Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul_VI-nr-1-1995

Nr. 1/1995 


| に = ヘン | FF 


Anul VI nr. 60 (382) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Festivaluri 


ST. VINCENT 


Sexul (fost) slab – № ۰ | SALZBURG 
în procente Îl smone 


7777 の 777 


и CU 


SCOP ATINS 


portunitatea şi rostul роіе- 
micilor legate de unele ve- 
dete americane contestate 
ат încercat să le iau în 
discuţie luna trecută. Aşa 
са nu-i mai răspund în 
acest sens MAGDALENEI ACHIM din 
Bucureşti. Care însă și-a găsit un su- 
biect mai bun („mai serios”, zice еа) 
decât polemicile cu pricina, în speţă fil- 
mul PEPE $1 FIFI al lui Dan Pita. „Feli- 
citări, dacă-l întâlniți”, îmi scrie. | le 
transmit prin revistă, fiindcă ne întâlnim 
atât de rar de când nu mai luptăm în 
aceeași tranşee a cinematografiei, încât 
imi este mai ușor să-i vorbesc. în scris, 
după ce timp de peste douăzeci de ani 
ne-am vorbit privindu-ne în ochi. 
Corespondenta mărturisește că a in- 
trat la film cu timiditate și cu anumite 
rezerve „pentru că nu știam cum va 
arăta realitatea postrevolutionara în fil- 
mul unui regizor care e in prim 
plan metatora, în ale cărui filme de-a 
dreptul incitante pentru spirit fiecare 
imagine aduce cu ea un simbol“. Dar, 
ne asigură M.A., „nu am fost dezamă- 
gită pentru că am descoperit un film in- 
teresant (...) Filmul reconstituie o so- 
cietate al cărei singur inadaptat este 
Carol 一 un personaj foarte interesant 
a cărui prezenţă dă vitalitate și vibrație 
filmului (...) Din scaunul cu rotile el isi 
strigă nemulțumirea, disperarea, pro- 
testul surd impotriva realității devasta- 
toare. (...) Punctul câștigat de regizor 
este că filmul se termină în lumină“. 
Corespondenta consideră са „filmul 
și-a atins scopul“. 


O EXCELENTĂ 
SELECŢIE 


lunga şi analitică scrisoare 
asupra „celor mai remar- 
cabile“ filme văzute de-a 
lungul unei veri (evident 
pe ecrane dar şi pe video 
sau diverse canale de te- 
leviziune) ne trimite ANDREI GORZO 
din Bucureşti. E adevărat, vara а trecut 
de mult, e frig de îngheaţă nasul cinefi- 


Din sumar: 
lanuarie 1995 


PORTRETUL LUNII: Răzvan Vasilescu 
AZLEI SUNT VEDETE: Winona Ryder 


O zi de filmare la Casa Cantacuzino; Radu 


Gabrea cineast; Amprenta personalității 


PE ECRANE: Wyatt Earp; Singur împotriva 
președintelui; Miracolul de pe strada 34; Spe- 
cialistul; Casa spiritelor; O răpire cu bucluc 


SPOT : Sexul (fost) slab 一 în procente 


FESTIVALURI : 
ST. VINCENT — O zodie fastă 


SALZBURG; 一 Redactorii șefi ai revistelor 
europene de cinema în dialog 3 
SALONIC : 一 Imperiul. simţurilor și imperiul 
banului 


MANNHEIM : 一 India, cap de afis 


CENTENAR: Odată cu Lumiere, trenul intră 


pe ecran 


SĂPTĂMÂNA FILMULUI SPANIOL: Călător 


în- Spania cu un bilet de cinema 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB; DAKINO 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Gheorghe 


Braşoveanu, irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, George Littera, Rolland Man, 
Dinu loan Nicula, Aura Puran, Eva Sirbu, 


Dumitru Solomon, Doina Stănescu 


Ф Alături de А! Pacino, Chris O'Donnell, debutant în 1992 一 
(Parfum de femeie, regia Martin Brest) 


Ий răspunde: 


Carmen Florescu, București; Filomen Barbu, lași: _ 
BRIDGET FONDA (31 ani). Fiică a actorului Pe- 


ter Fonda, nepoată a lui Jane Fonda. Bunicul — o le- 
gendă a Hollywoodului: Henry Fonda. În adoles- 
centa, s-a obișnuit cu greu cu celebritatea numelui 
pe care îl purta. Foarte timidă, în liceu a încercat 
să-și învingă acest defect urcând pe scenă și inter- 
pretând roluri în diverse producții. şcolare. A debutat 
în film în 1987, într-un scheci din Aria (r. Frank Rod- 
dam) unde apărea goală, iar gurile rele au comentat 
că a obținut rolul graţie numelui pe care îl purta. Așa 
a fost atunci. Dar cu cele cincisprezece roluri în tot 
atâtea filme, Bridget şi-a făcut „un nume“. „Cariera 
mea a evoluat“, spunea ea recent. „La început ac- 
ceptar orice го! ce mi se oferea. Acum sunt mai se- 
lectivă. Grija mea сеа mare este să nu mă repet“. Ea 
a lucrat cu regizori de primă mână ca Francis Ford 
Coppola (Nașul 3), Barbet Schroeder (Anunţ pericu- 
los), Bernardo Bertolucci (Micui Buddha), dar а aĉ- 
ceptat și roluri în producţii independente: Singles (r. 
Cameron Crowe). „În filmele acestora (regizorii inde- 
pendenti n.n.), risti mult mai mult, dar adesea poves- 
tile şi personajele sunt mult mai originale“. Cele ma: 
recente roluri ale sale sunt în filmele: The Road to 
Weliville (г. Alan Parker), Camilla (г. Deepa Mehta). 
Rough Magic (r.. Russell Crowe) și И Could Happen 
to You (г. Andrew Bergman), film pe care î îi adorá 
pentru că interpretează un personaj real, o tânără 


lilor în sălile de cartier, dar nici despre 
filmele luate în dezbatere де А.С. nu se 
poate spune că n-ar fi dansat decât o 
vară... Din cele șase pagini mari şi in- 
desate voi încerca să aleg câteva im- 
presii. Mai întâi despre o antologie 
Hitchcock. PSYCHO: „a busculat toate 
regulile <thrilier-ului» psihologic de di- 
naintea sa, fiecare element al său a fost 
- preluat, وه‎ Parodiat (Ме! Brooks in 
HIGH ANXIETY) şi omagiat (Brian De 
Palma in DRESSED TO KILL, cu Mi- 
chael Caine), fara а Я niciodată egalat. 
E un film pertect: mereu antrenant, nici 
o clipă previzibil şi uluitor de ingenios“. 
Despre PĂSĂRILE al aceluiaşi: „Un 
fiim-cult. Peste ani, va constitui mode- 
lul lui Spielberg pentru excelentul său 
film FĂLCI din Sora, la rândul sau cata- - 
lizator al unei serii de filme cu animale 
“uci , mergând de la consumabil la 
ridi (cel mai perfect exemplu e 
ROIUL, de un irezistibil comic involun- 
tar)“. Се} mai mult i-a plăcut corespon- ® 
dentului nostru VERTIGO, „de o per- 
сне practic perversa: modul т саге 

Hitchcock se joacă cu spectatorul său, 
oferindu-i deziegarea incă de la mijlo- 
cul filmului și ignorând astfel o lege 
fundamentală. іп «thriller», finalul total- 
mente neasteptat şi mai ales ideea de а 
ша o femeie (Kim Novak, perfectă) 
obișnuită și de a o transforma în obse- 

・ sia hitchcock-iana (blonda rece, inalta 
și inteligentă), regizorul proiectandu-si 
propriile obsesii asupra personajului lui 
James Stewart. E fara indoială cel mai 
subtil film al maestrului”. 

Despre COPOIUL lui Joseph Mankie- 
wicz pe scenariul lui Anthony Schaffer 
(„о adevărată lecție de manipulare а 
spectatorului“): „marea confruntare 
Laurence. Olivier (genial) 一 Michael 
Caine (nici o clipă nerămânând în um- 
bră, fiind singurul actor care nu s-a lă- 
sat dominat ecran de Olivier)“. 
LENNY de Bob Fosse: „o peliculă ma- 
gistrală“. Despre interpret: (Dustin Hof- 
fman): O prestație actoricească de ип 
dinamism exploziv, impecabilă, con- 
struind un personaj impresionant în re- 


beliunea (talentul . său P'trizând geniul, 
dar folosit autodistructiv) și contradicţi- 
ile sale. Tirada sa din final e de neuitat, 
realizată dintr-o singură filmare, ca- 
mera (până acum atât de dinamică) lă- 
sând cuvântul actorului şi imobilizân- 


cheineriţă' care primeşte cadou un bilet de loto câști- 
gător. „Filmul acesta îmi aduce aminte de comediile 
romantice ale lui Frank Capra, iar eu sunt înnebunita 
după acest gen de filme”. Bridget este de patru ani 
prietena actorului Eric Stoltz. Nu intenționează 一 
deocamdată — să se căsătorească. „Părinţii mei au 
divorțat pe când eu eram foarte mică. N-aș vrea să 
fac şi eu aceeași greșeală. Cât despre copii, cu toate 
că mama era foarte tânără când m-a adus pe lume, 
şi este ideal să ai copii cât mai devreme, cred са 
pentru mine în momentul de față contează cel mai 
mult cariera mea de actriță. Celebritatea este partea 
cea mai dificilă și mai neplăcută а acestei meserii. 
Cu cât eşti mai cunoscut, cu atât ўі este mai greu за 
faci ce-ţi dorești cu adevărat. De altfel am crescut 
ştiind foarte bine са, ajungând actriță, îmi va fi inter- 
zis să fiu eu însămi. Riscurile meseriei! 


PE SCURT: 


Cornelia Marian, Ciuj: Liam Neeson s-a născut Іа 7 
iunie, 1952, în irlanda de Nord. Înalt (1,93 m) şi-a 
dorit să facă baschet. A renunțat în favoarea actoriei 
şi în 1976 se afla pe scena teatrului din Belfast, inter- 
pretând roluri în piesele lui Shakespeare. Se remarca 
drept unul din cei mai populari actori de televiziune 
— Păstrează visul, Ellis Island (ambele seriale difu- 
zate și la noi), Miami Vice, Н Tomorrow Comes. Fil- 
mografia sa începe cu Excalibur (1981). Urmează: 
Krull (1983), The Bounty (1984), The Innocent 
(1985), A Prayer for the Dying (1987), The Dead Po- 
ol (1988), The Good Mother, High Spirits, Satisfac- 
tion (toate în 1988), The Big Man, Darkman și Under 
Suspicion în 1990, Crossing the Line (1991), The Ot- 
her Woman, Husbands and Wives, Leap ot Faith — 
1992, Ethan Fromme și Schindlers List — 1993, 
acest ultim rol ргоршзапаи-! în rândul vedetelor hol- 
cae dem Cel mai recent film: Rob Roy (r. Michael 

ton-Jones). 

Este căsătorit cu actriţa Natasha Richardson, fiica 
Vanessei Redgrave şi a regizorului „Ralph Richard- 
son. 


loana B., lași: De ce atâta mister în privința nume- 
lui dumneavoastră? 1. Pentru că ne rugaţi atât de 
frumos vă oferim: o jotografie cu Rachel Ward (р. 18). 
2 Nu ne putem ocupa chiar de toate filmele si serialele 
tv. Suntem. totuși o revistă de cinema. 3. Câteva date 
despre Robin Wright, interpreta lui Kelly din serialul 
Santa Barbara: Este considerată,după parerea unora, 


intii‏ نگ سس هس 


du-se pentru intreaga scenă pe aceeași 
poziţie, intr-o magnifica recunoaştere а 
зи atlel artistului asupra tehnicii“. 
VANATORUL DE CERBI, după părerea 
lui A.G., e „un flim s , profund im- 
presionant (de la LISTA LUI SCHIN- 
DLER, nimic nu m-a mai impresionat 
atât). (...) Regia lui Cimino e impeca- 
bilă, un regal de sensibilitate, intele- 
деге, fineţe... cum arareori ai ocazia să 
găsești“. Mai departe: „EXCALIBUR al 
lui Johan Boorman m-a entuziasmat. 
(...) O excentrică prelucrare a legende- 
lor lui Arthur, a Sfântului Graal și a Me- 
sei Rotunde, ilustrând fascinația de o 
viaţă a regizorului pentru folclorul cel- 
tic, ce transpare $1 în alte pelicule ale 
sale. EXCALIBUR е cinema in stare 
pură, de o splendoare vizuală greu de 
egalat și cu momente magice. E un film 
de neuitat, magistrală imbinare de 
aventură, готап\а și magie, de un rafi- 
nament desăvârșit, си o perfectă distri- 
buție de actori anici de teatru, care 
il transportă pe spectator în plin mit și 
il înalță“. LEUL ÎN IARNĂ: „un film isto- 
ric interesant, de o teatralitate studia- 
tă“. Katharine Hepburn, Peter O'Toole, 
Anthony Hopkins, Timothy Dalton 
„sunt admirabili“. PARFUM DE FE- 
MEIE: „Un Шт. bun, ре care uluitoarea 
interpretare a lui Al Pacino 11 {асе chiar 
indispensabil. (...) Compunându-şi ma- 
gistral personajul și dominând ecranul, 
dăruind relația dintre orb și un tânăr 
colegian cărula ii va fi mentor și pro- 
tector, cu o cuceritoare sensibilitate lip- 
sită de dulcegărie melodramatică, Pa- 
сто conferă rolului o viaţă ce se ex- 
tinde dincolo de limita ecranului. E per- 
fect, de la тіпи[іа cu саге işi redă han- 
dicapul (totodată nepierzând nimic din 
о la сопзі a complexă а 
personajului, la dinamismul și verva 
prestaţiei, totul invăluit într-un irezistibil 
şarm“. GANDHI: „Filmul lui Richard At- 
tenborough, distins cu 8 Oscar-uri, este 
o peliculă realizată cu o impresionantă 
dedicație (?—d.s.) și cu o minutie de-a 
- dreptul maniacală sesizabilă in fiecare 

imagine in parte. (...) Covarsitor са 

spectacol. și adesea grandios (...) 

Gandhi nu atinge omogenitatea şi per- 

manenta ingeniozitate a unui SCHIN- 

DLER'S LIST“. Despre Sergio Leone: A 

FOST ÎN VEST și A FOST ODATĂ ÎN 

AMERICA „sunt două capodopere şi ră- 


тап două puncte de referință din cine- 
matogratul mondial (...) Concepţia vizu- 
ală a lui Sergio Leone ţine de poezie. 
Suntem în plină poezie cinematogra- 
fică“, 

Evident, comentariul lui A.G. este 
mult mai bogat și foarte aplicat și mi-a 
făcut plăcere să-i citesc scrisoarea pe 
care, din lipsă de spaţiu, nu i-am repro- 
dus-o mai pe larg. Andrei Gorzo se do- 
vedeste пи numai un cinefil „lacom“, 
dar si un cinefil cultivat, sensibil şi inte- 
ligent în analiza filmelor. Ştiu că e greu 
să găsești — mai ales în cazul operelor 
valoroase — adjective, dar atenţie totuși 
la repetarea excesivă a lui perfect, іт- 
pecabil, magistral, impresionant, de ne- 
uitat. 


MISTERUL INCITĂ 
ame -- d 


ot o toarte lungă analiză 

ne trimite și D.C. ŞAIBĂR 

din București, dar pe mar- 

ginea unui singur film: 

MISTERUL CRIMEI DIN 

MANHATTAN. Ne margi- 
nim за reproducem concluzia cores- 
pondentului nostru care — asemeni 
multor altora — ne arată că avem citi- 
tori avizaţi: 

„MISTERUL CRIMEI DIN МАМНАТ- 
TAN ar putea fi o dramă intelectuală, 
cu mesaj, dar sunt secvenţe care strică 
«imaginea», frizând (tragic) filmul de 
groază. Ar putea fi un Шт polițist, dar 
personajele sunt fermecătoare, pentru 
că nu sunt niște profesioniști. 

În stilul lui, care apelează intens la 
magia cuvântului și la trimiterile filmice 
(există «textualism» și în cinematogra- 
fie?), Woody Allen nu poate să nu star- 
nească discuţii despre influenta litera- 
turii în film, în generali, şi м ceea се 
privește propriile sale filme. Sunt discu- 
ţii vechi (de 100 de ani) și incă netermi- 
nate, Cui îi place W.A. poate face linig- 
tit abstracţie de ele. Mie imi place“. 


RE 
Rubrica Dialog cu 


cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Laura Brăttălean, Cluj: Premiera filmului E.T., regia Steven 
Spielberg a avut loc în 1982. 

Anita şi Grigoraș Condurache, Maftei Mihaela, Rodica Pe- 
trenco și tuturor cititorilor noștri din Chișinău: Informaţiile pri- 
vind felul în care vă puteţi abona la revista noastră le puteţi 
găsi în caseta tehnică de la p. 23. 

Tuturor cititorilor care ne-au felicitat cu ocazia sărbătorilor 
le mulțumim şi le urăm tot ceea ce ne-au urat și ei nouă. In 
plus să ne citească mai departe! 


Doina STĂNESCU 


B Bridget Fonda 


Robin Wright 


© 
e 


Ө Robert De Niro: 
„Nu-mi place să “trag atenţia“ 


Concurs cu premii 
organizat de 
Noul Cinema 


în colaborare cu 
Româniafilm 


й Ediţia а Ш-а 
Raspunsurile corecte 


PRIMA ETAPA 

1. Madeleine Stowe /făzbuna- 
rea sau Ultimul mohican, sau Pă- 
trundere ilegală etc); Andie Mac 
Dowell (Ziva cârtițer sau Green 
Cards sau Joc de culise sau 


DIALOG の cititorii 


à 


Short Cuts sau Patru nunți şi の 
înmormântare еіс.) 


2. New Orleans 
A doua etapă, 1. Nici unul 2. 
Sandra Bullock 
Нара a treia 1. Joe Mantegna 2. 
Hudson Hawk 


printre cele mai frumoase zece femei din lume. Rolul 
din serialul mai sus amintit a fost și debutul ei in film 
(1984). Au urmat roluri — printre altele — în The 
Princess Bride (1987), State of Grace, Toys, The 
Playboys (1992) şi Forrest Gump (1994). Este саза- 
torită cu actorul Sean Penn (fostul soț al Madonnei) 
și au doi copii: Dylan Francis de 2 ani şi Hopper 
Jack — 1 an. Nașii celui de-al doilea au fost actorii 
Dennis Hopper $ Jack Nicholson, foarte buni prie- 
teni ai cuplului Wriaht-Penn. 


Precizăm că răspunsurile co- 
recte trimise după 20 ianuarie 
(data poştei) nu vor fi luate în 
consideraţie. Tragerea Іа sorţi 
va avea loc la inceputul lunii fe- 
bruarie, câştigătorii vor fi anun- 
fati telefonic sau prin ۰ 
Lista cu numele lor va fi publi- 
cată în nr. 2/1995. 


Albert Eugen Rapiteanu, Odobeşti, Vrancea: Re- 
gretăm, într-adevăr aveţi dreptate. 


Cristi Frincu, Sibiu; Pop Dumitru, București: Ата- 
nunte despre unele filme indiene mai recente găsiţi 
la р. 14 a acestui număr. Shabanei Azmi îi puteţi 
scrie pe adresa: 25 Janki Kutir, Juhu, Bombay 
400 049 India. 

Admiratorii (şi mai ales admiratoarele) lui Shashi 
Kapoor îi pot scrie pe adresa: 112 Atlas Apts, Har- 
kness Rd., Bombay 400006 ۰ 


Ф Kevin Costner _ 


= 


WYATT 


yatt Earp a facut 
obiectul mai multor 
filme (v. cronica la re- 
сети! Tombstone .în 
nr. 10/94, p. 10) fiind o 
controversată figură le- 
gendară a istoriei americane. Bio- 
graful său, Stuart N. Lake, îl descrie 
ca pe „un juStitiar curajos și nobil 
ce şi-a dobândit locul în paradis cu 
un foc de armă“, în vreme се de- 
tractorii îl consideră un maniac me- 
reu cu mâna pe trăgaci, care ucidea 
din răzbunare și se lăuda cu ispră- 
vile sale, cultivându-și singur mitul. 

Cuplul Costner-Kasdan 一 deja 
rodat (vezi Silverado din 1985 unde 
regizorul a creat vedeta și Bodygu- 
ard din 1992 la care același Kasdan 
a scris scenariul) — a atacat subiec- 
tul ca pe o chestiune de onoare, 
pregătind lansarea filmului pentru 
sărbătoarea naţională. Prin “Scrupu- 
loasa reconstituire biografică (de la 
copilărie până aproape de moarte, 
35 de ani în aproximativ trei ore de 
proiecţie) Se ambiționează un wes- 
tern „clasic“. Protagonistul e încân- 
tat de faptul că: „din punct de ve- 
dere istoric, suntem mult mai 
aproape de realitate decât oricare 
din versiunile precedente. De ехет- 
piu, acesta este primul film în care 
apar toate cele trei femei din viaţa 
lui Earp“. Regizorul supralicitează 
declarând: „lubesc filmele care sunt 
mașini de călătorit în timp și mă în- 
torc înapoi pentru a-mi arăta сит 
era pe vremea respectivă, cum se 
îmbrăcau oamenii şi cum vorbeau, 
сит se înfățișau străzile etc. Viaţa 
adevărată. Aceasta este funcţia ci- 
nematogratului!" 


РВ BCRANB 


Legenda unei legende 


EARP 


O afirmaţie discutabilă, fiindcă fil- 
mul înseamnă şi altceva. Dar acest 
inefabil în cazul de față nu există, 
lipsind tocmai aura de legendă care 
să justifice montarea de mare am- 
ploare. Chiar de la actori nu s-a ob- 
ținut decât câte o „compoziţie“ reu- 
зна în care meritul esenţial revine 
machiorului. indiferent că e vorba 
de Kevin Costner, care joacă şi ado- 
lescenta și maturitatea lui Wyatt 
Earp, îmbătrânind sub ochii specta- 
torilor. Sau de Dennis Quaid, ema- 
ciat de-a dreptul de tuberculoza ca- 
re-l încovoaie tot mai mult pe Doc 
Hollyday. Sau de Isabella Rossellini, 
uratita conform poreclei prostituatei 
Big Nose Kate. O apariție fugitivă, 
dar singura cu adevărat memorabilă. 
Poate tocmai pentru că nu zăbo- 
veste pe pânza ecranului atât de 
mult și ineficient ca ceilalţi eroi... 


irina COROIU 


Wyatt Earp e SUA 1993 Tig Ргодис- 
tions/Kasdan Pictures e Regia: Law- 
rence Kasdan e Scenariul: Dan Gor- 
don, Lawrence Kasdan e Imaginea: 
Owen Roizman ® Muzica: James 
Newton Howard e Cu: Kevin Cost- 
ner, Dennis Quaid, Gene Hackman, 
Michael Madsen, JoBeth Williams, 
Isabella Rossellini, David Andrews, 
Linden Ashby. 


