Revista Cinema/1990 — 1998/8-Noul_Cinema-anul-VIII-nr-12-1997

> 
> 
Li 


Leol AMUA ADNANA LAAN +0304 
x 4 


P] 


Suma! 
decembrie 1997 


3 SUMARUL SUMARELOR 

4-5 DIALOG CU CITITORII: N-avem timp; Unu, doi, trei...; 
O scrisoare, două întrebări... 

6-7 INSTITUTUL GOETHE: Un ambasador al filmului 
european; Răfuiala BMW-Trabant; Vizită la Facultatea 
de Arte a fundației universitare „Hyperion“ 

8-9 ÎN EXCLUSIVITATE: Acasă la Jon Bon Jovi 

12-17 S-AU ÎNTÂMPLAT ÎN 1997 
FESTIVALURI: 

10-11 DAKINO ‘97: Micile filme mari — Rezerva de oxigen 

18-19 SAINT-VINCENT: Reorientare către un cinema mai 
accesibil 

20-23 VALLADOLID: Viaţa merge înainte... 

24-25 POSTER: Nastassja Kinski 

26-28 PE ECRANE: Al cincilea element; Destinatie mortală; 


30-31 Singur acasă 3; Un tată în plus; George of the Jungle; 
Hercules; Microcosmos; Pacificatorul; Focul din adâncuri; 


29 ÎN PREMIERĂ: Omul zilei — un film de Dan Piţa 


32 SOUNDTRACK: Luna cadourilor, luna bilanțurilor și a 
clasamentelor 


33 BE VEATELE CONCURSULUI CU PREMII EDIȚIA 


34-36 EUROPA-CINEMA: 
Ciclul de film spaniol „Noul val al anilor '90* 
Serile filmului polonez 
Zilele filmului maghiar 
38 ECRANUL DE ACASĂ: Filme cu băieți răi 
39 FAN CLUB: Rupert Everett 
40-41 CINEGLOB 
42-43 CINE CE FILMEAZĂ 
44 BAZARUL INIMILOR SFĂRÂMATE 
46 BLOC-NOTES 
47 TELENOVELA 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, căra 
21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Ea 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere și paginare computerizată Secţia Fotoculegere — Imprimeria Coresi 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. 


Abonamentele se pot face prin 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1997, 
editat de RODIPET poziția 4070. 

Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; 

Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


ECHIPA 
REDACȚIONALĂ: 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacție 
Ioana Statie 


Publiciști comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 

Redactor șef de rubrică 

Doina Stănescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 


Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Mircea Diaconu, Ioana Eliad, Andrei 
Gorzo, George Littera, David 
Melville, Dinu-loan Nicula, laromira 
Popovici, Dan Predescu, Eva Sîrbu, 

Dumitru Solomon | 


Adresa redacției: Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 
tel. 222.33.32. Intrarea B, Et. III. 


Pentru 1998 vă puteţi abona și direct la 
redacția noastră: 


3 luni — 13.500 lei. 6 luni — 27.000 lei. 

Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: 
Noul Cinema Piaţa Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 București, pentru DI. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citeț numele și adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată 
poștal prin ramburs și poate fi cumpărată direct din 
redacție. 


Fotografii promoționale e Press Release — Dakino '97 e Saint- 
Vincent e Valladolid e Buena Vista International (Touchstone 
Pictures, Hollywood Pictures Company, Peacock Films) — 
Româniafilm e Columbia TriStar, 20th Century Fox — Guild Film 
România e UIP — Media Pictures International e Warner Bros. — 
Ecran XXI e Arhiva revistei Noul Cinema 


Incepem un An Nou împreună 


Oat cu luna februarie 


Noul Cinema va intra în al 9-lea an de existentă. 
Pentru această aniversare ne pregătim să vă propunem, 


începând cu numărul viitor, 


un nou format al revistei 


ca fiind cel mai eficient. 


omologat în presa mondială 


ispundem astfel cerinței pieței, 


a difuzorilor, a agenţilor de publicitate 
fără de care supraviețuirea presei 


nu e posibilă, 


precum și cerinței a numeroși cititori. 
Tot din luna ianuarie vă vom oferi, 16 pagini în plus — 
așa încât veţi avea o revistă de 64 de pagini. 


Sa ne urăm La Mulţi Ani! 


cu multe filme adevărate, emoţionante, 
de neuitat din cele patru zări, 
dar și cu mai multe și bune, chiar foarte bune premiere românești. 


Sumarul sumarelor 


DOSARE TEMATICE: Eroi americani cu și 
fără medalii (nr. 1); Actori-regizori, regizori-actori 
(nr. 2); Generaţia Beat (nr. 3); Frumoşii nebuni 
din cetatea filmului; Și doamnele se revoltă; (nr. 
4); Negativii favoriți; Coşmarul roșu văzut de 
cealaltă parte (nr. 5); Președinți americani 
imaginari (nr. 6); Războiul difuzării: „Toate's vechi 
și nouă's toate“; Cum se susține o cinema- 
tografie naţională (nr. 6); Cui îi e frică de... 
necuvântătoare; Efecte speciale și efectul 
realității (nr. 7); Sequel: Urmări și clonări; Anul 
resuscitărilor (nr. 8); Vulcanii: Spectaculosul 
incandescent (nr. 9); 75 de ani de... vrăjitorie 
cinematografică (nr. 10); Cinematograful și 
dublul său (nr. 11). 

FESTIVALURI: Cinema lubit: Speranţele 
neoscepticilor; Gaudeamus... de acord, dar nu 
înainte de a ne lămuri puțin; Un vis american! 
Mannheim-Heidelberg' 96: La persoana întâi; 
Geneva: Stelele speranţei; Salonic; Viva 
Balkania! Târgu-Mureș: Un cinema alternativ (nr. 
1); DaKino ‘96: Umorul vrăjitor; Patru zile pline 
(nr. 2); Biarritz: Cel care ţipă n-are niciodată 
dreptate; Berlinala: Realitatea invadează 
ecranul (nr. 3); Berlinala II: „Cine nu e 
suprarealist e nebun!“; Budapesta — Săptămâna 
filmului maghiar: Visul, coșmarul și realitatea (nr. 
4); Cannes*97: Povestea unui semicentenar (nr. 
5); Cannes ‘97: Societatea are filmele pe care 
le merită (nr. 6); Cannes II: Și totuși „Cinema- 
tograful...“; Ce-am mai văzut... Ce-am mai 
auzit... Ce s-a mai întâmplat...; Oberhausen 
‘97: Capitala anuală a scurt-metrajului (nr. 7); 
Pesaro ‘97: Imagini ale timpului (nr. 8); Locarno: 
La vânătoare de leoparzi; Karlovy Vary; Copiii 
revoluțiilor (nr.9); Veneţia“'97: Un pariu câștigat; 


Toronto: Întoarcere din secolul XXI (nr. 10); 
Veneţia II: Industria cu cel mai mare factor de 
risc; San Sebastian: Așteptând revoluţia; 
Toronto II: Biografii și alter-ego (nr. 11); 

PROFILURI: George Clooney, Uma Thur- 
man (nr. 2); Liam Neeson, Madonna (nr. 3); 
Denzel Washington, Kristin Scott Thomas (nr. 
4); Juliette Binoche; Frances McDormand; 
Harrison Ford (nr. 5); Leonardo DiCaprio, Claire 
Danes (nr. 6); Anthony Hopkins, Salma Hayek 
(nr. 7); Willem Dafoe; Andie Mac Dowell (nr. 8); 
Julianne Moore, Johnny Depp (nr. 9); Chris- 
topher Walken, Lisa Kudrow (nr. 10); Mathew 
Broderick, Cameron Diaz (nr. 11) 

FAN CLUB: Jonathan Brandis, Anthony 
Edwards, Linda Hamilton (nr. 2); Gary Sinise, 
Elizabeth Berkley, Robin Wright (nr. 3); Timothy 
Hutton (nr.4); Mira Sorvino, Alan Alda, Giuliano 
Gemma (nr.5); Johnny Weismiller (nr. 6); Peter 
Coyote (nr. 7); Charlton Heston (nr. 8); Andrew 
Shue, Carmen Chaplin (nr. 9); Ewan McGregor 
(nr. 10); John Malkovich, Kate Winslet (nr. 11); 

PORTRETUL LUNII: Gheorghe Visu (nr.2); 
Dana Dogaru (nr. 5); Claudiu Bleonţ (nr. 7) 

POSTER: Lorenzo Lamas (nr. 1); Demi 
Moore (nr. 2); Gerard Depardieu (nr. 3); Raquel 
Welch (nr. 4); Melanie Griffith şi Antonio 
Banderas (nr. 5); Uma Thiurman (nr. 6); Pierce 
Brosnan (nr. 7); David Duchovny (nr. 8); Anette 
Bening (nr. 9); Will Smith (nr. 10); Hugh Grant 
(nr. 11); 

EUROPA CINEMA: Festivalul filmului 
suedez pentru copii (nr.2); Medalion Kaurismaki 
(nr. 5); Festivalul filmului european: Ofensiva 
sentimentelor; Intoarceri în timp; Zilele filmului 


britanic (nr. 6); Contraofensivă: Bătălia pentru 
ecran; Filmele americane subvenţionează 
cinematograful european (nr. 10), Zilele filmului 
grec: Portret de cineast (nr. 11); Ciclu de film 
spaniol: „Noul val al anilor ‘90“; Serile filmului 
polonez: Sus mâinile!; Zilele filmului maghiar: 
impreună la bine și la rău (nr. 12). 

ECRANUL DE ACASĂ: Woody și muza Mia 
(nr. 4); Fuga din paradis (nr. 5); Ce tineri erau 
(nr. 6); Insomnii și nostalgii (nr. 7); Europene (nr. 
8); Geniul din La Mancha (nr. 9); Un Cow-boy 
nebun după jazz (nr. 10); Erotomanul Groucho 
(nr.1 y: 
CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Ingrid Berg- 
man-Roberto Rossellini (nr. 1); Ei despre ei: 
Marcello Mastroianni (nr. 2); Audrey Hepburn 
(nr. 3); Marlene Dietrich-Jean Gabin (nr. 8). 

REDESCOPERIND CINEMATOGRAFUL 
cu: Max Reinhardt (nr. 2); Charles Laughton 
(nr.3); Tod Browning (nr.4); Douglas Sirk (nr. 5); 
Frank Capra (nr. 6); David O. Selznick (nr. 7); 
Clarence Brown (nr. 8); Louis Malle (nr. 9). 

SPOT: Alte cronici otrăvite (nr. 1); Timpul 
înseamnă bani; Între nuduri și îngeri; Trei oameni 
neînfricaţi; De la rock la film — un nou episod; 
Ce mai citim? (nr.2); Ce spun criticii... Ce spun 
cifrele; Procese, dar nu pe ecran; Mai mulţi 
spectatori, mai puţini bani? A crea festivaluri (nr. 
3); In dialog cu Kawalerowicz la București; Și la 
Vatican se văd filme; Cât aduce un Oscar? (nr. 
4); O casă a filmului european; Sosesc 
independenții! Despre scenarii și scenariști; 
Scenariul ca text (nr. 5); Independenții și 
sindicatele; O nouă tinereţe (nr. 6); Dictatorii și 
filmul: Franco, un om de cinema? (nr. 8); 


rofesorul 

Alexandru 

Jurcan de la 

Liceul „Octa- 

vian Goga“ 

din Huedin, 
jud. Cluj, pare derutat, azi, 
dacă nu copleșit de ames- 
tecul valorilor, de invazia 
cantității, de comprimarea 
timpului, de imperativul opți- 
unii: „Valorile au intrat 
într-un carusel al derutei, 
cantitatea invadează, timp 
nu mai există, alegerea e 
necesară“. Comparaţia cu 
perioada pre-decembristă nu 
presupune în mod necesar 
nostalgii și deziluzii, dar se 
impune: „Inainte de 1989 


==] 
= 
ia 
O 
“lesne 
pa 
de 
J= 
Q 
= 
Q 


Con Air 


A 


DIALOG 


(...) exista o singură revistă „Cinema“, un 
singur canal TV (de fapt, două, dar tot inutil — 
d.s.), premierele filmelor românești se aliniau 
calm, cronologic, orice apariție de carte o 
găseai subliniată în puţinele reviste. Scriam la 
«Cinema», făceam plimbări cu bicicleta, timpul 
se dilata, citeam în neștire (la TV nu prea aveai 
ce să vezi). Ce s-a întâmplat între timp? Am 
fugit până la... Paris, am scos o carte de 
povestiri (pentru care îl felicit și îi mulțumesc — 
d.s.), am cablu, cărţi, însă n-am TIMP. Timp 
pentru ce? Filmele acelea MARI, - 
capodoperele — nu mai apar. (Sincer vorbind, nu 
cred ca anul 1989 să fi marcat o rupere de serie și 
în domeniul capodoperelor cinematografiei 
mondiale... — d.s.) Premiere românești nu sunt. 
Reviste, ziare, slalom printre cantitate ca să 
găsesc ceva, să rămân eu însumi într-un secol 
ce respinge sensibilul și aleargă după 
ingrediente agreabile, călduțe, seriale în neștire 
(nu mai poți face vizite), acțiune... multe filme, 
nu știi ce vede colegul, despre ce vei discuta 
mâine. Scriam la «Cinema» toți despre aceleași 
filme, pro sau contra, însă fiecare reușea să 
vadă tot.“ 

Observaţii serioase, grave și, vai, adevărate. 
Numai că nu secolul s-a schimbat, ci noi. Secolul 
arată oarecum la fel, dar, în izolarea noastră 
impusă și totală, nu aveam noi acces la secol. 
Schimbarea a fost bruscă, poate că n-am reușit 
să ne adaptăm încă, dar, firește, schimbarea nu 
este numai în bine. Din „cercul nostru strâmt“ au 
dispărut solidaritatea în apărare și au apărut 
egoismul, anarhia informaţională, dislocarea unor 
valori, aluviunile care însoțesc întotdeauna 
curgerea înainte. Așa că, după părerea mea, 
secolul nu pare deloc altfel, cum consideră 
corespondentul nostru. „Ne obișnuim cu 
însingurarea, secolul e altfel (? — d.s.) am vrut 
progres, îl avem, însă valoriie trebuie căutate, 
ghicite. (Și înainte valorile trebuiau „căutate“, 


4 


copleșite fiind uneori de non-valori conformiste, 
insinuante, agresive — d.s.) Cu tristețe schimbi 
canalul — nu există limite, deși te simți mai mic, 
muritor... (nemuritor se simțea doar Ceaușescu! 
— d.s.) Orice tristeţe are la bază o comparație, 
spunea O. Paler“. (Tristeţile deceniului trecut 
aveau și ele la bază comparații — d.s.) 

După ce face aceste mărturisiri dureroase, la 
care, probabil și alți cititori ar subscrie, profesorul 
Alexandru Jurcan ne comunică, fără a stabili o 
graniță temporală, ce anume a „selectat“ el. lată: 
CUȚITUL ÎN APĂ, MAICA IOANA A ÎNGERILOR, 
HAMLET al lui Zeffirelli („atent la detalii, costume, 
mișcare în grup, cu un Mel Gibson fără spaima 
predecesorilor — Laurence Olivier, Innokenti 
Smoktunovski“), OGLINDA de Tarkovski („o 
autobiografie lirică, cu muzică de Bach și 
Pergolesi, într-o dezordine superbă a imaginilor, 
filmând imponderabilitatea“), Les nuits fauves de 
Cyril Collard, cu Romane Bohringer („pe care o 
întâlnim și în ECLIPSA TOTALĂ de Agnieszka 
Holland, un film despre Rimbaud și Verlaine, 
unde îl revedem pe David Thewlis, cel din GOL 


— 


3 
a i 


de Mike Leigh — premiu la Geneva în 1993 (şi la 
Cannes n.n.) —, un personaj ce poate fi din galeria 
Hamlet, Mîșkin, ce merge înainte șchiopătând, 
așteptând Apocalipsa, care «este o evoluţie, 
momentul suprem în care scăpăm de trup» — și 
filmul descrie o promiscuitate premeditată“), 
DESPĂRȚIREA DE LASVEGAS cu Nicolas Cage 
(„despre doi oameni în plin noroi moral, care 
se caută, se acceptă“), ANA PAVLOVA („Ce dor 
mi-era de mesteceni, de truda artistului“), 
MARIA, IUBITA MEA cu Ben Cross, comedia UN 
WEEKEND CU PERIPEȚII de Arthur Hiller. 

O selecție pe cinste! 

PS. De prejudecăţi nu cred că revista noastră a 
dat dovadă. Dimpotrivă, suntem extrem de permisivi. 
În privința mini-dosarului, nu l-am primit. N.R.) 


ANIELA BUNOIU din Târgoviște 

are 18 ani și citește „Noul Ci- 

nema“ din 1993, singurul defect pe 

care corespondenta i-l găsește 

revistei fiind acela că „apare prea 

rar, numai o dată pe lună!“ O, 
0, o! După care D.B. ne informează că a văzut la 
cinema CON AIR, DONNIE BRASCO și la 
televiziune LEAVING LASVEGAS, SOMMERSBY, 
1492, CUCERIREA PARADISULUI „și multe alte 
filme care au mai adus puțină lumină în viața 
asta monotonă și ridicolă.“ 

La 18 ani viața e monotonă și ridicolă?! Mi se 
pare o hiperbolă romantică, pe care mă încumet 
s-o iau ca atare. Daniela ne mărturisește că a văzut 
CON AIR de trei ori: prima oară i-a plăcut 
„extraordinar de mult“, a doua oară „pluteam 
de fericire“, iar a treia oară... „am început să-i 
văd defectele“. Dacă n-aș bănui un mic și inocent 
răsfăț, aș fi înclinat să descopăr aici etapele — 
stereotipe — ale criticului de film. Că e vorba însă 


de un simplu joc veţi descoperi și dumneavoastră 
în următorul citat: „Probabil că dacă l-aș fi văzut 
și a șaptea oară aș fi ajuns să-l urăsc și pe 
John Malkovich — cel mai complex și mai bun 
actor, după umila mea părere.“ Cum n-am văzut 
cronicari de cinema care să urască un actor de 
film, strigând în același timp că e cel mai complex 
și mai bun actor, și cum n-am întâlnit nici critici 
care să creadă despre propria lor părere că ar 
fi... umilă, mă mențin la ideea că nu e vorba decât 
de un nevinovat amor juvenil. Pentru a ne 
îndepărta atenţia de la micul răsfăț spectatoricesc, 
Daniela încearcă să ne convingă că „au fost 
câtevâ scene nu prea bine sincronizate (am 
folosit bine termenul? — ne întreabă cores- 
pondenta; nu — îi răspund, căci sincronizarea este 
otreabă regizorală, de studiou, de aparatură, care 
nu-l privește pe interpret și pentru care nu am avea 
de ce să-l urechiem pe bietul actor), unele replici 
nu-și aveau rostul, (nici în acest caz actorul nu 
are nici o vină, dovadă că, zice Daniela în 
continuare, în epistola ei) jocul actorilor fiind 
totuși excelent“. Păi atunci, vin și te-ntreb, dragă 
Daniela, de ce i-am urî pe actori? Cu atât mai mult 
cu cât: „Charisma lui John Cusack (...), pletele 
lui Nicholas Cage, forma fizică, plus jocul, sunt 
demne de luat în seamă“. Și cu atât mai mult cu 
cât: „Farmecul lui John Malkovich m-a dat gata 
pentru a nu știu câta oară.“ Că nu e numai răsfăţ, 
dar și o adiere de dragoste adolescentină veți 
constata și în următoarea frază: „L-am descoj 

pe acest actor în OAMENI ȘI ȘOARECI (...) și 
de atunci mi-am dat seama că poți iubi America 
doar pentru un singur om (e puțin exagerată 
afirmația, știu)“. Fiind vorba de dragoste pentru 
America și nu „doar“ pentru un singur om, afirmaţia 
nu mi se pare deloc exagerată. Oricum, Daniela 
nu ne cere să publicăm harta Americii sau o 
monografie a S.U.A., ci, ați ghicit, „un articol, 
două, trei... despre acest mare actor și, la fel, 
un poster, două, trei...“ Căci, probabil, la al 
șaptelea ar începe, Doamne ferește, să-l urască 
pe marele actor... Lăsând gluma la o parte, 
declaraţiile Danielei ar face să turbeze de invidie 
pe toți actorii americani, minus Al Pacino, singurul 
care pare să fie mai presus de J.M. în ierarhia 
simpaticei noastre corespondente, căci „el se află 


Nicolas Cage luptă 
nu doar cu viciile propriului 
personaj, ci și cu cele 
ale adversarului 
(în Faţă în față) 


o Cu siguranţă 


vor sosi scrisori 
„de dragoste“ 
şi pe adresa lor 
(Lisa Kudrow și 
Mira Sri 


dincolo de orice critică, de orice elogiu, de orice 
fel de analiză.“ (Vezi portret J.M. în nr. 11/1997, 
Fan Club — n.red.). 

Felicitând revista pentru articolele despre Jean 
Louis Trintignant și Jeanne Moreau, D.B. se bucură 
că, la Târgoviște, la Cinematograful „Independenţa“, 

„cel mai bun“, se deschide (s-a deschis deja, pare- 
se!) o cinematecă din repertoriul căreia fac parte 
FORREST GUMP, SCHINDLER'S LIST, LE- 
GENDS OFTHE FALL, SENSE AND SENSIBILITY. 

În încheiere, corespondenta ne atrage atenția 
asupra unor greșeli de tipar din ultimele numere 
ale revistei noastre, mai ales din numărul 8/1997. 
Promitem să veghem, ca să nu mai apară (sau să 
apară cât mai puţine), chiar dacă Daniela ne 
asigură că „atunci când îndrăgești ceva/pe 
cineva, sentimentele frumoase includ și puţină 
critică sau dădăceală“. Se pare că e cazul să 
exclamăm, parafrazându-i pe romani: Timeo 
(Daniela) et dona ferentes. Cu alte cuvinte, ne 
temem de Daniela și când ne face daruri... 


ncredințându-ne de fidelitatea sa de peste 

15 ani și felicitându-ne pentru rubrica 

semnată de Mircea Diaconu „Lecţia de ci- 

nema“, Daniela Rodica Scripcă din lași ne 

întreabă mai întâi: „Pe când un almanah 

Cinema?“ Probabil pe când vom reuși să 
facem față costurilor ridicate ale editării acestuia. 
Apoi, ne roagă să-i răspundem dacă există vreo 
biografie a actriței Audrey Hepburn, fie în limba 
română, fie în limba engleză. 

(v. nr. 3/97, Călătorii sentimentale, n.r.) 


scrisoare din Craiova, care ne 
comunică doar inițialele expe- 
ditorului (-oarei): R.M., fără să 
omită însă vârsta: 23 de ani, 
ne vorbeşte cu entuziasm despre 
fimul LEAVING LAS VEGAS 
(vezi cronica filmului de Mike Figgis în nr. 5/96) 
văzut la TVR 1: „Ea, cea mai «săracă» dintre 
toate televiziunile, cea mai criticată, ne-a oferit 
o poveste de dragoste neobișnuită, crudă, 
frumoasă până la lacrimi. Un film care, mai 
presus de orice lecție de morală, ne-a învățat 
să preţuim ce avem mai scump: viața și pe noi 
înşine“. Câteva impresii despre film, pe care le 
notez fragmentar: „sublimul şi abjectul se 
împletesc într-atât încât răul nu mai este atât 
de rău... de d a doi oameni 
care nu mai au nimic de pierdut, ei înșiși 


pierduţi și care se găsesc“; „deși drama luieste 
în prim plan, a eieste cu mult mai profundă... 
„este întotdeauna greu să pierzi, însă este 
cumplit să pierzi când crezi că nu mai ai nimic 
de pierdut“; „și astfel, LEAVING LAS VEGAS 
este mai degrabă drama ei, a celei care rămâne 
să trăiască în continuare, mai singură ca la 
început, doar cu amintirile, viața ei, amară, 
decât a lui, care a trăit, dar mai ales a murit 
cum avrut.“ R. M., 23 ani, a „prins“ cu sensibilitate 
și expresivitate povestea “filmului... 


e John Cusak 


ISi exercilă 


charisma 
* şiin A fost 
odată asasin 


LENA DANE din Brașov ne trimite, 
la distanță de 12 zile, două scrisori. 
Într-una din ele își exprimă bucuria 
„dublă“ că a primit abonamentul la 
„Noul Cinema“ nr. 10 şi că și-a 
descoperit scrisoarea la „Dialog cu 
cititorii“, în chenar, în capul paginii. „De, exclamă 
E.D., mulțumirea unui simplu muritor!“ Toţi 
„nemuritorii“ (cum se spune despre membrii 
Academiei Franceze) au fost simpli „muritori“, până 
la intrarea în Academie. Prin urmare, chiar și aceia 
ar fi înţeles multumirea corespondentei brașovene. 
Poate că nu ar fi înțeles însă prea bine 
următoarele: „Nu vă puteți da seama 


dumneavoastră ce mult înseamnă pentru una 
ca mine, de exemplu, care, după orele de 
serviciu care mă storc ca intelect, căci fizic nu 
fac nimic, alerg apoi la piață pentru a face ceva 
exerciţii «la haltere» (recuperez), vin acasă, 
unde în fiecare zi este ceva de făcut, ce mare 
lucru este ca de două-trei ori pe lună (căci mai 
scriu și la alte reviste), să-ți speli creierul cu o 
lectură plăcută și un scris“. Dacă „nemuritorii“ 
n-ar fi înțeles, noi însă o înțelegem perfect pe E.D. 
și con-pătimim. 

Nu mai con-pătimim în cazul celeilalte scrisori, 
în care corespondenta noastră își exprimă revolta 
și mâhnirea în legătură cu filmul BALANȚA văzut 
la TVR. „Mă întreb și mă mir — chiar așa vorbim 
noi, românii?! Chiar atât de vulgari și de proști 
suntem?! Pentru că asta reiese din acest film, 
de la doctor la popă, de la preoteasă la primar, 
de la ofițerul stării civile la militari, toți, dar 
absolut toți, cu gura plină, rostesc cuvinte în 
«cel mai frumos grai românesc». Și mai departe: 
„Să fie BALANȚA o transpunere modernă, o 
«refulare» de după așa-zisa revoluție din 
1989?! S-a vrut autentic?!“ Chestiunea e ceva 
mai complicată decât pare. Sigur, e vorba și de 
„refularea“ de după perioada în care erau interzise 
nu numai expresiile fruste, șocante, care i-au 
revoltat pe E.D. și pe colegii ei, după cum e vorba 
și de autenticitate. După părerea mea, lumea pe 
care o arată Lucian Pintilie și BALANȚA este ea 
însăși o lume vulgară, frustrată, traumatizată, iar 
limbajul este o expresie a dezgustului, a furiei și a 
revoltei ce animă personajele din film. Dar și pe 
regizor. După părerea mea, este mult mai impor- 
tant ceea ce spune Pintilie în acest film decât felul 
în care vorbesc personajele. Cred că ar trebui să 
ne revolte nu cuvintele (prezente sau nu în 
dicționar), cât realităţile înfățișate. Probabil că 
regizorul a considerat că.lumea urâtă, murdară, 
dezgustătoare, în care fuseserăm aruncaţi cu toții 
se cuvine să-și găsească echivalentul și în dia- 


m= 
m 
m 
a 
q 
= 
Jai 
aee 
Q 
ss, 
Q 


log. Fireşte că filmul MERE 
ROȘII făcut de Alexandru 
Tatos, după o nuvelă de |. 
Băieșu și cu unele 
personaje care apar și în 
BALANȚA, nu putea folosi 
același vocabular, fiind 
făcut înainte de 1989. Încă 
o dată, nu cred că „peste 
hotare“ a fost percepută 
vulgaritatea limbajului, ci 
vulgaritatea  realităţilor 
comuniste din România de 
până în 1989. 


AL LOG 


| 
] 


j 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Un ambasador al filmului european 


Se calea general al FIPRESCI, oaspetele Institutului Goethe şi al Asociaţiei Criticilor de Film 
a Uniunii Cineaștilor din România 


Critica nu mai este ce a fost. 
Dar nici nu poate depune 
armele 


recum în cunoscuta poveste cu cei doi conți care, atunci 

ând se văd, nu-și pot spune altceva decât „istorii despre 

conți“ nici criticilor adunaţi laolaltă nu le stă gândul decât 

la profesiile lor. Cu atât mai mult cu cât șansa de a-l avea 

în mijlocul nostru pe secretarul general al FIPRESCI, Klaus 

Eder, este una rară. Confrate umblat pe la mai toate 

festivalurile importante ale lumii — îl întâlnim și noi pe ici, pe colo, dar în 
agitația specifică unor astfel de evenimente, este greu să schimbi mai 
mult decât o vorbă-două. Eder ne-a împărtășit gândurile sale de neobosit 
observator al fenomenului cinematografic contemporan, le-a ascultat pe 
ale noastre. Cred că am fost, atunci, o mică adunare de critici bucuroși, 
atât în timpul întâlnirii de la sediul UCIN cât și în jurul „mesei rotunde“ 
organizate de Institutul Goethe pe tema „Filmul naţional și posibilitățile 
de pătrundere în circuitul internaţional“ și de la care invitatul nostru, 
împreună cu criticii Adina Darian, Magda Mihăilescu, regizorul Radu 


Gabrea au dialogat cu colegii. Spun „bucuroși“ și cuvântul înseamnă deja 
foarte mult căci astăzi este mai greu să întâlnești critici fericiți. Până și în 
America, socotită cândva „țara criticilor fericiţi“ (în sensul inexistenţei unei 
aprinse disocieri de gusturile „marelui public“) amploarea jurnalismului 
cinematografic, un fel de prelungire a operaţiunilor de „promotion“, i-a 
marginalizat pe profesioniștii neangajaţi în acest curent, făcând din ei o 
mică elită. De cine trebuie să se țină seama? Nici „aroganţa criticii 
europene“, cum a numit-o Eder nu mai este operaţională, dar nici 
renunțarea la instrumentele analizei, proprii meseriei noastre nu ne-ar 
face cinste. Oaspetele nostru l-a citat pe colegul de la „Positif“, cunoscutul 
Michel Ciment după care „critica este pe cale de dispariţie“. În condiţiile 
în care cinematografiile naţionale europene trebuie să-și adapteze 
strategiile dezvoltării și ale pătrunderii pe pieţe pentru a ţine piept asaltului 
american, critica însăși are datoria de a deveni mai suplă, ceea ce nu 
înseamnă mai puțin lucidă, mai preocupată de destinul filmului, de etapele 
esențiale astăzi ale vieţii sale: distribuirea, exploatarea. In acest sens a 
fost adusă în discuţie șansa — ratată până acum de noi — de a beneficia 
de înscrierea, posibilă cu un minim efort la nivel guvernamental, în lanţul 
sălilor „Europa Cinema“, un pas poate mic, dar important în facilitatea 
unei bune cunoașteri a tendinţelor cinematografului contemporan și, prin 
reciprocitate, a filmului românesc în lume. 


Magda MIHĂILESCU 


m văzut recent un film produs 
de televiziunea germană — 
Prezumţie de nevinovăţie* 
este titlul iar regia o semnează 
Andreas Kleinert — film nedi- 
fuzat în Germania, din câte am 
aflat, și cred că nu din lipsă de interes pentru 
problematica lui, ci din cu totul alte considerente 


La Institutul Goethe, scurta 
prelegere 
a criticului Klaus Eder 
despre filmul german azi 
a fost urmată 
de proiecția filmului 
Prezumtie de nevinovăție 


care îmi scapă sau, mai pe șleau spus, mă fac că 
îmi scapă. Este însă unul din acele filme în care 
conflictul este preeminent, devine chiar obsedant 
și funcționează ca un revelator de stări, atmosferă, 
climat social, ceea ce-l situează în rândul filmelor- 
dezbatere. Mai mult, aș spune chiar că se petrece 
cu acest film unul din acele procese de convertire 
tacită prin care o ficțiune devine document. Aici 
problematica invocată devansează esteticul și, 
oricât ar fi ele de inseparabile, nu ești tentat să 
depistezi performanțe interpretative (cu toate că 
nici nu poți să nu te arăţi impresionat de o uluitoare 
actriță cum este Barbara Sukowa) ori de limbaj 
estetic etc. Nu vreau să spun că acesta din urmă 
ar fi cumva carent. Unele cadre, dimpotrivă, se 
vor picturale și surprinse cu un aer poetic 
intenționând să sugereze o natură nordică, rece, 
inspirată parcă din peisajul lui Turner, cu un cer 
albastru-cenușiu și nori ce niște tăvălugi vineții, 
cu păduri care după primii pași de când pătrunzi 
printre copaci, te introduc într-o natură nici pe 
6 


Tranziții și tranziţii 


Răfuiala 
BMW- 
TRABANT 


departe idilică ci, mai degrabă, fatidică. Adusă în 
film într-o asemenea viziune, pădurea aceasta 
capătă dimensiunea de personaj părtaş inechivoc 
la dramă, depozitară de taine. 

Dar care este această dramă? Aici, îmi 
pare indispensabil de povestit, cât se poate de 
succint, subiectul filmului care debutează cu 
un moment solemn (confecționat artificial și la 
limita kitschului ca multe asemenea momente) 
de instalare — spectaculoasă promovare — a 
unui director general al unei uzine. Prilej să ne 
fie și portretizat: un ins între două vârste, rotofei 
(francezii i-ar spune „trapu“) cu fața cărnoasă 
și lucioasă, ochi mici și inexpresivi, îmbrăcat 
fără gust și demodat dar țeapăn în hainele în 
care se crede impunător; anchilozat în mișcări 
dar convins de importanţa sa în noua postură. 
Când săvârşeşte gestul inaugural îi citeşti pe 
chip că, prin el și cu el, se deschide o epocă 
(el care fusese în „cealaltă“ Germanie, cea de 
est, ceva gen „activist“ și, în cel mai bun caz, 
un aspirant pe o listă de așteptare — de 10-12 
ani — a unui Trabant). Curând vom constata că 
acum posedă o limuzină de ultimul tip BMW, 
de care e foarte mândru, demonstrându-i toate 
dotările moderne și sofisticate. Are o vilă, 
mobilată excesiv și în gustul unui neofit al 
abundenței, și o soție care pare a face parte 
din decor (până la urmă vom constata că nu e 
chiar atât de încremenită și că acceptă 
avansurile unui prieten al familiei). Mai are noul 
director tot felul de ticuri și tabieturi, ba chiar 


și un hobby, un acvariu cu peștișori, la el 
acasă, pe care-i hrănește cu falsă preocupare. 
Proclamă că nu ia în mașina sa autostopiști 
dar consimte, până la urmă, să ia o tânără și 
atrăgătoare studentă (care-i va refuza 
avansurile donjuanești, lui căruia nu-i mai 
poate sta nimic în cale, și o va plăti cu viața). 
Mic în toate dar compensând aceasta prin 
importanța pe care și-o acordă, prin aerul 
mereu ocupat și în criză de timp, înlocuind 
lipsa de calități umane și intelectuale, printr-un 
fel de inabordare, de închidere în sine care 
nu ascunde, de fapt, nimic, la el toate fiind 
puţine în afară de vanitate. Omul ăsta care 
dacă ajunge să-și mărturisească vreo 
insatisfacție este probabil aceea că nu se află 
totuși atât de sus cum crede că i s-ar cuveni, 
nu admite împotrivire și, furios, își ucide 
tovarășa de călătorie. Urmează descoperirea 
faptei, proces care scoate la iveală „o martoră“ 
și amantă, femeia de serviciu prin falsa 
mărturie a căreia se obține un alibi salvator. 
Justiția este și ea astfel „convertită“ pentru ca, 
într-adevăr, nimic să nu poată bara irezistibila 
ascensiune a acestui personaj de tip nou 
(care amintește, pe departe, de Puntila al lui 
Brecht). 

