Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-11-1991

M 


Nr. 11/1991 (344) 


ze | << ی‎ F3 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


Anul XXX 


Hollywoodul 


respinge samuraii 


Pe aripile vintului II 
900 000: exemplare 


El oc-no 


Video 
la Ministerul- 
Culturii 


n februarie 1991, Ministerul Culturii a 
concretizat unul dintre proiectele sale 
mai vechi: înființarea unei Edituri Vi- 
deo al cărei scop este producerea și 
difuzarea de video-filme documen- 
tare, de fictiune si experimentale spre 
1 a reflecta fenomenul! cultural și artis- 
tic din Romania. Un plan pe termen lung 
care vizeaza numeroase aspecte. De pildă va- 
lorificarea moştenirii culturale, portretele 
unor personalități ale spiritualității românești, 
prezentarea culturii minorităților, aniversarea 
evenimentelor majore, etc. 

Evident, problemele practice de producție, 
de finanțare pe care le presupune o aseme- 
nea întreprindere nu sint defel simple. în 
ceea ce priveşte domeniul creației, Editura 
Video colaborează cu scenariști, regizori, 
operatori care vin cu proiecte interesante 
proprii sau care doresc. să se implice în 
proiecte deja lansate în producție. S-a lucrat 
cu: Laurențiu Damian si Anca Jurjut Damian, 
Felicia Cernaianu, Willy Goidgraber, Vivi Dra- 
gan Vasile. Sorin Ilieşiu, Horia Laptes, Doru 
Chegu, Florin Tolas, Cristian Comeaga, Con- 
stantin Chelba, Se dorește a se -angaja o co- 
laborare cu: lon Bostan, Catalina Buzoianu, 
Marian Popescu, Nicolae Mârgineanu, 
Nicolae Cabel, Sanda Vişan, loan Grigo- 
rescu, Nicolae Nita. Cornel Mihalache, prin- 
tre. alții. 


Din sumar: 
Nr 11/1994 


Dialog cu cititorii : 


Starea filmului european 
Secvente venețiene; Sansa noastră 


În premieră: două evenimente — 
Taxi blues şi A unsprezecea poruncă 


Remake — Orig nalul si replica; Nimic 


nu se pierde, totul se transformă 
Festivaluri: San Sebastian 
Tandrete. poezie. reflectie; 
Montreal 
Liniste, temeile filmeaza! 


Hollywood 1 
Cetatea eternă respinge samuraii 


Mereu vedete 


Scarlett”. continuare a romanului 
„Pe aripile vintului“. Alain Delon 


Am mai văzut pentru dumneavoastră 


închiriază un polițist, Fete moderne. 
Noaptea  cometei, Vinatoare de 
lilieci, Week-end cu un mort 


Azi ei sint vedete: Jean Hugues Anglade 


۰ 


Emmanuelle Beart 
Ocolul Iranului în şase filme 


Cineglob, Film fax 


in acest număr semnează: Mircea 


Aiexandrescu, Bogdan  Burileanu, 
Irina  Coroiu. Laurențiu Damian, 
Adina Darian, Dana Duma, George 
Littera. Rolland Man, Alice Mănoiu, 
Magda Mihăilescu, Eva Sirbu 
Dumitru Solomon, Doina Stănescu 


În ceea ce priveşte producția propriu-zisă, 
s-au iniţiat diverse tipuri de colaborare cu dì- 
ferite studiouri ce dețin echipamentul nece- 
sar pentru realizarea de filme video. in sfirsit, 
în ceea ce privește difuzarea, filmele Editurii 
Video se află la dispoziția rețelelor culturale 
ale Ministerului de Externe și fundațiilor inte- 
resate în promovarea culturii româneşti, dar 
totodată și-ar dori sa-și afle locul și în pro- 
gramele televiziunii române și — de ce nu — 
internaționale, 

lată citeva titluri de filme deja realizate și 
care sint prin ele însele suficient de eloc- 
vente pentru acest început de drum: Civilize- 
tia Cucuteni, Biserica cetate Biertan, Cu noi 
este Dumnezeu/ Sinta Maria la Moisei 1990, 
Gustav Klimt ia Peles, Pictura românească în 
timpul impresioniștilor, Castelui Peleș, 
Icoane vechi româneşti, Vitraliile ; 
Palatul Cotroceni. 

Proiecte aflate in diverse faze de lucru: 
Cartea-obiect, Enescu — Carmen Sylva/ mu- 
zică la Castelul Peles, Muzeul satului, Patri- 
moniu recuperat/ opere de artă sechestrate, 
Theodor Aman, Reintoarcerea/ Paul Neagu, 
Ansambiul monumental Brâncuși de la Tirgu 
Jiu, Sighișoara, centru istoric si inițierea unei 
serii de fiime-exegeză despre spectacol; de 
teatru şi operă. 


Video 
« la colţul străzii 


a margine de București, într-un 

cartier numit. nu demult „munci- 

toresc“ — adică blocuri, foarte 

puţini copii, puţină verdeață si 

mai mulți ciini vagabonzi, străzi 

înnecate în gunoaie — privatiza- 

rea și-a făcut apariţia „rapid şi efi- 

cace” cum spun unii cunoscători. În afara 
dughenelor numite pompos „butic“ sau „cori- 
signaţie“, sufocate de mărfuri de calitatea a 
15a, au răsărit, ca ciupercile după ploaie 
„centrele de imprumutat casete video”. Ce 
sîrî ele de fapt? O autorizație obținută destul 
de repede de la primărie, o tejghea, taraba 
sau spuneţi-i cum doriți. așezata „strategic 
în plina piața (ca e mai multă lume), printre 
gogoșari, castraveți si aite legume-fructe, vi- 
zavi de „clanul“ florareselor gurese şi tru- 
peşe. Pe taraba troneaza un dosar cu preten- 
tii de repertoar, jerpelit și soios de atita ras- 
foiala, cuprinzind -— de-a valma — titlurile fil- 
melor scrise de mină şi fără nici un respect 
pentru normele limbii române, în traduceri 
mai mult decit aproximative (de titluri origi- 
nale nici nu poate fi vorba). Multe filme, dar 
cam pe același calapod cum s-ar zice: vio- 
1681, comedii subtirele, filme sexy. Transcriu 
în ortografia „originala” citeva exemple: Fe- 
mel pentru insula Dracului (groază). Co- 
moara Amazonei (!) (actiune-aventura), 
Dracu și femeea... „Dar avem şi Emmanuelle 
VI!“ ma anunţă victorios patronul. „Există și 
Top Gun si Ghost, dar sînt mai puţin cerute. 
Se caută cu bătăi si de dragoste, da’ puțini 
sint și aia care vor așa ceva’. Î! întreb de ce 
nu încearcă sa închirieze un spațiu mai adec- 
vat, undeva într-o cladire, să-și organizeze un 
sistem de clasare a videocasetelor și chiar 
- puţină reclamă... imi răspunde cu naduf: „Nu 
rentează! intr-o lună de zile am pierderi de 
15-20 mii. Imi fură casetele. Da 50 lei și se 
face cu o casetă de o mie. Îmi dau buletine 
expirate sau furate. De unde naiba să-i mal 
iau... Chiria pentru spaţiu ar fi imensă". 


© Maria Ploae filmează în zona vulcanilor noroioşi 


Atunci de ce nu „lichidează“ afacerea? Da 


. din umeri: „Sper și eu! Halal speranță! 


Putin mai încolo, concurența. De astadata 
un fel de magazie din meta! (in care te in- 
cingi de caldura sau incremenesti de frig 
dupa cum e timpul), care contine citeva raf- 
turi, veșnica tejghea si un patron mirosind 
copios a bautura care-mi spune pe un ton 
confidential ca fiime porno n-are „că nu se 
mai poartă", dar filme sexy da, că le cer cei 
„trecuţi de 50 de ani (!). Astia tineri vor din 
alea cu cunctu. Mi se plinge si el că i se fură 
casetele, ca nu rentează.. O stație mai de- 
parte, la gura metroului altă firmă, tot „in aer 
liber“... Am străbătut Bucureştiul — cu picio- 
rul sau RATB (fost ITB} نوت‎ peste tot am in- 
tilnit aceleași improvizații, aciuiate prin locuri 
care mai de care mai aglomerate. Cit despre 
videoteci, ele sint atit de bine ascunse ca nu 
se văd cu ochiul liber. Problemele celor care 
s-au incumetat să-și deschida astfel de cen- 
tre sint cam aceleaşi: chiriile pentru spațiu 
foarte mari, casetele se fură, trebuie sa se 
descurce cu mijloace proprii — citește „mulți 
báni“ — în ۳ casetelor, inregistrare, 
traducere. În plus circulă printre ei un zvon 
că ar trebui să plătească impozit și C.N.C.-u- 
lui_pentru dreptul de difuzare a casetelor. 

$i totuşi alti întreprinzători au demarat sub 
auspicii favorabile inregistrind succese nota- 
bite în Arad — firma „Promotor“, Cluj, Timi- 
şoara. E drept însă că, în afară de bani, au 
investit pasiune și pricepere. 4 

O raza de lumină, la singurele cinemato- 


grafe cu profil de videotecă — lăudabilă ini- - 


tiativa_— „Lumina“ și „Catroceni“ care in- 
cearcă să. ofere cinefililor -și altceva decit 
oferă rețeaua de difuzare. Dar cu o floare... 


Doina STĂNESCU 


P.S. Dacă cele spuse mai sus pot fi contra- 
zise. așteptăm cu plăcere veşti la redacție 


Vacanţă cu animația 


unoscuta “regizoare de filme de 
animatie- Tatiana Apahideanu a 
fost invitata in aceasta vara in 
Franța 58 conducă un atelier de 
iniţiere in tainele artei a opta pen- 
tru copii și adolescenţi, organizat 
în vacanța de vară la Saint Rap- 


hael. Împreună cu domnul: Jean-Claude Pal- 


luau, responsabilul acestui curs din partea 
Direcţiei regionale a Ministerului Tineretului 
şi Sportului, ea i-a familiarizat pe micii 
cursanți cu noţiuni de culoare, mișcare si 
tehnici cinematografice gsi i-a ajutat să reali- 
zeze mici pelicule. La întoarcerea in tara re- 
gizoarea ne-a declarat: „Am admirat foarte 
mult această inițiativă franceză. Plăcut și se- 
rios în același timp, acest curs stimulează 
imaginaţia copiilor, le formează gustul şi îi 
descoperă pe viitorii realizatori de filme de 
animaţie. Metoda وان‎ xe a lui 
Jean-Claude Palluau, de a filma și viziona 
imediat probele pe aparate video are rezul- 
tate excelente: copiii au imediat -satisfacția 
muncii lor. Unii dintre cursanţi sînt aleși sa 
urmeze apoi școala specială de animatori de 
la Aubenas, pe care am vizitat-o. 

As dori să reușesc sa conving si la noi 
nişte instituții (din cadrul Ministerului Cultu- 
rii, al Turismului, Uniunea Cineaștilor) să fa- 
vorizeze înființarea unor asemenea cursuri şi 
in România. Aceasta ar ajuta şi la improspa- 
tarea forțelor animației noastre, de care este 
atita nevoie“. a 


în regia lui Valeriu Jereghi. Operator Vivi Drăgan Vasile. 
Saminta divină — un film al Casei de creaţie „Deltafiim“ — 


U.S.S. realizat la Centrul de producţie Buftea ` 


Foto: VICTOR STROE , 


LES 


Armata e cu noi 


Studioul Cinematografic a! Armatei a imp!!- 
nit în această lună 75 de ani de-existenta 
Primele filme realizate datează din 1917: 
Frontul român si În jurul ultimelor bătălii de 
pe frontul român. Au urmat, in perioada in- 
terbelică, alte titluri precum: Războiul nostru, 
Ecaterina Teodorolu sau Povestea neamului 
românesc, semnate de realizatorii Nicolae 
Barbelian, Vasile Gagiu, Eftimie Vasilescu, 
lon Cosma. 

in timpul celui de-al doilea război mondial 
s-au înregistrat pe peliculă secvențe de luptă 
de pe fronturile din Basarabia, Crimeea, 
România, Ungaria, Cehoslovacia și Austria. 

Între 1945-1991, bilanţul studioului arma- 
tei însumează peste 800 de filme, 114 partici- 
pari la festivaluri si 88 premii dobindite. Cele 
mai recente şi mai importante dintre acestea: 
Recviem premiul ۱ ia Minsk) și Cădere liberă 
(Mareie premiu Roma), ambele filme fiind in- 
spirate din participarea armatei române ia 
“evenimentele din decembrie 1989. 


Fără precedent 


n numărul din septembrie va invi- 
tam la noua stagiune a Cinemate- 
cii bucureștene, anuntindu-va 
prin recomandările. Arhivei Natio- 
nalê de Filme, sub semnătura lui 
Mihai Tolu, noutatile. La sfirşitul 
iunii octombrie sintem forțați sa 
constatam — cu stupoare — că Cinemateca 
noastră încă nu s-a deschis, sperăm că este 
© întrerupere provizorie. 

Această situaţie fără precedent s-ar datora, 
după unii, faptului că nu au existat... car- 
toane pentru noile abonamente. După alții, 
nu s-a ajuns ia o înțelegere între Arhiva Na- 
tionala de Filme şi intreprinderea,Cinemato- 
grafica a Municipiului Bucuresti, proprietara 
de drept-a sălii „&forie“... ba se mai reclama 
(neoficial!) lipsa unor fonduri bânești din par- 
tea guvernului “etc. 3 

indiferent de cauze, desființarea cinemate- 
cii, corelată cu interdicția impusă de ANF Te- 
leviziunii de a avea acces in condiţii rezona- , 
bile la oricare titlu de film românesc sau 
străin din custodia sa, reprezinta un atentat 
grav asupra, culturii cinematografice. in 
aceste condiții, să nu ne mai miram ca publi- 
cul se inghesuie doar la filmele de „doi bani“ 
si că, în scurtă vreme, filmul românesc va fi 
realmente „părăsit de ۰ ۳ 


Simple ۵ 


inematogratul bucurestean 
„Scala“ ar putea să-şi schimbe 
numele în „Pithya” sau „Cassan- 
dra“, avind în vedere unele coin- 
cidențe intre filmele pe care le 
rula și anumite evenimente care 
aveau loc în același timp. Sa ne 
amintim citeva: pe la inceputul anilor 0, 
cind a ars Sala Mare a Teatrului Naţional, la 
Scala rula filmul Avaria. În saptamina 11-7 
decembrie 1989 pe afis era anunțat Cel ce 
plătesc cu viata, iar din 18 decembrie a urmat 


A 


` filmul Există joi? (reamintim ca 21 decembrie 


1989 a căzut... joi!). În tine, pe parcursul celei 
de-a patra mineriade, pe frontul cinematogra- 
fului respectiv se ۱۵118, parcă, un motto: 

nebunesc și-mi pare rău. Amatorii de „scena- 
rii“ politice isi pot găsi, astfel, o noua pista in 
cercetările lor. a 


0... Tomoroveanu, Valentin Uritescu 


şi Andrei Niculescu în De-aș fi 

Peter Pan, de Gheorghe Naghi_ 
(Studioul „Gama;  la-concurenţă 
cu Hollywoodul (v. pag. 17) 


ultumindu-ne pentru publica- 
rea in numărul 5 a insemnări- 
for privind video-clipul lui Phit 
Collins (meritul nu este al 
nostru, ci al insemnarilor), 
Nicolae Sircă, student în anu! 
at ۱۱4۱۵ ia regie, ne trimite ci 
teva note pe marginea filmului Taxi Driver 
(Şofer de taxi) a! lui Martin Scorsese (consi- 
derat de corespondent printre mentorii sâi 
alaturi de Bergman si Antonioni). Reprodu- 
cem: „Travis, tinarul şofer de taxi —— caruia 
Robert De Niro îi da stralucire si rafinament 
— nu este de acord ca existenta-i searbadă 
de moment sa capete sensul unui accent (7) 
existenţial (sic!) și, fara teama de imprevizibi! 
pornește la volanul taxiului sau in câutarea 
explicatiilor (7). Siluete în mișcare proiectate 
pe fundalul cenuşiu al trotuarelor. oameni, 
decolorati afectiv, de un gust discutabil (7), 
intraţi sub zodia tragica a drogului si prosti- 
tutiei, îl zguduie pina la limita rezistenţei, 
producindu-i o tristețe morala indetinibila“. 
Tristete morala! Daca nu este o asociere in- 
timplatoare, formula nu-i .rea. Trecem peste 
povestirea subiectului. „Sunetul şi imaginile 
se contopesc, comunicind ginduri și framin- 
tari greu de explicat cu ajutorul cuvintului, 
imaginea semnata de Mithael Chapman si 
muzica lui Bernard Herrmanr tac dovada 
unei coniucrari cu regizorul. (...) Scorsese, 
cu acea simplitate proprie doar Maestrilor, ne 
propune o meditație asupra superficialitatii 
sau, din contra, asupra profunzimii in care 
poate fi traita viața. Este, daca vrem, o invita- 
tie la a ne urmari mai atent propria viata şi 
lumea in care traim, peste care, oricit am 
vrea, nu putem trece in zbor. Filmul cuce- 
reste si prin faptul ca avem in fata ochilor un 
erou anonim, asemanator pina la confundare 
cu omul de pe strada (nu intimplator e sofer), 
care nu visează diamante ori castele, ci un 
lucru eminamente uman si firesc, o fata care 
sa fie «deasupra tuturor», lingă care sa nu se 
simtă singur (Gilles. Jacob avea dreptate spu- 
nind ca tema singuratatii e prezentă la toți 
marii maeştri ai filmului modern), cu care sa 
stea liniştit în caldura caminului si? de sarba- 
tori, să teimita felicitari colorate parintilor ori 
să le faca o vizită. Importanta grija manifes- 
tată de Scorsese fata de amanuntul sufletesc 
face din acest film o oglinda a realitatii. in 
care ne recunoaștem — ca o spunem sau nu 
— cu toții...” 


Robert De Niro cu regizorul Irwin Winkler si Annette Bening 
în timpul filmărilor la Lista neagră 


oua scrisori mai putin obișnuite'și 
avind acelaşi conținut ne trimite 
Alexandru Epuran din Timișoara 
Doreşte sa-i spunem cum arată 
un scenariu {cum se scrie, ce 
conține, daca seamana cu o piesa 
de teatru etc.). intrucit ar vrea 8 


scrie scenarii, are idei... E foarte greu de ex- 
plicat pe scurt cum se scrie un scenariu de 
film, mai ales că nu există un singur mod de 
a scrie scenarii. Dar, pentru a-l ajuta pe co- 
respondentul nostru, îi voi spune câ un sce- 
nariu este pur și simplu o nuvelă, o povestire, 
cu condiția ca tot ceea ce se povesteşte in 
ea sa fie vizual, să poată fi transpus de câtre 
regizor intr-un decupaj pe baza căruia se va 
filma. Aşadar, o bucată literară concentrata 
(circa 60—70 pagini). In rest, talent si spor la 
lucru. 


in însemnarile lui Madi S.R.G. Bă- 

loy pe marginea filmului Andrei 

Rubliov: „Există in film un tragism 

nativ (?) al «prostimii», tragism in- 

dividualizat prin Prostuta, perso- 

naj prezentat cu deosebită simpa- 

tie“. Un corespondent ne vor- 
beste. in legătură cu alt film. de „tristețe mo- 
rala“. Aici se vorbește de o „trista simpatie“. 
Fara să existe o asemanare între filmul lui 
Scorsese si cel al lui Tarkovski, ambele in- 
duc, în conștiința a doi corepondenti diferiți, 
ideea de tristete. Sa fie vorba oare de o tris- 
tete a timpului nostru pe care o percep (sau 
o traiesc) tinerii noștri corespondenţi? „Su- 
biectul este cautarea de sine a creatorului. 
zbuciumul sâu sufletesc; Rubliov și clopota- 
rul sint frați intru zbucium-creatie. Nu intim- 
plator episodul «Clopotul» vine dupa -Tace- 
rea». Rubliov rupe tăcerea pentru a ajuta ca 
glasul clopotului sa învingă. (...) Filmul ne in- 
troduce într-o perioada care pare sa fi fost 
destul de asemănătoare in multe parti ale lu- 
mii: navaliri, ucideri, răpiri, sărăcie, foamete, 
voievozi iubitori de frumusețe care tocmesc 
zidari pe care-i mai și ucid ca sa nu mai 
poată face altcuiva ceva mai frumos și mai 
aratos..., creștini și necrestini consideraţi, de 
primii, pagini etc. Secventele cu «paginii» goi 
jucindu-se, iubindu-se, scaldindu-se în na- 
tura, fara a avea vreun sentiment de ruşine, 
sint deosebit de pure. Am avut senzația unui 
Paradis terestru. Ciudat. Lumea aceea «ne- 


* credincioasa» mi-a părut a semana a Paradis, 


in timp ce lumea «credincioasa» mi-a părut 
mai aproape de lad... De ۰ 

impresiile despre film sint însoţite de citeva 
impresii despre sălile de cinema: „in salile de 
cinema se maninca, se intra duhnind a bau- 
tură, a transpiratie, a usturoi si a multe ale 
duhuri» (...). E trist şi alarmant ca filme «ca- 
ramizii» (?) sint etichetate de marele public 


drept «porcarii», iar filmele comerciale de doi 
bani drept «foarte bune». (Crocodile Dundee 
a facut sali pline pestesdoua saptamini. iar 
Trandafirul roșu din Cairo n-a rulat decit o zi, 
o singură dată!!)“. 

lată elemente care motiveaza cumva triste- 
tea unora din corespondentii nostri. Paginii 
contemporani nu dau deloc sentimentul Fa- 
radisului terestru 


e „Sint o cititoare ‘foarte enfuziasmata 
(sic!) (una din miile de admiratoare ale revis- 
tei dumneavoastra) şi-mi face o deosebita 
placere sa cumpar si mai ales sa -savurez> 
revista dumneavoastra“, ne scrie Maria Graj- 
dian. Ar dori sa publicam (mai multe) comen- 
tarii și fotografii din filmele science-fiction, 
sa scriem despre Războiul stelelor, despre in- 


“terpretii filmului (date biografice si filmogra- 


fice). Vom încerca. sa-i dam, satisfacție 

e „Vreau sa va spun citeva cuvinte despre 
revista. Este extraordinară. Este singura re- 
vista pe care o cumpar regulat (exceptind re- 
vistele straine). Fiecare numar ma emoţio-_ 
8۵228: așteptind fotografii ale actorilor indra- 
giti, ale filmelor iubite, mă simt ca un copil 
Care primeşte un dar”, ne marturiseste Tina 
K. (19 ani). Ne-ar fi recunoscatoare daca am 
publica adresa şi fotografia lui Klaus “Kinski 
(fotografia din nr. 7 nu i s-a parut prea atra- 
gatoare) şi ne intreaba cind va aparea alma- 
nahul. Despre almanah am mai scris. De- 
pinde de cititori, daca vor fi dispuşi sa plă- 
teasca o suma destul de mares. 

e „Apreciez foarte mult revista Noul Ci- 
nema în care tot timpul gasesti articole inte- 
resante despre producţiile cinematografice, o 
foarte interesanta critică de film şi bineinteles 
(bineînțeles! — d.s.) fotografiile sau posterele 
cu actorii sau actrițele preterate (...] Va felicit 
pentru ultimul număr (?) şi în general pentru 
farmecul ce il dati revistei“ (P. da, Con- 
stanta). Ce ne solicita? O fotografie a actoru- 
lui Ken Kercheval (Cliff Barnes din Dallas). 
Ne vom stradui... Cit despre fotografia lui 
Bruce Willis din serialul Maddie și David, ea 
a aparut și în nr. 2/91 şi in nr. 8/91 si in nr. 
9/91. Punct ochit... trei puncte lovite! 

e „Sint o mare (16 ani! — ds.) fidela citi- 
toare a minunatei reviste Noul Cinema”, se 
mindreste izabela Neagu din județul Cons- 
tanta, care da uneori 100 de lei pentru a-și 
procura o revista, intrucit ea ajunge greu sau 
deloc in Constanta. Din nou difuzarea! Ar 
dori doar publicarea unei poze si a unor date 
biografice ale actorului care Fa interpretat pe 
câpitanul -Power din serialul omonim. trans- 
mis la T.V.R. Puţintica rabdare... 

e Din Brasov doua scrisori (de la Cristina 
Buhăescu și Monica Lungeanu), ambele sem- 
nalindu-ne faptul ca nu s-a prea găsit nr: 
7/91 în localitate. Difuzarea!.. 

e .O cititoare pasionata a Noului Cinema“ 
din Bucureşti ne scrie ca n-a gasit nr. 6/91 
(din nou d'ale difuzării). dar ne roagă sa pu- 
blicam o fotografie, adresa si date ale lui Joe 
Penny (vezi nr. 10/91) 

e „Revista Noul Cinema este pentru mine 
cea mai importanta revista dintre toate revis- 
tele actuale din țara“, ne scrie J. Dorina din 
Simeria, jud. Hunedoara, care ne asigura ca 
daca pe coperta Noului Cinema ar aparea fo- 
tografii ale actoriior din serialele Moștenirea 
familiei Guldenburg, Căpitanul Power, Sciava 
tsaura, Jack și Grăsanul, Străzile din San 
Francisco si, mai ales, Dallas, revista ar avea 
si mai multi cititori în oraşul ei. Pentru Dallas 
a se revedea coperta a 4a din numarul 10/91! 

e Magdalena Popa din Constanta apre- 
ciaza revista noastră „care imi este foarte 
apropiata ca o iubitoare a cinemaului ce 
sint...“ li place Depardieu şi subscrie la apre- 
cierile publicate în nr. 8 la „Dialog cu citito- 
rii”. Ar fi și ea mulțumita daca am publica o 
fotografie a lui Ken Kercheval, 


Rubrica cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON . 


