Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-1-1973

1 ; a go Ea Se 
„un د تې‎ äi 


un نس پک‎ LEN | 


de "Cinema i LG e i 


nr. 1 
Anul XI (121) 


nematografica 


Bucuresti-ianuarie 1973 me 


OU Ze 


CINEMA 


Anul XI, nr. 1 (121) ianuarie 1973 


şef: Ecaterina OPROIU 


Coperta IV 

O scenă dintr-un film grozav cu 
Reka NAGY, llie NĂSTASE si lon 
TIRIAC? 

Deocamdată glumim. Dar ٥ casă de 
filme proiectează o comedie inti- 


Coperta I 

Sergiu NICOLAESCU. O perior 
mantä '72: regizor la «Atunci i-am 
condamnat pe toți la moarte», «Cu 
mîinile curate»; co-regizor la «Lu 
pul mărilor» si «Răzbunarea». Acto! 


Pascalopol în «Felix si Otilia»; Mi- — tulată «Cupa Davis»... 
clovan în «Cu miinile curate»; oli Ce-ar fi să fie? 

{er neamt în «Atunci i-am condam- 

nat.» Traiascä profesionalismul! 


Foto: A. Mihailopol 


FILMUL ROMÂNESC ÎN DEZBATERE 


3 O Sä {acem totul pentru 25 de filme pe an, pentru 25 de filme de calitate! 
Räspund directorii Caselor de filme: Alexandru Ivasiuc, Eugen Mandric, Corneliu Leu, Dumi- 
tru Fernoagä 


EVENIMENT REDACTIONAL 


25 0 10 ani de Ecaterina Oprou 3 
26 O 10 ani în 10 pagini: retrospectivă prilejuitä de implinirea a 10anide la apariția revistei «Cinema» 


Din sumar: 


KON 
25 de filme pe an AA : 
cantitate یو‎ < Ce: | 
calitate == و‎ X , 


+ Trecătoarele iubiri 


10,0 Două noi filme românești: «Explozia» — Al Racoviceanu 

11 & Actorii «Exploziei»: Bravo Draga! Bravo Dinică! — Sanda Faur 

12 O Faţă în față cu scenaristul «Exploziei», loan Grigorescu — Valerian Sava 

14 O «Zestrea» — Alice Mănoiu 

15 O Actorii «Zestrei»: Margareta Pogonat, Sanda Toma, Victor Rebengiuc — Sanda Faur 


Filme nemuritoare, actori nemuritori 
16 O «Pe aripile vintului» — DI Suchianu 
La ordinea zilei, filmul politic 
20 O «Poliţia mulțumește» — Alexandru 6 
22 O «Queimada» — Eva Havas 
20 ® Gala filmului cubanez: «Zilele apei» — Gelu Ionescu 
22 O «Chile '7» — Eva Sirbu 
23 O «Anul Carbonarilor» — Simona Darie 
24 O «Căldura miinilor tale» — lulian Georgescu 
55 O «Domnului protesor, cu dragoste» — Dan Pita 


1963: «Tudor 
1972: «Puterea si Adevănub 


EPOCA NOASTRĂ 


42 @ Filmul acuză? Acuză! — Mircea Alexandrescu 


8 O Un spectator temperat: Protest împotriva izolării — Teodor Mazilu 
38 9 Cronica cineideilor: Cum se explică moda serialului? — Ov. S. Crohmălniceanu 
e O Film și literatură: Vestitorul — Gelu Ionescu 
46 & Ziariști-cineaști: Cealaltă Françoise Giroud — Felicia Antip 
46 O Travelling-avant: Zece — Radu Georgescu 
47 0 Dezacord: Incredibil! — Valentin Silvestru 


TELEVIZIUNE 


Privind o privire: Pe de o parte si pe de altă parte — A/. Mirodan 

Teleeveniment: Situaţia în tenis după Anul Nou — Belphégor =. 1 

Telesfirşit de săptămînă: Filmul de duminică seara — Cälin Căliman 1 i دي‎ ] 
Telereporter: TeleTopescu — N.C. Munteanu a g 

Telesport: Prefatä la o rubricä de telesport — Adrian Päunescu 


CINEMATECA 


9 ® Sä nu degradäm Cinemateca — Octavian Macavei 
52 & Gérard Philipe, simbolul unei generaţii — Petre Rado 
53 0 Dezbateri: Probleme de repertoriu — D./. Suchianu 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


O Scurt-metrajul: Telex Sahia — Mirel /liesiu 

Lung-metrajul: Telex Buftea — Constantin Pivniceru 

Cineasti amatori: Telex cineclub — Nicolae Nistor 

Atenţie, se filmează!: «Dragostea începe vineri» de Virgil Calotescu, reportaj: de Al. Ra- 

coviceanu 

«Cireşarii» de Andrei Blaier — reportaj de Adina Darian 

«Trecätoarele iubiri» de Malvina Ursianu: Silvia Popovici despre rolul Lena Y 

«Ostrovul lupilor» de Gheorghe Naghi; lon Marinescu despre personajul său negativy په‎ | 
«Ceaţa» de V/adimir Popescu-Doreanu. Cuvintul regizorului ` i 


2888 SE 
0000 000 


ACTORII Cel mai 
mare succes de casă 


din istoria filmului 


40 O George Motoi: «Mereu de la capăt» — interviu de Eva Sirbu 


se aripile vintul 


Cinerama — Bibliorama — Teleglob 


«Sarcinile stabilite în domeniul activităţii 
ideologico - educative deschid perspective 
minunate pentru afirmarea personalităţii 


umane, pentru dezvoltarea umanismului și 


democraţiei socialiste. 
Nicolae CEAUȘESCU 


(Din raportul prezentat la Conferinta 
Naţională a P.C.R. — 19 iulie 1972) 


să facem totul 
pentru 25 de filme pe an. 


pentru 35 de filme 
de calitate! 


În 1973—1974, cinematografia noastră va atinge nivelul unei producții de 25 de filme anual. 
Casele de filme 
au fost prevăzute sä ia fiinţă, 
pentru ca 25 de filme pe an 
să însemne 25 de filme de calitate, 
25 de filme reprezentative. 
In ce stadiu se află pregătirile şi ce şanse de realizare au aceste deziderate — ne-am propus să 
aflăm, în prima lună a noului an, de la conducătorii noilor instituții ale cinematografiei. 


"me ` MELEN په پوت په ا ع وود‎ Ia ا ا‎ 
4 întrebări pentru 4 directori 
1 CNP E ول لل تن‎ "SE IE Ee EE 
Care sînt filmele și autorii Casei dumneavoastră — regizori și scenariști — 


1 pentru 2 


2 În ce stadiu se află scenariile şi care sînt colaboratorii dumneavoastră în perspec- 
tiva anului 1974? 


Ce elemente doriți să reliefati, pentru definirea unui profil propriu al cinemato- 
grafiei noastre? 


3 


Ce obligaţii noi implică — în ordinea exigenţelor calitative — creșterea numă- 
rului anual de filme? 


4 


2> de filme pe an 


căile fericite pentru د‎ o manifesta. 
Este o situație mult mai realistă, mai 
dramatică, mai revelatoare. 


7. Ne gindim şi pentru 1974 la o co- 
medie după lon Bäiesu. Ne aflăm deja 
într-o fază avansată cu scenariul. Avem 
aici două posibilităti în privinţa regiei 
Este vorba de Andrei Cătălin Băleanu, 
pe care Casa noastră de filme — bănuind 
că în spatele inteligenţei lui există si 
talentul necesar — vrea să-l lanseze 
În cazul în care acest regizor s-ar 
decide pentru un alt scenariu intere- 
sant (de pildă, «La revedere Albin», de 
Mihai Creangă) atunci vom oferi sce- 
nariul lui lon Băieșu unui alt tinăr 
regizor, care are o viziune comică 
asupra lumii. Acest al doilea tinär 

izor e Petre Bokor. 

în 1974, vom lansa deci trei regizori 
cu totul tineri — Andrei Cătălin Bă- 
leanu, Petre Bokor şi losif Demian, 
care «echilibrează» numele celor con- 
sacrati — Liviu Ciulei şi lulian Mihu, 
în afară de cei doi regizori, ca să zic asa, 
«ai casei», care sînt Radu Gabrea si 
Mircea Veroiu. 


IL. Un interes real pentru 
actualitate 


— Dacă am face, din perspectiva 
Casei noastre de filme, o analiză antici- 
pată a anului 1974, am vedea că: 


e există un interes real pentru filmul 
de actualitate; 


e există un interes deosebit pentru 
filmul de dezbatere; 


e nu ne dăm în lături de la o poziţie 
critică, pentru că societatea noastră 
evoluează şi trebuie mereu îmbunătă- 
titä; 


o incercäm sä gäsim niste fenomene 
care sä fie cit se poate de tipice pentru 
societatea socialistä romäneascä: Ada 
Pistiner si losif Demian se ocupă de o 
problematică muncitorească, filmul pe 
care îl va realiza Liviu Ciulei priveşte 
direct o parte a intelectualitätii a 
cărei pondere va crește în anii viitori — 
mä refer la intelectualitatea științifică ; 


în sfirşit, oriunde şi orice am face,‏ و 
vrem să ne îndepărtăm de filmul de‏ 
atmosferă si sä ne înscriem în sfera‏ 
filmului de problematică, chiar cind e‏ 
vorba de epoci trecute.‏ 


IV. O atmosferă de atelier 


— În ceea ce privește exigenta, ori 
facem 3, ori facem 30 de filme, ea e 
aceeași. Ceea ce dorim cu orice pret 
e să nu acceptăm rabaturi calitative. 
Mai bine dăm banii pentru cartofi. 
Dintre obligațiile noi, aş vrea să nu- 
mesc una singură: aceea de a trans- 
forma casa de filme nu numai într-un 
organism efectoriu, dar şi într-o adevă- 
rată şcoală. Vrem să creăm'o atmosferă 
de atelier în care redactorii să nu fie 
nişte funcționari care aprobă si nici 
nişte funcționari care impun. Este vorba 
de o conlucrare, de o clarificare pe 
parcurs, asa cum se face în cinematogra- 
fiile de tradiție si cum o pretinde 
caracterul industrial al acestei arte. 


5 LLACA ai 
Universul copilăriei 


EN 


(+ Veronica de Elisabeta Bostan 
NEK 


ته د Nr‏ 


Am așteptat o structură 
organizatorică adecvată. 
O avem! 


Acum e rîndul 
creatorilor să facă filmele 
de calitate, 
atît de mult așteptate 


confruntat cu problema responsabili- 
Gr, 

Acestor nume prestigioase li se 
adaugă numele mai puțin cunoscute 
ale unor tineri regizori şi scenariști 


6. Eu consider că cel mai interesant 
scenariu de actualitate care se găsește 
acum în portofoliul Casei de filme nr. 1 
este datorat unuia dintre cei mai talen- 
taţi tineri operatori, losif Demian, 
care va fi pentru prima dată în cinema- 
tografia noastră — scenaristul, regizo- 
rul si operatorul unui film. Este vorba 
de disponibilitätile de sacrificiu ale 
unor tineri de azi. Deci, nu tinerii 
dezabuzati, ci invers, tinerii care ag 
puterea sacrificiului, dar nu găsesc 


romanului lui Eugen Barbu, cel mai 
important după «Groapa» şi mai ambi- 
tios decit el. 


4. Mihai lacob lucreazä la un decupaj 
regizoral dupä un scenariu de Mihnea 
Gheorghiu, «Hyperion», aflat la limita 
intre un film actual de atmosferä si 
unul stiintifico-fantastic. 


5. La cele de mai sus trebuie sä 
adăugăm un nume de mare prestigiu: 
Liviu Ciulei va face un film dupä scena- 
riul unui tînăr, Radu F. Alexandru. 
Este un film de actualitate, de investi- 
gatie psihologică şi socială în lumea 
oamenilor de ştiinţă — analiza condiției 
umane a unui orgoliu extraordinar, 


Casa de filme 
nr. 1 


Alexandru IVASIUC: 


Ceea ce dorim cu orice 
preț e sä nu acceptăm 
rabaturi calitative. Mai bi- 
ne dăm banii pentru car- 


tofi. 


I. Echilibru între genuri și virste 


— În anul 1973, Casa de filme nr. 1 va 
produce cinci filme. 


1. Să începem citind filmul«<Ceata» 
— într-un fel, un film istoric, pentru 
că priveşte perioada luptei ilegale — 
în regia lui Vladimir Popescu-Doreanu, 
după un scenariu de Alexandru Şiperco. 


2. Filmul, turnat după romanul lui 
Fănuş Neagu, «Îngerul a strigat», 
de către regizorul Radu Gabrea, se 
intitulează, după cum ştiţi, «Dincolo de 
nisipuri». Nădejdile de calitate ale 
Casei nr.1pentru 1973 se bizuie indeo- 
sebi pe acest film. 


3. Avem o comedie, «Patru sezoa- 
ne», care este si o satiră împotriva 
imposturii — după un scenariu de 
Paul Everac, 


4. Urmează un film polițist, dar de o 
factură specială, intitulat «Şapte zile», 
realizat după un scenariu de Nicolae 
Ştefănescu, de către tinärul si talentatul 
regizor Mircea Veroiu. 


5. În sfîrșit, avem intenția să lansăm 
în producţie încă un film de actualitate, 
un film de problematică, de dezbatere 
a caracteristicilor unui mediu şi a unor 
raporturi sociale actuale. ÎI face, după 
un scenariu propriu, tinära regizoare 
Ada Pistiner. 


Il. Pornind de la nume 


— În ceea ce priveşte anul 1974, 
avem următoarele proiecte: 


1. Un film, «Jocul cu moartea», 
după romanul lui Zaharia Stancu. Sce- 
nariul — e aproape gata — este iscălit 
de Horia Stancu. Regizorul Radu Ga- 
brea,căruia dorim să-i incredintäm filmul, 
s-a gîndit si la un actor, Toma Caragiu. 
în rolul diplomatului. 


2—3. Intentionäm să facem două filme 
după Eugen Barbu: «Princepele», 
in regia lui lulian Mihu şi «Drumul 
oaselor», în regia lui Mircea Veroiu 
Ultimul e un scenariu original. E vorba 
de un grup de luptători de la 1848 carc 
nu se împacă cu ideea infringerii acestei 
providentiale revoluții. «Princepele» va 
fi un film foarte complex care va incer- 
<, Prin talentul lui lulian Mihu, sä 
a in limbajul diferit al acestei 

rte, partea verbalä care face valoarea 


4 


(ilme de calitat 


o avem, printre regizori, doi debu- 
tanti, ceea ce este bine pentru prospe- 
timea (obligatorie) a artei noastre si 
necesar in conditiile cresterii numäru- 
lui de filme produse. 


lI. Căsătorii din dragoste 


— În stadiul avansat de lucru pentru 
producția 1974 pot fi socotite cel putin 
şase scenarii. La acestea si la altele au 
lucrat sau mai lucrează încă scriitorii 
Constantin Stoiciu, Dumitru Carabät, 
Horia Lovinescu, lon Omescu, Mihnea 
Gheorghiu, Paul Anghel, Teodor Ma- 
zilu (citați în ordine alfabetică, după 
prenume), ziariştii Romulus Balaban, 
Mihai Creangă, Platon Pardău şi Florian 
Avramescu (citați fără respectarea vre- 
unei ordini), regizorul Andrei Blaier. 
Avem, deja, angajamente în curs de 
perfectare cu regizorii Savel Stiopul, 
lulian Mihu, Andrei Blaier, 06 
Creangă, Dan Pita (citați în ordinea 
vîrstei profesionale). 

Veţi remarca faptul că anuntäm mai 
multe scenarii decît regizori. Fapt este 
că discutăm la concret, vreau să zic por- 
nind de la idei, sinopsisuri şi scenarii, 
cu mult mai mulți decit regizorii citați, 
consecință firească a democratizării 
structurilor noastre cinematografice ca- 
re oferă regizorilor mai largi posibili- 
täti în alegerea producătorului si — 
reciproca — producătorului, dreptul 
de a-și alege regizorul în functie-de 
fiecare film în parte. Cred că nici de o 
parte, nici de alta, alegerea nu-i uşoară. 
Cinematografia noastră a făcut prea 
multe mariaje din rațiune (citește in- 
teres). E timpul să se facă mult mai multe 
căsătorii bazate pe dragoste reciprocă. 
(Ceea ce ar duce la constituirea de 
familii, nu de familiute) 

— Numele pretendentilor citati 
sint numeroase, dar cäsätoriile pre- 
conizate, adicä scenariile propriu- 
zise, par mai putin numeroase. 

— Nu mi se pare. Întî pentru că, 
din punct de vedere strict al obligatiilor 
de plan, noi vom incepe in 1973 cel mult 
patru filme pentru contul anului 1974. 
Dar, mai ales, nu mi se pare, pentru cä 
nu cred cä mariajele se fac in cer si 
prefer, de departe, iubirile neimpärtä- 
site cäsätoriilor ratate. 


111. Depășind mediocrul 


— Mä siliţi să repet adevărul arhi- 
cunoscut că nici o cinematografie nu-și 
poate defini. profilul propriu în afara 
dezbaterii actualitätii imediate. In nici o 
altă artă generalul si universalul nu de- 
curg atit de inevitabil din actualitatea 
imediată, ca în cinema. Şi mă siliți să 
repet că, la noi, se spune chestia asta 
de absolut toată lumea, se înţelege de 
puțini, iar din cei ce înțeleg, şi mai 
puțini dovedesc asta depăsind medio- 
crul. 


IV. Mereu actualitatea 


— În toate ordinele — de la calitativă 
pînă la cea determinată de imperativele 
organizatorico-financiare, creşterea nu- 
mărului de filme obligă la actualitate. 


D> 
5 


pentru 1973, as vrea sä sugerez citeva 
caracteristici: 

o filmele citate s-au inspirat din 
lumea copiilor («Veronica») dezbat pro- 
bleme din viata intelectualilor («Tre- 
cätoarele iubiri»), a tineretului munci- 
toresc («Magelan»), a militarilor («Ate- 
rizarea»); aceste filme incearcä sä räs- 
pundä (noi am vrea sä räspundä tulbu- 
rätor) unor intrebäri legate de con- 
temporaneitate, iar «Întoarcerea lui 
Magelan» de anii luptelor din ilegali- 
tate ; 


termen, primul film din ciclul (nu 
serialul) «Veronica» a fost inclus în 
planul pentru 1972, ceea ce explică 
de ce nu anuntäm cinci titluri pentru 
1973. Dacă mijloacele financiare și capa- 
cităţile Centrului de producție cinema- 
tografică o vor permite, atunci filmul 
cel mai avansat ca pregătire, dintre 
cele care urmează să înceapă filmările în 
1973, pentru contul anului 1974 (pro- 
babil, «Filip cel Bun»), ar putea deveni 
titlu de plan încă anul acesta. 

Cu privire la ansamblul planului 


= == "da 
Pornind de la «Ingerul a st 
«Dincolo de nisipuri» de Radu 


Casa de filme 


nr. 3 


Eugen MANDRIC: 


Actualitatea! E discutatä 
de toată lumea, e înțeleasă 
de puțini, iar din cei ce 
înțeleg si mai puțini depå- 
sesc mediocrul. 


l. Trei distinse intelectuale 


— Vă voi răspunde cu enumerarea 
filmelor, fără a tenta să le și prezint, 
pentru a evita stilul pliant publicitar. 
Aşadar, în ordinea intrării lor în pro- 
ductie: 

1. «Veronica» se intoarce la Elisa- 
beta Bostan, dupä un scenariu scris de 
regizoare, in colaborare cu Vasilica 
Istrate. 


2. «Trecätoarele iubiri», scenariu 
şî regie, Malvina Urşianu. 

3 « erea lui Magelan», sce- 
mariu şi regie, Cristina Nicolae. 

imi face plăcere să remarc, în paran- 
teză, că anul acesta Casa noastră de 
filme colaborează cu trei distinse inte- 
lectuale. 

4. «Aterizare forțată» (sper că 
mumai titlul ne mai rămîne de discutat), 
după un scenariu de L. Tarco si Gh. 
Bejancu, in regia lui Constantin Vaeni. 

Acestea sint titlurile noastre ferme 
pentru anul 1973. Terminat înainte de 


M” pd 


25 de filme pe an 


i ee 


Casa de filme 


nr. 5 


Dumitru FERNOAGĂ: 


Obligatia noastră e sä 
spargem crusta inertiei. Să 
stävilim filmele cenușii. 


|. Primul an cu emblemă 


- Anul 1973, cînd Casa de filme nr. 5 
va prezenta prima oară filme purtind 
emblema sa, va aduce din partea noastră 
pe ecrane 8 producţii. 

1—2. «Păcală» de Geo Saizescu, 


După un scenariu de 


Titus Popovici si Petre Sălcudeanu 


«Fuga de Manole Marcus | 


v‏ لد ووستب هننن د 


tine cel mai mult din intreaga lui acti- 
vitate cinematograficä. «80 000 de spec- 
tatori in goană după o minge» — 
pentru că despre el este vorba — 
a fost realizat acum 10 ani de Eugen 
Popitä. Deceniul scurs de la realiza- 
rea lui n-a reuşit să-i patineze nici 
hazul si nici actualitatea satirei. Să 
fie de vină «calitățile» fotbalului româ- 
nesc? Sau talentul lui Popiţă? O 
S-a aprobat intrarea în producţie (din 
temele anului 1973) a filmului «Răs- 
punderea stäpinilor» sau pe räs- 
punderea lui Al. Boiangiu, un film 
inchinat celor 25 de ani scursi de la 
nationalizare. O «Al 13-lea» sau David 
Reu fatä-n fatä cu democratia pione- 
reascä, sau primul film pe care sus-nu- 
mitul il va realiza in cadrul sectorului 
«film documentar» in acest an. O 
În rest (si cu intirziere): «La mulți ani!» 

Mirel ILIESIU 


calä cu subiect sportiv, folosind si mo- 
mente de cin6-verite din timpul cam- 
pionatului. Dintre ideile de comedie 
pe aceastä temä, pe care le-am cerut 
mai multor autori, ne-am oprit la cea 
a lui luliu Ratiu, care oferä posibilitä- 
tile unui umor stenic. 

Toate aceste scenarii despre care 
am vorbit se află in curs de definiti- 
vare sau de decupare de către regizori 


lll. Îndepărtarea de improvizație 


— Cit despre profilul propriu, cred cä' 


preferintele casei noastre sint evidente 
din simpla insiruire a ecranizärilor de 
mai sus. Avem o literatură bună care 
poate constitui sursa multor filme. 
Prin aceasta, printr-o bază literară te- 


(Continuare în pag. 54) 


Aceste filme dorim să fie realizate 
de Sergiu Nicolaescu, Liviu Ciulei, 
lulian Mihu, Mircea Veroiu, iar ulti- 
mul — «Cercul magic» — va consti- 
tui și debutul în lung-metrajul artistic 
a doi absolvenţi ai cursurilor post- 
universitare ale Facultăţii noastre de 
regie de film — David Reu, care a rea- 
lizat pînă în prezent filme documen- 
tare şi Constantin Dicu, regizor de 
teatru. 

Din realitatea noastră socialistă se 
inspiră un scenariu de Tudor Popescu. 
«În centrul cercului», pe care l-am 
propus regizorului Mircea Mureșan; 
film inspirat din dramaticele momente 
ale ilegalității, «Prăbuşirea». continuă 
colaborarea mai veche dintre loan Gri- 
gorescu şi Virgil Calotescu. 

În sfîrşit, un eveniment spectaculos 
al anului 1972 — finala Cupei Davis, 
care s-a disputat la noi în țară — ne-a 
făcut să ne gîndim la o comedie muzi- 


Adversarii noștri: 


mediocritatea | 
mai ales cea ofensivă; 
impostura, 
mai ales cea tolerată; 
neprofesionalismul, 
mai ales 
cel agresiv 


16237 


lul închinat de regizorul Mircea Po- 
pescu — construcției marelui nod hi- 
dro-energetic. O La cererea Minis- 
terului Afacerilor Interne — Inspec- 
toratul General al Miliției — şi pentru 
îmbunătățirea circulației rutiere, s-au 
realizat 3 filme, după cum urmează: 
Dumitru Done (care în ultima lună 
şi-a făcut automobilul praf), filmul «Pie- 
tonul»; Radu Hangu (care n-a știut 
niciodată să conducă si nici nu va sti 
vreodată!), filmul «Gigä-sofer»; si 
subsemnatul (care, deși conduce de 
patru ani, a reuşit să nu-şi lase încă 
fiica orfană), filmul «Să nu uităm 
copiii». O Luna decembrie a con- 
semnat si terminarea lucrărilor la co- 
producția româno-belgiană închinată 
lui George Enescu. -Regia Georges 
Harich si Paul Orza.® Actorul Stefan 
Tapalagă a prezentat în cadrul unei 
emisiuni TV, «360°», filmul la care 


Constantinescu au sorbit, din CUPA 
DE CRISTAL, 2 (două) sticle de sam- 
panie «Zarea» demisec, marcînd ast- 
fel victoria în concursul anual organi- 
zat de Comitetul sindical. Cupa (edi- 
tia 1972) le-a fost atribuită pentru 
realizarea filmului «România, tara mea». 
O Cea de a IV-a ediție a concursului 
anual a Studioului, care se desfășoară 
acum, la sfîrşitul lunii ianuarie (spre 
deosebire de ce al Sindicatului care 
s-a desfăşurat la sfirşitul lunii decem- 
brie), va aduce o inovaţie în păstrarea 
securității morale a juriului: compo- 
nenta sa va fi anunţată cu 3 minute 
inainte de inceperea proiectiei (Honni 
soit qui pense ă Mali!) & «Portile 
de Fier» — simbol al prieteniei 
româno-iugoslave», ultimul film al 
anului 1972 și cel de al 20-lea film rea- 
lizat în luha decembrie, este în acelaşi 
timp al 20-lea si ultimul film din seria- 


Casa de filme 


nr.4 


Corneliu LEU 


Avem o literaturä bună. 
Ea poate constitui 
sursa multor filme. 


|—11. Preocuparea de a ecraniza 


— Prefer să răspund deodată la pri- 
mele două întrebări, deoarece în planu- 
rile noastre de producţie, filmele anului 
1973 se vor realiza aproape concomi- 
tent cu filmele anului 1974. În acest 
plan se înscriu, mai intii, filmele care 
sînt sigur că vor continua succesul 
«Miinilor curate» şi — sper — al re- 
centei producţii «Conspirația». Este 
vorba de. «Fuga» şi «Eșecul», avînd pe 
scenariu semnătura de prestigiu a lui 
Titus Popovici, în regia lui Manole 
Marcus. 

Preocuparea de a ecraniza cele mai 
valoroase opere ale literaturii noastre 
ne-a făcut să înscriem printre proiec- 
tele noastre filme ca «lntrusul», după 
romanul lui Marin Preda, «Alexandru 
Lăpușneanu», un scenariu de loan Gri- 
gorescu ce extinde epica lui Negruzzi, 
«loan Vodă cel Cumplit», după picsa 
lui Laurențiu Fulga, «Craii de curtea 
veche», după romanul lui Matei Ca- 
ragiale. Un roman interesant al anu- 
lui trecut a fost «Patima», de Mircea 
Micu, la adaptarea căruia autorul lu- 
crează, în prezent. În ceea ce privește 
filmul poliţist, ne-am extras subiectul 
tot din literatura noastră. Este vorba 
de «Cercul magic», după romanul lui 
Nicolae Mărgeanu, care a înregistrat 
ani în şir un frumos succes de librărie. 


scurtmetrajul 


-i‏ مور PE e‏ دن ووی 


Cel de al 20-lea film terminat la‏ ق 
sfîrșitul lui decembrie este, în fapt,‏ 
al 31-lea film PESTE PLAN, realizat‏ 
în anul 1972. Sau, așa cum ar formula‏ 
un reporter liric şi înaripat: 31 de-‏ 
cembrie 1972 ne poartă — în cuget‏ 
sub cerul senin al lui iunie 1973.‏ — 
Cele 31 de filme PESTE PLAN au‏ @© 
adus studioului, în afară de beneficiile‏ 
inefabile ale sporului de calitate în‏ 
producţia scurt-metrajului românesc,‏ 
şi 500 000 lei concreti — beneficii‏ 
pragmatice scuzate doar de mentiu-‏ 
nea «PESTE PLAN». ® Cu acest a-‏ 
vans (al filmelor peste plan), Studioul‏ 
poate să anunțe — cu sau fără modestie‏ 
certitudinea împlinirii cincina-‏ — 
lului în 4 ani si 4 luni. & În sunetul‏ 
marșului din «Pe o piață persană»,‏ 
regizorul Octavian lonitä si principalii‏ 
lui colaboratori — operatorii Francisc‏ 
Patakfalvi, Dumitru Gheorghe si Sorin‏ 


alitate 


25 de filme de € 


sînt deosebit de interesante. Unul se 
numește «Semnul apei» de Mircea 
Daneliuc, un film din viata muncitorilor 
forestieri, care va prilejui şi debutul 
regizoral al autorului scenariului. Celă- 
lalt; «În ploaia care a trecut», de 
Constantin Neagu, e inspirat din lumea 
santierelor, regizorul urmînd a fi Virgil 
Calotescu, dacă «Dragostea începe 
vineri» (filmul la care lucrează acum) 
va fi o reușită. 


Ill. De la diversitate la profil 


— Pentru început, cred că domină, 
la toate Casele nou înființate, diversi- 
tatea, atit în privința tematicii, cît si a 
autorilor. in 1974 vom putea să ne con- 
centrăm forțele la un nivel superior 
pentru a reliefa o concepţie clară şi un 
program distinct. Unora va începe poate 
să le placă sau le place deja mai mult 
filmul istoric sau cel de aventuri sau 
alt gen şi vor produce mai mult in 
direcţiile respective. De pildă, în pro- 
gramul Casei noastre pentru 1973-1974, 
avem trei filme pe care ar urma sä le 
facă același regizor: Sergiu Nicolaescu. 
Cu Geo Saizescu vom lucra, după «Păca- 
lă», comedii tip Geo Saizescu, chiar dacă 
alți colegi de la alte Case nu produc 
astfel de filme şi poate nici nu le apre- 
ciază în mod deosebit. De asemenea, 
vrem ca filmul cu copii să-și găsească 
totdeauna locul în producţie. În fiecare 
an dorim să sprijinim cel puţin debutul 
unui tînăr regizor si vom avea totdeauna. 
ca un obiectiv important, realizarea 
unor filme de actualitate dramatice, 
care să infätiseze conflictele într-un 
mod clar, logic şi emoţional. Cred că în 
foarte scurt timp această varietate a 
programului nostru va însemna totuși 
ceva, ne va permite o evoluţie, o 
maturizare. 


IV. Două păcate inegale 


— La nivelul unei producţii de 25 de 
e (Continuare în pag. 54) 


În două luni de la premieră, un milion: 
de spectatori şi circa 2 milioane lei 
încasări. Bani curati, cistigati, „cu mii- 
nile curate». O În iarna lui 73, pe 
platourile buftene nu mai «seceră vintul 
sălbatec». Sînt programate filmări in- 
terioare la «Veronica se întoarce» 
(Elisabeta Bostan), «Ceaţa» (Vladimir 
Popescu), «Trecătoarele iubiri» (Mal- 
vina Ursianu) si serialul TV «Pis- 
truiatul» (Francisc Munteanu). Rit- 
micitate, primul semn al programului 
de 25 de filme. @ O felicitare de 
Anul Nou, venită de pe Coasta de 
Fildeș, avea ca adresă doar atît: Stu- 
dioul Cinematografic BUFTEA (près 

de Bucarest). Si ne-a găsit; sä mai 
zicem că nu sîntem cunoscuţi pe ma- 
pamond... de poştă. i 


Constantin  PIVNICERU 


idee foarte bună de scenariu, urmînd să 
colaborăm cu Titus Popovici pentru 
scrierea acestuia» 

4. Avem în proiect realizarea unui 
fiim după «Capra cu trei iezi» de 
lon Creangă, în regia Elisabetei Bostan. 

5. Vrem să apelăm la lon Popescu 
Gopo pentru a realiza în această vară 
filmul «Terra», care va fi o comedie 
de actualitate în stilul lui Jacques Tati. 

De fapt, pentru 1974 avem în lucru 
nu mai puçin de 11 proiecte. Dispunem, 
deja, de decupajul unui film istoric de 
regizorul Gheorghe Vitanidis, după un 
scenariu de Mihnea Gheorghiu si Martin 
Richter, coscenarist din R.D.G. În afară 
de cele semnalate mai sus, dispunem 
de un scenariu despre haiduci, pe care 
dorim să-l realizeze Mircea Moldovan. 
Dintre ceilalți regizori care nu ne-au 
adus încă proiecte concrete, contăm 
pe Dinu Cocea si Geo Saizescu. lar 
dintre scenariile de actualitate, doua 


ا 


8. «Despre o anume fericire» 
e o dezbatere etică — scenariul Con- 
stantin Chiriţă şi Andrei Blaier, cu 
debutul regizoral al lui Mihai Constan- 
tinescu. 


Il. O multitudine de proiecte 


— Pentru 1974, ne aflăm într-o fază 
înaintată cu o serie de scenarii, dintre 


„care unul a și intrat în producţie. 


1—2. Este vorba de filmul «Fraţii 
jderi» care se va realiza in regia lui 
Mircea Drăgan, după celebra operă 
sadoveniană, scenariul fiind semnat de 
Profira Sadoveanu si Constantin Mitru. 
Filmul va avea două serii pentru marele 
ecran şi şase serii pentru televiziune. 

3. Laa 30-a aniversarea lui 23 August 
avem intenţia să prezentăm filmul «De- 
tasamentul Păuliș». Pînă acum avem 
regizorul, pe Sergiu Nicolaescu, si o 


MN 


Dilemele și opțiunile intelectualului 
«Trecätoarele iubirb de Malvina ۱ ۸16 


Telex „Buftea“ 


adică acolo unde se vor face săpături 
arheologice pentru restaurarea ansam- 
blului. Ne cerem scuze; drumul spre 
iad este întotdeauna pavat cu bune 
intenţii. O In afara lung metrajului, 
în 1972 studioul a realizat 46 filme- 
comandă de scurt metraj însumînd 
99 de acte, ceea ce echivalează cu 30%, 
din. producția studioului «Alexandru 
Sahia». Printre picături. O 6 


noi intrate în producţia studioului: 


«Fraţii Jderi», adaptare după roma- 
nul cu acelaşi nume de Mihail Sado- 
veanu (Scenariul: Profira Sadoveanu, 
C. Mitru, Mircea Drăgan. Regia: Mir- 
cea Drăgan); «Şapte zile» (Nicolae 
Ștefănescu si Mircea Veroiu); «Des- 
pre o anume fericire» (Constantin 
Chiritä, Andrei Blaier si Misu Con- 
stantinescu). O Record de incasäri 
in record de timp la filmul «Cu miinile 
curate», regizor Sergiu Nicolaescu. 


Alexandru Ivasiuc)—46 filme; numărul 3 
(Eugen Mandric) — 4 filme; numărul 
4 (Corneliu Leu) — 2 filme; numărul 
5 (Dumitru Fernoagä) - 7 filme. Deo- 
camdată, cel de pe urmă este cel 


` dintii. O Al doilea tur de manivelă 


la serialul TV, «Un august în flăcări», 
s-a dat la 15 ianuarie 1973. Primul tur, 
cel tradițional, a stat în mîna condu- 
cerii televiziunii la 29 decembrie 1972; 
dar nu l-a dat. [n-decizie? O Locurile 
destinate directorului studioului la ul- 
timile premiere de la sala «Patria» 
par a fi un indiciu despre calitatea 
spectacolului: «Săgeata căpitanului lon» 
— loja centrală; «Bariera» — loja nr. 5 ; 
«Explozia» — loja nr. 6 Pe cînd pe 
strapontinä? @ monumentelor 
istorice si de artă din C.C.E.S. ne re- 
proseazä că la castelul Bethlen din 
Criş, județul Mureş, echipa «Panică 
la Mănăstire» a pavat curtea interioară, 


după un scenariu de D.R. Popescu. 

3. «Ostrovul lupilor», film pentru 
copii, în regia lui Gheorghe Naghi şi 
Geta Tarnavschi, după scenariul lui 
Petre Luscalov. 

4. «Dragostea începe vineri» este 
dragostea unei adolescente, văzută de 
regizorul Virgil Calotescu, prin prizma 
scenariului lui Francisc Munteanu. 

5. «Ultimul cartuș» (continuarea 
ciclului de filme semnate de Titus Po- 
povici și Petre Sălcudeanu) în regia lui 
Sergiu Nicolaescu. 

Sperăm de asemenea ca în termenul 
cel mai scurt să introducem în producție 
şi: 

6. «După furtună», alt film de 
aventuri, de data aceasta istoric, de 
Sergiu Nicolaescu, după Titus Popovici. 

7. «Vifornitan - un film politic 
de actualitate, în mediul rural — regia 
Mircea Moldovan, scenariul Petre Săl- 
cudeanu. 


lungmetrajul 


O Am admirat efortul colegilor de 
la Televiziune la realizarea progra- 
mului din noaptea de revelion. Sin- 
cere felicitări de breaslă pentru acest 
program «prea mare pentru un ecran 
atît de mic». o Începînd cu 1 ianu- 
arie 1973, prețurile interne ale 
studioului s-au redus în medie cu 
13,6%. În bani mărunți, aceasta în- 
seamnă o economie de fonduri co- 
respunzătoare bugetului a 3 filme de 
lung metraj. Ne-am ieftinit la pret, 
rämine sä ne «scumpim» la calitate. 
O La Buftea a avut loc o conferință 
de presă cu corespondentii perma- 
nent ai presei străine acreditați 
la București; a urmat vizitarea studiou- 
lui şi proiecția filmului «Explozia», 
regizor Mircea Drăgan. O Casele de 
filme au angajat cu studioul de la km 
23, 19 filme din producţia pe 73: 
Casa de filme numărul 1 (director: 


ioasä a la. ده‎ comunicării... In- 
drägosttä care cred că devin superiori 
zolindu-se. gresesc yi față de noi si 
față de brema lor de sentimente... 
Rupindu-se de societate, de proble- 
mele celorialți semeni, viața psihică se 
epuizează si indrägostitii sînt siliți s-o 
rontäie chiar după ce ea s-a sfîrşit. Nu 
cred în indrägostigii cărora le sînt indi- 
ferente războaiele, nedreptatea, bolile, 
grandoarea si suferința lumii, care se 
închid în pasiunea lor. lubirea lor se 
transformă în ură față de întregul uni- 
vers. Cinematograful, ca arta cea mai 
accesibilă, a intuit obsesia și dorința 
omului de a comunica, solidaritatea 
individului cu problemele tuturor indi- 
vizilor. Chiar dacă uneori comunicarea 
nu este posibilă, nostalgia comunicării 
răzbate în cele mai bune dintre filme. 
Vă amintiți de extraordinarul film ja- 
ponez «insula»? In condiţii atît de 
grele, solidaritatea omului se dovedeşte 
triumfätoare.... Insula, în acest film, 
nu-este simbolul izolării, ci al solidari- 
tätii umane. Soarta, datorii dintre cele 
mai diferite, suferinţa. fizică, te pot 
obliga să trăieşti singur, dar iubirea 
te ajută să te legi de semenii tăi, prin 
iubire poti comunica si cu stelele... 

Filmul «Un bărbat si o femeie» a 
avut o mare putere de seducţie toc- 
mai pentru că este povestea unui cuplu 
care se confruntă cu lumea, cu reali- 
tatea obiectivă. Aflăm şi modul în care 
eroii își cîştigă existența și iată, nu le 
scade din mister si farmec, ci dimpo- 
trivă. Asistăm la povestea unor oameni 
obișnuiți și e o prejudecată să credem 
că sensibilitatea aparține în exclusivi- 
tate marilor artiști. În materie de iubire 
oricine poate atinge geniul. De aceea 
m-au întristat filmele care căutau să 
poetizeze izolarea si care iti lasă impre- 
sia că personajele ne privesc de sus, 
pe noi ceilalți, care ne vedem de tre- 
burile noastre. 

Viaţa nu există decît în relație. Eu 
sînt legat inevitabil de semenii din 
jurul meu, izolarea are deci gravitatea 
unei dezertări. A te izola înseamnă a 
renunța la condiția umană si în această 
trădare eu nu văd nimic romantic, 
chiar dacă trădarea se petrece într-un 
decor fermecător, cu piriiase care zbur- 
dă vesel... Prin natura ei, cinematogra- 
fia e un protest împotriva izolării. Am 
auzit cu toţii, adeseori, de eforturile 
comune făcute de medicii din mai multe 
ţări pentru salvarea unui copil ne- 
cunoscut. Aceste eforturi comune m-au 
impresionat întotdeauna. Semnalele re- 
ceptate prin radio au salvat adeseori 
viaţa unor navigatori. Solidaritatea e 
adînc înrădăcinată în firea omului, cine 
are curajul s-o nege, e un nebun... 

Cinematografia are puterea de a re- 
cepta aceste semnale şi de a ni le co- 
munica imediat. Dar unii nu aud sem- 
nalele transmise în universul mărginit, 
ci numai pe cele ale vanitätii lor, de 
aceea opera lor e opera unor surzi şi 
a unor orbi. E destul de trist să-ți vezi 
numai micile tale probleme şi să nu 
vezi imensitatea cerului, problemele 
întregii umanitäti. De ce au atit de 
mare succes filmele care vorbesc de 
frumuseţea și tăria omului, un succes 
atît de mare încît scandalizează criticii? 
Comunicarea e o nevoie adîn a omu- 
lui şi,de dragul acestui sentiment, omul 
e dispus chiar și la concesii estetice... 
Frenezia comunicării e atît de mare, 
încît el nu așteaptă capodopera ca să-l 
trăiască. E un păcat care se iartă, aş 
putea spune chiar că e un păcat nobil. 

Omul nu este singur în univers... 
Cinematografia ne demonstrează acest 
adevăr tulburător si tonic. 


Teodor MAZILU 


teau cu animalele si renuntau de bună 
voie la progresele civilizației... A face 
vinovată legea gravitației de vidul tău 
interior, e un act de lasitate. Dar si 
aceste cupluri ideale se vestejeau din 
pricina izolärii, iubirea cäpäta riduri, 
särutärile deveneau din ce in ce mai 
dietetice... lubirea nu e o formä orgo- 


Nu cred în indrägostitii 

cărora 

le sînt indiferente războaiele, nedreptatea, 
bolile, grandoarea si suferința lumii 


lume cu puteri sporite si să-și doboare 
semenii. Au existat, desigur, si filme 
care au poetizat pînă la plictiseală far- 
mecul izolării, disprețul față de socie- 
tate şi ceilalți oameni. Cite pelicule 
n-au fost, cu îndrăgostiți și mizantropi 
care se retrăgeau o vreme într-o colibă, 
nu mai voiau să ştie de nimic, se înfră- 


Că omul nu există decît în 
relație — iată un adevăr 
fundamental pe care cine- 
matograful îl poate de- 
monstra cel mai convin- 
gätor. Izolarea este o iluzie si o formă 
a vanitätii. Cel care se izolează colcäie 
de planuri... Sperä sä se reintoarcä in 


Sa nu 


degradâm 
CINEMATECA? 


E trist că această importantă bibliotecă de film 


nu mai trezeşte pasiuni culturale, 
E trist că inspiră numai zelul comercial, 


plară. Exista acolo o imensă dăruire. Acolo 
se înfăptuia, într-adevăr, o misiune înaltă. 
E trist. că Asociaţia cineastilor, sub egida cä- 


reia a trecut de citiva ani Cinemateca, a 


tratat acest cinematograf de artă cu un interes 
comercial. E trist că pînă în ianuarie (din luna 
ianuarie — ne spune tovarășul Francisc Mun- 
teanu, vicepreședinte al Asociaţiei — lucrurile 
se vor schimba Şi noi sîntem bucurași că se 
vor schimba!) e trist să vezi că pînă în ianu- 
arie această mare bibliotecäyde filme functio- 
neazä la întîmplare. E trist că räspunderile 
sînt pasate de la unul la celălalt, că nimeni nu 
se consideră într-adevăr responsabil și că, 
în ultimă instanţă, Cinemateca pare a nu in- 
teresa Asociația decît sub aspect comercial. 
Cel puţin așa dovedesc realitățile de pină 
acum, 


$E 


A cum putem să ne explicăm începerea 
incredibil de tîrzie (în prag de decembrie!) 
a stagiunii, după ce toată vara si toamna afi- 
şul a fost ţinut de „filme“ cu totul exterioare 
artei filmului (de genul „Luana“, „Lacrimi de 
tigancä", „Reîntoarcerea lui Surcouf", „Jan- 
darmul din Saint Tropez", „Gentlemanul din 
Cocody", etc.)? 


Altfel cum se explică desființarea abonamen- 


telor — liantul oricărei Cinemateci — şi distri- 
buirea. biletelor în ultimă clipă, oricind si 
oricum? 


Altfel cum se explică desfiinţarea progra- 
melor de sală și a anuntärii anticipate a progra- 
melor? 

Altfel cum se explică rărirea ciclurilor de- 
dicate curentelor si şcolilor, în favoarea co- 
micului facil si a prezentelor de capä şi spadă? 

Totuşi, trebuie să sperăm. Si prima noastră 
speranţă este că, în acest an, Asociaţia cineas- 
tilor va lua măsurile necesare pentru ca acest 
cinematograf de artă să iasă de sub imperiul 
mediocritätii si al gustului facil. 


Octavian MACAVEI 

n‏ س 

Cantinuarea discuţiei despre Cinematecä 
în pagina 53. 


nn‏ یمسر E‏ د د7 دد ګګ سا 
d‏ 
d =‏ 


; Lucrurile se vor schimba“, 


ni se spune, 
Sperăm și aşteptăm 
să se schimbe 


„inima filmului francez“ 
Fără ei nu se mai poate 
concepe cinematografia 


franceză 


HENRI LANGLOIS 
EI este cei care a tran- 
sformat cinemateca in 


cu acest minim rezultat. Dar peste două 
săptămîni regizorii erau omisi din nou. Si 
dialogul surzilor continuă la infinit. 


E 


A 7 . > D EE 
mi amintesc o vorbă a lui Malraux: „Fără 
o cinematecă nu există cinematografie” 

naţională“. Vorba pare un calambur, dar 

exprimă o axiomä. Publicul nostru ideal va 
fi acela care va fi cultivat de Cinematecă, 
în spiritul respectului față de valorile artei, 
ale umanismului. De aici, din mica sală, Union", 
ar trebui să pornească educația cinematogra- 
fică. Or, nu e nici pe departe asa. Acum cîțiva 
ani, Cinemateca noastră era într-adevăr un- 
focar de cultură, Exista acolo o pasiune exem- 


| 


CE emateca merge asa cum ştim cu toţii. 
Adică rău! Aflăm sîmbăta, dintr-un 
“afiş scris de mînă, ce va rula în săptămîna 
viitoare. Pentru asta trebuie să facem un 
drum pînă pe strada 13 Decembrie şi, din 
geamul îngheţat al vitrinei, trebuie să ne 
copiem în palmă ce ne interesează. Intre- 
barea este citi din noi avem la dispoziţie 
timpul necesar acestei „recunoașteri ? 
Nici vorbă să putem citi în presă, cum 
se obişnuia „pe vremuri“ (cît de 45 
ne pare azi organizarea de acum 7—8 ani), 
programul anticipat! Nici vorbă să mai 
putem conta pe un bilet sigur, cum era pe 
vremea abonamentelor! Bineînţeles că, în 
această situație, favorizați vor fi nu cinefilii 
adevăraţi, ci trecătorii intimplätori, refugi- 
ați de pe Bulevardul Filmului, veniţi aici 
din greşeală. Sigur că nu te va mai mira 
cînd la un film din epoca marelui mut 
vei auzi fluierături nedumerite sau chiar 
trasmisiuni sportive, la tranzistori 


= 


T seară am pätit-o si eu! În vitrină 
era anunţat un anume film, „Caruselul”, 
singura indicație filmografică referindu-se 
la interpretare (un film „cu Gerard Philipe 
şi Simone Signoret“). Am intrat, curios; 
de la primele cadre mi-am dat seama că e 
vorba de , Caruselul" lui Opi „pe care-l 
mai văzusem, tot aici, de do i! Aproape 
uitasem că în acest film de scheciuri cei doi 
idoli au nişte roluri de cîteva -minute. 
Normal ar fi fost să fie indicaţi 7 
principalii interpreți (era vorba de Serge 
Reggiani; Simone Simon, Danielle Dar- 
rieux, Fernand Gravey, Odette Joyeux, 
Jean-Louis Barrault). Poate, dacä pretentia 
mea nu v-ar părea exagerată, poate, zic, 
ar fi fost normal ca o cinematecă, lăcaș 
de cultură cinematografică, să anunţe şi 
regizorul filmului de pe afiş. Nici vorbă 
de asa ceva. Am sesizat acest lucru per- 
sonalului Cinematecii: e posibil ca numele 
regizorului să fie, ca regulă generală, omis? 
Rezultatul: în săptămîna următoare erau 
trecuți şi regizorii. Dar, ca să am de ce să 
mă amărăsc din nou, lipseau Buñuel (la 
„Febra urcă la EI Pao") şi Ciulei (la „Erup- 
sia”). Ce să mai spun? M-am mulţumit si 


este pus și, în situaţia de a hotărî 
pentru toţi, de a-și asuma räspun- 
derea. Avem, așadar, prin secretarul 
de partid Corbea, tipul organizato- 
rului. Cuvîntul poate părea 7577 


tic, dar el explică exact situația” 


acestui personaj și, în același timp, 
situarea lui în conflict. Dacă pentru 


prezentarea lui Gică Oprişan reali- 


zatorii au găsit totdeauna cele mai 
bune nuanțe, portretul lui Corbea 
nu este pe de-a-ntregul împlinit. 
Personajul. nu scapă de unele scheme 
inspirate nu de viață, ci de felul cum 
a fost reflectat acest personaj pînă 
acum. Corbea rămîne mai mult un 
personaj-idee, decît un “personaj 
„care trăiește”, E 

Filmul propune atenției și alte 
personaje, interesant soluționate dra- 
matic, cu un loc precis în narațiunea 
filmului. Așa sînt marinarul Neagu, 
scripcarul Tilicä, personaje care au 
fost prezentate cu o nuanţă de umor 
binevenit în tensiunea dramatică 
generală, căpitanul Marinescu — cel 
care descoperă vasul incendiat și 
este primul care pornește fără ezi- 
tare lupta pentru evitarea catastro- 
fei — profesorul Luca — care îşi 
dovedește priceperea în fața unei 
situații ce părea fără ieşire, Angela, 
inimoasa soție a lui Gică Oprişan. 

În general, personajele nu ape- 
lează la cuvinte -de prisos, exclama- 
tia, propoziţia lapidarä tinind locul 
unei mai lungi conversatii. Nu lip- 
sesc replicile detontrast între starea 
în care se află eroii și dorința lor de a 
nu se lăsa copleșiți de evenimente. 
Vorba de duh, firească în. limbajul 
í a dintre personaje (Tilică, Nea- 

Este chemată să dea dialogului 
un plus de naturalete. În această 
ultimă privinţă s-ar fi cerut poate o 
mai atentă armonizare între replică 
si situație, fiindcă dorinţa de a colora 
vorbirea. personajelor merge uneori 
cam prea departe,- lăsînd sä se stre- 
coare si replici de un haz îndoiel- 
nic. , 

Realizind „Explozia“, Mircea Dră- 
gan si-a regäsit chemarea spre filmele 
de rezonantä gravä. EI a stiut sä 
confere filmului său spectaculosul 
necesar (și era firesc să existe un 
asemenea spectaculos într-un film 
„care descrie lupta cu o asemenea 
explozie). Important este că latura 
-spectaculară nu este gratuită şi, 
mai ales,. nu impietează asupra 


O dezbatere aprinsă 


despre eroismul 


în timp de pace 


filmului, se dezvăluie caractere, se 
explică sau se refuză atitudini. 
Tema este supusă unei multiple 
dezvoltări. Se fac cuvenitele delimi- 
tări între eroismul necesar si erois- 
mul gratuit, se caută și se găsesc în 
oameni sensurile profunde ale abne- 
gatiei, ale forței de sacrificiu, se 
atinge și o altă temă implicit legată 
de prima: tema asumării răspun- 
derii. Ce se va întîmpla cu orașul 
dacă vasul va exploda? Cum trebuie 
lucrat pentru ca să nu se stîrnească 
panica? Ce înseamnă în aceste clipe 
„a acționa” si „a ezita să actionezi“? 
Si astfel lupta -împotriva exploziei 
devine o luptă pentru a apăra ce 
avem, ceea ce am construit, pentru 
a apăra oamenii și roadele creaţiei 
lor. 

Sigur că în această încleștare, cei 
care se disting sînt oamenii care 
luptă pentru a stăvili explozia. 
Filmul obţine aici cîteva portrete 
cinematografice de certă valoare. 
Ce! mai realizat personaj al filmului 


ni se pare Gică Oprişan, zis Sala" 


mandră, Prin el se realizează portre- 
tul “omului. care știe să acționeze 
prompt și eficace pentru a-și ajuta 
semenii, omul care se angajează 
fără cuvinte mari într-o acţiune deo- 
sebit de periculoasă, omul care pune 
înaintea lui eu pe noi. Gică Oprişan, 
vechi stingător de sonde, nu ezită 
să intre în acţiune atunci cînd 
conștiința sa îi cere să facă acest 
lucru. Este în imäginea sa, in felt 
său de a vorbi și, a se purta, ceva din 
omul simplu care știe să se dăruie 
färä să ceară neapărat aplauze. 
Avem în faţă tipul „Omului de actiu- 
ne", al celui care „sare'în foc" atunci 
cînd e nevoie, Realizatorii ne-au pre- 
zentat și un alt personaj, mînat de 
aceleași înalte sentimente, dar care 


la-refuz cu azotat de amoniu, a luat 
foc. Se pune problema evitării 
explozie! şi a'salvării orașului. Filmul 


„me situează, de ta început, din punct 


de vedere dramatic, în fața une, 
situatii-limitä. Faţă de această sivua- 
نع‎ ۱۳۱۶3 se “definesc personajele 


„Explozia“ lui loan Gri- 

gorescu si Mircea Dră- 
nema gan ne propune, în 

termeni acuti, o dezba- 

tere despre eroismul în 

timp de- pace, despre 
eroismul devenit o dimensiune a 
omului de azi, constructor al socia- 
lismului. 

Spivitul de reporter activ, de om 
atent la tot ce este mai semnificativ 
în faptul divers, al lui loan Grigo- 
rescu, se verifică încă o dată. Fiindca 
„Explozia” “este inspirat 4۵١ 
asemenea fapt, evident ridicat ta 
rangul unei ample generalizări. Pe 
scurt, faptul povestit în film reste 
acesta: pe Dunăre, în apropiere de 
Galaţi, un was străin, încărcat pînă 


Mersul în zig-zag 


— oraşul, cu oamenii care iau contact 
cu vestea gravei amenințări — asistăm 
la introducerea unor scene în care 
ideea că reactia față de primejdie 
trebuie să se facă cu tot calmul, pro- 
duce în loc de o atmosferă tensionată 
dramatic si în care calmul. ar fi 
expresia încordării pe viață si pe 
moarte, dominată de voinţă gt: lucidi- 
tate -- produce, sau numai placiditate 
sau o'suită de discuţii nefiresti, nedra- 
matice. O nuntă din care ţișnește 
viitorul erou Salamandră este, după 
opinia noastră, prea lung purtată pe 
apele Dunării, evident tot din nevoia 
unei anumite culori folclorice,-iar 


racordul “ideatic între întîmplare, 
între ` faptul dramatic și apariţiile 
succesive ۾„‎ de noi personaje care 


caută să se includă în acțiune, nu 
este totdeauna solid stabili, (Scena, 
de pildă, a iniţiativei pe care o brigadă 
de pe șantier o ia de a „asalta" vasul 
spre a arunca încărcătura în apă 
este și ea destul de fragil configuratä.) 
Mica poveste sentimentală -dintre un 
marinar si iubita lui închisă în cală 
rămine doar o pantomimă, în timp 
ce finalul filmului „filează“ prea 
lung situaţia cu scopul de a pune pe 
jăraticul epavei nervii spectatorului 
prin jocul pe care Salamandrä îl face 
„de-a v-aţi ascunselea" cu explozia 
iminentă. : 

Mircea ALEXANDRESCU 


pro sau contra 


Există în acest film trei personaje — 
interpretate de Gheorghe Dinică, 
Colea Răutu și George Motoi — 
a căror fundamentală dimensiune e 
dată mu de deosebirea, ci tocmai de 
asemănarea lor cu omul obișnuit, 
acest om căruia și Salomandră și 
căpitanul şi comandantul ti dezvăluie 
nebănuite calităţi și virtuţi, precum şi 
acea omenie “deloc declarativă, pro- 
fundă, ` liniştitoare, de nădejde. Sînt 
personaje care, alături de profesoru! 
interpretat de Radu Beligan (cu o 
distincție şi cu un farmec care sînt 
numai ale- lui), poartă filonul 6 
drame ce va atinge paroxismul. Dar 
precisa. jalonare (precisă mai ales 
pentru că documentul de viață din care 
se inspiră filmul era după opinia 
noostră — nu numai o sursă de story 
cinematografic, ci în acelaşi timp și o 
condiție a unei anumite rigori în 
gradarea si -nararea filmicä) este, din 
păcate, și poate dintr-o prejudecată, 
care nu ţine decit de o înţelegere com 
depăşită a ideii de narațiune filmică, 
încărcată cu „întimplări” 'adiacente, 
invocate din nevoia (iarăşi greşit 
înțeleasă) de a „colora" acţiunea prin 
mici scene cam convenţionale, de un 
umor de situație si de replică disto- 
nante «cu adevărata situaţie. La fel, 
din dorința de a arăta nu numai 
locul propriu-zis al intimplärii dra- 
. matice, -axul-actiunii, ci și -arierplanu! 