Filmul lui Kleinert poate fi receptat în două 
registre: unul — l-aș numi de interes local, 
alimentat de stări și argumente care 
funcţionează numai la nivel circumscris — 
răfuieli înfundate dintr-o lume preocupată ca 
ele să nu răzbată în afară, ceea ce probabil 
ar sensibiliza unele aprehensiuni deja iritate. 
Un fel de a pune degetul pe rană. Dar ceea 
ce pare a le fi displăcut unora relevă tocmai 
calitatea discursului artistic. 


(Continuare în pag. 7) 
Mircea ALEXANDRESCU 


* Proiecţia de la Institutul „Goethe“ 


Vizită la 
Facultatea de 
Arte 
a Fundaţiei 
universitare 
„Hyperion“ 


entimentul dezolant pe care îl oferă 

cinematografia românească în colaps 

este într-o oarecare măsură contra- 

carat de tinerii care continuă să-și 

aleagă profesiunea de cineast 

optând și pentru învățământul particu- 
lar. lată de ce dimineața petrecută la Facultatea de 
Arte a Universităţii „Hyperion“ a fost unanim profitabilă. 
Pentru oaspetele nostru care a putut să-și facă o 
impresie despre un virtual potenţial artistic în 
formare. Pentru studenţi, care au avut parte de 
remarcile unui critic străin atent în primul rând la 
portanța imaginii, la sensul demersului cinematografic, 
și mai puţin la suportul verbal. Pentru profesori, care 
au asistat la o maieutică ad-hoc, născută din 
întrebările domnului Klaus Eder și răspunsurile 
tinerilor autori. Pentru criticul, ce a putut vedea cinci 
filme de anul trei/regie — clasa prof. univ. dr. Mircea 
Drăgan; operatorie — clasa prof. univ. Alexandru 
Întorsureanu. 


Diagnostic 


Variind între 10 și 20 de minute, aceste prime 
exerciții dau măsura ambițiilor și tenacității uceniciei 
în condiții de pauperitate, în ciuda generosului sprijin 
material acordat Facultăţii de Film în mod special de 
câtre rectorul Universităţii „Hyperion“, dl. prof. dr. în 
fizică loan Spânulescu și de prof. univ. Eugeniu Diatcu, 
pro-rector, tot fizician, ambii având o sensibilitate 
deosebită pentru arte. Dar, cum bine se știe, și în 
cazul acestor învățăcei funcționează principiul potrivit 
căruia nevoia te obligă la soluții îndrăzneţe, la 
inventivitate. 

e Stela Nacu, având ghinionul să-i fie compromis 
'a laborator materialul filmului de examen, a demarat 
un alt proiect trebuind să filmeze într-o singură zi și 
montând în câteva ore... Ghinion. O întâmplare de 
vaţă banală expusă concis și cu aplob de către 
regizoarea-scenaristă și operatorul student Cristian 
Petrescu. Un bărbat venind acasă descoperă cu 
stupoare că nevasta îl înșeală; întâlnindu-se 
întâmplător cu un cunoscut insolent află și cu cine a 
fost trădat. Ivită în drum, în plină turnare, o roată ce 
se rostogolea la vale de una singură a devenit leit- 
motwvul (la concurenţă cu flash-back-ul obsesiv al 
ntrării în camera adulterului!) sugerând inerția 
existenței de zi cu zi. 

+ Luminiţa lordănescu a apelat, ca și colega ei, 
la același actor experimentat, lon Haiduc, care, din 
lipsā de timp, a obligat-o tot la o singură zi de filmare, 
inciusiv pregătirea, respectiv o discuţie de câteva ore 
despre subiect: ratarea. Protagonistul acestui Rec, 
urmărit în cadre generale și prim-planuri sugestive 
de câtre studentul operator lon Popescu, se trădează 
a fi un infatuat reporter ce nu înțelege să-și schimbe 
nici maniera de lucru, nici felul de a trăi, înregistrând 
un dubiu eșec: profesional și patern. Viciul peliculei 
stă în faptul că mizează prea mult pe cuvânt 
(reproşurile șefului care-l urmăresc din off; 
confesiunea adresată unei paiațe la o mondenitate 
sfârşită într-o beție solitară). 

+ Cătălin Saizescu și-a propus o ilustrare 
eseistică a ideii de „singur printre oameni“ cum s-ar 
mai putea intitula Zâmbiți, domnule, că e gratis. 
Tânărul regizor știe să profite inteligent atât de un 
star precum Ernest Maftei, cât și de partenerul ope- 
rator Mihai Mălaimare dispus nu doar să conceapă, 
ci și să materializeze o dinamică alternativă pentru 
optica aparatului de filmat. Se circumscrie astfel în 


& Domnului Klaus Eder 
i s-a conferit 
cu această ocazie 
diploma de profesor onorific 
al Facultăţii de Arte 
a Universităţii „Hyperion“ 
(în fotografie 
Călin Căliman, Mircea Drăgan, 
Adina Darian, Klaus Eder, 
Irina Coroiu) 


& Gazdă, prof. univ. Geo Saizescu, 
decanul facultății 


> 


volute succesive drama unui tată căruia i-a murit fiul 
într-o demonstrație aviatică, bătrânului nerămânându-i 
altceva decât rememorarea accidentului și existența 
în paralel cu o lume total indiferentă: mireasa fugară, 
cumetrele guralive, puştiul hoț, clownul care-l invită 
să-și schimbe umoarea. 

e Alexandru Teodorescu riscă în Întâlnire un 
apolog pe cât de livresc pe atât de autohton, 
deghizând morala în comedie. Un mafiot al dreptății 
trimite în mansarda unui criminal dedat la lecturi din 
clasici un demon mefistofelic (excelent interpretat de 
Cătălin Saizescu cu ha/r/zul moștenit de la tatăl său!), 
care-l invită la sinucidere. Fără succes. Pe scări, 
blondul mesager al întunericului se intersectează cu 
ipoteticul rival costumat în alb angelic, de fapt un 
proxenet oarecare. Alexandru loan, mânuind camera 
de luat vederi din „mână“, a izbutit în jocul alb-negru 
câteva „trucuri“ mistico-magice de efect. 

+ Dan Petcan s-a lansat într-un plan oniric 
configurat discret din primul moment al Falsei povești 
de vânătoare, filmată de același Alexandru loan cu 
un deosebit simț al materializării memoriei afective. 
Pentru că visul întoarcerii acasă se combină straniu 
cu o escapadă cinegetică redusă la sacrificiul unei 
zburătoare de curte, o plonjare în moarte a eroului, 
interpretat de un foarte expresiv student în anul III, 
Nicodim Ungureanu. 

Criticul german a fost frapat de interesul 
manifestat de tinerii cineaști față de problemele altor 
generații decât de a lor înșile, iar obiecțiile de fond au 
vizat mereu o mai atentă configurare a particularului 
autohton. Abordare esențială și în perspectiva unei 
cariere în cinematografie și în televiziune, așa cum le 
prevede studenților săi decanul prof. univ. Geo 
Saizescu. 


Irina COROIU 


ees 


foto Alexandru Întorsureanu 


(Urmare din pag. 6) 


Răfuiala BMW-TRABANT 


Într-un alt regim, cel în care ar funcționa 
receptivitatea spectacularului de pretutindeni, 
întreg story-ul ar semnifica ilustrarea unei 
investiri — cu toată solemnitatea și aparatul — 
într-o funcție, cu atâta superbie și dezinvoltură 
denumite „cavaler de industrie“. Filmul este cred, 
inconfortabil oriunde industrialismul a devenit o 
nouă religie, iar „cavalerul“ lui este slujitor. 
Aceasta m-ar face să consider finalul filmului 
lui Kleinert, decăderea noului director cam la 
nivelul de unde plecase: în băutură, reînsurat 
cu servanta, după încheierea fără urmări a 
procesului de asasinat, redevenit omul fără 
calități (descris cândva atât de percutant de 
Musil), dar și fără poziție socială înaltă — un fi- 
nal livresc, cantonare în literaturizare facilă, un 
fel de sancțiune morală. Nu cred că un 
asemenea ins, care a încăput pe orbita 
ascensională răpunând oameni și instituţii (ca 
justiția) să-şi vadă terminată combustia 
interioară a parvenirii tocmai când nimic nu i-ar 
mai fi stat în cale... 

Cândva filmul acesta va ajunge probabil la 
baza unor dezbateri la care el invită sine ira et 
studio. W 


7 


iiti T 


în exclusivitate 


Acasă 
Jon Bon Jovi 


ntâlnirea cu Jon Bon Jovi a avut loc chiar în apartamentul 
său din Upper West-Side Manhattan — New York, foarte 
aproape de Central Park. 

Interviul fusese fixat de o săptămână prin impresarul 
său. Am așteptat însă la ușa apartamentului până să-mi deschidă. 
Dinăuntru se auzea la maximum muzica formației Texas. „Bineînțeles!“, 
mi-am zis. 

Am intrat într-un apartament spațios și luminos(locuința sa a 
fost refăcută prin unirea a două apartamente), decorat în stil modern. 

Jon Bon Jovi m-a întâmpinat într-o ţinută sportivă șort și maiou; 
și deoarece era în picioarele goale, am putut remarca un tatuaj pe 
glezna stângă. 

La început mi-am pus de câteva ori întrebarea dacă într-adevăr 
stau de vorbă cu Jon. Părea mai tânăr, mai ales că a slăbit foarte mult 

„înultimul timp, probabil din cauză că, printre eltele, este și foto-model 

pentru Casa Versace. 

Din prima clipă îţi inspiră a fi o persoană energică, dar reținută. 
Faţa palidă și ochii de un albastru glacial nu te îngheaţă. Este inteligent 
și plăcut în conversaţie. Este mândru de originea sa din statul New 
Jersey. 

Ştiam dinainte că se născuse acum 35 de ani în Perth Amboy, 
a copilărit pe coasta Atlanticului în Sayreville, la numai o oră și jumătate 
distanță de New York. Încă din primii ani de liceu își crease propria sa 
formaţie. În același timp îl ajută pe unchiul său la lucrul din studioul 
de muzică Power Station, la New York. Aici are posibilitatea să-i 
cunoască pe Mick Jagger, David Bowie, Bruce Springsteen și chiar 
să-și imprime primele sale melodii. În 1982 lansează — pentru un 


Rep.: Când ai înțeles prima 
dacă că te vei dedica artei și, în 
special muzicii? (Transcriu interviul 
la persoana a doua singular nu 
numai pentru că în limba engleză 
nu există pluralul de majestate, ci 
mai ales pentru că discuţia care a 
durat aproape o oră s-a desfășurat 
într-o atmosferă neprotocolară de 
șuetă amicală). 

J.B.J.: Cred că de pe vremea 
când eram foarte tânăr am visat să 
înregistrez albume. Aș putea spune 
că de când aveam treisprezece sau 
paisprezece ani, asta mi-am dorit 
dintotdeauna să fac. 

Rep.: Când ţi-ai dat seama de 
talentul tău muzical? 

J.B.J.: Nici măcar acum nu sunt 
sigur că-l am. Te duci să cânți 
undeva și de fapt studiezi metodic 
și permanent. Pentru mine este 
ceea ce am vrut să fac și nu mi-a 
păsat ce crede fiecare. Am făcut-o 
oricum. Și nu m-am lăsat până 
când în cele din urmă am obținut 


un contract. După aceea am 
devenit mereu mai bun în ceea 
ce fac. De fapt, nu cred că am 
cântat vreodată cu adevărat bine 
până, probabil, la cel de-al cincilea 
album. 

Rep.: Nu toată lumea e de 
aceeași părere! 

J.B.J.: Nu cred că am cântat 
vreodată bine, cel puţin, până la cel 
de-al cincilea album. 

Rep.: Eşti prea dur cu tine! Dar, 
ai lansat acel prim cântec de 
succes fără să fi avut propria ta 
formaţie, iar melodia a fost o 
adevărată lovitură. 

J.B.J.: Ai dreptate, mi-am făcut 
o intrare mai mult decât remarcată, 
când am compus Runaway, în 
1982. În cele din urmă, după ce am 
semnat un contract cu o casă de 
discuri în 1983, — pot spune că a 
reprezentat prima mea pătrundere 
în interiorul profesiei, Runaway 
fusese o melodie produsă acasă, 
pe un album local, pentru un post 


concurs la un post de radio — melodia Runaway, un uriaș hit. 


Acesta a fost începutul. 


Cariera sa muzicală se concretizează în șase discuri lansate 
împreună cu formaţia sa, plus un disc din cele mai bune melodii și 
două albume solo, dintre care ultimul lansat în luna iunie a acestui 
an: Destination Anywhere. Talentul său nu se limitează, însă, numai 


la muzică. 


de radio care a organizat un con- 
curs naţional, aş putea spune, dar 
eu nu am acceptat să închei 
afacerea pe care mi-au oferit-o. În 
schimb, m-am luptat până am 
semnat contractul cu Polygram. 

Rep.: Cum te-au influenţat, în 
formarea ta ca artist, părinții și locul 
unde ai copilărit? 

J.B.J.: Cred că apropierea de 
New York a fost bună. Totuși nu 
venea prea des în oraș. Pentru asta 
trebuia să ai bani, trebuia să ai un 
scop. Doar plimbându-te pe străzile 
din New York cu o casetă demo 
(promoțională n.n.) în mână, pentru 
care nu găsisem încă un producer, 
nu era de prea mare folos. Dar 
părinţii mei m-au încurajat. Nu mi-au 
descurajat elanul de a crea albumul, 
ceea ce a fost foarte bine. 

Rep.: Care au fost cântăreții și 
formaţiile tale preferate din acele 
vremuri? 

J.B.J.: „Southside Johnny and 
the.-Astbury Jukes“, era o mică 


formaţie din Astbury Ark care a 
scos câteva albume, dar nu au avut 
prea mare succes. Eu însă îl 
divinizam pe John. La 16 ani, 
aveam o formaţie ca a lui și cântam 
genul de muzică specifică de pe 
coasta statului New Jersey. De 
asemenea, îi știi pe Bruce and the 
East Street Band și pe Little Steven 
care făceau imposibilul posibil 
compunând cântece despre lucruri 
familiale, personale. 

Rep.: Eşti de mult timp un 
cântăreț cu un mare succes, de 
asemenea compui cântecele și 
conduci o formaţie, ce te-a 
determinat să devii actor de ci- 
nema? 

J.B.J.: A fost o întâmplare. Am 
mers la filmările cu Young Guns II 
pentru a scrie muzica filmului. Am 
urmărit atunci cu plăcere ce făceau 
actorii, cum de dragul meseriei 
încercau să fie altcineva: învățau 
să călărească, să tragă cu pistolul. 
În acel moment tocmai terminasem 


n. 


turneul pentru New Jersey care 
este cel de-al patrulea album al 
nostru. Tot ce știam să fac era să 
compun și să concertez. La 
început, m-a interesat să compun 
muzică pentru film. Pentru mine era 
foarte simplu să primesc un 
scenariu și eu doar să găsesc 
scenele semnificative și să compun 
muzica relevantă pentru ce se 
întâmpla acolo. Eu am vrut să fac 
mai mult decât atât, dar în cele din 
urmă scenariile s-au împuţinat. Am 
citit însă multe, începând cu piesele 
clasice și am urmat cursuri de 
actorie pentru a putea pune mâna 
pe alte scenarii sau piese clasice, 
până am fost la o întâlnire, de unde 
am plecat fără prea multe discuţii. 
După un an am obţinut, în sfârșit, 
primul rol în Moonlight and 
Valentino. Deci n-a fost un proces 
rapid. A fost o cursă de câţiva ani. 

Rep.: Cât timp ai urmat cursurile 
de actorie? 

J.B.J.: incă le mai urmez. 
Studiez de cel puţin șase ani cu 
Harold Guskin, aici la New York. 
Tocmai sunt pe cale să încep un 
nou proiect la care el mă va ajuta. 

Rep.: Cum te-ai acomodat cu 
viața pe platoul de filmare? 

J.B.J.: Imi place. Este ceva nou, 
interesant, și îmi place întregul 
proces , deoarece pentru mine 
fiecare cadru, fiecare secvență 
este ca și cum ai lucra cu un grup 
de muzicieni. Îmi place acest as- 
pect. Este ceva ce mi-am dorit mai 
demult să fac. Este ceea ce mi-ar 
plăcea să fac mai mult. 

Rep.: Poţi să spui pentru cititorii 
revistei „Noul Cinema“ câte roluri 
ai făcut până acum și în ce filme? 

J.B.J.: Am terminat cinci filme 
până acum. Am început cu Moon- 
light and Valentino în 1994. După 
aceea am jucat în filmul The Lead- 
ing Man, la Londra, în ianuarie 
1996, iar apoi în alte trei: Little City 
care va ieși în februarie, Homegrow 
cu Billy Bob Thornton și John 
Lightgow şi Long Time, Nothing 
New care este ultima apariție 
semnată de Eddie Burns. Sunt pe 
cale de a începe ceva și aici în New 
York. 


Rep.: Ce regizor te-a impre- 
sionat cel mai mult? 

J.B.J.: Probabil John Duigan, 
tipul care a făcut The Leading 
Man, deoarece el este și actor, şi 
regizor, şi scriitor și operator. Este 
foarte capabil în arta filmului şi 
versat ca realizator, cunoscând 
fiecare aspect al acestei profesii. 

Rep.: Ai avut vreodată în vedere 
să devii producător, sau să-ţi 
regizezi propriul film? 

J.B.J.: Nu, nu încă. Motivul este 
că încă nu cunosc suficient acest 
meșteșug. Este ceva ce tocmai 
vreau să învăţ, dar nu exclud 
această posibilitate peste vreo 
zece ani. 

Rep.: Ce importanță acorzi 
coloanei sonore într-un film? 

J.B.J.: Sunt persoane care se 
ocupă de asta și o fac foarte bine. 
De pildă Jerry Bruckheimer care a 
făcut Top Gun, Con Air și The 
Rock. În Young Gun Ii de exemplu 
un film de mare succes şi cu un 
box-office de 40 milioane de dolari 


în America, muzica a avut un rol 
determinant, căci coloana sonoră 
transpusă pe un disc, s-a clasat pe 
locul întâi, fiind transmisă pe MTV 
de cinci ori pe zi, chiar înainte de 
lansarea filmului. Deci coloana 
sonoră poate fi de mare ajutor. 

Rep.: În timpul filmărilor la 
Moonlight and Valentino toată 
lumea de pe platoul de filmare a 
fost uimită de firea ta, fiind 
prietenos și natural, necompor- 
tându-te ca un star. Se datorește 
aceasta faptului că ai întâlnit și ai 
avut de-a face cu mulți și diferiţi 
oameni de peste tot în lume? 

J.B.J.: Oamenii mai degrabă au 
o noțiune-clișeu despre cum arată 
și se poartă un rock-star: ce face 
acesta, cum se comportă... Dar nu 
cred că acest lucru i se poate 
atribui oricui... M-am învârtit în 
acest mediu de mult, dar aceasta 
nu mi-a schimbat felul de a fi. 


Rep.: Ce personaje ţi-ar plăcea 
să interpretezi în viitor? 

J.B.J.: Tocmai am descoperit 
că sunt atras de filme bazate mai 
mult pe dialog şi psihologie decât 
pe acţiune. Am citit multe scenarii 
ale unor filme considerate „mari“, 

“ şi nu am fost încântat. 
Se întâmplă când merg la cinema 
într-o vineri după-amiază să-mi 
înjur impresarul în gând: „fir-ar să 
fie, de ce nu sunt în acest film“, iar 
după ce ies îmi zic: „fir-ar să fie, ce 
bine că nu sunt în acel film!“ 
Deci am descoperit că sunt atras 
mai ales de filmele tinerilor 
independenți care au subiecte mai 
bune. 

Rep.: Ca The Leading Man? 

J.B.J.: Da, ca The Leading 
Man. 

Rep.: Cum abordezi un rol și cât 
de mult poți să intri în pielea 
personajului? 


J.B.J.: Depinde de rol. În Moon- 
light and Valentino personajul 
avea doar o dimensiune, nu exista 
prea multă istorie despre caracterul 
său, în timp ce în The Leading Man 
am simțit fizic personajul. Tipul 
trebuia să fie și să arate într-un 
anumit fel. Deci a fost o modalitate 
de a încerca altceva. Am lucrat pe 
tiparul fizicului în acest rol. Eu nu 
pot fi mereu în acea condiție fizică 
și nu mă îmbrac și nici nu mă com- 
port întotdeauna așa, dar a fost 
important pentru a crea personajul. 
Nu cred că aș putea merge la fel 
de departe ca Daniel Day Lewis, 
care s-a imobilizat trei luni într-un 
cărucior și cerea să fie chemat 
după numele personajului său. Dar 
dacă cineva mi-ar spune: „rade-te 
în cap“ sau „îngrașă-te treizeci de 
pounds“ (13,62 kg n.n.) sau 
„pierde treizeci de pounds“ aș 
face-o. 


Rep.: Ce ti-ar place ca lumea să 
vadă în tine: un actor sau un 
cântăreț? 

J.B.J.: Sunt un compozitor. 
Prima mea dragoste a fost să 
compun cântece mai mult ca orice 
altceva şi e simplu de înțeles 
deoarece eu sunt creatorul, este 
ceva ce este al meu și va fi al meu 
pentru totdeauna. Mi-ar place ca 
cineva să spună; „este un enter- 
tainer care vrea să le facă pe 


Rep.: Spune-mi câte ceva 
despre filmele tale favorite. 

J.B.J.: The Godfather a fost 
filmul meu preferat. Îmi place 
subiectul, îmi plac personajele, îmi 
place felul în care a fost filmat. lar 
mai recent ar fi filme ca 
Trainspotting în care Danny Boyle 
a făcut o treabă nemaipomenită, 
Sleepers (r. Barry Levinson) 
realizat foarte bine, sau filme 


clasice ca Butch Cassidy and 
Sundance Kid. A fost un film mare. 
Nu știu ce-am văzut în ultimul timp 
care să-mi placă. Nu multe. Nu 
multe. 

Rep.: Poate o să realizezi tu 
ceva! (Răspunsul său a venit mai 
mult din mimica feţei, însoțit de un 
simplu „Oh“ — lăsând să se 
înțeleagă că s-a simțit flatat). Dar 
spune-mi despre proiectele tale 
prezente și viitoare. Ştiu că ești 
implicat în multe în momentul de 
față. 

J.B.J.: Da, sunt trei filme 
care tocmai or să apară și o să 
încep un altul în noiembrie. Este 
o poveste interesantă, tipic 
newyorkeză. Este vorba de doi 
frați, copii orfani. Personajul meu 
ajunge în închisoare, iar când 
iese trebuie să-şi câştige 
existența. Întâlnește o fată de 
care se îndrăgostește, dar în 


scurt timp află că este căsătorită. 
Îmi îndrept întreaga energie spre 
acest proiect către sfârșitul 
anului. Mă aflu acum într-un 
proces în care încerc să înțeleg 
cine este acest personaj, ce-o să 
fac cu el, cum o să arate, cum o 
să se comporte. 

Rep.: Ştiu că ești un minunat 
chitarist, de asemenea pianist și 
cânți și la muzicuţă. Aș vrea să 
știu care este chitara ta 
preferată? 

J.B.J.: Chitara mea favorită 
este chitara mea acustică pe care 
o folosesc de multe ori și pe care o 
iubesc. Asta folosesc eu cel mai 
mult. 


(Continuare în pag. 32) 


Interviu realizat 
de Georgia VOICULESCU 
New York, 16 septembrie 


DAKINO 1997 ediția a T-a - Bucureşti 27 octombrie-l noiembrie 


Micile filme mari, 
rezerva de oxigen 


fârșitul lui octombrie ce 
semăna leit cu începutul lui 
decembrie, Palatul Copiilor - 
în viteză i se mai spunea și 
Palatul Pionierilor - „decorat“ 
festiv, armata de tineret înzestrată cu 
celulare — doar unul din sponsorii principali 
alături de „Gelsor“ și „Campari“ a fost 
însuși „Connex“ (GSM, Lumea e a ta) - 
armată ce purta zilnic, sub ochiul atent al 
regizoarei Felicia Cernăianu, aceeași bătălie 
cu zecile de invitaţi de dus, de adus, de la 
sau la aeroport, de la sau la hotel, de la sau 
la Palat, sau la Cinematecă unde se întâmpla 
Retrospectiva Andre Delvaux, de la care 
cum să lipsească domnul profesor Adolphe 
Nysenholc, - membru în Juriu, specialist în 
Chaplin, dar și în Delvaux? Cele două jurii, 
de ficțiune și de documentar la schimb de 
experienţă, frigul din Sala mică sau frigul 
din Sala mare?; larma tinerilor buluciţi în 
așteptarea lui Giuliano Gemma care se 
dovedește a fi Christophe Lambert, nu-i 
nimic, apare el și Gemma!; sălile pline-ochi 
la filmele „cadou“ - CLANDESTINI, ASASINI, 
URA, DEȘERTUL TĂTARILOR; actrițele 
noastre trăitoare pe alte meleaguri, - loana 
Crăciunescu în Juriu, Simona Măicănescu 
în filmul CLANDESTINI, amândouă „în carne 
și oase“ printre noi, — interviurile, curiozită- 
tile - „Da' pe Al Pacino când îl aduceţi“?; 
cronicarii de toate gradele și generaţiile cu 
precădere generaţia Pro; reacțiile specta- 
torilor — erau, chiar dacă nu se băteau pe 
un loc, la filme documentare mai ales, =; 
încurcăturile, nervii, glumiţele, comentariile, 
bârfele, pronosticurile, amăgirile, aștep- 
tările, dezamăgirile, încrâncenările, bucuriile, 
fluierăturile, chiotele, aplauzele toate sunt 
acum în urmă, în acel sfârșit de octombrie ce 
semăna leit cu începutul lui decembrie. Ele au 
fost doar coaja unui eveniment numit 
Festivalul Internațional al filmului de scurt 
metraj DaKINO ediția a 7-a. Din el a rămas ceea 
ce rămâne, de obicei, după orice Festival: o 
idee-două despre ce idei mai bântuie lumea 
filmului — scurt, în cazul nostru -— și câteva 
premii (vezi Palmaresul) pe care fericiţii 
câștigători — unii sunt debutanţi — le vor trece 
grabnic în palmaresul personal. Un premiu, 
mai ales important, poate deschide calea spre 
alt Festival - dacă nu chiar spre un canal de 
televiziune. Ceea ce nu e puţin lucru. 


10 


EA 1 le ÎN e în Ie 
mohicani 


Autorii de scurt metraje — ei sunt chiar autori, de 
multe ori ideea, scenariul, regia când nu și imaginea 
poartă aceeași semnătură -— alcătuiesc o specie 
aparte în lumea filmului. De regulă — sper din tot 
sufletul să existe undeva, în lume, și niscai excepții! — 
filmele lor nu văd lumina marilor ecrane decât în 
festivaluri. Dacă au avut norocul să fie „cumpăraţi“ de 
un canal de televiziune, se cheamă că au dat lovitura. 
Difuzarea pe micile ecrane înseamnă șansa de a te 
face cunoscut și, eventual, de a obține bani pentru 
următorul film. Există și cazuri de autofinanțare — 
autorul este propriul producător — normal că el își 
alege un subiect de buget mic, un personaj, un singur 
loc de filmare, o idee posibil de concentrat în trei 
minute — de exemplu, puterea informaţiei de a 
determina lucrurile să se întâmple, sau când 
informaţia se joacă de-a Destinul — Ultimele știri de 


% Ultimele ştiri 
de Per Carleson — Suedia: 
Marele Premiu 
și Trofeul Dakino 


Medalion Delvaux 


Organizat în cadrul Festivalului Dakino, medalionul Delvaux a fost găzduit de 
Cinemateca Română și comentat de profesorul Adolphe Nysenholc de la 


Universitatea din Bruxelles. 


e o vârstă cu suprarealismul (născut în 
D 1926 între cele două manifeste ale lui 
Breton), lui André Delvaux îi revine 
astăzi misiunea să contracareze cu forța și 
originalitatea talentului său alunecarea artei 
cinematografice în sfera acaparantă a efectelor 
speciale și realităţilor virtuale. Continuând în mod 
specific și într-un stil de mare rafinament clasic 
tradiția picturii flamande, cineastul dublat de 
muzician și filolog, de jurist și psiholog și-a clădit 
din nici o duzină de filme un univers personal 
oricând recognoscibil. Preluând de la Bosch 
voluptatea ezoterismului de la Bruegel viziunea 
alegorică a alienării, s-a întâlnit cu Magritte într-un 
demers comun de juxtapunere — arbitrară ori în 
raport de afinități proprii — a elementului viu cu 
cel mort (vezi Babel Opera, 1985), uneori cu tente 
satirice, de unde și filmul din 1980 Lui Woody 
Allen, din Europa cu dragoste. 
e la tizul său, pictorul Paul Delvaux, 
Di avea să-și însușească neli- 
niștea metafizică născută din echi- 
vocul și senzualitatea visului. Onirismul — pecetea 
sa inconfundabilă — l-a propulsat în atenţia 
cinefililor de pe mapamond odată cu Omul cu 
capul ras (1968), urmat în același an de Într-o 
seară, un tren, ambele gravitând în jurul unei 
femei capabilă să dezlănțuie pasiuni înne- 
bunitoare. Feminităţii, la care revine mereu (vezi 
și Femeia între câine și lup, 1979) îi sunt 
asociate însă și atribute misterios malefice 
precum în Întâlnire la Bray (1971) în care 
protagonistul, pianist acompaniator de filme mute 


(asemeni cineastului, cândva, la Cinemateca 
regală!) interpret-fetiș Mathieu Carrière dă curs 
unei chemări intime și, urmărit de privirea unei 
femei întâlnite întâmplător într-un tren, coboară 
în trecut, rememorându-și, o amiciţie în trei, sub 
oblăduirea unei discrete menajere care s-ar părea 
că are puteri thanatice (excelentă Anna Karina). 
Intr-o ruină, o femeie îl subjugă definitiv pe un 
scriitor acaparat de această Belle (1973) 
misterioasă, vorbind o limbă necunoscută și 
comportându-se ciudat. Vedetă, compatrioata 
noastră Adriana Bogdan, secondată de Doru 
Popescu. În Benvenuta (1983), o scriitoare și un 
cineast plăsmuiesc o idilă care se pare că le scapă 
de sub control, pianista interpretată de o 
fascinantă Fanny Ardant investind prea multă 
dăruire și strălucire iubirii pentru un bărbat 
consumat, Vittorio Gassman, cu care trăiește o 
aventură stranie ce le poartă pașii și printre 
frescele Pompeiului unde admiră scene de iniţiere 
în amor. Cu siguranţă că Delvaux, când a purces 
la ecranizarea romanului Margueritei Yourcenar 
„LOewvre au noir“/Piatra filozofală (1988) și-a 
dorit să-și dubleze dimensiunea psihologică a 
creaţiei cu una filozofică. Filmul, cu un blazat Gian 
Maria Volonte în chip de alchimist rătăcind într-un 
ev mediu mai obscur ca oricând, nu induce reverii 
cinefile decât printr-o singură secvenţă repetitivă, 
venind din copilăria eroului: chipul luminos al 
mamei asociat oului promordial ...scăpat din 
mână. 


lrina COROIU 


Pe ae Palmares 


| — Franţa, 1996, în regia lui Laurent Firode — oferit de Amerom 


| povestirii cinematografice 


Film de ficțiune 


Marele Premiu și Trofeul DaKINO: The Latest News (Ultimele știri) Suedia, 1996, în regia lui Per 
Carleson — oferit de Connex GSM 
Premiul pentru cea mai bună regie: The Death of the Mexican Singer (Moartea cântărețului mexican) 


Premiul pentru cea mai bună imagine: Three Sisters (Trei surori) — Ungaria 1995, în regia lui 
Hartyândi Jenö, imaginea Hartyândi Jenö — oferit de Castel Film 

Premiul cel mai bun scenariu: ruină ied gets off (Toată lumea coboară) — Franța 1997, regia și 
scenariul Laurent Bachet — oferit de firma Pan Oceanic 

Premiul special pentru umor acordat de Fundaţia Florin Călinescu: Credo — România, 1996, în 
regia lui Gheorghe Preda 

Premiul special al juriului: Credo — România, 1996 în regia lui Gheorghe Preda 

Premiul special al juriului pentru film de animaţie: Quest (Căutarea) — Germania, 1996, în regia lui 
Tyron Montgomery 

Menţiuni: 

The White Hallo of the Moon (Lumina albă a lunii) — Franţa 1995, în regia lui Jerâme Chichet, 
pentru acuratețea formulei cinematografice 

Crumbling (Cioburi) — Italia 1996, în regia lui Werther Germondari, pentru umorul esențializat 

Melanie et les triplets (Melanie și tripleții) — Franța 1996, în regia lui Charlie Luton, pentru farmecul 


Voice of the World (Vocea lumii) — Germania 1997, în regia lui Florian Hoffmeister, pentru mesajul 
umanist și performanţele interpretului principal Neil Wach 


Film documentar 


Premiul DaKINO pentru cel mai bun documentar, ex-aequo, oferit de Metropolis Film: Amintiri din 
Bosnia de Edina Ajrulovski (Franţa) și Priviți-mă, eu vă privesc de Brigitte Lemaine (Franța) 

Premiul Academiei Caţavencu: Paradis (Rusia) de Serghei Dvortsevoi 

Premiul „Alter-Native“ oferit de Festivalul de la Târgu Mureș pentru cel mai original documentar din 
concurs: Omagliul negrilor în regia lui Ralf Schmerberg — Germania 

Premiul de imagine losif Demian, casete și cărți în valoare de 1.000 USD: Omagiul negrilor de 


Ralf Schmerberg — Germania 


Menţiune specială: Acum e singur de Valeriu Gagiu — Republica Moldova 
N Menţane specială: Aniversare — de Nagy Ildiko și Toth Mate — Ungaria. 


Per Carleson (Suedia), Marele Premiu și Trofeul DaKINO 
la secţiunea film de ficțiune. Tot în trei minute un singur 
cadru, panoramic de pe o fotografie de nuntă în jos, 
până la cuplul real după, probabil, 25 de ani — Nagy 
lidiko și Toth Mathe (Ungaria) vorbesc despre viața care 
trece peste noi cum vrea ea. Aniversare. Tot trei minute 
consumă și Jérôme Chichet — (Franţa) ca să comunice 
ce crede el despre fragilitatea sentimentelor, în poemul 
Lumina albă a lunii. Condiţia de creator înafara „marelui 
mecanism de producție cinematografică“ are și partea 
lui bună. Nimeni nu-i poate impune unui autor de scurt 
metraj despre ce și mai ales cum să-și facă filmul. El 
face film despre ce-l interesează, îl revoltă, îl doare, 
iubește, detestă. Privirea pe care scurt metrajul o așează 
asupra lumii este una foarte cuprinzătoare, iar cantitatea 
de imaginaţie și fantezie consumate amintesc de 
începuturile cinematografului, de timpul în care filmul 
se făcea din pasiune și din plăcere. Banii veneau — sau 
nu veneau — după. Sigur, mijloacele tehnice sunt, slava 
Domnului, cele ale sfârșitului de secol douăzeci. Autorii 
de scurt metraje — de ficțiune, documentare sau de 
animaţie — sunt ultimii mohicani ai unei arte pe cale de 
dispariție în sunet glorios de Dolby — stereo și „efecte 
speciale“ aiuritoare pe computer. Ei constituie, cred, 
rezerva de oxigen a filmului de lung metraj normal — în 
cazul în care filmul își va mai regăsi normalitatea. Nu 
întâmplător scurt metrajul „atacă“ adesea cu armele 
parodiei, poncifele fratelui mai mare, mai bogat, dar, vai! 
cât de deteriorat, ca artă. 


Despre 
Orice, 
desigur, dar 
cum? 