で 
- 
о 

u- 
c 
о 
トー 
Е 
5 
I 


SINGUR 
ÎMPOTRIVA 


n basme, conflictul se rezolva 

de obicei printr-o luptă 

dreaptă între cel Bun și cel 

Rău, după ce se alegeau ar- 

mele: „Vrei în săbii să ne 

tăiem, sau...” și întrebarea 
propunea în continuare alte arme 
din arsenalul epocii. În anii '90 ai 
secolului nostru se poate și altfel: 
cel Bun încearcă „să-l dovedească“ 
(și la propriu şi la figurat) pe cel 
Rău, intrând cu ajutorul unui calcu- 
lator în fişierele secrete ale inamicu- 
lui. Митаі că, cel Rău їі pareaza fie- 
care mişcare, intuind care fișier este 
vizat si ştergându-l din memoria 
creierului electronic înainte de a pu- 
tea fi citit de cel Bun. În aceasta 
constă unica secvenţă palpitantă din 
Singur impotriva președintelui — și 
nu vă mai spunem сит se soldează 
duelul pentru că, în fond, nu asta 
contează. 

Ceea ce contează este invenţia 
dramaturgică. Până acum, calcula- 
toarelor le-au revenit în film tot felul 
de roluri, dar niciodată ele n-au mai 
fost folosite ca arme într-o luptă di- 
rectă (din păcate, nu și dreaptă, de 
când „cei buni“ sunt forțați să-i 
combată pe „cei răi“ cu mijloacele 
necinstite ale acestora). Dar, vai, in- 
spiraţia nu i-a vizitat pe realizatori 
decât preț de o secvență. În rest... 

In rest numai lucruri arhi-cunos- 
cute și de multe ori văzute, astfel ca 
nu ne mai alegem cu nimic din 
lunga defilare de ciocniri sânge- 
roase și explozii violente, de politi- 


O singură secvenţă 
şi un singur pericol 


PREŞEDINTELUI 


cieni corupți si mercenari infami. 
Pericolul ciar și iminent (titlul origi- 
па! al filmului și al cărții ce i-a stat 
la bază) s-o fi vrut a fi flagelul dro- 
gurilor, dar el este greu de deslusit 
în ceea ce vedem, т această аси- 
mulare de pericole sociale ale lumii 
de astăzi, unul mai clar si (iertati 
forțarea limbii române)... mai imi- 
nent decât celălalt. 

Rămâne de reţinut un singur peri- 
col — poate imaginar, poate real, 
deocamdată vag și de viitor — acela 
ca Harrison Ford (aici în rolul singu- 
rului om ce îndrăznește să se opună 
Preşedintelui), să apară și de acum” 
încolo la fel de monocord, la fel de 
indiferent ca în acest film. 

Speram din toată inima ca această 
prestație (căci „имегргеаге“ nu se 
poate пит!) să nu fi fost decât un 
accident în cariera unei vedete ce 
și-a atras pe merit simpatia gene- 
rală. + 


‘Aura PURAN 


Clear and Present Danger ® Pro- 
ducfie: SUA, 1994, Mace Neufeld/ 
Robert Rehme @ Regia: Philip Noy- 
ce e Scenariul: Donald Stewart, Ste- 
ven Zailian, John Milius după roma- 
nul lui Tom Clancy e Cu: Harrison 
Ford, Anne Archer, James Earl Jo- 
пез, Willem Dafoe 


MIRACOLUL 
DE PE 


cilianta Wilma din Familia Flinstone iar Miracle оп 34 th Street e Producție: 
micuța Mara. Wilson, vedeta-copil din SUA, 1992, Twentieth Century Fox ® 
Doamna Doubtfire, taticul nostru traz- Regia: Les Mayfield e Scenariul: Ge- 
nit. Un film recomandabil spectatorilor огде Seaton, John Hughes e Imaginea: 
oripilati de scenele de violenţă. Julio Macat ® Cu: Richard Attenbo- 
rough, Elizabeth Perkins, Dylan Mc 

Dana DUMA Dermott, J.T. Walsh, Mara Wilson 


Moş Crăciun 
la tribunal 


STRADA 34 


camere T.V. şi administrat cu ajutorul 
computerelor. Debutând са o melo- 
dramă despre o mamă celibatară ca- 
re-și crește cu greu copila, Miracolul de 
pe Strada 34 înaintează lent înspre 
happy end modificandu-si tonul. infuzia 
de comedie este binevenită şi face mai 
ușor de acceptat pledoaria pentru valo- 
rile familiei, o altă obsesie a cinemato- 
grafului american. A 
În orice caz, feeriei îi este dat ce-i al 
feeriei în această peliculă având ca fun- 
dal sărbătoarea Crăciunului. Ca argu- 
ment suplimentar de atracţie ar fi distri- 
butia plină de vechi și noi cunoștințe: 
excentricul Moş Crăciun este regizorul 
Richard Attenborough, oscarizat pentru 
Gandhi, văzut recent ca actor și іп Ju- 
rassic Park; Elizabeth Perkins era con- 


$ Dylan McDermott, 
Richard Attenborough, 
Mara Wilson 
şi Elizabeth Perkins 


entru că tribunalul este, in 
cinematograful american, 

un spațiu unde se petrec 

adesea minuni, el.a fost 

ales de această dată pen- 

tru a face dreptate unui 

personaj făcător de miracole, nu altul 
decât Moș Crăciun. Si pentru că o sen- 
tinta judecătorească devine 一 în cea 
mai democratică dintre societăţi, un 
adevăr mai puţin contestat decât Teo- 
rema lui Pitagora, aceasta а fost soluția 
scenariștilor pentru a ne convinge că 
Moșul mult visat este un personaj real. 
Povestea fetiţei de șase ani care re- 
nunta la scepticismul ei precoce in ma- 
terie de povești, un succes hollywoo- 
dian din 1947, este adus Іа zi cu ajuto- 
rul recuzitei: magazinul de jucării este, 
în varianta modernă, supravegheat cu 


$ 
5 5 15 5 15 5 5 5 5 5 5 8" 
4 3 


аса nu v-aţi plictisit 
la exploziile în lant 
provocate de Ste- 
ven Seagal în Teren 
minat sau de Den- 
nis Hopper în 
Cursă periculoasă puteţi privi un 
nou spectacol pirotehnic de cali- 
bru bazooka, de data aceasta cu 
Sylvester Stallone ca vedetă. In- 
triga polițistă care amestecă în 
urmărire foști lucrători-la CIA şi 
lideri ai „sindicatului crimei“ nu 
este decât un pretext pentru dez- 
Iantuirea efectelor speciale. 

Şi dacă tot nu prea contează 
cine fugărește pe cine, povestea 
cu tânăra care vrea să se răz- 
bune pe mafioți pentru uciderea 
părinţilor fiind prea trasă de păr, 
se recurge la atraetia scenelor 
de amor. Toride, ca şi tempera- 
tura periculosului Miami (teatrul 
acţiunii), şi centrate asupra unui 
cuplu de actori foarte fizici ca 
Stallone-Sharon Stone. Cel din- 
tâi a rămas, pare-se, de Іа Demo- 
latorul, cu pasiunea de a se ex- 
hiba nud în faţa aparatului de fil- 
mat, dar şi cu expresia congelata 
a feței. In schimb Stone, пита! 
dantele si senzualitate, rămâne la 
fel de frumoasă și sexy ca în In- 
stinct primar. E atât de grațios 


Eros şi dinamită 


vulnerabilă încât palmele pe care 
i le trage răul de serviciu James 
Woods ne indignează profund. E 
poate singura reacție omenească 
provocată de Specialistul, un 
thriller -tern si destul де inabil 
povestit. Şi când te gândești că 
regizorul Luis Lilosa e nepotul 
„unui mare povestitor, romancie- 
rul Mario Vargas Lilosa! Şi pen- 
tru că tot am ajuns la capitolul 
relaţii de rudenie, pelicula de 
faţă ne jnlesneste o altă compa- 
ratie defavorabilă: modesta pres- 
tatie actoricească și modesta în- 
fatisare a lui Eric Roberts (fratele 
strălucitoarei Julia) ne fac să 
constatăm din nou că nici talen- 
tul şi nici -frumusețea nu se re- 
partizează echitabil în aceeaşi fa- 
milie. 


Dana DUMA 


e The Specialist e Producţie: 
SUA, 1994 e Regia: Luis Lilosa e 
Scenariul: Alexandra Seros ® 
Imagine: Jeffrey |. Kimball Cu: 
Sylvester Stallone, Sharon 
Stone, Rod Steiger, James Wo- 
\ 045, Eric Roberts 


CASA 


ntâi se ia un best-seller 
sud-american 一 т cazul 
de faţă, chilian. Apoi un 
producător german care 
vrea să se impună pe 
piaţa internaţională: Bernd 
Eichinger, care a mai contribuit la fi- 
nantarea unor filme precum Christiane 
F, Poveste fără stârșit, Numele trandati- 
rului. Dar un producător care își asuma 
riscuri calculate, pentru că declară: „Nu 
m-aș implica în proiectele care mi se 
par sinucigaşe. Nici un film nu merită 
să-ți rişti întreaga carieră. Trebuie doar 
să te întrebi cât poţi risca, pentru că nu 
pierzi doar bani, ci și încrederea celor- 
lalţi“. 

Pentru ca riscurile să fie cât mai mici, 
este atras un regizor danez cu un pal- 
mares impresionant. Se completează 
apoi distribuţia cu vedete internatio- 
nale, despre care se crede că vor 
atrage publicul. 

Rezultatul? Un cocktail internaţional 
în care nici unul din elementele consti- 
tutive nu-şi poate releva în întregime 
aroma. Un amestec ce poate decon- 
certa spectatorul, саге nu ştie dacă 
sunt prea multe ingrediente sau dacă 
nu cumva lipsește ceva pentru a-i da 
savoare. Cu ani în urmă cei de la Ca- 
hiers du cinema se ridicaseră împotriva 
anchilozatului, academicului „cinema 
du papa“. Peste decenii ne putem şi noi 


întreba dacă nu cumva Casa spiritelor ` 


este un exemplar reprezentativ pentru 
cinematograful bunicilor noştri, un fiim 


Bille August 


ormat ca operator la Institutul Danez de Cinema, Bille August a 

debutat ca regizor, în 1978 cu pelicula În viața mea. După ce a lu- 

crat o bună bucată de vreme pentru televiziune, el a revenit la 

marele ecran în 1983 cu Zappa. Au urmat, după doi ani, Twist şi 

strigăt și, în 1988, Pelle cuceritorul. Cu acest film el a înregistrat o 

performanţă rară, obținând și Premiul „Palme d'or“ la Cannes şi 
Oscar-ul pentru се! mai bun film străin. Tot de domeniul recordurilor {те а! 
doilea Mare Premiu câstigat la Cannes la puţin timp după primul, în 1992, pen- 
tru Cu cele mai bune intenţii, după un scenariu autobiografic semnat de 
Ingmar Bergman саге i l-a încredinţat special lui August. 

După ce a regizat un episod al serialului de televiziune Tinărul Indiana Jo- 
пез, Bille August a semnat Casa spiritelor. /ată ce declară el despre premisele 
„acestei ecranizări după romanul Isabelei Allende: „Ea s-a hotărât cu greu să 
vândă drepturile cinematografice ale cărții sale şi n-a vrut să participe la scrie- 
rea scenariului. | s-a părut destul de dureroasă scrierea romanului şi n-a mai 
vrut să revină la el. Poate са a fost mai bine aşa pentru că, pentru а face o 
ecranizare, e nevoie de un punct de vedere rațional, aproape matematic și 
acesta e imposibil dacă ai cu materialul original o relație prea emotivă“. Dar, 
după ce-am văzut filmul, se pare că nu e bine nici prea „matematic اج‎ ۷۰ 


ә Meryl Streep, Winona Ryder, 


ө Bebelusul Bink (unul dintre gemenii Worton), 
Cyntia Nixon, Matthew Glave şi Lara Flynn Boyle 


0 RĂPIRE 


ată o peliculă care 
poartă marca profundă 

a producătorului. Spe- 
cializat în filme cu si 
despre сорй (SIngur 

1 şi 2, Dennis, 

pericol public, Miracolul de 
pe strada 34), John Hughes 


Un ostatec precoce 


CU BUCLUC 


semnează de această dată si 
scenariul. Fascinat de obicei 
de perspectiva lumii privită 
de la înălțimea de un metru, 
el scade acum nivelul cam la 


30 de centimetri de la sol și, 
implicit, vârsta protagonistu- 
lui. Un copil de numai nouă 
luni pornește de-a busilea să 
descopere orașul, punând în 
alertă atât familia, pornită în 
căutarea lui cu ajutorul poli- 
tiei, cât și pe răpitorii care îl 
pierd şi-l regăsesc de nenu- 
mărate ori. 

Mai amuzant decât ne-am fi 
aşteptat, O răpire cu bucluc 
nu repetă stratagemele beli- 
coase ale băiatului „singur 
acasă“ sau pe ale infernalului 
Dennis. Nu răutatea, ci reac- 
{Ше inocente şi imprevizibile 
ale bebelușului declanşează 
accidentele în cascadă ale 
căror victime sunt răufăcăto- 
rii dornici de recompensă. 
Gagurile se inlantuie cu vioi- 
ciune, trucajele sunt impeca- 
bile iar ansamblul respiră o 
bună dispoziţie contami- 
nanta. Un Шт 一 cadou de 
vacanţă. 


Dana DUMA 


Baby's Day Out e Producţie: 
SUA, 1994, Twentieth Cen- 
tury Fox e Regia: Patrick 
Read Johnson ® Scenariul: 
John Hughes ® imaginea: 
Thomas E. Ackerman @ Cu: 
Joe Mantegna, Lara Flynn 
Boyle, Joe Pantoliano, Brian 
Haley și copiii Adam și Jacob 
Worton = 


۱ 


Cocktail internațional 


SPIRITELOR 


expozitiv, în care ne defilează prin faţa. 
ochilor mari actori care nu ne conving, 


: peisaje filmate cu îndemânare şi atat, 


situaţii şi întâmplări care ar trebui să fie 
tragice, dar саге пи ne ۰ 
Traversăm împreună cu personajele de- 
cenii din istoria frământată a unei ţări, 
dar la sfârşitul călătoriei ne întoarcem: 
la punctul de plecare fără a fi convinși 
că acest voiaj a meritat efortul. Lipseşte 
emoția autentică, lipseşte асе! ceva 
care să ne implice efectiv şi afectiv. 

O fată cu puteri telekinezice nu poate 
reda fabulosul unui continent renumit 
prin al său realism. magic. Oricât de 
bună actriță ar fi Meryl Streep, nu ne 
poate convinge în momentele în care 
apare ca jună amorezată frământată de 
nelinistile unei vârste ingrate. Dacă ma- 
chiajul poate face uneori minuni în im- 
bătrânirea unui actor, operaţia de înti- 
nerire e mult mai dificilă. 

Ramanem cu senzaţia că am văzut о 
curiozitate: un film din anii '50 realizat 


în 1993. 
Rolland MAN 


The House о! the Spirits e Producţie: 
Germania-Danemarca-Portugalia, 1993 
e Scenariul $ regia: Bille August ® 
Imaginea: Jörgen Persson e Cu: Je- 
remy Irons, Meryl Streep, Glenn Close, 
Winona Ryder, Antonio Banderas, Va- 
nessa Redgrave 


și Glenn Close 


Б; 


filmul portretizează sexul frumos. 


cil. Bărbaţii le lasă foarte ușor pe femei să îi domine 
sexual, nu văd de ce se spune că asta ar fi emanci- 
pare“. 


Susan Sarandon: „Се-уедет pe ecrane e ceea се 
cred bărbaţii despre femei. Femeile ar vrea să vadă 
ceva mai adevărat și surprinzător, nu atât de îndulcit 
(...) Americafiii nu cred că o femeie de vârsta mea 
mai аге o viață sexuală. Sunt o grămadă de femei de 
peste 40 de ani саге au o viaţă sexuală și mai sunt 
mulți bărbaţi care le doresc. Dar filmele sunt atât де 
reacționare! Apar stereotipuri care aduc bani și ni- 
meni nu vrea să le mai schimbe“. 


Lesiey Ann Warren: „Sunt sătulă de tinere care 
joacă numai roluri de fete dragute şi bune la pat. Aș 
vrea să văd și personaje de peste 40 de ani care nu 
sunt deprimate, ratate, dereglate psihic. Ele nu sunt 
prezentate niciodată ca fiind senzuale. Cred că în 
erai o altă {ага nu există o asemenea limită de vâr- 
stă“. 


Jodie Foster: „Cred că situația se va îmbunătăţi, 
dar e greu pentru oricine să găsească roluri cu ade- 
vărat bune, bărbaţii suferă la fel de mult ca și noi. 
Studiourile ne fac mai multe greutăţi pentru că fil- 
mele cu un personaj principal feminin sunt «factori 
de risc». Merg la sigur doar cu filmele de acțiune si 
eroi musculoși. Noroc că apar și excepții ca Forrest 
Gump, Tăcerea mieilor sau Thelma & Louise 一 mari 
riscuri financiare, care au avut totuși succes — care 
îi fac pe producători să-și dea seama că nu au întot- 
deauna dreptate“. 


Nicole Kidman: „Generaţia precedentă s-a bătut 
pentru roluri bune. Noi trebuie să continuăm lupta. 
Ar fi interesant să vedem femei-gangster. Robert De 
Niro joacă astfel de roluri, și nimeni nu are nimic de 
obiectat. Dar o femeie-asasin plătit nu prea atrage 
publicul. Trebuie să jucăm Si roluri tenebroase, nu 
doar fete vesele“. 


Bette Midler: „Femeile au parte de rolurile cele mai 
proaste. Abia de mai am chef să mă duc la film. Ga- 
giii ăștia știu și ei să spună o poveste, și.o spun bine, 
dar continuă cu ea la nesfârșit". 


nii spun că nu s-a schimbat nimic: imaginea femeii în filmele hol- 

lywoodiene ar fi rămas una falsă, superficială, conformându-se 
fanteziilor „macho“ ale producătorilor şi regizorilor. АКИ susţin 
exact contrariul: femeia ar ocupa pe ecrane un rol de-a dreptul 

disproporționat, acaparând tot ce este mai bun în film. Vrem, nu vrem, noul 

val feminist şi ascensiunea unora dintre actrițele americane care au un cu- 

vânt de spus în cetatea filmului — pentru 5 

uităm, aduc bani buni — pun iar (а câta oară?) in discuţie modul în care 


sunt iubite de public şi, să nu 


… $ ce fac ele 


ctritele s-au săturat să se tot له چم‎ şi 
să ceară roluri mai bune. Mul tre 
ele au trecut la lucru și și-au intemeiat 

companii proprii. 
De exemplu MOVING PICTURES, 
condusă de Demi Moore, situată pe tar- 
mul Pacificului, o clădire decorată cu gust, cu mo- 
bilă veche, tapiserii, tablouri și sculpturi de valoare. 
Lucruri foarte scumpe ре care le-a plătit studioul 
Columbia. Dacă mai punem la socoteală salariile an- 
gajaţilor și toate cheltuielile legate de întreţinerea 
clădirii, e vorba de câteva milioane. De ce atâta chel- 
tuială? Un producător explică: „Studioul nu poate 
spune nu unei vedete. Poate refuza să mărească sa- 
lariile angajaţilor proprii, sau poate cere reduceri în 
bugetul unui film, dar nu-i refuză nimic vedetei“. 
Nu-i chiar atât de simplu, totuşi, o spune Chris Svo- 
boda de la asociaţia Women in Film:. „În felul ăsta 
vedeta e fericită, rămâne la studioul respectiv și 

toată lumea e mulțumită“. 

La Hollywood se știe că de multe ori e vorba doar 
de capricii, de flatarea vedetei. sunt aranjamente 


Susan Sarandon 


care se numesc „vanity deals“. Zeci de astfel de 
companii au dispărut fără a produce nici un film. 
Starurile nu sunt întotdeauna pregătite să conducă o 
companie. Și, când se află pe platourile de filmare, le 
e greu să se ocupe și de afaceri. Nu este cazul lui 
Demi Moore care, în timp ce filma Disclosure, lua 
permanent legătura prin telefon cu cei de la compa- 
nie, care citeau scenarii, lucrau la ele şi începuseră 
deja pregătirile pentru primul ei proiect, Gaslight Ad- 
dition, o poveste despre patru fetițe” de 12 апі. Stu- 
dioul o plătește pe Demi Moore pentru ca ea să gă- 
sească rolurile pe care ar vrea să le interpreteze, în 
schimb Columbia Pictures are prioritate în produce- 
rea acestor filme. 

Julia Roberts, Jodie Foster, Meg Ryan, Michelle 
Pfeiffer, Bette Midler, Goldie Hawn, Geena Davis, 
Kim Basinger conduc şi ele astfel de companii. După 


ce actrițele și-au petrecut ani interpretând rolurile 
stereotipe oferite de studiouri, acum ele își caută 
singure rolurile pe care chiar vor să le joace, și sunt 
plătite pentru asta. Înaintea lor și staruri masculine, 
ca Mel Gibson și Kevin Costner, au făcut la fel. 

Meg Ryan spune: „Toată lumea se lamentează cât 
de puţine roluri feminine bune există, și aşa mi-a ye- 
nit ideea. M-as putea plânge la nesfârșit, dar cred că 
trebuie să fac ceva“. Primul proiect al actriței, Paris 
Match, a și fost realizat. 


Geena Davis și soțul ei, regizorul Renny Harlin au 
întemeiat FORGE, o companie cu ambiţii mari. Har- 
lin spune: „Nu vrem doar nişte birouri și o secretară. 
Vrem să construim un imperiu“. Un imperiu care să 
cuprindă și parcuri de distracţii, restaurante, jocuri 
video. 

