Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages1-50

Gake filă 
WN mic, 
„Ale „Cinema 5 


nr. 1 


Anul XI (121) 


revistă UNara 


8 cultură 


nematogriaficia 


ucuresti-ianuarie 1973 


CINEMA 


Anul XI, nr. 1 (121) ianuarie 1973 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 
Coperta | Coperta IV 
Sergiu NICOLAESCU. O pertor O scenă dintr-un film grozav cu 
mantã '72: regizor la «Atunci i-am Reka NAGY, Ilie NĂSTASE si lon 


ŢIRIAC? 
Deocamdată glumim. Dar o casă de 
filme proiectează o comedie inti- 


condamnat pe toți la moarte», «Cu 
miinile curate»; co-regizor la «Lu 
pul mărilor» si «Răzbunarea». اناعم‎ 


tulată «Cupa Davis»... 


Pascalopol în «Felix si Otilia»; Mi- 
Ce-ar fi să fie? 


clovan în «Cu mîinile curate»; oli 
ter neami în «Atunci i-am condam- 
nat...»TràlascA profesionalismul! 


Foto: A. Mihailopol 


FILMUL ROMANESC ÎN DEZBATERE 


3 © Sàfacem totul pentru 25 de filme pe an, pentru 25 de filme de calitate! 
Raspund directorii Caselor de filme: Alexandru /vas:;uc, Eugen Mandric, Corneliu Leu, Dumi- 
tru Fernoagă 


Din sumar: 


25 de filme pe an 
cantitate + 
calitate 


EVENIMENT REDACȚIONAL 


25 © 10 ani de Ecaterina Oproiu 
26 © 10 ani in 10 pagini: retrospectivă prilejuità de implinirea a10anide la apariția revistei «Cinema» 


Două noi filme românești: «Explozia» — A/. Racoviceanu 

Actorii «Exploziei»: Bravo Draga! Bravo Dinică! — Sanda Faur 

Faţă în față cu scenaristul «Exploziei», loan Grigorescu — Valerian Sava 

«Zestrea» — Alice Mănoiu 

Actorii «Zestrei» Margareta Pogonat, Sanda Toma, Victor Rebengiuc — Sanda Faur 


10 ani 
în 10 pagini... 
(...de «Cinema) h i: vi 
1963 : «Tudor» 
1972: «Puterea si Adevărub 


Filme nemuritoare, actori nemuritori 

«Pe aripile vintului» — D.I. Suchianu 

La ordinea zilei, filmul politic 

«Poliția mulțumește» — Alexandru /vasiuc 
«Queimada» — Eva Havas 

Gala filmului cubanez: «Zilele apei» — Gelu /onescu 
«Chile '71» — Eva Sirbu 

«Anul Carbonarilor» — Simona Darie 

«Căldura munilor tale» — /ulian Georgescu 
«Domnului protesor, cu dragoste» — Dan Pita 


2 15 58 
© © 66 6 


JN NN? NY 


EPOCA NOASTRĂ Invitapie 
la o discuție 


42 © Filmul acuză? Acuză! — Mircea Alexandrescu : 
despre serial 


8 © Un spectator temperat: Protest impotriva izolării — Teodor Mazilu 

38 © Cronica cineideilor: Cum se explică moda serialului? — Ov. S. Crohmălniceanu 
45 © Film şi literatură: Vestitorul — Gelu Ionescu 

46 © Ziaristi-cineasti: Cealaltă Francoise Giroud — Felicia Antip 

46 © Travelling-avant: Zece — Radu Georgescu 

47 © Dezacord: Incredibil! — Valentin Silvestru 


TELEVIZIUNE 
48 © Privind o privire: Pe de o parte si pe de altă parte — A/. 0 1 
48 © Teleeveniment: Situaţia în tenis după Anul Nou — Be/phégor 
49 © Telesfirșit de săptămînă: Filmul de duminică seara — Calin Căliman Filmul 
50 © Telereporter: TeleTopescu — N.C. Munteanu face procesul 
proceselor. De ce? 


> 4 


51 © Telesport: Prefatà la o rubrică de telesport — Adrian Păunescu 


: 1 
Capul «familie» Manson 


a m 


CINEMATECA 


9 © Să nu degradăm Cinemateca — Octavian Macavei 
52 © Gérard Philipe, simbolul unei generaţii — Petre Rado 
53 © Dezbateri: Probleme de repertoriu — D./. Suchianu 


Mereu 
de la 


capăt cu... 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


© Scurt-metrajul: Telex Sahia — Mirel /lıeşiu 

Lung-metrajul: Telex Buftea — Constantin Piviniceru 

Cineasti amatori: Telex cineclub — Nicolae Nistor 1 

Atenţie, se filmează!: «Dragostea incepe vineri» de Virgi! Calotescu, reportaj de A/. Ra- 
coviceanu 

«Cireșarii» de Andrei Blaier — reportaj de Adina Darian 

«Trecatoarele iubiri» de Malvina Ursianu: Silvia Popovici despre rolul Lena 
«Ostrovul lupilor» de Gheorghe Naghi; lon Marinescu despre personajul său «negativ» 
«Ceaţa» de V/adimir Popescu-Doreanu. Cuvintul regizorului 


ACTORII 


40 © George Motoi: «Mereu de la capăt» — interviu de Eva Sîrbu 


2358 Suo 
02.0. cc. 


Cel mai 
mare succes de casă 
din istoria filmului 
Cinerama — Bibliorama — Teleglob 


«Sarcinile stabilite în domeniul activităţii 
ideologico - educative deschid perspective 
minunate pentru afirmarea personalităţii 


5 
e e 


umane, pentru dezvoltarea umanismului și 


democraţiei socialiste.» 
Nicolae CEAUȘESCU 


(Din raportul prezentat la Conferinta 
Naţională a P.C.R. — 19 iulie 1972) 


Sa facem totul 
pentru 25 de filme pe an. 


pentru 25 de filme 
de calitate! 


În 1973—1974, cinematografia noastră va atinge nivelul unei producții de 25 de filme anual. 
Casele de filme 
au fost prevăzute să ia fiinţă, 
pentru ca 25 de filme pe an 
să însemne 25 de filme de cahtate, 
25 de filme reprezentative. 
În ce stadiu se află pregătirile şi ce şanse de realizare au aceste deziderate — ne-am propus să 
aflăm, în prima lună a noului an, de la conducătorii noilor instituții ale cinematografiei. 


cone car ووو‎ DEEE TI A BEN 
4 întrebări pentru 4 directori 
TSI RE DN SR De TIP بجي‎ TREE A ت س‎ A ات‎ IESENE E --21 2-7 


1 Care sînt filmele și autorii Casei dumneavoastră — regizori și scenariști — 
pentru 1973? 


2 În ce stadiu se află scenariile și care sînt colaboratorii dumneavoastră în perspec- 
tiva anului 1974? 


Ce elemente doriți să reliefati, pentru definirea unui profil propriu al cinemato- 
grafiei noastre? 


3 


Ce obligaţii noi implică — în ordinea exigențelor calitative — creșterea numă- 
rului anual de filme? 


4 


25 de filme pe an 


căile fericite pentru a o manifesta. 
Este o situație mult mai realistă, mai 
dramatică, mai revelatoare. 


7. Ne gîndim si pentru 1974 la o co 
medie dupà lon Bàiesu. Ne aflàm deja 
într-o fază avansată cu scenariul. Avem 
Este vorba de Andrei Cătălin Băleanu, 
pe care Casa noastră de filme — bănuind 
că în spatele inteligenței lui există si 
talentul necesar — vrea să-l lanseze 
În cazul în care acest regizor s-a! 
decide pentru un alt scenariu intere- 
sant (de pildă, «La revedere Albin», de 
Mihai Creangă) atunci vom oferi sce- 
nariul lui lon Băieșu unui alt tînăr 
regizor, care are o viziune comică 
asupra lumii. Acest al doilea tinăr 
regizor e Petre Bokor. 

In 1974, vom lansa deci trei regizori 
cu totul tineri — Andrei Cătălin Bă- 
leanu, Petre Bokor și losif Demian, 
care «echilibrează» numele celor con- 
sacrati — Liviu Ciulei si lulian Mihu, 
în afară de cei doi regizori, ca să zic așa, 
«ai casei», care sint Radu Gabrea si 
Mircea Veroiu. 


Ill. Un interes real pentru 


actualitate 


— Dacà am face, din perspectiva 
Casei noastre de filme, o analizà antici- 
patà a anului 1974, am vedea cà: 


e există un interes real pentru filmul 
de actualitate; 


© existà un interes deosebit pentru 
filmul de dezbatere; 


e nu ne dăm în lături de la o poziție 
critică, pentru că societatea noastră 
evoluează si trebuie mereu îmbunătă- 
tità; 


e încercăm să găsim niște fenomene 
care să fie cît se poate de tipice pentru 
societatea socialistă românească: Ada 
Pistiner și losif Demian se ocupă de o 
problematică muncitorească, filmul pe 
care îl va realiza Liviu Ciulei priveşte 
direct o parte a intelectualitàtii a 
cărei pondere va creste în anii viitori — 
mà refer la intelectualitatea științifică ; 


e în sfîrsit, oriunde şi orice am face, 
vrem să ne îndepărtăm de filmul de 
atmosferă și să ne înscriem în sfera 
filmului de problematică, chiar cind e 
vorba de epoci trecute. 


IV. O atmosferă de atelier 


— În ceea ce priveşte exigenta, ori 
facem 3, ori facem 30 de filme, ea e 
aceeași. Ceea ce dorim cu orice pret 
e să nu acceptăm rabaturi calitative. 
Mai bine dăm banii pentru cartofi. 
Dintre obligațiile noi, as vrea sà nu- 
mesc una singură: aceea de a trans- 
forma casa de filme nu numai într-un 
organism efectoriu, dar și într-o adevă- 
rată şcoală. Vrem să creăm'o atmosferă 
de atelier în care redactorii să nu fie 
nişte funcționari care aprobă si nici 
niște funcționari care impun. Este vorba 
de o conlucrare, de o clarificare pe 
parcurs, așa cum se face în cinematogra- 
fille de tradiţie si cum o pretinde 
caracterul industrial al acestei arte. 


Universul copilăriei ă 


(e Veronica de Elisabeta Bostan! È 


r E 


Am așteptat o structură 
organizatorică adecvată. 
O avem! 


Acum e rîndul 
creatorilor să facă filmele 
de calitate, 
atît de mult așteptate 


confruntat cu problema responsabili- 
tãtii. 

Acestor nume prestigioase li se 
adaugă numele mai putin cunoscute 
ale unor tineri regizori si scenariști 


6. Eu consider că cel mai interesant 
scenariu de actualitate care se găsește 
acum în portofoliul Casei de filme nr. 1 
este datorat unuia dintre cei mai talen- 
tati tineri operatori, losif Demian, 
care va fi pentru prima dată în cinema- 
tografia noastră — scenaristul, regizo- 
rul si operatorul unui film. Este vorba 
de  disponibilitàtile de sacrificiu ale 
unor tineri de azi. Deci, nu tinerii 
dezabuzati, ci invers, tinerii care au 
puterea sacrificiului, dar nu găsesc 


romanului lui Eugen Barbu, cel mai 
important după «Groapa» şi mai ambi- 
tios decit el. 


4 Mihai lacob lucrează la un decupaj 
regizoral după un scenariu de Mihnea 
Gheorghiu, «Hyperion», aflat la limita 
între un film actual de atmosferă și 
unul stiintifico-fantastic. 


5. La cele de mai sus trebuie să 
adăugăm un nume de mare prestigiu: 
Liviu Ciulei va face un film după scena- 
riul unui tînăr, Radu F. Alexandru. 
Este un film de actualitate, de investi- 
gatie psihologică și socială în lumea 
oamenilor de știință — analiza condiţiei 
umane a unui orgoliu extraordinar, 


Casa de filme 


Alexandru IVASIUC: 


Ceea ce dorim cu orice 
preț e să nu acceptăm 
rabaturi calitative. Mai bi- 
ne dăm banii pentru car- 


tofi. 


I. Echilibru între genuri si virste 


— În anul 1973, Casa de filme nr. 1 va 
produce cinci filme. 


1. Să începem citînd filmul«Ceata» 
— într-un fel, un film istoric, pentru 
cà priveste perioada luptei ilegale — 
in regia lui Vladimir Popescu-Doreanu, 
după un scenariu de Alexandru Siperco. 


2. Filmul, turnat după romanul lui 
Fănuș Neagu, «Îngerul a strigat», 
de către regizorul Radu Gabrea, se 
intitulează, după cum știți, «Dincolo de 
nisipuri». Nădejdile de calitate ale 
Casei nr.tpentru 1973 se bizuie îndeo- 
sebi pe acest film. 


3. Avem o comedie, «Patru sezoa- 
ne», care este si o satiră împotriva 
imposturii — dupà un scenariu de 
Paul Everac. 


4. Urmează un film polițist, dar de o 
factură specială, intitulat «Șapte zile», 
realizat după un scenariu de Nicolae 
Stefànescu, de către tînărul si talentatul 
regizor Mircea Veroiu. 


5. În sfîrsit, avem intenţia să lansăm 
în producție încă un film de actualitate, 
un film de problematică, de dezbatere 
a caracteristicilor unui mediu și a unor 
raporturi sociale actuale. Il face, după 
un scenariu propriu, tinăra regizoare 
Ada Pistiner. 


II. Pornind de la nume 


— În ceea ce priveste anul 1974, 
avem următoarele proiecte: 


1. Un film, «Jocul cu moartea», 
după romanul lui Zaharia Stancu. Sce- 
nariul — e aproape gata — este iscălit 
de Horia Stancu. Regizorul Radu Ga- 
brea,căruia dorim să-i încredintàm filmul, 
s-a gîndit si la un actor, Toma Caragiu, 
in rolul diplomatului. 


2—3. Intenţionăm să facem două filme 
după Eugen Barbu: «Princepele», 
in regia lui lulian Mihu si «Drumul 
oaselor», în regia lui Mircea Veroiu 
Ultimul e un scenariu original. E vorba 
de un grup de luptători de la 1848 carc 
nu se împacă cu ideea înfrîngerii acestei 
providentiale revoluții. «Princepale» va 
cito alea n ae pa cer 
traducă în limbajul diferi Papi 

jul diferit al acestei 
arte, partea verbală care face valoarea 


4 


25 de filme de calitate 


e avem, printre regizori, doi debu- 
tanti, ceea ce este bine pentru prospe- 
timea (obligatorie) a artei noastre si 
necesar în condiţiile creșterii număru- 
lui de filme produse. 


Il. Căsătorii din dragoste 


— În stadiul avansat de lucru pentru 
producția 1974 pot fi socotite cel puţin 
şase scenarii. La acestea și la altele au 
lucrat sau mai lucrează încă scriitorii 
Constantin Stoiciu, Dumitru Carabàt, 
Horia Lovinescu, lon Omescu, Mihnea 
Gheorghiu, Paul Anghel, Teodor Ma- 
zilu (citati în ordine alfabetică, după 
prenume), ziariștii Romulus Balaban, 
Mihai Creangă, Platon Pardàu si Florian 
Avramescu (citați fără respectarea vre- 
unei ordini), regizorul Andrei Blaier 
Avem, deja, angajamente în curs de 
perfectare cu regizorii Savel Stiopul, 
lulian Mihu, Andrei Blaier, Şerban 
Creangă, Dan Pita (citati în ordinea 
; [| vîrstei profesionale). 

١ Veţi remarca faptul că anuntàm mai 
١ multe scenarii decit regizori. Fapt este 
2 că discutăm la concret, vreau să zic por- 
È 4 nind de la idei, sinopsisuri si scenarii, 

١ 19 8 i pr, cu mult mai mulți decit regizorii citați, 
97 i i ا‎ è 1 consecință firească a democratizării 
١ ١ : ES y 7 structurilor noastre cinematografice ca- 
A f | ١ 5 ١ re oferă regizorilor mai largi posibili- 
١ y tàti în alegerea producătorului si — 
reciproca — producătorului, dreptul 
de a-și alege regizorul în functie-de 


7 E ظ‎ 


Farmecul eroilor populari 
«Dicală» de Geo Saizescu ١ 


fiecare film în parte. Cred că nici de o 
parte, nici de alta, alegerea nu-i ușoară 
Cinematografia noastră a făcut prea 
multe mariaje din rațiune (citeşte in- 
teres). E timpul să se facă mult mai multe 
căsătorii bazate pe dragoste reciprocă. 
(Ceea ce ar duce la constituirea de 
familii, nu de familiute) 

— Numele pretendentilor citati 
sînt numeroase, dar căsătoriile pre- 
conizate, adică scenariile propriu- 
zise, par mai puțin numeroase. 

— Nu mi se pare. Întii pentru că, 
din punct de vedere strict al obligațiilor 
de plan, noi vom începe în 1973 cel mult 
patru filme pentru contul anului 1974 
Dar, mai ales, nu mi se pare,pentru că 
nu cred cà mariajele se fac în cer si 
prefer, de departe, iubirile neîmpàrtà- 
site căsătoriilor ratate. 


III. Depășind mediocrul 


— Mă siliţi să repet adevărul arhi- 
cunoscut că nici o cinematografie nu-și 
poate defini. profilul propriu în afara 
dezbaterii actualitàtii imediate. In nici o 
altă artă generalul și universalul nu de- 
curg atit de inevitabil din actualitatea 
imediată, ca în cinema. Si mă siliţi să 
repet că, la noi, se spune chestia asta 
de absolut toată lumea, se înţelege de 
puțini, iar din cei ce înțeleg, si mai 
puțini dovedesc asta depăsind medio- 
crul. 


IV. Mereu actualitatea 


— În toate ordinele — de la calitativă 
pinà la cea determinată de imperativele 
organizatorico-financiare, creșterea nu- 
mărului de filme obligă la actualitate. 


> 
5 


pentru 1973, aş vrea sã sugerez cîteva 
caracteristici: 
e filmele citate s-au 


inspirat din 
lumea copiilor («Veronica») dezbat pro- 
bleme din viaţa intelectualilor («Tre- 
cătoarele iubiri»), a tineretului munci- 
toresc («Magelan»), a militarilor («Ate- 
rizarea»); aceste filme încearcă să ràs- 
pundă (noi am vrea să răspundă tulbu- 
rător) unor întrebări legate de con- 
temporaneitate, iar «Intoarcerea lui 
Magelan» de anii luptelor din ilegali- 
tate; 


termen, primul film din ciclul (nu 
serialul) «Veronica» a fost inclus în 
planul pentru 1972, ceea ce explică 
de ce nu anuntàm cinci titluri pentru 
1973. Dacă mijloacele financiare și capa- 
citàtile Centrului de producţie cinema- 
tografică o vor permite, atunci filmul 
cel mai avansat ca pregătire, dintre 
cele care urmează să înceapă filmările în 
1973, pentru contul anului 1974 (pro- 
babil, «Filip cel Bun»), ar putea deveni 
titlu de plan încă anul acesta. 


Cu privire la ansamblul planului 


Pornind de la «Ingerul a striga 
«Dincolo de nisipuri» de Radu Gabrea 


Casa de filme 
nr. 3 


Eugen MANDRIC: 


Actualitatea! E discutată 
de toată lumea, e înțeleasă 
de puțini, iar din cei ce 
înțeleg si mai puțini depă- 
sesc mediocrul. 


|. Trei distinse intelectuale 


— Vi voi răspunde cu enumerarea 
filmelor, fără a tenta sà le si prezint, 
pentru a evita stilul pliant publicitar. 
Aşadar, în ordinea intrării lor în pro- 
ductie: 

1. «Veronica» se întoarce la Elisa- 
beta Bostan, dupà un scenariu scris de 
regizoare, în colaborare cu Vasilica 
Istrate. 

2. «Trecătoarele iubiri», scenariu 
şi regie, Malvina Ursianu. 

3. «Intoarcerea lui Magelan», sce- 
nariu si regie, Cristina Nicolae. 

Îmi face plăcere sà remarc, în paran- 
teză, că anul acesta Casa noastră de 
filme colaborează cu trei distinse inte- 
lectuale. 

4. «Aterizare forțată» (sper că 
numai titlul ne mai rămîne de discutat), 
după un scenariu de L. Tarco si Gh. 
Bejancu, în regia lui Constantin Vaeni. 

Acestea sînt titlurile noastre ferme 
pentru anul 1973. Terminat înainte de 


25 de filme pe an 


Casa de filme 


nr. 5 


Dumitru FERNOAGĂ: 
Obligația noastră e să 
spargem crusta 171211161. Să 
stăvilhm filmele cenusii. 


I. Primul an cu emblemă 


Anul 1973, cînd Casa de filme nr. 5 
va prezenta prima oară filme purtind 
emblema sa, va aduce din partea noastra 


pe ecrane 8 producții. 
1—2. «Păcală» de Geo Saizescu, 


După un scenariu de 


Titus Popovici și Petre Salcudeanu 


(«Fuga de Manole Marcus) 


- ra DT Da mere ` 


ține cel mai mult din întreaga lui acti 
vitate cinematografică. «80 000 de spec 
tatori în goană după o minge» — 
pentru că despre el este vorba — 
a fost realizat acum 10 ani de Eugen 
Popità. Deceniul scurs de la realiza- 
rea lui n-a reușit să-i patineze nici 
hazul si nici actualitatea satirei. Să 


fie de vină «calitățile» fotbalului româ- 


nesc? Sau talentul lui Popità? © 
S-a aprobat intrarea în producţie (din 
temele anului 1973) a filmului «Răs- 
punderea stăpinilor» sau pe răs- 
punderea lui Al. Boiangiu, un film 
închinat celor 25 de ani scursi de la 
naţionalizare. ® «Al 13-lea» sau David 
Reu fatà-n față cu democrația pione- 
rească, sau primul film pe care sus-nu- 
mitul îl va realiza în cadrul sectorului 
«film documentar» în acest an. ® 
În rest (si cu intirziere): «La multi ani!» 

Mirel ILIESIU 


calà cu subiect sportiv, folosind si mo- 
mente de ciné-vérité din timpul cam- 
pionatului. Dintre ideile de comedie 
pe aceastà temà, pe care le-am cerut 
mai multor autori, ne-am oprit la cea 
a lui luliu Ratiu, care oferà posibilità 
tile unui umor stenic. 

Toate aceste scenarii despre care 
am vorbit se află în curs de definiti 
vare sau de decupare de către regizori 


ll. Îndepărtarea de improvizație 


— Cit despre profilul propriu, cred că 
preferinţele casei noastre sînt evidente 
din simpla însiruire a ecranizărilor de 
mai sus. Avem o literatură bună care 
poate constitui sursa multor filme 
Prin aceasta, printr-o bază literară te- 


(Continuare în pag. 54) 


Aceste filme dorim să fie realizate 
de Sergiu Nicolaescu, Liviu Ciulei, 
lulian Mihu, Mircea Veroiu, iar ulti- 
mul — «Cercul magic» — va consti- 
tui și debutul în lung-metrajul artistic 
a doi absolvenţi ai cursurilor post 
universitare ale Facultăţii noastre de 
regie de film — David Reu, care a rea- 
lizat pînă în prezent filme documen- 
tare şi Constantin Dicu, regizor de 
teatru. 

Din realitatea noastră socialistă se 
inspiră un scenariu de Tudor Popescu, 
«În centrul cercului», pe care l-am 
propus regizorului Mircea Mureşan; 
film inspirat din dramaticele moment: 
ale ilegalitàtii, «Prăbuşirea» continuà 
colaborarea mai veche dintre loan Gri- 
gorescu și Virgil Calotescu. 

În sfirșit, un eveniment spectaculos 
al anului 1972 — finala Cupei Davis, 
care s-a disputat la noi în tară — ne-a 
făcut sà ne gîndim la o comedie muzi- 


Adversarii noștri: 


mediocritatea , 
mai ales cea ofensivă; 
impostura, 
mai ales cea tolerată; 
neprofesionalismul, 
mai ales 
cel agresiv 


Telex,,Sahia“ 


lul închinat de regizorul Mircea Po- 
pescu — constructiei marelui nod hi- 
dro-energetic. ©© La cererea Minis- 
terului Afacerilor Interne — Inspec- 
toratul General al Militiei — si pentru 
îmbunătăţirea circulaţiei rutiere, s-au 
realizat 3 filme, după cum urmează: 
Dumitru Done (care în ultima lună 
şi-a făcut automobilul praf), filmul «Pie- 
tonul»; Radu Hangu (care n-a știut 
niciodată să conducă si nici nu va sti 
vreodatà!), filmul «Gîgà-sofer»; si 
subsemnatul (care, desi conduce de 
patru ani, a reusit sà nu-si lase încà 
fiica orfanà), filmul «Sà nu uitàm 
copiii!». © Luna decembrie a con- 
semnat si terminarea lucràrilor la co- 
producţia româno-belgiană închinată 
lui George Enescu. Regia Georges 
Harich şi Paul Orza.Q Actorul Stefan 
Tapalagă a prezentat în cadrul unei 
emisiuni TV, «360°», filmul la care 


Constantinescu au sorbit, din CUPA 
DE CRISTAL, 2 (douà) sticle de sam- 
panie «Zarea» demisec, marcînd ast- 
fel victoria în concursul anual organi- 
zat de Comitetul sindical. Cupa (edi- 
tia 1972) le-a fost atribuità pentru 
realizarea filmului «România, tara mea». 
© Cea de a IV-a ediţie a concursului 
anual a Studioului, care se desfășoară 
acum, la sfîrsitul lunii ianuarie (spre 
deosebire de ce al Sindicatului care 
s-a desfășurat la sfirşitul lunii decem- 
brie), va aduce o inovație în păstrarea 
securității morale a juriului: compo- 
nenta sa va fi anunţată cu 3 minute 
înainte de începerea proiectiei (Honni 
soit qui pense à Mali!) ® «Porţile 
de Fier» — simbol al prieteniei 
româno-iugoslave», ultimul film al 
anului 1972 si cel de al 20-lea film rea- 
lizat în luna decembrie, este în acelasi 
timp al 20-lea si ultimul film din seria- 


Casa de filme 


nr.4 


Corneliu LEU 


Avem o literatură bună. 
Fa poate constitui 
sursa multor filme. 


I-II. Preocuparea de a ecraniza 


— Prefer să răspund deodată la pri- 
mele două întrebări, deoarece în planu- 
rile noastre de producție, filmele anului 
1973 se vor realiza aproape concomi- 
tent cu filmele anului 1974. In acest 
plan se înscriu, mai întii, filmele care 
sînt sigur că vor continua succesul 
«Miinilor curate» şi — sper — al re- 
centei producţii «Conspirația». Este 
vorba de «Fuga» și «Eșecul», avînd pe 
scenariu semnătura de prestigiu a lui 
Titus Popovici, în regia lui Manole 
Marcus. 

Preocuparea de a ecraniza cele mai 
valoroase opere ale literaturii noastre 
ne-a făcut să înscriem printre proiec- 
tele noastre filme ca «Intrusul», după 
romanul lui Marin Preda, «Alexandru 
Lăpușneanu», un scenariu de loan Gri- 
gorescu ce extinde epica lui Negruzzi, 
«loan Vodă cel Cumplit», după piesa 
lui Laurenţiu Fulga, «Craii de curtea 
veche», după romanul lui Matei Ca- 
ragiale. Un roman interesant al anu 
lui trecut a fost «Patima», de Mircea 
Micu, la adaptarea căruia autorul lu- 
crează în prezent. İn ceea ce privește 
filmul polițist, ne-am extras subiectul 
tot din literatura noastră. Este vorba 
de «Cercul magic», după romanul lui 
Nicolae Mărgeanu, care a înregistrat 
ani în sir un frumos succes de librărie. 


scurtmetrajul 


© Cel de al 20-lea film terminat la 
sfîrşitul lui decembrie este, în fapt, 
al 31-lea film PESTE PLAN, realizat 
în anul 1972. Sau, 353 cum ar formula 
un reporter liric si înaripat: 31 de- 
cembrie 1972 ne poartă — în cuget 
— sub cerul senin al lui iunie 1973. 
© Cele 31 de filme PESTE PLAN au 
adus studioului, în afară de beneficiile 
inefabile ale sporului de calitate în 
producția scurt-metrajului românesc, 
si 500000 lei concreti — beneficii 
pragmatice scuzate doar de mentiu- 
nea «PESTE PLAN». ® Cu acest a- 
vans (al filmelor peste plan), Studioul 
poate să anunţe — cu sau fără modestie 
— certitudinea împlinirii cincina- 
lului în 4 ani si 4 luni. O In sunetul 
marșului din «Pe o piaţă persană», 
regizorul Octavian lonità si principalii 
lui colaboratori — operatorii Francisc 
Patakfalvi, Dumitru Gheorghe si Sorin 


sint deosebit de interesante. Unul se 
numeşte «Semnul apei» de Mircea 
Daneliuc, un film din viata muncitorilor 
forestieri, care va prilejui şi debutul 
regizoral al autorului scenariului. Celă- 
lalt, «În ploaia care a trecut», de 
Constantin Neagu, e inspirat din lumea 
şantierelor, regizorul urmînd a fi Virgil 
Calotescu, dacă «Dragostea începe 
vineri» (filmul la care lucrează acum) 
va fi o reușită. 


III. De la diversitate la profil 


— Pentru început, cred cà dominà, 
la toate Casele nou înfiintate, diversi- 
tatea, atît în privinta tematicii, cît si a 
autorilor. In 1974 vom putea sà ne con- 
centrăm forțele la un nivel superior 
pentru a reliefa o conceptie clarà si un 
program distinct. Unora va începe poate 
să le placă sau le place deja mai mult 
filmul istoric sau cel de aventuri sau 
alt gen si vor produce mai mult în 
direcţiile respective. De pildă, în pro- 
gramul Casei noastre pentru 1973-1974, 
avem trei filme pe care ar urma să le 
facă același regizor: Sergiu Nicolaescu. 
Cu Geo Saizescu vom lucra, după «Păca- 
lă», comedii tip Geo Saizescu, chiar dacă 
alti colegi de la alte Case nu produc 
astfel de filme și poate nici nu le apre- 
ciază în mod deosebit. De asemenea, 
vrem ca filmul cu copii să-și găsească 
totdeauna locul în producţie. În fiecare 
an dorim să sprijinim cel putin debutul 
unui tînăr regizor si vom avea totdeauna 
ca un obiectiv important, realizarea 
unor filme de actualitate dramatice, 
care să înfàtiseze conflictele într-un 
mod clar, logic şi emoțional. Cred că în 
foarte scurt timp această varietate a 
programului nostru va însemna totuși 
ceva, ne va permite o evoluție, o 
maturizare. 


IV. Două păcate inegale 


— La nivelul unei producții de 25 de 
(Continuare în pag. 54) 


În două luni de la premieră, un milion 
de spectatori si circa 2 milioane lei 
încasări. Bani curati, cîstigati, „cu mii- 
nile curate». ©© In iarna lui '73, pe 
platourile buftene nu mai «seceră vintul 
sălbatec». Sint programate filmări in- 
terioare la «Veronica se întoarce» 
(Elisabeta Bostan), «Ceaţa» (Vladimir 


Popescu), «Trecătoarele iubiri» (Mal- 


vina Ursianu) si serialul TV. «Pis- 
truiatul» (Francisc Munteanu). Rit- 
micitate, primul semn al programului 
de 25 de filme. @ O felicitare de 
Anul Nou, venită de pe Coasta de 
Fildeș, avea ca adresă doar atit: Stu- 
dioul Cinematografic BUFTEA (prăs 
de Bucarest). Și ne-a găsit; să mai 
zicem că nu sîntem cunoscuți pe ma- 
pamond... de poștă. 


Constantin PIVNICERU 


idee foarte bună de scenariu, urmînd să 
colaborăm cu Titus Popovici pentru 
scrierea acestuia. 

4. Avem în proiect realizarea unui 
film după «Capra cu trei iezi» de 
lon Creangă, în regia Elisabetei Bostan. 

5. Vrem să apelăm la lon Popescu 
Gopo pentru a realiza în această vară 
filmul «Terra», care va fi o comedie 
de actualitate în stilul lui Jacques Tati. 

De fapt, pentru 1974 avem în lucru 
nu mai putin de 11 proiecte. Dispunem, 
deja, de decupajul unui film istoric de 
regizorul Gheorghe Vitanidis, după un 
scenariu de Mihnea Gheorghiu şi Martin 
Richter, coscenarist din R.D.G. În afară 
de cele semnalate mai sus, dispunem 
de un scenariu despre haiduci, pe care 
dorim să-l realizeze Mircea Moldovan. 
Dintre ceilalți regizori care nu ne-au 
adus încă proiecte concrete, contăm 
pe Dinu Cocea și Geo Saizescu. lar 
dintre scenariile de actualitate, doua 


8. «Despre o anume fericire» 
e o dezbatere etică — scenariul Con- 
stantin Chiriţă şi Andrei Blaier, cu 
debutul regizoral al lui Mihai Constan- 
tinescu. 


II. O multitudine de proiecte 


— Pentru 1974, ne aflăm într-o fază 
înaintată cu o serie de scenarii, dintre 
care unul a si intrat în producţie. 

1—2. Este vorba de filmul «Fraţii 
Jderi» care se va realiza în regia lui 
Mircea Drăgan, după celebra operă 
sadoveniană, scenariul fiind semnat de 
Profira Sadoveanu și Constantin Mitru. 
Filmul va avea două serii pentru marele 
ecran şi șase serii pentru televiziune. 

3. Laa 30-a aniversarea lui 23 August 
avem intenția să prezentăm filmul «De- 
tașamentul Păuliș». Pînă acum avem 
regizorul, pe Sergiu Nicolaescu, si o 


Dilemele si opțiunile intelectualului 
«Trecătoarele iubir» de Malvina Ursiann لزب‎ 
Raa RS GI e > 


Telex „Buftea“ 


adică acolo unde se vor face săpături 
arheologice pentru restaurarea ansam- 
blului. Ne cerem scuze; drumul spre 
iad este întotdeauna pavat cu bune 
intenții. ® In afara lung metrajului, 
în 1972 studioul a realizat 46 filme- 
comandă de scurt metraj însumind 
99 de acte, ceea ce echivalează cu 30% 
din producția studioului «Alexandru 
Sahia». Printre picături. ® Filmele 
noi intrate în producția studioului: 
«Fraţii Jderi», adaptare după roma- 
nul cu același nume de Mihail Sado- 
veanu (Scenariul: Profira Sadoveanu, 
C. Mitru, Mircea Drăgan. Regia: Mir- 
cea Drăgan); «Șapte zile» (Nicolae 
Ștefănescu și Mircea Veroiu); «Des- 
pre o anume fericire» (Constantin 
Chiriţă, Andrei Blaier si Mişu Con- 
stantinescu). © Record de încasări 
în record de timp la filmul «Cu mîinile 
curate», regizor Sergiu Nicolaescu. 


Alexandru lvasiuc)—6 filme; numărul 3 
(Eugen Mandric) — 4 filme; numărul 
4 (Corneliu Leu) — 2 filme; numărul 
5 (Dumitru Fernoagă) — 7 filme. Deo- 
camdată, cel de pe urmă este cel 
dintii. ® AI doilea tur de manivelă 
la serialul TV, «Un august în flăcări», 
s-a dat la 15 ianuarie 1973. Primul tur, 
cel tradițional, a stat în mina condu- 
cerii televiziunii la 29 decembrie 1972; 
dar nu l-a dat. În-decizie? © Locurile 
destinate directorului studioului la ul- 
timile premiere de la sala «Patria» 
par a fi un indiciu despre calitatea 
spectacolului: «Săgeata căpitanului lon» 
— loja centrală; «Bariera» — loja nr. 5; 
«Explozia» — loja nr. 6 Pe cind pe 
strapontină? O Direcția monumentelor 
istorice si de artă din C.C.E.S. ne re- 
proşează că la castelul Bethlen din 
Criş, judeţul Mureş, echipa «Panică 
la Mănăstire» a pavat curtea interioară, 


după un scenariu de D.R. Popescu 

3. « Ostrovul lupilor», film pentru 
copii, în regia lui Gheorghe Naghi si 
Geta Tarnavschi, după scenariul lui 
Petre Luscalov. 

4. «Dragostea începe vineri» este 
dragostea unei adolescente, văzută de 
regizorul Virgil Calotescu, prin prizma 
scenariului lui Francisc Munteanu. 

5. «Ultimul cartuș» (continuarea 
ciclului de filme semnate de Titus Po- 
povici și Petre Sălcudeanu) în regia lui 
Sergiu Nicolaescu. 

Sperăm de asemenea ca în termenul 
cel mai scurt să introducem în producție 
si: 

6. «Dupà furtunà», alt film de 
aventuri, de data aceasta istoric, de 
Sergiu Nicolaescu, dupà Titus Popovici. 

7. «Vifornita» — un film politic 
de actualitate, în mediul rural — regia 
Mircea Moldovan, scenariul Petre Săl- 
cudeanu. 


lungmetrajul 


© Am admirat efortul colegilor de 
la Televiziune la realizarea progra- 
mului din noaptea de revelion. Sin- 
cere felicitări de breaslă pentru acest 
program «prea mare pentru un ecran 
atît de mic». o Începind cu 1 ianu- 
arie 1973, prețurile interne ale 
studioului s-au redus în medie cu 
13,6%. În bani mărunți, aceasta în- 
seamnă o economie de fonduri co- 
respunzătoare bugetului a 3 filme de 
lung metraj. Ne-am ieftinit la preț, 
rămîne să ne «scumpim» la calitate. 
© La Buftea a avut loc o conferință 
de presă cu corespondentii perma- 
nenti ai presei străine acreditați 
la Bucureşti; a urmat vizitarea studiou- 
lui şi proiecția filmului «Explozia», 
regizor Mircea Drăgan. © Casele de 
filme au angajat cu studioul de la km 
23, 19 filme din producţia pe 73: 
Casa de filme numărul 1 (director: 


lioasă a izolării, ci a comunicării... In- 
dràgostitii care cred că devin superiori 
izolindu-se, greşesc și față de noi şi 
față de bruma lor de sentimente... 
Rupindu-se de societate, de proble- 
mele celorlalți semeni, viața psihică se 
epuizează si îndrăgostiţii sînt siliţi s-o 
rontàie chiar după ce ea s-a sfîrsit. Nu 
cred în îndrăgostiții cărora le sînt indi- 
ferente războaiele, nedreptatea, bolile, 
grandoarea și suferința lumii, care se 
închid în pasiunea lor. lubirea lor se 
transformă în ură față de întregul uni- 
vers. Cinematograful, ca arta cea mai 
accesibilă, a intuit obsesia si dorința 
omului de a comunica, solidaritatea 
individului cu problemele tuturor indi- 
vizilor. Chiar dacă uneori comunicarea 
nu este posibilă, nostalgia comunicării 
răzbate în cele mai bune dintre filme. 
Vă amintiţi de extraordinarul film ja- 
ponez «Insula»? În condiţii atît de 
grele, solidaritatea omului se dovedeşte 
triumfătoare... Insula, în acest film, 
nu este simbolul izolării, ci al solidari- 
tàtii umane. Soarta, datorii dintre cele 
mai diferite, suferința fizică, te pot 
obliga să trăieşti singur, dar iubirea 
te ajută să te legi de semenii tăi, prin 
iubire poți comunica si cu stelele... 

Filmul «Un bărbat și o femeie» a 
avut o mare putere de seducţie toc- 
mai pentru că este povestea unui cuplu 
care se confruntă cu lumea, cu reali- 
tatea obiectivă. Aflăm și modul în care 
eroii își cîştigă existenţa și iată, nu le 
scade din mister și farmec, ci dimpo- 
trivă. Asistăm la povestea unor oameni 
obișnuiți și e o prejudecată să credem 
că sensibilitatea aparține în exclusivi- 
tate marilor artiști. În materie de iubire 
oricine poate atinge geniul. De aceea 
m-au întristat filmele care căutau să 
poetizeze izolarea si care îţi lasă impre- 
sia că personajele ne privesc de sus, 
pe noi ceilalți, care ne vedem de tre- 
burile noastre. 

Viaţa nu există decit în relație. Eu 
sînt legat inevitabil de semenii din 
jurul meu, izolarea are deci gravitatea 
unei dezertări. A te izola înseamnă a 
renunța la condiţia umană si în această 
trădare eu nu văd nimic romantic, 
chiar dacă trădarea se petrece într-un 
decor fermecător, cu pîrîiase care zbur- 
dà vesel... Prin natura ei, cinematogra- 
fia e un protest împotriva izolàrii. Am 
auzit cu totii, adeseori, de eforturile 
comune făcute de medicii din mai multe 
țări pentru salvarea unui copil ne- 
cunoscut. Aceste eforturi comune m-au 
impresionat întotdeauna. Semnalele re- 
ceptate prin radio au salvat adeseori 
viața unor navigatori. Solidaritatea e 
adînc înrădăcinată în firea omului, cine 
are curajul s-o nege, e un nebun... 

Cinematografia are puterea de a re- 
cepta aceste semnale și de a ni le co- 
munica imediat. Dar unii nu aud sem- 
nalele transmise în universul mărginit, 
ci numai pe cele ale vanitàtii lor, de 
aceea opera lor e opera unor surzi și 
a unor orbi. E destul de trist să-ți vezi 
numai micile tale probleme și să nu 
vezi imensitatea cerului, problemele 
întregii umanitàti. De ce au atit de 
mare succes filmele care vorbesc de 
frumusețea si tăria omului, un succes 
atît de mare încît scandalizează criticii? 
Comunicarea e o nevoie adincă a omu- 
lui și,de dragul acestui sentiment, omul 
e dispus chiar și la concesii estetice... 
Frenezia comunicării e atit de mare, 
încît el nu așteaptă capodopera ca să-l 
trăiască. E un păcat care se iartă, aș 
putea spune chiar că e un păcat nobil. 

Omul nu este singur în univers... 
Cinematografia ne demonstrează acest 
adevăr tulburător și tonic. 


Teodor MAZILU 


teau cu animalele si renuntau de bună 
voie la progresele civilizației... A face 
vinovată legea gravitației de vidul tău 
interior, e un act de lașitate. Dar si 
aceste cupluri ideale se vestejeau din 
pricina izolării, iubirea căpăta riduri, 
sărutările deveneau din ce în ce mai 
dietetice... lubirea nu e o formă orgo- 


Nu cred în îndrăgostiți 

cărora 

le sînt indiferente războaiele, nedreptatea, 
bolile, grandoarea si suferința lumii 


lume cu puteri sporite și să-și doboare 
semenii. Au existat, desigur, și filme 
care au poetizat pînà la plictiseală far- 
mecul izolării, disprețul față de socie- 
tate și ceilalți oameni. Cite pelicule 
n-au fost, cu îndrăgostiți și mizantropi 
care se retrăgeau o vreme într-o colibă, 
nu mai voiau să știe de nimic, se înfră- 


Că omul nu există decit în 


| relaţie — iată un adevăr 
Nema fundamental pe care cine- 
matograful îl poate de- 


è monstra cel mai convin- 
gător. Izolarea este o iluzie si o formă 
a vanitàtii. Cel care se izolează colcăie 
de planuri... Speră să se reîntoarcă în 


è‏ ا فخ 


degradam 


ATECA 


CINE 


E trist că această importantă bibliotecă de film 


nu mai trezeste pasiuni culturale, 
E trist că inspiră numai zelul comercial, 
„Lucrurile se vor schimba “, 


plară. Exista acolo o imensă dăruire. Acolo 
se înfăptuia, într-adevăr, o misiune înaltă. 


-E trist că Asociaţia cineastilor, sub egida că- 


reia a trecut de cîţiva ani Cinemateca, a 
tratat acest cinematograf de artă cu un interes 
comercial. E trist că pînă în ianuarie (din luna 
ianuarie — ne spune tovarășul Francisc Mun- 
teanu, vicepreședinte al Asociației — lucrurile 
se vor schimba Și noi sîntem bucuroşi că se 
vor schimba!) e trist să vezi că pînă în ianu- 
arie această mare bibliotecă de filme functio- 
nează la întîmplare. E trist că răspunderile 
sînt pasate de la unul la celălalt, că nimeni nu 
se consideră într-adevăr responsabil și că, 
în ultimă instanţă, Cinemateca pare a nu in- 
teresa Asociația decît sub. aspect comercial. 
Cel putin asa dovedesc realitățile de pînà 
acum. J 


$ 


Alt cum putem să ne explicăm începerea 

incredibil de tirzie (în prag de decembrie!) 
a stagiunii, după ce toată vara și toamna afi- 
sul a fost ținut de „filme“ cu totul exterioare 
artei filmului (de genul „Luana“, „Lacrimi de 
tigancà", „Reîntoarcerea lui Surcouf", „Jan- 
darmul din Saint Tropez", „Gentlemanul din 
Cocody", etc.)? 


