Revista Cinema/1990 — 1998/029-CINEMA-anul-XXIX-nr-11-1990

a 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


XIXX nuy 
(zee) 0661/LL “uN 


DIALOG cu cititorii 


O VOCE 


OARECUM 
SINGULARĂ 


raful de scrisori prin care sintem 
rugaţi, implorati, somati să publi- 
cam fotografii — cit mai multe, cit 
mai mari, cit mai colorate, cit 
mai... postere — ale actorilor 
„preferaţi“ și „indrägiti" crește 
amenintator. Amenintator în sen- 
sul că nu avem nici atitea fotografii, nici ati- 
tea pagini pentru a-i mulțumi pe toți „indra- 
gostiţii“. Nimeni nu se dá în vint dupa foto- 
grafii documentaristice, toată lumea e cu- 
prinsă de un curent sentimental, toți sintem 
îndrăgostiţi, iremediabil! îndrăgostiți de un ac- 
tor (maximum doi, vorba lui Mazilu) din ulti- 
mele filme văzute: după Florin Piersic, Adrian 
Pintea, Alain Delon s-a produs un „coup de 
foudre* Robert Powell, iar de curind s-a iscat 
psihoza guldenburgheză. 
lată însă că în teancul impresionant de 
scrisori iconofile (sau idolatre) se mai rata- 
cește cite o scrisoare care deplinge nu ab- 
senta pozelor, ci absența textelor. „Faptul că 
am început, acum citiva ani să iubesc cine 
matograful ca artă și nu ca simplu divertis- 
ment se datorează în bună măsură revistei 
dumneavoastră. Veţi înțelege poate de ce dis- 
paritia aproape totală a criticii de film — că- 
reia în trecut îi erau destinate citeva pagini 
bune — mă dezamăgește și mă face să regret 
„vechiul“ Cinema. Înţeleg din rubrica dum- 
neavoastră de dialog cu cititorii că se cer tot 
mai mult fotografii, istorioare despre viata ve- 
detelor, știri pină acum cenzurate, topuri etc. 
Desigur, ele sint bine venite în revistă, dar 
cred că, în acest caz, cu atit mai mult nu tre- 
buie neglijat materialul de fond. (...) Deschi- 
zind revista „Cinema“ pentru a citi, ca întot- 
deauna, de la coadă la cap (incerc totuși să 
má dezobi$ nuiesc), voi fi foarte tristă negà- 
sind acolo idei cu care să-mi confrunt propri- 
ile păreri si rubrici care să-mi dezvolte cul- 
tura și nu cultul — eventual — al vedetelor" 
— ne scrie Anca Gheauș din București. 
Rostul cultural a/ revistei noastre este in- 
tocmai acela pe care îl definește Anca Ghe- 
aus, dar tristețea și dezamăgirea ei mi se par 
disproportionate: chiar să Ti.dispärut 
„aproape total” critica de film? Alerta cores- 
pondentei noastre e aproape la tel de supra- 
dimensionata ca și aceea a imagofagilor cá- 
rora li se pare că revista nu cultivă destule 
poze pe centimetru pătrat. Dacă încercăm să 
privim lucrurile nu „de ia coadă la cap”, ci 
de pe la mijloc, revista pare egal deschisă 
ambelor curente. Afit de deschisă încit mi-e 
teamă de vreo răceală... 


Din sumar 


Dialog cu cititorii 


Eveniment: Bucuresti pe 
Festivalul filmului francez 
Sala de cinema: ler, azi mine 
„Jucatorii de şah”... din Arad 
Interde pende nte 


Atenţie, motor: Mircea Daneliuc, lulian 
ihu, Geo Saizescu, Mirceă Mureșan — 
pe platouri 


Festivaluri: 
Piatra-Neamţ 


Venetia, Avignon, 


Ei, actorii; Harrison Ford 


Viața pe patru roţi din fotoliul de 
spectator 


În premieră: Sezonul pescăruşilor 


Pe ecran: Uitimul imparat. Vreau 

mare, Omul! cu un pantof roșu, Vremea 
servitoarelor, O f cariera 
Cinemateca: Ce vom vedea in 
stagiunea '90 


Centenar: Fritz Lang 


Telexglob 


m acest numar semnează 

Mircea Alexandrescu, Zeno Bogda- 
nescu, Bogdan Burileanu, Romulus Că- 
plescu, Cristina Corciovescu, Irina Co- 
rolu, Adina Darlan, Dana Duma, Alice 
Manolu, lleana Pernes-Dänälache, Aura 
Puran, Alexandru Racoviceanu, Dum:- 
tru Solomon, Doina Stanescu, Malvina 
Urslanu 


La cererea 
cititorilor: 


Îi BEE 


PRIVIREA ALBASTRA 
A BLINDETII 
INFINITE - 


stfel se intituleaza elogiul pe care 

Cristina Oprigenescu (București, 

str. Mitrita Constantinescu 5, sect. 

3) îl aduce actorului Robert Po- 

well. „Nu va enervati exclamind: 

ah, alt admirator al lui Powell!" ne 
previne corespondenta. Nu, nu ne enervăm, 
dar nici dumneavoastră nu va enervati ca va 
trebui sa scurtam din scrisoare, mult prea 
lungă pentru spaţiul de care dispunem. „Ni-l 
vom putea oare inchipui de acum inainte pe 
Christul nostru lăuntric altfel decit sub infati- 
sarea pe care i-a conferit-o Robert Powell? 
(...) De aproape 2000 de ani oamenii au in- 
cercat să materializeze — în opere plastice 
sau literare — un chip sublim. Robert Powell 
e parcă o sinteză a acestor căutări, amintind 
de seninii Christi ai catedralelor gotice, de 
nobilele figuri ale lui Giotto, de 
imponderabilele făpturi leonardesti... In filmul 
lui Zeffirelli Isus din Nazaret, superbul cer al- 
bastru se regăsește, sugestiv, în privirile la fel 
de albastre și la fel de infinite ale celestului 
Powell. Şi atributul de „celest“ cred că i se 
potrivește cel mai bine actorului britanic. (...) 
impresionează puternic cerul acela nemärgi- 
nit şi dramatic, cuprins de nori care închid o 
taină luminoasă și inaccesibilă cu care debu- 
tează și se sfimeste filmul. În zguduitoarea 
Pieta, pfinsul naturii și al cerului — ploaia 
aceea torențială — se unește simbolic cu tra- 
gismul durerii omenești. Zeffirelli nu pare a 
se folosi de sugestiile — atit de numeroase 
— oferite de operele plastice; el işi compune 
cadrele, foarte expresive, într-un mod speci- 
lic filmic şi într-o viziune liberă, originală. 
„Cina" lui „cea de taină“ — care ne frapează 


Adrian Pintea 
(în Pădureanca 
de Nicolae Margineanu) 


la prima vedere deoarece nu ne amintește de 
nici o pictură celebră — ar putea sta, într-un 
muzeu imaginar, alături de tablouri vestite. 
(..) Foarte inspirat sint conduse motivațiile 
necesare în desfășurarea conflictului, un final 
care opune un Christ apartinind atemporali- 
tatii și valorilor perene maruntelor patimi te- 
restre... (...) Nici un amănunt inutil care ar 
dăuna unei măreții pline de simplitate și de 
mister, nici un spectaculos trucat ce ar fi dis- 
trus o stare anumită de spirit! Supranaturalul 
se relevă prin uman, divinul rezidă în forța 
privirii, în gesturi şi în cuvintele nemuritoare 
ale lui Isus care devine Absołutuł: „Eu sint 
Calea, Adevărul, eu sint Viaţa...“ 

Sper că vă satisfac răspunsurile la întrebă- 
rile dumneavoastră privindu-l pe Robert Po- 
well, date cu anticipație în nr. 7 al revistei 
noastre de către doamna Aura Puran. 


ANTI-LICEENII 


m publicat citeva puncte de ve- 

dere critice asupra filmului Licee- 

nii. lata inca unul, apańinind lui 

Cristian Crisbágan, absolvent al 

Liceului de Artă „N. Tonitza”, în 

prezent desenator tehnic la 
LS.P.LF. (scrisoarea avind 4 pagini, am fost 
nevoiți s-o reproducem pe scurt, fără a-i di- 
minua însă virulenta): 

m... Dictatura ceausistá și-a bătut pur și 
simplu joc de oamenii de artă şi cultură din 
România, de viaţa artistică, de spiritul creator 
românesc, prin mijloacele pe care cu toți le 
ştim foarte bine, geneńnd in acest sens o 
adevărată prostituție spirituală, de care anu- 
mii asa zisi „creatori“ s-au folosit pentru 
avantaje personale. Nu este mai putin adevá- 
rat că adevărații creatori au luptat impotriva 
acestui „cancer“ prin orice mijloace. dar în 
condiţiile tostei dictaturi, vocea lor nu se pu- 
tea face auzită. Cu toate acestea, lupta lor a 
dat roade, filme bune care totuși au apărut 
pe ecrane, după lupte eroice, filme care re- 
prezentau adevărate avertismente, semnale 
de alarmă pentru trezirea conștiinței unei na- 
tiuni oprimate. In acest sens as da un singur 
exemplu: Im) iubire, film realizat de 
Constantin Vaeni. Din acest punct de vedere, 
dacă în timpul dictaturii ceausiste filmul Lice- 
enii își găsea o motivație, astăzi cred că a ve-- 
nit vremea adevăratei lui judecăți. in perioada 
imediat următoare premierei, fin minte, in 
nici o publicație din tara, nimeni nu a criticat 
acest film. S-a instituit o adevărată „conspira- 
tie a tăcerii“ în ceea ce privește defectele 
acestui film. In schimb, citeam articole tole- 
rante, binevoitoare și, mai ales elogioase. Şi 
chiar în paginile fostei reviste „Cinema“, de 
la care, vechi și fidel cititor fiindu-i, aveam 
anumite pretenții. Pentru că filmul nu avea 
calități, atunci ele au fost inventate. Argu- 
mente banale, superticiale au fost transtor- 
mate în calități. Apoi am aflat, tot din paginile 
revistei, că este filmul cu cei mai mare suc- 
ces de public din istoria cinematografiei ro- 
mânești. Și nici măcar atunci nimeni nu a 
luat o atitudine în slujba adevărului. Nimeni 
nu a demonstrat clar — și era foarte ușor — 
că marele succes al acestui film se datorează 
nivelului scăzut de cultură cinematograficá 
al tineretului și nu valorii lui excepționale 
(care nu exista -de fapt). Şi această demas- 
care trebuia pornită în primul rind de la criti- 
cii de film, de la oamenii de specialitate. (...) 
N-am să mă apuc să fac o analiză estetică a 
filmului, dumneavoastră știți mai bine decit 
mine adevărul — din acest punct de vedere 
— despre acest film. Dar veți fi de acord că a 
fost un act de „prostituție spirituală“, un film 
fais, șters, cu un scenariu format din epi- 
soade „cusute cu ata alba", un produs al ne- 
fastei mentalități dictatoriale în legătură cu 
„minunatul tineret al patriei“ despre care vor- 
bea cu atita emfaza și demagogie ceaușescu. 
Nu ne putem permite să dăm valoare estetică 
unui film numai. pentru că el ne amintește, 
vai, de perioada anilor de liceu. Foarte im- 
portant este cum, în ce fel, ne-a amintit res- 
pectiva producție de acești ani. Mijloacele ar- 
tistice au fost nu numai sărace dar gi de do- 
meniul kitsch-uiui! Şi filmul a costat milioane! 
Milioane pentru un kitsch?! (...) Să le aratam 
acum tinerilor că ar fi trebuit să se înghesuie 


“să vadă filme ca Pas in doi, imposibila iu- 


bire, Concurs, Rochia albă de dantelă, Să 
mori rănit din dragoste de viață și multe.al- 
tele. Să le arătăm că aceste filme au fost rea- 
lizate cu mari sacrificii, în urma unor lupte și 
represiuni, ca realizatorii lor sint oamenii 
adevărului, frumosului, valorii în primul rind 
şi nu oameni ai succeselor facile, ai ipocriziei 


~ gi ai profiturilor materiale. Să le arătăm tineri- 


lor adevăratele valori spirituale, acum o pu- 
tem face". 

a 

Rubrica „Dialog cu cititorii“ 

' este realizată de 


Dumitru SOLOMON 


Opt filme din ultimii ani 
pot sugera un univers artistic. 


vident, Sena trecea printr-o sală de cinema 
bucureșteană, cea mai mare. prin care s-au 
perindat mii $i mii de spectatori, veniţi cu 
mic, cu mare, între 8—24 octombrie la cele 
opt filme grațios puse la dispoziție de fran- 
cezi. S-ar părea că ei sint intotdeauna primii 
came se ne ımbräfiseze pe la cotituri istorice dar $i care 
s me admonesteze. Între noi si ei există — și nu de ieri, 
że 225 — o ciudată afecțiune: noi îi iubim fara rezerve, ei 
zs pentru noi un sentiment pe care tas numi voltairian 
> siabiciune lucidă care, lucidă fiind, devine contrariul 
mm o nesfirsita exigentă. 
opt filme care cuprind în genericele lor 
reterință nu numai pentru cinematografia fran- 
z má gindesc la Louis Malle) vor reveni, pe rind, pe 
szansie dm toată tara în decurs de un an si ne vom 
scape de hecare, asa cum merită. Deocamdată mi-aş in- 
geżs o constatare aș desprinde o dominantă a acestei 
sec? (daca selecție a fost şi nu o întîmplare). Filmul 
ze ma dificil astăzi, cel mai delicat ca abordare, univer- 
sus cel mai anevoios de investigat. acela al copilăriei, a 
st tome! si l-a dat in mod fericit si exemplar prin două 
psicose La revedere, copii al lui Louis Malle precum gi 
zm al wi Jean Loup Hubert, Marele drum, cărora li se 
asociazá şi un scurt metraj spiritual şi atașant Le Porte 
pame (nefericit titrat la noi Pana). Şi inca o constatare 
= ce priveste aceste filme de lung metraj. sint filme de 
autor și dacă Malle mărturisește o dimensiune autobio- 
matca a incursiunii lui, Hubert vádeste o familiaritate 
caída. atentă si subtilă fata de universul copilăriei. Marea 
Sate si problema capitală într-un film despre copi- 
ne este, cum bine se știe, revelarea candorii virstei fra- 


sa 
= == om 
"HR 
>e] 


gece. o candoare care nu trebuie însă să favorizeze un. 


= Ge infantilism al realizatorului. Aft Malle, cit şi Hu- 
her. oricit de diferiți (ca de altfel orice personalitate ar- 
<a autentică) au în comun capacitatea de a deslusi 
w autentic, reacția surprinzătoare dar și caracteris- 
5c aceea care-l pune pe micul interpret în condiţia de 
== comporta așa cum simte el atit situația dramatică in 
sae, ct si gestul natural, comportamentul firesc și nu in- 


Captivant! 


vatat de la realizator. Ambele filme sint din acest punct 
de vedere exemplare. 


O aită constatare, globală, ar fi aceea ca filmele de 
fata descriu, probabil, o situaţie reală $i a cinematogra- 
fiei franceze: realizatorii se refugiază in literatura ca sa-și 
desprindă de acolo scenarii sau si le scriu ei (Maile, Hu- 
bert, ca $i Beineix și Lelouch). Scenariul original este și 
aici mai fragil si mai în suferință. Mă opresc, desigur, tot 
în treacăt, la un plan destul de important gi de obicei 
tratat in mod nediferentiat: actoria de film. O fac binein- 
teles din unghiul nostru, al stării de lucruri din filmul 
nostru. Ar surprinde probabil pe un comentator străin o 
asemenea escală în tratarea unei selecţii cinematogra- 
fice, dar în ce ne privește, noi trăim într-o iluzie: aceea 
că am avea actori de film. Nu, noi avem actori de teatru 
care fac și film (şi-l fac așa cum fac teatru). Rareori se 
detașează cite un interpret care intuiește specificul cine- 
matografic. De aceea, destul de multe din filmele pe care 
le facem devin teatrale și prin interpretare, uneori mai 
ales prin interpretare. Intr-un film cu mult text (francezii 
ar numi categoria aceasta, „film bavard“) să luăm de 
exemplu ecranizarea după Pagnol, Jean de Florette si 
Manon des Sources, pe lingă popularul Yves Montand, 
realizarea actoriceasca cea mai surprinzătoare — cel pu- 
tin pentru mine — este aceea a lui Daniel Auteuil, actor 
de teatru, și incă afirmat cu roluri ușoare de comedie. 
Aici, in film, el reușește o adevărată performanţă: să evo- 
lueze într-un contre-emploi, să devină cel mai dramatic 
personaj al filmului, să folosească cele mai subtile ar 
mente interpretativă și să fie un adevărat actor de film. 
Aș crede că actorii ar avea de invatat ce inseamnă a juca 
pe un piatou'de filmate. Pe aceeași orbită si tot într-un 
film cu mult text, Coup de torchon (tradus la noi Misiu- 
nea lui Corbier) narațiunea este susținută, este impulsio- 
nata, subordonată chiar, celor două exemplare interpre- 
tari, aceea a lui Philippe Noiret și a Isabellei Huppert. 
Într-un scenariu (ecranizare şi acesta) static prin însăşi 
nevoia de a exploata la maximum replica, mobilitatea na- 
rațiunii o conferă infinita nuantare și gamă de mijloace 


de astăzi: 


$ Doi actori - 
de cursă lungă 

ai filmului francez 
zyc rre 


4 Gerard arati 


interpretative demonstrate de cei doi incomparabili ac- 
tori. În două alte filme. Marele drum ca și Diva al lui Bei- 
neix, Richard Bohringer ne oferă două personaje ce de 
vin şi ele memorabile, prin performanța interpretului, 
prin expresivitatea lui, prin — as spune — imaginea pe 
care o conferă el personajului. Nu ştiam mai nimic des- 
pre Catherine Mouchet din Therese al lui Alain Cavalier. 
Am aflat că există ca actriță odată cu premiul de inter- 
pretare (César 1987) cu specificatia „cea mai buna spe- 
rantá feminină”, ceea ce má determina să cred că este 
debutantă dacă nu provine chiar dintre amatori. Dar, 
după mine, s-ar fi cuvenit să fie láudati şi laureați atit co- 
piii din filmul lui Malle cit gi cei din Marele drum, în spe- 
cial fetița, o surpriză actoricească în adevăratul înțeles al 
cuvîntului. O atenţie deosebită așadar — pe măsura ce 
filmele din festival vor fi reluate — nu numai pentru poves- 
tirile respective ci şi pentru dimensiunea unor interpre- 
tări actoricești. 

În sfirgit, ne-ar fi plăcut, ne-ar fi fost de mare folos sa 
putem discuta cu oaspeţii francezi după ce vom fi vazut 
filmele și nu înainte, cind oricum, discuţiile n-ar fi putut 
să fie decit protocolare. Îl cunosteam din scris — din 
„Figaro Magazine“ — pe unul dintre cei mai rari produ- 
cători de film, domnul Toscan du Plantier, pentru care 
argumentul cultural este covirsitor în profilarea propriei 
activităţi. Ca să nu mai vorbim că in calitate de critic de 
film domnia sa demonstrează aceeași optică a animato- 
tului cultural, atitudine care, bănuiesc, îl costă uneori la 
propriu, ca producător. 

Momentul cinematografic oferit la București de fran- 
cezi nu este primul,dar s-a produs în alt context, ridicind 


` importanța unor asemenea manifestări de la protocolul 


diplomatic-cultural la actul de cultură pur și simplu, act 
deschizător de orizonturi necondiționate altfel decit de 
vocaţia și implicaţiile. culturale. Mă simt îndemnat sa în- 
chei cu acea neaoșe invocatie atit de expresivă in aspira- 
tiile ei: Mai poftiti pe la noi! 


Mircea ALEXANDRESCU 


= 
Z 
LL] 
>> 
Z 
[1] 
> 
[N 


© În seara de 8 octombrie a debutat unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice 
ale anului, Festivalul filmului francez, organizat după o tormulś in premieră absolută la noi. Festivalul 
este de lapt'un generos dar facut de Unitrance Film: cele opt filme prezentate cu această ocazie vor 
rămine în Româna un an întreg, în exploatare gratuită, La conferința de presă, criticii şi ziariştii ro- 
pac) i-au asaltat cu întrebări pe membrii delegaţiei din partea cinematografiei franceze. Cităm citeva 


"e Daniel Toscan du Plantier, producător şi regizor din partea Unifrance Film: Dintre filmele difu- 
zate in Franja, 50—55% sint străine, iar restul franceze. Cinematograful american asigură în. general 
marele spectacol familial, în timp ce publicul educat urmăreşte in general producţiile naţionale cu a fr 
nută culturală elevată.” 

© Christian Phóline, director adjunct la C.N.C.: „Cinematograful, care este totuși un domeniu artistic, 
deși aparține industriei, trebuie ajutat in zona brutalei economii de piaţă. În Franţa producătorul și rea 


lizatorul au ajuns acum la o relaţie echilibrată. In condiţiile unei totale libertăţi de creaţie, statul as: 
gură echilibrul economic al unei cinematografii care beneficiază de un sistem de finanțare public. sub 
controlul unui colectiv format din orofesionisti.” 

© Jean Jacques Beineix (Diva, Luna in rigolá, 37 de grade cu doi), unul dintre cei mai importanţi se 
gizori ai noii generaţii: „Omniprezenţa cinematografului american este meritatä. Noi, europenii, trebuie sá 
creăm o contra-putere cinematograficá drept alternativă la cinematograful american Cred că 
americanii vor fi obligaţi să finanţeze cinematograful european pentru a putea suprawieju. Altfel, riscă 
să suprasatureze piața mondială cu produsele lor”. 

de to ei nd Tr În ee re na Pac (A Mara, Re i 
a” estivalului filmului francez la Bucureşti şi actrița Isabelle Pasco (Ave Maria, Hors la 


Consemnân de Dana DUMA 


Teri, azi, miine 


naliza unei situații atit de dinamice și 
complicate, așa cum se prezintă ea astăzi 
pentru rețeaua. cinematografică, nu se 
poate realiza decit la fata locului. Pentru 
aceasta, am străbătut mai bine de 3 000 
de kilometri, mergind si la lagi, și la Cluj 
și la Timișoara. Am văzut, am comparat, am discutat 
cu cei direct implicaţi, fie că erau spectatori, direc- 
tori de întreprinderi cinematografice județene, admi- 
Leto de săli sau șefi ai oficiilor teritoriale de di- 
uzare. 

Dincolo de simplele opinii, de critici sau justificări, 
iată cum se prezintă situația frecvenței spectatorilor 
la cinema de ła începutul acestui an și pina la data 
ultimei situaţii statistice, așa cum ne-a fost ea rea 
ła dispoziţie prin solicitudinea Direcţiei Reţelei Cine- 
‘matografice si Difuzarii Filmelor. Au fost înregistrate 
104 000 bilete vindute, faa de 160 384 000 in 
aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce înseamnă o 
diminuare cu 35% a numărului de spectatori și cu 
30,4% a încasărilor aferente. 

Acestea sint cifrele. Pornind de la realitatea pe 
care ele o reprezintă, ne propunem să înțelegem 
sensul și cauzele acestei involutii. 


ina nu de mult, sala de cinematograf repre- 
zenta tentagia predilectă pentru românul aflat 
în situația de a-și căuta o distracție, dar şi o 
cît de mică breşă în sistemul ermetic impus. 

, — —— aed leftin şi in połda filmul şi-a ne cota = 

- s Eon. s interes, în unui oriu învechit (se 

e Cu Elvis Presley pe afi$, U» zę ştie, valuta pentru achiziții se tálase), a lipsei de căldură 

d audiența e asigurata . pe timp de iarnă sau de aerisire vara. Obosit, plictisit si 

(alături de Ursula Andress $ ; tracanat, mre wie tage ale Ye o 
z i - AB he alimentare ale timpulu r, prea mult şi, 

in Veselie la Accapulco) A d cum, fără a avea ce face cu ei, omul nostru se refugia în 
semi-obscuritatea sălii de proiecţie. În „epoca de aur” a 
inlocuitorilor, aceasta îi ținea loc şi de lumină, si de pasa- 
port, si de televizor. La adăpostul întunericului, el ajun- 

să se simtă chiar într-o oarecare siguranță, „indräz- 
nind” cite o timidă chicoteală sau chiar vreo vajnică fluie- 
rătură, ceva între Insolengä şi dizidenţă... 

Aşa se face că, în timp ce țările avansate resimt de mai 
bine de un deceniu dezinteresul constant al propriilor 
spectatori, al căror număr continuă să tot scadă, la noi 
indicele de frecvenţă s-a er aro la un nivel neaşteptat 
de consistent, de ap 10 filme pe cap de locuitor 
anual. $i asta, în condițiile unei inflagii de filme vietra- 
meze, coreene, albaneze şi chinezeşti, pe e boi cele 
apartinind producţiei autohtone stráluceau ut miri- 
fic, precum şi filmele de arhivă stoarse ca lamiia. 

