Carpatii anul V, nr. 29, 10 ianuarie 1959

ANUL V. No. 29 





Depâsito legal: M-8.137-1958. 
Director: Aron Cotrus 








REVISTA CULTURALA 





1859-1959 


10 Ianuarie 1959 


Carpaţii 


eo cl ii za i 
Redactor: Traian Popescn 


ENTENARUL UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE 
| HORA UNIRII 


Hai să dăm mână cu mână 
Cei cu inima română, 

Să'nvârtim hora frăţiei 
Pe pământul României! 





Iarba rea din holde piară, 
Piară dușmănia'n ţară, 
Şintre noi să nu mai fie 
Decât flori şi omenie! 


DE ui neta, 
i pc pe cu mine 


IREA NATIONALA, IDEE FORTA 





A ROMANIEI MODERNE 


IN revoluția franceză începe să st cu- 
noască principiul naționalităților, Li- 
beralismul şi principiul naționalităților 
au mers împreună multă vreme, până 
în 1870 când separarea lor sa produs 
sub influența marei personalități a 
dul Bismari Liberalismul şi senti- 
mentul naţional sau desgoltat îm- 
ună, în cursul seculuiui al XIX-a, 
nţându-se reciproc, toate reven- 
dicările naţionale s'au făcut sub fla- 





Legitimările principiului naţionalităţii le găsim în “De- 
diazavile dreptului omului” 

Toate pulare 
mia, Polonia, Italia, Grecia, Franţa, cum spune Henri 
Hauser în “Le principe des nationalites”: originile lor 
istorice “se caracterizează printrun amestesc de idei de- 
N cezaăce 4 idei naţionale”. 






Epul să fie considerate ca subiecte de drepturi, ca indi- 
alități demne de a fi recunoscute Și te 
redactate de Lazare Carnot în numele 
lui de Salvare publică, în 1792, sa precizat asi- 
personalităţilor naţionale cu personalitatea în- 
ile sunt între ele în ordinea politică, 


o locaeşte orice r, că este stă 
cu cel mal mare şi ni- 
atenta la independența 


de Pamfii Seicaru 


lui”. O nouă doctrină a prtoripipătul naționalităților își 
făcea apariţia îm dreptul ginţilor. 

Toate principiile care la început au fost formulate pen- 
tru indivizi, au fost aplicate, prin analogie. și natiunilor, 
fiină privite ca o incarnare mal complexă, mai cuprin- 
zătoare a personalităţii umane, deoarece națiunea to- 
taliza trecutul şi prezentul, proectând, în acelas timp, 
viitorul. Iată de ce, pentru studierea personalităților co- 
lective--naţiunile—a luat o mare desvoltare studiul tre- 
cutului, a Ta gută de formaţie, adică istoria. Toate 
partidele liberale au susținul revendicările naționale ale 
micilor pios ca un drept la o viață proprie, ca un 
act legitim de protest contra oricărei cotropiri teritoriale 
săvârgite de o națiune mai puternică, Dacă în secolul 
al XVIII-a delimitările de frontieră se făceau conform 
criteriilor raţiunii de Stat. indiferent dacă teritoriile 
înglobate unui Stat aparțineau altor nationalităţi, în 
secolul al XIX-a, însă, principiul nationalităţilor începu 
să prevaleze, culminând în conferinţa de pace dela Ver- 

es. în cursul acestui secol am asistat şi la formarea 
unei etici în politica internațională. Un exemplu tipic 
ai manifeşi acestei cetici a fost protestul ral 
englez Giadston, din 1876, făcut in Camera Comunelor 
impotriva masacrelor turcești săvârşite asupra ula- 
iei bulgare din imperiul otoman Anglia era aliata şi 
roteguitoarea ei contra Rusiei. dar convingerile 
fi e au fost mai, puternice, la Gladston, decât raţiu- 
nea de Stat. 

Putem rezuma astfel înlănțuirea evenimentelor care 
in succesiunea lor cauzală su transformat gândirea euro- 


peană. In secolul al 5VoIa i Ie ză VE 
ză prin excesele ei, a prod E E, 
one cheval. cum îl spunea H. Tone imperialismul 


(Urmează pagina 2.) 


de Vasile Alecsandri 


Amândoi suntem de-o mamă 
De-o făptură şi de-o samă, 
Ca doi brazi într'o tulpină, 
Ca doi ochi într'o lumină. 


Amândoi avem un nume 
Amândoi o soartă'n lume, 
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, 
In noi doi un suflet bate! 


Vim la Milcov cu grăbire 
Să- secăm dintr'o sorbire, 





0 SUTA DE ANI DELA 
UNIREA PRINCIPATELOR 


de N. S. Govora 


"AU împlinit o sută de ani dela Unirea 
Principatelor! Dacă vom considera 
data de 24 Ianuarie 1859 ca punct de 
plecare al Istoriei modeme a Româ- 
niei, constatăm cu amăriciune că dela 
acea dată care marca punctul zero, 
într'o sută de ani, Neamul nostru & 
atins înălțimi de necrezut, pentruca 
astăzi să me vedem situați întrun 
punct de cădere sub zero; într'o situa- 
ie mult mai gravă decât aceia dela 

ceputul secolului a XIX-lea. 
“Timp de sute de ani poporul român 

a fost sentinela Apus zăgazul de care se stărăma- 

seră sau se diluaseră valurile islamice, pentruca apoi 

alte sute de ani, datorită neințelegerii po! arelor cărora 
le fusese scut să cadă în cel mai profund întuneric. 

In secolul al XIX-lea se prceize un stă pericol pentru 
Europa; un popor care u d toate loacele bru- 
tale şi, în special viclenia asiatică, atinsese dimensiuni 
colosale, amenințând prin proporţiile lui vechile aşezări 
europene. . 

In coasta noastră, după ce me răpise Basarabia în 
1812 şi ne invadase de câteva ori, Rusia era pentru noi 
un pericol mult mai mare decât fusese cel islamic; 1s- 
lamul se mulţumise cu haraciul, Rusia ne voia pămân- 
tul şi sufletul. 

In 1853 Europa a înțeles pentru prima dată cât de 
grav este pentru ea noul pericol şi viclenia asiatică nu 
a mai reuşit; de data aceasta Europa s'a prezentat uni- 
tă şi Rusia a fost învinsă. Apoi, 1856, 1858 şi 1859 
Europa-nu atât de unită ca în 1853-a înțeles care este 
valoarea poporului român, şi-a dat seama că acest A 
por, dacă este ajutat, poate constitui pentru ea aci 
stăvilar contra noului pericol, după cum fusese cu se- 
cole înainte, contra celui islamic. 





(Urmează pagina 1.) 


CARPATII 


o 


tele şi a avut tonul cântecilor publicate în 1814 de Val 
Karadsici,* 

Şi farmecul incomparabil al poeziei lui Puşkin “ine din 
contactul acestuia cu poezia populară, Norocul literar a 


lui Puşkin, Ori cât sar pârea de paradoxal, a tos că ţa- 








i : în marele 

cez. Răsboaiele lui Napoleon au provocat: e 
De ită gi naţionale, Germania, Austria, Rusia, rezis- 
tenţele populare, iar la micile naţiuni, Românii, Grecii, 
Sârbii, şi chiar la o mare colectivitate naţională, Ita- 


























ieni eranțe de aşi recâștiga independenţa, de aşi 
maniresia indivăvaliătea lor Baţional deci de ee ap Aa ] Ă rul Nicolae 1 l-a exilat în Sudul Rusiei tinde el a Wat 
neficia de principiile libertăţii, proclamate, de Revoluţia  râmând tiparile clasice, pasiunea stida rațiunea sentimen- contact direct cu poezia, în legendele, cu autentica limbă 
franceză. “Declaraţia drepturilor omului” recunoștea tul precedând ideia. Curentul romantic renova studiile rusească, Incepând cu “Rusland şi Ludmila” toată crea. 
drepturile “naturale şi imprescriptible” omului din toate istorice; dragostea de vechile legende, prețuirea tradi- ţia literară a lui Puşkin a fost influențată de isvoarala 
Viilor, transfigurarea poetică a trecutului dau un alt sens vii ale poeziei populare. Intr'o serisoare el făcea, piei 





ă i de toate rassele, A . 
pic franceză a isbutit să deştepte sentimentele 


naţionale ale celomalte popoare contra Franței, A fost 


istoriei. Este o reac iune violentă impotriva secolului prețioasă mărturisire literară; « Vrea si i 
al XVIII-a, raţionalist și sceptic, al cărui tip reprezenta- seşti un fel de rusticitate ii NEEA red rare i-a 
tiv a fost Voltaire, Secolul al XVIII-a preţuia logica și troducându-se în vechea noastră limbă grațiile eur me 













consecinţa răsboaielor revoluţiei şi ale imperiului. Când 3 r & 
desvoltarea ambițiilor revoluționare şi napoleoniene a ratiunea, romantismul, cum foarte bine a spus Vitei in şi delicatele expresii franceze. pod piei ar 
ajuns la limită, naţiunile europene s'au revoltat. Aceasta “Le Globe” (1825) însemna “protestantismul în litere şi se potrivesc mai bine limbei ruse: arici m 
a fost cauza succesului coalițiilor, 1813-1814” (Ch, Dupuis). arte”, extins la istorie, la Drept, la politică, raturii populare Puşkin a ei SD amator ine 

Romanele istorice ale lui Walter Scott ilustrează tor- plă si emoţionantă, care a servit de model peneraţiilor 


Naționalismul german a fost determinat de expansiu- 
nea militară a Franţei. Prima lui expresie literară a dat-o 






ma e oiLităţui his pa romantici. Pasiunea pentru următoare. 
* acele lecţii rostite la Universitatea din Berlin, trecut a inspirat naţionai ismul lui Leopardi din poezia Asa de mare era entuziasm ici 
A bitalle de în tn şi pacea dela Tilsit. Aceste lecţii “Către Italia”. Acelaş romantism îl găsim în epopeea cut, încât uneori recurgeau îns aguailedor, potir, d 
“Discursuri către națiunea germană”, Fichte le adresa istorică “Conrad Wallenrod” a lui Mickiewiscz, ca şi în In 1817, în Boemia, poetul Hanka deslănţui un adevărat 
națiunii germane în totalitatea ei, eţinând seama şi “Wilhelm Tell” a lui Schiller. Această dragoste de trecut, delir de entuziasm literar şi patriotic publicând o co: 
respingând cu totul deosebirile dizolvante pe care, dea- asupra căruia se revărsa somptuoasa lor imaginaţie, a lecţie de poezii cehe din Evul-mediu, descoperiţe întăm_ 
lungul secolilor, evenimente nenorocite le-au stabilit în dat romantismului bogatele isvoare de improspătare li- plător, afirma el. Timp de 70 de ani, Cehii au crezut 
această națiune”. Fichte lua ca punct de plecare unitatea  rică ale poeziei populare, Unul dintre marii remergători autenticitatea descoperirii şi numai prin 1887, M în 
culturală a poporului german. Bine înțeles ideia naţiu- şi iniţiator, în acelaş timp, al romantismului istorie a demonstră falsul patriotic al lui Haka dz. zi 
nii cultural unitară determina concepţia unei realizări fost Herder. Ș O neașteptată infuență a romantismului a fost as 
complecte, armonice a unităţii în națiunea politică, în umanitatea este supusă  pra Dreptului. Otto Gierke, marele profesor al Tie 
“Esquisse d'un tableau sităţii din Berlin, spunea că Herder nu a inspirat numai 


Statul naţional. Idealismul lui Fichte suferise o trans- 
formare în urma dezastrului dela Iena: “Nu este spiritul istoriei sufletul ulterioarei i ea aut A iiepărat numai 


de iubire al cetăţeanului paşnic pentru Constituţie şi 
legi, ci flacara mistuitoare al unui patriotism cât mai 
înalt, care constitue vălul cu care se îmbracă o națiune 
şi pentru care omul, cu un suflet nobil, se sacrifică cu 
toată inima”. 4 
“Discursurile către națiunea germană” au fost consi- 
derate ca Biblia patrioților germani. In 1919 ,social-de- 
mocratul Ebert, primul preşedinte al republicii germane, 
după ce şi-a expus programul politic, s'a simţit obligat 
să închee: “Noi vom realiza astfel misiunea pe care > 
Fichte a desienat-o naţiunii germane”. In 1807-1808, Cassirer care găsea entul lui Herder 
- când Fichte rostea acele cuvântări, el era în linia ideilor (“Dacă Kant vro; “Copernicul filozofiei” 
liberale. De altfel, paradoxal, forțele reacționare ale Eu- putem numi pe Herder “Copernicul istoriei”). 
ropei au fost prezidate de Alexandru 1, ţarul Rusiei, mo- Goethe, ca orice spirit clasic, era un pasionat al stu- 
ideile Iiberale contra lui Napoleon. După Iena diului naturii şi cu totul îndepărtat de studiile istorice 
s'a decretat în Prusia emanciparea progresivă a iobagilor; —în contrast cu prietenul lui Schiller-—dar citind ope- 
în 1815-16, după bătălia dela Waterlo, când nu s'a mai rile lui Herder şi 
simţit nevoia de entuziasmul masselor, această măsură a ta o producea în 
„fost restrânsă numai la țăranii cari aveau boi de lucru “o lume nouă de 
[3 Daia de pământ; legea a rămas în vigoare până 
50, 
“Oamenii de Stat ai Europei în 1815 nu au înţeles forţa 
mii naționale odată ce ea a fost deşteptată” (Ram- 
Muir “Nationalisme et Internationalisme”). 
b infiuenţa lui Metternich, atât constituţionalismul 
cât şi naționalismul au fost socotite idei pro- 
e de dezordine şi în consecință “Discursurile 
germană” ale lui Fichte au fost declarate 
gresul dela Viena a arătat cât de puţin 
le arelor în repartizarea _teri 


























prezent în funcţie 
ŞI aveau un total 







Savigny şi de ideia Dreptului istoric, d ihai 
gălniceanu a fost studeit la ZE a ee ali to- 
















pa 
să împărtă ărerea lui Ernest 




















taia i : alu ae ata ta N cra 
mânuia, însă, cu o , V în its t f polul 
la 17 ani şi-a dat seam academismul era o it dependenţi”. Auditorul cursurilor lui Savigny şi-a în- 

şită formă moartă, fără nici un continut de emoție, re-  Susit $) Aur şi metoda Dreptului istoric, ceace se obser- 

zumându-se la o simplă rafinată acrobație a technicei Vă în ii i aci calote Mihail Kogălniceanu, cea mai 

i acela reacţionar, anti- poetice. Totuş, el nu a fost sedus de excesele romantis- Pra pe: Berna te politică românească între 1830 
sferelor de in-  Mului care, pe la 1815 era reprezentat de Byron. Unui ȘI 1885- In acest cadru intelectual european —romantism- 

i A apăritrea prieten, tânărul elegant, cu mare succes în concursurile  historicism-—a luat naştere şi a evoluat ideia unirii. 


e ta, cova. : 
ei scria pe o E alia. pa gar cu de poezie italiană, făcu această marturisire: “Trebue 
r ruso-engleze mai întâi ca spiritul să conceapă cu putere şi apoi inima i = 3 Sub P 
: Grecia, el era în cel mai Să simtă cu căldură ceace spiritul a conceput”. Solomos Situaţia Moldovei şi a Valahiei în preajma revoluției 
ea a p he Viena, iar Metternich simţea predominarea elementului artificial în poezia de Jranceze 
î salon. Dacă tatăl lui apartinuse aristocrației greceşti 
ioniene, italianizată, mama lui era fată din popor şi gra- 
See 3 învăţat ba greacă populară cu toate frumu- 
ei. 


In insula Zante se 








U există lectură mai dureroasă pentru noi Românii 
N decât cele patru volume din “Istoria Românilor 
prin călători” de N. Iorga şi “Colecţia Eudoxiu 
Hurmuzaki” publicată de Academia Română. Langeron, 





Prin cârciumi, cân Raicevici, Wilkinson, Contele d'Huterive, Laurecon, Ca- 
nostalgică. Intri rra, Recordon şi alţii cari au trecut prin Ms Dita stupi 
mi, Solomos aj e un ra) p! Moldova descriu înspăimântătoarea situaţie a Ro: or. 
incendierii Ierus, ului. Contele de Langeron în “Ziarul campaniilor făcute în 
era suficient ca im. p serviciul Rusiei în 1790” sedus de frumuseţea munţilor, 
milenii te: dealurilor, ale câmpiilor smălţate cu flori, de rodnicia 
legen: pi pământului, de întreg peisajul românesc aşa de pito- 

resc, a găsit o expresie fericită: “Principatele sunt fa- 


vorizate de natură şi persecutate de soartă”. Bordeiele 
țăranilor păreau locuinţe de troglodiţi, iar inlăuntru mi- 
zeria era i ine al Omul îndobitocit de mizerie 
era supus ei mai nesăţioase exploatări, care devenea 
şi mai cumplită în măsura scurtimei domniilor. Fiecare 
ată_ Europa. Poema nou domnitor își căpăta tronul sporind tributul şi mul- 
a toarea impre- tiplicând plocoanele la paşale şi chiar la favoritele din 
um insula Zante haremul Sultanilor. Era o arendare 4p> o durată de trei 
ani, care, de multe ori, era mai scurtă; de aceea domnii, 
nesiguri, zoreau săşi scoată banii cheltuiţi pentru do- 
bân: tronului. Ar fi nedrept să se creadă că exploa- 
tarea nemiloasă a ţării a început cu domniile fanariote; 
cești; simțirea, aceşti domnitori străini, fără nici o legătură cu neamul 
sunt filtrate prin clasicismul culturii. românesc, n'au făcut decât să accentueze stoarcerea ba- 
al esalaci si intelectualilor cu nului românesc şi-au adus oamenii lor de credință des- 
innoitoare a romantismu- tinaţi șă le asigure culegerea impozitelor. Ce mijloace se 
, poetul Loennrot—adevă- foloseau în această operaţie Nicolae Filimon în romanul 
ci.o cu su- al urii DO piilatg sal de zile a străbătut "Ciocoii vechi şi noui” redă într'un toblou înfiorător per- 
i se datorește caracterul lvând contact cu barzii populari ale căror cân-  ceperea impozitelor. 
italiene. tece le nota spre a pregăti vasta epopee finlandeză “Ka- Constintin Golescu, ducându-şi copiii iîn Elveţia pen- 
Mazzini, națiunea are un ca-  levala”, publicată în 1030. : tru studii, i-a instalat la scriitor Rudolf 'Toepter; 
-u ant Sau mai puţin, o La Serbi, Vuk Stefanovici Spenadalci publică în 1814 străbătând atâtea a avut taia să'şi noteze impresiile 
conţ jdeii de naţio-  « culegere de cântece în limba lea a poporului şi, observator inte gent, a încercat o mare amărâciune 
LA a 'o-sârbă”, Cu a unei conferinte ținute la Sor- constatând ri diferență dintre condiţiile de viață ale 
4 ahie. Di 







"pa „Rea el, enbliziata, ANI. dn Pate rilor apusene şi nenorocita | soart 
formea litteraires dans le Sud-Est Sranilor, Constantin Golescu a o dureroasă 2 
european al buţie, studiată cu o aleasă pricepere de Nicolae a 
ii sau , publicat cescu. Impozitele erau numeroase, dovedina 5 icăloasă 
Sprenaaita Pentru ridicarea întregului produs al mun- i 
FE, ţăranului: mpaait pe oi (gostina), impozit pe 
i : casei ( ), pe stupi (dezatina), văcări! eăzda- 
are trăia în Austria Ă rit, cântărit şi alte impozite cu nume care n; nu ne 
a) Gott, a îi Fennt ra şe Spendonia, soponorit, ete. Impotriva aces: 
iile adiere e ptice ventuze fânariote țăranul încerca să se 


(Urmează pagina 3. 