Altfel cum se explică desfiinţarea abonamen- 


telor — liantul oricărei Cinemateci — şi distri- 
buirea biletelor în ultima clipă, oricînd si 
oricum? 


Altfel cum se explică desfiinţarea progra- 
melor de sală şi a anunțării anticipate a progra- 
melor? 1 

Altfel cum se explică rărirea ciclurilor de- 
dicate curentelor si şcolilor, în favoarea co- 
micului facil și a prezentelor de capà si spadă? 


Totuşi, trebuie si sperăm. Si prima noastră 
speranţă este că, în acest,an, Asociaţia cineas- 
tilor va lua măsurile necesare pentru ca acest 
cinematograf de artă să iasă de sub imperiul 
mediocritàtii si al gustului facil. 


Octavian MACAVEI 


Cantinuarea discuţiei - despre Cinematecă 
în pagina 53, 


ni se spune, 
Sperăm si aşteptăm 
sà se schimbe 


HENRI LANGLOIS 


EI este cei care a tran- 
sformat cinemateca în 
„inima filmului francez“ 
Fără el nu se mai poate 

cinematografia 
franceză 


concepe 


Dar 


cu acest minim rezultat. peste două 
săptămîni regizorii erau omişi din nou. Si 
dialogul surzilor continuă la infinit. 


ii 
و‎ 
بم‎ z 5 - n ات‎ 
mi amintesc o vorbă a lui Malraux: „Fără 
o cinematecă nu există cinematografie 


naţională”, Vorba pare un: calambur, dar 
exprimà o axioma. Publicul nostru ideal va 
fi acela care va fi cultivat de -Cinematecă, 
în spiritul respectului față de valorile artei, 
ale. umanismului. De aici, din mica sală „Union“, 
ar trebui să pornească educația cinematogra- 
fică. Or, nu e nici pe departe așa. Acum cîțiva 
ani, Cinematecà noastrà era într-adevàr un 
focar de culturà. Exista acolo o pasiune exem- 


Dire merge asa cum stimcu toții. 
Adică rău! Aflăm sîmbăta, dintr-un 
afiş scris de mină, ce va rula în săptămîna 
viitoare. Pentru asta trebuie să facem un 
drum pînă pe strada 13 Decembrie si, din 
geamul înghețat al vitrinei, trebuie să ne 
copiem în palmă ce ne interesează, Intre- 
barea este cîti din noi avem la dispozitie 
timpul necesar- acestei *,recunoasteri"? 
Nici vorbă să putem citi în presă, cum 
se obişnuia „pe vremuri“ (cît de idilică 
ne pare azi organizarea de acum 7—8 ani!), 
programul anticipat! Nici vorbă să mai 
putem conta pe un bilet sigur, cum era pe 
vremea abonamentelor! Bineînţeles că, în 
această situație, favorizați vor fi nu cinefilii 
adevărați, ci trecătorii întimplători, refugi- 
ati de pe Bulevardul Filmului, veniţi aici 
din greşeală. Sigur că nu te va mai mira 
cînd la un film din epoca marelui mut 
vei auzi fluierături nedumerite sau chiar 
trasmisiuni sportive, la tranzistor! 


$ 


Într-o seară am pãtit-o si eu! În vitrină 

era anunţat un anume film, „Caruselul”, 
singura indicație filmografică -referindu-se 
la interpretare (un film „cu Gerard Philipe 
si Simone Signoret“). Am intrat, curios; 
de la primele cadre mi-am dat seama că e 
vorba de ,,Caruselul" lui Ophüls, pe care-l 
mai văzusem, tot aici, de două ori! Aproape 
uitasem că în acest film de scheciuri cei doi 
idoli au nişte roluri de citeva minute. 
Normal ar fi fost să fie indicati măcar 
principalii interpreţi (era vorba de Serge 
Reggiani, Simone Simon, Danielle Dar- 
rieux, Fernand Gravey, Odette Joyeux, 
Jean-Louis Barrault). Poate, dacà pretentia 
mea nu v-ar părea exagerată, poate, zic, 
ar fi fost normal ca o cinematecă, lăcaș 
de cultură cinematografică, să anunţe şi 
regizorul filmului de pe afiş. Nici vorbă 
de asa ceva. Am sesizat acest lucru per- 
sonalului Cinematecii: e posibil ca numele 
regizorului să fie, ca regulă generală, omis? 
Rezultatul: în săptămîna următoare erau 
trecuţi şi regizorii. Dar, ca să am de ce să 
mă amărăsc din nou, lipseau Buñuel (la 
„Febra urcă la El Pao") și Ciulei (la „Erup- 
gia“). Ce să mai spun? M-am mulțumit si 


este pus si în situaţia de a hotărî 
pentru toți, de a-şi asuma răspun- 
derea. Avem, așadar, prin secretarul 
de partid Corbea, tipul organizato- 
rului. Cuvîntul poate părea schema: 
tic, dar el explică exact situația 
acestui personaj și, în același tinip, 
situarea lui în conflict. Dacă pentru 
prezentarea lui Gică Oprisan reali- 
zatorii au găsit totdeauna cele mai 
bune nuanţe, portretul lui Corbga 
nu- este pe de-a-ntregul. împlinit. 
Personajul nu scapă de unele scheme 
inspirate nu de viaţă, ci de felul cuîn 
a fost reflectat acest personaj pină 
acum. Corbea rămîne mai mult un 
personaj-idee, decit un personaj 
„care trăieşte“. 

Filmul propune atenţiei şi alte 
personaje, interesant soluționate dra- 
matic, cu un loc precis în narațiunea 
filmului. Aşa sînt marinarul Neagu, 
scripcarul Tilică, personaje care au 
fost prezentate cu o nuanță de umor 
binevenit în: tensiunea dramatică 
generală, căpitanul Marinescu — cel 
care descoperă vasul incendiat şi 
este primul care porneşte fără ezi- 
tare lupta pentru evitarea catastro- 
fei — profesorul Luca — care îşi 
dovedește priceperea în fata unei 
situații ce părea fără ieşire, Angela, 
inimoasa soție a lui Gică Oprişan. 

În general, personajele nu ape- 
lează la cuvinte de prisos, exclama- 
tia, propoziția lapidarà ţinînd locul 
unei mai lungi conversații. Nu lip- 
sesc replicile de contrast între starea 
în care se află eroii şi dorinţa lor dea 
nu se lăsa copleșiți de evenimente, 
Vorba de duh, firească în limbajul 
unora dintre personaje (Tilică, Nea- 
gu) este chemată să dea dialogului 
un plus de naturalete. În această 
ultimă privinţă s-ar fi cerut poate o 
mai atentă armonizare între replică 
si situație, fiindcă dorința de a colora 
vorbirea personajelor merge uneori 
cam prea departe, lăsînd să se stre- 
coare și replici de un haz îndoiel- 
nic. 

Realizînd „Explozia“, Mircea Dr® 
gan și-a regăsit chemarea spre filmele 
de rezonanţă gravă. El a știut să 
confere filmului său spectaculosul 
necesar (şi era firesc să existe un 
asemenea spectaculos într-un film 
care descrie lupta cu © asemenea 
explozie). Important este că latura 
spectaculară nu este gratuită şi, 
mai ales, nu impietează asupra 


O dezbatere aprinsă 
despre eroismul 


in timp de pace 


filmului, se dezvăluie caractere, se 
explică sau se refuză atitudini. 
Tema este supusă unei multiple 
dezvoltări. Se fac cuvenitele delimi- 
tări între eroismul necesar, si erois- 
mul gratuit, se caută și se găsesc în 
oameni sensurite profunde ale abne- 
gatiei, ale forței de sacrificiu, se 
atinge și o altă temă implicit legată 
de prima: tema asumării răspun- 
derii. Ce se va întîmpla cu orașul 
dacă vasul va exploda? Cum trebuie 
lucrat pentru ca să nu se stîrneascà 
panica? Ce înseamnă în aceste clipe 
„a acționa" si „a ezita să actionezi"? 
Și astfel lupta împotriva exploziei 
devine o luptă pentru a apăra ce 
avem, ceea ce am construit, pentru 
a apăra oamenii și roadele creaţiei 
lor. 

Sigur că în această încleştare, cei 
care se disting sînt oamenii care 
luptă pentru a stăvili explozia. 
Filmul obţine aici citeva portrete 
cinematografice de certă valoare, 
Cel mai realizat personaj al filmului 
ni se pare Gică Oprişan, zis Sala- 
mandră. Prin el se realizează portre- 
tul omului care știe să acționeze 
prompt şi eficace pentru a-și ajuta 
semenii, omul care se angajează 
fără cuvinte mari într-o acțiune deo- 
sebit de periculoasă, omul care pune 
înaintea lui eu pe noi. Gică Oprişan, 
vechi stingător de sonde, nu ezită 
să intre în acțiune atunci cînd 
conștiința sa îi cere să facă acest 
lucru, Este în imaginea sa, în felul 
său de a.vorbi și a se purta, ceva din 
omul simplu care știe să se dăruie 
fàrà să ceară neapărat aplauze. 
Avem în față tipul „omului de actiu. 
ne“, al celui care „sare în foc“ atunci 
cînd e nevoie. Realizatorii ne-au pre- 
zentat și un alt personaj, mînat de 
aceleași înalte sentimente, dar care 


la refuz cu azotat de amoniu, a luat 


fac. Se pune problema evitării 
exploziei st a salvării orasutui, Filmul 
ne situează, de la început, din punct 
de vedere dramatic, în fata unei 
situații-lîmită. Fak de această situa- 
ţie-limită se definesc personajele 


„Explozia” lui loan Gri- 

gorescu si Mircea Dră- 

inema san ne propune, în 

termeni acuti, o dezba- 

tere despre eroismul în 

timp de pace, despre 

eroismul devenit o dimensiune a 

omului de azi, constructor a! socia- 
lismulut 

Spiritul de reporter activ, de om 

atent la tot ce este mai semnificativ 

în faptul divers, al lui loan Grigo- 

rescu, se'verifică încă o dată. Fiindcă 

„Explozia“ este inspirat dintr-un 

asemenea fapt, evident ridicat le 

rangul unei ample generalizări. Pe 

scurt, faptul. povestit în film este 

acesta: pe Dunăre, în apropiere de 

Galaţi, un vas străin, încărcat pînă 


pro sau contra 


Mersul în zig-zag 


orașul, cu oamenii care iau contact 
cu vestea gravei amenințări — asistăm 
la introducerea unor scene în care 
ideea că reacţia față de primejdie 
trebuie să se facă cu tot calmul, pro- 
duce în loc de o atmosferă tensionată 
drametic si în core calmul ar fi 
expresia încordării- pe viață si pe 
moarte, dominată de voință si lucidi- 
tate produce, sau numai piaciditate 
sau o suită de discuții nefireşti, nedra- 
matice. O nuntă din core tisneste 
viitorul erou Salamandrà este, după 
opinia noastră, prea lung purtată pe 
apele Dunării, evident tot din nevoia 
ugei anumite culori folclorice, iar 


racordul ideatic între fntimplare, 
Mitre faptul dramatic și apariţiile 
succesive de noi persongie care 


caută să se includă în acţiune, nu 
este totdeauna solid stabilă. (Scena, 
de pildă, a iniţiativei pe care o brigadă 
de pe şantier o ia de a „asalta" vasul 
spre a arunca încărcătura în apă 
este și ea destul de fragil configurată.) 
Mica poveste. sentimentală dintre un 
marinar si iubita lui inchisă în cală 
„rămîne doar o pantomimă, în timp 
ce final filmului „filează“ prea 
lung situaţia cu scopul de a pune pe 
jăraticul  epavei nervii spectatorului 
prin jocul pe care Salamandră îl face 
„de-a v-aţi ascunselea" cu explozia 
iminentă. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Există în acest film trei personaje 


interpretate de Gheorghe Dinică, 
Colea Răutu şi George Motoi — 
a căror fundamentală dimensiune e 


dată nu de deosebirea, ci tocmai de 
asemănarea lor cu omul obişnuit, 
aceast om căruia si Salamondtă si 
căpitanul și comandantul îi dezvăluie 
nebănuite calități și virtuţi, precum si 
acea omenie deloc declarativă, pro- 
funda, Iînistitoare, de nădejde. Sint 
personaje care, alături de profesorul 
interpretat de Radu Beligan {eu o 
distincţie si cu un farmec care sint 
numai ale lui), poartă filenui reglei 
drame ce va atinge paroxismul. Dar 
precisa jalonare (precisă mai dles 
pentru că documentul dewiatà din care 
se inspiră filmul era — după opinia 
noastră — nu numi o sursă de Story 
cinematografic, ci În acelaşi timp. şi o 
condiție a unei anumite rigori fn 
gradarea si nararea filmică) este, din 
păcate, şi poate dintr-o prejudecată, 
care nu fine dectt de b înțelegere cam 
depășită a ideii de naraţiune filmicà, 
încărcată cu „întimplări” adiacente, 
invocate din nevoia (iarăşi greşit 
înțeleasă) de a „eolora"-acţiunea prin 
mici scene cam convenţionale, de un 
umor de situație și de replică disto- 
rante cu adațărata situație. La fel, 
din dorința de a arăta nu numai 
locul propriu-zis al întimplării dra- 
matice, axul acţiunii, ci și arierplanul 


10 


Pi‏ وم هر 


Fi au apărut în „Explozia“ 


valuri. Moartea aceasta © ignori, 
nu o accepti. Orice moarte pare 
mai acceptabilă decît cea a eroului 
comic. 

jean Constantin este un fenomen 
comic, Fiecare fibră a lui poartă în 
structurile 'sale celulare — umorul. 
Umorul [ui si numai al lui, pe care-l 
știm pe de rost si pe care cădem de 
acord să-l luăm drept proaspăt de 
fiecare dată, El nu se oboseşte 
niciodată să-l schimbe şi cred că 
bine face. Fiecare personaj comic e 
tras spre el, personajul comic Jean 
Constantin, „bronzatul“ de la mama 
de-acasă, băiat decomitet şi de suflet, 
săritor, nitelus fricos, nitelus poltron, 
dar artist cu inima-n Scripcă şi cu 
lacrima gata în colţul ochiului. Jean 
Constantin ne face o clipă, pe toți, 
să credem că-i] privim personajul 
de sus, cu înduioşată superioritate, 
gata să-l batem cu familiaritate pe 
umăr: el e întotdeauna cătana simplă 
lîngă care fiecare sîntem cel putin 
caporal. Ei bine, asta-i marea farsă 
pe care ne-o face! pentru că, de 
fapt, întotdeauna jucăm după melc- 
dia pe care-i place [ui să ne-o cînte 
la scripcă. 


Bravo Draga! 


disperată, în inima focului, după 
bărbatul ei care s-a băgat în foc ca 
să-l stingă. Şî totuşi, rîzi: cu satis- 
factie. Draga este principiul vieții 
triumfătoare. Femeia care ştie să 
aştearnă masa cînd totul arde în 
jur. Femeia în braţele căreia vii să 
te odihnesti, ca uh prunc, după ce 
ţi-ai dovedit- eroismul... 

Dem Rădulescu nu face nimic ca 
să ne cucerească: își spune replica, 
atît. Fără să i se clintească un muschi 
de pe fata lui tot mai rotundă si cu 


favoriţii tot mai cu distincție cirunti. 


Arta lui' Dem Rădulescu este cea. a 
simulării gravitàtii candide: cînd 
ne-am] prins că ochii lui rotunzi si 
uimiti ne păcălesc, murim de ris. 
Ne place că ne-a tras pe sfoară. O 
vorbă a lui stîrneste zîmbetul, o 
frază întreagă ne cutremură de 
hohote, un rol dramatic — un ofiţer 
marinar în luptă cu focul — îţi lasă 
gustul comediei pe buze multă vreme. 
Chiar dacă eroul dispare tragic în 


Mă întreb cum am fi suportat 
frumoasa şi atît de filmica tensiune 
a „Exploziei” dacă nu ne-ar fi deco- 
nectat, din cînd în cînd, un Dem 
Rădulescu, o Draga Olteanu, un Jean 
Constantin. Regizorul nu s-a temut 
deloc să ne lase din mină si să 
instaleze printre noi — cînd ţi-era 
suspensul mai drag şi miocardul mai 
pus la încercare — pe acești marj 
comici ai ecranului: trecînd prin 
foc şi sabie, sufocati de fum ori 
muiati de furtunuri, la un pas de 
moartea pe rug, prin înec, de sis 
ori aruncare în aer, aceşti formida- 
bili actori aduc cu ei pe ecran, fie şi 
numai la simpla lor apariţie, o adiere 
de zîmbet. O relaxare interioară. 
Un suspin de ușurare. Un respiro 
în dramă, Ca si în viaţă: n-o poți 
duce uneori mai departe, farà să-ți 
rîzî un pic de ea. Sau cu ea. 

Draga Olteanu sparge tensiunea 
prin exploziile ei vitale: actrița 
aceasta are dinamită în sînge, forta 
trăirilor ei este rabelaisiană, picantă, 
hohotitoare, feminitatea ei este cea 
mai gustată: datorită esenței ei 
populare, nesofisticate, necomplexan- 
te. Rolul Dragăi Olteanu n-are 
nimic comic de fapt: aleargă într-una, 


în piept, n-are nici o clipă poza 
eroului, tentatia grandorii, ispita 
martiriului de pe icoană. Dinică, 
cum îl știm, zgîrcit cu sine, cu vor- 
bele mari, cu gesturi asemeni sem- 
nelor de exclamare. 'Strins. în el, 
conținut, nepanicat. Doar zîmbetul, 
zîmbetul acela malitios si de temur 
al lui Dinică, care vine de astădată 
încărcat cu altceva: cu omenie. 

Cel puţin trei scene sînt de anto- 
logie: cea în care înfruntă „coman- 
damentul“ de combatere a incen- 


diului: (acolo, zîmbetul lui capătă , 


din nou încărcătură primejdioasă 
şi tăiș de brici); scena ,,picnicului" 
de pe podeaua vasului cuprins în 
flăcări — acea izbucnire de bucurie 
populară a trebii împlinite, de băr- 
bàtie stàpînità (şi ce nemaipomenită 
parteneră îi este tot timpul „Draga 
Olteanu!) și, în sfîrșit, scena „de 
suspens a reîntoarcerii pe vasul ce 
sta să explodeze si cînd... ei bine, 
nu, n-am să-l iert niciodată pe Dinică, 
zis Gică Salamandrà, că m-a făcut 
minute întregi să-mi tin inima în 
batistă si să tremur pentru viața lui. 
Deși știam că totul e doar în film, 
nu  de-adevăratelea;.; 


Sanda FAUR 


a călcat pactul cu diavolul: a girat 
pentru el Mircea Drăgan, care a 
ştiut să vadă mai clar şi mai departe 
ca noi, ceilalți. Bravo lui Mircea 
Drăgan. În „Explozia“, Gheorghe 
Dinică este eroul pozitiv. Forța care 
nu mai neagă, ci afirmă. Cel care-şi 
pune liniștit la bătaie viața ca să o 
salveze pe a altora, Care se bagă — la 
propriu — în foc, ca să înlăture 
amenințarea dramatică a exploziei 
fatale. Comunistul — omul superior 
şi luminat care pune interesele 
colectivitàtii mai presus de ale sale. 
Cuvintele acestea, tocite pe alocuri 
în folosirea lor abuzivă si schemati- 
zantă, găsesc în erdul lui Dinică o 
explozie de adevăr și sinceritate. 
Mai întîi, pentru că actorul și-a 
ţinut eroul departe de orice gest 
patetic, De orice intonatie cu tre- 
molo-uri. Că l-a ferit de halo-ul de 
lumină” care învăluie doar sfinţii, 
nu şi oamenii. Nea Gică Salamandră, 
care luptă cu focul în haina lui de 
nuntas, cu floarea de limfità prinsă 


Mi se părea — avem fiecare fixa- 
tiile noastre, oricît le-am combate 
pe-ale altora! — mi se părea că des- 
tinul actoricesc al lui Gh, Dinică 
stă definitiv sub semnul lui Mefisto- 
feles; că a semnat si él un pact faus- 
tian cu diavolul, primind pe viaţă 
investitura de reprezentare a Mări- 
ei-Sale-Răul în filmele şi spectacolele 
noastre; mi se părea că nimeni nu 
construiește mai perfect ca el, mai 
rotund, mai fascinant, ticăloşia, Tică- 
losia cu toate nuanțele si subtilitàtile 
ei: ticăloşia arogantă şi distinsă, cea 
mărunt  gudurătoare, cea perfid 
insinuantă ori cea brutală, ticăloşia 
monumentală ori cea de doi bani 
bucata, dar întotdeauna ticăloşia 
inteligentă, ascuțită, cinică. Nu cre- 
dear că Dinică poate avea un alt 
zîmbet decît cel rău și subţire, care 
taie în carne vie, precis ca laserul, 
nu credeam că forțele dinlăuntrul 
lui pot ieşi la iveală în alte erupții 
decît cele demoniace, 

Am greșit. În „Explozia“, Dinică 
ne arată faţa ascunsă a lunii, cea 
nestiutà, nebănuită, cea care a stat 
mereu în umbră, pentru că ochii 
nostri au stat, de fapt, legati de 
pînza neagră a prejudecăţilor. Dinică 


omenescului. Regizorul a izbutit să 
asigure crescendo-ul dramatic, să 
puncteze prin momente-soc etapele 
mai importante din desfăşurarea 
subiectului, să ne ţină încordaţi. 
Cînd moartea a fost înfrîntă, cînd 
Gică Oprişan, cu floarea de lamfità 
pătată de motorină si pîrjolità de 
flăcări, regăsește nunta pe care © 
părăsise, reînnodînd simbolic ciclul 
vieții, răsuflăm cu toții usurati. 

„Explozia“ este un film viu, dina- 
mic, tensionat şi datorită unei 
imagini care vibrează la dramă şi 
reușește s-o redea într-o exprimare 
plastică concentrată, cu momente 
de certă virtuozitate, cu un înalt 
profesionalism. Foarte: mobil, nerăb- 
dător să descrie tot ce se întîmplă, 
aparatul de filmat este un permanent 
martor activ al acțiunii. Semnatarul 
imaginii, Nicolae Mărgineanu, îşi 
înscrie, fără doar si poate, numele 
printre principalii participanţi la 
împlinirea artistică a filmului. De 
altfel la realizarea unei atmosfere 
veridice, la obținerea unui cadru 
adecvat al filmului şi-au adus o utilă 
contribuție autorul decorurilor (Con- 
stantin Simionescu) şi al costumelor 
(Horia Popescu). 

Si în alegerea distribuției, regizorul 
a dovedit o bună intuiţie. Gheorghe 
Dinică realizează în Gică Oprişan 
un rol complet, un personaj 
urmărit cu - emoție; Radu- Beligan, 
cu sobrietatea si siguranța cunoscută, 
conturează pregnant portretul pro- 
fesorului Luca. Remarcăm îndrăz- 
neala regizorului de a distribui actori 
cunoscuți şi apreciaţi, mai ales pen- 
tru calitățile manifestate în alt gen. 
În acest sens, Toma Caragiu reuşeşte 
să dea un plus de firesc secretarului 
de partid Corbea, să-i dea o prezenţă 
puternică şi o energie demnă de a 
fi subliniată, iar Dem. Rădulescu 
să-şi dovedească capacitatea de a 
interpreta convingător si fără a se 

pe de personalitatea sa, un perso- 
aj cu © traiectorie dramatică. Să 
nu-l uităm nici pe Jean Constantin, 
personaj pitoresc, de contrapunct. 
Actori cu experiență și înzestrare 
pentru cinematograf cum sînt Draga 
Olteanu si Colea Răutu schiteaza 
două portrete cinematografice care 
se retin. Convingător, dovedindu-si 
încă o dată calităţile filmice, George 
Motoi (căpitanul Marinescu). Dintr-o 
apariție fugară, Florin Piersic face 
totuși un personaj care nu trece 
neobservat. 

Film realizat cu sîrg si trudă, 
„Explozia“ merită să fie consemnată 
ca una din producțiile româneşti 
contemporane demne de interes. 


Al. RACOVICEANU 


Producție a studioului cinema- 
tografic „București“. Regio: Mir- 
cea Drăgan. Scenariul: loan Gri- 
gorescu. Imaginea : Nicolae Mărgi- 
neanu. Muzica: Theodor Grigo- 
riu. Decorurile: Constantin Simio- 
nescu. Costumele: Horia Popescu. 
Cu: Radu Beligan, Gheorghe 
Dinică, Toma Caragiu, Dem. 
Rădulescu, Jean Constantin, 
George Motoi, Toma Dimitriu, 
Colea Răutu, Draga Olteanu, 
Florin Piersic, Mircea Diaconu, 
Cezara Dafinescu, Mircea Basta, 
Aurel Cioranu. 


loan Grigorescu: Școala 


intre ce ,xrea“ 


Să 
tàti Care și-au cîștigat o bună reputaţie în ochii 
cititori ilor și chiar în rîndurile cineaștilor. Ca atare, 
facem pârte dintr-o familie comună în care, deși 
ne ciocnim uneori, ca în orice familie, trebuie să 
ne simțim uniti si 53 actionim în acelasi scop. 


— Revenind la o platformà mai însorità, n-ati 
dori să discutăm despre filmele bune ale anului 
1972? 


- Filmele anului 1972 nu s-au născut din gol, 
nu au apărut din nimic. Însisi realizatorii lor, ca si 
producătorii care le-au iniţiat acum 2—3 ani, sînt 
oameni cu vechi servicii în cinematografie, Apari- 
tia acestor filme a fost condiționată de tot ce am 
făcut pînă acum și poate că tot ceea ce vom face 
de acum încolo bun se va putea referi la acest 
punct de bilanţ, de considerare a valorilor de care 
dispunem, 

„Puterea și Adevărul“ este un film politic capa- 
bil să creeze şcoală, În primul rînd, e de remarcat 
scenariul acestui film, scris de unul dintre cei mai 
buni profesionişti ai filmului românesc, care 
probabil, că dacă ar trece şi în spatele camerei de 
luat vederi, ne-ar oferi surprize senzaţionale, Dar 
se pare că scriitorul Titus Popovici vrea să rămînă 
numai scriitorul Titus Popovici si el știe mai bine 
decît noi cum poate contribui la dezvoltarea cine- 

matografiei nationale. 

Filmul „Felix si Otilia”, daterat în mare măsură 
ardorii lui lulian Mihu şi atașamentului de care el 
a dat dovadă de-a lungul anilor față de romanul 
călinescian, a constituit în cele din urmă o reușită. 
Deși nici de data aceasta, colaborînd cu un artist 
cu care m-aș putea înțelege numai din priviri, în 
acea emulsie secretă care este opera colectivă nu- 
mită film, nu ni s-au suprapus întotdeauna perfect 
ecranele din mintea fiecăruia și au apărut o serie 
de distorsiuni si disonante, 

Filmul „Cu mîinile curate" este un răspuns clar 
la ceea ce auzeam, uneori în glumă, spunîndu-ni-se 
de către „cinefagi”, de către acei spectatori care 


„mănîncă film pe pîine“, cum o declară ei cu mîn- 
drie: — De ce nu sînteti în stare să faceți si voi 
un film „străin“, de ce nu faceţi si voi un film de 


tensiune, de suspens? Titus Popovici îmi spunea 
de multe ori: — Am putea să facem astfel de filme, 
jucîndu-ne. Am putea să demonstrăm că Știm să 
facem film à „l'am&ricaine“— sau à „l'italienne“, 
foarte ușor și foarte repede. Şi acum a şi demon- 
strat-o prin filmul „Cu mîinile curate“ și prin 
ce ne va oferi în cadrul suitei pe care el o inaugu- 
rează. Dar vreau să subliniez că, mai mult decît 
atit si în afara oricărei imitații, scenariștii şi regi- 
zorul au descoperit sì au afirmat prin acest film 
o latură necesară a şcolii noastre cinematografice. 
Eu consider că „cinefagii “aveau într-un, anumit 
fel dreptate. Noi nu ne putem permite să apărem 
în fiecare peliculă, striviti de sobrietate, cu un 
staif care ne gituie respiraţia, cu o dorință insa- 
tiabilã de a spune totul, de a arăta totul şi de a 
apărea atît de încorsetati de propriile noastre 
idei si de propria noastră ambiție, de a rezolva 
totul cu un singur film, ignorînd celelalte laturi 
ale unei cinematografii active, ce se vrea îndrăgită 
de spectatori. Și iată că demonstrăm, prin „Cu 
mîinile curate“, film pe cît de polițist pe atît de 
social, pe cît „de aventuri“, pe atit de politic, că o 
scoală cinematografică românească, aflată în pro- 

de elaborare, poate fi o şcoală multilateral 
jotatà, căreia nimic să nu-i scape din ceea ce se 
face în lumea de azi, modern, 

Filmul „Explozia“ mi se pare, la rîndul lui, 
demonstraţie a operativităţii unei arte de a dina 
în cadrul unei actualități date. 

De ce am luat aceste patru filme ale anului tre- 
cut? Pentru că ele reprezintă patru laturi ale cine- 
matogrăfiei noastre si rezumă, poate, și principa- 
lele ei comandamente. Cred că pe aceste linii am 
aveafoarte mult de lucru. Acest tablou s-ar completa, 
desigur, în cadrul unui plan tematic larg, prin 
prezenţa filmului istoric, prezența satirei, prezenţa 
comediei mai ușoare, a filmului muzical, etc., etc. 
Dar toate acestea din urmă, luate separat, nu ar 
fi decît nişte paleative, în lipsa pilonilor principali 
ai unei arte cinematografice solide, în care toate 
acțiunile pe care le promovăm ar urma să con- 
véarga spre atingerea unui scop clar: crearea şcolii 
cinematografice româneşti. 


„Cinefagii“ 
De ce nu sinteti 
și voi în stare 
sà faceti un film 

„străin“? 
lată că sintem, 
Si fără să fie 

„străin“! să 

® 


La „Explozia“ 
unii actori veneau 
la două noapiea, 

filmau în zori, 

fugeau la tren 
ca să joace seara 
în Bucureşti, 

La miezul nopții 

o luau 


de la capăt... 


„Am rămas uluit, 


— Aţi fost prezent pe ecrane în 1972, sem- 
nind scenariile a două filme difèrite ca gen și rea- 
lizare: „Felix şi Otilia” şi „Explozia“. Cum apre- 
ciati, în ansamblu, cele 13 filme românești ale 
anului încheiat? 


— Cel putin 4—5 filme din producţia anului 
1972 conţin, după mine, premizele certe ale afir- 
mării unei şcoli cinematografice românești despre 
care putem vorbi acum ca fiind atestată de peli- 
cule, nu numai de deziderate. Slavă domnului, 
prin astfel de filme începe să dispară prăpastia 
dintre doleante și reala noastră potenti cinema- 
ografică. 


— V-aş propune sà vorbiti cit mai pe larg 
despre cit mai multe din aceste filme. 


— Nu lista contează, dragul meu coleg. Con- 
tează o anumită stare de spirit, o anumită fişă de 
temperatură a filmului românesc, Critica noastră, 
de cele-mai multe ori, în loc să devanseze gîndirea 
cinematografici, să știe să extragă din ceea te. se 
produce “premizele viitorului unei arte, se mili- 
tează mult prea frecvent la oatitudine constatativă. 
Prea adesea, criticii noştri se mulțumesc să vadă 
film cu film, producînd- recenzii de premieră, 
fără a reuşi să vadă o cinematografie în ansamblul 
ei, în procesul dezvoltării. De ce chiar premizele 
creării unei şcoli cinematografice româneşti, 
despre care vorbeam, să fie privite cu atîta scepti- 
cism din partea criticii? 


— Mai concret, în ce ar consta scepticismul 
si ce ignoră critica? 


— Prea arareori critica face judecăți de ansam- 
blu, prea arareori revine asupra unor pelicule care 
au pus cărămizi la temelia cinematografiei na- 
tionale. Revista „Cinema“,  abordind pe pro- 
bleme, pe filoane, producţia naţională, 
fel de viziune radială asupra filmotecii roma- 
nești de care dispunem după 25 de ani de 
experiență, a început să facă analize e drumului 
parcurs, Acesta este meritul revis „Cinema“. 
Dar cu mă refer la critica curentă, Noi nu putem 
crea o gîndire cinematografică proprie, de care 
avem absolută nevoie pentru a lumina căile crea- 
tiei, fără o viziune de ansamblu, De ce fenomenul 
critic față de producţiile literare să fie deosebit 
de cel care își propune analiza filmului? 


— Dacă îmi permiteţi să fiu de acord cu dumnea- 
voastră pentru ceea ce ati spus acum, as vrea în 
același timp să mă despart de un anumit sistem al 
apostrofărilor și etichetirilor globale, care 
pentru unii compensează lipsa de idei proprii, 
într-o polemică nedepăşind uneori tendința des- 
calificării reciproce. Cred că si asta ţine de copilă- 
ria sau adolescenţa întîrziată, dacă nu a cinemato- 
grafiei, cel putin a climatului pe care ea însăși şi-l 
creează. 


SACA 


— Eu n-aş vrea să reiasà, din partea mea, ò ati- 
tudine de negare a criticii, în bloc. Nici să dreg 
busuiocul acum nu aș vrea, deoarece ne cunoaștem. 
Ştiţi foarte bine că apreciez pe criticii de certă 
valoare de la noi, ştiţi foarte bine că, în diferite 
etape, am considerat major rolul criticii în dezvol- 
tarea unei arte și că citesc cu interes si cu respect 
pe unii dintre criticii mostri care și:au făcut din 
analiza. obiectivă! inteligentă, “subtilă, profuhdă 
a filmului românesc, o profesie de credinţă. 
Dacă |-as cita numai pe veșnicul tînăr doctor într- 
ale cinematografiei, D.I. Suchianu, aș oferi o gene- 
roasă mostră de valoare. Deci nu sînt de acord că 
s-ar contesta, în Bloc, filmul românesc de către 
criticii noștri. Eo absurditate enormă care trebuie 
exclusă ab initio de orice discuție, pentru că ea nu 
corespunde adevărului. Și nici nu sînt de acord că 
ár putea fi contestată, în bloc, critica cinemato- 
grafică, Ca și cinematografia noastră în formare, 
care a început să dea filme ce se pot situa la o 
€tapă dată în fruntea valorilor, si critiea noastră 
Evoluează ia fel. Și critica noastră oferă personali- 


ică românească 000 


< SATTA SoS re ASE EKSE 
ا‎ 


~ p2 e - 


si ce.arata‘ 


oare că s-ar crea ò conducere bicefalică în echipa 
de filmare? Dar scenaristul îşi ştie foarte bine ro- 
أو انا‎ poate fi determinat să nu și-l depășească. Eu 
vă spun foarte deschis că dialogurile la „Explozia“ 
— care, aparent, n-au fost trădate — în realitate 
au fost în mare măsură trădate, în perioada fil- 
mărilor. NU există scenă si aproape nici o replică 
în film în care sà nu apară cuvîntul „tovarăș“. 
Mie îmi place acest cuvînt și l-am scris de cîteva 
ori în text. Dar transformarea lui în apelatiune 
protocolară curentă, mereu repetată, ca în for- 
mulele de înscriere la cuvînt în ședință, duce la 
trădarea tensiunii filmului, la trădarea atmosferei 
reale, în scenele cînd oamenii nu mai au timp să 
se cheme apelînd la formulele de politeţe ale 
şedinţelor. În timpul unui incendiu, oamenii au 
nume sau chiar numai pronume şi folosesc replici 
foarte scurte. La telefon nu se spune: — „Tovarășe 
colonel! Cutare, fă cutare şi cutare lucru", ci se spune: 
— „Colonele, fă cutare lucru!“ Aparent, dialogul 
din film e același cu cel din scenariu, dar dacă eu 
as fi participat la filmări, as fi atras atenţia regi- 
zorului: „Filmul tău este străbătut de formule 
de politețe false, care încarcă în mod inutil sec- 
ventele!" 


— $í totuși, știți că e destul de greu să se 
aducă la locul de filmare chiar şi actorii. Dar 
scenariștii?! 


— Am rămas uluit cum la „Explozia“, unii ac- 
tori veneau la filmări la ora 2 sau 3 noaptea, după 
ce plecaseră de la Bucureşti la ora 11, cînd termi- 
nau spectacolul, pentru ca dimineaţa, la prima 
oră, să interpreteze o scenă din film, de multe 
ori neștiind bine nici textul, nici contextul, iar 
apoi alergau din nou să prindă următorul tren, 
de ora 11 sau 12 ziua, ca să se întoarcă la Bucureşti, 
să joace seara teatru, eventual după o înregistrare 
de după amiază la Televiziune, pentru ca la miezul 
nopţii să o ia din nou dela capăt. Fără a mai vorbi 
de epuizarea fizică, e sigur că asemenea situaţii 
îşi pun amprenta asupra calităţii unei opere. 

lată de ce avem nevoie de conlucrare — regi- 
zori, scenariști, producători, critici — de o con- 
lucrare fără prejudecăţi, fără resentimente, fără 
discriminări copilăreşti, în schimb cu notărirea 
de a nu rămîne la nivelul vorbăriei, dar de a ține 
seama de vorbele oamenilor avizaţi, de a iniția 
măsuri practice, pentru a crea efectiv, în toate 
compartimentele de lucru ale cinematografiei, 
un sistem favorabil afirmării depline a unei şcoli 
naționale de film. 

— Và mulţumesc, 
: Valerian SAVA 


2 


De -la „Micul Cezar“ (acum 40 de 


mul pe care s-a apucat nu este bun. Un regizor 
care este convins perfect că a ales o distribuţie 
ideală, o tine mortis pînă la capăt, că nu s-a înşelat, 
deşi în sinea lui este imposibil să nu-şi dea seama că 
în cazul respectiv tocmai acesta a fost principa- 
lul punct slab. Oricum, cert este că e vorba iarăși 
de acea necesară colaborare între scenarist şi 
regizor — condiție sine-qua-non "a «unei reușite 
depline. Dacă dumneavoastră, criticii, veti reuși 
într-o zi să jucaţi un „cadril“ al politetii lucide cu 
realizatorii, şi v-aş dori-o, ar fi foarte îmbucurător, 
pentru că în acest fel ati ajuta să apară nişte cu- 
pluri sau nişte colective scenaristi-regizori, în care 
după terminarea filmului să nu mai fie loc pentru 


Deşi 
“ne ciocnim uneori, 
ca în orice familie, 
actionàm 
în acelasi scop 


reprosuri reciproce. Trebuie să găsim acea modali- 
tate, acel aranjament în cadrul producţiei unui film, 
pe lîngă afinitàtile sufletești, artistice, pe lîngă o 
optică şi o estetică comună, în așa fel încît un 
scenarist să nu se debaraseze de film după primul 
tur de manivelă sau și mai repede după aproba- 


rea scenariului. Un scenarist trebuie legat de film- 


pînă la copia standard, 
i > 


— O atare normă nu există nicăleri. Aceasta 
să fie soluţia? 


— Aceasta poate fi o soluție, în situația dată 
şi la un moment dat. Scenaristul ar trebui să fie 
considerat la noi, în producția unui film, ca unul 
dintre principalii componenti ai echipei. Noi am 
găsit toate modalitățile necesare ca, în ciuda aver- 
tismentelor أو‎ argumentărilor serioase ale unor 
oameni avizaţi, să dăm în continuare milioane pe 
mîna unor nechemati, care continuă să ne ofere 
eșecuri —şi am avut din acestea chiar în anul 
1972 — si nu am găsit modalitatea angajării pe 
perioada turnării filmului, prin detaşare dela locul 
de muncă obișnuit, a scenaristului. Ne temem 


— Dacă ati fi de acord, aşvrea să discutăm acum 
despre scenariile anului încheiat. Pentru aceasta, 
v-aş propune sà ne întoarcem la filmele „Puterea 
şi Adevărul“ si „Felix si Otilia” care, după părerea 
mea, se detaşează vizibil de celelalte pe care le-aţi 
pomenit și la care de altfel am mai putea adăuga 
„Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Drum 
în penumbră“ sau „Astă seară dansăm în familie”. 
Deci peisajul anului ar fi, as zice eu, ceva mai 
amplu. La „Felix si Otilia“ se poate vorbi despre 
o anumită dedramatizare a naraţiunii care a 
diluat interesul pentru evoluțiile personajelor 
principale îndeosebi... 


— V-aş ruga să priviţi procesul cinematografic ca 
un am din interiorul lui şi nu din exterior. Dum- 
neavoastrà sînteti un om care cunoaşteţi foarte 
bine procesul de elaborare a unui film, de la sce- 
nariu pînă la copia standard. Dumneavoastră 
ştiţi foarte bine că unul din momentele critice cele 
mai dificile în transpunerea unui film, din foile 
unui decupaj regizoral în emulsia peliculei, este 
constituit de datele personale ale actorului căruia 
i se încredinţează un rol, Credeti-mà că pattitura 
de dragoste din filmul „Felix si Otilia”, extrasă din 
romanul călinescian, era nu atît de firavă cît arată 
ea astăzi în film, era nu atît cît o expunea însuşi 
Călinescu în romanul său, ci — pentru că am ape- 
lat si la alte opere calinesciene, în primul rînd ia 
poezia scriitorului — era o partitură de dragost: 
foarte generoasă, De aceea am numit filmul „Felix 
şi Otilia“, pentru că îl voiam un mare film de dra- 
goste, pe un fundal social dat. Partenerii respectivi 
— actorii — ambii dotati în felul lor, nu comuni- 
cau însă nici epidermic. Și, dincolo de acest han- 
dicap, este foarte greu să faci pe nişte interpreți 
care nu erau’niste profesionişti rodati, să ,mimeze" 
sentimentele în mod convingător, pentru că abia 
învățau „să joace". În cazul lui Radu Boruzescu, 
„a juca” suna de altfel cel putin straniu, deoarece 
el „joacă“ un rol mult mai important pentru artele 
româneşti prin talentul extraordinar de sceno- 
graf pe care-l are. Poate doar tinerețea l-a împins 
si l-a făcut să se lase sedus de propunerea regizo- 
rului de a accepta acest rol. lar Julieta Szânny,o 
actriță în formare, foarte frumoasă, cu o fotogenie 
excepțională, cu o mare sensibilitate sufletească, 
n-a învățat nici ea „să mimeze“, să „joace“, sà in- 
terpreteze o partitută, cînd nu comunica cu par- 
tenerul ei—de care era „îndrăgostită“ și care 
la rîndul lui ar fi trebuit să fie „îndrăgostit“ pînă 
la răvășire. În cazul de față, nu vreau să-l absolv 
pe lulian Mihu, printr-un gest de bunăvoință, de 
ceea ce i-a-reproșat critica, dar cred că alta e 
situația. În cinematografie, riscul este enorm și, 
din păcate, e greu de dat înapoi, chiar atunci cînd 
simţi şi ești nevoit s-o recunosti în sinea ta, că dru- 


părerile lor 
BEST DMOZ EE 


Detest violenta 


interpret al filmelor de gangsteri, 
să facă următoarele reflecții: 

© „În anii 30—40 nu se produ- 
ceau filme cu gangsteri spre a se 
specula ideea de violență, de sadism, 
aşa cum se procedează azi. Dim- 
potrivă, acele filme constituiau un 
fel de mijloc de apărare împotriva 
corupției, erau aproape nişte docu- 
mentare în slujba moralității. „Micul 
Cezar“ avea și un motto: „Cel care 
trăiește din crime, va pieri din 
pricina lor". 

@ „Cînd aceste filme n-au mai fost 
manifestări etice, am părăsit acest 
„emploi". Nu numai eu. Paul Muni şi 
James Cagney au procedat la fel. 
Am trecut de partea „legii“. Ne-am 
transformat din gangsteri în poliţişti. 


