Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-1-1991

у) 
al 
us 
= 
N 
< 
> 
шы 
= 
< 
о 
Е 
ы 
а 
æ 
о 
= 
al 
ти 
ш 
= 
U 
< 
ғы 
2 
> 
ш 
æ 


(vee) 1661/1 N 
YYY INUY 


ме 
ow 
ми 
аза 
үч 
4 
an 
E] 
әлек 
w 


de 


instantanee 


pe BULEVARDUL FILMULUI 


first de noiembrie. Început de 
săptămînă (chiar dacă e marti, nu 
e, totuși, igia), ziua-n amiaza 
mare. 12 trecute fix, cum s-ar zice, 
în colt, la Gambrinus... Să vedem, 
ce mai află cinefil(m)ul nostru co- 
tidian pe segmentul de bulevard 
bucureştean fost Elisabeta, fost 6 Martie, fost 
Gheorghiu-Dej, iar acum Kogălniceanu, dar 
dintotdeauna „al filmului”. 

Cum urci spre Universitate, pe stinga, cine- 
matograt lingă cinematograf. Chiar dacă 
unele sint demult închise întru sfinta și nece- 
sara renovare. Chiar dacă altele, odată „fățu- 
йе", şi-au schimbat subit destinaţia, militari- 
zindu-se (cazul fostului „Central”, căruia nu 
i-a priit, se vede treaba, vecinătatea civilă cu 
Cercul Militar)... tot mai rămin cheva. Sufi- 
ciente spre a menţine în formă viermuiala de 
pe trotuar, de zici că ai nimerit într-un talcioc 
periferic şi nicidecum in centrul capitalei. 
Deși primăria e vis-a-vis, dar nu asta ne inte- 
resează deocamdată. 

Primul obiectiv: „Timpuri Noi” (безі, cică, 
timpurile respective s-au învechit; optimistii 
şi naivii cred chiar că s-ar fi schimbat). Un 
afiș de mină (căci într-o tipografie se pă- 
trunde mai greu ca la Guvern...) îi anunţă pe 
eventualii amatori că înăuntru ar rula Cvarte- 
tul criminaliştilor. Film sovietic si att. Nu tu 
regizor, nu tu actori, doar vreo trei pozulite 
vizibile numai de către cei cu vederea foarte 
ageră. Deși filmul e-n reluare, tariful a rămas 
de premieră — ,numai” 15 lei. În sală, сат 
vreo 50 de spectatori, reprezentind, după 
spusele casieriței, media zilnică рег specta- 

. Mai mult picotesc, ceea ce nu-i impie- 
іса să mai deguste o saminta, să mai chico- 
tească... ba chiar un fum, două de țigară, 
dacă tot a venit „libertatea ia putere”. 

Cind taie sau smulg scaunele nu-i vezi, 
treabă ce se constată abia după ce sala s-a 
golit. Aceasta, са și așa-zisul foaier, arată 
destul de neîngrijit, chiar părăginit. În пісі un 
caz nu constituie un argument spre a-l atrage 
pe spectator înăuntru. Si totuşi, acesta intră, 
ca tot s-a răcit afară. „Programul viitor“ nu-l 
ştie nimeni (asta da reciamă... cu suspans!), 
cit despre filmul de scurt metraj — dupa cum 
ne declară controloarea de la intrare — е 
ceva de protecția muncii. Pasionant. Oricum, 
nu-i dă nimeni atenţie. 


Din suma 


Dialog cu cititorii 


Sala de cinema: Instantanee de pe Т; 
Bulevardul filmului 


Opinia spectatorului 


O satira care пе induioseaza са о 


drama 
Opinia criticului: Cinematografia ca 
arta nu trebuie sa dispara 


Perpetua tinerețe a filmului 
la 95 de ani 


Atenţie, motor! 
Festivaluri: Pordenone, Valladolid şi 
Cimpulung Moldovenesc 


Ce filme am dori să vedem 


„magni- 
tici“ au rămas. doar trei; 
Azi, ei sint vedete 


ru dumneavoastră: 
Cenusa pasarii din vis. Suspectul, 
Cineva care sa ma apere- etc 
Zilele filmului japonez 
Gala filmului betgian 


Teleserial 
Cineglob 
Filmfax 


In acest număr semnează: Nicolae 
Baboi, Doina Boeriu, Bogdan Buri- 
leanu, Romulus Caplescu, Manuela 
Cernat, Cristina Corciovescu, trina Co- 
roiu, Laurențiu Damian, Adina Darlan, 
Radu Duda, Dana Duma, George Lit- 
tera, Nicolae Manolescu, Alice Mănoiu, 
Lino Micciché, Ileana Pernes-Danala- 
che, Sergiu Sellan, Dumitru Solomon, 
Savel Stiopul 


lani mai sint? Sint, cum să nu?! 


Sălile 
merită spectatorii 
pe care îi au? 


rile cele noi, treci la „Capitol“. E inchis de 151 


nesti, Incepind cu Mircea (extrema stingă) și ee 
termining cu ultimul bal (extrema Spectatorii 


reaptă). 

O pretinsă vitrină a noutatilor a rămas în 
urmă, anuntind O femele face carieră şi Vre- 
mea servitoarelor. Cam vechi, dar... treci mai 
departe, la „Festival“: Dever grozav cu cele- 
brul Karate Kid, chiar dacă е in a treia săptă- 
mină. Scurt metraj nu există. Publicul e 
într-un fel de delir, care il face să nu observe 
nici iluminatul dezolant al holurilor, nici РУ 


îşi аи sălile 
pe care le merită? 


M-am lămurit. Mai ales după ce administra- 
torul îmi spune cu un fel de mindrie (patrio- 
іса?) de„perspectiva anului viitor“, de a re- 
para scaunele, care sint făcute cam prat. les 
pe unde am intrat. Lîngă două cutii de 


prin jur) şi un afiş care vestește pentru pro- 


pecitic, că doar ușile sin 
larg deschise să vadă toată lumea că nu mai 
are nimeni nimic de ascuns. 


б Karate Kid — înăuntrul, 
“dar si іп afara sălilor „bucuroase de oaspeţi! 


t 


Cu o floare... 


ala Eforie face a a Curată, cochetă, întimpinindu-şi spectatorii cu vitrine 

reprezentind fot fii din filmele lunii, afișe, ea devine tot mai mult ceea ce 

trebuie să fie gazda i mai importante manifestări culturale permanente a ca- 

pitalei: Cinemateca. În prezent unica cinematecă pe țară, pînă vor apărea şi al- 

tele (Deocamdată avem „Cinecluburi-Cinemateci“, la bee mah Arad, Deva., Tg 

Mureș si Ploieşti). Iniţiatorul lor este regizorul şi eseistul film Savel аў 
În 


şi-a îmbogățit 
arătate la noi (datorită cenzurii, dar şi iz 
resc al filmelor), dar a realizat, — credem — 
decembrie. A chis larg porţile publicului t 
gurind intrarea gratuită (che un rind pe specta: 
ană (Academia de Teatru și Film, Arte , 
ai cinematografului românesc. Celorialti studenți, elevilor şi pensionarilor li se acordă re- 
duceri Ce prețuri Іа toate spectacolele, cu excepția ultimului. de seară. 

În privința programului de sală, distribuit gratuit abonaților Cinematecii, noul director al 
Arhivei Naţionale de Filme A concepe ca ре un caiet mai bogat în date documentare, cu 
descrierea filmelor prezentate de astă data în ordine alfabetică şi nu pe zile ca acum, pen- 
tru a putea fi utilizat și în tara de cinecluburile-cinemateci care se anunţă tot mai nume- 
roase. Dar ріпа la apariția programului in noua lui formulă şi titulatură (,Prim-plan”) abo 
nati Cinematecii bucureștene vor avea atișate în hol, odată cu titlurile si data prezentării 


filmelor si 
li felicităm! Alice MĂNOIU 


9 Sexmission — o parabolă comică din care spectatorul, 
alege după pofta inimii. 


~ sau material ри 


Să vedem, pină atunci, ce mai e pe la con- 
curenta. La „Lumina“, un alt film chinezesc, 
din „serialul“ DRCDF intitulat (neoficial), „In- 
vazia galbenă". Ăsta se cheamă Transport A 


- cret şi n-are poze de reclamă. Asa, ca să 


secretul desăvirșit. La intrarea in sală, biletele 
se rup si se aruncă fără nici o problemă pe 
jos. Atit controloarea, cit si spectatorii. Coe- 
ziune de monolit. Sau, mai nou, îi zice con- 
sens. Un puradel care numai а cinefil nu 
arată, se tot milogeste de controloare să-i 
dea drumul fără bilet. Tratat cu refuz (se 
vede că nu i-am purtat noroc...) merge la 
casă, cumpără un bilet de 15 lei cu care pă 
trunde mindru în sală. E sigur că, odată lu- 
mina stinsă, dumnealui va deschide din inte- 
rior o uşă ре care vor năvăli ceilalți 15—20 
de prieteni, chiar dacă nici unul n-a auzit de 
„Calul troian“, sau frumoasa Elena. Citi ca ei 
n-or fi gata să mai descopere odată si Ame- 
rica? Evident, nu există scurt metraj. De cind 
cu  profilarea@,unitatii' pe specificul „arte 
marțiale“, să nu le strice bunătate de chef ar- 
tiştilor. cu pricina. Educaţie le trebuie lor? 
Găsim, în schimb, același peisaj de gang, cu 
obiceiuri, duhori cu consecințe cu tot. 


дее ра - ононе сари rești”. О li- 
niște ru un u ca елге 
contra-atacă. Explicaţia: e la a nu știu cta re- 
luare. leri nu a rulat nici măcar asta, că n-am 
avut film. Înăuntru sint, totuși, 447 de specta- 


În stinga, 
galantarul pustiu а! unui bufet şi vreo cheva 
mături cu coadă. Tot e ceva. Mai este, totuşi, 
un anunț privind interdicția fumatului în sală, 
de care însă nu se sinchiseste nimeni. Asta-i 
cinematograf de King-Kong-uri şi Karate, as- 
tea da filme, îmi spune controloarea. Mizeria 
sălii s-ar datora obiceiurilor spectatorilor, dar 
și lipsei de fonduri, calitatea câpiilor şi a pro- 
gramării Direcţiei de resort; lipsa becurilor de 
la WC-uri s-ar datora spectatorilor (si nu nu- 
mai lor), care le fură. Unii, mai zeloși, ,оре- 
reaza" la cabinele pentru femei, smulgind 
uşile din balamale! Dacă tot a dat „omul“ un 
ban la intrare, să vadă totul... Mai ales că, 
atunci, are tot interesul să pună becul la loc, 
pentru a îmbunătăți calitatea imaginii. Între- 
bat de ce procedează așa, unul dintre clienţii 
casei răspunde prompt şi sincer; „C- 
ا‎ Ceausescu!". Aşa e, î credem. 
totuşi... < 

Şobolanii care colcãie peste tot și-ar reven- 
dica, probabil, același patron. E clar, aici in- 
tră numai anumiţi spectatori, tari de 

văd cu ochii. 


$ ce niz er | on cinematograf (singu 


rul) pe 
partea dreaptă a bulevardului; „Victoria“. Nici 
aici (са şi la „București”) nu poate fi vorba 
de fotografii de reclamă sau alte materiale vi- 
ae 


plior, care însă va fi schim Cap- 
сапа mercenarilor. De ce? Înlocuitorul de ad- 
ministrator nu știe. Dar am afiat cu 
ocazie ce va rula în programul viitor. Tot e 
ceva. De ce nu se anunţă asta afară, în vreo 
vitrină din cele care stau goale? Păi... oricum 
va scrie în ziar, pe undeva. Desi, cu ziarul 
asta... (Care?)... cind î anunţase Mitică 
ce ...?) la „Victoria“, a dat 


ă, acolo... ne istrăm şi 
tin. Ce dacă nu-i 1 Aprilie? Tot o să fie... 


Bogdan BURILEANU 


Nici francezii 
nu se mai duc 
la cinema 


tatisticile publicate de Centrul 
National al Cinematografiei 
Franceze sint per in- 
dicele de frecventare a sălilor 
de cinema e în scădere verti- 
ginoasă. Cinematograful și-a 

ierdut lul pe care-l 


cinetiliei sint înlocuite de plăcerile gas- 
tronomiei. Nenumărate spații comerciale 
consacrate cinematografelor au fost con- 
vertite în restaurante. Comentind acest 


Qistrat în Franța de filmul Ospaful Babet- 
= 


@ Ultimele 


două filme 
produse 


si 


interpretate 


de Jane Fonda 
Old Gringo 
(cu Gregory Peck) 


şi 


Iris și Stanley 


(cu Robert de Niro 
în fotografie) 

au constituit 

un eşec financiar 


Lucrul 


acesta 


nu a dezarmat-o. 

Ea se află totuși 

pe locul 5 în topul 
celor mai bogate femei 
din Statele Unite 


51 


se pregateste 


pentru o nouă 
campanie“ 


după gimnastica aerobică, 


gimnastica atletica! 


emnale alarmante раа destinul 
cinematografiei пе vin din {ага 
(dar și, cum vom vedea, din străi- 
nătate). Aflăm din articolul an- 
chetă al lui Bogdan Burileanu 
(Noul Cinema nr. 11/1990) că nu- 
mărul spectatorilor de cinema din 
România a scăzut іп 1990, faţă de 1989, cu 
35%, că, în ciuda unei evidente deschideri a 
repertoriului, publicul frecventează din ce în 
ce mai гаг sălile de spectacol. Diminuarea în- 
teresului pentru film nu poate fi icată, din 
2 mizere d 


şi coji de seminţe; mang acestea, 
existau cel putin în aceeași măsur in cu un 
an în urmă, Fenomenul ! este — deducem. si 


ерлі Parlamentului)... лақа 
tele (dar acestea concurau de muţi ani sălile 
de cinema, alături de bad age чары vecine м 


norocoase)... , nevoia spectacol 
sorbită în mare parte de către mișcarea stră- 
zii... (Dar, iată, aflăm din același număr 11 că, 
și în Кайа numărul spectatorilor de film a 
еа ultimii 20 pira i de la 318 milioane 
milioane, aproape ө- 
zece ori gi jumătate, după ип сара panca: 


Cititorilor nostri, 


un an nou 


4 ge 
Ce se va intimpla, în aceste condiții, cu fil- 
mul românesc? Care îi este soarta? Mircea 
Daneliuc ne desena un tablou sumbru al pre- 
zentului cinematografiei noastre, adăugindu-i 
(din nou în numărul 11) dezorganizarea; indi- 
ferenţa, inertia sistemului de producție. Vom 
ieşi din acest tunel întunecos? Va ieși cultura 
din starea dramatică în care se găsește? 
Cind? Cum? Cu ajutorul cui, cînd guvernul o 
omite sistematic din tabelul prioritatilor? 
În acest timp. cititorii revistei se întreabă și 
ei care este viitorul filmului românesc și dau 
idei, îndemnuri, visează. Rodica-Lucia Fele- 
can din Oradea e romantică: „Filmul trebuie 
să devină o rază luminoasă reflectind pe o 
apă limpede! Să deschidem larg ferestrele 
spre marile noastre creaţii artistice: literare, 
filozofice etc., să scoatem din rafturi prăfuite 
(de ce prăfuite? — 0.5.) marile cărți ale lite- 
raturii noastre si să facem film, film de cali- 
tate, adevărat, pe care ziua să-l vizionăm, 
să-l comentăm și noaptea să-l visăm! 
lată cum aș dori eu “tor filmului romă- 
nesc! Avem actori minunati, slujitori stator- 
nici, daruiti artei lor ріпа Іа lacrimi... ar fi pă- 
cat са geniul să se rosească, să nu fie folo- 
sit! Este timpul să se realizeze ample filme 
artistice sau documentare, seriale cu caracter 
istoric-politic care să infatigeze cei 40 de ani 
de dictatură comunistă, să scoatem ia lumină 
adev! adevărul anilor 


aruh, 
ciună, adevărul despre neadevăr, astfel filmu- 
lui, cinematografiei îi revine o misiune isto- 
rică... Lumea, noi toți зй adevărul: tot ce 
ani de zile s-a , secret: eveni- 


белен 
filme intelectuale, fan gare сі рой să-ți imbo- 


„Import 


bun! 


gajesti cultura, nivelul intelectual (...), prefer 
şi filmele de actualitate, politice ori cele care 
sint acum la modă: gen suspans, psihologice, 
așa cum a fost acel mortal Jack 

и (mortal, într-adevăr — D.S.) sau Lama 


ype de alta parte, fwanciu din Bucu- 
reşti e de părere că „nu trebuie aruncat tot 
ce s-a produs în trecut“ şi citează filme care, 
după părerea domniei sale, merită tot керек 

sul: Adela, Vreau să ştiu de ce am aripi, De 
ce are vulpea coadă, Noiembrie, ultimul bal, 
Concurs, Rochia albă de dantelă, "filmele lui 
Mircea Daneliuc, mai ales Glissando, lacob 
(doar og minerilor e foarte actuală)“, 
armei secrete, Secretul іші Bachus. 


Cu чен la repertoriul cinematografelor bu- 
cureştene: „cred că se face prea multă con- 
cesie unui anumit gust (poate din motive co- 
merciale) pentru „сай“, „sex“ sau „S.F“, (ulti- 
mele de proastă calitate sau slab fundamen- 
tate științific; eu personal ador genul). „Aș 
îndrăzni, continuă corespondenta, să sugerez 
cinematografiei noastre să organizeze — 


Alarmat și el de viitorul filmului românesc 
(după lectura articolului „8 1/2 Buftea“ din 
numărul 10 al revistei noastre), Marius Рвізе, 
care-și satisface sonici militar іа-Ниҙі, p 


pune ecranizarea a trei cărți „de cap: 
spadă“ ale lui loan соон Curierul secret, Са- 
valerii și Taina cavalerilor. „Cu un scenariu 
bun și cu o regie ca aceea a domnului Sergiu 
Nicolaescu cred că ar ieși un film extraordi- 
nar 

Cititorii noștri sint așadar gata să ofere ѕо- 
ші: pentru salvarea filmului românesc. Le 
mulțumim. Concluzia ar fi: regizori avem, ac- 
tari avem. Ne mai trebuie bani. 


ernardo ber gee un regizor 
care aminteste de Se. iar 
© capodo- 


Ultimul împărat — 

pera. Felui in care regizorul 

dezvăluie China, dar mai cu 

seamă felul іп саге „colo- 

reaza" amurgul Orașului inter- 
zis ne duce poate cu gindul іа sfera so- 
cial-politică de la noi. Filmul lui В.В. este о 
tragedie umană (poate noi, românii, putem 
s-o luăm drept comedie umană, dat fiind spi- 
ritul nostru umoristic)... Cu toate că urmă- 
reste viata unui om, $i nu a unui от oare- 
care, ci a împăratului Chinei, vorbește prin 
intermediul acestuia despre întreaga lume, 
despre cursul inevitabil а! istoriei (...). Totul 
nu este decit un joc de interese mai mult sau 
mai putin meschine sau, uneori, chiar ab- 
Sate iar lupta pentru realizarea lor are la 


o Ў 
Poate noi, românii, trebuie să înțelegem cel 

mai bine acest fiim, avind in vedere perioada 
din care am ieșit, dominată de ideologia co- 
munistă (...) dar, deși ne-au fost oferite multe 
alte experiențe nefericite, continuăm să gre- 
şim, continuăm să uităm că deasupra oricărei 
e trebuie să fie OMUL“. 

urile de mai sus aparţin lui Тиф Den- 
ghei din Timisoara. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
Dumitru SOLOMON 


Numeroasele scrisori, telefoane vizite pri- 


mite la redacție în ultimele luni din ы cititori- 
lor noștri, semnalind defectuoasa difuzare а re- 


vistei (în multe judeţe nu a sosit deloc) și chiar a 
abonamentelor, ne determină să venim în ajuto- 
rul dumneavoastră. Începind cu acest număr ne 
asumăm obligaţia de a sapada direct prin siste- 
mul а ngina {а cu siguranță de pri- 
migs 1 м гре apes abonaților pie Cel 
nteresați sint rugați să expedieze ur 

costul abonamentului pe un an (168 i aia 
adresa: DERI Casa Presei Libere nr. 1, sector 1, 
Bucur ; Cont 6451.206.08 Banca Comercială a 
romb e ген cu mențiunea „Noul Ci- 
nema pir mi 


Firmele particulare autorizate 
invitate la sediul (tel. 17. А în vede- 
rea încheierii de contracte pentru difuzarea revis- 
tei în mie foarte Ka dee. 


ee 


iti torii 


cu ci 


„La 28 decembrie 1895, cinematograful Lumiére a început, pe bule- 
vardul Capucinilor, cucerirea Parisului. În prima zi încasările au fost 
modeste, doar treizeci şi cinci de franci, ceea ce, la preţul unui loc de 
un franc, reprezintă 35 de spectatori. Ei au putut să vadă 10 mici rôle 
de 16 m fiecare: leşirea din uzinele Lumiére la Lyon, Cearta be- 
beluşilor, Bazinul Tuilleries, Intrarea unui tren în gară, Regi- 
mentul, Potcovarul, O partidă de cărţi, Bălăriile, Peretele, Ma- 
rea; 35 de spectatori fermecati care au răspîndit în oraş vestea unui 
nou soi de miracol ai cărui martori fuseseră.“ 


René Jeanne şi Charles Ford — „Istoria ilustrată a cinematografului“ 


„M-am considerat intotdeauna un cercetător științific, ni- 
ciodată nu ат dorit să mă implic în ceea се a devenit +n- 
dustria» filmului.“ 


Louis Lumiére 


„Am visat că cinematograful ar fi putut. ar fi trebuit за in- 
vete oamenii, să-i învețe lucruri într-un fel mai pregnant, mai 
و‎ filmul a devenit o industrie de distracții, am på- 
rasi Се 


Thomas Alva Edison 
„Cea mai importantă cucerire ре саге omul a făcut-o în 


luptă cu uitarea. д 
Boleslaw Matuszewski - 1898 


„Ci raful este un copii născut în vremea generaţiei 
noastre. Neajutorati cum sintem, cu pe putem să ne imagi- 
nêm sau să visăm ce posibilități îi stau în față“ 


David Wark Griffith: 


„Operele noastre nu contează. Singura operă în care cre- 
dem este evoluția cinematografului, rezultat al unui efort co- 
mun al tuturor celor care-l iubesc. Este o operă la care cola- 
borează creatorii de filme din lumea întreagă și, în timp ce 
operele noastre individuale vor pieri toate, această ce у со- 


tectivă уа dăinui.“ 
René Clair - 1924 
ت‎ te 


„Cinematograful va înzestra omul cu un simț nou. El va 
asculta cu ochii (...)“ 
Abe! Gance - 1927 


„Scopul meu exclusiv a fost de a-mi face mie însumi plă- 


Dar cind am reflectat asupra problemei, convingerea că 
încercam de fapt să plac omului de pe stradă, s-a impus 
conștiinței mele. 51 apoi, nu eram oare chiar eu acest от де 
pe stradă?" 