CARPATII 





spere, dar oamenii stăpânirii fanariote nu se dădeau bă- 
tuți până nu smulgeau ultima para a nenorociților de 
țărani. Gama de schingiuiri dă o viziune halucinantă 
a technicei folosite pentru perceperea impozitelor: ouă 
răscopate sub subţiori, ţepi de trestie sub unghii, spân- 
zurare cu capul în jos, fierul înroşit pe piept şi dacă ță- 
ranul rezista, era legat cobză, întins cu ochii la soare, 
uns cu miere ca toate muștele, viespele, ţânţarii să-l 
întepe, pe piept, ca să stee nemișcat, era legat de o 
grindă. De mulţi se milostivea moartea şi le închidea 
ochii pentru vecii vecilor, ca să nu mai simtă durerea. 
Dar în afară de administraţie, se mai adăugau şi obli- 
gaţiile de muncă către boeri şi călugării greci cari stă- 
pâneau moşii întinse; corvezile se înmulţeau după ne- 
cesităţile boerilor şi ale mânăstirilor, adevărate cuiburi 
de tâlhari. Ne mai putând indura, târanii din Moldova 
Sau pus în grevă în 1766, refuzând să achite impozitele 
şi să facă corvezile. (Imi lipseşte “La question 6conomi- 
que des Principautes danubiennes” pe care N. Bălcescu 
a publicat-o la Paris în 1850.) 

Grigore Ghica şi-a dat seama că ţăranilor le-a ajuns 
cuțitul la os şi a avut curajul să reducă la jumatate zi 
lele de corvadă. A fost, însă, o uşurare de scurtă durată; 
mitropolitul Moldovei şi şapte boeri au cerut imperios, 
amenințând cu plângere la Sultan (aşa se manifesta pa- 
triotismul bisericii şi al boerilor) dacă nu se anulează 
decretul domnesc (chrysobul) din 1766. In “Magazinul is- 
toric” sa publicat această cerere a mitropolitului şi a 
marilor boieri ai ţării. Țăranii nu cereau decât să nu 
muncească din zece zile una pentru boieri şi călugari. 
Dar nici atât nu li sa satisfăcut; sub Alexandru Moruzi, 
sub pretext că “țăranii se găseau într'o situație prosperă 
şi înfloritoare” ceace pentru mironosiţii călugări cons- 
tituia o adevarată provocare, au obţinut înlocuirea zile- 
lor de lucru prin îndeplinirea unor obligaţii determinate. 
tEste interesant de subliniat că “sfânt” în greceşte se 
spune agios, astfel că toţi călugă greci erau aghios; 
țăranii, între alte nume date dracului a fost şi acela de 
aghiuță ) Totul era bine calculat ca lucrarea moşiilor să 
se facă fără plată. Bineînţeles, nesaţiul acestui binom al 
exploatării, boerii şi călugării, nu cunoştea limite. Deşi 

duiala lui Moruzi—cunoscută sub numele “Urba- 
”—publicată în “Magazinul istoric”, părea un maxi- 

de exploatare, boierii şi călugării isbutesc sub Ca- 
apea—1Bi4—să obţină o nouă rânduială agrară care cu- 
dea 19 articole, dintre care numai două prevăd obli- 
pentru proprietari. In prima parte, din cele 17 ar- 
se prevăd obligaţiile ilor şi în a doua parte 
li se interzice ţăranilor; o lege de condamnare a 
Vechilii şi arendaşii greci întrebuinţau acelea- 

ce de schingiuire ca şi administrația domnito- 


























şi Muntenia tea! 
pierderea Crimeii, 1783, 


fanariote, axera 


aneze 7n Joc Sa vine 


adăugau, ca un sinistru supliment; 

generalului Langeron aduc o 

armatei ruseşti care distru- 

, Prav E 

ca în vremea năvălirilor barbari. căuta refu- 

capete sal ani Aaaa ne pire poves- 
o întră - 

Sat din Moldova. O nenorocită ie a 


ruseşti. 

in cale: ape iod bieţii 
a ei, i 

invazia acestei armata e 





UNIREA NATIONALA 


rudele, prietenii, toată clientela care întovărășea pe noul 
Domn fanariot, atribuţiile ispravnicului fuseseră impăr- 
țite în două: administraţia propriu zis a ținutului era 
încredinţată Românilor şi Justiţia, colectarea impozitelor 
Grecilor. Erau posturi lucrative, iar aceşti ispravnici 
proaspeţi pripăşiti pe meleagurile molvo-valahe erau şi 
flămânzi şi tare grăbiţi să se procopsească. Imaginea lă- 
custelor care coboară pe un lan şi pustiesc tot ce este 
viaţă vegetală. Grecii din Fanar obicinuiau să numească 
cele două Principate: “Peru”-ul Grecilor. Această exploa- 
tare inumană, jătuirea poporului român, ni sar părea, 
poate născociri dacă dela 23 August 1944 ocupaţia ru- 
sească cu binevoitorul concurs al regimurilor instalate 
nu ne-ar arăta cât e în stare să îndure un popor. Pro- 
babil că fanarioţii—unii dintre ei erau oameni de alea- 
să cultură—ar fi fost mai îngăduitori, dacă ar fi fost si- 
guri de o durată mai lungă pe tron. 

Dela 1749 până la 1821, adică în timpul a 72 de ani au 
fost 25 de schimbări de domni în Valahia şi 23 în Mol- 
dova, o medie mai mică de trei ani. Unele domnii au 
durat un an, altele mai puţin, şi domnia lui Scarlat Ca- 
limaki (1810) în Moldova nu a fost decât de două zile. 
Nesiguranţa, instabilitatea; Domnul trăia într'o teamă 
permanentă că ar putea să nemulțumească pe Sultan, 
pe Vizir, pe un paşă oarecare; în afară de ce jăcmăneau 
pentru ei, pentru liota grecească venită odată cu dom- 
nitorul ţării, acesta trebuia să cheltuiască sume enorme 
în plocoane la toţi cari exercitau o influenţă la Sublima 
Poartă. In succesiunea de domni, unul mai rău decât al- 
tul, —de aici proverbul românesc: schimbarea Domni- 
lor, bucuria nebunilor—cel mai ticălos a fost Ion Caragea 
care a dus sistemul exploatării fanariote până la ultima 
perfecţie, aşa cum reese din dureroasa cronică a lui Zi- 
lot Românul. Stabilise o regulă: funcţiile nu erau acor- 
date decât pe un an; la începutul fiecărui an se scoteau 
la licitaţie şi nu erau date decat pe bani peşin, credit 
nu făcea. O altă sursă de venituri era acordarea de ti- 
tluri de boerie; în timpul celor şase ani de domnie Ion 
Caragea a căftănit mai mult de patru mii de boieri. Sub 





tei a preoţii câteva mii pentr patru ducați de fi 
preot. Se preoțiau spre a nu pg e, i) nu £ 
Puşi la caznă şi să trăiască mai 0merx 

obligaţi să muncească. igno anţa p: 
Constantin Mavrocordat, care a ordo 
ţii analfabeți şi dr 





















fie impugi ia 
eră să silabise 
d 























Bujor, Codreanu, 
târziu, în colecti 























slAviau în 
tânjia sufletul 
curajul în faţa primej- 












ae al Aeuaiă românesc: 
iei, setea de dreptate, apărarea celui slab îm VI 
celui putemic şi împotriva reia 
Haiducii, i româneşti, erau inter. 
în sufletele lor chinui- 
tească cu atenţie cân- 
ama de starea sufleteas- 
a. Haiducia re Zi ea jsă ducepufiii 
- ia a fost oi - 
voluţia lui Tudor Vladimirescu. n ada 
In afară de ţăranii de rând, la sate exista o categorie 
de țărani numiţi moşneni în Muntenia şi răzeşi în Mol- 
dova. Erau supraviețuitorii vechei clase boereşti autoh- 
tone, refuzând colaborarea cu domniile fanariote. Mo- 
şiile lor erau jinduite de boierii de la Curte, erau hărtă- 
nite printr'o sistematică încălcare 
rau prin procese care nu aveau sf: 
văzu în această pasiune de 
mană. Dar nu aveau alt mii 
moşia străbună. In cele 24 de 
drescu, “Uricarul” 










































































igaţi să indepline; 
„ între care şi aceea 
străini. Era revanşa pe ci: 
tri celor cari căutau să „ cu dârjenie, indepen- 
denţa faţă de Curtea domnească. Graţie acestor moşne- 
ni, acestor răzesi, sa cunoscut prin tradiţie orală trecu- 
tul de mărire al neamului. Ei au păstrat limba, spiritul 
nuiţional, refuzând să înveţe limba grească. Boierii dela 
Curte, fie automtoni, fie Greci erau eşi, ienoranţi 
şi lipsiţi de demnitate. Călătorii st erau uluiţi 
de câtă artă puneau ca să şi piardă timpul inutil, să'gi 
închee viaţa fără să facă literalmente nimic. Intinşi pe 
sufale, stăteau ore întregi fumând şi bând cafele, fără 
să rostească un cuvânt, ca şi cum ar fi ascultat tăcerea. 
Dormeau mult, osteniţi de atâta lene. Nici în casă nu 
mergeau pe jos; erau purtaţi. susţinuti de subţiori, ca 
pzraliticii, de servitori. G. Ionescu-Gion în “Portrete îs- 


aceste hoituri morale, a căror lene de- 
AEea De £ BIAIIUIUNUIĂ — E a 








” _evoacă 








Intrarea Domnitorului Cuza la Mitropolie pentru deschi- 


derea Camerei (29 Febr. 1860). 


presiunea Rusiei, care căuta să'şi asigure simpatii în 
Principate, Turcia a renunțat la tributul plătit de Mol- 
dova şi Valahia, pe doi ani. Ion Caragea, însă, a conti- 
nuat să incaseze impozitele pentru tribut, însuşindu-şi- 
le fără nici o teamă. Când a simţit că adversarii lui sunt 
pe cale să convingă pe Sultan să-i taie capul, a fugit în 
Italia; bine înţeles om precaut, a luat cu el toţi banii 
visteriei. In şase ani de domnie (1812-1818) Ion Caragea 
a stors o avere de o sută de miloane de piaştri, sumă fa- 
buloasă în acea vreme. Multă vreme se spunea în Mun- 
tenia: “se fură ca în vremea lui Caragea”. Alexandru 
Moruzzi (1799-1801) a procedat cu mai multă abilitate 
Turcii erau <orupfMRi. nesăţioşi de plocoane, dar în fond 
naivi. Exasperaţi de jafurile lui Hangherliu, care numai 
intrun an de domnie băgase spaima în biata populaţie 
românească, l-au mazilit şi i-au tăiat capul Ca să con- 
vingă Români de dreptatea pedepsii. au decis săi pă- 
suiască de impozit. Măsura nu putea fi în profitul Mun- 
tenilor atunci când administraţia era coruptă; funcţio- 
arii, deci, au încasat impozitele pentru buzunarele lor. 
Domnitorul Alexandru Moruzzi, mâniat peste fire, i-a 
destituit, i-a închis şi i-a pus la mari torturi până ce au 
mărturisit unde aveau ascunse sumele încasate. Dar pro- 
fitorul a fost numai domnitorul. 


daniile au potolit, în 
ee Lia 
Cum reactiona ţara? Boerii ticâloşi şi _bieisnici ro- 
dean fiecare osul pe care căpătase; milă de țară nu 





tească imj ţină, 
e 12.000 de soldaţi. Şi a 








Acesta era aspectul social şi politic al Moldovei şi Va- 
lehiei înainte de Revoluţia franceză. 


Ecourile revoluției franceze in principate. 
M* toţi Domnitorii fanarioți, înainte de a obţine 








tronul Moldovei sau al Valahiei, deţinuseră pos- 
turi de mare încredere în ministerul de Externe al 
imperiului otoman, posturi care se numeau de drago- 
mani. Un Alexandru Mavrocordat a negociat pacea dela 
Karlowitz (1699), iar ulterior a fost numit lor la 
Viena. Om de întinsă şi temeinică cultură; făcuse studii 
la Padova şi Bolonia. Nu ştim cât credit se poate acorda 
lui Rizo Nerulos, care întro “Istorie a revoluţiei gre- 
ceşti” (Paris 1829) afirma că Alexandru Mavrocordat a 
prezentat, pentru prima oară în Italia, teoriile lui Har- 
vey asupra circulaţiei sângelui. Ori, acest mare drago- 
man al imperiului otoman, convinsese pe Sultan să în- 
credinţeze tronurile celor două îinrtpata unor oameni 
devotați Sultanului şi cari ar fi putut să-l informeze asu- 
pra situaţiei din Austria şi Rusia, cele două imperii 
vrăjmaşe Turciei. Aşa se explică de ce primul domn fa- 
nariot a fost fiul lui Alexandru, Nicolae Mavrocordat. 
De aleasă educaţie, vorbia, în afară de limbile turcă şi 
greacă, latina, franceza, italiana, araba, persana. Iniţiat 
în filozofie, în literatura clasică elină şi latină, Nicolae 
Mavrocordat era orientat în toate problemele politice 
ale Europei. Contrastul între cultura europeană a pri- 
mului domnitor fanariot în Moldova şi totala ignoranță 
a boierimii era isbitor. Este bine să subliniem că Pana- 
rioţii au înlocuit în treburile imperiului otoman pe Ve- 
neţieni, fiind apreciați de Sultan superiori în cunoaşte- 
rea limbilor şi cu mai multă finețe a spiritului. Prin 
chiar misiunea ce li se încredinţase—ochii Sublimei 
Porţi—domnii fanarioți erau obligaţi să citească ziarele 
străine, din care culegeau informaţii utile sultanului, 
Din spirit de imitație, boerii aci: ma a al SabnaM 
să'şi instruiască copiii şi alături de dascăl a 
făcut apariţia profesorul de limba franceză. Ia Sea 
redă N. Iorga primele ecouri ale Revoluţiei franceze 
Spalat i 1a Taşi şi că 
“Deci, e șigue'că nici la Bucuzegii, nici Va aa 34.) 
mai puţin la Constantinopol Primele, zRpaaa < aa 


GARPATII 





L] 


i soluției franceze n'au provocat o prea mare emo. unul. Fiury, la Bucureşti, rea sai 

șie. pa la cele două ţări danubiene se citeau în mod rapoartele trimise de pg Prim . por 

curent jurnalele occidentale, care ajungeau pe o cale ce | din Paris, găsim unele observaţii, interesante ea 
critic, şi pâtrumdere cu privire ln starea de stii 


mu se putea împiedica: aceea a consulilor Austriei care 

aveau corespondenţa poştală. Nu se deschideau niciodată Moldova şi la ecourile Revoiuaţiei k 
scrisorile care soseau pe această cale, şi cu scrisori ve- P ) i d nici un spirit public în Moldova, nu pipi Pre Pai 
neau şi cărti, jurnale. Există lista întreagă a foilor care asupra Europei. Principiile Revoluţiei franceze puteau fi vernare, nici un sentiment asupra libertății de ga- 
pricepute de oameni cu oarecare cultură, şi nu de masse sunt sclavii pe negândite şi dacă Tureii pi Si 


pătrundesu prin această cale în capitalele româneşti şi u i 
frau citite în familiile boerilor, negustorilor, cari adesea care au nevoe de o prezentare plastică, de incamarea mai mult încă temuţi, este mai degrabă dintr 
erau supuşi austriaci, ceace însemna că erau feriți de principiilor, ideilor într'o petacani, Ori, Napoleon Bona- dintr'o prejudecată decât din raționament. ușii su pus 


anumite acte arbitrare, şi în acelaş timp, se bucurau de parte, graţie victoriilor lui fulgerătoare, măturând regii stăpânire în această ţa: $ 
a situaţie fiscală mult mai bună față de simplii cetăţeni cum mătură vântul frunzele uscate, era de natură să e de mirare, ere md e pir acra ce me 
ai Domnitorului. aprindă imaginaţia masselor. Aceste două versuri simple faţă de ignoranță, a deschis inimile leauna hotărâtor 

“Se citea “Jurnalul din Franciurt”, “Notizie del Mon- rezumă aşteptările unei naţii oprimate: “Ori cum ar fi, dragostea aceasta ț 
do”, “Il redattore italiano”, care sosiau din Italia, “le A chiar generală; ei au nemulțumit pe ia e 
“Ie Bonaparte nu'i departe, observăm că Revoluţia franceză, pentru o mică Dezt pa 




































Spectateur du Nord E ue al separe rusești, ad ie: Siria bi 1 
Journal litteraire” şi “lAlmanach des Dames” care so- ine s i tre boierii cari ştiu să gândească, a 
siau direct din Paris, “le Mercure de France” şi lângă N Si h le place să asculte 00 At pică E Sa suruec: 
acesta gazeta, cea mai ortodoxă pentru Agenţie, aceea Ca şi ecoul tânguirilor după prăbuşirea acestei speranțe: țină să o aprobe în parte, să'i admire cel er it a 
care reprezenta bunele principii neschimbătoare, având : sele; şi cu timpul, asupra tinerilor în sri iapa Progre- 
ca titlu “Die vereinigte Pest und Ofener Zeitung”, pre- să nu-l duceți prea departe studiile pe care au început să le fa, ee - continuând 
cum şi “la De de Vienne” care se publica de ase- Pe'mpăratul Bonaparte. principiile taticii VOR optat pere ri ee rap An 
menea în franceză. Ș : influi imite ă, 
cântec care circula în Transilvania după Waterloo. ora eee Cipri iai eg nr Fă 
y , i 


“Aceasta creia anumite dispoziţii şi se întâmpla câ- 
teoăată în cafenelele din Bucureşti, mult mai numeroase 
decât cele din Iaşi, mai ales între străini, Ionieni cetă- 
ţeni occidentali sau alţii, să se discute întrun mod ne- 
plăcut. Exista, deasemenea, în lumea mare a boierilor, 
sau în serviciul acestora, tineri cari făcuseră studii în 
străinătate. Astfel, în 1807, un anume Constantin Nico- 
Jopulo din Smirna, profesorul copiilor lui Demetrie Ghica, 


Stările de spirit provocate de evenimentele dramatice ă i i pi 

din Franţa, informaţiile pe care puteau să le culeagă fe îm oa aaa este primit în toate 
din publicaţiile care ajungeau şi în Principate, confuzia Mulțumită acestor comsuli, boierii 
ideilor, interpretarea naivă a întâmplărilor, au fost re- aeile “Revoluţiei Beer păi Mând contact cu 
date de G. Ionescu-Gion într'o lucrare “Bucureştii în Partida natională”, în m d ormat. ceace sa numit 
momentul Revoluţiei franceze”. O documentare se poate  pineanu, Ştirbei Aura Arii găsi pe Scarlat Câm- 
est e Ş găsi în “Cronica lui Zilot Românul”, ca şi în aceea a Sturdia; Beldiman în Ta i cărescu în Valahia; pe 
ajuns student în medicină la Paris, apoi în 1802, doi lui Dionisie Eclisiarcul. îi nete însa A oldova. “Partida natională” ur- 
adolescenți cari s'au dus la Paris pentru “afaceri”, în Boierii dădeau o interpretare politică Revoluţiei fran-  rengo, ea Da ia az et După victoria dela Ma- 
1804 Iancu Văcărescu, nepotul poetului, mai târziu şi el  ceze şi nici decum socială; ajustau ideile revoluționare te Sa Lee i i ice privirile spre Napoleon Bonapar- 
t, care făcu acelaş voiaj în tovărăşia unui alt nobil, intereselor lor; să scape de dominaţia turcească, păs- rude tea F= rol emir 00, boierii valahi şi moldoveni, cari 
C. Fălcoianu, şi a lui Zacharie, didascal. trând intactă rânduiala socială. Cei mai pregătiţi să în-  lae Di st pet națională” au trimis pe Nico- 
“Tinerii aceştia puteau fi împinşi să vorbească despre  țeleagă sensul Revoluţiei franceze erau Grecii, cu legă- ne Srl LE a Paris spre a prezenta  primului-consul 
lucruri compromiţătoare. Un oarecare Nicolas Marutzi, . turi la Viena, Veneţia, Leipzig, şi mai iniţiaţi în probie-  ţei Air or a situaţiei Principatelor şi a dorin- 
Grec din Muntenia, socotit “republican”, fredona discret mele internaţionale. Ori, tot ce era inteligenţă greacă,  jui ere ae tearapie Dudescu era datorită faptu- 
cântecele care se auziau pe străzile Parisului şi în țară, ca şi putere economică se găsea în Principate; era lo- ex foarte be iu boierii el ştia cel mai bine franceza, 
şi dacă nu se pomeneşte de “Marseillaise”, se vorbeşte gic ca la București şi la Iași să fie cele două centre unde or er Ki sardele şi cel mai entuziast susținător al idei- 

de “la Carmagnole”, de refrenul “Vive le son du canon” ideile Revoluţiei franceze să frământe pe Greci. Din Are puteti peria, : i 
(Trăiască bubuitul tunului), devenind în româneşte po- momentul în care la Paris au început desbaterile Adu- aie Sa em imagina dezorientarea boierului valah in- 
_recla unui tânăr cu o ținută uşuratecă, un “filtizon”, un nării Naţionale, Grecii au înteles importanța acestui viaţă ani e e e dela 1801. Ceva din formele de 
nat, i z eveniment pentru toate Pia ane Europei. Cum zeci de țiva e ţi E Ia oacea prin e orban rusi, prin câ- 
A DE a ri de jurnale franțuzeşti, de cântece tineri greci se găseau la studii în Universitățile din o cultură redusă, ne ie ra pp trance Flutgi E 
 franţuzeş i, aceşti partizani ai ideilor franceze aparţi- Franţa, Italia şi Germania, ca bursieri ai bogaţilor ne- tu] Nicolae Dud e pate lar problemele politice, bie- 
meat, uneori, marilor familii, şi deaceea Domnitorul  gustori greci, fie din Constantinopol, fie din Principate, al neamului i Cp Ace ere apărarea ideii de Wbertate 
a ei adresa, ceva mai târziu, o dojană aspră unuia aceștia ţineau în curent pe compatrioţii lor, prin scri- averea lui re năpăstuit, numai voinţa neclintită şi 
a pita spune, arătând primejdia pentru sori, prin ziarele pe care le trimeteau, cu evenimentele impună, să pe Since U cacder fate a căutat să se 
ax ÎNDRR aaa nai alea dacă persoane aparţinând lu- din Franța. In 1793, un negustor francez Hortollan, s'a Palit e gta Lei A i utile cauzei, prin fast. 
Demo Ri a uenţate de schimbările poli- instalat la Bucureşti şi într'o scrisoare adresată unui  drăsneală, în loc să se ceri re pe lipsit de în- 
pei e anca iti, &tenelejielveață prieten din Constantinopol, redă starea de spirit din poate ca faima marelui poezie glie ne a ca 
a aa wo Deci pna Pia câţiva boieri Principate. “Toţi locuitorii de aici sunt “des sans culot- tat să ralieze cauzei sli Deda Aeon cău- 
a ză debbiirilor; a. studiilor cute, a voiajurilor tes” (revoluționarii francezi). Deoarece clientela lui Hor- trecere, cum era generalul Datorie EL CU sDăre 
tan Ri = erieae EI - ile evo uţiei; mai era tollan se recruta dintre familiile cele mai bogate, “les era în măsură să cunoască situaţi i e ci Polonez, el 
a [a Eeau sancti Cota Răi țară în calitate sans culottes” erau boierii greci şi români. Ion Ghica, pate râvnite de Rusia Şi Austri e tati Dra Enea 
| DE mtaetari p i străine, în calitate de  întruna din scrisorile lui, spunea că se auzea pe străzile Şi-a câştigat prietenia perie pila a apte Ce DE 
„Au put să oecă ă emigranţi francezi, ca şi E pri ai să Seen ae Caan le. Saal peiekenelei Iosetinei Ronăpariea aiiragi ue, pa 
găsina locuri de educatori în familiil si ee 2 . e, la care nu lipseau cele două personalități femenine. 
; ae i " Xiye „le, Bohuuțive de soMAdu (cărnii îui Dudescu marcau generozitatea valahă 