Actorul Edward G. Robinson, care 
a apărut pînă acum în 100 de filme, 
este un exemplu tipic de longevitate 
în istoria cinematografiei. Ca un 
omagiu, în ziua în care a început 
turnările la cel de al 101-lea film 
(„Soylent Green", un film stiinti- 
fico-fantastic în care îi are ca parte- 
neri pe Charlton Heston أو‎ 3 
Leygh Taylor Young), activitatea s-a 
întrerupt pe platourile studiourilor 
M.G.M. Charlton Heston a rostit 
un toast: ,,Sinteti un exemplu de 
profesionalism şi unul din cei mai 
mari actori” pe care i-a avut Holly. 
wood-ul. Vă dăm întîlnire cu toţii 
la al 200-lea film. Prilej pentru 
actorul veteran, considerat un clasic 


mai îndrăzneț pe marele ecran și în alte porţiuni 
ale filmului. 


Scena petrecerii si a „seducerii“ lui Doru de 
către Lola e şi strălucit interpretată de către 
Sanda Toma, sugerînd cînd ingenua neajutorată, 
cînd perfida abilă, interesată, urmărindu-și cu 
sagacitate scopul: acela de a se instala, felină, dar 
fermă, în braţele bărbatului ce-i poate oferi o 
viață comodă. E un personaj precis conturat 
această „fille ă papa“, crescută de mică în ideea 
de a „place“ pentru a-și găsi un sot cît mai sigur 
ca poziţie, căruia ea să-i asigure, la rîndu-i, o 
ambiantà cît mai drăgălașă. Indiferent cu ce pret, 
cu ce santaje ori escrocherii (mult îndulcite în 
film față de:spectacolul de televiziune). Sanda Toma 
compune cu graţie dezinvolta afectare a Lolei, 
acea eleganță exterioară, ascunzînd uneori o mare 
panică, pe care femeiușca o lasă din cînd în cînd 
să se întrevadă, cu un ușor cabotinism, pentru 
a-și impresiona soțul. Acesta, în persoana lui 
Victor Rebengiuc, are în film două momente 
foarte bune. Unul: vizita Liviei la ei acasă, cînd îl 
simţi deodată realizînd, din contrastul celor două 
femei, superficialitatea și perfidia rafinatei sale 
consoarte. Apoi, a doua întîlnire în trei, la cofe- 
tărie, cînd Lola, crezîndu-se în primejdie, devine 
insolentă cu. presupusa sa rivală. Bărbatul jenat, 
iritat de agresivitatea Lolei, începe să înţeleagă 
ipocrizia, duplicitatea pisicutei ce îşi ascute ghea- 
rele. După fineţea cu care sînt sugerate toate 
aceste stări, găsesc mai mult adevăr psihologic 
în scena cofetăriei decît în discuția soților din 
dormitor, unde interpretul redă doar jignirea, 
nu și disperarea bărbatului ce își acuză soția, 
„M-ai minţit tot timpul!.“ 


Partitura cea mai dificilă mi se pare că revine 
în film Liviei, obligată tot timpul la defensivă 
(deși nu se apără cu nici un cuvînt), fie în calitate 
de logodnică abandonată (tocmai pentru că e prea 
generoasă, prea întelegàtoare), fie, în final, apàrînd 
în postura de femeie „neprincipială“, care-și apără 
aparent fără alt temei decît dragostea, fostul iubit 
ajuns la ananghie. Personalitatea și talentul Marga- 
retei Pogonat depășesc cu succes obstacolele per- 
sonajului. Chiar cînd e obligată să joace naiv si 
gros o idilă campestră, actrița găsește o nuanță 
de autoironie salvatoare, o stînjeneală reală, cu 
haz, ca în scena logodnei de la cantină, sau mai 
tirziu, în discuția cu Doru, la facultate, strecoară 
acea bravadă tristă, cînd îşi lasă iubitul să decidă 


de actualitate, 
un fertil examen 


de conștiință 


realitate mai dureroasă, aceea că n-a părăsit-o 
numai pe ea, fosta lui logodnică ci, cu vremea, 
chiar idealurile clasei căreia îi aparținuse cîndva cu 
trup şi suflet); oare Doru se va mai putea întoarce 
la femeia care l-a îndepărtat de ai săi? lată un final 
deschis, care face mai interesant conflictul, prelun- 
gind în noi frămîntările eroilor. Ale Liviei, care, 
deși respinge dur efuziunea tardivă a lui Doru, 
te face să simţi că tot îl mai iubește (ce frumoasă 
clipă de „uitare“ își permite Margareta Pogonat 
pe umărul lui. Rebengiuc!). Bărbatului neclarificat 
încă asupra sentimentelor (oare e genul care s-ar 
putea clarifica vreodată ?), fieclarificat poate din 
dragoste ori numai din orgoliu (același orgoliu 
care l-a împins s-o ocrotească pe Lola, în realitate 
cu mult mai tare decît el) oare acest bărbat își va 
aștepta sotia să-și ispășească pedeapsa? E curios 
cum si realizatorii și interpretul au pedalat tot 
timpul în retrospectivele naive.ce schitau o foarte 
schematică idilă tractoristă, dar şi în partea a 
doua, mai împlinită a acţiunii, pe această unică 
trăsătură de caracter: orgoliul. Orgoliu provenit, 
se pare, dintr-o dificultate de adaptare la noi 
relații. Fostul muncitor ajuns în ultimul an de 
facultate se simte flatat de anturajul snob care-l 
invită la petrecerea unde © cunoaște pe Lola. 
Petrecere bine conceputà cinematografic (un inte- 
rior convențional ca și cei care-l populează, un 
plan doi firesc, cu apariţii definitorii: Dinu lancu- 
lescu, Dorin Dron, asa cum mai întîlnim într-un 
alt episod al filmului: nunta). Sînt secvențele în 
care regizoarea $i operatorul s-au străduit să des- 
copere unghiuri de filmare sugestive, folosind 
uneori obiective deformante. E păcat că Letiţia 
Popa, cu experiența ei artistică, nu s-a desfășurat 


Succesul de care s-a bucurat filmul 
de televiziune „Zestrea” pe micul 
ecran-i-a impus cu rapiditate în pla- 
nul de producție al cinematogra- 
fiei noastre. De aici avantaje și de- 
Zavantaje. Ca avantaj major 

faptul că am reuşit să avem în cinematogra- 
fie un: film de actualitate socială reală, de 
larg interes uman, și asta în scurt timp după 
ce-l primisem cu căldură în casele noastre. Dar 
tot de aici decurge și dezavantajul: reluarea 
filmului fără alte modificări ar putea diminua 
dorința de a se mai deplasa la cinematograf a 
unor spectatori care cunoșteau „Zestrea“ în 
versiune tv. Credem că filmul rezistă cu bine 
la o nouă întîlnire. Eu una l-am revăzut și m-a 
cîştigat din nou. Pentru francheţea. și căldura, 
pentru probitatea cu care declanșează polemica. 
Ca în orice polemică ce se înfierbîntă, există şi 
aici unele, stridenţe, simplificări, rigiditàti. Dar 
mai importantă mi se pare poziția de pe care e 
condusă dezbaterea etică si această poziţie e 
„a noastră”, vorba Liviei, personajul din unghiul 
căruia scenaristul si regizorul fixează destinele 
eroilor, adevărurile individuale, care, la un moment 
dat, ajung să se contrazică violent, generînd drama, 
Adică începutul prăbușirii morale a inginerului 
Doru Şerban. © femeie declanșează la timp criza 
de conştiinţă; Livia. Personaj cu caracter simbolic 
(de aici uşorul “lui didacticism), reprezentind 
omul care crede în oameni „capabil să deosebească 
aparențele — potrivnice-unenri — de fondul onest, 
nealterat de împrejurări. Prins între două moduri 
de a concepe viață (zestrea morală ori cea mate- 
rială, care la un moment dat a poate risipi pe 
pe prima, ‘indepàrtîndu-te de tine si de ai tăi), 
inginerul e cel care poartă conflictul. Doar că 
biografia lui, cam sumară, se cerea dezvoltată în 
filmcu-un plus deatentiefati de nuanțele treptatei 
alienări. De fapt, a unei ,,îmbrobodiri" pe care o 
suferă de-a lungul anilar fostul muncitor antrenat 
într-un trai burghez de către o nevastă, poate 
fermecătoare, dar fêr scrupule: Lucru pe care 
îl realizează tîrziu şi cu preţul unei suferinţe 
reale, pentru că Doru își iubește soția si nu vrea 
s-o piardă. O apără stîngaci în fața procurorului 
încercînd să-și asume culpabilitàti pe care nu le 
are. Minciunile Lolei, afacerile ei oneroase, fi 
zdruncinà încrederea în ea. Oare, dupà ce a reîn- 
tîfnit-o pe Livia (care-! obligă să constate si o altă 


14 


pro — ou عدم ساسم‎ 
5 Li 7 


IR = 


— -— — — o is — 


“ 


Producție a studioului cinematografic „Bucu- 
resti". Regia: Letiţia Popa. Scenariul: Paul 
Everac.. Imaginea: Nicu Stan. Muzica: Vasile 
Vasilache jr.. Decoruri si costume: Guţă 
Stirbu, Doina Levinta. Cu: Victor Rebengiuc, 
Margareta Pogonat, Sanda Toma, Sebastian 
Radovici, Mircea Basta, loana Ciomîrtan. 


În numărul viitor: 


In final trebuie să reținem discretia, lirismul 
muzicii lui Vasile Vasilache Jr. îndeosebi acel 
motiv melodic tandru, nostalgic ce revine în în- 
tilnirile dintre foștii îndrăgostiți. Operatorul, 
Nicu Stan, iscusit portretist, se desfășoară cu 
bucurie şi în exterioare (din păcate prea puţine) 
creînd ambiante citadine de o anume poezie. 


Alice MĂNOIU 


Nota redacției: 


„Faţă în față“ cu scriitorul Paul EVERAC, 
scenaristul filmului „Zestrea“. 


Margareta Pogonat 


Omagiul demnităţii 


Nucleul moral, fierbinte, al „Zestrei“, 
trebuie să fie Livia. Personajul care emană 
puterea, liniştea, echilibrul. Eroina asupra 
căreia sint trimise toate luminile — deşi 
lumina albă şi violentă stinge contururile şi 
alungă umbrele — e lucru cunoscut, Instalatà 
în acest rol, Margareta Pogonat ştie să pri- 
vească si să tacă cum numai ea ştie. Ştie să 
înțeleagă și să accepte. Ştie să înțeleagă şi să 
respingă: cu aceeaşi mara stăpinire de sine şi 
cu aceeaşi forță. 

Paul Everac a adus prin acest rol un frumos 
omagiu femeii de azi, bine călită la temperatura 
dură a emancipării, şi filmul românesc, prea 
des frustrat de asemenea personaje fi dato- 
rează, incontestabil, recunoștință. Chiar dacă 
interpreta este supusă, ca şi interpretul prin- 
cipal, la suferințele traversării a două decenii: 
suferință să mimezi virstele tinereţii fragede, 
să joci nevinovăţiile spiritului, să te zbengui 
într-o dulce pastorală decorată cu tractoare 
şi mai ales să exprimi o atit de profundă 
transformare spirituală. 


Margareta Pogonat urcă însă această 
splendidă golgotă cu demnitatea artistică pe 
care i-o ştim. Cu credința lăuntrică pe care i-o 
cunoastem. Si reuşeşte să ne convingă în 
mare parte de adevărul personajului ei: ce 
puteam să-i cerem mai mult? 


Portrete de 
Sanda FAUR 


EEE EIZO e 
Cu simplitate despre nobleţe 


یې 


Ei apar in ,,Zestrea““ 


Victor Rebengiuc 
Forţa interiorizării 


Pe Victor Rebengiuc eu îl cred mai ales 
cînd clocoveste si se-nfurie: el nu poate trai 


ÎI cred atunci cind suferă în tăcere. Cind tre- 
buie să ascundă — în spatele unor priviri albe 
şi a unui chip netuiburat — niște seisme sufle- 
testi. L-am crezur tot timpul, atunci cind — 
aflat în fara procurorului — încerca să-și 
apere soția, să-și ascundă surpriza dureroasă, 
să tacă. L-am crezut în scenele de penitență 
morală alături de Margareta Pogonat. Victor 
Rebengiuc este actorul trăirilor dramatice si 
exploziile lui de vitalitate sint credibile numai 
atunci cînd sint contestatare. Su au ca sursă o 
neliniște intelectuală, o căutare febrilă, o 
dramă lăuntrică. Victor Rebengiuc nu ne-a 
mințit aproape niciodată pe scenă sau pe ecran: 
din har si din imensă răspundere profesionălă. 
tar atunci cînd estesilittotuși să o facă— cum se 
petrece în prima parte a ,,Zestrei" — o face 
„à contre-coeur". jenat. Chinuit. Zimbeste 
forțat. Îsi spune srinjenit poantele groase de 
tractorist. Mimează anevoie simplismul inițial 
al personajului. şi joacă cu greu scenele de 
exuberantà juwenil-elementarà. Işi trăiește 
anevoie viața suflerească trasată în citeva 
linii. Răsuflăm usurati — şi el, si noi, specta- 
torii — cînd îşi scoate bascul din cap si începe 
să urce golgota metamorfozelor spirituale. 
Cind se subţiază. Cind îşi perie intelectul 
si manierele. Scos din retrospectii, inginerul 
Doru Şerban devine, în sfîrsit, credibil în inter- 
pretarea lui Rebengiuc: mai ales dacă nu-l 
legi prea tare de imaginea lui de primă tine- 
rete. Schimbarea la față a fost prea radicală. 
Prea trandafirie. Prea livrescă. Dar oare prin 
aceasta Victor Rebengiuc este un actor mai 
putin mare? Si oare cu acest rol datoriile 
filmului nostru fată de un asemenea artist au 
fost complet achitate? 


PACIL PO ISTE REKET 
Cu măsură despre deznădejde 


` spunînd da. Voluptatea lui spirituală e nu-ul. 


singur si nu se cramponează de el din demnitate, 
dar si dintr-o credinţă, dovedită greşită, că el va 
sti să aleagă bine. Că-și va găsi si singur calea, deci 
personalitatea. De fapt, tocmai așa o pierde tînărul 
atras de un mediu nefast. 


Există apoi, deosebiți ca modalitate de a privi 
oamenii, dar avind, de fapt, agelași scop: procu- 
rorul (prin funcţia lui mai circumspect, mai bănui- 
tor), schițat cu precizie şi finețe de Sebastian 
Radovici şi soțul Liviei (Mircea Basta), redus la o 
apariţie bonomă dar sugerînd din spusele celor- 
lalti um caracter de mare frumuseţe, Desigur, 
opoziția este uneori cam schematică, multe lucruri 
rămîn doar enunțate, Important e că acest film 
ne cîştigă obligîndu-ne, într-adevăr, la un fertil 
examen de conștiință. 


Sanda Toma 


Angel mincinos 


Sanda Toma putea să-şi condamne definitiv 
personajul — şi mă întreb ce altă actriţă nu 
ar fi făcut-o, de vreme ce scenaristul înşuşi 
i-a semnat gros şi fără ezitare sentința. Lola 
este şi ea un fel de obiect de la Consignatia, 
cu pretenții de stil, carii şi lustru recondiționat. 
Cu secretaire-ul pseudo Louis al nu știu 
cîtelea, cu imitatia de Siraz, cu falsul porțelan 
de Sèvres: cele pentru care Lola semnează 
în fals, ia mită, da bani cu camătă. Lola — 
Sanda Toma este ifosul lăcomiei, este ambiția 
fardatà a arivismului, este furtul drapat în 
dantele de Bruxelles. Salvarea a venit, cred, 
de la actriță: Lola putea fi ticăloşia pură si 
apăsată, ea a devenit — ca şi omorul scuzabil — 
un soi de ticăloşie explicabilă şi umanizată. 
Prin resorturile unei feminitățisincer iubitoare, 
prin alinturile Lolei, de Musette, prin marea 
forță a slăbiciunii feminine condusă exact în 
direcția în care se dovedeşte eficientă. Sanda 
Toma aduce întotdeauna cu sine — dar ce 
rar a putut săvirşi transferul acesta de pe 
scenă pe ecran! — un amestec ciudat si 
insolit de cerebralitate, luciditate subțire şi 
amăruie — pe de o parte — de grație fecio- 
relnicà, răsfăţată si ispicitor de neputincioasă 
— pe de alta. O minte ascuțită ca un brici 
si o voce răzgiiată, chemaătoare. O replică 
malițioasă si o privire calină si fals promiri- 
- toare. Un fior tragic sau un zvicnet jucăuș. 
Sanda Toma poate fi la fel de adevărată în 
fata mută din „Mutter Courage" sau în ele- 
ganta doamnă din „Cher Antoine". Poate fi, 


cum se zice, înger sau demon. A fost, aici, 


în Lola, unde trebuia doar să construiască un 
soi de diavol de gang, de cămătăriță cu fard 
de cucoană, și un angel mincinos, un desuet 
bibelou cu aripile lipite, dar care reintră din 
cînd în cînd, în modă si acțiune ca și vulcanii: 
pîriolind cu mizeria lor sufletească, totul în jur. 


ORICE ARIETE PS 
Cu “grație despre rapacitate 


7 


pr wusu RIG 


Filme nemuritoare 


Pe aripile vintul 


ştiu cîte ori, îi face să fie dezamàgiti 
cînd în film nu găsesc toate detaliile 
care îi emotioncazà în roman. 
Detalii, ce-i drept, interesante (si 
chiar în sine importante) toate. Dar 
care materialmente n-ar fi încăput 
într-un film, fie el chiar seria! (căci 
şi lungimea serialului are o limită 
foarte... limitată, afară de cazul cind 
e doar un şirag de episoade-skeci, 
ceea ce tocmai nu e cazul în „Gone 
with che wind"). Întelegem această 
dezamăgire. O înţelegem dar-nu © 
aprobăm. Aceşti dezamagiti nu au 
dreptate. Faptul că Fleming a 
tăiat mult din faptele romanului 
n-a sărăcit filmul, ci, cred eu, l-a 
îmbogățit, a dat un adaos de intensi- 
tate aspectelor esenţiale aie poveștii. 
Aspecte care, în carte, sînt într-o 
bună măsură acoperite, slăbite sub 
abundența acelor detalii mult prea 
interesante ca să nu concureze, ca să 
nu atenueze atenția publicului asu- 
pra ideilor centrale din patetica 


aventură a unui Timp care moare. 
Care moare de o moarte evident 
meritată. Căci Absurdu! nu are 


dreptul să trăiască. Si tot ce s-a. 
petrecut în acea Americă de război 
civil fusese absurd. Totul semăna cu 
cvadratura cercului. Ambii eroi, si , 
Rhett Butler şi Ashley sînt contra 
războiului. Dar ambii se angajează. 
Si ambii pentru același demodat 


Un contract de pomină (25 'august 193 
Szelnik împreună cu Louis B. Mayer îl „conving 


În 1939, două filme de 
Fleming băteau toate 
recordurile pietii:,,Vra- 
jitorul din Oz“ si „Pe 
aripile vintului", po- 
veşti care par foarte 
neasemănătoare, de vreme ce unac 
basm pur, iar cealaltă o foarte rea- 
listă tragedie. Totuşi ele au ceva 
în comun. Atit zinele cît si contem- 
poranii războiului de secesiune sînt 
personaje de basm, fiindcă sint fiinţe 
care nu mai există. Primele fiindcă 
virsta cînd credem in zmei a trecut — 
ca tot ce este timp. lar oamenii din 
epoca războiului fratricid între Nord 
şi Sud este o bucată de istorie care, 
ca tot ce e istorie, a trecut. Poate 
de acolo provine pasiunea cu care 
a fost iubită cartea Margaretei 
Mitchell. Se vede că oamenii, toți, 
sint special tulburati în fata acelei 
morţi de proporţii colosale, moartea 
unei epoci, a unei lumi întregi. 
Ginditi-và la succesul sentimental a! 
cărții lui Lampedusa: ,,Ghepardul". 
Şi acolo un om asistă, ca un strigoi, 
la o omenire pe care o vede dărimin- 
du-se și pierind. 

Am amintit de toate acestea 
fiindcă ele explică un fenomen inte- 
resant, mai exact: O eroare intere- 
santă comisă de spectatorii de azi ai 
filmului făcut de Fleming. Marele 
lor amor pentru cartea citită de nu 


16 


actori nemuritori - 


E š SNES y 3 È $ 
dar bărbații nici nu băgau de seamă, 
atît erau de vràjiti de farmecul ei"... (Scarlett O'Hara) 
LSENG ORO EAT SA 
„Deși mă port cum mă port, te iubesc Scarlett, pentru că 
semănăm: amindoi lichele, amindoi egoisti...“ (Gable si Leigh) 


„Nu era de loc frumoasă, 


Producție a studiourilor americane. 
Regia: Victor Fleming. Scenariul: 
Sidney Howard, după romanul lui 
Margret Mitchell. Imaginea: Ernest 
Haller și Rey Rennahan. Decoruri 
(interloare): Lyle Wheeler. Muzica: 
Max Steiner. Color: William Came- 
ron Menzies. Cu: Vivien Leigh, 
Clark Gable, Leslie Howard, Olivia 
de Havilland, Thomas Mitchell, Bar- 
bara O'Neil, Ann Rutherford, Evelyn 
Keyes, Hattie McDaniel, Fred Crane, 
George Reeves, Laura Hope Crews, 
Carroll Nye. 


motiv: prea multi se înrolaseră 
pentru ca, de rușine, să nu se ducă 
şi ei într-o treabă pe care o detestau. 
S-apoi, pe deasupra acestora, marea 
dublă minciună: sudistii credeau 
(mai exact: ziceau) că numai faţă de 
robiun om are ocazia să fie uman 
gi părintesc; nordiştii ziceau că vor 
să dezrobească pe negri, dar mai 
ales credeau (dar nu ziceau) că 
deveniți liberi, negrii puteau fi 
incomparabil mai bine exploataţi. 

O aită idee a romanului se găseşte, 
In film, subliniată, întărită, graţie 


(Continuare în pag. 19) 


Prima zi: 1.000 exemplare tiraj 
Prima săptămînă: 50,000 
După 3 săptămîni: 176,000 


După 6 luni: 1.000, 000 


Numărul de cuvinte: 500,000 


Greutatea unui exemplar: 


750 gr. Preţul: 3 dolari 


zmulgă citeva capitole (— „N-am 
văzut în Viața mea manuscris mai 
voluminos", va comenta) și după ce 
le citeşte, tulburat, îi trimite autca- 
rei un cec de 5.000 dolari şiun 
contract de editare. Margret Mitchell 
acceptă oferta. Eroina cărții se 
numea Pansy O'Hara. Numele nu 
sună bine. Ea se gîndeste atunci să-l 
schimbe în „Storm“, „Robin“, „An- 
gel“, înainte de a se hotàrî pentru 
Scarlett. Nici titlul nu e bun: „Şi 
miine este o zi". O frază dintr-un 
poem de Ernest Dowson îi dă solu- 
gia: „Pe aripile vîntului“. 

Cartea apare la 30 iunie 1936, 
10 ani după ce s-a apucat, din leha- 
mite, s-o scrie. —,,Sper că vor vinde 
măcar 1.000 de exemplare. Altfel 
au azvirlit banii pe fereastră”, vazi- 
ce Margret Mitchell, jenată de 
cecul pe care-l încasase. În aceeași 
seară, editura Mac Millan telefo- 
nează la tipografie: — „Mobilizaţi 
tot personalul, mărim tirajul“. Într-o 
săptămînă se vind 50.000 exemplare. 
Peste alte 3 săptămîni, 176.000. 
Şase luni mai tirziu, 1.000.000 
exemplare. Toate recordurile de 
pînă atunci sar în aer, depășite de 
cartea cea mai lungă, cea mai grea 
(în grame!) și cea mai scumpă din 
istoria editurilor americane : 500.000 
cuvinte, 1,750 kg, 3 dolari. 

Producătorul David Szelnick (31 
ani) habar n-avea de existenţa 
acestui mare succes de librărie. Se 
afla în vacanţă, la Honolulu, cînd a 
primit următoarea telegramă: „Vă 
rugăm să citiţi, în noaptea asta, 
„Pe aripile vîntului" si să cumpăraţi, 
miine, drepturile de ecranizare. 
Altfel o să regretati". Semna Kay 
Brown, una din secretarele lui 
literare. 


y 


Í kg. 


— „Margret, simt că te plicti- 
sesti. De ce nu te apuci să scrii o 
carte? Un roman despre războiul de 
secesiune, să zicem?" 

Cu acest sfat, dat de un sot 
Indatoritor, dar prea ocupat cu 
treburile lui, a început, în 1926, 
povestea care va face înconjurul 
lumii, „Pe aripile vintului'. 

Tintuità la pat de © artrită, la 
numai 26 de ani, într-o casă bătri- 
nească din Atlanta, Margret Mitchell 
(căsătorită Marsh), pentru că nu 
avea ce face, s-a apucat să-și scrie la 
maşină amintirile din copilărie. Se 

àscuse prea tirziu ca să fi apucat 
rizboiul de secesiune, dar povestirile 
bunicii sale, despre generalul Lee și 
despre victoriile sale asupra armate- 
lor, mult mai bine organizate, ale 
iui Sherman si Grant, au fost atît 
de pasionante şi atit de des repetate, 
încit dramatica luptă a sudistilor 
împotriva guvernului de la Washing- 
ton i-a rămas copilei întipărită în 
minte mai bine chiar decit dacă 
ar fi trăit-o. 

Timpul trece si cartea o prinde 
din ce în ce mài mult. După ce se 
ridică din pat, oarecum restabilită, 
Începe să caute martori, să scoto- 
cească prin arhive. Se duce chiar să 
viziteze locuriie pe unde s-au purtat 
bătăliile. Nouă ani, Margret Mitchell 
îşi va tot completa şi piguli manuscri- 
sul, care între timp a ajuns la 
1.037 pagini. 

Într-o zi, poposeste la Atlanta 
Harold Latham, reprezentant al 
editurii Mac Millan si o cunoaşte 
din intîmplare pe aceastà femeie 
puţintică la trup, dar cu o răbdare 
de Penelopă. Lucrarea ei este gata. 
Dar nici prin cap nu-i trece s-o dea 
cuiva: — „Sînt amintirile mele din 
copilărie. Cum să le dau publici- 
tali?“ Latham izbutește totuşi să-i 


pro wi va: io 


Filme nemuritoare 


Scarlett 0'Hara 


Un rol 
pentru care 
au dat probe 
toate vedetele 
Hollywoodului, 
de la Hepburn 
la Bette Davis, 


N-a reușit 


Dar problema Clark Gable nu e 
singura: mai important decit rolul 
lui Rhett Butler este cel al Scarlettei 
O'Hara, „sudista cu ochii verzi, 
părul negru si talie de viespe“, 
pentru care nu s-a găsit — nici 
măcar cusprijinul întregii Americi — 
o interpretă. Toate starurile Holly- 
wood-ului visează la acest personaj. 
Toate dau probe, rînd pe rînd, dar 
fără nici un rezultat. Katharine Hep- 
burn, Joan Benett, Susan Hayward, 
Myriam Hopkins, Claudette Colbert, 
Joan Crawford, Norma Shearer, 
Paulette Goddard și-au încercat 
norocul, Singura care era gata, gata 
să obțină rolul a fost Bette Davis, 
dar casa Warner Bross nu i-a dat 
drumul. Școlile de artă, liceele, 
universitățile sînt prospectate عل‎ 
către 110 „talent-scouts” (căutători 
de talente) timp de doi ani. In van. 
Pentru Melania este aleasà Olivia 
de Havilland, iar pentru Ashley, 
Lesiie Howard. Scarlett rămîne în 
suspensie pînă în ultima clipă. — „Va 
hotări soarta, în ultimul moment", 
declară Szelnick si se lasă, deocam- 
dată, pigubas. 

Au trecut doi ani. La 11 decembrie 
1938, panică la Los Angeles: toți 
pompieri isînt mobilizați ca să stingă 
un uriaș incendiu care înflăcărează 
cerul orașului. În realitate, se turnea- 
ză prima scenă a filmului „Pe aripile 
vîntului": incendiul Atlantei, din 
timpul războiului de secesiune. Rolul 
Scarlettei (mai bine zis, umbra ei) 
este deținut de o duzină de dubluri: 
încă nu este nevoie de nici un prim- 
plan. În mulțimea de gură-cască 
adunată la fata locului, o tînără 
femeie firavà, cu ochi mari, verzi, 
privește hipnotizatà: este o engle- 
zoaică, Vivien Leigh, aflată la 
Hollywood pentru cîteva zile, în 
vizită la logodnicul ei, Laurence 
Olivier. 

A fost invitată să asiste la acest 
prim tur de manivelă de către 
Myron 'Szelnick, fratele producă- 
torului. După ce zarva se potoleste 
şi flăcările se sting, Myron se aprapie 
de David Szelnick şi-i spune: — „Vino 
cu mine, vreau să ţi-o prezint pe 
Scarlett". 

Timp de 25 de ani, dupà aceea, 
Vivien. Leigh va primi scrisori pur- 
tind doar această adresă: „Scarlett, 
Hollywood", 


„De cîte ori dau unui soldat nordist de mincare, mă gîndesc că, 


o yankee face același lucru cu Ashley al meu...“ (Melanie Wilkes) 
DIES SE PD o UAT PRE IE DA ARES EIT SEY DEN LL ML MEN a DE Sei ZIA IRE نج و‎ RD 


— »„Stimată doamnă Mitchell, 
semanati cu Scarlett?“ 
— „Vai de mine! 
Scarlett este o aiurità, 
iar eu sint o femeie cum 


O dragoste ambițioasă... 
(Scarlett-Ashley) 


...SÎ o căsătorie lucidă 
(Ashley — Melanie) 


` nu se poate mai la locul meu!“ 


Rhett Butler 


9 americani 
- din 10 
îl cer 
pe Clark Gable, 
Margret Mitchell 
ripostează : 
„eu m-am gîndit 
i la 
Groucho Marx“! 


Producătorul Szelnick e prudent. 
Aventura nu-l tentează. Războiul de 
secesiune nu mai e la modă. (Lumea 
se străduie să-l uite.) Cartea e prea 
lungă. Cum să comprimi într-un film 
de un ceas și jumătate sau chiar de 
două si jumătate, 1.100 de pagini 
dense? După ce chibzuieste 15 zile, 
succesul nemaipomenit al cărţii îi 
învinge rezistența si semnează un 
contract de 50.000 dolari cu Margret 
Mitchell. = 

Vestea ajunge la urechile ziaristi- 
lor care alertează publicul. America 
intră în transă: eroii ei preferaţi vor 
începe o nouă viață, pe ecran. Cum 
vor arăta ei? lată subiectul nr. 1 de 
discuție (și de certuri violente) la 
toate sindrofiile. Mii de scrisori zac 
pe biroul autoarei, la Atlanta, și pe 
cel al lui Mac Millan, la editură. 
Pentru Rhett Butler, cvasiunanimi- 
tate : 9 scrisori din 10 îl cer pe Clark 
Gable, juneie prim cu mustăcioară 
ce înnebunise spectatorii (si mai ales 
spectatoarele, care-l numeau „the 
King", Regele). Multi sînt convinşi 
că însăși Margret Mitchell s-a gîndit 
la el, cind a inventat personajul. 
— „Pe vremea aceea, Gable nu era 
decit un muncitor agricol în Okla- 
homa... Mi-ar fi fost cam greu să 
mi-l iau drept model, ripostează 
romanciera. Eu, drept să spun, mă 
gindesc mai degrabă la Groucho 
Marx pentru acest rol. Mă înnebunesc 
după Fraţii Marx!" 9 

Nici Szelnick nu-l vrea. li preferă 
pe Gary Cooper sau pe Errol Flynn. 
Gable avea 38 de ani, dantură falsă 
şi urechile blegi (pentru gros planuri 
i se lipeau cu leucoplast). Printre 
puținii care împărtăşesc îndoielile 
autoarei, şi ale producătorului, se 
află Gable însuşi: i se pare că rolul 
nu i se potriveşte. Se teme. Dar 
decizia nu se află în puterile lui.Doi 
oameni au acest drept: David 
Szelnick şi: mai cu seamă socrul său, 
temutul Louis B. Mayer, 51 de ani, 
fiul unui fierar din Minsk, ajuns 
miliardar prin anii '20. Mayer este 
„marele boss" al societății M.G.M., 
care-l stăpineşte, sub contract cu 
exclusivitate, pe Clark Gable. Si 
domnul Mayer îi comunică ginerelui: 
— „Sint gata să vi-l împrumut pe 
Gable. Condiţii: 1 2.500.000 dolari 
„cash“. 2 Distribuirea în exclusivi- 
tate a filmului. 3 50%, din beneficii. 
Evident, nu vi-l pot da pe Gable 
decit peste doi ani, in decembrie 
1938, cînd expiră contractul său 
cu noi“. Szelnick, strîns cu ușa, 
acceptă, convins că va fi cel mai 
mare crah financiar din viata lui, 


18 


pe ecrane 


Ce consemnează 
enciclopedia 


„Filmul cel mai „super- 
lativ“ din „istoria cinema- 
tografului, despre care este 
cu neputinţă să vorbesti 
fără a dezlănțui un carusel 
de cifre. -Filmul cel mai 
costisitor de la „Nașterea 
unei națiuni” încoace și 
cel mai rentabil din toate 
timpurile. A costat (în 
1939) . 5.500.000 dolari, a 
stors de vlagă 12 scenariști 
(printre ei si... F. Stott 
Fitzgerald), 3 regizori (Geor- 
ge Cukor l-a început, Sam 
Wood l-a terminat, dar 
Victor Fleming a fost 
acela care a dus greul si 
l-a si semnat), a obti- 
nut 11 (10, după alte 
surse, n.r.) Oscaruri: 
pentru cel mai bun film 
al anului 1939, pentru 
cea mai bună interpre- 
tare feminină (Vivien 
Leigh), pentru cel mai bun 
rol şecundar feminin (Hat- 
tie Mc Daniel), etc. 
(Encyclopédie du cinér 


Ç> 


„Lumea: din care fac eu parte 


s-a dus...“ (Ashley Wilkes) 


După 
30 de ani 


În 1968, Festivalul de la Cannes se 
deschidea cu un film vechi de peste 
30 de ani, prelucrat, fotogramă cu 
fotogramă, pentru a fi „modernizat“ 
şi înfățișat pe ecran panoramic, cu 
sunet stereo şi culori înviorate: 
„Pe aripile vîntului“, Dintre toți cei 
care au contribuit la faima lui, doar 
unul va asista la această a doua 
premieră, ceilalți au dispărut în 
decursul anilor: autoarea, Margret 
Mitchell, a murit în 1949, producă- 
torul Selznick în 1965, Clark Gable 
în 1960, Leslie Howard în 1942, 
Vivien Leigh în 1967. Unicul supra- 
vietuitor este Olivia de Havilland. 

Din 1968, „Pe aripile vîntului" 
şi-a început a doua carieră, 


19 


Ellen O'Hara; sau devotamentul 
matern (Barbara. O'Neil) 


aplauda 
(Hattie 


10 Oscaruri, 6 reeditări, 
cel mai mare succes 
din istoria cinematografului ; 
la Casa Albă, 
Roosevelt adoarme 
după o jumătate de oră 


de proiecţie! 


ele s-au încasat miliarde de dolari 
de la milioane de spectatori. 
La 11 august 1949, la ora 8 seara, 


Margret Mitchell coboară din aparta- 


mentul ei de la Atlanta. Un taxi dă 
peste ea. Cinci zile mai tîrziu, moare. 
lesise din casă ca să meargă la 
cinema... 


demiei americane de film (OSCAR) 


originală şi a şasea oară pe 70 mm, 
Cu 6 piste sonore şi sunet stereofonic. 
Fiecare imagine a filmului a trebuit 
să fie refotografiată. La Hollywood 
nu se mai spune, ca să denumesti 
cel mai mare succes posibil, „Gone 
with the wind“, ci numai G.W.T.W. 
Patru iniţiale, şi pentru fiecare dintre 


Premiul Aca 


înmiînat de Spencer Tracy lui Vivien Leigh 


Filmul 


Din 11 decembrie 1938 începe un 
an de nebunie. David Szelnick n-o 
vrea cu nici un chip pe Vivien Leigh 


în rolul Scarlett. Convins (tot de 
socrul) s-o accepte, îi oferă un 
onorariu lamentabil (comparat cu 


al celorlalți). Nu se poate împăca cu 
ideea că Scarlett e englezoaică. Il 
nelinisteste procesul ei de divorț si 
viitoarea căsătorie cu Olivier: publi- 
cul american e foarte puritan. 
Turnările se desfăşoară într-un cli- 
mat de nervi şi încordare. Toată 
lumea e nemulțumită. Zece zile 
după începerea filmăriior, Szelnick 
îşi concediază regizorul, pe Cukor. 
Victor Fleming, ales de Gable să-l 
înlocuiască pe Cukor, suferă de o 
gravă astenie nervoasă. Este chemat 
Sam Wood. Pină la urmă, Szelnick 
hotărăşte ca dimineaţa să dirijeze 
Fleming, iar după amiaza, Wood. 
Vivien Leigh este atit de epuizată 
— 16 ore de muncă pe zi — încit 
acest lucru transpare pe imagine: 
este trimisă să se odihnească timp de 
6 săptămîni. Catastrofă financiară! 

Szelnick a cheituit 5.000.000 dolari. 


Filmul are o durată imposibilă: 
trei ore si trei sferturi. Nu mai e 
nimic de ficut, verdictul îl va da 


5 


7 


TONE 

Fra 
Pn 
PM 


Surorile mai 


mici 
ifiante) ale Scorlettei 


publicul. Mai întîi cel din Atlanta, 
apoi cel din lumea întreagă. Februa- 
rie 1940. „Pe aripile vintului“ obţine 
10 Oscaruri. Spencer Tracy îi înmi- 
nează Vivienei Leigh trofeul. Cea 
mai aplaudată apariție din film: 


negresa Hattie Mc Daniel, în rolul 
Mammy. 
Şase luni după premiera de la 


Atlanta, 25.000.000 de americani au 
văzut filmul. La Londra, „Pe aripile 
vintului” tine afisul patru ani şi 
jumătate. Este dublat în 30 de limbi. 
Churchill îi trimite o scrisoare de 
felicitări lui Szelnick. La Casa Albă, 
Roosevelt adoarme după o jumătate 
de oră de proiecţie. La Berlin, 
naziștii interzic cartea şi filmul. 
Dar Hitler cere o vizionare specială 
(si secretă) la Berchtesgaden. 
Margret Mitchell nu mai scrie 
nimic şi rămine autoarea unei singure 
cărți. Îşi consacră viaţa de aici 
Înainte administrării imenselor drep- 
turi de autor ce-i revin de pe urma 
filmului. „Pe aripile vinului“ a fost 
reeditat de cinci ori în versiunea 


» 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


să ajungă la lumină prin grosimea 
lor opaca. i 
Neîndoios un film actual, neîn- 


doios un film subtil în gindire şi 
excelent făcut, cu o mare meserie, 
este „Poliția mulțumește” și un 
film mare? — Probabil că nu, pen- 
tru că îi lipseşte calmul necesar Con- 
templatiei unor sensuri mai înalte 
si mai putin imediate, care, singure, 
sînt capabile să închege o lume, cu 
problemele ei, dar și completă prin 
viziunea congruentă, 

Formula. polițistă, aducînd ritm 
si. tensiune dezbaterii, oferindu-i 
forță epică, închide totuși orizon- 
tul doar spre stratul imediat. 

În orice caz, avem de-a face cu 
un film. excelent, care trebuie văzut. 


Alexandru IVASIUC 


Producție a studiourilor italiene. 
Regia: Stefano Vanzina. “Scenariul: 
De Caro, Steno. Imaginea: Riccardo 


Fallottini. Cu: Enrico Maria Salerno, 


Mariangela Melato, Mario Adorf, 
Franco Fabrizi, Cyril Cusack. Film 
distins cu Concha de Plata — San 
Sebastian 1972 


e regizorul „„Anonimului venetian“ 


concentrație dramatică, aşa cum apare 
azi si în rolul comisarului Bertone din 
„Poliţia mulţumeşte“. Abia în 1971 
Salerno hotărăște să-şi facă debutul 
şi în regia de film: „De la primul rol 
m-am interesat întotdeauna de regie 


și asa, spionînd, mi-am făcut încetul 


cu încetul o experiență proprie”. 
Începutul a fost într-adevăr strălucit. 
S-a numit „Anonimul venețian", acea 
poveste de dragoste de neuitat, 
petrecută în decorul cetății dogilor, 
inspirată din biografia mamei regizo- 
rului: „Filmul, spunea Salerno, s-a 
născut ca un omagiu adus mamei 
mele și nefericitei ei poveşti de dra- 
goste. Aveam filmul în cap de ani del 
zile și toți producătorii îmi spuneau 
că va fi un fiasco. Am filmat la Vene- 
tia pentru a contribui și eu la salvarea 
acestui cimitir magnific care este 
astăzi orașul din lagună. Mă bucur că 
filmul a plăcut în special tinerilor”. 


Un mister „carnivor“ 
(Zilele apei) 


ui 


Li 
| 
i 
| 
| 
£] 


include pe marii specialişti şi jurişti, 
se bucură deja de ubicuitate, Comisa- 

l, singurul care descoperă despre 
A este vorba, cade victimi gloante- 
Rr conspiratorilor! după ce a scă- 
pat de asasinii individuali. 

Cine a văzut pe zidurile Romei 
desenul fasciei si literele «ON (or- 
dine nuove), ştie că problema plu- 
teşte în aer, este acută si cu adevă- 
fat actuală. lar satisfacția spectato- 
țului înainte de a i se dezvălui meca- 
Dismul, indică seriozitatea pericolu- 
lui, pentru că noi înşine sîntem în 
gtare să aprobăm execuția sumară 
şi fărădelegea justitiarà ce se poate 
strecura în sufletele noastre profi- 
tind de frica de dezordine si de o 
normală indignare. Oricare dintre 
spectatori, dacă nu este serios aver- 
izat, poate să fie unul dintre cei 
Care acceptă violența organizată din 
teamă față de violenta anarhică. 

Formula nouă de film politico- 
social-politist, tocmai printr-un. a- 
pel la elementaritatea emoţiilor, este 
potrivită subiectului, pentru că în 
momentele de criză și tensiune sen- 
timentele noastre elementare joacă 
un rol coplesitor, iar demonstrația, 
pentru a fi eficientă, trebuie să nu 
ignore aceste zone, ci să le străbată, 


Comisarul Bertone 


Enrico Maria Saierno, fiul unui 
industriaş sicilian si al cunoscutei 
violoniste de origină slavă Milka 
Storf, şi-a început cariera artistică în 
operetă (1948). Face parte apoi 
dintr-o companie comică de provin- 
cie şi ajunge în cele din urmă pe 
scena lui Piccolo Teatro (Milano) si 
al lui Teatro Barberini (Roma), Este 
apoi director artistic al lui Piccolo 
Teatro din Genova. Mare iubitor al 
operei lui Dostoievski, Salerno a 
rămas pentru spectatorii italieni ca 
un neuitat interpret (pe scenă si pe 
micul ecran) al lui Ivan din „Fraţii 
Karamazov“ şi al lui. Vania din „Umi- 
liti şi obidiți“. Totuși debutul său în 
film a fost fără strălucire. Roluri 
mici, de plan doi, prin anii '50, pînă 
cînd, după aproape un deceniu, el se 
impune ca un actor cu o deosebită 
forţă de pegsuasiune si de o reținută 


tui subiect s-a adăugat și tehnica de 
filmare si de montaj — foarte 
abruptă, tintind tot timpul să sur- 
prindă, exagerînd chiar în mişcări 
dezordonate (aproape tot filmul este 
tras „la mînă") si în neglijare minimei 
comoditàiti a ochiului. Același stil și în 
tratarea culorii — deci o unitate de 
concepție — chiar şi în alternante 
(obositoare) între patetic şi grotesc, 
între povestirea anecdotei și dimen- 
siunea alegorică. Filmul șochează — 
nu numai prin calități, dar şi prin 
defecte neobișnuite — şi poate 
tocmai de aceea ne lipsește o măsură 
de judecată obișnuită. Spectatorul 
idea! al filmului este omul de cinema 
sau... omul farà» nici o prejudecată 
de spectator! adică însuși eroul 
filmului. Această școală «a filmului 
sud-american si cubanez este cu 
totul particulară. S-âr putea să aibă 
un viitot glorios — pe care încă nu-l 
sesizăm pe de-a-ntregul, ochiul res. 
pingînd unele imagini şi ‘ideea lăsîn- 
du-ne încă destule nedumeriri. 


