Carpatii anul XXV, nr. 25, oct. — noi. 1980

ANUL XXV - Nr. 25 





OCTOMBRIE - NOEMBRIE 1980 


Carpații 


Depasito legal: M. B.137-198A 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Tralan Popescu 


MEMORANDUM 








DIFUNDIDO POR LAS ASOCIACIONES RUMANAS DE EXILIADOS 


SOBRE LA GONFERENCIA EUROPEA PARA DERECHOS HUMANOS Y SEGURIDAD 
MADRID, SEPTIEMBRE - NOVIEMBRE 1980 


Una vez finalizada la segunda guerra mundial, 
Europa estă debatiendose en un ambiente de înse- 
guridad continua y ascendente. Los innumerables 
encuentros celebrados entre las grandes potencias, 
dentro o Juera del marco de las Naciones Unidas, 
bi o multilaterales, O blen entre los dos bloques, 
no lograron restablecer la tranquilidad, el orden y 
1a seguridad en el Continente. En estas circunstan- 
cias, los gobiernos de la Europa libre, Estados Uni- 
dos y Canadă accedieron a la propuesta de la Union 
Sovietica y de los paises del Pacto de Varsovia para 
convocar una conferencia a alto nivel de todos los 
paises europeos de un lado y del otro del asi lama: 
do «Tel6n de Acerov», con el fin de eliminar el cli- 
ma de inseguridad dominante en el Continente. 

La primera reuni6n de esta Conferencia de Se- 
guridad Europea, de cooperacion tambien, mâs tar 
de, a nivel de ministros de Asuntos Ezteriores, Ji- 
naliză en el afio 1913, mientras que el acta Jinal fue 
firmada apenas en el 1915, Eraminado este docu- 
mento, constatamos que desde el punto de vista de 
seguridad europea no se ha dado ningun paso ade 
lante y, por otro lado, que la Union Sovietica oblu- 
vo una gran victoria, hacia liempo esperada: la 
sanciân del statu quo territorial europeo, es decir, 
de todas las conquistas realizadas en la viltima ase 
de la segunda guerra mundial, El «Telon de Ace 
ro» ue institucionalizado y legă a ser «ipso facto» 
inmutable e intangible, Salvo algunos pârrajos am: 
biguamente expresados sobre los derechos huma 
nos, Intercambios culturales, reuniân de las Jami 
Ilas separadas, ete., el Oceidente no reciblă a cam 
bio de esta Inmensa capitulaciân compensaciân al: 
una, Pasando por alto el hecho de que las vagas 
obligaciones aceptadas por la Uni6n Sovietica no 
son penalizadas y dependen tintca y exclusivâmente 
de su propio beneplăcito y del de los paises satett- 
tes, ningin instrumento de control o supervision 
en la materia |ueron previstos, 

No Ilegd a secarse bien la tinta del Acta Final de 
Helsinki, y por doquier, en las cancillerias europeas 
y amerteanas, empezaron a Wegar las quejas denun- 
ctando el modo en el que se aplicaban por los go- 


biernos de la orbita comunista las obligaciones de 
Ia citada Acta. No es para asombrarse si dos afios 
despues de finalizar los trabajos, en el momento de 
la jirma del Acta, la euforia inicial se habia desva- 
necido. 

La segunda Conferencia se celebră en Belgrado 
en 1917. No sâlo no se legă a ninguna soluci6n, 
sino que las relaciones entre los dos bloques llega- 
ron en un momento dado al borde de la ruptura de 
la Conferencia. Ademăs, para la Uni6n Sovietica 
esta segunda Jase, que tenia el papel de hacer un 
balance de las realizaciones de la primera Conje- 
rencia, na presentaba ninguna importancia. Habia 
obtenido ya lo que deseaba: la institucionalizaciân 
del «Telon de Acero». El tinico objeto de los deba- 
tes lo constituia el problema de los «derechos hu: 
manos», y la Uni6n Sovietica y los paises de su 
Orbita, vulnerables en este dominio, bajo el pre- 
tezto de que esta actitud de los occidentales cons- 
tituia una injerencia en los asuntos internos de los 
palses orlentales, no hicleron măs que sabotear 
y hasta amenazar con la retirada de la Conjerencia, 

Nos hallamos ahora ante el umbral de la tercera 
Conjerencia de Seguridad europea, conjerencia que 
se desarrolla en un marco de circunstancias criticas 
para Europa y para la humanidad generaimente. 
Nos permittimos llamar la atenclân a los Gobier- 
nos participantes sobre el error fundamental de 
procedimiento ocurrido en las dos Conferencias 
anteriores. Lo que se exramină Jueron los aspectos 
de la crisis de inseguridad reinante en Europa, es 
decir, unos eJectos! no se estudiaron, sin embargo, 
las causas de dicha crisis, tal y como se procede en 
todos los sectores de la vida, empezando por la 
salud y terminando con la economia. Eristen una 
serie de causas internas especilicas para cada pals 
en parte y que pueden explicar en clerta medida el 
climaz actual de inseguridad, Estas causas, median- 
te una aceton de gobierno sabia y popular, a con- 
dicion de que no existan implicactones exlernas v 
de que no esten mantenidas y teleguladas desde 
Juera, pueden ser evitadas. Hay que contar, sin em: 
bargo, con una serie de causas externas que supe: 


E. 


a zii aut 
ran la capacidad de un gobierno. Son estas las cau- 
sas que, segin nuestra opinidn, deben constiluir 
objeto de estudio y preocupaciân para la Conferen- 
cia de Seguridad europea. La principal causa, acau- 
sa căusarum», que enturbia la paz y la tranquili- 
dad del Contimente es la permanente presin del 
imp :0, el mismo que el zarista, con 
Ta dijerencia de que el zarista amenazaba a Europa 
tan sâlo, mientras que el actual estă amenazando 
al mundo entero. La Unidn Sovidtica cred un Qi- 
aparato militar al servicio nico y ezclu- 

de este insaciable imperialismo. Paralelamen- 

su desmesurada fuerza militar, la Union Sovi6- 
dispone de un ejercito invisible, de una masa 

de agentes infiltrados en todo el mundo libre, y 
que sirve para provocar desorden por doquier, in- 
tranquilidad, disturbios sociales, revoluciones, gue- 
rras civiles, etc. Nada podemos esperar mientras 
no se elimine la causa principal de la inseguridad 
tanto de Europa como del resto del mundo. Elimi- 
nando las causas, desaparecerân automâticamente 
los efectos; en una palabra, la inseguridad. En caso 
de que el alto foro reunido en Madrid intentara se- 
guir este camino, el primer objetivo tendria que 
constituirlo el restablecimiento de los derechos de 
las naciones. La Union Sovietica ha de consentir 
en retirarse a sus /ronteras naturales, retirar sus 
iropas, que son una constante amenazn para los 
paises dominados y restituirles a los mismos el de- 
recho de elegir libremente la suerte y el tipo de 
gobierno que deseen. Es un disparate luchar para 
los derechos humanos mientras las naciones que 
viven bajo la opresiân de los aSovietsn no esten li- 
bres, Nadie puede ejercitar sus derechos naturales 
en pueblos que se encuentran en una esclavitud 
«moderna». Las rebeldias de la Europa oriental 
—Berlin, 1953; Budapest, 1956; Praga, 1968; Polo- 
nia, 1980— demuestran que el imperialismo sovi€- 
tico, como cualquier otro imperialismo, no puede 
sobrevivir ante la reaccion de los pueblos y de su 


voluntad de reconquistar su independencia y sus 
libertades. 

La modalidad măs sencilla y ejicaz para la eman- 
cipacidn de los pueblos del este europeo, evilando 
sacudidas v arrebatos sangrientos, seria la organi- 
zacidn de elecciones libres en todos estos paises, 
elecciomes que otorguen el derecho de presencia 
de todas las /uerzas politicas, supervisadas y con- 
troladas por la Organizacion de las Naciones Uni- 
das o incluso por este mismo alto fJoro, al que se le 
otorguen poderes discrecionales. S6lo en este caso 
volveria la seguridad al continente, s6lo en aquel 
momento los paises europeos podrian cooperar y 
«dar contenido al continente». De otro modo, en 
las condiciones actuales de vida politica, sociales 
y econdmicas, al mâs bajo nivel en los paises opri- 
midos, la misma vida del opresor puede peligrar 

Para poder llegar a esta soluci6n saludable para 
los destinos de Europa es imprescindible que pre- 
viamente se proceda a la abolicion de los acuerdos 
secretos Jirmados entre las grandes potencias en 
Teherân y Yalta a Jinales de la segunda guerra mun- 
dial. De ahi arranccă la tragedia de Europa. Estos 
acuerdos aberrantes son la base del reparto de 
Europa en zonas de influencia y zonas de ocupa- 
ciân. Son ellos los responsables de los sufrimien- 
tos, humillaciones y privaciones inimaginables de 
fos pueblos que tuvieron la mala suerte de caer 
dentro del drea sovitlica de este vergonzoso repar- 
to. Una resoluci6n en este senlido fue adoptada en 
el Congreso anticomunista WACL, que se celebră 
en Ginebra del 24 al 27 de julio de 1980. 

Presentamos este Memorândum en nombre de las 
Asociaciones Rumanas del Ezilio, con la esperanza 
de que Dios alumbre las mentes y abra los COrazo- 
mes de los participantes en esta Conjerencia, para 
que tomen la unica solucidn salvadora: devolver al 
pueblo rumano y a los demâs paises que se encuen: 
tran en la misma situacion la libertad y el derecho 
de forjar su propia vida segin su propia voluntad. 


MEMORANDUM 


DES REFUGIES ROUMAINS SUR LA CONFERENCE 
DE SECURITEE EUROPEENNE 


MADRID - SEPTEMBRE - NOVEMBRE 1980 


La seconde guerre mondiale une fois finie, VEuro- 
pe se debat dans une ambiance d'insecurită conti- 
nuelle et ascendante, Les innombrables runions 
câlebrees entre les prandes ces dans le ca- 
dre ou hors des Nations Unies, bi ou multilaterales, 
ou bien entre les deux blocs, ne reussirent pas a 
râtablir la tranquiliită a assurer Vordre et la sâcu- 
rit du Continent. Dans ces conditions les gouver- 
mements de VEurope occidentale, des Etats Unis et 
du Canada, ont aceueilli la proposition de Union 
Sovietique et des pays du Pacte de Varsovie de con- 
voquer une Conference au sommet de tous les pays 
europtens (inclus les Etats Unis et le Canada), d'un 
câtă et de Vautre de Vainsi nomme Rideau de Fer, 
dans le but d'eliminer le climat d'insecurită regnant 
dans le Continent. 

La premiăre de ces Conferences de Securită euro- 
peenne, de cooperation aussi, plus tard, au niveau 
da Ministres des Atfalres Etrangăres, finit en 1973, 


4= 


alors que Vacte detinitif ne fut sien€ qu'en 1975. En 
examinant ce document on constate que, en ce qui 
concerne la Securit6 europtenne, aucun progrâs 
n'a 6ță enrepistră et d'autre part Union Sovieti- 
que a emporte une victoire depuis longtemps dâsi- 
ree, la contirmation du statu-quo territorial euro- 
pten, c'est-ă-dize de toutes les entreprises dans la 
derniăre phase de la seconde guerre mondiale. Le 
Rideau de Fer tut ninsi institutionalise et devint 
ipso facto inmuable et intangible. Saut quelques 
faibles declarations de principe formuldes d'une 
maniere ambigile sur les droits de /homme, sur 
les 6changes culturelles, sur la râunion des familles 
sâpardes, ate. VOcoident n'a obtenu en contre partie 
de cette immense capitulation, aucune autre com: 
pensation; situation d'autant plus ageravante par 
le fait que les vagues obligations acceptees par le 
bloc communiste, ne comporte aucune penalisation 
et dăpendent uniquement et exclusivement de sa 


— 





propre volontă (?!), 6tant donn€ qwaucun instru- 
ment de contrâle et de supervision en la matiăre 
ne fut prevu. 

'encre de VActe final de Helsinki ă peine sâchee, 
les Chancelleries europeennes et americalnes com- 
mencărent ă âtre assigces par les plaintes denon- 
cant la maniere d'appliquer les obligations de ce 
document par les gouvernements de l'orbite com- 
muniste. Il ne faut done pas s'âtonner si deux ans 
a peine apres la fin des travaux, au moment oii 
VActe' final a te sign, Veuphorie initiale s'etait 
dejă &vanoui. 

La seconde Conference de Securite a st celâbrâe 


ă Belgrade en 1977. Non seulement on est artivă ă 
aucune solution, mais les relațions entre les deux 
blocs se trouvăreat ă un certain moment au bord 
de la rupture. D'ailleurs, pour VUnion Soviâtique 
cette seconde phase, qui devait faire le bilan des rea: 
lisations des decisions de la premiăre Confârence, 
ne presentait aucun interât, Elle avait obtenu dâjă 
ce qu'elle desirait: Vinstitutionalisation du Rideau 
de Fer. unique objet de debat constitue par le 
probl&me des droits da Yhomme, et VUnion Soviă 
tique et les pays de son orbite, tellement vulnâra: 
bles en ce domaine, pretextant que Vinsistance ocoi- 
dentale en matiăre, constituait une ingerence dans 











TERRITOIRES ANNEXES 
ET NATIONS SUBJUGVEES 
PAR LURSS DEPUIS 1945 


iN 


o 

3 

> 

AZ 
+ 


FEDERALE O ALLEMAGNE 


) LII] [i 
j i 
Sur pipi ji mie. 
SALLEMAGNE) POLOGNE 
id perenă, 5 
- a Cetati IA 
Fi Xp S0Stovag ai 
Î Daf Vima .? UIE za 
PER! pa 
0 AUTRICHEȚ 7 ehusermi 
7 —(HONGRIE 
Aa 
N 
i 












er 
Brie 


că e URSS 
en Ina? 






cdi aj URSS 
n 19431947 
a Tehecealore 

par Ja Raumanle 














YaONTIERES DE URSS EN 1939 


VL ARITOIRES ANNEXES | 


LINITE DES TERRITOIRES ANNEXES TE MATIOAS SUBJUGVEESI 


Tan? DE LA SUISSE (DESSINEE A LA MENE FCHELLE) 
e AA SI ar APPRLUIEA LES CMANGEVENIS TERRITOIAUX DEPUIS 1943, 


PAR LURSS DEPUS 1943 | 


1es affaires interieures, n'ont fait que saboter syste- 
ent les travaux, allant Jusqwă la menace 
de leur delegations de la Conference. 

Nous trouvons maintenant ă la veille de la 
troisizme Confârence de Securit6 europenne, Con- 
ference qui se deroule dans un conjoncture tres 
critique pour lEurope et pour !'Humanite entiere. 
A cette occasion nous nous permettons d'attirer 
Vattention des Gouvernements participants sur 
Verreur fondamentale du procâde employe dans les 
deux Conferences antsrieures. Ce qu'on examina fu- 
rent les aspects de Ia crise d'insecurite europeenne, 
c'est ă dire des consâquences, mais on ne proceda 
pas ă l'âtude des causes de la crise (comme on pro- 
cede dans tous les secteurs de la vie, commencant 
par la sant et finissant par Veconomie), II y a une 
sârie de causes internes de chaque pays, qui peu- 
vent expliquer en certain mesure, le climat d'ins& 
curită. Ces causes peuvent &tre €vitdes ou €limindes 
moyennant Vaction d'un Gouvernement sage et po- 
pulaire, mais ă condition qu'il n'existe pas d'impli- 
cations exterieures, qu'elles ne soient pas mainte- 
nues et tâlequidees de l'etranger. Ce sont ces causes 
qui, selon notre opinion, devrait constituer lobjet 
d'âtude et de prtocupation de la Conference. Ces 
causes et d'autres dâpassent la capacite et les pos- 
sibilitâs d'un Gouvernement de les controler et 
supprimer. La cause principale, causa causarirn, 
qui trouble la paix et la tranquqilite du Continent 
est la permanente pression de l'imperialisme sovie 
tique. L'Union Sovietique a cree un gigantesque 
appareil militaire qui se trouve uniquement au sar- 
vice de cet imperialisme insatiable. A câte de ces 

forces militaires, Union Sovictique dispose d'une 
arme invisible, de toute une serie d'organisations, 
et d'une masse d'agents intiltres dans le Monde 
libre, qui servent ă provoquer partout des dâsor- 
dres, des troubles sociales, des revolutions, coups 
d'âtat, guerres clviles, etc, ete. On ne peut rien es- 
pârer tant qu'on n'eliminera pas la cause prinei- 
pale de Vinsâcurite, aussi bien en Europe que dans 
le reste du Monde. Eliminant les causes on €limine 
nâcessairement les effets. Au cas ou cette Conf6- 
rence reunie a Madrid, dâcidait suivre cette vole, 
son premier objectit devrait &tre le retablissement 
des droits de liberte sans limitations extârieures. 
Union Soviâtique devrait consentir ă se retirer ă 
Vinterieur de ses frontiăres, 6liminant ainsi la per- 
manente menace quelle reprâsente pour les peu- 
ples occupes ou domints par elle, et leur restituer 
le droit de decider librement leur sort, de choisir 
Mbrement le râgime quis dâsirent, C'6st une fla- 
prante aberration que de pretendre lutter pour les 
droits de Yhomme, tandis que les Nations sous 
Vappresslon des Soviets ne jouissent pas d'une Ii- 


berte totale, de leurs propres droits. Personne ne 
peut exercer ses «droits de lhomme» dans des pays 
qui se trouvent dans un ctat d'esclavage moderne. 
Les rebellions de Europe Orientale (Berlin - 1954, 
Budapest - 1956, Prague - 1968, Pologne - 1980, et 
d'autres), demontrent que limperialisme sovieti- 
que, comme tout autre imperialisme, ne peut survi- 
vre ă la volonte des peuples de reconqudrir leur 
indâpendence et leurs libertes, 

Le moyen le plus simple et efficace pour arriver 
a V&mancipation des peuples de l'Europe orientale, 
en âvitant les troubles et le dâclenchement de pas- 
sions sanglantes, serait l'organisation d'elections to: 
talment libres dans tous ces pays, elections que de- 
vraient consacrer la prâsence de toutes les forces 
nationales et politiques. Pour assurer leur deroule- 
ment normal, ces 6lections devraient &tre controlces 
et supervisâes par VOrganisation des Nations Unies 
ou par cette Conference mâme, ă laquelle on de- 
vrait concâder des pouvoirs discretionnaires ă ce 
sujet. C'est seulement dans ces conditions que la 
Securit& du Continent pourrait âtre retablie; c'est 
seulement ă ce moment que les pays duropâens 
pourraient vraiment coopârer et «donner un con- 
tenu au Continent», Si non, dans les actuelles con: 
ditions de la vie politique et 6conomique, au niveau 
plus bas dans les pays opprimâs de Est, la vie 
meme de Voppresseur pourrait se trouver en dan- 
ger. 

Le premier pas a donner pour arriver ă cette 
solution salvatrice pour les destintes de l'Europe 
c'est Vabolition des accords secrets et aberrants 
signăs par les grandes Puissances ă Teheran et Yal- 
ta ă la fin de la seconde guerre mondiale, cause 
directe de l'insecurite et de toutes les tragedies dont 
est victime le Continent et tout specialement les 
pays de VEst europden, Ces honteux accords que 
partagent Europe en zones d'occupation et en zo- 
nes d'influence, sont les vrais responsables des soul- 
frances, des humiliations et privations — inimagi 
nables des peuples qui ont eu le mauvais sort de 
tomber dans Vaire de lUnion Sovidtique. Une re- 
solution reclamant Vabolition de ces traitâs a te 
adoptee par le Congrâs international de W. A. C. L 
qui a eu lieu ă Genăve du 24 au 27 juillet 1080, 

Nous presentons ce MEMORANDUM au nom des 
ASSOCIATIONS ROUMAINES DE LEXIL, dans 
V'espolr que Dieu veuille bien €clairer la conscience 
des participants ă cette Conference, pour adopler 
Vunique solution salvatrice pour lEurope, celle de 
restituer auz peuples subjuguds de VEst, la liberte 
et le droit de forger leurs propres vies selon leur 
propre volonte. 





A. D. 1980. Octobre. 


MEMORANDUM 


Since World War Second the situation in Europe 
15 tense and insecurity is constantiy growing. Many 
meetings have been hold between the Great Powers, 
in the United Nations or out of its flelds, bilateral 
o multilateral, or even between the two «Blocksv. 
None ot them has been able to bring tranquility, 
order or security to this Continent, In these cir. 
cumstances the Governments ol the free part of 
Europe, of the United States and Canada accepted 
the Soviet Union and other members of the Warsaw 
Pact proposition to call in a Conference at the 


4— 


highest level, all the European countries aiming to 
eliminate the state of insecurity which prevnils in 
tha Continent. 

The first Conference ot European Security (later 
of Cooperation too) took place in Helsinki, at 
Foreign Ministers level, and ended in 1973. The 
Final Act was signed only in 1975. Analising this 
document, we can immediatiy draw two conclu- 
sions. One; there was absolutely no progress 
concerning European security, Two: the Soviet 
Union obtained the great and for a long time 





awaited victory, that is the recognition o] the ter- 
ritorial statu-quo in Europe; in other words, the 
ratification ot all soviet conquests achived by the 
end of World War Second. The «Iron Curtain» was 
institutionalized. It cannot be moved now, no 
modification is possible, Except some paragraph 
with ambiguous formulations referring to human 
rights, cultural exchanges, integration ot families 
a.s.0., the West has not obtained any compensation 
for its concessions. We must also draw the attention 
to the fact that the vague obligations accepted by 
the Soviet are not enforced by any penalization, and 
depend only and exclusively on the good vill of 
the Soviet Union and her satellites, no means of 
control whatsoever have been provided. 


"The ink ot the Final Act in Helsinki had not yet 
dried, when complaints streamed in, denouncing 
the way the decisions contained in the Final Act 
were applied by the Communist governments. 
Anyway, by the time the Helsinki Act was signed 
—two years alter the end of the discussions— the 
initial euphoria had vanished. 


'The second conterence took place in Belgrad, în 
1977. No solution was obtained and the relations 
between the two uBlocks» nearly reached a braking 
point. Anyway, for the Soviet Union, this second 
conference was only aimed at making a balance of 
the first conference and had little value în itself. 
“The Soviets had obtained what they wanted; the 
institutionalization of the Iron Curtain. The only 
problems în debate were those connected to the 
«Human Rights», The Soviet Union and the coun- 
tries ot her sphere of influence, beeing extremely 
vulnerable în this matter, sabotaged the Conference 
by threatening to witharaw, arguing that the Hu- 
man Rights were used by the Western Powers to 
interfere in the internal affairs of the Eastern 
countries, 


We now are on the eve ol the third Conference 
of European Security, which starts in extremely 
critical circumstances for Europe and for Humanity 
in general. We dare call the attention ot the parti- 
cipating governments that in the two previous 
conferences, a fundamental error of procedure was 
committed. Only the aspects ot the security crisis 
in Europe were analised, but not its causes which 
should have been investigated from the beginning 
In all their extension. 


“There ard a series ot specifical causes for each 
country, able —to a certain extent— to explain the 
actual state ot insecurity în Europe. We belive that 
thesa causes can be handled by inteligent and 
democratie management of public afinirs as long 
as there are no external factors acting directiy or 
un directly upon them. When such factors exist, 
they generally exceed the possibility ot one govern- 
ment to act upon them and should be included in 
the subjects to be examined by the Conference as 
a matter of greatest concern. 


Tn fact, the permanent threat to European secu- 
rity is the continuous pressure ot Soviet Impe 
rialism carried out not only through the gigantic 
military machine it has torged, but also through 
an invisible army of intiltrated agents which foment 
in al! nations and at all levels of the Free World: 
confusion, disturbances, social agitation în nil its 
torms, revolutions and civil wars, 


Only by removing the primary cause of insecurity 
and precariousness in Europe, a solution can be 


reached. If the Conference in Madrid is decided to 
tackle this primary cause, then the first step should 
be the restablishment of the Nations Rights. The 
Soviet Union must accept to retreat to her own 
frantiers, to withdraw her troops from the occupied 
Nations and allow these Nations to choose îreely 
their own form of government, It is not sufficient, 
and could even prove în the long run to be useless, 
to fight for human rights as long as the Nations in 
which these humans are living have not the right 
to be free. Nobody can actually enjoy the funda- 
menta! human rights in countries dominated by a 
modern form ot slavery, The insurrections in 
Eastern Europe (Berlin 1953, Budapest 1956, Pra- 
gue 1967, Poland 1980) are a proove that The Soviet 
Imperialism cannot be accepted by these Nations, 
which will never give up their right ta be free, 


The correct and most efficient way to liberate 
tne people of Eastern Europe are free elections in 
all those countries, with representation of all 
political tendencies, organized and supervised by 
the United Nations, or by the Conference of Euro 
pean Security itself, entrusted with special powers. 
Only then will security prevail again. Only then all 
European countries will really be able to cooperate. 
In the present unbearable political, social and 
economica! conditions, not only the existence of 
the opressed nations is endangered, but even the 
lite ot the opressor himself. 


To be able to carry out the above mentioned 
tree elections, it is Jirst necessary to abrogate the 
agreements signed in Teheran and Yalta between 
te great Powers at the end of World War Second, 
These were the origin ot the actual European 
tragedy. These aberrant agreements established the 
partition of Europe in zones of influence and areas 
ot oceupation, These agreements are responsible 
for the state ot insecurity which prevails în Europe 
since 35 years and for the sulferings, humiliations 
and poverty of all Nations which were doomed to 
fall into the area ot the Soviet oppression, 


We forward. this memorandum in the name of 
the Romanian Associations in Exile with the hope 
that God might enlighten the minds and open the 
hearts ol the participants at this Conference to the 
only thoroughily conclusive and possible decision; 
that ot giving back to the Romanian people and to 
all the peoples which are in the same situation, the 
liberty and the right to shape their life in accor: 
dance with their own will. 








- MEMORIUL 


DIFUZAT DE 
ASOCIATIILE ROMANESTI DIN EXIL SI COMUNITATEA ROMANILOR 
DIN SPANIA 
ASUPRA CONFERINTEI DE SECURITATE EUROPEANA - MADRID 









„22 UPA sfârşitul celui de-al doilea răs- 

7, boi mondial, Europa se sbate 
= intro atmosferă de continuă și 
pad 





crescândă nesiguranță. Nenumăra- 
tele întălniri politice ce au avut 
loc intre marile puteri, în cadrul 
Naţiunilor Unite sau în afara înal: 
tului for, bilaterale sau multilatera- 
le, sau între cele doua blocuri, nu 
au reuşit să restabilească liniştea, 
ordinea și siguranța pe Continent. In aceste cir 
cumstanțe Guvernele din Europa liberă, Statele 
Unite şi Canada, au acceptat propunerea Uniunei 
Sovietice şi a țărilor din Pactul Varșoviei de a se 
convoca o Conferintă de inalt nivel a tuturor târi- 
lor europene şi a Statelor Unite și Canadei, cu sco- 
pul de a pune capât atmosferei de nesiguranță ce 
domina in Europa posbelică. 

Prima reuniune a acestei Conferinţe de Securita 
te Suropeană — mai târziu și de cooperare — la 
nivel de Miniştri de Afaceri Streine, s'a terminat 
în anul 1973, iar Actul final a fost semnat de pute: 
rile participante în 1975 la Helsinki. Examinând 
acest document, constatăm câ din punct de vedere 
«securitate europeanâ», nu sa făcut niciun pas 
inainte şi că Uniunea Sovietică a obținut o răsună: 
toare victorie, de mult și cu ardoare dorită; sanc- 
ționarea statu-quo-ului teritorial european, adică ă 
tuturor cuceririlor făcute in ultima fază a răsboiu- 
Jui mondial. Așa numita Cortină de fier, a fos in: 
stituţionalizată, a devenit ea ipso inmutabilă și in 
tangilă. Afara de câteva paragrafe exprimate ambi- 
guu asupra drepturilor omului, schimburi cultura: 
le, intregirea familiilor, etc., etc., Occidentul nu a 
obținut nici-o satisfacție pentru această imensă ce- 
dare. Lăsăm la o parte faptul că vagile obligații 
acceptate de Uniunea Sovietica, nu au fost penali: 
zate și că aplicarea lor depinde de bunâvointa 
acestia sau a Târilor de dincolo de Cortina de fier. 
Nu su prevăzut niciun instrument de control sau 
supraveghere în materie. 

Nici nu s'a uscat bine cerneala de pe Actul Pinal 
dela Helsinki, și pretutindeni, în cancelariile euro- 
pene și americane, au inceput să curgă plângerile 
denunțând modul în care obligațiile consimţite prin 
acest document sunt aplicate de câtre autoritațile 
'Tărilor din orbita sovietică. Dealtminteri chiar în 
momentul semnării Actului Final, doi ani mat târ- 
ziu după terminarea lucrarilor Conferinței, euforia 
inițială se spulberase și Ocoidentul incepuse să și 
dea seama de cursa în care căzuse, Dar mitul udes- 
tinderii cu orice preț» era în joc. 

A două Conferinţă a avut loc la Belgrad în 1977. 
Aci nu numai că nu sa ajuns la niciun rezultat, 
dar raporturile între cele două blocuri sau găsit 
la un moment dat pe marginea ruperii. Dealtfel pen- 
tru Uniunea Sovietică această a doua fază a Con- 
ferintei, care avea rolul să facă un bilanţ al realiză- 
rilor punctelor din prima Conferință, nu mai pre 
zenta decât o importanță minora. Obţinuse ceiace 
dorise: instituționalizarea Cortinei de fier. Sigura 
problemă în desbatere erau «Drepturile omului». 
Ori Uniunea Sovietica şi Tările din orbita ei, fiind 
vulnerabile în acest sector, au sibotat sistematic 


desbaterile până la amenințarea cu retrageera din 
Conferinţă, sub pretextul că această atitudine occi- 
dentală constituie o ingerinţă in afacerile interne a 
Târilor din Răsăritul Europei. 

Ne aflăm acuma în pragul celei de a treia Con: 
ferință de Securitate Europeana, care se desfăsoară 
în imprejurari extrem de critice pentru Europa și 
pentru Umanitate în general. 

Cu această ocazie ne îngăduim să atragem aten- 
țin Guvernelor participante, că în cele două Con- 
ferințe anterioare s'a săvârsit o eroare fundamen: 
tală de procedură, S'au examinat aspectele crizei de 
nesiguranță ce domneşte în Europa, adică niște 
afecte, dar nu s'au examinat cauzele scetei crize, 
aşa cum se procedează în toate sectoarele vieții, în 
cepând cu sănătatea şi terminând cu economia. 

Există o serie de cauze interne, specifice fiecărei 
țări, cari pot explica într'o anumită măsură clima: 
tul actual de nesiguranță, Acestea printr'o guverna: 
re ințeleaptă pot fi inlaturate, dacă nu au implicaţii 
exterioare, dacă nu sunt susținute şi teleguidate din 
afara frontierelor, Exista însă o serie de cauze ex: 
terioare care depășesc capacitatea și posibilitatile 
unui Guvern. 

Aceste cauze, după parerea noastră, trebuie să 
formeze obiect de examen, studiu și preocupare a 
Conferinței de Securitate europeană, Cauza prin: 
cipală — causa causarum — care turbură pacea și 
liniștea Continentului, este permanența presiune a 
imperialismului sovietic, Uniunea Sovietică şi-a 
creiat un aparat militar uriaș pe care il pune în 
slujba acestui nesâțios imperialism. Paralel cu gi- 
gantesca forță militare, Uniunea Sovietica dispune 
de o armata invisibilă, de o masă de agenți infiltra- 
ți în toată Lumea liberă, cu ajutorul câreia provoa- 
că pretutindeni desordini, neliniște, turburări so- 
ciale, revoluții, războaie civile, etc. etc. Câta vreme 
cauza principală a nesiguranței din Europa, ca și 
din restul Lumii, nu va fi înlăturată, nimic nu se 
poate spera. Eliminând cauzele, dispar automat 
efectele, intr'un cuvânt nesiguranța... In cazul că 
înaltul for reunit la Madrid va incerca acest drum, 
atunci primul obiectiv va trebui sa-l constituie res- 
tabilirea principiului drepturilor Natiunilor. Uniu- 
nea Sovietică trebuie să consimtă să se retragă în 
frontierele sale fireşti, să-și retragă trupele ce ame 
nință permanent țările de ea dominate, să restituie 
acestora dreptul de ași alege liber soarta și stă- 
pânirea. 

Este deadreptul fără rost să se lupte pentru drep- 
urile omului atâta timp cât Naţiunile cari trâlesc 
sub Ale ta ua nu sunt libere, Nimeni nu 
poate exercita, nimeni nu se poate bucura de Drep- 
turile Omului, în Natiunile cir găsesc în pă 
Revoltele din Europe răsăriteană: Berlin 1953, Bu- 
dapesta 1956, Praga 1968, Polonia 1980, demonstrea- 
ză că imperialismul sovietic, ca toate imperialis: 
Ii, ei dea ge fața voinței popoarelor și 

lor ru a 
și libektațile. pentru a-și intâptul independenta 

Modul cel mai simplu pentru emanciparea popoa- 

relor din Răsăritul Europei, fără săraneineri sau 





(Urmează pag. 34.) 








DECE VIITORUL NU POATE FI COMUNIST 


uşor să inchei bilanțul adeziunei 
sau al opoziției intelectuale la co- 
munism. Cei mai mari scriitori și 
gânditori al secolului 20, chiar şi 
cei care la inceput s'au arătat favo- 
rabili Uniunii Sovietice, au renegat 
după acea această eroare a tinereții. 
In schimb sunt foarte puţini ina 
micii marxismului, care să fi trecut 
după acea în rândurile lui. Cei care 
fug din spaţiul sovietic sunt mult mai numeroşi 
decât cei care îl aleg, ca să reducem problema În 
perspectiva ei cotidiană. Si dacă vreun romancier ca 
Huxley, a prezentat în culori inspăimântătoare vil- 
torul lumei capitaliste, sunt cohorte întregi care au 
profetizat cel mai funest viitor posterității, dacă 
şi-ar propune ca bază societatea sovietică actuală 
Majoritatea oamenilor, intelectuali sau nu, nu ac: 
ceptă comunismul. In fond, dece? 