EGG, compania lui Jodie Foster, nu are proiecte 
atât de grandioase. Ea dorește doar să producă 


filme. Finantata de gigantul POLYGRAM, Foster e 
singura actriţă care poate efectiv să aprobe intrarea 
în producţie a unui film. Și pe deasupra nu e legată 
de un singur studiou: are libertatea de a alege cu ce 
producători — de la marile studiouri sau dintre inde- 
pendenti 一 vrea să lucreze. Primul ei proiect a și 
fost finalizat. E vorba de Nell, regizat de Michael Ap- 
ted, și în care actrița interpretează rolul unei fete săi- 
batice. Partenerul său e Liam Neeson. La următorul 
film, Home for the Holydays, va fi și regizoare. 

Сане Rudnick Polstein, vicepresedinta la NEW 
LINE CINEMA, intenționează să distribuie filmele 
produse de Geena vis, Demi Moore, Michelle 
Pfeiffer și Julia Roberts, căci, spune ea, „tot mai 
mulți oameni din industria spectacolului și-au dat 
seama că filmele în care personajele centrale sunt 
femei, sunt necesare. Ei privesc cifrele care arată 
structura publicului de cinema, şi văd că femeile vin 
în număr mai mare decât bărbaţii“. Dacă ea are 
dreptate, aceasta ar insemna că filmele produse de 
aceste actrițe ar fi și filme pe care spectatorii și-ar 
dori să le vadă. Sau spectatoarele? 


Pagini realizate 
de Rolland MAN 


~ 


` 


i, Doamne! Cum să 
nu te cred?! Te 
cred. Ziceam doar 
că mi se pare cu- 
rios, aşa, ca cineva 
să vrea să-și piardă 
timpul citind un interviu cu mine. 
Mare lucru n-am făcut până acum, 
doar ştii... A! M-au văzut în Balan- 
. Оа, dar се am făcut eu acolo 
este datorită lui Pintilie. Ц! dai 
seama cât a riscat Pintilie? Eram 
un necunoscut... Cum mi-a spus și 
domnul Ciulei, când făcea distribu- 
ţia la „Visul unei nopţi de vară“: 
„Dragă, te-am chemat să te văd, că 
nu știam cine ești, cum arăţi...” Nici 
n-avea de unde să ştie... Dar uite 
că Pintilie a venit la o repetiţie cu 
„Visul...”, m-a văzut și m-a luat în 
Balanța ...Mare curaj a avut. Mare! 
Eu aș spune: mare intuiţie. To- 
tuși, „necunoscutul“ Răzvan Vasi- 
escu, レー scenă, făcuse un „Ата- 
deus“ care s-a vorbit şi 
mult, 2 аеро Sau asta пи ега о да- 
гапјіе? Drept răspuns imediat ca- 
păt o mostră din râsul „mozartian“ 
după care, trăsăturile de o mobili- 
tate excesivă, ca a marilor comici, 
se așează intr-o expresie gravă. SE 
— Să nu crezi că fac pe nebunu'. 
Ştiu, am auzit, mi s-a spus. Ceea 
ce nu se ştie însă, este că înainte 
de premieră cu vreo săptămână, 
aşa, Cerneşcu a fost gata să mă în- 
locuiască. т asemenea măsură пи 
„ieșea“. Pur şi simplu! Imi era și 
greu să repet cu maestrul Beligan, 
ditamai artistul, nu? Eu sunt și mai 


` timid, așa, în ciuda unor manifes- 


tări teribiliste care tot din timiditate 
îmi vin, în general mi-e greu. Mai 
ales când e vorba de un rol impor- 
tant, mi-e greu de tot... Beligan a 
avut o răbdare nemaipomenită. Nu 
s-a enervat niciodată, nu m-a făcut 
să mă simt prost, în situaţia în care 
chiar eram prost! M-a ajutat cu 
mici indicaţii sau sugestii, mici, dar 
foarte importante pentru mine 
atunci. Ce mai? Nu ştiu dacă reu- 
seam să fac „Adameus“ fără Beli- 
gan ca partener. Așa cum fără Pin- 
tilie n-aş fi putut să fac rolul din 
Balanța așa cum l-am făcut. Pintilie 
are о intuiție absolut fantastică! 
Simte actorul, simte exact ce 
poate, așa că știe ce să-i ceară. 
Ştie, ca nimeni altul, гіс eu, să-ţi 
dea „linia“ unui personaj. Uite, des- 
pre Turtureanu din O vară de neui- 
tat, la început mi-a spus doar atât: 
„Вагуапе, ăsta е un porc“! Ce indi- 
сайе mai exactă ar fi putut sâ-mi 
dea? Bineînţeles că, ре urmă, ўі 


8 


Portretul lunii 


de Eva Sirbu 


care nu sunt sigur, adică nu prea 
ştiu cum o să fiu în ochii publicu- 
lui, am emoții. Mari! De unde feri- 
cire? In general nu cred că e loc de 
fericire în meseria asta... Deși este 
meseria mea, îmi place, este, totuși, 
о meserie ca oricare alta. În orice 
caz, cu nimic mai prejos decât me- 
seria de chirurg — să zicem. Eu am 
о mare admiraţie pentru chirurgi. li 
socotesc niște oameni extraordi- 


а iți pasă cum „о за Ш în 
ochii publicului“ mă gândesc că 
nici succesul nu-ți poate fi indife- 
rent... 

— Ei, sigur că așa, în sufletul 
meu, mi-ar place să am succes. 
Dar nu mă gândesc la asta când 
joc. Vreau să spun că nu e un 
scop. Mi se pare şi tâmpit să-ți pro- 
pui să placi, cu tot dinadinsul. E şi 
periculos. Poţi face multe prostii 
026-1 pui în сар să ai, musai, suc- 


Întotdeauna avem nevoie de ceilalţi 


explică personajul în amănunt, îți 
arată chiar cum trebuie să faci o 
scenă, dar dacă tu, în timp ce о 
faci, găseşti altceva Si lui îi place, е 
perfect! Nu te opreşte să-ți spună 
> сит mi s-a mai întâmplat 一 „Păi 
nu așa ţi-am arătat eu!'. Adică, îţi 
lasă și tie o libertate de joc. Sau cel 
puțin îți creează senzația că о ai, 
ceea ce, pentru mine e totuna... Să 
lucrezi cu Pintilie e un mare noroc. 
In meseria noastră, întotdeauna ai 
nevoie de ceilalţi, dar bineînţeles 
că cel mai important este regizorul. 
Е! te poate ajuta să te ridici și tot el 
te poate dărâma... N-ar fi o prostie 
să spun că eu, singur, am făcut ro- 
lul cel bun atunci când l-am făcut? 

— Pentru că Ш atât de mult la 
statutul de „necunoscut“, ce-ar fi 
să te „prezinţi“? Adică să spui... 

ー Răzvan Vasilescu, născut la 
14 august 1954 la Buzău, actor la 
Teatrul Bulandra. Din când în când 
mai joc şi în filme... Ha-ha-ha! lar- 
tă-mă... Am înțeles. Să mă prezint, 
adică să spun cum am ajuns eu ac- 
tor și ce-am mai făcut până acum, 
da? Păi, uite, de pe la șapte-opt 
ani, așa, am vrut să fiu actor. Imi 


“plăcea la nebunie Jean Gabin... 


Primul examen la Institut l-am ra- 
tat. Pentru al doilea, m-a pregătit 
foarte bine Mihaela Juvara, așa că 
am intrat. l-am avut profesori — în 
special, că au fost mai mulți — pe 
Leopoldina Balanuta, Alexa Visa- 
поп şi Laurenţiu Azimioara. Cu 
Azimioară am făcut un „Conu Leo- 
nida“ — îndrăznesc să spun acum 
— excepțional. După părerea mea, 
realizarea lui sută la sută... Pe 
scenă, am debutat cu Spiridon din 
„O noapte furtunoasă“ pusă de 
Alexa Visarion și tot Alexa m-a de- 
butat şi în film. Un rolişor, acolo... 
inainte de tăcere cred că se chema 
filmul. Pe urmă, am intrat actor la 
„Giulești“ unde am facut, printre al- 
tele, „Amadeus“... În film, ce? Un 
rolişor ici, altul dincolo... Mai ni- 
mic... In '87 am intrat, prin concurs, 
dar și printr-un fel de noroc, aș pu- 
tea spune, la Teatrul Bulandra. Pe 
atunci, la concursurile astea aveau 
prioritate actorii din provincie, dar 
lon Besoiu, care era directorui tea- 
trului, mi-a spus: „Puiule, stai și tu 
pe-aproape... Cine știe?" Am intrat 
ultimul la examen şi l-am luat... Da- 
ca-ti spun ca in meseria asta intot- 
deauna ai nevoie de ceilalți... 


— Се fel de copii ai fost? 
— Eu?! Exceptional! Ha-ha-ha! 


_Glumesc... Am fost un copil fericit. 


lubit 一 rasfatat chiar 一 de pă- 
rinti... Şi eu îi iubesc foarte mult 
deși nu le-am spus niciodată. Nu 
prea știu să fac declaraţii... Am 
avut mulți amici si doi prieteni-prie- 
teni. Amândoi au ajuns medici. 
Unul aici, celălalt în America. Am 
rămas prieteni până în ziua de azi... 
Mai târziu, în Institut, am avut o iu- 
bită, Romaniţa... Eram colegi. Și ea 
a plecat acum 14 ani. in Canada. 
Îmi trimitea cărți despre actori, ре 
vremea când asemenea cărţi nu se 
găseau la noi și așa am învăţat eu 
limba engleză. Și acum, tot ce ci- 
tesc — istoria mai ales mă pasio- 
nează, pentru că minciunile neruS- 
nate pe care le-am învăţat noi la 
școală nu pot fi numite istorie — 
citesc în engleză... Am avut mare 
noroc la prieteni. Nu și la bani — 
deși îi socotesc foarte importanți — 
și nici în dragoste, în sensul că 
până acum nu mi-am găsit „pere- 
chea“ pentru că altfel, пи mă pot 


plânge... Și'poate pentru că priete-. 


nii tin de copilăria mea fericită, me- 
reu mă gândesc la copilărie și tot 
nu-mi vine să cred că mă îndepăr- 
tez de ea tot mai mult și mai mult... 
Am fost fericit atunci, în mod sigur, 
deși nu-mi dădeam seama. Nicio- 
dată nu ne dăm seama că suntem 
fericiţi, când- suntem... Cocteau o 


“spune foarte frumos: „Acest lucru 


саге nu există și care'într-o zi înce- 
tează să existe“ Fericirea e mereu 
undeva, în urmă. In trecut... Poate 
de aceea eu trăiesc mai mult în tre- 
cut. lar dacă e să mă gândesc la 
ceva, atunci mă gândesc la o zi de 
acum 30 sau 25 de ani... Nu prea 
vreau să ştiu ce-o să fie mâine. Sau 
în viitor... Nu că m-aş teme de bă- 
tranete. Nici nu ştiu, nu încă, ce și 
cum este. Ce mi se întâmplă să mă 
gândesc uneori și mi se pare 
foarte, dar foarte curios este că, 
într-o bună zi, pur Si simplu n-am 
să mai fiu pe pământ... Si nu е 
teama de moarte, nu. E un fel de 
uimire, așa... Cum Dumnezeu să 
mai fii fericit cu asemenea gânduri 
în cap?! 

— Nici când joci nu ești fericit? 

ー Dacă e o treabă bună, în care 
mă simt în siguranţă, ca la „Visul“ 
sau la Balanța ...poate sunt mai li- 
nistit, aşa... Dar când e ceva de 


ces. Americanii au o vorbă foarte 
bună în sensul ăsta. Succesul — 
spun ei — înseamnă să faci bine ce 
ai de făcut, lăsându-i pe ceilalți să 
facă restul... Dar e adevărat că 
acolo există un sistem care se 
ocupă de „restul“... In ce mă pri- 
vește, uite, la Balanța, pentru că fil- 
mul este foarte mare şi a avut suc- 
ces, m-am auto-sugestionat şi 
mi-am spus: Ei, poate că un pic, 
așa, și datorită mie... Dar cred, sin- 
cer, că filmul ar fi fost la fel de bun 
și fără mine. În general, пш prea 
sunt mulţumit de ce fac. Pe bucă- 
tele, aşa, poate. Dar nu în totul. lar 
după ce ies de la un film în care 
joacă Brando, sau Nicholson, sau 
Pacino, cei mai mari după părerea 
mea, mă simt ca şi cum mi s-ar 
spune: „Du-te, maa băiete d'aicea! 
Du-te, maaa!". Mă desființează. Mă 
strivesc. Pe urmă, sigur, îmi vin în 
fire şi-mi spun: „Ei, hai că şi eu... 

nu ea ei, да’ mai pot și eu câte 


atins Pi テー că ești, cât de cât, 
mulțumit existenţa ta ca actor? 

— Uite, و‎ e sincer, de mo- 
ment, ar fi: Da! Pentru că i-am în- 
tâlnit pe Ciulei și pe Pintilie. Mie, 
acești doi mari artiști mi-au schim- 
bat viața. Au dat un sens existenţei 
mele. Cred în ei şi am avut norocul 
să creadă și ei în mine. Cred în ei, 
cum cred în Destin, şi cum cred în 
Dumnezeu, și cum cred în iubire, și 
în prietenie... Şi cum cred, dacă е 
să vorbim meserie, 
făcut. Imi place să-mi fac meseria 
bine. Mi-ar fi plăcut să fac comedie 
— nu există nimic mai greu pentru 
un actor decât comedia — dar nu 
mi-a fost dat. Dumnezeu ştie de ce, 
pentru că, dacă te uiţi la mutra mea 
ai zice că e numai bună pentru co- 
medie... in ce să mai zic eu: Cred! 
Uite, oricât de ciudat ar putea să 
pară după tot ce ţi-am spus până 
acum, cred în mine... 

Nu mi se pare ciudat. Mi se pare 
exact pe linia ființei lui contradicto- 
rii de artist până in măduva oase- 
lor, dar mereu inclinat să se т- 
doiască de sine, modest și exigent 
cu sine până ‘а desființarea de 
sine, dar conștient, in adâncul su- 
fletului, că este totuși, totuşi, Actor. 

— Da... Chiar cred în mine... 


în lucrul bine: 


۰ 


Ф Visul 


fluturelui 
de Marco 
Bellocchio 


ositi din numeroase {агі euro- 

pene și asiatice, criticii de film 

prezenţi la Saint-Vincent cu oca- 

zia Adunării generale a Federa- 

tiei internaţionale a presei Cine- 

matografice au alcătuit primul 
juriu internaţional din istoria unei binecunos- 
cute competiţii rezervate producției italiene: 
„Le Grolle d'Oro“. invitaţia le fusese adresată 
de Felice Laudadio, directorul Festivalului, 
scenaristul Margarethei von Trotta, unul dintre 
neobositi animatori ai vieţii cinematografice 
autohtone. Concursul are o tradiţie pe cât de 
îndelungată pe atât de prestigioasă: lansat în 
1953 la iniţiativa criticii de specialitate, el va 
reuși să fie, vreme de peste patru decenii, un 
seismograf al evoluţiei cinematografului pe- 
ninsular, va încununa cineaști de talia lui Vis- 
conti sau Fellini dar și, talente aflate la început 
de drum ca Soldini sau Zaccaro, va ști să cu- 
cerească și să păstreze un public larg. Nu e 
de mirare, așadar, că trofeul acordat aici — 
„Ja дгойа“, stravechiul роса! de vin socotit de 
localnici un simbol al prieteniei, preschimbat 
într-un veritabil obiect de artă lucrat din aur 
masiv — se numără printre cele mai râvnite 
premii naţionale. La ultima ediţie a Festivalu- 
lui, pretioasa „Grolla d'Oro“ atribuită celui mai 


o Declaraţii de dragoste de Pupi Avati 
(cu Alessio Modica si Valeria Fabrizi) 


\ 
bun regizor avea să Не obținută după о luptă 
într-adevăr strânsă. Competiţia aliniase ia start 
nu puţine opere de o calitate neindoielnica. 


` mai toate de o valoare sensibil apropiată: cu И 


toro (Тафги!), Carlo Mazzacurati îl va învinge 
pe Mario Brenta, autorul lui Barnabo delle 
montagne (Barnabo, omul munților), la o dife- 
renta infimă de voturi. Dificultatea de а ierar- 
hiza o întreagă serie de filme de o certă dem- 
nitate estetică şi culturală vorbește de la sine 


idilism, Tată și fiu propune imaginea eroului 
tânăr-stăpânit de neliniste existenţială: proas- 
păt întors din armată, confruntat cu greutăţile 
insertiei în social, prins în menghina dezacor- 
dului dintre realitate și aspirații, Gabriele își 
caută си febrilitate „un loc-sub soare“, în- 
cearcă, de fapt, să deslușească sensul vieții. 
Tinerii căsătoriţi din La bella vita traverseaza 
un moment de criză acută atunci când bărba- 
tul, muncitor într-o otelarie, devine şomer, și 


Premio (Сай (Oro 


despre zodia fastă sub care stă, în anii din 
urmă, cinematograful italian. 

Ar fi, desigur, o exagerare să spunem că 
cele paisprezece filme văzute la Saint-Vincent 
ne îngăduie să întocmim o minuțioasă „foaie 
de temperatură“ a producţiei din 1994. Ele ne. 
permit, însă, să constatăm măcar câteva dintre 
preferințele ei de natură tematică și stilistică. 

In ordinea opțiunilor tematice, е де. amintit, 
în primul rând, atracția spre social, înclinaţie 
veche şi rodnică a cineaștilor italieni. Trecem 
peste И branco (Тиг- 
ma) al lui Marco Risi, 
istoria unui viol colec- 
tiv povestită cinemato- 
grafic simplist, ca să 
nu zicem altfel, cronică 
senzaţionalistă а vio- 
lentei din lumea de azi 
şi portretizare Superfi- 
cială a spiritului gregar 
ca izvor al abjectiei 
morale, pentru a 
ajunge la Padre e figlio 
(Tată și fiu) al lui Pas- 
quale Pozzessere, la 
La bella vita (Viaţa cea 
frumoasă), merituosul 
debut în lung-metrajul 
| de ficţiune al lui Paolo 
| Миа, la Taurul. In mă- 

suri și în moduri dife- 
rite, toate trei se arată 
preocupate de efortul 
analitic, de interpreta- 
rea nuanțată a raportu- 
lui dintre personaj și 
universul lui familiar, 
de consistenţa realistă 
a notatiei psihologice 
și a observației asupra 
mediului. Centrat pe 
motivul conflictului 
dintre generaţii, motiv 
tratat fără comple- 
zenta, fără alunecări în 


când femeia cade în plasa fascinaţiei, inclusiv 
erotice, pe care o exercită chipeșul star al te- 
leviziunii locale; criza duce în cele din urmă la 
desfacerea cuplului. Pe acest pretext narativ 
destul de convențional, Virzi construieşte un 
film sensibil, nu lipsit de fineţe nici în surprin- 
derea tensiunii interioare a eroului silit să-şi 
schimbe statutul social, covarsit de revelaţia 
dureroasă a infidelitatii conjugale, пісі în des- 
crierea frământărilor sufletești ale eroinei: în- 
totdeauna, La bella vita fuge la timp de efec- 
tele melodramatice iar sentimentalismul viziu- 
nii regizorului e plin de tact. Răsplătit nu nu- 
mai cu premiul pentru regie, ci şi cu trofeul 
destinat celui mai bun producător (Vittorio 
Cecchi Gori), И toro ni se înfățișează ca о na- 
rațiune robustă, stringent, organic articulată, 
mișcându-se în registre expresive diverse, de 
la cel dramatic la cel umoristic, ca opera unui 
cineast cu o solidă educaţie realistă, cu un stil 
frust și taconic. Mazzacurati conferă prospe- 
time tiparelor epice exploatate de cinemato- 
graful de astăzi până la satietate: schema de 
road movie, schema povestirii axate pe analiza 
raporturilor psihologice dintre doi prieteni. 
Prima inlesneste o fermă împlântare a obser- 
vatiei de viață in concretul istoric: călătoria lui 
Franco și a lui Loris, întreprinsă pentru a 
vinde peste graniţă taurul de montă ре саге 
l-au furat, aduce pe ecran lumea tragică а re- 
fugiatilor croaţi sau dinamica realitate econo- 
mică a Ungariei din epoca de tranziţie; cea 
de-a doua schemă angrenează personaje cu o 
bogată încărcătură omenească, slujite de ac- 
tori admirabili — Roberto Citran și Diego Aba- 
tantuono. 

Câteva filme pun un accent mai mult sau 
mai puţin energic pe sondajul psihanalitic, un 
alt vector al cinematografului italian mai nou. 
În Come due coccodrilli (Ca doi crocodili) al 
lui Giacomo Campiotti, unde trimiterile psiha- 
nalitice apar fugitiv, oniricul înglobează me- 
moria: visele eroului sunt străpunse de aminti- 
rile vii ale unei copilării patetice, marcată de 
moartea mamei, de amoralitatea tatălui, de 
neintelegerile cu fraţii vitregi. И sogno della 


fartalia (Visul fiuturelui) al lui Marco Belloc- 
chio e o încercare ambițioasă де a pătrunde 
în universul lăuntric al omului solitar, obsedat 
de refuzul limbajului și, implicit, al comunică- 
rii, dominat de complexul lui Oedip ѕ.а.т.а.: 
rarefiat în idei, înghețat de absenţa oricărei 
emoții, cu un caracter în ultimă instanţă ilus- 
trativ, Visul fluturelui pastișează Persona al lui 
Bergman. Interesant rămâne, in pofida îndato- 
ririi față de excelentul lui model (Marele pepe- 
ne al Francescăi Archibugi), Senza pelle (Fără 
piele), scris și realizat de Alessandro D'Alatri, 
jucat de Anha Galiena si de Kim Rossi Stuart, 
amândoi distinși cu „Grolla d'Oro". Aici, ana- 
liza raportului dintre psihopatie şi normalitate 
este operată relativ atent, cu simţul detaliului 
realist, cu ştiinţa de a reconstitui un climat 
psihologic „pe muchie de cuțit“. 

