Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-3-1991

REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


XXX Nuy - 
(9EE) 1661+/£ '2N 


DIALOG Cu Cltltoril 


stazi, in loc sá discutám despre 
filme — altfel de filme decit am 
facut piná acum — discutăm 
despre actori, dar nu ca inter- 
preti. Ca cetăţeni. Un lucru ni. se 
pare sigur: nu trebuie să ameste- 
căm arta cu politicianismul. În 
rest: e bine să discutăm despre 
orice. Dar nu oricum!” 


BORSUL POLITIC 
i 


escarcerarea din. decembrie 1989 
şi suflul de libertate- ce zic eu 
suflu?... furtuna, taitunul. ciclomul 
dé libertate care i-a urmat și care 
fu s-a potolit încă. ne-a dislocat 
. pe toţi. sau aproape pe'@oti, ne-a 
räväsit şi ne-a imprästiat care încotro. Asa se 
infimpla ca numeroși scriitori au fost smubi 
din turnul lor de fildeş (veritabil sau imitație) 
şi azviriiți in gazetărie, unde. unii se simt ca 
acasă, alții ca in turnul de fildeș, iar citiva ca 
pe maidan, numeroși actori au sărit de pe 
scenă direct în arena (sau în pieţe), Fenome- 
_ nul e natural, mai ales pe timp de furtund 
Multi oameni se intreaba dacă e bine asa 
daca nu ar fi mai bine ca fiecare să se in- 
toarca la uneltele sale, căci arta, gindesc ei, 
nu are nimic a face cu pragmatismul politicii. 
ea fiind o intermediere cu divinitatea. Pe de 
alta parte, este posibil oare ca artiștii, care au 
fost izotati politic in regimul comunist, să-și 
menţină și să-și cultive această izolare? Nu a 
venit momentu) ca artistul sa-și spună cuvin- 
tul si în treburile cetăţii? 

Problema exista, o discută presa, o discuta 
oamenii artei, o pun in. discuție și cititorii 
nostri in scrisorile trimise redacției. In numa 
rul. 12/1990 am. publicat opinia doamnei | 
Manolescu din Ploiești. Punctul său de ve- 
dere este reluat de doamna R. Popescu (daca 


Din sumar: 


Dialog cu cititorii 
Bloc notes 


Retrospectiva Alexandru Tatos 


Atenţie, motori: 


Din nou despre producători: 


n vis a 


cumentarului 
D te ite; Avanpre- 


a 


sin! vedete: 


Hrina 


Cinemateca: Griffith 


Cineglob 


Filmfax 


In acest numär semneaz& Mircea Ale- 
xandrescu. Eugen Atanasiu, Bogdan 
Burileanu. Calin Cäliman, Irina Coroiu 
Adina Darian, Dana Duma, Alice Mä- 
noiu. Aura Puran, Eva Sirbu, Oumitru 
Solomon, Doina Stänescu, Luminita 
Vartolomei 


è 


nu este cumva un pseudonim, ceea ce, la 
urma “urmei, nu-i o chestiune prea impor- 
tanta) din Tirgu Mureș. Redam citeva obser- 
vaţii privind, in opinia domniei sale, relația 
dintre public şi filmul românesc: „Am urmărit 
evoluția filmului românesc de-a lungul anilor 
deși in sala de cinema nu erau mai mult de 
30—40 de spectatori. Noi, românii, nu sintem 
asa patrioți ca alte naționalități, care fac abo- 
namente la teatrele lor numai pentru a le sus- 
tine, chiar daca nu merg la spectacole. Am 
văzut toate filmele cu aceleași subiecte 
anoste, șantiere, colective etc. Acum, de cind 
urmărim la TV toate spanacurile pline de vio 

lenta, sint parcă dorită (doritoare? dornica? 
— d.s.) de filmele românești. (Probabil nu de 
acelea cu subiecte anoste — d.s.). Acum 
insă, unii dintre indrägitii noștri actori s-au 
compromis amestecindu-se cu gloata străzii 
ceea ce a făcut să le scadă popularitatea și 
mai ales spectatorii din sălile de teatru“. Bi 
neinteles ca nu strada este locul specific de 
creaţie, fiindcă, intre altele. la noi nu s-a 
practicat spectacolul de stradă, vreau sa 
spun teatrul, nicidecum mascaradele ceau- 
siste, Dar putem considera că aceste acţiuni 
de stradă sint compromiţătoare pentru actori, 
cita vreme nu le socotim compromiţătoare 
pentru studenți, universitari, muncitori, me 
dici, avocaţi etc., cita vreme nu este vorba de 
manifestari profesionale, ci pur si simplu so- 
ciale sau politice? Este adevarat că s-a rarit 
publicul în salile de teatru, dar cauza sa fie 
oare scăderea de popularitate a actorilor? Nu 
știu dacă actorii din Pitești, bunăoară, au ie- 
sit în stradă, dar nu sint convins ca sala tea- 
trului‘ „Al. Davila” e mai plină decit aceea a 
teatrului „L.S. Bulandra”. Nu cumva sint 
Cauze. mai complexe si independente de. 

popularitatea actorilor? „Cei ce au ieșit în 
strada — scrie în continuare corespondenta 
din Tirgu Mureș — zbierind la porta-vace au 


fost dornici de mai mulţi spectatori cit (decit? _ 


— d.s.) cuprinde o sală de teatru“. Posibil. 
Dar să nu-i invinuim tocmai pe actori cá-$i 


+ doresc- un public mai larg. Si acum despre 


filme: „In tot cazul, daca pina acum. aici, la 
Tg. Mureș, mai erau ceva spectatori la fiimele 
românești, acum nici nu mai e cazul sa vie in 
orașul “nostru. Ca mine gindesc' multi_ro- 
mâni*. Nu: vád de ce s-ar razbuna spectatorii 
din Tirgu Mureş pe filmele românești. Poate 
că este vorba. totuși, de absenţa generală a 
spectatorilor din salile de cinema (ca şi din 
sălile de teatru); de „concurența” filmelor 
straine; de concurenţa. televiziunii, a casete- 
lor video $i nu de, iarăși, „scăderea de popu- 
laritate“ -a actorilor. Corespondenta noastra 
merge mai departe: „Şi la teatru, cind veneau 
bucureştenii, nu scapam. nici un spectacol, 
publicul românesc venea în numar mare să-i 
vadă pe vest#ii noşir actori Acum ne-am le- 
ma vedem pe Caramıtru 
Radoi M Euro 


cual mu wem sa-i 


şi-a exprimat o optune 


periculos de a judeca 
cit. mai ales, profesiu 
este talentul. Reagan a 


E Pentru un actor, important 
e talentul! 
(Mariana Buruianá) = 


presedinte al SUA a fäcut de ris profesiunea 
de actor? Actorii care au fost aleși in parta- 
mentul Romaniei pe listele unor partide poli- 
tice au facut de ris profesiunea? Vaclav Have! 
a compromis profesiunea de scriitor partici- 
pind la manifestații politice? Dar Mario Var- 
gas Llosa candidind pentru presedintia Peru- 
lui? ,Má simt vinovata — scrie doamna A 
Popescu — fata de actorii nostri de aici care 
şi-au pastrat demnitatea și nu s-au amestecat 
în borşul politicii, ca ani in şir i-am nedrepta- 
tit și am alergat după spectacole venite din 
capitală“. Nici eu nu m-am amestecat în 
borşul politicii”, ceea ce nu înseamnă că-i 
detest pe actorii care fac politică sau ca de- 
test... borsul 


OBSERVAȚII VECHI 
DIN DIRECŢII NOI 


iteva păreri despre revistă, nu ine- 
dite, ne sosesc de la Roșiorii de 
Vede. Loredana iliescu face un tel 


de sinteză a observațiilor critice- 


publicate în această pagină, lucru 
care mă scutește s-o fac eu în- 
sumi. „Cu fiecare număr — scrie 


1.1-— revista Noul Cinema e mai bună, mai 
interesantă (mai ales rubrica de dialog cu ci- 
titorii). Pe ecrane au inceput sa vină filme oc- 
cidentale cu mai mică sau mai mare valoare 
artistica — din pacate,cronicile se iasă aștep- 
tate sau, cind apar, sint scurte $i exprimă un 
“singur punct de vedere". Consider că în re 
vistă trebuie reintrodusă contracronica atit la 
filme. străine cit și la cele româneşti. Este 
adevărat, sint şi situații cind redactorii tineri 
ne vorbesc nouă, cititorilor, ca unui public 
din epoca de piatră, uitind ca România s-a Si- 
tuat în primele focuri in topul ţărilor cu video. 
E firesc oare ca un film care nu a apărut ni- 
ciodată la noi să fie tradus (este vorba de ti- 
tlu) în diverse variante? Şi vrem pagini cu ® 
mai- multe informaţii, cronici, opinii despre 
filmele mari ale lumii". Am reprodus acest 
sumar al doleantelor exprimate de mai muţi. 
corespondenți în pagina noastră, păstrind sti- 
lu! aglutinat și lapidar al scrisorii, nu însă si 
punctuatia sau grafiile originale (valuare, tre- 
buie reintrodu-sa), în ideea că un rezumat fa- 
cut de un cititor oferă oarecari garanții de 
obiectivitate. 

in ceea ce privește preocuparea corespon- 
dentei noastre teleormanene pentru India și 
pentru filmele indiene, ii recomand lectura 
carii „Lumea indiană si filmele ei” de Adina 
Darian, apărută anul trecut la Editura Meri- 
diane. 


^ De aceea am lansat de la Nr. 2 rubrica BIS! 


IAR CENZURA?! 


SPENT 
d 

i spune ca nu. Desi, vorba dom- 

nului Razvan Theodorescu, de o 

cenzură estetică tot ar fi nevoie, 

altminteri nu neam fi delectat in 

noaptea Revelionului cu de de- 

parte cea mai plicticoasa si stu- 
pida emisiune din istoria televiziunii romane. 
Dar iată că (din motive estetice? etice?) fil- 
mele ce rulează pe ecrane au inceput să fie 
cenzurate. Cel putin așa rezultă din scrisoa- 
rea trimisă de la Pitesti de Mariana Fiorea: 
„Cenzura a murit! Trăiască cenzura! Să vezi 
și să nu crezi! Cind credeam că nu mai există 
cenzură, am realizat, cá, de fapt, ea este mai 
prezentă ca oricind. (Exagdrare, presupun, 
retorică — d.s} Pe ce mă bazez? Pe faptul ca 
vezi reclama la un film și, cînd te duci să vezi 
filmul, constati cu stupoare că imagini care 
se întimplă sa-ti retina atenția lipsesc cu de- 
savirsire la vizionarea filmului“. „Autoarea 
scrisorii se intreaba ce s-a petrecut cu imagi- 
nile care lipsesc: „Să fi fost tăiate chiar de 
producători? Concret, pot să mă refer numai 
la două filme ale cáror reclame au fost dify- 
zate la televizor. O femeie face carieră și 
Suspectul“. Si, in continuare, „...dacä-n 
«epocá» se cenzurau pina şi cele nevino- 
vate sáruturi, acum se cenzureazá secvente 
care sint considerate (...) „imorale“. altfel 
nu-mi explic de ce in, reclamă vezi doi oa- 
meni facind dragoste (Suspectul), iar in film 


‘nici vorbă de asemenea scenáDAsta ca să nu 


mai vorbim de scena mai „intimă” cu spray-ul 
din O femele face carieră. Asa că — încheie 
Mariana Florea — ce-i de facut? Pai o soluție 
ar fi cenzurarea reclamelor”. Sau, sugeram 
noi, cenzurarea cenzorilor. 


O Femeia care a fácut 
: carierä, 
Melanie Griffith, 
cu actorul 
Don Johnson 
(primul si... al doilea ei soţ). 


ở 


u mi s-a intimplat să visez re- 

viste de cinema. Unora li se in- 

timpla. Márturisire: „Fac tot po 

Sibilul sa-mi cumpar revista ( ) 

„ Noul Cinema ajunge aici. la Ga- 

lati, tirziu, foarte firziu, uneori (a 

se citi: adeseori, n.a.) nu ajunge 

deloc". (Gabriela-Cristina Mălinoiu) „Va-nchi- 
puiti ca stau ca pe ghimpi câtre sfirsitul lunii 
cind ar trebui să apară un număr nou si de 
aceea cele mai minunate vise sint acelea în 
care imi cumpăr Noul Cinema. Záu, záu cu- 
fat, mi s-a intimpiat de mai multe ori să visez 
ca am găsit-o, dar n-am bani la mine s-o 
cumpăr, ca am vazut-o la cineva şi nu pot sa 
alerg s-o iau și eu, ca mi se spune ca e 
intr-un loc şi ea e in altul si tot astfel de mici 
povestioare de groază. Filmulejele cu „happy 
end” sint cele in care trag ultimul! loz cistigá- 
tor (ádica iau ultimul exemplar al revistei, 
n.a.)” Nu mi-am imaginat ca procurarea unei 
publicaţii in România mai poate genera coș- 
maruri* la propriu, dar funcţionarii care se 
ocupa cu difuzarea presei au reusit, iata, sá 
contribuie la imbogátirea literaturii freudiene. 
De la vis la realitate (sau Tictiune?). Por- 
nind de la premiul de interpretare obținut la 
Costinești anul trecut de Diana Gheorghian 
pentru rolul din Rochia albă de dantelă, co- 
respondenta din Galaţi noteaza: „Tinăra ac- 
trita, care n-a reușit sá ne convingă in rolu 
rile din Raliul si Sania albastră (si nu din vina 
sa) se pare ca și-a gasit aici ,locul" Cel mai 
potrivit. Ca şi in piesa de teatru TV „Anotim- 
purile" (unde l-a avut ca partener pe Mihai 
Catriţa), Diana Gheorghian ne-a surprins si 
impresionat în mod deosebit, fiind pentru 
mine o adevărată revelație. Timbrul vocii, 


3 


DO 
an it 


(+10 


Diana Gheorghian 
asa cum n-am văzut-o 
încă în vreun film 


După ‘cite citim, publicui 
nu s-a plictisit de 
Pe aripile vintului 


Regizorii sint şi ei buni şi cred că scenariile 
bune sint cele care lipsesc“. 

Scrisoarea, amplă. conţine inca multe con- 
sideratii de bun simţ asupra filmului roma- 
nesc şi asupra revistei. „Parerea mea despre 
revista Noul Cinema e destul de bună, uneori 
ía se citi totuși adeseori, n.a.) chiar foarte 
buna”. Mulţumim (a se citi chiar: foarte mul- 
wm na) 


Sen eres amr zer ran 
m EuS & sie A eee = m 


A DC è mn OE 


Jacqueline Bisset 
in La poalele vulcanului 
de John Huston 


intr-o scrisoare a doamnei Car- 
men Toma din București: „În vara 
anului 1990. fiind la o specializare 
pr am avut prilejul de a ve- 

la televizor serialul Napoleon 
and Josephine, a Love 


ES li 


Sophiei Loren, tot la TVR, ceea ce nu bánu 
tesc a fi o consolare pentru prilejul pierdut 
de a-l reintilni pe Assante într-un spectacol 
pe Broadway). Într-adevăr, actorul e remar- 
cabil. Doamna Carmen Toma ne roagă (dar 
nu e singura. nenumarate alte scrisori primite 
la redacție stau marturie) sa gasim în spațiul 
revistei „un loc pentru acest actor, care a 
constituit o revelație pentru mulţi”. Ma aso- 
ciez acestei rugaminti. Assante merita un 
„oc“ privilegiat. 


Marian Cotrău din Salonta (jud. Bihor) in- 
sista sá publicăm „o secvența“ din Pe aripile 
vintului, pe care l-a văzut de 14 ori. Daca prin 
secvenţă“ intelege o fotografie, sper sa fic 
posibil. Daca, însa, intelege rindurile pe care 
ni le-a trimis si care nu fac decit sá rezurne 
acţiunea filmului, nu e posibil şi nici necesar 
E preferabil ca aceia care nu au văzut filmul 
să-l vadă şi nu să citească un rezumat 


edezmimita corespondentă a re- 

vistei noastre, Cristina Oprigenes- 

cu din Bucuresti, dupa ce in- 

cearcá o definiţie sui-generis a 

artei cinematogratice („O arta a 

carei talmacire e imaginea s-ar 
putea numi filmul, ca o alta realitate, sensi- 
bila pina la tremurul aerului din jurul unor 
elitre diafane de fluture...”), ne comunica im- 
presii fragmentare asupra filmului Cezara 
după Eminescu (regia George Bușecan) 
transmis de. televiziune. Deschizind televizo- 
rul mai tirziu, „am apucat să vad doar ulti- 
mele secvențe cu: peștera maestrului sihas- 
tru, înmormintarea tatălui Cezarei — descrisă 
laconic, dar foarte expresiv cinematografic. 
apoi scenele cu „Edenul“ terestru, unde Ce- 
zara evocă, parca, cu maximum de inocenta 
şi puritate, un Paradis al omenirii, pierdut 
(...) Mai era nevoie de cuvinte, cind imagi- 
nea-cuvint izvorăște din chiar verbul emines 
cian, decantat aici pina la protunzime si pind 
la sacrificiul pe care-i conține în abısun? 
(? — ds.) Cei doi „copii” ai Preotiei — bârbatu 
sỉ femeia, Adam şi Eva, se privesc parca de 
mienu din piatra incrementa (sc) a statue 
dintr-o peştera simbobca in care se zscunde 
parcă vuietul mari ~ Petry a ¡Merge cơn 
tip de 5mbay bedoe memorat C2 aña 
soso 2 aa caste CINCU Seo 
Sete Ce doai i comi MT mu 
* CS >= zur me rama zen ¿ 
=, me > u 2 zeug a re 
"SCOE 


hoc Dang = Mui =- wei: 


3 


CU Cititori 


a eseses—‘i—™SSCS 


| En üc NOTES l 


Atractie fatală 


28 ianuarie este o Gate care merită marcată in calendarul 
cinematografic al anula: 1991 > aceasta zi o mulțime com- 
bativă s-a napustit asepa crematogratului bucureștean 
„Euceafärul“ pentru a wede= mv polonez Nu vreau porno. 
Bilanțul dupa primele ore gesmur sperte la casa de bilete. 
la intrarea sälü si le gamona com=gnatie de aláturi. Desi 
nici o fotografie de reciama = a ‘ost afsatá, atracția fatală 
a publicului câtre eœccese»ssZ spectacol s-a intensificat. 
Bișniţarii au profitat dm zá ur Diet 300 lei (oficial 20). La 
sfirsitul säptäminü =4 mea se ant dar asta numai pentru 
că filmul rula-cu casa =c^>ss + œ mscriptia „pentru azi nu 
mai sint bilete” hp pe geamer de tapt peste ceea ce mai 
rămăsese din ele Potictates = ;zưi peliculei a fost foarte 
zgircitä în informat e s come=peta. probabil, după principiul 
„misterul sporeşte Tate Saz poate precizarea cá nu e 
vorba de un film popsas pomo ar fi micșorat deverul. 

În timp ce in tosa Sueace smite specializate în cinemato- 
graf porno s-au gollt = pusese” de gen supraviețuiesc 
numai cu ajutoru onor carale prate de televiziune, la noi 
lumea se caka-n pone % wack măcar o data cum arată 
așa ceva. Cunozitate Seaxsca coupe atiția ani de cenzură pu- 
dibondă și ipocraz 

Să ajutam. deci pubica vests să trăiască fără sălbăticie 
căderea unui taba S>- Gem posibilitatea să vadă filme in 
care erotismul are c dmeas dramatică sau estetică (este 
Şi cazul acestui fim powmer © ceea ce ne privește, ne-am 
gindit să furmaza= = masın date despre acest dome- 
niu cinematograía propie om sosar pentru unul din nu- 
merele viitoare Siet msa maña se făcut și in privința progra- 
mării și a reclame amar semence pelicule. Ca să nu mai 
vorbim că legsizte sams orematografica este imprecisă 
la. acest capñol Curticacte se mpun. La Paris, o comisie 
formată din creas? = Ge mecasti in discipline diferite 
(sociologi, education mapa. psihologi) se intilnesc de 
două ori pe siii mm = acorda viza de exploatare 
filmelor autohtone s: same care wor fi difuzate. Această co- 
misie decide si mame ce Ý Imterdictia sub 16 sau 17 ani) 
a unor pelicule ý: demas x pentru săli speciale Poate 
mar fi rau să le omar emerge Orice s-ar zice, intrarea in 
Europa se face 5 gum mile de cinema. 


PS: In imp ce = Lems publicul se calcá-n pi- 
cioare sá vada Mu same pame. is „Cinematecä“ rulează, cu 
sala goală, un ¡mag ous ae Sime erotice cu secvențe cu 
adevărat ferbwx: 


Retrospectivá Tatos 


La un an de = Sate “svcovului Alexandru Tatos, 
Centrul Nations! =  Cc=e==escze si Uniunea Cineaștilor 
au avut inspirate ria oe = prezenta o retrospectiva 
omagială la Sale State Ge Camtasia. Între 29 ianuarie $13 
februarie au aut oc prom? ce teva din titlurile de refe- 
rintä ale regreta sec Sete! Mere roșii, Dulos Anas- 
tasia trecea, Secrenta Famme de pădure, Intunecare si Se- 
cretul armei secrete == ‘oat orenentate de critici şi creatori 
cinematografict Costra Caemewescu. Stere Gulea, Manuela 
Cernat, Victor Rebengur Caie Caiman si Paul Silvestru, in 
prezența unor combo ara: ai regizorului (operato- 
rii Florin MiháØescs Cie Sex Vivi Dragan Vasile gi acto- 
rii Mircea Diaconu Amts Tresz Ema Dobrin, Manuela Há- 
răbor, Cornel Misa cae au răspuns întrebărilor din 
sală. Cam 200—250 Ge mmm in medie, la proiecția de la 
19.30 au urmări ṣi =: đc ce omeastii, filmele talentatu- 


lui regizor dispérul îm pial Torá creatoare 


În timp ce la cinematograful „Victoria“ din Cluj rula De cg 
trag clopotele, Miticä?, in piața centrală a aceluiași oras se 
putea citi; intre alte inscripţii „murale“: De ce trag clopotele, 
Petrică?. Odată curăţat zidul respectiv (și încă extrem de 
prompt!) a dispărut și filmul lui Pintilie de pe ecranul „Victo- 
riei“, deși programarea iniţială i-ar mai fi dat dreptul la o 
existență de citeva zile. 


Cine să mă apere? 


Am alergat într-o vineri după-amiază pe un ger de -18°, la 
Cinematograful Floreasca, sá nu scap recentul film american 


‘Cineva care sá má apere. Cu două sau trei steluțe, el trebuia 


neapárat vazut. Am pornit-o mult mai devreme, crezind ca 
va fi imbulzealá mare la intrare si am luat cu mine, pentru 
orice eventualitate „un brat care sá mă apere”: Dar în afară; 
de trei oameni in hol, care se mai incálzeau, și cinci în sală - 
care tremurau .crincen, temerile s-au dovedit neindreptatite. 