. ao = n. ju 


























































































din Moldova, din . Fuses ] ci a : 2 de i 
secretar sl Domnitorului Moldovei de către sul di pzie trei sute de Y cu p a- publi "şi indrepte orișizila ap s 
ul-Gouffier, ambasadorul Franţei la Constantino- tului victoriei şi l-a trimis în oraşul L: ui convingă de bogăţia acestor Şi ntro bună zi, In 
Franţa nu avea un agent consular în Moldova, patrie. Gravurile reprezentând pe Napoleon erau pentru plină vară, a acoperit cu zahâr-pudră o bună parte din 
al XVI-a a trimis pe contele d'Hauterive, cu Greci icoane, la care femeile ţineau aprinsă o candelă. Champs Elys6es, invitând nobleţa. franceză să se plimbe 
rţii. Timp de doui ani, acest secretar Şi chiar o legendă se creiase: Napoleon era Grec, născut cu sania, ca aceasta să'şi facă o ideie de peisajul romă- 
făcut toată corespondența politică a lui Ale- în Corsica, dintro familie de origină din Maina (Pelopo-  nesc în timp de iarnă. Fastuoasa fantezie a acestui boier 
vrocordat. Francezul sa ataşat de poporul  nez). Cu imaginația lor meridională, Grecii mângiiau valah naiv şi entuziast a stârnit oarecare curiozitate 
irit de pătrundere, a studiat sta- visul de a reconstitui imperiul bizantin cu ajutorul Fran- prin pitorescul purtărilor lui; şi-a risipit imensa lui ave- 
şi istrativă a Moldovei. Observațiile lui ţei şi, mai ales, al lui Napoleon, începând prin a stăpâni re ca să ajungă la o vagă primisiune din partea genera- 
m în “Memoire du comte d'Hauterive sur I6tat de Principatele şi întreaga peninsulă balcanică. Aceste as- ului Poniatowski că-l va determina pe. Napoleon să 
ldovie, en 1787” (Memoriul contelui d'Hauterive iraţii şi-au găsit interpretul în poetul Rhigas din Ve- treacă prin Principate, dacă va porni războiul contra Ru- 
stărei Moldovei, în 1787) pe care l-a prezentat, estin, Thesalia. Profesorul 'Th. Capidan, la Universitatea siei. Neprimind veşti dela Dudescu, boierii din partida 
curaj, lui Ipsilanti. Manuscrisul acestui memoriu din București, întrun studiu asupra Macedo-Românilor, naţion: au trimis la Paris pe ă boier Golescu; 
t dăruit regelui Carol 1 de către un descendent al publicat în 1944, face această precizare: prima procla- şi astfel s'a aflat la Bucureşti de năzdrăvăniile lui Du- 
iar regele, într'o sedinţă solemnă, l-a încre- maţie revoluţionară pentru „independența Greciei sa  descu. 5 
române. Nu vom ajunge să înţelegem publicat la Viena în tipografii fraţilor Marchide Puliu, Ambasadorul Franţei la Constantinopol sa lăsat con- 
fost cu putinţă ca o naţiune supusă celei mai negustori macedo-români, originari din Sacista (Pind), vins de utilitatea consolidării influenţii franceze în Prin- 
exploai zotănită de venetici, să se şi era redactată de “poetul aromân Riga din comuna cipate, obţinând pentru Alexandru Sutzo, pe lângă tronul 
ridica într'o jumătate de secol, dacă nu cunoaș- Moldovei şi pe al Valahiei. Era un progres: acelaş dom- 
acestui francez ajuns la Curtea Dom- nitor în cele două Principate, la 1802, sub ocrotir 
Franţei. Numai că intervenția fusese făcută din iniția- 
tiva ambasodorului, fără consimțământul lui Napoleon 
ani—a părăsi! e Bbga paie sa A eriroul ORA francez nu avea Ea 
i. i venit la Bucureşti, în acea vreme fiind pen- o idee precisă asupra destinaţiei pe care urma Să. 
tinea (pă nd pene 0 Ade Bec și Veahiei. Nu vroia, desigur, ca Rusia, 
punând stăpânire pe Principate, săşi întărească po- 
zitia în Orient; oscila—era după tratatul dela Lunt- 
vile—între a le ajuta să devină independente sau & 
le dărui Austriei s) o a învrăjbi şi cu Turcia şi cu 
Rusia. A încredinţat spre studiere problema Princl- 
patelor lui Felix Beaujour care, la 10 Iunie 1802, Opina 
să fie incorporate Austriei, făcând-o să înainteze pănă 
la Dunăre şi să se interpună, astfel, între Rusia şi Tur- 
cia. Intenţiile lui Napoleon asupra. Moldovei şi Valahiei 
au fost schimbătoare; la Tilsit, el le promitea tarului 
Alexandru, cu gândul ascuns să nu le cedeze. Talley- 
zpade 1aă timpul, a rămas la soluţia preconizată de FElX 
jour. 
Bucuria Românilor de a avea un domnitor In 
cele două Principate, a fost de scurtă tă. “Partie 

































tantin ilanti i Mo: 
dova aa 4800). prezentând politica rusess- 
că, boierii din “Partida naţională” sau refugiat 18 N, 
a be 

au 
ţei la Viena, să 





i tă, 
j e o înțelegeau altfel decât Grecii. blima Poar- 
i Temptrament de agitator, capabil să mobilizeze entu- î 4 
masi pentru o cai Rig dcveni pro andistul idel- ve expună dar viile Val d 





Marie a A aa 18 Di în IB14. In 1707, Sublima 
: ţise să consului francezi: 


Poartă să fie numiţi doi (emează pagina 5 





GARPATII 





blici. Pentru Napoleon, ostil vagului, cerând expuneri 


clare, precise, scurte, jalba boierilor era aşa de confuză 


încât n'a princeput ce vor. A răspuns lui Champaeny: 
“Scrie acestor indivizi să'mi arate cu ce pot să le vin în 
ajutor”. Se vede, deci, clar cât de scăzut era nivelul in- 
teligenţii politice a boierilor moldo-valahi. Desprindem 
însă un fapt îmbucurător: “Partida națională” întreză- 
rise posibilitatea să intereseze, în ceace privia soarta 
Principatelor, o mare Putere care, nefiind vecină, putea 
să le proteguiască altfel decât Rusia sau Austria. Boierii 
din “Partida naţională” care nu se refugiaseră la Bra- 
şov, nutreau un gând năstruşnic: săşi lichideze toate 
bunurile, case, moşii, iar cu banii obţinuţi să se stabi- 
lească în Franţa unde să aştepte să se sfârşească urgia, 
să se întoarcă atunci când Românii vor deveni liberi. 
Când generalul francez Brune, ambasador la Constanti- 
nopol a trecut, în 1803, prin Bucureşti, şeful acestui grup 
din “Partida naţională”, Ghica, i-a încredințat o scri- 
soare către Primulconsul, în care arată dorința lor. 

Din anul 1803, deci, Napoleon începea să intereseze de 
Principate; ambasadorul Franţei la Constantinopul pri- 
mea instrucţii de la Primulconsul asupra Principatelor 
care “prin situaţia lor geografică şi prin relaţiile cu Poar- 
ta şi cu Rusia, trebue să se bucure de atenţii deosebite 
şi de mai multe drepturi din partea guvernului”. Saint- 
Luce—agentul consular—nu s'a lăsat amăgit de finul fa- 
nariot Constantin Ipsilanti, care ştia să'şi mascheze ro- 
Iul de om al Rusiei. Repoartele trimise dela Bucureşti de 
Saint-Luce sunt necesare oricărui istoric al acelor vre- 
muri turburi în care domnitorii fanarioți se arâtau neîn- 
trecuţi echilibrişti între Rusia şi Turcia. Saint-Luce des- 
coperea cu mare satisfacţie că “Partida naţională” nu 
emigrase în întregime. Din contactul cu boierii români, 
ajunsese la o concluzia: “Boierii îndură cu mare greu- 
tate să fie guvernaţi de un Grec”. 

Avem începuturile timide, puţin cam vagi ale ideii na- 
ţionale. Printre boieri, Faca sa arătat cel mai plin de 
curaj. In 1804, trimetea Primului-Consul o scrisoare în 
care desvăluia toate tainicile operaţii ale Domnitorului 
ca să ajungă la stăpânirea complectă asupra Principa- 
telor. Tot el informa pe Napoleon că Moldovenii şi Vala- 
hii nu sunt Slavi, ci de ongină latină, şi că ei aşteaptă 

apoleon cu braţele deschise. Era pentru prima oară 

d se folosea ca un argument decisiv în captarea sim- 

Franței origina noastră latină, Nu se ştie dacă 

area a ajuns în mâna Primului-Consul, dar se ştie 
boierul a fost exilat la mânăstirea Sinaia. 

demn de subliniat progresul făcut de ideile “Par- 

i naţionale” şi reacţia Mitropolitului Veniamin Cos- 
artizan al pravoslavnicei Russii. A trimis la San- 
irg o scrisoare prin care cerea sfaturi în cazul 
voluţii a ţăranilor şi a boierilor de categoria a 

boier, interpret al Mitropolitului, scria şi el: 

că sămânța rea a revoluţiei franceze nu va 
nu va avea foi şi rod în ţara noastră”. 
ei iului francez, victoria dela Auster- 
coalitiei, au avut un mare răsunet în Turcia. 
Sultanul Selim al III-a trimetea daruri “Pa- 









Francezilor”. Ipsilanti şi Moruzzi erau oame- 
şi vrăjmaşi de moarte ai Franţei; cu fulgeră- 
de pătrund on a înţeles jo- 







aceste instrucţii, spre a înlesni acțiunea 
Sebastiani, scria Sultanului Selim în 
victoria dela lena; “Prusia care sa 
pet Armatele mele sunt Pe. ds 
i mea. Izgoneste pe 
cari cea mai Cara te violenţă te 
în firmani tău care 


UNIREA NATIONALA 


întinşi pe sofale. Mulțumită ecourilor Revoluţiei fran- 
ceze ajunse până în Principate, ferestrele au fost lare 
deschise şi un aer nou a pătruns, şi odată cu noua vi- 
ziune politică a rosturilor moldo-valahe sa introdus şi 
gustul literar. Boerul român nu mai suferea, ca să între- 
buinţăm un cuvânt acum la modă, acel complex de in- 
ferioritate faţă de Domnitorul fanariot şi de aristocra- 
ţia greacă. Cuvântul “Libertate” a fost însuşit de bur- 
ghezia greacă din Grecia în sensul înlăturării stăpâni- 
rii turceşti; acelaş cuvânt a sugerat boierilor pământeni 
să se descotorosească de fanarioți. 

Evoluţia spiritului naţional se poate vedea dintr'un 
singur fapt. Când, în 1818, Caragea fugea, bine înțeles 
luând cu el tot ce găsise în visteria Statului, guvernul 
provizoriu format ca să gireze interesele ţării, se com- 
punea în majoritatea lui, din boieri pământeni. In ce 
măsură conştiinţa naţională se desvoltase, se dovedeşte 
din faptul că una dintre primele măsuri luate a fost în- 
chiderea şcoalei naţionale greceşti din Bucureşti, şi acor- 
darea întreg sprijinului şcoalei lui Lazăr. Intre 1810 şi 
1820, boierii cu idei mai înaintate erau gata să isgoneas- 
că de pe meleagurile moldo-valahe pe toţi Grecii şi să 
restaureze vechea rânduială dela 1600, adică cele două 
Principate să fie sub ocrotirea Turciei, Rusiei şi Austriei. 
Numai că aceşti boieri revoluționari nu se gândiau şi la 
situatia ţăranilor. Ideile, ca să spunem asa, constituţio- 
nale, ale acestor boieri au fost sintetizate de Dimitrie 
Sturdza întrun proect de “Republică aristo-democrati- 
cească”, 

'Țărănimea, ignorată sistematic de boieri, își va anun- 
ţa prezența prin revoluţia lui Tudor Vladimirescu. 


Tudor Vladimirescu: Revoluția Naţională cu conținut 
social 


OCIETATEA literară “Eteria” întemeiată de Rigas în 
1810 la Bucureşti, a avut ca consecinţă înființarea 
la Viena a unui ziar literar; apoi, în 1813 se forma 
la Atena o societate “Eteria” şi în 1815 o alta la Odesa. 
Marea mişcare de renaștere a Helenismului, iniţiată de 
Rigas, evolua. La început, ea se rezima pe burghezia 









Deschiderea primei Camere la Bucureşti la 29 Febr. 1860. 


greacă de pretutindeni, în a doua fază conducerea “Ete- 
riei” a luat-o boierii aristocrați din Fanar şi bine îţe- 
les, s'au asociat la ea şi domnitorii fanarioți din Bucu- 
reşti şi Iaşi. - 

Rigas, ca şi toată burghezia greacă, era un entuziast 
al Revoluţiei franceze; când conducerea ei a lua-o aris- 
tocraţia Fanarului, “Eteria”” a devenit filo-rusă în sen- 
sul utilizării Rusiei ca forță desrobitoare de sub stăpâ- 
nirea turcească. Aşa se e: pică Sere Ipsilanti şi Moruzzi 
erau agenţi ai Rusiei în cipate. 

Ca ză riza evenimentele din 1821, este necesar 
să cunoaştem situaţia Europei după înfrângerea lui Na- 
poleon. 


tare 
rezenta. Alexandru I, în rima fază o domniei lui, a 
roanieatat un amestec de îeralism şi misticism. Pentru 
politica internă avea pe Speranski, iar pentru politica 
externă, A în gpecia i Rata toate 
pe CARa, alu La Sinnula Corfu. Atunci când Francezii 


ins) vârlit în pe 

cari 1şi manifestaseră ostilitatea faţă de inva- 

studii în medicină şi se bucura de un mare prestigiu în 

Cortu, a isbutit închi: ce 
rancezii 


au fost constrânşi de o escadră anglo- - 
răsească insulele Ioniene, 


raţia acestei mici 


Țilsit acorda Franţei stăpânirea 

Muc Pages pa a * blicei celor şapte insu- 
le”. lon Capo d'Istria a tras concluzia polică 
şi a plecat în Rusia. O domnişoară, Sturdza, în piu 
împărătesei, l-a t / Cc: NL 
Alexandu, care l-a numit în oma Este de 
subliniat că ace devenită prin 
căsătorie contesa Ebling, a fost una dintre confidentele 


tului 3 
Capo mărturisea: “li datorez cea mai mare 
Asa A ce pia mai Da Se RIDE fire iaca 
tele e de e atât dezinteresat, Una 
din [ era Turciei un 
Su tratat Că se a, Valahia 


şi Serbia în trei principate confederate 

Sa familii princiare germane sub suzeta ae ads 

ze ee Marele Puteri. Capo d'Istria proceda prin 
, ea nu e 

SE ia ae pomenea nimic de Grecia, cu toate 


Bă toate spri tri 
primită această contedeLație E Tie se îndreptau. Odată 


tea problema Grecia Ia Rt DEE, 
ealismul revoluţionar al lui Capo d'Istria s! i 

TORI reacționar al cancelar iul pi ĂĂ 
g ri în Castlreagh— reprezentantul Angliei—un inamie 
neîn uplecat al ideilor Revoluţiei franceze în aşa mă- 
Pica liberalii englezi îl detestau. Reprezentantul 
ngliei aderase la „concepţia lui Metternich şi anume sa 
elena echilibrul în Europa; “restabilirea rapor- 
urilor internaționale pe bază de reciprocitate, sub ga- 
ranția recunoaşterei drepturilor câştigate, este de esenţă 
politică”. “Lumea—spunea Metternich contelui Appony-— 
vrea să tie condusă prin fapte, conform Justiţiei, şi nu 
cu fraze şi teorii”. intreg sistemul lui Metternich era 
pus în serviciul restaurării şi al lichidării consecinţelor 
Revoluţiei franceze. “Am ajuns la jumătatea carierii 
mele şi soarta îmi impune datoria să împiedic, în mă- 
sura forţelor mele, ca generația al cărui rol începe, să 
lunece pe panta care conduce sigur la ruina ei.” (4 Sept 


1819). 
Atitudinea lui Metternich faţă de idei i 
corolarul ei, Statul naţional, o găsim piei A 
scrisoare către Prokasch: “Nimic nu dovedeşte că Statul 
naţional ar fi superior prin esenţa lui, Statului întemeiat 
pe tradiţie şi pe Drept”. Ostilitatea lui faţă de ideia na- 
ională este enunțată lapidar în aceste cuvinte: “Italia 
este o noţiune geografică”. Iar faţă de naționalismul 
german, atitudinea lui era aceeas. “Fraza mea—Italia 
este un nume geografic—care a exasperat atâta pe Pal- 
merston, a fost încetăţenită; dar se poate spune acelaş 
ra Orare i (într'o scrisoare către prietenul 
rokesch, la ept. 1849, deci ină i 
ideii naționale). ! IE RUEY Pxpieie 3 
Concepţia de Stat a lui Metternich era concepţia pur 
clasică; elementul sub-conştient, irațional, complexul 
emotiv din care se alimentează ideia națională, lui îi 
erau complect străine; am putea spune că îi lipsea sen- 
sul istoric. El era ferm convins că popoarele au nevoie 
de “autoritate” nu de “majoritate” (în sensul adeziunii 
electorale). Acela care fusese numit “mentorul Europei” 
ignora mișcarea ideilor care schimbaseră, între 1785 şi 
1815, climatul spiritual al Europei; Libertatea presei, 
această primă cucerire a Revoluţiei, o considera ca un 
fel de ciumă a spiritului public. “Nu cunosc nici în An- 
glia şi nici în Franța un om de Stat care să nu vadă în 
libertatea presei, această libertate care prin natura ei 
nu poate fi decât destrăbălare pur şi simplu, un rău 
ale cărui extinderi şi consecinţi sunt incalculabile” 
(dintr'o scrisoare a lui Metternich către von Kanitz 16 
Aprilie 1846). 
In logica unei atitudini şi al unui temperament, era 
firesc ca “mentorul Europei” să nu poată suferi pe Cha- 
teaubriand, “prefer iacobinismul demagogic, iacobinis- 
mului regalist” a exclamat Metternich în timpul lui Lu- 
dovic al XVIII-a. Era natural ca intre concepția antiro- 


mantică a cancelarului Austriei şi romantismul renaşte- 
- Greci aoB- ae Cape Aravrin. 


suprem 
tantul ţarului Alaxandru 
contra 'Turcilor provocase 


aceasta se întreabă decă poa! 