Principala remarcă de natură stilistică pe 
care ne-o prilejuiește programul prezentat la 
Saint-Vincent privește o tendinţă afirmată cu 
putere încă din deceniul trecut: redescoperi- 
rea tradiției cinematografice autohtone, expe- 
rienta fericită atunci când depășește simpla 
imitație și se conjugă cu efortul de originali- 
tate expresivă. 

Neorealismul, recuperat în anii '60 de Rosi, 
De Seta și Olmi, reformulat de așa-numitul 
„neo-neorealism“ precizat în anii '80, continuă 
să reprezinte un veritabil reper (vezi şi „Noul 
Cinema“, nr. 11/94). Asimilarea sugestiilor ne- 
orealiste ne întâmpină mai ales іп La bella 
vita, cu umanitatea lui măruntă, apăsată de 
problemele vieții de toate zilele, cu aerul de- 
zolant al universului fizic in care se дез!а- 
şoară drama. De neorealism aminteşte și mo- 
notonia cotidiană sugerată de unele secvențe 
din Senza pelle. Taurul poate evoca Ной de 
biciclete, cum s-a mai observat, nu doar prin 
fixarea motivatiei sociale a gestului lui Franco 
(somerul fură ca să supraviețuiască), ci şi prin 
prezența inflexiunilor cronicăreşti, printr-o 
anumită tandrete a privirii îndreptate de Ci- 
neast spre omul obișnuit, spre condiția umilă. 

Ceea ce se numește îndeobște „la comme- 
dia all'italiana“ 151 găsește o nouă întrupare în 
Сагі fottutissimi amici al lui Mario Monicelli, 
unul dintre inspiratii experimentatori 一 în anii 
'60—'70, alături de Risi, Comencini ori Zampa 
— ai savuroasei formule. Istorisind peripetiile 
unui mic grup de boxeri improvizati, împinși 
de foame să bată drumurile Toscanei în vara 
lui 1944, filmul reia aproape toate caracteristi- 
cile „comediei italiene“: personajul tratat ca 
mască, bufoneria groasă, de farsă, atmosfera 
pitorească, fragmentarismul epic. llustrul vete- 
ran dă, însă, semne de oboseală, căci schema 
picarescă este previzibilă, ritmul îşi- pierde 
adesea vivacitatea, exuberanta invenţiei co- 
mice de altădată nu se regăsește decât ra- 
reori. Un Monicelli minor. 


(Continuare т pag. 20) 
Сеогде LITTERA 


| 
| 


„Când ajung ре un aeroport, mă pomenesc înconjurată de cincizeci de 
fotografi dintre care unii mă insultă, mă tratează ca ре o prostituată, numai 
pentru a obţine de la mine o privire mirată sau o reacţie de oroare bună de 
înregistrat într-o fotografie. De acum înainte, chiar atunci când sunt într-o 
maşină, devin atentă la ce spun pentru că şoferul ascultă şi pot găsi acel 
lucru în ziarele de dimineaţă”. 


Winona Ryder cu Daniel Day Lewis 
în Vârsta inocentei 


impus un nou tip de femi- 

nitate la Hollywood. Cu 

înălțimea sa de un metru 

și jumătate si cu fragilita- 

tea siluetei, Winona Ryder 

aste o apariție insolită 
se frumusețile atletice ale Cetăţii 
filmului. Unii numesc reușita ei o revo- 
lutie, considerând-o steaua emblema- 
tică a generaţiei X. Discretă, vulnerabilă 
şi nesigură, ea nu are nimic dintr-o 
divă. Cu toate acestea, chipul ei melan- 
colic a devenit obiectul admiratiet mul- 
tor milioane de fani. 


Un destin boem 


Ceea ce o face pe Winona să pară 
altfel decât majoritatea starurilor ține în 
primul rând de educaţia ei. S-a născut 
în statul Minnesota într-o familie boemă 
şi excentrică, în care părinții aveau 
ocupaţii bizare. Ei au scris împreună о 
carte despre o personalitate a mișcării 
feministe americane, Louisa May Alcott, 
demonstrând că aceasta se droga. As- 
{агі tatăl ei, un fost hippy, scrie cărţi 
despre anii '60, iar mama sa a înființat 
o mică societate specializată în filmarea 
nașterilor. Părinţii n-au avut niciodată 
bani, dar și-au crescut cu afecțiune cei 
patru copii, învățându-i, în principal, să 
fie oameni liberi. 

Winona a fost tentată să facă muzică 
dar, când s-a ivit ocazia de a juca 
într-un film, ea s-a hotărât să-și încerce 
norocul. Deși la început a făcut mai de- 
grabă apariţii, așa ca în Lucas (1986) 
sau în Square Dance (1987), perioadă 
în care avea numai 14 一 15 ani, cariera 
sa a început să se contureze destul de 
repede. 


Fragilitate şi caracter 


Cu puțini апі în urmă, producătorii 
hollywoodieni n-ar fi știut cum s-o dis- 
tribuie pe această brunetă scundă, cu 
talia de 43 de centimetri. Nonconfor- 
mismul câștigă însă teren și în criteriile 


de casting şi aşa -se'explică prezenţa ei _ 


în filmul Beetlejuice (1988) al șocantu- 
lui regizor Tim Burton unde face primul 
rol mai important. Întruchipa o adoles- 
centă tristă și sumbră, un personaj 
amintind de Morticia din Familia Ad- 
dams. Un alt regizor care a contribuit la 
plasarea Winonei Ryder pe orbita suc- 
cesului este Jim Jarmusch care i-a în- 
credintat partitura unei taximetriste hi- 
per-fumătoare în Noapte pe pământ 
(1992). Frumuseţea ei ciudată a fost ex- 
ploatată și în pelicula cu tentă horror 
Sirene (1990) unde era partenera unei 
alte interprete cu înfățișare în afara ti- 
parelor hollywoodiene, Cher. 
Romantismul chipului i-a asigurat Wi- 
nonei și distribuirea în rolul Minei Har- 
ker din Dracula (1992) de Francis Ford 
Coppola. Arătând ca o ființă venită din 
altă lume, ea a contribuit la intensifica- 
rea aurei de romantism a peliculei. Fru- 
musetea ei a fost comparată cu cea a 


RYDER 


gratioasei Gene Tierney, o altă actriță 
despre care s-a scris că ar fi trebuit să 
trăiască într-o altă epocă. 

Din păcate, filmările la Dracula lau 
lăsat Winonei un gust amar pentru că 
regizorul i-a aplicat un tratament destul 
de brutal. Tehnica umilirii, la care a re- 
curs el pentru a obține de la ea „starea 
psihologică propice“ a oripilat-o. Azi, 
declară mulțumită: „Acum nu mai е ne- 
voie să fiu actrița preferată a lui Cop- 
pola pentru a face carieră. Ştiu deja că 
propriile mele păreri sunt respectate“. 
La acest statut a ajuns datorită colabo- 
rării cu Martin Scorsese la Vârsta ino- 
cenfel (1993). Rolul inselator-fragilei 
May, care ascunde sub aerul de păpușă 
de porțelan o voinţă de fier și o abili- 
tate de strateg în bătălia pentru cuceri- 
rea unui bărbat, a revelat fețe nebănuite 
ale talentului ei. A fost răsplătită pentru 
această interpretare nuanțată cu un 
Glob de, Aur şi a fost nominalizată 
pentru un premiu Oscar. 

Forța de caracter este şi trăsătura do- 
minantă a unui alt personaj jucat de 
Winona, fiica rebelă a unui tată despo- 
tic din Casa spiritelor (1993) de Bille 
August (vezi și pag. 5). Părăsind am- 
bianta filmelor de epocă (care i se po- 
triveste atât de bine) ea se dovedește 
aptă de a interpreta cu brio și tinere 
emblematice ale acestor timpuri. Rolul 
din recentul Reality Bites (Realitatea 
mușcă) de Ben Stiller i-a atras simpatia 
publicului tânăr, care o consideră ve- 
deta generaţiei X. 

Plăcerea de a juca în blugi uzati si de 
a arăta ca o adolescentă americană oa- 
recare îi va fi prelungită în comedia ro- 
mantică la care lucrează în acest mo- 
ment, Boys, regizată de Stacy Cochran. 


„Winona forever“ 


Multă vreme Winona Ryder n-a oferit 
nici o surpriză rubricilor mondene. A 
fost mai bine de patru ani logodnica 
actorului Johnny Depp care s-a îndră- 
gostit de ea pe când filmau împreună ta 
Edward Scissorhands (1990) de Tim 
Burton. Turbulentul actor-cantaret și-a 
tatuat atunci pe braţ inscripția „Winona 
forever“ („Winona mereu“) convingând 
pe toată lumea că acest cuplu va dura 
о veșnicie. N-a fost însă să fie aşa. Ac< 
trita refuză să comenteze dureroasa lor 
despărțire. 

Winona are acum un nou logodnic, 
pe David Pirner, component al grupului 
„Soul Asylum“, alături de care trăiește 
într-un apartament luxos la New York, 
în cartierul Manhattan. Ea se arată 
acum mai stăpână pe sine și la capito- 
lul viață sentimentală şi începe să se 
obișnuiască cu ideea că este un star. 
Deşi nu cu mult timp în urmă considera 
rușinoase privilegiile vedetelor, ea și-a 
schimbat azi opinia. „Cred că e bine că 
sunt cine sunt. E bine să fii o afurisită 
de stea de cinema. E bine să trăieşti 
într-o casă frumoasă. Ar fi absurd să 
spun altceva când mi-am dorit să devin 
așa ceva de la 13 ۰ 


Dana DUMA 
29 


Juriul 
competiţiei 
internaţionale 


Istvan Szabo, 
regizor — Ungaria 
Lino M 
critic 一 Italia 
Peter Popziater, 
regizor — Bulgaria 
Aruna Vasudev, 
critic — India 
Pascal Bonitzer, 
critic și scenarist - 
Franța 
Nikos 
Panagiotopoulos, 
regizor — Grecia 
Charles 


regizor 一 S.U.A. 


Imperiul simţurilor 
| i imperiul ۲ 


and Moirele te poartă pentru a 

doua oară într-un festival de o 

anume complexitate — precum 

cel condus cu fermitate și ele- 

ganta de Michel Demopoulos 

(care i-a consolidat statutul na- 

tional, internaţionalizându-l), sprijinit fiind şi 

de Dimitri Eipides, directorul secțiunii „Noi 

orizonturi“, anul acesta distins de către juriul 

FIPRESCI cu o menţiune specială „pentru ca- 

litatea selecţiei” 一 ti se oferă posibilitatea de 

a-i studia particularitatile oarecum cu deta- 

şare. Mai ales când ai si ocazia de a locui ре 
culmi de... olimp! 

Concepută în perspectiva „reabilitării relaţiei 

dintre cinematograf si public printr-o reci- 

procă reactivare“, 


№ а. 
cinefilii puternicului centru universitar саге 
este Salonicul — îşi propune să promoveze 
producţia autohtonă (2 filme în competiţia in- 
ternationala, 15 în cea naţională; 1 în sectiu- 
nea informativă, plus medalioane consacrate 
disparutilor Tonia Marketaki si Giorgios Tza- 
vellas: expoziţiile „Melina Мегсоџгі“ și „Pos- 
tere pictate“), confruntată fără complexe cu 
filme ale cineastilor din toate colțurile lumii 
(austriacul Michael Haneke, americanul Char- 
les Burnett, ruşii Mihalkov, Ciurikova, Panfi- 
lov, iranianul Kiarostami, polonezul Kieslow- 
ski, francezul Techine, românii Lucian Pintilie 
şi Şerban Marinescu, prezent la festival). 

În cadrul „Рапогате! balcanice“, Balanța si 
Cel mai iubit dintre teni au avut câte 
trei şi respective două proiecţii cu săli pline şi 
arhipline, auditoriul receptionand prompt și 
aplaudând intens peliculele care, într-un astfel 
de context, îşi relevă filiatii nu doar de tema- 
tică (personajele lui Băieșu ar putea fi proge- 
niturile eroilor lui Preda!), ci și o optică mo- 
ral-estetică, probând implicarea cineaştilor 


: această veritabilă sarba- _ 
toare a filmului — susținută cu entuziasm de 


noştri în judecarea lucidă a trecutului într-un 
stil viguros și limpede cu aportul de suflet și 
talent al interpretilor Maia Morgenstern, Răz- 
van Vasilescu, Ştefan lordache. Printr-un joc 
al hazardului, Maia s-a afiat şi ea în splendida 
localitate de la malul Mării Egee, dar în cali- 
tate de vedetă a filmului Privirea lui Ulysse pe 
care îl pregăteşte reputatul cineast grec Theo 
Angelopoulos (у. nr. 11/94). 

iseea cinematică“ (cum o denumesc or- 
ganizatorii) a avut anul acesta ca punct cul- 
minant integrala Nagisa Oshima, care a mobi- 
lizat un trio exegetic de excepţie: Lino Micci- 
ché, Мах Tessier, Pascal Bonitzer. Ei s-au în- 
trecut în a elogia opera maestrului în timp ce 
acesta îi asculta cu o aparentă pasivitate de 
sfinx... nipon. Pentru ca într-un târziu să inter- 
vină cu doar câteva remarci sobre şi promi- 


$ Terra incognita 
de Yannis Typaldos 
cu Angela Gerekou, 
Tatiana Lutayeva si Oleg lankovski 


{апа că va mai face film, si nu doar proiectatul 
وب‎ ara Zen (cu Antonio Banderas în rolul 
lui Rudolf Valentino, îndrăgostit de Sessue 
Hayakawa, o altă stea a epocii mutului) pentru 
că este în continuare interesat nu doar să pro- 
ducă, ci Si Sa experimenteze noi topici cine- 
matografice. 

Promisiunea sa se dovedea parcă în conso- 
nanță cu programul festivalului ce gravitează 
între două teme de maximă actualitate — se- 
xul și crima — care au stat în atenția cineastu- 
lui nipon încă din anii '60 când filmele i-au 
fost taxate drept „scandaloase“ pentru că ata- 
cau tabu-urile Japoniei traditionaliste. De alt- 
fel, mdernitatea i-o probează chiar si un film 
mai puţin cunoscut din 1970, Omul care s-a 
abandonat filmului, o profesiune de credință 
care-i ilustrează fidel maniera: nervoasă pri- 
zare arealitatilor social-politice, fluctuanta sti- 
listică dictată de subiectivitatea in perpetuă 
autonegare, cruzimea senzorială expusă cu ri- 
goare matematică. Protagonistul este un tânăr 
cineast militant care realizează un documentar 


despre demonstrațiile din Okinawa, dar îi este 
confiscat aparatul de filmat. Încercând за re- 
constituie filmul pierdut, наме Пигіа са ргіе- 
tenul său 一 un alter едо de fapt — i se află 
mereu în preajmă, obligându-l să-și reconsi- 
dere până si atitudinea faţă de femeia iubită. 
O dramatică simulare a sentimentelor trăite 
altcândva, cu altcineva, într-o relație insolita 
cu secvențele disparate ce se proiectează 
peste trupurile eroilor înglobându-i, dar toto- 
dată aneantizându-i. 

О relaţie întrucâtva asemănătoare 一 ре 
care personajele o intretin nemijlocit cu apa- 
ratul de filmat căruia i se confesează — te şo- 
chează şi în Eclipsa lui Jeremy Podeswa (Ca- 
nada 一 Germania). Pe fundalul unei totale 
eclipse soiare, voluptuoase întâlniri și acuplări 
sexuale, pulsatii viscerale într-o атЫап{а 
alb-negru supradimensionată de ecranul lat, 
în contrast cu imaginile color ale pregătirilor 
în vederea fenomenului astronomic, surprinse 
de un oarecare Angelo (Matthew Ferguson — 
menţiune pentru interpretare). Acelaşi poli- 
morfism ezoteric te frapeaza in Exotica, deja 
faimosul film al lui Atom Egoyan, împreună Cu 
eroina sa Mia Kirshner, ovationat de cinefilii 
imbatati de luxurianta sinesteziilor psihedelice 
şi psihanalitice in care sunt antrenati loaolalta 
cu personajele: un perceptor impotent și o 
stripteaseuză perversă, un disc-jockey gelos şi 
o patroană însărcinată, un polițist homo și un 
maniac colecționar de... ouă, cu toții angrenaţi 
în căutarea a ceva nebulos. 

Gradele frustrarii sunt investigate Si de aus- 
terul film Zilele de Wang Xiaoshuai 
(Hong-Kong — China, Marele Premiu „Ale- 
xandru de Aur“) despre un cuplu de absol- 
venti ai unei academii de artă din Beijing con- 
strânşi la un trai sordid се-іе zdruncină dra- 
gostea, ea preferând să emigreze în America. 

n tradiţia intimismului cinematografului 
francez, dar atingând o intensitate senzitiv-a- 
nalitica deosebită, Uită-mă de Noémie 
Evovsky (Franța, premiu pentru scenariu Si 
pentru interpretarea induiosatoarei Valeria 
Bruni Tedeschi) descrie tribulatiile unei tinere 
femei. Deși modestă ca pregătire si intelect, 
ea se cunoaște și se autodefinește foarte bine, 
însă nu e capabilă să se controleze pentru că 
e-o natură și slabă şi pasională, iubind fără să 
fie iubită și ajungând să practice amorul alea- 
toriu, doar pentru a-şi provoca senzaţii cât 
mai dure. După o violentă scenă într-un closet 
public, se inserează în cel mai firesc mod un 
concis rechizitoriu al înseși eroinei asupra 
responsabilităţilor. fiecăruia în faţa vieţii. 

Viața trăită la întâmplare sub imperiul in- 
stinctului este laitmotivul multor filme, altfel 
foarte diferite. Nu pot dormi de Claire Denis 
(Franta-Elvetia) reia un „fapt-divers“ despre 
un cuplu de gay din care unul este un suav 
negru' travestit în balerină ce asasinează cu 
sânge rece bătrâne pe care le jefuiește pentru 
a putea supraviețui, descrierea Parisului inter- 
lop făcându-se prin ochii unei proaspete emi- 
grante din fosta Mare Uniune Sovietică. 

In viziunea modern esentializata a maghia- 
rului Janos Szasz „parabolă a stării de fundă- 
tură ce caracterizează prezentul“, Woyzeck 


(premiul pentru regie și interpretarea lui Lazos . 


Kovacs, secondat de fotogenica și senzuala 
actriță româncă Diana Văcaru) îți impune să 
reflectezi asupra unei alte ассерііі a gestului 
criminal: redus la condiţia instinctelor pri- 
mare, acarul în care s-a metamorfozat perso- 
najul lui Buchner își va ucide soția pentru a о 
izbăvi de păcat. 

Într-un climax pe dos față de cel din cele- 
brul Imperiul simțurilor care i-a adus notorie- 
tatea internaţională lui Oshima, protagonistul 
din Aelisa de Paddy Breathnach (Irlanda) se 
sinucide când află că cea pe care o adora pla- 
tonic va avea un copil: un story neo-romantic, 
o iubire maladivă, alienantă. Alienarea este în 
subsidiar vizată și de Clerks al americanului 
Kevin Smith (v. nr. 11/94, p. 11), film cuceritor 
deși aproape static, cu un comic de limbaj pi- 
părat, personajele amintind de cele ale lui 
Beckett, așteptând un Godot într-un Eldorado 
al consumismului: America. 


(Continuare în pag. 23) 
Irina COROIU 


の ロー 


«> Ы Маала こと 


Redactorii şefi ai revistelor 
europene de cinema în dialog 


fost ideea redctorului șef al re- 

vistei Blimp, Di. Bogdan Grbic 

de а iniţia o întâlnire internatio- 

nală a revistelor europene de ci- 

nema. Deși cu sediul la Graz, 

Blimp a ales Salzburg-ul — ora- 

şul exersat în reuniuni internaţionale din toate 
domeniile — să ne fie gazdă. Cadrul arhitecto- 
nic presărat cu atâtea palate, catedrale și lo- 
cuinte multi-seculare din urbea lui Mozart asi- 
gura astfel o perspectivă istorică elevată dis- 
cutiilor noastre privind starea celei mai tinere 
arte Si a presei се se ocupă de soarta sa. 
Din cele aproape 300 de publicații europene 
de specialitate — dacă socotim atât revistele 
teoretice şi de analiză cât şi cele cu un profil 
mai de publicitate editate de centre și instituţii 
naţionale de film, precum și pe cele cu un Ca- 
racter eminamente comercial — au fost repre- 
zentate la Salzburg 25; respectiv aproximativ 
jumătate din numărul revistelor de cinema co- 
tate în elita profesională. Să facem o compa- 


ratie cu competițiile cinematografice. Dacă т’ 


Europa se organizează anual 1 500 festivaluri 
de film naţionale $ internaţionale, doar 25 
sunt apreciate ca fiind cu adevărat importante. 
Revenind la reviste, remarc să sunt privilegiate 
cele scrise în limbi de circulaţie: în ordine 
descrescândă ca arie de răspândire se cla- 
sează publicaţiile în limbile: engleză, franceză, 
germană, spaniolă, italiană, — multe din aces- 
tea fiind cunoscute și la noi de specialiști iar 
unele de cititori obișnuiți. 