După evenimentele din Decembrie 1989, rețeaua cine- 
matografică a fost una dintre instituţiile care au cunoscut 
schimbări rapide si vizibile. Criterii Z 


4 dispărind, oferta repertorială s-a revitalizat s 
© In seceta (Aprape: joi 21 decembrie, pe frontonul cinematografu- 
de filme noi ui Scala, era afișat titlul Exlsta ł, dupa ce, cu două 
din anii săptămîni înainte rulase Cei ce plătesc cu viata...). Din 
trecuţi lanuarie pina în noiembrie anul acesta au apărut pe piață 
lg 90 de filme noi, multe dintre ele purtind pe afiș, ca pe 
cum ar fi 

SETE un veritabil blazon nobiliar, menţiunea „interzis de cen- 
primit zura comunistă“: eze de nisip, 
publicul iera, Sezonul pescărușilor, De ce trag dopo- 

aceste tele, Mitică?, ll MEN pa Născuţi 
| tru a pierde, | de la Icar şi altele 


| hit-uri Mai trebuie remarcat că, din cele aproape 100 de pre- 
comerciale? miere, aproximativ 30% provin gin Occident, minune 
care nu mai avusese loc de peste cinci ani. 
p totuși, chiar in aceste condiţii cererea (adică numă- 
rul spectatorilor plătitori) a scăzut invers pri 
cu generozitatea ofertei, realizările întregii rețele cine- 
matografice diminuindu-se cu 35% față de perioada simi- 
* lară a anului trecut. 5 
La prima vedere, fenomenul ne-ar putea face să cre- 
dem că ne apropiem cu paşi mari de... Europa. Privind 
însă lucrurile prin prisma economiei de piață, e lesne de 
constatat că recesiunea respectivă este mal mult decit in- 
Belem luînd în considerare ul că din acești 
panl urmează să fie finanțată şi pr ia națională de 
m. : 


(Kathleen Turner; = 


Jeff Bridges 
si Glenn Close; De la cauză la efect şi (eventual) viceversa 
Sally Sheedy; 


Dacă vrem să ştim ce se întîmplă cu spectatorii noştri. 
sintem obligaţi să le (reku em solicitările, aga cum 
se prezintă ele în ziua de azi. $i, pornind de aici, să we- 
dem cum se ntă în realitate oferta pieței: ce filme 
rulează în săli, cum este gindită lansarea acestora, cum 
nde reclama cinematografică noilor sale funczi? 

intr-un sondaj efectuat în luna septembrie asupra 

unui eşantion de 99 de subiecți, am desprins o serie de 


Assumpta Serna 


si 
Xavier Deluc) 


cinema 


Să fie oare 
democraţia noastră 
incompatibilă 
cu cea de-a şaptea artă? 
Odată cu magazinele, 
s-au golit îngrijorător 
şi cinematografele. 
Între indiferența 
spectatorilor 
şi inertia unui sistem 
de difuzare centralizat, 
privatizarea sălilor 
apare tot mai tentantă. 


opinii care trebuie să ne pună serios pe ginduri. ŞI nu 
numai... 

Pentru că apetenta pentru spectacol nu numai că nu 
s-a diminuat, ea a crescut si chiar s-a diversificat, accen- 
tuindu-şi criteriul calitativ. În special tinerii vor să vadă 


zile s-au mutat 


aventura. 


S-au înmulțit tentagiile: televiziunea a ajuns la standar- 
dele internaţionale măcar din punctul de vedere al ore- 
lor de emisie. Dar a crescut totodată şi timpul liber şi 
propensiunea cetăţeanului pentru distracţie și/sau infor- 
mare. Se lucrează (cel mult) cinci zile pe săptămină, iar 
ispita programelor TV din ţările limitrofe a dispărut 
aproape cu desăvirşire. 

Sigur, au apărut talciocurile, dar în același timp s-au 
golit magazinele, ceea ce înseamnă o concentrare a tim- 
pului destinat cumpărăturilor. Ziarele se devorează, nu-i 
vorbă, dar nu sintem deloc în situația de a abandona vi- 
zualul in favoarea. tiparului. Restaurantele şi-au extins 

- programul si gama sortimentală, însă ele îşi au un public 
i al lor, bine determinat din punct de vedere psiho-social, 
total diferit de cel al cinematografelor. 

Au mai rămas în discuţie strada — devenită loc predi- 
lect pentru politică, dar asta numai piná la alegeri — si 

del Mondo, o concurență cu adevărat redutabilă, 
` dar şi ea limitată în timp. Cit despre video să nu uităm 
că erupția fenomenului s-a datorat z totale de filme 
noi şi interesante pe marile ecrane. Diferenţa calitativă a 
condiţiilor de vizionare și cantitativă la preţul biletelor 
forn pentru un video faţă de 6—15 lei în rețea) este 
“încă in măsură să menţină avantajul iniţial al marelui 
ecran. 


Se caută soluții 


Se vorbea, la o ee sopua a distribuitorilor 
din rețeaua cinematografică națională, despre ibilita- 
na scr taritetor la DER de intrare, ca m solu- 
fía extinderii capacităţilor, in iva construirii a 
încă 58 de săli = ; ea 

Personal, nu cred că cele două măsuri vor avea efectele 
pozitive scontate. Mărirea prețului la bilete va diminua 
corespunzător numărul celor doritori sau în stare să le 
cumpere. Să nu uităm că cinematograful a fost popular gi, 
pina mai ieri, rentabil datorită în primul rind, ieftinităţii 
sale. Mai realistă mi se pare formula preţurilor diferen- 
fiate în funcţie de noutatea filmului (in descreştere pe 
măsură ce acesta se invecheste), aşa cum se practică de 
mult în ţările avansate. 

Cit despre construirea de noi săli, să nu uităm că și 
cele existente sint din ce în ce mai le. Ce facem, ne 
întoarcem la ideea dezvoltării extensive, de draaul inves- 
tiglilor păguboase şi al statisticilor fudule? 


Un public avid de noutate, dar si de calitate 


Peste 60% din cei cu care am stat de vorbă declară că 
au ajuns să evite sălile de cinema datorită condiţiilor pre- 
care, unele de-a dreptul mizere pe care le oferă acestea. 
Așa că, dacă tot există fonduri, ele ar trebui folosite în 
primul rind pentru modernizarea capacităţilor existente, 
care stau goale fiindcă: miros urit, sint imbicsite sau 


chiar părăginite, unele pline de șobolani, fără izolație 
termică și fonică. 

la să aibă ele aer condiționat, 
muzică plăcută în timpul ant lor, bufet de incintă cu 
dulciuri şi răcoritoare ori un stand civilizat pentru vinza- 
rea de cărţi si ziare! 

S-a mai vorbit la consfätulrea difuzorilor despre intro- 
ducerea unor mini-spectacole. de revistă înaintea princi- 

lei reprezentații, cu adaosul. corespunzător la bilet 
Gim se practica in perioada interbelică la „bombele“ din 
cartier; o fi de actualitate moda retro, dar nici chiar 
aşa!...), de instalarea în holurile cinematografelor a cele- 
brelor jocuri electronice (atunci să vezi golănie agresivă, 
în stare să gonească definitiv şi puţinii spectatori care 
s-ar mai incumeta să intre in sală...) sau de intensificarea 


„reclamelor pentru terţi. 


gi 

Pina una-alta, ar trebui găsite soluții de a depăşi șocul 
tipografic .şi a face ia reclamă (zisă şi „sufletul co- 
mergului”) la nivelul de exigenfá actual, căci acestela ii 
revine astăzi rolul nu numai de a informa publicul, ca 
pina acum, ci de a-l atrage, forțindu-i opțiunea în raport 
cu ofertele concurente. putut constata ce aport ex- 
traordinar poate avea publicitatea în cazul unui film ca 
Micuța Vera, lansat „ca la carte” în Bucureşti. Ce folos, 
însă, dacă după numai o săptămînă, el a fost mutat in mo- 
dul cel mal Dro la alt cinematograf, risipindu-se 
premisele favorabile. y 

Ca sá nu mai vorbim de întirzierea uriaşă cu care 
ajung în teritoriu (în Moldova, Ardeal, Banat și Oltenia) 
tocmai acele filme de succes (Şi vrabia e o pasăre, 
Cainta, Crocodile Dundee) care pierd astfel efectul de 
atracţie exercitat de forşpanul prezentat la Tv şi de 
anunţurile din presa centrală. 

Nici criteriile de selecţie a filmelor ce alcătuiesc reper- 
toriul nu sint întotdeauna dintre cele mai fericite. Deşi 
Micuța Vera şi Tatăl sticiete, fata tă au de- 
monstrat interesul masiv al publicului pentru problema- 
tica respectivă, filmele din fostele ţări socialiste continuă 
să fie tratate în difuzare cu aceeaşi circumspectie şi bla- 
zare tovărăşească. 

În schimb, pravajania unor gusturi indolelnice, lipsite 
pina si de acel simţ comercial necesar pentru prospecta- 
rea RZ determinat o inflaţie a filmelor oarecare 


(chiar de provenienţă „vest“) caracterizate cu mult 
umor de către un spectator sub denumirea erică 
„omorul şi amorul”: Bruta, Lama zimtatä, Văduva 


. Desigur, fiecare luat în parte poate fi considerat 


drept onorabil. dar programarea lor succesivă (ca şi „in- © 


vazia galbenă“: Rindunica » Invincibilul Kung 
Fu, Secret imperial, Dragonul zburător), a determi- 


Un S.O.S.. 
la scară europeană 
PORO RR 


ind in primávara acestui an, Oscarul pen- 

tru cel mai bun film străin revenea filmu- 

lui Cinema Paradiso de Giuseppe Torna- 

tore, produs de Franco Cristaldi, intreaga 

industrie de film italian a sperat într-un 

reviriment si în planul încasărilor natio- 
nale. Dar victoria a rămas fără ecou. 

Din 1970 pină în 1990 numărul spectatorilor de ci- 
nema în Italia a scăzut de la 318 milioane la 22 mi- 
lioane. lar în ultima stagiune (septembrie 1989—sep- 
tembrie 1990) din cele 250 de premiere lansate nu- 
mai 20 au asigurat 70% din totalul încasărilor, restul * 
dovedindu-se a fi răsunătoare eșecuri la public. Ex- 
perienta arată că principala lovitură a venit din par- 
tea filmului american, ca de altfel în toate cinemato- 
grafiile europene. Nu mai puţin vina o poartă televi- 
ziunea care a devenit totodată și principala finanta- 
toare a cinematografiei naţionale prin cele două 
companii: RAI (de stat) $i Finivest (apartinind mag- 
natului mass-mediei, Silvio Berlusconi). E 

La începutul acestei prăbușiri, cineaștii s-au în- 
dreptat către „filmele de festival" cu speranța ca 
prestigiul va asigura şi ciștigul. Dar m-a fost așa. 
Apoi mulți s-au orientat către filmul comercial. Re- 
zultatul a fost însă la fel de dezamăgitor. În luna sep- 
tembrie producătorii italieni au arat că vor intra 
în grevă dacă parlamentul italian nu va vota o lege a 
ture oc prin care sá se asigure sprijinul fi- 
nanciar din partea statului. Domnul Tognoli care a 

rezidat Înfilnirea miniștrilor culturii ai Comunităţii 
Europane a afirmat, cu acest prilej, in consensul ge- 
neral, că ajutorul statului acordat producătorilor nu 
trebuie să ingradeascś iniţiativa și nici să-i scuteasca 
pe aceștia de riscul de a-şi investi propriul capital în 
industria cinematografică: „altfel vom avea o cinema- 
tografie slabă dependentă de stat”. „Întreaga cine- 
matografie europeană — a conchis di. Tognoli — se 
află în declin și numărul spectatorilor din sălile de ci- 
nema continuă să scadă”. us 

Sa ne bucurăm doar că moare gi capra vecinului? 

5 u 


arderobă la intrare, o 


nat o saturație la nivelul temei, de unde şi audiența din 
ce in ce mal redusă. 

Asta în timp ce filme importante, desi mai vechi (şi, 
deci, mai wu. piața prin aere Gan Titanul 

Titania, A. „ Tobogarul, that jazz şi 
multe altele, remarcabile atit prin ţinută cit si prin pute- 
rea de atracție, aşteaptă să fle descoperite de către cei ce 
se ocupă cu achiziţiile și oferite unui public avid de nou- 
tate, dar gi de calitate. 


Spectatorul de film este cu totul altceva 
decit mincătorul de seminţe 


Nu cred că am ajuns, încă „ Într-o veritabilă criză. 
Avem. de-a face, mai curind, cu o conjunctură nefavora- 
bilă. Ea poate fi depăşită prin rigoare, curaj, inspirație şi 
competenţă. Pentru că cinematograful înseamnă nu nu- 
mai distracție, ci şi cultură, e nevoie să ne aplecăm serios 
asupra acestei dimensiuni majore. Reciştigarea acelui pu- 
blic matur, civilizat si avizat poate însemna un cistig cu 
mult peste expresia lui numerică. Nu e nevoie să concu- 
ram videotecile, barurile gi alte asemenea stabilimente. E 
suficientă; delimitarea de specificul. acestora, pentru ca 
spectaterul de film — care este cu totul altceva decit 
mincătorul-de seminţe — să se reîntoarcă in fata marelui 
şi inegalabilului ecran. Totul e ca acesta să-i cunoască, 


să-i înțeleagă şi săi respecte adevăratele opţiuni. 
Bogdan BURILEANU 


e Este cazul să ne mai întrebăm ce A 


aleg spectatorii între „toboșarul“ 


lui Schlóndorff și mitraliera lui Rambo? 


w 


lulian Mihu: 


> 


O zi de filmare... 


= n şase luni de filmare, A şi Eva al 
lui Mircea Daneliuc a ajuns la ju- 
Dar nim pre- 


> 
y M MW M | 


.opas pe platoul de filmare instalat acestei tragi-comedii care pledeaza pentru 
în pădurea Mogoșoaia unde se fil- adevar cuprinde perioada de timp dintre 1900 
meaza Băiatul cu o singură bre şi 1944 şi, nu-i nici un paradox aici, spectato- 


> tea. Aflam de la regizorul lulian rul va regasi foarte multe accente contempo- 
4 ten f le Mihu amänunte despre scenariu. rane. Pentru că mă gindesc la momentul pre- 
i J El a fost scris de Alexandru Nico- mierei, la modul cum va primi publicul filmul. 


laidi în 1958, dar a trebuit sa aș- tin să vă fac o mică mărturisire: nu sint dis- 
tepte timp de 32 de ani pentru că „nu sosise pus să dau cale liberă concesiilor. Cinemato- 
momentul potrivit“. Punctul de pornire: „Ne- graful este o artă de avangardă și trebuie să 
culaita minciună” de Alexandru Brătescu Voi- depăşească putin așteptările oamenilor. Am 
nești şi „Cănuţă om sucit" de lon Luca Cara- motive să fiu bucuros: Băiatul cu o singură 
giale. La întrebarea: „care este legătura intre bretea imi oferă acum, la virsta a treia, posi- 


> M OTO R! aceste două texte literare“ regizorul a prefe- bilitatea să încep o noua viata artistică. 
E rat să păstreze secretul pină după premiera... — Dar tot ce a realizat orul lulian 
. lei În schimb, rie-a declarat: „Filmul nostru Mihu de la debut și pind 
11 di prinde viață acum, cind nu mai există nici un — Un capitol definitiv incheiat. 
fe! de cenzură, din partea nimănui. Acţiunea — Dar Felix și Otilia, Marele singuratic, 


Lumina palidă a durerii... 

— Felix gi Otilia a fost un film frumos, 
spectaculos, numai că în vremea noastră lu- 
mea are nevoie de altceva și acest altceva in- 
clude în primul ńnd adevărul. Motto-ul filmu- 
lui este edificator: „În viata trebuie să înveţi 
să respecţi mai infi adevărurile mici“. Vor- 
bele acestea le repeta mereu tată! meu. 

— În s-au produs transfor- 
mări. Cum ai pe Buftea Revoluţie? 

— Din fericire pentru soarta filmului roma- 
nesc, foarte muţi dintre bunii profesioniști 
nu au dat încă bir cu fugiţii, așa că mi-am 
putut alcătui vn fără să am de înfruntat 
mari greutăţi. In tot locul însă „fognesc“ biro- 
cratii... 


— Salut, î răspund doua zi 

sint la locul convenit, 
cu fotoreporterul 

roe. Aici intilnim un conirate 
„Flacăra”, Horta Pătraşcu. cineast 
şi incepem să 
era, autobuz nu era. 
multe 


IE 


j 


te 
E33 
1375 


i 


| 


— Să vorbim puţin despre filmele dv. vil- 
toare. 


— Cite o să mai apuc să fac. Cite o să mai 
pot realiza. Oricum, în privința scenaristului 
lucrurile sint clare: tot Alexandru Nicolaidi 
imi va fi colaborator. După Bălatul cu o sin- 
gură bretea urmează Kira și orbii inspirat din 
unicul roman al lui Panait Istrati, „Kira Kira- 
lina”. Voi urmări destinul unui tinár care stra- 
bate lumea, visind că trăiește în vremea lui 
Panait Istrati. Va urma un film mai simplu, 


I 


AH 


cok 
pot, 
trezi 


(Continuare in pag. 8) 


Foto: Victor STROE 


BE 


Două „argumente“ pentru 
o parabolă: Mala Morgenstern 
și Mihai Cafrita 


558 SET 


unui critic devenit actor 


otdeauna mi-am dorit să fiu actor de film! 
Primul meu examen de admitere in invatamintul superior a fost la 
LA,T.C. „I.L. Caragiale”. Comisia era formată din nume ilustre: Moni 
“Ghelerter, lon Finteşteanu, Radu Bel , Alexandru Finti. Am căzut cu 
brio! Nu aveam deci 18 ani! A fost o dură dar, cred eu cel.de azi, 
necesară. Mi-am luat serviciu, am fost un an bibliotecar, am citit enorm. 
În anul următor am dat examen la Facultatea de Filologie a Universităţii 
din Bucureşti. Am intrat al cincilea din cele 60 de locuri care erau pentru aproape 
1200 de candidați. În facultate am jucat mult teatru de amatori („Steaua fără nume“ 
de Mihail Sebastian, avindu-l ca partener pe cunoscutul critic de film de azi, Călin 
Căliman; „Take, lanke si Kadir“ de Victor lon Popa, rolul lui Ițic; „Dezertorul“ de 
Mihail Sorbul, interpretind rolul ofițerului Svalbe, iarăși cu un partener azi, actor — 
Alexandru Virgil Platon). Dar, m-am cam lungit cu amintirile şi mă tem să nu sune 
un clopoței imaginar și să zică „ja cestiune, onorabile!” 
Primul care m-a descoperit că am o față bună pentru comedie a fost retatul 
lon Popescu Gopo. Eram la cineciubul studenţilor, la Casa de Cultura i 
Prioteasa” și atunci m-a văzut gi m-a plăcut. Dar atit. N-am jucat in nici unul din 


meu mentor în ale cinematografiei rămine maestrul lulian Mihu. 
Atunci cind Felix gl Otilia trebuia (cu acceptarea entuziastă a lui G. Călinescu) sá 
tie un film cîntat, Mihu m-a distribuit în rolul lui Titi. Dar nici acesta nu a fost debu- 
tul meu pe marele ecran, deoarece conducerea de atunci a cinematografiei romá- 


R 


sę 


nesti a întrerupt filmul şi cînd, un număr de ani, acesta s-a reluat cu 
ălinescu), lulian Mihu I-a distribuit în rolul „Titi“ pe 
macher. 


o plăcere să-l urmäresti dind indicaţii 
să povestesc mai pe larg si alle două 
Sint deosebit de fericit gi de muli că maestrul iulian Mihu m-a distri 
c isle gi: -Neculalta Minciuna” de Brat Moines! o en than p A 
aragi: i ună“ a jescu-Voii 2 ot un personaj 
Alexandru Racoviceanu, pe". = tor de bijuterii. Cum va fi, ce va fi, vom vedea! Eu mulțumesc 
chiaburul Muran: lui Julian Mihu s directorului de fotografie Alexandru Intorsureanu că s-au gindit la 


din Lumina palidă a durerii Mo 
de lulian Mihu Alexandru RACOVICEANU 


e Valea Azugăi se filmează: Week-end 
provizoriu. Regizorul Geo Saizescu și-a cani 
vreme („O să plouă? N-o sá plouă!”) ae: 
anii '80 realizm Eu, tu gi — le 

am avut ocazia sá văd Trafic de "Jacques 


Uritescu, Bănică senior şi Popescu-| 

Dumitru Rucăreanu, le e g Di Nae Gh. 

Mihai Mălaimare, Florin Piersic, Emil Hossu, Vasile prz 
am invitat doi int , pe bray wool gr hy Valentina Plugaru. 
şi o „artilerie grea“ ă doar din ti 


rii 
şi tinerii ati ia 
Week-end romänesc 


între aceste generații. 
lui numele zo 
să precizez că 


Geo Saizescu: „omul 
cu umbrela“, 
personaj de „coloratura” 
in toate filmele sale 


Din nou o comedie 
(Dem. Radulescu) 


La inceput de drum 
(Silvana lonescu) 


— Uite, ce este: multi gindesc cam e aluneci 
i şi risul! Poate, pe moment, în mod ponian tol per reacţia scontatá. Ca a 
ash! dacă vrei să-l faci pe om sá rida profund, sau hai să zicem,chiar elaborat" 
schimbă calimera“. Sá nu uiţi vorba asta de la mine: o comedie e un bufet garnisit cu Pu 
nätätile risului! Un bufet de sănătate. 


liga adena u N de în 


un filh la care nu prea am ce face. Un asemenea gen, pe 
în mod deosebit. Tot filmul este, 
Derulat, „buc 


normal. Dar prin prisma comediei orice | lucru norm: 
nebun. Totul se transforma, oameni şi obiecte, de-a valma.“ 


Läsind gluma la o parte am constatat că arh. Marcel Bogos are ce face la filmu! We- 
ek-end românesc! A construit deja o trăsură, a schimbat toate firmele şi etichetele hotelu- 
i u-i mai recunosc nici localnicii, aga botezat, „Rełaxa” și cite și mai cite... 


ileana PERNEŞ-DĂNĂLACHE 


w 
o 
x 
> 
a 

5 
3 
> 
3 
= 
o 
u 


Atenfie, 


MOTOR! 


¡Regizorul Mircea Muresan 
și Eusebiu Ștefănescu 


Fota Victor STROE 


Mircea Mureșan: 


Costineşti, Miss Dunărea, Miss Con- 
eg film pe care regi- 


si de foarte "multă muncă, la barul 
„Melody“ din Mamaia, domnul Muresan a avut amabilitatea să ne răspundă — 
întrebări (telegrafice): De ce o comedie? — „imi 


in av ierä — la cîteva 
face pl să ofer ilor noștri un film care să destindă, să descre- 
teasca fruntile. Avem nevoie, după momentele dar minunate prin care am trecut, de 


... Da, lucrind la acest film m-a atras în primul rind, divertismentul. Îmi do- 
resc spectatorul care va intra la „Miss Litoral” să rida din tot sufletul”. Chewa cuvinte 


conform 

După „vocea“ regi 

Anca Turcagiu — debutantă, interpreta rolului principal; nomachiót: m „costum“ de 

stradă; „Poate că e banał ce spun, sint lucruri pe care mai toate fetele le-ar spune în locul 
meu... Mi-am dorit intotdeauna să fiu ajun > 


Sper să dau şi 
că ar aparţine virstei de 20 de ani. Voi reuşi? Nu voi reuşi? Vom 


afia ia premieră... 
Carmen Trocan — absolventă 1.A.T.C.; cu mult mai multă experien Nees (a fost 
zentă la Costinești, la Gala filmului pentru tineret in filmele Tinerețe ă al regizoarei iu- 
Maria Maric și Lacrima cerului al lui Adrian Isträtescu Lener); „In primul rind a fost 


acest rol fără probe. Apoi — gi subliniez lucrul acesta — 
e imoa; tinere, mai putin îmbrăcate dar asta nu 
Eu una nu sint de acord cu acest atribut acordat 


aj 
întindere, imi este drag. Fiind vorba 
ida nu pe seama fetelor frumoase ci a situaţiilor hi- 


Ştefănescu — cu și mai multă experienţă de platou este acum un prezentator de 
2 Erori igs joc într-o comedie, căci 
roluri de comedie. 2. Am norocul — zic eu — să joc ală- 

noastre: Arsinel, Jean Constantin, Mitică Popescu... 3. Ambianta este 
mai mult decit plăcută, mai ales că sintem înconjurați (pentru nevoile filmării, firește) de o 
a ul meu l-aş putea caracteriza în două cuvinte: o hahaleră 


| 
i 
l 


ne spune: „Marea, soarele, 

vut aparatului de filmat. Şi tot minunat se 
tinerele concurente la acest Alles Litoral. Misiunea mea este tot ati de ăcută ca și 

a «miss=elor... Dar (rizind) nu vreau să spun mai multe pentru că sint urat...“. 


in final, cuvintele lui Radu Iclozan, di- 
rectorul de producție au imprimat o tentă 
de suspens: „S-a filmat mai mult de ju- 
matate din film și încă nu se știe sigur 
cine va produce filmul. A fost intii Bul- 
tea... S-ar putea să fie acum Studioul de 
creaţie „Gama“ — director Constantin 
Vaeni. Oricum suspensul persistă”. (La 
data cind am notat această scurtă decla- 
ratie a producătorului delegat — n.n.). 

Amánunte despre distribuţia filmului şi 
„partea tehnică“ ne-a oferit cu deosebită 
solicitudine doamna Mariana Petculescu, 
regizorul secund. Din distribuție Alexan- 
dru Arginel (tată de „miss“ și sofer pe 
TIR); Jean Constantin (naș și gazdă la 
mare); Rodica Popescu Bitanescu (o 
mamă cu ambiţii); Mitică Popescu (un 
tată dornic — și el — să-și vadă fiica 
„Miss Litoral"); Horaţiu Mălăele (foarte 
important în calitate de președinte al ju- 
riului); Rodica Mureșan (soția acestuia, o 
doamnă cam excentrică). Matei Alexan- 
dru („doar“ un miliardar). Marius Gilea 
(student 1.A.T.C. — in film logodnic de 
amiss"); Radu Nicolae, Mișu Dinvale, Va- 
sile Muraru. Decorurile sint semnate: de 
arh. Ştefan Antonescu; costumele de ina 
Piaton; muzica de Horia Moculescu; su- 
netul: Vasile Luca; machiajul: Rodica 
iclozan; montajul: Adriana lonescu. 