10 


Ei au apărut în „„Explozia“* 


valuri, Moartea aceasta o. ignori, 
nu 0 accepti. Orice moarte pare 
mai acceptabilă: decît cea a eroului 
comic, 

Jean Constantin este un fenomen 
comic. Fiecare fibră a lui poartă. în 
structurile sale celulare — umorul. 
Umorul jui şi numai al lui, pe care-l 
ştim pe: de rost şi pe care cădem de 
acord să-l luăm drept proaspăt de 
fiecare. dată. EI. nu. se oboseste 
niciodată să-l schimbe şi cred că 
bine face. Fiecare personaj comic e 
tras spre el, personajul comic Jean 
Constantin, „bronzatul" de la mama 
de-acasă, băiat decomitetsi( de suflet, 
săritor, nitelus fricos, nitelus poltron, 
dar artist cu inima-n scripcă si cu 
lacrima gata în colțul ochiului. Jean 
Constantin ne face o clipă,. pe toţi, 
să. credem. că-i, privim.: personajul. 
de sus, cu. înduioşată superioritate, 
gata să-l batem cu familiaritate: pe 
umăr: ele întotdeauna cătana simplă 
lîngă care fiecare sîntem cel puțin 
caporal. Ei bine, asta-i marea farsă 
pe care ne-o: face: pentru că, de 
fapt, întotdeauna jucăm după melo- 
dia'pe care-i place lui să ne-o cînte 
la „scripcă. 


în piept, n-are nici ٥ clipă poza 
eroului, tentatia grandorii, ispita 
martiriului de pe icoană, Dinică, 
cum îl ştim, zgircit;cu sine, cu vor- 
bele mari, cu gestâri asemeni sem- 
nelor. de exclamare. Strins în el, 
continut,. nepanicat. Doar zimbetul, 
zimbetul acela malitios si de temur 
al lui Dinicä, care vine de astädatä 
încărcat cu altceva: cu omenie. i 

Cel puțin trei scene sînt de anto- 
logie: cea în care înfruntă „coman- 
damentul“ de combatere a incen- 
diului (acolo, zimbetul lui capătă 
din nou incärcäturä primejdioasă 
si täis de brici); scena ,picnicului"- 
de pe podeaua vasului cuprins în 
flăcăfi..— acea izbucnire de bucurie 
populară a trebii împlinite, de băr- 
bätie stäpinitä (si ce nemaipomenită 
partenerä ti este tot timpul Draga 
Olteanu!) si, în sfîrşit, scena -de 
suspens .a reîntoarcerii pe vasul ce 
sta: să explodeze și cînd,.. ei bine, 
nu, n-am să-l iert niciodată pe Dinică, 
zis, Gică Salamandră, că m-a făgut 
minute întregi să-mi tin inima in. 
batistă și să tremur pentru viața lui. 
Deși ştiam că totul e doar în film, 
nu de-adeväratelea.. 


Sanda FAUR 


Bravo Draga! 


disperată, în inima focului, după 
bărbatul ei care s-a băgat în foc ca 
să-l stingă. Și totuşi, rizi: cu satis- 
factie; Draga este principiul vieții 
triumfătoare;, Femeia care știe să 
aştearnă masa cînd totul arde în 
jur. Femeia în braţele căreia vii să 
te odihnești, ca un prunc, după 
ţi-ai, dovedit eroismul... 

Dem Rădulescu nu face nimic 
sme. cucerească; îşi spune replica, 
atît. Fără să i se clintească un mușchi 
de pe fața lui tot mai rotundă şi cu 
favoriţii tat mai cu distincție cărunți, 
Arta lui Dem Rădulescu este cea a 
simulării gravitätii candide: cînd 
ne-am! prins că ochii lui rotunzi si 
uimiti ne päcälese; murim de rîs. 
Ne place că ne-a tras pe sfoară, O 
vorbă. a lui stirneste zimbetul, o 
frază întreagă ne cutremurä de 
hahate, um rot dramatic — un ofițer 
marinar în luptă cu focul — iti lasă 


gustul'comediei pe buze multă vreme. - 


Chiar dacă eroul dispare tragic în 


Bravo Dinică! 


a călcat pactul cu diavolul: a girat 
pentru el Mircea Drăgan, care a 
ştiut să vadă mai clar şi mai departe 
ca. noi, ceilalți. Bravo lui Mircea 
Drăgan. În „Explozia“, Gheorghe 
Dinică este eroul pozitiv, Forţa care 
nu mai neagă, ci afirmă, Cel care-și 
pune liniştit la bătaie viața ca sä o 
salveze pe a altora, Care se bagă — la 
propriu — în foc, ca să înlăture 
ameninţarea dramatică a exploziei 
fatale. Comunistul — omul superior 
şi luminat care pune interesele 
colectivitätii mai presus de ale sale. 
Cuvintele” acestea, tocite pe alocuri 
în folosirea lor abuzivă şi schemati- 
zantă, găsesc în eroul lui Dinică o 
explozie de adevăr și sinceritate. 
Mai întîi, pentru că actorul şi-a 
ţinut eroul departe de orice gest 
patetic, De orice intonație cu tre- 
molo-uri. Că l-a ferit de halo-ul de 
lumină care învăluie doar sfinţii, 
nu și Oamenii. Nea Gică Salamandră, 
care luptă cu focul în haina lui de 
nuntaş, cu floarea de lämiitä prinsă 


dar. întotdeauna ticăloşia - 


Mă între cum am fi' suportat 
frumoasa şi atît de filmica tensiune 
a „Exploziei“ dacă nu ne-ar fi deco- 
nectat, din cînd în cînd, un Dem 
Rădulescu, o Draga Olteanu, un Jean 
Constantin, Regizorul nu s-a temut 
deloc să ne lase din. mînă si să 
instaleze printre noi — cînd ti-era 
suspensul mai drag și miocardul mai 
pus la încercare — pe acești mari 
comici ai ecranului: trecînd prin 
foc și sabie, sufocati de fum ori 
muiati de furtunuri, la un pas de 
moartea pe rug, prin înec, de sis 
ori. aruncare în aer, aceşti formida- 
bili actori aduc cu ei pe ecran, fie și 
numai la simpla lor apariţie, o adiere 
de zîmbet. O relaxare interioară. 
Un ` suspin de usurare.. Un respira 
în dramă, Ca şi în viaţă: n-o poti 
duce uneori mai departe, fără să-ți 
rizi-un pic de ea. Sau cu ea; 

Draga Olteanu sparge tensiunea 
prin exploziile ei vitale: actrița 
aceasta are dinamită în sînge, forta 
trăirilor ei este rabelaisiană, picantă, 
hohotitoare, feminitatea ei este cea 
mai gustatä: datorită esenței ei 
populare, nesofisticate, necomplexan- 
te. Rolul Dragăi Olteanu n-are 
nimic comic de fapt: aleargă într-una, 


Mi se părea — avem fiecare fixa- 
piile noastre, oricît le-am combate 
pe-ale altora! — mi se părea că des- 
tinul actoricesc al lui Gh, Dinică 
stă definitiv sub semnul lui Mefisto- 
feles; că a semnat si el un pact faus- 
tian cu diavolul, primind pe viaţă 
investitura de reprezentare a Mări- 
ei-Sale-Răul în filmeleşi spectacolele 
noastre; mi se părea că nimeni nu 
construiește mai perfect ca el, mai 
rotund, mai fascinant, ticăloşia, Ticä- 
losia cu toate nuanțele si subtilitätile 
ei: ticälosia arogantă si distinsă, cea 
mărunt  gudurătoare, cea perfid 
insinuantă ori cea brutală, ticăloşia 
monumentală ori cea de doi bani 
bucata, 
inteligentă, ascuţită, cinică. Nu cre- 
deam| că Dinică poate avea un alt 
zîmbet decît cel rău și subțire, care 
taie în carne vie, precis ca laserul, 
nu credeam că forțele dinläuntrul 
lui pot iesi la iveală în alte erupții 
decît cele demoniace. 

Am greșit. În „Explozia“, Dinică 
ne arată fața ascunsă a lunii, cea 
neştiută, nebănuită, cea care a stat 
mereu în umbră, pentru că ochii 
noștri au stat, de fapt, legaţi de 
pinza neagră a prejudecätilor. Dinică 


n 


omenescului. Regizorul a izbutit să 
asigure . crescendo-ul' dramatic, sä 
puncteze prin momente-soc etapele 
mai importante din desfăşurarea 
subiectului, să ne ţină incordati. 
Cînd moartea a fost înfrîntă, cînd 
- că Oprişan, cu floarea delämiitä 
de motorină si pirjolitä de 
regăsește nunta pe care O 
E reinnodind simbolic ciclul 
seji, răsuflăm cu toții: usurati. 


„Explozia“ este un film viu, dina- 
tensionat si datorită unei 
ni care vibrează la dramă şi 
te s-o redea într-o exprimare 
ică concentrată, cu momente 
tă virtuozitate, cu un înalt 
nalism. Foarte mobil, nerăb- 
Stor să descrie tot ce se întîmplă, 
aparatul de filmat este un permanent 
martor activ al acţiunii, Semnatarul 
Nicolae Mărgineanu, îşi 
fără doar si. poate, 6 
re principalii participanţi la 
artistică a filmului. De 
realizarea unei: atmosfere 
la obținerea. unui cadru 
al filmului și-au adus o utilă 
tie autorul decorurilor (Con- 
m Simionescu) si al costumelor 
Popescu). 
gerea distribuţiei, regizorul 
Boredit o bună intuiție. Gheorghe 
lizează în Gică Oprişan 
0 complet, un “personaj 
amrit cu emoție; Radu Beligan, 
s sobrietatea si siguranța cunoscută, 
pregnant portretul pro- 
Remarcäm  îndrăz- 
lui de a distribui actori 
reciati, mai ales pen- 
anifestate în alt gen. 
Toma Caragiu reuşeşte 
de firesc secretarului 
să-i dea o prezenţă 
gie demnă de a 
Dem. Rădulescu 
capacitatea de a 
= vingätor si färä a se 
atea sa, un perso- 
orie dramatică. Sä 
an Constantin, 
te de contrapunct. 
= = experiență si înzestrare 
= cum sînt Draga 
utu schiteazä 
ografice care 


D AER 
ca 


= Dintr-o 
ersic. face 
re Nu trece 


ariel: loan Gri- 
5 - Nicolae Märgi- 
Theodor Grigo- 


Comstantin Simio- 
Horia Pogor 


agiu, Dem. 
2 Constantin, 
Toma Dimitriu, 


aborare, poate fi o şcoală multilateral 


loan Grigorescu: 6 


intre ce ,xrea“ 


täti care şi-au cîştigat o bună reputaţie în ochii 
cititorilor şi chiar în rîndurile cineaștilor, Ca atare, 
facem parte dintr-o familie comună în care, deși 
ne ciocnim uneori, ca în orice familie, trebuie să 
ne simțim uniţi și sä actionäm în același scop. 


— Revenind la o platformă mai însorită, n-aţi 
dori să discutăm despre filmele bune ale anului 
1972? 


— Filmele anului 1972 nu s-au născut din gol, 


nu au apărut din nimic, Înşiși realizatorii lor, ca si" 


producătorii care le-au iniţiat acum 2—3 ani, sînt 
neni cu vechi servicii în cinematografie. Apari- 
tia acestor filme a fost condiționată de tot ce am 
făcut pînă acum și poate că tot ceea ce vom face 
de acum încolo bun se va putea referi la acest 
punct de bilanţ, de considerare a valorilor de care 
dispunem. 

„Puterea și Adevărul" este un film politic capa- 
bil să creeze școală. În primul rînd, e de remarcat 
scenariul acestui film, scris de unul dintre cei mai 
buni profesioniști ai filmului românesc, care 


` probabil, că dacă ar trece si în spatele camerei de 


luat vederi, ne-ar oferi surprize-senzationale. Dar 
se pare că scriitorul Titus Popovici vreasă rămînă 


„ numai scriitorul Titus Popovici și el ştie mai bine 
decît noi cum poate contribui la dezvoltarea cinez 


matografiei naţionale. 

Filmul „Felix și Otilia”, datorat în mare măsură 
ardorii lui lulian Mihu și atasamentului de care el 
a dat dovadă de-a lungul anilor față de romanul 
călinescian, a constituit în cele din urmă o reușită. 
Deși nici de: data aceasta, colaborînd cu un artist 
cu care m-aș putea înțelege numai din priviri, în 
acea emulsie secretă care este opera colectivă Nu- 
mită film, nu ni s-au suprapus întotdeauna perfect 
ecranele din mintea fiecăruia si au apărut o serie 
de distorsiuni si disonante. 

Filmul „Cu mîinile curate” este un răspuns clar 
la ceea ce auzeam, uneori în gluma, spunindu-ni-se 
„de către acei spectatori cäre 
nMänincä film pe piine“, „cum o declară ei cu mîn- 
drie: — De ce nu sinteti în stare să faceţi si voi 
de ce nu faceţi și voi un film de 
ten „ des spens? Titus Popovici îmi spunea 
— Am putea să facem astfel de filme, 
Am putea să demonstrăm că știm să 
à „l'am&ricaine” sau à „Litalienne”, 
r și foarte repede. Și acum a şi demon- 

filmul „Cu miinile curate“ și prin 
eri în cadrul Suite pe care el o inaugu- 
vreau să subliniez că, mai mult decît 
afara oricărei imitații, scenariștii și regi- 
descoperit și au afirmat prin acest film 
necesară a școlii noastre cinematografice, 
pai că „cinefagii “aveau într-un anumit 
te. Noi nu ne putem permite să apărem 

iculă, striviti de sobrietate, cu un 
ne gituie respirația, cu o dorinţă insa- 
a spune-totul, de a arăta totul şi de a 
it de incorsetati de propriile noastre 
propria noastră ambiţie, de a rezolva 
un singur film, ignorînd celelalte laturi 
nematografii active, ce se vrea îndrăgită 
je s tori; Și iată că demonstrăm, prin „Cu 
miin curate", film pe cît de polițist pe atit de 
cît, de aventuri“, pe atît de politic, că o 
»ematografică românească, aflată in pro- 


4.0 چغ شا‎ n 
8428 


N تم‎ 


eia nimic să nu-i scape din ceea ce se 
ea de azi, modern, 
plozia” mi se pare, la rîndul lui, o 
tie ae unei arte de a actiona 
ne: actualități date. 
vat aceste patru filme ale anului tre- 
-u că ele reprezintă patru laturi ale cine- 
rafiei noastye și rezumă, poate, și principa- 
comandamente. Cred că pe aceste linii am 
arte mult de lucru. Acest tablou s-ar completa, 
în cadrul unui: plan tematic larg, prin 
filmului istoric, prezența satirei, prezența 
i mai uşoare, 4 filmului muzical, etc, etc, 
e acestea din urmă, luate separat, nu ar 
aihe paleative, in lipsa pilonilor principali 
rte cinematografice solide, in care toate 
tiunile pe care le promoväm . ar urma sä con- 
e atingerea unui scop clar: crearea şcolii 
inematografice aasin ; 


4 


„Cinefagii““ 
De ce nu 581 
si voi in stare 
sä faceti un film 
„străin“? 
lată că sîntem, 
Si fără sä fie 
„străin“. 
e 
Am rămas uluit, 
La „Explozia“ 
unii actori veneau 
la două noaptea, 
filmau in zori, 
fugeau la tren 
ca să joace seara 
în Bucureşti, 
La miezul nopții 
o luau 


de la capăt... 


— Aţi fost prezent pe ecrane în 1972, sem- 
înd scenariile a două filme diferite ca gen si rea- 
are: "Felix şi Otilia“ şi, ,EXplozia". Cum apre- 
Ciati, in ansamblu, cele 13 filme romänesti ale 
anului încheiat? 


— Cel puţin 4—5 filme din producția anului 
1972 conţin, după mine, premizele certe ale afir- 
mării unei școli cinematografice românești despre 
care putem vorbi acum ca fiind atestată de peli- 
cule, nu numai de deziderate, Slavă domnului, 
prin astfel de filme începe să dispară prăpastia 

intre doleante si reala noastră potentä cinema- 
tograficä. 


— V-aş propune să vorbiti cît mai pe larg 
despre cît mai multe din aceste filme. 


— Nu lista contează, dragul meu coleg, Con- 
tează o anumită stare de spirit, o anumită fişă, de 
temperatură a filmului românesc. Critica noastră, 
de cele mai multe ori, în loc să devanseze gindirea 
cinematografică, să știe să extragă din ceea ce se 
produce premizele viitorului unei arte, se mili- 
tează mult prea frecvent la oatitudine constatativä. 
Prea adesea, criticii noștri se mulțumesc să vadă 
film cu film, producînd recenzii de premieră 
fără a reuși să vadă o cinematografie în an 
ei, în procesul dezvoltării. De ce chiar p 
creării unei școli cinematografice est 
despre care vorbeam, să fie privite cu atîta scepti 
cism din partea criticii? 


TE S HENK SSS SITE W 
— Mai concret, in ce ar consta scepticismul 

si ce ignorä critica? 

ا ا ووو S MET E RS‏ هرم ووي 


— Prea arareori critica face judecăți de ansam- 
blu, prea arareori revine asupra unor pelicule care 
au pus cärämizi la temelia cinematografiei na- 
ma", abordind pe pro- 
bleme, pe filoane, producţia națională, într-un 
fel de viziune radială asupra filmotecii româ- 
nești de cäre dispunem după 25 de. ani de 
experienţă, a început să facă analize ale drumului 
parcurs, Acesta este meritul revistei „Cinema“, 
Dar eu mä" refer Ja critica curentä. Noi nu putem 
crea o gindire cinematograficä proprie, de care 
avem absolută mevöie pentru a lumina căile crea- 
tiei, färä o Viziune de ansamblu. De ce fenomenul 
critic față de producţiile literare să fie deosebit 
de cel care își propune analiza filmului? 


— Dacă îmi permiteti să fiu de acord cu dumnea- 
voastră pentru ceea ce ati spus acum, as vrea în 
același timp să mă despart de un anumit sistem al 
apostrofărilor şi etichetärilor globale, care 
pentru unii compenstază lipsa de idei proprii, 
într-o polemică nedepäsind uneori tendința des- 
calificării reciproce. Cred că si asta ține de copilä- 
ria sau adolescența întîrziată, dacă nu a cinemato- 
grafiei, cel puţin a climatului pe care ea însăşi şi-l 
creează. 


— Eu n-aş vrea sä reiasă, din partea mea, o ati- 
tudine de negare a criticii, în bloc. Nici să dreg 
busuiocul ' acum nu as vrea, deoarece ne cunoaştem. 
Ştiţi foarte bine că apreciez pe criticii de certă 
valoare de la noi, știți foarte bine că, în diferite 
etape, am considerat major rolul criticii în dezvol- 
tarea unei arte și că citesc cu interes si cu respect 
pe unii dintre criticii noștri care și-au făcut din 
analiza obiectivă, inteligentă, subtilă, profundă 
a filmului românesc, o profesie de creâință. 
Dacă Las cita numai pe vesnicul tînăr doctor într- 
ale cinematografiei, D.I. Suchianu, aș oferi o gene- 
roasă mostră de valoare. Deci nu sînt de acord că 
s-ar contesta, în bloc, filmul românesc de către 
eriticii nostri. E o absurditate enormă care trebuie 


„exclusă ab initio de orice discuție, pentru că ea nu 


corespunde adevărului. Și nici nu sînt de acord că 
putea fi contestată, în bloc, critica cinemato- 
Ya Ca si cinematografia noasträ in formare, 
ge a început.să dea filme ce se pot situa la o 
tapă dată în fruntea valorilor, او‎ noastră 
évoluează la fel. Şi critica noastră oferă personali- 


° tionale. Revista „Ci 


cinematografică românească تت‎ ` 


si ce „arată“ 


oare.că s-ar crea o 'conducere bicefalică în echipa 
de filmare? Dar scenaristul îşi ştie foarte bine ro- 
lul şi poate fi determinat sä'nu şi-l depășească, Eu 
vă spun foarte deschis că dialogurile la „EXPlozia“ 
— care, aparent, n-au fost trădate — în realitate 
au fost în mare măsură trădate, in peridäta fil- 
mărilor. Nu există scenă si aproape nici o teblicä 
în film în care sä nu apară cuvîntul „tovarăș”, 
Mie îmi place acest cuvînt și l-am scris de cîteva 
ori în text. Dar transformarea lui în apelatiune 
protocolară curentă, mereu repetată, ca în for- 
mulele de înscriere la cuvînt în ședință, duce la 
trădarea tensiunii filmului, la trădarea atmosferei 
reale, în scenele cînd oamenii nu mai au timp. să 
se cheme apelînd la formulele de politeţe ale 
şedinţelor. În timpul unui incendiu, oamenii au 
nume sau chiar numai pronume și folosesc replici 
foarte scurte. La telefon nu se spune: — „„Tovarăşe 
colonel Cutare, fă cutare și cutare lucru“, ci şe spune: 
— „Colonele, fă cutare lucru!" Aparent, dialogul 
din film e același cu cel din scenariu, dar dacă eu 
aș fi participat la filmări, as fi atras atenţia regi- 
zorului: „Filmul tău este străbătut de formule 
de politețe false, care încarcă în ;mod inutil sec- 
ventele!" e 


— Si totuşi, ştiţi că e destul de greu sä se 
aducă la locul de filmare chiar și actorii. Dar 
scenariştii ?! 

EREECHEN NIETO SANON 


— Am rămas uluit cum'la „Explozia“, unii ac- 
tori veneau la filmări la ora 2 sau-3 noaptea, după 
ce plecaseră de la București la ora 11, cînd termi- 
nau spectacolul, pentru ca dimineața, la prima 
oră, să interpreteze o scenă din film, de multe 
ori neştiind bine nici textul, nici contextul, iar 
apoi alergau din nou să prindă următorul tren, 
de ora 11 sau 12 ziua, ca să se întoarcă la Bucureşti, 
să joace seara teatru, eventual după o înregistrare 


de după amiază la Televiziune, pentru ca la miezul . 


nopţii să o ia din nou dela capăt. Fără a maivorbi 
de epuizarea fizică, e sigur că asemenea situaţii 
îşi pun amprenta asupra calităţii unei opere. 

lată de ce avem nevoie de conlucrare — regi- 
zori, scenariști, producători, critici — de o con- 
lucrare fără prejudecăți, fără resentimente, fără 
discriminări copiläresti, în schimb cu notärirea 
de a nu rämine la nivelul vorbăriei, dar de a ţine 
seama de vorbele oamenilor avizaţi, de a initia 
măsuri practice, pentru a crea efectiv, în toate 
compartimentele de lucru ale cinematografiei, 
un sistem favorabil afirmării depline a unei şcoli 
naţionale de film. 

— Vă mulţumesc, 

Valerian SAVA 


ani) ٥١ filmul 101 


mul pe care s-a apucat nu este bun. Un regizor 
care este convins perfect că a ales o distribuţie 
ideală, o ţine mortis pînă la capăt, că nu s-a înşelat, 


deși în sinea lui este imposibil să nu-și dea seama că ` 


în cazul respectiv tocmai acesta a fost principa- 
lul punct slab. Oricum, cert este că e vorba iarăşi 
de acea necesară colaborare între scenarist si 
regizor — condiţie sine-qua-non a unei reuşite 
depline, Dacă dumneavoastră, criticii, veti reuşi 
într-o zi să jucaţi un „cadril“ al politeţii lucide cu 
realizatorii, si v-as dori-o, ar fi foarte îmbucurător, 
pentru că în acest fel ați ajuta să apară nişte cu- 
pluri sau nişte colective scenaristi-regizori, în care 
după terminarea filmului să nu mai fie loc pentru 


Deşi 
ne ciocnim uneori, 
ca în orice familie, 
actionäm 
in acelasi scop 


reprosuri reciproce. Trebuie sä gäsim acea modali- 
tate, acel aranjament in cadrul productiei unui film, 
pe lîngă afinitätile sufleteşti, artistice, pe lîngă o 
optică și o estetică comună, în așa fel încît un 
scenarist.să nu se debaraseze de film după primul 
tur de manivelă sau şi mai repede după aproba- 
rea scenariului. Ungscenarist trebuie legat de film 
pînă la copia standard. 


— O atare normă nu există nicăieri. Aceasta 
să fie soluţia? 
VEER EE SE EET IERI TE BETE 

— Aceasta poate fi o soluţie, în situația dată 
si la un moment dat. Scenaristul ar trebui să fie 
considerat la noi, în producţia unui film, ca unul 
dintre principalii componenți ai echipei. Noi am 
găsit toate modalitățile necesare ca, în ciuda aver- 
tismentelor și argumentărilor serioase ale unor 
oameni avizaţi, să dăm în continuare milioane pe 
mina unor nechemati, care continuă să ne ofere 
eşecuri — şi am avut din acestea chiar în anul 
1972 — și nu am găsit modalitatea angajării pe 
perioada turnării filmului, prin detaşare dela locul 
de muncă obișnuit, a scenaristului, Ne temem 


— Dacă ati fi de acord, asvrea să discutăm acum 
despre scenariile anului încheiat. Pentru aceasta, 
۷۵۶ propune să ne întoarcem la filmele „Puterea 
şi Adevărul“ si „Felix şi Otilia“ care, după părerea 
mea, se detașează vizibil de celelalte pe care le-aţi 
pomenit şi la care de altfel am mai putea adăuga 

~ „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte“, „Drum 
în penumbrä" sau „Astă seară dansäm în familie“. 
Deci peisajul anului ar fi, aș zice eu, ceva mai 
amplu. La „Felix şi Otilia” se poate vorbi despre 
o anumită dedramatizare a naraţiunii care a 
diluat interesul pentru evoluțiile personajelor 
principale îndeosebi... 


— V-as ruga să priviți procesul cinematografic ca 
un om din interiorul lui şi nu din exterior. Dum- 
neavoastră sinteti un om care cunoasteti foarte 
bine procesul de elaborare a unui film, de la sce- 
nariu pînă la copia standard, Dumneavoastră 
ştiţi foarte bine că unul din momentele critice cele 
mai dificile în transpunerea unui film, din foile 
unui decupaj regizoral în emulsia peliculei, este 
eonstituit de datele personale ale actorului căruia 
i se încredinţează un rol. Credeti-mä că partitura 
de dragoste din filmul „Felix și Otilia“, extrasă din 
romanul cälinescian, era nu atît de firavă cît arată 
ea astăzi în film, era nu atît cît o expunea însuși 
Călinescu în romanul său, ci — pentru că am ape- 

-lat si la alte opere călinesciene, în primul rînd a 
poezia scriitorului — era o partitură de dragost: 
foarte generoasă, De aceea am numit filmul „Felix 
şi Otilia“, pentru că îl voiam un mare film de dra- 

„goste, pe un fundal social dat. Partenerii respectivi 
— actorii —ambii dotați în felul lor, nu comuni- 
cau însă nici epidermic. Și, dincolo de acest han- 
dicap, este foarte greu să faci pe niște interpreți 
care'nu erau niște profesioniști rodati, sä ,mimeze" 
sentimentele în mod convingător, pentru că abia 
învățau „să joace“, În cazul lui Radu Boruzescu, 
va juca“ sună de altfel cel puţin straniu, deoarece 
el „joacă” un rol mult mai important pentru artele 
româneşti prin talentul extraordinar de sceno- 
graf pe care-l are. Poate doar tinereţea |-a împins 
şi l-a făcut sä se lase sedus de propunerea regizo- 
rului de a accepta acest rol.'lar Julieta Szönny,o 
actriță în formare, foarte frumoasă, cu o fotogenie 
excepţională, cu o mare sensibilitate sufletească, 
n-a învățat nici ea „să mimeze", să ,joace", sä in- 
terpreteze o partitută, cînd nu comunica cu par- 
tenerul ei—de care era ,indrägostitä" si care 
la rîndul lui ar fi trebuit să fie „îndrăgostit“ pînă 
Ja răvășire, În cazul de față, nu vreau să-l absolv 
pe lulian Mihu, printr-un gest de bunăvoință, de 
ceea ce i-a reproșat critica, dar cred că alta e 
situația. În cinematografie, riscul este enorm şi, 
din păcate, e greu de dat înapoi, chiar atunci cînd 
simţi şi eşti nevoit s-o recunosti în sinea ta, că dru- 


părerile lor 
تیه مهه سوت‎ IRR 


< Detest violența 


al filmelor 


facă următoarele ref 
@ „in anii 30— 40 nu se produ- 


Actorul Edward G. Robinson, care - interpret 


a apărut pînă acum în 100 de filme, 
este un exemplu-tipic de longevitate, 


în istoria cinematografiei. Ca un ceau filme cu gangsteri spre a se 
omagiu, în ziua în care a început specula ideea de violență, de Sadism, 


asa cum se procedează azi. Dim- 
potrivă, acele filme constituiau un 
fel de mijloc de “apărare împotriva 
corupţiei, erau aproape niște docu- 
mentare în slujba moralității, „Micul 
Cezar” avea si un motto: „Cel care 
trăieşte. din crime, va pieri din 
pricina lor”. 

e „Cind aceste filme n-au mai fost 
manifestări 'etice, am părăsit acest 
„emploi“, Nu numai eu. Paul Muni si 
James Cagney au procedat la fel. 
Am trecut de partea „legii“. Ne-am 
transformat din gangsteri în poliţişti. 


ärile lã cel deyal 101-lea film 
ylent Green", un film stiinti- 

í fantastic în care îi are ca parte- 
peri pe Charlton Heston şi tînăra 
ygh Taylor Young), activitatea s-a 
trerupt pe platourile studiourilor 
M.G.M. Charlton Heston a rostit. 
un toast: „Sînteţi un exemplu de 
profesionalism şi unul din cei 7 
mari actori pe care i-a avut Holly- 
wood-ul. Vă dăm întîlnire cu toţii 
la al 200-lea film. - Prilej pentru 
rul veteran, considerat un clasic 


mai îndrăzneț pe marele ecran și în alte porțiuni 
ale filmului. 

Scena petrecerii și a „seducerii“ lui Doru de 
către Lola e și strălucit interpretată de către 


‘Sanda Toma, sugerînd cînd ingenua neajutorată, 


cînd perfida abilă, interesată, urmärindu-si cu - 
sagacitate scopul: acela de a se instala, felină, dar ` 
fermă, în braţele bărbatului ce-i poate oferi o. 
viață comodă. E un personaj precis conturat 
această „fille ă papa“, crescută de mică în ideea 
de a „ place" pentru a-și găsi un sot cît mai sigur 
ca poziţie, căruia ea să-i asigure, la rîndu-i, o 
ambiantä cît mai drägälasä. Indiferent cu ce preț, 
cu ce santaje ori escrocherii (mult îndulcite în 
film față de spectacolul de televiziune). Sanda Toma 
compune cu grație dezinvolta afectare a Lolei, 
acea eleganță exterioară, ascunzind uneori o mare 
panică, pe care femeiusca o lasă din cînd în cînd 
să se întrevadă, cu un ușor cabotinism, pentru 
a-și impresiona soțul. Acesta, în persoana lui 
Victor Rebengiuc, are în film două momente 
foarte bune. Unul: vizita Liviei la ei acasă, cînd îl 
simți deodată realizind, din contrastul celor două 
femei, superficialitatea și perfidia rafinatei sale 
consoarte. Apoi, a doua întîlnire în trei, la cofe- 
tărie, cînd Lola, crezîndu-se în و‎ devine 
insolentă cu presupusa sa. rivală. Bărbatul jenat, 
iritat de agresivitatea Lolei, începe să înțeleagă 
ipocrizia, duplicitatea pisicutei ce îşi ascute ghea- 
rele. După fineţea cu care sînt sugerate toate 
aceste stări, găsesc mai mult adevăr psihologic 
în scena cofetăriei decît în discuţia soților din- 
dormitor, unde interpretul redă doar jignirea, 
nu si disperarea bărbatului ce își acuză sotia. 
„M-ai minţit tot timpul.“ . 


Partitura cea mai dificilă mi se pare că revine 
în film Liviei, obligată tot timpul la defensivă 
(deși nu se apără cu nici un cuvînt), fie în calitate 
de logodnică abandonată (tocmai pentru că e prea _ 
generoasă, prea înțelegătoare), fie, în final, apärind 
în postura de femeie ,neprincipialä", care-și apără 
aparent fără alt temei deâtt dragostea, fostul iubit 
ajuns la ananghie. Personalitatea şi talentul Marga- 
retei Pogonat depășesc cu succes obstatolele per- 
sonajului. Chiar cînd e obligată să joace naiv si 
gros o idilă campestră, actrița găseşte o nuanță 
de autoironie salvatoare, o stînjeneală reală, cu 
haz, ca în scena logodnei de la cantină, sau mai 
tîrziu, în discuţia cu Doru, la facultate, strecoară 
acea bravadă tristă, cînd își lasă iubitul să decidă 


ami ai 


Un film 
de actualitate, 
un fertil examen 
de constiintä 


realitate mai dureroasä, aceea cä n-a päräsit-o 
numai pe ea, fosta lui logodnică ci, cu vremea, 
chiar idealurile clasei căreia fi aparținuse cîndva cu 
trup și suflet); oare Doru se va mai putea întoarce 
la femeia care l-a îndepărtat de ai săi? lată un final 
deschis, care face mai interesant conflictul, prelun- 
gind în noi främintärile eroilor. Ale Liviei, care, 
deși respinge dur efuziunea tardivă a lui Doru, 
te face să simți că tot îl mai iubește (ce frumoasă 
clipă de „uitare“ isi permite Margareta Pogonat 
pe umărul lui Rebengiuc!). Bărbatului neclarificat 
încă asupra sentimentelor (oare e genul care s-ar 
putea clarifica vreodată?), neclarificat poate din 
dragoste ori numai din orgoliu (același orgoliu 
care l-a împins s-o ocroteascä pe Lola, în realitate 
cu mult mai tare decît el) oare acest bărbat își va 
aștepta sotia să-și ispäseastä pedeapsa? E curios 
cum și realizatorii și interpretul au pedalat tot 
timpul în retrospectivele naive ce schitau o foarte 
schematică idilă tractoristă, dar si în partea a 
doua, mai împlinită a acţiunii, pe această unică 
trăsătură de caracter: orgoliul, Orgoliu provenit, 
se pare, dintr-o dificultate de adaptare la noi 
relații. Fostul muncitor ajuns în ultimul an de 
facultate se simte flatat de anturajul snob care-l 
invită la petrecerea unde o cunoaște pe Lola. 
Petrecere bine concepută cinematografic (un inte- 
rior convențional ca și cei care-l populează, un 
plan doi firesc, cu apariţii definitorii: Dinu lancu- 
lescu, Dorin Dron, așa cum mai întîlnim într-un 
alt episod al filmului: nunta). Sînt secvențele în 
care regizoarea și operatorul s-au străduit să des- 
copere unghiuri de filmare sugestive, folosind 
uneori obiective deformante. E păcat că Letiţia 
Popa, cu experiența ei artistică, nu s-a desfășurat 


căruia scenaristul și regizorul fixează destinele” 


Succesul de care s-a bucurat filmul 
de televiziune ,Zestrea" pe micul 
nema ecran La impus cu rapiditate în pla- 
nul de producție al cinematogra- 
fiei noastre. De aici avantaje si de- 


zavantaje,. Ca avantaj — major — 
faptu! că am reușit sä avem în cinematogra- 
z fie un film de actualitate socială reală, de 


larg interes uman, si asta in scurt timp după 
ce-l primisem cu căldură în casele noastre. Dar 
| tot de aici decurge și dezavantajul: reluarea 
filmului fără alte modificări ar putea diminua 
dorința de a se mai deplasa la cinematograf a 
unor spectatori care cunoșteau „Zestrea“ în 
versiune tv. Credem că filmul rezistă cu bine 
la o nouă întîlnire. Eu una l-am revăzut și m-a 
cîștigat din nou. Pentru francheţea si căldura, 
pentru probitatea cu care declanșează polemica. 
*Ca în orice polemică ce se infierbintä, există si 
aici unele stridente, simplificări, rigiditäti. Dar 
mai importantă mi se pare poziţia de pe care e 
condusă dezbaterea etică “și această poziţie e 


„a noastră", vorba Liviei, personajul din unghiul 


— 


eroilor, adevărurile individuale, care, la un moment 
dat, ajung sä se contrazică violent, generind:drama, 
Adică începutul prăbușirii morale a inginerului 
Doru Şerban. O femeie declanșează la timp criza 
` de conștiință: Livia. Personaj cu caracter simbolic 
(de aici uşorul lui didacticism), reprezentînd 
omul care crede în oameni ,capabii să deosebească 
aparențele — potrivnice uneori — de fondul onest, 
nealterat de împrejurări. Prins între două moduri 
de a concepe viata: (zestrea morală ori cea mate- 
D — rialä, care la un moment dat o poate risipi pe 
pe prima, îndepărtîndu-te de tine şi de ai tăi), 

inginerul e cel care poartă conflictul. Doar că 

biografia lui, cam sumară, se cerea dezvoltată în 

filfncwun plus de atenție faţă de nuanțele treptatei 

alienări, De fapt, a unei „îmbrobodiri" pe care o 

suferă de-a lungul anilor fostul muncitor antrenat 

întrien trai burghez de către o nevastă, poate 
fermecătoare, dar fără scrupule. Lucru pe care 

îl realizează tîrziu si cu prețul unei suferinţe 

reale, pentru că Doru își iubește soția și nu vrea 

s-o piardă. O apără stîngaci în fața procurorului 

încercînd să-și asume culpabilitäti pe care nu le 

are. Minciunile Lolei, afacerile ei 1 

zdruncină încrederea in ea. -Oare, după ce a rein- 

s tiinit-o pe Livia (care-! obligă să constate si o altă 


14 


Producție a studioului cinematografic „Bucu- 
rest", Regio: Letitia Popa. Scenariul: Paul 
Everac. Imaginea: Nicu Stan. Muzica: Vasile 
Vasilache jr.. Decoruri şi ` costume: Guţă 
Stirbu, Doina Levinta. Cu: Victor Rebengiuc, 
Margareta Pogonat, Sanda Toma, Sebastian 
Radovici, Mircea Basta, loana Ciomirtan, 


În numărul viitor: 
„Faţă în față“ cu scriitorul Paul EVERAC, 


În final trebuie să reținem discretia, lirismul 
muzicii lui Vasile Vasilache Jr. îndeosebi acel 
motiv melodic tandru, nostalgic ce revine în în- 
tiîlnirile dintre foștii îndrăgostiţi. Operatorul, 


Nicu Stan, iscusit “portretist, se desfäsoärä cu, 


bucurie şi în extenjoare (din păcate prea puţine) 
creînd ambiante citadine de o anume poezie. 


Alice MĂNOIU 


Nota redacţiei: 


scenaristul filmului -„Zestrea“. 


Ei apar în „Zestrea“ 


Margareta Pogonat 
Omagiul demnității 


Nucleul moral, fierbinte, al „Zestrei“, 
trebuie să fie Livia. Personajul care emană 
puterea, liniştea, echilibrul. Eroina asupra 
căreia sînt trimise toate luminile — deși 
lumina albă şi violentä stinge contururile si 
alungă umbrele — e lucru cunoscut. Instalată 
în acest rol, Margareta Pogonat ştie să pri- 
vească şi să tacă cum numai ea ştie. Ştie să 
înţeleagă si să accepte, Ştie să înțeleagă si să 
respingă: cu aceeași mare stäpinire de sine si 
cu aceeaşi forță. 

Paul Everac a adus prin acest rol un frumos 
omagiu femeii de azi, bine călită la temperatura 
dură a emancipării, şi filmul românesc, prea 
des frustrat de asemenea personaje îi dato- 
rează, incontestabil, recunoştinţă. Chiar dacă 
interpreta este supusă, ca și interpretul prin- 
cipal, la suferințele traversării a două decenii: 
suferinţă sä mimezi virstele tinereţii fragede, 
să joci nevinovätiile spiritului, să te zbengui 
într-o dulce pastorală decorată cu tractoare 
si mai ales să exprimi o atit de profundă 
transformare spirituală. 

Margareta Pogonat urcă însă această 
splendidă golgotă cu demnitatea artistică pe 
care i-o știm. Cu credinţa lăuntrică pe care i-o 
cunoaștem. Şi reuşeşte să ne convingă în 
mare parte de adevărul personajului ei: ce 
puteam să-i cerem mai mult? 


Portrete de 
Sanda FAUR 


CARL SR EE 
Cu simplitate ‘despre nobleţe 


au DĂ 


Victor Rebengiuc 
Forţa . interiorizării 


Pe Victor Rebengiuc eu îl cred mai ales 
cînd clocoteste si se-nfurie: el nu poate trăi 
spunînd da. Voluptatea lui spirituală e nu-ul. 
Îl cred atunci cînd suferă în tăcere, Cînd tre- 
buie să ascundă — în spatele unor priviri albe 
şi a unui chip netulburat — nişte seisme sufle- 
testi. L-am crezut tot timpul, atunci cînd — 


'aflat în fata procurorului: — încerca să-şi 


apere soția, să-și ascundă surpriza dureroasă, 
să tacă. L-am crezut în scenele de penitentä 
morală alături de Margareta Pogonat. Victor 
Rebengiuc este actorul trăirilor dramatice şi 
exploziile lui de vitalitate sint credibile numai 
atunci cînd sînt contestatare. Sau au ca sursă o 
neliniște intelectuală, o căutare febrilă, o 
dramă lăuntrică. Victor Rebengiuc nu ne-a 
mințit aproape niciodată pe scenă sau pe ecran: 
din har ai din imensă răspundere profesională, 
lar atunci cînd este silit totuşi să o facă— cum se 
petrece In prima parte a „Zestrei' — o face 
„à contre-coeur". Jenat. Chinuit. 566 
forțat. Își spune stinienit poantele groase de 
tractorist. Mimează anevoie simplismul inițial 
al personajului. Isi joacă cu greu scenele de 
exuberantä juvenil-elementarä. نوا‎ 56 
anevoie Viaţa sufletească trasată în citeva 
linii. Räsufläm usurati — si el, si noi, specta- 
torii — cînd isi scoat€ bascul din cap și începe 
să urce golgota metamorfozelor spirituale. 
Cînd se subtiazä. Cînd isi perie intelectul 
şi manierele. Scos din retrospectii, inginerul 
Doru Serban devine, în sfirsit, credibil în inter- 
pretarea lui Rebengiuc: mai ales dacă nu-l 
legi prea tare de imaginea lui de primă tine- 
rete. Schimbarea la față a fost prea radicală. 
Prea trandafirie. Prea livrescă. Dar oare prin 
aceasta Victor Rebengiuc este- un actor mai 
puţin mare? Și oare cu acest rol datoriile 
filmului nostru față de un asemenea artist au 
fost complet achitate? 


IEI. LUN‏ موي ZE‏ هزور 
Cu! măsură despre deznădejde‏ 


singur si nu se cramponează de el din demnitate, 
dar şi dintr-o credință, dovedită greșită, că el va 
şti să aleagă bine. Că-și va găsi si singur calea, deci 
personalitatea. De fapt, tocmai așa o pierde tînărul 
atras de un mediu nefast. 


Există apoi, deosebiți ca modalitate de a privi 
oamenii, dar avînd, de fapt, acelaşi scop: procu- 
rorul (prin funcția lui mai circumspect, mai bănui- 
tor), schițat cu precizie şi finețe de Sebastian 
Radovici şi soțul Liviei (Mircea Bașta), redus la o 
apariţie bonomä dar sugerind din spusele celor- 
lalti un caracter de mare frumusețe. Desigur, 
opoziţia este uneori cam schematică, multe lucruri 
rămîn doar enunțate. Important e că acest film 
ne cîştigă obligîndu-ne, într-adevăr, la un fertil 
examen de-constiintä. 


Sanda Toma 
+ Angel” mincinos 


Sanda Toma putea să-şi condamne definitiv 
personajul — si mă întreb ce altă actriță nu 
ar fi făcut-o, de vreme ce scenaristul însuși 
i-a semnat gros şi fără ezitare sentința. Lola 
este şi ea un fel de obiect de la Consignatia, 
"cu pretenţii de stil, carii şi lustru recondiționat. 
Cu secretaire-ul pseudo Louis al nu ştiu 

` cltelea, cu imitatia de Şiraz, eu falsul porțelan 
de Sèvres: cele pentru care Lola semnează 
în fals,.ia mită, dă bani cu camătă. Lola — 
Sanda Toma este ifosul lăcomiei, este ambiția 
fardată a arivismului, este furtul drapat în 
dantele de Bruxelles. Salvarea a venit, cred, 
de la actriță: Lola putea fi ticăloşia pură si 
apăsată, ea a devenit — ca și omorul scuzabil — 
un soi de ticälosie explicabilă si umanizatä. 
Prin resorturile unei feminitätisincer iubitoare, 
prin alinturile Lolei, de Musette, prin marea 
forță a slăbiciunii feminine condusă exact in 
„direcţia în care se dovedeşte eficientă. Sanda 
“Toma aduce întotdeauna cu sine — dar ce 
rar a putut săvirși transferul acesta de pe 
scenă pe ecran! — un amestec ciudat si 
insolit de cerebralitate, luciditate subțire şi 
amăruie — pe de o parte — de grație fecio- 
relnicä, răsfăţată si ispititor de neputincioasă 
— pe de alta. O minte ascuţită ca un brici 
şi o voce răzgliată, chemätoare. O replică 
malitioasä si o privire calină şi fals promitä- 
toare. Un fior tragic sau un zvicnet jucäus. 
Sanda Toma poate fi la fel de adevărată în 
fata mută din „Mutter Courage" sau în ele- 
ganta doamnă din „Cher Antoine". Poate fi, 
cum se zice, înger sau demon. A fost, aici, 
în Lola, unde trebuia doar să construiască un 
soi de diavol de gang, de cämätäritä cu fard 
de cucoană, si un angel mincinos, un desuet 
bibelou cu aripile lipite, dar care reintră din 
“cînd în cînd, în modă si acțiune ca si vulcanii: 
pîriolind cu mizeria lor sufletească, totul în jur. 


OPE KIIREET TEIN PNP KK 
Cu gratie despre rapacitate 


Ip eg Tn غو به‎ 


. peecrane 


ştiu cîte ori, îi face să fie dezamägiti 
cînd în film nu găsesc toate detaliile 
care îi emotioneazä în roman. 
Detalii, ce-i drept, interesante (şi 
chiar în sine importante) toate. Dar 
care materialmente n-ar fi încăput 
într-un film, fie el chiar serial (căci 
şi lungimea serialului are o limită 
foarte... limitată, afară de cazul cînd 
e doar un şirag de episoade-skeci, 
ceea ce tocmai nu e cazul în „Gone 
with the wind“). Intelegem această 
dezamăgire. O înţelegem dar nu o 
aprobăm. Aceşti dezamägiti nu au 
dreptate. Faptul: că Fleming a 
tăiat mult din faptele romanului 
n-a sărăcit filmul, ci, cred eu, l-a 
îmbogățit, a dat un adaos de intensi= 
tate aspectelor esențiale ale povestii. 
Aspecte care, în carte, sînt într-o 
bună măsură acoperite, slăbite sub 
abundența acelor detalii mult prea 
interesante ca să nu concureze, ca să 
nu atenueze atenţia publicului asu- 
pra ideilor centrale din patetica 
aventură a unui Timp care moare. 
Care moare de o moarte evident 
meritată. Căci Absurdui nu are 
dreptul să trăiască. Şi tot ce s-a 
petrecut în acea Americă de război 
civil fusese absurd. Totul semăna cu . 
cvadratura cercului. Ambii eroi, si 
Rhett Butler și Ashley sint contra 
războiului. Dar ambii se angajează, 
Și ambii pentru acelaşi demodat 


“Un contract de pomină (25 august 1938: 
Szelnik împreună cu Louis B. Mayer îl „conving“ pe Gable) 


În 1939, două filme de 
Fleming băteau toate 
nema recordurile pietii:, Vrä- 
jitorul din Oz" şi „Pe 
aripile vintului", po- 
vesti care par foarte 
neasemänätoare, de vreme ce una e 
basm pur, iar cealaltă o foarte rea- 
listă tragedie. Totuşi ele au ceva 
în comun, Atit zinele cît şi contem- 
poranii războiului de secesiune sînt 
personaje de basm, fiindcă sînt fiinţe 
care nu mai există. Primele fiindcă 
vîrsta cînd credem in zmei a trecut — 
ca tot ce este timp. lar oamenii din 
epoca războiului fratricid între Nord 
si Sud este'o bucată de istorie care, 
ca tot ce e istorie, a trecut. Poate 
de acolo provine pasiunea cu care 
a fost iubită cartea Margaretei 
Mitchell. Se vede că oamenii, toti, 
sînt special tulburati în fata acelei 
morţi de proporţii colosale, moartea 
unei epoci, a unei lumi întregi. 
Ginditi-vä la succesul sentimental al 
cărţii lui Lampedusa: „Ghepardul“. 
Si acolo un om asistă, ca un strigoi, 
la o omenire pe care o vede dărîmîn- 
du-se şi pierind. . 

Am amintit de toate acestea 
fiindcă ele explică un fenomen inte- 
resant, mai exact: ٥ eroare intere- 
santă comisă de spectatorii de azi ai 
filmului făcut de Fleming. Marele 
lor amor pentru cartea citită de nu 


163 


. - peecrane 


nici nu băgau de seamă, 
atit erau de vräjiti de farmecul ei"... (Scarlett O'Hara) 
Dër EES, 
„Deși mă port cum mă port, te iubesc Scarlett, pentru că 
semänäm: amindoi lichele, amindoi egoisti..." (Gable si Leigh) 


| „Nu era de loc frumoasă, dar bärbat 


actori nemuritori 


Producție a studiourilor americane. 
Regia: Victor Fleming. Scenariul: 
Sidney Howard, după romanul lui 
Margret Mitchell. Imaginea: Ernest 
Haller si Rey Rennahan. Decoruri 
(interloare): Lyle Wheeler. Muzica: 
Max Steiner. Color: William Came- 
ron Menzies. Cu: Vivien Leigh, 
Clark Gable, Leslie Howard, Olivia 
de Havilland, Thomas Mitchell, Bar- 
bara O'Neil, Ann Rutherford, Evelyn 
Keyes, Hattie McDaniel, Fred Crane, 
George Reeves, Laura Hope Crews,- 
Carroll Nye. 


Ki 


motiv: prea mulți se înrolaseră 
pentru ca, da ruşine, să nu se ducă 
şi ei într-o treabă pe care o detestau. 
Ş-apoi, pe deasupra acestora, marea 
dublă minciună: sudistii credeau 
(mai exact: ziceau) că numai faţă de 
robi un om are ocazia să fie uman 
şi părintesc; nordistii ziceau că vor 


să dezrobească pe negri, dar mai 
eles credeau (dar nu Zziceau)scä 
deveniți liberi, negrii puteau fi 


incomparabil mai bine exploataţi. 
O altă idee a romanului se găseşte, 
în film, subliniată, întărită, graţie 


(Continuare în pag. 19) 


Cartea 


Prima zi: 1.000 exemplare tiraj 
Prima săptămînă: 50,000 
După 3 säptämini: 176.000 


După 6 luni: 1.000, 000 


Numărul de cuvinte: 500.000 
Greutatea unui exemplar: 
1 kg. 750 gr. Preţul: 3 dolari 


zmulgă cîteva capitole 
Văzut in viața mea manuscris mai 
voluminos“, va comenta) şi după ce 
le citeşte, tulburat, îi trimite autoa- 
rei un cec de 5.000 dolari şi un 
contract de editare. Margret Mitchell 


(— „N-am 


acceptă oferta. Eroina cărții se 
numea Pansy O'Hara. Numele nu 
sună bine. Ea se gîndeşte atunci să-l 
schimbe în „Storm“, „Robin“, „An- 
gel”, înainte de a se hotărî pentru 
Scarlett. Nici titlul nu e bun: „Şi 
miine este o zi". O frază dintr-un 
poem de Ernest Dowson îi dă solu- 
ţia: „Pe aripile vîntului“. 
” Cartea apare la 30 iunie 1936, 
10 ani după ce s-a apucat, din leha- 
mite, s-o scrie. —,Sper că. vor vinde 
măcar 1.000 de exemplare. Altfel 
au azvirlit banii pe fereastră“, vazi- 
ce Margret Mitchell, jenatä de 
cecul pe care-l incasase. În aceeași 
seară, editura Mac Millan telefo- 
nează la tipografie: — „Mobilizaţi 
tot personalul, mărim tirajul”. Într-o 
săptămină se vind 50.000 exemplare. 
Peste alte 3 săptămîni, 176.000. 
Șase luni mai tîrziu, 06 
exemplare. Toate recordurile de 
pînă atunci sar în aer, depășite de 
cartea cea mai lungă, cea mai grea 
(în grame!) şi cea mai scumpă din 
istoria editurilor americane : 500.000 
cuvinte, 1,750 kg, 3 dolari. 
Producătorul David Szelnick (31 
ani) habar n-avea de existența 
acestui mare succes de librărie. Se 
afla în vacanță, la Honolulu, cînd a 
primit următoarea telegramă: „Vă 
rugăm să citiţi, în noaptea asta, 
„Pe aripile vîntului“ si să cumpăraţi, 
miine, drepturile de ` ecranizare. 
Altfel o să regretati". Semna Kay 
Brown, una din _secretarele [ui 
literare. 


> 


— „Margret, simt că te plicti- 
sesti. De ce nu te apuci sä scrii o 
carte? Un roman despre räzboiul de 
secesiune, sä zicem?" 

Cu acest sfat, dat de un sot 
îndatoritor, dar prea ocupat cu 
treburile lui, a început, în 1926, 
povestea care va face înconjurul 
lumii, „Pe aripile vintului". 

Tintuitä la pat de o artrită, la 
numai 26 de ani, într-o casă bätri- 
nească din Atlanta, Margret Mitchell 
(cäsätoritä Marsh), pentru cä nu 
avea ce face, s-a apucat sä-si scrie la 
masinä amintirile din copilärie. Se 
născuse prea tirziu ca sä fi apucat 
războiul de secesiune, dar povestirile 
bunicii sale, despre generalul Lee și 
despre victoriile sale asupra armate- 
lor, mult mai bine organizate, ale 
lui Sherman si Grant, au fost atît 
de pasionante si atit de des repetate, 
încît dramatica luptă a sudistilor 
împotriva guvernului de la Washing- 
ton i-a rămas copilei întipărită în 
minte mai bine chiar decît dacă 
ar fi träit-o. 

Timpul trece si cartea o prinde 
din ce în ce mai mult. După ce se 
ridică din pat, oarecum restabilită, 
începe sä caute martori, sä scoto- 
cească prin arhive. Se duce chiar să 
Viziteze locurile pe unde s-au purtat 
bătăliile. Nouă ani, Margret Mitchell 
isi va tot completa si piguli manuscri- 
sul, care între timp a ajuns la 
1.037 pagini. 