Charles Chaplin 
u 


„Cinematogratul reuneşte marile forme de expresie cla- 


“sice. La fel ca teatrul lui Eschil, Shakespeare sau Moliére, ci- 


nematograful va fi popular sau nu va fi р 
ем Léon Moussinac - 1925 


„Filmul іпгішейе asemeni poemului, printr-un ritm lent, 
prin asociere de imagini disparate într-o succesiune de stări 
emotive, adică prin sugestie.“ 

George Călinescu - 1932 


„Viața exprimată prin mișcarea luminii. Poezia imaginii 
prinsă în ceea се are mai caracteristic. Ritmul intim al тіҙ- 
carii ei. lată caracterele definitorii ale artei ecranului.“ 

lon Cantacuzino - 1935 


„Tinărul cineast să fie convins că nu trebuie să lucreze 
nici împotriva producătorului, nici împotriva publicului, ci că 
trebuie să-i ақа să-l иі să-i cucerească, să-i 

în buzunar“. El trebuie să fie nebun de ambițios și de 
sincer pentru ca entuziasmul din timpul filmării să se trans- 

mită proiecției și să cucerească publicul.“ Ф 
. Francois Truffaut - 1958 


„Un film trebuie să fie un fel de sonerie de alarmă care 
să-i ajute pe oameni să observe mai bine viata din jurul lor; 
care nu le aduce întotdeauna soluţiile pi ee care ei ar fi în 
drept să le aștepte, dar care îi forțează să-și ascută privirea.“ 

Alain Resnais - 1964 


Relatezi o povestire. O tire trebuie să fie verosimila, 
dar niciodată banală. Trebuie să fie dramatică și totuși sa 
semene cu viața. Drama înseamnă viata din care se șterg pe- 


tele de plictiseală.“ 
Alfred Hitchcock - 1949 


„Cu imaginea și sunetul se poate spune aproape totul; cu 
cuvintul nu se poate spune aproape nimic.“ 


Robert J. Flaherty - 1949 ` 
اس اسا ا‎ 


u sînt de pã- 
rere că alcã- 
tuirea de cla- 
samente ci- 
nematogra- 
fice e o sim- 
ра еса таі mui za 
mai puțin monden 
cum zic unii; nu cred 
nici că „topul preferin- 
telor” obținut printr-un 


Perpetua . 
tinerețe | 


sufragiu oricît de larg a 


ar fi el ezintă o bu- 5 
sola critică infailibila, 
cum rage el alții. Аҙа- fil 


mului 


dar, iau Ag si i 
de adversarii și fata % 
partizanii ierarhiz la 


ieșite din игпеіе de 
vot. Nu o dată privită 
cu ironie, nu o dată fe- 
tișizată, operaţia 
aceasta delicată, aven- 
turoasă chiar, аге pen- 
tru mine о pură -уа- 
loare de simptom. Ea 
vine să semnaleze una 
dintre cele mai acute 
nevoi pe care le re- 
simte criticul de film: 
„nevoia de clasificare“, ca să folosesc formula lui 
Fernaldo Di Giammatteo, nevoia de a fixa reperele 
axiologice fundamentale, călăuzele noastre pe tere- 
nul atît de alunecos al unei-arte atît de tinere. 
Recent, în octombrie 1990, am putut înregistra o 
nouă tentativă (a cita, oare?) de identificare a patri- 
moniului de aur pe care cinematograful și l-a consti- 
tuit de-a lungul sinuoasei lui istorii. Organizat cu 
ocazia primului Festival al cinematografului euro- 
pean, antrenind participarea — prin corespondenţă 
— a şapte mii de profesionişti ai ecranului, referen- 
dumul international de Іа La Baule stabilește clasa- 
mentul „celor mai bune filme europene din toate tim- 
риге“. li transcriu: 1. Crucișătorul Potiomkin (Ser- 
ge Eisenstein, 1925); 2 Нор de Ысісіеіе (Vittorio 
Sica, 1948); 3. Regula jocului (Jean Renoir, 
1939); 4. iluzia cea mare (Jean Renoir, 1937); 5. Ata- 
lanta (Jean Vigo, 1934); 6. Opt și jumătate (Federico 


Fellini, 1963); 7. Copiii Ка Marcel Сагпё, 
1945); 8. Patimile loanei d'Arc (Сагі theodor Dreyer, 


95 de ani 


1928); 9. М (Fritz Lang, 1931); 10. Анч, р sălbatici 
(Ingmar an, 1957). Desigur, această scară va- 
lorică nu trebuie luată it ca o „ipoteză“, ca о pro- 
punere, una dintre multele cu РА Оіпсоіо де 
eventualele ei omisiuni, dincolo de rezervele, de con- 
troversele pe care le poate stirni opțiunea pentru cu- 
tare sau cutare film, ea ne arată limpede că cinema- 
anula i chemat arene кте cea mai grea — 
mpului, a co secretul „tinereţii fără 
batrinete™ Cum? owe е 
Clasamentul де Іа La Baule dă întrebării ип răs- 
pune esenţial: resortul vital al prodigioasei deveniri 
registrate, în mai puţin 'de un secol, де acolul 
umbrelor mișcătoare ramine cultivarea filmului de 
autor. ieri și azi, ecranul s-a dovedit capabil să 
întipărească în- memoria noastră opere cu valoare 
paradigmatică, investite cu atributele Clasicităţii, in- 
“conjurate de aura marii culturi, miracolul, căci de 
miracol aș vorbi atunci cînd asistăm la triumful Ce- 
nuşăresei, se datorează numai şi numai autorilor. Ei 
iegitimează cinematograful са artă (Cruci Po- 
şi Patimile loanei d'Arc o atestă cu priso- 
sinta), îi acordă titlurile sale-de noblețe; îl poartă me- 
reu înainte, dornici să cucerească tărimuri neştiute, 
orizonturi noi; îi chezășuiesc, cu fi lor vizionară, 
viitorul ( jocului, sau F 
sălbatici, bunăoară, apar ca tot atîtea cutezătoare 
deschideri de drum).. Exprimind unitatea profundă 
dintre gindirea și- realizarea cinematografică, împotri- 


vindu-se stereotipiei, filmul de autor face elogiul in- 


dividualitatii creatoare. 
Filmul de autor înseamnă 
puterea de a institui un 
Sorat poetic sd capat 
sprijinit pe coerenţa fun- 
damentării filozofice şi ex- 
сонс jaban а autor 
afirmă o mitologie perso- 
nală. Filmul de autor im- 
pune un stil particular. Fil- 
mul de autor reinventează 
necontenit limbajul cine- 
matografic. Eisenstein si 
Dreyer, Renoir și Vigo, 
Fellini și Bergman ne pro- 
pun о privire asupra lumii 
și, deopotrivă, o privire 
— cinematografului. 
Amindouă — la fel de 
proaspete, de pătrunză- 


toare. George LITTERA 


„С că aproape tot ce este denumit regie este ип таге 
bluf. În cinematograf sint foarte puţini regizori adevăraţi, iar 
dintre aceștia foarte pata care să fi avut vreodată prilejul sa 
regizeze. (...) Imaginile singure nu ajung. (...) Esenţialui este 
durata fiecărei imagini, toată puterea de convingere a cine- 
matogratului se realizează in cabina de montaj.“ 

Orson Welles - 1958 


„De ce să vinăm tapia şi aventuri extraordinare, cind ceea 
ce se întîmplă sub ochii noştri, celor mai putin înarmaţi decît 
noi, cuprinde atita frămintare adevărată. 

Pentru captarea ei, filmul are la dispoziţie în aparatul de 
fiimat mijlocul cel mai potrivit.“ 
Vittorio de Sica - 1948 


„În film trebuie să ai totdeauna impresia са improvizezi. In 
aceasta constă după mine o altă deosebire între teatru și ci- 
nematograf. Filmul nu există. -El trebuie născocit în ultimul 
moment, cînd actorii sînt pe platou.“ 

Luchino Visconti - 1957 
mm 


„Nu recunosc definiţii şi loane. Etichetele nu trebuie li- 
pite decit pe geamantane; in artă efe nu înseamnă nimic. În 
artă omul care vrea să relateze altora anumite fapte trebuie 
să poată fi și interpretul lor, căci, dacă пи știe să tăimă- 
cească realitatea, e mai bine să nu . Cel care creează 
spectacolul cinematografic are in sine ceva dintr-un vrăjitor 
și ceva dintr-un acrobat pe fringhie, ceva de profet si ceva 
de clovn, ceva din vinzătorul de cravate şi ceva de predica- 


tor. 
Federico Fellini - 1963 
j 


„Pentru mine filmul începe cu ceva foarte nedefinit, o in- 
semnare întimplătoare, un ent dintr-o conversație sau 
un eveniment oarecare. Alteori, motiv de inspiraţie pot fi сі- 
= г кай muzicale, un fascicol de raze de lumină ре 
stradă.“ 

Ingmar Bergman - 1963 


„Cred că cinematograful are același caracter cotidian ca și 
presa. Altfel nu și-ar justifica har nico ч Cinematograful nu 
trebuie să fie o piesă de muzeu. El trebuie să-și oglindească 
fidel epoca şi să fie înțeles de contemporanii săi. 

Akira Kurosawa - 1953 


„Au existat întotdeauna două feluri de cinematograf : unul 
„Comercial“ și unul „artistic“. Vor exista totdeauna citiva оа- 
meni care vor încerca să-și exprime iumea lor lăuntrică, să о 
comunice celorlalți prin intermediul mijlocului filmic, care 
este mai presus de orice o minunată unealtă de creaţie artis- 


eneral se 
prosternează în fata moralei si a politicii dive cercuri 


poate fi şi mercial, dar în acest caz calitatea de comercia- 
litate este predicatul, subiect rămine arta.“ 
Luis Bunuel - 1962 


„Un fiim nu este o teză. Totuși, să-mi fie permis să defi- 
nesc nu misiunea, cuvintul mi se pare prea pretentios, ci 
funcția meseriei noastre, funcţia unui autor. Cred că funcția 
noastră este înainte de toate de a privi lumea așa cum este 
şi de a incerca mai ales s-o privim direct, fără intermediul 


unor sticle colorate." сей 
Jean Renoir - 1959 


„Cinematograful este arta lui «uite-l, пи е».“ 
Tudor Arghezi 


~Esentialul în film, іп aceeași măsură са în fotografie, îl 
constituie intervenţia energiei formative а cineastului, în 
toate dimensiunile care acest mijloc a ajuns să le cu- 


prindă.“ 
Siegfried Kracauer - 1960 


„Viaţa filmului de buhă calitate, de un mare număr de de- 


cenii, constă in a сос! cu mitul. Cinem rafui se adre- 
sează maselor, iar mulțimile iubesc mitul, fie ei bun sau rău.“ 
: André Malraux 


„Cinematograful diferă de literatură, în măsura în care di- 
feră opera pictată de descrierea ei.“ 
Andrzej Wajda - 1962 


„Eu consider filmul o creaţie și, fiind creaţie, el prezintă 


, pentru mine acelaşi interes са о carte bună, ca expresie a 


spiritului uman. Nu știu exact cum se produce miracolui 
acesta în film, pentru mine a rămas încă un secret, probabil 
e secretul regizorului, care vede totul dinainte.“ 
Marin Preda - 1977 
——— anan 


„Filmul reprezintă, ca și poezia, copilăria lumii, și cinema- 
togratul ca și fotbalul au două avantaje fabuloase: și filmele 
proaste şi Же de fotbal proaste merită să Пе văzute. 
(...) OricR de lamentabil ar fi un film, tot vezi chipul unor oa- 
meni, peisaje, interioare şi, deci, în sufletul tău persistă în- 


crederea în mi 
Teodor Mazilu - 1977 


„Nu pot trăi nici fără cinematograf, nici cu cinematograf.“ 
Gabriel Garcia Márquez ~ 1983 


„Filmele se fac întotdeauna împotriva а сема." 
: Krzysztof Zanussi - 1985 


„Fiecare dintre arte are propria sa semniticatie poetică. Ci- 
nema-ul nu face excepție. E! are un rol particular, un destin 
propriu — şi a apărut pentru a о anume arie a vieţii 
a cărei semnificație nu și-a aflat ex; a pina atunci în cele- 
lalte arte. (...) Factorul dominant și atotputernic asupra ima- 
ginii filmului este ritmul, exprimind scurgerea timpului în ca- 
drul dat. (...) Din poziția echivocă a cinematografului între 
artă și in rie decurg multe din anomaliile relaţiei dintre 
autor si public.“ 8 

Andrei Tarkovski - 1988 


„De ce ar trebui ca cinematograful să aiba o semnificaţie, 
cînd viața nu rimează cu nimic?" - 
David Lynch - 1990 


„În cinema eu văd frumusețea efemeruiui." 
Bernardo Bertolucci - 1990 


Inid 


D: СЕ 
TRAG 
CLOPOTELE, 


MITICĂ? 


% кә 
~] 
= 
= 
= 
© 
Жә 
З 
Жә 
5) 
XY 
A) 


O p 


@ Nicolae Ularu, scenograf, Bucuresti: 
M-a crispat. Este o înverșunare cam nemo- 
tivată (ceva în genul lui Du-te şi vezi al 
lui Klimov), pentru că mitocania roma- 
nească nu este atit de concretă şi de agre 
sivă. ~ 


9 Matei Firică, student anul Il regie 
film: M-am indignat şi, în acelaşi timp, 
l-am admirat. indignat — pentru că mă jig- 
neste. Admirat — pentru că e adevărat... 


е Constantinescu, tehnician, 
Plopeni: În final, regizorul spune: Lasă-l să 
moară proşti. Dar ріпа atunci?... 


Ф Raluca Bunescu, medic, Cluj: Prima 
oară cind am văzut filmul, publicul din sală 
a izbucnit în aplauze la tirada patriotardă a 
lui Nae Girimea despre libertate! Parcă 
descinseseră eroi! de pe ecran în sală... La 
spectacolul de acum (noiembrie, Scala, Bu- 
curest! — n.n.) n-a mai aplaudat nimeni, 
căci ar fi trebuit să renunţe la seminţe... 


@ Doru Ana, actor, Bucureşti: „M-a co- 
pleşit. Pare fără speranţă. $i chiar este fără 
nici o şansă pentru cei care spun că ar fi 
prea mult... că nu sîntem chiar așa... că nu 
se poate. În schimb, pentru cel care recu- 
пос — văzînd filmul — că sîntem chiar 
aşa, ăştia da... ре această luciditate sînt 
singurii cărora le rămine măcar şansa de- 
păşirii viziunii lui Pintilie. 


Ф Natalita Stan, tehnician, Bucuresti: 
Replica lui Pampon: „Dumnezeu să-l Іегсе!“. 
Cigiva stropi de rachiu aruncaţi cu genero- 
zitate in farina au rezolvat, pentru el şi 
pentru toţi ceilalți, orice urmă de suflet, de 


conştiinţă... 


@ Un student liber с tor: Cu 
ce-am rămas din acest film?. Cu admiraţie 
tru regizor; cu groază şi cu silă pentru 
umea pe care o vede el. Nu că se vorbea 
la începutul anilor '80 de datorii, de-re- 
colta de rapiţă sau de faptul că ne-ar tre- 
bui o dictatură ca în Rusia... Dar acel par- 


lament ad-hoc de la baia de aburi seamănă · 


ca două picături de ча cu un alt рагіа- 
ment, ştiţi dv. care... Dar dacă aveţi cura- 
jul să scrieţi chestia asta, dom'le reporter, 
para vă văd chemat în faţa unui for legis- 
v (important, nu spui саге!...) şi tras cel 
puțin de urechi. Cit despre mine. cu tot 
anonimatul meu care nu vine în nici un caz 
de la lipsa де curaj, sint sigur că se vor 
alte organe care să mă ia în colimator. 
i, sînt sigur că aceste vorbe n-o să le 
publicaţi. Aşa, pentru liniştea noastră (şi a 
dumneavoastră...) (Regretăm, că v-am de- 
zamăgit: le publicăm! 


reşti: 
Graba cu саге gorobeţii, „boborul” majori- 
tar — deci deţinătorul puterii din punctul 
de vedere al unei adevărate democraţii — 


6 


satiră care ne 


La trei luni de la premieră: mai mult decît 
un succes. Filmul atrage, încîntă, şochează, re- 
volta,  înfioară, îngrijorează sau nedumereşte. 

Ceea ce nu înseamnă altceva decit că este viu. 
Dintr-o senzaţie, acest film a ajuns un eveni- 
ment. O revelaţie. Pentru unii, chiar o obsesie. 


De aceea, nu cred.ca este deloc exagerat a considera filmul ca pe o 
hîrtie de turnesol în măsură să ne indice starea noastră morală, de 
conştiinţă, dar şi de constienta a societății româneşti aflate în anul. 
una mie nouă sute nouăzeci. lată, din acest punct de vedere, cîteva 
dintre cele mai sugestive răspunsuri primite la întrebarea adresată, la 
ieşirea din sala de cinema, unor spectatori: „Ce v-a frapat?“ sau „Саг 

vă este prima impresie? | 7 ° . 


- 


` Scrisoare deschisă adresată 


“MARIANEI MIHUŢ 


ul trebuie să mulțumesc pentru seara de octombrie în care am asistat 
la minunea înfăptuită de dumneavoastră în rolul Mitel Baston? Magului 
care a creat opera cinematografică în ansamblul ei? Celor ce v-au adus 
pe lume? Lui Dumnezeu? i 

Mă rezum la a vă mulţumi dumneavoastră. 

Am învăţat іп seara aceea, о dată pentru totdeauna, că şi іп meseria 
de actor, Пе că ne place sau nu, Пе că e drept sau nu, există regi şi umili, zei şi 
muritori de rind, probabil fiecare necesar în felul lui. 

A exista, ca personaj, într-o lume mocirloasă şi a degaja — totuși — lumină, far- 
тес şi armonie Înseamnă о de actorie ce nu poate fi măsurată prin nimic. 

M-am întrebat adesea — ca mulți alţii, desigur — de се afi apărut atit de rar pe 
scenă şi ecran? Acum ştiu de ce. 

Istoria teatrului şi cea a filmului vor afla mai tirziu се mult au pierdut odată cu 
clipele, orele, zilele, lunile, ani! în care n-aţi fost chemată să oficiat!. Din păcate, şi 

istorii sînt scrise tot de oameni... 

Intr-un moment іп care lumea teatrului şi filmului e atit de zguduită, zbătin- 
du-se între dorinţe şi spaime de noi, între intenţii bune şi escrocherii de răsunet, 
dumneavoastră întindeţi о mină bună şi caldă, blindă şi necesară ca aerul. 

Se spune că o planetă descoperită recent, avind un diametru de 22 de kilometri 
şi care face o rotaţie în jurul Soarelui la fiecare cinci ani şi cinci luni, a fost bote- 
zată cu numele de „Viadivisoțki” de către primul astronaut sovietic care а desco- 
perit-o. Dacă аҙ zbura în Cosmos şi аҙ mai descoperi o planetă necunoscută, аҙ bo- 
teza-o „Mihuţ”. 

Ca actor, atunci cind îmi va fi greu, ат” si mă gindesc că existagi. 

Secretul ре care îl deţineţi vă asigură nemurirea şi numai el singur e prea dea- 
juns pentru o viață de от. 


Radu DUDA 


\ 


зе grăbeşte să-i îngroape sufletul lui Mi- 
tică, desi acesta încă n-a murit, căci mai 


cumplit! „La Burtosu™ devine astfel un 
ideal de viaţă. La asa ideal, aşa viagal... 


@ Un spectator care vrea să rămină 
anonim, în timp ce părăseşte sala cu vreo 10 
minute înainte de finalul filmului: E cumplit, 
nu mal suport! Tot mizerie, tot mahala, 
tot prostie, tot lipsă de orice speranță... 
refuz să aflu cum se termină acolo, pe 
pinză. Că dincoace, în viață, se vede cu 
ochiul liber. 


Ө Vladimir Dan, student, Craiova: Се 
m-a impresionat? Faptul că totul stă sub 
semnul cacialmalei. Fiecare are tupeul său, 
de care uzează şi abuzează. Caragiale vedea 
enorm şi simţea monstruos. Pintilie vede 
monstruosul şi simte că e enorm. . 


.@ Anda Petrişor, asistentă medicală, 
laşi: Mişu Poltronu' s-a dovedit uimitor 
prin violenţa şi forța sa. De unde provin 
ele? Din frică. Brrr... ) 


© Felicia Leonaş, есі şomer: Се 
m-a şocat? Mahalaua uti, pe orizon- 
tala şi In profunzime -- gregară, totală, 
desăvirşită în puterea ei de a absorbi şi a 
polua totul. Mahalaua asta devine o fatali- 
tate, un destin naţional perpetuu. Căci ce 
altceva este la noi, astăzi, blocul decit o 
mahala pe verticală, supra-etajată? 


