Carpatii anul XXIII, nr. 13, oct. 1978

OCTOMBRIE 1918 


Depâsito legal: M. 8.137-1958, 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


ASASINAREA CAPITANULUI 


XILUL Solidar, curajoasă şi intransi- 
gentă revista românească de luptă anti- 
comunistă din Statele Unite ale Ame- 
Ticii, reproduce în Nr. 64, pagina 1, 
anul VI, Mai 1978, un extras dintr'un 
articol publicat de revista naționalistă 
americană, THE LIBERTY BELL — (vo- 
cea noii revoluţii americane) în care se 
reproduc fragmente din articolul “Prima 
încărcătură” de ziaristul-evreu francez 
Alexander HERENGUER, publicat la 5 
Ianuarie 1939, în gazeta evreiasca 

“Israel”, din Cairo Egypt, şi în care în numele evreimii 
mondiale revendica asasinarea lui CORNELIU ZELEA CO- 
DREANU şi a lui OCTAVIAN GOGA, ca o actiune de 
răsbunare evreiască. 

Alăturat îl reproducem, pentruca reaua credință, în 
deobște cunoscută a “prietenilor” noştrii israeliți, sa nu 
renege acuma odioasele asasinate comise și recunoscute. 

Dealtfel toți cei care am trăit acele tragice momente 
ale Legiunii şi ale Neamului Românesc, știam motivele 
sălbaticei represiuni a Regelui Carol al II-lea împotriva 
lumii legionare, după instaurarea dictaturei regale. 


de Traian Popescu 


Era efectul panicei în care întraseră Regele, camarila, 
politicienii şi jidovimea care-i conducea. 

Succesul repurtat de Legiune în alegerile electorale 
din 1937, când PARTIDUL TOTUL PENTRU TARA, expre- 
sie politică democratică a Mişcării Legionare cucerise 66 
de mandate în Parlamentul 'Tării Românești, devenind al 
doilea partid de guvernamant, le luase minţile, cu atât 
mai mult cu cât mișcările naţionaliste germană și italia- 
nă, dominau politica europeana. 

Eliminarea definitivă a Mişcării Legionare din viaţa 
politică a României, devenise imperioasă pentru forţele 
oculte din Tara, pentrucă România fusese aleasă a fi 
“pământul făgăduinţii” pentru evreii rătăcitori și naţio- 
nalismul viguros și autentic românesc al Legiunii, împie- 
deca această realizare, ba mai mult, vroia să repună pe 
Români în drepturile lor încălcate. 

In noaptea de 10 Februarie 1938 Regele Carol al II-lea, 
dă lovitura de Stat, suspendă Constituţia Tării, dă ordin 
de desființare a partidelor politice, proclamă dictatura 
regală și convoacă Tara la un plebiscit verbal, care să 
ratifice noua situaţie legală a României să voteze noua 


(Urmeaza pag. 3.) 


CREPUSCULE DE LA COEXISTENCE PACIFIQUE? 


E monde communiste en fait ă sa tâte! 
Partout! Dans les regions les plus inat- 
tendues et sous les formes les plus 
diverses, etoile rouge fait planer son 
ombre mortelle. I'Extrâme Orient per- 
p&tue des guerres devastatrices sous 
Y'enseigne et la logistique inconditionnâe 
des deux grands empires marxistes qui 
veulent  conqutrir le monde. Apres 
Y'heroique Vietnam, abandonne vilement 
entre les mains des Vietcongs par 
M. Kissinger, on assiste ă la destruction 
systematique de toutes les places fortes d'un Sud-Est 
asiatique laisse ă son triste sort par ceux qui jugent Vavenir 
de Vhumanite par les millions de dollars qu'on peut en 
tirer et non pas par ce qu'il y a de sacr6 dans lâtre 
humain. 

En Afrique, la mâme chose, La mâme indifference devant 
la penetration russo-chinoise du moment qu'on ne s'atta- 
que pas (pour instant) aux interets €conomiques de ceux 
qui parlent tellement des droits de lhomme et de la liberte 
des nations. Les uns apres les autres, les points strat 
giques et les territoires les plus riches en maticres rares, 


par Basile RUTASKOL DE LA KALEONE 


indispensables ă lindustrie de guerre, entrent sous la 
dependance des Soviâtiques ou des Chinois qui ne se ca- 
mouflent mâme plus lors de ces campagnes ă but precis. 

En Europe, sous linfluence et avec laide des mâmes 
Sovistiques, les pays d&mo-libraux sont devenus le champs 
dW'action meurtricre des bandes terroristes. Ces bandes 
peuvent tout se permettre car elles n'ont rien â craindre. 
ON NE LES DECOUVRE JAMAIS! La presse communis- 
toide les defend avec acharnement, tandis que les gouver- 
nements d&pourvus d'autorite et assoiftes de relations 
&conomiques avec le monde des 6conomies planifi6es se 
contentent; tout au plus de donner quelques avertissements 
pour ne pas gâcher les affaires. 

Une offensive gieantesque est en train de se devolopper 
pour accomplir le plan prâ-âtabli. Il y a de petits accrocs 
a Shaba, au Liban, en Rodhâsie ou en Birmanie, qui 
montrent INDUBITABLEMENT qu'il s'agit de GUERRES 
CHAUDES, toutes provoquses par les agents communistes, 
dirigtes par eux et en faveur du communisme internatio- 
nal. Mais... du moment que les Grandes Puissances d6- 
mocratiques ne sont pas directement menacâes... 

Nous vivons done un moment historique qui peut nous 
faire crolre que la coexistence pacifique est entrâe dans 


al 


TE e O: 


, e et 
une phase crepuseulaire, Nous alen eroons rien! 4 esse 
les manisres sovietiques 
des personnalites les plus averties, Ea zi d 
plus dogmatiques s'averent toujours d'absur 
sitions. 

Naturellement, personne ne peut donn : 
cat&gorique, pour aucune des questions regardant les S0 

ti Ge sont des inconnues qui reveleront Jeur 
lease la Suite, dans la politique quotidienne du 
Kremlin, dans les actes et puz pas dans les dires de ceux 

ui dâcident actuellement en Russie. A 
i Nous ne voulons pas prâdire, ni analyser ă la legere se 
consăquences de cette situation changeante, Ce sera: 
tomber dans lerreur coutumitre de ceux qui croient savoir 
mieux que les propres acteurs ce qui se passe dans ces 
parages-lă. Nous nous devons une certaine circonspection, 
car la politique moscovite est telement toufiue, tellement 
decevante!... On chercherait inutilement ă y voir des 
raisons, A tirer des conclusions logiques, A &tablir des fils 
conducteurs ă la manitre occidentale. = 

Mais... Il y a toujours un “mais” dans les problemes 
communistes. Car tout ce manque de raisons, toute cette 
politique touffue et decevante, ont trait uniauement aux 
questions de detail, aux innombrables 6lements de ma- 
noeuvre politique. Et ils en ont ă chaque instant, car îls 
en forgent sans scrupules dans n'importe quelle conjone- 
ture, bonne ou mauvaise. 

Lorsqu'il s'agit, cependant, des lignes maitresses de leur 
d&ologie, des huts assignes de leur politique imperialiste, 
de la finalit& messlanique de leur programe, alors ils 
deviennent d'une obstination maladive et dun rigorisme 
tyrannique. C'est ainsi que se presente le vâritable com 
munisme et c'est sous cet aspect qu'il faut regarder les 
oscillations apparentes de la politique que menent en ce 
moment les satrapes du Kremlin. Ne pas prendre pour 
essentiel ce qui n'est quwun simple dâtail; ne pas discourir 
sur un probleme apparemment important en negligeant 
d'autres. Ce serait faire le jeu de ceux quon veut 
combattre. 

Qu'on se rappelle Ihistoire de ces dernires annâes, La 
chute de Malenkov a €t€ interprâtee —avec une sorte 
d'angoisse incomprâhensible — comme la fin de la poli- 
tique de coexistence, men6e jusque lă par le Kremlin. 
Panique gântrale! Branle-bas indescriptible dans les 
Chancelleries. Un certain jeu de cache-cache diplomatique, 
embelli par un chapelet de menaces inoffensives, jet6es 


er une reponse 


place ce Bulganin, avec ses intentions de politique agres- 
sive, quelle peste! Ou sont les bons jours d'amicale entente 
avec le sympathique Malenkov? Les choses se sont gâtees. 
Il va falloir se remuer, proposer quelque chose ă Bulganin 
pour apaiser son apâtit guerrier, trouver un “modus viven- 
di” pour ne pas precipiter le conflit, le grand conflit mon- 
dial... A la rigueur, on pourrait sans grand remords, 
proposer la definitivation du “statu quo” des fronțieres 
sovi€tiques, les forces antagonistes restant lă ou elles se 
trouvent avec les avantages qui en decoulent. Et pour le 
Teste? H& bien... on verra et chacun pour soi. 

Pictre raisonnement de tous ceux qui ne voulaient pas 
comprendre le râle nâfaste pour /'Occident— mais es- 
sentiel pour la Kremlin —que joue lidee de coexistence 
dans les rapports des Soviets avec le monde libre. C'est le 
point de contact et de tusion entre les Ru:ses et tous ceux 
qui ne veulent pas admettre que les antagonismes existants 
sont irreductibles et que la coexistence est une simple 
mais redoutable arme du vaste arsenal communiste. Plus 
dangereuse encore par le fait quelle a âte habilement; 
introduite dans le circuit internațional au nom de la PAIX 
et de l'entente entre les peuples, et qu'elle est devenue, 
par consequent, une realite de la diplomatie post-bellique. 
Comme si la maniere de raisonner des rouges et leur lizne 
“cthigue” avaient une quelconque similitude avec la ma- 
niere de raisonner et la line ethiques des autres peuples 
du mondel,.. 

Les Sovi6tiques ne peuvent pas se dâfaire de cette extra- 
ordinaire arme de persuasion qui leur sert de vole d'&chap- 
pement chaque fois que les choses turnent mal. Si l'on 
veut âtre au plus pres de la râalite communiste dans le 
jugement d'un 6venement, il faut voir quel est VINTERET 
DE CET par rapport aux lignes de base de 
Tideologie bolchevique, et non ce qu'il peut sugpârer com- 
me interprâtation dans la tâte des gouvernements occiden- 
taux. Ce n'est qu'ainsi quon peut le classer, le juger, le 
combattre ou lignorer. Dans la politique russe, il n'y a 
aucune relation entre Lindividu dirigeant sovittique (si 
haut soit-il place) et le fait qu'il exprime ou soutient, 
MAIS UNIQUEMENT ENTRE LE FAIT ET LES BUTS A 


ATTEINDRE. L'individu est un ex6cutant au service de la i 


bolchevique. Que l'individu sappelle Male 
A Kruchev ou Brejnev, que, le faiţ sapt, 
«cvezistence”, “politique de detente”, “avertissemeny» E 
«politique plus agressive”, NOus nous trouvons to 
devant une des mille expresslons dans lesquelles S'incar. 
nent limperialisme russe et sa lutte pour la conquâte du 

de. 4 

al "est une erreur de considârer Lune de ces Expressions 
comme plus dangereuse qu'une autre, A cause de sa Sono- 
rit beliqueuse, ou de la manitre dont elle est dite, TOU. 
TES SONT PAREILLES DANS LEURS CONSEQUENI 
Mâme si les apparences paraissent differentes, Une fois 


un nouveau personnage pereche au sommet de la pyramide. 


e, cela ne signifie nullement que la politique 
Fii de couleur, de tendance ou de finalită eţ pa 
puisse espârer ou craindre selon les paroles exprimâes par 
le chef en poste. IL NE FAIT JAMAIS CE QUIL VEUT, 
II fait ce que lui dictent les possibilites du moment pour 
mieux atteinăre le but suprâme. : Ă 

C'est pourquoi, penser que lid6e de “coezistence paciţi. 
que” serait une politique moins agressive par le simple 
motit qu'elle contient le terme “pacifigue”, nous fait, res- 
sentir douloureusement la faiblesse du raisonnement du 
monde libre. Il parait vivre d'illusions et d'espoirs, toujours 


ă la merci de ce qui pourrait advenir dans le monde qui 


est sens6 combattre. 

Prenons le probleme gravement, sans passion ni pr6- 

ug6s, 
i Le but suprâme pour les communistes — donc aussi pour 
les €eminences du Kremlin — c'est LA COMMUNISATION 
DU MONDE. 'Toute parole, toute activite sont subordonnâes 
ă ce but ou dirigees dans ce sens, Les militants, et; encore 
plus les dirigeants, se meuvent dans leur sphere dans la 
mâme directțion. Peut-on croire que Malenkov (disciple, 
secretaire et protege de Stalin) dâsirait moins que Bulga- 
nin ou Kruchev et moins encore que Brejnev la commu- 
nisation du monde? Ou, que Vun dentre eux aurait eu 
plus de scrupules que les autres ă declencher une guerre 
bien chaude si loccasion y 6tait propice? 

Ce serait de la naivete ou de la bâtise que de penser 
ainsi. DE CE POINT DE VUE, ILS SONT INTERCHAN- 
GEABLES. Ce qui les differencie, peut-âtre, c'est leur degre 
d'ambition, d'astuce et d'influence dans les cercles bolche- 
viques. Mais en dehors de cela, ils ont le mâme ideal 
imperialiste, les mâmes manicres d'agir avec le reste du 
monde, la m&me opinion au sujet de la guerre ou de la 
coexisti 


existence, consequences fatales de leur source idâologique 
et de leur esta A pe W'ils dâtiennent, et - 
la tâte en meme temps, siils ne suivi 4 la ligne du 


parti. 

D'2pres ce que nous pouvons estimer, les changements 
qui interviennent dans les rangs rouges sont plutât din- 
teret et d'importance internes. Ils n'ont et ne peuvent 
m&me pas avoir de rapport avec la politique extârieure de 
TURSS. Car cette politique a 6tâ fixce une fois pour toutes 
et restera toujours la mâme, INDIFFEREMMENT de l'hom- 
me qui Lincarne â une certaine 6poque. 

La coexistence pacifique n'est pas A son crepuscule! 

Elle reprâsente et; representera toujours une arme qui 
sera manie sans relâche par n'importe quel chef du 
gouvernement sovi6tique. C'est pourquoi la “politique exte- 
rieure agressive” qui se manifeste periodiquement n'attend 
pas Varrivâe au pouvoir d'un “violent” pour attirer Vatten- 
tion du monde libre, pour constituer un danger. Elle a 6te 
largement employ6e en mâme temps que la coexistence 
pacifique. Malenkov et Kruchev s'en âtaient fait un appul 
remarquable pendant leur inter-regne. Et lon doit recon- 
naître que beaucoup de gens de la plus haute autorite 
politique avaient mordu ă !hamegon pacifiste, et conti- 
nuent A se sentir hypnotises par lui. 

Mais, peut-on qualifier d'idâe coexistentialiste et de 
pacifisme Vattitude des €missaires moscovites dans les 
conferences internationales, les veto sans raison, limpos- 
sibilite de tomber d'accord sur le desarmement, la guerre 
froide sur toutes les latitudes, les interventions brutales 
en Extrâme-Orient, actuellement la guerre bien chaude en 
Afrique, le terrorisme, ete. 

Et, exactement â inverse, peut-on croire n'importe quel 
homme politique sovi&tique tellement inhabile, au point de 
laisser de cât6 —comme une chose inutile—une arme 
comme la COEXISTENCE, fruit des mâditations kremli- 
niennes, atout pour la propagande communiste, narcotique 
puissant; contre les sursauts d'Energie des diplomates occi- 
dentaux?!.., 

Et pourquoi? Pour se lancer niaisement dans une poli- 
tique hasardeuse d'attitudes agressives envers le monde 
libre? Leurs interâts ne peuvent pas les pousser â une 
pareille responsabilit€ avant d'avoir completement diger& 


(Suite pag. 4.) 


Concomitent in Europa Centrală se produceau mari 
schimbări. Austria era anexată Germaniei la 1 Aprilie 1938, 
iar în Octombrie acelaș an Germania recupera teritoriile 
Sudete din Cehoslovacia, 

Cel de al doilea răsboi mondial apărea sigur pe firma- 
mentul Europei. 

România se găsea singură, desarmată și scrutată din 


Constituţie redactată “ad hoc”, care “deposeda pe Români 
de drepturile lor istorice, și consacra stăpânirea iudaică 
în România... Constituţie care era o platră de mormant 


peste viața naţiei românești”... cum scria la 22 Februa- 


rie 1938 Corneliu Zelea Codreanu, Ministrului Alex. Vaida 
Voevod. Totul vizibil îndreptat impotriva Mișcării Legio- 
nare. 


Di zei de-am fi coborâtori, 


Cu-o moarte tot suntem datori. 


Tot una e daca-i murit 


Flăcâu ori mos îngârbovit, 


Dar nu-i tot una leu să mori 


Ori câine 'nlânțuit. 


GH. COSBUC 


EXILUL SOLIDAR 


PUBLICATIE DE LUPTA ANTICOMUNISTA DIN EXILUL ROMANESC 
Ex kkkkkkkăkkkkkkkhkăkăkkkkkykkkkkkykkăikăkikit 


ANUL VI MAI 1978 No.64 
E e a a i 


ASASINAREA LUI CODREANU : UN ACT DE RASBUNARE EVREIASCA ! 


Sub acest titlu revista americana : THE LIBERTY BELL 4 Vocea noii revolutii americaze) 
publică În limba engleză reproducerea dintr'un ziar iudeu apărut la Cairo în 1939, 
In traducere : 

"In Israel,o gazeta evreiască ce apare la Cairo,evreul francez Alexander Herenger, 
într'un articol „scris la 5 lanuarie 1939,admite câ asasinarea lui Codreanu,seful Garzii 
de Fier din Romania,a fost un act de răzbunare evreiascâ.Articolul din ziarui evreieesc 
se intitulează "Prima Incărcâtură " şi începe cu un citat din car ea lui Iosia, 41/11/12: 
" te vor câuta şi nu te vor gâsi”, Herenger scrie:"' doua puternice lovituri,care de o ma- 
nierâ singulara amintesc de una din câile(de razbunare) ale lui Iosia,s'au abatut anul 
trecut asupra conducerii anti-semitismului românesc. In șase luni,ambii lideri au fost 
lichidati. Amândoi erau reprezentantii lui Hitler pentru regatul Moldo-Vlah si se certau 
pentru onoarea de a fi pedepsitorii avreilor. 

In Mai ne Însemnatul Goga a fost rasturnat,dupa ce abia ajunsese la putere. Succeso- 
rul sau l-a recomndat dumnezeului evreilor si a pus în mana mortului un buchet trimis de 
Hitler. ( Ce pasaport pentru lumea cealaltă '!) 

Si de curand a fost randul rivalului său CORNELIU CODREANU,un bandit şi un scanda- 
lagiu,sa fie doborat împreuna cu treisprezece din principalii sai câlai de gloantzle jan- 
darmilor,care primiseră ordinul sâ-i trimită pe prizonieri din temnită pe lumea cealalta. 
fâră nici o altă formalitate ”. Herenger își bate joc de anuntul oficial prin agentia 
RADOR că Codreanu si camarazii lui au fost împuşcati "În timp ce încercau să evadeze." 

Intt'o manieră sarcastica acesta selecţioneaza câteva din multele contradictii 
din comuni catul oficial românesc, Articolul lui Herenger din acest ziar evreesc Israel 
este de „importanță considerabilă pentru mai multe motive. Este prima oarâ când un evreu 
admite in mod deschis ca Codreanu si oamenii sai au fost victimile unui asasinat evreesc 
brutal,sistematic, Herenger indica aceasta crimă cu totul deschis ca o răzbunare a bătrâ- 
nului dumnezeu al evreilor, Iehova, si un prilej de triumf si bucurie pentru toată evre- 
imea. y 

Titlul "Prima Încărcâtura" arată câ În curând si mai multe acte de răzbunare ase- 


mânâtoare prin ucidere sunt de asteptat să cada asupra arienilor patrioti 1, 
! i 


From World Service. 


N ci ei 


a a 


Ă i i Bulgarii, 
toate părţile de ochi hrăpăreţi. Rușii, Ungurii, 
abia a momentul pentru a se năpusti asupra Sea, 
so desmembreze, ațâţaţi și de puterile axei Rome atu 
care vroiau să-l plătească poliţele politicei titul a ED A 
vădită ostiitate împotriva lor. Nu plăteau E parti ri 
nici partidele politice, nici Titulescu, lipsa de N e 
politica externă de atunci, ci bietul neam roma) n psd re 
pilat, minţit, eta şi lovit în demnitatea lui 

aznicia ovreiască. 

Dr eg slugarnică a Consilierilor Regall, vechi poll- 
tieleni lipsiţi de scrupule și a suprastructurii carliste pro- 
movată de ei, lansase sloganul narcotizant “Avem un 
Dumnezeu în Cer, iar pe pământ pe marele Străjer” în 
melodia căruia, tineretul României sub supravegherea 
“Străjli Tării”, trebuia desnaţionalizat sub conducerea lui 
Sidorovici, dar după ordinele directe ale tripletei dela 
Palat, Regele, Lupeasca şi camarila. > Ş 

S'a  hotărtt arestarea Căpitanului și trimiterea lui în 
judecată sub pretextul “insultelor” aduse Prof. N. Iorga, 
consilier regal, carula, ca răspuns la o violentă campanie 
de presă împotriva Mișcării Legionare, începută în gazeta 
lui “Neamul Românesc”, în care scria: “Intre bliduri 
făceţi comploturi, puneţi la cale revoluţii îngrozitoare și 
vreţi să ucideti oameni. Suflete de asasini, oameni cu 
revolverele in mână și în buzunar”. 

Capitanul îi răspunsese cu prilejul închiderii de către 
autorități a restaurantelor legionare dela Liceul Lazar și 
din Obor, în ziua de 26 Martie 1938, următoarele: “Când 
acuma 15 ani în urmă tineretul manifesta sgomotos 
împotriva cuceririi judaice (nu mai sgomotos decât 
Dl Iorga în 1906) domnii de la guvern ne spuneau: “Nu 
= veți rezolva problema evreiască. Apucaţi-vă de comerţ. 
Făceţi comert ca ei. 

Iată ne-am apucat cu sufletul plin de speranţă și dor de 
muncă. Când aţi văzut insă că pornim, că suntem corecţi, 
că suntem capabili, că munca noastra e binecuvântată 
de Dumnezeu, veniţi tot voi și distrugeți acest început de 
comert românesc... și fără milă înăbușiți aceste încercări, 
tot avântul nostru și atâtea speranțe. 

Ei bine, nu mai pot. 

Din marginile puterilor mele Omeneşti, eu care te-am 
respectat, îţi strig: Eşti un incorect, eşti un necinstit 
sufletește... căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele 
noastre nevinovate... De acuma și până voi închide ochii, 
Domnule Iorga, și după, te vol privi așa cum meriți”. 
(Cirrus şi manifeste, ediţia 1951, Colecţit “Omul nou”, 
p. Ş 

Capitanul a fost condamnat din ordin la şase luni 
închisoare, pentruca după aceia să i se însceneze un proces 
de înaltă trădare pentru legături cu puteri dușmane Tării 


româneşti — Germania și Italia — fiind condamnaţ i 
anl muncă silnică. = 1 
In acelaș timp temnițele au fost supraincărcate de . 
de legionari pe tot cuprinsul Tăril. Numa! câteva sute mii 
elitele luptătoare legionare s'au putut salva, cautând 


politic în Germania, unde tratamentul aplicat a togt azil 4 


din 


parte de celace ar fl trebuit să fie, Cu duritatea Specifică 


rasei, Germanii nu faceau nici o deosebire între nai T 
liştii prieteni, prigoniți de Carol al II-lea și ii [A 
la Bucuresti, ostil Reichului sub toate aspectele, + 
Acești refugiaţi în Germania au constituit grupul le ai 
nar de la Berlin, fără nici un sprijin, nici moral, nici 
material din partea “nationaliștilor” germani, viața Jo 
scurgându-se în lipsuri și greutăţi. 


Judaismul internațional informat de voiajul Regelui 


Carol al II-lea în Franţa și Anglia în toamna anului 1938 E 


în cautare de împrumuturi pentru înzestrarea armatei 
căci cel de al II-lea răsboi mondial bătea la use, a obligat 
pe financiarii evrei dispuși să i le acorde, sa le condițio- 
neze “sine qua non” de ezterminarea mișcării naționaliste 


a Garzii de fier și a Căpitanului ei, CORNELIU ZELEA 


CODREANU. y 
Carol al II-lea a acceptat, lăsând să se înțeleagă că 
raţiunile de Stat sunt mai importante decât cele omenești. 
Precaut însă, în drumul de întoarcere spre 'Tară 
a trecut și prin Berchtesgaden, rezidența Fâhrerului 
Germaniei — ADOLF HITLER —, 
asupra “problemelor românești”, create de tineretul naţio- 

nalist român. 

Răspunsul acestuia “că nu se amestecă și nu-l intere- 
sează politica internă a României, a fost deslegarea dorită 
pentruca ajuns la Oradea Mare, să ordone călăului Prim 
Ministru Armand Călinescu, executarea lui CORNELIU 
ZELEA CODREANU și a altor 13 legionari de frunte —Ni- 
cadorii și Decemvirii. 

A urmat o perioda lungă de stupoare. 

Majoritatea legionarilor refuzau să creadă comunicatele 
guvernului, care anunțau moartea Căpitanului și a celor- 
lalți legionari, ca survenită în timpul transferării de la 
închisoarea Râmnicul Sărat, la Jilava, în urma unei 
tentative nereușite de evadare în pădurea Tâncăbești de 
lângă București. 

Dispariţia Căpitanului era ceva de neînchipuit, mai ales 
că guvernul lansase concomitent svonul că șeful Mișcarii 
Legionare scăpase și că se găsea undeva prin Europa 
Centrală. 

„Abia câteva. luni mai-târziu, când Armand. Călinescu 
a dat un interviu săptămânalului francez “Paris Match”, 
în care afirma cinic “pumnul meu înmânușat cu fier, a 
distrus Garda de Fier”, realitatea înfiorătoare a monstruo- 


ati? 


CREPUSCULE DE LA COEXISTENCE 


les conquâtes de la derniere guerre, lâchement abandon- 
n6es aux appâtits insațiables de lURSS ă Helsinki et A 
Belgrade par les super-hommes pacifistes du monde occi- 
dental. Il faut attendre Lencerclement strategique de 
VEurope Libre et lisolement definitif des USA, et nous 
allons voir de quel bois se chauffent les dirigeants de 
lEmpire des goulags lorsqu'ils ont la certitude d'imposer 
leurs volontes. 

De notre points de vue, nous voudrions bien les voir le 
plus tât possible dans ce râle de provocateurs d'une guerre 
qui, si les choses se passent en temps utile, entraînerait, 
comme suite, la lib6ration des pays de VEst. Malheureu- 
sement, les kremliniens savent bien qu'alors le sort de 
VURSS seralt joue pour toujours. 

Le but, suprâme de leur doctrine leur impose une cons- 
tante prevoyance. Ce qui manque presque totalement aux 
dirigeants du monde libre... Dans ces conditions, ils ne 
peuvent pas rompre la “tradition” par caprice ou ambition. 
Instaurer une politique exttrieure ouvertement plus agres- 
sive que celle d'aujourd'hui — sous le paravant de la co- 
existence — ce serait prâcipiter un conflit armă generalise 
Pon sorina ie Is) EI n'y a pas d'autre alternative. La corde 

ue et la patience i 
Esi alea ţia p: du monde libre touche ă son 

C'est pourquoi, d'ici peu, on assistera 4 un renver: 
de la vapeur. Une nouvelle campagne “pro pu scrii 
liste” viendra adoucir les relations internacionales, accom- 
pagne de promesses mirobolantes et de gentillesses 
inacoutumâes. Pourtant, RIEN de ce qui a câte conquis en 
Afrique ou ailleurs ne changera de statut, Et les gouverne- 
ments dmo-liberaux accepteront les dires de LURSS et 
se vengeront, comme des hyenes, sur Afrique du Sud, 


A Ea 


TArgentine ou le Chili, qui ne font pas preuve dun... 
esprit pacifique comme le Moloch rouge... 

“Politique agressive” et “coezistence pacifique” sont les 
deux plateaux de la balance diplomatique bolchevique. On 
les emploie de Lun ou V'autre conformement aux necessites 
du moment et en rapport avec le degre de râsistance des 
pays occidentaux. 

Il faudrait que ce monde libre oi nous vivons arrive â 
comprendre que le grand danger pour lui et pour nous 
tous et pour les aspirations de libert€ qui animent Yhuma- 
nite, c'est justement l'emploi constant par les Russes de 
cette conception coexistentialiste. Tant qu'ils la soutien- 
dront et l'emploieront, nous vivrons dans cet &tat d'inqult- 
tude et, de desespoir, dans cet 6tat d'impuissance qui est 
Yapanage des Chancelleries non communistes. 

C'est pourquoi nous croyons que la coexistence, comme 
synthese de la politique russe pour l'&poque actuelle, n'est 
pas morte, De mâme que Malenkov et Kruchev ont emplo- 
y6, câte d'elle, une foule de moyens agressifs, de mâme 
notre Brejnev, ă câte de sa politique agressive tous azl- 
muts, conserve la belle formule de la coexistence pacifique 
pour des relations type Helsinki, Belgrade, Confârences 
sur le desarmement, etc. 

U Il n'y a pas de crâpuscule de Lid6e coexistentialiste dans 

ie monde communiste, mais bien une pause spectaculaire; 

sa petec qv'elle Eu Sense) peut-âtre sous un autre 
, en avec le mâ&me se: 

gta le m&me but, Zi Son eri 18) m /GN 
ourvu que le monde libre s'en rende compte A temps et 

dit le courage de la combattre dans ce E a de pda 


velique, 
Basile RUTASKOL DE LA KALEONE 


pentru a-l consulta 


pa 


e gone 2 32 


ze i 
i 


i 


că, 
x: 
Et | 


| 


sului fratricid, a apărut, clară in ochi! legionarilor, care 
desmetieiți din toropeala în care căzuseră, au inceput a 
gândi și prepara răsbunarea morții Căpitanului, împlinind 
lozinca, în cazul acestei fatalităţi “să urle veacurile de 
răsbunarea voastră”, care nu era numai răsbunarea unui 
om de mare valoare românească, ci a unul Neam, umilit și 
pălmuit de imixtiuni streine de el și de aspirațiile lui. 

Multe au fost echipele legionare, militare și româneşti 
create în acest scop de revolta poporului român, dar 
ocrotirea diavolului a făcut ca toate să cadă, salvându-l 
pe Carol al II-lea și pe Lupeasca, pentrucă fărămițarea 
teritoriului național, misiunea lor finală, nu se împlinise 
încă. a 3 
Dintre cei dela Berlin, s'a desprins luminos şi hotărit 
Miti Dumitrescu, care s'a intors in 'Tară in Iunie 1939, cu 
hotărirea de a răzbuna moartea Căpitanului. 

La 21 Septembrie 1939, în apogeul dictaturii carliste, 
Armand Călinescu este pedepsit de echipa Răsbunătorilor, 
condusă de Miti Dumitrescu. A căzut ca o târâtură abjecta 
sub gloanțele dreptății româneşti. După acea Răsbunătorii 
au ocupat postul de Radio Bucureşti, anunțând Tarii 
pedepsirea asasinului Armand Călinescu — spre satizfacția 
unanimă a Neamului și sau predat apoi „autorităților 
pentru ași primi pedeapsa confom legilor Tării, impilatorii 
călcându-le încă odată, executându-i fără judecată pe locul 
unde murise Primul Ministru — călăul Neamului. Temeau 
că Neamul îi va erta. A zi 

Ce diferență de comportare și de răspundere între făcă- 
torii de dreptate de atunci şi între terorismul laș și asasin, 
practicat astăzi de adepţii marxismului in țările din vestul 
Europei. 

Masacrul lor, şi a elitei legionare, care a urmat conform 
consemnelor n'a facut altceva decât să iîndârjească pe 
supraviețuitorii legionari și să solidarizeze cu ei toată 
suflarea românească. 

Căpitanul a fost total conștient de faptul că mântuirea 
Neamului cerea jertfa lui supremă și a multor camarazi. 
A spus-o. răspicat în cuvântarea lui la comemorarea a 
10 ani de la înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail: 
“Priviţi-i drept în ochi pe toți tiranii voștri. Indurați cu 
resemnare, orice lovitură. Suportaţi orice chin, căci jertfa 
voastră: a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte 
și de suflete chinuite, a biruinţii. Acei ce vor cădea dintre 
noi, vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce ne vor 
ucide, vor purta nume de trădători și vor fi blestemati din 
din neam în neam”. 

In Circulara Nr. 145 din 11-11-1938, Căpitanul seria: 
“Domul Istrate Micescu a cerut omorârea mea, pentru 


“înalte raţiuni de Stat. 


Seful Legiunii râde de moarte și nu se păzeşte de ea. 

Fac această circulară PENTRUCA VREAU SA FIU 
RASBUNAT. 

Aşa cum v'a spus Moţa. 

ŞI nu dintr'o poftă personală de răzbunare, ci pentrucă 
am convingerea că veţi face un bine nației românești”. 

Dacă Legiunea n'ar fi găsit forţa să doboare pe Armand 
Călinescu, executorul magnicidului, și să repună Mișcarea 
pe linia de luptă împotriva dictaturei carliste, sar fi stins 
treptat, treptat, dispărând din istorie ca o grupare mistică 
destrămată prin pierderea șefului spiritual și imposibili- 
tatea, de ași regăsi echilibrul interior şi a infrânge durerea 
loviturii primite. 

N'a fost aşa. ŞI asta din neastâmpărul legionar al unui 
singur om, Comandantul HORIA SIMA. Intuind necesi- 
tatea politică a momentului european, cu energia-i şi răb- 
darea transilvăneană, a isbutit să strângă rândurile, să 
redea legionarilor încrederea şi curajul necesar înfruntării 
primejdiilor furtunii care amenința România atat dinlaun- 
trul cât și din afara el. 

La 23 August 1939 se semnase pactul de “amicitie” ger- 
mano-sovietic, căzând ca un trăznet asupra Occidentului 
european. 

Semnalul de începere al celui de al doilea răsboi mon- 
dial, fusese dat. 

La 1 Septembrie 1939 Germania atacă Polonia pentru ell- 
berarea Danzigului și a coridorului german, rupt la Versail- 
les din trupul Prusiei Orientale împărțind Germania în 
două, pentru a da Poloniei ieșire la Marea Nordului. Eroare 
fundamentală, care purta in ea sămânţa celui de al doilea 
răsboi mondial, precum o poartă pe cea de al treilea, îm- 
părțirea Germaniei la Potsdam în 1045: Prusia Orientală 
și Memelul anexate de Rusia Sovietică, Silesia și Germa- 
nia de dincolo de linia Oder-Naisse, anexate de Polonia, 
iar restul impărțit în Republica Federală, Berlin și Repu- 
blica Democratică Germană. 

La 17 Septembrie 1939 URSS-ul ocupă Polonia Orientala 
și la 28 Septembrie semnează cu Germania tratatul de îm- 
părţirea el. 

Ingrijorător avertisment politicei de adversitate a Ro- 
mâniei carliste, neinregistrat de Regele Carol al II-lea, 
care își continua liniștit dictatura antilegionară și anti- 


românească jefuind ca în codru și România şi pe bieţii 
refugiaţi polonezi, care intrau cu zecile de mil în Tara 
noastră. 

La 30 Noembrie 1939 Rusia atacă Finlanda. 

ai 9 Aprilie 1940, Germania ocupă Danemarca și Nor- 
vegia. 

La 10 Mal 1939 incepe marea ofensiva germana din 
vestul Europei prin invadarea Belgiei Olandei și a Lu- 
xemburgului, ca punct de trecere spre Franţa. 

In acest vârtej de evenimente transcedentale pentru 
Europa şi de consecinţe tragice pentru viitorul Tării noas- 
tre, Comandantul Horia Sima și-a dat seama că nu se 
mai poate zăbovi și desprinzându-se de grupul dela Berlin 
la 5 Mal 1929 a luat drumul spre Tară, cu scopul de a or- 
ganiza doborirea tiranului asasin, care hipnotiza Româă- 
nia cu vizite în regiunile amenințate și demagogice dis- 
cursuri-slogan “nici o brazdă nu vom da”. 

După multe peripeții prin Austria și Yugoslavia, patrun- 
de prin Vârșeţ-Lăţunaș, la 17 Mai 1940, pe teritoriul ro- 
mânesc. In noaptea de 19 Mai ajunge la Clopodia frânt 
de oboseală și cere adăpost în prima casă a satului, care 
era un sălaș de ţigani, care lau trădat și predat jandar- 
milor. Arestat, schingiuit până la pierderea în parte a 
auzului, lau transportat la București, pentru încasarea 
premiului pus pe capul lui. 

Era sigur că în Capitala Tării îl aştepta moartea, Des- 
tinul lui a voit însă altfel. 

Evenimentele fulger ce se petreceau in Europa; capitu- 
Jarea Belgiei și Olandei și marea ofensivă deslănţuită con- 
tra Franţei, au obligat pe Regele Carol al II-lea să-și re- 
vizulască despotismul în favoarea unei destinderi care 
să-l împace cu Tara și cu Mișcarea Legionară, pe care 
considerând-o în bune raporturi “naționaliste” cu hitle- 
rismul, vroia s'o utilizeze la netezirea asperităţilor dintre 
el şi Reichul German. 

Probabil că fusese sfătuit și de Moruzov in acest sens, 
căci el ca șef al serviciului secret român, aflase prin co- 
legul său german Amiralul Canaris, ceva asupra soartei 
prevăzută României și Regelui. 

Carol al II-lea începe o politică de duplicitate, aparent 
de trecere în sfera de acţiune a Axei, prin eliberarea le- 
gionarilor din închisori şi acceptarea lor în guvern, dar 
pe ascuns așteptând momentul oportun de a da lovitura 
de graţie amândorura. 

Comandantul acceptă jocul, pe deoparte cu intenţia de 
a influenţa tratativele asupra pretențiilor ungurești și 
bulgărești, iar pe de altă parte pentru a fi liber pe mișcă- 
rile lui în Tară, pentru a lua contact cu legionarii și a 
organiza alungarea tiranului. 

Ocuparea Parisului la 14 Iunie 1940 şi capitularea Fran- 
ței la 17 Iunie 1940, precipită evenimentele in defavoarea 
României. 

La 26 Iunie 1940 URSS-ul dă un ultimatum României, 
ca în 4 zile să părăsească teritoriul românesc al Basarabiei 
şi Bucovinei de Nord. România minţită și înşelată de pro- 
prii ei conducători, se găsea în situaţia de a nu putea re 
zista invaziei ruseşti, având muniții, “numai pentru tre! 
zile”. 

Odisea acestei retrageri pripite trebuia să puna în gar- 
da pe orice bun român, pentrucă crimele iudeo-comuniste 
împotriva armatei şi funcționarilor administrativi, cu toa- 
te ororile de ochi scoși, urechi și nasuri tăiate, fără a 
vorbi de alte organe ale ființei omenești, au rămas încrus- 
tate, cu o crispare de durere și revoltă în sufletele noastre 
ale tuturora și erau un avertisment pentru ceace va fl 
mâine, dacă aceste cohorte ale diavolului ar ajunge să 
pună stăpânire pe Tara Românească. 

Căpitanul văzuse clar primejdia încă din pădurea Do- 
brina din 1919 şi când spunea că simpla lor prezența în- 
tre noi, ne va sataniza, avea dreptate. 

Firea tolerantă ca şi omenia românului aciuiseră din 
dragoste creștină pe lângă ei toate aceste lifte spurcate 
jidoveşti, care aparent fugeau de comuniști, dar care în 
realitate constituiau coloana a 5-a a comunismului, și pi- 
voţii României judeo-marxiste. 

A urmat apoi Diktatul dela Viena, prin care pierdeam 
Ardelul de Nord în favoarea Ungurilor și Cadrilaterul Do- 
brogean, în favoarea Bulgarilor. 

Germanii temându-se de rezistența armată a României 
în chestiunea Transilvaniei, au preferat să-și deschidă un 
coridor dealungul ei, până vis a vis de puţurile petrolife- 
re româneşti de la Ploieşti, de vitală importanță pentru 
răsboiul ce sustineau, sprijinind pe Unguri numai în ell- 
berarea Ardealului de Nord. 

Tara clocotea. 

Era clar că toate ciuntirile teritoriale fuseseră aprobate 
şi de Germania hitleristă ca o pedeapsă a politicei de duș- 
mănie a regimului carlist. 

Poporul o ştia, dar o considera ca o mare nedreptate 
făcută lui, căci el era cel chemat să sufere direct conse- 
cințele. Spulberarca visului milenar implinit — Romania 


1 LE EEE 


rotundă amărăciune, de 
Ap 944 să profite tră- 
lor, care apă- 


Mare — a lăsat în sufletul 
care au știut mai tarziu la 23 August | 
ătorii pentru al arunca în braţele Sovletici 
reau ca eliberatori. 