Stat care constitue un pericol perpetu EA pacea 
europeană, obţinută cu așa de mi! sacrificii”. Turcii 
nau răspuns, şi după o lună, ambasada Rusiei în cap cu 
Stroganov ea Constantinopol Metternich considera 
insurecția Grecilor ca “un atentat revoluţionar pe care 






- nici cea mai tipică opresiune nu poate niciodată să-l 


justitice”. 


ză sa analoage celor 
. In fond, Metternich avea 
tilor din 1825 a ratificat pe 


Aaa a 

ania şi 

reglate, alia D 

facatsiră firea al ui Metternich era Caştiereagh „gale 

scria la A! „Dania re] tantului za la AR A ia 

aces 

ce “Grecii nu sunt Fr o n spirit 
luţionar org at, care 1 

Pasi determi d pretutindeni o € 

unde page Sia: 

i facu t să ia atitudine cont 

înțeles, aceste modificări se pe! 

unde boierii moldo-valahi 

informaţi. Iată de ce au 

Tui la Iaşi, ca pe un Tet€; € 

se lăudau cu sprijinul Rusi 


de a libera pe Greci de sub jugul 


i i lor pb fi Cel puţin asa 
PIlariRACRE "acte lui. Ipsilanti. Boierii, mo 
simpatia omului trimis țar, 
Li a prepara terenul sarate r 
tropolitul i-a încins a 


Eterie” curgeau 


d 


CARPATII 





e domnitorul Mihail Şutu ca trădă- 
decapitarea. Mitropolitul şi boeie- 
furioşi că se ploconiseră, dădu- 
"au dus la palatul domnesc ca 
o şteargă cât mai rej Jede. se 
în plină comedie a lui 






















de acţiunea “Eteriei” 
ntrariu. O de- 


să fie 
iar reprezentarea şi guvernarea țării să fie 
ee Acela, de air înainte, boierilor pământeni. Cum 
se svonise că Turcii erau pe cale să intre în Moldova, 
spre a pedepsi pe răsvrătiţi, un paharnic, un spătar, un 
caminar au străbătut oraşele, isgonind pe toți. funcţio- 
narii “eterişti” şi înlocuindu-i cu Moldoveni. Nici satele 
nau fost uitate; ţăranii erau îndemnați să se ridice con- 
tra Grecilor, să libereze țara înarmaţi cu tot ce vor 
găsi la îndemână: coase, furci, topoare. Dar ţăranii mol- 
doveni nu prea puteau să deose ească cari erau opre- 
sorii autohtoni şi cari Greci, de aceea au rămas în 
expectativă. Ă i alei 
pi boierilor contra lui Ipsilanti era justificată 
mu numai prin ura refulată contra Grecilor, ci şi prin 
furia pe care le-o provocase programul şeful Eteriei, 
anume, introducerea reformelor marei revoluții trebuia 
să înceapă cu suprimarea privilegiilor. boiereşti. să nu 
ne lăsăm amăgiţi de unele afirmaţii, Ipsilanti nu avea 
nimic din flacăra unui revolutionar. Era gata să supri- 
me privilegiile boierilor dar nu se gândia nici un mo- 
ment să lepede năravurile fanariote. Necesitos şi fără 
scrupule, d ce a golit, şi încă repede, pungile boie- 
rilor pă i, şi-a extins activitatea revoluţionară şi 
bancher Paulos Andreas, acuzat 

de a fi deţinut o 


“Eteriei”. 
Bancherul a dovedi 











































fectul rictului Neamţ, spătarul Sturdza, a dat o pro- 
clamație de o violență fără precedent contra Grecilor, 
ceace Ezxică starea de spirit a boierilor pământeni. 

In Valahia, Ipsilanti a dat piept cu un adversar de 
altă cali cu un autentic revoluţionar care nu re- 
nta boierimea, reprezenta şi apăra țărănimea. Cu 

Vladimirescu ideia naţională capătă un conţinut 
odață cu el țărănimea îşi 
are & rai un Secol 
decretul-lege expropiere şi îm- 
cu derretul lege 































face apariţia în viaţa 


UNIREA NATIONALA 


Iarion, în contrast isbitor cu ceilalti prelați ortodoxi. 
Crescuse lângă mitropolitul Dosoftei, dela care învățase 
limba franceză. Inteligent; dornic să se instruiască, el 
a intrat în contact cu literatura franceza. Cititor al lui 
Jean-Jacques Rousseau, al lui Voltaire, al Enciclopediş- 
tilor, acest episcop sceptic, ironic, ura pe boieri şi iubea 
pe ţărani. Ideile lui liberale uimeau pe boieri, cari nu 
întelegeau cum putea un episcop să aibă asemenea idei 
“smintite” şi ca să se răsbune pentru felul cum îşi bătea 
joc de ei, îl porecliseră “voltairien-ul”, “măscăriciul” 
Ilarion. Cu toate că era cel mai învățat prelat şi cu o 
purtare exemplară, când scaunul mitropolitan a rămas 
liber, boierii nu l-au ales pe el. Ilarion socotea pe boieri 
—pământeni sau greci, pentru el era tot una—simpli 
hoţi. Când intra în Divan nu uita să atragă atenţia 
servitorului căruia îl lăsa şuba, să nu i-o ture “logotetul” 
ecleziastic. Odată, trecând prin fața casei unui mare 
boier-—Ilarion spunea că un boier cu cât era mai mare 
cu atât era mai ticălos—strigă tare vizitiului ca să fie 
auzit: “goneşte caii, aici este pădurea deasă a tâlharilor 
Vlăsiei”. Se mai povestea că într'o Duminică, în biserica 
episcopală, episcopul Ilarion a cântat în locul cântecului 
liturgic o doină haiducească 


Bate-i Doamne pe ciocoi 
Cum ne bat şi ei pe noi. 


Acest episcop “voltairien” era un om de suflet; când 
a simţit suflul morței pe aproape a cerut să i se aducă 
o cutie în care ţinea toate chitanţele debitorilor țărani 
şi dela lume nevoiaşă; le-a rupt, scutindu-i de plata 
unei sume de mai mult de două mii de ducați. Episcopul 
Ilarion a fost educatorul şi mentorul politic al lui Tudor 
Vladimirescu. Când acesta venea la Bucureşti, purtat de 
procese, era găzduit de. episcopul Ilarion care 1 iubea în 
special pentru dârjenia caracterului, pentru mândria 
lui şi dragostea de ărani. Ilarion îi vorbea de marii 
oameni de Stat din alte ţări, de necesitatea fondării de 
şcoli naţionale, de luminarea poporului, de marele în- 
tâmplări ale Revoluţiei franceze, de ideile menite să 
schimbe rânduiala societăţii. Episcopul grec Ilarion cla- 


Bucureştii în 1859. Vedere de pe Dealul Mitropoliei. 


rifica ideile revoluţionare ale lui Tudor, care se găseau 
într'o formă nebuloasă, mai mult expresia unui tempe- 
rament decât ale unei gândiri itice. Principiile Re- 
voluţiei i-au fost lămurite de Ilarion, acesta având comun 
cu Tudor ura contra nedreptăţii, contra opresiunii, con- 
tra boierilor şi iubirea, marea lor iubire pentru ţărani. 
Prin mijlocirea lui Marion, a intrat Tudor în corespon- 
dență cu Stroganoff, ambasadorul Rusiei la Constanti- 
nopol. In cele două luni cât a fost Tudor “domn”, Tla- 
rion i-a servit ca sfătuitor, ştiind să -domolească impe- 
tuozitatea şefului revoluţiei national-socială. 

Boierii pământeni cari n'au fugit la Braşov, în număr 
de 66, l-au recunoscut Domn al ţării şi sau strâns în 
jurul lui Tudor. Nu este exagerat să spunem că Tudor 
Vladimirescu a fost, Sipă domniile fanariote, primul 
Domnitor român. Poate fi in! tat ca un act oportu- 
nist al boierilor sau a fost o încercare semnificativă pen- 
tru cai spiritului gene aceea de utiliza insurecția 

răn şi mulţumită prezenţei lor să o transforme 

tr'o revoluţie naţională al cărei prim efecta era expul- 


zarea Grecilor? 
de 320 Bone pita, p. Jolreba re Presa: rămăseseră 
erii pi teni imuni față de ideile revoluționare? In 
Serbia revoluţia lui Karagheo: ici a precedat cu câ- 
țiva ani înipit ela lui Tudor Vladimirescu. N. Iorga în 
“Etudes es”, aduce o prețioasă contribuţie la 
reconstituirea climatului spiritual ale acelei epoci. 
români, făceau voiajuri în Occident, 
SE Darie Tevo- 


temelia se slăbeşte, casa 
“Gândiţi-vă la vechii boie- 
capacitatea lor de a da soldaţi, 
o umbră şi un fum 


Su d ai 
în i. “Si car de mult ei vă disprețuiesc şi căt de muli 
suferim noi, sărmanii”. 4 


“Autorul descrie i telul de viaţă al nouilor boieri; 
eşte de stea lor de a merge pe stradă, de 

a de luat ca să vorbească numai de îm 
mâncăruri şi urmează pen- 





şi u ' 
PE i 0 pat Și mtua Pl pietdut 


Staţi la pândă, ascuţindu-vă dinţii, ca să luptaţi unui 
contra altuia. Ceace noi am avut am dat. Teri Agen- 
ți ai fiscului vin să lege fedeleș pe femeile și copili 
noştri, şi ne înjură în toate felurile, ne frânge în bătăi, 
astfel că viaţa ne-a devenit o povară. Atâta vreme cât 
am avut ceva, am dat. Am sfârşit cu tot ce aveam, dar 
oamenii aceia nu ne cred pe cuvânt. Ei ne bat ca să dăm 
ceace nu mai avem. Ne îndreptăm rugămințele spre voi, 
dar nu ne ascultați. Nu numai că nu aveți grijă de noi, 
Su pă mult ne insultaţi în fel şi chip, şi punându-ne 
n Tândul vitelor, spuneţi: țărănoii n'au dreptate, nu su- 
19 ae, pr ei posedă, trebue să li se ia... 

ă vorba aşa, să ştiţi că țăranoi şi lipsi 
totul de dreptate, cum pretindeţi, pi pata ji aa 
BEI noastre mijloace. Deoarece am putut să facem mai 
mult, dar n'am crezut că trebue să facem uz de puterea 
E Destul. Nu mergeţi mai departe! Răbdarea noas- 
ră nu mai poate îndura. Sau ni se face dreptate, sau 
Di Aer Ol, CBE BRERIAE ap ne povesteau că pe 

uri, ând, boierii pierduseră de-asemene 

cumpătul, totul se făcea cum le poftia ini iseră 

VEGInIE, e UE i bătrânii ne rii ele 
rele 

câstia, pt sari noastre cu sângele lor, nu ne vom 

“Deci, ceace Sârbii făcuseră deja se recoma; 
tite din acea epocă. Se mai găsesc şi alte ia 

enţe, de exemplu aceea între un Augustin și un ortodox 
din Iaşi. E vorba în această corespondență de proasta 
educaţie a tinerilor boieri cari se mulțumesc ti atu 
lor şi cu dominația curtezanilor străini. Nu citesc nimic 
bun, nu mai călătoresc; Grecii sunt stăpânii țării. 

“Unul dintre pamflete este scris de un mare boier din 
Valahia, Iordachi Golescu, făcând parte din acea fami- 
lie care a dat Franței, prin femei, pe bibliograful lui Vol- 
taire, Georges Bengesco. In “Histoire des bofars pillards 
de la Valachie” (Istoria boierilor jefuitori din Valahia) 
1şi bate joc de curtizani şi în acelaş timp de “micii di- 
dascali (poeţi), cu o carte veche în mână”. Atunci când 
scria Starea Valahiei în zilele Alteţei sale Ion Caragea 
voivod, făcut cu cheltuiala săracilor, cu ceace le mai ră- 
măsese”, titlul explica conţinutul. In această lucrare 
semnată “un prea-iubit al Alteţeisale”, el spunea: “Lim- 
ba greacă este bogată, este frumoasă, şi nu ca a noas- 
tră, sărăcuţă de tot, deoarece cu bogăţia limbei noastre 
s'au îmbogăţit Grecii săraci, şi cu această limbă a ră- 
mas sărăcuţă de tot”. In acest ultim pamflet există un 
seritec, Da Rue Up asupra mizeriei claselor ru- 

> strigă acest refren: “Să i 
bem apă, căci vinul e scump. ai al 

“Aceste poezii au pătruns în masele poj - - 
rând am văzut r tatul”. sie 

Aşa cum remarcă Iorga, chiar în rândurile boierilor, 
sau găsit unii cari au adoptat ideile sociale ale Revo- 
luţiei franceze. Sigur este că boierii, raliinduse revolu- 
ţiei lui Tudor Vladimirescu, au pus accentul pe național, 
svârlind în umbră năzuinţele sociale ale țărănimii, aceas-, 
ta întrun acces de disperare pornind împotriva opreso- 
rilor fără nici o alegere. Tendinţele politice (contra Dom- 
nilor fanarioți, contra aristocrației greceşti, contra miş- 
cării Eteriste in general) au prevalat asupra celor so 

. x! 





goni pe Fanarioţi; deci taţi sprijineau renașterea natio- 
nală. Dar boierii au schimbat direcţia revoluţiei ţără- 
neşti. Accentuarea ideii naţionale care se manifesta prin 
ura contra Grecilor, logic era să provoace pe Ipsilanti, 
şeful rem al Eteriei. In ceace priveşte relaţiile dintre 
Tudor şi Ipsilanti, datele pe care le avem sunt contra- 
dictorii; precis se ştie că ei s'au întâlnit la Colentina. 

Pouqueville consulul Franţei la Ianina în timpul revo- 
luţiei lui Tudor—în “Histoire de la regeneration de la 
Grăce” (Istoria reînviorării Greciei)—scriind despre în- 
tâlnirea dela Colentina, atribuia lui Tudor, în rezumat, 
această declaraţie: scopul lui este altul decât al lui Ip = 
silanti; el sa înarmat numai să scape pe compatrioții 
lui de jugul a tor care îi strivea, deci ei nu se puteau 
înţelege. “Astfel fiind, pzicipea ţinta voastră este să se 
emancipeze Grecia, deci lo vostru nu este aici. Du- 
ceţi-vă, treceti Dunărea, măsuraţi-vă cu Turcii; în ce 
mă priveşte, nu am pretenţia să lupt împotriva lor. Gre- 
cia aparține Grecilor şi România Românilor”. 

Cum se va fi desfăşurat, în realitate, dialogul între Ip- 
ti şi Tudor, nu se poate şti; fapt este că Ipsilanti 
urtat o ură de moarte şi că a însărcinat pe Grecul 
Sa să pună mâna pe Tudor, prin trădare, şi să-l 
omoare. 

Asa cum spusese răspicat lui Ipsilanti, Tudor se ridi- 
case 
isbuti! 





















tise scum] ţa de 

Pr La e alele dul. Ori, dacă Românii au început să 
ceară, cu arma în mână, pentru ările lor restabilirea 
vechei rânduleli, recunoscând mai parte raporturile de 
vasalitate față de Sublima Poartă, Turcii au chibzuit că 
era mai bine să li se acorde restaurarea domniilor pă- 
mântene şi îndeplinirea celorlalte doleanțe. 

Iată ce cereau boierii pământeni în petiția trimisă 
Sultanului: j EI Ă 

1) Ca țări româneşti Curi dipenăguui se de pierde- 
rile suferite de urma rev: ei ceşi 

2) Ca Grecii și Albanezii să nu mal aibă dreptul de 
a cumpăra proprietăţi în aceste ţări. 

3) Ca pământurile mânăstirilor să fie redate guver- 
nelor r româneşti, iar acestea, la rândul lor, se 
obligă 37 BAtARzc ga ai [i eşti o sumă anuală 
ca embatic (aren; e termen lung). 

Ei) pati dle să IE promulgate în limba română. 


(Ormează pagina 1.) 






















a 


CARPATII 









Y-- N interes politic iza țările româneşti 

găsim prima dată la Londra sub domnia 
reginei Elisabeth I. El s'a manifestat 
din motive politice, comerciale şi reli- 
gioase. Regina Angliei căuta, cum Spu- 
ne editorul documentelor de Stat ve- 
neţiane, Horatio F. Brown, să obţină 
ES “cât mai multă influenţă în statele 

VU mai mici ca Polonia, Transilvania, Va- 
da lahia și Moldova” pini a putea ţine 
ae în şah pe împăratul Austriei, aliatul 
lui Sala al Spaniei, duşmanul ei. In- 
fluența trebuia câștigată prin amba- 
sadorii ei pe lângă Poartă, şi emisarii lor speciali în 
Principate şi Polonia. 


UNIREA NATIONALA 


5) Ca Domnitorii să fie aleşi de boierii români. 

6) Ca reprezentanţii ţării pe lângă Sublima Poartă 
să fie designaţi dintre boierii români. 

Excesele Fanarioţilor, lipsa lor de credinţă faţă de | 
Turcia au determinat pe Sultan să confirme ca domni- 
tori ai Principatelor pe cei aleşi de opinia publică ca 
cei mai demni: Ion Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica | 
în Valahia. n 2 Liu ra! 

O nouă fază în istoria Principatelor începea: ideia na- | 
țională câștigase prima bătălie. 


Acest articol este un jr: t din cartea “Unirea na- 
țională, idee forță a Pomii moderne, în perspectivă 
istorică şi în complezul politic european”, apărută în 


0 SUTA DE ANI DELA UNIRE 

Aceasta valoare a poporului român a fost înțeleasă 
de majoritatea naţiunilor europene în 1859 când a ac- 
ceptat Unirea şi în 1878 când a recunoscut Indepen- 
dența României. Această acceptare din partea unora, 
ajutor efectiv şi eficace din partea altora, era rezulta- 
tul înțelegerii pericolului ce-l reprezenta Rusia, nu nu- 
mai pentru e ce au frontieră comună cu ea, ci 
pentru întreaga Europă. Şi rezultatul a fost departe de 
a constitui o decepţie. România a oprit în 1911 şi 1919 
revărsarea pericolului asiatic—de astădată îmbrăcat în 
haină roşie—spre inima bătrânului continent. 1917 și 
1919 sunt lil momente cheie, cărora Europa nu a voit 
sau nu a fost capabilă de înțelegerea necesară pentru 
a le acorda valoarea cuvenită. In 1917, când pe frontul 
Moldovei armata rusească intrase în descompunere, ță- 
Tanul român sa dovedit imun, oprind prin aceasta ca 


infecția să se reverse gi să canereneze Apusul Pentru 
aceasta nu a fost ne enținiu, ae 











je de oameni pri 
a 











Dar, fo au făcut ca din 1919, 1941 
seu 1945, să nu mai fie aceiaşi din sau 1878. Aceste 
două pe frontul 


merite—imunitatea 
Moldovei și sdrobirea lui 
sub tăcere dacă nu au fost deadreptul condamnate. In 
1919 armatele occidentale nu mai erau capabile de nici 
un efort; singur țăranul român mai avea tăria sufle- 
tească să se bată în Carpaţi şi în Pustă şi să cucerească 
Meritul acesta a fost recunoscut doar de 

Lloyd George, dar recunoaşterea a fost izolată şi de 
scurtă durată: la Versailles, Ionel Brătianu era nevoit 


să părăsească Conferinţa a 
ătrâna Europă! Calul troian 


Ceva se schimbase în 
intrase în cetate! 