© Andrei te economist, Bucu- 
ta сар Ştiţi unde a fost filmaţă secvenţa fi- 
nală, cu plecarea trăsurii? Exact pe locul 
unde acum se înalță mastodontul numit 
(încă) „Casa Poporului”. (ȘI de-aia o fi fost 
interzis filmul? n.n.) 


Ф Luminița МИси, studentă, Bucuresti: 
Pasiunile sînt violente, confruntările de 
asemenea, pina si cerneala (alias vitrionul) 
rerum tir “violentă. Aşa că... ce пе mai mi- 
răm 


@ Pavel , pensionar, Ploieşti: 
Fiecare român de la 18 ani in sus ar trebui 
să ştie filmul ăsta pe dinafară, ca pe „Tatăl 
nostru”. Dar, cigi or mai fi ştiind azi ,Та- 
tàl nostru“? => 


Ф Daniela Mitran, funcjlonari, Bucu- 
reşti: Ce m-a Impresionat cel mai mult? Nu 
există, căci nu este posibila in aceasta lume 
Căinţa. $i asta pentru că nu sintem appi 
de căință. Ар văzut? Mişu Poltronu' nu re- 
gretă că l-a omorit pe Mitică (frica lagi, 


`; Vlolenta, crima), ci doar faptul că nu va fi 


şi el „La Вигсоѕи", unde se Фис той (inclu- 
siv Costică!) ca să „se dreagă“. Nimeni, dar 
absolut nimeni nu regretă ce a fost. 


traducător, București: 


6 Delia Andrei, 
_Totul, în această lume a lui Pintilie, dar şi 


a noastră, este o cacialma, un fals, un suro- 
gat. Filmul începe cu o trisare la cărţi, 
continuă cu alte trisari în amor, căci fie- 
care isi are merchezul său!. „Beletul“, din 
real devine fals. Măseaua extrasă catindatu- 
lui este victima altei confuzii (personajul 
nu e primul, nu va fi nici ultimul nevinovat 
sacrificat din greşeală), vitrionul se dove- 
deste şi el o amărită şi inofensivă cerneală 
„violentă”, căci mişelul de şpiţer a trişat şi 
el din nou (ăsta e deja recidivist!). Pina şi 
moartea іші Mitică ajunge să stea sub sem- 
nul întrebării, căci mortul încă mai mişcă 
icioarele, dar cei din jurul lui nici пи 
de seamă, de grabisi ce sint să ex- 
ploateze evenimentul la circiumi... 


© Serban Alexandru, medic, Bucuresti: 
De ce sînt îngrozit? pentru că, văzînd fil- 
mul, am înţeles că „boborul“ lui Caragiale 
e suveran și de neschimbat în prostia lui, 
care e ridicolă doar pină la pragul dincolo 
de care devine periculoasă. 

La polul oarecum opus: Mitică, intelec- 
tualul, gata să sacrifice o existenţă pentru 
o glumă, de dragul aplauzelor galeriei. 
Dacă numărul iese bine (şi musca ajunge în 
varză,. iar de acolo e înghițită de fraler), 
galeria ride şi aplaudă. Dacă iese prost, 
acelaşi companioni trag о duşcă zdravănă şi 
o iau de la capăt. Replica din final „Şi lasă-i 
să moară proşti“ m-a lăsat pe mine cu ade- 
vărat fără nici o speranță. 

uzie: 


Şi pe mine... 
Bogdan BURILEANU 


“mişcă, fie şi numai tălpile picioarelor, е - 


\ 


Nae Girimea 
leorghe Dinica 


oate că nu era necesar, dar 
mă_ simt. obligat moral să 
spun că, nefiind critic de ci- 
nema, impresiile mele de 
gust trebuie luate cum grano 
salis. 


De ce trag Mitică? m-a im- 
presionat ca nici un alt film românesc. 
L-am văzut (după cîteva tentative, eşu- 
ate din partea mea, de a da curs invita- 
{Шог lui Lucian Pintilie) în sala bucu- 
reşteană „Favorit“, în mijlocul unui pu- 
blic ce părea, ei însuși, coborit de pe 
ecran în sală. Comentariile (penibile, 
idioate, vulgare) m-au enervat іп spri- 
mele momente. Dar mi-am dat repede 
seama că aveam privilegiul de a asista 
la un spectacol dublu: acela din film 
acela din sală. Înrudirea lor nu era с 
tusi de putin contestabilă. Mahalaua su- 
fleteasca de la finele secolului ХІХ și 
aceea de la finele secolului XX, Cara- 
giale și Pintilie își dădeau mina, peste 
mode și timp, într-o eternitate grotescă. 

În definitiv, extraordinara rezistență a 
pieselor și momentelor caragialiene se 
explică prin împrejurarea că societatea 
rom: ă pare a se afla necontenit 
într-o epocă de tranziţie, în primele de- 
cenii ale domniei lui Carol |, ca și in 
primele iuni de după revoluţia antico- 
munistă. E. Lovinescu a greșit o sin- 
е 


Lucian Pintilie, filmind 


-a pătruns după multă vreme în 
„Zona“ de realizare a unui film. 
Ochiul indiscret a de ne- 
numărate ori de-a lungul istoriei 
cinematografului să afle ce se as- 
cunde in spatele unui ecran, ce se 
întîmplă de fapt în acel templu al 
magiei — platoul, cu pereți de mucava, "ея 
cer pictat, си ploi şi zăpezi artificiale, 
oceane de folie colorată. Si templul s-a thas 
dat mai inti curiozitatii, apoi indiscre! 
Spectatorul, la început credui, a căpătat in- 
formaţia asupra „feliei de viață". După 
această primă etapă s-a mers mai departe. 
S-a forat în intimitatea relaţiilor de pe un pie- 
tou de filmare. În prim plan regizorul! 
vedeta! Și mal apa — cei din spatele camerei 
de filmat u fost dezvăluite arta machia- 
lul tor ară indicatia regizorală, concen- 
trarea actorilor, echipa de efecte speciale, 
«echipa de дет. și tot arsenalul realizării 
“unui Рт, Sub deviza rr este o lume“ cu- 


decupat, repus în pagin 
Despre Tarkovski s-a făcut un film. 
Nostaighiei. incepea năucitor, cu un „bună 


Tora Vasi 


gură dată foarte grav în cariera lui de 
critic: atunci cînd a socotit, după 1918, 
că literatura lui Caragiale a devenit is- 
torică odată cu lumea pe care o zugră- 
vise. Lumea lui Caragiale a refuzat să 
se perimeze şi literatura lui Caragiale a 
rămas actuală. Este o lume tulbure, 
neaşezată, de tranziție. Caragiale este 
cel mai' acut observator al unor instituții 
și al unor oameni care își caută — fre- 
netic — matca morală, psihologică, 
lingvistică; lumea lui este una în care 
zăgazurile au fost rupte iar libertatea, 
brusc dobindită, arată ca о brambu- 
reală; o lume, în care străfundurile fiin- 
pis umane și sociale răbufnesc la supra- 
aţă, са ип mil care tulbură claritatea 
apei, în fine, o lume a mahalalei (са pe- 
riferle, ca margine, ca început де civili- 
zatie) sufleteşti. Ar fi, poate, de meditat 
asupra acestei mahalaie eterne care пе 
caracterizeaza. Si nu pun nimic depre- 
ciativ în remarcă. Pur și simplu, con- 


stat. 


7 


dimineaţa, Andrei!“ care scotea regizorul din 
mit şi continua prezentarea unui om chinuit 
de propria-i creație. Filmul nu a pătruns însă 
în universul tarkovskian decit aparent. A fost 
nevoie de o carte, o Carte a cineastului care a 
dat lumii сйеуа (Andrei Rubliov, 
Oglinda, Nostalgia, Sacrificiul) acea conte- 
siune numită „Sculpting in Time" (Timpul pe- 
cetiuit). Fellini a primit indiscretia cu braţele 
deschise. Ba chiar s-a amuzat. „Magul“ de- 


personaj. Be 

afară. Nu a permis nimănui pet DG miste- 
rul. Fiordul i-a dat revelaţia puterii in singură- 
tate. Nici cu Visconti lucrurile nu au mers 


A existat, în ultimii 30 — 40 de ani, 
tendința de a-l „citi“ (Critic, regizoral) 
pe Caragiale prin prisma unui moder- 
nism intolerant, format Іа școala lui lo- 
nescu sau Beckett. Era un Caragiale 
inuman, robotizat, crud si absurd, ті- 
nuitor de marionete mai rabă gro- 
testi decit comice. Un Caragiale putin- 
tel înspăimintător. Postmodernismul din 
deceniul 9 ne redă un Caragiale mai fi- 
resc, mai simplu, de un caraghioziic te- 
ribil, dar lipsit de nonsens, cu eroi puşi 
pe o mare trăncăneală, după titlul (cen- 
zurat) al eseului lui Mircea Iorgulescu 
în fond, oameni de treabă, deși ridicoli. 

Cu zece ani în urmă, cînd și-a conce- 
put filmul, Lucian Pintilie a intuit 
această mutație. Şi, dacă filmul lui пе 
șochează prin violență, extremism, .fu- 
rie“, culoare, patos, adică prin însușiri 
ce aparţin sferei morale a modernismu- 
lui, există în el deopotrivă trăsături (an- 
ticipate) ale viziunii postmoderne. Cea 
mai importantă dintre ele este retrans- 


ușor. iar „secretele“ tehnice ale lui еден 
au rămas multă vreme е. Echipa 
realizatorului italian tinea chiar și ‘secretul 
distribuției. -un fel, aceste refuzuri ne-au 
rapit ceva din contemplarea marilor talente. 
Dar nu e mai putin adevărat că „Jipsa de ac- 
сез" le-a sporit acestora misterul. Si а dat ce- 
lor care conina indeletnicirea de cineast 
cu о meserie, o lecție despre ceea ce in- 
— talentul si, mai ales, menirea unui ci- 


“Sinu despre Pintilie, realizat de Horia 
Lapteş, Dan Nanoveanu şi o echipă a televi- 
ziunii cu prilejul realizării filmului De ce 

, Mitică? s-a dorit a fi mai mult dec 
un reporiaj despre „cum se face un film“! A 


© Tot Pampon — Victor Rebengiuc 
şi „nenea“lordache -- - Мігсеа Diaconu 


Mișu Poltronu — ultima apariție 
a popularului actor Jorj Voicu, 
decedat la 11 ianuarie 


formarea roboților în oameni. De ce 
trag clopotele, Mitică? este, înainte de 
orice, un film despre suferința umană. 
Nu cred că cineva, înainte, a mai fost 
senat la acest aspect. Comicul а 
mascat de regulă faptul că eroii scriito- 
rului sint ființe de carne și singe, neli- 
niștite, speriate sau torturate moral. Ei 
au părut mult mai des ridicoli decit 
demni de compatimire. Generatii la rind 
au ris de s-au prăpădit de gesturile, de 
cuvintele, de expresiile lor. Și, acum, 
iată, vine Lucian Pintilie şi ne dezvăluie 
о Mita Baston (rolul vieţii Marianei Mi- 
hut) suferind de gelozie ca un tragic 
Othello feminin sau un Pampon (un 
per pene зе Victor Rebengiuc) înnebu- 
nit de îndoială ca Hamlet. aceste 
condiţii, comicul, datorat unui cod peri- 
mat de comportare și expresii, nu nu- 
mai că nu împiedică drama să iasă la 
iveală dar, în mod paradoxal, o intensi- 
Яса pina la insuportabil. Sintem sfisiati 
între ris și compătimire și o imensă du- 
ioșie ne cuprinde la vederea caraghio- 
sului spectacol al suferinței din iubire 
pe care ni-l oferă eroii filmului. Un car- 
naval care ne zguduie, o farsă care ne 
emotioneaza ріпа la lacrimi. 


Nicolae MANOLESCU 


fost de ur contactul cu un mare regizor, 
care а întânit o trupă entuziastă, dornică ra 
lucru, ge сам pina la durere „magului“ în 
care credea. Filmul despre Pintilie alături de . 
cel realizat despre Ciulei 


Міне la „Fur- 
tuna“) sau mai nou — cel despre Andrei Ser- 
ban (іп lucru cu „Trilogia antică”) ar putea 
face obiectul unor restituiri. Trei 


речите ран Bangsa NA eh gf mer 


contemporan. 
кете are іп fața aparatului de filmat acel 
tipic feilinian, o mare онома 
ортаа uneori înd chiar, 
indcă el provoacă, cu bună știință, a 
tent, două spectacole — cel al cadrului cine- 


. Reportajul are inteli- 
genta, farmec, haz, dar se vede limpede ca 
treaga echipă este copleșită de gindul intil- 
nirii cu Lucian Pintilie, că pe-o bip întinde 
veșnice curse, în care o clipă de neatentie te 
duce pe un alt făgaș. Pintilie se joacă, dar 
toată această defulare este o subtilă formă de 


алат mi Dice Fellini și 
a spune despre tine la 

ja este o performanţă! Pr fone rel A 
аа ani, filmul, fără să se fi vı 
pm na Peste 


ч еа 8کم‎ ру seri 
succesul, а ci puterea noastră de а 
îndura“! 


Laurenţiu DAMIAN 


Laurenţiu Damian: 


Publicist cunoscut, 
autor al unor 
documentare 

interzise „Vreau 
pînă acum un an, Ж. 
Laurenţiu Damian ATENŢIE, să vorbesc 
debutează, / | 257: 
în sfirşit, 
în lung metrajul 


despre 
de ficţiune. MOTOR! P 


lucruri eterne“ 


2 : i de octombrie cu temperatură de iulie. La Moara Vlăsiei, unul dintre acele sate 

саге trebuiau sa dispara de pe hartă, cortegiu! zgomotos al unei echipe de fil- 2 

mare bulversează ritmul cotidian al vieţii. Un buldozer este somat să opreasca. Serban Іопеѕси 

traseul unor camioane e deturnat, o turmă de oi așteaptă răbdătoare să treaca 

vadul înspre versantul cu iarbă mai bună. Sătenii execută nauciti ordinele care și “Monica Ghiuta — 

vin prin portavoce: „Intraţi în curte că vă vedeți în cadru“, ,Ascundeti-va după * . 33 А : 5 

роті“. Vocea regizorului Laurenţiu Damian sună foarte hotârit, ca а unui om interpreții unui cuplu damnat © 
decis să spulbere toate obstacolele саге apar іп fata zilei Sale de filmare. A așteptat multi e 
апі ca să poată face acest film, aşa încît nimeni nu-i mai poate stăvili pofta de lucru. Inten- N 
sitatea stării lui de participare este egalată doar de aceea a Ancăi Jurjut, aflată si ea la ora gE 5 
debutului în lung metraj, în calitate de operator șef. Laurenţiu Damian solicită destul де ` : EEE 
mult echipa care trebuie să asigure în condiții bune, dar cu mijloace, precare, efecte sı 3 =: = 
ciale (fumigena și maşina de ploaie funcţionează din plin) şi să menţină în forma pe cel 
mai {паг interpret, o fetiță de șase luni. 

Actorii ascultă cu interes indicaţiile regizorului și acceptă să reia unele scene fără să dea 
semne de oboseală. Șerban lonescu arată, gesticulează și conduce căruța ca un adevărat 
țăran dunărean şi, daca n-aș fi fost colegă cu el Іа Liceul Andrei Șaguna din Brașov aș pu- 
tea să jur că și-a petrecut adolescenţa într-un sat ca acesta. Monica Ghiuţă este transfigu- 
rată de tandrețe purtind copilul în brațe și emoția de pe chipul ei favorizează niște 
prim-planuri de саге Laurenţiu Damian e mulțumit. Întors-de numai cîteva ore dintr-un tur- 
neu in Anglia, Valentin Uritescu lasă în urmă amintirea aplauzelor londoneze și pășește pe 
drumul prafuit de parcă toată viața ar fi fost Nea Vache (отаны. 

Se filmează zi-lumină la го primul lung metraj де ficţiune al talentatului docu- 
mentarist Laurenţiu Damian. În amurg, cind aparatele și recuzita se încarcă în maşini, bi- 
lanțul este optimist: s-au filmat 120 de metri. Regizorul imi vorbește putin despre acest im- > z 
portant pas in cariera sa, despre geneza filmului: Prima formă de scenariu am scris-o in $ 
anul absolvirii 1.A.T.C.-ulul, in 1980. Apoi am rescris povestea 985 şi, după tratative In- 
fructuoase cu fostele case de flime, am renunțat. Acum am | în producție la casa de 


A 
ge 
Ц 
| 
ІҢ 

i 

È 

е 
н 
i 
H 
H 

8 
3% 
o5 


Н 


5 
388 а 
FFs %% 


despre trecere: 
mine se dă o luptă. Sint incă fascinat de detaliul realist, de autenticitatea ambiani 
zionomillor. în timp sint tentat să folosesc o gestică de ritual, să apelez la 
tru teatral, pentru că încerc să folosesc un instrumentar esenţial stilizind totul. 
vorbesc despre lucruri eterne. Deocamdată, 


Regizorul Laurenţiu Damian 


Teleserial 


Unul dintre cei mai ecranizati scriitori ai lumii, Lev Tolstoi, a tentat BBC-ul prin capodopera sa 
Anna Karenina. Performanţa: impecabila stilistică а translării audio-vizuale incită și 1а relectura, ге- 
confirmind universalitatea temei — criza de conştiinţă — și excelența studiourilor de televiziune bri- 
tanice 


б Eric Porter si Nicola Pagett, reinsufletindu-i pe eroii toistoieni 


e Bruce Young si Shadoe Stevens, 
vajnici polițiști pe strazile Los Angeles-ului 


Eliptic şi alert relatează despre ipostaze moderne ale cri- 
zei de conștiința „policier-ul american de ultima ora Max 
Monroe: Loose Cannon, reamintind ca în topul box-offi- 
ce-ului international filmul de acţiune se află pe primul loc 


= 


Elisabeta Bostan: 


prin... Telefon 


і 


т întânit echipa filmului Telefonul condusă de regizoarea Elisabeta Bostan, ре șo- 
seaua București-Tirgovişte. Printre селек golași, la căderea nopții, au început să 
strălucească reflectoarele. „Nu-mi place să vorbesc despre un lucru înainte să fle 


Nu din superstiție, doar dintr-o obignuin{é care fine... de o viaţă.“ imi spune 

isabeta Bostan. 
Autorul scenăriului original, un vechi si fidel colaborator al nome се) operatorut 
fon Менен se află іп postura inedită a debutantului: „La о primă lectură TELE- 
ج‎ card simplă și fără probleme deosebite. Mi-a dat însă mare bătale de cap 
inainte ție. Su م‎ conforme, nu se potriveau, пи reprezen- 
tau, nu detineau... argumente, cu duiumul! Probabil se accepta cu greu ideea unei 
neconforme , schema. Cum am început să scriu scenariul? 


cu 
Dintr-o intimplare. Ploua 
de două ori. De mai multe 


е Carmen Galin: altă Mona 
din „Steaua fără пите“! * 


Nicolae Corjos: 


Liceenii 


ісеепі rock'n той 
„— Ge faceţi puigsorilor? 
Cum merge formaţia lui Pa- 
рис?“ 
„Păi, doamna dirigintă, toc- 
mai că nu prea merge!” 
La Liceul de cinematografie 
“іп cartierul Pajura, într-o sală de clasă, 
la peste 40 la umbră, sub văpaia spoturi- 
lor, recunoaștem echipa unui serial de 
mare succes: Declaraţie de dragoste, Li- 
ceenii, Ex la dirigenție. La prima 
vedere, ar fi vorba de aceiași „comba- 
{апі“, dar numai la prima vedere, pentru 
că unii au rămas fideli, iar alții... Să-i no- 
tăm pe primii: regizorul Nicolae Corjos, 
scenaristul George Sovu, pictorița de 
costume Ileana Mirea, actorii: Tamara 
Buciuceanu-Botez, Stefan Bănică jr., 


> Oana Sirbu, Mihai Constantin, Cesonia 


Posteinicu, Adrian Vilcu, Catalin Padu- 
raru, Dan Cocis, Rodica Muresan, Euse- 
biu Ştefănescu, Gheorghe Simonca, Mi- 
hai Мегеша. Din grupa marilor absenţi, 
Socrate — lon Caramitru. De ce tocmai 
Le dăm cuvintul celor prezenţi pe .ріа- 


Nicolae 2 | rock'n гой, 
după scenariul scriitorului George Şovu 
trebuia inceput acum mai bine de doi ani, 
dar pur şi simplu nu ni s-a permis. Acum 
ne-am luat singuri permisiunea...“ 

Tamara Buciuceafiu-Botez: „Drăguţă, 
sint a patra oară PORE şi să știi că 
mi-am luat foarte in serios rolul. M-am le- 
= băieţii ăștia — ñ indică pe Mihai 

stantin, Stefan Bănică jr. — şi de se- 
rial dintr-un motiv: tinerețea. Vă rog fru- 
mos să nu mă mai întrebaţi altceva pen- 
tiu că {in secret pina la premiera." 

Mihai Constantin: „De cind nu ne-am 
văzut (de 2 ani — n.r.) am absolvit secţia 
de actorie la IATC și am dat un concurs 
cu multe emoții, pentru că în comisie era 
LiviueCiulei, la Teatrul Bulandra. Am re- 
venit la echipa Liceenilor să mai fiu o 
dată elev în clasa а ХИ-а. Dacă odinioară 
— deși personajele interpretate de noi nu 
respectau întru totul adevărul de viață — 
ne-am bucurat de succes, devenind mo- 
dele pentru tineri, de data aceasta spe- 


tou 


redivivi 


ram într-un impact mult mai puternic. 
Trebuie să aducem pe ecran liceenii anu- 
іші 1990.“ 

Ştefan Bănică jr.: „Sint coleg cu Mihai 
Constantin la Teatrul Bulandra și în film. 
Am о mare grijă in suflet: să fac credibile 
ues pe care le joc, sa adincesc rela- 
{Ше intre aceste personaje atit de indra- 
gite. După patru ani, spectatorii trebuie 
să ne găsească și ре noi transformați: 
mai maturi profesional. 