La inceputul lui caise) tie 
dinul de a incepe răsmerița leglo 4 i 
încep luptele de stradă dela Brasov, Constanţa ȘI tie 
reşti. Armata indiferentă în aparen ă, a trecut ds Parte 
Legiunii prin sosira la Bucuresti a Generalului Ion E 
nescu, adus de legionari dela Mânăstirea Dstriiza e 2 
era ţinut închis de către Regele Carol al II-lea. La Ati 
tembrie călăul era alungat, abdlcând în favoarea u 

u Mihai 1. 
rez a fost posibilă revoluţia legionară care la 6 Eh 
tembrie 1940, instaureazcă Statul Naţional Legionar su 
conducerea Generalului Ion Antonescu, în calitate de Con- 
ducător al Statului și Președinte al Consiliului de Miniş- 
trii şi a Comandantului Mişcării Legionare HORIA SIMA, 
ca Vice Preşedinte al Consiliului. = 

Comandantul Horia Sima Jusese recunoscut și desemnat 
ca Sef al Mișcării Legionare, de către Forul Legionar în- 
îrunit în seara zilei de 6 Septembrie 1940 în casa Colone- 
lului Zavoianu, prezenți fiind: Intemeetori ai Legiunii- 
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Ilie Garneată, Co- 
mandant al Bunei Vestiri, Mile Lejter şi Comandantul 
Vasile Iasinschi, Col. Zavoianu, Aristotel Gheorghiu și Po- 
pescu Buzau. 

Probleme grave și greu de rezolvat se abătuseră asupra 
'Tării în acele vremuri. 

Refugiații din provinciile pierdute și cazarea lor în alte 
regiuni cu gama respectiva de dificultăţi; refacerea și 
încartiruirea unităţilor militare retrase din Basarabia și 
Bucovina de Nord, atacate în retragere, desarmate şi de- 
cimate de bandele iudeo-comuniste, Românizarea comer- 
ţului şi industriei românești aflată majoritatea în mâinile 
evreilor, care ca la un consemn, greu de explicat, le tre- 
ceau prin aranjamente “ad hoc” in protecţia capitalului 
şașilor din Transilvania, Sosirea misiunii militare germa- 
ne în Romania la cererea Regelui Carol și a Guvernului 
după Diktatul de la Viena, pentru instruirea Armatei Ro- 
mâne în metodele moderne de luptă, dar mai mult pentru 
apărarea zonei petrolifere de un atac surpriză din partea 
URSS-ului, sosire care a stârnit atacuri furibunde ale BBC- 
ului, împotriva Mişcării Legionare, care nu a avut nimic 
de a face cu această trimitere de trupe germane pe teri- 
toriul nostru național. 

... 


Guvernarea Legionară a fost de scurtă durată. 

Nu convenea forţelor “naționaliste” în marș, transfor- 
mate în imperialisme, și cu atât mai puţin reminiscențe- 
lor burghezo-democratice ale vechilor partide politice și 
jidovimei. 

Peste tot pe unde trupele SS germane au intrat ca prie- 
teni, sau ca eliberatori, mișcările naţionaliste locale au 
fost persecutate sau neluate în seamă: Belgia — Rexismul, 
Quisling în Norvegia, Franța, Ungaria — Crucile cu săge- 
ţi, România — Garda de Fier, Ucraina, Tările Baltice, etc. 
cari prin exclusivismul lor naţional, n'ar fi permis imix« 
tiuni, nici politice, nici economice, în structura lor. 

Ga Wii inerea ec sul veacurilor, aveau ne- 
ente docile, care să le facă voile - 
apere interesele naționale. SONS: ai Să 

Din aceste motive cruciada anti-comunistă începută s'a 
terminat în marasmul capitulărilor fără condiţii. 

La noi în Tară, forţele asa zise “democratice”, care ad- 
miseseră dictatura despoţică a lui Carol al II-lea, orga- 
nizaseră o altă camarilă în jurul Regelui Mihai I și a Regi- 
nei Mame Elena, care au urmat la Tron gonitului Rege 
Carol, transformând Capitala întrun viespar de intrigi şi 
uneltiri, sub egida emisiunilor antiromânești dela Radio 
BBC din Londra. In câteva ore erau informaţi de tot ce 
se întâmpla, tot ce se gândea, tot ce se făcea în România, 
aşa că trădătorii români, care le deserveau, răstălmaceau 
totul în defavoarea Tării și în favoarea Comunismului so- 
MEU Io Sabina! piesei cel mai temut. 

imarea Generalului Ion Antonescu la - 
nare legionară din 6 Octombrie 1940, unde apara 
bracat în cămaşa verde, ca sef al Mișcării Legionare; cu- 
tremurul din Noembrie cu consecințele lui catastrofice; 
asasinarea maiorului german Dâring de către un grec; 
sabotajul constant al elementelor democratice ale parti. 

delor istorice rămase majoritare în aparatul administr: ă 
tiv al Statului; propriile noastre greşeli din lipsa de E 
periență guvernamentală și de graba unora dintre le E 
a ii de aşi primi răsplata sacrificiilor făcute îi 

îi TI Juste, dar c: 

şi pregătire, erau hopuri greu de trecăta Ti poza CE 
invitaţia Fuhrerului Adolf Hitler, pentru a Eee 
acompaniind pe Generalul Antonescu la seria rea i 


a actului de adeziune al României 
Ştei Berlin şi pactul Tripartit, la Berlin în toane Axa. 
Ro care Comandantul Horia Sima, ca un prim protest 1040, 
tru tratamentul aplicat legionarilor refugiați în Gere PEN: 
în timpul dictaturii carliste, și atitudinei dominaţeaa 


a 
raporturile cu Mișcarea Legionară, a refuzat să p ap în 


Act de mare gura) îi ao un icre politică, 
ahrerul era stăpânul absolut al Europei, d; 
cei de alte manifestari pe linia de demnitate ps ală. 
au făcut ca mult mai tarziu, după pierderea, ra 
contra Rusiei Sovietice, în ceaunul răsbunarilor delsi ui 
remberg, Mișcarea Legionară să fie singura mişe a Na. 
jonalistă europeană absolvită, de orice răs; are na. 


atunci eee Ş 


toate eforturile contrarii ale vrășmașilor de tota cu 


iudeo-marxiștii. una, 


Corneliu Zelea Codreanu, fusese cel care în Memoriul 
asupra politicel externe a Romaniei, adresat Regelui Ca- 
a al II-lea anunţase că la victorie “in 48 de ore vom fl 
a ături de Axa Roma-Berlin” semnându-și sentința de con- 
fr ară acacia aie ovreii o pronunțaseră contat 

i] mi , 
ia rider A ia e jurnalistul israelit Herengu 


Deci logic revenea Mișcării Legionare în conjunctura din 
1940 și ca Mișcare Naţionalistă și ca Stat Najlonal Leglo- 


nar, să semneze protocolul de adeziune la Pactul Tripar- 


tit, și nu Conducătorul Statului. 
zaigi Anul, Comaudanțulul a vroit insă altfel, penteucă 
impiine suie Uma Mişcării Legionare, nu trebuia 
umarea, Căpitanului și a celorlaţi 13 legionari, Care 
pară asvâriiți într'o groapă de e metrii adâncime; 
si Bpeda de ciment de alți doi metrii, când cum stă 
inveru  Căpiisnului Al său s'a întamplat min! 
păm mereu. Sudoarea depe frunţi picură fierbinte 
uabriăa Inaintăm în adânc și nu dle de nimic, Sun: 
anii Facape 1 del metri. Desnădejdea că nu vom. găsl 
Trăiesc și acum clipele satele": d 
lpele acelea și mă înfior, Şi vorbesc 
unul singur, cum vorbiam și etil Dece 107 Fac măi? 


Ă 


ă 
i 
i 
i: 
| 
| 


Dece? Dece ați însângerat întraga istorie viitoare a nea- 
mului romanesc? Ce va făcut acest om? N'ai ştiut că 
prin el vorbește însăși Istoria românească? Cu ce veţi 
putea plăti crima aceasta care întuneca lumea, care-l 
întuneca la față pe însuși Dumnezeu? 

Da... în noaptea acea la Jilava s'a implinit vola lui 
Dumnezeu. Invierea lui Corneliu Codreanu și pedepsirea 
fulgerătoare a călăilor lui. Cel ce cădeau în noaptea acea 
sub gloanţe, în cazematele de alăturea ale Jilavei, nu că- 
deau din vrerea pământeană, ca rezultat al unel uri sau 
însetoșeri de răsbunare, ci sub biciul implacabil al desti- 
nului, al voiei lui Dumnezeu, pentru a restaura ordinea 
şi respectul dreptății în lume ... Cel ce loveau în caze- 
matele Jilavei, erau numai instrumente ale une! porunci 
care venea din mormântul Căpitanului. Nimic mai mult. 
Era o poruncă mare, uriașă, pe care oamenii n'o puteau 
înconjura, căreia nu 1 se puteau refuza. Era glasul Căpi- 
tanului: «DORESC SA FIU RASBUNAT... deoarece sunt 
convins ca în felul acesta veti face un mare bine nea- 


mului românesc”. 

ŞI în timp ce noi râcălam lutul cu degetele, alte brațe 
mânate de destin ridicau pietrele depe sufletul Căpitanu- 
lui. Isbiau cu moarte pe călăi... 

Au fost şi mai sunt încă oameni, cari să ne acuze că 
i-am împușcat pe călăi! Căpitanului, fără a-i judeca, Dar 
oare deschiderea mormântului dela Jilava, n'a fost un 
proces, N'a fost cea mai teribila sentință, care va rămâ- 
nea în toata istoria româneasca? Biruința Legionarismu- 
lui în cadrul naţionalismului european, nu era cea mai 
formidabilă sentință? Mai era nevoe de formalitati”. 

“ŞI totuși nol n'am ocolit aceste formalităţi. Noi am 
fi vrut ca cel dela Jilava să fie judecaţi. Dar dacă jude- 
cata formală a putut fi evitată, cea mai implacabilă, care 
e mai tare decât vicleniile oamenilor, n'a putut fi. Pe cel 
dela Jilava i-a judecat istoria și tot ea i-a pedepsit prin 
mână legionară, la porunca mormântului care se deschi- 
dea în noaptea acea, pentru a aduce a doua zi, neamului 
întreg, ridicat cu fruntea spre cer, vestea învierii”. 

'Tot atunci au cazut Prof. N. Iorga și Virgil Madgearu la 
instigațiile GESTAPO-ului german, care-l plătea ostilita- 
tea manifestată în articolele lui din Neamul Românesc, 
contra atotputerniciei hitleriste sub titlul Porcii Moto- 
rizați”. 

Mişcarea Legionara n'a luat niciodata nici o măsură 
restrictivă împotriva Profesorului N, Iorga și nu a apro- 
bat niciodată această crima. Dacă nu a pedepsit mai as- 
pru pe făptuitori cum pretinde Dl. Valimareanu și Prof. 
Gazdaru, decât expulsarea și exilul, a fost pentrucă erau 
așa de tineri şi atât de inconștienţi că nu-și dedeau seama 
de oribilul act ce comiseseră din punct de vedere politic. 

Fără să vrea GESTAPO-ul Ya transformat pe Profesorul 
Iorga în martir. 

In timpul dictaturei carliste, marele cărturar, marele 
Profesor căzuse într'un infantilism, care-l transformase 
într'o marionetă a Palatului. Na detilat în uniforma de 
Consilier Regal, alături de Armand Călinescu în fața tri- 
bunei Regelui Tiran? N'a strigat, cât îl ținea gura, la Con- 
siliul de Coroană reunit în grabă pentru a da răspunsul 
la ultimatul sovietic “Trăiască Regele care n'a voit să ce- 
deze”, pentrucă acesta abil se declarase pentru rezistentă, 
ca apoi să-l certe că nu a “administrat” bine Fondul in- 
zestrarii Armatei. 


A inceput ca naţionalist, pentruca în ultimii lui ani să 
devina un filo semit agresiv. N'ar fi fost deloc exclus ca 
dacă trăia la 23 August 1944, să fi devenit omul regimului 
comunist, șef al guvernului sau Președinte al Republicei 
Socialiste. DI. Pamţil Seicaru în cartea N. Iorga tipărită 
de editura Carpaţii din Madrid, îl arată ca un caracter 
nestatornic și ciudat, cu răbufniri pătimaşe de gelozie, 
când avea impresia că alţii i-o iau înainte în simpatia 
Tării, sau dacă nu-l acordau stima pe care o pretindea. 
Cazul Tzigara Samurcaş directorul Fundațiilor Carol I. El 
spunea mereu ca e acolo unde e steagul Tării și la 23 
August 1944, steagul Tăril era în mâna comuniștilor. 

Adăugand la toate acestea și imixtiunile externe, nu 
trebue să ne miram că la 21 Ianuarie 1941 destinul legiu- 
nii a făcut sa se desfacă simbioza politică Antonescu —Le- 
giunea. 

Protitând de prezența trupelor germane pe teritoriul ro- 
mânesc, înstigat de propriile-i ambiţii și de convingerea 
că Puhrerul Adolf Hitler, îl va prefera pe el și arma- 
ta română, a atacat Mişcarea Legionară în atribuţiile 
el guvernamentale; înlăturarea Ministrului de Interne, 
legionar, a Prefecților judeţeni și a Sefilor de poliţie 
și sigurantă, înlocuindu-i cu militari de sub comanda lui. 

Legionarii s'au pregătit să reziste cu armele contra aces- 


tor măsuri ilegale contra lor, rezistând în insăși instituţii- 
le a căror conducere le fusese încredinţată. 

Rebeliunea antonesciană contra legiunii începuse. 

Interventia hotărită a lul Hitler în favoarea Generalu- 
lui Antonescu a prevalat şi Comandantul Horia Sima a 
dat ordinul de retragere depe baricade la 24 Ianuarie 1941, 
așteptând discuţiile ulterioare pentru lămurirea şi repu- 
nerea în legalitate a situației create, conform angajamen- 
telor luate de Conducătorul Statului și avalate de Germa- 
nia prin Legația dela București. 

Când în loc de tratative au inceput arestările de legio- 
nari, pentru a nu vărsa inutil sânge românesc, Coman- 
dantul care-şi dăduse seama că interesele militare germa- 
ne fuseseră mal puternice, a dat dispoziţiile de rigoare 
pentru prigoană, ca în atâtea ocazii anterioare. 


Germanii la rândul lor pentru ași salva obrazul şi pro- 
babil pentru a avea un element de presiune asupra Ge- 
neralului Antonescu — așa credeau ei — au “invitat” că- 
peteniile legionare, punându-le la dispoziţie mijloacele de 
transport ale misiunei germane în România, pentru a se 
deplasa în teritoriul german unde urmau să fie ret 
în sensul naţionalismului german, stăpân în acea epo 
asupra Europei occidentale. 

Ce a urmat se stie: 

Temniţele României au fost ințesate din nou cu legio- 
nari arestaţi şi condamnaţi cu aceaș bestialitate ca a tira- 
niel carliste, iar când la 22 Iunie 1941 a început cruciada 
anti-bolșevică, Generalul devenit Mareșal, i-a trimis în 
misiuni speciale cu dispozitia “se vor reabilita post- 
mortem”. 

Cel ajunşi în Germania au fost blocaţi la inceput în 
Berlin şi Rostock pentru ca după plecarea protest a Co- 
mandantului și intoarcerea lui din Italia să fie închiși 
în lagărele de concentrare nemtești, Buchenwald, Ber- 
ckenbruck, Dachau aşa cum fusese plănuit de la început, 
şi ridicol ca “invitaţi de onoare ai Fâhrerului German”, 
supuși însă rigorilor aceluiaşi tratament cu ceilalți deţinuţi. 

La 23 August 1944 România a capitulat. Mareșalul a fost 
arestat de Rege şi comuniştii infiltraţi in palat. Toti deti- 
nuţii au fost eliberaţi, cu excepția celor legionari, care 
au fost predați noilor autoritati comuniste, ale poliției şi 
închisorilor fiind exterminați treptat prin cele mai sata- 
nice chinuri morale și fizice. 

Cei din Germania au fost eliberaţi din lagare şi Coman- 
dantul Horia Sima a acceptat să organizaze Guvernul Na- 
țlonal Roman de exil, alcătuit din personalităţi din afara 
Mişcării şi Legionari, pentru a continua răsboiul contra 
Sovietelor și regimului instaurat la București. 

Din prizonierii români de răsboi și din refugiații româ- 
ni, s'au alcătuit două divizii care au continuat Tupta până 
la capitularea Germaniei, adică până la 8 Mai 1945. 

Glorie lor căci ele au salvat în istorie onoarea poporu- 
lui român şi dreptul de a fi din nou, mâine, națiune libe- 
ră și stăpână pe destinul ei. 


Am făcut acest larg istoric al întâmplărilor petrecute 
după condamnarea şi asasinarea Căpitanului, pentruca 
Legionarii de mâine în special, și supraviețuitorii acelei 
triste epoci româneşti, să cunoască adevărul, deoarece în 
cei 34 de ani scurși de atunci, atât în Tara, cât și în exil, 
dușmani! de totdeauna al Mișcării, în frunte cu ovreimea, 
au căutat prin toate mijloacele şi cumpărările de conştiin- 
țe, să-l denatureze, denigrând Legiunea, virtuțile legiona- 
rilor și pe Comandantul Horia Sima. 

Acesta este adevărul absolut și toate afirmaţiile contra- 
rii sunt elucubraţii ale unor minți rătăcite de invidie şi 
ură, sau bolnave, căci dacă ar fi fost altfel, niciunii din- 
tre denigratorii ex legionari din exil, Popa Palaghiţă, Ilie 
Gârneaţă, Const. Papanace, Arnăutu, Fleşeriu, Virgil Mi- 
hailescu, Nagacevschi, Petre Valimareanu, Calciu, Virgil 
Ionescu, Mihail Fotin Enescu, sau Prof. Gazdaru, nu sar 
fi aliniat dându-i onorul, la 6 Septembrie 1940 și ar fi 
refuzat însărcinările pe care le-au avut în cadrul Statu- 
lui National Legionar, pe care prin nepricepere sau rea 
credință, lau săpat, în loc să-l consolideze. 


Dihonia între legionari a început în lagărele nemțești, 
ca o consecință firească a suferințelor morale și fizice, 
derivate din situația de internat, chiar cu calificativul de 
“oaspete de onoare al Fiihrerului”, 

Unii nu înţeleseseră sensul fugii protest a Comandan- 
tului în Italia, lar alții nu mai credeau, sau obosiseră. 

Comandantul, în neastâmpărul lui legionar, a avut în 
acea perioadă de timp, doua mari viziuni politice. 

Prima, fuga lui în Italia — protest împotriva atitudine! 


—" 


camelia ea oc? 


luate 
ermane față de legionari, contrară angajamentelor 
în it pă rr antonesclene, pe de o A La 
de alta, o lămurire a lumii europene, care privea Mişca ie 
ca pe un apendice al Naţional Socialismului Liăr deo 
pra adevaratelor raporturi dintre cele două grupări naţi 
aliste. 
3 A doua când România a fost trădată la 23 August zi 
de ași lua răspunderea istorică de a forma guvernul D 
exil la Viena, deși ştia perfect că germanii pisi Iei 
răsboiul, vroind să marcheze cu aceasta, că marea prl- 
mejdie care se ridica pentru Europa şi omenire era acuma 
Rusla Sovietică, sensul lupte! în continuare după 23 August 
1944, nefiind un act de ostilitate faţă de Aliați, e! încer- 
carea desperată de a atrage luarea aminte a lumii libere 
asupra nedreptăţii făcută României predand-o comu- 
niștilor. d 

A avut dreptate, şi această dreptate i-au recunoscut-o 
judecătorii de la Niremberg, când au absolvit Mişcarea 
Leglonară de orice răspundere nazisto-fascistă, 

Legionarii care nu mai credeau sau obosiseră, au luat a 
atitudine negativă, ocupându-se de aranjarea situațiilor 
lor personale. Unii dintre ei au crezut că deslănțuind o 
campanie de denigrare a Comandantului Horia Sima îl vor 
putea submina Sefia Mişcării Legionare. 

Uitau că în Legiune Şefii se impun prin acţiunile lor, 

In Tară cei doi Antonești — Mareșalul și Ică — după 
ce eliminaseră Mișcarea dela cârma Statului, împinși de 
forțele oculte judeo-marxiste, care urau Legiunea, au găsit 
imediat ovrei dispusi să întocmească așa zisă carte neagră 
a Mișcării Legionare, tipărită sub denumirea “Pe Marginea 
Prăpastiei”, unde 1 se aducea toate învinuirile, dela cele 
mai fanteziste, pană la cele mai ridicole. î 

Ignominia lor au plătit-o scump şi cei doi Antonești și 
Neamul Românesc cu burghezia lu! înstreinată, servilă și 
coruptă, care asistase impasibilă la toate încălcările de 
legi și de drepturi și la ororile săvârșite împotriva celor 
mai buni fii ai Neamului Românesc, Codreanu și legio- 
narii lui. 

Mai mult, au avut neomenia ca atunci când în numele 
“democraţiei și al libertății”, Regele Mihai I a dat lovitura 
de Stat dela 23 August 1944, să pună în libertate pe toți 
deținuții din închisorile antonesciene, cu excepția legio- 
narilor pe care l-au predat mai departe noilor călăi, de 
astă dată ovrei unguri, țigani sau alți blestemaţi aduși de 
tancurile sovietice. 

Chinurile la care au fost supuşi de aceştia depășesc în 
monstruozitate și barbarie, tot ce mintea omenească poate 
imagina. 

Pe măsură ce refugiații din paradisul RSR-ist ni le fac 
cunoscute, ne îngrozim și ne întrebam, cum de Naţiunile 
Unite, şi toate comisiunile lor “umanitariste”, pentru 
“drepturile omului, etc., și toţi cari în numele acestor 
idealuri au făcut două răsboaie mondiale, nu se sezizează 
și nu intervin pentru a la stăvili. 


In închisorile din Tară și în lagarele de muncă for- 
țată — canalul Dunare— Marea Neagra, Suceava sau în 
centrele de reeducare Pitești, Aiud, Gherla, etc., sub con- 
ducerea călăilor “technicieni ai provocarii suferintei”, ca 
generalul Nikolski, rus, Ministru de Interne al României 
Socialiste, Ion Turcanu, Lewinski și alți “roboţi” recrutaţi 
dintre detinuţii anteriormente torturați la maximum și 
cari ne mai putând răbda supliciile, au preferat să se 
transforme în uneltele de execuţie ale inchizitiei secolu- 
luli XX aplicată în ele: “spălatul creerului și reeducarea 
socială”. Pentru aceasta se introdusese ca sistem de măci- 
nare a nervilor, al instinctului de conservare, al demni- 
tăţii umane, bătaia zilnică, sub toate formele, cu parul 
cu curelele, cu crenguțe subțirele la talpi și organele 
genitale cu pumnii, cu picioarele, câteva ore în sir, până 
ce trupurile rămâneau inerte-moarte sau secătuite de orice 
vlagă sau putere de rezistentă. Şi asta zile și săptămâni 
continuu, intrecând în rafinament orice sistem mongolic 
cunoscut de lumea noastră. 

După acea urmau — “demascările” — publice adică în 
Erie orlaţi deținuți Rit să-și facă Lutocritica vieţii 

, pocăința 
pete aria p ţ răsplătită, cu alte serii de 

Pentru ca cititorii noștrii să le cunoască în parte 

reproduce în numărul viitor câteva ta patit aliate: 
rințele proprii ale Domnului G. Dumitrescu, relatate în 
cartea “DEMASCAREA” apărută recent în Germania, 
In streinătate regimul stalinian al lui Gheorghiu Dej şi 
Ana Pauker, urmărind destrămarea unităţii legionare în 
exil și contracararea acțiunilor lor de lămurire a opiniei 
publice mondiale asupra adevăratei situaţii din România. 
reușise prin emisari evrei să capteze pe Preotul Stefan 
Palaghiţă, pentru a publica un pamflet, reluând acuzaţiile 
și inepțiile din “Pe Marginea Prapastiei”, amplificate și 
cu întâmplările ulterioare anilor 1944-1950, interpretate 
după placul și necesitățile propagandei marxiste. 


fectiv în 1951 apare la Buenos Aires cartea 
ful Cin Palaghita intitulată “GARDA DE pape Lo 


IStIEREA ROMANIEI”, în care prela cu fanta SERB 
RE tezie d, 


ă acţiunea de defălmare a 
Fanta tarul ei Horla Sima, dus: 
1939 şi până astăzi de judeo-marxiști, 


cării Legionar 


Preot. STEFAN PALAGHITA 

Pa Jurcue deivoviei, 

Mem n) 27 pu Parma dau A de aaa 
ma Vuia vu dttaala Nud Pa 
Mu E PI cecicazsud MUR Fa ainu ee Po PY; 
Pc Ce dinar calu 7 


GAR A DE ER 


SPRE REINVIEREA ROMANIEI 


3 
I. 


BUENOB AIRES 


Editura satorului 
Ay Bolgrano 724 


1951 


TACERE 


Am putea spune autorului, fostul preot Palaghiţă, pen- 4 


trucă vânzându — și duhul preoţesc sanhedrinului jido- 
vesc, a isbit cu mișelie diavolească în cea ma! pură oaste a 
Arhanghelului Mihail, Garda de Fier. ră 

Iată ce spune Grigore Manoilescu, Directorul Editurii 
“Cartea Pribegiei”, despre această carte într'o scrisoare 
circulară trimisă Românilor din exil imediat după apari- 
ţia ei: 

“Inainte de orice ţin să subliniez că eu nu sunt atacat 
câtuși de puţin în această carte... cred deci că pot vorbi 
Jără patimă. 

»Titlul cărții însuși este o minciună, după cum pe mMin- 
ciuni şi insinuări ticăloase e clădit tot cuprinsul ei. Cartea 
aceasta nu vorbește despe “Garda de Fier” și nu cercetează 
rostul ei “Spre Reînvierea României”, ci — cuprinsă ca 
întrun sandwich între citate din scriitori legionari la înce- 
put și câteva consideraţii doctrinare la sfârşit — se inșira, 
pe trei sute de pagini, o adunătură disperată și pan 
de insulte, de calomnii, de răstălmăciri de fapte Jără n 
o maportaviţd) alături de grave acuzaţii nedovedite, menite 
toate să zăpăcească pe prieteni și să folosească numai 
adversarilor “GARZII DE FIER” și dușmanilor reinvierei 
României. ă 

"Cartea aceasta are trei categorii de autori: un autor 
marturisit Preotul Stefan Palaghita, o serie de autori mo: 
Tali... și complici la redactarea ei, oameni care au Jost 


eliminați sau sau eliminat ei însăși din Mișcarea Legio: 


mară... aceiași oameni care dela 1938 încoace au d 
rând declarații dezonorante de supunere umilă și ardoii 
darizare cu Conducerea Mișcării Legionare; și Regelu 


Carol al II-lea, și lui Armand Calinescu, și lui Victor amane 


di, şi comandanților de lagăre germani, și oricui le-a cai 
rut... ori de câte ori s'au socotit în primejdie: 
"Inspiratori și finanțatori invizibili; “cartea sem dis 
de “Preotul Stefan Palaghiţă, are rostul să pună la 
poziţia propagandei comuniste din București, un boQ6 
material de acuzaţii împotriva Mișcărei Legionare Ș 
Comandantului ei, întrun moment când pe zi ce Ar! 
poziția acestora se face și în afară de Tară, dar mai cul 
în Tara, tot mai puternică şi mai neplăcut simțită de ita 
tropitorii Tării” (Gh. Costea — Cartea Preotului Palaghită: 


N 


o analiza și un raspuns — Biblioteca Documentara “Ge- 
neratia Noua”, Madrid, 1972), 

Mai târziu cel dela București au strâns și reprodus acest 
material calomniator, impreună cu extrase întregi din “Pe 
Marginea Prăpastiel”, într'o cărțulie cu FOpeRi negre in- 
titulată “Mișcarea Legionară, Lipire politică de tip 
fascist” întocmită de un oarecare Spălățelu, Scopul era 
— gândeau el — de a desrădăcina definitiv mitul legionar, 
care dăinueşte tot atât de puternic în România, cu toate 
persecuțiile la care au fost supuși adepţii Capitanului. 


Această cărţulie, preluase acuzaţiile lor fanteziste și in- 
terpretândule după normativul comunist de rigoare, urmă- 
rea un impact în masa cititorilor tineri. 


Etectul a fost cu totul altul decât cel dorit, căci epuizată 
în câteva zile ediția scoasă în 80.000 de exemplare, ediția 
a doua în tot atâtea exemplare, a fost retrasă dela tipo- 
grafie și anulată comanda editurii, din cauza comentarii- 
lor provocate în masa tineretului, care descoperise ade- 
văratul și seriosul adversar al comunismului, Garda de 
Fier. 

Cu toate aceste schingluiri fizice și morale Legiunea to- 
tuși nu a dispărut, ca celelalte mișcări naționaliste, de 
care astăzi nici nu se mai amintește. Dimpotrivă, este vie, 
prezentă pentru lupta de mâine impotriva duhului rău 
al secerii și ciocanului. 

Spre desamăgirea tuturor vrășmașilor “interni” sau “ex- 
terni” ai Mișcării, Comandantul a putut sărbători apoteo- 
zic în anul 1977 semicentenarul Mișcării Legionare, cu 
delegații venite la Madrid din America de Sud, de Nord, 
Canada și Europa, cu medalie comemorativă bătută în 
aur şi argint, cu diverse volume și broșuri de istorie, de 
doctrină și de luptă legionară, care pun meritata aureolă 
pe fruntea de martir legendar a lui Corneliu Zelea Co- 
dreanu. 

“Toată propaganda deșănțată în contra, toate articolele 
spurcate, ca gând și îndrumare, toate minciunile colpor- 
tate, prin vorbă sau prin scris, atât în Tara, cât și în 
exil, împotriva Mișcării și a Comandantului, nu fac alt- 
ceva decat să-l confirme, ca singurul adversar al comu- 


nismului şi nu pe semnatarii artcolelor înveninate ale 
“Pământului Strămoșesc”. 

Inturiat că toate acţiunile de discreditare a Comandan- 
tului, se tranformau în apologia incriminatului, Profeso- 
rul Găzdaru a găsit soluţia ultimă a eliberării somnului 
Domniei Sale de turmentările ce-i provoacă in fiecare 
noapte, existența activă a lui Horia Sima în lupta exilu- 
lui, contra lu! 23 August și a consecințelor lui fatale pen- 
tru Tară şi Neamul Romanesc. Care? 


ASASINAREA COMANDANTULUI HORIA SIMA 


Astfel în Nr. 4 al “Pământului Strămoșesc”, dedicat “apo- 
teozic” Semicentenarului Mișcării Legionare, își incită aco- 
liţii a înfăptui acest magnicid în Istoria Legiunii, scriind 
textual în introducerea “LUARE AMINTE LA JUBILEUL 
MISCARII LEGIONARE”, pagina şase, paragraful II“ 


Cei 30 de ani sărbătoriţi nu-s numai cei 11 ani luminoși ai Căpita 
nului, ci şi cei 39 intunecaţi de uzurparea profanatoare. Prea indelun 
gata ingăduință faţă de IL. Sima sa dovedit o atitudine de slăbiciune. 
Să no lăsăm să capete, in judezata u-mașilor, aspecte de complicitate. 
Să-i uşurăm deci istorici formularea verdictului. Să ne inspirăm din cei 


11 ani Căpităneşti! Pentru ticăloşia lui Manciu, insuși Căpitanul şi-a 
sfâşiat imaculatul văl al conștiinșei profund creştine. Egal risc a înfruntat 
I. Moţa când l-a pedepsit pe Vernichescu. In contra trădării de Neam 
a lui Duca sau ridicat impetuoși Nicadorii, îngropându-și, de vii sfânta 
lor tinerețe, iar tentativa lui Stelescu de a trăda Legiunea și pe creatorul 
ei a fost curmată de către Decemviri 


Terminând: 

— “Inchel repetând: nu cu condeie jugănite se scrie 
despre Garda de Fier! O comemorare a epocei codreniste 
se realizează stilistic numai prin procedeul crud al con- 
trastelor: între luminozitate şi întunecime, între apoteo- 
ză și condamnare, între glorie și prăbușire, între imnuri 
și blesteme”. 


FOAIE ROMANEASCA DE OPINIE ŞI INFORMAȚIE 


Lulie-Sept.1977 XXVII,3 


NO 143 


x  Uciderea lui Codreanu,un act de razbunare 


7800 FREIBURG-Gernania 
Erbprinzenstr.1? A 


iidoveasca, în "Welt-Dienst", 


15 Martie 1959.- Intr!'un articol scris la 5 Llanuarie 1959 în "Israeliun ziar 
evreeso ce apare în Cairo,Alexander H6rangeryun evreu din Franja;adnite că- uci- 
derea lui Codreanu,conducătorul Garzii de Fier,a fost un act de răzbunare jido= 
vească.Articolul e inţtitulat "Prima încărcătură” şi începe cu un citat din car- 
tea lui Işaia 41,11-12 "le vor căuta şi nu te vor găsi”. 

Scrie Heranger: "Două lovituri puternice;care în mod ciudat amintesc de 
felul din. Isaia(de a se răzbuna),au căzut asul trecut pe capul antisenitisnu- 
lui româneAmbii lui conducători au fost lichidaţi în.decurs de 6 luni-Anbii au 
fost locotenenţii lui Hitler peste regatul moldo-valah,certându-se între si 
pentru cinstea de a fi năpasta Israclului.Mărunţelul Goga a fost doborît în 
Mai după ce abia ajunsese la putere.Sucoesorul lui la guvern... l-a recomandat 
Dumnezeului evreilor şi a pus în mâinile mortului un buchet trimis de Hitler 
(ca paşaport pentru lumea cealaltă).lar recent i-a venit rândul rivalului său; 
Corneliu Codreanu,bandit şi cap de gangsteri,să cadă împreună cu 13 din aghio- 
tanţii lui sub gloanţele jandarnilor,cari au primit ordinul de a trimite pri- 
zonierii lor pe lumea cealaltă,fără fornmalităţi de prisos".Hâranger ia aroi în 
zeflemea comunicatul oficial al agenţiei "Rador'!,cum că Zelea Codreanu şi ca- 
marazii lui au fost împuscaţi "în timp ce încercau să fugă de sub escortă"; el 
subliniază sarcastic multele contraziceri din comunicatul oficial român. 

krticolul lui Herenger din acest ziar evreesc are o semnificaţie considera- 
bilă;pentru mai multe pricini.8 pentru prima oară că un evreu admite deschis 
că Zelea Codreanu şi oamenii lui au fost victinele unei brutale,sisţenatice 
asasinări Jidoveşti.Herenger indică destul de făţiş această ucidere ca răzbu- 
nare a vechiului dunnezeu'evreese Jehovn şi ca prilej de triumf şi bucurie pen- 
tru toată jidovimea.Titlul "Prima încărcătură! arată că nu peste mult ne puten 
aştepta ca alte asemenea acte de răzbunnre prin ucidere să se ivească... 


Îsi zacure 052. lea EIN 


Bravo Domnule Profesor Găzdaru. Totul e perfect. E 
elocința Dumneatale “sabie” despicând deceniile, te-a fă- 
cut să uiţi elementarul, 1 

Din tot ce am facut cu toţii până acuma tie Aa 
carea Legionară, pentru gloria el, şi a memoriei aer 
nului și Martirilor noștril, rezultă că acuzaţiile minc! ler 
și de rea credinţă ale dizidenţei închistate în ură şi infa: 
mie, că Horia Sima a asasinat pe Oil can i elita Jegione; 
ră, se spulberă într'o clipită prin articol ovrelului a 
renguer reprodus în pagina S-a a revistei și arată clar 
ce parte este: întunericul, condamnarea, prăbușirea şi bles- 
temele ce vi se cuvin ca mistificatori conștienți. 

Petre Valimareanu cunoștea existența acestul articol, 
căci Ta” reprodus în “VATRA, Nr. 1435, Tulie-Septembrie 
1977, făcând unele comentarii reproduse alaturat. 

Cum v'aţi permis atuncea Dumneatale, Vălimăreanu, Fle- 
şeriu, Arnăutu, etc., să continuaţi a roade ca nişte caril 
înrăiți în ură și invidie, unitatea Mișcării, să strecurați 
neîncrederea în inimile tinerilor români care scăpaţi din 
Tara unde se sufocau în teroarea comunistă, veneau să 
ia lumina dela noi, împingându-i desgustați în afara Le- 
giunei, în tagma burtăverzilor emigrației româneşti. 

Nu a rămas calificativ de ocară în lexicul românesc, pe 


nu-l fi asvârlit cu nerușinare și rea credin 
ger d acţiunilor pozitive ale Legiunei și ale Ca rasu- 
dantulul el, împinși de acelaş mobil laş — desagregazi 
forței celor rămași credincioși re i legi auăSi a 
1 transformat în TURCANII psihici ai dias 

Date sfârtecând inimile a zeci de legionari, ucise le- 
sânge rece și bestialitate, pe Doamna Elvira Sima soția 
Comandantului, ale cărel întemelate blesteme vor căi 
asupra capetelor voastre şi ale familiilor voastre, ea 

Decenţa legionară și ordinul Comandantului ne-au o 
de a vă răspunde la timp, la toate mișeliile pe care pu 
pus la cale, sau le-aţi patronat. ți 

Acuma însă, când aţi îndrăsnit să mergeţi cu in 
până acolo încât să incitaţi la asasinarea lui, cum scrie. 
ți fără teamă de Dumnezeu în prefața amintită, îi 
mai respectăm ordinul și nu vom înceta a va desco, e. 
opiniei publice românești din exil, așa cum sunteţi ilustra. 
ți în versul lui Eminescu: 


«... niște răi și niște fameni... 
E rușine omenirii să vă zică vouă oameni!» 


TRAIAN POPESCU. 


MA INTREB SI VA INTREB 


In complectarea consideraţiilor de mai sus, re- 
producem alăturat, câteva pagini din scrisoarea pe 
care un compatriot legionar ne-o trimite din Jugo- 
slavia. 

E pentru prima dată când pateticile marturisiri 
ale suferințelor şi chinurilor la care au fost supuși 
legionarii, ne vin direct dela sursă, adică dela unul 
care le-a suportat pe propria-i piele și care a trăit 
ani de zile sub infernala teroare deslănţuită de apo- 
logeţii lui Karl Marx şi de instrumentele lor judaice. 

Ne îngăduim a recomanda tuturor legionarilor, 
celor de bună credinţă, să reflecteze profund asupra 
acestor pagini, cari pot şi trebue, să deschidă un 
nou orizont asupra viitorului. 

Am ajuns cu toţii la vârstele cuprinse intre 60-75 
de ani, deci la suprema maturitate. 


Să nu putem oare, în aceste grele momente care 
se pregătesc omenirii, să scoatem din sufletele 
noastre ura care s'a cuibărit în sens destructiv și 
deschizându-ne larg braţele şi inimile legionare, să 


ne contopim din nou în acea binefăcătoare și sfântă 

dragoste pe care ne-a insuflat-o Căpitanul? 
Să nu ne lasam orbiţi de patimi, sau vanităţi 
m. 


fără rost. de 


Menirea noastră e să luptăm și să eliberăm Nea- 
mul din sclavajul comunist. 

Să ne reîntoarcem la legile de bază ale convie- 
ţuirii legionare. 

Ne-o cere Capitanul, şi toţi Martirii Neamului, 
legionari sau nelegionari și cei de acasă. 

Orizontul se întunecă. Nori de mare vijelie se 
acumulează pe firmamentul planetei. 

Uniţi cei de aici, cu cei de acolo, vom putea stră- 
bate furtuna și biruitori asupra noastră, asupra 
mlaștinei desnădejdii în care ne-am împotmolit, 
asupra duhurilor rele care vor să ne distrugă, vom 
ieşii la limanul binefăcător al Patriei eliberată și pe 
care trebue s'o facem cum a visat-o Moţa «mândră 
și luminoasă ca soarele sfânt depe cer!» 