Carrie Fisher — vazuta 
pe ecranele noastre 
în rolul prințesei Leila din 
Războiul stelelor 
de Steven Spielberg . 
جر ج خر‎ 


CU Cititori 


سس 


< 
sa 
AS 
z 
= 
RY 
~ 
a 
= 
= 
= 


TAREA 


O 


Gală 
cu ۵ 
eara de închidere şi de- 
cernare a premiilor Mos- 
trei '91 n-a fost una tih- 
nità. Un fel de vint de de 
menta domnise de altfel si 
pe ecran. Citeva filme de 
prevestiri apocaliptice și 
de tumult nevrotic și pervers dadu- 
seră tonul și l-au dat și în piața San 
Marco in seara de 14 septembrie, S-a 
convenit, dupa multe discuţii, ca ftes- 
tivitatea finală să aibă toc în „Salonul 
lumii” cum i-a spus Napoleon Pieței 
San Marco. A existat o polemică 
aprigă în privința unui show cu pre- 
mii, dar, pe cit se pare, a triumfat in- 
fluenta televiziunii care avea nevoie 
de un asemenea show preluat de 
multe alte rețele tv. Si așa, inainte de 
opt seara „se debarca“ de pe toate 
canalele, se venea chiar de prin îm- 
prejurimi, de la Mestre de exemplu, 
pe cheiul San Marco. Măsuri de pază, 
turci caudine, odgoane de corabie 
transformate în bariere, poliție, cara- 
binieri, controlori, ce mai... de toate. 
„Pretutindeni înghesuială, smokinguri, 
rochii spectaculoase, parfumuri fine, 
domni importanți cu papioanele lor 
multicolore, unele erau vişinii, altele 
oliv, unele cu picatele albe pe fond 
negru, numai negre de tot, nu. Si în 
definitiv nu știu chiar dacă erau mul- 
ticolore, pentru ca n-am urmărit doar 
papioanele. 

Discuţiile se pare ca n-au fost prea 
ușor de suportat de catre responsabi- 
lii Mostrei. S-a pus intrebarea; de ce 
trebuie părăsit palatul Mostrei de la 
Lido pentru Piaţa San Marco? De ce 
un spectacol pentru televiziune şi nu 
un simplu reportaj tv preluat de 
acasă, de la Mostra? Si apoi un ase- 
menea spectacol, mai presupunea şi 
existența unui prezentator de mese- 
rie, un obișnuit al platoului tv, un „en- 
tertainer“ care să tacă onorurile Pieței 
San Marco și ale televiziunii, să în- 
curce si tot el să descurce desfasura- 
rea, să vorbească tot timpul si daca 
s-ar putea să nu spună prea multe 
prostii, să aibă farmec și să nu plicti- 
sească (în gindul meu unul singur ar 
fi răspuns acestor condiţii, Laurence 
Olivier. care avea și experiența unui 
celebru personaj. „Entertainer'-ul lui 
Osborne, dar Olivier nu mai este, iar 
daca ar fi fost, n-ar fi știut italie- 
neste). Cind s-a sugerat numele unui 
nelipsit al acestei îndeletniciri, Pippo. 
Baudo, a izbucnit scandalul. Cabotin, 


n-are nici o legătură cu filmul, ban- 
curi de doi bani, (sau două lire că tot 
aia e!). Ce mai, dacă e sa fie San 
Marco, pentru că asa vrea sponsorul 
(cuvint: sacrosanct astăzi, pretutin- 
deni), să fie altcineva prezentator. 
Pina la urmă este acceptat totusi 
Baudo 

În sfirsit, cind nimeni nu se mai 
gindea la vreo complicatie şi s-au 
aprins. reflectoarele peste jumătate 
din Piața San Marco (cealalta jumă- 
tate era lăsată cafenelelor nu mai pu- 
tin celebre „Florian“ şi „Quadri” care 
închiriau scaunele cu 50 000 lire pe 
două ceasuri) a apărut cine nici cu 
gindul nu gindeai: „Calul turbat” — 
pe numele lui civil Mario Appignani 
— ‘care a stricat jocul. 

Să vi-l prezint puţin originalul 
„Cal turbat“. El e, şi nu de azi,de ieri, 
un fe! de „mascoâtă-negativă“ a Mos- 
trei. În fiecare an isi face apariția sub 


2-0 lozincă la ordinea zilei. Anul trecut 


de pildă umbla pe un triciclu care 
isi, instalase, cu ajutorul unor bare de 
fier, o imensă pancartă-protest, scrisă 
cu anilină direct pe cirpă. Lua atitu- 
dine impotriva Mostrei. Zicea: „Se 
duc pe apa simbetei milioane de lire 
si nu se gindeşte nimeni la șomeri, 
bolnavi şi copii. Toţi sinteti niște cri- 
minali. Şi am să vă suprim!“ N-a su- 
primat pe nimeni, dar a cam încurcat 
Circulația. Anul ăsta și-a pregătit mai 
subti! apariția. Cind a auzit probabil 


--de Baudo și-a găsit obiectivul si a ac- 


tionat... S-a repezit pe podium dind 
să smulgă microfonul din mina aces- 
tuia si urlind că vrea să-i dea un șut 
undeva... Prezentatorul nu mai știa ce 
să facă, dar un lucru era el sigur ca 
n-are voie să-l facă: să cedeze micro- 
fonul. Lumea credea că așa e piesa, 
dar Baudo a urlat in microfon cit a 
putut de tare (de aceea s-a și auzit 
prost): „Scuzaţi, e ceva neprevazut in 
program”. Au sărit apoi poliţiştii. au ur- 
mai busculada emoții şi catuse. 

Si gata! A putut să inceapa gala 
propriu-zisă cu premiile ei cu tot Dar 
nu chiar imediat, câci suspensul ce- 
rea un program artistic, adică balet 
clasic și modern, citeva scheciuri, 
unele cam insipide, ca vai de lume, si 
pe urmă iar dans, iar lebede... și în 
Sfirsit cea mai anostă parte a galei, 
însăși anunțarea premiilor şi premian- 
tilor pe care toata lumea îi cunoștea 
încă de dimineață... 


Post scriptum: Un amănunt - în 
afara celor din presă, spectatorii pri- 
vilegiati au plătit de la- 50 000 de lire 
in. sus. biletul. Cî a dat sponsorul, 
asta n-o mai știu! 


o Un vint de nebunie, dar creaţii actoricești 


e Freud 


ni-l explica 


lin, 
latura 
a 16 smului i 
regasim in Logodnica 
lui Stalin 
de Peter Bacso 
۳ = 


remarcabile (Legenda regelui pescar de Terry Gilliam) 


Farmecul 


juvenilitatii 
Cind batrinul nostru Gusti le ۰ 
nea actorilor să nu iasă pe scenă ala- 


turi de copii sau de ciini pentru că 
toate. privirile vor fi captate de ei, 


-avea(si are si astăzi)dreptate. Mike Ni- 


chols este un regizor foarte lansat si 
cu o anume cota. Deajuns de spus ca 
او‎ a făcut Cui ۸ e frică de Virginia 
Woolf, Absolventul, Catch 22, recent 
Family, Silkwood cu Meryl Streep, rol 
pentru care actrița a primit Oscarul, 
Așteptindu-l pe Godot si inca altele, 
atit pe platoul de filmare cit si în tea- 
tru, mai ales in teatru. Producătorii au 
trimis şi Veneția a incius în repertoriu 
Regarding Henry (În ce-l priveşte pe 
oy regizat de Nichols, cu Harri- 
son Ford, si inca doua superbe actrite 
în rolurile principale: Annette Bening 
si Rebecca Miller, dar și cu o foarte 
nostimă fetiță 06-12 ani care detine in 
acest film un rol de virsta ei, fiind pe 
ecran fiica lui Ford si a Annettei Be- 
ning. Un trimis al producătorului a 
adresat participanților la conferința 
de presă scuzele obișnuite cum ca 


` realizatorul e foarte ocupat și n-a pu- 


tut veni ia festival, că Ford si cele 
două actrițe de asemenea sint foarte 
ocupați. A venit în schimb Mikki Al- 
len, asa o cheamă pe micuța din film 
şi Mikki i-a reprezentat cu brio. Con- 
ferinta ei de presă n-a avut nimic din 


tipicul uneori atit de plicticos al con- 
fruntărilor cu presa. Mikki Allen as- 
culta în cască întrebările ziariştilor, 
dădea din cap că înțelege ce este in- 
trebata, arbora un zimbet care ex- 
prima siguranta de sine si spunea 
ceea ce credea ea că trebuie spus. 
De exemplu: la intrebarea (cam pue- 
rita) „Cum aţi colaborat cu Harrison 
Ford si Anette Bening”, Mikki, cu ae- 
rul cel mai candid din lume, batind 
ușor din paime, a răspuns: „Dacă ati 
şti ce drăguţ e Harrison! Cind jucam 
cu el îl iubeam ca pe daddy! Nu știu 
dacă asta,inseamnă să faci unvrol, dar 
în film eu m-am simţit ca fiica lui“. 
„Dar cu Annette Bening? a stăruit 
cineva. Mikki s-a gindit putin; putin 
mai mult, apoi cu un subtext de ea 
știut, a concedat: „E drăguță si ea! - 


Ironia 3۳ 


in jista de premii care s-a aflat la 
dispoziția juriilor Mostrei se afla unul 
oferit de firma „Kodak“ (cine nu ştie 
ce inseamnă Kodak!). Juriul presei 
dispunea de acest premiu dotat cu o 
sumă oarecare reprezentind mulți 
metri de peliculă (Kodak, se intelege). 
Cei care au alcătuit juriul presei din 
acest an s-au pronunțat ca acest pre- 
miu să fie atribuit regizorului itaiian 
Antonio Capuano pentru filmul Vito și 
ceilalţi, care film e tras pe pelicula... 
„Agfa“. Asta juriu neinfiventabil! Nu 
știu ce părere o fi avut sponsorul 


12 milioane 
de dolari 


ostra venețiană nu in- 
seamnă o simpla suc- 
cesiune de filme 
proieciate pe cele 


două, “trei ecrane de, 


care dispune timp de 
două saptamini. Ea 
r este si prilej de intil- 
niri, @ezbateri, conferinte de presă, 
confruntari. a 
Într-o seară am găsit la hôtel o invi- 
tatie sobră, distinsa, laconică: a doua 
zi la 11 dimineaţa, ministrul“culturii 
din Franța. domnul Jack Lang, impre- 
ună cu omologul său italian, Carlo 
Tognoli, invitau presa la o discuție 
înaintea semnarii noului acord cultu- 
ral franco-italian. Nu putea fi doar o 
sindrofie si m-am inființat la „Excel- 
o La ora fixatã, dar exact la ora 
ixata, cei doi miniştri au intrat sfiosi 
în sală, fără nici o pompă. făra des- 
chizători de drum, fară suspens. 
Ne-am trezit cu ei printre noi, impar- 
tind salutari, zimbete, stringeri de 
mină. O atmosferă de calm, colegiala 
chiar, Masa dintre oficialități și ziariști 
nu răspundea decit unui singur scop: 
să găzduiască microfoane și magne- 
tofoane. În. rest, „ca şi cind n-ar fi 
existat. Nici o distanță, nici o demar- 
catie de tabere. Domnul Lang venea 
de la o întilnire a miniştrilor de cul- 
tură europeni care avusese loc la 
Praga. Ne aflâm doar în anul Mozart 
şi s-a simțit nevoia unor consultări și 
a unor idei noi, pe măsura evenimen- 


tului. Jack Lang nu trădează vreo 
oboseală. Este si isi propune probabil 
să fie foarte volubil, deloc oficial, spi- 
ritual şi sarcastic atunci cînd vrea sa 
evite un răspuns concret, .malițios 


i cînd nu vrea să dea lecții, bun vorbi- 


tor, poate chiar prea bun, trădind o 
mare experiență, ca să nu spun ru- 
tină. Omologul sâu, Tognoli, dimpo- 
triva. Este foarte reținut, vorbește pe 
un ton egal, fara accente pasionale 


. (desi e italian), nu paraseste ținuta 


oficială. La această intilnire mi s-a 
parut că este propriul sau purtător de 
cuvint. 

S-a discutat două ore, dar două ore 
pline. Tacerea nu și-a facut loc nici o 
clipă. S-au spus multe și interesante 
lucruri din care încerc să sintetizez 
pentru cititori, pentru cineaști și pen- 
tru cei pe care-i preocupă soarta 
acestei arte la noi și în lume — încerc 
să sintetizez aşadar, citeva aspecte, 
citeva problematici ale filmului euro- 
pean, problematici care ne privesc în 
integralitatea lor și pe noi, adică fil- 
mul nostru: 


e Acordul incheiat de francezi și 
italieni pornește de la constatarea 
foarte flatanta pentru ambii ca de la 
război şi pina astăzi, cinematogratiile 
franceză și italiană au colaborat la 
peste 1 200 de filme. Asadar este o 
experiență care face posibilă astăzi 
crearea a ceea ce s-a numit un sistem 
de incurajare bilaterală . (care priveşte 
atît producția de filme cit și difuzarea 
lor). Vorba domnului Jack Lang. pen- 
tru ca n-au lipsit nici vorbele mari: 
„Paroles d'amour doivent être prou- 
vées par faits" (cuvintele dragastoase 
trebuie dovedite și prin fapte!) Ma 
rog, în dragoste probabil ca este mai 
uşor. Ideea-semnal fansata insistent 
de cei doi miniştri ai culturii a fost 
insă aceasta: cinematograful este o 
artă care dacă nu se bucură de un 


sprijin susținut, moare imediat. De 
aceea acordul are’ o direcţie precisa: 
se urmărește cu precadere incuraja- 
rea debutului, a celor aflați fa primul 
sau la cel de-al doilea film. In acest 
scop cele două guverne vor aloca. în 
parti egale, cam 12 milioane de dolari 
in viitorii trei ani 

® A doua idee importantă si repetat 
subliniată a fost aceea că trebuie in- 
curajat cinematograful de pe marele 
ecran, filmul care trebuie vazut in 
sala pentru bunul şi elementarul mo- 
tiv pe care astăzi nimeni nu-l mai 
poate nu numai combate, dar nici 
macar ridica într-o discuție — anume 
că filmul pe marele ecran este o alta 
arta decit pe micul ecran. _ 

© Filmul european a fost de indata 
luat în colimator atit de cei doi mi- 
nistri cît și de presa (care, în treacăt 
fie spus, s-a dovedit a fi și de asta- 
data asa cum este ea -intotdeauna: 
nemiloasa. Adica n-a menajat cu in- 
trebarile ei tocmai zonele mai sum- 
bre, mai sensibile, mai dureroase). 
Piața europeană este dominată de fil- 
mul de peste ocean, și discuția în 
această privinţă a fost vie. Filmul eu- 
ropean — sublinia domnul Lang, — 
se află în fata unei mari crize: „Ma 
doare sa constat — spunea domnia 
sa — că nici la Praga, nici la Varso- 
via, nici la Moscova, nu:mai poți găsi 
pe ecrane filme ale acestor cinemato- 
grafii atît de importante cindva in pei- 


sajul filmic al lumii. În schimb, pro- . 


ductii mediocre și submediocre, de 
aiurea. Ce se intimpla oare în cine- 
matoagrafiile respective?'. 

O ziaristă amoricană care nu parea 
să aibă nimic de vedetă deși se ocupa 
de film, s-a arătat cumva iritata de 
acest „anti-americanism ۵۵۵ 
cum l-a numit ea. Domnul Lang, cu 
un zimbet strălucitor care a impus și 
un suspens, a întrebat-o-după citeva 
clipe, filindu-si cuvintele: „Vă simtiti 
amenințată de ceva doamnă”. Dupa 
care a continuat: „Cind ceva pozitiv 
se face aici in Europa, imediat se 
consideră că ar fi un act ostil la 
adresa Americii! Tin să spun insă ca 
prima ameninţare nu vine din Ame- 
rica, ci din Europa însăși, datorită in- 
diferenței multiple, atit în ce priveşte 
producția de filme cit şi dituzarea lor. 
Dacă factori economici americani vin 
să repare și să modernizeze săli de 
cinema la Varșovia ati vrea oare ca ei 
să proiecteze pe noile ecrane, filmele 
noastre?" 

În aceeași ordine de idei s-a subli- 
niat o altă idee foarte prețioasă care 
de fapt are o rezonanță de postulat: 
cinematograful european nu există 
deci prin speciticitatea şi valoarea ci- 
nematogratiilor naţionale europene". 
De acord! Si nu mai este nevoie de 
comentarii. 


Grupajul „Secvenţe venetiene” 
este realizat de 
Mircea ALEXANDRESCU 


Sansa noastră 


este să ne inscriem 


în cinematograful 
„european 


omnule Mihai ‘Hristu, am aflat 


movarea tinerilor cineaști, dezvoltarea unor 
proiecte de filme artistice și documentare. V-aș 
ruga să ne ۷۵:۵ despre modul de funcționare a 


Fundația mea s-a constituit prin fuzionarea cu 
compania „Sepia S.R.L.“ care mă reprezintă. Aș 
mărturisi ca mi-a venit ideea înființării acesteia la 
Festivalul de la Cannes, plimbindu-mă prin sub- 
solul unde se aflau standurile saracacioase ale 
cinematografiilor din Est. Am văzut un afiș al 
Fundaţiei maghiare pentru cinema și mi-am dat 
seama că singurul mod de a finanța filme in 
aceste ţări este printr-o fundaţie. Numai cu sub- 
ventii din partea statului nu se mai poate. 

M-am gindit sa infiintez o fundaţie în Romania 
și datorita faptului că acum există aici multe so- 
cietati lucrative care ar putea investi pentru a-i 
ajuta pe tinerii cineaști sa-si dezvolte proiectele. 
Pentru un tinăr aceasta este faza cea mai grea: 
să scrie scenariul și să găsească un producător. 
Eu intentionez să-i ajut in această etapă de deve- 
lopment, cum se numeşte în jargonul internatio- 
nal. Ajutorul va consta în găsirea unor subvenții 
pentru ca ei să stea acasă si să-și scrie scenariile 
şi apoi ıa unor surse de finanțare din strainatate. 

„ Incerc să-i sprijin si să participe la festivaluri in- 
ternationale de cinema. Nu e nevoie sa insist cit 
de important este acest lucru. 

— Găsiţi că există similitudini între Fundația 
Mihai Hristu şi — de pildă — institutul Sundance, 

de Robert Redford "care-i ajută pe ci- 
neaștii independenţi din Statele Unite să-şi reali- 
zeze jele? 

— Din păcate la noi nu are nimeni averea lui 
Redford. Sincer să fiu, eu m-am gindit inițial la o 
fundație publică, dar, dată fiind lipsa de coeziune 
a cineastilor, trebuie sa se ocupe altcineva de 
procurarea unor fonduri pentru cinematogratul 
românesc. E regretabil că regizorii nostri n-au in- 
teles că trebuie sa stie cum sa-şi faca reclama 


„A fi scriitor 
e o artă, 

a fi scenarist 

este o meserie“ 


pentru a obține finanțare din partea unor produ- 
cători străini. Trebuie să fie clar pentru toata lu- 
mea ca acest lucru nu înseamnă a cersi. 

— Intervievind un regizor-director de studio de 
creatie, am observat ca evita cuvintul bani. Ma 
corecta mereu și spunea fonduri. 

— Ar fi o întrebare bună pentru un psihanalist. 
Desigur, fondurile sint ceva care ni se dau, pe 
cind banii pot fi din buzunarul propriu. Drama 
noastră este ca ne lipsesc producatorii. E și o 
problemă de mentalitate. industria filmului tre- 
buie să fie competitiva, nu un monopol. Am aflat, 
cu satisfacție, ca la ora aceasta exista în 
România şi studiouri particulare. Sigur ca este de 
dorit şi un sprijin din partea statului. In Germa- 
nia, de pildă, unde se incearca acum fortificarea 
industriei cinematografice s-a acordat Fundaţiei 
de film din landul Renania de Nord — Westfalia 
o subvenție de 45 de milioane de marci. Din 
acestea se cheltuiseră pină acum numai 12 pen- 
tru că mi s-a spus că n-au fost destule proiecte 
promițătoare. in Germania, ca in tot Occidentul, 
există concepția că aceste fonduri trebuie recu- 
perate din vinzarea peliculelor subvenţionate. 

— Aveţi deja proiecte in lucru? Pe ce nume de 
tineri regizori pariaţi? 

— Încerc acum sâ produc filmul lui Nicolae 
Caranfil Duminici cu bilet de voie. Am evaluat 
costurile cam la 2 milioane de mărci şi sintem in 
discuție cu un producator francez. Este un film 
pe care îl doresc distribuit în toată lumea, deși 
plec de la ideea ca orice peliculă românească, 
oricit de bună ar fi, are şanse mai mici decit una 
americană. Fundaţia mea va initia un concurs de 
scenarii si va apela la proiectele studentilor de la 
Academia de Teatru şi Film, 

— Credeţi in şansele de supraviețuire şi revi- 
gorare aie cinematografului românesc? 

— As investi în el, dar aș începe cu începutul; 
e nevoie de scenarii bune şi de scenariști pe mă- 
sura. A fi scriitor e o artă, a fi scenarist e o me- 
serie. Aştept scenarii proaspete. piine de idei, 
care sa poată apela la un public mult mai larg 
decit cel românesc. Sansa noastră este să ne În- 
scriem în cinematograful european. 

= urăm succes și vă mulțumim pentru in- 
terviu. 


interviu realizat de 
Dana DUMA 


m premiera 


firmatia „N-am regizat nimic...” vi- 
. zeaza — desigur — autenticitatea 
materiei filmice, dar nu poate in- 
firma complexul travaliu de com- 
poziție al laureatului de la Can- 
nes. E drept, în buiversantul par- 
curs cvasi-politist, cheia stilistică 
se descopera abia la sfirsit (mașinile-ru 
amintind de finalul analog din Tema lui Gle! 
Panfilov). Taxi Blues este o melodie despre 
tristete si disperare, o nostalgica melodie ce 
pteia temele multor filme sovietice orches- 
trind variațiunile originale pe o structură ar- 
monica. 


insolitul explodeaza din primul cadru: Mos- 
cova feerica, ۵ l'américaine! Treptat se vor in- 
sinua- diverse laitmotive transoceanice ca 
marturie a implementarii economiei de piata, 
operație de transplant al cărei rezultat nu se 
cunoaste inca, dar care face posibila compa- 
ratia retroactiva, ce-i drept, dar deloc intim- 
platoare: capitala jazzului anilor '20, Chicago 
A la russe. 


Pe tundalul prohibitiei, o replica e eloc- 
venta: „Prima inghititura de vodcă — un pas 
spre libertate“. Și azi ca şi ieri, tot aburii al- 
coolului sint soluția cea mai la indemină. 
Pentru ca miracolul s-a produs — societatea 
de consum a poposit in fine în fortareata le- 
ninista, dar continua să fie de neatins ase- 
meni idealului comunist. Lungul drum al post 
socialismului câtre economia de piață abia 
începe şi este un dramatic revelator de con- 
ştiinţă. 


in raza de observaţie cvasi-documentară a 
cineastului se intersectează destinele simbol 
ale unui saxofonist si unui taximetrist, indivizi 
aflați la polii opuși ai unei lumi în disolutie, in 
miastina careia se si intilnesc intimplator, fi- 
ind atrasi unul de altul printr-o inamicitie tan- 
dra. Un paradox existential in care se con- 
frunta intelighentia erodata de vicii si lumpe- 
nul fortificat de obtuzitate. Doua caractere 
total diferite, cu exacerbari temperamentale 
şi manifestari complementare, unul autocon- 
damnindu-se la moarte, celalalt indirjindu-se 
să traiască „mai bine“. 


Atenţia cineastului se îndreaptă în special 
spre acel personaj handicapat de limitata in- 
telegere a vieţii. Lui îi confera și o aura de 
ciudata, contrariantă generozitate inca de la 
inceput cind, după reacții violente la inechi- 
tatea celuilalt, incearcă în felul sau să-l 
oblige să se redreseze, chiar dacă lovindu-|, 
umilindu-l, pretinzindu-i însă indirect sa-și 
redobindeasca demnitatea de ființă supe- 
108۲8, creatoare chiar. 


Cita amară ironie in scena în care, într-o 
manieră primitivă, rezultat și al rasturnării 
sistemului de valori, renaşte instinctul de 
„proprietate“, ideea de „exploatare“: taxime- 
tristul îi explică saxofonistului cum să-i spele 
mașina invocind principiul marxist al dragos- 
tei fata de „obiectul muncii”, un biet covoras 
de cauciuc, iar din apropiere, tovarășii sai de 
volan, cu fizionomii caricaturizate de abruti- 
zare, privesc amuzati, invidioși. 

Dereglarea, degenerarea acestui precar 
echilibru e însă oricind posibilă: daca ۱۵ in- 
fantilul gest de frondă al unor puști, taxime- 
tristul raspunde lovind sălbatic cu bastonul! 
de cauciuc (care nu mai e apanajul miliției 
bicisnice), la un chef recurge direct la topor 


Exista o teribilă acumulare de ură — remi: 
niscenta a. „luptei de clasă“, o psihoză anta- 
gonic resuscitată de un fiagei real: nemunca 
La care se adaugă cunoașterea adevărului 
vunchiat, denaturat. Un simptom: pasiunea 
vecinului pensionar pentru incendiare. arti- 
cole de ziar bătute in pioneze drept me 
mento. 

ingur omul simplu n-are cum să-și depa 
șească propria ‘conditie mai ales cind celălalt 


6 


— ipotetic superior moralmente, de fapt doar 
egolatru superticial, chiar daca talent excep 
ional — nici măcar nu se osteneste sai me 
najeze susceptibilitatite generate de inferior: 
latea de intelect, de sensibilitate. 

intr-un soi de compensatie estetica, dar nu 
fara rapel politic — parca avertizind ce difi 
cila este coborirea de pe soclul pe care reqi 
mul revolut l-a inaltat — regizorul nu scapa 
ocazia sa-i panorameze lui, șoferului, silueta 
supradimensionata pe cerul dimineții. Asa 
cum are grija ca limbajul cinematografic să 
se pastreze constant decent şi elegant deși 
descrie un univers kitsch (de exemplu într-o 
scena de violența sexuala frumos centrată, 
splendoarea picioarelor eroinei recompen- 
seaza plastic grosolania impudica a barbatu- 
lui). 