Atu-ul scurt metrajului — de ficțiune mai ales și 
animație — este că el, într-adevăr, poate vorbi despre 
orice „pe scurt“. Problema este că „a vorbi pe scurt“ 
este mai ușor numai în mintea cuiva care n-a încercat 
niciodată s-o facă. Aici se și întâmplă prima selecție 
„naturală“ în ceea ce privește valoarea. Puterea de 
concentrare pe idee și buna măsură în exprimarea 
ei, necesare oricărei opere de artă, pentru genul scurt 
sunt vitale. Unul din cele mai bine „măsurate“ filme — 
măsurat și la propriu, de sunetul unei picături de apă 
care-l ritmează, implacabil, ca o chemare a Destinului 
— a fost Căutarea de Tyron Montgomery (Germania), 
un film de animaţie despre, chiar despre căutare — de 
sine, de cealaltă parte din tine, de absolut. Zece 
minute și treizeci de secunde fix — nemțește. Tot în 


minute puţine, dar bine măsurate — Moartea 
cântărețului mexican de Laurent Firode —(Franţa), 
vorbește despre jocul aparențelor împins, în chip 
hazliu — absurd, până în moarte. Măsură nu înseamnă 
neapărat scurtime, ci timpul necesar comunicării. 
Toată lumea coboară de Laurent Bachet — (Franţa) 
a avut nevoie de douăsprezece minute ca să 
transforme în ficțiune un caz real, despre care autorul 
a și scris la vremea întâmplării lui. Un fel de 
docu-ficțiune, s-ar zice. După cum, unul din cele mai 
ciudat-fermecătoare ficțiuni din Festival, Trei surori 
de Hartyândi Jenö — (Ungaria), un film de mare 


frumusețe plastică, dar nu numai, cu o ciudat familiară 
atmosferă de Mircea Eliade, a avut nevoie de treizeci 
de minute de „comunicare“. În zona scurt-metrajului 
bine măsurat aș plasa și colecția de Mini-maxime 
filme de animaţie de Dinu Marian Serbescu — nu le-am 
numărat, erau multe și ocupau, întru totului-tot 
cincisprezece minute de umor bine temperat și 
stăpânit. 

Dacă ficțiunea se poate comunica adesea și pe 
foarte scurt, documentarului rar i se întâmplă să nu 
depășească treizeci de minute. Realitatea suportă greu 
comprimarea. Mai ales atunci când se întâmplă ca ea 
să fie una bine cunoscută și intens mediatizată. 
Amintiri din Bosnia de Edina Ajrulovski — (Franța) 
are șaizeci de minute bătute pe muchie, nici unul în 
plus. Mărturii în prim plan, în cadru fix, măsurate de 
înlănțuiri de gros planuri mute. Chipuri, priviri, priviri 
care vin să întărească spusele celor care vorbesc. Un 
film făcut din trăiri sub ochiul aparatului de filmat. La 
polul opus, Omagiul negrilor de Ralf Schmerberg — 
(Germania). Patruzeci și șapte de minute de balet, cu 
aparatul de filmat, peste lumea Africii — chipuri, trupuri, 
măști, un balet în alb-negru — de fapt, o călătorie 
fantastică cu ritmul impus de coloana sonoră în care 
muzica joacă rol de dirijor. O călătorie magică propusă 
de un om vrăjit el însuși de „materia“ filmului său. 

Drept este că minutele de sărbătoare ale 
documentarului sunt măsurate. Prin definiţie el trebuie 
să ţină în vizor documentul numit viață, iar viața, se 
știe, nu e întotdeauna „roză ca o roză“. Firul vieţii se 
și intitulează filmul lui Momir Matovic — (Muntenegru) 
și el arată cum se trăiește în izolarea muntelui, acolo 
unde apa se aduce de jos, de la izvor, pietrele se cară 
cu mâna iar prăpastia se traversează în corfă. Trasă 
de funii. Nici Casă, dulce casă de Tito — pur și simplu 
— (Belgia), nimerit nu se știe cum la secţiunea ficțiune, 


2 Amintiri din Bosnia 
de Edina Ajrulovski — 
Franța și 
Priviți-mă, eu vă privesc 
de Brigitte Lemaine — 
Franța: 
Marele Premiu pentru film documentar. 
Ex-aequo 


el fiind un documentar, sau o docu-ficțiune despre un 
Azil de bătrâni — nu poate fi prea vesel. Tot la ficțiune 
s-a plasat și filmul lui Gheorghe Preda Credo, un docu- 
ment cutremurător, după părerea mea, despre credința 
împinsă până în fanatism, și despre încrederea în pro- 
pria valoare, vecină cu paranoia. Totul face parte din 
viață și privilegiul documentarului acesta și este: să 
atingă tot ce face parte din viață. Depinde cum. 


(Continuare în pag. 46) 
Eva SÎRBU 
11 


12 


Regizorul Nikita Mihalkov 
lansează un apel pentru reinstau- 
rarea ţarismului în Rusia, ca soluție 
pentru ieșire din criza politică 
prelungită din țara sa. 


Institutul American de Film 
dezminte știrea că Marilyn Monroe 
ar fi jucat într-un film porno, 
informaţie difuzată de multe ziare 
și posturi de televiziune. 


Frumoasa actriță chinezoaică 
Gong Li, al cărei succes interna- 
tional a fost consolidat de premiile 
obținute la Cannes și la Veneţia 
de filmele regizate de fostul ei 
logodnic Zhang Yimou (Sorgul 


Actorul francez Gérard 
Depardieu face parte din dele- 
gația oficială care vizitează 
România condusă de președintele 
Jacques Chirac. Vedeta declară 
că intenționează să facă investiții 
în țara noastră și să stimuleze 
realizarea unor coproducții cine- 
matogratice româno-franceze. 
intenții nematerializate deocam- 
dată. 


Difuzat de canalul de te- 
leviziune NBC, filmul lui Steven 
Spielberg Lista lui Schindler 
înregistrează un record de audi- 
enţă: 65 de milioane de telespec- 
tatori. 


roșu, Qui Ju etc.) semnează un 
contract cu firma Revlon, pentru a-i 
promoționa produsele cosmetice. 
Ea devine astfel rivala lui Cindy 
Crawford, un alt manechin al 
companiei. 


Regizorul Roman Polanski 
începe să regizeze la Viena 
spectacolul Interviu cu un vam- 
pir, adaptare după cartea cu 
același titlu semnată de Anne Rice, 
care a inspirat și filmul lui Neil 
Jordan. 


La cei 86 de ani ai săi, regizo- 
rul japonez Akira Kurosawa regi- 
zează primul său clip publicitar 


Actrița Liz Taylor suferă o 
complicată operaţie pentru a i se 
extirpa o tumoră pe creier, pe urma 
căreia s-a refăcut însă spec- 
taculos. 


66 de cineaști francezi lan- 
sează un apel împotriva proiec- 
tului Debre, privind emigrația, 
declarându-se în ilegalitate pen- 
tru că au găzduit străini aflaţi 
fără acte în Franţa. Apelul lor este 
publicat de cele mai importante 
cotidiene din Franţa. 


Actorul Robert De Niro în- 
cepe o bătălie în justiţie pentru 
a i se recunoaște dreptul de a-și 
vizita fiicele, cele două gemene 


care elogiază meritele unei mărci de 
iaurt. 


Programat pe ecranele din 
Egipt, filmul Pulp Fiction de Quentin 
Tarantino este amputat în bună parte, 
scenele cele mai șocante fiind cen- 
zurate. Rezultatul era previzibil: po- 
vestea a devenit de neînțeles. 


După furtunoase luări de poziție 
legate de succesiunea la directoratul 
Mostrei de la Veneţia, rămas liber prin 
demisia regizorului Gillo Pontecorvo, 
locul acestuia a fost pentru anul în 
curs preluat de criticul Felice 
Laudadio. În luna ianuarie a anului 
viitor va fi definitivat, sau nu. 


de culoare născute în 1995 de 
fosta lui logodnică Tookie Smith. 


Regizorul danez Lars von 
Trier, câștigător al unui pre- 
miu Palme d'or cu Spărgând 
valurile, declară că suferă de o 
anxietate care îl face să nu 
poată călători cu avionul sau 
trenul și că nu va mai participa 
niciodată la un festival inter- 
naţional! 


Acuzată pentru incitare la 
discriminare rasială după ce a 
deplâns, într-un interviu din „Le 
Figaro“, invadarea islamică a 
Franţei, Brigitte Bardot este 
absolvită în fața tribunalului. 


Gerard Depardieu, 
un posibil investitor 
în România 


A 


Liz Taylor, 
operată pe creier 


Investigatorii sinuciderii colective 
a membrilor sectei Heaven's Gate au con- 
firmat legăturile acestei secte cu cine- 
matograful și cu scientologia. Dincolo 
de numele împrumutat de la pelicula lui 
Michael Cimino, sectanții s-au inspirat din 
filme pentru stabilirea unui sistem de 
comunicare cu extratereștrii (ca în Întâlniri 
de gradul trei) sau pentru reprezentarea 
marțienilor (ca în Dosarele X). Felul în 
care a sfârşit secta a fost regizat ca un 
episod din serialul Millenium. Toată această 
poveste a inspirat deja ideea unui scenariu de 
film. 


Actorul Charlton Heston (Planeta 
maimuţelor, Ben Hur, Agonie și extaz) este 
decorat cu ordinul „Ofiţer al artelor literare“ de 
Ministerul Culturii în Franța. 


Încetează din viaţă Fred Zinnemann 
(90 ani), regizor american de origine aus- 
triacă, câștigătorul a două premii Oscar 
pentru scurt-metrajele That Mothers 
Might Live și Benjy; semnatarul unor filme 
de referință precum La amiază, A șaptea 


Crash, un film șocant 


Charlton Heston, > 
Ofiţer al Artelor și Literelor. 


Brad Pitt, delincvent pe ecran și-n viață 


cruce, Șacalul, Un om pentru eternitate sau 
Julia. 


Abia ieșită din convalescenţă în urma 
operaţiei pe creier, Liz Taylor este cerută în 
căsătorie de un conte de Luxemburg. 


Șocantul film Crash de David Cronenberg 
este distribuit, cu prețul sacrificării unor secvențe 
în Statele Unite, de compania Fine Line Feature, 
proprietatea magnatului Ted Turner. 


În urma unor probe sangvine, actorul 
Kevin Costner este declarat de un tribunal tatăl 
micului Liam, născut în urma legăturii sale cu 
Bridget Rooney, proprietara unui ranch în statul 
Colorado. 


Agentul de presă al lui Brad Pitt recunoaște, 
în fine, autenticitatea informaţiei publicată în mai 
multe cotidiene și săptămânale, că actorul a fost 
arestat, în 1988 (când avea 24 de ani) pentru 
exhibiționism. A fost atunci condamnat la o 
amendă de 450 de dolari și doi ani de libertate 
condiționată, mai pe românește la doi ani cu 
suspendare. 


13 


14 


D Sophia Loren, 
decorată și contestată 


® Eddie Murphy, 
victima tentațiilor 


un supraviețuitor 


Pe Revenit de la Festivalul de la Cannes 
cu Marele Premiu (pentru Parfumul 
cireșelor), regizorul iranian Abbas Kiarostami 
este așteptat pe aeroport de un grup de 
fundamentaliști islamiști furioși pentru că l-au 
văzut la televizor îmbrățișând-o pe Catherine 
Deneuve, care i-a înmânat trofeul. 


j> Moare Giuseppe de Santis (80 de ani), 
unul dintre părinții neorealismului italian. A 
colaborat la scenariul filmului lui Visconti 
Obsesie și a regizat el însuși pelicule 
antologice printre care se numără Vânătoarea 
tragică și Orez amar. 


a Zece mii de lucrători din indus- 
tria americană a filmului au semnat, la 
Hollywood, o petiție prin care solicită ca ziua 
de lucru să nu depășească 14 ore. Printre 
semnatari se numără Julia Roberts și Kenneth 
Branagh. 


P> Eddie Murphy devine protagonistul 
unui scandal de proporții, fiind surprins în timp 
ce „agăța“ un transsexual care practică 
prostituția. Actorul s-a apărat explicând că, din 
cauza luminii slabe, a crezut că e vorba de 
o femeie. Totuși, imaginea lui de star are de 
suferit. 


® Schwarzenegger, 


» Actorul Arnold Schwar- 
zenegger suferă o operaţie pe 
cord deschis, înlocuindu-i-se o 
valvă, pentru a corecta o mal- 
formaţie congenitală. El se reface 
destul de repede pentru a par- 
ticipa, foarte activ, la campania 
promoțională a filmului Batman 
și Robin în care deţine rolul cel 
mai savuros. 


a Sophia Loren este de- 
corată cu ordinul Cavaler al 
Republicii, medalia fiindu-i 
înmânată de însuși președintele 
Italiei, Oscar Luigi Scalfaro. De- 
cizia șefului statului este aspru 
criticată în presa italiană, ziariştii 
amintindu-și că actrița a fost con- 
damnată, în urmă cu câțiva ani, 
pentru evaziune fiscală. 


b Pamela Anderson este 
absolvită în justiție de acuzația de 
a nu-și fi îndeplinit angajamen- 
tul verbal de a juca într-un film 
produs de Private Movie Com- 
pany. Actrița a fost mai noro- 
coasă decât Kim Basinger care a 
trebuit să plătească 6,5 milioane 
de dolari pentru a nu firespectat un 


a Un grup de militanţi ecologişti care se 
opun extinderii studioului Dream Work, al 
cărui principal proprietar este Steven 
Spielberg, își îndeamnă susţinătorii să 
boicoteze premiera regizorului cu noua sa 
peliculă Lumea pierdută. 


P> Legendă vie a cinematografului spaniol, 
Sara Montiel (Carmen de la Ronda, Ultimul 
meu tango, Varietés) primeşte Medalia de aur 
a Academiei de Film Spaniol pentru întreaga 
sa carieră. Ultima ei apariție într-un film 
datează din 1974. 


3 Sylvester Stallone se căsătorește cu 
Jennifer Flavin, mama fetiţei sale în vârstă de 
opt luni. 


p Moare Marco Ferrari (69 ani) cineast 
cu faimă de provocator (vezi La Grande 
bouffe — 1974) câștigător al unui Mare Pre- 
miu al juriului la Cannes în 1978 (cu Vis de 
maimuţă). Ultimul său film, Nitrat de argint 
a fost realizat în 1996. Președintele Festiva- 
lului de la Cannes Gilles Jacob i-a dedi- 
cat cineastului ceremonia de deschidere a 
celei de-a 50-a ediții a prestigioasei mani- 
festări. 


La Patru milioane de spectatori 
în trei zile a fost recordul înregistrat 
în Franța în timpul Sărbătorii 
filmului, perioadă de grație în care 
prețul biletului la cinema este 
înjumătățit. 


Y Încetează din viață Jacques 
Yves Cousteau (87 de ani), 
savantul francez care a rea- 
lizat zeci de documentare des- 
pre mediul înconjurător. Lung-me- 
trajul său Lumea pierdută, 
co-regizat cu Louis Malle a fost 
premiat în 1956 cu un Oscar și cu 
un Palme d'or. 


D> O statistică realizată în 
Spania stabileşte că în prima 
jumătate a anului frecvența 
mersului la cinema a înregistrat o 
creștere cu 13%. 


În România o altă statis- 
tică stabileşte că, după primele 
şase luni, se poate anticipa o 
scădere a frecvenței sălilor 
de cinema de la 0,5 bilete pe cap 
de locuitor (anul trecut) la 0,4 în 
1997. 


> În Japonia este amânată 
premiera filmului horror Scream de 


acord asemănător, refuzând rolul 
din Boxing Helena. 


că După nenumărate amâ- 
nări, are loc în sfârșit nunta actriței 
Brooke Shields cu tenismanul 
Andre Agassi. 


P Bruce Willis suspendă, în 
calitate de producător pentru 
compania Cinergi, turnarea fil- 
mului Broadway Brawler, după 
numai 20 de zile. Bruce ar fi trebuit 
să fie și starul acestei pelicule 
regizate de Lee Grant, dar a 
considerat că cineastul „și-a 
pierdut, pe parcurs, simțul de 
orientare“. 


p> Jane Fonda și soțul ei, 
producătorul Ted Turner, înfiază 
o adolescentă dintr-un cartier 
mărginaș din Los Angeles. Ve- 
deta mai are o fiică din căsăto- 
ria cu regizorul francez Roger 
Vadim și un fiu cu politicianul Tom 
Hayden. ; 


Kevin Costner dă în judecată 
revista britanică „Hello“ pentru a fi 
publicat un interviu pe care el nu i 
l-a acordat niciodată. 


® Julia Roberts 
protestează 


Wes Craven pentru a nu șoca 
spectatorii din pricina asemănării 
dintre povestea de pe ecran cu 
crimele comise de un ucigaș în 
serie, încă neidentificat, cu puțin 
timp înainte. 


b Un incendiu devastează 
platourile studioului britanic 
Pinewood în prima zi de filmare 
a peliculei Incoruptibilii, adap- 
tare cinematografică după se- 
rialul cu același titlu, cu Uma 
Thurman și Ralph Fiennes în 
rolurile principale. 


> Moare Annie Fratellini (64 
ani), soția marelui comic Pierre 
Etaix, actriță cu antecedente în 
spectacolul de circ. A jucat în filme 
precum Zazie în metrou de Louis 
Malle sau Clovnii de Federico 
Fellini. 


$ Adio, 


Robert Mitchum 


e Madonna: 
din nou singură 


ğ Uma Thurman 
și Ralph Fiennes, 
adică Incoruptibilii 


o AENA 


i Un incendiu uriaş devastează sala de 
proiecție a Cinematecii Franceze. Din fericire 
sunt distruse puține filme, copiile fiind păstrate 
în depozitul de la Bois d'Arcy. 


$ Moare actorul Robert Mitchum (80 
de ani), unul dintre primii „băieți răi“ 
ai Hollywoodului. Deși a fost arestat, în 
1948, pentru deţinere de marijuana, cariera 
lui nu a cunoscut o curbă descendentă. 
A jucat în filme de referință ca Poneiul 
roșu de Lewis Milestone, Track of the 
Cat de William Wellman, Doi pe un ba- 
lansoar de Robert Wise, Ultimul nabab de 
Elia Kazan, Somnul de veci de Michael 
Winner sau lubirile Mariei de Andrei 
Koncealovski. 


La La festivalul de la San Francisco este 
prezentat pentru prima oară pe marele ecran 
Ultimul suspin, film de televiziune regizat de 
Ingmar Bergman și inspirat dintr-un episod al 


> Încetează din viață James Stewart 
(79 ani), vedetă hollywoodiană a anilor 
'30—'40. A jucat cu succes în comedii de 
Frank Capra (N-o poţi lua cu tine, 
Domnul Smith merge la Washington) 
sau de Ernst Lubitsch (Întâlnirea), dar 
și în filme de suspans ca Omul care știa 
prea multe și  Frânghia lui Alfred 
Hitchcock sau Autopsia unei crime 
de Otto Preminger. Prezenţa sa în wester- 
nuri ca Omul care l-a ucis pe Liberty 
Wallace, Cheyenii (de John Ford) sau Ul- 
timul uriaș de Don Siegel a sporit ca- 
pitalul de simpatie al acestui actor care a 
întruchipat întotdeauna eroul american pe 
gustul marelui public. 


ie Madonna se desparte de cuba- 
nezul Carlos Leon, tatăl fiicei sale Lourdes, 
nu înainte de a stabili că-i va plăti aces- 
tuia o compensație în valoare de 1 milion 
de dolari și că-i va da dreptul să-și viziteze 


istoriei cinematografului suedez. 


copilul. 


B Actorul Robert Redford se 
asociază cu societatea distri- 
buitoare General Cinemas pentru 
a crea un circuit de săli numit 
Sundance Cinema (după numele 
festivalului și institutului create de 


®© Robert Redford, 
un distribuitor al independenţilor 


el) pentru a asigura o bună difuzare 
a filmelor cineaştilor independenţi, 
pe întreg teritoriul Statelor Unite. 


be Cineastului german Volker 
Schlondorff îi încetează manda- 
tul de director al Studioului 
Babelsberg, funcție pe care a 
deținut-o din 1992. 


b Vicepreşedintele american Al 
Gore se pronunță ferm împotriva 
prezenței țigărilor în filmele 


hollywoodiene. El convoacă o serie 
de conducători ai marilor studio- 
uri americane pentru a discuta cu 
ei pe acestă temă și le recomandă 
mai multă responsabilitate în 
utilizarea tutunului în pelicu- 


sal 
l 


lele produse de ei. In acelaşi 
timp, Departamentul de Justiție 
deschide o anchetă pentru a ve- 
rifica posibila finanțare a ci- 
nematografului de companiile 
producătoare de țigări pentru a-și 
vecaa mărcile promoționate în 
ilme. 


p După încheierea mandatului 
lui Arthur Hiller ca președinte al 
Academiei cinematografice de la 
Hollywood, succesorul său este 


®© Johnny Depp fumează, 
în ciuda vicepreședintelui 
Al Gore 


desemnat Robert Rehme, care a 
mai deținut această funcţie între 
1992-1993. 


sa Actrița Anne Heche (Vulca- 
nul, Donnie Brasco) își recu- 
noaște într-un interviu lesbianismul 
și relația amoroasă cu Ellen De 
Generes (protagonista serialului 
Ellen). Declaraţia sa declanșează 
reacții din partea unor producători 
de la Studioul Disney care anunță 
că Heche va trebui să se mulțu- 
mească, de acum înainte, cu roluri 
secundare. 


g Tribunalul statului California 
anulează o sentință a Tribunalu- 
lui din Los Angeles care era 
defavorabilă actriței Sondra Locke, 
perechea lui Clint Eastwood timp 
de 13 ani. Locke ar fi trebuit să 
primească de la compania Warner 
250.000 dolari pe an pentru a-și 
asigura, cu prioritate, colaborarea 
ei ca regizoare. Studiourile Warner 
au plătit cineastei 1,5 milioane de 
dolari dar nu au pus în practică nici 
un proiect de-al ei. 


15 


Contact, cu Jodie Foster și Mathew McConaughey 
un film promoționat și de Bill Clinton 


Președintele Bill Clinton dă o 
mână de ajutor în campania 
promoțională a filmelor Contact 
și Air Force One, acceptând 
să participe la o emisiune de 
cinema a canalului de televiziune 
C.B.S. 


Regizorul Quentin Taran- 
tino este distribuit într-o piesă 
montată pe Broadway. El a înce- 
put repetițiile la spectacolul 
Singură în întuneric în care va 
interpreta, bineînţeles, un rol ne- 
gativ. Premiera este prevăzută 
pentru luna martie. 


Actorul Christian Slater 
acceptă să se supună unei cure 
de dezintoxicare după ce a fost 
„protagonistul“ unui acces de 
violență soldat cu răniţi, la o 
petrecere. 


Liga Țărilor Arabe (care are 
21 de membri) a ameninţat Stu- 
diourile Disney cu boicotul filme- 
lor sale, dacă nu încetează să 
distorsioneze în ele imaginea per- 
sonajelor de credință musul- 
mană sau aparținând lumii Isla- 
mice. 


În topul celor 
mai buni secundari 
ai anului: 
Christopher Walken, 
Maggie Cheung 
și Steve Buscemi 
(în timpul 
conferințelor de 
presă de la 
Karlovy Vary) 


16 


Christian Slater 
la dezintoxicare 


Ca urmare a accidentului a 
cărui victimă a fost lady Diana, 
actori de cinema dintre cei mai 
faimoși fac declaraţii virulente 
împotriva exceselor unor 
paparazzi. Printre aceștia se 
numără Tom Cruise, George 
Clooney, Madonna, Catherine 
Deneuve. 


Tarantino 
joacă teatru 


Pentru că s-a pronunţat și el 
foarte vehement la adresa 
fotografilor, în urma accidentului 
suferit de lady Diana, actorul 
Sylvester Stallone este boicotat în 
timpul prezenţei sale la Roma și nu 
este fotografiat de nici un 
profesionist. 


Încetează din viață Bur- 
gess Meredith (87 ani), actor 
american care a fost nominalizat 
la Oscar pentru rol secundar pen- 
tru creația sa din Rocky 2. A mai 
interpretat partituri memorabile în 
Furtună peste Washington, 
Rocky 3, Rocky 5 sau în Regele 
Lear. 


Noul guvern britanic pro- 
pune, prin noul său ministru al 
cinematografiei, Tom Clark, un 
plan de subsidii oficiale și de 
reducere a impozitelor cu scopul 
stimulării industriei autohtone de 
film și a distribuirii peliculelor 
produse în Anglia. Măsurile vi- 
zează sprijinirea cinematografu- 
lui britanic în acerba sa competiţie 
cu cel american. 


 — 


Gere protestează 
împotriva anexării 
Tibetului de către 
China chiar în timpul 
vizitei președintelui 
chinez la Casa Albă. 


tează Congresul 
american pentru a 
expune situaţia de- 
zastruoasă a acto- 
rilor latini în Statele 
Unite, niciodată dis- 
tribuiţi în roluri prin- 
cipale. 


Cineasta 
spaniolă Pilar Miro 
(Crima din Cuenca, 
Beltenebros, 
Câinele grădinaru- 
lui) regizează cel $ 
mai fastuos 
de televiziune al 
anului, transmisia în 
direct a nunții infan- 
tei Cristina cu Iñaki 
Urdangarin, o emisi- 
une-maraton urmă- 
rită de peste 200 de 
milioane de specta- 
tori din întreaga lume. 
După numai două 
săptămâni cineasta 
moare în urma unui 
atac de cord (la 57 
de ani) și în plină 
forță creatoare. 


Actorul de cu- 
loare Martin Law- 


Sonia Braga 
discriminată 


f- p = 


John Travolta 
scientologul 


rence (Băieți răi, Ce-am avut = 
ce-am pierdut) a fost condamnat 
doi ani de libertate condiționată după 
ce a molestat, fără motiv, un invitat 
la o petrecere. Răsfățatul star are 
antecedente de comportament 
violent, sancţionate anul trecut prin 
amenzi piperate. 


John Travolta se proziran în fața 
Comisiei pentru Siguranță și 
Cooperare a Congresului american 
pentru a pipoa: favoarea Bisericii 


ce întâmpină dificultăți în Germania. 
In această Š 

de adepți ai acestei doctrine, ea este 
considerată de guvern sectă și nu 
religie. După declarațiile actorului, 
autoritățile germane ar fi cerut 
boicotarea filmelor sale. 


Regizorul Steven Spielberg 
ajunge pe locul întâi pe lista perso- 
nalităților din lumea spectacolului care 
au câștigat cel mai mult în ultimii doi 
ani. 


Moare Samuel Fuller (86 ani), 
regizor nonconformist, semnatar al 
unor filme ca Underworld, Shock 
Corridor, The Big Red One, Un 
porumbel mort pe Beethoven 
Street. 


George 
Clooney, 
cel 
mai sexy 
după 
sondajul 
revistei 
„People“ 


Compania americană de 
aviaţie United Airlines îl anga- 
jează pe Marlon Brando pentru a 
fi protagonistul clipurilor sale 
promoţionale pentru America 
Latină, Europa și Asia. 


Actrița Goldie Hawn debu- 
tează în regie cu filmul de tele- 
viziune Hope, produs de T.N.T. 


După moartea savantului 
Jacques Yves Cousteau, actorul 
Jean Paul Belmondo trece pe lo- 
cul întâi în topul celor mai popu- 
lari cetățeni francezi. Gerard 
Depardieu ocupă locul al patrulea 
în acest sondaj de ultimă oră. 


Obiectele și mobilele din casa 
de la New York a Marlenei Dietrich 
sunt scoase la licitație. 


O știre de senzaţie difu- 
zată de CNN precizează că prin- 


tesa Diana şi-ar fi dat acor- 
dul, cu puţin timp înaintea morții, 
să joace într-un sequel după 
Bodyguard alături de Kevin 
Costner. Ea s-ar fi întâlnit cu sta- 
rul pentru a pune la punct amă- 
nuntele proiectului. 


O bombă plasată într-un 
cinematograf din orașul indian 
Hyderabad ucide 25 de persoane, 
atentatul fiind pus pe seama unei 
grupări maoiste. 


Rămăşiţele actorului Yves 
Montand (decedat în 1991) sunt 
deshumate, ca urmare a hotărârii 
judecătorești emisă la cererea lui 
Anne Drossard. Aceasta susține 
că fata ei Aurore, în vârstă de 
22 ani este și fiica lui Montand, ce- 
rând un test genetic de pater- 
nitate care să-i dea dreptul la o 
parte din moștenirea lui alături de 
fiul vedetei, Valentin (născut în 
1988). 


Jean Paul Belmondo, 
cel mai popular 
cetățean francez 


Oliver Stone debutează ca ro- 
mancier. „Visul unui copil“ este o po- 
veste semi- i pe care a 
început s-o scrie în urmă cu 30 de ani. 
Romanul vorbește despre ura pe care 
o simţea față de tatăl său și de com- 
plexul Oedip inspirat de mama sa. 


La întâlnirile cinematogra- 
fice de la Cannes (9-14 decem- 
brie) filmul lui Tony Gatiif, Gadjo dilo 
(Străinul nebun) a fost invitat să 


Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 67/1997 s-a 
înființat Oficiul Naţional al Cinematografiei (revenindu-se la 
o titulatură din anii '30). Președinte a fost numit cineastul și 
producătorul Radu Gabrea. Noul organism înlocuiește pe cel 
precedent (Centrul Naţional al Cinematografiei) și are 
misiunea de a conecta producția cinematografiei noastre 
naţionale la economia de piață, urmând să asigure prin 
răspunderea producătorului de la sursele de finanţare 
ale filmului — parţial credite pe proiect de la stat și surse 
private — până la distribuirea acestuia, proces care în ţările 
cu industrii cinematografice constituite se derulează încă 
în timpul filmărilor. Tot în cadrul noului sistem se vor organiza 
de două ori pe an concursuri pentru scenarii. Dorinţa 
tuturor iubitorilor de film este ca demersul să reușească. 
La început de drum și de An Nou, le urăm, cum spun tinerii: 


„Baftă!* 


participe în secțiunea Panorama 

Festivalurilor. Vedeta filmului este 

compatrioata noastră, Rona Hartner, 

laureată cu premiul de interpretare la 
Festivalul de la Locarno. 

Grupaj realizat de 

Dana DUMA 


Românii l-au putut 
vedea pe compatriotul lor 
Marcel lureş în distribuția 

superproducției 
hollywoodiene Pacificatorul 
alături de George Clooney 
și Nicole Kidman 


Premio Grolle dOro 


oul director al Mostrei veneziene, criticul Felice Laudadio, nu putea da uitării festivalul său 

mult iubit din ultimii opt ani, de la Saint Vincent, ce acordă de 45 de ani premiile naţionale 
pentru filmul italian Grolla d'oro (Pocalul de aur) — ce continuă să fie găzduit cu o generoasă 
ospitalitate de Comuna St. — Vincent și al său Casino della Valée. 

„17 filme selecţionate nu înseamnă că avem 17 filme excepționale“ — apreciază cu luciditate 
Laudadio în interviul acordat revistei editate cu acest prilej la St. Vincent. „Sunt toate filme 
medii bune. Intre ele unele mai bune decât altele, și acestea vor ieși probabil învingătoare. (...) 
Ajunge însă să rememorăm istoria festivalului din 1953 până azi — pentru a vedea prin galeria 
premianților — noile energii puse în lumină de fiecare dată (v. și nr. 12/95) 

Tot de opt ani festivalul găzduiește și adunarea ge nerală a Federației internaţionale a pre- 
sei cinematografice (FIPRESCI) — o parte dintre critici fiind invitaţi să facă parte din juriul 
internaţional ce judecă filmele italiene ale anului, selecţionate pentru această finală. Consecința 
acestei duble funcții a festivalului este astfel punctată de Laudadio: „... Astfel se întâmplă că în 
fiecare an suntem bucuroși de a fi invadaţi de articole scrise în atâtea limbi încât trebuie să ne 
dotăm cu un serviciu de traducători poligloți de la limba japoneză la rusă, de la cea bulgară, 
ungară și română... Ceea ce înseamnă că Premiul Saint-Vincent face cunoscut cinematograful 
italian în toată lumea“. 


Grolle d'oro speciale Membrii 
i t gurul i e Pentru carieră: Charlotte Rampling, . noului 
in ernaționa e Pentru producția filmului Yuppi Du: Claudia Mori; Birou FIPRESCI 
al criticilor e Pentru regie (Yuppi Du): Adriano Celentano 1997-1 999 


Premiul Saint Vincent pentru cinematograful italian 


'97 Grolla d’oro Derek Malcolm 


Marcel Martin 


(Franța) 
preşedinte 
Eva Zaoralova 
(Republica 
Cehă) 
Grazyna Torbica 
(Polonia) 
Pieter 
van Lierop 
(Olanda) 
Freddy Sartor 
(Belgia) 


— ZM OZ-—=< —AZ2Z—P>% 


Regie: Giuseppe Gaudino (Luna între pământ și mare) 
Producție: Francesco Tornatore (Fiul lui Bakunin) 
Actori: Valeria Golino (Acrobatul) și Valerio Mastandrea (Cu toții la 


pământ) 


Scenariu: Franco Bernini (Cu mână forte) 
Imagine: Tonino Delli Colli (Marianna Ucria) 
Muzică: Franco Piersanti (Fiul lui Bakunin și Marianna Ucria) 


Plăcuţe de argint pentru: 


Actriță-revelație: Giovanna Mezzogiorno (în Călătoria logodnicei) 
Regizor-revelație: Roberta Torre (pentru Tano da morire) 


(Marea Britanie) — 
președinte; 
Klaus Eder 
(Germania) 

— secretar general. 
Vicepreşedinți: 
Andrei Plakov 

(Rusia); 

Ziva Emersic Mali 
(Slovenia), 
Dan Făinaru 
(Israel), 

Jean Roy 
(Franța) 


„CRITICA DE FILM ȘI INTERNETUL...“ 


a ceasta a fost la propu- 
se nerea lui Klaus Eder 
tema colocviului care a durat 
două zile (31 oct-1 nov.). Dez- 
baterea, condusă de pre- 
ședintele sindicatului criticilor 
italieni de cinema, dr. Bruno 
Torre, a fost susținută de pa- 
tru comunicări şi de demons- 
traţii practice care au dovedit 
că viziunea „satului planetar“ 
a lui McLuhan este azi o reali- 


„tate cât se poate de evidentă. 


Programele Cinemania şi 
Movie Data Base asigură o 
inflaţie de informaţie cinema- 
tografică. Cu acest prilej am 
luat cunoștință de lansarea pe 
Internet, de către un grup de 
critici italieni, a primei reviste 
de cinema, desigur în limba 


18 


italiană. Au fost însă evidenţi- 
ate numeroasele pericole care 
s-au ivit din start. Libertatea ac- 
cesului la transmiterea informa- 
tiei lasă câmp deschis și lansării 
unor date inexacte. Institutul de 
film britanic (BFI), for autorizat 
prin îndelungata sa activitate de 
peste o jumătate de secol, a 
investit cinci ani de muncă 
susținută și superior calificată 
pentru a reverifica datele înainte 
de a fi puse în circulaţie pe cea 
mai vastă rețea de informaţie. 

Un litigiu se anunţă -— cel al 
dreptului de autor — fiind prac- 
tic imposibil controlul asu- 
pra provenienţei textelor sau 
fotografiilor transmise de 
diverse surse. 


De asemenea faptul că fil- 
mul american ocupă în jur de 
75% din ecranul mondial, apare 
ca un procent... moderat, în 
comparație cu oferta ame- 
ricană pe Internet. În plus, 
accesul la acest instrument 
universal de comunicare infor- 
maţională se face aproape 
exclusiv în limba engleză. În 
cadrul dezbaterii s-a pus în 
discuţie și pericolul pierderii 
identităților culturale naţionale 
datorită absenței altor limbi, 
inclusiv a celor de circulaţie 
internaţională. 

În sfârșit, specialiștii în 
mass-media au evidențiat 
pericolul extinderii atitudinii 
consumiste în defavoarea celei 


analitice, globalizarea prag- 
matică determinând reducţia 
gândirii. Rămânând în dome- 
niul filmului, putem spune că 
într-un viitor apropiat deplasa- 
rea la festivalurile internaţionale 
va deveni inutilă, dacă încă din 
acest an un milion de abonați 
la Internet au putut urmări prin- 
cipalele evenimente și întâlniri 
de la Berlinală, iar peste patru 
milioane de abonaţi pe cele de 
la Cannes. Dar pot oare ştirile 
și reportajele mondene înlocui 
contactul direct cu participanţii 
și cu filmele din sala de ci- 
nema? În ceea ce mă privește, 
nu cred. Și sper ca viitorul să 
nu ne condamne pe toți la o 
dezolantă dezumanizare. 