“ „Mereu sint zero grade la dumneavoastră?” întreb la ieșire 


casierita și mai zgribulită decit mine. „Numai cind scade 
brusc termometrul alarä“. Soareci, e drept, nu'am constatat 
in timpul proiecției. doar vagul. miros intepator dinspre „ca- 
Dinete“.si o tăcere îngheţată la cei citiva rátáciti ai we 
ek-endului în această sală imensă, cu sute de locuri goale, 
in care travelimgurile spectaculoase, prin interioare de vis, cu 
superconfortabile canapele și semineuri unde focul ardea 
patimas, te imbiau la siestă, impuscaturile te mai trezeau la. 
viaţă. Si ce viata! = 


Coerenfa unui discurs artistic 


entru Alexandr Tatos cinematograful n-a fost 
‘ © aventură. ca pentru ami regizori de teatru. A 
fost. a pass nt şi definitivă, o tatonare 
fructuoasă 2 Gilemtelor tipuri de naraţiune fit- 
mică (clasica or discontinuu-modernä), în varii 
formule. dar de Secare dată adecvaţie demersu- 
x lui. O surprnzatoare diversitate — comedia 
dramatică (Mere roșii), drama psihologicā clasică (Dulos, 
Anastasia trecea) ori moderna (Fructe de , frescă ori 
satiră socială (intunecare, Casa dintre cimpuri), fantezie 
burlesc-parodicá (Secretul armei secrete) sau meditaţie asu- 
pra posibilităților artei (Secwenge) — prin care Tatos şi-a 
construit în $i pe ansamblu, un discurs coerent, meto- 
dic, unitar. Cineastul impune de la inceput un sti! aparte in 
peisajul nostru, un realism profund și subtil, în esenţă și 
forma, realism complex şi nuantat, analitic, tinzind spre ma- 
rile școli franceze ori italiene. 
Un creator conștient de răspunderea estetică şi civică a 
operei, de posibilitățile, dar si de limitele artei cinematogra- 
fice. Lucid, Tatos îşi ia prea în serios profesia pentru a nu și-o 
womza din cind în cind, punind-o in discuţie cu neliniște și 
umor amar. ca in e, ori distantindu-se și demontin- 
du-i. spiritual. gadgeturile, năstrușniciile tehnice ca $i ponci- 
fele comedia: comerciale e 

Pe uni +e surprins ultima sa realizare, explozia de vervă şi 
fantezie, cu gioroase tradiii in comedia dell’ arte şi în gagul 
cu inteligent Gesch»dere sore burlescul de tip intelectual cu 
„Citate” Gin Woody Añer sau Mel Brooks. Privită acum, re- 
trospectiv, intreaga Mimograñe-Tatos (nu prea întinsă, din 
nefericire) anuma pregites exersa acest benefic filon co- 
mic, cu inspirate vanst: Una Gm ele ironia subtilă profesata 
de medicul tui Mwcee Diacoma — pres onest deci vulnera- 


feminin, psiholoaga distrat-pedanta (Carmen Galin). Şi 
într-un alt gen, cel satiric, comic sarcastic, „ráu" in pictarea 


unor medii de periterie cu pretenţii (nunta din Fructe... ori. 


cea din Rătăcire) realizează portrete antologice, cum e cel al 
fotografei interpretată de Mariana Mihu| sau „ober'-rul ace- 
iuiaşi admirabil Diaconu (Secvenţe). Dar chiar și în vaste ta- 
blouri sociale sumbre, dramatice — cum au fost Dulos, 
Anastasia... Intunecare — vina caricatural-parodica a regı- 
zorului-adaptator izbucriește in forţă. Amintesc doar secven- 
tele betiei de la crişma satului. cu fauna el primitivă, ori iste- 


e Karlovy-Vary '80 — Premiul de 


bil, într-o lume atit de coruptă — ca și alt personaj pandant ` 


a 


@ mai degrabá un studiu de moravuri 
decit un film porno, productia 
poloneza Nu vreau porno 


La rece 


Fiind atit de frig (şi) în cinematografele noastre, nici 
măcar secvențele mai „dezbrăcate” nu reușesc să-i Incal- 
zească pe spectatori. Ba încă, la un asemenéa număr, un 
spectator ce-şi păstra intact umorul, a strigat: „Imbrac-o, 
bă, că face pneumonie şi nu mai e bună de nimic!” Ui- 
te-aşa devenim pudibonzi... 


Măcelarii la... „Cabaret“ 


Nu o dată la Cinematograful Volga din „ în tim- 
pul proiecției. pot fi văzuți măcelarii de ambe sexe de la 
prăvălia de itate din vecinătate care au acces di- 
rect-la grupurile sanitare de sub ecran!!! Eventual, între 
două lovituri de satir, aruncă şi o privire la acțiunea fil- 
mului, mai mult sau mai puțin palpitanta... : 


ricul „party“ bucureștean din ajunul războiului, virtej grotesc 
de masti moderne, din care ar vrea sá iasă, dar prea tirziu, 
ziaristul lui Cezar Petrescu (ce nuantare a neputintei perso- 


_najului dezvoltă jocul lui lon Caramitru!) O tipologie realista, 


diversă, originală, la limita grotescului cu dramaticul, vizind. 
absurdul existenţei, in formele sale cele mai surprinzătoare, — 
aduce cinematogratului românesc acest delicat și tenace, re- 
gretat artist contemporan, tandru-infelegátor și totodată 
cr hor cu metehnele mai noi sau mai vechi ale 
Speciei. 


Alice MĂNOIU 
interpretare feminina:. Anda Onesa 


in filmul lui Alexandru Tatos Duios Anastasia trecea (cu Tarr Laszlo) 


m mai fi some probabil, 
inca mult timp daca n-am fi 
fost asaltafi pur gi-simplu de 
intrebari, unele alarmante, 
disperate, cum este aceea a 
unei tinere spectatoare care 
— iegind- de la ultima noastră premiera ni 
se adresează fara ocol; „Chiar şi acum, 
după revoluție; asta e tot ce poate 
spune filmul românesc“? Tinăra specta- 
toare nu se oprește la această drama- 
: tica întrebare. Are şi altele de amintit, 
__ dar pentru noi semnalul de alarmă era 
- tras. Si nu de azi, de ieri. De un an şi 
două luni, nu absenți cum au crezut 
_— unii; ci atenți, de veghe la 
cinematografiei, mers care n-a 
prea bei $i productie de film, cel 
mult convulsii, zvicniri urmate de placi- 
ditate, reveniri si abandonuri, chestio- 
nari si răfuieli, întruniri, discuții și iarăşi 
întrebări — care mai de care mai reto- 
tice şi apoi mai nimic. 


eie citeva premiere au expli- 

catia lor. Spectatorul de as- 

tazi este cel dintii care să 

marcheze o schimbare: ei are 

acum o altă optică, o altă re- 

ceptivitate, pentru că vede fil- 
mele în alt context, are tot mai multi 
termeni de comparaţie, nu este infiuen- 
tat numai de tonul, de incisivitatea si 
inventivitatea filmelor străine, dar chiar 
de tonul presei noastre, de modul de a 
eo dezbate al oamenilor, de interesul — al- 
1 tul — A ar care-l manifestă spectatorul 
[. 


orul care se întreabă 
„astăzi alarmat dacă asta este 
tot. ce posie spune filmul 
tru (formularea priveşte, 
igur, nu numai conținutul 
unei povestiri cinematogra- 
ee fice, ci insuşi modul narativ), spectato- 
hale rul acesta așadar nu ştie şi nu mai vrea 
| să ştie cá acele citeva premiere ingirate 
de-a lungul a 14 iuni (în rástimpuri 
E rare) sint de fapt nişte restituiri care-și 
tr ~~. eu lor. 
7 , clopotele Mitică a trebuit 
> 4300 ae 1 ani ca sá vada ecranul și 
filmuP a fost scos de-a dreptul din rola 
sigilata. Premieracaceasta contine, din- 
colo de faptui artistic, sensul schimbării 
vremii. Este un act reparator. Este un 
film care lasă sentimentul unui martiraj 
si în fața. martirajului pina şi un ateu 
devine eviavios. Cine a urmărit ecoul 
prezentării lui (şi „Noul Cinema” a fá- 
cut-o) își dă seama că emoția este do- 
minată de faptul social. S-a reluat și 
tot de Pintilie, film care 
cu două decenii în urmă, căci din pă- 
cate Pintilie are de înfruntat decenii ca 
- sá poată face legătura cu publicul său 
— acum două decenii, așadar — n-a 
beneficiat decit de „o premieră admi- 
- _ programatá la o sala de car- 
Hori unde i se acordase dreptul (tempo- 
LA rar) de a ajunge pe ecran. Lumea se in- 
_ghesuia la casa de bilete ca să afle cá 
E L2 ng vindute”, in timp ce sala era... 
goala. Dupa aceea filmul a rázbit totusi 


ar Sưước 


Lung metraj 
RETTET 


— Premiul pentru regie: Șerban Marinescu 
"pentru Cei ze plátesc cu viata; 

— Premiul de interpretare, ro! principal femi- 
hin: Maia Morgenstern in Cei care plătesc cu 


viaţa; 
— Pramiui de interpretare, roi principal mas- 
: Ştefan lordache in Noiembrie, ultimul 
bal si Cei care plătesc cu viata; 
— Premiul de are rol secundar femi- 
hin: Mariana Mihut in Cei care plătesc cụ 


ví 

peg ER de in 
culin: Ovidiu 
viata; 


rol secundar mas- 
ță in Cei care plătesc cu 


— Premiul pentru imagine: Călin Ghibu — 
Roana nbd’ do da de dantela si Noiembrie, ultimul 
— Premiul paniru decor: Mircea Neagu, pen- 
tru Secretul armei secrete; 

— Premiu! peatu costume: pictoriţei Ge- 
Villon; 


> Bi 


„trei luni din 
Filmele „în premieră“ 


1990 a trecut; 


1991 au trecut... 


ASTEPTAREA 


iscutia se cere precedată de o 
„punere in temă spre a rosti 
răspicat: filmul de astăzi, ci- 
nematografia noastră au ne- 
voie, în primul rind de o altă 

le despre arta a 7-a. 


sint dinainte = "89. Estetica lozinci care La. fost, leagan 


Dar unde sint cele de dupa '89? 
Ce face cinematografia noastră nouă? 
Există ea? 


prin nenumăratele furci caudine 
administrative. Dar- barierele le-a... 
spart chiar publicul. Acum douä decenii 
Reconstituirea ar fi putut să fie incepu- 
tul de drum al unui-alt mod de a inte- 
iege arta a șaptea. N-a fost. Sezonul 
ee al lui Nicolae Opritescu a 
t şi el supus unor şocuri administra- 
live, nu pentru că ar fi spus cine ştie 
ce, ci pentru câ... avusese cutezanta sa 
se avinte pe tarimul ştiinţei fara incuvi- 
intarea celei mai... sa divuige — timid, 
timorat chiar — nigte practici in obtine- 
rea de acte de noblețe intelectuală care 
ar fi putut sá fie luate drept aluzii lam. 
Era neingăduit! Filmul lui Andrei Blaier, 
adevărului are destinul im- 

placabil al unei realizări din 1989, cu 
care publicul se confruntá in primele 


& Amiens ‘90 — 


zile ale lui ‘91. Intre aceste două date 
s-a ridicat un imens prag: pragul lui 
Decembrie '89 care închide „in epoca” 
aproape tot c6 s-a făcut, căci puţine 
filme de pina atunci rezistă examenului 
unui timp nou şi al artei autentice. 


m facut. în paginile revistei o 
pregătire a unei posibile dez- 
bateri privind condiţia cine- 
matografiei noastre, situind în 


prim “planul problematicii ei, 


figura producătorului, a unui 


-producátor-animator, căci de astfel de - 
producător avem nevoie, Producătorii: . 


de pind acum, sármaniil (unii dintre ei 
pricepuţi şi iubitori ai artei a şaptea) nu 
erau decit niște delegaţi ai spiritului — 
cenzor. 


Două importante distincţii pentru filmul 


La capătul liniei de Dinu Tanase (realizat însă în 1983): 


ULTIMA ORĂ. 


de „finisate — 2] de lung 


Premiile Uniunii Cineastilor 1989 


regafá pentru Rochia albă de dantelă şi 
Noiembrie, ultimul bal; 

— Premiul pentru muzică: compozitorului 
Dan $tefánicá pentru Cai care plătesc cu 


viera; 

Premiul pentru montaj se acordă monteu- 
zei Cristina ionescu pentru Noiembrie, uiti- 
mul bal si Rochja albă de dantelă 
— Premiul pentru machiaj: Mircea Vodă pen- 
tru Francois Villon şi Mircea; 

— Premiul Pa ai critică, istorie şi teorie ci- 
autorilor volumului „Secolul 


nem atografica: 
cinematografului”: Cristina Corciovescu, 

“W A ha Vulcănescu, loana 
Crean post mortem), Doina Boeriu; 
— Premiul el al juriului: Post-mortem 
regizorului Alexandru Tatos; 
— Premiul pentru intreaga activitate: cineas- 
tei Hortensia Georgescu pentru ea 
creaţii din domeniul costumului de fi 
Petre 'esedint 

— pri inte, 
Do go + 


an, Magda Mihäl- 
Doru Segal, Anton $u- 


eanu my 
r lesscu, 
cai En 


În ziua de 6 martie, DI. Dan Pita, pregedin 
tele Centrului National al Cinematografiei a solicitat o intrevedere cu mem: 
brii secţiei de critică a Uniunii Cineagtilor. Cu acest prilej, ni s-a comunicat 
că cele cinci studiouri de creaţie au în lucru — de la faza de proiect la cea 
metraje de ficțiune 


Marele. premiu 
şi Premiul de interpretare 
feminină. actriţei 
ioana Crăciunescu 


Lede. 
tr 


le asteptäm, 


Scurt metraj 


film documentar. Jean 
lacära din adincuri 


pentru regie film ific: Gheorghe 
Stiucă Pon: = că porto ng 


Premiut ae plostiee. mul de animaţie: 
Radu igazsag pentru Picnic muzical 
Premiul scenariu: Ovidiu Bose Paștina 
pentru Eu trebuia să joc Hamlet 


Premiul fiim documentar: 
Anca J pentru Cîntecul Oltului în timp 
ce străbate lumea 

Premiul pentru animație: Vasile Manes, Ma- 
rian Mihali și Valentin Baciu (post mortem) 
pentru Motanul şi Scufita rosie 


Premiul 


în 1989, se află acum sub aceeași 
odo a filmului „arta cea mai pre- 
tioasa pentru noi“, destinat să ilustreze 
teze $i ideologii. Arta isi are legile ei, 
condiția ei, universul ei. Ea nu se su- 
pune „comandamentelor" nici unei ad- 
ministratii. Ea este in sine o chemare 
catre spirit, elevatie, incintare, medita- 
tie, fantezie, inventivitate. Este uneori $i 
premonitie. În orele ei de teoretizări; ci- 
nematografia noastră era preocupată så- 
facă școală. Ce fel de școală? Scoala 
pio pată Şcoala sablonului, a "mimării ` 


școală li oferă elevului sau. 
studentului cunoștințe profe-- 
sionale, știința de a-se folosi 
de meserie, informaţia despre 
realizările din acest domeniu, 
cultura de specialitate 
așa ar trebui — cultură generală. Stu- 
dentul vine, trebuie să vină cu talentul, 
sensibilitatea, fantezia, inventivitatea _ 
lui: Studentul trebuie să-şi 
într-adevăr vocaţia, chemarea, sensibili- 
tatea lui de artist, altminteri orice $co- 
lire este inutilă. inutilă și pentru profe- 
sor şi pentru învătăcei. 
intrebare, incă o intrebare ar 
trebui- sá răsune puternic, în 
pe ồn fe! de dezbatere despre 
: cinematografie: cine 
invata p pe.cine? Apoi: cine in- 
inteaza Cui. realizarea 
` unui tim? 


u “avem scenarii! Cine le 


nu apar scenariști? Cine de- 
pistează talentul? Cine: asi- 
gură debuturile, fara de care 
nici o cinematografie, ca nici 
o altă arta de altfel, p9 Coats topo) 
nu poate supraviețui? 


in păcate, la noi dezbaterile 
sint, de obicei, grave si con- 
Cluziile vesele. Cind te uiţi in 


“jur, nu pofi-decit să zimbesti 

trist şi să constati că nimic 

nu se schimbă, vorbește 

despre noutate $ 
meni şi mai nimic nu se modifica, Dis- 
cutia devine vorbárie, iar filmul rämine 
ceea ce a fost, caci tristul adevar este 
incapacitatea prea multora de a se 
pune de acord cu vremurile si mai ales 
cu arta. Cu cea de-a șaptea în cazul 
nostru. Asta amintește de acea para- 
frază caragialeană din cadrul unei dis- 
cutii despre publicaţiile culturale cind 
in încheiere s-a spus: „Domnilor, ajun- 
„gem tot la vorba lui Caragiale: criză 
mare, monger!“ Problemele filmului sint 
într-adevăr şi mari, şi grave. Încercarea 
de a le scoate de sub ae lui Cara- 
= ia ee riscul de a nu fi pe plac. 
es la capátul asteptarii se aflá 


Mircea ALEXANDRESCU 


pentru coloana sonoră: Mihaela Ser- 
gescu pentru Cintecul Oltului în timp ce 
străbate ri 


pentru intreaga le. regiz 
Paula Segall pentru contribuția adusă la dez- 
voltarea artei. documentarului 
Juriul a acordat un premiu onorific, fimubui 
„Jurnal liber '89, realizat de un 


Diaconescu, - Benes ea 

Kaflan Bote, M = 
Mircea Saison Grigore 

Valentin ilie, Kiamil Kiamā, 

; Vied Ovidiu Miculescu. 


și — 


caută $i unde le caută? De ce - 


i: schimbare, dar n ~ 


DIN NOU 
PENTRU CA 


Un vis al anilor ’70 


PRODUCĂTORUL 
REGIZOR 


red că nu trebuie explicat de cơ box-oftice, Coppola înființează o nouă com- 
regizorii au dorit — în deceniul li- panie intitulată orgolios chiar „a regizorilor”: e | 
berafizärilor din Statele Unite — „The Directors Company”, avind ca asociaţi 
să scape de sub controlul de fier pe Bogdanovich și Friedkin, și de astă data 
al producătorilor de tip traditional TH de studioul Paramount (lansarea 
identificați. cu structura marilor KH pie eto i 


studiouri. În cinema a fi liber de din pricina costurilor ridicate, în afara 
constringerile financiare şi tehnice este cel patronajului marilor studiouri). Noua compa- 
mul Deea un về, In mod rạngdonil tocmai nie realizează la (v. pag. 17), Luna 
Pu trang incepind de de hirle, Daisy Miller si primul american 
la sfirsitul anilor '60, transformarea visului in al regizorului Wim 


realitate. Aparate de filma! şi sisteme de ilu- mel. Totuși și această a doua companie a 


minare portabile, o peliculă infinit mai sensi- regizorilor independenţi este pindită de fali- 
bilă au permis filmările în afara vechilor cen- ment, dupa räsunätorul eșec de public al ad- 
tre de producție. Acestui argument de ordin mirabiluldi Apocatipsul, acum (1989) realizat 
strict material i s-a un altul de fac- -chiar de Coppola: Exact in același an, un alt 
tură sociologică, dar ta fel de hotaritor: modi- răsunător eșec avea sa pună capát iluziei re- 
ficarea componenţei spectatorilor. gizorilor de a putea fi si producători. La nu- 
Sondaje de specialitate indicau, incepind mai doi ani după ag e sere obținut de 
din 1968, că 48% dintre plătitorii de bilete din Michael Cimino cu de ceri, 
Statele Unite au intre 16 si 24 de ani. Cum rul înregistra o cădere fatală cu cer ar ma 
lanţul determinismelor are logica sa inte- sau film Poarta cerului, produs de United Ar- 
rioará, această nouă „piaţă tinára" a generat , deși recunoscut ca un regizor 
la rindul ei două consecințe importante asu- neegalat, nu putuse să depășească ca produ- 
pa tematicii și limbajului cinematografic. cätor stadiul artizanal. (De altfel cam in ace- 
ouă filme se fac exponentul acestei dure lași timp, o soartă comună a avut-o și com- 
schimbări. Primul,  Absotventul (1967) lui pania actorilor-producători „First Artists“ in- 
Mike Nichols, este implicat prin temă și story temeiată de Newman, Poitier, Streisand, cá- 
în redarea sec =-4 a ale rora li eau po ulterior Steve McQueen și 
colegienilor si st lor americani din anii Dustin , susținută la început tot de 
'60 (v. pag. 14 Berkeley in the Sixties). Cine Warner). 
matograful pune in circulație prin mijloacele 
sale specifice diagnosticul filosofului societa- 
ţii industriale, Herbert Marcuse, enunțat in Excepgiile 
„Omul unidimensional”: „Lăsaţi tinerii sa cu- 5 
noascä lumea, sá viaja cu propria 
lor sensibilitate, fara sa indoctrinati de so- Printre filmele produse de Coppale la noua 
cietatea tehnocrată a capitatului care a insti- sa companie s-a numărat și al doilea film al 


tuit pentru ei false necesităţi.” În sfirgit, tot in lui Lucas, considerat pina azi cel mai semni- 
anii ‘60 ieșeau de pe băncile colegiilor și uni- Sonti: Sie, drepa Soares amara BEE 
ilor americane, primii tineri licertiati '60: American Graffiti) (1973). Lucas urma sa 
în ele, deci să aducă pe ecran propria treacă de la filmul cu buget redus la super- 
for experiență. Ei au fost supranumiţi „copii producții pentru care a dovedit un deosebit 
“teribili". Ecoul filmului lui Nichols este măsu- talent financiar. Din 1975, mezinul „copiilor 
rat de o remarcă a cronicarului säptäminalu- teribili”, Steven Spielberg, după ce da 
lui „Time“: „Din pricina Absolventulul, jumä- teptata lovitură cu Fácil urmează acel 
tatea Americii care are mai putin de 25 a ani drum. De la inceputul anilor '80 cei doi vor 
priveşte la cealaltă jumătate de peste un in- constitui cel mai tenace și productiv tandem 
ozitor abis”. Al doilea film este Bullitt de producător-regizor din istoria Cetăţii fil- 
fise) policierul lui Peter Yates care intro- mului. Azi, între cele mai rentabile zece filme 
duce accelerarea ritmului, elipsa dramatur- din istoria cinematografului, șapte sint reali- 


z gica si 0 alta tsleturá de montaj. corespu corespunză- zate sau produse de unui dintre ei Reusita - 
Superproductiile concurate de serialele tv: Păstrează visul foare,in plar plan galeti stich de nerabdare a ti- lor p pare sẽ fie exceptia care contra regule, ; 
ner net in peisaju zbuciumat ‘oduct 
cu Jenny an si Stephen Collins cinematografice de peste ocean, mài san şi 
de un alt tip de excepție. Este cazul lui Robert 
idilă pentru o piatr: producător Steven Spielberg; Independengii Altman venit in familia cineastitor nu la prima 
inerete și ferm hota sa n angajeze 
cu cancer urner si Michael Douglas într-o cursă oarba după ciytig, deviza sa: 


Înainte de a fi acceptaţi de marile studiouri, „Vreau să fac filme, nu ban” Ceeace se siin- 
calea către producţia de film le-a fost des-  timplă. Dar cel de al șaselea film al sau 
chisă de un producător ph 2 ta, a cárui MAS.H. (1970), realizat cu un buget foarte 
faimă se baza exclusiv pe filme-de-serie-B: redus, îi aduce surpriza unui colosal succes 
Roger Corman. Lui i se datorează însă strate- de public plasindu-se în anul premierei pe lo- 
gia filmelor cu buget redus care i-au permis cul 22 al succeselor de casă din toate timpu- 
să debuteze pe Coppola, Bogdanovich, rile. Tinerii combatanți din Vietnam, intori 
Demme şi de a lucra, la inceputul carierei lor, acasă sau cei ce s-au răzvrătit impotriva răz- 

cu Scorsese, Peter Fonda, De Niro în afară boiului, iau cu asalt sălile de cin desco- 
de multi alţii. Așa se explică cum Coppola, la perind cu deliciu comicul din mijlocul trage- 
numai doi ani după primul său film pornind diei de pe front. Cistigul îi permite lui Altman 
de la pelicula de diplomă Acum, sint băiat să-și înființeze propria sa companie unde A 


mare, poate infiinta, in 1960, o casă de pro- realiza in special filmele sale 

ductie personală: Zoetrope o, sub Long paana O 

aripa ocrotitoare a unuia „Majors”: Buffalo Bil, Women, A Wedding etc.). 
Warner. a nd Coppola” 100 zeii În ciuda acestor trei reușite, se poate 
practic "doar două filme Oamenii Y a (Rain spune că la Hollywood regizorii-producători 
People — 1969) și THX_1198 (1970), dar de s-au stins mai repede decit revoluția tehnolo- 
care se leagă lansarea unuia dintre puținii re- gică și sociologică care i-a propulsat. Străda- 
gizori care aveau sá ramina pina azi recunos- nia lor nu a facut decit să e o cale re- 
cut ca unul dintre producătorii de frunte ai gală producătorului, fie el chiar independent, 


Hollywoodului. El este George Lucas. Absol- propulsat ca star în anii '80. "Noii moguli (v. 
vent al Facultății de cinema al Universității de articolul aláturat) dictează destinul industriei 
stat californiene, Lucas — cu cinci ani mai ti- cinematografice americane cu aceeași autori- 
pr decit Coppola — primeste din partea stu- me ca și vechii moguli. De fapt ei sint singu- 
diourilor Warner o bursă A oe să rii apți să se confrunte cu creșterea vertigi- 
asiste la filmări. Asa il cunoaște pe Coppola, noasă a costurilor de producție și de lansare 
devine asistentul său la Oamenii ploii, iar a filmelor. incheiem incursiunea in lumea do- 
acesta prin Zoetrope Company îi finanţează rintelor oamenilor de film americani cu o 
primul film THR 1198 — viziune asupra so- giumä. nu prea veselă. dar pentru ei la ordi- 
cietätii viitorului dominată de tehnică Ca nea zñei _Dacă pleci in concediu o sapta- 
intr-un meci de rugby. pasele spectaculoase mira. pregateste-te ca la întoarcere ultimul 
continuă. record privind costul maxim de producție să 
Cu prestigiul consolidat de primele Goud fe cu mult depășit”. 
serii ale Napa (1972. 1974) incumunste ce 
eogme cici premi Oscar si cotă ia Adina DARIAN 


DESPRE 


ollywood-u! anilor ‘90 refuza ge- 

rontocratia Noii sai stapini aflaţi 

in fruntea studiourilor sau agen{t 

ilor artistice. au între 35 și 45 de 

ani şi arată ca niște stele dec! 

nema. Fotografiile lor se con- 

fundă cu posterele de staruri. Pri 
vind chipurile noilor magnal: hollywoodieni 
mi-am amintit de portretui făcut unui produ 
cátor de scriitorul John Fowles in romanul 
„Daniel Martin“, o palpitanta incursiune în lu- 
mea filmului. lí citez cu plăcere: „Malevich 
era departe de prototipul producatorului 
american veșnic satirizat: un broscoi umflat 
şi cu ochelari, inconjurat de telefoane, sini și 
fum de țigară“. Departe de această imagi- 
ne-cliseu sint și tinerii moguli de azi care ma- 
nevreaza fără teamă sume colosale de bani. 
isi asumă riscuri uriașe şi știu să se adapteze 
rapid evoluţiilor pieţei. Chiar daca abordeaza 
strategii diferite, reprezentanţii noii generații 
de producători au un respect comun faţa de 
principiul eficienței. Niciunul nu ezită să con 
sidere filmul o marfá. Desigur, lupta pentr: 
calitatea acesteia include și noftunea de arta 
In vocabularu: hollywoodian există un termen 


George Lucas, 
regizorul-producător 
si tandemul Simpson — 
> Bruckheimer: 
trei producători 
care arată ca niște vedete 


care devine obsesiv: blockbuster. Acesta de 
semnează acel tip rar de pelicula cu succes 
fulgerator, ce aduce studioului un profit mai 
mare de 100 milioane de dolari. Nu e greu de 
ghicit de ce sint obsedati de asemenea iori 
turi: beneficiile j de ele pot acoperi 
inevitabilele eșecuri ale acestei industrii pline 
de riscuri. Să-i cunoaștem pe citiva dintre ce: 
capabili să fabrice un blockbuster. 