Cred că după şaptezeci de ani de decepții, cei 
care au trăit intr'un asemenea regim și cei care-l 
privesc de departe, au putut să-și dea seama că 
două au fost greșelile fundamentale ale acestui 
regim, atât de perfect constituit sub formă de poliție 
ideologică. Dublă greşală deci, practică și filozofică, 
în primul rând pentrucă nui este permis să mic- 
şorezi și să umileşti persoana umană, reducând-o 
la necesitățile ei economice și în al doilea rând, 
măcar promisiunile legate de pâinea zilnică trebuiau 
implinite. Ultima grevă din Polonia demonstrează 
acest dublu eşesc, pentru al abandona după acea, 
pradă disperării materiale 

Nu ştiu dacă toţi cititorii vor înţelege ceace vreau 
să spun. E greu să centrezi, să contempli şi să ințe- 
legi din depărtare această dublă dramă. Nici un 
cetaţean al Occidentului, nici chiar cine a trăit ul 
tima dictatură a lui Somoza, nu poate să-și imagi- 
neze că inseamnă o viață consumată în căutarea 
alimentelor, cârora trebue să le dedici orele libere 
aproape în totalitatea lor, a face coadă înaintea 
măcelăriei de Stat, sau înaintea brutăriei, uneori 
fără rezultat pozitiv, sau ce înseamnă să pleci după 
cumpârături, gândindu-te le o mâncare de cartofi cu 
carne şi să cinezi varză cu untdelemn, pentrucă în 
acea zi piața nu avea posibilitatea de a oferi popu- 
laţiei dintr'o anumită regiune, sau chiar din întreaga 
Tară, altceva decât varză, de proastă calitate bi- 
neințeles și în cantităţi minime, 

— să intri într'o librărie şi să nu găsești nici o 
carte, afară de cele plăcute regimului și nici un ziar 
străin în afară de «'Humanitey, cărți și gazete tot 
atât de proaste ca şi varza amintită, sau ce inseamnă 
să lupţi ani de zile ca să obţii un pașaport și să pleci 
în voiaj cu zece dolari — ca devize — în buzunar, 

— să tremuri trecând prin fața miliţianului din 
colţ, sau pe dinaintea miliţianului travestit în portar 
sau frizer, 

— să gândeşti la un viitor fără alt fel de soluţie 
decât cea prezentă, fâră nici o speranță de schim- 
bare, lumea fiind transtormată intr'un bloc static, 
orfan de surprize, condamnat să trăiască la infinit 
în propria-i plictiseală, 

_— să ai nevoe de o pereche de pantoti Nr. 40 şi 
să te intorci acasă cu numărul 42 sau 38, pentruică 





De VINTILA HORIA 


în acel interval de timp nu s'au fabricat alte numere 
decât cele amintite, 

— să fil în aşteptarea lamelor de ras, care se 
termină ziua următoare, sau a chibriturilor care se 
termină peste o săptămână, 

— să visezi la o clorbă de peșțe care de treizeci 
de ani a dispărut depe piață şi nu va reapare niclo- 
e pentrucă Guvernul a dedicat peştele expor- 

ui, 

— să conviețuiești în același casă cu lume neplă- 
cută și să te întâlneşti zilnic cu eu, în baia comună, 
în bucătăria comună sau chiar șiin supă, 

— să-ţi dai seama că Tara, ca oricare alta din 
cele ante în spaţiul ocupat de comunism, a încetat 
de a mai avea scriitori, sculptori, pictori, compozi- 
tori și că cultura nu reprezintă esența caracteristică 
a unui popor, ci numai ceva relaționat cu norme 
dictate din afară de vreun politician incult şi sorise 
de vreun scriitor sau poet, fâră alt talent decât abi- 
litatea de a ridica în slâvi genialitatea celor care 
sunt la putere, 

— să fii soldat, să invadezi țări vecine, să dărâmi 
oraşe întregi, să omori şi să torturezi mii de cetățeni 
liberi până atunci, al căror singur păcat este ambiția 
de a nu fi comuniști. 

Umbra teribilă a unei utopii căzută în mâna unor 
sadici insetaţi de putere, a congelat aproape o du- 
zină de națiuni producătoare, inainte de revoluția 
din 1917 și de ocupatia din 1944-1945, nu numai de 
grâu și de alimente in abundență, ci și exportatoare 
de produse alimentare și chiar și de cultură auten- 
tică 


iii A 


Timp de șapte decade sovielicii au promis o re 
formă totală, a cărei realizare implica anumite sa- 
criticii. Două generaţii au crezut în acea promisiune 
şi au acceptat schimbarea, logic urmată de un viitor 
de glorie și progres, Dar în fața cantității de ani in 
timp trecuți înzadar şi repeziciunii cu care alți re: 
formatori occidentali, «bieţi» militari fără cultură 
căteodată şi fâră filosofie realizau, în mai puţin de 
o decadă imbunitățiri spectaculare, fără n cere 
sacrificii, nici adeziuni, nici fanatisme, lumea su: 
pusă teribilei inutilităţi a acelei promisiuni, a înce 
put să gândească în alt fel. Lipsa totală de incredere 
în viitorul comunist şi de orice speranță în orice fel 
de viitor, provoacă reacţiuni greu de sufocat după 
indrasneala manitestată de lucrătorii polonezi, Nici 
incercârile de a-i înşela, niel poliţia, nu vor isbuti 
să oprească procesul deslânţuit la Dantaig. 


Dar mai e ceva, 

Vreau să mă refer la o altă categorie de dispera- 
re, constituită din separația incercată de comunişti 
intre prezent și trecut. Regi, principi, generali, serii- 
tori (mă gândesc In atitudinea luată acum vreo zece 
ani de artiştii spanioli teleghidaţi de partid, faţă de 
Filip al Ilea și Regii Catolici), ale căror dei opere 
sau atitudini nu coincideau cu idealurile comuniste, 
nu fost eliminaţi din actualitate, Danton şi Robes- 





pierre, da. Ludovic al XIV-lea sau Carol al V-lea, 
nu. Pentru a nu mai vorbi de sfinți sau de biserică 
în general. Sa ne gândim până la ce punct un preot 
contaminat de comunism, sau chiar un cardinal, ar 
putea uri pe Sfânta Teresa, sau pe Sfântul Ioan al 
Crucii, pe Sfânta Caterina din Siena sau pe Jeanne 
d'Arc. Ura impotriva trecutului, adică a ceace este 
mai bun din efortul pe care un popor a fost capa- 
bil să-l dea lumii, e o altă opreliște a ființei umane 
în fața comunismului. Nu e natural, nu incape în 
ordinea naturală a lucrurilor, să urăști până într” 
atâta istoria, pentrucă totul este istoria şi a termi- 
na cu ea înseamnă a ne rupe de noi inșine, instrăi- 
nându-ne în mijlocul haosului. Şi asta e ceace vor 
ei. Să ne lase goi, maleabili, schimbători inaintea 
puterii absurde a utopiei. Va veni o zi cand cineva 
vă trebui să ne explice cum și pentru ce toate astea 
au fost și sunt încă posibile, Cum şi pentru ce am 
tost obligaţi să trăim paradoxul cel mai crud şi mai 
cretin, producător de gol, de violență de disperare? 
Ce păcat a avut să ispașească poporul rus, ca să 
cadă în infern acum șapte decenii, sau poporul ro- 
mân, sau cel polonez, sau cel lituan, de mai mult 
de trei? Pentrucă, repet, de aici, e greu să înţelegi 
ce teribil a fost și este tot ce s'a întâmplat acolo. 


Nimeni, în nici o carte, sau operă de teatru, în 
nici un film, n'a isbutit să zică ce s'a intâmplat aco- 
10, în inspăimântătoarea totalitate anti umană, nici 
chiar Soljenitsin, care a făcut imposibilul pentru a 
o spune. 


... 


Inutilitatea giganticului efort întrebuințat cu sco- 
pul de a obține ceace s'a obținut până acuma, adică 
să se trăiască mai rău decât înainte, reducând fiin- 
ţa omenească la numere şi statistici zoologice, va 
fi ciocanul care sparge imperiul comunist, sau se- 
cera care-l va tăia in bucăţi. Omul nu poate trăi 
gândindu-se cât de inutil este el pe lume. Fiinţă 
umană, inainte de toate, e cineva inamorat de pro- 
pria sa utilitate, moştenită din trecut și proectată 
către viitor. 

Pentru aceasta, odată demonstrat și ineficiența 
sistemului pericolul in proporţiile lui teribile, e 
greu de gândit că ar fi posibilă o continuare a co- 
munismului dincolo de decada noastră, cu toate 
sforţările pe care stăpânii inutilului le vor face pen: 
tru a-l prelungi. 

VINTILA HORIA 


POEME DIN INCHISORI 


NE-A MAI RAMAS CEVA 


Nu nea râmas pe rană nici un leac 
Suntem săraci ca legendarul Iov 

Intâi ne-au luat istoria veac cu veac 
SI neau scuipat hrisov după hrisov. 


Prin geogralie au trecut călâri 
Bl depe hartă ne-au furat păgâni 
Carpaţi inalți cu nur in spinâri 
SI bărâgane rumene de pâini. 


Flâmânzi au tost ca haltele de lupi 
Din trupul nostru ce-au volt au rupt, 
Nenu stors lumina din livezi și stupi 
SI laptele din mame ni L-au supt 


Am sfâșiat cămășile de in 

SA ne legăm pe unrde-am sângerat 

Dar şi acolo ni le-au rupt hain 

Slam stat sub rânl, am ars și-am cangrenat. 


Din paradisul nostru cald neau izgonit 
Adarmi și Eve pe-un pâmânt âtrân, 
Nol n'am gustat din riârul pârgult 
Dar serpii arii Lam creeat 1 E 


Suntem săraci dar tot ne-a mal rămas 

vechiul cer un heruvim de vis, 
Din cartea vieţii neam făcut popas 
O (llă care incă nu s'a scris. 


Pe albul el vom pune slove di 
Dând noi abecedare vechii pei 
Aștepte dârz condeele în teci 
SI sângele aștepte'n câlimâri, 


RUGA 

St) rat, Domn al Taiminii, 
i, limpede Isuse 

în real primit [7 rana spinli 


al răsti Invierii, 
SI cântec din osânda-Ti fără vina. 


De R. CAHULEANU 


Dă-ne'ncleștarea Ta, dă-ne puterea 
Din clipa pironirii'nsângerate 

Să ne primim şi culele şi [ierea 
Ca Tine'n marea Ta singurătate 


Cu mâna Ta ca borangicul lunii 

Din râni opreşte sângele fierbinte 
Inchide'n plepturi geamătul furtunii 
Sărută țării lacrimele sfinte, 


Si sus pe crucea crâncenă pe care 
Stă neamul nostru răstignit, Tu serie 
Isuse, un aprins inel de soare 

Ca semn al invierii ce-o să vie 


Si spune morților din lut să nu blesteme 
GI sub trifoi, sub dâmburi, sub, secară 
Să, ştepte paşii Tai umblând prin țară 
Si semnul munților ce vor aprinde steme, 


SI spune morţilor de sub troițe stinte 
Că ca veni cândva o dimineață 

Când neamu'ntreg va fulgera la viața 
Cumenieat prin stibțul al moanlață 


CANALUL 


Alci am plâns și-am sângerat cu anii 
Sculpândune, plămânii țărână 
Aici am logodit cu bolovanii 

Gâte-un picior uitat sau câte-o mâna 


Pe-necate văl și dealuri dobrogeni 
Am dat cu veacuri inapoi urit 


Amnre m asternut 

SI lea postat în nr bă, n 
Istoria noâstră cea din Incrimi 

Va ține minte intre foL va aaueă 


Acest cumplit Danubiu care varul 
Pe trei guri apă și pe-a patra sânge 


Tar cântecele zmulse dij 

Vor ctitori în anii care vie 3 

In cărțile pe care Je Yom seria 

O ru KTristles — a Pontului Euxin. 








- i, 


LES DROITS DE L:HOMME ET L'INDEPENDENCE 
DE LA NATION ROUMAINE 


notre &poque, on en est arrive ă exal- 

ter jusqu'au paroxysme la notion 
de la LIBERTE et des DROITS. 
Problăme essentiel et logique. Cha- 
cun veut qu'on respecte «sa liber- 
ten et uses droits», ce qui corrres- 
pond en quelque sorte ă une juste 
interpretation de la condition hu- 
maine au stade de notre civilisa- 
tion: 

Rien ă redire, malgre les interpretations souvent 
extravagantes qui entourent la mise en pratique de 
ces attributs. On peut, cependant, leur râserver une 
certaine indulgence, car, dans les excăs commis, îl 
est plutot question d'une facn de considârer la 
chose que de renier ou de refuser tout court son 
contenu. Car, dans ce dernier cas, quel que soit le 
mobile qu'on invoque, on se trouverait toujours 
devant un abus de pouvoir, une n€gation des lois 
naturelles et un mepris total de Vâtre humain. 

Oeuvyre de la civilisation europeenne et chretien: 
ne, ces prârogatives constituent l'apport le plus 
important de la pens6e continentale, dont toute 
nation europeenne peut s'enorgueillir. Par le sim- 
ple fait d'appartenir ă l'Europe, les nations de ce 
petit continent ont indâniablement contribu6 ă la 
cristallisation de ces bienfaits de /humanită. II se- 
rait justement inadmissible qu'elles ne puissent en 
profiter autant que les autres. 

Nous ne devons pas negliger de rappeler que ces 
termes, dans leur acception de notions definitive: 
ment acquises dans les rapports entre Etats, ont 
permis ă une foule de nations, de peuples et mâme 
de peuplades de gagner leur indepenăance et leur 
souverainetă. Le principe de V'auto-d6termination 
slest montre efficace jusqu'au fond de L'Afrique 
Noire. 


G'etait Vapplication de regles devenues fonda- 
mentales dans la mentalite moderne et qui ne per- 
mettaient plus le paradoxe des imperialismes et 
des suprematies armees, au milieu d'un sidcle cpris 
de libertă et de respect envers uleş droits» de Vin: 
dividu, Idealement, on assistait A la victoire d'un 
nouvel humanisme, ot les aspirations des hommes 
et des peuples prenalent un tour prioritare et im. 
peratif, 

Sous lemprise de ce concept general et sedui: 
sant, notre sidele a vu apparaitre les coalitions les 
plus stupsfiantes et les rapprochements les plus 
anti-naturels que Von puisse imaginer. Tout, pour 
que les hommes puissent S'affranchir d'un que 
conque impsrialisme ou pour qu'ils ne s'echouent 
pas entre les griffes d'une nouvelle tyrannie. On 
voulait regler une fois pour toutes le problăme de 
ln libert& de Vindividu et de lindâpendance des 
peuples, qui pesait lourdement dans la balance de 
certains grands Etats, 

Selon les promesses solennelles faltes aux ins- 
tants critiques d'une conflagration gensralisee, ori 
aurait pu esperer un resultat indiscutable; Et ce- 
pendant, îl y a eu une contradiction &vidente entre 
le concept enonc€ ă grands fracas et les suites post: 
belliques qui devalent couronner la persistance des 
promesses, 


LES DROITS DE L'HOMME ET LE MONDE 
COMMUNISTE 


Sans doute, on parle beaucoup des «droits de 
Yhommen, celui-ci 6tant consideră dans son identi. 
t6 «d'etre vivant et de sujet indăpendant au milieu 
de Vorganisme €tatique. Tout le tintamarre actuel 
dans les milieux concerns tourne autour de la 
question de savoir si Vindividu A ou îl N'A PAS de 
liberte, assez de liberte, trop de liberte (conforme. 
ment aux principes) dans certains pays tristement 
renommes par leur manque d'egard envers leurs 
citoyens, Louable effort et nanmoins exrcentrique 
par rapport au veritable probleme de la LIBERTE 
HUMAINE. Parce que celui-ci ne doit pas &tre Li6, 
dans les pays en cause, A la position de Vindividu 
vis-ă-vis du gouvernement, mais de' lindividu, par 
rapport ă toute la nation. 

Pour les nations momentanement tombdes sous 
la ferule d'un regime dictatorial et inhumain, la 
question de la libertă doit embrasser /'ensemble 
national et pas seulement le cas particulier de Vin. 
dividu, Et cela pour deux raisons: 

1. Liindividu ne peut tre, ni se sentir LIBRE, 
quau sein dune NATION VERITABLEMENT 
LIBRE. 

2. Toute liberte categorielle porte en elle le ca- 
chet dun privilăge, d'une difterenciation, qui nuit 
aux intârâts de Vensemble national. 

Or, nous constatons que la situation de Vindividu 
n'est pas similaire des deux câtes du Rideau de Fer; 

8) Du câtă de VOccident, individu constitue 
Velement primordial et essentiel (mâme sil est 
parfois, piâtin6). 

b) Du câte soviâtique, Lindividu n'est quun 
rouage dans le grand tout qui s'appelle uPARTI». 

D'oii des differences d'interpretation et d'emploi 
du terme «droits de hommen: 

En Occident, une mentalite liberale au sujet du 
comportement humain, En URSS, une mentalită 
centralisatrice et autoritaire, 

D'un cât, sacralisation des droits fondamentaux 
de Yhomme. De Vautre, tous les droits de Vindivi: 
du dans la d&peudance des interâts du parti et du 
systeme. 

En Occident, lindividu peut manifester librement 
son opinion. En URSS, Vindividu ne peut avoir 
aucune opinion personnelle, 

Dans le monde libre, le gouvernement doit res: 
pecter les droits de lindividu. Dans le monde so- 
cialiste, le gouvernement ignore ces droits et ne 
Hent compte que des droits du Parti. 

D'un câtă, tout cart par rapport aux volontes 
gouvernementales n'est qw'une divergence de vues 
ou un acte de protestation. Tandis que de Vautre 
cât, le moindre &cart de la liane du parti est con- 
sider6 comme une trahison. 

Dans le monde occidental, Vabus d'autorite peut 
&tre combattu ouvertement, par tous les moyens 
legaux mis ă la disposition de Vindividu. Dans le 
monde communiste, Vabus d'autorite est un note 
courant, normal, dont personne ne peut faire cas. 

Dans VOccident, &tre libre signitie pouvoir vo- 
yager quand et o Ion veut — se synălcaliser con: 


—y 


„personnelles — Orga: 

u tion politique qui cor- 

respond ă ses aspirations intimes — prier dans la 

langue et pour le Dieu de son choix — adopter et 

avouer n'importe quelle foi philosophique — enfin, 

pouvoir dire NON» parsque la majorite dit «OUI» 
ou inversement. 

Dans le monde concentrationaire du communis- 
me, toutes ces caractăristiques n'existent mâme pas 
virtuellement. Prohibdes, interdites, poursuivies, 
elles constituent alegalemeni» les tendances les 
plus nuisibles pour l'accomplissement integral de 
Videologie marxiste, 

IL Y A DONC UN ABIME ENTRE LES DEUX 
CONCEPTIONS DE LHOMME ET DE SES 
DROITS. Abime qui provoque une dichotomie to- 
tale entre la maniăre de penser, d'apprecier et d'ap- 
pliquer le meme terme dans I'intention d'uniformi- 
ser son usage, 

TI y aura toujours une deviation de sens du câte 
sovittique, provoq) par sa conception particu- 
libre sur le râle de Vindividu dans la sooiste, qui 
lui impose une subordination et une soumission 
aveugle au collectif, represente toujours par le cen- 
tralisme du parti. 

Les tenants de sa conception collectiviste lui im- 
posent une structure rigide et impitoyable envers 
les €lements constitutifs de sa structure socio-cta- 
tique. Le communisme, en tant qu'ordre politique, 
ne peut subsister (et moins encore, s'affirmer), sans 
cette etroitesse de conception dans sa vie interne. 

Le socialisme, aussi scientifique qu'on le declare, 
n'est qu'un pitoyable effort de rorganisation socia- 
Te et politique de la nation A LAIDE DE METHO- 
DES DICTATORIALES, incompatibles avec la natu- 
re humaine, Tandis que l'evolution de /humanite 
tend vers une «liberation» de Vindividu des entra- 
ves historiques ou de celles consacrtes par un usage 
abusif, 

La nature humaine tend tout naturellement vers 
cet affranchissement progressif, qui est une aspi- 
ration inn€e, La amentalită esclave» n'existe plus ă 
notre âpoque, bien qu'il existe encore de nombreux 
esclaves. Les peuples les plus arrieres de VAfrique 
ont dâjă requ leur statut d'hommes libres dans le 
sens occidental du mot, en depit de leur mentalite 
encore profondement imbue des tares ancestrales, 
C'est peut-ătre une meprise internationale, mais ce 

West pas une mnuvaise chose! L/&poque s'y prâte 
et Vexperience peut &tre payante. 


UN INDIVIDU LIBRE DANS UNE 
NATION LIBRE 


DUNE QUE DOMINATION, La 1: 
bertă, pour atre pa SE etice doit avolr un ca- 
Tonlara, integral: ? IDU LIBRE DANS UNE 

Ainsi, les droits de !homme, pour avoir une 
arat de se voir respecter, doivent &tre completâs 


par la reconnalssance des DROITS DE LA NATION, 
faute de quoi îl n'y aurnit qu'afti menson: 
găres et irrcalisables, ă aa de 


10 — 


De Vautre câte du Rideau de Fer râgne VANTI. 

B la negation de lhomme, en tant qu'âl& 
ment primordial de la sociste et entite spirituelle, 
C'est le retour ă la barbarie, au principe du plus 
fort et de Vannulation du droit. Lhomme perd ses 
attributs specifiques et imprescriptibles, Devant le 
Parti, ce monstre sacre, represent par une poignă 
d'autocrates dâcides î maintenir leur emprise par 
n'importe quel moyen, homme doit se prosterner 
et obdir... Et les moyens ne manquent pas pour y 
parvenir! Faire fi des prerogatives de l'âtre humain, 
V'ecraser, Ihumilier, n'en sont que les moindres. 


C'est d'ailleurs pour cela que les pais du monde 
communiste peuvent se permettre le luxe de lâcher 
(parcimonieusement bien entendu) quelques liber. 
tăs ă des individus isolâs (les fameux disidents), 
inoffensifs par leur nombre. Cette «magnanimite» 
leur confere Vaureole de la comprehension et laisse 
croire ă une liberalisation politique, en realite ine 
xistante. 


PEUPLES ESCLAVES 


On parle aussi beaucoup du «DROIT DES GENS», 
concept vu cependant par un prisme dâformant, qui 
ne permet que partiellement application de son 
contenu, 

Par une interpretation trompeuse, on la reduit 
a sa signification la plus €troite, celle de droit 
applique PAR ET POUR les groupements minori: 
taires et revolutionnaires. Avec, tout de m&me une 
nuance significative: ce droit des gens ne peut ja- 
mais âtre souleve ou invoqu€ par LES DIZAINES 
DE PEUPLES QUI SE MEURENT SOUS L'EMPRI- 
SE MARXISTE DANS L'EMPIRE SOVIETIQUE. 


La situation est aggravee par l'inqualifiable dis- 
torsion donne au sens propre de ce «droit des 
gens». Les gouvernements occidentaux, heureux de 
se tirer d'affaire ă si bon compte, feignent d'izno- 
rer que le terme «DROIT DES GENS» signifie en 
râalit6 DROIT DES NATIONS. 


Negliger le sens propre en faveur d'une interpr& 
tation moins significative et parallelement, moins 
explosive, fait actuellement partie de Vattitude dite 
urtaliste». On omet pourtant que de tels subterfu- 
ges ne font qu'aggraver la tension et dâprecier un 
concepte seculare. Râsultat de la crainte, d'un cal. 
cul sordide ou tout simplement de l'inditterence, 
ses consâquences sont tout aussi deplorables pour 
A 4 internationale et les relations qui en dâcow 

Sous le signe de la FAUSSE DETENTE ui s'en- 
suit, on proclame d'office toutes les tiziciea que! 
que soit te regime politique qui tient tes rânes du 


pouvoir, comme LIBRES, 1 
SOUVERAI NDEPENDANTES ET 


Et le tour est jous! Comma suite, on noue des 
relations d'ordre fconomique et culture! avec les 
Mergi en place, laissant de câte Fillăgiti- 

du regime, la tyrannie exerce ă Vegard de ln 
BBNEE, les objections et les protestattons des mas 
[A je manque total de liberte et de droits, la nâya: 
ion des normes €lementaires de vie en socidtă or- 


Or, renier pi Grele des nations A In lbertă, î Vin: 
Souverainete, c'est PAIRE FI 

DE LA DROITURE ET DE VEQUITE QUI DOI- 
VENT GUIDER TOUT ETAT DIGNE DE CE NOM! 


I/ABANDON DE L/EUROPE ORIENTALE 


Dans la conjoncture cree apres la deuxieme guer- 
re mondiale, tout laisse entendre que les suites im: 
postes ă la partie orientale de Europe AVAIENT 
ETE DECIDEES PAR AVANCE. 

Sous les pressions cyniques des Soviâtiques et 
dans une philosophie de lindifference de la part 
des Oceidentaux, on a pu assister ă Vacte inquali- 
fiable de L'ABANDON ENTRE LES MAINS DES 
MARXISTES D'UNE DOUZAINE DE PAYS, parmi 
lesquele la Roumanie, 

Le statut impos6 depuis ă la nation roumaine 
— contre sa volonte et contre ses aspirations — 
par la poignâe de communistes autochtones (envi- 
rons 850-900 membres, constituant le plus petit Par- 
ți Communiste du monde) AMPLEMENT SOUTE- 
NUS par les forces sovidtiques d'occupation, ne 
peut &tre qualifi€ que de STATUT D'ESCLAVAGE. 

Malgre tout ce qu'on peut soutenir dans les con: 
ferences internationales, ou tout ce qu'on peut croi- 
re dans les Chancelleries ctrangbres, la nation rou- 
maine n'est NI libre, NI independante, NI souve- 
raine! Parce que la Roumanie d'aujourdhui, en 
tant qu'Etat «autonome» et umaitre de lui-mâme», 
N'EST QU'UNE FICTION. 

Un gouvernement IMPOSE par les Sovietiques et 
qui se perpetue depuis plus de 30 ans grâce ă la 
prâsence menacante des tanks russes ă la fronti6 
re, ne peut prâtendre qu'il est LIBRE. 

Un gouvernement qui REGOIT râguli&rement ses 
directives du Kremlin, ne peut affirmer qu'il est 
INDEPENDANT. 

Un gouvernement qui, conformement aux «dâci- 
sions» du Pacte de Varsovie, DOIT SUIVRE les vo- 
lontăs des Forces Armâes soviâtiques, ne peut d& 
clarer qu'il est SOUVERAIN. 

En un mot, îl s'agit d'un gouvernement fantoche, 
incompâtent mais prâtentieux, impitoyable envers 
Ja nation roumaine mais docile envers les maitres 
de l'URSS. Voilă ce qu'est le regime actuel de la 
Roumanie. 

Ainsi, les puissances occidentales qui entretien- 
nent des relations serrces et suivies avec Bucarest 
— sans tenir compte des rcalites profondes — trai- 
tent avec un «GOUVERNEMENT FICTIF» et s'ex- 
posent tot ou tard ă un dâsaveu cuisant de Ihis- 
toire et ă une critique vehemente du peuple rou 
main. Delaisser la realite âternelle de la nation pour 
Vimage temporaire d'un gouvernement (peut-âtre 
«regulier» aux yeux des intâressâs, mais depourvu 
de toute «legitimiten) c'est ne tenir compte que des 
circonstances et des interâts passagers. 

LA ROUMANIE, en tant que nation et Etat, en 
tant qu'organisme de droit international, N'A RIEN 
A VOIR AVEC LE POUVOIR — dit populaire — 
ETABLI PAR LA FORCE DES ARMEES SOVIE- 
TIQUES. La Roumanie qui soutire n'admettra ja: 
mais d'âtre representee par une 6quipe gouverne- 
mentale d'obedience marxiste, hissce au sommet 
du pouvoir par la fraude, lappul dtranger et la 
terreur, 

II est vrai que cette Roumanie profonde n'a au: 
cun droit pour Vinstant, Elle vit sous lemprise f& 
roce d'un regime inhumain. ELLE N'EST PAS LI- 
BRE! Mais elle EXISTE, inebraniable contre vents 
et marees, et CELA NE PEUT LUI ETRE RETIRE! 

Cette Roumanie sans droits, sans parole et sans 
perspectives suit le drame de toutes ses congen&- 
res, jettes en pâture au fauve savietique par ceux 
qui s'âtalent declarâs les CHAMPIONS DE LA LI 
BERTE ET DE L'INDEPENDANCE DES PEUPLES. 


LA ROUMANIE N'EST PAS LIBRE 


Elle n'est cependant pas libre ni independante 
pour des motifs qui ne sont plus un secret d'Etat: 

1) D'abord parce que, par des accords occultes 
a Potsdam, Teheran et Yalta, les Puissances Occi- 
dentales ONT LIVRE A L'URSS, la Roumanie et 
les autres nations martyres, sans le moindre re- 
mords ou une quelconque inquletude pour le sort 
des beaux principes qui constituent V'armature de 
leur argumentation politique. Ce geste inconsidere 
ASSOMBRIT, sinon la conscience de leurs gouver- 
nements, du moins LE PRESTIGE dont elles tien- 
nent ă jouir dans le monde, 

II est difficile de faire admettre — et encore plus 
de faire oublier — qu'apres avoir commenc& une 
guerre pour preserver LA LIBERTE ET L/INDE 
PENDANCE des nations, on soit arrivă ă nier cette 
liberte et cette independance aux nations mâmes 
qui ont constituă Venjeu de la grande conflagra- 
tion... 

2) Ensuite, parce que le regime communiste de 
Bucarest, malgre sa longevite, N'EST AUCUNE: 
MENT LE REFLET DES ASPIRATIONS DU PEU- 
PLE ROUMAIN. Il a ete tout simplement impose 
par la force, contre la volonte nationale. Sa perma: 
nence n'est que Ia suite de sa brutalite repressive 
et de la puissance sovistique qul Va mis en place et 
le soutient ouvertement, 

La liberte de lindividu et l'independance de la 
nation vont de pair. Dans la Roumanie d'aujourd' 
hui, on ne rencontre NI L'UNE NI L'AUTRE. L'exis- 
tence d'un gouvernement dit «lâgal» ne signifie pas 
que les masses sont libres; et la presence d'envoyss 
sptciaux dans les r6unions internationales ne con: 
stitue pas la preuve que VEtat est ind&pendant. 

La nation roumaine, dechue — comme tant d'au- 
tres qui ont subi le măme sort — de ses droits et 
prerogatives legitimes, dirigee par des usurpateurs 
et soumise ă un traitement d'esclave, ne pourra 
d'aucune facon tre presentee et consideree nctuel- 
lement comme une nation libre et independante. 


LA TRAGEDIE DU PEUPLE ROUMAIN 


Nous tenons A faire savolr d ceux qui ont con: 
tribu6, par leur imprudence ou leur imprâvoyance, 
a Vâtablissement d'un pareil stat de choses, que les 
cons&quences engendrâes depassent de loin limagi: 
nation la plus fertile, Et que la RESPONSABILITE 
d'une telle situation ne leur sera JAMAIS enlevee, 
Lorsqwon prend des răsolutions nuisibles pour 
d'autres, îl faut nussi envisager les suites, 

Or, aprăs 30 ans de regime communiste, les resul: 
tats sont catastrophiques, tant du point de vue poli: 
tique, &conomique et soolal que du point de vue 
culturel et spirituel. Tout a st bouleversă, en con: 
tradiction avec les caractăristiques profondes de la 
nation et sa manldre de vivre spteitique, On a voulu 
imposer une nouvelle sociâte, âtrangăre ă la nation 
et ne convenant pas A son gânie, par des moyens 
brutaux et autoritaires, 

On est arriv& A instaurer la nouvelle societ, 
MAIS EN APPARENCE SEULEMENT. Le fonde- 
ment insondabile de la nation est rest intact, en 
depit des methodes sauvages et sanguinaires qui 
constituent les formes de upersuasion» du regime 
marxiste en Roumanie, Comblen de souftrances et 
de sacritices auraient pur 6tre &parenes si les Gran: 
des Puissances Occidentales avatent agi avec la sa: 


-u 


gesse et la conscience que la conjonctire excep- 
tionnelle de l'epoque reclamait d'elles!... 

Voici une partie des maux et des tourments dont 
souitre toujours la nation roumaine: 

1) Le systeme democratique — si detectueux 
quiil fât en Roumanie — remplissait une fonction 
politique conforme aux aspirations populaires et 
aux necessites modernes de la vie en sociât. Il a 
âtă brutalement remplace par un regime socialiste 
de type sovietique, monopolisant toute Vactivite 
reprăsentative entre les mains d'un seul parti et 
mettant hors la loi toute opinion divergente. 

Mutation brutale et sanglante, qui a coAte la vie 
A des dizaines de milliers de personnes, sans parler 
des centaines de milliers de citoyens qui ont vegită 
pendant des annses dans les prisons et camps de 
concentration pour le simple motit d'avoir eu, 
AVANT LE CHANGEMENT DU REGIME, une cro- 
yance politique non conforme aux vues du nouveau 


systăme. 

VOILA CE QUI GUETTE LES DEMOCRATIES 
OCCIDENTALES, si stres d'elles-mâmes et si con- 
fiantes dans leurs principes! 

2) La liquidation de la propriâte privee — mal- 
ară certains retours en arriere, propres ă tromper 
1es nigauds et ă tenir en haleine les masses mecon- 
tentes — est chose acquise, Car mâme la permis 
sion, accordăe r6cemment, d'accâder ă la propric!e 
dune maison ou d'une automobile, n'est quun 
Jeurre. Aucune garantie ne preserve le bien acquis 
de Vintervention du regime si bon lui semble. On 
est ă tout instant & la discrâtion du systeme, 

VOILA CE QUI MENACE LES CITOYENS DES 
DEMOCRATIES OCCIDENTALES, accoutumes au 
caractăre inalienable et imprescriptible de la pro- 
priete. 

3), L'ezpropriation integrale des domaines agri- 
coles et Vobligation pour les paysans d'adherer 
uvolontairement» ă la vie de Kolkhoz. Ce qui a pro- 
voqu& une chute dâplorable de l'economie agraire 
et rejetă les ruraux dans un servage humiliant et 
sans avenir. Pour un homme libre et fier de ses 
aptitudes professionnelles, attendre le bon plaisir 
de VEtat pour NOURRIR SA FAMILLE est un vâri- 
table mortification, 

VOILA CE QUI ATTEND LES MILIEUX AGRI- 
COLES OCCIDENTAUX, organists, dotâs de mo- 
yens modernes de travail et riches d'incomparables 
traditions. 

4) Problăme capital: /'asservissement de la clas- 
se ouvridre. C'est la categorie sociale qui a peut- 
&tre le plus souifert, car elle s'attendait ă tout autre 
chose de la part du «Parti des travaiileuray, 

Aprăs les avoir employes comme pointe de lance 
u Vâpoque des premieres transformations, apres 
leur avoir promis monts et merveiiles, aprăs leur 
avolr falt remplir toutes les corvăes socialea et po 
Titiques, sous la devise eVous tes maintenant les 
maitres», le regime communiste, une fois consolidă, 
LES A MIS AU PAS: 

— Ni droit de «Sundicat libre» en dehors du Syn- 
dicat Unique au parti, f 

— Ni udroit de yrăve» en tant moyen de pro- 
testațion protesslonnelle. A 

„— Ni «droit dWopinlom», orale ou 6orite, pour 
exariner iure ap ou leurs ldeeș, 

Quant au (res du payan, Îl est dă- 
menti tenul de d'heures et de Journdes suple- 


a-— 


VOILA CE QUI PEND AU NEZ DES OUVRIERS 
OCCIDENTAUK, fierte de leurs ti 

5) Lacorruption de la jeunesse constitue un nu- 
tre point noir dans les pays marxistes. L/individu 
ne compte qw'en tant qu'instrument de travail, aux. 
liaire du parti ou executant fervent des finalites de 
la cause communiste, Tâches qui, selon la mentalite 
socialiste, n'ont rien ă voir avec I'sthique et la mo- 
vale, avec Leducation civique ou la dignite person: 
nelle. 

Pour que les jeunes deviennent de bons «com. 
munistes», tous les moyens sont employes afin d'em- 
pâcher Vapparition de pareilles tendances (pour 
eux, centrifuges) en desaccord integral avec Ia ligne 
maitresse du marxisme et profondement domma- 
geables pour les desseins du râgime. 

La morale et Vâthique, telles que la tradition oc- 
cidentale les accepte, sont la bâte noire des regime 
d'au-delă du Rideau de Fer. Et c'est la jeunesse qul 
en supporte le contrecoup, devenant de plus en plus 
nâgativiste et grossiăre, puisque le regime lui im: 
pose de ne suivre que les enseignements du mat& 
rialisme et les consignes du parti. 