Reorientare către un cinema mai accesibil 


P unctul de vedere asupra 
întregii selecții a fost ex- 
primat cu severitate de către 
Marcel Martin — președintele 
juriului internaţional (din care nu a 
făcut parte nici un italian): „Filmele 
italiene nu ne-au oferit nici o 
capodoperă și nici o surpriză“ și a 
ținut să adauge — „spre deosebire 
de filmele franceze ale anului ce au 
relevat în ultima vreme persona- 
lități originale“. 

Personal nu împărtășesc această 
opinie. După cum am avut ocazia 
să constat, urmărind în ultimii opt 
ani cele mai importante festiva- 
luri, cu rare excepţii, există o 
secetă generalizată în privința 
capodoperelor. A clama repeti- 
tiv absența acestora, în lipsa unor 
Visconti; Fellini, Bunuel, Bergman, 
Antonioni, Andersen, Losey și a 
altor câţiva cineaști care au 
schimbat cursul artei a șaptea, mi 
se pare că a devenit un sindrom 
contraproductiv. Prin câţiva titani 
ai cinematografului este incon- 
testabil că anii '60-—'70 pot fi 
consideraţi anii Renașterii în 
cinema. Dar nici marea mișcare 
renascentistă a literelor și artelor 
nu a continuat să se repete după 
secolele XV-XVI. De ce arta 
filmului ar înregistra o «renaștere» 
în fiecare deceniu? 

Cred că benefticul observat în 
ultimele decenii — cum am mai 
constatat și cu alte prilejuri — 
constă în creșterea nivelului me- 
diu în toate compartimentele 
creației filmice, creștere deter- 
minată la rândul ei de sporirea, 
pretutindeni în lume, a numărului 
de tineri instruiți în tot mai nume- 
roase școli și universităţi specia- 
lizate ce își aleg cinematograful 
ca profesie. 

Cs mi s-a părut relevant 

pentru prezenta selecție a 
filmelor italiene a fost abordarea 
unor teme oarecum tradiționale, 
într-o binevenită diversitate de 
genuri și stiluri. 

Cu doi ani în urmă, con- 
cluzia care s-a impus a fost că 
cineaștii italieni apelează mai 
degrabă la un cinema problema- 
tizat decât la unul de diver- 
tisment (v. nr. 12/95). Acum acești 
cineaști italieni s-au orientat — 
păstrând amprentele specifice 
fiecăruia — și către un cinema 
comercial mai accesibil. 

Nu pot să nu semnalez că 
același fenomen s-a înregistrat în 
ultimul timp și în peisajul filmului 
german. Viața ca un șantier de 
Wolfgang Becker (43 ani) în 
premieră la Berlinala '97, a fost un 
eșantion concludent pentru noul 
curent ce a readus publicul german 
în sălile de cinema la filmele 
autohtone. 

Asemenea comedii ancorate în 
problematica diurnă sunt majo- 
ritare și în filmul spaniol (v. și 
Săptămâna ce i-a fost dedicată la 
București, pag. 34). Sunt filme 
care nu pot conta pe sufra- 
giile criticilor prin lipsa lor de 
relevanță, dar și pentru că 
numeroase aluzii comice nu au 
aceeași transparenţă în alte țări. 
Totuși sunt filme care au avut rolul 
de a contracara într-o oarecare 


măsură, la ele acasă, invazia 
filmelor de peste ocean. 

Așadar și cineaștii italieni s-au 
reorientat către marele public, dar 
zestrea neorealistă ca și auten- 
tica vocație a peninsularilor pentru 
limbajul imaginilor, nu le permite să 
se minimalizeze. 

S-au impus în selecţia finală de 
17 filme, comedii-sociale ce au 
avut premiere internaţionale la 
Locarno și Veneţia. 

Tutti giu a terra de Davide 
Ferrario a adus și aici (după 
Locarno) premiul de interpretare 
masculină lui Valerio Mastandrea 
pentru un personaj exponențial 


pentru debutul în viața activă a 
tinerilor de azi scindaţi între ideal 
și deziluzie, între pasiuni și 
decepții. Paolo Virzi — făcând parte 
din grupul cineaștilor din Toscana 
care se conțigurează a fi „epi- 
centrul noilor comedii“ — a realizat 
suculentul Ovosodo (Ou tare) 
premiat la Veneţia — concentrat 
pe același tineret ale cărui idea- 
luri sunt contrazise fără cruțare 
de realitatea curentă. Două co- 
medii sociale pertinente ce se pot 
înscrie cu succes în tradiţia lui 
Germi și Risi. 

Cu un spor de inventivitate, dar 
pe aceeași filieră, cineasta sici- 
liană Roberta Torre (la debut în 
lung metraj) a pus pe note o ră- 
fuială din Palermo -— realizând cel 
dintâi musical cinematografic 
despre Mafie. Tano da morire 
istorisește un fapt real ce a dus la 
uciderea lui Tano Guarrasi de către 
killerii clanului Corleone, în 1988. 


Aspectul comic și violența, super- 
stițiile și qui-pro-quo-urile sunt 
asociate cu o mână sigură de către 
regizoarea co-scenaristă — în 
redarea unui tablou social cu 
rădăcini multi-seculare. 

Într-un registru grav regăsim 
dramaticele dileme ale tinerilor 
de azi și în Cinque giorni di 
Tempesta (Cinci zile de furtună) 
de Francesco Calogero. Furtuna 
din sufletul unui tânăr care după 
ce cutreieră Italia în drum spre 
serviciul militar — fiind confrun- 
tat cu aceleași decepții și dezi- 
luzii — hotărăște să emigreze în 
Australia! 


Să nu credeţi însă că cineaș- 
tii italieni au renunţat la opțiu- 
nea militantă. La Tregua (Ar- 
mistițiul) semnat de Francesco 
Rosi reactualizează atitudinea 
antifascistă, urmărind pelerinajul 
spre casele lor al unui grup de 
italieni, polonezi, cehi, greci, 
francezi, evrei — eliberaţi de trupele 
sovietice din lagărele naziste din 
Polonia. Film inspirat şi de romanul 
autobiografic al scriitorului Primo 
Levi. 

Militantismul ca legendă este 
rememorat de Gianfranco Cabiddu 
în Fiul lui Bakunin. Fiul... este 
minerul Tullio Saba, personaj real, 
care în anii '30-—'50 a condus lupta 
pentru libertate a sarzilor. 

Militantismul social este prezent 
în La Medaglia (Medalia) de 
Sergio Rosi. 

Evident nu putea lipsi filmul cu 
context socio-psihologic, într-o țară 
unde există cel mai mare număr de 


psihologi raportat la numărul 
locuitorilor. Milanezul Sergio 
Soldini navigează cu subtilitate 
pe acest teren în Acrobatul (fi- 
nalul unei trilogii începute în 
1992), urmărind diferenţele 
comportamentului feminin în 
funcţie de zona geografică: nor- 
dul mai liberal și modern și 
sudul unde mentalitățile sunt încă 
supuse unor constrângeri se- 
culare. Soldini își probează din 
nou acuitatea observaţiei. 

Eroina din Le Mani Forti (În 
forță) de Franco Bernini este 
chiar medic psihiatru. Întâlnirea ei 
cu un pacient agent-secret, ce 
se prezintă sub altă identitate, 
degenerează într-un caz în care 
sunt implicaţi egal medic și pacient, 
cu ramificații în anchetarea unui 
atentat. Caz elucidat doar în sala 
de tribunal. De remarcat atenţia 
regizorului la nuanţe și detalii. Ne 
reîntâlnim aici și cu filonul atâtor 
pelicule dedicate cauzelor judi- 
ciare. 

In cadrul diversității amintite 
și al reîntoarcerii spre marele 
public, un neo-romantism pare 
să preocupe creatorii italieni. În 
Principele de Homburg, Marco 
Bellochio ne readuce prin ecra- 
nizarea piesei lui Kleist, cu se- 
cole în urmă când dilema între 
onoare și sentiment era în plină 
actualitate. Raportată la registrul 
melodramei, imposibila iubire 
dintre o tânără nobilă și un grăjdar 
ce o însoțește în călătoria către 
logodnicul ei, ocrotind-o de ata- 
curile briganzilor (Călătoria lo- 
godnicei), reînvie mirajul ges- 
turilor eroice și al peisajelor 
bucolice. 

Alte iubiri imposibile într-un 
Palerma de secol XVIII sunt 
istorisite de Roberto Faenza prin 
destinul Mariannei Ucria. Căsă- 
torită cu forța când avea doar 
13 ani cu nobilul ei unchi, cu 40 
de ani mai vârstnic decât ea, 
după ce acesta o violase -— fata își 
pierde darul vorbirii. O poveste 
adevărată, sfârşită după mulţi 
ani şi multe chinuri... fericit. 
Reconstituirea ambientului este 
desăvârșită, beneficiind și de 
„privirea“ operatorului Tonino 
Delli Colli care și-a binemeritat 
premiul. 

Marele premiu a revenit unui 
eseu cinematografic cu totul 
original fie și prin racordul la o 
studiată teatralitate în Giro de 
lune tra terra e mare (Mersul 
lunii între pământ și mare) de 
Giuseppe Gaudino. Un film de „uz 
intern“ însă, dat fiind stricta 
specificitate a legendelor invo- 
cate proprii satului Pozzuoli din 
anul de graţie 538 înainte de 
Christos până în 1984. Perso- 
naje și întâmplări alternează 
aleatoriu de-a lungul acestor 
două milenii și jumătate. De 
pildă, de la uciderea Agrippinei 
până la mitul Sophiei Loren. 


(coOntinuare în pag. 30) 
Adina DARIAN 


19 


| 


20 


Dy nu mă număr printre 
persoanele care plâng cu ușurință (de 
lagrima facil, cum mai frumos spun 
spaniolii) gala de inaugurare a acestei 
ediții m-a făcut să lăcrimez. La des- 
chiderea cortinei, o imensă fotografie 
a regizoarei Pilar Miró (vezi și p. 16) 
domina scena, de unde am înțeles că 
ea ne-a părăsit de curând. Fernando 
Lara, cel care conduce de 12 ani acest 
festival, a vorbit simplu și emoționant 
despre cineasta care încetase din 
viață cu numai cinci zile înainte, 
anunțând că premiul pentru regie îi va 
purta de acum înainte numele. „Pilar a 
schimbat destinul multora“, a spus el 
evocând această personalitate cu tem- 
perament vulcanic, ce s-a implicat 
pătimaș nu numai în propriile filme, 
ci și în viața cinematografică a ţării sale. 
Și-a asumat funcții publice (a condus 
un timp cinematografia și televiziunea 
spaniolă) și a continuat, în ciuda con- 
troverselor generate de activitatea sa 
în aceste calități, să lupte toată viața 
pentru demnitatea statutului unei pro- 
fesii pe care a slujit-o cu exemplară 
pasiune. 

Tristețea despărțirii de Pilar Miro — 
căreia i-a fost dedicată cea de-a 42-a 
ediţie a Festivalului de la Valladolid — a 
fost compensată de o foarte bună 
reprezentare, în selecția oficială și în 
secțiunile paralele; a filmului spaniol. 
Viaţa merge înainte... 


Un cinema vital 


O admirabilă senzaţie de 
vitalitate emană eșantionul de 
cinema spaniol oferit spectatorilor 
în acest an. Un mare număr de 
regizori tineri au dovedit că au 
ceva de spus, fără a-i umbri pe 
cineaștii din generaţia de mijloc 
prezenți în program. Din această 
a doua categorie face parte și 
Manuel Gutiérrez Aragón, sem- 


È Un Spic de argint pentru Career Girls 


(cu Lynda Steadman și Katrin Cartlidge) 


natarul peliculei Cosas que dejé 
en la Habana/Lucruri pe care 
le-am lăsat la Havana, câști- 
gătoarea Spicului de argint. 
Premiat și în alte festivaluri 
internaţionale (în 1977 la Berlin 
pentru Camada negra, în 1982 
la Cannes pentru Demonii din 
grădină sau în 1986 la Sidney 
pentru Jumătate de cer) autorul, 
în vârstă de 55 de ani, abordează 
acum spinoasa temă a imigrației, 
eroinele poveștii fiind trei surori 
cubaneze sosite în Spania pentru 
a găsi de lucru, scăpând de 
perspectiva mizeriei de acasă. 
Deși situația emigranților din 
America latină e ceva mai bună 
decât a altora (Spania, este, 
într-un fel, patria mamă) ei se 


O prumuri laterale, 
El Fernando Pande şi piiki TEITE 


Montxo Armendáriz 
(Spania) — regizor 
Kerry Fox 
(Noua Zeelandă) — actriță 
Aicha Lemsine 


(Algeria) — scriitoare 
Susâna López Aranda 
(Mexic) — critic 
Cristina Marcos 
(Spania) — actriță 
Jean-Loup Passek 
(Franţa) — critic 


lovesc totuși de prejudecăţi de tot 
felul și se văd obligaţi să accepte 
munca „la negru“ din cauza 
absenței actelor dătătoare de 
drepturi. „Problema actelor nu e 
una birocratică, ci politică“, spune 
regizorul. El adaugă: „A fost 
inventată pentru ca emigrantul să 
fie mereu într-o situaţie precară, 
să rămână temător și obedient. 
Pentru a nu se considera 
niciodată o persoană ca 
celelalte“. Despre această 
nesiguranță  traumatizantă 
vorbește convingător Lucruri pe 
care le-am lăsat la Havana, 
poveste cu iz cehovian nu numai 
pentru că este vorba de trei 
surori, ci și pentru că una dintre 
ele este actriță și nu poate trăi 
fără teatru. 

Multe dintre peliculele spaniole 
văzute în acest an vorbesc 
despre conflictele dintre generații. 
Printre ele se numără și La 
pistola de mi hermano/Pistolul 
fratelui meu (de Ray Loriga) 
unde lipsa de comunicare dintre 
adolscenți și adulţi are consecințe 
tragice. Un băiat de 16 ani ajunge 
să ucidă un paznic de magazin 
și un lucrător într-o benzinărie 


Nei eg a =. —- 


pentru că e scârbit de această 
ume și pentru că violenţa e 
dominanta vremurilor noastre. 
Demonstrația e însă forţată și 
debutul în regie al acestui june 
scriitor foarte la modă n-a fost 
înregistrat ca un eveniment. 
Totuși, aș semnala prezenţa unui 
personaj savuros, un poliţist care 
face pe prostul cam în stilul 
locotenentului Columbo, inter- 
pretat de excelentul actor Karra 
Elejalde (pe care l-am mai 
admirat în Aripi de fluture și 
Mama moartă de Juanma Bajo 
Ulloa sau în Zile numărate de 
Imanol Urribe). 


O temă obsesivă a peliculelor 
spaniole ale ediţiei a fost absenţa 
părinţilor. Mama este absentă în 
Carreteras secundarias/Dru- 
muri laterale de Emilio Martinez 
Lázaro, un road-movie care 
devine un parcurs inițiatic poves- 
tind relaţia dificilă dintre un băiat 
de cincisprezece ani și tatăl său, 
un comis-voiajor cam afemeiat, 
dar afectuos ca părinte. In planul 
secund al narațiunii sunt sugerate 
conflictele de familie tipice 
ultimilor ani-ai franchismului, de 
conformismul căruia vorbește și 
o altă peliculă plasată pe fundalul 
anilor'70, Gracias po la propina/ 
Mulţumesc pentru călătorie de 
Francesc Bellmunt. Aici lipsesc 
ambii părinţi ai eroilor, doi fraţi 
crescuţi de o pereche de unchi 


® Spicul de aur: 
The Sweet Hereafter 
(cu Sarah Polley) 


E) Mama e tembelă, un film de Santiago Lorenzo (în planul doi, alături 
de interpreţii Faustina Camacho, José-Luis Lago, Eduardo Antuña) 


iubitori, care îi înțeleg atunci când 
intră în conflict cu profesorii sau 
cu preoții. Rigiditatea sistemului 
școlar și a clerului sunt ironizate 
în secvenţe savuroase. Am 
regretat doar că regizorul acestui 
simpatic film cunoaște foarte 
puţine lucruri despre România, la 
care se referă cu ocazia vizitei 
turistice a unui unchi. Revenind 
din țara noastră, acesta aduce o 
cutie de cremă Gerovital cu 
eticheta scrisă cu litere chirilice 
(!) un steag sovietic (!) și un 
mini-bust al lui Lenin (!). O fi fost 
Ceaușescu un dictator comunist, 
dar asemenea obiecte simboli- 
zând puterea bolșevică ar fi fost 
imposibil de găsit în România 
atunci, în anii '70, cu reputaţie disi- 
dentă în cadrul „blocului sovietic“. 

Revenind la tema absenței 
părinţilor, semnalez poetica ei 


tratare în La buena vida/ 
Frumoasa viaţă de David Trueba 
(despre care am vorbit cu ocazia 
Festivalului de la Karlovy Vary în 
nr. 9/97) sau în Secretos de 
corazon/Tainele inimii de 
Montxo Armendariz (vezi nr. 4/ 
1997, unde se remarca prezența 
lui la Festivalul de la Berlin). Cu 
delicateţe, dar şi cu umor, acești 
autori reușesc să surprindă acel 
moment de trecere de la copilărie 
la adolescenţă în care băieții 
încep să privească mai atent și 
mai matur lumea. 

Un bun observator al adulţilor 
este și puștiul din Mama es boba/ 
Mama e tembelă de Santiago 
Lorenzo. Acesta e ţinta ironiilor 
colegilor săi din pricina staturii 
sale mărunte, dar și din cauza 
gafelor repetate ale mamei sale, 
personaj de un ridicol împins 


Spicul de aur: The Sweet Hereafter (Canada) de Atom Egoyan 
Spicul de argint, ex-aequo: Lucruri pe care le-am lăsat la Havana 
(Spania) de Manuel Gutiérrez Aragón și Career Girls (Marea Britanie) de 


Mike Leigh 


Premiul „Pilar Miro“ pentru cel mai bun regizor: Wolfgang Becker 


(Germania) pentru Viaţa în opere 


Cea mai bună actriță: Pernilla August (Suedia) pentru Confesiuni 


private 


Cel mai bun actor: Nick Nolte (SUA) pentru Affliction 
Cea mai bună imagine: Paul Sarrosy (SUA) pentru Affliction și Sweet 


Hereafter 


Spicul de aur pentru scurt metraj: Mireasa evreică (Olanda) de Morten 


Koopman 


Spicul de argint pentru scurtmetraj, ex-aequo: Ne despărțim și închidem 
(Noua Zeelandă) de Robert Sarkies și Adio, mamă (Mexic) de Ariel Gordon 

Premiul FIPRESCI: Confesiuni private (Suedia) de Liv Ullmann 

Menţiune FIPRESCI: Cercul perfect (Bosnia-Franța) de Ademir Kenovic 


până la grotesc. Dacă portretele 
părinţilor înregistrează cu ironie 
gustul kitsch sau aspiraţiile 
patetice ale clasei sub-medii, 
pătrunderea în mediul televiziunii 
ocazionează junelui regizor un 


tablou sarcastic al stupidității și ===} 


® Violeta Rodriguez, 


o cubaneză la Madrid 


(Lucruri pe care 


le-am lăsat la Havana) 


21 


VALLADOLID 97 


cinismului unor realizatori de 
emisiuni care speculează naivi- 
tatea și vanitatea spectatorilor. 
Chiar dacă filmul său nu m-a 
impresionat în aceeași măsură ca 
peliculele foarte tinerilor Ale- 
jandro Amenâbar (Tesis) sau 
Fernando León (Familia), Santi- 
ago Lorenza are un timbru per- 
sonal interesant și întărește po- 
tenţialul remarcabil al generaţiei 
sale de cineaști. 


Premianţi „recidiviști““ 


Peiiculele purtând semnătura 
unor regizori prestigioși au 
conferit acestei ediții o valoare 
specială. Este vorba, în primul 
rând despre Atom Egoyan, 
premiat la Valladolid şi în 1991 cu 
Lichidatorul. Câștigând din nou 
Spicul de aur cu The Sweet Here- 
after/Dulce viitor el întregește 
lista de autori de primă mărime 
laureați în acest festival (alături 
de Bergman, Fellini, Truffaut, 
Wajda, Mihalkov etc.). Prezent și 
în palmaresul de la Cannes și 
Toronto (vezi nr. 7 și 10/97) filmul 
nu mai are atmosfera acaparantă 
pe care regizorul o crease în 
Exotica, dar reușește să frapeze 
prin dureroasa sa idee-far: „trăim 
într-o lume în care copiii noștri nu 
au nici un viitor“. Impletind abil 
povestea investigaţiei întreprinsă 
de un avocat asupra unui acci- 
dent de autobuz în care au murit 
mai toți școlarii dintr-un orășel, cu 
povestea personală a investiga- 
torului cu o fiică drogată și 
bolnavă de SIDA, Egoyan su- 
gerează amploarea acestei 
drame universale. Oricine se 
cutremură la perspectiva pierderii 
acestei dimensiuni exaltante a 
vieții: copilăria. 

Un alt autor „recidivist“ în 
condiţia sa de premiant este 
britanicul Mike Leigh (Palme d'or 
anul trecut cu Secrete și 
minciuni). Câștigător al unui Spic 
de argint pentru Career Girls/Fete 
de carieră el propune acum 
povestea unei prietenii care le 
ajută pe eroine să înfrunte 
ostilitatea și singurătatea vieții 
citadine. Film-frate cu Naked, de 
care ne amintește prin casa 
locuită de un grup de fete acomo- 
dându-se cu dificultate una cu 
cealaltă, această peliculă e mai 
degrabă o comedie cu accente 
sumbre. Aerul ei tonic se trage din 
umorul cu care personajele își 
privesc propriile complexe și 
ghinioane. Deși îngroașă uneori 
excesiv tușa caricaturală, Leigh 
rămâne un moralist simpatic, 
mereu în vervă și niciodată 
plictisitor. 

Printre numele cu greutate ale 
selecției s-a aflat și cel al lui Paul 
Schrader, semnatarul unor sce- 
narii la filmele lui Scorsese (Taxi 
Driver, Taurul furios) și autor al 
unor pelicule prestigioase 
precum American Gigolo, 


22 


Mishima sau Confortul străi- 
nilor. Adaptare a unui roman de 
Rusell Banks, noua sa creație 
Affliction/Mâhnirea decupează 
în prim plan destinul unui om 
condamnat la eșec și violență din 
pricina educaţiei primite în linie 
paternă. Fiu al unui tată despotic, 
alcoolic și agresiv, personajul 
principal — un poliţist de vârstă 
medie — își ratează căsnicia și 
cariera în urma acceselor 
violente care îi îngrozesc pe cei 
din jur. Acest rol îi prilejuiește lui 
Nick Nolte un recital actoricesc 
răsplătit cu premiul de inter- 
pretare masculină, el fiind secon- 
dat cu brio de James Coburn şi 
de Willem Dafoe. 

Ar fi de adăugat la capitolul 
celebrităților regizorale numele lui 


B Nick Nolte și Pernilla August, premiaţi pentru interpretare 


Andrzej Wajda al cărui Pana Nikt/ 
Domnișoara nimeni a fost o 
dezamăgire pentru mine (vezi 
pag. 34) și al lui Liv Ullman, 
asupra căreia voi reveni puţin mai 
departe. 


Mai multe feluri de oroare 


P rotagonist al formidabilului 
documentar-portret de regizor 
Tranceformer de Stig Björkman, 
Lars von Trier afirma că „răul e 
mai productiv pe plan artistic“. 
Multe filme din festival aveau să-i 
dea dreptate și mă voi referi la 
acelea care au ca temă diferitele 
forme de oroare. Nu va fi vorba 
de horror, genul care, în ciuda 
numelui latinesc, a devenit prin 
excelență american. 

Pelicula care a produs cel mai 
mare impact emoțional, Saver- 
seni Krug/Cerul perfect de 
Ademir Kenovic (o coproducție 


Un manifest dătător de speranță 


Fii din acest an a Festi- 
valului de la Valladolid a găzduit, 
printre manifestările sale, reuni- 
unea cu titlul Promovarea și difu- 
zarea cinematografului euro- 
pean. La dezbateri au luat parte 
aproximativ 100 de invitați din 
toate țările aparținând Uniunii 
Europene. S-a lucrat pe comisii, 
concluziile întâlnirii fiind publicate 
sub titlul Scrisoarea de la Val- 
ladolid. 

În preambulul acesteia suntem 
asiguraţi că „s-a constatat vita- 
litatea și viitorul promițător al cine- 
matografului european, datorat 
creșterii producţiei, sporirii numă- 
rului de săli de cinema, recuperării 
interesului publicului și apariției de 
noi canale, motivate de avansul 


tehnologic“. Propunerile și con- 
cluziile celor patru grupuri de lucru 
sunt grupate în următoarele 
capitole: 1. „Ce fel de cinema se 
produce în Europa? Viitorul 
coproducțiilor“; 2. „Promoţionarea 
adecvată a filmelor europene“; 3. 
„Difuzarea cinematografului 
european în Europa și în lume“; 4. 
„Noi orizonturi pentru cinemato- 
graful european. Dezvoltarea 
televiziunii, a sistemului de cablu 
și digital, video“. 

Este pentru prima dată când 
discuţiile pe această temă se 
încheie printr-o atât de sistematică 
lucrare. Suntem siguri că Scri- 
soarea de la Valladolid va con- 
tribui la elaborarea unei mai bune 
strategii de producţie și de difuzare 
a cinematografului european. 


Bosnia-Franţa) surprinde printr-o 
admirabilă pars pro toto oroarea 
războiului. Povestea unui poet 
care adăpostește la Sarajevo, în 
plin război, doi băieți orfani în 
căutarea unor rude supravie- 
țuitoare, mizează pe forța 
detaliului revelator. Tonul său 
tragico-poetic, străbătut de irizaţii 
de umor explică în bună parte 
farmecul acestei pelicule despre 
solidaritate umană în vremuri 
ostile, care nu politizează un con- 
flict de o brutalitate rușinoasă 
pentru Europa. Cât de departe 
sunt imaginile sfâșietoare din 
Cercul perfect, de Bosnia din 
carton din superproducția ame- 
ricană Pacificatorul! 

O altă formă de oroare este, în 
acest sfârșit de secol, și cea 
economică. O carte purtând chiar 
acest titlu, „Oroare economică“ 
de Viviane Forrester, devenită în 


= 


ultimele luni un best seller, 
vorbeşte convingător despre 
spaimele legate de pierderea 
locului de muncă, la care se 
referă titlul. „Ne îndreptăm spre o 
nouă formă de civilizație în care 
numai puțini vor mai avea o 
funcție de împlinit“ scrie ea, 
adăugând profeției că pe ceilalți 
îi așteaptă doar „execluderea și 
eliminarea.“ 

Din rândul acestor oameni 
confruntaţi cu perspectiva 
eliminării își alege personajele 
filmul german Das Leben ist eine 
Baustelle/Viaţa în operă al că- 
rui autor, Wolfgang Becker, a 
primit premiul „Pilar Miró“ pen- 
tru regie. Eroii luptă din greu 
pentru supravieţuire în Berlinul 
anilor '90, acceptă tot felul de 
slujbe temporare iar viaţa lor e un 
provizorat ce produce destule 


traume. Ei fac parte din familia 
perdanțţilor simpatici şi, în ciuda 
umorului care însoțește peri- 
peţiile lor, devin embleme ale 
unor îngrijorătoare timpuri. 

In fine, un alt tip de oroare, cea 
a abandonului, l-a inspirat pe 
mexicanul Juan Pablo Villaseñor 
în Por si note vuelvo a ver/Dacă 
nu te voi revedea, o comedie 
tristă despre un grup de prieteni 
de vârsta a treia care evadează 
dintr-un azil încercând să 
supraviețuiască pe cont propriu 
ca muzicanți itineranţi. Este un 
film care izbutește să ocolească 
abil melodrama și să câştige 
atașamentul oricui (dovadă și 
Premiul publicului acordat la 
Valladolid). 

Dar despre multe alte feluri de 
oroare (intoleranţă etnică și 
religioasă, marginalizare, rasism) 
au vorbit peliculele grupate în 
retrospectiva Noul realism 
european -— o provocare a 
realității a cărei prezentare a 
fost însoțită de lansarea unei cărţi 
de Gerard Collas pe această 
temă. 


De trei ori Bergman 


Din potopul de imagini și de 
sunete emanate de miile de 
kilometri de peliculă derulate 
într-un festival, rămâi întotdeauna 
cu obsesia unora, concentrate 
într-o secvenţă sau într-o peliculă. 
Selecţia mea personală s-a 
cristalizat la această ediţie din 
trăsăririle provocate de prezența 
lui Ingmar Bergman, de numele 
căruia sunt legate trei titluri din 
selecție: Confesiuni private de 
Liv Ullmann (ca scenarist), 
Ultimul Suspin, un metraj mediu 
scris și regizat de el, și Berg- 
man’s Râst/ Vocea, un docu- 
mentar de lung metraj semnat de 
Gunnar Bergdahl. 

Aceşta din urmă a și fost, după 
mine, momentul de vârf al 
festivalului. Unul dintre ultimii mari 
cineaști încă în viață, Bergman 
vorbește, timp de o oră și 
jumătate, privindu-ne în ochi, 
despre opera și biografia lui, 
despre dragoste și moarte, dar 
mai ales despre marea lui 
pasiune, arta care a împlinit un 
secol. 

„Mi se pare interesant că cine- 
matograful a reușit să-și păstreze forma 
sa originară: invenţia funcţionează exact 
ca acum o sută de ani. Bineînţeles că 
acum e mai sofisticată și că s-au adăugat 
multe lucruri. Dar, în realitate, s-a 
conservat acel ceva atât de important: 
misterul care mie mi se pare magic“. 

Această remarcă a celui care 
ne-a bulversat întotdeauna cu 
filmele sale unde sunt radiogra- 
fiate sentimente mai mult sau mai 
puțin mărturisite, face parte 
desigur din „poetica“ sa per- 
sonală. 

Autorul cărții autobiografice 
„Lanterna magică“ mărturisește 
în documentarul lui Bergdahl că 
face însemnări zilnice într-un 


& Dacă nu ne vom revedea (despre oroarea abandonului), 
Cercul perfect (oroarea războiului) și Viaţa în operă (oroarea economică) 


jurnal, descriind „mirosuri, culori, 
gusturi“ cărora încearcă să le dea 
apoi o tălmăcire cinematografică 
când regizează. Bergman e un 
cinefil înrăit; are o colecţie 
personală de aproape două sute 
de filme pe care le revede peri- 
odic în casa lui de pe insula Farö. 
Urmărește foarte atent producţia 
cinematografică suedeză și face 
niște caracterizări surprinzătoare 
fiecărui regizor. Se declară un 
admirator al lui Jan Troell, despre 
care afirmă cu generozitate că e 
„genial și strălucitor“. În legătură 
cu peliculele celor mai tineri el 
observă că acești stăpânesc mult 
mai bine decât el tehnica și că 
sunt buni meșteșugari. Ceea ce 
are să le reproșeze este că 
„povestesc drama, dar nu ating 
rana poveștii“. 

Aproape fiecare constatare de 
a sa are valoare de aforism. Să 
dăm un singur exemplu: 

„Cinematograful naște un fel de 
nebunie care ne cuprinde pe cei care 
suntem implicați în el. E ceva 
asemănător unei excitaţii erotice. 
Magicul spot de lumină, oamenii, 
aparatul de filmat, faptul de a te juca cu 
viața și moartea arătând încetul cu 
încetul totul, și arșița reflectoarelor... 
Acest amestec de precizie și tehnică. 
E nebunia absolută, mereu prezentă“. 

Grupate în opt capitole 
(„Cuvântul și imaginea“, „Iluzia 
timpului“, „Muzica prim-planului“, 
„Despre durere“, „Fragmente de 
oglindă“, „Cinematograful din 


d 


Far“, „Nebunia cinematografului 
și „Marele mister“) declaraţiile 
cineastului surprind prin luciditate 
și profunzime şi impresionează 
prin pătimașa implicare a celui pe 
care-l credeam mai distanțat, 
acum, de lumea filmului. 

Că maestrul nu și-a pierdut 
aplombul, sarcasmul și capa- 
citatea de a scoate ce-i mai bun 
din interpreţii săi m-a convins și 
Sista skriket/Ultimul suspin, un 
film de televiziune care anul 
acesta a fost lansat și în circuitul 
sălilor de cinema. Povestea 
întâlnirii dintre Georg af Klecker, 
un regizor excepțional al perioa- 
dei mute și producătorul Carl 
Magnusson devine cazul univer- 
sal al cineastului nonconformist 
și incomod, respins și până la 
urmă și distrus de un sistem de 
producție condus de oameni 
cinici și tiranici. Furtunosul dialog 
în care artistul alcoolic trece de 
la umilință la ameninţări pentru a-l 
convinge pe meschinul magnat 
să-i dea de lucru cunoaște 
momente paroxistice de violență 
și de umor negru. Acuitatea 
observaţiilor în legătură cu natura 
umană și furia împotriva ipocriziei 
au rămas intacte în regizorul 
aproape octogenar (e născut în 
1918) care se mulțumește însă 
să și le exerseze într-un film de 
televiziune. 

Bergman a continuat, totuși să 
lucreze pentru marele ecran ca 
scenarist. După ce a scris Cu 


eee E: pese 


cele mai bune intenții pentru 
Bille August (premiat cu Palme 
d'or la Cannes în 1992) ela 
continuat povestea de iubire-ură 
a părinţilor săi în Enskilda 
Sanstal/Confesiuni private, 
regizată de această dată de Liv 
Ullmann, una dintre actrițele sale 
fetiș și fostă nevastă. O altă criză 
a căsătoriei părinţilor autorului 
este generată aici de idila dintre 
mama sa și un student în 
teologie, păcat mărturisit de 
tânăra femeie unui alt preot din 
anturajul familiei. Monologul 
sfâșietor al eroinei (aceeași 
Pernilla August din Cu cele mai 
bune intenții, care și-a bineme- 
ritat premiul de interpretare) e un 
fel de sinteză a temelor obsesive 
din opera lui Bergman; infernul 
vieții în cuplu, pedeapsa, iertare, 
vina, aspiraţia spre libertate. In 
rolul confesorului, Max von 
Sydow stăpânește ca nimeni 
altul nuanțele, are măreție, dar și 
ambiguitate. Filmul are o atmos- 
feră acaparantă (datorată și 
imaginii lui Sven Nykvist), 
momente de bravură actori- 
cească și de intensitate 
dramatică, dar nu lasă să se 
audă, printre „strigătele şi 
șoaptele“ sale vocea lui Berg- 
man. Parcă lipsește acea „rană a 
poveștii“ de care vorbea cineastul 
a cărui imagine, în cămașa sa în 
carouri cu mâneci uzate, mă va 
urmări multă vreme. 


Dana DUMA 
23 


Pe ecrane în 
Un tată în plus, 
distribuit de 
Guild Film România 


AL CINCILEA 


A 
ncă de la vârsta de 16 
ani Luc Besson a visat 
să scrie și să realizeze 


un film ca Al cincilea 

element — o poveste de 

aventuri SF în care să 
prindă viață fanteziile sale cele 
mai extravagante, inspirate desigur 
din benzi desenate. Cam tot pe 
atunci altcineva și-a văzut visul de 
copil cu ochii și a făcut un astfel 
de film: Războiul stelelor. In 1997, 
având la dispoziţie buget, resurse 
tehnologice și vedete hollywoodi- 
ene, Besson a făcut în sfârșit Al 
cincilea element. 