John Peters și Peter Guber formează ur 
celebru cuplu de producátori aflat in fruntea 
studioului Columbia”, care a fost cumpara! 
in 1989 de firma japoneză „Sony“. Asocial 
din 1980, cei doi au lucrat inainte pentru stu 
dioul „Warner“ şi, transferindu-se la „Colum 
bia“, au semnat un contract uriaş de 500 de 
milioane de dolari. Despre John Peters s-a 
vorbit prima dată în lumea filmului ca logod- 
nic al Barbrei Streisand. Pentru ea a produs 
in 1976 prima sa peliculă S-a născut o stea, 
investindu-şi veniturile provenite dintr-un sa 
lon de coafură. Partenerul sau Peter Guber a 
venit in cinema dupa serioase studii univers: 
tare. impreuna au realizat succese de inca- 
sari, dar si de critică precum Rain Man si 
Batman. Strategia lor se bizuie nu numai pe 
strictul respect față de legea box-oflice-ului 
dar și pe achiziționarea unor scenarii suscep- 
tíbile să devină blockbusters. 


Don Simpson și Jerry Bruckheimer alcátu- 
iesc un alt tandem legendar al 
Hollywoodului, ale cárui temerare actiuni sint 
comentate cu ironie admirativá ca „aventurile 
lui Don si Jerry“. Posesori ai companiei pro- 
prii „Simpson—Bruckheimer”, ei au semnat 
un contract privilegiat cu „Paramount“, care 
le asigură totala libertate de miscare. Printre 
succesele acestui cuplu se numără Flash 

dance, Poltistul din Beverly Hilis, Top Gun 
și Zilele tunefului. Se poate vord: deja despre 
un stil propriu al producţiilor lor, caracterzat 
de o revistă franceza ca „un melanj de sta- 
ruri şi de filme de acţiune”. Dupa ce team c+ 
tit parerile într-un interviu, mi se par produ- 
cătorii cei mai calculati şi cei mai hotaritı sa 
respecte legea profitului. lata cum i! caracte 
rizeaza Don Simpson pe partenerul saw 

Jerry imi aduce aminte de ceea ce spunea 
Scott Fitzgerald despre personajul sâu din 
“Ultimul nabab»: are o viziune completa şi 
fulgerătoare a ecuaţiei necesare în fabricarea 


Kevin Costner: de la actor, 
la regizor și apoi la producator, 


unui film". La rindul său, Jerry Bruckheimer 
afirmă despre Don că „este foarte inteligent 
și posedă o memorie de elefant. E capabil 
să-ţi reproducă, aproape cuvint cu cuvint, o 
frazä pe care ai spus-o cu ani in urmă. Își pe- 
trece timpul printre carți. și posedă o mare 
cultura”. După declaraţiile făcute in interviu 
Don Simpson este într-adevar foarte inteli- 
gent. Dar după cum tuna si fulgera impotriva 
filmului de autor, povesteau cultura... mi se 
pare o ficţiune. 


Mario Kassar este președintele propriei 
sale companii „Carolco“ aflată în fruntea ca- 
selor independente. De origine libano-ita- 
liana, el este un excelent comerciant. Secre- 
tul reușitei sale: filmele pe care le produce 
sint distribuite anticipat pe pieţe straine, mai 
ales in Orientul Mijlociu, ceea ce amortizează 
cheltuielile uneori inaintea premierei. A pro- 
dus celebre pelicule de acţiune ca seria Ram- 
bo și Total Recali, dar și succese de stima 
precum Music Box de Costa Gavras. 


Joel Silver intruchipeaza mitul american al 
reușitei. După ce a debutat la Hollywood ca... 
șofer. a ajuns acum să aibă propria sa com- 
panie si a fost desemnat in 1989 producato- 
rului anului. Razbatator și temerar, el s-a de- 
dicat trup și suflet filmului de acţiune. Printre 
hit-urile sale se numără: Arma fatală, Cap- 
cana de cristal, 58 de minute pentru a trai 


Jelirey Kalzenberg este om care a reian- 
sat actwtates sudo Disney” aat la we 
nirea sa im 1384. in regres. Piguros $: persa 
wet ae reputate de 2 5 ce ow amx 
Onte producator Secreta este sae este 
viteza de reece Daca i se i¡ncreórteaz 
seara tre: scenars importante. este capa sè 
jea un raspuns in dimineața urmatoare Dis 
practica in general un buget imitat. a fact 
excepţie pentru Dick Tracy. Succesul insta 
taneu al filmului dovedește ca fierul nu ba i 
şelat. 


DE EL DEPINDE TOTUL 


Michael Ovitz este considerat omul cel mai 
influent de la Hollywood. Patron al agenţiei 
C.AA (Creative Artists Agency), el a atras 
printre chentí sai cele mai mari celebrităţi 
din lumea spectacolului. Scriitorul Gore Vidal 
şi Cintaretul Michael Jackson se numară prin- 
tre aceștia Ces mai mulţi provin din cinema- 
tograf şi au mume care de care mai rasuna- 
toare. Robert de Niro, Cher, Danny de Vito, 
Jessica Lange Al Pacino, Sydney Pollack, 
Sean Connery. Unul dintre ultimii intraţi pe 
poarta agente: .CAA™ este Steven Spiel- 
berg, ceea ce confirma ca Michael Ovitz este 
cel mai bun. Agerta sa este un loc privilegiat 
de inöinire pentru artiştii care au ocazia sa 
pună la punct aici un protect. Dotat cu o pu- 
tere de convingere tara egal si cu o voinţă de 
fier, el {ine piept calor ma duri producători si 
obține intotdeauna cs5tig de cauză in favoa- 
rea clienţilor sai. Cu Michael Ovitz e mai bine 
sá fii prieten dect dusman. iata párerea una- 
nimă a celor care îm la cariera lor. Pentru ca 
„impresarul numarul 1” poate s-o protejeze, 
dar si s-o distrugă 


David Putinam este producatorul englez a 
cărui scurta cariera holywoodiana este me- 
nita să ne pună pe ginduri Chemat in 1986 
să conduca studioul „Columbia“ pe vremea 
cînd proprietară era compania „Coca-Cola“, 
el a demisionat in toamna lui 1987 dupa se- 
mi-esecul lui Ridley Scott cu Cineva care să 
mă apere (vezi nr. 1 si 2, 1991). Semi-esec in- 
seamnă ca n-a reușit să fie un blockbuster. 
Puttnam venea din Anglia cu un prestigiu 
asigurat de filme ca Misiunea și Carele de 
foc, premiate in festivaluri internaționale și a 
traversat Atlanticul „pentru a vedea dacă nu 
se poate lucra in alt mod la Hollywood”. 
dupa spusele sale. Experienţa a fost o lecţie 
dură. E! a trebuit să înveţe că aici nu esti 
apreciat dacă produci pelicule bune, ci doar 
dacă acestea aduc bani. Sistemul hollywoo- 
dian l-a respins pe acest apărător al artei fil- 
mului care consideră că „o investiție de 35 de 
eer de dolari nu lasá loc pentru indraz- 
neli". 

Cetatea de aur a cinematografului si-a 
schimbat stapinii, dar nu si obiceiurile. Noii 
moguli nu par atit de despotici ca cei vechi, 
dar le perpetueaza preceptele pragmatice. 
Vorba lui Don Simpson: „Mizerabilul secret al 
Hollywoodului este ca au existat intotdeauna 
mai multi bani decit talent. Diferența este că 
azi acesta nu mai constituie un secret". 


Dana DUMA 


TALENT la licitaţie 


e Johnny Depp nominalizat 
la Globu? de aur pentru rolul 


din Edward Sccissorhands ® 
* 


2 Simone Signoret (pina in '90), 


singura actrita franceza a 
laureată cu Oscar 3 
pentru rolul din - 
Drumul spre inalta societate, 1959 


Vechii si noii proprietari 
ai Hollywood-ului 


oltywoodul e în alertă. Costul 

de producţie al filmelor crește 

intr-un ritm vertiginos, situație 

de care se ocupă și ziarul New 

York Times: „Astăzi se plătesc 

onorarii fără precedent scena- 

ristilor, regizorilor, starurilor. De 

fapt. tuturor celor ce lucrează la un comparti- 

"ment de creaţie a nașterii unui film.“ 

Contractele tradiţionale ale studiourilor cu 
principalii creatori au fost înlocuite cu adeva- 
rate botai de talente. Pentru a obține parti- 
ciparea lui Schwarzen la Total Recall, 
studioul a plătit 10 milioane de dolari. Dupa 
acest succes o mică companie. pe cale sa 
devină extrem de puternică, Carolco Pictu- 
res, +a propus lui Schwarzenegger 12 mi- 
hoane. Aceeași ie a plătit onorarii ta- 
buloase lui Stallone și Gibson. Paramount a 
investit 55 de milioane în Nașul il! cu AI Pa- 
cino în rolul titular. Pentru Lethal Weapon 
(Arma tatată), scenaristul Shane Black a pri- 
mit 700.000 dolari. Data fiind cota filmului la 
box-office, Black primeste pentru urmatorul 
scenariu la Uttimul Boy Scout din partea stu- 
diourilor Warner, 1.700.000 de dolari. Joe Es- 
terhaus (FLS.T.) alt scenarist in vogă, a pri- 
mit de la acelaș: Carolco Pictures 3 milioane 


box office-ului scenaristilor. Shane Black 


mul neputind acoperi nici măcar investiţiile 
cu rețeta de 80 milioane dolari, cind numa: 
producția, fără distribuţie, s-a ridicat la 63 
milioane dolari. Cu alte cuvinte, Simpson şi 
Bruckheimer sint in căutare de post. Se pare 
că studiourile Disney le pot face o propunere 
avantajoasă. 

Cifrele sint concludente. În 1989 costul 
unui film mediu a crescut cu 30%, ajungind 
la 23,5 milioane dolari, iar distribuția se ridica 
la 7-8 milioane dolari. În 1990, costul pro- 
ductiei a crescut ceva mai moderat, in 
schimb prețul creatorilor impus la bursa ta- 
lentului şi lansarea propriu-zisă (o pătrime 
din totalul bugetului unui film revine recla- 
mei) a sporit considerabil. Studiourile sint 
din ce în ce mai preocupate spre a-şi proteja 
investițiile cu atit mai mult cu cit rata profitu- 
lui a scăzut în 1990 și pronosticurile indica o 
reducere in perspectivă -de la 20% la 9%. 
Poate nu tocmai paradoxal, cu cit ciștigul e 
in pericol, cu atit creatorii solicită Onorarii 


sporite. 

David Londoner, un reputat analist al 
show-businessului, deciara în decembrie tre- 
cut cotidianului New York Times: „Ne aṣ- 
teaptă „vremuri grele in industria filmului. 
Războiul licitaţiilor a ïrwräjbit intreaga suflare 


ponezi permitindu-si să achiziționeze staruri 
de primă mărime. Pentru a contracara efec- 
tele buturugii mici care răstoarnă carul mare. 
Franck Mancuso, președintele Paramount. 
care a produs Ghost (pe locul 2 al celor mai 
rentabile filme ale anului, incheiat cu 195 mi- 
lioane dolari) une acum politica filmului 
cu buget redus. Columbia pare cel mai bine 
plasat să țină pasul! cu această cursă cu spri- 
jinul- capitalului japonez, intrucit, se știe, stu- 
dioul a fost achiziționat de Compania Sony 
De asemenea, apare revitalizat MCA, propric- 
tarul studiourilor Universal, al colosalei sale 
arhive de filme ca și a parcului de distracţii 
achiziționate acum citeva luni de Electric In- 
dustrial Matsushita. 

Redutabilul tandem de producători Jon Pe 
ters și Peter Guber, (faimoși in jal dupa 
ce au produs Batman pentru studiourile War- 


ner (v. Noli ee . 7) au fost „ciștigaţi la 
licitaţie“ de C mola ¿or cu pag e 
exorbitantä, în vederea producerii unui film 
de actiune, Hook avind ca erou pe Peter Pan. 
Regia va fi semnatá de Steven Spielberg: 
Dustin Hoffman și Robin Williams vor fi ca- 
petele de afis. Celor trei le vor reveni 40% din 
totalul costului de producţie. Pină acum ma- 
ximum a fost „doar" de 30%. 


a”. În același cotidian; un mana- 


dolari pentru story-ul la Basic instinct (in- 
stinct vital). 

Escalada onorariilor ingrijorează executivii 
marilor studiouri cu atit mai mult cu cit la 
originea ei se află companiile mici care, prin 
citeva filme de buget-mamut plasate pe cir- 
cuitul international, au reușit să acopere co- 
losalele investiţii și chiar să-şi asigure un cis- 
tig. Una dintre acestea este Caroico Pictures 
O altă mică companie independentă. Largo 
Entertainment, condusă de Larry Gordon a 
reuşit să cointereseze oameni de afaceri ja- 


inematografia socialistă și-a in- 
ventat, latä cu multe alte 
aberaţii originale, şi un „produ- 
cer”. pe masură. In optica ini- 
tialá, acesta era harazit sá actio- 
neze dupa chipul şi asemánarea 
ee creatorilor si stàpinilor ‘sai, 
să dezvolte si sá imbogäteascä dog- 
mele fundamentale aie temutului realism so- 
Dialıst 
Ca experimentul respecti n-a reușit 
aproape deloc, este un fapt erident si imbu- 
curator. Asa se expică cum de au putut 
e. in pofida unei cescwi feroce afifea 
f de valoare. stidind prin insás: existects 
lor trufia prosteasca a unei paten Sacra 
nare ce-și propusese (iar. pe Jocuri cis 5 
reușise) sá facă .totul”. Si tot sử se zz- 
plică cum au putut dispare aftia production 
Cate, pe măsură ce ingelau așteptările puters 
erau discutafi, intimidati, sanciionati n4: 
rotii sau direct concediati. 
secretariate literare, producătorul (bun). dele- 


gat era destinat a ocupa poziţia de neinvidiat 
dintre ciocan și -nicovală.. El nu avea nici 


unghi subiectiv 


Ca si colegii noștri din edituri, redactii sau 


bani, nici autoritate, iar gustul, opțiunile sau 


Există insă şi altfel de situaţii. Don Simp- 
son şi Jerry Bruckheimer, angajaţi in urmă 
cu 11 ani drept tandemul de șoc de studiou 
rile Paramount pe o durată de 5 ani, au fos! 
forțați să-și părăsească osul patron 
(500 milioane dolari și totală libertate de 
creație pe durata contractului) în urma eșe- 
cului cu Ziua tunetului, film în regia lui Tony 


Scott şi cu superstarul Tom Cruise! După 


cum se vede se intimpla si la alții. Eşec nu 
doar de critică (producătorii sint mai putin 
sensibili la condei). ci mai ales financiar, fit- 


eventuala competenţă ori probitate profesio- 
nală erau luate sub beneficiu de inventar de 
catre acei tovarăși care, contundindu-și inep- 
tiile Cu realitatea, comandau in consecință 
ceea ce trebuia să producă.. producătorul. 

“Celebrul. „plan tematic”, capodoperă a bi- 
rocratiei esive și: tembele, se plimba ta 
nesfirsit între nivelul „interior“ al Caselor de 
filme și cet-.superior”, care se tot întindea de 
la înălțimea etajului doi din C.C.E.S. la cea a 
„cabinetului doi" din C.C. 

~ Astfel se planificau (pornind de la idee, pi- 
lula, subject, sinopsis, scenariu etc.) toate 
acele povestioare insipide menite, in optica 
Strimba a iluștrilor comanditari, să învie $i sa 
exalte imaginea omului nou, partinic devotat 
şi fericit 

Din acestíe) moment(e) si pind la premiera 
etorás fim (ar uneori și după aceea) pro- 
Soci ta ngoc rebvia să fie mereu pe 
faz. giá s încă peón in mod discret 
Ote c gagomame care se dorea Sen 
senal, in ba e wer sede sbi 
mestesuget Or conos sore 2 camita un îm 
mai de doamre- aa (Sc Ba 2 Tage 52 
pe turta proprie, sa rog sé má crai: ca pro 
cedeul nu era deloc simplu 


hollywoodiană 

ger de la un mare studiou adăuga: „Am ajuns 
ca o hoarda de elefanti alergind pe Main 
Street, fiecare tinindu-si trompa agätatä de 
coada celui din fata sa. Ceea ce ei nu ştiu 
este cá elefantul din capul acestui gir este 


orb şi habar n-are încotro se îndreaptă." 


AD. 


Amintiri din casa filmelor 


Suspectat de către factorii de decizie (ade- 
sea pe bună dreptate) de jocul dubiu în fa- 
voarea „älorlaki“ — adică a creatorilor — el 
nu se bucura nici măcar de increderea aces- 
tora, care-l considerau mult prea aproape de 
rigorile stăpinirii. 

Urmau, rind pe rind, nenumăratele variante 
de scenariu sau decupaj regizoral, probele, 
aprobările $i dezaprobarile de distribuție, de 
deviz sau de locuri de filmare pe care su- 
pra-producátorul (la fe! de unic ca şi partidul 
ce-l emanase în postura respectivă) le prito- 
cea la nesfirsit. 

Preferat să asiste, uneori, la aceste jalnice 
jocuri — nu în virtutea ,democrafiei” socia- 
tiste, ci grație statutului său de simbriaș mai 
ușor de ținut sub ascultare — așa-zisul pro- 
ducător devenea cel mult faimoasa curea de 
transmisie a verdictelor autoritare câtre regi- 
zorul sau scenaristul care, exasperati la nn- 
dul lor, it taceau nu odată răspunzător de ne- 
mtumie sale Ca să nu mai vor- 
Dem Ge acele stug nante in care excesele 
sau matraparicorie vnnd esore echpe 
= rare Ge we sprecemesorge Sst 
vt Spie de onesitzte aranjares” conte 
ba a Jeor Ge mare si a onoraridor or 


substituirea recuzitei si a costumelor de va- 
loare) trebuiau detectate și remediate de că- 
tre același producător, destinat de jure și de 
facto să scoată din foc castanele altora... 

Şi totuși... existau unele situaţii sau con- 
juncturi in care diplomaţia, intuiţia sau numai 
șansa ofereau pseudo-producatorului ocarıa 
sa medieze, sá se descurce, să „0 dreagä“ in 
favoarea filmului, punind $i el umărul. în mē- 
sura în care era posibil. la aprobarea aces- 
tuia. 

Că uneori se intimpla și invers — puterea 
gasindu-si in slujbasu! său un aliat pe cit de 
util, pe atit de detestabil — este tot atit de 
adevărat. Din păcate. 

Așa incit enuntarea unui verdict global in 
această privință devine ce! putin riscantă. 
Pentru cine dorește, totuși, așa ceva, rámine 
să apeleze la „proba de conștiință”, singura 
în măsură să edifice, impreună cu filmele res- 
pective, o judecată dreaptă asupra a ceea ce 
a insemnat producătorul in cinematografía 
epoci de justificată rușine patriotică. 


Bogdan BURILEANU 


liei Rose. e Mati Dillon 


0 


u, nu este rezultatul unui top, ci 
bilanţul dintr-un unghi subiectiv 
al co-directorului revistei Studio 
magazine, Jean-Pierre Lavoig 
nat. retinind pe cei care au in- 
scris un punct pe harta cinema- 
tografica a anului incheiat. Su- 
biectivitatea sa este evidenta si din faptul = 
dintre cei 100 de regizori și actori reţinuţi, 48 
sint francezi; doar 39 americani, 5 englezi. 3 
italieni, 2 sovietici si cite unul spaniol, polo- 


Fara a absolutiza concluziile criticului fran- 
cez, ele ne propun o trecere in revista a suc 
ceselor de prestigiu sau de public ale anului 
1990 care merită atenția noastră. in ordine al- 
fabetică vi le prezentam. 

