Revista Cinema/1963 — 1979/1972/Cinema_1972-1666897506__pages551-600

4 


za 


f Mertani Ap hm Ap: ș 
Cake A 


f 


3 H, ADL 


A Apar, lu ain kett, Ca pă a 


pă RS 


Î A A 


plan pa J 


[i A + 


vale 


gedan. 


imla 


Kh amat 


ï 


pf 


Si MAP 


Arias a T m ” 


7 r E mA 
T. 


de ha pameki Care m ay 


pa haii Á Moare. 


br naa hearan pat fausta 


de toamnă 


Harul 


tirzie ar fi 


trebuit — şi 


fo să sărbătorim cu tradițicnalul „la mulţi ani” şa 

de iale lui Victor Iliu. Dar boala, pe care eroic și tăcut a înfru 

fi ipă de-a lungul unor lungi ani,a închis cercul ei în jurul său. Vittor 

iliu, a cărui punctualitate nu era un datum al disciplinei iride A o tun gest 
e subtilă „nu este prezent la această întîlnire. lar noi - adică 


y filmului nó 


„căruia i-a dăruit fără zgîrcenie efortul său de munc 


âmas de patru ani Ups! de ara sa, de onestitatea sa și, 


Am rămas lipsiţi, 
er EN şi probitatea s-au igesanit într-un atit de 
Zilele vieţii nu încep şi nu se sfirşesc la alegerea noastră. Voinței fi 


rămîne — pentru 
lungi împotr iva nefiinţei, gîndul materializat al! creaţiei. Acest har și această 


tărie Victor lliu - 
dr pentru o lume mai bună, Mai dreaptă. Mărturie stau filmele 


sa de ah ptăto 


cel 


înzestrat cu har şi tărie - 


- doar menirea de 


a pre- 


- arti stul, dascălul, omu! — le-a avut. Mărturie stă pilda 


sale, Mărturie stau notele sale, însemnări în pas cu vremea sau cu un pas 


Îr 
îns 


na intea ei. Mărturie stau citeva generaţii de tineri regizori pe care e 
nscţit la început de drum. 


| i-a 


Răsfoind pagini din jurnalul lui Victor Iliu, am reținut cîteva scurte 
însemnări care lasă să se întrevadă crimpeie din personalitatea multila- 
terală, din pasiunea și umorul acestui iubitor de frumos și adevăr al cărui 
unic crez, în viaţa și în arta sa, a fost: omul. 


Un inspirat 


documentar al lui 


Adina DARIAN 


Victor Iliu: 


oa ana 


De ce nu ne putem consola nici azi 
de imposibila lui întoarcere ? 

Poate, pentru că mă uit înlăuntrul 

breslei noastre 
și nu văd pe nimeni care să mai 

poată duce pe umeri povara 

de a fi şi, mai ales, de a rămine 

angelic 


Imaginile: prin care îl păstrez în 
memorie poartă în ele o graţie atit 
de nepămînteană, încît acum, peste 
ani, cînd mi-l amintesc, îmi vine să 
cred că şi atunci, cînd era printre 
noi, cînd respira fumul și ranchiuna 
şedinţelor noastre interminabile, cînd 
priveghea măruntele noastre hirţu- 
ieli; îngîndurat, cu un suriîs pierdut, 
nespus de milos în fața jalnicelor pa- 
timi; cînd îmi amintesc privirea pe 
care o suspenda deasupra duelurilor 
noastre, întristarea fără reproș a 
acelei priviri îndepărtate, care. se 
mira parcă; ăștia sînteți? de ce sîn- 
teți așa?; cînd din nou peste ani fi 
revăd conturul siluetei sale subțiri 
şi îl așez pe scaunul lui — scaunu 
acesta a rămas gol la propriu şi la 
figurat, pentru că, într-adevăr, de 
data asta cel plecat n-a putut şi nu 
va putea să fie înlocuit —acum, cînd 
îl am în fața ochilor, mai viu decît 
era în viaţă, acum de-abia înțeleg că 
încă pe cînd era, ela aparţinut nepă- 
mîntului. 

De obicei, iubim în amintirea dis- 
păruților tot ceea ce i-a făcut asemă- 
nători nouă și e în firea lucrurilor 
ca durerea plecării lor să se topească 
de-a lungul anilor, să ne obişnuim cu 
absenţa lor, să ne consolăm cu impo- 
sibila lor întoarcere. 

Totul în ceea ce îl privește se-ntim- 
plă în sufletul meu de-a-ndoaselea, 
Mai întîi el există în conștiința mea, 
nu pentru că ne-a semănat, ci pen- 
tru că nu ne-a semănat atît de mult. 
El a traversat un mediu încins de 
spiritul competitiv (cui trebuie să-i 
mai spun, cine nu ştie că lumea fil- 
mului se află într-o perpetuă juptă de 
guerilla, o luptă uneori fratricidă?), 
desprins de ambiţii, neatins de vani- 
tăți, bucurîndu-se într-un mod care 


Cabe! aduce în actualitate chipul sfios, 
de martiral lui Victor lliu, și persona- 
litatea sa deloc sfioasă, ba chiar 
opa, lliu a avut de luptat cu 

ceputurile filmului românesc. Am 
yA venit cuvîntul „martir“, gîndin- 
du-mă tocmai la aceste începuturi 
chinuitoare, cînd metrul de peliculă, 
tras derula, în paralel, metrul de 
nervi (s-au isprăvitaceste începuturi ?) 
Dar așa a ieşit „Moara cu noroc“, 
de data aceasta chiar norocoasă, 
Cred c-a fost prima dată cîndmise-n- 
timpla să trag aer în piept de pe 
ecranul unde se petrecea şi se vorbea 
ceva” pe românește: simţeam auten- 


Oameni ca el! 


ticitatea de departe, eră și dramatism, 
era și culoare locală — era frumos! 
Atunci m-am gîndit că s-ar putea să 
se poată și filmul românesc 
Critica de film se plinge că nu găsește 
nivel mondial! în producţiile au c 
ne. Nelipsește un Godard, ın Buñue! 
se aud vaiete, ne lipsește Fellini. Dar 
nu. aşa ceva ne-ar trebui într-adevăr, 
nu oameni care să facă ce-au făcut 
acești mari maeștri la ei acasă. Ne 
trebuie în film oameni ca Victor Iliu. 
Nu de mult discutam chiar pe această 


temă cu un prieten cineast. Își arăta 
amărăciunea că nu crede prea tare 
în filmul românesc. Cei care ar tre- 
bui să-l sprijine, să-l comenteze, nu 
se omoară cu mese rotunde, pentru 
crearea atmosferei necesare oricărei 
creaţii vii. Sîntem, fireşte, cu toții 
conştienţi că n-au puiat capodoperele 
la Buftea, nu putem intra acum în 
amănunte, dar problema e: dacă ar 
apărea, ar fi primite cu dragoste? 
lată o temă de meditaţie. 

lată de ce am apreciat gestul lui 


nu înceta să mă uimească, de gloria 
partenerilor săi, a elevilor săi, a con- 
curenților săi (cine ar fi îndrăznit 
să pronunţe în fața lui numele barbar 
de concurență? El concurent? El 
nu putea să concureze decît la proba 
de angelism), Cînd „s-a bătut“, căci 
l-am văzut de cîteva ori trăgînd sa- 
bia, azvîrlindu-se în discuții cu o hotă- 
rîre atît de blajină încît adversarii se 
micşorau tăcuți, cînd se hotăra să nu 
mai tacă, cauza apărată cuprindea în- 
totdeauna pe „ceilalți“: un talent 
tînăr fără ieșire la mare pentru că 
prietenii şi obtuzitatea se încăpăți- 
nau să-l lege de uscat, un fost-talent 
pe care creșteau acum bălării, un 
fără-de-talent care trebuia ajutat 
să supraviețuiască, ca să-și regăsească 
un echilibru în afara autoiluzionării. 

Făptura lui a fost întotdeauna plă- 
pîndă, dar harul lui a avut pînă în 
ultima clipă vitalitatea copacilor pre- 
destinați să devină monumente ale 
naturii. A cui e vină dacă timpul nu 
i-a dat răgazul să treacă pe peliculă 
toate filmele care suiau în el? Filmele 
lăsate în urma lui, filmele pe care am 
avut norocul să le termine, filme esen- 
ţiale pentru cultura românească a 
acestor decenii, au-rămas memora- 
bile sculpturi în celuloid. Tăieturi 
viguroase, muchii dure, o tumul- 
tuoasă forță virilă. El, blîndeţea per- 
sonificată, a lăsat amintirea unei arte 
aspre, mustind de patimi grele, miş- 
-cată de porniri neîndurătoare. Opera 
lui transmite un sentiment de forță, 
dar cel care o radiografiază cu 
ţină atenţie, simte că muchiile 


pu- 
tari 


Sorescu 
văzut 
ce Iliu 


Victor Iliu 
văzut de Victor Iliu 


tremură sub o rază nespus de gin- 
gaşe. Din inima conflictelor acelea 
neguroase pîipiie spre noi o lumină 
dulce-amară, Lumina aceea este, fără 
îndotală, propria lui suflare. 

Ciudat, sau poate nu-i ciudat, poa- 
te că așa era firesc: cînd era aici, pe 
pămînt, el ne-a apărut întotdeauna ca 
un nepămîntean. De cînd e nevedere, 
absența lui a devenit prezență mate- 
rială.. Plecînd, el s-a transformat în 
etalon. Etalon de puritate. De can- 
doare. Mai ales de candoare. 

Din atîtea titluri meritate caut 
unu! să le cuprindă pe toate; ange- 
licus este, fără îndoială, cel mai po- 

trivit. Angelicus e fără îndoială cel 
` mai polemic, 

Polemic, el? El, care a luptat pen- 
tru mai bine, fără umbră de agresivi- 
tate, pentru că această luptă era 
pentru el mai firească decît propria 
lui respiraţie? Polemic el, care în- 
dulcea raporturile umane cele mai în- 
crîincenate, le spăla în infinita lui 
grație, el care nu știa să constrîngă 
decît cu bunătatea? 

De ce imaginea blîndului nostru 
staroste îmi apare azi așa cum nu a 
fost niciodată în viață: mustrătoare și 
drastică? De ce prezența lui meta- 
fizică îmi apare azi mai concretă, mai 
viguroasă decît a fost cîndva prezența 
lui fizică? De ce nu putem să ne con- 
solăm nici azi cu imposibila lui în- 
toarcere? 