Şansa ре care ne-a oferit-o reuniunea de la 
Salzburg a fost însă de a ne întâlni cu redac- 
torii şefi ai publicaţiilor ce se adresează, ca și 
Noul Cinema, conaţionalilor: Skrin 一 bilunar 
olandez; lunarele Chaplin, suedez; Vertigo, 
britanic; Kosmorama, danez; Film und Fernse- 
hen, german; trimestrialul Blimp în limba ger- 
mană. Un ambițios profil teoretic îşi propune 
tânăra revistă slovenă Ekran editată la Lubli- 
jana şi la capitolul teorie pură se înscriu cele 
patru numere anuale ale revistei în limba rusă 
Kinovedceskie Zapiski, dar cum în viață există 
intotdeauna câte un dar, toate aceste reviste 


IAG cE 


rapastia creata intre productiile 
naţionale Si publicul căruia ii 
sunt cu precădere destinate a 
avut în Europa occidentală o 
consecință menită să contraca- 
геге dispariția producţiilor natio- 
nale; finanţarea tot de către guverne și a festi- 
valurilor naţionale, urmărind să trezească ape- 
titul cinematografic autohton și în același timp 
să dea posibilitatea criticilor străini să ia cu- 
nostinta de existenţa şi nivelul respectivelor 
cinematografii. lată şi rațiunea pentru care 
festivalul filmului austriac — Diagonale — a 
început imediat după ce s-a sfârșit reuniunea 
noastră cu participarea a 30 de ziariști străini. 
In cadrul solidarităţii active, Diagonale și-a 


а 


au un tiraj între 1 700—7 000 exemplare, fiind 
obligate să apeleze la subvenţii de la guvern, 
instituții de specialitate, bănci, rețele de televi- 
ziune particulare sau sponsori ocazionali. 
Această dependenţă i-a făcut pe mulţi dintre 
redactorii şefi prezenţi să declare că apariția 
revistelor lor este pusă la anul ‘sub semnul în- 
trebării. Aşadar, cu excepţia calităţii hârtiei și 
a condiţiilor de tipar, nu am avut motive să ne 
simțim în inferioritate 1215 de colegii noștri eu- 
ropeni. Dealtfel și profilul revistei noastre este 
asemănător cu al celor enumerate, prin preo- 
Cuparea comună a analizei fenomenului cine- 
matografic contemporani, fără a exclude viziu- 
nea istorică, mai ales acum în prag de cente- 
nar, şi spaţiul acordat în mod curent cronicilor 
de film şi interviurilor, în special cu actorii na- 
tionali r 

Figură си totul aparte a făcut publicația 
franceza Trafic, fondată cu-patru ani în игта 
(toate revistele citate au între trei şi şapte ani 
de la apariţie), caracterizată de principalul ei 
coordonator, fost colaborator al revistei Positif 
şi Revue d'esthétique, Raymond Bellour, 
drept: „un produs tipic francez“. Trafic a ur- 
mărit să preia programul de început al revistei 
Cahiers du cinema, abandonat treptat de-a 
lungul celor peste patru decenii de existenţă, 
spre a cuprinde o audienţă mai largă. Dar Тга- 
fic şi-a găsit un profil autonom, exercitând 
prin „textele alese“, mai noi sau mai vechi, 
editate, o veritabilă seducţie intelectuală asu- 
рга cititorului. Numai in Franța se poate scrie 
asa despre cinema. Opţiunea de a fi contra 
curentului este evidentă și prin renunţarea cu 
desăvârşire la orice ilustrație. Echipa de la 
Trafic îmi pare că exemplifică cum nu se 
poate mai convingător definiţia dată intelectu- 
alului de Albert Camus: „cel ce merge împo- 
triva spiritului vremii sale“. 


Cu această excepție, preocupările făcători- 
lor-de-reviste-de-cinema s-au dovedit a 5 
multe tangenţe. S-a discutat despre raportul 
dintre teorie şi informaţie, dintre analiza este- 
tică, sociologică, psihologică Si cronicile pro- 


propus să prezinte şi filme ale altei cinemato- 
grafii de acelaşi calibru (10—14 producții pe 
ап). Anul trecut, la prima ediţie, s-a putut ve- 
dea o selecție olandeză. Anul acesta au fost 
prezentate filme daneze. Nu cred că ar fi lipsit 
de interes în următorii ani dacă C.N.C.-ul nos- 
tru ar Obține prezentarea unei selecţii a filme- 
lor româneşti. 

M-am concentrat asupra filmelor din {ага 
gazdă a căror participare în marile festivaluri 
se face totuși cu titlu de excepție. 


(Continuare т pag. 20) 


Adina DARIAN 


Willy Frost 
(interpret, 
producator 
şi regizor) 
i Maria Holst 


mm 1 


priu-zise din paginile revistelor; despre nivelul 
receptorilor, s-a evaluat proporția dintre artă 
și divertisment a producției cinematografice si 
distanţa dintre concepţia estetică și cea indus- 
trială asupra producţiei propriu-zise; s-a co- 
mentat binomui „timp-imagine“, filmui fiind 
apreciat drept cel mai important mass media 
în relaţia noastră cu lumea. S-au făcut referiri 
şi la starea cinematografiilor naţionale ase- 
diate de „invazia“ producţiilor americane pe 
ecranele europene (80%—90%). Cu excepţia 
Franţei (65%) și a Spaniei (51% pentru că este 
singura {ага europeană care beneficiază de о 
cotă restrictivă a filmului american obținută în 
urma unui acord cu asociația producătorilor 
de film de peste ocean-v. pag. 21). Recunos- 
când nivelul profesional al industriei cinema- 
tografice americane şi calitatea de produs CO- 
mercial omologat al filmelor respective, cole- 
gii prezenți au oferit și o altă explicație care 
mi s-a părut de-a dreptul stupefiantă. Olande- 
zii nu merg să vadă filme olandeze, danezii nu 
vor să vadă filme daneze, idem suedezii, ger- 
manii, austriecii $.а.т.а. Rar — au susținut 
colegii noştri — un film naţional face succes 
la ei acasă. Ar trebui să avem mai mult res- 
pect față de cineaștii noștri si de cinefilii 
noştri despre care nu se poate spune același 
lucru dacă ne gândim la succesele de public 
obţinute de filme ca Balanța, Patul conjugal și 
chiar de mai dificilul Hotel de lux. Paradoxul 
abia urmează. În timp ce proprietarii sălilor de 
cinema refuză să programeze filmele naţionale 
pentru că nu le aduc succes de casă, guver- 
nele ca și autorităţile regionale și locale din 
tările respective nu își it „luxul“ să re- 
nunte la o cinematografie naţională si finan- 
țează substanțial producția autohtonă dezvol- 
tand ”o politică cinematografică coerentă. 
Ceea ce nu se întâmplă la noi. 

La capătul a trei zile de dialog într-o atmo- 
sferă extrem de colegială, am înţeles cu toţii 
cât de necesară а fost inițiativa revistei Blimp 
pentru afirmarea solidarității presei cinemato- 
grafice europene. 

Е 


© Ma innebunesti de 


Wolfram Paulus (cu Katja Flint, 
August Zirner, Gabriela Benesch, 
Georg Schuchter) 


SALZBURG 


11 


a 
$ 
t 
が 
Sie sem. мнк BE ca 


me مور‎ ro na 


е. 
の の の oo の wo の のみ のち か の の 


Juriul 
competiţiei 
internaţionale 


Istvan Szabo, 
a arii — Ungaria 
Lino М 
critic 一 Italia 
Peter Popziater, 
regizor — Bulgaria 
Aruna Vasudev, 
critic — India 
Pascal Bonitzer, 
critic și scenarist 
Franţa 
Nikos 


opoulos, 

izor — Grecia 
Burnett, 

regizor 一 ۰ 


Imperiul simţurilor 
i imperiul banilor 


апа Moirele te poartă pentru a 

doua oară într-un festival de o 

anume complexitate — precum 

cel condus cu fermitate și ele- 

ganta de Michel Demopoulos 

(care i-a consolidat statutul na- 
tional, internaţionalizându-i), sprijinit fiind si 
de Dimitri Eipides, directorul secțiunii „Noi 
orizonturi“, anul acesta distins de către juriul 
FIPRESCI cu o menţiune specială „pentru ca- 
litatea selecţiei” — ti se oferă posibilitatea de 
a-i studia particularitatile oarecum си deta- 
şare. Mai ales când ai şi ocazia de a locui pe 
culmi de... olimp! 

Concepută în perspectiva „reabilitării relației 
dintre cinematograf și public printr-o reci- 
procă reactivare“, 
toare a filmului — susținută cu entuziasm de 


cinefilii puternicului centru universitar care 
este Salonicul — își propune să promoveze 
producţia autohtonă (2 filme în competiţia in- 
ternationala. 15 în cea naţională; 1 în sectiu- 
nea informativă, plus medalioane consacrate 
disparutilor Tonia Marketaki şi Giorgios Tza- 
vellas: expoziţiile „Melina Mercouri“ şi „Pos- 
tere pictate“), confruntată fără complexe cu 
filme ale cineaștilor din toate colțurile lumii 
(austriacul Michael Haneke, americanul Char- 
les Burnett, rușii Mihalkov, Ciurikova, Panfi- 
lov, iranianul Kiarostami, polonezul Kieslow- 
Ski, francezul Téchiné, românii Lucian Pintilie 
نو‎ Șerban Marinescu, prezent la festival). 
In cadrul „Panoramei balcanice“, 8212012 şi 
Cel mai iubit dintre au avut câte 
trei şi respective două proiecţii cu зай pline şi 
arhipline, auditoriul receptionand prompt si 
aplaudând intens peliculele care, într-un astfel 
de context, îşi relevă filiatii nu doar de tema- 
tică (personajele lui Băieșu ar putea fi proge- 
niturile eroilor lui Preda!), ci și o optică mo- 
ral-estetică, proband implicarea cineaștilor 


această veritabilă sărbă- ` 


noştri în judecarea lucidă a trecutului într-un 
stil viguros și limpede cu aportul de sufiet și 
talent al interpretilor Maia Morgenstern, Raz- 
van Vasilescu, Ştefan lordache. Printr-un joc 
al hazardului, Maia s-a aflat şi ea în splendida 
localitate de la malul Mării Egee, dar în cali- 
tate de vedetă a filmului Privirea lui Ulysse pe 
care îl pregătește reputatul cineast grec Theo 
Angelopoulos (у. пг. 11/94). 

„Odiseea cinematica" (cum o denumesc or- 
ganizatorii) a avut anul acesta ca punct cul- 
minant integrala Nagisa Oshima, care a mobi- 
lizat un trio exegetic de excepție: Lino Micci- 
ché, Мах Tessier, Pascal Bonitzer. Ei s-au in- 
trecut în a elogia opera maestrului în timp ce 
acesta îi asculta cu o aparentă pasivitate de 
sfinx... nipon. Pentru ca într-un târziu să inter- 
vină cu doar câteva remarci sobre și promi- 


@ Terra incognita 

de Yannis Typaldos 

cu Angela Gerekou, 
Tatiana Lutayeva şi Oleg lankovski 


жа са уа ma face film, și nu doar proiectatul 

Zen (cu Antonio Banderas în rolui 
и piei Valentino, îndrăgostit de Sessue 
Hayakawa, o altă stea a epocii mutului) pentru 
că este în continuare interesat nu doar să pro- 
ducă, ci și să experimenteze noi topici cine- 
matografice. 

Promisiunea sa se dovedea parcă în conso- 
nanta cu programul festivalului ce gravitează 
între două teme de maximă actualitate — se- 
xul $1 crima — care au stat în atenţia cineastu- 
lui nipon încă din anii '60 când filmele i-au 
fost taxate drept „scandaloase“ pentru că ata- 
cau tabu-urile Japoniei traditionaliste. De alt- 
fel, mdernitatea i-o probează chiar și un film 
mai puţin cunoscut din 1970, Omul care s-a 

donat filmului, o profesiune de credință 
care-i ilustrează fidel maniera: nervoasă pri- 
zare а realitatilor social-politice, fluctuanta sti- 
listică dictată de subiectivitatea în perpetuă 
autonegare, cruzimea senzorială expusă cu ri- 
goare matematică. Protagonistul este un tânăr 
cineast militant care realizează un documentar 


despre demonstrațiile din Okinawa, dar ii este 
confiscat aparatul de filmat. псегсапд. за re- 
constituie filmul pierdut, trăiește iluzia că prie- 
tenul său — un alter ego de fapt — i se află 
mereu în preajmă, obligându-l să-și reconsi- 
dere până si atitudinea fata de femeia iubită. 
O dramatică simulare a sentimentelor trăite 
altcândva, cu altcineva, într-o relaţie insolită 
cu secvențele disparate ce se proiectează 
peste trupurile eroilor înglobându-i, dar toto- 
dată aneantizându-i. 

О relaţie întrucâtva asemănătoare 一 ре 
care personajele o intretin nemijlocit cu apa- 
ratul de filmat căruia i se confesează — te şo- 
chează şi în Eclipsa lui Jeremy Podeswa (Ca- 
nada — Germania). Pe fundalul unei totale 
eclipse solare, voluptuoase întâlniri și acuplări 
sexuale, pulsatii viscerale într-o 5 
alb-negru supradimensionată de ecranul lat, 
în contrast cu imaginile color ale pregătirilor 
în vederea fenomenului astronomic, surprinse 
de un oarecare Angelo (Matthew Ferguson — 
menţiune pentru interpretare). Acelaşi poli- 
morfism ezoteric te frapează in Exotica, deja 
faimosul film аі lui Atom Egoyan, împreună cu 
eroina sa Mia Kirshner, ovationat de cinefilii 
imbatati de luxurianta sinesteziilor psihedelice 
și psihanalitice în саге sunt antrenați loaolalta 
cu personajele: un perceptor impotent şi o 
stripteaseuză perversă, un disc-jockey gelos şi 
o patroană însărcinată, un polițist homo $1 un 
maniac colecţionar de... ouă, cu toții angrenati 
în căutarea a ceva nebulos. 

Gradele frustrării sunt investigate şi de aus- 
terul film Zilele de Wang Xiaoshuai 
(Hong-Kong — China, Marele Premiu „Ale- 
xandru de Aur“) despre un cuplu de absol- 
venti ai unei academii de artă din Beijing соп- 
strânşi la un trai sordid ce le zdruncină dra- 
gostea, ea preferând să emigreze în America. 

În tradiţia intimismului cinematografului 
francez, dar atingând o intensitate senzitiv-a- 
nalitică deosebită, Uită-mă de Noémie 
Evovsky (Franța, premiu pentru scenariu Si 
pentru interpretarea induiosatoarei Valeria 
Bruni Tedeschi) descrie tribulaţiile unei tinere 
femei. Deşi modestă ca pregătire şi intelect, 
ea se cunoaște și se autodefineşte foarte bine, 
însă nu e capabilă să se controleze pentru că 
e o natură si slabă și pasională, iubind fără să 
fie iubită şi ajungând să practice amorul alea- 
toriu, doar pentru a-și provoca senzaţii cât 
mai dure. După o violentă scenă într-un closet 
public, se inserează în cel mai firesc mod un 
concis rechizitoriu al înseşi eroinei asupra 
responsabilităţilor fiecăruia în faţa vieții. 

Viața trăită la întâmplare sub imperiul in- 
stinctului este Iaitmotivul multor filme, altfel 
foarte diferite. Nu pot dormi de Claire Denis 
(Franta-Elvetia) reia un „fapt-divers“ despre 
un cuplu de gay din care unul este un suav 
negru travestit în balerină ce asasinează си 
sânge rece bătrâne pe care le jefuiește pentru 
a putea supraviețui, descrierea Parisului inter- 
lop făcându-se prin ochii unei proaspete emi- 
grante din fosta Mare Uniune Sovietică. 

n viziunea modern esentializata a maghia- 
rului Janos Szasz „parabolă a stării de fundă- 
tură ce caracterizează prezentul“, Wo 
(premiul pentru regie şi interpretarea lui Lazos . 
Kovacs, secondat de fotogenica și senzuala 
actriță româncă Diana Vacaru) îți impune să 
reflectezi asupra unei alte acceptii a gestului 
criminal: redus la condiţia instinctelor pri- 
mare, acarul in care s-a metamorfozat perso- 
najul lui Buchner iși va ucide soția pentru а о 
izbăvi de păcat. 

Într-un climax pe dos faţă de cel din cele- 
brul imperiul urilor care i-a adus notorie- 
tatea internaţională lui Oshima, protagonistul 
din Aelisa de Paddy Breathnach (Irlanda) se 
sinucide când află că cea pe care o adora pla- 
tonic va avea un copil: un story neo-romantic, 
o iubire maladivă, alienantă. Alienarea este în 
subsidiar vizată și de Clerks al americanului 
Kevin Smith (v. nr. 11/94, p. 11), film cuceritor 
deşi aproape static, cu un comic de limbaj pi- 
părat, personajele amintind de cele ale lui 
Beckett, așteptând un Godot într-un“Eldorado 
al consumismului: America. 


(Continuare în pag. 23) 
Irina COROIU 


Belle Van Zuylen (г. Digna Singe: 


£ 


India, cap de afiş 


а organizezi un festival de 

„film este о muncă pe branci 

de un an întreg. O mana de 

oameni se zbat să а 

sponsori: văd cât multe‏ ود 

filme pentru a alcătui o selec- 

tie cât mai interesantă; trimit mormane de 

fax-uri; își pun în funcţiune „relaţiile“ — chiar 

şi cele politice — pentru a obține acordul 

unor personalități ale lumii cinematografice de 

a face parte din juriu, $1 câte si mai câte. Totul 

pentru о saptamana de sărbătoare oferită ci- 
nefililor”. 

Este ceea ce mărturisea dr. Michael Koetz 
— directorul festivalului, adăugând în cuvân- 
tarea de deschidere: „Această manifestare a 
artei filmului ar fi sucombat pe aceste timpuri 
de criză fără ajutorul financiar substanțial al 
guvernului federal, al guvernului landului si al 
municipalităţii orașului Heidelberg devenit, 
astfel, din acest an, alături de Mannheim, 
gazdă a festivalului nostru”. 

În competiţia oficială s-au aflat 36 de filme, 
majoritatea producții independente, a 43-a 
ediție numindu-se „a independentilor". 

Cei mai multi dintre tinerii realizatori pre- 
zenti la festival, au declarat cu amărăciune са, 


@ Marele premiu: 
cu Patty OND 


spre deosebire de Studiourile Majors, intere- 
sate doar sa faca bani cat mai multi şi cat mai 
repede, Cumparand adesea — cu sume fabu- 
loase 一 scenarii încă nescrise (după best sel- 
ler-uri de pildă), ei, independenţi, sunt obligaţi 
să recurgă la tot fâlul de. stratageme pentru a 
obţine finanţarea filmelor lor (vezi N.C. 11/94). 
Totuşi, văzându-le filmele se observă că ferin- 
du-se „să cadă“ în cinematograful comercial, 
junii realizatori acordă din ce în ce mai mult 


atenţie „audienței“, alegând story-uri simple, 


actori foarte expresivi, chiar dacă mai puţin 


cunoscuţi, Si încercând să vorbească tinerilor 
din sala de cinema „pe limba lor“. 

Nu se putea ca într-un festival al indepen- 
0600۲ 一 adică al celor care înoată împotriva 
curentului 一 să nu-și găsească locul și câteva 
filme cu si despre tinerii „Generației X“ (vezi 
N.C. 5/94). Odată cu apariția romanului cu 
același titlu al lui Douglas Coupland,ei au in- 
trat în conștiința societăţii. Pe acești neo-hip- 
pies îi putem vedea în filme, în programele 
MTV, în reviste. Ei și-au creat propriile le- 


gende (Kurt Cobain, River Phoenix). Produse 
şi totodată victime ale unei societăţi pe care o 
simt ostilă și. în ‘care doar cei care dau din 
coate obţin totul, X-erii şi-au creat o cultura 
proprie, fără o orientare precisă, dar plină de 
cinism si de dorința de а dovedi că pur și sim- 
plu ei există. 

Cel mai interesant film în acest context a 
fost Risk, semnat de Deidre Fishel, un road 
movie, cu sfârşit tragic, amintind de Thelma я 
Louise al lui Ridiey Scott. De 26180518, „călă- 
torii“ sunt doi îndrăgostiți care fură o mașină, 
încercând să evadeze dintr-o existență banală 
si sufocantă. El, jumătate gangster, jumătate 
artist frustrat, bântuit de obsesia sinuciderii; 
ea — model, supusă zilnic privirilor — și nu 
numai — avide ale bărbaţilor de toate vârstele 
veniţi aparent să ia lecţii de desen, în realitate 
dându-și frâu liber obsesiilor sexuale. 


Decane Why (De ce? D'aia!) cel mai 
aplaudat film al festivalului aparține canadia- 
nului Arto Paragamian. Este un amalgam (tot 
în stilul generaţiei X), bine dozat — de muzica 
rock, ironie și hohot de-ras sănătos, cu tri- 
miteri explicite la secvenţe celebre din filmele 
lui Fellini, Bergman, Bunuel şi având într-unul 


№ | 


® Filmul — eveniment în afara 
competitiei: Erotic Tales 


(episodul Baia 一 -de Bob Rafelson, 
cu Cynda Williams) 


е Filmul-eveniment in competitie: 
Vidheyan (г. Adoor Golapakrishnan: 
cu Tanvi Azmi) 


din rolurile principale pe tânărul actor de ori- 
gine română, absolvent al IATC-ului, Doru 
Bandol, devenit un foarte apreciat interpret în 
Canada. Because Why este în fapt aventura 
tandră și amuzantă a unui tânăr locuitor al 
Montrealului, obligat să se mute peste noapte 
într-o casă ai cărei locatari par la prima ve- 
dere cel puţin aiuriţi. Ei sunt-în continuă agi- 
tatie: unii pentru -instalarea unui sistem de 
alarmă împotriva incendiului, alţii pentru re- 
zolvarea unor probleme sentimentale şi cu to- 
ţii sunt supuși cât e ziua de lungă sotiilor 
puse la cale de doi {anci, fără tată, dar cu о 
mamă cu înfăţişare de top model, mereu în 
căutarea unui iubit pe care îl va găsi în per- 
soana noului chiriaş care și el și-ar dori să în- 
temeieze o familie ș.a.m.d. Filmul lui Paraga- 
mian a “smuls aplauze la scenă deschisă, sala 
a fost arhiplina (biletul costa 10 mărci) și toți 
spectatorii au rămas după proiecţie la confe- 
гіпа de presă (fapt unic în cursul festivalului) 
ovationandu-| pe tânărul și „haiosul“ regizor. 
Filmul, chiar dacă nu a obținut Marele premiu, 


cum toată lumea se aștepta — l-a primit pe 
cel al spectatorilor. 

Premiul cel mare (și cele 30.000 de mărci) a 
fost acordat de către juriu — afiat tot timpul în 
contratimp cu preferinţele criticilor și chiar ale 
spectatorilor 一 lui Belle Van Zuylen, realizat 
de daneza Diana Singe, o biografie filmată 
aşa cum le-ar fi plăcut celor de la Cahiers 
du Cinéma prin anii '50, dar fără nici о sclipire 
de umor sau suspens. Belle Van Zuylen ne 
poartă timp de 110 minute din Danemarca în 
Elveţia, apoi în Franţa şi din nou în Elveţia, pe 
urmele unei scriitoare daneze, cu numele de 
mai sus, căsătorită şi repede divorțată. Prinsă 
în atmosfera de confuzie şi nebunie ce bân- 
tuia Parisul cu doi ani înainte de Revoluţia 
Franceză, ea trăiește o navalnica poveste de 
dragoste cu mult mai tânărul Benjamin Con- 
stant. Pentru interiorizata Belle va fi o retrăire 
a propriei tinereti, pentru el doar un simplu in- 
termezzo liric înainte de a se arunca în vâltoa- 
rea anului 1789. Un subiect interesant pus 
însă în imagine fără fior autentic. 