© Isabelle Adjani pentru a fi fost nominali- 
zata la premiite Oscar cu. rolul Camille Clau- 
del (pina acum, singura actrita francezá care 
a obtinut Oscarul de interpretare ramine Si- 
mone Signoret, in 1959, cu rolul din Drumul 
spre inalta societate) e Woody Allen — ma- 
rele favorit al publicului european (in special 
al celui francez) pentru comediile sale nasco- 
cite din angoase metafizice: «Crime şi delicte 
lansat la Berlin in 1990 e Spaniotul Pedro Al- 
modovar autorul acelui atit de discutat şi vi- 
zionat Leagá-má bine (v. pag. 17) e Urmeaza 
cinci actori akar _—.. Anconina, 
pop ig Auteuil, Natha- 
Claude Berri e Warren Beatty pen- 
lo originalitatea transpunerii eroilor din ben- 
zile desenate in Dick Tracy e ltalianul Ber- 
nardo Bertolucci — președintele juriului de la 
Cannes in 1990. Loc datorat mai degrabá 
ecoului prelungit al Ultimului impárat decit 
noii sale premiere Un ceai in Sahara, film 
cae a divizat ——- opinia criticii de cea 

Doi regizori ng ai 
Besson (Nikita), Ber- 
trand Stes (Daddy nostalgie) $i Dirk 
a în bilanţ pentru 


umbra lui Bunuel e Marion Brando — re- 
venind parodic sub masca altui nas e Anne 
Brochet, o Roxane pentru Cyrano-Depardieu 
e Americanul Matthew Broderick, patru filme 
in 1990 si un loc de frunte la box-office e Ni- 
colas protagonistul din filmul lui 
Lynch, Sailor și Lula e Caubere, 
Etienne Tsila — noi ve- 


Chelton 

dete franceze e Sean Connery — la 60 de ani 
considerat unul dintre cei mai charismatici 
„juni“-primi. Retinut pentru rolul din Pe ur- 
pa Octombrie roșu de John Mac Fier- 
' Costa Gavras, autorul lui Z, singurul 
ma francez care-a realizat filme de suc- 
ces produse in Statele Unite. Ultimul: Music 
Box (Ursul de aur la Berlin '90) e Gérard 
Darmon e Daniel Day Lewis — Oscarul pen- 
tru rolul pictorului paralitic din Piciorul meu 
sting e Alain Delon salvat la inceputul anului 
de filmul lui Godard Nouvelle Vague, dar 
descalificat de critică pentru ultimul sâu film 
Mașina de dans e Maria De-Medeiros (Henry 
si June) e Robert De Niro are în bilanțul anu- 
lui două roluri slabe (Stanley si Iris, Nu sin- 
tem rent. dar şi o tusá de maestru in Buni 
băieţi de Scorsese e Bineirteles Depardieu 
—Cyrano. Era doar vocea lui Rostand... e 
un nou venit in hora gloriositor 
printr-un foileton tv.: 21 Jump Street si, desi- 
Cry ne Lega Dorn (Luta) e Cae 

Vito — actor şi regizor in Războiul fami- 
trei succese într-un 
an (Outsiders, Rusty popa Drugstore Cow- 
ar e Nicole Garcia e Tony Gatlif e Richard 
— revenire in forță cu Pretty Woman e 
oy Gibson (Air America, Hamlet) e Judith 
Godreche — cea mai tinárá actriță din grati- 
ile presei @ Tot in trena noilor venite: Ma- 
Judith ul Ar- 


a 


critică eclatant e Tcheky kas pent ful 

o ru rolu 
din Nikita de Luc Besson e Polonezul 
Krzysztof Kieslowski — beneficiar, probabil 
inca multă vreme, al Decalogului sau € Vai 


kovich, dupa Valmont din Legături periculoa- 
se reconfirma subtilitatea şi Sipbiovităea tă ta- 
lentului in Un ceai în Sahara e Louis Malle 
(hotart, francezii igi respectă cineastii) filmul 
anului pentru 6| Milou. th luna mai caminind 
in umbra precedentului La revedere, copii e 
Marcello Mastroianni i 


Malle e Yves Montand — mentionat nu pen- 
tru un film, ci pentru volumul sau autobiogra 
fic: „Vezi, n-am uitat” e Demi Moore, prota- 
gonista din unul din ‘cele trei mari succese 
comerciale ale anului: Ghost e Eddie Murphy 
cu capitalul morai si financiar de vedeta se 
lansează in regie Nopți în Harlem e Philippe 
_ patru filme intr-un an; definit „un mo- 
nument”; Césarul pentru rolul din i 


recistiga publicul in rol de polițist, dirijat de 
Sidney Lumet e Al Pacino, asteptind Nașul 
ill e Vanessa Paradis, César pentru cea mai 
certa speranță e Anne Parillaud, inca un 
nume din distribuţia lui Luc Besson ia Nikita 


nae necontestata e Michel Piccoli — nu 
putea nici el lipsi dintr-un bilant francez e 
ere rm 


gamit ajuns Super vedet la Hollywood e 

Martin Scorsese, Leul pentru regie ia Venetia 
‘90 e Robert Sean Leonard, unul dintre elevii 
lui Peter. Weir din Cercul poeţilor dispăruți 
(v. Noul Cinema nr. 1/91) e Michel Serrauit 
e Steven mereu in frunte ia 
box-office e Stallone, egal admirat 
şi hulit, dar nu se poate face abstracţie de el 
© Oliver Stone, —_. pentru regie cu Nas 
cut de 4 iulie e Patrick Swayze eroul dir 
Ghost e Jessica Tendy... şi şoferul ei. Primu! 
Oscar dupa 58 de ani de cariera e 


continuă succesul celui dintii e John Tra- 
volta, la 12 ani dupa Febra de simbátá seara. 


revine pe orbita —- cu remake-ul AJO 
mama, aici copilasul! e Paul Verhoeven, 
olandezul care a zburat la Hollywood unde a 
optat pentru violenţă: Robocop şi Total Re- 
call e Christian Vincent o alta descoperire a 


pile Cc agro fr a sa e ®- 
mele următoare o fata de remizat Mme © 
nema nr. 1/91) e Debra _ 


John Travolta in revenire 
cu Alo, mama, aici copilasu! 
(alaturi de logodnica sa, 
actrita Kelly Preston) 


L-am văzut la Gala filmului 
francez în Viaţa unui copii 
räsfätat de Claude Lelouch: 

Richard Anconina 


ORA 


DOCUMENTARULUI? 


Mari iubiri, 


trecute 


şi prezente 


ineaștii documentariști au astăzi o rațiune mult 
mai clara de a fi şi de a se manifesta decit ieri 
Statutul lor (dacă păstrăm discuția in „regis- 
trul“ teoretic) s-a schimbat radical, ei și-au re- 
dobindit un drept şi o indatorire ani la rind ul- 
tragiate, dreptul și indatorirea de a accede la 
adevăr. Au încercat, unii din ei, şi in anii'tre 
cuti, să forteze „uși închise”, dar tentativele lor s-au dovedit, 
în ultimă instanță, sortite eșecului, drumul spre adevăr deve- 
nise de-a dreptul riscant, inoperant. Cineastul documentarist 
şi-a, recistigat. in prezentul imediat, însăși condiția. Consem- 
nind această intrare (re-intrare) în starea de normalitate, mă 
gindesc totodată la citiva dintre documentariștii de ieri care 
s-ar fi bucurat cel mai mult, astăzi, să fie printre noi, printre 
colegii de breasia, in clipele regásiril de sine. Practic, este 


"vorba de amintirea unor creatori pentru care filmul docu- 


mentar a insemnat tot dragoste, muncă, pasiune, destin, 
viață. Cred cá mai ales astăzi, cind arborele creației docu- 
mentare isi dezvoltă și-și diversificà firesc ramurile, mai ales 
astăzi avem indatorirea să transmitem generaţiilor "prezente. 
generaţiilor de miine, amintirea acestor mari iubiri pentru fil- 
mul documentar. 

Primul chip care ne apare pe acest mic „memento“ ai ma- 
rilor iubiri este acela al regizorului documentarist Slavomir 
Popovici. Vor trece anii și filmele sale de poetică şi emotio- 
nantă cercetare eti românească hi, vor păstra neal- 
terat mesajul de adevăr, de permanență, de frumuseţe. Vor 
trece anii, dar un film precum eseul său filosofic Romanje 
aspre va rämine a pote totdeauna în zodia capodoperelor. 
Pentru cine a avut să-l cunoscă și să-l iubească 


privilegiul 
|. pe Slavomir, exemplul său de cinste, de modestie, de dăruire 


nu are moarte. Nu știu de ce, dar chipul mereu chinuit de 
întrebări gi de nesomn al regizorului ne poartă gindul, 
printr-o aproape imperceptibilă transiatie, spre tristele loco- 

de altădată din filmele sale, astepfindu-si sfirgitul, cu 


motive 
ee AS tor din ano; Spare 


Cit de mult datorează ficţiunea documentului o demonstrează, dintre ar- 
tele “surori, cel mai mult filmul. Înainte de a deveni mari regizori — să-i . 
amintim doar ‚pe, Francesco Rosi. sau pe Kieslowski — numeroşi cineaşti au 


~ fost mai Inti mari ‘documentaristi. Evenimentul sau simplul fapt de viata 


s-au constituit adesea in. materie intrinsecă a ficţiunii. Totuşi ficţiunea fas- «° 


cinează şi atunci cînd aportul creativ lasă de dorit, în timp ce documentarul . 
-“ca atare are un public restrins. Ne propunem sá nivelam aceasta nedreptate á 
sẽ: măcar ïn Sp citorva Pagini de revistă. 


5 e Titanic-vals feu Birlic) în ae lui Paul Călinescu. 
deţinător al Plachetei de bronz la,Venetia = 1939 pentru documentarul Tara memor 


o lume, dispare un anotimp al istoriei. Sub „semnul bradu- 
lu”. sub celelalte semne ale permanenței — desprinse cu 
pasiune și cu migală de regizor din tezaurul creației noastre 


' populare, pentru uzul de sufiet si de crez al prezentului si vi- 


itorimii — întrezărim pecetea unui creator pentru care ade- 


= vărul n-a avut niciodată jumătăți sau sferturi de măsură, o 


na di orcgramale PRE UBER: po cara MA We; rofuza nici 
una din fot Imelof sale. 
Sint mulți, le mulţi ani de cind ne-a parasit — încă ti- 


x 


+ Da, amintirea 
acestor mari iubiri 
are proiecţii în prezent 
si, sperăm, în viitor 


nar — un alt regizor documentarist pe care confrații săi mai 
tineri intr-ale creaţiei nici nu l-au mai apucat: Gabriel Barta 
De ce ne revine în amintire chipul său, azi, la ora re-deschi- 
derilor spre lume ale filmului documentar? Poate pentru că 
în incursiunile sale pra ae gnc printre desene copila- 
rești, printre lebede $i baloane sau in universul frematator al 
unei gări, cu plecări, sosiri si așteptări „de rutină”, am simţit 
intot na o sensibilitate lirică ieșită din comun, menită a 
pune În evidenţă Lo gri ae = suflet ale per ai Nu, în nici 
un caz, nici exemplul acestui cineast-poet de ieri nu trebuie 
uitat, 


La numai citiva ani după dispariia regizorului a intrat în 
amintire și partenera sa de viata, de moarte si de creaţie, - 
Dona Barta. Ei îi datorăm citeva dintre cele mai frumoase 
documentare științifice. Aplecindu-se minuțios — cu tempe- 
ramentul cercetătorului, dar și cu un acut simţ estetic — < 
asupra florei și faunei, în căutare de particularităţi inedite, - 
regizoarea ne-a lăsat citeva documente antologice din lumea < 
Marii Negre, din viata peștilor, a plantelor acvatice. a unor 
vieţuitoare aproape invizibile: mici bijuterii, mici antologii ale 
frumosului in natură. După atit de scurta existență a regi- 
zoarei ne întrebăm mereu de unde i s-a tras fascinația atit 
de puternică și atit de constantă spre lumea efemeridelor... 
Şi aș mai aduce în discuţie încă un bi ee acela 
al regizorului Mire! Hiesiu, dispărut, de asemenea, în plină 
forță creatoare. Mage a men, amplá a cineastului, spre deose- 
bire de acelea aduse piná pere mate da aeg 
sită unele ,corectii*. Pe de o parte, pentru activitatea sa 
artistică a inceput cu foarte muţi ani in urmă, într-o pè- 
rioadă marcată de aberaţii și elucubratii social-politice, ae 
care ar putea explica — cum sä le spunem? — unele naivi- 
täti din primele sale filme. Pe de alta parte, pentru ca, 
regizorul a știut întotdeauna să se apropie de Sree 
dintre filmele sale rámin victimele unor ambiante 
— cum să le spunem? — revolute. Dar fimele tui Mirel tile 
siu (dintre care unele au fost programate in r 
documentarului románesc de la Nyon '90 $i Berlin '91), con- 
fin documente, unele, de valoare inestimabilá, despre realită-- 
tile românești ale ultimelor trei-patru decenii, meditații cu 
pronunțat miez moral, estetic și filosofic privind însăși con- 
diția umană, condiţia artistului la finele veacului 20. 
Amintirea unor mari iubiri? Da, amintirea unor mari iubiri. 
De fapt, patru îndrăgostiți de adevăr, intr-o epocă tristă. de 
eludare a adevărurilor. Va avea, oare, amintirea acestor mari 
iubiri proiecții în viitor? 


Călin CĂLIMAN 


O DUPĂ GRATII O PROTECŢIA CUI? 


film a fost realizat și interzis in 1970“. Sub 
insertul de mai sus ni se prezintă filmul După 
= y Alexandru Boiangiu. interdicţia și-a 
i it însă „rostul“ imediat, ea insemnind, de 
, fringerea unui program bine stabilit, dislo- 
- Saar ab Ha 0 gen Sn 
prin. anii '60, an rumul, 
i ca o floare și Ca- 
, plonjări in universul incomod al problematicii so- 
ciale, au stirnit un interes vecin cu senzaţia. Directetea si 
sinceritatea in abordarea unor subiecte spinoase, tehnica fo- 
_ losită — filmările „pe viu”, cu aparatul ascuns, inregistrarile 
„furate“. folosite mai apoi in chip de comentariu din atara 
cadrului — imprimau filmelor sale o pecete de adevăr trait, 
` nu refacut si reabilitau, de fapt, o specie prețioasă a dotu- 
mentarului mărturia cinematografică. O experiență fasci- 
nantá care, din păcate, n-a durat mult. Cele două filme au 
beneficiat de relativa deschidere din anii '60. După gratii a 
; fost facut la limita dintre acea deschidere relativa $i inchide- 
ER I, er vie I limbaj foarte bi lat 
vê gratii te. într-un ine articulat, 
: despre viaja celor privaţi de libertate, Despre acea categorie 
de oameni care. dintr-un motiv sau altul, pentru o faptă sau 
alta, iși petrec un număr de ani, din unica lor viaţă, in afara 
~~ viet, Construit simplu, sever aproape (scenariul Mihai 
127 Stoian), pus in imagini de o rară expresivitate (operatori. 
pe :;-Gh. Hershdorffer și Stefan Fischer). susținut de o coloană 
TU sonora dominatá puternic de muzica lui Radu Zamfirescu, 
N filmul declanseazá o incárcátura emoțională explozivá, pe 
: măsura subiectului atacat. Punctul iui forte ramine viziunea 
at izoralá; capacitatea ei de a se comunica printr-o econo- 
"mie de mijloace voită și menită să concentreze, la esenţă, nu 
E starea fizică, ci starea sufletească a ,subiectitor’. Subiectii 
ar) „sint cîțiva deținuți de drept comun. prinși şi surprinși in hora 
ray “unor” acti — aceleași, obsedant aceleași — ce contu- 
| a rează, precis, ideea de monotonie ucigátoare a viefii „dupa 
=i <, gratii”, Un peisaj hibernal, imaculat, străbătut de-mereu ace- 
` eași coloană de deţinuţi in drum spre locul de munca, și el 
același: un teren viran, plin. cu valuri de sirmă ce trebuie 
destăcută, tăiată, măsurată. Coloana sonora: face să se audă 
Şuierul vintului sub care siluetele oamenilor se incovoaie. 
? “Nici un detaliu nu încarcă situația, dar ea fi se transmite 
y -acut pina la senzaţia de usturime a paimelor in contact cu 
Tớ fierul. O „toacă“, tot de fier, marchează sfirsitul zilei de lu- 
Fan cru. u 9 me la „bază“. defilind pe sub privirea vigi- 
„lentă a ului din ghereta de pază. O pläcufä pe care 
scrie Zona interzisă”. Atit. Pe urmă acţiunea se reia ca un 
ritual. Spargere de monotonie Cu alte ritualuri: zilele de vi- 
Zita. cu di rile lor incredibile: „Mi-am spart doi dinți“... 
ER „Ei. cum asa?!”. Clubul, in care se poate citi sau juca şah, 
Er sub cheie, firește. Si iar: coloana, locul de muncă. valurile de 
sirmă, vintul, toaca. Zonă interzisă. La sfirs itu! pedepsei și al 
filmului, mica anchetă din care aflăm că pedepsitii „s-au in- 
vatat minte.” Nici o nota stridentă. Nimic sordid. Nici o urmă 
de violenţă fizică. Dimpotrivă, o mică notă moralizatoare, de- 
centa, necesară, răzbate din final. Şi, totuși, filmul a fost in- 
terzis. Să fi sesizat cineva, atunci, iadul psihologic și mizeria 
ẻ moralá sugerate de film? Nu cred. Filmul a fost interzis, pro- 
babil, pentru că pe atunci noi „nu aveam închisori”. Noi nu 
aveam „oameni privaţi de libertate”. Dincolo de orice specu- 
latie posibilă, azi, anchetele realizate de Boiangiu, atunci, au 
ridicat primul val al documentarului-mărturie despre epoca” 
noastră. „ 


Al doilea val 


© regizoare, Ada Pistiner, isi facea aparitia in lumea docu- 
mentarului inarmatá cu aceeași preocupare obsedantă pen- 
tru social. Filmele ei s-au numit O echipă de tineri, Un cá- 
min cultural, Despre calitate, Aritmeticá simplă la Seini. Sub 
titlurile voit oarecare. pulsa aceeași dorință de a depune 
marturie despre viaja noastră într-un timp anume gi într-un 


IF (Christine Noonan și Malcolm McDowell) 


in regia lui Lindsay Anderson, la început 
documentarist, inițiator al Free Cinema 


„Respirație liberă 


® APOCALIPS 


Exact în acei ani '70, un alt regizor, care se intimpla sa fie” 


90 O BUNICUL MEU, SCRIITORUL 


anume anotimp. socio-politic. Cu aceeași buna-credinta in 
expunerea de motive. in mod firesc. formula cinematogra- 
fica venea in prelungirea „anchetelor“ de pina atunci, dar cu 
un plus de umor — specia „hazul de necaz“ — și cu o falsă 
candoare strict nale ce le facea cu atit mai percutante. 
$i filmele Adei Pistiner au fost puse la index, cel putin pen- 
tru o vreme. Ca urmare, regizoarea a disparut, la propriu, 
din peisajul nostru cinematografic, nu inainte de a lása o 
urmă și în filmul de ficțiune Stop cadru la masă, etichetat, 
grabnic $i de circumstantä, drept „apologia unei estetici a 
uritului*. Ada Pistiner a revenit în tara după Revoluţie și pri- 
mut ei film. o comandă de protecţie a muncii, intitulat corect 
Protecţia cul?, leagă, firesc, firul operei regizoarei, exact 


Intr-o sală de cinema 
specializată în documentar, 
pentru a vedea aceste filme, 
spectatorii ar. sta la coadă 


$ 
Televiziunea ar putea fi 
o gazdă de onoare 
a documentarului românesc 


“Nu. Apocatips '60, '70, ‘80, '90. in "90 se poate arăta şi spune 


Al treilea val 


Pe aceeœ: ine de citare a adevărului şi in prelungirea 
formulec mă p Apocalips “90 de Viore! 
Branea. Un debut Dar Gebutantet mu este la virsta primei ti- 
nerefi, iar beneficiarul maturiiata tet este. fireste, filmul, Bra- 


* nea ne vorbeşte despre Copsa Mică zona in care există. du 


mai multe decenii, mai multe comtunate chimice — între ele, 
unul producător de negru de fum, a ända sáu producator 
de cerneală tipografică, fara de care nici prezentul articol 
m-ar putea să apară: Sigur, avem nevoie de produsele com 


nerostită de câtre regizor, dar prezentă sub si in fiecare ima 

gine a filmului ar fi: cu ce pret? Pina una alta. prețul ara! 

astfel: un fost rai pe påmint, unde infloreau pomii şi via d 

vie, unde oamenii gospodari, sași mai cu seamă, şi-au ridica! 
casele frumos colorate, unde toamna se incingeau nunți ca 
in povești, a devenit un iad, afumat ca orice iad, pirjolit, se 
catuit. Un iad din care tinerii nu mai fug, ci pleacă. cu acor 

dul părinţilor care irgeleg că altceva nu mai au a face. „No 
sintem batrini — spun vocile din off — unde să ne mai du 
cem, dar ei să plece”. O zonă înecată sub încredibile depa 
siri de concentraţii cu substanțe nocive. Cea mai poluata 
zonă din Europa. Media de virstă: de zece ori mai redusa 
fata de media pe tara. Totul a inceput în '55 cu moartea pri- 
milor pomi: nucii. De atunci se tot moare. Vegetația, anima 
lelẹ, oamenii. Apa este imbibată de plumb. Aerul este ¡mir 
bat de plumb. Şi de negru de lumi Tinerii au plecat, dar n 

toți. Mai sint şi copiii. Copiii se joacă pe afară, cit ii lasă bu 
nicile care nu-i prea lasă. Vin de acolo negri ca dracii $: 
ameiti. Ca să-și mai schimbe ameteala se duc la bilci si se 
aruncă în lanţurile ce se rotesc... ametitor. Apocalips '90? 


cum se trăiește și moare la Copșa Mică. Atit Filmul se deru- 
lează metodic, legind mărturie de mărturie, domiñat de repe- 
tarea obsedantă a furnalelor ce scuipă fumul mp. meet peste 
imaginile comentate, din off; de .oamenii locului. Vorbele sint 
de toate zilele, tonul biajin, nici înțelegerea nu lipsește. ceea 
ce lipsește, pentru că s-a terminat. este puterea de indurare 
De sub disperarea resemnată a oamenilor răzbate un, si el 
disperat, „ce e de fácut?”. Pentru că ceva trebuie făcut Pep- 
tru că iată, aici. unde ultima nuntă a fost in 1970, se mai 
nasc copii. Tipetele femeii, tipatul de viaţă a! copilului sosit 
de-a dreptul in iad, cer un răspuns. li aude careva? 


Y 


® Fata lui Bube (Claudia Cardinale) in regia lui Luigi Comencini, 
fost critic, fost documentarist 


inde a fost rupt. Filmul se deruleazä, cu o precizie 
atică, intru demonstrarea legitimitatii intrebárii pro- 
ì de titlu. Intr-adevär, protecția cui? Un instructaj la lo- 
i! de muncă face sá se vadă multe miini din plastic reduse 
la bucatele din pricina „nerespectării regulilor de protecția 
muncii”. Un grup de muncitori. cu miini nu de plastic, ci din 
carne şi oase, mutilate, asistă foarte voioși la demonstrație. 
Dar de ce nu se respectă sus-numitele reguli? De ce, de 
pildă, muncitoarea filmată își inzestreaza pedala mașinii cu o 
bucatica de tablă care-i crește productivitatea in egală mă- 
sură cu riscul? Răspuns din off: „Din cauză că normele sint 
prea mari şi nu le putem face". Ce-i de făcut? Să se schimbe 
mentalitatea, propune cineva. Să se schimbe mașinile, pro- 
pune muncitoarea. Peste această dilemă tronează, inocentă 
şi hilară, o lozinca uitată pe peretele halei şi care incepe cu 
apelativul imperativ: „Tovaräsil“. Demonstrația continuă 
într-o hală de turnătorie. O voce din off spune clar și räspi- - 
cat: „Dacă ar fi să respectám regulile de protecția muncii, ar 
trebui să inchidem turnátoria” — și urmează o listă lungă cu 


tot ce ar trebui sá existe, pentru ca să se poată respecta afu- _ 


risitele de reguli, incheiata scurt cu un: „N-avem nimic!“. 
Protecţia cui? Întrebarea Pe mere ciştigă in legitimitate. 
Protecţia cui?, te gindesti, uitindu-te la acei oameni care nu 


pot folosi costumele de protecție aşa-incit lucrează cu mii. - 


nile goale, improvizează, fac pe dracu' în patru numai sá nu 
oprească instalaţiile, a 


versitatii să se mute in fata intreprinderii noastre”. Protecția 


cui?, te gindesti uitindu-te la oamenii care lucrează, fara ˆ 


aspunsis la O intrebare acută se inches sugesty So pes 
A A Cu D es- 
poze Gubiată de recunoscuti Adee” Le Sw a 
zo Trebue să ardă $ eos asupra ame ret et 
noe Pentru că este car munca. da este protests Dar ce- 
menil 


pentru că nu vor ca la iarnă „Piaţa Uni- ” 


O voce, alta... 