Intr-un film al directetii expunerii, imaginea 
finala nu-şi refuză metafora — catharsisul is- 


"cat din nevoia imperioasă de purificare, dar 


amendind-o sarcastic: vilvataia (FEET: de un 


La Cannes — 1990, filmul 
american Suflet salbatic de 


David Lynch obținea Palme 


d'or; filmul sovietic Taxi Blues 
al lui Pavel Lunghin era re- 
compensat cu premiul pentru 
regie. Zarurile ar fi putut că- 


dea şi invers, spunem acum 
după ce-am văzut ambele 
filme pe ecranele noastre. Ele 
au în comun un extraordinar 
impact artistic şi, mai ales, 
ceea ce putem numi „aerul 
timpului”. Ce timpuri! 


fum gros, negru, incendiul ce se produce la 
poalele unui uriaș building, trainica, inhi- 
banta arhitectură a capitalei sovietelor. 

Pavel Lunghin, trecut el insusi prin infernul 
autodistrugerii, își refuză verdicte hazardate, 
dar își permite constatări zguduitoare în lega- 
tura.cu dimensiunile sociale ce se accentu- 
eaza capatind forme aberante odată cu de- 
molarea sistemului comunist. Într-o totala 
transparență, pelicula înfățișează o realitate 
sordida, dar cu glazură „occidentala“, detali- 
ile de autenticitate fiind aduse în cadru cu 
subtilitate de maestru, într-un plan secund 
relevant nu doar pentru perestroika atunci 
aflata la apogeu. 


lina COROIU 


1990. Scenariul Pavel Lunghin. ma- 
Denis Evst Muzica: Vladimir 
Guido, Cu: Piotr 


Mamonov, Zaicenko, 
Natalia Koliakanova, Hal Singer, Elena Safo. 
nova. 


£ Pavel Lunghin 


ropulsat la rangul de celebritate 
dupa fulminantul succes de anul 
trecut de la Cannes 

tru regie) ri 

ghin nu se simte prea تفاب‎ 
in aceasta ipostază. O dovedesc 
toate interviurile acordate de el 
revistelor franceze de cinema si mai ales dia- 
logui cu Henri Chapier, animatorul emisiunii 
de televiziune anul“, pe care cei care 
„prind“ în Rom programul T.V. 5 Europe, 
l-au putut urmari. 
Cu silueta sa de Falstaff, cu franceza-i im- 
pecabilă نو‎ mai ales cu luciditatea lui autocri- 
tica, Lunghin este un personaj exotic. şi in 


reuşitei sale are ceva in comun cu .„Cenuşă- 
reasa”, ceea ce regizorului insusi îi displace, 
Cvadragenarul care s-a impus instantaneu cu 
Taxi Blues are un parcurs semnificativ pentru 
multi intelectuali care, refuzind compromisul 
cu societatea totalitară, și-au petrecut tinere- 
tea într-o prelungita stare de oblomovism, în 
reverii întreținute de lecturi și (o recunoaște 
Şi Lunghin) multă vodca. Nascut într-o fami- 
lie de intelectuali (cu un tată scenarist si o 
mama traducatoare) el a urmat studii de lin- 
gvistică şi şi-a cistigat existența, pina în mo- 
mentul debutului regizoral, scriind scenariile 
unor filme pentru copii. A ales aceasta solu- 
tie pentru ca n-a fost de acord niciodata cu 
cei care „se jucau de-a conspiratorii incer- 
cind să strecoare intr-o scenă o aluzie critică 
pentru a putea spune că este o modalitate de 
a înșela cenzura“. 

Pavel Lunghin recunoaște ca destinul i-a 
fost marcat de schimbarile (pozitive) produse 


Saxofonistul si şoferul: 
din Taxi Blues: 
Piotr -Mamonov 
și Piotr Zaicenko 


de perestroika. Dupa ce multă vreme i s-a re- 
fuzat o calatorie in străinătate, în urmă cu 
trei ani a putut să viziteze, în fine, Franța. 
ceea ce pentru el a fost esențial. În aceasta 
calatorie i-a venit ideea de a scrie Taxi Blues 
și a cunoscut niște oameni care ulterior l-au 
ajutat 53-4 facă. Un producator francez, Marin 
Karmitz şi existența unei societati cinemato- 
grafice mixte sovieto-americane au facut po- 
sibila realizarea acestei pelicule care 
o ne Putin flatanta asupra societății so- 
vietice in prezent. 
Dimensiunea crizei morale și de ideal a 
acesteia este evaluată cu luciditate de filmu! 
câruia nu-i lipsesc poezia şi ismul. Bi- 
zara prietenie dintre soferul fus" şi sa 
xofonistul evreu bazată pe o sinuoasă relaţie 
de atractie—ura, ază intersectarea a 
două universuri (altfel incompatibile) in 


te 


evenimen 


punctul lor comun de criza. Atit intelighentia 
cit şi proletariatul suportă cu greu aceasta 
perioadă a căderii valului triumfal de pe o 
hıme ce-şi reveleaza hidosenia. Lunghin màr- 


asupra detaliilor. 
Mi-am însușit un limbaj al forței şi energiei”. 


Această senzație de vigoare tace tarmecul 
peliculei lui Lunghin, de o „eficacitate drama- 
tica americaneasca“, dupa cum scria un con- 
frate francez. Caracterele puternice conturate 
pe fundalul unei Moscove unde totul este po 
sibil, ca la Chicago în anii '20, explică poate 
succesul international al peliculei. achizitio 
nata deja in 50 de tari 


Forța acestui cinema direct ce reuşeşte să 
ridice cotidianul la rangul simbolului mar; 
cheaza probabil direcția de evolutie a noului 
cinematograf sovietic. Timpul limbajului eso- 
pic a trecut, dupa parerea celor mai mulți re- 
gizori din țarile care au rupt-o cu comuris 
mul. Este și credința lui Pavel Lunghin, care 
se declara inamic al cinematografului esteti- 
zant, ironizindu-i pe „acei surogat de Tarkov- 
ski ce filmează perdele 
zind că este vorba de 
trebat daca nu iubește filmele lui Tarkovski 
e! iși precizează poziția: „A fost un geniu ex- 
traordinar ce a deschis drum unui nou limbaj 


lata ca regizorul rus pune degetul pe rana 
intr-o problema dureroasă pentru mulți ci- 
neaști est-europeni care, dupa decenii de 
lupta cu cenzura, se trezesc acum liberi de a 
exprima orice, dar stresaţi de ideea ca vor fi 
respinși de public. Numai cei care vor avea 
puterea sa renunțe la prejudecățile elitiste 
vor reuși sa se impună (sau să se mentina) in 
actualele condiţii de acerba concurența cu 
cinematograful american omniprezent. Ca 
acest lucru este insa posibil o demonstreaza 
reuşita singularului Taxi Blues, un succes de 
critică, dar şi de public. 


Cu toata gloria lui subită, Pavel Lunghin 
ramine același sceptic spiritual, minuind cu 
abilitate paradoxul. Așezat pe divanul „psiha- 
— Henri Chapier el isi exprima teama 

in fata ferocitatii perioadei de tranziție de la 
socialism la capitalism în care naționalismul 
agresiv ia tocul Mai în gluma. 
mai în serios, el regreta spiritualitatea di- 
nainte” a intelectualului care protesta oblo- 
movizind, Cred ca neliniştile sale contureazâ 
frapant portretul cineastului din Estul fost co- 
munist. 


o 
3 
4 
(af: 
4 = 
۱۱ و و‎ ۴ 83 
۰ انوت‎ =o 
in premiera Z 
3 


sadar, spre binele umanitatii 
- $i întru apararea ei, cu ne- 
cesitate și in deplina legiti- 
mitate morală, nişte oameni. 
fara alta vina deci aceea a 
asemănării fizice cu mari 
criminali nazis au fost arestat 
anchetati, supuşi unor verificari umilitoare 
Fapla s-a petrecut, aflam, în aprilie 1945, îr 
Germania $i s-a implinit legal, pe baza de or 
din. Un ordin, adica o porunca. Mircea Danc- 
وبا‎ şi-a $htitulat filmul inspirat din acea 
fapta. A unsprezecea despre cate, la 
momentul cuvenit, aflam ca cefê să nu po- 
runcești. Titlul anunța renunțarea la cadrul 
strict al realitatii in favoarea unei talmaciri a 
sensurilor ei. Intrarea in parabola. Intr-ade- 
var, Daneliuc foloseşte intimplarea reala doar 
ca suport al unui discurs asupra „pacatului 
de a porunci“ cu extindere voita şi fireasca in 
zona de acțiune a dictaturii. Zona in care pa- 
catul de a porunci se împlinește nestingherit 
şi nepedepsit. O parabola ce ne coboara, in 
trepte succesive de sensuri, de la „prefacerea 
omului în fiară” la “pretacerea semenului în 
stapin" si a „victimei în câlau“, spre intelege- 
rea -mecanismului de funcţionare al oricarei 
dictaturi. 

Personajele parabolei sint chiar victime 
Victimele „asemânării”, grupul de femei si 
barbati, scapati fara scapare în pădurea in- 
conjurata de terenuri minate. Oameni, egali 
întru disperare. primejdie $i speranțe. Dar 
primejdia nu-i pindeşte doar dinafara. Primei- 
dia e în ei, în infatisarea lor „asemanatoare' 
şi ea nu este aceeâși pentru toți. Diferentie- 
rea naște atitudini diferite, trezește instinctul! 
animalic de conservare, ura fața de semenul 
mai norocos, dezbinarea — creeaza, de fapt, 
climatul prielnic apariţiei „cuiva“, a „Unului“” 
hotarit sa hotarasca pentru toți. in numele 
„binelui colectiv“. .Cu arma in mina. Este 
prima respirație a mecanismului dictatorial, $i 
ea af putea fi „taiata“. 

Daneliuc subliniaza ideea. facind sa treacă 
pușca — citește puterea — din mina unui 
Klaus în mina unui Heinz, cu o uşurinţa ridi- 
culizanta. Dar grupul este prea ocupat cu pe- 
depsirea lui Klaus şi momentul se pierde. Mai 
mult: eliminarea lui Klaus arunca o aura de 
eroism asupra lui Heinz, îi atrage admiraţia.” 
simpatia şi acordul colectiv. Semenul lor a 
devenit stapinul lor. dar ei nu bagă de seamă 
Mecanismul a intrat in funcțiune şi în spriji- 
nul lui apar teama de necuhoscut. de pericol, 
delatiunea, ca formă perfida a devotamentu- 
tui fata de colectiv, dar si lasitatea ca forma 
de supraviețuire in condiții mortale, ura, ca 
forma de defulare neputincioasa. oboseala 
inertia, acceptarea. Nici un dictator nu poate 
exista de unul singur — ni se sugereaza — et 
are intotdeauna complici. Şi parteneri. Heinz 
ar fi la fel de vulnerabil ca si Klaus, daca n-ar 
avea de partea lui, partea ticaloasă din om, 
partea laşa din om, partea conformista din 
om, partea dictatoriala, chiar, din om, din 
acel om care, neputincios sa conduca singur, 
se bucura sa conduca prin procura. Heinz 
are de partea lui increderea exaltata a gardie- 
nei Barbara. dragostea ei si devotamentul 
profesionist al delatorului Karl. Nici un dicta- 
for nu rezista singur, nu. Dovada: cind „trei 
mea” se dizolvă, prin moartea Barbarei si a 
hn Karl, grupul fuge. Ciclul nu se încheie idi- 
tic, cu pedepsirea „divina“ a calailor şi salva- 
tea victimelor. intre victime se găsește, alt 
semen dornic sa decida pentru toți. Cu arma 
in mina. Daneliuc prelungește discursul dir: 
colo de cadrul fix, limitat de durata. al filmu- 


lui, conturind exact ideea de reluare a ciclu 
lui, de posibila repetare a istoriei. 

Filmul este structurat pe trei registre. Ac 
țiunea propriu-zisa cu incarcatura ei de para 
bola, un comentariu cu rezonanțe sugestiv 
biblice, un fel de „geneză a apocalipsei“ şi ur 
comentariu muzical cu Mozart ca „piesa“ de 
rezistență si Missa incoronarii ca posibila in 
trare sonora in parabola. incoronarea cui? 
Incoronarea poruncii eşti tentat sa întelegi 
În registrul acţiunii, acolo unde ni se comu- 
nica direct argumentele esențiale ale discur- 
sului, parabola este în același timp impiedi 
cata şi ajutata sa se împlineasca. Piedica sta 
in abundența dialogului și în prea accentuata 
lui nota concreta. de cotidian. 

Ajutoru! masiv acorda! parabole: spre im- 
plinire, vine din felul in care este gindit şi al- 
catuit grupul. Fiecare membru al sau poarta 
intr-adevar, o semnificație, simbolizează, per- 
sonifica: dictatura vremeinica — Klaus (Mir- 
cea Andreescu), puterea așezată — Heinz 
(Constantin Dinulescu); participarea la pu- 
tere — Barbara (Ildiko Jarcsek Zamfirescu) 
colaborationismut Kart (Valentin Uritescu) 
impotrivirea — Sebastian (Bujor Macrin) şi Ida 

secilia Bibora). În jurul lor, personaje alu- 
necoase dar și pendulari omenești intre tică- 
loşie și demnitate — Agnieszka (Viorica 
Geanta) sau personaje inselatoare gata să ۳ 
semne orice și nimic, personaje „complemerm 
tare" ce dau carne, viata si realitate parabo- 
lei. Finalmente însa, cercul se stringe și fn 
centrul lui ramin, ca sub o lupa principali 
„treimea“ Heinz—Barbara—Karl si opusul et 
Sebastian —Ida. x 

Echidistant fata de schematism și mani- 
heism, Daneliuc a construit personajele și re- 
laţiile lor atent la nuanțe, atent la credibilita- 
tea lor, atent la adevarul lor omenesc. Astfel, 
în cuplul de interese, hides, ca cuplu 
Heinz—Barbara — monstrul gravid de pro 
pria-i monstruozitate, el strecoara moment 
de -duioșşie, suferința, durere, sentimente 
omeneşti care, culmea, functioneaza ca 
atare. Heinz este „vazut“ ca un dictator abil 
inteligent, gata sa devină victimă la nevoie 
Lui i se da” nebunia, ca ispașire a vinii de a 
fi fost dictator, dar și ca salvare din propria-i 
condiție. Salvarea prin nebunie i se dă și lui 
Karl cel ambiguu, delator, tortionar si consti- 
inta grupului în același timp, cel mai tragic 
personaj poate, pentru ca cel mai lucid. Nici 
purul Sebastian nu este scutit de confruntari 
dureroase cu sine, confruntari din care iese 
umilit, strivit de propria-i neputinta. Persona- 
jul cu evoluția cea mai spectaculoasă insă 
este Ida. ida cea fricoasa, plingacioasa, ne- 
putincioasa Ida care este gata sa se ofere lui 
Heinz, dar se refuza oricarei atingeri, refuza 
de fapt sa fie „folosita“, va fi, in cele dir 
urma, în stare sa infrunte puterea. Singura 
Ea este prima care fuge strecurata in hainele 
lui Sebastian ca intr-o platoșa. ștafeta vie 
dar si ținta vie si simbol al nevâii de libertate 
Gindite intr-o stare de interdependenta și de 
apartenența la grup, personajele nu pot func 
tiona decit astfel, iar interpretările actoricești 


o 


fiecare in parte impecabila — se supun ace- 
leiaşi legi. Distribuţia devine, la rindu-i, un 
grup, din care, in funcţie de necesitățile fil- 
mului, regizorul aduce in prim planul intere- 
sului pe cine trebuie, cum trebuie. Prim pla 
nul interesului, pentru ca prim planul cine- 
matografic. in sensu! strict, aproape ca nu 
există. Cadrul genera! sau planul mediu fi- 
xeaza legea imaginii semnata de Florin Mi- 
hailescu. Grea. cetoasa, sugestiva, expresiva 
imaginea respinge unghiul plat-realist, op- 
tezza pentru raccourci-ul amenintater sau — 
mai ales — unghiut misterios „de sus", O vi 
2une din „vol d'oiseau”, ca si cum toata ac 

unea s-ar derula sub privirea cuiva, plasat 
acolo sus, de unde poate veni moartea, de 
unde vin şi semnele — banii, căzuți la picioa- 
rele lui Sebastian, în plină -padure, in plina 
izolare —- de unde se vede cel mai bine cer- 
cul negru, gura de iad a adapostului subte- 
ran. Un cineva care „acolo, sus, nu-i iubește“ 
pe păcătoşii muritor inclestati cu ei înșiși și 


cu puterea paminteasca pe care o urăsc, dar 
o indura totuși. Si numai Karl, cel mai paca 
tos, Î numeşte pe privitor urlind: „Doamne 
dacă ne vezi, intoarce-ti fata de la noi". Gru 
pul, nu, grupul este surd si orb. Desi semne 
e fac, semne exista. Focurile se aprind sin 
jure în padure — focul, ca purificare — cii 
rele vine la ei peste riul inghetat si este sem- 
nul că se poate trece, se poate fugi, se poate 
scăpa. Dar ei nu cred 


Nota de mister inscrisa acțiunii şi valorifi- 
cata prin imagine. se prelungeşte in cei de-al 
doilea registru al filmului — comentariul. El 
precede sau urmează acțiunii, o explica, glo- 
“caza pe marginea ei, îi susține-sensul de pa- 
rabola, o ajuta sa treaca dincolo, se conto- 
pește cu muzica, o completeaza sau îi prega- 
teste intrarea. intre muzica si comentariu 
există o înțelegere perfectă. Separat sau m- 
preuna ele tind să contrazică brutalitatea bol- 
nava a acțiunii, reuşind, de fapt. sa o subli- 
nieze prin contrast. Daneliuc mizeaza mult pe 
aceasta relație aparent stranie, în fond, punc 
tul forte al construcției filmului sau, dar rela 
tia funcționează cu întreruperi. bruiata mereu 
de intervenția tiranica a unui dialog in exces 
Dar excesul este voit, excesul este „cuvintul 
de ordine“ al filmului. Ţipetele, urletele, plin 
setele, crizele de isterie, crizele de nebunie 
creeaza o tensiune insuportabila pentru ca 
fără ragaz, fără sfirşit parca. O stare de exas 
perare totala vecina cu explozia, Ca in Glis 
sando. Ca in lacob, mai ales. Ea nu lucrează 
întotdeauna spre binele armoniei filmului. dar 
îi conferă o putere de șoc, greu de ignorat 
greu de combătut. 


Mai inverșunat ca oricind, cu toate motoa- 
rele in funcțiune și în totala libertate de ex 
primare, Mircea Daneliuc ne pune in fala 
unui film care pe masura ce se lasă „privit 
re intoarce imaginea. Un film important, ne 
cesar Ca 0 exorcizare, dar greu de indurat 
greu de încasat. Un film la care negreșit ne 
vom întoarce peste o vreme, cu o privire mai 
limpede, dupa ce șocul „coliziunii“ se va 
stinge. Privirea cu care revedem acum — de 
piida — Glissando... 


Eva SÎRBU 


A unsprezecea poruncă. Producţie a Stu- 
diourilor de creație Alpha, 1991. Regia și sce- 
nariul: Mircea Daneliuc. imaginea: Florin Mi- 
hailescu : Mirgea Neagu. Costu- 
mele: Oana Tofan. Cu: Constantin Dinulescu, 
Mircea Andreescu, Bujor Macrin, Valent:m 
Uritescu, Itdiko Zamfirescu, Cecilia Birbo- 
ta-Danehuc, Viorica Geanta, Costel Constan- 
tin, Dragos Pislaru, lulia Boros 


oe 


Say 


4 


Reluarea unei povesti cinematografice care a avut succes 
cîndva plasează remake-ul sub suspiciunea tentativei de su- 
pralicitare a profitului comercial. Se mizează desigur pe cu- 
riozitatea spectatorilor de a 'vedea noua variantă a unui film 
îndrăgit. Cînd răstimpul dintre versiuni nu este prea lung, se 
creează o stare de suspense care intensifică interesul privito- 
rilor, De o asemenea atmosferă de competiţie s-a profitat 
pentru debutul american al lui Ingrid Bergman lansată în 
Suedia de marele succes Intermezzo (1936) de Gustav Mo- 
lander, după care s-a făcut la Hollywood un remake in 
1939; regizat de George Ratoff. 


Oamenii de afaceri au ştiut să exploateze abil premisele 
“favorabile ale producerii unor replici după originale celebre. 
Nu întotdeauna acest lucru s-a făcut în cîştig pentru indus- 
trie şi în pierdere pentru artă. Există si cazuri fericite cînd 
varianta reuşeşte să întreacă modelul. Remake-ul poartă 


9 


Nimic nu se pierde, 


uneori. semnătura aceluiaşi regizor şi reflectă efortul aces- 
tuia de a se autodepăşi. Nu copierea fidelă, ci o nouă viziu- 
ne asupra subiectului aduce de obicei succesul scontat. În 
acest caz întrecerea dintre cineaşti devine un dialog selipind. 
de inteligență, ilustrind cit de proteică este substanţa. cine- 
matografului. Există din fericire multe exemple (le veti 
identifica în filmografiile alăturate) care susțin ideea că re- - 
make-ul merită să fie privit altfel decît un produs de duzină. 
Conotatia peiorativă a termenului este diminuată de 
atracția pe care o exercită practica reluării asupra unor 
prestigioși regizori ai ultiriielor două decenii ce simt perma- 
nent nevoia de a se raporta la creația maeştrilor, la operele 
de cinematecă. Aş cita o declaraţie. a lui Werner Herzog 
care, realizind în 1978 Nosferatu isi explică nevoia-de a dia- 


“loga cu autorul admirat al originalului, W.F. Murnau: „Mă 


simt aproape de Murnau. Este regizorul meu preferat. Nos- 
feratu al său este cel mai vizionar dintre toate filmele ger- 


m 


Sub aceeaşi 
„ semnătură 


TOD BROWNING 
Londra după miezul nopții (London after Midnight) 
Ar Lon Chaney, Marceline Day. Henry 8. Wal- 
thall 
1927, S.U.A.: film mut. 

Piesa reprezentativa pentru cinematograful fantas- 
tic american. Naratiune centrata pe o enigma poli- 
lista. Un motiv des intilnit în horror: hipnoza. Atmo- 
51675 stranie, nelinistitoare. Terifianta mască a lui 
Chaney, „omul cu o mie de fețe“, ramine un model 
de machiaj. 


Semnul vampirului (Mark of the Vampire) 
Actori: Bela Lugosi, Carol Borland, Lionel. Barrymore 
1935, 

Nici de data aceasta, Tod Browning nu-și dezama- 
geste publicul. Cu rolul contelui Mora. teribilu! vam- 
pir, Lugosi își consolidează statutul de vedetă a ge- 
nului. De reţinut, de asemenea, savanteie ecleraje ale 
lui James Wong Howe și scenografia imaginată de 
Cedric Gibbons: castelul invadat de pinze de paian- 
jen dintr-o Cehoslovacie fantasmagorică. 


FRANK CAPRA 


Aristocrată pentru o zi (Lady for a Day) 
Actori: May Robson, Warren William, Guy Kibbee 
1933, S.UA. 

Una dintre cele mai savuroase comedii ale lui Ca- 


pra. Una dintre cele mai elocvente expresii ale 10۲-۰ 


mulei lui stilistice: delicateţe a notatiei psihologice, 
„personaje verosimile puse în situaţii neverosimile“ 
(Jean Mitry), dozare atentă a umorului și lirismului, 
inteligența, sprinteneala în folosirea mijloacelor de 
limbaj cinematografic. 


pl ae ar doldora de minuni (A Pocketful of Mira- 
Actori: Bette Davis, Glenn Ford, Peter ‘Falk 
1961, S.U.A. 

Capra, acest „O'Henry al cinematografului“, nu se 
dezminte: povestirea isi păstrează aerul bonom, vioi- 
ciunea, hazul, micile intlexiuni ironice. Un regal ac- 
toricesc: Bette Davis. Ultimul film pe care ni l-a da- 
ruit mereu surizătorul, veșnic tinarul regizor ameri- 


can. í 


Strict confidential (Broadway BiN) 
Actori: Warner Baxter, Myrna Loy, Walter Connolly 
1934, S.U.A. 


Considerat una din: operele minore ale cineastului, 
Broadway Bill prezintă citeva certe puncte de inte- 
res: decupaj indeminatic, actori dirijati cu mină si- 
gură, umor dezinvolt 


Plimbare pe inălțimi (Riding High) ۱ 
Actori: Bing Crosby, Coleen Gray. Charles Bickford 
1950, SUA. 

„Plimbare pe inălțimi este unul din rarele rema- 
ke-uri care egaleaza originalul“ (Jay Robert Nash, 
Stanley Ralph Ross). Crosby, o prezență nu lipsită 
de farmec. Oliver Hardy, într-o scurtă apariție pito- 
reasca. 


HENRI FESCOURT 


Occidentul (L'Occident) 
Actori: Claudia Victrix, Lucien Dalsace, Jaque-Caie- 
lain 
1928, Franta 
Transpunere pe ecran a piesei lui Henry Kistema- 


ORIGINALUL 


eckers, astăzi uitată. Scenariul poartă semnătura dra- 
maturgului. Critica din epoca are cuvinte de lauda 
pentru simţul plastic al lui Fescourt. dovedit mai ales 
in filmarea peisajului marocan. 