Poate pentru-că mă uit înlăuntrul 
breslei noastre şi nu văd pe nimeni, 
dar absolut pe nimeni, care să mai 
poată duce pe umeri povara de a fi, 
şi mai ales povara de a rămîne — 
angelic. 

Ecaterina OPROIU 


Cabel de a lumina cu aparatul figura 
aureolață în memoria noastră (ce- 
lor care l-am cunoscut) a lui Victor 
liiu, fruntea sa pe care s-au tras pri- 
mele brazde filmate. Poate că lucrul 
cel mai de preț pe care îl avem de 
învățat de la Victor lliu, carea înce- 
‘put de la zero, este să credem în 
filmul românesc, să credem cu tărie 
și cînd strălucoște pe ici pe colo şi 
cînd e la pămînt. Pentru că, aşa cum 
spunea cronicarul despre Ştefan cel 
Mare: „iar învins nu pierdea nădej- » 
dea, și singur se ridica deasupra birui- 
torului“, Citat din memorie. (Pre- 
cum a făcut-o însuşi Neculce). ` 
Marin SORESCU 


Doe i. 


60 de ani de la naştere 


Minunata enigmă 


Tot ceea ce am scris aici şi voi mai scrie este pus sub 
semnul acestei „mirări” în faţa lumii. M-am silit să-mi 
păstrez pe cît am putut această facultate a spiritului și 
să-mi făuresc, cu migala și stăruința de care am fost 
capabil, un instrument mintal care să poată pătrunde 
cu ușurință în zonele de penumbră în care sălășluiește. 

„Minunata enigmă”. Nu am vana pretenţie că am reu- 
şit, pentru că încă nu știu dacă am reușit. 

37 o ENS 


Scriitorii 
EEDE 

Mă gîndesc în special la scriitorii noştri. Trăiesc încă 
sub vraja miturilor despre gloria literară (fruct aurit al 
saloanelor mondene şi al hainei boeme în cel mai fericit 


Președintele Asociaţiei Cineaștilor, la aniversarea 

a 15 ani de cinematografie românească 

SE PIATA XC PSDR 

caz) dintr-o epocă de mult apusă şi a cărei „viață“ mai 
este păstrată prin paradoxul istoriei literare (care-i me- 
reu „actuală“ prin faptul mecanic adeseori al scrierii și 
al rescrierii ei şi prin lectura de informare a acesteia, la 
care-i obligat orice om, nu numai scriitorul). 4 

De ce nu lasă dracului tot-acest drapaj, acest costum și 
acest decor vetust, cu acompaniament tot atît de anacro- 
nic şi să „coboare în arenă”, în mijlocul vieţii, care creează 
totul, șterge totul, păstrează totul (chiar și resturile cele 
mai scîrboase)?-De ce nu intră în arta cea mai actuală, 
cea mai accesibilă, cea mai populară, filmul? 

Filmul este altceva. Comparat cu meschinăria literară, 
este ca o „evadare“ deasupra oceanului frămîntat de miş- 
care, ca o ieşire liberă în mijlocul mulţimii, este echiva- 
lent cu căpătarea de putere, o putere adevărată, binefăcă- 
toare pentru alții, anonimă, dar impunătoare, 

3; V. +99 


[i ca] 
Epigonism 


Trebuie neapărat să creăm o cinematografie a noastră, 
să facem astfel de filme încît ele să poată fi deosebite de 
ale altora, să nu mai imităm la infinit pe alţii:mulţiîşi 
închipuie că imitînd „pe românește“ performanţele for- 
male sau de alt ordin alealtora, ar face să se dezvolte, să 
prozreseze cinematografia noastră. 

De fapt, noi rămînem pe loc iar ceea ce perfecționăm e 
tehnica imitării, a contrafacerii, a localizării şi mizerabilul 
spirit epigonic. 

9; %.-59 


Victor Iliu: inedite 


Fotografia 
DE] 

Orice om, fără iluzii, se va simți înstrăinat în faţa pro- 
priului său portret, îndeosebi cînd e vorba de o fotogra- 
fie. Rareori nu va acuza fotograful de nepricepere “sau nu 
va învinui clipa neprielnică în care și-a reprodus chipul. 
Totdeauna, însă, ceilalți din jur vor confirma absoluta con- 
cordanță a Subiectului cu copia lui fotografică. E straniu, 
dar ambele „părți“ au dreptate absolută. 

Nici un om nu-şi cunoaşte propriul chip, aşa cum îl 
văd ceilalți, chiar cînd şi-l priveşte în cea mai perfectă 
oglindă! În oglindă îţi vezi chipul stîng, mîna dreaptă 
devine mîna stingă, cu un cuvînt simetria se răstoarnă. 
Și acest chip, pe care îl cunoaște omul, e singurul căruia 
îi dă valoare obiectivă și deci autenticitate. Ceilalţi nu-ți 
cunosc decit înfăţişarea tridimensională, reală. Nimeni 
nu s-a gîndit vreodată să întrețină relații cu vecinul său, 
cu prietenul din... oglindă. Fotografia este reproducerea 
chipului real, viu, pe care nu ţi l-ai văzut din afară nicio- 
dată și nu poți să-l vezi altfel decît reflectat, deci cu sem- 
nele inversate. 

Străinul din fotografie, necunoscutul care te priveşte 
de pe cartonul din album, ești tu. 

16. V. 1960 


Ecranul 
sarate ` 

Mi se pare că fiecare artă are un „loc“ propriu și carac- 
teristic de manifestare: sculptura are soclul, pictura are 
suprafața unui cadru perpendicular, teatrul are scena 
(o suprafață orizontală fixă) iar filmul are ecranul. 

Ecranul este în aparență și soclu, și cadru, şi scenă, dar 
caracterul lui original este mobilitatea, Raportul dintre e! 
şi „spectator“ nu este static. Ecranul este un piston, o 
rachetă, un scripete,... mobilitate, variabilitate, în toate 
direcţiile şi în toate planurile. Ei este dinamică pură, tra- 
ducerea totală a muzicii din universul fonic în cel vizual 
şi o contopire. Deaceea mi se pare că filmul poate da ima- 
ginea fonico-vizuală a lumii, a realității. 

. 25, 11. 61 


Poezia 


Nu a existat artă mare decît atunci cînd o aspirație 
înaltă a dominat activitatea artiștilor şi a epocii. Umanis- 
mul nu-i suficient (pentru că dă loc la interpretări extre- 
me și plate uneori). Umanistă a fost orice artă în care a 
vibrat inima omului. À 

Aspirația înaltă proiectează arta într-o zonă transcen- 
dentă, o împinge pe liniile de fugă aleunei perspective 
superioare, ca în arta gotică, sau în arta Egiptului antic, 
sau în arta Indiei etc. 

Dacă artistul nu simte fiorul infinitului perspectivei 
în care se înscrie destinul lui și al omenirii, arta nu va 
căpăta aripi. Realimul fără dimensiunea poeziei n-are 
durată și preț. 

19. IV. 61 


Despre... usturoi 
[e] 
Ce! care a mîncat usturoi nu își miroase sie însuși a 
usturoi, deşi el ştie că a mîncat usturoi sau îşi aminteşte. 
Ce! care n-a mîncat usturoi simte, pînă la jenă, uneori, 
mirosul de usturoi al celuilalt. Dacă și el va mînca, la rîn- 
dul lui, usturoi, nu-i va mai simţi mirosul și lucrurile, adică 
relațiile umane, vor intra în noua ordine! Ordinea ustu- 
roiului, ş.a.m.d. 


24. lil. 68 


Fascinatia cinematografului 


Se află sub tipar, la editura „Meridiane“, o carte mult așteptată, prima carte consacrată unui cineast român. 


„Fascinația cinematografului” înmănunchează principalele scrieri despre cinematograf ale neuitatului 


Vic- 


tor lliu, texte edite şi inedite, elaborate în decursul anilor 1939—1967. 

Eseurile de estetică cinematografică, cronicile de film, notele de lucru și însemnärile de jurnal ale regizo- 
rului adunate aici, conţin bogate, preţioase observaţii de natură teoretică și critică asupra fenomenului cinemato- 
grafic românesc şi străin, revelîndu-ne o nouă dimensiune a personalităţii complexe a lui Iliu. 

Răsfoind sumarul, am reţinut grupajele: „Film şi realitate“, „Film şi spectator“, „Filmul şi celelalte arte“, 


„Sinteza cinematografică”. 
„Fascinaţia cinematografului! 
2 


2înd extrase din notele de lucru şi decupajele la „Morara cu noroc" și „Comoara.din 


unor filme care nu au fost realizate. 


ne introduce şi în intimitatea laboratorului de creaţie a 


regizorului, cuprin- 
Vadul Vechi” ca și proiec 
Vadul Vechi” ca ș oiectele 


Volumul, îngrijit de Bianca Sofia Iliu și criticul George Litteră, e întregit cu un grupaj de mărturii despre 
cineastul şi omul Iliu, semnate de cîţiva dintre colaboratorii săi apropiaţi. 


13 


14 


De ce nu se poate face 


I 


Referatul 
E a i 


Scenariul care ni s-a prezentat 
are oarecari calități literare, dar 
este insuficient pentru un film 
de lung metraj. 

Ideea este încîlcită, ceţoasă. 
Nu se înțelege de la început dece 
vine soţia, iar cînd se înțelege, ră- 
mîne inexplicabil de ce nu reac- 
ționează într-un fel mai eficace, 
ci pare să se resemneze. Mai mult 
decît atît, ştiindu-l bolnav, are 
totuși o scenă violentă în care îl 
face laș şi în care strigă la el, ceea 
ce e inuman. 

Scenariul este plin de dialog, 
or filmul este cu totul altceva 
decît dialog. Filmul modern cere 
o mare economie de vorbe, 

Toată acţiunea e plasată în 
același loc, cu dese treceri pe 
stradă într-un peisaj monoton. 
încercarea de a face propagandă 
vizuală pentru frumusețea Ve- 
neției e minoră. Scopul unui film 
nu este să arate frumuseți tu- 
ristice. 

In scenariu, nu se întîmplă aproa. 
pe nimic, acţiunile sînt înlocuite 
de plimbări, certuri, scene ero- 
tice, dar nu au consistență dra- 
maturgică.  Iminența  sfîrșitului 
eroului pare lipită pentru a pro- 
duce efect. 