Am părăsit locul de filmare într-o du- 
pă-amiază toridă de au „ pe fondul 
muzical al melodiei „Les feuilles mortes“, 
susurată la saxofon. Dar pentru Miss Li- 
toral proba de foc a infilnirii cu spectato- 
rii se va da nu în anotimpul „frunzelor 
moarte“, ci in iarnă, cind, speră toata 
echipa, filmul va fi un dar însorit prins în 
pomul de Crăciun. 


Anca Turcagiu — 
de la muzica ușoară la film 


— 


Doina STĂNESCU 


Foto: Florin PARASCHIV 


< 


ANIMATIA ROMANEASC 


a inițiativa asociaţiei „Collodion 
Humide“ și la invitația. trimisă de 
„Fédération des oeuvres laiques“ 
(F.O.L.) a regiunii Vaucluse, un 
grup de cineaști de la Studioul 
„Animafilm“ au participat, în ca- 
drul Festivalului de la Avignon, la 
manifestarea culturală „Teatru, Cinema și 
Muzică". 

Așa putea arăta o ştire scurtă și incom- 
pleta, deși exactă, care nu a apărut inca în 
nici o publicaţie. 

interesul pentru Europa de Est în noul.con- 
text i-a determinat pe organizatorii Festivalu- 
lui de la Avignon din acest an să invite mai 
mulți artiști ai spectacolului din Ungaria, Ce- 
hoslovacia și România pentru o mai bună cu- 
noaștere, pentru a le oferi posibilitatea pre- 
zentei specifice în marele festival și pentru a 
iniția viitoare acţiuni comune. 

După o călătorie de... 51 de ore (in trenuri 
si prin gări!), cei şase invitați, Tatiana Apahi- 
dean, Genoveva. Geor: u, Olimp Varas- 
teanu, George Sibianu, Virgil Mocanu gi sub- 
semnatul, am intrat direct în spectacolul total 
numit Festival. 

Avignon-ul aveam să-l vedem mai tirziu, 
pentru că iti trebuie timp să vezi cu adevărat 
un oraș in care orice spațiu poate fi și este 
loc de spectacol, iar în spatele oricărei uși se 
poate și de obicei se ascunde o sală de tea- 
tru. Bineinteles că la un teatru am avut si noi 
cartierul generał. „Thódtre des Sources" al 
F.O.L. unde trei piese scurte ale lui Vaclav 
Havel susțineau o prezență complexă și bine 
pregătită a unei importante delegaţii din Ce- 
hos! ia. 

Programul foarte încărcat cu vizionări de 
spectacole a fost punctat de primirea oficială 
la Conseil General de Vaucluse de domnul 
vicepreședinte Jean Pierre Lambertin şi de 
Michel Gontard, directorul afacerilor cultu- 
rale. În dialogul avut, întărit prin repetatul 


e cînd a apărut pe lume cinema- 

tograful, oamenii s-au îmbulzit în 

sălile de cinema ca să vadă pe 

„Logodnica Americii", pe „Di- 

vina”, pe „Amantul latin", pe „Fe- 

meia fatală“... Se minca „cinema 
pe piine”. Acest fel de petrecere a timpului li- 
ber, pe care, de bine, de rău, il practicam și 
noi înainte de 22 Decembrie, riscă să dispară, 
încetul cu încetul, în anul de grație 1990, aici, 
la noi, in România. lată un exemplu: 

În Arad, unul din orașele „cu ieșire-spre 
vest" (vestul nu sălbatic, ci atit de visat in 
anii ceaușismului, ca un liman salvator...) 
viața cinematografică nu este deloc „em 
rose". 

Imediat după Revoluţie, Întreprinderea ci- 
nematografica a județului, ca într-o partidă 
de şah, a propus prima mutare. Filmele noi, 
sau aproape noi, au inceput — în sfiit — 
„să intre“ in cinematografele arădene. În pri- 
mul rind, filmele „made in West": Lama zim- 
tata, | de la icar, Tootsie, Starman... Urmă- 
toarea mișcare — a spectatorilor — s-a lăsat 
insă așteptată, astfel incit încasările n-au fost 
deloc cele scontate. La cel mai mare cinema- 
tograf din Arad, „Dacia“, „intrările“ la un film 
ca Tootsie au fost de 15—17 mii spectatori, 
spre deosebire de anii trecuţi, cînd la filme 
„tari“ se înregistrau peste 18—20 mii... Par- 
tida continuă. Se aruncă in arenă filme care 
pina mai deunăzi făceau deliciul unor anu» 
mite categorii de spectatori — Kung Fu, Rin- 
dunica neagră, Dragonul zburător... cum s-ar 


sala de cinema 
„Jucătorii 
din... 


spune „garnitura grea” a rețelei cinematogra- 
fice... Dar spectatorii nu „margeazä“ iar înca- 
sările scad vertiginos (ex. Rindunica neagră 
si Invincibilul Kung Fu — numai 13 000 spec- 
tatori la același cinematograf central). 

Se incearcă inițierea unor cicluri de cultură 


: cinematografică la cinematograful , Arta" — 


situat în vecinătatea impozantei clădiri a pri- 
mariei, dar pe o straduta laterală, putin circu- 
lată, o sală cochetă, dar tu insuficiente mij- 
loace de reclamă. Actori și regizori celebri ca 
Ingrid Bergman, Robert Redford, James 
Dean, Antonioni, Ingmar Bergman, Resnais, 
Truffaut... reuşesc sa atragă — de două ori 
pe saptamina — doar pe nostalgicii şi stator- 
nicii îndrăgostiți ai artei a șaptea... Din pa- 
cate ei sint din ce in ce mai puţini. 

Să fie oare partida deja jucata? Oare spec- 
tatorul a dat „sah mat“ Dituzării filmelor in 
Arad? Sigur nu, imi spunea doamna Mariana 
Gántá, directoarea Întreprinderii cinemato- 
grafice a judeţului Arad. Există însă concu- 


„amitié“, a apărut posibilă, impreună cu acor- 
dul domnului Gilbert Thevenard, președinte 
al F.O.L., si Jacques Brunel, secretar-generai, 
o primă acţiune comună, o gală a filmului ro- 
manesc de animaţie în Avignon și in regiune, 
însoțită de o expoziție de desene și obiecte, 
în decembrie. 

A fost posibilă, de asemenea, organizarea 
unor colocvii cu filme românești de animaţie 
la care au participat ca invitați membrii tru- 
pelor ale căror spectacole le-am văzut. Un 
prelungit dialog, un schimb de idei, de im- 
presii artistice și de detalii tehnice de reali- 


_ zare ne-au dovedit interesul oamenilor de 


teatru pentru formele specifice de spectacol 
prin animaţie, de studiu al mișcării, de expre- 
sivitate cinetică. Apropierea între teatru și 
film în zona comună a animației care folo- 
sește actori a determinat continuarea dialo- 
gului gi inițierea unor alte posibile colaborări 
care își așteaptă concretizarea. 

Animatorul programului nostru, domnul 
Jean Claude Palluau, constant prieten ai rea- 
lizatorilor români de aproape 25 de ani, a re- 
usit, pe lingă o ghidare eficientá în hatisul 
posibilităților din oraş și împrejurimi, sa ne 
prezinte atit scoputile asociaţiei „Collodion 
Humide" cit și pe membrii sai, amatori „spe- 
cialisti“ în domeniul imaginii de film și impä- 
timiţi organizatori de acţiuni, stagii, schim- 
buri si expoziţii. 

În același timp a apărut din ce în ce mai 
clar interesul real ai gazdelor noastre pentru 
crearea unei suite întregi de manifestări cu 
filmul românesc de animaţie în Franța. O ca- 
lătorie rapidă la Annecy a făcut posibilă inti- 
nirea cu doamna Nicole Salomon, secre- 
tar-general ASIFA, care cu multă amabilitate 
şi înțelegere, în virtutea unor vechi prietenii 
cu realizatorii români, ne-a ajutat in a lämuri 
probleme legate de reintrarea noastră în cir- 
cuitul internaţional, de participare la acțiuni 
comune ASIFA, de prezență recuperatoare în 
cel mai important festival mondial de anima- 
tie: Annecy '91. Pentru aceasta directorul fes- 
tivalului, domnul Gérard Bortolato, s-a arătat 
interesat în a rezerva în program o proiecţie 
intormativă a filmelor românești care au sufe- 
rit interdicții și intervenții mutilante, însoțită 
de o expoziţie în marele hoi central al com- 
plexului ce va găzdui festivalul. s 

De la Annecy, dupa o scurtă revenire in 
a po la invitația lui Pierre Azuelos, un alt 
vechi prieten şi organizator de stagii și alte 
acţiuni cu filmul de animație, am coborit la 
Montpellier, unde am putut discuta și pregăti 
o săptămină a filmului francez de animaţie la 
București pentru primăvara viitoare, un sta- 

u pentru tinerii noștri animatori la Aniane 
inga Montpellier, precum și Festivalul filmu- 
lui românesc de animaţie de la Montpel- 
lier-Baillargues pentru noiembrie 1991 ur- 
mind celor american, canadian, catalan, ce- 
hosłovac și sovietic. 

O vizită la cele două sedii — unul izolat, in 
munţi, amenajat într-o construcţie industrială 
veche, celălalt în zona hightech a orașului — 
ale Studioului „La fabrique" al lui Jean Fran- 
çois Laguionie a pregătit o viitoare colabo- 
rare cu Studioul Animafilm atit pentru filme 
cit și între creatori. 

Şi ca o ştire de ultimă oră, prin eforturile 
grupului de cineaști români, a devenit posi- 
bilă o Săptămină a filmului românesc de ani- 
majie in martie 1991 la Palais de Tokyo, Pa- 
ris. 


Zeno BOGDĂNESCU 


e Gwen, un S.F. 
de Jean Francois 
Laguionie 


de șah“ 
Arad 


renta. Mai multe feluri de concurenţă. Una ar 
fi cea pe care o fac difuzarii videotecile parti- 
culare (oficiale sau nu). Casetele cu ultimele 
noutăți circulă cu o viteză nebună. Apoi, 
apropierea de granița iugoslavă și ungară 
aduce concurența televiziunilor acestor {ari 
(două canale ungurești, două canale sîr- 
bești). plus, de multe ori, dar nu întotdeauna, 
concurența televiziunii române. Deci, filme la 
tv = inflație curată. Pe de alta parte, aradea- 
nul nu mai are timp pentru film, la sfirgitul 
săptăminii el nu-și mai ia familia de miră și 
„hai la cinema”, ci — de ce să nu spunem lu- 
crurilor pe nume — își petrece mai toate we- 
ek-end-urile în Ungaria sau lugosłavia (moti- 
vele le cunoaștem cu toții — e suficient sá 
„batem“ puţin talciocurile...). Cum o să intre 
omul la Lama zimjatá sau la Crocodile Dun- 
dee cind el le-a văzut deja la video sau — 
într-o pauză de „shopping“ — în Ungaria... 
Oamenii de cinema din Arad fac eforturi se- 
rioase să tina piept acestei concurente.. cu 


Încep o nouă viaţă... 


(Urmare din pag. 6) 


după un scenariu. original al aceluiași Nico- 
laidi intitulat De ce nu mă iubki?, o tragică 
poveste a unei iubiri pátimase. 

— Revenind ta Băiatul cu o singură bretea, 
la distribuția lui... 

— Lucrez cu finara actriță a Nationalului 
bucureștean, Maia Morgenstern, un om deo- 
sebit care dublează o mare actriță, cu Stefan 
Sileanu, cu Alexandru Arsinel, intr-un rol ine- 
dit, un gropar căruia i-a fost ucis fiul, cu 
Jean Constantin și el într-un emploi special, 
cu Violeta Andrei, Dan ionescu, toţi distri- 
buiti să facă faţă registrului dramatic $i co- 
mic. Textele cintecelor le-am găsit într-un 
carnet al bunicii iar muzica în ritm de rock, 
country, lambada este. rodul inspirației unui 
debutant foarte talentat, compozitorul Virgil 


cee 

caleașcă neagră cu blazon auriu pa- 
trunde pe aleea pădurii. Portiera se deschide 
şi Baronul (in rol, inginerul de sunet Dan lo- 
nescu) coboară sprijinindu-se de un baston: 
„Stop“. În cadru se vede un stilp de telegraf 
„neracord“. În timp ce schimbă unghiul de 
filmare, operatorul Alexandru Intorsureanu 
ne spune: „De la Viaja nu lartá, trecind prin 
Marele singuratic, Felix și Otilia am colaborat 
în mod constant cu lulian Mihu. Cu Băiatul 
cu o singură bretea incercam o nouă formulă 
de cinema „in stilul Mihu“ de la Neintricaţii, 
un film pentru televiziune de 5 ore și interzis 
acum 15 ani. Lucrez cu o echipă de tehni- 
cieni „de mina intii* condusă de Alexandru 
Nicolae. Cameraman este tinarul operator 
Mihai Spătaru pe care doresc să-l ajut să de- 
buteze în filmul de lung metraj“. 

Spre caleașcă se îndreaptă Doamna (Maia 
Morgenstern) însoţită de Amant (Mihai Ca- 
frita): „Scenariul m-a intrigat de la prima lec- 
tură. Comportă, aș spune, chiar un mare risc. 
Dar e făcut cu o atenție „milimetrica” si are 
șanse sá se transforme într-o... capodoperă. 
Un dozaj greșit l-ar împinge însă spre ra- 
tare... Dar mie sufletul îmi spune că sint în 
preajma unui lucru extraordinar". Mihai Ca- 
frita: „Rolul meu — ‘Amantul — poartă in el 
una din „cheile“ filmului: cine se sacrifică şi 
cine trage foloasele de pe urma sacrificiului”. 

Într-adevăr, cine? 


ileana PERNES DĂNĂLACHE 
Foto: Victor STROE 


© Regizorul lulian Mihu- 
împreună cu operatorul s 
Alexandru Întorsureanu filmind 
Băiatul cu o singură bretea 


mijloace cinstite. Renovează sali, reamena- 
jează pentru vara viitoare, grădina — singura 
grădină cinematografica din Arad. Continuă 
ciclurile de cultură cinematografică, editează 
caiete-program (reușit cel al stagiunii 1990 — 
al cinematografului „Arta“) și, mai ales in- 
noiesc repertoriul cinematografic. (Şi totuși, 
ła capitolul reclamă nu se stă prea bine, am 
văzut aceleași afișe scrise de mină și wńte 
sub un geam murdar prins în patru pari vop- 
‘siti într-un cenușiu ce-ţi aduc aminte de $0- 
bolanii ce se plimbă ca la ei acasă prin sălile 
de cinema). 

Pasionatii şi inimogii cinefili de la Întreprin- 
derea cinematografica speră că arădenii vor 
intra din ce in ce mai des in sala de cinema, 
devenind din „adversar' — partener in acest 
minunat joc cu imagini. 


Doina STĂNESCU 


P.S. Din curiozitate personală, dar $i cine 
filă, am intrat într-o așa-zisă „Videoteca si 
jocuri mecanice" — totul privat. La intrare: 
într-un gang era spinzuratá o firmă vopsită in 
culori tipátoare; citiva indivizi colorați și mai 
putin colorați - cu figuri ce aduceau aminte 
mai degrabă de Jack Spintecătorul decit de 
nişte pașnici cinefili; cuvinte $uierate, priviri 
aruncate pe furis, miini în continuă mișcare. 
Felul in care m-au privit m-a făcut să renunt 
să mai văd ce era înăuntru. Era suficient ce 
văzusem afară... 


Festivalul filmului pentru copii 


Gheorghe Nag! 
editie-test pentru ce a fost. dar mai ain cuca A Żar 
să devină filmul destinat copiilor şi — în perspectivă, cum se 
anunţă — al adolescenților. Sfera extinsă, răspunderi noi. 


Dar mai ales o nouă concepție asupra acestui tip de film in 
care s-au manifestat mai brutal ca oriunde cerinţele educa- 
tiv-didacticiste, stupid ideologizante ale forurilor de tristă 
amintire. Cum să se mai poată dezvolta normal, ca artă și nu 
ca lecţie de bună purtare, acest „$oim al patriei“ cind mereu 
i se retezau aripile fanteziei, spiritului łudic specific virstei 
căreia i se adresa. Desigur, împrejurările nu justifică în intre- 
gime coborirea ștachetei. Dar judecarea rezultatelor nu 
poate să ignore contextul. Filmele copii realizate în 
ultimii ani au fost puține și anemice. În consecință, s-a se- 
lectat ce s-a putut şi s-a premiat cit mai muit. Nu neapărat 
din complezentá, ci din dorința de a stimula, prin toate mij- 
loacele, interesu! pentru gen. Juriul (preşedinte Andrei 
Blaier), compus din regizori, critici şi cadre didactice, a dis- 
tribuit foarte generos, toate premiile. A apărut chiar și un 
Mecena în persoana Uniunii economice române a intreprin- 
zatoriłor particulari, reprezentată prin izorul Geo Sai- 
zescu, care a acordat chiar premii în bani. De ce nu? Mai 
ales într-un domeniu atit de vitregit în trecut. «Nu cred să fi 
avut de pătimit de la „foruri mai mult cu vreun alt film», po- 


de cuburi (scenariu Flavia Buref, 
regia Gheorghe Naghi) deţinătorul Marelui Premiu „lon 
Creangă“ ( alături de sto distinqţii- primite pentru versurile 
Flaviei Buref, imaginea lui Adrian D in, interpretarea 
unor copii: Andrei Niculescu, Ana Maria Zotta. Mihai Hie) 
Animatia — vedeta edițiilor de la Piatra Neamţ — s-a re- 
simţit şi ea de o anume uzură a expresiei, monotonie a su- 
biectelor, lipsă de inventivitate comică și plastică. E iile 
au fost înscrise cu brio în Palmares: Picnic muzical de Radu 
igazsag (grafică modernă, nerv narativ, haz, culoare); spiri- 
ualele incursiune de Zeno Bogdanescu si parodia Balena și 
akad înţelept — Călin Cazan; impresionantul basm B 


Taina jocului de cuburi 

și „taina“ distribuţiei „inspirate“: 
Andrei Niculescu și Marioara Sterian 
în regia lui on nag 


am 


Fota: VICTOR STROE 


prh de pamint (scris de Silvia Kerim, regizat de Tatiana 
pahidean in rafinatele decoruri Ba“ de Sever Frențiu) 
sau proaspătul debut al Despinei Buneci, Care pe care. Au 
cistigat teren în inima micilor spectatori, impunind aprecie- 
rile estetice ale maturilor, filmele animate de lung metraj. 
Seriale not redea a îndrăgite $i idei generoase — Pin Pin al 
Luminitei cu, cu. palpitante aventuri terestre; — Fiul ste- 
lelor de Mircea Toia (premii pentru regie), basm modern 
conceput in maniera benzilor desenate, cu spectaculoase 
efecte de tehnică vizual-auditivă foarte gustate de tinerele — 
şi nu numai de ele — generaţii. Şi o recentă premieră pentru 
Piatra Neamt: filmul lui Victor Antonescu Robinson Crusoe, 
z: oe waszą la noi, eye de 15 ani, pe mo- 
vul — aproape u — „cum să-i arătăm prietenii 
noștri de culoare in. 2s ie unor fioragi canibali”: Copiii au 
aplaudat la scenă deschisă, iar juriul lor — din ce in ce mai 
ferm în optiunite lui artistice — i-a acordat — ca şi cel al 
adulților — Marele Premiu pentru film de animaţie. 

Din cele patru documentare prezentate, specialiștii s-au 
oprit fa monografia despre lon Creangă Nu știu alții cum 
sint... (regia, Gheorghe Horvat), iar copiii, la simpaticii ursu- 
leti bruni filmati cu tandrete şi vioiciune de Sorin Popescu. 
În schimb, au reacţionat zgomotos. deranjind proiecția, la 
ceea ce le apărea plicticos, didactic, monoton, respingi nd, 
cu îngrijorătoare vehementa, tot ce incerca să-i instruiască 


Sm ern 


ea 


-au amuzat, m-au incintat, m-au induiogat: 
nostime vitamine cu trăsături (7!) nipone 
(Dan Chihovsky); Bálánel și Miaunel in noi, 
pilduitoare aventuri exotice (Lucian Profi- 
rescu); vitejii Cetăţii Bade-Bade aduși din 
„pita pă. de în cinematografie (Zeno Bogda- 
nescu); de la Kipling citire, filcul bretelelor in confruntarea 
muzicală, dar nu numai, dintre balenă și marinarul irtelept 
(Călin Cazan plus Cornel Fugaru); nostalgia trezită de ve- 
dete ale anilor '60 (Cristea Avram și Florin Piersic, Irina Pe- 
trescu, Emil Botta, Liliana Tomescu) evoluind cu suava ino- 


7 centa în fastuoase decoruri de păpuși sub bagheta unui ma- 


gician (lon Popescu Gopo); candoarea unui caricaturist (Eu- 
Taru) coborit printre copii cărora le ilustrează cărțile 
(Luiza uiza Ciotac); emploi-urile inedite Motánel și Scufita 
roșie (Marian Mihail); frunzele și fluturii ,interpretind™ tai- 
nele naturii (Adela Crăciunoiu); unele sinestezii insolite 
tru primare ale instrumentelor muzicale (lon Trui- 
că); tradiționalul j în universul copilăriei numit e 
ric „Creangă“ (Gheorghe Horvat); erudita infiere in mirajul 
SF (Mircea Toia); ideea stimulării neconvenționale a creativi- 
taţii (Alexandru Sirbu); vulpea... privatizată ca modistă (Ana 
Maria Buzea); micuțul mą $i tehnica lui de and (Artin 
Badea); ambianța nemaiauzitei legende a bulgárelui de pá- 
mint dătător de dragoste de viaţă (Sever Frențiu, "Tatiana 
Apahidean): pu$tiul capabil sa-gi tezaurizeze dragostea de 
natura chiar $i ep Iner-un oarecare joc de cuburi (Flavia Buref. 
Gheorghe Naghi); jobenul fermecat și puterile lui magice 
(Florin a Ape mec): ro fanteziei purtind cind perso- 
naje-gheme de lină (Isabela Petragincu), cind e re- 
tro de pe vremea sapere prinse in sarabanda unui picnic 
muzical (Radu igazsag); mineralele, flori ale adincului (Doru 
Chesu); simpaticul in RO Ein EN în căutarea 
de ideali parteneri — ve tafetă a prieteniei și genero- 
zitätii (Luminiţa o): pet Poloni! egretele, pescarugii Insu- 


în mod prea vădit. Reacţii surprinzătoare pentru creatorii de 
prinşi, pina acum, cu sali cuminţi, pompe iero de însa 
tori. Gregesc acum copiii lasafi să se manifeste prea liber? 
Gresim noi că nu-i înţelegem? Cind personajele desenate or! 
interpretate de actori reușeau sa le devină simpatice, fiind 
bine filmate şi aduse În prim plan (ca în genericul Temei 
spectatorii se i nsuflejeau, însoțeau cite un cintecel vesel 

aplauze ritmate, reluind refrenul, într-o, bucurie coloca. 
Generaţii crescute in m de rock, ce nu mai suportä tun: 
gimi de acţiune ¿burn povestire, aromitoare dulcegärii... 
concluzie vor subiecte — „brici”. cu nerv, desfășurate N 
Eu In dară montate alert (lecţia video-clipuluit), ca draces- 
cul ori jocul năzdrăvanelor bretele ale marinarului 
înghițit de balenă... Vor fantezie şi culoare, originalitate, ri- 
sipă de inventivitate, cum au admirat la acel artistic 
elevat — oferit hors concours în deschiderea Festivalului — 
operă unică in repertoriul naţional. parodia după Creanga 
De aș fi... Harap Alb a regretatului lon Popescu Gopo (pre- 
miul „In memoriam” atribuit pentru toată contribuția crea- 
toare adusa filmului pentru copii de câtre marele nostru re- 
gizor, deschizător de drumuri în animația modernă). Şi un 
ait reper valoric — de asta dată pentru muzical — în încheie 
rea festivalului: mereu tinara Veronica a Elisabetei Bostań 


Alice MĂNOIU 


lei Sahalin (lon Bostan); ireconciliabilul conflict dintre $ori- 


cel şi pisică adus „la zi" odată cu „Cascavalul liber“ 
(Despina Buneci); lecţiile de viata administrate de viet uitoa- 
rele ogrăzii (Viorel Nica); metafora culorilor curcubeului 
care conferă relief poetic visului de copil (Virgil Mocanu); 
buriesca vacanţă la ţară în care maladive ti citadine 
sint vindecate prin intensiva terapie a empirismului rural 
(ion Baiesu, Cornel Diaconu); humoresca humulesteaná „La 
cirege“ (lon Manea); amendarea belicoase (Liliana 


Petrutiu); cei trei ursuleti de basm corre li realitate (Sorin ° 


Popescu); inventivitatea extraordinară in libera adaptare a 
lui Daniel Defoe — Robinson Crusoe Ad de un Vineri 
mini canibal rasfatat, doi inamorati, un ciine blazat și 
un papagal grizat (Victor Antonescu); cam didactica demon- 
stratie a Es) pet l noastre de viata si simtire (Gheorghe 
Ştiucă); frictiunile de zi cu zi Labor joio n, ambalajul puerili- 
taţii ¿ra Pa travestiul - ajelor disneyene 
(Dinu Pet ; securitatea la GRONO pe 4 pe şi a pei pamint, pe 
şi în en (Mina PJ: duiog ia a. ie a binecu-' 

La scăldat“ (Olimp Värästeanu); sur- 
Sa od per a bunica noastră a tuturor, strămoș ul 
televizorului — și curajul unei aluzii (firul rogu al farazinilor 
cu a lor ee în a inactivitatii totale și al lor slogan .. Totul e 
stricat și noi ne-am instalat aici pentru totdeauna“ (Viadimir 
Ergov, fon Popescu ); traista cu povești a gi astăzi stră- 
lucitoarei. Veronica (Viorica Istrate, Elisabeta Bostan plus 
Lulu Mihăescu și Margareta Pislaru). 