VOILA LES PERSPECTIVES QUI S'OUVRENT 
A LA JEUNESSE DES PAYS OCCIDENTAUX, pays 
qui savent que la continuită de leur civilisation r& 
side dans la purete et la morale de leur jeunesse. 

6) La degradation de la culture et de V'ecrivain 
engage n'est que la suite naturelle de existence 
d'un regime politique et d'une chelle de valeurs 
&trangers ă leur role dans VEtat et au milieu de la 
nation. 

Dans le systăme marxiste tout se tient et tout va 
vers la perversion de ce qui peut maintenir les 
peuples au niveau du beau, de lhonorable, du su- 
blime. C'est comme si ces attributs mettalent en 
danger Vinsuffisance du fond marxiste et pouvaient 
empâcher le nivellement par le bas tant desire et 
ş re pour que la mediocrite du parti puisse 
Dans la poursuite de ce but mesquin, tout ce qui 
depasse les pantoyriques des grands personnages 
du moment at le rappel monotone des thămnes ste 
reotypes de la lutte de classe, est systemntiquement 
a "et sanctionnă; cela manque de «tonus pro- 

II) 

Une pareille mentalite aboutit A une piătre pro- 

rii Aa aia et A eftondrement Sienltiatit 
imme produc 

ta vre rin e otil et comme homme, 

QUE PEUT ARRIVER AUSSI DANS 

VUNIVERS OCCIDENTAL, depositaire de tant de 


culture, de noblesse artistii 
sentimente. que et de deâlicatesse de 


1) Et pour parachever cette conception portăe 
E la negation de ce qul est icrele at pt szira 
i On a vu apparaitre a perseculton religieuse, la 
pl IA abominable forme de Vabsolutisme âtatique, 
fe. za) ce fut Vatteinte profonde portee î 
"Folise Uniate de Roumanie, dans Vintention de 
Veloigner de Rome et de la faire disparaitre, 
i Vinterdiction du novieint monaatique et 
d lua dinnombrables monastăres ortho- 
Enfin, doutant de Veftieacită a, di 
rectes, le le communiste arest tag ua . 
regim qu& au pro 
arta maniere dâtournte, mais tout nusst 
na opta i 1 sest fait le champion de Venseigne- 
roi atheisme. Les Universitea sant rempiles 
es oil la propagande anti-religieuse devient 
Pa politique et destruction spiritueile. Les resul- 
de ces pressians ne se feront pas longtemps 


attendre. D6Jă les nouvelles gencrations vacillent, 
hesitantes, Qwen sera-tiil dans deux ou trois d& 
cennies, si cela continue!?... 

VOILA CE QUI PEUT SE PRODUIRE AUSSI 
DANS LES COMMUNAUTES OCCIDENTALES, 
qui necuelilent, le coeur plein de devotion, le Pape 
et font resonner les magnifiques cathedrales de 
leurs chants exalts!,,, 

C'est sous cet aspect que VOccident se doit de 
regarder et de juger la situation en Roumanie et 
dans les autres pays, tombâs par sa faute entre les 
mains du communisme: sous cet angle des cons& 
quences, qui a transforme tous ces territoires en 
de vastes prisons, La Roumanie surtout ou, de l'avis 
de tous les observateurs âtrangers, rognent l'oppres- 
sion la plus feroce et la dictature la plus stalinien- 
ne, c'est-ă-dire bornce et impitoyable, 


FORMULES TROMPEUSES 


Ce n'est pas en fermant les yeux devant la râali- 
t& et ses cruels tmoignages qu'on fera disparaitre 
la materialite des faits. D'autant plus qu'on ne pour: 
rait gudre nous faire croire que VOceident ignore 
Vâtat de chose qui existe en Roumanie. 

Malgr& Vincroyable oppresslon exercte sur les 
Roumains, malgre les moyens deployes pour em- 
pecher les nouvelles de franchir les frontiăres, mal: 
gr& la propagande triomphaliste du regime. Les 
&preuves et les supplices infliges ă la nation row 
maine SONT CONNUS A L/ETRANGER. Les gou 
vernements des pays occidentaux ne peuvent pas 
ignorer de tels faits, 

Et is ne les ignorent pas! 

Mais, pris dans Vengrenage des relations politi- 
ques, ils se complaisent dans ce mensonge, dans 
cette fausse attitude envers V'evidence. II leur est 
d'autant plus facile de le faire, qu'ils se retranchent 
derriere une multitude de formules, devenues la 
panacce irremplacable de tous les mnux (injustices 
et fâlonies comprises) qul affligent le monde mo- 
derne. 

Ainsi, on n'entend parler autour de soi que de 
ucoezistence pacifique», de usâcurite», de ucoope- 
ration» ou d'uentente entre des pays ă systâmes 
sociauzr di//erents», comme si les souitrances, In 
liberte et l'independance des nations 6crasces par 
Vun de ces SYSTEMES SOCIAUX DIFFERENTS 
n'âtaient que des vetilles, indignes d'une attention 
humanitaire et comprehensive, 

De plus, pour souligner limportance et Je bien 
fondă dune attitude odieuse et pusillanime, tous 
les Gouvernements Occidentaux avancent en choeur 
la nâcessite d'un uesprit de dătente», d'une «limita- 
tion des armemenis» et dune politique de unom 
intervention dans les a/jaires internes d'un autre 
pays», Ce serait — dit-on — In seule vole pour la 
preservation de la paix!, 


LIMPERIALISME SOVIETIQUE 


C'est admirablement dit! Et, probablement, cela 
constituerait la voie A sulvre s'il dtait question 
d'Etata inspires par des principes de comportement 
semblables, Or, notre monde est loin de cet ideal. 
LA PAIX NE PEUT PAS ETRE PRESERVEE, Car 
îl ne peut y avoir de palx Iă ou s'altrontent des na- 
tions comportant justement des «systmes sociaur 
dijțerents». Malare toute In bonne volontă de Oc 
cldent, 


Nous vivons une trâve, simple ion des 
hostilites militaires. Trâve dans re Bra 
reusement, le monde libre joue le râle de dupe, On 
oublie ou on ne donne pas assez d'altention au fait 
qu'ă câte de tout cet attirail diplomatique qul en- 
chante les gouvernementa occidentaux et leur don- 
ne limpression de posseder les mayens lăgauz du 
salut, îl y a les arguments «hors concoursn, les mmo- 
yens aeztra-legauz» du monde socialiste, qui chap- 
pent, sinon ă la surveillance, du moins î Vatteinte 
juridique de ses partenaires liberaux. 

On remarque, tout d'abord, LA VOLONTE IM 
PERIALISTE DE L/URSS qui a fait assez de vioti- 
mes ă la fin du grand conflit et qui se montre insa- 
tiable et perseverante, grignotant avec râgularit& 
les Marches protectrices d'un monde libre insou- 
ciant. 

II y a, ensuite, ce totalitarisme impenitent qui 
joue sur Vimagination des foules, leur infiltrant une 
crainte paralysante, 

II y a la «doctrine Brejnev» qui permet aux ar- 
mâes sovietiques d'intervenir presque partout dans 
le monde comuniste ob la moindre velicită nanti- 
socialiste» aurait Vinconvenance de se manitester. 

II y a, aussi, la fameuse usolidarite socialiste» 
qui joue un râle tellement important dans les rela: 
tions soviătiquas avec les partis communistes du 
monde entier, Et qui peut devenir arme suprâme 
dans un aftrontement Est-Ouest, 

II y a, sans doute, le subtertuge de Laide Jrater- 
nelle aux peuples «en voie d'âmancipation» ou «qui 
demandent Lintervention sovietique». Secours qui 
ne sont au fond que des pratiques camoufltes d'ex- 
pansion communiste ou de conquâte masqute. 

II y a, finalement, le chantage de la peur, mena: 
ce permanente et arguments de polds, chaque fois 
que les relations avec le monde libre deviennent 
grincantes, 

En realită, malgre tout le dăplaisir que cela nous 
cause, L'ATTITUDE SOVIETIQUE EST LA SEULE 
POLITIQUE COHERENTE, VOLONTAIRE ET DE- 
POUILLEE DES SUBTILITTES qui alourdissent et 
rendent inopărantes les pratiques oceldentales. Les 
Soviâtiques savent ce quiis veulent et savent le 
Jaire imposer, car ils emplolent sans aucune reti- 
cence tous les procâdâs se trouvant î leur portee: 
diplomatie — ruse — slogans — mensonges — me: 
nnces — voles de fait. A la difference des Ocolden: 
taus, ils ont UNE FINALITE DEFINIE qu'lls pour 
suivent obstinement et UNE CONDUITTE toujours 
offensive. 

Tandis que le comportement du monde libre, 
monde de râticences, empii d'inquistudes electora: 
les, repli& sur son bien-etre personnel et depourvu 
de tout 6lan mystique, tâmoigne d'une bien pauvre 
armature spirituelle dans le confrontement porma- 
nent avec le monde socialiste. 

Cet Occident, par ailleurs si bien dote, Inisse soup- 
gonner de viles complicitâs dans la degradation po: 
litique de notre temps, par sn passivită inquistante 
et In sourde oreille qu'il fait nux dâsespoirs venus 
d'au-delă du Rideau de Fer. 

Que ce soit pour des raisons politiques circons- 
tantielles, conomiques, socinles ou nutres, L/ER- 
REUR HISTORIQUE EST LA MEME. Quand on 
s'intitule «MONDE LIBRE», on A des responsabil: 
tâs envers tous ceux qui y crolent. Faire semblant 
de ne pas sentir ou de ne pas comprendre «le brain 
qui se dâgnge de In politique communiste, mende 
par les Soviâtiques avec In mâme ferocită des deux 
câtâs du Rideau de Fer, C'EST SE SOUSTRAIRE 
A SA MISSIONI Et c'est le pire qui peut arriver 





A cette Europe amputee d'une moitie, divisse 
Zu ;, minte par la subver- 


siân 

TI s'agit d'une situation absurde, incoherente et 

pour les nations dont le pass€ a cte une 

illustration de fierte et de dignite. Cette position 
Equivoque, si elle continue encore quelque temps, 
ma se retourner impitovablement contre ceur qui 
Vont acceptee. 
Si les nations oecidentales n'arrivent pas ă re 
prendre confiance en elles-mâmes et ă mettre un 
terme & la freneste expansive du fleau rouge, ELLES 
PAYERONT LOURDEMENT LEUR ABSENCE AC- 
TUELLE DE DETERMINATION. Expiation qu'elles 
vont ressentir d'une facon d'autant plus penible et 
cruelle qu'elle sera accompagnde d'un remords 
si 


Selon toute objectivite, aspect actuel des choses 
n'est que la consâquence d'un &tat d'esprit bicăpha- 
le qui domine les nations occidentales. Nous disons 
mă deur tâtes» parce que la posture adopte par 
les gouvernements du Monde Libre envers lURSS 
et les provocations constantes du Monde Socialiste, 
confirment un double sentiment-moteur: 


a) LA CUPIDITE. Le monde socialiste est un 
consommateur insatiable de tous les produits qui 
constituent le surplus de la production occidenta- 
le. Et le desir immodere de GAGNER TOUJOURS 
DAVANTAGE obnubile sans trace d'un remords, 
aussi bien le davoir envers les autres autant que le 
respect de soi-meme. 

Quel poids peuvent encore avoir les dăsespoirs 
des nations sacrifides devant les mirifiques pers- 
pectives d'un marche prometteur?! 

b) LA CRAINTE. Parallclement ă L'avidite du 
gain s'atlirme una crainte superstitieuse au sujet 
du pouvoir destructeur de YEmpire du Mal. On 
nos pas reagir ouvertement aux abus commis par 
le monde socialiste et moins encore montrer une 
attitude dâterminte devant Vaudace imperialiste et 
le cynisme agressif de l'URSS. On pense amadouer 
ce monde de cauchemar, fait d'ambitions, de Cruau- 
tes et d'implacabilită et detourner V'echeance fata. 
le de Vajjrontement ouvert. 

En realit, ON NE FAIT QUE DIFFERER CE 
CHOC, tout en s'affaiblissant militairement et mo- 
ralement, tandis que URSS, intiniment plus psy- 
chologue que Occident, en retire tous les prolits 

Ie gouvernement soviâtique emploie ces deux 
faiblesses —que lui-m&me a provoqutes et pousstes 
Hu paroxysme— pour tenir en €chec le monde |! 
bre, tout en preparant son potentiel de frappe pour 
le moment qu'il choisira. A cet instant-lă, VUnlon 

e ne sembarrissera d'aucune maniâre des 
engagements solennels et des signatures appostes 
sur des traites «BI ou MULTI-LATERAUX», Et 
Lap pi a ra Ta a Lica d'un MON. 

qui n'a su lu talent doi 
Un Vavait comblă! pici 


LE CATECHISME DE LA LIBERTE 
Ce sera la fin de ceux qui, jusqu'lei, ONT PAI. 
TO ca tant quOceidentaux, Europtens et 


LUI A 
Hormes libresi 

a Mai A. pe repreidre, bien!ot ta at 
nări 1 canina is0 retour», de LEUR 


SI les nations encore libres et heureuses veulent 
chapper ă cet ettondrement et racheter en quelque 


4 — 


sorte les trahisons et les indignites dont elles se 
sont rendu coupables envers les nations abandon- 
nâes au Moloch Sovietique, il ne leur reste qu'un 
seul chemin ă suivre: 

CELUI DU COURAGE. 

Dans ce but, îl faudra: 

1. DENONCER LES ACCORDS SECRETS DE 
YALTA ET DE TEHERAN, qui ont amen€ l'imp& 
rialisme sovidtique au coeur de lEurope et ont 
jet& dans le goultre communiste plus de 120 mil. 
lons d'Europeens. 

II. GESSER DE SOUTENIR L/ECONOMIE DE- 
FICITAIRE DES ETATS COMMUNISTES, que en 
profitent pour se fortifier militairement et conso- 
lider leur emprise sur des nations reduites en es- 
clavage. 

Chaque aide 6conomique, chaque avance finan- 
ciere, toute assistance technique ou collaboration 
scientifique, ne feront que rapprocher le terme im- 
placable de la deroute occidentale. 

III. PRENDRE DES MESURES CONTRE L/IN- 
FILTRATION COMMUNISTE. Tous les gouverne- 
ments occidentaux, d'un commun accord, doivent 
mettre un terme ă la pânetration marxiste qui 
s'âtale jusqu'aux niveaux les plus €levâs de la hi6- 
rarchie, y compris la Presse, la Radio et la T66 
vision. 

II s'agirait d'un acte de salubrite publique et d'un 
peste de deference envers leurs propres nations 
qui n'arrivent plus ă comprendre le dessein de 
leurs €lus, 

IV. SE DECLARER SOLIDAIRES DES NA 
TIONS ASSERVIES ET SOUTENIR LES MOU. 
VEMENTS DE LIBERATION DES PEUPLES DO- 
MINES PAR LE COMMUNISME. Ce n'est pas par 
la «coeristence pacijique» et ln udâtente» ă sens 
unique que lOccident apportera un quelconque 
changement dans le statut misârable de V'Europe 
de VEst, 

Seuls, une attitude ferme et un soutien incondi- 
tionns peuvent compter dans la balance historique. 

V. CREER UN FRONT UNITAIRE ANTI-COM: 
MUNISTE, Enfin, ce n'est pas de la discussion sur 
le poids des armements, leur puissance de frappe 
ou une precaire aSECURITE EUROPEENNE» que 
les gouvernements responsables de l'avenir du 
monde doivent se preoceuper, MAIS des seuls 
moyens capables de mettre fin, une fois pour tou- 
tes, î langoisse pânbralisce, ă ln menace permanen- 
te, et au desespolr de tant de nations que repr& 
sentent. Vimperialisme sovidtique et sa tyrannie 
inexorable, 

Le courage de dire au communisme «ASSEZI», 
e A la pala voia d salut des nations piâti: 

URSS dans T & 
î di 45) EUROPEEN, de LEU. 


VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII 


Comuniştii sunt meşteri mari in măsluirea adevărului, E 
au pătruns, ca nimeni alții, în psihologia maselor, nu stu- 
diat-o și au descoperit legile după care se guvernează. Ei 
ştiu că printriun bombardament masiv al minților omeneşti 
cu anumite idel-tip, cu anumite slogane, ajung să le im- 
pună, treptat, treptat, şi să Intunece libertatea de gândire și 
de decizie a indivizilor. 

In felul acesta au reușit să introducă in minţile oame- 
nilor pe carei guvernează şi a tuturor acelora Asupra Că- 
rora au o Inrâurire ideologică, nişte adevăruri sui-generis, 
care nu maj au nimic deaface cu adevărul. Minciunile cele 
mai brutale, asupra unor inamici politici, sau asupra unor 
evenimente, repetate cu încăpățânare, zi de zi, fâră odihnă, 
intrebuințând toate mijloacele de comunicație pe care le 
nu la îndemână, reuşesc să le imprime în creerele terorizate 
ale supușilor lor. Lenin insuși spune deschis că, minciunile 
repetate zilnic, cu perseverență, devin adevăruri în minţile 
oamenilor. 

Aşa au fost şi sunt crescute, sub această permanentă ofer: 
sivă contra creerelor şi a funcţionării lor normale, tinerele 
generaţii române, în care s'au denaturat și cunoştinţele și 
conștiințele. 

Fenomenul este perceptibil chiar și in Europa occidentală 
care suferă şi ea bombardamentul falsei informatice mar: 
xiste și face ravagii in societatea oamenilor liberi, creindu-le 
o confuzie mintală atât de profundă că nu mai pot distinge 
ce este adevâr de ceeace este neadevâr, ce poate fi de ceea: 
ce nu poate fi, care este rațiunea unor lucruri sau întârm 
plâri şi care iraționalitatea lor. 

Aşa, spre ex, comuniștii, prin armatele lor de teroriști, in 
filtrate peste tot în Occident, ingrozesc lumea, provoacă 
atentate, explozii, dau lovituri ln bânci cu prăzi importante, 
incendiază păduri, fabrici, hoteluri, ucid tot ceeace cade în 
bătaia pistoalelor lor, fapte pe care apoi, printr'o ingenioasa 
manipulare a mijloacelor de informaţie, le atribuesc așa 
zişilor afasciști». In Spania, in Italia, unde se omoară pe 
capete şi fară alegere — arice cetățean, în aceste țări, este 
amenințat să-și piardă viaţa, afară de comuniști, bineințe 
les — gâseşti scrisa pe toate zidurile și in toate latitudinele: 
sVOI FASCISTII, SUNTETI TERORISTII». Tar lumea, ajun: 
ge să creadă. După atentatele cele mai sângeroase, mariștii 
ale căror pistoale fumegă incă, scot masele de roboți pe 
stradă strigând în unison: aVOI FASCISTII, SUNTETI TE 
RORISTII». ŞI lumea crede. Târnăcopul propagandei inst 
dloase loveşte fAră incetare, spârpând minţile oamenilor. 


Asttel de acțiuni de denaturalizare n adevărului, de inghe- 
suire « lui in țarcurile unor interese de partid, această sub- 
tilă golire prealabilă a minţilor şi inmagazinare în ele a 
unor leit.motive şoptite insinuant și neintrerupt, le-au mai 
întrebuințat și alții in trecut. Chiar și țara noastră cunonște 
astfel de sisteme care au precedat epoca comunistă, Ne 
referim Ia minciunile grosolane pe care leau țesut ză de zi, 
cu 0 perseverență diabolică, tot politielanismul român, în 
jurul Mișcării Legionare. Ce nu s'a spus! Huligani, pistolari, 
teroriști, falsificatori de bani, omul și pogonul, vânduți 
rând pe rând Berlinului, Romei, Moscovei, susținuți cu bani 
evreleşti în legătură cu Lupeasca, și câte și mal câte pe- 
niatităţi de astea, 

Tn această ofensivă de infamil, cel mai indemânatiel au 
tost, fâră îndoială, liberalii români, Pentru a dobari un nd 
versar politie pe care] intulau prea periculos peni 
sale și Vantru viitorul partidului lor. Wberalil nu s'au dat 
inapoi dela nimic, mergând chiar până la ucideri de oameni 
Și după aceea tot ei strigau, vizând Mișcarea Lagionară, 
jerorişti, politica. pistolului, și alte inepţii de soiul acesta. 
La fel ca marxiştii de astăzi: aVOI PASCISTII, SUNTETI 


nedreptăţile și teroarea s'au proiectat ei și nu fost 
itermbitași pir de pi &t 


IL rii cel | , schingii 
Când erau legtonat Li ra ză gh 
nă erau nbsente din preocupârile lor. elis 
Din lur Jistă a nedreptăţilor şi a sâmavol lor 
Şito de ei partid, în ta pă ări lui guvernări, vom 
reaminti deocamdată numai două momente: momentul Man- 


De NICOLAE ROSCA 


ciu şi momentul Duca. Adică acelea pentru care liberalii 


ne 
strigă şi astăzi, in unison cu comunistii: aVOI PASCISTII, 
SUNTETI TERORISTII». să az ş 


» MOMENTUL MANCIU 


In anul 1924 este numit Prefect al Poliţiei din Iaşi, de ca- 
tre guvernul liberal, Maneciu. Om. piine ra d cu 
misiunea de a distruge, prin orice mijloace, mișcarea anti 
comunistă în studenților leșeni, care se opuriea bolșevismu- 
și agenților lui. € rea legionară nu apăruse incă, 
fiind inflințată în iam = 
Numaidecât incep provocările poliției. Studenţii români 
sunt loviți pe străzi de agenții lui Maniu, Tot el sunt ares- 
taţi apoi fâră motiv și bătuți în beciurile poliţiei. Toate 
legile statului sunt câlcate în picioare de bestiila asmuțite 
asupra tinerilor feșeni. Studenţii protestează pe căi legale. 
Sunt sesizate forurile judecătoreşti. Studenţii mențin cal. 
mul şi așteaptă rezultatul denunțurilor. Nimie. Părinții sunt 
indignați. Se fac plângeri ministrului respectiv, la Bucure: 
ti. Rezultatele sunt nule. Nu funcționau încă Drepturile 
omului, pentru partidul în guvern. Teroarea poliției creşte 
pe străzi. Orice nenorocit de agent, știindu-sa apărat, lovea 
cu sete, in stângm și în dreapta, pe oricine il ieșea (n cale. 
In ziua de 31 Mai 1024, un grup de 50 de studenţi şi elevi 
lucrau la o cărâmidărie în vederea ridicarii unul Cămin 
Cultural, la Taşi. In timpul lucrului sunt asăltați de bandele 
polițienești a je lui Manciu, întărite şi cu o unitate de jan: 
darmi. Sunt loviți cu brutalitate. Sunt legaţi In lanțuri şi 
1 Ia poliţie, unde, fâră n se anunța Parchetul, incep bă: 
tate și schingiuirile. Printre, cet arestaţi şt bătuți se afin și 
Corneliu Zelea Codreanu. Sau spart timpane la unii. sia 
crăpat pielea depe tălpile picioarelor, Ia alții, Mulţi tinar 
care leșinau în timpul interopatorului, erau reanimați cu 
o găleată de apă turnată în cap. Manciu în persoană (care 
mai era și avocaț, deci cunoscător al legilor), cu o ură de 
irațional, lovea alături de sbirii lui. Teroarea a durat până 
seara, pănă părin sesizați de cela ce se întâmplă cu coplil 
lor, pătrund cu forța în Prefectura de Poliţie, însoțiți de 
Primul procuror și de Medicul legist ai "Tribunalului. Aeeş: 
ta constată atentatul barbar, se intocmesc acte pă 166 și 
tinerii sunt transportați acasă sau la spitale, de părinții lor, 
Iată căteva titluri și subtitluri apărute in ziarele epocel, 
infierând. bestialitatea funcMonarilor guvernului liberal: 


«Studenţii au tost bătuţi de insuși prefectul poliție» 
(UNIVERSUL, B-6-1924) 

+Studenţii dela Tași au fost bătuți, Ei au fost pravo: 

caţi de poliție, schingiuiți fAră nici-o vină. Un Prefect 

de poliție bâtiuşi. Maneciu trebue destituit. Paptele 

de mal sus nu pot rămâne nepedepsite. Prefectul de 

poliție, Manciu, dovedit irovocator şi vinovat 


agent pi 
de torturarea studenților și elevilor de liceu din Tși, 
trebue să primească pedeapsa fărădelegilor Iul». 


(UNIVERSUL, 961924) 
„Iașii sub teroarea Prefectului de Poliiie., Trax 


sportaţi în beciurile poliției, acesti studenți au font 
supuși In cele mal gronznice chinuri, Unii din ei au 


i 
fost spânzuraj Et Der i 9, Av. pata FRIG 
piere st, ea il ut și Tr SI 
d I Im 
regat (os leg ABaPalet E aaa al 
i studenţi arestați prezintă EATA Ipla corporale, 
Procurorului gone 
mineze starea colegilor torturați», 
LUNIVERSUL, 1061924) 


bează tățeneas: 
Părinţi color maltratați înjehebează o atune cetăţeni 


că tru la a lu cer desti- 
tuica HU. Rae aia eiagraa legramo au fost inte Regelui 
şi Ministrului de Interne: 
M. Sale Regelui. 
«Faţă de nelegalitățile polițalului Manciu impotriva 
PR ră coplilor noştrii loviți și insultați pauni, 
volnd n ne Întruni, am fost impiedecați de ţie 


jandarmi cu toate că Procurorul a aprobat Inț 


degaie care 
case loa găsit zâvorite? Se lasă In vai Pau: 
+MA cobor. Las totul În 30) 

Sa "i agice, Deta Dre nui pri 


ri pir Arata n 
Ii tăi drepi de cetățean şi onoarea terte 


pateu Parana. Acta otațaă ran Tu atanehi și face 

raport v superi RAspunsul guvernului 

N] Pena 11 Manei zi 
a alui lu aste decorat cu aSteni 

AIN aLiRtul IeaA ra! un României», 
b) “Toţi comisarii care au schingiult, sunt avansați in 


Era o indicație clară că Manciu îndeplinea un mandat, 

re Dorea [nea area e Coroanei a 
. dreptu 

atomului degiberar, aa Cura 16 jeleu Iri 


an, unul din mehingtulții Tn sala de în 
şedinţă și în avocaților şi a judecatorului, Man: 

urmat de o gioată de d) teme. asupi 
deotiu el lav politişti se năpustese ra lui 


aceste imprejurări — ne spune acesta — cu riscul de 
a mă pierde It de cei douăzeci de polii 3 Iaru aţă, den 
revolverul și am tras. Am țintit pe cine se apropia de 


apărare a unul orn ineoiţit de agresori 
vornului, batjocorit in demnitatea lui, îi 7] arad 
deaniai au Bumnit-o și o numese Incă, Ie 
da, fai .ea și mmarzigii: «VOI PAS, 


de apărare a jul Codreanu a fost atât de 

+, In procesul pentru omorârea lui Manciu, care 

gi ze be ali ate 
toata ui 





16 





MOMENTUL DUCA 


nous, tegtonare, mult mai ci 
taO ee desloțultă de liberali în anul 184. Ce injelegea 
prin prigoană când justiţia, era scoasă 


? «i 
Britt jul funcționarii e, și legionarii Jâsaţi prodă for: 
ul brutale a Statului, adica. a Pula Executive, manevrată 
forțele tranice. 
furiăice, putea Statul să-și desfăşoare 
juridice, Pi ătoria Sima, «rtistolre du Mouvemant», p. 103), 
Care a tost rațiunea acestei sângeroase persecuții? 
Tn anul 1993 incepe procesul de seuropelzare» a Rusiei 
| Simținduse amenințată direct de apariția lui Ft: 
onai ecena politică a Europei, toate cercurile pro-marxista 
ler pe sera E ostru continent, sunt puse în stare de ala. 
rea carantinei în care 


al în banda bolşevică, aliniere pe care 0 
urmărea, politica. externa oficială, condusă de Titulescu. 
Pentru anihilarea comunismului rusesc (de fapt nu există 
altul), pe care legionarii U intulau ca cel mai periculos pen: 
tru e noastre românești, ei erau decişi să se alieze 
cu toți acela care lar fi putut combate, printre care şi cu 
Najional-Socialistă. Pentru ași dobori inamicul 
principal, Churchill a declarat publie că se șa 
alinia și cu dracul (referindu-se la bolşevici). Pentru a do: 
Dori acest drac care ne primejdula existența noastră, a Ro- 
Legionară era gata să se alinleze cu ton: 


les internaționale, își caută omul. ŞI cel care. 

mite cel mai mult este 1. G. Duca, ie oral. Da? 
Noambrie 1933, Regele Carol II isârcinează pe Duca cu 
af noului guvern şi cu pregătirea alegerilor, fixate 


Mişcarea Legionară participă Ia alegeri. Numaidecăt Duca 


mișelii guvernamentale, pentru singrazi: 
rea lemonarilore, eăte vederea directă. xOrâlnul de n Vrea 


inocent venea direct dela Î. G. Duca, şeful guvernu: 


sânge 
Iul. Snb Seeretarul de Stat In Interne, Victor Tamandi, su- 
praveghea execuția 88 exterminare a parmandl, pe 


rarea ucigașii MR UI RU 


lor în ali 
rima, (eAi dt ru n i se plerde 
ri put În fel ca în cazul Mamei, su primit 





feriseră legalitățile liberale, Il impuşcă pe Duca, la Sinaia, 

in nonptea de 31-12-38 și se predau autorităților, ca 

mul era rezolvat din punet de vedere polițienesc. Nu şi din 

val de teroare se Din nou se 
nel 


violează casele oamenilor AIR aiou, 
ia umplu teanițele. Sterie Ciumeti, este chinuit ingrozitor 
pantru a delata locul unde se găsea Corneliu Codreanu. Când 


Ca turbată, poliţia caută pe Corneliu Codreanu, pentru 
al lichida. Din fericire mu este găsit. Liberalii montează 
Garzii de Pier un vast proces de complot în asasinarea lui 
Duca. Intre timp, poliţia lui Iamandi, mal curăţă, încă o 
duzina de legionari, TAtă care erau principiile de libertate 
și democrație pe care le aplica partidul liberal, care prinei 
pi, cu surpriză, Je vedem afișate emfatic în nişte decla- 

ați ale unor reprezentanți ni ncestul partid, in exil 

Procesul se judecă la 17 Martie 1434. Cu puțin inainte, Cor: 
neliu Codreanu, se prezintă Consiliului de Războlu, unde 
se judeca. procesul, justiţia Militară, după lungi desbateri, 
în care s'au intrebuintat toata presiunile, chiar și cea re: 
ptască, pentru a provoca o condamnare, achită în unani 
mitate, Mişcarea Legionară. Nu sunt adevărate acuzațiile 
care | se aduc: complot, mișcare teroristă, mişcare clan: 
destină, anarhică, periculoasă pentru siguranța Statului, 
care urmârea dărâmarea, prin forță, a regimului constitui 
țional, ete. Toate aceste acuzații mincinoase ale guvernului 
au fost spulberate cu ușurință în cursul procesului. Dar UI 
beralii, cu o vădită rea credință, pe care numai în regim 
rile marxiste o mal Intălnești, işi continuă plictisitoarea, şi 
stupida muzicuţă: «VOI FASCISTII, SUNTETI TERORIS 
II» 

După trecerea furtunii, Corneliu Codreanu, dă următorul 
comunicat 


„Camarazi, 


înmormântați de vii sub pământ». 

Dar liberalilor nu le poate intra in cap altceva decât răsu: 
natele slogane, made in URRS: aVOI PASCISTII, SUNTETI 
TERORISTII». 


Se vor întreba cititorii noştrii, ce rost au aceste evocări 
— cunascute de altrel — ale unor fapte petrecute acum ju: 
matate de secol, când problemele ce ne apasă acuma sunt 
altele? De acord cu cel ce gândesc asttel. Nu not, legtonarii, 
suntem cel ce agitâm amintirea acestor triste episoade, ale 
politicei nonatre moderne, ci anii refugiaţi, sosiți alei cu 
carebrul alterat de lunga conviețulre cu comuniştii şi care 
mal sunt şi neastârapărați. Acum În urm, au apărut și 
nişte liberăli, zic el, care vor să scrie istoria cu cerneală 
simpatică, care să reliefeze numai ceeace vor el, ȘI cecace 
Vor el, exe fals. Misitinea de A intortma cere adevăr, cunonș 
tere, și bună credință. Nu sunt calități liberale. Nicfodată mu 
mu fost 

Am redat cu atâtea detalii două momente din activitatea 
lor guvernamentală «de libertate şi democraţiea, pantrucă 
aceşti domni și-au pierdut și memoria și pudtonrea. EX des 
fâşonră în fața ochilor exilului, a cArui inteligență a subes 
timează, nişte idei democratice idealiste, care nu au nimic 
deaface cu realitatea. Nu a existat, în istoria noastră moder: 
na, un partid politie cu un abism mat profund intre nckivi- 
tatea lui și Ideologia care o susține, ca partidul liberal, 

Unul, dintre acești tineri liberali, aterizat în lumea liberă 
pe condn unul bari 


apâra 
du usele Dlui, au cultivate în permanență do 
[nică ir nu este adevârat.) Se pare că aceste nobile 


eu pistolul. Sârmani oameni 
vința, mărețul vis Mberal de libertate și democrație. 

Domnilor noni, sau tineri liberali, despre Miscarea Leșio- 
nară se poate serie cu imparțialitate, sa poate serie cu 
patie sau chiar cu patimă. In niclun câz Insă, nu se poate 
serie cu butonisme. Când sa sullă In flaută trebuase Gunos- 
cute o serie de reguli ale armonici. In caz cantrar Se ajun- 
ge ln cacotonie, 

Ei bine, Mişcarea Legionară nu a făcut politică cu pistolul. 
(De fapt nici nu a fost lăsată să tacă politică) Ea a Intre- 
vuinţat pistolul numai in. cazuri extreme (când mu | se Toni 
1sase altă cale de apârare), contra politicei mitralierelor, 
carv, asta da, a fost făcută de partidul liberal pe tot parcur- 
sul Istoriei românești recente. Să nu se uite Că primele uct- 
deri oliciale, ndică tâptuite da o echipa guvernamentală câre 
avea misiunea de a apăra individul și drepturile sale, a 
fost inițiate de Mberali, După aceea s'a transmis ca focul 
pulberci și au fost practicate şi de alte grupâri democrate 
sau dictatoriale. Dar, politiea mitralierelor, a fost introdusă 
in moravurile românești de partidul liberal, (Desigur când 
cra la guvern şi avea în mână toată puterea statală, căci 
în opoziţie, pozau, cași acum, în mieluşel.) 

Acuma se plâng domni! liberali de totalitarisme? (ȘI not 
1a fel, chiar și de totalitarismul liberal) Dar să vedem unde 
se afinu liberali când se puneau în mișcare totalitarisrnele 
1a not? (II lăsăm pe cel de dreapta, care, am văzut că n fost 
combătut de ei. Şi cum a fost combătut! A fost singurul 
«totalitarism» faţă de care şi-au arătat toată ferocitatea lor. 
Poate pentrucă era, anticomunist.) Dar să le vedem pe cele- 
Ialte. 

«In ziua d6 Îl Februarie 1938, regele Carol a suspendat 
Constituția și a desființat partidele, supunând unul plebis- 
cit noua rânduială. Partidul liberal și-a dat inmediat con- 
simțământul, ratificând lovitura de Stat, Adversari ai regi 
rul dictaturii regale au fost: naționalțărâniștii, Garda 

fer.» 