Într-o zi, poposeste la Atlanta 
Harold Latham, reprezentant al 
editurii Mac Millan şi o cunoaște 
din întîmplare pe această femeie 
putinticä la trup, dar cu o răbdare 
de Penelopă. Lucrarea ei este gata. 
Dar nici prin cap nu-i trece s-o dea 
cuiva: — „Sînt amintirile mele din 
copilărie. Cum să le dau publici- 
tatî?” Latham izbutește totuși să-i 


n 


Scarlett O'Hara 


Un rol 
pentru care 


‘au dat probe 
toate vedetele 
Hollywoodului, 
de la Hepburn 
la Bette Davis, 
N-a reușit 
niciuna 


e 


Dar problema Clark Gable nu e 
singura: mai important decit rolul 
lui Rhett Butler este cel al Scarlettei 
O'Hara, „sudista cu ochii verzi, 
părul negru şi talie de viespe“, 
pentru care nu s-a găsit — nici 
măcar cusprijinul întregii Americi — 
o interpretă. Toate starurile Holly- 
wood-ului visează la acest personaj. 
Toate dau probe, rînd pe rînd, dar 
fără nici un rezultat, Katharine Hep- 
burn, Joan Benett, Susan Hayward, 
Myriam Hopkins, Claudette Colbert, 
Joan Crawford, Norma Shearer, 
Paulette Goddard și-au încercat 


“norocul. Singura care era gata, gata 


să obțină rolul a fost Berte Davis, 
dar casa Warner Bross nu i-a dat 
drumul. Şcolile de artă, liceele, 
universităţile sînt prospectate de 
către 110 , talent-scouts" (cäutätori 
de talente) timp de doi ani. In van. 
Pentru Melania este aleasă Olivia 


de Havilland, iar pentru Ashley, 


Leslie Howard. Scarlett rămîne în 
suspensie pînă în ultima clipă. — „Va 


hotărî soarta, în ultimul moment", _ 


declară Szelnick și se lasă, deocam- 
dată, pägubas. 

Au trecut doi ani. La 11 decembrie 
1938, panică la Los Angeles: toţi 
pompieriisînt mobilizați ca să stingă 
un uriaș incendiu care infläcäreazä 
cerul oraşului. in realitate, se turnea- 
ză prima scenă a filmului „Pe aripile 
vintului": incendiul Atlantei, din 
timpul räzboiului de secesiune. Rolul 
Scarlettei (mai bine zis, umbra ei) 
este deținut de o duzină de dubluri: 
încă nu este nevoie de nici un prim- 
plan. În mulțimea de gură-cască 
adunată la fata locului, o tînără 
femeie firavă, cu ochi mari, verzi, 
priveşte hipnotizatä: este o engle- 
zoaică, Vivien Leigh, aflată la 
Hollywood pentru cîteva zile, in 
vizită la logodnicul ei, Laune 
Olivier. 

A fost invitatä sä asiste la acest 
prim tur de manivelă de către 
Myron 'Szelnick, fratele producä- 
torului. Dupä ce zarva se potoleste 
si fläcärile se sting, Myron se apropie 
de David Szelnick si-ispune: — „Vino 
cu mine, vreau sä ti-o prezint pe 
Scarlett". 

Timp de 25 de ani, dupä aceea, 
Vivien Leigh va primi scrisori pur- 
tind doar această adresă: , Scarlett, 
Hollywood", 


| 


„De cîte ori dau unui soldat nordist de mîncare, mä gîndesc că, 
o yankee face același lucru cu Ashley al meu...“ (Melanie 5 


- „Stimată doamnă Mitchell, 
”semänati cu Scarlett?“ 
„Vai de mine! 
Scarlett este o aiuritä, 
iar eu sint o femeie cum 
nu se poate mai la locul meu!“ 


SI 0 căsătorie lucidă 
(Ashley — Melanie) 


O dragoste ambițioasă... 
(Scarlett-Ashley) 


Rhett Butler 


9 americani 
din 10 
il cer 
pe Clark Gable, 
Margret Mitchell 
riposteazä: -> 
وو‎ 611 m-am gîndit 
la 
Groucho Marx“! 


Producătorul Szelnick e prudent, 
Aventura ful tentează. Războiul de 
secesiune nu mai e la modă. (Lumea 
se străduie să-l uite.) Cartea e prea 
lungă. Cum să comprimi într-un film 
de un ceas şi jumătate sau chiar de 
două si jumătate, 1.100 de pagini 
dense? După ce chibzuieste 15 zile, 
succesul nemaipomenit al cărții îi 
învinge rezistența și semnează un 
contract de 50.000 dolari cu Margret 
Mitchell. 

Vestea ajunge la urechile ziaristi- 
lor care alerteazä publicul. America 
intră în transă: eroii ei preferaţi vor 


Începe o nouă viață, pe ecran. Cum. 


vor arăta ei? lată subiectul nr. 1 de 
discuție (si de certuri violente) la 
toate sindrofiile. Mii de scrisori zac 
pe biroul autoarei, la Atlanta, si pe 
cel al lui Mac Millan, la editură. 
Pentru Rhett Butler, cvasiunanimi- 
tate : 9 scrisori din 10 îl cer pe Clark 
Gable, junele prim cu mustăcioară 
ce înnebunise spectatorii (și mai ales 
spectatoarele, care-l numeau „the 
King", Regele). Multi sînt convinşi 
că însăși Margret Mitchell s-a gîndit 
la el, cînd a inventat personajul. 
— „Pe vremea aceea, Gable nu era 
decit un muncitor agricol in Okla- 
homa... Mi-ar fi fost cam greu să 
mi-l iau drept model, ripostează 
romanciera. Eu, drept să spun, mă 
gindesc mai degrabă la Groucho 
Marx pentru acest rol. Mă înnebunesc 
după Fraţii Marx!" 

Nici Szelnick nu-l vrea. Îi preferă 

pe Gary Cooper sau pe Errol Flynn. 
Gable avea 38 de ani, danturä falsä 
si urechile blegi (pentru gros planuri 
i se lipeau cu leucoplast). Printre 
puținii care împărtăşesc îndoielile 
autoarei, si ale producătorului, se 
află Gable însuşi: i se pare că rolul 
nu i se potriveşte. Se teme. Dar 
decizia nu se află în puterile lui.Doi 
oameni au acest drept: David 
Szelnick si mai cu seamă socrul său, 
temutul Louis B. Mayer, 51 de ani, 
fiul unui fierar din Minsk, ajuns 
miliardar prin anii '20. Mayer este 
„marele boss“ al societății M.G.M,, 
care-l stäpineste, sub contract cu 
exclusivitate, pe Clark Gable. Si 
domnul Mayer îi comunică ginerelui: 
— „Sint gata să vi-l împrumut pe 
Gable. Conditii:1 2.500.000 dolari 
„cash“. 2 Distribuirea în exclusivi- 
tate a filmului. 3 50% din beneficii. 
Evident, nu vi-l pot da pe Gable 
decit peste doi ani, in decembrie 
1938, cînd expiră contractul său 
cu noi", Szelnick, strîns cu uşa, 
acceptă, convins că va fi ce! mai 
mare crah financiar din viata lui, 


18 


pe ecrane 


Ce consemnează 
enciclopedia 


„Filmul cel mai „super- 
lativ“ din istoria cinema- 
tografului, despre care este 
cu neputinţă sä vorbeşti 
fără a dezläntui un carusel 
de cifre. Filmul cel mai 
costisitor de la „Nașterea 
unei naţiuni“ încoace şi 
cel mai rentabil din toate 
timpurile. A costat (in 
1939) 5.500.000 dolari, a 
stors de vlagă 12 scenariști 
(printre ei şi... F. Scott 
Fitzgerald), 3 regizori (Geor- 
ge Cukor l-a început, Sam 
Wood La terminat, dar 
Victor Fleming a fost 
acela care a dus greul şi 
l-a și semnat), a obti- 
nut 11 (10, după alte 
surse, — n.r.),  Oscaruri: 
pentru cel mai bun film 
al anului 1939, pentru 
cea mai bună interpre- 
tare feminină. (Vivien 
Leigh), pentru cel mai bun 
rol secundar feminin (Hat- 
tie Mc Daniel), etc; 
(Encyclopedie du cinéma) 


„Lumea din care fac eu parte 
s-a. dus..." (Ashley Wilkes) 


În 1968, Festivalul de la Cannes se 
deschidea cu un film vechi de peste 
30 de ani, prelucrat, fotogramă cu 
fotogramă, pentru a fi „modernizat“ 
şi înfățișat pe ecran panoramic, cu 
sunet stereo şi culori inviorate: 
„Pe aripile vintului". Dintre toți cei 
care au contribuit la faima lui, doar 
unul va asista la»această a doua 
premieră, ceilalți au dispărut în 
decursul anilor: autoarea, Margret 
Mitchell, a murit în 1949, producă- 
torul Selznick în 1965, Clark Gable 
în 1960, Leslie Howard în 1942, 
Vivien Leigh în 1967. Unicul supra- 
vietuitor este Olivia de Havilland. 

Din 1968, „Pe aripile vintului" 
şi-a început a doua carieră. 


19 


Ellen O'Hara, sau devotamentul 


matern (Barbara O'Neil) 


10 Osearuri, 6 reeditări, 


= PA 


actori nemuritori 


SN fa. JN 
Cel mai aplaudat personaj: 
Mammy (Hattie Mc Daniel) 


cel mai mare succes 

din istoria cinematografului ; 
— la Casa Albă, 
Roosevelt adoarme 

. după o jumătate de oră 


de proiectie! 


ele s-au încasat miliarde de dolari 
de la milioane de spectatori. 

La 11 august 1949, la ora 8 seara, 
Margret Mitchell coboară din aparta- 
mentul ei de la Atlanta. Un taxi dă 
peste ea. Cinci zile mai tîrziu, moare. 


lesise din casă ca să meargă la. 


cinema... 


originală si a şasea oară pe 70 mm, 
Cu 6 piste sonore şi sunet stereofonic. 
Fiecare imagine a filmului a trebuit 
să fie refotografiată. La Hollywood 
nu. se mai spune, ca sä denumesti 
cel mai mare succes posibil, „Gone 
with the wind“, ci numai G.W.T.W. 
Patru iniţiale, şi pentru fiecare dintre 


Premiul Academiei americane de film (OSCAR 
înmînat de Spencer Tracy lui Vivien Lei 


Filmu 


Din 11 decembrie 1938 începe un 
an de nebunie. David Szelnick n-o 
vrea cu nici un chip pe Vivien Leigh 
în rolul Scarlett. Convins (tot de 
socrul) s-o accepte, îi oferă un 
onorariu lamentabil (comparat cu 
al celorlalți). Nu se poate împăca cu 
ideea că Scarlett e englezoaicä. ÎI 
nelinisteste procesul ei de divorț si 
viitoarea căsătorie cu Olivier: publi- 
cul american e foarte puritan. 
Turnările se desfășoară într-un cli- 
mat de nervi si încordare. Toată 
lumea e nemulțumită. Zece zile 
după începerea filmărilor, Szelnick 
îşi concediază regizorul, pe Cukor. 
Victor Fleming, ales de Gable să-l 
înlocuiască pe Cukor, suferă de o 
gravă astenie nervoasă, Este chemat 
Sam Wood. Pină la urmă, Szelnick 
hotărăşte ca dimineața să dirijeze 
Fleming, iar după amiaza, Wood. 
Vivien Leigh este atit de epuizată 
— 16 ore de muncă pe zi — încît 
acest lucru transpare pe imagine: 
este trimisă să se odihnească timp de 
6 săptămîni. Catastrofă financiară! 

Szelnick a cheltuit 5.000.000 dolari. 
Filmul are o durată imposibilă: 
trei ore si trei sferturi. Nu mai e 
nimic de făcut, verdictul îl va da 


(si insignifiante) ale Scarlettei 


‘Publicul. Mai întîi cel din Atlanta, 
apoi cel din lumea intreagä. Februa- 
rie 1940. „Pe aripile vintului" obține 
10 Oscaruri. Spencer Tracy îi înmi- 
nează Vivienei. Leigh trofeul. Cea 
mai aplaudată apariţie din film: 
negresa Hattie Mc Daniel, în rolul 
Mammy. 

Șase luni după premiera de la 
Atlanta, 25.000.000 de americani au 
văzut filmul. La Londra, „Pe aripile 
vintului" Une afisul patru ani si 
jumätate. Este dublat in 30 de limbi. 
Churchill îi trimite o scrisoare de 


felicitări lui Szelnick. La Casa Albă, 


Roosevelt adoarme după o jumătate 
de oră de proiecție. La Berlin, 
naziștii interzic cartea si filmul. 
Dar Hitler cere o vizionare specială 
(si secretă) la Berghtesgaden. 
Margret Mitchell nu mai scrie 
nimicsi rämine autoarea unei singure 
cărți, Isi consacră viața de aici 
Înainte administrării imenselor drep- 
turi de autor ce-i revin de pe urma 
filmului. „Pe aripile vîntului“ a fost 
reeditat de cinci ori în versiunea 


N £ ; ` 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


să ajungă la lumină prin grosimea 
lor opacă. ý 
Neindoios un film actual, nein- 


coips un film subtil în gîndire şi 
xcelent făcut, cu o mare meserie, 
este „Poliția mulţumeşte” și un 
film mare? — Probabil că nu, pen- 
tru că îi lipseşte calmul necesar con- 
templatiei . unor” sensuri mai înalte 
şi mai puțin imediate, care, singure, 
sînt capabile sä închege o lume, لي‎ 
problemele ei, dar si completă 8 
viziunea congruentă. 
Formula “polițistă, 
tensiune dezbaterii, oferindu-i 
epică, închide totuși. orizon- 
ar spre stratul imediat. 
e caz, avem de-a face cu 
xcelent, care trebuie văzut, 


Alexandru IVASIUC 


aducînd ritm 


italiene. 


a studiourilor 
Regia: Stefano Vanzina. Scenariul: 
De Caro, Steno. Imaginea: Riccardo 
Fallottini. Cu: Enrico Maria Salerno, 


Productie 


Mariangela Melato, Mario Adorf, 
Franco Fabrizi, Cyrii Cusack. Film 
distins cu Concha de Plata — San 


Sebastian 1972 


e regizorul „Anonimului venetian“ 


concentrație dramatică, așa cum apare 
azi şi în rolul comisarului Bertone din 
„Poliţia mulţumeşte”. Abia in 1971. 
Salerno hotărăște să-și facă debutul 
si în regia de film: „De Ja primul rol 
m-am interesat întotdeauna de regie 
şi aşa, spionînd, mi-am făcut încetul 
cu încetul o experiență proprie”. 

Începutul a fost într-adevăr strălucit, 
S-a numit „Anonimul Venetian", acea 
poveste de dragoste de neuitat, 
petrecută în decorul cetăţii dogilor, 
inspirată din biografia mamei regizo- 
rului; „Filmul, spunea Salerno, s-a 
născut ca un omagiu adus mamei 
mele și nefericitei ei povești de dra- 
goste. Aveam filmul în cap de ani de 
zile şi toți producătorii îmi spuneau 
că va fi un fiasco, Ara filmat la Venez 
tia pentr ua contr ibui și eu la salvarea 
ui cimitir magnific care este 
orașul din Jagunä. Mă bucur că 
filmul a plăcut în “special tinerilor“. 


Un mister „carnivor“ 


(Zilele apei) 


include pe marii specialişti şi jurişti, 
se bucură deja de ubicuitate. Comisa- 
rul, singurul .care descoperă despre 
ce este vorba, cade victimă gloanțe- 
lor conspiratorilor! după ce a scä- 
pat de asasinii individuali. 

Cine a văzut pe zidurile Romei 
desenul fasciei si literele ON (or- 
dine nuove),.stie că, problema piu- 
teste in aer, este acutä si cu adevä- 
rat actuală, lar satisfacția spectato- 
rului înainte de a i se dezvălui meca- 
nismul, indică seriozitatea pericolu- 
lui, pentru că noi înşine sîntem în 
Stare să aprobăm execuţia sumară 
şi fărădelegea justitiarä ce se poate 
strecura în sufletele noastre profi- 


tind de frica de dezordine si de o 
normală indignare, Oricare dintre 
spectatori, dacă nu este serios aver- 


unul 


ra 
tuzat, 


care 


poate să fie dintre cei 


team : 
mula nouă de film politico- 
social-politist, tocmai printr-un a- 
pel la elementaritatea emoțiilor, este 
potrivită subiectului, pentru că în 


momentele de criză și tensiune sen- 
timentele noastre elementare joacă 
un rol coplesitor, iar demonstraţia, 
pentru a fi eficientă, trebuie să nu 
ignore aceste zone, ci sä le străbată, 


Comisarul Bertone 


Enrico Maria . Saierno, 
industriaș sicilian și al cunoscutei 
violoniste de origină slavă Milka 
Storf, şi-a început cariera artistică în 
operetă (1948). Face parte apoi 
dintr-o companie” comică de provin- 
cie si ajunge în cele din urmă pe 
scena lui Piccolo Teatro -(Milano) și 
al lui Teatro Barberini (Roma). Este 
apoi director artistic al lui Piccolo 
Teatro din Genova. Mare iubitor al 
operei lui Dostoievski, Salerno a 
fämäs pentru spectatorii italieni ca 
un neuitat interpret (pe scenă și pe 
micul ecran) al lui Ivan din „Fraţii 
amazov" și al lui Vania din „Umi- 
şi obiditi". Totuşi debutul său în 
a fost fără strălucire. Roluri 
, de plan doi, prin anii. '50, pînă 
cînd, după aproape un deceniu, el se 
mpune ca un actor cu o deosebi á 
de persuasiune şi de o re 


fiul unui 


Kar: 
liti 
film 


uptă, tintind tot timpul s 

prindä, exagerind chiar in 
rdonate (aproape tot fil 

s „la minä”) si în neglijare minimei 
comoditäti a ochiului. Acelasi stil si in 
tratarea culorii — deci o unitate sa 
concepţie — chiar si in alternant 
(obositoare) între patetic şi E citesc, 
între povestirea anecdotei și dimen- 
siunea alegorică. Filmul şochează — 
nu numai prin calități, dar și prin 
defecte neobişnuite si poate 


tocmai de aceea ne lipsește o măsură 


de judecată obişnuită. Spectatorul 
eal al filmului este omul de cinema 
sal... omul fără nici o prejudecată 
de spectator: adică însuși eroul 
filmului. Această școală a filmului 
sud-american si cubanez este cu 
totul particulară. S-ar putea să aibă 
un viitor glorios — pe care încă nu-l 
sesizăm pe de-a-ntregul, ochiul res- 
pingînd unele imagini si ideea läsin- 
du-ne încă destule nedumeriri. 


Gelu IGNESCU 


marii lor înaintaşi, care de 
cadrul acestei cronici, ne poate 
multe despre evoluţia. nu. numai a 
societății italiene si în general a 
celei occidentale, dar şi despre gus- 
tul public, sistemul. de valori și evo- 
lutia artei cinematografice înspre 
acţiune 


u @ D 


directete, actiune si anume 


1 ctatorul, revoltat 
crima şi i tieälosia tinärului asasin in- 
dignat de neputihta poliţiei si a jus- 
titiei de a face Sege, pr 
cu aprobare acţiunea justițiară a 
unor particulari Neel care 
execută sumar asasini certi, dar apăr 
rati de subterfugii juridice. În ace 
fel, el se identifică firesc cu cetätea- 
nul mediu, obisnuit-si cumsecade, 
periclitat în fiecare clipă de criminali, 
Numai la sfîrșit acest spectator 
este făcut să înțeleagă că e vorba 
col şi mai mare, că justi- 
c, folosindu-se de îngri- 
i publice, suprime 


Întrucît o cronică este 
menită în primul rînd 
să emită o judecată de 
valoare, începem prin 
a spune că filmul italian 
„Poliția mulțumește“ 
este un film excelent, unul din cele 
mai bune pe care le vede spectato- 
rul român pe ecrane în ultimul an. 
Este pasionant și palpitant, cu o 
acțiune condusă precis, cu o tensiu- 
ne în creștere, cu biciuire de emoții 
care determină pe spectator să parti- 
cipe efectiv, să ia poziție față de 
întîmplările văzute pe pînză. 

Un al doilea plan însă îl constituie 
tematica socială ascuțită, problema- 
tica gravă privind mişcări si terfdinte 
din societatea italiană de azi. 

formula polițistă aleasă pentru 
a dezvălui aceste tendințe nu este 
întîmplătoare atunci cînd este vorba 
de o societate violentă, cu conflicte 
exacerbate. „Poliția mulțumește" 
este integrat noii şcoli italiene de 
film, şcoală legată de un spirit con- 
testatar de stînga, angajat politic, 
care se vrea lucid şi nu sentimental, 
şcoală din care fac parte Elio Petri, 
Damiano Damiani, Bellocchio și alţii, 
ultimul val al cinematografiei ita- 
liene de după marea perioadă a lui 
Fellini și Antonioni. O analiză a deo- 
sebirilor dintre tinerii regizori si 


inema 


cubanez 


„lumea nouă 
a ca orice altă 
orie a lumii de azi, este în parte 
ambiguă. Un delir "mistic, exaltant, 
dar inocent ca situaţie în sine, devine 
prin difuziunea în lume un scop, un 
prilej de speculă a unor interese — 
politice în speță. Revolta față de 
natură, care a născut în orînduirile 
primitive sau cvasi primitive, mituri, 
religii și profeti, se transformă într-o 
revoltă socială, face ca apoi prin ea 
să profite interesul politic și declan- 
şează pînă la urmă un delir al violen- 
tei ce distruge totul, nou si vechi, 
structuri si ființe, redevenind astfel 
un fel de religie a dezastrului, a 
apocalipsului. Cinematograful este 
destul de încăpător ca mijloc pentru 
a putea ilustra un asemenea subiect 
si filmul cu „Zilele apei“ este un fel 
de auto-sacramental, de mister hiper 
baroc, terifiant, sălbatic, carnivor. 
La abundența şi nervozitatea aces- 


Gala filmului 


Film cu o desfășurare paroxistie 
de temperament, de violenţă si de 
acțiune, „Zilele apei" se dovedește 
a fi pînă la urmă ٥ strante, 
stufoasă şi cu totul originală în cine- 
ma. Pornită, pare-se, de la un fapt 
real, creaţia regizorului Manuel Octa- 
vio Gomez (un nume care trebuie 
reținut) ne face să urmărim un amplu 
şi impresionant proces de mistificare 
a unei colectivități subdezvoltate. 
Umanitatea acestui film — dar mai 
cu seamă obiceiurile, reacţiile şi 
determinările ei — sînt pentru noi 
europenii exotice, amintindu-ne doar 
de fapte ce s-au petrecut în trecutul 
nostru foarte îndepărtat, pre-modern. 
Dar si așa, felul cum sînt înţele- 
se ideile, miturile și actele de sor- 
ginte europeană este cu totul altul — 
şi încă o dată ne face să ne gîndim și 
să vedem ce turnură, ce înţeles pot 
căpăta noțiunile pe care se bazează 
civilizația europeană atunci cînd ele 


, vävyä | ` peecrane 


> La ordinea zilei: filmul politic 


forţa plastică cu totul neobișnuită a 
imaginilor. 

400 de ani de istorie, cuprinsi in 
paranteza unui prezent tulburat și 
tulburător — filmul începe cu asa- 
sinarea -generalului Schneider și 
sfirseste cu un discurs rostit de pre- 
sedintele Allende — 400 ani reconsti- 
tuiti din casele orașelor moarte sau 
a celor rămase încă vii sau a celor 


„proaspăt născute, din evenimehte 


relatate de cei care le-au trăit sau 
din comentariul — foarte abundent 
şi, paradoxal, fără un cuvint de pri- 
sos. Un comentariu-argument, care 
suprapune peisajului, oamenilor, orä- 
șului, cifre, date, statistici, la fel de 
pasionante ca vorbele oamenilor. O 
istorie refăcută în egală măsură cu 
pätimä si luciditate, De fapt, exact 
acest amestec de patimă si de luci- 
ditate încarcă filmul cu substanţa 
Vie a adevărului. 

„Chile "71" nu este un documentar 
„poetic, nici un documentar „filos 
żofic". Poezia şi gîndul sînt subor- 
donate adevărului și lăsate sä răz- 


"bată liber numai din. imaginile de o 


rară frumusețe plastică, picturale 
aproape, dar de loc căutate, de loc 
făcute sau căutate doar în măsura 
în care frumuseţea lor, plasticitatea 
for, servește ideii de bază a filmului: 
aceea de a pune într-o lumină clară 
destinul unei ţări si al unui popor. 

„Chile "71" nu este o odă închi- 
nată timpului prezent —așa cum 
s-ar putea înțelege din titlu — ci O 
ciudată baladă, despre ieri, azi. şi 
mîine, Ciudatä, pentru că ea este 
în acelaşi timp plină de durere, 
de forță si de speranţă. Mai ales de 
speranță. Sperantä pentru azi şi 
pentru miine. g 

Mai ales .pentru miine. 


Eva SÎRBU 


Un documentar de lung metraj 
în care nu ni se arată elefanți sau 
zebre, Niagara sau aurul vikingilor, 
ci istoria unei țări și care reuşeşte 
să fie pasionant de la primul pînă 
la ultimul metru de peliculă, iată 
o performanţă de invidiat.,,Chile"71* 
reuşeşte această performanţă, cred, 
prin două imense calități: simţul 
cinematografic cu care regizorul 
Renzo Rossellini reconstituie in 0 
de -minute 400 de ani de istorie si 


lată moștenirea preluată de la guvernul Allende: 


& Secolul XVI: Chile se află sub conchistadori. @ Secolul XVII: 
populația decimată în război ajunge de la 1.000.000 la 200.000 de 
suflete. & Secolul XIX: Chile isi cîştigă independența este printre 
primele ţări aurifere din lume & devine exportatoare de grire O 
furnizează 62% din cuprul mondial & posedă cel mai mare depozit 
de salpetru din lume & se integrează în piața mondială. & 1857: 
Criză economică mondială. & 1873: Criză economică mondială 
rezultatul: Chile isi pierde echilibrul economic & intră într-un 
ciclu de subdezoltaree @ se refugiază în exploatarea salpetrului 
& capitalurile străire se amestecă & Chile pierde controlul asupra 
principalei sale bogății & salpetrul chilian imbogäteste Europa şi 
America de Nord. & 1880—1913: Anglia cîștigă 16.000.000 de lire 


e 1930—1970: 


doar 2.000.000. 


sterline; tara producătoare, 


monopolurile străine ciştigă de pe urma economiei chiliere o sumă 
echivalind patrimoniul țării acumulat în 400 de ani. Odinioară 
principal exportator de grine, Chile importă azi produse alimen- 
tare în valoare de 200.000.000 dolari. 


D 


Spectatorul se plinge .că atitea 
personaje secundare interesante au 
fost omise. (De pildă, Ellen, mama 
eroinei.) Dar uită că filmul a dat 
mai multă importanţă decît dăduse 
romanul acelei admirabile Belle, 
cocota cu suflet mare, singurul om: 
stimat de exigentul, dificilul Rhett 
Butler. De altfel, acest rol a fost 
magistral interpretat de Barbara 
O'Neil. 

Ca si in .Ghepardul", lumea care 
moare, magnificele funeralii ale unei 


1 21 


miine). Sca-leti nu-și zice, ca atitea 
sute da milioane de americani, 
nu-şi zice „Forget it!", adică uită! 
Nu. Ea nu uită. Luptă mai departe 
Imediat. Adică ... miina. Stiind bine 
că orice miine îşi are un alt miine, 
si tot asa, pină în vecii veacurilor. 
S-apoi alt aspect al acestei irlandeze. 
Fa este și bună si rea, si duioasă, si 
crudă. Îi suflă soră-si logodnicul, 
dar are accese de mare sentimenta- 
lism față da divina Melanie, duşmanul 


Festivalul de la Cannes o pre 
publicului internațional: în „lb 
metalurgistu!" doar spectatorilor 
italieni, Televiziunea dar mai ales 
teatrul italian îi aduseseră de cîţiva 
ani consacrarea talentului ei de un 
dramatism şi o forţă a tr lui 

totul ieșite din 
a văzut-o în sp 
Ronconi — „Orlan 


imi 


comic la tragic, tree 
eclipsind o trupă 


îi este 


rolul ziaristei, 
amica si confidenta comisarului Ber- 
tone. Dar aceasta face dovada regis- 
trului dram tit de divers pe care-l! 
stäpineste actriţa; E 


Argumentul social 


În 1948 parlamentul italian vota € 
lege prin care se anula pede 
capitală introdusă de Mussolini în 
1927. Opinia publică italiană a deschis 
atunci 9 amplă polemică privind 
oportunitatea acestei legi. 

În ultimii ani polemica s-a reactua 
lizat datorită apariţiei unor brigăzi 
„justiţiare“” armate, reprezentind 
grupări politice sau de afaceri, ٤ 
extremă dreapta, și care înțeleg. să 
aplice ad-hoc, pedeapša cu moartea 
celora pe care îi socotesc vinovați. 

„Poliția mulţumeşte“ ne pune la 
dispoziţie cîteva din dosarele polit 
arătînd mijloacele pe care acea 
le arẹ, sau nu le are, în combaterea 
fărădelegilor într-o țară capitalistă. 


SSS ٩ 


E سا‎ 

O imposibilă acțiune justitiarä 
(Mariangela Melato si Salerno) 
PST NN 
Mariangela Melato era cunosc 
pînă in primăvara acestui an — cînd 


Scenaristul Steno 


Regizorul „Poliţiei mulțumește” 
este mai bine cunoscut sub pseudo- 
nimul Steno, cu căre a semnat peste 
100 de scenarii şi idei în filmul 
italian din anii '40 pînă azi. Practic 
numele său e legat de opera cine- 
matografică a zeci de regizori 
italieni (Mättoli, Camerini; Soldati 
Costa, Monicelti, etc.). Dintre fil- 
mele realizate ca regizor amintim: 
„Infidelele” cu Gina Loilobrigida si 
May Britt, „Mica poștă” cu Alberto 
Sordi si Franca Valeri, „Un american 
la Roma" cu Alberto Sordi, ,Unora 
le place rece" cu Ugo Tognazzi si 
nenumärate filme cu Toto. Cu acest 
ultim film, Vanzina se angajeazä si 
el pe drumul filmului politic, 


Violenţa anarhicä si violența organizată 


ultumeste) 


(Politia mi 


Pe aripile vintului" 


cu celelalte sfirsituri de lume cărora 
era convins cä le va putea supra- 


vieţui. 8 


O imensă descurajare, o imensă 


oboseală cuprinde pe acest om care 
priveaviața ca un judecător sever si 
ironic. În schimb Scarlett, personajul 


cel maiticsitde contradicții si absur- 


precumpănitoare a per- 
feminin Scarlett O'Hara. 
js! Ashley este foarte şters, 
¥ نما‎ Butler, în ciuda admirabilei 
3ri a lui Clark Gable, este 
= precumpănitor decit fusese 
cam,ingrat si cam 
de deştept cate are 


MIL 


= ms dreptate față de toţi, ditäti, Scarlett nu se dă bătută. La ei de moarte. E plinä de contradictii, întregi bucăţi. da Istorie care piere, 

m= == că vu o are. Butler se înca- sfîrşitul ې‎ ee ri Ale ma! cusurgioaică, aşa cum sînt irlandezii, toate acestea cereau tehnicolorul. 

es غ‎ ei în atmosfera de lume infrintä din toți membrii acestei şi tot ca ei, cu mare vocaţie pentru Și a fost o mare performanţă 

== ===. mai ales cînd descoperă lumi de înfrînți. Dar va continua sä problemsle insoiubile. Graţie genia- tehnică realizarea acestui film din 

21 سي‎ mm ze iubind atit de indärät- spună vorba-cheie, vorba cu care Gr RAN Vivi L وا په‎ 1938, care aproape că atinge perfec- 

== = Marele, lungul său rezolva ea toate problemele, vorba e! actrițe Vivien Leigh, acest Per ` ta rehnicolorului de astăzi. 

fără motive pre- ei favorită: , Y'll think of it tomo- sonaj filmul îl pictează încă mai H‏ „ سور 
=œ = vaturalä, împreună row“ (O să mă gîndesc la asta bine, încă mai tare decit romanul. DL SUCHIANU‏ 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


Violenţa este inevitäbilä; cred 
îñsă că in film ea este prezentată 
în mod dureros, ca o necesitate 
tragică. 2 
(Gillo Pontecorvo, regizorul 
Queimadei, despre filmul 
politic) 


Lecţia istoriei 


„Queimada“ te obligă să con- 
stati cu uimire cum lecţiile. 
istoriei nu pot fi niciodată învă- 


(Gordon Gow fn „Films 
and Filming") 


pentru Alger“ se povestea un sfirsit 
de drum si dè epocă, aici — un înce- 
"put. Cît despre aventura roman- 
tică, ea säläsluieste în spectaculosul 
de tip superproductie al naraţiunii 
cinematografice si în accentul pus 
pe cele două personaje principale, 
excelent interpretate de Marlon 
Brando şi Evaristo Marquez. a căror 
relaţie e atît de complexă— prietenia 
subiectivă şi dusmänia obiectivă care 
îi apropie si îi desparte totodată» 
Pontecorvo încearcă să scrie o 
lecţie despre istorie, despre mersul 
ei. Și chiar dacă pe alocuri lecţia 
poate fi acuzată de didacticism, în 
cele din urmă însăşi istoria, cea de 
ieri ca şi cea de astăzi, îi confirmă 
spusele. 


Eva HAVAŞ 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Gillo Pontecorvo. Scenariul: 
Franco Solinas, Giorgio Arlorio. 
Imaginea: Giuseppe Ruzzolini si 
Marcello Gatti. Cu: Marlon 
Brando, Evaristo Marquez, Renato 
Salvatori, Dana Ghia, Valeria 
Ferran-Vanana, Gianpiero Alber- 
tini, 
چ چ‎ 


Partenerul lui Brando 


Pontecorvo a distribuit în rolul 
conducătorului negru al răscoalei 
pe Evaristo Marguez, un fost 
muncitor pe plantațiile de trestie 
de zahăr, un om care nu văzuse 
în viața lui un film, în schimb 
ştia o mulțime de lucruri despre 
trestia de zahăr. 


O necesitate tragică 


= 


Cînd o situație istorică este 
matură, devine necesar un ele- 
ment organizatoric care să pro- 
voace explozia. 


insula Queimada se revoltă, sfätuiti 
de un agent englez — interpretat de 
Marlon Brando — si conduşi de un 
fost hamal din port; sclavii cei ima- 
ginari luptă, mor şi omoarätotodatä, 
la fel de imaginarii colonialisti por- 
tughezi, eliberindu-si insula şi pe ei 
înşişi. După 10 ani de tăiat trestie, 
muncitorii exploataţi acum de un 
guvern autohton se răscoală din 
nou, conduşi de acelaşi fost hamal 
din port. Acelaşi agent englez vine, 
de astă dată, pentru a înăbuşi răs- 
coala si reuşeşte, Guvernul autohton 
cade. În locul uniformelor portugheze 
de la începutul filmului, ecranul este 
invadat de uniforme engleze. O po- 


veste spectaculoasă, o poveste întru - 


totul „imaginară“, 

Cînd încă lucra la film, regizorul a 
declarat într-un interviu că va.in- 
cerca să îmbine „aventura romantică 
cu filmul de idei“. Ceea ce a si 
făcut. Ideea ,Oueimadei" — ca si 
construcţia dramaturgică de altfel — 
este aceeași cu cea din „Bătălia 
pentru Alger“ :lupta pentru indepen- 
dentä naţională a popoarelor exploa- 
tate din colonii. Chiar si personajul 
contradictoriu al agentului englez 
poate fi asemănat cu cel al generalu- 
lui Mathieu. Doar că, dacă algerienii 
se aflau la sfîrşitul unei lupte de un 
secol, negrii din insula Queimada se 
aflau abia la începutul ei. În „Bătălia 


O super-vedetă în dialog cu un neprofesionist 
Marlon “Brando și Evaristo Marquez 


ueimada 


erau spaniolii. Dar guvernul spaniol 
a protestat vehement, a interzis 
echipei să filmeze pe teritoriul pe= 
ninsulei Iberice si a ameninţat cu 
boicotarea filmului. Așa că echipa s-a 
refugiat cu filmările în Columbia, 
iar un salvator „i“ aaplanat scandalul, 
dînd sonoritate portugheză titlului. 
Firesc, și colonialiştiiau căpătat uni- 
forme portugheze : ca şi cum haina 
ar schimba ideea. 

Undeva în secolul XIX, o insulă 
populată de negri se ridică împotriva 
stăpînilor albi. Răscoala e tot imagi- 
nară, deși cam în același timpa avut 
loc o răscoală asemănătoare, reală, 
în Haiti. Așadar, populaţia de sclavi, 
cultivatori de trestie de zahăr din 


În 1966, numelelui Gillo 

Pontecorvo se impunea 

nema tuturor cu „Bătălia 
pentru Alger“, film dis- 

tins cu premiul italian 

anual „Panglica de Argint“ او‎ cu 
Leul ` San Marco la Veneția. 
Si totuși au trecut încă trei ani 
pînă ce Pontecorvo să poată semna 
un nou film, Era evident vorba tot 
de un film politic. Filmul era intitu- 
lat „Queimada“, adică „cea arsă”. 
Queimada este o insulă imaginară 
din Antile, în care focul se dovedise 
a fi singura cale eficientă de repre- 
salii împotriva răscoalelor popula- 
tiei. În scenariul original, insula se 
numea Quemada și colonialiştii säi 


22 N 


pe ecrane 


— vy, Sg, Zë. Cum, ep. ص‎ an OT 


La ordinea zilei: filmul politic 


inscripție a fost pusă în amintirea 
carbonarilor Targhini si Montanari, 
decapitati aici, în anul Domnului 
1825“. 

Abia acum aflăm că am asistat la 
o poveste adevărată. , 


Adina DARIAN 


gen 
Coproductie italo-franceză. Regia si 
scenariul: Luigi Magni. Imaginea: 
Silvano Ippoliti. Cu: Nino Manfredi, 
Enrico Maria Salerno, Robert Hos- 
sein, Renaud Verley, Claudia Cardi- 
nale, Britt Ekland, Ugo Tognazzi, 
Alberto Sordi. 


toric, refuzind esarfa neagrä si stri- 
gînd cu o ultimă suflare parola car- 
bonără „sănătate si fraternitate". 
lar spectatorul așteaptă parcă să 
apară din mulţime un călăreț salva- 
tor, să-i elibereze pe ostatici -și 
să ucidă pe judecătorii-călăi. Happy- 
“end-ul pare inevitabil. 

Dar nimic. Nimeni nu mişcă. Ochii 
inläcrämati ai Giudittei privesc ne- 
putinciosi. Şi ghilotina cade. 

Abia acum, în final, filmul schim- 
bă tonalitatea, Farsa a încetat. Cor- 
tina a căzut. Istoria e necruțătoare. 
Aparatul cuprinde în rotirea sa ce- 
lebra poartă din Piazza del Popolo 
si'se apropie încet de o placă săpată 
în coloanele de piatră: ...,aceastä 


l-ați mai văzut in: 


Tată de 


Nino Manfredi: Veneţia, luna si tu; Adorabile și mincinoase; 


families; Operaţiunea San Gennaro, Made in Italy. 
Enrico Maria Salerno: Lunga noapte a lui '43; Era noapte la Roma; 


Poliția “mulţumeşte. 


Statornicia raţiunii; 


Claudia Cardinale: Cartouche; Ghepardul; Rocco și frații săi; Fata 
lui Bube; Profesioniştii; Cind se arată cucuveaua; Cortul roşu; 
Frumos, onest, emigrat în Australia. 


i Madame. Sans Gene; „parte- 


Robert Hossein: În umbra legii; Sentin 


ner al Angelicăi; Canaliile; Jocul care ucide. 
Renaud Verley: În premieră pe ecranele noastre. 


Britt Ekland: După vulpe, 


Ugo Tognazzi: Marșul asupra, RomeifFotä de familie; O chestiune de 


onoare; Monstrii. 


Alberto Sordi: Patru pasi în nori; Veneţia, luna şi tu; Medicul si vra- 


Viaţă dificilă; 


Gardianul; Cu toții acasă; 


ciul; Marele “război; 


Învățătorul din Vigevano; Made în Italy; Un italian în America; O 
afacere; Frumos, onest, emigrat în Australia. 


EE 2 


ind: sănătate! 


= 


strig 


Salerne 
Ekland 


urcă De 0 


aibă cistig de cauză asupra istoriei: 
ei doi urcă treptele eșafodului cu 
gesturile clasice ale eroismului re- 


PER SE Es 


Condamnatii 


Citiva sträluciti si foar- 
te populari actori ita- 
lieni şi francezi, in to- 
luri aproape egale 
(pentru a nu crea false 
ierarhii, genericul îi 
prezintă în ordinea apariţiei) cutreie- 
ră străzile, pieţele şi podurile Cetă- 
tii Eterne, costumati in veșmintele 
secolului trecut, intrati in rolurile 
celor ce au jucat pe scena istoriei 
momentul revoluției Carbonarilor. 
Într-o Italie färimitatä în stätulete, 
tiptä arivalitätilor alimentate de noul 
imperiu napoleonean şi de vechiul 
imperiu habsburgic, mişcarea Carbo- 
narilor a ridicat steagul luptei pentru 
eliberare, unitate şi independenţă 
națională. d E 

Abordind o temă istorică gravă, 
regizorul Luigi Magni o tratează 
pe un ton glumet, inspirat din farsa 
populară, înrudit intrucitva cu verva 
si qui:pro-quo-urile goldoniene. Glu- 
ma biciuitoare loveste färä crutare nu 
numai in cotropitorul străin, dar 
şi în guvernul clerical. Ea este mi- 
nuită cu farmecul şi inspiraţia unui 
sugubät arlechin, maestru în vorbe 
de duh, care găsește în Nino Man- 
fredi interpretul aşteptat. 

Astfel, în stilul războiului, sau 
aici al revoluțiilor în dantelă, pã- 
trundem în catacombele societăţii 
secrete a Carbonarilor, asistăm la 
proba «urajului, asculsăm tinguirile 
de dragoste ale frumoasei Giuditta 
(Claudia Cardinale) sau privim un 
asasinat. Totul pare însă o glumă. 
O glumă frivolă, dar care in fiece 
clipă „poate să-și schimbe masca in 
tragedie. Bufonada culminează cu 
apariţia  preotului-duhovnic, un 
Sordi extrem de cabotin care propă- 
văduieşte viata de apoi în schimbul 
celei pämintesti a celor doi carbo- 
mari condamnaţi la moarte (Robert 
Hossein şi Rengud Verley). 

Nici măcaf condamnarea nu pare 
cutremurățoare, de vreme ce aceşti 
doi osinditi găsesc încă forța si buna 
dispozitie de a cinta la chitară, 
Pină în ultima clipă, farsa pare să 


inema 


scenaristul Suliko lgenti (să. _ 


Filmul educativ, dar nu moralizator 


Cu astfe! de imagini, aparent obis- 
nuite, 
ne reamintim că „Tatăl soldatului“ 
purta aceeași semnătură) a știut şă 
realizeze, împreună cu regizorul, 
و‎ operă plină de poezie, de lirism 
ce invită la profunde reflecţii. Fap- 
tele de viață pe care le vedem pe 
ecran, cuprind sub aparente banale 
nu numai destinul unui personaj, ci 
al unei întregi generaţii. Ardoarei 
tinereţii îi este contrapusä intelep- 
ciunea liniștită a maturității: Nimic 
epopeic, nimic hiperbolizat, totul e 
redat la scara omului, frumos pentru 
„că e firesc. Un poem fără rime în 
ritmul imaginilor prezent-trecut, ale 
eclerajului clar-obscur si ai monta- 
jului abrupt. Actriţa Sofiko Ciau- 
reli, desi tînără pentru acest rol, 
face dovada unei maturitäti artistice 
pentru care a fost răsplătită la Fes- 
tivalul unional de la Tbilisi cu pre- 
miul pentru cea mai bună 'interpre- 
tare. La acelaşi festival, filmul a pri- 
mit Premiul pentru cel mai bun film 
ce zugrăvește omul sovietic contems 
poran. De asemenea, filmul a fost pre- 
miat la Festivalul de la San Sebastian. 


lulian GEORGESCU 


Producţie a studiourilor sovietice, 
Regia: Sota Managadze, Nadar Ma- 
nagadze, Scenariul: Suliko  Igenti, 
Imaginea: Givi Racivelisvili. Cut 
Sofiko Ciaureli, Grigol Titaisvill, 
M. Servasidze, G. Cicinadze. 


de cineasti 


tare“ si „Căldura miinilor tale“. 

& Sofiko Ciaureli este fiica 
cunoscutului regizor Mihail Ciau- 
reli („Poveste despre o fată). 
Sofiko este cea mai populară 
actriță  gruzină, şi se poate 
mîndri cu o performantă mai 
puțin obişnuită: în „Culoarea 
granatei” ea a interpretat nu 
mai puțin de cinci roiuri diferite 
ca vîrstă, temperament si psiho- 


logie. 


aeriană 


a studiourilor “coreene, 
: Kim Dok Ghiu. Scenariul: 
Kim Se Riun. Imaginea: Cijon Bon 
Ci, Em Bok En. Cu: Cijen En Hi, 
Hvan Hak lun, Cijen Du En, Cijo 
Sek Sir. ® ; - 
TI KISS SETS EE 

Virtuozitätile acrobatice ale artiş- 
tilor coreeni în arenă nu au nevoie 
de nici o pledoarie în favoarea artei 
lor, Circul a avut, are și desigur va 
avea întotdeauna fan-ii -săi. Este 
ceea ce demonstrează frumoasa lucrä- 
toare din sera de flori. intriga pra- 
priu-zisă, ca de obicei în acest gen 
de filme, rămîne colaterală, atenția 
spectatorului concentrîndu-se acolo, 
în. mijlocul  areng circulare, sub 
fascicolul. reflectoarelor, unde îndrăz- 
neala si gratia, efortul si surisul se 
întîlnesc într-o atît de. perfectă 
armonie. 


(continuare. în pag. 55) 
٩ i A 


Al 


Familii 
Sr 
@ Sota Managadze, unul dintre 
cei mai valoroşi regizori sovietici 
din generaţia virstnicä (, Maestrii 
baletului gruzin“, „Floarea ză- 
pezii", „Nana“, „Baladă din Huv- 
sursk“, „Cine călăreşte calul”) 
semnează de cîţiva ani şi alături 
de fiul său, Nadar Managadze, care 
a debutat ca regizor de teatru. 
Dintre filmele pe care tatăl şi 
fiul le-au realizat impreună cită 
„Ostrovul rästignitilor*, 


Călătorie 
pentru un suris 


Producție a studiourilor poloneze, 
2/0: Stanislaw Jedryka. Scenariul: 
Adam Bahdaj. Imaginea: Stanisiaw 
Loth. Cu: Henryk Golebiowsk, Filip 
Lobodzinski, Alina Janowska, Krys- 
tyna Borowicz. 
poe a SSS erau asa cuc] 
Subtire, această poveste cu doi 
puşti. care, după ce-și uită acasă 
banii, fac auto-stop să ajungă la mare 
unde sînt așteptați de nelinistite 
mame, Cei doi, Poldek și Dudus, 
sînt parcă personaje de desen animat 
şi aventurile lor vesele- (dintr-un 
camion frigorific într-o căruță cu 
ţigani, etc.) sînt făcute sä amuze 
alți puști cam de vîrsta protagonişti- 
lor. Căci vîrsta e aici o barieră, şi 
cum noi ne aflăm de cealaltă parte a 
ei atenţia ni se risipește si gindu- 
rile-si iau zborul. Pentru noi această 
surîzătoara călătorie duce mai de- 
grabă spre tara somnului. 
Dan COMSA 


E tînără, se vede coborind 
valea înverzită ca să-și umple 
ilciorui la același izvor. Voci vesele 
de copii îi urnplu casa și curtea. Tim- 
pul se învolburează. Furtuna revolu- 
tiei primenește totul. Fiul cel mare 
aduce în casă portretul lui Lenin. 
Dar boiul civil îi răpește mamei 
bucuria de a-și mai revedea feciorul. 
Viaţa pare să revină la normal. Cel 
de-al doilea. băiat munceşte si iu- 
şte omenește, Războiul izbucneste. 
voluntar să 


tribut dat vieții; nu morții. Asta 
bine a Sidonia.. Ul- 

miini de 

simbol 


Ghedri 


Marionas 


nile organelo 
ii 50 împotriva 
naționaliste 
urnarea puter i 
e conceput si real 


e succed. într-un ritm 'apropiat de 
cel a! timpului real, în peisajele 
Si 


sajele 
ale incetosatelor păduri din 
deu în care susp i 
o notă de mister. 


filonu} polițist, 
ologicä si excelentul interpret 
are este losif PBudraitis.— în rolul 


ofiterujui de securitate deghizat în 
student, sînt incontestabile elemente 
de atracţie, 3 

1. G. 


inema 


دو 0 


nind din prezent, întorcîndu-se spre 
trecut, proiectindu 
încearcă să deslu 


turi dintre fap 


de mîine, 
rind să sur 
emoția în s 


condiţiei” umane, fi 
drame colaterale. 
Sidonia merge la iz 
a facut asta. U 
apei se umple 
ce gîndurile o poartă i 


Vara 
bărbaților 


Producţie a studiourilor sovietice, 
Regia: Marionas Ghedris. Scen 
Aleksandr lurovski si S. Saltianis. 
Imaginea: Alghimantas Moţkus, Cu: 
losif Budraitis, Antanas Surna, Bro- 
nius  Babkaiskas 
EIE RE E همهو‎ 
Studidurile sovietice lituaniene (35 
de filme de la înființare) au reușit 
să se impună datorită filmelor isto- 
rico-revolutionare prin care cineastii 
lituanieni au reconstituit în special 
perioada conflictelor politice si a 
luptelor de clasă din Lituania postbe- 
lică, (Paşi. în noapte“ și „Nimeni 
nu vroia să moară” au rulat şi la noi.) 


24 


MUUT MULTI ni, 
Gope. 


IO ani 


Multumim cititorilor noştri, adică ju- 
decătorilor noştri, judecătorilor severi şi 
judecătorilor indulgenti. Convingerea noas- 
tră este că va mai trebui să trecem încă 
probe grele pină vom reuşi să-i multumim, 
deopotrivă şi concomitent, si pe amatorii 
de poze colorate şi pe admiratorii «Fragilor 
sălbatici». 

Mulţumim colaboratorilor nostri, scriitori 
reputați, regizori de prestigiu, oameni de 
cultură de înaltă ținută, critici exigenti, 
care au onorat paginile noastre cu numele, 
cu competența, cu talentul lor. 

Mulţumim celor care ne iubesc. Dragostea 
lor ne dă cea mai grea neliniște: cum să 
facem să n-o dezamăgim? 

Mulţumim cu recunoştinţă celor care nu 
ne iubesc. Nedragostea lor ne dă aripi, 
căci aripi se numeşte incäpätinarea de a 
forța propriile noastre limite si a spera me- 
reu: da! se poate și mai bine. 


Ecaterina OPROIU 


10 ani de efort, 
10 ani de sperante. 
Ce frumoşi ani grei! 


în care am trecut prin multe greșeli, dar 
niciodată prin păcatul de a nu crede, a nu 
crede cu incäpätinare că se poate si mai 
bine! 

Mulţumim cu recunoștință celor care 
ne-au îndrumat. Le mulțumim pentru încre- 
dere şi mai ales pentru că au stiut să facă 
din îndrumare o scoală a demnităţii. 

Multumim celor care ne. tipăresc. Cole- 
gialitatea lor exemplară ne dă sentimentul 
că fiecare pagină ar trebui să poarte contra- 
semnătura lor. 


Nu spun că n-am trece pe lingă 
o clipă frumoasă, dacă cineva 
ne-ar sopti: cu această cronică 
ați reuşit! Ati reușit să vă faceţi 
crezuti. Ati reuşit să miscati o 
inimă, un grăunte de nisip, o idee intepenitä. 
Cuvintul «bravo» e minunat, dar ne pro- 
punem să trecem sărbătoarea fără toasturi. 
implinim 10 ani si 10 ani înseamnă pentru 
o revistă sau că a depășit sau că mai are încă 
mult pină să atingă virsta paginilor festive. 

Sintem destul de copti ca să ştim ce tre- 
buie să vrem. Sintem, sper, destul de lucizi 
ca să înţelegem că pînă la urmă cea mai fru- 
moasă solemnitate rămine tot nemulțumirea 
de sine. 

Aceste 10 pagini conţin o trecere în re- 
vista, incompletă, desigur, a 10 ani de film. 
De film in general si în primul rind de film 
românesc. Aceste 10 pagini sînt pentru noi 
un rezumat cînd grav, cînd autoironic a 
10 ani de efort, de bucurii, de candori, de 
proiecte nesăbuite, de intransigente, de 
gafe. de intenţii curate, de eşecuri. Zece ani 


TTT 


10 ani in 10 pagini 


«Voiesti să cunoşti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei să-ți placă? 


I.L. Caragiale 


Priveste-le de departe 


tionat. Sä nu discutäm ca si cum pinä miine la ora 
2 si 45 de minute trebuie sä inoväm ceva in cinema- 
tograful mondial pentru că trece viața pe lingă 
noi si toate inovațiile odată cu ea»... 


lulian Mihu: «Se spune pe bună dreptate: «Am 
o idee de film sau: «N-am o idee de film !» În aceasta 
constă tot secretul, să-l găsim pe cel care spune 
cea de-a doua frază. El știe ce-i aia cinematograf!» 


Mircea Mureșan: «Cred că pentru un film 
definit mai mult prin acţiune, mi-ar place dialogul 
lui Hemingway; pentru un film de idei, mi-ar 
conveni stilul lui Malraux... Specifice sau nu, astep- 
tăm scenarii bune de la tovarășul Eugen Barbu, 
participant la discuție». 


Unele afirmaţii sînt discutabile, dar scenariul 
rămîne, număr de număr, prima problemă la ordinea 
zilei: 

lon Bäiesu: «Personal, mă gîndesc la un ciclu 
cinematografic despre marea epopee a colectivi- 
zării agriculturii. As începe cu un film (si ce film 
ar putea ieși!) despre Lazăr de la Rusca, eventual 
un poem cinematografic pe versurile lui Deșliu. 
Un scenariu teribil de film poate povesti într-o 
singură seară Maria Zidaru, cunoscuta presedintä 
din Păulești»... 

Eugen Mandric: «...trebuie să recunoaștem că 
n-avem timp să ne punem probleme de tipul «sin- 
teză sau specific». Nu şi le-a pus «Valurile Dunării», 
nu si le-a pus «Setea», și ne-au plăcut, ne-au emo- 


1963 


Apare revista 


de film!), Gh. Tomozei (interviuri, 
reportaje, crochiuri de patru rînduri!), 
Silvian losifescu (cronici si intervenţii), 
lon Mihăileanu (cronică), lulian Mihu, 
Gelu lonescu (articol despre Renato 
Salvatori), S. Damian (dialogind cu 
E. Simon despre critica de film). ® La 
rubrica «Dialoguri cu cititorii», se afir- 
mä cä Greta Garbo a cäzut pradä unui 
autocult anticreator! e Mircea Drägan 
zice: «Încă nu am văzut un cineast care 
să se bucure că filmul său n-a avut 
succes de public».e E anul debuturilor 
lui lon Caramitru, Gh. Dinică, Şerban 
Cantacuzino, Sebastian Papaiani, al Mag- 


dei Popovici si al Leopoldinei Bälänutä. 


e irina Petrescu ar vrea să fie Otilia 
dacă se ecranizează romanul, Florin 


Piersic o asigură: «Într-adevăr semeni 
cu Otilia, tu poti fi Otilia...» 


«Ghepardub' 
Un secol in 200 de minute 


Voci naive 


«La «Nu vreau sä mä însor», 
se punea problema ironizării 
unui responsabil cultural ca- 
re-și ducea activitatea super- 
ficial. S-au ridicat voci naive 
în studio care se temeau ca 
nu cumva sä se simtă jigniti 
responsabilii culturali». (Ma- 
nole Marcus—iîntr-o discuţie 
despre comedie). 


Telexul anului I 


e La Cannes e încoronat «Leopardul» (numit în unele cronici si 


«Ghepardul») e Festivalul de la Moscova premiază «8,1/2» al lui 

Fellini e Premiera primului film românesc pe ecran lat, istoricul 

«Tudor».elanuarie 1963: apare primul număr al revistei «Cinema». 
Redactor-şef: Victor Iliu. 


col in 200 de minute», «Leopardul», 
«Un erou al timpului nostru: A. Ba- 
talov», «Un criteriu de apreciere: far- 
mecul actorului» e Întrebare: «Cum 
va fi «Pasi pe lună»? Gopo: Formidabil! 
e Scriu: Ov.S. Crohmălniceanu despre 
Tarkovski («poezia lui e ca la Rimbaud, 
iluminare...»), Ford, Fellini, Buñuel, 
Tau, Alov şi Naumov, Vigo, Wyler, 
Kawalerowicz; Eugen Simion (cronică 


Unde e filmul ...? 