Occidentul (L'Occident) 


Actori: Rama Tahé, Charles Vanel, José Noguero 


1937, Franja 

Adeseori plat, conventional, „Occidentul e. totuși 
salvat, la limita, de jocul lui Vanel, sobru ca de obi- 
cei, şi de cîteva bune scene «de atmosferă», epurate 
de orice exotism superfiuu“ (Claude Beylie, Francis 
Lacassin). 


ABEL GANCE 
Mater Dolorosa 


Actori: Emmy Lynn, Firmin -Gémier, Armand Tallier 
1917, Franța 

Drama pasională pe gustul! vremii, Mater Dolorosa 
anunță lirismul grandilocvent atit de caracteristic 
pentru stilul regizorului. Rasunator succes comercial: 
„filmul a adus încasări mai mari decît oricare film 
american” (Georges Sadoul). 


Mater Dolorosa 
Actori: Line Noro, Samson Fainsilber, Jean Galland 
1932, Franța 


Remake-ul se numără printre acele filme sonore în 
care Gance „nu investeşte nici o ambiţie“, cum ob- 
serva Pierre Leprohon. Cineastul „reia teme vechi 
(Mater Dolorosa, Acuz) fără a reuși să regăseasca 
elanul de altădată“, spune același critic. Una dintre 
ultimele partituri actoricești ale lui Antonin Artaud. 


Acuz (Jaccuse) 
Actori: Séverin Mars, Romuald Joubé, Desjardins 
1919, Franța 


Primul mare apel pacifist lansat de cinematograful 
european dupa intiia conflagratie mondiala. „Frescă 
şi pamflet denuntind absurditatea si oroarea razboiu- 
lui” (Claude Michel Cluny). Socotit un film defetist, 
Acuz va fi refăcut la inceputul anilor '20. Noua ver- 
siune elimina o serie de secvențe si adaugă altele; 
cele inedite inciud fragmente din jurnalele de actua- 
litati înfaţișindu-l pe mareșalul Foch și parada Victo- 
riei desfășurată pe Champs-Elysées. 


Acuz (Jaccuse) 
Actori: Victor Francen, Jean Max, Marcel Delaitre 
1938, Franta. 


Controversat ca valoare, deosebindu-se sensibil de 
original, remake-ul se deschide cu un insert tragic, 
amar, premonitoriu: „Dedic acest film morţilor din 
războiul de miine, care î vor urmări probabil cu 
scepticism, fara să recunoască în el evenimentele pe 
care le vor trai“. În 1939, Acuz va fi interzis de auto- 
ritatile franceze 


ALFRED HITCHCOCK 
دیروایب‎ laice ducea هوشر‎ 
Mu 


Actori: Leslie Banks, Edna Best, Peter Lorre 
1934, Marea Britanie 


Regizorul declară: „A face cinematograf înseamnă ` 


inainte de toate să ştii să relatezi o povestire. O po- 
vestire trebuie sa fie verosimila, dar niciodată banală, 
Trebuie sa fie dramatică şi totuși să semene cu viata. 
Drama inseamnă viața din care se șterg petele de 
plictiseala“. Condus cu o admirabilă știință a suspen- 
se-ului, Omul care ştia prea multe „stabilește citeva 
dintre reperele hitchcockiene: efectul șocant insolit 
și prezența unui grav pericoi latent, sub aparente 
calme si senine” (Ephraim Katz). 


(Continuare în pag. 18) 


e Testamentul doctorului Mabuse 


(1933) de Fritz Lang 


B Cei şapte samurai (1954) 
de Akira Kurosawa... 


8 Kiss (1956), . 


cu Joanne Woodward şi Robert Wagner 


propria identitate. 


Realizatorii cu o solidă cultură cinematografică fascinafi 
de remake sînt aceiaşi care apelează adeseori la citat, la tri- 
miteri subtile la secvențe sau opere de referință, practică ce 
face de obicei deliciul cinefililor. Compararea cu binecunos- 
cute filme este însoțită de o evaluare lucidă şi de omagierea 
cuceririlor predecesorilor. Gestul reluării unor subiecte, per- 
sonaje sau teme antrenează un pasionant dialog înapoia 
imaginilor. Acesta este, cred, principalul argument de atrac- 
ție al remake-ului. Nimic nu se pierde, totul se transformă 
pe tarimul miraculos al cinematografului. 


ȘI REPLICA 


de Werner Klinger 


e . i Cei șapte magnifici (1960) 


de John Sturges 


e „Şi Kiss (1991) 
cu Sean Young şi Matt Dillon 


mane. Un film care a profetizat sosirea nazismului aratind 
invadarea Germaniei de Dracula si de sobolanii săi aducă- 
tori de ciumă. El a dat cinematografului german legitimita- 
tea care s-a pierdut in epoca lui Hitler“. Reactualizarea pe- 
liculei celebrului înaintaş îl ajută pe Herzog să-și definească 


Dana DUMA 


® او...‎ remake-ul din 1962, semnat 


3 Nopțile Cabiriei (1957) 
de Federico Fellini, cu Giulietta 
“Masina si Amedeo Nazzari 


Sub semnături 
diferite 


A fi sau a nu fi (1942, SUA) 
Regia: Ernst Lubitsch j 
Actori: Jack Benny, Carole Lombard, Robert Stack 


A fi sau a nu fi (1983, SUA.) 
Regia: Alan Johnson 
Actori; Mel Brooks, Anne Bancroft, Charles Durning 


Broadway پچ‎ as ج‎ S.U.A.) 
Regia: Harry Beau 
Actori: Bessie pere Anita Page, Charles King 


Două fete pe amaray (1940. S.U.A) 
Regia: ۶ e wot 
Actori: Lana Turner, Joan Blondell, George Murphy 


Cabinetul ی‎ ei Caligari (1919. Germania) 
Regia: Robert Wiene 
Actori: Werner Krauss, Conrad Veidt, Lil Dagover 


Cabinetul lui Caligari (1962. S.U.A) 
Regia: Roger 
Actori: Dan O'Herlihy, Dick Davalos, Glynis Johns 


Campionul (1931, S.U.A.) 
Regia: King Vidor 
Actori: Wallace Beery, Jackie Cooper, lrene Rich 


Campionul (1979. SUA) 
Regia: Franco Zeffirelli 
Actori: Jon Voight. Ricky Schroder, Faye Dunaway 


Cei șapte samurai . Japonia) 

Regia: Akira Kurosaw: 

Actori: Takashi Era. Toshiro Mifune, Yoshio 
Inaba 


Cei şapte magnifici (1960, SUA.) 
Regia: John 
Actori: Yul Brynner, Steve McQueen, Eli Wallach 


Cintăreţul de jazz (1927. S.U.A.) 
Regia: Alan Crosland 
Actori: Al Jolson, May McAvoy, Warner Oland 


Cintaretul de pe =(1989, S.U.A.) 
Regia: Michael Cu 
Actori: Danny Thoma. Peggy Lee, Eduard Franz 


Cintărețul de jazz (1980, S.U.A.) 
Regia: Richard Fleischer 
Actori: Neil Diamond, Lucie Arnaz, Laurence Olivier 


Corsarul (1938, SUA) 
Regia: Cecil 8. De Mille 
Actori: Fredric March, Franciska Gaal, Akim Tamirotf 


Corsarul (1958, S.U.A.) 
Regia: Quinn 
Actori: Yul Brynner, Chariton Heston, Claire Bloom 


„.Și replica americană semnată 


de Bob Fosse: Sweet Charity (1969), 


cu Shirley MacLaine 


Cu sufletul la gură (1959, Franta) 
Regia: Jean-Luc Godard 

Actori: Jean-Paul Belmondo, Jean Seberg. Danie! 
Boulanger 


Cu sufletul fa gură (1983, SUA.) 
Regia: Jim McBride 
Actori: Richard Gere, Valérie Kaprisky. Art Metrano 


Diligenţa (1939, S.U.A.) 
Regia: John Ford 
Actori: John Wayne, Claire Trevor. John Carradine 


Diligenta (1966, S.U.A) 
Regia: Gordon 
Actori: Alex Cord, Ann-Margret, Red Buttons 


Femeia dispărută (1938. Marea Britanie) 
Regia: Alfred Hitchcock 

Actori: Margaret Lockwood, Michael Redgrave, Paul 
Lukas 


Femeia dispărută (1979, Marea Britanie) 
Regia: Anthony Page 
Actori: Elliott Gould, Cybill Shepherd, Herbert Lom 


Frumoasa de zi (1967. Franta—ttalia) 
Regia: Luis Bunuel 

Catherine Deneuve. Jean Sorel, Michel Pic-‏ رت 
coli‏ 

Dama de cupă (1986, Turcia) 

Regia: Basar Sabuncu 

Actori: Mujde Ar, Tarik Tarcan, Selcuk Ozer 


King Kong (1933, S.U.A.) 

Regia: Merian C. Cooper, Ernest B. Schoedsack 
Actori: Fay Wray, Robert Armstrong, Bruce Cabot 
King Kong (1976, SUA.) 

Regia: John Guillermin 

Actori: Jessica Lange, Jeff Bridges, Charles Grodin 


Mormintul indian (1921, Germania) 

Tigrul din Eschnapur (partea a doua a filmului, in 
acelaşi an) 

Regia: Joe 

Actori: Conrad Veidt, Mia May. Lya de Putti 


Mormintul indian (1937, Germania) 

Tigrul din Eschnapur (1937. Germania) 

Regia: Richard Eichberg 

Actori: Gustav Diessi, La Jana, Fritz van Donger 


Mormintul indian (1959 RFG _Franța-—ltalia) 
Tigrul din Eschnapur (1959, RFG -Franța—ltalia) 
Regia: Fritz Lang 

Actori: -Debra Paget, Paul Hubschmid, Walther Reyer 


Nopțile Cabiriei (1957, Italia) 
Regia: Fellini 

Actori: Giulietta Masina. Francois Perier, Amedeo 
Nazzari 

Sweet Charity (1969 SUA) 

Regia: Bob Fosse 

Actori: Shirley MacLaine. John McMartin, Ricardo 
Montalban 


(Continuare in pag. 17) 


Grupajul „Originalul şi replica“ 
este realizat de George LITTERA 


Obsesii 


în lant 


biect, dublată de nevoia unei investiţii 


1 u de puţine ori:ideea de remake a 
apărut, cred eu, fara a invoca însă o 
„curte de apel“, dintr-o criză de su- 


10 


sigure. lată, bintuie termenul investi- 

tie, dar nu în sensul financiar (se pare 

© obsesie actuală a întregii lumi, răs- 
turnată bine, cutremurată bine, pulverizindu-si 
valorile cu acea sete distructivă, aducătoare de 
apocalips sau dacă nu, în mod cert de derizoriu), 
ci în sensul unui-„confort” al spiritului. 

Se pot ridica voci chiar vehemente în arta con- 
trazicerii, demonstrind că fiecare reluare era de 
fapt dorința de imbogăţire cu noi sensuri, de re- 
dimensionare a unui story devenit clasic sau o în- 
cercare de modernizare a limbajului filmic aplicat 
să zicem la un Cehov sau la un Shakespeare sau 
Ibsen — sau la noi — Caragiale, Camil Petrescu. 
Eminescu răminind încă astral, de neatins, de 
neincercat, parcă prevestindu-se zborul frint al 
unei asemenea tentative. 

Remake-ul s-a făcut în general după opere „cu 


Reporterul 
frenetic 


easteptat de proaspătă și de inventiva 
pentru o a patra versiune pe ecran a 
unei piese de teatru („Prima pagina” 
de Ben Hecht și Charles Mac Arthur), 
comedia interviu pe scaunul electric 
de Ted Kotcheff cucerește în primul 
rind prin aducerea la zi a datelor per- 


destin peren“ şi nu cu unul efemer. Este ciudat să 
vorbim astăzi despre reluări cind moda dă semne 
că ele devin tot mai rare. Altceva devine preg- 
nant — și anume veșnica reluare a unor obsesii 
umane — cuprinzind tipologii (nu mituri, ci tipo- 
logii)ycuprinzind stări — cu reprezentare de aure- 
ola (cum ar fi angoasa, stress-ul, singurătatea, di- 
namica ce duce spre anxietate), cuprinzind „me- 
tode“ cum ar fi Filmul în film si de ce nu — ci- 
tatele culturale, obsedante la multi regizori ac- 
tuali, citate din clasici incepind cu formule ci- 
nematogratice şi pină la reluări de replici amin- 
tind de cei mari — cum s-ar putea numi această 
revenire decit un soi de „criză“ melancolică pen- 
tru momentele de virf ale artei filmului, acum su- 
focată de industrie şi de bani, de producători şi 
tirguri pestrite unde vind şi cumpăr înlocuiesc 
cu succes (există, nu, şi tragedie de succes!) gin- 
desc şi simt! E drept, să nu facem apel la 
giale, la acel „simţ enorm și văz monstruos“ 
(autorul poate să intre cu succes în categoria re- 
make-ului — de la jean Georgescu la Lucian Pinti- 
lie), dar nici să nu privim cu, pasivitate la ce se în- 
timplă. Cehov este un reper tocmai pentru pasivi 
tatea noastră în fața malaxorului care ne prinde in 
zeci de mecanisme complicate, fără chip de sca- 
pare şi uneori nici chiar înţelegere. 


Spuneam de reluarea unor tipuri umane — în- 
singuratul trece de la Antonioni, prin Wenders, 
apoi, într-un soi de reluare succesivă ca imaginea 
unui televizor defect; refuzul unei lumi, printr-o 
fugă continuă din faţa realului aduce la rampă pe 


sonajului principal: reporterul. Jurnalistul specia- 
iizat în știri de senzație era angajatul unui ziar 
din Chicago in prima variantă cinematografica 
(din 1931, de Lewis Milestone, păstrind titlul tex- 
tului inspirator) ca și în a treia. Prima pagină (din 
1974), semnată de Billy Wilder. Eroul devine re- 
porterita frenetica la un cotidian de scandal în a 
doua ecranizare, regizată în 1940 de Howard 
Hawks (Fata lui, Vineri) şi, in fine. vedetă a 
emisiunilor de stiri la un post de televiziune în ul- 
tima adaptare. i 

Re ipostaze feminine (prima întruchipată 
de Rosannd Huseii, a doua de Kathleen Turner) ac- 


centueaza latura pasională a profesiunii de zia- 
rist, portretizată neobosit de cinematograful ame- 
rican. Reporterul este de obicei un tip simpatic, 
sclipitor, răzbătător, extrem de energic si, mai 
mult sau mai putin, cinic. Actori faimoși ca Ja- 


e Trei versiuni cinematografice ale piesei „Prima pagină“: 


1931 — de Lewis Milestone 


1974 — de Billy Wilder 


1988 — de Ted Kotcheff 


a 


Nimic nu se pierde, 


Schlöndorff, Fassbinder, Pakula, pina la David 
Lynch cu filmul Suflet sălbatic, unde citatele din 
prozatori americani sînt mai mult decît prezente 
—_cu Faulkner si Tennessee Williams în frunte! 

Filmul în film, adică refugiul cineaştilor în tur- 
nul de tildes numit platou, numit lume plină de hi- 
mere, numit ,eul” sacrosanct sau numit pur şi 
simplu „zonă“, reia la infinit obsesii si neputințe, 
întîmplări si chinuri ale creației dintr-o nevoie 
acută de identificare, pentru că obsesia buletinu- 
lui de „cineast” este si ea o formă derivată tocmai 
din spaima de o posibilă (şi din păcate nu doar 
posibilă, ci chiar reală) demitizare. De la Billy Wil- 
der (cu “acel Bulevard al amurgului), trecind 

rin Wajda (cu Totul de vinzare). apo! Truffaut 
(cu Noaptea americană). magul Fellini (cu acel 8 

2 — cel mai complex portret pe care şi l-a fă- 
cut pina acum cinematograful însuşi), apoi Mihal- 
kov (cu Sclava iubirii) — sint tot atitea rescrieri 
ale unei teme impuse de timp şi de conştiinţa 
unei meserii fascirtânte și aberante deopotrivă. 

„Citatul“ din clasici poate să facă obiectul unui 
adevărat studiu. E drept, extrem de personal. Pa- 
rametrii” ştiinţifici se exclud. intervine doar intui- 
ţia si, de ce nu? emoția artistică. Nimeni nu apare 
din neant. Este un lucru cert. Verificat. Chiar pa- 
rafat. „Poruncile“ iui Kieslowski se trag direct 
din Bunuel( Îngerul exterminator şi mai ales Vi- 
ridiana) reprezentind eterna răfuială cu Dumne- 
zeu, prin demonstratia,punct cu punct,a perverti- 
rii lumii contemporane. lar dacă biserica interzi- 
cea filmul Viridiana, acum, Papa transmite ţărilor 
ieşite din diferitele revoluții care au pus capăt to- 


mes Stewart (Philadelphia Story — 1940). Frede- 
ric March (Nimie sfint, 1937) Clark Gable (S-a in- 
timplat într-o noapte, 1934), Gene Kelly (Proce- 
sul maimutetor, 1960) sau actrițe de talia unei 
Bette Davis (Femeia de pe prima pagină, 1935) și 
Barbara Stanwyck (Vi-l pe John == 
1941) au compus din aceste trăsături un persoriăj 
tipic american. interesul pentru culisele profesiu- 
nii este atit de mare, încî George Seaton nu a 
ezitat să-i dedice o peliculăecție (Favoritul pro- 
fesoarei, 1958) care include, în rostirea inimita- 
bilă a lui Cary Grant, intrebarile-cheie la care tre- 
buie să răspundă un articol de paginântii: 
„What? Why? When? Where? Who? How?" (Ce? 
De ce? Cind? Unde? Cine? Cum”). 

Stăpina pe aceste principi este și reporterita 
T.V. jucată de Kathleen Turner, în interpretarea 
căreia se simte raportarea la modelele mai sus 
pomenite, citate uneori cu umor complice, dar și 
accentuarea cinismului în timpurile moderne ale 
micului ecran. Cit de departe poate merge o ve- 
deta a emisiunilor de stiri pentru a-și menţine 
cota de popularitate ne-a demonstrat elocvent 
Sidney Lumet în terifiantui său film Reţeaua de 
televiziune (1977) și, mai nou, James L. Brooks, 
în Ultimele știri (1988). Incarnat în primul de 
Faye Dunaway, iar în al doilea de William Hurt, 
reporterul de la news sacrifică prietenii și iubiri, 
folosește santajul si falsul pentru a ramine în vir- 
ful piramidei, Doza de cinism nu e chiar atit de 
mare in personajul căruia ii dă viata Kathleen 
Turner în Interviu pe scaunul electric si tertipu- 
rile la care recurge (minciuna, mituirea) par a fi, 
„mici ticăloşii“ admise in competiția dintre repor- 
teri. La urma urmei, scopul este nobil: sint deju- 
cate malversaţiuni politice. 

in goana după evenimentul de senzaţie si dupa 
„exclusivitate“ fiecare încearcă sa îndepărteze 
concurența. Sau s-o plaseze pe piste false, cum 
se demonstrează cu inventivitate inepuizabilă si 
spre deliciul spectatorilor, în comedia lui Ted 
Kotcheff. Cinefilii infocati vor savura, comparind 
cele citeva variante filmice ale piesei, gagurile 
decurgind din ascunderea evadatului din inchi- 
soare într-un copiator xerox, ascunzătorea fiind 
în primele versiuni un pupitru de scris. 

Revenind la portretul reporterului care se com- 
porta cu confrații sai după principiul „homo ho- 
mini lupus“ aș zice că filmul nici nu intentio- 
nează măcar să bagatelizeze această idee. Sigur 
că se exagerează, doar avem de-a face cu ۵ co- 
medie. Bineinteles câ ridem, dar-,nu e risul nos- 
tru“. Nu ne prea arde de glumă cind constatăm, 
în ocazii foarte tensionate, că jurnaliştii devin 
„fiare“ cind se află în stare de competiție. M-a 
frapat acest lucru urmărind interviul acordat de 
Francois Mitterrand dupa arestarea lui Gorbaciov; 
cei mai prestigioși ziarişti ai Franței se napusteau 
cu brutalitate, boicotindu-se unii pe alții, pentru 
a pune ei cei dintii întrebarea cea mai interesan- 
tă. In fond, reportera- din interviu pe scaunul 
electric nici nu luptă pentru a cuceri supremația 
în breaslă (a cistigat-o), ci pentru a se întoarce la 
profesie. Un logodnic milionar este părăsit în fi- 
nal de dragu! meseriei și gestul ne amintește de 
replica secretarei de platou din No: a america- 
nā a lui Truffaut „aș părăsi un barbat pentru un 
film, dar niciodată un film pentru un bărbat“. Sa- 
crificiul vieții personale intensifică pasiunea pro- 
fesionala a reporterului și face din el un personaj 
fascinant: pe ecran și (uneori) și în viata. 


Dana DUMA 


totul se transformă 


talitarismului să nu se grăbească spre miraiul occi- 
' dentului, ci să aibă grijă de valorile umane, cultu- 
“rale, să aibă grijă de „societatea de suflet”, nu 
neapărat să idolatrizeze fe „cea de consum“. În 
treacăt fie spus, cind văd un Papă plimbat cu li- 
muzină şi cușcă din geamuri blindate, numai la 
gindul că cineva ar putea să săvirşească un aten- 
tat, mă face să cred că toată religia seamănă mai 
degrabă cu cele 1001 de nopți. adică sint basme 
cu sfinţi şi apostoli uitaţi, nicidecum lecţii despre 
sufletul nostru! 


“Şi dacă acum un număr de ani remake-ul era o 
formulă sigură, pentru că accentul pe subiect era 
primordial şi, odată încercată soluția ea putea fi 
continuată, avem de-a face acum cu o explozie de 

* personalităţi aducătoare de inedit tematic si mai 
“ales personal — prin propunerea propriei viziuni 
în atenţia lumi! filmului. Nu ştiu de ce, dar filmul 
se îndepărtează tot mai mult de ه,‎ ۰ 
„Un subiect“ pe ecran şi se apropie de depozitie. 
Poate dintr-un fel de orgoliu de a -lăsa semne 
clare atunci cind nimic nu ne dă semne că ceva ar 
fi te clar cu noi pe planetă. Depoziţia cineasti- 
lor. vine din acea furie pe care au avut-o scriitorii 
cînd uneori li s-a atras atenţia că Biblioteca din 
Alexandria a ars! 


Laurentiu DAMIAN 


Jean Gabin l-a ‘interpretat 
pe Pépé Le Moko in 1937 


® „iar. Charles Boyer în 1938 


o Nosferatu (1922) : 
de F.W. Murnau cu Max Schreck 


„.ŞI varianta 1978 de Werner Herzog 
cu Isabelle Adjani și Klaus Kinski 


Cei doi M 


oie 08 ERIE‏ سنوی 
sucht einen der‏ 


Regia: Fritz Lang 
Actori: Peter Lorre, Otto Wernicke, Gustav. Grund- 
gens, Theo Lingen 
1931, Germania 

Intilul film sonor al marelui cineast „inaugurează o 
temă care va deveni curind tema favorită a lui Lang: 
opoziția dintre justiţia oficială, lentă și adesea ne- 
dreaptă, şi justiția individuală, dreaptă și rapidă, dar 
ilegală. Această temă se va conjuga cu tema râzbu- 
nării“ (Luc Moullet, „Fritz Lang“, 1963). Inspirat din 
fapte reale (crimele sinistrului ucigaș de fetițe din 
Dusseldorf), M face radiografia unei psihopatii mon- 
struoase. „Consider că regizorul e un fel de psihana- 
list. El trebuie să scormonească sub pielea persona- 
jelor. (...) Cred că trebuie să lupţi necontenit impo- 
triva răului, oricare ar fi înfățişările lui. Trebuie să 
تاودا‎ chiar si atunci cînd rezultatul bătăliei este nesi- 
gur“ (Din declaraţiile lui Lang, reproduse în mono- 
grația lui. Moullet). Cel mai adesea, critica interpre- 
tează M in cheie sociologică: „Dincolo de orice moti- 
vatii psihologice, criminalul e un produs tipic al so- 
cietatii, mai exact al republicii de la Weimar. M re- 
flecta Germania prenazistă a anului 1931 (Raymond 
Borde, Freddy Buache, „Cinematograful realist ger- 
man“, 1965). 


o 


i % S-a născut o stea (1954) de 


George Cukor cu Judy Garland 


> 


M 
Regia: Joseph Losey 
Actori: David Wayne, Howard da Silva, Luther Adler, 
Martin “Gabel 


1950, S.U.A. 


Autorul remake-ului spune: „Filmul lui Lang istori- 
sea, in principal, hăituirea unui vinat“. In viziunea lui 
Losey, M trebuia să fie nu „un monstru, o fiară care 
merita să fie urmărită pina va fi răpusă“, ci „un om 
obisnuit, un biet om singuratic, care suferise din pri- 
cina autorităţii abuzive a mamei și a cruzimii tatalui, 
un om care nu avusese niciodată un contact adeva- 


-rat cu ceilalți. (.:.) Din păcate, cenzura n-ar fi acceptat 


niciodată scenariul- pe care l-aş fi vrut eu. Era nece- 
sar, aşadar, să urmez scenariul lui M iniţial. Cenzura 
ar fi permis filmul numai dacă acesta ar fi respectat 
scrupulos structura originalului. Structură care intra 
evident în conflict. direct cu intențiile noastre, mai 
ales în ceea ce privește personajul sex-killer-ului 
(...), dar şi pentru că era greu de strămutat la Los 
Angeles în 1950 pegra germană a anilor '30" (apud 
Pierre Rissient, „Losey“, 1966). Relativ fidel origina- 
iului, remake-ul nu izbutește să atingă vigoarea-ope- 
rei lui Lang, sint de părere cei mai multi dintre croni- 
carii filmului. Ei recunosc, însă, calitatea interpretării 
lui David Wayne şi pregnanţa realistă a scenelor tur- 
nate pe străzile marelui oraș american. 