(Pamlil Șeicaru, «Istoria Partidelor», vol. II, p. 244). 


Sai mai intrebam pe Dnil noui, său tineri liberali, unde 
«e afla partidul părinţilor lor, când st inițiat celălalt tota- 
itarism, cel marxist? Nu se pupau liberalii cu bolșeyieii 
ruşi, în timp ce legionarii, totalitarismul de dreapta, zceau 
în thehisori sau se luptau incă pe fronturi, opunându-se 10 
taltarismului de stânga, care acuma nu mai place liberall- 
lor? Ce istorie au învățat tinerii liberali? 

Ne amintim că după uciderea lui Comeliu Zelea Codrea 
nu. de dictatura regală (Ministru al Justiţiei fiind Hberalul 
Victor Tamandi), Di Dinu Brătianu, șeful partidului, a fost 
întrebat dacă bdmite asasinatul poliție. Daia Sa a răspuns 
<A nu, nu admite asasinatul politic, dar ințelege că uciderea 
îui Codreanu a fost o rațiune de Stat. (Intră acest concept 
în Declaraţia drepturilor omului, religia cea nouă a libera: 
1lor?) Când DL Brătianu a fost omorit 14 rândul sâu do to 
telitarismul marzist cârula Dnia Sa ka dat adeziunea, 0, fi 

t oare in fel? O fi considerat și moartea proprie, tot 








Deocamdată atât. din dosarul voluminos al liberalilor. 
LAsăra pentru un articol viitor, dacă va fi nevale, pe Victor 
Tamand și pe cel 63 de alți /Oșii demnitari, ueiși la dilava, 

despre aceştia. Nu ştiam 
ca 


lasificăm,, 
ora ruşine să-l pomenim. Na pare bine căi veclamă Mbarali, 
Nsttol sa exp 1 Meatnlitațea de care au dat dovadă In 
[0 a lor politice şi zona zoologică în care se inca 


rază. 

Sugerăm tinerilor relugiați români, care in țară nu au 
putut afin decăt dor ref uSilunreăi feau perla să aie, de: 
Lit ceeace lea fost bâgat cu sila În capete in acen vastă ope: 
rație de Intoarcere pe das a crearelor „că, Odată nji in 
1, să se documenteze bine, SA citească, SA nu 
fie teară să citească tot ceeace nu au putut În țară, chiar 

jumină inamicii lor. politie 


poporul, roi ) Ar 
cruri interesante pe care nu leau ştiut niciodată. Asta lear 


mai incet cu sloganele necontrolate, căci mai APCaa, de 
devi și tat in rimă, ar putea fi urmâtorul: VOI LIBERA: 
LII, SUNTETI CRIMINALI! 


SI taculses 








1 pe lângă un articol — şters de altfel — 


inchinat lui Cuza, pe ]; fraze favora- 
bile semânăte pe ici și cola prin articole, 
intr'unul Eminescu ii aduce odă Cu: 


za un omagiu, un teribil omagiu. Este 
j vorba de articolul «Pâtura superpusă» 
Maru face parte dintrio serle In care poe 


Eminescu susține că în România «avem de o parte rasa 
română, cu trecutul ei, identică in toate cele pe care le 
inimos, capabil de adevăr și de pa 
i deasupra acestui popor o pătură super. 


ungași şi 

turilor orientale şi occidentale, incapa- 
tism, rasa Caradalelor, pe care mol 

roa mese Munteni» Elo 

românească lar deasupra ei s'a așezat «pătura superpuisâs, 

Grecii în Muntenia şi Evreii In Moldova. In celacei privește 

pe Greci, Eminescu nu vedea pe negustorul de halva sau 
plăcintar, ci pe acei care erau in posturile de conducere 


| 


ŞI acuma urmeaza omagiul, dumnezeescul omagiu pe care 
Eminescu îl aduce «domnitorului țăranilor» 

sDactam incerca să determinăm exact timpul in care 
elementul autohton a invins pe cel imigrant, sau a fost 
invins de el, am zice: 

La 1700 invinge elementul imigrant din domnia fanariotă. 

La 1921 incepe reacţiunea elementului autohton și merge 
biruitoare fi azimilna până în 


4 se constata aceasta in toate punctele. Noi zicem 

 Sânt intelectual și fizic ster 

privința. Sau nu produc copii de fel 
degenerare ij 





Se satele Săi 

mini 

A tea 

adevăr. 

tb Use in realitate ori ce putere superioară, 


fie da caracter. [storia lui Tudor şi a lui 


Cuza ar tustra această teorie. 

Oamenii se A impârtăși ideile acestor spirite cu 
totul lipsita de. 

* îi et mt ea e ai cra deal 
„Dară nm cerceta 

[s- Ti a sa E FE „obeetor „de, pană de „la, 11 
Pa pi s5marină 1bate nui Ă 

ară claritate de vuder, 20 Venera ana ino dy NALINCti» 


rul romă 
că e dominat de oameni 
români, fâră a (i, care pia iei mila de 27 


i românete e o carte cu șapte peceţi pentru 


3 sezaza 
33 i 
i 


Tată dar că aici sunt nu fanarioți din par. 
conservator. : Aeon iar Inaii 
rio aer ne sui 
pâturii superpuse: 11 pi că Eminescu 
a murit spiritual (n 1883 și fizie permit, să 
cont Barul elementul 
“La 1919 Pariu osie le sacrificiilor 
plerea, ndică sr care se paie ETA 
pât superpuse, fle exploatate de ncest element 


RELATIILE RO MANO - RUSE 


DIN 1879 PA NA IN 1895 
XI 


arendare — in preajma anului 1907 Mocki Fischer de: 
Pra în Atendă apriape tot Nordul Moldovel._ 

Ta 193 (30 Noiembrie) elementul imigrant işi ia revanșa. 
Această revanșă luată prin. Carol pentru elementul imigrant 
avea să marcheze punetul final al victoriilor lui, final în 
acelaşi timp şi al infrăgerilor elementului autochton. De 
data aceasta elementul victorios nu a fost ca până acuma, 
cel fanariot, din contra, este vorba de elementul evreasc, 


Pentru majoritatea Românilor, Mihai Eminescu este 
numai marele poet. Despre gânditorul și scriitorul politic 
Mihai Eminescu, tot această majoritate nu ştie nuimic sau 
aproape nimic. Este drept că s'au scris multe studii despre 
gânditorul politie Eminescu, unele serioase altele mai putin 
serioase, dar studiile istorice au stat numai Ia dispoziția 
spectaliştilor. In şcolile secundare, adică acolo unde se 
capătă o cultură generală, se evita cu grijă să se vorbească de 
gânditorul politic, exaltându-se numai poetul. Ideile emi: 
nesciene le vom găsi totuși mai târziu și le găsim şi astăzi 
1a marii gazetari români, Ia acei ce au frământat opinia 
publică românească, ca 0 vână puternică, ca un fir roșu 
director. 

Care este dar motivul pentru care Eminescu este pentru 
marea majoritate a Românilor, doar marele poet? ŞI încă și 
alei (I vom gâsi desfigurat, necomplet, pentru cei mal mulți 
Români Eminescu fiind doar visâtorul, melancolicul, pesi- 
mistul, romanticul, învelit intr'o mantie ireală, nepăâmân- 
teană. Sa întâmplat exact același lucru şi in domeniul 
Mterar ca și în cel istoric: conducătorii României postemi 
neselene aveau tot interesul ca gânditorul politic Eminescu 
sA [le necunoscut. Evident că aceşti conducători, loviti cu 
biciul de foc al verbului ar [i voit să-l treacă în uitare, să-l 
acopere cu vălul ultârii și in domeniul poetic, dar destinul 
pământean al marelui poet atât de tragic, încât a sguduit 
românismul ca un cutremur, a venit ca 0 avalanșă, căruia 
nu se poate pune in cale nici un obstacol, 

ŞI atunci „cel biciuiţi de el — pătura superpusă — au fost 
nevoiţi să se replieze, să se situeze pe o poziţie detensivă, 
in care să se salveze celace putea fi salvat: ideile politice, 
economice şi sociale ale lui Eminescu trebuiau puse sub 
abroc. ȘI, trebule să recunoaştem, s'a reuşit. 

Ce este curios este faptul că la această conspirație n ta 
cerii au contribuit nu numai liberalii al căror inamic politie 
a fost Eminescu, dar şi conservatorii, din al căror partid 
a facut parte. Cauza? Emineseaă pia fost Ornul unul partid 
politic, Eminescu a fost al , al Neamului și atunci 
când se studiază articolele lui politice se descoperă cu 
usurință că in ele erau biciuiți şi conservatorii. chiar în 
articolele în care formal cel loviți ernu liberalii. Eminescu 
nu a lovit în esență oameni, ci sisteme şi în aceste sisteme 
se descopereau toți, și partizani şi adversari, chiar când la 


rima vedere se că sunt loviți numai adversarii, Tont 
problemele Țării dupa moartea lui Eminescu — e vorba de 
blemele ntale și actuale atâta timp cât va exista 


leamul românesc, au fost cunoscute de el fost studi 
de el, Tau frâmâniat și lea tratat. fost studiate 
Mihail Manoilescu 


A numea Eminescu primul mare 
adecăr. în ori ce problemă de 


economie, o aprolundezi, când inaintezi câtre 
pe plan. vel da de economistul Eminescu. 
Tara nu va putea face un studiu 


al problemei evreesti fAră să urce până la sursă, dar adi 
varuta sursă, care este tot Mihali Eminescu. ŞI se Dos 
Ea raul, se pate oră irata naționalismul românesc fAră 
studieze figura n acestui nați 
rajcn A 4 acestui naționalist, marele 
ru a se da o explicaţie conspirației tacerii asupri 
gânditorului politie Eminescu, sa găsit 0 foraulA facă. 
nu sa făcut un serviciu mernoriei poetului, publicându-i:se 
rticolele și studiile politice. S'ar putea spune câ aceasta 
n fost formula cea mai puțin agresivă, formula datorată 
Adamescu, 


„ Eugen 
re miei lent aaoitui geti estv pct, 
Ă leni t de 
fletar de idei, dai ma Aa 


i 
e 
a 
îs 
E 


lerta lut ue Astrei 
u activi A 
"Amintirile de în unimuae enede a Ei 


lele ce le tratează despre pătura superpusă, este un indiciu 
al isbucnirii nebuniei. 

Printre cei ce aprobă pe gânditorul politic Eminescu tre: 
bule să citâm pe Titu Maloresu care combate teza susținută 
de unii că marele poet ar fi scris la «Timpuls numai pentru 
bani. aEminescu a arătat intotdeauna inâlțime de vederi», 
afirma Maiorescu. Gala Galaction spune ca Eminescu scria 
și ataca din toată inima lui naivă și arzătoare, Credea în 
ideal şi în viitorul Neamului. Nu cunoştea histrionismul 
politic. Ura și iubea fără pretâcătorie. Când seria articolele 
se consuma, fiindca scria cu tot sufletul. Atacurile lui sunt 
impetuoase, invectivele şi blestemele țâșnesc ca din isvoarele 
psalmismului. Aurel Popovici crede că Eminescu a fost 
intruparea ințelepclunii seculare a poporului român. Un 
străin, Ramiro Ortiz, care a studiat pe Eminescu, califica 
articolele din Timpul, ameravigliosi articoli». Şi iată ce spu 
ne despre Eminescu cunoscutul istoric Nicolae Iorga; sun 
cutezător, un luptător, un profet, da un profet, ca profeţii 
vechii Iudeie, biciuind, de o parte, stătuind și revelând, de 
alta, in numele aceluiași Dumnezeu al înțelepciunii». ȘI iata 
ce zice marele linguist român, Sexti! Puşcariu: «De pe 
buzele lui nu s'a deprins glasul unul individ, ci vocea tre- 
cutului nostru românesc, in pieptul lui nu s'au sbătut bucu 
rile și durerile unul singur om, și acolo a bătut inima a 
zece milioane de Români, cu toate dorurile ce se cuprind 
dela Nistru până ln Tisas, 

Odată isgonit Cuza Vodă, starea ţăranului sta inrăutățit 
din nou. E drept că legea lui Cuza avea multe imperfecțiuni 
dar vina nu poate fi aruncată în spatele domnitorului fubi: 
tor al țăranilor, dacă ne gândim cu ce forcepsuri a fost 
scoasă legea și, mai ales, că nu a fost lAsat la domnie pentru 
ca să acopere lacunele, ŞI incă, nu se poate face din aceasta 
un cap de acuzație dacă ne gandim că erorile comise de el. 
au fost repetate la improprietărirea din 1919, Una din Up: 
surile legii lui Vodă Cuza consta In faptul ca nu s'a prevăzut 
un credit pentru țăranii proaspăt improprietăriți, iar cea 
mai gravă, desigur, este acela câ nu s'a prevăzut implede: 
carea divizării pamânturilor pe lângă acela a impledicării 
instrăinării lor. Intr'adevâr, pământul dat țăranilor, după 
câteva generații se pulverizează, După 20 de ani numai, 
lotul unui împroprietărit de Cuza, de 6 Ha. de exemplu, se 
transforma în trei loturi n 2 ha. dacă țăranul a avut trei 
copii, în un hectar dacă a avut 6 și în mai puțin de un 
hectar, dacă a avut mal mult de 6 copii. Presupunând că 
băiatul unul țăran care are 2 ha. de pământ se însoară cu 
o fată care are și en 2 ha. cifrele date de mine mai sus vor 
fi atinse dupa 4ă de ani și problema ramâne acelaşi 

Ceince e curios este că greșala lui Cuza a fost repetată 
în 1919. Nu s'a prevâzut nimic pentru indivizibilitatea lotu- 
rilor. Eminescu șia dat seama de ncest lucru și de acela, 
intrun articol publicat în «Timpuls, propune pe lângă îm: 
pledecarea instrăivârii pământurilor tărânești și indivizibil 
iitatea lor și chiar precizează că tot pământul unui țăran 
să fie lăsat băiatului celui mal mare. Care este soluția Iul 
Eminescu pentru cellaiți copii? EI cerea ca acestora să 4 
se dea pamânt de pe moșiile Statului, Dacă sar [1 acceptat 
principiul majoratului propus de Eminescu, indirect țăranii 
erau obligaţi să-și dea copiii In meserii. Dar acest lucru nu 
1e convenea proprietarilor, caci evaziunea copiilor de țrani 

tru moșiile lor. 
ivizibilitații mu a fost 














Dar cum si 


adoptat nici în 1919 (oeeretul de tmproprietârire semnat de 
tase 

Lonea Ducto” „ACtirnieă” lacunele. ȘI nlel în 1019 nu sa 

Sreiat un credit țărănesc și nici chiar «partidul de clasă» 





de N. S. GOVORA 


țăranul o presta In baza unor contracta — Involeli agrico- 
le — făcute cu proprietarul. învolelile erau făcute contor 
legii involelilor agricole din 1865, Ori această lage nu punea 
nici o impledecare de nici un fel, boierii puteau face contrac 
tele dupa cura volau, sau, după cum reușeau să slzscă pe 
țărani la inchelerea lor, Nu ezista absolut nici 0 restricţi 
De acela țăranul lipsit de mijloace, lipsit de 

lipsit de cunoaşterea legilor, era lăsat pradă nesațiului 
proprietarilor sau Arendaşilor, ȘI lată ce scrie îndurerat, 


Eminescu. 

"Pentru locultorul sătean nu s'a fâcut insă nimic. Săteaniul 
e lipsit de ori ce protecție şi e lăsat pradă, la bunul simț 
şi bunul plac a diferitelor categorii de fu 
distrativi şi judecătoresți şi la discrețiunea proprietarului, 
arendașului, a speculantului dela țară, la care e novoit a se 
adresa în caz de trebuință. ȘI trebuințele sânt multe. Fostul 
clăcaș neavând in urma promulgarii legii rurale imașul 
trebuitor pentru nutrirea numeroaselor sale vite — şi în vite 
consta avuţia principală a săteanului —, neavând lemne 
pentru ars, neavând bani pentru a plăti impozitele, neavând 
în urma unei recolte rele nutrimentul necesar pentru 
şi pentru familie, el n trebult să se oblige prin toemeli 
agricole câtre proprietarul sau arendașul, care | le procura, 
pisti în zile de muncă, în dijmă, în bani, in câte şi în câte 
altele. Dreptul inchelerii acestor tocmeli fiind nemârginit, 
proprietarul sau arendașul nu s'a sfiit a impune locuitârului 
cele mai cinice condiții. Trebule să vedem diteritele toemall 
cu grelele condiții, pentruca să înțelegem că ruinarea lor e 
sigură, că sub regimul libertaţii sătenii au trebult să ajungă 
intr-o stare mult mai rea de cum fusese Inaintea legii rurale. 

Pentru asemenea tocmeli numite pentru mulți agricole, 
stoarse dela locultorul nevolaş sau constatate ca primite 
de săteni În urma ințălegerii fruduloase între 
impegații comunall, s-au instituit prin legea dela 1868 pentru 
tocmeli agricole o jurisdicție specială a consiliului comunal, 
care cauza impreJurarilor cunoscute, nu oferă o ga 
ranţie pentru sătean și o asemenea jurisdicție s'a menținut 
de partidul dominant prin camerele dizolvate în Martie 1879 
prin legea în privința judecătorilor da ocoale, cu toate că, 
în aparenjă, se manilestase intenția de a lucra spre binele 
locuitorilor dela țară prin oi unei justiţii, care să 
Inspire incredere. sătenilor 

Dar mai mult. Prin aceiași lege din 1886, revăzută In anul 
1872, s'a introdus și un mod special de executare, care e 
contrariu regulelor generale, cuprinse în procedura civilă în 
privința execulărilor silite. Dacă săteanul nu-și Indeplineşte 
tocmeala, art. 13 din lege declară; 

«In caz când, după indemnul şi executarea Corsillului 
Comunal, locuitorii vor arăta indărătnicire sau vor das 
din comună, consiliul îndată va cere dela subprefectură 
locală a-i trimite ajutor de dorobanţi necesar In executarea 
tocultarilor indărăiniei sau fugari in comptul vinovatului. 

Pentru executarea unor obligații private, datornicul să (le 
vinovat și ezeculat manu militari. Și nceasta se petrece nu 
sub regimul regulamentului organic și, sub regimul celei 
imal liberale constituții care garantează libertățile Indivi- 
duale și care recunoaște şi săteanului dreptul pentru alegere 
de deputaţi să voteze, între altele, legi ca legea din 1068. 
Astfel dar clasa cea mai mare este supusă unor, asemenea 
legi în folosul clasei proprietarilor, dar mai cu seamă a 
arendașilor, ȘI pentru justificare sa invoca interesul pro- 
ducerii agricole, ca şi când aceasta ar fi reprezentată numai 





ie 
: 


că dobânda ce plăi teanul pentru ceea ca 


ş 
i 


toște 
TA mâni tAmert, nu e mal mică de 24,90 % 
e azur rea 0, de 174 9, de 200 4, 


cele mai multe 
de 300 4%. 


Eli 
75 








tru oprimarea ţăranului se 
agenților dăministrativi, cât de 
faptul că aceste prescripții erau 
0 leze, votată, cum spune Emi: 
însiși deputații pe care in teorie (i alegeau țăranii 


: 
- 
E 
i 
Li 


la rea 
grav, teribil de grav. este 
Sprinse intro fere 
nescu, de 


Era aceasta lege conformă cu le inscrise in consti 
te in Constituţie libertăţile indi 
de un consiliu comunal? 


codul 
eonsi corporală pentru neplata datoriilor, dar cum 
înc! tă de cod nu a mai fost clădită, 


In codul civil se declarau nule contractele viciate de do! 
sau violenţă, Dar oare în aceste contracta de invoieli agricole 
na nici unul din aceste vicii, dacă nu chiar amân- 


E drept că votarea legii era doar rezultatul unui târg 

incheiat cu ocazia votării constituției, conservatorii votau 
contra cărora erau—libertatea absolută a 

resei, libertatea de asociației și de înrinire — adică liber 
pe liberali nu in esența lor ci în măsura 

în care le erau Door, pentru a agita Țara atunci 


s pi libertăţilor prea mari, nepotrivit tru 

român la pe a I7iaoialA aeTisoRTta a 

o teribilă eroare din partea domnitorului Carol, dar 
dacă se Intore 


Ei 

E 

a 

a 

5 

i 

$ 
sti 
ELI 
i 






Mturi ateste serisori, asemănarea cata atodreptul 60 
rurâlă în marea ei maj ales cea 
tă de târguri, nare decât 

ii alee ad pi 

ă că ieri tă de mir să ben 

A de anemie și de slbictuna destul 


i 









=: 


i E 





ja 5 
““Gaure stargilul eri ati tei fer Lun Au 





C. A. Rosetti se intoarce în Patrie, odată cu luarea pute: 
rii de câtre Ian Brătianu. De data aceasta, nu era o putere 
cu limite ci una fâră nici O limită. Umbra lui Napoleon, al 
III-lea dispăruse. Regele Carol judecase bine situația: pe 
Brătianu Il avea sigur în buzunarul de la jiletcă, cu O sin- 
gură condiție: Să-i dea puterea și mai ales, fâră nici o Ii: 
mită. Ion Brătianu avea timp de 12 ani, să guverneze și să 
domnească singur. EI avea să dirijeze toate resorturile prin 
funcționari de incredere, de obicelu prin directori de mi 
nistere. Miniştri: săi nu sunt decât figuranți pe care ii 
schimbă după placul lui, după necesitățile politice ale par: 
tidului. Ei nu sunt decât fantoșele președintelui de Consiliu 
Aceasta a fost epoca viziratului. Cel ce o spune aceasta, 
este Titu Maiorescu, în Istoria Contemporană a României, 
pag. 58. Dar iată ce spune R. W, Seten-Watson in cartea sa 
„Histoire des Roumains», pag. 3%: ulată pentru ce, ca 
mulți oameni de Stat ai Europei Contemporane, el găsi 
bine, păstrând personal regulele sale de conduită, să incu- 
rajeze «spoll system», și să fundeze organizația propriului 
său partid pe principiul: imbogăjiți-văs, 

Ori erau dol şefi: C. A, Rosetti şi Ion Brătianu. Prea mul: 
i: unul era deajuns. Intre ei a inceput o luptă pe moarte. 
A invins Brătianu. C. A, Rosetti era destul de puternic în 
partid, era redactor al ziarului «Românul», care era of 
ciosul partidului. ȘI era şi inteligent. Dar nu atât incât sa 
iasă victorios intro luptă cu Ion Brătianu care eră pose 
sorul une! viclenii fără egal. 

Roseiti a incarcat să învingă prin invâluire. La stârșitul 
Ii Octombrie 1682, din inițiativa parlamentară, sa depus 
pe Biroul Camerii, un proiect de moditicare a Lai electo 
rale in vigoare și tot odată a articolelor din Cons oii 

cu respectivele artic a electorală. în 

ceput Brătianu nu a dat nici o atenţie inițiativei lui Rosetti 

daz PRON: MA poti pă ax, CU IVI OA apte ED. 

ŞI nu s'a opus ci din contra a căutat să tragă toate (olon 

sete pentru partid și pentru el personal. 
Rosetti era lârgirea 


Cererea lui colegiile Bră 
mâsura în care această lârgire con: 
egiu (colegiul reacționari 


proiectele lui Roseţii, nici mai mult nici mai puţin decât 
votul universal cu 40 de ani inainte. «Proiectul vorbea de un 
colegiu unie pentru fiecare district. Nu e vorba de votul uni: 
mersal, e vorba doar de unirea întrun singur colegiu, a tu- 
turor colegiilor ezistenlea. Crişan T. Axente, op. cit.. p, 374 
Acest proiect a fost prezentat Camerii de 35 deputați din 
tre care fâcenu parte: Petre Grâdişteanu, Constantin Nacu, 

„ Costinescu, Pană Bulescu, C A. Rosetti și marele jur 
nalist și polemist Gh. Panu. 

Cum arm proiectul a fost primit la inceput cu ind! 
terență de "m Brătianu. Chiar mar tarziu. după a down 
imctură ln Cameră, ministrul de interne nu La votat lar 
majoritățile liberale s'su declarat contra rovizulrei cerute 
în proiect d dou sestuni separate. 

lura de revizuire după articolul 124 al Constitu 

ției, prevedea trei lecturi In Cameră și la Senat după o 
id citită în cale două Camere. La 22 Decembrie 
se procedează la citire In Cameră. Se intrebuin, 
țează cuvinte tari. Deputatul liberal Fleva le strigă conser 
4 inşelaţi crezne 








vatorilor: «Vi id că puteți opri națiunea în 
TI PRE EEioA (i propie. ta drept, vorbind a fi 
fost dacă 1 var 

Ă ietului nostru țăran, 0 


t. 

"A doua ra er loc In 16 Ianuarie 19%3, De data aceasta 
E3 1096 fn tă N RN a fost combătut de Laho 
, Nleolar Titu Malorescu și Lascăi î 
iile au ținut trei zile. iz ze ia 

In sedința de In 2 Martie 1883, a avut loc a trefla citi 
De această dată, prolectul lui Rosetti este combatut de [i 
trănul liberal Koghiniceanu. Kopă! Mi nu era contra 
prolectului, dar era de părere că momentul rm era propice 
în i ui proiectul a fost aprobat și acuma trebula să 
se la dizolvarea Corpurilor toare hieru ce 


a fost ficut la 5 Martie 1633. Noile alegeri trebuiau să nibt 
Joc la sfârsitul lunii Aprilie. ŞI alegerile au fost făcute to! 
de liberali așa că nu este nevoie să spunem cine leau câș 
tigat. Leau câștigat liberalii dar lupta a fost acerbă. Nu 
este nevoie să spunem ca a fost insultat copios și regele 
Carol, de data aceasta de conservatori cărora le venise rân: 
dul. Şi aveau de ce: reușisera să fie aleși numai 12 depu- 
taţi conservatori. 

Parlamentul revizionist șia inceput lucrările sale la 10 
Mai 1883 fără prezența deputaților conservatori carei dă 
uşeră demisia. Dar a mai demisionat cineva: liberalul Du 
mitru Brătianu, fratele primului ministru. De ce a demisio. 
pat şi un liberal? Pentru că pentru Ion Brătianu apăruse 
unul care Îi făcea umbră. 

Corpurile Constituante s'au reunit de astă dată spre a 
discuta conţinutul textelor revizuite. Lucrările acestea au 
durat aproape un an căci fiecare articol trebuia să alba un 
text pentru redactarea căruia era necesar ca comisia Ca: 
meri şi comisia Senatului să se pună de acord. In plis 
era nevole de asemenea de aprobarea Coroanei. Așa fel ca 
proiectul de revizuit n'a venit în discuția Parlamentului nu: 
mai spre sfârsitul lui Martie 1884 

Iată și textul Constituţiei, modificat: 

Corpul electoral este împărțit în fiecare district, în trei 
colegii. 

1) Primul colegiu era format de proprietarii rural sau 
urbani, cu un venit de 1200 lei pe an. 

2) AL doilea colegiu (colegiul oraşelor) era format de 
toţi locuitorii care iși au domiciliul sau rezidența în orașe: 
EI trebuiau să plătească Statului un impozit de 20 de lei 
Profesiunile liberale, ofițerii în retragere, pensionații Sta 
tului, cetăţenii având cele patru clase elementare a instruc: 
ție primare, erau scutiţi 

3) Al treilea colegiu era alcătuit de toţi care nu făceau 
parte din primul și din ai doilea colegiu, şi care. plăteau 
un impozit ori cât de mic ar fi fost el. Făceau parte dease: 
meni din colegiu al treilea proprietarii rurali care ştiau să 
citească şi să scrie și care aveau un venit funciar de 300 
Jet. Ei votau direct, Erau scutiți de toate condițiunile de 
cens: 

8) Preoţii şi invățătorii 

b) Adendaşii care plătesc o arendă mai mare de 1.000 
lei. 

Votul era direct, dar analfabeți votau în două grade. Cin: 
cizeci alegători desemnau un delegat. Locuitorii care nu 
indeplineau condiţiile censului votau deasemeni în două 
grade. 

Senatul. 

Senatul era compus din dou colegii. 


1) Primul colegiu era format de proprietarii rurali său 


urbani, cu un venit imobiliar de 2000 lei pe an. Erau seu 
Hi 
li Foştii preşedinţi sau vicepresedinţi ai adunărilor le 
gislative. 
b) Foştii deputați și senatori timp de dou legislații. 
c) Generalii și coloneii armatei, 
d) Foştii sau actualii ministri sau agenți diplomatici ai 


rii. 

e) Foștii şi actualii preşedinţi al Curţilor, procurorii ge: 
nerali ai Curtei de apel, membrii sau procurorii Curţii de 
casație 

Di Eoetorii și licenţiaţii exersând profesiunea lor de cel 
puţin 6 ani 

g) Membrii Academiei Române, 

3) AI doilea colegiu era format de cetățenii alegători 


a) Doctorii sau ori care altul posesor ni unul titlu echi 


valent cel de doctor. 
en! Scentiații în drept, filozofie, în științe sau în litere: 


e) Foștii și nctunii magistrați care au deținut această 


funcţie timp de fi ani 
angina arhitecţii, farmaciştii și doctorii enterinari 
e) Profesorii şcolilor secundare recunoscuți de Stat 
1) Pensionarii ce primesc 1.000 de Iei pe an. pn 
Acesta a fost rezultatul a 2 ani de lupte INvirgunale, 


II populației rurale, lea 38 
Deci țăranii căștigaseră numai 8 deputați, pe când 


. = un în 
Lă soluții tă ti sângeroase: Un 
tai Da esa zerouri meant cea an A, care 
a gi alte în Ci mu a pritut să fle treculă sul dActre, DE 
fapt lucrurile „sat petrecut Ia fel:_Tn fața peri 


promitenti toata retormele, pentru eA ee să fie 


tă ce dispăruse pericolul. TAranul avea nevole de it 
pe care Îl cerea lotdeauna. L-a cerut în 1658 şi l-a cerut în 
1918. Noi vrem pamânt era o cerere mereu în picioare, La 
ceastă cerere bolerii și burghezii răspundeau cu paleative, 
Revolta din 1884 arăta că inbunătățirile aduse de legea din 
1884 (modificarea Constituţiei) erau departe de î fi def 
nitive. Convenţiile agricole, tocmelile agricole, nu se apli: 
cau cu sinceritate, spunea Mihail Kogălniceanu, cu ocazia 
discuţiei Ia mesaj, în 1891, 

In cei 12 ani de domiie liberală a fost perioada de im, 
bogățira a burgheziei. Daca ar fi fast un bine general, cel 
12 ani de domnie liberală ar intra In istorie ca o perioadă 
binefacătoare, Dar cineva a fost spolint: țăranul. aSe re- 
voltau (țăranii) contra autorităţilor, contra arendașilor, con: 
tra proprietarilor, Se cereau noi tocmeli agricole. 400.000 
de țărani nu aveau pământ. Alții nu aveau destul, căci pă 
mântul prin moştenire, prin datorii sau prin vânzare, se 
divizas. Crișan T. Axente, op. cit. p. 414. 

Celace le lipsea țăranilor, celâce cereau țăranii, era pă- 
mânt, In loc de pământ, ÎI sa dat ilor, sun cens mai 
1Areit», colace nu ceruseră in 1894. EA ceruse pământ, mereu 
pământ, ceace 1 sa refuzat cu indărătnicie, până in 1919, 


Cu ocazia încoronării, Ion Brătianu nu mal era prim: 
ministru. Pentru motive nu destul de bine cunoscute, spune 





ministru plenipotențiar pentru a remite sultanului marele 
cordon al Stelei României — n fratelui său care-i 
oferea succesiunea, si s'a crezut chemat Ia o operă de re 
novare și a acceptat. 

Când n urcat ln tribună, primit cu aplauzele majorităţii 
a existat fâră indolală o clipă de iluzii. EI nducea un trecut 
fâră pată, 50 de ani de probitate politică și de cinste perso 
nală, de devotament față de Patrie și ideln de libertate, de 
abnegaţie și de sărăcie. EI incepu să vorbească și primele 
sale cuvinte au produs, in rândurile majorităţii, stupoare și 
proază. Acest om de la 48 părea că n dormit 20 de ani Și 
ta s'a trezit deodată. Vorbea în (raze scurte, sacadate, cu 
o voce care abia se auzea, învingându-și timiditatea sa na 
tivă carei strangula cuvintele în pâtle), lovind eu pumnul 
marginea tribunei pentru a Infige parcă în ea convingerea 
sa. Deputaţii se strânseseră în jurul lui pentru al aval. El 
domina ncest grup compact pe care nui vedea, urmărind 
cu behil idealul lui indepârtat, şi urmând expunerea pi 
gramului sâu, E! condamnă pe politicienii care CL Ul 
nele Țării pentru a mu se ocupa decât de interesele tor 
personale, guvernele care cumpăra conştiințele, senat 
care lac trafic de injluiență EI descoparea aceasta pi lagă a 
regimului inaugurat de fratele său. a cărul vie reprezentare 
ern majoritatea și, intrun limbaj colorat, compara pe ace: 
1 ezplotatari ai polilicei cu o haită de lupi injomelaţi. 

Majoritatea şi-a revenit repede din zăpăceala in care 0 
cutundase discursul şi, la e Iunie, n Aur acest vi 
sător în uitarea din care Il scosese. Ion 
iriuintător în minister mal puternic decat inainte de dem, 
sie, căci ali zi mi 4,68: DAE putea so ex 
pună un momeni ej 

Ruptura Între doi îrați a fost, din acea zi completă. Du 
mitru ui n devenit duetul i, d A IE 
Brătianu și, fâră al sau crul 
dinţele lui dictatoriale, scandaloasele târguri de, congiilnla, 
corupția. colegiilor etectorales. Istoria României Contem 
porane de Frâderie Damă. 

Mihali Eminescu a susținut in esență în articolele salt 
de gazetă că partidul conservator era tormat din oameni 


i a) 


















caro 

Carol 

de Pi 

“Eminescu, ŞI doar Bu 

a scâp A erlecila, OD ODoirea Fu bizare p 
ta. Pentru trece un fran 
ata Tiron cât 
impune cu 


h fost 
Mr ni ratan n fundat un ziar nou Națiunea şi a 
adovarni 


dus de atunel o, 
Ionp. El a produs o sclzii 
Ea ae fe sl puri, cel care rămâneau cu fratele lui 


mumească, sili 
libei . Natural că impurii ermu cu 
LĂ pp AC pa puri!!! (R. W. Setin-Walson, 
Roumainas, ap. cit. p. 


aHiatoire 296). 

Be 2 arie Dle de re ee 
țatul Stolojan, raporta! Pro dușman tot de moarte. a tul 
Brătianu, deci 






rece vreodată intrun parlament pretins ă 

că și după râsbalul de întregire au avut loc în parlamen: 
tul «demoeral» român scene de pomină — sau nuzit în 
incinta partamentulu! românesc și injuraturi de mamă — 
dar (pă ina pp pote egala eâlo)al da ln 46 Martie 184 

Roșu da mânie Ion Brătianu s'a ridicat la tribună 

țin, n strigat ei, a obținut majoritatea, De 10 luni 
port CĂ rain oarte grea, căci A Yraro spus că Tara 
[d rzlind soluționarea acestei chestiuni, ar pu- 
[i agitație și mal mare şi chiar o desordine mo: 
ate fregularitățile comise, 
adosmalaie, proceaele scandaloase, am tăcut şi am acceptat 





Dar, acuma sunt nevoit să recunose că revizuirea nu se 

tace cu mine, că numal sunt expresia mnjoritații Ca: 
morii. Iată declarația men căci trebuie să stiți ce volu face. 
Volu în regelui demisia şi a cotegilor mei 


tatea Constituţiei. Eu nu mai pot să accept ceas. 

tă responsabilitate cu o majoritate care trece de la 
dreapta IA stângan. 