Am.trecut cu vederea faptul că producţiile ultimilor doi ani 
nu au fost cernute printr-un adevărat filtru de selecţie și că 
natura implicării a fost diferită de la ins la ins. Nu am putut 
trece cu formalismul dialogului dintre creatori şi 
spectatori şi faptul că nu s-a profitat de „eveniment“ pentru 
efectuarea unor specializate sondaje de opinie printre copii. 

Am remarcat, în schimb, pe cont propriu: disponibilitatea 
overa pentru refrenul muzical, pentru gaguri de bună ca 
litate, altele decit cele ce plac maturilor, amendarea promptă 
a formulelor vetuste, inconsistente sau facile de narare cine- 
matografica atit în domeniul ficţiunii animate sau jucate cit 
şi în cel al nonfictiunii. 

Bilanțul acestei saptamini de festival, aflat — ca$iintreaga 
cinematografie românească —. la o răscruce, înclină totuși — 
cred eu — spre cistigul de candoare dobindit in mod decla- 
rat sau nu, în chip conștient sau nu de fiecare participant — 
în concurs, în juriu, în sală. 


Irina COROIU 
9 


5 
- 
= 


n faga unei lumi tot mai nevrozate, mai bin- 

tuite de spaime şi teamă pe care prezentul 

le alimentează cu tot felul de întimplări, un 

cineast ca Werner Herzog pare să-și fi pier- 

dut încrederea în ficțiune, în povestea oricit 

de bine articulată, dar care stimulează fante- 
zia, iluzia $i survolează preocupările obsesive, co- 
tidiene. Pe el, pe Herzog s-ar zice că-l captivează 
acel „Unended Quest" propus de Popper. Să ne 
înţelegem: Herzog cu acest Ecou dintr-o împă- 
ratie întunecată, prezentat anul acesta la Vene- 
px vrea să ajungă la meditație pornind de la rea- 
itate. Punctul de pornire este o domnie (a lui Bo- 
kassa în -numitul imperiu Centrafrican) cu tot 
alaiul, cu toată nebuneasca risipă destinată să-l 
preamărească, să-l pună alături de Napoleon (bus- 
tul în aur al împăratului francez în sala tronului 
lui Bokassa tine loc de zeu, de icoană, îl este dătă- 
tor de fioruri megalomane). Tot ce se arată in 
film — scene de la încoronarea lui Bokassa, tronul 
de aur, sceptrul, coroana şi trena de hermină 
lungă de zece metri, toată ascensiunea absolutistă, 
discreționară, abuzivă şi singeroasä, totul aici nu 
este o ilustrație ci o adincire a investigației. către 
întrebările: Cum a fost posibil? Care este resortul 
ce pune în mişcare atita energie dementă şi dis- 
trugătoare? Cum au su -o oamenii? Cum au 
putut să stea faţă in față atita gg ferocitatea şi 
suferința pina să se ciocneascä, pină să se nască 
scinteia care purifică? 

Filmul se derulează fără ostentazie, printre do- 
vezi (documente deci) care nasc acea stare ce 
duce la întrebare. Ghidajul în film îl face un zia- 
rist, la rîndul lui o victimă, cu ani în urmă a, „im- 
päratului“. Nici el n-a scăpat de brutalitatea aces- 
tula şi a infundat puşcăria împăratului (fost, la 
drept vorbind, caporal în batalionul din Legiunea 
Străină are z a. Me een. = 
strangulatori). N-avea onu mareșal in ra- 
Paga Bokassa dar zelul l-a făcut să atingă rangul de 
căpitan în acea armată. Cit de grotesc sună acum 
plingerea „împăratului“, exilat in Franţa decis să 
se întoarcă în fosta lui patrie şi îi declară unul re- 
porter „Ce vrei să fac aici, in Franga?. Să cresc 
porci sau găini pentru că din pensia de căpitan în 
armata franceză nu pot trai! 

O scenă cutremurätoare incheie filmul cu ima- 
que unul cimpanzeu care fumează cu patima şi 

exteritatea unui vechi fumător privind detașat și 
foarte trist, blazat, dincolo de qu undeva, ori- 
cum peste acoperişul închisorii în care Bokassa îşi 
erden timpul jucind rolul de apostol, de propo- 


Documentul 


poveste in care am auzit si un cuvint românesc: 
securitate şi am putut privi imaginea unei blonde 
dansatoare, vopsită sau nu, mama unei fetițe Bo- 
kassa „retrasă“ de la Bangui nu se ştie dacă din 
poruncă împărătească sau ordin de chemare... Fil- 
mul porneşte deci de la fapte — document dar nu 
ramine la ele si din însăşi evocarea lor pe peliculă, 
porneşte căutarea adevărului sau adevărurilor, în 
depistarea unor cauze si cauzalitágil. Herzog 
spune că filmul său este totuși de ficțiune ingele- 
gind că atingerea nivelului de meditație despre 
putere se înscrie în abstract, în abordarea a însuşi 
destinului implacabil al celor ce împing setea de 
putere la precia ei. 
Totul obligă acum la a pomeni aici si acel Re- 
uiem pentru Dominic de Robert Dorhelm, film 
revoluția noastră din decembrie, realizat 
de un fost timişorean, astăzi locuitor al Los Ange- 
les-ului după ce a stat ani la Viena. El s-a nimerit 
la Timişoara în decembrie 1989, în căutarea unui 
prieten din copilărie Dominic Paraschiv. li şi des- 
coperă dar pe patul de moarte, prins într-o plasă 
ca într-un năvod legat de cele patru picioare ale 
patului. Dominic pe care teroriștii l-au aruncat 
maselor dezlánguite ca fiind el însuși terorist este 
grav rănit, sfirtecat dar nu i se acordă nici o în- 
grijire medicală, deşi, se pare, o transfuzie de 
singe ar fi fost o intervenţie salvatoare. Prietenul 


+ venit din depártári şi operatorul său l-au filmat 


dindu-gi sfirşitul lăsindu-ne să-i auzim ultimele cu- 
vinte rostite in franțuzeşte și zel pioni credinţa 
muribundului că adevărul va ieși la iveală. Această 
imagine a celui ce-și trăieşte ultimele clipe legat 
fedeles ca un animal primejdios a e au- 
dienta si a devenk un fel de simbol al fărădelegii, 
al brutalității. Staremade confuzie pe care avea să o 
sugereze filmul este un alt element real numai că 
pe imaginea-document a patimilor lut Dominic şi 
pe sugestia de confuzie a momentului, autorul a 
vrut să suprapună şi un fel de reconstituire a pe- 
riplului său printr-o Timişoară revoluţionară, re- 
constituire care nu face priză cu adevărul situației 
şi pare inspirată doar de zvonuri şi interpretări 
după ureche. Atit filmul lui Herzog cit si ceł al lui 
Dorhelm invocă documentul şi doar această situ- 
are categoriala le pune alături. E drept că mai au 
© tangenţă şi anume faptul că în ambele sintem 
pomeniți: în Ecourile lui Herzog ne putem min- 
gila că este vorba doar de o apariţie (a dansatoa- 
rei blonde) în timp ce filmul lui Dorhelm ne este 
dedicat cu păcatul că documentul nu este servit. 
Oricum, nu s-ar putea spune că n-am fost și noi 
prezenți la Mostra. 


© O Madonna de film retro 


uitor de texte sfinte. 
dintr-o 


® Dinsa 


este Julieta. 

Rar ati intilnit 

in paginile 
revistei 

o felină. 

Dar cind ea este 
interpretă 
shakespeariana... 


Pisicile shakespeariene 


ar întiineşti un filrg 

© julita al calforntanul 
nianului 
Armando Acosta. Dar pen- 
tru că realizatorul îl defi- 
neste atit ca gen cit şi ca vi- 
ziune artistică, cred că nimic n-ar fi 
mal potrivit decit să-l invit să o facă: 
„Definiţia de film — concert m-a preo- 
cupat de peste douăzeci de ani — 
nord Acosta. Cind mi s-a copt ideea 
a realiza Romeo © Julieta sub 
forma unul balet vizualizat, cu o distri- 
bugie în întregime altătultă din pisici, 
am conceput un film muzical capabil să 
gina . şi unor manifestări concer- 
tistice de nivel mondial. ale unor per- 


-sonaje ca David Bowie sau Madonna. 


Tema dragostei dintre Romeo şi julieta 
m-a fascinat pur şi simplu. ȘI nu = 
drama si lan’ ci şi aceea din 

num “Layla” străvechea poveste 

din care s-ar părea că s-a inspirat 
însuși Shakespeare... Acest film este un 
balet-muzical-vizual în care esența poe- 
tică a operei shakes; este adap- 
tată muzicii 'lui Prokofiev. interpreta- 
rea acestui dans senzual și elegant este 
încredințată unei distribuții alcătuită 
din pisici de toate natlonalitägile: de la 
płsicuga turcească, sofisticată ce o in- 
terpretează pe Julieta, la pisicile vaga- 
boande. Aceste feline nu vorbesc. Marea 
forţă a dialogurilor şi a monologurilor 


mul (un fel de lux al producătorilor) 
este o continuă cutezangä estetică şi 
imaginativă. De exemplu: filmul debu- 


' teazá cu un lung cadru în care 


din genune (muzica fiind singurul ele- 
ment concret), se materializează, lent 
dar încă incert, un spațiu sugerind o 
calle venețiană. După un timp per Jora 


cepe să miște, undeva, u- 
gim apol o siluetă ce se cu 
mers anevolos, de anevoios incit 


atit 

ne răbdarea la încercare, ginind ceva 
n mină. Muzica însoţeşte tot timpul cu 
accente patetice și exaltante această aj- 
teptare a identificării. Vedem, in sfirgit 
© persoană care prin mi; mers 
iw sugera că An în virsth. Privires 
ne este Însă furată de o ciudată făptură 
ce o Insofeste şi al 
însuși o coregrafie. Ne dăm seama că 
făptura aceasta este prinsă Într-o lesă, 
Nu, nu este cline, nici chiar unul 
dintr-o rasă pitică, nu este nici felină. 
Făptura simte o atracție irezistibilă spre 
toate gurile de canal sau ochiuriie de 
po. n sfirgit identificăm ciudägenta: 
n lesă este un şobolan. Asistăm gi la o 
goi întlinire deloc în spiritul = u- 
ui antagonism şoarece-pisică ci al unul 
nu mal puțin ciudat sărut al şobolanu- 
lut cu motanul- care vine (pe 
poantă desigur) să-și recunoască preo- 
pinentul de care se desparte apoi cu 
toată curtoazia lui felină. Aşa debutează 
Romeo © Julieta pe muzică de Proko- 
flev. 


Acosta, grafician de reputaţie incon- 
testabilă, a fost scenograful preferat al 
unor mari regizori ca Minnelli şi Ku- 
brick. Cadrul scenografic al filmului de 
faţă este de un rafinament şi o fantezie 
debordante care intră e! însuşi în dina- 


(Dick Tracy de Warren Beatty) 


mica si coregrafia sugerate de muzică. 


Acosta provine dintr-o, familie de ar- 
tişti, — mama cintäreafä de operă, ta- 
tal instrumentist — a făcut, ca pe vre- 
muri Mircea Eliade, un stagiu de ini- 
fiere spirituală in India, o vreme a trăit 
scriind scenarii, apoi a făcut chiar cri- 
tică de film. De o irezistibilă fantezie 
plastică, Acosta a ținut de astădată să 
cheme la o intilnjre dramatică, plastică 
gi coregrafich pe Prokofiev şi pe Sha- 
kespeare incredingind partiturile ambi- 
lor unei distribugii alcătuită din 150 de 
feline. Cu răbdare şi ştiinţă a filmării, el 
a surprins mişcarea coregrafică a „in- 
terpretelor şi interpregilor lui" spre a 
o insera in țesătura muzicală. Din of, 
verbul shakespearian se face auzit. prin 
vocile de dublaj ale unei Vanessa fed. 
rave (care este mama Capulet) sau 
bert Powell. (el este chiar Romeo si 
la interpretat pe banda sonoră lată, in 
1990 — asta ca să răspundem, aici şi 
acum, unei curiozităţi in ce priveşte 
existența actorului despre care s-a zyo- 
nit că ar fi murit. Răspund, mai ales, ci- 
titoarei noastre Cristina Oprişenescu.) 
Francesca Annis este pe banda sonoră 
Julieta împărțind gloria cu pisica tur- 
cească, în sfirşit Maggie Smith este Ro- 
zaline jar Victor Spinetti devine Tybalt. 
$i încă un amănunt: doamna cu şobola- 
nul în lesă este, pe peliculă şi pe banda 
sonoră, interpretată de... john Hurt. 


Romeo © al lui Acosta ra- 
mine, de-a lungul celor 130 minute, o 
neîncetată surpriză vizual-auditivă 
(opera lui Prokofiev este inter; 
de „Filarmonia” din Londra condusă de 
Prâvin) şi încet, încet devine altceva 
decit un film: un happening vizual, ciu- 
dat ca și realizatorul, dar care nu te 
poate lăsa indiferent. 


ala în care urmau să apară ca să stea de vorbă 

cu presa Scorsese, De Niro şi alti cięiva din 

distribuția filmului Buni băieţi! avea să se 

transforme curind — înainte ca oaspeții să-și 

facă a ara — într-o adevărată redută, asal- 

tată de solicitanti şi apărată de serviciul de 
ordine ce primise întăriri. Nu puteau asista mai mult de 
700 de gazetari (străini și italieni) lar doritorii erau cel 
vum încă o data pe atit. Li s-au instalat în holul hotelu- 
lui televizoare la care să poată urmări desfășurarea dar 
cel rămași pe dinafară se simțeau frustrati. Ce să mai 
spun despre cei ce se aflau pe stradă! 

Ora de începere ar fi trebuit să fie 11, dar în rástim- 
puri ni se cereau scuze pentru că domnul Scorsese încă 
nu' poate cobori în sală. Apoi că „serviciul propriu de 

atrage atenţia că este interzis să se folosească orice 
el de aparat de filmat ori de fotografiat, sau vreun blitz 
tar cei ce vor cădea în culpă îşi vor vedea confiscate apa- 
ratele“. La un moment dat rumoare; apar nişte domni cu 
figuri grave, preocupate și cu nişte antene scurte iesin- 
du-le din buzunarele hainei. Controlează traseul delega- 
fiel ce avea să fie condusă de Scorsese, dau nu ştiu ce fel 
de dispoziţii si ies din nou din sală. ŞI tot aşa se scurg 
minute multe, vreo 45 pina cind se deschide o ușă late- 
rală şi rumoarea din sală creşte. Recunoastegi că este aid 
o regie a suspensului apariției unor vedete cu „box of- 
fice“ serios! $i reapar domnii cu figuri zwa preocupata: 
Toate le se inalgá, priviri curioase semiin- 
tunericul culoarului ce străbate zn. hotelului unde 
locuiau nepreguigii oaspeţi. Spaţiul este însă gol. În sfir- 
şit, doi paznici nali (ăștia nu seamănă cu ceilalţi) de- 
limitează cu a. tor — cortegiului fruntea 
căruia rca e dintr-un suprem , e 
un ară a cu bonus aes şi înaltă, pans Şi Asa 
lung pinä la glezne, convins de solemnitatea momentului 
şi a misiunii lui. Poartă la înălțimea umărului o tavă cu 
un ceainic şi o ceaşcă, o depune cu îndeminare profesio- 
nală în dreptul scaunului de la masa prezidiului unde 
avea să se aşeze Robert De Niro. Conducătorul discuţiei 
avea să ne explice că interpretul nu poate vorbi fără să 
soarbá din această licoare. Scorsese — scund şi lat în 
umeri — îmbrăcat şi u, ceri ca personajele din filmul 
său retro, cu părul dat abundent cu briantină și lipit de 
pielea capului, spune de la bun început că va vorbi doar 
englezeste, că pricepe ceva italian, dar că nu o vorbeşte 

ingli săi sînt imigranți lar la New York familia şi ru- 

le sale trăiesc in „Mica Italie"). Urmează tăcerea obi 

nuită a intilnirilor cu miză mare, Se zimbeste stin e 
o parte si de alta, apoi conducătorul discuţiei, 
exersat in arta de a stirni curiozitatea si de a umple tim- 

i, face el o serie de aprecieri cu privire la realizator, la 
nterpregi, chiar gi la film. Unul (dar, că să fiu mai exact, 
una din obişnultele acestor intilniri cu presa) avansează o 
întrebare care sună a declaraţie admirativă pentru De 
Niro. Destinatarul mimează emoția, sala se trezeşte din 
inerție, întrebările se îmboldesc unele pe altele, interpe- 
latorii uită de prezența prezidiului gi încep să discute in- 
tre ei gi, la un moment dat, nu mai ştii dacă e vorba de o 
discuție sau de o scenă de comedia dell arte. Scorsese 


a Miss Bridge (Margareth 
welsh) adica fiica 

łui Joan gi Paul Newman 
în filmul lui James. ivory 


igłot şi 


CONFERINȚA 


primeşte şi el o întrebare şi vocea lui stinsă (dacă o auzi 
şi nu-l vezi ai crede că este vocea unui bătrin) dă citeva 
explicaţii, despre din fiim, despre interpreți 
etc. Cineva îl întreabă pe De Niro dacă ar exista vreo di- 
ferengá tipologică între gangsterul care îl interpre- 
tează în Buni băieți! şi cel din filmul lui De Palma (inco- 
A pacos n.n). De Niro răspunde cu un zimbet profesio- 
na! „gangsterul e gangster“ gi nu insistă, pentru că lui 
= iro nu-i place să vorbească, lar cind e nevoie să o 
nu ştie cum să scape mai repede. 

Atmosfera din sală. se încarcă nu de emoție ci de grade 
Celsius, pentru că aerul condiționat intrase parcă în 
grevă şi curiozitagii de la început fi luase locul un fel de 
plictiseală. Surprizele nu le mai aştepta nimeni, ora afec- 
tată intilniri! trebuia însă consumată şi fiecare se cäznea 
să mai întrebe cite ceva. Oricum din sală nu se putea ieși 
din cauza măsurilor speciale. Constat că n-am notat prea 
multe lucruri din discuţiile atitea cite au fost şi cum au 
fost şi mă văd nevoit să recurg la un interviu mai amplu 
obţinut de o gazetarä italiană din partea lui De Niro. lată 
ce l-a spus el între altele, Simonettei Robiony de la „La 
Stampa,: „De ce v-aţi hotărit să filmaţi şi să lucraţi cu 
Scorsese”, întrebare la care De Niro răspunde: „Pentru 
că de 15 ani eram cu ochii pe romanul lui Pileggi, auto- 
rul acestei cärgi-document din care a fost extras filmul. 
Citisem şi un articol al acestuia despre Mafia care îmi do- 
vedea că omul se pricepea bine la subiectul ăsta“. „Agi 
mai cunoscut mafioți?” „Bineînțeles. Știu pe unii care 


= 
A 
3 
Po, 
UV 
x 
U 
> 


conduc un restaurant la New York“. „Si îi frecventagi?“ 
„Dacă mă salută, răspund. Ce poci face?" 

— „Din cine v-aţi inspirat sa conturați personajul gang- 
sterului italo-american?” De Niro răspunde: „M-am luat 
chiar după carte dar am stat îndelung de vorbă cu Henry 
Hill gangsterul ale cărui confesiuni le-a cules Pileggi. Bi- 
neingeles că eu n-am putut sta de vorbă cu omul care a 
inspirat acest personaj tru că e pe punctul de a ieşi 
din ron şi nu ştiu cit l-ar fi servit publicitatea”. 

„Ce fel de ingrediente, — îl întreabă Robiony — cre- 
defi că sint necesare unui film?” — „O poveste bună, 
spune De Niro, un rol chiar dacă nu este cel mai impor- 
tant dar care să fie funcțional în povestire. Asta consti- 
tuie motorul“. „Am auzit că vreți să faceţi regie?” „Da, 
zice De Niro, vreau să încerc odată să am în cap un gind 
unic. Cind mă aflu pe platoul de filmare, ca să nu-mi 
pierd concentrarea după ce am filmat într-un cadru, 
obişnuiesc să mă închid în rulota mea și să rămîn în pie- 
lea personajului. Numai că îmi rămîne mult timp. -li 
schimb, un regizor n-are deloc timp liber pentru că un 
film depinde în întregime de el şi vreau să încerc şi eu 
sentimentul ăsta.” „ŞI v-aţi hotărit și ce film să faceți?" 
„Da, spune De Niro, va fi un film despre niște delincventi 
mărunți, se va chema probabil Bronx. Eu am să şi joc ro- 
lul tatălui unui tînăr gangster, ceva cam în genul celui 
din Buni băieţi“. 


Mircea ALEXANDRESCU M 
11 


VIAȚA 


"PE 
PATRU 
ROTI 


Marca progresului, 


ireversibil fatal. 


Am pornit de la o realitate tragică 
care ne-a adus in această privință 


prea repede în Europa: accidentul rutier. 


dar şi a regresului de civilitate, care — 
pe patru roți — se dovedeşte adesea 


Ceea ce nu ne dorim să trăim în viata 
ne atrage, ne amuză, pe ecran. De 


ce? 


din fotoliul de spectator 


& Masina — loc de intilnire, de dragoste si sfada 


ctele de stare civilă” indică 
apariția cinematografului si a 
automobilului cam în aceeași 
perioadă, cind secolul abia se 
nastea, așa că intilnirea. lor, 
Li timpurie, era inevitabilă. Cind 
și-a făcut pentru prima oară apariția automo- 
biluł pe ecran? Probabil in acele filmuleţe de 
numai citeva minute care, prezentate ca o 
curiozitate în localuri improvizate, surprin- 


deau scene din viata cotidiană, unde „trăsura 


fără cai" era privită și ea tot ca o curiozitate. 
Pionierii imaginilor mișcătoare şi-au dat re- 


pede seama de orizonturile pe care le deschi- . 


dea pentru noua artă, care abia se născuse, 
acest vehicul, ca însăși întruchipare a ideii de 
mișcare, de viteză. 

„Urmărirea“, ceea ce în istoria cinemato- 
grafului se numește „the great chase", a fost, 
dintotdeauna, o temă predilectă a celor ce au 
avut cutezanta, inspirația sau atracţia irezisti- 
bilă să se aventureze in lumea plină de necu- 
noscut a filmului. tar automobilul avea sa le 

„otere un mijloc ideal de expresie, cu multiple 
registre, subsumate deopotrivă filmului de 
acțiune ca gi comediei. 

a ne reamintim, doar, că la inceputurile 
sale noul mijloc de. locomotie a stirnit verva 
satirică a multor umoriști. Nu e de mirare că 
automobilul devine „un atotprezent obiect de 
deriziune în mai toate comediile mute. În cite 

„din aceste comedii nu a putut fi întiinită 


scena automobilului de epoca (de regulă, fai- . 


mosul » T-Model", al lui Ford) care se oprește 
exact in momentul trecerii liniei ferate, în 
timp ce spre el se nápusteste, ca un monstru 
apocaliptic, un tren în plină viteză? Bineinte- 
les, motorul pornește din nou în ultima frac- 
tiune de secundă (marca Ford este, totuși, 
cea mai bună, nu-i așa?) şi toată lumea răsu- 
fla ușurată. Pataniile prin care trec toți marii 
comici ai filmului mut, de la Buster Keaton, 
Ben Turpin, Chester Conklin, Harry Fri, 730% 
sau Harold Lloyd pina la polkistii lui Key- 
stone, sint de nenumărate ori împletite cu ne- 
cazurile stirnite de „zeul pe patru roţi”. in 
special, polițiștii lui Keystone, pentru care 
vom rămine veșnic indatorati inegalabilului 
Mack Sennett, nici nu puteau fi măcar închi- 
puiti fără acest magic mijloc de deplasare 
(reconstituirea din Cavalcada Holly ului 
a unela din ispravile „motorizate“ ale faimasr 
lor polgisti fiind mai mult decit elocventă). 

istoria filmului consemnează că prima apa- 
ritie a lui Charlie Chaplin în vestita sa costu- 
matie de vagabond (minus bastonașul de 
trestie) a fost într-un: film-parodie după 
cursele de automobile, Kid Auto Races 
(1914), cam tot în aceeași perioadă Chaplin 
(de data aceasta sub bre ys unui dandy” 
sardonic și păgubos) fiind, alături de Mabel 
Normand (prima din lungul său şir de parte- 
nere favorite) eroul altei comedii, Mabel at 
the Wheel (Mabel la volan), care se petrece 


prinși de un haz nebun. Numai că bucuria lor 
e de scurtă durată: patrunzind într-un tunel, 
de partea cealaltă vine o namilă de tren, așa 
că frumoasa mașină (închiriată) cu care au 
pornit la plecare se transformă într-o jalnică 
armonică... invenția năzdrăvană menită să-l 
ajute pe om, dar care-adesea ii este dușman, 
“şi dovedește marea fragilitate. 


În filmele de acţiune (sintem în continuare 
în epoca „marelui mut“), automobilele înde- 
plinesc altă funcţie, aducindu-le acel tempo 
vertiginos şi, totodată, acel element de sus- 
pans fără de care ar fi de neconceput. Cam 
în același timp în care își fac „debutul“ în co- 
medie (1914), nelipsitul Ford $i suratele sale 
pătrund irezistibil în lumea atit de populare- 
lor seriale, care ţineau pe spectatori lipiti de 
scaune, cu sufletul la gura. Cursele palpi- 
tante de urmărire, acrobatiile deconcertante, 
accidentele incredibile din care protagoniștii 
ies, ca prin minune, teferi, într-un cuvint in- 
treaga recuzită a cascadelor, a căror obirgie 
tocmai de aci se trage, devin o componentă 
indispensabilă a acestui gen de filme. Din 
nou, așadar, un clivaj între lumea reală, unde 
accidentul de automobil are de regulă conse- 
cinte nefericite, și lumea imaginara a ecranu- 
lui, unde același accident, ca și tot ceea ce 
fine de acest simbol al modernităţii, este un 
„dat“ prețios, o sursă de autointretinere și re- 
generare a acţiunii, un element propulsor al 
acesteia. 