Puternică, dar sensibilă, clară, chiar şi atunci cind se su- 
foca de emoție, o voce impresionant sinceră, proaspătă, de 
neconfundat, se face auzită, la propriu şi la figurat, in filmul 
Bunicul meu, scriitorul. Vocea aparține regizoarei Alexandra 
Irimia. Bunicul ei, scriitorul, este G.M. Zamtirescu, la rindul 
său o voce ce s-a ridicat, puternică, in aerul inceputului de 
secol, să vorbească tot mai clar, tot inconfundabli, despre 
lumea mahalafei bucureștene. Filmul se așează pios in forma 
unei câutări febrile a propriei identități, filtrată prin identita- 
tea inaintășului, Pios, fără orgolii desarte, doar cu o firească 
nevoie de gásire a punctelor de contact cu cea ce regizoa- 
fea numește: „rădăcinile” ei. Un film de o tulburătoare á- 
{le interioară, dezvăluită paradoxal. mai pun prin ceea ce 
oferă imaginea şi mai mult prin tensiunea de-gind şi prin 
rostirea lui. Vocea. Vocea regizoara este aceea care insufle- 
teste si umple de sens imaginile prin forma lucrurilor „sä- 
race“ documente. Acte. Certificate. Afse de teatru Coperti 
de cărți. Fotografii. O biografie sentimentală. da, dar cuo 
forță de evocare ce depäsesis siera strici personală, fără 
însă sá.o piardă din vedere nici o clipă. Ar fi fost și păcat, , 
pentru cá. in cele dr umă dm această steră personală, att = 
de frumos rotungiá. se desprinde SOS-ul unei generații 
cutremurată de Sewciufie © generaţie care, acum, hu mai 


Srziu, mu atonoa inceerca o acută şi dureroasă nevoie de is 


repere spiricaa = de modele morale. „Buüniculel...“ 

Asse subs Al Sabia”, mulincercatul, nu o dată 
amarat cs Gsioceres. comasarea, desființarea. a supra- 
est sĩ car incearcă să trăiască, și chiar încearcă sá res-.... Só 
pre iber normal. fară gratii”. Semnele de viata sint clare = =-= 


Dee Clute 4œ există şi altele) şi dätätoare de speranţă. Ele tare ee | 


mait dinspre generaţiile mature. ` 
sint tinerii? ` : ERY ae 


binatelor. Avem nevoie de cerneală tipogratică Intrebare : 


X 
3 
S 
lu 
= 
: 
S 
` 
S 
Y 


TRUE", 


4 A 


t 
$ 
i 


SIXTIES 


ark Kitchell a absolvit Universitatea de film 

din New York in 1976, realizind ru di- 

plomă un documentar la filmările lui Coppo- 

lạ pentru Nașul Il intitulat soseste 
sada : şasea. Primul capes im are pre- 

miera upă paisprezece 3 

in the Sixties, un ch cơm de 176. minute. 

După șase ani petrecuţi de Kitchell ca manager-produ- 
cer şi detector de. locaţii pentru filmări la Los Angeles, 
cu rezultate minime, el simte nevoia să evadeze ain 
frustrările pe care | le-a inoculat Hollywoodul și -hotă- 
raste să se zbată şi să facă „ceea ce iubea mai mult”, cum 


singur o spune: un documentar. „M-am gindit la mişcarea * 


studențească dih Berkeley din anii "60, la inceputul căreia 
eu aveam 12 ani, wens care a avansat curentele de opi- 
nie ce urmau sá mă formeze pe mine ca şi întreaga 

ragie din care fac parte”. (Kitchell a crescut la San Rr 
cisco). Strádania'sa a durat aproape şapte ani: cinci ani 
de lucru erp prosp de un an si jumătate dedicați 
de regizorul-producitor - stringerii fondurilor necesare 
producţiei Filing, la. 300.000 dolari. El a adunat acești 


bani prin donaţii de la 1.000 de persoane. avind în același - 
timp asistența a trei staţii locale de'televiziune care i-au. 
pus la dispoziţie arhivele pentru taxa simbolică: de 1 do- -- 


lar. Numărul celor ce ¡ s-au, asociat ipre a duce ‘la bun 
sfrgc proiectoi său, se ridică la 100. Majoritatea au |u- 
crạt neretribuigi. Diritre aceștia 20 au vizionat 800 de 
role și jurnale de actualități. “S-au.-văzut mii şi: mii de 
meri de peliculă dintre care numeroase trase de amatori 
sau de cinezgi independenţi. 


fara a impieta viziunea de ansamblu. În finaj, s-a “optat 
pentru introducerea altor citeva interviuri (în total 15) 
cu persoane active în mişcarea studențească de atunci. 
(Ultimele au fost ¡nr in primăvara lui 1988) Dar 
banii se sfirgiserä şi o altă rundă pentru obţinerea de do- 
naşii a început. Mal trece un an. in ianuarie 1989 sa pu- 
tut efectua montajul final şi obține copia standard. Pre- 


miera a avut loc la Festivalul filmului american de lạ Sun- - 


dance, în ianuarie 1990. Berkeley in the Sixtiesa obti- 
14 


Montajul a început la sfirsi-` 
tul anului 1986, deşi scriptul fusese asternut pe hirtie, se- 
lecţia prefinalä 2 dorar un an. Prima variantă pusă cap la | 
cap insuma tre! ore de proiecție. A urmat O severă triere . 


” 


2 Rigoarea rememorării: cadru-document 
din Berkeley in the Sixties, filmu 


lui Mark Kitchell 


Ce 
înseamnă 


să fü azi 


documentarist? 


nut „Premiul publicului pentru cel mai bun documentar”. 
Au urmat alte două premii naționale şi filmul a fost se- 
lecrionat în 1990 la festivalurile internationale de la Ber 
lin, “kos jes; Dallas, San Francisco, Sydney, Mel- 
bourne, Wellington, }erusalim, Montreal, ladolid. 
Leipzig, Denver, Florenţa, Leningrad. 


igür, filmul are o:ăcurateţe stilistică si o peréutantá .` 
asociere. a ideilor, dar atuul său principal rámine însuşi” 


istoricul acelui deceniu, care. a modelat aşa-numita. .flo- 


„wer generation” a Americi.. Anume, pe acei 'tineri: näs- 


cuţi in- număr neobisnujt de mare la scurt timp'după sfir- 
şitul celui de-al doilea război mondial cînd cei întorși 
acasă doreau să se bucure: de viață. Campusul universitar 
de lá Berkeley á fost leagănul valurilor contestatare ale 
tineretului, ce au trecut: de pe coasta de vest pe cea 
đe est a Statelor Unite, urmind să ajungă şi în Europa 
unde au. culminat în acel. mai '68 francez. - - 

Filmul „este construit sub. ri 


Americii: -Mişcarea pentru libertatea de expresie: {Free 
Speech Movement — noiembrie 1964); Mişcarea “pentru 
drepturi civile; Mişcarea împotriva. discriminărilor. rasiale 
care a favorizat apariția numitelor Black Panters pe fun- 
dalul asasinării - ului. militant Martin. Luther: King: 
Homens Lib — Mişcarea de eliberare a-femeilór; mani- 

tările violente sau marșurile pașnice pentru-a pune ca- 
pat rázboiului din Vietnam; în ele se pot detécta şi ecou- 


- file primăverii pragheze rasfrince în climatul politic ame- 


rican. În ‚obiectivizatea for, imaginile sint adesea şocante, 
lar semnificaţiile lor reverberează neaşteptat în prezent. 


“Nu mal. puțin, evoluţia biografiilor. mititangilor și chiar 


ale oj nţilor lor printre care se număra şi guvernato- 
rul Californiei de atunci, Ronald: Reagan. 

Autorul se întreabă in final cu aceeaşi franchere: „Ce 
s-a. ciştigat!?”, Și tot el răspunde: „ os eed Nici o ge- 
nerație nu poate înfăptui singură schimbări. A-ţi asuma 
propria istorie apare singura formă a patriotismului.” ȘI 
un dublu indemn: „Să nu te temi şi să fii solidar căci nu- 
mai impreună vom învinge.” Este si refrenul cintecului 
de incheiere. 


Adina DARIAN 


4 acestei -curiozități, ` 
~ rememörind etapele ce au intrat în mitologia modernă a - 


Televiziunea reprezintă WW 
pentru multi documentaristi S 
principalul sponsor. : 
Dar tofi il considera 


insuficient 


“Frédéric. Mitterand: 


„Ar fi- păcat 
“ca și în România 
" documentarul 


9 


să moară“ 


roblemele vitale ale documentarului nu di- 

fers de cele ale filmului de ficțiune. Ele sint: 

finanțarea şi distribuţia. Cu o esenţială co- , 

recturä, ambele sint resimtite mult mai 

acut, deoarece genul ca atare — se ştie din 

start — nu poate asigura- mari încasări, lar 
in privinţă difuzării, pretutindeni în lume, proprietarii de 
sali-nu renunţă la încă un cinematografic pe zi, 
prelungind pe celelalte cu timpul de proiecţie al unui 
scurt metraj. 

Cel mai reputat teleast al reţelei franceze Antenne 2, 
Frédéric Mitterand, spunea: cineaștilor români, anul tre- 
cut cind ne-a vizitat tára şi a realizat aici citeva, emisiuni: 
„Fiţi fericiți că mai puteţi: face filme declare? tì 
Franţa documentarul ‘murit. După ce am văzut aici ar fi 
păcat să moară gì in România”. 

Același semnal de alarmä a fost acţionat și de alți iubi- 
tori ai genului. Citeva consecințe benefice: 1. Înfiinţarea, 
in 1986, a unui atelier de creaţie comun pentru țările eu- 
ropene care’urmeazä să retina proiectele mai interesante 
şi modalitățile de conlucrare între est şi vest: Eurocrea- 

“tion, sub președinția domnului Alfred Grosser. 2. Inflin- 
tarea, in 1988, a unui Pond european pentru film: Euroi- 
rr ar: de către un grup de state făcind parte din Consi- 
ligt “Europei (Belgia, Cipru, Germania, Grecia, Dane- 
marca, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Por- 


„“Rugalia, Suedia, Elveţia, Turcia). Scopul acestui organism 


este de a promova coproductiile cinematografice şi au- 
diovizuale intre ţările europene in domeniul ficţiunii, dar 
şi al documentarului. Fixarea obiectivă a realității, deve- 
nitá percutantă prin percepţia evident subiectivă a ci- 
neaştilor, va continua să existe. ă şi numeroasele 
festivaluri internationale dedicate documentarului. = 


@ La granita fictiunii cu 
documentarul, Cu miinile pe oras, 
Leul de aur, Venetia '63 
(miinile lui Francesco -Rosi) 


. 


On FEM Gert 


n 1987 se încercase oprirea festivaluhii, in 1988 cen- 
zura il paralizase. Si-totusi climatul intelectual al fes- 


_tlvalului-‹œ . anticipat manifestările de stradă din: 


toamna lui 1989: in 1990 festivalul reinnoadă vechile 


tradiții militante prin emblema — Porumbelul lui Pi: 


'CaS§O + renăscind din propria-i cenușă. devizei „ÑE 
+ mele lumii pentru pacea lumii: luindu-i locul a alta; 
mai atotcuprinzatoare, „Filmele lumii pentru' demnitatea 
omului”. Demnitatea umană, entitate etică greu definibila in 
termeni abstracti, dar extrem de complex jalonată prin multi- 
tudinea de gesturi și situaţii surprinse de aparatul de filmat 
în cele patru colțuri ale lumii. iar dacă la această ediție 
s-a acuzat un vădit eurocentrism, au existat ecouri $i din Ve- 
Bere Mozambic, Africa de Sud, Australia, Canada, Brazi- 
ia, Siria. 

Ferestrele spre lume pe care le presupune orice festival 
s-au transformat anul acesta în veritabile oglinzi reverberind 
similitudini ale istoriei de ieri cu cea de azi, ale estului cu 
vestul, ale conformismului cu nonconformismul. Seria unor 
astfel inexorabile paralelisme a fost impusa pe ecranul 
acestui festival cu multi ani în urmă prin zguduitorul film al 
lui Mihail Romm Adevărata față a fascismului ce sugera in- 
rudirea dintre fascism si stalinism. Adeseori $ocante, alteori 
aberante, uneori inacceptabile; similitudinile se circumscriu 
incorijibitelor contradicții ale naturii umane. Şi astfel, direct 
sau Índirect, nobila batalie pentru redobindirea demnității 
umane se poate deciara deschisă 


În avangardă, ecologia 


. Suedezul Peter Östlund se lansează intr-un eseu filosofic 
pe tema biblică a creației: la Vremea primului răsărit de soa- 
re omul se afla intr-o relaţie de deplină armonie cu natura, 
relație degradată treptat și asupra căreia planeaza iminenta 
judecății de apoi. Progresul tehnic naște monștri, iar ființele 
umane S-au lăsat antrenate intr-un proces sinucigaș. Recvie- 
mul în imagini intitulat Y i (Suedia), autorii 
Jerzy Skladkowski și Jösta Jakobssen hau consacrat unei 
localități miniere poloneze in care catastrofa este deja de- 
clanșată; moare mai intii vegetaţia, apoi omul, după ce a cu- 
. noscut o erodare lentă, groaznice mutilări psihice şi fizice. 
Simbolic, desigur, este gestul unui tinár european ce trăiește 
de mai mulţi ani într-un trib malaezian încercind să-i ajute 
pe oamenii junglei să-şi păstreze paradisul — pădurea ame 
nințată cu defrișarea. O disperată tentativă de a salva visul 
regenerării prin întoarcerea la natura: Tong Tana — voiaj in 


_ inima Borneo-ul (Bjorn Cederberg. J. Roed, K Petri — Sue- 


dia). 

„Alta vreme cit istoria se va rezuma la violențe si lupte 
pentru supremaţia puterii, nu va exista progres real. Doar 
cind se va renunţa la astfel de victorii, abia atunci: va incepe 

“emanciparea omului fata de natură”. Sint consideratiile lui 
Walter Benjamin — nu intimplator evocat in 1990 in filmul 
portret Dincolo de (Gerd Roscher —- Germania) — 
filasof, critic şi istoric de ye care s-a sinucis in 1940 dupa 
exilul impus de fascism, définit de el in principal ca antiinte- 
lectualism. Antiintelectualism -recrudescent in comunism. 

_Despre tragica experiență sovietică depune o sfisietoare 

„mărturie filmul de mare succes în Uniunea Sovietică intitulat 
cu un vers din Visotki Aga nu trăi nimeni (URSS — 
Germania) al exilatului Stanislav Govoruchin, regizor de film 
de ficțiune convertit la documentar și gazetărie. La instanta- 
neele și sugestiile implicite (roşiile carnete de partid călcate 
in picioare, ideea unui -Nurnberg partidului comunist, 
biete temei condamnate pentru furt, rubla convertibila — o 
mistificare, speranţa iluzorie că „viața in adevăr” ar putea 
schimba ceva) indicind eșecul perestroikai, la toate acestea 
se adaugă și incomodele refledii ale autorului: „Capitalismul 
nu este o alternativă, fiindcă este tot o societate bolnavă, 
fara nici un comandament social ideal. În comparaţie cu so- 
cialismul, capitalismul este mai putin rău. Ceea ce nu in- 
seamnă insă ca poporul sovietic trebuie să aleagă neapărat 
acestă direcţie (..). Dacă raţiunea umană sanatoasa a ince- 
put în estul Berlinului, atunci întreaga Republică Federală ar 
fi trebuit să aspire să se unească cu Republica Democrată 
Germană, care ar trebui să reinnoiască Germania și nu vice- 
versa. Ştiu ca asta nu place. Dar atunci unde este rațiunea 
umană? E drept, in lumea rațiunii există si absurditáti” 

O explozie socială, semnal de alarmă pentru o catastrofä 
globala la limita in care domină irationalul, este și incredibila 
poveste a Celor șapte Simeoni (Herz Frank și Vladimir Eis- 
ner, URSS — Porumbelul de aur și premiul juriului ecume- 
nic) începută chiar cu un veritabil fost odată“. O familie 


oarecare — o mamă eroină căci a adus pe lume unsprezece 
copii, băieţii pasional de jazz ajungind să alcătuiască o for- 
matie vestită și peste hotare — hotărâște intr-o bună zi sá 
evadeze in occident cu orice pret. cu prețul vieţii chiar. Un 
spectaculos plan de deturnare a unui avion: in caz de nereu- 


şita, ‚sinucidere-in grup. Procesul și reconstituirea juxtapun 
ilor. unei“ tradi ionale '„copilärli tericite“ pe cele ate 


“A = 
unel cia! abominabile. Avind limbajul eruptiv al unui mo- 
"x dern poem rusesc, Hello, do you hear us? Red Hot este str- 


gatul (sub pavilion britanic) repetat de turis Podnieks, auto- 
rub vestitului Dacă e ușor să fii tindr? Strigätul dispera! a! 


= alunecării în abis, în cautarea unui sens de supraviețuire 


pentru. poporul sovietic. Condamnati de soartă să fie recu- 
noscatori statului care le asigură Un acoperiș deasupra ca- 
pului (Serghei Bukoiski, URSS — al doilea Porumbel de 
aur), bătrinii unui azil plasat intr-o minästire dezafectatä, re- 
editează patimile sfinţilor într-un jalnic univers incă dominat 
de steaua rosie si lozinca „Glorie PC al URSS”. Tragicul 
destin al demnității umane pulverizat in derizoriu. O alta di- 
mensiune a procesului de aneantizare a individului este dra- 
matic denuntata in Trauma Afganistanului (Serghei Baranov, 
URSS). ireversibila sciziune dintre concret și doctrină: in 
ciuda teribilei realități evidente, soldaților li se vorbește în 
continuare despre curaj și eroism, patriotism şi internationa- 
lism — administrindu-li-se droguri pentru a rezista. Inevita- 
bil, filmul sugerează. un flash-back — atrocitățile din Viet- 
nam. 


Sub semnul întrebării, 
drepturile omului 


` impotriva înarmării, impotriva mccarthysmului, pentru ti- 
bertate de opinie și de expresie, s-a constituit mișcarea stu- 


România în festival 


A 


n competiție tara noastră a fost reprezentată din- 
pâcate doar de filmul de montaj Încotro? de Elef- 
terie Voiculescu, o trecere in revistă a celor mai 
importante evenimente din România începind cu 
1946 si pina la alegerile din 1990. Nu există argu- 
mente pentru ce nu au fost si alte filme roma- 
nesti la festivalui de la Leipzig. Cind, daca nu 


acum? 

In schimb citeva filme despre România de azi au figu-. 
tat. în program inscrise sub alte pavilioane. Copiii lui 
Ceaușescu (Roger Beeckmans — Belgia) realizat in co- 
laborare cu UNICEF si facind parte dintr-o serie de do- 
cumentare consacrate copiilor lumii, un apel la compa- 
siune „pentru irecuperabilii caminelor de handicapati. 
Trezirea prin revoluție (Reinhard Kotler — Austriay — 
decembrie '89. Bucuresti, după revoluție (Doi! Enters, 
Ray Kril — Tarile de Jos) — idealurile in contradicție cu 
lipsa de orizont a cotidianului. Ultima vinătoare (Andreas 
Hoessli, Sabine Gisiger — Elveţia) — valorificarea. meto- 
nimică a „cinegeticelor' materiale de arhivă ale clanului 
Ceauşescu, ale celui ce a tot vinat pină a fost el însuși 
vinat. 

intr-o secţiune informativă a filmelor premiate în alte 
festivaluri a rulat filmul demistificator Va veni o zi, con- 
ceput de Copel Moscu într-o manieră alegorică; pelicula 
a fost însoțită de versiunea cenzurată O zi ca oricare 
alta, pe care autorul a refuzat să o difuzeze pentru că se 
incercase ca satira sfredelitoare să fie deturnata în oma- 
giala propaganda ideologică. 

Anul acesta filmele secțiunii de animație de scurt me- 
traj au fost în deficit numeric, nu însă şi calitativ. Pro- 
funda parabolă antimilitarista Tocirea, filmul lui Radu 
lgazsag inspirat din poezia lui Nichita Stănescu, a avut 
serioși concurenți angajaţi în teme similare. De exemplu 

vetustă (Jonas Raeber, Elveţia — Porumbe- 
lul de argint) duce metafora mai departe: ființele umane 
sint inghitite de un mecanism in flux continuu care le 
aplatizeaza, apoi le gonfleazá sie transforma în solda- 
fi-marionetá pe tabla de sah a războiului, a jocului unui 
dement. Sau Metamortozá (Branko Ranitovic — lugosia- 
via): inamicii devin aliaţi pentru a-! vina pe cel ce le-a 
fost pină nu demult prieten. O jucărie în mina celui pu- 
ternic poate deveni şi democrația — demonstreaza laco- 
nic Cursa (Marek Serafihski, Polonia — Porumbelul de 
aur): într-o competiție ciclistă sint antrenați reprezen- 
tanti ai tuturor categoriilor sociale plus autoritatea acdıca 
individul care trage sforile unei masinani inflernale ce se 
descoperă a fi un... fragil perpetuum mobie 


iC 


| T Dori inca vên Thamen Mea RER al — 
Amira Beronen DPA R mas COURTS 


denteasca ce avea sa dea naștere idealurilor ce au modela! 
o intreagá generație animată de iluzia ca poate schimba h 
mea: Berkeley in anii '60 (Mark Kitchell—SUA: Ampl! m 

taj al secventelor de arhivă îi infätiseaza pe Martin kutr 
King, Mario Savio, Allen Ginsberg sau Ronald Reagan, gu- 
vernator al Californiei in acea vreme. impresionează violenta 
reprimarii brutale a lupte: pașnice impotriva wolenfe: bas- 
toane de cauciuc lovind nemilos in drum spre dubele poli- 
ției. parcul popular, amenajat prin entuziasm colectiv, distrus 
dupa ce fusese inconjutat cu sirma ghimpată. Si astazi, in 
unele inchisori americane, respectarea drepturilor omului 
este incälcatä flagrant se afirmă in Printre gratii (Nina Ro- 
senblum — SUA): vorbesc lumii trei temei ce se declară a fi 
deținute politic. Dar nu convingerile lor politice sint luate in 
discuţie, ci tortura psihică şi fizică — izolarea absolută vi- 
zind anihilarea conștiinței in condițiile unor inchisori subte- 
rane speciale. Rafinamentul acestui regim concentrationar 
nu are corespondenţă propriu-zisă in mizeria Din Arhipela- 
gui Gulag (Josef Gebski — Polonia), mai precis în lagărele 
siberiene unde zeci de familii poloneze şi-au găsit sfirsitul in 
perioada stalinistă. Tot in vasta Siberie a fiinţa! si un lagăr 
pentru soțiile asa-zisilor Trădători de tara (URSS). Oxana 
Golovnia captează cu infinită delicateţe, in acordurile in sur- 
dina ale Internaționalei si panoramind sloganuri de tipul 
„URSS este tara cea mai democratică din lume“. interogati- 
ile supravietuitoarelor — foste deținute și foste gardiene — 
care se întreabă „De ce? De ce ne-am lăsat? Ce fel de rus e 
cel ce uită?” „Priviţi! Asa ceva nu trebuie sá se mai infim- 
ple!" este avertismentul final al filmului CellaRi și Stalin (Vie 
ceslav Lopatin — URSS) ce reconstituie din documente c+ 
nematografice și de presă perfida urzeală a consolidării im- 
periului doctrinei totalitare 

Nu ura, nu dorința ge razbunare. ci același „De ce?” a de- 
terminat-o şi pe cineasta Sybille Schönemann să revina cu 
aparatul de filmat pe locurile unde a fost intemnitata inainte 
de a fi expulzatá în Federală: Timpul aflării adevărului (Ger- 
mania — Porumbelul de argint): la capătul durerosului peri- 
plu, realizează că întrebarea va ramine fără răspuns pentru 
că din nou s-a simţit prinsă în mrejele acelor persoane obe- 
diente care susțin în continuare că nu și-au făcut decit dato- 
ría. Dar istoria „lagărului socialist” n-a cunoscut doar apatici 
discipoli. oportuniști, ci și oameni care au ales pur şi simplu 
calea alcoolului, care ii facea să uite adevăratele motive ale 
decăderii lor — nedreptatile sociale și represiunea politica 
O posibilă tentativă de a răspunde in stil alegoric la intreba- 
rea „Cum s-a putut merge atitia ani pe un drum sortit esecu- 
lui, socialismul”: Vino în dină (Heinz Brinkmann. Jochen 
Wisotzki — Germania — Porumbelul de argint si o mertume 
a juriului ecumenic). 

n tara revoluției de catifea, afirmă Reflectiiie k= Marie 
Tobias (Cehoslovacia), vitalitatea opoziției se expr 
faptul că dizidentii au rămas în patrie formulindus' Haga 
— temelia teoretică a unei reale democratizan Imag” E 
cument din toamna lui '89 Hau suprins chiar pe sete I- 
stitutului praghez de film si televiziune in strace scz 
Cind, dacă nu acum (Petr Kotek). 