Gelu IONESCU 


obişnuit şi cumsecade, 


marii lor înaintasi,. care depășește 
cadru! acestei cronici, ne poate spune 
multe. despre evoluţia -nu numai a 
societăţii italiene şi în general a 
celei occidentale, dar. și despre gus- 
tul public, sistemul de valori și evo- 


lutia artei cinematografice , înspre 
directete, acțiune şi anume acţiune 
violentă, 


Subtilitatea filmului „Poliţia mul- ' 


tumeste" constă într-un excelent 
artificiu.  Spectatorul, revoltat de 
crima si ticăloşia tînărului asasin in- 
dignat de neputinta poliției si a jus- 
titiei de a face dreptate, privește 
cu aprobare acțiunea justitiari a 
unor particulari necunoscuți care 
execută sumar asasini certi, dar apă- 
rati de subterfugii juridice. În acest 
fel, el se identifică firesc cu cetàtea- 
nul mediu, 
periclitat în fiecare clipă de criminali. 

Numai la sfîrșit acest spectator 
este făcut să înţeleagă că e vorba 
de un pericol şi mai mare, că justi- 
tiarii pregătesc, folosindu-se de îngri- 
jorarea opiniei publice, să suprime 
libertățile democratice, să instau- 
reze dictatura fascistă, care va fi 
tot atît de fără scrupule ca şi bandiții 
de ale căror crime se folosesc indi- 
rect. 

Conspirația e vastă, ea a pătruns 
pînă în organismul însuși al poliției, 


‘Politia multumeste l 


Întrucît o cronică este 
menită în primul rînd 
să emită o judecată de 
valoare, începem prin 
a spune că filmul italian 
„Poliția mulțumește” 
este un film excelent, unul din cele 
mai bune pe care le vede spectato- 
rul român pe ecrane în ultimul an. 
Este pasionant si palpitant, cu o 
acțiune: condusă precis, cu o tensiu- 
ne în creştere, cu biciuire de emoții 
care determină pe spectator să parti- 
cipe efectiv, să ia poziție față de 
întîmplàrile văzute pe pînză. 

Un al doilea plan însă îl constituie 
tematica socială ascuțită, problema- 
tica gravă privind mișcări şi tendințe 
din societatea italiană de azi. 

Formula polițistă aleasă pentru 
a dezvălui aceste tendinţe nu este 
întîmplătoare atunci cînd este vorbă 
de o societate violentă, cu conflicte 
„Poliţia mulțumește" 
este integrat noii școli italiene de 
film, școală legată de un spirit con- 
festatar de stînga, angajat politic, 
care se vrea lucid şi nu sentimental, 
şcoală din care fac parte Elio Petri, 
Damiano Damiani, Bellocchio și alţii, 
ultimul val al cinematografiei ita- 
liene de după 'marea perioadă a lui 
Fellini şi Antonioni. O analiză a deo- 
sebirilor dintre tinerii regizori si 


„ exacerbate. 


Gala filmului cubanez 


sint strămutate în „lumea nouă“. 

Şi această alegorie, ca orice altă 
alegorie a lumii de azi, este în parte 
ambiguă. Un delir mistic, exaltant, 
dar inocent ca situație în sine, devine 
prin difuziunea în lume un scop, un 
prilej de speculă a unor interese — 
politice în speţă. Revolta față de 
natură, care a născut în orinduirile 
primitive sau cvasi primitive, mituri, 
religii si profeti, se tradsformă într-o 
revoltă socială, face ca apoi prin ea 
să profite interesul politic și declan- 
şează pînă la urmă un delir al violen- 
tei ce distruge totul, nou și vechi, 
structuri şi fiinţe, redevenind astfel 
un fel de religie a dezastrului, a 
apocalipsului. Cinematograful este 
destul de încăpător ca mijloc pentru 
a putea ilustra un asemenea subiect 
şi filmul cu „Zilele apei“ este un fel 
de auto-sacramental, de mister hiper 
baroc, terifiant, sălbatic, carnivor. 

La abundența si nervozitatea aces- 


Film cu o desfășurare paroxistică 
de temperament, de violență si de 
acţiune, „Zilele apei“ se dovedeşte 
a fi pînă la urmă o alegorie stranie, 
stufoasă și cu totul originală în cine- 
ma. Pornită, pare-se, de la un fapt 
real, creația regizorului Manuel Octa- 
vio Gomez (un nume care trebuie 
reținut) ne face să urmărim un amplu 
şi impresionant proces de mistificare 
a unei colectivități subdezvoltate. 
Umanitatea acestui film — dar mai 
cu seamă obiceiurile, reacţiile şi 
determinările ei — sînt pentru noi 
europenii exotice, amintindu-ne doar 
de fapte ce s-au petrecut în trecutul 
nostru foarte îndepărtat, pre-modern. 
Dar si așa, felul cum sînt întele- 
se ideile, miturile și actele de sor- 
ginte europeană este cu totul altul — 
si încă o dată ne face să ne gîndim si 
să vedem ce turnură, ce înţeles pot 
căpăta noţiunile pe care se bazează 
civilizația europeană atunci cînd ele 


20 


لما EE‏ > هما 


inea zilei: filmul politic 


forta plastică cu totul neobișnuită a 
imaginilor, i 

400 de ani de istorie, cuprinși în 
paranteza unui prezent tulburat si 
tulburător — filmul începe cu asa- 
sinarea generalului Schneider şi 
sfîrseste cu un discurs rostit de pre- 
sedintele Allende — 400 ani reconsti» 
tuiti din casele orașelor moarte sau 
a celor rămase încă vii sau a celor 
proaspăt născute, din evenimente 
relatate de cei care le-au trăit sau 
din comentariul — foarte abundent 
şi, paradoxal, fără un cuvint de pri- 
sos, Un comentariu-argument, care 
suprapune peisajului, oamenilor, ora» 
şului, cifre, date, statistici, la fel de 
pasionante ca vorbele oamenilor. O 
istorie refăcută în egală măsură cu 
patimă și luciditate. De fapt, exact 
acest amestec de patimă şi de luci» 
ditate încarcă filmul cu substanţa 
vie a adevărului. 

„Chile 71” nu este un documentar 
„poetic“, nici un documentar „filos 
,“ع زاوج‎ Poezia și gîndul sînt subor- 
donate adevărului si lăsate să ráz- 
bată liber numai din imaginile de o 
rară frumusețe plastică, picturale 
aproape, dar de loc căutate, de loc 
făcute sau căutate doar în măsura 
în care frumuseţea lor, plasticitatea 
lor, serveşte ideii de bază a filmului: 
aceea de a pune într-o lumină clară 
destinul unei țări şi al unui popor. 

„Chile '71* nu este o odă închi- 
natà timpului prezent —asa cum 
s-ar putea înţelege din titlu — ci O 
ciudată baladă, despre ieri, azi şi 
mîine. Ciudată, pentru că ea este 
în acelaşi timp plină de durere, 
de forță si de speranţă. Mai ales de 
speranță. Sperantà pentru azi şi 
pentru miine. 


Mai ales pentru miine. 


Eva SÎRBU 


È 


4 1 
SER RAIL و‎ 


Chile'71 


Un documentar de lung. metraj 
în care nu ni se arată elefanţi sau 
zebre, Niagara sau aurul vikingilor, 
ci istoria unei ţări si care reușește 
să fie pasionant de la primul pînă 
la ultimul metru de peliculă, iată 
o performanţă de invidiat. „Chiie'71* 
reuşeşte această performanţă, cred, 
prin. două imense calități: simţul 
cinematografic cu care regizorul 
Renzo Rossellini reconstituie în 90 
de minute 400 de ani de istorie si 


lată moştenirea preluată de la guvernul Allende: 


© S=colu! XVI: Chile se află sub conchistadori. @ Secolul XVII: 
populația decimată în război ajunge de la 1.000.000 la 200.000 de 
suflete.  Sccolui XIX: Chile îşi ciştigă independența © este printre 
primele țări aurifere din lume © devine exportatoare de grîne © 
furnizează 62%, din cuprul mondial © posedă cel mai mare depozit 
de salpetru din lume © se integrează în piaţa mondiali. @ 1857: 


Criză economică mondială 


Criză economică mondială. e 1873: 


rezultatul: Chile îşi pierde echilibrul economic @ intră într-un 


ciclu de subdezoltaree © se refugiază în exploatarea salpetrului 
© capitalurile străire se amestecă © Chile pierde controlul asupra 
principalei sale bogății © salpetrul chilian imbogàteste Europa si 
America de Nord. © 1880—1913: Anglia cîștigă 16.000.000 de lire 


© 1930—1970: 


doar 2.000.000. 


sterline; tara producătoare, 


monopolurile străine .ciştigă de pe urma economiei chiliene o sumă 

echivalind patrimoniul ţării acumulat în 400 de ani.@ Odinioară 

principal exportator de grine, Chile importă azi produse alimen- 
* tare în valoare de 200.000.000 dolari. : 


Spectatorul عو‎ plinge că atitea 
personaje secundare interesante au 
fost omise. (De pildă, Ellen, mama 
eroinei.) Dar uită că filmul a dat 
mai multă importanță decit dăduse 
romanul acelei admirabile Belle, 
cocota cu sufiet mare, singurul om 
stimat de exigentul, dificilul Rhett 
Butler. De altfel, acest rol a fost 
magistral interpretat de Barbara 
O'Neil. 

Ca si în .„Ghepardul“, lumea care 
moare, magnificele funeralii ale unei 
întregi bucăți de Istorie care piere, 
toate acestea cereau tehnicolorul. 
Şi a fost o mare performanţă 
tehnică realizarea acestui film din 
1938, care aproape că atinge perfec- 
tia tehnicolorului de astăzi. 


D.|. SUCHIANU 


21 


miine). Scarleti nu-și zice, ca atitea 
sute de milioane de americani, 
nu-şi zice „Forget itl", adică uităl 
Nu. Ea nu uită. Luptă mai departe. 
Imediat. Adică... mline. Sziind bine 
că orice miine îşi are un alt miine, 
si tot asa, pini în vecii veacurilor. 
S-apoi alt aspect a! acestei irlandeze. 
Fa este și bună şi rea, si duioasă, si 
crudă. Îi suflă soră-si logodnicul, 
dar are accese de mare sentimenta- 
lism farà da divina Melanie, dușmanul 
ci de moarte. E plină de contradictii, 
cusurgioaică, așa cum sînt irlandezii, 
si tot ca ei, cu mare vocaţie pentru 
problemele insolubile. Graţie genia- 
lei actrițe Vivien Leigh, acest per- 
sonaj filmul îl pictează încă mai 
bine, încă mai tare decit romanul. 


O descoperire... de mult consacrată 


Festivalul de la Cannes o prezintă 
publicului international în „Mimi 
metalurgistul” — doar spectatorilor 
italieni, Televiziunea dar mai ales 
teatrul italian îi aduseseră de cîțiva 
ani consacrarea talentului ei de un 
dramatism si o forță a tragicului cu 
totul ieşite din obişnuit. Pentru cine 
a văzut-o în spectacolul regizorului 
Ronconi — „Orlando furioso”, desfà- 
surîndu-se pe toate registrele, de la 
comic la tragic, trecînd prin grotesc, 
eclipsînd o trupă de stfăluciţi parte- 
neri, îi este greu să © recunoscă în 
simplitatea reţinută, în discretia cu 
care interpretează rolul ziaristei, 
amica şi confidenta comisarului Ber- 
tone. Dar aceasta face dovada regis. 
trului dramatic atît de divers pe care-l 
stăpineşte actrița. 


Argumentul social 


În 1948 parlamentul italian vota ع‎ 
lege prin care se anula pedeapsa 
capitală introdusă de Mussolini în 
1922. Opinia publică italiană a deschis 
atunci o amplă polemică privind 
oportunitatea acestei legi. 

În ultimii ani polemica s-a reactua. 
lizat datorită apariţiei unor brigăzi 
«justitiare" armate, reprezentînd 
grupări politice sau de afaceri, de 
extremă dreapta, şi care înțeleg să 
aplice ad-hoc pedeapsa cu moartea 
celora pe care îi socotesc vinovaţi. > 

„Poliţia mulţumeşte” ne pune la 
dispoziţie cîteva din dosarele poliţiei, 
arătînd mijloacele pe care aceasta 
le are, sau nu le are, în combaterea 
fărădelegilor într-o țară capitalistă. 


Violenţa anarhică și violența organizată 


O imposibilă acțiune justițiară 


(Moriangela Melato si Salerno) 


Mariangela Melato era cunoscută 
pînă în primăvara acestui an — cînd 


Scenaristul Steno 


Regizorul „Poliției mulțumește" 
este Mai bine cunoscut sub pseudo- 
nimul Steno, cu care a semnat peste 
100 de scenarii şi idei în filmul 
italian din anii '40 pină azi. Practic 
numele său e legat de opera cine- 
matografică a zeci de regizori 
italieni .(Mattoli, Camerini, Soldati 
Costa, Monicelli, etc.). Dintre fil- 
mele realizate ca regizor amintim: 
„Infidelele” cu Gina Lollobrigida şi 
May Britt, „Mica poștă” cu Alberto 
Sordi şi Franca Valeri, „Un american 
la Roma“ cu Alberto Sordi, „Unora 
le place rece“ cu Ugo Tognazzi si 
nenumărate filme cu Toto. Cu acest 
ultim film, Vanzina se angajează şi 
el pe drumul filmului politic. 


x 


(Poliția. mulţumeşte) 


cu celelalte sfîrsituri de lume cărora 
era convins că le va putea supra- 


vietui. ù 


O imensă descurajare, o imensă 
oboseală cuprinde pe acest om care 


privea viaţa ca un judecător sever , şi 


ironic. În schimb Scarlett, persondjul 
cel:mai ticsitde contradicții si absur- 
dităţi, Scarlett nu se dă bătută. La 
sfirşitul povestii ea este cea mai 
înfrintă din tori membrii acestei 
lumi de înfrînși. Dar va continua să 
spună vorha-cheie,. vorba cu care 
rezolva ea toate problemele, vorba 
«ei favorită: .Y'Il think of it tomo- 
row" (O să mă gindesc la asta 


Pe aripile vintului 


(urmare din pag. 15) 


importanţei precumpănitoare a per- 
sonajului feminin Scarlett. O'Hara. 
Personajul Ashley este foarte șters, 
iar al lui Butler, în ciuda admirabilei 
interpretări a lui Clark Gable, este 
mai putin precumpănitor decit fusese 
în carte. Este cam ingrat si cam 


monoton rolul de destept care are . 


tot timpul dreptate faţă de toți, 
mai ales că nu o are. Butler se înca- 
drează si el în atmosfera de lume 
care moare, mai ales cînd descoperă 
că se inselase iubind atit de îndàràt- 
nic pe Scarlett. Marele, lungul său 
amor moare, asa, fără motive pre- 
cise, de moarte naturală, impreună 


Violenţa este inevitabilă; cred 
însă că în film ea este prezentată 
în mod dureros, ca o necesitate 
tragică. 

(Gillo Pontecorvo, regizorul 
Queimadei, despre filmul 
politic) 


Lecţia istoriei 


»Queimada" te obligă să con- 
stati cu uimire cum lecțiile 


istoriei nu pot fi niciodată învă- 


tate," 
(Gordon Gow 


în „Films , 
and Filming") 


pentru Alger“ se povestea un sfîrsit 
de drum si de epocă, aici — un înce- 
put. Cît despre aventura roman- 
tici, ea sălășluieşte în spectaculosul 
de tip superproductie al naraţiunii 
cinematografice si în accentul pus 
pe cele două personaje principale, 
excelent interpretate de Marlon 
Brando şi Evaristo Marquez. a căror 
relație e atît de complexă— prietenia 
subiectivă si duşmănia obiectivăcare 
îi apropie şi îi desparte totodată. 


Pontecorvo încearcă să scrie o 
lecție despre istorie, despre mersul 
ei. Si chiar dacă pe alocuri lecţia 
poate fi acuzată de didacticism,.în 
cele din urmă însăși istoria, cea de 
ieri ca şi cea de astăzi, îi confirmă 
spusele, 


Eva HAVAŞ 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Gillo Pontecorvo. Scenariul: 
Franco Solinas, Giorgio Arlorio. 
Imaginea: Giuseppe Ruzzolini si 
Marcello Gatti. Cu: Marlon 
Brando, Evaristo Marquez, Renato 
Salvatori, Dana Ghia, Valeria 
Ferran-Vanana, Gianpiero Alber- 
tini. 


n e I 


Partenerul lui Brando 


Pontecorvo a distribuit în rolul 
conducătorului negru al răscoalei 
pe Evaristo Marquez, un fost 
muncitor pe plantațiile de trestie 
de zahăr, un om care nu văzuse 
în viaţa lui un film, în schimb 
ştia o mulțime de lucruri despre 
trestia de zahăr. 


O necesitate tragică 


Cînd o situație istorică este 
matură, devine necesar un ele- 
ment organizatoric care să pro- 
voace explozia. 


insula Queimada se revoltă, sfătuiți 
de un agent englez — interpretat de 
Marlon Brando — și conduşi de un 
fost hamal din port; sclavii cei ima- 
ginari luptă, mor și omoarătotodată, 
la fel de imaginarii colonialisti por- 
tughezi, eliberîndu-si insula si pe ei 
înşişi. După 10 ani de tăiat trestie, 
muncitorii exploataţi acum de un 
guvern autohton se răscoală din 
nou, conduşi de același fost hamal 
din port. Acelaşi agent englez vine, 
de astă dată, pentru a înăbuşi răs- 
coala si reușește. Guvernul autohton 
cade. În locul uniformelor portugheze 
de la începutul filmului, ecranul este 
invadat de uniforme engleze. O po- 
veste spectaculoasă, o poveste întru 
totul „imaginară“. 

Cînd încă lucra la film, regizorul a 
declarat într-un interviu că va în- 
cerca să îmbine „aventura romantică 
cu filmul de idei“. Ceea ce a şi 
făcut. Ideea „Queimadei“ — ca și 
construcţia dramaturgică de altfel — 
este aceeași cu cea din „Bătălia 
pentru Alger“ :lupta pentru indepen- 
denti națională a popoarelor exploa- 
tate din colonii. Chiar si personajul 
contradictoriu al agentului englez 
poate fi asemănat cu cel al generalu- 
lui Mathieu. Doar că, dacă algerieni® 
se aflau la sfîrşitul unei lupte de un 
secol, negrii din insula Queimada se 
aflau abia la începutul ei. În „Bătălia 


O super-vedetă, în dialog cu un neprofesionist 
Marlon Brando și Evaristo Marquez 


Queimada 


erau spaniolii. Dar guvernul spaniol 
a protestat vehement, a interzis 
echipei să filmeze pe teritoriul pe- 
ninsulei Iberice si a ameninţat cu 
boicotarea filmului. Aşa că echipa s-a 
refugiat cu filmările în Columbia, 
iar un salvator „i“ aaplanat scandalul, 
dînd sonoritate portugheză. titlului. 
Firesc, și colonialiștiiau căpătat uni- 
forme portugheze: ca şi cum haina 
ar schimba ideea. 1 

Undeva în secolul XIX, o insulă 
populată de negri se ridică împotriva 
stăpînilor albi. Răscoala e tot imagi- 
nară, deși cam în același timpa avut 
loc o răscoală asemănătoare, reală, 
în Haiti. Așadar, populația de sclavi, 
cultivatori de trestie de zahăr din 


În 1966, numelelui Gillo 

Pontecorvo se impunea 

inema tuturor cu „Bătălia 
pentru Alger“, film dis- 

tins cu premiul italian 

anual „Panglica de Argint“ şi cu 
Leul San Marco la Veneția. 
Şi totuși au trecut încă trei ani 
pînă ce Pontecorvo să poată semna 
un nou film. Era evident vorba tot 
de un film politic. Filmul era intitu- 
lat Queimada", adică „cea arsă". 
Queimada este o insulă imaginară 
din Antile, în care focul se dovedise 
a fi singura cale eficientă de repre- 
salii împotriva răscoalelor popula- 
tiei. În scenariul original, insula se 
numea Quemada şi colonialiştii săi 


22 


موصو * 


pe ecrane 


La ordinea zilei: filmul politic 


inscripție a fost pusă în amintirea 
carbonarilor Targhini și Montanari, 
decapitati aici, în anul Domnului 
1825". 

Abia acum aflăm că am asistat la 
o poveste adevărată. 


Adina DARIAN 


Coproductie italo-franceză. Regia si 
scenariul: Luigi Magni. Imaginea: 
Silvano Ippoliti. Cu: Nino Manfredi, 
Enrico Maria Salerno, Robert Hos- 
sein, Renaud Verley, Claudia Cardi- 
nale, Britt Ekland, Ugo Tognazzi, 
Alberto Sordi. 


toric, refuzînd esarfa neagră si stri- 
gînd cu o ultimă suflare parola car- 
bonară „sănătate si fraternitate“. 
lar spectatorul așteaptă parcă să 
apară din mulțime un călăreț salva- 
tor, să-i elibereze pe ostatici si 
să ucidă pe judecătorii-călăi. Happy- 
end-ul pare inevitabil. 

Dar nimic. Nimeni nu mişcă. Ochii 
înlăcrămați ai Giudittei privesc ne- 
putincioşi. Si ghilotina cade. 


Abia acum, în final, filmul schim- 
bă tonalitatea. Farsa a încetat. Cor- 
tina a căzut. Istoria e necruțătoare. 
Aparatul cuprinde în rotirea sa ce- 
lebra poartă din Piazza del Popolo 
şi se apropie încet de o placă săpată 
.„această 


în coloanele de piatră: 


A da aj 5 A ea’ Tara t 
í si mincinoase;_ Tată de 


ide in Italy. 
3; Era noapte la Romo; 


il; Rocco si frații săi: Fota 
eaua! Cortul roşu; 


ame Sans Géne; parte- 


Renaud Verley: În premieră pe ecranele noastre. 


ul i ura 
1 ȘI vra- 
sa, viaţa dijiciia; 
; Un italian în America; O 


rara. 


Cu toții aca 


l-ati mai văzut in: 


1, luna si tu; A 
nea San Gennaro, 
Enrico Maria Salerno: Lunga noapte a lui 
Poliția 


lui Bube; ' Profesioniştii; Cind se arată cucu 

onest, emigrat în Australia, 

Robert Hossein: În umbra legii; Sentința; 
ner al Angelicăi; Canaliile; Jocul cart 


Ugo Tognazzi: Marșul asupra Romei: Tată 


Alberto Sordi: Patru pași în nori; Venet 
Gardianul; 

Învățătorul din Vigevano; Made in Ita! 
afacere; Frumos, onest, emigrat în A 


Nino Manfredi: V: 


familie; Oper. 


Statornicia raţiunii; 
Claudia Cardinale: Cartouche; 


Frumos, 


Britt Ekland: După vulpe. 
onoare; Monstrii. 


ciul; Marele război; 


re- 


Anul . 
‘carbonarilor 


aibà cîstig de cauzà asupra istoriei: 
ei doi urcà treptele esafodului cu 


clasice ale eroismului 


gesturile 


Condamnatii urcă pe esafod strigind: sănătate! 


nità, E ; 


Citiva străluciți si foar- 
te populari actori ita- 
lieni si francezi, în ro- 
luri aproape egale 
(pentru a nu crea false 
ierarhii, genericul îi 
prezintă în ordinea aparitiei)cutreie- 
ră străzile, pieţele și podurile Cetă- 
ţii Eterne, costumati în veșmintele 
secolului trecut, intrați în rolurile 
celor ce au jucat pe scena istoriei 
momentul revoluţiei Carbonarilor. 
Într-o Italie fărimiţată în stàtulete, 
tiptà arivalitàtilor alimentate de noul 
imperiu napoleonean si de vechiul 
imperiu habsburgic, mișcarea Carbo- 
narilor a ridicat steagul luptei pentru 
eliberare, unitate şi independenţă 
națională. 

Abordînd o temă istorică gravi, 
regizorul Luigi Magni o tratează 
pe un ton glumet, inspirat din farsa 
populară, înrudit întrucîtva cu verva 
şi gui-pro-quo-urile goldoniene. Glu- 
ma biciuitoare loveşte fără crutare nu 
numai în cotropitorul străin, dar 
şi în guvernul clerical. Ea este mi- 
nuită cu farmecul şi inspirația unui 
şugubăț arlechin, maestru în vorbe 
de duh, care găseşte în Nino Man- 
fredi interpretul așteptat. 

Astfel, în stilul războiului, sau 
aici al revoluțiilor în dantelă, pă- 
trundem în catacombele societății 
secrete a Carbonarilor, asistăm la 
proba curajului, ascultăm tinguirile 
de dragoste ale frumoasei Giuditta 
(Claudia Cardinale) sau privim un 
asasinat. Totul pare însă o glumă. 
O glumă frivolà, dar care în fiece 
clipă poate să-și schimbe masca în 
tragedie. Bufonada culminează cu 
apariția  preotului-duhovnic, un 
Sordi extrem de cabotin care. propă- 
văduieşte viaţa de apoi în schimbul 
celei pimintesti a celor doi carbo: 
nari condamnaţi la moarte (Robert 
Hossein si Renaud Verley). 

Nici măcar condamnarea nu pare 
cuțremurătoare, de vreme ce acești 
doi osindiți găsesc încă forța si buna 
dispoziție de a cinta la chitară. 
Pină în ultima clipă, farsa page să 


pe ecrane. 


Filmul educativ, dar nu moralizator 


Cu astfel de imagini, aparent obis- 
scenaristul Suliko Igenti (să 
ne reamintim că „Tatăl soldatului“ 
purta aceeași semnătură) a știut si 


? 


nuite, 


realizeze, împreună cu regizorul, 
o operă plină de poezie, de lirism 
ce invită la profunde reflecții. Fap- 


tele de viață pe care le vedem pe 
ecran, cuprind sub aparente banale 
destinul unui personaj, ci 

întregi generaţii. Ardoarei 
ii îi este contrapusă întelep- 
liniştită a maturității. Nimic 
nimic hiperbolizat, totul e 
a omului, frumos pentr: 
Un poem fără rime în 
lor prezent-trecut, ale 
clar-obscur si al monta- 
Actriţa Sofiko Ciau- 
deși timără pentru acest rol, 
unei maturitàti artistice 
tru care a fost răsplătită la Fes- 
ul unional de la Tbilisi cu pre- 
cea mai bună interpre- 
, filmul a pri- 
bun film 


epopeic, 


® 
AQ. 
o 


ce zugrăvește omu 
poran. De asemenea, filmul a fost pre- 
niat la Festivalul de la San Sebastian. 


lulian GEORGESCU 


Producţie a studiourilor sovietice, 
Regia: Sota Managadze, Nadar Ma- 
nagadze. Scenariul: Suliko genti. 
Imaginea: Givi Racivelisvili. Cu: 
Sofiko Ciaureli, Grigol Titaişvili, 
M. Servasidze, G. Cicinadze. 


E 5 


® Sofiko Ciaureli este fiica 
Mihail Ciau- 


este cea mai populară 
gruzină, şi se poate 


obișnuită: „în „Culoarea 


ea a interpretat nu 


Arena 
aeriană 


Producție a studiourilor coreene, 
R J; Kim Dok Ghiu. Scenariul: 
Kim Se Riun. Imaginea: Cijon Bon 
Ci, Em Bok En. Cijen En Hi, 
Hvan Hak lun, Cijen Du En, Cijo 
Sek Sir. 
TEA LIZA DATI IC LR 
jozitatite acrobatice ale artiş- 
n arenà nu au nevoie 
rie în favoarea artei 


deauna fan-ii săi. Este 
sa ce demonstrează frumoasa lucră- 
e «din sera de flori. Intriga pro- 
priu-zisă, ca de obicei în acest gen 
de filme, rămîne colaterală, atenţia 
spectatorului concentrîndu-se acolo, 
în mijlocul arenei circulare, sub 
fascicolul reflectoarelor, unde îndrăz- 
neala si gratia, efortul şi surisul se 
întîlnesc într-o atît de perfectă 
armonie, 


avea 


(continuare în pag. 55) 


tare“ şi „Căldura mîfinilor tale”. 


cunoscutulu!: regizo 
reli („Poveste despre o fată“). 
Sofiko 
actriță 
mindri cu o performanţă mai 
puțin 
granatei” 
mai puţin de cinci roluri diferite 
ca virstă, temperament şi psiho- 
logic. 


miinilor tal 


Familii de cineasti 


© Sota Managadze, unul dintre 
cei mai valorosi regizori sovietici 
din generaţia virstnică (,Maestrii 
baletului gruzin“, „Floarea ză- 
pezii”, ,Nana", „Baladă din Huv- 
sursk", Cine călăreşte calul”) 
semnează de citiva ani si alături 
de fiul său, Nadar Managadze, care 
a debutat ca regizor de teatru. 
Dintre filmele pe care tatăl şi 
fiul le-au realizat împreună cităm: 
„Ostrovul răstigniţilor”, „Aştep- 


Călătorie 
pentru un suris 


Producţie a studiourilor -poloneze. 
Regia: Stanislaw Jedryka. Scenariul: 
Adam Bahdaj. Imaginea: Stanislaw 
Loth. Cu: Henryk Golebiowsk, Filip 
Lobodzinski, Alina Janowska, Krys- 

tyna Borowicz. 
CIG INERTI TET 
Subţire, poveste „cu doi 
puşti ca ce-și uită acasă 
3 a la | e 


după 
banii, fac auto-stop 
unde sînt așteptați de nelinistite 


Cei doi, Poldek şi Dudus, 
că personaje de desen animat 
5 lor vesele (dintr-un 
camion frigorific într-o căruță cu 
țigani, etc.) sint făcute să amuze 
alti puşti cam de vîrsta protagonişti- 
lor. Căci vîrsta e aici o barieră, și 
cum noi ne aflăm de cealaltă parte a 
ei atenţia ni se risipeste si gîndu- 
rile-şi iau zborul. Pentru noi această 
surîzătoare călătorie duce mai de- 
grabă ‘spre tara somnului. | 


Dan COMSA 


înverzită ca să-și umple 
izvor. Voci vesele 
sa şi curtea. Tim- 
Furtuna revolu- 
!. Fiul cel mare 
rtretul lui Lenin. 
i răpește mamei 
revedea feciorul. 
13 la normal. Cel 


< 
١ 
A 


de-al doilea băiat munceşte și iu- 
beşte omenește. Războiul izbucnește. 
Pleacă voluntar să-și apere tara. Un 
nou tribut dat i, nu morţii. Asta 
ştie prea bine mama Sidonia... Ul- 
ciorul s-a umplut de mult, miini de 
c vin si-l ridice ca pe un simbol 
a ١ ١ 


aldura 


هھ ms‏ م 


Ghedris a realizat 
emă „Vara bărbaţilor“, 
cind acţiunile organelor de securitate 
din. anii '50+ împotriva 


burgheze 


bandelor 
ce tinteat 
răsturnarea puterii sovietice. Filmul 
e conceput si realizat ca © analiză 
regizorul ad 
lent. intimplările 
un ritm apropiat de 
cel اج‎ timpului real, în peisajele 
stranii ale încetosatelor păduri dir 
nord, cadru în care suspensului i se 
o notă de mister. . Adevărul 
fitonul - poliţist, inv 


naționaliste 


tind un 


se succed 


tigatta 


psihologică si excelentul terpret 
are este losif Budraitis în rolul 
ofiterujui de sccuritate deghizat îi 
student, sînt incontestabile elemente 
de atracţie, , 


I. G. 


DOI n A PON o > AEP TR a AU 
Vara 
bărbaţilor 


Producție a studiourilor sovietice. 
Regia: Marionas Ghedris, Scenariul: 
Aleksandr lurovski si S. Saltianis. 
Imaginea: Alghimantas Motkus. Cu: 
losif Budraitis, Antanas Surna, Bro- 
nius Babkaiskas 
fa o ae e e) Seni 
Studiourile sovietice lituaniene (35 
de filme de la înființare) au. reuşit 
să se impună datorită filmelor isto- 
rico-revolutionare prin care cineastii 
lituanieni au reconstituit în special 
perioada conflictelor politice şi a 
luptelor de clasă din Lituania postbe- 
lici. (Paşi în noapte“ și „Nimeni 
nu vroia să moară” au rulat si la noi.) 


24 


10 ani in 10 pagini 


MUUT MULȚI ANT... 


Gope. 


IO ani 


Mulţumim cititorilor noştri, adică ju- 
decătorilor noştri, judecătorilor severi și 
judecătorilor indulgenti. Convingerea noas- 
tră este că va mai trebui să trecem încă 
probe grele pînă vom reuși să-i multumim, 
deopotrivă şi concomitent, și pe amatorii 
de poze colorate şi pe admiratorii «Fragilor 
sălbatici». 

Mulţumim colaboratorilor noştri, scriitori 
reputați, regizori de prestigiu, oameni de 
cultură de înaltă ţinută, critici exigenti, 
care au onorat paginile noastre cu numele, 
cu competenţa, cu talentul lor. 

Mulţumim celor care ne iubesc. Dragostea 
lor ne dà cea mai grea neliniște: cum să 
facem să n-o dezamàgim? 

Mulţumim cu recunoştinţă celor care nu 
ne iubesc. Nedragostea lor ne dă aripi, 
căci aripi se numeşte încăpăţinarea de a 
forţa propriile noastre limite si a spera me- 
reu: da! se poate și mai bine. 


Ecaterina OPROIU 


10 ani de efort, 
10 ani de speranțe. 
Ce frumoşi ani grei! 


în care am trecut prin multe greşeli, dar 
niciodată prin păcatul de a nu crede, a nu 
crede cu încăpăținare că se poate si mai 
bine! 

Mulţumim cu recunoștință celor care 
ne-au îndrumat. Le mulţumim pentru încre- 
dere și mai ales pentru că au ştiut să facă 
din îndrumare o şcoală a demnităţii. 

Mulţumim celor care ne. tipăresc. Cole- 
gialitatea lor exemplară ne dă sentimentul 
că fiecare pagină ar trebui să poarte contra- 
semnătura lor. 


Nu spun că n-am trece pe lingă 
o clipă frumoasă, dacă cineva 
ne-ar sopti: cu această cronică 
ati reuşit! Aţi reuşit să vă faceţi 
crezuti. Ati reușit sà miscati © 
inimă, un grăunte de nisip, o idee întepenità. 
Cuvintul «bravo» e minunat, dar ne pro- 
punem să trecem sărbătoarea fără toasturi. 
Implinim 10 ani și 10 ani înseamnă pentru 
O revistă sau că a depăşit sau că mai are încă 
mult pînă să atingă virsta paginilor festive. 

Sintem destul de copti ca să știm ce tre- 
buie să vrem. Sintem, sper, destul de lucizi 
ca să înțelegem că pină la urmă cea mai fru- 
moasă solemnitate rămîne tot nemulțumirea 
de sine. 

Aceste 10 pagini conţin o trecere în re- 
vistă, incompletă, desigur, a 10 ani de film. 
De film în general si în primul rînd de film 
românesc. Aceste 10 pagini sint pentru noi 
un rezumat cînd grav, cînd autoironic a 
10 ani de efort, de bucurii, de candori, de 
proiecte nesăbuite, de intransigente, de 
gafe, de intentii curate, de esecuri. Zece ani 


10 ani in 10 pagini 


«Voiesti să cunoşti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei să-ți placă? 


I.L. Caragiale 


Priveste-le de departe» 


tionat. Să nu discutăm ca și cum pînă miine la ora 
2 si 45 de minute trebuie să inovăm ceva în cinema- 
tograful mondial pentru că trece viața pe lingă 
noi si toate inovațiile odată cu ea»... 


lulian Mihu: «Se spune pe bună dreptate: «Am 
o idee de film sau: «N-am o idee de film!» In aceasta 
constă tot secretul, să-l găsim pe cel care spune 
cea de-a doua frază. El știe ce-i aia cinematograf!» 


Mircea Mureșan: «Cred că pentru un film 
definit mai mult prin acţiune, mi-ar place dialogul 
lui Hemingway; pentru un film de idei, mi-ar 
conveni stilul lui Malraux... Specifice sau nu, astep- 
tăm scenarii bune de la tovarășul Eugen Barbu 
participant la discuţie». 


Unele afirmaţii sînt discutabile, dar scenariul 
rămîne, număr de număr, prima problemă la ordinea 
zilei: 


lon Băieșu: «Personal, mă gîndesc la un ciclu 
cinematografic despre marea epopee a colectivi- 
zării agriculturii. As începe cu un film (si ce film 
ar putea ieși!) despre Lazăr de la Rusca, eventual 
un poem cinematografic pe versurile lui Desliu 
Un scenariu teribil de film poate povesti într-o 
singură seară Maria Zidaru, cunoscuta președinta 
din Păulești»... 


Eugen Mandric: «...trebuie să recunoaștem că 
n-avem timp să ne punem probleme de tipul «sin- 
teză sau specific». Nu și le-a pus «Valurile Dunării», 
nu si le-a pus «Setea», si ne-au plăcut, ne-au emo- 


903 


Apare revista 
„Cinema“ 


Prima noastră 
obsesie: 
scenariul 


de film!), Gh. Tomozei (interviuri, 
reportaje, crochiuri de patru rînduri!), 
Silvian losifescu (cronici si intervenţii), 
lon Mihăileanu (cronică), lulian Mihu, 
Gelu lonescu (articol despre Renato 
Salvatori), S. Damian (dialogind cu 
E. Simon despre critica de film).e La 
rubrica «Dialoguri cu cititorii», se afir- 
mă că Greta Garbo a căzut pradă unui 
autocult anticreator! e Mircea Drăgan 
zice: «Incă nu am văzut un cineast care 


col în 200 de minute», «Leopardul», să se bucure că filmul său n-a avut 


Telexul anului I 


e La Cannes e încoronat «Leopardul» (numit în unele cronici si 


«Ghepardul») e Festivalul de la Moscova premiază «8,1/2» al lui 
Fellini e Premiera primului film românesc pe ecran lat, istoricul 
«Tudor».elanuarie 1963: apare primul număr al revistei «Cinema». 


Redactor-şef: Victor lliu. 


iulie».@ «Candoare» profesională: re- 


succes de public». e E anul debuturilor 
lui lon Caramitru, Gh. Dinică, Şerban 
Cantacuzino, Sebastian Papaiani, al Mag- 
dei Popovici și al Leopoldinei Bălănuță. 
e Irina Petrescu ar vrea să fie Otilia 
dacă se ecranizează romanul, Florin 
Piersic o asigură: «Într-adevăr semeni 
cu Otilia, tu poți fi Otilia...» 


«Un erou al timpului nostru: A. Ba- 
talov», «Un criteriu de apreciere: far- 
mecul actorului» e Întrebare: «Cum 
va fi «Pasi pe lună»? Gopo: Formidabil! 
e Scriu: Ov.S. Crohmălniceanu despre 
Tarkovski («poezia lui e ca la Rimbaud, 
iluminare...»), Ford, Fellini, Bunuel, 
Tati, Alov si Naumov, Vigo, Wyler, 
Kawalerowicz; Eugen Simion (cronică 


vista povesteşte în imagini un film 
românesc. Neapărind încă hîrtia galbe- 


nă,pozele sînt de o excelentă calitate. 


e Mese rotunde despre: «Comedia 
românească și stadiul ei de dezvoltare», 
despre «autenticitate în filmul docu 
mentar». e Titluri: «Doris Day o în 
locuiește pe Marilyn Monroe», «O 
tragedie supremă: «Electra», «Un se 


«Ghepardub 
Un secol în 200 de minute 


Voci naive 


«La «Nu vreau sà mà însor», 
se punea problema ironizării 
unui responsabil cultural ca- 
re-şi ducea activitatea super- 
ficial. S-au ridicat voci naive 
în studio care se temeau ca 


Unde e filmul ...? 


«Care sint filmele care n-ar trebui să lip- 
sească din producția apropiată? Foarte mul- 
te! S-a făcut un film despre Tudor Vladimi- 
rescu. Foarte bine! Lipsește un film despre 
evul mediu românesc (ah, ce epocă, ce cine- 
matografică e povestea vieții lui Mihai Vitea- 
zul!). Cinematografia noastră nu a adus pe 
ecran pină acum chipul lui Bălcescu și asta 
e ceva mai mult decit o neglijență! Unde e 
filmul despre Eminescu? Unde-i filmul «Crai 
de Curtea Veche»? (Eugen Barbu—des 
chizind o discuţie despre scenarii). 


Filme românești realizate în 1963 


Scurt metraje 


artistice Documentare 


Actualități 


Lung-metraje pe ecrane: 


nu cumva să se simtă jigniti 
responsabilii culturali». (Ma- 
nole Marcus—iîntr-o discuţie 
despre comedie). 


1. «Partea ta de vină» 2 «Sub cupola albastră» 3 «Cinci oameni la drum» 
4 «Lupeni '29» 5. «Vacanţă la mare 6 «A fost prietenul meu» 7. «Cerul 
n-are gratii» 8. «Lumină de iulie» 9. «Codin» 10. «La virsta dragostei» 


11. Tudor. 


e Un redactor al revistei observă că 
B.B. face de 10 ani cinema dar «nu 
există nici o analiză a posibilităţilor ei» 
e Regizorul de documentare Mirel 
lliesiu vrea să facă un film în 5 scheciuri 
axate pe ziua de salariu, luîndu-i ca 
scenariști pe Fănuș Neagu, Velea și 
Mandric. e Antonioni consideră că 
«fluierăturile cu care a fost primită 
«Aventura» i-au fost foarte utile».e In 
cronica revistei, la același film, se afir- 
mă că «Antonioni e vinovat doar în 
mică măsură de faptul că în jurul filme- 
lor lui s-a creat o modă».e Un regizor 
susține despre filmul unui coleg, «Lu- 
mină de iulie»: «Poate că niciodată 
nu m-aș fi încumetat să astern pe hirtie 
cuvinte despre Bărăgan, dacă din pîn- 
tecul lui bogat în grîne, cirezi de vite 
şi turme de oi n-ar fi ieșit de curînd 
si un fat de celuloid»: «Lumină de 


«Tudor: 


Într-un singur an: 5 199 897 de spectatori 


..Teri ca si azi 


Chestiunea dialogului s-a 
mai pus și altă dată, la discuta 
rea altor filme românești. Repli 
cile sint spuse cind cu o مس‎ 
nitate rituală, cind într-un mod 
prea crispat și mecanic. Am 
urmărit atent replicile care vizau 
o anumită intimitate. Cu tot 
excesul de suavitate și frumu- 
sete stilistică, ele mi-au apărut 
aride, ca răspunsurile unui can- 
didat la întrebări despre o știință 
neînteleasà». (Eugen Simion 
— într-o cronică la un film 
românesc). 


10 ani in 10 pagini 


«... Ceea ce pare scandal este avint, ceea ce pare agitație este de fapt viața» 
George Călinescu 


964 


«Cinema» 


ne-am propus să transformăm platoul în muzeu 
etnografic»... 


Din prefăcută modestie trecem pente numele 
criticilor. Deci: 


Radu Gabrea (student, anul Il, regie): «...Eu 
cred că o problemă pusă e mai prețioasă decit re- 
zolvarea «cu bine» a filmului»... 


si Mihai lacob: «...La noi se discută mult și aca- 
5 demic despre căutări fără ca înainte să se fi atins 


regizorii nivelul corectitudinii»... 
într-o caldă 
înfruntare 


Lucian Bratu: «...Nu ştim deocamdată să ne 
condensăm și să povestim laconic»... 