«Care sint filmele care n-ar trebui să lip- 
sească din producţia apropiată? Foarte mul- 
te! S-a făcut un film despre Tudor Vladimi- 
rescu. Foarte bine! Lipseşte un film despre 
evul mediu românesc (ah, ce epocă, ce cine- 
matografică e povestea vieții lui Mihai Vitea- 
zul!). Cinematografia noastră nu a adus pe 
ecran pină acum chipul lui Bălcescu și asta 
e ceva mai mult decit o neglijență! Unde e 
filmul despre Eminescu? Unde-i filmul «Crai 
de Curtea Veche»? (Eugen Barbu—des- 
chizind o discuţie despre scenarii). 


iulie». e «Candoare» profesională: re- 
vista povestește în imagini un film 
românesc. Neapărînd încă hirtia galbe- 


nă,pozele sînt de o excelentă calitate. 


e Mese rotunde despre: «Comedia 
românească și stadiul ei de dezvoltare», 
despre «autenticitate în filmul docu 
mentar». e Titluri: «Doris Day o in 
locuiește pe Marilyn Monroe», «O 
tragedie supremă: «Electra», «Un se- 


Filme românești realizate în 1963 


: Scurt metraje D E A lită ji 
g metraje BET ocumentare ctualități nimatie 
D p [Mad RS] nd 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Partea ta de vină» 2 «Sub cupola albastră» 3 «Cinci oameni la drum» 
4 «Lupeni '29» 5. «Vacanță la mare 6 «A fost prietenul meu» 7. «Cerul 
n-are gratii» 8 «Lumină de iulie» 9. «Codin» 10. «La virsta dragostei» 
11. Tudor. 


„Cinema“ 


Prima noastră 
obsesie: 
scenariul 


e Un redactor al revistei observă că 
B.B. face de 10 ani cinema dar «nu 
există nici o analiză a posibilităților ei» 
e Regizorul de documentare Mirel 
Uiesiu vrea să facă un film în 5 scheciuri 
axate pe ziua de salariu, luindu-i ca 
scenaristi pe Fänus Neagu, Velea si 
Mandric. e Antonioni considerä cä 
«fluieräturile cu care a fost primitä 
«Aventura» i-au fost foarte utiles ein 
cronica revistei, la același film, se afir- 
mă că «Antonioni e vinovat doar în 
mică măsură de faptul că în jurul filme- 
lor lui s-a creat o modă».e Un regizor 
susține despre filmul unui coleg, «Lu- 
mină de iulie»: «Poate că niciodată 
nu m-aș fi încumetat să aștern pe hirtie 
cuvinte despre Bărăgan, dacă din pîn- 
tecul lui bogat în grine, cirezi de vite 
si turme de oi n-ar fi ieșit de curînd 
şi un făt de celuloid»: «Lumină de 


«Tudon: 


Într-un singur an: 5 199 897 de spectatori 


„„Jeri ca si azi 


Chestiunea dialogului s-a 
mai pus și altă dată, la discuta 
rea altor filme românești. Repli 
cile sînt spuse cînd cu o solem 
nitate rituală, cind într-un mod 
prea crispat și mecanic. Am 
urmări! atent replicile care vizau 
o anumită intimitate. Cu tot 
excesul de suavitate și frumu- 
sete stilistică, ele mi-au apărut 
aride, ca răspunsurile unui can- 
didat la întrebări despre o știință 
neiînțeleasă». (Eugen Simion 
— Într-o cronică la un film 
românesc). 


10 ani in 10 pagini 


«...Ceea ce pare scandal este avint, ceea ce pare agitaţie esie de fapt viața» 


George Călinescu 


ne-am propus să transformăm platoul în muzeu 
etnografic»... 


Radu Gabrea (student, anul II, regie): e Eu 
cred că o problemă pusă e mai prețioasă decit re- 
zolvarea «cu bine» a filmului»... 


Gopo: «A face filme, a fi regizor de filme este o 
meserie nouă — nu are încă 100 de ani; se practică 
la noi cam după ureche, nu avem un stil propriu 
şi totuşi unele dintre filmele noastre seamănă între 
ele, ca și cum ar fi făcute de același scenarist, de 
același regizor, același muzician și parcă aceiași 
actori rași si tunsi la același frizer»... 


o Anul «Umbrelelor din Cherbourg». o Anul «Străinului». o Anul 


Din prefăcută modestie trecem pente numele 
criticilor. Deci: 


Mihai lacob: e La noi se discută mult și aca- 
demic despre căutări fără ca înainte să se fi atins 
nivelul corectitudinii»... 


Lucian Bratu: «...Nu știm deocamdată să ne 
condensäm si să povestim laconic»... 


Mircea Drägan (filmind «Neamul Soimäresti- 
lor»): «...Nu ne propunem sä turnäm scene cu 
montäri formidabile, cu poante unice, nu vom tri- 
mite in focul reflectoarelor armate uriase... Nu 


Eroii anului II 


primului Pelican alb la Mamaia. 


«Cinema» 
si 
regizorii 
intr-o caldä 
infruntare 


Luminä de August : 
«Sträinub 


Impresia... 


«Să fim drepți, există im- 
presia, justificată de practica 
de pînă acum, că regizorii stu- 
dioului «București» se împart 
în două categorii: o «elită» ar- 


tistică care realizează super- 
producții pe teme cit se poate 
mai istorice, şi un număr de 
regizori care «promit» si pe 
care, pînă să creeze ceva des- 
pre viata scitilor, îi punem să 
facă încercări cu teme contem 
porane». 

(Citat dintr-un editorial) 


Atitudinea... 


«...Sint cu totul nesatistäcä 
toare preocupärile grupelor de 
creatie ale studioului in tratarea 
subiectelor inspirate din viața 
de azi a ţării... Studioului ii lip- 
sește o atitudine activă. Vine 
cineva cu un scenariu de actu- 


alitate, bine. Nu vine, hai să 
facem «Calea Victoriei» sau, 
şi mai rău, să ne mulțumim cu 
fitecel subiectel care se pe- 
trece in 1963». (Citate dintr-un 
articol «de fond», decem- 
brie 1964 ) 


plină vară» si că i-au displăcut «Pasi 
spre lună» şi «A fost prietenul meu», 
film sub orice critică. O Stefan Cio- 
botărașu mărturiseşte că actorii lui 
preferați sînt Charlie Chaplin și Charles 
Laughton, iar la întrebarea dacă mai 
scrie sonete răspunde: «Mai scriu»... 
O Ancheta lui «Corriere della sera» 
stabilește că cele mai bune artiste ale 
tuturor timpurilor sînt (cu majori- 
tate zdrobitoare): Greta Garbo, Mar- 
lene Dietrich si Bette Davis. ® Citi- 
toarea Caterina Tatiana din Craiova 
scrie revistei: «Pe Sara Montiel o am 
în zece fotografii si o voi cumpăra me- 
reu, ea este singura artistă care m-a 
cucerit cu dulceata, cu feminitatea si 
frumusețea ei; Sara este steaua co- 
lectiei mele si în fiecare seară, înainte 
de a mă culca, o privesc şi o admir — 
şi cînd am timp mai mult, insir pe pat 
toate actrițele (bineînţeles, portre- 
tele lor) şi le compar cu Sara»... و‎ 
La sfirsitul anului, se sărbătoresc 15 
ani de cinematografie socialistă — ar- 
ticolul omagial se încheie astfel: «Co- 
pilăria, cu toate naivitätile ei, a rămas 
înapoi... Am voi să împerechem două 
lucruri, care nu stau totdeauna lesne 
laolaltă: tinereţea curajului și maturi- 
tatea chibzuintei». 


O Se scrie negru pe alb: «Documen- 
tarul nostru apare azi în ochii unor 
competențe de prestigiu internatio- 
nal ca «o școală românească în toată 
puterea cuvîntului»... O Marele is- 
toriograf polonez Jerzy Toeplitz pu- 
blică număr de număr o «Istorie vie 
a filmului». O Gellu Naum ţine cronica 
filmului de animaţie O Mircea Säucan — 
«Cronica sunetului». & Savel Stiopul — 
«Cronica imaginii» O Mircea Mureșan 
scrie că «Un suris în plină vară» al lui 
Saizescu e un pas înapoi față de «Doi 
vecini». O Eugen Barbu intervine şi-l 
acuză pe Mureşan de invidie profe- 
sionalä.& Marcel Breslasu sajută «Me- 
moria trandafirului», filmuletul de de- 
but al lui Sergiu Nicolaescu. O 
Sergiu Nicolaescu spune că -«Pasi 
spre lună» al lui Gopo are idei colo- 
sale. O Dinu Săraru nu recunoaște in 
«Dragoste lungă de-o seară» talentul 
lui Horea Popescu, autorul unor mari 
spectacole teatrale. O Festivalul anual 
de la Cannes consacră «Umbrelele 
din Cherbourg», filmul în care oamenii 
în loc să vorbească normal — cîntă 
normal. O Festivalul naţional de la 
Mamaia atribuie Marele premiu lui 
«Tudor». ® Preşedintele juriului, scri- 
itorul Eugen Barbu, mărturiseşte că 
i-au plăcut «Tudor» şi «Un suris în 


Filme româneşti realizate în 1964 


Actualităţi Animaţie 


Documentare 


Scurt metraje 


kung metraje artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Pisica de mare» 2. '«Pasi spre lună» 3 «Un suris în plină vară» 4 «Dra- 
goste lungă de-o seară» 5. «Anotimpuri» 6 «Dragoste la zero grade» 
7, «Străinul» & «Comoara din vadul vechi» 9. «La patru pasi de infinit». 


mn 


Comedia suride filmului românesc 
«Un suris..» 


Cazi 

«Polemică» foarte aprigă 
intre autorii filmului «Lumină 
de iulie» și regizor, urmind să 
se elucideze dacă «acest film 
putea sau nu să ia un mare 
premiu internațional la orice 
festival din lume»... Fänus Nea- 
gu (scenaristul) sustine cä re- 
gizorul Gh. Nagy a eludat dra- 
ma care forma corpul acelui 
scenariu: despärurea täranu 
lui de cal: «Ne-am läsat con- 
vinsi ca prin scenariul nostru 
sä treacä rind pe rind problema 
culturii porumbului, a defrisä- 
rilor, a zarzavaturilor... Cola- 
boratorii nostri din studio au 
cerut sä däm filmului o tur 
nura amoroasă...) Regizorul; 
«...färä a nega caracterul inte-' 
resant al temei enunțate de 
Fănuş Neagu, trebuie să fim 
de acord că despărțirea oame- 
nilor de cai nu e problema cea 
mai interesantă a satului nostru 
de azi...» Redactorul tilmului 
susține că el a preluat scena- 
riul de la un alt redactor, într-o 
fază avansată. 


10 ani in 10 pagini 


«Ar fi nespus de regretabil dacă adevărul ar fi totdeauna „la mijloc”, aceasta 


Lucian Blaga 


l-ar preface în apanaj al 1 


spre mijlocul filmului, o barieră de gheață între 
spectator si ecran... În lupta pentru sfärimarea 
acestui zid de gheaţă, forțele adverse (sabloanele, 
clişeele) sînt încă puternice, dar...» 

Mihai lacob: «Mie mi se pare că nu în urma 
unor decizii spectaculoase vom ridica nivelul cali- 
tativ şi vom da o rezonanță contemporană filmelor 
noastre, ci numai eliberîndu-ne de o anumită ste- 
reotipie, exprimind propria noastră opinie față de 
problemele existenţei, ale vieţii, ale morții, față de 
solitudine, faţă de toate problemele pe care individul 
le înfruntă în epoca contemporană, exprimînd pro- 
priile noastre puncte de vedere, nu în mod simplist, 
ci cu-o maximă sinceritate». 


Nicolae Tic: «Nu se poate spune că regizorii 
noştri buni nu vor să facă filme de actualitate. Ei 
ar vrea să realizeze astfel de filme — cu condiția 
să li se dea scenarii bune. Să li se dea... Foarte puţini 
caută. Cred că, dacă ar căuta mai insistent, ar găsi. 
Insă legătura regizorilor cu scriitorii prin redacția 
de scenarii este uneori foarte greoaie, iar legăturile 
directe regizor-scriitor sînt destul de slabe». 

Manole Marcus: «Aș semnala însă lupta cu ceea 
ce eu numesc «falsul mic», falsul care se acumulează ; 
falsul unei intrări pe uşă, falsul unei așezări pe scaun, 
falsul unei replici, falsul unei firme prost vopsite, 
fals nesezisat de spectator la început, dar care, 
printr-un proces de acumulare, creează de obicei, 


Zilele și nopţile anului III 


e Triumful «Pădurii spinzuratilor». Cu trei luni înaintea festiva- 
lului de la Cannes, unde urma să fie distins cu premiul pentru regie, 
scriam: «Pădurea spinzuratilor» este o peliculă de circulaţie euro- 


peană». 


196 


Leit-motivul 
revistei: 
actualitatea, 
actualitatea, 
actualitatea... 


morie, cu timbrul lor afectiv inimitabil, 
incursiunea eroului «pe tärimul ce- 
lălalt», o cavalcadă prin «pădurea de 
aur»... e «Opinii» fertile semnate de 
lordan Chimet, George Littera, ion 
Frunzetti (foarte activ). e Întrebare: 
«Gopo revine la filmul de animatie?». 
e O rubrică susținută frenetic: «La 
ordinea zilei, documentarul». e La al 
doilea festival al filmului românesc de 
la Mamaia, revista premiază documen- 
tarul «Marile emoţii mici» de Doru 
Segal pentru autenticitate si simţul 
umorului». e Un colaborator povestes- 


` te cum, într-o sală de provincie, spec- 


tatorii plingeau la «Fata branconieru- 
lui» — o parodie. e Masă rotundă: 
«Scenariul de actualitate, actualitate, 
actualitate». Apeluri stăruitoare pen- 
tru apropierea scriitorilor de film. 
e Se anunță pe platouri filmul'«Dacii». 
Se anunță proiectul unei vaste epopei 
nationale, începută cu «Răscoala». e 
Încep filmările la «Haiducii», care vor 
dura pînă in 1970. e Două coproductii 
româno-franceze: reapare Colpi cu 
«Steaua fără nume». «Rene Clair fil- 
mează «Serbările galante» e Revista dia- 
loghează eu cititorii. Citiva întreabă 
cînd vor vedea «Noaptea», «Eclipsa», 
«Cleo de la 5 la 7», filmele lui Resnais, 
Malle și Losey. Revista îi trimite la 
D.D.F. și explică succesul Saritei Mon- 
tiel prin lipsa din repertoriu a acestor 
filme. e Jerzy Toeplitz publică lunar 
serialul «Cele mai bune 12 filme 
documentare din lume». e E desco- 
perită «Brigitte Bardot a Angliei», 
pe numele ei Julie Christie. e În Italia — 
«Divorţ total între film si TV». e In- 
terviuri în exclusivitate pentru «Cine- 
ma» cu Jean-Louis Barrault si Elia 
Kazan. e Trimisul nostru la Veneţia 
transmite: «Între extrema exigentä si 
extrema ingäduintä — un festival echi- 
voc...» e E anuntat noul film al lui 
Kramer: «Vaporul nebunilor» (!). & 
Se aniverseazä 70 de ani de cinema. 


o Din septembrie 1964 pinä in mai 
1965, premierele a 12 filme romänesti. 
Opt sint insä ecranizäri — ne anuntä 
un articol din revistä. e Santier cine- 
matografic: muncitorul Gaitä de la 
Buftea e «zi si noapte pe platou si n-a 
fost la Bucuresti de trei luni» (o mai 
fi existind?) e Un interviu la «Sahia»: 
«— Nicolaescu e regizor? — Nu, e in- 
giner si incä un inginer formidabil. 
Lucra cu noi la filmäri combinate» 
o lon Besoiu: «Am un vis: un scenariu, 
un film in care sä joc aläturi de Colea 
Răutu si Amza Pellea» («Mihai Vitea- 
zul»?) & Un articol lucid vede in 
«Superlative si ambiguitate», princi- 
palele racile ale criticii de film. e Un 
redactor se plinge: «Am ajuns modesti: 
ne mulțumim dacă un film aduce măcar 
un personaj demn pe ecran». e Tonul 
criticii: amabil, «cu mănuși», cel mult 
dezamăgit, plin de regrete că (aceasta 
este formula salvatoare ): «realizarea 
nu este întotdeauna la înălțimea inten- 
tiilor» («Casa neterminată», «Sărutul», 
«Merii sălbatici»). e Schileru despre 
«Harap Alb»: «...oricît ar părea de 
ciudat, nu ne amintim ٥6 6 
care s-au aglutinat, ci păstrăm în me- 


Filme românești realizate în 1965 


curt metraje A 
Documentar Actualități Animaţie 
artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


celebra imagine 


Ziua cea mai bună a 
lui Piersic : «Harap Alb» 


Steaua care a răsărit 


(Julie Christie) 


1. «Titanic vals» 2 «Sărutul» 3 «Mofturi 1900» 4. «Pădurea spinzuratilor» 
5. «Neamul Şoimăreştilor» 6 «Doi băieți ca piinea caldă» 7. «Gaudeamus 
igitur» 8 «Merii sălbatici» 9. «Runda 6» 10. «Cartierul veseliei» 11. «De-aș 
fi Harap Alb» 12 «Dincolo de barieră» 13 «Ca nera albă» 14. «Amintiri 


din copilărie». 


Ion Popescu Gopo: «De- 
abia al cincilea film al meu 
va fi filmul cel maro 


10 ani in 10 pagini 


«Speră, nu înceta de a spera că sträduinta ta cinstită va ajunge răsplătită cîndva» 


I.L. Caragiale 


Nicolae Tic: «Poate ne-ar trebui și nouă un 
moment, să zicem, g! filmului «literar», să auzim 
la un moment dat proteste împotriva «invaziei» 
scriitorilor în cinematografie. Apoi, depășind această 
fază, sau chiar înainte de asta, să putem semnala un 
interes cvasi-general pentru filmarea directă sau 
pentru alte formule, dar — în fine — să fie consu- 
mate efectiv si însușite realmente anumite expe- 
riente». 


Mihu lulian: «Este foarte important ca fiecare 
film al studioului nostru să conţină ceva ieșit din 


comun, capabil sä stîrnească un interes general». 


loan Grigorescu: «Ce înseamnă şcoală cinema- 
tografică națională? O prezență concretă și continuă 
în arta contemporană, inimitabilă și fără imitări, 
profund națională în formă și nu mai puţin națională 
în conținut — internationalitatea ei decurgind toc- 
mai din profunzimea cu care ea abordează teme și 
problematici contemporane universal valabile». 


Mihai lacob: «Singura şansă pe care o au fil- 
mele de a fi eficiente — filmele care nu-și propun sä 
rămînă simple amuzamente comerciale — este să 
abordeze problemele de fond ale vieții oamenilor 
de azi, într-o formă nouă, originală, atractivă». 


1966 


Scriem, 
argumentăm, 


pledăm pentru 
o școală naţională 


de film 


Gagul anului 


«De ce nu utilizaţi re- 
clama luminoasă? — am 
întrebat pe colegii noștri care 
răspund de această proble- 
mă: 

lată răspunsul lor: 

— Forurile de resort ale 
Comitetului de Stat pentru 
Construcţii, Arhitectură şi Sis- 
tematizare au refuzat toate 
propunerile noastre, deşi schi- 
tele pentru reclamele lumi- 
noase pe care le-am propus, 
erau şi sobre, şi atractive. 
C.S.C.A.S. a acceptat recla- 
ma luminoasă pentru încăl- 
täminte, pentru detergenti, 
in locurile cele mai vizibile 
ale Capitalei, dar apreciazä 
că reclama cinematografică 
nu-și poate afla un loc al ei 
vizibil și central. În urma re- 
fuzului C.S.C.A.S. am fost 
nevoiți să cheltuim fondurile 
respective pentru cumpära- 
rea de scaune». 


«Dacii : 
Primii români în armuri 


Premiile anului IV 


e «Răscoala» este premiat la Cannes e «Duminică la ora 6» obţine 
premii la Mamaia, Cannes, Pesaro și Mar del Plata e Anul entuzias- 
mului pentru Zorba. 


frumos!» — din «Lumea nouă»/27 
mai 1896) € Tot B.T. Ripeanu desco- 
perä in Rebreanu «primul nostru sce- 
narist», iar in Camil Petrescu, Mihail 
Sebastian si Emil Girleanu — entu- 
ziasti cinefili. O Interviuri in exclusivi- 
tate pentru «Cinema» cu Resnais, 
Romm, Godard, Bondarciuk, Iliu, Ka- 
walerowicz, Talankin, Mimica. & Val de 
entuziasm pentru «Zorba Grecul», «Di- 
ligenta», «Femeia nisipurilor», «Tom 
Jones», «Gustul mierii», «Falstaff». O 
Apare suplimentul «Cinema»: 8 pa- 
gini pe hirtie (ca sä zicem asa) ...po- 
roasä & E läudat progresul difuzärii 
filmelor: În 1961 — erau prezentate 
pe ecrane doar 10 filme premiate la 
festivalurile internaționale; acum, în 
1964: 30. O «Filmele viitorului vor 
fi cumpărate ca discurile şi vizionate 
după dorință», transmite din New 
York, corespondentul nostru, Gideon 
Bachman. & Jerzy Toeplitz aduce un 


nou ciclu de 12 corespondențe despre 


veteranii cinematografului («istoria» 
începe cu Elvira Popescu). O Femeia 
nisipurilor» și «Duminică la ora 6» 
— pe primele locuri în clasamentul 
criticilor. O Moare Buster Keaton. 


O Cele două coproductii franco- 
romäne stirnesc dezamägiri politicoase. 
O Apar in citeva generice dialoghistii, 
dar pe ecran tot nu se observă. O 
«Virsta zäpezilor» e distins la Mamaia 
pentru scenariu si interpretare. Ne- 
mulțumiri că n-a fost premiată si re- 
gia. @ Premiul de onoare: lon Po- 
pescu Gopo, «pentru contribuţia sa 
la dezvoltarea artei cinematografice». 
Marele Premiu: «Procesul alb». e 
Revista «Cinema» premiază «Cazul D.» 
de Al. Boiangiu. O Hortensia Georges- 
cu croieste pentru «Dacii» 1 500 de 
costume. O Lucian Bratu anunță un 
film făcut pe viu, fără decoruri, cos- 
tume și figuratie: «Un balonseide spre 
singurătate». O Documentarul — ci- 
teva reușite: «Trestia» «Gara», «Na- 
vigatori care dispar». & Efervescenta 
filmului de animaţie, în intimpinarea 
festivalului de la Mamaia O Mare re- 
cital la Cinematecă din «cel mai mare 
scenarist al tuturor timpurilory(Sha- 
kespeare). Stagiune excelentă. & B.T. 
Ripeanu anunță 70 de ani de la primele 
reprezentații cinematografice în Ro- 
mânia, cu citate din arhivele timpului 
(«Cine a iscodit, halal să-i fie! Că tare-i 


Filme româneşti realizate in 1966 


Actualități Animaţie 


Documentare 


Scurt metraje 


Lung metraje artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Duminică la ora 6» 2 «Șah la rege» 3 «Calea Victoriei» 4 «Procesul 
alb» 5. «La porţile pămîntului» 6 «Răscoala haiducilor» 7. «Serbările 
galante» 8 «Steaua fără nume» 9. «Vremea zăpezilor» 10. «Fantomele se 
grăbesc» 11. «Tunelul» 12 «Faust XX» 13 «Golgota». 


Spunea in 66... 


Victor Iliu: «Unii cred că 
filmul fiind o artă eminamen- 
te modernă este, dacă nu cu 
totul refractar, atunci cel 
puţin în afara unor corespon- 
dente directe cu tradiţiile 
culturii nationale si cu fol- 
clorul. Existä chiar teoria «te- 
renului gol» care ar fi pro- 
pice «specificului cinemato- 
grafic», în timp ce prea bo- 
gatele tradiții l-ar sufoca... 
Eroare! Noi avem suficiente 
jaloane de referință pentru 
definirea unui univers si al 
unui limbaj propriu artei 
noastre»... 


Cannes: 
Opera prima: «Răscoala» 


Mamaia: Premiul special: 
«Duminică la ora 6» 


--10 ani in 10 pagini 


«Critica să fie şi amară, numai să fie dreaptă 


Titu Maiorescu 


oameni culti, cu informaţia cinematografică la zi, 
de multe ori peste nivelul pe care l-am întîlnit la 
criticii de specialitate din țară sau din străinătate». 


Mircea Mureșan: «O școală națională porneşte 
de la cinecluburi. Cred că ar fi trebuit de multă 
vreme încă să se înființeze o asociaţie a cineclubu- 
rilor, care să rezolve singură şi în mod organizat. 
problemele pe care le implică mișcarea de cine- 
amatori». 


Radu Penciulescu: «Văd în cinematograful de 
artă nu numai un concurent al superproductiei sau 
al popularului film muzical, ci un avanpost al fron- 
tului culturii». 


Mihnea Gheorghiu: «O dată cu pătrunderea 
cinematografiei naționale pe piața mondială a filmu- 
lui, ceea ce ne preocupă e un succes de natură funda- 
mentală, care nu se răsplătește întotdeauna cu 
medalii şi diplome». 


lon Popescu-Gopo: «Festivalurile sînt poate 
frîul moral al filmelor comerciale... Victoria unor 
filme în festivaluri influențează stilul, caracterul fil- 
mului, precizează personalitatea artistică a creato- 
rilor, care o dată întorși în ţară, influențează 
munca colegilor». 


Liviu Ciulei: «Ceea ce m-a impresionat cel mai 
mult este că am întîlnit la Timișoara un cerc de 


1967 


Truda noasträ: 
sä facem 
din film 

un act 
de culturä 


«Elvira Madigan» si «Trenuri suprave- 
gheate». 


O Mor unul după altul, Spencer 
Tracy, Jane Mansfield, Frangoise Dor- 
leac, Cybulski, Vivien Leigh, Georges 
Sadoul. & Sylvie — la 84 ani — e con- 
sideratä cea mai mare actritä in viatä 
a lumii. O Se aflä in montaj «Viata 
prea-cuviosului Andrein de Tarkovski. 
O Sophia Loren: «Nu succesele m-au 
împins înainte, ci umilintele si teama». 
O John Wayne — pentru a 14-a oară 
bunic. Monica Vitti se consideră o fe- 
meie urîtă. Claudia Cardinale se cäsä- 
toreste. Liz Taylor primeste al doilea 
«Oscar». O În Ungaria, estetica filmu- 
lui introdusă în şcoli. O Un român 
merge la film de 11 ori pe an (un francez, 
de 6). 


In °67 ca in”73... 


Pe atunci ne ocupam de 
scenografie, chiar dacă la ma- 
sa lor rotundă, creatorii de 
decoruri descopereau nouă 
formule folosite de cronicarii 
români, în ce-i priveşte: 1) 
«un cuvînt de laudă» 2) 
«menţiune lăudabilă»; 3) «bi- 
nemeritate laude»; 4) «me- 
rite deosebite»; 5) «efort 
meritoriu»; 6) «merită apre- 
cierea»; 7) «toate aprecierile 
noastre»; 8) «remarcabile ca- 
lități»; 9) «decoruri sugesti- 
ve». 

Giulio Tincu: «Din 220 
cronici pentru 35 filme: două 
cronici conţin analize compe- 
tente şi referinţe la sceno- 
grafie, formulate în spirit pro- 
fesional; 189 cronici n-au nici 
un cuvînt despre decorație, 
iar 29 au aprecieri stas». 

În schimb, creatorii de cos- 
tume au un regim special 
în presă: despre ei nu se 
suflă o vorbă. 

«Nu creați costume la mo- 
dă! Moda omoară filmul!» 
(apel pe manşeta unei pa- 
gini). 


Meandrele anului V 


«Război și pace» 


e Anul lui «Blow up» e Anul lui Bondarciuk: 


o Marele succes al «Dacilor» e Clasamentul publicului pe 1966: 


«Răscoala»; la filmele străine: 


la filmele românești, locul nr. 1 


«Procesul de la Nurnberg» 


si «anti-intelectual». O Anchetă prin- 
tre actori: «Care este inamicul nr. 1 al 
spiritului de colegialitate? Care este 
elementul primordial al talentului?» 
(Am vrea s-o știm şi-n '73...). O D.I. Su- 
chianu se plinge (de pe atunci!) de 
nefermitatea programelor Cinematecii. 
O Serie de eseuri despre «Un 
mit modern — mitul vedetei» («De 
ce, la o anchetă, din 100 trecători, 
94 au ştiut să spună cine e Belmondo 
şi numai 4 cine a fost Eisenstein?») 
O in lume se fac anual 3671 de filme. O 
Timp de 3 luni, anchetä internatio- 
nalä pe tema: «La ce slujesc festiva- 
lurile?» Participă Alain Resnais («fără 
festivaluri, Skolimovski ar fi un nume 
pe care nici nu am şti cum să-l pro- 
nuntäm»), Jiri Menzel («se aseamănă 
cu alergările de cai, cu deosebire că 
la curse învinge întotdeauna calul cel 
mai bun»), Vukotić («da, dar fără ve- 
dete»), Jan Kadar, Serghei lutkevici, 
Lucian Pintilie, Gopo. 


® «Un Cannes neobişnuit, un Cannes 
foarte bun»: într-un aceiași festival se 
întîlnesc  «Blow-Upy, «Accidentul», 
«Război si pace», «Tigani fericiți», 


Tinuta grafică a revistei: hirtie densă, 
uşor îngălbenită, pe care fotografiile 
fac flou-uri de album. & Citiva crea- 
tori acuză critica politicoasă (care i-ar 
deruta). O Anchetă: «La ce serveşte 
critica?» O Gopo desenează o istorie 
în benzi a cinematografului. O «Dacii» 
— primire festivă. O «Gioconda fără 
suris» si «Diminetile unui băiat cu- 
minte» se anuntä ca evenimente in 
filmul de actualitate. O Despre «Ser- 
bärile galante» si «Maiorul si moartea» 
se conchide cä «au reusit asa cum le-au 
dorit autorii». O Anul comediei: du- 
pă patru terminate («K O.», «La ba- 
lul de sîmbătă seara», «Patru zile de 
vară» şi «Împuşcături pe portativ») 
începe «6 + 4» (sau «Vin cicliştii»). 
O Ecranizări de piese: «Şeful sectoru- 
lui suflete» si «Castelanii». O «Năică» 
al Elisabetei Bostan cumulează 13 pre- 
mii internationale». O Articole teo- 
retice preocupate, in sfirsit, de socio- 
logie: «Psihologia spectatorului», «Fil- 
mul — carbaxin», ş.a.m.d. O Pentru 
«Subteranul» se filmează la 50 m. 
inältime. O Orson Welles, în vizită 
la Buftea, se declară, ca să scape de 
insistențele reporterilor, «anti-cineast» 


Scurt metraje 


Lung me 
٤ artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Dimineţile unui băiat cuminte» 2. «Dacii» 3. «Un film cu o fată fermecä- 
toare» 4. «Maiorul si moartea» 5. «Şapte băieți si o strengäritä» 6. «Zodia 
fecioarei» 7. «Şeful sectorului suflete» 8. «Castelanii» 9. «Meandre» 10. 


«Cine va deschide usa?» 13. «Cerul 


«Amprenta» 11. «Subteranul» 12. 
începe la etajul Ill». 


13 premii internationale 


Ei despre ei 


Francisc Munteanu: «As 
vrea ca «Cerul» sä nu semene 
cu niciunul din filmele mele». 

Popescu-Gopo (coautor la 
«De trei ori București»): «Eu 
sint bucurestean, spre deose- 
bire de lacob si Horea Popescu 
De aceea mi-am si intitulat fil- 
mul «Orasul meu». 

Dinu Cocea (pregătind 757 
bunarea haiducilor»): «Am 90 
de personaje între care 15 sînt 
principale. Dar și 15 e foarte 
mult». 

Marga Barbu (idem): «Cu 
două-trei luni înaintea filmări- 
lor, am reluat antrenamentele 
de călărie si exercițiile de dan- 
suri orientale ». 

Silvia Popovici (pregătind 
«Gioconda fără suris», după 
patru ani de întrerupere): «E 
ca şi cum te-ai întoarce după 
mult timp dintr-o călătorie. Tre- 
buie sä te obisnuiesti cu lucru- 
rile». 

George Constantin (la o an- 
chetă): «Talentul este necu- 
noscuta care îl deosebește pe 
artist de meseriaş». 

Stefan Ciobotärasu (idem): 
«Care este inamicul nr. 1 al 
spiritului de colegialitate? Cred 
că sîntem noi înşine». 


Diminetile.. 
filmului de actualitate 


«Năică : 


30 


«Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine» 


Liviu Rebreanu 


lon Zaharia, frezor la «Griviţa Roșie»: «Cred echivalentul cinematografic al «Morometilor» lui 
că la noi cele mai izbutite sînt filmele istorice și cele Marin Preda?» 


pornite de la o carte valoroasă»... 


lonitä leremia, electrician la LTB: «Nu 
Ivan Nicolae, frezor la «Griviţa Rosie»: «imi avem încă filme psihologice la înălțimea unor actori 
plac în deosebi filmele de acţiune. cu cele românesti ca George Constantin, lon Marinescu»... 


pe subiecte istorice merg la sigur»... 


Aurel Protopopescu, lăcătuș la «Grivița Ro- 

Traian lonescu, inginer la I.P.A.: همع‎ sien: «Filmele româneşti de actualitate se canto- 

noștri ocolesc cu mare precauție conflictele actuale nează în aspecte mărunte, în timp ce problemele 

şi caută, parcă cu luminarea, aspectele epurate de mari, grave, aspre ale realității sînt neglijate ori 
real, ca și cînd n-ar trai pe solul acesta... Unde e lăsate cu bună știință de o parte». 


E a 


Descoperirile anului VI 


Anul contestãrii festivalurilor internationale e Scandal la Cannes‏ و 
e Venetia — fără premii e Anul bun al D.D.F.-ului e Anul consu-‏ 
mului de Angelici la concurență cu «Cenușă și diamant»‏ 


anului: «Ce părere aveti despre filmele 
noastre?» e Al. Ivasiuc: «Un scenariu 
înainte de a deveni film nu e nimic 
decît un plan, un proiect, o fantomă». 
e Aurel Baranga: «Înţeleg prin regi- 
zorul meu, a doua față a conștiinței 
mele artistice». e Marin Preda: «Eu 
nu sînt decît partizanul filmelor de 
actualitate». e lon Marinescu: «Ne 
pricepem de minune să elaborăm enun- 
turi, a mai rămas lucrul neînsemnat ca 
ele să fie realizate». e Anchetă: «De ce 
mergeţi la Cinematecä?» (ca valori 
de prim-plan ale culturii cinefililor: 
«Hiroshima, mon amour», «Amorul la 
20 de ani», «Scurtă întîlnire», «Cleo 
de la 5 la 7», «Samuraiul», «Asul de 
pică», «Noaptea»...) e Rosselini la 
Bucureşti răspunde redactoarei noas- 
tre: «...Plictiseala este și ea o modă. 
Ca minijupa. Eu nu cred că umanitatea 
e bolnavă! Nu cred într-o civilizație 
de isterici si psihopati, de lasi si dispe- 
rati...» e Contestarea festivalurilor 
prestigioase. Scandal la Cannes. Vene- 
tia färä premii. e Numär de numär, 
«Cronica unui posibil cineast», semnatä 
de Marin Sorescu, care va asigura sub- 
stanta cärtii «Teoria sferelor de in- 
fluentä». «Dincolo de bine si de rău 
se intinde mai binele si mai räul»). 
e Ov.S. Crohmălniceanu: «Propun ca 
între public şi critică să se renunțe la 
pozițiile de forță, sä se treacă la o co- 
laborare pe baza egalității și a respec- 
tului reciproc». e V. Silvestru sem- 
nează cronica TV. e H. Wald: «Struc- 
tură şi structuralism în film». e Gelu 
lonescu: «Filmul pe care l-am iubit cel 
mai mult este «8 1/2», singurul film 
care arată că lumea întreagă e un film». 
o Rubrici — «vai!», suspinä si azi unii 
cititori — decedate: «Idolii de ieri si 
de azi», «Cultura ochiului». e Cores- 
pondentii «Curierului» cer: «Nu ne 
mai tratati ca pe o adunäturä de tinci». 

«E anul morții lui Victor Iliu. 

„E anul morţii lui Eugen Schileru. 


31 


e «Virsta întrebărilor» — vîrsta 
amplelor anchete și a interviurilor pe 
cite 7—8 pagini de revistă, cu poze mari, 
cu «casete», cu concluzii-manifest, cu 
titluri lungi, desenate rococo. e Des- 
coperirea benzii de magnetofon, a cifrei 


De la 50 000 
la 200 000 tiraj. 


Problema noastră 
nr. 1: 


La edificiul epopeii nationale ` «Columna» lui Mircea Drăgan a stenogramei, a statisticii. A lui «pro 


sau contra». e De la «ln vizită la...» 
trecem la «Față în față cu...» e Cu 
Francisc Munteanu («Românul se naște 
critic de film !») e Cu Mircea Mureșan 


E vîrsta întrebărilor 


s («E mai usor sä fii critic decit creator? 

Scrisoarea anului Cred că da!») e Cu Virgil Cal 
: ceri ! gil Calotescu 
EECH په مر يل‎ Su au. ۹ e 
v j s i A Goethe 2), educatoare, întreabă tice intre criticä si autori»). e Malvina 
a intrebärilor adresate prin anchete si vehement şi patetic (nr. 6/68) de ce Urşianu tace şi face «Gioconda fără 
articole, în 1968: «Un bărbat şi o femeie» e interzis suris... e Consum voluptuos de Fan- 
@ Mergeţi la cinema? De ce? unei anumite virste, in timp ce tömas, superproductii si Angelici la 
O Critica si publicul in conflict? «Angelicile» pot fi văzute fără res concurență cu Hamlet... e lon Frun- 
O Încotro merge filmul? trictie de toţi tinerii? «Adolescenti setti. Radu هره‎ 


lulian Mihu, Virgil Cändea nu sint deloc 
«jigniți» sä dezbată pe larg si grav 


Încotro — animația? nu sint «prea mici» ca să învețe 
Î anatomia, dar sint «prea mici» ca 
să privească doi oameni imbrätisati? 


Incotro, musicalul? 


NCAA eegene Annu) de raitaa E trist? E hilar?» Scrisoarea stir- problema «minoră» a sălii de cinema 
با‎ «Un bărbat si o femeie» este un neşte un ecou nebănuit. Corespon- («S.O.S. — sala de cinema e «Vedem 
film despre un văduv şi o văduvă? dentä abundentă. Pro-contra. Pa- cu o corectitudine si voluptate scolä- 
Este un film despre o (scurtă) întîlnire? timi. lronii. Corespondenta ne scrie rească filme vechi de 10 ani: «Cenusä 
Este un film despre un om gelos pe că «nu mai poate face faţă scriso- şi diamant», «Cei 7 samurai», «Fragii 
un mort? rilor primite acasă, dintre care mul- sălbatici». e Întrebăm D.D.F.-ul: «Ce 


trebuie făcut ca să vedem filme bune 
şi noi în condiţii mai bune?» e Ancheta 


Filme româneşti realizate în 1968 


Scurt metraje Documentare 
artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 

1. «De trei ori Bucureşti» 2. «Corigenta d-lui profesor» 3 «Împuşcături 
pe portativ» 4 «Răpirea fecioarelor» 5 «K.O.» & «Zile de vară» 7. «Gio- 
conda fără suris» 8. «Balul de sîmbătă seară» 9. «Ultima noapte a copilă- 
«Vin cicliştii» 11. «Frumoasele vacanțe» 12 «Columna» 13. 
«Aventurile lui Tom Sawyer» 14 «Moartea lui Joe Indianul». 


O B.B., începutul declinului? (arti- te o cer în căsătorie»... 


col de Petru Popescu) 

O Filmul hippy — un nou val? 
Filmul polonez — un nou val? 

O Mergeţi la Cinematecă? De ce? 

O De ce atitea prejudecäti pe ecra- 
ne? ...si in salä? 


O Antonioni — un furios? Bonnie g metraje 


si Clyde — o psihozä? 

O Este publicul suveran? 

& Filmul trebuie introdus în şcoală? 
(Anchetă largă în cadrul căreia răspund 
printre alții: acad. Remus Rädulet, 
Pavel Apostol, Ov. S. Crohmălniceanu, 
Romulus Vulpescu, Eugen Simion. Con- 
cluzia: Da!) 

O Filmul — vis sau document? 


O ...Sinteţi optimişti pentru '69? rien 


(Cinci responsabili ai «studioului Bu- 
cureşti» răspund: categoric da!) 


ea‏ د 


—10 ani in 10 pagini 


«Critica să fie si amară, numai să fie dreaptă 


Titu Maiorescu 


oameni culti, cu informaţia cinematografică la zi, 
de multe ori peste nivelul pe care l-am întîlnit la 
criticii de specialitate din ţară sau din străinătate». 


Mircea Mureșan: «O școală națională pornește 
de la cinecluburi. Cred că ar fi trebuit de multă 
vreme încă să se înființeze o asociaţie a cineclubu- 
rilor, care să rezolve singură si în mod organizat, 
problemele pe care le implică mișcarea de cine- 
amatori». 


Radu Penciulescu: «Văd în cinematograful de 
artă nu numai un concurent al superproductiei sau 
al popularului film muzical, ci un avanpost al fron- 


Mihnea Gheorghiu: «O dată cu pătrunderea 
cinematografiei naționale pe piața mondială a filmu- 
lui, ceea ce ne preocupă e un succes de natură funda- 
mentală, care nu se räspläteste întotdeauna cu 
medalii şi diplome». 


lon Popescu-Gopo: «Festivalurile sînt poate 
frîul moral al filmelor comerciale... Victoria unor 
filme în festivaluri influenţează stilul, caracterul fil- 
mului, precizează personalitatea artistică a creato- 
rilor, care o dată întorși în ţară, influențează 
munca colegilor». 


Liviu Ciulei: «Ceea ce m-a impresionat cel mai 


1967 


Truda noasträ: 


sä facem 


din film 
un act 
de culturä 


tului culturii». 


«Elvira Madigan» si «Trenuri suprave- 
gheate». 


O Mor unul dupä altul, Spencer 
Tracy, Jane Mansfield, Frangoise Dor- 
leac, Cybulski, Vivien Leigh, Georges 
Sadoul. O Sylvie — la 84 ani — e con- 
sideratä cea mai mare actritä in viatä 
a lumii. O Se află în montaj «Viaţa 
prea-cuviosului Andrei» de Tarkovski. 
O Sophia Loren: «Nu succesele m-au 
împins înainte, ci umilintele și teama». 
O john Wayne — pentru a 14-a oară 
bunic. Monica Vitti se consideră o fe- 
meie uritä. Claudia Cardinale se căsă- 
toreste. Liz Taylor primeste al doilea 
«Oscar». & În Ungaria, estetica filmu- 
lui introdusă în școli. O Un român 
merge la film de 11 ori pe an (un francez, 
de 6). 


În °67 ca în'73... 


Pe atunci ne ocupam de 
scenografie, chiar dacă la ma- 
sa lor rotundă, creatorii de 
decoruri descopereau nouă 
formule folosite de cronicarii 
români, în ce-i priveşte: 1) 
«un cuvînt de laudă», 2) 
«menţiune lăudabilă»; 3) «bi- 
nemeritate laude»; 4) «me- 
rite deosebite»; 5) «efort 
meritoriu»; 6) «merită apre- 
cierea»; 7) «toate aprecierile 
noastre»; 8) «remarcabile ca- 
litätin; 9) «decoruri sugesti- 
ve». 

Giulio Tincu: «Din 220 
cronici pentru 35 filme: două 
cronici conţin analize compe- 
tente şi referinţe la sceno- 
grafie, formulate în spirit pro- 
fesional; 189 cronici n-au nici 
un cuvînt despre decorație, 
iar 29 au aprecieri stas». 

În schimb, creatorii de cos- 
tume au un regim special 
în presă: despre ei nu se 
suflă o vorbă. 

«Nu creați costume la mo- 
dă! Moda omoară filmul!» 
(apel pe manşeta unei pa- 
gini). 


mult este că am întîlnit la Timişoara un cerc de 


Meandrele anului V 


„e Anul lui «Blow up» e Anul lui Bondarciuk: «Război si pace» 

e Marele succes al «Dacilor» e Clasamentul publicului pe 1966: 

la filmele românești, locul nr. 1: «Răscoala»; la filmele străine: 
«Procesul de la Nürnberg» 


si «anti-intelectual». O Anchetă prin- 
tre actori: «Care este inamicul nr. 1 al 
spiritului de colegialitate? Care este 
elementul primordial al talentului?» 
(Am vrea s-o ştim şi-n '73...). & D.I. Su- 
chianu se plinge (de pe atunci!) de 
nefermitatea programelor Cinematecii. 
O Serie de eseuri despre «Un 
mit modern — mitul vedetei» («De 
ce, la o anchetă, din 100 trecători, 
94 au ştiut să spună cine e Belmondo 
şi numai 4 cine a fost Eisenstein?») 
O În lume se fac anual 3671 de filme. O 
Timp de 3 luni, anchetä internatio- 
nalä pe tema: «la ce slujesc festiva- 
lurile?» Participă Alain Resnais («fără 
festivaluri, Skolimovski ar fi un nume 
pe care nici nu am şti cum să-l pro- 
nuntäm»), Jiri Menzel («se aseamănă 
cu alergările de cai, cu deosebire că 
la curse învinge întotdeauna calul cel 
mai bun»), Vukotić («da, dar fără ve- 
dete»), Jan Kadar, Serghei lutkevici, 
Lucian Pintilie, Gopo. 


® «Un Cannes neobişnuit, un Cannes 
foarte bun»: într-un același festival se 
întîlnesc  «Blow-Upy, «Accidentul», 
«Război si pace» «Tigani fericiţi», 


Tinuta grafică a revistei: hirtie densă, 
ușor îngălbenită, pe care fotografiile 
fac flou-uri de album. & Citiva crea- 
tori acuză critica politicoasă (care i-ar 
deruta). O Anchetă: «La ce serveşte 
critica?» O Gopo desenează o istorie 
în benzi a cinematografului. O «Dacii» 
— primire festivă. O «Gioconda fără 
suris» si «Diminetile unui băiat cu- 
minte» se anuntä ca evenimente in 
filmul de actualitate. O Despre «Ser- 
bärile galante» si «Maiorul si moartea» 
se conchide cä «au reusit asa cum le-au 
dorit autorii». O Anul comediei: du- 
pă patru terminate («K O.», «La ba- 
lul de sîmbătă seara», «Patru zile de 
vară» şi «Împuşcături pe portativ») 
începe «6 + 4» (sau «Vin ciclistii»). 
O Ecranizäri de piese: «Seful sectoru- 
lui suflete» si «Castelanii». O «Näicä» 
al Elisabetei Bostan cumuleazä 13 pre- 
mii internationale» O Articole teo- 
retice preocupate, in sfirsit, de socio- 
logie: «Psihologia spectatorului», «Fil- 
mul — carbaxin», s.a.m.d. O Pentru 
«Subteranul» se filmează la 50 m. 
inältime. O Orson Welles, în vizită 
la Buftea, se declară, ca să scape de 
insistențele reporterilor, «anti-cineast» 


Filme românești realizate 1967 
فص در ځور‎ ea ae Scurt metraje D e lit ARÎ 
D Je artistice ocumentare ctualitați nimatie 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Dimineţile unui băiat cuminte» 2. «Dacii» 3. «Un film cu o fată fermecä- 
toare» 4. «Maiorul si moartea» 5. «Şapte băieți si o strengäritä» 6. «Zodia 
fecioarei» 7. «Şeful sectorului suflete» 8. «Castelanii» 9. «Meandre» 10. 
«Amprenta» 11. «Subteranul» 12. «Cine va deschide usa?» 13. «Cerul 


începe la etajul Ill». 


Ei despre ei 


Francisc Munteanu: «As 
vrea ca «Cerul» sä nu semene 
cu niciunul din filmele mele». 

Popescu-Gopo (coautor la 
«De trei ori București»): «Eu 
sint bucureștean, spre deose- 
bire de lacob și Horea Popescu 
De aceea mi-am și intitulat fil- 
mul «Orasul meu». 

Dinu Cocea (pregătind 57 
bunarea haiducilor»): «Am 90 
de personaje între care 15 sînt 
principale. Dar și 15 e foarte 
mult». 

Marga Barbu (idem): «Cu 
două-trei luni înaintea filmări- 
lor, am reluat antrenamentele 
de călărie şi exercițiile de dan- 
suri orientale ». 

Silvia Popovici (pregătind 
«Gioconda fără suris», după 
patru ani de întrerupere): «E 
ca şi cum te-ai întoarce după 
mult timp dintr-o călătorie. Tre- 
buie să te obișnuiești cu lucru- 
rile». 

George Constantin (la o an- 
chetă): «Talentul este necu- 
noscuta care îl deosebește pe 
artist de meseriaș». 

Ştefan Ciobotărașu (idem): 
«Care este inamicul nr. 1 al 
spiritului de colegialitate? Cred 
că sîntem noi înşine». 


«Năicăb : 13 premii internationale 


٧ yDiminetile...* 
filmului de actualitate 


«Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine» 


Liviu Rebreanu 


echivalentul cinematografic al «Morometilor» lui 
Marin Preda?» 


lonitä leremia, electrician la 1.T.B.: «Nu 


avem încă filme psihologice la înălțimea unor actori 
ca George Constantin, lon Marinescu»... 


Aurel Protopopescu, lăcătuș la «Grivița Ro- 


sie»: «Filmele româneşti de actualitate se canto- 
nează în aspecte mărunte, în timp ce problemele 
mari, grave, aspre ale realității sînt neglijate ori 
lăsate cu bună ştiinţă de o parte». 


Unde e 


ban PE 


Descoperirile anului VI 


e Anul contestării festivalurilor internaționale e Scandal la Cannes 
e Veneţia — fără premii e Anul bun al D.D.F.-ului e Anul consu- 
mului de Angelici la concurenţă cu «Cenușă și diamant» 


anului: «Ce părere aveți despre filmele 
noastre?» e Al. |vasiuc: «Un scenariu 
înainte de a deveni film nu e nimic 
decît un plan, un proiect, o fantomă». 
e Aurel Baranga: «Înţeleg prin regi- 
zorul meu, a doua față a conştiinţei 
mele artistice». e Marin Preda: «Eu 
nu sînt dech partizanul filmelor de 
actualitate». e lon Marinescu: «Ne 
pricepem de minune să elaborăm enun- 
turi, a mai rămas lucrul neînsemnat ca 
ele să fie realizate». e Anchetă: «De ce 
mergeţi la Cinematecă?» (ca valori 
de prim-plan ale culturii cinefililor: 
«Hiroshima, mon amour», «Amorul la 
20 de ani», «Scurtă întîlnire», «Cleo 
de la 5 la 7», «Samuraiul», «Asul de 
pică», «Noaptea»...) e Rosselini la 
Bucureşti răspunde redactoarei noas- 
tre: «...Plictiseala este și ea o modă. 
Ca minijupa. Eu nu cred că umanitatea 
e bolnavă! Nu cred într-o civilizație 
de isterici şi psihopati, de lași si dispe- 
rati...» ® Contestarea festivalurilor 
prestigioase. Scandal la Cannes. Vene- 
tia färä premii. e Număr de număr, 
«Cronica unui posibil cineast», semnată 
de Marin Sorescu, care va asigura sub- 
stanta cărții «Teoria sferelor de in- 
fluentä». «Dincolo de bine si de rău 
se întinde mai binele și mai răul»). 
e 0۷.5. Crohmălniceanu: «Propun ca 
între public si critică să se renunțe la 
pozițiile de forță, să se treacă la o co- 
laborare pe baza egalității şi a respec- 
tului reciproc». e V. Silvestru sem- 
nează cronica TV. e H. Wald: «Struc- 
tură și structuralism în film». e Gelu 
lonescu: «Filmul pe care l-am iubit cel 
mai mult este «8 1/2», singurul film 
care arată că lumea întreagă e un film». 
e Rubrici — «vai!», suspinä si azi unii 
cititori — decedate: «Idolii de ieri si 
de azi», «Cultura ochiului». e Cores- 
pondentii «Curierului» cer: «Nu ne 
mai tratati ca pe o adunäturä de tinci». 

„E anul morții lui Victor Iliu. 

- E anul morţii lui Eugen Schileru. 


31 


e «Virsta întrebărilor» — vîrsta 
amplelor anchete si a interviurilor pe 
cite 7—8 pagini de revistă, cu poze mari, 
cu «casete», cu concluzii-manifest, cu 
titluri lungi, desenate rococo. e Des- 
coperirea benzii de magnetofon, a cifrei 
a stenogramei, a statisticii. A lui spro 
sau contra». e De la «În vizită la... 
trecem la «Față în față cu...» e Cu 
Francisc Munteanu («Romänul se naste 
critic de film !«( e Cu Mircea Mureşan 
(«E mai ușor sä fii critic decît creator? 
Cred că da!») e Cu Virgil Calotescu 
(«Este momentul unei solidaritäti cri- 
tice intre criticä si autori»). e Malvina 
Ursianu tace si face «Gioconda färä 
suris... e Consum voluptuos de Fan- 
tömas, superproductii si Angelici la 
concurență cu Hamlet... e lon Frun- 
zetti, Radu Penciulescu, Corneliu Baba, 
lulian Mihu, Virgil Cändea nu sint deloc 
«jigniti» să dezbatä pe larg si grav 
problema «minoră» a sălii de cinema 
(«S.O.S. — sala de cinema e «Vedem 
cu o corectitudine şi voluptate şcolă- 
rească filme vechi de 10 ani: 5 
şi diamant», «Cei 7 samurai», «Fragii 
sălbatici». e Întrebăm D.D.F.-ul: «Ce 
trebuie făcut ca să vedem filme bune 
şi noi în condiţii mai bune?» e Ancheta 


lon Zaharia, frezor la «Griviţa Roșie»: «Cred 
că la noi cele mai izbutite sînt filmele istorice și cele 
pornite de ia o carte vaioroasă»... 


Ivan Nicolae, frezor la «Griviţa Roşie»: «Îmi 
plac in deosebi filmele de acțiune. cu cele românesti 
pe subiecte istorice merg la sigur»... 


Traian lonescu, inginer la I.P.A.: «Scenaristii 
noştri ocolesc cu mare precauţie conflictele actuale 
şi caută, parcă cu luminarea, aspectele epurate de 
real, ca si cînd n-ar trăi pe solul acesta... 


De la 50 000 


la 200 000 tiraj. 
Problema noastră 


La edificiul epopeii nationale : «Columna lui Mircea 7 


Scrisoarea anului 


Tatiana Raica din Sibiu (str. 
Goethe 2), educatoare, întreabă 


vehement și patetic (nr. 6/68) de ce 
«Un bărbat și o femeie» e interzis 
unei anumite virste, în timp ce 
«Angelicile» pot fi văzute fără res 
trictie de toți tinerii? «Adolescenti 


nu sint «prea mici» ca să învețe 
anatomia, dar sint «prea mici» ca 
să privească doi oameni imbrätisati? 
E trist? E hilar?» Scrisoarea stir- 
neste un ecou nebănuit. Corespon- 
dentä abundentă. Pro-contra. Pa- 
timi. lronii. Corespondenta ne scrie 
că «nu mai poate face faţă scriso- 
rilor primite acasă, dintre care mul- 
te o cer în căsătorie»... 


Filme românești realizate în 1968 


Scurt metraje Documentare Actualităţi | Animaţie 
artistice 


Lung metraje 


Lung-metraje pe ecrane: 
1. «De trei ori București» 2 «Corigenta d-lui profesor» 3 «Împuşcături 
pe portativ» 4 «Răpirea fecioarelor» 5 «K.O.» 6 «Zile de vară» 7. «Gio- 
conda fără suris» 8 «Balul de sîmbătă seară» 9. «Ultima noapte a copilă- 


«Frumoasele vacanțe» 12. «Columna» 13. 
14 «Moartea lui Joe Indianul». 


riein 10 «Vin cicliştii» 11. 
«Aventurile lui Tom Sawyer» 


E virsta intrebärilor 


Să recunoaștem. Întrebarea devine in 
revistă o manie. lată o listă succintă 
a întrebărilor aaresate prin anchete și 
articole, în 1968: 

O Mergeţi la cinema? De ce? 

O Critica si publicul in conflict? 

O Încotro merge filmul? 

Încotro - 41 
Încotro, musicalul? 

O Filmul de autor — filmul de miine? 