ȘI acuma, ce a urmat, este tot atâtde demn de le 

en şi introduceren: BE e preia, aceata, a te, 

urmat de colegii săi, părai sata, Iâsând pe 

ţii stupefinți. Acești neferieiți deputaţi. care meşi 

lorau firii decât sprijini cabinetului și a prestu 

nii exercitate asupra colegiilor electorale, erau consternaţi. 

se rotrâgea e! tre! 


Dacă Bi 
nunțe În toate bei 
de 





lea 

Iaru, Mid Fefziă e dati lactate "109 

iși 10] pturi contra 33, Imediat, fără 

a IL ti dul Partid SA ] zi ord 

tnehisă, discuție care pici nu incepuse 

colul iri vot cu toate protestărite ir 
Jiberal n guvernat 12 ani neinti Ă 
Moara mu “Țara 12 ani rorupți, 


It deshratei sar, Ă 
diseura ui Titu Malorescu, care concluden cot 
îi In cunslderație n protectului și o replică a lui 





ae crede, partidul liberal nu 
Atat m tn 4 unul dintre 
reprezentanți ni ul liberal, 





1917 s'au vândut câteva moșii 
Eat drept loc tai Statului Matu 


de , 
U rămâneau neatinse. Care s'au 
nu cotor i Veaă ua axecutini 
te toi 
Vaduis, sira legii din di 





ai 5 
Statului țăranilor care nu 
Fgui A loropaletarițI. BoIIOE carâtorii celor. care 


nu 
în timpul anului 1876 iși fâceau serviciul tar», 


„Axinte, op. cit. 
TMiniti SE 1accm remarea că deși Vodă Cuza n fost ligo- 


nit, nici o lege a lul nu a mal putut fi răsturnată, ba iso: 
nitorii au fost navoiți să execute şi prescripțiile râmase în 
suspensie. Dar deși nu se făcea decât să se execute o lege 
a lul Vodă Cuza, nu e cazul să ne inchipuim că iagonitorii 
nu se lâudau că ei au dat pământ țăranilor. ŞI dacă nu nu 
putut să schimbe nimie din celnce făcuse Cuza, isgonitorii 
nu putut să suceasca și să râsucoască legile cum nu voit 
penirucă din celaca A «Domnitorul țăranilore să ră- 
mână doar legenda care continua via chiar după erecerea 
unul secol, Intr'adevar, grație lul Cuza Vodă, tăranul deve 
nise liber. Dar grație involelelor agricole, el fusese trans. 
format intrun neotobag (Dobrogeanu Gherea). 

Incvince priveste vânzarea domeniilor Statului țăranilor, 
e vorba tot de prat în ochii prostimil, Astfel, conform legii 
din 1866, domeniile Statului puteau fi vândute in bloc sau pe 
parcele. Când ernu vândute în bloc, cumpărătorul plătea 
25 e la inceput, lar restul în 12 ani. Dacă se vindeau pe par: 
cele, ntunei plata trebuia să se facă integral și imediat. Nu e 
nevole n insista pentru n se vedea șmecheria. Rezultatul e 
cel bănuit: 641 domenii ale Statului au fast cumpărate de 
boteri și numai 3 au fost cumpărate de farani, sau în 
hectare. 30.000 de pogone cumpărate de țărani și 154500 de 
poleri. O remarcă In plus in defavoarea conjuraților de 
În 1860 este acela ca în afară de legea lui Vodă Cuza, vin 
darea moșiilor Statului mai era impusă și da necesități 
finanelara: Statul avea nevote de bani și atunci şti procura 
vânzându-și moşiile 

Numai după revolta țărănească din 1888, isgonitorii sunt 
novolți să mai cedeze puțin. Astfel, în 1889, o nout lege dA 
posibilitatea și neolobagilor de a cumpăra pâmânt din do- 
menlile Statului în lotul de 5, 10, 28 hectare, fâră acorint, 
cu prețuri moderate, platibilo în termene lungi Și anual. 
Acestei legi L-a urmat o alta în 1803. Trebuie insă să spuna 
că aceste legi au fost facute de conservatori și nu de liberali 
«ultima aparține lui P. P. Carp.) 

în 1912 taţi conservatorii vin cu o logo, acela n vânzării 
in loturi miei n bunurilor de mână moartă. ȘI ce au facut 
Hberalii? Al, Constantinescu (Porcu), In ofictosul partidului 
liberal «Viitorul», numeşte această lege «exproplere mans: 


u d 

ŞI Mberalii au avut JA şi de cel ce nu avenu pământ 
Articolul 94 conform noiei Constitutii, ravizulte detasa o 
parte din pământurile care aparțineau Statului — provenite 
cele mai multe din secularizarea avarilor mănăstirești, deci 
tot datarită Iul Cuza Vodă — 12 mari domenii de 118.000 ha 
şi a facut un domeniu regal, al cărui venit n fost rezervat 
Coroanei. Administrarea meeator moșii erau făcute de un 
ministru particular, Brătianu Îşi exprima dorința ca regele 
să fie Primul țăran AL României, dar această mâsură n 
fâcut din e! mal degrabă Primul boler, şi cu creşterea con 
tinuă ni domeniului, au făcut să se audi critici duşmânonsa 
şi chiar periculoase. Adevărul aste că regele Carol avea 
toate inatinetele unul proprietar funciar, econom, prudent, 
practic; domeniile sale ar fi prosperat în orlca cnz; dar 
sub conducarea Iul Ion Calinderu, jurist strălucit, de origine 
precească, care din asta șia facut ocupația principali, 
transformând. introprinderen Intra maricultură stiințitiea 
(R. W. SetonWatsan, Histoire des Roumains, pag. 308) 

Regale Carol n primit cele 11.000 hectare fAcute cadou, 
ji nu sar putea a/luce piei e critieă, dacă in același timp. 
n Țară nu ar [i existat 400.000 de țărani, fAră ntel un petec 
de pământ 





Din raportul ministrului Prustel In Bucureşti, van Bulow 
câtre rul de externe Caprivi figurează aceat comen: 
elui cel 


tariu lo se comporta rinciptul: china 
mat a rețele rebule rii dai teicala 4 mai 


lenscă 
prim punct și în al 
dncă sa poata mă se Seniuee Interesul Patrat aia 


Dar care era interesut nolei lui Patrii? 
mp! Man pd 


Mu: Era incarnat de un om. Brătiani 
Carol trebula să-l con: Braj 
dr, cere put Aia 0 


în 1871 Brătianu, din cauza lui Napoleon Al II-lea n fost 
indepârtat de ln putere și a avut noroc că marele Napolean 
s'a prăbușit. Pe Ion Brătianu Îl interesează în primul rând 
puterea şi din acest punct de vedere cel, mal bine se pare 
că Va cunoscut propriul frate: Dumitru Brătianu. Regele a 
tras bine concluzia contra lut Brătianu nu se poate face 
nimic „cu conservatorii lucrurile se nranjtseră 

Dupa ce dispăruse Napoleon și trecuse timp destul ca 
să se vindece rănile, la chemat In putere. Regule Carol 
avea planuri mari In celace Îl privea pe' Brâtianu, ȘI impre: 
Jurârile lau favorizat. A venit răsbolul de independență cu 
durori mari produse de acelaşi dușman — Rusul — carv fa 
apropiat și mal mult. Regele îşi amintea că fusese nevoit să 
pârâsensca Capitala și să se instaleze la Craiova, de onrece 
vw mal bine să nu fil în drumul Rusului, Pentru ași atinge 
scopul — trecerea noiei lui Patrii alături de patria lui de 
origine — Carol tn permis totul lui Brătianu. In primul 
rând La ținut Ia putere 12 ani, timp neobișnuit pe malurile 
Dâmbovițel, ka permis să imbogățească pe liberalii lui, și 
a părâsit puterea când n volt, Da, căci în 1888, Brătianu n 
părăsit putorea din proplai voință. 

uFlind e] insuși de o moralitate strictă, hotârit opus ln 
metodele ciniee în uzaj ln Belgrad sau Sofia, el n trebuit 
totuşi să inchidă ochii asupra faptului că sistemul cel 
adoptase in interesul monnrhiei intârea fâră indolală ter 
dințele oligarhice și dadea naştere unei miei burghezii avidă 
şi cinică, grâbită să egaleze vechea clasă n boferilor, sugar 
nica și grâbită să facă averi, Aven o admirație sinceră 
pentru țăranul român, fâră săi fi trecut vre'a dată prin 
minte, că acest țăran ar avea dreptul să ceară drepturi 
politice și că ar fi apt pentru aceasta» (P. W. Seton'Watson, 
Histoire de Roumaine, 395), 

în 1886 când s'a produs al doilea atentat contra lui, Bră 
anu credea că exista un complot rusesc, Îl bânuln și pe 
fratele lui care continua să se ridice contra unui «regim de 
corupție, de minciună și de violență», şi s'a aliat impotriva 
lui, cu Catargiu, Vernescu și Fleva, cel mai bun Orator al 
timpului. în cursul anului 1837 agitația contra lui Brătianu, 
a căpătat proporții și regimul sin clitinnt până In bază 
din cauza scandalurilor ce au izbucnit, în special acuzaţia 
adusă și probată contra a doi ofițeri superiori, a ntins 
culmea. La noile alegeri din 1863 Brătianu ar fi reușit 
odată în plus —cu ajutorul regelui, bineințeles — dacă ar 
fi vrut să lupte ma! departe, După cum se va vedea mai 
departe, regele avea nevote de Brâtianu și aceasta o ştia 
şi Brătianu. Totuşi Brătianu n pleca! (Ară să se mal întoarcă 
Cred că adevaratul motiv a fost bâtrânețea. Peste puţin 
timp, Brătianu a murit. 

Dar & vorba de ortentarea politicei externe a României, 
Interesul regelui Carol coincidea cu interesul României 
România avea un dusman puternic care era Rusia. Probabil 
că regele Carol nu cunoştea provestea «Duşmanului naturala 
care a fost definită cu 12 ani mal târziu, de către Take 
Ionescu. De altfel în acest «Dușman naturale nici Take 
Tonescu nu credea cu târie, cum se va dovedi mal târziu, 


... 


în 1871 Brătianu făcuse revoluția de la Platești din dra, 
goste pentru Francezi, contra tuturor nemților și în primul 
rând contra Neamțului din Palatul de la București, Dar n 
trecut multă apă pe Dâmbovița. în 1883 Carol la convins 
că el e un bun domnitor — și avea dreptate — că Prancezii 
sunt deparțe și slabi, ca Ruşii sunt adevăratul dușman și 
avem nevole de prietenia Prustenilor. SA trecem cu buretele 
peste celelalte motive și să fim mulțumiți că Ja 30 August 
1883 s'a inchelat tratatul de allanță intre Austro-Unggarin, 
Prusia și România. La B Septembrie 1883, Bismarck a dlscu, 
tat altunțin pe toate fețele cu Brătianu In Gastein și mu pus 
bazele unei noi politici românești, Bismarck avea un ghimpe 
contra lui Brătianu: acesta Își trimisese copii să studieze 
1n Paris. . 

La înapolere, Brâtimnu s'a oprit n Viena și acolo sn 
semnat tratatul cu Austro Ungaria, Tratatul sin stabilit în 
numele lui Pranz Jaset și A lu! Carol, dar era contra semnat 
de Dimitrie Sturdza, ca ministru de afaceri Strhine. Tratatul 
ara secret și în această situație a râmas până în 1914 
“Tratatul s'a facut între Austro Ungaria și România şi ln el a 
aderat Cărmânia prin protocuni Ja fel secret ce purta 
ncolnși dată: 30 August 1! Brătianu ar fi dorit ca tratatul 
să fie semnat de cele trei puteri in mod egal dar Germania 
n rafuzat din causa dificultăților pe care ar fi putut să le 
intâmplne din partea împăratului Wilhelm care avea pentru 
Rusia simpatii puternice. 

Tratatul cuprindea urmitoarele puncte: 

15 Pace și alianță. Statele contractante se angajează să 
nu ltre In niet o alianță dirijată contra unela din ele și 
masi a ajutor în MINA arată a opune Rear, 

cazu atac _nEprovocn 

i i anul ale dea ajutor în timpul util 

me În cel 


Statole sale Ce 











cu România, acusus foederiss trebul 
Car să intre linediat în 

3) Dacă una sau ceninlta din părțile contractante es! 
amenințată să fie atacata, Gale oul Ver etate 
asupra măsurilor militare ce trebuiesc luate. 

4) In caz de râsbolu, nu să admite pacen separată. Arn, 
bole părți se obligă să phatreze un riguros secret. Tratatul 
este valabil mal Întâi pe £ nn, poi pe incă 3 ani, fâră 
un preaviz nl unela din părți, 

Dupa prevederile acestul tratat, relosa că Austro Ungaria 
se obligă să dea ajutor României contra unul atac ori de 
unde ar veni adică, în practică, din partea Ruslei, n Bulga: 
riei, a Turciei sau a Serbiei pa când România era obligată 
să sară in ajutorul Austro-Unizariei numai dacă este atacată 
de Rusia sau Serbia. 

Kainockl ministrul. Austro-Ungariei 4 spuse ministrului 
Gormaniei că el nuşi face nici 0 iluzie asupra sentimen: 
telor de prietenie ale României faţă de Unguri, EI înțelegea 
că “Romdnia simjea, nevoia să meargă multa, de ii 
Ungaria numai cu singura garanție a germanilor. 

Că o urmare a acestui Tratat, România făcea fortificații 
numai contra Rusiei, frontiera ungară putea sa râmAni 
fâră apărare, 

Timp de 34 de anl secretul Tratatului a (O8t păstrat numai 
de câțiva oameni. Din partea Românilor, In inceput secrotul 
n fost pâstrat de rege și de cei dăt șefi liberali. Pentru restul 
lumii, România ocupa poziția unei țâri vasale Austro-Unga- 
iei ca şi Serbia, Au existat totuşi diferența intre tratatele 
dintre cele două țări. In primul rând era un mare contrast 
intre Carol, om plin de demnitate, echilibru şi ințelepelune 
şi sârbul Milan, om, foarte inteligent dar nehotarit şi posta: 
bil, născut dintr'o familie de parveniţi. Tratatul cu Serbia 
eră incheiat cu Austria, Germania neavând nici un amestec, 
Sarbia nu avea o politică externa, proprie. România 18 
pastra stima lumii şi nu s'a coborit niciodată în faţa Austrial 
şi cu atât mal puţin în faţa Ungariei. 

Regele Carol sa bucurat de priotania dul Milan al Sarbi, 
și a prințului de Battenbere. 
tratatul 
maniei, 4 














abdice celace n produs o profunda neli 


p p inişto în România. 
Sub domnia lul Alexandru nl IILilea, Rusia n'a avut nici 0 


relație cu România. Dupa 1877 relațiile au fost complet 
reci cu Rusia. Rusin a incercat o incerculre a Ro: 1 
folosindu-se de Bulgaria. La un moment dat, Rusia a plânuit 
ocuparea Bulgariei şi a fost un noroc că ministrul de ex: 
verne_ rus care Îşi didea seama de urmâri, l-a sfâtuit pe 
Impărat să [le prudent. Dar de aceasta cun am spus, vom 
vorbi mai departe, 

Căderea lul Brătianu în 1888, ia produs lui Carol mari 
încurcături, Tratatul cu Austria și Germania expira în acel 
an, E odevărat Să se prelângoa aularaat pe, irel Ante dat 
căderea liberalilor insemna că vor produce discuțiuni căci 
tratatul rămânea fâră nici o ncoparire, Realitatea cate că 
regele Carol nu avea incredere în nici un conservator ca 
săi incredințeze secretul Tratatului. Iată cum Carol avea 
nevale sn pâstreze mal doparte în guvern pe Bratianu și 
Var fi pâstrat orice s'nr fi întâmplat dacă Bratianu nu star 
fi_retms obosit și imbtrânit. Existența acestui Tratat 
explică rămânerea la putere a lui Brătianu timp de 12 ant, 

Abia luaseră conservatorii puteroa şi n isbucnit 0 rovo: 
Muţie destul de serlonsă, aproape de Capitală, Sau dat foc 
1 primâriile din jurul Bucurestiului, s'au prădat hambarele 
şi sa incercat chiar părtizea pământurilor, Gonsorvato: 
rii au facut față situației, R. W, SetenWitson serle: «Opura 
conservatorilor m fost profitabilă», Conservatorii nu dat 

mânt țăranilor in condițiuni mal omenonse şi trecut 

n stabillrea invlolabilității judecătorilor colnce a fost o 

in alia lui Take Ionescu sa 





mâsură foarte bună, Di 
incercat facerea de şcoli ln ţi 

Ton Brătianu și Mihail Kogălniceanu nu murit In cursul 
anului 1891 și Dumitru Brătianu un an mni târziu, Dimitrie 
Sturza in şefia partidului liberal, EI era în marele secret, 
dar nu era în guvern, SI Carol era incuroat față de Austria 
ci, dar în special faţă de Germani, căci Tratatul nu ora deloc 
in regulă, Carol nu se gre hotâri să ineredințeze svcretul 
unul conservator. Carol a Jăsat lucrurile să se prelungească 
până in primăvara lui 1801, Dar de data aceasta, lucrurile 
deveneau grave. In acul an expira Tratatul și Carol nu 
putea hotâri să ineredințeze unul om din uvern marele 
scoret al Tratatului 

La împlinirea celor 4 ani de prelungire. Carol n râxpună 
că e mal bine să se aștepte momentul venirii In putere a 
unul guvern lbarnl. Puțin import, adauga ei, că in arest 
timp Tratatul Incetează să [le în vigoare având în vedora 
că nu este nitel un pericol de râsbolu, Dar în acest tim 
intervine cova nau Bismarok cade În disgrație, Acei 
cădere nonsteptată a determinat revizulrea intregul 











mie n dus In procesul Memorandului. în inrna rm: 
toare Li tru unitatea culturală n Românilor» a fost 
atata i resti și a inceput o campanie de presă, In 
caro blică n răspuna mai mult decat var fi aştep: 





ințelea că politica maghiarizare dusă de Unguri esta de 
natură a leza direct blocul Triplei Allanţe. Cu mult bun 
simţ Caprivi a recunoscut că nsilvania ern adevărata 
cauză a revarvel Româneşti, că nelinistea va dura atâta 
timp cât Ungaria nui schimba atitudinea și dacă Tratatul 
cade, rezerva din partea România! va creste. 

Urmând întru lui Caprivi, prințul Reus a In 
cunoştinţă punetul de vodere german asupră aceste chestiu 
nul lu ea ue dar ncesta a admis că e vorba numai de 

de tact din partea funcționarilor unguri. In August 
urmâtor ministrul german la Bucuresii, von Bulow, în 
trecere prin Viena la vorbit lui Kalnoki despre același 
lucru şi ia comunicat motivele de plângare ale regelui Carol 
şi n câtorva eminenti oameni politiei români. Kalnoki la 
răspuns lul von Bulow câ a reusit printr'o intervenție per: 
sonală să suspende execuția legii asupra gradinițelor de 
copii — detaliu important În politica de mnehinrizare — și 
că studenţii din pita au primit ordin să-și moderete 
polemicela cu Românii. 

Dar chestiunea Tratatului nu reușea să Inninteze nici un 
pas. în August 1991 In fel pârea că chestiunna ern departe 
de i 0 soluție, «Regule se arâta fonrta Ausceptibil In 
LEI: chestiune și impasul În care se gâsea îl deprima 
R. W. Seton:Watson, op. cit, pag. 417) 

regele Carol nu inceta să cauta o soluție. în 

1, 0 escadra franceza a ancorat In apele rusesti 
le aliantei franco-ruse — fuseră puse. 

Deja multi români pasiseră că o ullanță franco-ruso — ro- 
near foarta bine, Din fericire erau și de 

iși traseră capul pe umeri. Eanarei şi Dai 

vary trancolili, ii marti Vrancei 
tizati de paurn din Vosagi, ar fi gata să smcritice tot 
i pe Români, pentru malul stra si 


atat 
In sfârsit la 25 Tulle 1802, Tratatul dintre Români și 
troUngarin n tost In mod formal reinnit, cu Fa-4 
tg cn și 1883, 








in nu au fost informaţi. Tratatul 
ani și eu prelungire automatică pe 


1990 Bturdea care fusese primul contra — semnatar al 
tului, n. Pian o brogură intitulată: Furopa, Rusia 
care denunța pericolul unui Constantinopol 





, ŞI considera po Români ca un dig contra inminta, 
pareri unei unluni ale popoarelor de rasi lavă, 
€A numai o politică da nwutralitate nare sens, en 
PONI a o trădare față de natiune și faţă 
1899 Sturdza a seria doui scurte memorii asupra dili: 

Oz cauzate Allanței de soviniamul maghir, IEI re 





schimb comitetul sa obligă în mod solemn în numele revo 
luţionarilor In taj triei intregi şi a lumii intregi «să în 
psi orica tn dal, pet să a de acum inainte pentru 

nu XTAlu âgarilak, aie ea pal E 

reare de revoluție nu s'a ince lupă moartea lui Ale: 
Er: «e ji mâcinaseră toate forțele 
mai mare parte ce mai 
ei a fost arestată n doua ai după aten 





pan, Lopaia. caro La, tovăriția GAMOFVA carora ni întora 
din străinntate a fost prina și putin timp după ncela poll 
ţia u pus mâna po toți ovarul 

aceasta, Vaința poporului care a mal reuşit să pună la cale 
câteva ntontate, esta învinsă 

Şapte ani mal târziu, In 1887, şapte conspiratori dintre 
care șase studenți de in Universitatea din Petersburg şi un 
tânăr care tocmai sfârșise Academia ecleslastică, pun În 
cala uciderea lul Alexandru nl IILlen. Poliţin carei dosco: 
perisa nul arestează și lasă să-și termine tote pregătirile 
ŞI arestanaă numai In momentul In care pregătiţi cu borne 
be ei les în stradă și asteapta trecerea impăratului 

în proces, cinci dintre atentatori sunt condarannți IA 
spânzurătonre, printre el figurând fratele cel mal mare nl 
lui Lenin, lar cellalți doi nu fost inchiși In tortaronța Schius 
solburg, 

Noul impărat Alexandru al IITlea nu era un om, bine 
dotat de natură, Printre profesorii sâl tigurează, celebrul 
istorie Soloviev şi K. P. Pobedonosew, un civilist distins, 
Acesta din urm se insârcinează să devin tatăl spiritual 


al lui Alexandru al IITlea. Graţie Iul sunt inlâturaţi de Ta 
curtea Impârntului și câţiva oameni pricepuţi, printre care 
era şi Lori — Molikov omul care se distinsese în timpul 


li Alexandru al II-lea 

Printre măsurile rele, vom sconte în evidență pe cele ce 
ne privesc, E vorba de mâsurile de rusiticare a provinciilor 
de fronțleră printre care intra și Basarabia noastră, Poll 
Mea de rusiticare « tost în particular activă în marele ducat 
ul Finlandei şi in Polonia, Finlanda avea recunoscut un nt 
tut militar special și Alexandru al IILloa la călcat în pi 
elonre. Incetul cu incoțul, Alexandru consideră Finlanda o 
simplă pravinale care faca parta din Rusia, In 1800 incor 
porează serviciul de poștă finlandez, In Rusia, In acelasi 
timp, sub pretextul ch nu endrenză cu legile rusești, el 
suspend penis Codului penal finlandez, cure fusese va 
tat şi ratificat de el insuși cu un an mal inninte, In Polo 
nina, Alexandru al ȚILlea continule sh aplica riguros regi 
mul sever instaurat după insurecția din 1863, In timpul lui 
sa sehimbut numele de Ragatul Poloniei în acela de Roplu 
pen Vitulei, Se interzice în mod riguros să no Invațe copiii 
în limba materna, Acest delict este reprimit sever de către 
autorităţile rusesti. Fără indotală că măsurile lunte In Po: 
jonin ernu aplicata pi in Basarabin nomatră 

Hatarit consorvator în interior, Alexandru al 1ITlen în 
domeniul internaţional se indepârtează sensibil de politiea 
urmată de autocrațin rusă de In incoputul secolului nl XIX. 
lea. La urcaten pe tron n lul Alexandru, Rusia oste aproape 
inolată. După lu rit de In Berlin, atrânsn iotenl care 
arnu între carcurile gormane și rusati este foarte slAbită. 
Alexandru ni Mllon care ca țarevici Impârtăglea vin irita: 
LĂ Dă rusi contră lui Bisinarek, continui să se 
eri de polltien germană si de TRAI el inspirator, 
Dar N, K. Gera care rotragorea lul Gorehlakov În 102 
n devenit ministru de externe, enută să manţină vechile ro 
aţi de prietenie și de alianță cu Germania, Cu tonte că Ale 
xandru afirmă «că aste riul shui ministru de externe», 
uacultă câteodată pe acest ministru caro daci nu paentuloşta 
prin marea lui inteligență, cate cel puţin un funoțlonar 
ERA i A E gg Tu it ii oarecare 

p ruptura cu Germania, nu mat puţin relațiile permano- 

ruse, rămân Incordate A i! 


Rusia incepuse sub Aloxnndru al ÎI. 
centrală com) țin n scâdorii 
cani. Această politică e urmata și sub 





Bă caute în Asia 
sale în Bal 
Ho, 





Din primi! ani ai domniei cl reușește să supună definitiv 
pa "TGkesl, Purkmenia Vranscautazlană și capltata ci. Mary, 
recunosc deasemeni autoritatea lui: Prontiarn el ajunge la. 
marginea Afganistanului, Atganistanii se neliniștase, Ba 
zAnduse pe sprijinul englezilor, pe cara autorităţile brita 
nica din India îi promit, ei atacă in 1845 detașamentul pe- 
neralului Komarov care se găsea cantonat aproape do rhul 
Kouchk. Nu numai că ei sufere o gravă intrângore, dar 
sunt deceptionaţi de atudinea ministerului Gladstone care 
nu vrea să Intra în confilet deschis cu Rusia şi se mulțu: 
Tnepte. au explicațiile pe care guvarnul. rusesa (o da. După 
cum se vede englezii odată în plus imping pe cinava In râs: 
poiu (Polonezi sau Iugoslavi în timpurile noastre) și apoi 
11 lasă să se descurce singuri!!! Astfel noua frontieră ru: 
menucă 
Daria, 
cunoaşte în 1887, Cinci ani mal târziu, cu ocazia unei noi 
clocniri In Pamir, trupele rusești bat un detașament afgan. 
Incidentul nu provoncă complicații serioase căci Rusia, An: 
pila, Afganistanul și China se ințeleg să imparta rogiunea 
Pamirii! Deci de data aceasta, Englezii fâră să tragă un 
cartuș, se prezintă, și cu succes, In împărțirea prziilii 


Dacă stăpânirea unei părți n Pamirului care este un de 
şart, nud aduce deloc avantajii Rusiei, nu acelaşi lucru este 
cu “Purkestanul care este bogat și fortil. Industriașii rusi 
văd în sta posibilitatea să se lipsească de bumbacul en- 
glezesc, Deacela ei încep imediat cultura în mare n bun 
acului, Activitaţile lor și progresele sunt cu atât mal re 
pezi cu cat sunt favorizate de construcția pe cheltuiala Sta- 
tului a unei câ! ferate care leagă Samarkandul şi Amo 
Daria de litoralul oriental al mârii Caspice, 

Xxpanalunea in Asia Centrală, care este foarte profitabilă 
industriaşilor ruşi și caro este privită foarte bine de ei, 
are inconvenlentele el, Ea nelinişteşte pe Enyleai care devin 
din ca In ce mai bânuitori din cauza pâtrunderii Rusiei pe 
acele locuri 

Departe de a renunța Ia preponderența rusească in Bal: 
cani, Alexandru nl III-lea ințelege s'a întărească. Cum ra: 
tatul de In San Stefano a indopârtat Serbia și România de 
Rusia şi le-a apropiat de Austro-Ungaria, Rusia Îşi indroap- 
tă privirile spre Bulgaria. Alexandru se gândeşte să facă din 
Bulgaria un. instrument supus politicei sala, Dar planul 
sau întâlneşte obstacole neprevăzute. Mai întâi că prințul 
Alexandru de Battenberg cu toate că urcarea pe tronul bul 
gar şi-o datora Rusiei, nu înțelegea să devină un fel de pu: 
vernator nl ruşilor în Bulgaria, Pe dealtă parte, partidele 
politice bulgare, în care sunt grupate elementele cele mai 
cultivate alo țării nu sunt dispuse să se pună sub tutela 
Potersburgului și să urmeze orbește scopurile Rusiei. Ast 
fel politica lui Alexandru nl IIlea provoacă în Bulgaria 
confilete care se termină in defavoarea Rusiei 

In Aprilie 1881, puțin timp după monrtea lui Alexandru 
nl Irlea, prințul Alexandru de Battenberg n dat o lovitură 
de Stat cu ajutorul consilierilor săi ruși. EI schimba consti: 
tuția democrati de In Târnova acordată Bulgariei cu ocazia 
declararii independenţei sale și își 1n pe timp de 7 ani pu: 
teri egale cu o diotatură aproape absolută. Departe dea 

rotasta contra acestel lovituri de Stat, guvernul din Pe: 
iarsburg care vrea să păstreze pe bulgari sub tuteln 10r, 
trimite in grabi po doi dintre generalii săi, Sobolev și 
Knulbars, In noul puvorn format intră primul ca prege 
dinte de consiilu și al doilea ministru de râsbolu, EI nu 
rouşeao. Liberalii bulgari se ridică contra Rusiei deoarece 
nu nccepta lovitura de Stat, Consarvntorii intră In guvern 
dnr el apără cu energie independența lor contra reprezan 
tanţilor Peteraburgului. Prințul Alexandru nu înțelege să ur 
meze docii sfaturile rușilor care vor să flo parceptorii snu 
tutori lul; câteodată el recurge In sprijinul, lor, acoperin: 
dusa cu uutoritaten lor, nltâdată dimpotrivă le opune pe 
ministrii At bulgari. Po mâsură co tonul celor doi generali 








sprijinul Auatro-Ungarioi caro so felleită din cenusa insuc 
coei lui politie rusesc şi caută să profita. Când iși dA seama 





tașasa de Bul mu 
vornator numit de Turla, el profită și intră in fruntea 


U | proclama unirea cu principatul lui, Acens 
rupolor sale și p TA, DDR 


ro Rusia vol in 
SARI a ue e ri 
in spiritul 
ji , Mal aurtoa o faptul că 
iri și rotu '0 sau ÎL [e Pta IE 


ză a'o sanci 
tează şi so mul iparen 
La pe Prințul ui zii puvernntor n Ru- 





meliei Orientale, Bingură Borbin atacă pe Bulgari, dar 
invinsi, e nevoită și eu să recunoască Bali dă i 

Dar în toamna lui 1885, ca urmare a unui complot or: 
ganizat de câțiva ofițeri bulgari cu nul rit Ale 
xandru de Battenberg este arestat in palatul shu, obligat să 
abdice și condus In trontieră. Puterea trece in mhinile unul 
consiliu de regență. Pentru ai ajuta să lasă din haosul care 
a urmat, Alexandru al ITl-lea le trimite din nou pe genei 
1ul Kaulbars, Acesta se arată lipsit de tact, nu ține cont 
de Constituţie, se poartă cu autoritățile A cu populația cu 
aroganță așa că misiunea eșulază complet. Foarte repede 
poporul se ridică contra lui și n guvernului astfel că esta 
obligat să plece foarta repede, Relaţiile oficiale intre Rusia 
și Bulgaria sunt intrerupte pentru lung timp. 

Alexandru al Ilea nu admite cu usurința eşecul lui, 
Visează. Pentru ași realiza visul nu exită să ducă o poli: 
tică personală. Fâră ştiinţa ministrului de externe și fAră să 
țină seama de statul lui, el intră in relațiuni, prin interme: 
dul lut Katkov, cu emigranţi bulgari care conspirau contra 
consiliului de regență bulgar, aprobă Pau lo lor și le 
pune la dispoziție fondurile necesare. Când 11 atrage 
atențiunea asupra unel revoluții bulgare astfel preparată, 
Alexandru a IILlea ii răspunde cu naivitate: «Nu e vorba 
de o revoluție, ci de restabilirea ordinei; trobule să ştii 
nstav, Pasiunea şi orbirea sa sunt atât de mari, incât nu 
numa! că se giindeşte la ocuparea Bulgariei, dar consideră 
că nceastă ocupare nu prezintă nici un pericol, pentru 
nimeni nu va indrâzni să facă nimic». 

ŞI ministrul său n reușit să-l convingă cu mare trudă, că 
intr'o asemenea aventură, Rusia riscă să sa clonească cu 
0 maro conliție de puteri, și că în orice caz «rebelas Bul- 
gario poata [| sigura de sprijinul AustroUngarle 
ta În rândul el, de al Germaniei, aliata ef, La stiu 
Jul 1886, Rusia nu poate conta pe nici un nllat, ca este to- 
tal izolată în Europa. 

















Alanţa Austro-Germana, este mal amenițătoare incă per: 
tru Franța decât pentru Rusia. După alarma din 1875, în 
timpul căreia intervenția lui Alexandru al Ilea implede: 
case pe Germani să atace Franţa, aceasta trăieşte cu teama 
unei agresiuni germane. Numai Rusia poate săi asigure 
alianța definitivă pe care o doreşte. 

Când guvernul rus se află izolat din cauza politicei sale 
balcanice, Franța se prăbeşte săi. arate prietenie, ŞI In în: 
ceputul anului 1887, ministrul său de afaceri străine, Flow: 
rens, a consimțit să primească delegația Adunării Najioni 
le Bulgare, însărcinată săi solleite ajutorul puterilor euro 
pene contra Rusiei caro vreă să dispună de soarta, Bulga: 
iei, el a fâcut-o ca să reamintească bulgarilor recunoştinţa 
ce 0 datoresc ei Ruşitor, și ta s/ăluit să se arate supusti!!, 
«Histoire de Russte», Milloukoy, III, page, 1026-1027. 