Intriga e de tip Războiul stele- 
lor. In secolul al XXIII-lea Pământul 
e ameninţat de un corp spaţial 
malefic, care înghite orice îi iese 
în cale și nu poate fi distrus decât 
dacă se unesc forțele celor patru 
elemente — foc, aer, apă, pământ, 
reprezentate prin patru pietre 
magice — cu o misterioasă forță 
extraterestră — al cincilea element. 
Acesta e trimis pământenilor de o 
civilizaţie extraterestră cumsecade 
— Mondoshawan; dar o altă semin- 
EI ţie extraterestră, Mangalore, vrea 
5 nimicirea Pământului, și agenții săi 

vor face totul pentru ca elementele 
W să nu fie reunite. E clar că Besson 
E și George Lucas au citit aceleași 

benzi desenate. Dar Besson nu 

BI imită pe nimeni. Galeria sa de 

H personaje e originală. Aproape că 

nu găseşti ființă umană sau 

E extraterestră care să nu aibă ceva 

particular și neașteptat — un tic, o 
excentricitate. 

Eroul filmului e Korben Dallas 

E (Bruce Willis), un taximetrist new- 

yorkez, fost agent spațial, care e 

E însărcinat cu recuperarea pietrelor 

magice. (După cum se prezintă 

circulația în secolul XXIII, cu 

nenumărate vehicule zburătoare și 


19 15 CRANI 


DESTINAȚIE 


G] Laurence Fishburne! 
Sam Neill, 
Kathleen-Quinlan 


Secolul XXIII, 
nebun și vesel 


ELEMENT 


straturi pestre straturi de trafic 
aerian, șofer de taxi e o meserie 
adecvată pentru un erou de ac- 
țiune.) Willis (care în ultima vreme 
joacă numai în filme bune — 
Armata celor 12 maimuțe, Ulti- 
mul supravieţuitor) aduce rolului 
un bun-simț imperturbabil și o 
eficienţă liniștită, care probabil că 
reprezintă chintesența eroismului 
american. Cu cât evenimentele din 
jurul lui sunt mai nebunești, cu atât 
pare el mai calm. Milla Jovovich e 
Leeloo, extraterestra copilăroasă și 
invincibilă care pică din cer în 
taxiul lui Korben. Leeloo, care e de 
fapt al cincilea element, e unul 
dintre cele mai cuceritoare și mai 
amuzante personaje extraterestre 
pe care le-am văzut pe ecran. 
(Rivalizează doar cu E.T. și cu 
agenta marţienilor care se infil- 
trează în Casa Albă în Mars 
Attacks!.) Leeloo învaţă destul de 
greu câteva cuvinte pământene, 
dar îi trebuie doar un minut ca să 
memoreze istoria războaielor 
noastre și încă un minut ca să 
dobândească o măiestrie nemai- 
pomenită în artele marţiale pă- 
mântene — măiestrie pe care şi-o 
verifică pe pielea războinicilor 
Mangalore. Gary Oldman e Zorg, 
șeful acestora. Cu haina sa lungă 
și largă, despicată în spate și 
fluturând în jurul lui, Oldman arată 
ca un mandarin. Mi-a plăcut 
momentul în care râsul său malefic 
se transformă în plâns isteric 
atunci când descoperă că pietrele 
i-au fost luate. Mi-a plăcut încă și 
mai mult imaginea lui Zorg dez- 
mierdându-și animalul favorit — o 
monstruozitate cu corp de căţel, 
cap de elefant și ochi bovini. Și am 
adorat secvenţa în care primește 
un telefon de la o ființă teribilă, de 
care se teme, și o dâră de vopsea 


Un S.F. epigonic 


MORTALĂ 


© Bruce Willis cu Luc Besson 


neagră i se scurge din păr, pe 
frunte. 

lan Holm e preotul agitat și 
zăpăcit care știe cum poate fi 
salvat Pământul. E amuzant să îl 
vezi pe Holm, unul dintre cei mai 
respectaţi actori englezi, având 
de-a face cu monștri extratereștri. 
Brion James e generalul Munro, 
care poartă în secolul XXIII un 
barbișon de ofiţer victorian. Dar 
cea mai senzaţională apariție e 
Diva, o cântăreaţă extraterestră de 
operă care la un moment dat cântă 
o arie din Lucia din Lammermoor 
de Donizetti şi un public imens o 
ascultă înmărmurit — pe bună 
dreptate, pentru că Diva e o crea- 
tură cu piele albastră și nenumă- 
rate tentacule. Chris Tucker e un 
animator și o vedetă de radio — un 
fel de Prince pentru secolul XXIII. 
Și o altă apariţie insolită e chinezul 
care și-a transformat vehiculul (o 
joncă zburătoare) într-un restau- 
rant chinezesc aerian. 

Besson are un mare simţ al 
detaliului satiric și un spirit ludic 
care îl apropie de Terry Gilliam și 
de Tim Burton — o autentică bucu- 


bligat la un 
verdict critic, 
cronicarul 
trebuie să 
țină cont în 
aprecierea 
acestui film de cel puțin două 
eventuale orizonturi (sic!) de 
așteptare. Cinefilii cu nostalgia 
Solarisului lui Stanislas Lem, 
cinematografiat inconfundabil de 
Andrei Tarkovski, s-ar putea să-l 
considere o impietate. In vreme ce 
tinerii crescuți în cultul video 
game-urilor și „înțărcaţi“ pe com- 
puter, s-ar putea să-l taxeze de 
capodoperă. O capodoperă „în 
serie“ ca atâtea alte pelicule 
hollywoodiene (vezi Contact al 
unui veteran al genului Robert 
Zemeckis). Cum la un moment dat 
se teoretizează simultaneitatea și 
joncțiunea timpului cu spațiul într- 
un câmp magnetic anume, de ce 
n-ar coexista și gusturile?! 
Dincolo de coperţile muzicale 
de mare spectaculozitate auditivă, 
plus o aspirare în albastrul spa- 
țiului cosmic (similară cu cea din 
filmul citat mai sus) pelicula dema- 


rie de a inventa. Al cincilea ele- 
ment are o mare opulenţă vizuală: 
costumele sunt de Jean-Paul 
Gaultier, iar consultanții vizuali ai 
filmului au fost Moebius și Jean- 
Claude Mézières, doi creatori 
faimoși de benzi desenate și doi 
dintre idolii copilăriei lui Besson. 
Din punct de vedere al recuzitei, 
nu e cu nimic mai prejos decât o 
superproducție americană ca 
Batman și Robin. Dar are ceva în 
plus față deBatman și Robin: 
spirit. Secvenţele de acţiune sunt 
concepute ca nişte pasaje de 
comedie fizică — slapstick futurist, 
dacă doriți. Nici o clipă nu știi ce 
idee nouă o să-i vină lui Besson, ce 
diversiune comică se pregătește. 


Andrei GORZO 


Le Cinquième Elément. Pro- 
ducție: Franța, 1997, Gaumont. 
Regia și scenariul: Luc Besson. 
Imaginea: Thierry Arbogast. Cu: 
Bruce Willis, Milla Jovovich, Gary 
Oldman, lan Holm, Luke Perry, 
Mathieu Kassovitz, John Neville, 
Brion James, Chris Tucker. Distri- 
buit de: Ecran XXI 


rează într-o amosferă casnică 
aparent benignă. De fapt cadrul 
obișnuitului coșmar care-l bântuie 
pe protagonist — Sam Neill — un 
savant posedat de demonul expe- 
rimentării științifice cu orice preț. 
Imbarcat pe o navă spaţială care 
are misiunea .secretă de a desco- 
peri o staţie planetară dispărută în 
urmă cu șapte ani, el e singurul 
care știe că este vorba de fapt de 
o complicată mașinărie infernală, 
o invenţie proprie, un simulacru al 
„găurilor negre“din univers. Odată 
ajunși la bord, membrii echipajului 
de salvare vor constata că nava, 
deși pustie și depresurizată, e locul 
unor stranii fenomene halucinatorii 
și vor pieri unul câte unul. Pentru 
că monștri poate naște nu doar 
somnul raţiunii, ci şi reveria tradusă 
în faptă. Haosul construit de mintea 
omului își vede implacabil de 
funcţia sa, invitând la penitență cu 
mijloace satanice. De unde ima- 
ginile de apocalips amplasate într- 
un decor supratehnicist, scăldat la 
propriu într-un exces de hemoglo- 
bină și la figurat de încitrate repro- 
Șuri pentru culpabilități mai mult 
sau mai puțin adevărate. In legă- 


Elementul cinematografic Besson 


— „Marele visător albastru“ — 
Scurtă introducere în Bessonologie 


UC BESSON 

este la ora ac- 

tuală cel mai 

faimos regizor 

francez și euro- 

pean, unul din 
cei mai „bankable“ (rentabili 
financiar) realizatori de filme din 
întreaga lume. Motivele acestei 
ascensiuni uluitoare și a depășirii 
granițelor francofone sunt simple și 
semnificative. Dintr-o filmografie cu 
șapte titluri, trei filme sunt de altfel 
turnate în engleză (The Big Blue 
— parţial, Leon, The Fifth Ele- 
ment), nemaiavând nimic în 
comun cu cocoșul galic decât sigla 
de la Gaumont (casa coprodu- 
cătoare, care s-a îmbogăţit de pe 
urma lui Besson), unul are un titlu 
anglofil pentru că în franceză s-ar 
numi „Le Metro“, Subway fiind 
pronunția în limba lui John Wayne, 
iar un altul a beneficiat de un 
remake su egida Warner Bros 
(Nikita — modelul filmului Point of 
No Return/Assassin). Remake-ul 
poveștii femeii asasin i-a fost 
propus spre realizare, lucru cu totul 
neobișnuit pentru sistemul ameri- 
can de refacere, dar Besson a pre- 
ferat să-l lase pe John Badham să 
distrug subiectul decât să se 
repete, refilmând același film în 
altă limbă. Acum, peste ocean s-a 
făcut și un serial tv La Femme 
Nikita, pornind de la personajul 
creat de el, banii încasându-i fără 
să clipească același Luc care are 
nevoie de ei pentru producţie (el 
apare pe generic în această 


tură cu soția sinucigașă, copilul 
singur de sărbători, partenerul 
abandonat în neant. Morala — evi- 
dent — e confundată cu norma 
politically correct: supraviețuiește 
doar o ipotetică pereche edenică, 
blonda și bărbatul de culoare. 
Ceea ce făcea frumusețea 
filmului lui Tarkovski — jocul dintre 
abstacțiunea  instrumentarului 
analitic și concretețea -extra- 
ordinară a peisajelor halucinante și 
a încarnărilor — a fost sacrificat 
pentru prolifica industrie a efectelor 
speciale, care se măsoară în 
aberaţii și nu în subtilitate. 


lrina COROIU 


Event Horizon e Producție: 
SUA, 1997, Paramount Pictures In- 
ternational/Lawrence Gordon/Golar 
Impact Pictures e Regia: Paul 
Anderson e Scenariul: Philip Fisher 
€ imaginea: Adrian Biddle e Muzica: 
Michael Kamen e Cu: Laurence 
Fishburne, Sam Neill, Kathleen 
Quinlan, Joely Richardson e Distri- 
buit de: Media Pictures International 


calitate la Lune froide (1991), 
Enfant Lion (1993) și Nill by 
Mouth, debutul regizoral de anul 
acesta al lui Gary Oldman, 
personaj negativ „bessonian“ în 
Leon și Al cincilea element. 

Date biografice și bio-filmice 

„Ceea ce mă călăuzește este 
plăcerea. Dacă un film face încon- 
jurul lumii și oamenii de distrează 
și spun că le-a plăcut este singurul 
lucru care mă poate determina să 
fac alt film. Dacă oamenii încearcă 
numai să mă atace nu e nici o 
problemă. Pot să rămân și acasă“. 
(L. Besson) 

Luc Besson s-a născut la 18 
martie 1959, nu întâmplător în 
zodia Peștilor (a făcut scufundări 
la mare adâncime fără mască de 
oxigen până în 1977 când datorită 
presiunii submarine era să or- 
bească și doctorii i-au interzis să 
mai coboare sub apă, fără acest 
accident al destinului poate că nu 
s-ar fi născut Besson cineastul). 
Părinţii săi stau la baza pasiunii 
pentru mare, ambii lucrau la Club 
Med, tatăl era monitor de ski 
nautic, mama, profesoară de 
scufundări. La 16 ani tânărul Luc 
își ia diploma de monitor în 
scufundări, cu dispensă specială 
de vârstă. La 18 ani afla cu 
stupoare că nu poate continua 
ceea ce știe el că este vocaţia sa, 
pasiunea vieții de până atunci. Va 
avea o revelație după câteva 
săptămâni, urmărind un docu- 
mentar despre un scufundător 
(Jacques Mayol, modelul său 


„N-am făcut 
niciodată 
un film 
hollywoodian. 
Fac 


filmele mele“. 
(L. Besson) 


pentru personajul din Marele 
Albastru), hotărându-se să devină 
cineast. Având o pasiune și pentru 
fotografie, și pentru povești pe care 
le scrie din adolescenţă, se va 
dedica acestei noi vocaţii, cea care 
îl va face să fondeze la 18 ani 
prima companie de producție de 
scurt metraje, intitulată Les Films 
du Loup“. A făcut videoclipuri de 
avangardă pentru a trece și prin 
cele publicitare și scurtmetraje 
pregătind filmele de mai târziu 
(Mica sirenă, în 1978, stă la baza 
Marelui Albastru,  Lavant- 
dernier/Penultimul, din 1981, este 
inspirația pentru Ultima luptă). 

Elementele (nu chiar cinci) 

„Adeseori un loc sau o imagine 
îmi sugerează ideea unui film“. 
(L. Besson) 

Elementul vizual este primordial 
pentru Besson care este came- 
raman la majoritatea filmelor sale 
și îşi supraveghează cu scrupu- 


®© Milla Jovovich 


lozitate echipa tehnică. Toate fil- 
mele sale au fost filmate în Pana- 
vision, rezultatul fiind fabulos pe un 
ecran imens de cinematograf. 

Pentru el imaginea este obsesie 
care dăunează mereu conținutului 
scenaristic. Insă pentru Besson 
(totodată scenarist la toate filmele 
sale) imaginea este și atmosfera, 
ea se năpusteşte peste spectator 
și nu-l lasă să răsufle. Toate filmele 
sale încep în același fel, cu mișca- 
rea camerei înainte, la viteza ma- 
ximă, dându-ți senzaţia de mișcare 
continuă, de zbor, cufundându-te 
în lumile de deasupra asfaltului 
junglei metropolei nocturne (Ni- 
kita); a liniilor de mijloc ale șoselei 
și ale șinelor de metrou (Subway); 
ale mării, valurilor și imensităţii 
oceanului (Marele Albastru); ale 
abisului tăcut din adâncul mării 
(Atlantis); metropolei New York cu 
zgârie norii la limita orizontului care 
apar din orizontul verde al Central 
Park-ului (Leon); a planetei văzută 
din spaţiu înainte ca o navă miste- 
rioasă să apară și a deșertului 
egiptean (Al cincilea element). 

Nu este vorba de un cinema de 
exorcizare a propriilor demoni i de 
unul expansiv, de exaltare a bucu- 
riilor vieții, de speranţă și lumină, 
happy end-ul venind chiar și prin 
moarte. Personajele sale, simila- 
rele Leon și Nikita, escrocul ex- 
centric Fred (Subway) își vor 
ispăși păcatele, le vor plăti și vor 
ieși cumva la lumină. Așa cum, la 
superlativul aceleiași lumini va ieși 
și Jean-Marc Barr în scena finală 
a Marelui Albastru, unul din ma- 
rile momente de cinema autentic 
din timpul nostru (ca senzaţie și 
intensitate pură). 

Cele două idei de catharsis, 
emblematice spiritului american 
cinematografic, cea de a primi a 
doua șansă și cea de „Redem- 
ption“, ispășire prin suferință sau 
sacrificiu, se întâlnesc perfect în 
filmele acestui francez atât de 
nefranțuzesc încât devine uni- 
versal, prin candoare și un anumit 
sens al purității, un veșnic copil, un 
visător al unor lumi mai bune. 


Alin LUDU DUMBRAVĂ 


27 


UN TATĂ 


ema cu premise dramatice a 
căutării tatălui necunoscut nu 
are în acest film accente 
melo ci,dimpotrivă, se bucură 
de un tratament umoristic în 
bună tradiție a comediilor cu 
qui-pro-quo-uri și încurcături ameţitoare. Deși 
am mai văzut ceva asemănător în Copie la in- 
digo (unde părintele era George Segal) sau în 
Made in America (cu Ted Danson) noutatea 
constă în dubla identitate a figurii paterne. 
Pentru că nu reușește să-și stăpânească fiul 
adolescent care fuge de acasă, o (încă) tânără 
mamă solitară încearcă să-și convingă doi iubiți 
din studenţie că junele dificil ar fi copilul lor. 
Adică al fiecăruia separat, căci, încercând cu 
amândoi, speră să-l mobilizeze măcar pe unul 
dintre ei. Nebunia începe atunci când cei doi 
(amici, de altfel) cad în plasă și pornesc în 
căutarea fiului prezumtiv, intersectându-și 
drumurile în cele mai neașteptate situații. 
Drumul spre happy-end e presărat cu gaguri și 
situații comice care, deși ne par deja văzute, 
ne amuză totuși datorită energiei investite de 
Robin Williams și Billy Crystal, doi ași în materie. 


SINGUR 


a şi primele două filme ale 

mini-seriei Singur acasă și 

acesta ne introduce în 

atmosfera feerică a Cră- 

ciunului, unde clinchetul de 

clopoței e întrerupt de bu- 
buiturile provenite din lupta dintre un puști isteț 
și spărgători versaţi care-i asediază domiciliul. 
Cum protagonistul tradițional, Macauley Culkin, 
a devenit între timp un adolescent cu probleme, 
locul său a fost luat de un alt băiat cu chip an- 
gelic dar cu minte diabolică, în persoana lui Alex 
D. Linz. 

Personajului principal i se adaugă o doză 
de umor în plus, asigurată mai ales de 
amănuntul că are varicelă, boală infantilă de 
care se vor contamina în final și agresorii săi. 
Același scenarist, John Hughes, implică de data 
aceasta în tramă mai multă tehnologie modernă, 
de la chip-ul cu informaţii secrete pe care hoţii 
îlcaută, până la camera și recorderul video care 


ÎN PLUS 


GEORGE 


ilmele de desene animate 
Disney au încercat aproape 
întotdeauna să-i convingă pe 
copii că ceea ce li se întâmplă 
personajelor desenate e 
adevărat, li se poate întâmpla 
şi lor. În George of the Jungle, dimpotrivă, 
personajele jucate de actori adevăraţi și de 
animale care par adevărate sunt tratate ca și 
cum ar fi desene animate: cad în cap de la 
înălțimi sau se zdrobesc de copaci, dar nu 
pățesc nimic — doar văd stele verzi, aud ciripit 
de păsărele și le cresc cucuie. Realizatorii 
acestui film și-au propus să umple o oră și 
jumătate cu gaguri și situații de desen animat. 


28 


OF THE JUNGLE 


Și filmul oferă exact ceea ce promite. Pentru 
copii e un regal, cu animalele sale excentrice și 
personajele care se împiedică la tot pasul, deşi 
nu știu ce-o să înțeleagă copiii din glumele cu 
aluzie sexuală. Şi nu știu cât de bine vor suporta 
părinţii lor umorul infantil, mai ales dacă nu au 
antrenament. (Cel mai bun antrenament e 
televizorul, iar cel mai bun program —o știe orice 
copil — e Cartoon Network.) E posibil să-i amuze 
prima jumătate de oră, care parodiază filmele 
şi cărțile vechi cu exploratori temerari şi aventuri 
în junglă; există chiar și un narator care ne mai 


ACASĂ 3 


îl ajută pe erou să-i urmărească și să-i 
zăpăcească pe intruși. Unele dintre farsele 
făcute spărgătorilor de genialul puşti ar putea 
părea pline de cruzime dacă personajele n-ar fi 
tratate în maniera desenului animat. Singur W 
acasă 3 are un ritm îndrăcit, ceea ce nu trebuie jg 
să ne mire aflând că regia a fost încredințată 

unui monteur: Raja Gosnell. Oricum, un diver- 

tisment foarte potrivit pentru zilele cu sărbători E 
de iarnă. fai 


Dana DUMA E 


Home Alone 3 * Producţie: S.U.A., 1997, Twentieth Li 


Century Fox» Regia: Raja Gosnell» Scenariul: John 
Hughes * Imaginea: Julio Mact * Cu: Alex D. Linz, I 
Haviland Morris, Olek Kropa, Rya Hihlsteat, David E 
Thorton, Lenny von Dohlen* Distribuit de: Guild Film 
România. E 
Z 


E 
Nastassja Kinski asigură ingredientul decorativ ij 
iar numele regizorului Ivan Reitman (Poliţist de 
grădiniță, Gravidul, Beethoven sau Dave) e o 
garanţie a unui comic spumos. 


Fathers’ Day * Producție: Silver Pictures/Northern 
Lights Entertainment * Regia: Ivan Reitman * 
Scenariul: Lowell Ganz * Imaginea: Stephen H. E 
Burum * Cu: Robin Williams, Billy Crystal, Julia W 
Louis-Dreyfus, Nastassja Kinskie Distribuit de: Guild I 
Film România. |] 


Nastassja Kinski, Robin Williams = 


aminteşte din când în când că nimic nu e „pe E 
bune“ și spune lucruri ca: „Să fie oare acesta 
sfârșitul eroului nostru?“ i IL] 
Jucat de Brendan Fraser, eroul e înrudit cu i 
Tarzan, dar are mai multe în comun cu 
personajele din Dumb and Dumber. Și E 
animalele sale fidele — maimuța vorbitoare și 
elefantul care aleargă ca un ogar — par ieşite E 
din menajeria Cartoon Network. O fi avut şi E 
Tarzan un cimpanzeu, dar nu unul care să BI 
picteze, să dea sfaturi cu vocea britanică a lui BI 
John Cleese și să cânte | Did It My Way într-un pg 
cabaret din Las Vegas. m 


Andrei GORZO = 


George of the Jungle. Producţie: S.U.A., 1997 pg 
Walt Disney Pictures + Regia: Sam Weisman * a 
Scenariul: Dan Olsen * Cu: Brendan Fraser, Leslie 

Mann, Lydell Cheshier, Thomas Haden Church * Ei 
Distribuit de: Buena Vista International. E 


ra e VERII 


S e 


Maia Morgenstern, Ștefan lordache, Alina Chivulescu 


itind mai multe 

articole din re- 

vistă, veţi putea 

lua cunoștință 

de tendinţa ci- 

neaștilor euro- 
peni — italieni, spanioli, germani 
etc. — de a se reîntoarce spre 
marele public. Cu Omul zilei, Dan 
Pița se aliniază, cu intuiția-i 
cunoscută, acestui cu- 
rent, renunțând la stilul meta- 
foric-simbolistic, în favoarea 
expresiei realiste. Să spunem 
însă că, pe parcursul întregii sale 
opere, el a optat deseori pentru 
această alternativă — ambele 
ipostaze reprezentându-l cu 
succes. 

Ar fi desigur neadecvat să 
așteptăm în cadrul producției 
noastre cinematografice submi- 
nimale — doar două premiere în 
1997 — un reviriment general de 
la un singur film. Omul zilei poate 
fi socotit însă un'film necesar, 
binevenit. 

Formula thriller-politic este cât 
se poate de potrivită pentru a 
diagnostica o societate bolnavă 
de scenarită și angajată pătimaș 


într-o cursă non-stop a aflării 


adevărurilor, a vinovaţilor, a 
surselor de manipulare — așa 
cum oricine poate observa 
urmărind mass-media din anii 
prelungitei tranziții. 

Apare evident că scenaristul 
Radu F. Alexandru a dorit să facă 
un portret global al lumii politice 
și de afaceri la zi, cu acoliţii 


permanenți sau ocazionali ai 
acesteia și nu a dorit să facă un 
anume portret care ar fi restrâns 
miza dramatică. O lume vulgară 
cu o spoială de lustru, prezentată 
în toată brutalitatea de com- 
portament și vocabular. 

Narațiunea nu este astfel de 
natură să ne surprindă prin 
desfășurarea întâmplărilor. Cred 
însă că publicul nostru va fi captat 
tocmai prin posibilitatea ce i se 
oferă de a vedea ceea ce 
cunoaște sau bănuie a ști dintr-o 
experienţă cotidiană, adesea 
directă, sau de a-și verifica unele 
presupuneri. Radu F. Alexandru 
nu s-a sfiit să pună punctele pe i 
(este ceea ce dă principala 
satisfacție spectatorului), dez- 
văluind motorui mecanismelor ce 
dirijează din umbră viața social- 
politică sau cenzurează destine 
individuale, uzând de conflicte de 
interes între grupuri de afaceri, de 
răfuieli având ca miză imaginea 
publică sau de rivalități intime — 
aici declanșate de un amor 
pasional tomnatic și de iubiri ju- 
venile explozive. 

Este cred ceea ce l-a atras și 
pe regizorul Dan Piţa — preocupat 
încă de la debut de diagnosticul 
social-politic la timpul prezent 
(amintesc Filip cel Bun, Con- 
curs, Faleze de nisip). 

Simbioza dintre scenarist și 
regizor rămâne întotdeauna 
secretă. Remarc însă că cine- 
astul a găsit sau poate a implantat 
în materia scenaristică nume- 


roase elemente din propriile sale 
obsesii și personaje. Dansa- 
toarea te duce cu gândul la 
balerina din Autor anonim 
(nedifuzat); saxofonistul, la 
profesorul-violoncelist din Eu 
sunt Adam; infirmul, la cel din 
Pepe și Fifi; accidentul la cele din 
Viaţa în roz și Concurs... 

Formaţiâ de dramaturg a 
scenaristului l-a determinat să 
creeze situații și replici punctuale 
de care teatrul nu se poate 
dispensa, ceea ce nu i-a permis 
să recurgă la elipsele atât de 
frecvent uzitate în policier, 
potențând suspensul și obligând 
spectatorul să se implice în 
deslușirea misterului, uneori 
menținându-i curiozitatea și 
întrebările chiar după finalul 
filmului. Explicarea fiecărei 
situaţii, a fiecărei reacții a 
determinat o încetinire a ritmului, 
devenit neadecvat pentru filmul 
de gen care ne-a obișnuit de o 
bună bucată de vreme cu un 
tempo mult mai alert. 

Ambianţele exterioare și inte- 
rioare sunt filmate cu eleganţă și 
rafinament, Pița rămânând unul 
dintre acei cineaști care filmează 
și urâtul, frumos. Regăsim con- 
sonanţa creatoare a întregii 
echipe de fideli colaboratori ai 
regizorului și simțim privirea 
tutelară a lui lon Oroveanu, din 
nou prezent pe generic ca 
art-director. 

Alegerea actorilor a fost dintot- 
deauna unul dintre atuurile regi- 


zorului. Fiecare personaj și-a 
întâlnit interpretul ideal: lor- 
dache-pertect; Rebengiuc, Mihă- 
iță, lacob, Rădescu, Găitan sunt 
cu fiecare gest și replică de acolo. 
Alina Chivulescu și Maia Mor- 
genstern nu puteau exprima mai 
bine cele două tipuri opuse de 
feminitate. 

De la senatorul lui Daneliuc la 
deputatul lui Piţa, cineaștii noștri 
merită a fi prețuiţi și prin felul cum 
s-au implicat în dezbaterea 
actualități. 

Cu întârzieri și ocolișuri, filmul 
românesc din ultimii șapte ani 
ajunge să-și onoreze — prin Piţa, 
Daneliuc, Pintilie, Gulea, Mărgi- 
neanu, Caranfil, Nicoară — 
menirea de a lăsa cronicii sfâr- 
șitului de secol o mărturie spe- 
cifică a momentului prin care 
trece societatea românească. 


Adina DARIAN 


Omul zilei * Producție: Solaris 
Film 1997 * Regia: Dan Piţa * 
Scenariul: Radu F. Alexandru * 
Imaginea și camera: Dan 
Alexandru * Montajul: Cristina 
lonescu * Art Director: /on 
Oroveanu * Muzica: Anton 
Șuteu * Cu: Ștefan Iordache, 
Alina  Chivulescu, George 
Mihăiţă, Victor Rebengiuc, Maia 
Morgenstern, Cristian lacob, 
Costel Constantin, Vlad Ră- 
descu, Vladimir Găitan, Liana 
Ceterchi, George Alexandru. 


29 


HERCULES 


cest bildungs-film pare 

în întregime lucrat în 

ritmul potențialului 

șlagăr „Zero to Hero“! 

Regizorii John Musker 

și Ron Clements par a 
se fi lăsat să plutească în Olimp ori să 
descindă în infern, conduși de muzica 
lui Alan Menken și mai puţin de firul 
narativ al biografiei fabuloase a acestui 
erou omologat zeu. Pentru că odiseea 
cinematografică plină de umor și fantezie 
îmbină valenţele mitologiei grecești cu 
virtuțile animației hollywoodiene compu- 
terizate, permițându-și n licenţe, 
începând cu nașterea printre zei ori 
dotarea cu un... Pegas. Cele 12 isprăvi, 
celebrele „munci ale lui Hercule“ (s-a 
adoptat apelativul roman și nu cel 
grecesc de Herakles), cunosc prelucrări 
libere, în maniera filmului de acțiune 
contemporan, cu înfruntări dure și 
momente de respiro duioase, totul fiind 
așezonat cu intermezzo-uri în stil gos- 
pel, executate de un cor feminin nu 
tocmai antic, însuflețind sexy „clasicele“ 
frize, ca pe Broadway. De unde și 


Deconectant 
pentru mari și mici 


formidabila bună dispoziție degajată de 
film. Un film deopotrivă pentru mici și 
mari. Cei dintâi familiarizându-se cu un 
univers de spiritualitate pentru a cărui 
mai bună cunoaștere e de sperat că vor 
apela și la cărți. Spectatorii maturi, cu 
siguranță, se vor amuza să urmărească 
traseul sinuos, dar racordând ingenios 
legenda cu actualitatea și — desigur — 
vor savura și performanţele vocale ale 
actorilor ce-și împrumută glasurile 
eroilor. Fie ei şi personaje atașante — 
precum micuțul satir Philoctetes „dublat“ 
de inconfundabilul Danny DeVito — sau 
detestabile ca proteiformul Hades, 
„interpretat“ cu o deosebită virtuozitate 
de James Woods. La care se adaugă și 
naratorul Charlton Heston, el însuși o 
legendă vie. 

Irina COROIU 


HERCULES + Producţie: Walt Disney 
Pictures, S.U.A., 1997 «+ Regia: John 
Musker și Ron Clements + Scenariul: 
Ron Clements, John Musker, Bob Shaw, 
Donald McEnery, Irene Mecchi » 
Muzica: Alan Menken * Distribuit de: 
Buena Vista/România film. 


G Hercules, un erou cu vocea lui Tate Donovan 


țifico-fantastic“ (să-i zicem) 
despre lumea vietăţilor mărunte 
și efemere care populează 
preeria franceză. Dar filmul este, deopotrivă, comedie 
și thriller, film-catastrofă, film de război și love-story, 
iar distribuţia din post-generic, derulată în ordinea 
apariției pe ecran, este de-a dreptul impresionantă. 
Printre personaje — fiecare cu farmecul său, fiecare 
cu drama sa, fiecare cu dorul său — se numără... 
furnicile roșii și mămăruţele cu șapte puncte, melcii 
de Bourgogne și viespile, libelulele și omizile, alte zeci 
de minuni ale naturii, toate tratate ca adevărate 
personaje ale unei fascinante povești care se 
numește, pur și simplu, „viața noastră cea de toate 
zilele“. Autorii filmului sunt doi oameni de ştiinţă, 
Claude Nurisdany și Marie Perennou. Gei doi 
cercetători și-au studiat viitorii eroi vreme de aproape 
cincisprezece ani, dintre care vreo zece cu „carnetele 
de notițe“ în mână, le-au trebuit, apoi, alți doi ani pentru 
a-și pune la punct aparatele sofisticate de filmare, încă 
trei ani de filmări propriu-zise și încă vreo șase luni de 
montaj. Rezultatul? O călătorie uimitoare, de 75 de 
minute, într-o lume fermecătoare și periculoasă, unde 
un strop de brumă poate provoca o inundație și o pală 
de vânt un cutremur de gradul opt pe scara Richter. 
Autorii — pentru că tot vorbeam de furnici, ale căror 
munci sisifice ne-au tăiat respiraţia — au desfășurat o 
muncă de furnică, impresionând, pentru filmul lor, 80 
de kilometri de peliculă. Filmul ne-a dus gândul, înapoi 
în timp, spre Lupa bunicii dinspre finele veacului 
trecut, când unul dintre meșterii școlii de la Brighton, 
G.A. Smith, propunea primul gros-plan din istoria 
filmului. Filmul ne-a dus gândul, înapoi în timp, spre 
experimentele inginerului Sergiu Nicolaescu, care, 
înainte de a descoperi dacii, comprima timpul și ne 
propunea o Primăvară obișnuită, cu miracole florale 
petrecute la vedere. Dar filmul ne-a reamintit-o mai 
ales pe Dona Barta, regizoarea care și-a petrecut 
efemera sa viață printre efemeride, pe teritoriile acelea 
de fascinantă poveste de la graniţa științei cu arta. 
Amintindu-ne de toate acestea, filmul francez este, 
totodată, și un necesar (atât de necesar unora care 
se cred infailibili și atotputernici!) „exercițiu de 
relativitate“. 
Călin CĂLIMAN 


Microcosmos ° Producţie: Franța, 1997 + Regia: 
Claude Nuridsany și Marie Pgrennou * Muzica: Bruno 
Coulais * Producţia: Jacques Perrin * Distribuit de: 
Independența Film. 


e 
> 


Reorientarea către... 


Urmare din pag. 19 


În sfârşit, nu pot să nu 
amintesc și de câștigătorul 
anului la box-office-ul italian — 
Nirvana de Gabriele Salvatori. 
Din antichitate aterizăm direct 
la începutul mileniului trei în 
intimitatea unui creator de 
jocuri video, al cărui alter-ego 
este însuși eroul său creat 
spre a fi lansat de Crăciun. 
Personaj și creator nu doresc 
decât să fie extrași din această 
lume nebună. O replică-reve- 
rie edificatoare în acest sens 
este cea a eroului Jimmy — 
poate la rândul său un 
alter-ego al regizorului. Citez 
confesiunea cheie: „Lisa mă 


30 


părăsise de un an, și eu 
navigam încă pe o mare 
neagră... Reuşisem de câteva 
ori să mă salvez, dar acum nu 
mai aveam nici o stea în inimă. 
Nu știu dacă vi s-a întâmplat 
asta... Te trezești dimineaţa și 
singura ta dorinţă este să te 
cufunzi din nou în negura 
somnului, fără să visezi. In 
orice caz fără să trebuiască să 
iei viața de la început. Nu ştiu 
unde vă aflaţi în acest mo- 
ment, dar încercaţi o clipă să 
gândiţi: sângele vostru e gros 
ca un gudron iar gândurile vă 
zboară ca nişte păsări 
moarte...“ 


Å ceieaşi speranțe și 
incertitudini se regăsesc 
parcă în tiparul creativității 


cineaștilor italieni, pe care 
nu îi socotesc în criză, dar 
care desigur nu se află la 
ceasul certitudinilor creatoare, 
ci mai degrabă la cel al 
interogațiilor. 

Italienii s-au dovedit din nou 
a fi oameni de spectacol. În ul- 
tima seară a fost prezentat 
după 22 de ani de la premieră 
Yuppi Du -— singurul film 
realizat de Adriano Celentano 
ca regizor, dar şi ca interpret, 
scenarist, monteur și evident 
compozitor. Filmul a avut 
atunci un succes popular de 
proporții. Revăzut astăzi Yuppi 
Du își păstrează fantezia și 
frenezia iar fabula rămâne 
etern valabilă: unii gustă viața 
cu banii, alții doar cu sufletul. 
„Viaţa e o chestiune de ritm ca 


O călătorie uimitoare 
icrocosmos este un film 
neobișnuit. Aparenţele ne duc 
spre un documentar „știin- 

E 
E 
E 
E 
i 
E 
w 
E 
Bă 
i) 
e] 
w 
w 
E 
E 
ăi 


și filmul, ca și muzica“ — a spus 
Celentano, care pare să fi 
rămas mereu fidel acestui 
crez. Ideea de a scoate acest 
film de la naftalină a fost a 
lui Laudadio. Reîntâlnirea 
cu autorul și cele două 
protagoniste Claudia Mori 
(soţia iubitoare din film și de 
atunci și soția din viaţa 
lui Celentano) și Charlotte 
Rampling (soția interesată din 
film) a creat o optimizantă 
conexiune cu trecutul. lar când 
pe scenă tinerei generaţii de 
cineaști și actori i s-au alăturat 
octogenarul Monicelli și 
septuagenarul Pontecorvo — 
ambii în plină formă — era greu 
să nu te simţi ca la o adevărată 
sărbătoare a cinematografului. 