Gopo: «A face filme, a fi regizor de filme este o 
meserie nouă — nu are încă 100 de ani; se practică 
la noi cam după ureche, nu avem un stil propriu 
și totuși unele dintre filmele noastre seamănă între 
ele, ca și cum ar fi făcute de același scenarist, de 
același regizor, același muzician și parcă aceiași 
actori rași și tunși la același frizer»... 


Mircea Drăgan (filmînd «Neamul Soimàresti- 
lor»): «...Nu ne propunem să turnăm scene cu 
montări formidabile, cu poante unice, nu vom tri- 
mite în focul reflectoarelor armate uriașe... Nu 


Eroii anului II 


o Anul «Umbrelelor din Cherbourg». o Anul «Străinului». o Anul 
primului Pelican alb la Mamaia. 


Lumină de August : 
«Străinub 


Impresia... 


«Să fim drepți, există im- 
presia, justificată de practica 
de pină acum, că regizorii stu- 
dioului «București» se impart 
în două categorii: o «elită» ar- 


tistică care realizează super- 
producții pe teme cit se poate 
mai istorice, și un număr de 
regizori care «promit» si pe 
care, pină să creeze ceva des- 
pre viata scitilor, îi punem să 
facă încercări cu teme contem- 
porane». 


(Citat dintr-un editorial) 


Atitudinea... 


«...Sint cu totul nesatisfăcă 
toare preocupările grupelor de 
creaţie ale studioului în tratarea 
subiectelor inspirate din viața 
de azi a țării... Studioului îi lip- 
sește o atitudine activă. Vine 
cineva cu un scenariu de actu- 


alitate, bine. Nu vine, hai să 
facem «Calea Victoriei» sau, 
şi mai rău, să ne mulțumim cu 
fitecel subiectel care se pe- 
trece în 1963». (Citate dintr-un 


articol «de fond», decem- 


brie 1964 ) 


plină vară» si că i-au displăcut «Pasi 
spre lună» și «A fost prietenul meu», 
film sub orice critică. O Stefan Cio- 
botărașu mărturisește că actorii lui 
preferați sînt Charlie Chaplin si Charles 
Laughton, iar la întrebarea dacă mai 
scrie sonete răspunde: «Mai scriu»... 
© Ancheta lui «Corriere della sera» 
stabilește că cele mai bune artiste ale 
tuturor timpurilor sînt (cu majori- 
tate zdrobitoare): Greta Garbo, Mar- 
lene Dietrich si Bette Davis. © Citi- 
toarea Caterina Tatiana din Craiova 
scrie revistei: «Pe Sara Montiel o am 
în zece fotografii si o voi cumpàra me- 
reu, ea este singura artistà care m-a 
cucerit cu dulceata, cu feminitatea si 
frumusetea ei; Sara este steaua co- 
lectiei mele si în fiecare searà, înainte 
de a mă culca, o privesc si o admir — 
si cînd am timp mai mult, însir pe pat 
toate actrițele (bineînțeles, portre- 
tele lor) și le compar cu Sara»... © 
La sfîrșitul anului, se sărbătoresc 15 
ani de cinematografie socialistă — ar- 
ticolul omagial se încheie astfel: «Co- 
pilăria, cu toate naivitàtile ei, a rămas 
înapoi... Am voi să împerechem două 
lucruri, care nu stau totdeauna lesne 
laolaltă: tinereţea curajului şi maturi- 
tatea chibzuintei». 


© Se scrie negru pe alb: «Documen- 
tarul nostru apare azi în ochii unor 
competente de prestigiu internatio- 
nal ca «o școală românească în toată 
puterea cuvîntului»... @ Marele is- 
toriograf polonez jerzy Toeplitz pu- 
blică număr de număr o «lstorie vie 
a filmului». ® Gellu Naum ţine cronica 
filmului de animaţie O Mircea Săucan — 
«Cronica sunetului». O Savel Stiopul — 
«Cronica imaginii» O Mircea Mureșan 
scrie că «Un suris în plină vară» al lui 
Saizescu e un pas înapoi față de «Doi 
vecini». © Eugen Barbu intervine şi-l 
acuză pe Mureșan de invidie profe- 
sională. O Marcel Breslasu sajută «Me- 
moria trandafirului», filmuletul de de- 
but al lui Sergiu Nicolaescu. © 
Sergiu Nicolaescu spune cà «Pasi 
spre lunà» al lui Gopo are idei colo- 
sale. @ Dinu Săraru nu recunoaște în 
«Dragoste lungă de-o seară» talentul 
lui Horea Popescu, autorul unor mari 
spectacole teatrale. © Festivalul anual 
de la Cannes consacră «Umbrelele 
din Cherbourg», filmul în care oamenii 
în loc să vorbească normal — cîntă 
normal. ® Festivalul national de la 
Mamaia atribuie Marele premiu lui 
«Tudor». ® Președintele juriului, scri- 
itorul Eugen Barbu, mărturisește că 
i-au plăcut «Tudor» şi «Un suris în 


Filme româneşti realizate în 1964 


Actualități Animație 


Documentare 


Scurt metraje 


Lung metraje artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Pisica de mare» 2. '«Pași spre lună» 3 «Un suris în plină vară» 4 «Dra- 
goste lungă de-o seară» 5 «Anotimpuri» 6 «Dragoste la zero grade» 
7. «Străinul» 8. «Comoara din vadul vechi» 9. «La patru pași de infinit». 


Comedia suride filmului românesc 
«Un 51/75... 


Cazi 

«Polemică» foarte aprigă 
intre autorii filmului «Lumină 
de iulie» și regizor, urmind să 
se elucideze dacă «acest film 
putea sau nu să ia un mare 
premiu internațional la orice 
festival din lume»... Fănuș Nea- 
gu (scenaristul) susține că re- 
gizorul Gh. Nagy a eludat dra- 
ma care forma corpul acelui 
scenariu: despàrtirea tàranu 
lui de cal: «Ne-am làsat con- 
vinsi ca prin scenariul nostru 
sà treacà rind pe rind problema 
culturii porumbului, a defrisà- 
rilor, ‘a zarzavaturilor... Cola- 
boratorii nostri din studio au 
cerut sà dàm filmului o tur 
nură amoroasă... Regizorul; 
«...fără a nega caracterul inte-' 
resant al temei enunțate de 
Fănuş Neagu, trebuie să fim 
de acord că despărțirea oame- 
nilor de cai nu e problema cea 
mai interesantă a satului nostru 
de azi...» Redactorul tilmului 
susține că el a preluat scena- 
riul de la un alt redactor, într-o 
fază avansată. 


10 ani in 10 pagini 


«Ar fi nespus de regretabil dacă adevărul ar fi totdeauna „la mijloc”, aceasta 


Lucian Blaga 


l-ar preface în apanaj al mediocritànv 


spre mijlocul filmului, o barieră de gheață între 
spectator și ecran... În lupta pentru sfărîmarea 
acestui zid de gheață, forțele adverse (sabloanele, 
clişeele) sînt încă puternice, dar...» 

Mihai lacob: «Mie mi se pare că nu în urma 
unor decizii spectaculoase vom ridica nivelul cali- 
tativ si vom da o rezonanță contemporană filmelor 
noastre, ci numai eliberindu-ne de o anumită ste- 
reotipie, exprimînd propria noastră opinie față de 
problemele existenţei, ale vieţii, ale morţii, față de 
solitudine, față de toate problemele pe care individul 
le înfruntă în epoca contemporană, exprimînd pro- 
priile noastre puncte de vedere, nu în mod simplist, 
ci cu o maximă sinceritate». 


Nicolae Tic: «Nu se poate spune că regizorii 
nostri buni nu vor să facă filme de actualitate. Ei 
ar vrea să realizeze astfel de filme — cu condiţia 
să li se dea scenarii bune. Să li se dea... Foarte puțini 
caută. Cred că, dacă ar căuta mai insistent, ar găsi. 
Insă legătura regizorilor cu scriitorii prin redacția 
de scenarii este uneori foarte greoaie, iar legăturile 
directe regizor-scriitor sînt destul de slabe». 

Manole Marcus: «Aș semnala însă lupta cu ceea 
ce eu numesc «falsul mic», falsul care se acumulează; 
falsul unei intrări pe ușă, falsul unei așezări pe scaun, 
falsul unei replici, falsul unei firme prost vopsite, 


fals nesezisat de spectator la început, dar care, 
printr-un proces de acumulare, creează de obicei, 


Zilele 51 nopţile anului III 


e Triumful «Pădurii spînzuratilor». Cu trei luni înaintea festiva- 
lului de la Cannes, unde urma să fie distins cu premiul pentru regie, 
scriam: «Pădurea spînzuratilor» este o peliculă de circulație euro- 


peană». 


morie, cu timbrul lor afectiv inimitabil, 
incursiunea eroului «pe tărimul ce- 
lălalt», o cavalcadă prin «pădurea de 
aur»... e «Opinii» fertile semnate de 
lordan Chimet, George Littera, lon 
Frunzetti (foarte activ). © Întrebare: 
«Gopo revine la filmul de animație ?». 
e O rubrică susținută frenetic: «La 
ordinea zilei, documentarul». © La al 
doilea festival al filmului românesc de 
la Mamaia, revista premiază documen- 
tarul «Marile emoții mici» de Doru 
Segal pentru autenticitate și simţul 
umorului». © Un colaborator povestes- 
te cum, într-o sală de provincie, spec- 
tatorii plîngeau la «Fata branconieru- 
lui» — o parodie. e Masă rotundă: 
«Scenariul de actualitate, actualitate, 
actualitate». Apeluri stăruitoare pen- 
tru apropierea scriitorilor de film. 
e Se anunță pe platouri filmul «Dacii». 
Se anunţă proiectul unei vaste epopei 
naţionale, începută cu «Răscoala». e 
Încep filmările la «Haiducii», care vor 
dura pînă în 1970. e Două coproductii 
româno-franceze: reapare Colpi cu 
«Steaua fără nume». «René Clair fil- 
mează «Serbările galante» © Revista dia- 
loghează cu cititorii. Cîtiva întreabă 
cînd vor vedea «Noaptea», «Eclipsa», 
«Cleo de la 5 la 7», filmele lui Resnais, 
Malle si Losey. Revista îi trimite la 
D.D.F. si explicà succesul Saritei Mon- 
tiel prin lipsa din repertoriu a acestor 
filme. © Jerzy Toeplitz publică lunar 
serialul «Cele mai bune 12 filme 
documentare din lume». e E desco- 
perită «Brigitte Bardot a Angliei», 
pe numele ei Julie Christie. e În Italia — 
«Divorţ total între film si TV». e In- 
terviuri în exclusivitate pentru «Cine- 
ma» cu Jean-Louis Barrault și Elia 
Kazan. e Trimisul nostru la Veneţia 
transmite: «Intre extrema exigentà si 
extrema îngăduință — un festival echi- 
voc...» e E anunţat noul film al lui 
Kramer: «Vaporul nebunilor» (!). e 
Se aniversează 70 de ani de cinema. 


e Din septembrie 1964 pînă în mai 
1965, premierele a 12 filme românești 
Opt sînt însă ecranizări — ne anunţă 
un articol din revistă. e Santier cine- 
matografic: muncitorul Gaiţă de la 
Buftea e «zi și noapte pe platou şi n-a 
fost la București de trei luni» (o mai 
fi existînd?) e Un interviu la «Sahia»: 
«— Nicolaescu e regizor? — Nu, e in- 
giner și încă un inginer formidabil. 
Lucra cu noi la filmări combinate» 
o lon Besoiu: «Am un vis: un scenariu 
un film în care să joc alături de Colea 
Răutu și Amza Pellea» («Mihai Vitea- 
zul»?) e Un articol lucid vede în 
«Superlative si ambiguitate», princi- 
palele racile ale criticii de film. e Un 
redactor se plinge: «Am ajuns modesti: 
ne mulțumim dacă un film aduce măcar 
un personaj demn pe ecran». e Tonul 
criticii: amabil, «cu mănuși», cel mult 
dezamăgit, plin de regrete că (aceasta 
este formula salvatoare ): «realizarea 
nu este întotdeauna la înălţimea inten- 
ţiilor» («Casa neterminată», «Sărutul», 
«Merii sălbatici»). e Schileru despre 
«Harap Alb»: «...oricît ar părea de 
ciudat, nu ne amintim de peripetiile 
care s-au aglutinat, ci păstrăm în me- 


imagine 


Ziua cea mai bună a 


lui Piersic : «Harap Alb 


Filme româneşti realizate în 1965 


Documentare Actualități 


Scurt metraje 
artistice 


1965 


Leit-motivul 
revistei: 
actualitatea, 
actualitatea, 


actualitatea... 


«Pădure 


Celebra celebra 


Steaua care a răsărit 


(Julie Christie) 


Lung metraje 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Titanic vals» 2 «Sărutul» 3 «Mofturi 1900» 4. «Pădurea spînzuratilor» 
5. «Neamul Şoimăreştilor» 6 «Doi băieți ca piinea caldă» 
igitur» 8 «Merii sălbatici» 9. «Runda 6» 10. «Cartierul veseliei» 11. «De-aș 
fi Harap Alb» 12 «Dincolo de barieră» 13 «Camera albă» 14 «Amintiri 
din copilărie». 


7. «Gaudeamus 


fon 6 دبعم‎ Coto 


Ion Popescu Gopo: «De- 
abia al cincilea film al meu 
va fi filmul cel mare» 


10 ani in 10 pagini 


«Speră, nu înceta de a spera că străduința ta cinstită va ajunge răsplătită cindva» 


I.L. Caragiale 


Nicolae Tic: «Poate ne-ar trebui şi nouă un 
moment, să zicem, al filmului «literar», să auzim 
la un moment dat proteste împotriva «invaziei» 
scriitorilor în cinematografie. Apoi, depășind această 
fază, sau chiar înainte de asta, să putem semnala un 
interes cvasi-general pentru filmarea directă sau 
pentru alte formule, dar — în fine — să fie consu- 
mate efectiv si însușite realmente anumite expe- 
riente». 


Mihu lulian: «Este foarte important ca fiecare 
film al studioului nostru să conțină ceva ieșit din 
comun, capabil să stirnească un interes general». 


loan Grigorescu: «Ce înseamnă școală cinema- 
tografică națională? O prezență concretă și continuă 
în arta contemporană, inimitabilă și fără imitări, 
profund națională în formă si nu mai putin naţională 
în conţinut — internationalitatea ei decurgînd toc- 
mai din profunzimea cu care ea abordează teme și 
problematici contemporane universal valabile». 


Mihai lacob: «Singura șansă pe care o au fil- 
mele de a fi eficiente — filmele care nu-și propun să 
rămînă simple amuzamente comerciale — este să 
abordeze problemele de fond ale vieții oamenilor 
de azi, într-o formă nouă, originală, atractivă». 


1966 


Scriem, 
argumentàm, 


pledàm pentru 
o scoalà nationalà 


de film 


Gagul anului 


«De ce nu utilizati re- 
clama luminoasă? — am 
întrebat pe colegii nostri care 
ràspund de aceastà proble- 
mà. 

lată răspunsul lor: 

— Forurile de resort ale 
Comitetului de Stat pentru 
Construcții, Arhitectură și Sis- 
tematizare au refuzat toate 
propunerile noastre, deşi schi- 
tele pentru reclamele lumi- 
noase pe care le-am propus, 
erau si sobre, si atractive. 
C.S.C.A.S. a acceptat recla- 
ma luminoasă pentru încăl- 
tàminte, pentru detergenti, 
în locurile cele mai vizibile 
ale Capitalei, dar apreciază 
că reclama cinematografică 
nu-şi poate afla un loc al ei 
vizibil şi central. În urma re- 
fuzului C.S.C.A.S. am fost 
nevoiţi să cheltuim fondurile _ 


respective pentru cumpăra- |, 


rea de scaune». 


«Daci : 


Primii români în armuri 


Premiile anului IV 


e «Răscoala» este premiat la Cannes e «Duminică la ora 6» obține 
premii la Mamaia, Cannes, Pesaro și Mar del Plata e Anul entuzias- 
mului pentru Zorba. 


frumos!» — din «Lumea nouă»/27 
mai 1896) ® Tot B.T. Rîpeanu desco- 
peră în Rebreanu «primul nostru sce- 
narist», iar în Camil Petrescu, Mihail 
Sebastian si Emil Gîrleanu — entu- 
ziasti cinefili. © Interviuri în exclusivi- 
tate pentru «Cinema» cu Resnais, 
Romm, Godard, Bondarciuk, Iliu, Ka- 
walerowicz, Talankin, Mimica. ® Val de 
entuziasm pentru «Zorba Grecul», «Di- 
ligenta», «Femeia nisipurilor», «Tom 
Jones», «Gustul mierii», «Falstaff». © 
Apare suplimentul «Cinema»: 8 pa- 
gini pe hîrtie (ca sà zicem asa) ...po- 
roasă © E lăudat progresul difuzării 
filmelor: În 1961 — erau prezentate 
pe ecrane doar 10 filme premiate la 
festivalurile internaţionale; acum, în 
1964: 30. ® «Filmele viitorului vor 
fi cumpărate ca discurile și vizionate 
după dorință», transmite din New 
York, corespondentul nostru, Gideon 
Bachman. O Jerzy Toeplitz aduce un 
nou ciclu de 12 corespondențe despre 
veteranii cinematografului («istoria» 
începe cu Elvira Popescu). © Femeia 
nisipurilor» si «Duminică la ora 6» 
— pe primele locuri în clasamentul 
criticilor. ® Moare Buster Keaton. 


© Cele două coproductii franco- 
române stîrnesc dezamăgiri politicoase. 
© Apar în citeva generice dialoghistii, 
dar pe ecran tot nu se observă. © 
«Vîrsta zăpezilor» e distins la Mamaia 
pentru scenariu și interpretare. Ne- 
mulțumiri că n-a fost premiată si re- 
gia. © Premiul de onoare: lon Po- 
pescu Gopo, «pentru contribuția sa 
la dezvoltarea artei cinematografice». 
Marele Premiu: «Procesul alb». © 
Revista «Cinema» premiază «Cazul D.» 
de Al. Boiangiu. © Hortensia Georges- 
cu croieste pentru «Dacii» 1 500 de 
costume. O Lucian Bratu anunță un 
film făcut pe viu, fără decoruri, cos- 
tume si figuratie: «Un balonseide spre 
singurătate». ® Documentarul — cî- 
teva reusite: «Trestia» «Gara», «Na- 
vigatori care dispar». O Efervescenta 
filmului de animaţie, în întîmpinarea 
festivalului de la Mamaia O Mare re- 
cital la Cinematecă din «cel mai mare 
scenarist al tuturor timpurilor» (Sha- 
kespeare). Stagiune excelentă. © B.T. 
Ripeanu anunță 70 de ani de la primele 
reprezentații cinematografice în Ro- 
mânia, cu citate din arhivele timpului 
(«Cine a iscodit, halal să-i fie! Cà tare-i 


Filme românești realizate în 1966 


Actualităţi Animaţie 


Documentare 


Scurt metraje 
artistice 


e ل‎ 


Lung metraje 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Duminică la ora 6» 2 «Şah la rege» 3 «Calea Victoriei» 4 «Procesul 
alb» 5. «La porţile pămîntului» 6 «Răscoala haiducilor» 7. «Serbările 
galante» 8 «Steaua fără nume» 9. «Vremea zăpezilor» 10. «Fantomele se 
grăbesc» 11. «Tunelul» 12. «Faust XX» 13 «Golgota». 


Spunea în'66... 


Victor Iliu: «Unii cred că 
filmul fiind o artă eminamen- 
te modernă este, dacă nu cu 
totul refractar, atunci cel 
putin în afara unor corespon- 
dente directe cu tradiţiile 
culturii nationale si cu fol- 
clorul. Există chiar teoria «te- 
renului gol» care ar fi pro- 
pice «specificului cinemato- 
grafic», în timp ce prea bo- 
gatele tradiții l-ar sufoca. 
Eroare! Noi avem suficiente 
jaloane de referință pentru 
definirea unui univers și al 
unui limbaj propriu artei 
noastre»... 


Cannes: 
Opera prima: «Răscoala» 


Mamaia: Premiul special: 
«Duminică la ora 6 


) pagini 


«Critica să fie si amară, numai să fie dreaptă 


Titu Maiorescu 


oameni culti, cu informaţia cinematografică la zi, 
de multe ori peste nivelul pe care l-am întîlnit la 
criticii de specialitate din ţară sau din străinătate». 


Mircea Mureșan: «O școală națională porneşte 
de la cinecluburi. Cred că ar fi trebuit de multă 


vreme încă să se înfiinţeze o asociaţie a cineclubu- 
rilor, care să rezolve singură și în mod organizat 
problemele pe care le implică mișcarea de cine- 


amatori». 


în ţară, influențează 


Radu Penciulescu: «Văd în cinematograful de 
artă nu numai un concurent al superproductiei sau 


al popularului film muzical, ci un avanpost al fron- 
culturii». 


tului 


Mihnea Gheorghiu: «O dată cu pătrunderea 
cinematografiei nationale pe piața mondială a filmu- 
lui, ceea ce ne preocupă e un succes de natură funda- 
mentală, care nu se răsplătește intotdeauna cu 


lon Popescu-Gopo: «Festivalurile sint poate 
frîul moral al filmelor comerciale... Victoria unor 
filme în festivaluri influenţează stilul, caracterul fil- 
mului, precizează personalitatea artistică a creato- 
care o dată întorși 


Liviu Ciulei: «Ceea ce m-a impresionat cel mai 
mult este că am întîlnit la Timisoara un cerc de 


) ani in 


1967 


Truda noastrà: 


medalii si diplome». 


rilor, 
munca colegilor». 


să facem 
din film 


un act 
de cultură 


«Elvira Madigan» si «Trenuri suprave- 
gheate». 


© Mor unul dupà altul, Spencer 
Tracy, Jane Mansfield, Frangoise Dor- 
Iéac, Cybulski, Vivien Leigh, Georges 
Sadoul. © Syivie — la 84 ani — e con- 
siderată cea mai mare actriță în viață 
a lumii. © Se află în montaj «Viața 
prea-cuviosului Andrei» de Tarkovski. 
© Sophia Loren: «Nu succesele m-au 
împins înainte, ci umilintele si teama». 
© john Wayne — pentru a 14-a oară 
bunic. Monica Vitti se consideră o fe- 
meie urîtà. Claudia Cardinale se căsă- 
toreste. Liz Taylor primeşte al doilea 
«Oscar». © În Ungaria, estetica filmu- 
lui introdusă în şcoli. ® Un român 
merge la film de 11 ori pe an (un francez, 
de 6). 


A €‏ و 
In '67 ca în'73...‏ 
Pe atunci ne ocupam de‏ 
scenografie, chiar dacă la ma-‏ 
sa lor rotundă, creatorii de‏ 
decoruri descopereau nouă‏ 
formule folosite de cronicarii‏ 
români, în ce-i privește: 1)‏ 
«un cuvint de laudă», 2)‏ 
«menţiune lăudabilă»; 3) «bi-‏ 
nemeritate laude»; 4) «me-‏ 
rite deosebite»; 5) «efort‏ 


meritoriu»; 6) «merită apre- 
cierea»; 7) «toate aprecierile 
noastre»; 8) «remarcabile ca- 
litàti»; 9) «decoruri sugesti- 


ve». 

Giulio Tincu: «Din 220 
cronici pentru 35 filme: două 
cronici contin analize compe- 
tente şi referinţe la sceno- 
grafie, formulate în spirit pro- 
fesional; 189 cronici n-au nici 
un cuvint despre decorație, 
iar 29 au aprecieri stas». 

În schimb, creatorii de cos- 
tume au un regim special 
în presă: despre ei nu se 
suflă o vorbă. 

«Nu creați costume la mo- 
dă! Moda omoară filmul!» 
(apel pe manseta unei pa- 
gini). 


Meandrele anului V 


„e Anul lui «Blow up» e Anul lui Bondarciuk: «Război si pace» 

e Marele succes al «Dacilor» e Clasamentul publicului pe 1966: 

la filmele românești, locul nr. 1: «Răscoala»; la filmele străine: 
«Procesul de la Nùrnberg» 


si «anti-intelectual». O Anchetă prin- 
tre actori: «Care este inamicul nr. 1 al 
spiritului de colegialitate? Care este 
elementul primordial al talentului?» 
(Am vrea s-o ştim şi-n '73...). 9 D.I. Su- 
chianu se plinge (de pe atunci!) de 
nefermitatea programelor Cinematecii. 
© Serie de eseuri despre «Un 
mit modern — mitul vedetei» («De 
ce, la o anchetă, din 100 trecători, 
94 au știut să spună cine e Belmondo 
şi numai 4 cine a fost Eisenstein?») 
© İn lume se fac anual 3671 de filme. © 
Timp de 3 luni, anchetă internatio- 
nală pe tema: «La ce slujesc festiva- 
lurile?» Participă Alain Resnais («fără 
festivaluri, Skolimovski ar fi un nume 
pe care nici nu am şti cum să-l pro- 
nuntàm»), Jiri Menzel («se aseamănă 
cu alergările de cai, cu deosebire că 
la curse învinge întotdeauna calul cel 
mai bun»), Vukotić («da, dar fără ve- 
dete»), Jan Kadar, Serghei lutkevici, 
Lucian Pintilie, Gopo. 


© «Un Cannes neobişnuit, un Cannes 
foarte bun»: într-un același festival se 
întilnesc  «Blow-Up», «Accidentul», 
«Război si pace», «Tigani fericiți», 


Tinuta graficà a revistei: hîrtie densà, 
ușor îngălbenită, pe care fotografiile 
fac flou-uri de album. O Cițiva crea- 
tori acuză critica politicoasă (care i-ar 
deruta). ® Anchetă: «La ce servește 
critica?» © Gopo desenează o istorie 
în benzi a cinematografului. © «Dacii» 
— primire festivă. ® «Gioconda fără 
surîs» si «Diminetile unui băiat cu- 
minte» se anunţă ca evenimente în 


filmul de actualitate. ® Despre «Ser- 


bările galante» și «Maiorul și moartea» 
se conchide că «au reușit așa cum le-au 
dorit autorii». ® Anul comediei: du- 
pă patru terminate («K O.», «La ba- 
lul de sîmbătă seara», «Patru zile de 
vară» si «Împuşcături pe portativ») 
începe «6 + 4» (sau «Vin ciclistii»). 
© Ecranizări de piese: «Șeful sectoru- 
lui suflete» si «Castelanii». O «Năică» 
al Elisabetei Bostan cumulează 13 pre- 
mii internationale». ® Articole teo- 
retice preocupate, în sfîrsit, de socio- 
logie: «Psihologia spectatorului», «Fil- 
mul — carbaxin», s.a.m.d. ® Pentru 
«Subteranul» se filmează la 50 m. 
nălțime. ® Orson Welles, în vizită 
١ Buftea, se declară, ca să scape de 
insistențele reporterilor, «anti-cineast» 


Filme românești realizate în 1967 


Actualități Animaţie 


Documentare 


Scurt metraje 


Lung metraje À 
8 ١ artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Dimineţile unui băiat cuminte» 2. «Dacii» 3. «Un film cu o fată fermecă- 
toare» 4. «Maiorul si moartea» 5. «Şapte băieți si o strengàrità» 6. «Zodia 
fecioarei» 7. «Şeful sectorului suflete» 8. «Castelanii» 9. «Meandre» 10. 
«Amprenta» 11. «Subteranul» 12. «Cine va deschide ușa?» 13. «Cerul 


începe la etajul Ill». 


Ei despre 1 


Francisc Munteanu: «A 
vrea ca «Cerul» să nu semene 
cu niciunul din filmele mele» 

Popescu-Gopo (coautor la 
«De trei ori București»): «Eu 
sint bucureștean, spre deose 
bire de lacob si Horea Popescu 
De aceea mi-am și intitulat fil 
mul «Orasul meu» 

Dinu Cocea (pregătind «Raz 
bunarea haiducilor»): «Am 90 
de personaje între care 15 sint 
principale. Dar și 15 e foarte 
mult». 

Marga Barbu (idem): «Cu 
două-trei luni înaintea filmări- 
lor, am reluat antrenamentele 
de călărie și exercițiile de dan- 
suri orientale ». 

Silvia Popovici (pregătind 
«Gioconda fără suris», după 
patru ani de întrerupere): «E 
ca şi cum te-ai intoarce după 
mult timp dintr-o călătorie. Tre- 
buie să te obisnuiesti cu lucru- 
rile» 

George Constantin (la o an- 
chetà): «Talentul este necu- 
noscuta care îl deosebește pe 
artist de meseriaș». 

Ştefan Ciobotărașu (idem): 
«Care este inamicul nr. 1 al 
spiritului de colegialitate? Cred 
că sintem noi înșine» 


«Năicâb : 13 premii internationale 


»Diminetile... 
filmulu: de actualitate 


30 


ni in 10 pagini 


«Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine» 


Liviu Rebreanu 


echivalentul cinematografic al «Morometilor» lui 
Marin Preda?» 


lon Zaharia, frezor la «Grivita Rosie»: «Cred 
că la noi cele mai izbutite sînt filmele istorice si cele 


1968 


De la 50 000 


la 200 000 tiraj. 


pornite de ia o carte valoroasă)... 


lonità leremia, electrician la I.T.B.: «Nu 


avem încă filme psihologice la înălțimea unor actori 
ca George Constantin, lon Marinescu»... 


Aure! Protopopescu, lăcătuș la «Griviţa Ro- 


sie»: «Filmele româneşti de actualitate se canto- 
nează în aspecte mărunte, în timp ce problemele 
mari, grave, aspre ale realității sînt neglijate ori 
lăsate cu bună știință de o parte». 


«Scenaristii 


Unde e 


Descoperirile anului VI 


e Anul contestàrii festivalurilor internationale e Scandal la Cannes 
e Venetia — fără premii e Anul bun al D.D.F.-ului e Anul consu- 
mului de Angelici la concurență cu «Cenuşă și diamant» 


anului: «Ce părere aveti despre filmele 
noastre?» © Al. Ivasiuc: «Un scenariu 
inainte de a deveni film nu e nimic 
decit un plan, un proiect, o fantomă». 
e Aurel Baranga: «Înţeleg prin regi- 
zorul meu, a doua faţă a conștiinței 
mele artistice». e Marin Preda: «Eu 
nu sînt decît partizanul filmelor de 
actualitate». e lon Marinescu: «Ne 
pricepem de minune să elaborăm enun- 
turi, a mai rămas lucrul neînsemnat ca 
ele să fie realizate». e Anchetă: «De ce 
mergeţi la Cinematecă?» (ca valori 
de prim-plan ale culturii cinefililor: 
«Hiroshima, mon amour», «Amorul la 
20 de ani», «Scurtă întîlnire», «Cleo 
de la 5 la 7», «Samuraiul», «Asul de 
pică», «Noaptea»... e Rosselini la 
Bucureşti răspunde redactoarei noas- 
tre: «...Plictiseala este si ea o modă. 
Ca minijupa. Eu nu cred cà umanitatea 
e bolnavà! Nu cred într-o civilizatie 
de isterici si psihopati, de lasi si dispe- 
rati...» © Contestarea festivalurilor 
prestigioase. Scandal la Cannes. Vene- 
tia fără premii. e Număr de număr, 
«Cronica unui posibil cineast», semnată 
de Marin Sorescu, care va asigura sub- 
stanta cărții «Teoria sferelor de in- 
fluență». «Dincolo de bine si de rău 
se întinde mai binele si mai răul»). 
e Ov.S. Crohmălniceanu: «Propun ca 
între public și critică să se renunţe la 
pozițiile de forță, sà se treacă la o co- 
laborare pe baza egalității și a respec- 
tului reciproc». e V. Silvestru sem- 
nează cronica TV. e H. Wald: «Struc- 
tură şi structuralism în film». e Gelu 
lonescu: «Filmul pe care l-am iubit cel 
mai mult este «8 1/2», singurul film 
care arată că lumea întreagă e un film». 
e Rubrici — «vai !», suspină si azi unii 
cititori — decedate: «Idolii de ieri si 
de azi», «Cultura ochiului». e Cores- 
pondentii «Curierului» cer: «Nu ne 
mai tratați ca pe o adunătură de tînci». 

„E anul morţii lui Victor Iliu. 

..E anul morţii lui Eugen Schileru. 


31 


e «Virsta întrebărilor» — virsta 
amplelor anchete și a interviurilor pe 
cite 7—8 pagini de revistă, cu poze mari, 
cu «casete», cu concluzii-manifest, cu 
titluri lungi, desenate rococo. e Des- 
coperirea benzii de magnetofon, a cifrei 
a stenogramei, a statisticii. A lui fo 
sau contra». e De la «În vizită la... 
trecem la «Față în față cu...» © cu 
Francisc Munteanu («Românul se naște 
critic de film !») e Cu Mircea Mureșan 
(«E mai ușor să fii critic decit creator? 
Cred că da!») e Cu Virgil Calotescu 
(«Este momentul unei solidaritàti cri- 
tice între critică și autori»). e Malvina 
Urşianu tace şi face «Gioconda fără 
suris... e Consum voluptuos de Fan- 
tâmas, superproductii si Angelici la 
concurență cu Hamlet... © lon Frun- 
zetti, Radu Penciulescu, Corneliu Baba, 
lulian Mihu, Virgil Cândea nu sînt deloc 
«jigniti» să dezbatà pe larg si grav 
problema «minoră» a sălii de cinema 
(«S.O.S. — sala de cinema te «Vedem 
cu o corectitudine si voluptate scolà- 
rească filme vechi de 10 ani: «Cenușă 
si diamant», «Cei 7 samurai», «Fragii 
sălbatici». e Întrebăm D.D.F.-ul: «Ce 
trebuie făcut ca să vedem filme bune 
si noi în condiții mai bune?» e Ancheta 


Ivan Nicolae, frezor la «Griviţa Rosie»: «imi 
plac în deosebi filmele de acțiune, cu cele românesti 
pe subiecte istorice merg la sigur»... 


Traian lonescu, inginer la I.P.A.: 
noştri ocolesc cu mare precauţie conflictele actuale 
si caută, parcă cu luminarea, aspectele epurate de 
real, ca şi cînd n-ar trai pe solul acesta... 


Problema noastră 


nr. 1: 


Opinia publică 


La edificiul epopeii naționale : «Columna lui Mircea Drăgan 


Scrisoarea anului 


Tatiana Raica din Sibiu (str 
Goethe 2), educatoare, întreabă 
vehement şi patetic (nr. 6/68) de ce 
«Un bărbat si o femeie» e interzis 
unei anumite virste, in timp ce 


«Angelicile» pot fi văzute fără res. 
trictie de toți tinerii? «Adolescenti 


nu sint «prea mici» ca să învețe 
anatomia, dar sint «prea mici» ca 
să privească doi oameni îmbratisati? 
E trist? E hilar?» Scrisoarea stir- 
neste un ecou nebănuit. Corespon- 
dentà abundentă. Pro-contra. Pa- 
timi. lronii. Corespondenta ne scrie 
că «nu mai poate face față scriso- 
rilor primite acasă, dintre care mul- 
te o cer în căsătorie»... 


Filme românești realizate în 1968 


Scurt metraje Documentare Actualități Animaţie 
artistice 


Lung metraje 


Lung-metraje pe ecrane: È 
1. «De trei ori Bucuresti» 2 «Corigenta d-lui profesor» 3 «Impuscàturi 
pe portativ» 4 «Răpirea fecioarelor» 5 «K.O.» 6 «Zile de vară» 7. «Gio- 
conda fără surîs» 8 «Balul de simbătă seară» 9. «Ultima noapte a copilă- 


«Frumoasele vacante» 12. «Columna» 13. 
14 «Moartea lui Joe Indianul». 


riei» 10 «Vin ciclistii» 11. 
«Aventurile lui Tom Sawyer» 


E vîrsta întrebărilor 


Să recunoaștem. Intrebarea devine în 
revistă o manie. lată o listă succintă 
a întrebărilor aaresate prin anchete și 
articole, în 1968: 

© Mergeţi la cinema? De ce? 

© Critica și publicul în conflict? 

© incotro merge filmul? 

Încotro — animația? 
Încotro, musicalul? 

© Filmul de autor — filmul de miine? 

© «Un bărbat si o femeie» este un 
film despre un văduv si o văduvă? 
Este un film despre o (scurtă) întîlnire? 
Este un film despre un om gelos pe 
un mort? 

© B.B., începutul declinului? (arti- 
col de Petru Popescu) 

© Filmul hippy — un nou val? 
Filmul polonez — un nou val? 

© Mergeţi la Cinematecă? De ce? 

© De ce atitea prejudecăți pe ecra- 
ne? ...si în salà? 

@ Antonioni — un furios? Bonnie 
si Clyde — o psihozà? 

@ Este publicul suveran? 

© Filmul trebuie introdus în școală? 
(Anchetă largă în cadrul căreia răspund 
printre alţii: acad. Remus Ràdulet, 
Pavel Apostol, Ov. S. Crohmălniceanu, 
Romulus Vulpescu, Eugen Simion. Con- 
cluzia: Da!) 

© Filmul — vis sau document? 

© ...Sinteti optimişti pentru ‘69? 
(Cinci responsabili ai «studioului Bu- 
curesti» răspund: categoric da!) 


aripile | 
Mat ma 


a 


e”, 
+ 


> 


8 


ia f ini b 


ss 
ب‎ 4 


10 ani in 10 pagini 


«Fereşte-te de banalitate. Nu uita că dacă va fi să te îneci — cel putin nu te 


Octavian Goga 


îneca într-un lighean cu apă — zvirle-te in oceam 


pe scena Nationalului...» 


Marga Barbu: «...dacă un cal se pierde sau 
moare, studioul plăteşte 70 000 de lei. Dar daca 
un actor pàteste ceva în timpul filmării, contractul 
nu prevede nimic». 


Mircea Albulescu: «...mă duc să dau o proba 
pentru un film despre care n-am citit măcar un 
rînd si nu știu despre ce e vorba. Se spune: să avem 
vedete! Dar cum?» 


Amza Pellea: «...este inadmisibil ca un actor 
care joacă rolul principal să fie adus la 7 dimineața 
la filmare și să tragă primul cadru la 11 seara». 


Dina Cocea: «...eu cred că sistemul unui grup 
specializat de actori este în favoarea cinematogra- 
fiei»... 


Silvia Popovici: «...probabil cà niciodatà nici 
cei mai mari actori care au jucat în capodopere n-au 
fost mulţumiţi. Dar a-ţi da seama că nu-i chiar ce-a! 
vrut e una, si a-ți da seama că e de zece ori mai putin 
decit se putea, e alta». 


Florin Piersic: «...la ,,Columna”', fugeam să 
prindem trenul la Brașov la ora 4, ca la 7 seara să 
fim la București, unde luam un taxi și fugeam la 
teatru, să fim acolo la 7 si douăzeci, ca la 7 si jumă- 
tate să intrăm îmbrăcaţi în nu ştiu ce alte costume, 


1969 


Dulcea noastrà 
obsesie: 


conditia 
actorului 
de film 


Nostra culpa! 

'69 — an, prin excelență 
al marilor filme, vizionării 
unor filme fundamentale pen- 
tru cultura cinematografică, 
un an al difuzării, al MARE- 
LUI REPERTORIU. Pe ecrane 


De la A 
la „Z“-ul anului VII 


e «Z»-ul lui Gavras deschide ofensiva filmului politic e Europa 
descoperă filmul brazilian e Anul unui repertoriu excelent e Am 
văzut oameni pentru eternitate! e Am întîlnit cititori fericiți! 


se pot vedea: 

e«Cutitul în apă» al lui 
Polanski. 

e«Acuzatul» lui Kadar 
si Klos. 

«Omul pentru eterni- 
tate» cu Paul Scofield. 

+ «Primul Învățător» al 
lui Koncealovski. 

è «Oameni împietriti» 
film (notat cu 4 stele!) al 
sovieticului Leonid Osîka. 

e «Eclipsa» lui Antonioni. 

e «Tatăl» lui Istvan Szabo. 

e«La est de Eden», cu 
a doua sa legendà: James 
Dean. 

® Fellini cu «La dolce 
vita». 

©» «Roșii și albii» lui Mik- 
los Jancso. 

* «Contemporanul tău» 
al lui Raizman. 

* «Anul trecut la Ma- 
rienbad» al lui Resnais. 

® Peter O'Toole în «Noap- 
tea generalilor». 

® «Deșertul roșu» al lui 
Antonioni. 

è «Totul de vinzare» al 
lui Wajda. 

* «La Nord prin Nord- 
Vest» al lui Hitchcock. 

¢ «Viridiana» lui Buñuel. 

„„„ceea ce nu ne împiedică 
sà titràm: «De ce sîntem 
bombardati numai cu come- 
dii muzicale de duzină?»... 
Ceea ce nu ne împiedică să 
publicăm scrisorile unor citi- 
tori enervati de «Marienbad». 
Ceea ce nu ne împiedică, în 
ultima lună a anului, să ne 
găsim față în față cu condu- 
cerea D.D.F.-ului și să sub- 
liniem apăsat că: 

«...N-am avut în fiecare 
săptămină un film bun..» 


Nostra culpa! 


tea, ca Mihai Viteazul, pe cimpia de la 
Șelimbăr, după turnare, fiindcă nu l-a 
mai găsit autobuzul echipei...) e Ov. S 
Crohmălniceanu aduce un elogiu vi- 
brant publicului bucureștean fiindcă «e 
inteligent, sincer si are umor». e An- 
chetà: «11 regizori romîni fatà în fatà cu 
publicul»; «Va influenteazà reactia pu- 
blicului?». Blaier: «Foarte tare». Eli- 
sabeta Bostan: «Probabil, reusita îmi 
dă curaj». Calotescu: «As muri dacă 
m-aș duce în sală să-mi văd filmele». 
Malvina Urșianu: «Cred numai în in- 
stinctul meu artistic». Gh. Vitanidis: 
«Să nu ne plingem de public, ci doar de 
filmele proaste». e Cititorii apără «Sa- 
muraiul», «Planeta maimutelor», wes- 
ternul clasic si chiar filmele lui Lelouch. 
e Ana Blandiana ar lua cu ea într-o 
navă cosmică «Rocco...» și «Blow Up». 
e Tribuna spectatorului: un stu- 
dent de la engleză, D. Ozeranski, se 
lansează cu o excelentă cronică la festi- 
valul filmului englez; o inginerà chi- 
mistă din orașul Gheorghiu Dej res- 
pinge «bon-ton»-ul; un hunedorean 
analizează rece, lucid, westernurile ita- 
liene... (Rubrică prea repede decedată!) 


e Preocupare, apoi pasiune: Publicul 
(gustul lui, opțiunile lui, sociologia 
lui). e Sondaj pe tema: «La ce filme 
vă relaxaţi și de ce tocmai la ele?» 
e Mitul vedetei, temă constantă: «Noul 
mit al antistarului», «Un război secret 
între regizor şi actor», «Idolii ghitàrilor 
asaltează cinemascopul». e lulian Mihu 
afirmă că viitoarea «Enigmă a Otiliei» 
nu va fi un experiment, ci un film în 
spirit călinescian». e Se analizează «Jur- 
nalul de actualități». e Masa rotundă: 
«Condiţia actorului» (Amza Pellea po- 
vestește cum a rămas el singur, noap- 


Malvina Ursianu : «cred in instinctul 
meu artisti) [„(Gioconda...“) 


Gheorghe Vitanidis : «Să nu ne plingem de public, ci doar de filmele proaste»... 
(«Răutăciosul adolescent» 


Filme românești realizate în 1969 


Documentare Actualități Animaţie 


Lung metraje Scurt metraje 


artistice 


SS ag EC IA 


Lung-metraje pe ecrane: 
1. «Pantoful cenusàresei» 2 «Apoi s-a născut legenda» 3 «Răutăciosul 
adolescent» 4 «Virstele omului» 5 «Tinerețe fără bătrinețe» 6 «Baladă 
pentru Măriuca» 7. «Baltagul» 8 «Căldura» 9. «Războiul domnitelor» 
10 «Prieteni fără grai». 


Eugen Mandric, comentatorul nr. 1 
il jurnalului de actualitàti 


34 


10 ani in 10 pagini 


«Părerile negative mă fascineazà si mă stimulează. Complimentele mă amor- 


Orson Welles 


tese și mă dezarmeazà 


teleg filmele care arată viata adevărată, cu aspirațiile 
si dramele ei specifice». 


