colectiv" propriu oa- 
menilor politici români, reliefarea unității în diversitate de 
care dădea dovadă lumea lor nu sînt atitudini de ultimă 
oră. în Pilde bune accentele de acum figurau aproape identic, 
în literatură, antecedentele acestor opinii sînt si mai vechi, 
in îndreptări, un ardelean, părintele Moise Lupu, făcea 
aceeaşi demonstraţie în fata unui public bucureştean incredul 
şi' predispus la zeflemea: „Domnia-voastră —- declama pate- 
tic clericul transilvan — aveţi oameni politici, şi literati, si 
artişti, ca toate țările deopotrivă noastră, ca Belgia, ca Olan- 
da, ca Portugalia, ba unii poate mai mari decît timpurile 
lor. [. ..] Aveţi oameni ca d-nii Sturdza, Carp, Maiorescu; 
aveţi alţii mai tineri, ca d-nii Take Ionescu, Marghiloman, 
Filipescu, Haret, fraţii Brătieni, al căror patriotism, a căror 
înţelepciune sunt mai presus de orce îndoială. Numai, ei 
luptă, şi în lupta lor pot fi violenti, cruzi, adesea chiar ne- 
drepţi unii cu alții. Nu vă este însă iertai domnielor-voastre 
să confundați lupta lor cu viaţa lor." în ,luptá" erau şi 
oamenii politici din România anului 1919, şi dacă e să adop- 
tám grila zamfirescianá, modalităţile de soluţionare a pro- 
blemelor privitoare la „interesele superioare ale țării" erau 
diferite de la un partid la altul (iar uneori chiar în interiorul 
aceleiaşi formatiuni!). Avertismentul dat de Zamfirescu 
ardelenilor („Nu confundați Liga Poporului cu celelalte 
partide!") poate fi citit în doua chipuri flagrant deosebite. 
„Sfătuitorul" putea fi şi un politician care încerca printr-o 
stratagemă abilă să adoarmă bănuielile liderilor Partidului 
National Român față de infiltrarea averescaná pe teritoriul 
transilvan, dar şi un naiv idealist care lua de bune princi- 
piile, fără să vadă ce se ascundea în spatele lor. Nici obiec- 
{Ше din Românul relative la presa şi oamenii politici din Ro- 
mânia Veche nu erau, pe de altă parte, lipsite de tilc. Burghe- 


304 


zia ardeleană dornică să-şi menţină intact fieful electoral avea 
tot interesul să proiecteze o imagine defavorabilă asupra 
rivalilor politici de peste munți în momentul în care Marele 
Sfat Naţional convocat în plen, în 29 iulie, la Sibiu, dezbă- 
tea proiectele Legii electorale şi Legii agrare. 

Revenind la /iferatul Zamfirescu, ar fi de remarcat spiri- 
tul autocritic cert; chiar excesiv, cu care-şi judecă primul 
roman. Cîţi scriitori ar fi în stare să-şi califice debutul literar 
ca fiind „fără nici o valoare"? 


1 — Orator redutabil, Maiorescu credea, cu toată con- 
vingerea, în primatul vorbirii asupra scrisului măcar în sfera 
exprimării ,sincere" a gîndurilor: „Din viu grai altfel se 
împărtăşesc gîndurile. Orce scriere e o mesfesugire", îi scria 
el discipolului mai tînăr de la Roma. 


2 — Ion (lancu) Kalinderu (1840—1913), administrator 
al Domeniilor Coroanei. Membru al Academiei Române si 
preşedinte al ei (1904—1907), a fost, ca şi fratele sáu, Nicolae 
Kalinderu, un pasionat colecţionar de artă. Fondator al 
muzeului de artă bucureştean şi autor al unor ilariante studii 
precum Barba la romani. 


3 — Dr. Constantin 1. Istrati (1850—1918), savant ro- 
mân, membru al Academiei şi preşedinte al acesteia între 
1913—1916. Fondatorul şcolii româneşti de chimie şi înte- 
meietor al Societăţii române de ştiinţe (1890), al Asociaţiei 
române pentru înaintarea si răspîndirea ştiinţelor. Autor 
a numeroase studii didactice din domeniul chimiei. 


P. 124 APELURI LA UNIRE [Ш 
Din corespondenta mea cu T. Maiorescu 


indreptarea, TI, 213, 26 august 1919, p. 1—2. 


Procesul intentat „partidelor istorice" din România in- 
dică în Duiliu Zamfirescu un om politic idealist. Liga Poporu- 
lui va prelua curînd (adică în momentul în careva ajunge 
la putere) întreg arsenalul de malyersatii al ,rosilor" si „al- 
bilor" tradiţionali. După numai doi апі N. Iorga уа stigma- 
tiza politica averescaná în aceşti termeni edificatori: „ ... о 


305 


{ага întreagă e martoră a necrezutelor afaceri din care trăiesc 
miile de viermi ai stricáciunii politice grupate în jurul lui 
Averescu". „Rectificarea constiintelor", la care visa roman- 
cierul, nu se manifestase deci şi în planul vieții politicii a 
timpului! 


1 — Referire la Mînjina, moşia lui C. Negri. 


2 — Textul maiorescian originar e uşor alterat în tran- 
scrierea lui Zamfirescu. în realitate criticul scria: „Си 100 000 
frci pe an ai vrea să mă dezrobeşti din avocatură, ca să am 
răgazul de a scrie?" (Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu 
în scrisori (1884—1913), ed. cit., p. 318)' 


3 — Mică intervenţie in text, al cărei mobil e recunoscuta 
discretie zamfirescianá. ,Romanul d-tale — sustinea criticul 
— trimis pe jumătate, nu mi l-a adus încă Jacques Negruzzi 
spre cetire" (ibidem, p. 342). 


4 — Din delicatete, sint omise numele lui Vlahutá, Sla- 
vici, Caragiale. 


P. 130 DOMNUL VENIZELOS SI DOMNUL BRÁTIANU 
îndreptarea, ЇЇ, 306, 28/30 noiembrie 1919, p.l. 


Vigoarea nouă a accentelor antibrátieniste din publicis- 
tica zamfirescianá îşi are explicaţiile ei. I. I. C. Brătianu nu 
mai era nici prim-ministrul omnipotent, nici liderul parti- 
dului cu cea mai mare reprezentantá parlamentará. Demi- 
sionat la 12 septembrie, iscusitul politician a trebuit sá cons- 
tate (cu iritarea si amáráciunea subintelese!) reculul elec- 
toral al formatiunii sale. Alegerile organizate la inceputul 
lunii noiembrie de guvernul Arthur Văitoianu au dat cîştig 
de cauză Partidului Naţional din Ardeal (199 mandate) şi 
noului Partid Țărănesc (130), liberalii fiind de-abia pe locul 
al treilea, cu 103 mandate, la bună distanţă totuşi de natio- 
nalist-democratii lui Iorga (27). Liga Poporului şi Partidul 
Socialist, care se abtinuserá de la alegeri, aveau totuşi cîte 
7 mandate, neconcludente, desigur, pentru influenţa lor reală 
(mare). Cabinetul aflat la putere trebuia să se confrunte 


306 


cu ultimatumul Consiliului Suprem de la Paris, care, ener- 
vat de faptul că „guvernul român continuă [...] să negocieze 
cu Conferinţa ca de la putere la putere”, cerea României 
„să se supună fără discuţie, fără rezerve şi fără condiţii 
rezolutiilor" sale înainte de a fi ruptă orice legătură cu ea. 

Neacceptind ultimatumul, guvernul a demisionat, fiind 
înlocuit, la 5 decembrie, de un cabinet al „Blocului parla- 
mentar", prezidat de Al. Vaida-Voievod. Ferm în probleme 
esențiale, conciliant în amănunte, noul premier a obţinut 
modificarea unor clauze umilitoare din preambulul Trata- 
tului Minorităţilor, ce figura în anexa Tratatului cu Austria. 
Fermitatea lui I. I. C. Brătianu dădea totuşi roade, chiar 
dacă ,beneficiarul" avantajelor politice era altul. Cu toate 
acestea, în ţară (mai puţin) si peste hotare campania anti- 
brătienistă continua, un laitmotiv fiind şi paralela Veni- 
zelos-Brătianu. Sá repetám însă întrebarea lui Zamfirescu: 
prin ce fapte se explică succesul lui Venizelos şi insuccesul 
lui Brătianu? Un posibil răspuns oferă unul din martorii 
apropiați ai confruntărilor de la Paris, Al. Vaida-Voievod. 
lată ce-i scria acesta lui Iuliu Maniu despre cel ce a spart, 
de fapt, frontul rezistenţei „micilor aliați": 

„Venizelos declară că el nu poate aproba textul compus 
de noi înainte de amiază, e prea radical etc. (Era un text 
scris cu apă sfințită.) Ceilalţi toti eram de acord că trebuie 
să facem o declaraţie. Venizelos însă abstina, fără a spune 
nici da, nici ba în fond. Gesticula, tipa, intrerupea. [..,.] 
Era penibil să-l vezi pe un om bătrîn ca Venizelos, pe care 
din depártare s1 eu il tinusem de cel mai mare bárbat de stat 
al Europei zilelor noastre, să-l vezi şi să-l auzi cum făcea 
pe farsorul spre a demonstra celor «mari» că el stă să se 
rupă de osteneala ce îşi dă spre a-l îndruma la moderație 
pe Brătianu şi spre a-i retine pe ceilalți ca nu cumva să se 
lase ademeniti de Brătianu. Curat scena cînd liceanul, ştiind 
ochii profesorului indreptati asupra sa, face pe băiatul model 
certîndu-i pe colegii săi rásfátati. 

Brătianu însă îl luă scurt de căpăstru pe moşul buiastru 
declarînd că lui nu-i pasă ce vor face ceilalți; dînsul şi de va 
rămînea singur, va vorbi, căci nu poate suferi fără protest 
un asemenea procedeu şi ofensator şi periculos din partea 
celor patru. Atunci căzură vorbele: 

Venizelos: Dar dumneata, d-le Brătianu, vorbeşti parcă 
ai reprezenta o ţară liberă şi independentă... 


Brătianu: Desigur! 


Venizelos: Ei vezi, eu nu mai am iluzia cá aş reprezenta 
0 țară liberă şi independentă. Noi toti sîntem la discretia 
marilor puteri. Eu nu cred că mă pot opune voinţei lor. 

Brătianu: Dacă d-ta renunti la suveranitatea Greciei eu 
nu pot renunța la aceea a României” (Desăvirşirea unității 
nafional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei interna- 
țională, voi. III, p. 424—425). 


1 — Eleuiherios Venizelos (1864^-1936), om politic grec 
de orientare liberală şi republicană. Prim-ministru (1910— 
1915; 1917—1920; ian! — febr. 1924; 1928—1932; ian.-mart. 
1933). Din 1935 a trăit în exil. 


2 — Maurice Paul Emmanuel Sarrail (1856—1929), gene- 
ral francez, comandant al corpului expeditionar dela Salonic. 
S-a mentinut intr-o expectativá prelungitá, intreruptá rar 
prin scurte atacuri. 


3 — Aristide Briand (1862—1932), om politic francez, 
orator remarcabil. A fost de unsprezece ori prim-ministru şi 
de cincisprezece ori ministru de Externe. Iniţiator al Con- 
ferintei de la Locárno (1925) si al Pactului Kellog-Briand. 
Animator al Ligii Naţiunilor. Premiul Nobel pentru pace 
(1926). 


A — Louis Barthou (1862—1934), om politic francez. 
Prim-ministru (mart. — dec. 1913). Ca titular al Ministeru- 
lui de Externe (febr. — oct. 1934) s-a pronuntat impotriva 
revizionismului fascist si pentru întărirea securității colective 
în Europa. Asasinat la Marsilia, împreună cu regele Alexandru 
1 al Iugoslaviei, de către teroriştii ustaşi. 


P. 133 SUFLETE CASTE 


„îndreptarea, ЇЇ, 309, 3 decembrie 1919, p. 1. 


Zamfirescu are in vedere situatia creatá pe scena politicá 
românească prin constituirea, la 25 noiembrie 1919, a „Blocu- 
lui parlamentar" pentapartit format din deputaţii Partidului 
Naţional Român, Partidului Ţărănesc din vechea Românie, 
Partidului Ţărănesc din Basarabia, Partidului Democrat al 


308 


Unirii şi Partidului Nationalist-Democrat. Principala forță, 
am arătat mai înainte, o reprezentau transilvánenii indemi- 
natec dirijati de Iuliu Maniu. Maestru al pertractárilor, „Sfin- 
xul de la Bádácin" căuta discret alianța lui Averescu, spetind 
să-l neutralizeze pe comandantul de oşti cu mare credit politic 
printre foştii soldati. $1 el, şi suita priveau cu bănuială gesturi- 
le generalului, părîndu-li-se, nu fără temei, că Averescu 
(ajuns, la 5 decembrie 1919, ministru de Interne în guvernul 
AL Vaida-Voievod) încearcă să-i subordoneze. in mijlocul 
acestor suspiciuni reciproce, Zamfirescu vine cu „sufletul 
cast" al scriitorului care şi-a construit opera sub semnul 
idealului naţional al Unirii. 


P. 135 PÁRINTELE EPISCOP CRISTEA 
îndreptarea, II, 330, 24 decembrie 1919, p. 1. 


Articolul lui Zamfirescu justifică, nu fără iscusintá, re- 
tragerea lui Averescu din fruntea Ministerului de Interne, 
post pe care-l, ocupase la 5 decembrie 1919. Contrar celor 
spuse de colaboratorul său apropiat, generalul n-a fost „elimi- 
nat", ci s-a dat deoparte singur, sperînd să provoace o criză 
guvernamentală care sâ-l aducă la putere. Momentan, manevra 
nu i-a reuşit. în locul său şi al lui Goga (pînă atunci ministru 
al Instrucțiunii Publice şi al^Cultelor!) in cabinet au fost 
cooptați Ion Borcea şi dr. Nicolae Lupu. Peste numai trei 
luni însă planurile averescane vor fi încununate de succes. 


1— lon Mihalache (1882—1963), om politic român, în- 
temeietor al Partidului Ţărănesc, afoi lider al Partidului 
National-Táránesc (1933—1937). De mai multe ori ministru, 
încercînd să fugă din ţară în iulie 1947, a fost condamnat la 
temniţă grea pe viaţă. în perioada în care-l aminteşte Duiliu 
Zamfirescu, I. Mihalache era ministru al Agriculturii şi al 
Domeniilor, în care calitate propune proiectul legii pentru 
reformă agrară. îndoielile lui Zamfirescu asupra realizării 
proiectului țărănist au fost confirmate de ulterioara desfăşu- 
rare a faptelor. 


2 — Ion Nislor era în acel moment ministru de stat în 


guvernul ,blocului", dar începuse să graviteze în orbita 
liberalilor. 


309 


3 — Alexandru C. Cuza (1857—1947), om politic şi publi- 
cist reactionar, doctrinar al nationalismului agresiv s1 extre- 
mist. Colaborator, o vreme, al lui N. Iorga in cadrul Partidu- 
lui Nationalist-Democrat, în martie 1920 se retrage şi fon- 
dează Partidul  Naţionalist-Democrat-Creştin. їп 1923 va 
înființa Liga Apărării Naţional-Creştine, grupare fascizantă 
din care se va desprinde ulterior Garda de Fier. A fost, împre- 
ună си О. Goga, lider al Partidului Naţional-Creştin (din 
1935) si al guvernului (dec. 1937 — febr. 1938). V. infra, 
nota 4, р. 316, a articolului Actul (тігі neînțeles. 


4 — Paul Bujor (1862—1952), om de ştiinţă şi scriitor, 
codirector (timp de cîteva luni) al Vieţii româneşti. in decem- 
brie 1919 era preşedintele Senatului, pe cînd N. Iorga deţinea 
preşedinţia Camerei Deputaţilor. 


5 — Matei B. Cantacuzino (1854—1925), jurist, profesor 
universitar şi orator excepţional. Ministru al Instrucțiunii 
Publice şi &1 Cultelor (29 ian. — 5 martie 1918) şi apoi al 
Justiţiei (27 aug. 1920—1 ian. 1921), în cabinetele conduse 
de generalul Averescu. Eminente contribuţii în domeniul 
dreptului familiei (Elementele dreptului civil, 1921). A scris, 
de asemenea, studiile Despre libertatea individuală şi persoanele 
juridice (1924) şi Apărarea libertății scrisului (1925). Om 
de mare distincţie şi probitate, nu s-a putut obişnui cu mora- 
vurile politicianiste, retrăgîndu-se demn. V. infra, comenta- 
riul la art. D-/ Matei Cantacuzino, p. 340. 


6 — Miron Cristea, pe numele de mirean /lie Cristea 
(1868—1939), primul patriarh al bisericii ortodoxe române 
(din 1925). Ca episcop al Caransebeşului, a făcut parte din 
delegaţia care a prezentat solemn regelui Ferdinand — la 
2 decembrie 1918 — declaraţia de unire a Transilvaniei cu 
România. Regent regal în 1926, apoi prim-ministru (febr. 
1938 — mart. 1939) al guvernului de dictatură regală. 


7 — Alexandru Vaida-Voievod (1872—1950), medic şi om 
politic, lider al Partidului Naţional Român, apoi al Partidului 
National-Táránesc. Prim-ministru (1 dec. 1919—13 mart. 
1920, iun. — oct. 1932 si ian. — nov. 1933) si ministru în 
mai multe rinduri, a dus o politicá autoritará, antimunci- 
toreascá. Disident din P.N.T., a creat in 1935 organizatia 
fascizantă „Frontul românesc". 


310 


P. 138 MOMENTE GRAVE ÎN POLITICA EXTKRNĂ 


îndreptarea, ПІ, 340, 2/4 ianuarie 1920, p. 1. 


într-o formă concentrată, proprie publicistului de vocaţie, 
Zamfirescu prezintă problemele presante aflate la începutul 
anului 1920 în faţa lumii politice şi a factorilor de decizie 
din statul românesc unitar. Primul lucru care s-ar cuveni 
constatat este realismul unor judecăţi. Scepticismul cu care 
era privită, de pildă, rezolvarea în interes românesc exclusiv 
a problemei Torontalului s-a bizuit pe exacte raționamente 
de geopolitică. Ponderati, guvernanţii români de atunci 
n-au mai insistat asupra acestei chestiuni nevralgice, care 
putea tulbura prietenia tradiţională dintre cele două state 
dunărene. Linia principială adoptată atunci a fost, dealtfel, 
confirmată şi mai tîrziu (în anul 1940!), cînd România nu 
a acceptat extensia teritorială în zona aflată cîndva în litigiu. 


Cu calm a fost primită şi noua frontieră cu Ungaria, 
net dezavantajoasá pentru România în planul strategic. 
Ea se afla, dealtminteri, în spatele liniei convenite cu Antanta 
prin Tratatul din 4 august 1916, lăsînd sub altă cîrmuire 
un număr considerabil de români. 


Activitatea intensă desfăşurată la Paris de delegația 
română, personal de primul-ministru Al. Vaida-Voievod, 
s-a soldat cu concludente rezultate în sfera recunoaşterii 
reunirii Basarabiei cu România. La 8 februarie 1920, după 
deliberări laborioase, Comitetul de experti ai celor patru 
mari puteri confirma legitimitatea actului înfăptuit la 27 
martie/9 aprilie 1918 de românii din Basarabia. „Convorbirile 
purtate de prim-ministrul român, Alexandru Vaida-Voievod, 
începînd din a doua jumătate a lunii ianuarie şi pînă la înce- 
putul iui martie 1920, eu G. Glemenceau şi Lloyd George, cu 
alte personalităţi occidentale au edificat pe cei în cauză asupra 
justeţei cauzei românilor", subliniază Vasile Arimia şi Mircea 
Musat în excelenta introducere la volumul al treilea de docu- 
mente din seria Mâărturiilor despre Desăvirşirea unității 
naiional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internafio- 
nală. 


în acelaşi studiu, model de rigoare, de cumpănire atentă 
a argumentelor, de respectare a adevărului istoric, se arată: 
„în ziua de 3 martie, Alexandru Vaida-Voievod avea o 
întrevedere cu primul-ministru englez Lloyd George, între- 


311 


vedere decisivă pentru recunoaşterea Unirii Basarabiei de 
către Consiliul Suprem, şi în aceeaşi seară primea Hotărîrea 
Consiliului Suprem asupra Basarabiei însoțită de о Notă 
introductivă a preşedintelui Consiliului Suprem, Lloyd 
George. [. .] Hotărîrea, după motivarea cu privire la in- 
tîrzierea soluționării problemei basarabene, preciza: « Guver- 
nele Aliate îşi' dau seama că interesul cel mai mare al Români- 
ei, precum şi al statelor învecinate cere ca chestiunea Basara- 
biei să nu rămînă şi pe mai departe nedecisă. După ce s-au 
luat pe deplin în considerare aspiraţiile generale ale populaţiei 
basarabene şi caracterul moldovenesc (românesc, n.a.) din 
punct de vedere geografic şi etnografic al acestei regiuni, 
precum şi argumentele istorice şi economice, principalele 
Puteri Aliate se pronunţă în favoarea reunirii Basarabiei cu 
România, reunire proclamată în mod formal de reprezentanţii 
basarabeni, dorind totodată a încheia un tratat cu privire 
la această recunoaştere, îndată ce condiţiile amintite vor 
fi "fost îndeplinite.» 

Tratatul despre care se vorbeşte în cele două documente, 
de recunoaştere a reunirii Basarabiei cu România, s-a semnat 
là 28 octombrie 1920 la Paris" (op. cit., p. LII-LIII). 

E de presupus cá Zamfirescu a luat cunostintá cu satis- 
factie de prevederile lui. Obiectivitatea ne obligă totuşi să 
recunoaştem că unele din opiniile scriitorului (teama de „bolşe- 
vism", de exemplu) plăteau tribut concepţiilor conservatoare, 
infirmate de istorie. 


1 — David Lloyd George, conte de Dwyfof (1863—1945), 
om politic britanic, lider al Partidului Liberal. Ministru al 
Muniţiilor, apoi de Război/după declanşarea primei conflagrații 
mondiale, devine şeful unui guvern de coaliție (1916—1922). 
A avut un rol preponderent la Conferinţa de pace de la Paris 
si în elaborarea Tratatului de la Versailles. 


2 — Numărul din îndreptarea pe care l-am consultat la 
Biblioteca Academiei este deteriorat. Din cuvîntul reconsti- 
tuit de mine se distinge clar doar -rma. în textul originat ar 
fi putut figura însă şi urma sau forma. 


312 


р. HI . ' ACTUL UNIREI NEÍNTELES 
îndreptarea, III, 4/6 ianuarie 1920, p. 1. 


intru totul zamfirescianá aceastá pendulare intre melan- 
colia resemnatá şi ironia rea, vindicativá.  Contemplarea 
întristată a ,ingratitudinii" tinerei generaţii de politicieni ce 
domina momentan scena parlamentară a tárii e sinceră si, 
mai ales, în spiritul unui scriitor care şi-a consacrat opera 
unui ideal colectiv mărturisit cu o simplitate emoţionantă: 
unitatea naţională. Dar inactiunea, dezabuzarea nu-i rețin 
decît pret de o clipă. Omul voluntar care s-a vrut (şi care a 
fost! Zamfirescu îşi ia imediat revanşa. Admonestările, 
premoniţiile, disprețul seniorial, aluziile sarcastice sînt armele 
lui, rnînuite iute, cu o bravură de spadasin încercat. Meca- 
nismul încordat al ironiei, mai uşor de înţeles în epocă, cere 
azi o sumedenie de ,chei" potrivite. Pentru a-l destinde 
sînt Anecesare, bunăoară, referiri la geografia parlamentară 
românească din anul de gratie 1920: 


Pentru à, nu încărca prea mult aparatul de note, voi 
insista doar asupra cîtorva elemente. E de retinut,.in această 
ordine de idei, situația ciudată in care se afla atunci omul 
politic Zamfirescu, pătruns în Parlament doar printr-un 
act de indisciplină" de partid. Consemnul averescan era 
ca Liga Poporului (şi corpul său electoral) să se abţină de la 
alegeri. O majoritate impunătoare de absenteist! ar fi pus, 
socotea generalul, sub semnul întrebării autoritatea oricărui 
parlament (guvern) rezultat dintr-un asemenea scrutin. 
Combativ cum îl ştim, Zamfirescu a preferat riscurile con- 
fruntării, ştiind că într-o lume politică „tînără" demonstrațiile 
subtextuale, omisiunile elocvente nu pot fi înţelese şi apreciate 
la justa lor valoare. Şi aşa s-a întîmplat că printre puţinii 
deputati averescani (7) se număra şi romancierul Vieții la 
țară. (Tot prin încălcarea consemnului de partid au pătruns 
în Parlament şi şapte deputati socialişti!) Surpriza ,absen- 
teiştilpr”, a partizanilor „rezistenţei Regaliste", а fost că 
alegerile au adus o enormă majoritate partidelor noi, din 
provinciile proaspăt reunite cu tara. Şi astfel, deşi din cei 
1 "300 000 alegători din vechiul regat s-au abținut '(ori si-au 
anulat voturile) 667 905 alegători, adică 54% din cei chemaţi 
la urne, guvernul „Blocului parlamentar" şi-a început activi- 
tatea pus pe fapte mari, din care insă nu va realiza decît 
prea puţine, datorită sabotajului liberal şi averescan. Una 


313 


dintre ele este ratificarea — „în unanimitate cu aclamati- 
uni" —- în şedinţa istorică din 29 decembrie 1919 a Adunării 
Deputaţilor şi a Senatului a legilor de unire a Transilvaniei, 
Banatului, Crişanei, Sătmarului, Maramureşului, Basarabiei 
şi Bucovinei cu vechiul regat al României (v. textul legilor 
respective in Desăvirşirea unităţii nafional-statale a poporului 
român. Recunoaşterea ei internaţională. 7918, voi. VI, p. 
500—503). N. Iorga, preşedintele în funcţiune al Camerei,a 
ținut atunci un emotionant discurs în care arăta: „Ca preşe- 
dinte al ei şi ca unul din reprezentanţii acestei Românii, 
dintre Carpaţi şi Dunăre, care a purtat 600 de ani prin cele 
mai mari primejdii, odată cu steagul românesc, soarta însăşi 
a neamului întreg, în numele României mutilate, de ieri, 
care strîngea în inima ei rănită atîta din jalea şi deznădejdea 
ținuturilor înstrăinate, în numele României care a plîns cu 
frații pierduţi şi a nádájduit cu ei, şi in care n-a fost om cinstit 
care să nu păstreze în sfinta sfintelor sufletului său dorul 
desávirgitei uniri nationale şi hotărîrii de а ne jertfi toti 
pentru aceasta, simt negrăita fericire de-a putea face în 
numele d-voastră, al tuturor, acest legámint solemn pentru 
viitorul neamului în sfîrşit şi pentru vecie unit. România 
unită o avem, o vom apăra" (apud Mircea Muşat, Ion Arde- 
leanu, Româniadupă Marea Unire, voi. II. Partea 1,1918—1933 
Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 75). 
La aceste tulburătoare cuvinte a vibrat, desigur, şi Duiliu 
Zamfirescu. însă logica vieţii politice e adesea alta decît 
aceea a sufletului şi, curînd după acest ináltátor moment de 
comuniune sufletească, frictiunile şi rivalitátile au reînceput. 
Averescanii (deci şi Zamfirescu!) nu-i iertau, de pildă, lui 
Iorga discursul rostit la învestirea sa ca preşedinte al Camerei. 
Deşi fusese ales cu un fragil avans (de numai 15 voturi), 
istoricul îşi anunţase hotărîrea „de a apăra contra oricărei 
intrigi existența Parlamentului a cărui majoritate [îl] alesese”. 
Iniţiaţii (Marghiloman e unul dintre ei!) au priceput iute 
esența discursului, rezumînd-o în acest chip: „Discursul 
preşedintelui este o lovitură contra lui Averescu: Camera 
este constituantă; el îi va apăra drepturile; ea este aceea 
care poate dizolva guvernele, iar nu ea să fie dizolvată" 
(Note politice, voi. IV, p. 424). Numeroase animozitáti se 
manifestau şi în interiorul partidelor, nu numai între ele. 
Partidul Țărănesc din Basarabia era divizat de facto într-o 
grupare filoliberală, condusă de І. Inculeţ, si una (aflată 
sub influenţa lui Pantelimon Halippa şi C. Stere) cu simpatii 


314 


pentru Partidul Ţărănesc din vechea Românie. La fel se 
petreceau lucrurile şi în sinul Partidului Democrat al Unirii 
din Bucovina, polarizat şi el în fracțiunea Flondor (de orien - 
tare liberală) şi grupul lui I. Nistor (ce inclina, deocamdată, 
spre nationalistii democrați ai lui Iorga). Prea siguri de ei 
în urma succesultâ electoral, liderii noilor partide credeau 
în longevitatea Parlamentului ales în noiembrie 1919 şi-şi 
ironizau — uneori си accente deplasate — rivalii mofluzi, 
care aşteptau, fireşte, ceasul răzbunării. 


1 — Referinţă la şedinţa din 27 martie/9 aprilie 1918 a 
Sfatului Таги, în cadrul căreia s-a hotărît (cu 86 de voturi 
pentru, 3 contra şi 36 abţineri) reunirea Basarabiei cu Româ- 
nia. Primind rezoluţia, preşedintele de atunci al Consiliului 
de Miniştri, Al. Marghiloman, declara: „în numele Poporului 
Român şi al Regatului Lui, M. S. Ferdinand I al României 
ia act de acest vot quasi-unanim şi declară la rîndul lui Basa- 
rabia unită cu România de veci, una şi indivizibilă”. Decre- 
tul-lege nr. 842 din 9 aprilie 1918 a fost învestit cu putere 
de lege de Parlamentul României reîntregite la 29 decembrie 
1920, fiind contrasemnat de N. Iorga, Teodosie Barcă, regele 
Ferdinand, Al. Vaida-Voievod, I. Inculeţ (ministru de stat 
fără portofoliu, delegat cu administrarea Basarabiei) şi 
Ştefan Ciceo Pop. 


2 — Pantelimon (Pan) Halippa (1883—1979), om politic 
român, cu un rol de prim ordin în mişcările politice şi sociale 
ale Basarabiei şi în reunirea ei cu România. De mai multe 
ori ministru: de stat (5—12 decembrie 1919) si al Basarabiei 
(12 dec. 1919—13 mart. 1920), de stat si ad-interim la Lucrări 
Publice (6-22 iunie 1927; 16 nov. 1928 - 7 iunie 1930), de 
Lucrări Publice şi Comunicaţii (7—13 iunie 1930), ad-interim 
la Muncă, Sănătate şi Ocrotiri Sociale (13 iunie — 10 oct. 
1930) şi, din nou, de stat (10 oct. 1930—18 apr. 1931; 6 
iun. - 10 aug. 1932; 20 oct. 1932—16 nov. 1933), în general 
in guverne tárániste s1 national-tárániste. A fost preocupat 
şi de literatură şi publicistică, fiind colaborator (din 1906) 
al Basarabiei din Chişinău, al Arhivei din laşi (1912) şi al 
Vieţii româneşti, unde semna (înainte de 1918), ştiri şi scurte 
materiale cu numele de P. Cubolteanu (după localitatea de 
baştină, Cubolta, Soroca). Redactor, din 1913, al periodicului 
Cuvint moldovenesc. A publicat volumele: Flori de pirloagă. 


315 


1912—1920 (laşi, 1921, cu o prefață de M.. Sadoveanu). si 
О cuvíntare (1924). 


3 — Ion Nistor, preşedintele Partidului Democrat al 
Unirii din Bucovina, îl pretuia mult pe Iorga si inclina, la acea 
datá, spre legáturi mai strinse cu Partidul Nationalist-De- 
mocrat, spre supárarea (neretinutá) a vechiului sáu comiliton. 
L Flondor. Partidul bucovinean obtinuse, in alegerile din 
noiembrie 1919, 20 de mandate în Adunarea Deputaţilor şi 
7 în Senat, fiind unul din componenţii „Blocului parlamentar” 
în qare Iorga avea mare influență. Invocarea numelui „dră- 
gălaşei Amarylt" în legătură cu I. Nistor şi N. Iorga pare 
astăzi obscură. Amarylt (Amarilis) era o pástoritá din celebra 
Bucolică I a lui Virgiliu; trădat ele Galateea, cáruntul Titir 
e izbăvit prin dragostea Amariliei de toate necazurile. Tradu- 
cînd aluzia zamfiresciană, ar trebui să vedem în I. Nistor 
rin personaj mîntuit la rîndu-i de * irámintari şi incertitudini 
odată cu dobîndirea simpatiei lui Iorga ! Cu astfel de trimiteri 
livreşti, Zamfirescu risca să fie singurul cititor capabil de 
a înțelege aluzia. Să notăm totuşi, ca o curiozitate, că Titir 
a urmat nu după mult timp exemplul infidelei Galateea 
(1. Flondor): în ianuarie 1922 a încheiat un cartel electoral 
cu liberalii, iar peste un an gruparea lui, subtiatá prin succesive 
dezertiuni, a fuzionat cu Partidul National-Liberal. 