Există, de asemenea, un abuz în 
a sprijini acţiunea dificilă pe 
pasagii muzicale, orchestre, etc. 
Finalul cu un concert de oboi este 
neconvingător. Nu se înțelege 
ce spune şi ce simte femeia, 
nici dacă e! s-a resemnat sau nu. 
Replica „pentru că te iubesc“ 
este nefirească, venind după ati. 
tea certuri grave. 

De ce a simţit autorul nevoia 
ca femeia să nu fie căsătorită cu 
un al doilea bărbat? Dacă pentru 
a denunța anacronismul divor- 


ului italian, lucrul acesta nu re- 
iese în suficientă Măsură din 
scenariu. 


Limbajul folosit în unele scene 
este foarte brutal, needucativ. 

Filmul ar presupune pelicula 
Eastman-Color, care în momentul 
de faţă lipseşte din studio. 

Mesajul lui ar fi că omul ar 
trebui să se gîndească înăinte de 
a se despărți de femeia iubită, 
lucru care s-ar putea exprima şi 


ficțiune 


filmul 
„Anonimul venetian“ 


© Cum vi s-a părut filmul? 
Excelent. 
Dar ar putea fi 


îmbunătăţit... 


prin alte mijloace decît prin 
antrenarea decadenței Veneţiei, 
în condițiie unei acţiuni comune 
de salvare a ei. 

Pentru toate cele de mai sus, 
socotim că scenariul e insufi- 
cient, şi că nu va putea rezulta 
un film acceptabil din el. 


ss, Indescifrabii 


II 
Coreferat la 


Anonimul venețian 
KEEA PE EARE C USRS 


Scenariul seamănă într-o pri- 
vință cu „Love Story". Se pune 
chestiunea de ce mai trebuie făcut 
un fim pe acecași temă, după ame= 
ricani, şi mai ales un film cu oas 
meni mai în vîrstă, care nu sînt 
așa de urmăriți de public? 

Scena dirijatului unei orches- 
tre invizibile s-a mai văzut. 
De asemenea injecţiile, piluele 
sînt mijloace foarte des întrebu- 


Pa. DN 


In scenariu nu se întîmplă 
nimic, acțiunile sînt înlocuite 
de plimbări 


ințate în filme. Autorul ar 
trebui să găsească altceva. 

Din dialog s-ar putea reduce 
jumătate sau chiar mai mult. 
Ar- fi în interesul concentrării, 
fiindcă multe lucruri sînt spuse 
de către două-trei ori. 


Sînt şi eu de aceeași părere cu 
referatul principal că scenariul 
nu aduce nimic nou. Nici ca 
situație, nici ca mesaj. Nu se 
vede în ce măsură femeia regre- 
tă sincer că l-a părăsit, 

Scenariul nu deschide nici o 
perspectivă în ordinea morală, 


de aceea el nu-și găseşte locul în 
planul nostru tematic. 


ss, Indescifrabil 
PETRECI DD UR A XII E ARE 
HMI 


Din procesul verbal 
de ședință 


Tov. Copoceanu: — Autorul do- 
vedeşte prea puţină cunoaștere 
a vieţii și a psihologiei feminine. 
O femeie căreia i se vorbeşte 
așa, şi i se mai dă și o palmă, 
se întoarce la gară, pleacă. Afară 
de cazul cînd e vicioasă. Ceea ce 
nu rezultă din scenariu în sufi- 
cientă măsură. 

Tov. Albon: — Din punct de 
vedere economic, eu cred că o 
melodie cum e cea a Anonimului 
venețian, indicată în scenariu, 
nu poate să atragă publicul, 
cum ar face o melodie de largă 
popularitate, care să poată fi 
preluată şi fredonată... Cum e 
cazul cu „Love Story", unde în- 
casărire au fost excepţionale. 

Tov.  Duşanovici: — Scenariul 
e interesant ca punct de plecare. 
Autorul e talentat. Fără îndoială 
că el n-are încă experiență. 
Partea de la început ar putea fi 
concentrată, iar restul, din mo- 
mentul cînd aflăm de boală, ar 
putea fi dezvoltat. În sensul că 
aici ar putea să înceapă o luptă 
mai accentuată. De asemenea, cred 
că s-ar putea folosi și conversații 
la telefon cu copilul. Rezultă că 


el iubește copilul, dar nu regretă 
deajuns tot ce a făcut înainte. 
Aici ar putea fi pus un accent 
mai mare cu efecte educative. 
Scena cu impotența eu o con- 
sider de nedorit. Mai ales că 
nici ştiinţific nu e probat că, dacă 
ești bolnav... dimpotrivă, în unele 
cazuri se întîmplă invers. De 
pildă, vecinul meu, să vă spun ce 
a păţit... 

Tov. Birsănescu: — Mie scenas 
riul mi-a plăcut, fiindcă e vorba 
de un fapt de viaţă. Sigur, el are 
încă multe artificii. Şi Veneţia 
e un artificiu. Poate am putea 
să-l transpunem în altă parte, 
problema rămînînd aceeași. În 
privinţa perspectivei eu cred că 
tovarășii care au vorbit înaintea 
mea au avut dreptate. Poate că 
autorul ar putea să descrie ce se 
întîmplă la Ferrara, presupunind 
că eroul ar fi acceptat să meargă 
să se interneze la spital. Ar fi in- 
tervenit desigur și soțul ei ac“ 
tual care în prezent e descris prea 
palid. Dacă nu convine Ferrara, 
putem lua alt oraș, important e 
să rămînă aceeași problemă. la 
cazul cînd eroul s-ar face bine, 
să presupunem, chestiunea de$ 
vine şi mai dramatică: femeia se 
întoarce la el? Care vor fi sen- 
timentele lui față de soțul ace 
tual şi reciproc? Eu sugerez numa 
probiemele, nu pretind să le re. 
zolv. Autorul e liber să se gîndeas- 
că. S-ar putea ca ea, în spital, să-şi 
dea seama că sentimentele ei nu 
rezistă la mizerie. S-ar putea ca 
el să-și dea seama că n-are drep- 
tul să-i încurce viața nouă. Ci 
să ceară un răgaz în care, de pildă, 
așa cum se întîmplă, să intervină 
altcineva... Dar autorul ştie mai 
bine ce are de făcut decît noi. 
Eu cred că merită. 

Tov. Başa: Eu am o singură 
observație de fond: nu putem 
termina un film într-o biserică. 
Mai ales că n-are nici o legătură. 


TAI TIE BTL EAT: H EDAG SIR 
IV 
Cancluzii 
WIRATI înc BA iată RR CIUC PE RE 


„Tov. Biîrloiu: Nu cred că tre- 
buie să tragem concluzii. Noi 
o să chemăm autorul şi, spunin- 
du-i unele sugestii, o să-i arătăm 
că dintr-un asemenea scenariu 
nu poate să iasă un film artistic, 


dar că dînsul, cunoscînd mai bine 
sufletul omenesc, rămîne în pla- 
nul nostru de perspectivă. Eu cred 
că asta e bine. El să ne prezinte 
pînă la 1 martie un alt proiect şi 
o să-l! lucreze de la început cu 
tovarășa Birsănescu, eventual lu- 


Limbajul folosit 
în unele scene este foarte 
brutal, needucativ 
[E] 


înd chiar elemente din actualul 
scenariu, bineînțeles nu biserica, 
nici boala incurabilă, ci relaţiile 
de familie. Atunci şi obiecția to- 
varășului Albon cu muzica pre- 
clasică cade. Și eu cred că trebuie 
un plus de dramatism, mai pu- 
ţine cuvinte şi mai multe imagini. 
Nu știu dacă imaginile au şi o 
acțiune propagandistică — aici nu 
sînt de acord cu tovarășul carea 
făcut primul referat. Dar atunci să 
nu fie imagini decadente, ci lu- 
cruri care să atragă. Toate mij- 
loacele de a atrage trebuie folo- 
site, fără ostentaţie bineînțeles. 
Cineva a spus aici de copil — da, 
copilul poate să aibă un efect 
catalizator, mai ales dacă e bine 
ales, și noi avem de unde alege. 
Dar nu asta e problema. 
Deci, îi vom spune scenaris- 


Finalul, 
cu un concert de oboi, 
este neconvingător 
Îi i 


tului să nu'se descurajeze, fiindcă 
are totuși condei sprinten, chiar 
dacă s-a rezemat prea mult pe 
muzică. 

În viitor, el trebuie să se ex- 
prime mai cinematografic. Dacă 
are o idee nouă putem să-i facem 
şi un contract. 


Mulţumesc pentru atenţie. 
EEE TISE SSE DCL G TAOTE 


y 
Interviul redacției 
cu dramaturgul 
Paul Everac, 


grefierul dosarului 
NNE A AZI n ON 


Red.: Cum vi s-a părut filmul 
saorsa pi venețian“,  tovarășe 
verac? 


P, Ev.: Excelent. 
Paul EVERAC 


Suer 


pp: 


scuzaţi, vă rog... 
A RAURI ENPI IDE FDA 7 E 


aleatooor... 


+E un prieten al meu. Nu l-am 
strigat, s-a arătat nechemat. Bate 
la cap și intră. Cîrcotaș, pus pe 
bîrfeli. Are caracteristica asta. 
Altfel, e fidel, de cîte ori sînt 
singur, e cu mine. Cum zic, se 
arată nechemat şi începe: 

— Îmi schimb meseria, m-am 
decis. 

Eu, de colo: 

— Ştiu eu pe unul, îşi schimba 
meseria, dar năravul ba. 


— Şi eu ca ăla. Schimb .numai 
meseria. 


— Dacă o dai pe zahăr, s-ar 
găsi amatori — încerc eu o glumă 
ca pe vremea secetei, dar el trece 
peste. 

— Mă fac luptător împotriva 
mediocrităţii. 

ÎI privesc, n-are aerul că plu- 
mește. Are caracteristica asta, 
ciupește cîte o idee te miri de 
unde şi vine la mine cu aerul 
cel mai serios din lume. Mă 
întorc şi zic: 

— Aleator, n-ai pic de origina- 
litate. Să luăm numai cîmpul 
mărăcinos al artei, sau cel plin 
de gropi al cinematografiei, că 
fiecare sapă groapa altuia, toată 
lumea luptă împotriva medio- 
crității. ` 

— N-ai avut niciodată simţul 
matematicii, răspunde Aleator, 
încercînd să se arate serios, dar 
nu mai putea. Toată lumea 
înseamnă sută la sută. Atunci, 
contra cui se tuptă? N-ar exista 
tabără adversă și lupta ar deveni 
fără rost. 