Surpriza plăcută ne-au oferit-o două filme 
indiene in competiție, 一 deși nu au intrat т 
palmares, English August (regia Dev Benegal) 
si Vidheyan (regia Adoor Golapakrishnan). 
două priviri lucide, din unghiuri diferite, ази- 
рга Indiei postcoloniale. Primul este povestea 
plină de umor și dinamism — un dinamism to- 
tusi indian, a unui tânăr școlit după precepte 
anglo-saxone саге зе vede numit functionar 
guvernamental într-un orășel uitat parcă si де 
timp, unde doar tradiţiile și tabuurile vechii in- 


` dii funcţionează. Adaptarea acestui intelectual 


de tip occidental se va face cu hopuri, pentru 
el tot ceea ce i se întâmplă apărându-i o ne- 
bunie, irealul aruncat în realitate. Amintind de 
neorealismul italian, filmul lui Dev Вепеда! ге- 
ușește — fără dansuri, cântece și exotismul cu 


| . саге ne obișnuisem la un moment dat, за пе 


descopere o față gravă a ۰ 

La polul opus se află Vidheyan — o para- 
bolă a puterii şi a pierderii acesteia. Un mic 
potentat rural exercită asupra locuitorilor unei 
mizere așezări o adevărată teroare, fără a în- 
tâmpina о cât de firava rezistență. Despoticul 
şef ajunge să-și ucidă până si soția și urmărit 
де poliție se refugiază în junglă, călăuzit de 
cel mai prigonit și umilit dintre servitorii săi. 
Din acest moment, relația dintre cei doi se 
schimbă, argatul devenind stăpân. Morala: ni- 
mic nu e veşnic. 

Două filme-eveniment au fost prezentate în 
afara competiţiei: Erotic Tales și din nou un 
Шт indian care a stârnit multe comentarii 
încă de la premiera sa: Bandit Queen (vezi și 
N.C. 10/94). 

Erotic Tales este structurat în şase epi- 
soade, realizate de regizori care nu mai au ne- 
voie de prezentare: americanii Bob Rafelson, 
Susan Seidelman și Melvin Van Peebles; aus- 


tralianul Paul Cox; britanicul Ken Russell si 


indianul Mani Kaul — toate cele şase poves- 
tioare fiind variatiuni pe tema „erotismului“ 
definit diferit de la un autor la altul. Micile ro- 
mane de amor narate aici pornesc însă de la... 
o banală cadă de baie, un vibrator, un papagal 
cu puteri magice, un'tablou al unui mare ma- 
estru flamand... Acestea vor declanșa situaţii 
erotice amuzante, fără să degenereze nici un 
moment într-un cinema de proastă calitate 
sau pornografie. 

Bandit Queen (regia Shekhar Kapoor) a 
zguduit atmosfera calduta prin violența imagi- 
nii, prin curajul interpretei principale Seema 
Biswas (cunoscută actriță de teatru în India, 
dar aflata la primul rol în film) de a da viaţă 
unui personaj extrem de controversat în india 
anilor '80—'90. Regizorul a avut îndrăzneala 
(ceea ce i-a adus izbucnirea unui scandal de 
proporţii în tara sa) de a aduce pe ecran o 
biografie devenită legendă contemporană, cea 
a lui Phoolan Devi, o femeie victimă a ta- 
buu-rilor de castă „existente în proporție de 
75% într-o Indie pe care mulţi o numesc totuși 
modernă“, cum spunea regizorul. Căsătorită la 
13 ani împotriva voinței ei, violată de propriul 
soţ, trecând prin suferințe care chiar pe ecran 
sunt greu de privit, ajunsă în fruntea unei 
bande de tâlhari, ea se răzbună ordonând îm- 
ризсагеа a 24 de locuitori, toți bărbaţi din sa- 
tul unde fusese violată. Phoolan Devi a fost 
eliberată după numai șapte ani de detenţie 
(între timp se schimbase guvernul) şi s-a că- 
sătorit cu un negustor bogat. Ajunsă o femeie 
onorabilă ea neagă cu înverșunare acuzaţiile 
ce i se aduc și l-a dat chiar în iudecată pe rea- 
lizatorul filmului, obținând ca Bandit Queen să 
nu fie proiectat în nici una din salile de ci- 
nema din India. 


(Continuare în pag. 23) 
< Doina STANESCU 


Juriul 


Robert Glinski 一 
regizor, Polonia 
Kirsi 


Tykkyläinen 一 
producător, Finlanda 
Andre Bennett — 


regizor, Canada 
Yvonne 


critic, Elveția, 
Wi 


Kohihaase 一 
regizor, Germania 


tras de marea descoperire artistică се mar- 

chează veacul, pictorul Fernand Leger afirma 

că „cinematograful și aviația merg mână-n 

mână“. Să devenim putin mai „terre-ă- terre", 

recunoscând са de multe ori filmul și-a potrk 

vit pașii după ritmurile feroviare. În demon- 
strarea acestei аѕеціџпі nu vom recurge la argumentul nu- 
meric exhaustiv, ci vom privi selectiv aspecte ale prezenţei 
trenului pe pânza albă a ecranului. 

Căutând o imagine care ar рем sintetiza acest ехсигз 
introductiv, apelăm la Tı lui Apu, semnată de Satyajit 
Ray. Pentru copiii din societatea indiană cvasipatriarhală, 
drumul până la peisajul îndepărtat al sinelor si trenului are 
o valoare initiatica și se conjugă cu acel rămas bun pe care 
ی‎ jul principal îl spune în final spaţiului său ۰ 
n anii '20, tânărul Timosa din Arsenalul dovjenkian, ieșit 
din accidentul ilustrat prin celebra sinecdocă a acordeonu- 
lui, își clama ferm hotărârea de a deveni mecanic de loco- 
motivă. Figura de stil va deveni realitate și va sucomba în 
proza istoriei, dar ea a apărut pe un teren mereu născător 
de „șefi de garnitură“. 

Pentru vasta acțiune de cineficare din U.R.S.S.-ul anilor 
'20, un important instrument a fost trenul, fapt omagiat în 
1922 de Dziga Vertov și Eduard Tissé în documentarul lor 
de montaj Trenul de Lenin, film ce va da star- 
tul unei întregi serii in жи اد‎ sovietică. De la Ех- 
presul albastru (Ша Trauberg, 1 i Orizont (Lev Kule- 
șov, 1932), până la avalanșa de să d din filmele unio- 

“nale ale anilor '80, multe din ele văzute și la noi: Rapidul 34 
(A. Maliukov), Santinela (Al. Rogoșcin), Trenul nostru Ыт- 
dat (M. Ptașuk), etc. Vagoanele și pasagerii s-au legănat și 
pe note muzicale în Trenul spre răsărit (luli Raiz- 
man, 1947), iar febra feroviară a contaminat chiar și familia 
Mihalkov: Nikita regizează Atacul trenului cu aur (1974), iar 
Andrei Mihalkov Koncealovski ia cu el motivul în peregrina- 


1968 Anna Karenina 
de Alexandr Zarhi (cu Tatiana Samoilova 
şi Vassili Lanovoi) 


rea-i pe continentul american, tot într-un film de filosofie 
asupra acţiunii 一 The Runaway Train (1985). 

Ce-i prea mult strică așa că, fiind pe meleagurile Lumii 
Noi, vom reduce viteza pentru a savura mersul lei lui 
Buster Keaton al cărui personaj reușește performanţa de 
invidiat de a împăca dedicarea totală obiectului muncii lui 
cu chemarile ispititoarei sale Annabel 一 semn că zicala ce- 
lor doi iepuri este strict autohtonă. La senectute, în The 
Rallrodder (1965), Keaton va arunca in urmă o privire 
amară propriei vieţi, căci muza s-a evaporat, iar acaparanta 
locomotivă a devenit o simplă drezină motorizată. 

Conotatia nostalgică pare, de altfel, intrinsecă gării, tre- 
nului, vieţii feroviare în general, dacă ne-am gândi Іа perso- 
یب‎ ceferistului pensionar creat de Ștefan Ciubotarasu in 

tarea (Șerban Creangă, 1971) la poezia universului in- 
テー din Trenul spre staţia „Cerul“ (Karel Kachyna, 1972), 


(Continuare în pag. 20) 
16 


„Treceau 
zvâcnite trenuri 
prin îngheţate ţări 
Ca un nebun 
cortegiu 


ce-nfige-n spaţiu 
spada“ 


Emile Verhaeren — 
„Nebunele trenuri“ 


1964 


or 
de Costa (Gavras 
(cu Simone Signoret) 


timentul 


Misterele compartimentelor 


tructura de tip celular a trenurilor 
oferă posibilitatea concentrării ac- 
țiunii, intens exploatată de filmul 
polițist. 

Corifeul suspens-ului- cinemato- 
grafic, АНгед Hitchcock, și-a îmbo- 
gatit substanţial filmografia си aju- 

torul căilor ferate. Şi nu doar pe cea proprie, căci 
numeroase au fost remake-urile după operele sa- 
le. Străini în tren (1951) nu e doar istoria unui 
târg lugubru de servicii criminale, căci în goana 
trenurilor New York-Washington se întrezăresc 
parantezele dezumanizării. Femeia dispărută și 
Numărul 17 aduc sufletul la gură, dar cu zâmbe- 
tul pe buze. Dacă în 39 de trepte (1935) trenul are 
doar го! dê vehicul, în Umbra unei indoieli (1943) 
el îndeplineşte-o misiune punitivă, stopând іпсег- 
carea criminală a personajului interpretat de Jo- 
seph Cotten. 


1938/1979 Femeia dispărută 


de Alfred Hitchcock (cu May Whitty, 
Margaret Lockwood, Michael Redgrave) 


şi de Anthony Page 
(cu Angela Lansbury, 
Cybill Shepherd, Elliott Gould) 


Canavaua romanului polițist, model de logică și 
persuasiune în momentele-i de excepţie, a tentat 
importanţi cineaști, la rândul lor inspirați dintr-o 
literatură solidă; Crima din Orient Express (Sid- 
ney Lumet, 1974, după Agatha Christie); Compar- 
timentul ucigașilor (Costa Gavras, 1964, după Se- 
bastien Japrisot). 

Un policier de factură aparte s-a dovedit a fi 
Trenul de noapte (Jerzy Kawalerowicz, 1959), im- 
pregnat de acuratețea construcției unor psiholo- 
gii contorsionate, calitate specifică regizorului 
polonez. Filmul miza pe binomul recluziune-liber- 
tate de mișcare, reușind să atribuie cel de-al doi- 
lea termen culoarului, în raport cu-vagonul de 
dormit dar și cu spațiul natural. Unul din pasage- 
rii prin această atmosferă nocturnă, halucinantă, 
era Zbigniew Cybulski. Peste aproape un dece- 
niu, actorul polonez va întâlni moartea într-un 


tren. 
lic! 
ETE BR 3 に 


— 


dificarea diverselor „dru- 
muri de fier“ cinematogra- 
kr a insemnat, ی‎ multe 
punerea de Боте т 

istoria filmului. 
Construirea primei linii 
ferate transcontinentale între 1860—1869, 
în mare parte cu ajutorul imigranților, s-a 
conjugat perfect cu exacerbatul amor 
propriu american, lucru vădit de seria 
inaugurată de Calul de fier (1924), întâiul 
film important al lui John Ford, sinteză а 
spiritului de expansiune a utilitarismului 
american, ce reușea să învingă obstaco- 
lele ridicate de indieni pe atunci refrac- 
tari la progres. Rivalitatea dintre cele 
două mari companii — Central Pacific și 
Union Express, — finalizată de fericita lor 
întâlnire de la Promontory Point din 10 
mai 1869, stă Іа baza filmului Union Paci- 
fic (Cecil B. de Mille, 1938). Acesta alcă- 
tuiește o adevărată trilogie a luării în po- 
sesie a vestului, împreună cu Western 
Union (F. Lang, 1941) — instalarea tele- 
grafului transcontinental și Wells. Fargo 
(Frank Lloyd, 1940) — liniile americane 
de poștă. Corolarul acestor istorii yitejesti 


Trenul ca ideologie 


© 1926 mecanicul „с 


îl constituie Cum s-a cucerit vestul (J. 
Ford, H. Hathaway, С. Marshall, 1963). 

Pe tărâm sovietic, construirea de căi fe- 
rate a insemnat tot momente glorificatoa- 
re: Turksib (Viktor Turin, 1929) — linia 
Turkestan-Siberia, documentar peren 
prin forța evocării sale, emblematică fiind 
secvența în care câlăreții şi сатйаги se 
întrec cu trenul. iar Drumul vieții (N. Ekk, 
1931), primul film sonor sovietic, transpu- 
nea lecţia lui Makarenko, educarea prin 
muncă, cu o imagine memorabilă a loco- 
motivei înaintând cu trupul mort al unui 
copil aşezat pe ea. 

Tot o transformare activă viza și Ră- 
sună valea (Paul Călinescu, 1949). Sche- 
matismul personajelor, care aici servea 
simțului comic ușor mefient al autorului, 
va trece cu arme şi bagaje în lungul șir al 
„filmelor de actualitate”, specie discuta- 
bilă nu atât în sine, cât pentru scazuta 
cotă intelectuală cu саге a fost in general 
abordată; chiar noncontormismul slujea 
uneori (ca și după schimbarea de macaze 
post-decembristă) pentru ajungerea cât 
mai rapidă în vagonul de clasa |! 

Е 


(cu Buster Keaton) 


Misiuni de luptă 


ilmul de război s-a 
adresat în numeroase 
rânduri imaginii unui 
tren aflat în plină 

cursă. 
Cea mai reprezenta- 
tivă realizare de acest 
gen rămâne, prin mixtura abilă din- 
tre document și ficțiune, Bătălia căii 
ferate/Luptătorii din umbră (Rene 
Clement, 1945). Regizorul număra 
deja in filmografia lui câteva 
scurt-metraje pe teme feroviare 
(printre care Triajul și Cei de la ca- 
lea ferată), dar acum. marchează о 
operă durabilă. prin forța cu care 
tratează ideea intransigentei în lupta 
pentru o cauză. O secvenţă proble- 
matizantă ne-a oferit, în acest peri- 
metru, Ultima noapte (luli Raizman, 
1937) — ştim că vagonul sosit în 
gară e încărcat de soldaţi, dar apar- 
tenenta lor la una sau alta dintre ta- 
bere rămâne, simbolic, nedefinita. 


1987 Trenul de aur PE 
Bohdan Poreba _。 
Ема Kuklinska) = 


Corespondentul artistic al principiu- 
lui „audiatur et altera pars” ега schi- 
tat și de Francisc Munteanu in Tu- 
пеш (1966), confruntarea psihoio- 
gică româno-germană fiind, până la 
un punct, rezistentă, spre deosebire 
de Trenul de aur (Bohdan Poreba, 
91988), în care garnitura tezaurului 
polonez viager prin România pre- 
zintă doar interes istoric. John Fran- 
kenheimer apela în Trenul (1964) la 
ficțiunea unui transport de valori, 
dar amplitudinea discursului său era 
net diferită. 

Priveliştea stranie a unui vagon 
sanitar militar, iată imaginea cu care 
lulian Mihu s-a desprins de litera 
calinesciana, în finalul filmului său 
Felix şi Otilia. Intainirea dintre doc- 
torul Felix şi muribundul Pascalopol 
se consumă stins, pe când trenul 
porneşte, afundandu-se în ceața 
eşecului văzut ca fatalitate. 


=== _ 
eneralei“ · 


a Пе neaoșul nostru 

acar Păun unicul fero- 
маг а cărui viață este 
marcată de а? А 
șaptea artă ne oferă ип 
răspuns negativ. 

Două capodopere ale filmului mut 
au în centru oameni ai căilor ferate. 
In Cioburi (Lupu Pick, 1921), trenul 
aduce în casa cantonierului inter- 
pretat de Werner Krauss un perso- 
naj malefic, care va tulbura izolarea 
acestei lumi. 

In timp ce crima se produce, tre- 
nul continuă să transporte călători 
nepasatori şi veseli într-un parale- 
lism ai tragicului și al indiferentei 
care, asemenea ѕіпеіог de tren, пи 
se întâlnesc niciodată. În Roata de 
Abel Gance fatumul coboară de 
asemenea pe ecran. Eroul sâu, me- 
canicul de locomotivă, numit simbo- 
lic Sisif, orbește, pedepsit de goana 
sa nebunească cu trenul. 

implacabilul privit sub semnul 
eredității este analizat de Jean Re- 
noir în Bestia umană; secvențele de 
început și final, cu traseul Paris-Le 
Havre văzut din locomotivă, lasă im- 
presia de generalizare a patologicu- 
lui. Filmul devine premonitoriu, dat 
fiind anul realizării sale: 1938. , 

Cinematograful a vădit aplicaţie 
specială şi în abordarea responsabi- 
маш! accidentelor de tren. Ferovia- 
rul (Pietro Germi, 1956) este un pro- 
dus târziu al neorealismului, în care 
pecetea greșelii unui mecanic se re- 
percutează prin dispersarea farriliei 
sale. Anchetarea accidentelor ca- 
pătă două unghiuri de atac, conver- 
gând spre un protest social disimu- 
lat în Un om găsit pe șine (Andrzej 
Munk, 1956) 一 disculparea 
post-mortem a unui vinovat arătat 
din toate părţile cu degetul 一 şi în 
S-a oprit un tren (Vadim Abdrașitov) 
— un anchetator tenace duce o 
luptă de uzură pentru redimensiona- 
rea semnificației morții unui meca- 
nic de locomotivă: nu sacrificiul 
eroic, ci o fatală eroare de condu- 


cere. 


Oamenii terasamentelor 


N 


o 1982 S-a oprit un tren 
de Vadim Abdrasitov 
(cu Oleg Borisov) 


% 1982 Gară pentru doi 
de Eldar: Riazanov 
(cu Liudmila Gurcenko 
și Oleg Basilașvili) 


Gara 


ага, un spațiu al inval- 
torării sentimentelor, 
mergând т. general 
spre deznodăminte cu 
semnul minus, în care 
А дезрацийе sunt, uneo- 
ri, cele mai mici rele 
posibile. 


Văzută ca loc al inevitabilului, 
gara deschide și apoi închide cercul 
naraţiunii din Scurtă întâlnire (David 
Lean, 1954). Ultimele momente ale 
legăturii cuplului de aici sunt mar- 
cate de agresivitatea limbută a lumii 
exterioare aflată în trecere. Eroina 
mai trăise atracţia trenului când in- 
cercase o sinucidere, în stilul Annei 
Karenina. De altfel, personajul tol- 
stoian şi finalul său funest au stat în 


centrul mai multor ecranizări, cele 
mai importante aparţinând lui E. 
Goulding (1927), Clarence Brown 
(1935), ambele cu Greta Garbo; Ju- 
lien Duvivier (1948) cu Vivien Leigh; 
A. Zarhi (1967) cu Tatiana Samoi- 
lova. 

Interiorul compartimentului de 
tren este. fundalul osmozei dintre 
real si imaginar în viața amantilor 
din Stazione- Termini (Vittorio De 
Sica, 1953), suportul naturalist al 
câtorva portrete din fauna gării ser- 
vind jocului pe scara timpului. 


Grupaj realizat 
de Dinu loan NICULA 


Stephanie Kramer si Fred Dryer acelasi 
cuplu polițist în partea a И! a serialului Hunter 


CONFESIUNI 


Sharon Stone este cunos- 
cută nu numai ca bomba 
sexy dar şi una din actrițele 
care nu fac economie de cu- 
vinte atunci când e vorba să 
critice pe cineva. Nici chiar 
pe ea însăși. Recent, trecân- 
du-și în revistă cariera artis- 
tică, Sharon s-a oprit la câ- 
teva dintre filmele care i-au 
marcat 一 într-un fel sau-altul 
— evoluția artistică: „Stardust 
Memories (1980) în regia lui 
Wo Allen a fost primul 
meu film. О inlocuiam-pe о 
figurantă саге renuntase la 
„rol“. Am avut ocazia să fil- 


Rachel Ward a hotărât 
să-și întrerupă cariera 
de actriță și să devină 
mamă şi soție model 


mez си un regizor ре care, Îl 
stimez foarte mult. A fost o 
experiență minunată. Compa- 
rabilă, în materie de sex, cu 
pierderea virginitatii. La Les 
uns et les autres, în regia lui 
Claude Lelouch (1981) am 
ajuns tot printr-o întâmplare. 
Am preluat rolul de la o ta- 
пага debutanta care fusese 
intepata în obraz de o viespe. 
Eram (în film) amanta lui Ja- 
mes Caan, o tarfa șleampătă, 
mestecând tot timpul che- 
wing-gum. Am terminat într-o 
oră. Lelouch nici nu știa сит 
mă cheamă. Nici eu nu eram 
prea grozavă. N-am văzut ni- 
ciodată filmul. Cea mai ne- 
plăcută perioadă a fost lucrul 
la cele două serii Allan Qua- 
termain (regizori: Jack Lee 
Thompson și Gary Nelson). 
Am petrecut 11 luni îngrozi- 
toare în Africa. Spre dispera- 
rea mea, nu erau nici super- 
magazine, nici coafor, nici 


"cosmetică, nici restaurante. 


zorul Gary Nelson era un 
ăran care ii înjura tot tim- 
pul localnici și la fiecare 
fraze dădea drumul la 
un „Firaș al dracului“. Săr- 
manii bâștinași ajunseseră să 
creadă că ăsta era numele 
lui. Fiind singura femeie din 
echipă am avut norocul să 
capăt din când în când o om- 
letă sau un pahar de apă mi- 
nerală. Carnea de maimuţă 
era îngrozitoare. M-am întors 
acasă subnutrită. Cât despre 
film, ce să mai vorbim. 