G.L 


8 „Şi remake-ul său (1976) de 


Frank Pierson, cu Barbra Streisand" 


۲ 
,ی 


% 
wane 
p 

۰ 

در 

à 
w 


Un festival, 


pilot de încercare 


a 39 de ani, cel mai „bătrin“ festi- 
val international cinematografic 
din Spania și-a propus să intine- 
reasca. Mai intii și-a schimbat 
conducerea. Echipă noua, initia- 
tive proaspete si — mai ales —o 

۰ buna brganizare. „Ediţia. aceasta 
va fi ancorată în realitatea cinematogratului 
de azi şi totodată va fi pusă in slujba creato- 
rilor de miine“. anunța in deschidere noul de- 
legat general al festivalului,  belgianul Rudi 
Barnet (director: Koido Anasagashi), Punct 
ochit, punct tintit. Din 50 de tari (mai putin 
cele din America Latină, care au preferat 
să-şi facă un festival pe propriul continent), 
au fost selectate 300 de filme reprezentind 
tendințe. mai noi ori mai putin noi din pano- 
rama cinematogratului contemporan. În com- 
petiția oficială, 17 realizări din ultimul an au 

„ "concurat pentru „Scoica de aur“; 23 de peli- 

„cule şi-au disputat, în secţiunea numită Za- 
baltegi (Zona deschisă) premiul „Noului regi- 
zor“. Alte cîteva zeci de scurt metraje — ani- 
matie, reportaje, filme video — au fost reu- 
nite într-o secțiune în premiera mondială inti- 
tulata „Documentarul de creație“ (cu predi- 
lecție reportaje ce reconstituie procesul de 
realizare a unor opere mai dificile, precum au 
fost filmările la acum — docu- 
mentar semnat de Eleanor Coppola, soţia re- 
gizorului). Patru sute de pelicule ale unor 
realizatori independenţi s-au prezentat la Tir- 
gul de la Donostia (numele basc al San Se- 
bastianului). O retrospectivă a fost dedicată 
lui Joris Ivens (cu două „inedite“ în Spania: 
Pămint spaniol, realizat in 1937 și interzis pe 
timpul: lui Franco și O istorie despre vint); 
altă retrospectiva, cea închinată unui sir al ci- 
nematografului, actorul şi regizorul Richard 
Attenborough, a cuprins multe din peliculele 
sale de inceput, în calitate de interpret, pină 
ia cele mai recente filme care i-au încununat 
cariera ca regizor (printre care Gandhi, deti- 
natorul a 8 Oscaruri). 500 de ani de la naste- 
rea lui Ignatiu de Loyola. originar din aceste 
locuri, au fost celebrati prin citeva opere pe 
teme religioase (printre care Calea Lactee de 
Bunuel). , 

O secțiune speciala numită Kurier a stirnit 
interes prin proiectarea cîtorva din cele mai 
recente realizări ale tinerilor reprezentind 
noul cinema sovietic. Animator al interesantei 
retrospective si totodată membru în juriul 
competiției oficiale: Karen Sahnazarov (cu 
Moartea țarului, proiectat in afara concursu- 
lui, în prezența interpretului principal, britani- 
cul Malcolm McDowell). Tot cu titlu festiv-in- 
formativ: în deschiderea competiției oficiale 
Act de durere al italianului Pasquale Squitieri 
(cu Claudia Cardinale în rolul unei mame 
disperate pentru soarta băiatului ei ce se dro- 
gheaza) şi .regalul" de culoare si interpreta- 
re: Vinătoarea văduvei de Giorgio Ferrara, cu 
Isabella Rossellini evoluind lasciv într-o spec- 
taculoasă Venetie reconstituită pe platouri... 
la Moscova. in prezența trio-ului cistigator la 
Cannes în primăvară — fraţii Coen și actorul 
John Turturro — am putut urmări şi celebrul. 
Barton Fink. În gala de inchidere, ca sur- 
priză, Întiinire cu Venus de istván Szabo. 

in cele 39 de ediţii ale sale, Festivalul de la 
San Sebastian se poate mindri cu descoperi- 
rea şi lansarea, in ulterioarele mari întreceri 
internaționale (Berlin, Cannes, Veneția). a 
unor tinere speranțe devenite mari certitudini 
artistice. Carlos Saura si Manuel Summers 
si-au făcut debutul aici; Damiano Damiani, 
Mauro Bolognini, Robert Enrico, Jorge Sanji- 
nes şi mulți alții și-au datorat primele lor afir- 
mari internationale festivalului-pilot Donos- 
tia-San Sebastian. Ceva din marile filme ale 
lumii (de la Vertigo al lui Hitchcock, America, 
America al lui Elia Kazan Nunta sau Dirijorul 
ale lui Wajda, Luna de hirtie de Bogdano- 
wich, Rain People de Coppola, Unchiul Vania 
de Koncealovski ori Piesă neterminată pentru 
planină mecanică de Nikita Mihalkov) au fost 
distinse cu „Scoica de aur“. În ultimii ani 
Kieslowski cu. Scurtă poveste. de dragoste 
sau frații Coen cu Miller's Crossing au primit 
la San Sebastian premii substanțiale, înainte 
de a fi aplaudati aiurea. Lansarea şi apoi asi- 
gurarea materială a următorului pas artistic 
reprezentind -— se știe — principala pirghie 
în cariera unui cineast. 


é 


arele premiu „Scoica de aur“ 
şi un substanțial stimulent in 
pesetas a revenit filmului Aripi 
de fluture, opera prima a celui 
mai tinar regizor din competi- 
tie (24 de ani), spaniolului Ju- 
anma Bajo Ulloa. Juriul for- 
mat din regizorul Paul Leduc (președinte, din 
Mexic), şi membrii: Fernando Colomo 
Spania, Xabier Elorriaga — Venezuela, Bodo 
Fruendt — Germania, Karen Sahnazarov — 
URSS, Janus Morgenstern — Polonia, au 
apreciat filmul pentru „marele lui impuls 
creator”. E povestea impresionantă, de o fru- 
musete plastica rece si o atmosferă stranie, 
morbidă, a unei fetițe cu o sensibilitate mala- 
divă. Din gelozie, ea isi omoară frățiorul abia 
născut, distrugind viata părinţilor si apoi au- 
topedepsindu-se, in timp, prin claustrare în 
camera ei dominată de o colecție uriaşă de 
fluturi. Montaj minuțios. descriptiv, ochiul re- 


- gizoral atent la fiecare modificare psihologică 


a copilei și apoi a adolescentei (amindoua 
neprofesioniste, dar evoluind cu brio alături 
de experimentata vedetă Silvia Munt în rolul 
nefericitei mame) atestă vocaţia de analist 
modern şi formația de plastician a regizoru- 
lui, „Premiul ma va ajuta să-mi salvez familia 
de la faliment si să mă apuc de un nou film", 
declara fericitul cistigator la aceasta competi- 
tie. Competiţie care nu numai în secțiunea 
oficială, dar și in cea paralelă, special desti- 
nată premierii unui nou regizor (aflat la pri- 
mul sau la al doilea sâu fiim) a continuat cu 
succes o frumoasă tradiţie a festivalului de la 
San Sebastian care a susținut intotdeauna, 
cu precădere, filmele tinerilor. in acest an 
„Zabaltegi“ l-a descoperit pe italianul Giulio 
Base și i-a atribuit filmului său Crack (despre 
un boxeur provocat pe ring de fratele fetei pe 
care el o violează) — un film bine facut, dar 
nimic de excepţie justiticînd Marele premiu. 
Un premiu disputat si de alti citiva tineri de 
acelaşi calibru, daca nu chiar mai interesanti. 

Senzational cu adevărat, meritind premiul 
special al juriului, a fost filmul sovietic Fără 
intoarcere, in regia lui Serghei Snezhkin. Un 
film de anticipație (după o nuvelă de mare 
“succes a lui Alexandr Kabalov), care-și ima- 
ginează cu îndrăzneală, într-o mizanscena de 
un realism dur, pregătirea unui puci militar 
cu tot haosul, teroarea, crimele și manevrele 
politice declanșate. Ecranizarea a durat mai 
bine de doi ani, timp iff care — povestea tina- 
rul regizor — a fost stresat atit din partea ce- 
lor care trebuiau să-i pună la dispoziție un 
întreg arsenal pentgu filmare, cit și din partea 
prietenilor și a familiei îngrijorați de soarta 
autorului. Filmul a fost terminat exact cu trei 
zile înainte de lovitura de stat din 19 august. 
Faptul că în realitate puciul a eșuat, a consti- 
tuit singura diferenţă între viaţă și finalui dra- 
matic al filmului. Puternic, curajos, cu scene 
crude, printre care cea a generalilor complo- 
tişti ce se antrenează la tir avind ca țintă por- 
tretele iui Gorbaciov și Boris Elţin sau ca 


@ O versiune romantică a feminitatii: Arderi de David Beaird... 


& ... $i versiunea realist-dramatică a feminitatii 


Micile secret 


ASST TMT 


de Mark Sobel 


andrete, 


secvența cutremuratoare a strivirii unor mani- 
festanti de catre tancuri — filmul parca refa- 
cea, nu anticipa evenimente. De altminteri is- 
toria cinematografului mai cunoaște aseme- 
nea fantezii dovedite ulterior mai realiste de- 
cit viata însăşi (Metropolis-ul lui Fritz Lang, 
sau pseudoreportajul american Şapte zile din 
mai). La conferința de presă, la hotelul „Ma- 
ria Cristina“, tinarul reprezentant al celui mai 
nou val artistic sovietic, Serghei Snezhkin isi 
mărturisea îngrijorarea, în continuare, pentru 
situația din tara sa, dar regreta că din cauza 
coincidentei premierei cu evenimentele poli- 
tice, puterea de generalizare, de avertizare, a 
filmului său asupra oricărei primejdii, posibile 
oricing şi în orice țară, a fost trecută cu ve- 
derea de către critică. „Nu se poate renunța 
— considera el — la puternicul impact emo- 
tional pe care-l creează metafora, elementul 
care concentrează la maximum o mare incar- 
catura de energie afectiv-intelectuala și nici 
la misterul — farmecul oricărei arte — pe 
care îl introduc aluzia, sugestia, subtextul”, 
răspundea regizorul unor dileme comune ci- 
nonor din răsăritul Europei. A doua zi, i 
mul polonez Evadare ratul 
„Libertatea“ de Woiciech ی‎ trae 
sa devină un argument convingător pentru 
teoria de mai sus. Protagonistul acestei po- 
veşti — si ea fantastico-realistă — e un Cen- 
zor politic pedepsit chiar de personajele fil- 
mului pe care el îl mutilase, să-și trăiască 
viața alături de ele, în chipul cel mai artificial 
si plicticos, după cum fuseseră ajustate. in- 
ceput cu doi ani și jumătate în urmă, Evada- 
rea... a ieșit pe piaţă (din nou intimplarea și-a 
spus cuvintul!) concomitent cu abolirea cen- 
zurii de câtre guvernul liber. polonez. „Doar 
că dispariția cenzurii “oficiale — declara ci- 
neastul — nu a dus și la eliberarea noastră 
de toate cenzurile, “printre care cea catolică 
este foarte puternică. Apoi, există cealalta, 
sugerată și în filmul meu, autocenzura, poate 
și mai periculoasă pentru creație." + s-a re- 
prosat autorului polonez asemanarea filmului 
sau cu Trandafirul regu din Cairo. „Eu scrise- 
sem cu multi ani în urmă scenariul şi inainte 
de a-l filma l-am trimis lui Woody Allen, care 
tocmai avusese premiera să. El mi-a răspuns 
scurt, printr-o carte poștală, că i-a plăcuț si 
ca daca am nevoie de ceva ma poate ajuta. 
Am găsit suficientă incurajarea regizorului 
american, mi-am aprofundat notele. critice 
sociale și politice si am pornit-o la ۰ 
Doar că drumul nostru a fost foarte lung. din 
cauze bine cunoscute.” Era raspunsul,polo- 
nezului care i-a satisfăcut, se pare, la confe- 
rinta de presă chiar si pe gazetarii cei mai 
dornici de cancanuri. M-am întrebat însă ‘cit 
de mult a putdt înțelege Woody Allen ce au 
însemnat pentru noi zeci de ani de cenzura 
politică acerbă, care, chiar cind a dispărut, 
continuă să-şi prelungească ecourile. 

Şi apropo de optică şi de mentalități deo- 
sebite, ca de pe altă planetă. Chiar așa se si 
intitula o spirituală comedie ger- 


A 


ae 
mano-elvetiana, Am fost pe Marie de Dan 
Levy, retinuta si ea in palmares pentru umo- 
rul tandru şi situațiile insolite în care e adusa 
eroina — o provincială poloneză care, atrasă 
de mirajul american, aterizează în mijlocul 
New Yorkului cu o mare doză de naivitate 
Drept care, fata e acostată din prima zi și je- 
fuită de un smecher pe care ea îl va urmări 
apoi prin metropola ameţitoare, ca sâ-și re- 
cupereze banii, cu o perseverență si o con- 
vingere că-l! va găsi, induiosatoare. Pentru a 
filma pe străzile aglomerate ale orașului sau 
în cartierele marginase, regizorul european a 
innoptat, 68 și eroina sa, într-un sac de dor- 
mit pentru ca — producător independent — 
Dani Levy nu și-a putut permite luxul unui 
hotel. Provinciala trezita din miraj se va in- 


toarce acasă, dar va zdruncina sufletul cini- 


pe © از رز‎ et AD A OWI RI CI e e ARE JE DIE RL POR APDRP RNP ET. RICE 


0 


poezie, reflecţie 


cului escroc îndrăgostit tocmai de naivitatea 
şi puritatea „marţienei'. 

Tot o modificare de optică, graţie bunelor 
sentimente, se produce si în comedia -traz- 
nita, cu accente negre, Autostrada 61 de 
Bruce McDonald — fericitul canadian căruia 
i-a revenit. în competiția oficială premiul pen- 
tru cel mai bun regizor. N-aș pune mina in 

- foc că el era „the best", dar, ma rog, probabil 
că juriul a fost sentimentalizat de sfirsitu! 
neașteptat” și romantic al acestui lo- 
ve-story-crazy. Protagonisti: o aurita cinta- 
reata de rock — puțin ۲۱۵۵۲8, putin traficanta 
de droguri — care va folosi un baiat cumse- 
cade (un frizer cu Mercedes) pentru a-și 
transporta, prin intermediul unui cadavru pe 

re-i dă drept fratele ei, o pungulita cu stu- 
petiante din Canada spre S.U A: pe faimoasa 
autostradă 61. Montai adeseori shocking, cu 
avene cautat insolite de un umor negru, dar 
probabil că ironia tan@ra fata de aceşti copii 
nebuni ai secolului XX a fost argumentul care 
a jusfificat opțiunea juriului. Revenim, se 
pare, în forță la vechile şi bunele sentimente, 
in formule variate, unele de garantat succes 
cum e road movie sau comedia traznita 

Şi alte povestiri tandre au ciștigat inima ju- 
ratilor: filmul danez Ziua cea mare pe plajă, 
scenariul Soren Skajuer, regia Stellan Ol- 
isson — un tablou de familie, bine construit 
dramatic (a și obținut premiul pentru scena- 
riu) din unghiul unui copil ce-și idolatrizeaza 
tatăl (cam cabotin) pina intr-o zi cind îl des- 
coperă asa cum e in realitate. O alta distinc- 
tie a primit filmul britanic Scorches (Arderi) 
in regia lui David Beaird. Cu minutie realista 


> Oaspeți 


@ Cea mai tînără „criminală“ (Laura Vacuero) 
își ucide din gelozie fratele şi distruge 
liniştea părinţilor (Aripi de fluture 

de Juanma Bajo Ulloa, cistigatorul „Scoicii de aur) A 
4 r] 


n Szabo cu 


© Întîlnire cu Venus de 
Glenn Close şi Niels Arestrup 


și umor englezesc sint portretizate personaje 
dintr-o comunitate diversă, pitorească: un 
preot afemeiat care aleargă din patul prosti- 
tuatei (excelent interpretată de Faye Duna- 
way) sa-si dea binecuvintarea unor tineri 
miri: un scriitor ratat care-și trăieşte talentul! 
nu în scris, ci oral, prin puterea de convin- 
gere pe care o exercită cuvintele sale asupra 


800 de ziariști din toată lumea, ?.700 de invitaţi — dintre care 12 staruri de primă mà- 
rime — au transformat liniștita localitate turistică din Țara Bascilor cu 190.000 locuitori 
— într-o agitată si mondenă citadela a filmului. Un „palat de cristal“ înălțat peste 
noapte în centrul orașului (plastic-piastic zguduit din cînd în cind de vintul stirnit din- 
spre Atlantic) a fost proiectat ca loc de întîlnire a actorilor vii cu sosiile lor de ceară ce 
te intimpinau la intrare, în mărime naturală; peste 4 milioane de pesetas investiţi de Mi- 
nisterul Spaniol al Culturii și de Primăria orașului în diversele acțiuni — sînt doar citeva 
cifre ce pot sugera importanța pe care au dat-o oficialitățile locale și centrale acestui 
festival cam depreciat în ultima vreme. Pentru a spori atracția competiției de îs malui 
mării, organizatorii au invitat citeva mari vedete internationale: cordiala Claudia Cardi- 
nale care a deschis competiția; Chariton Heston („Cidul“ adulat de odinioară). Klaus 
Kinski, interpretu! unor personaje diabolice de mare succes pe care actorul le respinge 
acum,frumoasa Jane Seymour, profilată în ultimii ani mai ales pe filmul de televiziune; 
Anjelica Huston (ce părea preocupată mai mult de soarta filmelor tatălui ei difuzate in 
Spania, decit de festivalul propriu-zis), nonagenarul star hollywoodian, Don Ameche, 
de. o vitalitate spirituală surprinzătoare; solemnul Alan Bates, prezentindu-si fara con- 
vingere un film care a trecut în competiție aproape neobservat, şi — pour 
la bonne bouche — uimitoarea interpreta din filmul lui Istvan Szabo, Întiinire cu Venus, 
Glenn Close. Actorul care a primit in acest an un premiu omagial pentru întreaga sa 
activitate a fost Anthony Perkins, elegant, ironic si vădit angoasat, marcat pe viata de 
eroul hitchcockian care l-a făcut celebru ir Psycho. Personajul e reluat in Psycho ۱۱ si 
în ultima serie interprefină şi. regizata. dar fara același succes de către inteligentul şi 
din pacate, puțin simpaticul tony Perkins. inaintea lui, acest premiu revenise lui Bette 
Davis, Claudette Colbert, Ava: Gardner, Marion Brando, Glenn Ford, Gregory Peck si 
alții 


AM. 


celor din jur si mai ales asupra propriei fiice, 
care in noaptea nunții refuza să-și primeasca 
mirele. iar tată! va reuși, după o amuzanta si 
insolita sedinta de psihanaliză să o convinga 


sa inte ın viata. Un story proaspat bine 
fitr ۱ travelinguri lungi, glisind poetic ۲ 
un de exotic, frumos descris de batrinul 
scriitor 

Unicate 


Pe ele le-am așteptat tot festivalul. Ele, 
adevăratele filme originale prin formula, idee, 
limbaj şi nu numai prin citeva scene mai mult 
ori mai mai putin socante, de care avusesem 
parte pină atunci. Unicat in sensul așteptat 
de mine a fost tiimut Closed Land (Tara se- 
creta) realizat de o tînără indiana (27 de ani) 
pe nume Rhada Bheradway, in S.U.A.. în 
condiții materiale precare (cu un modic aju- 
tor al lui Amnesty International), dar cu un 
rezultat artistic tulburator. Din păcate acest 
film nu şi-a găsit la juriul profesionist din 
competiție aprecierea meritata. in schimb ju- 
riul publicului tinar, compus din 73 de nepro- 
fesionisti i-a acordat in unanimitate premiul 
lui. Tinerii (şi o asociaţie catolică internatio- 
nala) i-au apreciat protundele calitati uman- 
tare نو‎ morale, mesajul percutant, impotriva 
torturii si a violării libertății individuale. Inte- 
resant ca publicul, si critica americana il. pri- 
misera cu ostilitate, acuzindu-l de „pornogra- 
fie" pe motiv ca „arată tortura într-o manieră 
frumoasă”. Într-adevăr, în prim plan nu apar 
riuri de -singe și schingiuiri jalnice. Dar ten- 
siunea psihologică a anchetei, metodele per- 
fide “ale inchizitiei ‘moderne, creează mo- 
mente de paroxism, realizind un impact cu 
spectatorul cu totul ieșit din comun. Cele 
două personaje: victima și torționarul evolu- 
ează intr-un singur decor: o cameră de tor- 
tură imensă, rece, întunecata, prevazuta doar 
cu niște amplificatoare ce reverberează su- 
nete stranii, înfricoșatoare. Pe scaunul de 
tortură e tirită în miez de noapte o tinără in 
cămaşă alba. O scriitoare pentru copii acu- 
zată că poveștile ei conțin- mesaje subversive, 
instigind impotriva puteri. intrebarile anche- 
tatorului par la inceput prostésti. cine eco- 
coșul cel trufas? unde „intenționează sa 
zboare copila? care-i sint. complicii? unde e 
tara secretă? Inocenta e agresată de suspi- 
ciune.  Rastalmacirile devin cu timpul mai 
subtile. Diabolice, chiar.- Vor reuşi, oare. inti- 
midările psihologice, persuasiunile şi șocurile 
ce alterează memoria să facă nevinovata să 
.fecunoasca” ceea ce nu e adevărat? Dar 
oare victima e chiar victimă a unei erori judi- 
ciare? Filmul strecoară si o ambiguitate ca- 
re-i mareste atracţia. Anchetatorul e un băr- 
bat distins, cultivat, probabil un medic psihia- 
tru, care exercită asupra celei terorizate și © 
atracție-repulsie. -La rindu-i,. tortionarul pare 
ca suferă la un moment dat ca e „silit“ sa 
chinuie fata 
* În aceeași zonă a ambiguitatii — de data 
aceasta poetice — ne conduce și tinara nor- 
vegiana Unni Straume cu a sa Scrisoare că- 
tre necunoscut. Un singur personaj — o fată 
întoarsă pe locurile copilăriei și un. intreg 
univers de emoții, retrairt subiective: casa pà- 
tinteasca,-sopronul, digul pe care simți că s-a 
întimplat cindva, ceva, o cameră în penumbră 
si silueta unui bărbat care i-a marcat, proba- 
bil, existența. Autoarea se declară admiratoa- 
rea lui Tarkovski — a Ogiinzii în special — 
dar tonul e atit: de particular; incit: ۰ 
odată cu povestitoarea in această magica 
lume, nostalgică, a amintirilor, ai senzația că 
ai deschis, indiscret, camara unui suflet. 

Cinematogratul poetic-reflexiv, despovarat 
de epic exterior, îl atrage si pe compatriotul 
nostru Bogdan Dumitrescu, plecat la 10 ani 
din tara și intors cu Citeva luni în urmă să fil- 
meze Unde ia soare e frig: un far, un pazitor 
solitar și o fată debusolată, care apare și dis- 
pare ca o promisiune de viata si moarte. Un 
film frumos stilizat, articulat cu grijă în jurul a 
doi interpreți talentaţi: Gheorghe Visu și 
Oana Pellea, pus in imagine de Doru Mitran 
prin filtrul poetic al jocului alb-negru, cu infi- 
nitele lui nuanțe. M-am bucurat că am avut 
surpriza să întinesc la San Sebastian si un 
fiim românesc, care va avea curind premiera 
şi la el acasă. y 

interesantă mi s-a părut această Orientare a 
multora dintre tinerii cineasti spre un cinema 
meditativ, de introspectie, modern ca formulă 


şi ambiţie intelectuală. 
Alice MANOIU 


® Un film controversat: 
Noaptea cea mai lungă de Jose Garcia Sanchez, 
după romanul „Ziua în care a murit Franco“ 


SILENCE ELLES TOURNENT 


Milena, iubitalui Kafka 
(Valérie Kapriski) 


aca, printr-o minune, un critic no- 
rocos si plimbaret ar dispune din 
plin de mijloace — adica bani, 
timp şi rezistența — daca ideea 
de a sta locului l-ar imboinavi, tot 
nu ar putea sa acopere nici 10 ta 
suta din festivalurile și manifestà- 
rile cinematografice de pe mapamond. inter- 
national Film Guide taie in carne vie si selec- 
teaza, spre informare, 110 importante festiva- 
luri, dar ne putem lesne imagina cit de cruda 
a fost operația daca ținem seama ca numai în 
Franța au loc, anual, peste 200 de astfel de 
evenimente. De criza se vorbeşte tot timpul, 
dar întilnirile cinematografice rezista; chiar 
dacă dispar unele, nu trece multă vreme şi 
rasar altele. Nascute din dragoste pentru ci- 
nema sau in virtutea unei strategii de lansare. 
mai somptuoase si mondene ori mai modeste 
şi puse pe treaba, festivalurile sint locurile in 
care cinematografiile lumii se cunosc reci 
proc. pactizeaza pentru ca, apoi, sa strabata 
hatisurile concurenţei, în drumul catre inima 
spectatorului. Practic, pentru cinematografié 
nu exista sezon mort. Ar trebui sa luam 
aminte. 