— Privești unilateral problema, 
chiar simplist aș putea spune, 
intervin eu cu pedanterie. Prin 
toată lumea, înţeleg că fiecare 
luptă împotriva propriei medio- 
crităţii. Eu, de exemplu... încerc 
să mă constitui în exemplu, 
pentru că eram în intimitate, 
dar el rîde: 

— Să trecem peste şi peste 
alte exemple. Vorbesc plin de 
răspundere. Există o armă care 
luptă împotriva mediocrităţii. 
= — În procente, cam cum stăm? 
Cîţi luptă, cîți sînt cei împotriva 
cărora?,.. 

— Păi, cam optzeci la sută sînt 
luptători... 

— Deci numai douăzeci la sută 
ar fi mediocri, E un procent bun, 
stăm bine. 

— Nu, numai zece la sută 
formează rîndurile dese ale me- 
diocrității. Zece la sută sînt sau 
indiferenți, sau infirmi din naşte- 
re, conform legilor lui Mendel... 

— Un călugăr ţicnit. Cine l-a 
pus să cultive fasole... 


Regizorul 
Mircea 


Mureșan, 
în dezacord cu 
dezbaterea 


publicaiă 
de „Cinema“ 
în numărul 

precedent 


— dar şi așa procentul e 


oribil, e sufocant. Lupta o ducem. 


pînă la capăt — continuă netul- 
burat Aleator, 

— Observ că te-ai aliniat în 
luptă. În tabăra aceea nu se fac 
primiri? Nu depui o cerere? Nu 
există comisii de triere? 

— De ce să fie? Toţi sîntem 
voluntari. 

— Păi, bine, pînă ieri te aflai 
printre cei mediocri, împotriva 
cărora se luptă şi, așa brusc, ai 
trecut de partea cealaltă? Te-ai 
schimbat peste noâpte? Ai deve- 
nit geniu? De pe ce poziții lupți 
tu împotriva mediocrităţii? Tu 
ce ești? 

— Cine te întreabă de poziţii, 
de înălțimi, de geniu? Totul e să 
arunci pe neobservate povara 
mediocrității pe care o porți în 
spate şi să sari șanțul dincolo, la 
luptători. Şi dă-i și luptă-i! 

— Aleator, știi ce? Mă lași. 
Citesc revista „Cinema“. A ieșit 
numărul pe octombrie. Citeşte 
şi tu şi taci. 

— Numărul e cam trist, cam 
detonifiant... (?) Lumea critică e 
cam blazată, cam plictisită, cam 
superioară. Nimic nu mai e bun 
pe nicăieri, nici măcar în comedia 
polițistă. S-a consumat, cui i-o fi 
plăcînd?... Nici ochelarii negri nu 
ne mai spun nimic, aventurile 
sînt fără mister, numai poncife. 
Grock la Marea Neagră, umor 
involuntar, consignaţii generoase, 


. cohorfe de regizori mediocri... 


ş.a. Şi mai pe scurt, dacă vrei să 


ştii, filmul românesc nici nu 
există, 

— Dar n-a început să dea unele 
semne de ființă?... Vezi pagina 
a treia... 

— Ştiu pe mai mulţi care stă- 
teau să nască filmul românesc. 
Au plecat. Unul e la direcția 
editurilor, altul... Dar să-i tăcem. 
E cineva care are dreptate. 
„Cauza eșecurilor trebuie întot- 
deauna atribuită regizorilor“”. 

— De acord. Rămine de văzut 
cui trebuie atribuită cauza reuşi- 
telor, alea de pe ici pe colo. 

— Nu te abţii? Vrei să insi- 
nuezi că ar trebui atribuită de ase- 
menea regizorilor. Tot nu ajută. 

— Mie mi-e teamă că lecţia 
asta n-o să-mi intre în cutia 
craniană. 

Urmează o oarecare pauză, 
după care Aleator mă întreabă: 

— Matematica nu te preocupă 
chiar deloc? 

— M-a chinuit din adinci copi- 
lării matematica. Azi nu sînt 
capabil nici să controlez adunarea 
ospătarului, deşi mă prefac întot- 
deauna, 

— Ai auzit de niște români 
care s-au dus la Paris şi au vrut 
să facă un fel de matematică a 
artei? 

— Am auzit! sar eu fericit că 
nu m-a prins întru totul descope- 
rit, că și așa se spune că noi 
regizorii habar n-avem de Corelli, 
de Kokoschka, de Olandezul la 
el acasă şi în lume, de Niemeyer 
şi aşa mai departe. Știu doi 
români la Paris, matematicieni, 
unul din familia Ghyka, un altul 
Cocutescu, numit Pius Servien... 

— A murit destul de tînăr... 

— Amîndoi au murit prea de- 
vreme. Au încercat să stabilească 
relații între matematica lor și 
limbajul poetic al altora, în 
schimb n-au căutat și nici n-au 
găsit niște formule, sau vreo 


teoremă simplă, ca cea a lui" 


Pitagora, prin care să se calculeze 
artă, ca să dispară din acest teren 
găunos arbitrariul... | 

— Nu, arbitrii nu vor pieri 
niciodată. Uite, la box... 

— Ştiu, ai practicat boxul, ca 
autorul meu preferat Jack Lon- 
don, și la box singura lovitură 
fără dubii e aceea prin care 
adversarul e K.O. ... 

— Nu, fără arbitrii 
putem concepe viața. În matema- 
tică, pînă la urmă totul se reduce 
la zero: x! 4+ mx? +n=0 


Mircea MUREŞAN 


nu ñe, 


15 


Zilele filmului sovietic , 


s cărti de vizită 


În fiecare toamnă, filmul sovietic 
este prezent printre noi cu realizări 
cinematografice „de ultimă oră“. 
„Festivalul” filmului sovietic, sau 
„Zilele“ cinematografiei sovietice 
constituie o frumoasă și statornică 
tradiţie a ecranelor noastre. în, fie- 
care sfirșit de an. Niciodată cele șase 
sau şapte filme alese să prezinte 
actualitatea cinematografică a stu- 
diourilor unionale n-au izbutit, în- 
să, decît să sugereze, vag, liniile direc- 
toare ale unei producții: de douăzeci 
de ori mai ample. Şapte filme din- 
tr-un an cinematografic nu pot con- 
stitui decît, ce! mult, un indiciu de 
probei päri: Cele șapte premiere ale 

estivalului '72, selectate din peste o 
ri vorbesc, aşadar, spectatorilor 
noştri, doar despre cîteva din tendin- 
ţeleactualea!e fimului sovietic,despre 
varietatea tematică și artistică a 
producţiei, dar n pot defini întru 
totul ansamblul. Nu voi. încerca, 
deci, O caracterizare globală a cine- 
matografiei sovietice la ora festivă a 
festivalului de octombrie, ci — pur 


şi simplu — voi parcurae, alături 
de spectatori, e i pte „cărți de 
vizită” ale reprezentării sale pe ecra- 


nele ara ba pe Ap 


®© „A venitun soldat de pe front” 
a fost, cred, filmul numărul unu al 
festivalului. Nu insist, deoarece des- 
pre această peliculă de mare concen- 
trație emoţională am mai avut prile- 
jul să scriu, de curind, în alte pagini. 
Doar cîteva sublinieri: film de debut 
al unui regizor-actor, Nikolai Gu- 


a mai alai a nai a 


Un verdict în seama spectatorului (Tinerii). 


benko (nu mai știu care actor spu- 
nea, cu un prilej, că a rămîne inter- 
pret toată viața înseamnă să ai o 
atitudine pasivă față de cinemato- 
graf), acest „A venit un soldat de pe 
front“ este, practic, un prelung stri- 
gát de durere: războiul, cu armele 
sale de foc sau cu armele sale „albe“, 
este prezent nu numai în întîmplă- 
rile dramatice ale acțiunii, ci şi în 
fiecare din personajele acestui film 
dramatic. Prima „carte de vizită” 
a reprezentat deci continuarea unei 
tradiții prodigica se, filmul da răz- 
boi, la nivelul artistic zl unor peli- 
cule de virf. După „Balada salda- 
tului” și „Pace noului venit“, după 
„Soarta unui om" și „Zboară cocori“, 


Continuarea unei tradiții prestigioase (A venit un soldat de pe front) putem nota în memoria noastră 


afectivă, fără teamă, „A venit un 
soldat de pe front“... 


9 „Îmblinzirea focului” are la 
activ cîteva premii cinematografice 
de prim rang, printre care Marele 
premiu de la Karlovy-Vary. E un 
film sobru și grav, care îşi propune 
să urmărească biografia unui mare 

savanț-cetăţean. Filmul conţine trimi- 
teri foarte limpezi spre, personaje 
reale, fără ca aceste sinonimii să fie 
declarate. Biografia  cinematogra- 
fică a unuia dintre conducătorii pro- 
gramelor de zboruri spațiale, a cărui 
activitate a fost întreruptă brusc, 
printr-o moarte subită, are — pe 
lîngă certe virtuţi artistice — forța 
omagiului direct. „Îmblînzirea focu- 
lui“ este, în ultimă instanţă, un imn 
(structura sa e, într-adevăr, poli- 


N. Karklins, preşedintele Comitetului 
pentru cinematografie din R.S.S. Letonă 


Oaspeţii noștri 


Tradiţionalele Zile ale filmului sovietic ne-au 
prilejuit în anul acesta întîlnirea, în cadrul unei 
conferințe de presă, cu regizorul Daniil Hrabro- 
vitki, autorul filmului distins cu Marele premiu la 
Festivalul internaţional de la Karlovy- Vary. 1972: 
„Îmblînzirea focului“, prezentat în gală la cinema- 
tograțul „Capitol“; artista emerită Alla Larionova 
şi președintele comitetului pentru cinematografie 
din R.S.S. Letonă — N. Karklins, In cadrul confe- 
rinţei de presă organizată de Asociaţia cineaștilor, 
gazetarii români s-au întreținut cu oaspeţii sovie- 


tici pe o seamă de probleme interesind deopo- 
trivă cinematografiile ambelor țări: preocupă- 
rile tematice ale studiourilor; planurile de „creație 
ale scriitoruui, devenit în ultimii ani regizor, D. 