O dovedește cu prisosinta și revoluţia so- 


mean 


BETRETEN 
Ana > 


pentru -adolescenti (American Graffiti de George Lucas) 


în aceeaşi lume fascinanta a curselor de auto 
mobile. Ciogniri şi răsturnări spectaculoase, 
derapaje, mașini care iau foc se succed cu o 
iujeala uimitoare, fără ca piloții să se aleagă 
măcar cu o zgirieturä... iată dar că acciden- 
tele de automobil, care în viața de toate zilele 
sint aducătoare de nenorociri, sold ndu-se cu 
urmări tragice, pe ecran dobindesc o altă 
funcție, catharsică s-ar spune. Așezat comod 
în fotoliu, spectatorul se „descarcă“ de toate 
spaimele pe care i le produce această násco- 
cire a epocii moderne, rizindu-gi în hohote de 
ea, ca o formă de exorcizare. Este răzbuna- 
rea lui, răzbunarea omului împotriva mașinii. 

Răzbunare care atinge proporții homerice 
în Two Tars (Stan și Bran marinari), unul din 
cele mai bune filme din epoca muta ale cele- 
brului cuplu. Un interminabil şir de automo- 
bile $i autocamioane a$teapta cu nerabdare, 
la o barieră, semnalul de cale liberă. În 
frunte, Stan gi Bran, vajnici marinari, dornici 
de a profita de permisie pentru o plimbare la 
tara, alături, fiecare, de cite o prietenă de 
ocazie. Un incident neînsemnat, o bará 
‚stearsä“ din greşeală și „coada“ de automo- 
bile se transformă într-un pandemoniu. Mași- 
nile se ciocnesc una de alta într-un gigantic 
carambol, din ele alegindu-se praf şi pulbere, 
în timp ce automobilstii isi sar unul altuia de 
git, într-o uriașă păruială. Între timp, cei doi 
soltici, care au dezlántuit totul, pornesc pe 
furiș motorul şi își iau incetęgor tálpásita, cu- 


nora, la a cărei.reușită. a contribuit, pe lingă 
redarea vocii umane, şi o întreagă panoplie a 
zgomotelor asociate automobilului în plină 
cursă: vuietul produs de rezistența aerului, 
zumzăitul motorului la turatia maxima, scris- 
netul frinelor acţionate brusc și, corolar ne- 
mijlocit, scirțiitul insuportabil al roților, care 
„muşcă“ din asfalt, iadul de sunete dezlantuit 
de o ciocnire violentă... Filmul cu gangsteri, 
care s-a bucurat de un atit de mare ren 
perioada imediat de pa introducerea 
sonorului, ar fi de neinchipuit fără acest 
acompaniament ambiental. Autovehiculul do- 
bindește o funcţie (malefică) esențială in 
acest film: fără el transporturile clandestine 
de băuturi alcoolice, în epoca prohibitiei, nu 
ar fi fost posibile, după cum nu ar fi fost po- 
sibile nici spargerile spectaculoase de bânci 
și fuga rapida a răufăcătorilor de la fata 
locului. Mașinii cu care gangsterii încearcă 
să scape de oamenii legii (așa numitul „geta- 
way car“) i se contrapune mașina poliției 
(„police car“), intr-o versiune modernizată si 
motorizată a eternului joc de-a hoţii şi vardis- 
tii si ele igi au, pentru totdeauna, locul bine 
definit în mitologia celei de-a șaptea arte. 
Uneori „duelul“ între urmăriţi şi urmáritori se 
desfășoară pe distanțe imense, ca în Sugar- 
land Express, unul din primele filme ale lui 
Spielberg. Citeodată se termină prin captura- 
rea celor urmăriţi, alteori prin sfirgitul lor tra- 
gic (zguduitoare scenă finală din Bonnie and 


% Magina — o prietenă de suflet pentru Domnișoara Daisy 


Mașina — parteneră a vervei lui Stan și Bran 


e Mașina — o invitaţie la jocul 
de-a curajuł (Steve McQueen 
in Le Mans) 


Ciyde, cînd cei doi gangsteri sint ciuruiti de 
gloanţe chiar în interiorul automobilului, de 
unde nu au mai apucat să iasă). 

Uneori urmărirea igi pierde orice sens, ea 
încetează să mai fie o infruntare între cei 
aflați de părțile opuse ale legii și se trans- 
forma într-un joc gratuit, învăluit in pericole. 
într-un amenintator exercițiu în sine, așa cum 
se intimpla în Duelul, al aceluiași Spielberg 
(de fapt un film destinat televiziunii, nu mare- 
lui ecran). Un mic autoturism este urmărit cu 
scopul de a fi distrus, tara nici un motiv, de cå- 
tre un gigantic trailer, pe al carui conducator 
nu-l zarim nici o singura clipa. O expresie 
alegorică, desigur, a lumii dezumanizate in 
care traim, dupa cum stratagema prin care 
conducătorul autoturismului reușește sa se 
debaraseze de trailer-ul urmáritor, fäcindu-I 
să cadă într-o prăpastie, ca simbol al victoriei 
omului împotriva mașinii, reprezintă proiecția 
unei firești dorințe, cu ipotetice șanse de rea- 
lizare însă în viaja reală. 

Pentru că omul pare, astăzi, a fi tot mai pur 
tin în măsură să stăpinească mașina. Un film 
din păcate mai mult decit modest sub rapor- 
tul calității, Scurt circuit, prezentat recent și 
spectatorilor noștri (care meritau, oricum, un 
tratament mai bun, după o cură de întome- 
tare atit de lungă) încearcă (și reușește doar 
partial) să demonstreze acest lucru. 

Pină una alta, automobilul își continuă 
marșul triumfal pe ecranele lumii. Mars punc- 
tat de comedii strălucitoare sau doar amu- 
zante (ca Rolls Royce-ul ori Fru- 
moasa americană); de fantezii pline de umor 
purtind marca Disney (ca Love Bug, Bros- 

a, adică un Volkswagen înzestrat cu toate 
calităţile și defectele unei ființe umane); de 
resuscitári ale rally-urilor de altădată (The 
Great Chase); de evocări ale viqii zbuciu- 
mate a piloților de curse (Grand Prix) sau a 
şoferilor de taxi (Big City, in care neuitata 
Louise Rainer rostea citeva cuvinte in roma- 
nește) sau a conducătorilor de TIR-uri (Ca- 
mionul de cursă lungă) ori a celor ce trans- 
portă încărcături periculoase (Salariul groa- 
zei); de reverii pline de un nemarturisit regret 
după ritualurile adolescenţei, ordonate meti- 
culos in jurul bunului cel mai de pret, mașina 
de ocazie, cadou din partea părinţilor (Ameri- 
can Graffiti), de secvențe inubliabile de ur- 
măriri (Filiera franceză, Bullitt și atitea altele): 
de reconstituiri ale trámintárilor unor vizionări, 
care năzuiesc să construiască automobilul vi- 
itorului (Tucker sau serialui TV Roţile, recent 
reluat la televiziune). 

Oscarul acordat filmului Driving Miss Dalsy 
ne-a pus în situaţia de a recunoaște că, în 
ciuda unor actori de prima mină, persona- 
jul-cheie al acestui film este — fără nici un 
fel de intenție de antropomorfizare! — auto- 
mobilul în care batńna tifnoasá și șoterul ei 
negru circulă, tot așa după cum marele suc- 
ces de box-office a] anului trecut Batman 
ne-a readus în lumea poveștilor copilăriei, 
numai că locul armăsarului lui Făt-Frumos a 
fost luat de Batmobile, automobilul-miracol, 
gata să tina piept (ca şi mașinile conduse de 
un alt erou al ecranului de azi, James Bond) 
unei întregi armate adverse... 

Sigiliul pus pe pinza alba a ecranului de 
năstrușnica mașinărie de odinioară, devenit 
limuzina arătoasă de astăzi, este din acelea 
care nu se șterg. Dar mai există și reversul 
medaliei, care privește nu lumea imaginară, 
ci lumea reală a artei cinematografice. Mai 
există victimele tragice ale betiei vitezei, ca 
James Dean, la vremea sa cel mai promiţător 
actor al tinerei generaţii; mai există imaginea 
insuportabilá a unei Jayne Mansfield („the 
sexy bombshell"), pur și simplu decapitată 
într-un er accident: de automobil; mai 
există atitea și atitea vedete surprinse la vo- 
lan în stare de ebrietate sau sub influența 
drogurilor... Dar să nu stăruim acum asupra 
lor. Mai bine să ne intoarcem la nemaipome 
nitele intimpläri de pe vremea cind comedia 
era rege, iar sărmanele trăsurici se ciocneau 
una de alta într-o sarabandă nebună, în ho- 
hotele de fis ale spectatorilor. Să ridem cu 
Stan și Bran, cu Chaplin și Mabel Normand. 
E mult mai bine. 


Romulus CĂPLESCU 


SIAR 


SE 


DULGHER 


na nainte de-a fi Han Solo, sin- 


gurul barbat adevarat printre 
personajele serafice sau me- 
taloide din sirul de basme 
oma numele generic de 

ăzbolul stelelor, Harrison 
Ford ciștiga atit de puţin de pe urma 
meseriei de actor (film și TV) încit, ca 
să-și poată întreține familia, s-a apucat 
de fimplărie. Mai bine zis de dulgherie, 
întrucit a învățat să facă mobilă. Acum, 
cind ia 10 milioane de dolari pentru un 
film, continuă să meșterească în lemn 
de îndată ce are putin timp liber si se 
străduiește să aibă mult timp liber, căci 
este încredințat de valoarea pauzei din- 
tre două filme. 

Harrison Ford și-a croit drumul mai 
lent decit alte vedete americane de as- 
tăzi. Nedispunind de platforma confe- 
rita de o școală de înaltă actorie, pre- 
cum Pacino, Hoffman, De Niro, folosin- 
du-gi cu zgircenie farmecul viril şi umo- 
rul, a trebuit să aștepte exact 11 ani 
pentru a da prima sa „lovitură“ — cu 
Han Solo. Dar, la fel cum prințesei Lea 
din R , imperiul contraa- 
tacă și intoarcerea lui Jedi — i-a trebuit 
multă vreme pentru a se dumiri că de 
fapt el i! iubește — la fel, deci, a 
reacţionat și publicul față de Harrison 
Ford. Spectatorii au avut și ei nevoie de 
ceva timp ca să descopere că le este 
mai mult decit simpatic. 

La a doua lovitură — personajul In- 
diana Jones din filmul lui Spielberg 
Aventurierii arcel pierdute (1981), Ford 
devenea vedetă internațională, iar ur- 
mătoarea poveste avindu-l ca erou pe 
„arheologul cu biciul' — Indiana Jones 
și templui blestemat (1984) — avea să ii 


confirme statutul. 

A trebuit ca, un an mai frziu, Peter 
Weir să realizeze filmul Martorul pentru 
ca publicul să descopere în Harrison 
Ford și un actor. Si să vedeți de ce. 

Ca multi alţi amet i, $i George Lu- 
cas și Steven Spielberg au crescut 
avind ca prime „cărți cu poze“ broșurile 
sau revistele cu benzi desenate. Eroii 
preferați, mai ales de băieţi, sint şi as- 
tăzi Flash Gordon și Buck Rogers, per- 
sonaje cu vechi state de serviciu în do- 


- meniul fabulosului și al aventurilor, dar 


rămași neinvingi de concurența unor 
alti temerari, justitiari sau malefici, nás- 
cocki în ultimele decenii. Din această 
lume desenată se trag și războaiele 
printre stele imaginate de Lucas, $i pe 
ripełiile terestre, ba uneori subterane, 
ticluite de Spielberg. Cu eroii lor cu tot. 
Şi nu numai atit. și cum risipa de 
imaginație și de bune sentimente, de 
umor și de suspense nu ar fi fost sufi- 
cientă, în prea fidela translație de la 
banda tipărită la pelicula de film s-a 
păstrat pină și caracterul bi-dimensio- 
nal al personajelor. 

Să recunoaștem, chiar dacă ne pare 
rău, că și Han Solo și Indiana Jones, 
oricit ar fi ei de sarmamti și de formida- 
bili în inventivitatea cu care se salvează 
din cele mai imposibile situaţii, sint de 
fapt niște adorabile siluete, lipsite de 
cea de a treia dimensiune: adincimea — 
ca să ne menţinem în terminologia geo- 
metriei. < 

Martorul ii aducea lui Harrison Ford 
tocmai posibilitatea de a dovedi că, el 
unul, nu e lipsit de profunzime. Rolul 
nu era ușor (un polițist ce își riscă viata 
ca să saiveze de la o moarte iminentă 


HARRISON FORD 


pe copilul care a asistat la crima faptu- 
ita de un șef de poliţie), pretindea so- 
brietate în mijloace deși trăirile erau in- 
tense, presupunea o mare seriozitate în 
abordare. Or, iată, Ford demonstra că 
ine aceste calități. 
atunci, personajele-cheie ale unor 
filme de suspense psihologic nu l-au 
mai ocolit. y nici regizorii din ,garda 
veche“. Anul acesta a terminat Presu- 
= nevinovat in regia lui Alan J. Pa- 
ula. E vorba de un mare procuror bă- 
nuit că şi-ar fi ucis atracjioasa colegă, 
de mult timp amantă. Actorul reușește 
să se menţină cu atita abilitate mereu 
pe muchie de cuţit, incit piná la final 
spectatorul oscilează continuu între 
„este“ si „nu este”. 
Nimic mai diferit ca Harrison Ford cel 
din dinamicele filme care i-au adus ce- 


‚lebritatea și ‘cel din viata particulară. 


Recăsătorit (cu scenarista Melissa 
Mathison care are la activ printre altele 
scenariul la E.T.), avind si in al doilea 
mariaj tot doi copii, el obișnuiește ca, 
între două filme, să se retragă pe pro- 
prietatea împădurită cumpărată cu pri- 
mele sale onorarii substanțiale și să lu- 
creze. Face mobilă, repară gardul, con- 
trolează vegetația, într-un cuvint — e 
un gospodar. Singura trăsătură comună 


‘cu Indiana Jones: laconismul. Harrison 


Ford vorbește foarte putin cînd dă ochii 
cu presa, iar despre el însuși aproape 
deloc. De unde și putinätatea datelor ce 
¥ on putut wa ina și data naște- 
rii sale e greu de găsit, dar am găsit-o: 
13 iulie 1942. 


Aura PURAN 
15 


A 


PE ECRANE 


p RZEC, ser, FE ; f, 
wer M) 
: > m y 


Ef 
TET 


tre de hotar în evoluția ci Mal 
american, necum a celui mondial. in 
schimb, cînd la 9 dintre cele 14 TU 
mente premiate, un film este mai 
DR ma lui în istorie nu mai poate fi 


isfăcind i de i- 
tate gustul urge la ph sirene 
al lui larg de pe pe bnr yk 

s-a 


rindul în cine 
SK Pai ee 
taculos şi exotism. 

Povestea nefericitului Pu YI, victimă a is- 
toriei, dar şi a firii sale, capătă pe ecran în 
viziunea lul Bertolucci, o structură clasică, 
echilibrată, prin alternanța ritmică dintre 
prezent și trecut. Fi -urile, intro- 
ducerea prin racorduri vizuale zi sò- 
nore, leitmotivele cu valoare metaforică 
sînt procedee îndelung experimentate care 

atit inteligibilitatea tramei, cit 
şi setei în Goa zn acestui 
tip narațiune. ul şi exotis- 
mul sint asigurate | ża scenografie (am- 
bianęa autentică a Curţii interzise), cos- 
tume, figuragie numai in secvenţa în- 
coronării), și ritualuri. Totul este de o 
somptuozitate tipic orientală filtrată prin 
rafinamentul unui ochi de artist pita mei 
Nu este pentru prima dată cind mia 
din L.A. se înclină în fața unei asemenea vi- 
ziuni occidentale asupra unei lumi din 
Orientul proxim, mijlociu sau îi 
Să ne amintim de Lawrence al Arabiei de 
David Lean sau de Gandhi de Sir Richard 
Attenborough. 

Complicate compoziţii ale cadrului in 
care tele inerte prind viaţă, 
lar cele umane se devitalizează în intepe- 
nite atitudini statuare (de pildă cine mai 
deosebeşte statuile de personaje în sec- 
venfa morţii bătrinii impärätese?); sofisti- 
cate combinaţii coloristice şi jocuri de um- 
bre i. ce! menite să e tr plana mo- 

povestirii aga pr socială sau 
psihică a eroului (atome de încununate 
de galbenul imperial pentru secvențele din 
Curtea interzisă, culorile reci cu predomi- 
nanga cenuglulul pentru episoadele din in- 
chisoare, menţinerea împăratului in pe- 


16 


$ 


4 


i: = 
Ę 


numbră pina la apariția preceptorului en- 
glez etc); somptuoase mişcări de at 
care potențează măreția unei Curgl ale că. 
rei ritualuri şi tabuuri sint statuate de vea- 
art Area > soluţii plastice care îşi 
imi semnificaţia prin repetiție 
cul cearceafurilor cu tel: si ra KeA 
două neveste) — toate sint virtuţi cinema- 
tografice datorate colaborării îndelungate 
dintre un regizor de excepţie — Bernardo 
Bertolucci şi un operator de excepţie — 
Vittorio Storaro. Aceste virtuţi, care au in- 
fluengat în bună măsură hotărîrea Acade- 
miei din L.A., gin însă în principal de la- 
tura formală a filmului. A ne limita doar la 
ea ar însemna să identificăm Ultimul îm- 
e t As e superproductie şi nimic mal 
mult. Ce e drept, o su costi- 
sitoare (23 milioane pri ee (pen- 
tru prima dată un izor străin a avut 
permisiunea de a filma in Curtea interzisă), 
rafinată şi impunătoare. 


a 4 
vr 


ina, soția și împăratul 


de Bernardo 


Bertolucci a fost captivat de China în 1984, cînd 
a vizitat-o împreună cu scenaristul Mark Peploe, 
pentru a propune o versiune cinematografică a me- 
moriilor împăratului Pu Yi. După doi ani'de nego- 
cieri, autorităţile chineze şi-au dat acordul, în 
schimbul repro de difuzare a peliculei. Lu- 


crind cu o ec 


ipă formată din englezi, chinezi, ita- 


lieni, regizorul a filmat patru luni la Beijing, Dalian 
şi Sangsgun (în Manciuria). Producţia a înregistrat 


cifre 


e domeniul recordurilor: 9 000 de costume, 


19 000 de figurangi. Succesul filmului a atins un re- 
cord pe măsură: nouă premii „Oscar“ obţinute în 


1988. 


Ecranizind memoriile împăratului-grădi- 
nar Pu Yi, intitulate „De la impărat la cetă- 
pean”, Bertolucci şi-a dorit să realizeze mai 
mult decit o super; 


decit un film ng 

tinul eroului de la 3 şi pină la 62 de ani, 
adică din 1908 — anul încoronării şi pina 
în 1967 — anul morţii sale. 

Demersul este guvernat de o dubiă su- 
biectivitate: cea a autorului cărţii care 
oferă posterităţii o variantă a existenţei 
sale convenabilă atît din punctul lui de ve- 
dere cit şi al celor care i-au comandat-o şi 
publicat-o — regimul maoist chinez; şi cea 
a regizorului italian ale cărui convingeri 
comuniste (Bertolucci este membru al 


tului PCI) actualmente nu mai reprezintă 
pentru nimeni un secret. Astfel filmul ne 
vorbește despre împărat ca despre un pri- 
zonier al destinului său de cap încoronat. 
Dar pe lingă obligaţiile şi interdicțiile im- 
puse de acest statut (în linii mari asemănă- 
toare cu cele ale altor regi din lume), Pu 
Yi este un împărat fără impärägie, ceea ce 
face din el prizonierul unui spațiu — 
Curtea interzisă — şi apoi marioneta unor 
jocuri politice mult peste puterile lui. Fil- 
mul devine astfel povestea singurătăţii 
unul om înconjurat de o întreagă curte 
menită să-l slujească, a neputinței unui om 
investit cu puterea supremă, a marginaliză- 
rii unui om aflat teoretic în centrul unl- 
versului. Pină aici Ultimul împărat este 
tragedia unei vieţi irosite. Numai că Berto- 
lucci încearcă o răscumpărare a destinului 
tragic prin reeducarea personajului în cas 
drul colectivităçii comuniste. lată cum ve- 
dea el dinamica acestei miraculoase trans- 


formări: „impăratul este expresia totală a 
unei colectivităţi. incapabil de a constitui 
un exemplu, Pu Yi n-a fost niciodată în 


, stare de a fi impirat..Ín mod ‘paradoxal 


aceasta s-a produs către sfirşitul vieții sale, 
cînd, după ani de reeducare, a devenit un 
cetățean model gi şi-a cîştigat imaginea de 
împărat — invenția îi aparţine lui Mao 
care a intenţionat să multiplice’ de mi- 
lioane de ori acest cetăţean model şi să 
creeze astfel milioane de impiragi”. 
Fascinat de această Utopie, după cum 
singur o mărturiseşte, regizorul îl trans- 
formă pe laşul, slabul, neputinciosul împă- 
rat Pu Yi în echilibratul, modestul, zimbi- 
torul, împăcatul cu sine gi chiar curajosul 


cetățean Pu Yi. Nici un regret, nici o nos- 
talgie nu se desluseste pe chipul bine in- 
trefinut în penitenciarele model ale Repu- 
blicii Chineze (multe dintre secvențele 
ons mi-au amintit prin falsul lor de 
umea comunistă din Dr. -fivago). Nici o 
revoltă, nici o uimire nu se citesc În privi- 
rile lui în faga Revoluţiei Culturale în ac- 
iune (cu excepţia tentativei de protest, 
Ho argo abandonate, impotriva arestării fos- 
tului său director de penitenciar). Desigur 
că filmul ar fi putut să convertească trage- 
dia neputinței în tragedia indobitocirii,. cu 
condiția pa Bertolucci să nu fie atic = 
crezător potentiala itate a indivi- 
dului de a se schimba Dany in bine. 
Ceea ce nu este cazul. 


Cristina CORCIOVESCU 


| 
| 


rtolucci: 9 p 


LECTIA ISTORIEI 


n mare cineast european ne 
dezvăluie un im t capi- 
tol din istoria Chinei, făcînd 
astfel sensibilă drama şi pe 
tru spectatorii din alte lumi 
decit lumea chineză. 

Văzut cu cigiva ani în urmă, sensibili- 
tatea noastră era impresionată de vir- 
‘tutile estetice ale filmului şi, pentru o 
anumită categorie de spectatori, de 
scenele din lagărul de reeducare. 

Văzut acum, din unghiul post-revolu- 
gionar, virtuțile estetice ale acestui film 
cad apri pe planul secund, punind 
în prim-plan sensuri ale unor drame şi 
destine atit de apropiate nouă, români- 
lor, în acest ceas. Filmul are atitea cali- 


tagi încit analiza lor pe compartimente . 


artistice și o elaborare a sintezei ar 
cere ample studii. Tin doar să amintesc 
aici o secvenţă, dintre cele aparent 
simple, dar de o încărcătură de sensuri 
și trăiri unică în felul ei în istoria fl- 


mului. Este scena în care fostul împă- 
rat, „fiu al cerului“, acum nu încă „ce- 
tagean al R.P. Chineze”, ci doar „807”, 
obiect-om? la una din lecţiile de reedu- 


care, cind se proiectează pe un ecran 
jurnale de actualități din „trecutul în- 


tunecat“, își vede fostul chip de „impä- . 


rat al Chinei“. Se ridică, vrind parcă să 
vadă mai bine, să se convingă pe sine 
că ceea ce vede pe ecran a existat 
cindva, ca o decorporare În moarte. 
Distanţa dintre cei doi, ființa suprau- 


mană de pe ecran şi fiinţa subumană, 


vieguind anonim printre miile de degl- 
nugi fără identitate socială, obiecte 
purtind în loc de nume un număr, dis- 
tanta aceasta dintre cei doi, nu se 
pre aprecia poate decit în ani lumină. 

nt nu doi oameni de clase sociale di- 
ferite, ci două vieţuitoare din două 
specii diferite. 

Istoria, noi românii o ştim mai bine 
ca oricine, a oferit şi mai poate oferi 
încă lecţii necruțătoare. Doar cel care 
nu au luat şi nu lau bine aminte la 
aceste lecţii mai pot avea surprize. 


Malvina URSIANU 


IMPREVIZIBILUL BERTOLUCCI 


a numai două luni după ce a împlinit 50 de ani, Bernardo Bertolucci (născut la 
Parma, in 16 martie 1940) a fost președintele juriului la ediţia de anul acesta a Fes- 
tivalului de la Cannes. A fost desigur încă o recunoaștere a prestigiului internatio- 
nal de care se bucură acest regizor, unul dintre cei mai importanți ai Italiei. Berto- 
lucci nu este numai cineastul care a înregistrat cu filmul său Ultimul împărat un re- 


cord în istoria premiilor „Oscar“ (nouă trofee obținute în 1988). d mp iara sa nu-, 


mara multe titluri care i-au adus faima de cel mai dotat și mai imprevizibil regizor 


italian din generaţia anilor. '60. 