4 A. C. Cuza, politician ironizat subţire de Duiliu 
Zamfirescu, era încă în acel moment membru al Partidului 
Nationalist-Democrat (în care intrase din 1910), dar pregătea 
o disidentá zgomotoasă, materializată în aprilie 1920. Disensi- 
unile dintre cei doi oameni politici sînt explicate astfel de 
Mircea Muşat si Ion Ardeleanu: „în timp ce [Iorga] urmărea 
să menţină partidul pe o linie burghezo-democratică, A. C. 
Cuza căuta să-l angreneze pe panta antisemitismului huli- 
ganic. A. C. Cuza şi fracțiunea sa se situează în mod tot mai 
vehement pe poziţii ostile faţă de mişcarea revoluționară a 
proletariatului, devenind unul din cei mai înverşunați duş- 
mani ai ideilor socialiste ca ideologie şi practică social-politică” 
(România după Marea Unire, voi. ПП, p. 141). 


316 


P. 144 SCRISORI CĂTRE PROPRIUL SĂU SUFLET 
Renaşterea română, II, 274, 15 ianuarie 1920, p. 1. 


Notaţiile emotionale din insolita epistolă readuc pentru 
-o clipă un Zamfirescu romantic, scindat — ca în nuvelele 
începutului-'- intre minte si inimă. Bruştei resuscitári a tine- 
retii de suflet nu-i lipseşte un anumit efect literar la care s-au 
arătat sensibili şi contemporanii scriitorului. Goga, bunăoară, 
vorbea cu îneîntare despre articolul cu pricina îti prezenţa 
lui Victor Eftimiu. Gazetar prompt, cum a fost, dealtminteri, 
pînă-n ultimii săi ani, cînd onora cu repeziciune ,comenzile" 
tîiiărului redactor care eram atunci, poetul Lebedelor sacre 
se grăbea să invoce conversaţia cu pricina într-un medalion 
literar diii îndreptarea: „în ajunul Anului Nou, în redacția 
primitoare a Renaşterei române, autorul Clăcaşilor îmi vorbi, 
cu voluptatea estetului pasionat, de un articol, semnat Duiliu 
Zamfirescu, şi care trebuia să apară în numărul festiv al 
„ziarului. Octavian Goga venea de la о agitată consfătuire 
politică; cum însă în el artistul învinge în fiecare moment pe 
omul politic, căldura pe căfe-o punea> vorbind de proza d-lui 
Duiliu Zamfirescu, întrecea* fără îndoială, interesul discuţiei 
de la care ieşea. [.. .]. Am citit"a doua zi, în Renaşterea română, 
De vorbă cu stiflăul sáu şi, la rindul meu, am fost cucerit de 
arta nobilă' a d-lui Duiliu Zamfirescu, făcută din gravitate 
şi gratie, din linişte olimpianá, străbătută din cînd în cînd 
de tipátul vesel al unui faun." in continuare, şirul cuvinte- 
lor elogioase culminează cu acest final semnificativ pentru 
audiența pe care o avea cintáretul Cománestenilor în rîndurile 
unor confrati din noile generaţii: „Duiliu Zamfirescu, autor 
de pagini definitive, romancier profund, poet armonios, 
perfect prozator, este poatemodelul scriitorului clasic român 
şi în acelaşi timp intelectualul a cărui operă se ridică, prin 
puritatea ei, obiectivitatea ei, la înălțimea marilor ereatiuni 
apusene. |. . ..] Salut în d-sa pe cel mai 4-е seamă reprezentant 
al literaturii contemporahe româneşti" (Duiliu Zamfirescu, 
îndreptarea, III, 18, 27 ian. 1920, p. 1). Temperînd, retros- 
pectiv, acest entuziasm dezlántuit, să punem în evidenţă 
cîteva conotaţii. Descoperim^ şi în baza mărturiei lui Eftimiu, 
un Goga deloc ranchiunos, ba chiar ,obiectivat" piná-ntr-atit 
încît îşi laudă aprins adversarul ,smintit" şi „mărunţțel” 
(ca talent literar!) din 1909. Dovadă stenică, deloc conformă 
scepticismului cronicarului, că şi din duşmăniile cele tari 


317 


pot ieşi prieteniile cele mari. Sá mai reținem apoi cá misiva 
zamfiresciană, cu exacta şi dureroasa ei autoscopie, n-a apărut 
în numărul festiv al Renaşterii române, ci cîteva săptămîni 
mai tîrziu. Ciudat e că ea s-a fixat în memoria (nu chiar fără 
greş!) a lui Eftimiu cu titlul De vorbă cu sufletul său, care 
va figura — în 4 februarie 1920 — în fruntea viitorului articol 
al lui Zamfirescu. Va fi văzut Eftimiu în redacţia respectivă 
şi manuscrisul articolului următor? Să-i fi plăcut mai vârstnicu- 
lui autor sugestia discipolului său tînăr? Să fie fost totuşi 
acesta titlul prim al epistolei zamfiresciene din Renaşterea 
română? 

în ceea ce priveşte publicaţia care o găzduia, să notăm că 
e vorba de un cotidian cu o frumoasă ţinută. Prin el, Goga, 
sfetnic averescan influent în acel moment, încerca să con- 
tracareze în Ardeal (şi nu numai acolo !) propaganda Partidului 
National-Román si a unor cercuri tárániste care acționau 
de coniventá împotriva Ligii Poporului, intuind in ea un 
rival politic redutabil. Spunind acestea, schematizám putin, 
din raţiuni demonstrative, căci in realitate formaţiile politice 
ale vremii aveau o „geometrie variabilă" şi o mobilitate im- 
previzibilă în opţiuni. Nu toti cei din P.N.R. erau împotriva 
Ligii Poporului (e cazul lui O. Tăslăuanu, V. Branişte, V. 
Bontescu, M. Popovici, A. Vlad, T. Mihali şi-al altora), dar 
liderul proaspăt instalat, I. Maniu, înţelegea prea bine cá se 
află în fata unei diversiuni minuțios < gîndite de Averescu 
şi lua măsuri în consecinţă. 

Renaşterea română, organ al Partidului Ţărănesc din 
Ardeal, lăuda tocmai actele şi cuvintárile disidentilor potenti- 
ali din P.N.R., făcînd subtilă propagandă averescaná. Redac- 
torul ei şef, Eugen Goga, romancier de talent, despre care 
se vorbeşte puţin în ultima vreme, figura, dealtfel, printre 
cei care puseseră la cale în 1917, la Odessa, constituirea 
Ligii Poporului. Bun ziarist, acesta asigura gazetei varietate, 
eleganţă şi incisivitate. Articolelor politice, „ultimelor infor- 
matiuni" (mereu abundente), reportajelor parlamentare li 
se alăturau cronici literare, teatrale, plastice, poezii şi proze 
semnate de profesionişti experimentați. Printre colaboratori 
(ce-şi depuneau textele la redacția din Bucureşti ori la cea 
din Sibiu) se numărau Octavian Goga, Victor Eftimiu, Hor- 
tensia Papadat-Bengescu, Al. O. Hodoş, N. Batzaria, Al. 
Cazaban, Ion Gorun s.a. 


318 


1 — E vorba de Madeleine, eroina romanului Dominique 
(1862) al lui Eugene Fromentin (1820—1876). Sfişiată între 
sentiment si datorie, ea soluţionează acest conflict sufletesc 


optînd pentru cea din urmă. 

2 — Edward Frederic Benson (1867—1940), romancier 
englez moralist, preocupat de transfigurarea epicá a vietii 
páturilor instárite. in afará de citatul Trandafir de toamná, 
este si autorul romanelor Dodo (1893), Dodo the Second (1914), 
Collin (1922) etc. 


3 — Aluzia îl vizează, probabil, pe preotul Vasile Lucaciu 
(1852—1922), memorandist prestigios şi om politic situat 
in aripa radicală a P.N.R. 


4 — Cultul zamfirescian pentru Traian datează încă din 
anii tinereţii. într-o spirituală scrisoare, din 18 septembrie 
1888, către N. Petraşcu, apar şi aceste însemnări din „sala 
busturilor imperiale din Capitol": „Alături de Traian e soţia 
lui, Plotina. Pe cînd împăratul priveşte înainte, blind si 
.ginditor, femeia lui se uită în sus, măreaţă, hotáritá, aspră 
chiar, cu fruntea goală, cu părul ridicat sus în coadă de păun 
şi cu o mică bandă de metal la rădăcină, care trebuia să 
susţină toată clădirea aceea. E mai urítá decît împăratul si 
în toate cazurile puţin simpatică [...]. lată acum, alături 
de dînsa, două femei de o altă rasă, frumoase amindouá si 
senine; Marciana, sora lui Traian, şi Matidia, fiica Marcianei. 

Ce bine se vede deosebirea tipurilor! Aceste două femei 
sunt desigur rudele împăratului, căci, deşi marmora lor e cam 
ştearsă, ele seamănă cu fratele şi unchiul lor, cu aceeaşi bună- 
tate şi cumintenie în statură şi n-au nimic comun cu Plotina. 
Mai cu seamă Marciana are un chip ideal de înţelepciune.” 

însă impresiilor de tinereţe le e conferită acum şi o 
turnură politică: apelul la unitate, la luciditate, adresat 
guvernantilor actuali se sprijină tocmai pe exemplul dat de 
ilustrul strămoş imperial. 


P. 147 DE VORBĂ CU PROPRIUL SĂU SUFLET 
Renaşterea română, П, 288, 4 februarie 1920, p. 1. 


Plăcerea de a desena cu vorbe, mărturisită încă din 
Amintiri din vremuri, se manifestă şi aici din plin. Acidul 


319 


fiziologist e un sceptic asprit de, circumstanţele agravante 
ale lumii politice româneşti. Genul lui este, arátam şi altă 
dată, satira menipee, insinuatia dură, percutantă, în pofida 
abilei stilizári. in gazetărie, ca şi în memorialul secret, 
Zamfirescu se comportă ca un zoograf: îşi transformă per- 
sonajele în specii, în ,prube" de umanitate degradată, de 
unde caracterul de bestiariu politic. Aláturindu-se atîtor 
altora, fiziologia ,táránistului" (subiect care îi va tenta în 
timp pe multi alti autori: G. Călinescu, Z. Stancu ş.a.) e 
datorată experienţei directe: Zamfirescu candidase pentru 
Senat la Putna, fieful său natural, şi cîştigase victoria împo- 
triva candidatului advers cu 8593 voturi, faţă de numai 
2300 ale acestuia. Rezultatul scrutinului e anunţat — cu o 
mîndrie ce contrastează cu melancolia afişată acum! — în 
îndreptarea din 20 februarie 1920, care publică discursul 
rostit de. scriitor în şedinţa Senatului din 16 februarie. 


1 _ Săgeată ironica pe adresa lui Gr. T. Coandă, liderul 
organizaţiei tárániste din judetul'Arges* un soi de Tănase 
Scatiu strecurat în Senat. împotriva lui îndreptarea duce o 
adevărată campanie demascatoare. La rubrica „Oameni 
noi" apărea pe pagina I, în numărul /; din 13 ianuarie 1920, 
o notă elocventă: 

„Cine este d-l Gr. T. Coandă. Şeful Partidului Táránist din 
Argeş, dr. Gr. T. Coandă, care şi-a permis să atace în Senat 
pe d. general Averescu, este una şi aceeaşi persoană cu 
d. Gr. T. Coandă, preşedinte al comisiei interimare de Piteşti, 
sub ocupaţia nemfeascá [sublinierea redacţiei]. 

Avem înaintea noastră acte din care se poate vedea cum 
a înţeles acest fruntaş «țărănist», acest nou om politic, să 
apere pe ţărani şi pe orăşeni. 

D. Gr. T. Coandă scrie comandantului neamt al etapelor 
din jud. Argeş, propunîndu-i între altele: 

«Vă mai rugăm a binevoi să examinati şi să aprobaţi, 
dacă le găsiţi bune, pedepsele ce prevedem şi pe care le vom 
aplica acelora cari nu se vor supune ordonantelor noastre, 
căci, Domnule Maior, deseori populatiunea nu se supune de 
bunăvoie şi ne temem că fără a ni se da autoritatea necesară, 
mai ales în starea de azi, orice măsură am lua ar rămîne fără 
efect contra delicventilor. 


Nu stăm la îndoială de a afirma cá este necesară chiar 
introducerea pedepsei cu bătaia [s.r.] contra acelora pe care 
amenzile nu-i sperie» etc, etc. [....] 


320 


E acelaşi domn Gr. T. Coandă, şeful «țărăniştilor» din 
Argeş”. 


P. 150 DISCURSUL D-LUI DUILIU ZAMFIRESCU 
îndreptarea, ПІ, 146, 1 iulie 1920, p. 3, 


Discursul a fost rostit în şedinţa Camerei din 30 iunie 1920. 
Reproducindu-1, îndreptarea îl încadrează între o notă redac- 
tionalá introductivă şi un succint reportaj parlamentar. lată 
prologul: 

„D. Duiliu Zamfirescu ales preşedinte al Camerei. Párin- 
tele A^asile Lucaci, preşedinte de vîrstă al Camerei, deschide 
şedinţa la orele 9 dimineaţa. 

Pe banca ministerială, d-nii: general Averescu, Oct. Goga, 
Argetoianu, Trancu-laşi, general I. Răşcanu, T. Cudalbu, 
Oct. Tăsiăuanu, S. Niţă, I.Athanasiu, Take lonescu. 

Alegerea preşedintelui. D. preşedinte arată că adunarea 
fiind constituită, se procedează, conform regulamentului, la 
alegerea biroului. 

Votarea pentru demnitatea de preşedinte al adunării se 
face cu apel nominal. Buletinele de vot sunt de două feluri: 
albastre, ale d-lui Duiliu Zamfirescu şi albe, ale d-lui general 
Cantacuzino, singurii candidaţi la fotoliul prezidenţial. 

D-1 Duiliu Zamfirescu, întrunind 180 de voturi, este pro- 
clamat ales preşedinte al adunării. 

Au mai întrunit: d-nul general Cantacuzino 90 voturi; 
d-l Dobrogeanu 16 voturi; Const. Brăescu 4 şi Ilie Moscovici 1. 

Părintele Vasile Lucaci invită pe d. Duiliu Zamfirescu să 
ocupe fotoliul prezidenţial şi ţine o cuvîntare prin care felicită 
şi urează d-lui preşedinte al Camerei succes în îndeplinirea 
înaltei funcțiuni cu care a fost onorat prin alegerea de astázi* 

La cuvintarea părintelui, Lucaci răspunde d. Duiliu 
Zamfirescu prin următorul discurs". 

După publicarea in extenso a cuvîntării zamfiresciene este 
inserat următorul reportaj de sală: 

„După discursul său, d-l Duiliu Zamfirescu mulţumeşte 
d-lui general Cantacuzino pentru retragerea candidaturei 
sale, deşi făcută tîrziu. 

D-l general Cantacuzino vorbeşte după d-l preşedinte, 
căruia îi exprimă felicitări pentru'alegerea sa şi spune că 


321 


opozitia fácutá candidaturei sale nu trebuie decit sá-1 multu- 
meascá, cáci in acest fel d-sa s-a ales luptind, nu prinunani- 
mitate de voturi ordonate. 

Personal, d-sa n-a avut dorinţa presidentiei, însă n-a 
putut refuza propunerea ce i s-a făcut, ferindu-se de a comite 
o nepoliteţă. 

După aceasta şedinţa se suspendă pentru 10 minute. 

La deschidere, se procedează la alegerea vicepresedintilor 
şi a secretarilor, 

întrunesc d-nii: 

Avram Imbroane 136 voturi 

Părintele Dăianu 140 voturi 

D. R. loanitescu 125 voturi 

Chiorăscu 140 voturi 

D. preşedinte anuntind rezultatul , proclamă aleşi vice- 
preşedinţi ai Camerei pe d-nii de mai sus. D. D. R. loanitescu 
mulţumeşte pentru cinstea ce i s-a făcut şi asigură adunarea 
de impartialitate în conducerea dezbaterilor, ca vicepreşedinte 
al Camerei. Face cunoscut programul de activitate al guver- 
nului: reforma agrară, industrializarea produselor ţării, solu- 
tionarea chestiunilor muncitoreşti, un statut al funcţionarilor. 

Plecînd de aci voiam să spunem că am consolidat România 
Mare şi ne-am făcut datoria. 

D. Iorga anunţă o interpelare d-lui ministru de Externe, 
asupra politicei externe a guvernului. 

Se procedează la despuierea scrutinului pentru alegerea 
celor 8 secretari. 

Se aleg secretari d-nii: G. Pleşoianu, lacob I., Nicorescu 
Pavel, Muicá T., Savu C, Roseteanu Vasile, Tomovici Plopsor 
$1 Lungu M.I. 

Se aleg chestori d-nii: Mişu Protopopescu, Slăvescu Virgil, 
Ghitescu Şt., Georgescu V. 

Şedinţa se ridică la orele 1 şi se anunţă cea viitoare pentru 
mîine la orele 8 şi jumătate dimineaţa”. 

Aceasta e versiunea oficială asupra discursului inaugural 
al noului preşedinte. Dar, cum se întîmplă adesea, ea nu e 
decît un cadru posibil, nu şi unul strict autentic. Vacarmul, 
atmosfera de continuă vociferare, ţinuta preşedintelui Came- 
rei, reacţiile pe care le-a stîrnit cuvîntul său nu transpar aici. 
E necesară despuierea colecţiilor, a volumelor de amintiri, a 
publicisticii, pentru a reconstitui conduita speakerului-lite- 
rat. Firesti la orice politician lucid, care nu exclude calculul 
probabilităților, ipotezele lui asupra viitoarelor relaţii dintre 


322 


foştii апай au produs proteste în bánciletárániste şi iorghişte. 
Tot în îndreptarea din zilele imediat următoare discursului 
găsim o notitá semnificativă: „Opoziția din Cameră a găsit 
prilejul cu ocaziunea [sic !] discursului ținut ded. Duiliu Zam- 
firescu la instalarea sa în fotoliul prezidenţial să facă o mani- 
festatie cu totul neîntemeiată. După ce noul preşedinte al 
Camerei a arătat toată gratitudinea pentru Marii Aliați, 
lîngă care ne-a fost dat să vedem înfăptuită România Mare, 
domnia-sa, vorbind de regimul -strîmtorilor, a accentuat 
interesul ce-l avem ca la stabilirea noului statut internaţional 
al lor să examinám toate ipotezele. Atît a fost de-ajuns pentru 
ca minoritatea să protesteze zgomotos, ca şi cum preşedintele 
Camerei sau majoritatea ar împărtăşi alte sentimente şi ar 
avea alte vederi asupra raporturilor noastre internaționale 
decît acelea ale tuturor românilor” (О manifestatiune neín- 
temeiată, îndreptarea, III, 147, 2 iulie 1920, p. 1). 


Alt aspect ce poate da de gîndit celui ce meditează acum 
asupra evenimentelor este nefireasca scindare din rîndurile 
majorităţii: generalul G. Cantacuzino-Grănicerul, viitoarea 
căpetenie legionară, era tot averescan. Faptul că el putea 
să-şi ralieze nouăzeci de aderenţi în propriul grup parlamentar 
indică nu atît popularitatea lui, cît rezerva unor deputaţi 
faţă de Zamfirescu însuşi, al cărui autoritarism elegant, dar 
consecvent, le displăcea. Mereu refuzat de noul preşedinte 
atunci cînd cerea din temiri ce cuvîntul în „chestiune per- 
sonală", Iorga îi va păstra rele amintiri: „Supt cele mai rele 
auspicii a început astfel noua legislatură. Un preşedinte de 
Consiliu, om de mari merite, dar care în Parlament se pierdea 
cu totul, spunînd cu glas încet lucruri mai mult banale; un 
preşedinte de Cameră, scriitorul de mult talent care era Duiliu 
Zamfirescu, totuşi un diplomat de carieră, roşu, nervos, gata 
să se arunce, luînd atitudini de campion, care trezeau la 
fiecare moment un imens scandal (o dată a promis unui 
deputat o regulare de socoteli îndată ce va termina de vorbit, 
şi mi-am permis să-i observ momentul cînd trebuia să-şi 
țină cuvintul...)" (0 viață de om aşa cum afost, ed. cit.,p.588). 
Desi portretul e plin de ranchiuna celui inláturat de la o efe- 
meră preşedinţie a Camerei, episodul invocat e real; cînd, în 
plină şedinţă, în iulie 1920, Mihail PopoVici a izbucnit iritat: 
„Asta este preşedinte? Asta este dictator, nu preşedinte", 
cel vizat i-a răspuns cu bravură de încercat duelgiu: „îmi 
pare rău că nu pot să-ţi răspund aci. Te aştept, însă, afară” 
(v. Parlamentul. Camera. Şedinţa de la 7 iulie 1920, îndrep- 


323 


tarea, ПІ, 152, 8 iulie 1920, p. 3). Asemenea rábufniri au dis- 
părut însă repede şi lectura cronicilor parlamentare indică 
un chairman echilibrat, perfect stăpîn pe sine şi pe adversar. 
E, prin urmare, justă impresia lui Camil Petrescu: „A prezidat 
aproape doi ani Camera lui pupá-má-n ..., cu un tact şi 
un simt al situatiunilor neobişnuit” (Ultimul Lascarid, in 
Duiliu Zamfirescu interpretat de..., antologie, studiu intro- 
ductiv, tabel cronologic, note şi bibliografie de Ioan Adam, 
col. „Biblioteca critică”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976, 
p. 38). Tot asa îl vedea şi Ion Petrovici: „S-a dovedit curînd 
că dinsul făcuse progrese enorme şi modul în care a condus 
dezbaterile celei de-a doua sesiuni a fost mai presus de orice 
laudă. învățase să fie abil şi mlădios, fără a se lăsa tirit de 
factorii gălăgiei. Riposte demne şi umori spirituale întregeau 
icoana unui preşedinte de care acuma ne puteam făli... A 
prezidat cu artă multe şedinţe memorabile" (ibidem, p. 45). 


1 — Referire la Take lonescu. 


P. 154 CAMPANIA CONTRA „КЕЅІТЕІ" 
O scrisoare a presedintelui Camerei 


îndreptarea, ПІ, 256, 7 noiembrie 1920, p. 1. 


Textul scrisorii e insotit de o succintá notá preliminará a 
redactiei: ,D. Duiliu Zamfirescu, presedintele Camerei, ne 
adrese azá urmátoarea scrisoare, cáreia ne grábim a-1 face loc", 


Nu-i exclus ca in vreme ce scria cá ceea ce l-a „răpus" pe 
Zamfirescu a fost tocmai „osteneala zădărniciilor politice la 
care l-au supus în ultimii ani anume prietenii” în memoria 
fenomenală a lui Iorga să fi revenit, proaspătă, amintirea 
agitatei campanii liberale contra ,Resitei". Scriitorul, acum 
preşedinte al Camerei, era direct vizat şi tocmai în această 
calitate, incompatibilă, pretindeau liberalii, cu statutul de 
preşedinte al consiliului de administraţie al societăţii ,Resita", 
în ce postură îi putea el jena pe redutabilii adversari? Evi- 
dent, în cea dintîi, unde se ilustrase prin fermitate, umor 
caustic, siguranţă şi, mirare, tact în conducerea discuţiilor. 
Care discuţii nu puteau fi în condiţiile date decît înverşunat 
contradictorii, protagoniștii fiind averescanii (numerosi!) si 


324 


liberalii (mai puţini, dar disciplinati, solidari şi bătăioşi în 
apărare, ca şi-n atac). între ei, partidele fostei „Federaţii” 
pendulau capricios, după interesele şi umorile liderilor, între 
care lorga făcea figură aparte. Atacurile liberalilor urmăreau 
scoaterea din funcţie a preşedintelui Adunării deputaţilor, 
care-şi depusese, dealtminteri, candidatura pentru un nou 
mandat. Compromiterea lui arii atras, desigur) şi discreditarea 
Partidului Poporului, un rival periculos şi neinhibat al libe- 
ralilor. Faptul ar fi trebuit să se petreacă după calculele 
camarilei brătieniste la 1 decembrie 1920, cînd Camera trebuia 
să-şi realeagă biroul. îndelung exersati în arta calomniei, 
liberalii imprimaseră acţiunii desfăşurare dramatică: prolog 
incitant, cîteva acte în care tensiunea politică ar fi mers 
crescendo, dezvăluiri senzaţionale, deznodámint palpitant, 
prielnic intereselor lor. Dacă intriga, abil pusă la punct, nu 
le-a reuşit, căci Zamfirescu a izbutit'— cu preţul unui mare 
zbucium sufletesc şi al unei extraordinare desfăşurări de ener- 
gii — să dejoace planurile adversarilor, nu-i mai puţin adevă- 
rat că victoria lui a fost dintre cele dureroase şi irepetabile, 
ca şi a lui Pyrrhos. 


Refăcînd istoria acestei polemici, cea mai dură în care a 
fost implicat vreodată Zamfirescu, să-i revelăm mai întîi un 
aspect oarecum insolit: scriitorul, corect şi scrupulos în viaţa 
de toate zilele, era atacat ca om, capatriot. ,,Estetul", „aristo- 
cratul", „lascaridul" fusese şi înainte contestat, dar nimeni nu-i 
pusese atît de vehement la îndoială iubirea de tara, morali- 
tatea. De data aceasta lucrul se produce. Campania contra lui 
se desfăşoară, simptomatic, tocmai pe acele direcţii unde scrii- 
torul părea şi se credea invulnerabil. Partitura calomniei e de 
aceea inteligent împărţită pe roluri. Viitorul, organul oligar- 
hiei financiare liberale, făcea caz de dubla preşedinţie zamfi- 
resciană, incriminînd „monstruozitatea şi imoralitatea acestei 
posturi", în timp ce România nouă, ziar liberal de scandal, 
voia să convingă opinia publică de faptul că Zamfirescu s-ar 
fi ,vindut" de mult nemților, cu prilejul vestitelor comunicări 
academice din 1914, 1915, în care îndemnase la prudenţă şi 
„neutralitate armată". Gestul era taxat acum drept filoger- 
maii şi, fireşte, antipatriotic, omitindu-se cu bună ştiinţă că şi 
Antanta promisese tot atunci recompense însemnate guver- 
nului român condus de Brătianu fie şi numai pentru păstrarea 
unei stricte neutralitáti. Acuzele sînt alternate dibaci, din- 
du-şe proporții succesiv cînd unui plan, cînd celuialt, calomnia- 


325 


torii avînd grijă să se imbie (ori să se someze) reciproc în dez- 
văluirea unor amănunte ,infamante". 

Din raţiuni strict demonstrative, voi discerne o direcţie 
de atac principală şi o diversiune secundară, subsumată acelu- 
iaşi scop. Precum în adevăratele campanii, diversiunea e 
menită a masca direcţia efortului principal. Primii intră în 
acţiune gazetarii de /a. România nouă, foaie cese intitula 
„ziarul Societăţei pentru educaţia cetáteneascá". Sub această 
atractivă titulatură civică se ascundea în realitate o dubioasă 
companie liberală (versatá în afaceri necinstite cu cărți, 
tipografii, hîrtie ş.a.) dirijată de un „om odios" (e părerea lui 
Iorga!), doctorul Creangă, economist liberal aflat atunci în 
fruntea Băncii Nationale. imbrobodind (ori cointeresînd!) 
un înalt prelat, „vegetalul Creangă" a încercat să treacă prin 
Parlament un proiect de lege privind ,,Educatiunea cetáte- 
neascá". Din eleganţă şi buná-credintá, chairmanul a susținut 
initial, în plenul deputaţilor , proiectul de lege prezentat de 
cuviosul ierarh. A intervenit însă fulminant Iorga, dezvăluind 
dedesubturi veroase care au provocat stupoarea şi indignarea 
Camerei. Uluit, pînă şi clericul cu pricina (episcopul Nifon) 
n-a mai stăruit în sprijinul proiectului buclucaş, al cărui text 
a rămas abandonat pe masa preşedintelui. Cu umorul tăios 
ce-l caracteriza uneori, acesta ar fi cerut retragerea „cada- 
vrului" legislativ. 


Gluma, gustată de Cameră, îl va costa mult, căci, va măr- 
turisi mai tîrziu Zamfirescu, „personajul căzut, care răspunde 
la numele vegetal de doctorul Creangă, în loc să tacă sau să 
discute cu d-nii din Cameră cari l-au zugrăvit aşa cum este 
şi i-au respins legea, publică o notitá în pamfletul Roniânia 
nouă, prin care aruncă toată vina asupra mea, care i-am 
taxat «Educatiunea cetáteneascá» de cadavru" (Răspuns 
unor calomnii, îndreptarea, ПІ, 280, 7 decembrie 1920, p. 1, 3). 
Judecata lui Zamfirescu nu e, oricum am privi lucrurile, lip- 
sită de temei. România nouă era, cum conchidea şi Iorga, un 
„Ziar-revolver", specializat în şantaj şi-n „mică publicitate" 
interesată, care-i aduceau probabil venituri bune. Materia 
lui predilectă erau informaţiile, ştirile , reclamele, oferte de 
închiriere, reportajele scandaloase din lumea borfaşilor şi 
prostituatelor şi e interesant de constatat că pînă şi ziariştii 
care-l scoteau erau atît de stinjeniti de ,,productia" lor încît 
o semnau cu iniţiale ori cu pseudonime anodine. România 
nouă era, prin urmare, lumea lui G., / M., М. V, T. I. P., 
Gemy, Alfa si Scormon (nume predestinat, care spune multe 


326 


despre gazetária grupului!), dar printr-o ciudatá dorintá de 
onorabilitate tocmai aceşti anonimi rîvneau să dea orientări 
şi (atenţie!) îndreptări. A face din alb, negru şi din negru, alb 
era aici o obisnuintá, ca şi trecerea de la o extremă la alta, 
dealtfel. Şi astfel, Zamfirescu, lăudat la începutul lui septem- 
brie pentru un apel la unitate şi concordie lansat de la tribuna 
Camerei (îndemn la pace, România nouă, І, 165, 1 septembrie 
1920 , p. 1), devine brusc o figură odioasá, de „vîndut", 
numai bun a fi demascat în ochii publicului credul: „... sun- 
tem nevoiţi — spun admiratorii de ieri — să punem în vedere 
d-lui Duiliu Zamfirescu, actualul preşedinte al Camerei 
deputaţilor, căun adevărat cadavru nu poate fi decît acela 
care «după un discurs filogerman pronunţat la Academie 
figurează în registrele conrupătorilor germani cu o compensa- 
tie de mai multe zeci de mii de lei»". Discursul la care se 
face aluzie e cel despre Sufletul războaielor în trecut şi în 
prezent, unde literatul-diplomat preconiza păstrarea unei 
stricte neutralitáti, opţiune întîmpinată atunci în termeni 
pozitivi şi de către Antantă. Abia în vara lui 1916 aceasta 
punea sub semnul lui „Acum ori niciodată!" problema inter- 
ventiei României in conflict. Am arătat in comentariul 
consacrat eseului respectiv ratiunile disertaţiei zamfiresciene. 
Scriitorul nu era din stirpea ,patriotilor"lucrativi, vehementi 
în vreme de pace şi discreti pînă la dezertiune în vreme de 
război. El stiarori măcar intuia la ce poate duce un ,, activism" 
gálágios, neinsotit insá de másuri efective de intárire a poten- 
tialului militar al ţării. Ultima fază a războiului a dat însă, 
cum se ştie, cîştig de cauză antantiştilor, care nu-i vorierta 
prudentul discurs de sub cupola Academiei. Cum acesta 
fusese tradus şi publicat şi în germană (act în care Zamfirescu 
n-a fost totuşi implicat !) adversarii liberali puteau afirma 
lesne că la mijloc ar fi fost mobiluri necurate. Psihoza gene- 
rată de faimosul „dosar Gunther" („rătăcit" timp de doi, trei 
ani chiar de guvernanţii liberali) putea favoriza acuzaţii fără 
acoperire, pe care fidelii Brătienilor le vor aduce, dealtminteri, 
după o premeditatá intirziere, abia pe la începutul lui decem- 
brie 1920, cînd campania de răsturnare a preşedintelui Came- 
rei eşuase. Falsul era, prin urmare, ultimul atu! Pînă atunci, 
Viitorul face mare tapaj pe tema „Reşiţei”, societate natio- 
nalizatá de averescani fárá a se da partea leului Partidului 
Liberal. Istoria acestei ,,nationalizári" e destul de complicată. 
Acţiunea de lichidare a bunurilor austro-germane din domeniul 
industriei grele impunea emiterea unui pachet de acţiuni noi, 


327 


care ar fi trebuit să fie distribuite, prin subscripţie publică, 
românilor. Transferul de proprietate fusese negociat în timpul 
guvernării Blocului parlamentar între V. Bonteseu şi Veith 
(mandatarul acţionarilor străini), dar, ulterior, odată cu veni- 
rea la putere a lui Averescu, noul ministru al Lucrărilor 
Publice, Octavian C. Tăslăuanu, imprimă nationalizárii alt 
curs. Acţiunile, în valoare totală de 49 000 000 lei, nu au 
mai fost iansate pe piaţă prin subscripţie publică, ci împărţite 
mai cu seamă senatorilor şi deputaţilor guvernamentali. 
Sînt de înţeles, prin urmare, şi supărarea liberalilor, care 
pierdeau astfel o afacere mănoasă, şi iritarea liderilor „federa- 
tiei" — îndeosebi a celor din Ardeal — scoşi la rîndu-le din 
jocul incitant al profitului. (în treacăt fie zis, guvernul Ave- 
rescu va cădea pînă la urmă chiar din pricina acestei afaceri.) 
Cum se zvonise că 80 de deputaţi ai Partidului Poporului 
erau amestecați în respectiva afacere, opoziţia liberală trece 
prompt la contraofensivă. Viitorul recurge la vorbe mari, 
invocînd combinaţii mai mult sau mai puţin similare de peste 
hotare (afacerea „Panama" ş.a,), agită publicul, cere anchete, 
promite pedepse, face, în fine, mare tamtam pentru discredi- 
tarea adversarilor. „Independenţa de conştiinţă şi de jude- 
catá", mereu uitată cînd e vorba de liberali, devine subit 
calul de bătaie al opoziţiei brátieniste. Rugámintile şi ame- 
nințările sînt amestecate vertiginos, într-o alternanță deru- 
tantă. Preşedintele Camerei e ,rugat" în termeni chipurile 
politicoşi „să publice numele tuturor deputaţilor cari au luat 
acțiuni « Reşiţa », pentru ca opinia publică să-i cunoască”, 
pentru ca imediat după aceea să fie de-a dreptul somat: „De 
asemenea, trebuie să se publice numele acelor deputati cari 
sunt membri în consiliul de administraţie al  «Regitei > 
Sperăm că d-l Duiliu Zamfirescu, preşedintele Camerei, atît 
de gelos de buna reputaţie şi de prestigiul Adunărei pe care o 
reprezintă, va lua de îndată aceste măsuri cerute de conştiinţa 
publică. Dealtfel, dacă nu le va lua — ceea ce nu credem — va 
fi silit să o facă deoarece chesiunea va fi adusă în discuţia 
Camerei îndată după deschiderea sesiunei" (Parlamentul şi 
,Resifa'. O datorie a biroului Camerei, Viitorul, XIII, 3787, 
31 octombrie 1920, p. 3). 