„Hrabroviţki (apreciatul scenarist al valoroaselor 


„Cer senin“ și „9 zile dintr-un an“); rolurile inter- 


'pretate în ultimii ani de frumoasa protagonistă a 


„Ordi nului Anna“, Alla Larionova; condițiile teh- 
nice în care se realizează filme dificile ca, Îmblîn- 
zirea focului“, cu machete, filmări combinate, 
ete, ete: 


La Conferința de presă organizată 
Y de Asociația Cineaștilor din România 


fonică), închinat capăcității de dărui- 
re şi -de slujire a unor crezuri nobile. 
Elogiul înaitelor idealuri este făcut 
în pagini cinematografice simple, emo- 
ționante, fără retorisme de paradă, 
de către un regizor carea învăţat 
școala simplităţii de la marii crea- 
tori ai ecranului sovietic. Daniil 
Hrabroviţki, regizorul de azi, a 
lost ieri coscenaristul lui Ciuhrai. 
fn principalul rol al filmului, un ac- 
tor expresiv și plăcut, Kiril Lavrov, 
care izbutește alături de Ada Rogov- 
teva, Andrei Popov, lgor Gorbacev, 
secvențe de reală emoție. 


9 „linerii“ este o producţie a 
studioului „Mosfilm“, regizată de 
Nikolai Moskalenko, cu actori mai 
puțin cunoscuţi în rolurile princi- 
pale (filmul mizează pe acest avan- 
taj al ineditului) şi cu actori foarte 
cunoscuți, ca Alla Larionova sau 
Viadimir Tihonov, în rolurile secun- 
dare. Un film-dezbatere, cu perso- 
naje ale cotidianului şi cu precise 
finalităţi etice. Romanul de inspira- 
ţie, „Judecaţi-mă, oameni“ de Ale- 
ksandr Andreev, reprezintă un bun 
pretext cinematografic: spectatorul 
însuși devine participant la acțiune, 
povestea cinematografică îi reclamă, 
insistent, un verdict. Să lăsăm aşa- 
dar verdictul pe seama spectatori- 
jor.. 


9 „Egor Buliciov și alţii“, ecrani- 
zare a cunoscutei drame gorkiene, 
nu este un film „de fiecare zi“: are 
atmosferă, conflictul atinge intensi- 
tăți maxime, epoca de mari convul- 
sii sociale dinaintea Marii Revoluții 
îşi pune pregnant pecetea asupra 
personajelor şi destinelor. Nu în- 
timplător fiecare dintre cele trei 
„capitole” ale filmului („boala“, „răs- 
coala“, „pe un drum străin“) este 
inaugurat de secvenţe. din jurnalele 
de actualități ale vremii: relaţia din- 
tre întîmplările cinematografice şi 
istorice este nemijlocită. Un actor 
de mare forță expresivă, Mihail 
Ulianov, subliniază tragismul unuj 
personaj, care încearcă zadarnic să 


Alla Larionova, artistă emerită 


prindă pasul istoriei. Cît despre 
lumea în care se zbate tragic, lumea 
aceea surdă şi opacă, incapabilă să 
descifreze sensurile timpului,găseşte 
pe ecran o reprezentare foarte ve- 
ridică, intens colorată. Filmul are 
şi mici bijuterii: secvenţa cu vraciul 
şi trombonul este o pagină de anto- 
logie, Este un film de zile mari acest 
„Egor Buliciov. şi alții“, dar ecrani- 
zările de zile foarte mari, cum a fost 
anul “trecut „Unchiul Vania“ de 
Mihalkov-Koncealovski, sînt încă de- 
parte. p 


© „Sfirşitul Liubavinilor“ este un 
prelungit suspens: sfîrşitul uneia din- 
tre ultimele „citadele“ ale reacţiunii 
în anii de început ai puterii sovie- 
tice. Regizorul Leonid Golovnia este 
autorul unui film tensionat, a cărui 
acțiune. atinge intensităţi dramatice: 
Liubavinii reprezintă încă o forță, o 
forță a întunericului, într-o realitate 
socială pe cale de radicale transfor- 
mări, Încercările tor disperate, vio- 
lente, de supravieţuire generează un 
conflict aprig, pe care filmul îl des- 
fășoară în pagini” cinematografice, 
adesea, de mare dramatism. Două ac- 
triţe, blonda Mariana Vertinskaia şi 
bruneta Galina laţkina, binele şi 
răul, dublează acţiunea cu puternice 
conflicte pasionale, Un bun film de 
acțiune, acest „Sfîrşit al Liubavini- 
lor”, 


@ „În trecere prin Moscova”, o 
pată de culoare în ansamblul festiva- 
lului. Un pic de zîmbet, un pic de 
poezie. 


© „Legenda lui Rustam“, un poem 
tragic al lui Firdusi în interpretarea 
cineaştilor tadjici. Două caractere 
puternice, Rustam şi Suhrab, se 
înfruntă dramatic, fără a afla, decît 
foartp tirziu, că sînt tată și fiu. Di- 
ficulţăţi obiective: transpunerea ver- 
sului (de mare muzicalitate) al lui 
Firdusi în proză cinematografică. 
Regizorul Boris Kimaigarov s-a des- 
curcat, totuși, destul de bine. 


Călin CĂLIMAN 


2 


Daniil Hrabroviţki, scenarist și regizor 


CT OPT IEN Ii DINARS FA DIE Je TE 
Afacerea Mattei 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Francesco Rosi. Subiect și 
scenariu: Francesco Rosi şi Tonino 
Guerra. Colaboratori la scenariu: 
Nerio Minuzzo, Tito De Stefano. 
Imaginea: Pasqualino De Santis. Cu: 
Gian Maria Volonté, Renato Romano, 
Gianfranco Ombuen, Edda Ferronaoşi 
cu participarea lui : Felice Fulchignoni 


. (personalitate siciliană), Furio Co- 


lombo (asistentul lui Mattei), Alessio 
Baume (ziarist de la Times), Ferru- 
cio Parri (Senator), Michele Panta- 
leone (deputat) şi ziariştii: Vittorio 
Fanfani, Salvo Licata, Gianni Far- 
neti, Umberto D'Arr6, Sennuccio 
Benelli. 

Film premiat cu Marele Premiu 
Ex Aequo la Cannes 1972 


„Cetăţeanul Kane“ de- Orson 
Welles și admirabilul film maghiar 
„O noapte stranie” de Zoltan Var- 
covy imaginaseră o poveste într-ade- 
văr stranie: reconstituirea morții 
misterioase a unui magnat 'capita- 
list, Ziariştii de toate genurile încep 
atunci o anchetă pentru“ca, asemenea 
ui Cuvier, din cîteva oscioare, să 
reconstituie dobitocul. Ambele filme 
erau originale şi emoţionante. lată 
însă că italianul Francesco Rosi are 
ocazia (şi mai ales arzătoarea dorinţă) 
de a descoperi adevărul asupra unui 
caz nu închipuit, ci istoriceşte au- 
tentic: viața şi moartea inginerului 
Enrico Mattei. 

Mattei — puternic căpitan de in- 
dustrie, om de stinga, deși nu comu- 
nist, și-a dedicat viața scoaterii Ita- 
liei din condiția de semicolonialism, 
luptînd deopotrivă contra imperia- 
lismului economic american și con- 
tra trusturilor franceze. Pe de altă 
parte, el încheia oricînd, bucuros, 
mari înţelegeri economice cu tările 
din „lumea a treia“, mai ales cu cele 
arabe (căci bătălia principală se dă- 
dea în jurul petrolului), 

Cum oare reușește e! să se ridice 
la nivelul de mare industriaș şi mare 
financiar? El, un om din popor, 
născut dintr-o familie săracă?! O 
asemenea ascensiune ar presupune 
alianţe, pe parcurs, cu şacalii banu- 
lui şi ai guvernelor. Dar interesant 
e tocmai faptul că el a putut evita 
asemenea „rele necesare“, asemenea 
concesii infamante. Cum? Ajutat de 
conjuctura istorică, 

Tocmai aşa s-a întîmplat cu marele 
cartel ENI, consorțiul italian al pe- 
trolului, care, bineînțeles, pe vremea 
lui Mussolini, ajunsese în mîinile 
fasciştilor. Era deci firesc, ca Italia 
postbelică să purceadă la lichidarea 
acestui trust fascist. Cu defascizarea 
lui a fost însărcinat un eminent spe- 
cialist, mare tehnician al petrolului, 
inginerul Mattei. Acesta, profitînd 
de puterile oarecum discreționare 
care i se acordau, a urmărit prin 
desfascizare o italienizare a industriei 
petrolului. Devenit preşedintele car- 
telului astfel restructurat, Mattei 
prospecta petrol și gaze pe solul 
italian și refuza contracte cu trus- 
turile americane, încheind altele, 
mult mai avantajoase, cu țările arabe, 
stimulînd astfel activitatea economică 
a Siciliei. Inginerul Mattei a fost un 
personaj de istorie, autor a ceea ce 
s-a numit în Italia „miracolul eco- 
nomic“. Era de o activitate devo- 
rantă, de o intransigenţă absolută și 
de o competenţă profesională exem- 
plară. Devenise corifeul unei mișcări 
(glorioase în modestia şi probitatea 
ei), a unei mişcări de descolonizare, 


E lesne de înţeles că asta îi aduce» 
nulti dușmani: capitaliștii americani, 
capitaliştii francezi (cu interesele lor 
petrolifere în ţările arabe); apoi, 
probabil, Mafia. E greu ca Mafia să nu 
fie amestecată în vreo afacere, dacă 
a devenit importantă. Pentru toate 
aceste motive, viaţa lui Mattei ajun- 
sese în pericol. De aceea călătorea 
numai cu avioanele lui personale. 
Şi bine păzit. Totuşi, într-un „acci- 
dent” de avion avea să moară, în 
anul: 1962. lar anchetele de atunci 
aveau să conchidă în sensul unui sim- 
plu accident, 