Arhanghelul şi Căpitanul ne vor călăuzi. 


deu 


PR 


ge 


4] 


azot wish de at cu Pideit a nau în să 
rare RC x Ps RE Ap) (490) za Muc, ua du n June oma d 
ax?! N aria Ga po ama , se | za 7 a E Ș 
mă ră îsi ad e Pi LI. psi ua0să Liu 
ca perie ul MIEZ ae e acea 


Solia aro a A > A 
sm sarcina baala,— vă a ph a Pe NP 


— oarba = Par 0 :: 
Caz cls SU ca. G La cazi 
periei a asta pe Aaa > 
we Meme Lu A ATENEI 
Xa PO mii i d otite Curge Sc perla AERUL a, AB 
— Sinai am dantura vaita [| Me Aaa 
Aman — 5 Whaa dr RE 0 Peace ce Pale Iei 


ta ante odă în agite. Eli wma pună 


“ 7 


Cop Va UA Zau (oua 3-a aa ama da 
i avi Ei aa damă Q, ! Ea JA OR 
ou bau Pad UA va ele Le za Vu a, a Vio Bare WR 
Suie, wa ape sefi A bunua Cazul PESIĂ.  — 
su ou , Apa Maua A dgpomimea. | ou CAE, ab er tra 3 ali 
2 3 
Vzuuo 


i pa De i 
N daa ze Sc SEES Ra - 


Căst: - Aula - Capul ÎNSia 
Nec i cr i Acta A e Var act ae că 
S > tă - eo = a CP ca 
Zoia a 00 ai Da DL ID SO aaa Fac Cat 3000, E 
So pei 2 UNEA AP ma 2 dă. eu a us a: 
= ue Sofa E puerile ei vote că lata e daune ES 
CPU > A Se Ai 
ERE alai e CA aid eta IPA | Sina Ca a Es. 
CULA e pita pe a a Er poe coltar ah 
(sa Lisa e pileaa ati 
NSE Sia Lapat | dia i 1 sg E cepe arta a A ati 
it Ta m aci su: SE pe 
fai Gsm RU su RER NS Rai a oțel 
eee atesta 
Wecă ai RD Gata 3 - ar e 
cae EI 2 poa za Ei, e i ce 
e Ag e a ae geanta de eu 
a a 4 ud. Da ww = ul art | —Sacat au = vuai se 73 vara dul 


4 5 
n 


ICI în această perioadă nu se poate vor- 
bi de relații Româno-ruse propriu zise. 
Relaţii au existat doar între Turcii care 
stăpâneau țările noastre şi Rușii și Aus- 
triacii care le râvneau. De astădată in- 
tervine un factor nou: Napoleon I, îm- 
păratul Francezilor. Acesta nu ne-a stă- 
pânit şi nici nu a râvnit să ne stăpă- 
mească, dar s'a folosit de ţărisoarele 
noastre ca de o marfă de schimb, oferin- 
du-le când unora, când altora, în com- 
plicatele și instabilele lui jocuri politice. 

Alexandru I a devenit ţar al Rușilor în urma unul com- 
plot terminat cu un paricid. E adevărat că el nu a ţinut 
în mâini nici unul din capetele fularului ce au strangulat 
pe Pavel I: el astepta nervos într'o cameră, rezultatul în- 
treprinderii. E adevărat-cel puțin așa susține Dimitri Me- 
rejkovsky în cartea lui “EI misterio de Alejandru 1” — că 
a avut mustrări de conştiinţă până la sfârșitul vieţii, că 
a avut ceiace sar numi acuma un complex de culpabili- 
tate. Este iarăși adevărat că a procedat cu destulă cumin- 
țenie, îndepărtând de capitală și de treburile publice, pe 
toţi componenţii complotului. Ă : 

ŞI a mai avut un complex, tot de culpabilitate: sa con- 
siderat vinovat de fermentarea ideilor liberale care au dus 
către sfârşitul vieţii lui la înființarea ziselor societăți se- 
crete. Educaţia lui Alexandru și a fratelui său Constantin 
s'a făcut sub directa și geloasa supraveghiere a Caterinei 
a II-a, care voia să facă pe primul împărat al Rusiei, iar 
pe celălalt al Bizanțului. Profesorul principal, acel care a 
exercitat o profundă influență asupra lui Alexandru I, a 
fost elvețianul Laharpe, un intelectual cu idei liberale. 
Când şi-a dat seama, Caterina l-a trecut granița, dar era 
prea târziu: Alexandru era deja câștigat acestor idei. Câș- 
tigat, dar numai până la un anumit punct. Dealtfel, aceste 
idei liberale, în acele timpuri erau destul de nebuloase, Și 
ele aveau să fie cu atât mai nebuloase, cu cât era vorba de 
niște idei occidentale, intrate în capete rusești. 

Incă înainte de a deveni ţar, Alexandru își făcuse un 
cerc de prieteni “progresiști”, cu care voia s; transforme 
Rusia, să-i dea o Constituție dar, odată devenit țar, el şi 
prietenii lui nu au făcut nimic concret, s'au pierdut în 
lungi și interminabile discuţii. Nici nu putea fi altfel, deoa- 
rece, cum am mai spus, era vorba de idei occidentale, in- 
trate în capete rusești. Alexandru voia să schimbe total 
Rusia, să o imbrace în haine noi, dar cum se putea pro- 
duce acest lucru dacă el, vrând să dea liebrtăţi poporului 
Tus, nu înțelegea să aducă nici cea mai mică ştirbire pre- 
rogativelor autocrate ale "Ţarului? Şi cum puteau prietenii 
lui “progresiști” — Czartoryski, Stroganov, Novosilcev și 
Kociubei — să dea Rusiei o Constituţie liberală dacă ei, 
nobili, nu înțelegeau să renunţe la avantagiile pe care 
le avea nobilimea? Totul s'a terminat în ceaţă, “progre- 
siștii” s'au dispersat, iar Alexandru și-a găsit o scuză în 
ideia că aceste reforme nu sunt de actualitate şi că tre- 
buiesc amânate pentru mai târziu. Aceste idei reforma- 
toare au răbufnit în el de mai multe ori, tot fără nici 
un efect practic până când, după ce a trecut printr'o 
perioadă de adevărat bigotism, a devenit cel mai feroce 
care lua inițiatorul și sufletul Sfintei Alianțe, aceia 


see i luase rolul de a stârpi orice dorință de a obţine 
ertăți. 

In ceiace ne privește, Alexandru I, la inceputul domniei, 
părea imun dragostei nefericite pentru țărișoarele noastre. 
Părea că nu i-a căzut în mâini nici un exemplar al testa- 
mentului apocri/ al lui Petru cel Mare, părea că nu știa 
nimic despre planurile grecesc sau dacic al bunicei lui, 
Caterina a II-a. Dar totul era aparent, totul era tactică 
bine disimulată. Motivul acestei tactici era că el voia tot 
imperiul turcesc, nu voia să-l împartă cu nimeni și îm- 
prejurările nu 1 se păreau propice. Când a crezut că a 
sosit acest moment propice, atunci amokul, dragostea re- 
fulată a inaintașilor lui sa deslănțuit cu mai multă furie, 
ŞI la el, dragostea aceasta refulată avea să se manifesteze 
în mod brutal, direct, fără dulcegăriile predecesorilor și 
fără falsul pretext al acestora: apărarea bieților creştini 
din imperiul turcesc, Alexandru I a avut această calitate: 


12 — 


RELATIILE ROMANO-RUSE. 


DE LA CONSTANTIN IPSILANTI LA TUDOR VLADIMIRESCU 


de N. S. GOVORA 


-a aruncat masca. Cerea 'Țările românești, cerea Bulga- 
ia cerea 'Țarigradul. Aducea o singură explicație cerea 
lor lui: imperiul turcesc nu era viabil, era bolnav, trebuia 
trecut fără îndoială la împărţirea lui, Tot din tactică, ce- 
rea împărțirea imperiului turcesc: în realitate îl voia 
întreg. 

“n E o mentiul urcării lui pe tron, Alexandru s'a găsit în 
fața unui fapt precis: alianța cu Franţa, încheiată în 1798 
de către tatăl lui, Pavel I. Dar moartea tatălui lui, a schim- 
bat total situația. Toţi curtenii lui erau aneglofili și fran- 
cofobi, Aceasta, natural, din cauza revoluţiei franceze care 
isbucnise cu 12 ani înainte. Ideile revoluţiei franceze ame- 
nințau nu numai tronul ţarulul ci și privilegiile nobililor. 

Numai că ţarul era nehotărit. Deaceia nu ia nici o ati- 
tudine clară antifranceză. Iniţiază o apropiere de Anglia 
și Austria, dar are grijă să anunțe pe Bonaparte, prin 
intermediul ambasadorului lui la Paris, Morkov, că aceas- 
tă apropiere nu e dirijată contra Franţei. Dar la acea epo- 
că, Napoleon voia desmembrarea imperiului otoman, Rusia 
o dorea de un secol, dar nu-i convenea momentul și, în 
special, nu-i plăcea partenerul cu care să proceadă la îm- 
părțeală, adică, nu-i plăcea Napoleon. Informaţiile trimise 
de ambasadorul rus de la Paris, neliniștesc cercurile mos- 
covite care își dădeau seama că desmembrarea imperiului 
turcesc în acele momente însemna apropierea Franţei de 
granițele rusești ori, intre această virulentă vecinătate și 
aceia a Turcilor, preferă pe otomani, adică pe “omul bol- 
nav”, de atâtea ori denunțat de ei. Deaceia Alexandru or- 
donă ambasadorului Morkov să nu accepte propunerile de 
împărțire a Turciei şi să-i declare că Rusia nu are nici o 
intenție de a se asocia la acte ostile contra Turciei. Cu 
cât se apropia ruptura definitivă între Franţa şi Anglia, 
relaţiile dintre Franţa şi Rusia se înrăutăţesc. Bonaparte. 
cere rechemarea lui Morkov care nu este inlocuit și Rușii 


lasă la Paris un însărcinat de afaceri. In Noembrie 1804, 


Austria și Rusia încheie un acord secret: Rusia îi promite 
ajutorul său, iar aceasta se angajează să apere integrita- 
tea Turciei, contra Franţei. Pare de necrezut, Rusia e in- 
teresată de integritatea imperiului otoman, deci nu mai 
vrea să ia Constantinopolul și nici măcar Muntenia și 
Moldova, iar soarta “creştinilor oprimaţi” o lasă indiferen- 
tă! Iată o ocazie în care N. Iorga ar fi putut spune că 
ajungerea la Constantinopol nu a fost o constantă a poli- 
ticii ruseşti! a 

In Aprilie 1805 Rusia încheie o alianță cu Anglia, amân- 
două țările angajându-se să garanteze integritatea Turciei, 
Prusia refuză să intre în coaliție, totuşi răsboiul isbucnește. 
Austria începe ostilitățile, fără să aștepte sosirea Rușilor. 
'Trupele ruse, spune Istoria Milioukov, sosesc “obosite”. Are 
Joc celebra bătălie de la Austerlitz — 20 Noembrie 1805 — 
în care Rușii sunt crunt bătuţi. Istoria Miloukov trece cu 
repeziciune asupra acestei memorabile bătălii, insistând 
asupra unor victorii secundare rusești, a generalului Ku- 
tuzov la Diirrenstein și a prinţului Bagration la Schoen- 
graben. Asupra acestei ultime bătălii — Schoengraben — 
insistă și mai mult 'Tolstol, în “Războiu și pace”. E drept 
că vorbind de Napoleon, Milioukov spune că planul stra- 
tegic al lui Napoleon se reduce totdeauna în a da lovituri 
rapide și decisive, a livra bătălii generale, profitând de 
superioritatea forțelor sale și de geniul său. (Mil. op. cit 
TI, pag, 698). 

“Armatele lui Napoleon sunt aproape de frontiera polo- 
neză; în Orient Francezii desfășoară o mare activitate, 
Victoria lui Napoleon readuce pe tapet chestiunea poloni 
și chestiunea orientală, amândouă atingând de aproape 
interesele rusești” (Mil. op. cit., II, p. 698). Deci victoria 
lui Napoleon readuce chestiunea poloneză şi pe cea, orlen- 
tală. Istoria Milioukov recunoaște deci că chestiunea orien- 
tală nu era uitată și cu atât mal puţin moartă, Era vie, 
era constanta politicii rusești. In prima chestiune, Rușii 
se tem de o răscoală poloneză și deci de pierderea terito- 
riilor câștigate de Caterina a II-a. Chestia ortodoxă Nu 
mai era, de actualitate, de actualitate erau teritoriile câs- 
tigate prin cele trei împărțiri ale Poloniei. 

Napoleon trimite la Constantinopol pe generalul Sebas- 
tiani, în calitate de ambasador, Rusia simte pericolul. Dar 
de care pericol e vorba? Cu ce o amenința pe Rusia o alian- 


[i 


ță tranco-turcă? Poarte simplu, Rusia se temea să nu 
plardă Crimeia, se temea, mai ales, de o însănătoșire a 
bolnavului care era Turcia și că visul rusesc, constanţa ru- 
sească, ajungerea la Constantinopol, se va îndepărta din 
nou. Tratatul cu Turcia, încheiat de Pavel I, fusese reinoit 
de Alexandru I, în 1805. Prin acest tratat Turcia se angaja 
să lase Rușilor liberă trecerea flotei militare prin Strâm- 
tori. Generalul Sebastiani, noul ambasador francez la 
Constantinopol convinge pe Turci să oprească trecerea f10- 
tei ruseşti. ŞI Rusia declară războiu Turcilor. Regele Pru- 
siei intră și el în coaliție, dar la 14 Octombrie 1806, la 
Auerstaedt și Iena, armata prasacă e distrusă și regele 
— după plerderea Berlinului — e nevoit să negocieze. In 
acest timp, Alexandru I trimite în Prusia două corpuri 
de armată. Ruşii sunt bătuţi la Eylau la 27 Ianuarie 1807, 
iar la 2 Iunie sunt sdrobiți la Friedland. Milloukov caută 
scuze acestor înfrângeri, găsind un mare vinovat în Pru- 
sia, care acceptase lupta cu Francezii, înainte de sosirea 
Rușilor. Generalul rus Benningsen încheie un armistițiu. 
Intrând triumfal în Berlin, după înfrangerea Pruslenilor 
la Auerstaedt şi Iena, la 21 Noembrie 1806, Napoleon de: 
cretase Blocusul continental, inamicul numărul unu, fiina 
a. 

rr acest blocus nu putea fi eficace fără participarea 
Rusiei. Acesta este motivul pentru care, după distrugerea 
forţelor ruseşti la Friedland, nu numai că nu urmărește 
distrugerea totală a Rusiei ci, Napoleon acceptă propune- 
rile de pace făcute de Ruși, cu o condiţie: încheerea unei 
alianţe între Franţa şi Rusia. 


In 1807 are loc întâlnirea dintre cei doi împărați la Til- 
sit. Istoria Milioukov e nevoită să recunoască că în aceas- 
tă întâlnire, Alexandru e obligat să se resemneze la modi- 
ficaţiile aduse de Napoleon hărții Europei, Alexandru e 
modest și, mai ales, loial, afirmă Istoria Milioukov, 1 sa 
oferit de către Napoleon o parte considerabilă din Polonia 
prusiană şi Prusia orientală. Dar, credincios alianței cu 
Prusia (1), ţarul rus le refuză. A acceptat doar regiunea 
Bialystok și aceasta pentru a-i face pe ruși să uite “desin- 
teresarea sa, după un războiu atât de dur”. Regiunile po- 
loneze din Prusia, Napoleon le atribuie regelui Saxei, sub 
numele “de marele ducat al Varșoviei”. Napoleon caută 
să-l împingă pe Alexandru în Orient, pentru a lovi Anglia, 
dar Alexandru “preferă să dirijeze expansiunea rusă într'o 
direcție pe care însuși Napoleon î-o indicase: el ocupă Fin- 
Tanda și Principatele dunărene și caută să profite de alian- 
ţa franceza, pentru a le cuceri” (op. cit., II, p. 702). E cu- 
rios cum Milioukov caută, cu îndărătnicie, să escamoteze 
Istoria, cand e vorba de 'TŢărișoarele noastre. Falsifică Is- 
toria când o socotește necesar, recurge la insinuări când 
nu poate face altfel sau lasă lucrurile în umbră sau pe- 
numbră, când interesele i-o impun; natural, e vorba de 
interesele Matuskai Rossia. In această situație, Milioukov 
falsitică deadreptul Istoria. Deci la Tilsit, Alexandru e 
loial față de regele Prusiei și se mulțumește doar cu regiu- 
nea Bialystok, iar în ceiace privește 'Ţărisoarele noastre, e 
mai mult decât modest și desinteresat: își îndreaptă pri- 
virea spre 'Țărisoarele noastre doar pentru motivul că 
într'acolo îi dirijase privirile Napoleon. Altfel, desigur nici 
nu s'ar fi gândit, Deci atât testamentul apocrif al lui Petru 
cel Mare, cât și constanţa politicii orientale ruseşti, sunt; 
povești! După Milioukov, Alexandru își îndreaptă privirile 
spre Iași şi București numai după Tilsit, adică la 24 Iunie 
1807. Ne găsim în fața unei grosolane falsificări a Istorie, 
pentrucă, fără să aştepte sugestiile lui Napoleon, Alexan- 
dru ocupase Moldova și Muntenia încă din Noembrie 1806, 
iar la Tilsit, Napoleon i-a cerut ţarulul să evacueze Princi- 
patele, și încă repede, ceiace Alexandru nu a făcut, re- 
curgând la eternele procedee slavo-mongolice, Exact ca 
Stalin un secol și ceva mal târziu! 

Pentru a stabili adevărul istoric, va trebui să facem apel 
la alte isvoare. 


... 


Dar pentru aceasta, va trebui să vorbim puțin de Na- 
poleon. 

Bonaparte cunoştea destul de rău “Chestiunea orientu- 
lui”, ne-o spune o franțuzoaică, Germaine Lebel, în lucra- 
rea sa “La France et les Principauts danubiennes”, p. 90. 
De existența “unei surori latine” la Gurile Dunării, nu 
avea nici o ideie, In capitolul anterior am arătat răspun- 
sul pe care-l da Napoleon, cererii facute de un grup de 
boieri valahi: ambasadorului francez de la Viena, Napo- 
leon îi cerea să-i comunice cu ce ar putea servi pe aceşti 
indivizi. Termenul întrebuințat e puţin flatant pentru Ro- 
mânii care au voit și continuă a vol să ne facă să credem 
că Franța cunoștea existența unei ţări latine surori încă 
de pe timpul Cruciadelor, dacă nu mai! dinainte. 


In 1798 Bonaparte crede în căderea imediată a imperiu- 
lui otoman şi, pentru a-i da o lovitură de graţie Aneliei, 
vrea să ocupe Egiptul. Aceasta provoaca reacţiunea 'Turci- 
lor care declară războiu Franței, la 4 Septembrie 1798, iar 
la 23 Decembrie se incheie alianța turco-rusă. Deci “cauza 
creștinilor oprimați” este aruncată cu ușurință peste bord 
și Rușii! devin susținătorii aprigi al integrităţii imperiului 
turcesc, Urmările campaniei din Egipt sunt cunoscute şi 
la 25 Martie 1802 se încheie pacea de la Amiens, prin care 
se menține imperiul turcesc în statu quo ante beium. 

Dar după încheierea păcii de la Amiens, situaţia în 'Ță- 
rile românești este gravă. Influenţa Rusiei începe să se 
facă din ce în ce mai simțită, Imperiul otoman este în de- 
sagregare completă, ne mai fiind în stare să-și facă suze- 
ranitatea respectată. Bande de hoţi infestează drumurile. 
Populația nenorocită, amenințată în mod constant de foa- 
me, fuge în masă din aceste regiuni devastate de războlu, 
răvăşite de bandiți și oprimate de către administrația fa- 
nariotă ca și de armatele ocupante. 

Bonaparte cunoaște rău chestiunea Orientului, dar el or- 
donă cercetări și i se fac rapoarte. Rezultatul acestor ra- 
poarte e că imperiul otoman e în descompunere și tre- 
buiese luate măsuri din timp. Intr'un memoriu, Talleyrand 
propune acordarea Principatelor române Austriei, pentru a 
creia un măr de discordie între Austria și Rusia. 

Se restabilesc relaţiile diplomatice intre Turcia și Fran- 
ţa și Napoleon trimite la Constantinopol pe generalul Bru- 
ne. Sosit la Constantinopol, Brune constată influenţa -exer- 
citată de către Ruşi asupra politicii otomane în general și 
asupra Principatelor române în special. Ei (Rușii) au alia- 
ţi și spioni în persoana dragomanilor ieşiţi din bogatele 
familii fanariote şi candidaţi permanenți la scaunele Mol- 
dovei şi Valahiei. (Germaine Lebel, op. cit., p. 93). “Intri- 
gile ruseşti nu vor face decât să crească în Principatele 
române, după ruptura păcii de la Amiens, la 16 Mai 1803” 
(Germ. Lebel, op. cit., p. 94). Şi Istoria Milioukov vrea să 
ne convingă că Rusia şi-a îndreptat privirile asupra Prin- 
cipatelor numai după Tilsit (1807) şi numai pentru a-i 
face plăcere lui Napoleon!!! 

Teama de Napoleon, îi face pe Ruși să prepare planuri 
de apărare. In două memorii, Conţii Voronţov și Csarto- 
Tyski îi propun lui Alexandru ocuparea Principatelor ro- 
mâne cu o armată de 20.000 de oameni. Această armată se 
va putea aproviziona pe loc, afirmă ei. Se duc tratative cu 
Englezii pentru menţinerea imperiului otoman, atâta timp 
cât va fi posibil (1) şi pentru excluderea oricărei alte pu- 
teri la împărțirea prăzii, în cazul când prăbușirea otoma- 
nilor s'ar dovedi inevitabilă. Deci Ruşii caută “să menţină 
imperiul otoman” dar în cazul că aceasta nu va posibil, 
prada toată vor s'o ia ei şi, pentru orice eventualitate, plă- 
nuiesc să ocupe Principatele cu o armată de 20.000 de 
oameni! Mai ales că această armată putea fi aproviziona- 
tă pe loc! Lucruri de care, natural, Istoria Milioukov evită 
să vorbească. 

In faţa acestor evenimente, Napoleon își schimbă şi el 
planurile. Se hot să se aprople de Poartă. La 2 
Martie 1804 primeşte pe ambasadorul turcesc şi-l atrage 
atenția asupra activității celorlalte puteri, în special a 
Rusiei. In particular îi atrage atenţia asupra faptului că 
Rusia exercită în anumite posesiuni otomane şi, în special, 
în Moldova, o influenţă incompatibilă cu demnitatea 
turcească. Turcii își schimba şi ei total atitudinea faţă 
de Francezi. 

In acest timp, imperiul turcesc era în completă descom- 
punere. Sultanul Selim era stăpân doar cu numele. Pașa- 
lale nu-i mai ascultau ordinele, în special cel din Vidin, 
Pasvan-Oglu, era în totală rebeliune. Acest Pasvan-Oglu 
făcea un mare rău Ţărilor românești, în special Valahiei, 
unde pătrundea periodic, pentru a jefui. Ruşii sunt într'o 
continuă ofensivă. Moldova și Muntenia sunt sub “pro- 
tecția” lor, ca şi Insulele Arhipelagului pe care le-au 
câsțigat oferind pavilionul rusesc tuturor vapoarelor gre- 
cești. Ofiţeri ruși sunt trimiși în misiune la Belgrad, în 
Muntenegru şi chiar până la Ragusa. Iată deci o seamă de 
argumente “Moscoviţii făceau totul pentru a păstra 
integritatea imperiului turcesc”! 

In Iulie 1804, Napoleon atrage atenția ambasadorului 
ture asupra pericolului de războiu din partea Rusiei şi 
recomandă Turciei să fie atentă și să nu mai lase trupele 
rusești să intre în Principatele române. Dar tot divanul 
turcesc e cumpărat de Ruși și în 1805 se reînoiește tratatul 
de alianţă defensivă și ofensivă între Rusia şi Poartă. 
Ambasadorul francez atribuie acest succes rusesc înfluenței 
nefaste a domnitorilor din Principate, Moruzi și Ipsilanti. 

Moruzi se apără, susținând că Turcii au reinoit tratatul 
numai pentru că Ruşii le cereau să se ralieze coaliției 
contra Frantel şi cereau să ocupe Moldova și Valahia, Tur- 
cii, la rândul lor, comunică Francezilor că acest tratat a 
fost făcut numal “pentru a adormi pe Ruși”. 

“La Bucureşti, anunţarea Tratatului este primită cu 
multă bucurie, deoarece da scounului domnesc mal multă 


— 13 


n 0 ere e eta Da ăi RE 2 IRONIA DR PE a RA a a SIE e ea 


| Ri iii Di aer See 


erleitul 
soliditate, Fiecare vrea să celebreze în felul lui, Lerle - 
eveniment. Balurile se ţin lanţ şi Mitropolitul sa Cauti 
prin strălucirea serbărilor pe care le organizează. 3 
op. cit., p. 101. - 

Di te acestei situații, Napoleon caută conipiasat ba 
altă parte. Taileyrand, care era în acea vreme min! e 
externe, înclină spre o aliantă cu Austria. ȘI drep! Pt 
al împăciuirii, oferă “cu generozitate” Austriei, i ri 
româneşti. Dar Bonaparte se opune acestor PIERDE 
Franța încheie un tratat cu Prusia, la 15 motel ei 
Una din clauzele acestui tratat, jAxeretiea  ehrea | za! 
independenţei și integrității imperiului tu E 

ep raa TaI perioade de tensiune, Englezii, ALEA, 
cii şi Rusii, fac din Valahia un centru de aprovizionare și 
recrutare pentru armatele lor. Astiel, la 22 Martie 1805 
soseşte la Bucureşti un Tătar cu ordinul de a i se da 
100.000 de ocale de pește sărat pentru escadra engleză. 
Cantități de grâu, orez, peşte sărat, sunt trimise în 
Transilvania. Un ofițer rus, Bolkov, își are reşedinţa la 
Bucureşti, pentru a centraliza stocurile. Ispravnicii parcurg 
'Tara, ridicând ceiace mai rămâne din recolta deja insufi- 
cientă pentru consumaţia locală, Englezii cer 150 de oame- 
ni, meseriași, pentru reparaţiile necesare escadrelor. In 
faţa acstei situaţii grele, locuitorii fug in Sudul Dunării la 
trupele lui Terzenik-Oglu şi Pasvan-Oglu. Valahia se golește 
din ce în ce. La recensământul din 1803, populația Valahiei 
era de 850.000 de suflete, în 1805 a cincea parte fugise din 
"Tara. Situaţia era agravată și din cauza luptelor interne 
turceşti. Ayanii din Slistra și Brăila pornesc cu 14.000 de 
oameni contra lui Terzenik-Oglu din Rusciuk. Terzenik îi 
bate și o parte a trupelor ayanului din Brăila fug spre 
Focşani şi pradă toată regiunea. 

Anul 1805 se termină cu strălucita victorie a lui Napoleon 
la Austerlitz. Rușii se tem, dupa tratatul de la Presburg 
din 26 Decembrie 1805, că Napoleon va desmembra impe- 
riul turcesc, îndepărtându-i pe ei de la prada care-socoteau 
ei-pe drept li se cuvenea. 

Dar de la începutul anului 1806, evenimentele se preci- 
pită la Constantinopol. Totul indica o schimbare radicală 
a concepţiei otomanilor, adică se caută o apropiere de 
Franţa şi o indepărtare de Rusia, Se procedează la un 
schimb de ambasadori. Turcii trimit la Paris pe Muhib 
Efendi iar Napoleon trimite la Constantinopol pe generalul 
Sebastiani. In faţa alianţei anglo-ruse, Bonaparte e nevoit 
să se intorcă la alianța cu Poarta. Sebastiani are instruc- 
ţii precise. Cele mai importante sunt: stăpânirea absolută 
a Valahiei și Moldovei, inchiderea Strâmtorilor vaselor 

; interzicerea arborării pavilionului rus de către 
greci şi fortificarea cetăților contra unui eventual atac 
rusesc, 

Incepe o perioadă de presiuni ale ambasadorilor francez 
și rus la Constantinopo şi o atitudine de extremă lașitate 
turcească. Turcii își schimbă hotăririle de la o zi la alta, 
după forța sau aroganţa celor doi ambasadori. Intr'o zi 
înclină balanţa de partea sa unul, în alta celălalț. Curios 
este faptul că obiectul acestor certuri este în mare parte, 
scaunele de la București și Iași. Fiecare din cele două 
puteri vrea să-și aibă în aceste scaune, creaturile lor. Până 
la urmă Rușii au câștig de cauză, dar nu cele doua scaune 
domneşti îi importau pe Ruși, acestea fiind-ca totdeauna- 
un pretext. Dar pentru a trece la atitudini decisive, aveau 
nevoie de un pretext mai serios. Şi acesta le e furnizat de 
paşa din Vidin, Pasvan-Oglu care a invadat Valahia și 
cerea o dare lunară de 30.000 de piaștri. Şi iată că acea 
veche cauză a “creştinilor oprimaţi” e scoasă din nou de la 
naltalină. “Nu cei doi domnitori ne importă, ci liniștea 
și bună starea celor două Principate”, a declarat cu emfază 
baronul Budberg, membrilor Corpului diplomatic, reuniți 
la Petersburg. 

Şi ordinul de trecerea Nistrului e dat la 28 Octombrie 
1806. Generalul Michelson intră în Moldova cu 65.000 ae 
oameni prin trei puncte diferite, între Hotin și Moghilău, 
la 10 Noembrie. Rușii caută să-i convingă pe Turci că 
aceasta trecere a Nistrului nu este un act; de ostilitate ci 
e vorba doar de o asigurare a trecerii unor trupe spre 
Dalmația. Ei cer ca cetățile să se predea fără luptă. La 
26 Noembrie, generalul Elsen trece Nistrul în apropierea 
Hotinului și reușește să convingă pe pașa turcesc că el 
vrea să se oprească în oraș numai pentru cateva zile. La 
4 Decembrie, generalul Meyendort trece fluviul la Dubăsari 
și se îndreaptă spre Tighina, Insfârsit, Michelson însuși 
cu locotenenţii săi Miloradoviei, Kamensky, Dolgoruki și 
Ulanius, trece Nistrul la Moghilău la 24 Decembrie și la 
28 intră in Iași. O parte din trupe, sub comanda lui Milo- 
radovici, înaintează spre București și Oceacov ocupă Ga- 
laţii. In acest timp, Mustafa Bairactar ocupase Bucureştii 

cu 2500 de oameni, sub pretextul de a proteja pe Alexandru 
Şuţu, în realitate, pentru a prăda. EI se hotărăște să apere 
București! și trimite o întărire de 4-5.000 de oameni. Dar 
aceste trupe formate mal mult din briganzi decât din 
soldaţi, rău înarmaţi și nedisciplinați, se întâlnesc cu ar- 


14 — 


anlus şi sunt învinşi. Câtiva ajung la B 

gata [ul la ae ED ea toc oraşului. Cetăţenii cer Tu ACCU 
tadovici să se grăbească şi să le la apărarea, Generaj F 

ătrunde în oraş in dimineaţa zilei de 25 Decembrig La 
Eetipăi fără să fie nevoit să tragă mai mult de doua lovită 
de tun. Se produce totuși un incident: 300 de arnăuți 
serviciul lui Ipsilanti, care erau închiși în Mânăstirea Radu 
Vodă, prolită de sosirea Rușilor, scapă din mânăstire și 
sugrumă pe toţi Turcii pe care-i întâinesc, De pe acoperi 
şurile caselor, locuitorii aruncă cu ciocane topoarg 
asupra fugarilor turci. Generalul Miloradoviei Parcur e 
orașul cu husarii lui, restabilește ordinea și la ora 4 nu 
mai rămas nici un turc viu în oraș, Mitropolitul, în semg 
de veselie, face să sune toate clopotele din București, 

“In această zi de victorie, Arnăuţii il rezervă învingă. 
torului o surpriză în felul lor. Ştiind că generalul v 
locui in palatul prinţului Grigore Ghica, au delicata atenție 
de a așeza pe două rânduri, la poarta casei, dealunuli€ 
scării și pe galerie, toate capetele de turci pe care le tăla. 
seră in cursul zilei, având grijă să pună în faţa fiecă; 

o candelă aprinsă. De la distanță, efectul eara feeric, 
Miloradoviei, întorcându-se foarte târziu acasă, văzând ag 
departe această iluminaţie, sa arătat încântat, dar apro- 
piindu-se, a fost pe punctul de a leșina de oroare şi a f 
cât a putut mai repede, departe de această viziune de 
infern. Numai după câteva zile, după ce s'a efectuat o 
curăţire în regulă, a consimţit să se instaleze din nou în 
acest palat.” Lebel, op. cit., pp. 122-123. 

Michelson soseşte și el la București la 29 Decembrie, în 
acelaș timp cu Ipsilanti. Boierii care fugiseră în 'Transil. 
vania, revin în capitală. “Bucureştii vor oteri în toţ t; 
iernii, aspectul foarte animat al unui oraș de garnizoană. 
Teroarel și carnagiului, îi urmează balurile și serbările» 
Germaine Lebel, op. cit., p. 123. La acest tablou la care 
franţuzoaica Lebel utilizeză culori moi, Karl Marx adaogă 
altele destul de crude: “Soțiile boierilor din București 
dădeau exemplu de multă bună dispoziţie și-și sărbătoriră 
vitejii în petreceri, la care domnea mai muită veselie decât 
reținere”. Insemnări despre Români, Karl Marx, Ed. Car- 
paţii, pp. 15-16. i 

In fața acestor evenimente, Napoleon socotește că are 
nevoie mai mult ca oricând de ajutorul turcesc contra 
Rusiei, Incă din Septembrie, Bonaparte trimite doi ofiţeri, 
Jaubert şi Falkowsky, pentru un examen pe teren. Fal- 
kowsky traversează Iașii, Tighina, Hotin, Cetatea Albă, 
Galaţi, Brăila, Ismail şi Chilia. Informaţiile culese de el 
sunt catastrotice. In atară de Hotin, ale cărui fortificații 
sunt bine conservate, aparatul defensiv este înspăimân- 
tător: tunuri așezate direct pe pământ, fără afete, palisade 
incomplete, șanțuri în parte acoperite de pământ, plat- 
forme in stare jalnică, garnizoane scheletice. Cu toate 
aceste informaţii Bonaparte e nevoit să mizeze pe cartea 
orientală. Din Berlin, la 7 Noembrie, serie iui Şuţu: 
“Armata mea intră în Polonia: victoria nu mi-i scumpă 
decât pentrucă ea mă ajută să apăr cauza oprimaților”.., 
După cum se vede, și lui Napoleon îi era scumpă “cauza 
oprimaților”, nu numai Ruşilor! Şi bieţii valahi își puseseră 
speranţele în acest mare Napoleon care venea de departe! 
Ti făcuseră şi un cântec: 


Bunăparte nu-i departe, 
Vine să ne dea dreptate! 


Biată ingenuitate valahă! 

A doua zi după bătălia de la Iena, se angajează faţă de 
sulțanul Selim să nu facă pacea decât atunci când Şuţu 
și Calimachi vor fi repuși în scaune, iar Talleyrand scrie 
generalului Sebastiani: “Impăratul vrea să redea princl- 
patele Porții. El nu va restitui Varșovia și Berlinul —dacă 
va trebui să le restituie-decât atunci când Poarta își va îi 
restabilit autoritatea în Moldova și Valahia.” Napoleon îl 
trimite sultanului scrisori înflăcărate, iar Sebastiani este 
însărcinat să amorseze un tratat ofensiv și defensiv care 
ar garanta Porții posesiunile Moldovei, Valahiei și Serbiei. 
Sufletele întregului popor otoman sunt cuprinse de ură 
contra Rușilor, dar căpeteniile sunt inerte. Sunt aduse 
trupele din Asia — 60.000 de oameni—sub comanda lul 
Pasvan-Oglu, Mustafa Bairactar și Aldin Pasa și intră în 
Valahia pentru a merge în întâmpinarea Rușilor. Totuși 
totul se face în desordine și trupele turcești puţin antre- 
nate și rau echipate, nu pot face fața unor armate 
europene, 

O escadră engleză trece Dardanelele și înaintează în 
Marmara. Englezii cer expulzarea ambasadorului francez 
și reinoirea alianței cu Rusia și Anglia, In caz contrar, 
Constantinopolul va fi transformat în cenușă. Ambasado- 
rul Sebastiani face minuni: incurajează, ameninţă, inflă- 
cărează, organizează resistența, Sunt puse în bătaie aproa- 
pe 300 de piese de artilerie. Divanul nu cedează și flota 
engleză e nevoită să facă calea întoarsă, cu două corvete 
scufundate de focul bateriilor turcești, 


In acest timp Balcanii sunt teatrul unor intrigi multiple. 
Francezii se căznesc să pună pe picioare o Confederație a 
paşalelor de pe Dunăre, în care principalele plese erau 
Mustafa Bairactar și Pasvan-Oglu. Dar Bairactar e contra 
Francezilor lar Pasvan-Oglu îl ura pe Bairactar pentrucă 
sultanul îl numise recent serasker, adică comandant 
suprem. Se mai gândesc Francezi! la o expediţie de mare 
anvergură, dar aceasta eșuiază din cauza celor două pașale. 

Pe planul diplomatie Napoleon vrea să incheie un tratat 
ofensiv și defensiv cu Poarta şi Persia, cu scopul de a se 
menţine integritatea imperiului otoman și a obține parti- 
ciparea armatelor turcești și persane la operaţiile în curs. 
Incep conversații la Dantzig la 3 Iunie 1807, dar trimisul 
ture nu aduce nimic pozitiv. Lui, orice discuţie îi provoaca 
o mare poftă de somn. In acelaș timp se proiectează o 
încercare de apropiere de Austria, căreia nu-i convenea 
ocuparea Moldovei și Munteniei de către Ruși, dar propu- 
nerile făcute de Napoleon nu au darul de a face pe 
Austriaci de a ieși din situaţia de espectativă, In Aprilie 
Napoleon se adresează cabinetelor din Viena, Londra, 
Berlin şi Petersburg, în vederea unei păci dar, în acest 
caz se menţine pe poziția proturcă: nici un Congres fără 
participarea otomanilor. Sondările făcute nu duc la nici 
rezultat bun, ci la unul rău: Turcii aud de aceste sondări 
și-și pierd încrederea în Francezi, 

'Ţotuși în Mai-lunie 1807, armata Marelui vizir Mustafa 
trece Dunarea la Silistra şi obligă pe Ruși să-şi părăsească 
poziţiile dintre București și Giurgiu, Michelson evacuiază 
Bucureștii în grabă mare. Dar se produce o lovitură de 
teatru: isbucneşte o revoluţie la Constantinopol, Selim este 
răsturnat și înlocuit cu vărul sau, Mustafa. Noua ocârmui- 
re ia poziție antifranceză. Napoleon era exasperat de 
inerția turcească şi răsturnarea lui Selim față de care 
avea numai angajamente personale-nici un tratat nu se 
încheiase între Franţa și Turcia-iîi procură alibiul de care 
avea nevoie. 

In lupta contra Angliei, Napoleon avea nevoie de Rusia. 
Angajamentele personale faţă de Selim, îi incurcau noile 
planuri. Revolta de la Constantinopol îl debarasa de aceste 
angajamente. 

La 'Tilsit, Napoleon joacă marea carte. Lui Alexandru îi 
vorbește de Barbarii care trebuiesc împinși în Asia, face să 
treacă imaginea Sfintei Sofii pe dinaintea partenerului 
său dar, bineînţeles, nu se gândește să-l conducă la Cons- 
tantinopol așa de repede. Alexandru vrea împărtirea 'Tur- 
ciei şi, în lotul său trebuiau să între Moldova, Valahia și 
Constantinopolul. Reintrat in cabinetul său, după o discu- 
ţie vie cu Alexandru. Bonaparte exclamă: Constantinopol, 

onstantinopol! Niciodată! Ar însemna cucerirea lumii! 

La Tilsit s'a încheiat un tratat de pace, însoţit de arti- 
cole secrete. Articolul XXI stipulează încetarea imediată a 
ostilităților. Articolul XXII prevede retragerea trupelor 
ruse din Moldova și Valahia, dar armatele turceşti nu vor 
putea ocupa zisele provincii înaintea ratificării tratatului 
definitiv dintre Rusia şi Poartă. In realitate, în cursul unei 
întrevederi secrete. Napoleon ar fi lăsat să se înțeleagă că 
el nu avea intenţia de a insista prea mult la evacuarea 
Principatelor, E de la sine înţeles că Alexandru nu avea 
nevoie de mai mult. Dar punctele principale ale tratatului 
erau altele. Rusia promite să intervină pe lângă Anglia în 
vederea încheerii unei păci definitive. In cazul că aceasta 
nu acceptă înainte de 1 Noembrie 1807, Rusia va declara 
războiu Aneliei și va participa la Blocusul continental. De 
partea sa, Franța propune mediaţia sa între Rusia și Poar- 
tă. “Deasemeni dacă, ca o urmare a schimbărilor produse 
la Constantinopol. Poarta nu ar accepta mediaţia Fran- 
ței sau dacă, după ce ar fi acceptat-o, sar întâmpla ca, 
în termen de trei luni după începerea negocierilor ele nu 
ar fi ajuns la un rezultat satisfăcător, Franţa va face 
cauză comună cu Rusia contra Porții, și amândouă Inaltele 
părți contractante se vor înţelege să sustragă toate pro- 
vinciile imperiului otoman în Europa jugului și asupririi 
Tureilor, mai puţin Rumelia și orașul Constantinopol” 
(art. VIII din tratat). 

“Toate acestea sunt vagi. La drept vorbind, la baza tra- 
tatului de la Tilsit se află un punct de neînțelegere fun- 
damental: în timp ce Alexandru nu se gândește decât la 
Turcia, Napoleon se gândeste doar la Anglia. Pentru el 
Constantinopolul reprezintă o politică de magnificență, 
un lux pe care nu va putea niciodata să și-l permită. Pen- 
tru Alexandru, din contra, e scopul tradițional. Punctul 
din tratat care reconstituia Marele ducat al Varșoviei, era 
deasemeni negru pentru moscovit, care se temea că Na- 
poleon va trece la reconstituirea Poloniei” (Germaine Le- 
bel, op. cit., p. 137), 

Dificultăţile imediate le ridică pacea dintre Rusia și 
Poartă, Reuniunile inițiate la Rusciuk, ajung după 12 zile 
de discuţii la armistițiul de la Slobozia (27 August 1807). 
Prin acest armistițiu, Turcii și Rușii se angajează să pă- 
răsească Principatele în 35 de zile (art. III). In cazul că 
pacea definitivă nu va putea fl încheiată, armistițiul ră- 


mâne valabil până la 21 Martie 1808 (art. II). Amândouă 
părţile iși vor restitul reciproc vasele, echipagiile şi prizo- 
nlerii capturați în timpul războiului (art. IV şi VI). 