O «Un bărbat si o femeie» este un 
film despre un văduv si o văduvă? 
Este un film despre o (scurtă) întîlnire? 
Este un film despre un om gelos pe 
un mort? 

O B.B., începutul declinului? (arti- 
col de Petru Popescu) 

O Filmul hippy — un nou val? 
Filmul polonez — un nou val? 

O Mergeti la Cinematecä? De ce? 

O De ce atitea prejudecäti pe ecra- 
ne? ...si in salä? 

O Antonioni — un furios? Bonnie 
si Clyde — o psihozä? 

o Este publicul suveran? 

O Filmul trebuie introdus în şcoală? 
(Anchetă largă în cadrul căreia răspund 
printre alții: acad. Remus Rädulet, 
Pavel Apostol, Ov. S. Crohmălniceanu, 
Romulus Vulpescu, Eugen Simion. Con- 
cluzia: Da!) 

O Filmul — vis sau document? 

O ...Sinteti optimisti pentru 0 
(Cinci responsabili ai «studioului Bu- 
curești» răspund: categoric da!) 


1 ر Un‏ 3 د 


mi 
wa 
geg b 
REE ف‎ 
سوه در‎ 
8 
سب‎ 
ee 


emm 
e "ER AI 


aN 


vu‏ ې 


10 ani in 10 pagini 


«Fereşte-te de banalitate. Nu uita că dacă va fi sä te ineci — cel puțin nu te 


Octavian Gog 


îneca într-un 115/601 cu apă — zvirle-te în ocean 


pe scena Nationalului...» 


Marga Barbu: «...dacă un cal se pierde sa 
moare, studioul plătește 70 000 de lei. Dar da 
un actor päteste ceva în timpul filmării, contractu 
nu prevede nimic». 


Mircea Albulescu: a. mä duc să dau o probi 
pentru un film despre care n-am citit măcar u 
rînd si nu ştiu despre ce e vorba. Se spune: să aven 
vedete! Dar cum?» 


Amza Pellea: «...cste inadmisibil ca un actor 
care joacă rolui principa! să fie adus la 7 dimineața 
la filmare și să tragă primul cadru la 11 seara». 


Dina Cocea: a eu cred că sistemul unui grup 
specializat de actori este în favoarea cinematogra- 
fiei»... 


Silvia Popovici: «...probabi! ca niciodată nici 
cei mai mari actori care au jucat în capodopere n-au 
fost mulţumiţi. Dar a-ţi da seama că nu-i chiar ce-ai 
vrut e una, si a-ți da seama că e de zece ori mai 7 
decît se putea, e alta». 


Florin Piefsic: «...la ,,Columna”, fugeam sä 
prindem trenul la Brașov la ora 4, ca la 7 seara sä 
fim la Bucureşti, unde luam un taxi si fugeam la 
teatru, să fim acolo !a 7 si douăzeci, ca la 7 și jumă- 
tate să intrăm îmbrăcați în nu ştiu ce alte costume, 


Nostra culpa! 


'69 — an, prin excelență 


al marilor filme, vizionării 
unor filme fundamentale pen- 
tru cultura cinematografică, 
un an al difuzării, al MARE- 
LUI REPERTORIU. Pe ecrane 
se pot vedea: 
e «Cuţitul în apă» al lui 
Polanski. 
e«Acuzatul» lui Kadar 
si Klos. 
«Omul pentru eterni- 
tate» cu Paul Scofield. 
e «Primul învățător» al 
lui Koncealovski. 
¢ «Oameni impietriti» 
film (notat cu 4 stele!) al 
sovieticului Leonid Osika. 
e «Eclipsa» lui Antonioni. 
e «Tatăl» lui Istvan Szabo. 
e«La est de Eden», cu 
a doua sa legendă: James 
Dean. 
® Fellini cu «La dolce 
vita». 
ھ‎ «Roşii si albii» lui Mik- 
los Jancso. 
* «Contemporanul tău» 
al lui Raizman. 
* «Anul trecut la Ma- 
rienbad» al lui Resnais. 
* Peter O'Toole în «Noap- 
tea generalilor». 
٥ «Deșertul roșu» al lui 
Antonioni. 
٥ «Totul de vinzare» al 
lui Wajda. 
* «La Nord prin Nord- 
Vest» al lui Hitchcock. 
è «Viridiana» lui Buñuel. 
„„„ceea ce nu ne împiedică 
să titrăm: «De ce sîntem 
bombardati numai cu come- 
dii muzicale de duzinä?»... 
Ceea ce nu ne impiedicä sä 
publicäm scrisorile unor citi- 
tori enervati de «Marienbad». 
Ceea ce nu ne impiedicä, in 
ultima lunä a anului, sä ne 
gäsim fatä in fatä cu condu- 
cerea D.D.F.-ului si sä sub- 
liniem apäsat cä: 
«n-am avut in fiecare 
säptäminä un film bun..» 
Nostra culpa! 


De la A 
la „Z“-ul anului VII 


e «Zv-ul lui Gavras deschide ofensiva filmului politic e Europa 
descoperă filmul brazilian e Anul unui repertoriu excelent e Am 
văzut oameni pentru eternitate! e Am intilnit cititori fericiți! 


tea, ca Mihai Viteazul, pe cîmpia de la 
Șelimbăr, după turnare, fiindcă nu l-a 
mai găsit autobuzul echipei...) e Ov. S. 
Crohmălniceanu aduce un elogiu vi- 
brant publicului bucureștean fiindcă «e 
inteligent, sincer şi are umor». e An- 
chetă: «11 regizori români față în fată cu 
publicul»; «Vă influențează reacția pu- 
blicului?». Blaier: «Foarte tare». Eli- 
sabeta Bostan: «Probabil, reușita îmi 
dă curaj». Calotescu: «Aș muri dacă 
m-aș duce în sală să-mi văd filmele». 
Malvina Urşianu: «Cred numai în in- 
stinctul meu artistic». Gh. Vitanidis: 
«Să nu ne plîngem de public, ci doar de 
filmele proaste». e Cititorii apără «Sa- 
muraiul», «Planeta maimutelor», wes- 
ternul clasic şi chiar filmele lui Lelouch. 
e Ana Blandiana ar lua cu ea într-o 
navă cosmică «Rocco...» si «Blow Up». 
e Tribuna spectatorului: un stu- 
dent de la engleză, D. Ozeranski, se 
lansează cu o excelentă cronică la festi- 
valul filmului englez; o inginerä chi- 
mistă din orașul Gheorghiu Dej res- 
pinge «bon-ton»-ul; un hunedorean 
analizează rece, lucid, westernurile ita- 
liene... (Rubrică prea repede decedată!) 


e Preocupare, apoi pasiune: Publicul 
(gustul lui, opţiunile lui, sociologia 
lui). e Sondaj pe tema: «La ce filme 
vă relaxaţi si de ce tocmai la ele?» 
e Mitul vedetei, temă constantă: «Noul 
mit al antistarului», «Un război secret 
între regizor și actor», «Idolii ghitärilor 
asaltează cinemascopul». e lulian Mihu 
afirmă că viitoarea «Enigmă a Otiliei» 
nu va fi un experiment, ci un film în 
spirit călinescian». e Se analizează «Jur- 
nalul de actualități». e Masa rotundă: 
«Condiţia actorului» (Amza Pellea po- 
vestește cum a rămas el singur, noap- 


1969 


Dulcea noastră 


obsesie: 
condiţia 
actorului 
de film 


Malvina Ursianu : «cred în instinctul 
meu artistic) (, Gioconda...*) 


Gheorghe Vitanidis : «Să nu ne plingem de public, ci doar de filmele proaste»... 
(«Răutăciosul adolescent» ) 


Filme româneşti realizate în 1969 


Lung-metraje pe ecrane: 
1. «Pantoful cenușăresei» 2 «Apoi s-a născut legenda» 3 «Răutăciosul 
adolescent» 4 «Virstele omului» 5 «Tinerețe fără bätrinete» 6 «Baladă 
pentru Măriuca» 7. «Baltagul» 8 «Căldura» 9. «Războiul domnitelor» 
1Q «Prieteni fără grai». 


Eugen Mandric, comentatorul nr. 1 
ul jurnalului de actualități 


34 


10 ani in 10 pagini 


«Părerile negative mă fascineazä si mă stimulează. Complimentele mä amor- 


Orson Welles 


1656 si mä dezarmează) 


teleg filmele care arată viaţa adevărată, cu aspiraţiile 
si dramele ei specifice». 


Zoe Dumitrescu-Busulenga: «Filmul stiintiti- 
co-fantastic este un filon pretios de explorat in 
viitor». 


Aurel Baranga: «Să începem a învăţa din greșeli, 
fiindcă persistenta in gresalä se numeşte cinism» 


DR Popescu: «Aştept să se statornicească un 
climat propice de scoalä,de cinematografie ٥ 
nală, fără continuarea acelor succese și speranţe 
regizorale de o singură stagiune». 


Cei 75 de ani 
ai anului VIII 


e Festivalurile mondiale sînt cucerite de filmul-dezbatere. e La 
noi, anul lui «să dovedim că se poate!y... Noul director general al 


Zaharia Stancu: «Noi nu putem răzbate în 
lume decît cu filme extraordinare». 


Mihnea Gheorghiu: «Tara aceasta n-a dus nici 
odată lipsă de oameni practici si inteligenţi, si tot 
odată nici de caractere. Să le căutăm si să le oferim 
șansa succesului». 


Constantin Daicoviciu: «Detest filmul istoric 
care falsifică istoria». 


Eugen Barbu: «Aș face filme moderne, cura- 
joase, cu o tehnică nouă». 


Marin Preda: «Prin filmele de actualitate în- 


cinematografiei acuză energic «astenia din filmul românesc», 


Sustinem, 
apäräm 
o «nouă» 

realitate: 


producătorul 


Vorbele anului 


«Sînt un bätrin de viitor» (D.I. Suchianu) 


«Toate celelalte arte au murit demult si filmul e cenusa lor ajunsä 
la constiinta de sine» (Marin Sorescu) 


imperiului roman» — in capul listei 
succeselor de public anunţate de D.D.F. 
o «Fatä in fatä» al redactiei cu Radu 
Beligan: «As vrea sä fac un film despre 
conflictul dintre artist si birocratie. 
Sint un romantic, nu?» & Inginera Do- 
rina Ungur din Oradea si poeta Nina 
Cassian polemizeazä despre «Vä place 
Brahms?» o «Vagabondul», reluat de 
D.D.F. după 15 ani, face cozi la casele 
de bilete de la 2 noaptea. e Șerban 
Creangă termină filmul întrerupt de 
moartea lui Ştefan Ciobotărașu, folo- 
sind dubluri. e Documentarul lui Mirel 
lliesiu «Patru zile dintr-un an», despre 
inundaţiile de la Lipova. e Cuplul de 
regizori ai filmului «Înaintea unei ploi 
de vară» (alias «Fratii») lucrează pe 
rînd cu aceleași utilaje, asteptindu-se 
reciproc. e Cascadorul. Aurel Gru- 
sevski sare din mașină la 135 km/orä. 
e jobert si Belmondo filmează în Ardeal 
«Mirii anului doi». e Cinemateca dă 
peste vară — matineu şi seara — melo- 
drame indiene (era doar începutul!) 
e Apare ciclul «B.D.»; D.I. Suchianu 
îşi intitulează cronica «Odihnă între 
ai noştri». e Jean Gabin refuză să-și 
scrie profesia adevărată în buletinul 
de identitate și cere să se menționeze: 
«văcar». e «Cinecittă sfărîmată» — în 
ciuda faptului că Italia a produs în anul 
precedent mai multe filme decît S.U.A. 
(260 !); India realizează si mai multe: 
350! e Fără un plämin (operat de 
cancer), John Wayne turnează în trei 
filme deodată. Bătrinul westernman a 
ajuns la 17 nepoți. e Chaplin pregătește 
un film în care să încapă întregul său 
clan («Capricii»). e Mae West revine 
pe ecrane la 77 de ani, după o între- 
rupere de 26. e La 88 de ani, Asta 
Nielsen se recăsătorește. e Moare 
Bourvil. e Se împlinesc, la 28 de- 
cembrie, 75 de ani de la nașterea 
cinematografului. 


35 


«Täran, asta e o meserie mult mai serioasă decit filmul. În film ai 


e Consultări ale revistei cu perso- 
nalitäti ale artei si științei: «Ce filme 
aţi face dacă aţi fi producător?» e 
Din nou «La ordinea zilei, scenariul!» 
e Dezbatere: «Sens interzis violenţei!» 
(«Violenţa poluează spiritul!» Dar:)e 
Intrebăm din nou: «Este sau nu cazul 
să fie introdus filmul în şcoală?» (spe- 
cialiştii vor, profesorii si elevii nu 
prea...) e Întrebăm din nou: «Ce ne 
facem cu sălile de cinema?» (care e 
diferența dintre un cinematograf si o 
tutungerie?) e Ov.S. Crohmălniceanu 
scrie despre «Omul care nu merge la 
cinema» si despre «Omul intoxicat 
de cinema». e Exclusivitäti cu Visconti, 
Antonioni, Alov şi Naumov, Roger 
Moore, Claudia Cardinale. e «Cronica 
unui posibil cineast» (Marin Sorescu) 
predă ştafeta «Însemnărilor unui spec- 
tator temperat (Teodor Mazilu). e Pe 
platourile româneşti, coproductii si 
filme de montaj. e Se anunţă urmätoa- 
rele proiecte: «Bietul loanide» de Li- 
viu Ciulei, «jocul cu moartea» de 
lulian Mihu, «Surisul Hiroșimei» de 
Savel Stiopul si «Moromeţii» de 
Lucian  Giurchescu. e «Colum- 
nan», «Marele şarpe» si «Căderea 


Filme româneşti realizate în 1970 


Lung-metraje pe ecrane: 
1. «Reconstituirea» 2 «Simpaticul domn R» 3. «Prea mic pentru un război 
atit de mare» 4 «O nuntă cum n-a mai fost» 5 «Doi bărbați pentru o 
moarte»6 «Castelul condamnaților» 7. «Canarul și viscolul» 8. «Povesti- 
rile piticului Bimbo» 9. «Amintiri bucureştene» 10. «B.D. intră în acţiune». 


de-a face numai cu ticniti. Actor — asta nu-i o meserie. Vinzi vînt, 
mai ceva decît tipul de pe trapezul zburător; ăla cel putin isi riscă pielea» 


(Jean Gabin) 


Gg 
ER filmul la 


m S JN : EE SE 
TINERETE SI FOR 
O artă la apogeu... 
„„„Şi tinära ei «rivală : televiziunea ! 


del Stefan Ciobotärasu 

unui reporter : 

«Spre deosebire de nea Fane 
(personajul din «Asteptarem) 
eu nici nu mä gindesc 

la moarte. 


10 ani in 10 pagini 


climatul vieţii noastre ideoiogice 
— ea va prilejui o analiză fertil 
a esentialelor probleme din acti- 
vitatea cineastilor romäni, dind 
muncii lor indicatii si idei me- 
morabile. 


tovarășul 


La 7 martie 1971, secretarul ge- 
neral له‎ partidului, 
NICOLAE CEAUȘESCU se în- 
tilneste cu creatorii din domeniul 
cinematografiei. Exemplară con- 
sfătuire de lucru — tipică pentru 


el 


E 


7 martie: 


Evenimentul 


anului 


Problema nr. 1: Filmul românesc poate fi mai bun? 


pentru ca un subiect să devină element 
tulburător pentru artist»... 
elon BRAD: «Problema actualität 
sau inactualitätii este o chestiune de 
viziune, de concepţie... Sint foarte 
îndatorat că revista «Cinema» a pus 
în dezbatere această problemă, ceea 
ce de altfel vine în continuarea unei 
preocupări mereu atente a revistei 
față de fenomenul cinematografic romä- 
nesc». 
(Opinii formulate 
la o masă rotundă cu tema: «Fil- 
mul românesc poate fi mai bun ?») 


torul filmului — a dat dovadă că poate 
face o operă de valoare, în cazul acesta 
coeficientul de risc trebuie acceptat». 

e Eugen BARBU: «...Oricine isi 
poate da seama că-nu există la nimeni 
ambiția de a greși cu orice preț, de a 
demonstra că trebuie şi greşit. Dar 
trebuie prevăzut și procentul de risc 
într-o cinematografie»... 

e Liviu CIULEI: «Trebuie să se 
nască un mariaj și un sincronism per- 
fect între intenția creatorului și a 
producătorului, trebuie să existe o 
ambiantä spirituală si tentatia artistică 


Anul celor 101 numere 


o Marile succese: «Mihai Viteazul» («profesiunea de cineast s-a 

dovedit incä o datä cä e mai ales o profesiune de credintä», afirmä 

Constantin Pivniceru, in legäturä cu filmul lui Titus Popovici si 
Sergiu Nicolaescu), «Facerea lumii», «Serata» 


obsedante, azi, ne apar obiecțiile pe 
care le rezumăm cu fruntea sus și 
conştiinţa neîmpăcată: reportajele-roz 
de la filmări, vocabularul inaccesibil, 
eclectismul, monotonia teoretizantä, 
fixatiile pe actori, concesiile, lipsa de 
incisivitate critică, posterurile care «mă- 
nîncă din text», absența informaţiei 
«la zi» în filmul românesc, calitatea 
hirtiei si a fotografiilor, şi chiar apa- 
ritia prea rară... e În acel număr 101, 
revista mulţumeşte corespondentilor 
ei; tabloul acela de onoare al celor 
«mai harnici și mai buni» poate fi azi 
reprodus fără modificări: G. Brucmaier, 
Sorin Corbu, Monica Chirtaș, Violeta 


Deleanu, M.M. Dinescu, Adrian Iri- 
mescu, |. Giufcä, G.M.S., Marilena 
Mancu, lon Manea, Mona Manu, C. 


Munteanu, luliana Micu, C. Pricop, Ta- 
tiana Raica, V. Utä, Ulise Vinogradschi, 
George Vlad, Silvia Zimmel. e Ru- 
brici rätäcite in neant: o «Cronicä a 
spectatorilor», publicatä separat de 
«curier», «Foto (d) gramele» — obser- 
vatii acute privind viata de fiecare zi a 
cinefilului.ePublicăm, în paginile TV- 
ului, arborele genealogic al Plantagene- 
tilor, pentru a ne descurca in räzboiul 
celor douä roze! e Teleemisiunile pre- 
ferate: «Steaua fără nume», «Tele- 
cinemateca» (ce vremuri!), «Teleenci- 
clopedia». e Minunile anului interna- 
tional: «Moartea la Veneţia» și «Mesa- 
gerul»... 


e Apar «dosarele», sinteze ale unor 
probleme de semnificație politică, ideo- 
logică şi socială: e Repertoriul — tre- 
buie să fie un instrument de educație! 
e Un deceniu de film românesc. e 
A fi cineast militant e Putem face 
filme mai bune? Cum!? e Semnează: 
Maria Banuş, Eugen Barbu, lon Brad, 
Anton Breitenhofer, Dina Cocea, Li- 
viu Ciulei, lon Dumitrescu, Mihnea 
Gheorghiu, Al. Ivasiuc, Jean Livescu, 
Mircea Malita, Titus Popovici, Bujor 
Sion. & Participantii la dezbaterea 
noastră: «Poate fi filmul românesc 
mai bun?» sînt de acord cu unul dintre 
invitați care afirmă că o asemenea dis- 
cutie e «prima de acest fel si de această 
calitate în critica noastră cinemato- 
grafică»... (Am fi ipocriti dacă nu ne-am 
aduce aminte de această apreciere!...) 
e Colaboratorii permanenți Ov. S. 
Crohmălniceanu, H. Dona, T. Mazilu, 
D.I. Suchianu susțin dosarele «lmpe- 
rativul realismului», «Comanda socia- 
lä», «Filmul de dragoste», «Sfirsitul 
care incoroneazä opera». e «lubiti 
filmul?», sînt întrebaţi inteleptii: De- 
mostene Botez, Maria Banus, Serban 
Cioculescu, acad. lorgu lordan, George 
Macovescu («stiti cite pagini are sce- 
nariul la «Potemkin»? 7 pagini si 
jumätate !»), acad. Gr. Moisil, Miron 
Nicolescu (tulburat de «Blow Up» 
ca de o operă shakespeariană) e 101 
numere ale revistei «Cinema» văzute 
de 101 cititori; ni se aduc și laude, dar 


e Mircea MUREȘAN: «Talentul 
a existat si există! Talentul regizorului, 
al scenaristului, al operatorului, al pic- 
torului... De un singur talent nu am 
avut parte pînă acum decit arareori, 
talentul de a folosi talentul» (răspuns 
la ancheta «Încotro filmul românesc?») 

e Titus POPOVICI: «...Blestemul 
din naștere al acestei cinematografii a 
fost că regizorii, scriitorii, criticii, nu 
au realizat între ei acea unitate dialec- 
tică, critică, pozitivă, pe care o ilus- 
trează în chip fericit întîlnirea noas- 
tră... Cînd un regizor — care este au- 


e Mihnea GHEORGHIU: «Ceea 
ce a pricinuit «minorizarea» temelor 
sau «lipsurile», îndelung si repetat 
semnalate, își află cauza în două puncte 
nodale: insuficienta si inconsecventa 
informare politică si culturală a unor 
creatori de film si a îndrumătorilor lor 
ocazionali ; şi în al doilea rînd, în faptul 
că «nu faci pîine fără sä pui mina in 
aluat» — adică absența propriei lor 
ființe fizice in procesele muncii pe 
care doreau să le «reflecte artistic»... 
(răspuns la o anchetă prilejuită de împli- 
nirea unui deceniu de film românesc». 


«Profestunea de cineast s-a dovedit a fi mai ales o profesiune de credință 
(«Mihai Viteazul d, 


Un 851110١0 1 


«Mediocritatea va mînca talentul, iar talentele se vor minca 
la nesfirsit unele pe celelalte? Om fi într-adevăr blestemati? 


Nu cred! Nu cred!» 


(Concluzii la o «masă rotundă») 


Filme româneşti realizate în 1971 


Animaţie 


Documentare 


urt metraje 


PISTEET 


Lung-metraje pe ecrane: 
1. «Cintecele mării» 2. «Circ fără frontieră» 3 «Mihai Viteazul» 4 «Hai- 
ducii lui Saptecain 5 «Zestrea domnitei Ralu» 6 «Printre colinele verzi» 
7. «Serata» 8. «Facerea lumii» 9. «Apa ca un bivol negru» 10. «Săptămîna 
nebunilor» 11. «Brigada diverse în alertă» 12 «Asediul» 13. «Așteptarea» 
14 «Fraţii» 15 «Decolarea» 16 «B.D. la munte si la mare» 


36 


10 ani in 10 pagini 


Septembrie: Dictonul lui Eminescu 
mereu actual: «Munca este legea lumii 
moderne». «Uzina, doar o prezentare 
accidentală. Satul contemporan asteap- 
tă încă... Laboratoarele, păsări rare. 
Şantierul, doar un decor?» 


Octombrie: «Lupta cu mediocri- 
tatea». Adversarii noștri: Gîndirea ima- 
tură. Superficialitatea. Impostura. Me- 
diocritatea. 


Noiembrie: «Filmul, document al 
epocii». Ne întrebăm, din nou si din 
nou: «cît este de actuală actualitatea 
filmelor noastre?» 


Decembrie: «A iubi orașul în care 
trăieşti». Arhitectul Cezar Lăzărescu: 
«Filmul ar putea face mai mult pentru 
a ridica gradui de ataşament al oamie- 
nilor pentru orașul în care trăiesc». 


Imperativul zilei: 
Ofensiva calităţii 


timentalismul, erotismul, idilismul». 


Mai: «Filmul și viața». «O cinema- 
tografie care nu se confruntă cu faptele 
diverse ale ţării ei, e o artă decalci- 
fiată». 


iunie: «Ofensiva filmului politic». 
«Filmul nu-și mai propune să răsfeţe 
spectatorul, ci îl pune în fata proble- 
melor grave ale existenței». 


lulie: «Psihologia vacanței». Teodor 
Mazilu exclamă: «Nu-i adevărat că o 
dată cu nostalgia vacanței apare si 
nostalgia mediocritätiin. 


August: «Condiţia femeii în filmul 
românesc.» «Egalitatea reală nu se 
poate obține prin revendicări, prin 
scînceli, prin bunăvoință. Egalitatea nu 
se dă. Se ia». 


lanuarie: «Să visăm cu ochii des- 
chisi!» Îi cerem cinematografului su- 
gestie, aripi, romantism: «Da, filmul 
este o uzină de vise. Întrebarea este: 
ce vise ne propune să visăm?» 


Februarie: «S.O.S. — Comedia!» 
Valentin Silvestru remarcă: «in 20 de 
ani am făcut 75 de comedii (în afara 
celor involuntare). Dar nici un Baranga, 
nici un Mazilu şi numai un Nicutä 
Tănase». 


Martie: «Ce înseamnă pentru Dvs. 
succesul?» sînt întrebaţi 15 cineasti. 
Concluzia o trage Malvina ۳٧11: 
«Este întîlnirea unui film cu publicul 
său». 


Aprilie: la stilpul infamiei, kitsch-ul! 
«Un pericol social, un pericol estetic». 
«Caii de bătaie ai prostului gust: sen- 


PE ea a i 


e Continuă dialogul «lubiti filmul?», 
care se închide cu o anchetă telefonică 
printre cei 178 abonați «Popescu lon» 
din carte. e La TV — un an dominat de 
Țiriac, Năstase şi Bernstein. e După 
«Dreptul de a.te naște» (în 1970), «O 
floare si doi grădinari» cîştigă plebiscitul 
publicului TV în 1971! e La Cinema- 
tecă, anul comediei: frații Marx, Alek- 
sandrov, Piriiev, italienii. e Congres 
mondial al Arhivelor la Intercontinen- 
tal-Bucuresti. e La Cannes izbindeste 
din nou filmul politic («Afacerea Mat- 
tei»). e Chaplin primeşte un Oscar 
onorific şi se împacă, în fine, cu Ameri- 
ca. e Sartre — erou de film biografic, 
Malraux — erou de serial TV. e Anul 
Gian Maria Volonte, anul Glenda Jack- 
son. e Eugen lonescu scrie și interpre- 
tează un film pentru televiziunea fran- 
ceză. e Fellini termină «Mama Roma» 
e Miklos Jancso încheie «Psalmul roşu». 
e Tony Richardson ecranizează «Ham- 
let».® Deneuve le întrece in popu- 
laritate pe Moreau, Bardot, Girardot. 
e De Funès primeşte din partea prese- 
dintelui Franţei cupa celui mai ferm 
apărător al drepturilor animalelor. e 
Incorigibil optimistă, revista «Cinema» 
începe cu plăcere un nou deceniu de 
existență. 


a fost anul X‏ 1؟... 


e Anul lui Titus Popovici. e Performanțele lui Sergiu Nicolaescu. 
e Moment liric: «Felix şi Otilia». e O actriţă la apogeu: Marga- 
reta Pogonat. 


lix şi Otilia» dă soluţii cinematografice 
uneia din enigmele călinesciene; «Drum 
în penumbră» ne vorbește de dragoste, 
aici, acum; «Cu mîinile curate» do- 
vedeşte că ştim să facem filme bärbä- 
testi. e Debuturi în actorie: balerinii 
Elena Dacian și Cornel Patrichi, sce- 
nograful Radu Boruzescu, avocatul A- 
lexandru Dobrescu. e «Love Story» 
face săli pline si dezläntuie sondaje 
sociologice. e Concomitent, mari fil- 
me trec fără urme deosebite prin săli 
şi reviste: «Vai, ce orbi am trecut 
prin pădurea de mesteceni!» (Mal- 
vina Urşianu). e Pledoarii pentru 
«Anonimul venețian». e Anchetă din 
nou, iar şi iar: «S.O.S. sala de cinema» 
(«Fiecare cinematograf își are publicul 
pe care-l merită»). e «Şi difuzarea e o 
artă» — anchetă la căminele culturale. 


Filme românesti realizate în 1972 


Documentare ctualität Animatie 


Scurt metraje 
artistice 


EE 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Atunci i-am condamnat pe toți la moarte» 2. «Puterea si Adevărul» 


6 «Astă- 


3. «Felix si Otilia» 4 «Pentru că se iubesc» 5. «Pădurea pierdu 


seară dansäm în familie» 7. «Aventuri la Marea Neagră» 8. «Drum în 
penumbră» 9. «Sfinta Tereza si diavolii» 10. «Cu mîinile curate» 11. 


«Răzbunarea» 14. «Barie 


«Lupul mărilor» 13. 


geata căpitanului lon» 12. 
15. «Explozia». 


e În primele cinci luni ale anului, 
31 de regizori răspund la întrebarea: 
«Ce idei de filme aveti?». Sînt formu- 
late 149 proiecte (Gh. Vitanidis pro- 
pune 14 filme). («Ideile vor imbätrini 
ca si noi?» se întreabă unul din cei 
chestionati) e De la Roma, Alexandru 
Balaci ne vorbește despre publicul 
românesc după ce a cunoscut la fața 
locului filmul italian. e Virgil Cândea 
prezintă lunar cite o ipoteză de film 
din istoria Patriei. e Teodor Mazilu și 
lon Bäiesu se prefac că glumesc, spu- 
nînd lucruri serioase. e H. Dona face 
sociologia cinematografului. e Dintr-un 
editorial despre «Puterea şi Adevă- 
rul»: «Pînă acum am vorbit de talentul 
de a fi cineast. A venit momentul să 
vorbim şi de talentul de a fi spectator». 
e Alte filme deosebite ale anului: «Fe- 


Vocatia de a fi cineast-cetätean 
(«Puterea si Adevărub ) 


Titus Popovici : 
conștiință civică, 
(«Puterea şi Adevărul» h 
poet al psihologiilor, 
(«Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte J, 
profesionist frenetic, 

(«Cu miinile curate ) 


Performanța regizorală si actoricească a lui Sergiu Nicolaescu 
(«Cu miinile curate») 


Nr. 3 al revistei «Cinema 
va conţine un dosar 
dedicat serialului. 


nimic. Sîntem în familie, cineva, bunica 
sau tata-mare La văzut si ni-l poate 
rezuma. Alteori, are grija asta chiar 
regizorul, ca în «Invadatorii». Ba, ca sä 
evite complet asemenea riscuri, epi- 
soadele multor seriale sînt absolut 
independente, exemplu: «Răzbunăto- 
riin, «Sfintul», «Mannix». 

E adevărat că moda filmelor cu «va 
urma» vine de la televiziune. Dar s-a 
răspîndit, cum oricine poate constata, 
şi pe ecranele mari din oraş. Există 
azi o sumedenie de filme cu Lemmy 
Caution, cu James Bond, cu irezistibila 
Angelica, cu «Planeta maimutelor». 
Numai la noi s-au făcut în ultima vreme 
citeva serii care au ca protagoniști pe 
haiducii lui Eugen Barbu. Aflu că și 
personajele din «Cu miinile curate» vor 
mai apărea, cîte au rămas vii, cel puțin 
în alte şase episoade. Indiferent însă de 
unde ar fi venit, moda serialelor, ca 
să prindă, trebuie să corespundă unui 
gust. Ce atracție exercită acest gen 


ce poate fi imaginat .mai senzațional în 
materie de mișcare, trenuri ciocnin- 
du-se, poduri prăbușindu-se, stăvilare 
rupîndu-se sub presiunea valurilor spu- 
meginde, clădiri luînd foc, cai gonind 
nebunește, automobile derapind, oa- 
meni executind curse acrobatice pe 
acoperisurile zgirie-norilor. De atunci, 
cinematograful s-a maturizat; nemai- 
simtind nevoia sä fie un spectacol de 
bilci, a cäpätat alte ambitii. Cum se 
explicä, totusi, resurectia serialului? 

Unii vor säri imediat sä dea vina pe 
televiziune. Ea a readus gustul pentru 
serial. Programele incärcate ale micului 
ecran nu lasä destul timp filmului de 
lung-metraj. Episodul scurt i se potri- 
veste mai bine. Pe urmä, televizorul il 
avem acasă, nu ne cere nici o deplasare. 
Aceasta îngăduie suita. E de-ajuns să 
ne facem putin timp în ziua si la ora 
cutare. Luni e Elisabeth, regina An- 
gliei, sîmbătă Mannix, s.a.m.d. Am avut 
treabă, am scăpat un episod? Nu e 


Cum toţi sîntem consumatori de 
seriale, este firesc ca tot: 

să ne spunem cuvîntul 

despre acest gen atît de popular, 


despre eroii lui, 


despre — de ce nu? — filozofia lui. 
Articolui lui Ov. S. Crohmălniceanu 
își propune să vă antreneze 

într-o discuţie colectivă, 

deci o discuţie care să nu se 

poarte numai între «specialiști». 
Curierul revistei noastre 


vă așteaptă. 


rindu-l pe Judex sau pe celebra Pearl 
White în «Misterele New-York»-ului, 
cînd purtați de ape repezi spre un to- 
rent furios, cînd capturați de canibali 
si asteptind să fie fierti în ceaun, cînd 
suspendati de bretele la înălțimi ame- 
țitoare si incredintindu-si soarta ex- 
clusiv träiniciei elasticului american. 
Aceste repetate momente de «sus- 
pens» erau chemate a ilustra virtutile 
ecranului. EI isi etala cu ostentatie pue- 
rilă însușirile cinetice ca să-și cuge- 
rească publicul. Îi servea, așadar, tot 


«Serialul» e un gen care 

pune într-o lumină cu- 

nema rioasä psihologia specta- 
torului cinematografic. Mä 

intreb cum a reinviat gus- 

tul pentru productiile de o asemenea 
factură. Filmul cu «va urma», alcătuit 
din nesfirşite episoade ale aventurilor 
aceluiași erou, care mereu se află în 
primejdii mortale si mereu scapă ca sä 
dea peste alte buclucuri, ţine de începu- 
turile cinematografiei. Atunci, bunici- 
lor noștri li se tăia răsuflarea urmă- 


pe ecranele lumii 


Serialul «Revolta haiducilor» aocupat 
aproape 3 luni un loc de seamă in ptc- 
gramul Televiziunii franceze. Cele cinci 
filme de lung metraj ale lui Eugen 
Barbu, Mihai Opriş şi Dinu Cocea 
(«Haiducii lui Şaptecai», «Zestrea dom- 
nitei Ralu», «Săptămîna nebunilor», 
«Răpirea fecioarelor» si «Răzbunarea 
haiducilor») au devenit 20 de episoade 
de foileton TV a cite 26 minute fiecare. 
Publicaţia Tele 7 jours a prezentat 
säptäminal, însoţit de cite o fotografie, 
fiecare episod al serialului. Presa (Le 
Figaro, L'Aurore, L'Humanite) a fost 
bogată în aprecieri laudative la adresa 
acestor «eroi justitiari coboriti din 
legendă». Personajul nr. 1 al serialului. 
căpitanul Anghel,a devenit la un mo- 
ment dat favoritul nr. 1 al ziariştilor si 
telespectatorilor francezi. S-a spus des- 
pre Piersic că este un nou Robin 
Hood, un Jean Marais al Carpaţilor 
Jocul său, prestanta sa, spontaneitatea 
sa s-au bucurat numai de cuvinte bune 
în coloanele ziarelor. Şi iată-l pe Florin 
Piersic invitat la Paris, la sfirsitul pro- 
iectării serialului, pentru a se intilni 
cu cei care l-au îndrăgit pe căpitanul 
Anghel. 

— Au fost trei zile emotionante, trei 
zile pe care le-am trăit cu o mare inten- 
sitate, ne-a declarat Florin Piersic 


depus într-un eveniment la care a 
participat pentru o fracțiune de timp. 
Aceasta este soarta lui Mannix: să 
participe pentru o clipă la un eveni- 
ment, iar apoi să se retragă, avînd 
bucuria succesului, dar si amărăciunea 
imposibilității de a trăi el însuși, ca 
participant la succesul său. Si altfel 
nici nu se poate, pentru că altfel Joe 
Mannix n-ar mai fi un «private investi- 
gator», ci ar fi unul din multii pioni 
pe care îi mișcă în anchetele sale. 
Desi este trist, Joe Mannix nu filo- 
zofeazä asupra unei inutilitäti camusie- 
ne a vietii, nici nu face acte inutile ca 
mult mai profund motivatul Raskolni- 
kov, pentru că Mannix trebuie din nou 
să se angajeze în dezlegarea unui alt 
mister, în rezolvarea problemelor unor 
alți oameni. Poate că,dacă ar avea mai 
mult răgaz, Mannix ar mai reflecta 
putin asupra sa si asupra acțiunilor sale. 
El nu are însă timp de meditaţie; nu 
face decit să elucideze cazuri practice 
în fiecare sîmbătă seara si să aibă o 
ușoară undă de amărăciune, undă pe 
care noi nu o observăm și nici nu tre- 
buie să o observăm, sau poate că ea 
nici nu există în Mannix, ci poate numai 
în noi. 
Alexandru MARCOVICI 
București, Bd. Ilie Pintilie, 37 


din scrisorile „curierului“ 
ڇڪ‎ EE SI S 


Tristetea lui Mannix 


Mannix nu are 
timp sä mediteze. 


EI actioneazä 


Cu capul inainte... 
(Mike Connors) 


Joe Mannix este un investigator par- 
ticular, cum bine il caracterizeazä car- 
tea sa de vizitä pe care, cu multä där- 
nicie,o împarte in dreapta si stînga. 
Mannix are foarte dezvoltat unul din 
reflexele pe care psihologii le consideră 
ca specific umane, si anume reflexul 
de investigație sau de «ce se întîmplă». 
Ce se intimplä?!... se întreabă perma- 
nent Joe Mannix şi se lansează cu capul 
înainte în cele mai periculoase afaceri 
pentru a afla adevărul. 

Si, totuşi, în ciuda izbinzii sale per- 
manente în aflarea adevărului, Joe Man- 
nix pare adeseori trist. Să ne amintim 
o secvență, numai una si e deajuns, 
din finalul unei anchete întreprinse de 
detectiv într-o afacere complicată, cu 
falsuri de tablouri; omul pentru care 
lucra se întîlnește cu fata implicată în 
afacere si între ei se produce subit un 
«coup de foudre». Mannix îşi dă seama 
de semnificația privirii si,desi vroia sä 
mai lămurească unele lucruri, se multu- 
meste să facă prezentärile de rigoare 
si să se retragă apoi cu o expresie de 
surpriză amestecată cu haz. De fapt, 
Mannix are tristețea celui care dezleagă 
itele într-o problemă ce părea că nu 
mai are rezolvare și apoi se retrage 
pentru a privi din afară, ca un specta- 
tor, roadele eforturilor pe care le-a 


Miclovan! 


lele politiste pe Mannix. «Sfintul» avea 
mult mai multä personalitate si nici 
nu trăgea cu pistolul. «Răzbunătorii» 
erau plini de fantezie. De istorisirile 
lui Hitchcock nu mai vorbesc; purtau 
marca unui maestru al genului. «ln- 
coruptibilii» schitau o analiză socială a 
gangsterismului, indicîndu-i legăturile 
cu lumea finanțelor si politicii. «Man- 
nix» n-are niciuna din aceste calități. 
Pe deasupra, eroul nu se distinge prin- 
tr-o deosebită inteligenţă sau pricepere 
în- meserie. Tehnica lui detectivistă e să 
se bage ca prostul în primejdie și să se 
lase ciomăgit. O fi metoda aceasta mai 
educativă? Mă îndoiesc. Poate că po- 
sedă un farmec masculin aparte care 
i-a cîştigat simpatia telespectatoarelor. 
Cum rămîne însă atunci cu egalitatea 
între sexe? Noi, telespectatorii, am 
prefera-o pe Emma Peel. Sau măcar pe 
Tara King! 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


— S-a fâcut destulă publicitate la 


«haidouc» 


Pe stradă, fotoreporterii m-au supus 


Veneam pentru a treia oară la Paris. 


AL R. 


radio, la televiziune, în rubricile de 
specialitate ale ziarelor. Discul cu cîn- 
tecul haiducilor, interpretat de Gerald 
Alexander, a fost lansat o dată cu pre- 
miera. Bine propulsat, serialul a lansat 
la rindu-i un erou si, să nu vă pară 
ciudat, chiar o modă vestimentară. La 
magazinul unde am dat autografe își 
începuse existența moda 
destinată copiilor de 10—12 ani. 


unui adevărat slalom printre autobuze, 
automobile, prin fața vitrinelor, cu 
pardesiu, fără pardesiu, cu zimbet, fără 
zîmbet... Abia am avut vreme să pot 
vedea un film al lui Melville («Politis- 
tul» cu Alain Delon) și să urmăresc un 
spectacol de music-hall la «Casino de 
Paris» cu Zizi Jeanmaire. 


Prima oară,în 1958, sosea în capitala 
Franţei un debutant care mergea spre 
Cannes, ca interpret în filmul «Ciulinii 
Bărăganului». A doua oară, în 1970, 
eram actorul de teatru venit cu spec- 
tacolul «Coana Chiriţa». Acum eram 
pentru prima dată la Paris un oaspete 
cunoscut. 


nieră glumeatä ni se face o adevărată 
monografie a vieţii claselor mijlocii 
americane. Nimic nu lipseşte: regimul 
muncii, problema bugetului, felul cum 
e utilizat timpul liber, ambianța fami- 
lială, raporturile individuale, modela- 
rea lor prin mass-media, etc. Pînă şi 
comoditätile societății de consum sînt 
pe rînd, reconstituite, într-o variantă 
primitivă echivalentă cu neistovita in- 
ventie caricaturală. Din păcate însă, 
simplitatea serialului e înțeleasă uneori 
ca o reductie mintală. Cu cit repetiţia e 
mai puerilă, se crede că are şanse sä 
cîştige un public mai larg. Așa am fost 
asasinați luni de-a rîndul cu siroposul 
«EI fugitivo». Serialul e un fel de basm, 
dar pentru oameni mari. In cadrul 
convenției lui, realismul amănuntului, 
umorul, inteligenţa, pitorescul situa- 
tiilor nu-i strică, dimpotrivă, îl fac mai 
atractiv. Mi-a fost astfel imposibil să 
inteleg de ce televiziunea noastră a 
preferat, pînă la urmă, din toate seria- 


la Paris 


Răzbunătorii!, 


A n. لو‎ 


că moda serialului? 


proche». Pentru ce ar mai fi atunci 
nevoie de serialuri? 

Cred că secretul succesului acestora 
din urmă rezidă într-o anumită eco- 
nomie artistică. Eroul e caracterizat 
odată pentru totdeauna; nu se mai 
pierde timpul la fiecare episod cu a- 
ceasta ; intrăm repede în epicul pur. 
Serialul are structura narativă a bas- 
mului; știm cine e Făt-Frumos si nu 
ne mai interesează decit isprăvile lui. 

Recunosc că o asemenea economie 
se realizează în dauna psihologiei. Dar 
cinematograful e o artă eminamente 
comportamentistă și epică. Ba consta- 
tarea mă bucură chiar. Nu degeaba 
nu-mi plac mie filmele «psihologice» 

Rezultă de aici că orice serial e bun? 
Nicidecum! Simplitatea e o calitate 
rară care nu exclude invenţia. Avem 
un exemplu excelent cu «Aventuri în 
epoca de piatră». Repetitia e a reacțiilor 
psihologice. Situaţiile sînt însă mereu 
inedite si de un haz copios. Intr-o ma- 


Un haiduc 


Nu e puţin lucru pentru un actor, 
să se audă strigat pe străzile Parisului : 
«capitaine Angel» 


Anita si haiducul Anghel, eroi de serial TV, la Paris 
(Marga Barbu şi Florin Piersic) 


asupra spectatorului? Dintr-o mică an- 
chetă, întreprinsă cu mijloace perso- 
nale, s-ar părea că simpatia pentru 
eroul principal își spune aici în primul 
rînd cuvîntul. Amatorii de seriale bă- 
nuiesc cam ce se va întimpla în fiecare 
nou episod. Dar lor le sînt simpatici 
«Sfintul», Emma Peel, haiducul Sapte- 
cai, David Vincent sau Mannix. Incä o 
datä toti acestia isi vor risca pielea ca sä 
impiedice o ticälosie sau sä repare o 
injustitie ; încă o dată isi vor dovedi 
infailibilitatea. Spectatorului îi place 
sä revadä, confirmindu-se in impre- 
juräri diferite, calitätile unor asemenea 
eroi. Altfel zis, el are o secretä psiho- 
logie donchisoteascä. Oricitä blazare 
a turnat veacul peste sufletul uman, 
acest gust al nebuniei sublime nu i l-a 
putut stinge. Cu eroi ticäiti si nesärati 
nu se fac serialuri. Imi veti obiecta câ 
westernurile, filmele polițiste sau de 
aventuri au aproape toate în centrul 
lor niște eroi «sans peur et sans rc- 


Organizatorii — reprezentanți ai Tele- 
viziunii franceze — mi-au făcut o pri- 
mire cordială. Dar cea mai mare atenţie 
mi-au acordat-o spectatorii. Ei au fost 
stäpinii mei chiar din momentul ateri- 
zării pe aeroportul Orly. Trei după- 
amieze la rînd am avut rendez-vous 
cu telespectatorii veniţi să vadă cum 
arată «un haiduc la Paris». Bineînţeles 
cei mai mulți erau micii spectatori. 
Am vorbit cu ei, le-am dat autografe, 
ne-am fotografiat împreună. Un copil 
a stat aproape o după amiază întregă 
într-un colt, m-a privit, si la sfirsit 
mi-a înmînat portretul pe care mi-l 
făcuse în creion. Marea bucurie pe care 
am simtit-o în acele după amiezi a fost 
că haiducii noștri au găsit un asemenea 
ecou în rîndul publicului francez. Mi-am 
dat seama că n-am făcut un film regio- 
nal, local. Şi pe urmă, să recunoaștem 
că pentru un actor, chiar pentru unul 
obişnuit să fie adesea identificat cu 
personajele interpretate, nu e putin 
ucru să se audă strigăt pe străzile Pa 
risului: «capitaine Angel»! 


— Fără a nega calităţile filmului, 
cred că el a fost totuși și foarte 
bine lansat de către televiziunea 
franceză. 


„exp 


Momentul-cotiturä: 
Cristea din «Serata» j 
Ștefăniță- Vodă 


pe micul ecran 


actorii 


noștri 


aproape personală 


rol episodic în «Lupeni '29». & 1963: interpretează 
rolul principal în «Lumină de iulie». O 1964: are de ales 
între Teatrul Giuleşti din Bucureşti si Nationalul din Cluj. 
Îi alege pe ultimul. O Roluri importante pe scena clujanä: 
EI în «Nu sînt Turnul Eiffel»; Mabuse în «Fizicienii»; 
Vlaicu-Vodä; Caligula; Oberon în «Visul unei nopţi 
de vară»; Victor din «Pisica din noaptea Anului Nou» 
(premiul de interpretare la Festivalul Teatrelor din 1971). 
O 1967-69: din nou film, două roluri mai puţin importante 
în «Tinerețe fără bätrinete» si «Balul de sîmbătă seara» 
apoi diacul, unul din rolurile principale din «Sentința». O 
1970: Cristea în «Serata» marchează întîlnirea cu regi- 
zoarea Malvina Ursianu. O 1971: doctorul în «Decolarea». 
O 1972: căpitanul Marinescu în «Explozia»—reintil- 
nire cu regizorul Mircea Drăgan si Andrei în «Trecätoa- 
rele iubiri»—reîntilnire cu regizoarea Malvina Urșianu. 
O Pe micul ecran: Stefänitä Vodă in «Muşatinii» si 
eroul filmului experimental «Fuga». O 1972: vine, prin 
concurs, la Teatrul Naţional din București. Intră în distri- 
butie cu Damian in «ladul si pasărta»; Suditul in «Un 
fluture pe lampä»; lordache Olimpiotul in «Zodia 
Taurului». 


O Ziua, luna, anul, locul naşterii: 22 ianuarie 1936 — 
Arman. & Copilăria si adolescența, la Brăila. & İl pa- 
sioneazä incä de pe atunci teatrul si poezia, drept care se 
înscrie la Şcoala populară de artă, proaspăt înființată la 
Brăila, dezamägindu-si tatăl care-l dorea medic veterinar 
sau, si mai bine, ofiter-medic veterinar. O 1954: Dă 
examen la Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică 
din Bucureşti, pe care-l absolvă în 1958. Examen de diplo- 
mă cu Astrov din «Pescăruşul». & 1958: pleacă la 
Piatra-Neamţ, în același colectiv cu Leopoldina Bälänutä, 
Florin Piersic, Lucia Mureșan, Cosma Braşoveanu. ® De- 
but pe scena teatrului din Piatra-Neamţ cu Markov din 
«Povestea unei iubiri». O Roluri mai importante pe 
aceeași scenă: Figaro din «Bărbierul din Sevilla» şi Pole- 
jaiev în «Bätrinete zbuciumată». Acesta din urmă, rol 
de compoziţie, rol-cheie pentru cariera de mai tîrziu. & 
1960: Teatrul din Bacău îl «împrumută» pentru «Don 
Carlos». Rämine la Bacău pînă în 1964. Joacă: Trigorin 
în «Pescärusul»; Viktor în «Poveste din Irkutk»; Mihai 
în «Oameni care tac»; Mircea în «Vlaicu Vodă»; bufonul 
în «A 12-a noapte» (din nou un rol-cheie, care-i aduce nu 
numai succes, dar şi o mare încredere în profesia pe care 
şi-a ales-o.) O 1962: debutează în cinematografie cu un 


Foto: A. MIHAILOPOL 


misul. Ori de o parte, ori de cea- 
laltä. 


Dumneavoastră puneţi foarte 
mare pret pe luciditate... 


-Nu știu dacă e bine sau rău, 
dar așa e. Nu-mi place să nu stiu ' 
limpede ce fac si de ce. Nu-mi plac 
lucrurile întîmplătoare, mai ales în 
această meserie a noastră care e de- 
parte de a fi întîmplătoare. Sau cel 
puţin n-ar trebui să fie. Nu cred că 
e simplu si la indemina oricui să fie 
actor. Mie, oricum, nu Mi-e ușor. 
De altfel, să nu credeţi că luciditatea 
asta mä ferește de problemele pe care 
le ridică meseria noastră. Dimpo- 
potrivă. Exact aceeași luciditate mă 
obligă la întrebări care mă nelinis- 
tesc pentru că nu le cunosc, nu am 
cum să le cunosc răspunsul: cum voi 

olua? cum mă voi maturiza? cum 
voi îmbătrîni? Pentru că știu foarte 
bine că, dacă odată și odată vine 
vremea cînd nimeni nu mai are ne- 
voie de noi, asta se întîmplă precis 
şi din cauza noastră. Un actor e 
obligat să fie, „în formă”, şi azi, şi 
mîine, Şi poimiine... 


D 
t 
Es 


— Dumneavoastră vă ginditi prea 
departe. La poimiine... 


— Deloc. La 36 de ani este exact 
momentul să te gîndești la poimiine, 
Este o virstä matură și maturizarea 
înseamnă începutul imbätrinirii. lar 
imbätrinirea este un proces fizio- 
logic de necontrolat, Cel puţin pe 
exterior. Tot ce se mai poate face 
este să-ți aperi psihicul de degra- 
dare. 


— Oare se poate? 


— Cred că da. Dacă reusesti să 
elimini mediocritatea din viața ta, 
dacă reușești să-ți cultivicunoasterea; 
să-ți antrenezi permanent sensibili- 
tatea... Cred că un actor trebuie să 
trăiască realmente în preajma artei. 
Să citească, Să asculte muzică. Să 
citească multă poezie. Poezia, mai 
ales, joacă un mare rol în profesia 
noastră, Pentru că ea dezvăluie esen- 
te; iar hrana sufletelor noastre o 
constituie tocmai marile esente... 

Dar, de fapt, nici asta nu ajun- 
ge, asa cum nu ajunge să reali- 
zezi un spectacol bun, sau să 
sesti Un rol într-un film. In- 
trebarea este ce vine după și, mai 
ales, în ce ambiantä te afli. În profe- 
sia noastră, cu citcistigäm o etapă, 
cu atît e mai dificilă următoarea, 
pentru că “trebuie, este obligatoriu 
să fie cu o treaptă mai sus. Expe- 
a mea de pină acum m-a con- 
vins că tot ce ne poate tine în pi- 
cioare şi duce departe este de 
fapt spiritul de pă, drumul par- 
curs împr u un grup de oameni, 
adunaţi ca într-o familie, cu aceleași 
Structuri, de aceeași spiritualitate. 
Lucru care, mai ales pentru film, 
este foarte greu de realizat. 
KEES i ȘASE TRE 

— Mărturisesc, vă credeam mai 
liniștit, mai aşezat si cu mai cu pu- 
ține griji. 

E DT E FE T E RSA 

— Mai inconstient, fadică... 
EH 

— Nu. Mai sigur, cel puţin عم‎ 
clipa de față. Ati avea toate moti- 
vele. 


— Cred că în profesia noastră 
clipa de față contează foarte puţin. 
Totul se ia de la capăt, cu fiecare rol 
de la capăt. Dar acesta este și far- 
mecul ei, cred. Că nu se sfirseste 
niciodată. Că e un permanent ince- 
put. $ 


Eva SÎRBU 


AU 


eorge Motoi 


— Deci tot ceea ce para spontan 
în jocul dumneavoastră este elabo- 
rat cu grijă... 


— Da, pentru că si spontaneità- 
tea se poate dirija, La mine ea apare 
exact atunci cînd m-am obișnuit 
cu personajul, cînd devin el. Rolul 
trebuie să fie o descoperire făcută 
etapă cu etapă, N-as vrea să se inte- 
leagă că nu mă interesează prospeti- 
mea senzatiilor pe care le transmit. 
Că la mine totu! e un calcul sec, la 
rece. Cultiv enorm starea, pot'spune 
chiar că mă las sclavul ei, dar nu- 
mai după ce am cistigat-o cu adevä- 
rat, în. acele etape de cunoaştere a 
personajului. 
SEET EEN 

- Asa se explică de ce sinteti ace- 
lași pe scenă ca şi în film? 


Eu aproape că nu văd nici o 
Jiferentä între scenă şi ecran decit, 
firește, diferențele impuse de teh- 
nica filmării. Poate că scena defa- 
vorizează uneori procesul de creaţie, 
pentru că acolo nu există prim-pla- 
nuri, nici obiectivele de nuanță, 
ci mă aflu într-un permanent cadru 
general, ni se întîmplă tuturor, 
dar eu nu sînt în stare, și nici nu vreau 
să-mi exage mimica, să ridic gla- 
ajungă nuanţa ingro 
şată pînă în ultimul rînd de la bal- 
con, în defavoarea restului sălii. De 
altfel, teatrul modern eliminä in- 
grosarea scenică și preferă sălile 
mici, de intimitate, d& contopire cu 
publicul, Teatrul este și rämine 
convenție încă, dar eu nu -suport 
convenția și cred că- trebuie făcut 
totul pentru ca ea să se dizolve într- 
un contact real cu publicul. Publi- 
cul trebuie „furat“. EI însuşi pretinde 
acest lucru — fie că e vorba de film 
de teatru — așteaptă să fie dus 
r-o lume în care e dispus de la 
„EI prent 
fa i 
Cînd Ge 


a. 


nu a- 


Trigorin 
pe scena din Bacäu 
as تس نت‎ 
Din nou pe scenă 


Oberon 


în multe 


— greşeli, 
ct pecrite- 


Spuneți că Polejaiev şi b-:onul 
au fost roluri-cheie în cariera dum- 
neavoasträ. Prin ce? 


Vlaicu Vodă si' Caligula, mai 
de ase nea... Polejaiev însă 
anat mare lucru. El mi-a în- 
Jesnit accesul la o anume spiri 


litate, “la 
forță de esenti: ali 

mului de 

cum l-am 

juca la 


Poate m 


vit ca O compo 
nu-mi spune nimic. 
banal. Sigur, nişte 
rămin, dar privite 
din alt unghi şi 
lui. Sînt nişte meta care nu 
cîștigă decit în lucru si nu foio 
cît unui singur rol. 
spuneam că -mi-au fo 
importante cele patru 
so că "m-au pus de fie 
în fața altei structuri, una m ai di 
ritä de cealaltă, 
caut şi să g 3 

de viață, Mi se pare impertinent 
imaginezi că doar cu persoana ta 
rezolvi ori inä i 0 


5 


aceea 


sugerea 


rsonajului r 
tact bin 


Cam dumneavoastră personală 


e plină de roluri principale. Pe sce- 
nă, şi destul de repede, după debut, 
chiar şi în film. Mai mult, din ea 
lipsesc acei ani- -pauză care mar- 
-cheaz fişele multor actori din gene- 
ratia dumneavoastră. Cum s-a în- 
timplat? 
TAPATTI ANSA TÄ PARERE SITES 
A fost o şansă, cred. Profesiu- 
nea noastră e de neconceput fără 
un dram de șansă. În ce mă priveşte, 
poate ar mai trebui socotit şi ceea 
ce se chsamă răbdare. 
— TETAAN DRE می مهوم سم مو‎ 
— Răbdare, pentru ce? Din mo- 


ment ce nu ati avut de aşteptat... . 