Cesonia Posteinicu: „Între timp am de- 
venit studentă fa actorie, numai persona- 
jul meu nu s-a transformat, deși au trecut 
doi ani în film și patru ani în calendarul 
vieţii. Mă întreb dacă tinerii care au trecut 
botezul de foc al Revoluţiei vor mai ac- 
cepta депи! acesta de film acum cind li- 
bertatea a sărit pirieazul chiar înspre li- 
bertinaj". 

Oana Sirbu: „Pentru că nu am reușit la 
examenul de la IATC din prima încercare 
(acum 3 ani) nu am mai repetat expe- 
riența și m-am întors la prima mea dra- 
goste, muzica uşoară. Si în film cint un 
сімесеі liric". 

leana Mirea: „Pentru o pictoriță de 
costume un film în care nu există nici un 
fel de restricții la blugi, etichete, accesorii 
vestimentare este egal cu o mare bucurie. 
Liceenii apar pe ecran îmbrăcaţi conform 
vîrstei, în culori vesele şi plăcute privirii, 
plini de éxuberanta. Grija noastră este să 
întăturăm kitsch-ul care și așa а proliferat 
destul,“ 

Mircea Ribinski: (autorul decorului): „E 
primul film care a intrat în producție 
după Revoluţie și lumea se ferește să ne 
primească în casă, de teama teroriștilor... 
Să construieşti un interior pe platou, о 
casă, asta costă de la 600 000 lei in sus. 
Deocamdată ne-am descurcat, mă gi 
desc deja la final, care va fi un festivai de 
rock studențesc.” 

După cite ni se spun, liceenii au cres- 
cut, s-au maturizat, au dobindit expe- 
rienta artistică. Rămine să ne convingem 
de toate acestea, cind va fi premiera. 


LP.D. 


Foto: VICTOR STROE 


ATENTIE, 


4 ! À E N 
MOTOR! Ф Elisabeta Bostan, 
Mircea Diaconu si nopțile 
ploioase ale... Telefonului 


ІНІН 
iit 
satele 
ІН 4 
£ ise 
| 

| 


а umăr, pe canapeaua din spate a unui Ford galben model 1925, 
e. li rog să vorbească despre personajele lor. 
Gaiin, este o apariție misterioasă 

le Castanilor, 


ІН 
È lii ; 
| 
2 
£ 
i 


comite de a sări 
наи einai EP ЕГЕ | 


poftiti la ANG 
Un vi 


orașului“ își 
erau prezenţi și T er 
Motoi, Cezara Dafinescu, 


s-a refacut 
furat 
(fapt inedit in cinema) 
Mircea Daneliuc 
merge mai departe 
cu filmările la 
[A sik Eva. 
li vedeţi alaturi 
de operatorul 
Florin Mihailescu 
si de citiva dintre 
interpreți 
Cecilia Birbora, 
Valentin Uritescu 
Bujor Macrin 


Decorul 
după ce fusese 


lea) 
he 
= 
ند‎ 
= 
\ 
س۰‎ 
+ 
мы 
Q 
= 
М 


din Italia, 


іпіа 


Ор 


opiniile şi 


Filmul din peninsulă 


Cinematografia italiană se află astăzi intr-o 
situație deosebită atit din punct de vedere 
cultural, cR și structural. Pentru a 


r espre sfirsitul anilor 
40 și aga weg anilor "50, 0 ka își caută locul, 
încearcă să-și facă o idee despre propria ei 
identitate, identitate de altfel îndoielnică. Ci- 
nematografia italiană aps pee Жаке 2 
, afirmă, speră şi, mai ales, descrie 
lucrurile pe а xa din timpul. fascismului 
nu le-a putut numi. 
În anii '50 ceai aa italiană desco- 
peră că se poate chiar și ride de anumite 
probleme și probabil că 2 ride mai mult de- 
En ar trebui, acest ris mascind о din 
| agahan Se naște astfel comedia in stil ita- 
ian, cu lirismul său specific, se nasc genu- 


in anil "60 cinematografia italiană asistă 
siv la miracolul economic ce uluiește 214 
structurile sociale ale ţării cit și structurile 
economice si care, evident, pune probleme 
cineastilor. devin foarte. răi. Comedia ita- 
Напа, іп” stil italian se inraieste 
Devine o comedie de moravuri intepatoare. 


Cinematografia italiana 
ocupă о parte 


din ce în ce mai mică 
din domeniul 
audiovizualului 


Germi este un exemplu. Cinematografia іші 
Rossi, care nu practică ее сотіс, деуіпе 
іп schimb o puternică mărturie а actualității. 
Astfel apar noile personalități artistice pe 
Pag cele tradiționale: Rossellini, Visconti, 
De Sica, De Santis, Antonioni, Fellini care 
afirmă o nouă direcție, participind într-o ma- 
а la noul spirit ce va cuprinde întregul 
u Val" al lumii filmului. 
n anii '70 cinematografia italiană isi 
repre al său „Post '68", cind unele speranțe 
prăbușesc, unele iluzii se sfarma de ziduri, 
cod. ideologiile şi idolii. Cinematografia ita- 
liană descoperă că este orfană și pe această 
temă își clădește propriile ei istorii. 


7 


e Anita Ekberg, vedeta lui 
Fellini in La dolce vita 


Aflat la București, Lino Micciché, 
unul dintre cei mai importanți critici de film 


noștri de la televiziune — 


constatările sale. 


a acceptat invitaţia Televiziunii Române 
de a discuta despre condiţia filmului astăzi. 


lată — preluate prin amabilitatea colegilor 


idee 


e Grup de familie in interior, 


ultimul Visconti 
film-testament, 


pen 
un 


cu Silvana Mangano și Claudia Marsanio 


Pe la i age anilor '70, o criză acută a 
pieţei filmului, paroni bal tad dar si a mo- 
dului de a face film, lovește întregul aparat al 
че ata italiene și creează un handi- 

гтагеа unei noi generaţii. Am rå- 
mas la cei cîțiva cineaști ai trecutului: Fellini, 
Antonioni, care o vitalitate încă im- 
portantă. Visconti semnează pina la sfirsitul 
vieţii sale filme de o mare însemnătate. Paso- 
lini moare in mod dramatic dupa ce a semnat 
filme mari. 

Noua eratie are de intimpinat imense 
dificult Ea trebuie nu numai să depa- 
șească impactul produs de vacuum-ul ideolo- 
giilor, de prăbușirea miturilor, aproape a tu- 
turor miturilor, dar mai ales a faptului că nu 
trebuie să le mai acorzi încredere, ci așa cum 
spune o frază celebră: „Dumnezeu a murit, 
Marx а murit şi el și nici eu nu o duc mai 
bine“. Deci nici noua generaţie n-o duce prea 
bine. Noua cinematografie este uneori biibt 
ita, alteori înălțătoare. lau саги! lui Moretti (in 
virstă de 30 de ani), care este și cel mai bun, 
el a început foarte {паг și, dupa părerea mea, 
reprezintă în cel mai înalt grad incapacitatea 
de a depăși, de a transgresa nonvitalitatea 
generaţiei căreia îi aparţine. Dacă ar fi s-o 
caracterizez aș spune — asumindu-mi toate 
riscurile — că această tînără generaţie de ci- 
neasti, într-un fel asemenea celorlalți tineri, 
exprimă nevoia unei noi spiritualitati, o nouă 
i neinsemnind neapărat 

, rel sau recuperarea vechii ideologii, 
ac о rațiune a existenței саге să depășească 
necesitățile imediate. Este vorba de ra 


rege i din isesi prabu: 
în 770 şi '80. Filmele cele mai sensibile 
ale tinerilor cineasti ilustrează nee bine 
aceasta. Chiar și cele ale unora dintre cei 
mai virstnici. Un film cum este Vocea lunii al 
іші Fellini exprimă — așa cum noma Fellini 
cu enorma sa să o tacă 
— climatul unei 


“produc 


Problemele structurale ale cinematografiei 
italiene au făcut obiect de discuţie abia după 
război. Pe atunci nu existau legi, nici struc- 
turi, nu existau o economie și nici capacităţi 
de producţie. O lege din 1949 punea ordine 
în lumea fiimului determinind nașterea indus- 
triei cinematogratice autohtone. Între conse- 
pr : foarte sugestivele experimente ale neo- 

ismului. A urmat a doua lege, din 1965, 
ae fapt o lege tardivă care lua act де o situa- 
ا‎ cale de schimbare și cu prea puţine 
al a urmărind în 1. жесе" să creeze condiții 

iste filmului național în contrunta- 
rea lui cu filmele străine, mai ales americane. 
La ora de față se află în discuție о a treia 
lege. Acum problema ce se pune este gene- 


Informaţia este ре cale 
să devină mai importantă 
decit critica 


rată de televiziunile particulare apărute în Ita- 
lia pe la jumătatea anilor '70. Т. iunile nu 
ime, dar ele pot programa un film 
pe o mie de emițătoare, între acestea aflin- 
du-se o duzină de rețele nationale. Oferta co- 
tidiană este de cheva sute de یا‎ acest tip 
de ofertă inflationistã, mergind де la valori 
pina la nonvalori, are consecință dete- 
riorarea situației cinematografiei italiene. 
Configuraţia actuală s-a născut de fapt 
dintr-o reforma a anului 1971, iar acum func- 
ționează — din punct de vedere juridic — о 
сони de finanțare cu putere de control 
сора unor societăți /Я гілеу Mai Mai există Ci- 
а precum și o societate, creată nu 
de mult, care se numeşte „Cinecittă-extern“ 
Cu.misiunea de a stimula promovarea filmului 
italian piața internațională. Mai există și 
blic al cinematografiei” care și-a 
propus să promoveze, să realizeze şi să lan- 
seze filmul de autor. in prezent se simte ne- 
voia de a susține a de autor din pricina 
concurenței comercial 


„Cinen 
nu trel 
pentru 


Este clar că tinerii cineaști pătrund cu 
mare dificultate pe piaţă. Un producător 
asumă un risc considerabil investind în 
Sintem însă obligați să manifestam un simţ ai 
răspunderii și chiar dacă banii nu sint recu- 
perati — să-i finanjam p tineri. Cinemato- 
graful ca artă nu trebuie să dispară. f 

La ora de față, la ,Cinecitta* se Әуеде 
mult în tehnologie pentru că vrem să pui 
la dispoziţia întregului sistem Ptr per mi: 
loace de lucru competitive (structură goa edi 
20). pentru a avea о șansă pe piața іп 


Este وا‎ că ne айат astăzi în fata 
unei situații noi în ceea ce priveşte noua 
structură a audiovizualului. Un regat care 
odinioară era numai al cinematografiei s-a 
extins acum peste măsură. Cinematografia 
ocupă în ziua de astăzi o parte tot mai mică 
din domeniul audiovizualului. După părerea 
mea, aceasta ar trebui să aibă o producție 
unică, interșanjabilă, un astfel de exemplu 
pagi imaginea "tehnologică de la Cine- 

cittă. Problematica de producție a audiovizu- 
alului este foarte asemănătoare. Ar trebui 
însă că sa să aibă o largă autonomie internă. 
Cred că televiziunea ar trebui să rămină tele- 
viziune, iar cinematografia să fie ceea ce 
este. Cel mai greu lucru este cel ре care il 
trăim astăzi. Fiecare о уота біп лк 
industriale avansate este nevoită să împartă 
necesitatiie convieturii interne din sfera 
diovizualului cu necesitatea autonomiei. 
ең таге at care este audiovizualul, 
ра de contro! transforma totul într-o jun- 
gà. îi într-o junglă domnește cel mai puter- 
n mod inevitabil televiziunea înghite ci- 
петаорайа, Ко 5 poets decvoka dupa pro- 
t se a dupa pro- 
у caracteristici. 

Cred așadar că cinematografia — ехргіп”о 
viziune optimistă — se va schimba astfel incit 
să devină mai puternică, mai solidă, nu din 
punct de vedere cantitativ, ci calitativ, fata de 
ceea ce a fost. ачай a n eee 
sfirșit de deceniu el are loc іп proce- 
sele де autonomizare, de apărare a angel 
cinematografice proprii, în sfera teoriei. 


atografia ca artă 


lie să dispară. 


are merită să risc 


concret: nu ajunge să taci film, trebuie să-l și 
poţi difuza corespunzător pe ecrane. Trebuie 
să aperi sălile, folosirea lor. Filmul trebuie vă- 
zut pe marele ecran, în întuneric, în dimen- 
siunile cerute și fără inserţii publicitare. 
Adică în condiţiile pentru care a fost creat si 
nu să-l! vezi, aga cum se întîmplă numai în 
italia, denaturat de condiția micului ecran şi 
bts д de spoturi publicitare. În acest sens 
cred că viitorul nu va fi unul а! deosebirii ca 
gen, ci va duce probabil la о cinematografie 
total diferită, mai apropiată de teatru deck 


În Italia avem 
o imagine parţială 
cinematografiei româneşti, 
dar printre ţările 
est-europene 
ea rămîne 
cea mai slabă 


fa 


pina acum. Filmul a fost un substitut generic 
pentru timpul liber. Conceptul de divertis- 
ment tine mai mult de televiziune. Se pare 
însă că pentru cinematografie a sosit mo- 
mentul desavirsitei ei maturizări, a sosit mo- 
mentul să fie o cinematografie creată de mari 
cineaşti; capabilă să exprime idei cu ajutorul 
unui limbaj estetic şi că ea are nevoie să fie 
susținută ca să-și apere spațiul ei. Nu vreau 
să am aerul că vă dau dumneavoastră roma- 
nilor lecţii, dar aș zice că pornind de la zero 
din punct de vedere al structurilor cinemato- 
grafice și nu numai cinematografice, conec- 
tate la o piaţă liberă, ar fi bine dacă ati tine 
cont de riscuri. Noi sîntem mai avansați pe 
acest drum al riscurilor. 


Cinematografia 
românească 


Problema pe care mi-o pun mereu în ase- 
menea cazuri, cum este cel al cinematogra- 
fiei românești, nu se referă atît sau numai la 
filmele ce au fost interzise, la. cineaştii care 


15 ianuarie — 
ziua de naștere-a Luceafărului poeziei românești, 


devenit 


sărbătoarea spiritualităţii noastre 


(afişul semnat de Klara Tamaş 
la documentarul lui Mircea Bunescu) 


- Gustriatizate, deo: 


ах 
3 


Divorţ italian 
cu Stefania Sandrelli 
si Marcello Mastroianni 


au fost împiedicaţi să facă un film sau altul 
sau să-l prezinte în străinătate; nu se referă 
la faptul că unui cineast i-a fost îngăduit să 
facă un film și acesta nu i-a reușit sau daca 
i-a reuşit a fost tăiat de cenzură — lucru deo- 
sebit de grav — toate acestea ţin de un vechi 


_ principiu al cenzurii ideilor care este un prin- 


cipiu congenital al dictaturilor. Există ceva și 
mai grav, pe care îl săvirșesc dictaturile, 
anume împiedicarea efectivă a nașterii talen- 
telor. Mă întreb cine va mai reda cinemato- 


- grafiei românești acele talente care nu s-au 


născut pentru că nu li s-a permis să aibă ac- 
ces la filmare? - 

Cred că imaginea cinematografiei roma- 
nești pe care o avem noi în Italia este una 
parțială. Cunoscind oarecum, media cineaști- 
lor români, tin să spun că ea, cinematografia 
românească, nu este atit de slabă, dar intre 
țările est-europene ea rămine cea mai slabă. 
Faptul că înăuntrul ei sint puţine talente si că 
acestea n-au reuşit să treacă graniţele 
României este o realitate pe care adesea cri- 
tica Шаш nu о cunoaște. Este momentul să 
o afie. În al doilea rind, a sunat ceasul ca 
aceste talente să se poată exprima liber. Ni- 
meni nu va plăti vreodată pentru acele ta- 
lente care nu s-au născut, însă pentru acele 
talente care au fost frustrate, împiedicate să 
se maturizeze, s-ar putea să plătească. 


iulie — 1 septembrie 1990. 


1 — Era şi va fi 


dure teste psihologice 
Premi 


“Че complexa. Aceste - dej 


nr. 1, Studioul „Pro-fiim“_a selecționat ti 
Premiui noapte de Dan iordache Loghin (informatician cercetător ştiinţi- 
fic) — o poveste autobiografică despre o şcoală specială А, 


ia Robe (absolventă IATC, regie teatru) — о со- 


ші îl — Made in Crevedia de Camel 
medie macabră, cu umor negru şi replici sarcastice, despre о înmormintare cu „resurse lo- 


Critica de film 


De cel putin cinci-gase ori ne-am pus 
această problemă în intiinirile noastre inter- 
nationale ca si la Asociaţia italiană a criticii 
de film: care să fie rolul criticii în contextul 
schimbărilor structurale profunde ce se pe- 
trec in viata filmului în lume? 

Cred ca noua funcţie a criticii n-ar putea fi 
enunțată printr-o formulă oarecare, intruc? 
noile dezvoltări mediatice sînt în continuă 
schimbare. La formarea și determinarea lor 
contribuind într-o mică măsură și noi, criticii. 
De un lucru sint sigur: funcţia criticii nu mai 
este absolut deloc acsea care era prin anii 
'50 —'60 si care mai există în țările slab in- 
arece critica tradițională se 
află cuprinsă într-o panoramă de publicitate, 
ziaristică, mondenitate, curiozitate, informa- 
ente пе condi- 
fioneaza şi pe noi. Televiziunea de exemplu, 


cu un singur mesaj informativ, publicitar, de ` 


persuasiune, depășește puterea tuturor criti- 
Cilor dintr-o (ага. De aceea funcției criticii 


nu-i rămine decit să se schimbe. Ea poate fi 
un pilon ai unui nou pod. Privilegiul aristo- 
cratic de a face legătura între ic și cine- 
matograf nu mai este posibil. Acest nou pod 
й vom construi singuri. informaţia este ре 
cale să devină mai importantă decit critica. 
lar în ceea ce privește informaţia despre ci- 
nematografie, sintem foarte slabi. Пай un 
singur exemplu. Cind la noi a apărut Batman 
— şi e! a apărut după două luni de campanie 

blicitară căreia casa Ў ngang wara pi i-a pus 

dispoziţie un bu două ori mai mare 
dec? cei destinat filmului lui Fellini — acest 
buget a invadat piața cu ceea ce noi am nu- 
mit „obiecte Bat“, adică pantofi Batman, pañ- 
taloni Batman, măști B... par В... Pe scurt: 
„Batmania“. Сіпа a apărut filmul şi critica a 
spus că nu i se pare o capodope 
s-a lovit de indiferența tuturor cititorilor. 
Eram toţi atît де conditionafi de acest film, 
bun sau cum o fi el, inci ma conc ae 
cea sau nu criticii nu mai conta. 

Gusturile s-au schimbat și zidurile au că- 
zut. În această situaţie funcţia criticii apare 
complet schimbată. Masa publicului are gus- 
ші modelat de înseși de ders 
a lui şi poate că іп acest domeniu funcția ci- 
neastilor și a criticii este imensă. 


Lino MICCICHE 


Traducere de 
RAPEANU 


PR O-FILM În prag de an nou, studioul „Pro-film“ condus de. regizorul Dinu 
Tănase a anunțat rezultatele concursului de scenarii şi idei de fiim desfășurat în perioada 1 


Din cele aproximativ 200 de scenarii și idei de film sosite pe adresa Piaţa Presei Libere 
rei scenarii si două propuneri de scenariu: 


care copiii erau supuşi unor 


fesor pénsionar) — un periplu prin 
reze heptudiniie vietii normale 


11 


ră, aceasta - 


jr. 


wv 


$ 
Q 
pas 


© Stefan Ban 


e nouă ani în- 
coace, locali- 
tatea italiană 
Pordenone 
(un superb 
oraș afiat “la 
vreo 70 km 
nord-est de Veneţia) de- 
vine în fiecare toamnă 
ceea ce s-ar putea numi 
capitala mondială a filmu- 
lui mut. . 

Formidabila idee a unui asemenea festival 
a dobindit deja un trecut ce se transforma in 
tradiție. Ea atrage constant cîteva sute de 

aliști (esteticieni, critici, arhiviști, istorici 

sau restauratori de film) ce se reunesc ve- 

nind din toată lumea,spre a lua parte la veri- 
tabilui eveniment, unic în felul lui. 

invitaţia de a fi prezent la aceste „Giornate 


re-evalua și a înțelege „fenomenul mut“ din 
două puncte de vedere. Primul — al perma- 
nentei documentar-istorice. Cel de-al doilea 
— al unei anumite stări de spirit care, graţie 
acestui festival, ființează efectiv şi afectiv ре 
parcursul celor opt zile ale manifestărilor. 

Selecţia ediţiei '90 a cuprins o consistentă 
гей а a .mutului* de la ince- 
puturiie sale și pind la 1920, grupată sub ge- 
ner „Inainte de Caligari“. 

Unitatea în diversitate a constituit liantul 
peliculelor incluse, de la Cinele din Basker- 
ville al lui Harry Piel! și Homunculus (Otto 


Pordenone 


ё La centenarul nașterii, 
retrospectivă Stan Laurel 


Rippert), la celebrui Cabinet al Doctorului 
Caligari, cel care l-a atirmat іп ріали! noto- 
rietăţii nu numai pe regizorul Robert Wiene, 
dar și un întreg curent artistic a cărui erupție, 
îndelung și dramatic: pregătită, s-a produs în 


е imbratisari fără cuvinte 


- 


Germania Іа stirșitul primului război mondial: 
expresionismul. 