Zidul — la figurat si la propriu 


$i studenții cineasti de la instituteie Ge Poezia s: MG 
chen au prezentat numeroase prodects “sglcz% © 1990 
Promptitudinea cineastilor german: i> —fecaraa seeramer- 
telor a fost exemplară și le-a simil prea aghar 
lor de abordare. Pentru german. Gar mu Goer pentu e Zi 
dul nu a insemnat dos: aberarta coate Gm mijocul 
Berlinului, ci semnul rusinos a maiS exe rán ai se 
parării arbitrare a două îm secarse artagoreos O adevá- 
rată carte-film datorată k= Jumper Soticher inregistreazá, 
într-un ritm lent propc= met Semolares. şi retroactiv, 
construirea. consemmind aione dsfs onor vechi ten- 
siuni: demonstraiweie oi de cocan comercializarea 
souvenirurilor, der $ aa eel af unei prea profunde 
inerfü de gindire $: amtre Uneor pateticul devine ridicol 
precum epssodul cs Gamuaiioares mebuné sau corrida excava- 
torului cu aime postum aie stupidului bastion. Daca 
Dragă Mine (Thomas Kumschei) prezintä cazul unei fotore- 
Denn ga & mpu acțiunilor de stradă de la 
Misato veesperest (Gerd Kroske) reflectă cam- 
para seca Om perspectwa maturatorilor de noapte ai 
Leprguís = Æ col Get es cint. (Andreas Frowein) efec- 
bem um sonia in Sferte medii inregistrind ura și indife- 
mia apese si teama, speranța $i neputinta, contuzia, 
=æ pb incercind apoi să concluzioneze obiectiv: mai 
esa psa ss Gspérea cu totul zidul interior al fiecărei conști- 
rte 


Irina COROIU 
15 


4 


Un strălucitor show muzical, 
regal oferit la miez de noapte — 
pe micile noastre ecrane, ne-a adus-o 
din nou, în atenţie (şi admiraţie) pe 
uimitoarea Shirley MacLaine, dansa- 
toare, cîntăreaţă, actriţă modernă 
completă, de 7 ori actriţă (nu doar fe- 
meie, cum suna titlul comediei ei de 
mare succes, în -regia lui Vittorio De 
Sica). Să amintim citeva date biogra- 
fice — unele extrase din cartea ei, 


scrisă în 1971 cu o vervă egalind-o pe : 


cea de pe scenă şi ecran — „Să nu cazi 
de pe munte“. De pe muntele gloriei 
cinematografice care a cucerit-o 
rapid, a pierdut-o,o vreme şi a recisti- 
gat-o, după un „gol de producţie“, în 
1983 cu Oscarul obţinut în filmul lui 
James Brooks Cuvinte de alint. 


entru ca avea glezne fragile parintii au dat-o la 
balet de la 4 ani. Fata isi descopera vocaţia și 
exerseaza cu rivna. La 20 de ani pleaca sa cuce 
reasca New York-ul si sa-și uimeasca fratele, fru- 
mosul Warren Beatty. Pina sa-i suridă norocul pe 
Broadway in musicalul Cancan sau Picnic in pi- 
jama, da lecții de dans, ia lecții de canto si acto 
rie, munceste ca baby sitter. E remarcata de Hall Wallis 
angajată la Hollywood in 54, cind debuteaza in regia lui 
Hitchcock cu comedia traznita Cine l-a ucis pe Harry?. Cu- 
cereste prin fantezia ei comica, inteligenta Şi verva paro- 
dica. „M-am facut repede cunoscuta ca o stea in ascensiune. 
Cu toate acestea nu aveam nici macar o rochie de seară, ce 
Sa mai zic de o blana si de faptul ca nu inotasem în nici o 
piscină din Hollywood", noteaza ea cu umor. „Botezul“ focu- 
lui (nu a! apei) il primește curind cu Artiști şi modele de 
Frank Tashlin, film in care evoluează cu brio alaturi de cele- 
brii Dean Martin și Jerry Lewis. În ajunul premierei se casa- 
torește cu impresarul și regizorul Steve Parker. „Terminasem 
al doilea film, așteptam un copil şi locuiam tot într-o baracă 
de o singură camera..." Noroc cu a treia premieră de succes 
Ocolul pámintutui în 80 de zile, care o „azvirle“ in topul 
box-office-ului, marindu-i și spaţiul locativ..Doar ca domnul 
„cum îl cheama oare?“, soțul el. nu mai vrea sa fie numit in 
Hollywood domnul Shirley MacLaine si hotaraste sa plece in 
Japonia sa-și faca in teatru un nume independent. Incep 
lungi așteptari pentru mama si fiica. O si vad pe Shirley, ros 
covana cu pistrui și ochi migdalati. veghind telefonul, ca ba- 
terina din Doi pe un balansoar pe care avea s-o-interpreteze 
admirabil peste citiva ani. „Mi-era cumplit de teama. Oare 
producatorii má uitasera? Mi-a venit atunci in minte că 
exista și televiziune. Drept care, timp de citeva luni mi-am 


x......Er- 


„Nu má deranjează sá plătesc taxe ai că, în-orice caz, 


dl a 


nu am văzut niciodată un ban din cei cistigati. 


Ca orice vedetă, am un manager care-i ia pe toţi.” 


a 
„Nu am niciodată încredere in actorii macho de la Hollywood 


care se privesc în oglindă 


„Eram 0 stea în ascensiune şi 


tratat complexele cu emisiuni de varietăți in care dansam și 
cíntam." (Probabil de atunci e considerata „fata cu cele mai 
puţine complexe de la Hollywood"). Tratamentul” e aplicat 
cu atita talent, patima si profesionalism incit Frank Sinatra si 
Vincente Minnelli vazind-o i-au propus rolul principal din 
Unii veneau alergind (in 1958). Filmul lui Minnelli si apor in 
1959, o alta comedie traznita — gen în care frumoasa inter 
preta exceleaza — O fată a — 0 aduc printre vede 
t de prestigiu internațional, cu premii la mari festivaluri 
(Bertin Ursul de argint; Premiul Academiei Britanice de 
Film; Venetia, Cupa Volpi; mai tirziu Oscarul). 

Virful carierei il cucerește in 1960 cu Apartamentul in re 
gia lui Billy Wilder — filmul va fi distins cu multe Oscaruri, 
dar nu gi pentru interpretarea senzationala a ei aláturi de 
Jack Lemmon. Or, tocmai hazul lor atit de personal, ingenu- 
itatea amestecată cu intelegerea realistă a situaţiei, zimbetul 
lui Shirley brav, de îndrăgostită pierzâtoare, ce ştie sa iasa 
cu graţie și umor din momente penibile. imbogateau story-ul 

de altminteri oarecare — al multipremiatei comedii hol- 
lywoodiene. atribuindu-i aura de poezie dramatica ce facea 
personajul liftiereí de neuitat. Un alt roi, cel al Gheisei din 
filmul cu același nume turnat in Japonia (film in care il are 
ca partener pe Yves Montand) o aduce. timp de citeva sap- 
tamini, in documentare, la o scoala de gheise. ca să înveţe 
ceremonialul ceaiului şi dansul nipon. Aici capătă interesul 
pentru cultura orientala și gustul calatoriilor indepartate 
Dar căutările, studiul cel mai neobișnuit — consideră ac- 
trita, în insemnarile ei — l-am facut dupa ce Billy Wilder m- a 
rugat sa joc irma cea dulce, o'fata curajoasă ce trebuia s: ă 
invete sa-si foloseasca trupul cu mindria unei femei de afa- 
ceri, fara sfiala şi sentimentalisme". Shirley e atit de autentic 
franfuzoaica, o „femme de tâte“ la inceput, apoi, indragostitá 


mai des decit o fac eu." o 


nu aveam o rochie de seară. 


devine atit de „femme de coeur“, încit critica o elogiază, pu- 
blicul o adoră. primește şi un Oscar in '63 si lumea filmului 
se intereseaza de ea. „Acum îmi puteam permite sa-i strig pe 
numele lor mic pe producători $i regizori. Si nu pentru ca 
stiam foarte bine ce vreau Ca actriţă, ci pentru simplul fapt 
ca primeam zeci de mii de dolari la un film. Devenisem un 

Star”, un „Cineva“. Dar Hollywoodul ma obliga aStfel sa fiu 
luc ida, să ma pun tot timpul sub lupa, să ma analizez fară 
mila...". Să fie oare acesta şi motivul pentru care a refuzat 
citeva roluri ce nu-i conveneau si a plecat intr-o lungă cála 
torie in jurul lumii — printre altele si in India unde a studiat 
(din nou pasiunea studiului) filosofia hindusă și practica 
yoga. Sa fi fost ea conștientă de pericolul repetarii chiar şi 
in cazul stralucitului succes cu musicalul . Sweet Charity în 
regia lui Bob Fosse — un fel de remake al personajului ir- 
mei, de fapt o adaptare ingenioasa după Nopțile Cabiriei (fil- 
mul lui Fellini, cu inegalabila Giulietta Massina. Actriţa că- 
reia Shirley ii seamana mult ca peisaj interior, cu lacrima to- 
pita de zimbet și zimbetul înnobilat de lacrima...). 

Oricum, pentru vedeta americana urmeaza filme mai putin 
reuşite (in ciuda KD cu for de public), ata partituri 
burlesti, a la Doamna i, Rolls R = 
Bon dar si o demonstratie a virtuozitate interpretativa, De 7 

ori femeie, sub bagheta altui maestru al comediei dramatice, 
Vittorio De Sica. $i, abia într-un tirziu, in '84, un nou Oscar 
pentru anotimpul rece (rolul unei mame neliniştite de evolu- 
tia fiicei ei in Cuvinte de alint de James Brooks, alaturi de 
faimosul Jack Nicholson). Explozie de vitalitate şi talent, 
Shirley nu se da batuta. 

La 50 de ani, in acel show de simbata seara, ea a irupt cu 
aceeaşi exuberanfa, tinereţe, impecabil! profesionalism, ca pe 
vremea Irmei si a Cabiriei de neuitat 

Alice MANOIU 


entru ca e vreme multă de 

cind tot asteptam și noi să 

fim în cercul eurovizions- 

tilor. Seara aceasta a Ce- 

sar-urilor, de aproape trei 

ore, a fost mai mult decit 

un spectacol cu premii şi premianti în 

care Depardieu a chicotit nervos — în- 

tre „Palme d'Or“ de la Cannes și astep- 
nl Oscar de la sfirsitul lui martie - 

nenorocirea lui „de a fi în viata 

y singur“ (în viata, fara îndoială, ca un 

lasic, dar singur?). Pe lingă multe alte 
acl placute, surprinzatoare, inedite, 

seara aceasta a fost si o lectie nu atit 

de cinema, cit mai ales despre modul 

cum se pastreaza si se stimuleaza arta 

în cetate. O arta cum este filmul, foarte 

iubită, dar si foarte fragilă in același 

timp. căci supusă tuturor seismelor so- 

cial-economice, mai mult decit oricare 
dintre surorile ei. Filmul, se ştie. are ne 


3 
voie şi s-a văzut clar prin perdeaua de 
efuziuni, glume și improvizații (alt as- 
Surprinza 


pect tor. n-a existat un festi- 
vism rigid, arid, mecanic, ci dimpotriva 
o stare de comunicare, de intimitate în- 
tre scená si sala-de muite, multe locuri) 
are nevoie, spun, de căldură, are nevoie 
de producători-animatori, de realizatori 
capabili sa se lase podiditi de lacrimi 
de bucurie-cind interpreta, aproape de- 
butantă, obține un Cesar, iar el nu; are 
nevoie de producători capabili să riște 
pentru un Cyrano, pentru un scenariu 
dedus dintr-o piesă în versuri de-acum 
un secol, are nevoie să simtă cum spu- 
nea Rappeneau — „că Europa e talen- 
tată si poate face fata americanilor.“ 
După cum are nevoie să-și aducă 
aminte, mereu şi mereu, de superba 
lecţie — superba prin modestie şi lipsa 
de paranoiei. hong 
modul cum se construieste, cum se 


naște un film adevărat, şi cum se caută 
adevărul unui personaj fara de care 


în public, pe continent și în repede 
culturi întregi, prin ii ei pentru 

seară: oamenii filmului. Un sr pa şi inter: 
pretii lui laureați, ovefionat, pra sfo fo- 
tografiati — cu acea vază in má 

pre care fiecare are cite o părere, sau o 
intepatura, sau chiar un gest ocrotitor 
— sint doar o parte dintr-o atmosfera 
ce respira o cultura, dimensiunea ei 
publica: civilizaţia i solemn care 
nu-şi pierde nici o clipă umanitatea. Mi- 
nistrul culturii se afla într-o lojă alături 
de președinta de onoare a acestei ma- 
nifestari, Sophia Loren. si de insusi Ce- 
sar (care mie mi l-a amintit pe Palady) 
César. autorul obiectului sanctificat si 


sanctificant. Dar nu stiu cum se facea ca 
ei se fereau să aiba un aer de oficia 
tate. Pe scenă Bohringer — cind mod 
bine, cind mai putin bine — se lupta «u 
emoția, dar şi cu sablonul de oficiant al 
ritualului unei premiere. M-a induios at 
chiar spaima lui de a nu 0: in ndi 


să aibă o ©ontrib sứ 
ie prin cadrul pe care l-a oferit si prin 
care obliga $ păstrarea condi ei 
umane și umaniste, tocmai in concu- 
rentä cu implacabila, de atitea si atitea 
ori, prezență a mijloacelor audiovizua- 
tului. 


Morituri te salutant, seară a Cesăruri- 
lor! 


o 


RICHARD BOHRINGER. Prima impresie — o figura | 


oarecare. chiar grosierá, ca brusc, privirea, ochii de un 
verde limpede să-i reveleze in sclipiri fulgurante remarcabila 
sensibilitate. 

Multă vreme a fost cantonat in roluri de duri, de ticälosi 

` evoluind in atmosfere sumbre. dar Bohringer s-a arătat inte 
resat de aceste personaje.carora ii place sa le descopere h: 
bele sufleteşti. 

El insusi-a avut o viata agitată. tenebroasa. După o copila- 
rie aspră, marcata de o temporara orbire, alunecă în alcoo- 
lism, recurge la droguri. Aceasta existenţa traita cu maximă 
intensitate transpare din cartea sa. un best seller, aparuta în 
1988 la Editura Deno®! si intitulată „E frumos un oraș noap 
tea”, in care fragmente autobiogratice sint „puse in scena“ 
cu talent incandescent de veritabil scriitor. 

Ajuns brziw în prim plan artistic, Bohringer manifesta 
energia debordanta a celui'ce cunoaște valoarea timpului 
pierdut: creează cu multa rigoare profesionala si este de o 
severă autoexigenta in tot ceea ce intreprinde, fie ca e vorba 
de un simplu comperaj tv, de muzica (o veche pasiune), de 
actorie sau, mai nou, de activitatea de producător de filme. 

Primul ro! important pe care i l-a încredințat in 1972 ci- 
neastul Charles Matton (cunoscut mai ales ca fotograf si ra- 
finat pictor) era acela al unui tinar setos de absolut si care 
vrea sa se sinucidă — un personaj inspirat de propria sa 
personalitate (italianul si trandafirii). Abia in 1980 revine ir 
fonā cu excentricul straniu, dar si generos din Diva al lu 
Jean Jacques Beineix. Pina in prezent a dobindit doua Ce 
sar-uri: pentru rol secundar — un nevropat (Surplus de pe 
deapsá, regia Denis Amar, 1984) si pentru cel mai bun rol 
masculin — un dulgher ursuz readus la seninatate de un 
pusti (Marele drum, regia Jean-Loup Hubert. 1987). Alte ct- 
teva titluri din tanogratia sa; Metroul — regia Luc Besso 
1985 — un vinzátor ambulant traficind orice; parteneri isa- 
belle Adjani si Christophe Lambert. Agent incomod, regia 
Jean-Pierre Mocky, 1987 — un tip „la costum si cravatá” in 
compania Catherinei Deneuve: Dupá razbol, regia 
Jean-Loup Hubert, 1989 — un soldat german tandru si uman 
dincolo de masca nelinistitoare; in cel mai discutat film la 
Cannes "89. Bucătarul, hoțul, sofia si amantul ei, regia Peter 


Greenaway, — un maitre gastronom într-un restaurant baroc 
in_care un bandit odios terorizeaza lumea. 

În 1990 alte doua roluri. importante: Femela albă, regia 
Jean-Loup Hubert, parteneri Catherine Deneuve si Bernard 
Giraudeau şi Femeile galante, regia Jean-Charles Tacchella 

un fermecator seducator de seco! XVI, partenere Isabella 
Rossellini și Marianne Basler. 


VICTORIA ABRIL. nu se gindise sa devină actriță de 
Cinema. 

Era dansatoare și cum avea nevoie de bani ajunge in fata 
unei camere de filmat. Crede că această experienţă nu se va 
repeta, dar i se ofera un alt rol, apoi un altul. Cind implinea 
15 ani facuse deja 5 filme si față de disciplina severă nece- 
sara dansului clasic, viața pe platou i se parea mult mai 
ușoară, ca o vacanţă 

Francezii o descopera in 1983 în M-am căsătorit cu o um- 
bră de Robin Davis si in Luna în rigolá al lui Jean Jacques 
Beineix. Avea atunci 23 de ani şi 15 filme la activ, majorita- 
tea realizate in Spania, tara natală. 

Cind isi povestește viata totul pare simplu si normal 
Vorba precipitată și desele izbucniri in ris îi trădează firea 
jovială si sănătatea robusta, care i-au permis să realizeze 
performanţele de pină acum. În ultima vreme a căutat să şt 
timiteze lucrul la trei filme pe an, dar in așa fel incit sa-şi 
continue dubla carieră, în Spania si in Franța 

Victoria Abril este un ciudat amestec de instinct si reflec 
tie, entuziasm si-inventie. li-place să improvizeze atunci cind 
este stimulata de regizor, căruia ii vine in intimpinare cu so- 
lui ce confera pregnanta personajului. 

lại iubește partenerii si colaborează cu ei deschis, spon- 
tan. apreciindu-i pe Gérard Depardieu (Luna in rigolă), 
Christophe Malavoy (Călătoria, regia Michel Andrieu, 1984), 
Richard Berry (Surplus de pedeapsă, regia Denis Amar. 
1984), John Hurt (Cind se lasă seara, regia Dominique Othe- 
nin, Girard Sergio Guerraz, 1984), Charlotte Rampling si An- 
thony Higgins (Max, dragostea mea, regia Nagisa Oshima, 
1986), Richard Bohringer (Ada in jungla, regia Gerard 
Zingg, 1988). 


e Prezentatorul 
„Cesar“-urilor '91 


Fora și energia o indică pentru personaje „catalizator“. 

Conationalu! ei, cineastut Pedro Almodovar, impus în-ulti- 
mu zece ani ca gel al noului val spaniol, a distribuit-o in) 
1990 În Leagă-mă bine, deopotrivă thriller si melodrama ro~ 
mantică: fascinația morbida a unei iubiri imposibile între un 
dezaxat (Antonio Banderas) şi victima sa, de care e indra- 
gostit nebuneste si pe care o sechestrează in propria locu- 
infa, o actrița de filme erotice, ea însăși în derivă, füntä fra- 
gilă si incäpäfinata, visatoare și violentă, de © tulburatoare 
senzualitate. 

Cum compatriotul ei Almodovar — sub îndrumarea carvia 
a filmat nu o singura data — isi definește idealul feminin 
prin Bette Devis, Katharine Hepturn, Doris Day si Marilyn 
Monroe, se poate deduce si ca ‘/ictorla Abril se inscrie in 
acest univers actoricesc şi feminin 


kips CONN 


Richard Bohringer 
(cu Isabella Rossellini 
in Femel galante, 
regia Jean-Charles 
Tacchella) 


e Existá oare un 
destin al baierinelor * 
devina actrite 
de film?, 
» {Victoria Abril La 
„Ursul de argint“ à 
la Berlinala. '91) vẽ 


` Cosmarul -. 
poate fi povestit? 


- Cenariul acestui film a fost scris 
“incă ~ np de ae Au- 

gustin Buzura a Say sra 
narativ din etele 

tăcerii“) impreună Pe regizorul 
„Nicolae Mărgineanu. in fapt, avem 
tratare absolut autentică pe ecran a 
modului „dramatic în care „s-a faurit alianța 
de nezdruncinat dintre clasa muncitoare şi 
taránime”. Altfel spus, prețul uman. social si 
economic al aberafiei intrată în istoria noas- 

tra sub numele de „colectivizare“. 

Un prim amânunt inedit mi-l indică însuși 
regizorul: generalul de” securitate: care se 
ocupa de cultură, recunoscind veridicitatea 
faptelor ce constituiau substanţa viitorului 
fiim, se declarase de acord cu realizarea 
acestuia atunci, la inceputul anilor '80. „No- 
roc” (bun?) cá s-a apus vice-presedintele de 
atunci al CCES, astfel incit scenariul a mai 
avut de așteptat incă 7 ani, după care a intrat 


ATENŢIE, 


MOTOR! 


să întărească ceea ce era desemnat eufemis- 
tic drept „muncă de lãmurire". Corul pionie- 
resc intoneaza cu mult zel ur cintec despre 
recoltele bogate. de inspirație colhoznica, ce 
vor veni cu sigur. într-un viitor neapărat 
minos. Apare şi „| 
mita spre a sfinți cu tot fastul un asemenea 
eveniment. intre timp. in planul secund, „cir- 
cotașii”, „destabilizatonii” (de atunci, adică 
majoritatea populației satului) sint reduși la 
tacere cu ajutorul bitelor mineresti sarite cu 
promptitudine. in ajutorul märetei opere. 
Din afara cadrului. urmăresc cu atenţie nu 
atit mizanscena propriu-zisa, cit reacţiile fi- 


* guratiei, alcatuita din batrinii satului de azi — 


de la centru, ve- + 


aceeași care au suportat direct, fără aneste 
zie, grozaviile de acum 40 de ani Stau do- 
moli, resemnati, pafind încă tematori © 
hana” imi marturisesie cá nu-şi inchipuise 
Sa traiasca ziua in care acele evenimente sa 
poată fi dezvaluite. aa cum au fost ele cu 
adevarat. 

Regizorul Nicolae Mărgineanu, concentrat 
asupra unghmiatie: si a mscărilor de aparat. 
n-are timp pentru alte declarați. El face fit- 
mul, ceea ce contrat sa fie foarte greu. Azi 
nu are figuratie suficienta, caci din 80 de mi 
Neri promsi au vent doar vreo 15. Nua apă- 
rut nici „Pobeda” cin recuzită. asa incit tre- 
buie sa se descurce doar cụ „Ceaika” — O ti- 
muzină care che a aparmut. pe vremea 
aceea. lui Gheorgtuu-Dej. Acum sciniie- din 
greu pe hirtoapeie Sonfidei şi consumă 25 de 
litri la suta de kdometri. dupa cum se vaitá 
fericitul ei proprietar. Aferimi - 

Valentin Voacia. interpretul personajului 
Radu — actmistul trimis sá facă ordine. sa li 
chideze once reristerta față de putere şi sa-l 
puna cu botul pe labe pe batrinul Mägu- 
reanu. deru? moral al satului — imi märturi- 
seste despre imversunarea şi oripilarea cu 
care face” acest rol. iniţial il refuzase. „După 


în producţie, la inceputul lui 1990, exact așa 
cum fusese scris initial, fara a i se modifica 
măcar © virgulă. Din distribygie fac parte: Re- 
mus Mărgineanu, Dorel Vişan. Valentin Voi- 
cilä, Calin Nemes, Doru Ana. Papil Panduru, 
Cristian loan; decorurile au fost concepute 
de Mi lena Marasescu, iar costumele de 
Maria Miu: imaginea éste realizată de câtre 
Gabriel Kosuth. iar montajul de Nita Chivu- 
lescu 

Prezent la locul filmarilor; am avut sansa 
de a asista „pe viu” la realizarea secventei fi- 
nale — o maligna” apoteozá a procesului de 
a $i distrugere a clase: täranesti din Ro 


"FĂRĂ IDENTITATE 


de Nicolae Mărgineanu 
şi Augustin Buzura 


Reţeta — pe cit de simplă, pe atit de bine 
cunoscută: minciună, teroare. violență. Pe 
platou! din centrul satului (locu! real se află 
la Coasta-Bontida, jud. Cluj). personajele 
strinse cu forța, sub atenta supraveghere a 
organelor de miliție și securitate, stau linga 
tribuna improvizată cu tot dichisul: fața de 
masa. rosie, portretele unui birou politic 
(bau-baul epocii) ce incepea cu formula 
Ana-Teo-Luca-Dej, activistul de la raion venit - 


aventura dim CPUN mi-am dat seama ca nu 
am ce câuta in politică”. ipostaza de acum 
din film, e aceea a unui fanatic, cu care nu se 
poate identifica nicicum. E o experienţă, fara 
indoiala. grea și interesantă pentru un actor 
Sa vedem cum va ieși pina la urma_ 

Primul semn incurajator in acest sens P 
constituie aceeași „nanā“ din figuratie care 
consultata asupra autenticității cadrului im 
comparaţie cu „Cum era atunci?”, da din cap 
afirmativ si adauga. zimbind cu mina la qu 
„Da. da... Mai cu samă dumnealui îi chiar 
ae”. 