Zoe Dumitrescu-Busulenga: «Filmul stiintiti- 
co-fantastic este un filon pretios de explorat in 
viitor». 


Aurel Baranga: «Să începem a învăța din greșeli, 
fiindcă persistenta în gresalà se numeşte cinism» 

D.R. Popescu: «Astept să se statornicească un 
climat propice de şcoală, de cinematografie natio- 
nală, fără continuarea acelor succese și speranţe 
regizorale de o singură stagiune». 


Cei 75 de ani 
ai anului VIII 


e Festivalurile mondiale sint cucerite de filmul-dezbatere. e La 
noi, anul lui «să dovedim că se poate!»... Noul director general al 
cinematografiei acuză energic «astenia din filmul românesc». 


Zaharia Stancu: «Noi nu putem răzbate în 
lume decit cu filme extraordinare». 


Mihnea Gheorghiu: «Tara aceasta n-a dus nici 
odată lipsă de oameni practici și inteligenți, si tot 
odată nici de caractere. Să le căutăm si să le oferim 
şansa succesului». 


Constantin Daicoviciu: «Detest filmul istoric 
care falsifică istoria». 


Eugen Barbu: «Aș face filme moderne, cura- 
joase, cu o tehnică nouă». 


Marin Preda: «Prin filmele de actualitate în- 


1970 


Sustinem, 


apàràm 

o ‘nouà) 

realitate: 
producătorul 


Vorbele anului 


«Sînt un bàtrîn de viitor» (D.I. Suchianu) 


«Toate celelalte arte au murit demult și filmul e cenușa lor ajunsă 


la conştiinţa de sine» (Marin Sorescu) 


imperiului roman» — în capul listei 
succeselor de public anunțate de D.D.F. 
e «Față în față» al redacţiei cu Radu 
Beligan: «As vrea sà fac un film despre 
conflictul dintre artist si birocratie. 
Sînt un romantic, nu?» e Inginera Do- 
rina Ungur din Oradea si poeta Nina 
Cassian polemizează despre «Vă place 
nu Brahms?» © «Vagabondul», reluat de 
D.D.F. după 15 ani, face cozi la casele 
de bilete de la 2 noaptea. e Șerban 
Creangă termină filmul întrerupt de 
moartea lui Stefan Ciobotàrasu, folo- 
sind dubluri. © Documentarul lui Mirel 
Iliesiu «Patru zile dintr-un an», despre 
inundațiile de la Lipova. e Cuplul de 
regizori ai filmului «Inaintea unei ploi 
de vară» (alias «Fratii») lucrează pe 
rînd cu aceleași utilaje, asteptîndu-se 
reciproc. e Cascadorul Aurel Gru- 
sevski sare din mașină la 135 km/oră. 
si  eJobertși Belmondo filmează în Ardeal 
«Mirii anului doi». e Cinemateca dă 
peste vară — matineu și seara — melo- 
drame indiene (era doar inceputul!) 
e Apare ciclul «B.D.»; D.I. Suchianu 
își intitulează cronica «Odihnă între 
ai noştri». e Jean Gabin refuză să-și 
scrie profesia adevărată în buletinul 
de identitate și cere să se menţioneze: 
«văcar». e «Cinecittă sfărimată» — în 
ciuda faptului că Italia a produs în anul 
precedent mai multe filme decit S.U.A. 
(260!) India realizează si mai multe: 
350! e Fără un plămin (operat de 
cancer), John Wayne turnează în trei 


filme deodată. Bătrinul westernman a 
ajuns la 17 nepoți. e Chaplin pregătește 
un film în care să încapă întregul său 
clan («Capricii»). e Mae West revine 
pe ecrane la 77 de ani, după o între- 
rupere de 26. e La 88 de ani, Asta 
Nielsen se recăsătorește. e Moare 
Bourvil. e Se împlinesc, la 28 de- 
cembrie, 75 de ani de la nașterea 
cinematografului. 


«Colum- 


35 


e Consultări ale revistei cu perso- 
nalitàti ale artei și științei: «Ce filme 
ati face dacă ati fi producător?» © 
Din nou «La ordinea zilei, scenariul!» 
e Dezbatere: «Sens interzis violenţei!» 
(«Violenţa poluează spiritul!» Dar:)e 
Intrebàm din nou: «Este sau nu cazul 
să fie introdus filmul în școală?» (spe- 
cialistii vor, profesorii si elevii 
prea...) e Intrebăm din nou: «Ce ne 
facem cu sălile de cinema?» (care e 
diferența dintre un cinematograf şi o 
tutungerie?) e Ov.S. Crohmălniceanu 
scrie despre «Omul care nu merge la 
şi despre «Omul intoxicat 
de cinema». e Exclusivitàti cu Visconti, 
Antonioni, Alov si Naumov, Roger 
Moore, Claudia Cardinale. @ «Cronica 
unui posibil cineast» (Marin Sorescu) 
predă ștafeta «Insemnàrilor unui spec- 
tator temperat (Teodor Mazilu). e Pe 
coproductii 
filme de montaj. © Se anunță următoa- 
rele proiecte: «Bietul loanide» de Li- 
cu moartea» de 
lulian Mihu, «Surisul Hiroşimei» de 
şi «Moromeţii» de 
Lucian  Giurchescu. © 


«Marele şarpe» și «Căderea 


«Tàran, asta e o meserie mult mai serioasă decit filmul. In film ai 


cinema» 


platourile românești, 


viu Ciulei, «Jocul 


Savel Stiopul 


na», 


Filme româneşti realizate în 1970 


Scurt metraje 
artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Reconstituirea» 2 «Simpaticul domn R» 3 «Prea mic pentru un război 
atit de mare» 4 «O nuntă cum n-a mai fost» 5. «Doi bărbați pentru o 
moarte» «Castelul condamnaților» 7. «Canarul si viscolul» 8. «Povesti- 
rile piticului Bimbo» 9. «Amintiri bucureștene» 10, «B.D. intră în acțiune». 


Lung metraje 


de-a face numai cu ticniti. Actor — asta nu-i o meserie. Vinzi vînt, 
mai ceva decît tipul de pe trapezul zburător; ăla cel putin îşi riscă pielea» 


(Jean Gabin) 


SI FO 


O artă la apogeu... 


TA 


...S1 tindra ei «rivală» : televiziunea ! 


del Stefan Ciobotàrasu 


Ultimele cuvinte spuse 


unui reporter : 

«Spre deosebire de nea Fane 
(personajul din «Asteptarea») 
eu nici nu mă gindesc 

la moarte. 


10 ani in 10 pagini 


climatul vieţii noastre ideologice 
— ea va prilejui o analiză fertilă 
a esentialelor probleme din acti- 
vitatea cineastilor români, dînd 
muncii lor indicatii si idei me- 
morabile. 


tovarășul 


La 7 martie 1971, secretarul ge- 
neral al partidului, 
NICOLAE CEAUȘESCU se în- 
tîlneste cu creatorii din domeniul 
cinematografiei. Exemplară con- 
sfătuire de lucru — tipică pentru 


1971 


7 martie: 


Evenimentul 


anului 


Problema nr. 1: Filmul românesc poate fi mai bun? 


pentru ca un subiect sà devinà element 
tulburàtor pentru artist»... 
elon BRAD: «Problema actualitàtii 
sau inactualitàtii este o chestiune de 
viziune, de concepţie... Sint foarte 
îndatorat că revista «Cinema» a pus 
în dezbatere această problemă, ceea 
ce de altfel vine în continuarea unei 
preocupări mereu atente a revistei 
față de fenomenul cinematografic româ- 
nese». 
(Opinii formulate 
la o masã rotundã cu tema: «Fil- 
mul românesc poate fi mai bun ?») 


torul filmului — a dat dovadă că poate 
face o operă de valoare, în cazul acesta 
coeficientul de risc trebuie acceptat». 

e Eugen BARBU: «...Oricine își 
poate da seama că nu există la nimeni 
ambiția de a gresi cu orice preț, de a 
demonstra cà trebuie si gresit. Dar 
trebuie prevăzut si procentul de risc 
într-o cinematografie»... 

e Liviu CIULEI: «Trebuie să se 
nască un mariaj și un sincronism per- 
fect între intenția creatorului si a 
producătorului, trebuie să existe o 
ambiantà spirituală si tentatia artistică 


Anul celor 101 numere 


e Marile succese: «Mihai Viteazul» («profesiunea de cineast s-a 

dovedit încă o dată că e mai ales o profesiune de credinţă», afirmă 

Constantin Pivniceru, în legătură cu filmul lui Titus Popovici si 
Sergiu Nicolaescu), «Facerea lumii», «Serata» 


obsedante, azi, ne apar obiecțiile pe 
care le rezumăm cu fruntea sus și 
conștiința neîmpăcată: reportajele-roz 
de la filmări, vocabularul inaccesibil, 
eclectismul, monotonia teoretizantà, 
fixatiile pe actori, concesiile, lipsa de 
incisivitate critică, posterurile care «mă- 
nîncà din text», absenţa informaţiei 
«la zi» în filmul românesc, calitatea 
hîrtiei si a fotografiilor, și chiar apa- 
ritia prea rară... e În acel număr 101, 
revista mulţumeşte corespondentilor 
ei; tabloul acela de onoare al celor 
«mai harnici și mai buni» poate fi azi 
reprodus fără modificări: G. Brucmaier, 
Sorin Corbu, Monica Chirtas, Violeta 


Deleanu, M.M. Dinescu, Adrian Iri- 
mescu, |. Giufcà, G.M.S., Marilena 
Mancu, lon Manea, Mona Manu, C. 


Munteanu, luliana Micu, C. Pricop, Ta- 
tiana Raica, V. Utà, Ulise Vinogradschi, 
George Vlad, Silvia Zimmel. @ Ru- 
brici rătăcite în neant: o «Cronică a 
spectatorilor», publicată separat de 
«curier», «Foto (d) gramele» — obser- 
vatii acute privind viața de fiecare zi a 
cinefilului.ePublicăm, în paginile TV- 
ului, arborele genealogic al Plantagene- 
tilor, pentru a ne descurca în războiul 
celor două roze! e Teleemisiunile pre- 
ferate; «Steaua fără nume», «Tele- 
cinemateca» (ce vremuri!), «Teleenci- 
clopedia». @ Minunile anului interna- 
tional: «Moartea la Venetia» si «Mesa- 
gerul»... 


e Apar «dosarele», sinteze ale unor 
probleme de semnificație politică, ideo- 
logică أو‎ socială: e Repertoriul — tre- 
buie să fie un instrument de educație! 
e Un deceniu de film românesc. e 
A fi cineast militant e Putem face 
filme mai bune? Cum? e Semnează: 
Maria Banus, Eugen Barbu, lon Brad, 
Anton Breitenhofer, Dina Cocea, Li- 
viu Ciulei, lon Dumitrescu, Mihnea 
Gheorghiu, Al. Ivasiuc, Jean Livescu, 
Mircea Malița, Titus Popovici, Bujor 
Sion. e Participanţii la dezbaterea 
noastră: «Poate fi filmul românesc 
mai bun?» sînt de acord cu unul dintre 
invitați care afirmă că o asemenea dis- 
cutie e «prima de acest fel si de această 
calitate în critica noastră cinemato- 
grafică»... (Am fi ipocriti dacă nu ne-am 
aduce aminte de această apreciere !...) 
e Colaboratorii permanenti Ov. S. 
Crohmălniceanu, H. Dona, T. Mazilu, 
D.I. Suchianu susțin dosarele «Impe- 
rativul realismului», «Comanda socia- 
là», «Filmul de dragoste», «Sfîrsitul 
care Încoroneazà opera». e «lubiți 
filmul?», sînt întrebaţi înteleptii: De- 
mostene Botez, Maria Banus, Serban 
Cioculescu, acad. lorgu lordan, George 
Macovescu («ştiţi cîte pagini are sce- 
nariul la «Potemkin»? 7 pagini si 
jumătate !»), acad. Gr. Moisil, Miron 
Nicolescu (tulburat de «Blow Up» 
ca de o operă shakespeariană) e 101 
numere ale revistei «Cinema» văzute 
de 101 cititori; ni se aduc și laude, dar 


e Mircea MUREȘAN: «Talentul 
a existat și există! Talentul regizorului, 
al scenaristului, al operatorului, al pic- 
torului... De un singur talent nu am 
avut parte pînă acum decit arareori, 
talentul de a folosi talentul» (răspuns 
la ancheta «Încotro filmul românesc?») 

e Titus POPOVICI: «...Blestemul 
din naştere al acestei cinematografii a 
fost că regizorii, scriitorii, criticii, nu 
au realizat între ei acea unitate dialec- 
ticà, critică, pozitivă, pe care o ilus- 
trează în chip fericit întîlnirea noas- 
trà... Cînd un regizor — care este au- 


e Mihnea GHEORGHIU: «Ceea 
ce a pricinuit «minorizarea» temelor 
sau «lipsurile», îndelung şi repetat 
semnalate, își află cauza în două puncte 
nodale: insuficienta si inconsecventa 
informare politică si culturală a unor 
creatori de film şi a îndrumătorilor lor 
ocazionali ; si în al doilea rînd, în faptul 
că «nu faci piine fără să pui mina în 
aluat» — adică absența propriei lor 
fiinţe fizice în procesele muncii pe 
care doreau să le «reflecte artistic»... 
(răspuns la o anchetă prilejuită de împli- 
nirea unui deceniu de film românesc». 


«Profesiunea de cineast s-a dovedit a fi mai ales o profesiune de credinţă 
(«Mihai Viteazul) 


Un gînd din?’71 


«Mediocritatea va mînca talentul, iar talentele se vor minca 
la nesfirșit unele pe celelalte? Om fi într-adevăr blestemati? 


Nu cred! Nu cred!» 


(Concluzii la o «masă rotundă») 


Filme româneşti realizate în 1971 


Animaţie 


oe سح‎ 


Scurt metraje 
artistice 


Lung metraje 


Lung-metraje pe ecrane: 
1. «Cîntecele mării» 2 «Circ fără frontieră» 3 «Mihai Viteazul» 4 «Hai- 
ducii lui Şaptecai» 5. «Zestrea domnitei Ralu» 6 «Printre colinele verzi» 
7. «Serata» 8 «Facerea lumii» 9. «Apa ca un bivol negru» 10. «Săptămina 
nebunilor» 11. «Brigada diverse în alertă» 12 «Asediul» 13 «Asteptarea» 
14 «Fraţii» 15 «Decolarea» 16 «B.D. la munte și la mare». 


36 


Septembrie: Dictonul lui Eminescu 
mereu actual: «Munca este legea lumii 
moderne». «Uzina, doar o prezentare 
accidentală. Satul contemporan asteap- 
tă încă... Laboratoarele, păsări rare. 
Şantierul, doar un decor?» 


Octombrie: «Lupta cu mediocri- 
tatea». Adversarii nostri: Gîndirea ima- 
tură. Superficialitatea. Impostura. Me- 
diocritatea. 


Noiembrie: «Filmul, document al 
epocii». Ne întrebăm, din nou şi din 
nou: «cît este de actuală actualitatea 
filmelor noastre?» 


Decembrie: «A iubi orașul în care 
trăieşti». Arhitectul Cezar Lăzărescu: 
«Filmul ar putea face mai mult pentru 
a ridica gradul de atașament al oame- 
nilor pentru orașul în care trăiesc». 


Imperativul zilei: 
Ofensiva calității 


timentalismul, erotismul, idilismul». 


Mai: «Filmul si viata». «O cinema- 
tografie care nu se confruntă cu faptele 
diverse ale ţării ei, e o artă decalci- 
fiată». 


lunie: «Ofensiva filmului politic». 
«Filmul nu-și mai propune să răsfeţe 
spectatorul, ci îl pune în fața proble- 
melor grave ale existenței». 


lulie: «Psihologia vacanței». Teodor 
Mazilu exclamă: «Nu-i adevărat că o 
dată cu nostalgia vacanței apare si 
nostalgia mediocritàtii». 


August: «Condiţia femeii în filmul 
românesc.» «Egalitatea reală nu se 
poate obține prin revendicări, prin 
scînceli, prin bunăvoință. Egalitatea nu 
se dă. Se ia». 


da 


lanuarie: «Să visăm cu ochii des- 
chisi!» Îi cerem cinematografului su- 
gestie, aripi, romantism: «Da, filmul 
este o uzină de vise. Intrebarea este: 
ce vise ne propune să visăm?» 


Februarie: «S.O.S. — Comedia!» 
Valentin Silvestru remarcă: «In 20 de 
ani am făcut 75 de comedii (în afara 
celor involuntare). Dar nici un Baranga, 
nici un Mazilu si numai un Nicutà 
Tănase». 


Martie: «Ce înseamnă pentru Dvs. 
succesul?» sînt întrebaţi 15 cineasti. 
Concluzia o trage Malvina Urşiaru: 
«Este întîlnirea unui film cu publicul 
său». 


Aprilie: la stîlpul infamiei, kitsch-ul! 
«Un pericol social, un pericol estetic». 
«Caii de bàtaie ai prostului gust: sen- 


e Continuă dialogul «lubiti filmul?», 
care se închide cu o anchetă telefonică 
printre cei 178 abonaţi «Popescu lon» 
din carte. e La TV — un an dominat de 
Țiriac, Năstase si Bernstein. e După 
«Dreptul de a te naște» (în 1970), «O 
floare si doi grădinari» cîştigă plebiscitul 
publicului TV în 1971! e La Cinema- 
tecă, anul comediei: fraţii Marx, Alek- 
sandrov, Pîrîiev, italienii. e Congres 
mondial al Arhivelor la Intercontinen- 
tal-București. e La Cannes izbîndeste 
din nou filmul politic («Afacerea Mat- 
tei»). e Chaplin primește un Oscar 
onorific și se împacă, în fine, cu Ameri- 
ca. e Sartre — erou de film biografic, 
Malraux — erou de serial TV. e Anul 
Gian Maria Volonté, anul Glenda Jack- 
son. @ Eugen lonescu scrie si interpre- 
tează un film pentru televiziunea fran- 
cezà. © Fellini terminà «Mama Roma» 
e Miklos Jancso încheie «Psalmul roșu». 
e Tony Richardson ecranizează «Ham- 
let».® Deneuve le întrece în popu- 
laritate pe Moreau, Bardot, Girardot. 
e De Funès primește din partea prese- 
dintelui Franţei cupa celui mai ferm 
apărător al drepturilor animalelor. e 
Incorigibil optimistă, revista «Cinema» 
începe cu plăcere un nou deceniu de 
existenţă. 


...S1 a fost anul X 


e Anul lui Titus Popovici. e Performanțele lui Sergiu Nicolaescu. 
e Moment liric: «Felix și Otilia». e O actriță la apogeu: Marga- 
reta Pogonat. 


lix și Otilia» dă soluții cinematografice 
uneia din enigmele călinesciene; «Drum 
în penumbră» ne vorbește de dragoste, 
aici, acum; «Cu mîinile curate» do- 
vedeste că știm sà facem filme bărbă- 
testi. e Debuturi în actorie: balerinii 
Elena Dacian si Cornel Patrichi, sce- 
nograful Radu Boruzescu, avocatul A- 
lexandru Dobrescu. e «Love Story» 
face săli pline si dezlintuie sondaje 
sociologice. e Concomitent, mari fil- 
me trec fără urme deosebite prin săli 
şi reviste: «Vai, ce orbi am trecut 
prin pădurea de mesteceni!» (Mal- 
vina Ursianu). e Pledoarii pentru 
«Anonimul venetian». e Anchetă din 
nou, iar si iar: «S.O.S. sala de cinema» 
(«Fiecare cinematograf își are publicul 
pe care-l merită»). e «Şi difuzarea e o 
artă» — anchetă la căminele culturale. 


Filme românești realizate în 1972 


Actualități Animaţie 


Documentare 


Scurt metraje 


Lung metraje « 
£ a] artistice 


Lung-metraje pe ecrane: 


1. «Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte» 2 «Puterea si Adevărul» 
3. «Felix si Otilia» 4 «Pentru cà se iubesc» 5. «Pădurea pierdută» 6 «Astă- 
seară dansăm în familie» 7. «Aventuri la Marea Neagră» 8. «Drum în 
penumbrà» 9. «Sfinta Tereza și diavolii» 10. «Cu miinile curate» 11. «Să- 
geata căpitanului lon» 12. «Lupul mărilor» 13. «Răzbunarea» 14. «Bariera» 
15. «Explozia». 


e În primele cinci luni ale anului, 
31 de regizori răspund la întrebarea: 
«Ce idei de filme aveti?». Sînt formu- 
late 149 proiecte (Gh. Vitanidis pro- 
pune 14 filme). («Ideile vor îmbătrini 
ca si noi?» se întreabă unul din cei 
chestionati) e De la Roma, Alexandru 
Balaci ne vorbește despre publicul 
românesc după ce a cunoscut la fata 
locului filmul italian. e Virgil Cândea 
prezintă lunar cîte o ipoteză de film 
din istoria Patriei. e Teodor Mazilu și 
lon Băieșu se prefac că glumesc, spu- 
nînd lucruri serioase. e H. Dona face 
sociologia cinematografului. e Dintr-un 
editorial despre «Puterea si Adevă- 
rul»: «Pînă acum am vorbit de talentul 
de a fi cineast. A venit momentul să 
vorbim şi de talentul de a fi spectator». 
e Alte filme deosebite ale anului: «Fe- 


Vocația de a fi cineast-cetàtean 
(«Puterea si Adevărub ) 


Titus Popovici : 
conștiință civică, 
(«Puterea si Adevărul» Aj 
poet 11 
(«Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte» و/‎ 
profesionist frenetic, 

(«Cu miinile curate ) 


Performanța regizorală si actoricească a lui Sergiu Nicolaescu 
(«Cu mîinile curate») 


Nr. 3 al revistei «Cinema 
va conţine un dosar 
dedicat serialului. 


i 1 
Sfintul! E | 


nimic. Sintem în familie, cineva, bunica 
sau tata-mare l-a văzut și ni-l poate 
rezuma. Alteori, are grija asta chiar 
regizorul, ca în «Invadatorii». Ba, ca sà 
evite complet asemenea riscuri, epi- 
soadele multor seriale sint absolut 
independente, exemplu: «Răzbunăto- 
rii», «Sfintul», «Mannix». 


E adevărat că moda filmelor cu «va 
urma» vine de la televiziune. Dar s-a 
răspindit, cum oricine poate constata, 
si pe ecranele mari din oraş. Există 
azi o sumedenie de filme cu Lemmy 
Caution, cu James Bond, cu irezistibila 
Angelica, cu «Planeta maimutelor». 
Numai la noi s-au făcut în ultima vreme 
citeva serii care au ca protagoniști pe 
haiducii lui Eugen Barbu. Aflu că și 
personajele din «Cu miinile curate» vor 
mai apărea, cite au rămas vii, cel putin 
în alte şase episoade. Indiferent însă de 
unde ar fi venit, moda serialelor, ca 
să prindă, trebuie să corespundă unui 
gust. Ce atracție exercită acest gen 


ce poate fi imaginat mai senzațional în 
materie de mișcare, trenuri ciocnin 
du-se, poduri prăbușindu-se, stăvilare 
rupindu-se sub presiunea valurilor spu- 
meginde, clădiri luind foc, cai gonind 
nebunește, automobile derapind, oa- 
meni executînd curse acrobatice pe 
acoperișurile zgirie-norilor. De atunci, 
cinematograful s-a maturizat; nemai- 
simțind nevoia să fie un spectacol de 
bilci, a căpătat alte ambiţii. Cum se 
explică, totuşi, resurectia serialului? 

Unii vor sări imediat să dea vina pe 
televiziune. Ea a readus gustul pentru 
serial. Programele încărcate ale micului 
ecran nu lasă destul timp filmului de 
lung-metraj. Episodul scurt i se potri- 
veste mai bine. Pe urmă, televizorul îl 
avem acasă, nu ne cere nici o deplasare. 
Aceasta îngăduie suita. E de-ajuns să 
ne facem putin timp în ziua și la ora 
cutare. Luni e Elisabeth, regina An- 
gliei, sîmbătă Mannix, s.a.m.d. Am avut 
treabă, am scăpat un episod? Nu e 


Cum toţi sîntem consumatori de 
seriale, este firesc ca toti 

să ne spunem cuvîntul 

despre acest gen atît de popular, 


despre eroii lui, 


despre — de ce nu? — filozofia lui. 
rticolui lui Ov. S. Crohmălniceanu 
își propune să vă antreneze 

într-o discuţie colectivă, 

deci o discuţie care să nu se 
poarte numai între «specialiști». 
Curierul revistei noastre 


vă așteaptă. 


rindu-l pe Judex sau pe celebra Pearl 
White în «Misterele New-York»-ului, 
cînd purtaţi de ape repezi spre un to- 
rent furios, cind capturati de canibali 
si asteptînd să fie fierti în ceaun, cînd 
suspendati de bretele la înàltimi ame- 
titoare si incredintîndu-si soarta ex- 
clusiv trăiniciei elasticului american. 
Aceste repetate momente de «sus- 
pens» erau chemate a ilustra virtuțile 
ecranului. اع‎ își etala cu ostentatie pue- 
rilă însuşirile cinetice ca să-și cuce- 
rească publicul. li servea, așadar, tot 


al «Serialul» e un gen care 

i | pune într-o lumină cu 
NEMA rioasă psihologia specta 
torului cinematografic. Mă 

— întreb cum a reînviat gus- 

tul pentru producțiile de o asemenea 
factură. Filmul cu «va urma», alcătuit 
din nesfirşite episoade ale aventurilor 
aceluiaşi erou, care mereu se află în 
primejdii mortale si mereu scapă ca să 
dea peste alte buclucuri, tine de începu- 
turile cinematografiei. Atunci, bunici- 
lor nostri li se tăia răsuflarea urmă- 


pe ecranele lumii 


Serialul «Revolta haiducilor» aocupat 
aproape 3 luni un loc de seamă în pro 
gramul Televiziunii franceze. Cele cinci 
filme de lung metraj ale lui Eugen 
Barbu, Mihai Opris si Dinu Cocea 
(«Haiducii lui Saptecai», «Zestrea dom- 
nitei Ralu», «Săptămina nebunilor», 
«Răpirea fecioarelor» si «Răzbunarea 
haiducilor») au devenit 20 de episoade 
de foileton TV a cite 26 minute fiecare. 
Publicația Tele 7 jours a prezentat 
săptăminal, însoțit de cite o fotografie, 
fiecare episod al serialului. Presa (Le 
Figaro, L'Aurore, L'Humanite) a fost 
bogată în aprecieri laudative la adresa 
acestor «eroi justitiari coborîti din 
legendà». Personajul nr. 1 al serialului, 
căpitanul Anghel,a devenit la un mo- 
ment dat favoritul nr. 1 al ziaristilor si 
telespectatorilor francezi. S-a spus des- 
pre Piersic că este un nou Robin 
Hood, un Jean Marais al Carpatilor. 
Jocul său, prestanta sa, spontaneitatea 
sa s-au bucurat numai de cuvinte bune 
în coloanele ziarelor. Si iată-l pe Florin 
Piersic invitat la Paris, la sfirsitul pro- 
iectării serialului, pentru a se întilni 
cu cei care l-au îndrăgit pe căpitanul 
Anghel. 

— Au fost trei zile emotionante, trei 
zile pe care le-am trăit cu o mare inten- 
sitate, ne-a declarat Florin Piersic. 


depus într-un eveniment la care a 
participat pentru o fracțiune de timp. 
Aceasta este soarta lui Mannix: să 
participe pentru o clipă la un eveni- 
ment, iar apoi să se retragă, avînd 
bucuria succesului, dar şi amărăciunea 
imposibilității de a trăi el însuși, ca 
participant la succesul său. Și altfel 
nici nu se poate, pentru că altfel Joe 
Mannix n-ar mai fi un «private investi- 
gator», ci ar fi unul din multii pioni 
pe care îi mișcă în anchetele sale. 
Deși este trist, Joe Mannix nu filo- 
zofează asupra unei inutilitàti camusie- 
ne a vieţii, nici nu face acte inutile ca 
mult mai profund motivatul Raskolni- 
kov, pentru că Mannix trebuie din nou 
să se angajeze în dezlegarea unui alt 
mister, în rezolvarea problemelor unor 
alti oameni. Poate că,dacă ar avea mai 
mult răgaz, Mannix ar mai reflecta 
putin asupra sa si asupra acțiunilor sale. 
اع‎ nu are însă timp de meditaţie; nu 
face decit să elucideze cazuri practice 
în fiecare simbătă seara și să aibă o 
uşoară undă de amărăciune, undă pe 
care noi nu o observăm și nici nu tre- 
buie să o observăm, sau poate că ea 
nici nu există în Mannix, ci poate numa: 
în noi. 
Alexandru MARCOVICI 
Bucureşti, Bd. Ilie Pintilie, 37 


din scrisorile „curierului“ 


Tristetea lui Mannix 


Mannix nu are 
timp sà mediteze. 


El actioneazà 


Cu capul înainte... 
(Mike Connors) 


Joe Mannix este un investigator par- 
ticular, cum bine îl caracterizează car- 
tea sa de vizită pe care, cu multă dăr- 
nicie, o împarte în dreapta și stinga. 
Mannix are foarte dezvoltat unul din 
reflexele pe care psihologii le consideră 
ca specific umane, și anume reflexul 
de investigație sau de «ce se întîmplă». 
Ce se întimplă?!... se întreabă perma- 
nent Joe Mannix si se lansează cu capul 
înainte în cele mai periculoase afaceri 
pentru a afla adevărul. 

Şi, totuşi, în ciuda izbinzii sale per- 
manente în aflarea adevărului, Joe Man 
nix pare adeseori trist. Să ne amintim 
o secvență, numai una și e deajuns. 
din finalul unei anchete întreprinse de 
detectiv într-o afacere complicată, cu 
falsuri de tablouri; omul pentru care 
lucra se întîlneste cu fata implicată în 
afacere şi între ei se produce subit un 
«coup de foudre». Mannix își dă seama 
de semnificaţia privirii si,desi vroia să 
mai lămurească unele lucruri, se multu- 
meste să facă prezentările de rigoare 
si să se retragă apoi cu o expresie de 
surpriză amestecată cu haz. De fapt, 
Mannix are tristețea celui care dezleagă 
itele într-o problemă ce părea că nu 
mai are rezolvare și apoi se retrage 
pentru a privi din afară, ca un specta- 
tor, roadele eforturilor pe care le-a 


Miclovan! 
ir 


di 


Rikzbunktoril! 


` a wuy ĵ 


explicà moda serialului? 


lele polițiste pe Mannix. «Sfintul» avea 
mult mai multă personalitate și nici 
nu trăgea cu pistolul. «Răzbunătorii» 
erau plini de fantezie. De istorisirile 
lui Hitchcock nu mai vorbesc; purtau 
marca unui maestru al genului. «In- 
coruptibilii» schitau o analiză socială a 
gangsterismului, indicîndu-i legăturile 
cu lumea finanţelor si politicii. «Man- 
nix» n-are niciuna din aceste calităţi. 
Pe deasupra, eroul nu se distinge prin- 
tr-o deosebită inteligenţă sau pricepere 
în meserie. Tehnica lui detectivistă e să 
se bage ca prostul în primejdie si să se 
lase ciomăgit. O fi metoda aceasta mai 
educativă? Mă îndoiesc. Poate că po- 
sedă un farmec masculin aparte care 
i-a cîştigat simpatia telespectatoarelor. 
Cum rămine însă atunci cu egalitatea 
intre sexe? Noi, telespectatorii, am 
prefera-o pe Emma Peel. Sau măcar pe 
Tara King! 


Ov.S. CROHMALNICEANU 


nierà glumeatà ni se face o adevărată 
monografie a vieţii claselor mijlocii 
americane. Nimic nu lipseşte: regimul 
muncii, problema bugetului, felul cum 
e utilizat timpul liber, ambianța fami- 
lială, raporturile individuale, modela- 
rea lor prin mass-media, etc. Pînă si 
comoditàtile societăţii de consum sînt 
pe rind, reconstituite, într-o variantă 
primitivă echivalentă cu neistovita in- 
ventie caricaturalà. Din păcate însă, 
simplitatea serialului e înțeleasă uneori 
ca o reductie mintală. Cu cit repetiţia e 
mai puerilă, se crede că are șanse să 
cîştige un public mai larg. Asa am fost 
asasinați luni de-a rindul cu siroposul 
«El fugitivo». Serialul e un fel de basm, 
dar pentru oameni mari. |n cadrul 
convenției lui, realismul amănuntului, 
umorul, inteligența, pitorescul situa- 
tiilor nu-i strică, dimpotrivă, îl fac mai 
atractiv. Mi-a fost astfel imposibil să 
inteleg de ce televiziunea noastră a 
preferat, pină la urmă, din toate seria- 


— S-a făcut destulă publicitate la 
radio, la televiziune, în rubricile de 
specialitate ale ziarelor. Discul cu cîn- 
tecul haiducilor, interpretat de Gerald 
Alexander, a fost lansat o dată cu pre- 
miera. Bine propulsat, serialul a lansat 
la rîndu-i un erou si, să nu vă pară 
ciudat, chiar o modă vestimentară. La 
magazinul unde am dat autografe își 
incepuse existența moda «haidouc» 
destinată copiilor de 10—12 ani. 

Pe stradă, fotoreporterii m-au supus 
unui adevărat slalom printre autobuze, 
automobile, prin fata vitrinelor, cu 
pardesiu, fără pardesiu, cu zîmbet, fără 
zimbet. . Abia am avut vreme să pot 
vedea un film al lui Melville («Politis- 
tul» cu Alain Delon) si să urmăresc un 
spectacol de music-hall la «Casino de 
Paris» cu Zizi Jeanmaire. 

Veneam pentru a treia oară la Paris. 
Prima oarà,în 1958, sosea în capitala 
Franței un debutant care mergea spre 
Cannes, ca interpret în filmul «Ciulinii 
Bărăganului». A doua oară, în 1970, 
eram actorul de teatru venit cu spec- 
tacolul «Coana Chiriţa». Acum eram 
pentru prima dată la Paris un oaspete 
cunoscut. 


la Paris 


proche». Pentru ce ar mai fi atunci 
nevoie de serialuri? 

Cred că secretul succesului acestora 
din urmă rezidă într-o anumită eco- 
nomie artistică. Eroul e caracterizat 
odată pentru totdeauna; nu se mai 
pierde timpul la fiecare episod cu a- 
ceasta; intrăm repede în epicul pur. 
Serialul are structura narativă a bas- 
mului; știm cine e Făt-Frumos si nu 
ne mai interesează decit isprăvile lui. 

Recunosc că o asemenea economie 
se realizează în dauna psihologiei. Dar 
cinematograful e o artă eminamente 
comportamentistà si epică. Ba consta- 
tarea mà bucurà chiar. Nu degeaba 
nu-mi plac mie filmele «psihologice» 

Rezultà de aici cà orice serial e bun? 
Nicidecum! Simplitatea e o calitate 
rară care nu exclude invenţia. Avem 
un exemplu excelent cu «Aventuri în 
epoca de piatră». Repetitia e a reacţiilor 
psihologice. Situatiile sînt însă mereu 
inedite şi de un haz copios. Într-o ma- 


Un haiduc 


Nu e puţin lucru pentru un actor, 
să se audă strigat pe străzile Parisului : 


«capitaine Angel!» 


Anita si haiducul Anghel, eroi de serial TV, la Paris 
(Marga Barbu si Florin Piersic) 


asupra spectatorului? Dintr-o micà an- 
chetà, întreprinsă cu mijloace perso- 
nale, s-ar părea că simpatia pentru 
eroul principal își spune aici în primul 
rind cuvintul. Amatorii de seriale bă- 
nuiesc cam ce se va întimpla în fiecare 
nou episod. Dar lor le sînt simpatici 
«Sfintul», Emma Peel, haiducul Sapte- 
cai, David Vincent sau Mannix. Încă o 
dată toți aceștia își vor risca pielea ca să 
împiedice o ticăloșie sau să repare o 
injustitie; încă o dată își vor dovedi 
infailibilitatea. Spectatorului îi place 
să revadă, confirmindu-se în impre- 
jurări diferite, calitățile unor asemenea 
eroi. Altfel zis, el are o secretă psiho- 
logie donchișotească. Oricită blazare 
a turnat veacul peste sufletul uman, 
acest gust al nebuniei sublime nu i l-a 
putut stinge. Cu eroi ticàiti si nesàrati 
nu se fac serialuri. Imi veti obiecta ca 
westernurile, filmele politiste sau de 
aventuri au aproape toate în centrul 
lor niste eroi «sans peur et sans re- 


Organizatorii — reprezentanti ai Tele- 
viziunii franceze — mi-au făcut o pri- 
mire cordială. Dar cea mai mare atenție 
mi-au acordat-o spectatorii. Ei au fost 
stàpînii mei chiar din momentul ateri- 
zării pe aeroportul Orly. Trei după- 
amieze la rind am avut rendez-vous 
cu telespectatorii veniți să vadă cum 
arată «un haiduc la Paris». Bineînțeles 
cei mai mulţi erau micii spectatori. 
Am vorbit cu ei, le-am dat autografe, 
ne-am fotografiat împreună. Un copil 
a stat aproape o după amiază întregi 
intr-un colt, m-a privit, si la sfirsit 


mi-a înmînat portretul pe care mi-l. 


făcuse în creion. Marea bucurie pe care 
am simtit-o în acele după amiezi a fost 
că haiducii noştri au găsit un asemenea 
ecou în rindul publicului francez. Mi-am 
dat seama că n-am făcut un film regio- 
nal, local. Si pe urmă, să recunoaștem 
că pentru un actor, chiar pentru unul 
obișnuit să fie adesea identificat cu 
personajele interpretate, nu e putin 
lucru sà se audă strigăt pe străzile Pa 
risului: «capitaine Angel»! 


— Fără a nega calitățile filmului, 
cred că el a fost totuși și foarte 
bine lansat de către televiziunea 
franceză. 


actorii 
noştri 


Orice personaj 
trebuie privit 
ca 0 compoziție 


Momentul-cotitură: 
Cristea din «Serata 
„EIN EI SUEZ EAI, PRESI BRE DO IRU 
Stefànità-Vodà 


pe micul ecran 


rol episodic în «Lupeni '29«. ® 1963: interpretează 
rolul principal în «Lumină de iulie». © 1964: are de ales 
între Teatrul Giulesti din Bucuresti si Nationalul din Cluj. 
Îl alege pe ultimul. © Roluri importante pe scena clujană: 
El în «Nu sînt Turnul Eiffel»; Mabuse în «Fizicienii»; 
Vlaicu-Vodă; Caligula; Oberon în «Visul unei nopți 
de vară»; Victor din «Pisica din noaptea Anului Nou» 
(premiul de interpretare la Festivalul Teatrelor din 1971) 
© 1967-69: din nou film, două roluri mai puţin importante 
în «Tinerețe fără bătrineţe» si «Balul de sîmbătă seara» 
apoi diacul, unul din rolurile principale din «Sentința». © 
1970: Cristea în «Serata» marchează întîlnirea cu regi- 
zoarea Malvina Urşianu. ® 1971: doctorul în «Decolarea». 
© 1972: căpitanul Marinescu în «Explozia»—reîntîl- 
nire cu regizorul Mircea Drăgan si Andrei în «Trecătoa- 
rele iubiri»—reîntîlnire cu regizoarea Malvina Ursianu. 
© Pe micul ecran: Ștefăniță Vodă în «Mușatinii» şi 
eroul filmului experimental «Fuga». © 1972: vine, prin 
concurs, la Teatrul Naţional din București. Intră în distri- 
butie cu Damian în «ladul si pasir&a»; Suditul în «Un 
fluture pe lampă»; lordache Olimpiotul în «Zodia 
Taurului». 


personală 


aproape 


© Ziua, luna, anul, locul nașterii: 22 ianuarie 1936 — 
Arman. © Copilăria si adolescența, la Brăila. ® | pa- 
sionează încă de pe atunci teatrul și poezia, drept care se 
înscrie la Școala populară de artă, proaspăt înființată la 
Brăila, dezamăgindu-și tatăl care-l dorea medic veterinar 
sau, si mai bine, ofiter-medic veterinar. ® 1954: Dă 
examen la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică 
din București, pe care-l absolvă în 1958. Examen de diplo- 
mà cu Astrov din «Pescărușul». ® 1958: pleacă la 
Piatra-Neamţ, în același colectiv cu Leopoldina Bălănuță, 
Florin Piersic, Lucia Mureşan, Cosma Braşoveanu. © De- 
but pe scena teatrului din Piatra-Neamţ cu Markov din 
«Povestea unei iubiri». © Roluri mai importante pe 
aceeași scenă: Figaro din «Bărbierul din Sevilla» şi Pole- 
jaiev în «Batrînete zbuciumată». Acesta din urmă, rol 
de compoziție, rol-cheie pentru cariera de mai tirziu. © 
1960: Teatrul din Bacău îl «împrumută» pentru «Don 
Carlos». Rimîne la Bacău pînà în 1964. Joacă: Trigorin 
în «Pescàrusul»; Viktor în «Poveste din Irkutk»; Mihai 
în «Oameni care tac»; Mircea în «Vlaicu Vodă»; bufonul 
în «A 12-a noapte» (din nou un rol-cheie, care-i aduce nu 
numai succes, dar si o mare încredere în profesia pe care 
și-a ales-o.) © 1962: debutează în cinematografie cu un 


misul. Ori de o parte, ori de ceas 
laltă.; 


— Dumneavoastră puneţi foarte 
mare preț pe luciditate... 


— Nu ştiu dacă e bine sau rău, 
dar asa e. Nu-mi place să nu știu 
limpede ce fac si de ce. Nu-mi plac 
lucrurile întimplătoare, mai ales în 
această meserie a noastră care e de- 
parte de a fi întimplătoare. Sau cel 
putin n-ar trebui să fie. Nu cred că 
e simplu şi la îndemîna oricui să fie 
actor. Mie, oricum, nu mi-e ușor... 
De altfe!, să nu credeţi că luciditatea 
asta mă ferește de problemele pe care 
le ridică meseria noastră. Dimpo- 
potrivă. Exact aceeași luciditate mă 
obligă la întrebări care mă neliniş- 
tesc pentru că nu le cunosc, nu am 
cum să le cunosc raspunsul: cum voi 
evolua? cum mă voi maturizd? cum 
voi imbatrîni? Pentru că știu foarte 
bine că, dacă odată și odată vine 
vremea cînd nimeni nu mai are ne- 
voie de noi, asta se întimplă precis 
și din cauza noastră. Un actor e 
obligat să fie, „în formă", si azi, si 
miine, şi poimiine... 


t 
LI 


Dumneavoastră vă gîndizi prea 
departe. La poimîine... 


— Deloc. La 36 de ani este exact 
momentul să te gîndesti la poimiine. 
Este o vîrstă matură si maturizarea 
înseamnă începutul imbatrînirii. lar 
îmbătrinirea este un proces fizio- 
logic de necontrolat. Cel putin pe 
exterior. Tot ce se mai poate face 
este să-ţi aperi psihicul de degra- 
dare. ` 


— Oare se poate? 


— Cred că da. Dacă reusesti si 
elimini mediocritatea din viaţa ta, 
dacă reusesti să-ți cultivicunoașterea, 
să-ți antrenezi permanent sensibili» 
tatea... Cred că un actor trebuie să 
trăiască realmerite în preajma artei, 
Să, citească. Să asculte muzică. Să 
citească multă poezie. Poezia, mai 
ales, joacă un mare rol în profesia 
noastră, Pentru că ea dezvăluie esen- 
te, iar hrana sufletelor noastre o 
constituie tocmai marile esente... 

Dar, de fapt, nici asta nu ajun- 
ge, asa cum nu ajunge să reali- 
zezi un spectacol bun, sau să 
reusesti un rol într-un film. În- 
trebarea este ce vine după şi, mai 
ales, în ce ambianta te afli. În profe- 
sia noastră, cu cîtcistigam o etapă, 
cu atît e mai dificilă, următoarea, 
pentru că trebuie, este obligatoriu 
să fie cu o treaptă mai sus. Expe- 
rienta mea de pină acum m-a con- 
vins că tot ce ne poate tine în pi- 
cioare și duce mai departe este de 
fapt spiritul de echipă, drumul par- 
curs împreună cu un grup de oameni, 
adunaţi da într-o" familie, cu aceleași 
structuri, de aceeaşi spiritualitate. 
Lucru care, mai ales pentru film, 
este foarte greu de realizat. 