Francesco Rosi, strălucitul regi- 
zor italian, şi-a pus în gînd să reia 
ancheta. Să întrebe, cu răbdare, pe 
toţi acei care-l văzuseră pe Mattei 
şi vorbiseră cu el în zilele care pre- 
cedaseră accidentului. A anchetat pe 
toți ziariştii care anchetaseră acum 
10 ani. Apoi a anchetat el însuși di- 
rect pe cei ce vorbiseră vreodată cu 
victima. Mulţi spuneau că erau siguri 
că un om ca Mattei se afla în perma- 
nentă primejdie din partea unor duș- 
mani așa de puternici şi atît de mulți. 
Şi a mai aflat ceva Francesco Rosi. 
Avionul nu se prăbuşise întreg, ci 
în cioburi mărunte, Tot ce se exca-! 
vase se prezenta în formă de bucăţi 
mici și oase fărîmițate. Aşa se explică 
de ce, deși căzut într-o pădure, avio- 
nul, în căderea lui, nu tăiase nici un 
copac. Deci aparatul explodase în 
aer. Motorul fusese sabotat de o mi- 
nă criminală. Dar asta rămînea doar 
o ipoteză; desigur plauzibilă, totuși 
simplă supoziţie, nu fapt dovedit. 
Concluzia anchetei în sensul unui 
simplu accident rămînea pururi ad- 
misă judecătoreşte. Atunci ne în- 
trebăm care mai e interesul acestei 
reluări de anchetă? E un interes 
foarte special, foarte nou. Cu oca- 
zia anchetei, dacă anchetatorul nu 
află adevărul asupra morții eroului, 
află ceva foarte preţios: află cum era 
acel erou, ce fel de om era, care îi 
era psihologia, într-un cuvînt, desco- 
peră portretul unui foarte important 
personaj istoric și al unei foarte 
originale personalități. Răspunsurile 
lui Mattei către cei cu care el wprbise, 
îl zugrăvesc prin sute de trăsături 
care se adună, converg şi nasc ima- 
ginea unui om în toată complexita- 
tea lui. Asta e partea fascinantă în 
acest film. El ne dă prilejul să vedem, 
cu ochi de dincolo de groapă, un om 
viu, de o vitalitate diabolică. Actorul 
foarte apreciat astăzi, Gian Maria 
Volonté (membru marcant în Părti- 
dul Comunist Italian), face să retră- 
iască acest interesant exemplar de 
umanitate. lată de ce filmul a stîrnit 
un interes unanim (și, cred eu, jus- 


tificat}. Sap 


Abt e 
Am încălcat 
legea 


Producție a studiourilor americane. 
Regia: John Frankenheimer. Scena- 
riul: Alvin Sargent — după romanul 
lui Madison Jones. Imaginea; David 
M. Walsh. Cu: Gregory Peck, Tues- 
day Weld, “Estelle Parsons, Ralph 
Meeker, Lonny Chapman, Jeff 
Daela, Jane Rose 


Este un film vrednic de excelentul 
regizor John: Frankenheimer, pe 
care îl cunoaștem din alte lucrări: 
„Marele premiu“, „Călăreţii“, „Jocul 
cu moartea“, 


w 
~J 


Într-un orăşel din Tennessee, Gre- 
gory Peck este şerif. Tot acolo o 
familie de aventurieri: tatăl, fiica şi 
doi băieți fabrică alcool fără licenţă. 
Şeriful socoate că acest mic ciubuc 
e pardonabi! şi că legea trebuie să 
închidă ochii. Și legea închide ochii. 
Legea e el. Dar pe ai lui personali, 
îi va deschide, largi şi fascinați, în 
fața încîntătoare: Alma, fiica bandi- 
tului cu alambic fraudulos. Șeriful 
e nebunește îndrăgostit de ea și 
dispus să lase tot, soție, copil, carieră 
ți să fugă'cu diînsa, oriunde. Ea e 
tinără, aproape adoleccentă, naivă 
că um copil. De dragul ei, e! muşama- 
lizează afacerea cu distileria, ba chiar 
şi asasinarea ajutorului de șerif, care 
e > a cît p-aci să-i prindă pe ban- 

i 

Una din calitățile importante ale 
unui film e de a începe prin a ne 
păcăli cu privire la psihologia perso- 
najelor, pentru a ne dezînşela pe 
urmă, judecata noastră făcînd ast- 
fel un viraj de 180 de grade, E toc- 
maice'se petrece aici. La un moment 
dat, aflăm că copila e mai puţin co- 
pilă decît ne închipuiam; că e mări- 
tată cu un bandit, momentan ia puș- 
cărie; că taică-său și cei doi frați 
erau perfect la curent de legătura ei 
amoroasă cu șeriful: ba chiar că 
asta fusese ideea bătrinului care o 
trimisese la el, tocmai pentru ca 
treaba cu distileria clandestină să 
meargă mai departe. Îi vedem pe 
toţi patru făcînd haz și prăpădin- 
duse de ris de naivitatea șerifului, 
ai să fugă cu fata peste gra- 
niță 

Dar iată acum şi cel de-al doilea 
viraj de 180 de grade. Fata nu eo lepă- 
dătură sută la sută, cum pare. „Ai 
ei" — tată şi frați ——erau nişte ban- 
diţi, dar erau ai ei. În lumea delinc- 
venței există o solidaritate și un spi- 
rit de echipă, desigur vrednic de o 
mai bună cauză, dar real şi sincer. 
Nici un moment fata nu se gîndise 
să-i părăsească pe „ai ei“. lar cînd 
șeriful se ia la bătaie cu acești ai 
ei şi riscă să-i rănească, ea sare şi-l 
lovește pe vremelnicul ei iubit. Care 
e foarţe dezamăgit. Dar în fond n-a- 
vea decît ce merita. Ce făcuse el 
pînă atunci nu fusese ceva propriu= 
zis frumos. 

Gregory Peck este, ca totdeauna, 
o comoară de joc expresiv, de tă- 
ceri grele, de fisticiri și perplexități 
mute. lar tînăra Tuesday Weld reu- 
şește să dea farmec şi credulitate 
la patru partituri actoricești foarte 
diferite: grația delicată a unei fe- 
tițe frumoase, . privirea isteață de 
șmecheră, unsă cu toate alifiile, lea- 
litatea specială a delincventului faţă 
de „ai săi“ și, bineînţeles, alături de 
toate acestea, turpitudinea unui su- 
flet mînjit de complicităţi şi păcate. 
Tuesday Weld este o mare artistă, 

D.I. S. 


Bulevardul romului 


Producţie a studiourilor franceze. 
Regia: Robert Enrico. Scenariul: 
după romanul fui jacques Qécheral. 
Imaginea: Jean Boffety. Cu: Brigitte 
Bardot, Linó Ventura, Bill Travers, 
Clive Revill, Guy Marchand 


Nu e păcat de doi aşa de buni 
artişti, Lino Ventura şi Brigitte 
Bardot, să fie cheltuiţi într-un film 
(scuzați contradicția), într-un film 
complet vid. Ne aflăm în 1925, în 
timpul „prohibiţiei“ (alcoolului în 
Statele Unite). Ventura posedă o 


18 


Mai puțin copilă decit ne închi 
puiam... (Am încălcat legea) 


corabie cu care face contrabandă de 
rom. Bineînțeles, ne este perfect 
egal că acel domn face sau nu face 
contrabandă de rom. Sîntem însă 
presupuși a vibra atunci cînd acest 
aspru marinar se amorezează lulea 
de o actriță pe care o vede jucînd 
într-un film (Brigitte Bardot). În 
consecință, livrările de marfă le va 
face de acum înainte cu sens unic și 
plan precis. Nu va mai debarca decît 
în orașele și insulele unde se-dă un 
film cu Brigitte. O va cunoaşte în 
carne şi oase, şi tot în carne şi oase o 
va iubi. Pînă în ziua cînd Brigitte se 
hotărăște să se mărite cu ub lord, 
Dar în; toiul nunţii, se răzgîndeşte şi 
se întoarce la scumpul ei contra- 
bandist şi amant. Lordul se supără şi 
cei doi rivali se bat în duel. Cu sabie, 
cum e și norma! pentru un marinar. 
Din păcate, nu se ştie cine a cîştigat 
partida, căci poliţia îi arestează pe 
amindoi. Pe lord, între altele, și 
fiindcă trăsese de la bordul yachtu- 
lui său, în poliţia marină, americană, 
Nu vă întrebaţi dacă așa ceva e ai 
sibit. Sîntem doară la cinema. Nu-i 
vorba de viața adevărată. 

Marinarul nostru scapă, căci pu: 
ţină vreme după arestare, legea pro- 
hibiției e abolită și sentimehtalul 
nostru prieten e eliberat. Ce va face 
oare e! acum,cînd meseria lui de con- 
trabandist nu mai are obiect? Bles- 
temata aceea de lege americană, des- 
fiinţînd delictul, lovea crunt în delinc= 
vent, pe care îl arunca în șomaj. 
Astfel, eroul nostru îşi va petrece 
de-acum înainte timpul liber, timpul 
de libertate silită, cutreierînd să- 
lile de cinema din Pacific şi alte ocea- 
ne, oriunde sa joacă un film cu Bri- 
gitte. Mai ales cînd filmul care se dă 
în ziua aceea e tocmai „Bulevardul 
romului“, unde Brigitte reconstituie 
fidel însăși povestea pe care o înghi- 
țisem noi pînă atunci pe ecran. 
Păcat că nu ne lasă să o vedem toată, 
a doua oară. Bis repetita placent. 
Ș-apoi, vorba românului, o nenoroci- 
re nu vine niciodată singură. 

Cred că n-o să mă credeţi cînd vă 
voi spune că revista franceză „Cinéma 
et Télécinéma” scrie aşa (cu litere 
verzale): „Păi, ce mai vorbă? Un 
succes! Poatecă nu istoric, epocal, dar 
destul de valoros pentru ca s-o spu- 
nem sus și tare“. 