In 1941 şi 1946 sentinela Europei la Răsărit nu mai 
valora nimic, cel care trebuia să fie adulat şi îndestu- 
lut, era tocmai duşmanul ei de moarte. 

Dar sentinela țăran szu țăranul sentinelă, nu a cunos- 
cut nici în 1941 târgurile şi calculele, cum nu le-a cunos- 
cut nici în fața celuilalt dușman—Islamul-care asalta 
citadela Europei. In simplitatea şi poa lui, ţăranul 
român, în 1941, a fost convins că Duiiă în siatat stai” 
tru casa şi pământul lui, ci şi pentru Europa, pentru 
er 


egtinătate. 

Şi şi de data aceasta, .calul troian” i-a nepat purita- 
tea jertfei! Au trebuit să treacă aproape 20 de ani i 
lesa, 


| 





gestul de înțelegere al Europei, împlinirea a o sută de 
ani dela Unirea Principatelor, prima tră care s'a 
ridicat edificiul pe care cu orgoliu l-am numit România 
Mare, este un moment 


de reculegere. De reculegere și 
mândrie! Nam derepționat pe cei ne-au ajutat î 
câm şi, noi am fost acela care cu instinctul omu- 


ANGLIA SI UNIREA DIN 1859 


Ambasadorul William Harborne (1583-1588) reuşise să 
eclipseze influența Franţei la Poartă, iar urmaşul său 
Edward Barton (1588-1597), care nu avea la începutul ca- 
rierei sale decât 26 ani, a reuşit să consolideze influența 
Angliei şi a sa personală. I-a fost de mare ajutor faptul 
că vorbea fluent turceşte. Barton s'a amestecat chiar şi 
în numirea Voevozilor şi a sprijinit pe unii cu bani. Pe 
Mihai Viteazul la cunoscut şi la sprijinit ca şi pe Aron 
să [ie numiţi Voevozi ai Munteniei şi Moldovei. Dacă Bar- 
ton a urmat mai mult o politică personală când se gân- 
dea la unirea statelor mici din estul Europei nu se ştie, 
dar putem presupune că Mihai Viteazul unind cele trei 
Principate a fost incurajat de această tendință a poli- 
ticei britanice. 

Poate Ahmed III a fost mânat din aceleaşi motive ca 
politica lui Elisabeth I când a propus lui Brâncoveanu în 
1703 să ia el domnia pe viaţă şi a Moldovei. Dar Brân- 
coveanu ceruse boierilor să nu spună “nici da-nici ba, ci 
să mai aşteptăm”. Motivul principal pentru această ati- 
tudine o explică Marele Voevod cu aceste cuvinte atât de 
confirmate de tragica noastră istorie: “Poate unele din 
feţele Dv. în băgare de seamă aţi fi luat, cum toate ma- 
rele puteri din preajma ținutului nostru caută a strân- 
ge îngrădirea din ce în ce mai mult a ne sugruma. Alţii 
poate asemenea au băgat de seamă cum aceste mari pu- 
teri nu înlătură cu vederea o clipă a nu ne pândi, ve- 
ghind zi şi noapte cu privirile ţintuite a vedea numai o 
mică nechibzuită vrajbă între noi, ca ei să se repeadă 
ca tigrii asupra noastră spre a ne cotropi ţărişoara. Oare 
dacă acest lucru se întâmplă acum când ţara este atât 
de mică şi ei voesc a ne-o cotropi, dar când ţara se va 
mări—potta lor nu cum-va mai periculoasă va deveni”. 

Dacă analiza politică a lui Brâncoveanu era justă, is- 
toria şi avenimentele internaţionale din următorii 150 
de ani dovedesc că concluzia sa era greşită. In orice caz 
dacă unirea Principatelor s'ar fi făcut în 1703 s'ar fi câş- 
tigat un secol şi jumătate şi precedentul poate ar fi evi- 
tat toate frământările dintre 1848-59 precum şi atitudi- 
nea mediocră a unor mari puteri cu privire la unire. 


NIREA Principatelor a fost realizată, spune W. G. 
U East în lucrarea sa “The Union of Moldavia and 

Walachia”: “graţie abilității Principatelor însăşi şi 
preocupărilor Austriei, principatul oponent al aspiraţii- 
lor româneşti”. 

Această concluzie este prea suscintă şi incomplectă. 
“Abilitatea Principatelor” era nu numai activitatea in- 
tensă a unui mănuchiu de patrioţi la Londra, şi mai ales 
la Paris şi în ţările româneşti, dar şi iscusimea de a ex- 
ploata zigzagurile apusene cu privire la ideea unirei, în 
folosul românesc. 

DE ppt III era incontestabil campionul ideii naţiona- 








litătilor, și .a unirei PrintiatisdOru Ali Du agita” iza 
eaceea ro) i ise Io: ] Duci 
Beast ae E Eee ă, Lombardia în 
s | Principat „a unei mâini libere în Ser- 
bia. Numai dupăce împăratu istriei refuzase discuţia 
si-a pa toată greutatea pentru realizarea unirei Princi- 
patelor, căci ajunsese la convingerea că se poate realiza 


mai uşor fără răsboi, pe când unirea Italiei se vedea că 
nu se va putea obţine fără o victorie a armelor, pentru 
care încă nu era pregătit. 

In Mai 1856 ministrul de externe britanic, Lordul Cla- 
rendon era încă gata să sprijine cu bucurie unirea, dacă 
—ceeace se îndoia—ar produce un guvern mai tare de- 
cât exista, şi imun de amestecul Rusiei şi a Austriei. 
Această atitudine se vede şi din instrucţiunile date de 
ambasadorul Angliei dela Constantinopol, Lordul Strat- 
ford, secretarului său Charles Alison care a plecat în 
Principate. El spune întro scrisoare particulară către 
Clarendon (6 Martie 1856) că era înclinat să considere, 
tentativ, “principiul barierei” în contra Rusiei prin uni- 
rea Principatelor, extinderea frontierei până la Nistru şi 
crearea “unei forţe militare respectabile”. 

Nu peste mult însă această atitudine favorabilă a An- 
gliei s'a schimbat radical. In faza discuţilor premergatoa- 
re Clarendon, cu toate că a folosit toate argumentele po- 
sibile și imposibile—zicând că unirea Principatelor sub un 
principe străin ar fi “o spoliere a Tureiei”—totuşi nu s'a 
opus ca propunerea lui Napoleon să fie făcută oficial 
Congresului dela Paris, Numai dupăce Austria şi Turcia 
s'au opus violent la aşa o idee primul ministru Palmers- 
ton şi Clarendon au devenit tot mai recalcitranţi în opu- 
nerea lor. Nici chiar părerea Reginei Victoria că “nimic 
mu va opune o barieră Rusiei şi intrigilor ei decât aran- 
Jamentul care va satisface popoarele însuşi” nu a putut 
sparge încăpățânarea lui Palmerston. Această atitudine 
schimbată a guvernului englez a fost sriginută, chiar în- 
trecută de politica personală a ambasadorului britanic la 
Constantinopol, Lordul Stratford, care a mers până la 
sabotarea unor instrucțiuni primite dela Londra. Din 
cauza lui legăturile intre aliaţi—Franţa şi Anglia—s'au 
deteriorat şi erau amenințate cu o ruptură. 

Napoleon III nu putea şi nu vroia să meargă până la 
ruptură, deeacea a propus o vizită personală reginei Vic- 
toria care a avut loc la 6-10 August 1857 la Osborne. In 
discuţiile cu miniştrii britanici (7 şi 8 August) sa ajuns 
le un com) ('Memorandul din August 1857') care 


sau local şi se mulţu- 
mea cu o unificare administrativă şi militară cu “guver- 


Compromisul a fost un eşec al Angliei, dar era consi- 
de Clarendon ca “un dar dela Dzeu” și Palmerston 


de V V Tilea 


tem este că aproape fiecare om din Principațe este sau 
pretinde a fi, pentru unirea Principatelor sub un print 
strain”. Numai după o admonestare foarte sever din 
partea lui Clarendon a consimțit “regele” Stratforă-_cum 
îl spunea colegul Thouvenel-—să anunțe Poarta că şi An- 
glia cere anularea alegerilor moldoveneşti. A doua zi 
Turcia le-a anulat. 

Bulwer în rapoartele sale din Octombrie 1857 către 
ministrul de externe Clarendon face o descriere intere- 
santă a noilor alegeri: nu este un partid minoritar, pen- 
trucă toţi văd că unirea, sprijinită de cele Patru Puteri 
va învinge, politicianii sprijinesc unirea pentru a câg- 
tiga popularitate; țăranii aleşi nu ştiu scrie şi ceti. Mai 
departe Bulwer admite că: “din punct de vedere al ac- 
tivităţii, inteligenții şi integrităţii” partidul unionist este 
cel mai tare și că “în împrejurări normale ar fi înțelept 
să fie împăcat”, Iregularități s'au comis şi la a dous ale- 
gere, *complectă dreptate şi regularitate” scrie Bulwer, 
“este imposibil”, dar comportarea adunărilor, pentru țări 
neobişnuite cu instituții reprezentative, a fost în general 
prudentă şi moderată. Divanurile, continuă Bulwer, s'au 
dovedit a fi aproape în unanimitate unioniste şi au pre- 
zentat dezideratele lor “observatorilor” marilor puteri în 
4 puncte: Unire; un principe străin, dar nu din familia 
unei ţări vecine; o adunare reprezentativă şi o garanţie 
colectivă a puterilor. 

Totuși labirintul “pertractărilor” pentru unirea Princi- 
patelor nu se terminase încă. Situaţia sa ușurat însă 
prin plecarea “în concediu” a lui Strattord- atunci de 
11 ani—şi ulterior prin demisionarea lui. Stratford, care 
dela incidentul cu anularea alegerilor nu mai avusese 
corespondență personală cu Clarendon, voia—cum se 
afirma în cercurile diplomatice— să fie în acelaşi timp 
la Londra cu Bulwer, care îşi terminase misiunea în 
Principate şi cu care fusese în constant conflict de pă- 
Teri asupra situației din şi a politicei față de Principate 
şi pe care la tratat “foarte rău”, cum afirmă însuşi Cla- 
rendon. 

La Conferinţa din Mai 1858 a celor şapte state semna- 
tare al tratatului dela Paris, atât Napoleon cât şi Pal- 
merston făcuseră un pas înapoi dela compromisul din 
Osborne. Impăratul Franţei, care obținuse A întrevede- 
rea din Stuttgart (25 Sept. 1857) dela Țarul Rusiei şi 
Gorciakoft sprijinul pentru oricare proect francez, a sta- 
bilit în protocolul prim al Conferinţei, de comun acord 
cu plenipotenţiarul rus, dorinţa unirei sub un domnitor 
străin. Rusia în schimb a câştigat pentru moment prin 
faptul că lumea înclina să accepte teza ei, că un patro- 
naj unic, al Rusiei, este de preferat unei garanţii colec- 
tive. Cowley, ambasadorul Angliei, căuta să medieze în- 














tanului, dar uniunea administrativă să meargă cât mai 
departe având un “organ central” cu puteri largi; Prin- 
cipatele să aibă un singur nume, o armată şi un steag 
comun în afară de vamă, poştă, telegraf, moneda şi o 
Curte Supremă comună. 

Fuad, rezentantul Turciei, era gata să accepte pla- 
nul cu ranile modificări. Hibner a fost instruit de guver- 
nul său dela Viena să se opună la “organul central”, nume 
şi steagul comun. La opunerea categorică a Franţei care 
a mers până la amenințarea cu răsboi şi astfel a produs o 
panică bursa din Viena, şi la propunerea lui Cowley, 
impăratul Austriei a dat mandat lui Hâbner să discute 
planul Walewski, dar opunerea Vienei la cele trei puncte 
de mai sus a rămas. 

Situaţia Angliei este mai bine caracterizată în rapor- 
tul secret a lui Cowley din 4 Iunie 1358: “ne putem noi 
arăta mai puţin favorabili faţă de Principate decât Tur- 
cia 7, şi mai târziu când conferința era să se rupă şi 
posibilitatea unui răsboi devenea mai amenințătoare, el 
a sfătuit ca Anglia să accepte planul francez, dacă este 
acceptat de majoritatea puterilor 

Tot dintrun raport a lui Cowley aflăm dece Austria 
considera chestiunea steagului comun vitală pentru ea: 
“pentrucă ar atrage pe supuşii români: ai împăratului să 
se retragă de sub dominaţia lui”. 

Când situaţia la Conferinţă devenise tot mai încurca- 
tă şi periculoasă a fost iarăşi Cowley care prin tactul şi 
abilitatea sa a produs compromisul: o loare comună 
—albastru—pe ambele steaguri. Şi aşa s'a ajuns la Con- 
venția din 19 August 1858, 08 

Cu alegerea lui Cuza ca domnitor al Moldovei şi pe 
urmă al Munteniei, problema Principatelor a adus Eu- 
ropa în trei ani, pentru a treia oară, în pragul unui răs- 
boiu. Juriştii guvernului englez opiniau “că nu era în 
spiritul Convenţiei să se aleagă aceiaşi persoană“. Fran- 
ţa cerea recunoaşterea alegerei. Turcia se opunea vio- 
lent, Austria a rupt relaţiile consulare cu Principatele, 
Rusia ameninţa că în cazul unei intervenţii militare tur- 
ceşti sau austriece nu se va mulțumi numai cu “protes- 
te verbale”, şi Anglia? Guvernul nou conservator, a dat 
la 21 Feruarie 1859 instrucțiuni noului ambasador Bul- 
wer (cel care a fost în Principate) să convingă Poarta 
ca ea să propună Puterilcr să accepte alegerea lui Cuza 
drept singur domnitor, asta ca “un caz excepțional”. Şi 
la 30 Aprilie, ministrul de externe, Malmesbury, serie 
alarmat lui Bulwer: “Ştii de unde şi cum va veni peri- 
colul pentru Poartă dacă va fi așa de nebună să refuze 
acceptarea lui Cuza. Austria nu le poate ajuta, Insistă să 
cedeze. Austriecii au intrat în Piedmont ieri”. 

La 31 Mai 1859 Poarta a acceptat alegerea dublă a lui 
Cuza, şi aşa s'a realizat a doua unire, facilitată de dis- 
cordia şi gelozia marilor puteri şi înfăptuită de patrio- 
tismul bărbaţilor politici români. 


N concluzie se cuvine să ne punem câteva întrebări: 
] Dece autocratul Napoleon III, cu mclinări mistice, 
sprijinea democrația în contra dominaţiei turceşti, 
pe când aliaţii săi, guvernul liberal englez, suportau pe 


(Urmează pagina 8.) 


CARHPATIA 





să iata, supuşilor. săi oprimaţi? Dece guvernul două ţări să fie hotărită de alte considera docât w- 
liberal englez refuza să aplice în Balcani principiile pe 1859 nele poporului”. Dacă 7reți să opaneți: tin pere Ru- 
siei—termina marele bărbat de staț -inarinaţi aceste po- 


cae 26 guzținea, 13 Tata lară politică. El spusese odată 

Napoleon avea o viziune ci ij se Or poare eu libertate şi cu vigoa a 

lui charendon aa Ercatală a Denărists N SI A Lia A iei atspaliiae Drtă,, E. cere ; i se libertate”, Li goarea şi prosperitatea ce adu: 

a considerat numai interesele si! ranilor, şi el— i, cia, cepția poate a lui In Aprili 

A ale popoarelor”. El voia să creeze din româ- Palmerston, a cărui exerciţiu mental nu-l impingea să toria AP era, per e bf rio Pe i a 

ni o sentinelă latină între turci, slavi şi unguri, o barieră aprofundeze, nici chiar să arunce o privire, asupra cau- mulat şase puncte, rincipii care să fie baza politicei 

în contra expansiunei ruseşti spre sud 4 zelor morale mai profunde, care ating puterea şi prepară externe britanice, dintre care două (punctul Pa YI) 
Palmerston. era lipsit de viziune, dar şi el voia o barie căderea statelor”. mai ales au pavat drumul pentru intrarea “principiului 

m în contra Rusiei, credea însă că o Turcie reformată Alţi doi conducători, Gladstone şi Lordul Robert Cecil de autodeterminare” în dreptul internațional: V. “a re- 

cu țările balcanice sub stăpânirea ei, ar fi o mai bună s'au opus cu tărie şi clarviziune în desbaterea din Ca- cunoaşte drepturile tuturor națiunilor” r'j vi: AF 

piedică penetraţiei rusesti. mera Comunelor (4 Mai 1858) vederilor lui Palmerston, tica externă să fie totdeauna inspirată de iubirea U- 
Regina Victoria, cum oieri îmainte, era de părerea Cai pă Mica, LE anala a 50 mai mate bertate”. 

lui Napoleon III, Dar spre fericire nu era ea singura per- ieră tus „or anexare de Ultim: trebare x a 

Lo alifate engleză ie să desaprobe atitudinea de o Austria sau Turcia”, Desbaterea a fost inițiată de mo- este ia de re pe Care, Pret e CR e MINE ce 

“perversitate extraordinară”—cum o numeşte istoricul țiunea introdusă de Gladstone pentru a “cântări cu drep- provoace trei răsboale în trei ani? Răspunsul suscint îl 

R. W. Seton-Watson—, a lui Palmerston. Explicaţia aces- tate” dorințele românilor. “Unirea este dorința aproape găsim în cuvintele Baronului de Talleyrand, “observato- 

tei concepții ne-o dă Ducele de Argy] în memoriile lui. unanimă a întregei populaţi „un fapt cu rădăcini istori- Tul” Franţei: “centrul de gravitate al Europei nu este 

EI era unul din membrii primului guvern Palmerston şi ce, şi oiectivul mare şi unic”, şi Gladstone a rugat Ca- nici la Paris nici la Petrograd, ci la gurile ră ni ) 

un liberal de marcă, “Nu era nimeni în Cabinet-—zice mera “să judece bine înainte de a decide ca soarta celor răscrucea Europei 4 pi bea 


(NINA KOGALNICEANU 


Şi prin dubla alegere a colonelului Alex. Ion Cuza în lui Civ 
ide BE ora a dau “mână cu mâ- folosul Ci e CT exp uplAERA, 184 A 
nă” şi “Sfânta Unire” devine fapt. Iată însă că graba marelui reformator se dov 
închină te E ziua de 24 Ianuarie 1859! justificață: Cuza e detronat în folosul E era 
ziua “Unirii Principatelor” pentru noi Cuza era un democrat convins ca şi Kogălniceanu. De Simpatia Domnitorului Carol I nu mai mergea s) re 
Românii. Pe timp frumos sau pe fur- aceiaşi vârstă şi prieteni buni. Uşa infăptuirilor politice Kogălniceanu ci spre Ion C. Brătianu care se întâmplase 
tună, ziua cea mare de acum o sută se deschide larg în fața profesorului şi ziaristului. Cuza a fi tocmai acela care făcuse drumul până la pere 
de ani, nu trebue uitată. Căci printre 1 tace prim ministru în 1860, Nu depăgise 45 de anl. gen spre a aduce în ţară pe noul Domnitor german. Ko- 
alte aniversări ce nu trebuesc uitate E curios şi interesant a releva că revoluţia din 1848 gălniceanu se înscrie în partidul liberal şi desvoltă o 
nici ele, socotesc că 24 Ianuarie 1859 care s'a întins în Europa din ţară în ţară ca deobiceiu mare activitate parlamentară. Ași fi dorit mult să pot da 
e cea mai luminoasă dintre toate. Căci din Franţa, revoluția aceasta care complecta pe cea din din frazele elocuente, calde și precise, exprimate într'o 
de acolo—din acea zi—a început pro- 1789 n'a lăsat indiferenți nici pe “libertarii” români. Re- românească cu parfum de cronici, dar n'am posibilitatea. 
digioasa curbă ascendentă a poporului  fugiaţi în străinătate (şi mai ales la Paris) aşteptau și „Şi iată de odată încă un eveniment: războiul ruso-ture 
mostru, a început stabilitatea Tronului prin Domnul ei “ceusul. adică izbânda firească a dreptăței, a logicei, din 1877/88: România e chemată de ruşi să intervină. 
străin, a luat fiinţă războiul pentru “neatârnare” din a bunului simţ, Războiul se sfârşeşte victorios. Armata română scrie pa- 
1877, a urmat apoi proclamarea regatului din 1881, a ve- Kogălniceanu a fost contimporanul a doi mari bărba- gini de glorie în Istoria neamului. In acele zile 1. C. Bră- 
it în fine expansiunea crescândă a bogățiilor țărei, a ţi politici europeni: a lui Cavour şi a lui Bismark. Şi tianu prezida guvernul țărei, iar Ministru de Externe era 
energiilor ascunse în domeniul industrial ca și în arte unul şi altul aveau înaintea lor aceiaşi problemă ca şi Mih. Kogălniceanu. 
în cultură, Din acel ceas România urcă şi urcă, tot noi; cari visam sfârșitul suzeranităței russo-turcă şi Infrângerea Turciei aducea la ordinea zilei toate re- 
sus, tot mai departe şi se așează pe un scaun con- Sfânta Unitate a țărilor surori. vendicările popoarelor balkanice. O nouă hartă urma să 
la masa marilor naţiuni. Kogălniceanu cunoscuse pe Cavour. Inimă caldă şi la iasă in Balkani din viitoarea Conferinţă de pace, solu- 
„Toate au pornit dela Unire iar figura centrală a ace- unul şi la altul, temperamente profund liberale la amân- țiuni noui pentru vechile probleme dintre popoare tre- 
dei epoci e aadalaă Mbs Kogălniceanu. doi, oratori pasionați și dinamici fără odihnă, italianul | Pulau găsite. România avea și ea problemele ei. Areopa- 
u eu—un exila! Ea noi toți—pot avea aici documen- având în faţa lui o sarcină mai complexă şi mai grea gul cel Mare se adună la Berlin în vara lui 1878, Pe ci 
>ei pentru a scrie despre el tot ce sar cu- putea trimite țara noastră la Berlin de căt pe Mih. Ko- 
gădui a evoca mai Că eva di - gălniceanu, ministrul ei de externe? 
că G , pr 


de C. XENI 











A şi în riturile religiei calendarul poli- 
tic al popoarelor îşi are şi el marile 
dui aniversări, zilele sfinte în fața că- 
rora se închină toate inimele, Aşa e 






























= 






















EN T "TEE -A- i : az a Armenia, Montenegro, Creta. Ro- 
A Rr în 189 Bră- a d ă gălniceanu nu s'a întors cu mâinile goale. El 


4 i a dobândit independenţa Intreagă a țărei si adică 
lina lui strălucire nu l-am cunoscut. O i . “AA sfârşitul total şi definitiv a vechilor legături de suzera- 
jeg de liceu mi Va arătat pe stradă. j a$ Pe nitate sau imixtiune fie turceşti fie ruseşti. Am devenit 
O “ţăcălie” moda veche şi o , AS = o ţară “liberă şi independentă”. Vis mare şi vechiu ca 
€ ; ru ” şi Unirea țărilor surori. 
Nimic, care 4 In 1881 România -se proclamă Regat iar Kogălniceanu 
părăseşte Ministerul de Externe. 