Comunicată în acest chip, somatia îl viza direct pe Zamfi- 
rescu, care, imprudent, acceptase portofoliul de preşedinte 
al societăţii ,Resita", detinind, dacă afirmaţiile liberale sînt 
exacte, 500 de acţiuni. Dar era oare în epocă atît de neobis- 
nuit gestul sáu? Dovedeau liberalii întotdeauna corectitudi- 


328 


nea şi dezinteresul pe care-l pretindeau altora? ,,Austerul" 
Vintilă Brătianu, doctrinarul financiar al liberalilor, era el 
însuşi membru în consiliul de administraţie al întreprinderii 
de navigație maritimă şi al Societăţii ipotecare române, 
Ionel Brătianu ocupa o poziţie similară la întreprinderile 
„Lignitul", „Letea", „Schitul Golesti". Averescu, Argetoianu, 
generalul Coandă, C. Garoflid, M. Manoilescu onorau (sau 
vor onora în curînd) cu persoana lor alte selecte conclavuri 
financiare, şi nimeni nu dădea semne de impacientá. De ce 
tocmai Zamfirescu irita atît de mult pe liberali? A invoca 
vechile inimicitii stîrnite, rînd pe rînd, de către scriitor prin 
Le Domaine de la Couronne, prin atitudinea demnă în timpul 
„dramei de la Venetia", înseamnă a avansa o parte din rás- 
puns. Omul era, pe de altă parte, nou în politică şi părea 
predestinat rolului de victimă. în plus, tinea în mîinile lui, 
deloc ezitante, frinele Camerei, spre evidenta dezolare a libe- 
ralilor momentan învinşi. Răsturnarea sa trebuia să fie deci 
preludiul unei reîntoarceri triumfale. Aşa se explică graba cu 
care Viitorul pronostica demisia lui iminentă. Cind se va face 
remanierea guvernului Averescu, D. Duiliu Zamfirescu va 
demisiona de la preşedinţia Camerei e titlul unui articol din 
Viitorul (3788, 2 noiembrie 1920, p. 3), din care se poate 
deduce cu uşurinţă obiectivul urmărit de campania de presă 
dezlántuitá contra preşedintelui. „Curn rămîne cu situatiunea 
mai mult decît delicată a d4ui Duiliu Zamfirescu, preşedintele 
Camerei, care e în acelaşi timp şi membru în consiliul de ad- 
ministratie al «Regitei» ? Cu ce autoritate morală si cu ce 
impartialitate va prezida d-sa dezbaterile privitoare la infiin- 
tarea legală a acestei societăţi?” sună cîteva întrebări pentru 
„îndreptarea” expediate din paginile Viitorului din 5 noiem- 
brie 1920. Toată această tevatură, care aducea scriitorului o 
popularitate neatinsă în patruzeci de ani de carieră literară, 
„nu l-a intimidat, cum nu l-a intimidat nimic în viaţa lui, căci 
era gentleman" (Camil Petrescu). El înțelege sá'ráspundá 
demn, energic puzderiei de calomniatori'anonimi, pe lîngă 
nasul cărora flutura nu numai un condei ascuţit şi exersat, 
ci şi armele spadasinului impenitent, care ieşise de cinci ori pe 
„terenul de onoare". Cum Viitorul reproduce acuzele României 
-noi, ba merge pînă la a califica naţionalizarea ,Regitei" drept 
Mlharie şi „jefuire a statului român", cel aflat în fruntea socie- 
tății trimite martori lui Al. Mavrodi (directorul oficiosului 
liberal) şi, totodată, răspunde caustic clevetitorilor prin scri- 
soarea al cărei text îl reproducem. 


329 


Si pe un plan, si pe celálalt, lucrurile s-au precipitat, luind 
întorsături neaşteptate. La o „ieşire pe cîmpul de onoare" nu 
s-a ajuns, Mavrodi refuzind, cu frică vizibilă, cartelul. Cînd 
martorii săi (Em. Culoglu şi generalul Dabija) s-au întîlnit cu 
cei zamfirescieni (Dimitrie M. Burileanu şi Carol A. Davila) 
discuţia a fost aproape vodevilescă. „Ni s-a adăugat însă — 
— vor relata public secundantii lui Zamfirescu — că 4-1 
Mavrodi nu va da în nici un caz satisfacţie d-lui Duiliu Zamfi- 
rescu (ministru plenipotenţiar, fost ministru de Externe şi 
actual preşedinte al Camerei) decît dacă d-sa va infirmam 
prealabil calomnia anonimă aruncată de ziarul România noua 
în luna septembrie şi pe care autorul anonim al articolului din 
Viitorul a reeditat-o cu acest prilej". Procedura era curioasă 
şi martorii i-au semnalat imediat ciudátenia: „A fost inutil 
să arătăm că nu d-ta, ci cei cari publică astfel de difamatiuni 
trebuie să dea dovada exactitátii lor şi că codul duelului 
nu dă dreptul de a invoca calomnii anonime pentru a refuza 
un cartel". Savoarea aparte a situaţiei create o vor sesiza, 
cu ironie, tot ei: „Prin urmare, cineva aruncă o insultă, 
altul îşi «ia răspunderea» (Mavrodi — n.n.) iar — în urma 
unor conciliabule — martorii refuză  cartelul. Explicaţia: 
« afacere politică»! Ce-am mai căuta atunci pe celălalt 
teren, cel «de onoare »?" (Calomniile Partidului Liberal. — 
Cum fug de răspundere calomniatorii, îndreptarea, III, 261, 
14 noiembrie 1920, p. 1). în acelaşi număr al îndreptării 
apăreau documente doveditoare ale corectitudinii zamfires- 
ciene (asupra cărora nu mă voi opri pe moment); în ime- 
diata lor apropiere era inserată şi o scrisoare de mulțumire 
adresată martorilor care-l reprezentaseră cu atîta perspica- 
citate. Totul trădează în ea pe omul ce se crede stăpîn pe 
situație. „Domnilor deputaţi şi scumpi amici — scrie senio- 
rial cel ofensat — vă rog să* primiţi expresiunea viei mele 
gratitudini pentru că ati binevoit a mă asista în diferendul 
ce am avut cu ziarul Viitorul. E trist şi ruşinos că trebuie să 
ne depravăm gustul atît de mult încît să căutăm într-un 
partid de guvernămînt, cum se pretinde a fi Partidul Liberal, 
pe autorul moral şi material al unei ignobile calomnii, şi să 
ne găsim în faţa unui director de ziar, salariat, care să fie 
obligat a răspunde pentru autorul anonim al calomniei. Cînd 
căciula d-lui Mavrodi se va toci îndeajuns ca prin spărturile 
ei să iasă la iveală urechile d-lui Vintilă Brătianu, vom 
examina dacă sunt destul de lungi ca să le scurtăm, sau 
dacă poate continua a trăi mai departe sub forma actuală 


330 


de anonim." Dar jubilatia avea să fie efemeră. Iscusiți 
în ,arta" denigrării, adversarii nu se vor aventura în 
„chestiuni de onoare", ci îşi vor continua, aparent netulburati, 
campania. Viitorul ,someazá" România nouă să publice 
documentele „traficului de conştiinţă" la care s-ar fi dedat 
cu ani în urmă Zamfirescu („România nouă” şi d. Duiliu 
Zamfirescu, Viitorul, XIII, 3802, 19 noiembrie 1920, p. 3), 
apoi, fapt nou, îl intimează pe scriitor, cerîndu-i să solicite 
gazetei lui Creangă publicarea documentelor compromitá- 
toare. Altminteri, tăcerea sa va fi luată drept recunoaştere 
(D-l Duiliu Zamfirescu are cuvintul !, 3804, 21 noiembrie 
1920, p. 3 şi D. Duiliu Zamfirescu tace, 3806, 24 noiembrie 
1920, p. 3). Scrupule de obiectivitate — ce se vor vădi curînd 
interesate! —vor determina Viitorul să reproducă in pro- 
priile coloane Campania contra ,Resifei". Procedura este 
însă întru totul curioasă. Sub titlul Un document. Preşe- 
dintele Camerei şi afacerea ,Resita" (Viitorul, 3794, 10 no- 
iembrie 1920, p. 2) textul e retipărit cu sublinieri redactio- 
nale de efect, sugerînd toate presupusa vinovăţie a semnata- 
rului, în acelaşi număr, dar in pagina a treia, cursivul 
Parlamentul şi „Reşiţa” lansează fulminante învinuiri: „cap- 
tarea de conştiinţe prin distribuirea de acțiuni", „panamaua 
«Resitei»", punerea ţării în slujba unor interese străine, 
nimic nu e cruțat cînd e vorba de compromiterea unui 
rival periculos. Dusă cu vigoare, campania de presă cîştigă 
în intensitate de la o zi la alta. D-/ Duiliu Zamfirescu şi 
„Reşița”. Rolul unui preşedinte al Camerei este să împartă 
acțiuni deputaţilor, crede d-l Zamfirescu (3800, 17 noiembrie 
1920, p. 3), D-I Duiliu Zamfirescu şi corupția germană (ibidem), 
Panamaua  ,Resifei" şi Parlamentul (3804, 21 noiembrie 
1920, p. 3) sînt numai cîteva din titlurile articolelor infa- 
mante care vor fi stîrnit, desigur, iritarea şi revolta scriito- 
rului. Curînd, îi este dat să vadă că aproape toate pot fi 
întoarse împotriva lui. Răspunsul ritos ce-l încîntase cu 
numai cîteva zile în urmă are, de pildă, în ochii celor de la 
Viitorul un rol nescontat de emitent: „Răspunsul d-lui 
Duiliu Zamfirescu către martorii d-sale este o nouă încercare 
de diversiune şi o tentativă disperată de a închide un inci- 
dent — o recunoaştem — pentru d-sa de o extremă gravi- 
tate" (notă, fără titlu, la rubrica „Ultime informatiuni", 
3799, 16 noiembrie 1920, p. 3). Notificarea, pe puncte, din 
îndreptarea, e şi ea interpretată insolit. „în faimoasa sa 
scrisoare publicată în îndreptarea, d-l Duiliu Zamfirescu, 


331 


care mai continuă încă să fie preşedinte al Camerei şi în 
acelaşi timp preşedinte al Societátei «Reşiţa», spune cá 
tocmai pentru că de această societate depind căile noastre 
ferate şi apărarea naţională, e necesar ca d-sa să o controleze 
în calitate de preşedinte al Camerei... Or, tocmai fiindcă 
e vorba de interesele noastre economice vitale şi de apărarea 
națională, d-l Duiliu Zamfirescu nu a avut nimic de zis 
împotriva faptului că majoritatea capitalului şi conducerea 
acestei societăți au rămas străine? (Aşa vor rămîne şi sub 
guvernarea liberală, cînd Ion I. C. Brătianu şi Vintilă 
Brătianu vor relua în mîinile lor experte afacerea — n.n.) 
împotriva acestui lucru, 4-1 Duiliu Zamfirescu nu a reac- 
tionat, pentru că tocmai în vederea acoperirei lui a fost 
numit preşedinte al Societátei. [. ..] Mai sunt puţine zile 
pînă la deschiderea Parlamentului. Se va discuta atunci 
situatiunea penibilă in care s-a pus preşedintele adunare* 
deputaţilor, care a ştirbit prestigiul şi autoritatea înaltei 
functii'pe care o ocupă" — e concluzia amenințătoare a 
unui'anonim ce se manifesta tot la ,Ultime informatiuni" 
(Viitorul, 3801, 18  noiembrie 1920, p. 3). Un „învăţător 
pensionar" din Banat, om cu carte putiná, dar cu certe 
simpatii liberale, trimite şi el o misivá publică preşedintelui 
contestat al Camerei, in care abundă cuvinte liiari (nu şi 
dovezile!): Iarăşi afacerea „„Reşița”. Scrisoare deschisă d-lui 
Duiliu Zamfirescu din partea unui învățător pensionar din 
Reşiţa (3810, 28 noiembrie 1920, p. 3). Enigmaticul institutor, 
ascuns după inițialele N. V. (să fie acelaşi N.V. de la 
România поий?--п.п.), citise „їп  cárti"(!!)  Poporanismul 
în literatură şi amintea episodul din 1909 tocmai pentru 
a dovedi corupţia si antipatriotismul scriitorului. 


Zamfirescu nu se pierdu totuşi prea mult cu firea. Riposta 
lui veni în prima şedinţă de lucru a Parlamentului recon- 
vocat în sesiune lai decembrie. Reales preşedinte în urma 
unui scrutin pe care l-a urmărit cu firească încordare („Cît 
de înfrigurat era şi cum ardea de nerăbdare să fie proclamat 
din nou preşedinte!" (ca să nu se spună că a trebuit să-şi 
abandoneze funcția în urma unei campanii de presă), nota 
autorul pe veci neştiut al unor Aspecte parlamentare publicate 
în Viitorul), el a ţinut să răspundă public delatorilor. Iritarea 
nu naşte retorica cea mai convingătoare, iar spectacolul 
etalării ei poate amuza. „Faţa d-lui Zamfirescu care de 
obicei este roză ca un pahar de vin roşu, sorbit în urma unui 
dejun copios, devenise ieri vînătă de mînie. Pumnii lui 


:332 


izbeau furios în aer. Cuvintele rostite de el erau pe jumătate 
mîncate, din cauza emoţiei care-l sugruma" — se consemna 
in alte Aspecte parlamentare (Viitorul, 3814, 3 decembrie 
1920, p. 3). Dar, pe măsură ce vorbea, oratorul se destindea 
vizibil. Cum Viitorul se arătase bine informat în ceea ce 
privea portofoliul publicistic al României noi şi comentase, 
în Dovada că 4-1 Duiliu Zamfirescu s-a vîndut nemților. 
Destăinuirile şi probele aduse de ziarul. „România nouă” 
(3812, 1 decembrie 1920, p. 3), recriminările lui Creangă, 
cel atacat veni, la rîndu-i, cu contradovezi. Reproşurilor 
lui Creangă, potrivit căruia scriitorul ar fi acceptat achitarea 
de către nemți a datoriei de 46 000 lei (contractată la „Banca 
generală" în 1915), li se opun argumente redutabile. Unul 
dintre ele este extrasul de cont eliberat la 11 septembrie 
1920 de instituţia financiară cu pricina. Actul confirma clar 
că „în urma achitării acestei sume [58 121 lei, reprezentînd 
datoria iniţială şi dobînzile pe 1354 de zile] contul dumnea- 
voastră este achitat, iar politele ce le-aţi dat la timpul său 
le considerăm ca anulate şi vi le vom libera îndată ce vom fi 
în posesiunea lor". Vorbitorul era îndreptăţit, aşadar, să 
întrebe: „Dacă politele mele ar fi fost achitate în 1915, contul 
meu curent trebuia să fie închis, iar Banca Generală nu 
avea de unde să extragă conturi şi nici într-un caz nu trebuia 
să-mi ceară dobindá". Apoi, după lectura acestui document 
edificator, după relevarea marilor pagube (circa un milion 
de lei!) suferite în timpul ocupaţiei, oratorul, în plină vervă 
pamfletară, peroreazá în fata unui parlament cîştigat pentru 
cauza lui: 


„Doresc să ştiu dacă averea vegetalului Creangă a pătimit 
aceeaşi soartă. La 1907, cînd se víra în sufletul iui Dimitrie 
Sturdza şi făcea anticameră la Ministerul de Externe (unde 
Zamfirescu era pe atunci secretar general — n.n.) cu cea 
mai vastă imbecilitate statistică ce a putut să iasă din capul 
unui prost, elevul lui Wagner îşi punea micuțul său picior 
de elefant pe un cipic destul de scílciat. Astăzi este mare 
capitalist, ca toti băieţii de la gara Vintileanca şi Boboc, 
cari în timpul neutralității au exploatat pe germani, iar în 
timpul războiului pe aliați. 

Pe cînd eu la laşi mă împrumutam la Banca Chrisoveloni, 
la Banca de credit şi la însăşi Banca românească; pe cînd 
fiii mei erau amindoi răniţi pe front, pe cînd tremuram 
de soarta ţării care pierea, sicofantii de astăzi trăiau în 
huzururi, unul rămas sub ocupatia'nemteascá, altul dînd 


333: 


bani cu dobindá la Iaşi, un al treilea vînzînd bocanci 
Ministerului munitiilor. 

Trebuie sá fie cineva profund amoral, sau complet creti- 
nizat , ca sá indrázneascá sá má acuze pe mine de venalitate, 
cind acel cineva se numeste Creangá sau Tancredo Suini, 
sau alt mamifer liberal din clasa marsupialelor, adicá a 
animalelor înzestrate cu pungă" (Răspuns unor calomnii. 
Declaraţiile d-lui Duiliu Zamfirescu, îndreptarea, III, 280, 
7 decembrie 1920, p. 1, 3). 

Ultimele cuvinte le rosti în aplauzele unei Camere dez- 
lántuite, care votá si o moțiune de înfierare a „campaniei de 
rea-credintá" dusá impotriva presedintelui Camerei. Tot in 
îndreptarea apáru, a doua zi după faptele relatate anterior, 
un articol în care se străvede tipica ironie zamfiresciană: 
„Cînd în sesiunea trecută a Camerei, majoritatea alegea ca 
preşedinte pe d. Duiliu Zamfirescu, ziarul Viitorul, care se 
inspiră direct de la d. Vintilă Brătianu, nu găsea elogii 
pentru cel ales şi pentru discursul pe care preşedintele îl 
rostea cu acea ocaziune. [.. .] Au trecut cîteva luni de atunci. 
Omul care la începutul lunei iulie vorbea cu «multă demni- 
tate şi pe un ton cît se poate mai demn», la sfîrşitul lunei 
noiembrie « nu mai poate rămîne în înalta situaţie pe care o 
ocupă» pentru cá «este o chestie de moralitate publică» 
peste care d. Vintilă Brătianu, care nu găsea ditirambe 
suficiente în iulie, nu poate trece". Tot aici era indicată şi 
cauza fundamentală a denigratoarei campanii: 

„Care este pricina acestei palinodii liberale? Dacă faptele 
pe care calomniatorii le invocă astăzi ar fi adevărate, ele 
ar fi fost în iulie trecut o pricină care să micşoreze autoritatea 
şi demnitatea pe care Viitorul o recunoştea în cuvîntarea 
d-lui Duiliu Zamfirescu. Să nu se invoce deci că atunci 
aceste fapte nu erau cunoscute, pentru că domnul Creangă 
este de doi ani la Banca Generală, nu de cîteva luni. 

Pricina ticluirei acestei calomnii a dr-ului Creangă este 
că în timpul din urmă a scăpat din monopolul d-lui Vintilă 
Brătianu o întreprindere economică. Şi orice poate îngădui 
inspiratorul Viitorului, discursuri frumoase, directive poli- 
tice importante, dar nu imixtiune în domeniul pe care şi-l 
crede rezervat. 

Cînd d. Duiliu Zamfirescu a primit să fie în fruntea unei 
societăţi româneşti, în care cointeresarea liberală nu avea 


partea leului, mînia d-lui Vintilă a atins paroxismul şi din 


334 


foicina calomniei a ieşit acea pe care d. Duiliu Zamfirescu a 
spulberat-o ieri în aplauzele Camerei... "(Palinodie, ín- 
dreptarea, ПІ, 277, 3 decembrie 1920, p. 1). 


Descumpănit o clipă, Creangă (mai veche ţintă a atacu- 
rilor oficiosului averescan, dacă ar fi să ne gîndim fie şi 
numai la articolele Сї înghite Creangă şi Balada lui Creangă, 
apărute aici în mai, iunie 1919) revine totuşi la atac. Noua 
lui versiune e că extrasul de cont ar fi fost eliberat din gre- 
şeală de funcționarii băncii, cá politele ar fi fost achitate 
de nemți încă din 1915, din conturile Roselius şi Richard 
Schmidt (pseudonimul de afaceri al ambasadorului german 
von dem Bussche), dar că actele cu pricina ar fi fost păstrate 
într-un sertar secret de Otto Petersen, fostul director al 
Băncii Generale a ţării româneşti şi şeful secțiunii de emi- 
siune a biletelor în timpul ocupației. (Personajul era în 
realitate un spion versat care la venirea alor săi îşi reluase 
trufaş uniforma de colonel.) Ziarul său publică pe spatii 
largi Documentele corupției germane. Cum a fost plătit preşe- 
dintele Camerei pentru politica lui filogermană (România 
nouă, І, 245, 5 decembrie 1920, p. 1), Viitorul îi tine isonul, 
reproducînd aceleaşi ,probe" si lansînd aşa-zise „întrebări 
fără răspuns". (Documentele conrupfiei. Cum а fost plătit 
d-l Duiliu Zamfirescu de nemți, 3816, 5 decembrie 1920, 
p. 1—2) Politele zamfiresciene fotografiate aici — achitate, 
pretindea Creangă, din contul Roselius — conţineau însă 
specificarea „fără aviz". Destinatarul nu fusese, prin urmare, 
înştiințat! Este exact punctul vulnerabil, vor insista pole- 
miştii de la îndreptarea. O scurtă notă e edificatoare: „Foaia 
de şantaj ce răspunde la numele de România nouă fotografiază 
polite şi buletine de ale Băncii Generale, spre a dovedi 
lucruri şi fapte petrecute în interiorul acelei bănci, despre 
care d. Duiliu Zamfirescu nu avea nici o idee şi care nu-i 
pot fi opuse. Cu tot dezgustul ce ni-l inspiră murdăria 
aceasta, relevám trei puncte, cari dovedesc reaua-credintá 
cu care vegetalul Creangă îşi mistifică cititorii: 

1. Politele d-lui Duiliu Zamfirescu poartă scris de mina 
sa o singură indicatiune: «bun şi aprobat de mine pentru 
lei zece mii». Restul politei e scris de altă mînă, prin urmare 
şi data scadentei. 

2. Buletinele comptabilitátei poartă indicatiunea clară: 
« Se va debita Fără aviz ». Va să zică d. Duiliu Zamfirescu 


335 


n-a cunoscut niciodată soarta politelor sale, şi nici nu putea 
s-o cunoască, deoarece în ziua de 16 august părăsea capitala, 
spre a salva flota Comisiunei Europene, fără de care astăzi 
nu s-ar putea naviga pe Dunăre. 

3. De îndată ce unul din fiii d-lui Duiliu Zamfirescu a 
putut veni la Bucureşti, adică în toamna lui 1918, a mers 
la Banca Generală , precum a mers şi la alte bănci, spre a 
plăti politele. Mărturia o face prin publicitate d. Bosnieff 
Paraschivescu, directorul Contenciosului la acea epocă al 
Băncii Generale"  (Escrocheria continuă, îndreptarea, III, 
279, 5 decembrie 1920, p. 3). Trei zile mai tîrziu, alegatiile 
lui Creangă erau din nou vestejite: „Necunoscînd termenul 
scadentei şi nefiind înștiințat despre expirarea lui, d. Duiliu 
Zamfirescu nu a putut lichida contul său la data fixată de 
bancă în condițiuni cu totul contrare uzului, care cere ca 
un debitor să fie incunostiintat cu cel puţin 15 zile înainte 
de expirarea termenului plátei". în continuarea aceluiaşi 
text, incorectitudinea financiarului liberal era reliefată cu 
vigoare: „Deşi achitată, banca refuză să elibereze politele^ 
arătînd printr-o scrisoare, adresată d-lui Duiliu Zamfirescu 
că nu se află în posesia lor. Afirmatiunea era însă o sfruntatá 
minciună, căci puţin timp în urmă dr. Creangă publică prin 
România nouă facsimilul uneia din polite. [...] Polita a 
fost publicată fără să poarte menţiunea de achitat, pe care 
băncile după efectuarea plátei o aplică cu ştampila pe poli- 
tele achitate. Rezultă deci că banca care nu primise plata 
nu putea să anuleze politele şi să renunţe astfel la sumele 
la care avea dreptul. Ceva mai mult, dr. Creangă nu poate 
produce în sprijinul calomniilor sale decît simple fituici de 
hîrtie, cari nu pot avea un caracter definitiv. Să ne dove- 
dească d. Creangă cu registrele de comptabilitate că banca 
a primit plata de la Roselius în numele d-lui Zamfirescu, 
Să publice în facsimil filele din registrele unde s-a operat în 
mod valabil, după normele dreptului comercial, această 
plată. Pînă atunci rămîne însă un calomniator ordinar, 
care va fi denunțat opiniei publice în toată uritenia lui 
morală" (Demascarea.. unui calomniator, indreptarea,, ПІ, 
281, 8 decembrie 1920, p. 1). Simptomatic, Creangă nu 
face nici unul din aceste lucruri. 


în îndreptarea, în Viitorul şi România nouă, în Universul 
şi-n alte ziare se va mai consuma multă cerneală şi vervă 
polemică în jurul „pasionantului" subiect. Ancheta parla- 


336 


mentară cerută de liberali şi de Stelian Popescu, directorul 
Universului (care făcea astfel unul din primii lui paşi în 
cariera prodigioasă de şantajist), cercetarea în Cameră a 
„dosarului Gunther" vor avea un efect de bumerang pentru 
„animatori"! Se descoperea astfel că Viitorul, ziarul „justi- 
tiar" şi intransigent în chestiunea naţională, primise de la 
spionul german numai în intervalul 1 februarie — 1 martie 
1916 mari subvenţii achitate de Deutsche Bank din Berlin. 
Ieseau apoi la iveală afacerile veroase şi concomitente ale 
lui Creangă cu nemţii şi aliaţii. lar în cele din urmă se în- 
tîmplă un fapt cu totul neaşteptat: ,impopularul", „aristo- 
cratul" singuratic e aprobat şi elogiat de cvasiunanimitatea 
presei, care — va recunoaşte cu amărăciune însuşi urzitorul 
intrigii — „uită fondul chestiunii şi insultă trivial pe d. dr. 
Creangă" (Pentru „îndreptarea”." Cazul Zamfirescu, Romá- 
nia nouă, |, 257, 19 decembrie 1920, p. 1). Viitorul se resem- 
nează la rîndu-i! 

Rămas tot în picioare, dar după dureroase eforturi ce 
aveau să-i grăbească sfîrşitul, Zamfirescu avea să contemple 
— melancolic şi vindicativ — spectacolul întristător al lumii 
politice în care se afundase imprudent: „Je suiş outre de la 
malproprete des hornuies — îi scrie în aceste încordate si 
dure zile fiului aflat la Roma. Une guerre â mort est declanche 
par les liberaux contre moi, parce que je me suiş mis en 
travers de leurs projets sur la Reşiţa: duel, insinuations, 
calomnies, tout Tarsenal de la pourriture bratianiste est 
employe pour me demolir. Mais je tiens bon. Je suis encore 
debout, et si Dieu veut, j'assornerai encore quelque crapule 
vintiliste, comme j'ai assome ce cocher de Creangă. Tu 
verra..." Citá energie, cit zbucium, citá putere deviate 
totusi de la calea fireascá, singura potrivitá cu el, a litera- 
turii |... 

Pentru a putea reface pe cont propriu dosarul chestiunii, 
v. şi următoarele articole: 

— in Viitorul: Parlamentarii, ^ „îndreptarea" şi  „„Reşiţa”, 
3790, 4 nov. 1920, р. 3; „România nouă” şi d. Duiliu Zamfi- 
rescu, 3802, 19 nov., p. 3; Dovada că d-l Duiliu Zamfirescu 
s-a vindut nemților. Destăinuirile şi probele aduse de ziarul 
„România nouă”, 3812, 1 dec, p. 3; Ecce homo!, 3813, 
2 dec, p. 1; Cazul d-lui Duiliu Zamfirescu, 3814, 3 dec, p. 3; 
De ce îi dám, importanță?..., 3815, 4 dec, p. 1) Р-1 Duiliu 
Zamfirescu şi preşedinţia Camerei, 3816, 5 dec, p. 3; Zi cu zi, 


337 


3817, 7 dec, p. 1; Situaţia preşedintelui Camerei, ibidem; 
Preşedintele Camerei şi conrupfiunea germană. , Universul" 
cere anchetă parlamentară, ibidem; Aspecte parlamentare $1 
Un document în afacerea ,, Regifa", 3818, 8 dec., p. 3; О atitu- 
dine curioasă, 3819, 9 dec, p. 1 si Aspecte parlamentare, p. 3; 
Apărarea naţională si ,Regita", 3820, 10 dec, p. 3; Dosarul 
Gilnther la Cameră, 3825, 16 dec. 1920, p. 3; Chestia Duiliu 
Zamfirescu şi dosarul Gilnther, 3827, 18 dec, p. 3; Aspecte 
parlamentare, 3828,? 19 dec, p. 3; Aspecte parlamentare, 3830, 
22 dec, p. 3; Aspecte parlamentare, 3832, 24 dec. 1920, p. 3; 
— in România nouă: Grava situatiune a d-lui Duiliu Zamfi- 
rescu, preşedintele Camerei deputaţilor, І, 241, 1 dec. 1920, p. 1; 
Ráposatul Duiliu Zamfirescu, 242, 2 dec, p. 1; Dialogul 
cartoforilor. La o masă de bacara, 246, 6 dec, p. 1; Situaţia 
preşedintelui Camerei, 247, 8 dec, p. 1; Apărarea marelui 
vinovat, 249, 10 dec, p. 1; Cum caută să scape d. Duiliu 
Zamfirescu, 251, 12 dec, p. 1; Cum încearcă să scape d. 
Duiliu Zamfirescu, 258, 20 dec, p. 1; 

— în îndreptarea: Preşedintele Camerei , 275, 1 dec, p. 1; 
Pufind răbdare, 276, 2 dec, p. 1; ,Viütorul" si dosarul Giln- 
ther, 291, 19 dec, p. 4; Mediocritatea pedepsită, IV, 2, 2 ian. 
1921, p. 1; Dascálul si profesorul, 3, 3 ian., p. 1. Pot fi con- 
sultate, de asemenea, monografia Duiliu Zamfirescu (p. 781 — 
784) de Mihai Gafita şi volumul Fapte din umbră (П) de 
C. Neagu, D. Marinescu, R. Georgescu, în cuprinsul căruia 
capitolul Corb Іа corb nu-şi scoate ochii oferă sugestii şi com- 
paratii interesante. Detalii concludente asupra semnificatiilor 
„afacerii Reşiţa", ca şi asupra poziţiilor capitalului străin în 
economia românească prezintă Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu 
în România după Marea Unire (II), ed. cit., p. 294—295, 
390-391. 