اا 


— Mărrurisesc, vă credeam mai 
“liniştit, mai așezat si cu mai cu pu- 
tine griji. 


= Mai: inc onstient, adicas 3 


“— Nu. Mai sigur, cel putin pe 
clipa de față. Ari avea toate moti- 


— Cred că in profesia „noastră 
„clipa de față contează foarte puțin. 
Totul se ia de la capăt, cu fiecare rol 
de la ‘capit. Dar acesta este şi far- 
mecul ei, cred. Că nu se. sfirșește 
niciodată, Că e un permanent înce- 
put. 


Eva SÎRBU 


A 


— Deci tot ceea ce pare spontan 
în jocul dumneavoastră este elabo- 
rat cu grijă... 


— Da, pentru că si spontaneita- 
tea se poate dirija. La mine ea apare 
exact atunci cînd m-am obișnuit 
cu personajul, cînd devin el. Rolul 
trebuie să fie o descoperire făcută 
etapă cu etapă. N-aș vrea să se înte- 
leagă că nu mă interesează prospeti- 
mea senzatiilor pe carele transmit. 
Că la mine totul e un calcul sec, la 
rece. Cultiv enorm starea, pot spune 
chiar că mă las sclavul ei, dar nu- 
mai după ce am cîstigat-o cu adevă- 
rat, în acele etape de cunoaștere a 


„personajului. 


— Asa se explică de ce sînteti ace- 
laşi pe scenă ca si în film? 


< Eu aproape cà nu văd nici © 
diferență între scenă și ecran decit, 
firește, diferențele impuse de teh- 
nica filmării. Poate că scena defa- 
vorizează uneori procesul de creaţie, 
pentru că acolo nu există prim-pla- 
nuri, nici obiectivele de nuanţă, 
ci mă aflu într-un permanent cadru 
general. Asta ni se întîmplă tuturor, 
dar eu nu sînt în stare, și nici nu vreau 
să-mi exagerez, mimica, să ridic gla- 
sul 'ca să-mi ajungă nuanţa îngro- 
satà pînă în ultimul rînd de la bal- 
con, în defavoarea restului sălii. De 
altfel, teatrul modern elimină în- 
groșarea scenică și preferă sălile 
mici, de intimitate, de contopire cu 
publicul. Teatrul este şi rămîne 
convenţie încă, dar eu nu suport 
convenția și cred că trebuie. făcut 
totul pentru ca ea să se dizolve într- 
un contact real cu publicul. Publi- 
cul trebuie „furat“. El însuși pretinde 
acest.lucru — fie că e vorba de film 
sau de teatru — așteaptă să fie dus 
într-o lume în care e dispus de la 
bun început să te urmeze. El pretin- 
de o fascinatie lucidă, o fascinatie 
la care consimte. Cind lucrurile 


nu ajung la aceagtà nuanţă, cînd re- 


latia dintre tine și spectator nu a- 
tinge această complicitate lucidă și 
liber consimtità, apare compro- 


Trigorin 


pe scena din Bacău 
EOE TEE T TED ل‎ 
Din nou pe scenă, 
Oberon 


demonstrat,- din păcate, în multe 
greșeli “de distribuie — greșeli, 
pentru că erau făcute exact pe crite- 
riu! înfățişării exterioare 


Spuneți că Poleja:ev si b-ionul 
au fost roluri-cheie în cariera dum- 
neavoastră. Prin ce? 


Vlaicu - Vodă i Caligula, mai 
tirziu, de asemenea... Polejaiev însă 
a însemnat mare văr: El mi-a in- 
lesnit accesul la o anume spiritua- 
litate, la o anume gîndire, la acea 
forță de esentializare, specifică عه‎ 
mului de ştiinţă. Dacă mă întrebaţi 
cum l-am făcut, cum l-am putut 
juca la 23 de ani, nu mai ştiu... 
Poate m-a ajutat și înclinația mea 
pentru compoziţie. De fapt, eu cred 
că orice personaj, indiferent de 
vîrstă, de identitate, ar trebui pri- 
vit ca o compoziţie. Să fiu eu însumi 
nu-mi spune nimic, Mi se pare minor, 
banal. Sigur, nişte date ale tale 
rămîn, dar privite de fiecare data 
dîn alt unghi si supuse personaju- 
lui. Sînt niște metamorfoze care nu 
se ciștigă decît în lucru și nu folo- 
sesc decît unui singur rol. De aceea 
spuneam că mi-au fost atît de 
importante . cele patru roluri, 
pentru că m-au pus de fiecare dată 
în fața altei structuri, una mai dife- 
rită de cealaltă, m-au obligat să 
caut şi să găsesc mereu altă formă 
de viaţă. Mi se pare impertinent să-ți 
imaginezi că doar cu persoana ta 
rezolvi orice sarcină scenică, aco- 
peri orice personaj. Fiecare personaj 
îţi sugerează alt tip de gindire, alt 


tip de sensibilitate, alt proces de” 


transfigurare. Si fiecare cere un 
anume comportament, © anume ros- 
tire care nu pot fi întotdeauna, fi- 
reste, si ale tale, la care nu ajungi 
decît după o etapă de gîndire asupra 
personajului respectiv, după un con- 
tact bine stabilit cu el. Eu am nevoie 
de acest contact, am nevoie de pe- 
rioada aceea de coacere a unui per- 
sonaj şi poate de aceea nu fac parte 
din categoria actorilor care sînt 
gata cu rolul de la prima lectură, 
Cred că m-aș si plictisi dacă ar fi 
așa... 


La 27, 
«debut în „Lupeni "29" 
PND TE IZZO ANUS LI 
Din nou în film, 
diacu! din „Sentința“ 


— Fişa dumneavoastră parsonala 


e plinà de roluri principale. Pe sce- 
nà, si destul de repede, dupà debut, 
chiar si în film. Mai mult, din ea 
lipsesc acei ani-pauză care mar- 
chează fişele multor actori din gener” 
ratia dumneavoastră. Cum s-a in- 
timplat? 5 


+ 
= 


— A fost o șansă, cred. Profesiu- 
nea noastră e de neconceput fără 
un dram de şansă, În ce mă privește, 
poate ar mai trebui socotit și ceea 
ce se cheamă răbdare. 


- Răbdare, pentru ce! Din mo- 
ment ce nu ati avut de aşteptat... 


- Puteam, de exemplu, să ma 
grăbesc să vin la București, ceea ce 
precis ar fi fost o greșeală. Venind 
la București, intri automat într-o 
competiţie de primă mină și pentru 
această competiţie trebuie să fii 
foarte bine pregătit. Nu e suficient 
să absolvi un institut și să fii decla- 
rat actor sau, poate, pentru unii 
e suficient, dar nu بع‎ cazul meu. In 
ce priveşte filmul, e clar că a fost 
vorba de o șansă si șansa aceea s-a 
numit Malvina Urșianu. Spun șansă, 
pentru că se întîmplă rar să te în- 
tîlnesti cu un autor de filme care să 


te descopere la timp, să te valori- 


fice — de fapt să știe să te-vadă — 
să intuiască ce poți și ce nu poți 
face, să te modeleze și să-ți dezvăluie 
cu atita grijă, de fiecare dată, altă 
lume interioară. 


Cred că mai e ceva peste șansă 
şi peste răbdare. Un actor cu înfă- 
tisarea dumneavoastră, putea să cadă 
uşor ‘în cursa rolurilor prefabricate 
— sau predestinate — de june- 
prim, de exemplu... 


-- Niciodatà nu am pus mare 
preț pe calitățile exterioare — în- 
fitisare, voce, etc. — și, mai ales, 
nu m-am considerat niciodată un 
june-prim. Am fost mai degrabă 
preocupat de procesele interioare, 
de mobilitatea psihică, de acele 
calități care se cer cultivate și pe 
care, în orice caz, nu le ai numai fiind 
tînăr şi arătînd bine. Cred că nu 
spun o noutate. Acest lucru s-a 


La de ani, 
Polejaiev 

SEDII = ST IE 
Caligula 


pe scena clujană, 


Regizorul Chabrol răspunde în auto-apărare: 
„N-am văzut în acest fapt divers decît o bură 
schemă dramatică şi nimic mai mult. Am citit 
toate relatările presei, am urmărit procesul. 
Cred că nişte jurati care s-ar lăsa influențați 
de film, n-ar fi nişte buni jurati. Si la urma 
urmei, dacă Cousty e vinovat, recunoaşte, dacă 
nu e vinovat nu recunoaste”. 

E limpede. Pe Chabrol nu l-a interesat 
vinovăția sau nevinovăția „modelului“ său 
judiciar, ci cazul în sine privit ca un story 
cinematografic. Aşa încît filmul nu pledează 
decît propria-i cauză: goana după scenariu. 
Goana după vilvă. Dar poate fi „vilva' ra- 
tiunea morali a unui film? 


BRST SHEEP EESTI ICE IEI OA NET 
Scenaristul e în boxă ? 
CREET DEI NE E Bi CO NNE aD 
Al doilea film se numeşte „Banda ostate- 
cilor" şi a fost realizat de Edouard Molinaro. 
Este vorba de transpunerea cinematografică 


=a unei întimplări petrecută în incinta palatului - 


de justiție, în primăvara anului 1972. Un cri- 
minal de rind, Christian jubin, al cărui proces 
se afla în curs de desfășurare, a izbutit să eva- 
deze, sechestrind trei persoane, Între care si 
procurorul instanței. După o seamă de peripeții 
a fost rearestat, iar procesul lui se află acum 
din nou pe rol, de astă dată, bineinteles, cu 
un dosar amplificat. 

Filmul realizat de Molinaro va fi, deci, vizio- 
nat de spectatori în timp ce si acest „model“ 
judiciar se află în boxă, probabil sub o pază 
mult întărită. 

Regizorul declară că nu a vrut „să dezbatà" 
acest caz; nu a vrut să incerce o explicare psiho- 
logică sau de alt ordin, nu a vrut să raporteze 
cazul la nici un fel de considerente morale. 
Molinaro subliniază în mod expres că, de fapt, 
a vrut să facă un film anti-Cayatte. (După cum 
se ştie, Cayatte a realizat anul trecut un film 
de’ un larg ecou social, „A'muri din dragoste“, 
care-şi propunea tocmai © asemenea analiză 
cinematografică, raportată la condiţiile sociale 
ale dramei sfirşită tragic a profesoarei Gabrielle 
Russier). Molinaro nu și-a propus, și o mărtu- 
riseste ca pe un principiu, decit să transpună 


, În numele legii 
tribunalul judecă 
_ un criminal, 


In numele artei 


filmul judecă 
un sistem 


cial, Bernard Cousty, este pus sub inculparea 
de a fi ucis cu premeditare pe soțul amantei 
lui, Yvette Balaire (învinuită şi ea de compli- 
citate).] La instrucție, Cousty Îşi recunoaște 
fapta, pe deasupra mai recunoaşte că și-a 
otrăvit şi soția. Tribunalul îl condamnă la 
moarte, iar pe complicea lui la 10 ani temniţă. 
Recursul va fi judecat de o altă instanță. 
Regizorul Chabrol a luat, cum se spune, do- 
sarul acestui proces din mers, l-a transformat 
în scenariu, iar fimul este gata. Asa încît specta- 
torii vor vedea „Nunta însîngeratà", o dată 
cu rejudecarea procesului la Curtea de Apel. 
Şi de aici încep unele dificultăți pentru regizor, 
pentru că inculpatul, astăzi, în urma sentinţei 
criminalul Cousty, a aflat în închisoare că i-a 
„inspirat“ un film lui Chabrol. Si s-a alarmat. l-a 
trimis avocatului său următoarea scrisoare: 
„Cred că voi fisilitsă mă adresez judecătorului 
de instrucție cerindu-i să arbitreze în ches- 
tiunea asta”. De ce se teme Cousty? Se teme 


că filmul ar putea influența opinia juragilor 


în rejudecarea cazului său. 1 

Avocatul răspunde printr-un fel de decla- 
ratie făcută presei, care este în acelaşi timp 
şi o prețioasă divulgare asupra opticii*realiza- 
torului: „Chabrol n-a inventat nimic. El n-a 
făcut decit să reia teza acuzatiei. Era, cred, 
prematur să se facă un film după o dramă încă 
atit de prezentă”, 


Sala de tribunal, cu ferestre 

prelungi şi lumină puţină, cu o 

| atmosferă ce pare întotdeauna 

irespirabilă, cu nelipsita ei boxă 

pentru acuzaţi si ,,bari" pentru 

avocaţi, este fără îndoială unul 

din locurile în care realizatorii de film din 

lume s-au oprit nu de puține ori în decursul 

timpului. Tentaţia cazurilor judiciare nu este 

de azi, de ieri. Citeodată filmul a reuşitsă 

dilate faptele și de la semnificaţia judiciară 

să ajungă la cea socială. ,Acuz", filmul lui 

Abel Gance, rămine o peliculă de referință 
tocmai pentru această calitate. 

S-ar părea că asistăm astăzi la un adevărat 
val de filme inspirate de cazul judiciar. Tri- 
bunalul devine platou de filmare, iar grefa, 
cu dosarele ei, o muză a scenaristilor.Cinema- 
tograful începe iarăși să flirteze cu faptul 
divers — după cum afirmă săptăminalul fran- 
cez „L'Express“, nu fără o anume imputare si 
chiar alarmă. „Adesea, cinematograful a fost 
învinuit că inspiră faptul divers, astăzi însă 
ب‎ afirmă aceeași revistă, — se produce contra- 
riul. Cineaştii par a fi în pană de imaginaţie. 
Au aerul că îşi aruncă ochii peste ziarul pre- 
ferat, înainte de a porni la filmare". 


LE TARI CEE ARC RENE ZIONE لع‎ 
Nunta însîngerată Fa 


Dar să vedem ce fel de filme a produs,mai 
întîi în Franţa, această reînviatà pasiune pentru 
justiție. 

În ianuarie 1973, pe ecranele pariziene ru- 
leagă trei filme-proces. Ar fi trebuit să fie 
patru filme, dar unul din ele („Nu e fum fără 
foc" de Cayatte) n-a ajuns să depăşească prima 
criză provocată de subiect si mai ales de viziu- 
nea cineastului. Si s-a oprit pe drum. lată 
deci pe cele ajunse pe ecran: 

„Nunta însîngeratà” (un tilu care aduce 
aminte de drama spaniolă a lui Federico Garcia 
Lorca), un film realizat de Chabrol şi direct 
inspirat dintr-o dramă reală petrecută în 
ianuarie 1970, amplu relatată de presă si în 
amănunt cunoscută de publicul francez: 

La Bourganeuf, în Creuze, un agent comer- 


43 


Procesul Cosa Nostra 


Joe Valachi, un fost mafiot, se decide să spună 
tot ce ştie despre omorul-organizat din 
S.U.A. Ca să-l apere de represalii, poliția îl 
păstrează în închisoare pînă la sfîrşitul zilelor 
sale și — miracol! — Valachi moare de moarte 
naturală! Bronson devine în film un Valachi 
care acuză! 


Dominici 


epoca noastră 


a faptului divers și a căutat implicații mai largi: 
şi atunci, analiza cazului a cedat locul analizei 
colectivitàtii, iar justiţia, sociologiei. De pildă, 
„Procesul maimutelor“. Sau „Procesul de la 
Nürnberg“, cînd o perioadă istorică cu repre- 
zentanţii ei ajunge pe banca acuzării. 

Un proces avea să devină o simplă metaforă 
pentru a găzdui o meditație filozofică: „Pro- 
cesul" după Kafka, film realizat de Orson 
Welles. Astăzi, în America invadată de „cazuri“, 
drog, violenţă, omoruri, cu „naşii“ mafioţi 
deveniți în film idoli, opinia publică urmăreşte, 
cu sufletul la gură, un alt fapt divers: „Docu- 
mentele cazului Valachi“, film realizat de 
Terence Young. 

Ce anume a inspirat acest film? În 1963, în 
fața unei Comisii senatoriale prezidată de 
McClelland, un fost membru al unei organizaţii 
gangsteresti, Joe Valachi, își începe depozitiile 
(numite după aceea „Documentele-fluviu ale lui 
Valachi"), urmărind să dea în vileag activitatea 
organizației de funest renume, Costa Nostra. 
Guvernul american şi senatui cad de acord ca a- 
ceastă depozitie să fie retransmisă de televizi- 
une în priză directă. Principalul obiectiv al 
depoziţiei lui Valachi: divulgarea principalilor 
conducători ai crimei organizate. Bob Kènnedy, 
pe atunci ministru de justiţie, avea să declare 
despre aceastiinitiativà că avea drept scop „să 
pună poporul american în fata unor revelații 
zguduitoare”: „Toată publicitatea acordată ca- 
zului Valachi va sfuji — a subliniat Kennedy— 
dacă nu la altceva, cel puțin la captarea intere- 
sului opiniei publice americane în privinţa pri- 
mejdiei pe care o reprezintă crima organizată 
ce a luat proporții imense în Statele Unite". 

Revelația produsă de declaraţiile gangste- 
rului Valachi, devenit acuzatorul organizației 
Cosa Nostra, a trecut sub denumirea de 
„Documentul  Valachi“. Filmul realizat de 
Terence Young nu-și propune altceva decit sà 
exploateze acest document imprimat pe bandă 
de magnetofon, împrumutindu-i personajului 
Valachi chipul lui Charles Bronson. Regizorul 
Young este sigur că simpla invocare a acestor 
documente este suficientă. „După aproape 10 
ani, publicul american — spune el — este sen- 
sibilizat de această problemă.“ Presa, pe de altă 
parte, consideră că succesul filmului se justifică 
prin interesul mai mult decît normal al cetàtea- 
nului american, stăpinit de o teamă mărturisită 
sau nemărturisită în fata proporţiilor căpă- 
tate de crima organizată. 

După filmul „Nașul“, cu Marlon Brando în 
rolul principal, film care la sfirsitul anului 
a fost propulsat pe ecranele lumii cu o imensă 
publicitate, discipolii Mafiei (satisfàcuti în 
cazul de faţă de imaginea onorabilă în care 
sînt înfitisati pe ecran) se năpustesc cu avidi. 
tate asupra noului film ca să audă, o dată mai 


Procesul 


acum 20 de ani au fost uciși trei englezi: tatăl, mama sifetita. Dominici este 
acuzat, condamnat, eliberat. Moare după putin timp. Claude Bernard Aubert dezgroapă toată aface- 
rea şi face un film. Jean Gabin primeşte rolul protagonistului. Este hulit. Regizorul declară: „eu 
nu acuz pe nimeni“. Chiar pe nimeni? 


„Cazul Dominici": 


pe peliculă, cît mai exact, acest caz judiciar. 
Și „scrupulozitatea” i-a împins să obţină chiar 
sancţiunea inculpatului real, Jubin, căruia 
i-a supus scenariul spre aprobare. Criminalul — 
avind la activul său 2 omoruri, 25 de spargeri 


şi nenumărate acte de violență — a citit sce- 
nariul (ca specialist, desigur), dar la capătul 
lecturii i-a răspuns regizorului că are acum 


alte griji decit să discute despre film. 

In această lumină pare atit de îndreptăţită 
indignarea exprimată de Frangois Truffaut 
în legătură cu re?nviata pasiune a cinematogra- 
fului francez pentru faptul divers, ca sursă de 
filme cu subiect și fără obiect. „E păcatcă cine- 
matograful a început să scotocească prin buzu- 
narele unor cadavre care nu s-au răcit încă. 
TIET PE A E SCRII, 71:22:52 POT UE EAI E EI TEI EI 

Dosarul tăcerii 


AI treilea film, de asemenea programat 
pentru ianuarie 1973 pe ecranele pariziene, 
redeschide un dosar care a lăsat o amintire 
grea: cazul Dominici. 

Cu 20 de ani în urmă, la Lurs, un sat din 
Provence la poalele Alpilor, s-a săvirșit o 
crimă, o triplă crimă. În acest sat există un 
restaurant pentru turisti, „La Montagnière". 
La o mică distanti de acest restaurant, al 
cărui patron era Gaston Dominici, au fost 
descoperite cadavrele a trei turisti englezi: 
Sir Jack Drummond, al soției lui si al fetitei 
lor în virstă de 6 ani. Aceasta s-a întimplat 
la 5 august 1952. La 28 noiembrie acelaşi an, 
proprietarul restaurantului, Gaston Domi- 
nici, este judecat și condamnat la moarte 
de tribunalul din Digne, sub acuzația de a-i 
fi ucis pe cei trei turisti englezi. La 5 iulie 
1961, Dominici este pus în libertate din cauza 
vîrstei înaintate si, nu mult timp după aceea, 


moare. 
Acestea sînt faptele reținute de dosarul 
cazului. Regizorul Claude Bernard Aubert 


l-a preluat ca atare, transormindu-! în scenariu: 
„Cazul Dominici". Ef s-a deplasat cu echipa de 
filmare la Sisteron, pentru că nu a vrut să 
filmeze chiar pe locul crimei. Rolul bàtrînului 
Dominici i-a fost încredinţat lui Jean Gabin. 
Ciţiva alti actori parizieni s-au costumat în 
țărani, străduindu-se să reînvie o dramă pro- 


vincială. 
„Nu am filmat la fata locului — declară 
regizorul — din motive morale evidente. Nu 


m-a interesat altceva decit să reconstitui cu 
scrupulozitate fresca unei drame care a pasio- 
nat Franţa si, bineînțeles, si pe mine". 

La Lurs însă nimeni nu a uitat cazulDomi- 
nici, și lumea de prin partea locului îşi mani- 
festă nemulțumirea că s-a făcut un film despre 
el. Se spune, de pildă, ,,Batrînul a plătit". 
„Cinematograful să-l lase în pace!" sau „Gabin 
mai bine ar juca pe tipii ăia ailui sau ar 
cultiva ceapa de la fermă, decit să-l interpre- 
teze pe Gaston. De altfel Gabin nici nu prea 
are aerul de tiran". Ajutorul de primar din 
Lurs este însă mai nuantat și oferă o indicație 
asupra misterului închis în acest dosar judiciar: 
„Dacă tot circul ăsta ar ajunge măcar să de- 
monstreze că Gaston n-a fost un asasin şi 
că toată afacerea n-a fost decit o minciună. 
Și la urma urmei, la ce bun să mai scormonim 
acum în noroi? Toată chestia nu-mi pare a fi 
altceva decît o afacere comercială.“ Gabiñ 
însuși e cuprins de îndoieli și regrete. În imensul 
curier pe care îl primeşte, multe scrisori ano- 
nime îi reproșează faptul de a fi acceptat rolul. 
Altele, dimpotrivă, îi cer, poate cu speranță, 
poate cu naivitate, „să scoată la iveală ade- 
vărul“. 

Așadar, nici cazul Dominici nu sparge limi- 
teie impuse de ultima hotărire judecătorească, 
nu analizează faptele, ci se mărginește — asa 
cum de altfel declarase regizorul—să reconsti- 
tuie cu \scrupulozitate o frescă. Această 
frescă fusese reconstituită, tot cu scrupulozi- 
tate, de presă, la vremea respectivă.Încă un 
dosar judiciar, deci , încă un story cinemato- 
grafic. Vilvă. Multă vilvà. 

CIRIE NENTI E TIA TIT DIA 
Mafia, din nou Mafia 


Să schimbăm meridianul si să urmărim faptul 
divers în preocuparea altei cinematografii: 
cea americană. In decursul anilor, cinemato- 
grafia de peste ocean a exploatat abundent 
cazul judiciar. De multe ori, rezultatul a fost 
doar un produs comercial, transpus în două 
registre : cel alsenzationalului si cel amoros. Au 
fost şi cazuri cînd filmul a depășit aria restrinsă 


Poliţia si magistratura, pe de o parte, si 
delincvența pusă în slujba unor forte oculte, 
pe de altă parte, apar ca doi poli ai unui rău 
social care se cuvine să fie privit, nu dinlăun- 
trul uneia sau alteia dintre tabere, nu cu bine- 
voitoare distantare faţă de implicaţiile pe care 
la conțin, ci cu preocuparea de a dezvălui 
ce se află dincolo de poziția justiţiei, cine se 
află înapoia diverselor mafii. Preocuparea 
cineastului este, așadar, de a determina modul 
si aportul fiecăruia, la o stare de lucruri nesa- 
tisfăcătoare, de largi proporții. De aceea 
întîmplarea particulară este subsumată condi- 
tiei generale si urmărită cu deosebită grijă. 

Cind cineastul depistează în prezent ecourile 
altei epoci, el se întoarce în trecutul nu prea 
îndepărtat spre a descoperi sursele, în dosarele 
istoriei. Un asemenea dosar l-a redeschis 
regizorul Damiano Damiani cu filmul său inti- 
tulat „Girolimoni, monstrul din Roma". Este 
vorba de un caz judiciar din 1928. În timpul 
crizei economice din acea vreme, se semnalau 
la Roma nenumărate cazuri de ucidere sau 
dispariţie a unor copii. In fata unei opinii 
publice înspàimintate, presa relata doar atit: 
„Poliţia n-a reușit să descopere incă pe fiptasi". 
Pretexul incapacității poliției de a da peste 
„monstrul din Roma" a fost folosit pentru a 
întări şi, de fapt, a prelua întreaga poliţie în 
cadru! organizației fasciste si a o transforma 
astfel într-o unealtă de represiune. O dată 
„transformarea“ sivîrsità s-a descoperit, 
mai bine zis s-a inventat si un făptaş: Gi- 
rolimoni. Noua poliţie a procedat, așadar, 
la un fel de mizanscenă a unui monstruos 
act judiciar, spre a-și demonstra, fără întîr- 
ziere, efectele revigorării ei prin introducerea 
elementelor fasciste. 

Acestea sînt lucrurile pe care le deduce 
cineastul, analizind nu numai dosarul judiciar, 
incomplet și cu grijă lipsit de documente, întoc- 
mit la vremea respectivă. Damiano Damiani 
nu se opreşte nici el la reconstituirea unui caz, 
ci urmăreşte descrierea unei atmosfere, încer- 
cînd sà reliefeze climatul social-politic înlăun- 
trul căruia un caz judiciar avea să servească 
cauza fascismului, „Dosarul este sărac — măr- 
turiseşte regizorul — dar cu mijloacele unei 
acțiuni si unei ficțiuni, sper ca filmul să spună 
mai mult decît ar fi făcut-o însuși faptul“. 

De ce a făcut astăzi filmul Damiano Damiani? 
De ce l-a atras un dosar din 1928? Este o între- 
bare căreia îi răspunde, pe loc, obsedanta 
preocupare a multor cineasti italieni de a 
divulga anumite stări de lucruri din care nici 
poliţia si nici justiția nu pot ieși neîntinate. Si 
mai este acest film un fel de memento. Anu- 
mite metode pot fi folosite din nou şi după 
patruzeci si mai bine de ani. 

SORTI RIPETI ICI 
O miză! A cui? 
ی‎ RA AT AN E ا‎ 

Investigatia pe care am încercat sà © facem 
în universul cinematografului inspirat de faptul 
divers, nu flatează filmul care ia drept scenariu 
un dosar din grefa tribunalului. Şi aceasta 
pentru un motiv elementar: dacă sfera judi- 
ciară nu este depăşită, cazul rămîne de un 
interes limitat, naraţiunea cinematografică 
se mărgineşte a fi o simplă turnare în imagini 
a unor relatări, atit de plastice adesea, de la 
curierul judiciar al ziarelor. Sfera judiciară, 
de un interes cel mult de cancan, trebuie să 
fie depăşită de o privire care să cuprindă 
panoramicul, cadrul social-politic, de un 
interes general. Aceasta explică, desigur, 
răsunătorul succes al filmului politic. Tot 
despre proces este vorba si aici. Dar cineastul 
priveşte nu un caz ciosituatie, nu o instituție, 
ci un sistem, nu © reacţie individuală, ci o 
condiționare socială. 

Ce este, de pildă, „Sacco si Vanzetti" — 
film pe care l-am văzut recent — decît o privire 
care porneşte de la un imens abuz judiciar 
pentru a descoperi, în continuare, motivele 
care l-au determinat? 

Ce este filmul „Mărturisirile unui comisar 
de poliție către procurorul republicii“ decir 
pătrunderea, printr-un caz judiciar, spre resor- 
turile unei aşezări sociale? 

Ce este — ca să ne referim la un alt film 
aflat încă pe ecranele noastre — „Cazul Mattei‘, 
decit o redeschidere a unui caz, făcută din 
perspectiva nu a suprimării unui om, ci a 
intereselor marilor monopoluri petrolifere 
care au dictat această suprimare? 3 . 

Ce este acest nou film, „Afacerea Barka", 


epoca noastră 


Copiii nu-și cunosc tatăl, iar educația începe cu 
scene tribale de „dragoste fără prejudecată”. 
Mamele nu-şi iubesc copiii sau soţii, ci „pum- 
nalul pe care trebuie să-l simtă alături, 
ca pe un iubit. „Familia“ aceasta este un 
grup retras într-un desert californian, de 
unde face incursiuni criminale prin orașele 
învecinate. A suprimat-o pe Sharon Tate şi 
pe soții Lubianca, a jefuit, s-a drogat si a 
traficat droguri. Zeul ei a fost: Manson. 
Procesul „zeului“ a cutremurat America. Filmul 
lui Merrick este un cutremurător: ,,acuz!" 


T 


Procesul 
Sacco-Vanzetti 


Sacco si Vanzetti au murit pe scaunulelectric. 
In-justitia americană avusese nevoie de vieţile 
lor pentru o diversiune: să arate că nelinistea 
muncitorilor din timpul crahului din "29 fusese 
stîrnită de nişte anarhiști. După patru decenii, 
filmul demonstrează că Sacco şi Vanzetti au 
fost glasul clasei lor, victime ale unei crimi- 
nale înscenări. Peste ani, Rosi strigă sistemu- 
lui: „te acuzi“ 


mult, confesiunile lui Valachi, în versiune 
cinematografică, dar mai ales spre a vedea 
cum este înfăţişată „onorabila lor instituție”. 

„Documentele cazului Valachi” — este un 
film care nu ţine prin nimic de ficţiune. Reali- 
tatea este crudă și regizorul n-a manifestat 
nici o intenţie de romantare. Limitele decta- 
ratiei-document rămin şi limitele filmului. 
Document atroce. Film atroce. 

SSA IERIE MELI POTRESTI 
Manson și „familia“ 
a apti] 

Un film realizat în 1972 se bucură însă, tot în 
America, de o corfditie specială. Filmul se 
cheamă „Manson, un document realizat de 
Laurence Marrick": Sub această denumire a 
fost ofarit pubiicului. Este vorba de cazul 
Manson, capul „familiei“ californiene, care a 
asasinat pe actrița Sharon Tate, pe soţii 
Lubianca, a jefuit, a santajat, a ameninţat, a 
traficat droguri. 

Filmul are două părți: prima parte, realizată 
cu camera ascunsă, a fost lucrată printr-un » 
fel de funestă „previziune” cu doi ani înainte 
de procesul „familiei“. Cea de a doua parte, 
este, de fapt, filmarea procesului însuși, cu 
depozitiile fiptasilor. 

În prima parte, spectatorul este invitat să 
urmărească scene din viaţa tribală a familiei 
hippy, pentru care Manson treceadrept un 
nou Messia. Sint scene rituale, de iniţiere, 
pentru filmarea cărora realizatorul şi operatorul 
au vegheat, dintr-un loc ascuns, săptămini și 
luni în șir: o fermă la margine de pustiu adă- 
posteşte un grup destul de numeros de tineri. 
O lungă secvență (cu toate imperfectiunile de 
filmare ascunsă) ne oferă o mostră a unui 
„ritual“ al „dragostei fără prejudecată” la 
care erau aduși să asiste și chiar să participe 
copiii „familiei“ (copiii sînt într-adevăr ai 
familiei, stiindu-se cine este mama, dar nimeni 
neștiind şi neîntrebindu-se cine ar fi tatăl, 
funcţia paternă fiind aici „o contribuţie colec- 
tivă'). Sub ochiul de un satanism studiat al lui 
Manson,. ritualurile prelungite în erotism şi 
drog degenerează în dezlănţuiri animalice. 

Partea a doua a filmului ne introduce în sala 
de proces. Ne sint oferite opiniile exprimate 
în fata instanţei de discipolii lui Manson si de 
Manson însuşi. Sint opinii rostite cu o stupe- 
fiantă dezinvoltură, cu cinism şi ură. În mod 
nu tocmai paradoxal, din cînd în cînd, se 
spun adevăruri zdrobitoare care prefigurează 
toate tarele unei societăţi. Rimîi uluit auzind 
cu cîtă uşurinţă vorbeşte o tînără, de altfel 
foarte atrăgătoare, despre crimele pe care le-a 
făptuit si despre pătimașa ei dragoste pentru 
pumnal: „pumnalul — spune ea— trebuie 
să-l gii lingă tine ca pe un iubit. Numai de el 
ai nevoie“. In fata instanței, s-au exprimat si 
regrete. Dar ce fel de regrete? O altă tînără, 
tunsă demonstrativ cu mașina nr. 0 și cu o 
zvastică desenată între sprincene, dă glas 
nestăpinitului ei regret că n-a putut participa 
la uciderea actriţei Sharon Tate, pentru că 
nu mai avusese loc în mașină... 

Filmul lui Merrick este în întregime un docu- 
ment. Nu există nici o mizanscenă. Există doar 
surprinzătoarea previziune a realizatorului 
care a descoperit, într-o manifestare încă 
embrionară, o mare şi apropiată primejdie. 
O stupefiantă previziune care a devenit piesa 
la dosar a unui proces. Procesul Manson s-a 
judecat. Verdictul a fost pronunțat. Dar 
procedura oferă încă alte căi de rejudecare. 
Sintem doar la începutul lui '73. 

SOSSE 120599 BERE CORRE مت‎ REEFS ES EE IRR TTI 
Dosarele fascismului 
CBE ARSE E PIERI EDETE DIE CRT ET 

Schimbăm din nou meridianul pentru a vedea 
care este condiţia faptului divers într-o ţară și 
într-o cinematografie care nu-l ignoră, dar îi 
dă un alt destin pe peliculă. 

În peisajul cinematografului mondial, filmul 
italian este astăzi unul dintre cele mai 
‘combative, mai antrenate în lucida judecare 
a procesului social. Pentru filmul italian, cel 
mai adesea, un caz judiciar nu este o simplă 
problemă izolată. EI nu poate provoca doar 
o discuţie „între specialişti” si nu poate atrage 
privirea unui cineast interesat doar de a obține 
un story. Faptul divers devine, în concepția 
celor mai înaintați cineasti italieni, o sursă de 
investigare a planului general. Această perspec- 
tivă a determinat de altfel, şi apariţia unor 
filme politice de rezonanță, a inaugurat, de 
fapt, un nou capitol în arta filmului. 


4 


È sal‏ م 


© ا ا 


` Nu poți fi mesager "Să 
fără să ştii si să răspunzi - 
pentru adevărul sau minciuna 


pe care o ai de transmis 


teatru conștiința celui ce vestește a făcut subiect. 
Vestitorul poate fi las, poate fi sau deveni vinovat, 
poate fi dur și incoruptibil, dar poate fi venal, coms 
plice, poate fi nevinovat, dar poate deforma vestea,o 
poate schimba, cu sau fără voia [ui el poate declanșa 
tragedia sau poate evita tragedia. Vinovatia mesa» 
gerului este, la urma urmei, legată de soarta celor 
cărora le aduce vestea — أو‎ tocmai pentru asta 
alegerea, voită sau nu, a rolului său, deschide larg 
poarta unor definitive opțiuni ale conştiinţei, 

Artistul însuși este un mesager — si el poate 
muri odată ce vestea sa a ajuns la țintă. Sau poate 
fi sacrificat, sau poate fi glorificat. 

lată că, sărind prin epoci, Hamlet, prinţul, este 
la un moment dat un mesager. El e trimis în An’ 
glia purtînd asupra-i o scrisoare — cea în care e 
condamnat să fie ucis. Călcînd legea, el rupe si- 
giliile și trimite la moarte pe cei care trebuiau să 
vegheze asasinarea sa; tot printr-o scrisoare 


și mută 
(„N Me sagerul" de Joseph. Losey) 


„Pedepsitorul pedepsit“, spune literatura, recu- 
noscînd o temă luată — de unde altminteri decit 
— din viaţă. lată mesagerul ce devine victimă, 
lată mesagerul ce devine călău. Dreptatea lui 
Claudius nu e aceeași cu dreptatea lui Hamlet. 

Cultura gestului de a transmite este uimitor de 
mare, căci ea reprezintă, de fapt, chiar sensul 
culturii si al civilizaţiei. Mesajul, oricum ar fi el, 
își leagă soarta de cea a mesagerului, de consti- 
inta acestuia. Nu poți transmite adevăruri prin 
mesageri mincinoși — nu pbti fi mesager fără să 
ştii si să răspunzi pentru adevărul sau minciuna 
pe care o ai de transmis. 


lată și drama neașteptată a filmului ce con 


acest titlu: usurinta de a face un inocent mesa 

al unui act fără inocentà. Relevarea violenti a 
sensului vestitor ce le poartă, descoperă un abis. 
Memoria unei situații răsucește destinul unei 
întregi vieți. 


< Gelu IONESCU 


Filmul „Mesagerul“, film insinuant 

4 si “subtil fremătător, „scris“ de 

Harold Pinter,, unul dincei mai 

importanți dramaturgi britanici de 

p azi, mi-a, reamintit- cît de vastă, 

5 de complicată și ambiguă este dra- 

maturgia perscnajului ce vestește; ce infinitate de 

relaţii există între mesager, vestea pe care o duce, 

destinatarii şi expediantii; ce poate declanşa în 

purtătorul de veste cunoașterea (sau ‘hecunoaste- 

rea) mesajului, numai bănuirea lui, chiar numai si 

numai faptul că este destinat să facă acest etern 
sau vremelnic serviciu. 

Cum spuneam, cariera mesagerului e veche cît 
literatura și teatrul, bunăoară, a speculat vestea 
ca pe o situație dramatică din cele mai profitabile 
pentru specificul lui. Asa, de pildă, în Orestia lui 
Eschil, cel care vede focul arzînd pe colină, om 
ce nu poartă alt nume decît „vestitorul“'— focul 


alarmă adincă 


ce înseamnă că Troia a căzut după zece ani de 
asediu — este tulburat si se teme de știrea bucuriei 
ce o va răspindi în cetate. Sfîrsit al unei tragedii, 
această veste va declanşa o alta: atrizii învingători 
, vor deveni victime ale blestemului ancestral. E! 
spune: limba mi-e grea, ca și cum aș avea un bou 
pe ea. A vesti devine un act de responsabilita- 
te si mîna destinului sau a istoriei răsucaște mai 
întîi conștiința celui ce știe primul, 
Cu intuiţia fundamentală a situațiilor eternului 
uman, mitul antic n-a făcut din mesager un zeu 
“copil, inocent sau iresponsabil (ca disponibilul 
— și deci crudul — Amor). Hermes e matur, 
bărbat — și, dincolo de inviolabilitatea divină, i-au 
fost acordate calitățile abilității, unei fermități... 
„elastice si a unei nedeterminări partizane. Alte 
religii au făcut din mesageri purtători ai revela- 
{iei sau pedepsitori cu sabia dreptăţii. 

Oricum, mesagerul nu este, nu a fost numai o 
simplă unealtă, un braţ al legii — si de aceea în 


film şi literatură 
ROTTA E EEE 


epoca 


Procesul Mattei 


Despre Gian Maria Volonté se afirmă că 
este  constanţa civică, actorul nr. î al filmului 
politic. El apare în coate marile dosare ale 
ecranului. Reabilitindu-si eroii, el îi acuză pe 
acuzatori! 


o afacere despre care a vuit toată presa la 
vremea respectivă, decit o încercare de a 
spune, prin rilm, crea ce nu s-a spus nicăieri 
d spre suprimarea fizică a unui om politic, 
socorit primejdios prin dimensiunea gindiri: 
lui si prin popularitatea lui? 

Ce este, în sfirsit, „Procesul Angelei Davis" 

(un documentar prezentat recent la festivalul 
filmului de la Leipzig), dacă nu o privire care 
dezvăluie neputinta judiciară in fata adevărului 
sì a dirzeniei? 
„Faptul divers este doar miza unor filme 
minore? Uneori, da, si asupra filmelor minore 
nu stăruie nimeni. Alteori, de nenumărate 
ori, nu şi marile filme pornire dela întin,plări 
cotidiene si ridicate da conştiinţe lucide si 
dinamice la puterea faptelor semnificative, 
davin modele ale cinematografului combativ, 
just igiar, incandescent: cinematograful oglindă 
a vremii noastre. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Procesul Davis 


„Studenta mea preferată — avea -să declare 
Profesorul ei, Herbert Marcuse. — Inteligență 
sclipitoare, caracter, vointà, luciditate, Ca- 
lomnia n-o atinga, am:nintarea n-o intimi- 
deazi. O luptătoare!” Filmul trece instanta 
in boxa inculpatilor si îi strigă: „te acuz!” 


= Pree 1 


itine greșeli eit elel 


adică cel mai mic număr 
de greșeli posibile, “ 


(dintr-un interviu) 


să faci mai pu 


Ziarişti- 
cineasti 


cealaltà 


Francoise Giroud 


pe Mendès-France însuși“, avîndu-i 
printre colaboratori pe Albert Ca- 
mus („preocupat de situația din 
Algeria, ni s-a alăturat pentru ca 
să ducem lupta împreună”), pe 
Jean-Paul Sartre („în momentul re- 
ferendumului, în 1958, era normal 
să-i ceri lui Sartre un articol, pentru 


revistă cîndva combativă, acum co- 
chetă, fost punct de convergenţă al 
elitei spirituale a Franţei, azi panora- 
mà net desenată a actualitàtii fran- 
ceze și străine. Nu mi-o închipuisem 
niciodată în afara „Express'-ului, 
„creat în 1953 pentru a aduce la 
putere ideile lui Mendăs-France şi 


plete documentări. Am urmărit-o 
însă ani îndelungati, săptămină de 
săptămînă, în paginile , Express"-ului 
pe care mi obișnuisem să-l identific 
mai curînd cu ea decît cu fondatorul 
şi fostul lui director, Jean-Jacques 
Servan-Schreiber. Pentru mine, 
Françoise Giroud era ,,L'Express", 


AUREL 


ھن اھا ان تد جه Data‏ اا رذن ب 


ERIE ‘revistei EG e sii scenaristă, dialoghistà și asistentă „de regie 


tecti, liberschimbisti, avocați, spăr- 


gători, piloţi, roboți, sefi adjuncti, 
secretare, culti, semidocti, portari, 
fundaşi, biciclisti, gornisti, -soferi, 
boxeri, militari, civili, preoţi, ari- 
visti, pacifisti, pionieri, mineri, sco- 
lari, armăsari, demrăduleşti si pui- 
càlinesti, scafandri, violenti, tandri, 
duri, emfatici, gestionari, brigadieri, 
zilieri, au vazut vile, baruri, masini, 
modă, străini, spioni, music-hall, 
spleen-uri, idile, lux, fast, montare, 
starlete, experiente, ochelari negri, 
baluri, gaguri, procurori. 

Au văzut scenarii, dialoguri, decu- 
paje, montaje, conserve,  parăzi, 
declaraţii, au văzut vinovașii, situații, 
implicarii, răspunderi, angajamente, 


docu te, au văzut revelații, răz- 
bunări, înnorări, iimpeziri, dezamă- 
giri, avînturi, aventuri, orbiri, in- 


drăzneli, igme, elanuri, planuri, 
statistici, tabele, floricele, la vie en 
rose, pati “mi folclor, minore, 
majori, premiere, excepții, ii; 
ZECE ANI. $ i 

Dar în aceşti ZECE ANI au. 
văzut paginile revistei zece (10) 
filme românești MARI? 1 


Radu GEORGESCU 


lece 


Zece ani de innoràri, 
de valuri, 
de limpeziri, de avinturi... 


ce straniu, ce bizar, zece ani de 
întîmplări, de interviuri, de păreri, 
de opinii, de propuneri, de schim- 
bări, de ٠ muzică, de mucava, de 
mucegai în flori, zece ani de spe- 
range, revista „Cinema“ a împlinit 
zece ani, doamne... 