La numai 21 de ani era asistentul lui Pier Paolo Pasolini la Accatone, profesorul caracterizin- 
du-si mai tirziu discipolul ca pe „un maestru al cinematografului-poezie“. Pe un scenariu scris 
de Pasolini a debutat Bertolucci in 1962, cu La commare secca. Acest prim pas cinematografic 
nu l-a împiedicat să-şi continuie cariera literară începută în adolescenţă, publicind mai departe 
posme, cronici literare $i subiecte de film, dintre acestea cel mai faimos fiind cel al westernu- 
lui-spaghetti A fost odată în Vest de Sergio Leone. Revine pe platouri in 1965 pentru a turna 
Înainte de revoluție, după al cărui insucces comercial acceptă o comandă a televiziunii, seria 
Drumul formată din metrajele medii 3 si Traversind Europa. Nu- 
mele sáu reapare pe marele ecran cu scheciul Agonia din filmul Dragoste şi furie, în 1967, an 
in care colaborează cu regizorul Julian Beck la un spectacol al faimoasei trupe Living Theater. 
Următoarele fiime sint puternic marcate de atracția regizorului tru literatură, o anume lite- 
ratură a stărilor tulburi de conştiinţă, pe care Bertolucci încearcă sá le analizeze cu mijloace ti- 
pic cinematogralice. Partener (1968), un film vag inspirat din Dostoievski, este portretul unui 
adolescent care názuieste să devină revoluționar dar nu reușește să-și depășească handicapul 
originii sale burgheze. A fost un mare succes de critică la festivalurile de la Venetia și de la 
Londra, după care a urmat o peliculă primită cu mai mari rezerve, e ului 
(1989), transpunerea cinematografică a unei proze de Jorge Luis Borges, cu titiul semnificativ 
„Tema trädätorului gi a eroului“. În aceleași preocupări tematice se înscrie și Contormistul, 
adaptare a nuvelei lui Alberto Moravia, film care produce o puternică impresie la Berlin, Lon- 


‘dra si mai ales la New York, unde critica îl desemnează pe Bertolucci „cel mai bun regizor al 


anului”. 

După această perioadă a surselor literare, cineastul își scrie singur scenariile pentru Ultimul 
> la Paris (1972), un imens succes international si un subiect ai multor controverse pri- 
vind „sfidarea adresată bunelor moravuri“ şi 1900 (1975). o frescă istorică de 5 ore și jumătate 
finanțată de trei companii americane; „United Artists“, „Fox“ şi „Paramount“. Este o nouă 
etapă de creație pentru autor, marcată de încercarea de a găsi drumul spre un cinematograt 
popular fără a trăda temele sale favorite: bulversarea destinului individului de către transforma- 
rile sociale și politice ale epocii in care trăiește, puterea care corupe, trădarea idealurilor. O 
experienţă inedită este Luna (1979), o altă tentativă de analiză a complicatelor stări sufleteşti, 
examinate de data aceasta dintr-un acuzat punct de vedere psihanalitic. Şi cu următorul film, 
Tragedia unul om ridicol (1981) regizorul încearcă să-și reformeze mijloacele cinematografice, 
diminuind prezenţa eului naratorului în tramă. „Nu eu trebuie să fiu pe primul plan în realiza- 
rea unui film, nu mai trebuie să povestesc la persoana intii, așa cum am făcut in Luna. Eroul 
meu ridicoł trebuie sa se poată vedea singur, iar eu trebuie să-l ajut sá se vadă și de la dis- 
tania". Regizorul și-a respectat acest angajament. 

Fantezia barocă temperată de rigorile naraţiunii clasice favorizează monumentalitatea impre- 
sionantei fresce istorice Ultimul impar: 
lucci. Tonusul meditativ innobileazá această superproductie apreciată deopotrivă de public și 
de critică. Adevărul omenesc al destinului senzațional reconstituit de film este o explicaţie a 
emotiei pe care o declanșează in spectator. Bertolucci declara într-un interviu: „Trebuie intot- 
deauna să încerci să stabilesti un echilibru între documentul istoric și adevărul dramatic. 
Drama învinge întotdeauna. Cred că filmele sint sortite să ofere, în primul rind, emoție“. Sint 
cuvinte care sună ca o profesiune de credință. Așteptăm cu interes să vedem cum se vor mate- 
rializa ele în filmul pe care tocmai l-a terminat, în Sahara. 


Dana DUMA 


al (1987), cel mai mare succes international al lui Berto- . 


remii OSCAR 


REPLICI 


Ultima 
împărăteasă 


acá pina mai ieri destinu! lui 
Pu Yi era pentru unii dintre 
noi practic necunoscut, astăzi 
cinematograful se sträduieste 
să ni-l elucideze din cît mai 
multe unghiuri și puncte de 
vedere. Pe ecranul mare rulează varianta 
lui anglo-italianá. La televiziunea bulgară 
se derulează un serial chinez în multe 
episoade intitulat tot Ultimul împărat. lar 
fa televiziunea română a fost programat 
un film oferit telespectatorilor de către 
Ambasada Chineză din București — Ul- 
tima împărăteasă de Chen Jiahin si Sun 
Qingguo. S-ar părea că aceste replici nu 
sint întimplătoare și au apărut datorită 
faptului că la Beijing și la Roma povestea 


ultimului reprezentant al dinastiei Qing. 


nu_se vede tocmai la fel. 

Factologic, filmul lui Bertolucci și cel al 
cupiului de regizori chinezi sint oarecum 
asemănătoare. Pu Yi se căsătorește cu 
Wan Rong, soția sa oficială și deci impa- 
răteasă, dar are o concubină la fel de ofi- 
ciala, care, la un moment dat, nemuku- 
mită de acest statut, îl părăsește. Impa- 
rateasa, la rindul ei, se simte neglijată și 
isi găsește consolarea in opium şi în bra- 
tele unuia dintre supuși, cu care rámine 
însărcinată. Copilul moare la naștere, 
amantul este ucis, iar împărăteasa inne- 
bune$te. Diferenţele de detaliu contează 
mai putin: dacă copilul s-a nascut mort 
ori a fost omorit, dacă amantul era $ofe- 
rul ori gorila” împărătesei, dacă el a mu- 
rit împușcat ori otrăvit cu vin, dacă nebu- 
nia împărătesei s-a consumat în căminul 
imperial sub -ochii celoriaite concubine 
ori la ospiciu. Sau, mai precis, ele con- 
tează în măsura în care aruncă o altă lu- 
mină asupra personajelor principale şi 
asupra derulării acțiunii, 


Astfel, in Ultima Impărăteasă, Pu Yi 


este departe de a fi play boy-ul manierat 
şi seducător, soțul iubitor pe care numai 
patima pentru drog și înclinațiile lesbiene 
ale soției îl îndepărtează din patul conju- 
gal, iar imaginea alienării ei îl face să 


piardă ultima sansa de a se salva din mii | 


nile sovieticilor la sfirsitul celui de al doi- 


lea război mondial. In varianta chineză. | 


Pu Yi este un imberb fără virstă, impotent 
şi sadic, care își chinuie nevestele nu nu- 
mai prin crize de autoritate, ci și fizic prin 
tot felul de suplicii (lovituri de picior în 
pi ntecul împărătesei gravide, sau alte tor- 
turi orientale pentru cea de a doua con- 
cubină etc.) Mai curajoasă și mai inde- 
pendentă, prima concubină divorțează. 
Mai disperată şi mai fragilă nervos, impá- 
răteasa își pierde minţile. Mai răbdătoare, 
dar nici ea foarte rezistentă, cea de a 
doua concubină moare. lar împăratul își 
plinge soarta de a nu avea parte de fe- 
mei. 

Puse fata in fata, cele două filme de- 
monstrează cum aceeași poveste poata fi 
ridicată la nivelul unei ficțiuni artistice 
sau coborită la cel al unei realități pro- 
zaice. S-ar putea ca aceasta din urmă să 
fie mai aproape de adevărul istoric, deși e 
putin probabil ca sărăcia și lipsa de gust 
care bintuie în cadru să fi caracterizat 
viața curții imperiale în perioada ei man- 
ciuriană. S-ar putea, de asemenea, ca vi- 
ziunea lui Bertolucci caracterizată 
printr-o naraţiune mai sincopata și soluții 
de o violență mai putin explicită (vezi 
„festinul“ cu orhidee al împărătesei) să 
fie mai pe gustul nostru european. Ori- 
cum ar fi, apariția acestor „repiici” este 
cit se poate de interesantă, cel putin do- 
cumentar dacă nu. şi artistic. 


Cristina CORCIOVESCU 


Bertolucck „M-am dus la di- 
rectorul închisorii și l-am în- 
trebat de ce: a fost închis si 
valetul lui Pu Yi, doar nu fa- 
cuse nici o crima. Mi-a ras- 
puns cą fara valet, Pu Yi nu 
ar fi putut supraviețui. El nu 


ştia nici cum să-și lege sin- 


gur șireturile de la pantofi!” 


n alt film a ie- 
şit de sub cor- 
tina de fier a 
cenzurii: Sezo- 
nui 


vestea acestui film, evo- 
cată la conferința de presă 
de câtre regizor, scenarist 
(Constantin Munteanu) şi 
directorul imaginii (Petre 
Petrescu) a reamintit celor 
prezenți de calvarul ci- 
neaștilor de a scoate la lu- 
mina ecranului filmele sau 
doar secvențele mai spe- 
ciale, cele rostind adevá- 
ruri, firește. pe atunci, 
(adică pină în urmă cu un- 
sprezece luni), supara- 


toare. 

Asemeni filmului De ce 
trag clopotele, Mitică?, 
Sezonul... a fost seches- 
trat la începutul anului 
1985 după ce repetate și 
mereu mai indignate co- 
misii de cenzură l-au de- 
clarat „necórespunzator”. 
Dacă in alte situaţii argu- 
mentele interzicerii. frizind 
absurdul sau invocind 
obiecţii rizibile. pot apărea 
astăzi, multora. de neinte- 
tes, in cazul Sezonulul.. 
dată fiind transparenţa şi 
incisivitatea abordării ac- 
tualitatii anilor '80, intre- 
barea care se pune este 
nu „de ce a fost oprit fil- 
mul?", ci — așa cum, 
dealtfel, s-a şi spus la 
conferința de presă — 
„cum de a obținut de la 
fostele foruri un 


giu şi omogen la porțile 
unui important combinat 
chimic, desconspiră, doar 
prin forța de sugestie a 
imaginii atotcuprinzătoare, 
raportul dintre teroare şi 
teamă, dintre obligaţie și 
supunere. Uzina, halele, 
sălile de şedinţă arată 
bine — sintem doar într-o 
bransä model a „epocii”, 
din fericire, revolute — 
oamenii arată însă rău. Un 
inginer sef care igi insu- 
se$te munca unui mai f- 
năr colaborator, spre a 
obține titlul de doctor $i o 
poziţie profesională domi- 
nantă spre satisfacerea 
dorinței de parvenire cu 
orice pret sau cu toate 
prețurile. devine un „mo- 
del" al acaparării puterii 
cu reverberatii mai largi in 
4 “. Dorel Vișan, cu 
toate aparențele omului 
bun, trage sforile cu acea 
credibilitate pe care o au 
toate personajele trecute 
prin personalitatea sa ac- 
toriceasca. Momentul (ca- 
tre final) — cind vede cum 
tot esafodajul ascensiunii 
sale se prabuseste ca un 
castel din cańi de joc, 
cind realizează compromi- 
terea sa în fața „colectivu- 
lui“ şi pierderea puterii — 
este premonitoriu mai ales 
prin precizia jocului lui Vi- 
san. Inginerul asupra cá- 
ruia se operează raptul de 
inteligență (Dan Condura- 
che) bine construit drama- 


18 


turgic are toate datele sa- 
vantului cu capul în nori. 
El „vede“ ecuaţii, dar nu 
vede că funcţia de sel al 
laboratorului de cercetare 
al uzinei, repartizarea fara 
dificultate a unei locuințe, 
în sfirgit o bursă la Ox- 
ford, nu sint decit otgoa- 
nele prin care șeful vrea 
să-l tina legat în slujba 
cauzei sale. Degradarea 
acestui personaj este 
strins corelată cu degra- 
darea intregului climat so- 
cial şi politic. El — care 
visase la pro Nobel, 
renuntase chiar la dragos- 
tea dintii (Carmen Galin) 
pentru ca nimic să nu-i 
stinjeneascá munca — ac- 
ceptă, dupa ani, statutul 
de slujitor docil. Tot așa 
cum la maturitate nu are 
ochi pentru laboranta ca- 
re-l iubește, slujește și se 
face cu discreție pavăză în 
calea pericolelor de tot fe- 
lul pe care inginerul-sa- 
vant nu le vede. Ana Cion- 
tea compune mai mult din 
priviri şi tăceri un perso- 
naj puternic, de un intens 
dramatism, conturind un 
portret al tenacitátii şi in- 
crederii in viaţă. semn ca 
binele a existat și nu a pu- 
tut fi distrus. De altfel, de 
la cele două femei va veni 
si răsturnarea situaţiei. 
Sugestiv este și acel mic 
acvarium așezat în labora- 
tor, metaforă a propriei 
captivitati, asemenea peș- 
tisorului de aur închis în- 
tre zidurile de sticlá ca 
într-un alt univers concen- 
trationar. În secolul nos- 
tru, rapturi de inteli a 
se operează sub diferite 
paravane pe multe meri- 
diane, dar aici accentul 
cade pe contextul (i)lega- 
fitatii ideologice: ai dosar 
ești bun, m-ai dosar nu 
ești 

Sezonul pescärugilor 
este într-adevăr un film de 
actualitate al acełor ani, 
care pune in evidenţă de- 
zastrele nu doar ale unei 
singure generaţii condam- 
natè sa traiască într-un re- 
gim totalitar. Un tävälug 
sociat care in demenja 


Personaje 
marcate 
de un sistem 
pe care 
îl dorim 
pentru totdeauna 
trecut. 
(Marcel lures, 
Dan Condurache, 
George Constantin, 
Radu Amzulescu, 
Valentin Teodosiu, 
Dorel Visan, 


Constantin Codrescu, 


Dumitru Onofrei, 
Gina Patrichi) 


izárii (tel atit de 
drag dictaturii) a frint des- 
tine, a anulat vocatii, a 
promovat non-valoarea în 
schimbul susținerii dog- 
melor ideologice, a falsifi- 
cat insási legea progresu- 
tui 
cer același semn este 
compus şi personajul doc- 
torului în matematici: ple- 
tos, boem. un original, dar 
tata a $ase copii pe care-i 
hraneste cu peşte conge- 
lat — ca si wnzatoruł din 
piata care-i taie „un vraf“. 
(Filmul are numeroase 
asemenea „notaţii” eloc- 
vente pentru traiul de zi 
cu zi). Fie şi numai acest 

j secundar, deve- 
nit principal datorită inter- 
pretării lui Marcel lures, 
era o sfidare la adresa 
unui regim care nu ac- 


Întregul film 


gravitează 
în jurul eroinei 
create 
de Carmen 
Galin 


cepta în nici un chip ex- 
centricitatea. Tandemul 
celor doi „visători“ (Con- 
durache-lures), primul su- 
pus concesiilor, celălalt 
'nesupus lor, trece, în final, 
pe tas de partea adevăru- 
ui. În sprijinul lor se ri- 
dică, toţi oamenii din 
uzină. Cit de frumos ar fi 
fost ca această lecţie de 
solidaritate şi curaj civic 
sa fi rulat în cinemato- 


Regia: Nicolae Upriescu. Scenariut Constantin Muntea- 


nu. imaginea Petre Petrescu. 


rs i Mihai lones- 
cu. Costume Andreea Hasna$. M Mircea Florian. 
sonoră: ing. Andrei Papp. Montaj: Adina Petres- 


Coloana 
cu. Cu Dan C 


rache, Carmen Galin, Dorel Vian, 


Gina Patrichi, George Constantin, Ana Ciontea, Marcel 
lures, Constantin Codrescu, Radu Amzulescu. 


grafe in 1985! Aga cum 
apare acum, secvenţa are 
atmosfera unei şedinţe 
sindicale din uzinele noas- 
tre de astăzi. Cu atit mai 
meritoriu pentru George 
Constantin care, în rolul 
secretarului de partid de 
atunci. reușește in fapt — 
prin forța talentului sau si 
desigur a credințelor sale 
— sa facă mai degrabă 
portretul unui lider sindi- 
cal dintr-o uzină liberă. 
n tot acest „portret de 
grup într-o uzină”, un cu- 
plu de „Ginger și Fred" 
Gina Patrichi, Dumitru 
nofrei) de ta spitalul bal- 
neoclimateric aduce o 
nota de excentrici po- 
etica ce nu-si mai putea 
gasi locul într-o societate 
a Ei au venit de 
Sout moară acasă, și 
chiar mor (Ginger) nu 
doar din pricini cardiace, 
ci ca un simbol al nera- 
cordării la mediu (si tim- 


puri). 

Toate acestea sint con- 
sistente atuuri ale filmului 
şi ale regizorului care în 
batăliile cu cenzura nu a 
cedat: „N-am tăiat nimic!“ 
a declarat regizorul cu 
justificat orgoliu la confe- 
rina de presă. Preţul a 
fost că atit el cit şi filmul 
au fost interzięi. Reintors 
în România dupa absolvi- 
rea IDHEC-ului din 
Franţa. el a perseverat 15 
ani, înainte de a pleca din 
nou din tara, ca să-și im- 
pună statutul de cineast. 


Sezonul 

torul lor a fost condamnat 
la interdicţia de a mai lu- 
cra. Şi ce cineast din lume 
poate sau vrea să facă 


lăudabila sa obstinatie 
face ca filmul sa sufere de 
numeroase lungimi, de ci- 
teva repetari, de ingrogari 
inutile care-l îngreunează. 
Tot așa cum prima parte a 
şedinţelor cu toată reto- 
rica şi terminologia care 
astăzi nu mai pot fi supor- 
tate — chiar dacă unui 
ochi avizat nu-i pot scăpa 
conotafiile ironice din 
multe replici şablon — 
creează un handicap artis- 
tic filmului său. Să nu ui- 
tam. Chiar interzis, filmul 
a fost „ totuşi, în 
anii '80, și ar fi inutil să-l 
supunem acum rigorii cri- 
tice corespunzătoare li- 
bertätilor actuale. Poate 
ca balastul se datorează si 
faptului că regizorul (tot. 
după declarația sa) consi- 


deră Sezonul... ca „un film 
de debut". Şi acesta su- 
tera de preaplinul incepu- 
tului, cind orice cineast 
vrea să spună totul şi înca 


ceva pe deasupra. 

li depistăm talentul regi- 
zoral mai ales în alter- 
nanta acelor secvențe 


sent" (pentru a imprumuta 
titlul unui memorabil vo- 
lum ionescian) cînd inven- 
tivitatea, schimbarea de 
ritm, naturaletea expresiei, 
ce-l recomandă și ca pe 


aşteptă 
următorul film. Sint şi alte 
numeroase „secvențe de 
pur cinema” în filmul său. 
Opritescu știe „să vadă” 
prin ochiul camerei de fil- 
mat un val, un voal, un să- 
rut, o stare, o emoție. El 
ştie să filmeze și în stilul 
video-clip, ca in multe 
dintre bunele filme ale ul- 
timilor ani, fără să piardă 
nimic din substanţa ideii 
urmărite. 

„Perla“ acestui Sezon 
este Carmen Galin. De la 


zosia plese st ape Soe 


sonajul era menit sa fie 
fara cusur, dar Carmen 
Galin îi dă o dublă strălu- 
cire: exterioară $i in- 
terioară. T arii 


două 

de familie şi singurătatea; 
— toate construite pe 
constanta unei unice fore 
de caracter, — solicită la 
maximum interpreta. lar 
Carmen Galin răspunde 
personajului cu o prezență 
fizică de o feminitate cap- 
tivantă, cu o- inteligență 
psihologică și o izie a 
talentului mărturisind pro- 
funda ei stăpinire a subti- 
lității scenice și. cinemato- 
grafice. Actoria ne apare 
pe ecran nu ca o improvi- 
zafie agreabilă, ci ca o 
chinuitoare, dar cit de re- 
compensatoare profesie. 
În interpretarea actriței, fi- 
rescul devine memorabil. 
Întreg filmul gravitează in 
jurul creaţiei ei și se în- 
carcă de o umanitate cre- 
dibilă. lar acele generaţii 
infrinte fac dovada ca nu 
s-au trădat in totalitatea 
lor, ci că au fost trădate 
de istorie. Sau „confis- 
cate" de aceasta, așa cum 
spunea Mircea Eliade. 


Adina DARIAN 


Sala de 


ependenta filmului, cea mai con- 
ditionata industrial dintre arte, de 
cei ce-l finanţează râmine o ches- 
tiune de constantă actualitate. Nu 
mai putin, atu-ul de a fi cea mai 
accesibilă dintre arte a determinat 
și un alt fel de tutelă. Să o numim 
cu un termen generic: ideologică, avind la 
rindul ei o dublă determinare. Una pur poli- 
ticá, guvernanţii dorind sa se folosească de 
forța modelatoare a imaginii asupra publicu- 
lui; o alta dind intiietate vitelului de aur: pro- 
ducătorii și comercianții filmului fiind intere- 
sali să capteze publicul prin orice mijloace. 
De la un meridian sau de la un timp la altul, 
paravanul moralei a fost și este invocat de 
ambele tabere grija pentru familie, crearea 
omului nou, sau invocarea directă a unor an- 
gajamente politice. Așa cum s-a petrecut în 
momentul izbucnirii celor două războaie 
mondiale, cind filmul a devenit un aliat activ 
în antrenarea constiintelor de amindoua pár- 
tile conflagrației. Cu cit mai subtil se exercită 
Lat gi acestei determinări cu atit sint ele 
eficiente. Creatorii (exceptind situația 
cind marile cauze coincid cu opțiunile pro- 
prii) resimt aceste determinări, de orice na- 
tură ar fi ele, ca pe o îngrădire a libertăţii lor 
de expresie și reclamă. aceleași libertăți de 
care se bucură pictorii; muzicienii, scriitorii. 
Dar în cinema materializarea ideilor rămine 
mereu subordonată celor ce au contul în 
bancă. Cercul mai mult sau mai putin vicios 
se inchide. 

Cea mai puternică industrie cinematogra- 
fica (judecind după numărul de filme pro- 
duse, capitalul investit, ciștigul obținut și rás- 
pindirea sa pe ecranele lumii) oferă un exce- 
lent teren de analiză a acestor dependențe. 
Sau, pentru a evita un sentiment de frustrare, 
le-am putea numi: int dente. 

Încă din 1909, Comisia naţională de cen- 
zură pentru filmul american a fost imputerni- 
cită să controleze libera expresie a creato- 
rilor, opt articole de lege interzicind de 
atunci apariția pe ecran a scenelor obscene, 
vulgare, morbide, brutale, violente, a crimelor 
— să nu se arate omorul ca atare (dt am 
evoluat de atunci!), luarea în deridere a ori- 
căror credințe religioase, situații care pot 
prejudicia persoane sau instituții reale sau 
pot influența procese în curs de Ar sala 
Din 1921, restricţiile devin mai eleni şi 
sint legiferate in 12 articole de lege. ydy M 
şase ani, li se adaugă alte zece ger n 
sfirgit, in 1930, ia ființă Liga decentei (Legion 
of Decency) — mereu paravanul moralității 
— prin care intră în vigoare „Codul Hays" 
după numele înaltului nctionar ee 
mental care Ha conceput, devenit şi prese- 
dintele Asociaţiei Producătorilor şi Distribui- 
torilor de film din America (1922—1945) 
Orice incalcare a codului era sancjionata cu 
25.000 dolari, suma exorbitanta pentru anii 
‘30. cind Vivian Leigh a primit pentru rolul 
Scarlett O'Hara, în 1939, 15.000 dolari! Codul 
Hays va funcţiona pină în 1968, după ce pas 
cu pas anumite liberalizari au fost obținute, 
incepind din 1956, în urma ofensivei creatori- 
lor. Ar fi însă o iluzie să se creadă că filmul și 
creatorii sai au scăpat de sub orice control. 


Scenele erotice sint. interzise, 
în timp ce violența e acceptată: 
Robocop 2 de Irvin Kershner 
(cu Peter Weller si Nancy Allen) 


Datele din acest articol, 


cinema 


toate de provenienţă americană, 


explică o stare de fapt. Ne convine sau nu, realităţile 
filmului din lumea de azi trebuie să fie cunoscute. 
Bineînţeles, restricţiile aplicate filmului de peste ocean într-o 
societate democrată nu au nimic comun cu tipul de cenzură 
exercitat asupra artelor de regimurile totalitare de extremă 
dreaptă sau de extremă stingă. Dar după cit se vede, în 
cinema numai „cei mari dintre cei mari reuşesc să se 
sustragă complicatelor mecanisme ale industriei filmului şi pot, 
asemenea unui Kurosawa, să-şi filmeze visele... 