P. 156 VALOAREA LEULUI 


îndreptarea, IV, 26, 4 februarie 1921, p. 1. 
Semnat: D.Z. 


insemnárile lui Zamfirescu pe marginea unui subiect 
abordat obsesiv in presa vremii poartă amprenta unei „do- 


cumentári" directe. La 3 ianuarie 1921 scriitorul plecase 


338 


spre Paris, Cannes (de unde, la 15 ianuarie, îi mărturisea 
fiului tristeţea stîrnită de moartea pitorescului John James), 
St. Moritz,' revenind repede în ţară cu optimismul partial 
refăcut şi cu dorința de a redeveni „bun cetăţean” (v. în 
Opere, voi. 8, scrisorile către Al. Duiliu Zamfirescu din 1 de- 
cembrie 1920 şi 15 ianuarie 1921). Dacă sejurul marin, 
mistralul ce colora munţii în mov şi violet, timpul magnific 
i-au atenuat senzaţia de „dezastru moral", scumpetea ex- 
cesivă din Apus l-a alungat, mai iute decît gîndea, spre 
locul momentan uitatelor dureri. Leul, excelent cotat în 
1914 pe pieţele europene, devenise o valoare iluzorie. Multe 
cauze concuraseră la această masivă depreciere. Creşterea 
vertiginoasă a circulaţiei monetare (de la 578 000 000, în 
1914, la 9 485 000 000, în 1920) era una dintre ele. Pe de altă 
parte, leii circulau — în primii ani după Unire — conco- 
mitent cu „leii noi" (emişi fraudulos de forțele de ocupaţie), 
cu coroana austro-ungară şi rublele. Speculatorii introdu- 
ceau de peste hotare masive cantităţi de ruble şi coroane 
„neştampilate" ce agravau dificultăţile financiare ale sta- 
tului reintregit. Datoriile externe (rezultate din imprumu- 
turile contractate in timpul războiului mondial si al 
războiului cu Ungaria), în sumă totală de 2.057.972.799 lei 
aur, apăsau şi ele greu asupra economiei româneşti, generînd 
continuu devalorizarea monedei. O ameliorare seva produce, 
vremelnic, abia în 1924, odată cu închiderea procesului 
de consolidare financiară internă (v. pentru amănunte supli- 
mentare România după Marea Unire (П), p. 33—37, 397— 
398). 

Semnalate într-o  ademenitoare formă literară, opiniile 
lui Zamfirescu în chestiunea ,interdependentei", a relaţiilor 
în dublu sens dintre ţările producătoare de materii prime 
şi cele industrializate (care nu-şi pot vinde mărfurile din 
cauza insolvabilitátii, provocată de ele, a celor dintii) sînt 
de o strictă actualitate. 


1 — Nicolae Titulescu (1882—1941) era la acea dată 
ministru de Finanţe în cabinetul Averescu. După doi ani 
de intensă studiere a sistemelor fiscale occidentale, el va pre- 
zenta, la 16 martie 1921, un proiect de reformă financiară 
discutat ki aprobat de Consiliul de Miniştri. în pofida acerbei 
opoziții liberale, legea propusă de ilustrul om politic a fost 
votată de Parlament in 25 iunie, cu 157 bile pentru si 71 
contra. Ea prevedea impozitul progresiv pe venit şi pe avere, 


339 


inclusiv pe cele rezultate de pe urma războiului, fiind în 
concepţia autorului ei „o încercare de dreptate socială 
în folosul celor mulţi şi săraci şi în paguba celor bogaţi”. 


P. 160 D-L MATEI CANTACUZINO 
îndreptarea, IV, 36, 16 februarie 1921, p. 1. 


Meditatia melancolică e pricinuită de astă dată de re- 
tragerea din guvern (şi plecarea in linistitul Iaşi) a fostului 
ministru de Justiţie din guvernul Averescu — distinsul sa- 
vant Matei Cantacuzino. Instalat în funcţie la 27 august 1920, 
îşi abandona portofoliul la 1 ianuarie 1921 dezgustat de „hao- 
sul de trivială frămîntare a poftelor, patimilor şi iluziilor” 
propriu scenei parlamentare a timpului. Iorga, care-i îm- 
părtăşea repulsia pentru „mizeria morală a unei vieţi poli- 
tice convulsionate", exclama retrospectiv în memoriile sale: 
„Diletantismul elegant al scepticului «marchiz» care era 
Matei Cantacuzino, minte de o extraordinară finetá şi de 
o elocventá demnă de Franţa secolului al XVIII-lea, ce 
putea face în mijlocul acestei turbate vulgaritáti, care a is- 
prăvit prin a-l dezgusta!" (О viață de om aşa cum a fost, 
ed. cit., p. 589). Zamfirescu nu avea alte impresii! 


1 — Wilhelm I de Nassau, zis Taciturnul (1533—1584), 
stathuder, din 1579, al Olandei. A condus lupta de eliberare 
de sub dominaţia spaniolă a Țărilor de Jos. Asasinat. 


2 — Benjamin Disraeli, conte de Beaconsfield (1804— 
1881), romancier si om politic englez, lider al partidului 
tory. Prim-ministru în 1868 şi 1874—1880. A întruchipat 
imperialismul britanic din epoca victoriană. 


3 — John Morley (1838—1923), publicist şi politician 
britanic, unul din liderii Partidului Liberal, secretar de stat 
în cabinetele Gladstone, Campbell-Bannerman, apoipreşedinte 
de consiliu (1910). Stilist strălucitor, a scris studii despre 
Voltaire (1872), Burke (1873), Rousseau (1873), Diderot (1878), 
precum şi o monumentală reconstituire biografică, Viața 
lui Gladstone (1903). 


340 


4 — Referire la teoriile economice ale lui Achille Lorria. 


5 — Liga Poporului s-a constituit oficial la Iaşi, la 1 apri- 
lie 1918. Peste doi ani, la 17 aprilie 1920, se va transforma 
în Partidul Poporului. 


6 — Corneliu" Zelea-Codreanu (1899—1938), om politic 
român fascist. în momentul evocat de Duiliu Zamfirescu, 
turbulentul tînăr nu avea, de fapt, un partid, dar era (din 
1919) unul din animatorii „Gărzii conştiinţei naţionale", 
organizaţie violent reacționară, anticomunistă, din Univer- 
sitatea iegeaná. Ca fruntaş al Ligii Apărării National-Crestine, 
fondată în 1923 şi aflată sub preşedinţia lui A. C. Cuza, 
s-a pronunţat pentru acţiuni teroriste, antidemocratice şi 
antisemite. indepártindu-se progresiv de programul lui 
A. C. Cuza, care-şi propunea să cîştige suprafață politică 
prin utilizarea traditionalei cái parlamentare, a fondat în 
1927 „Legiunea Arhanghelului Mihail", transformată în 1930 
în „Garda de fier", organizaţie odioasá, ce va deveni în curînd 
o periculoasă agentură a hitlerismului în România. Arestat 
şi condamnat (în mai 1938) la zece ani de închisoare pentru 
„trădare de patrie", a fost executat în noiembrie acelaşi an. 
Autor al opusculului de tristă amintire Cărticica şefului de 
cuib (1936). 


DIN MANUSCRISE 


P. 167 DRAMA DE LA VENETIA 


B. C. 8; Ms. 10 533. Textul, cu filele numerotate de 
la 1 la 9, figurează la începutul caietului cu încuietoare. 
După scrisul foarte ordonat, caligrafic, indicind un om 
cáruia nu-i lipsesc nici timpul, nici rábdarea, el pare a fi 
cel dintîi din noua serie memorialistică zamfirescianá, înce- 
pută, după toate probabilitățile, în vara lui 1914. 

Publicat de Al. Săndulescu în România literară, l, 6, 
14 noiembrie 1968, p. 16—17. 


După strálucitoarea corespondență, memorialistica acidă, 
saint-simoniană dinspre finele vieţii e încă una din surprizele 
pe care Duiliu Zamfirescu le rezerva posterităţii. Laconicele 


341 


Amintiri din cariera diplomatică, scinteietoarele evocări din 
prefata ediţiei din 1914 а Vieţii la fară, schiţe precum în 
sarantină ori Badea Círtan la Roma, verva epică a unor scri- 
sori italice publicate în Convorbiri literare, reconstituirile, 
cînd ironice, cînd melancolice, atît de frecvente în gazetăria 
de la îndreptarea, ar fi trebuit totuşi să dea de gîndit asupra 
posibilităților scriitorului. Dacă lucrul nu s-a produs decît 
tîrziu, vinovatul nu e decît autorul însuşi, prea supravegheat, 
prea ,obiectiv" în manifestările memorialistice antume. 
Condiţia memorialisticii este, arătam altă dată, scrutarea 
eului sau măcar definirea acestuia în raport cu personalitatea 
altora. Cine face abstracţie de sine, face, simplificînd oarecum, 
abstracţie de viaţă. Obiectivitatea în memorial este o iluzie. 
Zamfirescu o afişează însă, în timpul vieţii, cu o persistentá 
ce dă de gîndit. Urmărindu-l în aceste manifestări, descope- 
rim şi o mască, şi o strategie: pe de o parte, scriitorul voia 
să se prezinte viitorimii numai prin operă, extirpînd „legen- 
dele" legate de om; pe de alta, voia să se impună contemporani- 
lor, să obţină un ascendent social. Deconspirarea dedesubturi- 
lor carierei diplomatice, recunoaşterea sentimentului difuz 
de ratare care-l însoţeşte de pe la 1898 (,... îmi pare cá 
s-a sfîrşit cu mine, că n-am să mai fac nimic bun"—nota el 
la o vîrstă care ar fi trebuit să fie a maximei încrederi în sine) 
ar fi deservit şi omul, şi creatorul. Apoi, abstrăgîndu-se din 
lumea „internațională pestriță, aventurierá, cu suflet com- 
plicat şi artificializat" (С. Călinescu), memorialistul ехргі- 
mat public se plasa implicit ,deasupra". Mai mult decît 
martor ocular, el se voia judecător, instanță morală fără apel. 
Refuzînd să se ,amestece", Zamfirescu îşi mina singur proza 
confesivă publicată. Valoarea Amintirilor din cariera diplo- 
matică rezidă de aceea mai degrabă în rotunjimea stilului 
evocării, decît în materia acesteia. La un om care a trăit 
în apropierea atîtor personaje istorice, cunoscînd multe din 
culisele vieţii politice interne şi internaţionale, modicitatea 
materiei comunicate deruteazá, iscind insatisfacție. Reacţia 
normală a fost notificată de G. Călinescu într-o formulă 
lapidară: „Literatura şi scrisul lui pare străină de o experi- 
entá directă”. Restringind aria examenului doar la ceea ce 
ne interesează acum, putem constata uşor că în comparaţie 
cu memorialistica din aceeaşi epocă a lui Maiorescu, Iorga, 
Delavrancea, Galaction, Marghiloman, Argetoianu,  con- 
fesiunile publice ale lui Zamfirescu n-au valoare de cronică. 
Doar admirabilele rememorári din prefata Vieții la fară 


342 


sugerau, prin umorul lor antifrastic şi plăcerea înlăturării 
măştilor, existența unui alt gen de memorial. 

Proba concretă o constituie descoperirea tîrzie а unui 
manuscris neştiut al autorului, ce reprezintă, de fapt, antiteza 
idilicelor amintiri tipărite. E o materie explozivă aici, satu- 
rată de violente verbale, delatiuni cordiale, acuzaţii patetice 
şi portretizári in aqua forte, care-i stirneau memorialistului 
mari delicii, consumate îndeobşte în singurătate. Asupra 
acestei proze păstra o statornică discreţie. Caietul care o con- 
tinea era prevăzut, dealtminteri, cu incuietoare şi cheie, tocmai 
pentru a preîntîmpina curiozitátile neavenite. Diplomatul 
intepenit în atitudini ceremonioase, politicianul care trebuia 
să-şi reprime reacţiile intime pentru a nu deranja pe puter- 
nicii zilei se defulează în aceste pagini arzător subiective. 

Istoria lor critică nu atinge decît două decenii. Abia în 
1967 Mihai Gafita semnalează existenţa acestui palpitant 
memorial în eseul Finalul unei traiectorii literare (Duiliu 
Zamfirescu) (Viața românească, X X, 10, octombrie 1967, 
p. 141—152), care va fi inclus apoi în monografia din 1969. 
Istoricul literar descoperă în notatiile din caietul secret un 
„moralist saint-simonian", stăpîn pe o „incendiară şi corosivá 
artă portretistică" şi etalînd un „material mereu inedit". 
Noua formulă a scriitorului, situat voluntar în punctul de 
confluență dintre literatură şi istorie, e definită sagace:,„Zvonu- 
lui public, cancanului, aluziei suspendate care acuză mai 
mult decît înregistrarea nudá a faptului; indiscreţiei amu- 
zate, mentionárii în treacăt a unei întîmplări capitale, ca si 
cum memorialistul nu-şi dă seama de gravitatea ei; ignoranței 
simulate cu veselă inocentá; insinuării învăluite in inocentá 
— tuturor acestor arme rafinate ale genului li se face loc 
copios, alături de relatarea curată a evenimentelor. Rubrica 
mondenă îşi avea drepturile ei imprescriptibile, dar portre- 
tistica nu se reduce la dezvăluiri de alcov. Spre deosebire 
de modelul saint-simonian, otrava e mai distilată, mai dozată 
51, în loc de ură, ne întîmpină disprețul nuantat al memoria- 
listului faţă de piesele muzeului său. Acesta capătă uneori 
proporţii teratologice, alteori se micşorează la dimensiunile 
уегтіпеі — şi anume în cadrul aceluiaşi portret, consemnările 
calităţilor făcînd să rezulte mai bine malformatiile, degene- 
rescenta" (Duiliu Zamfirescu, p. 732). „E interesant de 
remarcat — sublinia în continuare redutabilul comenta- 
tor — cá, deşi destinate unei posteritáti neprecizate, totuşi 
lectorul presupus cu consecvență nu e deloc unul îndepărtat, 


343 


in timp s1 nici unul neavizat, sau numai partial avizat,asupra 
oamenilor şi evenimentelor." Jocurile, nu întotdeauna plăcute, 
ale întîmplării 1-au.rápit ,istoriografului" şansa de a vorbi 
unui public aflat în cunoştinţă de cauză, „trăitor alături de 
eroii incondeiati". Nu puţine conotaţii, accesibile celor din 
epocă, s-au pierdut azi, ori necesită, pentru deplina edificare 
a cititorului o sumedenie de explicaţii şi lămuriri. Este exact 
rolul pe care şi l-au asumat exegetii lui Zamfirescu. După 
Mihai Gafita mereu informat, mereu la punct cu detaliile 
unei existente deloc lineare, Al. Săndulescu a adus la rîndu-i 
unele precizări. Verdictul istoricului literar e precedat în 
acest caz de al editorului. Cîteva din textele memorialului 
zamfirescian sînt tipărite fragmentar, in 1968 şi 1969, în 
România literara, gestul fiind urmat de examinarea, pe baza 
eşantionului proaspăt descoperit, a unor тип inedite ale 
memorialisticii zamfiresciene. Eseul cu pricina (publicat 
iniţial în Ateneu, IX, 6, 1972, p. 5, reprodus apoi în volumul 
Citind, recitind, . ., Editura Eminescu, Bucureşti, 1973, 
p. 56—63) semnalează, cu indreptátire, valoarea literara a 
portretelor oamenilor politici, „lucrate în acelaşi stil muşcă- 
tor, de o ironie sententioasá, cázind ca o ghilotiná". 

Ineditul memorial zamfirescian l-a preocupat de o buná 
bucatá de vreme si pe autorul acestor rinduri. in Doi memori- 
alişti (Viaţa militară, XXVI, 2, februarie 1973, p. 25) si 
Duiliu Zamfirescu, memorialist (Steaua, XXIX, 10 (377), 
octombrie 1978, p. 29—30), dar mai ales in capitolul Vocile 
amintirii (din Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu) 
am cercetat metamorfozele ,amintirilor" zamfiresciene, dia- 
lectica ,,obiectivitátii" de la textele antume la cele postume, 
care, iatá, sint pentru prima datá tipárite integral. 

* 


Revenind după acest preambul istorico-literar la Drama 
de la Venetia, e cazul să spun cá faptele narate aici tîrziu, 
la un sfert de veac de la consumarea lor, au fácut sá curgá 
multá cernealá. in tará si peste hotare. Paradoxal, primele 
lor ecouri literare se cer căutate in străinătate. , Drama" 
iubirii, nefinalizate matrimonial, dintre prinţul moştenitor 
Ferdinand şi frumoasa, instruita şi spirituala Elena Văcă- 
reseu, exilul reginei — protectoarea inocentă şi fără autori- 
tate a idilei celor doi îndrăgostiţi — scandalul stîrnit în 
societatea mondenă românească şi în cea occidentală au 
ispitit condeie de toate facturile. Unele dintre ele notorii! 


344 


Mare vilvá a iscat, bunăoară, romanul Misere royale (Ed. 
Alphonse Lemerre, Paris, 1893), publicat de elvetianul Rohert 
Scheffer (fostul secretar particular al reginei Elisabeta), care 
a cunoscut de aproape tribulatiile sentimentale şi impedi- 
mentele sociale ale eroilor. 

Aceleaşi personaje şi întîmplări incită curiozitatea cele- 
brului—pe atunci! —Pierre Loti. L'Exilee (Ed. Kalmann- 
Levy, 1893) e o evocare lirică, în culori intense, a romanului 
amoros ce zguduise, cu numai doi ani în urmă, curtea regală 
din Bucureşti. Despre el se pronunţa tendentios prusacul 
Bresnitz von Sydacoff (în Regele Carol, România şi românii, 
Verlag von Friederich Luckhardt, 1897) ori raportau febril 
diplomaţii străini aflaţi la post în Bucureşti şi diplomaţii 
români trimişi în misiune peste hotare. Unul dintre ei, Edgard 
Mavrocordat (expeditorul unor rapoarte confidentiale sem- 
nate Eugen Mavrodin), avea să înainteze repede în ierarhia 
diplomatică. Colegul lui de legaţie, Duiliu Zamfirescu, ocupa 
însă o poziţie singulară. Refuzul său demn de a furniza infor- 
matii camarilei regale despre contactele reginei exilate la 
Veneţia i-a adus numai necazuri şi era cît pe aci să-l coste şi 
cariera. Bánuit cá ar fi Loredano, corespondentul Constitufio- 
nalului junimist, el trebui să îndure prin 1891 — 1892 un 
adevărat scandal de presă, încheiat apoi printr-o... mutare 
disciplinară la Atena. Rezerva sa faţă de gingaşul subiect e, 
prin urmare, indreptátitá. Cînd îl abordează totuşi o face mai 
mult din dorinţa de a contrazice în viitorime versiunile con- 
tradictorii şi, vai, fanteziste asupra ,dramei" venețiene. 
Loti, cu deosebire, îi displăcea, iar insurgentul diplomat nu 
ezitase să-şi spună franc părerea în fata reginei consternate. 


* Pe marginea acestui episod şi a memorialului care-l con- 
semnează şi-au spus părerea Mihai Gafita (Duiliu Zamfirescu, 
p. 292—299) şi, mai nou, Al. Săndulescu, aşa cá nu voi insista. 
Tin însă să subliniez atractivitatea documentelor şi notatiilor 
tangentiale subiectului din volumul lui Eugen Teodoru, 
Scrinurile regilor (ed. cit., p. 95—154). V. de asemenea în 
voi. 7 al Operelor, scrisorile din septembrie 1891 către Titu 
Maiorescu şi „respectiv, George Em. Lahovary, epistolele din 
2 septembrie şi 25 noiembrie către Trandafir Djuvara, misiva 
„personală şi confidențială", din 29 noiembrie, acelaşi an, către 
C. Esarcu, precum şi comentariile editorului, p. 572—519. 


1 — Jon Văeăreseu (1839—?) a fost ministru al României 
la Roma în vara şi toamna lui 1891. Anterior făcuse carieră 


345 


in armatá si in administratie. inainte de a deveni pentru 
scurtá vreme titularul legatiei din Roma, mai fusese ministru 
plenipotenţiar şi trimis extraordinar al ţării la Belgrad, 
Bruxelles şi Haga. 


2 — Elena Văcărescu (1866—1947), scriitoare română de 
limbă franceză, care a avut o contribuţie importantă în dez- 
voltarea relaţiilor româno-franceze. Din 1891 s-a stabilit la 
Paris. A scris volume de versuri (Chants d'aurore, Lueurs 
et Flammes, La Rapsodie de la Dambovitza), proză (Amor 
vincit, Le Sortilege) şi teatru inspirate din realităţile ţării 
natale. Membră de onoare a Academiei Române. 


3 — Ion Emanoil Fioreseu (1819—1893), general şi om 
politic conservator. De mai multe ori ministru de Rázboi,, 
de Interne, Lucrári Publice si prim-ministru (apr. 1876 si 
febr. — nov. 1891) Dat în judecată de cabinetul Brătianu, 
a fost impiedecat sá ia parte la Rázboiul de Independentá. 
Bun organizator, militar priceput, a mărit numărul regi- 
mentelor de infanterie si a infiintat cavaleria ugoará. Autorul 
volumelor /nstitufiunea militară bazată pe şcoală (1888), Forti- 
ficatiunile (1889) s.a. Alecsandri ii dedica o notorie epistolă 
în versuri. 


4 Carlo Doici (1616—1686), pictor italian. A pictat, 
marcat de gustul pentru clarobscur, pentru umbrele livide, 
scene religioase: Mater Dolorosa, Madona cu Fiul (Florenta, 
Palatul Pitti), Jrodiada (pinacoteca din Dresda), Sfinta 
Cecilia s.a. 


P. 174 PORTRETE 
1914 


B.C.S., Ms. 10 533. Titlul figurează pe pagina de gardă 
a caietului secret. Galeria de portrete inițiată aici se întinde 
pe 27 de pagini, numerotate de autor, şi pe una nenumero- 
tată. Scrisul, uşor modificat faţă de cel din Drama de la 
Veneția, e mai precipitat. Reprodus fragmentar de Al. Săndu- 
lescu în România literară, П, 3 (15), 16 ianuarie 1969, р. 13, 


346 


Cum se vede, intenţia lui Zamfirescu este de a oferi o 
„bază serioasă a istoriei timpului”, operă pentru care se 
pregăteşte cu o solemnitate de istoriograf florentin. Dar, 
cu tot preambulul aulic, interesul scriitorului merge către 
„mica istorie". Pe gravul personaj politic şi literar îl încearcă 
plăcerea bizantinului Procopius de a defăima neştiut ceea 
ce era silit să aprecieze in public. Cancanul subţire, supoziţia 
malitioasá, sarcasmul otrăvit, învăluit cu mestesug în catifele, 
sînt doar cîteva din modalităţile cu care sînt biciuite virtuțile 
calpe, patriotismul lucrativ al politicienilor zilei, incom- 
petenta parlamentarilor intruniti periodic într-o capişte a 
duşmăniilor şi neputintelor. Memorialistul e un sceptic asprit 
de circumstanțele agravante ale scenei politice româneşti. 
Genul lui este satira menipee, imprecatia dură şi percutantă 
în pofida abilei stilizări. Desigur, o asemenea producţie nu 
se putea dispensa de portret. Таг a desena cu vorbe e o pre- 
ferintá mărturisită încă din Amintiri din vremuri. Nu e deci 
o întîmplare că dominanta acestui memorial o reprezintă 
portretele. Negresit, acestea sînt pictate de un om cu umoare 
neagră, de un mizantrop ce-şi află compensaţii în scris. Talen- 
tul cu care îşi organizează materialul produce totuşi o stranie 
senzaţie de obiectivitate. Explicaţia constă în selectarea 
faptelor, în dilatarea elementului particularizant. Pe eroii 
notaţiilor sale îi întîlnim şi în lucrările altora. La Galaction 
şi Marghiloman, de pildă. Aceştia îi imortalizează însă în 
adevărul lor psihologic momentan. Zamfirescu se comportă 
ca un zoograf: îi transformă în specii, de unde caracterul de 
bestiariu politic. 

Acest tip de proză nu e la noi fără antecedente. Primul 
care îl ilustrează este Bolintineanu. Poetul Eumenidelor 
integra într-o broşură propagandistică, L'Autriche, la Turquie 
et les Moldo-Valaques (1856), un capitol intitulat Les Hommes 
politiques des  Principautes, conținînd portrete согоѕіуе, 
dispuse antitetic celor ale adeváratilor patrioţi. Pe autorul 
lui Tănase Scatiu îl tentează doar desenul în sepia. Ambitia 
lui este să ofere un documentar al dezagregării păturii supra- 
puse, de la familia regală pînă la deputaţi şi ministeriabili 
obscuri. Si astfel, tema lui— căderea neamurilor — ia о 
nouă coloratură ! Diagnosticele acestui politician „romanţios", 
după părerea contemporanilor, surprind prin exactitate. 
Mizantropia lui vede departe şi profetizează fapte pe care 
timpul le confirmă. 


347 


1 — Referire la poezia blind encomiastica Maiestáfii-sale 
reginei Elisabeta, apărută în Convorbiri literare, XL VII, 12, 
decembrie 1913 (v. şi Opere, voi. І, ed. cit, p. 263—267). 
Vizita la palat a avut loc la 29 decembrie 1913. 


2 — Victor G. Antonescu (1871 — 1947), magistrat şi om 
politic liberal. A fost rînd pe rînd profesor la Şcoala de finanţe 
şi la Şcoala superioară de ştiinţe de stat, director al Băncii 
Naţionale, ministru plenipotenţiar la Paris şi Geneva. A 
deţinut portofoliul Justiţiei (4 ian. 1914—11 dec. 1916, 14 
nov. 1933 — 1 febr. 1935), al Finanţelor (11 dec. 1916—10 
iul. 1917, 1 febr. 1935 — aug. 1936) si al Externelor (aug. 
1936—28 dec. 1937). 


P. 177 DIMITRIE STURDZA 


B.C.S., Ms. 10 533, p. 4-11. 
Textul a fost publicat fragmentar de Al. Săndulescu în 
România literară, П, 3 (15), 16 ianuarie 1969, p. 13. 


Relaţiile scriitorului cu Dimitrie Sturdza au fost multă 
vreme încordate. Căpetenia liberală 1-а urmărit ani de-a rîndul 
cu o ură nestinsă, întîrziindu-i înaintarea în carieră şi în- 
chizîndu-i multă vreme porțile Academiei. Aceluiaşi perso- 
naj, neobosit în intrigi şi sforárii, îi va datora Zamfirescu 
respingerea de la Premiul Academiei a romanului său în 
război. Nu-i deci de mirare că scrisorile diplomatului de là 
Roma abundă în reproşuri şi izbucniri violente. Amintind 
într-un rînd de „coteriile politice”, de „milionarii mitocani" 
şi ,nulitátile pomádate", care „vin la centru să umple Parla- 
mentul, tripourile şi saloanele”, el aşeza în vîrful bizarei 
piramide chiar pe neistovitul sáu persecutor: „Deasupra 
tuturor planează personalitatea cea mai extravagantă ce 
s-a văzut vreodată: un român născut boier, cu instincte de 
fircovnic, fátarnic, înzestrat de natură cu о incápátinare de 
măgar, neavînd nimic din calitățile şi cusururile rasei, fără 
nici un fel de talent, orator prost, scriitor infam, damblaliu 
înainte de vreme, rezistînd numai cu o jumătate a sistemu- 
lui nervos, vendicativ, crud şi, mai presus de orce, antiestetic 
în toate actele morale şi materiale ale vieţii” (Scrisoare din 


348 


6/19 decembrie 1903 către Titu Maiorescu). Şi totuşi, cu 
acest om, ,chintesentá de mizerii de la creştet piná-n talpă”, 
cum ar fi zis Eminescu, a trebuit să se împace diplomatul 
revenit în ţară şi silit de jocurile schimbătoare ale politicii 
să-i cînte în strună adversarului de ieri. E de la sine înţeles 
că în aceste condiţii „antanta" celor doi nu putea fi cordială, 
că fiecare înregistra suspicios gesturile, cuvintele şi actele 
celuilalt. Mutenia lui Sturdza de după episodul „Creangă" 
e, aşadar, semnificativă. Bănuia oare cel aflat în preajma 
senilității că partenerul mái tînăr îl ,fotografiazá" întru 
viitorime? Oricum, timpul izbucnirilor pamfletare impru- 
dente trecuse şi în locul lui se instalase tacit o eră a dispretu- 
lui surizátor. 

Ca la majoritatea portretelor începute în 1914 amintirea 
e organizată pe intuirea în adîncime a unor axe psihologice. 
Dacă Р. Р. Carp întrupează rigorismul fanatic, Dimitrie 
Sturdza înfăţişează ridicolul pudibonderiei. Cu o măsură 
de sadism inofensiv, memorialistul îl evocă mereu în situaţii 
echivoce, în care vestita pudoare a lui Sturdza e pusă la 
grea încercare de oamenii cu un instinct vital pronunţat. 
Festele jucate de Cuza virginalului său secretar sînt relatate 
cu bonomia celui care se simte plămădit din aceeaşi substanţă. 
Ca şi în O muză, ceea ce dă adîncime istorisirii este utilizarea 
evocării în evocare: Sturdza e portretizat indirect prin pro- 
priile lui amintiri, dominate veşnic de frica de „măscări”. 
Reacţia invedereazá о senectute precoce, încît finalul ce 
reține imaginea unui bă.trîn senil, prizonier al automatisme- 
lor, se adaugă ca o concluzie necesară. 


1 — Ion C. Brătianu a murit în 1891, în vîrstă de 70 de 
ani. în 1888 trebuise să se retragă de la putere după o guver- 
nare de 12 ani (cea mai lungă din istoria modernă a Români- 
ei!), pe parcursul căreia utilizase metode autoritare care i-au 
atras porecla „Vizirul". 2 


2 — Dr. George D. Creangá, coruptul financiar si statisti- 
cian liberal, îşi făcuse studiile la Leipzig si Berlin. A fost 
primul director al Statisticei (resort din Ministerul Finante- 
lor), secretar general în Ministerul de Industrie şi Comerţ, 
consilier financiar al delegaţiei române la Conferinţa de pace 
de la Paris, sechestru judiciar, apoi director al Băncii Gene- 
rale. Director al ,ziarului^revolver" România nouă şi pro- 
fesor universitar. Autor al unor studii pedestre despre Pm- 


349 


prietatea rurală în România (1907), Consecintele financiare ale 
războiului actual, Institutiunile financiare puse sub sechestru 
(1919) etc. Om de afaceri cu o moralitate îndoielnică, a fost 
implicat în numeroase matrapazlicuri, care i-au rotunjit о> 
avere considerabilă. Antipatia lui Zamfirescu pentru dubiosul 
„vătaf de curte" al lui Sturdza data, prin urmare, de mai 
multă vreme, atingînd paroxismul odată cu campania con- 
tra ,Regitei". în rarele evocări ale istoricilor literari numele 
lui e citat greşit: Mihai Gafita îi atribuie prenumele Ion, 
iar Al. Săndulescu se grăbeşte să semnaleze „nefericita coin- 
cidentá onomastică" (!?). 


3 — Raymund Netzhammer, arhiepiscop catolic al Romá- 
niei. Stabilit in Bucureşti, cu concursul tacit, dar eficient 
al regelui Carol I, a fost un instrument al papalitátii in activi- 
tatea de recrutare a noi prozeliti. incá din 1903 epistolierul 
din Roma izbucnea: ,,Regele a avut pentru noi multe calitáti 
şi istoria viitoare i le va recunoaşte. Dar a avut două defecte, 
care au trebuit să rănească pe orce român cu sufletul la locul 
lui: a) disprețul pentru trecutul nostru; b) catolicismul. [. ..] 
Din catolicism decurge, pe de o parte, disprețul pentru biserica 
noastră şi, prin urmare, nici un fel de tendinţă de a ridica 
nivelul cultural şi starea materială a clerului, iar pe de alta, 
protectiunea evidentă a catolicismului, care face la noi pro- 
zelitism pe faţă." în memorialul din 1914 aceste idei vor 
reverbera firesc. Despre acţiunea de convertire la catolicism 
efectuată de clericul amintit oferă mărturii el însuşi. Jurnalul 
sáu inedit, Amintiri din România, de curînd descoperit, 
contine informaţii revelatoare. V. Ioan Bianu: 1916—1917. 
Martor în Bucureşti, transcriere şi note de loan Lăcustă, 
Magazin istoric, X X , 1 (226), ianuarie 1986, p. 27—30. 