Se spune_ca Montrealul sufera de „festiva- 
lita acuta’. In scurtul ragaz al verii canadiene 
muzica. teatrul, filmul se întrec în a scoate 
oamenii din case, dar şi în a-și gasi sponsori 


cu Suso Cecchi 
Helmut Berger, 


genetoși sau numai interesați, cu atit mai 
mult cu cit recesmnea este departe de a fi 
doar o amintire. Cinematograful isi are partea 
leului nu pentru ca ar sta cel mai bine la ca- 
pitolul suportului economic, ci pentru ca iz- 
buteste sa navigheze pe o mare turtunoasa, 
sa mentina in funcțiune citeva manifestări im- 
portante, batind la uşi de tot felul, inchise 
sau deschise, neobosind niciodata sa vor- 
beasca despre sine şi despre ceea ce i se cu- 
vine. Cel mai tinar festival. dedicat cinemato- 
grafului feminin şi intitulat nu fara o tandra 
ironie Linişte, femeile turnează (Silence, elles 
tournent) este cel care da semnalul la ince- 
putul verii. Directoarea, un critic de origine 
romana, Monica Haim, marturiseste ca prin- 
cipalul resort al intilnirii este dragostea de 
film. Si ambiția de-a nu renunța, am adauga 
noi. Altfel, austeritate pe toata linia: invitatii 
masurate, un catalog mai mult decit sobru 
(dar extrem de profesional si de o certa ele- 
ganta). Doar devotamentul nu cunoaste regi- 
mul saraciei, majoritatea personalului lucrind 
benevol (pare ciudat, dar asa stau lucrurile). 
Lista susținătorilor și a colaboratorilor nu 
este foarte mare, dar nici de ignorat, caci se 
află acolo numele a trei ministere (al Culturii, 
al Conditiei feminine si, respectiv, al Imigra- 
rii);al Oficiului National al filmului, al Institu- 
tului Goethe, al firmelor Alcan si Pé- 
tro-Canda, acestea din urma oferind si premii 
ip bani, alături de cele „de simpatie“ ale pu- 
blicului. Competitivitatea este aici mai putin 
institutionalizata. Cele cinci secțiuni, lung 
metraje și scurt metraje artistice, documen- 
tare, filme video=de ficțiune şi documentare, 
au inclus pelicule capabile sa susțină o tema 
ce s-a impus de la sine: femeile vazute de fe- 
mei. Dat fiind numarul mare al scurt metraje- 
ior — 97 — fata de 11 „lungi“ — a fost consi- 
derată necesara o regrupare pe subteme 
care, dupa parerea Monicai Haim, pot sa fur- 
nizeze „o imagine a conflictelor şi a contra- 
dictiilor, a luptelor si a 5067201610۲, a preocu- 


parilor timpului nostru“. Capitolele de seama 
Germania de dupa caderea Zidului. America 
Latina, Africa, Boala şi moartea. 2 
Munca, Sex şi sexualitate O concluzie ۳ 
Partasita de multi si care nu mai surprinde; 
femeile lumii contemporane sint mult mai 


Aici 
iernile sint lungi. 
Celelalte anotimpuri 
sint 
cinematografice 


realiste decit s-ar banui, se pare ca ele au ce- 
dat barbatilor inca o îndeletnicire, aceea de a 
dramatiza existența» Participarea bogată a 
videastelor” (termenul de videast este de 
acum la e! acasa), detinatoare ale unui avin- 
tat limbaj experimental -— s-a dovedit si aici 

ar trebui sa impulsioneze și incipienta 
noastra creaţie in acest domeniu. Deşi Si- 


Silvana Mangano 


lence, elles tournent ru cultivă citusi de putin 
vedetismul, a existat un titlu care a coagulat 
interesul inca inainte de deschidere și anume 
Milena a! realizatoarei franceze Vera Bel- 
mont. Ideea unui indreptatit, de altfel, patrio- 
tism local nu este de alungat, filmul fiind o 
coproducție franco-canadiana pe al carei ge- 
neric intilnim numele a doi actori indragiti in 
acest capat de lume, Nick Mancuso si Yves 
Jacques, ultimul ştiut din creațiile cineastului 
numărul unu al Canadei, Denys Arcand (De- 
ciinul imperiului american, Isus din Mon- 
tréal). Zbuciumata biografie a tinerei cehe 
Milena Jesenska indragostita de Kafka (a fost 
prima lui traducatoare din limba germana in 
cehă, celebrele „Scrisori catre Milena” ei ii 
sint adresate), dar şi de idealurile unei justitii 
umane intr-o epoca de restriște, a persecutii- 
lor rasiale, a ۱2987610۲ de concentrare unde 
şi-a sfirșit, de altfel, viata — este reconstituită 
cu ambiția unui patos al adevarului uman şi 
istoric. Prezenta la Montreal, cineasta a ape- 
lat la autoritatea lui Kafka pentru a-și susține 
alegerea unei eroine precum Milena Jesen- 
ska (surprinzatoare Valérie Kaprisky, pe care 
o știam din roluri, ca sa spunem așa, mai le- 
jere): ....Katka a definit-o foarte bine, era o fi- 
10815 extraordinar de vie. Dragostea lor a fost 
absolut platonică, dar ea dorea totul de la 
viata. Citindu-l pe Kafka a înțeles multe lu- 
cruri, s-a maturizat, dar acest bărbat, pe care 
aproape ca nu l-a cunoscut (s-au intilnit nu- 
mai de patru ori) i-a otravit incetul cu încetul 
existenta” 

Festivalul a ținut sa onoreze o batiînă și 
nobila doamnă a filmului italian, scenarista 
Suso Cecchi d'Amico (multi au crezut și incă 
mai cred că sub aceste trei nume se ascunde 
un bărbat din faimoasa familie scenaristica, 
Tonino Guerra, Ennio Flaiano, cu terminația 
lor „in O"). Cineasta, a cărei cariera numara 
peste o suta de colaborări, a lucrat cu mai 
toți ma ii cinematografului italian de dupa 
razboi asetti, De Sica, Monicelli, Antonioni 


Rosi, dar. mai ales, cu Visconti, căruia i-a 
fost scenarista la aproape toate filmele. Dupa 
mai bine de o jumătate de secol de meserie 
și de indreptatita mindrie de a fi participat ۵ 
marile succese ale filmului european, exigen- 
tele acestei neobosite scriitoare pentru ci- 
nema nu s-au subtiat. Declara, intr-un inter- 


tre altele, că protagonistul din Hoţi de bici- 
bicicleta, personajul uman fiind 
plimbare. „Meseria se invata fā- 
cind-o“ seste replica doamnei Suso Cecchi 
d'Amico. 

În timp ce, in vara, cineastele își vedeau de 
treburile lor. Festivalul-rege al Quebecului, 
FFM („Le Festival des films du monde” ca- 
ruia, daca ii spunem doar festivalul interna- 
tional de la Montreal riscam sa-l plasam pe o 
traiectorie confuza) ii evalua serios șansele 
deschiderii. la începutul! toamnei, a celei de-a 
12-a ediții. Motivele, tot de natura econo- 
mica. deficitul acumulat în timp atingind mi- 
lionul de dolari. Dupa cum ştim. el a avut loc, 
dar nu este deloc lipsit de relevanta sfatul 
ministrului culturii, Lisa Frulla Hébert: „im 
portanta festivalului a luat-o înaintea وم‎ 
lului financiar. Nu de o suplimentare a fondu- 
rilor este nevoie, ci de o privire mai atenta a 


— un film de Visconti, scris în colaborare 
d'Amico. Cu Burt Lancaster, 


cifrelor. pentru a se descoperi o eficacitat: 
sporita a banilor investiţi“. Zis si facut. Firma 
americană de evaluare „Prince Watherhouse 
a fost chemata sa intocmeasca un raport 
asupra gestiunii. Cineva a lansat ideea pro- 
gramarii manifestarii o data la trei ani, dar se 
pare ca orgoliu! de a ști ca Montrealul ocupa 
locul patru in ierarhia festivaliera, dupa Can- 
nes, Berlin si Venetia, este mai puternic. in 
cercurile cinematografice se spune ca un alt 
festival montrealez, cel al Noului cinemato- 
graf, cu citiva ani mai bâtrin, ar face concu- 
renta FFM caruia i-ar fi pus chiar gindul rau 
de „a-i taia craca“. In orice caz. directorul 
acestuia, Claude Chamberland se arata opti- 
mist și gata să transforme ediția jubiliara a 
celor 20 de ani intr-o „sarbatoare plină de su- 
prize“. Banuim ca una ar fi prezența la Mon- 
tréal, la sfirsitul lui octombrie, a unui lot se- 
rios de cineasti: Jean-Luc Godard, Margue- 
rite Duras, Wim Wenders. Jim Jarmusch, Pe- 


. ter Greenaway, Chantal Akerman, Spike Lee, 


Bill Viola, Werner Schroeder. Ei vor avea 
onoarea, dar si raspunderea, de a-si alege 
din familia mai tinerilor Confrati un nume pe 
care sa-l infieze dupa ce vor chibzui bine 
daca respectivul merita sau nu sa fie ridicat 
la rangul de „speranța“. N-ar fi rau sa ne in- 
dreptam si noi ochii, în viitor, într-acolo, cine 
ştie de unde sare... nașul. * 

Fara indoiala, capitala Quebecului este un 
oraș al filmului. Mă intreb daca ceva din 
acest freamat cinematografic va răzbate si in 
ele șase scheciuri ale Montrâalului văzut 
de... (realizate, in aceasta vara, de citiva au 
tori francofoni si anglofoni: Patricia Azema 
(Desperanto, un titlu enigmatic), Jacques Le- 
duc (lernife sint lungi), Miche! Broult (Locui- 
torii Montrealului), Atom Ergoyan (În tre- 
cere), Lea Pool (Aminarea) și, bineinteles 
Denys Arcand, cineastul-fetiș care propune 
O vedere din afară. 


Magda MIHĂILESCU 


e. 


ae aia‏ وس یی سس 


` Universal) intrau în ee japonez? Vin- 


ollywoodul este pe punctul de 
a-și one peur aci de „cetate 
eternă a filmului“. De-a lungul a 
nouă decenii, ei a ieșit mereu în- 
vingător din rivalitatea cu ra- 
dioul, televiziunea, iar în anii '80, 
cu ofensiva casetelor video. Mai 
mult. Hoilywoodul a transformat rind pe rind 
aceşti inamici in aliaţi, industria cinematogra- 
ficà protitind — în final desigur, și diferit de 
la un caz la altul: platouri închiriate pentru 
producţiile tv., lansarea casetelor simultan cu 


pe pala deceniu un scor mai‏ 9 سیب مد 
mult decit confortabil, iar din 1988 ined‏ 
et a crescut vertiginos: 4—500‏ 


oon ceea ce ia atras probabil pe investito- 
rii japonezi. În primăvara. 1989, Compania 
Sony cumpăra pentru 3,4 miliarde dolari stu- 
diourile Columbia şi pe acolitul său Tri Star, 
rebotezate „Sony Pictures“; în anul următor, 
Compania Matsushita cumpăra cu 6,1 a 
liarde dolari studiourile Universal (MCA). S-a 


Frank Capra, filme cu Rita Hayworth sau 
tiime ca Podul de pe riul Kwai sau Lawrence 
ai Arabiei (Columbia), filme cu Valentino, Ab- 
bot şi.Costello _ multe dintre cele semnate 
de Stroheim, (să mai numim dintre sute de 
alte exemple nou pe frontul de vest — 


zarea celor două Majors împreună cu arhi- 
vele lor a fost percepută ca un şoc, un aten- 
tat la conştiinţa Americii. 

Colina Hollywoodului s-a dovedit însă mai 
rezistentă decit Peari Harbour la atacul sa- 
murailor. Aplicind străvechea sa tactică, ina- 
micii au fost reduși la condiția de slujitori. 
هل‎ ۳ deosebire de industriile 
grels ep ionate de japonezi in Europa sau 

erica, zi privința cărora marile decizii se 
iau la a şi Tokio, — în industria filmului 
situați&' s-a arâtat a fi cu totul aia, Sony şi 


oameni ai locului. l-a ا‎ pe تب‎ produ- 
cători ai lui Guber și Jon Pe- 
ters (v. Noul Cinema nr. 3/1991, ۰ = retri- 
buiti anual cu 2.75 milioane dolari, plus 500 
milioane plătite studiourilor Warner spre a 


anula contractul cu ei, plus her do unor بو‎ indu-i 


cut, êgin și patronii ore și implicit aflat la cima studioului Universal- din 1946, 


CETATEA ETERNĂ 
RESPINGE SAMURAI 


zentant japonez in. respectivele “studiouri 
americane: Spre deosebire de atitudinea ge- 
nerala a patronilor japonezi care isi asumă, in 
situaţii similare rolul de profesori, ei au. ac- 
ceptat, în industria spectacolului .cinemato- 
grafic, pe cel de 1۳۷۵۱۵6۵: Businessmenii ja- 
ponezi recunosc implicit ca jsarea si pipe- 
rul”, ingredientu! vital, în industria spectaco- 
luluh poate: veni doar din partea profesionisti- 
tor filmului american. Niponii le 6۵8660 aces- 
ora (starurilor și “producătorilor. in primul 
tind) ce! mai: mare coeficient din profituri 
(40%). in ود‎ această acceptare se tra- 
duce prin faptul că 20% din vinzarile pe piața 
mondiala ‘ale’ Companiei Sony şi 7% ale 
Companiei- Matsushita’ sint controlate. de 
americani (la-Los Angeles: și New York) care 
au libertate toțală de decizie. (La fel a proce- 
dat Sony și dupa achiziționarea lui CBS Re- 
cords, numit acum’ Sony Music). z 

Deocamdata, această investiție hollywoo- 
diană s-a dovedit cu totul nerentabilă pentru 
companiile japoneze. Mai ales, în-ultimul an, 
cînd s-a inregistrat în Statele Unite o bruscă 
scădere a încasărilor globale din salite de ci- 
nema. (Deci-nu numai la-noi!). Totuși japone- 
zii continuă să susțină producţia respective- 
lor studiouri deși ştiu ca industria cinemato- 
grafică nu se afla printre cei mai buni platnici 
ai datoriitor. Dovada: Sony a acceptat fără să 
cricnească bugetul de 70. milioane dolari 
pentru producerea filmului lui. Spielberg, 
Hook. Noii. patroni: a Hollywoodului continua 
așadar să investească, socotind că odată ce 
ai pus picioiul pe colina hollywoodiana nu e 
cazul să te retragi. Nu se știe cînd, poate în 
urma altor inovații tehnologice sau sinerge- 
tice, investiția se poate rentabiliza apea 
los, peste noapte: Un plan cu bătaie lu 
specific nipon; Dar pină una, alta cetatea i 
mului triumfă, continuind sa hotărască inte- 
grat destinul filmului american. 


Adina DARIAN 


Refuzul dă a devenii adult, 
frica de a pierde inocenta este 
tema filmului Hook adică Peter 
Pan în. viziune Spielberg. Cu 
Julia Roberts (alături de regizor 
și în chip de zina zburătoare), 
Dustin Hoffman. (mascat) şi Ro- 
bin Williams. Sub alte maşti 
apar în film. şi Bob Hoskins, 


A سمل‎ pentru studiou- و ا پا‎ (din 1973) Glenn Close, Bruce Willis, 


Quincy Jones. Premiera ameri- 


Dacă tactica atotputernicelor companii ja er ۳ 
ponede a fost diferită, strategia lor a ramas cana şi vest-europeana va avea 


comună, ambele avind doar un singur repre- loc în- decembrie. 


(Urmare din pag. 9) 
Nosferatu (1922. Germania) 


Regia: Friedrich Wilhelm Murnau 
Actori: Max Schreck, Gustav von Wangenheim, Ale- 


xander Granach 


Nosferatu — fantoma nopții (1978, R.F.G.) 


Regia: Werner Hei 


Actori: Klaus Kinski, Bruno Ganz, 


Paradisul interzis (1924, S.U.A.) 


Regia: Ernst Lubitsch 


Actori: Pola Negri, Rod La Roque, Adolphe Merjou 
UR scandal regal (1945, SUA.) 


Regia: Otto Preminger 


Actori: Tallulah Bankhead, Charles Coburn, Anne 


Baxter 


Isabelle Adjani 


Pasărea Paradisului (1932, S.U.A.) 
Regia: King 
Actori: Dolofes Del Rio, Joe! McCrea, John Halliday 


Pasărea Paradisului (1951, SUA.) 
Regia. Delmer Daves 
Actori: Debra Paget, Louis Jourdan, Jeff Chandler 


۰ 


Patru paşi în nori (1942. Italia) 
Regia: Alessandro Blasetti NIE 
Actori: Gino Cervi, Adriana Benetti, Aldo Silvani 


Sub cerul انا‎ m (1956, Franta-Italia) 
Regia: Mario Soldati 2 
Actori: Fernandel, Giulia Rubini, Fosco Giachetti 


Pepe le Moko (1937, Franţa) 
Regia: Julien Duvivier j 
Actori: Jean Gabin, Mireille Balin, Lucas Gridoux 


Alger (1938, S.U.A.) 
Regia: John Cromwell 
Actori: Charles Boyer. Sigrid Gurie, Joseph Calleia 


í 


Casbah (1948, S U.A.) 
Regia: John 
Actori: Tony Martin, Yvonne De Carlo, Peter Lorre 


۰ 


Rashomon (1950, Japonia) 
Regia: Akira Kurosawa 
Actori: Toshiro Mifune, Machiko Kyo, Masayuki Mori 


Ultrajul (1964, S.U.A.) 

Regia: Martin Ritt 

Actori: Paul Newman, Claire Bloom, Laurence Har- 
vey 


Roata nora Franța) 
bel Gance 


Regia: A 
Actori: Severin Mars, Yvy Close, Gabriel de Gravone 


— (1956, Franta) ۴ 
ia: André Haguet 

Actori: Jean Servais, Catherine Anouilh, Claude 
Laydu 


Străini în tren (1951, S.U.A.) 
Regia: Alfred Hitchcock 
Actori: Farley Granger, Robert Walker, Ruth Roman 


O dată ce sãrufi un străin (1969 S.U.A.) 
Regia: Robert 
Actori: Paul Burke, Carol Lynley, Martha Hyer 


Surisurile unei nopți de vară (1955, Suedia) 
Regia; Ingmar 

Actori. Ulla Jacobsson, Eva Dahibeck, Gunnar Bjorn 
strand 


O mică serenadă ir a S.U.A.—Austria—R.F.G.) 
Regia: Harold Princ: 
Actori: Elizabeth Taylor Diana Rigg, Len Cariou 


Testamentul doctorului Mabuse _(1933, Germania) 
Regia: Fritz Lang 

Actori: Rudolf Klein-Rogge, Otto Wernicke, Gustav 
Diess! 


Testamentul doctorului Mabuse (1962. R:F.G) - ۲ 


Regia: Werner Klinger: : 
Actori: Gert Fröbe: Wolfgang Preiss, Walter Rila 


Franța) ۰‏ ,1985 مت un‏ مج 
n un ct |‏ سل 

Ari Roland Giraud,. Michel Boujenah, André Dus- 

sollier 


Trei bărbați si un bebeluș (1987, S.U.A) 
Regia: Leonard 
Actori: Tom Selleck, Steve Guttenpeic Ted Danson 


noua de See 1935, Marea Britanie): 
Regia: veraa bah f 


Aeon: Robert e< at, Madeleine Carroll, Lucie Man- 
nheim 


și nouă de. trepte (1959, Marea. Britanie)‏ ا 
Actori: Kenneth Moré, “Taina Ep, Brenda de Barizie‏ 


Treizeci. și nouă de trepte (1978, Marea Britanie) 
Regia: Don Sharp 
Actori: Robert Powell, David Warner, Eric Porter 


Viktor și Viktoria (1933, Germania) 
Regia: Reinhold Schiinzei 

Actori: Renate Miller; Hermann Thimig, Adolf Woh- 
Ibruck 


Mai inti o fată (1935, Marea Britanie) 
Regia: Victor Saville 
Actori: Jessie Matthews, Sonnie Hale, Griffith Jones 


Victor / Victoria (1982, S.U.A.) 
ia: Blake Edwards 


Regi 
Actori: Julie Andrews, James Garner, Robert Preston 


@ 
17 


r 


La închiderea 


SPIELBERG 
PE PLATOU 


Într-o recenta lucrare conss- 
crata cunoscutului realizator şi 
producator. american, scrisa de 
Tony Crawley, autorul introduce 
o însemnare facuta de François 
Truffaut, in 1976, despre conditi- 
ile si stilul în care intelege sa lu- 
creze Spielberg: „Pregatea un film 
despre farfuriile zburatoare si mie 
îmi destinase rolul unui savant 
francez... Era o placere, intr-ade- 
var o mare placere sa lucrezi cu 
Spielberg. Realizarea acestui film 
ar fi răpus pe oricare alt regizor 
Turnam în Alabama, era în toiul 
verii și venisem de la Los Angeles 
împreună cu alti 250 oameni. Lu- 
cram pe platou 12 ore pe zi, fil- 
marile aveau loc într-un imens 
hangar fara aer condiționat. in 
timp ce filmam, n-am înțeles mare 


lucru, așa cum se intimpla de obi- 
cei cu cei ce interpreteaza cite un 
rol, dar cind fitmul a fost terminat 
nu am putut decit sa-mi exprim 
respectul pentru imensul talent al 
lui Spielberg“ 


DUPĂ 
TERMINAREA 
RĂZBOIULUI 


BBC-ul a realizat in regia lui 
John Renner un serial documen- 
tar (opt serii a cîte 15 minute) cu 
acest titlu: După terminarea răz- 
boiului. (Ce! din Golf, se 2 
lege). Recenta conflagrație din 
Kuweit si Irak a schimbat vieţile 
unor oameni obișnuiți, chiar şi ale 
unora care traiau departe de cete 
doua tari. In aceste opt serii, rea- 
tizatorii viziteaza -o serie de oa- 
meni şi familii care şi-au sacrificat 


modul lor de viața și pe care răz- 
boiul i-a obligat să ia.alte cai. tin 
exemplu î constituie, chiar prima 
serie: discuția cu o familie kurda 
ce a trebuit sa ia calea munților 
inzapeziti, spre Turcia. pierzind 
absolut tot ce agonisise timp de 
20 de ari. Dar mai exista și cazul 
unui militar american care înainte 
de izbucnirea razboiului nici nu 
știa unde se afla Kuweitul şi nici 
prin cap nu-i trecea ca o sa puna 
piciorul acolo. Pentru el — chiar 
daca aceasta experiența n-a durat 
prea mult — readaptarea la viața 
de acasa ridica destule probleme 
„Serialul şi-a început periplul pe 
micul ecran in octombrie ac 


Andy Garcia este 


>Š UN CRITIC 
ÎNDRĂGOSTIT 


Jerome Garcin face o adevărata 
declarație de dragoste actriței Bri- 
gitte Fossey dupa ce a revazut-o 
la televizor. E! amintește de alte 
filme -mai vechi ale ei, ca şi de 
spectacole de teatru în care apare 
chiar in momentul de fața. „N-am 
sa inteleg niciodata — spune cri- 
ticul indragostit — de ce nu î s-au 
oferit și nu i se oferă acestei ac- 
trite, in teatru, roluri pe măswa 
ei: de pilda ۱۱۳۸۵۲۵۱۶ 6 
ale lui Moliere sau personajele fe- 
minine atit de Qratioase ale lui 


în Naşul Ill noul leader 


al clanului mafiot (regia Francis Ford Coppola) 


(Urmare din pag. 8) 


Omul care ştia prea multe (The Man Who Knew Too Much) 


Actori: James Stewart, Doris Day. Bernard Miles 


1956, S.U.A. 


„Versiunea din 1934 ramasese virtual necunoscuta in afara 
Angliei si Hitchcock şi-a dat seama ca ea conținea elementele 
nective cele mai atractive pentru publicul american. De aseme- 
mea, a trebuit sa gaseasca repede un vehicol» pentru James 
Stewart si astfel l-a distribuit in vechiul rol al lui Leslie Banks. 
Noua versiune, în culori si in Vista Vision, durează 120 de mi- 
gute fata de cele 75 ale primului film“; ea „pierde spontana 


atractivitate“ a originalului (George Perry) 


ZOLTAN KORDA 


Cele patru pene (The Four Feathers) 


Actori: John Clements, Ralph Richardson, C. Aubrey Smith 


1939, Marea Britanie 


Un „portret de grup“: soldaţii englezi in Sudanul colonial. Mis- 
carea epica vie, nervoasa, constituie principalul atu al acestui 
film produs de celebrul Alexander Korda, fratele regizorului. 


Furtună pe Nil (Storm over the Nile) 
Regia: Zoltan Korda, Terence Young 


Actori: Anthony Steel, Laurence Harvey. James Robertson Jus- 


tice 


1955. Marea Britanie 


Datorat aceluiași producator, Furtună pe Nil vine sa confirme 
remarca lui Roberto Chiti: Zoltan Korda e un „regizor mono- 
cord, fosilizat in filme de aventuri realizate in Africa sau in In- 
dia“. Terence Young, coechipierul sau, va trece pe ecran, în arii 


‘60, spectaculoasele ispravi ale lui James Bond. 


MITCHELL LEISEN 


Miezul nopții (Midnight) 


Actori: Claudette Colbert, Don Ameche. John Barrymore 


1939, S.U.A. 


Virtuozitate scenaristica (Billy Wilder si Charles Brackett), va- 


dită şi de dialogul spumos. Rafinament plastic, lucru deloc sur- 
prinzator la Leisen, fostul scenograf al lui Cecil B. DeMille. O 
excelenta Claudette Colbert în rolul destinat inițial Barbarei 
Stanwyck. Mitchell Leisen ramine „unul dintre marii -mici ma- 
eștri» ai Hollywoodului“ (Christian Viviani) 


Mascaradă in Mexico (Masquerade in Mexico) 
Actori: Dorothy Lamour, Arturo de Cordova, Anr Dvorak 
1945, S.U.A 

Diagriosticul pus de Leonard Maltin e nemilos: o „comedie 
muzicală schioapa", cu „cintece pe care le uiţi”. La unison, cri- 
tica regreta incintatoarea grație a originalului. 