Sallor (Nicolas Cage) gi Lula (Laura Dern) de David Lynch 


incununat cu 


Marele premiu la Cannes '90, refuzat 


să fie difuzat pe ecranele americane in forma originală 


Deceniul șapte, marcat de liberalizările de- 
mocratice ale administraţiei Kennedy în pri- 
vinta drepturilor femeii, ale celor de culoare 
etc., crease incontestabil un cadru incompa- 
tibil cu un cod explicit al cenzurii. Totuși, nu 
a fost doar o simplă coincidenţă că în același 
an, 1968, Motion Picture Asociation of Ame- 
rica (o federalizare a tuturor studiourilor im- 
portante de la Hollywood) condusă de Jack 
Valenti fuzionează cu Asociaţia Proprietarilor 
de săli de cinema in vederea instituirii unui 
sistem de notare a filmelor care să stabi- 
lească accesul la fiecare film în functie de 
virsta spectatorilor. Au fost stabilite patru no- 
taţii: G e pot audiences) — accesul indife- 
rent de PG (paterne! guidance) — su- 
gone ca este de dorit ca tinerii spectatori sa 
ie însoțiți de părinți; PG-13 — anumite sec- 
vente rámin la latitudinea părinţilor dacă sint 
considerate acceptabile sau nu; în sfirsit R 
(restricted) — Interzicind intrarea în sala de 
cinema a celor sub 17 ani, neinsofifi de un 
adult. Membrii acestei comisii de notare — 
aleși de MPAA — alcătuiau un eșantion re- 
prezentativ al părinților din toate straturile 
sociale. La început rolul lor a fost pozitiv. 
Prin autoritatea numitei comisii au fost anu- 
late sutele de comitete de cenzură federale 
care decideau, nu o dată arbitrar, ce filme au 
sau nu au dreptul de a fi difuzate. (În prezent 
mai există o singură comisie de cenzură fe- 
derală, în Texas, la Dallas). Pe măsură ce in 
ultimele două decenii nu doar tematica, ci în- 
săși estetica filmului au escaladat multe ba- 
riere ale non-permisivitatii, singura notație 
generatoare de dispută a rămas acel R, deve- 
nit din ce în ce mai frecvent un obstacol în 
calea difuzării unor creaţii de ex ie, care 
prin natura lor se exclud de la celelalte nota- 
tii ben (G, PG, PG13). lar in absenţa ori- 
cărei vize filmul este refuzat de sălile de ci- 
nema, (aprox. 20 000) bineinteles particulare 
gi i se refuzá publicitatea pe canalele de tele- 
viziune (deși tot particulare) și in presă. 

Din 1968 și pină acum. o jumătate din fil- 
mele făcute în Statele Unite au obținut viza 
R. Se spune însă că oricine a avut sub 17 ani 
in acești 22 de ani, ştie prea bine cit este de 
simplu să intri în sala de cinema cu un frate 
sau cu o soră mai mare, sau pur şi simplu fa- 


cnd ape! la o persoană adultă de la respec- 
tiva casă de bilete,. casierii nefiind cituși de 
putin dispuși să verifice valabilitatea relației 
in ipoteza că ar putea pierde costul unui bi- 
let. Este și unul-dintre argumentele aduse de 
creatori care cer tot mai insistent anularea 
acestei restricţii. 

De ce resimt cinea$tii acest R atit de in- 
oportun? Pentru ca, așa cum se ştie, majori- 
tatea publicului de cinema este formată din 
adolescenţi (chiar dacă unii se pot fofila în 
sala de spectacol, cei mai mulţi renunfä sá 
vadă filmul). Lucrurile sint însă mai bine ti- 
cluite. Filmele care nu obțin nici un fel de 
notație nu pot fi acceptate, printr-o convenție 
contractuală impusă de MPAA, de nici un 
proprietar de sală de cinema. R este deci 
obligatoriu pentru a realiza o audienţă de 
proporţii. 

Disputa R s-a reincälzit din această prima- 
vară și a dominat tot anul cinematografic 
american, după ce citiva regizori de renume 
s-au văzut în imposibilitatea de a-și prezenta 
filmele. Două dintre filmele. marte a ia Can- 


„Arta e menită sa socheze", a deciarat 
Greenaway in faja unei Curți de apel cinema- 
tografic, unde creatorii au dreptul să-și apere 
punctul de vedere. „Eu am îndrăznit doar să 
privesc cu ochii larg deschiși patimile noas- 
tre nemárturisibile; A privesc ceea ce ne 
sperie, ne șochează, ne dezgustă, dar care, în 
același timp, ne obsedeazä pe toți“, a susti 
nut egzon f fara însă să aibă cistig de 

cauză. Ceł putin pina în luna septembrie. 
Dintre filmele care nu au obținut dedt cu 
mare diticultate acest Aga în anii trecuţi s-au 
numărat Cowboy-ul la miezul nopții de 
Schiesin oge Ultimul tes ła Paris al lui Ber- 
tolucci, Crimes of Passion de Ken Russell. În 
ultimul timp, același tratament l-au avut fil- 
mul lui Scorsese zu buni... (Good Fellas), 
A Heart de Alan Parker, Orhideea sălba- 
ticá (cu Mickey Rourke), 9 1/2 săptămini de 
Zalman, cu Kim Basinger de asemenea, Lea- 
gá-má bine al unuia dintre cei mai bine cotaji 


regizori la box-office-ul european, Pedro Al- 
modovar, candidat la Oscar între cele mai 
bune cinci filme străine ale anului 1988 cu 
Femei în 

Paradoxul este că aceste filme cărora li se 
interzice de tapt accesul pe o piaţă libera pot 
fi difuzate ulterior pe video in versiunea origi- 
nală! 

„Ce fac cineaștii e problema lor, nu a noas- 
tra”, declară redutabilul Jack Valenti, ameri- 
canul de origine italiană care de citeva dece- 
nii de cind conduce MPAA, a avut o contri- 
butie esențială în rentabilizarea industriei 
americane de film. Şi el oteră cineaștilor o ci- 
nică soluţie, anume aceea de a-și auto-nota 
filmele cu X (pornografic) (comisia cu pricina 
refuză aceste filme, doar autorii lor au drep- 
tul sá le califice ch X). X-ul este însă consi- 
derat un „sărut al morţii“, intrucit dacă teore- 
tic el acordă filmului dreptul la difuzare, 
practic îi limitează accesul ia o rețea subperi- 
erica. X sau chiar XX sau XXX este adoptat 
doar de filmele porno de superduzină ca un 
mijloc ieftin de atracţie al unui public și el 
derizoriu. Revolta cineaștilor este cu atit mai 
mare (poate egalată doar de neputinta lor le- 
gală de a escalada această restricție) cu cit R 
vizează in special scenele erotico-artistice in 
timp ce violenta dezlántuitá este privită cu to- 
rana. Exemple recente: Total cu Ar- 

prendes y ml in regia lui Paul Ver- 

în regia lui Irvin Kershner 

A o waka b Weller în rolul lui Murphy/Robocop. 

Si iată-i pe mulţi dintre ei (David Lynch a fá- 

cut-o recent) nevoiţi să pună mina pe foar- 

fecá și să scoată secvențele „fierbinti, con- 
formindu-se deci standardelor MPAA. 

Cineaștii nu recunosc nici competența res- 
pectivei comisii (formată din 22 de persoane) 
de a decide unde se termină arta şi unde in- 
cepe pornografia. Motivatie susținută și de 
Societatea naţională a criticilor de film din 
Statele Unite. Multi dintre producători sint şi 
ei de partea lor întrucit se văd în imposibilita- 
tea de a-şi recupera investiţiile. Toate aceste 
forte conjugate au cerut, din 1987, instituirea 
unei vize intermediare A (artistic) — interzi- 
cind pe ecran doar actele de canibalism, sa- 
domasochism și molestarea de minori. Ace- 
lagi Valenti ripostează însă: „Nu noi refuzăm 
A-ul, ci părinții din întreaga Americă”! 

În luna octombrie în urma unui nou scan- 
dał stirnit de scenele libertine din Henry și 
June de Philip Kaufman, compania produca- 
toare MCA a obținut o nouă notație NC-17 
(rezervat adulţilor). „Am revenit la spiritul ini- 
tial’ declară alb Jack Valenti. Dar, neincreza- 
tori. se așteaptă la alte obstacole. 

Războiul R, A, X a atins punctul culminant 
în 1990. O singură concluzie se impune. A 
face film, azi, oriunde în lume, presupune nu 
doar un act de creaţie, ci și o bătălie de o 
duritate extremă, de la obținerea finanţării 
necesare: pină la proiectarea filmului pe 
ecran. 


Adina DARIAN 


O ironic-tandră comedie- 
Leagă-mă bine de Almodovar, 
a fost supusă aceleiași curse 
de difuzare 


cu obstacole a vizelor de 


PE ECRANE 


F N Sey & szą 


e Din familia lui Mickey Rooney 


și Dudley Moore, Tom Hanks 
este şi demn urmaș al 
romanticilor Cary Grant și 
Jack Lemmon 


u O re m m me 


VREAU SĂ FIU MARE 


m nn nn nn 


Film american; 1988. Regia: Penny Marshall. 
Cu Tom Hanks, Elisabeth Perkins. 


Cuprins de primele nelinsti și complexe 
ale pubertatii, un báietel de 12 ani, simpatic, 
dar uritel, visează să sară peste aceasta etapa 
$i sá se vadă dintr-odatá mare. Cu ajutorul 
unui automat de bilci, care contra 25 de cenți 
indeplinegte orice dorință, el devine brusc 
adult. Dar nu orice fel de adult, ci unul cu o 
minte și o inimă de copil de 12 ani. 

łata o idee foarte ofertantă a scenarstilor 
Gary Ross şi Anne Spielberg pe care regizo- 
rul Penny Marshall știe sá o exploateze din 
plin oferindu-ne un film amuzant, emotionant 
si inteligent. 

‚Incongruenta dintre aparență și esenţă, 
dintre erou și societate în care noua lui con- 
ditie îl obligă să evolueze, constituie princi- 
pala sursă a comicului. Părinţii nu-l mai recu- 
nosc, printre colegii de școală nu mai are ce 
căuta, femeile îl asalteazá, bărbaţii îl pizmu- 
iesc, iar-el trebuie să-şi cîştige existenţa și sá 
se descurce singur deși nu ştie să facă alt- 
ceva decit să se ioace. În suita de momente 
comice generate de această situaţie, regizo- 
rul ştie să strecoare și citeva teme serioase: 
tema prieteniei; tema, tipic americană, a reu- 
$itei spectaculoase indiferent de virstă și de 
pregătire; tema dragostei sfirgitá melodrama- 
tic prin despărţirea cuplului. Toate acestea se 
aflä însă subsumate unei unice idei care jus- 
tifica de fapt existența filmului: necesitatea 
unei infuzii de candoare copilărească în lu- 
mea acrită, imbicsitá, infepenitä a aduttilor. 
Una dintre cele mai elocvente secvențe în 
acest sens este cea a cintatului la pian la pa- 
tru picioare, secvență pe care un critic cana- 
dian a inclus-o printre cele 80 de momente 
antologice ale cinematografului anilor '80. 


20 


văz y 


D » 
o 


Cu siguranţă, insă, că toate aceste virtuţi ar 
fi palit fara prezenţa lui Tom Hanks, demn 
urmaș pe linia comediilor romantice ale lui 
Cary Grant gi Jack Lemmon. El a primit acest 
rol dupa ce fusese oferit lui Harrison Ford $i 
Robert De Niro și l-a onorat astfel încit a 
ajuns în bătălia finală a Oscarurilor 1989. 


Cristina CORCIOVESCU 


Z, 


OMUL CU UN PANTOF ROȘU 


Film american, 1985. Regia Stan Dragoti, cu 
Tom Hanks 
o... 


Inocentä și corupție — două piste de ac- 
tiune care se intilnesc in mod neașteptat re- 
zultind suite de gaguri care fac deliciul spec- 
tatorilor tineri: un violonist distrat implicat 
din pură întimplare. într-o palpitantă poveste 
despre sofisticatul filaj polițienesc aflat în- 
slujba... traficului de. droguri. 

În acest remake după Marele blond cu o 
gheată neagră, protagonistul pare să se pre- 
gătească pentru performanța din Big, rol ca- 
re-t va-solicita in primul rind-printr-o regresie 
in timp, o deloc ușoară plonjare in adoles- 
centa, în candoare. 

Privire uimită, nas în vint, zimbęt angelic — 
Tom Hanks este un Pierrot lunatec din fami- 
lia lui Mickey Rooney şi Dudley Moore. Avea 
29 de ani (acum are 35!) și nu jucase decit 
într-un serial tv cînd il consacră filmul Splash 
— un record de box office în America, Aus- 
tralia şi Japonia, în regia lut Ron Howard 
(protagonist în American Graffiti), o incredi- 
bilă idilă între un tinăr oarecare și o blondă 
sirenă (Daryl Hannah, sportiva convertită la 
actorie). prima peliculă a societăţii „Touch- 
stone“, din cadrul companiei „Walt Disney”, 

rofilată pe filme destinate adulților ce au 
ncă disponibilitati juvenile. 

Copil fiind, Hanks visase sá se facă astro- 
naut. Din întimplare, ajunge sa se alăture 
unei mici companii teatrale unde face de 
toate. Abia citindu-l pe O'Neill își dorește cu 
adevărat să devină actor, deși e convins că 
nu are talent. Dar un director de trupă 
shakespeareană are încredere în el şi-l deter- 
mină să urce pe scenă. Timp de trei ani joacă 
roluri din repertoriul clasic și deprinde disci- 
plina indispensabilă profesiei de actor. Exi- 
gent cu sine însuși, incearcă sá nu se repete 
și să nu cedeze la avalanșa de propuneri 
pentru filme de gen „rookn roll-sex-come- 
dies”. Pretinde de la regizor să aibă o fermă 
viziune de ansambiu asupra filmului și sa-l 
dirijeze în consecinţă, pentru că nu-l intere- 
sează sa fie lăsat să facă orice, după pro- 
pria-i inspiraţie. 


OE nn NN 


VREMEA SERVITOARELOR 


— EN, 


Film cehoslovac, 1989, de Irena Pavlásková, 
cu ivana Chylkova, Karel Roden, Jitka Aste- 
rova, Miroslav Etzler 


„Principala calitate a filmului Irenei Pavias- 
ková, pe care i-o servește pe o tava de argint 


S Melanie Griffith, aici în 


istoria, capabilă şi să i-o uzurpe, este aceen 
de a fi o operă semnal de alarmă, despre acei 
moment precis cind totul mai este încă la lo- 
cul său doar pentru o singură secundă. De- 


parte de tonul dulce-amar al filmelor primă- 


verii pragheze, de ironia caustică a unui Jiri 
Menzel sau $arja acerbă a unei Vera Chyti- 
lova, cineasta rásuceste cuțitul in rană cu 
sentimentul clinic al constatării stării de tapt. 
Lumea pe care o descrie e privită din interior. 
Aparentele insealä, dar nu e nevoie de forat 
mult pentru ca adevărul să iasă la lumină, un 
adevăr făcut din inegalitate și compromis, in- 
dividualism și josnicie.“ ~“ 

Aceste aprecieri aparțin lui Jean Roy care 
a selecționat filmul în Săptămina criticii la 
ediția din acest an a Festivalului de la Can- 
nes. 

Născută in 1960, Irena Pavlásková și-a fă- 
cut studiile ła FAMU din Praga, la secția 
filme documentare. Realizatoare de clipuri tv 
și asistentă la studiourile Barrandov, începe 
sa lucreze la Vremea servitoarelor în 1985, 
ee scenariul în 1988 şi-l filmează in 

„Am vrut să prezint starea societății parali- 
zate de anii lungi de putere totalitară, atunci 
cind pe de o parte prolifereaza incontrolabi- 
lul rău comis de cei de la putere, și pe de 
altă parte resemnarea și servila dependență. 


Eroii filmului sint produsele epocii, în care 


functionarea anormală.și dezordonată a so- 
cietátii deformează caracterul individului, 
provocind dezagregarea raporturilor dintre 
oameni și degradarea valorilor morale. Eroina 
este încarnarea concentrată a răului, care 
vrea să domine oamenii $i să-i manipuleze și 
Care, după ce a gustat din forja puterii, re- 
fuză să se mai abțină. Ea știe că forța i se 
cladeste pe slăbiciunea celorlalți, pe delasa- 
rea lor, pe lasitate, pe spiritul invidios și mes- 
chin. Dar frica și slăbiciunea nu pot fi scuze: 
cel ce se supune atacului și nu opune nici o 
rezistență este deopotrivă vinovat“. 

Pentru spectatorul român, şocantă este si- 
militudinea realitátilor radiografiate. Printr-o 


coincidență, la București rulează simultan 
Sezonul 


pescărușilor... 


O FEMEIE FACE CARIERĂ 


Film american 1988, scenariul Kevin Wade, 
regia Mike Nichols, cu Harrison Ford, Si- 
gourney Weaver, Melanie Griffith 


"Drumul spre înaita societate din 
tivă feminină, pe alte coordonate, și geogra- 
fice, gi temporale! Metafora aceasta filmul, cu 
o discreție maximă, o su ază de două-trei 
"ori prin acel travling înainte je fluviu, în 


' trecerea de pe un mal pe celälalt, din cartie- 


rul modest in fascinantul perimetru al Wall 
Street-ului. 

O fată muncitoare și ambi se hotă- 
răște să-şi ia soarta în propriile miini. Nu ac- 
ceptă orice compromis, iar soarta fi suride. 
Ocazia nu trebuie ratată. inițiativa trebuie 
luată în virtutea competitivităţii competențe- 
lor. Odată cu preluarea îndrăzneață a tuturor 
prerogativelor de intoleranta, intransigentá 
şi... compromis, protagonista suferă o uimi- 
toare metamorfoză: tinăra cu licențe de gust 
ce-și schimba la birou adidașii cu pantofi cu 
toc devine o enigmatică doamnă elegant in- 
fäsuratä in vizon ca într-o... a doua natura. 
Saltul de la condiția de subalterna in viata 
profesională, ca si în cea personală. În con- 
fruntare gi cu impenetrabila Sigourney Wea- 
ver, îl eclipsează aproape cu totui pe (aici) 
cam anostul Harrison Ford jocul incendiar al 
Melaniei Griffith (nominalizată ia Oscarul '89 
pentru interpretare feminină). 


trina COROIU 


compania lui James Woods 


CENTENAR 


niversăm centenarul Fritz Lang 
(regizorul s-a născut în $ decem- 
brie 1890) constatind că istoricul 
şi criticul de cinema nu trebuie să 
facă operă „de restaurare“, cău- 
find meritele unei personalităţi 
căzute în uitare. Interesul pentru filmele sale 
a reușit să se mențină constant. Unul dintre 
cei mai importanți cineaști ai expresionismu- 
lui german, Lang a fost nevoit să-și pără- 
sească ţara în anii '30, izbutind să facă apoi o 
îndelungată carieră hollywoodianá (termenul 
hollywoodianá continind în acest caz o cono- 
tatie peiorativă). Cu toate că impresionanta 
sa operă înregistrează destule sinuozitati în 
linia valorii, renumele de „monument cinema- 
tografic" al autorului nu s-a alterat în timp. 
Au contribuit desigur la aceasta cronicarii de 
ia revista „Cahiers du cinema“ care i-au con- 
sacrat în anii '60 numere întregi ale publica- 
a si regizorii din Nouvelle Vague. Francois 
ruffaut igi explică astfel respectul față de 
autorul german: „Fiecare plan al stilului lui 
Lang, fiecare mișcare de aparat, fiecare ca- 
draj. fiecare deplasare a actorilor, fiecare 
gest are ceva decisiv”. Jean Luc Godard a 
mers cu adoratia şi mai departe și, după ce a 
realizat cu Fritz Lang un amplu, și acum in- 
trat in legendă, interviu, l-a convocat ca actor 
in filmul sau Dispretul (1963) pentru a întru- 
chipa personajul pe care il reprezintă in ab- 
solut: cineastul total. 

Fără îndoială că Fritz Lang este în istoria 
cinematografului un reper moral. Refuzul sau 
de a colabora cu naziștii, care i-au transmis 
prin Goebbels propunerea de a conduce ci- 
nematografia, l-a obligat sa fugă în Franţa si 
apoi în Statele Unite, cit mai departe de Hi- 
tler si de admiraţia lui compromiţătoare. Ex- 
perienta exilului a fost cu atit mai dureroasă 
cu cit, pentru a putea face filme în America, 
cineastul a trebuit să suporte capriciile me- 
galomanilor producători hollywoodieni „care 
au ucis Arta“, cum îi caracterizează Lang 
intr-un interviu. Autorul însuşi prefera pelicu- 
lele perioadei sale germane, care l-au impus 
ca pe un artist vizionar și proteic. După Lotte 
Eissner, el este „regizorul cel mai tipic ger- 
man“. Argumentele acestei afirmaţii sint: 
„predilectia sa pentru compoziţie, pentru si- 
metrie, pentru organizarea decorului con- 
struit în studio, înclinația sa spre monumen- 
tal, patos și simbol“. Cineast cu o serioasă 
pregătire de arhitect, Fritz Lang și-a propus 
să creeze prin filmele sale de început o „se- 
rie" dedicată omului german. Moartea obosi- 
ta (1921) este o ipostază a germanului ro- 
mantic, Nibelungii (1923—1924) plasează in 
miezul dramei pe omul legendar, cu instincte 
războinice, iar Metropolis (1926) pe omul 
tehnic al viitorului. Profunzimea crizei morale 
a omului post-belic german este semnalată în 
Mabuse, jucătorul (1922) si Testamentul doc- 
torului Mabuse (1933) filme care, alături de M 
(1933) prevestesc teroarea crescindă a socie- 
taţii dominate de ideologia fascistă și trage- 
dia singeroasă în care avea să fie implicat un 
intreg popor. „Sintem cu toţii fiii lui Cain”, - 
scria undeva Lang, cineastul care nu a înce- 
tat, în întreaga sa operă, să exorcizeze un 
sentiment de culpabilitate pe care unii l-au - 
resimţit abia după încheierea celui de-al doi-. 
lea razboi mondial. 3 

Pecetea expresionismului, detectabiia mai 
ales in imaginea foarte elaborata $i in debor- 
danta fantezie decorativa, o poarta $i filmele 
holływoodiene ale regizorului. Dintre nume- 
roasele pelicule facute de el in America se 
detașează valoric ȘI cătăli mor (1943), Minis- 
terul groazei (1944), Strada roșie (1945), Gar- 
denia albastră (1953) și Cind orașul doarme 
(1956), remarcabile nu numai pentru rafina- 
mentul lor plastic, dar și pentru intensitatea 
acelui sentiment de împotrivire a omului în 
fata destinului, atit de prezent in opera auto- 
rului. Exilatul Fritz Lang a mai reușit să facă 
filme și în patria sa. Tigrul din Bengal (1959) 
și Cei 1000 de ochi al doctorului Mabuse 
(1960), realizate în R.F.G., fiind variante so- 
nore ale unor creaţii din perioada „marelui 
mut”. 

După moartea regizorului (petrecută în 
1976) interesul față de opera sa nu a scăzut. 
Pe ecranele cinematecilor din întreaga lume 
operele lui igi au locul cuvenit iar istoricii și 
criticii de cinema continuă să le examineze. 
Personajul Lang continuă și e! să-i fascineze 
pe tinerii cineaști. lata ca iugoslavul Karpo 
Godina încearcă să-l reinvie in filmu! său Pa- 
radisul artificial, ce evocă prietenia dintre au- 
torul german si doctorul Grossmann, de ori- 
gine slovenă. Prezentatá în premieră la edia 
1990 a festivalului de la Cannes, pelicula este 
un afectuos omagiu dedicat lui Fritz Lang în 
anul centenarului nașterii sale. Un gest care 
impune în această frivolă lume á cinemato- 
grafului, unde valoarea cineastului este ade- 
sea confundată cu voga sa. i 


O comedie-sexy de 
si datorita Monicai 
Nini Tirbuşon 

de Marcello Fondato 

(cu Gastone Moschin) 


z "zer 
i 


= Hair — de la scandalul 
de pe scena. pe ecran 


n viziunea lui Milos Forman 


Ce vom vedea in 


A 


stagiunea '90-'9 1? 