SEI O EREI EE ههه‎ 

—— Puteam, de exemplu, să ma 
grăbesc să vin la Bucureşti, ceea ce 
precis ar fi fost o greşeală. Venind 
la București, intri automat într-o 
competiție de primă minärsi pentru 
această competiţie trebuie să fii 
foarte bine pregătit. Nu e suficient 
să absolvi-un institut si să fii decla- 
rat actor sau, poate, pentru unii 
€ suficient, dar nu e cazul meu. În 
ce priveşte filmul, e clar că a fost 
vorba. de o șansă și sansa âceea s-a 
numit Malvina Ursianu. Spun șansă 
pentru că se întîmplă rar să te în- 
tilnesti cu un autor de filme care sä 
te descopere la timp, sä te valori- 
fice — de fapt să stie să te vadă — 
să intuiască ce poti si ce nu poti 
face, să te modeleze si să-ţi dezvăluie 
cu atîta grijă, de fiecare dată,altă 
lume interioară. 


— Cred că mai e ceva peste șansă 


şi peste răbdare. Un actor cu înfă- 
tisarea dumneavoastră, putea să cadă 
uşor în cursa rolurilor prefabricate 
— sau predestinate — de june- 
prim, de exemplu... _ 


— Niciodată nu a pus mare 
preţ pe calitățile „exterioare — în- 
Tätisare, voce, etc. —și, mai ales, 
nu m-am considerat niciodată un 
june-prim. Am f mai degrabă 
preocupat de procesele interioare, 
de mobilitatea psihică, de acele 
calități care se cer cultivate și pe 
care, în orice caz, nu le ai numai fiind 
tinăr si arätind bine. Cred că nu 


spun ٥ noutate. Acest lucru s-a 
N 


"La 23, de ani, 
Polejaiev 


Caligula 
pe scena clujanä 


Regizorul Chabrol răspunde în auto-apărare: 
„N-am văzut în acest fapt divers decito bună 
schemă dramatică si nimic mai mult. Am citit 
toate relatările presei, am urmărit procesul. 
Cred că nişte jurati care s-ar lăsa influențați 
de film, n-ar fi nişte buni jurati. Si la urma 
urmei, dacă Cousty e vinovat, recunoaşte, dacă 
nu e vinovat nu recunoaște”, 

E limpede. Pe Chabrol nu l-a interesat 
vinovăția sau nevinovăția „modelului“ său 
judiciar, ci cazul în sine privit ca un story 
cinematografic. Așa încît filmul nu pledează 
decît propria-i cauză: goana după scenariu. 
Goana după vilvä. Dar poate fi ,vilva" ra- 
tiunea morală a unui film? 


Scenaristul e în box 
Pf PPE E E DAT I DEE NSS 

Al doilea film se numeşte „Banda ostate- 
cilor“ şi a fost realizat de Edouard Molinaro. 
Este vorba de transpunerea cinematografică 
a unei întîmplări petrecută în incinta palatului 
de justiţie, în primăvara anului 1972. Un cri- 

ninal de rînd, Christian jubin, al cărui proces 

se afla în curs de desfășurare, a izbutit să eva- 
deze, sechestrind trei persoane, Între care si 
procurorul instanței. După o seamă de peripeții 
a fost rearestat, iar procesul lui se află acum 
din nou pe rol, de astă dată, bineinteles, cu 
un dosar amplificat. . 

Filmul realizat de Molinaro va fi, deci, vizio- 
nat de spectatori în timp ce şi acest „model“ 
judiciar se află în boxă, probabil sub o pază 
mult întărită. 

Regizorul declară că nu a vrut ,53 757 
acest caz; nu a vrut să încerce o explicare psiho- 
logică sau de alt ordin, nu a vrut să raporteze 
cazul la nici un fel de considerente morale. 
Molinaro subliniază în mod expres că, de fapt, 
a vrut-să facă un film anti-Cayatte. (După cum 
se ştie, Cayatte a realizat anul trecut un film 
de un larg ecou social, „A'muri din dragoste”, 
care-și propunea tocmai ٥ asemenea analiză 
cinematografică, raportată la condiţiile sociale 
ale dramei sfîrşită tragic a profesoarei Gabrielle 
Russier). Molinaro nu şi-a propus, şi o mărtu- 
riseste ca pe un principiu, decit sä transpunä 

o 


da ۳م‎ 


numele legii 

tribunalul 6 
سا‎ criminal, 

In numele artei 


filmul judecă 
un sistem 


cial, Bernard Cousty, este pus sub inculparea 
de a fi ucis cu premeditare pe soțul amantei 
lui, Yvette Balaire (invinuitä si ea de compli- 
citate).| La instrucţie, Cousty îşi recunoaște 
fapta, pe deasupra mai recunoaşte că şi-a 
otrăvit si soția. Tribunalul îl condamnă la 
moarte, iar pe complicea lui la 10 ani temniţă. 
Recursul va fi judecat de o altă instanţă. 
Regizorul Chabrola luat, cum se spune, do- 
53۳١1 acestui proces din mers, l-a transformat 
în scenariu, iar fimul este gata. Așa Înciîtspecta- 


torii vor vedea „Nunta insingeratä", o dată- 


cu rejudecarea procesului la Curtea de Apel. 
Şi de aici încep unele dificultăți pentru regizor, 
pentru că inculpatul, astăzi, în urma sentinţei 
criminalul Cousty, a aflat în închisoare că i-a 
„inspirat“ un film lui Chabrol. Si s-a alarmat. l-a 
trimis avocatului său următoarea scrisoare: 
„Cred că voi fisilitsă mă adresez judecătorului 
de instrucție cerindu-i să arbitreze în ches- 
tiunea asta". De ce se teme Cousty? Se teme 
că filmul ar putea influența opinia juratilor 
în rejudecarea cazului său. p 

Avocatul räspunde printr-un fel de decla- 
ratie făcută presei, care este în același timp 
şi o prețioasă divulgare asupra opticii realiza- 
torului: „Chabrol n-a inventat nimic. EI n-a 
făcut decit să reia teza acuzatiei. Era, cred, 
prematur să se facă un film după o dramă încă 
atît de prezentă“. 


Sala de tribunal, cu ferestre 

prelungi si lumină puţină, cu o 

nema atmosferă ce pare întotdeauna 

irespirabilă, cu nelipsita ei boxă 

pentru acuzați si ,barä" pentru 

< avocați, este fără îndoială unul 

din locurile în care realizatorii de film din 

lume s-au oprit nu de puține ori în decursul 

timpului. Tentaţia cazurilor judiciare nu este 

de azi, de ieri. Citeodatä filmul a reușit să 

dilate faptele și de la semnificația judiciară 

„să ajungă la cea socială. ,Acuz", filmul lui 

Abel Gance, rămine o peliculă de referință 
tocmai pentru această calitate. 

S-ar părea că asistăm astăzi la un adevărat 
val de filme inspirate de cazul judiciar. Tri- 
bunalul devine platou de filmare, iar grefa, 
cu dosarele ei, o muză a scenariştilor.Cinema- 
tograful începe iarăși să flirteze cu faptul 
„divers — după cum afirmă săptăminalul fran- 
cez „L'Express“, nu fără o anume imputare si 
chiar alarmă. „Adesea, cinematograful a fost 
învinuit că inspiră faptul divers, astăzi Însă 
— afirmă aceeași revistă, — se produce contra- 
riul. Cineaştii par a fi în pană de imaginaţie. 
Au aerul că îşiaruncă ochii peste ziarul pre- 
ferat, înainte de a porni la filmare". 


Dar să vedem ce fel de filme a produs,mai 
întîi în Franţa, această reînviată pasiune pentru 
justiţie. 

În ianuarie 1973, pe ecranele pariziene ru- 
lează trei filme-proces. Ar fi trebuit să fie 
patru filme, dar unul din ele („Nue fum fără 
foc“ de Cayatte) n-a ajuns să depăşească prima 
criză provocată de subiect și mai ales de viziu- 
nea cineastului. Si s-a oprit pe drum. lată 
deci pe cele ajunse pe ecran: 

„Nunta insingeratä" (un tilu care “aduce 
aminte de drama spaniolă a lui Federico Garcia 
Lorca), un film realizat de Chabrol şi direct 
inspirat dintr-o dramă reală petrecută în 
ianuarie 1970, amplu relatată de presă si în 
amănunt cunoscută de publicul francez: 

La Bourganeuf, în Creuze, un agent comer- 


ھ 
| 
| 


43. 


Procesul Cosa Nostra 


Joe Valachi, un fost mafiot, se decide să spună 
tot ce ştie despre omorul-organizat din 
S.U.A. Ca să-l apere de represalii, poliţia îl 
păstrează în închisoare pînă la sfîrşitul zilelor 


sale si — miracol! — Valachi moare de moarte 
naturală! Bronson devine în film un Valachi 
care acuzăl 


epoca noastră 


a faptului divers şi a căutat implicații mai largi: 
şi atunci, analiza cazului a cedat locul analizei 
colectivitätii, iar justitia, sociologiei. De pildă, 
„Procesul maimutelor“, Sau „Procesul de la 
Nürnberg“, cînd o perioadă istorică cu repre- 
zentantii ei ajunge pe banca acuzării. 

Un proces avea să devină o simplă metaforă 
pentru a găzdui o meditație filozofică: „Pro- 
cesul“ după Kafka, film realizat de Orson 
Welles. Astăzi, în America invadată de „cazuri“, 
drog, violență, omoruri, cu „naşii“ mafioți 
deveniți în film idoli, opinia publică urmăreşte, 
cu sufletul la gură, un alt fapt divers: „Docu- 
mentele cazului Valachi", film realizat de 
Terence Young. 

Ce anume a inspirat acest film? În 1963, în 
fața unei Comisii senatoriale prezidată de 
McClelland, un fost membru al unei organizaţii 
gangsteresti, joe Valachi, isi începe depozițiile 
(numire după aceea „Documentele-fluviu ale lui 
Valachi”), urmărind să dea în vileag activitatea 
organizaţiei de funest renume, Costa Nostra. 
Guvernul american şi senatui cad de acord ca a- 
ceastă depozitie să fie retransmisä de televizi- 
une în priză directă. Principalul obiectiv al 
depoziției lui Valachi: divulgarea principalilor 
conducători ai crimei organizate. Bob Kennedy, 
pe atunci ministru de justiţie, avea să declare 
despre aceastăiniţiativă că avea drept scop „să 
pună poporul american In fata unor revelații 
zguduitoare“: „Toată publicitatea acordată ca- 
zului Valachi va sluji — a subliniat Kennedy— 
dacă nu la altceva, cel putin la captarea intere- 
sului opiniei publice americane în privinţa pri- 
mejdiei pe care ٥ reprezintă crima organizată 
ce a luat proporţii imense în Statele Unite“, 

Revelația produsă de declarațiile gangste- 
rului Valachi, devenit acuzatorul organizației 
Cosa Nostra, a trecut sub denumirea de 
„Documentul  Valachi“. Filmul realizat de 
Terence Young nu-şi propune altceva decit sä 
exploateze acest document imprimat pe bandă 
de magnetofon, imprumutindu-i personajului 
Valachi chipul lui Charles Bronson. Regizorul 
Young este sigur că simpla invocare a acestor 
documente este suficientă. „După aproape 10 
ani, publicul american — spune el — este sen- 
sibilizat de această problemă." Presa, pe de altă 
parte, consideră că succesul filmului se justifică 
prin interesul mai mult decît normal al cetätea- 
nului american, stäpinit de o teamă märturisitä 
sau nemărturisită în faţa proporţiilor căpă- 
tate de crima organizată. 

După filmul „Nașul“, cu Marlon Brando în 
rolul principal, film care la sfirşitul anului 
a fost propulsat pe ecranele lumii cu o imensă 
publicitate, discipolii Mafiei (satisfäcuti in 
cazul de faţă de imaginea onorabilă în care 
sînt infätisati pe ecran) se năpustesc cu avidi. 
tate asupra noului film ca să.audă, o dată mai 


»> 


Procesul Dominici 


„Cazul Dominici": acum 20 de ani au fost uciși trei englezi: tatăl, mama sifetita. Dominici este 
acuzat, condamnat, eliberat. Moare după putin timp. Claude Bernard Aubert dezgroapä toată aface- 
rea şi face un film. Jean Gabin primeşte rolul protagonistului. Este hulit. Regizorul declară: eu: 
nu acuz pe nimeni“. Chiar pe nimeni? 


pe peliculă, cît mai exact, acest caz judiciar. 
Și „scrupulozitatea“ i-a împins să obțină chiar 
“sancţiunea inculpatului real, jubin, căruia 
„i-a supus scenariul spre aprobare. Criminalul — 
7 avînd [a activul său 2 omoruri, 25 de spargeri 
şi nenumărate acte de violență — a citit sce- 
„nariul (ca specialist, desigur), dar la capătul 
“lecturii i-a răspuns regizorului că are acum 
„alte griji decit să discute despre film. 
"În această lumină pare atît 06٥6 675 
„indignarea exprimată de Francois Truffaut 
“În legătură cu re?nviata pasiune a cinematogra- 
* fului francez pentru faptul divers, ca sursă de 
“filme cu subiect si fără obiect. „E păcatcă cine- 
- matograful a început să scotocească prin buzu- 
narele unor cadavre care nu s-au răcit încă“, 
H 
Dosarul tăcerii 


Al treilea film, de asemenea programat 
pentru ianuarie 1973 pe ecranele pariziene, 
redeschide un dosar care a lăsat o amintire 
grea: cazul Dominici. 

Cu 20 de ani în urmă, la Lurs, un sat din 
“Provence la poalele Alpilor, s-a sävirsit o 
„crimă, o triplă crimă. |n acest sat există un 
restaurant pentru turişti, „La Montagniăre”. 
La o mică distanță de acest restaurant, al 

„cărui patron era Gaston Dominici, au fost 
descoperite cadavrele a trei turisti englezi: 

Sir Jack Drummond, al soției lui si al fetiţei 
“lor în virstă de 6 ani. Aceasta s-a întîmplat 
‘la 5 august 1952. La 28 noiembrie acelaşi an, 

proprietarul restaurantului, Gaston Domi- 

nici, este judecat și condamnat la moarte 

de tribunalul din Digne, sub acuzaţia de a-i 

fi ucis pe cei trei turişti englezi. La 5 iulie 

1961, Dominici este pus în libertate din cauza 

vîrstei înaintate si, nu mult timp după aceea, 

moare. 

Acestea sînt faptele reținute de dosarul 
cazului. Regizorul Claude Bernard Aubert 
l-a preluat ca atare, transormindu-! în scenariu: 
„Cazul Dominici". EI s-a deplasat cu echipa de 
filmare la Sisteron, pentru că nu a vrut sä 
filmeze chiar pe locul crimei. Rolul bătrînului 
Dominici i-a fost încredințat lui Jean Gabin. 
Citiva alti actori parizieni s-au costumat în 
ţărani, sträduindu-se să reînvie o dramă pro- 
vincială. 

„Nu am filmat la faţa locului — declară 
regizorul — din motive morale evidente. Nu 
m-a interesat altceva decît să reconstitui cu 
scrupulozitate fresca unei drame care a pasio- 
nat Franţa si, bineînțeles, si pe mine". 

La Lurs însă nimeni nu a uitat cazul Domi- 
nici, şi lumea de prin partea locului isi mani- 
festă nemulţumirea că s-a făcut un film despre 
el. Se spune, de pildă, ,Bätrinul a plătit“. 
„Cinematograful să-l lase în pace!" sau „Gabin 
mai bine ar juca pe tipii ăia ailui sau ar 
cultiva ceapa de la fermă, decit să-l interpre- 

„teze pe Gaston. De altfel Gabin nici nu prea 
are aerul de Gran. Ajutorul de primar din 
Lurs este însă mai nuantat si oferă ٥ 6 
asupra misterului închis în acest dosar judiciar: 
„Dacă tot circul ăsta ar ajunge măcar să de- 
monstreze că Gaston n-a fost un asasin si 
că toată afacerea n-a fost decit o minciună. 
Și la urma urmei, la ce bun să mai scormonim 
acum în noroi? Toată chestia nu-mi pare a fi 
altceva decît o afacere comercială.“ Gabin 
însuși e cuprins de îndoieli şi regrete. În imensul 
curier pe care îl primeşte, multe scrisori ano- 
nime îi reproșează faptul de a fi acceptat rolul. 
Altele, dimpotrivă, îi cer, poate cu speranţă, 
poate cu naivitate, „să scoată la iveală ade- 
vărul“. 

Aşadar, nici cazul Dominici nu sparge limi: 
tele impuse de ultima hotärire judecătorească, 
nu analizează faptele, ci se mărgineşte — așa 
cum de altfel declarase regizorul —să reconsti- 
tuie cu scrupulozitate o frescă. Această 
frescă fusese reconstituită, tot cu scrupulozi- 
tate, de presă, la vremea respectivă. Încă un 
dosar judiciar, deci , încă un story cinemato- 
grafic. Vilvä. Multă vilvä. 


Mafia, din nou 6 


Să schimbăm meridianul și să urmărim faptul 
_divers în preocuparea altei cinematografii: 
cea americană. Ín decursul anilor, cinemato- 
grafia de peste ocean a exploatat abundent 
cazul judiciar. De multe ori, rezultatul a fost 
doar un produs comercial, transpus în două 
registre : cel al senzationalului si cel amoros. Au 
fost şi cazuri cînd filmul a depăşit aria restrinsä 


Poliţia și magistratura, pe de o parte, si 
delincventa pusă în slujba unor forte oculte, 
pe de altă parte, apar ca doi poli ai unui rau 
social care se cuvine să fie privit, nu dinläun- 
trul uneia sau alteia dintre tabere, nu cu bine- 
voitoare distantare faţă de implicaţiile pe care 
la conțin, ci cu preocuparea de a dezvălui 
ce se află dincolo de poziţia justiţiei, cine se 
află înapoia diverselor mafii. Preocuparea 
cineastului este, așadar, de a determina modul 
şi aportul fiecăruia, la o stare de lucruri nesa- 
tisfăcătoare, de largi proporții. De aceea 
Intimpiarea particulară este subsumatä condi- 
dei generale si urmărită cu deosebită grijă. 

Cînd cineastul depistează în prezent ecourile 
altei epoci, el se întoarce în trecutul nu prea 
îndepărtat spre a descoperi sursele, în dosarele 
istoriei.. Un asemenea dosar l-a redeschis 
regizorul Damiano Damiani cu filmul său inti- 
tulat „Girolimoni, monstrul din Roma". Este 
vorba de un caz judiciar din 1928. In timpul 
crizei economice din acea vreme, se semnalau 
la Roma nenumărate cazuri de ucidere sau 
dispariţie a unor copii. În fata unei opinii 
publice inspäimintate, presa relata doar atit: 
„poliția n-a reușit să descopere încă pe făptaşi”. 
Pretexul incapacității poliției de a da peste 
„monstrul din Romaea fost folosit pentru a 
întări şi, de fapt, a prelua întreaga poliţie in 
cadrul organizaţiei fasciste si a o transforma 
astfel într-o unealtă de represiune. O dată 
„transformarea“ săvirşită s-a descoperit, 
mai bine zis s-a inventat si un fäptas: Gi- 
rolimoni. Noua poliţie a procedat, aşadar, 
la un fel de mizanscenă a unui monstruos 
act judiciar, spre a-şi demonstra, fără ۳ 
ziere, efectele revigorării ei prin introducerea 
elementelor fasciste. 

Acestea sînt lucrurile pe care le deduce 
cineastul, analizînd nu numai dosarul judiciar, 
incomplet și cu grijă lipsit de documente, întoc- 
mit la vremea respectivă. Damiano; Damiani 
nu se opreşte nici el la reconstituirea unui caz, 
ci urmăreşte descrierea unei atmosfere, încer- 
cînd să reliefeze climatul social-politic înlăun- 
trul căruia un caz judiciar avea să servească 
cauza fascismului. „Dosarul este sărac — măr- 
turiseşte regizorul — dar cu mijloacele unei 
acțiuni şi unei ficțiuni, sper ca filmul să spună 
mai mult decît ar fi făcut-o însuşi faptul“. 

De ce a făcut astăzi filmul Damiano Damiani? 
De ce l-a atras un dosar din 1928? Este o între- 
bare căreia îi răspunde, pe loc, obsedanta 
preocupare a multor cineasti italieni de a 
divulga anumite stări de lucruri din care nici 
poliţia şi nici justitia nu pot ieşi neintinate. Si 
mai este acest film un fel de memento. Anu- 
mite metode pot fi folosite din nou și după 
patruzeci şi mai bine de ani. 


O miză! A cui? 

ED EET TE TE EES 
Investigația pe care am încercat să o face 
în universul cinematografului inspirat de faptul 
divers, nu flatează filmul care ia drept scenariu 
un dosar din grefa tribunalului. Si aceasta 
pentru un motiv elementar: dacă sfera judi- 
ciară nu este depășită, cazul rămîne de un 
interes limitat, narațiunea” cinematografică 
se mărgineşte a fi o simplă turnare înimagini 
a unor relatări, atit de plastice adesea, de la. 
curierul judiciar al ziarelor. Sfera judiciară, 
de un interes cel mult de cancan, trebuie sä 
fie depășită de o privire care să cuprindă 
panoramicul, cadrul. social-politic, de un 
interes general. Aceasta explică, desigur, 
răsunătorul succes al filmului” politic. Tot 
despre proces este vorba şi aici. Dar cineastul 
priveşte nu un caz ci o situaţie, nu oinstitutie, 
ci un sistem, nu ٥ reacţie individuală, ci o 

condiţionare socială. 

Ce este, de pildă, „Sacco si Vanzetti" — 
film pe care l-am văzut recent — decit o privire 
care porneşte de la un imens abuz judiciar 
pentru -a descoperi, în continuare, motivele 
care l-au determinat? 

Ce este filmul „Mărturisirile unui comisar 
de poliţie către procurorul republicii“ decit 
pătrunderea, printr-un caz judiciar, spre resor- 
turile unei așezări sociale? 

Ce este — ca să ne referim la un alt film 
aflat încă pe ecranele noastre — „Cazul Mattei”, ` 
decît o redeschidere a unui caz, făcută din 
perspectiva nu a suprimării unui om, ci a 
intereselor marilor monopoluri petrolifere 
care au dictat această suprimare? 

Ce este acest nou film, „Afacerea Barka“, 


Procesul Manson 


Copiii nu-şi cunosc tatăl, iar educația începe cu 
scene tribale de „dragoste fără prejudecată”. 
Mamele nu-şi iubesc copiii sau sotii, ci „pum- 
nalul pe care trebuie să-l simtă alături, 
ca pe un iubit. „Familia“ aceasta este un 
grup retras într-un desert californian, de 
unde face incursiuni criminale: prin oraşele 
învecinate. A suprimat-o pe Sharon Tate şi 
pe sotii Lubianca, a jefuit, s-a drogat si a 
traficat droguri. 2601 ei a fost: Manson. 
Procesul „zeului“ a cutremurat America. Filmul 
lui Merrick este un cutremurător: „acuz!“ 


Procesul 
Sacco-Vanzetii 


Sacco si Vanzetti au murit pe scaunul electric. 
In-justitia americană avusese nevoie de vieţile 
lor pentru o diversiune: să arate că neliniştea 
muncitorilor din timpul crahului din "29 fusese 
stîrnită de nişte anarhiști. După patru decenii, 
filmul demonstrează că Sacco şi Vanzetti au 
fost glasul clasei lor, victime ale unei crimi- 
nale înscenări. Peste ani, Rosi strigă sistemu- 
lui: „te acuzi” 


mult, confesiunile lui Valachi, în versiune 
cinematografică, dar mai ales spre a vedea 
cum este înfăţişată „onorabila lor instituție”. 

„Documentele cazului Valachi”' — este un 
film care nu ţine prin nimic de ficţiune. Reali- 
tatea este crudă si regizorul n-a manifestat 
nici o intenţie de romantare. Limitele decla- 
rației-document rămîn si limitele filmului. 
Document atroce. Film atroce. 
H 

Manson si „familia“ 
بجر‎ EE EE NS موجه وص‎ A 

Un film realizat în 1972 se bucură însă, tot in 
America, de o condiţie specială, Filmul se 
cheamă „Manson, un document realizat de 
Laurence Marrick”. Sub această denumire a 
fost oferit publicului. Este vorba de cazul 
Manson, capul „familiei“ californiene, care a 
asasinat pe actriţa Sharon Tate, pe sotii 
Lubianca, a jefuit, a santajat, a amenințat, a 
traficat droguri. 

Fflmul are douä pärti: prima parte, realizatä 
cu camera ascunsă, 'a fost lucrată printr-un 
fel de funestă „previziune“ cu doi ani înainte 
de procesul „familiei”. Cea de a doua parte, 
este, de fapt, filmarea procesului însuși, cu 
depozitiile fäptasilor. Í 

În prima parte, spectatorul este invitat să 
urmărească scene din viaţa tribală a familiei 
hippy, pentru care Manson treceadrept un 
nou Messia. Sint scene rituale, de iniţiere, 
pentru filmarea cărora realizatorul și operatorul 
au vegheat, dintr-un loc ascuns, säptämini si 
luni în şir: o fermă la margine de pustiu adă- 
` posteste un grup destul de numeros de tineri. 
O lungă secvenţă (cu toate imperfectiunile de 
filmare ascunsă) ne oferă o mostră a unui 
„ritual“ al „dragostei fără prejudecată” la 

“care erau aduşi să asiste si chiar să participe 
copiii „familiei“ (copiii sînt într-adevăr ai 
familiei, stiindu-se cine este mama, dar nimeni 
nestiind si neintrebindu-se cine ar fi tatä!, 
funcția paternă fiind aici „o contribuție colec- 
tivä”). Sub ochiul de un satanism studiat al lui 
Manson, . ritualurile prelungite în erotism si 
drog degenerează in dezläntuiri animalice. 

Partea a doua a filmului ne introduce în sala 
* de proces. Ne sînt oferite opiniile exprimate 
în fata instanţei de discipolii lui Manson si de 
Manson însuşi. Sint opinii rostite cu o stupe- 
fiantă “dezinvoltură, cu cinism si ură. În mod 
nu tocmai paradoxal, din cînd în cînd, ze 
spun adevăruri zdrobitoare care prefigurează 
toate tarele unei societăți. Rämii uluit auzind 
cu cîtă ușurință vorbește o tînără, de altfel 
foarte atrăgătoare, despre crimele pe care le-a 
fäptuit si despre pătimaşa ei dragoste pentru 
pumnal: „pumnalul — spune ea— trebuie 
să-l tii lingă tine ca pe un iubit. Numai de el 
ai nevoie“. În fata instanței, s-au exprimat si 
regrete, Dar ce fel de regrete? O altă tînără, 
tunsă demonstrativ cu maşina nr. O si cu o 
zvastică desenată între sprincene, dä glas 
nestäpinitului ei regret cä n-a putut participa 
la ucidereaactritei Sharon Tate, pentru că 
nu mai avusese loc în mașină... 

Filmul lui Merrick este în întregime un docu- 
ment. Nu există nici o mizanscenă. Există doar 
surprinzătoarea previziune a realizatorului 
care a descoperit, într-o manifestare încă 
embrionară, o mare și apropiată primejdie. 
O stupefiantă previziune care a devenit piesa 
la dosar a unui proces. Procesul Manson s-a 
judecat. Verdictul a fost pronunțat. Dar 
procedura oferă încă alte căi de rejudecare. 
Sintem doar la începutul lui '73. 

Ee SEI هغه روه‎ DD E a 
Dosarele fascismului 
SH 
Schimbăm din nou meridianul pentru a vedea 
cara este condiţia faptului divers într-o ţară si 
într-o cinematografie care nu-l ignoră, dar îi 

dă un alt destin pe peliculă. 

În peisajul cinematografului mondial, filmul 
italian “este astăzi unul dintre cele mai 
combative, mai antrenate în lucida judecare 
a procesului social. Pentru filmul italian, cel 
mai adesea, un caz judiciar nu este o simplă 
problemă izolată. El nu poate provoca doar 
o discuţie „între specialişti” si nu poate atrage 
privirea unui cineast interesat doar de a obține 
un story. Faptul divers 'devine, în concepția 
celor mai înaintați cineasti italieni, o sursă de 
investigare a planului general. Această perspec- 


_tivă a determinat de altfel, si apariția unor 


filme politice de rezonanţă, a inaugurat, de 
fapt, un nou capitol în arta filmului. 


EY 


Nu poti fi mesager 


film si literaturä 
سب وور‎ ANSIO MTS TT 


färä sä stii si sä räspunzi 
pentru adevărul sau minciuna 
pe care o ai de transmis 


teatru conştiinţa celui ce vesteste a făcut subiect, 
Vestitorul poate fi las, poate fi sau deveni vinovat, 
poate fidur si incoruptibil, dar poate fivenal, coma 
plice, poate fi nevinovat, dar poate deforma vestea, O 
poate schimba, cu sau fără voia lui el poate declanșa 
tragedia sau poate evita tragedia. Vinovätia mesa» 
gerului este, la urma urmei, legată de soarta celor 
cărora le aduce vestea — si tocmai pentru asta 
alegerea, voită sau nu, a rolului său, deschide larg 
poarta unor definitive opțiuni ale conştiinţei. 

Artistul însuși este un mesager — și ei poate : 
muri odată ce vestea sa a ajuns la țintă. Sau poate 
fi sacrificat, sau poate fi glorificat. 

lată că, sărind prin epoci, Hamlet, prinţul, este 
la un moment dat un mesager. EI e trimis în An- 
glia purtind asupra-i o scrisoare — cea în care e 
condamnat să fie ucis. Călcînd legea, el rupe si- 
giliile şi trimite la moarte pe cei care trebuiau să 
vegheze asasinarea sa; tot printr-o scrisoare 


„Pedepsitorul pedepsit", spune literatura, recu- 
noscînd o temă luată — de unde altminteri dacit 
— dih viaţă. lată mesagerul ce devine victimă. 
lată mesagerul ce devine călău. Dreptatea lui 
Claudius nu e aceeași cu dreptatea lui Hamlet. 

Cultura gestului de a transmite este uimitor de 
mare, căci ea reprezintă, de fapt, chiar sensul 
culturii şi al civilizaţiei. Mesajul, oricum ar fi el, 
își leagă soarta de cea a mesagerului, de consti- 
inta acestuia. Nu poti transmite adevăruri prin 
mesageri mincinosi — nu poti fi mesager färä să 
ştii şi să răspunzi pentru adevărul sau minciuna 
pe care ٥ ai de transmis. 

lată și drama neașteptată a filmului ce poartă 
acest titlu: ușurința de a face un inocent mesager 
al unui act fără inocentä. Relevarea violentă a 
sensului vestitor ce le poartă, descoperă un abis. 
Memoria unei situații răsucește destinul unei 
întregi vieți. 


Gelu IONESCU 


45 


O alarmă adincă și mută 
(„Mesageruil“ de Joseph Losey) 


Filmul. „Mesagerul, film _insinuânt 
și subtil fremätätor, „scris“ de 
Harold Pinter, unul din -cei mai 
importanți dramaturgi britanici de 
azi, mi-a reamintit cît de vastă, 
de complicată și ambiguă este dra- 
2rscnojului ce vestește; ce infinitate de 
ā între mesager, vestea pe care o duce, 
i și expediantii; ce poate declanșa în 
de veste cunoașterea (sau necunoaște- 
ului, numai bănuirea lui, chiar numai si 
numai faptul că este destinat să facă acest etern 
sau vremeinic serviciu, 
Cum spuneam, cariera mesagerului e veche cît 
teatrul, bunăoară, a speculat vestea 


lui. Asa, de pildă, în Orestra lui 
vede focul arzînd pe colină, om 
t nume decît „vestitorul“ — focul 


zece ani de 
știrea bucuriei 
rsit:al unei tragedii, 
ar atrizii învingători 
mului ancestral. EI 
cum aş avea un bou 


pe ea“ A S 
te si mina dest 
întîi constii 

Cu intuiti 
uman, mitu! z 
copil, inocert د‎ 
— si deci cru 
bärbat— si, di fo de inviolabilita 
fost acordate calitățile abilității, .unei fermitäti.. 
elastice și a unei nedeterminäri partizane. Alte 
religii au făcut din mesageri purtători ai revela-" 
tiei sau pedepsitori cu sabia dreptății. 

Oricum, mesagerul nu-este, nu a fost numai o 
simplă unealtă, un brat al legii -- si de aceea în 


eşte mai 


———— EARS ج‎ = 


epoca noastră 


“Procesul Mattei 


Despre Gian Maria Volonté 

este constanta civică, actorul nr. tal filmului 
politic. El apare in toate marile dosare ale 
ecranului. Reabilitindu-si eroii, el îi acuză pe 
acuzatori! ` 


[i 


O afacere despre care a vuit toată presa la 
vremea respact:vä, decit O încercare de a 
spune, prin im, crea ce nu s-a spus nicăieri 
d spre suprimarea f:zicä a unui om" politic, 
socotit primejdios prin dimensiunea gindirii 
lui si prin popularitatea fui? 

Ce este, în sfirsit, „Procesul Angelei Davis" 
(un documentar pfezantat recent la festivalul 
filmului de fa Leipzig), dacă nu o privire care 
dezvăluie neputinta judiciară in fata adevărului 
și د‎ 21 N 

Faptul divers este doar miza unor filme 
minore? Uneori, da, si asupra filmelor minore 
nu stăruie nimeni. Alteori, de nenumărate 
ori, nu si marile filme pornire dela 4771 
cotidiene si ridicate de conştiinţe lucide si 
dinamice la puterea faptelor semnificative, 
devin modele ale cinematografului combativ, 
justitiar, incandescent: cinematograful oglindă 
a vremii noastre. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Procesul Davis 


„Stud:nta mea preferată — avea să declare 
profesorul ei, Harbart Marcuse, — Inteligență 
sclipitoare, caracter, voinţă, luciditate. Ca- 
lomnia n-o atinga, ameninţarea n-o intimi- 
daază. O luptătoare!” Filmul trece instanţa 
în boxa inculpätilor şi îi strigä: „te acuz!“ 


Profesionalism înseamnă 


ține greșeli decit ceilalți; 


i adică cel mai mic număr, 
de greșeli posibile, 


(dintr-un interviu) 


să faci mai pii 


Ziaristi- 
cineasti 


cealalta 


Francoise Giroud 


pe Mendăs-France însuşi”, avindu-i 
printre colaboratori pe Albert Ca- 
mus („preocupat de situația din 
Algeria, ni s-a alăturat pentru ca 
să ducem lupta împreună”), pe 
Jean-Paul Sartre.(„în momentul re- 
ferendumului, în 1958, era normal 
să-i ceri lui Sartre un articol, pentru 


revistă cîndva combativă, acum co- 
chetă, fost punct de convergenţă al 
elitei spirituale a Franţei, azi panora- 
mä net desenată a actualității fran- 
ceze și străine, Nu mi-o ihchipuisem 
niciodată în afara „Express'-ului, 
„creat în 1953 pentru a aduce la 
putere ideile lui Mendăs-France şi 


plete documentäri, Am urmärit-o 
însă ani îndelungaţi, săptămînă de 
săptămînă, în paginile ,Express"-ului 
pe care mă obisnuisem să-l identific 
mai curînd cu ea decît cu fondatorul 
şi fostul lui director, Jean-Jacques 
Servan-Schreiber. Pentru mine, 


Françoise Giroud era „L'Express“, 


Croix de bois, croix de 
fer, si je mens, je vais 
en enfer... „Numără- 
toare“ copilărească a- 
doptată de Françoise 
Giroud ca deviză 5 
de un gazetar. O femeie de vreo 
56 de ani (poate greșesc, i-am dedus, 


indiscret, vîrsta din propriile ei 
amintiri) avînd în urmă peste patru 
decenii de muncă și, probabil, în 
perspectivă, mulţi ani încă si mai 
plini, la apogeul maturității creatoa- 
re, înșiră în cartea „Dacă mint“ 
întîmplări dintr-o experiență excep- 
tionalä, experienţa unor profesiuni 
care au adus-o aproape de unele 
dintre cele mai de seamă personali- 
täti ale Franței contemporane. 


CEA رع‎ SSS CEE SIE 
Dacă mint... 


N-am citit cartea, nu cunosc decît 
fragmentele reproduse în trei numere 
consecutive ale revistei „L'Express“ 
(a cărei directoare este), iar opinia 
unui critic avizat („Această carte 
nu e suma extraselor publicate în 
vw Express", la care se adună un 
anumit număr de paragrafe. Impresia 
de ansamblu e diferită şi, pentru a 
spune totul, cartea m-a mișcat mai 
profund decît foiletonul, ea atinge KE 
zone mult mai secrete ale sensibili-” $ s omg EE EE 

tätii cititorului”) ar trebui să mä i E ER u ود‎ rea ` di Itä si -asietentă 1 
rețină de la a scrie despre Françoise Directoarea revistei L'„Express“, script-girl, scenaristă, dialoghistä si asistentă de regie 
Giroud pe baza unei atît de incom- 


< i 


travelling-avant 


~ 

Plecat-au nouă din ^63, cu '72 zece. 
Si nici un număr, zău, n-avea inima 
rece. „Cirema' a împlinit 10 ani si 
noi i-am împlinit odată, şi cui ce-i 
pasă, si filmul nostru are un an în 
plus şi tot tînăr e, așa că si noi 
sîntem tineri, totul este să descoperi 
unde se sfirseste drama şi unde 
începe serialul sau ultima noapte 
de dragoste, prima noapte de film 
sau pe frontul filmului nimic nou. 


— = => — See tecti, liberschimbisti, avocaţi, spär-- 
gätori, piloti, roboți, şefi adjuncti, 
secretare, culgi, semidocti, portari, 
fundaşi, biciclişti, gornisti, şoferi, 
boxeri, militari, civili, preoți, ari- 
visti, pacifisti, pionieri, mineri, sco- 
lari, armäsari, demrädulesti si pui- 
cälinesti, scafandri, violenti, tandri, 
duri, emfatici, gestionari, brigadieri, 
zilieri, au văzut vile, baruri, mașini, 
medă, străini, spioni, music-hall, 


Zece ani de innoräri, 
de valuri, 
de limpeziri, de avinturi.., 


am privit rinjetul viu al leului de la farfurii pline, de farfurii sparte, vedete, stele, cascadori, cititori, ZECE ANI. ات‎ 
Metro-Goldwyn sau măreția impie- s-a dus ghinionul, zece ani de Char- scenariști, artisti; au văzut cintäreti, Dar în aceşti ZECE ANI au W 
"tritä a leului din San Marco, zece ani lot, de noi valuri, de valuri de. producători, aviatori, parașutiști, Văzut paginile revistei zece (10) 
de amintiri, de revoluţii, de victorii, talent, de valuri de peliculă, de flux poliţişti, criminalisti, balerine, 7 filme româneşti MARI? ; 

N de înfrîngeri, zece ani sănătoși, și reflux, zece ani de coincidente, citori, activişti, decoratori, arhi- Radu GEORGESCU 


masa = spleen-uri, idile, lux, fast, montare,‏ = = = مس 


starlete, experiențe, ochelari negri, 
baluri, gaguri, procurori. r 

Au văzut scenarii, dialoguri, decu- 
paje, montaje, conserve,  parăzi, 
declarații, au văzut vinovatii, situaţii, 
implicații, răspunderi, angajamente, 
documente, au văzut revelații, räz- 
bunări, înnorări, limpeziri, dezamä- 
giri, avînturi, aventuri, orbiri, ۳ 
drăzneli, enigme, elanuri, planuri, 
statistici, tabele, floricele, la vie en 
rose, eau-de-vie, folclor, minore, 
majori, premiere, excepții, deceptii: 


z 
ce straniu, ce bizar, zece ani de 
întîmplări, de interviuri, de păreri, 
de opinii, de propuneri, de schim- 
bări, de muzică; de mucava, de 
mucegai în flori, zece ani de spe- 
ranţe, revista „Cinema“ a împlinit 
zece ani, doamne... 

„„.Şi cite n-au văzut paginile revis- 
tei în aceşti zece ani? 

Au văzut regizori, au văzut actori, 
operatori, scenografi, - compozitori, 
directori, organizatori, economişti, 


‘zece ani lirici, zece ani grei, zece ani 
frumoși, Garbo a revenit printre 
noi, a revenit Marlene Dietrich, a 
plecat Bourvil, a plecat Fernandel, 
zece ani de stringeri de minä, zece 
ani de Belphegori si Aureli Mihailo- 
poli, cum naiba sä nu fim veterani... 
Zece ani de festivaluri, de Cannes, 
de Moscova, de Karlovy-Vary, de 
Veneţia, de inimă strinsä, de bucu- 
rie, de așteptare, zece ani de energie 
si avint, de farfurii zburătoare, de 


Ba da: „Cinema“ a împlinit zece 
ani. Zece ani în care am admirat pe 
Brigitte Bardot și Emanoil Petrut, 
Orson Welles și „Vagabondul“, zece 
ani în care am însoțit vedete și 
anonimi, pe Antonioni şi Smoktu- 
novski, filmele mari și cele uitate, 
pe Ingrid Bergman şi Mircea Mure- 
şan, pe corespondentul „în direct“ 
de la San Sebastian si pe D.I. Su- 
chianu, zece ani de bătălii terestre, 
aero si navale, istorice sau de 
science-fiction, la capătul cărora am 
devenit veterani. Zece ani în care 


لهو دا 


Constantin Anatol în filmul 
„O zi în plus sau în minus" 


Cu Fabri... 


Încă un film maghiar va avea 
drept cap de afiş un actor ro- 
mân: este vorba despre Constan- 
tin Anatol de la Teatrul de Stat din 
Tg. Mureș, care interpretează” 
rolul principal din „O zi în plus 
sau în minus", ultima peliculă 
realizată de binecunoscutul regi- 
zor Zoltan Fabri. Filmul — ecra- 
nizare după două nuvele ale 
scriitorului clujean Bodor Adam 
— este, citîndu-l pe Interpret, „o 
încercare de a pătrunde în psiho- 
logia „umană“ a unui paranoic, 
un soi de Woyzek inversat“. Prin 
intermediul acestui personaj (un 
criminal de război care iese din 
nou în lume, după 25 de ani 
de închisoare), Zoltan Fabri 
încearcă totodată să pună în 
imagini și o analiză a mecanismelor 
psihice care au făcut posibilă 
apariția şi “existenţa fascismului. 
Alături de Constantin Anatol, 
într-un alt rol principal, va apare 
Ferenc Bencze de la Teatrul ma- 
ghiar din Cluj. Premiera filmului 
este așteptată de spectatorii din 
Ungaria. cu neräbdarea ce subli- 
niază de obicei doar adevăratele 
evenimente cinematografice. 


Nu m-am simţit nicăjeri atit de 
bine, în calitate de ziarist, ca la 
această redacţie, unde colaboratorii 
sînt socotiți nu inevitabili, ci indis- 
pensabili. Redactorul şef adjunct și 
secretarul general de redacţie iti ci- 
tesc manuscrisul iute, atent şi cu 
interes, redactorul-sef iti mulţumeşte 
cu gentilete pentru contribuţie si te 
invitä sä revii, articolul täu pleacä 
rapid, nu ai de asteptat, nu existä 
usi inchise, anticamere cäptusite cu 
zäbavä cenusie, räspunsuri in doi 
peri, dialoguri otioase, misterioase 
clătinări din cap, cu ochii intorsi 
în găvane spre tavan, posturi piezise. 
Observatia, cînd se iveste, e francă 
şi eficace. 

E, aici, un spirit de continuitate. 
O idee sistematică despre cultura 
cinematografică. O omenie subţire. 
Toate, dăinuind, intacte, de zece ani. 

„Incredibil! 


Valentin SILVESTRU 


patruzeci de persoane se sudează 
pentru cîteva săptămîni, pentru 
cîteva luni, trăiesc împreună, călă- 
toresc împreună, muncesc împreună, 
se iubesc, sînt geloase unele pe 
altele, se ajută, devin prieteni din 
copilărie. Și apoi, o dată filmul termi- 
nat, echipa se dislocä. Este sfirșitul 
unei legături și reîncepi, cu alţi 
oameni, în alte locuri... 

— Aţi rămas multă vreme în cine- 
matografie? — a întrebat-o ziaristul 
Claude Glayman („Dacă mint...", e 
un lung interviu) 

— Foarte multă vreme. O viaţă 
întreagă mi se pare... Am fost 
script-girl pînă prin 1937 cred, apoi 
asistentă de regie, pe urmă jsecund —, 
era o meserie de bărbat. Apoi am 
scris adaptări. Apoi dialoguri... În 
1952 mai continuam să fac unu-douä 
filme pe an... 

— Care sint filmele importante la 
care ati participat? 

— Importante pentru cine? Nu 
filmele contează, ci intilnirile pe 
care ţi le prilejuiesc... Cinematograful 
mi i-a dat pe Renoir, pe Saint-Exu- 
péry, pe Jacques Becker, pe Louis 
Jouvet- a 

Da, a participat la turnarea filmu- 
lui „lluzia cea mare", dar amintește 
de acest lucru numai pentru că, 
într-o seară, Jean Renoir a dus-o 
să-l asculte pe Maurice Thorez. Lui 
Marc All&gret, omul care a introdus-o 
în lumea filmului, îi datorează si 
cunoștința cu André Gide, acesta 
locuind în aceeași casă cu Allegret. 
Provocată să vorbească despre „viaţa 
ei în arta filmului“, Francoise Giroud 
vorbește, deci, despre Thorez, des- 
pre Gide, despre Renoir, despre 
Saint-Exupéry, întîlniri semnifica- 
tive, determinante într-un fel sau 
altul pentru devenirea, pentru exis- 
tenta ei. 


eme 
Azi, nu mîine 
IZEI رقم‎ ZE i E PEN 


Așadar, această excelentă ziaristă 
și-a făcut ucenicia, o lungă ucenicie; 
pe platourile de filmare. Și ce-a 
învățat — în studio, în redacţie, în 
tipografie, printre oameni? Că „viaţa 
nu e mîine, e momentul în care ne 
aflăm, în care planta verde de acolo, 
de la fereastră, a dat o frunză nouă. 
Netedă, fragilă şi moale ca ultimul 
meu nepotel. Viața este acest mo- 
ment în care încep să fiu nerăbdă- 
toare pentru că simt că sînt așteptată 
la gazetă ca să iau cutare sau cutare 
hotärire, iar dumneata esti aici si 
mä retii... Viaţa este durerea si 
speranța mea de azi, nu de miine...“ 


Felicia ANTIP 


tul“. N-are importanță acum...), 
epopeea „Express"-ului, eroic în 
zilele războiului din Algeria (trans- 
format din säptäminal în cotidian, 
apoi iar în säptäminal, confiscat 
mereu de autorităţi, persecutat pe 
atunci în fel si chip, reconvertit in 
1964 intr-un business rentabil dupä 
modelul revistelor americane, cu 
inerenta relaxare a. intransigentei, 
învingător, în 1971, într-o înfruntare 
„între forțele banului, forțele politice 
și ambițiile individuale“, Ştiam o 
bună parte din aceste lucruri, dar 
era cam tot ce ştiam despre Frangoise 
Giroud. Pentru ca acum să aflu ceva 
cu desävirsire nou, un element care 
intregeste nepreväzut imaginea ei: 
de pe la virsta de 15 ani pinä destul 
de recent a fost cineastă. Marc 
Allegret a intilnit-o in libräria in 
care muncea pentru cä mama ei, 
väduvä cu doi copii, n-avea cu ce s-o 
întrețină, și i-a propus: „Vino sä 
lucrezi cu mine, cinematograful e 
viitorul, ai sä vezi“. Si s-a dus. 
Vineri, 13 mai 1932, 


Script-girl 


— Eram script-girlw. Si descope- 
ream o lume nebună, nebună, ne» 
bună... Cu adevărat träznitä. Far» 
mecul cinematografului era și este 
în echipă. 


încă lucrul Treizeci, 


Sartre era normal să scrie și ceea ce 
scria nu era o predică în desert"), 
chiar şi pe Malraux, dar mai ales 
pe Frangois Mauriac („a fost superb 
spectacolul bătrînului domn covirsit 
de onoruri, înfășurat în toate pan- 
glicutele cu care Establishment-ul 
ii ține legaţi pe ai săi,părăsind onora- 
bilul „Figaro“ pentru a trece. la 
publicația cvasinecunoscută a doi 
rebeli, nici măcar în stare să-i plă- 
tească ceea ce avea dreptul să pre- 
tindă”), pînă în mai 1961, cînd, 
antigaullismul „Express“-ului l-a de- 
terminat pe Mauriac să se întoarcă 
la „Figaro“. Citatele sînt, evident, 
din „Dacă mint..." si anume din 
acea parte a cărții care îmi amintește 
fapte cunoscute: exceptionalul, fide- 
lul ei atașament față de Jean-Jacques 
Servan-Schreiber (acum cîţiva ani, 
ea a încercat să se sinucidă: în culisele 
presei franceze se șoșotea că Jean- 
Jacques îi dăduse o lovitură de 
nesuportat, dar în carte episodul 
este evocat ca o „ruptură a stării de 
coerență, necesară pentru a trăi“. 
n asemenea momente, ajunge un 
ghiont ca să te clatini. „Mi-a fost dat, 
n-are importanță cum. Și m-am clă- 
tinat. Organizasem totul bine. În 
general, mă organizez bine. Dar 
atunci cînd moartea nu te vrea, nu 
„ajută nici o organizare“.. Nici o 
aluzie deci, la cel care i-a dat „ghion= 


Frangoise Giroud, colaboratoare la „Iluzia cea mare" 


Incredibil! | 


„„profitind de libertatea 
care mi-a fost, 
acordată, اک‎ 


E, desigur, adevărată asertiunea 
filozofului că presa este modul cel 
mai general al indivizilor de a-şi 
manifesta existența spirituală; re- 


vista „Cinema“ ilustiează această 
asertiune cu adausul particularizat 
că o face într-un chip spiritual. E 
marca ei. Felul ei propriu de a fi. 
Poate şi o rațiune; pe care aș găsi-o 
pe deplin... rațională. 


cronică a ideilor televiziunii. De 
o vreme, tin rubrica de față — și o 
fac, ca şi în anii anteriori, cu mîndria 
de a mă număra printre colaboratorii 
permanenţi şi cu bucuria sinceră de 
a conlucra cu competentii mei colegi 
într-o atmosferă de gazetärie cor- 
dialä, amicitie afabilă şi seriozitate 
a preocupărilor, care ar trebui să 
definească orice instituție jurnalis- 
ticä. 


dezacord 


Nu cred că a mai existat la noi, 
în ultimele trei decenii, o revistă 
atit de cultă si populară, atit de 
atractivă şi substanţială ca lunarul 
„Cinema“. Ea are un tiraj record şi 
a fost acreditată, la un moment dat, 
printr-o medalie de aur trimisă de 
la Veneția, drept cea mai bună 
publicație din lume în felul ei. 

Scriu aceste cuvinte aici, în chiar 
una din paginile suspomenitei, pro- 
fitind de libertatea pe care mi-a 
acordat-o redacția de a-mi spune 


opiniile sub iscălitură, alegîndu-mi 


singur subiectul. Acum... mulți ani, 
redactorul șef m-a invitat — cu 
acea colegialitate distinsă şi ferme- 
cătoare, care-i e atît de caracteris- 
tică — să scriu un articol, şi de 
atunci am continuat să fiu prezent 
aproape în toate numerele. Timp de 
doi ani am tipărit opinii aleatorii în 
cîmp cinematografic. Apoi, cinci ani 
la şir, lună de lună, am semnat o 


1 


rane, din care s-a hrănit, sau mai bine zis s-ainfo- 
metat pînă la,lihnire generația mea, ar trebui re- 
vizuită urgent. 

sae Şi sconfruntată cu obsesia bătrînului şi cam 
uitatului pragmatic american John, Dewey care, 
strigînd permanent că „dorinţa de a fi important" 
reprezintă  „cheia” individului contemporan, ne 
oferea (împreună cu semnalizările lui Freud în 
această direcție) posibilitatea de a întelege mai 
lesne modul de funcţionare a semenilor noştri. 
Inclusiv a culpabililor sosiți pe ecran. Pentru că, în 
mintea multora, faptul de a apărea în fața a 5 mi- 
lioane de spectatori înseamnă o promovare! so- 
cială. leri nu se uita nimeni la mine, pe stradă, azi 
mă știe o ţară întreagă. Fuga de. anonimat — ex- 
presie la urma urmei a fugii noastre de moarte — 
este atît de puternică încît mijloacele pentru obti- 
nerea „numelui“ cad la unii, pe un plan secund, esen- 
tialä fiind naşterea „personalităţii“. lar apariţia 
televiziunii, care poate impune privirii noastre 
colective un chip în trei minute, depășind cu mult 
capacitatea de propulsare a presei (cine-și mai 
aminteşte numele înșirate (în faptul divers) pentru 
un viol la. Zimnicea?) sau radio-ului, stimulează 
(ca să nu zic chiar determină) facultatea de produ- 
cere a actelor ce te aduc pe scena socială, 

Chestiunea, sînt convins, îi tortu si pe cole- » 
gii de la tv. care, zbätindu-se; să afle echilibrul de 
rigoare, așteaptă cu groază clipa cind, intrebtndu-1 
pe tînărul cutare - 

„— De ce ai furat Mercedesul de la șosea? 

Interogatul va răspunde: 

— Ce să ajung la'televizor"! 


AI, MIRODAN 


lux, antren" la Alhambra, în timpul războiului, si 
multe din poantele glumelor schrte. E foarte 
puţin ceea ce nu mi-a plăcut: dar, ziceam, nu e un 
criteriu. . 

Criteriul e media dintre ceea ce s-a spus după 
despre ceea ce s-a şoptit înainte, media dintre 
soapte și vorbele grele, media dintre ce a rămas 
si ce a murit: unanimitate Caragiu - ,,c-asa-i 
în tenis...", Bernstein, Celentano (fularul, cearcä- 
nele, „che sono tristi”...) „tuba nu redă”, „fetelor, 
e imposibil să mai continue asa, ei bine, da, m-am 
îndrăgostit de un alt harem", Marele Mut „dar de" 
unde mingi sterline!" Unanimitate Caragiu pen- * 
tru relieful care La putut da Andei Călugăreanu. 
Revelația Andei, ca actriță, lingă un monstruYca 
Toma Caragiu: „calmul tău englezesc mă scoate 
din calmul meu englezesc”. Unanimitate Nae 
Roman pentru ischeciul olimpic. Mare slagär — 
„Filofteia de Trabant". Mare șlagăr Stela - - Sanda 
Toma, în angajarea femeii de serviciu: „eu mă 
înnebunesc după Bernstein... se vede cale de-o 
poştă că individul are nivel de trai...“ (Nici o vorbă 
despre copiii din învăţarea gamei - cruntă uitare) 
Mai putin entuziasm pentru 865061. Un umorist 
versat: „scheciul din tren, ieftin si vulgar”. Un 
poet horatian: Toma Caragiu! Secretarul general 
de redacţie al celui mai mare säptäminal cultural: ` 
Curat, simpatic, ce mai vreți? Un specialist în 
literatura ' universală: nevastă-mea a dansat 6 
ore... Solidaritate virilă: Raquel Welch. 

Tudor Vornicu? Octavian Sava? Dan Mihăescu? 
Tudor Mărăscu? Grigore Pop! Doar amintiţi... 
C-aşa-i în tenis... N 

Cu tot scepticismul — a fost un revelion mai 
bun decît anul' trecut. Încă două-trei de acelaşi 
tip, de aceeaşi structură, cu acelaşi echilibru, şi 
sîntem pe drumul cel bun. Să nu pierdem timpul, 
două-trei revelioane e un timp istoriceste scurt! 