“Se pare, spune Germaine Lebel, că armatele sultanului 
au cauzat anumite incidente regretabile. Abla a început 
evacuarea rusească și bande otomane încep să urmărească 
trupele moscovite, jefuind districtele recent eliberate şi 
masacrând locuitorii. Turcii comit deasemeni eroarea de 
a ocupa Galaţii, cu toate stipulațiile art. III, și de a tri- 
mite, pentru a aproviziona garnizoana Ismail, mai multe 
vase încărcate cu muniții și pulbere, care sunt reţinute 
de Ruși și înapoiate Marelui vizir. “Poarta este incapabilă 
să facă respectate stipulaţiile armistiţiului de către hoar- 
dele sale de soldaţi, asupra cărora nu mai exercită nici un 
control”, acestea sunt argumentele aduse de Ruși, a căror 
rea credința pare deasemeni evidentă. Oricum, în urma 
unor instrucții primite de la Petersburg, la 12 Septembrie 
Rușii suspendă evacuarea și reocupă pozițiile anterioare, 
printre care Galaţii. Michelson reintră în Bucureşti la 71 
Octombrie (Lebel, op. elt., p. 138). 

Turcii ridică și ei obiecţiuni, susținute de generalul Se- 
bastiani, care deploră reaua credință rusească. 


In lunile ce urmează după tratatul de la Tilsit, situația 
lui Napoleon e mai încureată ca oricând. Desigur el are 
geniu, dar îl lipsește experiența. Intre vechea, tradiționa- 
la deşi ineficacea alianță cu Turcia şi noua alianță cu 
Rusia, Napoleon nu ştie care e cea mai! bună. Pe Turci vrea 
să-i țină cât mai mult în sistemul său, dar are nevole de 
Rusia, contra Angliei. Fără participarea moscoviţilor, Blo- 
cusul continental e doar o autoinşelătorie. Deocamdată îl 
menţine pe rus doar cu promisiuni, dar ştie că într'o zi va 
trebui să-i dea ceva. Pretenţiile lui Alexandru sunt extra- 
vagante: cere Constantinopolul. Pentru Napoleon, orice, 
dar nu Constantinopolul. Vor trebui sacrificate Principa- 
tele române şi Bulgaria. 

Chiar de la 8 Iulie, Napoleon cere informaţii asupra Bos- 
niei și Macedoniei. Tot cam pe atunci, trimite pe căpita- 
nul Aubert în Principate şi Ukraina. Acesta îi prezintă o 
lucrare cu titlul: Noţiuni statistice asupra Moldovei și 
Valahiei. Concluziile sunt ostile 'Turcilor, dar subliniază 
bogăția pământului acestor provincii, pe care o bună ad- 
ministrație le-ar face prospere. 

Bonaparte încearca să-i intimideze pe Turci. Dacă ei 
vor contnua să aibă încredere în Franța, stăpânirea Mol- 
dovei le este asigurată. Dacă fac pace cu Anglia, s'a ter- 
minat cu ei. 

In mod oficial, Napoleon cere Ruşilor să evacueieze Prin- 
cipatele. Austria, ea, se simte amenințată de ocuparea 
Principatelor de către Ruşi. Ambasadorul Austriei la Mos- 
cova, generalul Merveldt, intervine în acest sens pe lângă 
colegul său francez, Savary. Şi intră în joc şi Anglia. In- 
teresele engleze i-au dictat Angliei totdeauna menținerea 
imperiului otoman, dar situația îi cerea de data ceasta o 
schimbare de atitudine. Perfidul Albion își reia drepturile. 
Anglia avea nevoie de Rusia, dacă nu pentru a-i câștiga 
alianţa, cel puţin să o desprindă de Franța. Se declară 
deci gata să recunoască cucerirea Principatelor, dar nu- 
mai cu titlu de cucerire, și nu ca urmare a unei împărțiri, 
pe care nu o va recunoaște. Jocul e subtil, tipic englezesc, 
adică va recunoaște cucerirea Principatelor de către Ruşi, 
singuri, nu cu ajutorul Francezilor, sau ma! clar, contra 
voinţei Francezilor, adică să ia poziţie contra lui Napoleon. 

Napoleon iși dă seama că Rusia nu e dispusă să evacueze 
Principatele. Incă de la 26 Septembrie, împăratul rusesc 
îi trimite instrucțiuni ambasadorului lui la Paris, în care 
îşi manifestă în mod deschis intenția de a păstra Moldo- 
va şi Valahia, Aceasta — spunea el — pentru a da satis- 
facție opiniei publice rusești. Evident, acestă opinie publi- 
că dorea Principatele și... Constantinopolul. Iată cum pla- 
nurile lui Petru cel Mare, testamentul lui apocrif, după 
100 de ani devine un bun public, e de domeniu public! 
La 18 Noembrie 1807, Țarul cere în mod oficial lui Bona- 
parte asentimentul la păstrarea Principatelor. Nefiind si- 
gur că cererea îi va fi satisfăcută, sugerează lui 'Tolstoi, 
în secret, să se mulțumeasca cu posesia Basarabiei, Mol- 
dova şi Muntenia fiind puse sub sechestru și ținute în 
gaj de Rusia, până la încheierea păcii între Franţa și An- 
glia. Alexandru câștigă de partea sa pe ambasadorii fran- 
cezi la Moscova, mal întâi pe Savary şi apoi pe Caulai- 
court. Ei cer lui Napoleon cedarea Principatelor Rusiei. 

Ca la şah, Bonaparte răspunde printr'o contra lovitură. 
O clauză a tratatului de la Tilsit, cerea ca Napoleon să 
evacuieze Silezia după plata de către Prusieni a unei des- 
păgubiri de războiu. Şi Impăratul Francezilor răspunde 
că şi el va păstra Silezia, atâta timp cât Rușii vor păstra 
Principatele. Ori ocuparea Sileziei reprezenta marea tea- 
mă pentru Ruşi: reconstituirea Poloniei. Alexandru caută 
o mască, pentru a-şi ascunde jocul. El cere imediata eva- 


= 


TR cai arate "Ni E EET sa 


cuare a Sileziel, aceasta datorită angajamentelor ce avea 
el față de vechiul lui aliat, regele Prusiel. “Nu ași accepta 
nici întreg imperiul otoman cu acest preţ, Fac din aceasta 
o chestiune de onoare”, spune țarul Matuskai Rosslia. Marii 
împărați Napoleon și Alexandru, sau transformat în ne- 
gustori de cea mal joasă speță. Germane Lebel, ca fran- 
vuzoaică, recurge la un eufemism: îl numeşte negustori 
levantini! 

La 24 Iulie, la terminarea unui banchet, țarul îl duce pe 
ambasadorul francez Savary, în grădina palatului şi, în 
termeni vagi, face aluzie la împărțirea imperiului otoman: 
“Mărturisese că dacă această putere (Turcia), va trebul 
să se prăbușească într'o zi, poziţia ocupată de Rusia o face 
să spere că o parte din moștenire va trebui să-l revină. 
Impăratul (Napoleon) a avut bunătatea de a mă înțelege 
pe această chestiune și am toată încrederea în el, atunci 
când el va crede că a sosit momentul”. 


La 2 Octombrie, ministrul rus Rumianţov, îl spune am- 
basadorului Savary: “Vă asigur generale că va fl mal pu- 
ţin costisitor ca împărţirea să se facă imediat, decât dacă 
se amână. Impăratul Alexandru nu este interesat să achi- 
ziționeze teritorii dar, incontestabil. se va vedea forţat să 
participe la împărțirea dărâmăturilor acestei țări, chiar 
Jără ajutorul nimănui”. După cum se vede, ne găsim în 
faţa unei amenințari voalate. 

Napoleon ezită: adevărat vals al exitărilor. Intr'o zi se 
hotărăște la împărțirea imperiului otoman, pentru ca a 
doua zi să revină asupra hotăririi. Impărțirea îi pare ine- 
vitabilă, dar găsește că momentul nu e potrivit. In aceste 
momente se teme că Anglia își va lua partea leului: Egip- 
tul şi insulele. Pentru a-i distrage atenția lui Alexandru, 
îl impinge să ocupe Finlanda, să atace Suedia și îi propune 
o expediție în India. Graţie acestor levantine târguieli, 
alianța franco-rusă este salvată pentru câteva luni, ca și 
integritatea imperiului otoman. 

Au loc conferințele dela Presburg. In ele (28 Februarie, 
2 şi 4 Martie 1808), se discută ocuparea Moldovei, Munte- 
niei, Bulgariei și eventual a Serbiei de către Ruși, Franța 
luând Morea, Arhipelagul și o parte a Bosniei, Desacordul 
ajunge la culme când se abordează împărțirea imperiului 
asiatic al Turciei. Rusia vrea Constantinopolul și Darda- 
nelele — limba de pisică — cum îi spune împăratul mos- 
covit, dar Napoleon se înspăimântă, aceasta ar face din 
tar un împărat al Orientului. In cazul cedării Constantino- 
polului, Bonaparte vrea Dardanelele, ceiace Alexandru nu 
acceptă. Reuniunile de la Presburg nedând nici un rezultat, 
se ra necesitatea unei noi întâlniri între cei doi îm- 


Napoleon dă ordin ambasadorului său să dea a înţelege 
Turcilor că cesiunea Principatelor se anunță inevitabilă, 
dar Turcii răspund că nu acceptă și că sunt hotăriţi să 
facă războiu. Se produce revoluția de la Constantinopol și 
armata turcă rupe armistițiul și trece Dunărea. Aceste 
noi evenimente îl fac pe Alexandru să spună că acuma e 
momentul, mai mult ca niciodată, de a da proectelor de 
la Tilsit un început de realizare. “Este o nobilă și lăuda- 
bilă acţiune aceia de a elibera aceste ţinuturi. Aceasta, nu 
din ambiţie. O să ne înţelegem, fiţi siguri, asupra “limbii 
de pisică” (Constantinopolul şi Dardanelele). Umanitatea 
vrea ca acești barbari să nu mai facă parte din Europa 
în acest secol de lumină şi civilizaţie”. După cum se vede, 
nu mai este vorba de “creștini oprimaţi”, ci de “barbarie”, 
“lumină” și “civilizație”! 1| 

Silit de evenimentele din Spania, Napoleon scrie amba- 
sadorului Caulaincourt la 5 August că are intenția de a 
face pace cu Prusia în vederea evacuării Sileziei, evacua- 
re ce nu mai e legată de aceia a Principatelor. 

Din cauza neplăcerilor lui Bonaparte în Spania. Alexan- 
dru câștigă un punct important, înainte chiar de întâl- 
nirea de la Erfurt, 

Napoleon a pierdut marea bătălie diplomatică de la Er- 
furt, Pregătise bine totul, prevăzuse tot celace se putea 
prevedea, afară de trădare, La Erfurt, Napoleon a fost 
trădat de Talleyrand. Mihai Viteză, Vișoianu, etc., pot să 
se consoleze că au avut un predecesor celebru. In instruc- 
tiile date lui Talleyrand, se găsește același grijă a lui Na- 
poleon: nici un angajament precis, In celace privește 
Principatele, Napoleon scrisese că nu se va opune la ane- 
xarea lor. Talleyrand e trimis cu câteva zile mai inainte, 
pentru a adormi pe Alexandru Și el a făcut exact contra- 
riul: 1-a trezit. In întrevederile lui cu țarul rus, 'Talleyrand 
îl spune: “Vouă vă revine rolul, Sire, de a salva Europa 
și n'o veţi putea face decât opunându-vă lui Napoleon. 
Poporul francez e civilizat, Suveranul lui nu este, Suvera- 
nul Rusiei este civilizat, poporul său nu este. Ti incumbă 
deci Suveranului Rusiei de a fi aliatul poporului francez, 
Rinul, Alpii, Pirineii, sunt cuceririle Franței, Restul este 
cucerirea împăratului, Franța nu are nici un amestec” 

Această trădare i-a dat curaj împăratului Alexandru 
Fără aceasta, desigur ar fi fost mai modest, deoarece cum 


16 — 


ville, “Franţa era încă puternică, Fried, 
spune en. Gragle trădări! Iul Talleyrand, în celace ne Da 
veşte, Ruşii obțin schimbarea cuvintelor “Franța nu se bă 
opune la anexarea Principatelor” cu “Franța recunoaște 
Oroastă anexare”. Deci, din acest, moment, Napoleon era sa 
acord nu înghițirea Principatelor de către molohul Tusege 
In orice caz, Napoleon nu se gândește să-i lase să trea, e, 
Dunărea și Rușii să-şi realizeze marele vis: Constantinope 
1ul, vis prevăzut, natural, de testamentul apocrif a] lui Sea 
tru cel Mare. Dar ceiace le spusese Rușilor, Talleşranăd Te 
spusese ȘI Austriacilor ȘI deaceia poziția acestora față pu 
Franţa începe să se înăsprească deacela caută să se apree 
pie de Ruși și se declară gata să accepte și ei anexarea 
Principatelor de către Rusia. a 

Şi iată că dificultățile cele mari, Da peaie vin di 
partea Turcilor: în nici un caz nu accept: pierderea Pri : 
cipatelor. Un curent antifrancez crește la Constantinopol. 

Francezii cer Ruşilor ca în conformitate cu Prevederile 
tratatului de la Erfurt, să atace pe Austriaci. La insistenj x 
lui Caulaincourt, Rușii masează 60.000 de oameni la froj și 
tiera cu Galiţia, dar n'o trec decât târziu și atunej, i 
cererea ca Napoleon să-și ia angajamentul că nu va recon 
stitul Polonia. Napoleon își dă seama că nu e vorba de d 
alianţă și că a fost înşelat. 

Decepţionat, Bonaparte se întoarce către impăratul Aus. 
triei, devenit socrul lui, încurajându-l poftele asupra TȚă- 
rilor românești și promitându-i Serbia. In ceiace priveşte 
Principatele, Napoleon acceptase sacrificarea lor la Erfurt, 
dar nu se legase cu nimic în ceiace privește Serbia, Diplo. 
matului rus Cernicef, Bonaparte ii spusese categorie: 
“Dacă nu-i vorba decât de cursul Dunării, îl accept cu 
plăcere, Mai mult decât talvegul acestui fluviu... vă fac 
războiu”. 

Dar Turcii, cu toata slăbiciunea lor, nu vor să audă de 
cedarea Principatelor. Pierzând orice încredere în Fran- 
cezi, se gândesc la ajutorul Englezilor. Deaceia, la 5 Ianua- 
rie 1809, încheie cu ei pacea de la Dardanele, Unul din 
motivele principale care-i fac să resiste cererilor rusești, 
este credința că exista o neînțelegere profundă între Fran- 
ţa și Rusia. Deaceia comunică Rușilor că ei nu acceptă să 
negocieze decât după ce vor evacua Principatele, Reincep 
ostilitățile, Generalul Prozorovschi profită de faptul că 
Turcii nu primiseră încă ordinul de reinceperea ostilităţi- 
lor și vrea să ocupe Giurgiul prin surpriză. Generalul Mi- 
loradovici, care comanda aripa dreaptă a armatei ruseşti 
este însărcinat cu această operație. Dar acest general de- 


land Prea 


venise sclavul domnișoarei Filipescu, fiica marelui wistier- 


nic, partizan al Francezilor. Sunt comise indiscreţii și 


asaltul este respins. Nazirul ture poate trimite la Constan- 


tinopol mulţi saci plini cu 8.000 de urechi rusești, Turcii 
pierzând numai 50 de oameni, deci numai 100 de urechi. 
Nici o jumătate de sac! In drama care se juca pe spatele 
'Țărișoarelor noastre, intervin și fuste boierești, și încă 
de boleroaice valahe! Panica devine generală la Bucu- 
rești, Rușii retrec Siretul, stabilindu-se la Şerbeşti și cu 
cartierul general la Galaţi. | 

Rușii înconjoară Brăila la 19 Aprilie și o asaltează la 2 
Mai dar şi de data aceasta se comit indiscreţii și atacul 
e respins. Moare generalul Prosorovski şi îl urmează prin- 
ţul Bagraţian, care reușește să ocupe Ismailul, Măcinul și 
Orşova. In regiunea bucureșteană, în rândurile armate! 
rusești, domnește desordinea. Trupele sunt cantonate la 
Căpăţâneni, pe Argeș, și toți ofițerii superiori și chiar în- 
feriori își petrec timpul la București. Marele vizir care se 
găsea la Rusciuk trece Dunărea și se îndreaptă spre Bucu- 
reşti, Dar — minune — armata turcească este învinsă la 
Frăsinești și Marele vizir retrece Dunărea. Rușii iau Brăl- 
la, dar sunt bătuţi la Silistra și din cauza vânturilor și 
zăpezii, operaţiile încetează. Cartierul general rus se insta- 
lează din nou la București în Ianuarie 1810. 

Nici în primăvara anului 1810 Turcii nu acceptă renun- 
area la Principate și ostilitățile reîncep. Şumri pașa e 
surprins la Rasgrad de către armata lul Kamenski și fă- 
cut prizonier, Acelaș Kamenski bate pe Turci la Bazargic, 
Succesele sunt celebrate la București prin iluminaţii a 
giorno și prin oficierea unui Te Deum, la mitropolie. Dar 
războiul costă scump, în oameni și bani. Bucureștii sunt 
plini de răniţi și bolnavi. Prusia își oferă bunele oficii 
pentru încheierea păcii, dar Poarta răspunde că nu va 
începe negocierile decât cu condiţia ca Rușii să asigure 
independența și integritatea provinciilor otomane, Religia 
musulmană — spuneau ei — interzic Turcilor să cedeze 
cea mai mică parcelă din imperiul lor. 

Anturajul țarului îl îndeamnă la încheierea unei păci 
rapide. Alexandru se opune cu îndărătnicie dar, sub pre- 
siunile anturajului, acceptă şi propune Austriei împărți- 
rea 'Ţărilor românesti. Rusia își rezervă Basarabia și Mol: 
dova până 1a Siret, și oteră Austriei Muntenia și Brăila, 
dar Austria declină propunerea. Prin ambasadorul său la 
Viena, Otto de Morley, Napoleon promite lui Metternich 
"Țările româneşti cu condiţia ca Austria să intervină direct 


m 


la Constantinopol. Cu Turci! întrebuințează un langaj di- 
ferit. Cere acestora ca inainte de 15 Mai, cel puţin 100.000 
de oameni să trească Dunărea și, după ocuparea Principa- 
telor, un corp de 40.000 de oameni să înainteze pentru a 
se întâlni cu armata franceză în Rusia, In schimbul aces- 
tel acţiuni, Napoleon le promite restituirea Principatelor, 
Crimeia şi litoralul Mării Negre. 

'Totuși, convorbirile in vederea încetării ostilităţilor în- 
tre Turc! şi Ruși reiîncep, fără ca să se ajungă la vreun 
rezultat. Sultanul, încurajat de noul ambasador francez, 
Latour-Maubourg, refuză orice înțelegere atâta timp cât 
integritatea imperiului otoman nu este acceptață ca bază 
a discuţiilor de pace. Ostilitățile reîncep, Turcii trec Du- 
nărea între Giurgiu şi Slobozia şi la 24 Septembrie Rușii 
sunt învinși, dar puţin timp după aceasta inving și el pe 
Turci la Slobozia. Incep din nou tratativele de pace la 
Bucureșt! care se lungesc, deoarece Turci! își dau seama 
că războlul între Franţa și Rusia e iminent. Napoleon e 
însă furios din cauza acestor tratative de pace şi-şi în- 
dreaptă din nou privirile spre Austria căreia, în schimbul 
participării unei armate de 40-50.000 de oameni în răz- 
bolul contra Rusiei, îi promite Principatele cu Gurile Du- 
nării, Serbia, Galiţia, Iliria și Triest, Dar în acelaș timp, 
tot în vederea participării la războiu, promite 'Turcilor 
Principatele și Crimeia, In plus, le vorbește de reconstitui- 
rea Poloniei. 

Rușii își dau seama că războiul bate la ușă și că alături 
de Francezi va fi Austria, Sunt nevoiţi deci să se grăbeas- 
că și să încheie pacea. Neavând altă soluţie, se mulțumesc 
numai cu Basarabia. 

La 28 Mai 1812 pacea este încheiată la Bucureşti și Rușii 
me iau Basarabia! 


.... 


Rezultatul campaniei din Rusia este cunoscut, După 
tratatul de pace de la Paris (30 Mai 1814), aliații convoaca 
Congresul de la Viena. Uitat Napoleon, aliaţii încep o 
crâncenă luptă între ei, la împărțirea prăzii. La 3 Ianua- 
rie 1815 Franţa, Anglia și Austria se unesc pentru a se 
opune la pretenţiile teritoriale ale Rusiei şi Prusiei, în 
special la anexarea Marelui ducat de Varșovia de către 
Rusia. 

Alexandru, după tribulaţiile lui liberale până în 1812, 
trece printr'o criză de misticism. De aici, și din cauza 
Societăților secrete care încep să se formeze in Rusia, “]i- 
beralul” Alexandru trece la cel mai furibund autocratism. 
Ideile Revoluţiei franceze, cărora nu le dăduse nici o im- 
portanță. sunt aduse în Rusia de către ofițerii lui care 
defilaseră pe străzile Parisului. 

In 1815 se adresează direct suveranilor și la 14 Sep- 
tembrie apare celebrul act al Sfintei Alianțe, semnat de 
împăratul Austriei, regele Prusiei și țarul Rusiei. Acest 
act e, pe lângă politic, o Chartă ideologică: tratează des- 
pre perceptele Sfintei religii, dragostei, adevărului și a 
păcii. Papa refuză să-l semneze, catolicismul neadmiţând 
doctrina unui supracofesionalism, Turcia vede în el un 
apel la o nouă cruciadă. Metternich îl definește un bavar- 
daj fără însemnătate, iar prusianul Gentz îl califică o 
nulitate politică. Punctele principale ale acestui act sunt 
aplicarea absolutismului cel mai feroce în interiorul Sta- 
telor aderente și sdrobirea oricărei mișcări naționale sau 
liberale în exterior. Semnatarii actului se transformă în 
jandarmii Europei, In numele principiilor Sfintei Alianțe, 
Alexandru renunță la “liberalism”, Este obsedat de teama 
perpetuă a revoluției” (Milioukov, op. cit., II, p. 713). 

Dar isbucnesc revoluţii în Spania, Italia, în Balcani, în 
Austria, în care interesele componenților Sfintei Alianțe, 
ca totdeauna, intră în conflict. Congresul de la Troppau, 
în 1820, care s'a ocupat de revoluția napolitană, cel de la 
Laybach, 1821, care sa ocupat de revoluția de la Turin, 
scot în evidenţă ciocnirea de interese. Incercarea revolu- 
(iale grecească, eteria, îl pune pe ţarul rus Alexandru 
n situația de a se opune la ajutarea “creștinilor oprimaţi” 
și a sprijini pe păgânii turci: după concepţia Sfintei Alian- 
țe — opera lui Alexandru — eteria era o mișcare revoluţio- 
nară care trebuia înăbușită. Lui Chateaubriand, Alexan- 
dru îi declara că deși e presat de opinia publică rusească, 
el nu se va hotăr! niciodată să susțină cauza grecească, 
căci datoria suveranilor este de a lupta contra societăților 
revoluționare secrete. Eteriștii ceruseră sprijinul Ruriei, 
opinia publică rusească era furioasă pe Alexandru din 
cauza atitudinii lui antigreceşti. Toţi Rușii cereau ca Rusia 
să ajute pe greci, Pușkin voia să plece pe front ca volun- 
tar. Grecii sunt lăsaţi în voia soartei și eteria e sdrobită. 
“Batalionul sacru” e fărâmat la Drăgășani şi “eroul” Ipsi- 
nui fuge în Austria, unde e arestat și apoi închis la Mun- 
aci. 

Sunt interesante și ar putea pare chiar comice tribula- 
ţiile ideologice ale lui Alexandru I, dacă nu ar fl avut un 
rezultat tragic pentru noi: e] ne-a luat Basarabia. 


Incepe prin a fi partizan al ideilor liberale, vrea să dea 
libertăți poporului rus, dar nu se hotărăște să treacă la 
fapte, ezită, găsind până la urmă că acordarea acestor 
libertăți nu e recomandabilă în acele momente. O amână 
pentru mai târziu. Nici nu se putea altfel, deoarece el voia 
să dea libertăţi dar nu admitea nici cea mai mică ştirbire 
a prerogativelor autocrate ale ţarului. Trece printr'o pe- 
rioadă de misticism pentru ca pe urmă, tocmai pe baza 
principiilor religioase, să devină tiranul cel mai absolut, să 
devină cerberul care veghează și sdrobeşte orice încercare 
de obținere de libertăţi. 

In celace privește poziţia lui față de constanţa politicii 
rusești, faţă de apocriful testament al lui Petru cel Mare, 
ea nu e ambiguă ci deadreptul fățarnică. In repetate rân- 
duri, cum s'a văzut din relatarea noastră telegrafică, se 
declară pentru integritatea imperiului otoman, încheie 
tratate cu ei, îl susține, celace ar face pe unii să creadă 
că într' adevăr Alexandru nu a nutrit planul de a ajunge 
1a Constantinopol, că cel puțin el face excepție la constan- 
ţa politicii orientale ruseşti. 'Totul era disimulare. Când se 
declară pentru integritatea Turciei, o face pentru că nu 
considera momentul potrivit, că în acele momente socotea 
că ar trebui să împartă prada cu alţii, ori el voia tot im- 
periul otoman pentru el. Alianța cu Franţa a făcut-o toc- 
mal pentru acela: socotea că numai Napoleon îi va da 
ceiace dorea. Cu tenacitate slavo-mongolă, caută să obtină 
totul, încetul cu încetul. Se mulțumea, sau mai! bine zis 
se prefăcea că se mulţumeşte numai cu Principatele ro- 
mâne, dar gândul lui era la tot imperiul otoman. S'a văzut 
când la Conferința de la Presburg, în fața propunerii 
franceze de a-i da Constantinopolul dar a păstra Darda- 
nelele pentru Napoleon, Alexandru a refuzat: el vola în- 
treaga “limbă a pisicii”. In ceiace ne privește, sa văzut 
fățărnicia și îndărătnicia cu care a voit să ne înghită, Ne-a 
ţinut sub ocupaţie şase ani, și oricine ştie ce însemnează 
şase ani de ocupație rusească, afară de boierii și mitropo- 
liții noștri care trăgeau clopotele în onoarea Moscoviţilor. 
Alexandru a căutat toate pretextele pentru a călca stipu- 
laţiile armistiţiului de la Slobozia şi a rămâne pe loc. 
Când și-a dat seama că Napoleon va pomi cu războlu 
contra lui, sa mulțumit cu puţin: puţin pentru Ruși, mult, 
enorm de mult pentru noi: BASARABIA. 

Din expunerea noastră s'a văzut că în tratativele Na- 
poleon-Alexandru, "Ţările noastre au constituit o piesă 
importantă. Totul se făcea peste capetele noastre, noi nu 
contam — Mitropoliţii trăgeau clopotele —, dar era vorba 
de o piesă nu importantă ci, extrem de importantă. Ce 
importanță a prezentat pentru ţarul moscovit "Ţările ro- 
mânești, se vede și din faptul că a distrus toate documen- 
tele din arhivele rusești in legătură cu relaţiile Moscoviţilor 
cu "Țările noastre! Şi totuşi, în Istoria Miloukov — repetăm, 
e vorba de o Istorie scrisă de exilați —, nu găsim aproape 
nimic, sau mai bine zis, nimic. 

S'ar putea obiecta că Istoria Milioukov a găsit toate 
aceste chestiuni lipsite de importanţă. Ar fi falsă această 
obiecțiune. In toată Istoria Milioukov e înăbușită, trecută 
sub tăcere, învăluită de umbre, constanța politici! rusești: 
Constantinopolul. Ori la Constantinopol se ajungea tre- 
când peste trupurile noastre. Pentru această perioadă, 
Istoria Milioukov vrea să ne convingă că Alexandru a 
ocupat Principatele pentrucă aceasta i-a fost direcția indi- 
cată de Napoleon, cu alte cuvinte, fără voința lui, dacă nu 
chiar contra voinții lui. Sau și cu alte cuvinte mai precise, 
dacă există vreo vină, aceasta e a lui Napoleon. Aceasta o 
scrie Milioukov după Tilsit. ŞI tratatul de la Tilsit s'a 
încheiat la 24 Iunie 1807, ori generalul Michelson a trecut 
Nistrul cu 65.000 de oameni între 10 şi 16 Noembrie 1806! 
Şi, deşi fără succes, Napoleon a insistat în repetate rânduri 
ca Moscoviţii să evacuieze Principatele! 

De data aceasta ne găsim în fața unel grosolane falsi- 
ficări a Istoriei! 


Despre perioada relatată de noi în acest capitol, “Istoria 
Românilor din cele mai vechi timpuri până astazi” 
C. C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, scriu următoarele 
rânduri: “In anul 1806 începuse un nou războiu între ruşi 
şi turci, al cincilea în decurs de o sută de ani; soarta 
armelor era iarăși defavorabilă armatelor sultanului. 
Luptele ținură ma! mulţi ani. până în 1812, când începură 
tratativele de pace, Guvernul țarist cerea ambele ţări ro- 
mânești; în fața iminenţei atacului lul Napoleon, prin 
pacea de la București (1812), teritoriul dintre Prut și 
Nistru a intrat în hotarele Rusiei”, p. 459. O primă remarcă 
e aceia că Giurescu vorbeşte de guvernul țarist, care desi- 
gur e marele vinovat şi nu de eterna Rusie, care n'are 
nici o vină. Ca să nu mai vorbim de Rusia sovietică care, 
pe lângă că e un înger, ne-a eliberat la 23 August 1944, de 
“jugul nazist”. ŞI mal facem o remarcă: cartea care din 
punct de vedere grafic e într'adevar impresionantă, are 


— 


[TITI TE SEI E RE a 


dei 


un motto: “Trebuie să redăm Istoria zi cum este ea-și 
din aceasta nu avem decât de câștigat! Să facem ca oame- 
nii să cunoastă și să înțeleagă cum trebuie istoria”. Sem- 
nează... (istoricul) Nicolae Ceaușescul 

Istoria Roller acordă acestei sbuciumate perioade, două 
pagini, Intâlnim desigur multe perle care nu sunt numai 
aistorice, ci deadreptul antlistorice, Ca totdeauna desigur, 
şi în această perioada, îngerul nostru cel bun a fost Rusia, 
Nici nu se putea altfel, intro istoria antiromânească. 
Astfel, n! se spune că după ce generalul Michelson a ocupat 
Moldova, a intrat în Bucureşti, fără a fi întâmpinat vreo 
resistență. Forțele interne îi neteziseră drumul. Nu ni se 
precizează care au fost aceste forțe interne și cum l-au 
netezit drumul lui Michelson. Să fie vorba de cei 300 de 
arnăuți ai lui Ipsilanti? Se citează participarea alături de 
ruși a unor batalioane de panduri. Din unul din aceste 
batalioane a făcut parte Tudor Vladimirescu. Acuma în- 
cepem să înțelegem. Se citează armistițiul de la Slobozia 
şi înfrângerile turcești, dar nu se găseşte un cuvânt despre 
cele ruseşti. Insfârşit ni se vorbește de pacea de la Bucu- 
sai “Principatele române, ocupate încă de la începutul 
ostilităților, au fost evacuate de Rusia, afară de teritoriul 
dintre Prut şi Nistru, care a fost încorporat Imperiului 
rus”. Istoria Roller, III, p. 6ll. După cum vedem, nici 
Istoria Roller nu scrie cuvântul BASARABIA. Nu e de 
mirare, căci și unii și alţii, și Giuresţii și Rollerii, se supun 
aceluiași normativ: “Trebuie să redăm istoria așa cum 
este ea”. 

Marele nostru istoric Iorga, ne spune că în faţa perico- 
lului eminent francez. Alexandru, la începutul lui 1811, 
își redusese pretenţiile la Moldova iar în Aprilie comunica 
Austriacilor că sar mulțumi chiar numai cu Basarabia. 
“Nu mai era vorba deci de o absorbție a Principatelor, ci 
numai de o măsură destinată a împiedica orice ofensivă 
turcească pornită din aceste fortărețe care de circa trei 
secole apărau frontiera imperiului otoman, de la Hotin la 
Akerman și Ismail”!!! N. Iorga, op. cit., p. 241. Curioasă 
frază şi curios argument! Deci Rușii nu voiau Basarabia 
pentru a-și mări deja imensul teritoriu, ci pentru a se 
apăra contra agresivității turceşti! Contra unor turci 
decăzuți, despre care în acele vremuri se spunea că au 
două mâini pentru a-și ține cu una fesul și cu cealaltă 
șalvarii. Dacă ar mai avea o mână, pe aceia ar întrebuin- 
ța-o pentru a-şi tine ciubucul! Argumentul e ridicol. In 
aceste circa trei secole, aproape totdeauna agresiunea ve- 
nise din partea Rușilor, mai ales în ultimul. Dar și mai 
curios e faptul că pe baza aceluiași argument, la Teheran 
și Yalta, Stalin a cerut și obtinut imense teritorii. Rusii 
aveau nevoie de ele pentru a se apăra contra imperia- 
lismului altora, de data aceasta contra imperialismului 
german. Imperialismul rusesc, n'a existat niciodată! ŞI 
apărătorii libertăţii popoarelor, “democraţii” Churchill şi 
Roosevelt, au acceptat această falsă argumentaţie, care 
nici măcar nu avea meritul de a fi noua și le-au satisfăcut 
“modestele” cereri. 

N. Iorga insistă in paginile destinate acestel epoci asupra 
rolului jucat de domnitorii fanarioți sau de pretendenții 
la scaunele moldo-valahe, fapte cărora noi le-am acordat 
o importanță secundară. Găsim totuși o notă importantă: 
la 28 August 1808, boierii ceruseră Rușilor anezarea patriei 
lor la Rusia, așa cum se întâmplase cu Georgia și Ime- 
retal!! Numai că pe timpul lui Alexandru, pe Ruși nu-i 
mai interesau aceste bagatele ca pe timpul lui Petru sau 
al Caterinei a II-a. Nu-i mai interesau să trateze cu boierii 
ci, peste capetele lor, tratau direct cu 'Turcia, Austria, 
Prusia și, în special cu Franţa, Boeril își pierduseră im- 
portanta. Mai interesau doar boieroaiecele care, cum spune 
Karl Marx, “dadeau exemplu de multă bună dispoziție 
și-și sărbătoreau “vitejii” lor în petreceri, la care domnea 
mai multă veselie decât reţinere”, Câtiva, care încercaseră 
să iniţieze tratative au fost duși dincolo de Nistru, bătrânul 
Roznovanu a fost bătut și tras de barbă în plin Divan, 
poetul Conachi, și chiar mitropolitul Veniamin Costachi 
au fost maltrataţi“ N. Iorga numește aceste maltratări 
“incidente regretabile”. N. Iorga, op. cit., pp. 247-249. Karl 
MEX e ri pusin PiplomAHe și spune: “In timpul ultimei 
or ocupații, Rușii s'au arătat cum sunt: jajul şi ocupare 
Basarabiei au spulberat toate iluziile”. Stati pe 

Am vazut cum Germaine Lebel spune că în timpul când 
Ruşii erau în Muntenia, la București se ducea o viață de 
garnizoana: baluri, etc, ofiţerii care-și aveau cantonamen- 
tul în sate, erau tot timpul la București și, natural, se 
distrau cu bolerii și, fără îndoială, cu boieroaicele, Acestea 
își sărbătoreau pe “vitejii” moscoviti, la petreceri “la care 
domnea mai multă veselie decât retinere”, ŞI desigur la 
aceste petreceri sau petrecut și “incidente regretabile”, 
mai ales că “Rușii s'au arătat așa sum sunt”, ŞI ocupaţia 
a fost lungă — șase ani! —și incidentele regretabile tre- 
bule să fi fost multe, Românii au avut ocazia să cunoască 
multe “incidente regretabile”, după 23 August 1944, Şi tră- 


18 — 


1 Grigore Niculescu-Buzești, a afirmat că acele «in. 
do ten ae fost lipsite de importanță! in 
Orl cum ar fi, se pare, boierii s'au considerat lezaţi din 
cauza acestor incidente și, mai ales, pentrucă Rușii nu l-au 
luat în consideraţie și le-au nesocotit încercările de trata. 
tive. De acela, ne spune N. Iorga, după ce Rușii s'au retras 
dincolo de Prut, nu au avut loc puternice emigraţi, așa 
cum sa întâmplat pe timpul Caterinei a II-a. La începuţ, 
Ruşii au avut în Basarabia o comportare acceptabilă. 
Funcţiunile înalte au fost date Moldovenilor, guvernator 
fiind numit Scarlat Sturdza, asistat de Matei Crupenschi 
In alte funcțiuni au fost numiți membri ai familiilor 
Sturdza, Catargiu, Ghica, Dimachi, Leon, Vârnav, ete. 
Totuși entusiasmul era lipsă la apel. Marii boieri care 
aveau proprietăţi deoparte și de alta a Prutului, au prefe- 
rat să se stabilească în dreapta fluviului, sub scept; 
păgân, decât în stânga lui, sub sceptrul “protectorul 
creștinilor”. Cei șase ani de ocupaţie lăsaceră amare amin. 
tiri! 

Chiar uni! dintre boierii care-şi aveau toate pro 
în Basarabia, au preferat să le vândă A trazilloL Sur 
latorilor greci! și să se stabilească la Iași. Turcii le dăduseră 
un timp scurt pentru a se declara de care parte a Prutului 
vor să se stabilească, Printre cei ce au ales dreapta Pru- 
tului, Iorga citează pe boierii Ioan Balș, Iordachi Canta- 
cuzino și Constantin Paladi, Ba ne citeaza și pe unul 
— Constantin Mavrocordat —, care, optând pentru Basa- 
rabia, şi-a schimbat la timp părerea, 

In 1818, cu ocazia vizitei sale la Chișinău, Alexandru a 
acordat Basarabiei o Constituţie, care a fost publicată în 
rusește şi în românește, In biserică a fost păstrată litur- 
ghia românească și se aduceau din Moldova cărţile nece- 
sare cultului. 

“Dar toate acestea nu contribuiau la menținerea vechilor 
relații cu regiunile dintre Prut și Carpaţii. Departe de a 
încerca să urmeze exemplul Austriei, care întrebuința pro- 
vincia sa de limbă românească pentru a atrage pe ceilalţi 
Moldoveni supuși arbitrariului turcesc și lăcomiei iezi 
Rusia stabilind pe noua Jrontiera o carantină aproape 
permanentă, părea din contra, că voia să impiedice orice 
relație între cele două fragmente din vechea Moldovă.” 
N. Iorga, op cit., pp. 251-252. 

Care este explicația schimbării comportamentului mos- 
covit? Explicaţia nu e greu de găsit și nu trebuiește mult 
căutată. După incheierea Sfintei Alianțe, din cauzia bigo- 
tismului în care căzuse dar, mai ales, din cauza bolnavei 
temi de ideile revoluţionare, Alexandru a închis frontiera 
și a instalat carantina, Şi iată explicația, teribila expli- 
caţie, de necrezut explicație, pe care o dă N. Iorga: “Nu 
mai este nevoie de altă probă pentru a se vedea că, și de 
data aceasta, nu a existat continuarea unei politici con- 
secvente, ce face apel la toate mijloacele, pentru a se 
ajunge la o anezare întreagă și definitivă”. N. Iorga, 
op. cit., p. 252. Sublinierea aparţine lui N. Iorga. 

Ec ba teribilă şi de necrezut concluziel!! 

Tn toata cartea, revine ca o obsesie ideia că nu a existat 
o constantă în politica rusească de a ne ocupa ţărisoarele! 
Atunci, de ce ne-au ocupat Basarabia? Şi această ocupare 
era pasageră, nu avea caracter definitiv? N. Iorga găsise 
un răspuns arătat de noi mai înainte: pentru a se apăra 
în viitor contra invaziilor turcești, pornite de la Hotin, 
Akerman și Ismailll! 

In lucrarea noastră ne-am exprimat părerea ca redac- 
tarea cărţii “Histoire des relations russo-roumaines”, a fost 
grăbită. Cp tot regretul, răspicat, cântărind bine cuvintele 
şi, mai ales cu toate riscurile, de data aceasta vom spune-o: 
N, Iorga nu a sesizat pericolul rusesc! 