La Basic Instinct (1992) Mi- 
chael Douglas, care şi-o do- 
rise ca parteneră pe Michelle 
Pfeiffer, nici n-a vrut să audă 
de mine. El a spus са, even- 
tual, eu aș putea să joc cu 
succes rolul unei tampitele 
simpatice. A acceptat, în fine, 
să dau o probă cu el... Cea 
urmat stiti cu toții. The Spe- 
Clalist — (vezi și. pag. 5) 一 dacă 
vreți să-l vedeți inarmaţi-vă 
cu o pungă cu floricele şi în- 
Cercati să nu vă pierdeţi rab- 
darea timp de două ore!“ 


Е 


cine J lo 


După Louise Brooks, о nouă vampa brună, 


cu breton si „соці“ 一 Uma Thurman în Pulp Fiction 


UN BRETON A 
LA BROOKS 


Celebra tunsoare — breton 
și „соці“ а Louisei Brooks, 
star al anilor '20—'30 si scan- 
daloasa Loulou a lui Pabst, a 
făcut de-a lungul timpului o 
sumedenie de adepte. Actrițe 
foarte cunoscute (mai ales 
franceze) s-au pieptănat ast- 


fel, oferindu-ne o altă ima- 
ge a senzualităţii feminine. 
ă amintim doar pe Brigitte 
Bardot, Mireille Darc, Isabelle 
Adjani, Emmanuelle” Béart. 
Anul trecut, mult comentatul 
Pulp Fiction al lui Quentin 
Tarantino a lansat o nouă 
vampă brună cu breton ă la 
Brooks: Uma Thurman. 


der 


Winona Ry 
c/o Creative Artists Agency 


9830 Wilshire Boulevard 


Beverly Hills 一 СА 90212 U.S.A. 


Leslie Nielsen 
1622 Viewmont Drive 


Madeleine Stowe 
3854 Ventura Canyon 
Shem Sherman Oaks, 


СА 91423 U.S.A. 


Între 28 februarie şi 5 martie 
Editura Noul Cinema 
lansează іп librării 


de 


povestea unor pasiuni ۰ 
Ecranizarea, în regia autorului, a primit 
patru premii Cesar 1993: 
pentru cel mai Бип film, 
debut, montaj, speranță feminină. 
Nu pierdeţi volumul. Ne puteţi adresa 
comenzi pe adresa revistei. 


din interpreții preferaţi 

ai lui Roman Polanski 

Lună de fiere) 

ui Pedro Almodovar 
(Kika) 


și al 


№» VAMPIRI SI 
EROTISMUL 


După premiera (noiembrie 
1994) filmului interviu cu un 
vampir, regizorul Neil Jordan 
a fost acuzat de către unele 
„asociaţii de apărare a mora- 
lei“. că ar face în filmul său 
apologia homosexualității, re- 
latille dintre „vampirii“ Тот 
„Cruise și Brad Pitt părând 
‘cel puţin ciudate“. Tom Cru- 
ise spune: „Când îl mușc pe 
Brad Pitt, mulți au spus că 
scena este de un tulburător 
erotism. Eu-spun că este doar 
o relație între un vampir și 
victima sa, devenită ulterior, 
partener de afaceri. Atât și ni- 
mic mai ۰ 


№ МА АҒАМ... 


e Cei peste 1.100 figuranti 
aleși de regizorul Fritz Lang 
în 1927 pentru faimoasa 
scenă denumită „Turnul Ba- 
bel“ din Metropolis trebuiau 
să aibă toți o anumită parti- 
cularitate: să Не cheli. Ce pă- 
cat că Telly Savalas, Yui 
Brynner şi Patrick Stewart 
(Star Trek) nu existau pe 
atunci! 

e Unitorma purtată de 
Chaplin în Dictatorul (în care 
parodia pe Adolf Hitler) a fost 
vândută la licitaţia organizată 
de casa Sotheby's din Londra 
pentru suma de 300.000 do- 
lari. Cumpărătorul, cântărețul 
Bono, a expus-o în restauran- 
tul său din Dublin. Se pare că 
pofta de mâncare a clienţilor 


Peter Coyote, unul 


a crescut brusc. Nu același 
lucru se poate spune despre 
una din puținele tunici mili- 
tare ale lui Hitler care s-au 
păstrat. Publicaţia Sun sus- 
ține că uniforma a adus ghi- 
nion tuturor celor care au in- 
trat în posesia ei, unul din cei 
care au descoperit-o murind 
de un atac de cord la puţine 
minute după ce o încercase. 
În prezent „tunica bleste- 
mată“ se află la Muzeul Mili- 
tar Central din Moscova. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


ШИ FAK 


d Obtinand acordul autorităţilor chineze, Zhang Yimou 
a Ayin în sfârșit filmările la Triade cu actrița sa preferată 
i. Alt mare cineast, Chen Kaige аге și el probleme. Du- 

pă Adio , concubina mea el a trebuit să spună adio Штайюг la 
Temptress Moon pentru са actrita'taiwaneza سرا‎ Ching-Ying 
а fost declarată na non grata și expediată rapid peste 
granița Papui i Chineze. Participarea celor două. filme la 
сорса de la Cannes din acest an este considerată astfel 


"> La 82 de ani Michelangelo Antonioni s-a întors pe 
platourile de filmare. Се! care l-a convins este Wim Wenders 
care a găsit și un finanţator pentru proiectul и 
Par-dela les nuages. Wim Wenders este co-scenarist și regizor 
alături de Antonioni. Vom găsi în noul film al regizorului italian 
temele sale preferate: dragostea, incomunicabilitatea, napre 
лја de a u у Sophie Marceau, John Malkov 
Ines Sastre, Kim Rossi Stuart, Irène Jacob, Vincent Perez, 
Fanny Ardant și Jeremy ۰ А 


Emma Thompson а găsit in sfârșit un producător 
pentru proiectul ei, ecranizarea“ romanului lui Jane Austen, 
Mândrie și prejudecată. Actrița va fi astfel interpreta Elizabet- 
hei Bennett. „Omul cu banii“ se numește Ang Lee şi este câști- 
gătorul Ursului de aur de la Berlin 1993 cu Aer же 


> ând ca regizor, David Lynch s-a lansat ca produ- 
cător cu ツー о altă poveste cu vampiri. Regizorul este Eline 
Lowensohn iar rolul „vampirului de serviciu“ va fi deținut de 
Peter Fonda. Lynch însuși va avea o scurtă apariţie: un vampir 
„de categoria а li-a". / 


Ură și pasiune, atmosferă colonială sufocantă. Aces- 
tea sunt coordonatele poveștii filmate de Mark Peploe după ro- 
manul „Victory“ de Joseph Conrad. În rolurile principale: Wil- 
ют Dafoe, Irene Jacob, Jean Yanne. N 


După ce a renunțat la Crisis № the Но! Zone și An 
President, Robert Redford va deține principalul p% in 

The Horse Whisperer. Nu se stie dacă realizatorul va fi Sydney 
Pollack sau însuși Redford, ultimulsau film ca regizor, Quiz 
Show bucurându-se de o excelentă primire în Statele Unite. 


® Carre Otis 一 Orhideea sălbatică — s-a 
И си năbădăiosul soț, Mickey Rourke 


Е 
z 
: 
| 


Telephone: 136 1 1176-3722 
Таро /86 1/ ۱76-968 


PIXELS UNLIMITED 


И 
| 
| 
| 


- 2 


Laboratorul de peliculă 
din Budapesta asigură: 


transpunerea pe peliculă de 35 mm 
a filmelor uo 5 
igitală 
a semnului (DSP) 
control digital al imaginii 
contrast si claritate superioare 
peste 700 pixeli per linie 


ГА 


۳ 


19 


in confruntarea 
aceasta studenţii 
noştri nu au ieșit 
de astă dată bine. 
De la inceput au 
călcat cu stângul, 
întârziind până in ultimul me- 
ment cu înscrierile, invocând tot 
felul de pretexte sau exercitând 
sentimentale presiuni, ceea ce a 
împiedicat efectuarea operaţiunii 
care conferă profesionalism ori- 
cărei competiţii şi anume selec- 
ţia. Deficienta sesizabilă şi in 
ceea ce priveşte recolta oaspeți- 
lor, dar în proporţie mult mai 
mică. Indiferent că sunt cursanţi 
la ATF sau la universităţi parti- 
culare, viitorii „diplomaţi” au re- 
uşit doar performanţe negative 
proband inapetenta pentru ci- 
пета. Ми există nici dorința, 
nici putinţa de a comunica т 
limbajul universal al cinemato- 
grafului. Se înregistrează doar 
efortul de a încropi „un scena- 
riu” (termen de acum demoneti- 
zat şi impropriu) pe tema dată la 
clasă, ilustrată apoi plat, fără 
‘nici о intenţie estetică, cu о 
mare caznă din partea prestato- 
rilor de roluri — пы o dată пе- 
profesionişti sau cohorati la con- 
din lipsa unei îndrumări regizo- 
rale competente. Dacă de multe 
ori, în scurta istorie а cinemato- 
grafiei româneşti, operatorii s-au 
aflat т avangardă, in generaţia 
actuală acest fenomen nu mai 
funcţionează, tocmai acum când 
video-ul modifică substanţial 
această artă. 

În susţinerea constatărilor de 
mai sus (extrem de îngrijorătoare 
pentru cei implicați — profesori 
şi studenţi — care ar fi cazul să 
reflecteze asupra realei vocaţii!). 
ar fi suficientă o simplă compa- 
ratie între filmul ce a dobândit 
detaşat Marele premiu şi Trofeul 
Dakino într-un entuziast consens 
al juriului cu asistenţa din Sala 
Cinematecii Române (саге а 
găzduit festivalul) şi pelicula au- 
tohtonă de ficţiune pe o temă si- 
milară. Fa (regia Radu Muntean 
— ALT.F.), este o tentativă me- 
destă şi stângace de comentare 
ironică а fatalitatii, respectiv а 
relaţiei bărbat-femeie din per- 
зресбуа senectuţii senile, а t- 
nereţii hormonale, а infantilitățu 
inconştiente. Aproximativ cu 
aceleaşi date Pendulu/ doamnei 
Foucault (regia Jean Marc-Var- 
voort 一 1.А.0., Belgia) este e 
veritabilă piesă de virtuozitate. 
Începând chiar cu titlul de su- 
gestie elevat livrescă, trimiterea 
la Eco nefiind defel intâmplă- 
toare, căci este într-adevăr 
vorba de o autentică operă des- 
chisă oricărei interpretări, densă 
în sensuri şi insolită în formă. 
Un timp şi un univers vetust pul- 
verizat la propriu şi la figurat de 
inventivitatea juvenilă a vremuri- 
lor: noi. Două personaje amintind 
de Efimita şi Сопи’ Leonida față 
cu reacţiunea întrupată de dei 
puşti năstruşnici ce pun la cale 
deraierea unui tramvai. Doar 
atât! Însă totul derulat în ritmul 
alert al unui video-clip existem- 


tial. Irina COROIU 


20 


зеб» г esau, こつ ET је 2 OM 
role zama ares = meager n 
ta 2۳772۳ с: デー" あー 2 


'cea de-a treia), cea de-a patra rā- 
manand acasă. „Cel mai belgian ac- 
tor de ja Hollywood“ se раге că ştie 
ce este „rotația cadrelor“. 


3 Daryl Hannah 
(cel mai recent film Attack 
of the 50 Feet Woman) 
Бі vede din nou amânată 
căsătoria cu J.F.K. (jr.) 


și Toinette și Lista de bucate Xaver 
Schwarzenberger). Nevoia de te 
apare mereu ultragiată de angoasele 
societăţii contemporane. іп! ambiante 


de о eleganta princiară moștenite din ۰ 


secole de imperiu, eroii trăiesc azi ade- 
۷272۸6 apocalipse intime exprimate ре 
ecran într-o serie de thrilleruri psiholo- 
gice (Cer gri şi Capul de Paulus Mane- 
Кег. Amok de Michael Haneke). Zbuciu- 
mul vieţii de fiecare zi este ilustrat de 
preferință în melodrame ca de pildă no- 
taţiile despre căsnicie și adultere în 

a ti de Wolfram Paulus (pre- 
miera la Veneţia '94), dar care, deși un 
filim de public, nu fusese incă progra- 
mat în reteaua curentă. Propensiunea 
câtre operetă a adus pe ecranul Diago- 
nalei şi o retrospectivă Willy Frost. Ju- 
nele prim și regizorul încununat ca re- 
gele operetei vieneze cinematografice 
şi al comediilor sentimentale în anii 


'30—'40 s-a întâlnit astfel cu tinerii ۰ 


azi amatori de rock și rap. 

Un tragic memento al istoriei recente 
ne-a. propus Andreas Gruber, reconsti- 
tuind pe ecran episodul vânătoarei dez- 
lantuite de trupele SS, in februarie 
1945, asupra celor 500 de prizonieri so- 
vietici evadați din lagărul Mauthausen 
(este și titlul filmului) dintre care doar 
nouă au supraviețuit. Filmul de ficţiune 
era completat de un documentar în 
care autorii au readus la Viena, din Ru- 
sia, pe singurul 'rămas in viață până 
acum, să povestească... 

La proiecția acestui film atât de dure- 
fos, mi-a fost dat să văd primul câine 


cinefil. Observasem în holul cinemato- , 
grafului un cocker blond-roşcat, dar 


când s-a făcut lumină și spectatorii în- 
g3ndurati intarziau pe locurile lor, de 
sub un scaun a pornit tacticos spre ie- 
şire, tarandu-si lesa, cockerul. Am ob- 
servat-o apoi pe stăpâna sa. Am între- 
bat-o cum reușea să-și {та câinele atât 
de liniștit în نیام‎ praioctioi. Am aflat 
са stăpâna era producătoare Si са mi- 
cutul cocker şi-a petrecut toată viata 
ori pe platouri, ori în săli de cinema, ba 
chiar apăruse o dată și într-un film. Aşa 
am întâlnit cel mai docil spectator. 


AD. 
ODATĂ CU LUMIERE... 


(Urmare din pag. 16) 


{а descoperirea virtuților dragostei та- 
ture în Gară pentru doi (Eldar Riaza- 
nov, 1982), sau la incizia fină, dar 
adâncă operată pe peronul gării în viata 
cuplului principal din Meandre (Mircea 
Saucan. 1966). " 

Consfintita viguros prin filmele dedi- 
cate construirii pe teritoriul american а 
сайог ferate, prezența trenului in wes- 


Power Rangers îl plictisește“. Dru- 


e Nunta (mult așteptată în Statele 

Unite) a lui John Kennedy jr. cu 
blonda Daryl Hannah (Май Street, 
Vulturii legii) după се a fost ama- 
паѓа din cauza morții lui Jacqueline 
Kennedy este din nou amânată, de 
data aceasta sine die. Motivul: impli- 
carea tânărului vlăstar Kennedy în 
politică, ceea ce nu-i mai lasă timp 
şi pentru alte preocupări. 

e Tenisrmanul André Agassi, cu- 
noscut un timp ca prieten al Barbrei 
Streisand, a anunţat că se însoară. 
Aleasa inimii sale este Brooke 
Shields, căreia în lumea cinemato- 
grafică i se spune „fecioara Hol- 
lywoodului“, ea declarând cu di- 
verse ocazii că şi-a păstrat virginita- 
tea până la vârsta de 29 de ani pen- 
tru viitorul sot. Brooke și-a ales о 
rochie de dantelă albă brodată cu 
peste 500 de perle. Preţul: 32 000 
dolari! 

e „Doamna Terminator“ adică 
Linda Hamilton, a mărturisit că fiul 
еі, în vârstă de 4 ani, are о prefe- 
rinta pronunțată pentru filmele ero- 
tice, vizionând câte unul în fiecare 
seară, înainte de culcare: „Vrăjitorul 
din Oz îl sperie, iar desenul animat 


mul e deschis: copilasii vor adormi 
de acum. încolo nu cu Alba ca Za- 
pada, ci cu... Emmanuelle. 


Doina STĂNESCU 


tern s-a făcut remarcată încă în Marele 
jat al trenului (Edwin S. Porter, 1903). 
Parcurgând în sens invers traseul civili- 
zatorilor britanici, Porter prelua subiec- 
tul unui film al englezului Mottershaw, 
creând cel dintâi eroul negativ din Ves- 
tul îndepărtat. În acest sens, trenul îi 
oferă pistolarului Broncho Billy posibi- 
litatea de a-şi crea aura unui dur, cu 
aceeași nonşalanţă cu care îndrepta 
arma spre indiscretul aparat de filmat. 
Trenul comportă o coordonată ativă 
a așteptării în La amiază (Fred Zinne- 
mann, 1952), unde răul venea pe drum 
de fier, în persoana unui criminal și a 
complicilor săi. Aceeași stare, dar cu 
încărcătura speranţei, domina şi în Ulti- 
mul tren din Gun Hill (John Sturges, 


1959). 

Schimbând unghiul de abordare, sen- 
timentul tonic pe care-l degajă mersul 
ferm si sacadat al garniturilor poate fi 
regăsit în Poșta de noapte (Basil Wright 
și Henry Watt, 1936), documentarul în 
care muzica lui Britten și versurile lui 
W.H. Auden încearcă o sublimare a ca- 
dentei cinetice si spirituale specifice 
domeniului feroviar. O replică româ- 
nească, comparabilă cel mult prin vi- 
goarea sufletească, a oferit-o Jean Mi- 
hail, prin C.F.R. — o simfonie a muncii 
(1939, scenariul lonel Teodoreanu). 

Dusă mai departe, atmosfera stenică 
poate îmbrăca nuanțele comicului, fie 
prin. amestecul de categorii sociale · 
(Rubedeniile, Nikita Mihalkov, 1983), fie 
contrapunctat de unda dramatismului 
mi bine păzite, Jiri Menzei, 1967). 

biguitatea situaţiilor ce pot apărea 
în compartimentul de tren a fost ex- 
ploatată cu personalitate de Jean Geor- 
gescu în Mofturi 1900 (episoadele „Bu- 
bico“ şi „C.F.R.”) si folosită ca subred 
liant narativ de Haralambie Boroș în 
de Buftea (1978). 
atiul închis al trenului a fost utili- 
zat de Vera Chytilova în În plină iarnă 
pentru gradarea suspensului generat de 
claustrare, după cum sala de așteptare 
i-a servit în acelaşi scop lui Jean Mihail 
în Trenul fantomă, filmul său polițist 
din 1933, realizare medie a acestui gen 
altminteri bogat ilustrat, uneori chiar cu 
exemple mai puţin obișnuite. Е cazul 
policierului Trans-Europe-Express 
(Alain Robbe-Grillet, 1966), in саге gli- 
sarea real — ireal are ca repere atmo- 
sfera veristă a gării contrapusă trenului 
de sticlă si oglinzi, autorul nesfiindu-se 
să intervină ca personaj în naraţiune; 
motivul va reveni în altă cheie în 
Arunc-o pe mama din tren (Danny De 
Vito, 1987). * 

Robul paralelelor care se întâlnesc la 
infinit, trenul pare a fi un vehicul ideal 
pentru transportarea aparentelor înșelă- 
e: LD.N., 


Călător т Spania cu un bilet de cinema 


acă ar fi să definim cu un 
singur cuvânt esența celor 
şapte pelicule programate 
in Săptămâna filmului 
spaniol la cinematograful 
„Studio“ din Capitală, ofe- 
rite de Ambasada Spaniei — acest cu- 
vânt ar fi pasionalitate. in suita acestuia 
alte două noțiuni circumscriu perime- 
trul în care se desfășoară dramele, me- 
lodramele și comediile hispanice: onoa- 
rea si demnitatea. Virtualul triunghi ne 
apare în cele din urmă caracterizant 
pentru însuşi tiparul genetic hispanic, 
devenit și mai pregnant prin arta imagi- 
nii. Tot în cadrul unui specific global, 
cineaștii par să prelungească pe ecran 
о anume plasticitate cu care ne-a obiș- 
nuit pictura spaniolă, — datorată poate, 
în ambele forme de expresie artistică, 
luminii specifice ţării, care alături de 
Italia și Grecia, atinge cele mai sudice 
spaţii ale continentului european. 
Este imposibil să nu fii frapat de forța 
de a vizualiza, sub „spotul“ acestei lu- 
mini naturale, a cineaștilor spanioli. De 
pildă de la catalanul Bigas Luna (vezi 
nr. 11/94) la filmul de debut al tânărului 
basc Julio Medem, Vacas (Vacile, pre- 
zentat în săptămână cu titiul Valea Ver- 
de). Vacile sunt însă subiectul’ obsesiv 
al unui pictor rustic din „tara Вазса“, 
scăpat ca prin miracol de moarte din 
războaiele cu francezii din timpul lui 
Carol Quintus. Pictorul întemeiază o fa- 
milie ce de trei generaţii se sfădește, se 
urăște, se iubește și se ucide cu o altă 
familie din același sat despărțit de un 
deal. Cu lungimile aproape inerente de- 
butului, Medem 一 absolvent al facultă- 
ţii de medicină înainte de a se dedica 
cinematografului — ilustrează această 
propensiune spre picturalitate aproape 
cadru de cadru. 


Doi autori veterani Jaime Camino (a 
debutat cu 30 de ani în urmă) și Pedro 
Olea (a debutat cu 27 de апі în игта) 
au fost prezenţi cu două subiecte isto- 
rice: tragicul război fratricid dintre re- 
publicani și monarhiști din anii '30 este 
reflectat de Camino prin destinul unei 
familii egoiste și necruțătoare din înalta 
burghezie catalană în larna cea lungă, 
o dramă austeră. Complotul anti mo- 
narhic din Madridul anului 1868 este 
prilej de rememorare pentru Olea în 
Maestrul de scrimă a ambianţelor fami- 
liilor nobiliare și a codului onoarei și 
„demnităţii în mentalitatea unui spadasin 
de elită. = 

Codul moralei $ al demnității func- 
tioneaza si în celelalte patru pelicule 
acoperind însă cu o relevanţă artistică 
din ce în ce mai scăzută registrul: dra- 
mei (Porumbelul alb de Juan Minon: 
Fier vechi de Felix Rotaeta), melodra- 
mei (Prea mult suflet de Garcia Cam- 
poy) şi comediei (Orchestra Club Virgi- 
nia de Manuel Borra) ce atinge cel mai 
scăzut nivel. 