A mai Ж. programat. de asemenea, un 
grupaj omagial Raymond Griffith (excelent 
actor al comediei burlesti americane), о re- 
trospectivă Stan Laure! (al cărui centenar s-a 
serbat în 1990, căci Stan era cu cinci ani mai 
mare decit cinematograful) si una dedicată 
animației lui Emile . 

Lor li s-au unele dintre cele mai 
interesante mute italiene, o selecţie de filme 
japoneze „Вепзћі“ (care înseamnă în original: 
arta de a povesti, ceea ce duce, în mod para- 
дохаі, la o surprinzătoare inflație de... cu- 
vinte!), dă, me ales o у premieră — or 
vărat ri inematografic — Intoleranta lui 
D.W. бі film proaspăt restaurat de către 


ііі americani, mindri (si pe Cu-. 


ial 
vint!) de această capodoperă în care istoria 
- ҺА... călcii al lui Ahile pentru „Jumea 
nouă“ — devine deopotrivă: personaj, eveni- 
ment şi parabolă. 


Aşa stind-lucrurile prin prisma documentu- 
lui cultural, m-aș opri putin la celălalt aspect 
care ajunge să te impresioneze în timpul fes- 
tivalului. E vorba despre acea stare de spirit, 
cu totul specială, pe care o determină n- 
депа де film mut asupra privitorului. Pentru 


că proiecţiile u la 9 dimin şi se 
terminau Cpa miezul nopții, umplind efectiv 
cocheta sală de vreo 7—800 de ri de la 


„Teatro Verdi“, pe lingă care funcționa cu 
aparatele în plin și sălița, (de numai vreo sută 
de scaune) ce adăpostea proiecţiile video. 

Ei bine, ru mine (dar nu numai) a con- 
stituit o ărată revelație savoarea de a te 
impregna literalmente „mut“. Сева се 
pentru marele public a ajuns astăzi să consti- 
tuie cel mult urf fel de curiozitate, privită cu 
detaşare și o anume îngăduință (vezi chiar 
sălile de cinematecă, ce adună cu greu citeva 
zeci de devotați ai genului), mi s-a dezvăluit 
la Pordenone ca fiind o mare sărbătoare a 
spiritului, dar și a sufletului, un eveniment 


Cu nostalgie, 
despre acele filme 
care au fost odată, 
ca niciodată 


Într-adevăr, 
„la început 
n-a fost cuvîntul... 


care, în mod paradoxal, te face să privesti cu 
alti ochi fenomenul cinematografic contem- 


an. 
ră poate că obsesiile de tip „retro“ ale 
modei actuale revendică ceva din această 


nostalgie ciudată. Mai mult ca sigur că însuşi 
spectacolul. de operă deţine în el — parado- 
xul este numai aparent — resurse ciudate de 
a te trimite cu gindul la dramele patetice și 
mare roma în care sufereau, pe la 1915, о 

Nielsen sau Pola ri. Cum nu putem 
omite din acest carambolaj asociativ ritmul 
drăcesc al comediei де!" arte, са și al vi- 
deo-clipurilor ce abuzează mai totdeauna de 
mișcare și montaj, ambele evocate și suge- 
rate cu destulă insistență de superbele ca- 
noane ale comediei buriești de tip ,Кеу- 
stone“. 


Dincolo de aerul ușor vetust, de atmosfera 
dramatic-misterioasă ori de caracterul apăsat 
teatrai al interpretării actoricești, „baia de 
fiim mut“ oferă asistenței (si trebuie reținut 
că la Pordenone spectacolele de după-a- 
miaza și seara reuneau destui spectatori „pe 
bilet“, deși prețul acestuia nu era deloc sim- 
bolic, ci ct se poate de concret) o ciudată 
senzație de identificare cu aerul vremurilor 
trecute. Odată integrat іші, nu te mai deran- 
jează nici retorismul gesturilor, пісі eclerajul 
savant sau fastuozitatea artificială a decoruri- 
lor. Rami cu intimitatea (fie ea și iluzorie) а 
unei lumi aparte, definitiv dispărute și totuși, 
mereu prezente, care cu „a fost 
— şi se termină prin formula „ca nicio- 


-Să-i mulțumim „marelui mut“ că a conser- 
vat, pe сі de deplin, pe att de definitiv, о 
epoc: 


Să le mulțumim totodată, initiatorilor și or- 
ganizatorilor acestui festival cu adevărat unic 
de la Pordenone pentru consecventa și pa- 
siunea cu care, în fiecare toamnă, oferă lumi 
ig gris acest regal de aducere 
aminte. 


Bogdan BURILEANU 


_clamă, preferi 


"Valentin 


la 
CIMPULUNG 


MOLDOVENESC 


DIALOG 
NECESAR 


IM аСАМЄ 
COMUNICARE 
е УСАТ:Е 


u ştiu care este densitatea 31 

calitatea manifestărilor spe- 

cifice pe care mulțimea de 

fundaţii (unele mai mult, al- 

tele mai puțin) culturale 

apărute în ultima jumătate 
de an au reușit (sau nu) să le pună în 
mişcare 2 


lată însă că o firmă — Сотрата Au- 
tonomă de Turism pentru Tineret —, 
căreia nu l-ar reveni neapărat atribuții 
culturale, demonstrează elocvent nu 
numai nevola unor atari yer dar 
şi reuşita acestora, atunci n orga- 
nizarea şi desfășurarea lor sint impli- 
cate deopotrivă competența, rigoarea 
şi perseverenta, dar mai ales acea sfintă 
e еле pe cara ee pro: 
insă comoditatea mo- 

nologului. 4 


După seria de manifestări importante 
desfăşurate astă vară In incinta comple- 
xulul de la Costineşti (Festivalul de 
film, Gala tinerilor actori, Salonul de 
grafică satirică etc.), aceeaşi companie 
autonomă ne-a invitat, la începutul lu- 
nii noiembrie, in bazele sale de la Cim- 
pulung Moldovenesc, la cea de-a patra 
ediţie a simpozionului „Imagine, comu- 
пісаге, educaţie“. 


Timp de trei zile, personalități ale 
vieţii noastre culturale s-au sustras 
contextului social-economic agitat şi 
confuz, dedicindu-se abordării pluriva- 
lente a fenomenului comunicării. 


S-a vorbit mult, cu eleganţă şi cu fo- 
los. De la medierea pe care imaginea o 
presupune în cunoaşterea realității, la 
nevola de a educa percepția publicului. 
Da, să nu ne temem de acest cuvint a 
cărul folosire distorsionată şi abuzivă 
ajunsese să-l devalorizeze. Pentru că 
educația g — aşa cum arăta criticul 

Ivestru — în primul rind de 
civilizaţie. Exemplele alese au alternat 
de la conotaţiile succesive $1, uneori, 
contradictorii ale revoluţiei din decem- 
brie "89 (s-a vizionat Їп avan leri 
filmul lui Şerban Comănescu 
derea, dar şi re ul studentului 
Matei Firică, anul || regie, intitulat Jos 
comunismul!) la sensurile profunde şi 
grave ale filmului lui Lucian Pintilie De 
ce trag 


, Miticăt?, 


Pornind de la impactul ре care vizua- 
lut îl are, astăzi mai mult ca oricind, 
asupra noastră, colocviul a evidenţiat 
nu пита! nevoia de dialog cultural 
pretend si mater dar a şi avertizat asu- 
pra limitei fragile care separă imaginea 
ca delectare de imaginea ca mistificare. 
Ceea ce, trebuie să recunoaștem, con- 
stitule un avertisment a cărui actuali- 
tate nu mai trebuie demonstrată. 


B.B. 


һо 


ostă capitală a Castiliei si а Spa- 
niei în vremurile de aur ale con- 
quistadorilor, Valladolid-ul și-a 

iul cultural. Aici au 


vantes. Casele lor — firesc, nu-i 

așa? — dăinuie și astăzi. Aici se 
află cel mai important muzeu european de 
sculptură renascentistă în lemn 


San Sebastian prin calitatea tiei si im- 
ul la nam Desfășurat simultan în șase 
imense săli, la ceasuri tirzii din noapte, sub 
reflectoarele postului national de televiziune 
care îi consacra zilnic două ceasuri de 
emisie, Seminci, a aliniat și anul acesta o se- 
lecție de foarte bună calitate. Poate și pentru 
că regulamentul îi permite să accepte opere 
deja prezentate și chiar premiate. în marile 
competiții din afara hotarelor Poate 
și pentru că principalul tel al organizatorilor 
este să ofere publicului local și national, soli- 
citat să-și exprime seară de seară opțiunile 
prin buletine de vot, o sărbătoare a ochiului 
și a sufletului. O şansă de a descoperi zone 
putin cunoscute. 
Anul acebta vedetă a fost cinematografia 


pe FREE 1 „Cii t ful 

ul „Cinemal ascuns“, 
Fernando Lara, distins katone tg film şi direc- 
tor al Festivalului, a grupat zece lung metraje 


Ё 


е 
5 


Aurica — alese de domnia cu in- 


failibil instinct din noianul celor văzute anul 
trecut la București. 
primul număr al lui Buletin de 


entuziast articol, „România anul zero“, sub 
semnătura lui Fernando Lara. Cităm: „În 1962 
regizorul român Jean Georgescu realiza o 
antologie a cinematografului din tara lui, inti- 
tulind-o sugestiv, Lantern@ cu amintiri (...) 
atunci încoace lanterna a rămas deseori 
stinsă și nu s-ar mai fi aprins dacă la 22 de- 
cembrie anul trecut ا‎ nu ar fi răsturnat 
dictatura lui Nicolae șescu. În prima zi 
de Crăciun a lui 1989 „s-a născut“ sub ochii 
lumii o (аға nouă, a cărei crudă realitate de 
pina atunci о putusem întrezări doar prin cra- 
păturile decorului de carton și micava pe 
care „conducătorul“ î construise spre a as- 
cunde celor din afară ce anume se petrecea 
în Aaa: ist a exportat materii prime 
ul comunist a materii prime 
şi campioane de gimnastică, dar a păstrat o 
tăcere discretă asupra realizărilor lui artistice, 
inclusiv cele din domeniul producţiei de 
filme. Cinematograful românesc despre care: 
știm att de puține lucruri a fost nevoit să in- 
dure de-a lungul timpului o sumă de servituți. 
Estetica socialistă a întirziat apoi cristalizarea 


+ unul stil filmic propriu en, ultime- 


юг decenii dintre care inci oferă о selec- 
tie semnificativă, ne propun i de dra- 

е, de gelozie, de prietenie si de singură- 
tate, plasate pe fundalul ocupaţiei naziste, а! 
războiului, al in poe! ho arg chipurile „co- 


% а alladolid, 

acum „a capătul liniei”, în ajunul unei ere 
noi. lulian Mihu ar putea defini și el istoria de 
ultimă oră a țării sale prin titlul unuia din fil- 


SPICE 
DE AUR 
ŞI 
DE ARGINT 


‘mele іші, „Lumina palidă a durerii“. In orice 
саг, cele zece filme ramate de Seminci 
ne prilejuiesc întîlnirea cu zece din cei mai 
importanți regizori ai cinematografiei ro- 
mâne, prin opere pina nu de mult lovite de 


interdicție“. 

Încintat să vitalitatea unei atari 
creativitati, Fernando Lara a acordat 
României partea leului, înscriind-o în toate 
secţiunile posibile. În competiția „Tiempos de 
Historia“ destinată documentarelor de lung 
metraj palpitantul Ziua cea mal'scurtă al tine- 
rilor Ştefan Gladin și Traian Popescu, a fost 
primit cu simpatie, dupaecum a reieșit și din 
— purtat de cei doi cu torii, la 
încheierea proiecției. În competiția oficială au 
fost inscrise Faleze de nisip de Dan Pita, de- 
senul animat Tocirea de Radu Igaszag și 
scurt metrajul lui Copel Moscu, Va veni o zi... 

Pe acesta din urmă, interzis în 1986 înainte 
de a fi apucat să iasă pe ecrane, mărturisesc 
că nu-l văzusem. L-am descoperit deci la Val- 
ladolid ca și colegii mei de juriu (criticul en- 
glez Derek Malcolm — fost director al festi- 
valului de la Londra —, suedeza Katinka Farago 
producătoare a tuturor filmelor lui Bergman 


şi a ultimului Tarkovski; actrița israelian. Gila 


Almagor; regizorul spaniol Basilio Martin Pa- 
tino; regizorul minchenez Christian er 
și confratele meu argentinianul Carlos 
relli). Si eu am fost cucerită de ironia sfișie- 
toare cu care linărul nostru cineast trans- 
forma materia ingrată a unui documentar-co- 
manda despre o întreprindere avicolă într-o 
mușcătoare parabolă а robotizării umane 
într-un; sistem abrutizant unde copiii sint pro- 
алай încă din grădiniță pentru о existență 
sclavi meniti inevitabil supunerii necondi- 
ționate. intern lat de muncitoare 
astenizate, de curcani  slobozindu-și ritmic 
dr pu, ca la știutele congrese de soimi ai 
pat cu fetisoare livide. ica rază de lu- 
mină o aducea, profetic, titlul Va veni o zi... 
Marele Premiu al Festivalului de la Valladolid, 
strălucitorul „Spic де cehe ptr cel mai 
bun scurt metraj nu putea revină десй lui 
Copel Moscu. Si i-a revenit. 
După cum Marele Premiu al categoriei lung 


-trand Tavernier în Daddy 


Zece regizori 
români 
au fost 
la mare cinste 
cu filmele lor 
de ieri - 
Pe. cind 
о prezenţă, 
în marile 
festivaluri, 
cu noile 
noastre filme? 


Singurul contracandidat posibil 
al lui Bogarde ar fi fost Gian Ma- 
ia ru rolul din Porte 


însă un ex-aequo. Păcat. 


6 În compania 
Janei Birkin, 
Dirk Bogarde, 

laureat 
pentru rolul 
din Daddy Nostalgie 
de Bertrand Tavernier 


% 

La Valladolid nu se glumeste însă си rigoa- 
rea. Pentru că produ spaniolă a anului 
n-a fost, pare-se, la înălțimea cuvenită, Spa- 
nia n-a figurat. în concurs. Cu nimic. Palma a 
fost cu atît mai usturătoare cu ch, hors con- 
cours și cu гізі publicitar au fost proiectate 
ceva părți din serialul tv Los Jinetes del 
Albe бге}! zorilor) admirabilă ecranizare 


gi organizeze 

monstratie de protest în fața intrării Cinema- 
tografului Cal în seara deschiderii ofi- 
ciale a festivalului, gestul cu caracter polemic 
al Comitetului de selecție a fost înțeles Іа 
urmă ca un act de cuvenită demnitate. 

Un bătrin cineast spaniol mi-a șoptit: 
„Uneori în viață e preferabil să ţi se regrete 
absența, dect să-ţi fie huiduită prezența. Dar 
asta se învaţă greu...“ 


Manuela CERNAT 


metraj de ficțiune nu-l putea ciștiga dec? chi- 
nezul Zhang Yimou pentru minunăţia lui de 
film Ju Dou (Sămința de crizantemă). Revelat 
ca regizor de talie internațională cu Sorgul 
re n Berlin 1988 unde a obținut Ursul de 
aur), 


Ф Fred Ward (іп rolul lui Henry 
Miller) si Uma Thurman (іп rolul 
soţiei lui), protagoniștii din 


mou este astăzi fără îndoială unul din Henry şi June de Philip Kaufman 


marii maeștri ai lumii filmului. La numai 30 
de ani, biografia lui ajunge însă pentru zece 
vieți. Provenit dintr-o familie de opozanți ai 
regimului comunist, la 16 ani era exclus din 
liceu şi trimis Іа „reeducare“. A fost cioban. А 
fost muncitor într-o fabrică de textile. La 27 
de ani cistigator а! unui premiu de fotografie, 
era admis, cu di а de virstă (11), Іа Insti- 
tutul de cinema din Pekin care tocmai își re- 
deschidea porțile după lunga noapte а Revo- 
шісі culturale. Sămința de crizantemă îi con- 
firmă cu brio vocaţia de poet al i inii. Ulu- 
itoarele jocuri cromatice ale imaginii, cu care 
ne-a obișnuit deja, perfecțiunea detaliilor, 
splendoarea peisa şi geometria decoruri- 
lor susțin de astădată o tragică şi implacabilă 
poveste de iubire născută sub semnul bleste- 
mului. Ne'aflăm în fata unui nou Kurosawa, а 
ane desavirgite mostre de artă cinematogra- 
ic: 
ı Ecou direct-al unei biografii chinuite este și 
Zamri, umri i voskresi! а! sovieticului Vitali 
Kanevski | d mișca, mori și reinvie) laureat 
cu „Spicul da ngen greg аде о patru 
opera prima. Debutant la 55 ani, după 
vreo 14 petrecuţi în puşcărie în urma unei 
sordide inscenari, Kanevski narează într-un 
stil extrem de liber și de personal, dar nu mai 
putin fascinant, регіре Ше unor copii trăind 
preajma unui A de concentrare, reu- 
sind să ne ofere chintesența unei societăţi 
concentraționare, unde mizeria materială 
morală dezintegrează ultimul licăr de umani- 
tate, distrugi -i şi pe cei aflați în afara sir- 
mei ghimpate, într-o iluzorie libertate. 
егіга însă multe fațete. Nu sint 
scutiți de ea răsfățații soartei. Cum și cit 
de pregătiți ne găsim în fața „ultimului 
drum“? se întreabă cu infinită delicateţe мез 
care i-a 
adjudecat lui Dirk Bogarde, „Spicul de ar- 
gint“ pentru interpretare masculină. 


0 nouă rubrică: 
unui repertoriu 
şi la zi, 
ghidaţi fiind de succesul 
sau de cel de critică 
al ultimelor premiere mondiale. 
invităm cititorii noştri 
să -„viseze” alături de noi 
asociindu-se acestui joc 
al dorințelor noastre 
cinematografice. 


Vă propunem 
Sugestii ale 
ideal” 


Singurul propus іп cunoştinţă de cauză şi 
cu oarecare nedumerire. . 
Dick Tracy a fost filmul care a beneficiat în 


1990 de cea mai susținută lansare evaluată la 
46 milioane de dolari (cu nouă milioane mai 
mult decit tul de producţie). Efectele nu 
au intirziat. in primul weekend s-au încasat 
23 milioane dolari. Fapt care a determinat un 
grup de oameni de afaceri japonezi să inves- 
tească în Studiourile Universal, 600 milioane 
dolari. Dincolo de succesul imediat si justifi- 
cările sale, semnificativ apare fenomenul asu- 
pra căruia ne atrage atenţia opțiunea lui War- 
ren Beatty: anume robotomania. Produs, re- 
gizat şi interpretat de Warren Beatty, (nouă 
ani după ce , filmul sau anterior, realizat 
în aceeași triplă calitate, a obținut două pre- 
mii Oscar: pentru ie şi imagine), Dick 
Tracy ratifică o opinie exprimată de Paul 
Newman in 1985: „La Hollywood, dacă vrei 
să obţii un rol, trebuie să fii un robot!" Ceea 
ce părea o butadă, iată, devine o realitate. 

ick Tracy s-a născut în anii "30 ca perso- 
naj al unei desenate de Chester Gould 
în paginile cotidianului New York Daily 
News, devenind prietenul a aproape 300 000 
de cititori. Prima ecranizare а popularului 
erou s-a făcut în 1945. A fost un film de serie 
B în regia lui William Berke și interpretat de 
Morgan Convey. Popularitatea lui Dick Tracy 


de casă 


© Superman — 
primul personaj B.D. 
transpus pe ecran 
(Christopher 
Reeve) 


a fost att de mare inc? și după dispariţia au- 
torului său, în 1985, eroul și-a continuat 
aventurile sub semnătura lui Locher și Col- 
lins. A-l transpune, acum, pe ecran a fost 
într-adevăr un pariu. După cronicarul de la 
Studio Magazine, Catherine Wimphen, „un 
pariu extraordinar ciștigat“. 

Dar despre ce fel de pariu este vorba? 


Unul artistic? Nu mi se pare. Unul al perfor- 
mantelor tehnice? Desigur. Dar dacă l-am 
considera si un pariu sociologic? 

Pe un subiect retro ni se profilează o Ame- 
rică a viitorului complet robotizată. Pentru a 
spori efectul acestei intenţii, Beatty uzează de 
sublinieri parodice sau caricaturale. Patria 
gangsterilor, Ghicago, ne apare a fi o ma- 


chetă în care și luna e o biată roată de mu- 
сауа. Urmăririle sint, evident, organizate cu 
mașini de jucărie. Cu excepția pozitivilor, 

rsonajele sînt ascunse sub un machiaj de- 
lormant. Dacă sub aceste „măști“ se află Al 
Pacino, Dustin Hoffmann, James Caan etc. 
are importanță numai pentru că numele lor 
apar pe generic, altfel ar fi putut fi oricine! 
Pozitivii, deși machiajul nu le ascunde adeva- 
ratele trăsături, sînt şi ei supuși robotizării. Ei 
preiau automat modelele ilustre. Tracy are o 
vestimentaţie à la Bogart pe care îl imită cu 
gesturi voit sacadate. Cu mișcări de păpușă 
mecanică, Madonna încearcă să trezească 
nostalgii numite Mae West, Dietrich, Lom- 
bard. Replicile alcătuiesc si ele ип compen- 
diu al celor mai frecvente dialoguri din filmul 
american de-a lungul timpului. Incă un clişeu 
voit. Este evident, ni se propune un joc de-a 
gangsterii robotici, și chiar de-a cinemato- 
graful robotizat. Dacă nu intri în joc ești pier- 
dut. Ca spectator, firește. Dar dacă-l accepti, 
unde ajungi? lată o întrebare la care aştep- 
tam răspuns cind vom putea vedea filmul ре 
ecran. Sau mai inainte, de la videospectatorii 
săi. În ceea ce ne priveşte, această perspec- 
Німа a cinematografului ne îngrijorează cu att 
mai mult cu cit ea pare susținută de realita- 
tea robotizării în multe domenii ale vieţii so- 
ciale. Așadar, după funcţionari robot, vom 
avea un cinema cu intrigi robot, personaje 
robot şi — de ce nu? — sentimente robot. 