DI Pamfil Şeicaru a publicat în exil o seamă de portrete, 
Mare admirator, necondiţionat admirator al lui N. Iorga, 
dl Șeicaru s'a întrecut pe sine în portrecul făcut lui 
N. Iorga. Lumină, dragoste, duioșie, ete. fac din această 
carte o perlă a literaturii românești. Dar, nu mai puţin, 
această carte e un panegiric, 

Cartea a fost publicată în Editura “Carpaţii” din Madrid 
și, repetăm. e o perlă a portretisticii românești. In ea 
dl Şeicaru laudă și cartea lui N. Iorga, “Histoire des râla- 
tions russo-roumaines”, Iată ce spune dl Pamfil Şeicaru: 
“In aceasta lucrare, defilează rând pe rând înaintea ochilor 
noștri succesiunile de iluzii naive și de amare desamăgiri 
ale Românilor, crezând că vor putea scutura jugul turcesc 
cu ajutorul pravoslavnicei Rusii”, N. Iorga, de Pamfil Şel- 
caru, p. 87. 

Noi credem că problema e greșit pusă, Relaţiile dintre 
Români și Ruși au fost totdeauna relaţiile dintre şoarece 
și pisică, rolul șoarecelui revendindu-ne nouă. Ori în fața 
pisicii, șoarecele nu poate avea nici iluzii naive și nici 
amare desamăgiri! A le avea și a le expune Rușilor într'o 
carte, însemneaza a nu fi sesizat; rolul de șoarece, tristul 
rol de șoarece, pe care ni l-a rezervat nefericita noastră 
Istorie, în fața pisicii moscovite! 

(Va urma.) 


« 


NOUA ATITUDINE GEO-POLITICA A CHINEI 


ONFLICTUL latent dintre China comu- 
nista şi Uniunea Sovietică a inceput să 
se resimtă la numa! câțiva ani după 
moartea lui Stalin. Divergenţele, la in- 
ceput de natură ideologică, sau adân- 
cit în deceniul trecut, cei doi coloși ai 
tiraniei moderne ajungând la grave în- 
căerări la frontiera lor comună din ex- 
tremul orient. Pe timpul lui Mao Tse 
Tun, China a cerut Moscovei armament 
nuclear insistând pentru declanșarea 
unui război impotriva capitalismul. La 
vremea aceia, cei mai mari dușmani ai noii republici po- 
pulare Chineze erau Japonia, considerată în egală masu- 
ră inamicul potențial numărul unu al Rusiei în Asia; Sta- 
tele Unite, şi Taivanul. Impotriva acestor dușmani comu- 
ni, Pekinul și Moscova au incheiat în 1950 un tratat de 
alianță pe 30 de ani, care urma să se prelungească auto- 
mat. Potrivit tratatului, și poziţiei slabe a Chinei dela 
acea vreme, Pekinul era însă un partener “junior” al Uniu- 
nii Sovietice. 

De atunci și până n prezent, harta geo-politică a lumii 
s'a schimbat profund. Din partener, China sa transformat 
în cel mai mare dușman al Uniunii Sovietice. Mutaţia sur- 
venită este relativ ușor de explicat. Moscova a evitat o 
confruntare frontală cu Occidentul, refuzând totodată să 
doteze armata Chineza cu armament nuclear. Conducerea 
Chineză și-a consolidat puterea în interior, s'a maturizat, 
și şi-a adus aminte că unele importante teritorii din Sibe- 
ria sunt de drept Chinezești. 

Intre cei doi coloși a intervenit la început neincrede- 
rea, apoi divergenţele ideologice, și în cele din urma con- 
flictele care au culminat cu provocările și ciocnirile dela 
frontiera Sino-Sovietică de-a lungul fluviilor Amur și Ussu- 
ri. China și-a dat seama treptat că principalul ei duşman 
geo-politic nu este nici Japonia, şi nici America, ci Ru- 
sia imperialistă deghizată ca țară comunistă. Conduceri- 
le celor doua țări au înțeles repede un lucru alarmant: 
conflictul lor este mortal și mai curând sau mai târziu 
vor ajunge la o confruntare apocaliptică. Au hotărit, atun- 
ci să înceapă... negocierile, în spatele cărora fiecare își 
urmărea propriile obiective. China şi-a pus la punct ar- 
senalul atomic; Rusia a început să tatoneze posibilitatea 
unei destinderi politico-militare cu Occidentul, pentru a- 
și putea concentra o parte din forţe impotriva Chinei. 
Moscova și-a extins influența în multe țări şi regiuni ale 
lumii, făcând eforturi disperate să-și întărească poziţia 
militară în Europa Centrală, și să-și asigure dominarea 
totală a Europe! de Răsărit; China a început să iasă trep- 
tat din carapacea ei tradițională, sabotând eforturile de 
dominare rusească oriunde în lume unde i-a fost posibil. 
Acum câțiva ani, Kremlinul a cunoscut o tensiune unică: 
militarii și strategii Sovietici au cerut distrugerea centre- 
lor nucleare Chineze înainte de a fi prea târziu. Se pare 
insă că era deja prea târziu; contaminarea radio-activă 
ar fi distrus nu numai populaţia Chineză, dar în mare 
măsură şi populația Uniunii Sovietice. Conducătorii dela 
Pekin care tot timpul au susținut că într'un eventual răz- 
boi, China își poate permite să piardă câteva sute de mi- 
lioane de locuitori, au respirat usuraţi, Marea primejdie 
a trecut, dar Chinezii nu pot uita că Rușii ar fi vrut 
să-i anihileze total. Azi, Moscova nu mai poate decât să 
privească cu disperare la consolidarea arsenalului atomic 
Chinez, capabil acum să riposteze puternic impotriva unui 
atac sovietic, 

Intre timp, “Republica Populara Chineza” a trecut prin 
transformări social-politice adânci şi ireversibile. Moartea 
lui Mao și înlocuirea oamenilor săi, a aruncat China pe o 
nouă orbită politică internă și externă. Noii conducători 
au înțeles că nu pot supraviețui dacă nu se adaptează 
epocii moderne în care trăim şi jocurilor ei politice, Ast- 
fel, ei au pornit la o campanie de transformări și reforme 
pragmatice și realiste. In interior, China face eforturi 
pentru modernizarea agriculturii (pentru asigurarea hranei 
populaţiei), insoțite de mari eforturi menite să ducă la 
modernizarea industriei și tehnologiel, în special a celei 
militare. In domeniul politicii externe, China a hotărit 
să înceapă să joace rolul de mare putere pe care i-l con- 
feră dimensiunea sa, și să depună totodată toate etfortu- 
rile pentru anihilarea Uniunii Sovietice. In acest sens, 
Pekinul s'a apropiat de Japonia, Europa de Vest, şi în- 
cearcă să se apropie de Statele Unite. Intenţia actuală a 


de Dr. Nicolae DIMA 


Pekinului este să izoleze Uniunea Sovietică şi să o cuprin- 
dă într'un cerc sugrumător de alianţe anti-Ruse. Un mare 
succes Chinez în acest sens, poate piatra de temelie a 
unor viitoare succese, o constitue semnarea în luna August 
a “tratatului de pace și prietenie Sino-Japonez”. Tratatul 
pune capăt stării de beligeranță dintre cele doua ţări; 
pune bazele unei fructuoase colaborări între Japonia și 
China; denunță indirect tratatul de prietenie Sino-Sovie- 
tic, și prevede că cele două țări semnatare se vor împotri- 
vi hegemoniei une! alte ţări în Pacific, clauza îndreptată 
evident împotriva Moscovei. De remarcat că tratatul men- 
ționat a fost semnat cu numai câteva zile înaintea ple- 
cării noului președinte Chinez, Hua KRuo Fen, în îndrăz- 
neața sa vizită în Romania, Iugoslavia şi Iran. 

Rușii s'au împotrivit tot timpul semnării tratatului 
Sino-Japonez, amenințând continuu Japonia și făcând 
presiuni impotriva ei pe multe alte căi. Japonia nu a uitat 
nici ea însă că Rușii i-au furat insulele Kurile la sfârşitul 
celui de al doilea râzboi mondial, Rusia comunistă rămână 
incă cel mai mare dușman potenţial al ei. Incurajată și 
de Statele Unite, Japonia a hotărit deci să neglijeze ame- 
nințările Sovietice şi să semneze tratatul cu China. Tra- 
tatul a fost de altfel salutat cu satisfacţie de toate acele 
țări care se tem de expansiunea sovietică. Un important 
ziar Iranian din Teheran a afirmat de exemplu, că furia 
Moscovei după semnarea tratatului este nejustificată şi 
paranoică, reacția Moscovei fiind declanșată de perspec- 
tiva pierderii hegemoniei ei în Asia. Ziarul francez “Le 
Figaro” a scris și el că prin semnarea tratatului cu Ja- 
ponia, China iese victorioasă în conflictul său cu Mosco- 
va. Ziarul Vest German “Die Welt” precizează că Rusia 
are acum două motive de profundă nemulţumire; In pri- 
mul rând, cei 900 de milioane de Chinezi “toți anti-Sovie- 
tici”, care vor avea de acum înainte acces la tehnologia 
Japoneză și implicit Occidentală. Apoi, tratatul izolează 
Moscova și sateliții ei (pe care nici așa nu se poate baza), 
lăsând-o singură în fața unei confruntări cu patru mari 
puteri: America, Europa Occidentală, China și Japonia. 

Pekinul nu sa oprit însă aici. Noua conducere Chineză, 
mult mai tânără şi mai viguroasă decât bătrâna echipă 
comunistă dela Moscova, a pornit sistematic la sabotarea 
Uniunii Sovietice. In ultimii ani, Pekinul a trimis astfel 
sute de delegaţii în Occident și ţările Lumii a Treia, în- 
cercând să stabilească noi legături cu diferite ţări şi sub- 
minând “lucraturile” Moscovei. De teama amenințării cres- 
cânde a Uniunii Sovietice, Occidentul a inceput și el să 
întindă o mână Pekinului. Franța şi Anglia, de exemplu, 
au stabilit contacte militare cu China, acceptând să coope- 
reze pe plan tehnico-militar. Inaltul consilier pentru pro- 
bleme de securitate națională al președintelui Carter a 
vizitat China, declarând indirect că Statele Unite şi Chi- 
na au același dușman comun: Uniunea Sovietică. Lucru- 
rile se precipită. Moscova pare incătușată în propriile ei 
urzeli imperialiste, conspiratorii internaționali din Krem- 
lin reacționând ca niște șobolani prinși în cursă. Incă nu 
se ştie la ce va recurge Moscova. Unii kremlinologi susțin 
că intre conducătorii sovietici există două curente contra- 
dictorii. Un anumit grup militar, ortodox și de mână forte, 
cere întoarcerea la stalinism, incetarea cochetăriei cu Oc- 
cidentul şi eventual atacarea Chinei. Un al doilea grup, 
mai realist, militează pentru apropierea de Occident, in- 
troducerea unor reforme interne cu caracter liberal, și 
izolarea Chinei. Se pare însă că neo-staliniștii vor câștiga 
partida, evenimentele precipitându-se de acum înainte și 
mai repede decât în ultimii ani. 

Intre timp însă, Moscova insistă disperat să semneze 
(până la sfârșitul anului curent), noul tratat pentru limi- 
tarea înarmări! strategice cu Statele Unite. Acest lucru 
i-ar permite să se concentreze asupra Chinei fără să-și 
piardă supremaţia în Europa, și fără să se angajeze într'o 
nouă şi extrem de costisitoare cursă a înarmărilor, In ace- 
lași timp, Uniunea Sovietică a inceput construirea unei 
noi căi ferate trans-siberiene, situată mult ma! la nord, 
în interiorul Siberiei, şi deci mult mai puţin vulnerabilă 
în cazul unui conflict cu China. 

Pe de alta parte, Moscova continuă să încerce să izoleze 
China, să o provoace și să o atragă în cursă. In acest sens, 
Rusia instigă în prezent Vietnamul împotriva Chinei, în- 
cercând să o atragă întrun război de uzură cu o altă țară 
comunistă în scopul slăbirii şi discreditării ei. Concomi- 
tent, Moscova a reușit să instaleze un regim comunist pro- 
sovietic la conducerea Afganistanului, încercând, pe de o 


— 19 


TE SERIEI AZI SIE 


parte o încercuire a Chine! prin Sud-Vest, iar pe de alta, 
un atac pe flancuri impotriva Iranului, cu scopul ieșirii 
directe la Oceanul Indian. Conflictul dintre Moscova și 
Pekin este acum deci vizibil și ireconciliabil. Capacitatea 
militară și economică limitată a Chinel față de URSS, 
nu-i permite deocamdată acesteia riscul unul conflict di- 
rect, dar apariția Chinei pe arena politică și geo-politică 
internațională reprezintă un element nou, de importanță 
mondială covârșitoare, care tulbură mult apele în care a 
pescuit Moscova până acum. Recenta vizită a liderului 
Chinez Hua Kuo Fen în Europa a atins probabil cele mal 
sensibile coarde ale Moscovei, provocând reacţia turbată 
a acesteia, De mulţi ani, Kremlinul consideră Europa de 
Est domeniul ei exclusiv. Prezenţa liderului Chinez în 
această parte a lumii, exact la zece ani după invazia Ce- 
holsovaciei de Ruși, constitue un afront curajos al Chinei 
impotriva Moscovei. 


Poziția României in cadrul confruntării Sino-Sovietice 


In politică nu există morală, dreptatea aparținând in- 
vingătorilor. 

Atat conducatorii comuniști dela Moscova, cât şi cei dela 
Pekin și București sunt criminali notorii cu mâinile pă- 
tate de sânge, care au presărat în urma lor milioane de 
morminte. Intr'o lume slăbită insă, cu un Occident lipsit 
de voinţă şi o Americă mâncată de cancerul laşităţii, noi 
Românii nu putem spera în redobândirea libertăţii decât 
după distrugerea imperio-colonialismului Sovietic. De 
aceia, am putea spune că oricine este impotriva Moscovei 
este prietenul nostru. 

Nu doresc să confund sub nici o formă actualii guver- 
nanţi ai Romaniei cu aspiraţiile poporului nostru. Ceau- 
şescu încearcă de ani de zile să identifice aspiraţiile par- 
tidului comunist cu cele ale poporului. Incercarea sa este 
un eșec total; aspiraţiile poporului român și cele ale con- 
ducerii sale comuniste, sunt incompatibile şi total irecon- 
ciliabile. Adevărul este totuși că extinderea Rusiei comu- 
niste şi dominarea ei fără echivoc în Europa ar putea 
duce la schimbarea regimului Ceaușescu. Acesta însă, agă- 
at paranoic şi satanic de putere, preferă mai de grabă un 
joc primejdios și prietenia cu China, decât pierderea dom- 
niei. Pe el nu independenţa țării îl interesează, ci “inde- 
pendența” lui de despot peste România. Poporul român, 
pe de altă parte, nu cunoaște China, dar cunoaște bine 
Rusia. Cele 12 invazii ruse, răpirea Basarabiei şi Bucovi- 
nei şi plaga comunistă adusă de Ruși după ultima invazie, 
sunt destule elemente care să facă din noi și Ruși duş- 
mani greu de reconciliat și să ne apropie oarecum de Chi- 
na. Așa se explică primirea, entuziastă care i s'a făcut lui 
Hua Kuo Feng la București. După cum sa exprimat un 
ziar american, a fost probabil expresia sentimentelor pe 
at le nutresc Românii impotriva Rusiei şi Uniunii So- 
vietice. 

Inainte de sosirea delegaţiei chineze la București, Ceau- 
șescu a deplâns divergenţele Sino-Sovietice afirmând ca 
acestea sunt în detrimentul intregului lagăr socialist. 
(Acest lucru îl știm şi noi, iar acum așteptăm deznodă- 
mântul.) Hua Kuo Fen a înţeles la rândul său poziţia de- 
licată a României, vizita și declaraţia comună fiind un 
gest anti-sovietic chiar și fără menţionarea Moscovei. Deşi 
guvernanţii dela București au avut o atitudine moderată, 
intermediară între Pekin și Moscova, respingerea domină- 
rii sovietice în Europa de Est, este de netolerat pentru 
Brejnev și Kremlin. Indispoziția sovietică în legătură cu 
atitudine Bucureștiului pare să fie acum reală de când 
China a pornit ofensiva diplomatică impotriva Kremlinu- 
lui. Pentru cititorii noștri mai puţin informaţi amintim, 
de exemplu, că Radio București transmite zilnic emisiu- 
nile în limba română ale posturilor de radio Moscova și 
Peking. La întâi August, de exemplu, Bucureştiul transmi- 
tea pe programul 1, ora 17,40, emisiunea Moscovei intitu- 
lată “Cârdășia dintre Statele Unite și China împotriva 
Uniunii Sovietice”. Emisiunea, plină de invective și acu- 
zaţii la adresa Chinei, se încheia astfel: “Pekinul, apro- 
piindu-se de USA şi considerând Washingtonul ca un aliat 
tactic temporar, urmărește țeluri hegemoniste proprii”. 
Același post de radio bucureştean transmitea în aceiasi zi 
la orele 20.00 emisiunea în limba română a Pekinului in- 
titulată “Să ne ascuțim vigilența și să ne pregătim pen- 
tru război”. Sustinând că cel de al treilea război mondial 
este inevitabil, emisiunea afirma că “... social-imperialis- 
mul Sovietic este angajat într'o luptă frenetică pentru 
acapararea hegemoniei mondiale... prin ambiţii foarte 
mari, imperialismul sovietic vrea să pună mână pe în- 
treaga Europă, Asie și Africă, Europa constituind ținta 
principală a disputei sale... URSS şi USA se află amân- 
două pe o poziție ofensivă cât şi dejensivă, dar în princi- 
pal URSS adoptă o poziţie ofensivă pe când USA se află 
pe o poziție defensivă... pericolul principal provenind dela 


20 — 


olar... social imperialismul sovietic este în esen, 
ul ambițiile lui depășind puterea sa cu mult... id 
bue combătut pacifismul față de URSS. Trebue să ne opu- 
nem pacifismului, fie militar, politic sau economic. Natu. 
ra social-imperialismului sovietic nu se va schimba, Ur. 
sul bine hrănit nu își va schimbă natura de a devora 
oameni...” 

'Trebue să recunoaștem că transmiterea unor astfel de 
programe de radio, chiar acordând Moscovei dreptul de a 
răspunde, nu ii poate satisface pe Ruşi. România rămâne 
deci într'o poziție delicată între ciocan şi nicovală, Nu 
doresc să continui discuția cu ce s'ar fi putut face DACA. 
pentru că istoria nu se serie niciodată cu “dacă”,,, Romă: 
nia, indiferent de cine o conduce, nu are altă soluţie că 
cât să se alieze cu oricine este dispus să contribue la te 
birea și dezmembrarea ultimului nostru dușman de Și 3 
porţii satanice: URSS-ul. 9 


China va schimba harta geo-politică a lumii 


Din România, Hua Kuo Fen, energic, mulţumit şi încre- 
zator în forţele sale, a plecat in Iugoslavia; țară care se 
opune fătiș hegemoniei sovietice, mai ales în Peninsula 
Balcanică. Hua şi Tito au avut curajul să facă declarații 
directe impotriva Moscovei și imixtiunii ei în diferiţe re- 
giuni ale globului. Presedintele Hua a vizitat cu acest 
prilej Skoplje, capitala Macedoniei Iugoslave, revendicată 
(a instigatia Moscovei) de Bulgari. Liderul Chinez s'a 
pronunțat in favoarea existenței naţiunii Macedoneme 
negată de Bulgari, și a independenței Iugoslaviei. Trebue 
subliniat că noi Românii avem motive deosebite să fim 
în stare de alertă cu privire la Macedonia, Problema Mace- 
doneană încă nu este rezolvată, iar acolo trăesc deasemeni 
cel puțin câteva sute de mii de Macedo-Romani sau Aro- 
mani, privați în prezent de orice drept, Se pare că se apro- 
pie momentul când concurența dintre diferitele țări Bal- 
canice va forța aceste țări să recunoască naționalitatea 
armânească și dreptul ei la supravieţuire. 

Ultima ţară pe care președintele Hua a vizitat-o în ca- 
drul turneului său peste hotare a fost Iranul, obiectiv al 
expansiunii ruse spre golful Persic și Oceanul Indian și 
dușman neimpăcat al Moscovei. Pekinul a anunțat; între 
timp că liderul Chinez va face curând o vizită și în Egipt, 
țară ieșită recent din orbita sovietică. Vor urma vizite în 
Franța, Germania și Japonia. Acesta se pare că este nu- 
mai începutul prezenței Chineze pe frontul extern de bă- 
tălie impotriva hegemoniei mondiale sovietice. Pekinul 
ştie că dacă Moscova câștigă batalia mondială soarta sa 
este pecetluită. Iesind în întâmpinarea “ursului Moscovit" 
China iși apără propria sa piele. Incolțită la cercul polar 
de America, Japonia și China, Europa Occidentală și alte 
tări mai mici, Moscova trece prin adevarate momente de 
cosmar, Poate nu se stie încă cine va câstiga, dar un lu- 
cru se poate anticipa aproape sigur: Moscova a inceput 
să piardă; Uniunea Sovietică se va destrăma; intrarea 
Chinei pe arena politicii mondiale va modifica harta geo- 
politică a lumii. Dezechilibrul care se va produce va duce 
la modificare hărţii Europei de Est, şi speram, la redobân- 
direa adevăratei independențe și libertăți româneşti. Ace- 
le zile vor fi de fapt marele examen al Românilor din 
țară și din exil. Iar examenele trebuese pregătite din timp. 


i] 


Ploaie 
Ploaie 
Ploaie 
Cenușie 

Şi ponosita, 
Ca o piele 
Imensă, 
Acrită, 

Şi argăsită, 
Plumburie 
A cerului 
Mantie. 
Măruntă 
Şi'ndesată, 


Ocean 
Al misterului, 


Soră 

a Plictisului 
Şi a visului. 
Pestriţă, 

Cu grai 
Când 

De babăhârcă 
Când 

De fetiţă. 
Adorat 

Şi blestemată, 
'Transtormată 
în şiroaie 

în şuvoaie 

Şi pâraie. 


Mi-ai inecat 
Sufletul. 
Carnea 

Mi-ai blestemat 
De 
“Toropeala 

Şi sminteala 
Somnului 
Tar Inima 
Prada morţii 
Şi dorului 


Gândurile 
Mi le-ai alungat. 
M'ai anesteziat 
Şi m'ai răstignit 
în pat, 
Olog, 
Beteag, 
Cu sutletţul 
Hodorog 
Pradă uitărilor 

i 


Ş 
Remușcărilor. 


Ploaie! 
Ploaie! 
Ploaie! 
Somnul 
Greu 
Cu multe vise 
L'ai țesut. 
Păienjenis, 
Pe furiș 


Nicio vorbă 
Nielo șoaptă 
Niciun ciocănit 
In poartă, 
Timpul 

Insăși 

Se oprise. 
Cerul 


Negru, 
Cenușiu, 
Inecase 
Soarele 


M A M A de Omero ORASIANU 


Ce 
Asfinţise. 


Tresării 
Speriat, 
Deodată 
Şi'ncepul 
Sa plâng 
în pumni, 
Ca un pui 
Al nimănui 
Părăsit 
în crâng, 
Ca un 
Copil 
Rătăcit 
ŞI speriat, 
in pădure 
a 


Somnul greu 
Şi-adânc, 
Cineva 
Bătusen 
Poartă 


Şi se eprise. 
Nu-i văzui 
Pedată 
Chipul, 
Dară 

Vocea adorată 
O recunoscui 
Indată. 
Glasul 
Scump 

al mamei 
mele, 

Care mă 
striga 
Domol 

Să mă scol 
Scoală! 
Puiul mamei, 
Scoală! 
"Trebuie 

Să pleci 

La școală. 


Şi apoi 
Luându-mă 
De mână, 

Ea mă 
Mângâie 

Pe frunte, 
Peste tâmplele 
Cărunte 

Si deodată 

'N intuneric 
Dispăru. 
Rămas singur 
Mă speriai. 
ŞI mal tare 
Hohotii, 

Ca un puli 
Orfan 


De mamă, 
Ea... 

Din neguri 
M'auzi 

Şintro clipa 
Reveni. 

ȘI imi spuse: 
Nu mai plânge 
Puiul mamei, 
Nu mai plânge. 
Fiecare lacrimă 
A ta, 

E o lacrimă 
De sânge 

Care 

Inima 

Imi frânge. 
Doar mă vezi, 
Deci să mă crezi. 
Tot ce-a fost, 
A fost 

O glumă 

Hai să stăm 
La povestit, 
Vezi doar bine 
Nam murit! 


Mă strânsei 
Puțin 

In pat 

Să-l fac loc 

Să se aşeze 

Şi mă ghemuii 
Pe-o rână, 

Ca să o privesc 
Mai bine. 
Ea-mi plimbă 
Prin păr 

O mână 
Şi'ncepu 

Să-mi povestească, 
Nu ştiu ce 

De nu știu 
Cine. 


Spuse ea 
Zâmbind cu tâlc. 
Şi deaceia 
“Am venit” 
Eu tăceam 
Şi-o ascultam. 
Dar mi-am 
“Dat 

Acuma seama” 
Zise ea 

Ca în suflet 


Cum să nu 
Mi-aduc aminte 
De atâtea 

Nopți în care 
Ma! vegheat, 
Mai deochiat 
Sâni! ţi i-ai 
Sângerat 

De atâta 
Alăptat. 

te-ai 
Zbuciumat 

să faci 

Din “ghighilice” 
Un băiat 
Frumos şi mare, 
Mai deștept 

Ca orișicare, 


Să se joace 
Cu arşice 

ŞI popice. 
N-am uitat 
Ce bucurie 
Sufletul 

imi cuprinde, 
Inainte 

De culcare, 
Când Moș Ene 
Ma'nbia 

Să clipesc 
Mal des 

Din gene; 
Tu'ncepeai 
Să-mi 
Povestești 
Despre 

Feţi Frumoși 
Din lacrimi 
Şi Iene 
Cosinzene. 


Şi așa... 
Trecură 

Anii, 

Ce i-am socotit 
Adesea 

Cu atâta 
Nerăbdare. 
Abia 

Astăzi 

Simt dece 


Fi gândit 
Sau de-ași fi 
Vazut 

Mai bine 

Aș fi constatat 
Desigur 

Că pe lângă 
Bucuria 

De a mă 
Vedea bărbat, 
Faţa ta 
Neapărat 
Ascundea 

Şi o tristeţe 
Ce atunci 
Inima mea... 
No simțea. 


Astăzi, 
Ploaia-și 
Cantă iară 
Simfonia 
Pe'ndelete. 
Ploaia tristă, 
Ploaia rece, 
Ce din neguri 
Imi aduce 
Amintiri 


SI . 
Personagii 
Indrăgite, 
Desuete, 


Romantice 

Sonete. 

Lumea şcoli 
A pierit. 

Prieteni! 


S-au risipit, 
Despărţit, 
Unii au 
Imbătrănit 
Iara alţii 

Au murit. 
Azi, sub 
Recile morminte, 
Anonime 
Oseminte, 

Iși găsesc 
Identitatea, 
Forma, 
Personalitatea 
ŞI toată 
Vivacitatea 


Bucuria 
Şi-mi aduce 
Nostalgia, 
Vidul și 
Melancolia. 


Cașin alte dăţi 
Şi astăzi, 
Ploaia iară 
Baten geamuri, 
Picăturile-i 
Discrete. 
Frunzele 

Se sbat 

Pe ramuri, 
Procesiuni 

De personaje, 
Proiectate 

Pe perete. 


Mi-este 

Sufletul un pian, 
Cu nenumărate 
Clape, 

Peste care 
Fiecare 

Picătură, 

Ce discret 
Loveşte'n geam, 


NEGHINA 


Crescușşi în holda mea, neghină 
Că eşti și tu tot dela Dumnezeu, 
Cu bobi de umbră alături de lumină, 
Alăturea de gându-mi manicheu. 


Tot clevetind cât rău făcui din bine, 

PDând să te scot, mi-am scos și grâul meu, 
Mi-am scos și sufletul din mine, 

Cu gândul bun, cu gândul rău... 


Mai bine alături să te las să creşti 
In grija mâinilor dumnezeești 
Care-or veni cu secere din cer. 


Şi-or trece câmpul tot prin foc și fier... 
Și soarele cu luna loalaltă 
Te-or svântura pe lumea ceelaltă. 


BOEREBISTA 


Spre poarte Sarmisegetuzii'n sus 
Amurgul greu s'a fost pornit la cale 
Din cele patru vânturi, și-a adus 
Duhovnicese cuvânt Măriei Sale... 


Din cele patru vânturi înarmate 

Pe unde stă Zalmoxen Cogeon 

Si-i ţine slujbă Oltul din cascade 

Si-i dau răspuns Carpaţii din amvon... 


Ti dau răspuns ca să s'araten semne 
Bătrânii'n sfat pe cine-or să aleagă, 
Să ştie Neamul cine-i Rege'n steme 
Să stăpânească'n Dacia întreaga... 


Si brazii'n crengi cădelnițau răşină 

Când înspre zori s'aprinse'n rug Grădiștea 
Si norii-au dus lumină din lumină... 
Si-au scris vultani pe cer: Boerebista. 


ION 'ȚOLESCU 


EPIGRAME 


PARINTELUI BOLDEANU 


Românașii, totdeauna, 
Spus-au: NIHIL SINE DEO. 
Popa, ca să fie contra, 
Spune: NIHIL SINE... 'Theo. 


BRĂILEI, PORT LA DUNĂRE 


Grecii toţi, la ea aleargă, 
Ca să fie plăţintari. 
Insă ea perfidă-i face, 
Mai pe toţi, mari... gazetari. 
N. S. GOVORA 


(Din volumul «81 Epigrame», sub tipar.) 
22 — 


UN MISTER SEM NAT MICHEL ANGELO 


EACE a realizat Michelangelo în capela, 

Sixtină, depășește atât de mult limita 
umanului, aparținând de-acum pe de-a 
intregul Titanului, divinului maestru 
incât alci și cei mal aprigi denigratori 
al artistului se văd obligați să ingenun- 
cheze, în semn de recunoaștere, De ar 
fi să amintesc în acest loc pe Goethe 
care ajuns în Capela Sixtină, rămâne 
uimit de “ceace a fost în stare să creeze 
un om” şi o spune asta clasicul Goethe 
E care în prima sa călătorie italiană, n'a 
dat Florenței, nici măcar cinstea, unui popas de o zi. 

Vizitatorul Capelei Sixtine „rămâne atât de copleșit de 
creația lui Michelangelo incât aproape uită să arunce o 
privire și celorlalți artiști prezenţi în aceași sală. Deaceea 
dacă ar fi posibil, ar trebui să se înceapă nu cu geneza 
biblică de pe plafon, nici cu Judecata de pe urmă din față 
ci cu prezentarea laterală unde este adunat la un loc 
aproape tot ceace a avut un secol mai bun. Este de față 
aici Botticelli, Ghinlandajo, Perugino, Luca Signorelli, Co- 
simo Rosseli, Piero di Cosimo, fiecare dând în capela 
sfântului Scaun tot ceace avea artistie mai bun. De fapt 
sunt aici representanții nu a lui Quattrocento, ci a unei 
generatii premergătoare celei a artistului florentin. La 
Domenico Ghirlandaio și-a făcut ucenicia adolescentul 
Michelangelo, iar Perugino a făcut parte din comisia care 
a hotărât asezarea lui David în Piata Signoriei din Flo- 
rența. Comparând însă arta lui Michelangelo cu cea 
apartinând apropiaților săi înnaintași sau contemporani- 
lor săi, vom constata ca de fapt prin ea se face un salt 
din Penaftereal faurită de ceilalți artiști într'o artă cu 
totul nouă care este aceea a lui Michelangelo, aparținând 
tot atât de mult Renașterii cât şi epocii noastre: iată una 
din cele mai impresionante invătături pe care o poţi trage 
din această Capelă Sixtină. Dar câte n'ar fi de comentat; 
în această Biblie a Artei care este Capela Sixtină. 

Eu mă voi opri numai asupra unui motiv prezent în 
cadrul Judecaţii celei de pe urmă și anume reprezentarea 
la picioarele lui Christ a Sfântului Bartolomeu, care într'o 
mână oferă Mântuitorului instrumentul martiriului său, în 


cealaltă mâna ţinându-și pielea jupuită, pe care Michel 


angelo şi-a luat libertatea să-și picteze propriul său chip, 
apropiat să-i zicem cu o schița de autoportret. Interesant 
de remarcat că semnificaţia acestui motiv n'a preocupat 
pe cercetători decât abia dela inceputul secolului nostru. 
Vasari descriind pe Sfântul Bartolomeu trece-in cartea 
sa cu totul pe lânga chipul artistului, lăsându-l nere- 
marcat. 

Aproape contemporan cu noi, savantul 'Tolnay, este, 
printre primii comentatori ai acestui motiv, căruia îi dă o 
semnificație cu totul particulară. După acest autor, Sfântul 
Bartolomeu incearcă să-l salveze pe artist de marea cădere, 
cu ajutorul spiritual al celor doi prieteni ai artistului: 

Vittoria Collona și Tomaso Cavalieri, reprezentaţi și el 
printre personajele din jurul lui lisus. Deși discutabilă, 
prin protestantismul ei, al absolvirii păcatelor, teoria lui 
'Tolnay, are meritul de a fi adus în lumina desbaterii, acest 
motiv michelangelesc, căutând să-i dea totodată o înter- 
pretare conformă, subiectului tratat. Opus acestei exegeze 
să-l zicem spiritualiste, stă comentarul cu totul recent al 
lui Marcel Marnat, care consideră că în Judecata cea de 
pe urmă. Michelangelo a vrut să ne transmită mesajul 
noi sale religii. Autorul susține că sfântul Bartolomeu 
poartă chipul lul Pietro Aretino și numai faptul că pamfle- 
tarul venețian a scris artistului după terminarea Judecătii 
de pe urma că ar fi în stare “să-l jupoaie de viu” pentru 
profanarea săvârșită, a scăpat motivul nostru de o regre- 
tabilă anectodică, similară cu cea care circulă în legatură 
cu Minos, întruchiparea cardinalului Biagio de Cesina. 

Dar care este după Marcel noua religie a lui Michelan- 
gelo? Artistul care după susnumitul autor face un act de 
adevărat “automasochism” înfățișându-se pe plelea sfan- 
tului Bartolomeu, ar profesa libertatea de manifestare 
totală a trupului uman, suprapunându-se așadar cu invă- 
țătura de azi a libertăţii sexuale lipsită de orice morală. 
Marnat ridică un ditiramb dionisiac gândirii contempo- 
rane, care prin progresul ei uluitor, a reușit să priceapă 
azi, marea invătătură michelangelescă. Nunumai că intre- 
gul comentar este lipsit de orice logica, dar vine să ne 
exemplifice incăodata o falsă reinterpretare a unui mesaj 
artistic, înghesuindu-l în tiparele strâmte ale unui infan- 
tilism cultural de hidrocetal, după care se ascunde în fond 


mă descompunere spiriruală, aici fiind vorba sigur 
otuli estet; despre care duhovnicul Nichifor O iată 
zice că e demon cu chip de om. 

'Trudindu-mă să revin din această excursie ilogică, luând 
de data aceasta un ton științific, personal cred că pentru 
întelegerea acestui motiv michelangelesc, va trebui să 
facem mai multă referința la viața artistului. In epoca în 
care a inceput să picteze Judecata de pe urmă, Michelan- 

elo, era nu atât sub influența predicilor lui Savonarola, 
Ea care desigur n'a putut sa le uite niciodată, dar mai ales 
E 5 razele eterice ale prieteniei sale de inimă cu Vittoria 
Collona. Marchiza de Pescara, trecută prin avatarurile unei 
reforme religioase în care credea chiar dacă până la urmă 
a trebuit să-și revendice propriile convingeri, l-a influențat 
în mod deosebit pe artist. In intâlnirile lor, obișnuit purta- 
te în prezența unui calugăr, își petreceau vremea citind 
biblia, cu precădere scrierile apostulului Pavel, pe care le 
comentau în cel mai adânc spirit ecumenic. In această 
admosfera de profundă pietate, artistul desigur nu putea 
să picteze fără participaţie sufletească subiectul care prl- 
vea Judecata cea de pe urmă, pe care o reprezinta ca pe 
un cataclism universal, pământul crăpând ca o coaja de 
ou, desfăcându-și hăurile şi abisele pentru a primi, marea 
cădere, chinuitoarea cădere. Cât de departe suntem de 
alte Judecăţi de Apoi —chiar dacă acestea apar semnate 
de un Giotto— toate având caracterul narativ, livresc, 
prezentând un fapt care probabil va avea loc într'un viitor 
îndepărtat, procesul hieratic ȘI obiectiv, descriind despăr- 
țirea pe taler de balanţă, a celor buni de cel răi. Judecata 
de Apoi a lui Michelangelo, se petrece nu actual, în prezent, 
ea având înţelesul unei confesiuni lirice, care se desfăşoară 
sub ochii noştri, de unde marele ei, inexprimabilul ei chin. 
Fără îndoială, artistul trebue să-și fi pus întrebarea-așa 
cum susține și Tolnay-unde este locul său în această mare 
și inevitabil: cădere, Fiind gata să răspundă sincer la 
această intrebare, este de presupus, că în acele momente 
şi-a trecut în revistă întregul său destin pământesc. Uitân- 
du-se spre plafonul Capelei Sixtine, îi va fi venit în minte 
disputele sale cu Iuliu al II-lea, papa soldat, cât și toate 
chinurile trupești pe care le-a indurat până a reuşit să 
termine PA lucrare. Cu un junghi în inimă, își va fi 
adus aminte, de domnia papei Leon al X-lea, fiul iubit al 
lui Lorenzo Magnificul. La curtea lui Leon, n'a avut loc, 
fiind trimis întrun fel de exil la Florenţa, unde oamenii 
aceluiași papă l-au împiedecat să-și împlinească planul de 
a realiza faţada bisericii San Lorenzo. La curtea lui Leon 
al X-lea ma avut cătare decât Rafael, sau cardinalul Bib- 
biena, care l-a angajat pe Rafael să-i împodobească cu 
fresce camera de baie. Era celebru pe acea vreme banche- 
rul Chiggi şi palatul său ilustrat de acelaș Rafael, realizat 
arhitectural de Baldasare Peruzzi. In acest palat se făceau 
niște bacanale de pomină terminate cu aruncarea în Tibru 
a tacâmurilor de argint întrebuințate, pe care slugile aveau 
grijă să le pesculască cu plasele dinnainte întinse. 
Neavând nimic comun cu această lume care-și ducea traiul 
în lux şi petreceri, el se plimba de unul singur pe via 
Julia meditând la subiectele și problemele sale. Pe Rafael 
îl intâlnea întotdeauna înconjurat de prieteni şi admira- 
toare, în timp ce el era mereu singur, necunoscând decât 
grija lucrului său, care-i lua așa de mult întreg timpul, 
încât de multe ori se culca îmbrăcat, săptămâni de-a- 
rândul. Navea oare dreptate Rafael când îi zicea în bătae 
de joc că el e tot singur ca un hingher? La celălalt pol al 
țării, la Veneţia, Tizian domnea ca un prinţ al Artei, 
împărații ducând războaie pentru el. In tot acest timp, 
pe el Arta l-a stăpânit ca o boală, nedându-i răgazul să 
trăiască și pentru el, pentru viața lui. Prezentându-se în 
Judecata de Apoi în faţa Domnului cu arta sa de o viaţă, 
oare îl va salva aceasta dela unica şi ireparabila cădere? 
Arta care nu i-a dat nicio clipă de liniște, care i-a fost 
ȘI regină dar și propriul călău, Hotărât, așa precum pentru 
credința sa sfântul Bartolomeu a fost jupuit de viu aşa 
şi el a fost până la urmă pentru credința sa în Artă, jupult 
de tot ceace se chiamă bucuria vieţii, Soarta lui se asea- 
mană cu cea a lui Bartolomeu deacea va trebui ca pielea 
lui jupuită să serveasca drept pânză a propriului său chip. 
Chipul cum il stim al artistului, răsfrânt deformat, pe 
camașa trupească a lui Bartolomeu, parcă de oglinda de 
jos a neantului, își siluește toate formele anume pentru a 
se potrivi, meandre întunecate, tuturor suferințelor şi 
frământărilor acelui suflet, care își mărturisește viața în 
tot tragismul el, direct și sincer— dureros de sincer — ca 
orice moment de adâncă revelaţie. Un demiurg cu nume 


de Dr. Ovidiu VUIA 


Michelangelo, nu'se impărtășește oamenilor decât intr'un 
veac al veacurilor odată, lui aparţinându-i actul solemn al 
transhumanței și al eucharistiei spirituale, act pe care toţi 
acel ce vor mai sluji, preoţi al arte! pe altarul holocaustului 
michelangelesc, nu-l vor mai putea repeta, decât în semni- 
ficaţia lui simbolică. 

Sfântul Bartolomeu susținându-l să cadă în marele 
adânc, prezintă în cealaltă mână iui lisus, instrumentul 
martiriului său, pe care însă Michelangelo l-a pictat neter- 
minat în așa fel încât poate să fie până la urmă şi o 
daltă de cioplit piatra. (Interesant de remarcat ca la mu- 
zeul Capodimonte din Napoli există o mică copie a Jude- 
cătii de Apoi din Capela Siztină, în care instrumentul din 
mâna sfântului Bartolomeu e redat sub forma unui cuţit 
ceace n'a fost nicidecum inţentia lui Michelangelo.) 