S'ar părea că el însuşi a considerat misiunea lui ca 
terminată. Conducerea partidului liberal era şi a rămas 
lui Ion Brătianu care se bucura de simpatia şi încrede- 
rea Regelui Carol I. 

Strălucita lui carieră politică se închide. El continuă 

ju fari încă aproape zece ani să participe la activitatea parla- 

iei sale. mentară. Ia cuvântul adese ori, face uneori dificultăţi 

Tânărul moldovean setos de lumină o porneşte de tim- p guvernului Brătianu şi-şi caută parcă un loc în nouile 

„Oceident. Era lucru foarte rar pe acea vreme formaţiuni politice, căci a tot puternicia liberală luase 

i sfârşit. P: ioasa lui activitate pe care Providența o 

încununase cu toate succesele se opreşte atunci când se 
apropia de 70 de ani, vârsta Evanghelistului... 














lin de însuşiri plăcute. Cât era de prins în studiile 
ui şi mai apoi în covârşitoarea activitate litică, el 
găsea întotdeauna timp şi pentru plăcerile vieții. Nu se- 
măna cu contimporanii săi cărora educaţia familială le 
; legislaţia civilă şi penală embrion: şi fără Dapriaăie factura şi prejudecățile arhaice. El era un 0c- 
toate lipsa de Unitate Naţio- = A poi cidental în toată puterea cuvântului. 
rsonale intre laşi și Bucureşti, ri- Et ie ati AY Tubea călătoriile în Apus. Nu se potrivea nici aici cu 
girea neamului (zeta i ” x Ş Ion Brătianu care se mulțumea a călători numai între 
i UR : Bucureşti și Florica, mica lui moşioară de lângă Pi- 
teşti. Kogălniceanu era un rafinat, un sibarit care iubea 
şi prețuia viaţa prin tot ce-i putea oferi mai plăcut. 
Casa lui din Şoseaua Kiseleff, casă veche boierească, 
tară etaj, în fundul unei curți imense devenise un ade- 
vărat muzeu. Antichităţi, tablouri, covoare vechi, por- 
trete istorice erau cadrul în care sufletul său se simţea 
bine. 
Ii plăcăau amară e Și ar fi exagerat 4 spune că 
disprei se 05. 
e căt mol. el văzu imbanda tor te, anul 4650, cae 4 Pa Pta mor Și fi plăcea eluma, Odată se găsea Intro 
că AS Da a E -j taiat (e inspecție ministerială prin Moldova. Toate autorităţile la 
apă IRDRItR: pi rea rea epuleeie, dea prefectură plus şcolile. Kogălniceanu trecând în revistă 
ger a e (i 5 ERE pe şi profesoarele observă una mai curățică şi dând să-i m- 
dai - tindă mâna o întreabă: 


(3 om, “conul Mihalache”, cum îl numea publicul, era 


at de ideile liberale din 
a urgentă a marilor re- 


a 
lipsită de 


Mihail Kogălniceanu. 


Domnitorul Cuza are ini n să dea primului său — Doamnă? Domnigoară? 
liberă, cea mai liberi cu puli E cet Cum doriţi, domnule Ministru, răspunde profesoara 


Wilhelm L. a pe 
era autoritar, despotic și emoţionată, 
vrăşmaş hotărit al curentelor democratice, pe când câr- —Nu enm doresc eu. Cum te simţi dumneata. 
muiiorul Fe Pa, “pna Le re A E Ma i As vaza MtO ca „Tuike- IuBoaeui arene Surteiă ca” 
r şi patrioi cura ai lui. - 
patit Depoia, Co 9 că prieinica stăpânire  ceau la el până şi unele slăbiciuni. “Am şi eu un anct 
« lui Vodă Cuza n'avea să dureze as E, pa 0; Ager Mere cu = A a cheie mai mult acetat 
câţi serie impreslonau! orme a- r mi-a spus ov care parcă o aud şi 
2 iai din temelie a învățământului primar, “Ko iara a fost cel mai mare îiintre” toti oamenii 
A ielag aia Veigeeăta E pure Ve 


averilor introducerea Codu- Lausanne, 1958, Novembre. 









MARSUL 


m U prea înţelegem de ce ni sa ordonat să 
oprim înaintarea, tocmai acum când, 
dupa toate aparențele, contactul cu 
inamicul a fost rupt. Cu ani în urmă 
Câmpul de Carieră dela Târgovişte, 
fovăţasin mltfel. Este drept, pe vre- 
mea actea inamicul venea, invariabil, 
dela satul Ulmi şi era piine de 
cele mai multe ori, prin nişte panouri. 
Acum, despre inamic nu ni S'a spus 
încă nimic, simțim doar cum ne Îm- 
roaşeă cu foc ucigător când fi vine 
ui la socoteală. Nici susținere de ar: 
tilerie n'avem... Ştim însă că undeva, pe islazul din faţă 
sau dincolo de acest islaz, vom fi nevoiţi să-l scoatem din 
bârlog prin luptă corp la corp. Până la Nistru nu mai 

sunt decât 2 km. şi ceva 
Soldaţii sapă de zor, fără să-i îndemne nimeni. Mazilu 
îmi aduce o lopată, rusească, copie fidelă a lopeţii ger 
mane. Și grenadele sovietice, pe care şi le-a înfipt în cin 
pătoare în chip de iatagane, seamănă leit cu cele ger 

mane 
La orizont, ceva mai la drenpta, se profilează acoperi 
şul țupguiat al unei case. Mai la vale: câțiva nuci bătrâni 
şi cumpăna unei fântâni. In stânga noastră, terenul oste 
—cum se spune în termeni militari--compartimentat. Nu 
se poate vedea decât până în fancul Plutonului 3 care 
lipsit de ofiţer, a trecut şi el sub comanda mea (1). Mai 
la stânpa și mai înapoi, la vreo 4 km. depârtare, Pădurea 
“Rucsin acoperă înălțimile De-acolo se aude zgomot de 
împuscături, păcânit de mitraliere, bubuituri în- 
de branduri... Se trag necontenit rachete: albe şi 
“Atacă Vânătorii de Munte 

harta și o întind pe iarbă. Suntem prinurmare 
piere de jocul zis “La Patru Cârclumi”. Loc isto- 
De semne că aici făceau po) 
Ja Moldova” şi care, spre sfârşitul secolului al 
treceau mereu Nistrul, aducând cu ei alt pre- 
“la tron “şi moştenitor adevărat”, fie doar “cu 
iune”... Dar cine poate oare, chiar şi sub 
i. să se gândească In trecutul istoric, 
tenul şi când păcănesc mitralierele... Ori- 
“la Patru Cârciumi” va rămâne legat de 
şi de destinul multora dintre noi... In “Re- 
sl Regimentului se va face poate mentiu- 
câteunai nume: “A căzut La Patru Câr- 


bilitatea de a sfârși chiar eu aici, 
„ î caut cu 















5 Cazacii “care se în- 


i 


i 
Li 
i 
3 
Lă 


i 


i 
H 


| 





MARPATII 


(Fragment dintr'un jurnal de razboi) 





pa tpală, dar după 15 minute tunurile lor tac. Mai pe 
Tânci, mai pe vine, mai pe aplecate vine spre noi un 
căpitan de artilerie, urmat de un teterist şi de soldaţi 
care intind fire telefonice. Este comandantul unei ba- 
terii de Obuziere de Munte care vrea să-și instaleze ob- 
servatorul pe linia plutoanelor noastre. Dela căpitanul 
acesta, moldovean simpatic şi vorbăreţ care şi-a lăsat 
să-i crească ciocul ca mai toți artileriştii, aflăm că mai 
multe baterii au ocupat poziţie în spatele nostru şi că 
în cel mult o jumătate de oră vom porni din nou le atac 
Căpitanul Constantinescu Emil, comandantul escadronu- 
ui nostru, vine şi el aie rama cu tot grupul lui de co- 
mandă. Vom ataca în direcţia Est şi nu ne vom opri 
decât la malul Nistrului, ceva mai la Sud de Hotin. Es- 
cadronul va înainta cu flancul drept refuzat, adică bol- 
tit spre înapoi; grupa de mitraliere îşi păstrează locul, 
dar nu mai are în dreapta ei decât o singură grupă de 
pușcași din Plutonul Barbu. 

La ora “H”, Căpitanul îmi comunică laconic: “Dă-i 
drumul!”. “Imaintarear?, Arăt Bars direcţia cu lo- 


pata de Care A indmi desparti. vara sa 
puşcaş-mitralior al re vreo 

reapta, îl văd pe Caporalul Guţă dând 
mereu ajutor trăgâtorului dela piesă a G i de 
mitraliere. Trigătorul merge clă du-se, pare istovit... 


Pe măsură ce înaintăm, in stânga noastră câmpul de 
a se lărgeşte. Dincolo de se văd 


soşeaua Pepe 
aţi trudindu-se să împingă la deal un tun anticar. 
Grupe de puşcaşi ies din porumburi. In Păd: 
focurile s'au întețit. In direcţia Nord/Est se pot distinge 
tinului. oraşului se 


acum primele case ale Hotii 
înalță nori groşi de fum: au fost incen: 





în urechi, pe ceafă. 
“Sunteţi rănit, Don Locotenent ”, 










Mazilu nu era rănit, dar 
dreapta însă, mitrali 





Singur, dar n'ai timp. Inamicul nu-ţi dă răgaz, aşa cum 
tace acum, deschisa din_nou focul şi trăgând asupra 
noastră cu toată bateria Trage şi el în disperare, cam 
împrăștiat, marele nostru noroc. Purtaţi ca de vânt, 
din instinct sau din inconştiență, sărim din ero; pân 
groapă, julindu-ne genunchii. agâriindu-ne mâlnfi 
nasturi şi «i u-ne uniformele. Dar alergăm 
mereu înainte, numai înainte, stiind că ne vom opri doar 
atunei când nu vom mai simţi deasupra capetelor noas- 
tre înfioratoarea fiuturare a morţii 
intro groapă, am sărit peste Garbia care ata chircit 
"Să trăiţi, Don Locotenent! Aş vrea să-l văd acum pă 
dela Corabia, sărind ca un țap turbat ranţa mamii 
hui. Să ştiţi ca am scăpat de işevieii sunt 
cu muniţia pe terminate” 
întradevăr loviturile încep să se rărească In cele din 
nu mai cade câte-un proiectii decât la lungi inter 
a. 








mitraliere. Serpentului Oi rămas 3 oameni, 
20 st 80 anima. e) Mnceicomalui mu 

pian de tutori Barbu 1 v - 
CĂ zu at, i-a ta păstrare mantaua 


IN BASARABIA 


de lon V Emilian 


“ra 
i 


de ploaie. Cei din jurul meu înaintează tăcuți, cu privi- 
rea incruntată... Sunt doar atâțian Escadron care sen- 
rudesc între ei!... 

Deodată, dinspre Nedăbăuţi, ca nişte trâmbiţe de bi- 
ruință, răsună în bubuit metalic, glasul tunurilor noastre. 
“Şapteşcinciul”, strigă unul triumtător (2) “Călăreaţa 
noast măă” strigă altul In alt ton, asemenea clopotu- 
lui dela Mitropolia din București. “Greaua” intră şi en 
în concert... (3). Intervenţia aceasta masivă a Artileriei 


—<care, de fapt, nu trage în sectorul nostru de atac, ci 
asupra marginei de Sud a Hotinului şi în regiunea pune- 
tului de trecere peste Nistru—are efectul unui balsam 
asupra lanțului de trăgători: nimeni nu mai merge cu 
capul în pământ, fiecare ostaș îşi saltă carabina şi se 
pipăie la cartuşiere 


Grupele se refac din mers.,. 





Generalul Cealic, Comandantul Corpului de Cavalerie, 
decorând Ofițeri şi soldați aliați. 


Trecem paie lucernă şi ajungem în fața unui drum în 
săpătură. În dreapta noastră: un lan de secari, Câţiva 
deia plutonul 3 încep să coboare râpa şi vor să treacă 
drumul, dar sunt siliţi imediat să se trântească la pă- 
mânt. Drumul este bătut cu foc de mitraliere care trag 
din dreapta noastră, dela o casă izolată ce se atlă din- 
colo de lanul de secară. Problema trebue rezolvată re- 
pede. Ne-ajunge atâta hărțuială Ocupăm deocamdată 
poziție dincoace de dâmb. Mă sfătuiesc întâi cu Raicea 
$'apoi cu Sergentul Basangiu dela Plutonul 1 care, dela 
trecerea prin barajul de artilerie, a rămas agăţat de noi, 
cu toată grupa lui. Hotărirea a fost luată: ne: vom stre- 
cura ed a lanul de secară şi îi vom “neutraliza” 
cel din e In acest timp, Sergentul Pistol dela Pluto- 
nul 3, care devine comandantul “grosului”, ţi va obliga pe 
bolşevici să bată mereu drumul: Caporalul Garbis va co- 
munica intenţiile noastre Sublocotenentului Barbu şi ce- 
lor dela observatorul de artilerie. 

Nu simt nevola să fac vreun apel special la voluntari. 
Nici nu-i timp. MĂ gândisem doar la grupa lui Raicea şi 
In Băcanu, bineţeles. Aventura are darul să-i atragă însă 
şi pe alţii. Nu prea îmi place că din sxipul acesta “expe- 
diționar” fac acum parte patru sergenţi: Raicea, Basan- 
piu. Datcu şi Busuloc, dar... minutele se scurg şi trebue 
A trecem la acţiune. Cu Raicea în frunte, prin tanc câte 
unul. intrâm în lanul de secară... Pistol începe “*demons- 
trația”, deschizând foe cu două puşti-mitrallere. 

Adăpostiţi şi de terenul în pantă, inaintâm pe plecate, 
dar In cadență vie. Parc'am merge ln furat struguri. Nu- 
mai să nu ne simtă “prietenii” Am luat cu noi multe 
grenade și două pistoale de rachete. Terenul eate acum 
şi mal inclinat, apre binele nostru... Apoi? O viroagă, un 
salcâm şi o surpriză: la umbra salcâmului ațau la stat 2 
ostaşi de-ai noştri. de la Vânătorii Câliri (4). Raicea îi 
ia la zor: *Ce-aşteptaţi mă aici, concediul de Crăciun?” 


(Prmează pagina 10.) 





10 


unul dintre ei să explice cum Bau rătăcit azi 
rară nu stiu cum să ajungă acum In pruitaă Și FA 
urma urmelor, por descurca ci faţă de getii lor, € pc - 0 
țermina timbiliul Asta, Băoţii fac o ună, impre se şi au 
yi carabine,.. Il luim cu nol, “Inaintarea i 
După vreo 60 de metri, urmând exemplul lu Rai 
incepem să inaintâm pe brânci. Ne apropiem de ci 
Mare minune că inamicul nu şi-a luat nicio mâsur i - 
puranță în partea asta! Raicen se târăgle sprijinindu-ae 
in conte şi no face semn să ne apropiem, Suntem chiar în 
spatele casel, In bătătura ei neingrâdită: un camion, pe 
rotiţe şi cu ţeava Incadrată de scut, ca nigte tunuri de 
jucărio, mitralierele sovietice sunt instalate în stânga ca 
sei, exact lu cotul drumului, Putem număra gi norvanţii: 
sunt pasc, doar unul singur cu cască, ceilalți cu bonete 
Dar gi'n casă trebue să mal fie de-al lor, Acum, cum o da 





umnezeu! 
DU noştri pun baloneta In armă, se ridică toţi de-odată 
1, în iureg nebun, dau năvala: Uraa! Uran! Ca la Grivi- 


„„ Nimănul nu-i mal vine în minte să arunce prenade 
Alerg şi cu spre casă, în a cărei uşă Băcanu izbegte cu 
pusca lui mitralieră, Dar tot Raicea intră primul Cei 
din interior, un ofițer gi 3 soldaţi nu încearcă să opună 
nielun fel de rezistență, Ridică toţi mâinile în sus, cu 
palma deschisă spre noi, Mă indrept spre ofiţer, 1i iau 
revolverul cu butol şi geanta de corespondență. Il întreb: 
“Pihotă?”, Im! răspunde fără ezitare: “Net! Sapllor-Star- 
i-Litinant”, adică: Locotenent-Major de Ploneri. Solda- 
ŞIi sunt însă toți infanterigti, In timp ce Raicea îl per- 
chiziționează, cam prea energic, ochii lor exprimă rugă 
şi îndurare, Unul dintre el tremură din toate mădularele, 


UARPATII 


MARSUL IN BASARABIA 


Băcanu vren pă-l liniştească, bitându-l prietenos pe umăr. 
“Te pomeneşti că ţi-o rui mormăle Raicea fulgerân- 











du-l pe Bâcanu cu o privire 
Ieşim în curte, Sergentul Datcu trage mereu rachete 
albe (Suntem alci!). Afară a font oarecare învălmăgeală 


Dol ruşi au fost răniţi de baionetă, dar numai unul ceva 
Când făceam inventarul prăzii, ieşind din tufe 


mal grav. 
se prezintă un alt ostag sovietic, al unsprezecelea prizo 
nier deci, Este gofeurul camionului, tâtar din Tasch- 
kent” (5) 

Cu ajutorul lui Datcu care, fiind şi el tot din Corabia, 
ştie ceva bulgăregte, aflu dela ofiţerul sovietic că, după 
executarea acestei misiuni de “întârziere” a înaintării 


noastr | s'ar Îl retras, cu camionul, la Chelmenţi, adică 
In vreo km, spre Est, SA nu mai fie oare niclum rus 
până la Chelmenţi? Binc-ar fi să file așa!.. 