In absența marilor cineaști aflaţi 
acum la vârsta medie: Almodovar, Bi- 
gas Luna, Trueba, Saura, Erice cărora 
scandalul le-a precedat adesea succe- 
sul de anvergură al filmelor lor îndrăz- 
пе{е și în absenţa celor mai vârstnici ce 

„țin pasul cu modernitatea ca Vicente 
` Arranda sau Francesco Regueiro, se- 
lecţia Săptămânii filmului spaniol s-a 
orientat саме pelicule- medii din pro- 
ductia naţională ce numără anual 176 
de fiime inclusiv coproductiile. 

Intr-un anume sens această opţiune 
devine semnificativă pentru profilul 
unei cinematografii şi pentru cunoaşte- 
rea, cu un bilet de cinema, a trecutului 
și cotidianului unei ţări de саге пе 


leagă o comună moştenire а latinitatii _ 


şi unde, cu aproape două milenii în 
urmă, s-a născut împăratul Traian. 

Nu este lipsit de interes pentru citito- 
rii noștri 一 inveterati cinefili 一 sa afle 
cu acest prilej са Spania este singura 
{ага vest-europeană pe ale cărei ecrane 
difuzarea filmului american este limitată 
la cota de 51%; spre deosebire de 
Franţa, Italia, Germania etc. unde pro- 
centul creşte de la 65% până la 
85—90%. Explicaţia ţine de „războiul“ 
dus de industria filmului european îm- 
potriva celei americane, aparent în- 
cheiat în favoarea europenilor, când în 
decembrie trecut, la Geneva, filmul a 
fost exclus din acordul GATT (vezi 
Noul Cinema nr. 11/93). În continuare 
însă ofensiva filmului american nu a 
putut fi oprită. Puternica Asociaţie a 
producătorilor de film din Statele Unite 
(MPAA) — condusă de peste patru de- 
cenii de temutul Jack Valenti ce a susti- 
nut punctul de vedere american, asimi- 
land filmul cu un produs comercial са 
oricare altul 一 a ţinut să dea o lecție 
europenilor dorind să arate са атегіса- 
nii nu sunt lipsiţi de spirit de conciliere. 
Astfel au căzut de acord cu o lege ce 
obligă proprietarii spanioli ai sălilor de 
cinema. să difuzeze două filme autoh- 
tone la un film american. O formulă ar- 
tificială, dar care a stopat „invazia“ fil- 
mului de peste ocean. Mărinimia s-a 
oprit însă aici, nici o altă {ага euro- 
peană nebeneficiind de un asemenea 
acord. Astfel Franţa care a condus osti- 
щаше pe marginea tratatului GATT s-a 
văzut pusă la punct. Singura Cu adevă- 
rat câștigătoare rămânând Spania. 

や 


Adina DARIAN 


© Francisco Rabal, 
Antonio Banderas, 
Emma Suarez 


Arta în slujba unei puteri totalitare 


eni Riefenstahl гатапе o perso- 

nalitate extrem: de controversata. 

Regizoare de talent, s-a pus in 
slujba propagandei naziste, realizand 
filme ргесит Triumful vointei, Festiva- 
lul naţiunilor şi. Festivalul frumuseții, 
care au slujit ideile nationa-socialiste. 
In Forţa imaginilor, film. саге a primit 
un premiu Emmy în 1993, regizorul Ray 
Muller pune în discuţie toate fatetele 
acestei personalităţi, rând pe rând dan- 
satoare, actriță, regizoare, fotograf, et- 
nograf, scafandru, prin intermediul unui 


interviu-fluviu. 

Т numai pentru mine“ i-a spus 
3 Hitler sculptorului Arno Bre- 
ker т 1936. Artistul fusese una din ma- 
rile speranțe ale tinerei generaţii din 
anii '20. In Vremea zeilor, realizat în 
1992, regizorul Lutz Dammbeck se in- 
treabă: Саге a fost momentul în care 
sculptorul! s-a schimbat? Când si-a い 
pierdut statuile sale umanitatea, deve- 
nind nişte monstruozitati supradimen- 
sionate? Cum. poate un talent adevărat 
sa devină dependent de putere sau ide- 
ologie? Care este granița care separă 
arta servilă de апа? 


СОЕТНЕ- O Programul manifestărilor: 

INSTITUT 

Luni 30.01.'95, ora 16 — „Arta în slujba 
statului în vremea national-socialis- 
mului“, referat susținut de domnul 
Klaus Kreimeier, filmolog. 


ora 18 — prezentarea filmului Forța 
imaginilor 


GOETHE- ZO 
INSTITUT © 


Marti 31.01.'95, ога 11 一 prezentarea fil- 
mului Vremea zeilor 
ora 15 — prezentarea filmului Să 
pupi diavolul in fund 


inere, de azi înainte vei lucra 


ora 18 — masă rotundă cu domnul 
Klaus Kreimeier si alți invitați 


GOETHE- 
INSTITUT 


© 


um au ajuns artisti talentati за colabo- 
С reze си autoritatile naziste Si за se 
рипа т slujba unei puteri totalitare? O 
întrebare la care este greu de răspuns, pentru 
că factorii care au determinat această opțiune 
sunt complecși şi motivațiile sunt diferite de la 
о persoană la alta. Patru cineasti născuți după 
război — Arpad Bonty т 1947, Ray .Muller si 
Lutz, Dammbeck in 1948 si Margit Knapp în 
1960 一 sunt fascinati de acești artiști care 4 
s-au lasat atrasi de gloria si de viata та 
ușoară ре care puterea le-a promis-o. Cau- 
tând în arhive, intervievându-i pe supravietui- 
tori, ei au realizat cele trei documentare pe 
“care Institutul Goethe ni le prezintă în această 
lună. Filmele s-au bucurat de succes în festi- 
valuri internaţionale, criticii subliniindu-le cali- 
tatile cinematografice. 


aimosul cântec Lili Marleen, re- 

luat în zeci și sute de interpretări, 

îi aparține. Dar tot el a scris și 
muzica pentru filme de propagandă na- 
zistă, ca ul focului si Kolberg, 
precum si pentru Acuz, film în favoarea 
eutanasiei. În Să pupi diavolul în fund 
compozitorul Norbert Schultze se con- 
fesează regizorilor Arpad Bondy şi Mar- . 
git Knapp, recunoscând că „imi merge 
mult mai bine decât aș fi meritat”. Este 
membru al Uniunii Compozitorilor din 
Germania şi îşi continuă munca la tel 
viziune şi în cinema. ai 


GOETHE- 
INSTITUT 


Го 


21 


è 


‚ Adrian 


O zi de filmare 


ret de o secvență, holul 
Casei „cu lei“ din Calea 
Victoriei avea toate premi- 
sele sa ofere ambianța 
vieneză retro in care scrii- 
toarei austriace Elsa Me- 
erwald i se conferă un important pre- 
miu literar... Scenariul nu insistă jn 
mod special asupra acestui moment al 
existenței zbuciumate a eroinei. Regi- 
zoarea Кайе Kratz se justifică: „Nu 
este vorba de o bi fie propriu-zisă, 
ci de flash-back-urile dramatice ale 
unui destin emblematic din Austria 
postbelică — o femeie izbutește să-și 
determine cariera, nu însă și fericirea. 
Va cunoaște bucuriile succesului, dar și 
amarul singurătăţii, trudind la cartea 
vieţii, «Drumuri spre moarte». Este un 
subiect care mă preocupă și căruia 
i-am subscris mai toate filmele mele. 
Protagonista, Sibylle Canonica, la pri- 
mul rol principal, este de origine elve- 
can şi joacă teatru „Kam iel“ la 
unchen. In ce-i priveşte pe artiștii ro- 
mâni sunt fascinată de ei. Sunt exce- 
lenți грота, extrem de ambitiosi. 
Roluri importante au Florin Zamfirescu, 
ntea, Dan Condurache, Dan 
Bădărău. Astăzi însă îi avem la filmare 
Е Carmen Tănase, Rodica ۹ 
raian Stănescu. România și în special 
Bucureștiul au fost o revelaţie pentru 
mine. Am descoperit în mijlocul Euro- 
pei o {ага cu o capitală ce conservă un 
extraordinar spirit al tradiției culturii 
europene, ceea ce mi-a permis să pot 
filma aici în exterioare sau în interioare 
existente secvențe localizate la Roma, 
Viena, Paris.“ 

În agitația pregătirilor pentru filmare, 
se remarcă prin calm și eficacitate di- 
rectorul de imagine Dinu Tănase, sce- 
nografa Hari Pischinger, pictorița de 
costume Svetlana Mihăilescu, machio- 
rul Mircea Vodă. 

Într-o postură inedită, aceea de pro- 
ducător, regizorul Radu Gabrea se con- 
fesează în premieră pentru revista 
„Noul Cinema": „În semn de iubire este 
un film-pilot al unei serii de zece ре 
care doresc să le realizez în {ага cu fir- 
mele „Orion Film“ 一 Germania, „Me- 


dia-Invest Inc.“ 一 S.U.A. si „ProFilm 一 
international” 一 România. Executantul 
în cazul acestui prim film pentru televi- 
ziunea austriacă este Studioul „Atlan- 
tis“. Proiectele certe sunt diferențiate 
ca gen. Un thriller erotic pe care — 
probabil — îl voi regiza chiar eu după 
romanul de succes al lui Petru Popescu 
tradus și în românește „Înainte și după 
Edith”, ре саге та gândesc să-l intitu- 
lez The Read Hair Woman; acțiunea de- 
marează în 1918 la Viena şi Budapesta. 
Len Richmond mi-a furnizat subiectul 
pentru „о comedie neagră“ Death in 


Victoria Cociaș, Carmen Tănase, 
Sibylle Canonica şi Mircea Stoian 


e Scenariul şi regia: Katte Kratz 
e Producători: Radu Gabrea și Orion Film, 


Film 


Viena 


Profilim international, Atlantis Film 


Bad pe care i-am propus-o lui Petrică 
lonescu, regizorul parizian de origine 
română care astfel ar debuta în cinema. 
O poveste sentimentală ă la „Cyrano de 
Bergerac“ va fi The Hundred des- 
pre doi elevi ofițeri americani care iu- 
besc aceeași fată, fiica comandantului 
Colegiului Westpoint. La balul de ab- 
solventa se lămuresc lucrurile 一 cel 
prostănac dar frumos a profitat de ta- 
lentul celui urât. Tot atunci însă se dă 
și Declaraţia de intrare în război. Sun- 
а în 1918, iar băieţii pleacă în linia 


imi doresc foarte mult să-i antrenez 
în cinema pe tineri — regizori, actori. Ei 
merită să lucreze. Au căldură, senină- 
tate, prospeţime. Ducu Darie și întreaga 
echipă de la spectacolul său „Poveste 
de iarnă“ m-au fermecat. Mi-ar plăcea 
să lucrez cu ei!“ 

lar nouă ne-a făcut plăcere să vă ve- 
dem atât de implicat în cinema, acasă! 


Reportaj de Irina COROIU 
şi Victor STROE 


ele câteva filme revăzute 
cu о vreme în urmă în Ca- 
drul Retrospectivei дагди- 
Це de cinematograful 
„Studio“ au beneficiat de 
aprecierile cineastului 
< asupra propriei deveniri, 
direct in conferinte de presa. O expe- 
rienta interesanta cu atat mai mult cu 
cât există și contradicții între afirmaţii 
și realităţile artistice. De exemplu nega- 
rea vehementă a filmului de autor con- 
travine constatărilor trecerii în revistă a 
peliculelor care continuă să intereseze 
tocmai datorită amprentei personale a 
autorului. Dar privirea globală îl desco- 
peră pe Radu Gabrea într-o perma- 
nentă polemică, nu doar'cu еі însuși 
Cu Prea mic pentru un război atât de 
mare (1969) demara în trena unui suc- 
ces de excepţie, — tarkovskianul Copi- 
lăria lui Ivan, — căruia îi dă o replică 
pe măsură. Un discurs cinematografic 
care îi impune vocea auctorială intr-o 
formulă fantast elegiacă ce sublimează 
tragicul si parodiază realitatea în nu- 
mele supraviețuirii psihice. Această 
primă peliculă și-a păstrat intacte virtu- 
tile de sensibilizare a publicului prin 
optica atașantă a personajului central, 
copilul de trupă confruntat cu atrocită- 
tile frontului. Filmul realiza cu anticipa- 
ție triplul deziderat actual al cineastu- 
lui: „Admirând și asimilând eficacitatea 
sistemului american de producție am 
ajuns la concluzia că ceea ce conteaza 
se rezumă la trei cuvinte: poveste — 
emoție 一 identificare!“ 


22 


AMPRENTA PERSONALITĂȚII 


Recentul Rosenemil (1994, у. cronica 
în nr. 4/94) este insă o impersonală 
tragică iubire”, "rezultat dintr-un ambi- 
tios pariu (câștigat parțial și datorită 
ѕсеподгаћеі şi imaginii excelente) al 
reconstituiri fascinanfei „belle epoque“ 
prin intermediul melodramei, gen de 
largă audienţă. De astă dată regizorul 
pare a se fi autocenzurat, aceasta pro- 
babil în urma contactului cu vasta fil- 
mografie a lui Rainer Werner Fassbin- 
der, teoretician al „melodramei distan- 
țării” şi unul dintre corifeii noului cine- 
matograf german căruia i-a consacrat 
un film biografic. Efortul cineastului ro- 
mân de a se adapta Si integra în univer- 


sul cinematografic al spiritualităţii ger- 
mane (vezi și doctoratul susținut cu 
studiul „Werner Herzog $ mistica re- 
nana") avea să fie încununat tocmai de 
acest Un bărbat ca E.V.A. (1985), o pe- 
liculă care-a făcut mare vâivă'în Europa 
si în Statele Unite, fiind realizată 
imediat după dispariţia lui Fassbinder a 
carui personalitate, proteică Si distruc- 
tivă, şi-a propus să o evoce (şi invoce!) 
într-un incitant „film în film“, provoca- 
tor si de o teatralitate cinematografică 
deliberată. Travestiul (asumat cu virtuo- 
zitate de Eva Mattes) rezolvă în mod 
ironic bivalenta sexuală a protagonistu- 
lui, sugerând totodată și damnarea 


Un film care a făcut vâlvă în Europa și Statele Unite: 


Un bărbat ca E.V.A. (cu Eva Mattes) 


creatorului, sfasiat între neimplinirile 
propriei existente și cele ale operei, au- 
topersiflate prin chiar intermediul muzi- 
cii verdiene ecranizate. 

Motivul „Damei cu сатеііі“ avea Sa 
fie reluat ca o variatiune de plan doi și 
în Rosenemil, așa cum și alte motive 
(nebunia) sau personaje (mireasa) cir- 
culă înglobate fiecărei viziuni în parte, 
configurând tema predilectă a cineastu- 
lui: outsiderul. Д 

Prima tentativa de emancipare оссі- 
dentală, Radu Gabrea a încercat-o sub 
semnul lui Caragiale în registru tragic. 
Extrapolând puternica dramă psiholo- 
gică din „O făclie de Paște“ la un feno- 
men social — pogromurile începutului 
de secol XX — regizorul optează pentru 
o expunere calofilă, contrazisă însă de 
rezolvarea naturalista din momentul 
culminant. Acest Nu te teme, Jacob 
(1981) reafirmă însă indirect “obsesia 
dezrădăcinării, prefigurata de filmul 
care îi determinase hotărârea de a emi- 
gra: Dincolo de (1974). Vina 
tragică a solitarului tânăr consta în ina- 
daptarea şi neangajarea în cursul isto- 
riei. Sensul secund al narațiunii contra- 
carează energic comentariul politic im- 
pus la vremea respectivă, vorbind des- 
pre victimizare în condițiile unei catas- 
trofale răsturnări de valori. 

Astăzi, atât proiectele în lucru, cât si 
cele în studiu, îl arată pe Radu Gabrea 
— declarat sau nu — consecvent tușei 
personale. 


Irina COROIU 


Сте INTEGRAMA 
AHAA 


ISS 
D 
E 


РАБ 
上 
= 


г 
а 
Ир. 


Se 
= 


SALONIC 
(Urmare ат pag. 14) 


Revenind pe teritoriul anticei Elade, 
nu рой să nu semnalezi francheţea de- 
mocratică prin care s-a rezolvat contro- 
versa creată de severul verdict al juriu- 
lui FIPRESCI care, după ce a laureat O 
viață de imprumut а! taiwanezului We 
Nien-jen „pentru crearea unui cinero- 
man îmbinând biografia autorului cu is- 
toria ultimilor 40 de апі“ (о secvență 


- antologică: aparatul fixează cadrul unei: - 


uşi prin care trec personajele, iar în off 
‘зе percep discuţiile și zgomotele coti- 
diene), a amendat producţia autohtonă 
ca extrem de slabă, conferind doar o 
menţiune filmului Frontiera al lui Panos 
Karkanevatos (investigare psiho-politică 
asupra unui caz de pierdere a identită- 
ţii). În replică, Asociaţia criticilor greci 
apreciază extrem de promițătoare fil- 
mele naţionale, desemnând са секта! 
bun film Sfârșitul unei epoci de Antonis 
Kokkinos „pentru regia austeră şi acui- 
tatea percepției spiritului adolescentin 
dintr-un timp revolut“ — anii '60 cărora 
li se află similitudini cu anii '90. Acest 
fiim a dobândit și Marele premiu а! ju- 
riului competiției autohtone, care a 
consacrat cea mai bună opera prima 
filmul lui Takis Spiridakis Grădina lui 
Dumnezeu: în pragul Crăciunului, patru 
inși hotărăsc să se ri 
înşişi trăind nebunește dincolo de orice 
limită. х 
О таге dezamagire а produs Terra 
— un jurnal intim de Yannis 
Typaldos (exersat multă vreme in pubii- 
citate), avându-l protagonist pe Oleg 
lankovski, excelentul actor compromis 
de această tentativă de speculare co- 
mercială a mizei din tarkov- 
skiana. In tehnica cinematografului elen 
de tip carte poștală Se finfatiseaza si 


3 
Ы 


ep Реа SN 


x 


ео 


> 
Е 
= 


ЕЕ 


キー 


pere pe ei_ 


r 


a 


Tiss 8 [o N ес 


~ 


۱9۵ 1 ها‎ his Fie |< 


Casa de la ţară de Lagia Giourgou 
având drept erou tot un scriitor. 

Cu economie de fapte narative, dar 
cu o ată nuantare a trăirilor, Jaguar 
al Katerinei Evangelakou (premiu pen- 
tru scenariu împreună cu Roula Geor- 
gakopoulou și de interpretare pentru 
Nini Vosniakou și Yvoni Maltezou) 
amintește de bergmanianul Strigate si 
şoapte, așa cum Pasărea de culoare se- 
lenara al lui Stamatis Tsarouhas reedi- 


Redactor sef adjunct: Dana Duma. Secretar 


ا 


E 


= 


国人 回 回 
аа 


с 
で) 


Ер 


Бер 
SIS 


teaza un crâmpei din atmosfera de 
prospețime а Elvirei Madigan. In cu to- 
tul alt registru, Fugar lunatic al lui The- 
odoros Maragos, ce preschimbă visul 
unei nopți de vară într-o coșmarescă 
farsă bântuită de personaje mitologice, 
a obţinut un teribil succes la public. Un 
public sensibil și exigent ce nu gustă 
doar hazul grotesc, ci și un eseu aluziv 
izbutit de Dimitris Athanitis în Adio, 
Berlin, ce s-ar putea numi și „Hello, ci- 


al de redacţie: 


: gener 
- 』oana Statie. Publicist comentator: irina Coroiu. 


Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


S.R.L. Sentința civilă nr. 3067/56 Judecătoria Sect. 1 


Societatea Comercială 
București, 21 iulie 1992, înmatriculată la 


Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi”, București. с Е 


0 Presă 
5 ۳ تس وس مسر سل‎ 
prin RODIPET SA. 


pot sbona 
Р.О. Вох 33 一 57, telex 11 995, 11 034; Fax 617.55.54; 617.56.73. Bucu- - 


" 


۱۳۳۷۲ і 


0 
A 
Q 
r 


de Gheorghe Braşoveanu 


| 


2 


1 


8 
Е 
Е 


ادا 


Jeg Îi‏ ادج 
Alel чаце [=‏ 


e 


ا دا joje‏ 


№ 
ГА 
や 


пета!“. Erou, un regizor care realizând 
chiar acest film se hotărăște să se în- 
toarcă în patrie. 


- Însemnările despre а 35-a ediţie a 


Festivalului de la Salonic nu le рой în- 
cheia fără a pomeni Originile tragediei 
de Stavros loannou, documentarul pre- 
miat, ce evocă peste veacuri inepuizabi- 
lele resurse de spiritualitate ale Eladei. 


і. С. 
MANNHEIM 
(Urmare din pag. 15) 


La conferinţa de presă l-am întrebat pe 
Shekhar Kapoor dacă a intenţionat să 
facă un film politic. „Nu 一 mi-a газ- 
puns — şi asta am spus şi celor de 
acasă. Am vrut pur Si simplu să-i fac sa 
înțeleagă pe conationalii mei că trebuie 
să găsească — cu orice preț 一 forta de 
a se împotrivi constrângerilor castelor 
într-o Indie în care femeia este proprie- 
tatea bărbatului, adică fiica aparține ta- 
tălui, soția-soțului, mama-băiatului. În 
momentul când lanțul este sfărâmat de 
către femeie, aceasta își pierde onora- 
bilitatea, decăzând din calitatea ei de fi- 
1018 omenească. Deşi am fost amenințat 
cu moartea, aș avea curajul să o iau de 
la capăt. in India femeia este ca un 
obiect, dacă este violată, tot ea este cea 
vinovată, tatăl, soțul, fiul având drept 
de viață şi de moarte asupra еі. Vi se 
pare normal? Şi gândiţi-vă: сай copii in 
India modernă, dar atât de închistată т 
prejudecăţi — sunt rodul dragostei și 
сай, al violenţei?" 

Bandit Queen a fost ales să deschidă 
această ediție a festivalului Mannheim 
— Heidelberg, iar la cererea publicului 
a mai fost proiectat de două ori. lar 
conferința de presă a regizorului Shek- 
har Kapoor a depășit cu peste o orâ 
timpul ce-i fusese acordat. D.S 


23 


=... 


Злы о Т. 


DE СКЕ ATIE CINEM, ATOGRAFICA _ 


ALPHAFILMS INTERNATIONAL 


4 MU ZICA: РЕ TRU MARG INE ANU: SUNETUL: GHEORGHE ILARIAN: 


E CORURI: VEABIAMIN "E ۱