Il va salva arta sa, îi va reda fericirea paradisului pier- 
dut? Iată marea dramă michelangelescă prezentată în 
acest motiv al Judecăţii de pe urmă, terifiantă dramă. 

Pe vremea când picta Judecata de Apoi în Capela Sixti- 
na, Michelangelo, scrie cunoscutul său sonet, comentat 
in 1550 de Benedetto Varchi, la Academia din Florența, în 
care artistul mai credea în Arta care imortalizează iubirea 
ducandu-o la cer; 


Non Pamoura le notre rend parfait les amants, 
Desir effren€ est le plaisir, îl tue ame 
Mais plus encore, par-dela la mort, dans le ciel. 


Ii va fi scris artistului, până la urmă de el insuși 
răspunsul, rămas în suspensie în misterul său din Capela 
Sixtină. Căci anii care l-au copleşit l-au dus pe marele 
Titan în neputința fizică de a mai crea și astfel trădat de 
trupul său Michelangelo va ajunge să se confrunte cu sine 
inşuși, dându-si seama că de fapt arta este numai un mod 
de exprimare a ceace el simte că este nemuritor în inima 
sa: Iubirea, Marea Iubire, Iubirea Divină: 


Ca pe un testament spiritual o spune asta artistul 
intrun sonet pe care-l scrie în anul 1554: 

Ni la peinture, ni la sculture ne peuvent plus apaiser 

Mon ame inclinee vers ce divin amour 

Qui, pour nous recevoir, ouvre des bras en croiz. 


Este aici oare o abdicaţie a artistului dela marea misiune 
a vieţii sale? Din contra este cea mai superbă definiție a 
ei, singurul ei înțeles şi unicul ei tâlc. 

O astfel de Artă pusă în slujba Marei Iubiri, a Iubirii 
Divine, îl va salva pe artist dela marea cădere. 

Aceasta este singura religie pe care un artist ca Mi- 
chelanegelo, o poate propovădui, in care poate crede. Nu- 
numai prin viaţa sa dar mai ales prin operele sale, fărâme 
de Paradis al unei Scripturi profane, coborâte, unice re- 
verberaţii, printre oameni. 

Ovidiu VUIA 


Giessen. 


] 


zf 


je, 


„a'a.9, 
a: 


— 23 


PIERE E ARAD ERE NEED cap a 


LA GRANDE THRACE 


Chapitre IX 
Le passage vers Vhistoire 
DE LA GRANDE THRACE A LA PETITE THRACE 


En considerant le territoire occup6 par les Thraces, 
on remarque presque partout des foyers qui, atteignant 
ă un stade de developpement avance, tombent pour la 
plupart en dâcadence et disparaissent, ă la suite des con- 
flits armes avec des forces ennemies. 

Nous connaissons six territoires ou les Thraces se sont 
€tablis, six foyers donc: 1) au sud du Danube —ă par- 
tir du V-e sizcle a.n.&.; 2) en mâme temps commence le 
mouvement des Cimmeriens thraces dans le Royaume 
du Bosphore ; 3) sur la rive gauche du Danube, les Thra- 
ces se developpent et ils atteignent au plus haut degre de 
leur €volution dans lempire de Burebista et dans le ro- 
yaume de Decâbal; 4) dans les chroniques russes, appa- 
rait un peuple, design6 par deux differentes denomina- 
tions, selon les deux territoires occupes: les Tivertses 
oă les Tyragătes —les Gâtes de Tyras— et les Oulitches 
(o bien Ouglitches), âtablis, au X-e siăcle sur le Dniepr; 
5) les mămes chroniques nous parlent de quelques villes 
independantes (en realite des villes thraces) en Volhynie, 
villes connues sous le nom de Tcherven et qui ont exis- 
16 avant le IX-e sitele; 6) les Bolokhoveniens —les XII-e 
et XIII-e sicles—, dont les chroniques sus-mentionnces 
parlent &galement. 

histoire des trois premiers territoires oii les Thraces 
se sont €tablis nous racontent que ces populations thra- 
ces ont succombces sous les attaques des Romains. Des 
trois autres groupes, deux —les Tcherven et les Bolo- 
khnovâniens— ont 6t6 vaincus par les Slaves de PEst 
(les Russes) et ont perdu leurs territoires. 

Ouelques donnces concernant les trois premitres lo- 
calisations des Thraces: 

C'est Herodote, pre de histoire, qui, le premier, a 
parle des Thraces avec plus de details, alors qu'il a re- 
lat la marche de Vexpeditions du roi des Perses, Darius. 
Apres avoir pass en Europe, Darius a livre sa premiere 
bataille contre le peuple des Gâtes. Herodote les carac- 
terise comme “les plus vaillants et honnâtes des Thra- 
ces” (Herodote, V, 93, 96). Ces Gâtes ont 6t6 vaincus 
par les Perses. 

Il paraît que le premier roi thrace dont histoire con- 
naît le nom est Sitalkes, roi des Odryses — V-e siăcle 
a.n.€.(195). Son successeur a €te Seutes. Ces rois com- 
mercaient avec les colonies grecques— cites situces sur 
le rivage occidental de la Mer Noire qui assuraient l'equi- 
libre politique au sud du Danube. 

Les sources historiques, pour lannte 339 a.n.&., font 
mention d'un certain “rex Histrianorum” (du mot His- 
tria), c'est-a-dire “le roi des Danubiens” ; les mâmes sour- 
ces nous fournissent des informations sur le roi des Tri- 
balles, Syrmos et sur la bataille que celui-ci a livrce 
contre le roi de la Macedoine Alexandre le Grand; nous 
avons &galement des relations sur Vexpedition du gen€- 
ral Zopireon contre les Gătes 6tablis sur la rive gauche 
du Danube et sur la terrible tempâte qui la surpris dans 
le desert (la steppe) des Getes alors qu'il revenait de 


(195) Hristo Denovy, Dreyna Trakiea, Sofia, 1968, pp. 294-401 
(Le royaume des Odryses). 


24 — 


par Profi Alex BOLDUR 


cette expedition; on nous parle aussi du fameux roi 
Dromihaetes, regnant sur le royaume des Gâtes qui 
s'6tendait des deux câtâs du Danube —la Bessarabie et 
la Dobrogea—, la ville de Helis, en Bessarabie âtant la 
capitale et on relate les conflits de ce roi Agatocle et 
Lysimaque qui ont €t€ ses prisonniers; on connaît 6a- 
lement la legende du banquet offert ă Lysimaque; on 
fait mention du roi des Gâtes et des Thraces Zalmolegi- 
kos, regnant au III-e siele a.n.8.; du roi des Thraces 
Zoltes, du mâme siăcle que le precedent et de sa batai- 
le contre Rhemaxos; du roi des Gâtes Oroles et de son 
conflit arme avec les Bastarnes; de Rubobostes, roi de 
Transylvanie au Il-e sitcle a.n.& (196). 

C'est fort possible que d'autres rois trhaces aient exis- 
t€, ainsi que ce personnage l6gendaire connu sous le nom 
de Rizos, mais nous ne connaissons pas leurs noms, 

Toutes ces donnes pronvent que les Thraces — tant 
ceux 6tablis sur la rive gauche du Danube que ceux lo- 
calises sur la rive droite-ont fait de considerables efforts 
pour se defendre et pour assurer existence de leurs or- 
ganisations politiques. 

Ce n'est pas le cas de parler des formations de lempi- 
re de Burebista et du royaume de Dâcebal; histoire de 
ces deux 6tats expose en dâtails les faits et les âvâne- 
ments et par consequent ils sont, en genâral, bien con- 
nus. 

Le royaume de Dâcâhbal, aprâs une glorieuse ptriode, 
a succombe ă la suite de la conqucte romaine. Dâcâbal 
s'est suicide. 

Au V-e siăcle a.n.ă., le Royaume du Bosphore, fonde 
par les Cimmeriens —qui selon notre opinion sont tou- 
jours des Thraces— fait son apparition. — 

Une ancienne thcorie de Felix Robiou s'efforce de 
demontrer que les Cimmâriens et les Trăres sont dse Cel. 
tes, Ses arguments sont (197): 

Les Cimmeriens de Asie Mineure s'appelaient “Kim- 
meri”, et les Celtes s'appelaient eux-mâmes “Kimris”. 

La denomination “Lauride” dârive du mot “taur” qui 
dans la langue cimmerienne, ainsi que dans le celte, sig- 
nifie montagnard. 

Strabon appelle souvent les Cimmecriens “trerons” et 
en mâme temps il dit que les Trăres appartiennent au 
eroupe des peuples celtiques. De mâme, les Trăres sont 
consideres des Cimmeriens. 

Les arguments de lauteur ne sont pas convaincants, 
Les denominations “Kimris” et “taur” pourraient ctre 
empruntâes par les Celtes. 

Si Strabon a des hesitations, en change le temoignage 
precis d'Etienne de la Byzance assure que les Trăres sont 
un peuple thrace. Se rapportant ă ce temoignage, Robiou 
s'efforce de minimaliser son importance, expliquant que, 
probablement, Etienne de la Byzance voulait souligner 
le caractere aryen des Trtres (?). Le temoignage d'Etien- 
ne de la Byzance est tră precis et ne peut pas âtre mal 
interprete, 

La population du Royaume du Bosphore stait un mâ- 


(196) Thucydide, Histoire de la guerre de Peloponise, II, 96-97. 
Pompeus Tragus, IX, 2. Adrian Anabasis, 1, 3; IV. 15. Q. Curtius 
Rulus, Historiae Alexandri, X, 1, 43. Strabon, VII, 3, 44. D. M, 
Pippidi, Etudes et recherches d'histoire ancienne, XI, 1, 196, p. 43. 
H. Daicoviciu, Les Daces, Bucarest, 1972, p. 84 sq. 

(197) Felix Robiou, Histoire des Gaullois d'Orient, Paris, 1866, 
pp. 8-9. 


outre les cimmdriens-thraces, îl y avait les tri- 
cales —les Sindes et les Mee Tia dea 
Grecs. Mais la grande majoritâ des habitants ctaient des 
Cimmeriens-Traces. re 
M. Rontorizett declare que les Cimmâriens ont &tâ des 
on affirmation est fondte sur le fait qu'il y 
a beaucoup de noms thraces —ainsi que des nome îra- 
piens— chez les habitants des rives du Tanais (le Don) 
ă Vepoque romaine. Qutre cela, les noms des rois du Bos- 


phore sont [i 


lange : 
pus lo 


'Thraces et 8 


galement des noms thraces (198). 

Au  moins, les Cimmeriens formaient la partie 
ominante de la population (“...was of 'Thracian 
Stock") (199). Ils t&moignaient d'une ancienne civilisa- 


tion, mais, en contact avec les Grecs, ils se sont hells- 
e, 


nis€s. i . 

Le Royaume du Bosphore presente des traits communs 
vec les monarchies hellenistiques, telles la Bithynie, le 
Ponte PArmenie, la Parthia et d'autres &tats hellânis- 
tiques. "Toutes son fondces sur une base thrace, iranienne, 
thraco-iranienne et syrienne. = ; 

Le Royaume du Bosphore s'6tendait „non seulement 
sur la Crimâe, mais 6galement sur les râgions inferieu- 
res et mâdianes du Kouban, sur le littoral oriental de la 
mer Azov et sur le cours inferieur du Don. 

Craignant les Scythes, le roi Perisand II a câde son 
pouvoir en faveur du tzar Mithridate VI Eupator pour qui 
ce territoire constituait une râserve dans la lutte contre 
les Romains. Mithridate a defendu le royaume contre 
les Scythes, mais îl a 6t6 vaincu par les Romains et îl 
vest retir& ă Panticapce. Apră&s une nouvelle tentative 
de lutter contre les Romains, qui a €t€ un nouvel echec, 
il s'est donne la mort (63 a.n.8.). (200). 

La pâriode du protectorat romain commence, Les rois 
du Bosphore recevaient de Rome des subsides pour 
Varmee. 

Les Romains n'ont pas tronsforme ce royaume en pro- 
vince. Pourtant dans les principales villes, ont €t€ €ta- 
plies des garnisons romaines, envoyâes de la Mesie In- 
ferieure. 

Au IIl-e sicle n.ă., ce royaume commence ă dâchoir 
ă cause des peuples de la steppe. En 370, invasion des 
Huns a mis une fin ă existence de ce royaume, asservi 
aux Romains. 

Les Romains poursuivent la conqucte des territoires 
attenants ă leurs frontiăres. De la Dobrogea gâtique et 
dWautres territoires appartenant aux tribus thraces, ile 
ont form la Mesie Infcrieure tandis que vers I'Ouest, 
ils ont fonde la Mâsie Supârieure (201). Ils conguicrent 
la Thrace du Sud des Balkans, ils la transfoment pre- 
mitrement en Gtat vasal (19 a.n.& — 46 n.€.), ensuite 
en province romaine (46 n.ă. — 284 n.8.) et enfin elle 
devient diocăse (284-610 n.&.) (202). 

Malgr& cette conquâte romaine, la Thrace occupe ev- 
core un territoire assez 6tendu: au nord, elle s'ctend 
outre les Carpathes, jusqu'au Pripet; ă lest, outre le 
Dniepr. 

A partir du IV-e sitcle n. on assiste ă la decadence 
et ă la diminution graduelle du territoire de la Thrace. 
Le Royaume du Bosphore est perdu ă suite des attaques 
des Romains, 

Les pertes de territoire continuents : 

a) au VIl-e si&cle n.&, les Bulgares arrivâs de lEst 
occupent un territoire thrace au sud du Danube; 


(198) M. Rostovizeff, Iranians and Greeks in South Russiu, 
Oxford, 1922, p. 39. 

(199) Oeuvre citâe, p. 13. 

(200) S. A. Jebelev, Narodi Severnago Priernomoria (Les Deu: 
ples du litoral mordique de la Mer Noire) dans “Vesinic Drevnei 
Istorii”, 1938, r. 1 (2), p. 158. - 

(201) T. D. Zlatkovsenia, Moesia v I-II vecah nasei eri (La 
Mâsie au premier et au deuxiăme sitele n.d:, Moscou, 1951. 

(202) JI. Wiesner, Die Thraker (Les Thraces), Stuttgart, 1963, 
p. sq. 


b)_ă la suite de la fondation de I'Etat Varâgo-Russe 
de Kiev, les Thraces perdeni la region de Pollava, sur 
la rive gauche du Dnicpr et la region arroste par laf- 
fluent du Dni&pre, la Desna; 

„€) au IX-e sizele se sont les Hongrois de la Panno- 
nie qui poussent les Thraces et par consequent les Aga- 
thyrses; 

„d) jusqu'au IX-e siezcles, existaient encore en Volhy- 
nie les villes ind&pendantes thraces, groupâes autour de 
leur capitale 'Teherven, qu'on peut appelte “les Pays 
Tcherven” situâ sur le Boug occidental, au sud se irou- 
vant la ville Peremsyl et ă lest la ville Lucesc. Pendant 
le XI-e siăcle cet âtat devient la pomme de la discorde 
entre les âtats russes et polonais et ă la fin îl est defini- 
tivement conquis par les Russes — ă partir de 1087. 

e) au XIII-e siecle, le prince galicien Daniil conquit 
et dâtruisit le Pays des Bolokhoveniens, pays “volokhes”, 
c'est ă dire thrace. 

La Volhynie et le pays des Bolokhoveniens ont &t& peu- 
plâs surtout par des Tivertses, denomination qui designe 
les Tyragătes. I/archeologue russe B. A. Ribakov cerit: 
“Le nom des Tivertses qui habitaient sur les rives du 
Dniestr les rattache d'une maniere convaincante ă la de- 
nomination de ce fleuve Dniestr — Tyras. C'est fort pos- 
sible que ceux-lă soient les successeurs des Tyragetes 
dont parlait Strabon (203). Le caractăre thrace des Ti- 
vertses-Oulitches est incontestable. 

La peuplade des Tivertses-Oulitches ctablie au sud, 
entre le Pruth et le Dniepr, ctait encore libre. Le prin- 
ce russe Igor, leur impose le paiement d'un tribut mais 
ce fait n'affectait pas leur independance. 

Enfin, au milien du XIII-e sizcle, la Podolie a câte 
soumise par les Tartars et, un sigcle plus tard, par les 
Lituaniens et ensuite par les Polonais. 

Tres interessant le fait que le souvenir de la Thrace 
persiste tres tard dans histoire. Le Chronographe rus- 
se, €crit au XVI siecle n.£. parle de larrivte des Tar- 
tars dans les termes suivants: “Les Tartars sont arrivâs 
au bord de la Mer appelee Pontus FEuxinus, juste devant 
la Thrace, jusqu'au Lac Blanc qui s'appelle Palus Meo- 
tis oă on trouve aujourd'hui les Tartars de Crimee — et 
mâme jusqu'au Dniepr”. 

Le chroniqueur ne confond pas cette Thrace (generale) 
avec celle du Sud, parce que, plus tard, dans son expo- 
s€, il €crit: “Ensuite, en passant au-delă du Danube, ils 
arriverent en Thrace, ils guerroyerent”, etc. 

Par consequent, mâme au XVI-e sizele, on gardait en- 
core le souvenir des Thraces qui ă Vinvasion des Tar- 
tars —XIII-e sicle n.&.— habitaient les steppes pon- 
liques. iale 

Aprăs avoir exposă suecintement les peripeties histo- 
riques des Thraces, nous avons la possibilite de conclu- 
re quant ă la diminution de leur territoire ă differents 
moments historiques. La reduction de l'espace des Thra- 
ces se fait en trois €tapes: 

1) La prâhistoire et la protohistoire des Thraces nous 
prsentent un imposant tableau, les peuplades thraces 
oceupant espace entre TOder et la Vistula, au-delă du 
Dniepr (la riviă re Desna, la region de Poltava, la Cri- 
me) et de la riviăre Pripet — afiluent droit du Dniepr 
jusqu'au sud des Balkans. 

En concordance avec le territoire sur lequel on trou- 
ve la culture Cucuteni —Ariusd-Tripolie et avec Phis- 

toire gânârale des Thraces, G. Kazarov indique de tr&s 
larges frontiăres, affirmant que dans Lantiquit6 les Thra- 


B. A. Ribakov, Les Culitches, Brefs exposâs ă I'Institut 
pl de la Culture Materielle, 1950, fasc. XXXV, p. 3; les 
deux formations politiques, La Volhynie et le Pays, des Bolokho- 
vâniens alimentaint avec des clments thraces la “Terra Prodni- 
corum” situe entre le Sereth et les Carpates, A V. Boldur, Le 
Pays des Brodnics dans “La Revue des Archives, v. XXXVII, 
1975, Nr. 2, pp. 191-197. 


— 25 


AER II CERNEI 


ces possâdaient la presqu'ile balkanique du Pontus Eu- 
xinus jusqu'ă la mer Adriatique et qu'on les trouvait 
&galement sur le cours median de POder, sur la Vistula 
et de cette rivitre au Dniâpr. 

1) En fait, Vexpansion des Thraces, ainsi que nous 
avons dâjă mentionne, depassait le Dniepr (le royaume 
du Bosphore). 

La Grande Thrace! 

2) La conqutte de la Dacie de Dâcebal due ă Vempe- 
reur Trajan et sa transformation en province romaine 
ă contribuâ ă la reduction du territoire thrace. Mais la 
Dacie Romaine occupait relativement une petite super- 
ficie de espace thrace. 

Nous avons le droit de dire que, malgr€ cette conquâ- 
te, la Thrace gardait encore une dimension considerable. 

La Thrace âtait encore Grande! 

3) La situation ă chang€ d'une manitre radicale 
aprâs la dâcadence du Royaume du Bosphore, au IV-e 
si&cle n.&. Mais les plus graves pertes territoriales ont 
lieu aprăs les conqustes de differentes regions de Pespa- 
ce thrace dues aux Bulgares, aux Hongrois, aux Russes, 
aux Tartars, aux Lituaniens et aux Polonais. 

La Petite Thrace apparait! 

Les Thraces du nord et de lest des Carpathes (les vi- 
les Tcherven et les Bolokhoveniens), âtant dâpossedes 
de leurs territoires, commencent ă migrer vers le sud. 
Grâce ă la migration de ces 6lements thraces vers le sud 
et grâce ă leur assimilations aux 6lements sdentaires, 
“est ă dire les Thraces des râgions vers lesquelles ils ont 
migre, les formations politiques initiales apparaissent. 
Ces formations sont devenues ulterieurement des Princi. 
pautes: la Transuyvanie XII-e si&cle n.ă. —la Valachie— 
le XIII-e sizcle n.e et la Moldavie —le XIV-e sicele n.6. 

Uherieurement, Pevolution historique des Principau- 
tes Roumaines mâne tout d'abord ă Punion de la Vala- 
chie et de la Moldavie (1859) et ensuite ă la crâation de 
la Grande Roumanie (1918). Les Thraces du nord et de 
Vest des Carpates ent rempli ieun mission historique. 

Ihistoire millenaire des Thraces demontre le trait es- 
sentiel de leur caractăre:; ils ne luttaient pas pour acca- 
parer des territoires 6trangers, ils luttaient exclusiva- 
ment pour dâfendre leur independance. Leur devise per- 
manente a ct€ libertă, independance! 


Chapitre X 
LES THRACES DU PAYS DES VILLES TCHERVEN 


Le nom de la Volhynie est relativement recent, da- 
tant du II-e si&cle, alors que ces territoires constituaient 
un paseage pour les Goths. Ontre cette appellation, ă 
une €poque antârieure, ce territoire a 6t6 nomme le pays 
Teherven. Cette denomination a existe jusqu'ă lappa- 
rition des chroniques russes, c'est-ă-dire ă peu pres jus- 
qu'au XII-e si&cle (204). 

T/historiographie russe a remarqus existence indâ- 
pendante des “villes Tcherven”, devenues objet de dis- 
corde entre les Polonais et les Russes. 

Aux X-e et Xl-e si&cles, tandis que les frontizres du 
“Pays Russe” se contouraient, les villes Tcherven n'y 
entraient pas, ayant une existence propre. Il y avait 
done un nombre de villes dont les noms n'ont pas 6t6 
conserves dans les sources historiques, qui 6taient diri- 
g&es par la ville-capitale, Tcherven, situses, ainsi qu'on 
le suppose, sur la rivizre Houtchiva, Vaffluent gauche 


du Boug. 


(204) P. Golubovski, Pâcânâgues, Torces et Polovtses jusqu'au 
XIII-e siîcle, Kiev, 1884, p. 31. N. Molbeanov:ki, Les informa- 
tions sur le pays Podolia, Kiev, 1886, p. 28, 36, etc. 

(205) A. V. Longhinov, Tchervenskie goroda (Les villes 
'Tcherven), Varsovie, 1885, 


20; 


Un ouvrage consacr6 aux villes Toherven et sien€ 
A. V. Loghinov a paru ă Varsovie, en 1885 (205). Jns. 
qu'a present c'est la seule monographie traitant Phistoi. 
re des villes Tcherven. 

Les frontiăres du pays Teherven, telles que Longui- 
nov nous indique delimitent un vaste espace : les râgions 
Galiteh, Peremychl, Belz, Busc, Liubacevsk, Zvenigo- 
rod, Terebovl, le territoire au-delă du Boug, les rEgions 
Holm et Liublin. Jusqu'ă la fin du X-e siăcle n.ă., ces 
territoires n'6taient pas peuples par des Polonais et ils 
Gtaient administres par leurs propres knâzes. Jadis, les 
villes Tcherven formaient une principautâ dont la capi- 
tale 6tait la ville de Teherven. Quelqnes-uns des histo- 
riens ont situce au sud de Holm (Karamzin, Beliaey). 
D'autres l'ont placâe dans le sud-est de ancienne “gou. 
bernie” de Liublin, dans le district de Tomachev, sur 
la riviere Goutchva, prăs du hameau de Tyscovitsi, lă 
oă se trouve le village de Cermno (Hodakovski, Scha- 
farik, Zubritski, Barsov et d'autres encore). Un troisiă- 
me groupe de sptcialistes placent la capitale Tcherven 
lă o se trouve aujourd'hui le bourg Tchevonograd, en 
Galicie, dans la circonscription Tchiortkov, sur la ri- 
viere Dzuros, affluent gauche du Dniestr. (S. M. Solo- 
viev et ses successeurs). 

Selon opinion de Saranevitch, la ville de Tcherven se 
trouvait au confluent de la rivitre Goutchva avec le 
Boug (206). 

Il est fort possible que cette ville ait &t& situâe lă-bas. 

A. V. Longhinov explique origine du mot Tcherven 
par une derivation du mot polonais Czerwien, ce qui 
veut dire “rouge”. 

En partant de ce point de vue, Ogolski et Naruseevici 
ont conclu que ce “rouge” nous fait penser aux batailles 
sanglantes que les habitants des Villes Tcherven ont 
livrees au cours des annces. Voilă Pexplication de cette 
appellation Tcherven —rouge. 

A. V. Longhinov n'est pas d'accord avec cette hypo- 
thăse. 

Il en donne une autre explication: le nom de la ville 
et du pays Tcherven se rapporte ă un mot de la langue 
ukrainienne ayant une resonnance similaire et dâsignant 
le mois de juin. 

Nous considerons les deux hypothăses inadmissibles. 

I'histoire millenaire des peuples ne connait aucun cas 
oii un gronpe de villes (ainsi que les sources historiques 
nous prâsentent le pays Tcherven) prennent comme nom 
un adjectif au singulier et notamment une couleur, sans 
ître accompagn6 par un substantif. De meme, on ne con- 
nait aucune ville qui porte le nom d'un mois. 

C'est donc bien plus naturel de chercher origine du 
nom d'une ville en se rapportant au caractăre ethnique 
de sa population. 

I'auteur reconnaît qu'avec le temps, les toponymes 
ont 6t€ changes: “I/ancienne ethnographie du pays 
Tcherven, jusqu'au IX-e siăcle n.&. se perd dans les 
brumes (207). 

Pourtant Vauteur change d'opinion alors qu”il suppose 
que le pays Tceherven a 6t6 habit6 par plusieurs tribus 
slaves: les Volhyniens, les Tivertses, les Oulitches (Un- 
lizi, selon un gâographe bavarois...); par consequent îl 
fait allusion seulement ă trois peuplades, 

Il considâre les Tivertses les descendents des anciens 
Tyragttes, vivant pres de Tyras (Dniestr). Selon son opi- 
nion, les Volhyniens ctaient formâs de deux peuplades 
—les Doulebes et les “Boujanes”, ces derniers ctant iden- 
tifies avec les “les Boussanes” du gâographe bavarois. 

Les relations politiques entre la Russie et le pays 
Teherven n'ont pas Gt6 6tablies — ainsi que Vaftirment 


| 


(206) A. V. Longhinov, id., p. 69. 
(207) A. V. Longhinov, id., p. 25, 26, 33. 


> SI 


A. Schlotzer et A. N. Longhinov — avant le X-e si. 

208). 
pe quvil parait, un seul auteur —B. D. Grâcoy-— re- 
ractere non-russe de cette contrâe. “Le pays 
nne l'impression d'exister de toute ancien- 
i les Polonais, ni les Russes n'y habi- 


connait le ca 
'Tcherven doi 
nete, alors que ni 


ient pas (209). a 
ră de notre devoir de montrer quelle a &tâ Vorigi- 


A ethnique de la population du pays Tcherven, avant 
datre conquis par les Russes. “ 3 

A. N. Nasonov nous propose une reduction du terri- 
= “villes Tcherven”, considerant que les villes 
Berestie, Gelitch et Lucese m'appartenaient pas ă cette 
communaute. Mais cette reduction de territoire n'a au- 
cun fondement (210). A 

Au sud de la capitale —la ville Tcherven— se trou- 

ient les villes Peremych, Miculin; ă Vest, Sepol, Lu- 
Ya ce, Brody; Peremyl; au sud-est, Plesnesc, Terebol. Ces 
E tă de repere s'identifient avec les frontires du te- 
Be volhynien, qui dans Vantiquite, ctait appele 
Citare AA de la Volhynie, de la Galicie, de la Pe- 
semychl” nous dit plus loin le meme auteur — ne sont 
pas apparues ă la suite d'un prâtendu demembrement 
de Vetat de Kiev, mais comme une conseqguence des rap- 


toire des 


orts locau”. 
ă Avec le temps, le territoire Tcherven est devenu la 
pomme de discorde entre la Pologne et la Russie. 

Ce qui est intcressant c'est que mâme au XII-e sitcle, 
Pautorite russe n'a pu se maintenir d'une maniăre ferme 
dans les villes Tcherven, ainsi qu'on peut conclure des 
faits suivants ; Vladimir Matsilavici a 6t6 chasse, en 1169, 
de la ville Lucesc et Matislav et Vasilko Iurievici, avec 
leur măre et leurs enfants, enmenant avec eux gale- 
ment le frere Vsevolod, ont dă quitter le pays pour se 
rendre ă Tzarigrad, ou le Tzar leur a fait don de quel- 
ques villes — probablement par piti6. Leurs affaires 
n! allaient pas dans la contree Tcherven et en desespoir 
de cause, ils se sont enfuis dans un pays âtranger (211). 

Une divergenge d'opinions naquit entre quelques-uns 
des historiens polonais et russes (212). Les premiers his- 
toriens polonais qui ont Gtudi6 le probleme des villes 
Tcherven ont 6t6 assez circonspects. C'est ainsi que K. 
Potkanaski ne doutait pas que Czerwien et Prezmysl se 
trouvassent dans les territoires des Boujanes et des Hor- 
vathes russes. De meme, W. Ketrkynski considârait que 
les terres comprises entre le Boug et le Sereth —quoi- 
qu'elles aient appartenu ă la Pologne— n'ont subi qu' 
une domination politique et non pas d'ordre ethnique. 

Mais A. Szelagowski affirme que la notion de Tcher- 
ven s'applique au territoire des Boujanes (oii Vohyniens) 
et des Doulăbes, qui auraient ct6 des penplades polo- 
naises. 

Au contraire, les auteurs russes, utilisant des donnces 
fournies par les chroniques russes, affirment que les 
Boujanes (au lieu de Boussanes), les Volhyniens, les 
Doulăbes, les Tivertses ont ât6 d'origine slavo-russe. C'est 
ainsi que P. N. Tretiakov considere que la tribu volhy- 
nienne ctait Pune des peuplades de bergers proto-sla- 
ves (213). En gencral, les historiens russes partent de la 


————— 


(208) A. V. Longhinov, Oeuvre cităe, p. 25, 26, 33. 
(209) B. D. Grâcov, Borba Rusi Za Sozdanie avoego sozudarat- 
(Lee Îaiteă, des Russes pour la crâation de leur tat), Moscow, 
» p. 58. 
f (210) A. N. Nasonov, “Russcaia Zemlea” (le pays russe) et la 
ae aaioa du territoire de ancien Etat russe, 195Î, cap. III, p: 


(211) La chronique russe Lvovski (collection, v. XX, 1), p. 122. 
Gala) Henry K. Lowmianski, Problematika historyezne Grodote 
5 e erinienellch, în “Kwartalnik Historyezny”, tome 60, nr. λ p: 


0) P. N. Tretiakov, Les tribus slaves de Vest, Moscou,1953, 


premise selon laquelle la Volhynie est tombâe trâs vite 
sous la domination des princes de Kiev et îls sont dispo- 
s6s ă croire que tout ce qu'on peut y constater apres la 
conqucte russe s'y trouvait meme avant. C'est un proce- 
de qui contredit les principes critiques et mâme la verită. 
„Fait regrettable, jusquă present, le probleme de la 
situation geographique de la capitale des villes Tcher- 
ven n'est pas clarific. 

La litterature historique russe nous propose de situer 
cette capitale entre les villages Vakiev et Cermno (Tcher- 
mno). A Vakiev, il y a une forteresse appelce Cervenet 
(Tchervenetz) oii Cermenet (Tchermenetz) et ă Cermno 
(Tchermno) on trouve quelques remparts connus sous le 
nom de “monastere” ou Cernozemka (Tchernozem- 
ka) (214). 

Les historiens polonais, suppoant que la capitale 
Tcherven existait jadis sur le territoire du villaze Ger- 
mno (Tchermno), ont fait des fouilles. A. Gieystor nous 
tient au conrant des fouilles pratiqutes en Volhynie, dans 
quelques localitâs sitnces sur le Boug et ce qui est trâs 
interescant, dans le village de Cermno (Tchermno) (215). 

I'auteur nous presente des cartes gtographiques, nous 
indiquant les lieux o on avait pratiqu& des fouilles. 
Les resultats ont ît€ extremement modestes. Les fonilles 
ont revel€ des objets appartenant ă la culture matcrielle 
de la Russie kievienne aux Xe - -XIII-e sizcles. 

I'insuccăs de ces fouilles s'explique probablement 
par le fait que la ville-capitale ne se trouvait pas dans 
ce lieu oă on Vavait placee. 

On doit Egalement tenir compte du fait que le terri- 
toire des villes Tcherven est le pays des tumulus (216). 
Le nombre de ces tumulus est vraiment etonnant. Dans 
le village de Visnev et aux alentours, on trouve 100 tu- 
mulus, ă Sapo-joe —60 tumulue, a Teremno— 20, ă 
Veciulka, on pent compter 36 tumulus, ă Rusinivo- 
Berestecibo, il y a 20 tumulus, ă Volcoyyi— 20, ă 
Zimno (dans le voisinaze de la ville de Vladimir, vers 
Lutk)— 100 tumulus, ă Ustilog—29. 

On sait que ces tumulus n'ont pas €!€ examincs et 
&tudiâs profondement et en detail, mais tant qu'on les 
a connus, ils nous offrent les memes donnces que celles 
obtenues par les fonilles. A. Spiteyn, le bien connu 
archeologue russe, relate: “Les Slaves Russes incine€- 
raient leurs morts... Mais en Volhynie, on n'a presque 
pas trouvă de tumulus portant des traces qui temoignent 
de lincinâration des morts. En Galicie, on en a trouve, 
mais un petit nombre... (217). 

Il est possible que on trouve dans les tumulus 
volhyniens ce qu'on n'a pas trouv& dans les fouilles de 
Tehermno. 

Depuis lavânement du r&gime sovietique, on a pra- 
tiqu& des fouilles occasionnelles enVolhynie, dans la 
haute vallse du Boug occidental, dans les vallees des 
riviăres Styr, Goryn, Sluci, dans plus de vigint €tablis- 
sements et tombes (sans tumulus) (218). Les resultats 
des fouilles marquent une divergence d'opinios: quel- 
ques-uns (M. A. Tihanova) les considerent comme ap- 
partenant ă la culture slave (?) de Tcherniakov (219); 


(214) A. N. Nasonov, Oeuvre citte, p. 132. 
(215) A. Gieysztor, Prace Badaucze na obszarze gradow Czer- 
wienskich dans În “Kwartalnik Historyezny”, t. 60, nr. 1, pp. 302- 


316. ir mac! 

216) V. A. Moskov affirme que la culture matsrielle megali- 
a ae hauts tumulus) est due aux Thraces: “Les Seythes et 
leurs contemporains, les Thraces”, p. 4. p 

(217) A. Spitsyn, L'âtablissement des anciennes tribus Tusses, 
selon les donnăs archâologiques, dans la “Revue du Ministăre de 
TEnseignement publique”, 1899, aoât, p. 307-317. pui 

(218) V. Kuharenco, Les champs d'enterrement en Volhynie, 
dans la “Sovietscaia Archologhia”, 1958, nr. 4 

(219) Mais la culture Tcherneahovo n'est pas du tout slave; 
elle est mixte gotho-sarmato-carpo-romaine, En Roumanie, une 
culture similaire — la culture de Sintana de Mures. G'ezt une 
culture pontique. Histoire de la Roumanie, t. I, 1960, p. 687-688. 


— 27 


dWautres (M. N. Smisko attribuent ces vestiges ă une 
culture ă part, tandis que M. I. Braiceveki les caractâ- 
rise comme une variante sui-generis de la culture Prze- 
worska; I. Kuharenco partage cette derniăre opinion. 

La culture Przeworsk n'est pas homogâne, c'est une 
culture mixte, ă de nombreux lâments celtiques (220). 

I. Kuharenco explique cette divergence d'opiniona 
par le fait que ces monuments n'ont pas 6t6 assez 6tu- 
di6s et parce qu'on ne connait pas le matcriel existant. 
Ce Mattriel, en gensral, n'est pas public. Ci-joint une 
carte g€ographique, dMaprăs Leviiski, presentant la cul- 
ture. volhynienne megalithique; une seule reserve: 
cette carte ne presente pas laire enticre de expansion 
de cette culture matcrielle. 

Par consequent, les tumulus se prâsentent ă peu-pră&s 
dans la meme situation qu'an temps dA. Spitsyn, c'est- 
ă-dire pas encore fonillâs et &tudics. 

Le problme qui se pose est de savoir quel ctait le 
caractere ethnique des villes Teherven, ou bien, tenant 
compte de leur tendance de fonder un âtat, que peut-on 
comprendre pars la notion “le Pays Teherven”, avant 
la conquâte du prince de Kiew, Volomir, en 981 et, en 
gentral, longtemps avant cette date. 

Ayant comme point de d&part !'hypothăse que ce te- 
rritoire a 616 peuplă par les Thraces - et on possăde de 
trăs scrieux arguments topiques qui plaident pour cette 
verit& - on constate que le nom Tcherven dârive de la 
langue des Thraces. En effet, “Cerven” part, ă origine, 
de deux radicaux thraces li6s: ter et vend. Ter a la sens 
de fort, puissant, sauveur; vend ă une resonance qui 
nous rappelle une localit& de la Mâsie Supcrieure, Ven- 
denis (le radical venden et le suffixe îs (221). 

La majorit€ absolue des anciens toponymes sont d'ori- 
gine thrace ctest donc ă juste titre qu'on peut conside- 
rer le nom de la principale ville de cette contre &gale- 
ment thrace. 

Par consequent, de toute anciennete, le nom de la 
province ctait “Tcherven”, d'origine thrace. Le nom de 
“Volhynie” est une appellation donnce au Pays Cerven 
par les Goths. 


CHAPITRE XI 


LES THRACES DE LA REGION GALICIO- 
VOLHYNIENNE 


Le monde des Thraces —differencies ; Costobosques. 
Saboques, Cătes, Sargătes, Carpes, ete. et d'autres po- 
pulations signalces par Ptolemee— a ât6 envahi par les 
Celtes, appeles anssi “Galli? (les Gaulois). Les Celtes 
ont envahi les Carpathe et le Danube, par deux 
voies (222): ils ont long& la vallce du bas Danube, 
jusquen Grăce et au sud des Balkans, y fondant un 
âphemere tat “Tyli” et continuant ensuite leur marche 
vers (Hellespont en Asie Mineure et 2) ils ont fait un 
dâtour au nord des Carpathes, en Boheme et de lă ils 
sont descendus dans la valles du Dniestr jusqu'aux 
bouches du Danube et de la riviăre Boristene. En Asie 
Mineure, les Celtes ont fond6 un autre âtat connu sous 
le nom de Galatie, 

Les Celtes ont habit€ la region galicio-volhynienne. 
Quelques-uns se sont dâplacâs vers le sud, en longeant 
le cours du Dhiestr, oi ils ont fonde les villes Carro- 
dunum, Maetonium,. Vibantavarium et Eractum. C'est 
la tribu celtique des Taurisques qui 6taient arrivâs de 


(220) D. Derciu, Le monde des Celes, Bucarest, 1970, p. 16, 

(221) 1. Pokorny, Indogermanisches etymologisches MW ărter- 
buch, Bern, 1947-1957: le radical ter. I. Russu, La langue des 
Thraco-Daces, Bucarest, 1907, ed. 2, p. 126-143, 

(222) V. Pârvan. Getica, 1926, p. 65, 


28 — 


a 


PAutriche, de la Carinthie et de la Styrie, amenanț 
avec eux la tribu germanique des Bastarnes. Le nom de 
cette tribu —'Taurisques— derivă de la denomination 
des mont Taurus, qui de nos jours, en Autriche, dans 
la râgion antique de Noricum —actuellement les Alpes 
Autrichiennes— s'appellent “Tauern” (223). Les 'Tauris- 
ques ont continu€ leur marche wers Pest, arrivant ă la 
localit6 Olbia, ă l'embouchure du Boug mâridional et 
ă la Mer d'Azov —la limite de expansion celtique vers 
Vest (224)—. Par consâquent, une branche des Celtes 
qui on entourâ au nord les monts Carpathes, ont migrâ 
ensuite vers le sud. De la branche celtique qui s'6tait 
dirigee vers est, en suivant le cours du Danube, quel- 
ques-uns se sont dâplacâs vers le sud, et les autres se 
sont installes dans la Bessarabie meridionale, sous le 
nom de “Britogali” et y fondărent la ville d'Aliobriks, 

A notre regret, la litterature historique consacrâe aux 
Celtes ne parle rien dez tribus celtiques qui ont habit& 
la Galicie et la Volhynie; sauf les Taurisches aucune 
autre tribu n'est mentionnte. De mâme, nous m'avons 
aucune donnâe precise sur les tribus qui s'y sont insta. 
Ilces, aprâs PEmigration des Teuriges vers le sud (225), 
Pourtant c'est încontestable que deux tribus celtiques 
—les Colcas et les Ruthânes ont pass par la Galicie et 
la Volhynie aprăs les Taurisques Ultâriurement, les Vol- 
case sont dirigâs vers le sud, jusqu'au littoral de la Mer 
Noire, entre le Pruth et le Dniestr. 