4 — Numeroasele succese sentimentale nu l-au clinitit 
pe scriitor din misoginismul sáu. N. Petraşcu îi reproducea 
cîndva o tiradă semnificativă: „Dragostea e ceva secundar 
în viață şi căsătoria nu e nici naturală, nici absolut necesară, 
N-am întîlnit om mai ridicul decît pe Othello şi n-am văzut 
om mai om decît pe losif din Biblie. Omul superior caută să 
se înalțe; femeia îl trage în jos pe pămînt. între ideal şi pă- 
mînt legătura e femeia. Fă-ţi posibilă neexistenta ei şi vei 
fi un supraom, un creator." E chiar teza romanului Lydda. 


350 


5 — Constantin C. Arion (1856—1923), om politic con- 
servator, ministru (din partea junimistilor) în guvernele 
P.P. Carp din 1900-1901 şi 1910-1912. în 1918 (martie- 
octombrie) a fost ministru de Externe, iar de la 4 iunie şi 
vicepreşedinte al cabinetului Al. Marghiloman. 


6 — Nicolae Fleva (1840—1914), om politic, ziarist şi 
avocat, fruntaş al Partidului Liberal, apoi (din 1899) al 
Partidului Conservator. Orator incontinent, dar cu priză la 
public din cauza formulelor şfichiuitoare care-i veneau spon- 
tan, înclinația respectivă se reflectă şi în titlurile volumelor 
(oribrosurilor sale): Misterele poliției capitalei (1887), Ghesef- 
iurile de la Ministerul de Rezbel (1888), Oculta la sate (1899), 
15 ani de guvernare liberală. . . (1910), Chestiunea moşiei Răteşti 
(1910). Ultima i-a servit probabil ca sursă de informare lui 
Duiliu Zamfirescu pentru portretul consacrat „mitocanului 
de Bobotează" — I. I. C. Brătianu. 


7 - Referire al Jon (Ionel) I. C. Brătianu (1864-1927), 
preşedinte la Partidului Liberal între anii 1909—1927, de mai 
multe ori ministru şi prim-ministru (1908—1910, 1914—1918, 
1918—1919, 1922—1926 şi iunie — noiembrie 1927). Orator 
şi tactician politic strălucit. Contribuţia lui la făurirea statu- 
lui național român unitar a fost una de prim ordin. A apărat 
curajos în cadrul Conferinţei de pace de la Paris indepen- 
denta şi suveranitatea României. Pe plan intern a urmărit 
consolidarea economică şi politică a burgheziei, luînd măsuri 
împotriva mişcării muncitoreşti. 


8 — E vorba de celebrul trădător Alexandru Sturdza 
(1869—? 1940), fost colonel in armata română. Trecînd la 
nemți, în toamna lui 1916, a încercat să dezorganizeze frontul 
compatriotilor printr-o ,chemare" la dezertare. După pră- 
buşirea militară a protectorilor săi şi-a oferit serviciile gărzi- 
lor naţionale din Transilvania, dar i s-a răspuns că „pe pă- 
mîntul țării de sub steagul românesc nu e loc pentru trádá- 
tori". Condamnat la moarte în contumacie, a trăit in Ger- 
mania pînă în 1940, cînd s-a reîntors, crima fiindu-i prescrisă. 


351 


P. 182 P. P. CARP 
B.C.S., Ms. 10533, p. 12-20. 


Portretul dateazá din august 1914. Cum spuneam si in 
comentariul consacrat articolului Petre Carp, din îndreptarea, 
adevărata atitudine a scriitorului față ае personalitatea 
liderului politic al ,Junimii" se manifestă în acest portret 
destinat publicării postume. Cu toată admiraţia din tinereţe, 
Zamfirescu judeca independent şi, ceea ce e mai important, 
corect. Sigur, farmecul literar al portretului derivă — avea 
dreptate Mihai Gafita — din continua jonglare cu datele 
biografiei personajului sáu, evocarea ráscolind continuu 
subteranele relaţiilor politice şi de familie, indicînd mobilurile 
ascunse ale actelor acestuia şi stabilind o relaţie imprevizibilă 
între aparente şi realitate. în privința interpretării politice 
a faptelor lui P. P. Carp, ,expunerea" lui Zamfirescu, justă 
în datele ei esenţiale, comportă totuşi anumite rectificări şi 
nuantári. De la atitia ani- distanță putem vedea mai bine 
lucruri care-i scăpau contemporanului evenimentelor. „їп- 
troienirea" cabinetului Carp în „chestia tramvaielor" electrice 
şi eşecul bătrînului conducător junimist se datorau manevre- 
lor eficiente ale regelui şi ale lui Take Ionescu. Cum se stie, 
afacerea a izbucnit în februarie 1911, cînd Carp şi Marghilo- 
man (ministru de Interne) deschid seria ostilităţilor antili- 
berale. Din ce cauză? Pe scurt, ambii politicieni conservatori 
aflaseră, gratie noului primar al capitalei, Matache Dobrescu, 
dedesubturi oneroase ale Societăţii tramvaielor, creată în 
1908, pe vremea în care Vintilă Brătianu era primar, iar 
fratele lui, Ionel, prim-ministru. Capitalul şi acţionarii apar- 
țineau Partidului Liberal, iar profiturile obţinute prin „exploa- 
tarea statului” (formula e a lui Carp ! )mergeau in corpore 
tot acolo. în noiembrie acelaşi am Carp ameninţa cu „fierul 
roşu" şi-şi exprima categorice dubii asupra moralității fostului 
premier liberal. Pus direct în cauză, atins şi pe plan financiar 
(Marghiloman  socotise Societatea tramvaielor întemeiată 
în dauna comunei şi o desfiintase — ca lipsită de fiinţă le- 
gală — printr-o lege creată ad-hoc), Brătianu mută bătălia 
pe teren judiciar. Tribunalul, apoi (în martie 1912) Curtea 
de Casaţie declară neconstitutionalá legea Іт Marghiloman 
şi dă în acest chip cîştig de cauză opoziţiei. în rîndurile ei. 
acționau nu numai liberalii, ci si un conservator disident, 
influentul Take Ionescu, care dorea şefia partidului său,. 


352 


Regele, căruia nu-i plăceau tensiunile prea mari între partide, 

toarnă gaz pe foc, cerînd reîntregirea conservatorilor (ceea 
ce însemna în contextul dat admiterea de către Carp şi Mar- 
ghiloman a pretențiilor takiste). „Ceea ce nu se poate”, cum 
ar fi zis Zamfirescu. Asupra regelui făcea presiuni, pe de altă 
parte, şi Basset, secretarul său particular, deţinător la acea 
oră a unui pachet de acţiuni ale respectivei societăți. Pînă 
la urmă, „guvernul concentrat” al conservatorilor ia ființă, 
dar sub conducerea lui... Maiorescu. Demisionar din 28 
martie 1912, Carp va purta pentru tot restul zilelor o ură 
nestinsă împotriva comilitonului de-o viață. (V. pentru 
detalii şi Enciclopedia României, voi. І, Statul, prefaţă D. 
Guşti, Imprimeria Naţională, 1938, p. 877—878 şi Z. Ornea, 
Junimea şi junimismul, ed. cit., p. 365—371); 


1 — Afirmatia e contestabilá: atit regele Carol, cit si 
Maiorescu nu aveau in acel moment altá pozitie decit opinia 
publică românească. Situația politică complexă, notele 
diplomatice amenințătoare ale guvernantilor de la Viena 
şi Petersburg (care doreau să cîştige influenţă politică la 
Sofia) le impuneau însă o firească prudenţă. Regele Carol 
şi primul său ministru au continuat însă să susțină în mod 
deschis că politica de echilibru pe care o promovau leva im- 
pune o intervenţie militară în cazul reizbucnirii războiului 
în Balcani. Dealtfel, încă la 23 mai/5 iunie 1913, Titu Maio- 
rescu trimisese la toate legatiille României o circulară în 
acest sens" (Gheorghe Nicolae Cazan, Şerban Rădulescu-Zo- 
ner, România şi Tripla Alianţa. 1878—1914, ed. cit., p. 345). 


2 — Eufemism amuzant. Carp nutrea un dispreţ total 
pentru competiția electorală. El ştia că în condiţiile devatunei 
.permisul" de guvernare îl dădea regele. „Numărul vine pe 
urmă" e una din butadele sale semnificative. 


P. 189 AL. MARGHILOMAN 
B.C.S., Ms. 10 533, p. 21-27. 
Publicat fragmentar, cu unele inadvertente fatá de origi- 


nal, de Al. Săndulescu in România literara, II, 3 (15), 16 
ianuarie 1969, p. 13. 


* 


Nota lámuritoare ce însoţeşte balzacianul portret nu 
oferă suficiente date pentru situare. Zamfirescu pleca în 
pribegie la Odessa în seara de 9/22 decembrie 1916; părăsea 
apoi portul răvăşit de războiul civil în dimineaţa de 18 ianu- 
arie 1918. Intervalul acesta, considerabil, poate fi restrîns 
la limitele cîtorva luni, dacă luăm în calcul un detaliu final: 
moartea lui Maiorescu, survenită la 18 iunie/1 iulie 1917. 
în versiunea completă textul a fost elaborat, aşadar, după 
această dată. 

E de crezut că tranşantul dispreţ comunicat aici n-a 
fost resimţit de la prima vedere. Corespondenta cu Titu 
Maiorescu e punctată, între altele, şi de referiri amabile 
la Marghiloman. in 18/31 august 1900, cînd autorul Notelor 
politice avea 46 de ani, scriitorul investea încredere în spil- 
cuitul politician. „Ştiţi că eu cred orbeşte în geniul politic 
al d-lui Carp şi în viitorul junimismului, pe care Marghiloman 
pare chemat a-l continua sub al 2-a rege român". Evoluţia 
politica a confirmat pronosticul perspicacelui epistolier. 
Rămîne totuşi un cuvînt intesat de sugestii: „pare”, adică 
exact acel termen sub care e aşezată, in 1915—1917, o 
întreagă existenţă. Cum ar fi arătat acest portret în ipoteza 
că scriitorul l-ar fi terminat după 5/18 martie 1918, date la 
care Marghiloman devenea premierul unui guvern germanofil 
şi capitulard? E sigur că accentele viguroase contra celor 
care s-ar angaja într-un fel sau altul „sub drapelul inimic" 
ar fi cîştigat în virulență. Mărturisiri de acest fel, făcute în 
trista singurătate a refugiului, îl arată pe Zamfirescu aşa 
cum n-a încetat niciodată să fie — un patriot. 


Antipatia pentru Marghiloman poate avea însă şi un alt 
substrat: Zamfirescu era el însuşi, mai ales spre finele vieţii, 
un ins teatral, un „om cu mască". Memorialul lui Saint- 
Simon trăda oroarea pentru „oamenii noi", pentru uzurpa- 
torii' aristocrației de tradiţie. Definitiv cîştigat de picloasa 
ipoteză a descendentei imperiale, Zamfirescu îşi scrie şi el 
memoriile cu morga coboritorului din Lascarizi, luată în 
răspăr de Arghezi în cronica la Lumină nouă: „Serenissima-i 
persoană nu admite să fie pusă în balanţă, ea cere tron sau 
cel puţin un soclu. " Simptomatic, vehementa ia un ton 
şi mai înalt cînd sub condei cad indivizi cu o similară struc- 
tură sufletească. Astfel, portretul lui Al. Marghiloman de- 
semnează — mai mult decît un om anume — snobismul. 
Romanticul e atent la accidente, pe clasic îl preocupă ab- 
stractille. Filistinismul поши lider conservator concreti- 


354 


j 


zează un comportament categorial. Portretul dobîndeşte 
relief personal mai ales prin aditionarea perfidá a unor 
detalii legate, direct sau mediat, de sfera echitatie1i (Marghi- 
loman era vicepresedinte al Jockey-clubului). Din aceastá 
îndemînatică manipulare a detaliului elocvent se încheagă, 
în stilul clasicilor, fişa caracterologică, utilizabilă într-un 
viitor roman politic, specie pentru care scriitorul îşi recu- 
noştea interesul. 


1 — Nicolae Filipescu (1862—1916), om politic, fruntaş 
al Partidului Conservator. Primar al Bucurestilor (1893— 
1895), de mai multe ori ministru în perioada 1900—1913. 
S-a pronunţat pentru intrarea României în război de partea 
Antantei şi a desfăşurat în acest scop o activitate susţinută, 
văzînd în participarea ţării la confruntarea mondială un 
mijloc de realizare a unităţii statale a românilor. Orator 
de forţă şi publicist de mari resurse intelectuale. Fondator 
şi director al ziarului Epoca (din 1884). Autor al scrierilor: 
Către un nou ideal (1898), Opinii de ráspintii (1898), Titu 
Maiorescu în politică (1910), Discursuri politice (voi. 1, 2, 


1912—1915), Pentru România Mare (1925, prefaţă Matei 
B. Cantacuzino). 
2 — 7. A. (Zizin) Cantacuzino , literat junimist, autorul 


primei traduceri în franceză a cărţii lui Schopenhauer Lumea 
ca voinţă şi reprezentare. A condus, din ianuarie 1878, redac- 
па Timpului. 


3 — Barbu Ştirbei (1872—1946), om politic influent in 
cercurile regalității române. Pentru tactul său politic i s-au. 
încredinţat frecvent misiuni de mediator. Pentru scurt 
timp (4—21 iunie 1927) a fost preşedintele Consiliului de 
Miniştri. in anii 1943—1944 a sondat, la Cairo, reprezen- 
tantii puterilor antifasciste asupra posibilităţilor de ieşire 
a României din război. Bărbat cu multă prestantá fizică, 
era agreat de regina Măria, care-l frecventa în chip de „nimf 
Egeriu". Explicația acestei sibilinice formule a dat-o Mihai 
Gafita: „Egeria era o nimfă la care, după legendă, cel de-al 
doilea rege al Romei, Numa Pompiliu, venea adesea într-o 
pădure de măslini, din apropierea cetăţii, să-i ceară sfaturi 
tainice şi să se bucure de farmecele ei" (Duiliu Zamfirescu, 
p. 735)/ 


355 


P. 194 UN PROST 


B.C.S., Ms. 10 533. 


Textul e scris cu cernealá albastrá, pe o singurá paginá, 
în imediata continuare a seriei de portrete începute in 1914. 
Datează, după toate probabilitățile, din timpul refugiului 
la Odessa. 

Ipoteza avansată de Mihai Gafita, potrivit căreia ar fi 
vorba de Ionas Grădişteanu, pare corectă. într-adevăr, 
loan C. Grădişteanu (1861 — 1932), jurist şi magistrat intrat 
in politicá la' 1886 si ajuns la o anumitá notorietate prin 
discursurile la Cameră în problema românilor oprimati din 
Transilvania, a fost deputat de mai multe ori. A deţinut 
de două ori portofoliul Lucrărilor Publice în guverne con- 
servatoare (9 ian. 1900 - 14 febr. 1901, 22 dec. 1904 - 12 
martie 1907). în O viață de om... Iorga îşi amintea fugitiv 
„de un Ionas Grădişteanu, ale cărui însuşiri reale erau stricate 
de ciudata înfăţişare fizică" (op. cit., p. 449). 


UN PORTRET AL LUI SAINT-SIMON. 
LE PERE VINTILĂ 


P. 195 


B.C.S., Ms. 10 534. 
Textul, scris cu creionul pe patru file de maculator, nu- I 
merotate de autor, poartă amprenta febrilitátii si a furiei. 
Judecind după conţinutul sáu, a fost elaborat după noiem- j 
brie, decembrie 1920, cînd campania contra ,Resitei" era 
în plină desfăşurare. Cel calomniat de liberali se răzbuna in 
scris cu o vervă ucigaşă. Dispretul surizátor de altădată 
face loc notatiei sarcastice, polemismului virulent. Ura 
contra lui Vintilă Brătianu (1867—1930), adevăratul artizan 
al cabalei antizamfi resciene, alimentează corosivul portret, 
de o violență fără seamăn în producţia autorului. Că aver- 
siunea si dezgustul nu-l împiedicau să vadă totuşi exact 
se poate'observa şi după lectura incisivului pamflet publicat 
de Ion Vinea la moartea financiarului liberal: „Vintilă 
Brătianu s-a născut fiu şi frate de prim-ministru. De асееа 
i-a fost dat să uree trepte peste puterile minţii şi ale trupului 
său de om plăpînd întru toate. A făcut parte dintr-o pluto- i 


356 


cratie şi a beneficiat de norocul acesta, fără să fi primit, 
cel puţin, darurile şi pregătirea ce însoțesc, de obicei, pe 
unii privilegiați ai soartei. Nimeni, de pildă, nu va tăgădui 
că, pentru funcțiunile sale, Vintilă Brătianu a fost de o 
incultură totală, după cum pentru misiunile ce-şi asumase 
a fost de o lipsă de talent şi de o sterilitate absolută. Ştim, o 
tristă patalama de inginer e invocată în apărarea unui om 
politic totalmente lipsit de cultura veacului şi de acea lumină, 
de acea inspiraţie, care a distins, totdeauna, pe şefii de 
popoare. Aci stă însă toată explicaţia dezastrului paradoxal 
care s-a abătut asupra unei națiuni a doua zi după îndepli- 
nirea idealurilor: că împrejurările au înfipt în fruntea celui 
mai puternic partid pe Vintilă Brătianu, a cărui autoritate, 
printre partizani, se alegea dintr-o mistică de familie şi o 
teroare bancară. Pe Vintilă Brătianu, om lipsit de cultura 
necesară bărbatului de stat, lipsit de inteligența şi imagina- 
tia acestuia, înzestrat numai cu o incápátinare care paro- 
diase voinţa si izbutise să imprime vieţii noastre două legi, 
ca două blesteme [...]. Soarta a vrut însă ca acest fanatic 
al putinátátii sale să cunoască, pe toată linia, infringerea, 
încă din viaţă. E o palidă sancţiune a împrejurărilor pe cari 
le-a nesocotit, a datelor pe cari le-a ignorat şi le-a contrazis 
cu întunecare. [...] Se poate spune că pentru răul imens 
făcut unei societăți zdrobite şi înfometate de această încar- 
паге a mediocritátii posomorite şi agresive, Vintilă Brătianu 
a plătit cu sănătatea şi viața. Pămîntul ţării pe care a iubit-o- 
dar şi întristat-o acceptă lutul său cu indiferenţă şi iertare. 
Dar Nemesis, саге nu iartă, е de veghe" (Necrolog tardiv. 
Vintilă Brătianu, Facla, XII, 392, 19 ianuarie 1931). 


] — Aluzie la George D. Creangă, vechea bestie neagră 
a scriitorului. 


2 — Alex. P. Mavrodi (1881 — 1934), ziarist, absolvent 
al Conservatorului de declamatie din laşh Colaborator la 
Opinia, Evenimentul, Ordinea si Gazeta Moldovei din Iagi. 
După studii de drept şi filozofie la Paris si Bonn, devine 
redactor la Adevărul, apoi redactor-şef şi director al Viitoru- 
lui liberal. Influentii lui protectori politici l-au ales deputat 
şi senator, numindu-l totodată director general al Teatrului 
Naţional şi al Operei, în timpul refugiului la Iaşi, preşedinte 
al Societăţii ,Radio", al Sindicatului ziariştilor etc. Sub- 


357 


secretar de stat intre 14 nov. 1933 — 24 sept. 1934. Artico- 
lele sale, in genere fárá personalitate, erau semnate si cu 
pseudonimele Mircea Aldea, Alina, Alexandru Fronda. 


P. 197 UN MITOCAN DE BOBOTEAZÁ 


B.C.S., Ms. 10535. 
Semnat: Unul din Patruzeci. 


Textul scris in creion, pe 6 file numerotate de autor, e 
ulterior căderii (la 13 decembrie 1921) a guvernului Averescu. 

Iscălitura e plină de tîlc, deoarece indică un început de 
separare de Averescu. Imediat după căderea guvernului 
prezidat de general, un grup de 7 senatori şi 33 de deputaţi 
părăseau Partidul Poporului, declarindu-se ,independenti". 
Să se fi înrolat Zamfirescu, măcar sufleteşte, printre ei? 
Chestiunea rămîne în suspensie. în 13 martie 1922 fostul 
preşedinte al Camerei îşi instiinta fiul cá în absenţa genera- 
lului, plecat peste hotare, „le parti sera regi par un comite 
de 6 personnes, dont le soussigne". Presupun mai degrabă 
că pamfletul fiind destinat unei anumite circulații, mai mult 
sau mai puţin confidentiale, dobîndind astfel valoarea unui 
„element de presiune asupra celor vizati", autorul înțelegea 
să-şi păstreze anonimatul sau măcar să-şi îndrume adversarii 
pe o pistă falsă. îl împingea spre o atare poziţie chiar 
condiţia de (ex)presedinte al Camerei, adică de politician 
pasibil de a fi chemat să-şi spună cuvîntul. O altă epistolă 
către Al. Duiliu Zamfirescu relevă dificultatea situaţiei sale: 
„Mon role est difficile. Quoique homme de parti, je n'oublie 
pas que le President de la Chambre peut-etre appelle à 
dire son mot, et je m'abstiens de manifester bruyamment 
un devouement qui reste acquis à Averescu”. 


in ciuda acestor asigurári, omul isi pregátea o altá plat- 
formă, desfásurind un joc complicat. în supárarea (apoi 
în izolarea) lui îi treceau prin cap gînduri republicane, care, 
în treacăt fie zis, îl tentau şi pe Averescu: „Le Roi fait le 
jeu des liberaux. Cest mal et cela peut devenir dangereux 
pour son repos". Dar acestea nu deveneau periculoase decît 
pentru tihna şi autoritatea lui. Spionii brătienişti mişunau 


358 


pretutindeni şi informau unde trebuie. Aşa s-a trezit şi 
Zamfirescu denunţat ca antidinastic, acuză luată de rege 
în serios, mai ales că în timpul audienței pe care i-o acordase 
scriitorului, acesta îl mustrase în toată forma pentru că 
„S'est emballe dans la politique des Bratiano". în această 
postură inconfortabilá, fostul prezident înțelegea să-şi apere 
poziţia, amenintind la rindu-i cu darea în vileag a unor fapte 
compromițătoare. Brătianu şi ai lui nu erau însă dintre cei 
ce se speriau de asemenea riposte. Cu ani în urmă îl răpuseseră 
politic pe redutabilul Carp. Se puteau împiedica de un nou 
venit în politică? în acest mod fiecare rămîne stăpîn pe 
domeniul său: Brătianu struneşte lumea politică, Zamfirescu 
lumea sa de cuvinte. Pamfletul, totuşi viguros şi nedrept 
(ca mai toată literatura de acest gen), e revanşa lui în viito- 
rime, încă o dată indignarea a născut literatură... 


1 — Maurice Paleologue (1859—1944), diplomat francez, 
intre 1914—1917 a fost ambasadorul Frantei la Petersburg. 
A desfăşurat o activitate dubioasă, urmărind să obţină 
intrarea României în război, fără acordarea unor garanții 
din partea Antantei. Tergiversările lui Brătianu erau, prin 
urmare, întemeiate. 


2 — Nikola Pasic (1845—1926), om de stat sîrb şi iugo- 
slav, întemeietor (in 1881) şi conducător al partidului 
radical. Prim-ministru al Serbiei (1891 — 1892; 1904—1918, 
cu întreruperi). Prin politica lui filorusă şi antiaustriacă a 
avut un rol important în timpul primului război mondial. 
După victoria Antantei a fost prim-ministru al Regatului 
sîrbilor, croaților şi slovenilor (1921 — 1924, 1924—1926). 


3 — Aleksandár  Stamboliiski (1879—1923), от politic 
bulgar, conducător al partidului Uniunea Populară Agrară. 
Prim-ministru (1919—1923), a fost iniţiatorul unor reforme 
burghezo-democratice importante (reforma agrară ş.a.). Gu- 
vernul său agrarian a fost răsturnat printr-un puci militaro- 
fascist (9 iunie 1923), şeful cabinetului fiind asasinat de 
complotiştii lui Al. Tankov, care inaugurau o epocă de cruntă 
reprimare a elementelor democratice. 


359 


P. 200 ' [CĂLĂTORIA ÎN REFUGIU] 


B.C.S., Ms, 10 574. 


Textul se întinde pe 16 pagini de dictando. Scrisul e 
febril, cu unele dezacorduri, neobişnuite la  meticulosul 
Duiliu Zamfirescu. 

Intrarea României în război a dat o turnură neaşteptată 
memorialisticii zamfiresciene. Dacă înainte ea ѕсогтопеа 
biografia altora, acum eul se dezleagă. înregistrarea propriei 
existente imprimă notatiei caracterul ,tráitului". Confesia 
patriotului inlocuieste cu fermitate meditatia mizantropului. 
Călătoria în refugiu (şi alte pagini scrise în adăpostul de la 
Odessa) sint expresii^patetice ale durerii provocate de înfrîn- 
gerile vremelnice.  întîmplarea a făcut ca amintirile lui 
Zamfirescu să fie descoperite concomitent cu Jurnalul de 
război al lui Delavrancea. Similitudinea reacţiilor celor doi 
scriitori e frapantă. Delavrancea” se mărturiseşte filei albe 
cînd entuziast, cînd deprimat. încrîncenîndu-se la vederea 
efectelor bombardamentelor germane, comentează crispat 
— în rînduri sincopate — comunicate militare echivoce, bies- 
temind profetic şi dezlántuit incompetenta politicienilor şi a 
unor ofițeri superiori care au уїгїї tara în foc fără să asigure 
oştirii pregătirea materială corespunzătoare. Aceeaşi înver- 
şunare e vizibilă şi în memoriile lui Zamfirescu. începute 
pe un ton sacerdotal, însemnările renunţă brusc la rigoarea 
şi ,obiectivitatea" istoriografului. în ele se exprimă preci- 
pitat o conştiinţă rănită de cortegiul de nefericiri abătut 
spre sfîrşitul lui 1916 asupra patriei. Dar, cum observă 
M. Gafiţa, „cu toate aceste dezastre si nelinişti, condeiul 
e ager în continuare, cînd pictează cu umor, în stil adesea 
telegrafic — poate crochiuri pentru dezvoltări ulterioare — 
figuri si scene de pe vaporul comisiunii" (Duiliu Zamfirescu, 
ed. cit, p. 743). 


1 — Garnizoana din Turtucaia a capitulat la 24 august/ 
6 septembrie 1916. Dureroasa înfrîngere s-a datorat lipsei 
de comunicaţii peste Dunăre, existenței unor fortificații 
incomplete, apărate de unități de milițieni neinstruiti 51 
slab încadrați cu ofițeri, cu o artilerie grea deficitară şi 
neinstalată complet. 


2 — Dumitru Stratilescu, ofițer superior român. Colonel 
în 1913, cînd are un diferend în tren cu Duiliu Zamfirescu, e 


360 


deja — în 1916—-general, comandant al Diviziei I. S-a 
ilustrat în ofensiva de la Mărăşti, eliberînd localităţile Dealul 
Mare, Cîmpurile şi Vizantea. Juste în privinţa generalului 
de cabinet Dumitru Iliescu, reproşurile lui Zamfirescu sînt în 
cazul celuilalt neavenite. Ironia soartei face ca fiul sáu, Al. 
Duiliu Zamfirescu, să lupte o vreme sub ordinele generalului 
respectiv. Jurnalul său de campanie, pe care l-am putut 
consulta gratie familiei, e punctat de elogii neretinute la 
adresa lui Stratilescu. 


P. 210 PENTRU CE AM FOST CONTRA RÁZBOIULUI 


XIX 
B.C.S., Ms. 10 573, Ms. R. . 


Textul e aşternut pe un caiet de dictando, numerotat 
de la pagina 1 la 37. Pe pagina întîi, dreapta sus, există o 
notă a autorului: ,Numerotatia paginilor merge de la 
dreapta la stinga". Datat: Odessa, 20 martie 1917. 

Cunoscut in timp util, adică chiar atunci cînd violenta 
campanie brătienistă punea sub semnul îndoielii patriotismul 
autorului, acest memorial justificativ ar fi putut spulbera 
bună parte din bănuielile nedrepte ce planau asupra lui. 
Precum am mai arătat şi în alte comentarii, ideologia zamfi- 
resciană — fie că luăm în atenţie latura literară, fie cá o ana- 
lizăm pe aceea politică — se caracterizează, în ciuda  aparen- 
telor, printr-o remarcabilă coerență. Zamfirescu nu era din 
stirpea celora ce neagă azi un lucru susţinut ieri; evoluţia 
părerilor sale e un proces de durată, dialectic, care nu exclude 
totuşi revizuirea, atunci cînd examenul lucid al faptelor 
l-a convins de precaritatea punctului de vedere iniţial. între 
Sufletul războaielor în trecut şi în prezent şi Călătoria în refugiu, 
între aceasta din urmă şi Bosforul şi Dardanelele faţă de 
interesele româneşti, între corespondența emisă in anii ^neu- 
tralitátii armate" şi patetica depozitie care vede de-abia 
acum lumina tiparului, legăturile sînt evidente, legitimînd 
o concluzie: pacifismul scriitorului, ,cumintenia" lui struc- 
turală. Nu e vorba doar de o „generozitate internațională” 
a sufletelor delicate — confrerie din care Zamfirescu se 
simţea făcînd parte — ci de o prudenţă proprie bunului 
cunoscător al realitátilor nationale şi al celor de peste hotare. 
Văzut ca „drama cea mai primejdioasă pentru existenţa 


361 


tárii noastre", rázboiul era respins, cu argumente reduta- 
bile, ca soluție actuală de împlinire a idealului national. 
Sigur, cel ce cîntase epic energica ridicare din 1877 a neamu- 
lui nu-l excludea cu totul din calcul. Dar, ca odinioară pentru 
Neagoe Basarab, opţiunea militară era pentru el ultima. 
Avînd-o în vedere pentru un viitor mai îndepărtat, Zamfirescu 
preconiza o serioasă pregătire, un primat al faptelor asupra 
vorbelor. Elementele unei doctrine militare moderne, care 
implica nu numai pregătirea trupelor, ci şi aceea a teritoriului 
şi a economiei nu-i rămîneau străine. Demnă de remarcat 
e surprinzătoarea competență în aprecierea situaţiei militare, 
în refugiul deloc paşnic din Odessa el intuia erori de coman- 
dament, de dotare şi coordonare a marilor unităţi, care vor fi 
semnalate în termeni similari de autorii unor sinteze politico- 
militare asupra evenimentelor. (V. în acest sens capitolul 
Războiul pentru întregirea neamului din Enciclopedia Romá- 
niei, I, p. 883—936.) Hotárit lucru, Zamfirescu avea fler, 
era orientat in domeniu gratie şi numeroaselor lecturi istorice 
care-l pasionaserá atítia ani. Că lucrurile au ieşit pînă la 
urmă altfel decît profetizase el, e adevărat. Se ştie, norocul 
îi ajută pe cei indrázneti! Dar norocul s-a înclinat de partea 
noastră mai ales cînd acele pregătiri reclamate de scriitor în 
comunicarea academică din 1914 şi în această profesiune de 
credință din primăvara lui 1917 au devenit în bună parte 
realităţi. 

Alt element care s-ar cuveni reliefat este — în ciuda 
„comentariului amar" asupra situaţiei dezastruoase — tocmai 
credinţa în puterile ţării, ale poporului, de a triumfa asupra 
nefericirilor momentului. Finalul „testamentului politic şi 
cetátenesc" (M. Gafita) aşternut cu durerea în suflet tocmai 
pe această coordonată se înscrie. De aceea poate că cele mai 
potrivite cuvinte pentru a-l caracteriza sînt chiar acelea din 
finalul prefetei la în război: „Importantul este de a simți 
adînc româneşte, de a avea încredere în poporul care s-a 
strecurat în timp şi spaţiu neatins şi a răsărit [...] cu toate 
calităţile lui strămoşeşti, ascultător, simplu şi eroic”. 


1 — Dacă judecata asupra lui Vasile Lucaci este ne- 
dreaptă, diagnosticul moral rezervat lui Octavian Goga va 
fi validat în bună măsură de evoluţia politică viitoare a 
poetului. 