Bogdan BURN E ANY 
17 


N 


Mare succes 


la Paris: 


reluarea unui film 
cu Cyd Charisse 
(si Gene Kelly) 


n oras 


HENRY AND JUNE. 
Se discuta mult despre filmul 
lui Philip Kaufman, se discula 
prea mult mai ales ca ta ul- 
tma ediţie a festivalului de la 
Venetia, acest film nu numai 
că n-a reținut atenția, dar nici 
măcar pe spectatorii obligaţi 
prin meseria lor să stea pina 
la sfirsitul filmului in fotolii, 
criticii, nu i-a reţinut. Cele 
două interprete, Uma Thur- 
man şi Maria de Medeiros, 
consumă repede interesul 
pentru lumea filmului, așa in- 
cît pina la urmă ajungi la 
concluzia lui Jean Louis Per- 
rier din „Le Point“: „Toată tu 
mea e la curent cu relaţiile 
care au existat între scriitorul 
Henry Miller, Anais Nin si 
soția scriitorului, June otul 
a fost disecat si subliniat in 
sute de pagini ale acestor 
grafomani care au fost Henry 
$i Anais. Si asta se poate citi. 
Pe ecrane, efectul produs de 
ceea ce s-a scris se dove- 
deste netransmisibil caci, 
iatá, se ajunge la un album 
ilustrat pe tema „relaţie scan- 
daloasá in Parisul anilor '30", 
Filmul e „drăguţ“ ca realizare, 
Uma Thurman (June) esta 
superbă, Maria de Medeiros 


© Jean Paul Belmondo (57 ani) 
s-a despanit — dupa ma mut 
ani de convietuire — de cnt: 
reata braziliana Carlos Sotfome 
yor. Nu i-au ramas decit amintir 
şi... Maya, catelusa yorkshire car 
a preferat sá ramina in Frama c 
el... Cum s-ar spune „dragoste de 
ciine”. 

e Un juriu sponsorizat (se 
poartă cuvintul) de säptäminakı 
Paris Match, avind in componenta 
lui, printre alții, pe Michèle Mor 
gan, Michel Drucker si pe Ec 
monde Charles-Roux, detinátoa 
rea unui premiu „Goncourt“ — a 
desemnat cele mai bine si cel 
mai prost imbracate femei in an. 
1990. „Premiul cel mare” l-a cisti 
gat prințesa Caroline de Monaco. 
Pe locul trei figureaza Anouk Ai- 
mée. Cu maximum de puncte, Liz 


Taylor a smuls pur și simplu locul 
rá: pentru cea mai prost imbrá- 
za teme. cintärefei Madonna. 
ad a motwat acordarea pre- 
"dio Scorpiei imblinzite“ astfet 
Rochale sale din muselina mov, 
mate Gm beisug cu paiete și 
strasun au facut să paipite doar 
inimile celor indragostiti de 
kitsch. De fapt es s-a „bucurat 


întotdeauna de o sold reputație 


de prost gust vestimentar. Ma- 
donna, incearca prin varietatea 
genurilor vestimentare s-o concu- 


cautare de emoţa S tots & 
un loc se dovedeste a fi Ges 
tul de pácticos” 


LUNGUL DRUM 
SPRE C „ se nit 
lează filmul lui Richard 
Pearce, (scenarist este John 
Cork) care face multă vilva 
deocamdata doar peste 
ocean. Filmul a avut premiera 
in ianuarie, la New York. Rea- 
lizatorii s-au inspirat dintr-un 
incident petrecut în... 1955 la 
Montgomery cind s-a înregis- 
trat un total boicot al servi- 
ciului de autobuze local, boi- 
cot socotit a fi geneza mişcă- 
rii feministe și raportările ei la 
drepturile omului. (Cel ‘putin 
așa afirmă David Ansen în 
„News Week“ din 7 februarie 
1991). 

lată povestea: Odessa Cot- 
ter (rolul este interpretat de 
Whoopi Goldberg) este fe- 
meie in casă la doamna Mi- 
riam Thomson (interpreta 
este Sissy Spacek), o clasică 
soție din sud, petrecindu-si 
timpul între o partidă de 
bridge şi gindul la apropiata 
petrecere de la Country Club. 
Totul in aceasta viata aparent 
lipsita de alte evenimente, to- 
tul se schimba in ziua in care 
are loc actiunea de boicotare 
a serviciilor de transport cu 
autobuzele, actiune stirnita 
de . arestarea unei oarecare 
Rosa Parks care a refuzat să 
cedeze unei pasagere albe 
scaunul pe care şedea în au- 
tobuz. Din acest moment 
Odessa a inceput să vină la 
Slujbă pe jos, cale de patru 
mile şi jumătate. Faptul nu 
ramine neobservat de colecti- 
vitatea acestei mici localitati 


pe interpreții Mutrigoarel: 


dm Alabama și stirnește o 
acevarata dezbatere socială 
despre care comentatorul mai 
sus mentionat spune: „Regi- 
zorul Pearce are grijă să evite 
caderea in melodrama și facil 
gama aproape de final cind o 
formate feminină de cintece 
m s raspindeste nişte 

incärcate de incitari 
— Comer dacă așa s-a in- 
tmplat. secvența aceasta nu 
depáseste cadrul unui clișeu 
hollywoodian” 

Noua ni se pare demn de 
refinut cá problematica so- 
cialá de aceasta natura nu 
vine, nici de asta data, mai 
aproape de zilele noastre 
(faptul inspirator s-a produs 
în 1955) ceea ce ne face să 
credem că drumul spre casă 
este într-adevăr foarte lung 
(incă). 


MUTRISOARA ar fi 
titlul recentului film al lui An- 
drei Razumovski despre care 
„Filmul sovietic“ scrie, între 
altele. ca nu este un film co- 
mercial cum s-ar putea crede 
la prima vedere. Pe deo 
parte se poate urmări o in- 
trigă pasionată plina de sus- 
pens, de dinamism, o peliculă 
facută cu profesionalism. Pe 
de altă parte, spectatorul îi 
întilnește aici pe unii dintre 
actorii lui preferaţi (rolul prin- 
cipal este interpretat de Di- 
mitri Haratian care se află pe 
primul loc al sondajului efec- 
tuat în 1990 de publicaţia 
„Ecranul sovietic“). Realizato- 
rii, se afirmă, au fost preocu- 
pati să interpreteze, să anali- 
zeze, o seamă de simptome 
alarmante ale societății sovie- 
tice, în primul rind populari- 
tatea „unor eroi“ care sint 
mai degrabă niște antieroi. 


Dimitri Haratian între Maria Zubarova şi Marina Zudina 


reze (si, de multe ori reușește, cu 
succes)". Se pare ca a te imbraca 
tară gust a devenit o mare artă! 
e Dacă ajungeţi in America, nu 
uitaţi sa intraţi și in Hampshire 
House, lingă Central Park. La eta 
jul 30 locuiește regizorul Milos 
Forman, autorul celebrului Ama- 
deus. Şi daca doriţi și alte auto- 
grafe sunati si la vecini. Ei sint 
Luciano Pavarotti, Placido Do- 
Lauren Bacall şi John 


@ Cele mai frumoase bijuterii 


nu pot fi prezentate deci! de cete 
mai frumoase femei. În cadrul 
unei recente parade (fotografice) 
actrițele Arielle Dombasle (a pre 
zentat o brosä din 450 de dia- 
mante colorate), Francoise Fabian 
(garnitură: cercei si colier din dia- 
mante si perte) si Jane Seymour 
{cu un colier din diamante sem- 
nat Cartier) au ocupat primele lo 
curi. făcînd ca visele sa-şi ia zbo- 
ful... Cine mai Încearcă? 

e Liz Taylor și-a regasit zimbe- 
tul şi pofta de viata datorita nou- 


lui ei prieten, Larry Fortei 
fost camionagiu, cunoscut la 
nica (foarte high life) de dezinto- 
xicare a lui Betty Ford. Gurile rele 
nu ezita să vorbeasca de notabila 
diferenta de virsta dintre cei doi 
fogodnici... Dar. dragostea-i 
oar 


patern. Dupá ayes ce de Anjo- 
lica Huston, fiica celebrului regi- 
zor, Nicholson „s-a cuminfil”. S-a 
casatorit cu Rebecca Broussard şi 
a devenit tatal unei fetițe pe nume 
Lorraine. Şi vor trai fericiţi pina la 
adinci batrineti... 

e După ce 4 trecut de Ultima 
frontieră si a intrat intr-o Dinastie, 
Linda Evans a invatat sa danseze 
sirtaki din dragoste pentru logad- 


DE SICA LA MOMA 


lui actor si realizator italian 
Aceasta re- 


A a Madrigal lui 

concert ului” care 

inserase în repertoriul său și 
ie a fiului lui De 


Eu nu am nici o con- 


a participat intens la amplifi- 
carea teoretică a noii imagini 
a filmului din Italia. Dar eu 
am rămas un actor-regizor". 


ADMIRAȚIE 
RECIPROCA. Un ` 
ment destul de rar printre ce- 
lebritati: Paul Newman și 
Tom Cruise se pretuiesc fara 
rezerve. Cruise are in comun 
cu Newman — desi îi despart 
37 de ani — pasiunea pentru 
masinile de curse. Pe cind 
avea 12—15 ani, Cruise obis- 
nuia sa plece cu o veche ma- 
sina de-a familiei, sá o in- 
carce ci ziare pe care le 
= la diverse chioșcuri. 

cerea lui cea mai mare era 
însă alta și anume să încerce 
rer emotü ale volanului. 
ntimplarea a facut ca dupa 
ani si ani să-l intiineasca pe 
Paul Newman pe care să-l 
roage să-i impärtäseascä din 
secretele actoriei dar si ale 
volanului. 

„Domnule Newman — i s-a 
adresat el — n-aţi vrea să má 
îi i pe mine în cursele 
mult primele emoții ale curse- 
lor şi, între multe alte incer- 
cari, o trecuse și pe aceea a 
celebrei intilniri de 24 de ore 
de la Le Mans. Așa s-a trezit 
şi Tom Cruise la volanul unei 
„Porsche“ pe care Paul New- 
man i-a pus-o la dispoziție cu 
ocazia unei curse de la Chi- 
cago. După aceea se înscrie 


care în curind îi va 
tenitor. Ale tinereții 


Se numește Judith Godrèche si face senzaţie 


în filmul intitulat Judith 


Şi ea se simte atrasă de film: cintareata Rachel 


în celebra cursă de la Day- 
tona. „Nu viteza mă atrage — 
mărturisește Cruise — ci at- 
mosfera pistei, lumea ei, mi- 
rosul ei, toate astea mă fasci- 
neaza. Aș vrea să ajung sa 
fac un film despre o cursă ca 
aceasta“. După patru ani l-a 


„cărucioare alendelon“ 
am lepădat niscai cojoace. 


si făcut, el se intitulează Ziua 
tunetului $i a fost turnat chiar. 
la Daytona. Cruise interpre- 
tează rolul unui pilot de curse 
si demn de menționat este 
faptul că a refuzat sá folo- 
sească vreun trucaj. 


(Maria 


Es 


indiscreta si antipatica Anais 
Medeiros) 


de 


| FILM FAK | 


Festivalul international al filmului de la Cannes, ediția 
1991 va avea loc cu începere de la 5 mai. Președintele juriului 
va fi regizorul Roman Polanski. 


Între filmele italiene cole mai așteptate și mai pretuite la 
inceput de an se află: Hamlet de Zeffirelli, de 
Carlo Vanzia şi Sá vrei să zbori de Maurizio Michetti. 


¿dul în distribuție pe Sohn EE pa yên Ama gr Julia, se pde Be 


$ 
lista celor mai solicitate pelicule de către rețelele de distribu- 


tie 


comentate si Sint menţionate la loc de frunte „Ro- 
berto Rossellini” de Fernando Di Giannmatteo, 
rite lui Truffaut i 


Tà 
i 
k 
Hi 
L 


uk 
dite 
th 
i 
Hi 
H 
HH 


: 
li 
i 
I: 
eray 
i 


i 
l 


POSTER 
Patrick Swayze 


33 de ar 


Dirty Danc 


CINEMATECA 


feta generatiilor: John Ford 
sau Peter Bogdanovich 


3 Ava Gardner, una din preferatele 
magistrului (Mogambo, 1953) 


„Un regizor care rezumă 
tot cinematograful 
american 


JOHN FORD 


ascut în chiar anul brevetáni cinematografului ohn 
Ford a fost regizorul despre care s-a spus pe drept cu- 
vint că in cele peste 130 de filme ale sale „rezumă tot ci- 
nematograful american“. Ei ramine exponentul unei in- 
tregi epoci artistice de căutări şi izbinzi, opera sa, deti- 
nátoarea — caz unic — a șase premii Oscar, oferind re- 
k pere trainice. 

in filmul Regia John Ford (1971), difuzat in seria! de emisiunea 
„Ecran TV", Peter Bogdanovich il infätiseazä pe acest filmmaker, 
„făcător de filme“ care numai in perioada mută a realizat 70 de ti- 
tluri, drept un cronicar al vieţii americane de-a iungul unei istorii 
zbuciumate. La rindul lor, istoricii europeni stabilesc permanenta 
aceluiași subiect in filmele sale prietenia bărbătească pentru un 
ideal comun, sau descoperă pesimismul funciar al celor mai bune 
opere ale sale. In fine, personalitatea de geniu a acestui irlandez po- 
sedat de patima de a face film chiar şi în vremea războiului — cind 
deținea un înalt grad in marina militară — fascinează noile generaţii 
de cineazti. Es Ti aduc omagiul şi în fime artistice, cum a fost Innis- 
free ai spaniolului José Luis Guerin. prezentat ia Cannes '90. 

Ce anume asigură perenitatea operei lui Ford într-o arta care 
aşează cu atita repeziciune mari filme pe rafturi de arhivă și rıdica 
tot mai des valuri de iconoclasti? 

Aş numi în primul rind — și veţi vedea de ce — arta adaptării pe 
ecran gi, în al doilea rind, desãvirsirea genului numit western. Pen 
tru John Ford, a descoperi echivalentul cinematografic al unei lu- 
crári în proză (care nu era in mod obligatoriu, 8 capodoperă) in- 
semna a duce la apogeu mijloacele specifice de expresie cinemato- 

afică. Din romane și piese de Sinclair Lewis, O'Flaherty, O'Casey, 

teinbeck sau O'Neill omul de film a redimensionat in imagini per- 
sonaje și situații, pästrind, atunci cind era nevoie, densitatea dialo- 
gului nu şi seductia lui originală. Pentru că la Ford esențială a fost 
intotdeauna acțiunea, regizorul! fiind un dușman declarat al literatu- 
rizárit „i inte şi nu cuvintele trebuie să povestească acțiunea” 
Actorii distribuiţi în filmele sale rämineau nedumeriti de indicaţiile 
regizorale. John Wayne mărturisea ca Ford ii cerea la un moment 
dat să privească intr-o anumită direcţie fara a face nimic altceva. „Şi 
ce va ieşi pe ecran?” „Ai să vezi, ii spunea Ford — bun cunoscător 


~ al stării personajului — ce va ieși cind voi pune muzica si cele- 


laite...". Bogdanovich — om de cinema — insistă in evocarea-oma- 
giu pe aceste detalii semnificative. Preferinta lui Ford pentru imagi- 
nea 
dialog. așa cum s-a intimplat odată cind producătorul i-a atras aten- 
tía ca se găsește in intirziere cu trei zile de filmare: a desfăcut, pe 
loc, din textul dactilografiat al scenariului, trei pagini şi le-a aruncat 
în fiimete noliywoodiene o sursă sigură de efect comercial a fost 
dintotdeauna povestea de dragoste. Ford a refuzat-o chiar $i in mari 
creaţii. „M-am privat de intriga amoroasă — spunea el — deși cu 
greu puteai face să treacă astfel un film...“ Ceea ce nu înseamnă ca 
a încercat să-și cucerească spectatorii doar prin supralicitarea duri- 
tätilor, așa cum face astăzi o bună parte a filmului comercial: 
Ajungem astfel la western, al doilea — unii il consideră chiar pri- 
mul punct al creaţiei fordiene. Cligeele genului deveniseră mitice: 
omul, calul, trenul, pistolul; urmăriţi și urmăritori, peisajul nimicit de 
arsiá al vestului încă pustiu... Ce-ar mai fi fost de spus In plus? Ei 
bine, John Ford avea să redescopere genul western pornind de la o 
nuvelă publicată intr-o culegere din 1937: „Diligenta câtre Lords- 
burg“ de Ernest Haycox. Cineastul isi impune sa respecte unitatea 
de timp si de acțiune. Filmează in cadrul frust al unui copleșitor de- 
cor natural, același, de altfel, in care avea să realizeze apoi opt 
filme: Monument Valley. Cere scenaristului Dudley Nichols o con- 
centrare maximă si deschide astfel un nou drum: western-ul psiho- 
logic. Așadar. tot de ta literatură — trecută insă prin talentul sau 


imaginativ — va porni revigorarea unui gen, atit de puţin literar.” 


Se aminteşte, de obicei ca antologică secvenţa atacului diligentei 
de către indieni. Dar o permanentă tensiune psihologică și un ritm 
fara egal realizează intreaga mișcare a acțiunii pe o traiectorie ex- 
trem eficace din punct de vedere filmic. Capacitatea dezvaiuirii 
personajelor, modul in care imaginea comunică spectatorului 
schimbarile ce se petrec in acel grup de oameni adunați la un toc 
într-o diligenta și apoi într-un han, reacțiile specifice ale actorilor 
prin jocul tor dirijat cu o minutie severă, toate prevalează asupra po- 
vestirii însăși. E 

Urmărind această operă strălucită, sursă inepuizabilă de sensuri 
artistice. nu poţi sa nu meditezi la moştenirea lui Ford inspiratoare 
pentru mui cineasti. Ea te trimite si la cuvintele lui Marshall McLu- 
han, definind cu limpezime puterile modelatoare ale artei: „Societä- 
tile au fost modelate mai mult de natura mijloacelor prin care comu- 
nică oamenii decit de conţinutul comunicării”. 


Eugen ATANASIU 


credințează mari roluri unor actori ca John Wayne, Henry 
Fonda, Robert Montgomery, James Stewart, John Carradine, Ri 
chard Widmark, ca și o pleiadă de excelenți interpreți de pian 
doi, distribuiţi în mai toate filmele sale. In timpul războiului lupta 
în marina SUA şi realizează citeva filme inchinate eroismului mi- 
litar, printre care filmul documentar Bătălia de la Midway (dupa 
care primește titlul de amiral). Critica apreciază stilul simplu al 
lui Ford — după unii rudimentar —, onestitatea față de tema 
generozitatea dar și o anume naivitate, cultul datoriei — fie ea $i 
inutită — cit si o tendință paternalistă, oficializantă (Boussinot) 
in 1947 fondează propria casă de producţie „Argosy“. dar, con- 


mergea pină acolo incit renunța la pagini intregi de - 


Sean Aloysius OFerara — regizor și producător american de 
origina irlandeză, născută in 1895 — mort în 1973. Studiază 
Belle arte, apoi debutează in regia de film în 1917 cu scurt me- 
tajul Cactus. Realizează zeci de mici westernuri mute dintre 
care, cel mai important. in 1920. Cavalerul de oțel. Preterinta 
pentru eroi temerari, pionierii vestului, dar şi marginali- 
zati, descriși cu simpatie virilă. Cultiva situații dramatice-limită 
care permit caracterelor „să iasă din pasivitate, să se defineasca, 
să-și demonstreze ce pot fi (...) A exalta omul, a-l studia în ca- 
drol unui tapt crucial, într-o aventură deosebită, iată, ce mã 
atrage” (John Ford) Clasicul filmului american se caracteri- 
zeaza prim simplitatea, economia mijloacelor de expresie, prin 


bucura fümänior in natură și iscusinta mișcărilor de aparat, por k 


fiverta momiagulusi si reducerea dialogurilor, pästrindu-ie 

expreswiiztee cucerea umorul specific irlandez (Omul liniştit, 
Draga mes Clementine. Taverna iriandezulul). Colaborează cu’ 
scenars= de reñá profesie ca Dudley Nichols, Frank Nugent, 


James A Wenr 


rire 1330—1340 resitreans diera Gin titlurile sale de referinţă ` 
(Patrula perds. Tot ompa worbeple. =: indeosebi. Denuntáto-- ` 


ná) cored wor pegi capodopera Diligenta (Oscarul pentru 
gel ma bạo Mr al mus SL 
Descoperă $: ást e co mimeaza pure im valoare si in 


20 


strins de imperativul comercial. nu-si poate realiza — dupa spu- 
sele sale — nici măcar zece din filmele pe care le-ar fi dorit, asa 
cum le-ar fi dorit acest mare regizor fara vocatie de producator 
Ecranizări ca Fructele miniei, 1941 (dupa Steinbeck), film deti- 
rind şase Oscar-uri, Drumul tutunului (după Caldwell), Lunga 
călătorie spre casă (O'Neill) sau Ce verde era valea mea (Lie- 
wellyn), diferite ca valoare, au cu toate calitatea câ desfășoară, 
in ambiante profund realiste, portrete antologice, susținute de 
mari interpreţi. Cu Rio în 1950, înregistrează o fru- 
moasă reabilitare de critică. În anil '60 cu Ultima tantará (prileju- 
ind tui Spencer Tracy una din cele «mai frumoase creaţii ale 
sale), cu Ser negru: (1960), Omul care l-a ucis pe Liberty 
Valance (1962) si mai ales ‘cu admirabila Toamna cheyennilor 
(1963), prin simpatia fata de mediile nápástuite și afirmarea des- 
chisă a punctului de vedere umanitar, antirasist. democratic, re- 
gizorul şterge unele impresii anterioare și termină in foră o 
operă vastă ce face școală «nu numai printre regizorii americani. 
“Frontiera chineză (1966) — adevărat „testament spiritual! al lui 
Ford, încheie bogata carierá“a unuia dintre „ultimii zei ai Hot- 
Iywoodului“. PROS 5 


Alice MANOIU 


protagon 


ra: Diligenta (1 


isti Claire Trevor si Joh 


Grace Kelly, printesa-star 


in regia lui Ford, in acelasi Mogambo 


lui 


Shirley 
Ford 


Temple, interpreta 


în India în flăcări 


(1937) și Fort Apache (1948) 


~ 


G 


5 


> 


Filmul {Gi Griffith a împărţit lumea 


@ Cinematogratul învață să 


NAŞTERII UNEI NAŢIUNI 


+ apterea unel natiuni constituie un moment aparte 
¬ in istoria cinematografului Rásunátorul succes 
4 repurtat a fost dublat de un răsunător scandal, 
Filmul evoca, la 50 de ani de la incheiere, raz- 
boiul de secesiune. și o făcea într-o manieră 
emoţională 'copleșitoare pentru publicul: ameri- 
can. De. ani buni piaţa era invadată de filme, 
piese de“teatru, cărți pe tema celei mai mari tragedii trăite 
de acest popor, dar era pentru prima oară cind mijloacele 
artistice folosite se situau la înălțimea cuvenită. De unde și 
formidabilul impact al filmului asupra si 
ristul, regizorul și producătorul sâu era 
Stapin, la vremea aceea (1914) pe principalele elemente 
de limbaj cinematogratic pe care, în parte, el insusi le inven- 
tase (filmările de la distanțe variate și din unghiuri variate, 
efectele de umbră-lumină, nerea și recompunerea 
secventelor și scenariilor) si care îi permiteau controlul de- 
plin asupra etectelor dramatice, Griffith condusese naratiu- 
nea ginematograficá la nivelul la care se practică in mod cu- 
rent şi astăzi. Schema sa constă in desfășurarea a două sau 
trei acţiuni paralele care, de la un punct, incepeau să se in- 
tersecteze. Asa se intimplá știn Nașterea unei națiuni, unde 


wwe 


whe 


en 
` 


Demersui muzicii in 


BECKET 


> ntre situația (deplorabilă) în care muzica agresează 
inea, incercind, dacă nu s-o subjuge (ar fi impo- 

siời !) măcar s-o eclipseze in atenția spectatorului, și 

în cazul (la fel de jalnic) in care muzica este atit de 

alidă, de lipsită de personalitate, incit poate foarte 

Bine să și lipsească, fara vreo pagubă. pentru filmul 
respectiv, se intinde o zonă incredibil! de largă, un 

evantai oe ane direcții pe care muzica poate fi la fel de impor- 


se intiinesc, evident, in punctul de convergenţă al tuturor di- 
rectiilor benefice: utilul. necesarul, indispensabil. lar dintre 
aceste extreme (identificabilul‘in funcţie de diferite criterii 
_ analitice) perechea muzica memorabilă — muzică -inobserva- 


bilă — este poate cea mai interesantă 
__ Toată această introducere este fastidioasä, desigur, pentru 

oricine va fi descoperit și singur, încă demult, adevărurile 
simple de mai sus; deși, să fim sinceri: citi amatori de film 
zabovesc asupra relațiilor dintre structurile compsnente ale 
complexe arte cinematografice? Extrem de pulmi — as 
afirma, judecind dupa propria-mi experiență de cinefil: iată, 
în cazul unui film „mare“ cum este Becket (pe care, ca tot 
omul, l-am văzut de atitea ori incit il știu aproape pe de rost, 
cadru cu cadru), a trebuit să urmăresc în mod special. co- 
loana sonoră pentru a putea observa cele ce, urmează. 