A.D. 


ENNNNRNRNNNRNRNNNRRIIRRRRARRRRRRR 


PACIFICATORU 


pun „pseudo“ 

deoarece puz- 

deria de filme de 

acţiune — multe 

însăilate din clișee 

ale genului, nu pot 
reprezenta un divertisment 
autentic decât pentru cine ar 
merge de foarte puţină vreme la 
cinema. 

Politichia e cusută cu aţă albă 
dacă ne referim la câteva 
producții recente: Air Force One 
(dar un divertisment autentic); 
Contact (merită văzut pentru 
Jodie Foster) iar acum Paci- 
ficatorul (cel mai slab) — având 
toate trei un nucleu tematic 
șablon: cum gestionează pre- 
ședinţii americani crizele politice 
internaționale, și cum marile 
decizii se iau cu consultarea 
conducătorilor Rusiei. Holly- 
woodul are o îndelungată tradiție 
de bună conlucrare cu Admi- 
nistrația. Dealtfel scenaristul 
acestui Pacificator, Michael 
Schiffer declară deschis: „Mi s-a 
explicat de către Comitetul naţio- 
nal al securităţii de la Casa Albă 


Pseudo-divertisment în rolul unui locotenent colonel al 


cu politichie 


Serviciilor speciale ale armatei 
americane, care ştie tot, poate 
tot, face tot — alături de Nicole 


Kidman (una dintre cele mai 
solicitate vedete) în rol de doctor 
în fizică nucleară. Se poate 
observa identitatea de funcţii cu 


MAN 


| 


personajele interpretate de Jodie 
Foster și Matthew McConaughey 
în Contact. 

Cea mai prost „distribuită“ 
apare regizoarea Mimi Leder — 
care în ciuda succesului mondial 
și a premiilor obținute pentru 
serialul Spitalul de urgenţă — nu 
a făcut altceva decât să reia ceea 
ce a văzut în alte filme. Deși a 
beneficiat de specialiști în 
domeniul militar și probabil a 
aplicat metodic ce i s-a spus, 
Leder nu reușește să fructifice 
terorismul ca miză dramatică. 
Filmul recuperează puncte spre 
final cu episodul urmăririi teroris- 
tului pe străzile New York-ului. 

Singurul personaj ce se 
extrage șabloanelor este cel 
interpretat de Marcel lureș. Nu 
pentru că aș susține fără 
argumente pe „noi și ai noștri“. 
Bosniacul terorist a fost conceput 
la fel de schematic dar lureș îl 
investește cu o reținută disperare, 
conferindu-i credibilitate şi 
emoție, făcând dintr-un negativ 
un personaj atașant; iar tiradele 
patetice și teziste, lureș le 
rostește simplu și esenţializat ca 


ui d 
W 
că traficul de arme nucleare este ARDE 
o problemă esențială pentru © =) un text shakespearean. Merită să 
securitate națională, problemă pe -Î vedeți ini pentru actorul nostru 
care marea masă a cetățenilor nu se Dia român ajuns să țină 
o conştientizează“. Deci un film © =j afişul alături de supervedetele 
comandă. De-a lungul anilor, Hol- ile) pe ză Ă 
Iywood a realizat multe filme W pg W Adina DARIAN 
remarcabile în acest context, dar =l (E) EIT AT 
nu acum. o 2 (5 The Peacemaker + Producţie: - 
În pofida unei cărţi de vizită 5 © ce S.U.A., 1997, Dreamworks Pictures 
impunătoare: producător uzina de s © * Regia: Michael Schiffer după un m 
vise a lui Spielberg, Dreamworks : © © = d articol de Leslie & Andrew Cockmurn 
Pictures; cuplul protagonist m æ = * Imaginea: Dietrich Lohmann * pg 
George Clooney — (declarat re- ag = W == Cu: Nicole Kidman, George Clooney, 
cent de cititorii revistei People „ d i Marcel lureș * Distribuit de: Media W 
cel mai sexy bărbat al anului“) — j FE Pictures International. |] 
osia ad 4 A AD s-a saca vu tes A e TROIA n ec ma a E a pe ia ai 
AT EI 7 ERORI e | AN a IURIE EA TEEN Ta VB oC Ca 07 ON TURA UER 
E 
FOCUL DIN Seagal și asasinii ecologici a 
A E 
E = 
redeam că Steven Seagal a ADANCURI EI 
abandonat mesajele ecologiste 
după eșecul debutului său său e Kris Kristofferson, care într-o epocă mai EI 
regizoral Teren minat (1993), în fericită a jucat în filme de Sam Peckinpah, dar W 
care l-am văzut războindu-se care aici caută parcă să treacă neobservat. [|] 
; „Cu asasinii mediului. Dar iată-l Steven Seagal nu e un erou prea simpatic: igg 
din nou la datorie, într-un film încă și mai plictisitor, nu are umor, nu are șarm, nu are nici o slăbiciune. 
în care „rădăcina tuturor relelor“ e o companie însăși eficacitatea mișcărilor sale de luptă e 
z minieră care poluează mediul, iar el e un agent neinteresantă; oricât de rapid ar fi, există ceva 
[=] FBI trimis într-un orășel din Kentucky ca să greoi și țeapăn în prezenţa sa. Cu acest 
i iai page int ih întregul fiim, fiim Seagal încearcă să ne convingă și de alte 
a 3 e £ zl intregul! îllm. talente: a compus o bună parte din cântecele 
Sum oa inamicul Va. MORGEma Intal să îl de pe coloana sonoră și la un moment dat pune 
E] Sora Mn să apoi NARR nb mâna pe chitară și ne arată de ce e în stare. 
a veninos strecurat în dormitor de o mână criminală, eg ol Sin ne meato Da 1a; Sfarit isa jo f 
T camionul care încearcă să îl împingă în prăpastie riul iguzical: Harry SAN siano p (care în 
5 cu mașină cu tot. Există chiar o secvență în care rper a ftat degeaba) cânta g meore poRIAIgIcA 
E i se oferă bani în schimbul integrității — „Care e sie, Kentucky Waltz, acompaniindu-se la 
E] preţul tău?“ — și el are ocazia de a dovedi că e i) - 
a incoruptibil. Şi firește că, la un moment dat, Andrei GORZO 
dezgustat de ineficienţa justiţiei, Seagal, ca și ——— 
li Dirty Harry, face dreptate așa cum știe el: intră Fire Down Below * Producţie: S.U.A., 1997, 
3 val-vârtej în barul unde haidamacii joacă biliard  Segal//Nasso * Regia: Felix Enriquez Alcalà * 
și bate pe toată lumea. E un film de acţiune teribil Scenariul: Jeb Stuart, Philip Morton * Imaginea: 
b de banal. În Teren minat, cel puțin, dușmanulsău Tom Houghton * Cu: Steven Seagal, Kris 
Ei era interpretat de Michael Caine, un actor care în Kristofferson, Harry Dean Stanton, Brad Hunt, 
[a] circumstanțele cele mai vitrege reușește să se Stephen Lang * Distribuit de: Guild Film 
a ; înalțe eroic deasupra materialului; aici, dușmanul România. 
E E E E E EI E E E E EI EI EI E E N A EI E E E AI A A NI A E A A A AI E N A EI A A N A AI EI AI E A EI EI EI 


31 


SOUNDT 


ACK 


Luna cadourilor — luna 
bilanţurilor și clasamentelor 


Whitney Houston 


nul 1997 se 

termină cu- 

rând, iar unii 

vor spune 

că e prea 

devreme 
pentru bilanţuri. Aşa că nu 
vom face un clasament al 
celor mai mari hituri din fil- 
mele apărute în '97, doar vă 
propun ca topul anului să-l 
întocmiţi chiar voi. 


Așa că... la treabă. Puneţi 
mâna pe stilou, creion sau 
orice instrument de scris şi 
porniţi la treabă, și ca să vă 
cointeresez, fiindcă termenul 
se poartă, vă spun că premiul 
merită — o colecţie de sound- 
trackuri pe CD. 

Fără îndoială că unul din 
marile hituri ale anului este 
primul single din Men In 
Black, un cântec al anului 
1985 compus de Patrice 
Rushen, reluat, remixat și 
tratat cu tehnologie de ultimă 
oră de Will Smith, piesa care 
a ajuns number one în SUA, 
Marea Britanie, Franţa și chiar 
România. A urmat We Just 
Wanna Party With You a 
lui Snoop Doggy Featuring 
JD — tot un remake, apoi Just 


32 


Cruisin' o compoziţie Will 
Smith. 

Ca toate soundtrackurile 
filmelor în care a şi jucat 
Whitney Houston, și Prea- 
cher's Wife cuprinde multe 
piese ce au urcat în cla- 
samente. Un alt film pe care 
noi încă nu l-am văzut, dar pe 
care îl vom vedea probabil, 
este Soul Food, a cărui 
muzică este compusă de 


we 
LIAN SEATESAEAR 


-ROME 


-JULIET 


Li 


Kenneth „Babyface“ Edmonds 
și Antonio „L.A.“ Reid — doi ti- 
tani ai muzicii soul. Pentru a 
înregistra coloana sonoră a 
acestei saga a unei familii de 
culoare din America de astăzi, 
s-au adunat mari nume ca 
Boyz Il Men, Blackstreet, En 
Vogue, Puff Daddy, Earth 
Wind & Fire etc. 

Dacă despre MIB se anti- 
cipează că ar putea depăși 
încasările Jurassic Park 


JONN TRAVOLTA 


PHENOMENON 


2-Lost World și va deveni 
cel mai vizionat film al anu- 
lui 1997 în întreaga lume, la 
noi unul dintre cele mai 
vizionate filme este Romeo 
& Juliet în varianta lui Baz 
Luhrmann. Deși în Româ- 
nia nu s-a cântat prea mult 


piesa lui Kim Mazelle — 
Young Heart Run Free a 
fost în toate clasamentele, la 
fel şi mai cunoscutul Love- 
fool — a recent apăruților 
The Cardigans. Muzica 
acestui film deschizător de 
drumuri este compusă de 
Nellee Hooper cea care a 
compus și produs albumul 
de debut al islandezei Bjork, 
dar și câteva din hiturile 
Madonnei. 


LEIEL MIAD PTD SISAN II 


Sm 


IPUI A 


SS 


S-ar mai putea vorbi despre 
hiturile de vacanţă cuprinse în 
coloana sonoră a filmului 
Speed 2 — Cruise Control 
sau despre prima colaborare 
a unui titan al rockului — Eric 
Clapton — cu un compozitor la 
modă — Babyface pe coloana 
sonoră a filmului — poveste 
Phenomenon titlu care, 
surpriză a fost „copiat“ și de 
un mare raper pentru noul lui 
album, e vorba de L.L. Cool J. 

Dacă ar fi după mine aş 
face o întreagă revistă de gen 
dar cine ar avea răbdare s-o... 
răsfoiască, așa că mă opresc 
aici amintindu-vă că aştept 
scrisori multe cu topurile 
voastre pentru a vă putea face 
un cadou frumos de sărbători. 


Liana STANCIU 


Acasă la Jon 
Bon Jovi 


(Urmare din pag. 9) 


Rep.: Care melodie, sau care 
melodii le trăiești cel mai intens atunci 
când le interpretezi? 


J.B.J.: Ale mele? De pe recentul 
album: Destination Anywhere, 
melodia titlu și Every Word Is a Piece 
of My Heart. Pe acestea două le 
îndrăgesc. 


Rep.: Şi din albumele mai vechi? 


J.B.J.: Melodii care au rezistat 
probei timpului: Dead or Alive, Livin'on 
a Prayer, Bed of Roses, şi melodii din 
albumul filmului Young Guns Il — îmi 
plac multe dintre ele, ceea ce cred că 
este important. 

Rep.: Povestește-mi ceva despre 
actorii cu care ai lucrat. În ce relaţii ai 
fost cu ei? 


J.B.J.: În majoritatea timpului 
relaţiile au fost chiar bune. Cel mai 
distractiv pentru mine au fost filmările 
la Little City, un film cu un buget foarte 
mic, iar locul în care actorii au fost 
cazaţi reprezenta echivalentul unui 
motel pentru femei ușoare fără room- 
service, fără sală de gimnastică, fără 
portar, un loc din San Francisco. Dar 
fiecare avea același scop și exista un 
spirit de camaraderie extraordinară pe 
platou. Eram acolo de capul nostru. 
Nu exista nici un fel de asistenţă, nu 
existau oameni care să administreze, 
nu eram decât noi actorii și regizorul. 
Dar cred că ne-am distrat cel mai 
bine. 


Rep.: Ce mesaj ai vrea să 
transmiţi fanilor tăi români, care te 
așteaptă de atâţia ani? 

J.B.J.: Mă bucur că pot să 
realizez un contact cu ei prin 
intermediul revistei, prin acest 
interviu. Cum nu fac turnee acum 
pentru susținerea acestui album 
(Destination Anywhere n.n.) nu pot 
spune că voi veni acolo, dar mi-ar face 
plăcere. Sunt puţine locuri unde n-am 
fost și sunt surprins că nu am ajuns 
şi acolo și mi-ar plăcea ca în cele din 
urmă să vin. 

Rep.: Ce mai fac ceilalți membri 
ai formaţiei? Cu ce se ocupă ei acum? 

J.B.J.: Munca lui Tico, în domeniul 
artei plastice, îl ţine foarte ocupat. A 
fost peste tot în lume și acum și-a 
deschis o galerie de pictură în Florida. 
Richie a terminat de lucrat la ultimul 
său album solo și așteaptă să se 
nască fetița lui, luna viitoare 
(evenimentul a avut loc între timp și 
micuța se numește Ava Elisabeth 
n.n.). Dave s-a rănit într-un accident 
și s-a tăiat la deget destul de rău; 
acum e în covalescenţă. A scris mult 
nu numai pentru albumul lui Richie, 
dar și pentru alții. Toţi încercăm să fim 
cât mai ocupați până când ne vom 
strânge din nou împreună. E 

Rep.: Îți doresc numai succes. 
Ceea ce faci, faci foarte bine și 
progresezi constant. Îţi mulțumesc că 
mi-ai acordat acest interviu pentru 
Noul Cinema. Ştiu că ești foarte 
ocupat. Această discuţie este un 
adevărat cadou pentru fanii tăi din 
România. 


J.B.J.: Mulţumesc, mulțumesc 
foarte mult. 


G.V. 


Rezultatele concursului cu premii organizat 


de 


în colaborare cu 


itind scrisorile trimise de dumnea- 
voastră, am constatat cu bucurie că dificultatea 
întrebărilor și varietatea lor — de la Jean Claude 
Van Damme la Bette Davis, de la Ed Wood la 
Fritz Lang — nu v-au intimidat. Concurenții au 
fost numeroși, printre ei aflându-se de la 
pensionari la elevi și bineînţeles studenți și 
cititori din generaţia de mijloc. Am constatat 
de asemenea că cele mai multe răspunsuri au 
fost minuţios documentate și foarte amănunțite. 
A fost o adevărată plăcere să le citim. 

Cea mai frecventă eroare, în care s-au 
poticnit câţiva dintre concurenţii cei mai bine 
documentaţi, a fost legată de Jean Claude Van 
Damme: dacă majoritatea l-ați descoperit pe 
John Woo ca fiind unul dintre cei doi regizori 
din Hong Kong cu care a colaborat belgianul, 
identitatea celuilalt v-a pus în dificultate. Câteva 
„Victime“ ale lui Van Damme merită menţionate, 
măcar pentru că răspunsurile lor erau — în rest 
— ireproşabile: 

e Mirela Zarescu, din Caransebeș (25 ani, 
economist): L-aţi indicat pe Mark DiSalle, 
regizorul lui Kickboxer, în locul lui Ringo Lam 
(Risc maxim). Păcat, căci scrisoarea dum- 
neavoastră a fost una dintre cele mai plăcute, 
ca prezentare. Vă mulțumim pentru urări. 

e Aurelia Marucz, Brașov: Vă înțelegem 
revolta, exprimată atât de simpatic: „Nu cred că 
din a cunoaște filmografia lui Van Damme 


ediţia a XI-a 


rezultă că am cultură cinematografică“. Și totuși, 
încercăm să acoperim, prin întrebările din con- 
curs, teritorii cinematografice cât mai diverse. 
Într-adevăr, muzica filmului Leaving Las Vegas, 
compusă tot de Mike Figgis, e minunată. 

e Pavel Kolozsvári, Tg. Mureş (50 de ani, 
asistent medical): Aţi enumerat titlurile tuturor 
episoadelor din Fantâmas și din Judex. 


nainte de prezentarea premianților (aleşi 
prin tragere la sorţi), să numim seva dintre 
concurenții care, pe lângă răspunsurile corecte, 
au oferit și date suplimentare: 

e Ștefan Nicolicin, Timişoara: Despre 
pill filmului Looking for Richard. 

e Sebastian Țuptea, Vaslui: Cariera lui Tim 
Burton, personalitatea lui Ed Wood, opera lui 
Fritz Lang, filmografia lui Al Pacino — nimic nu 
vă este străin. 

e Lavinia lonescu, Craiova (18 ani, elevă): 
Despre filmele lui William Wyler. 

uturor corespondenților care ne felicită și 
ne urează „sănătate și putere de muncă“ (sunt 
cuvintele lui Bogdan Szava, o mai veche 
cunoștință de-a noastră de numai nouă ani din 
Oţelul Roșu), le mulțumim. 

Și un concurent cu o pasiune cu totul ieșită 
din comun pentru filme (dar nu singurul) — Aurel 
Popa, din Mediaș. De această dată aţi răspuns 
corect. Refuzaţi să vă gândiţi la posibilitatea 
încetării concursului; liniștiți-vă, vă asigurăm că 


AN 
moe 


va continua. „Hieroglifele“ dumneavoastră (cum 
le-aţi numit) s-au lăsat descifrate fără probleme 
și scrisoarea nu a ajuns la coș înainte de a fi 
citită, așa cum vă temeaţi. Sugestiile, propu- 
nerile și observaţiile pe care le faceţi vor fi 
discutate. Numărul 7/1996, singurul care vă 
lipsește din colecţia Noul Cinema, vă va fi trimis 
cu ramburs. Și vă mulțumim pentru încrederea 
dumneavoastră: ne vom strădui să vă sprijinim 
în continuare dragostea pentru film. 


cum câștigătorii: 


Marele premiu -— 100.000 lei -Ana Vanca 
din București. 

Un abonament la revista Noul Cinema pe 
șase luni și un volum That Thing You Do!: 
Mihail Dumitru, din București (29 ani, 
electronist) 

Câte un abonament la revista Noul Cinema 
pe șase luni, câte un afiș Mars Attacks! și o 
poză originală din Jerry Maguire: Daniela 
Chirica, din Galaţi (31 ani, inginer) și Adrian 
Dragomir, din București (30 ani, sculer SDV). 

Câte un volum Marilyn-lstoria unui 
asasinat, câte un afiș și o poză originală din 
Prieten și dușman: Laura Brătfălean, din Cluj- 
Napoca (21 ani, studentă), Anca Joița, din 
Brașov (20 ani, studentă) și Antonia-Ecaterina 
Gheorghe, din Urziceni (14 ani, elevă). 


AN AMERICAN 


Savurează începutul unui weekend cu filmul LUCKY STRIKE vineri seara la PROTV. 


33 


Ciclul de film spaniol 


«Noul val al anilor '90» 


Urmasii lui Don Luis 


Sub titlul (nu cumva hazardat?) de „noul val al anilor '90“ a fost prezentat, cu 
puțin timp în urmă, un ciclu de filme spaniole. În ritm de castagnete, au putut fi 
văzute; Inimă de țigan (1995) de Chus Guticrez; Veveriţa roșie (1993) de Julio 
Medem; Aripi de fluture (1991) de Juauma Ulloa; Fratele meu de suflet (1993) 
de Mariano Barosso și Ultima călătorie a lui Robert Rylands (1996) de Gracia 


Querejeta. 


u din dorința 

de a epata in- 

tenţionez să 

încep relata- 

rea de față cu 

un citat din 
opera celebrului gânditor spaniol 
Ortega y Gasset, ci pentru că îmi 
pare cum nu se poate mai nime- 
rită invocarea tezei sale. Spunea 
Ortega „...arta spaniolă este mira- 
culoasă sub formele ei populare 
și anonime — cântece, dansuri, 
ceramică — dar e foarte săracă 
sub formele ei erudite și perso- 
nale. Când și când s-a ivit câte un 
om genial, a cărui operă izolată și 
abruptă nu a reușit să ridice nive- 
lul mediu al producției...“ Evalu- 
area aceasta — lucidă, aspră, 
inechivocă — a fost făcută cu 
câteva decenii în urmă. Printr-una 
din acele „strategii fatale“ — cum 
numește Baudrillard o seamă de 
evoluții în lumea de astăzi, o lume 
a modelor, a alunecărilor în toate 


€ William Franklyn 
și Cathy Underwood 
în El ultimo viaje 
de Robert Ryland 
(r. Gracia Querejeta) 


URO PA ev cinema 


34 


direcțiile, o lume agonizantă, în 
opinia lui, evaluarea asta înglo- 
bează și un asemenea moment — 
reținut ca „nou val“ (poate dintr-un 
alt unghi el ar apărea mai degrabă 
un reflux) al unei cinematografii 
numărând în rândurile și istoricul 
ei personalități de dimensiuni, să 
recunoaștem, puţin comune: 
Bunuel, Saura, Almodovar. 

Dar Bunuel nu mai este, Saura 
nu prea mai lucrează, iar Almo- 
dovar este deja un izolat, un 
solitar. Dintre cineaștii mai tineri 
am întâlnit în acest grupaj de filme 
un realizator — Fernando Trueba 
— mult prețuit acum vreo trei ani 
cu un film pe teme ale tinerei 
generaţii. Acum însă îl întâlnim nu 
în calitate de realizator, ci de... 
producător. Un altul, Julio Medem, 
de asemenea foarte prețuit acum 
vreo doi ani pe mai multe meri- 
diane pentru filmul său Vacas, 
este prezent cu Veverița roșie. De 
nerecunscut! Ceilalţi, mai mult 
veleitari decât afirmaţi, demon- 
strează doar că fac orice numai să 
facă film. Aceasta înseamnă, bine- 
înțeles, film comercial, la nivelul 
atâtor și atâtor seriale sud-ameri- 
cane care confundă dezinvolt 


noțiunea de popular cu aceea de 
populist. Scenarii-pretext sau 
suport al unei succesiuni de 
scene exotico-erotice, povestiri 
inconsistente sau dezvoltând con- 
flicte cu totul improprii mediului în 
care sunt plasate, personaje ce 
rămân doar siluete într-un decor 
filmat pentru scop turistic etc. 
Prestanța, prestigiul și exem- 
plul unor predecesori iluștri nu 
joacă, pentru realizatorii acestui 
grupaj de filme, nici un rol, nu 
exercită nici o influenţă, nu impun 
un minim nivel de așteptare 
artistică. 

Cred că nu numai cinema- 
tografia iberică trece acum printr- 
o astfel de metamorfoză destinată 
— se crede, probabil — să-i asigure 
supraviețuirea materială. Fenome- 
nul este în plină expansiune și — 
pare-se — cine nu i se supune, 
piere. Eu continui să cred că doar 
ceea ce este cu adevărat valoros 
are şanse să supraviețuiască. Nu 
am vreo cădere să aduc vină 
cuiva. Mă mărginesc să înscriu 
încă o cinematografie într-o ten- 
dinţă irezistibilă de a face din arta 
a șaptea, sau dintr-o bună parte 
a ei, doar un divertisment, un 
teren de investiţii. Un producător 
de peste ocean „punea lucrurile la 
punct“ în maniera lui când spunea 
că „a merge la un film e ca și când 
ai cere o ceașcă de cafea pe care 
o sorbi și apoi pleci uitând de ea“. 
Dacă-i așa, atunci fericire și la mai 
multe cești de cafea! 


Mircea ALEXANDRESCU 


Serile 


electate de 

Beata Pod- 

gorska, pre- 

zentate de 

Maria Oleksi- 

ewicz și pro- 
iectate la Cinemateca Română 
prin efortul conjugat al Amba- 
sadei Poloniei, Centrului Nați- 
onal al Cinematografiei și 
Arhivei Naţionale de Filme, cele 
cinci pelicule din ultimii ani, 
aparținând unor cineaști din 
generaţii diferite, și-au depășit 
misiunea de a ilustra direcţiile 
de evoluţie ale cinematografului 
naţional. Fiindcă aceste filme, 
privite mai atent, indică și o 
anumită tactică în ofensiva 
continentală asupra producției 
transoceanice. Fie ea ameri- 
cană, sudamericană sau hong- 
kongheză. În spatele fiecărui 
demers personal se ghicește 
dorința comună de originalitate, 
dar şi de succes. „Armele“ — 
evident — diferă. 


Dubla viaţă a 
«Domnișoarei Nimeni» 


Revenind la cinema după ò 
destul de lungă absenţă, 
Andrzej Wajda (n. 1926) pare să 
fi oficiat fără să vrea o preluare 
de ștafetă de la mai tânărul 
Krzysztof Kieslowski (n. 1941 — 
m. 1996), care tocmai se stingea 
din viață când” Domnișoara 
Nimeni se pregătea să vadă 
lumina ecranului. Cu acest film, 
Wajda nu abdică de la vocaţia 
sa de poetic militant al cauzelor 
morale, căci și de astă dată 
tema de importanţă naţională 
are valabilitate generală. Doar 
că cineastul apare contaminat 
de luciditatea fascinantă a 
autorului Decalogului atunci 
când înfățișează „la rece“ 
povestea fetei de la ţară care, 
odată ajunsă la oraș, cade 
pradă capriciilor colegelor ei de 
școală. Influenţa adolescentelor 
de bani gata este de-a dreptul 
malefică, atingând tensiuni 
paroxistice în jocul pervers de 
acaparare și distrugere. Eroina 
se complace în a le imita până 
la supralicitare şi pierderea 
controlului de sine. Ea le trăiește 
intens angoasele, devenind 
repede posedată de demonul 
parvenirii la o altă condiţie so- 
cială, decât cea umilă, sufo- 
cantă, de acasă unde părinţii nu 
au cum o înţelege, iar fraţii nu o 
pot ajuta, handicapați la figurat 
sau la propriu. O vreme, cre- 


filmului polonez 


Sus mâinile! 


dința în Dumnezeu îi mai este 
reper și salvare, dar alienarea 
avansează. Finalul rămâne 
deschis: descoperirea crudului 
adevăr nu se știe pe ce drum o 
va conduce pe cea deja tero- 
rizată de coşmaruri. 


Nimic nu se uită, nimic nu 
se iartă 


Un nesfârșit vis negru se 
dovedește a fi Evadare din 
Cinematograful «Libertatea» 
al cineaștilor generaţiei de 
mijloc Wojciech Marczewski (n. 
1944), regizor, și Jerzy Zielinski 
(1950) operator, care au debutat 
și au mai lucrat împreună având 
la activ un Abecedar (film de 
absolventă) al Coșmarurilor 
1978) și al Frisoanelor (Ursul 
de argint și premiul FIPRESCI, 
Seriin 1982). Experienţa aceasta 
e-a permis elaborarea unei 
parabole a cărei cheie este 
=xxomoronul din titlu ce vizează 
moposibilitatea de a te absolvi de 
„movății reale, de acte repro- 
babe săvârșite cu bună știință. 
Protagonist este un cenzor, 
personaj încredinţat unui reputat 
acor al filmului polonez Janusz 
Gaos. care îl interpretează într- 
o manierā derutantă. Ca însăși 
=xstenta pe care eroul o duce 
inîr-ọ rutină absolută, frizând 
absurdul, şi la care ne ia părtași 


@ Michelle 


Cleo Godsey 
în Lupii tineri 
(r. Jaroslaw 
Zamojda) 


pe noi, spectatorii. Subiectul 
întreține ambiguitatea pentru că 
revoltei eroilor filmului din film îi 
corespunde protestul cântat 
(recviemul mozartian!) al perso- 
najelor din „realitate“ care 
ajunseseră să respire liber doar 
pe acoperișuri. Umorul e trucu- 
lent căci, în mod extraordinar, 
satira sistemului totalitar își 
găsește un aliat prin intermediul 
unei celebre pelicule — Tranda- 
firul roșu din Cairo, al lui 
Woody Allen, care a acceptat 
să-i fie calchiat în mod creator 
procedeul de transgresare a 
pânzei ecranului pentru o cât 
mai exactă diagnosticare a 
maladiilor sufletului uman. 


Fermecătorii inocenți ai 
anilor '90 


Desigur, după aproape patru 
decenii, altul e profilul adoles- 
cenților, care — vrem nu vrem — 
se modelează tot mai mult după 
oglinda prototipurilor americane. 
Fascinaţia aventurii „American 
style“a stat în mod deliberat în 
atenţia lui Jaroslaw Zamojda 
când a scris, împreună cu Jacek 
Dabala, și regizat istoria Lupilor 
tineri (1995) înghiţiţi de mai 
versaţii lupi bătrâni ai Mafiei po- 
loneze actuale. Printr-o întâm- 
plare, la balul de absolvenţă, 
premiantul clasei se alege nu 
numai cu un computer, ci și cu 


mai multe amiciţii, mai mult sau 
mai puțin dubioase. Atrași de 
fapt de o jună newyorkeză 
revenită de curând în orașul de 
provincie, tinerii dedaţi la rele îl 
acceptă printre ei și pe inocentul 
ce se lasă lesne asimilat. El va 
scăpa de moarte, nu și de 
corupție. Căci caruselul tranziţiei 
se învârte amețitor, notabilitățile 
locale sunt angrenate în afaceri 
necurate până în gât. Și, în ciu- 
da melodramei care „omoară“ 
filmul, e de reţinut secvența ex- 
celentă de început: un hold-up 
real și unul simulat după ce cel 
dintâi s-a consumat cu succes 
prin acţiunea rapidă a unor 
mascaţi dotați cu nostime 
canotiere! 

Parodia e instalată cu drepturi 
depline în Girl Guide (1995) al 
lui Juliusz Machulski (n. 1955) 
care lasă impresia că vrea 
să-și reia în zilele noastre peli- 
cula Déjà vu (1989), continuând 
cu „Un mafiot nu la Odessa, ci 
la Varșovia“! În ciuda unor lun- 
gimi care trădează ecranizarea 
(după romanul lui Michal Szcze- 
panski), filmul „se ia de piept“ de 
la egal la egal cu policier-ul 
american pe care-l persiflează 
în scurte intermezzouri; bine 
înglobată — muzica face minuni 
astăzi în cinema. Ironia sorții l-a 
procopsit pe erou — licenţiat în 
engleză, dar șomer — cu o dra- 
goste nefericită: el e fascinat de 
o ea care e logodită cu un ame- 
rican, drept care începe să ia 
lecţii pentru a se putea înțelege 
mai bine decât în rusă, cunos- 
cută de ambii (!), yankeul măr- 
turisindu-se fost transmisionist. 
Când, de fapt... Destinul come- 
diei lucrează însă în favoa- 
rea năpăstuitului protagonist 
care, cu ajutorul unui conaţional 
ajuns poliţist în ţara lui Clinton, 
se trezește la happy-end și cu 
banii escrocaţi, și cu femeia 
iubită. 


Toată lumea visează, 
complotează și procreează 


Sentimentul de coagulare a 
unei ofensive europene pe 
teritoriul cinematografiei polo- 
neze nu s-ar fi ivit cu ocazia 
acestor „seri...“ fără de filmul 
Sabia comandantului (1995) 
de Jan Jakub Kolski (n. 1956) 
scenarist, regizor, operator, 
maestru de lumini. Faptul că a 
trăit mai puţin sub regimul 
opresiv (care prin Legea mar- 


ţială instituită în 1981 a schim- 


bat destinul multor cineaști ce- 
au ales calea exilului, exte- 


rior sau interior), l-a 
determinat pe acest 
regizor să poată pro- 
ceda la o veselă exor- 
cizare a stalinismului 
inoculat aparent defi- 
nitiv în conștiința mul- 
tor oameni simpli. 
Este cea mai perso- 
nală peliculă din eșan- 
tionul propus, și acea- 
sta, culmea, în condi- 
tiile în care și aici este 
vorba de un calc după 
o vestită comedie so- 
vietică a anilor '30, 
Toată lumea râde, 
cântă și dansea- 
ză, de la care filmul 
împrumută patosul 
umorului popular, nai- 
vitatea teutonică, bur- 
lescul american, in- 
gredientele vestitei 
superproducții fiind 
topite în rețeta de 
succes a unei farse 
bucolice extraordi- 
nare. Spectatorii, și 
alături de ei și criticii, 
s-au lăsat înduioșaţi de 
candoarea calofilă în care e 
descrisă ambianța miciurinistă a 
cătunului obscur, rămasă 
aproape intactă și după 70 de 
ani de la războiul polono- 
bolşevic, care oferă pretextul 
intrigii. Cu toții am râs în hohote 
de peripețiile eroului cvadruplu 
— de fapt un vajnic ostaș 
nonagenar plus tovarășii săi de 
luptă și viață. 


URO PA e~s cinema 


Irina COROIU 


DiN okaiis Plat 
Comenteaza Raránå 
Pta» amia dan Zn pt 


URO PA „> cinema 


Zilele filmului maghiar 
Dialog deschis între două culturi 


refațând această 

manifestare în- 

globată unei bo- 

gate  „Săptă- 

mâni culturale 

maghiare“, căre- 
ia îi va corespunde în primăvara 
viitoare un festival cultural ro- 
mânesc la Budapesta, Ministrul 
Culturii și Învățământului Public din 
Ungaria Magyar Bâlint vorbea 
despre „un nou mijloc de dialog 
între două culturi coexistând în 
timp și spațiu, diferite prin limbaj 
artistic, dar asemănătoare în 
calitate și devotament pentru 
valorile durabile.“ 

Practic, „dialogul“ s-a şi mate- 
rializat. Dovadă, chiar câteva dintre 
filmele acestei retrospective în 
care fie că subiectul evocă pagini 
de istorie comună, fie genericul 
propune colaborări importante. 

Pământul nimănui (1993, 
premiul publicului la Pesaro 1994 
şi premiul FIPRESCI la Figuera de 
Foz) indică Transilvania sub 


* Băieţii Witman 
(cu Fogarasi Alpâr) 


ocupația horthystă drept loc al 
acțiunii: deportarea evreilor în 
lagărele de concentrare nazistă. 
inspirat tot de fapte reale, regizorul- 
scenarist Jeles András și-a dorit o 
replică la „Jurnalul Annei Frank“, 
relatând faptele prin optica unei 
tragede adolescente care, atunci 
când nu se refugiază în lumea lui 
Dickens, își noteză și rememo- 
rează întâmplări al căror sens i se 
clarifică în timp: arestarea familiei 
verișoarei, luarea ca ostatec a 
tatălui, frivolitatea obligată a mamei, 
crizele bunicii care anticipează 


[zi] Secolul meu XX 
(cu Dorota Segda 
în dublu rol) 


Ecranizând nuvela lui Bodor 
Ádám, Gothár Péter realizează 
Secţia (1994, Premiul Ecumenic la 
Karlow Vary; Premiul Asociaţiei 
internaţionale a cluburilor de film, 
— un film frisonat, înrudit cu Stal- 
kerul lui Tarkovski și „Castelul“ lui 
Kafka prin atmostera terifiantă 
născută din cel mai banal cotidian: 
în Bucureştiul epocii ceaușiste, 
sub pretextul promovării, o cer- 
cetătoare cu studii în străinătate 
este de fapt exilată într-o înde- 
părtată pustietate montană. Un 


abandonare în fața stupidității sorții. 
De o frumusețe austeră, încărcată 
de tensiuni obscure, imaginea 
care-i aparține reputatului operator 
român Vivi Drăgan Vasile. Alături 
de protagonista Nagy Mari, câțiva 

i actori români Valentin 
Teodosiu, Mihai Dinvale, Andrei 
Finţi, Alexandru Bindea, Ștefan 
Sileanu, Gheorghe Visu, Monica 
Ghiuţă, Ovidiu Ghiniţă şi regizorul 
Radu Nicoară. 