Trei ani după ce a obținut 9 premii Oscar 
tru Ultimul împărat, Bernardo Bertolucci 
isi probează din nou excelența intrunind su- 
fragiile criticii (nu și pe cele ale publicului) 
pentru ecranizarea (scenariul în colaborare 
cu Mark Peploe) romanului lui Paul Bowles 
„The Sheltering ve imaginea este semnata 
de coiaboratorul la filmul precedent, Vit- 
torio Storaro. Crepusculul unei iubiri iese din 
banalitate. Memoria celor doi amanți (Debra 
Winger și John Malkovich) este dureroasă. Ei 
și-au pierdut încrederea in promisiunea dra- 
gostei lor t. Călătoria lor în inima 
deșertului (filmările avut loc în Sahara tu- 
nisiană si la м ге a se regăsi, пи face 
А să-i pună fata în fata cu propriul abis. 
n calitate de președinte al juriului la Cannes 
'90, Bertolucci declarase: „Visez la ит festival 
în care plăcerea, меен pr gi un sistem ner- 
vos autonom să anihileze toate facultăţile cri- 
псі“. După cît se pare: Bertolucci a realizat, 
el, un asemenea film. . 


Dar са să schimbăm meridianul, propunem 
бі primul lung metraj sovietic produs inde- 
t. A fost şi debutul tardiv, la 55 de ani, 
al lui Vitali Kanevski în lung metrajul de fic- 
tiune. De cind în primăvara trecută a obținut 
iul „Camera де aur“ la Cannes și în 
„Spicul de argint“ la Valladolid (vezi 
pag. 15), filmul lui КапеузКі- considerat „un 
pumn în conștiința spectatorului“ sau alte 
„400 de lovituri“, a rămas constant în atenția 
celor mai interesante reviste de cinema fran- 
ceze, britanice etc. (În nr. 9 al revistei noas- 
tre, criticul Eva Sirbu se ocupă de acest film 
în corespondenţa de ia Festivalul La Ro- 
сһейе). „Nu pentru că ar fi perfect — scrie 
Jean-Pierre Lavoignant — dar pentru că este 
suprasaturat de umor ca formă a politetii dis- 
perării“. Subiectul autobiografic ne poartă în 
stepa sovietică în anii stalinismului, în lagă- 
rele unde prizonierii de război егі іт- 
part celulele cu deţinuţii sovietici де drept 
comun. O fac „fără milă și fără morală“, no- 
tează un alt critic. Înțelegem că dragostea 
răzbate printre zabrele si cei doi îndrăgostiţi 
— la 12 ani — asigură lirismul, tandretea, 
nostimada ce nu au putut fi ucise cu totul de 
nici un regim totalitar. 


Adina DARIAN 


> 


5 martie 1915, orele 10 dimineața. Un 
moment istoric în viața Hollywood-u- 
ші, al cărui nume nu ătase inca 
faima mondială de astăzi: auzele 
frenetice ale unei mulțimi peste 
10 000 de oameni, Carl rm n 
рете firmei Universal Film 
nufacturing Со {infiintata cu doi ani în м 


е Deanna Durbin, starul 
adolescent al studioului 
„Universal'; „Oscar "38" pentru 
„a fi adus pe ecran 
spiritul tinereții“ 


deschidea poarta principală de intrare a unui 
nou oraș, Universal , construit pe o su- 


City, ; 
ргаќа{а де 115 һа, pe locul unde fusese pina 


atunci un ranch al familiei Taylor. Cu cîteva 


minute înainte primise cheia de aur din mñ- 
nile actriței Laura Oakley, desemnată ad-hoc 
„şefa poliției" singurului oraş din lume (ре 
atunci) destinat în exclusivitate producției de 
tiime. Murmurele de încintare aie privitorilor 
care porneau, pe urmele lui, pe străzile „ora- 
şului“ se amestecau cu frinturi din imnul na- 
tional „The Star Spangled Banner“, cintate іп 
сог... Festivităţile de inaugurare aveau să du- 
reze două zile. 

Cine ar fi crezut în acele clipe de euforie și 
mindrie naţională că o asemenea realizare, ti- 
pic americană, avea să încapă, peste 75 de 
ani, pe miinile unei companii japoneze? Desi- 
gur, intre timp, multe s-au schimbat. Alături 

iversal, primele studiouri moderne іп 
ре, еме. sens al cuvintului, au mai apărut 
şi altele, împreună cu șase dintre ele alcatu- 
ind „cele şapte surori”, cei șapte giganti, 
„majors“ ai ane californiene de vise. 
cursul existenţei sale, de pe porţile Universa- 
iului au ieșit vreo 2600 de filme, de la Coco- 
gatul de Іа Nâtre-Dame (1923), cu inegalabi- 


ші Lon Chaney, „omul cu o mie de fețe“, 
pina la Frankenstein (1 „ întreaga serie de 
pelicule muzicale cu nna Durbin, Hamlet 
(1947), cu Laurence Olivier, Caciaimaua 
— Redford si Paul Newman, 
eee ge ie "op ا‎ (1978) си Meryl 
Niro, E.T. (1981) — multe 
me brijes poen de. cu premiile Oscar. Stu- 
diourile şi-au schimbat de ceva ori ie- 
tarul, după се Laemmie s-a retras 1936, 
controlul asupra lor fiind deţinut din 1959 de 
compania MCA Corpor of Ame- 
rica), unul din pilonii industriei americane а 
divertismentului. De fiecare dată, însă, pro- 
prietatea răminea în „familie“, dacă se poate 
spune așa, adică nu trecea granițele ţării. lată 
însă că acum Rubiconul a fost trecut. Între- 
gul patrimoniu al МСА, inclusiv, firește, stu- 
diourile Universal, a fost achiziționat, în 
noiembrie trecut, de firma niponă Matsushita, 
tranzacţia, în valoare de aproape e mi- 


liarde dolari, fiind cea mai impoi а în- _ 


cheiată vreodată în Statele Unite de către 


& Mae West, „vampa“ aceluiași studiou 
(cu W.C. Fields in My Little Chickadee) 


Meg R an aa mult deck frumoasă, 
se sp actrița de 28 de 
ani care ото es но ag interpreții care nu 
sint retribuiti cu mai putin de 1—2 mil 
dolari per pay A fost consacrată de rolul din 
Top Gun de Tony Scott unde era ‘рагіепега 
lui Tom e unul dintre cei mai iubiţi ju- 
аам de la i ne A jucat apoi în co- 
media lui Joe Dante innerspace alături de 
Dennis Quaid, și de Kiefer Sutherland in Pë: 
mintul de Michael rare ahay 


săi 

, alături de 
care apare şi în D.O.A. o recomandă са ре о 
actriță capabilă de metamorfoze surprinză- 
ai E eri adevărat cameleon feminin“. Ac- 
e tenn o neg ireală in Presi- 

an își făcea 

bom Ра in fotos co cu aston 3 "Sti că nu 
sint o mare frumusețe. Vreau să spun că sint 
о persoană саге arată acceptabil, dar nu cred 
că sint o sirenă“. Comentariile asupra filmu- 
lui au spulberat temerile sale. Toată lumea a 
considerat că este o frumusețe iradiantă. Ca- 
riera sa urmează linia ascendentă Se а5- 
=> şi filmul început, 
izorul „calibru Ba- 


De semnaiat că debutul pe ecran al Т pore 
Ryan a fost într-un rolişor din 
bri (1980) de George Cukor, un ad re 
turi de Candice Bergen. Actrita igi aminteste 
cum, de fi spunea marelui regizor 
2 өг", iar acesta о corecta: „Nu 

ne Kiukor, aşa cum 


pro- 
e сеге "атоо (castravete = —n. = О gata 


care, se pare, i-a purtat noroc. 


Dennis Quaid cratic птиці sus- 
pectul a ajuns și pe ecranele noastre Dennis 
Quaid, unul irrg seducătorii cei mai admi 
rati la қойу десе acest Donan ŞI cei mai 
Tn visti de 36 de 


aid, de la care s-a molipsit de pasiunea acto- 
sep —— = те за hazardu- 

a atras atenția producătorilor hoilywoo- 
dieni asupra lui. Dennis Quaid.a început să 
fie distribuit intensiv în ultimii patru ani, atit 
în „bombe“ producătoare uzina age încasări ca 


Fălci-3 și Omul cavernelor, dar bi жеген 
АА agrare کا س‎ Ba Oe 
Parker sau alot Gin Motywoed de hake 


Nichols. (unde o are parteneră pe Meryl 
Streep). Dennis Quaid a jucat alături de ac- 
trite noaptea de hung воа ра ооа ве 
ег , dar 

1 i se pare cea mai talentată: „E 

E өтіліп, Poate face orice. Gresesti 
Geol dong să joci alături de ea. Nu poţi de- 
cît să reactionezi la сева ce face, pentru că 
ea creează totul“. 

Printre proiectele cele mai tentante pentru 
Dennis Quaid se numără un film rafic 
dedicat lui Stan Laurei, care, duj 
sa, era „creierul“ cuplului comic Stan și Bran. 
Cariera modernului ător hollywoodian 

se intersectează în multe puncte cu cea a 
nikete Meg Ryan. Este уш езіе о pa: 


ți. Nu i-a impie- 
dicat să se căsătorească deci groaza de pre- 
zenta presei de scandal la nunta lor. Cel pu- 


tin asa declară junele-prim. 
Dana DUMA 


& irene Dunne, actrița 
de prim rang a studioului 
„Universal“ în anii '30 
(cu John Boles în Back’ Street) 


,Samuraii cu cecuri“. Fiecare din parteneri 
şi-a avut motivele sale: pe de o parte. MCA 
s-a temut, pare-se, de spectrul unei noi rece- 
siuni economice prevăzută pentru 1991, în 
condiţiile în care costul de producţie al unui 
film urcă vertiginos, iar profiturile bat pasul 
pe loc; pe de alta unul din marii 
producători de aparatură electronică (video- 
casetofoane, televizoare etc.), urmărea să 
aibă la dispoziţie propriile studiouri pentru a 
realiza astfel mult dorita „integrare verticală“, 
adică să controleze, fără excepție, toate veri» 
gile lanțului productiv, inclusiv filmele inre- 
gistrate pe casetă 

Aşadar, la ora actuală, din cele șapte mari 
studiouri („majors") nu mai putin de patru 
sint deținute de străini. Columbia este din 
1989 proprietatea firmei, de asemenea japo- 
neză, , studiourile The 20-th Century Fox 
sparja egami australian al presei Ru- 
pert Mur iar Metro Goldwyn Mayer — 
United Artists au intrat sub controlul multimi- 
lionarului italian Giancarlo Paretti, cu numai 
o lună înainte de tranzacţia încheiată de Ma- 
tsushita. Din cei şapte „magnifici“ mai rămin 
pe poziție Warner, Paramount și Disney. 

Cine va urma la rind? 


Romulus CAPLESCU 


Goldie Hawn 
pe lista longevivilor 
de la Hollywood (in 
1990 box-office-ul ei 
a fost in ascensiune) 


> 


S-a tras o casetă 
la concertul susținut 
de Sinéad O'Connor 
la Santiago (Chile) 

| 
і 


larăși despre Madonna, 
dar... ca inspiratoare 
de modă: se poartă 
bocanci- de parașutist 
la recepții 


CINE GLOB 


La ordinea zilei. S-a vor- 
bit şi se vorbeşte mult, acum la 
început. de nou an, despre Ha- 
vana, filmul lui Pollack, avindu-l 
ca interpreţi pe Robert, Redford 
si pe Lena Olin. Se vorbeşte 
chiar mai mult despre noul cu- 
plu decit despre filmul рго- 
priu-zis. Ассгіреі suedeze, re- 
marcabilă şi remarcată іп Repe- 
tiția lui Ingmar Bergman, re- 
vista americană, „U.S — Тһе En- 
tertainment Magazine“ îi consa- 
cră un lung articol sub o man- 
geti semnificativă: „Cu апі іп 
urmă exista Garbo. Dramatică, 
cu o mare combustie interioară, 
ultraretrasă, sufocantă. | se spu- 
nea zeița iubirii. Acum i se 
spune asa Lenei Olin“. 

Fiica unor actori din Stock- 
holm, Lena Olin, în vîrstă de 35 
de ani, este menţionată alături 
de cele două mari compatrioate 
ale ei care au dominat un timp 
Hollywoodul: Greta Garbo şi іп- 
grid Bergman. Crezul el: „Actul 
interpretativ este o luptă, el in- 
seamnă depăşire de sine. Este 
ceva dureros, îngrozitor dar 
pentru mine el constituie singu- 


rul mod de a comunica. Efortul , 


care îl depun atunci mă eh- 
rează“. 


Într-un lung şi după păre- 
rea noastră foarte important in- 
terviu acordat la New York pu- 
blicaţiei de care am pomenit 
mai sus, Bernardo Bertolucci (la 
ordinea zilei cu al său Ceai 
Sahara, care, spun unii comen- 
tatori, face ravagii în sălile de 
premieră) aduce о mărturie 
demnă de reţinut: „Cind eram 
copii mergeam tot timpul la ci- 
nema și visam să devin regizor 
de film. Pier Paolo Pasolini, pe 
care l-am cunoscut mal tirziu, 
nu mi s-a părut foarte preocu- 

t de cinema. Într-o bună zi 
nsă cineva l-a cerut să facă un 
film şi atunci m-a rugat să-i flu 
secund. Loculam іп aceeaşi clă- 
dire şi р жа împreună la 
platoul de filmare discutind ce 
aveam de făcut. Era teribil de 
interesant! Anii '60 au fost ani 
extraordinari pentru că toată 
lumea vorbea despre cinema ca 
despre o problemă de viaţă şi 
de moarte. Ai fi zis că era lucrul 


cel mai important pe lume, atit” 


de important incit uneori fil- 
mele vorbeau mai mult despre 
cinema decit despre viaţă. Cred 
că orice realizator care s-a for- 
mat În acea vreme are un fel de 
rădăcini si chiar un destin de ci- 
neast. Tinerii realizatori de as- 
tăzi au o cu totul altă raportare 
la ambianţă decit aveam nol. $i 
asta mai ales din cauza televiziu- 
nii care asupra noastră,a celor 
care пе incepeam cariera, nu 
avea пісі о inriurire...* 


Se vorbeste mult,de ase- 
menea, despre ultimul film al lui 
Robert Altman, Vincent și 
Theo (despre viața marelui Van 
Gogh şi a fratelui şi susţinătoru- 
lui său, Theo) film căruia săptă- 
minalul „News Week" îl consa- 
crá o pagină. După ce menţio- 
nează că Altman (MASH, 
Lunga despărţire, Nashville 
etc) este unul dintre cel mai in- 
tuitivi realizatori de filme ame- 
ricani, un artist care urmărește 
tot timpul descoperirea de noi 
idei, siptéminalul il citează pe 
Robert Altman vorbind despre 
ultimul său film: „Am ezitat să 
fac Vincent and Theo şi îl spu- 
neam unui colaborator de-al 
meu că nu-mi plac filmele bio- 

rafice, filmele despre oameni 
foarte cunoscuţi. După ce l-am 
făcut pot spune că, în fapt, 
m-am folosit de povestea vieţii 
lui Van Gogh pentru a-l vorbi 
spectatorului despre chinul ca 

tivant al unui om care a trăit în 
condiţiile în care a trăit Van 
Gogh, despre un artist cărula 


nimeni. nu i-a spus vreodată: 
„Minunate lucruri faci dumneata 
şi аҙ vrea să lau una din pictu- 
rile dumitale ca s-o dăruiesc 
mamei mele“. 


Se mai vorbeşte — și cu 
lux de amănunte — despre o 
realizatoare: Nelly Kaplan: „20 
de ani după scandalosul ei film 
Logodnica piratului — spunea 
L'Express — actualul Plăcerile 


dragostei îşi taie respiraţia.“ 
ntr-adevăr 20 de ani de la 
Logodnica... (enorm succes de 
public), Nelly Kaplan continua să 
sperie. Toate reţelele de televi- 
ziune i-au respins scenariul scris 
împreună cu jean Chapot. Dar 
ea nu s-a dat bătută. Ea care a 
fost asistenta lui Abel Gance (şi 
am adăuga un lucru mai puţin 
ştiut, în orice caz destul de rar 
pomenit astăzi, ea care a făcut 
un excelent documentar de 
lung metraj despre Picasso, pre- 
zentat cu mulți ani în urmă la 
Mostra venețiană) nu, s-a dat bă- 
tuti şi este într-adevăr... „luptă- 
toare”. Vine din Argentina — 


> cum spune comentatorul „Ex- 


press-ului“ — ca să пе agaseze pe 
noi“. $i de unde i se trage toată 
nebunia asta? Cindva, la Buenos 
Aires, o fetiţă citea într-o dimi- 
neaţă „Visul unei nopți de 
vară”. Şi-i plăcea atit de mult 
încît i s-a năzărit să se costu- 
meze în; voaluri uşoare, vapo- 
roase, părindu-i-se că isi poate 
lua zborul. Şi într-adevăr şi-a 
luat zborul pentru că a căzut de 
pe şifonier. Asta a declanşat to- 
tul. Merci, Shakespeare“ — asa 
îşi încheie Dominique de Saint 
Pern articolul închinat acestei 
realizatoare şi ultimului ei film 
Plaisirs d'amour Се melo- 
dia aflată pe toate buzele, astăzi 
parafrazată cinematografic). 


Italia alimentează comedia 
cu două filme care cunosc şi ele 
un, mare interes de public. Pri- 
mul este o coproducție franco-i- 
taliană şi se intitulează Decem- 
brie. Filmul a fost descoperit la 
recentul festival cinematografic 
de la Chicago. Spune, „Giornalle 
dello Spettacolo“: „Decembrie 
al lui Antonio Monda s-a bucu- 
rat de un mare succes la Chi- 
cago, emoţionind publicul ame- 
rican prin alternanţa lui de situ- 
арі tragice şi comice, film care 
are ип ton intim şi delicat cu 


Michelle Pfeiffer — 


o irezistibilă. 


mores căruia se ajunge in acea 
егі unde se descoperă obse- 
siile umane atit de sfisietoare 
cum sînt singurătatea şi moar- 
tea.” 
Dupa succesul cunoscut in Lu- 
mea Nouă, filmului lui Monda i 
se -prezice o carieră pe toate 
ecranele americane. 

Cel de-al doilea film de inspi- 
ratie italiană, Alberto E: 
este semnat de Arthur |ойе 
(este cel de-al doilea lung me- 
traj de ficţiune al acestui reali- 
zator). Subiectul acestei copro- 
ducgii este pur italienesc iar in- 
terpretarea principalelor roluri 
a fost încredințată unor actori 
italieni: Nino Manfredi, Sergio 
Castellitto, Marco Messeri ală- 
turi de care apar francezii Mi- 
chel Aumont, Jeanne Moreau. 
„Pe peronul de la „Gare de 
Lyon” din Paris, Alberto aleargă 
să prindă trenul spre Roma, $i 
ce-l face pe Alberto să-și dea su- 
fletul ca să găsească vagonul cu 
destinația Roma? O datorie pe 
care o are la tatăl său, contrac- 
tată cu 15 ani în urmă pe cînd 
acesta (Nino Manfredi) îi ітрги- 
mutase banii ca el, Alberto, 
să-și poată face studiile. Suma se 
ridică la 33 milioane de lire ita- 
liene pe care, evident, trebuie 
să i le înapoieze tatălui si pe 
care, tot evident, Alberto nu le 
are dar crede, e convins că 
poate face rost de ele chiar în 
tren. Alberto E s alunecă 
repede în burlescul cel mai deli- 
rant, ne spune criticul francez 
Marceau Aidan. Giasesti aici 
toate cutezanţele unui comic де 
situaţie, qui-pro-quo-uri, urmă- 
riri furtuhoase pe culoarele tre- 
nului,- confruntări cu oameni 
buni şi răi. Ceea ce domină to- 
tul este un ton alert şi urf comic 
irezistibil”, 


Și pentru că începutul 
anului se află sub semnul „nomi- 
nalizărilor” adică al candidaturi- 
lor la „Oscar“ (a cărui decer- 
nare va avea loc la sfîrșitul lunii 
martie) tot despre doi italieni 
este vorba cu precădere: în pri- 
mul „rînd despre Bertolucci (mai 
sus pomenit cu al său Ceai în 
Sahara). Şi mai este vorba des- 
pre Hamiet-ul lui Zeffirelli. 


Lumea filmului. Un gest 
tandru şi insolit a făcut Wim 
Wenders față de festivalul care 


ee ee a a жә 


i тате" 
ули mese TW Me. 


+ yonan 
уло "Săcele. 


AKL л Jason hat 
aunt heen орет п Пе тия 
tungeng «ci? и Пета. 


Filmul-eveniment 
de Craciun 1990: 
Havana 
e Sydney Pollack 
cu Robert Redford 
şi Lena Olin 


و 


1-а ajutat mult la începutul ca- 
rierei sale, festivalul de la Hof. 
Wenders nu prea obișnuiește să 
trimită cărți poştale de pe unde 
umblă, adesea foarte departe de 
Germania natală. El expediază in 
schimb mici bijuterii cinemato- 
grafice. Cum a făcut de pildă cu 
ocazia celei de-a 24-a ediţii a 
festivalului de la Hof, trimigind 
o secvenţă din noul film la care 
lucrează şi care se va intitula 
Pină la capătul lumii. Secvența 
cuprinde un peisaj cu o atmo- 
sferă irizată, pe fondul unei me- 
lancolii covirşitoare. 