„A! Uitam esențialul! În acest film 
Brigitte cîntă. De ce? Nu știu şi 


pu m-amestec! 
D.I. SUCHIANU 


„ORARE 7/0 4 NSE PSN RER AD 
Fuga e sănătoasă 


Coproducţie franco-italiană. Re- 
gia: Philippe de Broca. Scenariul: 
Jean Loup Dabadie şi Philippe de 
Broca. Imaginea: René Mathélłin. 
Cu: Marlène Jobert, Michel Piccoli, 
Michael York, Louis Velle 
SAIVER TIPA IA AA SEE 


Războiul, devenit subiect de vode- 
vil,e mai ales specialitatea francezi- 
lor. Ei sînt cu „Serbările galante" 
sau cu „Babette pleacă în război", 
ei sînt cu „Viaţă la castel“, ori c 
acest mai aparte vodevil, pentru ci 
se încheie pe o notă tragică, filmul 
tradus la noi cu „Fuga e sănătoasă“, 
Un soldat plictisit de război care o 
pornește îndărătul liniilor, călare pe 
o bicicletă, vrînd să-și încheie, cu un 
ceas mai devreme, armistițiul său 
personal cu inamicul — e şi asta în 
filmul lui Broca. Un altul, din armata 
adversă, căzut la propriu şi la figu- 


„rat din cer (respectiv din avionul 


doboriît în ocean), e desigur şi el în 
filmul domnului Broca, O ini- 
moasă soție de diplomat angajin- 
du-se la o antrepriză aventuros- 
eroică de salvare a celor doi —e şi 
ea în filmul lui Philippe de Broca. 
Dar esențial e el, războiul, care se 
întrevede din cînd în cînd, fie zefle- 
misit cu binecunoscuta vervă galică, 
(caricatura bersaglierilor căutînd ze- 
loşi „spionii”), fie adus dramatic în 
scenă, în ultima scenă în care se 
dezlănțuie un adevărat atac de arti- 
lerie și-și găseşte moartea dezer- 
torul francez. Războiul e privit din 
ambele tabere și în ambele ipostaze 
estetice: grotesc şi tragic. Dar sce- 
nele „tari” sînt tratate cu fineţe de 
regizor (evadarea așa-zişilor spioni 
din închisoare, salvarea lor de către 
M-me ambasador sau moartea fran- 
cezului) şi cu o ironie exagerată, 
care evită limonada (scenele senti- 
mentale: declarația de dragoste a 
tînărului, „trădarea“ femeii care îl 
preferă pe celălalt, despărțirea ce- 
lor trei prieteni. Un trio simpatic, 
cînd vesel, cînd trist, trei oameni pe 
un „jeep“, nu pe o barcă, înfruntînd 
deșertul, înfruntîndu-și sentimentele 
şi resentimentele, antrenîndu-se me- 
reu cu ideea irii, dar fructi- 
ficîndu-și înțelept chpele de priete- 
nie, E lesne de înțeles de ce a fost 
ois ta mp erat comico- 
tragic în deşert, de tre te buni 
aci ai fi!mului modern: Michel 
Piccoli, Mariane Jobert şi Michael 
York. Subtilitatea interpretării lor 


'amintește de 


și farmecul personal, speculat cu 
vervă de meşterul Broca, ridică 
„Fuga...“ de ultimă oră ușor peste 
valoarea medie a vodevilului de acest 
gen. 


Alice MĂNOIU 


Vacanţă la Roma 


O producție a studiourilor ameri- 
cane. Regia: William Wyler. Scena- 
riul: lan McLellan Hunter, J. Digh- 
ton — după povestirea lui lan Mc- 
Lellan Hunter. Imaginea: F.F. Planer, 
H. Alekan. Muzica: Gecrges Auric. 
Cu: Gregory Peck, Audrey Hepburn, 
Eddie Albert, H. Power, H. Willi- 
ams. Audrey Hepburn a obţinut: 
Oscar pentru cea mai bună interpre- 
tare feminină; premiul criticii new- 
yorkeze ; premiul presei străine din 
Hollywood-—1953 


Grea e viaţa de prințesă, iar domi- 
ciliul obligatoriu, fie e! şi într-un 
palat cu plafonul sculptat cu înge- 
rași, nu poate fi vese!. Mai ales atunci 
cînd de afară te îmbie străzile cetăţii 
eterne, cu florile din Piaţa Spaniei, 
cu cafenelele din Piaţa del Popolo, 
cu ringul de dans de pe un vapo- 
retto ancorat în Tevere chiar la 
poalele castelului San Angelo. Aceas- 
ta ar fi „teza“ pe care Wyler o demon- 
Strează cu ajutorul, mai mult decît 
substanțial, a! tui Audrey Hepburn şi 
Gregory Peck. 

„Vacanţe romane" — film vechi de 
aproape două decenii, căruia i-ar fi 
stat mai bine pe ecranu! Cinematecii 
— întoarce spatele realităţii și ne 
cinematograful-fa- 
brică-de-iluzii care are întotdeauna 
un bilet în plus pentru amatorii de 
vise frumoase. Cîteva bune momente 
de comedie punctează neprevăzuta 
idilă dintre Altețea sa, evadată pen- 
tru 24 de ore, și un ziarist american 
care va renunța la o poveste senza-. 
ţională, de dragul prințesei. Vacan- 
tele lui Audrey Hepburn amintesc 
de aventurile ei din „Şarada”, Dar 
atîția, ani distanță dintre cele două 
filme ilustrează elocvent evoluția 
de stil și mijloace din filmut de serie 
şi felul în care pretenţiile şi price- 
perea publicului au evoluat în ulti- 
mele două decenii, Parfumul naiv al 
comediilor mondene da altădată, 
publicul, învățat cu viteza montajului 
unui „Bullit” sau cu ritmul și elipsele 
unei „Șarade“, nu îl poate primi de- 
cît cu un suris binevoitor. 


Un bilet pentru vise frumoase 


(Vacanţă la Roma) 


Născut liber 


Producție a studiourilor engleze. 
Regia: James Hill. Scenariul: Gerald 
L.C. Copley — după Joy Adamson. 
Imaginea: Kenneth Talbot. Cu: 
Virginia McKenna, Bill Travers, 
Geoffrey Keen, Peter Luckoye, O- 
mar Chambat 

DAARDIE ANRE ter RED ORIENT SEAN 

Prima jumătate a filmului asistăm 
la încercarea unei familii de englezi, 
stabiliți temporar în Kenya, de a 
domestici trei pui -de lei rămași 
orfani. Cu infinită grijă și răbdare, 
operația reușește. Reușește chiar atît 
de bine încît cei trei descendenți ai 
regelui animalelor ajung prietenii 
nedespărțiţi ai noii lor familii. Totuşi 
doi sînt pregătiţi de drum pentru o 
grădină zoologică, numai prîslea, 
Elsa, va rămîne pe lîngă casă. Și acum 
ne este dat să vedem cea mai blîndă 
leoaică care a existat vreodată, 
înțelege tot ce i se spune, face tot 
ce i se cere, şi trăiește cu oamenii 
într-o armonie  desăvîrșită demnă 
de dat exemplu multora dintre 
semenii noştri. Dar legile nescrise 
ale naturii nu pot fi călcate cu aceeaşi 
uşurinţă cu care omul contestă pro- 
priile sale legi. Clipa despărțirii 
sosește. Părinţii adoptivi ai Elsei, 
ajunsă acum o leoaică în toată pute- 
rea cuvîntului, nu o pot lua cu ei în 
Europa, dar nici nu vor s-o trimită 
în veșnica captivitate a unui parc 
zoologic. Singura soluție rămîne 
doar întoarcerea Elsei pe meleagu- 
gurile unde se născuse. Darlegile 
firii, odată încălcate, se răzbună. 
Elsa nu ştie cum să lupte pentru 
hrana zilnică, nu ştie cum să se apere 
de numeroșii dușmani. Cea de.a doua 
parte a filmului se concentrează pe 
înverșunata strădanie a aceleiaşi 
familii de a trezi în Elsa instinctele 
primare, de a o întoarce înapoi pe 
drumul parcurs, adică de la domes- 
ticire la sălbăticie. 

Între nenumăratele filme docu- 
mentare sau de ficțiune turnate prin- 
tre sau despre vieţuitoarele Africii, 
arareori am întîlnit o întîmplare 
mai emoționant pilduitoare despre 
lumea celora ce nu cuvîntă. 

A.D. 


Seceră vîntul 
sălbatic 


Producţie a studiourilor ameri- 
cane. Regia: Cecil B. de Mille. 
Imaginea: V. Milner, M.V. Skall. 
Cu: Ray Miland, John Wayne, 
Paulette Goddard 


Imensa producție de filme a Hol- 
lywoodului, din anii °30, a dominat 
lumea prin desăvîrșitul meşteşug al 
păstrării iluziilor și al sfîrşitului 
fericit. Orice dramă, oricîte nele- 
giuiri, oricîţi oameni răi am vedea 
într-un film, putem fi siguri, în fie- 
care clipă, că finalul va da fiecăruia, 
bun sau. rău, recompensa pe care o 
merită. Dacă John Wayne şi Ray 
Milland iubesc aceeași femeie, nu e 
nici un pericol ca de aici să'izbuc- 
nească o situație fără rezolvare 
care, eventual , să le distrugă viaţa, 
Unul din ei va comite la timp o gre- 
şeală, va ceda ispitei unor ticăloși și 
va fi, deci, nedemn -de dragostea ei; 

„apoi, la sfîrşit; va muri; dar nu ca 
ticălos, doamne fereşte, ci salvîndu-i 


am mai văzut: 


viața rivalului, căci el, John Wayne, e 


un actor iubit de public şi nu trebuie. 


discreditat prea tare. Salvînd viața 
rivalului, recîștigînd dreptul la a fi 
admirat, acum, cînd el a murit, cei- 
lalți doi se pot în tihnă căsători... 
Totul se întîmplă doar pînă la un 
pas de ireparabil. Aceasta a fost 
tăria și slăbiciunea Hollywoodului. 
Este şi morala acestui „Seceră vîn- 
tul sălbatic”, în care o prea frumoasă 
Paulette Goddard ne întoarce în 
lumea violenţei de catifea a filmelor 


de altădată. 
Ivan HELMER 


Fugi ca să te 
prindă! 


Producție a studiourilor din R.P. 
Ungară. Regia: Márton Keleti. Sce- 
nariul: István Kállai. Imaginea: Ist- 
ván Hildebrand. Cu: Sándor Pécsi, 
Gyula Bodrogi, Sarlota Zalatnay, 
Antal Páger, Rudolf Somogyvári 


Pentru noi, acest film pare o ve- 
che cunoștință şi ne inspiră pe tot 
parcursul un sentiment de familia- 
ritate, Pe scurt, e vorba despre un 
film muzical care este în acelaşi 
timp' şi comic $i polițist. Toată în- 
curcătura provine de la o anumită 
intervenţie, concretizată în nişte 
planșe, aflate într-o servietă, care 
servietă e înlocuită cu alta, identică, 
în care se aflau nişte note muzicale. 
Elementul original constă în faptul 
că alergătura de rigoare nu se pro- 
duce la mare sau la munte, ci în oraș, 
pe străzi, prin holuri și baruri, sau 
prin clădirea teatrului muzical. Fac- 
tura muzicii, a interpretării, ca şi 
verva comică sînt, în schimb, cele cu 
care ne-am obişnuit. 