Lorsqu'au II-e siăele n.e., les Goths ont quitte le litto- 
ral de la Mer Baltique et se sont diriges vers le sud, en 
passant par la Volhynie et la Galicie, ils y ont trouvâs 
les Celtes. Les Goths ont appel€ les Celtes Walhoz et 
Tolkoi (226). Certes, ce nom nous signale la prâsence, en 
Volhynie, de la tribue celtique des Volca (227). 

Outre cela, Pactuelle ville “Zalesciki”, situe dans un 
angle forme par le fleuve Dniestr et son affluent Sereth, 
s'appelait, ă &poque des Celtes “Camodunum” (228). 

La partie meridionale de la râgion Galicio-volhynien- 
ne a t& appelee “la Galicie”, parce qu'elle a &t€ habi- 
tâe par les Celtes; le nom drive du mot “Galli” (Gan. 
lois), appellation que les Romains ont donne au Celtes 
et de “Galates”, appellation donne par les Grecs (229). 

La capitale de cette contree, fondâe aux temps histo- 
riques, s'appelait Galitch (230). 

Outre les Volcas, ainsi que nous Pavons dâjă men- 
tionn€, une autre tribu celtique, les Ruthânes se sont 
installes dans la region galicio-volhynienne. La prâsen- 
ce de cette penplade est attestee par le nom donnâ ă la 


(223) H. Hubert, Les Celtes et la civilisation celtique, Paris, 
1932, p. 70. Du mâme auteur, Les Celtes jusqu'ă 6poque de la 
Tene, 1932, p. 187. 

(224) H. Hubert, Les Celtes et la civilisation celtique, p. 54. 

(225) H. Hubert, Les Celtes depuis Pâpoque de la Tine et la 
civilisation celtique, Paris, 1032. H. D. Arbois de Jubainville, 
Les premiers habitants de Europe, Paris, 1889. Camille Julian, 
Histoire de la Gaule, I-VIII, +. |, 1924, pp. 297, 301-303, 306 sa. 

(226) T. Braun. Razyscania voblastri goto-slavianskih otnoche- 
nii (Recherches dans le domaine des relations gotho-slaves) Les 
Goths ă la Vistule, St. Petersburg, 1899, p. 165. A. A. Sahmatov 
est du mâme avis: la dânomination “Volhynie” est d'origine ger: 
manique, dâsignant les penplades celtiques. VI. Vedenie v curs 
russogo iazyka, Petwograd, 1916, p. 37. 

(227) Les Volca, ă origine, 6taient divises en plusieurs trib- 
bus: les Volca Arecomiques, habitant entre le Rhâne et les C6- 
vennes, et les Volca Tectosages, de PAguitaine, ayant la capitale 
â Toulouse, V. M, M. Pocrowski, Zapiski Iukia Cesaria, II-ă 6di- 
tion, Moscou, 1962, VII, 7, 64 12 notes, p. 391. Il parait que la 
râgion galicio-volhynienne a ât& habitâe par les premier. 

(228) H. Hubert, Les Celtes et la civilisation celtique, p. 53. 

(229) H. d'Arhois de Inbainville, Ocuvre citâe, II-ă tome, p. 
396, 420 sq et Alfred Holder, Alkeltischer Sprachschatz, L-e t., 
Leipzig, 1891: “Galitie et Galicie”, p. 1922 et sq. “Gali Galos”, 
p. 1638. “Galicus-Galicie”, p. 1952. Les premiăres informations 
historiques relatives ă la ville de Galiteh visent les annâes 30-40 
du XII-e siăcle. A, N. Nasonov, Russcaia Zemlea, p. 136. 

(230) En Espagne, la region du nord s'appelle Galicie. Les ha- 
bitants de cette region portent le nom de “Galegos”, c'est-ă-dire 
Gaulois, Celtes, An sud, la frontitre de cette râgion atteint le 


Pine 


de cette province. Le nom des Celtes-Ruthă. 


ulation ji 4 
pop encralis6 aux autres habitanis de la provin- 


nes s'est £ 
ce (231). = ] re) Ă 
Sur les Ruthânes et leur origine on trouve des donntes 
hez Jules Cesar dans ses fameuses oeuvres traitant de 
che: fa des Gaules et de la geurre civile (232), 
Ta Ruthânes sont mentionnâs dans De bello. gallico 
ii, ela (, î VII, 5, 45, 64, 75, 90) et dans De bello 
zi ieurs fois. 
cei PE pa da H. Lowmianski est consacr ă VEtat de 
8 (233). Nous signalons qu'entre autres, Vauteur par- 
Jes Ruthânes qui habitaient Vile de Riigen. 
ie faut pas ître etonn€ qu'on donne ă ces habitants 
le nom de Ruthenes; lile de Riigen ctait probablement 
pabitee aussi par des Celtes. C'est plus que certain que 
: opulation de cette île 6tait trăs mâlangte: des Va. 
la P E Ceiaat donne le voisinage de la Scandinavis), des 
pala, des Ruthenes et des Slaves, 


“Ruthenes” en langue celtique sienifie “rouges”, â la 
difference du nom “Veneti” (Venătes) qui vent dire ra- 
ce blanche” (234). Ce n'est done pas-du-tout €tonnant 
que les Russes, apres avoir conquis la ville de Lmow et 
Jes localites environnantes, ont denomme cette râgion “la 


Russie Rouge”. fe 

Une branche de la population thrace de la Galicie ă 
migră vers le sud, arrivant en Bukovine, dont le nom, 
selon Popinion du savant russe F. Braun derive du ra- 
dical “boc” des noms propres Costaboe (Costaboques) et 
Saboc (Saboques) et pas du tout de i arbre buc (nă- 
tre), dans les forâtes de cette province, le buc — “le 
hâtre” n'est pas predominant. La denomination du peu- 
ple s'est transmise ă la denomination de la province qui 
devrait tre “Boco-vina” (235). 

Selon Ptolemâe, les Costoboques habitaient les deux 
versants des Carpathes, en Galicie et en Podolie septen- 
trionale. Ce sont probablement toujours enx qui por- 
tent le nom de “transmontains” (III, 5, 9). A Pounest, ils 
avaient comme voisins les tribus celtiques — les Anartes 
et les Taurisques. A lest, leurs voisins Gtaient les Bas- 
tarnes et les Sarmates. On connaît leur culture materie- 
Ile datant des si&eles I-II n. &., dont Vaire de expansion 
s'âtend de la vallee du Dniestr jusqu'ă Lwow et entre le 
haut Pruth et le haut Dniestr, culture qui a €t€ influen- 
ce par les Sarmates (236). Les Costoboques ctaient des 


Portugal. On trouve une description complite de cette, province 
espagnole chez N. N. Sadovscaia, Galisitsi, dans “Voprosi Istorii A 
1971, nr. 6, p. 214-220. Selon la tradition, la ville de Galitch a 
6t€ constraite sur la place d'un ancien tombean gaulois.. D. Ilo- 
vaiski, Raziscania o naciale Rusi (Recherches sur les dâbuts de 
la Russie), Il-e edition, Moscou, 1889, p. 110. Re: PiazA 
(231) Le chroniquer russe ne confond pas les Galiciens” avec 
les Russes. En 6numerant les peuples de la famille d Aer, îl cite 
les Normands, les Gri (Goths), les Russes, les “Aelans (Anglais), 
les Galiciens, les “Liahove” (Polonais), les “Volos” (Velokhes), 
“Rimlâans” (Romains), les Germains, les Rorleazes; les Venâdes, 
les “Freazes” (Italiotes). Par constquent, les Galiciens se prâsen- 
tent comme un penple tout ă fait distinct des Russes. La collec- 
tion complite des chroniques russes, XXIV-e tome, La chroni- 
que Tipograjski, p. 2. : Sa 
(232) De bello gallico, De bello civile, version roumaine, Bu- 
carest, 1964, ui a 
(233) H. Lowmianski, Russi i Rughi, dans “Voprosi Istorii”; 
1971, nr. 9, pp. 43-53. 
(234) J. Markale, Les Celtes, Paris, 1970, p. 459. și 
(235) _F. Braun, Recherches dans le domaine des relations gotho- 
Tusse. Premiăre Partie, Les Goths ă la Vistule, St. Petersboure, 
1899, p. 148-150, za 
(236) M. 1. Szmiszko, Kratkia Soobscenia Inst. Mat. Cult., 
XLIV, 1952, p. 61:82. i. ie 
G. V. Teodorov, dans “Etudes et recherches d'histoire ancien- 
ne”, X, 1961, p. 375. i SAR: 
- Russu, pă Costoboques, dans “Dacia”, Nouvelle Sârie, UI, 
1959, p. 341-352. za at: 
0. V. Kudriavtev, dan “Vestnic Drevnii Istorii”, 1950, si SI 
p- 50-10. M. Macrea, Les Daces libres ă Pâpoque romaine, da 
“Apulum”, VII, 1968, p. 187-191. 


guerriers audacicux, En 110 n.ă, ils ont envahi l'empire 
romain, arrivant jusquau centre de la Grăce, d'ou ils 
ont Et6 chasses, Comme represailles, lenr pays a Et€ oc- 
cupe par les Vandales, En 174, â Vepoque de empereur 
Marc Aurăle, ils ont €t& vain la cavalerie romai- 
cus par la cav! 
ne. Dans la Jocalită Myszkow, en Galicie, on a trouve 
une main en bronze dedife, ă cette occasion, au dieu 
Dolicene (Dolicenns). On connaît un seul nom de roi 
costoboque : Pieporus, 

0. V. Kudreavtev a consacre aux Costoboques une 
tude, dans laquelle il expose les deux principales theo- 
ries sur leur origine ethnique. Les spâcialistes, pour la 
plupart, sont d'accord ă admettre que les Costoboques 
sont des Thraces. Mais on connaît encore la theorie slave 
de leur origine, soutenue par Safarik et L. Niederle. 

F. A. Braun repousse, ă juste titre, la thâorie slave, 
expliquant que le radical “boc” des denominations “Cos- 
tobocs” (Costoboques) et “Sahoes” (Saboqmnes) contenait, 
en grec, “w” /omega/ —bwe—, un son long, par consc- 
quent, tandis qn'en slave, la voyelle “0” est brâve. 

Outre cela, le nom du roi des Costoboques Pieporus 
îndique son origine thrace, parce que “por” est un €l&- 
ment linguistique ă caractere thrace (I. Rnsen, p. 115). 

N. Gostar considere les Costoboques et les Saboque= 
des Celtes (237). 

Mais aucun auteur antique et pas un seul historien des 
temps moderne, traitant le probleme du conglomerat 
celtique et son histoire, ne font mention ă ces tribus. 
L'opinion de ! auteur est inacceptable. 

De Vancienne denomination Cerven (Tcherven) de- 
signant la Volhynie, nous passons au probleme de ori- 
gine de la nouvelle denomination de “Volhynie”. 
"On connait quelques hypothăses sur origine du nom 
de Volhynie. Quelques-uns des auteur: ont derive ce 
nom 1) du mot russe “rol” —“boeuf”, dou “la Volhy- 
nie”— le pays des Boents”, 2) de Vappellation Vilia (Vil- 
ja), affluent de la riviere Goryn, 3) du nom litnanien 
“uola” — “rocher”, 4) du nom propre Velyn, 5) du mot 
polonais “w” — la gorge de Voiseau et enfin 6) du mot 
gothique “walhoz” (A. A. Sahmatov) (238). : 

M. Vasmer repousse toules ces hypothese, y compris 
Vhypothise d'A. A. Sahmatov. Celles qui invaquent le 
radical vol sont inadmissibles parce que le mot du vieux 
russe qui designait la Volhynie ftait Velyn et pas Vo- 
Iyn. Les autres sont &galement inacceptables va que le 
nom d'une province ne peut pas deriver d'un nom BE 
pre. La dernitre hypothăse n'est pas accepice, ia a 
consonne “h”, du mot germanique ne pouvait Lari i 
paraitre. Nous Zorii e que c'est une erreur de la 

de M. Vasmer (239). 
iza a part de la premisse selon laquelle 3 sie 
d'origine pour lappellation de cette region a cte le moi 
n 
gin e de Sahmatov est plausible et ea iara 
Phistoire de cette r&gion. Recontrant une a A ş 
se. les Goths devraient lui donner un nom. a e! ză 
appeles par les Goths Walk, Wolh et leur pay 


(237) N. Gostar, de Universite de Jassy, a communiqut par 


inion. . 
une lore 50) Dara, Poedamie y cura russcoze inzyea, Pete. 


1916, p. 37. 


(239) M. Vasmer, Russ. Etymol. Worterbuch, L-er tome, p. 224 


240) A. A. Sahmatov, id., pâe. 31. 


— 29 


TRECE MOISA AL VADANEI 
de Nicolae NOVAC 


HAIDE HAI, CU DOR ŞI LUNĂ 


U trecut zilele și săptămânile și Boșnea- 

gul și-a regăsit larăși liniştea și viața 
și-a reluat cursul el normal. A fost uitat 
şi mortul şi fratele lui închis acum la 
Penitenciarul din Oraviţa, și ştăierenţii 
care, spuneau unii, ar fi fost duși la 
ocnele de sare, Pe ulița satului treceau 
mereu căruțele cărăușilor din Ştater 
care-și făceau traiul vieţii cărând lemne 
din pădurea U.D.R.-ului la Dunăre, la 
port, de unde erau încărcate pe șlepuri 
și duse la Orșova şi Turnul Severin și 
chiar mai departe. La început, boșnegenii se fereau de ei 
ca de ciuma neagră Femeile își întorceau capul în altă 
parte şi mamele își ascundeau copii! sub șorțuri ca de 
ucigă-l toaca, iar bărbaţii nu mal intrau în crâşma lui 
Ogrin când vedea pe unul din ei acolo. “Is oamenii dracu- 
lui”, spuneau el. “Coreituri de nemți încăpățânați și sârbi 
aprinși la mânie și iuți la cuțit, și de omul dracului să-ți 
rupi mâneca cămeşii și să fugl”... 

Erau ei, ștălerenţii, cu adevărat, o rasă aparte de oameni. 
Blonzi şi cu ochii albaștri. Voinici și sprinteni. ŞI, de și 
îmbrăcați în port românesc, foarte puţin deosebit de al 
altor sate din jur şi vorbeau acelaș dialect ca și ceilalți 
bănăţeni din Clisură, nimeni nu-l considera Români. Asta 
poate şi datorită faptului că numele satului lor, Ştaier, 
suna prea nemțește. 

Se copseseră cireșile, și Moisă al Vădanel, ca'n fiecare 
an, își aşternuse un ştergar în fața troiței sub teiul din 
drumul mare pe care făcuse grămăjoare de cireşe pe cari 
le vindea trecătorilor. Făcuse grămăjoare mai mici, de un 
leu, şi altele mai mari, de doi lei. Mușterii lui cei mal buni, 
fuseseră în fiecare an cărăușii din Ştaier, cari, fie că-i 
plăteau pentru cireșe, fie că făceau schimb cu el pentru 
o tăpligă sau pentru premțul dela roatele dinnapoi ale 
căruţe, de care acum nu mai aveau nevoie şi pe care-l 
puteau înlocui când urcau iarăși la deal pentru o altă 
încărcătură. 

Şedea pe un scăunaș, dindărătul ștergarului cu grămă- 
joarele de cireşe, la umbra teiului, și cânta din fluier, când 
văzu apărând din deal prima căruță. După port, recunoscu 
că-i un ștăiereanț, dar nu dădu nici o importanță acestui 
fapt. Când însă căruța ajunse în dreptul lui şi-l auzi că 
le spune cailor să oprească cun “hooo” aproape răstit, îl 
cuprinse teama și-și vâri repede flulerul după brăcinar, 
gata Sa fugă. Ştăiereanţul sări din căruță și veni drept 
spre el. 

—Le dal șin anul ăsta cum le-ai dat și anul trecut? 

auzi el pe omul din față vorbindu-i. Ar fi vrut să-i răspundă 
că da, dar îi plerise glasul și-și simțea picioarele muindu- 
i-se. De fugit, știa că nu mai poate fugi. Atunci, auzi ca 
de departe vocea ce i-se părea cunoscută: “Ce-i cu tine 
Moisă?... Ai amuţit?... Nu mă mai cunoști?... Sunt eu, 
baci Ille|...”. Iși ridică capul și privi drept în ochii albaştri 
ai ștăiereanțului și-l recunoscu și toată spaima-i trecu ca 
luată cu mâna zâmbi. Baci Ilie îl răspunse și el cu un 
zâmbet, îi puse mâna'n cap și-i împrăștie părul în toate 
părțile cu gestul acela al unui tată care se joacă cu copilul 
lui. “EI, așa, acuma îmi placi”, spuse el. “Ia toarnă-mi aici 
în pălărie două de doi”. Moisă se execută fără să zică 
baremi un cuvânt, punându-i cireșile în pălărie. 
A Fă vrel?... O țăpligă și premțul, sau o țapligă și doi 
ei?... 
—O țăpligă și dol lei, răspunse el, ca să aibe și mama 
de foc și eu ceva bani la gimnaziu. 

—Da nu ma! spune, te duci la gimnaziu să te faci domn? 
Bine faci. Du-te, calci nu-i de trai. In curând s'or sfârși 
și pădurile pe care le cărăm la Dunăre să aibă domnii cu 
ce se'ncălzi la Crap ș'atunci, val și-amar de viața noastră 
c'o trebul să umblăm și noi cerșind din poartă'n poartă, ca 
moțul din cântecul ălă pe care te-auzii zicându-l din fluier 
mai adineauri. Numai că Moțul știe să facă doniți și 
clubeară, dar noi nu ştim de cât să cărăm lemne dela 
pădure la Dunăre, și-o fi mai rău de noi ca de el. 

Baci Ilie își puse pălăria cu cireșe sub brațul stâng lar 
cu mâna dreaptă își deschise chimirul lat, scotoci în el, 
scoase o monedă de doi lei și 1-0 dădu. Moisă o luă și-l 
spuse “Mulțam frumos”... 

—Acum ţi-o! arunca s'o țăpligă. Da striga pe mumă-ta 
să vină s'o ia și s'o ducă'n ogradă să nu treacă foșvartul și 
so vadă'n drum. 


30 — 


PP 


După ce-l aruncă tăpliga pe marginea râului, se urcă'n 
căruța, plesn! biciul pe deasupra cailor cun “hai, dragii 
tatii” și se porn! spre Dunăre cântând: “Haide hai, cu dor 
și lună; călător de-o săptămână”, 

Moisă, se duse la marginea râului ȘI strigă spre casă: 
“Mamă, vină de ia ţăpliga”, apoi sentoarse și scoțând 
cireşe din traista rezemată de tei, la umbră, ca să stea 
clreșele reci, începu să-și facă din nou pe ștergar cele două 
grămăjoare date ștaiereanțului. 


Câţiva copii din vecini, unii de seama lui, alții mai mici, 
cari până acl stătuseră ascunși pe după garduri, vrând să 
vadă ce-i face ştălereanţul lui Moisă, se aproplară de el și 
făcură roată în jurul lui și al ștergarului cu cireșe. 

—'Te-o bătut ștăiereanțul, zise unul. 

—Ba nu m'o bătut, răspunse el. 

—Ba te-o bătut, spuse un altul, că l-am văzut că ţi-o pus 
mâna'n câp și te-o tras de păr. 

—Ba nu m'o tras... Uite, mi-o dat doi lei și țăpliga ceea 
depe malul râului, vezi-0?... 

—Nu te-o bătut? 

—Nu! 

—Şi ţi-o dat dot 1el? 

—Mi-o dat, 

—Da ce faci cu ei, cumperi boboanță dela dugheana lu!, 
Toma sau turte dulci dela Boaţă? 

—Ba nu cumpăr nimic, Ii țin că-mi trebuie când mă duc 
la Bozovici la gimnaziu. 

—Te duci şi tu ca și Ilie Tudor și Toma Scorobici, spuse 
fostul lui coleg Dumitru Băloi, care rămăsese repetent, 
cu un aer de tristețe în glas. 

—Dacă te ducl, zise unul mai mic, pe care-l porecliseră 
Mucosul, că-l curgea nasul mereu, nu ne mai jucăm cu 
tine. 

—Da de ce?, întrebă el. 

—Iacă de ala, fiindcă te duci, răspunse un altul. 

— Haideţi mă, ce ne plerdem noi vremea cu ăsta, reveni 
Dumitru Băloi în discuţie. Asta nu-l de-al noștri. Asta vrea 
să se facă domn. 

Plecară toți aruncându-i din dungă priviri de părere de 
rau. In urma lor, Moisă, rămas singur, simţi că i-se înfige 
în inimă un cui, cuiul acela al înstreinării. Nu plecase încă 
din sat, și cu toate acestea, nu mai era “unul de-al lor”. 
Iși pierdea prietenii copilăriei și de joacă înainte chiar de 
a fi plecat dintre ei. Şi asta îl durea căci nu putea înțelege 
ce rău le făcuse pentru că merge la gimnaziu, De ce nu 
mai era “de-al lor”?! De ce nu mai vroiau să se Joace cu 
el, Ei doar copilăriseră împreună? Ce-i deosebea pe unii 
de alții?... pe 

Sa itnantat toată ziua ca pe spini, până seara cân 
ultimii cărăuși se înapolau dela Dunăre cu căruțele goale, 
mergând acasă la Ştaier. Ii mai rămăsese o grămăjoară 
de cireșe nevândută şi cum tocmai când se pregătea să le 
arunce în straiță și să le ducă aceasă, îl văzu pe Dumitru 
Băloi venind pe mijlocul drumului făcând pe automobilul 
și ridicând nori de praf cu picioarele goale, și se hotări 
să-l aștepte, 

—Mă, Dumitre, îi strigă el când acesta ajunse în 
dreptul lui. 

—Ce-i?, raspunse Dumitru, oprindu-se și încetându-și 
“dur-durul” cu care imita automobilul. 

—Vrei cireșe? îl întrebă Moisă. 

—Nu-mi trebue cireșile tale, îl răspunse el și-și continuă 
alergatul și dur-durul pe mijlocul străzii. 

Atunci apăru din josul uliței o căruţă cum căruțaș în 
picioare ce plesnea biciul deasupra cailor ce alergau ca o 
nălucă. Când se apropie, văzu c: cerițasel trăgea frânele 
și-și domolea alergătorii oprindu-i chiar în dreptul lui. 

—Mai al cireșe Moisă? 

—Mai am, Baci Ilie numa! una de do! lei. 

—Dă-mi-le, îi strigă el. 

Le adună'n ștergar și i-le duse vărsându-i-le în pălăria 
pe care i-o întinsese peste loitrile căruței, simțind că Ilie 
ştălereanțul era băut. 

—Zici că-i de doi lel? 

—De doi, Baci Ile, dar ţi le dau de pomană. 

—Cum, mi le dai de pomană?... Ce fel de gheşelt e 
ăsta?... 

—Ţi le dau Baci Ilie, că dumneata ești de-al noştrii... 

—Ei, dacă zici așa, le iau. Da mâne să aiastegii că-ţi 
aduc două țăpligi, că și tu ești de-al nostru. 

Se așeză, plesni biciul pe deasupra cailor și o porni 
domol. Apoi, îl auzi începând larăși să cânte: “Haide, hal, 
cu dor și lună”, de parcă numai cântecul acesta îl știa 
și nici unul altul. 

Moisă al Vădanei simţi cuiul din inimă care-l chinuise 
toată ziua, topindu-se. Iși aruncă traista goală și ştergarul 
pe umăr și trecu prin râu spre casă, cântând ca ștăierean- 
țul: “Haide, hai, cu dor și lună”... 

Era și el “de-al cuiva” și nu se mai simțea străin. 


| 


ASPECTE SPORTIVE 


NTAMPLAREA a făcut să intru în po- 
sesia a câtorva numere din publicaţiile 
româneşti editate la Bucureşti — “Spor. 
tul” și “Săptămâna” — care ne arată ce 
se întâmplă in sportul românesc, 

Mau interesat în mod deosebit pro- 
blemele legate de fotbalul românese 
actual, ce se mai întâmplă în diversele 
competiții ale acestui sport, Interesul e 
generat de faptul că m'am născut în 
cartierul Gării de Est, care a dat fotba- 
- lului Em rea : mai mari valori și 

am fost legat în tinereţe de această activitate, 

că Sisu antrenor, şi nu la cel mal inferior nivel. 
CA entru cei care, ca și mine, au crezut in ceeace are fru- 
os sportul, scriu acest articol. Pentru cei care, ca si mine, 
E rupeau degetele dela picioare cu mingii de cârpă, in 
aca lor de copii, cu gândul la mirajul marilor stadioane, 
Vreau să arăt ce se întâmplă în societatea comunistă 
după 35 de ani dela “eliberare”, reterindu-mă numai la 
ceeace se publică în ziarele comuniste din ţară cu privire 
Ja fotbal. Şi nici decum să mă refer la faptul că in ziarul 
“Sportul”, care apare pe 4 pagini minuscule, o bună parte 
din redusul spaţiu e rezervată “vizitelor” internaţionale şi 

“realizărilor” naţionale ale “eminentului conducător”. 

In primul rând am să mă refer la cadrul în care se 
desfășoară existența fotbalistică, la conducători, jucători, 
arbitrii, etc. Iată ce se spune: 

“Gândim la amărâtul nostru de campionat intern...” 

“Avem fotbaliști comparabili cu cei mai buni din lume.” 

(Săptămâna n. 392/9 Iunie 1978) 

«,.. Pe mâna cui e fotbalul? De jos dela cluburi şi până 
sus la Federație. Cine sunt acești oameni, cine deleagă 
arbitrii și cum se plăteşte respectiva delegare? Nu neg că 
sunt oameni buni și acum la Federație şi chiar în condu- 
cere. Dar ei sunt complexaţi de un marasm sinistru. Tot 
felul de INTERESE, O FOJGAĂIALĂ PERMANENTĂ ARAN- 
JAMENTE CA ÎN CATACOMBE — iată ce ne oferă cam- 
pionatul nostru de fotbal...” (Săptămâna n. 389/19 
Mai 1978). 

„„. Cei buni şi harnici să câștige tot ce merită pentru a 
nu mai cădea victimă tentaţiei BANILOR NEGRI, CE AZI 
SUNT MAI MULŢI DECAT RECOMPENSA LEGAL POSI- 
BILĂ pentru un joc bun. Dacă un mare fotbalist joacă 
extraordinar și echipa câștigă, el ABIA dacă va obține 
într'un campionat cât ar obține VANZĂD două-trei meciuri 
în care e plătit de ADVERSAR CA SĂ NU JOACE” (Săptă- 
mâna n. 391/2 Iiunie 78). 

“Pe cine ajutăm dând arbitrilor atât de puţin ca să 
arbitreze? Nu vor cădea MULŢI VICTIME OFERTELOR 
POFTICIOASE CARE INTREC CU 10-20 ORI baremul 
normal pe care-l primesc? FATAL, DACĂ VOM MĂRI 

VA CREŞTE ŞI P! SMECHERIII- 
LOR, ARANJAMENTELOR ŞI CORUPŢIEI” (Săptămâna 
n. 391/2 Iunie 1978). 

Deci, în cadrul unui campionat intern, considerat ca 
“amărât” joacă totuși fotbalişti comparabili cu “cei mai 
buni din lume”, Aceşti fotbaliști au drept conducători 
“oameni complezați de un marasm sinistru”, mânaţi de 
interese ascunse într'o “fojgăială permanentă” şi care în 
plus fac “aranjamente ca în catacombe”. Apoi, se spune 
pe şleau că fatbaliştii, în România, cad victimă tentației 
“banilor negri”, mai mulți decât recompensa legală, deci 
se vând adversarilor, Arbitrii nu se lasă mai prejos şi 
pentru a stabili un învingător acceptă cu seninătate 
“baremul incorect”, care-i de 10-20 de ori mai copios decât 
cel corect, 

Se insistă în plus asupra faptului că dacă sar retribui 
toți jucătorii interesaţi la nivelul actual al tranzacţiilor 
necurate, ar crește și preţul șmecheriilor, aranjamentelor 
ŞI, corupțiel. Deci, intr'o concluzie logică, nu mai există 


Oricât ai fi de departe de ceeace se întâmplă în spaţiul 
românesc, îţi dai seama că corupția a atins limite de 
neimaginat și că nu există, pentru moment, niclo posibili- 
ate de ieşire, Stricăciunea a atins în întregime toate nive- 
lele, toți factorii componenți și se va repeta la infinit, 

diferent dacă se vor mări retribuțiile jucătorilor, condu- 
cătorilor sau arbitrilor, 

Decăderea morală și lașitatea sunt demonstrate și de o 
altă “ispravă” semnificativă: 

Inaintea ultimei etape a campionatului Diviziei O, se- 
Tla IV, două echipe se găseau la egalitate de puncte: 


Jo: 


de lonel NITESCU 


VIITORUL SCORNICEȘTI cu 45 puncte și golavera, 71-24 
(deci + 53) și FLACĂRA MORENI cu 45 Paza şi pe 
Taj 69-13 (deci +53). Ambele echipe urmau să joace 
ultimul meci “acasă”, respectiv cu Electrodul Slatina şi 
ul n. 8889/19 Iunie 1978). 


Pentru a pregăti “terenul” în favoarea echipei din loca- 
litatea de origină a “marelui conducător”, o serie de publi- 


Spun “pentru a pregăti terenul” pentrucă echipa concu- 
rentă pentru intrarea în Divizia B “VIITORUL SCORNI- 
CEȘTI” își are “/ieful” în măruntul și neinsemnatul sat 
din Oltenia, generator de “dinastii”. Presa și Federaţia de 
Fotbal tremurau grijulii, deoarece o eventuală necalificare 
a echipei VIITORUL ar putea creea “probleme” serioase 
de ordin superior, 

Dar “avertizată” de ceeace va face și cum se va com- 
porta ultima ei adversară în lupta pentru calificare echipa 
VIITORUL-SCORNICEŞTI își ia “măsurile de rigoare” 
pentru acest ultim meci. Măsuri surprinzatoare, dar pro- 
fund eficace şi pline de etică sportivă. Iată rezultatele așa 
cum sunt publicate in Sportul n. 8892/22 Iunie 1978: 

Viitorul-Scorniceşti / Electrodul-Slatina -18 la 0 (9 la 0 
la pauza); Flacăra-Moreni / ROVA-Roşiori -2 la 1 (0-0 la 
pauza). 

Vă confirmăn că nu s'a strecurat nicio greşeala! Scorul 
primei întâlniri este de OPTSPREZECCE LA ZEROI 

In urma acestor rezultate semnificative şi naturale, VII- 
TORUL SCORNICEŞTI este promovat în Divizia B (dato- 
rită golaverajului superior obținut în ultima etapă). Fără 
niciun alt comentariu. Ştirea cade ca o decizie. 

Deci, Viitorul câștigă cu 18-0 în faţa unei echipe care, 
până atunci, în 29 meciuri susținute, primise 63 de goluri, 
adică o medie de aproximativ 2 goluri pe meci (Sportul 
n. 8894/24 Iunie 1978), Este de necrezut şi totuși adevărat 

Denunţurile de “imoralitate sportivă” preconizate contra 
echipei Flacăra-Moreni nu sau mai aplicat și recentei 
promovate din Scorniceni care activează acum în Divizia B 
şi după cronicarii sportivi ai regimului “cu foarte Dune 
rezultate”. “Şcoala înaltă” și “impulsul sportiv” al acestei 
echipe “ezcepționale” ne pot aduce surpriza ca întrun 
viitor apropiat să vedem un meci în Cupa Campionilor 
Europeni: REAL MADRID versus VIITORUL SCORNI- 
CEŞTII... 1 

Privind cele ce se scriu în “libera” presă sportivă din 
România, privind mai ales cele ce se întâmplă în fotbal, 
se cuvine a face câteva reflecţii: 

Corupţia, fojgălala, argumentele secrete domnesc la 
toate nivelele. Cine sunt dos rbiecii i Oamenii născuţi, 

cuți şi educați sub regimul comunis 
iată 5 află si “om nou socialist”, realizare a 35 ani 
de pură “educație marzistă”? E știut că regimul și-a însușit 
anumite principii și formule din altă doctrină, dar n'a 
reuşit să dea lumii pe care vrea so creeze esențialul: 
cinstea — Sort Gandirea — dragastea de ţară — respectul 
rezultatele se vi 

osie se întâmplă în celelalte ramuri de acti- 
vitate socială, considerate ca “primordiale”, dacă într'o 
activitate sportivă şi de divertisment există această situație 
de plânsl... 

ar: corupția roade Statul peste tot. Banii 
asa Se mult rare banii albi, întrun stat unde 
nu există libertate, securitate personală, cinste, condiţii de 
viață şi unde înainte de toate, OMUL NU MAI E OM. 

In încheiere aş vrea să răspund la o afirmație făcută în 
Săptămâna n. 389/19 Mai 1978. Spune cronicarul sportiv: 
“Am impresia că suntem prea mult dispuși şă analizăm 
EFECTELE și aproape paralizați când e să mergem la 
CAUZA”, Ei bine, efectele le știm, sunt cele de mai sus. 
Tar cauza este una singura: SISTEMUL COMUNIST! 

Câna se va prăbuşi acest sistem, se vor schimba și 


efecele, 


Se va schimba totul! Ionel NIȚESCU 


— sI 


MACAZUL RUGINIT 


UNT peste 30 de ani de când macazul 
economiei româneşti rămăsese împotmo- 
lit, cconform principiilor colectiviste, 
centralizatoare și birocratice ale geniu- 
lui marxist în materie. In numele aces- 
tor principii, pe cât de stupide din punct 
de vedere economic pe atât de neumane 
din punct de vedere social, ageami! care 
conduc de atât amar de ani soarta țării, 
au impus falimentara “prosperitate” a 
producției de prestigiu, a incompetenței 
centraliste, a lipsei de răspundere ŞI a 
disprețului pentru tot ce poate fi calitate ȘI lucru bine 
făcut din partea muncitorului. Lefuri de mizerie, ore su- 
plimentare neplătite la justa lor valoare, speranțe de îm- 
bunătăţire inexistente, de unde descurajare şi scepticism. 

Nn mai vorbim de agricultorii altădată liberi, astăzi 
înţărcuiţi în Kolhozuri, plătiți în natură în proporțții de 
mizerie și trataţi ca niște roboți. Ce gust de muncă, în- 
ventivitate, acţiune de depăsire, etc. mai putea dăinui în 
România, când nimic, absolut nimic, nu-i putea reveni 
omului in deplină proprietate! 

Indobitociţi de formulele marxiste, gealații totalitaris- 
mului socio-economico-politico-cultural, au impus şi împins 
cu ghiotora în viața națiune! tot ce putea fi mai dezastruos 
pentru felul omului de a vedea și înţelege viața în socie- 
tate. I-au luat libertăţile cele mai elementare, l-au despuiat 
de agoniseala unei întregi vieţi, i-au interzis inițiativa, 
munca creativă, interesul comercial şi prosperitatea prin 
inteligență și muncă personală. L-au zăgăzult în toate 
direcţiile, căutând să-i impună condiţii de tra! şi compor- 
tament incompatibile cu natura umană. 

L-au robotizat prin forţă şi tiranie, dar n'au putut să 
înfrângă ultima armă de apărare e individuliu: INERTIA. 
Prin această inerție voită, Românul și-a luat în tăcere 
revanșă, în fața ingratitudinei şi tiraniei comuniste. De 
unde și zicala atât de plină de adevăr: “Ei se fac că ne 
plătesc, noi ne facem că muncim!” 

Acest modus vivendi nu putea avea decât repercusiuni 
dramatice asupra economiei naţionale, Ne având nicio 
perspectivă personală de viitor în industrie sau in comerț; 
ne având niciun drept de iniţiativă; ne având nicio sigu- 
ranță de prosperitate și bună stare in mijlocul unei so- 
cietăți uniforme, birocratică până la absurd, individul 
nu-și mai! lua nicio răspundere, cramponându-se în exe- 
cutarea docilă și anostă a ordinelor primite. Planul can- 
titativ să fie satisfăcut, Restul, Dumnezeu cu mila! 

De unde, desinteres în toate domeniile şi la toate eșe- 
loanele. Deșeuri depășind în unele industrii 50 % din pro- 
ducţie. Calitate inferioară până și la produsele exportabile, 
de unde refuzuri de acceptare și decomandări. Intârzieri 
în executare, în livrare si'n transporturi. 

Nicio'ințelegere directă între producție și distribuţie 
fără aprobarea organismului central de supraveghere, su- 
praincărcat, incompetent și reticent. Niciun contract și 
nicio înțelegere între industriile “ezportante” și posibilii 
clienți străini fără nesfârșitele intervenţii și șicane ale 
aceluiaș organism de control, preocupat mai mult de fal- 
nica-i funcție decât de urgenţa tratativelor. Si așa mai 
departe în toate domeniile, strânse in menghinea dobito- 
ciei birocrato-colectiviste. 

Dar iată că asemenea procedee nu pot merge la infinit! 

Producţia și comerţul s'au resimțit cumplit. Exportul a 
suferit, ingrozitor. Aprovizionarea internă a stagnat pe 
categorii de producţie, pe ramuri de activitate sau pe 
regiuni. Masele au început să crâcnească. Organele de 
supraveghere să strige că-l vorba de “sabotaj organizat” 
contra regimului de către rămășițele burghezo-moșierești. 
Guvernul să mârâie pe tema patriei socialiste amenințate, 
găsind bine'nțeles totdeauna un țap ispăşitor, 

Nimeni nu vrea insă să accepte realitatea simplă a 
absurdului ce se ascunde în regulile socio-economice ale 
sistemului comunist, Si'ncet, încet, economia se degradea- 
ză, purtând întreaga națiune spre faliment și decădere, 
Macazul economiei românești, prins în lanţuri pe linia 
moartă și fără perspective a sistemului colectivist, sa 
umplut de rugină in urma acestei prelungite probe de 
stupiditate, încăpățânare și coreeni ei 

Le-au trebuit peste 30 de ani de grăitoare eșecuri pen- 
truca în mintea lor, bulmăcită de teorii marxiste, să mi- 
Jească lumina anumitor adevăruri economice eterne, pe 


32 — 


de Traian CERBU 


care de-altfel sistemul liberal le intuise și adoptase de 
mult timp, 

Inceputul acestui an, 1978, ne aduce vestea unor decizii 
surprinzătoare luate la Bucureşti în materie de politică 
economică, După aplicarea rigidă și sângeroasă a norme- 
lor mult lăudate ale capitalismului de stat — colectivizare 
forțată, centralizare de planificări și distribuție, exclusi- 
vitate în raporturile comerciale exterioare, control gestio- 
nar, etc. — s'a ajuns la ideia salvatoare a... “descentrali- 
zării economice” și la renunțarea imediată la... “mitul 
producției globale”. Precum și la alte măsuri foarte puţin 
ortodoxe cu spiritul comunist. 

Această reformă fundamentală, anunțată enfatic de 
către însuși dl N. Ceaușescu, ca un pas înainte întru 
împlinirea idealului socialist, cuprinde o serie de măsuri 
pentru — explică Dsa — a se asigura o mai bună renta- 
bilitate în productie. (Deja e o recunoastere a insuficien- 
țel sistemului) Iar pentru a îmbunătăți această DEO auciea 
susține dl Ceaușescu, trebue dusă o luptă acerbă contra 
centralizării excesive care “frânează desvoltarea economiei 
românesti“ şi contra birocraţiei generalizate care “o su- 
Jocă”. (Dar oare nu-l el insuși vârful acestui centralism 
totalitar?) 

Si'ntru reușita acestor reforme, sunt propuse o serie de 
măsuri axate pe trei linii de desvoltare paralelă: 

1) Activitatea economică va avea ca finalitate rentabi- 
litatea. Astfel, se va încerca suprimarea sistemului împă- 
mântenit de a se pune în fabricaţie produse inutile și 
fără niciun debușeu, numai pentru a ocupa toată munci- 
torimea și a îndeplini planul cantitativ impus de guvern. 
(Sistem absurd ca urmare a “ideii-forte” marxiste că în 
regimul comunist nu poate exista şomaj). 

Deasemenea, planul central pentru activitatea de pro- 
ducţie se va baza de-acum încolo pe contracte efective 
atât pentru piața internă cât și pentru export. Astfel se 
va pune capăt producţiilor pletorice şi inadaptabile cererii, 
fapt care constitue una din cele mai grosolane și absurde 
impuneri ale regimurilor comuniste bazate pe centralism 


economic imperativ. In acest scop, criteriul principal în | 


întocmirea planului nu va mal fi cel al producției globale, 
ci se va ţine socoteală de producția netă. (din valoarea 
totală a producţiei vor fi substrase cheltuelile materiale 
şi umane) Interesul întreprinderilor va fi deci să facă o 
cât mai mare economie de material și mână de lucru. (Or, 
eporo mia de mână de lucru, deschide perspectiva şoma- 
ului). 

2) Intreprinderile (deşi de Stat) vor avea o autonomie 
mai întinsă din punct de vedere gestionar, inițiativă şi 
responsabilitate. 