Remember. А încetat 
din viață la vîrsta de 73 de ani 
unul din profesorii lui james 
Dean, un cineast sobru, pro- 
fund, discret și foarte personal 
în modul de a gîndi şi бе film: 
Martin Ritt. De ajuns să pome- 
nim Norma Po. sau 
care vine de la 

Ritt era un artist dublat de 
un păsionat observator al socie- 
трі, ba chiar s-a spus că ar fi 
fost mai întii un sociolog şi pe 
urmă un artist (ceea се nu l-a 
flatat din cale afară pe cineast). 
n peisajul cinematografic ames 
rican, Martin Ritt a ocupat o 
papa singulară, originală, iar 

imele lui sînt într-adevăr де 
referință. 


"Тұ гу Т 


1 in iat 


POSTER 


Debutează pe micul ecran ca „puști“, 
se afirmă pe marele ecran ca ,Jiceean", 
îşi obține licenţa la IATC ca „dandy“ 

in stii Oscar Wilde: Bănică 
— actor la Teatru! „Bulandra“ 
Foto: VICTOR STROE 


„Se pare că a venit timpul ei“, 
se afirmă la Hollywood despre Mary McDonnell, 
interpreta filmului lui Costner, Dansind cu lupii 


ILM FAK 


Julia Roberts (Pretty 
care a apărut) cunoaște o ascensiune spectaculoasă. Un son- 
дај de opinie o situează printre preferatele teenagerilor. 


Woman este recentul film în 


Cu ocazia prezentării în Germania a ultimului său 


film, Nouvelle Vague, Jean Luc Godard a acordat un interviu 
televiziunii în care a spus printre altele: |) că acest film 
vorbește despre concepția mea cinemat . Pe de altă 


parte el a ținut să E sugo: „Jubesc literatura J?omantică ger- 
mana și sint printre puținii francezi care să-l fi citit 
Da aaa E eee ch tac un film despre Germania de as- 


41 de săli de proiecţie au fost închiriate de către sa- 
lariatii lor іп Turcmenia sovietică. Promotorul acestui proces 
de privatizare a fost însuși primul secretar al Uniunii Cineasti- 
jor din Turcmenia, Narliev. 


In decembrie 1990, Peter Ustinov — actor, regizor, 
Angie. atul de muzician — a ған din partea tea, Elisabeta a 
Angra ut de cavaler al Regatului Unit de acum 
= Robert Redford, Martin Scorsese si Steven Spior 

berg vor colabora la realizarea în 1991 a Ag remake 


Fear din 1962 al lui J. Lee Thomson n опа PE 
Mitchum). 


Celebrul David Bowie va renunța să cinte pe timpul 
filmărilor la The Linguine incident. Filmările au si început la 
New York și David Bowie le are ca partenere pe Rosanna Ar- 
quette și pe Marlee Matlin. 


Vinzările sau inchirierile atît de aparate as de vi- 
deocasete în Germania au înregistrat o sc: e în 1 se în- 
registrase deja în 1989 o scădere de 14%) — arată o situație 
publicată în Germania în cursul lunii decembrie a anului tre- 
cut. 


Trei cărţi inspirate de personalități ale lumii filmului 
cunosc un remarcabil succes de librărie: „Mickey Rourke” de 
Philippe Durand, „Clint Eastwood“ de Noel Simsolo, precum si 
lucrarea alcătuită din 12 interviuri cu Alain Resnais, realizate 
de Fri s Thomas și publicate acum în volumul intitulat 
„Atelierul lui Alain Resnais“. 


„Filmul cel mai așteptat după premierele Crăciunu- 

ші 1990 — аза sună reclama — а fost proclamat a fi Mamă, 
am pierdut avionul! de Chris Columbus, produs de John Hu- 
ghes considerat părintele tinerei generaţii de actori din SUA. 


a 
„Nu ştiu ce am avut in cap cina am acceptat 

zidez „Comisia de alocări“ (a cinematografiei franceze.) wrt 
clară ziarista dar si ciheasta Francoise Giroud. Probabil că nu 
altceva десй o idee vagă. Imi inchipuiam că va trebui sa fac 
fata la vreo 5—6 şedinţe ре an și să citesc vreo 50 scenarii. 
Şi-mi ziceam că nu ar fi ceva din cale afară de greu. În reali- 
tate, în anul în care a trecut a trebuit să citesc 575 de scenarii 
сева ce, trebuie să recunoasteti, este o încercare! Și 'cind te 
gindesti că din aceste peste 500 de scenarii nu am putut găsi o 
sută bune, ba nici chiar 50! 


Între filmele realmente așteptate (fără reclamă) la 
începutul anului 1991 în SUA întîlnim: Alice filmul realizat de 
Woody Allen; Pacific de John Schlesinger cu Michael 
Keaton și Melanie Griffith; Маја e o mare plictiseală de Ме! 
Brooks, cu Mei Brooks în rolul principal; Love Fields al lui Jo- 
nathan Kaplan cu admirabila Michelle Pfeiffer în rolul principal 
(unele comentarii de presă sint de părere că atit filmul cit și in- 
terpreta vor candida la premiile Cannes-ului 1991); în sfirșit în- 
tinim numele Priscillei Presley la loc de frunte în distribuția fil- 
mului Ford Fairiaine. 


Între 12 și 20 ianuarie s-a desfășurat la Avoriaz, în 
Franța, „Festivalul filmului fantastic“. In program: selectiunea 
„Horror film", apoi o secțiune „Filme experimentale“ precum și 
o nouă secțiune, „Filmul de la miezul nopții“. 


Într-un top al anului 1990 din Statele Unite întîlnim 
o serie de recunoașteri dintre care unele ni se par și vi se vor 
părea și dumneavoastră „surprinzătoare“: 1. Cele mai bune ac- 
trite de film ale anului: Betty Midler, urmată îndeaproape de 
Michelle Pfeiffer și к мас Cele mai proaste actrițe ale 
anului: Madonna, ne Barr şi... Kim Basinger; cele 
mai proaste filme: Rasen She-Devil, in sfîrşit The War of the 
Roses (Războiul Rozelor); cei mai buni interpreți ai anului 
1990: Tom Cruise, Mel Gibson si Kevin Costner; cei mai proşti 
interpreți ai anului: (scuzati сиуіпші ни гое el face parte din 
formularea respectivului sondaj): Stallone, Sean Penn si 
Rod Lowe; in sfirsit cele mai bune filme ale anului 1990: Năs- 
cut la 4 iulie, Steel Magnolias si Rain Man. 


19 


Alexandr Sokurov= 
un, regizor pe care vă invităm să-l descoperiţi. 
ncă un act de cultură datorat repertoriului 
Cinematecii 


Retineti acest nume: 


SOKUROV 


Alexandr Sokurov a participat la 
masa rotunda organizata de revista 
„Cahiers du cinéma", la Studiourile 
Lenfilm, dar a refuzat să dea un inter- 


viu. La întrebarea: „Vă considerați un 
artist provocator?" a răspuns în locul 
lui scenaristul său, luri Arabov. 

„Daca v-ar fi raspuns Sokurov, cu si- 
guranta, ar fi spus: „Nul“, 
vărat provocator. 
această chestiune, 


ca orice ade- 
Cenzura a tranșat 
interzicind apariția 
pe ecran a tuturor filmelor sale, pină 
cînd a venit momentul glasnostului." 
Acest tinăr cineast (38 ani) ne sur- 
prinde mereu cu fiecare nou film al său 
și continua să realizeze filme de fic- 
țiune şi documentare, fiind unul dintre 
cei mai prolifici regizori. După insolita 
adaptare a romanului lui Flaubert, „Ma- 
dame Bovary“, el a reluat seria elegiilor 
sale (25, pină acum) produse de Stu- 
diourile documentare de la Leningrad. 


SOKUROV 


contemporan, 
noscut nouă, posesor al unei estetici ч 
Tarkovski (primul modei 
pă Deion" م‎ ură pe 
кад = yg as izbuteste, А. еі за surprindă 


fim, Voces vocea solitară, mai i şi tinind 
n 
ati sai ұсы 


incom comprehensibi, a: este a 
emi ренче 9% oa edifica 


PL 
ii 
Fg! 
3 
linii 
3 


ch pentru а avea un pretext dramaturgic, sursa originară fi- 
ind distorsionată în tiparele manierei sale. Probabil Daka Ar hul 


formaţiei sale de istoric, e muri sip în 
secvențe de arhivă din û, red nu gre 
tuit sau rupind ritmul, ci aricii lope în 
ap e ا‎ онаа оу. 
reroasa mul, un con 

unui or ilei ca Andres Plato. 


Vocea 
stare, în planuri lungi, statice, aceasta, са şi măștile fruste 


fiind gindite cu minutiozitate. Zilele cel mai com- 


plex ў mai زی‎ mărturisește o poetică tâlmâcită in lim- 
baju! alegoric al unui SF în care teroarea extraterestră a fost 


trunderi. 1 defineşte : îndeobşte su- 
bordonat lumini ea este prelucrat y поје de finalitatea 
за — crudă in Vocea zămislirii unei iubiri, violentă صو اوا‎ 
cata in Dureroesa nepãsare a iluziilor pierdute, și virată 


20 


După ce și-a luat licenţa în istorie, Alexandr Soku- 
rov a absolvit Facultatea de știință popularizată a In- 
stitutului de stat pentru сосни din Moscova. 
Pentru lucrarea sa on ma, a pregatit o ecrani- 
zare а unor scrien геї Platonov. Vocea soli- 
tară, care, insă, пи а ae acceptată. Filmul, realizat 
în 1978, şi-a putut avea premiera abia peste 9 ani și 

а fost distins cu „Leopardul de bronz“ la al: 40-lea 


ărimate; Zilele eciip- 
sei (1997 inspirat oe seca a "ince fantastica a 
daten, а ار‎ ste pa a 49 ani 
loate aceste filme, zorul 
a “py coolest colaboratori principali: popi pn екі 
Arabov și operatorul Serghei lurizditki. CR privest 
distribuția, | la prima ia ultima peliculă (cu o =a 
gură excepție) toate rolurile au fost interpretate de 
парға нен şti. а. галосна іші Sokurov-mai cuprinde 
citeva docu fuzate 2 е ы într-un tirziu: 
reportajul Ribdare și muncă, п reia i din- 
tre care una închinată lui Saliapin Ta la venirea fiicelor 
acestuia în URSS, Sonată pentru alto despre Sosta- 
ys evenimentele celui 
I; Ofranda serii descriind 
ficii din Leningrad; Elegie 


spectacolul focurilor de 
pentru Moscova. = 


` în Zilele eclipsei unui tentaati€ reinterpretet în chele politică, 


Ceea ce au comun, ia urma urmelor, filmele acestui sur- 
„miar чей Sokurov, prezenţă singulară în резени 


сіпета- 

така одонг ohn, Аа în ordinea mesajului, o viziune filo- 

ică аға istoriei percepută cu fină presă noa iar pe 

plan stilist sinteza cu caracter metaforic, intr-o -о penetratie 

reciproc determinantă, a mijloacelor de expresie artistică şi 

a citatelor cu pre Sokurov e un autor care 
i among spectatori domni % ві. 


Teorema lui 


PASOLINI 


teoretizat; „filmul de proză” și „filmul de poe- 
zie“, s-a străduit să demonstreze cinemato- 
grafic virtuțile discursului indirect liber, a re- 
Curs la mit, la parabolă şi la alegorie gindind 
că se poate exprima mai bine, că pa- 
с în profunzimea sufletului 


trunde mai 

omenesc. Pier Paolo Pasolini, cel nutrit 

din „cenușa lui Gramsci", cei ru a cărui 
înțelegere nu ajunge numai cheia mitologică, numai cheia 


metaforică sau numai cheia psihanalitică, pentru că opera 
sa, ce îmbină primordialui cel mai trust cu cel mai înalt rafi- 
nament cultural, se refuză analizei pe o singură dimensiune, 
imprumutind ceva din proteismul artistului. 
A cobori іп mit pentru a înțelege întrucitva prezentul, 

tru că prezentul se află acolo, aceasta este „teorema“ lu Pa- 
solini. S-a intors la Oedip pentru că „fiecare s-a visat o dată 
amantul mamei sale“, cum se spune, la un moment dat, 
chiar în film. „Puțini sint aceia care mă înțeleg, doar cei care 
au intr-adevär un suflet sensibil și uman pot pricepe în pro- 
funzime subtilitatile si aluziile mele“ — se destăinuia autorul 


Medeel. iar subtilitatile nu sint puţine. De ordin estetic, stilis- 


tic, moral, itic... 

Punctul lor de convergență este umanizarea mitului, ames- 
tecul de sacru şi profan în proporții a căror măsură si al că- 
ror sens — cum observa Claude Mauriac — 1 deținea doar 
еі. Rezultatul — ип neorealism mit: ic în care tragedia lui 
Oedip e a fiecăruia dintre noi, plinsul deznadajduit al fiului 


o Oedip și neorealismul mitologic 
(Silvana Mangano si Franco Citti) 


R PAOLO PASOLINI 


4 


PIE 


S-a născut la Bologna în 1922, moare în 1975, ucis 
la Ostia. Reprezintă una din valorile culturale cele 
mai proeminente și controversate ale Italiei anilor 
"60--70. Filolog, critic literar, strălucit eseist, intro- 
duce metoda structurală în analiza cinematografică. 
Poet, pictor, dramaturg, interpret, autor al unor ro- 
mane crud-realiste din viața lumpenului mizer de la 
al абы (Fell ) Baleni = 

int de via- 

(А (Bolognini), Moartea unui prieten (Franco Rossi), 
debutează in regie cu Accattone (1961), de insolit =e 


a stirnic vil polemici pentru caracterul direct, 


non-conformist al unor imagini contrastante. O lume tra- 
зка. de delincvengi, in eee, crude, ses cp obţinute 
prin „tragerea unor contratipuri succesive du ti- 
vul original” (Boussinot). După Mamma Rome’ (1968 - 
același mediu de patimi şi disperată mizerie — Pasolini se 
definește ca regizorul unel acute crize morale, sociale. 
politice şi culturale, vădind tendințe ideologice şi artis 

Әсе contradictorii (catolicism si naturalism şi ne- 
оехргезопізт). Influențat de pictorii manierişti care 
1 citează ades in filme ca (1964) 
— Шітісіге laică a Bibliei într-o expresie cinematogra- 


adresa lei sterile. Alegori 

rema (1968) şi Porcile پا‎ devin expresia, la limită, a 
dezamăgiri intelectualului pentru care „revoluția şi-a 
mincat fiii”. Apelează la mituri clasice: Oedip, rege și 
Medeea pentru a-și da răspuns unor probleme cruciale 
pe care societatea modernă, „pragmatică şi raţională, 
care şi-a pierdut sensul metafizic” nu şi le mai pune. Unei 
lumi populare, iraționale, chinuite de patimi, cu destine 
tragice, autorul fi ne, în Ti începută cu 
mara ace 1 3 şi continuată cu din 
Canterbury ucer) şi Floarea celor o mie de 

(1974), o dezlănţuire veselă, frenetic’, viu colorată а bu- 
curiei de a tral şi a ШЫ în care „erosul e trait profund, 
violent. fericit”. Filmografia sa se incheie cu Salo sau 120 
de zile ale Sodomei, interpretarea modernă a ideologiei 
marchizului de Sade, în intenţia regizorului de a demon- 
stra că „sadismul nu e altceva deci: mercantilizarea cor- 
pulul, reducerea lui la stadiul de obiect“ /P.P. Pasolini) 


Alice МАМО! 


de rege napastuit de be pie a nemilos este plinsul unui fla- 
cau oarecare, jerang sah (adică fără noroc) şi prin aceasta 
infinit mai zguduitor. răzneala, erezia lui Pasolini au fost 
de a da la o parte învelișul, aura de sacralitate, grandiloc- 
venta și elocinta şi de a privi istoria ia scară umană. Cetățile 
grecești, ре care superproductiile ni le-au fixat în memoria 
și imaginaţia noastră de spectatori, uzind de decoruri mă- 
rete, devin ceea ce erau: alcatuiri din piatră, neinfricoșătoare 
pentru oamenii din zorile civilizaţiei. Oedip însuși nu are ni- 
mic dintr-un eteb, e un tînăr ca multi alții, care isi trișează 
tovarășii la jocul cu discul, pe care nu-l poate arunca la fel 
de departe ca Perseu. Lupta lui cu însoțitorii regelui Laertes 
are ceva din schema înfruntării dintre Horati si Curiati, dar 
este o încăierare între {arani-soldati, care poartă arme stili- 
zate și coifuri се trimit la recuzita pop-art-ului. Dar nu „сі- 
tise” Pasolini, cu trei ani mai înainte, în И vangelo secondo 
Matteo (1964), Evanghelia „ca pe o carticica laică”, după ех- 
presia lui Francesco Gerardi? 

Muzica lui Bach, folosită la Accattone, a scandalizat. Me- 
lodiile folclorice româneşti — bocete, colinde, pluguşorul 
câlușul — ce ilustrează sonor Edipo Re par însă a fi de acolo, 
sint de acolo. Genială intuiție de а piasa aceste ritmuri ar- 
haice într-un spaţiu spiritual care pare а le releva cel mai 
bine imemorialitatea, universalizind printr-o de-localizare (a 
se vedea costumele compozite, armele, zidurile de cetati 
berbere) tragedia sofocieana. 

Edipo re este rodul programului unui artist, de recuperare 
a prezentului prin trecut. Aceasta este semnificaţia inserării 
poveștii regelui din Teba în aceea а unui паг contemporan, 
a includeri între parantezele secvenjelor moderne de ia 
începutul si de la sfirgitul filmului. 


Nicolae BABO! 


: Sub semnul 
= documentului politi 
= (Yves Montand în 
Stare de asediu) 


Аз 


Costa Gavras: „Un film politic 
dacă nu e şi comercial 


ka 


e inutil“ 


CINEMATECA 


Ф Doar figuranti ре eșichierul istoriei 


Capcana stilului lui 


COSTA GAVRAS 


ealizat după Z în aceeași chele sobră, documen- 
tar-reconstituire, filmul Stare de asediu nu repre- 
era: — paniru Y Gavras (pet Senter) 
stilului. mai tirziu în Missing t dispărut) 
el încarcă schema filmului document soc іс cu 
z trăiri psihologice, ceea ce il reușise şi în 
Marturisirea aici Costa Gavras зе încăpăținează într-un exerci- 
тім de aqua-torte ce duce chiar la uscăciune. Gravura are rigorile 
ei și prima dintre ele e chiar simplitatea şi bravura directă a duc- 
tilului lineal. Gavras se fereste ca de propriul său acid de tonuri 
ambigui sau semitonuri. De aceea ja de documentarism 
еге бека aa OR OPRAO жене dreptul cum îi place 
lui Gpvras, face un dezagreabil ju naturii de film dedicat 
unor sacrificați. Cu rigoarea gravurilor expresioniste ale plasticii 
urnaliitice a unul Masserel, Gavras reuşeşte în acest fllm să ne 
să fim indiferenți la soarta siluetelor impersonale се 
le animă. Nu ştim cum o fl fost scenariul romancierului 
Semprun, dar regizorul cu o autoritate malestuoasă se ng a 
ușor de orice amintire a lul şi se confundă cu un real atit - 
form unor ti — incit devine, culmea, Incredibil. Cu atit mal 
incredibil cu ci yp lul Costa Gavras are farmecul stilului. 
Dar nu şi Д рмеген convi: a acestuia. Ceea ce fusese punc- 
tul forte al aceluiași stil (e drept inconfundabil) In Mărturisirea, 
aici e manierism, dar fermecător. Nu contează poate că pind şi un 
Yves Montand е nerecognoscibil şi incredibil. Dar camera se 
ы a sever a apey. r я aan tempo-ul сола кок 
in friu, acțiunile se succed , cu morgă. rcigiul 
stil e foarte plăcut celui pri (е 
sar numai dacă dovede 


я 
nea. Pariu іп general cigtigat: filmul e sobru de la un capăt la al- 
tul şi, deşi e lungit şi plicticos, pe pasaje (expresia е din studiile 
~ de instrument ee ل‎ с о tn os coe ogee 
om ii e sete, pune re să un cu nu să 
bată cimpii despre asta. Ba 11 pune şi cu paharul la îndemină şi cu 
ара gata pregătită. Conciziunea е o calitate Уу apa rang 2 stilu- 
lul concis — asta există — numai că іп Stare de asediu 11 avem 
numa! pe bucăţi. Filmul prin asta lasă un sentiment de zădărnicie. 
Se раге că această conciziune pe detalii e bună şi e chiar si- 
ne-qua-non, dar absenţa ei In privinţa întregului înseamnă lipsa 
unei idei bine asimilate зау, de се să n-o spunem?, chiar duplici- 


tate. 
Boileau ne învăța demult că „ceea ce concepem bine se enunță 
clar, lar cuvintele vin cu uşurinţă”. Aici imaginile vin cam prea 
reu. Stilul, evident, cere și idee. Practicind concizia fără idee сі- 
= in capcana derizoriului. 


Savei ȘTIOPUL 


(scena . din 


$ Cind un 


о mare 


S u 


Stare 


de asediu) 


mare poet (Cocteau) intilneste 


actrița. (Emmanuelle Riva) 
n -regizor-poet. (Franju) 


іп ecranizarea Thomas, impostorul 


transmi 


sa la televiziunea noastra 


PE ECRANE 


CENUSA PĂSĂRII 
к DIN VIS 


Producţie а Case! de iiime Patru, 1989 Re- 
gia: Dorin Mircea Doroftei. Scenariul: D.R. 
Popescu. imaginea: Gabriel Kosuth. Decoruri 
costume: Radu Corciova. Muzica: Dan $te- 

апіса. Coloana sonoră: Nicolae Сісісӛ. 