LEO ۷ 


Ea si ef (Love Affair) 
Actori: irene Dunne, Charles Boyer, Maria Ouspenskaya 
1939, SU.A 

Preocupat de jocul nuantelor psihologice, McCarey amesteca 
abil comicul cu dramaticul. Mai tot timpul, sentimentalismul e ți- 
nut în friu. Bune prestații actoricești. Genericul cuprinde şi alte 
nume faimoase: Edward Dmytryck (montajul, în colaborare), Ru- 
dolph Mate (imaginea). 


O poveste de pomină (An Affair to Remember) 
Actori: Deborah Kerr. Cary Grant, Cathleen Nesbitt 
1957, ۰ 

Un remake „foarte fidel in ceea ce priveşte continuitatea sce- 
nelor şi a dialogurilor“. constata Jacques Lourcelles. in fil- 
mul-replica, noteaza în continuare criticul, momentele comice 


„sint si mai comice, iar momentele emoționale au o intensitate - 


mai ascutita si mai adevărata. Caci acest contrast mai pronunţat 
are drept efect esențial faptul de a accentua (...) relieful perso- 
najeior si adevarul periplului lor, al evoluţiei lor morale, domi- 
natà aici de tema descoperirii fidelității, descoperire pe care Q 
face (..) un Don Juan internațional“. z 


Marivaux, sau indragostitele lui 
Giraudoux. Cit despre evoluţiile ei 
cinematografice, acestea sint un 
ciudat amestec daca ne gindim la 
filmele lui Faraldo, Pinoteau. pina 
la Zanussi, Enrico și Tacchella. 
Într-o altă viata, Brigitte Fossey a 
fost probabil o gimnasta din RDG 
pentru ca anevoie ţi-o poți inchi- 
pui jucind în acelaşi an într-un 
film de Gérard Oury și in altul de 
Philippe Garrel. La urma urmei i 
se ropyosează probabil tocmai 
această facultate profesionala de 
a nu fi sectară precum și graţia ei 
naturală cu ajutorul careia este 
mereu fermecătoare. Ea are şansa 
de a fi actrița... înca din 1952 Da, 
chiarodin 1952 caci a debutat la 
virsta de 5 ani in Jocuri interzise 
al lui René Clément iar patru ani 
mai tirziu avea să joace în regia 
lui Gene Kelly. Brigitte Fossey a 
ramas o adorabila tinara în sufle- 
tul francezilor care nu vor s-o 
vada crescind și ori de cite ori o 
vad nutresc sentimentul eternei ti- 
nereti". 


e Sylvester Stallone a ținut 
sa dezminta zvonurile despre 
@ apropiată căsătorie cu ma- 
nechinul Jennifer Flavin. 
„Inelul pe care i l-am cumpa- 
rat (o „bagatelă“ de 70.000 
dolari) nu este decit un sim- 
plu cadou. Nimic alteeva. in 
nici un caz un angajament 
nuptial”. Sylvester-Ram- 
bo-Rocky se teme de un nou 
mariaj? Se pare ca da, pentru 
ca a învățat (si el) proverbul: 
„Cine s-a fript اه‎ ciorbã.;. 


e Probleme sentimentaie م‎ 


are în sfirșit, spun amatorii de 
a şi Kevin Costner 

ce dansează cu lupii). 
pred în virful piramidei artis- 
tice, Costner plăteşte, 
vrind-nevrind prețul succesu- 
lui. O blonda si frumoasa ac- 
trit (e drept, de mina a Il-a), 
Christina Dinard, a dezvaluit 
presei ca a fost timp de 11 
ani prietena (secretă) a lui 
Kevin, între timp casatorit și 
tată a trei copii. Vestea nu a 
avut darul s-o incinte pe 
doamna Costner care l-a 
amenințat pe soțul infidel nu 
cu plecarea la mama, ci cu 
un divorț care-l va costa ceva 
dolari. 


-Sylvia Kristel 
„ C/O Cannon Films Inc 
Boulevard 


Robert Powell 

c/o International Creative 
Management 

388/396, Oxford Street, 
London, W 1, England 


e John Travolta, aflat la ur 
pas de fericire, adica de ca- 
satoria cu actrița Kelly Pres- 
ton, a cerut din pou — un 
timp de gindire. In ultimul 
moment s-a razgindit. Cei doi 
s-au casatorit la Paris, inainte 
de inceperea filmărilor — ca 
parteneri — la Turisti regia 
Larry Cohen. Logodnica s-ar 
fi aflat pentru a doua oară in 
situația de a-şi pune pe fuga 
viitorul mire: Primul a fost 
Charlie Sheen (Platoon). 


e Actorul si regizorul Sean 
Penn, îpstul domn Madonna, 
se pare că se gindeste serios 
la o a doua casatorie, tot cu 
temperamentala cintareata. 
Cei doi sint comparati cu un 
cuplu celebru prin povestea 
lor de dragoste (si nu numai): 
Elizabeth Taylor și Richard 
Burton. Sau cum am spure 
noi, pe românește, rau cu 
rau, dar mai rau fara rau... 


@ inca un love story tan- 
dari: Clint Eastwood (cunos- 
cut la noi de pe vremea wes- 
ternurilor spaghetti) și actrița 
Sandra Locke. In urma divor- 
jului, ex-doamna Eastwood a 


6464, Sunset 
Suite 1150 
Hollywood, CA 90028, USA 


Don Johnson 
c/o Lilly Unger 
PM 


K. 8436—3 rd Street 


Suite 0 
Los Angeles CA 90048 USA 


fost „inzestrata“' cu 20 mi- 
lioane dolari si doua „vili- 
șoare“ a cite 17 și repectiv 20 
camere. Sa tot divortezi.. 


e Robert De Niro nu mai 
este „bâiat bur 
lui Scorsese) ci Don Juan. 
După 15 ani de conviețuire 
cu Tookie Smith, după ce a 
cucerit inima cintaretei Whit- 
ney Houston, în timpul sede- 
rii sale la Londra s-a întîlnit, 
cit se poate de confidential, 
cu manechinul cel mai en vo- 
gue la ora actuală, Naomi 
Campbell. lar in toamna 
aceasta este plin de atentie 
fata de cintareata (inca una) 
Janet Jackson (sora lui Mi- 
chael). 


@ Si totusi la Hollywood se 
mai poarta (inca) familistii. In 
curind vor deveni fericiti tati: 
Tom Cruise şi Patrick 


cu nerabdare nasterea celui 
de-al treilea copil al sau. 


Doina STĂNESCU 


(vezi filmul - 


ILM FAK 


Evenimentul cinematografic al toamnei nu a fost, cum 
se aştepta, filmul lui Wim Wenders, Pina la capătul lumii, ci 
ineditul Îndrăgostiții de pe Pont Neuf interpretat de Juliette Bi- 


roche si Denis 


Superstar se intituleaza documentarul depre Andy War- 
hol regizat de Chuck Warkman. Filmul este un portret al artis- 
tului. ca vedetă pop dar autorul aduce i ini, documente Si 
marturii încă de vremea începuturilor umile de ia Pittsburg 
ale lui Andy , pina a devenit o celebritate. intrebat daca 
a urmarit sa reveleze ceva anume in filmul sau, Warkman a de- 
clarat: „Warhol a murit in 1987, la virsta de 58 de ani și toata 
viata a demonstrat o abilitate cameleonica de a se strecura 
orig vremuri. La baza artei sale a stat insa intotdeauna 
talentu 


Joan Collins a acţionat în judecată pe un fotograf care 
a indraznit să o fotografieze in dormitorul ei în timp ce se dez- 
braca și apoi a lansat pe piața .fotografii deocheate“. Actrița 
cere o despagubire de 20 milioane de dolari. 


După ceremonia nuptiala, Liz Taylor a ținut sa declare 
presei: „Unii ar spune ca sint genul careia îi place să se tot 
marite. Dar ori de cite ori am facut-o am nadajduit ca va fi 
pentru totdeauna. E ca şi cind atunci cind faci un film te-ai 
gindi mai intii că ar putea fi o cădere.” 


În filmul Să păstrezi secretele, actrița americana Su- 
sanne Sommer retrâiește o parte din intimplarile dureroase ale 
existenței ei înainte de a fi devenit star. Ea a avut de suportat 
momente penibile alături de un tată alcoolic, a fost arestată 
penu că a iscalit cecuri fara acoperire şi multe altele. Între- 

ă ce parere are astazi familia despre filmul în care reali- 
zeaza un rol impresionant, Susanne Sommer a raspuns: „Le-a 
fost oon să-l vada pina la capăt, dar după aceea mi-au spus 
ca le-a plăcut. Așa -ca acum mă pot relaxa şi eu. 


Săptaminalul „Time“ a publicat recent un interviu cu 


“marele scriitor american Norman Mailer. Se ştie că scriitorul a 


fost mereu interesat și de film ba chiar a realizat unul cu care 
a fost prezent la Festivalul international de la Venetia. După 
aceea a mai aparut pe platoul de filmare. Legatura lui cu cine- 
matograful cuprinde şi o incercare de portretizare a Marilynei 
Monroe, încercare ce nu a trecut neobservată, ba chiar a fost 
viu Comentata. 


in recentul interviu, Mailer vorbeşte despre America de as- 
tazi, despre politică, despre sine şi ai sai, iar la acest capitol 
din urma este cît se poate de tranşant. intrebat care este per- 
spectiva romanului american, e! spune că gustul concetatenilor 
sai se îndreaptă acum spre satistacțiile consumiste imediate, 
ceea ce-l tace să se refere chiar la propria sa familie: „Noi, 
scriitorii, s-ar putea să fim o specie pe cale de dispariție. 

— Şi de ce asta? 

- Din cauza televiziunii. Am nouă copii şi am văzut ce-a 
tost in stare sa facă televiziunea din ei. Trebuie sa mărturisesc 
ca nu am putut face nimic ca să mă opun acestui proces. Îi 
vad cum stau tot timpul cu ochii pe ecranul tv. Cultura lor este 
televiziunea”. 


x 


Pe aripile vintului 


rice s-ar spune, aceasta .conti- 
nuare“ este in primul rind o 
imensă demonstrație a modului 
cum se lansează o bombă edito- 
riala cu ajutorul unei reclame 
minuţios orchestrată și costisi- 
toare. Sute de mii de dolari afec- 
taţi acestei lansări, invaluirea in 
secret desavirsit a intregului proces de elabo- 
rare și tipărire în S.U.A. şi în alte 40 de țări a 
romanului Scarlett", „sechestrarea“ autoarei 
Alexandra Ripley pe toată durata scrierii ce- 
tor 1.000 de pagini, batute la mașină de fii- 
cele scriitoarei pentru ca să nu existe nici 
cea mai mică posibilitate de „scurgere“ a vre- 
unui pasaj ori secret de producție; controla- 
rea corespondenţei scriitoarei atit în perioada 
de elaborare, ci si acum după apariția pri- 
mului tiraj; în sfirşit, consemnul dat celor doi 
moștenitori ai Margaretei Mitchell — cei care 
beneficiază de faimoasele drepturi de autor 
—, de a vorbi numai prin avocatul lor, Her- 
bert Elifas. Acesta se exprima, de pildă, cam 
aga: „Noi doream să putem controla continu- 
tul unei eventuale urmări a romanului („Pe 
aripile vintului“, n.n.) spre a ne asigura de 
calitatea acesteia si spre a evita så se faca 
cine ştie ce". 
. Totul a pornit însă de la „o revelație” pe 
care moştenitorii au avut-o in 1986 cînd și-au 
dat seama ca in anul 2011 drepturile lor de 
autor se vor șterge, la acea dată romanul ..Pe 
aripile vintului“. intrind în patrimoniul public: 
După cum se ştie, Margaret Mitchell a murit 
in 1949 lovită de un taxi al cărui şofer era 
beat. inițiativa atit a urmaşilor cit şi a editoru- . 
fui William Morris n-a mers totuși ca pe roate 
pentru ca nu numai vedetele rock sau James 
Bonzii isi au fanii lor, ci și unele cărți si au- 
tori. În Statele Unite, fanii romanului Marga- 
retei Mitchell au chiar o porecia, li se spune 
„Windies“, evident de la „Aripile vintului”. 

186876818 de un anumit suspans, scontat 
desigur, a fost insasi alegerea autoarei-conti-. 
nuatoare: au fost contactaţi agenți literari 
scriitori si editori, a fost numit un responsabi! 
cu acţiunea aceasta: (Owen Lester e numele 
lui) care n-a avut altă treabă decit sa desco- 
pere, să trieze candidatele și candidaţii în 
scopul depistării condeiului ideal pentru 
această continuare. Am fi tentaţi să numim — 
prin -asociere cu lumea filmului — operaţia 
„continuării“ cu un fel de remake, chiar daca 
nu este vorba despre o repovestire, ci deo 
continuare și chiar dacă aceasta operație. în 
care autorul de azi caută să se insinueze în 
atmosfera și viziunea autorului de ieri, in- 
calcă cu bună ştiinţă un legat testamentar al 
Margaretei Mitchell, care a refuzat in timpul 
vieţii să scrie ea însăşi un al doilea volum şi a 
interzis “$i altora s-o facă. 

Din toate ofertele primite, zece candidate și 
un candidat au rămas la prima selecţie. intre 
aceştia -— o intimplare nu lipsită de picante- ® 
rie, nu se ştie cit de mult șarjă si cit de mult 
,candoare": apariția unei necunoscute în lu- 
mea literelor care s-a recomandat drept 
„reincararea Margaretei Mitchell“. Pina la 
urmă și pentru motive pe care le vom arata 
mai jos, sorții au fost favorabili unei doamne 
de 57 de ani, nu prea cunoscută marelui pu- 
blic, desi pina 1a acea dată publicase patru 
. romane; Alexandra Ripley (in privința căreia 
va oferim citeva date biografice în portretul 
alăturat). Argumentui avansat de Owen Les- 
ter: „Am ales-o pe Alexandra Ripley în pri- 
mul rind pentru că este femeie, apoi pentru 
că este sudista și in sfirsit pentru că a scris 
romane istorice de un oarecare succes.” 


După ce s-a semnat cu moştenitorii Marga- 
retei Mitchell un contract de 22 de pagini. a 
inceput „drumul Golgotei“, cum numesc co- 
mentatorii sportivi competiția de fotbal în 
care, acum cind scriu aceste rinduri, nu ştiu 
dacă naţionala noastră ce a învins Scoţia se 
va afla totuși. Alexandra Ripley a urmat un 
fet de itinerariu inițiatic şi chiar geografic 
prin teritoriul în care urma să se desfășoare 
acțiunea romanului, desi ea este sudistă, nas- 
cuta in Charleston. Nu este chiar din Atlanta. 
dar se pare ca Charlestonut ei natal e inca 
mai apr de atmosfera romanului Marga- 
retei Mitchell decit Atlanta, aceasta din urmă 
ne mai pastrind nimic din parfumul de epoca. 
A început să bată străzile pe care avea să le 
descrie în. „Scarlett“, a consultat. mersul tre- 
nurilor din acea vreme, buletinele meteorolo- 
gice publicate de presa de atunci. repertoriile 
teatrelor tot de pe atunci. a recitit de şase ori 

Pe aripile vintului”, a copiat de mina 300 de 


20 


تما 


„Scarlett 


-= continuare. a romanului 


Va egala oare „Scarlett“ 
campionul de încasări 
„Pe aripile vântului“? 


Din 1936 si pînă azi 


e 
„Pe aripile vîntului“ 


a apărut în 25 milioane de exemplare. 


„Scarlett“, 


continuarea, 


are un prim tiraj de 900.000. 
Într-o singură zi în S.U.A. 
s-au vîndut 250.000 de exemplare. 
Cursa continuă! 


pagini pentru a se imbiba de stilul și de at- 
mosfera cărții predecesoarei, a citit dosare 
intregi cu comentarii si exegeze pe marginea 
evenimentului literar care a fost „Pe aripile 
vintului” la apariția sa, a studiat foarte pretu- 
ita biografie a Margaretei Mitchell, scrisă de 
Darden Asbury Pyron, intitulată „O fiică a 
Sudului”. După aceea s-a aşternut la treabă, 
avind ca punct de pornire o replică: „Miine e 
o altă zi“, 

Margaretei Mitchell i-au trebuit zece ani să 
scrie „Pe aripile vintului“. Alexandrei Ripley 
doar trei ca să o readucă pe lume pe Scar- 
lett. Neuitatii, “incomparabilii, idolatrizatii 
Rhett si Scarlett se intilnesc iarăşi desi Mar- 
garet Mitchell spusese despre finalul cărţii ei 
că: „a atins concluzia sa firească și justă“. 
Pentru a impiedica orice tentativă de conti- 
nuare a operei sale, Margaret Mitchell și-a 
distrus-notițele- şi fişele pe care le intocmise, 
precum și manuscrisul capitolelor pe care ru 
le mai inctusese in cele 1.037 de pagini de 


manuscris. Alexandra Ripiey a depus editori- 


lor 1.000 de pagini de manuscris care au de- 


venit 768 de pagini tipărite, declarind imediat 
după aceea: „Şi acum mă pregătesc pentru 
dezlantuirea universală care ma așteaptă“. 
Noul roman este tradus deja in 18 limbi 
(intre care chineză, japoneză, suedeză si fin- 
fandeza). S-au ivit şi primele comentarii din 
care spicuim și reproducem după „News- 
week“. Unul din ele spune de pildă scurt și 
tăios că noul roman „aduce nişte personaje 
din secolul XIX care se exprimă ca niște 
„grupuri electorale“ din anii '90 0۱8 
Tot „Newsweek“ citează şi analize mai ample: 
„Alexandra Ripley și-a făcut datoria cu o efi- 
cienta cu mult mai mare decit aceea cu care 
fusese creditată de comentatori. Primele 
aproximativ 400 de pagini din „Scarlett“ re- 
prezintă un mic triumf. Fixind un cadru 
aproape identic cu cel. din original, romanul 
ei debutează cu inmormintarea Melaniei si cu 
descrierea chipului devastat al Scarlettei, de- 


‘este o altă sursă de venit. 


Alexandra Ripley 


ăscută în Sud, o „sudistă“ 
cum a ținut să sublinieze 
„responsabilul cu alegerea 
autorului chemat să continue 
romanul „Pe aripile vintului", 
Alexandra Ripley a trăit și 
trăieșiu la Charleston, (care este şi ora- 
sul lui Rhett Butler) - capitala aristo- 
cratică a Sudului care n-a suferit 
schimbări prea mari din vremea Răz- 
boiului de Secesiune. Se întilnesc încă 


„aici acele case cu colonade atit de ti- 
“pice sudului american, precum și pie- 


tele umbroase. 

Pedigree-ul doamnei Ripley,, spune 
un comentator, este impecabil: chiar și 
studiile liceale i-au fost plătite cu aju- 
torul unei burse a „Fiicelor confedera- 


iei“, o organizaţie ale_cărei rădăcini 
“coboară pină în timpul Războiului civil. 


Toate cele patru romane ale autodtei 


“au ca temă Sudul Statelor Unite. 


„Charleston“ primul dintre acestea, 
(aflat astăzi la a 11-a ediție) a fost 
comparat de nenumărate ori cu „Pe ari- 
pile vintului". Romanul a apărut in 
1981. Pina atunci, Alexandra Ripley 
avusese mai multe slujbe: ghid turistic, 
angajata unui, mare magazin, a devenit 
apoi „lector de manuscrise nesolicitate“ 
într-o editură locală. e 

Alexandra Ripley are două fiice și 
încă de pe vremea cînd lucra ca lector 
de manuscrise și-a propus să debuteze 
în literatură pentru că, spunea ea, „pînă 
şi nişte autori foarte slabi ajung să fie 
publicaţi“. Și-a încercat deci norocul, 
romanele ei fiind plasate o vreme, in 
categoria „cărților care se vind prin 
gări'. Apoi s-a impus atenţiei. 

‘Cu „Scarlett“, Alexandra Ripley pä- 
trunde într-o altă categorie a oamenilor 
de: condei nu în ultimul rind și in pri- 
vinta drepturilor de autor căci urmează 
să primească 15% din sumele. realizate 
prin tipărire atit în engleză cit si în ce- . 
lelalte limbi. Cit despre drepturile pro- 
venite de la filmul ce se va turna, asta 


- vastat din pricina plecării lui Rhett, cu citeva 


zile mai inainte. În unele capitole ne reintil- 
nim cu Ashley, Mammy, Prissy, cu matusa 
Pittypat si cu lumea de culoare din Tara 

Poate ca fanii romanului „Pe aripile vintu- 
lui“ vor fi dispuși să constate totuşi cu cita 
trudă a redat Alexandra Ripley tonul primului 
roman, cu binevenita totuși înlăturare a ace- 
ior expresii dialectale atit de frecvente in 
gura personajelor negrilor“. lar mai departe 
se constată — deloc retoric dar foarte riguros 
că „Scarlett își pierde credibilitatea îndata ce 
eroina îndrăgostită de rudele proletare ale ta- 
tâlui ei, nişte irlandezi-americani, se duce la 
Emerald Isle, in ultima treime a cărții. Aici ea 
îşi descoperă conștiința de clasă incercind sa 
se identifice cu o țârâncuţă revoluționară, 
O'Hara pe numele ei. Dar Scarlett devine 
acum ۵ 

Ar trebui să mai citam — şi ۵ şi facem — 
ce mai spune chiar autoarea cărții, Alexandra 
Ripley: „Cartea imi aparține doar într-un fel 
marginal“. 

Curind se va trece și la transpunerea cine- 
matografică. in această privință am aminti 
doar o întrebare staruitoare „li poate oare 
uita cineva pe Clark Gable și pe Vivien 
Leigh?". 


s Mircea ALEXANDRESCU 


El despre. el 


„Sînt un om împăcat cu sine în- 
suși. Am petrecut cele mai frumoase 
mamente ale vieții mele cu Anthony 
cînd avea 5 sau 6 ani. Cind mă în- 
torceam obosit, enervat de la fil- 
mări, era suficient să mă uit la el 
cînd dormea și-mi spuneam: E! m-a 

alvat. El m-a ajutat să trăiesc. 
cum, cînd mă pregătesc să infrunt 
cea de-a treia virstă a existenței 
mele, cred că e cazul să-mi fac un 
bilanţ. Important pentru mine de-a 
lungul vieţii mele, a fost si cumpă- 
rareă unui Modigliani sau Rem- 
brandt (la niște prețuri absolut im- 
posibile care au dus la o grămadă 
de comentarii n.n.), si cumpărarea 
manuscrisului „Apelului din 18 iu- 
nie“ și donarea lui muzeului „Com- 
pagnons de la Libération", și rolu- 
rile pe care le-am interpretat, și fil- 
mele pe care le-am regizat sau pro- 
dus, și afacerile mele care m-au 


- purtat de-a lungul continentelor. 


Dar și mai importanţi sînt cei doi 
copii ai mei, Anthony - care în 
ciuda divergenţelor dintre noi, rā- 
mine fiul meu și apoi, de ce să nu 
recunosc, e greu să fii tatăl lui Ar 
thony dar și pentru el este enorm de 
dificil să tie tul lui Alain Delon - si 
micuța mea Anouchka.. E; sint legă- 
turile mele cu viitorul“. 


„Femeile pe eare le-am iubit? 
Romy... poate i-am făcut mult rău, 
dar meseria asta de actor nu este 
pentru temei. Glorie. talent, geniu ~ 
dar cu ce preț toate astea? Nimeni 
nu poate măsura disperarea, sufe- 


۱ rința unor actrițe ca Marilyn, Bri- 


gitte, Jane . Russell sau Rita Hay- 
worth. Sau Romy. Mireille Darc? 
Este adevărat, ne-am despartit.dar 
există între noi legături care nu pot 
fi sfarimate. Rosalie... (van Bremen 
cu care imparte viața de peste 3 ani 
n.n.). Ea este grădina mea secretă, 
relugiul meu, pe care îl apăr cu o 
gelozie feroce aș putea spune. 
Poate că și din cauza virstei pe care 
o am. Am nevoie de ceva mult mai 
stabil, acum. Despre Nathalie 
(prima sa soție) nu spun decit ca 
este mama fiului meu, Anthony. ȘI 
asta e de-ajuns". a 


Cel 


unei cariere de peste 30 de ani”. 