De acum înainte, întreprinderile de producţie vor tre- 
bui să stabilească fiecare un buget anual şi-un plan de 
producție cu obiective proprii, făcut în conformitate cu 
comenzile reale obținute, 

Această autonomie financiară trebue împinsă până la 
stadiul unei individualizări industriale, fiecare unitate de 
producție bazându-se din ce în ce mai mult pe propriile 
sale mijloace care să-l deschidă calea auto-finanţării. (Un 
fel de deslegare treptată de centralismul actual.) 

3) Intensificarea eficacităţii muncii prin interesarea 
muncitorilor la beneficiile intreprinderei respective, Dată 
fiind ideia autonomie! financiare, apare imediat ideia be- 
neficiilor. Aceste beneficii vor fi puse la îndemâna munci- 
torilor, în anumite proporții pi sub anumite forme, mer- 
gând dela fonduri sociale sau de locuinţe până la repartiţia 
în monetă. 

Adoptarea acestor măsuri de către Comitetul Central al 
P. C. R.ulul constitue una din marile rupturi produse în 
monolitica coneepţie economică a colectivismului. Modifi- 
carea metodelor de direcţie intr'o economie deja conside- 
rată ca panaceu universal, desvălue întreaga el șubrezenie 
teoretică și practică, Când reformele ating infrastructura 
constituţională a sistemului economic, adoptându-se mă- 
suri incompatibile cu linia ideologică, nu mai e vorba de 
o criză trecătoare, Nu mal e vorba de o simplă reformă 
azată pe rentabilitate pentru a reechilibra o economie de- 
ficitară, i nici o măsură de ușurare a bugetului de Stat, 
printr'o descărcare de sarcini sociale în braţele întreprin- 
derilor. E VORBA DE O CRIZA FUNDAMENTALA, O CRI- 
ZA DE ESENTA. 

Descentralizarea, autonomia întreprinderei, contracte de 
producție și de vindere directe, împărţirea de beneficii, 


i) 


— 
— 


ODIOASA INSCENARE 


(UCIDEREA NATIONALISTULUI FRANCEZ 


t, o odioasă “piesă” s'a jucat pe “scena” 
Rece rancez. “Subiectul abject al piesei: suprimarea 
Pzică a «personajului principal”, una din figurile marcante 
ale naționalismului francez. Ca “decor” sa ales o şosea 
ațională, lar “fundul scenei” era ocupat de fluvial Sena. 
e “mijloace” materiale scenice, un automobil Citroen și 
foarte sofisticată bombă conținând două kilograme de 
Gaplozibil, telecomandată sau acțiuonată prin depresiune 
ori temperatură (nu s'a precizat incă). 


“Reprezentația unică” a avut loc în dimineața zilei de 
18 Eee 1978, “Actorul principal” al piesei, Frangois 
DUPRAT, teoretician ȘI luptător neobosit al naționalismu- 
lui francez, dispare în “scena unică” a acestei reprezentații 
de o cutremurătoare sălbăticie. 


ntru a completa “afișul” vom preciza cine sunt even- 
ti ceilalți “actori invizibili” ai acestei tragice plese, cine 
oate fi “scenaristul”, cine poate fi “regisorul” și mai ales 
cine este “mecena” ce a plătit pentru punerea ei în scenă. 
piecăruia de a trage concluziile ce i se par mai aproape de 
realitate. Analizând puternica personalitate și inteligenţa 
vie a “eroului principal”, ca şi activitatea sa politică din 
ultimul deceniu, putem avea mai multe posibilități: 


Primul gând ni se oprește la aceste grupulețe “mario- 
nete” ale extremei-stângi franceze, ai căror “actori-execu- 
tori” au de obicei curajul celor lași —anonimatul. In 
permanentă căutare a vreunui monstruos “sensațional”, 
acționând din umbra “culiselor” politice și asemănători 
acelor respingatoare patrupede ale junglei în căutarea 
noiturilor, caută eliminarea fizică a adversarilor de idei, 
deoarece ale lor nu au aproape nicio audiență valabilă și 
nu pot rezista nici unei confruntări deschise de opinii. 


Ca “scenaristo-regisor” nu poate fi decât această in- 
ternațională teroristă, așa zisă revoluționară, de obediență 
marxist-leninistă sau troțkistă, ce urmăreşte crearea unei 
dezordini naţionale și internaționale, precum și terorizarea 
opiniei publice. Incercând slăbirea tuturor sistemelor poli- 
tice occidentale, pregătesc terenul pentru preluarea puterii 
de către această plagă ce poartă numele de comunism. 

Spre convingere, putem vedea “repertoriul” unui alt 
“teatru politic” vecin: Italia. Acolo, ca și aici, intențiile 
şi metodele sunt aceleași, cu singura diferență că “eroii” 
uciși în scena finală se numără cu zecile... 


Ca “mecenă” nu poate fi altcineva decât această caraca- 
tiță cu mii de tentacule ce are ca inițiale K.G.B. şi care, 
prin acoliții săi! din diverse țări frățeşti, finanţează şi 
echipează toate aceste grupuleţe, ca să împlinească “rolul” 
lor nefast și atroce. Mai multe studii Şi articole ale 

eroului principal” au pus în evidenţă rolul pe care acest 
monstru îl joacă în viața internaţională. Imprudență ce 
l-a dus, probabil, la deznodământul fatal... 

O altă posibilitate de a descoperi aceste personagii ale 
tragediei din 18 Martie, ne poartă a-i căuta printre “pede- 
tele” teatrului politic” francez şi internaţional care își 
vedeau descoperite, prin acţiunile și scrierile lui Duprat, 
mașinaţiile și jocul lor murdar, toate contrare intereselor 
Disionala franceze sau ale altor națiuni din lume. Cunoscu- 
Să fiind fanţastica memorie a “eroului principal” şi ma! 

ca faptul că nu-și lua niciodată note, cu atât mai diabo- 
Du pare punerea lor în scenă. Cu dispariția lui Frangois 
maica, dispărea și primejdia ce îi amenința de a îi de- 


Există insă și posibilitatea (confirmată dealtfel prin 
mărturisirea a două organizaţii clandestine ce activează în 
si faţa) ca “artiștii-asasini” să provină din acele cercuri 

Oveşti, ce de-alungul istoriei au umplut actualitatea 

Durilor de victime, acţionând de maniere diterite dar 
ASatită, desnodăminte asemănătoare celui în care a decurs 
scenariul “piesei“ actuale, Francois Duprat făcuse “un 

cret public” din abnegaţia de a desvălul falsurile Şi 
ri ainuie patronate de cercurile jidovești, de a restabili 
dot Tul istorie curat, privind un anumit capitol din al 

Ea căiol obAlA iativ la legenda ERE şase miloane 

a-și mi ri impatiile pentru cauza popo- 

SRI palestinis ARii-alinpatile pi 
» activitate: 

mascau tel, ca io L lucrările 


teatrului 


“eroului” tragicel plese de- 
apaj dirijat din umbră și mai ales pe 


F. DUPRAT) 
de Alexandru SOIMU 


enumerat și chiar sfă 
îsi ete e a eta je 
e de foarte multă vreme Fără i! 
In mod intenţionat n'am a ae 


re intre aceste personaje din | 
este ] onaj umea “sus pusă”. E 
de “masoni: şi “sioniști”, “bonnet blanc” și Cotare ice 


E bine stabilit că orice interes național 
l sa: 
Seri In orice domeniu, ce vine în asa pice 
Ti i aa ale clanului ce reprezintă, trebuesc în- 
ri rile T cel ce se găseşte la originea reacțiunei făcut 
Ca o concluzie rapidă a analizei “piesei” actuale 
, putem 
Spune că, atâta timp cât aceste două plăgi ale urmă itățil. 
comunismul” şi “sionismul”, izvor al tuturor acțiunilor de 
acest gen, își vor continua rolul lor de focare de infecție, 
vom mai asista la asemenea “scenarii” şi “puneri în scenă”, 
în care rolul tragic va fi atribuit uneia sau alteia dintre 
personalitățile naţionaliste din lumea întreagă. Atâta timp 
cât aceste două “buboaie” vor continua să existe pe trupul 
omenirei, umanitatea își va vedea sănătatea compromisă și 
evoluția spre înainte diminuată şi amenințată. 

Din nefericire și istoria noastră românească este plină 
de asemenea “scenarii diabolice” şi “inscenări tragice”, atât 
în trecut cât și astăzi. Este de datoria noastră, a fiecăruia, 
ca ele să nu se mal repete în viitor, Dacă vrem ca mâine să 
mai putem spune că APAR şi nu că am aparținut 
unul popor, că AVEM O TARA, și nu că am avut, toți trebue 
să ieşim din această letargie, să punem umărul și să 
aducem aportul nostru la salvarea națiunei române. 

Lupta naţională românească nu a fost înfrântă iar 
adevărații naționaliști români n'au fost ingenunchiaţi. 
Niciodată, nimic şi nimeni nu va putea opri NATIUNEA 
ROMANA de a-și hotări singură destinele. 


Alexandru ŞOIMU 


MACAZUL RUGINIT 


etc... se plasează in afara spaţiului marxist-comunist. 
Sunt trăsăturile caracteristice ale unu! alt sistem econo- 
mic și ale unor alte aspirații ideologice decât cele comu- 
niste. Acceptarea lor, adoptarea lor, într'un circuit econo- 
mic așa de exclusivist şi pretenţios ca cel marxist, consti- 
tue mărturia cea mai crudă a falimentului colectivist. 

Desbaterile au fost aprige în sânul Comitetului Central 
deoarece mulți își dădeau seama că asemenea măsuri erau 
o prăbuşire ideologică și-o breşă definitivă în sistemul im- 
pus în România de 30 de ani încoace. A învins însă opor- 
tunismul caracteristic și lipsa de ine. Şi-au făcut desi- 
gur socoteala că e vorba de o simplă manevră până “vor 
trece puntea”. Sa ta 

Au uitat totuși să pună în balanţă simplul fapt ase- 
menea A ela din punct de vedere teoretic, zdruncină 
din temelii toată concepţia economică a comunismului; 
iar din punct de vedere practic, zvârlă în circultul econo- 
mico-social sămânța revoltelor de mâine. 


CU ATAT MAI BINE! . 3 a 

Nimic nu poate fi mai util pentru lupta ce ducem o- 
triva anomaliei colectiviste decât palmele ce și le dau prin 
acceptarea unor norme contrare esenței proprie! lor eco- 
nomil. 

Scârțâie macazul ruginit al unei experiențe nefaste şi 
făt Semn precursor al prăbușire! apropiate a unul 
sistem lipsit de cele ma! elementare cunoştinţe asupra na- 


sarite 'Tralan CERBU 
— 38 


dn mu DĂ Ie VE ai N a Da a e 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 


e “In numarul 17 al reviste! “Limi- 
te” găsim un extraordinar ciclu de 
poeme, semnat (e vorba de ciclu) de 
dl Horia Stamatu, Totuși — nl se pare 
nouă —, găsim într'o “strofă”, o mică 
eroare gramaticală, “Strofa” zice așa: 

“moaie sălciile pletoase 
pletele în râu de plâns 

unde clipele descoase 

făt şi miel şi pui de mânz2” 

Clipele, subiect, e la plural; descoase, 
predicat, e la singular: eu descos, tu 
descoşi, el descoase, noi descoasem, 
voi descoaseţi, el descos. Deci clipele 
descos și nu descoase. E ca eu întorc, 
tu întorci, el întoarce, noi întoarcem, 
vol întoarceţi, ei întorc. Dacă am zice 
ei întoarce, ar râde Conu Iancu care, 
deşi era grec, scria ei întorc şi nu ei 
intoarce”, 

Această notă fusese deja culeasă de 
la reapariţia revistei dar mereu a fost 
dată la o parte socotind că chestiunea 
e minoră. Şi totuși era mai importantă 
decât părea la prima vedere, pentrucă 
era vorba de o greşală gramaticală 
crasă, nu într'un lung articol în proză, 
unde aceste erori se mai pot trece cu 
vederea, ele datorându-se de multe ori 
grabei care, recunosc e condamnabilă, 
ci intr'o poezie, scurtă, unde aceste 
greșeli nu mai pout fi aruncate în 
spatele grabei ci intră deadreptul în 
necunoaşterea limbii româneşti. Mai 
ales când autorul e grec! Am rămas 
surprins văzând că această dovadă de 
ignorare a limbii româneşti a scăpat 
“Saint Just” — ului român, dl Petre 
Vălimăreanu. Dl Vălimăreanu se înar- 
mează cu lupa şi caută nemilos aceste 
mici greșeli în articole lungi unde, așa 
cum am mai spus, ele sunt condam- 
nabile, dar nu însemnează lipsă de 
cunoaştere a limbii românești. Şi 
totuși Dl Vălimăreanu nu a semnalat 
această eroare cu toate că, într'o poe- 
zie, ea denotă lipsă de cunoaştere a 
limbii. Mam întrebat care a fost mo- 
tivul acestei scăpări în activitatea de 
dedectiv a dlui Vălimăreanu şi răs- 
punsul s'a impus repede: dl Stamatu 
e “de-ai nostri”, Şi fiind de-ai noștri, 
nu-i spunem Kir Stamatopol, cum îi 
spunem bietului nevinovat Kir Theo 
(dosiadis). 

Repet, această notă fusese redactată 
acum doi ani dar nu fusese publicată, 
socotind-o lipsită de importanţă. In- 
sistența dlui Vălimăreanu m'a făcut 
să o scot de la dosar, 

e Dl Valimăreanu e liber să scrie 
ce vrea şi cum vrea, doar suntem în 
democraţie și dsa e acuma mare Con- 
silier întrun Consiliu democrat. ȘI 
suntem în special de acord când dsa 
denunță adevăraţi agramaţi și ade- 
văraţi necunoscători ai limbii româ- 
neşti. Dar totdeauna, când cineva 
denunță un asemenea caz, trebuie 
să-și pună ochelarii de cinci ori pen- 
trucă dacă şi-l pune numai de patru 
ori, riscă să se facă de râs. Sa întâm- 
plat un caz curios. In BIRE, dl Ren€ 
Theo, necunoscător al limbii româ- 
nesti, el fiind grec ca şi dl Stamatopol, 
a găsit cu cale să sară ca berbecul şi 
să-l dea lecţii de româneste lui Ceau- 
şescu. Acesta, într'un discurs, spusese 
“necesitate stridenta”. Dlui 'Theo nu-i 
spunem sa-și pună ochelarii de cinci 
ori, căci ar fl pierdere timp. Şi el 
(Theo) îl cenzurează pe Ceaușescu, 
spunând că trebuia sa zică strindentă 
și nu stridentă. Natural, cuvântul 
strindent nu există în limba română. 
Deci grecul căzuse, ca și alte dăţi, cu 
dosun baltă, 


34 — 


Dar chestiunea nu se opreste alei: 
eternut dedectiv dl Vălimăreanu l-a 
descoperit imediat și l-a sărit în cap. 
ŞI afirmă (dl Valimareanu) că dl 
'Theo a greșit, ceiace era adevărat, și 
nu a gresit Ceauşescu, ceiace nu e 
adevărat. Au greşit și dl Theo şi dl 
Ceaușescu și dl Vălimăreanu, deoarece 
cuvântul ce trebuia să fie întrebuințat 
de Ceaușescu nu era nici strindentă 
cum spune dl Theo nici stridentă, cum 
spun Dnil Ceaușecu și Vălimăreanu. 
Cuvântul potrivit pe care trebuia să-l 
pronunțe și pe care probabil îl avea 
scris pe hârtie, era stringentă, Se zice 
necesitate stringentă şi nu strindentă 
sau stridentă, 

Se pare că dl Vălimăreanu şi-a pus 
ochelarii numai de patru ori!!! 


e In ultimul număr al Vetrei, 
dl Vălimăreanu dedectivul m'a prins 
și pe mine. Nu sunt total de acord cu 
dsa. De exemplu nu renunţ la expresii- 
le “a schimba de părere” sau “a 
schimba de cazacă” și nici la înlocul- 
rea teribilului a cocoloși cu a cocoli, 
In Moldova se zice a cocoloși și eu 
sunt moldovan. Sunt însă de acord 
cu lipsurile de concordanță între su- 
biect și predicat; pe care la semnalează 
şi nu ma supăr ci, îi aduc mulțumirile 
mele. Aceste articole ale mele vor 
apare la sfârșit într'o carte şi voiu 
ține seamă de observaţiile dsale. Nu 
am timp să caut toate aceste greșeli 
şi văd că dl Vălimăreanu are timp 
berechet. Il rog deci să caute cu mi- 
gală toate greșelile și să le pună în 
Vatra și eu voi corecta textul înainte 
de a apare cartea. Şi va vedea că îi 
volu aduce mulțumiri publice într'o 
postfață. 

e Un compatriot, dl Romeo Popes- 
cu, care locuiește în Suedia, ne scrie 
că dsa e al 81-lea din grupul Părinte- 
lui Boldeanu. Nu știam cine e acest 
domn Romeo Popescu, dar acuma ne 
dăm seama că trebuie să fie o mare 
personalitate deoarece a fost cooptat 
membru al Consiliului Naţional. ŞI 
fiind o mare personalitate, bănuim că 
e ocupat, deci nu are timp să-i scrie 
Părintelui pentru a se bucura că 
grupul său e în creştere. Cunoscută 
fiind de toată lumea amabilitatea 
noastra, nu am pregetat o clipă să-i 
aducem Părintelui la cunoștință îm- 
bucurătoarea veste pe această cale, 

In acelas timp îi mulţumin dlui 
Romeo Popescu pentru frumoasele 
rânduri ce ne-a trimis în special 
pentrucă ne-a pus în situația de a nu 
comite o crasă eroare: deja în arhivele 
noastre făcusem un dosar cu titlul: 
Grupul 80, ori după cum se vede, gru- 
pul trebuie să se numească Grupul 81. 

e Cât de greu se păstrează me- 
moria suferințelor unui popor, cât de 
greu este să fii deopotrivă bun cu cel 
bun și cu cel rău, deopotrivă sincer 
cu cel sincer şi cu cel viclean, ŞI la 
fel, nimeni mai bine ca X n'ar putea 
spune cât de neliniștită e existența 
pământească a  înțeleptului atunci 
când a adoptat pe toți — buni, răi, 
sinceri și vicleni — ca pe copii ai 
săi. Este ciudat că în ziua de Y, X îm- 
plinește o vârstă precisă. Pentru cate- 
goriile mitice care mult i-au transfor- 
mat existenţa în model, X ca persoa- 
nă nu există (1): nu poate deci avea 
o vârstă. X este nemuritor (1), ŞI, în 
ultimă instanţă, pentru un român este 
mai verosimil să se întrebe: a existat, 
în adevăr, Zalmoxis? Există, în ade- 
văr, X? 


Me i 


Din mulțimea celor care se află 
strânși în “inima” sa, foarte puţini 
îl cunosc. Dar a-l cunoaște pe X nu 
înseamnă nicidecum a perturba ima- 
ginea sa mitică. Omul este în întregi- 
me asemenea el; necontaminat de 
timp, el transporta interlocutorul 
într'o sferă magică unde aceasta (sic) 
se simte cuprins de infantilă fericire, 
Regresează (?), pătrunzând în inima 
atotcuprinzătoare a Inţeleptului. 

Trăire paradoxală, fiindcă X, “este 
alei și nu este”, e o categorie, “inima 
sa veghează din stele întâmplările 
noastre, blândă și atoateștiutoare”, 

Cititorul va crede că rândurile de 
mal sus le-am copiat din cine știe ce 
publicaţie reseristă, scrise cu ocazia 
implinirii a 60 de ani de viață a ma- 
relui, atotștiutorul, etc. Nicolae Ceau- 
şescu. ŞI că autorul e Adrian Păunes- 
cu. Se înșeala amarnic cititorul. Rân- 
durile de mai sus le-am copiat din re- 
vista “Limite”, no. 26-27, pag. 12 și 
sunt semnate Ioan P. Culianu, Iar X 
nu este Nicolae Ceaușescu ci... Mircea 
Eliade. Y egal 70 de ani și nu 60. 
După cum se vede, nu numai cei din 
Ţară cl și noi bieţii exilați avem no- 
cocul să existe o inimă “care veghează 
din stele întâmplările noastre, blân- 
dă și atoateștiutoarel” 

e Dar se pare că Maestrul Eliade 
vrea să fie şi mai mare. Inima sa vrea 
să vegheze din stele, blândă şi atoa- 
teștiutoare, nu numai întâmplarile 
celor din exil, ci și ale celor din Ţară, 
cu alte cuvinte, ale natului întreg. 

In luna Iulie a acestui an, Maestrul 
sa întâlnit la Paris, de două ori, cu 
criticul Şerban Cioculescu. Nu văd ni- 
mic rău în asta. Din celace scrie Cio- 
culescu (“România literară”, no. 35, 
pag. 7), reiese că i s'au publicat maes- 
trului anumite cărţi la București. Nu- 
mitul critic reserist își exprimă dorin- 
ţa de a se publica acolo toată opera 
Științifică a lui Mircea Eliade. E drept 
că i-a luat-o înainte Constantin Iosif 
Drăgan, dar nu are importanță. Mai 
bine mai târziu decât niciodată, Na- 
tural, cu contract. Şi, important, Cio- 
culescu îl invită pe maestru la Bucu- 
reşti, Cităm: “Personal, aştept să-l 
văd iarăși printre noi, tot atât de vi- 
brant și comunicativ, cum l-am întâl- 
nit recent la Paris”, Curios, Cioculescu 
îl citează în articolul la care mă refer, 
pe celălalt maare, adică pe Tănase 
Uscatiu. 

e Cred că toți Românii au obser- 
vat un lucru straniu: Mircea Eliade 
e lăudat de toate publicaţiile româ- 
neşti și străine, antisemite, filosemi- 
te, semite deadreptul, antimasonice, 
promasonice sau masonice. Il laudă 
până și Ren€ Theo care nu iartă pe 
nici un român care a făcut ochi dulci 
huliganilor, oricât de platonică ar fi 
fost această atitudine, 

Explicaţia trebuie deci căutată în 
altă parte. O găsim în anecdota cu 
peria de dinţi. Eliade și-a dat și peria 
de dinți, nu numai pasta şi săpunul. 
Şi nu una, ci mai multe. Se pare că 
maestrul are totdeauna în buzunar o 
duzină de perii de dinţi. Pentru orice 
eventualitate. 

e In “Vatra”, No. 146, citim: “In 
noaptea spre Duminica Floriilor, gu- 
vernul lui Carol Lupescu, compus de 
foști membri ai partidelor “democra- 
te” (ghilimelele aparțin autorului), și 
condus de şeful Bisericii Române Or- 
todoxe, arestează căpeteniile legiona- 
re în cap cu Corneliu Codreanu”. 

e “Vatra” ne aduce la cunoștință 
că la chemarea partidelor taranesc, 
liberal și socialist, a răspuns Mișca- 
rea legionară, Biblioteca din Freiburg, 
Asociaţii și luptători, Mai departe ve- 


4 


„ba de “Partidul Totul 
gem căe rar, şi nu de Mișcarea Le- 
pentru, Adică ni se servesc fraze în- 
gionar "ca să nu pricipem clar de ce 
cui Ea Dar nl se spune că, pe lângă 
e Vor cca din Freiburg, mai partiel- 
pibllo ciaţii și luptători. Am examinat 

s0 or 59 de membri și nu am 
îi, nicl o Asociaţie. Despre luptăto- 
0 eu de Și 
fost luptători 
unde ȘI otipuit câţiva care au luptat 
erole pai £ 
Die fa reiburg, în Consiliul Naţio- 
nal? Par! dul ei un număr de mem- 
re a an caz ar fi trebuit să se 
bri tească 1a cel 59, înca patru mem- 
soco ] țărănesc, partidul liberal, 


rezen' 
EA e Lat şi de alți membri? In acest 


anul are dreptul să se între- 

ta iza și care sunt acei membri. 
pi această Bibliotecă este o asocia- 
ţie, are nişte Statute, Ii permit Statu- 
țele ei să participe într'o grupare po- 
jitică? Nu cunosc Statutele, dar se 
are că ele nu-l permit acest lucru. 
Şi după câte am auzit, Biblioteca are 
în organ de conducere, are un număr 
de membri, A consultat Preşedintele ei 
pe acești membri sau cel puţin pe 
membrii comitetului directiv? Sa în- 
cheiat un proces verbal? Ori dl Virgil 
Mihailescu a procedat “manu milita- 
ri”? Iată întrebari la care Comitetul 
de coordonare ar trebui să dea lamu- 

13 

e Spunean în altă parte ca au exis- 
tat și există neînțelegeri. Se pare că 
mai multi din ce! ce figurează pe lista 


—— dim “Vatra” sau retras deja. Nu cu- 


mnoaștem motivele acestor retrageri, 
dar comitetul de coordonare ar trebui 
să dea lămuriri. S'ar putea spune că e 
vorba de svonuri răutăcioase, puse în 
“circulație de “cei care fac jocul 
dușmanilor”. Dar există două cazuri 
concrete: unul e al dlui Al. Silistreanu 
din Brazilia, care a trimis Consiliului 
o telegramă în termeni foarte tari. E 
drept că dl Silistreanu nu figurează 
pe lista din “Vatra” dar l-am găsit pe 
listele date de alte publicaţii. Dl Si- 
listreanu a fost pus pe listă fără să fi 
fost întrebat. Adică s'a procedat cu 
arcanul. Dar mai este cineva care 
figurează pe lista din Vatra. Este Pă- 
rintele Aron care și el protestează că 
a fost prins cu arcanul. Intrebăm pe 
dl Valimăreanu dacă găsește aceste 
procedeie corecte? Şi îl întrebăm 
pentrucă în organul dsale, ne prezintă 
în culori roze acest Consiliu. O face 
oare pentrucă și el e membru? Ne-a 
mirat prezența dsale. A acceptat oare 
pentrucă face parte din Grupul 81? 
Instârșit, DI Vălimăreanu promite că 
va reveni pe larg asupra acestei 
chestiuni în numărul proxim al orga- 
nului dsale. Să așteptăm deci. 

* Din numarul 681 al celei mai 
Vechi publicaţii “românești” în exil, 
aflăm că la Windsor loja masonică 
România Unită” a oferit un dineu. 
= Cai e pa IPA ficat e ouă sporaoa: 

e românești (!). plus a 

Participat dl Ren 'Theo cu dna, ŞI 
q Theo-a fost o persoană cu mare 
secere, Preșidintele, dl Marcel Scha- 
Pica, a scos în evidență prezența dlui 
guaaie Theo, iar dl Jean Vitianu a 
liniat “artivitatea ziaristică a dlul 
en€ 'Theo pe acest tărâm umanitar, 


Care denuni 
aletatori Ap abuzirile regimurilor 


Ne lasă total 
cat și Iad indiferenți atât dineul 


Dar găsim alcl o 


deanu a relevat și 
lojil române și franci 
venția tăcută 

Tici!”, 


Să fie adevărat, să fie o 
ă in 
dlui 'Theo? N'avern de unde ea ea 


e Tot în “Vatra” şi tot în no. 
citim: “Cei 50 de ani săbătoriți nau 
numai cel 11 ani luminoși ai Căpita- 
nului, ci și cel 39 intunecati de uzur- 
pare profanatoare. Prea îndelungata 
îngăduință față de H. Sina s'a doveait 
o atitudine de slăbiciune. Să n'o lăsăm 
să capete, în judecata urmașilor, as- 
pecte de complicitate. Să-i ușurăm 
deci istoriei formularea verdictului. Să 
ne inspirăm din cei 11 ani căpitănești! 
Pentru ticăloşia lui Manciu însuși 
Căpitanul și-a sfâşiat imaculatul văl 
al constiinței profund creştine. Egal 
risc a înfruntat 1. Moţa când l-a 
pedepsit pe Vernichescu. In contra 
trădării de Neam a lui Duca s'au riâi- 
cat impetuoși Nicadorii, îngropându-și 
de vii, sfânta lor tinereţe, iar tenta- 
tiva lui Stelescu de a trăda Legiunea 
și pe creatorul ei, a fost curmată de 
către Decemviri”. Aceste rânduri apar- 
țin lui D. Gazdaru, 

Dar în cei 39 de ani nu intră și 
lunile de guvernare legionară? Şi nu 
au participat la ea și V. Iasinschi și 
Iancu Fleșeru și Papanace și chiar 
dl Vălimăreanu care, cum ne-a arătat 
Traian Popescu, sa ținut numai de 
boroboaţe? Să mai vorbim de Părin- 
tele Boldeanu? 

Dar și aceasta e secundar. Princi- 
palul e că în rândurile lui Găzdaru 
întâlnim o incitare directă la asasi- 
nat!!! ŞI eu, ca nelegionar, îl declar 
pe acest Găzdaru, dement!!! 

De 30 de ani acești cetățeni aruncă 
cu noroi ca ultimele țaţe de mahala. 
Nu li sa răspuns din delicateță. Dar 
au depăşit orice limită și de aici 
înainte li se va răspunde cu toată 
hotărtrea. Vom fi poate nevoiți să 
renuntăm la lexicul potolit recoman- 
dat de Maestrul Eliade, dar nu va fi 
vina noastră. Până în ultimul moment 
am atras atenţia că luptele fratricide 
folosesc numai dușmanilor. 


e în numărul 28 al gazetei “Cu- 
vântul Românesc”, dl D. C. Amzăr 
spune că cel ce insistă asupra “catas- 
trofel naționale” (23 August), fac 
jocul dușmanilor poporului român. 
Respectăm părerea dlui D. C. Amzăr 
că ar trebui să se treacă cu buretele 
peste acest fatidic 23 August. E o pă- 
rere pe care, repetăm, o respeci 
Dar nu suntem de acord. Dar desacor- 
dul e și mai mare atunci când dsa 
afirmă că cel ce nu sunt de părerea 
dsale, fac jocul dușmanilor. Acum 30 
de ani, 23 August era “sărbătoare 
naţională”, Mihai Viteză era “Me- 
jestatea Sa”, Vișoianu şi celelalte ca- 
racude erau reprezentanții Neamului. 
“Contra lui 23 August era pe atunc! și 
dl D. C. Amzăr. A scris chiar un ar- 
ticol. ŞI-I mai aminteşte? Dar adevă- 
rata luptă contra acestor imposturi a 
dus-o “Chemarea”. Cu un dexi pete, 
tolit, desigur, dar era necesar. 
necesar, ate astăzi. Unde e Mihai 
Viteză, unde e Vişolanu, şi ce gândeşte 
azi exilul despre 23 August? Ce se scria 
atunci la “Chemarea”, astăzi e dome- 


niu comun. Toţi critică pe Vişolanu, 
toți critică 23 August şi toţi critică pe 
Miha! Viteză — inclusiv dl Penescu —, 
dar nimeni nu-și mal! aminteşte de 
Chemarea, Nici nu e nevoie. 

Dar d! D. C. Amzăr e blajin cu cel 
ce astăzi insistă asupra lui 23 August: 
le spune doar “că fac jocul dușmani- 
lor”. Pe atunci, Vișoianu, etc. le spu- 
nea că sunt agenţi ccomuniști. Ştie 
dl Vălimăreanu de exemplu că Prințul 
Nicolae, cu a căru! scrisoare se fălește, 
avea fişă de agent comunist? ŞI-și 
ma! amintește dl D. C. Amzăr că eu 
am fost arestat și... puţintel sgâlțâit 
pentru acelaș motiv? Pe atunci nu 
era aşa de comod să scri! contra lui 
23 August, a lui Vișoianu sau a lui 
Mihai Viteză, Pe atunci, Comitetul 
Naţional, representant al partidelor 
țărănesc, liberal și socialist, partide cu 
care dl Amzăr vrea să salveze Țara, 
avea un serviciu de informaţie. In 
fruntea lui era un fost ofițer de avia- 
ție, dar deasupra lui era, normal, 
reprezentantul la Paris al lui Vișoianu, 
adică un armean, pre nume Virgil 
Veniamin. ŞI s'a descoperit, tărziu, că 
acest, armean era în legătură cu Bu- 
cureștii! 1! 

Deci dl D. C. Amzăr să scrie, să-și 
expună părerile, să facă apel la uita- 
rea lui 23 August, dar să nu ma! afir- 
me că cel ce nu pot să-l uite, fac jocul 
dușmanilor. Căci s'ar putea să aibă o 
surpriză neplăcută: sar putea întâm- 
pla ca de aici în câțiva ani, să se 
descopere că unul dintre membrii 
“Consiliului” — și încă dintre cei im- 
portanţi-să fie omul Bucureştilor! 


e Nu-l cuno:zc pe dl Romeo Bran, 
dar articolul lui “Tovarășii de drum” 
din “Cuvântul Românesc”, m'a entu- 
siasmat. Mi-a făcut plăcere curajul lui 
şi, nu mai puţin, curajul gazetei 
“Cuvântul Romanesc”, care l-a publl- 
cat. 'Tovarășilor de drum, spaniolii le 
spun “tontos utiles”. Nu e nevoie să 
mai dăm traducerea în românește. 
Dl Bran arată că toți politicienii “de- 
mocraţi” şi toți gazetarii “progresisti” 
au fost “tontos utiles”. Ne doare inima 
de destinul celor sfârșiți în umede ce- 
lule, dar inconştiența se plătește. Iar 
cei scăpati la timp ar face mai bine 
să dezvăluie adevărurile pentru lim- 
pezirea noilor generații şi nu să se 
erijeze în leaderi cu justificări puerile. 
“Ehei, am făcut noi ceva greșit, dar ce 
frumos se vorbea franțuzește când 
discutam noi politică”. 

Bravo Dle Bran. Dar vezi, acei 
“tontos ttiles”, “se erijează în leaderi 
cu justificari puerile” şi vor să facă 
un Comitet Naţional. Şi ce caută le- 
gionarii, chiar “dizidenți”, în această 
galeră”, alături “de los tontos utiles”? 
ŞI ce gândeşte dl D. C. Amzăr? Crede 
oare că dl Bran și “Cuvântul roma- 
mesc” care a publicat articolul, fac 
jocul dușmanilor? 


e Cu fraze sibiline, se declară con- 
tra Consiliului național şi dl Nicolae 
Petra, codirector al revistei filozofice 
“Limite”. Aceasta tot în “Cuvântul 
Românesc”. ŞI tot contra se declară 
şi dl Petre Mihail, într'un lung articol 
publicat în “Exilul Solidar”, al cărul 
director este „Iată deci că în contra 
Consilului moşit de Părintele Boldea- 
nu nu sunt numai cei “care nu au 
fost invitați” cum spune dl Vălimă- 
reanu, nu numai “căţeii”, cum așa 
de academic spun unil dintre cores- 
pondenţii organului dlu! Vălimareanu, 
şi nici “unii care umblă după nălu- 
ci”, cum așa de poetic spune Părinte- 
le Boldeanu în “Buletinul Izraeliților 
de Rit Elen”. 

N. S.G. 


— 


ECOURI 


e Nicolae Dima din Washing- 


nă din New York (31- 35, 89th Str. 
Jackson Heights, New York, 11369), 
culeg în prezent poeziile de închi- 
soare și rezistență cunoscute în 
Occident, publicate sau nepublica- 
te, cu intenţia de a le tipări într'o 
Antologie a Poeziei românești de 
închisoare și rezistenţă. Domnii 
Dima și Pană, foşti deținuți politi- 
ci, roagă toate persoanele dornice 
să participe la această realizare, să 
ia legătura cu ei. Se face apel în 
special la foștii deţinuţi politici să 
ajute dacă pot, la refacerea texte- 
lor poeziilor create în închisoare. 
Fiecare poezie creată în închisoare 
este o nestemată a patrimoniului 
spiritual al poporului nostru. 

e In Editura “Rigmor”-N. S. 
Govora se află sub tipar volumul 
de epigrame întitulat «81 de epi- 
grame” de N. S. Govora. Volumul 
va apare în 100 exemplare. Dat 
fiind tirajul redus, costul volumu- 
lui este 10 dolari și se trimite nu- 
mai la cerere, și cu plată anticipa- 
tă, Persoanele ce vor primi cartea 
fără să o fi cerut, nu au obligația 
de a trimite costul. 

Cererile se vor trimite pe adre- 
sa: Nicolae Stefanescu, Av. Reina 
Victoria, 13, 10 A. ES Stoa ae i Mee Madi ete 


E PE Tae pe Monseniorul Dr. Flaviu Popan, a 
decedat în ziua de 19 Septembrie 1978, 
în localitatea austriacă Zell am Ziller, 
din cauza unui atac de inimă, Născut 
în satul Chilia din Judeţul Satu Mare, 
s'a preoţit la 25 Martie 1944. A fost 
un om de inimă şi de carte. A scos 
revista “Indreptar” timp de trei ani 
la Minchen, cu concursul regretatului 
George Racoveanu. A mai colaborat 
la revistele “Perspective creștine” din 
Barcelona și la “Buna Vestire” din 
Roma. 

In ultimul timp conducea secţia ro- 
mânească de la Radio Vatican. Slujba 
înmormântarii a fost oficiată de 
I. P.S. S. Vasile Cristea și de L.P.8.8. 
Korniljak, episeop greco-catolice ukrai- 
nian, cu care a fost coleg la Facultatea 
de teologie din Cernăuţi, şi de S. Lor 
preoţii Cosma şi Bârlea, precum și 
S. Sa preot ortodox Dumitru Popa, din 
Freiburg. 

Să-i fie țărâna ușoară, 


e in Editura autorului — Min- 
chen, Plettstrasse, 48, Germani —, a 
apărut cartea intitulată “Demascarea” 
de Dl Gr. Dumitrescu. Vom reveni. 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL, 
Director-Proprietar : 
TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 
SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE cal n 


Redacţia și Adminisraţia: 
Calle Conde de Pefalver, 82, 4. 
Tel6f. 4021101 - MADRID-G 
Correspondenta: 
Apartado 9.283 = MR: (Espafia) 


Abonamente: 
Anual . 5 CE o 
De susținere, zl i ae 7 
Expedierea Avion plus. 
36 — 


20 $ USA 
40 $ USA 
5 $ USA 


ton (215 C. Str. SE, ap. 508, Wash- 
ington D. C. 20003) și Zaharia Pa- 


REDACTIONALE 


vom fi nevoiţi a suspenda trimiterea revistei. 


noastră. 


obligaţie morală să-ţi platești aceasta plăcere. 


mirea, ceace ne pune pe toţi în afară, de orice neajunsuri. 
Deci mai multă conştiinţă româneasca şi omenească, din 


partea tuturor celor vizaţi, așteptăm să se manifeste. 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut: 


ISAIA ie) ae ere DIN DACIA TRAIANĂ, de A. D. senapeli 

Vol I, II şi 

ISTORIA LITERATURII ROMÂNE, de D. Murăraşu, epuizat E pa 

NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D; Murăraşu.. e 2 i 

POVEŞTI, de Ion Creangă, legat şi Doeat susizat + 

DACIA, de Vasile Pârvan . DRE RR, sarite 

PRECURSORII, de Octavian Goga .. 

ISTORIA PARTIDELOR, NAȚIONAL, “ȚARANESC ŞI “NAȚIONAL. 
ȚAĂRANESC, de Pamfil Seicaru „vol I, II 

ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RăZEGiULUI: ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga ... 

KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu co- 
mentariu de Pamfil Șeicaru .. 

ŞTEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL “MOLDOVEI, de "prof. "Alexandru 
Boldur ... .. 

ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMANĂ, de Gene.- 
ral Platon Chirnoagă .. 

LE NID, UNITE DE BASE DU "MOUVEMENI: LEGIONNAIRE. de 
Paust Bradescu . 

POVEŞTI FĂRĂ ȚARĂ, “nuvele, de Paust "Bradescu, N. “Novac şi 
N. 8. Govora ... ... 

UNIREA NATIONALĂ ÎN. COMPLEXUL POLITIC "EUROPEAN, de 
Pamfil Seicaru .. 

DICȚIONAR ROMÂN-SPANIOL, de Prof. Ion Protopopescu, "rustică. 
Legat pânză . 

CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUĂZECI DE ANI DE LA MOAR: 
TE, de Gr, Manoilescu, T. Popescu, ete 

MOȚA ȘI MARIN, DOUAZECI ȘI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, 
de Prat y Soutzo, Marqu6s de Nantouillet, Blas Hinari Gr. Ma- 
noilescu ... .. să 

DUMNEZEU SA NASCUT IN EXIL, "de vintilă Horia . 


Numărul 13 al Revistei Carpaţii a apărut şi cu el se 
complectează doi ani de la reapariţie. Rugăm stăritor pe toţi 
abonaţii în restanţă, precum şi pe cei care nu au răspuns în 
nici un fel apelurilor noastre, să trimită de urgenţă costul 
abonamentului şi restanţele, altfel cu toată părerea de rău 


Cred că este mai corect, ca cei ce nu pot suporta această 
minimă cheltuială anuală, să ne-o comunice, şi noi com hotări 


de la caz la caz, decât să-și aproprie în mod abuziv munca 


Nimeni nu este obligat să accepte revista sau să fie de 
acord cu părerile exprimate în ea, dar cănd de doi ani o 


reţii, o citeşti şi de multe ori o bârfești, e un minimum de 


Totdeauna am recomandat celor ce nu sunt interesaţi 


în lectura revistei sau a publicaţiilor noastre, să refuze pri- 


TRAIAN POPESCU 


12 $ USA