Această atitudine le-a tăcut Ruşilor și mai mare plăcere 
cu cât celelalte puteri nu dădeau Bulgarilor aceste sfaturi 
Ea este bine primită da către Alexandru al III-lea, care are 
imediat ocnzia săşi arate satiafacțin faţă de guvernul fran 
cez. Când Bismarck, care acuză pe ministrul de răsbolu 
francez, generalul Boulanger, că vrea să pregătească un 
râsbolu de revansă, intreabă Saint: Petorsburi 






că dacă în 
caz de râsbolu fran an, Rusia ar tra o neutrall 
tate binevoitoare față de Germania, inde că în 
sdrobire n 


interesul Europei, Rusia nu ponte admite a ni 
Pranței și că In acest caz nu numai că ea nu vrea să ajute 
contra Franţei pe un nllat al Austro-Ungariei care practică 
în Balcani o politică anti rusă, deci en nu va râmâne neutră 
în oventunlitatea unul răsbolu franco-worman, Amtlel se 
prepară apropierea franco-rusă, Pentru moment este nu 
mal o uentente cordiale», născută din comunitatea unor in: 
terase comune, dar nu e varba de un tratat. Alexandru nl 
ULlea nu ră te poa In 9 silaniă ahatiră TI d 
rowim, republican, cu toate 

air reia o incr me ua 4 o rupă să dermana f 

Dar oricum, relațiile se incordează din ce in ce mai mul 
intre Rusia și Gormania, La neințelegerile politice sa adaugă 
un confiiet economie, ProteoHoniamul din ve in ce mal nr: 
ent po care guvernul 1 pat în n doua jumătate a dom: 
ntei lui Alexandru ni IIIlen, lezează profund interesele ger: 
mane. Biimarek răspunde tarifului din 1487 printr'a urcare 
considerabilă n drepturilor de vamă pa mârfurile ruseşti, In 
același timp ol să forțează să facă groutați Ruslel ca să nu 
ea m Al 
, menţ 

19 pna n in naştere o nou legătură intre Franţa și 
Rusi 

Prletonta dintre cole dou țâri so gâseşte consolidat, In 
n ca o unimozitate reciprocă Îi rtenză sania de 








sa, noul lrmpă: 
(Urmeaza pag. 28) 


indopăi Germi le 
Rusln. Moartea lui Wilhelm Iul, i e partoiti n Past 


precipită ruptura germano-rusă 


SI 








CUPANDU-MA de ani de zile cu sturiiul 
boli! lui Eminescu miam publicat con: 
sluziile întrun articol apărut relativ re- 
cent în Discursul contemporan din. 1977, 
Pe toți cei ce vor îi considerand opi- 
miile mele mai mult decât originale, 
regret că trebuie săi desamăpesc și să le 
amintesc că majoritatea medicilor, în 
primul rând cei ce L-au avut în observație 
deci contemporanii lui, au impărtașit 
rea că Eminescu nu a suferit de sili 
- li (lues) al sistemului nervos. 
Paralel cu lucrarea mea apare în țară un fundamental 
studiu semnat de palhiatrul din Iași, Ion Nica, Mihai Emi: 
nescu, structură somato-pslhică, în care bazat pe cele mai 
ştiințiflee descrieri și observatii scoase din arhivele ce iau 
stat generos In dispoziție, aduce argumente definitive câ 
marele poet român nu a suferit de o formă psihică a lue 
pei nervos el de o psihoză endogenă de tip maninco: 
resiv. 





Diagnosticul de sifilis a fost susținut în 1887, cu totul 
empiric și conform modei lansate de școala germană, de 
drul Iszak din, Iași intârit de altfel mal târziu şi de Mari: 
nescu, In cazul celui de al doilea (ind vorba de un savant 
recunoscut suntem obligaţi să ne oprim mai în deaproape 
asupra Inptelor. 


După cum se știe lul Eminescu i sa făcut autopsln în 
ziua de 16 Iunie 1H49, existând un raport depus In Academie, 
nesemnat, sa crede 4 [i fost intocmit de medicul internist 
Tomescu, cel ce a asistat pe poet în ultimele sale zile de 
viaţă, în treacăt fie spus dar datele macroscopice ale or: 
ganelor (degenerescență gravă grăsoasă a ficatului și rini 
chilor) ridică acut suspiciunen că la moartea atât de miste: 
rionsă a poetului ar fi putut contribui substanțial și injec: 
cu mercur administrate de prisos pentru o afecţiune 
tenţă. 


Creerul lui Eminescu este uitat pe fereastră in soare și 
dupa căteva zile de nelixare, se trimite lui G, Marinescu 

re exariinare. Subliniem incăodată faptul că in 1889 Mn 
Tinca avea 28 de anl lina IncepAtor, asistent al 1ul Babes, 
şi dacă nu a primit plesa profesorul se pot discuta două 
alternative; Ori cazul prezenta interes numai pentru curio 
zitatea tânărului asistent ori—şi eu Inclin spre a doua 
ipoteză — pe undeva anumiți , să nu zic o intreagă 
ppoAroriAa6ă, avbau teamă de diagnosticul severului pro 
r Victor Babes. 


Intro scrisoare datată, 29 Iunie 1914, Marinescu recu 
noaşte câ a vâzut ercerul lui , acesta având cir. 
convoluțiile bogate şi bine desvoltate, cu o ușoară ntrofle a 
lobilor frontali cu ingroșare 


a L) , Uleernţiile ami 
tite do Călinescu nu sunt deserise de Mai L 
iul fantasticului, Croerul fiind intr'o tara 


e, Marinescu renunța În ex 
menul microscopie, aruneândul pur și simplu, Iata 
să mi explic ră list acest lucru, atunel 
când se știa ch diagnosticul Ilis cerobral și de paralizie 
Pui, vă se poata face și după luni de zile de 
pul Că pa nolixare, pe creorele aparținand cadavrelor 
exhumnte, Este de presupus că Marinescu ar îi vroit sa 
execute un examen cltonrhitectonie de finețe al creerului 
de geniu ceace in condițiile date nu mai ara posibil sau că 
mal avut timp sa ae ocupe de o]. Se știa că, din păento, 

deosebită pentru 
uceinşi ani 





A concl 
zile sale că aEminescu n'a fost nici nitilitie și nici alcoolic. 
Pară a nega ponibilitatea une! cauza ereditare, studiul relata 


ca principală cuuză a psihozei poetului a [i surmenajul ce- 
vatral, îoseula precoce şi intensă a facultăţilor sale inte 
lectualea, 

Este curios totuşi că azi, când, după cum arată cartea 
drului Nica și modestul meu articol, lumea medicala este 
detinitiv lâmurită în ce priveşte diagnosticul bolii lui Emi 
neseu, să so întâmpine o puternică rezistență chiar din, par: 
tea literaților cu interes de a-şi insusi adevârul în vodarea 
unei adecvata annlize și priceperi, 

Recent G. Munteanu, un pretins comentator vminesclan, 
rovine la teoria de mult vetustă şi criticată a sifilisului con: 
genital privind boala lui Eminescu. Diagnosticul nu se ponte 
susține fiindcă sifilisul congenital se mnnifestă pân cel 
mal târziu În 30 de ani cu o serie de forme degenerntive pe 
care niclunul din membrii familiei poetului nu lea prezen- 
tat, să nu mal vorbim de Eminescu frumos ca un Adonis, 
Dar G. Munteanu merge cu indrăzneală așa de departe în. 
cât ÎI in in focul criticii pe drul Nica, considerând că In 
fond natura bolii unui creator nu are nicio valoare, impor: 
tant ar (i ca psihiatrul să pontă explica substanța ŞI geneza 
geniului. Nu ne insușim nici deplasata observație adresată 
memoriei lui Marinescu pe care îl declară «vintor de cree: 
res, vina savantului după cum am arătat filnd aceea că nu 
șia împlinit datoria, până In urină, ca om de știință na 
executand un hotărâtor examen histologice al sistemului 
nervos central. 

Trecând pe lângă puzderia de elucubrații de fond ne gră- 
bim să-l răspundem lui G. Munteanu şi tuturor celor ce ar 
gândi ca el şi să arătăm pe scurt co importanță are cu: 
noaşterea bolii psihice n unui nrtist şi aceasta în primul 
rând pentru înțelegerea operel sale. 

Să incepem cu două exemple date chiar de Marinescu 

prin ele aproplindune de poetul nostru, 
Moebius analizând patogralic pe Nietzsche ajunge la con: 
cluzin că ar [1 sulerit de paralizie generală, formă quarte- 
nară a sifilisului nervos. Ori cum această bonlă se mani: 
festă prin anumite prodromuri cu mult inainte de izbuc- 
nirea bolii, savantul german a inceput să studieze opera 
tilozotică a lul Nietzsche, concludând că tot ceace a seris 
în ultimii doi ani, inainte de atacul din ziua de 3 Ianuarie 
1891, ar avea Ia expresia ideilor de grandoare paraliti: 
că. Preocuparea directă a savantului era nceen de a degru- 
da pe tilozolul cara a îndrăznit să ridice glasul impotriva 
marelui kalser al Germaniei, Să mal adaog că peatunci 
persista credința în acțiunea așazisei otrăvuri luetice in de- 
clansurea rashului creator, ceace bine — înțeles nu avea 
si nu are nicio bază demnă de lunt în senmă, 

Este interasant de amintit că urmașii lui Moebius din 
respeotul prea mare faţă de nume, n'au îndrăznit să intir 
me formal diagnosticul ci numai să elibereze operele lui 
Nietzsche de arlow semne do demență paralitică conca, esto 
intuna insă cu & da dreptate sorii filozorolui Ellsnboth: 
Poster Nietzsche, că el nu ar îi avut nlolodată infecția pri 
mară deci boala lui nu era de natură aitilitică, 

Pentru același perceptie striotă upare şi bonln lut Mnu: 
passânt. Cunoscându-se cu a contractarea nfectului 
primar, în aventurile sale 

togratii 





rare n operei lui 
Maupnssant atunci vând după Le FHorlă n mal dat multe 
nuvele și romane de mare papinaiitite şi frumusete, Azi 
sa pile că in timpul lui Le Forli Maupnssant ora mat mult 
sub influența cursurilor lui Gharcot asupra mngnotismului 
şi că de In mamn lut Laure w mostenit arizale do migrenă 
şi tendința de a fnee cu usurință halucinaţii dupa cele mai 
AU doze “7 Ve ră Debutul sifilisului cerebral In 
au) m tost inregistrat odată cu intreruperea ori: 
cărei nativități soriitoricaşti, cu romanul sn L/Angelus, rii 
mas numit In câteva pagini, rostul operei sala noflind în 
fuenţată de malndia sa mortală. Majoritatea mnedlollor sunt 
de părere că Mnupassant nu a avut pnralizle generală ci o 
tormă de arterită cerebrală sifilitică ceace e cu totul altă; 
Reintoroându-ne In Eminescu amintim că Inninte de Im. 
boinavire nunumal că activitatea Iul nu arată ntelun semn 
da demență dar ea atinge un pop unle în literatura 
nonstră prin mul Luceafărului și a Doinei. Alături do 
Roca, sa pla LI N air: lt i do aiariat de In 
j urmă nurmnt amintea 
cu interesul să o defătmeze (Arh niclo bază mințile 











pt a ar 


CU, MARELE NEC UNOSCUT 


De Dr. OVIDIU VUIA 


In 1863 Eminescu are primul atac de psihoză endogenă 
depresivă și acesta fiind de o durată neobișnuită, desigur 
nimeni nu contestă defectul psihic manifestat printr'o sără- 
cle n inspiratiei poetice dar nu unn totală, Este ureșit şi nu 
corespunde realităţii să se susție că poetul moare ca și 
creator în 1483 aruncându-se vâlul uitării peste cei șase 
anl până la Sfârșiren lui fizică în anul 1889. Se mai ştie azi 
că în acest interval a scris capodopere poetice ca Do ce 
numi vii, Kamadeva, Nu mA ințeloi, Sara pe deal și La 
steaua cât şi o parte din Scrisoarea A Vea. Părerea unor 
critici că aceste poezii ar [| fost scrise din memorie datând 
dinaintea imbolnăvirii este mult mai hazardată decât supo: 
zitin nonstră 

Aşadar se impune o reviziune radicală a cencepției nots 
tre despre boala poetului şi asta pentru a ne putea apropia 
cu adevărat de osențele operei lui. Este greu știu flindca 
ne lovim de unii jdoli at trecutului, deci de mari obstacole 
extrastiințitice, 

In primul rând se ridică G, Câlinescu cu n sa VintA n lui 
Mibai Eminescu, n care pe urma datelor de arhivă şi ma: 
nuserise, criticul va construi cu măestrie dar nu pentru A 
realiza 0 istorie adevărată ci un act de creație un fel de 
roman al vietti lui Eminescu, şi deci nu cence se înțelege 
printr'o blogratie, nici cel puțin romanțată. 

In ceace priveste sifilisul lui Eminescu susținut de Că 
Jinescu nu are niclo valoare științifică, el constituie un biuft 
ca atâtea ale lui, o figură de stil. Călinescu nțunci cână serie 
că spirocheta joacă în sângele jul Eminescu, o face pentru 
metafora şi ritmul alert al stilului și nu cu gândul ln fap 
tul real în sine. 

Călinescu a afirmat de nenumărate ori că a câlinesciza e 
o proprietate ce-l aparține numai lui cence se pare că nau 
priceput o sorle din emulii săi de nzi. Dar cât de Jalnică, 
în detrimentul culturii noastre apare alăturarea generației 
Jul G. Călinescu de cea n lui Titu Malorescu sau Nae Io 
nescu 

Al dollen exeget al lui Eminescu, de data aceasta de o 
mare probitate ştiințitică este neindolos Perpessicius, mun 
ca lui eminesciană rămânând ca un adevărat monument al 
literaturii româneşti. 

Toate astea nu ne impledecă să semnalâm că marele scri: 
tor eminesclan a greșit lisându:se condus de o projudecată 
cu nimic justificată, că anul 1883 este decisiv În viața lul 
Eminescu după el urmind marele intunerec Așa cum a evo: 
1unt la Nietzsche după 1891. Această supoziție eronată la 
determinat să plaseze toată creația lui Eminescu inainte de 
anul 1883 deși manuscrisele eminesclene afinte din abur; 
dență In Academie nu sunt datate de nutorul lor, ele fiind 
doar numerotate de urmașii săi 

Despre falsitaten acestui postulat vorbesc unele studii 
facute pe marginea anumitor documente eminesciene mai 
ales în ultimii ani. In 1886 intro serisoare redactată de 
Eminescu, aflat singur in băile Liman de lânga Odesa, Îi 
citim nunumal scrisul dar și psihicul complet in ordine, 
enpnbil de o muncă intelectunlă, Atribuirea zelului său 
sțiințitie şi cel de a invâța sanserita, din pertonda boli, 
aşazisel domonțe paralitice, constituie de-acum un alt cAll 
nesclsm venit să compromită definitiv seriozitatea știinţiti 
că n unui autor declarat biograt 

în luminn acestor date Imi vol permite să susțin că până 
acum, nu na Aflâm decât în perioada dogmatică A interpre, 
tarii opere! emineselene, viitorului revenindu-i sarcina de a 
olibora po Promateul cel inlânțult, 

Pentru n fi Jmuritor mA vol referi la soarta lui Hbidor 
Un, mult timp considerându-se că tot cence n se pă 12 
Duonirea bolii sala ține de domeniul patologicului deci 
numai însonmnă poezie, Printre alții este și meritul filo 
sotului = psihiatru Jnapors, de a [i trecut pesto granitele 
unor Ingrâdiri anchilozante — cum este acea n noastră des: 
pre îmfaseu incă — şi să arate Apeau erentonro ale 
poatului şi după lbucnirea psihozii alo. Unii corcvtători 

exugorând după parerea lul Jasper şi a noastră, 
declară drept artă chiar şi poezia lui din perlonda inintolt 
albii, cea din ultimii ani. ii arie meat 

Numai cu astfel de premiza descâtușate et 
apriorice vom puten pătrunde pe pu a 9 LU poi 

Denceen indrăznesc. să serlu că atâta timp nu 
morvi de matter de jaloane de studiu, conforme cu cel mai 
wlementar ndevâr, feminescu va dură în timp așa cum Ani 
enunță încă în titlu, ca un mare necunoscut, 


OVIDIU VUIA 





NE SCRIU CETITORI 


OFENSIVA 
REVIZIONISMULUI MAGHIAR 


Stimate Domnule Govora, 


Gâsindu-mă la prietenul meu profesorul Hudiţă, am aflat 
de lucrarea Dvs, Transilvania >mânenască. Aconstă desco- 
perire mi-a fAcut mare impreate din motiva diversa pe care 
le vol aminti. Dar în prealabil mă prezint: adică născut în 
Ardeni, ln Arad, in secolul trecut, participant în 1914 la 
Alba - Iulia ca delegat supleant al Soc. Petru Malor din 
Budaposta. 


Chestiunea revisionismului maghiar m'a interesat Loteenu- 
na și de aproape 


Cu ocazia primei mele ieşiri din țară după râsbolu, In 
1968, m'am intors cu faimosul pamilet «La dosslar de Ia 
Transylvanie» şi cu alte documente cari miau desvâluit 
intensitatea acestei propagande, In interior această prop: 
gandă nu ponte fi combătută din motive pe care le cunoșteți 
și Dvs. Din când în când apare câte o luare de poziție In 
vreo revista, pe un ton mai de grabă concillant și desigur 
fâra ecou în afară. In Oceldent cârula se adresează maghia 
rii pentru a convinge opinin publică de acolo, oamenii po: 
Mtici, etc. că la Trianon s'a făcut o mare nedreptate Ung 
ici milenare și care cor sa fie reparata. Nu este novoe să 
vă pun în temă, cum se spune, cartea Dys. arătând o per: 
fectă orientare în aceasta chestiune, Fraza Dvs, finala: est 
tunţia este nu numai confuză ci periculoasă, teribil de peri: 
culoaza — denotă o justă apreciere a situației, Propaganda 
maghiară a stârnit ecouri nefavorabile noufi. Desbaterile re; 
centului Congres International do Istorie de In Bucureşti 
au arătat din nou cu câtă răbdare a trebuit să acceptăm 
din partea ungurilor și n bulgarilor, desigur instigați, user: 
țiunile cari au depășit larg limitele unui academism care ar 
trebul respectat, măcar de forma. 


Dovadă că propaganda maghiarilor n stârnit ecouri nefa- 
vorabile noul. este luarea de poziție semnată de oameni 
ca Raymond Aron şi alții. Editura ca; «Universal detânsa 
ot Hungary», «Transilvantan World Federation, «Comitea 
ot Transylvania Inca și altele despre caro eu nu ştiu, arată 
calea delicată uneori pe care a luat-o propaganda maghiară, 


Emigrația română, de nuanțe atât de diferite din păcate, 
care ar trebui să combată acțiunea maghiarilor, are o atitu: 
dine pasivă, ba chiar indiferenta. Această propagandi, se 
spune, este dirijată de Moscova cu scopul de a învrăjbi cele 
şlouh omlgrați, maghiară și română, și a slabi nstl 0,60: 
Iaborare mal activă între ele, dirijată contra rogimurilor 
comuniste. Această motivare n tăcerii nonstre o gâsasc fără 
logică. Dacă intențiile Moscovei au fost identiticate, ntunci 
maghiarii din afară, liderii emigrației, nu dezavusază tonte 
calomniile care se debitenză In ndresa noastră, incepând cu 
statistici falsa și terminând cu pamflete ca acola recent al 
1ul Balogh intitulat «L/istotre demytitiee de In Raumanien, 
In ncenstă optică lucrarea Dvs. mia facut plăcere fiindcă 
en vine de Ja Madrid, din cdljin D. lut Tr. Popescu pe cart 
4 stimea foarte mult. Ea imi dă speranță că vor urma și 
mite lucrări In această chestiune care at trobul să intere: 
saze neamul întreg, indiferent de opțiuni politice și ldeo- 
loico. ŞI in acest context imi permit să adaug și cu covi 
In acest dosar, 


1 Front istorie: —Contestarea etnogeneza! în Ar: 
deal, noi am fi fost absenţi In venirea Pugiitupr, 
acum o mie de nui, acolo suntem niște vonetioli, 

2) Front diplomatie: —Teza maghiară esto că dos 
trâmarea monarhiei, Austro Ungare n fost o. UN 
os chiar intoricul francea Erlanger intro blo: 
grafie consnerată lul Clemencenu «A fost con mul 
mare grogulă a Tigrului da n mad oferta de pace 
soparată n lul Carol, imparatul în 1910. 

3) Front sentimental si alcom, In Ardeni ar tra 
13.600,000n do sub. pron re, amoninţaţi 
să dispară, gonoold cultural, fizio ohinr, 


ocnzin ttecorii mele prin Paris, în vara anului 1070, 
are Nasa un material documentar destul de bogat In câțiva 
prieteni și anume la 1. Raţiu, N, Ponescu și R, Câmpeanu, 
Mnterinlul meu se mai ales cu datele statistice din 
trecut şi nctunle, participarea mahlarilor ln Ta multe 
și culturală nzi, ste. Nu ştiu în ce mâsură sn utilizat ncest 


n 


Pai pa ae 





consecutive se vorbește de genocidul din Ardeal. 

s'au implinit 60 de ani de la Trianon. Ar fi 

câteva articole. Eu am 
scrisoi 


E 
i 


205 

sate 
îi 
EL: 
seg 
| 

E, 

i 

i 

i 


53 
i 
E 
g 
Li 


i: 
E 
i: 
i. 
i 
i 





iune a unul Karoly, a unui Iaszi in 1918 a fost limitată 

greselile trecutului. De la 1920, data tratatului de In 

, maghiarii vor să nesocotească aceste grave erori, 

această implacabilă logică a erorii care apasă asupra lor și 

pentru a scâpa de acest blestem s'au aruncat In brațele unui 
tanatism primitiv. 

Sper să pot pleca în Occident in 1981, pentru a-mi vizita 
fiica care traleşte la Paris. Poate cu această ocazie să am 
plăcerea să vă întâlnesc pentru a vă felicita și pentru a ne 
sfătui de ce ar mai [i de făcut. 

Editura Domnului Tr. Popescu ar putea să joace un rol 
mare, național, în contracararea propagandei maghiai 
Sper să-l pot întâlni și pe el. Până atunci vă rog să primiți, 
Stimate Domnule Govora, tările mele întârziate. Lu- 


pică pal e vă rog să-mi răspundeţi pentru a afla dacă 
mele au ajuns la Dys. 
Cu multă stimă al Dvs, 
Dr. 





RELATIILE ROMANO - RUSE 


tat, Wilhelm a) Ilea, impulsiv, este mai inclinat să 
Sa Flea prietenie force pi 


lui Ca 
prspe. ehiar jenantă. Pe de «dia parte, 
e! Alianţa care o uneşte cu Austria 
(asaza MIA se simte destul de puternică, 





imediat vechea preponderanja în Balcani, observă Paul Mi. 
Joukov în «Histoire de Russie», III, pngs. 1029-1030. 

Guvernul rus își dă seama de aceasta și in ultimii ani ai 
domniei lui Alexandru al III-lea îşi îndreaptă toate sforță- 
rile politicei sale în extremul orient. In acest timp pune IA 
cale constructia unei căi ferate care să străbată Siberia 
dealungul ei. Transiberianul început sub Alexandru al III. 
lea, va fi terminat sub Nicolne al II-lea și va avea un rol 
foarte important in istoria Rusiei. 


GANDIND LA VOI 


E o toamnă fără noimă cu iz de igrasie, 
Bolnavă ca O navă alunecind spre pol, 

Cu muzică infirmă de circ sărac şi gol, 
Ne bombardează zilnic o ploaie de leşie. 


Stau singur la o masă intr-o cafenea 

Din tirgul vechi, al vechiului Brașov; 

Mi-e dor de-o mingâiere cu ochi de catifea, 
Cind văd trecînd, grăbite, femei cu părul mov. 


La cafeneaua asta, ca o navă alunecind spre pol, 
Aud, pe unii, vorbind tare o limbă de huilă, 
De-mi vine să sparg țeste, teşite, fâră milă 

Cind mă privesc pieziș cu ochii de mongol. 


Dar mă întorc in mine și mă gindesc la voi, 
Si-mi vine- un dor de ducă, un dor de voi imi vine; 
Mă-ncare de poezie ca via de ciorchine 

Si mă intreb ca prostu, cind veţi veni la noi? 


Că ştiu un vin, mai vechi decit letopiseţii, 

Veniţi să-l bem; e prea mult noroi afară! 

Ne vom culca, domol, dorul ascuns intr-o vioară 
Si-l vom trezi în zorii dimineții. 


V, COPILU CHEATRA 





pp 


NOTE SI COMENTARII 


In RSR domnește o singură ohesesie: Mişcarea legionară 
S-au scris și editat câteva cărți impotriva M. 1. În care 
combinația haotică de absurdități se impleteşte cu taleul 
istoric şi ura marxistă. Cu toate că doctrinarii comuniști 
trâmbițează prin toate mijloacele de propagandă ca M. L. 
n-a avut nici-o priză în «masele largi popularea şi că mumă: 
rul membrilor acestei organizaţii era intim (circa 2.000.000 
în 1038) partidul comunist român (1.100 membrii în 1944), 
cheltueşte sume enorme să dovedească ceeace nu ponte fi 
dovedit: că M. L. este o organizație anarhică şi sângeroasă, 
In acest scop se folosesc cozile de topor, de care abundă 
«societatea multilateral dezvoltată» — prin teroare și asa 
sinat. O dovadă o constitue şi cartea dlui N. Carandino «De 
In o zi la altax, D, N, Carandino nu a fost un gazetar de 
mâna a doua. Prin urmare se presupune că d. Carandino 
era bine informat atât de prestigiul uriaș pe care M. L. l-a 
avut (și are incă), în România, mal ales în pătura inte- 
Jectuală și în rândurile țărănimii care formează marele 
procent al populației țării. Totuș, N. Carandino, În udăpos- 
tul «partidului», şi mai ales al faptului că M. L. nu poate 
răspunde. calomniilor, iși înflorește paginile cu repetate 
elucubrajii atribuind adevărului absolut propriile sale sen- 
timente schimonosite. (Un prieten din România imi serie 
amuzat că a descoperit un pamflet scris de un alt gazetar, 
tipărit într-o broșură care deschidea o «Galerie a lichele- 
lor». Primul portret era al lui N. Carandino:) 

N. Carandino se străduește să-şi facă un portret ideal, 
mal ales prin atacurile impotriva legionarilor, d 
1a fals şi minciună. SA dăm un exemplu. Intă ce scrie N! 
Carandino la pagina 251, referindu-se la o notă impotriva 
sa, a lui Camil Petrescu, apârută în ziarul «Buna Vestire: 
«Am rămas o clipă nedumerit, deoarece eram în bune rela- 
ţii de societate cu cel trei directori ai ziarului ..», ete. «Buna 
Vestire» nu a avut niciodată trei directori. In seria 1937- 
1938 directori au fost Dragoş Protopopescu și Toma VIĂ- 
descu. Deci numai doi. Cine a fost în amintirea dlui Caran- 
dino cel de al treilea? Mai jos, N. Carandino se explică: «Nu 
Lam atacat numai în «Facia» (unde N, Carandino era prim 
redactor n. n), ci simultan în toate ziarele şi revistele la 
care aveam acces, iar aceste atacuri coincideau cu ale lui 
Eugen Ionescu, sau, în presa dreptei, cu ale lui Toma VIA- 
descu, aflaţi inaintea mea pe poziții santicamilistea. La ora 
aceea Toma Vlădescu era tocmai unul din directorii siaru- 
Jul «Buna Vestire» — cum am spus. D. Carandino mai scrie 
în această privință; «N-am pretins decât o desolidarizare 
a direcției (deci a lui Toma Vlădescu) și am intreprins, ln 
fiindul meu, cercetări. Ele sau simplificat, dealtfel, prin 
vizita redactorului paginii literare, mârturisindu:mi că a 
fost «strâns cu uşa» de directorii lui, deci și de Toma VIA: 
descu, unul din directori, care era eanticamilist» şi care 
se manifesta în scris ca atare. 

Incă o inexactitate n dlui Carandino este aceea că aBuna 
Vestire» era «oficiosul extremel drepte» — adică al M. 1» 


vista săptămânale sau lunare, aparținând orgn- 
Sa ret ritul Iar tate, 
trânsă de comunicări, 


pagina 212, d. Carundino, serie: «Organele de presă 

Preta şi cele ale cuziştilor, când nu aveau în frun 

ten lor personalități deosebite, atingeau stilul aPorunoll 

Vremil...», ete, Zinrele pe care le citează d. Carandino a îi 

legionare, insă, aveau în fruntea lor profesori universitari 

sau personalități de prestiziu pe care chiar d. Carandino 1 
Proi 





. Nae Ionescu 


şi Titus 
aduceau în dispute un stil prop! Aia pt 
cruțnu, ba chiar i determinau să adople e i ee 


Ac] rile în afirmaţii incontrolabile — mal ales 


DeL.|.C. 


când are certitudinea că nu 1 se ponte răspunde el fiind Ia 
tul «partidului». 

Amintirile dlui Carandino, când abordează teatrul şi fe: 
meile (pentru care are vocație cum însuși mărturisește), 
ment dizerabile, Uneori, chiar spumoase și ntrăgătoaru, In 
dată, insă, ce depăsește domeniul specialități sale, devine 
condamnabil, Condamnabil pentru lașitatea Și reaua credin- 
ță cu care incearcă să devină un cronicar al vremurilor, 
Pentru a putea dovedi aceasta ne-ar fi necesară hârtia unul 
volum de cel puțin proporțiile cărții dsale, De aceea 1 pă: 
răsim cu ohservația: «Aşa se serie istorials 


Editurile comuniste se străduesc să ereconslderea valorile 
culturale, prin reeditarea unor opere. Aceste reeditări nu 
sunt lasate așa cum au apărut inițial operele prin îngriji: 
rea autorilor, ci sunt ajustate la necesitățile propagandisti- 
ca ale partidului, In primul rând, fiecare operă esta însoți: 
tă de un comentariu prin care ești prevenit că autorul a 
fost în viziunea lui... progresist. Apol, îl reeditează .. selec- 
ționat. Ca și în cazul jurnalului Marthel Bibescu, aleg nu: 
mai paginile în care nutorii iși manifestă ostilitatea pentru 
legionari, cum a fost cazul unor articole ule lui Nicolae 
Iorga din «Neamul românesca, Când, insă, este vorba de 
perioada în care M. L. nu exista, atunci «partidul» prin 
funcționarii să! culturali tipârese operele trunchiate. Asttel, 
în 1979 au apărut două volume de articole tipărite de Ni. 
colae Iorga În «Semănătorul» şi «Floarea darurilor» între 
anii 1903-1906, Aceste articole au fost tipârite în două vo- 
lume chiar de Nicolae Iorga. Primul volum intitulat «O 
luptă literară», articole semnate în Semânătorul, editat în 
1914, jar cel de al doilea, cu acelaș titlu, în 1916, In finalul 
«notei asupra ediției», autorii Valeriu și Sanda Răpeanu 
scriu: «Am lăsat de o parte din paginile volumului 40 lup- 
tă literară» articolele... , și le citează. Nol transcriem nuu- 
mai câteva din titlurile articolelor omise, pentru a indica 
intenția celar care fac «istoria» astăzi în RSR. Iatăle: «Re- 
gele la Iaşi», «Cuvântarea Regelui la Academic», «Zece Mala, 
aDobrogea de astăzi», «Principele Carol», aManifestații con- 
tra grecilora, sO obrâsnicie a bunilor noştri prieteni străi- 
ni», «Carmen Sylva în literatura românească». Apol, autorii 
edijiei sa explică parțial, prin aceea că N, Iorga transforna 

ia literară în porniri xenofobe, pamiletare de un ni- 
vel ce nu caracterizează pe adevăratul savant N. Tort, ȘI 
nu aduceau un plus Ia înțelegerea personalităţii sale, i ideo- 
Iogiei sau n curentului, Mai departe autorii ediției se scuză, 
în eantinuare; «Din paginile neputiicate în volum de Iorga, 
am eliminat mici notițe de In rubricile Cronica și note bi: 
biografice, lipsite de importanță...s Astfel imaginea activi- 
tăţii și ideologiei lui N. Iorga nu ne apare cu nimie știri: 
tă» — zic diştii comunişti. Prin urmare, o între 
bare pare jastilicată; „Da ce lea Ch notițe nu 
jennu nici depozitul de hârtie pus a p : 
Moe "il 1A2A Indoială Intregeau Oglinda personalit ţu bul 
Iorga. Cu atât mai mult cu cât «micile notițes erau ale lui 
Iorga. care le-a socotit necesare, explicative. 


Preso din exil se face remarcată prin publicația do 
cultuță aDRRUMD, redactată de Ton Halmaghi (Fondator 
Vasile Posteucă). E art 

D, Ion Halmaghi Işi propune să reprodu e 
sorlitorilor prohibiți în țară, şi tragmente din marile apere 
ale innintașilor, care, atestă valorile noastre morale i cul: 


PA E aimagăi 
2 Goților în surprinzatoare amânunte, cu. toate. Inenifostă, 
rile eide civilizație și 
istorice, unelte, me doru ei oenpați, artă i strategi, ini! 
tară, conflicte și organizare politică, miuzii 
dinţe religioase, datini Volane maniere, de comportare 
și stilul de viață, adică Intregul 8 
mulțimea impresionantă de nu ri etnice, de alei INV 
culturi cu care Geţii au venit în co! 
de care sau apropiat, sau, pe care lea asimilate, 

Numărul de care ne ma! aduce colaborările Dlor: 
D. Pnulescu, Titus (eu un studiu intitulat aDl+ 
menslunea tragică în teatrul Jul Blagon), G. V. Bumbești, 


—» 
Fr 


— caile 





Ştefan Munteanu. Rubrica de «Insemnări și cărţi» este sem 
mată de Aron Grămadă, 


«Pedeștril» o reroluție în 
Israel Marcus, Își previne cititorii în câteva rânduri culese 
în cursiv, la inceputul articolului său emoţionant: «...a fost 


, Această răscoală a fost «pe la mijlocul 
anului 1899», din cauza anisemitismului populaţiei româneş- 
ti de la sate şi orașe. Pe evrei — Israel — 
de mate Ei Banica ȘI Pe aia altă soluție decât să 
şi ia lumea in caps. Curios! In d, Israel Marcus tot 
mapamondul ştia că antisemitismul in România a fost ini- 
țiat de Corneliu Codreanu. Deci acum aproape 100 de ani, 
exista o serioasă problemă evreiască în România. Din ce 
cauză? Iată ce spune d. Israel Marcus: aLa antisemi- 
tismului se afla o idee exploatată la maximum (în parla- 
ment, la catedrele universitare, in presă, în zeci şi zeci de 
cărți şi broşuri şi de manifeste), de un șir poate nu atât de 
impozant dar tare gălăgios de antisemiți de la personalită- 
țile politice și , la lichelele de rând...», pentrucă 
sun vânt aspru s-a abătut asupra lui Israel (Ecoul pribe- 
gilor. Piatra Neamţ 1900). Mai departe în acelaș articol: 
«Guvernul e projund antisemit, mai toată presa e sincer 
antisemită». 

De observat câ încă de la sfârșitul secolului trecut Ro- 
mânia incepea să se ni I: cu toate că numă- 


i 
Ş 
ti 
: 
Ei 
H 
i 


două. cu trei generații mai inainte». 
D. Israel Marcus te dezarmează și cu faptele «istoricea 
pă E doccăt pe care ramai d, Taser Arafat near putea-o 


rol ne gruii EA area d A. defecte 
gedia evrellora despre care vorI i , se petrecea 
imite de Gomneliu Codreanu, Şi o intrebare: Care să fle 
cauza, adevărata cauză, a acestor tragedii ale evreilor? 

In revista de limbă română «Facla», din Israel, au apărut 
a serie de articole cu reproduceri și comentarii ale frag 
mmentelor din cartea lui Gabriel Bălănescu publicate de re- 
vista noastră sub titlul «Insemnări de bord ale unui navi 
gator orbs». 

Comentariile sunt publicate sub titluri de sensație: «Din 
culisele serviciului secret antonescian. Antonescu, spionajul 
englez şi Veturia Goga», sau «Părerile unei principese ruse 
despre comunism și evrei», ete. Stilul comentariilor din 
revista «Facla» li priveşte pe redactori. Noi ne simțin da: 
tori să explicăm numai că atât comentariile cât și repro- 
ducerile sunt — conform tradiției cunoscută (a «nemţilors 
cur ar zice d. Govora) — alterate prin truncheri, prin orni- 
terea amănuntelor care Îl dezavantajează și prin inversâri 
intenționate de dialog. 