MEREU VEDETE 


„Alain Delon aparține peisajului francez, 
cu umbrele, luminile, ridurile şi nuanțele 
"lui pe care le-a acumulat de-a lungul 


د 


Francois Mitterrand cu ocazia înmînãrii 


mare, 


Legiunii de onoare actorului francez. 


cel mai 


frumos, cel mai puternic 


1967 


e afiam în plină delonomame. O 
confirma surprinzatoareie rezul- 
tate ale sondajului IRSOP. care il 
plaseaza pe Alain Deion pe locul 
intii al preferințelor la actori dar si 
la regizori străini. Am putea crede 
că fascinația exercitată de vedetă 
pe meridianul nostru s-ar datora îndelungatei 
absente a filmelor sale, recuperată acum in- 
tensiv. Dar nu numai noi ne lăsâm sedusi de 
ei, ci și francezii: o anchetă de anul acesta a 
revistei „Elle“ îl dăsemnează sex-simbolul nr. 
1 din Franța 
La 56 de ani (este născut în 1935), Delon 
continuă să-și facă admiratoarele să suspine 
in schimbul adoratiei lor neobosite, starul le 
oferă următoarea declarație: „Tot ceea ce 
sint — dacă sint într-adevăr cineva — datorez 
femeilor pe care le-am iubit și care m-au iu- 
bit cu , Pentru ele, în diferite epoci 
ale | mele, am vrut să fiu cel mai mare, 
cel mai frumos, cel mai puternic. Dar am ex- 
plicat intotdeauna celei alături de care 
trălam că sint bărbatul tuturor femeilor. Lor 
le aparțin“, Că e! și-a respectat acest credo 
au putut depune mărturie regretata Romy 
Schneider, Nathalie Delon, Mireille Darc, ac- 


trite marcate pe viață de convietuirea cu atit 
de rivnitul seducator. Cum era și firesc, epi- 
soadele sentimentale ale vieții actorului au 
devenit ‘din ce in ce mai putin dramatice, pe 
măsură ce omul de afaceri din او‎ se afirma 
mai impetuos. lată-l deci acum în ipostaza de 
tatic induiosat al unei fetițe de numai cîteva 
luni pozind pentru coperţi de reviste alaturi 
de ۲۱۸۵۲۵۰ mama, o trumuseţe de sub 30 de 
ani Ar insemna să simplificam explicația co- 
losalului succes al lui Delon reducind-o la 
imaginea sa de cuceritor. Colegul său de 
breasla Jean Claude Brialy precizează foarte 
bine acest lucru: „Avea farmec și era super- 
dotat. Dar și-a dat seama că mutra 
drăguță n-o să-l ajunpā mai DR 
buie să muncească foarte Uitați-vă 
unde a ajuns astăzi“. Într-adevăr, actorul este 
in cea mai mare măsurā propria lui creație. 
Nimic nu-l predestina acestei cariere. Numai 
la cinematograf nu se gindea în adolescență 
cind îl ajuta pe tată! sau să tranșeze carnea 
într-o macelarie. Chiar dacă a ajuns oarecum 
din intimplare pe platoul de filmare, el a ştiut 
să-și valorifice şansa. imensul său orgoliu -î 
face să reamintească de cîte ori are ocazia că 
gloria nu se dobindeste odată pentru totde- 
eri că se păstrează dovedind mereu că o 
meriti. 

Un permanent amestec de filme de calitate 
cu produse de serie B marchează traiectoria 
devenirii sale actoricești. Desi a avut norocul 
să lucreze cu regizori prestigioși ca Luchino 
Visconti (Rocco și frații săi — 1960, Ghepar- 
dul — 1963), Michelangelo Antonioni 
(Eclipsa — 1961). Joseph Losey (Mr. Klein — 
1967), Jean Pierre Melville (Samuralul — 
1967) el nu a spus nu nici unor realizatori 
care n-au depășit niciodată condiția de buni 
mestesugari: Christian Jaque (Laleaua nea- 
gra, 1964), Henri Verneui (Clanul sicilienilor 
— 1970), Robert Enrico (Aventurierii, 1966), 
Jose mnheiro (Nu wezi polițistul care doarme 
— 1988 Pe cuvint de polițist — 1985). Cu 
toate că nu-şi ascunde mindria de a fi jucat 
sub bagheta unor mari maeștri, e! este con- 
ştient că succesul de public i-l asigură peti- 
culele celorlalți, cu ajutorul cărora și-a ela- 
borat imaginea de marca: un tip dur, temerar, 
justițiar, capabil de violență dar şi de altru- 
ism. A îndrăgit att de mult acest personaj 
care traieste pericoiosameme incit biografia 
lui era să se amestece bruta! cu ficțiunea prin 
anii '60 cind norocul si (probabil) banii l-au 
ajutat să iasă dintr-o afacere cu droguri și de 


sub acuzația de crimă (faimosul scandal Mar- 
kovic) Delon a parasit la timp cercurile inter 
lope şi s-a mulțumi cu intrucniparea pe ecran 
luncori în propria regie: Pour la peau dun 
tic — 1981, Reugita — 1982) a pistolarului 
infailibil și necruţator, de obicei un flic deza- 
magit care se substituie legii pedepsind de- 
lincventi dar si poliţişti corupți. 

Dincolo de magnetismul de star, ceea ce 
impresionează la Delon este luciditatea si 
forța omului de cinema. El a ştiut ca nimeni ` 
altul sa se implice în industria filmului, sa 
susțină o campanie publicitară, să folosească 
autoritatea numelui său pentru a propulsa o 
peliculă, un realizator, o idee. Ministrul Cul- 
turii, Jack Lang, a mizat pe acest lucru cind 
l-a ales să fie ambasadorul cinematografului 
francez în Statele Unite la festivalul organizat 
anul acesta la Sarasota (Florida) special pen- 
tru stabilirea cu-studiourile americane a reci- 
procitatii în materie de schimburi cinemato- 
grafice. 

In această toamnă, Delon s-a afiat pe pia- 
touri interpretind un rol care i se potrivea de 
minune, Casanova’ (în Întoarcerea lui Casa- 
nova de Edouard Niermans). Este un „portret 
al seducatorului la bâtrinețe“ pe care actorul 
il compune cu multă plăcere si — este el de 
părere — cu mult spirit. Această ipostază nu 
inseamnă nicidecum că actorul iși ia adio de 
la imaginea sa impetuoasă și strălucitoare, 
„Nu sint mindru de a fi un star. Sint fericit. 
Am muncit asta. M-am luptat pentru a 
deveni“. Ceea ce inseamnă că batalia va con- 


tinua. Dana DUMA 
Şi Tiganul (1981) 


PE ECRANE 


i Burt Reynolds 


JEAN-HUGUES ANGLADE Fi a! 
unui veterinar din Tours, este inițiat in lumea 
artelor de un bunic pictor. Fascinat de La 
strada, se hotaraste sa devina actor si ur 


meaza Conservatorul. E descoperii de Patrice 
Chereau odata cu Bărbatul ofensat (1983) 
lucreaza cu Luc Besson la Metroul (1985) și 
e impus de Jean-Jacques Beineix in 37° 2 di- 
mineata (1986) — o poveste de iubire nebu- 
ra-nebuna, relansata in vara lui 1991 în ver- 
siunea integrala de 180 de minute și poposita 
și pe ecranele românești. Fiind foarte exigent 
in alegerea rolurilor si extrem de riguros în 
compunerea lor, acest mare sentimental calm 
şi febril. impetuos şi profund, la 36 de ani nu 
are o filmografie prea bogata: 1986 Lupii 
intre ei (regia Jose Giovanni); 1987 — Boală 
din dragoste (regia Jacques Deray); 1989 — 
Noapte indiană (regia Alain Corneau); 1990 
— De- preferință duminica (regia Giuseppe 
Bertolucci. Ricky Tognazzi, Francesco Barilli 
Giuseppe Tornatore, Dominique Derrudere) 
Nikita (regia Luc Besson), Noapte de vară in 
oras (regia Michel Deville); 1991 Gawin 
(regia Arnaud Selignac) in care actorul solar 
ce pretuieste enorm nuditatea a trebuit sa 
poarte un costum de extraterestru imaginat 
pentru a salva viata unui bãietel. Cel ce a fost 
amart pasional pentru Béatrice Dalle, Nas- 
tassja Kinski, Isabelle Adjani, Anne Parillaud, 
Marie Trintignant nu mai e decit un tata gata 
sa-i aducă fiului si luna de pe cer. Acest difi- 
cil rol l-a determinat să-și descrie experiența 
de actor intr-un volum aparut la Editura 
Stock’ în mai 1991 (in umbra tui Gawin 

„Fiindcă mu ma plac, ma studiez mai mult 
Citeodata constat ca o lumina ma avanta 
jeaza, dar atit. in același timp, sint convins de 
un lucru: camera nu capteaza decit ceea ce e 
profund si o face cu o fidelitate absoluta 
Acest lucru nu mai poate fi controlat. Știu, de 
exemplu, ca în proprii mei ochi exista o 
anume lipsa de farmec care poate trece drept 
farmec in ochii spectatorului. à 


Seductia se iveste de obicei — din 
cauza pasivitatii celuilalt. in viata seduci in- 
cercind sa-i dai celuilalt impresia ca in- 
seamna foarte mult pentru tine: e un demers 
generos care n-are nimic cu narcisismul. in 
cinema nu trebuie in nici un caz să seduci 
Din contra, cred ca trebuie — din acest 
punct de vedere — sa fii cit mai absent posi- 
bil in fata camerei. Vorbind despre jocul ac- 
torului, Fellini a spus: «El trebuie sa fie inten- 
tionat fara intenție» 

Trebuie sa accepti sa fii şi deceptionat de 
tine insuti. Pentru ca s-ar putea ca tocmai 
asa ceva sa placa celorlalți. Cred ca actorul 
intretine un raport romantic cu aparatul de 
filmat 

E sigur ca, sub protecția ficţiunii, incercam 
ceea ce nu indraznim in viata. Si apoi imi 
piace ideea de a-mi pune amprenta perso- 
rala. Toţi anii mei i-am fixat pe peliculă 
Această plăcere, probabil, ma stimulează sa 
am curaj. Singura mea tehnica e sa ma iden- 
tific cit mai mult cu personajul.” 


EMMANUELLE BEART in vara lui 


1991, revistele de specialitate titrau categoric 
Naşterea unui star“. Starul de azi s-a nascut 
la 14 august 1963 la Saint-Tropez ca fiică a 
compozitorului Guy Béart. La 13 ani joaca in 
Mine copilasii de Jean Pourtalé, dar abia in- 
tiinirea cu Robert Altman, pentru un film care 
nu-s-a mai facut, o determina sa se inscrie la 


cursurile de arta dramatica. Urmatoarele ro- ۰ 


luri — in Italia secolului XVIII, o soție aban- 
donata de un sot infidel (O iubire interzisă, 
regia Jean-Pierre Dougnac, 1984) si, în plina 
contemporaneitate, o super -call-giri care pro- 


u venit americanii“! Aşa s-ar 
putea defini atisul cinemato- 
grafic al unei toamne cu ro- 
dul bogat, chiar dacă și la 
acest capitol ne bizuim pe 
sfintul nostru import. Deci 


ÎNCHIRIAZĂ UN POLIŢIST e 


Producţie Anglia-SUA, 1987: regia: Jerry 
London; Cu: Burt Reynolds, Liza Minnelli, 
James Remar, Richard Masur, Bernie Casey 

O schema indelung si avantajos exersata 
işi deruleaza, fara complexe, poncifele de 
baza. Același hold up gangsteresc, din care 
scapă cu viata — nu atit prin voinţa lui Dum- 
nezeu; ci doar a scenaristului un singur 
martor: o femeie. Ochi alunecoși, inima zbur- 
dalnică (adica practicind cu dezinvoltura cea 
mai veche meserie de pe pamint) ea va de- 
veni, fireşte, ţinta suprimarii. O apara, tot ca 
de obicei, un barbat frumos, puternic si vi- 
teaz. Fost polițist, activind acum pe (decont, 
propriu, un fel de Sfintul-Miclovan, var de-al 
treilea cu Rocky al IV-lea şi cumnat pe de- 
parte cu James Bond, el isi pune pielea la 
bataie exclusiv de dragul meseriei și in nici 
un caz al protejatei sale, mult prea disponi- 
bilă sa trateze lucrurile așa cum ştie ea cel 
mai bine. Dar el — nu şi nu, intii bandiții și 
pe urmâ... restul! Şi da-i... si ۱۵۵۱۵, ۶ 
cad ca grindina iar adversarii ca ۰ 
Cade și dumneaei, desigur, dar de admiraţie 


~ (only!) si numai intr-un sfirsit cu adevarat 


Și totuși, acest film(ulet) isi are „ceva'-ul 
iui, menit sa te agate de mineca, sa te tra- 
ga-n sala şi sa te tina acolo pina la capat, 
chiar daca stii dinainte cum se va termina. 
Este vorba de vedetele menite (si platite) sa 
salveze investiția producatorilor şi subtirimea 
poveștii. Accepta și izbutesc acest lucra doi 
monştri sacri, pentru care merită oricind sa 
dai banii: Liza Minnelli și Burt Reynold 


FETE MODERNE e 


Producție a studiourilor americane, 1986; re- 
gia: Jerry Kramer; Cu: Cyntia Gibb, Virginia 
Madsen, Clayton Rohner, Daphne Zuniga. 

inca o colectie de clisee orinduite cu grija 
si stoarse ca o lamiie, doar-doar o ieşi ceva 
Caci si publicul (altfel: „clientul nostru — sta- 
pinul nostru!) poate fi dus — la cinema! 
cu zaharelul. În consecința, se pleaca de-la 
premisa febrei de simbata seara Saturday 
Night Fever (in care s-a lansat Travolta). Un 
tinerel cam timid, nu prea modern, dar ina- 
morat de o demeazela mult mai emancipata 
decit el, se vede „tradus“-şi obligat sa tina 
companie celor doua prietene ale acesteia, 
suspect de singure şi de disponibile, cel pu- 
tin dupa cum arată. Dar ele vor sa se distreze 
neaparat in week-end $i, daca nu au un cada- 
vru, realizatorii pun la bataie tot ce le-a mai ra- 
mas: concidențe, urmariri, mașini furate şi sus- 
pine, deghizari $i confuzii, rasturnari de liane 
eroto-sentimentale... ma rog, tot tacimul, știut 
şı folosit cu obs nuita indeminare. 

Totul e previzibil si, deci, uşor de înghițit, 
mai ales ca nÊ lasă nici un fel de gust dupa 
Altceva nici nb mai contează, in. aceasta 
noapte pe cit de americana, pe atî Ge furtu- 
noasa. 


voaca ea infidelitatea unui barbat însurat 
(Dragoste discretă, regia Edouardo Molinaro, 
1985) — ii aduc doua nominalizări ta Cé- 
sar-ul pentru cea mai buna speranța. Premiul 
+ se va acorda pentru fermecătoarea salbati- 
ciune evanescenta cu acerb spirit. vindicativ 
din Manon si izvorul (1986), la care se poves- 
teste ca, pentru a o dezinhiba, regizorul 
Claude Berri a aruncat-o goala într-un piriu 
in filmul lui Jacques Rivette Frumoasa gilce- 
vitoare pozeaza nud mai bine de trei ore un 
poem al simbiozei artelor, o meditaţie pe tema 
creație! și contempilatiei, a intensității şi violen- 


e a, ی‎ 


ù 


tia” printr-o daruire totala. E acesta unul din fil- 


O NOAPTEA COMETEI 


Producţie SUA, 1984; 
Cu: Robert Beltran, Cat 
Kelly Maroney. 


ia: Thom Eberhardt; 
erine Mary Stewart, 


Acțiunea de iciotizare culturală isi gaseste 
in pelicula de fata o stralucita intruchipare. 
Prudenti şi abili, dar mai degraba incorecți, 
dituzorii nostri şi-au luat măsuri de precauție 
(fata de propriile incasari!) plantind în vitrina 
cinematografului celebrul anunt-invitatie: „In- 
terzis spectatorilor sub 16 ani“. Și fireşte că 
aceștia (dar și alții) dau navala la „fructul 
oprit”, ca să vada... ce? Un cataclism plane- 
tar, ceva de parca ar fi cazut bomba cu neu- 
troni, din care scapă doar ۵1۷۵ norocosi (7). 
Pe capul lor să napustesc insă un fel de 
monştri agresivi (celebrii „zombi”). dar si ma- 
leficii savanţi ai unui laborator de cercetări 
vampiro-genetice, ce par sa-i fi zamislit. 
Două fetișcane, care cind mor, cind învie, dar 
mai ales zimbesc gales și tipa isteric, impar- 
tind în stinga şi-n dreapta scatoalce zdra- 
vene, plus un june .demn, cinstit si curajos“ 
care le apără pe dinsele, duc tot greul luptei 
ce nu se poate sfirsi decit cu bine căci altfel, 
vora unui spectator, „nu mai făceau âștia fil- 
mul“. 

Ceea ce s-ar vrea un fel de horror—SF ra- 
mine, în cazul de fata, doar un sub-produs 
incoerent și jalnic, destinat numai spectatori- 
lor St 16 ani, dar şi aceia... cit mai săraci cu 
duhul. 


O VÎNĂTOARE DE LILIECI 


Producţie a Studioului de Creaţie „Star film 
22"; scenariul si : Daniel Bărbulescu; 
decorurile: Adriana Păun; costumele: Lucia 
Morariu; montajul: Mircea Ciocâltei; imagi- 
nea: Alexandru Groza și jon Dobre; Cu: lon 
Haiduc, „Florentin Duse, Florin Anton, lon 
Chelaru. 

„Foarte greu de vorbit despre. un asemenea 
film într-o revistă de cinema. Plecind de la 
datele unei povești initial incitante. (teroriștii 
de ieri — polițiștii de azi), el cade vertiginos 
într-urrinfantilism profesional greu de înțeles 
și de acceptat. Contuz şi, pe alocuri, ridicol 
de-a binelea, ambitionindu-se să abordeze 
{insa fara mijloacele necesare) o ۵۵ 
cate işi are legile ei stricte, filmul descumpă- 
neste si jenează. E cu atit mai regretabil cu 
cit avem de-a face cu un debut care s-ar fi 
putut pastra, cu un minimum de disponibili- 
tate, între niște limite măcar acceptabile. 

Așa insă... 


obligată, cum spune Mattise, „să mențină emo- 


mele in care a reușit să-şi implineasca menirea. 
responsabilitatea de a nu trada pe nimeni, nici 
spectatorul, nici regizorul, nici — în cazul de 
față — pe Balzac, autorul nuvelei inspiratoare 
„Capodoperă necunoscută“. Această preocu- 
pare majoră a avul-o și atunci cind a inter- 
pretat un personaj istoric — Marie Antoinette 
(într-un. film tv realizat de Caroline Huppert 
în 1 , şi cînd a jucat un personaj contras 
din realitatea imediată, toxicomana care des- 
coperă in teatru o terapie eficace(Copiii de- 
zordinii, regia Yannich Bellon, 1989). Accepta 
cu bucurie să lucreze la scenariu şi-i preferă 
in general pe regizorii ce știu, să-i pretindă 
metamorfoza totală. Este cazul! lui André Té- 
chin (Nu sărut, 1991) pe care i-a indragit 
imediat. 

Permanent iși pune intrebarea dacă va pu- 
tea merge la fel de departe cu sacrificiul de 
sine precum actrița preferată, Romy Schnei- 
der. Se teme deja de batrinete și e conștientă 
că ia un moment dat va inceta de a mai fiac- 
1۳11 pentru că ceva nu-i convine pe deplin in 
această profesie, care-i satisface doar orgo- 
tiul narcisiac. Poate de aceea această actriță 
totodată lucida şi impulisiva preferă filmele de 
autor, proiectele ambitioase. Gustul riscului 
nu prevalează însa puternicul instinct al vita- 
lităţii pe care-l transfera personajelor sale an- 
trenate la rindul lor în reconstrucția de sine. 
Cu orice pret. „Primul care va spune adevărul 
va fi executat“ suna refrenul unui cîntec al 
tatălui ei...  ” 3 1 

Alte titluri din fișa personala: întânire cu un 
inger, regia Tom Mc Loughlin, 1987, La 
stinga, cum ieși din lift de Edouardo Moli- 
naro, 1988 Călătoria căpitanului Fracasse de 
Ettore Scola, 1991, O inimă in iară de 
Claude Sautet, 1991. 


Irina COROIU 


Ocolul Iranului in 6 filme 


aceti cunoștință cu un cine- 
matograf original prin Zilele 
filmului iranian” ne invitau afi- 
sele din holul cinematografu- 
lui Studio. Şase zile — şase 
filme prin care am putut intra 
” intr-un alt univers decit cel fa- 
miliar noua pentru ca — prin jocul pro- 
gramarii — avem destul de rar prilejul de 
a intra in contact cu cinematografiile 
asiatice, africane ori sud-americane. 

Marturisesc Ca nu mai văzusem înainte 
vreun film produs în lran. Poti să-ţi faci o 
idee corecta despre o cinematografie na- 
tionala vizionind un număr atit de redus 
de filme? Oare a incerca să vorbeşti des- 
pre cinematogratul iranian după viziona- 
rea a șase pelicule nu echivalează cu in- 
cercarea de a vorbi despre o țară pe care 
o cunoști doar din pliantele turistice sau 
pe care o vezi din avion? 

Asumindu-mi deci acest risc trebuie sa 
spun de fa bun inceput cå cinematografia 
iraniană nu pare a suferi de complexele 
cinematografiilor mici. Filmele nu au timi- 
ditatea celor care viețuiesc in umbra ma- 
rilor cinematografii, fiind conduse cu o 
mină sigură de câtre regizori. 

Surpriza acestor zile a fost Ciclistul de 
Mohsen Makhmalbaf, realizare demnă de 
toată lauda, cu nimic mai prejos de un 
bun film european: un univers kafkian 
descris cu aplicaţie, cu grijă pentru amă- 
nunt. Povestea refugiatului afghan obligat 
să-şi cîştige existența rezistind şapte zile 
pe bicicletă te atrage, te incită, te face să 
te intrebi care ar fi fost soarta acestui 
film dacă el ar fi fost produs într-una din 
țările cu cinematografii mai mari. Pentru 
că cinematografiile din ţările aşa-zise 
fara tradiție” au nevoie să fie descope 
rte de critici occidentali pentru a putea 
intra în circuitu! valorilor mondiale Si de 


cele -mai multe ori ele apar ca un condi- 
ment, un exotism, o paranteză printre ati- 
tea producţii americane. Si astfel, din 
cînd în cind mai auzim de cite un regizor 
senegalez, algerian, egiptean sau — de 
ce nu? — iranian. 

Deși celelalte filme prezentate sint do- 
parte de a fi capodopere, se observa ca 
niciodată nu se afla sub linia de plutire. 
raminind la nivelul unor producții medii. 
Este detectabila o anumita predilecție 
pentru melodramă (Drumuri e de 
Massood J. Jozani, Poate altă de ۰ 
Beyzaie, Hoţul şi scriitorul de Kazem 
Maiasson) realizata însă cu mai multă so- 
brietate decit cunoscutele rețete ale ge- 
nului. O trăsătură comună: în mai toate 
filmele galei, pina și intr-un basm cine- 
matografic cum este Pantofii lui Mirza de 
M. Motte Vasselani personajele au cos- 
maruri. Să fie oare vorba de o apăsare 
datorată zbuciumatei istorii contempo- 
rane a acestei tari care tulbura somnul 
oamenilor? Doar in comedia lui Darioush 
Mehruji Chiriaşii personajele nu ‘au coș- 
maruri, aflindu-se însă într-o situație de 
coșmar datorată gravei probleme a locu- 
intelor — problemă atît de familiară si 
nouă. 

O ultimă constatare: contrar asteptari- 
lor celor mai multi spectatori — pornite 
probabil din prejudecati -— am intilnit ac- 
tori de calitate, unii reușind chiar remar- 
cabile creaţii, și l-aş numi doar pe Ali 
Nassirian, prezent în trei filme cu trei ro- 
luri diferite ca registru interpretativ. 

Pe scurt, o intilnire interesantă cu o ĉi- 
nematografie care anunţă ca are resurse 
bogate și cu un film de veritabilă ținuta 
artistică — Ciclistul. Destul de mult pen- 
tru şase zile, nu? 


Rolland MAN 


Predilectia 


Alain Delon — in aceasta luna implineste 56 ani (vezi p 21) 


Ed 
3 Edd 


Book o f 


Echipa redactionala: Adina Darian 


IV: Tricia Leigh Fisher — 22 


Je ari 


P t film 


ve (Cartea dragostei) 


redactor-sef, 


redactor-șet adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Corolu, Dana Duma, 


Alice Manoiu. loana Statie, Doina Stanes 


Autonomă 


, Victor Stroe 


a imprimeriilor — 


a Prese! Libe 
ciala a Sectorului 


Mircea Alexandrescu - 


WEEK-END CU UN MORT e 


Producție Anglia, 1989; regia: Ted ۷ 
Cu: Andrew McCarthy, Jonatan Silverman 
Catherine Mary Stewart, Terry ۲ 

Cu toate ca isi vinde poanta inca din tiliu 
acest film de „serie B" are toate șansele sa 
prindă în fata unui public mereu avid dé Ju- 
cruri ușurele si amuzante. Reţeta succesului 
tara multe pretenții, in afara celor de ordin fi- 
nanciar, este exploatată eficient. 

Doi tineri (un fel de Păcală si Tindala made 
in USA, adică mai... rasariti!) pică, precum 
musca-n lapte, într-o afacere cu bani mulți, și 
destul de urit mirositori. Boss-ul le întinde o 
cursă nu tocmai ortodoxă, spre a scapa de 
ei, dar lucrurile se petrec exact pe dos de 
cum fusesera plănuite, astfel ca — desi bo- 
gat. puternic si uns cu toate alifiile — el 
ajunge să cada singur în groapa săpată in 
onoarea aşa-zișilor sai invitați. Nebunia in- 
cepe — și se desfășoară după toate canoa- 
nele comediei bufe — din momentul in care 
cadavrul, parind al unui om beat, adormit sau 
drogat, este plimbat de colo-colo, deciansind 
incurcaturi care mai de care mai aproape de 
limita verosimilului. Realizatorii utilizeaza fara 
retineri toată recuzita genului, inclusiv unele 
motive extrase din Unora le place jazzul sau 
Petrecerea, mortul zboară ca mingea, de la 
unul la altul, in timp ce toată lumea... ride, 
cinta şi danseaza! inclusiv spectatorii. 


Bogdan BURILEANU 


În loc de concluzie, o explicaţie nu lipsită 
de interes: in lipsa fondurilor valutare nece- 
sare importului normal de filme (adică cel ce 
ar presupune selecția și acestora), 


Dir Reţelei Cinematografice şi Dituzării 
Flim se vede nevoită să accepte din par- 
tea distribuitorilor străini așa-numitele „pa- 
chete“, conținind mai multe titluri. Luate „la 
grămadă“, unele dintre acestea vor avea, in 
mod firesc, calitatea specifică soldurilor, 


& Week-end cu un mort, un, 
film de, „serie B“, cu interpreți 
de „serie B“ (Catherine Mary 
Stewart și Andrew McCarthy) 


© ...Şi un reper clasic: 
Marilyn Monroe în 
Unora le place jazzul