362 


j 
j 
f 
{ 


2 — Grigore Crainiceanu detinuse doar rubrica militará а 
Universului, ziar ajuns la dispozitia agentilor spionajului 
german. în „dosarul Gunther" figura şi o scrisoare adresată 
lui Roselius („creierul reţelei”) în cuprinsul căreia se sublinia 
că articolele scrise de diferiţi ofiţeri superiori români erau 
elaborate în biroul de publicitate al agentului Josef Hennen- 
vogel. „Aceşti generali — raporta'Gunther, nu scriu personal 
nici un cuvînt, ci îşi împrumută semnăturile numai/' Fireşte, 
contra cost! „Proza macaronicá" a lui Crainiceanu va fi 
fost de aceeaşi inspiraţie ? 

în primele luni de război — august, septembrie 1916— 
bătrînul şi anacronicul general a comandat şovăitor, fără 
simt tactic, Armata a Il-a. După retragerea de la Braşov, 
la comanda acesteia a trecut Alexandru Averescu. Incom- 
petentei tatălui i s-a adăugat, în ianuarie 1917, trădarea 
fiului, locotenent-colonelul C. Crainiceanu. їп complicitate 
cu colonelul Sturdza, .acesta a încercat să se predea germa- 
nilor împreună cu Regimentul 25 infanterie, de sub ordinele 
sale. Prins în flagrant delict, a fost condamnat la moarte 
şi împuşcat. în timpul procesului său, generalul Crainiceanu 
a declarat că între patrie şi familie nu ezită să-şi facă 
datoria față de patrie. 


^3 — Terminologia lui Zamfirescu e improprie: nu un 
„război de cucerire" aveau in vedere românii, ci unul de 
eliberare a fraților subjugati. 


' ' ' ee 


4 — Cercetătorii actuali ai „chestiunii Dunării" confirmă 
punctul de vedere zamfirescian. „Impasul survenit in pro- 
blema Dunárii dupá Conferinta de la Londra din 1883 si 
dorinta guvernului román de a determina guvernul austro- 
ungar sá renunte la pretentiile sale a fost una din cauzele 
principale “ale alianţei secrete románo-austro-ungare din 
anul 1883" — susţin Gheorghe Nicolae Cazan şi Şerban 
Rádulescu-Zoner în România şi Tripla Alianţă, ed. cit., p. 61. 
Aceiaşi cercetători arată că'„prin tratatul de alianţă din 
1883 România a ieşit din izolarea politică de care era ame- 
nintatá şi a evitat astfel posibilitatea unei înţelegeri impe- 
rialiste a Austro-Ungariei şi Rusiei pe seama României. 
Guvernul român а rezolvat chestiunea Dunării conform 
intereselor României. România şi-a consolidat poziţiile în 
sud-estul Europei şi a dobîndit anumite garanţii de securi- 


363 


tate, putindu-se consacra operei de dezvoltare interná" (op. 
cit., p. 129). 


5 — V. ,propunerea" lui Camille Barrere in Opere, 
voi. 5, p. 584. 


6 - in ziua mobilizării România dispunea de 813000 
oameni, dintre care 562 947 făceau parte din unităţile com- 
batante, împreună cu rezervele, efectivul atingea cifra de 
1 234 000 oameni, aşadar 15% din populaţia ţării sau 30% 
din populaţia bărbătească. 


7 — în Mesajul Tronului, prezentat de regele Carol I, 
la 15/27 noiembrie 1881, cu prilejul deschiderii sesiunii Cor- 
purilor Legiuitoare, se specifica: „îngrijirile dar ce au deştep- 
tat în teará cestiunea libertăţei Dunării sint legitime. Necesi- 
tatea de a atrage cît mai mult în porturile noastre, în sus ca 
$1 in jos de Galaţi, vasele de comerciu străine şi pavilioanele 
de orice naţionalitate, este cu atît mai viu simțită cu cît 
comerciul nostru întîmpină adesea la exportul pe fruntariile 
de uscat felurite piedici, şi cu cît, de la un timp încoa, sub 
cuvînt de epizootie, el este chiar ameninţat de a-şi vedea 
închise cu desăvîrşire acele fruntarii în ce priveşte exportul 
de vite mari. Interesele noastre cele mai vitale ne silesc, 
prin urmare, de a veghea pentru ca, cel puţin pe acea mare 
arteră de comunicatiune, să nu ni se impună condițiuni care 
să împiedice dezvoltarea noastră şi să facă din libertatea 
navigaţiei un drept iluzoriu pentru noi. De libertatea Dunărei 
au fost şi sînt strîns legate interesele României." Tonul ener- 
gic al mesajului a provocat iritarea guvernantilor de la Viena 
şi Berlin, care au inițiat o campanie diplomatică de pedepsire. 


8 — Referire la generalul Alexandru Socec, comandantul 
diviziei 2/5. (Procesul lui s-a rejudecat ulterior.) înfrîngerea 
s-a datorat, între altele, căderii în mîna inamicului—în dimi- 
neata de 18 noiembrie/l decembrie 1916 — a ordinului 
románesc de operatii, fapt ce 1-a permis lui Falkenhayn 
sá sesizeze cursa intinsá de románi armatei Mackensen. 


9 — V. voi. VI, partea I, p. 341 — 348, comentariul la 
Sufletul războaielor în trecut şi în prezent, în cuprinsul căruia 
se dau date comparative asupra puterii de foc a unităţilor 
române şi a celor germane şi austro-ungare. 


364 


10 — Vasile Rudeanu, colonel, ulterior general român, 
în calitate de director superior al Armamentului a negociat, 
în numele guvernului român, cu Italia şi Franţa, acorduri 
ce prevedeau furnizarea de muniții şi armament. După intra- 
rea Italiei în război (mai 1915), contractele acesteia cu, noi 
au fost reziliate. Un alt acord, semnat la 8 martie 19^pre- 
vedea furnizarea către România a 40 de avioane, 50 000 kg 
pulbere de artilerie, 200 000 obuze de tun de 75 mm, 50 
milioane cartuşe pentru arme de infanterie ş.a. Dar expedie- 
rea din Franţa a materialelor comandate a început abia la 
8 aprilie 1916. Din aprilie 1916 pînă în decembrie 1917 aliaţii 
au expediat doar 119 341 tone material de război, în majori- 
tate din Franţa. La intrarea în război România dispunea 
de numai 28 de avioane (4 escadrile) de tip vechi. 


11— Antonie Agenor, duce de Gramont (1819—1880), 
diplomat francez, ministru de Externe in 1870. 


12 — Sir George William Buchanan (1854—1924), diplomat 
britanic experimentat si abil, ambasador la Petersburg. 
A depistat—incá din 1914——încercările de pace separată cu 
Reichul wilhelmian desfăşurate de cercurile  germanofile 
de la curtea ţaristă şi a acţionat pentru dejucarea lor. 


13 — Referire la planurile lui Boris Vladimirovici Sturmer 
(1849—1917), ministru de Externe, apoi (din februarie 1916) 
preşedinte al Consiliului de Miniştri rus. A fost iniţiatorul 
unui proiect de pace separată cu Puterile Centrale; preţul 
acesteia trebuia să fie România, care urma să fie împărțită 
între imperiul austro-ungar şi cel țarist. 


GLOSAR 


(pentru volumele V si VD* 


alicn'eală (s;f)* — ş&şeală, slăbiciune. 
dtbriie fs.f.) — stare fizică Ce se caracterizează prin lipsă de putere. — Din 


Ir. atonie. 


blio.t (adj.) — nătîng (reg.). — Din germ. bídd. 


braşovean (s.m.) — negustor care vindea mărfuri de Braşov, 

cahadi'c (s.n.) — păcăleală (înv. şi reg.). — Dinte, kabaziik. 

canura, canarale (s.f.) — stîncă. — Din bg. kanara, 

cübánitá (s.f.) — manta scumpă, bogat împodobita, purtată de domni- 
tori sau boieri la solemnitáti. 

c'ăvâjie (s.f) — cizmărie (înv.). 

etatfán {т.-). om riii, - Siret ;(reg). — Bin -te. fafhin, 

cesălâ (s.f.) — ţesală — unealtă de metal dintatá, cu care se curăţă pielea 
şi părul vitelor, îndeosebi al cailor. — Din big., ser. (esdh, 

cinavnície (s.f.) — funcţionar, slujbas. Cuvînt din- epoca influenţei ruseşti 
(inv.). — Din rus. cinavniku. КА 

conabi'u, conabie (adj.) — roşu închis, visiniu. — Din tc. kunebi. 

cpnea (sf) (arhit.) — acoperământ în forma unei jumătăţi de cupolă. 
— Din fr. mnque. 

cot'ilicn (s.n.) — dans de bal eu ritm de mars sau cadril, cu figuri si scea» 
mimice, — Din fr. cotillon* 

dedal (s.n.) — labirint. — Din fr. деййїе. 

deleter, й (adj. — vătămător. — Din fr. diUtlre. 

dioptricá (s.f) — parte a opticii care studiază fenomenele de refracție & 
luminii. — Din fr. dioptriquz^ 

drahmă  (s.f) — veche unitate de măsură pentru greutăţi, — Din ngr. 


drahmi, ii. drachme. 


evzon (s.m.) — infanterist grec, îmbrăcat in fustanelă. 


eupatrizi (s.m.) — membri ai aristocratiei gentilice din Atica. 


fee, fei (5.2) — ziná. — Din fr. fee. 

fiziparitate (s.f) — sciziparitate — mod de înmulţire asexuatá, frecvent 
la bacterii si la protozoare, constind din despártirea organis- 
mului în două părţi; fisiune. — Din fr. scissiparite. 

fiaimoc (ўїаітис) (s.m.) — prostánac, neghiob, nátáráu (popular). — Etimo- 


logie necunoscutá. 


gaienti (s.m.) — papuci cu talpá' de lemn. — Din ngr. galentsa. 

gherdap, gherdapuri (s.n.) — loc îngust si stincos de pe cursul unei ape; 
loc de pe parcursul unui rîu cu căderi de apă periculoase 
pentru navigaţie. — Din'tr. ghirdab:' ••. 

“gtibav ("àdj.)'—— bolnávicios.' '  * * '" ^ 

hastati (s.m.) — soldati romani înarmaţi cu sulițe. 

hotnogi (s.m.) — şutaşi în vechea armată moldovenească (pl). " 

impudentá (s.f) — lipsă de pudoare. 

indelebil (adj) — саге! nu poate fi şters din "amintire. — Din fr. iudele- 
- йе. 

inferentá (s.f.) — operaţie logică $.e trecere dela un enunţ la altul şi în care 
ultimul enunţ este dedus din primul. — Din fr. infereme, 

ipecacuana (s.f.) — plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini 

e .*.:»Sse întrebuinţează în medicină ca expeetorant şi vomitiv 
<*>: 2. tfUmgoga J$emcuanga*)|-^--i)m ir. ipecacuana. 
înfligt (a) (v. — a aplica(latinism). 


joiniárita "'(s.£)K^ fiinţă îrriaginară cu chip de femeie respingátoare, despre 
care se credea în popor cá pedepseşte, in noaptea care precede 
кай: *** Joia mare, pe fetele tinere leneşe la tors sau la dárácit. 


loricá (s.f.) — armură medievală (latinism). 


lozie, lozii (s.f.) — specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se 


fac împletituri. — Din ucr. /ozá. 


таса .(si.) — joc de societate. .: 


maravillas (5.4) — minune (sp.). . ste e. 


mirmecofag (s.m.) — animal care se hrăneşte cu furnici. — Din fr. myrme- 


cophage. 

mordicus (adv.) — cu tenacitate, neapárat (latinism). 

nagaică (s.f) — cnut (reg). — Din rus. nagaika. 

nex (s.n.) — legáturá, relatie. — Din lat. nexus. 

fembe (adj. — roşu deschis. — Din tc. pembe. 

priorat (s.n.) — functie si demnitate de prior; titlul unui ínalt magistrat 
în vechile orase-republici italiene. — Din it. priorato. 

pusilanimitate (s.f.) — frică, laşitate, nimicnicie (livr. — Din fr., engl., 
it. pusilanime, lat. pusillanimus « pusillus — mic si animus- 
suflet. 

putativrá, adj. (jur. — presupus a avea o existenţă legală. — Din fr. 
putatif. 

reconductiune (s.f.) — reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. 


— Din fr. reconduction. 


rodcmontadá, rodomontade s.f. — fanfaronadá. — Din fr. rodomontade. 

sultanat (s.n.) — alai (їпу.). — Din tc. saltanat. 

superfetatie (s.f) — 1. prisosintá; 2. abundență de cuvinte, repetare 
nefolositoare, redundantàá (livr.). — Din fr. superfetation. 

arvanále (s.f) — veşmînt turcesc luxos. 

stutár (s.n.) — deşeu de piele. — Din germ. stutzen. 

tabulhanagiu (s.m.) — muzicant turc, membru al unei fanfare militare 


în care predominau tobele. 
triarii (s.m., pl.) — ostaşi din corpul veteranilor care formau linia a treia a 


armatei romane. 


tripota (a) (v.) — a specula. — Din fr. tripoter. 

veliti (s.m.) — soldati romani uşor înarmaţi, care duceau lupte de hártu- 
ială. 

venet, venefi — 1. populaţie indo-europeană aşezată în antichitate în nord- 
estul Italiei şi supusă de romani. — Din fr. Venetes; 2. tri- 


buri slave menţionate în sec. IV—-VII care au constituit 


nucleul grupului slavilor de apus (poloni, cehi, slovaci). 


INDICE 


Aali-Pasa, Mehmet Emin, I, 169 
About, Edmond Francois Valen- 
tin, II, 30, 251 
Accius Publius Aquila, I, 8 
Adam, Georgeta, 1, 240 
Adam, Ioan (1873-1911), I, 271 
Adam, loan, I, 240, 289; П, 324 
Aderca, Felix, I, 188, 189, 360, 
37a, 374; 375, 376 
Adrian Elin (Publius Aelius 
Hadrianus), I, 194 
Agârbiceanu, lon, 1, 46, 89, 9%, 
94,271,272, 306, 318; II, 69> 263 
Agrippa, Marcus Vipsanius, 11,148 
Albert, print de Saxa-Coburg- 
Gotna, II, 64 
Aiecsandri, Vasile, 1, 6, 11, 12, 13, 
27, 31, 34, 41, 117, 118, 121, 
136, 219, 220, 221, 240, 241, 
242, 244, 246, 247, 252-257, 
266, 267, 272, 276, 287, 294, 
335, 376, 377; 11, 42, 79, 92, 
120, 124, 135, 190 
Alexandra Feodorovna, împără- 
teasă a Rusiei (născută ducesa 
de Hessa), II, 230 
Alexandrescu, Grigore, 1, 267 
Alexandru I Pavioviei, împărat 
al Rusiei, 1, 164, 170; II, 62, 63 
Alexandru II, impárat al Rusiei, 
1, 172 


DE МОМЕ* 


Alexandru al Vl-lea, papá (Ro- 
drigo Borgia), II, 63, 64 
Alexandru I Karagheorghevi6, 
rege al Iugoslaviei, II, , 308 
Alexandru Ion I (v. Cuza, Ale- 

xandru I) 
Alexandru Macedon (cel Mare)» 
1, 127, 140, 141, 150, 345, 346 
Aiexios I Cpmnen, II, 275 
Aldea, Mircea (v. Mavrodi, 
Alex. P.) 
Allegra (fiica lui Byron), II, 39 
Allievi, Antonio, П, 167, 294 
Amenhoptu Ш' (v. Anieilhotej) 
HI) 
Amenhotep (Amenophis) III, 1,57 
Anastasescu-Floru, П, 128 
Andersen, Hans Ghristian, П, 69 
Andrassy, G^ula, II, 53. 100, 287 
Andronic I Comnen, II, 86, 275 
Anestin, Victor, II, 268 
Angelescu. Constantin I., dr., 
II, 7, 175, 240 
Anghel, Dimitrie, I, 45, 53, 54, 82, 
218, 298, 299, 300, 311, 341, 
363, 373 , 
Anghelescu, Mircea, II, 297 , 
Antistius Labeo Pacuvius, I, 146 
Antonescu, Teohari, II, 128 
Antonescu, Victor G., II, 7, 175, 
348 


* Alcátuit in colaborare cu Georgeta Adam. 


371 


Antoniu (Marcus Antonius), 1, 146 

Apostolescu, Octavia Vica, І, 274 

Apponyi, Albert, II, 100, 287 

Arbure, Zamfir C, I, 273 

Argetoianu, Constantin, П, 186, 
237, 238, 261, 262, 274> V276, 
321, 329, 342 

Arhimede (Archimede), I, 132 

Ardeleanu, Ion, I, 325; П, 240, 
286, 314, 316, 338 

Arghezi, Tudor, I, 305, 329, 330, 
*.'568/«873; Н, '354 Ы 

Arimiá, Vasile, 11, -'284, 311' 

AriOii; * Constantin G., І, 341; 
II, 180, 351' Wu cf 

Ari'osto, Ludovico, I, 119 

Ariovist, 1, 144, 346 

Ari'stárchi, I, 117 

Âristotel, 1, 127, 141 

Aron, Vasile, I, 272 

Athanasiu (Atanasiu), I. C, П, 

. 321 ^ 

Auerbach, Berthold, 1] 248 

Augereau, pierre Francois Charles., 
duce de Castiglione, 1, 207 

August (Caius Iulius Caesar Octar 
vianus Augustus),1,132 а 

Augustin, -Sfîntul 
:Augustinus), II, 302 

Áulardi Е. A., І, «73, 77' > • 


(Aurelius. 


Aurelian(impáratul) ' (Lucius 
Domitius- Aureliaiius), 1, 13 
Averescu, Alexandru, I, 102; II, 

"7, 10, 11, 17, 66, 67, 78, 84, 
93, 96, 98,'101, 122, 123, 126, 

136, 142, 148, 149, 162, 186, 
187, 198; 222, 223, 236, 237, 
241, 244, 245,'262, 263, 270, 
272, 273, 278, 306, 309, 310, 

*314, 318, 320, 321, 328, 329, 
340, 358, 363 


Avram, lancu, I, 10 


Bacalbasa, Ion (lancu) C, I, 
105, 330, 341 

Bacon, Francis, II, 38, 253 

Baiazid I Ildîrîm (Fulgerul), II, 87 

Balş, Teodor, II, 124 

Balzac, Honore de, 1, 39, 94 

Banermann, П, 340 ^ 

Banu, Constantin (Al. Serban), I, 
191, 192, 348, 364 

Barac, Ion, 1, 272 

Barbelian, Aurel, 1, 108 

Barberini, Antoniu, IL, 115 

Barberini, Francisc, II, 115 

Barbu, Tina, I, 108 

Barnbschi, D. V., II, 268 

Barrere, Camille, II, 218, 364 

Barthou, Louis, II, 132, 308 

Bassarabescu, 1. А., L 58, 300 

Basset, Serge, II, 353 

Batzaria, Nicolae, II, 318 

Baudelaire, Charles, I, 308, 362 

Bazaine, Achille, I, 141, 345 

Báicoiánu, Constantin L, I, 353; 
П, 95, 96, 280 

Báláceanu, Constantin, agă> 1, 29 

Báláceanu, loan (lancu), ÎI, 22 

Bălcescu, Nicolae, II, 22 

Bălcești, Stefan, I, 71, 72 

Bărbulescu, Simion, II, 289 

Bărnuţiu, Simion, I, 306 

Barcă, Teodosie, II, 315 

Báznoseanu (v. Pdpovici-Bázno- 
şeanu, A.) 

Beaconsfield (v. Disraeli, Benja- 
min, conte de) 

Becescu-Silvan, Gheorghe; - 1,59, 
60, 301, 302 

Beethoven, Ludwig van, II, 34 

Bela al IV-lea, rege ungur, I, 9, 
276 

Belcredii- Richard, II, 53 , 

Beldiceanu, Nicolae N., I, 191, 
364 


Benedek, Ludwig уоп,. І, 141, 345 

Benedetti, Vincent, II, 53 

Beniuc, Mihai, 1, 276, 308 

Bensori, Edward Frederic, II, 
144, 319 - 

Bergson,” Henri, I, 291 

Bernadotte, Jeari, mareşal francez 
(v, Carol al XIV-lea, rege al 
Suediei) > 

Bernheim, Hippolyte, I, 329 

Bernini, Giovanni .Lorenzo, І, 
193, 366 

Berthelot, Henri-Mathias, gene- 
ral, II, 224 

Berthier,  LouisrAlexandre, duce 
de Valengin, print de Wagram, 
mareşal al Franţei, I, 207 

Betis, 1, 141, 345 

Beust, Friedrich Ferdinand, conte 
von, II, 53 

Beza, Marcu, І, 85, 91, 314 

Bianu, loan, I, 98, 317, 336, 350 

Bibescu^ Gheorghe, domn, II, 299 

Bibicescu, Ioan G., 11,23, 105, 291 

Bion, I, 340 

Bismarck, Otto Eduard Leopold, 
print von, II, 21, 51-54, 56, 

. 100, 183, 230, 256, 257, 277 

Bitterlin, d-1, II, 207 

Bitterlin, d-na; II, 207 

Bîrlea, Ovidiu, I, 247 

Bírseanu, Andrei, I, 28 

Pjdrnson, Bj6rnstjerne, TI, 15,244 

Blaga, Lucian, I, 308 

Blaremberg, Nicolae Moret, I, 296 

Blasco, Ibaíiez Vicente, I, 43, 44, 
47, 50, 290: 

Boceaccip, Giovanni, II, 63 

Bocklin (Boecklin) Arnold, I, 
196, 197, 222, 367 

Bogdan-Duicá, Gheorghe, 1, 299 

Bogdan, Gheorghe, I, 154 

Boldwin, maior, П, 200 


Bolintineanu, Dimitrie, I, 131, 
j 136, 267, 334, 347 
áolliac, Cezar, 1, 267, 293 
Bolocan, lori, láutarul" 'Vranóei, 
1; 93; П, 15 
Boriacina-Spini, contesa, II, 294 
Bonaparte (v. Napoleon) 
Boni, Giacomo, I, 50, 296 
Bbntescu; Victor, II; 318, 328 
Borcea, Ion, II, 309 
Bordeianu, Mihai, I, 279 ' 
Borgia, Cesare, duce de Valenti- 
nois, II, 14, 20, 62, 63, 64, 260 
Borgia, Francesco (sfintul), duce 
de Gaudia, II, 63 
Bosnieff Paraschivescu; П, 336 
Bote, Lidia, I, 359 
Botez, Demostene, II, 104, 289, 
290 
Bot, Nicolae, I, 247 
Botticelli (Saridro di Mariano 
Filipepi, zis), I, 81, 314 
Bouillon, Franklin H., П, 132 
Bourdeau, Jean, I, 283 ' * 
Boureanul, Eugen, 1, 191, 364 
Bourget, Paul Charles Joseph, I, 
' 52, 253; 11/39 ""^ 
Bbiirqueneyi Francois-Ailolphe, 
baron, apoi conte de, I, 168, 169 
braniste, Vaieriu, П, 318) 
Bráescui Const. C, IX, 321 ...... 
Brăiloiu, fraţii, IL, 124 ,," 
Brátescu-Vp|nest£,Ioanalexandru, 
І, 85, 105, 336,.365, 3,68, ,369>; 
П, 79, 81, 83, 271 
Brátianu,*': Constantin ;(Dinu) LC.> 
: Il, 134 Viata 
Brătianu, Eliza (v. Marghiloman, 
Eliza, născută Ştirbei) . <" 
Brătianu, fraţii, lii 124, 304 * 
Brătianu, Ion C, І, 102. П, 11, 
22, 92, 93, 182, 217, 349 


373 


Brătianu, Ion (Ionel) I. С, I, 233 
312, 352; П, 6, 7, 11, 23, T7, 
78. 92, 93, 95, 96, 99, 102, 107, 
108, 109, 111, 115, 116, 117, 
118, 123, 130- 132, 136, 175- 
177, 181, 184-185, 187, 191, 
197-199, 211, 217, 236, 239, 
247, 248, 267, 280, 281, 283, 
302, 303, 306-r308, 325, 329, 
332, 351, 352, 359 

Brătianu, soţii, II, 181 

Brătianu, Vintilă I. C H, 99, 
154, 155, 162, 185, 187, 195, 
198, 239, 283, 329, 330, 332, 
334, 346, 352, 356, 357 

Brâncoveanu, Const, print, II, 
178 

Briand, Aristide, II, 132, 308 

Brueghel (Bruegel, Breughel), 
Pieter, zis cel Bătrîn, I, 86, 314 

Brunnov, Filip-Ivanovici, baron. 
apoi conte de* I, 167, 169 

Brunswick, Karl Wilhelm Fer- 
dinand, duce de, I, 150 

Brutus Decimus (v. Brutus Mar- 
cus Iunius) 

Brutus Marcus Iunius, 1, {45 

Buchanan, George William, 6ir, 
П, 231, 265 

Bucur, Marin, I, 302 

Bucuta, Emanoil, II, 234, 378 

Buddha (Cîkyamuni), І, 79, 314; 
II, 60 

Budoi, Ion, II, 70, 71 

Bujor, Paul, І, 315; П, 135, 145, 
310 

Bulandra, Tony, 1, 330 

Bulwer, Henri Lytton, sir, baron 
Dalling si, I, 117 

Burada, Teodor, T., 1, 61, 303 

Burali-oglu, 1, 112, 114 

Bussche, von dem, II, 23, 248, 
335 


374. 


Butenev, I, 164 

Buol-Schauenstein, Carol Ferdi- 
папа, 1, 168, 169 

Biirileanu, Dimitrie M., П, 330 

Burke, Robert O'Hara, П, 340 

Buzdugan, Ion (Ivan Alex. Buz- 
diga), П, 264, 265 

Byron, George Gordon, lord, I, 
118, 195; II, 38, 39 


Caesar, Caius Iulius, 1, 50, 141, 
143, 144, 145, 146, 147, 150, 
153, 292, 346, 347; П, 63 

Caion (Const. A, Ionescu), І, 329 

Calimachi, Teodor, I, 118, 334 

CaUisthene, 1, 141, 346 

Campbell-Bannerman, Henry, Il, 
340 

Candrea, Ion Aurel, I, 96, 97, 316 

Caninius Rebilus, 1, 146 

Canrobert, Frangois Certain de, I, 
168, 356 

Cantacuzino, Gheorghe (George) 
Gr. (огои), zis Nababul, II, 
10, 121, 169, 186, 211, 223 

Cantacuzino-Gránicerul, Gh., П, 


321, 323 
Cantacuzino, І. A. (Zizin), II, 
190, 355 


Cantacuzino, loan C, I, 88, 30f, 
315; П, 137, 138, 140 

CantaGuzino, Matei B., IL. 136, 
160-163, 199, 237, 262, 274, 
310, 340 

Cantaeuzino-Paşcanu, C, Il» 178 

Cantemir, Dimitrie, I, .61, 305 

Caracostea, Dumitru. 1, 251, 364 

Carada, Eugeniu, II, 92, 116 

Caragiale, Ion Luca, І, 39, 224, 
233, 238, 269, 270, 311, 312, 
341, 360, 373, 376; П, 80, 190, 
297, 306 

Caragiale, Luca (Luchi), I., I, 373, 


Carducci, Giosue, I, 41, 47, 77, 92, 
135, 194, 210, 289 

Carlyle, Thomas, II, 21, 38, 41, 
247 "n 

Carnabel, dr., 11, 208 

Carbl I de Habsburg, împărat al 
Austriei, II, 53 

Carol al XIV-lea sau Carol-Ioan, 
rege ál Suediei, I, 207 

Carol I Stuart, TI, 184 

Carol I de Hohenzollern, I, 156, 
174, 181,334; 11, 10, 11,26, 31, 
67, 93, 116, 175, 182, 183, 184; 
189, 192, 193, 197, 217, 222, 
345, 350, 353, 364 

Carol al Il-lea de Hohenzollern, 
П, 175, 259-261 

Carp, Irene, II, 183, 187 

Carp, Petre P., II, 22, 110, 111, 
121-123, 128, 135, 161, 169, 
176, 182-188, 192, 193, 211, 
212, 238, 247, 296, 304, 349, 
351-354 

Carp, soţii, II, 188 

Carre, căpitan, П, 229 

Castiglione, Baldassarre, П, 64 

Catargi, Henri, П, 169 

Catherine de Vivonne, marchizá 
de Rambouillet, 1, 367 

Catargiu, Barbu, П, 22, 124, 135 

Catárgiu, Lascăr (Lascar), 1, 116; 
П, 22, 92, 124, 182, 279 

Catargiu, Nicolae, i; 117, 334 

Cato cel Bătrîn (Cato Maior 
Marcus Porcius, zis), 1, 354; 
п, 63 

Caulaincourt, Armánd, marchiz 
de, 1, 164, 355 

Cavour, Camillo Benso, conte di, 
І, 169; П, 21, 52, 107, 116, 
230, 302 

Cazaban, Alf., II, 318 

Cazimir, Stean, 1, 378 


Călinescu, George, 1, 237, 262, 
294, 331, 336, 338, 339, 340, 
358; П, 264, 320, 342 

Cătană, George, 1, 14, 22, 276 

Cătuneanu, I. G., П, 290 

Cazan, Gheorghe Nicolae,"II, 242, 
253, 263 

Cártan, Gheorghe, zis badea..., 
І, 281; П, 342 

Cártáná, Iulian, І, 352, 354 

Cerna, Panait, L 109— 112, 331— 
333; П, 79 

Cerri, Gaetano, 1, 337 

Chamfort, Sebastien Roch Nicolas, 
zis de, I, 32, 277 

Cheridi, lIlárie, I, 235, 237, 258, 
271, 279, 280, 282, 283, 292, 
318, 373; П, 240, 244 

Chioráscu, П, 322 

Chirii din Salonic, II, 86 

Chirii Romanov, II, 230 

Chiru-Nanov, I., I, 368 

Churchill, Winston, Leonard 
Spencer, sir, I, 352 

Cicerin, Ghiorghi Vasilievici, II, 
286 

Cicero (Cicerone) Marcus Tullius, 
I, 50, 132, 194; 195 

Ciocirlan, Ion, 1, 270, 271 

Cioculescu, Barbu, 1, 376 

Cioculescu, Şerban, I, 237; II, 297 

Ciomag, Radu, 1, 306 

Ciorogariu, Roman, І, 324 

Ciril (v. Chirii din Salonic) 

Ciril, marele duce (v. Chirii 
Romanov) 

Giugureanu, Daniel, II, 97, 101 

Ciura, Alexandru, I, 261, 31&, 324 

Cîmpineanu, lon, П, 92 

Clairmont, Clara, П, 39 

Claynioor (v. Vácárescu, Minai) 

Cleanthes, I, 340 


375 


Clemenceau, Georges, zis Tigrul, 
П, 96, 102. 132, 138- 140, 280, 
292, 295, 311 

Cleopatra, 1, 213 

Clitus, I, 141, 346 

Clodius, Pulcher P., 1, 144 

Clotilde di Savoia (Mária Tereza 
Luiza, prinţesă di), П, 116 

Coandă, Constantin C, П, 96, 
102, 280, 329 

Coandá, Grigore, T., II, 320, 321 

Cocias, Costaki, II, 154 

Colonna, familia, II, 63 

Commius, cápetenie a atrebatilor 
din nordul Galiei, I, 146 

Conde, Louis П de Bourbon, 
print de..., zis „Marele Conde", 
І, 149, 367 

Constantin cel Маге (Flavius 
Valerius Constantinus), I, 11 

Constantin XI Paleolog, zis Dra- 
gases, II, 85 

Constantin Romanov, mare duce, 
L 117 

Constantinescu, Alexandru C.., zis 
Porcul, II, 23, 77, 99, 175, 248, 
2910. Su 3g 

Constantinescu, Barbu, I, 238 

Constantinescu-Iasi, I, î, 353 

Constantinescu, Pompiliu, L. 237 

Constantinide, Demostene, І, 135 

Copernic (Nicolaus Copernicus), 
1, 66 

Corbescu, Gheorghe Matei, II, 99, 
105, 283 

Corneanu, Gh., П, 297 

Corteanu, Al., II, 239 

Cosma,' Viorel, 1, 303 

Cosmin, Radu, II, 84, 270, 274 

Costa-Foru, C. G., I, 368 | ^ 

Costinescu, Emil, II, 117, 175, 176 

Coşbuc, George 1, 35, 36, il, 
85-87, 127, ,218, 22£, .2.29, 


376 


235, 253, 254, 256, 259, .268, 
272, 284, 310-312, 377, 378; 
П, 81, 123 

Cottescu, Al., П, 215 

Couthon, Georges, I, 207 

Cowley, Henri-Richard-Charles 
Wellesley, baron, apoi conte de, 
І, 169 

Crainic, Nichifor, II, 70, 264 

Crassus, Lieinius Marcus, 7, 144, 
147, 347 

Crăciun, Victor, 1, 368 

Crainiceanu,. Grigore, II, 212, 363 

Creangă, George D., П, 7, 93, 
95, 96, 135, 179, 196, 240, 326, 
331, 333-337, 349 

Creangă, lon, 1, 36, 38, 44, 85, 
184, 244, 246, 248, 272, 2IX 
286, 358, 369; П, 15, 79, 357 

Creţu, Ion, II, 297 

Crispi, Francesco, II, 30, 31, 107, 
251 

Cristea, Ше (v. Cristea, Miron) 

Cristea, Miron, episcop,. apoi pa- 
triarh, II, 135, 136, 137, 309, 

. Зо /, ut 

Cristescu  (Christescu), Constan- 
tin, I, 159, 354 

Cromwell, Oliver, I, 210; II, 20, 
21, 184, 248 о 

Cubolteanu, Р, (v. Halippa, Pan- 
telimon) un 

Cudalbu, Teodor, II, 321 

Culoglu, Emanoil (Manole), II, 98, 
.281, 330 

Cuza, Alexandru C, II, 142, 143, 
162, 163, ,237,, 310, 316, 341 


Cuza, Alexandru Ion, I, 116—118, 
174, 334, 335; II, 22, 41, 92, 
= 112, 122 124, 125, 135, 177, 
178, 182, 253, 349 

Czernin, Ottokar von, II, 23/ 
198, 211, 248. 