După ce tânăra actriță Diana 
Văcaru i-a purtat noroc în rolul 
Mariei din  Woyzeck-ul său 
multipremiat, Szâsz Jânos a ales-o 
pe Maia Morgenstern pentru a fi 
mama Băieților Witman (1996). 
Proza lui Csáth Géza i-a furnizat 
tânărului cineast pretextul unei 
subtile investigații asupra unui 
fenomen astăzi acutizat: violența. 
Deşi povestea se întâmplă la 
răscrucea veacurilor XIX-XX, 
într-o familie cu un sever regim de 


viață, mecanismele psihologice au 
aceleași motivații de totdeauna: 
lipsa de înțelegere și afecțiune din 
partea părinţilor — tatăl mort subit, 
mama dornică să-și trăiască viaţa. 
Cei doi frați își caută distracţiile cele 
mai stranii, torturând animale, 
ajungând în final să-și asasineze 
cu sânge rece și mama. Doar 
pentru că prostituata întâlnită 
întâmplător a știut să le ofere un 
dram de atenţie pretinzând în 
schimb o biată bijuterie. 

Nota sumbră impusă și prin 
viziunea plastică a operatorului 
Máthé Tibor (Pământul nimănui, 
Băiaţii Witman) se regăsește în 
originalul film alb/negru Secolul 
meu XX (1988, Camera d'or la 
Cannes '89) unde protagonistul 
interpretat de Oleg lankovski 
impune un climat dostoievskian 
într-o istorie aducând cu povestea 
anderseniană a fetiţei cu chibrituri. 
De fapt, două fetițe orfane, adormite 
în zăpadă de revelionul lui 1899, își 
visează viaţa la îndemnul stelelor 
călăuzitoare, eclipsate însă de 
minunile tehnologiei ce vor sufoca 
timpurile modeme: electricitatea, 
comunicațiile. In tren şi pe vapor, 
dar şi pe uscat, eroinele gemene 
trăiesc o iubire pătimașă, res- 
pectiv timidă cu protagonistul 
pasionat de ştiinţele biologice. 
Relaţia între sexe şi problema 
emancipării femeii sunt discret 
persiflate dintr-o perspectivă mitică 
abisală, dar şi nostalgică. 

De nostalgie este încărcat şi 
lungul flash-back ce ilustrează 
refrenul care dă titlul filmului N-o 
să murim niciodată (1992, nomi- 
nalizat la Oscar) al regizorului- 
actor Koltai Róbert. El interpretează 
rolul unchiului vânzător ambulant 
mentor al unui adolescent, rupt de 
părinţii ce-l cocolesc și deprins cu 
viața în bâlciuri, la hipodrom sau 
bordel. 

Pitorescul anilor '60 a stat în 
atenția scenaristului Márton Gyula 
când i-a propus regizorului Timâr 
Peter veselul film Csinibaba 
(1997), alt refren de cunoscută 
melodie foarte neaoș tradus în 
românește prin Piţipoanca. Para- 
comentariul ironic visează tipolo- 
gi „clasice“ în epocă: activistul 
voluntar perorând la stația de 
radioamplificare a cartierului, 
milițianca agresiv de destoinică, 
presupusul maniac sexual co- 
lecționar al... degetului lui Stalin, 
fetele ușuratice dornice de legături 
trainice sau cariere strălucite, 
băieții fascinaţi de iubiri peste 
hotare etc. Toate năvalnicele, 


înflăcăratele pasiuni, inclusiv cele 
artistice declanșate ad-hoc în 
speranța selecționării la Festivalul 
de la Helsinki sunt dezamorsate cu 
umor uzând de trucurile video- 
clipului la modă astăzi: cu susul în 
jos ori repede înainte-înapoi! Se 
petrece în pași de conga sau twist, 
culminându-se cu o secvență 
superbă (pandant la filmul polonez 
„Evadare din Cinematograful 
„Libertatea“): înnebuniţi de mirajul 
occidentului, dar mai ales de nurii 
Anitei Ekberg, locuitorii cartierului 
budapestan dau năvală pe ecran, 
în filmul lui Fellini 81/2! 

in urmă a privit, dar tot fără 
mânie şi Bereményi Géza — sosit 
la Bucureşti să-și prezinte filmul, 
pentru a treia oară proiectat în 
România: Eldorado (1988). Fiindcă 
este un punct de referință în 
cinematograful maghiar, care, de 
multă vreme, a ştiut să-și asume 
calitatea de... Martor, ca să 
invocăm o capodoperă a rezis- 
tenței la comunism. Una dintre 
tristele experienţe comune pentru 
maghiari și români. lar doamnele 
Báthory Erzsi și Fazekas Eszter, 
reprezentante ale Institutului 


din aceste filme pot fi înțelese şi 
retrăite atât în vest cât și la est de 
punctul geografic Borş-Ârtând“. 
Revenind la film, îmbogățţitul 
perioadei „de tranziţie“ postbelică 
— amăgitor Eldorado, încrezător în 
puterea fără limite a banului, îşi 
confirmă mai mult ca oricând, acum 
şi aici actualitatea. Doar că morala 
sfârşitului eroului, cu lingoul de aur 
în mână, neputincios în fața morții, 
abia urmează să-și intre în 


drepturi... 


lrina COROIU 


2 Annie eee oa 


G pP RHÔNE-POULENC 


RHÔNE-POULENC ROUMAINE 
Str. ȘIPOTUL FÂNTÂNILOR NR.8 
SECTOR 1 


RO 70718 BUCAREST-ROUMANIE 
TEL.: (40) 1312 00 43, 312 1169 

FAX: (40) 13121823 
TELEX: 10637 RHONER 


Cripta San Marco 
de la Veneția 
recent restaurată 
prin siliconi și tehnologia 

Rhône-Poulenc 


Noi restaurăm lumea 


RHONE-POULENC, unul din liderii mondiali ai 
chimiei, excelând în farmacie, sănătate animală și fibre 
și polimeri, este totodată unul din principalii producători 
de siliconi, un produs revoluţionar al științei de azi și 
de mâine. 

După o îndelungată activitate în domeniul 
restaurării, pe baza unei înțelegeri cu UNESCO, au 
fost protejate și întinerite monumente de primă 
însemnătate mondială —Luvrul, Capitoliul, Veneţia, 
Palatul Imperial Hue din Vietnam etc. 

În România, Grupul multinațional, prezent cu o 
structură proprie — RHONE-POULENC ROMANIA — a 
început consolidarea Casei Parlamentului (calcarul de 


Turnul Chindiei 


de la Târgoviște 
şi un detaliu de boltă 
de asemenea restaurate 
prin tehnologia 
Rhâne-Poulenc 


Vistea devenind friabil în 7-8 ani) cu consolidanți tip 
RHOXIMAT 80 și hidrofuganți RHODORSIL H224, 
precum și hidrofugarea și tratarea olanelor și zidurilor 
bisericii KREȚULESCU din București, TURNULUI 
CHINDIEI din Târgoviște, catedralei SF. IOSIF din 
București, statuilor castelului PELEŞ, băncii 
CHRISSOVELONI. 

In perspectiva realizării unui dorit acord de 
sponsorizare cu Ministerul Culturii, alte monumente 
importante ca Palatul Regal, Arcul de Triumf, Statuia 
Aviatorilor și, în sfârșit, Ateneul Român vor putea fi 
restaurate cu ajutorul masticurilor siliconice, a 
consolidanților și hidrofuganţilor Rhâne-Poulenc. 


OFERTA SILICONI 


Mastic siliconic 5 C 
RHODORSIL RC- 
pt. etanșeizări construcții 
(piatră, lemn, metal) 


RHODORSIL RTV 585 
cauciuc siliconic 
pt. reproduceri, mulaje 


RHODORSEAL 5661 
etanșări auto — 
rezistent 300 g. Celsius 
RHODORSIL H224 
hidrofugant construcții 
RHODORSIL SIL JET 
demulant pt. injecții 
mase plastice 


n săptămânile bilanţului 

anual, când televiziu- 

nea Antena 1 își poate 

socoti printre reușite 

medalionu! Pedro Al- 

mod6var și o bună do- 
ză de cinema european de cali- 
tate, acest post ne-a propus și o 
serie de pelicule de suspans 
potrivite pentru zilele de relaxare. 
Printre ele se numără și câteva, 
care în cadrul seriei B, se deta- 
șează prin câteva însușiri ce atrag 
atenţia asupra lor. Le-aș numi filme 
cu băieți răi pentru că negativii sunt 
personajele cele mai pregnante, 
depășind condiţia de plan doi, 
unde se cantonează de obicei 
aceștia în mentalitatea holly- 
woodiană. 

Merită amintit în primul rând 
Visul oricărei femei de Steven 
Schachter, al cărui erou este un 
bărbat poligam. Interpretat de 
seducătorul Jeff Fahey (pe care îl 
vedeam în aceeași seară, la 
T.V.R., în rol de polițist) eroul e un 
caz interesant de scindare a 
personalităţii. Dacă lucrurile nu 
s-ar fi încurcat din motive finan- 
ciare (are și hazardul un cuvânt 
de spus) el ar fi putut continua 
toată viaţa să aibă două familii 
care n-au habar una de alta și, 
s-ar putea spune, și două neveste 
fericite. Tonul de comedie neagră 
particularizează în mod atractiv 
prima parte a filmului, ceea ce ne 
face să regretăm brusca sa virare 


38 


=) Rob Lowe A 
@ vcii Fahey v 


înspre dramă din final și reite- 
rarea, destul de apăsată a mo- 
ralei cu „minciuna are picioare 
scurte“. 

O altă peliculă ce merită mai 
multă atenţie este Ruby de John 
MacKenzie, ce propune a nouă 
versiune a poveștii lui Jack Ruby, 
celebrul asasin al unui alt asasin 
faimos, Lee Oswald, cel care l-a 
împușcat în 1963 pe președintele 
Kennedy la Dallas. Regizorul nu 
politizează trama ca Oliver Stone 
în al său J.F.K. Interpretat de 
Danny Aiello, Ruby este portretizat 
ca un biet om, victimă a presiunilor 
Mafiei. Patronul de local șantajat 
pentru a ucide este, sub chipul lui 
Aiello, un singuratic cu elanuri de 
generozitate care a nimerit într-o 
lume nepotrivită pentru el. 
Protector al unei cântărețe, care 
seamănă izbitor cu Marilyn 
Monroe (interpretată de Sherilyn 
Fenn) el face puţin şi pe pro- 
xenetul, afacerile sale de acest 
tip ajungând în anturajul unor 
persoane suspuse. Foarte la 
modă în anii '90, teoria că John 
Fitzgerid Kennedy era un afemeiat 


înrăit și că avea legături cu mediile 
mafiote este întărită și de acest 
film. Actor cu antecedente 
prestigioase (a jucat în filme de 
Woody Allen și Martin Scorsese), 
Danny Aiello joacă în Ruby un 
negativ atipic, un om torturat de 
îndoieli și de remușcări, şi care, 
în fond, nu-și dorește decât o viață 
normală. 

În fine, băiatul cel mai seducător 
apare în Influență nefastă de 
Curtis Hanson, luând chipul lui 
Rob Lowe. Amintind de clasicul 
Străini în tren de Alfred Hitch- 
cock, acest thriller este povestea 
unui alt șantaj ce ia forma unei 
lupte pe viață şi pe moarte. Per- 
sonajul malefic își folosește far- 
mecul pentru a-i manipula pe alții 
atingând limitele patologicului. 
Eroul pozitiv (interpretat de James 
Spader) are de înfruntat nu numai 


„Dacă vrei 
să nu te uite lumea 
trebuie să fii 
un mare ticălos“. 


Joseph 
von Sternberg 


răul din afara sa, ci și pe acela 
dinăuntrul propriei ființe. Învingător 
până la urmă în bătălia cu tentaţiile 
și cu propria lașitate, el e un 
personaj politically correct, pe 
gustul producătorilor holly- 
woodieni. Deși finalul are o tentă 
conformistă, demonstraţia este 
interesantă și povestea ten- 
sionată. Regizorul Curtis Hanson 
nu e nici el un fitecine, el nu- 
mărând printre succesele sale 
Rîul ucigaș (cu Meryl Streep în 
rolul principal) și mai ales L.A. 
Confidential, un excelent film de 
suspans pe care-l vom vedea în 
curând și pe ecranele noastre. În 
orice caz, Rob Lowe face în 
Influență nefastă rolul carierei 
sale, prelungindu-și însă, din 
păcate, reputaţia de băiat rău și în 
viaţă. 

Conţinând observaţii intere- 
sante asupra naturii umane, fil- 
mele amintite confirmă adevărul 
unui aforism datorat lui Joseph 
von Sternberg: „Dacă vrei să nu 
te uite lumea trebuie să fii un mare 
ticălos“. 

Dana DUMA 


uă nâsfunde: 


Marinela Lupașcu, București; Viorela 
Năstase, Arad; Geta Dimancea, Brăila: 


RUPERT EVERETT. A reușit s-o 
eclipseze pe Julia Roberts în recentul lubitul 
meu se-nsoară, iar presa americană îl 
consideră unul dintre actorii posibil nomi- 
nalizaţi la premiul Oscar pentru cel mai bun 
rol secundar. Rupert Everett s-a născut în 
urmă cu 38 de ani și este fiul cel mic al unui 
ofițer de carieră și al unei scoțiene provenită 
dintr-o veche familie aristocratică. Și-a 
petrecut copilăria (pe care el o numește 
„extrem de idilică“), într-un castel „adevărat“. 
„Din păcate, la 7 ani am fost trimis la internat 
și mi-am petrecut următorii zece ani ca 
«pensionar» al celor mai bune așezăminte 
de acest fel. Legătura mea cu familia s-a 
deteriorat și mulţi ani după aceea i-am purtat 
pică mamei că a renunţat — pentru o educaţie 
aleasă — cum îi plăcea să spună — să mă aibă 
lângă ea“. Perioada cea mai grea pentru el a 
fost cei trei ani petrecuţi la Ampleforth, într-o 
școală catolică, patronată de călugări. 
Rezultatele școlare erau însă satisfăcătoare, 
doar că, pe la 13 ani „m-am schimbat brusc. 
Imi doream să fiu cineva faimos, un rock star 
sau actor. Ajunsesem să mă rog fierbinte 
pentru îndeplinirea acestei dorinţe.“ La 15 ani 
și-a ameninţat părinţii că se sinucide și astfel 
i-a convins să-l înscrie la prestigioasa Central 
School of Speech and Drama din Londra. 
După doi ani însă Everett este exmatriculat 
pentru indisciplină. „M-am vânturat vreo alți 
doi prin Londra, frecventând localurile și 
cluburile deocheate, învățând aproape tot 
despre așa-numitul underground și am 
hotărât apoi să-mi iau zborul la Milano“. 
Acolo, viitorul actor a devenit repede un foarte 
cunoscut manechin. 

Intors în Anglia, se lansează ca actor de 
teatru și repurtează un notabil succes în 
Another Country, piesă ecranizată apoi în 
1984. „Mulţi ani după acest film mi s-au oferit 
numai roluri de aristocrat snob, hiper-in- 
telectualizat, dar încuiat. Nimeni n-ar fi crezut 
că eram în stare să joc în comedie. Faptul că 
mi s-a încredinţat rolul din lubitul meu 
se-nsoară i-l datorez prietenului meu care, 
ajuns la Los Angeles și cunoscându-mi 
potențialul comic, i-a propus regizorului P.J. 
Hogan colaborarea cu mine“. Dar până la 
filmul lui Hogan, Everett a mai jucat (cu 
același succes) în Dance With a Stranger 
(1985) și The Comfort of Strangers (1990). 
l-a avut parteneri de scenă pe Kenneth 
Branagh („Nu sunt prieten cu el, și cred că 


reface prost ceea ce s-a 
făcut bine în cinema în urmă 
cu 20, 30, 40 de ani“) și 
Daniel Day-Lewis („Este un 
actor foarte bun și tot timpul 
se simte la el un anume fel 
de suferință, de chin. 
Suferinţa profesiunii pe care 
și-a asumat-o“). Filmul care 
„i-a trezit din amorţeală 
pe critici“ a fost Nebunia 
regelui George, dar și re- 
clama pe care a făcut-o 
parfumului Opium Hommes 
al lui Yves Saint Laurent. 
„Mulțumită acestuia m-am 
asigurat din punct de vedere financiar — 
pentru mine Saint Laurent rămâne un 
adevărat mecena — și în același timp mutra 
mea a fost plimbată cam peste tot în lume 
graţie revistelor și micului ecran“. 

Rupert Everett, spre deosebire de 
Branagh și Day-Lewis care îi impresionează 
pe americani tocmai prin aerul lor atât de 
british, se simte european. „Pot să lucrez în 
Franţa, Italia, Rusia și o fac de aproape zece 
ani. In Italia am reușit chiar să mă bucur de 
un succes notabil cu Della morte Dell'amore 
(r. Michele Soavi). Ceea ce admir însă la 
americani este ştiinţa de a întocmi un sce- 
nariu. Chiar slab dacă este, el are o structură, 
adică un început, un mijloc și un sfârșit. Un 
film nu este un roman în 15 volume — cum 
continuă să creadă unii regizori europeni, mai 
ales francezi —, ci o poveste de 90 minute 
care trebuie să atragă spectatorii“. 

„In prezent, datorită succesului cu lubitul 
meu se-nsoară mi-au fost cumpărate trei 
scenarii și alte cinci studiouri mi-au propus 
colaborarea cu ele, printre care Disney cu 
care intenţionez să lucrez la o continuare la 
lubitul meu..., având-o în rolul principal tot 
pe Julia Roberts. Alte proiecte? Martha and 
Arthur — povestea unui cuplu de vedete de 
cinema confruntat cu dezvăluirea făcută în 
presă că soțul este homosexual și P.S. | Love 
You, o comedie-thriller în care voi fi un fel de 
agent secret ă la James Bond după care 
femeile sunt înnebunite, dar care este 
homosexual. Am fost întrebat de ce numai 
asemenea roluri? Pentru că îmi plac și pentru 
că a fi homosexual nu este un defect. 
intotdeauna mi-am asumat atât calităţile, dar 
și defectele mele și nu fac un secret din 
înclinația mea sexuală. Şi nu cred că un om 
sau un actor poate fi caracterizat prin 
preferințele sale erotice. Imi place să joc roluri 


de gay, mai ales dacă sunt bine scrise. Nu 
văd nici o ruşine în asta“. 

Rupert Everett nu este numai actor și 
scenarist. El este și autorul a trei cărți în care 
umorul se împletește cu ironia caustică — The 
Hairdresser of Saint-Tropez, Hello Darling, 
Are You Working? și Guilt Without Sex, a 
Jewish Best-Seller. „in teatru reiau la Londra 
piesa lui Tennessee Williams, The MilkTrain 
Doesn't Stop Here Anymore. Este 
povestea unei femei foarte bogate care-și 
sfârșește zilele pe o insulă în Mediterana și 
pe care un gigolo o ajută să treacă cu 
demnitate dincolo. Nu joc rolul tânărului, ci... 
pe cel al bătrânei doamne...“ 

În afara activităţii sale artistice, lui Everett 
îi plac florile, călătoriile, bodybuilding-ul. Cel 
mai bun prieten al său este câinele labrador 
Moise, alintat Mo. Cea mai plăcută amintire 
a lui este intenţia lui Orson Welles de a-l avea 
ca interpret principal într-o adaptare după The 
Cradile Will Rock, o music drama contesta- 
tară semnată de Marc Blitzestein pe care 
Welles o produsese la New York, prin anii 
'30. „Din păcate filmul nu s-a făcut, din lipsă 
de bani. Am fost foarte furios atunci. Amy 
Irving făcea parte din distribuţie și era 
căsătorită pe vremea aceea cu Steven 
Spielberg. Ar fi fost ușor pentru el să semneze 
un cec. Același lucru l-ar fi putut face și 
Warren Beatty care zicea că-l va ajuta pe 
Orson, dar n-a făcut-o. Promisiuni deșarte“. 
Intrebat ce crede despre meseria pe care o 
are, Everett a răspuns: „Seamănă cu o 
prostituată. Aceasta își vinde corpul, iar 
actorul vinde emoții“. 


Pentru toţi cei care ne-au cerut informaţii 
despre Ursula Andress și Sophia Loren: 
Consultaţii nr. 12/1996, rubrica FAN CLUB, 
p. 6-7. 


Doina STĂNESCU 
39 


Cei patru din Melrose Place: Andrew Shue, Grant Shaw, Thomas Calabro, Doug Savant 


Julia Roberts s-a 
declarat admiratoare 
necondiționată a lui Mel 
Gibson 


40 


CINE-MENIU... DE 
REVELION 


Dacă anul trecut, singurii care „au 
creat evenimentul“ (în Statele Unite) 
au fost cei veniți din Europa (Anthony 
Minghella — Pacientul englez), Mike 
Leigh (Secrete și minciuni), Lars 
von Trier (Breaking the Wave) în 
ultimul trimestru al lui '97 ni s-au oferit 
tot filme unul și unul pe toate 
gusturile, un adevărat cine-meniu... 
de Revelion „întocmit“ de cei mai 
prestigioși regizori americani: film 
epic despre sclavie și drepturile 
omului (Amistad — r. -Steven 
Spielberg); film de acțiune (The 
Jackal — r. Michael Caton-Jones cu 
Bruce Willis şi Richard Gere); thriller 
juridic (The Rainmaker — r. Francis 
Ford Coppola şi The Gingerbread 
Man - r. Robert Altman, amândouă 
adaptări ale unor romane de John 
Grisham); plus The Truman Show (r. 
Peter Weir cu Jim Carrey); Devil's 
Advocate (r. Taylor Hackford, deja pe 
ecranele noastre); Boxeurul (r. Peter 
Weir, cu Daniel Day Lewis și Emily 
Watson); Titanic (r. James Cameron); 
The Game (r. David Fincher). In acest 
program demn de o competiţie 
sportivă se anunţă deja o 
ceva mai specială: Martin Scorsese 
şi Jean-Jacques Annaud cu filmele 
lor Kundun și Șapte ani în Tibet, 
ambele având ca subiect budismul şi 
copilăria lui Dalai Lama. Mai sunt 
prezenţi actorii-regizori: Clint East- 
wood cu Midnight in the Garden of 
Good and Evil; Robert Redford cu 
Omul care murmura la urechea 
cailor și Kevin Costner cu westernul 
futurist The Postman. Fără să mai 
vorbim de europenii plecați să 
facă film peste Ocean: în afară de 
Annaud, Danny Boyle cu A Life Less 


Ordinary, Paul Verhoeven cu 
Starship Trooper, Costa-Gavras cu 
Mad City, Jan-Pierre Jeunet cu 
Alien IV. 
Toate aceste evenimente cine- 
vor avea însă parte de 
premiere mai puţin fastuoase ca 
până acum (de exemplu pentru 
Evita a fost închiriată anul trecut o 
uriașă sală de bal unde evoluau 
dansatori de tango profesionişti iar 
pentru premiera la The Rock, de 
Jerry Bruckheimer s-a cheltuit 
600.000 dolari dovediţi inutili pentru 
că filmul n-a încasat decât 25 
milioane în prima săptămână de 
difuzare). „Banii care se cheltuiesc 
pentru premiere vor fi folosiți pentru 
a cumpăra spaţii publicitare în 
presă, la televiziune şi radio“, a 
declarat Gerry Rich, președintele 
departamentului de marketing 
internaţional de la MGM. Serile de 
premieră vor beneficia totuşi de 
covorul roșu şi limuzinele albe sau 
negre pentru că, totuşi suntem la 
Hollywood! Să sperăm că în 


ne redea gustul pentru cinema. 


FOAME DE GLORIE 


Cea mai bună ocazie de a-i în- 
tâlni pe celebrii actori hollywoodi- 
eni este să iei masa într-unul din 
restaurantele lor. Sylvester Stal- 
lone, Demi Moore, Bruce Willis, 
Whoopi Goldberg şi Arnold 

îşi împart — cum 
ştim — lanțul de restaurante Planet 
Hollywood ( este şi co- 
proprietarul lui „Schatzi“, un 
restaurant cu profil austriac în Los 


Angeles), Denzel Washington și Eddie 
Murphy deţin acţiuni la Georgia 
Restaurant (de asemenea în Los 
Angeles, pe Melrose Avenue), Robert 
De Niro prezidează Tribeca Grill în 
New York... Și nu o dată se întâmplă 
ca actorii să mănânce în propriile lor 
restaurante. La întrebarea de ce 
starurile sunt lovite de „bulimia“ 
restaurantelor, răspunsul este cât se 
poate de simplu: Ca și la loto, se 
investește aproximativ puţin și se 
poate câștiga enorm. Pentru un actor 
celebru costul unei acțiuni sau părţi 
investite într-un local este derizoriu, 
cam 5000 dolari, iar pentru restaurator 
starul reprezintă garanţia atragerii 
clienţilor fascinați de numele și gus- 
turile culinare ale idolilor lor... Un fel 
de „foame de glorie“. 


ARTIŞTI ȘI 
BUSINESSMENI 


e Quentin Tarantino a reușit — în 
sfârşit — să lucreze cu Madonna. Cei 
doi au devenit asociaţi — prin 
intermediul caselor lor de discuri — A 
Band Apart Records şi Maverick 
Records (care a lansat-o pe Alanis 
Morissette și grupul Prodigy). Primul 
CD produs de A Band Apart Records 
a fost difuzat de Maverick: sound- 
track-ul celui mai recent film realizat 
de Tarantino, Jackie Brown (cu Robert 
De Niro, Samuel L. Jackson, Bridget 
Fonda şi Michael Keaton) a cărui 
premieră este prevăzută să aibă loc în 
preajma Crăciunului. Regizorul nu se 
mulțumește însă să fie doar realizator, 
producător și compozitor. El este şi 
actor, debutând, de altfel pe Broadway, 
cu rolul principal din Singur în noapte 
de Frederick Knott (ecranizată în 1967 


Su patronajul Ambasadei Italiei și al Institutului Cultural 
Italian cu colaborarea Ministerului Culturii și al Oficiului Naţional 
pentru Documentare și Expoziţii de Artă — s-a deschis expoziția 
fotografică semnată de Rossano B. Maniscalchi. 


A. putut astfel admira în Sala Rondă ARTEXIM peste 200 
de fotografii ale unui stilist al imaginii care a făcut din modă, în toată 
diversitatea ei, o modalitate de reprezentare a tendințelor socio- 
psihologice contemporane în general, și a eternului feminin în special. 
Intr-o lume adesea asaltată vizual de o estetică negativă, a urâtului, 
a kitsch-ului și chiar a vulgarității, Maniscalchi și-a propus să vadă 
numai frumosul în diversele lui ipostaze pe care îl așează în plină 
lumină. În viziunea sa, moda nu mai este doar un anume fel de a te 
îmbrăca, ci un limbaj universal prin care se întreține un dialog despre 
moralitate, comportament și chiar concepții contemporane. 


Nisou la Florența, Maniscalchi s-a afirmat ca un fotograf 
de elită în Statele Unite — din California în Florida și la New York — 
ca și în Europa unde expoziţiile sale au călătorit în Suedia, Austria, 
Croaţia, Republica Cehă, desigur Italia și acum în România. 
Numeroasele show-uri de modă pe care le-a urmărit — ale lui Ungaro, 
Ferraganno, Cavin Klein, Armani etc. — fac din compoziţiile sale o 
vivace și sagace oglindă a timpului prezent. 


A.D. 


de Terence Young, cu Audrey Hep- 
burn). Spectacolul este pus în scenă 
de Leonard Foglia care de curând a 
mai regizat și Master Class cu Faye 
Dunawy. 

e Larândul lui, Ridley Scott este 
prezent cam pretutindeni: după G.I. 
Jane cu Demi Moore (care a demarat 
promiţător la box office) și The 
Hunger, un serial tv sci-fi produs și 
co-realizat cu fratele său, Tony, 
pentru rețeaua cablată Showtime, el 
conduce studiourile Shepperton 
(care împreună cu cele de la 
Pinewood, sunt cele mai productive 
din Anglia). In același timp, Scott se 
află în fază avansată cu două filme: 
RKO 281 (povestea filmărilor la 
Citizen Kane) și | Am a Legend cu 
Arnold Schwarzenegger, remake 
după Supraviețuitorul, un film din 
1971 cu Charlton Heston. 

e George Lucas se află pe unul 
dintre locurile fruntașe ale noului 
clasament al celor mai bogaţi oameni 
de la Hollywood, alături de Michael 
Eisner (patronul lui Disney) și Oprah 
Winfrey. 


Eu) După Şapte ani 
în Tibet, Brad Pitt 
își dorește 
o pauză 

dar pre : 


e În urmă cu doar câteva luni, la 
Cannes, Sean Penn primea premiul 
de interpretare pentru She's So 
Lovely. Relaţiile dintre actor, 
regizorul filmului (Nick Cassavetes), 
producătorul René Cleitman și fraţii 
Weinstein, patroni ai Miramax-ului și 
distribuitori ai filmului în Statele Unite, 
erau cum nu se poate mai cordiale. 
Timpul a trecut și tonul s-a schimbat. 
La numai câteva săptămâni de la 
premiera americană a filmului, 
Hachette Première, prin dl. Cleitman, 
a depus o plângere în fața unui 
tribunal din Los Angeles pentru a 
încerca blocarea filmului, cerând cele 
8 milioane dolari, avansul promis de 
Miramax și... neonorat. 

e Actorul Paul Sorvino devine 
extrem de violent când e vorba de 


apărarea intereselor fiicei lui, Mira. El 
a promis o bătaie bună lui Andrew 
Corsello, autorul unui articol apărut în 
revista GQ în care Mira Sorvino este 
descrisă ca o capricioasă „tipă cu 
fumuri de mare vedetă“. Știind că tatăl 
este expert în arte marţiale, Corsello 
a spus: „Știe să joace, să cânte, să 
danseze ș are o lovitură de picior 
demnă de centura neagră. Dar... fuge 
mult mai încet decât mine“. 


FOTOGRAFI, NU 
PAPARAZZI 


Imediat după funeraliile prințesei 
Diana, fotografii de la Hollywood au 
hotărât să reacționeze împotriva 
campaniei de presă privind vânătorii 
de imagini. La premiera filmului The 
Game, fotoreporterii purtau banderole 
pe care scria: „Nu suntem paparazzi“ 
și „Am fost invitaţi aici“. Cum însă 
banderolele nu erau „invitate“, ele au 
fost smulse imediat de către agenții 
serviciilor de ordine. 


PRINTRE ALTELE 


e Str. Spielberg. Cunoscutului 
regizor și producător i s-a acordat 
onoarea ca una din străzile din 
cartierul Woodland Hills (L.A.) 
să-i poarte numele. aia Drive 
(Strada Spielberg) unește Mulhol- 
land Drive de John Ford Chapel, 
aflată la intrarea azilului-spital 
aparținând lui Screen Foundation. 
Steven Spielberg este unul din cei 
mai generoși sponsori ai acestei 
case pentru pensionarii industriei 
filmului. 


Rubrica „CINEGLOB“ 
este realizată 
de Doina STĂNESCU 


41 


CINE CE FILMEAZĂ! 


Bo X-Files pe marile ecrane. Fanii Dosarele X pot fi mulțumiți, serialul lor 
preferat trecând în sfârşit într-o altă... dimensiune: pe marele ecran. interpreţii 
principali sunt aceiași Gillian Anderson și David Duchovny. Scenariul: Chris Carter. 
Regia: Rob Bowman. Subiectul rămâne deocamdată (adică până la premiera 
anunțată pentru vara viitoare) top secret. Se știe doar că este vorba despre una 
din enigmele rămase nerezolvate într-unul din episoadele serialului şi al cărei 
mister va fi dezlegat în film. S-a turnat la Los Angeles, dar și printre gheţurile 
Alaskăi și în Canada. 


@ În pline filmări 


p Din nou, legături periculoase. Nathalie Baye (Muriel) și Daniel Duval 
(Samuel) se cunosc în tren și se îndrăgostesc la prima vedere. După consumarea 
pasiunii, bărbatul se dovedește a fi ciudat și ameninţător, iar Muriel își dă seama 
că legătura lor a devenit primejdioasă. Titlul filmului este sugestiv: Si je t'aime, 
prends garde ă toi (Dacă te iubesc, ferește-te!). Regia: Jeanne Labrune. 


E Scream 2. Încasând (numai în Statele Unite) peste o sută milioane dolari, 
filmul lui Wes Craven, Scream s-a dovedit a fi cel mai mare succes-surpriză al 
anului 1997! Ca urmare, echipa primei serii (realizatorul și interpreții Neve 
Campbell, Courtney Cox și David Arquette cărora li s-a alăturat Tori Spelling) se 
află în plin lucru la Scream 2. Dacă subiectul nu este cunoscut (încă), se știe 
precis că Wes Craven pregătește deja un Scream 3! 


joacă din nou 
pe Broadway 
în Master Class 
(regia 
Leonard Foglio) 


Ae IRA și... divorțul. David Thewlis (care poate fi văzut alături de Brad Pitt 
în Șapte ani înTibet — r. Jean Jacques Annaud) se află în Irlanda pentru Divorc- 
ing Jack (primul film al lui David Cassery). Scenariul este inspirat dintr-un ro- 
man aparținând lui Colin Bateman, o amuzantă poveste polițistă a cărei acțiune 
se petrece printre membrii faimoasei și temutei IRA. 


Cantona și Regina. Eric Cantona — mult comentatul fotbalist francez, 
Fanny Ardant și Jean Pierre Léaud sunt principali interpreți ai filmului de epocă 
Elisabeth l-ère, realizat de Shekhar Kapur (Bandit Queen) în studiourile 
Shepperton din Marea Britanie. Din acest tablou al tinereții energicei suverane, 
cu numeroase intrigi de curte și tentative de asasinat vor mai face parte: Richard 
Attenborough, Geoffrey Rush (Oscar pentru Shine), Kathy Burke (Premiul de 
interpretare la Cannes pentru Interzis pe cale orală). Elisabeta | va fi Cate 
Blanchett (Oscar and Lucinda). 


42 


© Va vedea lumina ecranului povestea 
de dragoste a lui John Lennon cu Yoko Ono? 


È Din nou în Irlanda. După Amistad, Steven Spielberg a plecat în Irlanda 
unde a încheiat de curând filmările la Saving Private Ryan — povestea unui 
escadron al armatei americane care, imediat după debarcarea în Franţa din 1944, 
are ca misiune salvarea vieții ultimului supraviețuitor al unei familii ce făcuse 
parte din Rezistență. Premiera este anunţată pentru primăvara lui '98, iar rolul 
principal este deţinut de Tom Hanks. 


i Eveniment. A fost tras ultimul tur de manivelă la The Thin Red Line, 
adaptarea pentru ecran a romanului lui James Jones: istoria sângeroasei înfrângeri 
suferite de trupele americane împotriva japonezilor la Guadalcanal. Regia aparține 
lui Terence Malick, unul dintre membrii „generaţiei Coppola“ care de bunăvoie a 
stat în ultimii zece ani departe de platourile de filmare. Pentru distribuţia filmului 
au fost vehiculate numele lui Edward Norton, Matthew McConaughey, Leonardo 
DiCaprio și Nicolas Cage (la care însă s-a renunțat în favoarea lui George 
Clooney), Bill Pullman, John Travolta, Gary Oldman, John Cusack, Woody 
Harrelson, Nick Nolte, John Savage, Ben Chaplin — toți aceștia acceptând roluri 
episodice alături de Sean Penn — eroul filmului. 


a Hoţi din tată-n fiu. Cineastul Arnaud Ladagnous (27 ani) s-a oprit pentru 
filmul său de debut la povestea a doi frați hotărâți să ducă mai departe meseria 
tatălui lor, mort în închisoare: aceea de hoț de buzunare. Marcel and Co. este o 
producţie independentă și din distribuţie fac parte: Guy Parigot, Jennifer Marie, 
Eddy Del Pino. 