„„„Şi cîte n-au văzut paginile revis- 
tei în acești zece ani? 

Au văzut regizori, au văzut actori, 
operatori, scenografi, compozitori, 
directori, organizatori, economişti, 
vedete, stele, cascadori, cititori, 
scenariști, artisti; au văzut cîntăreți, 
producători, aviatori, parașutiști, 
poliţişti, criminalisti, balerine, mun- 
citori, activiști, decoratori, arhi- 


zece ani lirici, zece ani grei, zece ani 
frumosi, Garbo a revenit printre 
noi, a revenit Marlene Dietrich, a 
plecat Bourvil, a plecat Fernandel, 
zece ani de stringeri de mină, zece 
ani de Belphégori si Aureli Mihailo- 
poli, cum naiba să nu fim veterani... 
Zece ani de festivaluri, de Cannes, 
de Moscova, de Karlovy-Vary, de 
Veneţia, de inimă strinsă, de bucu- 
rie, de așteptare, zece ani de energie 
şi avint, de farfurii zburătoare, de 
farfurii pline, de farfurii sparte, 
s-a dus ghinionul, zece ani de Char- 
lot, de noi valuri, de valuri de 
talent, de valuri de peliculă, de flux 
şi reflux, zece ani de coincidente, 


Croix de bois, croix de 

fer, si je mens, je vais 

mema en enfer... „Numără- 
toare“ copilărească a- 

doptată de Frangoise 

Giroud ca deviză demnă 

de un gazetar. O femeie de vreo 
56 de ani (poate greşesc, i-am dedus, 
indiscret, virsta din propriile ei 
amintiri) avînd în urmă peste patru 
decenii de muncă și, probabil, în 
perspectivă, multi ani încă si mai 
plini, la apogeul maturității creatoa- 
re, însirà în cartea „Dacă mint“ 
întîmplări dintr-o experiență excep- 
tionalà, experiența unor profesiuni 
care au adus-o aproape de unele 
dintre cele mai de seamă personali- 
tăți ale -Franței contemporane. 


Dacă mint... 


N-am citit cartea, nu cunosc decit 
fragmentele reproduse în trei numere 
consecutive ale revistei „L'Express" 
(a cărei directoare este), iar opinia 
unui critic avizat („Această carte 
nu e suma extraselor publicate în 
„L'Express“, la care se adună un 
anumit număr de paragrafe. Impresia 
de ansamblu e diferită și, pentru a 
spune totul, cartea m-a mișcat mai 
profund decit foiletonul, ea atinge 
zone mult mai secrete ale sensibili- 
tății cititorului”) ar trebui să mă 
rețină de la a scrie despre Frangoise 
Giroud pe baza unei atît de incom- 


travelling-avant 
BIO. TTI E TILA 


Plecat-au nouă din ‘63, cu ‘72 zece, 


Si nici un număr, zău, n-avea inima 
rece. „Cinema“ a împlinit 10 ani si 
noi i-am împlinit odată, si cui ce-i 
pasă, și filmul nostru are un an în 
plus si tot tînăr e, asa că si noi 
sîntem tineri, totul este să descoperi 
unde se sfirseste drama si unde 
începe serialul sau ultima noapte 
de dragoste, prima noapte de film 
sau pe frontul filmului nimic nou. 

Ba da: „Cinema“ a împlinit zece 
ani. Zece âni în care am admirat pe 
Brigitte Bardot și Emanoil Petruţ, 
Orson Welles și „Vagabondul“, zece 
ani în care am însoțit vedete şi 
anonimi, pe Antonioni şi Smoktu- 
novski, filmele mari și cele uitate, 
pe Ingrid Bergman si Mircea Mure- 
san, pe corespondentul „în direct“ 
de la San Sebastian și pe D.I. Su- 
chianu, zece ani de bătălii terestre, 
aero şi navale, istorice sau de 
science-fiction, la capătul cărora am 
devenit veterani. Zece ani în care 
am privit rînjetul viu al leului de la 
Metro-Goldwyn sau măreția împie- 
trită a leului din San Marco, zece ani 
de amintiri, de revoluţii, de victorii, 
de infringeri, zece ani sănătoși, 


Constantin Anatol în filmul 
„O zi în plus sau în minus" 


Cu Fabri... 


Încă un film Aaa va. avea 
drept cap de afiș un actor ro- 
mân: este vorba despre Constan- 
tin Anatol dela Teatrul de Stat din 
Tg. Mureş, care interpretează 
rolul principal din „O zi în plus 
sau în minus“, ultima peliculă 
realizată de binecunoscutul regi- 
zor Zoltan Fabri. Filmul — ecra- 

' nizare după două nuvele ale 
"scriitorului clujean Bodor Adam 
— este, citindu-l pe interpret, „o 
încercare de a pătrunde în psiho- 
logia „umană“ a unui  paranoic, 
un soi de Woyzek inversat“. Prin 
intermediul acestui personaj (un 
criminal de război care iese din 
nou în lume, după 25 de ani 
de închisoare), Zoltan Fabri 
încearcă totodată să “pună în 
imagini și o analiză a mecanismelor 
psihice care au făcut posibilă 
| apariţia și existența fascismului. 
Alături de Constantin Anatol, 
într-un alt.rol principal, va apare 
s Ferenc Bencze de la Teatrul ma- 
ghiar din Cluj, Premiera filmului 
este așteptată de spectatorii din 
Ungaria cu nerăbdarea ce subli- 
I niază de obicei doar adevăratele 
evenimente cinematografice. 


Nu m-am simţit nicăieri atît de 
bine, în calitate de ziarist, ca la 
această redacţie, unde colaboratorii 
sînt socotiți nu inevitabili, ci indis- 
pensabili. Redactorul şef adjunct şi 
secretarul general de redacție îşi ci- 
tesc manuscrisul iute, atent și cu 
interes, redactorul-sef îţi mulţumeşte 
cu gentilete pentru contribuţie si te 
invită să revii, articolul tău pleacă 
rapid, nu ai de așteptat, nu există 
uşi închise, anticamere căptușite cu 
zăbavă cenușie, răspunsuri în doi 
peri, dialoguri otioase, misterioase 
clătinări din cap, cu ochii întorși 
în găvane spre tavan, posturi piezise. 
Observatia, cînd se iveste, e francă 
şi eficace. 

E, aici, un spirit de continuitate. 
O idee sistematică despre cultura 
cinematografică. O omenie subțire. 
Toate, dăinuind, i intacte, de zece ani. 

„Incredibil! 

Valentin SILVESTRU 


n — —_ 


patruzeci de persoane se sudează 
pentru cîteva săptămîni, pentru 
cîteva luni, trăiesc împreună, călă- 
toresc împreună, muncesc împreună, 
se iubesc, sînt geloase unele pe 
altele, se ajută, devin prieteni. din 
copilărie. Și apoi, o dată filmul termi- 
nat, echipa se dislocă. Este sfîrsitul 
unei legături și reîncepi, cu alţi 
oameni, în.alte locuri... 

— Ati rămas multă vreme în cine- 
matografie? — a întrebat-o-ziaristul 
Claude Glayman („Dacă mint...”, e 
un lung interviu) 

— Foarte multă vreme. O viață 
întreagă mi se pare... Am fost 
script-girl pînă prin 1937 cred, apol 
asistentă de regie, pe urmă secund — 
era o meserie de bărbat. Apoi am 
scris adaptări. Apoi dialoguri... În 
1952 mai continuam să fac unu-două 
filme pe an... 

— Care sînt filmele importante la 
care ati participat? 

— Importante pentru cine? Nu 
filmele contează, ci întîlnirile pe 
care tile prilejuiesc... Cinematograful 
mi i-a dat pe Renoir, pe Saint-Exu- 
péry, pe Jacques Becker, pe Louis 
Jouvet. 

Da, a participat la turnarea filmu- 
lui „Iluzia cea mare“, dar amintește 
de acest lucru numai pentru că, 
într-o seară, Jean Renoir a dus-o 
să-l asculte pe Maurice Thorez. Lui 
Marc Allégret, omul care a introdus-o 

„în lumea filmului, îi datorează si 
cunoștința cu André Gide, acesta 
locuind în aceeași casă cu Allégret. 
Provocată să vorbească despre „viața 
ei în arta filmului“, Frangoise Giroud 
vorbește, deci, despre Thorez, des- 
pre Gide, despre Renoir, despre 
Saint-Exupéry, întîlniri semnifica- 
tive, determinante într-un fel sau 
altul pentru devenirea, pentru exis- 
tenta ei. , 


e e că. LO HN 
Azi, nu mîine 
TOT SE VI NEA A BEOS 


- Aşadar, această excelentă ziaristă 
şi-a făcut ucenicia, o lungă ucenicie, 
pe platourile de filmare. Şi ce-a 
învățat — în studio, în redacție, în 
tipografie, printre oameni? Că „viaţa 
nu e mîine, e momentul în care ne 
aflăm, în care planta verde de acolo, 
de la fereastră, a dat o frunză nouă. 
Netedă, fragilă şi moale ca ultimul 
meu nepotel. Viața este acest mo- 
ment în care încep să fiu nerăbdă- 
toare pentru că simt că sînt așteptată 
la gazetă ca să iau cutare sau cutare 
hotàrîre, iar dumneata ești aici si 
mă retii... Viaţa este durerea si 
speranța mea de azi, nu de miine...“ 


Felicia ANTIP 


importanță acum...), i 


tul", N-are 
epopeea „Express“-ului, eroic. în 
zilele războiului din Algeria (trans- 
format din săptămînal în cotidian, 
apoi iar în săptămînal, confiscat 
mereu de autorităţi, persecutat pe 
atunci în fel și chip, reconvertit în 
1964 într-un business rentabil după 
modelul revistelor americane, cu 
inerenta relaxare a intransigentei, 
învingător, în 1971, într-o înfruntare 
„între forţele banului, forțele politice 
și ambițiile individuale". Ştiam o 
bună parte din aceste lucruri, dar 
era cam tot ce știam despre Françoise 
Giroud. Pentru ca acum să aflu ceva 
cu desivîrsire nou, un element care 
întregeste neprevăzut imaginea ei: 
de pe la vîrsta de 15 ani pînă destul 
de recent a fost cineastă. “Mare 
Allégret a întîlnit-o în librăria în 
care muncea pentru cà mama ei, 
văduvă cu doi copii, n-avea cu ce s-o 
întrețină, si i-a propus: “„Vino să 
lucrezi cu mine, cinematograful e 


viitorul, ai să vezi”. Şi s-a dus. 
Vineri, 13 mai 1932, 
Script-girl 


— Eram script-girlu. Si descope- 
ream o lume nebună, nebună, ne- 
bună... Cu adevărat trăznită. Far- 


~ mecul cinematografului era și este 
în echipă. 


încă lucrul Treizeci, 


„Iluzia cea mare" 


Incredibil! 


__profitînd » liberta 


care mi-a fost 
acordatà,.. 


E, desigur, adevărată asertiunea 
filozofului că presa este’ modul cel 
mai general al indivizilor de a-și 
manifesta existența spirituală; re- 


vista „Cinema“ ilustrează această 
asertiune cu adausul particularizat 
că o face într-un chip spiritual. E 
marca ei. Felul ei propriu de a fi. 
Poate si o rațiune; pe care as găsi-o 
pe deplin... rațională. 


ideilor televiziunii. De 
o vreme, tin rubrica de față — şi o 
fac, ca si în anii anteriori, cu mîndria 
de a mă număra printre colaboratorii 
permanenţi şi cu bucuria sinceră de 
a conlucra cu competentii mei colegi 
într-o atmosferă de gazetàrie cor- 
dială, amicitie afabilă şi seriozitate 
a preocupărilor, care ar trebui să 
definească orice instituție jurnalis- 
tică, 5 


-cronică a 


Sartre era ASTA si scrie Şi ceea ce 
scria nu era o predică în desert"), 
chiar şi pe Malraux, dar mai ales 
pe Frangois Mauriac („a fost superb 
spectacolul bătrînului domn covîrsit 
de onoruri, înfisurat în toate pan- 
glicuțele cu care Establishment-ul 
îi ține legati pe ai săi,părăsind onora- 
bilu! „Figaro“ pentru a trece la 
publicația cvasinecunoscutà a doi 
rebeli, nici măcar în stare să-i plă- 
tească ceea ce avea dreptul să pre- 

tindă”), pînă în mai 1961, cînd, 
antigaullismul „Express“-ului l-a de- 
terminat pe Mauriac să se întoarcă 
la „Figaro“. Citatele, sînt, eviden, 
din „Dacă mint...“ si anume din 
acea parte a cărții care îmi amintește 
fapte cunoscute: exceptionalul, fide- 
lul ei atașament față de Jean-Jacques 
Servan-Schreiber (acum cîţiva ani, 
ea a încercat să se sinucidă: în culisele 
presei franceze se șoșotea că Jean- 
Jacques îi dăduse o lovitură de 
nesuportat, dar în carte episodul 
este evocat ca o „ruptură a stării de 
coerenţă, necesară pentru a trăi”. 
În asemenea momente, ajunge un 
ghiont ca să te clatini. „Mi-a fost dat, 
n-are importanţă cum, Și m-am clă- 
tinat. Organizasem totul bine. În 
general, mă organizez bine. Dar 
atunci cînd moartea nu te vrea, nu 
ajută nici o organizare“. Nici o 
aluzie deci, la cel care i-a dat „ghion= 


Frangoise Giroud, colaboratoare la 


dezacord 


Nu cred că a mai existat la noi, 
în ultimele trei decenii, o revistă 
atit de cultă şi populară, atit de 
atractivă şi substanțială. ca lunarul 
„Cinema“. Ea are un tiraj record şi 
a fost acreditată, la un moment dat, 
printr-o medalie de aur trimisă de 
la Veneția, drept cea mai bună 
publicație din lume în felul ei. 

Scriu aceste cuvinte aici, în chiar 
una din paginile suspomenitei, pro- 
fitind de libertatea pe care mi-a 
acordat-o redacția de a-mi spune 
opiniile sub iscălitură, alegindu-mi 

“singur subiectul. Acum... multi ani, 
redactorul şef m-a invitat — cu 
acea colegialitate distinsă și ferme- 

` citoare, care-i e atît de caracteris- 
tică — să scriu un articol, şi de 
| atunci am continuat să fiu prezent 
aproape în toate numerele. Timp de 

١ doi ani am tipărit opinii aleatorii în 
cîmp cinematografic. Apoi, cinci ani 
la sir, lună de lună, am semnat o: 

+ 


parte 


rane, din care s-a hrănit, sau mai bine zis s-a înfo- 
metat pînă la lihnire generaţia mea, ar trebui re- 
vizuită urgent. 

».» Si confruntată cu obsesia bătrînului si cam 
vitatului pragmatic american ‘John Dewey care, 
strigînd permanent că „dorinţa de a fi important“ 
reprezintă „cheia“ individului contemporan, ne 
oferea (împreună cu semnalizările lui Freud în 
această direcţie) posibilitatea de a înțelege mai 
lesne modul de funcționare a semenilor noştri. 
Inclusiv a culpabililor sosiți pe ecran, Pentru că, în 
mintea multora, faptul de a apărea în fața a 5 mi- 
lioane de spectatori înseamnă o promovare so- 
cială. leri nu se uita nimeni la mine, pe stradă, azi 
mă ştie o țară întreagă. Fuga de anonimat — ex- 
presie la urma urmei a fugii noastre de moarte — 
este atît de puternică încît mijloacele pentru obti- 
nerea „numelui" cad la unii, pe un plan secund, esen- 
fiala fiind naşterea „personalității“. lar apariția 
televiziunii, care? poate impune privirii noastre 
colective un chip în trei minute, depășind cu mult 
capacitatea de propulsare a presei (cine-și mai 
amintește numele înșirate (în faptul divers) pentru 
un viol بها‎ Zimnicea?) sau radio-ului, stimulează 
(ca să nu zic chiar determină) facultatea de produ- 
cere a actelor ce te aduc pe scena socială. 

Chestiunea, sînt convins, îi torturează şi pe cole- 
gii de la tv. care, zbătîndu-se să afle echilibrul de 
rigoare, așteaptă cu groază clipa cind, întrebîndu-! 
pe * tînărul cutare 

— De ce ai furat Mercedesul de la șosea? 

Interogatul va răspunde: 

— OA să ajung la televizor”! 


AI, MIRODAN 


t 


nimeni nu poate fi silit (în România) să „acorde 
un interviu“. Legile civilizaţiei oferă această liber- 
tate tuturor indivizilor, inclusiv acelora privati, din 
pricini judiciare, de libertate. Ceea ce înseamnă că 
delincventii au vrut să apară pe ecranele tv. Ce de- 
parte sînt fitigrafiile acelea clasice din gazetele 
vechi înfitisind pe acuzatul cutare acoperindu-și 
fata cu mîinile sau pălăria la ieşirea din tribunal, 
pentru a. se apăra de flashurile fotografilor! Ce 
departe! 

b) Persoanele respective evoluează în fata repor- 
terilor - (şi — prin aceștia —a universului) cu o 
dezinvoltură invers proporţională cu natura şi 
gradul faptelor ce au determinat invitarea pe ecran. 
Am în vedere; de pildă, cîteva domnișoare „ne- 
grele“ care, întrebate pe marginea delictului să- 
vîrşit (era să zic şi a corpului-delict), răspundeau 
mai zglobiu decît Țiriac după Cupa Davis si (pre- 
supun) mai senin decît ar fi făcut-o Napoleon după 
Austerlitz, 'Înregistrînd felul cum îşi oferă profi- 
lurile si auzindu-le calmul culpabilitàtii contempo- 


teleeveniment 


. Ei apar în fata camerei 
dezinvolti si parcă bucuroși, 
Dureroasă celebritate ! 


دد 4 


Eforturile televiziunii-de a aduce pe ecran cîteva 
fenomene mai „tari“ ale vieţii sociale sînt lesne vizi- 
bile si demne, fără îndoială, de încurajare. Apariţia 
delincventilor (delapidatori, hoți, criminali. chiar 
etc.) echivalează cu ivirea în presă, mai demult, a 
cunoscutelor „fapte diverse“ sau „Aflăm de la 


„miliția Capitalei“. Aflînd, prin mijlocirea sus-nu- 


mitelor gubrici că societatea contemporană nu e 
populată în exclusivitate de fruntași pe ramură şi 
pionieri care ajută bitrînii la traversarea străzilor, 
am dobindit o viziune mai cinstită si — deci — mai 
vecină cu realităţile. Ceea ce e bine. Pe de o parte 
(ca, dealtminteri, orice bine). 

Pentru că, pe de altă parte, observind două-trei 
convorbiri cu delincventii — şi îndeosebi cu tinerii 
delincventi ai momentului, n-am reușit să-mi inter- 
zic o tresărire, din următoarele motive: 1 

a) Persoanele respective, adicà niste fiinte prinse 
în flagrant-delict de „fapte rele“ au acceptat să 
stea de vorbă cu reporterii televiziunii si cu ale, 
lor camere de luat vederi. Or, -după cum se ştie, 


Situaţia în tenis după Anul Nou 


lux, antren” la Alhambra, în timpul războiului, si 
multe din poantele glumelor scurte. E foarte 
puţin ceea ce nu mi-a plăcut: dar, ziceam, nue un 
criteriu, 

Criteriul e media dintre ceea ce s-a spus după 
despre ceea ce s-a soptit înainte, media dintre 
şoapte şi vorbele grele, media dintre ce a rămas 
si ce a murit: unanimitate Caragiu — „c-așa-i 
în tenis...”, Bernstein, Celentano (fularul, cearcă- 
nele, „che sono tristi'...) „tuba nu redă“, „fetelor, 
e imposibil să mai continue asa, ei bine, da, m-am 
îndrăgostit de un alt harem", Marele Mut „dar de 
unde mingi sterline!" Unanimitate Caragiu pen- 
tru relieful care l-a putut da Andei Călugăreanu. 
Revelația Andei, ca actriță, lingă un monstrufca 
Toma Caragiu: „calmul rău englezesc mă scoate 
din calmul meu englezesc“. Unanimitate Nae 
Roman pentru scheciul olimpic. Mare slagàr - 
„Filofteia de Trabant". Mare șlagăr Stela — Sanda 
Toma, în angajarea femeii de serviciu: „eu mă 
înnebunesc după Bernstein... se vede cale de-o 
poştă că individul are nivel de trai...‘ (Nici o vorbă 
despre copiii din învățarea gamei - cruntă uitare) 
Mai puţin entuziasm pentru Bocăneţ. Un umorist 
versat: „scheciul din tren, ieftin si vulgar”. Un 
poet horatian: Toma Caragiu! Secretarul general 
de redacţie al celui mai mare săptăminal cultural: 
Curat, simpatic, ce mai vreți? Un specialist în 
literatura universală: nevastă-mea a dansat 6 
ore... Solidaritate virilă: Raquel Welch. 

Tudor Vornicu? Octavian Sava? Dan Mihăescu? 
Tudor Mărăscu? Grigore Pop? Doar amintiţi... 
C-asa-i în tenis... 

Cu tot scepticismul - a fost un revelion mai 
bun decit anul trecut. Încă două-trei de acelaşi 
tip, de aceeaşi structură, cu acelaşi echilibru, și 
sîntem pe drumul cel bun. Să nu pierdem timpul, 
două-trei revelioane e un timp istoriceste scurt! 


BE LPHEGOR 


lagăre de revelion: 
„tuba nu redă“ 
„m-am îndrăgostit 


de un alt harein“* 
C-asa-i în tenis!“ 


g90 


tragicii, toți culții, toți demnii, toți seriosii, toți 
dansatorii, -gurmanzii și incoruptibilii care bles- 
temaseră micul ecran. Sint mult mai multi decit 
noi, ăştia, scepticii şi resemnaţii, conformiştii TV- 
ului. Deci: 

Cu două-trei zile înainte am auzit (evit „vizio- 
narea" cu critica, e prea „ştiinţifică”, anulează 
voluptatea zvonului) că Stela Popescu în Andersen, 
fetiţa cu chibrituri, cere ţigări Malboro, că Toma 
e fantastic în Cupa Davis unde nu numai toate 
mingiile sint out, ci şi fratele e afară, si cumnatul, 
şi verişoara... Am fost luat de-o parte să mi se 
spună poanta din scheciul cu toaleta din tren. 
Mi s-a şoptit că un francez de la Paris a trecut 
prin studio cînd înregistra Stela pe Juliette Greco 
şi a întrebat uimit, văzînd-o, cînd a sosit Juliette 
Greco la Bucuresti. Mi s-a spus pe şest că Bocànet 
a fost felicitat pentru show-ul lui. Mi s-a atras 
atenţia că totul e foarte curàtel si nu e deloc rău. 

În noaptea respectivă, am fost atit de vesel şi 
«bon. public“ încît pot spune că nu mi-au plăcut 
costumatia balerinelor care avea ceva de „fast, 


Fireşte, există mai multe puncte de vedere în ce 
priveşte un program TV de revelion. Există punc- 
tul de vedere tragic, catastrofic si absolut: eu 
dorm! Există punctul de vedere cult, intelectua- 
list şi pur: eu dansez! Există, de asemenea, opinia 
vitală şi frustă: eu mănînc! Există, după aceea, 
părerea demnă, serioasă şi sinceră: să n-aud de 
televizor! În sfirşit, mai există optimistii: dragă, 
anul trecut a fost o catastrofă... 

În ce mă priveşte, eu sînt si aici un sceptic: nu 
pot să dorm în noaptea asta, nu pot să dansez 
decit tango, dar azi nu se mai dansează tangou, 
fiindcă nu mai există tristețe (definiţia argen- 
tiniană: „tango-ul e o idee tristă care se dansează...) 
iar cînd se dansa, eu eram prea mic, nu pot 
să mănînc toată noaptea si an de an cred că dacă 
programul va fi și mai slab decit anul trecut, e 
imposibilsă nu fie mai bun decit cel de anul viitor. 
Ca atare, sînt dintre aceia care stau toată noaptea 
de revelion în fata televizorului, de la deschidere 
pînă la închidere, de la tinereţe pînă la bătrinețe! 
Scepticismul meu merge si mai departe — si voi 
spune că nu-mi bazez niciodată impresiile pe ceea 
ce văd şi gindesc în noaptea respectivă. În noaptea 
aceea rîd si sînt bine dispus la orice. Îmi dau bine 
seama că e un mare păcat, că nu pot să constitui 
un exemplu sau un criteriu, că aşa nu mă voi dez- 
volta niciodată, că nu voi progresa nici în viață, 
nici în meserie, dar acesta sint si — cum mai 
spuneam o dată — atita sînt, atita cint: în noaptea 
de revelion nu am o exigentà thomasmanniană 
şi nici spirit critic voltairian. În noaptea aceea 
sînt — cum zice francezul — „bon public“... Pină 
aici merge scepticismul meu. i ` 

Ştiu că nu e o metodă de lucru. De altfel, nici 
nu lucrez pe baza ei. Metoda mea e mujt mai 
empirică şi infinit mai ştiinţifică, fac media acestor 
părți de cuvint: urmăresc atent ceea ce „răsuflă” 
despre program cu două-trei zile înainte şi trag 
atent cu urechea la ceea ce discută după, toți 


i n‏ ا 


curea, la telecinematecă, sînt foarte 
multe filme cărora le-ar sta chiar ex- 
celent la tele-cinematecă (și n-au rulat 
încă), Duminica” seara are. sau tre- 
buie să aibă un regim „special“, 
cere filme capabile să. „stabilizeze“ 
programul weekend-ului, și să des- 
chidă frumos săptămîna ce vine. 

O bună bucată de vreme, dacă 
răsfoim programul ultimelor luni 
din 72, s-a recurs la soluția unor 
filme. cu priză verificată la public, 
Solutie cu două tăișuri, totuși. Fil- 
mele care au rulat cu succes pe ecra- 
nele mari, se presupune că au fost 
văzute “de-un public larg. Reluarea 
lor. poate deveni superfluă. Chiar 
în aceste condiţii, „Marele Premiu“, 
de pildă, cu spectaculoasele curse 
automobilistice, a prins bine pe tele- 
ecranele sfîrsitului de săptămînă. 
Pe alte filme din aceeași categorie 
s-a bătut monedă prea tare (,,Trapez", 
de pildă, a fost văzut si răsvăzut; 
„Cursa de 100 de kilometri” părea că 
nu se mai termină). Or, duminica 
seara nu înghite repetări la infinit. 
Realizatorii televiziunii, pare-se, și-au 
dat seama de supralicitarea filmelor 
arhi-cunoscute ‘si au izbutit, în ulti- 
mile- săptămîni, performanța unui 
mare număr de „premiere pe țară“. 
ADR ARR a ISAIA] 

Sigur că... 

ze ate ene | 

... premierele pe ţară nu pot fi 
totdeauna capodopere. În ceea ce mă 
privește, mi-a rămas gîndul la unul 
dintre filmele dinspre sfîrșitul anu- 
lui trecut. Dacă nu mă însel, se nu- 
mea „Un cîştig cu bucluc“. Era acolo 
un James Stewart simpatic si bohom, 
aşa cum ne-am obișnuit să-l vedem 
în anii din urmă, peste care cădea, din 
senin, un noroc. imens, insuportabil, 
sursă de teribile încurcături si com- 
plicatii, fel de fel, Filmul a fost, 
un adevărat concert de gag-uri, prilej 
de glume plăcute, desenate savuros de 
un James Stewart în formă desăvîrşi- 
tă. Ce mai încoace-încolo,a fost un bun 
film de duminică (s-ar fi găsit desigur 
și alte exemple mai bune, și mai 
recente, dar mie acesta mi-a mers la 
inimă) drept care —iată — intru op- 
timist în noul an, chiar dacă nimeni, 
niciodată nu-l va introduce în „isto- 
ria cinematografului“. Aici am vrut 
să ajung, desi, probabil, basmul e 
mult mai lung 


de 


` 
Călin CĂLIMAN 


faptului că la prima vedere subiec- 
tul părea banal. Ce poate fi extraor- 
dinar în viața unor oameni care ocupă 
în comun un apartament dintr-o ve- 
che casă moscovită? Mici meschi- 
nării, uşi trîntite, ceaiul băut la bucă- 
tărie, conversații telefonice, cunos- 
cutele frictiuni. Şi totuși, unii teles- 
pectatori au trimis scrisori eroilor 
serialului, diîndu-le’ sfaturi, încura- 
jindu-i, cerîndu-le amănunte din 
viața lor. tesitoare în vîrstă, un 
bătrin sofegfde taxi, un fost comba- 
tant în ultimul război, o femeie tî- 
nără, un laborant și un muncitor și-au 
trăit cu sinceritate, de-a lungul a 
nouà episoade, viața cu bucurii si 
cu tristeti, cu succese și cu înfrîn- 
geri, cu amintiri si vise. Și cu o sim- 
plitate care a plăcut mai mult decît 
orice serial de aventuri. 


telesfîrsit de săptămînă 


w 


Filmul de duminică seara 


e foarte important 


E important 


ce film prezentăm 
duminică seară 


duminica seara, filme grele (formula- 
rea aparține, sigur, corespondentu- 
lui respectiv), chiar dacă sînt „mari 
realizări artistice“... Cam aceasta era 
ideea principală a scrisorii aceleia 
indignate, întinsă pe vreo şase foi, 
cu litere mărunte si înghesuite. Re- 
luînd acum ideea corespondentului 
(atunci i-am răspuns, parcă, puțin- 
tel altceva), cred că un pic de adevăr 
tét conținea ea, deşi „marile reali- 
zari artistice“, cum sà spun, sînt 
binevenite nu numai duminica seara, 
ci şi noaptea tîrziu, în orice zi a săp- 
tămînii, să te scoale din somnul cel 
mai greu sau să te scoată din cele mai 
fermecătoare visuri. Duminica seara, 
într-adevăr, nu: este loc cinemato- 
grafic pentru orice: sînt filme cărora 
nu le stă cu adevărat bine decît mier- 


tămiîni (după orice sfîrşit urmează un 
început) este marcat inevitabil de 
filmul duminicii, astfel încît, pentru 
telespectatori, se mai întîmplă ca 
săptăminile să înceapă „bine“ sau 
sprost", numai și numai în funcție de 
natura și calitatea peliculei de la 
sfîrşitul... ,chefului"... 


Îmi amintesc că... 


... anul trecut, după un film dumi- 
nical — se pare — cam apăsător (nu 
mai știu care, dar știu că era un film 
de război, cu multi morti si multi 
răniţi), am primit o lungă scrisoare 
de la un telespectator indignat, care 
mă ruga insistent să „fac ceva“ pentru 
ca televiziunea — citez din memorie 
nu mai prezinte cel putin 


— să 


Un James Stewart întotdeauna simpatic și bonom 


| 


teleglob 


miul Emmy al Academiei Nationale 
de televiziune americane, Prix Jeu- 
nesse- (Franţa) si, Premiul Japonia. 
Emisiunea este transmisă în SUA 
de 240 deistatii de-teieviziune șia 
fost achiziționată de peste alte 30 
de ţări. „| 

Noi vom urmări „Sesame Street“ 
cu excepţia cîntecelor, - dublat în 
limba, română. 


BRET DEDICE, SERI E PSESE 
Re -litate: unui serial de aventuri 
Ea CT EI SARAN TESTARE ZII 


Da un succes. extraordinar: s-a 
bucurat anul trecut în Uniunea 
Spvietică serialu! „De la a zi la alta“, 
producţie a Studioului de Televi- 
ziune din Moscova. Si asta în ciuda 


tori: Claude Dauphin, Jean Richard 
şi Lino Ventura. Ei sînt întotdeauna 
gata să înlocuiască în ultimul mo- 
ment- un actor care nu s-a prezentat 
la emisie. 


Sesame  deschide-te 

E | 

O veste bună: pentru telespecta- 
torii romani: studioul nostru detele- 
viziune pregăteşte lansarea serialu- 
lui „Sesame Street“, considerat ca 
unul. din «cele mai bune seriale cu 
caracter educativ 'produs- de la face- 
rea televiziunii încoace. Realizat de 
Workshop. din 
Statele Unite, „Sesame Street” a 
primit de trei -ori consecutiv Pre- 


١ Children's». Television 


„Cheful“ de imagini al telesfîrsi- 
tului de săptămînă, care începe 
sîmbătă, cu cîte un aperitiv de ritm, 
tinereţe si dans, care continuă cu 
stacanele serialelor , (marca „Mannix“ 
este totuși o marcă de încredere), 
golite dintr-o sorbiturà și pînă la 
fund, apoi cu spuma de șampanie a 
unor show-uri cîntate de Mihaela 
Mihai, de Marina Voica,. de Marga- 
reta Pislaru (a vorbi de show-uri 
„diurne“ acum, după show-ul _cu 
plesnitori al Revelionului, înseamnă, 
însă, a deveni pleonastic), cheful de 
imagini care continuă duminică în 
zori, fără timpi morti, așa, ca la o 
nuntă dintre acelea care tin cite 
Gouă-trei zile, pentru că .delfinul 
Flipper nu este numai foarte inventiv, 
ci şi foarte matinal, cheful de imagini 
care te poartă apoi pe două cărări (să 
le zicem canale) în căutare de Flin- 
stoni, si de „benzi de celuloid”, si 
iar înapoi, și iar înainte, pînă cînd 
«Dbautura" atinge nici mai mult nici 
mai puțin de 360 de grade (să le zicem 
Fahrenheit) şi ne pierde în spațiu — 
cheful acesta monstruos de imagini 
se încheie, practic, abia într-un foarte 
tirziu, cu „filmul de duminică seara“. 
lertată fie-mi comparatia, filmul ‘de 
duminică seara, privit prin prisma 
orgiei de imagini (idealizez, fireşte, 
situația). a sfirşitului de săptămînă, 
este asa, cam ca „ciorba de burtă”, 
După ore întregi, agitate și calei- 
doscopice, cu fel de fel de dobrini 
și cu fel de fel de subiecte teleenciclo- 
pedice, filmul de duminică seara te 
așează apăsat în fotolii avertizindu-te 
că jocul s-a terminat, că s-a terminat 
si săptămîna: este ora trezirii. 


Tocmai de aceea... 


„„ mi se par foarte importante, 
în economia programelor tv, filmele 
de duminică seara. Pe de o parte, 
ele reprezintă „ultima impresie“, 
şi pot răsturna radical opinia tele- 
spectatorilor asupra întregii săptă- 
mini încheiate; la capătul unei tele- 
săptămîni. fructuoase, un film ingrat 
îți lasă un gust amar asupra întregu- 
lui program care ţi-a solicitat aten- 
tia pe parcursul tele-weekend-ului, 
sau invers — de cîte ori nu s-a în- 
timplat și asa? — urma poate să 
scape în mod spectaculos „turma”,.. 
Pe de altă parte, debutul unei săp- 


Cel mai... 


Criticul Pierre Tchernia a sta- 
bilit.un clasament amical al actorilor 
care au participat la realizarea emi- 
siunilor' sale cinematografice. 

Cel mai prudent: Jean Gabin, care 
nu vine la studiou decît cu mașina 
condusă de singurul șofer în tare 
are încredere. Cel mai sobru: Louis 
de Funès. Niciodată nu și-a etalat 
binecunoscutele grimase în timpul 
emisiunii: ! Cea mai zăpăcită: Cathe- 
rine Deneuve. De trei ori a nimerit 
în alte studiouri. Cei mai ghinionist: 
jacques Dufilho. Invitat să participe 
la o emisiune, a venit special de la 
Madrid cu un avion, tocmai la timp 
pentru a asista la o grevă a lucrăto- 
rilor de la televiziune: Cei mai sări- 


Am făcut călărie 
Sint şi acum 


Tudor Vornicu, 
st de la altii 
Am 
un geamantan 
plin de scrisori 


de laudă 


— Sînteti, hai să zicem, una din 
vedetele televiziunii. Cărui fapt cre- 
deti că se datorează popularitatea 


— Dacă  bănuiam această între- 
bare, nu m-aș fi grăbit cu răspunsul 
precedent. 


TeleȚopescu 


- Unui comentator sportiv îi dvs.? 


0 
0 
t 


Popularitàtii sportului 


- Popularitatea vă face plăcere? 


-Nu mă obligați la ipocrizii. 


Ușor. 


În ce relaţii vă aflaţi cu tele 


spectatorii? 


— Cordiale. Am acasă un geaman- 


Și de ce nu! Eu însă m-am lecuit 


Nu mai investesc „capital nervos" 
decît în ceea ce într-adevăr merită. 
La fotbal, de exemplu, rămîn supor- _ 9 € 
terul echipei nationale. Mereu, gi Ot ce va pot spune e ca nu e prea 
la victorii și la înfrîngeri. Si fără să 
mă erijez în selecționer, antrenor, 
sfătuitor, ş.a.m.d. 


- Satisfactii? Insatisfacții ? 


- Satisfactii! Fac o treabă care-mi tan cu scrisori pline de laude, de 


place, care mă pasionează, Mă stră- înjurături, de sfaturi, de rețete, de 
duiesc s-o fac cît mai bine. Imie propuneri şi cîte altele. j È 
deajuns! Insatisfactii? Numai cînd 
comentez eșecurile sportivilor nostri 


- Era să uit. Aveţi si dv. o soluţie 


pentru îndreptarea fotbalului româ- 
nesc? 


— Da, am! Fotbalul românesc 


- Îi cunoaşteţi pe sportivi şi altfel 


- Da, dar nu de la șpriţuri. 


ncerc să-i înţeleg. Sînt şi ei oameni trebuie dat pe mîna ziariştilor şi 


scriitorilor, 7 Pînă acum s-a făcut 
greșeala să fie lăsat pe seama specia- 
listilor, Aşa nu mai merge. Aţi 
văzut unde am ajuns: în “turneul 
final al Campionatului mondial. din 
Mexic, în sferturile si finalà ale 
Campionatului european... 


N.C. MUNTEANU 


cineastii-amatori 
DOTE SE TINA II ART OZ VR 


»Putere" de acelasi autor (cinecius 
bul „Studio 713" Caransebeș) medalie 
de bronz la acelaşi festival; 

„Obsesia“ de G. Mureşan (cine- 
clubul „C.F.R. Timisoara") Premiul Ill 
la Festivalul de la Györ; altele au 
fost menționate. 


E La Hunedoara, a avut loc recent 
un festival interjudețean reprezen- 
tînd 10 cinecluburi din principalele 
centre muncitorești din această parte 
a ţării: Hunedoara, zei Lupeni, 
Petroseni, Oţelul Roşu, Reșița, la 
care s-au adăugat Carancebeli Lugoj, 
Arad şi Sinicolaul Mare. Pe pareursul 


cer 


cazuri, cu zile bune și zile proaste. 
ar odată GE pe teren, în ciuda 
unelor, sînt nişte oa- 
singuri. și nu pot 
stiga sauna, si nici toți odată. 


80 25 de filme aparţinind unui 
număr de 14 cinecluburi, au fest 
prezentate, în 1972, la 4 festivaluri 
internaționale ale cine aștilor ama- 
tori, desfășurate la Pisen si Brno = 
Cehoslovaci a, Huy — Belgia si Gy ör 
— Ungaria. Filmele 

„Luaţi loc vă rog" de I, Costinas 
(«Cineclub 70“—Timisoara) a obținut 
Medalia de aur şi Marele premiu 
„Vaza de crista!” oferit de primăria 
orașului Brno; 

„Torent“ de E. Mateias (cineclubul 
„Oţelul Roşu”), Premiul special al 
juriului festivalului de la Huy și 

"Medalia de argint; 


este permis să fie suporter? 


decit din cabina comentatorului? 


cu cal itàti gi defecte, cu bucurii și 


Ç 
E» ceea «te "unt lume ‘nu prea 
€ 


siunilor sportive. În anii aceia, am 
învăţat sau am „furat“ de la Tudor 
Vornicu, Emanuel Valeriu și Dumitru 
Tănăsescu, observînd cu atenţie tot 
ceea ce făceau înaintea și în timpul 
emisiunilor. Am apărut pe „micul 
ecran" cu prilejul Olimpiadei de la 
Tokio din 1964, si apoi... 


— Ce calităţi trebuie sà întruneas- 
cà un bun telecomentator sportiv 
în afarà de dictie si telegenie? 


— Toate cîte se cer oricărui 
comentator: obiectivitate, prezenţă 
de spirit, spontaneitate, simțul. mă- 
surii, simţul umorului, bun simț, etc. 
Cred că un comentator sportiv 
trebuie să fie o mică enciclopedie 
sportivă, dar să nu se pună în 
evidenţă ca atare. Să fie sobru, dar 
nu indiferent. Si, în sfîrșit, să aibă 
atenţie distributivă: în timp ce 
vorbeşti, cu un ochi ești pe teren, 
ci altul pe televizorul de -control si 
în acest timp, uneori, ţi se mai fac 
și comunicări la cască. 


— Care dintre aceste calităţi vă 
lipsesc dvs.? 
aw POI DER E بع‎ rr = xp ع‎ 


PRE TORAN TRE MR E dA E CERI 
Studioul 13 


Singurul loc în care activitatea 
s-a desfășurat normal în timpul ulti- 
mei greve a lucrătorilor de la tele- 
viziunea franceză, a fost studioul 
13! Aici, împreună cu echipa lui, 
celebru! Averty repeta un program 
de varietăţi. Ca niciodată treaba mer- 
gea snur, toată lumea era mulțumită. 
Pînă în clipa în care un telefon ano- 
nim i-a anunţat că în studiou se află 
o bombă care va exploda la o anu- 
mită oră. Ceea ce a urmat a fost 
mai ceva ca-n filme: poliție, pom- 
pieri, sirene, specialişti în deminare, 
imobile evacuate, străzi blocate. 
După ce totul a fost întors pe dos, 
s-a ajuns la concluzia că totul a 
fost o farsi... 


— Cum ati ajuns la Televiziune? 


— Direct de pe terenurile de 
sport. Am fost încă din copilărie, 
datorită tatălui meu, un om al 
stadioanelor și al arenelor sportive. 
Astfel am. ajuns să cunosc această 
lume, nu numai din tribune. Am făcut 
sport de performanță (călărie) la 
cluburile Dinamo și Steaua, ca absol- 
vent al unei școli militare de 3ani 


“(multe m-au învățat pentru viaţă 


acești trei ani). Sînt și acum ofiţer. 


EI oes eee Emme ma a ma 


—În ce împrejurare ati debutat 
la Televiziune? 
TA RI PE الحو‎ av — ser 

La concursurile hipice, în timpul 
probelor la care nu concuram, eram 
crainicul competiţiei. Se pare că 
mă descurcam binişor, de vreme ce 
mi s-a propus să comentez o demon- 
stratie. hipică transmisă de televi- 
ziune în pauza unui meci, de fotbal. 
Conducerea televiziunii m-a întrebat 
apoi dacă mă pricep și la alte spor- 
turi. Oarecum, am spus, deoarece 
atunci mai eram încă student :la 
institutul de educație fizică şi sport. 
Am devenit apoi colaboratorul emi- 


SIOE AP SEAP CIA | 
Telepicup 
EE قدي‎ IT RIA LA RE 


Cunoscuta firmă AEG-Telefun- 
ken va lansa încă în acest an discul 
TV în culori. Prin suprimarea tul- 
burărilor provocate de transmiterea 
pe calea undelor, calitatea imaginii 
color oferită pe disc va fi superioară 
celei date de un televizor color obis- 
nuit. Discul din policlorură de vinil, 
cu o grosime de o zecime de mili- 
metru si diametrul de 20 cm, are o 
durată de numai cinci minute. Deo- 
camdată. Telepicupul, de construc- 
tie specială, va putea fi conectat la 
orice tip de televizor. Actualmen- 
te, aceeași firmă studiază posibili- 
tatea fabricării unui disc audio-vizu- 
al color, atașabil oricărui cotidian.