0. 


Dabija, Gheorghe A., general, 
conte, II, 330 ~ 
Dahri, Felix, I, 297- 
Bandolo, Emilio, II, 294 - 
Dante Alighieri, I, 29, 47, 71, 
74, 92, 127, 197, 201, 208, 
210, 218, 228, 367, 378; 11, 63 
D'Annunzio, Gabriele, I, 92, 191; 
II, 134 `9 -'*-)ee— сео 
Dascov, consul rus, II, 298 
Davidescu, Nicolae, 1, 185/' 187, 
192, 360, 361-363, 367/ 374, 
* 375 * " o A nes 
Davila; Alexandru,l, 361, 364 
Dávila; Gátol A^, II, 330 
Báianu; Ше, II, 322" 
Delavrancea, Barbu StefánesCu, 
+ 1, 85, 235, 245, 258, 274, 280, 
341, 361, 365; П, 13, 79, 83, 
187/ 212, 342, 360 - 
Delille, Jacques, I, 195 
Demetriade, Aristide, 1, 330 
Bemetriade, Constanţa, I, 108 
Demodocus, I, 127 
Densusianu, Ovid, 1, 260, 265, 


269, 270, 283, 288/ 307, 316, 
' 375" 376 
Densusianu, Aron, I, 29, 245, 276 
De Sanctis, Francesco, I, 338 
Dessoir, Max, 1, 305. 
Destouches, Philippe . .Nericault, 


zis, L 72, 314 J А 
Deutsch Benjamin (v. Мет ќеапи, 
Barbu) ^ ^ ~ 


Diamandy, Constantin, I, 6; П, 
23, 239- 

Diamandy, George,-!, 105, 106, 
330, 361, 375 

Diderot, Denis, II, 340 

feiogene din Sinope, І, 141 " 

Disraeli, Benjamin, conte de 


Beaconsfield, II, 20, 161, 340 


Bivicon, 1, 144 

Djemil, Mehmed-Bey, I, 169 

Djuvara-, Trandafir;- П, 345 

Dobrescu, Matache, П, 352 

Dobrogeanu-Gherea, Alexandru, 
П, 321 " 

Dobrogeariu- Gherea, Constantin, 

- L 245, 249, 269, 282, 304, 322; 
П, 266 

Doici, ` Carlb, '* II/ • 170; 171, 346 

Donici, Panait, I, 334 

Dbre, Gustave, T, 201. 367 

Doru (v. Teodoru-Doru, V.), І, 

" 132/ 338, 339 ' \ 

feragbmir/ Silviu, lI, 324' 

Dragotnifescu, Mihail, I, 235—237, 
255, 257, 265, 272, 273/ 299, 
331, 359, 365; П, 79, 83, 128, 
269 - Н 

Dragoslav, Іоаіі; І, 85, 79, 83, 

37183, 184, 357, 358; II, 269 

brágan, Mihai, 1, 310 

b'rimba, Vladimir, II, 299, 300 

Duca, Ion Gheorghe, II, 98, 175, 
176, 239, 282' =" " i 

Ducele de Burgundia (v. Ludovic 
de Franta) 

Ducele' de Párma (v. Ranuccio 
II Farnese) 

Dufferin and Ava, Frederick 
Temple Hamiiton-Temple-Blac- 
kwood, marchiz de, П, 38. 

Duhamel, Al. 0., II, 112, 113, 
114^,297, 299, 300, 301 

Dukas; -familie aristOGraticá bizan- 
tiná, L 42 

Dulfu, Petre, I, 132, 338, 339 

^"Dumas-tatál, Alexandre, II, 254 

Dumbravă, Bucura, II, 268 

Dumitfescu (Demetriescu), Anghel, 
H, 13 

Du'rville, I, 329 


Edison, Thomas Alva, П, 123 

Edtiard (Edward) al Vlllea, 
rege al Angliei, II, 15, 47, 65, 
261 

Eftimiu, Victor, 1, 330; II, 317, 
318 

Ekaterina (Caterina) a Il-a, CA» 
Mare, împărăteasa Rusiei,11, 20 

Eliade, Pompiliuu I, 115», 235, 333 

Eliot, George (Miary Ana Evans). 
п, 128 

Elisabeta de Hohenzollern, prin- 
tesa, П, 175 

Elisabeta (Elisaveta), regina а. 
României, II, 171, 175, 345, 34$ 

Elisabeta I (Elizabeth Tudpr), 
regina Angliei, II, 2p 

Ettiot, H., sir, I, 173 

E'miliu Paul (Lucius  Aeinilius 
Paullus), IL. 142 

Eminescu, Mihai, I. 35, 67, 79, 
80, 86. 111, 136, 221» 262, 264 
272, 280, 283, 286, 307, 331, 
337, .340. 341, 366, 376; II, 22, 
43, 45. 79. 145, 190, 230, 248, 
254, 349 

Enescu, George, 1, 136, 145 

Epaminonda (Epaminondas), 1, 
147 ' 

Eperedprix, / 146 

Epureahu, Enianoil Costache . 
(Manolachi  Costaki), I, 117, 
335; П, 125 

Erbiceanu, Octav, І, 132, 339 

Ervin (v. Ovid Densnsianu) 

Esarcn (Exarcu), Constantin, II, 
238, 345 

Eschil, 1, 160 

Essex, Robert Devereux, conte 
de, П, 20 .. 

Este, Eleonora“ di I, 318 

Euripide, 1, 338 


Evolceanu> Dumitru, II, 12$. 


378 


Fagon, II, 196 

Fagure, Emil D. (Samuel Honig- 
man), I, 104, 105, 108, 264, 329 

Falkenhayn, Erich von, П, 364 

Farago, Elena, I, 349 

Fasciotti, Carlo, baron,11, 21î 

Faur, Mihai, П, 70 

Fava, baron, II, 131 

Favre, Jules Gabriel Claude, II 
98 

Fágetel, Saban C, I, 253, 263, 
284, 285 

Fenelon, Francois de Salignac 
de la Mothe, arhiepiscop de 
Cambrai, II, 61-64, 259 , 261 

Feraru, Margareta, I, 363 

Ferdinand I че Hphenzollerii- 
-Sigmaringen, I, 327; П, 168, 
175, 261/ 310, 315, 344 

Ferrero, Guglielmo, 1, 50, 295 

Ferry, Jules, II, 98 

Filimon, Domniea, 1, 358 

Filip al II-lea, rege al Macedoniei, 
I, 346 

Filipescu, Grigore Nicolae, II, 262 

Filipescti, Nicolae (Nicu), II, 169, 
189, 192, 211, 212, 215, 217, 
304, 355 

Filippo, II, 209 

Filodol, d-l, II, 137 

Fiîotas (Philotas), I, 141, 346 
Finot, Jean, І, 179 

Flaminius Nepbs (Caius), І, 141, 
142, 346 

Flaubert, Gustave, I, 143, 345; 
П, 254 

Fleva, Nicolae, П, 180, 351 
Flondor, Iancu, І, 326; П, 97, 
115, 199, 281, 315, 316 
Florea, Viorica, І, 368 
Florescu, Emanoil, Ion, II, 169, 
.346 


Fiorian, Aron, 1, 306 


Fontanin, П, 126 

Fonton, dragoman, І, 163 

Fortescue, John, sir, I, 43, 46, 47, 
50, 290, 291 

Fotiades, I, 117 

Fragonard, Jean Honore, I, 193, 
366 

Franchet d'Esperey, Lous Felix 
, Mărie Francois, I, 352 

Franz-Joseph (losef) I de Habs- 
burg, II, 53 

Frederica Brion de la Sessenheim, 
II, 35 

Frederic II de Hohenzollern, 
zis Frederic cel Mare, 1, 149, 
210,347 

Frederic cel Mare (v. Frederic 
al II-lea de Hohenzollern) 

Frederic-Eittel, II, 199 

Frederic-Wilhelm al III-lea, II, 
49, 256 

Frederic-Wilhelm al IV-lea, 1, 
170; П, 51, 257 

Frohner, Wilhelm, 1, 41, 289 

Fromentin, Eugene, II, 144, 319 

Fronda, Alexandru (v. Mavrddi, 
Alex. K) 

Fuad-Pasa, Mehmet, I, 117 

Furtună, Horia, 1, 198, 199, 227, 
364, 367 


gafita, Mihai, I, 234, 254, 275, 
284, 289, 291, 304, 312,322, 
329, 332, MO, 341, 344, 354, 
360, 363, 363, 366; П, 237, 
243, 265, 266, 270, 276, 338, 
343, 344, 345, 350, 352, 355, 
356, 360, 362 

Galaction, Gala, І, 368, 369; II, 
342, 347 

Galileu (Galileo Galilei), L, 66, 210 

Gallieni, Joseph, I, 352 


€ama, Vasco da, П, V 


Gandia, duce de (v. Borgia, 
Francesco) 

|Gane, Nicolae, I, 85, 228, 235, 377 
feanghofer, Ludwig, І, 43, 248, 
290, 291 

Garibaldi, Giuseppe, II, 116 
Garoflid, Constantin Â., 1, 322; 
П, 17, 18, 67, 245, 246, 329 
Gautier, Theophile, 1, 57, 191 
Gentz, Friedrich von, II, 49, 
256 

George al V-lea, rege al Angliei, 
II, 138 

George, Alexandru, 1, 333, 358 

George, Ion Al., I, 132, 135, 338, 
340 

Georgescu, R., П, 248, 338 

Georgescu, V., П, 322 

Gerota, Constantin, 1, 345 

Gerota, Dimitrie, I, 61, 65, 259, 
260 

Gheorghiu, Atanasie, II, 99 

Ghica, Dimitrie Grigore, beizadea, 
П, 7, 124, 240 

Ghica, Dimitrie (Dem.) Ion, print 
şi diplomat, п, 124, 240 

Ghica, Ion (Ghika, John), I, 267; 
П, 22, 26, 125, 131, 250 

Ghica* Mihail (Mi^ print, II, 
170, 171 

Gmka-€oinánesti, Nicolae, II. 178 

Ghirlandaio (Domenico di Tom- 
maso Bigordi, zis), 1, 45 

Gnitescu, $4 I, 322 

Giotto di Bondone, І, 45 

Gladstone, William' Ewart, П, 
21, 38, 161, 340 

Glucksmann, L, 1, 264 

GobineaUi Joseph Arthur, conte 

' de, rt, 91, 278 

€odwin, Mary, II, 39 


Goethe, Jpharm Wplfgang von^ 
91, 92, 193, 194, 20.1, 210, 315; 
П> 33, 35, 38 , 

Gpga, Eugen, II, 318 

Goga, Octavian, І, 35, .36, 41, ,49, 
52, 87-89, 105. 218, 237, 240^ 
242,- 248, 253, 254, 256, 25& H- 
261," 266, 267,, 271, 272, 277, 
279-284, 289, 293,: 314, 318), 
324, 325... 331, 341, 368, 377»; 
П, 84, 120, 121, 123, 136, 212, 
.244,, 309, 310, 317, 3.18, -32jb, 
362 ' // 

Cfogoly Nicolai. Vasilievici,*L, 39 

Goldis, Vasile, І, 318, 321. 3245 
326, 327, 349 

Gongopol, Constantin, II, 238 

Gorceakov (Gorciakov),. Aleksanjdi" 
Mihailoviei, I, 168, 171, 356* 
П, 25, 53 

Goriainov, Serge I, 172 . у, ; 

Gorki, Maxim, ,1,-39, 277, 

Gorovei, Artur, I, 181 En 

Gorun, Ion, IL- 318 l- e.e; 

Goujon, Jean, I, 193, 367 ...... 

Gourmpnt, Remy de, I, 362 

Gradea, II, 203 

Grámont, Antoine Agenor, duce 
de, II, 53, 230, 365 

Grant, Charles, ЇЇ, 203,205, 20$ 

Grant, Efi (Ephingam)/TL 209 

Cranviile-, George L'eveson- GowerV 
conte de, L, 173;. 11, ,52, .28? 

Graur, Constantin, L.. 1984 

Grădişteanu, ..Ioan (Ionas), C 
II, 356 

Greceanu, Eiimitrie A., 1,186, 187 

Grigoreseu/ Nicolae/'I, • 336 ' 

Grove, Hariet, il, 39 

Guizot, Pran9ois,I*LI, 53 - - -'.^ 


Gundolf, Friedrich', І, 305.* >. 


Giinther, Alfred, П; 327, 337, 


338, 363 i „.М>*& 


350 


Gussi, Alexandru N,, П, 99/ 24$ 
Gustav II Adolf Vasa; 1; 1496 
'347 ‹ 

Gusti, Dimitrie, I, 372; П, 353 


Haidar-bey, II, 200 e 

Halippa, Pantelimon (Pan) II, 
141, 314; 315 f 

Hannibal, I, 141- 144, 147, 150, 
153, 346 


Hanno (Hannon), 1, 143 
Hanotaux, Gabriel, I, 177 
Hardenberg, Karl August, print 
von, II, 49, 256 "ND 
Haret, Spiru; II, 11, 98, 243, 304 
Harte, Bret, I, 248, 291, 300, 301 
Hartley, Charles, II, 29 
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, І, 
235, 247, 267; 244, 276 
Hasdrubal, І, 143 $ ee 
Hatzfeld-Wild enburg-Schons tein 
' Maximilian-Frederic-Carol- 
Franz, conte de, І, 169 
Hauptmann, Gerhart, 1, 277 t 
Hegel, Friedrich, I, 305; II, 39 
Heine, 'Heinrich, I, 112, 134; 
196, 197, 222 
Hefter, Alfred, II, 262 .. - 
Heliade'Rádulescu (Eliade Radu-- 
lescu), Ion, I, 267; II, 112- 114, 
297-301 
Henne.ri'voge.l; J osef, 11,363 
Henri al ţll-lea duce d'Arijou, 
“apoi. rege*: al Franţei, li; "87 
Henric (Enfic) al Vl-lea, -rege 
al Angliei, I, 210 
Herder, Johann Gottfried, I, 28, 
91, 92 
Herodot, І 194; П, 34 . 
Hesiod (Hesiodos), I, 71 
Hessa-Darmstadt, mare duce-de/* 
(v. Ludovic al III-lea) 
Hizam, diplomat',turc, 1,  16$* 


Hedpş,. Al. O., П, 318 - 

Hodos, Enea, 1, 271 

Hodos, Nerva, I, 258, 280 

Hogas, Calistrat, 1, 357 

Hohenlohe-Ingelfingen, Z, 150 

Homer (Omer), I,. 71, 119, 120, 
123, 127-129, 140, 194, 228, 
229, 335-339, 362, 378; 11, 34 

Honigman, Samuel (v. Fagure, 
Emil D.) 

Horatiu (Quintus Horatius Flac- 
cus), > 338; II, 145 , 

Horea (Horia) (Vasile Ursu Nicula, 
zjs). 1, 10 

Hubner, Alexander, I, 169 

Hugo, Victor, II, 37, 55 


Iacob, I., П, 322 

Јасоро, II, 209 

Iarnandi-Adrian, Victor, I, 274 

Iancu de Hunedoara, І, 354 

Ianescu. general, I, 159, 354 

Ibrahim-Paşa, 1, 166, 356 

Ibrăileanu, Gabaret, І, 270, 279, 
285, 286, 290, 291, 297, 299, 
310, 332, 365, 369, 377; П, 79, 
83, 244, 269, 273, 289 

Ileana de Etphenzollern, prinţesa, 
П, 175 

Iliescu, Dimitrie, II, 6, 23, 95, 
116, 203, 215, 216, 220, 228, 
229, 239 

Illingworth, lord, ÎI, 38' 

Imbroane, Avram, II, 322 

Inculeţ, Ion C, П, 97, i01, 135, 
141, 157, 198, 281, 314; 315 

Innocentiu al X-lea Doria (Gio- 
vanni Battista Pamphili), II, 
115, 302 

Ioan al IV-lea * Laskaris, im- 
párat bizantin, 1, 281, 291 , 

Ioan, Olimp Grigore; I, 329,,330 

Ioanitescu, D. R., П, 322 


Ionescu, Dumitru (Take), П', 10, 
22, 72, 77, 93, 115, 122, 123, 
126, 136, 137, 175, 184, 186 
187, 212, 223, 278, 303, 304, 
321, 324, 352, 

Ionescu, Gheorghe (v. Tutoveanu,. 
^George) 

Ionescu, maior, П, 248 

Ionescu-Olt, II, 238 

Ionescu, Victor, II, 7 

Iordáneseu/ L,' L' 334 

Iorga, Nicolae, I, 155, 236, 240. 
263, 274, 279, 292, 299, 301, 
305-307, -321, 324—327, 330, 
331, 334, 340, 341, 349, 353, 
377; II, 93, 135, 141, 142, 145, 
194, 240,243-245,259, 263,264, 
275, 278, 281, 305, 306, 310, 
314-316,322- 326,340,342,356 

Iosif (Joseph) al II-lea de Habs- 
burg, 1, 355 

Iosif, St. O., 1, 53, 54, 82, 218, 
298, 299, 300, 311 

lov, Dimitrie, II, 270 

Ipsilanti, Constantin; I, 163' 

Irina (Irena) Ducas, П, 86, 275 

Istrati, Constantin I., dr., II, 
121, 212, 305 

Italinski, diplomat rus, 1, 163, 
164, 177, 355 

Iulia (fiică*'" lui Augustus si sotiá' 
lui Agrippa), II, 148 

Iulia (fiica lui Caesar .si sotia 
: lui Pompei), I, 144 - 

Ivan, NicOlae, 1, 324 


James, Henri/ I, 313 

James, John, II, 339 

James, William, І, 62, 312 

Jansenius (Cornelius Јапѕеіі., zis)/ 
П, 115, 302 " 
Jarnik, Jan..Urban, I, 28 


Jurma, Ambrozie, I, 29 


38£ 


Kalinderu, Ion (lancu), II, 121, 
303 

Kalinderu, Nicolae, II, 305 
Kalustian, Leon, П, 270 

Kant, Emmanuel, I, 70, 79, 210 
Kapeler, П, 208 

Kardec, Allan (Rivail, Нірро- 
lyte-Lepn-Denizard, zis), I, 329 
Karnabatt, Dimitrie (Karr, D.) 
IL 328; П, 268 

Károlyi, Mihály, II, 100, 287 
Karr, D. (v. Karnabatt, Dimi- 
trie) 

Kartamîşev, П, 200 
Kaufmann, Angelica, П, 35 
Kaunitz- Rietberg, Wenzel Anton, 
conte (print von), L 165, 355 
Keats, John, II, 39 

Kepler, Johannes, 1, 309 
Kerenski, Aleksandr Fiodorovici, 
H, 6, 141 

Kipling, Rudyard, 1, 33 

Kiriacescu, Oscar, П, 117 

Kirileanu, G.T., I, 330 

Kiritescu (Chiritescu), Constantin, 
I, 96, 135, 316 

Kisseleff, Pavel Dimitrievici, І, 
173; II, 298 

Kitchener, Horatio Herbert, I, 
352 

Kogálniceanu,Mihai (Mihalache), 
І, 102 116 118; П, 22, 41, 
92, 93, 123, 135, 182, 253 

Kogălniceanu, Mihai I., II, 268 

Kdprulu, Kara-Mustafa, 1, 354 

KOpr&lu, Mehmed-Pasa, 1, 354 

Koprulu, Zadeh Fadil Ahmed- 
Paşa, 1, 354 

Kossuth, Lajos, II, 303 

Kostaki Manolachi (v. Epureanu, 
Emanoil Costache) 

Kretulescu, Nicolae (Neculai), II, 
125 


382 


Krupenski, moşier basarabean, II, 
286 


Kuciubey, I, 166 

Kuhlmann, Richard von, II, 198 

Kun, Bela, II, 285 

Kuropatkin, Alexei Nicolaevici, 
І, 141, 345 


Kutuzov, Mihail Пагіопоуіеі, І, 
165 


Labienus, Titus (locotenent al 
lui Caesar) I, 145, 146 
Laforgue, Jules, І, 362 
Laharpe (Jean Francois Dela- 
harpe, zis), II, 62, 63, 261 
Lahovary, Al. Em., II, 6 
Lahovary, Alexandru, II, 30, 182 
Lahovary, George Em., II, 345 
Lahovary, Iacob (Jacques); ge- 
neral, П, 121 

Lahovary, Ion (Jean, Iancu), 
IIl, 10, 184 223 

Lakeman, Stephen Bartlett (v. 
Mazar-Pasa) 

La Marmora, Alfonso Ferrero, 
general, II, 116 

Lamartine, Alphonse-Marie de, 
І, 195; П, 33, 34, 37 

Lamballe, Marie-Therese-Louise 
de $Savoie^Carignan, prinţesă 
de, I, 208 

Lambrino, Jeana (Zizi), II, 261 

Lannes, Jean, duce de Moate- 
bello, I, 207 

Larisch, om politic austriac, II, 
53 . 

La Rcchefoucauld, Francois de, 
I, 32, 277 

Lascar, Anastase, dr., І, 42, 289 

Lascar, Neculai, I, 42 

Laskaris, Calinic (?), egumen, І, 
42, 279 


Laurian, August Treboniu, II, 126 

Laurian, Dimitrie August, II, 13 

La Yalette, Antoine, Márie Cha- 
mans, marchiz ае. .., amba- 
sador al Franţei, 1, 117 

Lazăr, Gheorghe, I, 306 

Lácusta, loan, II, 350 

Leantey, G.A., 1, 96, 315 

Leconte de Lisle (Charles Márie 
Rene Leconte, zis), I, 123, ,128, 
194, 337 

Ledra-Rpllin (Alexandru August 
Ledru, zis), II, 303 

Legrand, diplomat francez, ..П, 
200' 

Leibiiiz, Gottfried Wilhelm, I, 
71, 210, 313 

Lelius, I, 143, 144 

Lemny, Stefan, I, 279 

Lemn (Ulianov), Vladimir Jlici, 
II, 235, 258 

LeOnardo dia Vinei, II, 144, 147 
Lecri, comandor, П, 200 

Lejanidas 1, rege spartan, 1, 147 

Leppardi, Giacomo, 1, 29, 41, 
47, 73, 74, 77-79, 81, 111, 
289, 309, 314, 360; П, 46, 63 

LeBpold al Il-lea de Habsburg- 
Lotiiaringia, 1, 355 

LeSseps, Ferdinand, viconte de. 
1/ 177, 356 "э 

Lessing, Gotthold Ephraim, 7 
72, 108, 313 

Li-Hun-Ciang, II, 198 

Lippi, Fillippo (Fra), I, 45 
Livios, Titus, I, 142, 147, 194 
Lloyd, George (David), conte de 
t^wyfor, II, 138, 139, 295, 

* 311, 312 

Locusteanu, Petre, I, 251, 329, 
33 î, 378 

Loria, Achille, I, 32, 140, 247, 
286; II, 266 


Loti, Pierre (Viaud, Louis Márie, 
zis), II, 172, 345 

Lovinescu, Eugen, I, 135, 157, 
158, 191, 237, 246, 269, 270, 
312, 326, 336, 348-351, 362, 
364, 368, 370 

Lucaciu, Vasile, П, 212, 319, 
321, 362 

Lucretia Borgia, dncesá de Fer- 
rara, П, 63 

Laders, A.N., II, 301 

Ludovic de Franta, duce de 
Burgundia, II, 62—64 

Ludovic al III-lea, mare duce 
de Hessa-Darmstadt, I, 169 

Ludovic al XIII-lea cel Drept, 
rege al Franţei, I, 347 

Ludovic al XIV-lea cel Mare, 
regea lFrantei,I,1 9 5 п 
62, 64, 195, 261 

Ludovic al XV-lea, regeal Frantei, 
П, 21 

Ludovic al XVI-lea, rege al 
Franţei, П, 48 

Ludovic Filip I de Orleaus, II, 
. 33, 257 

Lueger, II, 132 

Luiza (Louise de Mecklembourg- 
Strelitz), regină a Prusiei, II, 
49 

Lungu, M.I., II, 322 

Lnpas, loan, І, 318, 324 
Lupu, Costache . (Kostaki) N., 
п, 68 

Lupu, Ion, П, 268 

Lupu, Florea, I, 326> 327 
Lupa, Nicolae, dr.» II, 309 


Macaulay, Thomas Balington, І, 
28, 194; II, 161 
Macedonski, Alexandru, 1, 236, 
260, 262, 2651268, 281-283, 
292, 374 


-Machiavelli, Niccolo, I, 92, 179; 
П, 14, 201, 21, 61-64, 259 
Mackensen, August von, II, 199, 
364 
Maeterlinck,** Maurice, I, 115 
-Magon, 1, 142, 143, 147, 346 
-Mahmud al II-lea; sultan, l- 165 
Mahomed al II-lea, sultan, І, 
e 161,r354 œ. 
Mahomed (Mahmud) IV, sultan, 
I, 161, 354 
Maican,' frații, IL, 92, 279 • 
Maidalchini, Olimpia, II, v.' 115 
Maiorescu, loan, І, 306 
Maiorescu, (Titu, I, 47, 48, 91, 
217, 233-237, .239-255, 262, 
263, 265, 266, 267, 272, 277, 
278, 280, 281, 286, 290, 295, 
.297, 299, 301, 304-306, 313, 
315, 321, 323, 331, 342, 346, 
*357, 358, -372; II, 9, 10, 13, 
22, 43, 79, 119-124, 127, 
128, 129, 161, 176, 182, 183, 
185-187, 190, 192-194, 202, 
.211, 212, 222, 240, 242, 244, 
251, 252, 254, 255, 271, 282, 
294-296, 304-306, 342, 345, 
, 349, 353-355- Ы 
Maior, Petre, I, 90 
Malebranche, Nicolas de, 1, 138, 
345 


Malmesbury, James Howard Har- 
ris, conte de, I, 117 

Malthus, Thomas Robert, I, 31, 
277; H, 151 

Mamulea, dr., II, 120 

Manara, Luciano, П, 107/ ,294, 
295 

Mangra, Vasile, I, 324 

Maniu, Adrian, 1, 226, 364, 375, 
. 376 et. 7 

Maniu, Iuliu, I, 323; П, 97, 136, 
280, 307, 309, 318 


* 384 


Manteuffel, Otto Theodor, von, 
I 169, 170 

Manoilescu, Mihail, II, 329 

Manolachi Costaki (v. Epureanu, 
Emanoil Costache) 

Manolescu, Ion, general, П, 69, 
263, 264 

Manolescu, Nicolae, 1, 296) '297 

Mánu, Emil, I, 366 

Mánu,  Gheorghe, general, II, 
10, 223 

Marat, Jean Paul I, 371 < 

Mareea, Pompiliu, I, 362 

Marciana, П, 145/ 146, 319 

Marcu, Demetriu (v. Ilarie Chendi) 

Mares-Riosanu, d-na, П, 190 

Maret, Hugues Bernard, duce de 
Bassano, I, 207 

Margareta (Margherita di Savoia), 
regină â- Italiei, II, 169. 

Marghiloman, Alexandru, II, 17, 
18, 22, 67, 77, 126, 136, 141, 
161, 175, 180, 184, 185. 187, 
189-193, 198, 211; 212, 236, 
+239, 240, 245, 246, 255- 263, 
267, 296, 304, 314, 315, 342, 
347, 351-335 

Marghiloman, Eliza (náscutá Stir- 
bei) II, 185, 187, 190, 191 

Marghiloman, lancu, II, 189, 190 

Marghiloman, Irena (născută Iz- 


voranu), 11, 189 "" 
Marghiloman, Mişu, II, 193 


Marhemercke, diplomat, german, 
п, 200 .' \ 

Mária-Antoaneta  (Márie-Antoi- 
nette), І, 208 : 

Măria de Coburg-Gotliâ, princi- 
pesă, apoi regină a României, 
П, 69, 175, 191, 355 


Măria' de Hohenzollern; prinţesa, 
П, 175 


Măria Leszcynska, П, 87 

Maria-Luiza de Habsburg-Lorena 
(soţia lui Napoleon), II, 21 

Maria-Tereza, I, 355 

Marian, Liviu FI., П, 70, 265 

Marian, Simion Florea, П, 265 

Mărie-Adelaîde de Savoie, II, 62 

Marinescu, D., П, 248, 338 

Mainescu, Gheorghe, dr., I, 217 

Marin, William, II, 289, 

Martian-Pop, Dionisie, lI, 306 

Masinissa, 1, 143, 14 

Massena, Andre, duce de Rivoli, 
print d'Essling, I, 207 

Matidia, II, 145, 319 

Mavriki, I., colonel, I, 117, 334 

Mavrocordat, Alexandru, I, 162 

Mavrocordat, Edgard (Eugen Ma- 
vrodin), II, 169, 171, 345 

Mavrocordat (Blaremberg), Irena, 
II, 169 

Mavrodi, Alex. P. (Mircea Aldea) 
П, 196, 329, 330, 357 

Mavrodin, Eugen (v. Mavrocordat, 
Edgard) 

Max (Maximilian Alexander Frie- 
drich Wilhelm) von Baden, 
П, 73, 266 

Mazarin, Jules, II, 21 

Mazar-Pasa (Stephen Bartlett La- 
keman), II, 92, 279 

Mazzini, Giuseppe, II, 116, 295, 
303  < 

Mărăcineanu, Valter, I, 10 

Mârzescu, George (Ghitá), П, 
98, 281 

Mârzescu, George (Georgel), G., 
П, 98, 99, 272, 281, 291 

Mecu, Nicolae, I, 340 

Mehedinţi, Simion, 1, 85, 235, 
238, 250, 255, 259, 262, 280, 
„282, 283, 285, 286, 289, 307, 

«343, 350 


Mehemet-Ali (vicerege г a 1 Egij>. 
tului), I, 164-167, 356 

Meissner, Constantin, II, 68 

Melas, 4-1, II, 208 

Melbourne, William Lamb, vi- 

conte de, II, 20, 21 - 

Menelik al II-lea (negus), II, 
295 

Mensdorf, Pouilly Alexander, II, 
53 

Menzel, Adolph von, II, 259 

Metternich-Winneburg,  Klemens, 
Wenzel von, I, 166; II, 20-23, 
48, 49, 52, 256, 

Meyer, Theodor A., I, 305 
Michelangelo Buonarroti, 1; 193 

Michelet, Julesi II, 132 

Michelson (general tarist), I, 164 
Micu, Samuil (Samoil), 1,'*90 
Mihai Viteazul I, 10; 1, 133. 


Mihail, Dinu, II, 178 SA 
Mihalache, Ion, II, 135, 158, 
199, 309 


Mihali, Theodor, I, 323; П, 31& 

Mihálescu,.Simion, zis Warsawski, 
п, 114 

Mikhael, Ephraim, I, 362 

Miile, Constantin, I, 330; II, 212 

Mill, John Stuart, II, 20, 247 

Miltiade, I, 147 

Mincu, contabilul, II, 179 

Mincu, Ion, І, 219 

Minulescu, Ion, I, 196-198, -223.. 
236, 366 

Mircea de  Hohnezollern, print,. 
І, 134; П, 175 

Mircea cel Bătrîn, II, 87 

Miron, Teodor (v. Soricu, I.U.). 