Cotnentariile anonimului de Ia «Facla» debutează cu între- 
barea dacă întra-adevar întâlnirea dintre Gabriel Balânescu 
şi Eugen Cristescu, în închisoare, a avut loc: «Evocârile lui 
Bălănescu — scrie «Facla — trebuesc primite cu toată re- 
zerva, măcar că are aerul că și-a impus o oarecare notă de 
obiectivitate», Gabriel Bălănescu șia transcris. cu fidelitate 
amintirile! Dar redactorii de la «Facla» 1i atribue propriile 
ior obiceturi. In plus este și neinformată, Eugen Cristescu 
a murit în inchisoare, chiar în celula în care a stat cu G. B, 
după un an, adică în 1950, în brațele unul tânăr sârb — po. 
vestindu-i acestula amintiri despre Antonescu 

Nu ne-ara fi sesizat de comentariile din «Faclas, dacă nu 
remarcam faptul că a inșersat dialogul dintre G. 5, și E. C 
Nu Cristescu a stat de vorbă cu pricipesa rusă, ci G. B 
Ne întrebăm: să fie vorba de o lectură superficiali, sau de 
a rea intenție 

Suntem datori cu această precizare pentru a păstra in- 
tact înțelesul textului publicat de revista noastră. 


L.1.C. 


INSTIGATIILE DOMNULUI MARIUS LIGI 


IV De TRAIAN POPESCU 


«Procesul Iorga» a fost montat la repezeală. 
ă noaptea de 1617 Aprilie 1934 Căpitanul a lost arestat 


Procesul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Militar 

Maltnalson in București, fixândul-se ziua de 19 Apri 

desbaterilor, contrar tuturor regule: 

în materie și in chiar după amiaza ace 

zile, s'a sentința fixată de Armand Calinescu — 

luni de închisoare grea — pentru ultragiu — maximu- 

mul prevăzut de Codul Penal român. Acuzarea cât și con 

erau bazata pe scrisorile trimise de Căpitan Pro- 
lorga, mai sus. 


i 


Cum era de aștepta! ardinele Regelui câtre Tribunalul 

alcătuit din ofițeri supuși — fâră reticențe morale sau na 

— a aplicat pedeapsa dictată, toate pledoariile 
dovezile aduse ete. rămânând fAră efect. 


Atmosfera dușmânoasă în care decurseseră desbaterile și 
procedeul bizar de grabit, lâsau impresia certă că totul era 
doar preludiul aitor măsuri peprestve, deoarece, poliția și 
jandarmeria au arestat in același noapte elita legionară 

care nu se atinseseră până atunci, pentru a nu alerta ma- 


Intr'adevâr in următoarele treizeci de zile echipa juridică 
a lui Armand Călinescu a montat un nou proces — proce 
— născocit de le bolnâvicioase ale tiranilor 
pitt Căpltanului şi a Gâr: 
zii de . Căpitanul era acuzat de ainalta trădare», sub 
ta 





că ar fi dej A pir Meet 
1e de jandarmi privind Sinai ejize pour 
ii cu sirăinatatea şi cu straine carei finanțau, 
de bază flind o atribuită Iul Co 
Zu O Tor care sa prana! în uri Mia 

1a ușa Tribunalului tru mârt: 
recuioaste! patornltatea. serizarii (Ara Ca tenta 


să ; armarea cu seopul de a provoca râs. 
[pe in invenţie cinică a Ministrului de interne Armand 


Călinescu, deoarece niciodata nu sau descoperit depozite 
de arme sau muniții in casele legionare. 


Apărarea și Căpitanul în pledoaria lui, au spulberat toate 
acuzațiile născocite de regimul carlist. Inutil. Condamnarea 
fusese deja fixată şi ordonată și Codreanu a fost condam- 
nat în noaptea de 21 Mai 1938 la 10 ani muncă silnică ca 
trădAtor de Tară, dupăce cu două zile mal inainte Regele 
Carol al Ilea, prin Decret Lege, introdusesa pedeapsa cu 
moartea, 

Domnul Vasile Mailat, acocat in acest proces, serie În 
cartea — «Marturii despre Legiune» — editura Dacia: Rlo 
pag. 1 


«sentința nu leșise din capul şi convingerea judecă- 
torilor militari. Ei erau numai instrumente oarbe. FHo- 
tărărea [usese redactată în cabinetul Ministrului de 
Intemme Câlinescu şi aprobată de Rege. 


Deliberarea care ţinuse toată noaptea, fusese farsa 
care trebulă să acopere crima ce va urmas. 


Condamnat pentru sinaltă Trădare» de Colonelul Cons- 
tantin Dumitru şi Tribunalul Militar, Corneliu Zelea Co- 
dreanui?, care timp de 16 ani fusese târât din inchisoare, 
inchisoare pentrucă se Incăpătânase să apere Constituţia 
și Instituțiile democratice ale Târii, protestând in parlament 
şi presă contra incâlcârilor samavolnice ale guvernanților, 
mu era numai o nedreptate strigâtoare la cer, ci o insultă 
adusă legilor și o rușine pentru neamul românesc. Nemer 
niela guvernanților trecători la cârma Statului, a fost cu 
atât ma! mare, cu cât el au dovedit că sunt unelte oarbe 
ale unos interese din afară, propovâdultoare de sidealuri 
socto-politice» streine de aspirațiile și drepturile poporului 


Tatrun climat atât de prielnic ca imul carlist din RE 
mania anilor 19901940, judaizată dela şi Guvern 
1n cele mai mici sectoare ale 
si rmerie —, e explicabilă graba ce a avut-o 
cum a mârturisit-o in gazeta din Cairo, de a 





bilitățile redeșteptării româneşti preconizat 
Delta eşti pi tă de Corneliu 


nu. 

Sase luni mai târziu, in noaptea de 2930 Noembrie 1938, 
au inscenat povestea tentativei de fugă de sub escortă și 
sbirii jidovimei au asasinat pe Capitan, pe Nica- 
dori, pe Decemviri, după ritualul taimudie prin strangulare, 
convinşi câ prin decapitarea Sefiei Mişcării Legionare și 
prin teroarea care a urmat, Românii prin «resemnarea mi- 
lenarăa vor uita martirajul Căpitanului și invățăturile lui 

Ordinele ovreimii fuseseră implinite și satisfacția și-o mâr- 
turiseau prin valorile de parperie care 8 cors și prin salu- 
tul batjocoritor « Legiunea cat şi Capitanul», 

Regele asasin a primit imprumuturile convenite, călăul 
ministru de interne Armand a ajuns la 7 Martie 
1939 Prim Ministru, ca răsplată a fidelității cu care impli 
nise planul intocmit pentru Căpitanului și lichi. 
darea prin teroare a Gârzii de Fier, far Iuda se destâta în 
onoruri, fâră a renega asasinatele comise, fâră nici o remuș- 
care de constiință pentru mișelin la care participase și 
căreia Îi deschisese drumul. 

Căpitanul avusese dreptate, fusese «un incorect, un ne 
cinstit sufletește». 

Cu toate acestea Garda de Fier la 6 Septembrie 1940, 
când s'a constituit Statul Naţional Român Legionar, nu s'a 
gândit o clipă să se răzbune sau să-i plătească neomenia 
cu care s'a purtat. L'au uitat In Vălenii de Munte și cum 
am mai scris şi aitădată, dacă n'ar fi fost Gestapoul ger: 
man care să-l pedei pentru imixtiunile lui în «aface- 
rile politicen ale Reichului, utilizând elemente periferice le- 
gionare, cu dublul scop de a face o lichidare de conturi» 
cu profesorul Iorga și a arunca blamul asupra Legiunii, pe 
care, cum s'a dovedit Ia 21 Ianuarie 1941, nu o dorea nici 
puternică, nici stăpână pe destinele Neamului Românesc, 
profesorul ar fi fost, după alungarea Regelui trădător, în 


LE VICE-PRESIDENT DU CONSEIL 

ROUMAIN ACCORDE SA PREMIERE 

INTERVIEW EN EXCLUSIVITE_A 
u PARIS-SOIR » 


«LaGarde de Fer 


a disparul o 


ă jamais» 
nous affirme 
M. Calinesco | 







1948 primul președinte al României judeo-comuniste a Anei 
Pauktr, sau murea la canal sau în închisoare 


pitanului, a Nicadorilor 


mată de uciderea 
„lovitura de Stat Re 
iul Mișcării 


"Tara, conste! Căi 
"a it, Nici 
şi a Decemyvirilor nu s pa 


gălAs, nici procesele ridicol te le 
glonare, n'au produs nitel cea mal mică revoltă, niciun pro- 


test, măcar formal. din partea bătrânilor politicieni 
«demnitarilor Tarii». zi ein 


Grosolanele minciuni și acuzații absurde puse la baza ul: 
derii și schingiuirii tineretului legionar, care era tineretul 
Tării, apărătorii ei de mâine, copii lor, nu tau făcut să 
tresare de indignare. S'au complăcut Intr'o tacită indiferen- 
ță, chiar intr'o complicitate nedemnă, cu trădă 
torii ai Tării călăi și asasinii acestui tineret, care era vi: 
gurosul continuator al tradițiilor autentice românești. 


Problemele Tării în acea vreme nu erau succesiunea po- 
litică, ajungerea la putere, răvnită de toți, ci salvarea inte- 
reselor naţionale grav amenințate de incleştarea de destin 
european din 1938-1944, pe care Căpitanul acelui tineret o 
intuise, o profetizase, pregătind oastea care să facă față, 
Eliminarea lor inumană, brutală, complăcea comunisrnul 
jidovesc, al cărui joc lau făcut guvernanţii români de atun- 
ei, cari lipsiţi de scrupule, de iubire de Neam și Tară au 
fârărmițat după acea România Mare, prin imopia lor po: 
ic 


Câteva luni mai târziu, la 23 Februarie 1939, Armand Că- 
ziaristului francez — de rit mo: 


vol II, pag. 25557, adaugând: 


«Apele adânci sunt în curgerea lor liniștite; la fel 
şi poporul român inşeală prin aparenta lui linişte cu 
care acceptă resemnat vitregia împrejurărilor. 

le Carol a fost convins că întrun an dictatura lui n 
fost admisă de aproape unanimitatea tării. Ecoul 
acestei convingeri | gasim in interwlul lui Călines- 


La Garde de fer 


— Et la Garde de fer ? 

— C'est dâjă une vielile histoire, 
dit le vice-prâsident du Conseil. La 
Garde de fer n'existe plus. II n'est 
donc plus necessalre d'en parler. 
Son nom mâme n'a plus lieu d'etre 
cit6. C'est peut-etre dommage pour 
vous et pour vos contreres jour- 
nalistes car c'ttait li un excellent 
sujet de  reportage sensatlonnel 
disparu maintenant ă jamats. Ex- 
cusez-mol de voua enlever ainsi, en 
quelque sorte, le pain de la bouche, 
S'excuso en sourlant M. Calines- 
co. 

Le ministre 
sicn : a 

— Mals vous  pourrez dâcrire 
malntenant ă vos lecteurs l'aspeci 
d'une grande Roumanie forte et 
unle nuyant aquwun desir, celui de 
travalller en palx et en parfalte 
amitie avec ses voisins, ses allics 
et tous les peuplea qui le desi- 


pia Lâon HERMAN. 


ajoute en conclu- 


A iarea eFrontului Renaşterii Naţio 
rogi ao funcțiunea pe care gura partia, ma 
țional-socialist în ? Pot că 
nu acorda acestul afront o mal substanțială ta- 


te decât acea acordată de opinia publică; a fost o 
măsură trecătcare. ținta lui fiind relacerea celor dou 

» liberal și naționalțărănesc, cârora le ersu 

ți ca şefi: Victor Iamandi și Armand Câlines 
eu, respectiv. [n judecata regelui, cele două partide 
ar [i asigurat funcţionarea pur formală a urnă reghr 
pariamentar comod, seutindui să mai exercite, fâțis 
Bletatura. Fără insiolală că o asemenea concepție era 
de dimeniul himerelor, dar nu mai puţin sintetiza 
obieetivul final al operației începute ln 11 Pebruz 
zie 1988 





Intradevar aparențele au fost amâgitoare. La 21 Septem 
rin 1939, călăul tineretului neamului românesc. Armand 
Călinascu, a fost țintuit de gloanțe pe « altul pe ui E! 
tăria din Bucureşti, plătind astfel ticâloşiile fâcute cu in 
mii haină, de Irod dement. care ucisese £ tă 
(inere legiorare dornice să implinească mârețul destin re- 
servai Neamului Românesc 








Prabovenilor ina revenit meritul de a fi răsbunătorii Că 
pitanutut 

Dela sfârșitul tragic al Căpitanului ei fuseseră obeedați 
de dela că lor le incumbă datoria de a-l răsbuna şi au for 
mist în acest scop 30 de echipe gata de supremul Sacrifietu 
Toate nu căzut din cauza indisereților sau a impreurărilor 
pottivnlee. Pârea că toate oștile diavolului îl apărau pe Ar 
mazd Călinescu. Totuşi ultima, de sub șefia avocatului Mit 
Dagnitratoa e reuşit să spele această rușine depe obrazul 

Tyristă hârâzire de destin, cum o mărturisește avocatul 
Mili Dumitrescu șetul celor nouă tineri din Prahova, care 
me decistaeră să pedtepacască nedreptatea ficută Căpitaru 
lui și săi impiinemacă vretea de a Di râsbunat 
„2 Cireulara nr. 145 din 11 Februarie 1933 Capitanul seri 

«Domini Istrate Micescu a cerut e 
sa DER IM i n irut omorârea mea pentru 

Iti unii râde de moarte și nu se păzeşte de ea. 

această cireulară “] 
să pontracă VREAU SA FIV RAS 

Asa cum v'a spus Moţa. 

ŞI nu dintro poftă personală de răsbunare, ci pentrucă 
am convingerea că VETI FACE UK BINE Vrei RORIA 
NESTI». 

In mesajul transmis Târii prin Radio Bu ti ocupat 
de ei in aceași zi, Miti spune: 2 poi baia 














„Armand Călinescu, Preşedintele Consiliului de Mi 
niştrii a fost execatat de o echipă de legionari 
tei toţi copli de români din Prahova și am implinit o 
îmacesitate dureroasă. Arm pedepsit pe acela cu al cărui 
onsimţămănt a fost ucis cel mai mare dintre Romă 
ni, Corneliu Zelea Coxireanu» 











tar în scrisoarea testament lăsată de ei, scriau: 


in dragoste adâncă faţă de acest pământ (ră; 
mâsiat de sângele atâtor martiri, din dragoste pen 
tru Neamul acesta, vam incerca să rupem O frântură 
din trupul uriaş al viermelui conductor ce roade 
ființa Neamului. 

Priviţi cu ineredare viitorul. Nu uitaţi că Neamul 
Roumânesc are o misiune sădită în el de Dumnezeu şi 
că există o linie de onoare a Neamului... Echipa» 








Odată implinită misiunea ce şiau asumat, sau predat 
autărităților, cu toate că ştiau căi așteapta moartea în chi 
muri apocaliptice. Efectiv chiar în după amiaza aceleiași 
Lin. ai trupurile transformate în saci de carne şi oseminte 





ate, au fost «tmpușcațicadavre» deja — întrun simula, 
cru pe locul unde Armand Călinescu iși primise răsplata 
crimelor săvârșite 





Domnul Pamfil Seicaru care a trăit d 

Seica re drama acestor tine 
ri, începând cu postul de radio unde a asista! personal ln 
predarea lor povestește în cartea amintită, pag. 254.957: 





«In primul moment, când Armand Câlinascu a câzut 
eluruit de gloanțe, regele Carol șia pierdut siguranța 
cu care infruntase realitățile politice interme. A re 
cura IA represiunea cea mai spectaculară, în stilul mal 
vechi al lui Abdul: Hamid». 
«..cel insăreinat cu misiunea represtunii speta: 
i a] 9 At epratul Gavrilă Marinescu, numit mi 
Cu stopul de a inspăimânta Garda de Fier, prefec 
| au destanat tn toate capitalele de judeţe ale trei 
ionari spre n fi imediat impugeați, iar cadavrele 
au fost expuse în piețele publice. În Capitală în afară 
de cei trei sortiți impuşcârii pentru fiecare judeţ, au 
fost executaţi și cei nouă care participaseră la isasi 
narea lui Armand Călinescu. Au mai fost deasemenea 








împușcați dintre legionarii anaţi in lagărele din Vas 
ai (32), din Miercurea (20), din închisoarea Râmnicu 
Sărat (10) și spitalul Braşov (5) 

Cruzimea este respinsă de sensfhilitatea poporului 
român şi excesul de teroare a produs un efect cu te 
tul contrariu celui urmărit de rege. Există în struc 
tura sufletească a Românilor un adânc sentiment 
dreptate, respingerea a tot ce este ai itrar, adic 
o sentință dată și executată fără respectarea forme 
lor legale ale justiției 

In reacţiunea regelui, după asasinarea hui Armand 
Călinescu, nu poate fi vorba de o congestie asasină 
a furiei, este un act asupra căruia a medital, dacă 
nu a fost chiar prevăzut mai de mult, ca o ipoteza 
intrun plan de luptă. Fiorul de groază care a străbă 
tut țara, acea tăcere totală ca in faţa unui cataclism 
cuprindeau sentința dată de sentimentul de omenie 
al poporului român, care a fost ultragiat de asasin 
tele din ordinul regelui Carol. Dictatura regală ah 
ca pe dâra de sânge» 





























Citrete date de Di. Seicaru sunt aproximative, căci în rea: 
tate excesul de zel provocat de lichelismul diverșilor pre 
tecți și șefi de inchisori, care vroiau să-şi dovedească at 
samentul față de regimul carlist, a dublat în multe capii 
je numărul victimelor legionare. In scurtul răstimp al Sta 















tului Naţ Legionar nu sa putut stabili cifra exactă 
execuțiile fiind efectuate fâr inregistrări administrative 
mulţi dintre vinovați represiunilor preferaseră să se auto 








pedepsească. Au existat însă și alții-glorie lorcare au avut 
curajul să raporteze că în județul respectiv nu existau le 
gionari, evitând să-și n 

Sângele nevinovat ai legionarilor vizaţi 

In orice caz, «NOAPTEA CUTITELOR LUNGI 
numeşte Inginerul Nicolae Roşca în titlul art 
cat de Carpaţii Sau ABDUL HAMID: 
înregistrarea Dor mffi Seicaru, a constat din 255 de 
asasinate fizice și e schingiuiri morale pe 
deţinuţilor legionari, a câror soartă depind 
Salomeei moderne Elena Lupescu din Alea Vul 
ta ovreică a regelui Carol al II-lea. Pentru istoria Le 
noaptea de 21 Septembrie 1000 va râmâne noaptea romă 
Peaucă a «Sfântului Bartolomeu», căci în această noapte a 
fost sortită crucificârii floarea tineretul 
de potențe intelectuale creatoare, genii ştiinţifice națiar 
le —- ingineri, medici profesori, muncitori şi tărani de nă 
dejăe, au fost micinaţi, în tă nonpte de pomină, de 
mitraiierele unui rege paranoic și deprarat, care nu sia 
gândit, o clipă măcar, Ia golurile lăsate în patrimoniul ro 
mâneak intelectual, la această elită conucăt 
(Tarii, numai pentrucă așa vroiau și ordonaseră dirigenții 
semiţi ai comunismului internaţional 

Cei noua cavaleri ai dreptății, care — și sscrificase 
Juntar, tinerețea, puterea lor creatoare şi 
elimina călăul Tării anticomuniste, nu fuseseră 
nali de rând, nici mercenari. nici teroriștii anani 
tâzi, ci nişte eroi al eliberării Neamului lor de 
vensticilor care incalcaseră drepturile autohtoniic 

Nu vi se pare Stimate Domnule Marius Ligi. că acești 
legionari «cavaleri ni dreptății» sunt mai degrabă precurse 
ri și martiri ai luptei pentru asigurarea drept 
şi libertăţii individuale în Tara lor? 

Poporul evreu, în mileniile iul de istorie biblică, a, râs 
puna în fel: viatanței prin violență, ba au mers până acolo 
TA au răstignit pe cruce chiar pe fiul Iul Dumnezeu, nur 
pentrucă acesta li alungase cu bietul din templul profansi 
Be zarali și de misiţi; ei vroind dominația materiei, nu sp! 
ritualitatea divină. «Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte» e 
dreptatea «more judaica» aplicată și în zi 
sistului Eichmann și arabilor palestinieni de « 

Cu dece rar [i permis și altor nățiuni «să păcătulască+ 
tacântuși singuri dreptatea refuzată de organizarea, stat 
Dr eaplicarea, egilor? mai alea când Aceste vi 
lehțe isbese pe vânzătorii de frați? 





jească mâinile și 














ru rest 





















românesc. Sute 




































ni s 


dominația 





























CEL DE AL PATRULEA CAZ — Mara 1940 — 


fusese În seco 


tea galeriilor el subpământene, un 
cinau fizic deținuții prin tubercu de 
Deta apariţia, Mișcării Legionare, fn, destnata cn 
lo ar du asasinarea Căpitanului, ee en 
(E E at i cemvirilar, aleşi de 
către «lumea Vecinică 
uverm ca să-l insoțească în călătoria câtre X 
mitera ca săi ins de04 Statutul Român Naţional Leţionii 
mu fost arestați, din însărcinare Conrtucătorului Statului 
Generalul Ton Antonescu, toți asupritorii, scbingiultarii, exe 
cutarii, întrun cuvânt toți căii tineretului legionare și în 











iși la Jilava. Din destăinuiriie un 
incinta fartăreţii unde fuseseră aruncate 
trupurile sugrumate și ciuruite de gloanțe ale asaxinaţiiei 
amintiţi. Groapa cimentuită fusese umplută cu vitriolul fur 
nizat in cantitate de ovreiul Karmita, lar deasupra ei [lase 
se prâvalit un bloc de ciment de mai multe tone greutate 
Și 2 metri! grosimi 

Arestatii, urmau să fie judecați pentru erimale lor de un 
tribunal special, ca o. satisfacție dată Tării uitragiată în 
sentimentele ei umanitare, prin bestialitatea cu 
oameni corupți sufieteşt 
de tineri naționaliști român 

Puseseră strânși acolo, prinși de poliția 
B00 foști miniștrii, militari, prefi 































şi sehingiuiseră rii 








anară, peste 
militari, extcutari, jan 











darmi, polițiști zelul de satrapi și 
cala 

Gard atunci fusese inlocuită cu 
gardă ai di 





ba săptămânal 














neralului Antonescu, Ică Antonescu 
a vreme ituise o comisie de ar 
chetă formată din Judecători şi funeționari ai De 
tunui Justiţie, care să cerceteze cazul și să stabilească 
dul de responsabilitate al fiecăruia 
In această comisie nu pa 
permisese lui Ică Anton 
anti: tegionare, provenind din 
votaţi vechiului regim, care 








ierea procesului 
Către sfârşitul tunii Noembrie 1940 au început la 
jucrările pentru descoperirea rm ntulut Căpitan; 





Cadavrul îui Corneliu Zelea Codreanu, apărut nedes 
pus. intact, din tenebrele mormântului cimentult și inecat 
de vitriot. a fost acuzatorul, iar garda legionară, păzitoare 
a detinuților, Tribunalul Popular care ka judecat, condai 
na! și executat pe loc pentru crimele de iise românism 

eră vinovati 84 dintre arestați şi asta cu 24 de 
de a [i puși în libertate de Ică Antonescu 
















Cur sta ajuns la tragicele întâmplări în noaptea ridicării 
lespedei de ciment, neo poveăteste Vasile Postiică În volu 
mul Tui «Desgroparea Căpitanului» 








acelea şi mă intior. ȘI var- 
sorbim și atunci. Dece 
omorit, mâi? Dece? Dece aţi insângerat intreagu 
iaca PeaaiuluE ronet iC va, TIC 
ştiut că prin EI vorbeşte însăși isto- 
7 Cu ce veți putea plăti crima aceas- 
ta care intunecă lumea, carei intunecă la față pe în- 
suși Dumnezeu? 
Da. In noaptea aceea ln Jilava sia implinit voia 
Dumnezeu. Invierea lui Corneliu Codreanu şi pe- 
rătoare n câlăilor lui. Cel ce cădeau în 


zultat al unei uri sau insetoșări de răzbunare, ci sub 
biciul implacabil al destinului, al volei lui Dumnezeu, 
pentru a restaura ordinea și respectul dreptății In 
lume. 

MA gândesc astăzi după 4 ani la toate acestea și 
văd cele intămplate acolo, total desprins de eveni- 
mente și oameni. Cel ce loviau în cazematele Jilavei, 
erau numai instrumente ale unei porunci care venia 
din mormântul Căpltanului. Nimic mal mult. Era o 
poruncă mare, uriașă, pe care camenii n'o puteau in- 
conjura, căreia nu | se puteau refuza. Era glasul Că- 
pitanului: «Doresc să flu răsbunat.. deoarece sunt 
convins că în felul acesta veți face un mare bine nea- 
mului românesc», 


ŞI în timp ce noi răcăiam lutul cu degetele, alte bra: 
țe mâuate de destin ridicau pietrele depe suletul CA- 
pitanului, Isbiau cu moarte pe câlii. 


„„ Am fost şi mai sunt incă oameni (și probabil vor 
mal fi!) cari să ne acuze că i-am impuşcat pe câlâli 
Căpitanului, fâră ai judeca. Dar oare deschiderea 
mormântului dela Jilava n'a fost un proces? N'a fost 
cea mai teribilă sentință, care va rămânea în toată 
istoria românească? Biruința legionarismului în ca- 
drul naționalismului european nu era cea mai form 
dabilă sentință? Mal era nevoie de formalitați? 


Po cel dela Jilava ka judecat istoria și tot ea i-a 
pedepsit prin mâna legionară, la porunca mormân- 
tului care se deschidea in noaptea aceea, penru a 
aduce a doun zi, neamului întreg, ridicat cu fruniea 
spre cer, vestea Invieriiv. 


Doamna Lilica scoate din buzunarul hainei Că 
pitanului cârticica de rugăciuni: rugăciunile Sf. Anto- 
nie de Padova. Apol tale haina la piept. La gât ntau 
intacte: săcuşorul cu țărână şi câteva cruciuliți cu 
nipul tultorului şi al Maicii Domnului. Toate 

tinse de umezeală. Insăși trupul Că 

recut din viață. Pleptul e 

să insă din haină, lar sub 
ere i ir be A 
E. 


a 


EI 
3 
E 


treg, neintrat în descompunere. Jumătatea de fața 
cară n'a fost atinsă de țărână e albă şi luminoasă. Ca 
de om viu. Privim Ia el cutremurați. Da! Căpitanul a 
fost un sfânt. EI n'a putrezit și nu va putrezi. Am cre. 
dința nestrămutată că așa se va pâstra și de acum 
încolo, în mormântul dela Casa Verde.» 


Au trecut 42 de ani dela tristele intâmplări reamintite 
mai sus şi retrăind toată drama Mişcării Legionare atunci 
şi drama Tării care a urmat, pe care Corneliu Zelea Codrea- 
nu a prevestit-o în tot tragismul el, constatăm că pe de 6 
parte a existat și continuă să existe o forță diabolică, ocul. 
tă, inverşunată în intenția de a distruge sub toate aspectele 
și sub toate regimurile politice perindate, mişcarea naționa- 
listă a Legiunii Arhanghelului Mihall, implinirea revoluției 
spirituale a «Omului Nouv, urmată de redresarea morală și 
națională a Neamului Romanesc, lar pe de altă parte o 
vigoare miraculoasă în rândurile Mișcării Legionare, care cu 
toate persecuțiile suferite, decimârile sângeroase la care a 
fost supusă, dezertările inerente atâtor ani de sbucium și 
de sacrificii, supravieţuieşte, e viguroasă, tenace în luptă, 
păstrand intactă credința neştirbită în Căpitan şi în victo. 
ia finală 


Cândva, poate istoria va deslega enigma complotului urzit 
impotriva Neamului Românesc, unind voințele de extermi. 
nare a leglonarismului, n unul rege asasin Carol al II-lea, a 
lui Armand Câlinescu, un estropiat smintit aşezat deacur. 
mezişul Istoriei Poporului Român, a unul Patriarh senii 
— Miron Cristea, a lui Nicolae Titulescu, spân la chip și 
sullet, a Prof. Nicolae Iorga, a Mareşalului Ion Antonesei, 
a Regelui Mihai 1 — trădtorul, a lui Gheorghiu Dej, exe. 
cutorul poruncilor staliniene. 


Pentru ei toți paginile Istoriei s'au inchis definitiv, pentru 
Codreanu și Garda lui de Fier, rămân mereu deschise, până 
la implinirea minunei Arhanghelului Mihail, 


MEMORIUL 


sguduiri violente, este organizarea da alegeri libere 
în aceste Târi, alegeri cu drept de prezenţă a tutu- 
Tor forțelor politice naționale, supraveghiate şi con- 
trolate de Organizaţia Natiunilor Unite sau însăși 
de acest inalt for, imputernicit cu puteri discrețio- 
nale, Numai atunci siguranța se va înscăuna pe Con- 
tinent, numai atunci Tările europene vor putea să 
coopereze și să dea conținut Continentului, Altfel, 
e dle poeți politice și economice nesigu. 
creși însăși via! resorului poa 

fie pusă în primejdie, i cdi 

Pentru a se ajunge la această soluţie salutară pen: 
tru destinele Europei, este neapârat necesar Fi se 
procedeze la abolirea acordurilor secrete semnate 
la Teheran şi Yalta la sfârsitul celui deal doilea 
războlu mondial. De acolo a inceput tragedia Euro- 
pei şi deacolo s'a deslănțuit pofta nesățioasă a im- 
perialismului sovietic. Aceste acorduri aberante 


stau Ia baza împărţirii Europei in zone de ocupaţie 
și în zone de influențe. Aceasta este — causa causa: 
rum — a nesiguranțe! în care se sbate Europa în 
ultimii 35 de ani. Ele sunt responsabile de convoiul 
de suferințe, umilința, privațiuni inimaginabile a 
popoarelor ce au avut nefericirea să cadA în aria 
sovietică la ruşinoasa impârțeală dela Yalta. O re- 
zoluţie în acest sens n fost adoptată la Congresul 
Vezi C. pi a avut loc la Geneva în luna Tulie 1940. 

rezen acest MEMORANDUM în numele Aso- 
clațiilor Românești din Exil, cu speranța că Dum- 
nezeu va lumina minţile și conștiința participanți: 
lor la această Conferință, pentru a lua decizia sal: 
vatoare, acela de a reda poporului român, precum 
și celorlalte popoare ce se găsesc în aceiaşi situație, 
libertatea și dreptul de A5i făuri vieata conform 
voinței lor. 

A. D, 1980, Octombrie, 


PAMFIL 
SEICARU 


NE-A PARASIT 


In dimineaţa zilei de 20 Octombrie 1980, s'a stins 
18 Munchen Dachau marele gazetar, prieten şi cola 
borator al nostru, Pamfil Seicaru, 





Tnima lui care timp de 85 de ani bătuse la unison 
cu bucuriile sau tristețile plaiurilor româneşti, pe 
care le menținea vii în sufletul lui, a incetat de a 
mai bate, considerând poate că cei 65 de ani de fră- 
mântare gazetărească și scriitoricească pentru a-și 
apăra Tara şi Neamul, erau mai mult decât o dato- 
rie implinită, o mucenicie pe altarul lor. 

Pierderea minţii lui luminate-bibliotecă neestima. 
tă — în care rămăseseră perfect catalogate şi prezen- 
te, cele mai bune şi folositoare pagini scrise in lu 
mea întreagă, este o pierdere de neinlocuit şi aici 
in exilul luptător pentru dreptatea cuvenită Romă: 
niei şi acolo în Tara de departe, pe care o colinda 
cu gândul şi cu vorba oridecâteori ne întâlneam, 
făcând traseul viitoarelor plimbări pe care urma să 
le facem impreună deacurmejișul ei, la reintoarce- 
Tea acasă. 

Decan şi mentor al gazetărismului românesc, 
Pamtil Seicaru a luptat şi cu spada şi cu pana, pen: 
tru fâurirea şi menţinerea României Mari. Ca tâ- 
nâr sublocotenent a participat în primul răsboi 
mondial, în care, faptele de arme înfăptuite pentru 
împlinirea visurilor seculare de unire n tuturor Ro- 
mânilor i-au adus cea mai mare decorație de răz- 
bol — Mihai Viteazul —, iar după acea ca gazetar 
şi avocat a realizat ansamblul tipografio pur româ: 
nesc «Curentulw, pe care Va pus total în slujba apă- 
rârii intereselor vitale ale Neamului Românesc: 

Deputat în parlamentul românesc a fost biciul: 
tor al moravurilor balcanice introduse de politicia- 
nism in viața publică românească, a isbit necru- 
țător în toţi cel care greșau din rea credință faţă de 
Neam, fiind în acelaș timp sprijinitorul necondițio- 
nat al claselor năpăstuite economic: țărănimea, 
muncitorimea, învățătorii, mieii funcționari. 

La atâtea merite a avut o sigură slâbiciune; su- 
pârarea lui cu Profesorul Nae Ionescu, pe care con 
topindu-l cu Mişcarea Legionară, nu a dat impor 
tanța cuvenită fenomenului legitim românesc al le- 
gionarismului; s'a indepartat de el, de tineretul care 
forjat în convulsiunile primului război mondial 





lupta din răsputeri ca să fortifica şi să pâstreze 
ceace generaţia lui Pamiil Seicaru și a părinților lor 
realizase: — România Mare —. S'a alipit sufletește 
de el abia târziu, în exilul comun, când drama Ta: 
rii de la 23 August 1944 l'a adus pe aceaș linie con- 
secventă de luptă anti-comunistă, pe care nu a mai 
părăsit-o până ce a inchis ochii. 

A suferit fără murmur privaţiunile inerente exi- 
lului și mai mult chiar, dar nu s'a plecat și în mun: 
ca scrisului fără preget, zi de zi, a găsit mânghâere 
la loviturile vitregiei timpurilor. Maldărul de ma. 
nuscrise lăsate, dovedesc din plin sbuciumul sufle. 
tesc al acestui adevărat Român care nu putea ră- 
mâne indiferent la drama în care aruncaseră Nea- 
mul și Tara, inconștienţii și trădătorii de la data 
fatidică amintită. Stigmatizarea lor, în conștiința 
generațiilor viitoare, era o obligație morală a ori- 
cărui Român din exil, dar a lui, făuritor al României 
Mari, martor al atâtor sacrificii și jertfe la Mărăști 
şi Mărășești, unde Mausoleul eroilor necunoscuţi, 
ridicat de Pamtil Seicaru, pe cheltuiala şi din în- 
demnul lui, a dat acoperământ și odihnă veșnică 
osemintelor atâtor martiri, era o predestinare, pe 
care el a știut s'o implinească pentru gloria lor şi 
pentru împăcarea conștiinței lui de camarad, 

Pierderea timpurie a tovarășei de viață Constan: 
ţa Seicaru, l'a copleșit de durere, dar nu l'a înfrânt, 
ci dimpotrivă Va îndârjit mai mult spre implinirea 
sarcinei ce-şi luase faţă de ea; colaboratoarea cre- 
dincioasă şi realizatoarea miilor de pagini scrise de 
un vulcan intelectual in erupție, pe care ea le aran- 
ja, le bătea la mașină și le pregătea pentru tipărit, 
de a continua lupta până la capăt. Și asa a facut 
A scris până s'a sfârșit, 

Cine n'a avut prilejul să admire la lucru, în exil, 
această pereche de fanatici ai scrisului în împli 
rea misiunei ce şi-au asumat de apărători ai romă 
nismului, nu poate prețul puterea lor de dăruire 
românească, 

Volumul cuprinzând articolele lui din «Curentul» 
anului 1944, recent apârut în editura Curentul-ui de- 
la Minchen, rămâne un teribil rechizitoriu contra 
trădării dela 23 August 1944 și contra partidelor 
zise istorice, pe care lea prevenit de nourii grei 
ce se apropiau amenințând destinul Neamului Ro- 
mânesc, consecința «tilismelor» lor greșite. Totul 
inutii, Orbirea și ambițiile au pregătit terenul ma- 
rei trădări. 