BELPHEGOR 


N 


privind o privire 


o parte si pe de altä parte 


Ei apar in fața camerei 
060211100111 si parcă bucuroși, 
Dureroasă celebritate ! 


nimeni nu poate fi silit (în Ron 
un interviu“. Legile civilizaţiei oferă această liber- 
tate tuturor indivizilor, inclusiv acelora privaţi, din 
pricini judiciare, de libertate. Ceea ce înseamnă că 
delincventii au vrut să apară pe ecranele tv. Ce de- 
parte, sînt fitigrafiile acelea clasice din gazetele 
vechi ?nfätisind pe acuzatul cutare acoperindu-și 
fața cu miinile sau pălăria la ieșirea din tribunal, 
pentru a se apăra de flashurile fotografilor! Ce 


departe! 
b) Persoanele respective evoluează în fata repor- 
terilor (şi — prin aceştia —a universului) cu o 


dezinvoltură invers proporţională cu natura și 
gradul faptelor ce au determinat invitarea pe ecran. 
Am în vedere, de pildă, cîteva domnisoare „ne- 
grele" care, întrebate pe marginea delictului să- 
vîrşit (era să zic si a corpului-delict), räspundeau 
mai zglobiu decît Ţiriac după Cupa Davis si (pre- 
supun) mai senin decît ar fi făcut-o Napoleon după 
Austerlitz, + Înregistrînd felul cum îşi oferă profi- 
lurile şi auzindu-le calmul culpabilitätii contempo- 


teleeveniment 


Situaţia în tenis după Anul Nou ` - 


Slagäre de revelion: 
„tuba nu redă“ 
„m-am îndrăgostit 
de un alt harem“ 

C-asa-i în tenis!“ 


99000 


tragicii, toţi cultii, toţi demnii, toți seriosii, toți 
dansatorii,- gurmanzii şi incoruptibilii care bles- 
temaseră micul ecran. Sînt mult mai mulţi decît 
noi, ăștia, scepticii si resemhaţii, conformistii TV- 
ului. Deci: - - 

Cu două-trei zile înainte am auzit (evit „vizio- 
narea“ cu critica, e prea „ştiinţifică“, anulează 
voluptatea zvonului) că Stela Popescu în Andersen, 
fetița cu chibrituri, cere ţigări Malboro, că Toma 
e fantastic în Cupa Davis unde nu numai toate 
mingiile sînt out, ci şi fratele e afară, şi cumnatul, 


;si verişoara... Am fost luat de-o parte să mi se 


spună poanta din scheciul cu toaleta din tren. 
Mi s-a şoptit că un francez de la Paris a trecut 
prin studio cînd înregistra Stela pe Juliette Greco 


“şi a întrebat uimit, väzind-o, cînd a sosit Juliette 


Greco la Bucureşti. Mi s-a spus pe şest ق‎ 51 
a fost felicitat pentru show-ul lui. Mi s-a atras 
atenţia că totul e foarte curätel si nu e deloc rău. 

În noaptea respectivă, am fost atit de vesel şi 
„bon public" încît pot spune că nu mi-au plăcut 
costumatia balerinelor care. avea ceva de „fast, 


sînt — cum zice francezul — „bon public“... Pînă 


Eforturile televiziunii de a aduce pe ecran cîteva 
fenomene mai „tari“ ale vieţii sociale sînt lesne vizi- 
bile si demne, fără îndoială, de încurajare. Apariţia 
delincventilor (delapidatori, hoți, criminali chiar 
etc.) echivalează cu ivirea în presă, mai demult, a 
cunoscutelor „fapte diverse“ sau „Aflăm de la 
miliția Capitalei“. Aflind, prin mijlocirea sus-nu- 
mitelor rubrici că societatea contemporană nu e 
populată în exclusivitate de fruntași pe ramură şi 
pionieri care ajută bătrînii la traversarea străzilor, 
am dobindit o viziune mai cinstită si — deci — mai 
vecină cu realitățile. Ceea ce e bine. Pe de o parte 
(ca, dealtminteri, orice bine), 

Pentru că, pe de altă parte, observînd două-trei 
convorbiri cu delincventii — şi îndeosebi cu tinerii 
delincventi ai momentului, n-am reușit să-mi inter- 
zic o tresărire, din următoarele motive: 

a) Persoanele respective, adică niște fiinţe prinse 
în flagrant-delict de „fapte rele“ au acceptat sä 
„stea de vorbă cu reporterii televiziunii si cu ale 
lor camere de luat vederi. Or, după cum se ştie, 


Firește, există mai multe puncte de vedere în ce 
priveşte un program TV de revelion. Există punc- 
tul de vedere tragic, catastrofic şi absolut: eu 
dorm! Există punctul de vedere cult, intelectua- 
list şi pur: eu dansez! Există, de asemenea, opinia 
vitală şi frustă: eu mănînc! Există, după aceea, 
părerea demnă, serioasă și sinceră: să n-aud de 
televizor! În sfirsit, mai există optimiştii: dragă, 
anul trecut a fost o catastrofă... 

În ce mă priveşte, eu sînt si aici un sceptic: nu 
pot să dorm în noaptea asta, nu pot să dansez 
decit tango, dar azi nu se mai dansează tangou, 
fiindcă nu mai există tristeţe (definiţia argen- 
tiniană: „tango-ul e o idee tristă care se dansează...) 
iar cînd se dansa, eu eram prea mic, nu pot 
să mănînc toată noaptea si an de an cred că dacă 
programul va fi şi mai slab decit anul trecut, e 
imposibilsă nu fie mai bun decît cel de anul viitor. 
Ca atare, sînt dintre aceia care stau toată noaptea 
de revelion în fața televizorului, de Ja deschidere 
pinä la închidere, de la tinereţe pînă ٥١۵ 61 
Scepticismul meu merge si mai departe — şi voi 
spune că nu-mi bazez niciodată impresiile pe ceea 
ce văd si gindesc în noaptea respectivă. În noaptea 
aceea rid şi sînt bine dispus la orice. Îmi dau bine 
seama că e un mare păcat, că nu pot să constitui 
un exemplu sau un criteriu, că asa nu mă voi dez- 
volta niciodată, că nu voi progresa nici în viață, 
nici în meserie, dar acesta sînt si — cum mai 
spuneam o dată — atita sînt, atîta cint: în noaptea 
de 'revelion nu am o exigentä thomasmanniană 
şi nici spirit critic voltairian. În noaptea aceea 


aici merge scepticismul meu. 

Stiu că nu e o metodă de lucru. De altfel, nici 
nu lucrez pe baza ei. Metoda mea e mult mai 
empirică şi infinit mai ştiinţifică, fac media acestor 
părți de cuvînt: urmăresc atent ceea ce „răsuflă“ 
despre program cu două-trei zile înainte şi trag 
atent cu urechea la ceea ce discută după, toți 


1 
d 
A 


curea, la telecinematecă, sînt foarte 
multe filme cărora le-ar sta chiar ex- 
celent la tele-cinematecă (și n-au rulat 


încă). Duminica » seara are sau tre- 
buie să aibă un regim „special“, 
cere filme capabile să „stabilizeze“ 
programul weekend-ului, și să des- 
chidă frumos săptămîna ce vine. 

O bună bucată de vreme, dacă 
răsfoim programul ultimelor. luni 
din *72, s-a recurs la soluția unor 
filme cu priză verificată la public. 
Solutie cu două tăișuri, totuși, Fil- 
mele care au rulat cu'succes pe ecra- 
nele mari, se presupune că au fost 
văzute de un public larg. Reluarea 
lor poate deveni superfluă. Chiar 


„în aceste condiţii, „Marele Premiu“, 


de pildă, cu spectaculoasele curse 
automobilistice, a prins bine-pe tele- 
ecranele - sfirsitului de săptămînă. 
Pe alte filme din aceeaşi ' categorie 
s-a bătut monedă prea tare („Trapez“, 
de pildă, a fost văzut și răsvăzut; 
„Cursa de 100 de kilometri“ părea cä 
nu se, mai termină). Or, duminica 
seara hu înghite repetări la infinit. 
Realizatorii televiziunii, pare-se, și-au 
dat seama de supralicitarea filmelor 
arhi-cunoscute. și au izbutit, în ulti- 
mile săptămîni, performanța unui 
mare număr de „premiere pe ţară”. 


Sigur că... 

102.035 ۍو جح‎ BEE SAS 

... premierele pe ţară nu pot fi 
totdeauna capodopere. În ceea ce mă 
priveşte, mi-a rămas gîndul la unul 
dintre filmele dinspre sfîrșitul anu- 
lui trecut. Dacă nu mă insel, se nu- 
mea „Un cîştig cu bucluc“. Era acolo 
un James Stewart simpatic şi bonom, 
aşa cum ne-am obișnuit să-l vedem 
în anii din urmă, peste care cădea, din 
senin, un noroc imens, insuportabil, 
sursă de teribile încurcături si com- 
olicatii, fel de fel. Filmul a fost, 
un adevărat concert de gag-uri, prilej 
de glume plăcute, desenate savuros de 
un James Stewart în formă desävirsi- 
tă. Ce mai încoace-încolo, a fost un bun 
film de duminică (s-ar fi găsit desigur 
și alte exemple mai bune, si mai 
recente, dar mie acesta mi-a mers la 
inimă) drept care — iată — intru op- 
timist în noul an, chiar dacă nimeni, 
niciodată nu-l va introduce în „isto- 
ria cinematografului“. Aici am vrut 
să ajung, desi, probabil, basmul e 
mult mai lung... 


Călin CĂLIMAN 


faptului că la prima vedere subiec= 
tul părea banal. Ce poate fi extraor- 
dinar în viata unor oameni care ocupă 
în comun un apartament dintr-o ve- 


che casă moscovită? Mici meschi- 
nării, uşi trintite, ceaiul băut la bucä- 
tărie, conversații telefonice, cunos- 
cutele frictiuni. Și totuși, unii teles- 
pectatori au trimis scrisori eroilor 
serialului,  dîndu-le ` sfaturi, încura- 
jindu-i, cerindu-le amănunte din 
viata lor. O tesätoare în vîrstă, un 
bätrin şofer de taxi, un fost comba- 
tant in ultimu! räzboi, o femeie ti- 
närä, un laborant si un muncitor si-au 
träit cu sinceritate, de-a lungul a 
nouă episoade, viaţa cu bucurii si 
cu tristeti, cu succese si cu infrin- 
geri, cu amintiri si vise. Si cu o sim- 
plitatPcare a pläcut mai mult decit 
orice serial de aventuri. 


Filmul de duminică seara 


telesfirşit de säptän 


e foarte important 


E important, 


ce film prezentăm 
duminicä searä 


duminica seara, filme grele (formula- 
rea apartine, sigur, corespondentu- 


lui respectiv), chiar dacă sînt „mari. 


realizări artistice“... Cam aceasta era 
ideea principală a scrisorii aceleia 
indignate, întinsă pe vreo şase foi, 
cu litere mărunte şi înghesuite. Re- 
luînd acum ideea corespondentului 
(atunci i-am răspuns, parcă, putin- 
tel altceva), cred că un pic de adevăr 
tot conținea ea, deşi. „marile reali- 
zări artistice”, cum să spun, sînt 
binevenite nu numai duminica seara, 
ci și noaptea tîrziu, în orice zi a săp- 
täminii, sä te scoale din somnul cel 
mai greu Sau sä te scoată din cele mai 
fermecătoare visuri. Duminica seara, 
într-adevăr, nu „este loc cinemato- 
grafic pentru orice:'sint filme cărora 
nu le stă cu adevărat bine decît mier- 


N 


tämini (după orice sfîrșit urmează un 
început), este marcat inevitabil de 
filmul duminicii, astfel încît, pentru 
telespectatori, se mai întîmplă ca 
säptäminile să înceapă „bine“ sau 
„prost“, numai și numai în funcţie de 
natura și calitatea peliculei de la 
sfîrşitul... ,chefului"... 


Îmi amintesc că... 


... anul trecut, după un film dumi- 
nica] — se pare — cam apăsător (nu 
mai Știu care, dar știu cã era un film 
de război cu multi morți si mulţi 
răniţi), am primit o lungă scrisoare 
de la un telespectator indignat, care 
mă ruga insistent să „fac ceva“ pentru 
ca televiziunea — citez din memorie 
— să nu mai prezinte cel puţin 


teleglob 


miul Emmy al Academiei Naţionale 


de televiziune americane, Prix Jeu- 
nesse (Franţa) și Premiu! Japonia. 
Emisiunea este transmisă în SUA 


de 240 de staţii de televiziune șia 
fost achiziționată de peste alte 30 
de ţări. 

Noi vom urmări „Sesame Street" 
cu excepţia cîntecelor, dublat în 
limba română. 


EE E REPETIE EEIE | 
Re firates unui serial de aventuri 
هحول‎ i 

De un Succes extraordinar s-a 
bucurat “anu! trecut In Uniunea 
Sovietică serialu! „De la o.zi la alta“, 
producţie a Studioului de Televi- 
ziune din Moscova. Si asta în ciuda 


tori: Claude Dauphin, Jean Richard 
şi Lino Ventura. Ei sînt întotdeauna 


gata să înlocuiască în ultimu! mo- 
"ent un actor care nu s-a prezentat 
la emisie. 


Sesam=  deschide-re 
ا‎ ae 
O veste bună pentru D 
torii români: studio 
viziune pregătește 
lui „Sesame Street" con 
unul din cele mai bune 
caracter educativ produs 


rea televiziunii încoace. Realizat de 
Children's” Television Workshop din 
Statele Unite, „Sesame Street" a 


primit de trei ori consecutiv Pre- 


spectatorilor asupra întregii säptä- - 


„Cheful" de imagini val. telesfirsi- 
tului de săptămînă, care începe 
sîmbătă, cu cite un aperitiv de ritm, 
tinereţe si dans, care continuă cu 
stacanele serialelor (marca „Mannix“ 
este totuși o marcă de încredere), 
golite dintr-o sorbitură si pînă la 
fund, apoi cu spuma de șampanie a 
„unor show-uri -cintate de Mihaela 
Mihai, de Marina Voica, de Marga- 
reta Pislaru ) vorbi de show-uri 
„diurne“ acum, «după show-ul cu 
plesnitori al Revelionului, înseamnă, 
însă, a deveni pleonastic), cheful de 
imagini Care continuă duminică în 
"zori, fără timpi morţi, așa, ca la o 
Nuntă dintre. acelea care tin cite 
două-trei zile,. pentru că delfinul 
Flipper nu este numai foarte inventiv, 
ci şi foarte matinal, cheful de imagini 
care te poartă apoi pe două cărări (să 
le zicem canale) în căutare de Flin- 
stoni, şi de „benzi de celuloid“, şi 
iar înapoi, și iar înainte, pînă cînd 
„băutura” atinge nici mai mult nici 
mai puţin de 360 de grace (sä le zicem 
Fahrenheit) si ne pierde in spat 
cheful acesta monstruos de imagini 
se încheie, practic, abia într-un foarte 
tirziu, cu „filmul de duminică seara”. 
ertatä fie-mi comparatia, filmul de 
duminică seara, privit prin prisma 
orgiei de imagini (idealizez, firește, 
situaţia) a sfirsitului de săptămînă, 
este aşa, cam-ca „ciorba de burtă“. 
După ore întregi, agitate si calei- 
doscopice, cu fel de fel de dobrini 
si cu fel.de fe! de subiecte teleenciclo- 
pedice, filmul de duminică seara te 
așează apăsat în fotolii avertizîndu-te 
că jocul s-a terminat, că s-a terminat 
și săptămîna: este ora trezirii. 
TEET SAN TS مرم( :وه‎ SEREY 
Tocmai de aceea... 
BEE IDE DESE ووو‎ EES 
... mi se par foarte importante, 
în economia programelor: tv, filmele 
de duminică seara, Pe de o parte, 
ele reprezintă „ultima impresie”, 
si pot răsturna radical opinia tele- 


mini încheiate; la capătul unei tele- 
säptämini fructuoase, uf film ingrat 
îţi lasă un gust amar asupra intregu- 
lui program care ţi-a solicitat aten- 
"ra pe parcursul tele-weekend-ului, 
sau invers — de cîte ori nu s-a în- 
timplat si asa! — urma poate să 
scape în mod spectaculos „turma“... 
Pe de altă parte,-debutul unei säp- 


Cel mai... 
DEE RE E موم مک موز همد‎ 


Criticul Pierre Tchernia a sta- 
bilit un clasament amical al actorilor 
care au participat la realizarea emi- 
siunilor sale cinematografice. 

Cel mai prudent: Jean Gabin, care 
nu vine la studiou decît cu maşina 
condusă de singurul șofer în care 
are încredere, Cel mai sobru: Louis 
de Funăs. Niciodată nu și-a etalat 
binecunoscutele' grimase în timpul 
emisiunii: | Cea mai zäpäcitä: Cathe- 
rine Deneuve. De trei ori a nimerit 
în alte studiouri. Cel mai ghinionist: 
Jacques Dufilho. Invitat să partitipe 
la o emisiune, a venit specia! de la 
Madrid cu un avion, tocmai la timp 
pentru a asista la o grevă a lucräto- 
rilor de la televiziune: Cei mai sări- 


Am făcut călărie 
Sint si acum 
ofiter, 


de la 


si de la alţii, 
Am 

un geamantan ` 

plin de scrisori 
de laudă 


— Sinteti, hai să zicem, una din W 
vedetele televiziunii. Cărui fapt cre- 
deti că se datorează popularitatea M 
dvs.? | 


N 


— Popularitätii sportului. 


— Popularitatea vä fäce plăcere! 


— Nu mä obligaţi la ipocrizii. 
Tot ce vă pot spune e că nu e prea 
Ușor. 7 


— În ce relaţii vă aflați cu tele- 
spectatorii? 


— Cordiale: Am acasă un geaman- 
tan cu scrisori pline de laude, de 
înjurături, de sfaturi, de rețete, de 
propuneri și cîte altele. - 


— Era sä uit. Aveţi şi dv. o soluție 
pentru îndreptarea fotbalului româ- 
"nes?! 


— Da, am! Fotbalul românesc 
trebuie dafPpe mîna ziariştilor si a 
scriitorilor. Pinä acum s-a făcut 
greșeala să fie lăsat pe seamaspecia- 
liştilor. Așa. nu mai merge. Aţi 
văzut unde am ajuns: în turneul 
final al Campionatului mondial din 
Mexic, în sferturile de finală ale 
Campionâtului european... 


N.C. MUNTEANU 


cineaştii-amatori 


, Putere" de același autor (cineciua. 
medalie 


Am „furat“ 


, Tudor Vornicu, 


de înjurături‏ و اب 


— Dacă, bănuiam această între- 
bare, nu m-aș fi grăbit cu răspunsul 
precedent. 
س‎ 

— Unui comentator sportiv ii 
este permis să fie suporter? 
men 

— Şi de ce:nu! 
mai inveftes 


decit în ceea ce într-adevăr merită. 
Lat 


£ 


la-victorii si la infringeri. Si fără să 
mă. erijez in selecționer, antrenor, 
sfătuitor, ş.a.m.d. 


— Satisfactii? Insatisfacrii? 
e 

— Satisfactii? Fac o treabă care-mi 
place, care mă pasionează. Mă stră- 
duiesc s-o fac: cît mai bine. Îmi è 
deajuns!  Insatisfacţii? Numai cînd 
comentez eșecurile:sportivilor noștri, 


- Îi cunoaşteţi pe:sportivi și altfel 
decit din cabina comentatorului? 


-Da, dar nu de la sprituri. 
Încerc să-i înțeleg, Sînt și ei oameni 
cu calităţi și defecte, cu bucurii si 
necazuri, cu zile bune și zile proaste, 
lar odată intraţi pe teren, în ciuda 
frenezi tribunelor, sînt nişte: oa- 

te. singuri. şi nls pot 
cîştiga întotdeauna, și nici toți odată. 
E ceea ce multă lume nu prea 
înțelege! 
- 


25 de filmê apartinind. unui 
număr de 14 cinecluburi, au fost bul, Studio 713" Caransa 


de bronz la același festival; 

„Obsesia” de G Mureșan (cine- 
clubul „C.F.R. Timişoara”) Premiul IH 
la Festivalul de la Györ; altele au 
fost menţionate, 


M La Hunedoara; a avut loc Recent 
un festival interjudețean reprezen- 
tind 10: cinecluburi din principatele 
centre muncitorești din această parte » 
a țării: Hunedoara, Vulcan, Lupeni, ` 
Petroseni, Oţelul Roșu, Reșița, lä 
care s-au adăugat Caransebeș, Lugoj, 
Arad şi Sînicolaul Mare. Pe parcursul 


prezentate, în. 1972, la 4 festivaluri 
internationale ale cineastilor; ama- 
tori, desfășurate la Plsen şi Brno — 
Cehoslovacia, Huy — Belgia și Gyăr 
— Ungaria. Filmele: 

„Luaţi loc vä rog" de |. Costinas 
(„Cineclub 70*—Timisoara) a obținut 
Medalia de aur si Marele premiu 
„Vaza de cristal” oferit de primăria 
oraşului Brno; 

„Torent“ de E. Mateiaș (cineclubul 
„Oţelul Roşu“), Premiul. specia! al 
juriului festivalului de la Huy şi 

+ Medalia de argint; 


siunilor sportive. În anii aceia, am 
învățat sau am „furat“ de la Tudor 
Vornicu, Emanuel Valeriu si Dumitru 
Tănăsescu, observînd. cu atenţie tot 
ceea ce făceau înaintea și în timpul 
emisiunilor. Am apărut pe „micul 
ecran” cu prilejul Olimpiadei de la 
Tokio din 1964, şi apoi... 


— Ce calităţi trebuie să întruneas+ 
că un bun telecomentator sportiv 
în afară de dictie şi telegenie? 


— Toate cite: se: cer oricărui 
comentator: obiectivitate; prezență 
de spirit, spontaneitate, simțul mă- 
surii, simţul umorului, bun simț, etc. 


“Cred. că un comentator sportiv 


trebuie să. fie: o-mică: enciclopedie 
sportivă, dar să “nu se pună. în 
evidență ca atare; Să fie sobru, dar 
nu indiferent. Si, în sfîrșit, să aibă 
atenţie distributivă: în timp ce 
vorbesti, cu. Dp ochi ești pe teren, 
cu. altul pe televizorul de-control si 
în acest iimiy ți se mai fac 
şi comunicäri 
س‎ mmm 

— Care dintre aceste calități vă 


lipsesc 7 
e ET se 


EN 
Studioul 3 
CES IER 


| Singurul loc în care activitatea 
s-a desfășurat normal în timpul ulti- 
mei greve a lucrătorilor de la tele- 
viziunea franceză, a fost studioul 
13| Aici, împreună cu echipa lui, 
celebrul. Averty repeta un program 
de varietăţi. Ca niciodată treaba mer- 
gea șnur, toată lumea era mulțumită. 
Pînă în clipa în care un telefon ano- 
nim i-a anunțat că în studiou se află 
o bombă care va exploda la o anu- 
mită oră, Ceea ce a urmat a fost 
mai ceva ca-n filme: poliţie, pom- 
pieri, sirene, “specialiști în deminare, 
imobile r.evacuate, străzi blocate. 
După ce toiul a fost întors- pe dos, 
s-a ajuns la concluzia că totul a 

„fost o farsă... 


Ss TeleTopescu 


— Cum. ari, ajuns la Televiziune? 


“Direct de pe terenurile de 
sport. Am fost încă din- copilărie, 
datorită tatălui meu, un om al 
stadioanelor și al arenelor sportive. 
Astfel am ajuns să cunosc această 
lume, nu numai din tribune. Am făcut 
sport de performanţă (călărie) la 
cluburile Dinamo st Steaua, ca absol- 
vent al unei școli militare de 3ani 
(multe m-au învățat pentru viață 
acești trei ani). Sînt şi acum ofiţer. 


— În ce împrejurare aţi debutat 
la Televiziune? 


— La concursurile hipice, în timpul 
probelor la care nu concuram, eram 
crainicul competiției. Se pare că 
mă descurcam binișor, de vreme ce 
mi s-a ptopus să comentez o demon- 
stratie hipică transmisă de televi- 
ziune în pauza unui meci de'fotbal. 
Conducerea televiziunii m-a întrebat 
apoi dacă mă pricep şi la alte spor- 
turi. “Oarecum, am spus, deoarece 
atunci mai eram încă student la 
Institutul de educație fizică şi sport. 
Am devenit apoi colaboratorul emi- 


Ri REZ CE ZEI دوجوم موو‎ 
Telepicup 
EH 

Cunoscuta firmă AEG-Te!efun- 
ken va lansa încă în acest an discul 
TV în culori. Prin suprimarea tul- 
burătilor provocate de transmiterea 
pe calea undelor, calitatea imaginii 
color oferită pe disc va fi superioară 
celei date de un televizor color obis- 
nuit. Discul din policlorură de vinil, 
cu o grosime de o zecime de mili- 
metru şi diametrul de 20 cm, are o 
durată de numai cinci minute. Deo- 
camdată.. Telepicupul; de construc- 
ție specială, va putea fi conectat la 
orice tip de televizor. Actualmen- 
te, aceeași firmă: studiază posibili- 
tatea fabricării unui disc lees. 
al color, atașabil oricărui cotidian. 


[N 


conformist cu propria mea 1 


să te vezi trăind și să asiști | 


mamele noastre seden- “i 


Prefatä la o rubrică de telesport 


sau despre adeverirea faptului că posmagii sînt 157 


izideste bunătate- de cupă. Așa sîn- 
tem noi, sedentarii: foarte specia- 
lişti. Ce-am zis noi? Dacă tot nu prac- 
ticäm sportul, măcar hai să ne pri- 
cepem la sport! Noi sîntem trista 
generație umană care rezolvă totul 
prin telefon și a cărei supremă aspi- 
ratie este apariţia la televizor. , 

Sînt un scriitor al veacului meu st 
nimic din ceea ce e veacul meu nu 
mise-sträin. Cînd zic veac, ziezputn, 
eu voiam să zic de fapt emisiunea 
telesport, Se uită lumea la telesport, 
mä uit “și eu la telesport. „Lumea-i 
cum este și ca 01050 sintem noi", zicea 
Mihail Eminescu. 

Ocuptndu-mă în paginile revistei 
Cinema, pe parcursul unui an de 
zile, de telesport, comit un act de 
dublu conformism. Sînt, pe de o 
parte, 
comoditate și, pe de altă parte, sînt 


conformist cu comoditatea-semenilor % 


mei. Ingropati în fotolii si cu ochii 
injectati de plăcerea televizorului, 
am impresia că noi sîntem 'lacei oa- 
ment care, nu tîrziu, vor descoperi 
modalitatea de a pune un televizor 
să le trăiască viața, spre a fi 'scutiți 
de efortul de a se ridica în două 
picioare, 

Mi-nchipui că e foarte amuzant 
să te uiţi la televizor și să te vezi pe 
tine, cu ochii camerelor de luat 've- 
deri, 
chiar la. propria ta moarte. Cred că 


așa gîndesc și sportivii care 'sînt pri- 1 


viţi şi repriviti de niște sedentari 
aproape incurabili. De fapt, singura 
dificultate pe care o mai avem noi, 
sedemtarii, noi, cei de la telesport, 


e că trebuie-să ne ridicäm, din cînd 5 


în cînd, în “picioare şi :sä "deschidem 
sau sä închidem televizorul. “Cînd 
se va rezolva și această problemă 
şi “cînd se vor inventa televizoare, 
care “să se închidă, cînd nisse închid 


nouă “pleoapele, şi care să دیق‎ des- 5 
cînd vom “avea 'chef i 


chidä “singure; 
să mat vedem vreun sportiv,eurochii 
noștri eigent, de telesportisti, ei, 
bine, atunci, 
tare ne'vor putea naște direct teles- 


portiști, adică: prevăzuţi prenatal eu 3 


fotolii si celelalte. 
Si, “cu aceasta, 

aproape muieti, 
Adrian 


declar "posmagii 


PĂUNESCU 


(cineclubul casei pionierilor din 
Cîmpulung Moldovenesc) și filmul 
turistic „Zile de neuitat“ (cineclubul 
„Studio 713" Caransebeș). 


Premiile ACIN au fost date filme- . 
lor: „Cine a zis dorului der" (cine- ` 


clubul „Gaudeamus“ Timişoara) „Ma- 
maia '66“ si "Carusel" (cinecluburile 
C.F.R. şi Studio 713 Caransebeș). 
Poate că premiile oferite de ACIN, 
vor fi urmate și de asigurarea unei 
asistente de specialitate, cineclubu- 
rilor, cu o sferă de cuprindere mult 
mai largă decît s-a făcut pînă acum. 


Nicolae NISTOR ` 


51 


Să fim noi 00167661 oameni 
care vor pune un televizor 
să ne > trăiască viața. ? 


spre Lună, deoarece, nu-i 
re avea în casa lui, ori în 
na! rău caz în casa vecinului, un 
levizor, cumpărat pe loc sau în 
Ceept „la care văzuse “emisiunea des- 
e vezi “pre zborul spre Lună. Nu mai'vor- 
de “televiziune.  besc “de telespectatorii finalei Cupei 
„Pe Davis, care răcneau cît îi ținea gura: 
; e dsta ne-a mincat meciul, 
care, după dru- f ne-a mincat Cupa Davis." 
r lună je “Adică, o avuseseră, voiau ei să spună, 
si Năstase le-a mincat-o, Pe la noi, 


„ de zbor 


fie 


rte", ci erico 


prin Valahia, voiau “ei “să spună, e 
foarte dezvoltată producția de ce- 
L reale, avem şi. floarea soarelui, dar, 


în pirg recoltele de 
fiecare an, didijos de 


ei ep vor d 
N 


au văzut 


au “dat părerea Bolintin, ca și înspre 
competență. Era, i, se obţin fără iri- 
mal să se i Ite de Cupă Davis. 
înalta lor e Năstase?! Năstase 


foarte specialiști 


Așa sîntem noi s 


dintr-o 1 


Nimic mai potrivit, pentru "noi, 
sedentarii sfirşitului de veac, decît 
telesportul. Vasăzică, nu era destul 
că — fn Joc să facem sport —îi pri- 
veam pe SH cum fac sport, Soarta 
ne-a .pus în situația de a privi imagi- 
nea, pe care ne-o dau alţii, despre 
felul cum fac cu.totul alții sport. 
Îi spui sărut rhîna doamnei, cu care 
mergi braț la brat prin anii '70, și 
Sati! desatttea personificări, ale li- 
teraturji “proaste, nici nu=ti vine să 
te 'gîndeşti că ea este chiar Tanti 
Comaditatea, A -pus 'stăpînire pe 
noi o lene mai cumplită dectt som- 
“nul, UAde ești tu mişcare? Vedem ce 
văd alții care se uită la cei ce fac 
sport. Ni se țuguie ochii, de-atita 
televizor, acest drog care înlocuiește 
mişcarea, avînd însă și grave contra- 
indicații: atacă membrele şi ideea 
despre lume, Un meci de fotbal, 
văzut la televizor, nu e decît tradu- 
cerea ad-hoc a cunoscutei formule 
w muisti îs "posmagii?" şi adeverirea 
cä posmagii sint mai mult decit 
muieti, sînt aproape mincati. Nu 
numai că fac alții sport, în locub nos- 
tru, dar uite că am renunțat și la orgo- 
liul elementar de a-i vedea pe cei ce 
ne înloculesc. 

Probabil că, în curînd, umanita- 
tea va fi în măsură să producă si 
primele specimene degradate, de 
ființe, cărora le va fi lene să se mai 
si pindeascä la sport. 

* Atceptînd această rubrică de ttele- 
sport, eu, Adrian Păunescu, mă de- 
mase, Şi o dată cu mine, se demască 
prietenii, cititorii si admiratoriismei. 
(Rämin iarăși nedemascati birfitorii 
mei.) lată-mă, <bleg, telesportist si 


sedentar, îmi arunc masca, 
minä într-alta, și puţin îmi pasă. E 
iarnă și sportul devine, mai mult 


decît este îndeobște, un act de-ero- 
ism. Eu stau la televizor st privesc 


plictisit cursele de schi ai de“bob, ` 


meciurile de fotbal atinse de dispe- 
rarea frigului și meciurile de hochei 
pline de 'izbituri de mantinelă. 58 
la mine, ca telespectator, nu mai 
răzbate durerea. Televiziunea nu e 
nicidecum oglinda lumii reale, ci 
omologul (ca să nu zic omoloaga) din 
lumea curentului electric; a existen- 
tei noastre, cel din lumea curgntu- 
lui organic. Nu mai există durere, 


Telex-cineclub GEN | 


HH Hercules 72" 
litie a festivalului cineastilor 


3 de animație) realizate "de *8 cine- 

cluburi “din 'județ اې‎ din localitate. pr 
Cei prezenți au apreciat în mod pe "teme de etnografie si 
deosebit filmele: „30 “decembrie trish din, staţiunea Băile. Hercu- 
lane, “inițiat de organele culturale 


— s-a intitulat 


1947" de “Petru “Roșu. (cineclubui 

AER, Timișoara”); „Zăpada” de de'resort-ale județului Caraș-Severin. 

Väite ‘Moise “(cineclubul ,Gaude- که‎ Participat 60. ări Bet 

amus“ — casa de “cultură a 'studenti- ۳ eege EEN ‘din 
YKÄ a SA 22 vizionîndu-se“45 de filme 

lor din localitate); „Drumul de di re 19 deretnografie (11 color 

L. Daba (cineclubul Sinicolaul Mare); şi :negru) "si 26 turistice (15 

„Prelungiri“-de-losif Costinaș („Cine- color și 11 alb-negru). 

club  *70"— Timișoara); „Teza s-a Premiul | ei trofeu} Hercules au 


sfirșit la jumătate” (cineclubul „Ofi- fost acordate de juriu filmelor etno- 
cius“, casa “pionierilor din locali- + grafice: JA "fost odată un ou" si 
tate), etc. „Dansul cerbului” de E Michitovici 


vizionării celor 13 filme, s-au remar- 
cat: „Surpriza“ 


(cineclubul Oţelul 


Roșu), „1 +1 = 1.000" si „Dracii 


de la Gura-Sada" (cineclubul Hune- 


doara), „Putea să fie şi altfel" si 
„Invadatorii“ (cineclubul pionierilor- 
“Reșiţa), „Eram copil" (cineclubul 
Lupeni), etc, 

ا ا 


mo gală de filme s-a -desfășurat 
de “curînd în sala clubului „C.F.R. 


16 februarie" din Timişoara, manifes- 
“tare dedicată celei 


de a XXV-a 
“Aniversări-a proclamării Republicii, 
“Au fost prezentate 30 de filme 
(17 documentare, 10 artistice si 


Simbolul unei generaţii 


Născut la 
Cannes... 


Mereu 
de aceeaşi 
virstä 
cu Puskin, 
cu 
Apollinaire, 
CH noi, 


„Actor francez, născut la 
Cannes, la 4 decembrie 1922; 
mort la 25 noiembrie 1959, la 
Paris"... atît a mai rămas d'n 
Gérard Philipe în litera rece 


a enciclopediilor. Este soarta - 


morţilor tineri din toate dc- 
meniile spiritului. EI au insă 
în posteritate — compensaria 
supremă! — marea bucurie 
a mitului. Pentru noi, cei 
care vedem „Fanfan la Tulipe"' 
sau „Roșu și negru", pentru 
noi, cei ce vedem „Jucătorul“ 
sau , Idiotul" la Cinematecă, 
Gerard mai este ceva: el 
este prietenul färä virstä si 
färä epocä, sfätuitorul färä 
ifose, „amintirea frumoasă“ a 
proprilor noastre amintiri. 
EI este tineretea noastră co- 
pilăroasă, timiditatea noastră 
mascată, iluzia noastră scoasă 
la suprafață, surisul nostru 
sceptic al durerea noastră 
optimistă — toate aceste 
etape pe care le-am ars impre- 
ună cu el, alături şi departe, 
ca într-un vis. 

Din cele 24 de filme, reținem 
un singur personaj, care stră- 
bate puţinii kilometrii de 
celuloid, sprijinindu-se pe pro-, 
pria candoare, ca într-o cîrjă. 
Dacă numai atît am prelua 
din moştenirea pe care ne-a 
lăsat-o şi totar fi mult, cit să 
ne ajungă o viață, chiar dacă 
ea ar fi mai îndelungată 
decît a lui. 


OH. 


Cu Maria Felix în 
„Temperatura în creştere" 


Cu Maria Casares în „Mînăstirea din Parma“ 
PETE E TREE روه‎ EEE ودوجوم‎ A 


„Fanfan la 67 


Cu Gina Lollobrigida în 


| El a fost 
„eroul si simbolul 


2 


unei generații 
` În decembrie, 

Gerard Philipe 

ar fi împlinit 
50 de ani 


Cinematograful s-a născut în laboratorul unui 
chimist. Trebuie să fi fost un personaj mefistofelic 
domnul Lumiere, căci el oferă unei arte condam- 
nată la viața scurtă a efemeridelor — cum e cea 
a actorului — şansa nemuririi. Prin aparatul său 
cu manivelă, un Mefisto modern sfidează efemerul 
şi impune actorului condiția faustică. Regula jocului 
e dură. Victime ale imprudentei, tentaţi de eterni- 
tate, actorii, primii semnatari ai unui pact perfid, 
pierd. Pe Sarah Bernhardt, cinematograful ne-o 
păstrează bätrinä si masivă, suferind cu graţie 


* elefantină, de dragoste si tuberculoză într-o 


caricaturală „Damă cu camelii" de la începutul 
secolului. 

Malraux spune că moartea transformă 23 
în destin. În cinematograf nu e obligatoriu să 
mori pentru a atinge vesnicia. lată, trăieşte, 
neverosimil parcă, însuşi Charlot. Dar sînt actori 
care plătesc nemurirea-cu prețul suprem: propria 
viață. Ginditi-vä la Valentino. La Cybulski. La 
Urbanski. La Gerard Philipe. 

Ne amintim de Gerard Philipe, s-o recunoaștem, 
din ce în ce mai rar. Marii actori împărtăşesc 
soarta marilor scriitori. După moarte, o perioadă 
de tăcere difuzează calm și egal lumina orbitoare 
a destinelor de excepţie — permitind așezarea 
liniștită în veşnicie a artistului. 

Rechemat de memoria noastră cinefilă, Gerard 
Philipe a fost din nou printre noi. Cu gratia 
juvenilă a îndrăgostitului din „Indrăcitul”. Cu timi- 
ditatea inteligentă a lui Miskin din *,Idiotul". Cu 
dezinvoltura cuceritoare si farmecul irezisibil 
al lui „Fanfan la Tulipe"..Cu romantismul imberb 
al lui Fabrice del Dongo, din ,Minästirea din 
Parma". Cu patima devoratoare a „jucătorului“. 
Cu eleganța ofițerului Armand din „Marile mane- 
vre“. Cu disperarea mizeriei înecată în alcool 
din „Orgolioşii“. Cu _ dezorientarea morală a 
„Domnului Ripois". Cu saverile onirice ale bietului 
„muzicant din „Frumoasele nopții”. Cu geniul tragic 
al lui Modigliani din „Montparnasse 19. Cu entu- 
ziasmul si generozitatea. cavalerului Henri din 
„Frumusețea diavolului“. i 

Cinematograful răscumpără chizr prin existența 
sa nedreptatea ce s-ar fi făcut aceluia care a fost, 
în teatru, Caligula, Cidul, Richard al liea, 
Lorenzaccio, Ruy Blas, dar niciodată Hamlet. 
Despre actorul Gerard Pkiiipe, ce sä scriu? Cä 
era, cum zice René Clair, „inegal“, ingelegind 
prin asta nu un repertoriu valoric inegal ci, dim- 
potrivă, o predispozitie egală pentru orice rol, 
o diversitate unică tocmai prin „inegalitatea“ ac- 
torului cu niciunul dintre personajele sale, el fiind 
toate deopotrivă? Că era, cum scrie Alain Resnais, 
un actor misterios, cu un talent imposibil de fixat 
în cuvinte? Că era, cum credea Jean Vilar, un 
„fanatic al actoriei“? Că era „erou şi simbol al 
unei generații“? (Claude Roy). Fără îndoială, 
Gerard Philipe a fost, el-omul si el-actorul, tot 
ceea ce s-a scris despre el. Dar Gérard Philipe 
rămîne, înainte de toate, Actorul ce- semnează 
pactul cu cinematograful, plătind cu sîngele 
său într-un joc unde nu se poate trisa. 

Din întunericul sălii de Cinematecă, zimbind, 
cavalerul Henri îl sfidează pe domnul Lumiăre. 


Petre RADO 


52 


] 


t 


Ka m 


Cori 
EES TR و‎ 
EE ET 


+ 


SE 


d a 1 | d‏ به 
E SE E) tll Sit Kati mt‏ تد SNE‏ = 


filme diferite cîte spectacole are, 
atunci, fatal, fiecare din spectacole 
va aparține altui ciclu, adică altui 
fel de filme decît celelalte, Asta fără 


-didacticism antipatic, fără lozincärie: 


descurajantă, ci pe baza dorinţei, 
ca, mai presus de toate, să umplem, 
cu tot ce avem în Arhivă, regretabila 
lacună congenitală a spectatorului 
nostru, ignorarea epocii de aur 
1930—1950. Perioada ulterioară, de 
bine de rău, el o cunoaște: 


SETIN وور هرر‎ En 
Cum educäm? 

E EECHER EEN 

Cinemateca a luat hotărîrea ca 


filmele sale, conținutul lor etic și, 


estetic să fie explicat în programe 
de sală redactate de persoane com- 
petente. În alte țări se fac conferințe 
de prezentare. La noi nu se poate. 
Căci, la noi, într-o sală'de 250 de 
locuri, dacă 245 de spectatori vor 
asculta cu delicii şi gratitudine aceste 
mici conferințe, e suficient ca 5 să 
înceapă să protesteze gălăgios, pen- 
tru ca zisa conferință să nu mai 
aibă loc. lată de ce cinemateca a 
optat pentru programul scris. 

Pentru ultimele luni ale anului 
trecut, repertoriul a fost ticluit în 
grabă, deși chiar așa conţine cîteva 
filme de o remarcabilă, excepțională 
calitate. Sîntem convinşi că în cursul 
acestui an, alegerile de opere vor fi 
din ce în ce mai potrivite în scopul 
educativ urmărit, 

În tot cazul, Cinemateca va folosi 
în prezenta stagiune un sistem mai 
elastic cu privire la abonamente, 
pentru a înlesni spectatorului alege- 
rea zilei şi prei convenabile lui. 

D.I. SUCHIANU 


Cocteau 
este primit la Academie 


bune, indiferent de` 


de repertoriu 


filme să fie cît mai diferite unul de 
altul. Programul pe ultimele săptă- 
nini ale anului trecut a fost alcătuit 
tocmai așa, adică în aceeași zi un 
număr de filme, cît mat deosebite 
între ele. Variatie care cred că 
trebuie să fie unul din cele două 
criterii fundamentale ale unui reper- 
toriu. Cel de-al doilea criteriu este 
buna calitate artistică. O sală comer- 
cială își poate permite, dar o Cinema- 
tecă nu are voie să dea filme me- 
diocre. Războiul şi epoca postbelică, 
grea, au făcut ca producția cinemato- 
grafică 1930—1950 să fie ignorată 
de toţi românii în vîrstă azi de 40 
de ani. Dar vai! acea perioadă 30— 50 
este tocmai epoca de aur a artei 
filmului! Absența ei din cunoașterea 
si amintirea. spectatorului de astăzi 
este o läcunä care face din el, cine- 
matograficeste, un infirm. Această 
infirmitate trebuie, mai inainte de 
toate, sä o compensäm. Altfel omul 
riseä sä nu priceapä nimic din fru- 
musetea si valoarea moralä a unui 
film, să nu-priceapä asta pînă la 
sfîrşitul vieții. Spectatorului nostru 
nu trebuie să-i facem istorie, adică 
să-i arătăm cîte lucruri proaste s-au 
făcut pînă să se ajungă la altele ceva 
mai bune. Lui trebuie să-i dăm 
numai lucruri 
autor, gen, şcoală, stil, curent sau 
ţară. De acestea, desigur, vom 
vorbi, dar numai cu- prilejul operei, 
Esentialul e “ca, din mult-putinul 
aflat în arhiva noastră, să-i dăm 
spectatorului, în vîrstă azi de 15 pînă 
la 40 de ani, toate filmele bune din 
epoca de aur 1930—1950. Pe cicluri? 
Fie si pe cicluri, dar înţelese ca 
sinonime cu ideea de variaţie. Dacă 
aşa cum s-a hotărît în ultima vreme, 
Cinemateca va da într-o zi atîtea 


Probleme 


dezbateri 


> 
Criticul DI Suchianu, invitat de ACIN să fie consilier 
al Cinematecii, expune prima opinie despre destinația 


acestei instituții de cultură. Aşteptăm cu încredere päre- 


rile celor avizaţi si ale celor vizati 


; نس‎ E GE 
Un film din 1937 („Ingerul cu 
Dietrich si Douglas) 


curentele. Pe stiluri? Dar stilul 
variază la același om, după temă. 
Atunci? 
e CEL = mat man cei 
Cum programăm? 
ههه‎ E حم و‎ A O اپ‎ 
La aceste obiecţii, Arhiva îmi răs- 
pundea că, în ciuda unei oarecari 
artificialitäti si superficialitäti, si 
în ciuda unui oarecare didacticism 
dezagreabil, ciclurile multiple aduc 
variaţie. Ceea ce este perfect ade- 
vărat. În sensul că, în cursul aceleiași 
zile, dacă se dau, să zicem, -patru 
spectacole, e bine ca cele patru 


amurgul zeilor 


După deschiderea actualei stagiuni, 
Asociaţia Cineaștilor, care organi- 
zează manifestări, la  Cinematecă 
împreună cu Arhiva Naţională de 
Filme, a hotărît să introducă oare- 
cari completări “în această culturală 
întreprindere. Subsemnatul, împreu- 
nă cu colaboratorul meu Constantin 
Popescu timp de cinci ani am desfä- 
şurat un curs de estetică si educaţie 
cinematografică la Universitatea 
Populară din București, cu materialul 
furnizat de Arhiva de Filme. Proba- 
bil că, din aceste motive, A.C.I.N. 
ne-a delegat pe noi doi să ne ocupăm 
de aci înainte de pedagogia acestei 
cinemateci. Cu atît mai mult că 
subsemnatul, timp de mulți ani, am 
ținut cronica cinematecii în revista 
„Cinema“. În acele cronici nu con- 
teneam de a repeta că împărțirea 
repertoriului pe cicluri este ceva 
artificial. Cicluri pe personalități? 
Dar dispunem oare de opera în- 
trează a autorului, astfel încît să nu 
dăm despre el o imagine greșită? 
Cicluri pe genuri? Dar un autor 
mare abordează aproape toate genu- 
rile. Atunci pe școli, pe curente? 
Dar un mare realizator primeşte 
influenţe binefăcătoare de la toate 


C>‏ و 
Cotitura‏ 
Die IME‏ 
Jerry Lewis, „comicul nebun‏ ` 
al Americii”, pare să se afle‏ 
în pragul unei noi vîrste ar-‏ 
tistice. După ce 23 de ani s-a‏ 
rezumat la comicul buf (se‏ 
ştie că, ani dezile, ela alcătuit‏ 
cu Dean Martin un cuplu ce‏ 


„părea de nedespärtit), Lewis 


vrea să fie, în ultimul său 


anii sfirsitului, ani de claus- 
trare intr-un castel bizar, ani 
de paralizie şi singurătate, 
piosul martor îşi aminteşte 


“cum, la inmormintare, sicriul 


marelui vizionar a fost urmat 
doar de 11 persoane. Frintre 
care Marce! Carne, Jacques 
Becker, evocatorul si... fiica 
sa de 12 ani, actuala actriţă 
Catherine Spaak, căreia i-ar 
fi spus: „Trebuie să mă înso- 
testi, pentru a-ți aminti tcată 
viaţa că te-ai dus la inmormin- 
tarea lui Eric von Stroheim..." 


im primește 
nea de Onoare 


la alte activităţi, mai putin 
spectaculoase. Exagerez? Spe- 
ram şi eu că e așa, dar din 
nefericire ultimele evenimente 
mä fac din ce în ce maineli- 
nistit: am Ocazia să constat 
cum tinerii realizatori mă 
tin la distanță, nu mä mai 
vor. De aici pinä la o bätrinete 
penibilä nu mai e mult!" 
Am vrea să-l contrazicem 
pe acest sincer dezamăgit, dacă 
nu am spera ca, între timp, 
el însușisă renunţe la propriul 
scepticism. 
KE 
L-am cunoscut pe... 
EE ENEE 
Într-o serie de interviuri 
acordate unui reporter al 
radioului Monte Carlo, dife- 
rite personalități isi amintesc 
de marii lor prieteni dispăruți. 
Dupi ce Jean Marais l-a evocat 
pe Jean Cocteau, a fost rîndul 
scenaristului Charles Spaak 
să-l comemoreze pe Stroheim- 
„omul pe care-ţi plăcea să-l 
După , ce -descrie 


EE E E 
Nu e încă timpul! 


Pradă unui acces de amără- 
ciune, Marcello Mastroianni 
declara; „Mă întreb dacă, la 
47 de ani, n-a sosit clipa să 
pun lira-n cui si să mă gindesc 

IEZI لت‎ 
Complexul 


Mastroianni z 


EH 
Octogenara frumusețe 


H 
Televiziunea italiană i-a 


dedicat, nu demult, o amplă 
Bertini, 


emisiune  Francescăi 


Cindva și azi, 
Francesca. Bertini 
مسا‎ EEN 

De o perpetuă frumusețe, 
marea actriţă a anilor 1915 
— astăzi octogenară— a evocat 
atmosfera pionieratului cine- 
matografic în cuvinte pe care, 
personal, avea tot dreptul să 
le pronunţe idilic, 


film, „Ziua in care va plinge 
clownul", uman, tragic, filo- 
zofic.(, Am devenitprea bätrin 
pentru tumbe", declara el, 
de curînd, programatic.) Ce-i 
drept, acest destoinic tată 
a șase băieți a împlinit numai 
46 de ani, dar precocitatea se 
răzbună uneori- neașteptat, 
dindu-ti un nemeritat senti- 
ment de senectute. 


هنهو 
«Ziua în care ٧‏ 
Lewis va plinge‏ 


ja =,‏ د 
rînd, nu i se mai poate da, în mo-‏ 
mentul de faţă, un film de lung-‏ 
metraj. În al doilea caz, poate fi‏ 
vorba doar de ratarea unui» filme și‏ 
există posibilități ca regizorul“ S‏ 
pectiv să-şi valorifice talentul `‏ 
alte ` genuri, unde s-a" dovedit e?‏ 
inspirat, dacă s-a dovedit, pentru că-‏ 
altfel vom ajunge îmaceeași situație‏ 


păcate, asemenea situații. 

— Păcatul acesta -n-ar fi chiar. 
aşa de trist. Mai trist ar fi să se 
repete- eșecurile previzibile: 


- Acest risc poate fi mai mie: 


într-un singur caz: cînd gunoşti. 
foarte, bing realizatorul... La un 
debutant, e însă mai greu, întrucît! 


la noi nu se practică sistemul scurta 7 
Dette prealabile, de verificare. 
- Dar dv. de ce nu-l praeticati? 
— De acord. ‘Casa nr. 5 îşi va da 
silinta să realizeze un număr de 
scurt metraje pe-o tematică dată, 
care să constituie unfilm pe formula 
scheciului: 
Vă mulțumesc, e 


„de a refuza oferta, Si vor Tt, din 


În: al doilea rînd, trebuie: să se 
obțină ritmuri foarte exacte de pro- 
duetie la Buftea — fabrica noastră 
de filme, care aşteptăm să-și conso- 
lideze profilul industrial, cît mai 
modern. 

H 


Dumitru FERNOAGĂ: 
(Urmore din pag. 7) 


filme anual, cred că obligația noastră 
este să spargem o anumită crustă de 
inerție: care apasă asupra producției 
curente. Este: una din sarcinile prin- 
cipale pe care le avem și totul de- 
pinde de combativitatea noastră de 
comunişti —— reală, competentă — 
pentru a pu. mai da drumul cu ușu 
rintä în producție filmelor cenușii. 

— Ce faceţi cu un regizor care a 
oferit mereu rebuturi și ce faceţi 
cu un altul care doreşte să se hazar- 
deze în continuare în genuri pentru 
care nu are vocaţie? 


pînă la defihitivare. Asupra cărora 
trebuie'lucratcumul t simț profesio- 
na! și artistic. Dim pricina. aceasta 
consider că, pentru.aceastä etapă, 
conducerea noastră superigară a pro- 
cedat foarte înțelept punînd în frun- 
teaCaselordefilme oameni de litere. 


Am vorbit întrun număr trecut 
al revistei dumneavoastră despre 
nevoia de specializare în elaborarea 
scenariului, despre: acele profesii, 
profesii în adevăratul înțeles al 
cuvîntului, pe care le-a impus apa- 
ritia ca gen a scenariului de film: 
dramaturgi cinematografici, dialo- 
ghisti, adaptatori — vedeți, nici nu 
avem încă o terminologie exactă. În 


E 5 de Filme pe an, äi 
N 2 de filme de calitate 


“Corneliu LEU: 
maittain] 
(Urmare din pag. 6) 


meinică, se poate "garanta si o 
d anumită calitate-a filmului, indepär- 
J tařea lùi dæconfecție și improvizație. 
Där, în același timp, ne facem şi o 
datorie: față de literatura noastră: 
aceea" de a-i da șansa să circule 
exprimată în limbajul internațional 
ale peliculei. 

W În primul rînd scenarii 

— 56804۳7 bune; bine puse la 
punct; fără fisuri și părți parazitare 
asa cum, din păcate, au și unele 
filmes bune de-ale noastre. Scenarii 


Valerian SAVA 


SSRI. 


care e şi comentator 


factura intimă a ` 


aparte, care este aceea a filmului ştiinţific. După 
ce l-am văzut preocupat să descifreze, ciremate- 
grafic, tainele scrisului, ale constituirii alfabetului, 
trecutul şi semnificaţiile fiecăreilitere, iatä-| acum 
făcînd. subiect de film din cîteva elemente de teh- 
nică a picturii. 

Pentru filmul de față, Alexandru Sîrbu a luat 
trei peisaje asemănătoare „ca subiect” — după 
cum se exprimă regizorul, 
si crainic., Peisajele, de factură campesträ, aparțin 
lui Nicolae Grigorescu, lon Andreescu si Stefan 
Luchian. Procedeul cineastului este acela al analizei 
comparate, dar nu prin interpretare exterioagă, 
ci prin. descompunerea în faze succesive a celor, 
trei. lucrări: schema lor compozitionalä, schema 
lineară a mişcărilor de penel, 
pastei, structura cromatică dedusă din banda 
spectrală a culorilor tabloului, situarea peisajului | 


respectiv în ansamblul operei: autorului şi, în d D 


7 


pentru a înţelege arta, este tot- 


fine, încercarea de a raporta lucrările analizate la. ` 
individualitatea fiecărui pictor. În. acest mod, 
analiza devine eminamente cinetică și chiar dacă پ‎ 
nu toate fazele discursului sînt la fel de elocvente, 
această mică lecție de introducere în tehnica 
picturii are darul de a fi în același timp simplă şi 
subtilă, limpede si originală, centrată în jurul. 
unei idei pe care comentatorul o şi exprimă ca 
un leit-motiv: 
deauna nevoie să treci dincolo de subiect, 


Val. S. 


— Sînt două. situaţii diferite, In 
această direcţie ne îndreptăm acum primul caz, unui regizor care a 
eforturile noastre în lucrul cuautorii. capotat, să zicem, de două ori la 


25 ani de republică 
omagiati 

de un documentar 

al Studioului „Sahia“ 


Regizoral, filmul semnat de : Octav lonitä, 
Alexandru Boiangiu si Florica Cernoianu, film 
distins, cu Cupa: de cristal pentru anul 1972 a 
Studioului ,Sahia", îşi înşiruie imaginile într-un 
ritm alert, în rînduri strînse, disciplinate si vioaie, 
ca la o paradă senină a bunei dispoziţii, a mindriei 
și a încrederii pe deplin justificate. 


2 


Alexandru Sîrbu, autorul filmului „Trei pei- 
saje“, film distins cu o menţiune în cadrul con- 
cursului Cupa-de cristal“ de la'studioul A. Sahia, 
nu este un specialist cu rang universitar sau aca- 
demic și nici măcar un amator fixat la un anumit 
domeniu. El este pur şi simplu un cineast care a 
ajuns lay o deplină stäpinire a mijloacelor de 
expresie ale documentarului, decis să se dedice, 
de la o vreme şi doar pentru un timp, unei specii 


` documentarul 


România, tara mea ` 


Comentariul lui Paul Anghel şi preluarea. leit- 
motivului muzicii scrise de Tiberiu Olah pentru 
conferă acestui documentar 
o alură de oratoriu. Cele două componente ale 


| coloanei sonore sint construite în ample perioade, 


reuşind. performanţa de a uni solemnitatea cu un 


|. duios lirism. Pilotînd cu succes printre riscurile 


| stineoase. ale emfazei, ale declamatiei, autorul 
“textului izbuteşte să se păstreze la o egală distanță 
de aceste pericole, scriind cu aceeași naturalete 
fraze=incantatie (,lara:mea este o parte dintr-un 
mie continent numit Europa J, declaraţii lapidare; 
kee principiile existenței noastre statale si 
| suite de cifre, într-adevăr. revelatoare, pentru 
| spectaculosul salt istoric înregistrat pe toate 
planurile. în cei 25 de ani republicani. 