Mişu, Nicolae, II, 239 

Mitzachi (consul țarist), II, 298 

Mita  Biciclista, II, 190 

Moldovan, Grigore (Gergely)i; 
I, 260, 261 


Moldovan, Silvestru, 1, 319, 320 

Moliere (Jean Baptiste Poquelin), 
1, 38, 39, 72, 366, 367 

Moltke, Heîmuth Cari Bsrnhărd, 
conte von, II. 51 

Mommsen, Theodor, I, 50, 340; 
I, 187 

Montecuccoli, Raimondo, duce 
de Melfi, prinț, I, 347 

Montesquiou Fezansac, d-na de, 
II, 170 

Monti, Vincenzo, I, 123, 124, 
338 

Moreas, Jean (Yannis Papadia- 
mantopoulos, zis), I, 359, 362 

Morley, John, П, 161, 340 

Morny, Charles, duce de, II, 53 

Morţun, Vasile G., II, 99, 105, 
175, 176, 282 

Moruzi, Alexandru, І, 163 

Moscovici, Ше, II, 321 

Mozart, Wofgang Amadeus, І, 
221 

Muicá, T., IL 322 

Miiller, Friedrich, Max, 1, 64, 
305, 313 

Munteanu-Rímnic, Damitru, II, 


+ 73 


Marat, Joachim, rege al Neapo- 
ielui, 1, 153, 154, 207 

Muresanu, Andrei, I, 219 

Murgásanu, П, 77 

Murnu, G3orge, 1, 119—123, 
126, 128, 130, 335, 336, 338, 
377 

Musset,Alfred de, I, 195; II, 
73 

Mussolini, Benito, II, 295 

Mustatá, Alexandru, general, I, 
154 

Muşat, Mircea, 1, 325; П, 240, 
284, 286, 311, 314, 316, 338 


Napoleon I Bonaparte, І, 33, 
117, 141, 49, 150, 153, 1063, 
164, 207, 355; П, 17, 21, 55, 
56, 87 

Napoleon III (Charles Louis Na- 
poleon Bonaparte), I, 33, 1068, 
169; П, 24, 52, 54-57, 109, 
116, 258, 277 

Napoleon le Grand (v. Napoleon 
I Bonaparte) 

Napoleon le Petit (v. Napoleon 
ij 

Naum, Anton, II, 271 

Nădejde, Ion, II, 282 

Neagoe Basarab, І, 156; П, 362 

Neagu, Cosma, II, 248, 338 

Neculai al II-lea (v. Nicolae al 
Il-lea Romanov) 

Neculai Pavlovici (v. Nicolae 
I Romanov) 

Negri, Ada, I, 36, 277 

Negri, Costache (Constantin, Cos- 
taki), I, 116- 118, 220, 333- 
335; II, 22, 42, 92, 124; 125, 
135, 306 

Negri, Elena, I, 220 

Negruzzi; Costache, I, 105, 135, 
158 

Negruzzi, Iacob (Jacques) C, 
I, 104, 105, 233, 234, 235, 
256, 329; II, 82, 183, 306 

Negulescu, P. P., I, 235; II, 
79, 83, 128, 237, 269, 273 

Nelidov, Aleksandr Ivanovici, 
I, 177 

Nemteanu, Barbu, I, 185, 360, 
363; II, 268 

Nenitescu, Dimitrie S., II, 267 

Neniukov, amiral, II, 203 

Neron (Lucius Domitius Claudius 
Neron), I, 132 

Nesselrode, Karl Robert, conte 

von, I, 164, 166, 172, 355; II, 53 


Netea, Vasile, î, 261 

Netzhammer, Raymund, II, 179, 
350. y 

Newton, Isaac, sir, I, 46, 66—68, 
71, 72, 210; П, 151 

Ney, Michel, duce de Elchingen, 
print de Moscova, I, 207 

Nicá Románas (v. Ion Buzdugan) 

Nicolae de Hohenzollern, print, 
II, 175 

Nicolae I Romanov, І, 165, 169, 
170; П, 112 14 

Nicolae al II-lea Romanov, П, 56 

Nicolae al IV-lea, papá (Girolamo 
Masei), 1, 290 

Nicolescu, G.C., I, 239, 275, 
286, 309, 312, 329, 363, 376; 
П, 270 

Nicoxeseu, Pavel, II, 322 

Nietzsehe, Friedrich, I, 196, 197, 
222 - 

NifoB, episcop, II, 326 

Nistor, Ion, П, 105, 135, 141, 
198, 291, 309, 315, 316 

Nitti, Francesco Saverio, om 
politic italian, II, 295 

Nitá, Sergiu, II, 321 

Nottara, C.I., I, 330 

Numa Pompiliu, rege al Ramei, 
II, 355 


Odobescu, Alexandru, I, 83, 85, 
364, 367; 11, 22, 79 

Offenbach, Jacques, І, 45, 290, 
375 

Olaru, Gheorghe, II, 203 

Olga, mare ducesá, I, 170, 197 

Ollănescu-Ascanio, Dumitru C., 
1, 5, 6, 235, 239, 242, 244, 
245, 251, 279, 280, 283, 311; 
II, 180 

Olteo (Olimpia Teodoru), L, 132, 
338, 339 


Onciul, Aurel, 1, 326 

Onciul, Dimitrie, I, 241 

Oncu, Nicolae, І, 324 

Odando Vittorio Emmanuele, II, 
108, 109, 291, 295 

Orlov, Aleksei Fiodorovicv conte, 
I 164, 169 

Ornea, Z., П, 353 

Orsini, familia, I, 292; П, 63 

Ortiz, Ramiro, 1, 378 

Osiceanu, Constantin, I, 196, 222 

Ossian (James Macpherson, zis), 
L 6 

Ovidiu (Publius Ovidius Naso), 
1, 71 

Oyama, Iwao, print, mareşal 
japonez, L 345 


Paderewski, Ignacy Jan, II, 96, 
280 

Pal^ologue, Maurice, II, 197; 
359 

Palmerston, Henry Temple, 
viconte, I, 166, 167; II, 21, 52,56 

Pangrati, Emil A., I, 235 

Pann, Anton, 1, 272 

Panu, Anastase (Anastasie), І, 
117, 335; П, 42 

Panu, George, 1, 256, 257, 283 

Papadat-Bengescu, Hortensia, II, 
318 

Parmenion, І, 141, 346 

Paşi<5 (Passici), Nikola, II, 197, 
359 

Patek, St., II, 138 

Pavelescu, Cincinat, 1, 112, 113, 
114, 218, 332, 333, 363, 373 

Pavelescu, George, 1, 131, 338 

Pátráscanu (Pâtrăşcan), Dimitrie 
D., 1, 135; П, 68 

Păun, Octav, І, 242 

Peel, Robert, П, 21 


387, 


Pelissier, Aimable, duce.de Mala- 
koff, mareşal francez, I, 168 

Perier-Casimir (Auguste Perier, 
; .zis.),.. II, 53, 25.7 $4 у 

Perticari, Dim., II, 30 

Petala, Niculae, ; II, 109, 296 

Petra-Petrescu,  Horiâ, 1, 341 

Perpessicius (Dimitrie S. Panai- 
tescu),- I, 237, 378 

Petersen, О.о, П, 335 

Petrarca, Francesco, L. 28, 71; 
H, 63. 

Petrascu, Nicolae, І, 239, 289, 
372; П, 250, 252, 319, 350 

Petrea Cretul Solcan, 1, 25, 29, 
.276;. РЫ 

Petrescu, Camil, 1, 302, 328; 
П, 324, 329 

Petrescu, Liviu, I, 275 

Petrovici, Ion, II, 237, 324 

Petru cel Mare, I, 161, 162, 163, 
177 

Pherekyde (Ferekide), Mihail (Mi- 
su), П, 99, 283 c 

Phidias, I, 127 

Phemius, 1, 127 

Philippide (Philippidi), Alexan- 
аги, П, 82, 274 

Pico della Mirandolá, Giovanni, 
IL. 93, 279 

Pillat, Ion, I, 199, 200, 227, 364, 
366, 367 

Pindar (Pindaros),. I, 340 

Piru, Al, IL 337; П, 289 

Pisani, Timoleon, П, 212 

Pisoski, colonel, II, 124 

Pitagora  (Phythagoras); І, 70, 
313 

Plagino (Plaino), Al., II, 30, 31 

Platon, І, 35, 41, 69, 70-72, 
79, 86, 127, 130, 199, 218, 374 

Plesoianu, G., IL 322 


Pliniu cel Tînăr, Plinius Caecili'us 
Secundus, zis), I, 8, 276"; II, 
31, 146 

Plotina Pompeiá, П, 145; "319 

Pogor, Vasile, II, 161, 190 

Poincar6, Jules Henri, 1, 70, 
210, 313 - m -% 

Pokle wski- Koziel, Stanislav A., 
II, 239 

Polivanov, general rus, TI, 6, 
197, 239 

Pollaiuolo (Antonio  Benei; zis 
del), I, 45 • 

Pollaiuolo, Pietro, I, 45 

Pompei (Pompeius Magnus Cne- 
ius), L 143, 144/ 147, 346 ' 

Pop, Stefan Ciceo, П, 315 

Popa, Mircea N., I, 343, 344; 
п, 286 

Pope, Alexander, 1, 123/ 337 

Popescu, Gălăşanu, Paul H.; I, 
345 

Popescu, Pană, I, 274 

Popescu, Spiridon, I, 44, 106, 
330 

Popescu, Stelian, II, 115, "303, 
337 

Popescu, Stefan, I, 290 

Popovici, Aurel C, I, 268 •" 

Popovici-Bánáteanul, Ion, I, 36, 
37, 239, 241, 244, 246, 248, 
255, 259; П, 79, 83, 120/= 121; 
123 . 

Popovici-Báznoseanu, Andrei, I, 
96, 316 

Popovicip Mihail, II, 318, 323 

Pop-Reteganul, lon/ I, 272 

Porumbaru, Emanoil M(iháescu), 
II, 99, 105, 175, 201/ 283, 291 

Porumbescu (v. Porumbaru, E- 
manoil M(iháescu)) 

Potemkin, Grigori Aleksandrovici, 
І, 20 


Praxitele (Praxiteles), II, 148 

Preda, Marin, I, 278 

Prezan, Constantin, maresal, П, 
105, 222, 241, 291 

Principe di Napoli (li Princi- 
pino) (v. Victor Emanuel III) 

Procopiu, Ion, I, 108, 330 

Procopius din Cezareea, II, 347 

Propertiu (Sextus Propertius), I, 
71 

Protopopescu, Mişu, D., П, 322 

Prozorovski, print, mareşal, I, 
164, 177 

Pusey (Edward Bouverie, zis), 
I, 209, 377 

Pyrrhos, II, 325 


Quinet, Edgar, II, 132 
Quintus Curtius Rufus, I, 345 


Racovski, Cristian,...], 323; П, 
286 

Radu, Mihai, II, 92 

Rafael Sanzio, II, 45 

Ranetti, George, II, 84, 275 

Rambouillet, Charles d'Angennes, 
marchiz de, I, 367 

Ranuccip II Farnese, П, 248 

Rádulescu-Dulgheru, Georgeta, L. 
' 358 ' 

Rádulescu-Motru, €, I 190, 
„191, 254, 270, 308-310, 323, 
341, 363; П, 79 

Rádulescu-Pogoneanu, I.A., П, 
79, 83,2692 7 3 

Rádulescu-Zoner, Şerban, П, .242, 
353, 363 

Ráscanu, loan, general, II, 321 

Sápeanu, Sanda, II, 259 

Râpeanu,  Valeriu, II, 259, 281 


Rebreanu, Liviu, 1, 278, 368 - 


Rembrandt,  Harmenszoon van 
Rijn, П, 59 


Renan, Ernest, I, .64, 305 

Rendl von Heissenberg, Zaira 
(Zamfira), I, 42, .289 

Revent, ,Eugen, . І, 264 

Rey, Georges, II, 208 

Rey, d-na, II, 208 

Reynau^, II, 205 , „ A 

Richard III, rege al Angliei, I, 
235 

Richard Schmidt (у. Bussche 
von dem) 

Rilke, Rainer Măria, I, 305 

Rinaldo (M. Sevastos), Il, 154 

Rheal, Sebastien, II, 299 

Robespierre, Maximilien de, I, 
207 

Rodenbach, Georges, 1, 362 

Rodzianko, Mihail Vladimirovici, 
ora politic rus, II, 231 

Rojdestvenski, amiral, 1, 348 

Rolla, Costaki (Costachi), I, 116; 
П, 124 

Roman III Argyr, împărat bi- 
zantin, I, 66, 313 

Roman, Тої\ I, 300 

Romanelli, sculptor italian, І, 334 

Ronsard, Pierre de, 1, 210, 362 

Roon, Albrecht, conte von, II. 51 

Rosegger, Peter, I, 43, 290, 291 

Roselius (spion german), II, 335 


Rosetti (Rpsettaki), Constantin 
(Costaki) A., П, 124, 126 
Rosetti, Radu, I, 46, 295; II, 

268 
Rosetti, Radu D., I, 98, 316, 317 
Rosetti-Solescu, Gh., II, 30 
Rosetti, Theodor, II, 121, 183, 184 
Rostand, Edmond-Eugene-Alexis^ 
I 119, 191, 210, 364 
Roseteanu, Vasile, П, 322 
Rotaru, Ion, П, 263 
Rotaru, Rodica, II, 263 


3S9 


Rousseau, Jean-Jacques, I, 206; 
Il, 63, 340 

Roussin, Albin-Reine, baron, 
amiral francez, I, 164 

Rubin, Armánd, П, 212 

Rudeanu.  Vasile, II, 228, 365 

Rudini, Antonio Starrabba, mar- 
chiz di, II, 107, 293 

Ruckman, baron, consul' tarist, 


П, 298 

Rumiantev, Piotr Aleksandrovici, 
I, 164 

Russel, John, conte de, І, 170; 
П, 52, 257 


Russo, Alecu, I, 11; П, 42, 289 
Rusu, Liviu, 1, 305, 312 


Sadoveánu, Izabela, І, 45, 47, 
237, 285, 291, 299 
Sadoveánu, Mihail, I, 85, 262, 
270-272, 278, 300, 364; II, 
79, 83, 269, 272, 316 
Saint-Aulaire,  August-Felix de 
Beaupoil, conte de, II, 282 
Saint-Just, Louis de, 1, 207 
Saint-Simon, Louis de Rouvroy, 
duce de, П, 195, 196, 283, 354, 
356 
Salisbury, Robert Cecil, marchiz 
de, П, 161 
Sand, George (Armandine Lucie 
Aurore Dupin Sand, baroană 
Dudevant, zisă), 1, 195, 248 
Sandu-Aldea, Constantin, I, 85 
San-Giuliano (Antonino Patern6 
Castele marchiz di), II, 107,294 
Sanielevici, H., I, 199, 262, 263, 
284, 285, 286, 293, 294, 296 
Sappho, І, 340 
Sarrail, Maurice Paul Emmanuel, 
П, 131, 308 
Savary, Anne, duce de Rovigo, 
1, 207 


390 


Savoie, d-l de, II, 209 

Savu, C, П, 322 

Săndulescu, Al., I, 251, 358; 
П, 252, 295, 341, 344, 345, 
346, 348, 350, 353 
Sáidescu, Mihai, scriitor, 1, 330 
Săulescu, Mihai, ministru de Fi- 
nante, IL, 67, 263 
Scaramuzza, Francesco, 1, 201, 
367 

Scheffer, Robert, П, 170, 173, 
345 

Schiller, Friedrich von, I, 92; 
H, 38 

Schliemann, Heinrich, I, 50, 296; 
II, 34 

Schmerling, Anton von, II, 53 
Schmidt, mosier basarabean, IL, 
286 

Schopenhauer, Arthur, I, 30, 
32, 79, 283; П, 63, 190 

Schwarzenberg, Felix, print von,. 
П, 53, 256 

Schwarzfeld, Mozes, І, 246 

Scipio Africanul (Publius Cor- 
nelius Scipio Africanu9 maior). 
І, 132, 143, 346 

Scurtu, loan, І, 80, 268, 34^ 

Sebastiani de la Porta, Horace. 
conte de, І, 164, 355 

Seftiuc, Ilie, I, 352, 354 

Sempronius, Tiberius, consul, І,. 
141, 346 

Seniavin, Dmitri Nicolaevici, ami- 
ral rus, 1, 164 

Septimiu Sever (Lucius Septi- 
mius Severus), impárat roman,. 
L 57 

Serao, Matilde, 1, 45, 47, 291 

Sevfet (Savfet)-Pasa, І, 117 

Seymour, George Hamilton, L, 
168 


Sfetea, I., I, 378 


Shakespeare, William, I, 38, 71, 
92 

Shelley, Percy Bysshe, І, 6, 
210, 275; 11, 38-40 

Siddhartha Gautama (v. Buddila- 
ti îky amu ni) 

Sihleanu, Alexandru Z., 1, 267 

Simionescu-Rámniceanu, Marin, I, 
270 

Simion, Eugen, 1, 246, 336 

Simonescu, Dan, I, 345 

Slavici, Ioan, 1, 36, 37, 41, 235, 
241, 246, 248, 255, 256, 259, 
272, 302; П, 120, 306 

Slăvescu, Virgil, II, 322 

Smara (Smaranda  Andronescu, 
zisă Maica. ..), I, 281 

Socec, Alexandru, П, 364 

Sofocle (Sophocles), I, 29, 38, 
194, 218, 338, 340 

Sorbul, Mihail, I, 369; П, 83; 2 69 

Soreanu, N., 1, 108, 330 

Soricu, I.U., II, 69, 70, 264 

Soult, Nicolas Jean de Dieu, 
duce de Dalmatia, І, 207 

Spencer; Herbert, 1, 247 

Speranţia (Sperantá), Theodor Di- 
mitrie, II, 15, 244 

Spinoza, Baruch, II, 39 

Stamboliiski (Stambuliski), Alek- 
sandár, П, 198, 359 

Stancu, Ion, I, 26 

Stancu, Zaharia, П, 320 

Stavros-Hagi, П, 30 

S t a teseu, Eugeniu (Evghenie), II; 
92, 279 

Steege, Ludovic, I, 118, 335 

Stein, Heinrich Friedrich Karl, 
baron von, П, 49, 256 

Stere, Constantin, I, 45, 239, 285, 
325, 342, 377; II, 15, 22, 23, 
79, 82-84, 95, 211, 267, 269, 
272, 273, 314 - 


Steuermán-Rodion, Avram, I, 
252, 253 

Stoenescu.comandant Bateria а 
V-a, П, 225, 226 

Stoicescu, C.I., II, 7, 180, 238 

Storck, Carol, I, 340 

Strátilescu, Dumitru, П, 203, 
360, 361 

Stroescu, M., 1, 96, 316 

Stroici, C.M., П, 178 

Sturdza, Alexandru, II, 181, 188, 
351 

Sturdza, Dimitrie (Dem.) A., 
І, 233, 234, 285, 297; П, 10, 
П, 22-24, 96, 99, 121, 122, 
124, 128, 135, 169, 176- 183, 
187, 188, 197, 217, 223, 304, 
333, 348, 349, 350 

Sturdza, Grigore M., beizadea, 
І, 1775; П, 124 

Sturdza, Mihail (Mihalaki)-Vodá, 
п, 124 181 

Sturdza; Zoe, П, 180, 181,183 

Sturmer, Boris Vladimirovici, TI., 
235, 265 

Suchianu, Ion M., I, 96, 316 

Suini, Tancredo, II, 334 

Surena, generalul, 1, 347 

Sutzu, Irena, II, 190 

Sydacoff, Bresnitz von, II, 345 
S3^phax, І, 143 


Sekib, Effendi, I, 167 
Serban, Al. (v. Banu, Constantin) 
Sincai, Gheorghe, I, 90 

Sisman III (Ivan Sisman), II, 
' 87 

Sontu, Gheorghe, 1, 10 

Stefan cel Mare, I, 10, 60, 155, 

302, 354 

Ştirbei, Alexandru B., П, 190 
Stirbei, Barbu, II, 191, 303, 355 


Stirbei, George, II, 191 
Ştirbei-Vodă (Barbu Dimitrie Stir- 
bei), П, 22 


Tailhade, Laurent, 1, 362 

Taine, Hippolyte, I, 206; II, 253 

Talleyrand-Perigord, Charles Mau- 
rice de, print de Benevent, II, 
17, 18, 21-23 

Tasso, Torquato, І, 33; П, 154, 
171 

Tatiana, mare ducesă, II, 116 

Tánase, Constantin, II, 198 

Tănăsescu, Antoaneta, I, 243 

Tănăsescu, Nicolae (v. Cosmin, 
Radu) 

Tăslăuanu, Octavian C*, I, 258, 
261, 269, 271, 284; П, 318, 
321, 328 

Telner, d-l, de, II, 200 

Teniers, David, zis cel Bătrîn, 
І, 314 

Teniers, David, zis cel Tínár, L 
86, 314 

Teodorescu, G. Dem., I, 22, 25, 
28, 276 

Teodoru, autor de manuale, I, 
97 oo 

Teodoru, Eugen, П, 260, 345 

Teodoru, T.A., 1, 329 

Teohari, N.Em., І, 274, 297 

Thamiris, I, 127 

Theocrit (Theocritus), I, 194 

Theodori, dr., II, 170, 171 

Theodori, d-ra, II, 170, 171 

Theodorian, Catori, 1, 271 

Theodoru, Paul, II, 268 

Thiers, Adolphe, I, 150, 347; 
II, 53 

Thorand, Anastasia (Sia) de, I, 
42, 289 

Thugut, Johann Amadeus Franz 
de Раша, I, 165 


392 


Tiberiu (Tiberius), II, 184 

Tibul (Tibullus), I, 71 

Tisza, István, П, 100, 213, 214, 
287 

Titulescu, Nicolae, II, 159, 287, 
339 

Tocilescu, Grigore С;> 1, 25, 26. 
276 

Togo, Heihachiro, marchiz de, 
І, 348 

Tolstoi, Lev (Leon) Nicolaevici,, 
conte, 1, 34, 39, 52, 301 

Tomescu, Dumitru, I, 263, 264, 
284, 285, 365 

Tomovici Plopsor, II, 322 

Topîrceanu; George, 1, 335-, 

Toroutiu, I.E., I, 343, 350 

Traian (Marcus Ulpius Traianus),, 
І, 7, 8, 11, 41, 276, 281, 289. 
296; 11, 31, 100, 119, 133, 146. 
250, 319 

Trancu-laşi, Grigore L., II, 321 

Trebonius (C. Trebonius Asper) 
І, 146, 

Tricupis, * II, 23 A $^ cs 

Trivale, Ion (losef Netzler), L. 
'.'359-, ... 

Trompeta, filolog italian, I, 50% 

Trotki, Lev Davidovici Brons- 
tein, zis, II, 56, 258 

Tudor Láutaru (Tudor Lăutaşu),. 
L 22, 29 

Turennei Henri de la Tour D'Au- 
vegne, viconte de, 1, 149, .347 

Turgheniev, Ivan Sergheevici, IL, 
73 

Tutoveanu, George, П, 84, 269, 
270, 275 


Tzigara-Samurcas, Alexandru,. I*. 


181, 357 


Tapu, Christea, N., I, 26 
Tankov, Aleksandár, П, 359 


Udrea, baciul, 1, 13, 29 

Ukraintov, Emilian; I, 162 

Ulphilas (Оа, Wulfila), II, 
86, 276 

XJrechiă* (Urechie), Alexandrescu 
V., L 245, 267 

Urmuz (Dimitrie Dim. Ionescu- 
*-Buzáu), 1, 312 

Usakov, Fiodor Fiodorovici, a- 
miral, I, 163,355 


Vaida-Voievod, Alexandru, I, 323, 
324; П, 136, . 199, 289, 307, 
309, 310, 311  - - 

Valea, Lucian, I, 378 - - 

Valentino, ducele de (v. C&sare 
Bbrgia) 

Valery, Paul, 1, 305 

Varron, T. (Terentius Varro), 1, 
142 • 

Vasiliu-Tátárusi, Alexandru, I, 
31, 257 

Văcărescu, căpitanul, I, 168 

Văcărescu, Elena, 1, 327; II, 
167, 168, 170, 172, 344, 345 

Văcărescu (Fálcoianu), Frosa, II, 
167, 168 

Văcărescu, lenăchiţă, I, 267 

Văcărescu, Ion, П, 167, 168 

Văcărescu Mihai (Mişu), zis Clay- 
тоог, 1, 251; П, 168 

Vácárescu (Caribol) Zoe, П, 167, 
168 

Váitoianu, Arthur, II, 96, 280, 289 

Văleanu, Gheorghe C, general, 
П, 262 

Veith, om de afaceri, II, 328 

Velásquez (Diego Velásquez de 
Silva), II, 115 

Venizelos,  Eleutherios, II, 130, 
131, 132, 197, 306, 307, 308 

Verax (v. C. Rádulescu-Motru) 


Vercassivellaunus, I, 146 


Vercingetorix, I, 144—146, 347 

Vergiliu (Publius Vergilius Maro), 
I 120, 228 

Verlaine, Paul, 1, 359, 362 

Victor Emanuel III, rege al Ita- 
liei,. II, 64 

Victoria І, regină a Angliei;- II, 
20, 64, 181 

Villa Marina, marchiz de, I, 169 

Vinea, Ion, II, 356 

Viridomar, І, 146 - 
Vischer, Friedrich Theodor, І, 
305 ++ oo E 
Visconti-Venosta,; Emilio, II, 107, 
294 TUA so 

Vissarion, I.G., I, 202, 203, 204, 
368-370 

Viteu, Dumitru, I, 335 

Viviani, Emilia; П, 39 

Vlad Aurel, 1, 323; П, 318 

Vlad Ţepeş, I, 354 

Vlad (Delamarina), Victor, I, 
241; п, 121 

Vladimirescu, Tudor, I, 10 

Vlahuţă, Alexandru, I, 85, 105, 
234, 235, 258, 269, 280, 311, 
312, 336, 341; П, 13, 79, 83, 
306 

Voinescu, Scarlat, II, 301 
Voltaire (Francois-Marie Arouet, 
zis), I, 195, 196, 197, 222, 
340 

Voss, Johann Heinrich, I, 123, 
337 

Vrana, familia, I, 42 

Vulcan, Iosif, I, 228 

Vultur, Corneliu (v. Tomescu, 


Dumitru) 


Wagner, Richard, П, 96, 333 
Waldhausen, d-l, П, 211 
Walewski, Alexandre Florian Jo- 


seph Colonna, conte de, I, 169 


393 


Westbrook, H., II, 39 

Wied, principesa de, II, 173 

Wieland, Chiistoph Martin, I, 
92, 315 

Wilde, Oscar (Oscar Fingall CV Fia- 
kerti« Wills), II, 15, 38, 244, 

Wilhelm І, П, 51, 52, 56, 161, 
257 

Wilhelm I Nassau, zis Taci- 
turnul (Guillaume d'Orange), 
II, 160, 340 

Wilhelm al II-lea, І, 290 

Wilson, Thomas Woodrow, П, 
101, 285, 288, 295 

Wolff, Fterre, 1, 106 

Wredenburg, 4-1 de, diplomat 
olandez, II, 211 


Xenopol, Alexandru D., І, 334; 
п, 123, 240, 244 


Xenopol, Nicolae P., П, ,7, 240* 
Xerxes, 1, 147 


Zamfir, Dimitrie (Dumitru, Du- 
mitrache, Taehe) 1, 42 

Zamfir, Gheorghe, I, 42 

Zamfirescu, Alexandru Duiliu, 
I, 303, 341, 342, 344, II, 201, 
339, 358, 361 

Zamfirescu, Dan, П, 275 
Zamfirescu, Lascăr, II, 201, 208, 
269 

Zampieri, Luigi, II, 203, 204 

Zarathustra., I, 277 

Zelea-Codreanu, Comeliu, II, 162, 
341 

Zeletin, Stefan (Motás, Stefan), 
L 372 

Zola, femile, I, 277 

Zottu, A., general, II, 248 


CUPRINS 
După Mărăşeşti Vere Ip a scia ЕК Oi ae rA а E. aa det 
Două date: 1913-1916-———————————————————— 
Himericii. Către domnii colegi gazetari АА 
Colegiul ţăranilor şi legile d-lui Garoflid ......... —————.— 
Barbat,de Stato sex vor A LMOPEX REGRESAR — 
Dunărea: oves dero RI DEO А ae A a д ER TURN earl Rated at 


Diplomatie românească. Divinul nostru împărat.. 
Poeţii .... 


Poeţii: si politica: |. si patat e datate EE ан dicta PXREXTU RUP a — 
Expresiunea poetică. — 


Ignorantii sss . . . . . . . . ж 


Prinţul de ВїзтагсК.......................................... 
Napoleon аі Ш-а ......... m mec... 
Inteligența animalelor. . 

„II principe", Machiavel —* Fenelon si 4-1 dr. Gerota 
Suprema lex 


Răsăritul Iw uu Ov gei Т EYE SEE ERR ae 
Sfînta; nevole. „= oes uc А ee Di Ce e d eet de ce teg n Ha 
O absurditate 


„îndreptarea literară”. Explicarea titlului ... —-......... s. -.. 
[Raport asupra lucrárilor literare ale d-lui Ioan Brátescu-Voinesti] 
Academia Română şi sentimentul national. Ziarului ,,Miscarea".... 
Dardanelele (D. Bizanțul 
Armistițiul dreptăţii ...... 
Mediocriii э i ss tatic e EIER ERE ie RO ROTE ee patit н ааб patat з 
Obrazurile patriei mele ................. 

D-i Georgel Mârzescu e nannaa i а ик AURA RD a a at 


Guvern naţional mr. cet ag le EE aci 


Demostene Botez: ,Muntii". Versuri 


Un animal prigonit. Domnului Director al Cenzurei din tara romá- 


BDeascá, sie oossostosoict i a Mode dete 14 0 ote Tete totu seat oe det dos Ig a e 105 
Domnul Orlando şi domnul Brátianu............ raci în box sp Res 107 
Petre. Carp. o Sei ERE d REPRE ES 110 
Dubhatüeb 24:556 оо Set e oh Mese Aber э, ca os e е ДЫЛ, ad Robes A 112 
D-nul Brătianu pe din afară si pe dinăuntru. .... less 115 
Apeluri la unire. Din corespondenţa mea cu T. Maiorescu. ......... 119 


Apeluri la unire [II]. Din corespondenţa mea cu T. Maiorescu. . . . . 124 


Domnul Venizelos şi domnul Brătianu «.... 0... 130 
Suflete. caste; « 5 о зал ER Ue abate Ft e a RAS 133 
Părintele episcop Cristea. ............. lees 135 
Momente grave în politica externă. ........................... 138 
Actul unirei neînțeles. 4... uus kel euo ate te în a De ora aia НБН AT S 141 
Scrisori către propriul său suflet. .............................. 144 
De vorbă cu propriul său suflet ........................... 147 
Discursul d-lui Duiliu Zamfirescu. ............................ 150 
Campania contra ,Resitei". O scrisoare a preşedintelui Camerei .. 154 
Valoarea leului. ........... Mise EET LE Wee sued locale A i. 156 
D= Matei. Cantacuzino: us i cica a ali ЫЕ Най id Rx ОЎ 160 
DIN MANUSCRISE 
Drama de la Veneţia. ..... cca ++ БОЕ 167 
Portrete. 1914 ... A e e) LER go ЕНЕ CIE CERE TP SPIRI 174 
Dimitrie Sturdza—— ———————— ———————— ——————————————477 
P. Pi Савр раан алина поо ОРИ --:182 
Al. Marghiloman i: m dome cr elo Ra EON ACE B EG TORO 189 
Un: Prost «usmod iem pte RR ce UD Те EI eu UR EA -194 
Un portret al lui Saint-Simon. Le Pere Vintilă ....———........ 195 


Un mitocan de Bobotează ......................." 197 


[Cálátoria în refugiu]. << Rh heh emm eR e 200 
Pentru ce am fost contra războiului. — .................. ЗЕРЕ 210 
Note: si comentarii. = гула si da ийа КУДЫ БӨ a RO TUE GE Ыр 233 
Соза 4... 367 
Indice. de-nume....- орао кк КЫА Жейси PAGS 3.71 


Lector; MARGARETA FERARU 
, Tehnoredactor.: VASILE CIUCA' 


Bun de tipar 16 XII 87. Ccli ed. 25 38. 
Coli tipar 23,75. Planşe 4 


Tiparul executat sub comanda 
А аг. 318 la 
Intreprinderea poligraficá 

„13 Decembrie 5 
str. Grigore Alexandrescu nr. 8997 
Bucuresti, 
Republica Socialistă România