A RER 


4, primele luni după Revoluţie, Cinemateca románá:a prezentat che ceva din lungul şir al 
filmelor interzise de dictatură. Dar abia acum, odată cu deschiderea noii stagiuni, Cine- 
mateca își poate da măsura multiplelor sale posibilități repertorialg. A ambițiilor culturale 
si organizatorice, a inventivitafii în alcătuirea, fără nici o opreliste, după criterii strict va- 
lorice, a grupajelor 'sale tematice, a retrospectivelor şi medalioanelor artistice, a ciclurilor 
de conferințe şi filme. ilustrind capitole din istoria -cinematogratului. Reafilierea Arhivei 

noastre la Federația internaţională din care fusese exclusă prin neachitarea cotizatiei, minime, 
de altminteri (refuzarea ei de către dictatură era tot o forma de strangulare a culturii) face po- 
sibilă reluarea schimburilor vitale de valori ale artei a — reimprospătarea repertoriului să- 
răcit în ultimii ani, primirea unor programe itinerante atit de utile în cunoașterea peisajului ci- 
nematografic mondial. . — 5 4 ) x $ 

Desi mai putini ca altă dată redactorii Arhivei cinematografice — coordonator principal al s 
programelor cinematecii fiind criticul Mihai Tolu, ale carui pasiune și competenţă asigura de £ 
peste două decenii aceste programe — isi propun să realizeze, incă din această stagiune „ex- E 
plozia“ informational-artistica pe Care o așteptăm de la importanta instituție de cultură cinema- 


tograficá. 

gelu cel mai ambițios, pentru că el presupune o selecție riguroasă, o antologie ad-hoc, mi f 
se pare cel intitulat: „60 de opere fundamentale ale cinematografului mondial”, care incepe cu 
Cabiria italianului Pastrone (1914) și intoleranța americanului Griffith, trecînd prin operele cla- 
sicilor gi cele ale unor contemporani de prim rang: Orson Welles, Bergman, Bunuel, Fellini, 
Kurosawa, Visconti, Resnais, Godard, Antonioni, dar și ale mai tinerilor fraţi Taviani (cu Noap- 

tea Sfintului Lorenzo) sau Bertolucci (Ultimul împărat). Nu vor lipsi din programele de la Efo- 

rie nici „monștrii sacri ai comediei” — suita cu acest nume readucindu-ni-i pe Chaplin şi Bus- 

ter Keaton, Tati gi Pierre Etaix, Max Linder, Stan și Bran, Woody Allen si Jerry Lewis, ca gi pe 
românii Constantin Tănase, Stroe și Vasilache, Birlic.. : 

. Preocupările artei a șaptea de a surprinde conflictele complicate individ-societate se vor re- 
găsi in filme reunite sub generice ca: „Omul și legea“, „Între dictatură si democraţie“ (în cadrul 
cărora vom revedea şi Z $i Stare de asediu, dar și cheva filme inedite), „Dezmoșteniţii soartei" 
gi — atR de PE: ca sursă de inspirație pentru cineaştii moderni — grupaj pe tema „Virsta a 
treia — singurătatea”, cuprinzind, firește, bulversantul Umberto D (De Sica), ikiru (Kurosawa) 
si probabil realizări mai noi. : 

Apreciatelor portrete. cinematografice de mari actori şi regizori li se vor adăuga in această z 
stagiune nume noi: Marlene Dietrich, Al Pacino, Gérard Depardieu, Oleg lankovski, Pier Paolo m 
ay papi Tarkovski, Steven Spielberg, cu completările — mult așteptate — ale filmogra- 
r zi. 3 
Ciclul-bombá al stagiunii '90—'91, A va reprezenta, probabil, cel intitulat foarte atrăgător (ca 
și cartea celebrului critic Ado Kirou) „Erotismul in cinema". După atita ipocrizie, pudibonderie, 2 = 
EJ Un actor din ce in ce vajnică interdicţie, vom putea urmări gi la Bucureşti: ese a Paris (Bertolucci), gocan- A muri din dragoste 
+ Te Aha at tul superspectacoi fellinian Satyricon, violenta Portocată (Kubrick), Tăcerea bergma- de Andre Cavatte 
mai popular — Oleg lankovski niană ori Fructul oprit al Verei Chytilova, ca și cîteva din peliculele mai vechi care au scandali- = AS oe 
zat, prin noncontormismul lor, publicul anilor '30, avind ica vedete frumoasele vampe ale vremii „filmul care a facut sa 
$ Ap pa ree cs frentia deraa sau ien Înger albastru cu Marena Dietrich. plinga întreaga Franța“ 
i i n cu totul alt gen de interes vor stirni, presupunem, filme cu caracter politic-fiosonc pre- + Girardot < 
eS Moarte la Veneția N cum: Războiul s-a sfirgit de Alain Resnais, cu un érou, combatant social obosit, interpretat in (cu Annie Girardot si Bruno 
somptuoasa versiune viscontiana forță (artistică) de Yves Montand; mi filme Resets pe ene istorice ca Asasinarea lui Pradal) 
(cu Silvar Mangani Tro! regia Joseph Losey), cu o distribuţie internațională răsunet, care-i reunește pe Ri- 
Ca = $ s A > INGAR ? ej Le waj Alain Delon, Romy Schneider, Enrico Maria Salerno. Sau ficțiuni cinematogra- 
si Bjorn Andersen; fice bazate pe realități terifiante ale regimurilor totalitare, amintind universuri kafkiene, precum D O vampa a deceniului al 
ecranizarea faimosului român Gluma al cehoslovacului Milan Kundera (după realizarea acestui EA ZPA 
film regizorului Jaromir Jires i s-a şters acest titlu-blestemat din filmografia oficială). Lor li se treilea Louise Brooks 
adaugă ecranizarea cărții compatriotului nostru exilat Virgil Gheorghiu A 25-a oră, avindu-l ca E 
regizor pe Henri Verneuil. Si tot pentru.prima oară găzduite de cinemateca noastră, mult aş- 
teptatele titluri de referință din cinematograful contemporan: Moarte la Veneţia (Visconti), 
Bonnie și (Arthur Penn), Easy Rider (Dennis Hopper), Balul v: ( an Polan- 
ski), Morgan (Karel Reisz), Doctor za Daria Lean), Sint un elefant, doamnă (Peter Zadek), 
Dr. Strangelove (Stan Kubrick), (Ken. Russell), Cirtija (Alexandr Jodorowsky) 
Pentru cei interesați „O istorie vie a contemporaneitáfii” (titlul altui grupaj), Cinemateca 
oferă un amplu program cu filme de montaj bazate pe documente de maximă importanţă. Cum 
ar fi cele două documentare realizate de cineastii cehi la intrarea trupelor sovietice in Praga, 
filme încredințate în 1968 Arhivei române spre păstrare, (și, evident, neputind fi difuzate la ei și 
ła noi decit acum). Tot inedite, cu valoare informaţională specială, sint și documentarele reali- 
zate între anii '41—42 de Paul Călinescu:și lon Cantacuzino: România în lupta contra boigevis- 
mulul (două serii). File din zbuciumata istorie a ultimei jumătăţi de secol evocă şi Memoria . 
scurtă (Franța — realizat in 1962), Cele mal frumoase ore (Marea Britanie — 1964), 63 de zile 
(Polonia, 1969) ori Bătălia pentru China (SUA, 1944). Pentru a recupera lipsa noastră de infor- 
matie asupra cinematografului nord-american între anii '70—'90, Cinemateca ne promite o am- 
pla retrospectivă reunind autori importanţi ca: Francis Ford pola, John Huston, Robert Alt- 
man, Arthur Penn, Alan Pakula, John Boorman, Bob Fosse, Brian De Palma, Cimino și alții. În 
cadrul schimburilor cu alte arhive. Gosfilmofond din Moscova'ne împrumută citeva din realizä- 
rile regizorului Aleksandr Sokurov, treirlung metraje în premiera: Vocea solitarä, Dureroasa ne- 
— fantezie după piesa lui Bernard Shaw „Casa inimilor sfärimate“ — ecranizare care a 


Z 4 à ak, 


stirnit multe controverse în Uniunea Sovietică și Zilele eclipsei realizat in 1987. De asemenea, 
ne sint puse la dispoziţie și citeva din filmele cunoscute in care a evoluat popularul actor Oleg 
lankovski: Oglinda (Tarkovski), O dramă la vinătoare (Emil. Loteanu), Sonata Kreutzer (Svei- 
ter), Premiul (Serghei, Mikaelian), dar și cinci filme in eră pentru spectatorii Cinematecii: 
Cotitura în vis și realitate, 


de Vadim Adrasitov, i Un talisman și Filatorul — toate 
trei sub bagheta lui Roman Balaian sau Omorkea dragonului, realizat in 1988 de Mark Zaha- 


rov. a \ 
Lista ineditelor ar putea continua. Dar să nu le epuizăm chiar pe toate, pästrind che ceva și 


spectatorii dornici de surprize la fata locului. i 
sd Stă ERN sf Alice MĂNOIU 


© Noi FILME, NOI 
AST TEPTĂRI: a ana A de 


ey Lumet. Acţiunea se pe- 
tez in New York City si in cen- 
trul acesteia se află o imensă 
afacere de corupţie oficială. Sid- 
ney Lumet (12 furioși, 
Verdictul intre multe alte filme) 
este cunoscut pentru preocupă- 
rile sale privitoare la corupție, 
justiție și moralitate. in Q and A 
naraţiunea este purtată de poli- 
tisti si avocaţi. Atmosfera este în- 
cordată, accentuată — pe lingă 
malversafiunile birocrației admi- 
nistrative — şi de izbucniri ra- 
siale. Timothy Hutton este un 
anchetator care trebuie sa dea 
de firele ascunse ałe unui asasi- 
nat; polițistul este Nick Nolte. 
Unele comentarii subliniază fap- 
tul că principalul scop al acestui 
film este pentru Lumet acela de 
a scoate la lumină nu numai un 
caz ci atmosfera de violenţă ra- 
sială care domină administraţia 
publică și nu lasă nimic în jurul 
ei nealterat. e Malina se intitu- 
leazá filmul semnat de Werner 
Schroeter şi care trezește spe- 
rantele unui succes ieşit din co- 
mun. Schroeter se consacrase în 
uitimii ani regiei de operă. Şi-a 
întrerupt acum această activitate 
pentru a filma transpunerea ro- 
manului scriitoarei austriece In- 
geborg Bachman. „Malina“ este 
singurul roman terminat şi publi- 
cat în ţara ei de baștină și, la 
prima vedere. este o poveste de 
dragoste care, încet, încet, de- 
vine contorsionata: o tinara scrii- 
toare vieneză trăieşte o puternică 
dragoste pentru un bărbat numit 
Malina. (Rolul este interpretat de 
Mathieu Carriere. Tinara scrii- 
toare este interpretată, în filmul 
lui Schroeter, de isabelle Hup- 
pert, foarte solicitată de realiza- 
tori în ultimul timp.) Într-o bună 
zi însă, scriitoarea se infilnegte 
cu un oarecare ivan (mai finar 
decit ea) $i se naște o pasiune 
devoratoare. „Este vorba aici 
despre o poveste care nu se in- 
scrie în tradiționalul triunghi — 
doi bărbaţi și o femeie — spune 
Isabelle Huppert. Apare o puter- 
nică reacție de gelozie care duce 
la manipularea întregii situaţii şi 
astfel povestea devine tensio- 
nată. După părerea mea — mai 
spune interpreta — Malina este 
un film despre o dorință capabilă 
să și ucidă căci, pe măsură ce 
dorința aceasta crește, ea o și 
devoră pe nefericita îndrăgostită. 
Si astfel povestea devine mai in- 
a: e Soare chiar și 
se intitulează ultimul 

film semnat de Paolo și Vittorio 
Taviani (cu Julian Sands și Nas- 
tassia Kinski în rolurile princi- 
pale). Este vorba despre o adap- 
tare liberă după o povestire de 
Tolstoi în care un om se află în 
căutarea adevărului, a absolutu- 
lui, poate chiar a lui Dumnezeu. 
Cei doi celebri frați și cineaști 
italieni se feresc să cadă într-o 
poveste despre supranatural! sau. 
cum s-a spus, despre vagabon- 
dajul spiritului, ei prefeńnd să 
pună accentul pe dificultatea 
dacă nu chiar imposibilitatea 
omului de a se smulge din relati- 
ile terestre. Eroul povestirii cu- 
noa$te eşecuri după eşecuri și 


ajunge chiar în pragul sinuciderii. 
ful Octombrie 


Urmărirea 
E producție americană sem- 
nată de John McTiernan cu o 
distribuţie masculină „foarte 
tare“: Sean Connery, Glenn 
Scott, Alec Baldwin. Este cel 
de-al patrulea film realizat de 
Tiernan $i, dupa cum afirma unii 
comentatori, regizorui confirma 
calităţile sale de cineast mai ales 
prin stilul pe care îl impune na- 
ratiunilor sale, şi care este rele- 
vant și aici. Această urmărire, 
mai exact o vinătoare, este un 
thriller tipic în spiritul „războiului 
rece“ tratat însă cu optica des- 
tinderii (așa l-a categorisit un 
critic). Un submarin sovietic pă- 
trunde în apele teritoriale ameri- 
cane. Va urma oare © declaraţie 
de război? Greu de prevăzut. Fil- 
mul avansează într-o atmosferă 


22 


incordata care devine un fel de 
joc de-a v-aţi ascunselea între 
giganți. e De reținut filmul ar- 
gentinienei Nelly Kaplan Plaisirs 
d'amour (ca $i melodia retro-re- 
tro invocata probabil pentru in- 
dulcirea unei atmosfere care este 
departe de a fi romantioasä). 
Nelly Kaplan nu face altceva de- 
cit sa sfigie mitul lui Don Juan 
(interpretat de Pierre Arditi). 
Francoise Fabian, care a fost și 
ea invitată în distribuţie de reali- 
zatoarea sud-americană, spune 
despre film: „Imi place povestea 
asta perversă şi ironică în care 
se spun o sumedenie de lucruri 
importante cu mult umor“. e 
Chiar în această lună, noiembrie, 
are loc premiera europeană a ul- 
timului film realizat de Bernardo 
Bertolucci intitulat Un ceai in de- 
gert (amănunte — după eveni- 
rel şi dupa primele comenta- 
ru 


O EVENIMENTE, 
PLANURI, DATE: iata 


chiar o știre ce se înscrie perfect 
sub acest titlu: a luat fiinţă o 
bancă de date ale cinematogra- 
fului. În Italia îşi are sediul 
această cu totul nouă bancă de 
date şi conţine informaţii privi- 
tore la 30 000 filme. Oricine — 
se spune în anunţul înfiinţării ei 
— oricine poate consulta acest 
tezaur informativ al artei a şap- 
tea. Arhiva electronică conţine 
atit date artistice cit si tehnice 
privitoare la peliculele care au 
trecut pe ecranełe peninsulei ita- 
liene incepind din 1928 și pina 
astazi. e Ne-am ocupat mai sus 
de ultimul film al fraţilor Taviani. 
lată că Gerard Legrand consacră 
tandemului cineastic italian un 
studiu sub forma unui volum 
care a văzut lumina tiparului la 
Paris, chiar în septembrie anul 
acesta. Este — se spune în 
anunțul apariţiei — prima carte 
despre frații Taviani: „Intre poe- 
zie şi utopie, istorie şi politică, 
frații Taviani vorbesc despre Ita- 
lia prin filmele lor: Padre Pa- 
drone, Noaptea sfintului Lo- 
renzo, Good Morning Babilonia! 
pină la ultima lor realizare intitu- 
lată Soare chiar și noaptea, ce 
apare acum pe ecran“. e De 
semnalat la loc de frunte şi nu- 
mărul special „Cahiers du Ci- 
néma“ pe luna septembrie, nu- 
măr închinat cinematografului 
sovietic cu mențiunea „totul des- 
pre filmul sovietic post Peres- 
troika". La cinci ani de la Peres- 
troika, ce anume se petrece în 
cinematograful sovietic? Au sca- 
pat oare filmele de cenzură? 
Care sint acei cineasti ale căror 
nume vor supravieţui? Ce teme 

ă astăzi filmul sovietic? 
Revista „Cahiers du Cinema“ a 
căutat răspunsul la aceste între- 
bări chiar în Uniunea Sovietică, 
de la Moscova la Leningrad, de 
la Riga la Tașkent. Revista „Ca- 
hiers du Cinéma” este intotdea- 
una un loc de referință iar acest 
număr o dată mai mult. 


© PE PLATOURILE 


LUMII: Bitte August, realiza- 
torul scandinav a inceput filma- 
rile la noul sau film, care poartă 
titlul Best Intentions (adică Cu 
cele mai bune intenţii), al cărui 
scenariu, și acesta este elemen- 
tul ceł mai important, a fost scris 
de Ingmar Bergman și este de 
fapt povestea propriei sale vieţi. 
Filmul lui August este o copro- 
ductie franco-italo-daneza. © 
Akira Kurosawa, care dupa cum 
se știe declară mereu că renunţă 
sa mai filmeze, a anunţat un nou 
film care se va intitula Rapsodie 
de august. În rolul principal, și 
aceasta este o noutate absolută 
pentru Kurosawa, va apare Ri- 
chard Gere, actorul american ur- 
mind să interpreteze rolul fiului 
unui cultivator japonez care 


ac 
ren 
= 
= 
* 
i 
<a 


© Raquel Welsh 
a împlinit... 
50 de ani. 
Si, cum se spune, 
nu-i arată 


3 Cea mai rapidă ascensiune actoricească 
in. filmul italian in -1990: Valeria Golino 


© Nu a primit rol în filmul 
tatălui ei, Sidney Lumet, decit 
după mai multe probe 
gi după verdictul echipei 
(Jenny Lumet) 


© scan Connery comandant 
de submarin sovietic 
în concepție „post războiul rece“ 


8 Francoise Fabian căreia 


plac „poveștile perverse 
și ironice“ 


trăiește în Hawai și al unei ame- 
ricane care se întoarce în Japo- 
nia pentru a-și vedea tată! grav 
bolnav. Încă o noutate, destul de 
surprinzătoare totuși, este aceea 
că Rapsodie de august este pri- 
mul film al lui Kurosawa finanțat 
în întregime de studiourile japo- 
neze în ultimii 10 ani. e Peter 
Bogdanovich care filmează des- 
tul de rar a început să lucreze 
acum la New York o comedie 
care poartă un titlu cu accent 
critic, Celălalt tu pe un scenariu 
scris de Ziggy Steinberg. În rolul 
principal va apare Richard Pryor. 
e Tinarul cineast portughez Joa- 
chim Leitao a inceput. cel de-al 
doilea film de lung metraj al sau 
care se intitulează Di ex- 
tremă. Aspectul menționat de 
comentatori este acela că reali- 
zatorul portughez încearcă să 
transpună pe peliculă experiența 
unui sentiment inspirat de o me- 
ditatie a lui Andy Warhol. Şi care 
ar fi acest sentiment atit de lung 
descris? Să te simţi în realitate 
ca un personaj de ficțiune. Rolul 
central, acela al unui disc-jock 

îndrăgostit de o femeie implicată 
într-un trafic de diamante, este 
interpretat de Simone de la 
Brosse iar cel al femeii fatale de 
Laura Morante e Regizorul ma- 
ghiar Istvan Szabo este finanțat 
de producătorul englez David 
Puttnam ca să —n pe peli- 
culä tirea Intinire cu Ve- 
nus. In distribuție Glenn Close, 
Niels Arestrup și Erland Jo- 
sephsson. Povestea se desfa- 
soará la Paris unde un dirijor in- 
cearcă să pună în scenă o operă. 
e Sylvester Stallone apare într-o 
comedie intitulată Oscar în regia 
lui John Landis. Sylvester este 
aici un mafiot care se străduiește 
să revină pe calea cea bună doar 
pentru a împlini dorința testa- 
mentará a tatălui său. (Intr-ade- 
văr să mori de ńs!). e Realizatoa- 
rea Chantal Ackerman și-a în- 
cheiat în luna octombrie filmările 
la Noapte și zi care este o varia- 
tiune pe tema unui triunghi de 
îndrăgostiți. (Precum se vede 
toată lumea neagă valabilitatea 
triunghiului amoros dar îl in- 
vocă). in principalele roluri apar 
Thomas Langman, Francois Ne- 
gret si debutanta Guilaine Lan- 
dez. e Ultimul film al lui Manoel 
de Oliveira care poartá titlul. Nu, 
sau zádárnicia gloriel de a po- 
runci a avut o răsunătoare pre- 
mieră la Paris. Critica afirmă că 
ar fi vorba despre unul dintre 
cele mai mari filme ale anului şi, 
fără doar și poate, capodopera 
lui Oliveira. „Cahiers du Cinéma" 
specifică: „Este o magistrală lec- 
tie de istorie şi cinema compara- 


bilă cu legendara Intoleranfá a . 


lui Griffith”. e Claude Lelouch 
abia și-a prezentat la Veneţia ul- 
tima sa realizare intitulată Zile şi 
luni că a și anunțat intrarea in 
producţie a altui lung metraj. 
Este vorba despre un film care 
se va intitula, probabil, Povestea 
cea frumoasă evident o poveste 
de dragoste care tine de... 2000 


Coperta | Richard Gere e 47 


de ani a cărei acțiune se va.des- 
făşura în cele patru colţuri ale 
globului (în filmul care rulează 
acum pe ecranele noastre itine- 
rariul unui răstățat nu se 
ajunsese încă în toate cele patru 
colțuri ale lumii). Vor fi intiiniti 
actorii cei mai apropiaţi ai lui Le- 
louch, între aceștia Vincent Lin- 
don, Patrick Chesnais, Charles 
Gérard, dar și o nouă venită in 
popu! privilegiat Isabelle Nanti. 
n fruntea tuturor Béatrice Dalle 
şi Gérard Lanvin. e Nico Papata- 
kis a început în luna octombrie 
filmările la povestea inspirată din 
viata lui Jean Genet. Titlul inca 
nu se cunoaște dar distribuția 
cuprinde pe Michel Piccoli şi Lila 
Dadi, în principalele roluri. 


© RECUNOASTERE: 


Cineastul și scriitorul german 
Alexander Kluge, astăzi în virstă 
de 58 de ani, a primit din partea 
municipalității din Hamburg 
„Premiul Lessing". Acest premiu 
a fost fondat în 1929 cu ocazia 
celei de-a 200-a aniversări a naș- 
terii lui Lessing și este decernat 
din patru în patru ani.-La cere- 
monia remiterii acestei „distincţii 
sociologul de reputație euro- 
peană, Jurgen Habermas, a rostit 
o laudatio în care l-a calificat pe 
Kluge drept „acea folositoare cir- 
ttä care distruge gazonul cel 
frumos“. Decernarea premiului a 
avut loc într-o sală de cinema 
din Hamburg cu care ocazie au 
fost prezentate fragmente din 
mai multe filme ale lui Kluge și 
s-au citit pasaje din cari sem- 
nate de el, totul pentru a se ilus- 
tra calitatea gindirii sale. Mai 
mult chiar, aceste citate din 
opera scrisă a cineastului au fa- 
vorizat improvizarea unui fel de 
scenariu al evenimentelor ger- 
mane din-aceastá toamnă. Kluge 
a preluat inițiativa pe care a con- 
siderat-o o obligaţie a sa dea 
face un film pe tema unificării 


© REMEMBER. Avero 


Moravia nu mai este. Octogenar 
şi bolnav, Alberto Moravia nu era 
numai scriitor gi gazetar dar gi 
cineast, dar și inspiratorul multor 
filme de referință din producția 
italiana şi nu în ultimul find, un 
foarte citit critic de film. (Cu 
toate că mulți dintre confrații sai 
în ale criticării filmelor se arătau 
circumspecti față de modul lui 
de a le privi, discuta și scrie des- 
pre ele. Unul din cei mai acerbi 
şi sarcastici critici, Pietrino 
Bianchi. il persifla pe Moravia 


spunind: „Am în privința lui, ca. 


critic de film, acea rezervă pe 
care o are un specialist fata de 
un diletant“). Publicul îl citea 
insă pe Moravia cu mare atenţie 
și fidelitate în paginile pe care le 
semna cu regularitate, începind 
chiar din 1955, data apariției ves- 
titului, astăzi, sáptáminal roman, 


Cotton Club, Cu sufletul la gură 


v Janet Jackson © 


Echipa redactionala: Adina Darian — redactor-sef, Mircea Alexandrescu 
redactor-sef adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Coroiu, lleana Danalache, 


Dana Duma, Alice Mănoiu, loana Statie, Doina Stănescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la Combinatul Poligrafic București. 


Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucuresti — 41917. Exemplar lei 10 
Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Rompresfilatelia — 
sectorul Export-Import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Presfil 
Bucuresti — Calea Griviței nr. 64—66 : 


„L'Espresso“ Moravia scria însă 
despre tilm în multe alte publica- 
ti. Recent a apărut în Franța o 
culegere de articole de-ale sale 
despre cinema, volumul fiind 
prefațat de Fellini. 


O DIN LUMEA FIL- ' 


MULUI. Scriitorul ceh Milan 
Kundera a fost invitat de preșe- 
dintele Republicii, Vaclav Havel, 
să se întoarcă în Cehoslovacia si 
să accepte să facă parte din con- 
siliul său personal. Întreaga 
operă a scriitorului (20 volume) 
va apare la Praga în scurt timp, 
după 20 de ani de interdicție. 
Totodata, Kundera își va prelua 
catedra de profesor la celebra 
şcoală de film pragheză care i-a 
dat între alții pe Forman, pe 
Menzel, pe Jires. e Dirk Bogarde 
n-a apărut pe un platou de fil- 
mare de 12 ani. Realizatorul 
francez Bertrand Tavernier l-a 
invitat să joace în Daddy Nostał- 
gie și filmul se bucură de un 
imens succes. Saptaminalul 
„Nouvel Observateur' i-a solici- 
tat actorului englez un interviu 
care este foarte... englezesc în 
spirit. De exemplu: „Dirk Bo- 
garde — scrie Bernard Gónies — 
adoră să vorbească. Are senti- 
mentul că se dezvăluie. În reali- 
tate, își ascunde de minune jo- 
cul, căci este un om foarte pu- 
dic. Întrebare „Într-un film ca 
acesta (al lui Tavernier n.n.) in 
oare interpretati rolul unui bărbat 
afiat în pragul morţii, banuiesc 
că v-aţi simțit foarte implicat“... 
Răspuns: „Ce anume? Moartea? 
Eh, moartea... (cade pe ginduri). 
Toată lumea trece pe acolo. 
Dumneata nu treci?“ e Emmanu- 
elle Beart — pe care spectatorii 
nostri o pot vedea acum pe 
ecrane în filmu! Manon gi izvorul 
— se bucură de o mare popu- 
laritate în Franța, in ultima 
vreme. Joacă în filme dar 

mata pentru roluri în teatru. in 
noua stagiune care a ridicat cor- 
tina în octombrie, apare în „Mi- 
zantropul” de Moliere. „Prima 
opțiune a vieţii mele a fost să fiu 
actriță — mărturisește Emmanu- 
elle Beart. Multă vreme nu ești în 
stare să alegi. O fac părinţii pen- 
tru tine și te pot distruge. Cit pri- 
veste dragostea ea nu poate fi o 
alegere, ea dă peste tine." in fil- 
mul lui Claude Berri ea era evo- 
carea ideala a fetei de la izvor 
asa cum a văzut-o Pagnol. Nu- 
mai că blonda putin sălbatică a 
devenit acum brună. Este felul ei 
de-a se despărți de Manon. „Ro- 
luł acesta, spune Emmanuelle 
Beart — a fost pentru mine o 
imensă șansă dar și un imens 
risc. După Manon am auzit spu- 
nindu-mi-se adesea „Eşti foarte 
drăguță”. Dar eu nu mă pot mul- 
tumi cu asta. Este exact ceea ce 
auzeam cel mai des si de care 
aveam cea mai puțină nevoie". 


e ani e Ofiter si Gentleman. American Gogolo 


din 
Magnolii 
de oțel 


e Mystic Pizza. 
Satisfaction. 


Flatliners 


23