Incontestabil faza exilului petrecut în Spania dela 
1945-1974 n fost cea mai prolifică. Probabil că «ome- 
nia românească» a spaniolilor, înțelegerea lor pen: 
tru drama României sub ciubota comunistă pe care 
0 cunoscuseră şi ei în 1936, a contribuit creiându-i 
climatul favorabil activității lul scriitoricesti. Sute 
de articole, pamflete, pagini de istorie, au împârtă- 
şit românilor şi streinilor din generațiile ridicate 
după cel de al doilea răsboi mondial, părerea lui 
obiectivă asupra evenimentelor întâmplate, farsa 
democrațiilor occidentale care au vândut Europa 
de Est, lipsa de scrupule și de viziune politică a lui 
Churchill, Delano Roosevelt și a politicienilor for: 
maţi de suprastructura ocultelor care dirijează 
soarta omenirii impingând-o implacabil spre scla- 
via judeo-comunistă. 

Gazetele «Chemarea» și «Curierul Românesc» din 
Paris, «Liberty and Justice», realizată și redactată 
de el în Madrid, «Carpaţii» şi «EI Alcăzarn din Spa: 
nia, «Curentul» din Miinchen, stau mărturie și ră: 
mân isvor nesecat de informație pentru cercetă: 
torii politici de mâine, 





Fără răgaz a combătut comunismul leninisto: 
marxit și a desvăluit «ușurința» politică a Anglo- 
Americanilor, caro a dus la fărămiţarea estului Eu- 
rapel şi la creşterea potențialului răsboinic al So- 
vietelor, care amenință astăzi planeta, 

Cărţile scrise în exil: Răspuns Glasului Patriei 
Robite, Karl Marx: Insemnări despre Români, 
comentat, Istoria Partidelor Naţional, Tărânesc și 
Naţional Tărânesc, La Roumanie devant la Grande 
Guerre, Finlandizarea Europei, Portretele lui: Oc- 
tavian Goga, C. Sterre, A. C. Cuza, Th. Arghezi, 
Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, broşurile Mica 
Romă, Davai Ceas, Canalul Rhyn Marea Nenară, 
Adevăruri care trebuesc amintite, etc, sunt istoria 
politică a Europei și a celor 20 de ani ai României 
Mari, cu urcuşurile şi coborâşurile ei. 

Pamfil Saicaru rămâne un exemplu pentru gaze- 
tarii români de mâine, atât prin conștinciozitatea 
imformării şi pregătirea profesională, cât și prin 
capacitatea lui intelectuală şi devotamentul pus în 
slujba cauzei românismului in lume. 

Fâră exagerare putem afirma că a căzut, ca soldat, 
în lupta de descătuşare a Neamului nostru și a 
Europei de amenințarea comunismului sovietic 

Nimic nu poate ti mai lmuritor in această pri 
vința, decât mesajul adresat Tării, cu ocazia înter- 
viu-lui luat în anul trecut Maestrului de câtre un 
reporter al Radio-ului Europa Liberă din Miinchen, 
cu prilejul implinirii a 65 de ani de gazetarie, pe 
care îl reproducem integral, întrebându-i, ce i-a de 
terminat să nu-l transmită niciodata? 


wlncere să-mi stăpânesc emoția când cu 
ingăduința reprezentantului postului de Radio 
Europa Liberă, mă adresez vouă cititori al 
ziarului «Curentul», de care m'am despărțit în 
ziua de 9 August 1944. La data acea am ieșit 
din Tară.n 

aDe atunci au trecut 35 de ani, In această 
indelungată despărțire inima mea a rămas în 
'Tară și tot ce am publicat in pribegie stă mâr- 
turie a prezenței Patriei în toată activitatea 
mea. 

«Cunosc in toată tragedia lui calvarul popo- 
rului român.» 

aAdresandu- mă vouă, foștii mei cititori, 
vreau să vă impârtâsesc nu cu speranțele mele, 
ci cu certitudinila mele care improspâtează 
puterile în pofida celor 85 de ani.» 

«Jules Michelet, in vârstă de 74 de ani, scrie 
in prefața cârții lui, wlstoria Secolului 
a) XIX» lea — ultima lui opera, «unul din fapte- 
le cele mai grave şi cele mai puţin remarcate, 
este mersul timpului. Totul se schimbă, Intr'o 
simplă viață de obicei de 72 de ani, am văzut 
zece mari revoluţii, care în continuare ar fi 
pus între ele zece mil de ani de interval.» 

Comentând această constatare a lui Julea 
Michelet, Daniel Halevy a soris studiul asupra 
accelerării Istorlei — foarte interesant — și noi 
dela 1914 trâim o epocă de accelerare a Isto- 
riei. Fapt usor de verificat, La 1918 s'a semnat 
sub guvernul Marghiloman pacea dela Bucu: 
reşti, consecință a păcii de In Brest Litowsk 
Acest tratat da Dobrogea: Bulgariei, iar Austro: 
Ungaria făcea substanțiale rectificări de fron- 
tieră în lungul Carpaţilor.» 

„Partea economică a tratatului corela o serie 
de societăți de tipul «Sovrom» de sinistră 
exploatare colonială» 


«Este straniu cum cele două mari puteri 
— Germania şi Imperiul Habsburgic — arătau 
un nesaţ de cuceriri, când prăbușirea era așa 
de aproape. Se dădea României o consolare 
pentru pierderea Ceahlhului, rătificându-se de 
cele două mari puteri, unirea Basarabiei votată 
de Sfatul Târii în Martie 1918 și la 1 Decem: 
brie 1918 Adunarea de la Alba Iulia, vota 
Unirea. 

«ln aceaş dată regimentele românești din 
Transilvania făceau ordine la Viena și in Mai 
1919, divizia generalului Moșoiu intra în Bu. 
dapesta neţinând seama de frumoasele aver- 
tismente ale Consiliului Suprem al Aliaților, 
care proteja pe Bela Kuhn.» 

«Destinul nostru geo-politic ne-a supus do- 
minaţiei turceşti pe care am lichidat-o în 1878. 
Imperiul turcesc pierdea în 1912 dominaţia 
Balcanilor şi şase ani mai târziu Imperiul 
Habsburgic se prăbușea sub revanșa princi. 
piului naționalităților.» 

«Veţi rămâne uimiţi iubiţi cititori ai Curen- 
tului, că rostesc acest adevăr: Imperiul rusesc 
este în faza agoniei, el este ultima inchisoare 
a naționalităților. Debunăseamă veţi fi incli- 
nați a crede că eu mă consolez cu visuri pe 
care le consider realităţi în devenire.» 


«Inspăimântătoarea armată sovietică, pre- 
zenţa acţiunilor politice rusești în Africa, în 
Asia, sporirea flotei sovietice, totul pare o 
indiscutată spulberare a afirmației mele și 
totuși Rusia este predestinată să aibă exact 
soarta imperiului habsburgic sub acţiunea 
principiului naționalităților.» 

«Nu rostesc cuvinte amâgitoare. Nu-mi este 
îngăduit să vă înșel pe voi cititorii mel.» 


«Fenomenul de accelerare al Istoriei va 
opera și asupra Imperiului Rusesc, cum a ope 
rat fulgerător asupra celui habsburgic.» 

«Imprejurările au făcut să trăesc până la 
această vârstă, spre a putea vedea repetându- 
se miracolul dela 1 Decembrie 1918.» 


„Am facut să reapară Curentul în emigrație, 
fireşte in condiţii modeste preparându-l pentru 
ceace știu că se apropie, cu pași de taină, ca 
toate deciziile Istoriei.» 

«Eu vă spun vouă 

«Deprindeţi:vă să cântați în șoapte adevâra- 
tul imn al Neamului nostru. 


Deşteaptă-te Române din somnul cel de moarte, 
In care te-adânciră barbarii de tirant! 


Va veni ziua când tot Neamul intr'un glas 
va cânta imnul aşa de tare, ca și morţii din 
morminte să tresare, 


vAșa să ne ajute Dumnezeul» 


A presimţit el apropiatul atârşit și a avut această 
clară viziune a viitorului? Cele ca se vor întâmpla 
de acuma încolo ne vor lAmuri, 


Pamfil Selcaru, în orice caz, şi-a câştigat locul în 
Pantheonul tigurilor ilustre ale României, obligând 
Neamul să ingrijească de odihna resturilor lul pă- 
pe ll In pământul Tării, pe care a iubit-o atât 


TRAIAN POPESCU 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 


e George Ivașcu era pe atunci 
asistent la catedra de Filologie roma 
nică a Facultaţii de Litere, Pentru agre- 
stunea ce a sulerit, Senatul unlverst- 
tar a pronunțat aspre pedepse studen- 
ilor vinovaţi. Dealtfel, George Ivașcu 
era un binecunoscut militant democrat, 

trivnie curentelor reacționare, de 
Pteapta şi extrema dronpti; în dece: 
piul trei al secolului XX s'a afirmat și 
ca un. priceput gazetar (amintim din: 
tre izbânzile sale, în special, editarea 
Manifestului) ce imprima în coloanele 
publicațiilor ieșene de stânga ideile şi 
directiva Partidului Comunist Român. 
In această ordine de idei, într'o notă 
a siguranței din septembrie 1935 se 

fica: «George Ivașcu, seerctar nl 
vevisteln Manifest, bibliotecar În Fa: 
cultatea de Litere din Iaşi şi care serie 
sub pseudonimele C. Aurelin, Mihai 
Vidra, G. 1, Mândru, Ruruca Rodan, |. 
Gheorghe, Mihai Stoleru, Nitrogen L., 
n fost arestat de chestura politiei Iaşi 
în ziun de 4 august, găsindu-se asupra 
sa materiale de propagandă antifascls: 
1ân, In aceiași notă erau inserate as 
pecte şi din notivitatea democratică n 


profesorilor P. Constantinescu » Iaşi 
ȘI Torou Iordan, cum şi n tânărului 
universitar ieşean AL Bărlădeanu. Pen 
tru militantismul vederilor sale demo- 
cratice, George Ivaşcu a cunoscut nu 
numai agresiuni vandalice, ei și per: 
secuţii ale organelor locale ale puterii 
de Stat; In februarie 1936, «ca 0 ma- 
sură preventivă la expirarea suplini 
Tiln — la 20 februarie 1036 — | se re- 
fuză, aprobarea pentru predarea, în 
continuare, a unor ore de curts la 
Liceul iMiltar din Iaşi 

Rândurile de mai sus sunt un pasn- 
giu din cartea «Triumtul rațiunii tm: 
potriva Violenţel» de Stelian Neagoe. 
Cartea n fost publicată în anul 1977, 
în editura Junimea. 

Dupa cum se vede e vorba de «de: 
plonaruls dlui Rene Theo şi «democra- 
tula diul Ştefan Baciu. Se pare că pă 
rerile dlui Baciu sunt juste. 

In numârul din iulie 1978 din «Cuvân: 
tul Românesc», a apărut un articol 
semnat de di Ştefan Baciu, In termeni 
foarte ludativi d Baciu, vorbea de o 
revistă «Manifest», care a apărut când: 
va la Iaşi, Ei bine, e vorba de rovista 


De N. S. GOVORA 


comunistă pe care A srotea cunoscutul 
şel comunist George Ivașcu, DI Baciu 
nu ne-o spune, dar o aflăm din pasagiul 
de mal sus că di Ivascu, era un bine 
cunoscut militant democrat şi că e a 
editat «Manifestul», publicație care În 
coloanele sale, propaga ideile și direc: 
tiva Partidului Gorunist Român, ŞI di 
Ştefan Baciu (1 Inudă pe eomunistul 
ivaşcu În apreciata publicație antico- 
munistă «Cuvântul Româneses ce mpa: 
re în Canada. 

Bânuim ca articolul dlui Baciu n 
scăpat vigilenței dlul Bâlașu, care se 
vede pus, contra voinței domniei sale, 
intro postură neplăcută, sau poate 
DI Ştetan Baciu, ca și În trecut, cuută 
să-și strecoare Ideile comuniste când 
poate și unde poate, 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 


Ana Maria Marin 
Poveste de dincolo 


(Amintiri din țara cutropită), Ed. Autorului, Madrd, 1979 
sunii nu mor nleiodatân, 


Incă dela prima pagină Intitul 
rea își prezintă în mod nlegorie 


graniţele cărora se va desfăşura povesi 
din şoaptele trestillor, pe un mal de 
pantera „d Cat Avetind, n'au pâstrat cronologia 


intensitates. 


And programul firesc al unul timp 
ua. Hmancipa de Penseourilo lui 
mblant—, saca Mhpos: 

de mai Jos mizerii dar și cele mai 
tind în ucolași spațiu cele de mal Jos mizerii dar și i ei 


şi mal ales milos 


Ja românesc. Trestiile poves! 
istorică; au preferat o cronologie de 


Deci mârturisirile urmi 
al inimii nu se vor pul 
Pascal, vâzând in om-—Un roseau trei 


celeste măraţii, de unde și 0 imp 


interpretate cu imperiali Inţelepelune 


tenle sumariteană 

Cât priveşte tormn, ea decurge di 
rilor secolulul nostru în tiețiunea vi 
versurile lui P. Verlaine din Ji 


aţă. In loc de pretaţă-aulon: 
parametrii spirituali, între 
tirea oi adevărată 


in estomparea întâmpli- 
isului ceace ne duce la 
adis et Na 


A nt toute ci 
apărând. uDe In musique avânt toute, chest” di dacice nu 


bre mal potrivit 
hose» şi mal nos 


Paris, dar e prea mare liniștea, Din pomii din jur cad frun: 
ze moarte, din cati 
Porumbeii păcii cad morți pe caldărâmul inditerani 
clar fâitait de aripi și el morte, 


Intre acestea revine cn insâși sau destinul el ea 
val: aBijuterii da nur, pietre prețioase, smaralde, 
desonează conturul unei femel: cercei in urechi, paru! 
păr, colier la gât, brățări şi incle 
şi luceşte. E numai conturul, în locul femeii e un golln 


Diagnosţicul bolii. fii 
dentă tip Gulllnin:Bari 
accentuăm că boala & 
derea contrilor bulbari cu o muoarla 
necesitatea internârii intrun centru 
ce esta important pentru noi acuma, crearul deci conștiinta 
volnavel a fost cu totul respectată, pnelenta menţinindu-șe 
tot timpul lucidă, stimulând de bună enma ca pe 8 exourale 
pe pârtiile imaginației acen trecere dincolo. 


edrala scuturată de vânt cnd porumbel 
t; se nude 


un sim: 
rubine, 
ră În 
mâini: totul scânteinză 


ind cel de poliradiculonevrită nscene 
r6, aprindore de nervi, va trobul să 
foarte gravă, amenințând prin prin 

instantanee do unde și 


de reanimare, dar co 


«Rien de plus châr que ln «i 


Preela se Joint» 
tor 

autat n ultimă instanță de fiecare trecăt 

pp Padova ae it decât în IRI ritul covintalei 
copacii inte'o epistolă n atântului Pavel ci 

pt ae omul n Jimi omeneșăi. și In rogi și 

dragoste nu am, sunt ou o armă sunătonre, „e A E poa 

monologul de nuflet: sAcum dar rămân, notate „rii 

dinţa, Speranţa Și Dragostea; dar cea m 


te vale Dragostenv, 


viziunile argintate nu lipsite de (A [i San i în Ve. 


tură in vânt, poa! 
i Hat 1 mule mirosul canalului sau Notre-Dame In 





De unde concluzia că planul lucrării urmeaza rigori atrlek 
raionale: neavând nicio canlagen(ă, cu vreo derulare op: 
ca suprarealistă, poezia introdusă facând parte din procesul 
SAcatbr Insuși, pledoarie pentru rolul e în deatinul cenușiu 
al omului. ; 

Prima parte a cărții va privi po medicul ajuns bolnay po 
msn timulu drum. De sub pleoapele mai mult CL 
cu vola, vor râsâri scenele cele de fiecare a. FEREAU, 
marele naurochirurg, este zugrăvit cum nu 46 poata 


A Era un mare chi 
ci Dle: aia în el, Seara lul de valori nu putea să Aa 


re zăcea tul nr. 10 și care aparținea 
piesei Alo, de pici |. Pentru el, cn primi ie dA 
era, probabil mesaria; Puterea, ndică Partidul și In 
fini Danii, cari aduceau şi el tin fel do putere». 


Ca mare contrast intre figura acestui neoprofosor şi con 


"n 





tară arginți, urmași 


ai lui Cosma și 


zisă 
| 


i 
sal 


ol aparte îl constitue acel desticat fhulut el, avut 
a doua căsătorie, cu toată odiseea înfruntată de 
mal apoi student eminent pentru n se promova 


răscoleae de data aceasta amintiri, care asi vrea 
presint pe scurt alei, Ară să (iu t de mânie sau 
de reproș, poate doar de umbra unei melancolice me 
ditai pascaliene 

Am intrat și au În medicină cuprina în 


E 


lattorma celor 
socială, îmi 


şi încă nenumărați mari 


Am terminat mestieina profestanal fiind in truntea anului 
meu, dar ofieial nu mam bucurat dle acea! tittu el trebuind 
să fie conferit unui altuia mediocru dar cu state de co 
munist. După & luni de stagiu la fară având diplomă de 
rantau drepturile miam intors la 


y intro clinică universitară, La cea dintai ocazie 
râvnă mea de studiu n fost răsplătită prin extludere cin 
Invățărănt, votbintu mi de un dosar val 


] 
minoa redactat bineințelea cu mineluni, de acela ce va fi 
viitorul et al clinteii respective 
Deci vreau să arât că eroul nostru a suferit persecuții in 
primul rând nu fiinâea n foșt ful vu! Domnie —.eu mă 
dim părinti zişi miei burghezi fâră vreun trecut 
DR i Cd faima paie comuniste impun o răsturnare 
ri, lrunte promovântuse cu predilecție mubme 
dioeritatea, 





prezentarea 

celor demerise de Cârța, Bacu sau Du 

Ochiul de observație al doctariței, ne n relata eu totul 
ni seordutului și al avitaminosei BI. 


de fapt credem noi mijloaze de axtar 
de știinuifie analizate. al inehisorilor 


în dei dată A tau dena rtas e Aug Căi 


tocepută în vara anului suntem introduși intrun tel 
F Ea E Bea 
IE e 
tva a a SA etala n 

ii ss 


n dr 


fiindcă veni. 
e ga 





roată a brad a Jevânțică, copilul mic emanând 
uni MA mi a Aiettrzurrboritea f-u 


do sua 
tniță și brat ridicat de sub pietre, 
ANI AA reverie, in ee terte 


putea fi continuate: 

Ani adăogâm pentru recunoasterea meritelor estetice, și 
capitolul în tond un adevărat poem în proză odA României, 
Tara mierlalor, unde cântecul dolnei este cam așa definit 
ÎN cântau numal în timpul dragostei; fueratul tor era 
nuanțat, uneori trist, alteori săltăreț şi vesel; uneori erm 
tmn, alteori bocet în surdină; uneori răa săgalnie, alteori 
fum de frunze uscate, primăvara în grădină...» 

Deci la Agapia în 1982 ÎI va intâlni pe Vasile Marin care 
arăta cam aşa: «Ex văzu un băiat blond, fără vârstă, înalt, 
sinb, cu ochi albastri, cari sâmbeau amuzație Citea pe 
Arebeai, Gog al lui Papini şi Raine Maria Rilke ora deci un 
intelectual cum sr spune mal niult decât rafinat, Mama 
tul Bucura originară de pe Târare, la supraviețuit până 
1n 4 de anl de În ca moștenind învățătura Bibliei și sângele 
ardelenesc — ca și fratele său Ion Moţa —la luptătorilor 
milenari, în nevole infruntand munţii și corurile 

Tubeau pe Beethoven şi se delectau cu Cruciada copiilor 
a tul Tarian Blaga, el trecând în rândurile legiunii de la 
nationaHtărănişti eu idealul de a furi o lume mai dreaptă 
şi mal bună, visul orieărul intelectual fiind acela al valo 
rilor retribuite după măsura lor 

Aflâm de legăturile lui V. Marin cu Nae Ionescu la n 
cărui ziar a și lucrat, cât și despre plecarea în razboiul din 
Spania. De acolo va primi epistole, de la soțul ei, intruna 
seriindui că dorm cu capul pe operele lui Shakespeare 
Vhustrate de Gustave Dont 

Sfârşitul cu aducerea în țară și inmormâritarea sunt rea; 
mintite ea intrun adevărat coșmar, legătura neputând să 
cunoască decât 0 intrerupere pământească, Vasile, Vassia, 
râmânând în inima ei de temele așa ca în alele când urcau 
pe Arges inspre Moldoveanu și Vârful cu dor! 

Atunel cand Domnieu va fi condamnată la moarte, în 
1ec_ de orice testament incepe să serie povestea Iavorul 
dorului cu gândul celui co va fi curând reințăinit: «Er 
sact ce simțea 6 în seara aceea, sărtită să fie ultima ei 
seară în lumea aceasta: uh dot imens arzător, o adevărată 
matură fiică după dragostea pierdută! Se apropia oare 
regăslrea Po. 


Nu cu puțină satisfacție am aflat că mama lut Domnieu 

a fost evreică deci toate legile acestui neam cartea 

Poreaia e dencole aparține unel dvreico prin sânge dară nu 

spirit. dușmanii noștri cu inclinatie de a deela 

ra neamul românese antizemit prin structura Iul. am pro 

92 fraților nostri din America să traducă res să d 

te în lesă şi să o pună în fața tuturor bârtitorilor 
neantul nete. 

indeosebi ar fi interesant pentru ei să citească următorul 

«EI (V. Marin n.n) știa că ea se născuse jumate 


«| dar toți mm desbrăcaseră de am și căutau să 
$ a Re AR re dragoste de 
iproape, curaj, cinste în faptă ? 
Da, pe cât legalete g zl reni 


Sau cel rorbind despre femeile mutilate de anii de inchi 
sari: eRâmasară aşa sis normale. Fără a cu cioturi 
negre în guri, cu părul tâlat scurt ca pe subi o cratiţă, 


eraa "amernie cani imnseră 18 Duc 
cai 
Ausaiveita ?a. aria 
ȘI încă mai trebue să alle că Ion Moţa şi Vasile Marin, 
au murit de 


e Ac NNE 
Picasso. 





îm inchide 

inel siruri 

cortturi 

e NANA 

« pie] PA mat bun fotra Spirit 
OVIDIU VUIA 


00 






Y] d i 4 
MERA. 
seră, chedi tă ţa nt 


mare sâvâit. Oi 
obieclivgtiințitică bazânduse pe date și referințe bibii 
pralice de o strălucită erudiție. 

Analiza şi la altor autori se face In ter: 
menit cel mai , şi atunci când sunt situați in ta: 
bere adverse, argumentele cântărindu-se dar iscuţiei 

ice, pe Această cale superioritatea olimplană 
ca Minerva din capul lui Jupiter, dintro elaborare 
bine santa şi studință. A. Boldur e distinge ca tipul în 
tulut nu are nimie comun cu limbajul unor mo 
4, plin pa și excremente verbale, Insuşit din 
decapitată a empirioeritieismului hui Lenin, 





Scopul lucrării este acela de a completa harta antică n 
peografului Ptalomeu în ce privește spațiul ocupat de Tri 
«1 în nord pi est de Carpaţi. important de ştiut deoarece 
după autorul nostru intoria Românilor cu ei începe deci 
mult inainte de Dacia romană a lut A. D. Xenopol 

Dela inceput relev că La Grande Thrace mu aste scrisă de 
un arheolog ci de un filolog, așadar. deși ae line atrâna de 
Dacia lui Pârvan și de cercetările urmaşilor să, ea pune fa 
fapoeița iatorieulut o sarte de documente scoase din shu- 
diul praturilor, servind alături de cele arheologice la Ade 
vârata sinteză 

Obiectul de studiu principal va fi limba, explorată pri 
mordial prin onomastica toponimie și hidronimiel. Suaţi: 
nut de observațiile sale autârul demonatrează că în prelsto- 
vie cultura neolitică, Cucuteni-ArtusTripolle este tracă și 
deci regiunile Galiției, Podoltei şi cea dintre Prut și Nistru 
(Basarabia) a fost locuită din preistorie de traci şi mu de 
protoslavi aşa cum deformează realitatea cu totul naşii 

fie unii cercetători sovieltiei, Sinvii au venit pe aceste me: 

ri din nordest mult mat târziu, pe când cuvântul 
Moldova, neaos trac, era de veacuri născut 

Marea 'Tracle si întins dincolo de hotarele României de 
nai, în nord până în granițele țărilor Baltice, în răsărit până 
în Crimeea și Cuban, în apus trecând de Panonia până la 
Elba și nordul Italiei, în sud ajungând în Grecia, Macao: 
mia și Asta mică, după A Boktur Tracii sunt indo europeni 
nordici, coborăti mal târziu in Sudul Balcanic: 

m lumina acestor date A. Boldur consideră că e cagu A 
se afirme că limba română sa format din latina vulgară 
în timpul cuceririi Daciei de Traian, interrațul de 170 de 
ani fiind prea scurt lar teritoriul stăpânit mult mat limitat 
decăt cadrul real al marei Tracii 

Dacii ar [1 asimilat limba latină cu mult inainte, incetul 
cu incetul, un rol important jucând contactul lor de secole 
cu Colţii, relevat şi de Pârvan, care vorbeşte de dacocriți 
şi dacoromani, celți! spre deosebire de areci să 
creeze o cultură și civilizație nouă în sânul poporului get, 
carpatodunărean, Tafivența celților cu repercurshini pro 


Eu hidronimia teritoriului ag de DacoGeţi 4 
tnt 1oj N mice: Durostor, IATĂ Bran, EA de 

Ant 1, Ialomița. Am că Galaţi, Galiţia poloneză 
Pain spaniolă au acelaşi origine celtă mmarobad pen. 





Bogitan Petrica 
A opine AN betiiu 1tis are 


E] că 
său articol Merit-au Dacii, 
un subatrat trac. în celebrul ia e g 


1 ra ori ai romanit 
or pi Tit Zr Trio pongaaălă 


com dna că 
dn at prezenţa în Daeta 
mt due ia pm în rr, rss 


Î ACE m» manere 1 a qi gin 


rid, vol. „251 pp. i | 


EL pote er a 


Mom iropean,. Oare nu din aj motive. înva! 
sanserita cel mal strălucit fiu al Iul ihaţi 
neseu, culundat În tainele ei până cu inainte da 


moarte? 
Cunescător al principalelor dialecte Indore n 
sanseritel și al Misa plat: Al Star titanii 
prisosință însuşirile ideale preconizate de Haşdeu ca nece: 
sare ului apeelalizat tn limba tracă, 
Posedând o atare pregătire și deci 
dur se pi 


când prețioase contribuții În deseitrarea limbii vorbite de 
stramogii noștri 


Din nenumâratele exemple m'ași margini sa dau pilda cu: 
vântului eodni, confirmat a fi după cin a susținut Hageleu 
de ortiine sanscrită derivând de in Kadru, sau, coinun 
vu istontanul daiva, este cuvânt true de Ja sansoritul Dawa. 


Deci multe nume deslarate, prin imoranţă, de origine slavă 
sunt mat vechi aparținând dtomului indoeuropean, traa. 


Polonezi, Dacia română remarca Pârvan, în loc să eo 

insulă a continentului latin către Orient, a rămas 0 ina: 
A, foarte mare, dar foarte depărtată de marea MASĂ A 
rorilor sale. 

Ca închelere A, Boldur iși manifestă credința că trecutul 
"Tracilor ne va obliga să ne privim eu alți ochi istoria, să 
ne apărăm mal otensiv drepturile neamului, de libertate și 
independenţă. 

Tasând analiza șiiințitică a cărții pe seama apectalistului 

t In cea mal deosebită calitate a ek: 
inimii mele —: La Grande Thruce 
vizionar, 


pe 
țle și invenție, cence este egal cu a 

tul, un trecut. Pol dist AL 
scântela deducțiilor sale prin 


bile 
ta, celta vecină i trasa, avânt dotul 6 4 trgaa Săi 03 
aurul adevărului, nunumal că-și desfășoară stiinj 


in plasa 
i. apa pa mi sa 
imtâmplat odinioară, student, ATA) cursul de i ro 
maniee ale profesorului Jegquler, în sala Bogroa Chu. 
Am aice incăoctată că un savant nu poăte (i mare decăl 
dacă e şi post. cum arată exemplul acelu Ca 
temporal ni eăutal. să-i Saare: St ți în ae dieta 

tismulul. deoarece Iul Hașdeu. oeee 
Iată insă că C 


? 
Dar Bumat cadrul este eroie, propri teniperneatului de 
seriitar, căci precum La Grande * 


am mai 
destaltă în surietă concordanță atitațitică cu 
tracologi începând cu Tomaschek, Ps pan a E 1 Rue 


su, în cartea acestuia din urnă, Lămba Lracodaeiior, apăr 
teceait în ul AR) și dea în este 160 de 
Ste Trua groshte el. se face mult a arma 


referire. 
acuste raporturi reate, tn clară evidență, de 
satira "7 părea. că La Grande Trace au a Aici 


Fă dim teama de n nu contraaiee 
A A de DA FASATA îl mat ale a 


cut 
dintro Prut și 








REDACTIONALE 


Reductorul unei gazate din 'Tel:Aviv s'a aupirat foc că deși oxilat nu miam uitat “Tara și lubene 
adevărul; dance incoro să limurese opinia pubiioă, emigrația românensen și oamenii de bună oredin 
ţa, asupra invontatului sHoloonuatn n 100,000 de ovrel în România, po cara Îl aruncă în spinarea Miy 
“Avi Legionare, uitând ca In data când se pratinde că n avut loa ncenstă abominabilă crima, loylo 
narii se găseau în inchisorile României snu în K, Zturile germane Buchenwald pi Dachau, impreună 
su corellglonarii redactorului din Tel-Aviv și că în Istoria milenară n Neamului Românesc, nu s'au 
cunoscut asemenea barbarii până In epoca Rogelul Carol nl Ilea — Blena Luponou, și n Anel Pauker, 
indreptate Insă contra românilor 


Oa răspuns ucastel provoonri gratuite, nol neam mulțumit sh facem doar istoricul orimolor nde 
vacuta i marturisite nle ovraimil impotriva Neamului Românesc, pontruca onoraţiile tinere să cu 
noască trlstale intâmplâri şi să albi elementele nocosura pentru n trage concluziile ouvanite, 





Ca da obleal, ovrolul, când nu are nrgumonte snu probe contrarii şi se mal simte și cu musoa 
po oholulă, recurga In neruginate şi obraznloa mojtoii şi insulte, care 11 oxolud din nobila breaslă pa: 


votâronoh, 
Vina o au pârinţii care nu bau dat educaţia necesară sau ohiar a Iul, dacă în viaţă n'a ptiut să 
yo apropie, 
In lume trobue să te porți cu bunhouviință 
Cum paninile revistei sunt destinate altor scopuri, mat nobile decât ale unei polemial personn 


la ou trivinlitaţile unul oarecare, nu-mi vol plorde timpul în alte răspunsuri anu replici, disproțuind 


cum, se cuvine insultelo şi persoana cara lea pronunțat 
TRAIAN POPESCU 





LR ——————— 








EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut 




















LA GRANDE TILRACE, par Prot. A. Boldur, premier volume 153 UBA 
ISTORIA ROMANILOI DIN DACIA TRAIANA, de A, D, Xenopol 
Vol 1, IL, AT AN 10 $ UBA 
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE, da D, Mutârugu, opulvat 
NAȚIONALISMUL LUI RMINESCU, de D, Murârai 10 $ UBA 
POVESTI, de Ton Creanuh, In fascleale 10 $ UBA 
CARPATII DACĂ, da Vasile Pârvan. e sui five aia arată 01 au în d $ UBA 
PRECURSOR, de Oolaylan (loga in i, /PeliibH 3 $ UBA 
RIA PANTIDRLOR, NATIONAL, ȚARANESO ŞI NATIONAL 
REVISTA CULTURALA BI DR DIANA 07 de acu Berag 40l [00 APO SI NATIONAL: 2 8 una 
ACTIUNE ROMANRABCA IN BATI ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARA A RAPHOIULUI ROMANIEI 
Deta. Provtetae: CONTRA RUSIRI SOVIETICE, de General Platon Ohirnonnn . 10 8 UBA 
RARI MARX, INSEMYARI DESPRE ROMANI, Toata inedite cu co: e -uBA 
'OPEROU mentariu do Pam! SATU pace urs dia [pi f 
Pip. tă DOUA LUNI 9TEFAN DEL. MARE, VOIKVOD AL MOLDOVRI, de ptot, Aloxnndru suma 
loldur [FI TITI e te pre au sui 
COMITET ISTORIA DACIRI 81 CONTINUITATEA DACOROMANĂ, de Gene 
CA ARIE AU caer ral Blaton Cirioață eee btu ideii ră 10 $ VBA 
NID, UNITE DR BABK DU MOUVEMĂNT LROIONNAIRE, de 
+ Dendeseu se mu aa d renea dti ee erei DI 013 
FOLRIII PARA TARA, nuvele, de Paun Dradescu, N, Novac și 
Nedaejia și Adminisraţia: MB Aovori i 'ivediuhi pn Ara N $ UBA 
Gat Ga da Panaltur, 8, 4 UNIREA NATIONALĂ ÎN COMPLRXUI, POLITIC RUROPRAN, de 9A 
olt, 402 11.01 + Mauro DB $ URA 
Corespondenta; "ORI A SCHSA 
. i] TR, do Or. Manoilescu, T Popescu, ete... ma ami „  BSUBA 
Apatiada 9.309 + Marmara (apa MOȚĂ 97 MARIN DOVĂZRCI VI GINGI DR ANI DR LA MOARTĂ, 
+ a] pă y Boutzo, Marquta de Nantoulilet, Dan Pihar, Gr Ma 4 UBA 
nojleacu ne piata tor eta 
Abonamente DUMNEZRU SA NASCUT IN BXIE, de Vintilă Maria , 12 3 URA 
PR 30 $ URA RELATIILE ROMANO-RUAE. de N. 8, Govara, vol, y „40 3 UBA 
OSTROV PUMINILOR, (e 00 NNIN jr i bă | 5 4 UBA 
De muaţinera 0 $ UBA LA OARDE DE FER AT LE TERRORISME. par Pauat Dradustu 10 5 URA 
papedlorea Avion plun, 10 8 URA VACANTRLE DESTINULUI, de Tiberiu Vula . VBA 


10