$ Amanta lui Hölderlin. Marianne Denicourt și Laure Duthilleul au filmat 
în această vară în Germania povestea vieții poetului Hölderlin. Regia: Nina Grosse. 
Filmările s-au întrerupt până în ianuarie '98 când va fi suficientă zăpadă pentru 
reluarea lor. Poetul este interpretat de Martin Feifel, iar Denicourt — iubita lui. 


La Giraudeau în Senegal. Acum un an și jumătate, Moussa Touré era 
Hannibal în Les caprices d'un fleuve, regizat de Bernard Giraudeau. Acum a 
venit rândul acestuia să producă și să joace în filmul prietenului său, Touré: TGV. 
Subiectul: Turiștii unui autobuz sunt luaţi ostatici undeva, pe drumul dintre Dakar 
și Conakry. Alături de Giraudeau va juca Philippine Leroy-Beaulieu. 


a Bohringer și piticul din grădina (nu de vară). Un bărbat, colecționar 
de statuete din ghips reprezentând pitici, moare în condiţii misterioase. În jurul 
dispariţiei lui se tes tot felul de povești fantastice... Regizorul Jean Louis Bouchaud 
și-a ales pentru această „comedie 100% kitsch“ actorii potriviţi: Richard Bohringer 
și Elie Semoun. 


O în pregătire... sau aproape gata 


$ Misterele Vestului. Barry Sonnenfeld, după triumful Bărbaților în negru, 
intenționează să aducă pe ecran aventurile altor doi eroi — de astădată ai Vestului: 
James West și Gordon, protagoniștii unui celebru serial TV. Ei vor fi interpretați 
de George Clooney și Will Smith. Filmările vor începe în martie 1998. - 


$ Întoarcerea luiWhoopi. După ce a jucat în câteva filme total neinspirate, 
Whoopy Goldberg s-a îndreptat un timp către Broadway. Ea încearcă o reîntoarcere 


pe marile ecrane cu două filme: Deep End of the Ocean cu Michelle Pfeiffer și 
Treat Williams și How Stella Got Her Groove Back cu Angela Bassett. In primul 
(r. Ulu Grosbard), Whoopi va fi o polițistă lesbiană care ajută un cuplu să-și 
găsească fiul răpit; în cel de-al doilea (r. Kevin Rodney Sullivan) ea va fi prietena 
unei femei căsătorite care se îndrăgostește nebunește de un bărbat mult mai 
tânăr decât ea. 


i Noua Grace Kelly. Realizatorul remake-ului după Crima era aproape 
perfectă a lui Alfred Hitchcock, Andrew Davis (Fugarul) a schimbat titlul în Crimă 
perfectă. Tot el a hotărât că interpreta ideală pentru a relua rolul soției infidele 
deținut de Grace Kelly, este Gwyneth Paltrow. Michael Douglas va fi soțul care 
pune la cale asasinarea ei. Filmările au început în luna octombrie. 


b Comedie „fantezistă și fantastică“ va fi Dogma, filmul realizat de 
unul din cei mai cunoscuţi regizori independenţi, Kevin Smith (Clerks, Chasing 
Amy). Pe genericul filmului apar: Linda Fiorentino, Matt Damon, Chris Rock și 
Alan Rickman. 


- Mira Sorvino în vogă. Deţinătoare a unui Oscar pentru interpretare 
(Mighty Aphrodite), actrița are un sfârșit de an extrem de aglomerat. Ea este 
interpreta principală a două filme aflate în plin lucru. Free Money: Sorvino este o 
agentă FBI care anchetează condiţiile de viață ale deţinuţilor dintr-o închisoare 
al cărei director nu este altul decât Marlon Brando. Mai apar: Donald Sutherland 
și Charlie Sheen. Regia: Yves Simoneau. În Lulu on the Bridge, ea este o 
chelneriță devenită muza unui cântăreţ de jazz (interpretat de Harvey Keitel). 
Filmul reprezintă debutul în regie al lui Paul Auster. 


a Anjelica Huston recidivează. După primul film ca regizoare (Bastardul 
din California), Anjelica Huston dorește să adapteze romanul lui Amy Ephron, 
A Cup ofTea. Huston se va afla de această dată în dublă ipostază: realizatoare 
și interpretă. Parteneră: Sharon Stone. Ca actriță, Huston a terminat de curând 
filmările la Breakers (r. Doug Liman) în care este mama Aliciei Silverstone și la 
Cenușăreasa, unde interpretează rolul mamei vitrege. Cenușăreasa este Drew 
Barrymore. Regia: Andy Tennant. 


O proiecte 


ea Legendele rock-ului în cinema. După ce a anunțat posibila intrare în 
producție a unui film despre Janis Joplin și a altuia despre Brian Jones (interpretat 
de Brad Pitt), Columbia se află în stadiu avansat cu un scenariu despre povestea 
de dragoste dintre John Lennon și Yoko Ono. Filmul nu va putea fi realizat decât 
în momentul când văduva lui Lennon își va da acordul asupra story-ului și va 
ceda drepturile de utilizare a unora dintre celebrele melodii ale soţului ei. 
Deocamdată, nu s-a avansat nici o propunere pentru distribuție. 


„Generalul“ Depardieu. „Cine altul l-ar putea interpreta pe De Gaulle, 
dacă nu Gerard Depardieu?“ s-a întrebat Jean Cosmos, care lucrează intens la 
un scenariu despre una din perioadele grele ale vieţii lui De Gaulle: anul 1940. 
Regizorul viitorului film n-a fost încă găsit, dar în schimb se știe perioada când 
vor începe filmările: anul 2000! 


a Muza noului film al lui Chen Kaige nu va fi alta decât Juliette Binoche 
care nu are nici o clipă de răgaz. După Alice et Martin de Andre Téchiné, ea va 
pleca în Canada pentru La Veuve de Saint-Pierre de Alain Corneau, cu Daniel 
Auteuil. Urmează Italia, unde Juliette va fi vedeta filmului lui Chen Kaige, 
deocamdată fără titlu. 


i „Generalul“ Depardieu 
și doamna inimii sale, Carole Bouquet 


® Nathalie Baye trăieşte o legătură periculoasă 
în Si je taime, prends garde à toi (r. Jeanne Labrunne) 


® Kevin Costner s-a întors la regie 
cu The Postman 


e MINI-FAX 


e Macha Méril va fi eroina noului film al lui James Ivory. * În februarie, 
Karin Viard va fi vedeta unei povești de dragoste realizate de Catherine Corsini. 
* Tom Cruise și Cameron Crowe (Jerry Maguire) vor să facă un film despre 
viața compozitorului și producătorului Phil Spector. e Diane Keaton va fi mama 
unui adolescent retardat în The Other Sister (r. Garry Marshall). * Pentru Out 
on My Feet, Robert De Niro se va reîntâlni cu Barry Primus (Mistress). Un film 
despre box, doar că de astădată De Niro nu va mai fi boxeurul, ca în Raging 
Bull, ci antrenorul. e Conducătorul grupului rock White Zombie, Rob Zombie, 
intenționează să regizeze The Crow: 2037, al treilea episod al seriei Corbului. 
După Brandon Lee și Vincent Perez nu se cunoaște încă numele interpretului 
principal.* Richard Linklater (Before Sunrise) va realiza Friday Nights Lights, 
un film despre un campionat de fotbal american desfășurat într-o regiune 
îndepărtată din Texas. e Un nou film de groază pentru George A. Romero 
(Noaptea morților-vii, Creepshow): Chain Letter. Este povestea a trei 
adolescenţi confruntaţi cu o serie de evenimente supranaturale. La 8 ianuarie, 
la Los Angeles, vor începe filmările la Arma fatală 4 cu Mel Gibson, Danny 
Glover și Rene Russo. Regia: Richard Donner. e Gene Hackman și Will Smith 
vor fi eroii thriller-ului politic produs de Jerry Bruckheimer, Enemy of the State. 


ULTIMA ORĂ 


Aflăm cu durere că a plecat dintre noi Dumitru Fernoagă, 


fost director al Arhivei Naţionale de Filme, producător a 
numeroase filme românești și distribuitor de exemplară 
competență. 


43 


1997 se pare că a fost la Holly- 
wood anul căsătoriilor. Dacă Brat Pitt 
și Gwyneth Paltrow se mai joacă de-a 
uite-o, nu e!, mariajul a devenit un 
lucru serios pentru: 

e Chris O'Donnell care în 
primăvară a spus „da“ alături de 
Caroline Fentress.. 

e Brooke Shields a jucat și a 
câștigat „meciul iubirii“ cu Andre 
Agassi. 

e La fel David Duchovny care 
s-a hotărât repede pentru viața de 
familist când a văzut-o pe T6a Leoni. 
Doar că evenimentul s-a consumat 
într-un cadru extrem de restrâns cu 
participarea a doar șase membri ai 
familiei. 

e Cât despre Matthew Broderick 
şi Sarah-Jessica Parker — eve- 
nimentul a fost ținut secret până în 
ultima clipă. Cu o zi înainte, Broderick 
declara unor jurnaliști că nici nu-i 
trece prin cap să se căsătorească. 

e Sylivester Stallone și Jennifer 
Flavin au spus „| Do“ la Londra, în 
fața fetiţei lor de 9 luni, Sophia Rose. 

e Barbra Streisand a acceptat, 
în sfârşit, cererea în căsătorie a lui 
James Brolin (Hotel). 

e Helen Hunt (Mad About You) a 
acceptat să-l ia de bărbat pe cel cu 
care era deja logodită de trei ani, 
Hank Azari. 

Toţi acești proaspăt căsătoriți au 
ajuns la aceeași concluzie: „Vreau 
să-mi petrec viața alături de tine“. 


TS 


După o copertă 
la „Play Boy“, damă de 
companie în Brunei: 
Rebecca Feratti 


e George Clooney nu s-a hotărât 
(încă) să-și unească destinul de cel 
al iubitei lui, Céline Balibran, dar 
colegele şi fostele lui partenere, 
Michelle Pfeiffer și Nicole Kidman au 
pus pariu pe câte 10.000 dolari că 
până la împlinirea vârstei de 40 de 
ani, Clooney va deveni tată. Actorul 
este însă liniștit — deocamdată. Până 
la schimbarea prefixului mai sunt 
patru ani. 


44 


Culese de pe la conferințele de 
presă 

© Sigourney Weaver: „Când l-am 
cunoscut pe Mel Gibson pe platou la 
Anul tuturor pericolelor mi-am zis: 
«Doamne, ce tip!» Mă prostisem în 
aşa hal încât dacă Mel n-ar fi fost 
căsătorit, mai că... știți ce vreau să 
spun. Chiar și când m-am măritat cu 
Jim (Sheridan, regizor n.n.) l-am ales 
pentru că îmi aducea aminte de Mel“. 

e Julia Roberts (tot despre 
Gibson): „La Teoria conspirației am 
insistat cât am putut să se adauge 
cât mai multe scene tandre între cei 
doi eroi. Mel este un adevărat spe- 
cialist în aşa ceva şi, credeţi-mă, 
aproape că-mi pierdusem cumpătul. 
Şi cum să nu-l pierd când mă 
gândeam că sunt în brațele unui tip 
atât de frumos, deștept, și cu un simţ 
al umorului dat naibii“. 

e Kurt Russel: „Dacă la premiera 
unui film ziariștii îmi pun întrebări 
obișnuite, înseamnă că filmul le-a 
plăcut. Dacă însă îmi pun întrebări 
originale atunci ceva nu e în regulă. 
Precis nu le-a plăcut filmul“. 

e Sharon Stone: „Sigur că mă 
interesează un al doilea Basic In- 
stinct. Dar cu trei condiții: un scenariu 
bun, un regizor şi mai bun şi un 
onorariu de 20 milioane de dolari. 
Cum Michael Douglas a cerut doar 
17, vă daţi seama că deocamdată 
nu se face... Şi se face, Sharon 
acceptând în cele din urmă rolul 
pentru... 17 milioane dolari. 


Tea Leoni: 
„De cum m-a văzut, 
David nu mi-a 
mai dat drumul“ 


Poveste ca în filme 


Rebecca Feratti, fostă „miss 
America“ și interpretă-pată de culoare 
în vreo 17 filme (l-a avut partener 
printre alţii pe Martin Short în Trei 
prieteni de John Landis), a iscat un 
scandal de proporţii dezvăluind o 
afacere extrem de stânjenitoare 
pentru fratele celui mai bogat om din 
lume, sultanul din Brunei. În cartea ei 
intitulată „Sex, Money and Brunei“, 
Rebecca rememorează aventurile ei 
ca angajată a unei agenții „artistice“ 
care în realitate furniza prințului din 
Bendar Seri Bogawan, femei pentru 
haremul lui. Și pentru a dovedi că nu 
fabulează, Rebecca și-a „împănat“ 
cartea cu fotografii realizate chiar de 
ea pe ascuns — în perioada cât a fost 
angajată cu contract — să-i distreze 
pe invitaţii alteței sale. „Statutul fetelor 
astfel închiriate amintește de sclavia 
sexuală. În afară de «serviciile de 
noapte», stipulate prin contract, ele 
trebuiau să fie zi și noapte la dispoziția 
prințului și a fiului acestuia. Capricioși, 
aceștia le umilesc pe fete mai tot 
timpul, le obligă să facă amor fără 
prezervativ, sau le droghează. În 
haremul lor se află uneori câte 60 de 
tinere, toate peste 1,75 m, cu siluete 
de vis, blonde și extrem de sumar 
îmbrăcate. Este adevărat, însă că 
toate acestea se află în acea colivie 
aurită de bună voie. Docilitatea lor 
este răsplătită adesea cu bijuterii, 
cadouri scumpe și toalete semnate 
Gucci sau Channel. Dar toate trebuie 
să uite ceea ce este mai de preț: 
demnitatea. Cele mai multe o fac 
însă gândindu-se la prețul pentru 
care timp de trei, patru luni devin 
curve de lux: 2-300.000 dolari cu care 
se pot întoarce acasă cu fruntea sus. 
Banii nu au miros, mai ales la Holly- 
wood“. 


Doina STĂNESCU 


regia: DAN PIȚA după un scenariu de: RADU F. ALEXANDRU cu: ȘTEFAN IORDACHE 
ALINA CHIVULESCU, VICTOR REBENGIUC, MAIA MORGENSTERN, GEORGE MIHĂITĂ, CRISTIAN IACOB 
COSTEL CONSTANTIN, VLAD RĂDESCU, VLADIMIR GĂITAN, LIANA CETERCHI, GEORGE ALEXANDRU 
art director: ION OROVEANU, producător: VILY AUERBACH, imaginea și camera: DAN ALEXANDRU 
montajul: CRISTINA IONESCU, muzica: ANTON SUTEU, coloana sonoră: ing. A. SALAMANIAN 
PRODUCȚIE: SOLARIS FILM DISTRIBUITOR: ROMANIAFILM 


Medalion Cybulski 


L. 70 de ani de la nasoro; ANF a pregătit 
la Cinemateca curate un ciclu omgial (13 
filme!) consacrat lui Zbigniew Cybulski (1927-— 
1967), vedetă-cult a cinematografului polonez al 
anilor '50—60. Cu o formaţie complexă (școala de 
jurnalism și cea de comerţ, cursuri de artă teatrală), 
actorul este și regizor, și autor dramatic, și animator 
de trupe de teatru, în provincie și în capitală. 
Debutul pe ecran și-l face în 1954, ajungând în 
scurt timp prototipul ideal al tânărului modern — 
frumos și inteligent — confruntat cu problemele 
acute ale perioadei postbelice. 

Devine figură emblematică pentru creaţia de 
început a lui Andrzej Wajda, care îi și consacră, 
după moartea sa accidentală, celebrul film Totul 
de vânzare. 


„Artistul și Orașul“ 


Å ina Națională a Uniunilor de Creatori 
(ANUC) a inut simpozionul anual la Galeriile 3/ 
4, Sala Rondă a Naționalului bucureștean, având 
ca temă „Artistul și Orașul“. Din partea UCIN, Bujor 
T. Râpeanu, istoric de film, directorul Editurii Video 
a Ministerului Culturii, a prezentat referatul „Orașul 
românesc, fundal și erou al documentarului 
românesc“. Incă de la începuturile cinematografiei 
noastre (1897), orașul a stat în atenţia cineaștilor, 
inițial doar pentru „vederi cinematografice“, 
constituind cu timpul o prețioasă memorie vie a 
naţiei. Din păcate, filmul de ficțiune şi-a propus mai 
rar să redea personalitatea inconfundabilă a urbei 
românești. In orice caz, este aceasta o temă de 
meditație deopotrivă și pentru edilii noștri! 


(Urmare din pag. 11) 


DAKINO 1997 


Privirea, 
dar mail ales 
cum vede ea 


Priviți-mă, eu vă privesc de Brigitte 
Lemaine — (Franţa) este un film despre un 
fotograf surdo-mut japonez, povestit de un actor 
japonez și el surdo-mut. Unul din cele mai 
frumoase filme ale Festivalului. Un film senin, 
tonic, în care, cu zâmbetul pe buze, povestitorul 
ne explică, răbdător, ce înseamnă să fii 
surdo-mut și reiese că p-ar fi chiar o tragedie 
câtă vreme ai mâinile libere, să te exprimi. 
„Dacă-mi daţi nişte cărți în mână e ca și cum 
aţi încerca să vorbiţi cu gura plină“. Priviţi-mă, 
eu vă privesc nu este un film despre un fotograf 
surdo-mut. Este un film despre comunicare. 
Aceeași privire caldă, înțelegătoare și dornică 
să comunice am regăsit-o în Paradis de 
Serghei Dvorţevoi — (Rusia). Viaţa unei familii 
în pustia Kazahstanului. Viaţa la „iurtă“. Cu 
mama care „linge blidele“ în chip de cină. Cu 
tânărul care se revoltă — o fi beat, n-o fi, nici nu 
mai contează. „Am să plec, dracului,’ din 
paradisul ăsta“! — și chiar se pleacă. Toată 
familia, instalată pe biata cămilă proaspăt 
operată la nas să i se pună belciugul de frâu. 
Prin vântul și praful deșertului. Câtă dramă, 


46 


LOC-NOTES 


„Bun venit în evul mediu“ 


T> 1 a proiectat în cadrul emisiunii „Cu 
ochii în patru“ un excelent reportaj realizat de 
Camelia Robe (imaginea Liviu Mărghidan) despre 
situația minerilor dizlocați din Valea Jiului. Este 
urmărit drumul unei familii cu mai mulți copii care 
s-a hotărât să revină în Moldova, pe meleagurile 
natale, pentru a lua viața de la capăt. Un drum 
dramatic care începe în întunecatul orizont de mină 
și sfârşeşte pe câmpul arat cu plugul, într-un ev 
mediu deloc întâmplător. Excelentă calitatea 
acestei investigații socio-psihologice, modern pusă 
în imagine. Și în contextul politico-economic! 


Un erou romantic: Zapata 


Cu română a prezentat cinefililor, 
la iniţiativa Ambasadei Mexicului, o biografie 
cinematografică mai puţin cunoscută a eroului 
naţional Emiliano Zapata. După varianta realizată 
în 1955, cu Marlon Brando în rolul principal, 
spectatorii noștri au putut vedea acum un film 
mexican cu același titlu, Zapata, regizat în 1972 
de Felipe Câzals. Protagonistul mișcării revolu- 
ționare a cărei a 87-a aniversare s-a sărbătorit în 
20 noiembrie este un personaj cu lumini și umbre 
pe care această peliculă le analizează cu luciditate. 

omanticul erou a mai inspirat o nouă producție 
cinematografică (de data aceasta hollywoodiană) 
regizată de mexicanul Alfonso Arau. Premiera 
acesteia va avea loc anul viitor. 


atâta umor. Cât umor, atâta înțelegere ome- 
nească a „situației“. Sub aceeași privire caldă, 
participativă, este construit și filmul lui Valeriu 
Gagiu — (Moldova), Acum e singur. „Subiectul“ 
este un om greu încercat de soartă. Născut mut, 
rămas și fără braţe la 14 ani, în urma unui 
accident stupid, dar care: a construit o casă, a 
sădit un pom, s-a și însurat, a făcut patru copii 
iar acum, după ce i-a murit nevasta, se 
descurcă singur. Face tâmplărie. Un om ca toți 
oamenii, numai că fără mâini. Când căldura 
privirii omenesc-înțelegătoare lipsește, filmul 
alunecă ușor într-un spectacol al mizeriei 
umane. În mod firesc, documentarul este tentat 
de temele spectaculoase — ce poate fi mai 
spectaculos decât anormalul?! — de aceea lui, 
mai ales lui, calitatea privirii îi contează. Această 
calitate a privirii, de pildă, desparte un film 
despre lipoveni — Cocorii de Marian Ivan, de, 
să zicem, Dansând cu lupii de Florin lepan, 
film căruia, în ce mă privește, i-am preferat, de 
departe, Peisaj după embargo, pentru plusul 
de cinema. lepan este un regizor fără îndoială 
talentat — și foarte premiat, dealtfel. Ce-l încurcă 
cred — și nu doar pe el, — este formaţia de 
televiziune. Documentarul pentru televiziune — 
și am fost răsfățaţi la acest capitol — diferă foarte 
mult de documentarul pur și simplu. Excesul de 
„mijloace“ specific tv — interviul, comentariul off, 
lăcomirea la senzaţional — duce, nedorit, la o 
dezlânare a subiectului. Am văzut risipindu-se 
astfel, în prea multe fire, un film pe care mult 
l-am iubit, pentru ideea lui: Curtea interioară 
de Valentin Suciu. 

Se pare că am ajuns, în chip firesc, la 
punctul nevralgic al Festivalului: slaba prezență 
a filmului românesc. Absența debutanților. 
Absența studenților de la ATF. Mi s-a explicat, 


CINEGLOB 


Continuare din pag. 41 


e Absurd. Ar putea fi amuzant dacă nu ar fi 
sinistru. Din ordinul autorităţilor locale, în cele 
două săli de cinema din Kota Bahru (Malaezia) 
filmele vor fi proiectate cu lumina aprinsă, pentru 
a-i descuraja pe spectatorii dornici de puţină 
intimitate, interzisă însă categoric de către gu- 
vernatorul islamo-integrist al provinciei Kelan- 
tan. Acesta obligase deja pe directorii sălilor să 
acopere fețele actrițelor... aflate pe afişele pu- 
blicitare! 


e Moștenire. Mary Pickford, co-fondatoare 
alături de Charles Chaplin, Douglas Fairbanks și 
D.W. Griffith a companiei Studios United Artists, 
în 1919, și-a început cariera în 1907 și puţin timp 
după aceea a fost supranumită „mica logodnică a 
Americii“ pentru că ea reprezenta arhetipul femeii- 
copil, pe care bărbaţii acelor vremuri și-o doreau 
soție. Pickford a revenit în actualitate în această 
iarnă. Cu aprobarea fostului ei soț, actorul Buddy 
Rogers, astăzi în vârstă de 92 de ani, au fost lan- 
sate un documentar intitulat Star Power și un 
telefilm, ambele dedicate vieții și carierei celebrei 
actrițe. In plus, în perioada sărbătorilor de iarnă 
este anunţată apariția pe marele ecran, într-o 
copie restaurată a unuia din cunoscutele ei filme, 
My Best Girl (1927). 


e Pe scenă, în carne și oase. Keanu Reeves 
a declarat de multe ori că ar fi dorit să fie mai 
degrabă cântăreț de rock'n'roll decât actor. Pa- 
siunea pentru muzică l-a făcut să-și înjghebeze 
acum patru ani o formaţie rock, Dogstar cu care, 
recunoaște — nu se aștepta să repurteze ase- 
menea succes. Recent, la unul din concertele 
susţinute la House of Blues din Los Angeles, 
biletele s-au vândut în câteva ore. E drept că 95% 
dintre spectatoare au recunoscut că au venit la 
spectacol doar ca să-l poată vedea pe Keanu 
Reeves în realitate. 


am înţeles, dar nu am priceput de ce n-au 
participat filmele studenților în festival. Nu mi-a 
explicat nimeni, așa încât, normal n-am înţeles 
de ce, Studioul de film documentar „Al Sahia“ 
care ar fi trebuit să fie „furnizorul principal“, n-a 
trimis în concurs decât o producție anemică, 
Zodia filmului. Un așa zis portret al Maestrului 
Paul Călinescu, salvat pe alocuri doar de 
inteligența și umorul „pionierului“ cinemato- 
grafiei noastre. 95 de ani! 

Nu încape îndoială, DaKINO 1997 a fost un 
eveniment cinematografic important. Pentru 
patru zile, Palatul Copiilor a devenit spaţiul 
privilegiat de contact cu filmul de scurt metraj 
din 20 de ţări. Dacă punem la socoteală și 
Retrospectiva Delvaux de la Cinematecă, 
Medalionul Kristophe Kassovitz, Seara filmului 
francez de la Institutul francez, Seara filmului 
scurt — premiatele — de la Oberhausen, Seara 
festivalului Mediawave, seara Realizatori 
români de pretutindeni, seara de desene 
animate „Best of Bristol“ atunci sigur, nu încape 
îndoială, Fundaţia DaKINO în colaborare cu 
Ministerul Culturii și Departamentul de 
Informare al României, plus sponsorii, fără de 
care premii n-ar fi fost, au pus, în acest an, de 
un Festival Internaţional în toată puterea 
cuvântului. El este perfectibil — nimeni nu-i 
perfect, dar și dispus să „lucreze“ la sine. Din 
acest an, iată, dispune și de o secţiune de film 
documentar. Aproape îţi vine greu să crezi că 
toată nebunia asta frumoasă a plecat din mintea 
unui singur om. Vorba lui losif Demian, 
președintele Juriului de ficțiune, „Dacă Dan 
Chișu n-ar fi existat, el ar fi trebuit să fie 
inventat“. Dar Dan Chișu și a sa Fundaţie 
DaKINO există. Concentraţi-vă, așadar, pe 
sprijinirea lor. Pentru anul viitor. m 


a E7 


TELENOVELA: 


CE-AM MAI AFLAT 
DESPRE: 


e Osvaldo Rios a devenit un 
personaj cunoscut al cronicilor 
mondene din publicațiile sud-ame- 
ricane. De curând el a semănat 
discordie între Isabel Pantoja, una 
din fostele lui iubite, și fiica aces- 
teia, Marisol. „Osvaldo a repre- 
zentat pentru mine nu un refugiu, 
ci adevărata dragoste. Dintre toți 
bărbaţii pe care i-am iubit, el 
rămâne pentru mine Unicul“. De- 
ranjată de cuvintele mamei, fiica a 
ripostat: „l-am iertat toate aven- 
turile cu numeroșii bărbaţi din viața 
ei, cu trecerea timpului deveniți 
din ce în ce mai tineri. Dar lipsa 
bunului simț de astădată nu i-o 
mai iert“. 


a Jeannette Rodriguez, 
fermecătoarea Micaela 


+ Carlos Mata a devenit ținta 
zaparazzilor odată cu începerea 
“imârior la o nouă telenovelă, in- 
“>yată Două femei. Partenera lui, 
Amparo Grisales, cunoscută actriță 
m=x'cană, este bănuită a fi mis- 
'="oasa femeie de care se spune 
= este îndrăgostit Mata. El și-a 
pāāsī soția și cei trei copii pentru 
a locui singur, „ca să se poată 
concentra mai bine asupra rolului“. 
„Doar asupra rolului?“ se întreabă 
maosi reporterii. 

e Ana Colchero a profitat de 
sztutul ei de vedetă a telenovelei 
Alondra pentru a impune în rolul 
meuțuu căruia îi dă viață în film, 
pe băetelul celei mai bune prietene 
a e. Chiar dacă și pentru rolurile 
de bebeluş au loc preselecții, 
relatiile se pare că funcționează cât 
se poate de bine și în acest 
„domeniu”. 

e Noheli Arteaga (Cele două 
Diane) a absolvit de curând — cu 
brio — Academia de Științe Eco- 


nomice din Buenos Aires, lucrarea 
ei de diplomă având ca temă — se 
putea altfel? — „Publicitatea te- 
lenovelelor“. Cei care au ţinut să o 
felicite primii au fost soțul ei, ac- 
torul Herman Perez Pereira și 
Oscar Leonardo, fiul lor în vârstă 
de 8 ani. 

e Norberto Diaz, cunoscut 
pentru perfecționismul său, s-a 
transformat pentru rolul lui Mo- 
hamed din Şeicul într-un per- 
sonaj slab, negricios, cu o privire 
verde, otrăvită. Pentru aceasta 
actorul a slăbit 20 kilograme și a 
folosit lentile de contact de un 
verde intens. „Când m-am uitat în 
oglindă, nu m-am recunoscut. Din 
tipul grăsuț și jovial care fusesem 
până atunci, nu mai rămăsese 
nimic“. 

e Angelica Rivera este și ea 
adepta schimbării înfățișării, și 
asta chiar din copilărie. „Pe atunci, 
o făceam doar ca să-mi exprim 
într-un fel nonconformismul și 
revolta de adolescentă împotriva 
părinţilor“. Astfel, spre disperarea 
familiei, Angelica purta jeanși tociți 
și rupți, tricouri bizare și lălâi, 
bocanci de parașutist și părul 
împletit rasta. „Intr-o dimineaţă, 
după o discuţie avută în ajun cu 
părinții mei în legătură cu ținuta 
mea, am coborât la micul dejun... 
rasă în cap. Atunci am încurcat-o! 
Mama mi-a altoit două palme 
zdravene, iar tata — care de cele 
mai multe ori îmi lua apărarea — 
s-a văzut nevoit să mă pedep- 
sească, interzicându-mi trei zile să 
ies din casă“. 

e Jeannette Rodriguez mărtu- 
risește că motivul pentru care nu 
s-a înțeles deloc, „dar deloc!“ cu 
partenerul ei din Micaela, Jorge 
Martinez, a fost concurenţa. „Nu 
puteam accepta ca el să dea 
mai multe interviuri decât mine, 
să primească mai multe scrisori 
decât mine, să dea mai multe 
autografe decât mine. Mi se 
spunea zilnic că este normal, el 
era deja o vedetă când eu abia fă- 
ceam primii pași în telenovelă. 
Ei bine, chestia asta a prins. M-am 
gândit că e doar o diferență de 
vârstă, ce naiba, iar eu eram totuși 
în avantaj...“ 


"CE NU ȘTIAȚI DESPRE... 


e MARIA -— Titlul original al 
telenovelei este Maria de nadie. 
A fost realizată în Argentina, în 
1986, iar autoarea scenariului 
este Delia Fiallo care mai are „la 
activ“ scenariile la Kassandra, 
Alejandra, Cristal. Interpreta 
Mariei este Grecia Colmenares. 
Intr-un interviu acordat revistei 
Telebolero, actrița se confesa: 
„M-am născut în Venezuela, în 
orașul Valencia (ca cel din Spania). 
Părinţii mei s-au despărţit pe când 
aveam 5 ani, dar acum păstrez 
legătura cu amândoi. Numele 
de Grecia mi-a fost dat de bunica 
din partea mamei, pasionată de 
geografie. De altfel, pe mama o 


& Grecia Colmenares și Jorge Martinez în Maria 


chema tot Grecia, iar una din 
mătușile mele se numea Francia. 
Ca să-l mulțumească pe tata, 
bunica a fost de acord să mi se 
mai spună și Dolores, dar nimeni 
nu-mi zice așa. Cu toate că trăiesc 
de la 21 de ani în Argentina, tot 
Venezuela rămâne dragostea mea. 
Călătoresc foarte mult împreună 
cu soțul meu și fiul nostru Gian- 
franco. Am petrecut un timp în 
Statele Unite unde am vizitat 
Disneyland, soțul meu inten- 
ționând să finanțeze construirea 
unui mare parc de distracţii în 
Buenos Aires“. 

e JEANNETTE RODRIGUEZ — 
Interpreta Micaelei s-a născut în 
Venezuela, la Caracas, pe 16 mai 
1962. Părinţii s-au despărţit repede 
și confidentul ei a rămas fratele 
mai mare, Jack. Studiază la 
Institutul de Artă Dramatică din 
Caracas și urmează cursuri de 
actorie în Statele Unite. Printre 
telenovelele mai importante: Leo- 
nela, Pobre, Diabla, Todo por tu 
Amor, Micaela, La Dama de 
Rosa. A trăit mai multe povești de 
dragoste cu partenerii ei de film, 
dar în prezent este singură. 
Pasiunile ei sunt muzica și gim- 
nastica aerobică. 


A fost ziua lor: 


e Andrea Del Boca — pe 10 
octombrie a împlinit 32 de ani. 
Primul rol: în Alejandro Doria. 
Avea 4 ani și interpreta cu mare 
convingere o fetiță surdo-mută. 

e Veronica (Giuditta Sainz) 
Castro — 19 octombrie 1952. Tatăl 
i-a părăsit, pe ea și fraţii ei, pe 
când erau foarte mici. „Am muncit 
din greu ca să ajung o vedetă. Știu 
ce înseamnă sărăcia și umilința, 


așa că îi înțeleg pe cei ce nu au 
nimic și încearcă să supravie- 
țuiască de la o zi la alta“, spunea 
eroina telenovelei Și bogații 
plâng. 

e Osvaldo Rios — Născut în 
Puerto Rico pe 25 octombrie a 
studiat psihologia, s-a implicat în 
politică și pentru scurt timp a fost 
chiar Ministrul Tineretului. Pasiu- 
nea pentru actorie a fost însă mai 
puternică. m 


& Veronica Castro: 
„Un drum lung de la 
Și bogații plâng“ 


WORLDWIDE! 


u o experiență de aproape 30 de ani în domeniul finanțării şi decontării 

tranzacţiilor de comerț exterior, BANCOREX este una dintre primele 

bănci comerciale românești. 

Din decembrie 1990, BANCOREX funcționează ca o societate bancară 

pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, îndeplinind funcţiile unei bănci 
comerciale cu caracter universal. 

În prezent, BANCOREX dispune de o rețea formată din peste 35 de sucursale, 
în București operând 6 sucursale. 

De asemenea, BANCOREX își propune deschiderea de noi sucursale şi 
agenții până la sfârșitul acestui an. 

BANCOREX dispune de reprezentanţe la New York şi Moscova, de o 
sucursală la Nicosia şi participă la capitalul unor societăți bancare din străinătate: 
Frankfurt-Bucharest Bank AG f/m, Anglo-Romanian Bank Ltd-London, Banque 
Franco-Roumaine sa — Paris, Banca Italo-Romena s.p.a. Milano, MISR-Roma- 
nian Bank sa Cairo. 


BANCOREX - bancherul oamenilor de afaceri ! 


BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. Euromoney Magazine 
u 


CEA MAI BUNĂ BANCĂ 
DIN ROMÂNIA 


997 


Integrarea în comunitatea financiar-bancară internațională este ilustrată şi 
de calitatea BANCOREX de membru al sistemului internațional de comunicații 
financiare SWIFT, al Camerei Internaționale de Comerț de la Paris şi a 
organizațiilor VISA INTERNATIONAL, EUROCARD şi MASTERCARD. 

Bucurându-se de recunoaştere pe plan internațional, BANCOREX este în 
prezent banca românească cu cea mai mare rețea de corespondenți bancari: peste 
1600 bănci corespondente în 150 de tări. 


Calea Victoriei 22-24, 70012 BUCUREȘTI — ROMÂNIA 
Tel: +40.1-614 73 78, 61491 90 

Fax: +40.1-312 24 95, 311 27 51, 614 15 98 

Telex: 11 235, 11 703 ebank r 

SWIFT: BRCEROBU, E-mail: [email protected]