In hurult de genile, 19i face apariţia o tanchetă; în des- 
chizătura turelei: Locotenentul Damaschin (6), Mă bucur 
că am acum ocazia să rezolv problema escortării prizo- 
nlerilor. Il rog iă Damaschin să la el în primire pe cel 
soldați sovietici valizi şi să-l ducă la Brigadă, ceeptă 
Pe, Raicea îi trimit la Colonelul nostru, cu camionul, cu 
gofeurul din Taschkent, cu ofiţerul “saplior”, cu cel rănit 
mai serlos şi cu armamentul capturat, Cu acelaş camion 
pleacă şi cel doi vânători. Le dau şi o dovadă că au par- 
ticipat ln acţiune, 





Cu inima ugurată, noi ceilalţi plecăm spre Escadrom și 
spre Nistru, 


(1). In 1941, plutoanele noastre de cavalerie erau 3) 
cătuite astfel: un ofițer, un subofițer inchector, 3 age 
ți şi 3 grupe de luptă, fiecare grupă având un comani ant 
(sergent) şi 12 oameni. Cum după descălecarea pentru 
lupta pe jos, încheetorul şi cu 14 oameni (câte 4 de fle- 
care grupă plus un ent) constituiau “egalonul cailor la 
mână”, plutonul propriu zis era redus la un ofiţer, 8 ser 
genţi i 26 oameni de trupă, Fiecare grupă dispunea de o 
pușcă-mitralieră. O pușcă-mitralieră avea și fiecare grup 
de comandă de escadron. 

12) Bateriile noastre de Artilerie Pr erau do- 
tate cu tunuri de 87 mm., material excelent. Regimen- 
tele A. C. erau dealtfel foarte bine încadrate. 

(3)  Obuzlere “Skoda” de 150 mm., foarte apreciate şi 
mereu folosite de Comandamentul german. In acțiunea 
dela Hotin este vorba de Divizionul 57 A, G., comandat 
de Lt. Colonel Codreanu. 

(4) Vânătorii de Munte aveau Pia lor cavalerie, 
câte-un escadron de fiecare brigadă. Unitatea de bază a 
Vânătorilor Câlări era la Dumbrăveni. 

(5)  Tătarul acesta a rămas şofeur la noi la regiment 
până în Calmucia, unde şi-a aflat moartea luptând în 
rândurile noastre. 

(6) In 1941, fiecare brigadă românească de cavalerie 
dispunea de un escadron moto-mecanizat (6 tanchete şi 
vreo 20 de motociclete). La epoca aceea, Escadronul 4 
moto-mecanizat, acel al brigăzii noastre, era comandat de 
Căpitanul Saru. 





OAMENI, FAPTE, IDEI 


„UN PRIETEN AL ROMANILOR: AMBASADORUL PRAŢ Y SOUIZO, 
MARCHIZ DE NANTOUILLET 


OCURILE şi oamenii ne-au asigurat tot 
denuna acele prietenii de o emoţio- 
nantă fidelitate. Mi s'a trimis copia 
unei scrisori trimise fostului lui elev 
ornit în pribegie, de un Francez care 

ese douizeci de ani profesor la Il- 
ceul din Sibiu. Nu am citit nimic mai 
induiogător decât acea confesiune pe 
care 0 făcea acel Francez. Venit im 
„diat după  războiu p limbi 


timeni de i 9 
acele nevăzute rădăcini care ne lea- 

viața de locuri şi de oameni. Când re- 

i i-a silit să plece, toţi aceşti profesori 
ranța sau simţit desrădăcinaţi. Sunt mis- 
meleagurilor româneşti, a acelui cli- 

în care se imbină uşa de original exube- 
_cu adierile de melancolie ale orientului, 
dui critic cu acel leib-motiv liric al 
Asupra vieţii. Nici un Român în exil 


i Tu Severin; sentimentul că între cuvinte 
se stăpâneşte un et. Acel oameni isgoniţi s'au 
gmue și imaginea țării noastre continuă să fie prezen- 
obsedantă, o bună parte din sufictul lor a rămas pe 
meleagurile româneşti. 
Aceşti profesori aduc o 
o mântul românesc de a 
aceşti Francezi care se 


i sunt mal reţinu- 

lor şi ţara în care 

„ evaluând oamenii, situn- 

cântar. Şi totuşi în climatul 

t, în loc de spectatori indiferenți, 
u-se cu cauza românească. 

a franceză şi până la Unire, o 

, Cara Saint-Cyr, Flury, Parant, 

Place, au fost paslonaţi avocaţi ai 

7. Fără aceşti apărâtori neosteniţi, nu 

străbatem printre atâtea obatacole spre 


cine nu a 
din 702) n 


cat în așa măsură cu poporul 

Pol deosebi. A trăit cu intimitate 

ca oricare dintre Români 

„Rt pp) şi MEue Ba 
re: *Popo: 

pir Xe Ja 
a lu) 

uiala, rămânând ur 

aparține înaltei nobilimi, 

mai mulțe datorii decât 


August 
decat 
lui. 
să ui 


a cerut să fie ingropat în 
Tăzboiu, în 1919, unica lui Tată 
român, Postelnicu, nepotul sc 
numai Francezii s'au simţit le, 
porul român. Cu foarte rare 
cari au fost în 
au fost schimbaţi. 

In 1918 am cuno: 
ministrul tit Moltedo 
d țiu, când e 


„cercurile diplomatice; auto- 
ritatea lui personală era sporită prin faptul că re- 
zenta o ţară neutră. Nici un Român nu putea să simtă 
mai intens tragedia României, decât o trăia ministrul 


e 
ra de o m: 


Ambasadorul Prat y Soulzo, vorbind la o manifestare 
românească in Madrid, 


Spaniei, Aveai 
mii lui, Secret 


toată 
Chure! 


uia cu înverșunare Jalni 
în numele libertăţii au predat 
Fr pi 


Pentru sufletele tre mecăjite di 
aceste mărturii de "atoralcă uite Ş 





begi, toati 





de PAMFIL SEICARU 


sunt mângăieri, 
tânjesc. 

ŞI între atâţia prieteni, simţim prezența celui mai te- 
nace, mai neostenit în activa lui iubire pentru poporul 
pi ambasadorul Prat y Soutzo, marchiz de Nan- 

millet, i 

„Prietenia lui activă şi discretă, sinceră şi hotărită o 
simţi prezentă ori unde este o cauză românească de 
apărat, un Român de ajutat. Atitudinile lui sunt tot- 

profilând gestul calm, 


ALTI SC, 5 


Imi amintesc de 18 Iunie 1936 când s'a inceput în 
Spania lupta împotriva regimului de teroare instaurat 
de Moscova. Situația era confuză, telegramele primite 
la ziare erau reticente, abia după două zile s'a ştiut la 
Bucureşti că revoluţia nation: s'a deslănțuit împotri- 
va regimului. Când situaţia s'a limpezit, reprezentantul 
Spaniei nu a ezitat, pentru temperamentul lui orice în- 
cercare de a se strecura pe linia echivocului, de a ocoli 
o luare fermă de atitudine echivala cu un act de lași- 
tate. Nu şi-a făcut nici o iluzie în ce priveşte durata 
nici asupra îndârjirii cu care regimul se va 


înviorări ale speranțelor care adesea 


revoluţie. 


preconizează princi 
cerile Spaniei. Bineînţeles că 
să vină în ajutorul unui 
furnizând material de ră: 

do de los Rios a avut o 
soarea adresată lui Jos 

în care Ferdinand de 

cu şeful 


rată furtună în opinia 
rezida un guvern de 
gramă cifrată, adre- 


e preşedin- 
într'o aşa 
pe cale 
Spaniei poate 
Franţa”. 
ule juridice, 
rancă şi de- 
A i ANEAIA N că 
. Reprezentanţii 
pare i a XP ae, i “fascismului” 
a pentru a lua contact cu Winston 
Churchill, Attlee, sir Archibald Sinclair. La întoarcerea 
lor în Franța decid să convoace pentru luna Decembrie 
0 conferință franco-engleză, în vederea măsurilor cari 
SuRuEaa, luate pentru a susține în mod eficace pe roşii 
a. 







(Urmează pagina 11.) 







CARPATII 





Această acţiune a partidelor de stânga a avut reper- 
Pair în sera românească care, cum era firesc, sn 
împărțit în două. Ministrul Spaniei şi toată legația sa 
declarat din ziua de 20 Iunie pentru Franco, 4 

Situaţia legaţiei Spaniei era cu atât mal delicată cu 
cât România aliată a Franţei trebuia să țină seama de 
politica guvernului francez. Gubernul român nu recu- 
noscuse guvernul pe care generalul Franco îl constituise, 
deci oala S ei naționaliste nu mai avea o valabi- 
litate diplomatică, Şi totuş în această situație, minis- 
trul Prat y Soutzo a devedit însuşirile lui de diplomat: 
tact, suflet, inteligență plină de nuanţe, arta de a cu- 
ceri simpatii. Pentru poporul român, Spania avea un mi- 
mistru la Bucureşti, era Prat y Soutzo, marchiz de Nan- 
touilet, 

In 1938 guvernul român trimitea la Burgos, unde era 
capitala Spaniei naționaliste, un observator. Era primul 
pas către recunoaşterea guvernului naţionalist spaniol. 

In aceşti ani când Spania era sfâșiată de războiul ci- 
vil şi privirile Spaniolilor residenţi în Bucureşti urmă- 
reau pe hartă linia frontului, tineri plecau pe rând vo- 
luntari. Am asistat la unica festivitate dată de ministru 
pentru unul dintre funcţionarii legaţiei, care ceruse să 
plece ca voluntar. Toţi erau emoționaţi dar îşi dominau 
emoția, “aveai sentimentul că se oficiază o taină reli- 
pioasă, marea taină a religiei Patriei, Pe faţa ministru- 

" dui Prat se citea efortul pe care îl făcea de a-şi stăpâni 
tumultul sentimentelor răscolite de plecarea unui cola- 
borâtor spre necunoscutul destțin al frontului. Când ci- 
neya pleacă pe frontul de luptă este implicit un candi- 
dat al morţii; în fiecare zi, în fiecare oră, minută, clipă, 
viața lui stă în strânsă legătură cu moartea; este un 
aspirant al morţii. Şi războiul civil este mai aprig, ina- 
micul este mai neindurat; în ziua aceia toți la legația 
Spaniei erau stăpâniţi de acest adevăr. Nimic retoric în 
cuvinte, în gesturi; această ceremonie a dezp ArA) s'a 
desfășurat într'o tonalitate sobră, cu naturaleță, 

Când în Aprilie 1939 trupele naţionaliste defilau în 
Madrid, am fost să-l felicit pe ministrul Spaniei, ochii 

lui albaştri erau iluminaţi de o intensă bucurie; pentru 

el victoria era încetarea războiului absurd, era regăsi- 
rea Spaniei cu toate comandamentele ei spirituale de 
către cei care se lăsaseră prinşi în mrejele lozincelor 

mincinoase, Sunt douăzeci de ani de atunci, când mi 

nistrul Spaniei la Bucureşti îmi făcea bilanţul revoluției 
naţionale, proectând în viitor speranțele pe care le în- 
dreptățea o victorie a afirmării naţionale asupra rene- 

“gări naţionale, Ma impresionat cuprinzătoarea lui ju- 
decată asupra situaţiei şi nu uit ceiace mi-a spus, re- 

zumând după un examen al politicii internaţionale; In 
conflictul pe care îl văd venind, Spania nu are decât o 
i: olitică de făcut: să păstreze cu orice preţ neutralitatea 









a-şi putea cicatriza rănile şi reface pustiirile răz- 
lui civil”, 
area Cehoslovaciei de către Hitle! 


An garanţiile 
ferite de Anglia României erau indicaţii pre 


p! 
neutralitate, aceiaş pe care Ionel Brătianu 
cu succes între Gapo ae 1914 şi August 1916. 





OAMENI, FAPTE, IDEL 


II ședeam adesea pe ministrul Spaniei, totdeauna bine 
informat, emițând judecăţi asupra situaţiei, ulterior 
confirmate de înlânțuirea precipitată a cauzelor. Era 
azil de poziția României, de perspectivele poso- 
morite ale viitorului. Comentasem întrun articol un 
discurs rostit de Hitler la 5 Aprilie în care, pentru pri- 
ma oară nu făcea nici măcar aluzie la Rusia sovietică 
şi puneam, cu o îndreptăţită sfială, ipoteza unei înțe- 
legeri germano-sovietice. Ministrul Spaniei, vorbindu-mi 
de acest articol, mi-a rezumat opinia lu rare mă tem 
ca aceasti ipoteză să nu fie confirmată”. Erau ultimele 
săptămâni în care se putea salva o politică de neutra- 
litate. Dar erau aşa de ae cei cari se gândeau sincer 
la o politică de neutralitate. Recitind, după douăzeci de 
ani, contribuţia pe care ministrul de externe al Româ- 
niei în Aprilie 1939, o aduce pentru istoricul de mâine 
“Ultimele zile ale Europei”, avem o explicație a tot ce 
sa petrecut, acea fatală înlănțuire de evenimente în 
care am fost prinşi ca întrun vârtej. Capitolul VIII 
cuprinzând întrevederea lui Grigore Gafencu cu comi- 
sarul poporului adjunct, Potemkin, în Mai 1939, este 
uluitor ca naivitate. Ministrul de externe al României 
a fost o pradă facilă printr'o sinceritate care nu-şi avea 
locul când vorbea cu Potemkin trimisul lui Stalin: “Nu 
i-am ascuns speranţele pe care le iegam de un acord 
“între Puterile occidentale și Rusia pentru apărarea se- 
curității generale”, Şi naivul ministru de externe, care 
ignora cu o totală uşurinţă istoria raporturilor Româ- 
niei cu Rusia, nu a înțeles nimic nicicând “comisarul 
adjunct a dorit să-mi pună o întrebare, de caracter mai 
delicat, cu privire la tratatul de alianță polono-român”. 

Sancta simplicitas! 

Ministrul Spaniei, prieten cu Gafencu, își dăduse 
seama cu ce seninătate acesta angaja politica externă 
a României, făcând imposibilă o poziţie de neutralitate. 
Cu câtă tristeţă citim în “Ultimele ziele ale Europei”, 
această frază: “Trecerea lui Potemkin a reinseninat at- 
mostera; părea că o lumină de speranţă se ridica din 
partea Moscovei” (dau pagina, 203, deoarece s'ar părea 
că este o infamă născocire a unui detractor). 

Abia după ce am citit nefericit inspirata carte “Ulti- 
mele zile ale Europei”, am putut avea explicaţia neli- 
niștii pe care o manifesta în 1939 Prat y Soutzo, în ce 
priveşte perspectivele României. Era mai neliniștit de- 
cât imensa majoritate a oamenilor politici români... 

19 August 1939, acordul comercial germano-sovietic: 
România era prinsă în cleşte. 

1 Septembrie 1939, Hitler atacă Polonia, Era o zi tru- 
moasă de sfârşit de vară. istrul Spaniei veghiase, 
împreună cu colaboratorii lui, toată noaptea, ascultând 
posturile de radio, descifrând telegrame, așteptând o 
eventuală intervenţie a lui Mussolini, care să împiedice 
rostogolirea în abis. 

Ca să poată găsi acea linişte care înlesneşte o punere 
în ordine a gândurilor răvăşite, ministrul Spaniei s'a 
dus cu colaboratorii lui la Snagov, Puţină lume care să 
spintece, puprageva caliaa) e BRIO A, roigoăzie ritrolca 
lui i-au ieşit în întâmpinare. Ministrul Prat dominat 

ă la obsesie de ceiace vedea clar că va urma, a ţinut 
să spună câteva cuvinte de îmbărbătare prietenului lui, 
ministrul de externe al României. Spre marea lui sur- 
prindere, fața lui Gafencu era inundată de lumina unei 
intense satisfacţii. 








n 


—Însfârgit Boșii var fi nimiciți, De căme p, arce? 
orient, Hitler ză tregcă Ruibicorul sita 

Uimit, ministrul Spaniei a întrebat 
mA nu 9 poţi uita?” 

i fără să lase pe soț să răm andă, dia Gafamer 
rostit aceste cuvinte pe care le fegeană, pi eve. 
Dimentele le-au dat o valoare profetică: “Grigore rezae. 
Vă Văril sale rolul calului mtro COrTIAĂ”, Bra Franceză 
dar se situa, în judecata evenimentelor. d punct de 
vedere Tomânese, ceince ministrul de externa era mea 
pabil s'o facă; rămăsese la 1934 EA 

23 August 1944, Praţ Y Soutzo amba 
la Stockholm. Urmărise cu atenție ne 
le ducea de mai multe luni guvernul mare 
la Stockholm cu Rusia sovietică prin intertaedin) am 
basadoarei Kolont Bucureşti îi 
buimăcise: sese timp sf 


de amări- 


Dar Rosia se 





or al Spanie) 
ierile pe cara 








capitularea fără 
utzo, marchiz de 


Şi în fața ambasadorului Ss; aniei sa proiect îi 
calvarul pe care România ecoeai să-l Dee let n 
mat de acel accent de pasionat interes pe care îl punea 
în 1939, 1940, ministrul Spaniei în toate problemele ex- 
terne ale României, am căutat o explicație. Observasem 
la el ceva mai mult decât o simpatie, o afecțiune mai 
profundă, care singulariza pe acest prieten al Romă- 
nici. Explicaţia mi-a dat-o într'o zi prea cunoscutul 
autor al acelor “Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe” 
Constantin Gane şi mai puţin cunoscutul autor al ce- 
lei mai bune monografii asupra lui Petre P. Carp, care 
nu are egal decât “Istoria Junimismului” de E. Lovi- 
nescu. Constantin Gane conducea în 1939 ziarul meu 
“Evenimentul”. Om de temeinică cultură, trecuse în 1912 
doctoratul în Drept în Germania, pasionat de trecutul 
românesc, aducea în examinarea oricărei probleme o 
judecată solidă rezimată pe bogăţia unei vaste culturi, 
unită cu farmecul ideaţiei moldovenești. Intr'o zi mi-a 
făcut un foarte complicat arbore genealogic al marchi- 
zului de Nantouillet, ministrul Spaniei la Bucureşti. Des- 
cinde din Sultana Mușat, nepoata lui Ilie Muşat, ulti- 
mul prinț din dinastia moldovenească a Mușatinilor. 
Această domniță Sultana Mușat s'a căsătorit, prin 1654, 
cu Alexandru Mavrocordat, negociatorul tratatului dela 
Karlowitz, 

Când (i văd pe ambasadorul Prat y Soutzo, punând 
atâta suflet în tot ce priveşte România, mă întreb ade- 
sea dacă nu este un ecou îndepărtat, nedesluşit poate, 
a acelei Sultana, nepoata lui Ilie Mușat, ultimul prinț 
din dinastia Muşatinilor. 

Cine poate să se orienteze cu precizie în marele mis- 
ter al eredității! 

Ambasadorul Prat y Soutzo, marchiz de Nantouilleţ, 
catei oare) numai un prieten al României ost..a 












lair ci alti ii 
Adesea mângâi speranța că şi marchizul de Nantoui- 
let va scrie într'o zi “Spovedania unui bătrân diplomat”, 
Am avea cea mai prețioasă mărturie asupra Romă- 
niei Mari. 
Să-l inspire Muşatinii! 