Imaginea semnată de. Francisc  Patakfalvi, 
Gheorghe Dumitru si Sorin Constantinescu ilus- 
rează elocvent gradul de virtuozitate la care 
au ajuns operatorii de jurnal şi de documentare, 
surprinzind fotogenia peisajului industrial medern 
şi celelalte ambianţe. caracteristice ale României 
Socialiste. Unghiurile alese, lumina, strälucirile, 
efectele de culoare şi dinamice atribuie un relief 
neaşteptat mașinilor, pieselor, aparatelor, irsta 
latiilor, pupitrelor de comandă, sălilor cu turbine 
şi chiar cartierelor noi de locuințe, barajelor, 
santierelor navale şi sondelor care ajung să riva- 
„zeze în expresivitate cu vechile ctitorii prezente 
si ele în aceastä monografic-manifest, la orizontul 
anului 1972. 


opinia publică 
EEE EAT هتس‎ 


| Cineaștii și spectatorii lor 


titä lipsa unui public real. Sigur, şi 
elevii sînt publicul, dar nu numai ei 
şi, mai ales, nu atunci cînd sînt aduşi, 
să. acopere o proastă organizare. 
La Sibiu nu s-a știut ce film vine, 
nici cine vine. S-a știut că vin „nişte 
tovarăși”, Printre acești» tovarăși 
se afla: și Margareta Pogonat care, 
în putinul timp. liber dintre două fil- 
mări, a-alergat la întîlnirea cu specta- 
torii-ei din Sibiu. Din păcate, admi- 
ratorii sibieni se pare că nu ştiau 
= Că o chemaseräi.. 


Foarte lăudabilă 
această. inițiativă 
(atunci cînd actiunea 
nu e numai pe hirtie) 


Lăudabilă. inițiativa. Asociației ci- 
neaștilor de a organiza, în București 
şi provincie, întilniri intre'spectatori 
şi realizatorii filmelor noastre. În 
ultima. lună a anului trecut au avut 
loc mai multe asemenea întîlniri de 
mult aşteptate, unele dintre ele sol- 
date cu rezultate foarte bune. Astfel: 
foarte reușită întîlnirea realizatori- 
lor filmului „Bariera“ cu spectatorii 
din comuna Sîntana. Schimbul de 
opinii a fost neașteptat de viu, pa- 
sionant si foarte util, cu atît mai pa- a 


S-ar mai putea da și alte exemple. 
Important ni se pare însă la ora ac- 
tuală, ca această lăudabilă inițiativă să. 
depășească stadiul bunelor. intenţii. ` 
Adică, să nu avem de a face cu niște 
acţiuni pe hirtie, bifate pe hirtie. 
Adică, întîlnirea cu. spectatorii să se 
facă efectiv şi cu un folos real ai 
pentru autori, şi pentru cel caresînt. ` 
dornici — se ştie — să-l intilneascä 
si să stea de vorbă cu ei. 


fi îmbogățit. precis discuţiile. 


de altfel, au făcut tot ce le-a stat în 
putință să facă cît mai putin sim- 


care servea drept 


Interesul ar fi trebuit 


la La Ecran-Club, 


ticipa, deși, cum e și firesc, erau foar- 
te interesaţi. 


sionant și util, cu cît publicul era al- 


cătuit, în majoritate, din elevi. 1 
Reușită, de asemenea, întîlnirea tiuni bine organizate și, deci, nici sä fie şi al organizatorilor, pentru-că 
"dintre studenți si echipa filmului  satisfacţiile scontate. De pildă: prezenţa. cineclubistilor în sală ar 


„Cu mîinile curate”, organizată 


' Casa de cultură. a studenților „Gri- gazdă înttinirii mimeitoarelor de: la La Casa de cultură din Sibiu, 
gore Preoteasa“, întîlnire care a Fabrica de Confectii cu “filmul „Ba GEN filmului „Drum în pam 
permis o comunicare vie și inteli- Vie han bră „Cu spectatorii săi a fost „sal- 
geâtă între realizatorii filmului și تن‎ 2 E 3 vatä" de elevi. Elevi, citevä gospodine 
spectatorii lui. fost. anunţaţi, deci n-au putut par- și conducătorii Casei de cultură care, 


Din păcate însă, nu toate intilni- 


asupra cărora trebuie lucrat mult, 


o filmul „Mihai Viteazul” 


rile ne-au dat sentimentul unor ac- 


K. 


pe ecrane 


Filmul cu tineri, pentru tineri 


acestui film, care apără o ideeatitde 
nobilă, dar care, ca realizare artis- 
tică, cum ziceam, nu trece graniţa 
filmului de serie. „Domnului pro- 
fesor, cu dragoste“ «este si un film 
de actor la care lumea se va inghesui 
să-l vadă pe Sidney Poitier, asa cum 
se duce să vadă un Gabin, un Marais, 
un Bourvil.. 

Dan PITA 


Producție a studiourilor americane. 
Regia şi scenariul (după romanul lui 
N.R. Braithwaite): James Clavell. 
Imaginea: “Paul Beeson; Cu: Sidney 
Poitier, Christian Roberts, Judy 
Geeson, Suzy Kendall 


Partenera domnului “profesor, 
Suzy Kendall 


mult decît inspirația artistică. 

Căutînd de lucru, un negru, tînăr 
inginer, ajunge în așteptarea unui 
post “mai bun, profesor la o școală 
de la periferia unei metropole ame- 
ricane. Aici, şcoala, locaş de cultură 
şi de “educație, este exact invers de 
ceea ce ar trebui să fie: cuibal 
dezordinei, loc al nimănui, unde ele- 
vii îşi fac de cap și impun ei,bunul 
loc “plac. Dar poate nu numai copiii 
sint de vină, ciși grupul profesorilor 
care nu ştiu cum să-i domine, cum 


„să le “transmită simţul răspunderii; 


cum “să le dăruie dragoste și intele- 
gere. Este demonstrația pe care o 
face în acest film Sidney Poitier. 
Aici, în acest mediu, tînărul ingi- 
ner, om sensibl și inteligent, dez- 
văluie treptat talentul :nebänuit al 
unui Makarenko. Inspirat și räbdä- 
tor, el reușește prin calităţile sale 
psihice, dar și fizice, să facă ordine 
în școală, Miracolul se produce cînd 
nimeni nu se mai aștepta la el, iar 
prima promoţie de absolvenţi iese, 
grație noului profesor, cu faţa curată, 
cu un bagaj de sentimente și cunoş- 
Inte necesar vieții dinafara școlii, 
Succesul îl face pe tînărul inginer sä 
renunțe la postul mult dorit și să 
se, dedice muncii de pedagog, 
Acesta este pe scurt subiectul 


Sidney Poitier, primul actor negru care ia Oscarul 


sale. În ultimii ani devine produ- 
cätor, -alegindu-si nu numai rolu- 
rile pozitive care îl consacraseră: 
doar eroii negri shăituiţi de so- 
cietatea americană, ci chiar, în 
ciuda-unor proteste ale alor „săi“, 
încarnează personaje negative 
(ca tînărul delincvent.din „Black 
board jungle") care-l vor ajuta 
să-şi lărgească simţitor mijloa- 
cele de expresie. 

Propus prima dată pentru 
în 1959 cu „Lanţul“ lui 
Kramer, marele actor He culoare 
nu va reuși să obțină înalta dis- 
tinctie decit in 1963, „În 5 
nopții" — 1967, sau „Ghici, cine 
vine la cină?” — 1969 și acum 
„Domnului profesor, cu dragoste“, 
îl dezvăluie si publicului nostru 
în toată forța și maturitatea sa 
interpretativă. 


Sidney Poitier e “primul actor 
culoare care primește un 
car. Primul actor care sparge 
arele imaginii convenționale 
grului din filmul hollywoo- 
(lift-boy-ul amabil, lacheul 

, Clown sentimental) si 
impune în prim-planeroul trăind 
e ecran dramele rasei sale, dar 
d spetei umane în genere. 
Pri actie (mintind că are virs- 
itier'se introdute în timpul 
războiului, la 17 ani, voluntar în 
SUA. Tot prin 56 
început roluri de personaj 
cund, erou modest):se introduce 
filmul american, ajungînd, în 
2 de ani de carieră (a debu- 
1250 cu drama anti-rasistă 
„Nu-i altă 
nä condiţiile 


2 0.0 غا 


dh) 


Domnului profesor. 
cu dragoste 


contestabil, a 
subiectului, 

echilibrat ake 
cităm aici 
scenografi, 


uri, “operatori 


sunet în “fine tot colectivu 
creație), sprin “dial ri corecte, 
scene "bine 51 dar “care -râmîr 


în -imonsibilitatea 6 
ma; ele “oferă aproape întotdeauna 
O “dramaturgie ‘stas, care te lasă să 
bănui “finalul «după derularea prime- 
lor “imagini. În cîteva cuvinte, filme 


în “are 


٤و‎ 
testesug 


In ultima 


vreme, 
Sidney "Poitier — actor 
dotaicudeossbit farmec 
Si ett nätyralete, 


înzestrat eu 
nelimitat 


m Arsenal 
de 6 
a mmvatlat säiile de cinema 


actoricești 
sapääint în o mulțime "ge Time de 
“serie, “Filme deattfel foarte sgustate, 
işî ودی‎ purem, “pe deent. "de-o -mare 
parte din spydlic, “dar care au -dave- 
nit prin epitare “teribil "de plicti- 


spactatorul i 


coase pentru ceva 


pretentios, Sint "Time care pot, in- 


asa de a 
calea ferată 


ICE a Macara oaze abia ora ez دد با‎ 
O producţie a studiourilor din 
Republica Democrată Germană. 
Regia: Gerhardt Respondek. Sceno- 
riul: Fred Unger. Imaginea: Hans- 
Otto Hanisch. Cu: Peter Borgelr, 
vain Göhler, Eberhardt Mellies. 
acă am parafraza titlulyisanume 
am spune „crima de lîngă cëien fe- 
rată”, spectatorul ar avea o"vedere 
succintă asupra întregii intrigi. Cri- 
ma se petrece înainte “de generic. 
Urmează «depistarea criminalului pe 
căile ocolite ale unei investigaţii po- 
litiste, mai degrabă descriptiv-de- 
ductive decît de acțiune și ge sus- 
pens. Desigur, înainte de final, mis- 
terul va fi elucidat si deci vinovatul 
rămîne “să-și primească, pedeapsa. 
S.D. 
Rubrica PE ECRANE “a fost întocmi- 
tă conform programării comun icate 
de Romänia-Film" la data încheierii 
numărului, 


55 


Musical si animat 
(Ursul Yogi) 


iubitei tursoaice, 
a Cindy. Un film produs 
rulantă ża animației 'holly- 
woodiene “din școala lui Disney, dar 
fără “semnătura “maestrului și, în 
ciuda-mornentelor vagreabile,.a meto- 
diilor 55i “a “dansurilor antrenante, a 
cîtorva „poante în “imagini — această 
absență se simte. 


pe "band 


S.D. 


Ursul 
Yogi 


Producţie د‎ studiourilor americane. 
Regia: William Hanna, Joseph Bar- 
bera.  scenoriul: joseph Barbera, 
Warren Foster, William Hanna. 
Desenatori : Frank Palker, Roy Wade, 
Frank Parrish, "Norman Stainback, 
etc. Cinteze Ray Gilbert, 
Doug Goodwin, David Gates. 


în fil- 
186 nici 
animat. ` 


orbesc ca “oamenii “m; S y 
ca miște Cp “mici. Gardienii se 

“eg ide ënne Cu, “doar vorbesc 
as Viima! Totular'fi'binedacă cel 
care var “trebui “să se numească mal 
degrabă „Mighty” Yogi nu și-ar pune 
în aplicare cu atita perseverență poz- 
nele; ele ating, apogeul în campania 


((Urmorc din pos, 24) 


circului 


Mirajul 
(Arena aeriană) 


tualitate: 


prim-plan 


In cäutarea 
zilei de azi 


Am si eu parte, în sfîrşit, de un rol contemporan, 
p. de un p&rsonaj care trăieşte în ziua de astăzi. 
Pină acum am tot ,fugit" de actualitate, am fost, 
| ba soldat romän, ba soldat german, ba soldat 
român travestit în soldat german... Cum era nevoie 
de un fel de soldat sau de un fel de neamt, era 
căutat Peter Paulhoffer. Nici nu e de mirare în 
fond, cu figura mea, pe care orice främintare pare 
absurdă. Degeaba-mi doresc un rol ca de exemplu 
cel al lui Dan Nuţu în „Dimineţile unui băiat 
cuminte”. Probabil că, în locul regizorului, şi eu 
tot lui i l-aș fi dat. Poate de aceea am considerat 
succesul pe care l-am avut în piesa Tango la Nisa — 
rol primit mai degrabă din întîmplare — cape o 
adevărată victorie. Şi, poate de aceea mă bucur 
atît de acest rol, al tînărului inginer Radu din 
filmul lui Virgil Calotescu, „Dragostea începe 
vineri“, : 


Peter PAULHOFFER 


EE EE 
Un film al faptului cotidian, 
Regizorul Calotescu și operatorul Girardi 


NEE LEE 


; E" v 15 sie 
"Se Se filmeazä: 
/ S Mi wo „Dragostea 
SÉ an v. - începe vineri“ 


| 


57 


panoramic românesc 


filmul de actualitate 


M-am intilnit din nou cu filmul «Dra- 
gostea începe vineri» la barul «Ber- 
lin». Ambianta era alta sau, mai bine 
zis, eram spectator la un altfel de bilci. 
Sunetele stridente ale tonomatului în- 
locuiseră claxoanele nu mai puţin zgo- 
motoase ale căluşeilor, aerul viciat de 
fum de ţigară luase locul aerului plin 
de mirosuri apetisante, cestile cu ca- 
fea aburindă — locul vatei de zahăr. 
Regizorul Virgil Calotescu «face» at- 
mosfera viitorului cadru. Figuratia e 
aranjată la mese: tineri care amintesc 
de obisnuitii abonaţi ai barului dar si 
cîteva persoane mai «onorabile», pro- 
babil pentru contrast. Ici e «potrivit» 
un zimbet, colo e făcută «firească» o 
atitudine. Apoi vine lumina reflectoa- 
relor care supraincälzesc, la propriu, 
atmosfera. Adina Popescu e în apro- 
pierea barului. Ascultă cu atenţie indi- 
catiile regizorului. Se sträduieste sä 
obțină pe chip expresia necesară pen- 
tru un prim-plan. Se repetä de citeva 
ori, apoi se filmeazä. Doar o singurä 
dată. Regizorul este mulțumit, nici 
acum nu face risipă de «duble». După 
ce am văzut-o pe Adina Popescu la 
cadru, am vrut să ştim si părerea regi- 
zorului despre personaj: «Filmul nos- 
tru urmărește reintegrarea Sandei în 
societate, după o experiență sufleteas- 
că care a dezamăgit-o». N-am nimerit 
nici de data aceasta la marea filmare. 
Dar oare filmul nu se compune tocmai 
din aceste mici părticele de viață care 
văzute separat par nesemnificative? 


KEE چیوو‎ ERE ام موو‎ 
La a treia vizită... 
چو‎ CIA E وموم‎ DE EA 


La a treia vizită făcută echipei «Dra- 
gostea începe vineri» am pierdut un 
moment de autentic suspense: cu pu- 
tin timp înainte, o bucată de tavan din 
încăperea unde se filma se desprinsese 
pe neașteptate. Marga Barbu, aflată în 
locul cu pricina, a făcut un salt de cas- 
cadoare. Un băiat de la «electrică» a 
fost lovit în cap. Sosit prea tîrziu, a 
trebuit sä mă mulțumesc să ascult ban- 
da de magnetofon care înregistrase 
zgomotul căderii bucății de plafon si 
să asist apoi la o filmare «cuminte» 
între două personaje — Sanda și prie- 
tena ei, Lia, o femeie pe care Marga 
Barbu, interpreta rolului, o vede «cini- 
că, superficială, fără preocupări serioa- 
se, dar care, sub această crustă, ascunde 
totuși o anumită doză de sensibilitate». 
Am înțeles după secvența filmată la 
bar si după cea din această cameră, că 
regizorul preferă platoului interioarele 
reale. Virgil Calotescu mi-a confirma- 
t-o: «filmarea în decoruri reale este 
unul din lucrurile care sper să-și aducă 
contribuția — alături de dialogurile cît 
mai spontane, de comportarea natu- 
rală a actorului în fața obiectivului, de 
costume si recuzită — la obținerea u- 
nei atmosfere realiste, la găsirea unui 
ton firesc, cotidian.» 

P.S. În cele trei vizite la echipă nu 
i-amisăzut pe mulţi dintre protagoniștii 
دا‎ film. Pentru informarea citito- 
rilor, menţionăm aici numele lor: Liviu 
Ciulei, Toma Caragiu, Peter Paulhoffer, 
Margareta Pogonat, Reka Nagy, Vasilica 
Tastaman, Sergiu Nicolaescu, Emil 
Botta. Sperăm să ne întîlnim cu unii din- 
tre ei In reportajele următoare. 


Al. RACOVICEANU 


«Dragostea începe vineri» va fi un 
film despre noi, despre gindurile, sen- 
timentele și preocupările oamenilor de 
azi, un film al faptului cotidian.» 


Anita cinică? (Marga Barbu) 


şcoala aspră a filmului istoric. A văzut 
lumina ecranului în «Dacii» şi «Mihai 
Viteazul». Îşi dorea un rol contem- 
poran. Personajul îi convine, îl inter- 
pretează cu dezinvoltură, zimbind, cu 
farmecul său de «băiat frumos». După 
ce au «tras la ţintă» dublele necesare, 
ea şi el au urcat in cälusei, s-au dat in 
bărci, în lanţuri. l-au urmărit tot timpul 
privirile iscoditoare ale aparatului de 
filmat (operator Nicolae Girardi), pri- 
virile curioase ale mulțimii şi vocea 
regizorului Virgil Calotescu care se 
străduia să-și facă auzite intenţiile peste 
zgomotele din jur. Lumea cinemato- 
grafului şi lumea Mosilor s-au contopit 
pentru citeva ore; apoi s-au despărțit. 
Pelicula a consemnat si a dus cu ea 
cîteva cadre dintr-o idilă. Nu ştiu ce 
si nu știu cît loc vor ocupa ele în viitorul 
film. O va hotărî la montaj, regizorul 


PRS EE ومو بجر سه‎ 
Deocamdată... 


„acestuia am reuşit să-i smulgem o 
primă si foarte generală declarație: 


Mosii — spectacol colorat si pito- 
resc. Mosii — cälusei, lanțuri, mașini 
zburătoare. Mosii — panorama mulți- 
mii pestrite în căutare de distracții 
ieftine. Cinematograful coborise în lu- 
mea Mosilor. În baraca de tir sportiv 
se ascunsese un reflector și un aparat 
de filmat. Un iepuras, un urs, o zinä 
de carton privesc nelinistiti, neștiind 
ce se întîmplă cu ei. Față în față cu 
țintele neinsufletite. 


CA E a DE EINER | 
Două personaje... 


H‏ خو و 
Ca în orice poveste de dragoste, o «Ea»‏ 
si un «El». Ea se numeşte Adina Po-‏ 
pescu — este absolventă a promoției‏ 
a Institutului de Teatru, a jucat‏ 1969 
estradă în București și dramă în pro-‏ 
vincie, a apărut de mai multe ori pe‏ 
micul ecran, în schimb n-a făcut nici‏ 
măcar figuratie în film. E foarte emotio-‏ 
mată, i se pare că i-a «pus dumnezeu‏ 
mina-n cap», se teme, speră, vrea sä‏ 
Sd un personaj memorabil. EI se‏ 
Andy Herescu. A trecut prin‏ عم وسو 


regizori chtar. După 8 ore de filmare 
pentru ei era o recompensă să asist= 
seara la montaj. Mărturisesc G i 
această privință sînt recidivist. Vă > 
mintiti de puştiul din «Ora H»? Se 
numea Constantin Vaeni. 

— Adică regizorul de la studioul 
Sahia care a luat recent un premiu 
la Festivalul de la Salonic pentru 
«Apoi s-a născut orașul»? 

— Exact. 

— Vă felicit că ati perseverat. 
Dar să revenim la televiziune. Nu 
este prima dată cînd lucraţi pentru 
micul ecran. 

— Am lucrat cîteva piese de teatru, 
«Autostop» de Naghiu, «Vilegiatura» 
de Constantin Stoiciu, «Discurs pentru 
o floare» de Paul Everac. Dar în privin- 
ta filmului am plecat de la premiza că 
nu există «specific tv», Dovada? Un 
film bun este şi telegenic, un film prost 
pe ecranul mare rămîne la fel de prost 
şi pe micul ecran. Deci filmul de tele- 
viziune e un film ca toate celelalte. 
Ceea ce diferă este modul și viteza de 
lucru și asta nu transpare pe ecran 
Dar explică cum în trei luni am filmat 
practic trei lung-metraje, ceea ce la 
Buftea ar fi însemnat nouă luni de lucru. 
Totul a fost lucrat pe viu, în decoruri 
naturale, fie că era vorba de interior 
sau exterior, cu un minimum de ame- 
najare. Ecranul tv. nu-ţi permite sä 
scoţi în evidență planurile din profun- 
zime, o plastică rafinată devine inutilă 
şi punctele principale de sprijin rămîn 
acţiunea și chipurile oamenilor. 

lar nouă ne rămîne să le urmărim 
în expediţia din Peştera Urșilor. 


` Adina DARIAN 


C romanesc 


in febra si emotiile 


LO OU 0) 


Cavalerii florilor de cireş 


le dădea de mîncare, îi cosea cînd era 
nevoie, îi dojenea; o a doua fată, cu- 
minte, inteleaptä, care era și in reali- 
tate o bună elevă și utecistă; conducă- 
torul expediției, capul limpede, pentru 
care am ales un băiat cu înfăţişare ama- 
bilă, drăguţ, săritor, dar care ne-a dat 
de furcă, el fiind de fapt zburdalnic, 
capricios. Tic, puştiul cel mic şi prost, 
cum se spune, dar care era de fapt inte- 
ligent şi făcea haz și rîdea de nu mai 
putea de propriul său rol. Lucrul cu 
copiii înseamnă însă în primul ca şi în 
ultimul rînd, răbdare, răbdare si iar 
răbdare. 

— În distribuţie, nu aţi avut de 
furcă numai cu copiii, dar, după 
cît se pare si cu... un căţel? 

— Tumbi e un personaj foarte impor- 
tant. Alegerea sa mi-a dat multă bătaie 
de cap. Ne trebuia un ciine de rasă 
«maidan», dar inteligent, prietenos. 
Am dat anunț la Ziar, dar nici un pose- 
sor de ciine nu vrea să recunoască câ 
este stäpinul unei corcituri. Drept 
urmare, s-au prezentat cîini frumoși, 


„de salon, dar nu prea isteti. Tumbi a 


fost descoperit, ca multe mari vedete, 
din întîmplare. Păzea o găzărie. l-am 
remarcat imediat capul prelung ca de 
rechin, mustätile lungi ca de pisică si 
deosebita lui voiosie. O dată cu prima 
baie şi-a găsit si stäpinul, pe Tic, cel mai 
mic cireșar. Acum nu mai răspunde 
pentru nimic în lume la numele lui 
vechi, a înflorit şi pot spune că a fost 
cel mai ascultător membru al echipei. 

— Cu ce credeți că au rămas cei 
șapte copii după experiența acestei 
filmări? 

— Mulţi cu dorinţa de a face film, de 
a deveni monteuri, actori, operatori, 


„Ostrovul lupilor“ 


Eu, odiosul... 


în cind ne trebuia soare, valuri cînd ne 


— Rolul, pe care-l interpretez 


în realitate el nu ٥ plăcea. Cum să de- 
termini această înclinație este poate 
lucrul cel mai greu pentru regizor. 
Spontaneitatea lor trebuie în perma- 
nentä controlată ca să nu depăşească 
povestirea. Pe de altă parte, copiii te 
ajută să verifici o replică falsă şi adesea 
ei au determinat schimbări de dialog 
la fata locului. 


— Cine sint cei șapte cavaleri? 

— Ursu, curajosul echipei, un bun 
sportiv (interpretul său a excelat în 
performanțe de cascadorie, alpinism, 
refuzind să fie dublat. Pentru o sec- 
ventä a luat chiar lecții de box, pe as- 
cuns, pentru a-mi face o surpriză la 
filmare); o fată visätoare, blindä, un 
fel de soră mai mare a băieților, care 
şi în viaţă a avut grijă de coechipierii ei, 


„Cireşarii“ 


Televiziunea la ea acasă sau mai bine 
zis în deplasare pe lîngă Rucăr, în pes- 
tera ursilor, la Cheile Dimbovicioarei 
pe unde Andrei Blaier a purtat pe cei 
sapte cavaleri ai florilor de cires pen- 
tru a da chip cinematografic povestiri- 
lor lui Constantin Chiritä. 

— Andrei Blaier,cum se lucreazä 
cu copiii, mai usor sau mai greu 
decit cu actorii? 

— Mult, mult mai greu,in ciuda na- 
turaletii lor. Sau poate tocmai din pri- 
cina ei. Copiii nu-si pot disimula sen- 
timentele, nu se pot duce către un rol 
si de aceea alegerea e foarte grea pen- 
tru că ei trebuie sä fie de la început 
foarte aproape de personajul interpre- 
tat. În «Cireșarii», Ursu, unul dintre 
ciresari, trebuia s-o placă pe Lucia, dar 


Regizorul Blaier, un prieten al «Ciregsarilon. 


« 


rolului 


sianu, nu intinderea unui rol are im- 


trebuiau valuri. 

As mai spune un lucru: echipa de 
filmare a fost foarte pläcutä. Oamenii 
au fost, in pofida conditiilor grele, 
dräguti si, ce-i mai important, erau 
oameni capabili, care-si cunosteau me- 
seria. 

lon MARINESCU 


ELSE 
Printre împuşcături... 


«Ostrovul lupilor», nu e un rol în legă- 
tură cu care să se poată da un interviu. 
L-am interpretat pentru că nu mi s-a 
oferit nimic mai bun si pentru că actiu- 
nea se petrecea în Deltă, care e dragă 
sufletului meu... Este vorba despre un 
personaj odios de negativ care, cu o 
barcă cu motor puternic, urmăreşte 
doi bieti copii, care fug cu o barcă 
pescărească trasă de visle. Fireşte că 
nu izbutește să pună mina pe ei, spre 
bucuria spectatorilor si a întregii lumi, 
care întotdeauna e dornică ca binele 
să triumfe. Ca la orice filme de acest 
gen, s-au făcut filmări spectaculoase, în 
'mlaștini, cu nisip miscätor, urmäriri 
spectaculoase, scufundări. căderi, îm- 
puscäturi şi tot ce mai trebuie. As putea 
să adaug că a fost un film făcut în condiții 
foarte grele, Delta fiind nemaipomenit 
de frumoasă, dar si aspră; nu s-a lăsat 
ușor convinsă să ne dea soare atunci 


portanță, ci concentrarea de sensuri 
pe metru de peliculă, pe fotogramă, 
aş indräzni să spun. De aceea, nu o- 
dată am declarat că, într-un film al 
Malvinei Ursianu aș juca orice rol. 
Chiar şi unul care să însemne o sim- 
plă trecere prin cadru. 
Ceea ce, bineînțeles, nu e cazul 
Lenei din «Trecătoarele iubiri». 
Silvia POPOVICI 


SEEN LS SEENEN 
«O femere a secolului XXD 


„Trecătoarele iubirii: 


Rigoarea 


Lena din «Trecätoarele iubiri», ca 
și celelalte personaje din filmele Mal- 
vinei Urşianu, are complexitatea lumii 
complexe în care trăieşte. Aş putea 
spune că e cel mai greu rol din cite 
am jucat în filmele Malvinei Ursianu, 
pentru că această Lena avansează 
ideea de femeie a secolului XXI: plină 
de forță. si de o mare vitalitate, cu care 
o încarcă societatea in care trăiește. 
Timpul și societatea noastră au născut 
o altă categorie de femei, foarte de- 
parte de madame Bovary sau «damele 
cu camelii» de altădată. Sint femei 
antrenate într-o forță socială care le 
modifică — în bine zic eu — psihotii : 
Din această categorie face parte si 
Lena. Ea e o creatoare de bunuri ma- 
teriale pentru viitor. și ar vrea ca toată 
lumea să fie ca ea, să aibă această pri- 
vire mult înainte, să trăiască nu atit 
pentru azi, cit pentru miine.... Nu e 
un rol de întindere si totuși, e un rol 
important, pentru că la rigoarea de- 
scrierii cinematografice a Malvinei Ur- 


58 


59 


[amic romáâr 


dinaintea premierei 


— Ce s-ar putea spune despre film, zău că nu 
știu. Să-l laud — nu-mi permit eu. Să-l judec — 
de asemenea va fi mai degrabă treaba dumnea- 
voastră, după ce-l voi termina. Filme despre pe- 
rioada ilegalitätii s-au mai făcut. Su fost, de obi- 
cei, filme de acțiune, filme în care se demonstra 
că cei care au luptat în ilegalitate au fost mereu 
victorioși. Ceea ce nu era departe de adevăr. 
n unele cazuri însă, s-a exagerat. Avantajul meu 
din acest punct de vedere este că am colaborat 
la scenariu cu scriitorul Alexandru Siperko, care 
a fost el însuși unul dintre acei luptători descriși 
în text. Ei sînt citiva la număr, în acest film. Mai 
exact, o celulă de partid în condiţiile dictaturii 
antonesciene. Nu sînt nişte oameni obișnuiți, 
care duc o viață obişnuită. As spune chiar, dim- 
potrivă. Ei nu au nici măcar un nume. Astăzi 
poate părea ciudat să spui. că Maria îl iubea pe 
lon, dar că pe ea n-o chema Maria, iar pe el nu-l 
chema lon. Totul era o convenţie conspirativă. 
Erau niște oameni däruiti cu trup si suflet, cre- 
zului lor. O lume încă destul de puţin reprezen- 
tată în filmul nostru. 

Filmul meu nu arată cu precădere succesele 
comuniştilor; accentul cade mai degrabă pe greu- 
tätile pe care le-au intimpinat si pe care le-au 
depășit acești luptători din ilegalitate. Pe front, 
situația e relativ mai simplă: ai în fata ta dusma- 
nul, stai în transee şi simţi lingă tine umărul 
celui de alături. Aici, situaţia e mult mai com- 
plexă: în permanenţă în jur plutește primejdia 
desconspirării. De aici si conflictul. De aceea که‎ 
spune că filmul meu va vorbi mai ales despre 
inclestarea luptei. Multi dintre luptători n-au 
apucat să se bucure de victorie. Ne. bucurăm 
de ea, noi, cei de astăzi. 


Viadimir POPESCU-DOREANU 


Oameni neobisnuiti 


reușesc să-l transmit cu aceeași intensi- 
tate cu care-l simt eu... 


Maria ROTARU 


E E‏ وجوت IE‏ ار 
Atit de aproape‏ 
EE‏ 


Radu, personajul meu din «Ceaţa», 
seamănă foarte mult cu cel din serialul 
de televiziune «Urmărirea». Aici însă 
personajul devine erou. Moare pentru 
a-i salva pe ceilalți, aruncindu-se peste 
niște eprubete cu explozibil. Şi mă gîn- 
desc, acum cînd încerc să-l definesc pe 
Radu, la actul de sinucidere—care e 
desigur o neputinţă de a trăi, lasitate 
în cele din urmă—și la acela, atît de di- 
Iert al jertfei. 

Si mä mai gîndesc la tinerii acelor ani, 
pe care nu i-am cunoscut, dar pe care-i 
simt atît de aproape... 


Vladimir GÄITAN 


Fotografii panoramic 
N A.Mihailopol 


„Ceaţa“ 


Sub semnul legilor aspre ale conspirației (Adela Marculescu si Emmeric Schäffer) 


Eroi fără nume 


e continuu pusă sub amenințarea morții. 
O privire, un zimbet, sau o tristeţe in 
plus, se plătesc cu viața... Anton are de 
fapt o existență dedublatä. De ce? O să 

vedeți în film. Şi asa mi se pare că am spus 
prea mult... 


Mircea ANGHELESCU 
TDI DT وو‎ ERE حسم سی‎ 


Fata — scut 
VOTE MIT LIIAN روب خي دم وهو‎ 


O dată cu lectura scenariului am aflat 
prima dată de existenţa în anii ilegali- 
tätii a «tehnicelor», acele fete-scut. ca- 
rei însoțeau pe comuniștii cu sarcini 
de răspundere, care mergeau totdea- 
una înaintea lor la întîlnirile conspira- 
tive şi le asigurau astfel trecerea. Dacă 
exista vreun pericol, în locul ilegalistu- 
lui urmărit erau arestate ele. La Sigu- 
rantä consemnul era să tacă timp de un 
ceas. În acest răstimp se luau toate mă- 
surile de securitate. 

loana, eroina pe care o interpretez 
eu în «Ceaţa», este o astfel de «tehnică», 
Îmi place foarte mult rolul si aș vrea să 


Adevărata față 


Paula, eroina din «Ceaţa», este o co- 
munistă din anii ilegalitätii. Dragostea 
între o femeie şi un bărbat în anii aceia 
era de multe ori pusă sub semnul sus- 
piciunii, al neincrederii. Acesta e si 
cazul Paulei—un rol deloc ușor. Cu atit 
mai mult cu cît efortul de interpretare 
îl implică si pe cel de reconstituire a 
unei epoci pe care noi,cei mai tineri, n-o 
cunoaștem decit din povestiri. Adevă- 
rata față a acelei lumi de luptă si sacrifi- 
ciu o descopăr abia acum. 

n rest... emoții, mari emoții. 


Adela MĂRCULESCU 


O tristeţe prea mult 


Rolul Anton din filmul «Ceaţa»? Un 
rol dificil, tensionat, în care existenţa 


tot „Ceaţa“ 


Regizorul Vladimir Popescu-Doreanu 
vorbeşte în rîndurile de mai sus despre 
datele generale ale scenariului lui Alex- 
andru Șiperco, despre atmosfera vii- 
torului său film, despre intenţiile sale 
regizorale. În rîndurile ce urmează. 
cîțiva dintre interpreţii rolurilor prin- 
cipale încearcă să alcătuiască o imagine 
mai precisă, mai detailată, a acțiuni: 
filmului. 


>= ar AIE OSSIE NEE PIE a 
Revolutionarul de profesie 
ICE ISS RE SEE CAO 


«După revoluție vor fi alte legi»... 
Aceasta ar putea fi cheia rolului Mihai. 
Un rol greu, neobișnuit. Mihai e tipul 
revoluționarului de profesie, care, cred, 
există si azi în țările unde se fac revolu- 
tii. Nu se mai explică totul doar prin 
pasiune şi conștiință revoluționară, ci 
si printr-un sistem de gîndire perfect 
constituit, ale cărui legi sînt adaptate 


zerioadei respective. Legi striate, dure, 


Legile conspirației. Legile luptei Parti- 
“alui Comunist în ilegalitate. 


Emmerich SCHÄFFER 


n 


«Jeanne frantuzoaica» in Brazilia 
(Jeanne Moreau) 
a E EET PSESE ER 


leşti o corelație între problemele din 
acea perioadă främintatä și problemele 
care ne preocupă si acum, îi poti in- 
teresa pe spectatori. Filmul meu in- 
cepe cu o naștere şi se termină cu 
rugämintile unei mame, deținută în- 
tr-un lagăr, care vrea să-și alăpteze 


Două mesagere ale filmului 
«Ultimul cuvint» 


copilul înainte de a muri... Toate per- 
sonajele filmului “sînt femei; fiindcă 
am convingerea că. atit din punct de 
vedere moral, cît şi fizic, femeia nu e 
inferioară bărbatului». 


„Monştrii“ 
rezistă 


George Cukor, 73 de ani, 49 de fil- 
me — ultimul, «Călătorie cu mătușa» 
— regizorul căruia îi datorăm printre 
altele «Dama cu cameliin, «Seceră vin- 
tul sălbatic», «S-a născut o stea», «My 
Fair Lady». 

Myrna Loy, 70 de ani şi o carieră 
cinematografică în cursul căreia a inter- 


Vedeta-actritä si 
vedeta-croitor 


Un regizor brazilian a izbutit să 
stîrnească vilvä si publicitate în jurul 
unui film care se mai află încă pe platou, 
«Jeanne frantuzoaica», fiindcă în acest 
film apar două vedete internaționale: 
actrița Jeanne Moreau și creatorul de 
modă Pierre Cardin. Cardin va juca 
rolul unui consul francez acreditat în 
Brazilia, iar Moreau pe cel al fostei sale 
logodnice. 

Jeanne Moreau nu va zăbovi mult în 
Brazilia. Următorul ei proiect: rolul 
unei ziariste în «Meduza», film pe care-l 
realizează Claude Berri («Bätrinul si 
copilul»). Proiectele lui Cardin rämin 
nedezväluite. Casele de modä din Paris 
vor pierde, oare, un maestru? 


Film cu femei ` 
realizat de femei 


Primul film al regizoarei bulgare 
Blinka  Jeliazkova, «Eram tineri», lua 
medalia de aur în 1960 la Moscova. 
Există așadar premize ca cel de-al 
doilea film al său, «Ultimul cuvînt», 
să se înscrie ca un nou succes al cine- 
matografiei bulgare. Regizoarea vor- 
beste în film despre tăria morală a fe- 
mell în perioada rezistenţei. Ea a decla- 
rat că în realizarea unei asemenea teme 
a întimpinat numeroase dificultăți, toc- 
mai pentru că, pînă acum, filmul bulgar 
s-a inspirat deseori din epoca rezisten- 
tei: «Nu se poate sä repeti aceleași 
lucruri. Numai în măsura în care stabi- 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


E نوس ټوو‎ PE EE 
Arhiva de aur 
KEKSI U an PER SEE, 


Directorul Arhivelor sovietice de 
film, Viktor Privato, a primit o 


a 50 de ani de la înființarea URSS, . 


Arhivele sovietice au oferit cine- 
matecilor din întreaga lume mate- 
rialul necesar pentru organizarea 
unei retrospective de filme reali- 
zate în studiourile republicilor so- 
cialiste sovietice. 


Veteranul Zukor 


Veteranul producătorilor, A- 
dolph Zukor, a împlinit la sfîrşitul 
anului 1972... 99 de ani! Deoarece 
a pășit în al o sutălea an al vieţii, 


trebuiau să întrunte tocul explo- 
ziilor sau chiar calamitätile natu- 
rale. În laborator, se amestecă di- 
ferite soluţii care dau naștere unui 
proces chimic invizibil ochiului o- 
menesc, dar care, reținut pe pelicu- 
lä, poate sugera chiar şi amploarea 
unei explozii atomice. Urmează a- 
poi ca prin supraimpresiune să a- 
pară si actorii în secvența respec- 
tivă. Procedeul operatorului Trav- 
kin, premiat la a şaptea ediție a 
Concursului de filme tehnice de la 
Paris, a şi fost folosit la turnările 
filmelor «Solaris» si «Comitetul 


- celor 9». 


Cassius pune condiții 


După Mark Spitz, de care se vor- 
beste tot mai mult că va prelua 
rolul lui Tarzan, un alt campion 
de sport se lasă sedus de cinema- 
tograf. Boxerul Cassius Clay. A- 
cesta va debuta într-un film produs, 
realizat si jucat de negri. Condiţia 
principală pusă de Clay: «filmul să 
nu aibă nici o secvenţă erotică, să 
nu evoce violența si traficul de 
droguri». 


Pretuirea Komsomolului 


Regizorul sovietic Aleksandr 
Mitta a fost decorat cu Ordinul 
Lenin al Komsomoluluidin U.R S.S 
pe anul 1972 pentru filmele sale 
adresate tineretului şi copiilor. 


Lang: steagul iugoslav 


Un juriu al anonimilor 


1973 aduce o schimbare de esență 
în statutul traditionalei Mostre vene- 
tiene. Pornind de la premiza că pu- 
blicul este principalul beneficiar al 
cinematografului si că publicului, 
numai lui, i se adresează filmul, Gian- 


litäti ale lumii filmului, ci din ano- 
nimi reprezentanți ai publicului. 
Rondi consideră că prin această 
măsură şi, desigur, şi prin altele, 
va izbuti să redea manifestării vene- 
tiene prestigiul unui festival care 
refuză să se lase înghițit de mitologia 
cinematografului, 


O sală pentru scurtmetraje 


Cu prilejul celei de-a 23-a ani- 
versări a creării Republicii Demo- 
crate Germane, a fost inaugurată, 
la parterul turnului de televiziune 
din Berlin. o sală de cinema de 
110 locuri, destinată prezentării fil- 


si intilnirile realizatorilor cu publi- 
cul. 


Pictorul Fonda 


Acum 24 de ani, Henry Fonda 
si-a descoperit o pasiune. Färä nici 
o indrumare, s-a apucat sä picteze. 


afaceri, care a reprodus-o si a pus 
în vînzare... nici mai mult nici mai 
putin decit o sută de mii de exem- 
plare. Trăiască business-ul! 


Cinerama 


in analele animatiei — acuarele animate) 
ne relateazä un episod din viata lui 
Karl Marx,asa cum reiese din amintirile 
lui Lafargue, medic, membru al partidu- 
lui socialist francez, discipol si ginere al 
lui Marx. Filmul zugräveste idila dintre 
Lafargue si Laura, fiica lui Marx, precum 
si alte episoade din perioada in care 
familia Marx a träit in cartierul londo- 
nez Soho. 


reinvie personalitäti istorice 


Orgoliu 
matern . 


«Nu mä voi tace toreador ca tata, 
mă voi face actor ca mama», răspundea 
încă din cea mai fragedă pruncie Miguel, 
fiul Luciei Bose si al nu mai putin 
celebrului Dominguin. Si iată-l acum 
ţinîndu-se de cuvînt, prin gratia regizo- 
rului Duccio Tessari, care l-a distribuit 
într-un film de război. Mama sa a ținut 
să-l însoțească prin locurile de filmare 
(Miguel are doar 16 ani!) şi chiar să se 
substituie regizorului, dindu-i sfaturi 
suplimentare. Şi, într-una din pauzele 
de filmare, s-a travestit în soldat englez, 
fotografiindu-se alături de. proaspătul 


actor. 


Fiul în civil, iar mama 
(Lucia Bosé) in travesti 


că 


Marianne Eggerick: 
«filmele noastre mä dezamăgesc» 


dezamăgită. Filmele noastre nu sînt 
proaste, dar sînt lipsite de strălucire, 
de geniu, de acel «ceva» care face ca 
anumite producţii italiene sau ameri- 
cane să iasă din comun. Poate că e 
vina producătorilor, care nu acordă 
credit exact acelor regizori în stare 
să realizeze filme interesante... Aştept 
mult de la televiziune (Marianne Egge- 
rick a si turnat pentru TV serialul 
«Pierre si Jean»). Majoritatea celor 
care lucrează pentru televiziune cad 
insă într-o mare gresalä: se cred frus- 
trati. Micul ecran poate consacra la fel 
de bine vedete ca şi marele ecran...» 


Din viaţa 
lui Marx 


În studioul de filme de desen animat 
din Dresda a fost realizat un al doilea 
film istorico-biografic despre persona- 
litätii ale mișcării muncitoreşti din 
Germania. (Primul film: «Un tînăr cu 
numele Engels»). Al doilea film, «Dragă 
Mohr», realizat de Bruno J. Böttge si 
Jorg Herrmann (intr-o manierä ineditä 


Stareta 
Komorovska 


După romanul omonim al lui E.T.A.- 
Hoffmann a fost realizată coproductia 
studiourilor DEFA (Berlin) şi Barran- 
dov (Praga), «Elixirul diavolului». În 
distribuţie, pe lingă numeroși actori 
cehoslovaci şi germani. se află si repu- 
tata actriță poloneză, Maja Komorovska 


Stareta (Maja Komorovska' 
şi preotul (Benjamin Besson) 


O actritä 
spectatoare 


Debutanta Marianne Eggerick, 21 dc 
ani, are pe lingă trei experienţe in cine- 
matografia franceză («Faustine şi fru- 
moasa vară» de Nina Companeez, «in- 
genuul» de Norbert Carbonnaux și 
«Omul cu grefä la creier», unde parte- 
nerul ei a fost Mathieu Carriăre) si 
păreri ferme despre cinematografia în 
care s-a lansat: «Ca simplă spectatoare 
cînd văd un film francez, sînt adesea 


părerile lor 


Un film se realizează înainte de filmare 


«Nu pot să mă retrag. 
N-am alt hobby...» 


niciodată din vedere că imaginile 
proiectate pe pinzä urmează, după 
un procedeu strict mecanic, bine 
calculat de regizor, să stirnească 
cutare sau cutare efect emoţional. 
Dialogul şi interpretarea sînt sub- 
sumate acestui scop şi trec, firește, 
pe planul secund.» 


La întrebarea unui reporter dacă 
intenționează să se retragă după 
succesul obținut cu ultimul său 
film, «Frenezie» Hitchcock a حم‎ 
plicat: «Nu pot. N-am alt hobby 
si n-o sä am cu ce sä-mi trec vremea. 
Deocamdatä stau pe malul apei si 
urmăresc dacă nu se vede vreun 
cadavru plutind...» 


Reintorcindu-se din Europa, Hit- 
chcock le-a declarat recent ziaris- 
tilor hollywoodieni următoarele: 
«Există o cauză a actualului declin 
al cinematografului. Faptul că unii 
tineri care încearcă să facă filme nu 
știu dinainte ce vor. Nu e totul să 
iei un aparat și peliculă de 8 mm, 
să filmezi și apoi să tai la masa de 
montaj, cam pe unde crezi că e bine. 
Filmele nu se realizează după ce 
filmezi, ci înainte... Trebuie să ai 
totul în cap dinainte, să știi exact 
ce fel de emoţii vrei sä le provoci 
spectatorilor. Înainte de a mă a- 
puca să turnez, îmi notez în amă- 
nunt reacţiile pe care vreau să le 
provoc. Căci nu trebuie să pierdem 


pretat peste 85 de roluri. 

Ava Gardner — numai 50 de ani. 
Ava Gardner care, nu numai că nu se 
gindeste să se retragă sau să treacă la 
roluri de bunică, dar se pare că îşi 
începe o a doua carieră cinematogra- 
ficä. 


Myrna Loy, George Cukor, Ava Gardner : 
trei probe de vitalitate 


Trei probe de vitalitate in «maşina 
de tocat nervi» a Hollywoodului. 

Cei trei s-au intilnit cu un prilej 
festiv: deschiderea, la Muzeul de Artă 
din Los Angeles, a retrospective: Cu- 
kor. Întîlnire imortalizată în fotogra- 
fia de față. 


„Libertatea, 
dulce cuvint!“ 


Regizorului Vitautas Zalakevicius i 
se datorează în mare măsură succesele 
cinematografiei lituaniene (intre ake 
realizări, Zalakevicius 2 semnat filmele 
«Cronica unei zile», «Nimeni سه‎ woia 
să moară»). Zalakevicius a realizat re 
cent, pentru «Mosfilm», «Libertatea. ce 
dulce cuvînt!» Acţiunea fimulu se 
desfășoară in America Latimä Prou 


De la Cehov in America Latina 
(Irina Mirosnicenko) 
ESE E IE مه‎ 


gonişti: apreciatul actor lituanian Regi- 
mantas Adomaitis («Nimeni nu voia 
sã moarã», «Regele Lear») şi Irina 
Miroşnicenko (cunoscută la noi prin 
«Unchiul Vania»). 


l 


Montand — Schneider 
(Cesar si Rosalie) 


vreme 


pe 1972, afläm cä: 

e Începuturile cinematografiei 
bulgare se situează în jurul anilor 
1910. 

e Primul film de lung metraj de 
ficţiune al cinematografiei socia- 
liste bulgare a fost realizat în 1950. 

e Filmul regizorului V. Ghen- 
dov, «Omul care a uitat de dumne- 
zeu», realizat în 1927, este conside- 
rat drept capodopera filmului bul- 
gar din vremea aceea şi primul film 
de însemnătate socială. 

e Prima actriță de cinema din 
Bulgaria, care şi-a început cariera 
în 1910, se numeşte Mara Miarteva. 

Numărul 1 al revistei «Kino i 
vreme» mai cuprinde printre altele: 

Un grupaj de materiale — cronici, 
prezentări de filme, documentare, 
mărturii — consacrate aniversării 
naşterii lui Gheorghi Dimitrov: 

Un articol al criticului Ivan Sto- 
ianovici despre filmul bulgar peste 
hotare. 

«Ancheta noastră»: filmul «Cor- 
nul de capră» şi spectatorii săi. 

Expoziția afisului de film bulgar, 
organizată la Moscova, precum și 
«Panorama filmului românesc in 
Bulgaria», de fapt comentarii pe 
marginea — Säptäminii filmului ro- 
mânesc care a avut loc în 1971. 


Antigona GRECU 


N 


bibliorama 
O nouă publicaţie bulgară: 


Regizorul Claude Sautet a realizat 
acum doi ani «Lucruri din viață» cu 
Romy Schneider şi Michel Piccoli. Sau- 
tet izbutește să dea acum,cu «Cesar et 
Rosalien, o variaţie pe aceeași temă — 
cea a dragostei și a prieteniei. Şi cu 
acest nou film reamintește oarecum 
clasicul «Jules si Jim» al lui Truffaut. 
Detaliul observat su subtilitate, cu 
umor, covirseste acțiunea, anihileazä 
drama eroilor. Eroina filmului este 
vedeta preferată a lui Sautet: Romy 
Schneider. lar cei doi bărbați care ocupă 
un loc în viața ei sînt interpretati cu 
măiestrie de doi actori excelenți: Yves 
Montand si Samy Frey. leșit recent in 
premieră la Paris, «César et Rosalie», 
un adevărat recital actoricesc, se bucu- 
ră de un mare succes de public. 

Prilej pentru revista l'Express sä 
exclame, chiar, despre Montand în titlul 
unui articol: «Un mare actor s-a năs- 
cut!» Deşi, cu cîteva rînduri mai jos. 
autorul articolului recunoaşte că e vor- 
ba de o revelație, nu de o descoperire 
şi că, începînd cu «Les portes de la 
nuit», Montand a fost excepțional în 
cele 32 de filme în.care a apărut... 


Kino i 


În Bulgaria, a apărut în noiem- 
brie o nouă publicaţie de cinema: 
KINO | VREME (Filmul şi timpul), 
editată de Arhiva națională de filme. 


Profilul general al publicației: 
știri şi informaţii despre istoria 
filmului — firește în primul rînd 
bulgar — dar și din istoria cinema- 
tografiei mondiale, studii, articole 
de specialitate, evenimente în viața 
cinematografică bulgară. 

Din cuprinsul primului număr 


` Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


Charles AZNAVOUR va apare într-un personaj poetic si suav, în filmul 
de suspense «Ultimul metro pentru Saint-Malo». 


e 
Claudia CARDINALE şi Oliver Reed sînt protagoniştii unui film spa- 
niol: «Bărbatul». Exterioarele au fost filmate în Bulgaria. 
o 
Sean CONNERY turneazä iar in regia lui Sidney Lumet (realizatorul 
care l-a distribuit în «Colina» si a dovedit că nu e numäi un James Bond). 
Filmul se numește «Ceva care seamănă a adevăr». 
EJ 
André DELVAUX («O seară, un tren») va realiza filmul «Belle», după 
propriul său scenariu. Protagonistă: Anna Karina. 
o 


Jacgues DONIOL VALCROZE, critic de film, fost regizor, devine actor 
in filmul actorului Jean Louis Trintignant, devenit regizor. Filmul se cheamä 
«O zi aglomerată». În reportajul publicat in L'Express, Daniol Valcroze descrie 
în dubla sa calitate — de ziarist și actor — o zi pe platou cu regizorul Trintignant 


& 
Mariana EVSTATIEVA, tinără realizatoare din Bulgaria, apreciată 
pentru scurtmetrajele ei adresate copiilor, debutează în lungmetrajul artistic 
cu «Micul tigru» — un film care se adresează tuturor generațiilor. 


o 
Natalia FATEEVA este protagonista unei noi comedii muzicale, «Vis 
de varän, semnatä de regizorul Vitali Kozlov. 
e 


Jane FONDA va fi interpreta viitorului film al lui Joseph Losey. Celebrul 
regizor şi-a propus să ecranizeze ultraclasica piesă a lui Ibsen: «Nora». 


e 
John GIELGUD se pregătește să ecranizeze, în Anglia, piesa lui John 


Osborne, «Luther». 0 


Eva KRZYZEWSKA este protagonista filmului «Gelozie și medicină» 
pe care-l realizează Janusz Majevski. 


o 
Evgheni LEONOV joacă un dubiu rol în filmul de suspense «Călărețul 
norocos», realizat de regizorul sovietic Gheorghi Danelia. 


e 
Gina LOLLOBRIGIDA turnează pe insula spaniolă Ibiza filmul «Nu gă- 
sesc trandafiri pentru mama mea». 


e 
Jerzy SKOLIMOWSKI, în timp ce turna «Valetul, dama si regele», s-a 
repezit pînă in Polonia în scopul de a face figuratie in «Derapaj» — filmul lui 
Jan Lomnicki (fost documentarist). Într-un rol episodic apare si Tadeusz 
Lomnicki, fratele regizorului. 
e 
Nino MANFREDI interpretează un rol cu șapte feţe într-o comedie sati- 
rică alcătuită din şapte scheciuri: «Un tren, o fată si citiva monştri». Regia — 
Dino Risi. m 


Marcello MASTROIANNI apare in filmul lui Elio Petri, «Generalul 
armatei moarte». Alături de el, francezul Michel Piccoli. 
o 


Gastone MOSCHIN este înlocuitorul lui Fernandel in «Don Camillo 
şi contestatarii» (ultimul film la care lucra marele comic cînd a murit). Filmul, 
semnat de Mario Camerini, a apărut recent pe ecrane. 

e 


Paul NEWMAN joacă rolul principal din «Mackintosh» — un film de 
John Huston despre mișcarea de eliberare din Irlanda. 
o 
Sandor OSZTER este un tinär actor maghiar care a stirnit vilvä prin 
interpretarea sa magistrală în rolul principal din «Legenda» de Imre Gyön- 
gössy. În celelalte roluri, interpreţi neprofesionisti, țigani. 
© 
Robert STACK, marcat pe viață de personajul Ness din serialul «Inco- 
ruptibilii», refuză să continue serialul pentru televiziune. Stack admite să 
apară doar într-un lungmetraj pentru marele ecran, în care să fie concentrate 
cele mai semnificative episoade ale «Incoruptibililor». 


e 
Otokar VAVRA semnează, împreună cu regizorii Stepan Skalski- şi 
Vladimir Zerenka, 000۲000613 cehoslovaco-estgermanä «Zilele trădării» 
(un film despre «diktatul de la Minchen»). 


e 
Ranghel VÎLCEANOV realizează noul film bulgar «Refugiu la Ropo- 
tamo», o comedie muzicală din care nu lipsește suspensul. 


o 
Krzysztof ZANUSSI, tînărul și celebrul regizor polonez, a început să 
turneze filmul «ipoteza» după un scenariu propriu. Acţiunea se petrece in 
timpul primului război mondial. 


62 


Un palton modern și elegant pe gustul dvs. 
vă puteţi alege din larga colecție a modei ac- 
tuale ce vă stă la dispoziție dvs. în magazinele 
si raioanele de confecţii. 


d JN 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate de: BĂNICĂ سعغه هه‎ 


Prezentarea artistică! Alexandru, CIUREA Stefan, DABIJA Constantin, GHEORGHIU Eugen Prezentarea grafică 
ANAMARIA SMIGHELSCHI GHEORGHIU Dumitru, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul CORNEL DANELIUC 


Cititorii tate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA Piata هوحست--دت مت ک‎ 
ROMPRESFILATELIA» — Serviciu/ import-export presă — 
Bucureşti, Calea Grivitei nr. 64—66, POR. — Box 2001. Exemplarul S iei 41 017 


Wal Ei 

z Ki 

- 

-< 3 

= - 
- 


- 
+ 
- 
> 
o 


inemat og” 


de cultură 


vit e ERROR 


۴