Mai intii, in filmul acesta există (de necrezut!) foarte multă 
muzica: in general (cu citeva rare excepții, precum ‘cintecul 
Gwendolinei — ce intra intr-o alta categorie: aceea a muzicii 
reale, nu ilustrative), partitura — cum spuneam — deosebit 
de lungă se compune din momente deosebit de scurte și 
fara vreo altă legătură între ele decit aceea pe care le-o asi- 
gură paternitatea comună, „mina autorului“ Laurence. Ro- 
senthal. Şi apoi, că „greutatea“ acestor momente muzicale 
este drämuitä de câtre compozitor cu o precizie unică, astfel 
incit să incarce emotional imaginea, fara a o impovara citusi 
de putin. Topite in imagine, o puzderie de meteorice motive 
— unele (cele mai multe) trimitind direct la epoca medievalá, 
altele (ma prime) comentind-o de pe o poziţie actuală — 
satureaza substanta fiuida a filmului, ráminind totuși imper- 
ceptibile in sine Dar cu ce forță acționează această imper- 
cepiibilă saturae munca E peliculei asupra sensibilităţii 
spectatorul 

Ca. în acest Các murca este mu dos utilă nici doar nece 


tanta și prețioasă pentru imagine. Extremele zonei acesteia y 


Der 


i Se tes ` simfonic: 
ay ied unei Ace ali de DW. Griffith 


le, membrii a două familii — una din 


personajele principal 
opa alta din Sud — vor cunoaște în timpul rázboiuluj civil 


Ø-apropiere a destinelor lor, pentru ca, în perioada imediat 


“urmatoare (numită în istoria Americii „anii Reconstructiei”) 


unele din aceste destine sa se impleteascá. Neobosit inova- 
tor, Griffith aduce și în acest film o noutate — una de ordin 


„ dramaturgic, cu implicaţii filosofice. Urmărind încercările 
dramatice, suferințele prin care trec personajele, el rapor- 


tează neincetat micile lor istorii la istoria unui întreg popor, 
în timp ce evenimentele de interes national (dorința Apei, 
din sud de a färäsi Uniunea intrucit nu sint de acord cu 
abolirea sclaviei. hotărirea președintelui Lincoln de a porni 
războiul impotriva lor pentru a împiedica secesiunea, luptele 
singeroase, infringerea sudului, asasinarea lui Lincoln) sint 
infätisate ca determinante ale destinelor individuale, ca și ale 
destinelor iunii 

Griffith se folosea deci đe formula „pars pro toto” ară0nd 
totodată si „partea“ și „intregul“. Emblematic ru proce- 
deul său este ace! splendid cadru în care, în prim plan, la 
umbra unor stinci, niște copii speriaţi igi string în brațe 
mama, in timp ce, în valea din spatele stincilor, departe. in 
plin soare. citeva sute de soldați se ucid unii pe alții 

Calitatea in tn adesea folosind superbe efecte fotogra- 
fice (operator Billy Bitzer), amploarea scenelor de luptă, im- 
plicarea sentimentală a actoritor, dramatismul scenelor — 
sprijineau din plin gindirea lui Griffith. „E ca și cum ai scrie 
istoria folosind fulgerul!“ exclama Woodrow Wilson, 
președintele de atunci al Statelor Unite. În pofida melodra- 
matismului său, Nașterea unei națiuni a fost primul film se- 
rios” sau, mai bine zis, primul fm „luat in serios” «del nd 
conceptia generalá despre cinematograf vazut doar ca un 
instrument de distracție De unde, atunci, scandalul? 

Scenariul are la bază romanul lui Thomas Dixon „Omul 
clanului“. Preot din Sud, Dixon deplingea napasta abatuta 
asupra celor din tabăra invingilor, in anii zisi „ai Reconstruc- 


asasinării președintelui Lincoln 


tiei. Năvala- unor afacerist fárá scrupule, veniţi din Nörd, 
care se foloseau de resentimentele foștilor sclavi spre a-i as-* 
muti împotriva foștilor stăpim. pentru a-i spolia pe aceştia 
din urmă —-totul a generat abuzuri şi chiar crime (Situație 
descrisă și de Margaret Michel in Pe aripile vintului") Ra- 
magi fără protecția autortătior federale. sudistilor albi nu le 
rifana cach sá se apere urgun. Asa justifică autorul apa- 
ritia Ku-KiwcKiarn uta 
Fiu al unui colone: sudst Grith impartasea acest punct 
de vedere. În Nașterea usei națiuni numai datorită interven- 
tiei Klanului cei cliva ero: wor scâpa de moartea la care Îi 
sortiseră „cei răi” 
aici scandalul, adică mar-isstar e de stradă, acuzele de ræ- 
sism, sau de fals istomc. cerere insistente ca filmul să fie 
sever cenzurat. Se paree cá pentru o clipă, Nașterea unei 
luni reimpärtise in două socetalea americană. 
riffith, dincolo de wzumes is partizaná, era un om fun- 
ciarmente onest. E! commcers că Raul este egal imparit şi 
intre rase, şi între clase Asa cà acelora ce il atacaseră ve- 
hement pentru cá nu gindes la % ca ei, le-a răspuns demn, 
printr-o parabolă cimemetogrsiica in anul următor: intole- 
ranta. 


Timp de 28 de am. “mais Wagieree unei națiuni i s-a in- 
terzis și la noi. cu meets preciplalitate”, prezentarea in 
cadru! Cinemateca eclege preveind asupra importanței 
uriașe a aceste: opere = site artei cinematografice. 
Acum, in sfiit el poate © peceectat in public, dar să-l jude- 
căm cu mintea noasta Ge sosm ar mu cu aceea a spectato- 
rilor din 1915, din 19 


Aura PURAN 


sară, ci de-a dreptu másperasbia pentru valoarea înaltă a 
intregului demers crema ac. mu mai incape nici o im 
doiala. E de ajuns sá me magmam — revăzind filmul — cá 
acel cus joc politic s: zeitwingie pe care Jean Anouilh i-a 
inchipuit, Peter Giermile +e com iar acei doi uriași actori 
care sint Richard Gurtom s Peter O'Toole l-au trait cu 
irepetabilá incandescerta mc desfășurat în tăcerea strá- 
punsa doar de vorbe “act srallecittoerele fanfare de război, 
de paradă sau de vinatoare = S2 sublimele cintári liturgice, 
fara sonoritátile alämurior args si corurilor, ce fac sa vi- 
breze mai profund eta copieștoare a imaginii... 


Lumina VARTOLOMEI 


4 & Becket, un crud joc politic 


$i psihologic interpretat 
de Peter O'Toole si Richard Burton 


© În ciclu! „Eros“ la cinematecá, 

Margaretele Verei Chytilova (1966), 
un film care a scandalizat „oficialitățile“ 
-de aceea n-a rulat pe ecranele noastre. 


CINEMATECA 


— aic negre locali si albii din Nord. De,. * 


PE ECRANE 


Jane Birkin, 


rilor {t 964), Diamantele sint ves- 
nice (1971), cements i tasă-i pe altul sá moa- 
ră (1972), Omul 


de aur (1973). Fil- 
mul este un an caz rezolvat de Hercule Poi- 


e Distribuţie de zile mari în Crimă sub soare 


LEE o ai Sát: 
e e. 


Film american do William Tannen; cu: Kris 
Kristofferson, Treat Williams, Rip Tor, Tess 
Harper | 


Nu e prima data cind vedem pe ecran un 
poltist american victima a... corupției poliţiei 
O complicata intrigă combina aceasta tema 
generală cu „scene din viata unor grâniceri” 
cate au de túptat cu traficul de imigranţi din 
Mexic. interesul peliculei este sporit de impli- 
carea în tramă a unei ipoteze privind asasina- 
rea preşedintelui Kennedy, a cărei neeluci- 
dare infläcäreazä inca imaginaţia multora 
Doi grâniceri descoperă in desert după doua 
decenii mașina asasinului $i arma crimei, de- 
venind tinta unor atentate dirijate „de sus” 
Martorii incomozi nu se lasă usor indepartati, 
mai ales cả au un atu important asupra ad 
versaruluc Cunoaşterea teens Assa 
des ln spectaculoase um de me 
rr an AE 


curi ce ridică tensiunea oricui. Regizorul Wit 
liam Tannen este un bun pr şi ex 
ploatează cu brio ostilitatea peisajului şi dra 
matismul poveștii. Distribuţia il ajuta și ea, 
proiectindu-! în prim-plan pe Kris Kristoffer 
son, unul dintre granicerii justitiari. Antece 
dentele cinematografice ale cunoscutului cin 


: tare country erau de natura sá ne asigure 


nascut o stea — 1976) dar rezultatul este 
chiar peste așteptări. Ca și Barbra Streisand 
sau Cher, Kristofferson joacă la fel de bine 
cum cinta 


CINTARETUL DE JAZZ 


Film american de Richard Fleischer, cu: 
Neil Diamond. Laurence Olivier 


Mu mu este vorba de un remake dupa pri- 
má fim sonor din storia cinematografului 
(The Jazz Singer, 1927. regia Alan Crosiand) 


O capi de jazz cu Laurence Olivier 


Diana Rigg 


Singura asemánare este ca eroul lui Richard 


zeiascá ce la ajutat sá devina una din stelele 
de prima mărime ale jazz-ului. Un star de- 
cent, fara atitudini provocatoare, o prezenţă 


— 1957, — 1966, 
Toral Toral Toral — 1970, Green — 
1972, Mr. — 1974). Muzica este de 
bună calitate si lui Neil Diamond O vor 


savura in mod sigur. Recunosc, má număr și 
eu printre fanii sai 


De o 
NU VREAU PORNO ` 
q c m € _ — 


€ 
Fam polonez de Marek Koterski; Cu: ZI 
mew Rola. Ewa Grabarczik Katarzyna Fis ` 
gura, Anna Gronostaj 


Fai liniștiți, nu e vorba de un film porno! AS 
zice ca productia polonezá este mai degrabá 


ndu-și viata, pri 
tul — un pașnic tata de familie. Tonul 
complice face tot hazul filmului care are 
dintre ele: „există un proletariat al filosofilor 
sau l-ai citit pe Heidegger?”. De mentio- 
nat cá acestea sint emise de o profesio- 
nista peripateticá” in timp ce se indelet- 
niceşte cu amorul într-un parc. Vom mai 
vedea probabil, de acum inainte, filme cu 
scene erotice. de care cineastii din țările 
foste sociaiiste nu se fereau nici inainte (do- 
vada această pelicula realizată in 1989). Nu 
mas cenzurarea la singe a acestor secvente 
pe ecranele noastre explica reacţia deplasat? 
a unor spectatori. Şocul va fi cu s:quraria, 
epson. Dana DUMA 


© La revedere, copii 


de Louis Malle, 
Leu de aur 
la Veneţia 


3 Malle 
Dupä 30 de ani 


upá 30 de ani de la primul sau 

lung metraj. Ascensor pentru eja- 

fod, regizorul francez Louis Malle 

a cucerit lumea cinematografului 

cu La revedere, copii, un film au- 
tobiogratic, căruia putem să-i 

spunem — fără teamă si repros — 

ră. La debutul său din 1957, critica 

Ha considerat pe Malle „copilul teribil" al ci- 
nemategrafiei franceze (avea 25 de ani pe 
atunci); pe urmă, toți au convenit cá regizo- 
rul a avut un rol de seamă, chiar determinant, 
în impunerea „Noului val“. În cele trei decenii 
(si mai bine) care au urmat, Louis Malle s-a 
aflat intr-un continuu rámasag cu el însuși, 
incercind, de fiecare dată, să fie „altul“, să-și 
— şi să ne — descopere o altă fata a perso- 
nalitatii sale, atit de diverse și atit de com- 
plexe. Un critic francez. Pierre Billard, îl ca- 
racteriza astfel (cu ani in urmă): „Un veșnic 
pionier, un cautator de aur ale cărui pepite 
sint adesea incerte, dar a cărui aventură este 
întotdeauna pasionantá”. Aventura aceasta 
pasionantă a regizorului a fost si este și o fe 
brilă „căutare de sine”. Efectiv, după filmul 
de debut opera cineastului s-a constituit — 


si, treptat, s-a consolidat — din „pepite” pu- 
tin asemănătoare între ele: un soc erotic (In 
epocă) numit Amanţii, o tentativă de filmare 
a „nefilmabilului“ in ecranizarea romanului 
lui Raymond Queneau Zazie in metrou, mate- 
rializarea in imagini a biografiei unei vedete 
(nu una oarecare, ci una numită Brigitte Bar- 
dot) in Viaţă particulară, o aventură cerebrală 
în Focul fatidic și un demers exotico-istoric 
in Viva Maria, o schiță de portret ironic in 
ul sau un film documentar — în cel mai 
deplin înţeles al cuvintului — cum a fost Cat 
cutta, mica bijuterie psihologică Suflu la ini- 
mă sau evocarea tragică a ocupaţiei naziste 
în Franța din Lacombe Lucien (in care este 
nuanțată în termeni atit de personali și de vi- 
guroși problematica spinoasă a colaboratio- 
nismului), perioada americană a regizorului 
apoi, în care au fost produse filme atit de di- 
ferite, precum Black Moon — vorbit într-o 
limbă incomprehensibilă — Pretty Baby un 
film șocant, cam ca Amanţii la vremea lui, 
dar cu totul altfel de fapt, Atlantic City sau 
Bisculi... Recenta creație a regizorului Louis 
Malle, La revedere, copii, realizată in 1987 și 
distinsă cu „Leul de aur“ la Festivalul de la 
Veneţia din 1987, cu premiul Jean Vigo în 
același an:si cu șapte premii Cesar '88 (pen- 
tru cel mai bun film, cea mai bună regie 
pentru scenariu original, imagine, sunet, de- 
cor sỉ montaj) înseamnă — cum spuneam 
nu numai o întoarcere a regizorului in Franța 
ci şi o revelatoare „regăsire de sine”. Nu știu 
ce ginduri de viitor are Louis Malte: Dar sint 
convins că, prin La revedere, copii, pentru 
prima dată, într-o filmografie atit de variată, 
regizorul a izbutit sá se regăsească pe sine. 
Este un film autobiografic. Lui Julien, (princi 
palul personaj al filmului). Louis Malle îi im- 
prumută propria biografie: intr-un colegiu de 
copii iezuiţi, în ianuarie 1944, un copil de 12 
ani, solitar $i inteligent, descoperă, cu teamă, 
violența și incoerenta din lumea adulţilor. Ci- 
nematogratul devine, el insusi, un personaj al 
dramei. in acest film „de suflet” al lui Louis 
Malle: copiii din film privesc, pe ecranul fil- 
mului din film, imagini dintr-un mai vechi 
(mult mai vechi), film de-a! lui Charlot, și nu 
un Chariot oarecare ci unul in perfect con 
sens cu tema respectivului film, ei privesc — 
bucurindu-se — un Chartot emigrant. La Ve- 
netia, in 1987, cind La revedere, copii obținea 
„Leul de aur”, publicul a ovationat, minute in 
şir, în picioare, pe regizorul Louis Malle, pe 
sofia sa Candice Bergen — aflată in sală — şi 
cei doi copii din film, Gaspard Manesse și 
laphael Fejto. N-aș vrea să insist nici asupra 
interpretilor, nici asupra „elementului auto- 
biografic” care a determinat existența filmu- 
lui. Dar poate că în privirea copilului Julien, 
care asistă neputincios la arestarea copilu- 
lui-evreu, in această privire esențială, tesem- 
nata și inteleapta. poate fi regăsită rațiunea 
de a fi a intregului film 


jett Bridges 


Coperta IV Julla Roberts — 


Echipa redacțională: Adina Darian 


ređaclor-sef adjunct 


la 23 de an 


Bogdan Burileanu, 


Lelouch 


Autoportretul 
unui rasfatat 


u se poate rata ocazia oferită de 

acest itinéraire dun enfant 
(Viaţa unui copi rástifat, 1988): 
reiterarea comparativă a biogra 
fiei artistice a unuia dintre cei mai 
cunoscuţi cineasti din Franţa, jara 
Ve unde s-a inventat noțiunea „autor 
de cinema“ si s-a ,star"-ificat regizorul. Fii- 
mind de la 17 ani, iubit de unii, detestat. de 
altii (adesea — culmea! — din aceleasi mo- 
tive), Lelouch și-a creat un stil recognoscibi! 
ce a generat atit un substantiv — lelouchism, 
cit si un adjectiv — telouchist. Chiar daca 
personalitatea sa debordantá ajunge sa fie 


4 


a 


$ Genévieve Bujold si James 
in Un alt bárbat, 
un auto-remake Lelouch 


uneorí agasantá, cel ce filmeazá doar scena 
rii proprii, pe care le modifica pe parcurs, a 
invatat lecţia „ritmul este totul” si işi permite 
ca, intr-un moment de criză (frecvent într-o 
carieră presărată cu succese şi eşecuri ta fel 
de spectaculoase) cind e tentat sá nu mai lu- 
creze — să realizeze în chip exorcistic digest 
-ul în discuţie. 

Apelează la Belmondo ( pe care-l! solicitase 
in 1989 pentru Omul care-mi place, cind — 
dind primele semne de megalomanie — in- 
cercase să refacă impreună cu Annie Girar- 
dot faimosul Un pia iri femele, 1966); in- 
trati în deceniul şase viata, și autorul si 
protagonistul par — in mod surprinzător! — 
gata să predea ștafeta. Așa s-ar putea explica 
induiosátoarea candoare a eroului (Bebe! bă- 
tin, iată un gadget pe măsura celui cu Mi- 
chèle Morgan in revenirea-surpriză Pisica și 
șoarecele, 1975), care-și reactiveaza memoria 
afectivă pentru a se convinge câ merită sa 
mai trăiască, așa se explică nesábuinta regi- 
zorului de a aditiona de-a valma, parcă la in- 
finit și doar pe alocuri cu autoironie, laitmo- 
tive ale propriei opere. Cliseele, Lelouch le 
foioseste în tunctie de ipoteticul gust al pu- 
blicului, constant partener, de care totuși își 
doreşte „să poată face abstracţie într-o bună 


redactor-şef. Mircea 
Irina Corolu, 


Dana Duma, Alice Manolu, loana Statie, Doina Stanescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la Combinatul Poligratic Bucuresti. 
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucuresti — 41917. Exemplar lei 14 


Alexandrescu — 


zi”. mai ales pentru că nu o dată i-a înșelat 
— (Toată viaja, 1974; Între noi dol, 
1979) 

Amintindu-si de perioada romanului-foto 
grafic, care i-a adus cel de al doilea mare 
succes (A trăi pentru a trăi, 1967), reia ma 
niera à l'américaine fortificată de un filon po- 
list — primul polar, Gotanul, 1970 — pentru 
că el nu s-a dat în lături de la auto-remake — 
Dacă ar fi să o lau de la capăt 1976, Un alt 
bărbat, o altă femeie, 1977: Un bărbat și o fe 
mele, după 20 de ani, 1986 in acest „hiim 
despre film“ a fost de fapt tentat sa vor- 
bească despre sine, depășind faza cind îi 
atașa portretul la afiș (Unii si ali, 1981). su- 
biect epatant, muzică omniprezenta, distrib 
fie de prestigiu. 

Nu o dată, după istorioare sentimentale, 
„Clasice“ filme susținute de vedete sau come 
dii facile (Smic, smac, smoc, 1971; Robert y! 
Robert, 1978), a hotarit sá reinventeze „cir 
matograful popular”, adică să îmbine spec! 
culosul cu truismul, melodia cu imaginea {c 
aitfel, cu ale sale ,scopitanes” — filmuleţe ơ 


Caan 


o alta femeie, 


tinerețe — poate fi numărat printre precurso- 
rii videoclipului), nostalgia cu umorul. Ames- 
tecă subiectele sustinind că redă „filmul vie- 
ţii”, ‘viata ca-n filme de fapt: Trăiască 

1984. in arc peste timp, Există zile... și toane 
1989, mai multe destine se-ntretaie la ora 
echinoctiului de primăvară. Deși pretinde ca 
oglindește fluxul existenței normale, drama 
ajunge comedie, faptul divers capătă turnură 
polițistă. clipul devine spot publicitar, o dra- 
goste se termină, alta începe, o calatorie de- 
mareazá la New York $i eșuează in Africa, 
circul „animă“ protipendada, salubritatea 
„hrănește” mondenitatea, naivitatea senti- 
mentală „salvează“ patosul! nostalgic. într-un 
ritm de sabadabada care-i inváluie pe toți 
eroii. Bunul și ráll (1975). lar yahting-ul și 
cursa solitară relevă că însuși cineastul este 
un aventurier cu antecedente. (1972, Aventu- 
ral aventură, protagoniști Lino Ventura și 
Jacques Brel, caruia îi este dedicat Hinéraire ` 
-ul si caruia Lelouch i-a produs cindva filmul 
Far West). 

Considerind că realizatorul este un vinător 
de: miracole, Lelouch probează la findu-i că 
ştie să se „bată” ca un veritabil luptător (nu 
intimplator a incercat ecranizarea poveștii de 
dragoste dintre cintáreatá si boxer (Edith și 
Marcel, 1983), pendulind nu doar între ge- 
nuri, ci şi între intenții totdeauna ambitioase 
ÍA pleca, a reveni, 1985), tinzind spre un uto- 
pic perfectionism al retetei de succes. 


Irina COROIU 


e Anouk Aimée 
$i Jean Louis Trintignant 
în Un bărbat și o femele, 

filmul care a făcut din Lelouch 
un regizor internaţional 


ˆ Cimtorii din străinătate se pot abona prin: ,Rompresfilatelia — 
sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Prestit 
Bucureşti — Calea Griviței nr. 64—66 


Abcnamentele se pot face pe adresa D.P.P.T., Casa Presei Libere nr. 1, sec- 
tor 1, Bucureşti, cont 645120608, Banca Comerc'alá a Sectorului 1 Bucuresti, 
cu mențiunea „Noul Cinema” — abonamente,prin oficilie poștale, pe baza cata- 
logului de presă — poziţia 203 — sau prin instituții și intreprinderi cu plata 
efectuatá prin virament. 


EES PAALE FR 
, 
, 


f, 
DPrrrrrrr.s) 


`