Germuine Lebel: La France et les pricipautes danubiennes 


ITLUL de mai sus este al unui studiu 
i ae de d-na Germaine Lebel în 
1n la “Presses Univereitaires”, de 


să folosind-o ca un mijloc, nu ca scop în 
sine. Critica sa excelează în a scoate din- 
trun document tot ce este valabil pentru 


alungul paginilor consacrate relaţiilor din- 
tre Saua și Principatele române, fără 
să dee, însă, obiectivităţii o uscăciune, o 


rit al d-nei Germaine Lebel est de a sti- 
mula, prin limpezimea stilului, interesul 
la fiecare pagină. Cel familiarizat cu stu- 


o bogată, am putea spune chiar excepțio- 
nală ocumentare” stea Satu a teetut 
aproape neobservat, în afară de numărul 
sas al pasionaților pentru studii isto- 
Tice. Autoarea ga consacrat aproape zece ani 
că iapă activitate, stând la Bucureşti 

1939 și 1948, pentru cercetarea vastei 
Piaf eţ pe care Academia Română i-a 


La Poizciza d-na Germaine Lebel își pro- 


luate forme de suzeranitate. 

să conceapă 0 lucrare a A istuna 
sinteză, d uţia politicei fran 
de Principatele române, ti- 

ei orientare începe în secolul a) 


anterioară lui 
Htă în totali- 





istorie propriu zis, Pătrunsă de complexi- 
tatea faptelor istorice, autoarea se fereşte 
de afirmaţiile categorice, sforțându-se să 
reducă la minimum tot ce ar putea să fie 
ipotetic din confruntarea textelor, Este de 
remarcat că d-na Germaine Lebel nu a 
separat, in documentată sa lucrare, nici 
un moment istoria de ceace Camille Ju- 
lian numea “geografia umană”. Cele 56 de 
pagini cu note care intovărăgesc 341 pa- 
gini de text, aduc o impresionantă măr- 
turie asupra intensității şi extensiunii 
cercetărilor făcute, 

In prefața la “Inscriptions romaines de 
Bordeaux” (vol. 11), Camille Jullian intor- 
mează cititorul de grija cu care s'a ferit 
să i se reproşeze că interpretarea emirii 
iilor a făcut-o în spirit de parțialitate, 
că a judecat oamenii şi evenimentele după 
opiniile lui personale, urmână fluctuațiile 
sentimentelor. “Un istoric care are pu- 
doarea şi mândria adevărului, îl va spune 
fără teamă de aşi combate aliaţii sau de 
ași măguli adversarii, istoricul nwși mai 
aparține din clipa în care serie”, “Este, în 
orice caz, o datorie pentru istoric să serie 
Seapra forțele sociale, aşa cum fizicianul 
se interesează de forțele naturii fără mâ- 
nie şi fără dispreț”, seria Camille Julian, 
dând-a ca normă obligatorie pentru isto- 
rie, Această normă de o severă obiectivi- 


tate a păstrat-o d-na Germnine Lebel de- 


indiferenţă de grefier preocupat să înre- 
gistreze impasibil enenimentele, La fie- 
care pagină se simte interesul, o discretă 
căldură emoţională, convingându-ne că 
toate izvoarele de informaţie, cu cât sunt 
mai atent studiate cu atât deşteaptă In 
sensibilitatea istoricului sentimente de 
reală simpatie. Dacă un istoric nu este 
cucerit de subiectul pa care îl tratează, 
fatal nu va străbate dincolo de recea în- 
registrare a faptelor, nu va ajunge să în- 
țeleagă acel tumult de viaţă umană care, 
odată intuit, înlesneşte o mai exactă in- 
terpretare a textelor. Credem că nici eru- 
diția, nici critica pătrunzătoare a docu- 
mentelor şi nici concluzia logică trasă din 
confruntarea textelor nu pot fi suficiente 
istoricului. El mai are nevoe şi de înțele- 
gerea profundă a vieţii dispărute şi aceas- 
tă înțelegere se alimentează, totdeauna, 
dintr'un sentiment dintr'o legătură care 
se stabileşte între istoric şi epoca pe care 
o. studiază. Cum imponderabilele fac şi 
ele parte din realitatea istorică, adevărul 
istorie cuprinde, nu numai exactitatea 
faptelor şi justeţa ideilor care domină 
aceste fapte, ci şi mişcarea oamenilor ca 
ri îpsuflețesc evenimentele şi le dă o in- 
tensitate şi o valoare istorică. 

Prin patura ei erudiția este oarecum 
obositoare, lectura devenind adesea des- 
curajantă pentru nespecialist. Marele me- 


diile istorice va admira siguranța cu care 
autoarea se mişcă printre izvoarele de in- 
formaţie, adesea contradictorii, precizia 
cu care ştie să aleagă din contruntarea 
relatărilor, informația cea mai aproape de 
adevăr. Prin felul său de a scrie, d-sa se 
găsește în tradiţia istoricilor francezi cari 
unesc cea mai severă metodă ştiinţifică 
de cercetări, bogăţia documentării, exac- 
titatea interpretării cu magia expunerii. 

Jules Michelet, Fustel de Coulanges, Er- 
nest Renan, Camille Jullian, Rene Grous- 
set, Hanotaux, Jerâme Carcopino au creiat 
un stil istoric, specific francez, menit să 
lărgească cercul celor cari arată interes 
studiilor istorice, în afară de cei cu o 
preparaţie de specialitate. Azi 

Cu prilejul centenarului unirii celor 
două Principate, se cuvenea să atragem 
atenția asupra lucrării “LA FRANCE ET 
LES PRINCIPAUTES DANUBIENNES” de 
Germaine Lebel, lucrare pe care o reca- 
mândăm tuturor Românilor, 

Fără îndoială o carte de istorie, dar 
entru Români aste mărturia unei pro- 
funde, emoționante simpatii care străbate 
cu o discretă eleganță fiecare pagină. In 
actualele împrejurări tragice, orice mani- 
festare de si atie pentru neamul romă- 
pese ne mângâie amărâtele noastre sSu- 


flete. p. ş 


Li 


GANP 


ATIL 





NCONTESTABIIL că una dintre marile fi- 
guri umanitariste după moartea lui Ro- 
main Roland rămâne dl Jacques Mari- 

tain, filosof de frunte şi literat valoros. 
Este o figură plăcută mult, tocmai prin ţi- 
muta creştină pe care o are, un creştinism 
care-l împinge spre apostolat biblic şi, cre- 
dem noi, chiar la jertfă, dacă ar fi să i se 
ceară. Un singur lucru însă, nu pot pricepe 
la acest mare gânditor, care este de bună 
credinţă, fără indoială, şi care-şi iubeşte 
aşa de mult pe aproapele. Lipsa de obiec- 
tivitate. O naivitate de copil Neglijarea 
realităţilor cu caracter politic, cari sunt 
dăunătoare unei umanităţi, dacă nu sunt 
privite în chip normal Pe aceste trei punc- 
te aş vrea să discut, cât se poate de sumar, 
un capitol important din această suges- 
tivă carte şi anume capitolul VII cu pri- 
vire la problema comunistă. 

Până să atingă, în plin, problema aceasta 
ce pare să-i fie scumpă, discută o seamă 
de fapte contimporane cu prilejul celui de- 
al doilea război mondial, şi insistă asupra 
“monstruozitătilor” săvârşite de naţional- 
socialiștii germani în Rusia şi pretutinde- 
ni. asupra necesităţii umane ca să biruie 
democraţia “care este de natură divină”. 
Mai spune că însuş lisus a avut tendinţe 
democratice pe care le-a manifestat birui- 
tor, dar oamenii nu vor să păsească pe ur- 
mele evangheliei. Apoi aduce citate din 
Walter Lippman, H. Bergson, H. A Wala- 
ce, etc, prin care susţine... creştinismul 
democratic (bravos citate, parcă ar fi scrise 
de feţe bisericeşti). 

„ Până acuma, noi ştiam că Naţiunile Uni- 
te doar încurcă lucrurile şi temporizează 
adevăratele chestiuni de discutat, sau că 


India, sau statistica pescuitorilor de perle 
Persic... Dar nu! Naţiunile Uni- 
la instaurarea unei ordini în- 
iţionale în lume în spiritul lui... Chris- 
care să conducă oamenii şi naţiu- 









1942. După acea, faptul că 
oarecum “totalitar” 
primii creştini au fost 


s'a prăvălit cea mai 
tului (ca şi când 
cauze!) trebue să cre- 


A. ba- 


Lă 
E 
lă 


iii 
Li 


i 
E 






e 
Li 


ae = 


stă 


su 


i 





1. MARITAIN: CHRISTIANISME ET DEMOCRATIE 


nit decât în antichitate)? Nau dărămat 
toate fabricile din Germania pentru că fa- 
bricase armament (aşa zisul demontaj) în 
timp de războiu? N'au bombardat oragele 
şi satele, femeile, bătrânii şi copiii, căutând 
să extermine un popor despre gloria că- 
ruia se va vorbi în vecii vecilor? De furat 
nu mai vorbesc, căci pot mărturisi cu mâna 
pe cruce, că am văzut cu ochii mei cum 
se trimeteau lăzi, butoaie, cutii, etc., cu 
alimente furate din Germania, din gura po- 
porului, ca să fie vândute fără cartelă, in 
Anglia. Camioane cu mii de telefoane, apa- 
rate de radio, aparate de fotografiat, bici- 
clete sburau Pesti Canalul Mânecii. Iar pe 
deasupra dacă te întâlnea vreum ostaş en- 
glez, noaptea şi singur, te buzunărea şi-ţi 
lua ceasul (mi s'a întâmplat mie în oraşul 
Lubeck asemenea galanterie! ), 

Şi mai spune ceva Dl Maritain că în 1945 
Europa a fost eliberată. De cine? De liber- 
tate, poate. Nu înţelegem de loc. Dimpotri- 
vă, Europa jumătate a fost Infiorător sub- 
jugată aliaţilor Dsale dela Moscova, iar 
cealaltă jumătate impănată cu agenţi pro- 
vocatori, cu tot soiul de elemente dubioase, 
cu spioni diverşi, cărora li s'a dat ospitali- 
tate pretutindeni fiind susținuți de unii 
vizionari ca şi Dsa, au ajuns la diferite pos- 
turi, ca pe urmă să stabilească reţele de 
spionaj în favoarea aceloraş amici ros- 
covani. 

Domnul Maritain vede în elementul crea- 
tor naţionalist, care-i prin definiţie demo- 
crat, de pildă fascismul, naţionalsocialis- 
mul. legionarismul, falangismul, etc., duş- 
manul implacabil al democraţiei. De ce? 
Fiindcă comunismul, ectiv bolşevismul 
rusesc, respectiv panslavismul țarilor dela 
Petru cel Mare 1a 1917, şi cu filiaţie 
până în zilele noastre la hoardele lui Hruş- 
ciov, şi-a pus emblema pe frunte: democra- 
ţie. Acum nu ştiu. Ştie asta, d] Maritain, 
sau nu? 

Nu ştiu dacă își aduce aminte dl Mari- 
tain că democratul Stalin a omorit, prin 
foamete, peste 30 milioane de Ucrainieni, 
sigur, duşmânoşi politicii comuniste, cari 
au devenit canibali între ei, au înnebunit, 
sau omorit membrii familiilor între ei. ete. 
Asta este iubire democratică? Nu? Hitler 
este considerat de Dlor ca un monstru cu 
mai multe capete. Sigur, că sunt liberi, să 
creadă ce vor. Nu-i împiedică nimeni şi 












ce niciun progres în Ge! ia b 
dimpotrivă câţi au putinţa să fugă din zona 
de Dl rusă, fug fără să se mai uite 
îndărăt. Ei nu pot uita, în special lumea 
muncitorească, care formează majoritatea 
“Ţării, acele construcţii rămase “de roşu” și 
acuma, dar în care stau familiile la adă— 
post, şi care şi astăzi plătesc micuța rată 
impusă din vremurile acelea. Sigur că lu- 
mea bancherilor, a industriaşilor şi a bo- 
gătaşilor nu vrea să mai la aşa 
ceva. De ce? Ştim cu toţii . 

Stimate Domnule Maritain, aceia era 
adevărata democraţie a poporului. Poporul 
trăia vremurile saturnice, şi nu-l interesa 
altceva decât să trăiască, să muncească, Și 
să creieze ceva. Dar “alţii” au voit altfel 
şi deaci, tot răul, cu urmările lui... 

In capitolul VII atinge cu multă precau- 
ţie p: comunistă, 


ce săvârşesc i rosii. Vorbeşte de 
crearea unor elite noui (dar nu cine 
să fie. trebue să tăinuite, c'așa 


ricani, i se'nţele 
leg Si-acrma. Dacă Stele sunt altele, elite 
cari nasc din reavănul 
muri de răscruce epot: : 

re, ete, i nu senţeleg deloc şi rezulta- 





buni la nesfârşit, incapabili de răutate 
omenească, fără arme de apărare, decât 
cântecul şi rugăciunea caldă, sunt compa- 
raţi cu zapeiii Kremlinului, cu mâinile pli- 
ne de sânge, cari şi-au batjocorit bisericile 
şi-au ucis mii de preoţi, jefuind sfintele 
altare, bandiți şi criminali innăscuţi, cari 
la urmă se ucid între ei, negtiind ce este 
cuvântul, onoarea, sinceritatea, bunătatea, 
sau măcar Dumnezeul nostru al tuturora 
să-l cruţe. Hoarde de fiare bipede, monştri 
cu chipuri antropoide, fără suflet, fără 
ideal decât acela de a ucide ce nu este co- 
munist. Nici măcar iertarea nu ştiu ce este. 
pe aceştia ar vrea să-i... convertească 
Domnul Maritain la... 
mitiv. 

In alt alineat al capitolului aflu că ra- 
sismul ar fi un impuls antidemocratic ba- 
zat adorarea violenţi şi a negației unt- 
tății neamului omenesc. Nam ştiut până 
acuma Așa ceva. Dar să 1 scuzăm pe dom- 
nul Maritain căci la aproape optzeci de 
ani ai Dsale mai greşeşte omul... Solutia 
Dsale este aceia de a senţelege toate po- 
poarele lumii, să sfărâme armatele Ger- 
maniei şi apoi să ajute poporului rus să 
intre în comunitatea de gândire occiden- 
tală, într'o democraţie renovată. Să li se 
dea Ruşilor măcar un semnal de înţelege- 
re creştină, acestor oameni cari din cauza 
mizeriei umane au înclinat spre comu- 
nism, distrugerea bisericii, etc. (nici o si- 
nagogă n'a lost distrusă, ba la Arhan- 
ghelsh s'a înălat o statute lui Lucifer, ca 
girat rebel). Cum îi captăm comuniş- 

spune dl Maritain? Avem trei posibili- 
tăţi: Exterminarea lor în lagărele de con- 
centrare nemteşti, şi asta nu se poate; al 
doilea, să fie încadraţi întrun front poli- 
tie unic, dar şi aceasta nu se poate că 
existență efemeră; si al treilea 
-i accep! ca, comunişti, să nu 
comunismul lor şi pentru jert 
fele lor să convieţuim (de-aci “coexisten- 
ţa”) cu totii, dar să existe lege care să 
pedepsească pe cei nu se'ncadrează sincer 
în această cooperaţie, ca tovarăşi de lup- 
tă (uptă contra cui? de sigur că contra 
Germaniei! ). 

Acuma să recurgem la opera Sanctităţii 
Sale Papa Pius XI. şi anume “Divini Re- 
demtoris”, care dela început până 1a sfâr- 
şit este cea mai puternică epistolă scrisă 


creştinismul pri- 
















mărgini să mai > 

cruri. De dă: comunismul ateu, cum 
apare în forma bolșevică, contrazice prin 
atâtea principii false, luminoasa doctrină a 
Bisericii... civilizaţia creştină, civitas hu- 
mana poate să ne salveze dela acest sa- 
tanic flagel... comunismul este un pseudo- 
ideal de dreptate, de egalitate, de frater- 





nitate... misticism îsi cu «i; mentă 
rauițimele prostite, care se so Sat tn. 


şelate. omotor de mizerie 
î metodelor  brutaga mită, 


ntrebuinţarea 
Fri 


executarea lucrărilor uraze fără 
mult... distrugerea proprietății 

ca IZVOr cipal al “sclavaj ecrane, 
mic”... distrugerea familiei, ca 18. 
ceru Şi spiritual, depărtarea ferneii de 
familiar, şi împingerea ei spre vieața 
că şi munca de fabrică, creşterea copii) 
comun, ca să nu-și mai recunosc pie 
rinţi, dreptul la educație avându-i NuTEaj 
Statul comunist... munea colectivă ti 
toată lumea... întronarea unei pi 
a unei civilizaţii noi, fructe Ale unei eve. 
lutii oarbe: omenire fără Dumnezeu! E 

Mai departe, epistola atrage atenția asu- 
pra propagandei veninoase care se face sub 
toate formele... conspirăția tăcerii prin 
presă... promisiuni mincinoase şi nebuneş- 
ți... războaiele civile din Rusia, Mexie, 
Spania şi China... terorismul... Z 

Pe urmă urmează doctrina crestină a bi. 
sericii, cu realitatea supremă: 

Ce face insa dl Maritain? Publică nişte 
cuvinte spuse de Sanctitatea Sa şi publi- 
cate în L'Aube din 15 Decembrie 1947. Se 
adresa episcopilor Franţei spunându-le că 
desigur dacă o mână prietenească ţi sen- 
tinde, n'o refuza ci primeşte-o făcând alu- 
zie la regimul comunist. Dar asta se'ntăm- 
pla în 1937, dl Maritain şi-a publicat car- 
tea în 1942, iar epistola mareaţă Divini Re- 
demploris apăruse deja in Martie 1927, şi 
nici o instructiune de felul acesta de mai 
sus nu se vede printre rânduri măcar 

Şi acum mai e întrebarea, dacă acea 
mână care ţi se'ntinde este curată și nu 
este năclăiță de sânge, si dacă cea stân- 
gă nu cumva ţine un cuţit bine ascuţit, 
poti să mai dai sincer mâna, tu, om curat 
a suflet şi cinstit în gânduri? Poate în- 
tinde mâna dl J. Mariţain unui ucigag de 
rând cu gândul să-l facă creștin bun şi 
milos întru Domnul, când el a ucis atâtea 
şi atâtea vieţi omeneşti? Noi credem altfel 
A Aaa arie ca şi noi de bine că zeci de mi- 

oane de oameni au pierit din cauza mons- 
truozităţii bolșevicilor rusomongoloizi şi a 
comunismului lor nefast... 

Dacă însă crede Domnul Jacques Mari- 
tain că aceşti sălbatici dela Moscova pot să 
aducă fericirea şi civilizaţia în Europa şi 
lumea înreagă să creadă Dsa şi să ne lase 
în pace cu răspândirea unor glume de rău 
gust, cari la unii mai slabi de înger pot să 
pini Age că t fi chiar periculoşi fi- 

fii umanitarişti ce propagă principii 
i comu- 
yrerea lor—care este 








solide ale 
potitoare ale 
simbriaşi fără de voie în slujba î 
pe oameni cu virtuţi tari şi cu concepții 
serioase şi sincere întru realizarea unei 
Yumi mai bune. e 





EDITURA «CARPATI» ANVATA 


NILOR DIN DACIA 
D. Xenopol, vol, 1, ed. 


A 
A 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA 
A. D. Xenopol, vol 1. ed. 


TRAIANA, de 
IV, 1 do U. S. A ă 
ISTORIA Dă i D. Murăra- 
vol I, II, 6 .S. 
POVESTI. de lon Creangă, 4 dol U.S.A 
DACIA, de Vasile Pârvan, 2 dol. U. S. A. 
L 


N. Novac şi N. S. Govora, epuizat. 

DIN CRUCEA PADURII (poeme), de Ion 
“Ţolescu. 1,50 dol U.S-A- 

HAIDUCUL. roman, de Bucura Dumbra- 
vă, 4 dol U.S.A 

DIN COPILARIE, de Ion Cre- 


U.S.A 
POVEȘTI FARA ŢARA. nuvele, de F. Bră- 
descu. N. Novac şi N. S. Govora, 4 dol 


CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUA- 
ZECI DE ANI DE LA MOARTE, de Gr. 
Manoilescu, T. Popescu, etc, 2 dol 
U.S.A. 


CARPATII 


Revistă Culturală 
Director: ARON COTRUS 
Redactor: TRAIAN POPESCU 


RAPSODIA IBERICA, de Aron Cotrug, | 
doL U.S.A. 

ROMANIA (tex francez), 0,25 dol U.S. A 

PERSECUCION RELIGIOSA_ EN RUMA- 
NIA, de Rev. A. Mircea, 0, 50 dol U.S.A. 


Colecţia “Carpaţii”, în limba TOMĂRĂ: 


1) INTRE VOLGA ŞINTRE MISSISSI- 
PI, de Aron Cotruş, 0,25 dol U.S. A. 


ŞI 
A. Pordea, 0,25 dol U.S.A. “ 

7) N. IORGA, de Pamfil Șeicaru, 1,50 
dol U.S.A 

3) ri ARGHEZI, de Pamfil Şeica- 
ru, 050 dol U.S.A. 

9) RUMANIA, CENTINELA DEL ESTE. 
NO DEBE MORIR. de Agustin Foxă (În 0- 
mână şi spaniolă), 0,50 dol U. S. A 

10) TARA, de Aron Cotrus, 0.50 doL 


Colecţia “Carpaţii” în limba spaniolă: 


1 RAPSODIA VALACA, de Aron Cotrus, 
025 dol U.S.A. 

2; PARENTALIA, homenaje al Empeie 
dor Trajano, de Vasile Pârvan, 0.25 
U.S.A 

Redactia şi Administraţia: 
Calle Villanueva, 43, Madrid. 
Abonamente: 


anual: 5 doL. U.S. A 


ES MANUSCRITO.— MARSIEGA, SA