: Melania Oproiu. Cu: Stelian Nistor, 
Marius Adina Cristescu, Gabriel Cos- 
tea, Irina Movilă, Tora Vasilescu, Mihai Ca- 
гіа, ton Haiduc, Florentin Оиҙе, Marian Ri- 
lea, Valentin Popescu, Laurenţiu Lazăr, Ge- 
orge Alexandru. 


reatia a ajuns o caricatură“ 
— această replică a unui 
Берра derepopescian 


а 
metatorica condiţiile in 
ah realitatea a devenit ea 

= o caricatură a ee: 
tentei. Cind, Ја ар şi nu la fi si a 
umană în urit, ex: malfor- 


maţiile. Cauza — mai muh sau mel Еа ira- 


lut), dar cea mai hotarita 
tainic experiment, va reuși: еее 
acasă, undeva la țară, mamă a unui “ee 


de soluția mariajului cu 
geste la facultate de prima oară 
pe care-l iubește și o iubeşte (Marius Popa, 
debut, deocamdată lipsit de forță dramatică), 
sp care, cinstit cu sine ca şi cu ceilalți, reali- 
zind că'medicina — profesia mamei. (Maria 
Rotaru — încă o apariție episodică exemplară 
prin adecvare) nu i se potriveşte, abando- 
nează examenul, dar nu și căutarea adevăru- 
rilor vieţii. Împreună cu celălalt prieten — 
neadmis Іа-ІАТС, probabil pentru că dintr-o 
generozitate „pe dos“ isi epuizează talentul in 
cotidian și nu în artă (Stelian Nistor — jon- 
glind cu bizareriile bufone ale unui intransi- 
gent adolescentin) — pleacă Ja armată. Etapa 
_traditionala" а maturizării. Dar pentru niște 
рахш paraşutişti amatori cum sînt cei doi, 
nstructia tactică nu poate fi prea dificilă. Pe 
ei, got T pre performeri ai curajului săriturii in 
preocupă clarificarea atitudinii priete- 
lor neloaiali. Dar a lămuri tranşant situația 
nu e posibil. Pentru că fiecare a avut momen- 
tul sau de ezitare sau pripeală, де insolen{a 
sau lașitate. 
Drumul adevărului, drumul către sr: Set 


printr-un paralelism compozi 
scriitorul D.R. Popescu obișnuiește să aso- 
cieze meandrele actualitatii cu hagi ie a 


Familiarizat încă де іа debut cu stilul defel 
facii al scenaristului, Dorin Mircea Doroftei, 
la acest al doilea film al său, şi-a concentrat 
atenția nu att pe glisarea realului cu iluzo- 
riul, cît pe observarea cu obstinatie a detaliu- 
lui semnificativ, în plan concret şi in plan ab- 

tativ. 


е rimează cu р, subcon: 
a păstra intactă seninătatea сі 

о broscutaé de tablă adusă іп prim ра detur- 
nează în derizori etalare de 


22 


е Adina Cristescu și Gabriel Costea î 


Aceste deschideri poetice sint strict supra- 
vegheate regizoral printr-un sever 
(Mel Oproiu} care favorizează elipsa na- 
rativă. Întinindu-se astfel,la un moment dat, 
chiar cu unul dintre deziderateie scriitorului 
(recunoscut pentru arborescenta бөлісіне; 
dar și pentru larghețea oferită lor în 
găsirea cheii interpretării adecvate) și anume 


vec — nefericită fără șansă). асоту Веча fiind 
cu atît mai pregnant cu cit majoritai 
najelor sint saturate de verbiaj — ene de 
autodeziluzionare, de refulare. Un limbaj яю: 
ristic, perifrastic, menit să accentueze alun: 
carea atit de lesne de la trivial la pitoresc, de 
la candid la frust, de la echivoc Іа esențial, 
de la vulnerabil la coruptibil, de la culpabili- 
tate Іа onestitate, de la sentimentalism la cru- 
zime. Şi nu întimplător — desigur — cele mai 
izbutite scene sint acelea petrecute ўер 
sau în perimetrul acelei lumi infraurbane саге 
— deşi pe terenul labil al unor ambiţii ireali- 
zabile — caută să se mențină la suprafață 
apelind la idealuri. Fie ele chiar livresti. Para- 
doxal, personajele acestea, fără o insistentă 
caracterizare, au o consistenţă vitală spe- 
cială. Chiar dacă uneori sau tocmai de aceea 
înfățișarea lor pare ridicolă datorită supralici- 
tării oglindirii ct mai fidele a condiţiei anoni- 
matului (lon Haiduc, un stupid înțelept, Lau- 
rentiu Lazăr, un superficial mucalit, Florentin 
Duşe, călăuză de nădejde, Valentin Popescu, 
un vesel obedient). 

Nu întimplător persistă în memorie acel de- 
zolant pei pădurea iremediabil schilodită. 
Pădurea definită de D.R. Popescu d 


rept „spa- 
fiul imperial al libertăţii, al aflării lucrurilor - 


cordează filmul la bilitatile regizorale ale 
lui Dorin Mircea poti roftei, (oer ача о filmo- 


reputați regizori: Geo Saizescu, Lucian Bratu, 
Alexandru Tatos, Dan: Pita. 


trina COROIU 


CINEVA CARE SA MA APERE 


Film americari=de Ridley Scott; си: Тот Г 


сете Mimi Rogers, Lorraine Вгасо, Jerry 
Ori ` 
Cu precizie de ceasornicar, Ridley 


atenuează duritatea ciocnirilor dintre „răi“ şi 
„buni“, dacă ат să-i încadrăm іп 
aceste са! rii pe reprezentanții Mafiei si ai 
poliției implicaţi în tramă. O clasificare im- 
proprie, după excesele de violență ale ambe- 
lor tabere. Dificil de socotit pozitiv si prota- 
adek ah un politist care se indragosteste de 

meia pe care trebuie s-o „apere răzbuna- 
rea celor din „Cosa nostra“. Sigur că are şi el 
dreptul la romanta dar aceasta periclitează 


е Mereu protector, Тот Berenger (polițistul 
din Cineva care să mă apere) alături de rr: Winger 


viața unui coleg și liniştea unui cămin unde 
nevasta și fiul tremură pentru viata lui. O di- 
lema corneillană in care, conform tradiției, 
datoria triumfa asupra pasiunii. Puţini regi- 
zori, în afară de Ridley Scott, ar fi putut să 
evite cu atita abilitate cligeele policlerului 
dar și glisarea in melodrama 

Cinesstul este un maestru al suspensului 


plastică rafinată si hieratică. Cei care au nos- 
talgia picturalitatii din Dueliştii o vor regăsi, 
în proporție diluată, și în Cineva care să mă 


е un regizor баг 
definiţia lui George Călinescu 
solar, romanticul un selena i iar barocul iu- 
beste umbra“. 


făcut“. Nu știu de ce, Pas aca а? era 
după vizionarea lui, un adjectiv: ceasornică- 
resc. Se pare că meșteșugul a fost mai puter- 
nic decit arta. 


SUSPECTUL 


Film american de Peter Yates; cu: Cher, 
Dennis Quaid, Liam Neeson, John Mahoney 


& Cher, asa cum nu apare 
în Suspectul 


Poate ar fi bine să stabilim ga proxim: 
Să-i zicem „corupție la palatu 

după titlu! unui film de Marcel 
gindindu-ne la o serie de prea ital 
anilor şaptezeci de factură politico-politista. 
Peter Yates a frecventat cu asiduitate poli- 
cier-ul ре саге l-a inzestrat cu secvențe anto- 
logice, precum | dara urmărire'de mașini 
din Locotenentul Suspensul e condus 
cu mină sigură si de astă dată, cu aminări şi 
тр faise care fac deliciul suporterilor genu- 
ші. 


propriu-zisă іп jurul crimei mai 

tin ranger asasinarea unei steno-dacti- 
| rak pentru care este acuzat un vagabond 
surdo-mut, devine pentru autor prilejul de a 
analiza sistemul judiciar american. Urmărim 
deci cu mare interes cum lucrează justiţia în 
Statele Unite, admirind cum se respectă cu 
sfințenie prezumția de nevinovăție, înfiorîn- 
du-ne însă de sforile ce se pot trage în culi- 
sele unui proces. Imixtiunea intereselor Pe 
tice nu scapă nici ea ochiului os al ре 
w e Deși descrie cu Де pres modu, 

mul nu ambitioneaza o олоо 
vieţii dintr-un. palat de justiție. 


El demonstrează insă cit de important 


ө Mimi Rogers, vedeta 
din Cineva care să mă apere 


capati din războiul din Vietnam. Actriţa con- 
firmă calitățile care i-au adus Oscar-ul pentru 
nea din filmul Moonstruck de Norman Jewi- 


aici Dennis Quaid, unul dintre junii primi in 
-ascensiune la Hollywood (vezi portretul în 
pagina 17). constituie о intere- 
santa aducere la zi a filmografiei „portrete de 
avocați americani“. intenţiile sale sint duse 


mai d de nou-noutu! Prezumţie de ne- 
de Alan J. Pakula, acum în pre- 
mieră la Paris. Să sperăm că nu vom intirzia 


să-l vedem 
TINEREŢE FRÎNTĂ 


« 


ee 
Coproductie іш A goalevo-română: regia:Maria 
Maric; cu; Pincu, Carmen Trocan, 


Adrian Pion "Radu Amzulescu, Dan Purec, 


_ _ Pentru cei care n-au fost Іа Festivalul de а 
Costinești, unde peliculei i s-a acordat un 
om de onoare al juriului, nu strica puros 
storie. Filmul de televiziune al Mariei Mar 
gee iugoslavă formată la IATC-ul e 

tru, realizat în 1989 în ауіа cu o 
distrit ce reunește actori din Bucuresti si 
interpreți de limbă română din Voijvodina 
importantul premiu „Arena de aur“, obținut in 
vara lui 1990 Іа Pola și călduroasa primire tă 
cută la repara au determinat Romaniafiim 
să decidă difuzarea peliculei giv ре marele 


ecran. 

O idee inspirată, pentru că nu poate lăsa 
pe nimeni indiferent contactul, fie el si cine- 
matografic, cu o lume care, în ciuda distan- 
tei, aparţine spiritualităţii noastra. Pitorescul 
dialect bănățean face farmecul acestei ecra- 


farmec întregit de evocarea ritualurilor după 
care se di Ri ale în soter stain Be: 
natul sirbesc înainte de al doilea război moni. 


dial. ee poveste a ipa тей едің intră în 
rezonanţă subterană iectul unor ro- 
mane și nuvele de Agârbiceanu, Slavici şi Re- 
breanu. Este acea dramă numită „sete de pa- 
mint”, însoțită de patimi și nenorociri care 
marchează lanţuri întregi de generaţii. În fil- 
mul Mariei Магіё se înfruntă caractere puter- 


dirjire pentru apărarea entității complete ре 
care o ntă gospodăria țărănească și, la 
scară mărită, satul. Autenticitatea ambiante- 
lor și costumelor este pe măsura adevărului 
omenesc al personajelor. frinté de 
даја o senzaţie de forță putin obișnuită pen 
tru filmele semnate de femei. Daca mai adau 
găm partiturile onorate cu brio de tiner: 
noştri actori Dan Purec, Carmen Trocan, 
Adrian Titieni și Radu Amzulescu, vom spori 
numărul argumentelor de atracție ale pelicu- 


lei. 
Dana DUMA 


zilele. filmului japonez. 


În așteptarea soţului 


înd este vorba despre ee unor 
meridiane indepartate — fie ele 
indiene sau japoneze — lipsa 
noastră де apetenţă pentru unele 
dintre ele ponie fi pusă pe seama 
diferențelor de sensibilitate și de 
mentalitate, a ignoranței noastre 
care ne face să nu percepem nu numai 
anume particularități ale limbajului cinemato- 
grafic, ci pur și simplu semnificaţia unor situ- 
atii de viaţă. Aşa se face, de pios că in cazul 
cinematografului japonez mai multă lume 1 
apreciază pe Kurosawa, în ale cărui filme 
compatrioții lui discern 5 influență occiden- 
tala, dec? Ozu a cărui gindire la nivel de 
scenariu regie este tipic niponă. 
totuși, огісі am fi de departe (în spațiu 
si în suflet) de Тага Soarelui Răsare, ne pu- 
tem da seama cind un film este bun sau mai 
putin, de artă sau comercial, de excepţie sau 
de es age Cu părere de rau, filmele prezen- 
tate în cadrul Zilelor filmului japonez din 
acest ап au fost mai putin bune deci altă- 
dată. Nu din pricină că selecţia s-a oprit asu- 
pra unor. pelicule a căror acţiune se petrece 


pierdut 


azi (sau се! putin în secolul nostru — vezi 
de Kon Ichikawa), lipsindu-ne astfel 
de farmecul exotic al costumelor, ritualurilor 
şi întimplărilor din poveștile cu samurai, ci 
pur și simplu pentru că din punct de vedere 
cinematografic (scenariu, regi, interpretare) 
se menţin la un nivel 
De pildă, Du-mă în jara ri de Yasuo 
Baba nu isi propune să fie mai mult dec? un 
film publicitar pentru echipament de schi, au- 
tomobile și aparate de fotografiat. Povestea 
din categoria „un băiat întinește o fată“ rá- 
mine un firav si neinteresant pretext pentru 
avalanșa de set clapari, costume vătuite, 
manuși, pe zăpadă, solo sau în 
rup. pe rr e cu maşina, pentru o 
renezie a mişcării filmata strict după rețeta 
spoturilor publicitare, extinsă aici la o durată 
de o oră şi jumătate. Filmul stirnește invidia 
schiorilor impatimiti сй şi a celor începători 
(se acreditează ideea că avind un asemenea 
er aer orice ageamiu poate deveni 
peste te un ormer). Probabil că nici 
оой nu rămin insensibili văzind posibili- 
tatile de filmare, де la proiectoarele purtate 


9 Viaţa unei femei, studiu asupra unei mentalități 
feudale іп oe de familie 


gala filmului belgian 


Eterna tentatie a suprarealismului: 


, rebuie spus de la 


aflăm, ca dintr-o pagină de ziar, la rubrica 


în spate ca ре nişte cornite atașate unui 
ghiozdan și pina la pelicula impecabilă. 

În aceste condiţii interesul pentru filmele 
din selecția japoneză trebuie câutat în alte 
zone dect in cea strict cinematografică, 

În primul rind în imaginea unei societăți de 
consum deosebit de avansate. Nu cred ca 
vreun spectator să fi rămas indiferent la mo- 
dul în care se poate amenaja o casă (La reve- 
dere, fetelor de Kazuki Omori), la aspectul 
apartamentelor și al birourilor, al mașinilor 
mici și mari, pe scurt la toate acele dovezi de 
trai bun care se constituie într-un fundal fi- 
resc, neostentativ, pentru că așa е viata lor. 

Apoi în abordarea încăpăținată a temei cu- 
plului, Rlul licuricilor de Matsuo Takahashi, 

м căsătoriei де Kishitaro Negishi 
Бі La revedere, fetelor sint în esență variatiuni 
pe această temă. Cum se întimplă lucrurile? 
La o anume virsta, care se situează pe la 40 
de ani în sus, bărbatul simte nevoia să-și 
schimbe viața și, cei mai adesea, partenera. 
Motivele sint diferite — soţia nu-i poate face 
eu mda dimpotrivă, obligaţiile paterne l-au 
îndepărtat de adevărata vocaţie, apariția unei 
alte temei bineinjeles mai tinere și mai dră- 


gute; rezultatul e acelaşi — ărțirea. Tra- 
tată în cheie comică (La , ), 
aame că (Anotimpurile sau chiar 


(Anotimpurile căsătoriei) 

ИсигісНог), această temă univer-‏ ا 

lă prezintă Aria particularităţi. 1о- 
po O anume mentalitate, să-i spunem feu- 
dala, domneşte in familia j eza: barbatul 
se constituie pentru femeie într-un ideal, nu- 
mai el poartă iniţiativa despărțirii, el pără- 
sește căminul conjuga! chiar dacă apoi аге 
remuşcări care se repercutează asupra noii 
partenere. Femeia în general e obedientă, 
speră într-o reconciliere și urmărește de la 
distanță evoluţia bărbatului infidel. În ciuda 


-unor semne de emancipare (amanta din Ano- 


timpurile căsătoriei pe care nu o interesează 
deci un bărbat însurat, dresoarea de delfini 
din La care își află echilibrul 
într-o profesie dar si într-o nouă maternitate), 
femeia rămine profund dependentă de băr- 
bat. Tdate acestea se petrec sub ochii copii- 
lor care, se înțelege, vor crește și vor prelua 
modelul părinţilor. 

Actrița a făcut notă aparte în cadrul acestei 
selecții, prin temă și subiect — film biografic 
ГӘ іп lumea cinematografiei, viața cele- 

i actrițe japoneze “eng ng Tanaka — și 
prin prezența unui regizor de renume — Kon 
дана. Îmbinind documentarul cu fictiu- 
nea, filmul se dorește a fi o reconstituire сй 
mai fidelă a destinului actriței și a ambianţei 
din cinemtogratia japoneză din perioada 
1920—1950. De remarcat grija pentru asemă- 
narea fizică dintre interpreți și modelele lor 
originale. 
pă ediția din acest an a Zilelor filmului 
japonez nu ne putem dori decît prezența ре 
ecrane a altor filme nipone, mai vechi și mai 
noi, care să ne prezinte adevăratele valori ale 
acestei cinematografii putin cunoscute pubii- 
cului nostru. 


Cristina CORCIOVESCU 


pan că devenise, din nou, tatăl unei fe- 


NU numai spectatorii, obișnuiți cu сііҙевіе, 
dar și vecinii lui Georges se așteptau ca 
din acest. punct filmul să devină un fel de... 
gah căci potenţialul „justițiar“ știe, ca 
lumea, că soția sa, Jeanne (Kitty Cour- 
ia a asteapta cu un copil facut cu Erich 
(Robert Flack) — un vecin mai tinar. Dar.ni- 


р тіс din ce așteptăm nu se intimpla... Enigma 
Vineri prezentat in cadrul Zilelor deci între 40 si 50 de ani, că a dus ріпа la un psihologică durează cit filmul. Georges daru- 
Culturii belgiene este derutanta, moment dat o viață exemplară pina în clipa  iește soției infidele un parfum franțuzesc 
chiar stranie Incepind chiar cu cînd, cuprins parcă de acel Әртоп du mi- ~ cumpărat din economiile făcute în detenţie. 
dificultatea de a-l incadra, după di” care îl bănuiam bintuind doar în țări intinde și celălalt obraz, incercind să se im- 
obișnuință, într-un gen cinemato- ma sn Ad „violează“ fiica, minoră, ea fiind  prietenească cu Erich, care este foarte jenat 


că 
prima impresie stirnita de filmul „Fapt divers“,că este născut іп 1920, că are 


grafic. Filmul începe ca un „policier“, cu eli- 
berarea din inchisoare a lui Veer- 
mersch (Frank Aendenboom),despre care 


Coperta | 
in America 
Cop 
cu Mad Max. Viitoarea prem 


Echipa redacțională: Adina Darian 


redactor-șef adjunct, 


n (Gallipoli), 
Hamlet in regia lui Zeff 


Bogdan Burileanu, 


ita. Se predă aoo fără proteste, 
a cu resemnare, 
inte de termen, 


Soent 
poliției şi 5 ispaseste f 
ріпа cind este eliberat, 


ani era mica balerina i odata 


A fost 


s-a lansat la Hollywood 


redactor-sef, 
Irina Coroiu, 
Dana Duma, Alice Manoiu, loana Statie, Doina Stanescu, Victor Stroe 


ileana Danalache, 


MICS şi se есіфбевті decisi. se kipti скн > Piper executat la Combinatul Poligratic București. 


Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 14 


Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Romprestilatelia x 
sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Prestii 
București — Calea Grivitei.nr. 64—66 


Mircea Alexandrescu — 


de situație... Tine post vinerea, ziua in care 
păcătuise... Nedumerirea și stupefactia veci- 
nilor cresc și se transformă în dispreț, căci 
logica lor simplă se așteaptă la o răzbunare. 
Vizita unui vechi prieten se termină cu pleca- 
fea cevoltata a acestuia, cind vede ce armo- 
nie „conjugală" in trei, se instalase in casa lui 
"Georges. 

Georges adusese acasă portretul lui Christ 
nespus de trist, pe care voia să-l expună în 
salon, dar numai cind „va veni momentul po- 
trivit“. Autorul tabloului este un fost deținut 
саге a „păcătuit“ cam la fel, într-o amiază де 
vară, lăsindu-se sedus de o tinără, complice 
a unui contrabandist. Din suferința lui au ră- 
sărit neașteptate tablouri de o tristeţe infinită 
printre care şi Christul dăruit lui Georges. Ne 
apropiem, poate, de cheia filmului... 

Este povestea unui om simplu, ispăşind pe- 
depsele lui şi pe cele ale altora fără a se 
plinge și care urmează să-și poarte crucea 
mai departe. Aceasta ar fi poate, una din 
eheile parabolei pe care ne-a propus-o filmul 
іші Hugo Claus. 

În ciuda faptului-că pentru unii filmul Vine- 
ri este o simplă drama de familie, el ne face 
sa medităm la teme eterne păcatul si ispâși- 
rea lui, iertarea si izbăvirea, drama condiției 


” umane, in cele din urmă. Si cite alte aseme- 


nea drame se consumă lingă noi sau aiurea, 
în tăcere,în resemnare sau în treptata dizol- 
vare în marasmul cotidian. 

Am descoperit prin filmul lui Hugo Claus, 
un tarim necunoscut. Saint Exupéry, cel care 
a cunoscut şi „Tărimul oamenilor“ și ре cel al 
cerului, spunea odată: „E atit de misterios tă- 
rîmul lacrimilor...” 


Doina BOERIU 
23