Frumos, onest, 
emigrant 
în Australia 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Luigi Zampa. Scenariul: Ro- 
dolfo Sonego. Imaginea: Aldo Tonti. 
Cu: Alberto Sordi, Claudia Car- 
dinale, Riccardo Garrone, Angelo 
Infanti, Mara Carisi 
TETEN ZM E ZE CSA II VORNE 


Regizorul Luigi Zampa practică 
în acest film ceea ce am putea numi 
un „neorealism exotic". Tipurile 
umane sînt cele din „Gardianul“ 
Sau alte producții mai vechi ale cine- 
astului și chiar distribuţia este fixată 
după aceeași scłemă, În centru se 
află personajul creat de actorul său 
preferat — Alberto Sordi, locul Syl- 
vei  Koscina ocupîndu-l de data 
aceasta Claudia Cardinale. Ca şi în 
filmul citat mai sus, nu e vorba de 
un cuplu efectiv, ci doar de o cursă 
în doi, sincopată, bizară, în care 
bărbatul, inocent, e mereu victima 
efectelor comice, dar finalmente 
cîştigă partida. Deosebirea e că, de 
data aceasta, cursa se desfășoară 
în peisajele superbe ale Australiei. 
Cadrul, exploatat din plin în imagine, 
nu desfigurează însă tipologia, care 
pare coborîtă din paginile lui Mora- 
via, în mijlocul pădurilor cu papa- 
gali din cealaltă emisferă. Ca întot- 
deauna, Zampa nu ştie să renunțe la 
sfertul al treilea — și filmul trenează 
— redresîndu-se însă. în final. Re- 
venind adică la nivelul unei comedii 


agreabile, care se vrea mai gravă decît 
pare, dar la care nu ne pare rău că am 
asistat, în trei din cele patru sferturi 
ale sale. 

Vs. 


A fost odată 
un polițist 


Coproducţie franco-italiană. Regia : 
Georges Lautner. Scenariul: Georges 
Lautner şi Francis Veber după roma- 
nul „T.T.X.-75 în familie” de Ri- 
chard Caron. /maginea: Maurice 
Fellous. Cu: Mireille Darc, Michel 
Constantin. Michel Lonsdale, Da- 
niel Ivernel 
a aa e a 

Interesantă, în cazul acestei peli- 
cule. realizată de Georges Lautner, 
este reacția publicului faţă de ea (în 
sălile noastre). Filmul, un „policier“ 
obişnuit, avînd „adică toate datele 
pentru a face succes, nu-l face, Nici 
filmările spectaculoase (specifice de 


Un fel de Moravia în mijlocul pădurilor de papagali 


rat, la cheia spre conştiinţa unui, 


revoluționar. Povestind viața unui 
luptător comunist prins şi anchetat 
de ocupanții germani, filmul se păs- 
trează în limitele unui cinemato- 
graf obiectiv. El are forța să sugereze 
destinul unui luptător. Pentru aceas- 
ta utilizează destul de des flash-back- 
ul care îmbogățește acțiunea. Fluxul 
amintirilor reface o existenţă dra- 
matică dăruită unei cauze înalte. Din 
dorința de a fi tot timpul foarte 
obiectiv, de a îndepărta orice notă 
sentimentală, regizorul nu izbuteşte 
să evite pe parcursul întregului film 
o anume senzaţie de răceală, de prea 
mare distanțare față de faptele rela- 
tate. Un actor bun, care știe să se 
exprime fără exces de gestică în 
"fața aparatului de filmat, conturează 
un vibrant portret de luptător co- 
munist și dă filmului acea tonalitate 
caldă, pe care n-a izbutit-o totdea- 
una regizorul. 


PR. b 


(Frumos, onest, emigrant în Australia) 


altfel „policier“-ului care se respectă), 
nici subiectul, suficient de palpitant, 
nici acele eufemistic denumite pe 
generic „bagarres", nici „duritatea“ 
simpatică (e drept, puţin fanată) a 
lui Michel Constantin, nici' farmecul 
spectaculos a! lui Mireille Darc, nu au 
efectul scontat, pentru că filmul nu 
se ia niciodată în serios pînă la capăt, 
nu e „negru“, nu e „îngrozitor“, nu 
e „convingător”, dimpotrivă alunecă 
des în comedie, chiar în parodie, se 
acoperă cu un văl liric (oricare arjfi 
calitatea acestui lirism) și publicul 
foarte larg (cel chemat să -asigure 
succesul de casă) e întotdeauna deru- 
tat în asemenea cazuri. Se confirmă 
astfel încă o dată starea, de perple- 
xitate şi apoi de refuz a publicului, 
care nu asimilează niciodată conven- 
ţionalul cu jumătăți de măsură, ci 
numai atunci cînd el e rotund, per- 
fect, împins la limitele falsului desă- 
vîrşit. 

A.B. 


Cheia 

Producţie a studiourilor din R.S. 
Cehoslovacă. Regia: Vladimir Cech. 
Scenariul: Vladimir Cech, Kamil 
Pixa, Krystof Topic. Imaginea: 
Václav Hunka. Cu: Frantisek Vicena, 
Wilhelm Koch-Hooge, Zdenek 
Kamph, Oldrich Valen, Eva Jirous- 
kové, Vlasta Vlasákova. Medalia de 
argint—Moscova 1971 
DORILI IERE EER 

Filmul acesta ține de buna tradiție 
a cinematografului cehoslovac, care 
a creat destule opere de valoare in- 
spirate de anii rezistenței împotriva 
fascismului. Titlul filmului e meta- 
foric. La propriu, el se referă la 
cheia unei case conspirative: la figu- 


Fete în soare 


Producţie a studiourilor greceşti. 
Regia: Vassilis Georgiadis. Scenc- 
riul: lakovos Kambanelis. Imaginea: 
Nikos Gardelis. Cu: Yannis Voglis, 
Anne Lonnberg, Kostas Bakas 


A nu se-confunda cu „Pete în soare“, 
cusururile filmului nu-trebuie cău- 
tate atît de departe, nici măcar nu 
trebuie căutate, ele sînt evidente, 
deşi soarele strălucește puternic, 
pentru că ne aflăm în cadrul deosebit 
de luminos și pitoresc al Eladei. Aici 
aflăm povestea unei puștance care“ 
vine tocmai din Anglia ca să se sperie 
de pantomima, inofensivă, a unui 
păstor grec. Fata ia gesturile de ama- 
bilitate drept intenții necinstite şi 
fuge îngrozită. Păstorul e prins și 
arestat. Fata are remușcări și revine. 

Acum se înfiripă o bizară poveste 
de dragoste între prizenier și „vic- 
tima" sa, sub privirea înduioşată a 
polițiștilor. În final, ne. lămurim că 
scenariul nu avea însă intenția să 
devină dramatic, oricît s-au străduit 
bieţii actori să ne convingă de sufe- 
rințele lor, închipuite de nişte 
cineaști aflaţi ei înșiși în vacanță, cu 
imaginaţie cu tot. Filmul ratează 


-toate posibilităţile de a se dezvolta 


într-un registru dramatic. Ce rămîne? 

O peliculă turistico-sentimentală cu 

sirtaki, bikini şi Acropole. « 
Sergiu SELIAN 


Rutrica „Pe ecrane“ 
a fost redactată conform progra- 
mării comunicate de „Român'a 
Film“ la data încheierii numărului 
PET SA STA? ANEI IUTE PE EL 


19 


confesiunile unor copii ai secolului 


Marturisirea subsemnatu- 


lui către un judecător de 
instrucție 


Judecătorul Laventi (de la Tribunalul din Dunkerque): „Rémy Lavallée e un om simplu care a reacționat cum a putut..." 


Unul din anchetatorii afacerii: „Rémy Lavallée a avut o reacție de adolescent..." 
Roberto Rossellini (marele regizor, într-un interviu): „De altfel, toţi oamenii sînt intelectuali...” 


PT e EL T POSEE PRECIP 205 50 SORIN EET a 
Scenariul 
TIT RT I AOL TREE E sr H a RRC SCR D 

Prima declaraţie a lui Rémy Lavallée, maga- 
zioner la Usinor-Dunkergque: = 

„Vineri 30 iunie, spre prînz, am plecat cu ma- 
şina mea, marca „Diana“, la Spieker, 15 kilometri 
distanță de Dunkerque, să cumpăr pentru soția 
mea un cățeluş de la un prieten, di. Millot, Eram 
în maşină cu fetița mea,. Christelle, în virstă de 
18 luni. Am cumpărat un cățeluș alb cu ureche 
neagră și la orele 11,45 m-am întors spre casă, la 
Dunkerque. La un viraj, am observat un Peugeot 
403, negru, în jurul căruia se agitau trei bărbaţi. 
Unut din ei îmi face semn să opresc. Îmi explică 
imediat că are o pană şi-mi cere o cheie de 17. 
Mă dau jos să iau cheia din port-bagaj şi mă văd 
deodată prins de mîini, mă zbat, dar nu pot să 
scap. Unul din cei trei o fură din maşină pe Chris- 
telle care dormea și toți trei demarează cu 403- 
uł. Mă arunc în maşina mea, îi urmăresc spre port, 
dar nu-i pot prinde. Doi dintre ei sînt înalți, cam 
de 1,80 m,; al treilea e mic și gras. Doi dintre ei 
poartă haine bleu, al treilea are o vestă în carouri. 
Toţi trei par a fi din Sud. Numărul! maşinii începe 
cu 43 şi se sfirşeşte cu 51, La orele 12,30, m-am 
întors acasă şi am anunțat-o pe soția mea, Marie- 
Fhance, de răpirea fetiţei noastre“... a 

La orele 14 ale aceleiași zile, la două ore după 
răpirea fetiţei, indicată de Lavallée în jurul orei 12, 
un marinar “de ră în bazinul mineralier al 
portului un corp Omenesc plutind la suprafaţă: 
e cadavrul fetiţei, în hăinuțele ei de plastic. Poti- 
ţia ridică baraje, transmite semnalmentele, se 
deplasează la locul faptului — iarba se prezintă 
într-adevăr ca după o luptă; dar Remy Lavallée 
ñu poartă urma vreunei zgîrieturi. Nu se desco- 
peră nici urma atacatorilor, în ciuda investigații- 
lor care durează și duminică şi luni, Rezultatele 
autopsiei nu aduc nici o -surpriză. Judecătorul 
Laventi declară că fetița a murit prin înecare, 
n-a suferit nici o violenţă înainate de a muri şi că 
decesul a survenit în ziua de vineri între orele 
11,30 şi 14,50 (ora nu poate fi determinată cu pre- 
cizie). Concluziile autopsiei precizează că fetița 
era „perfect sănătoasă” înaintea morţii. Judele 
adaugă că toate referințele adunate despre Rémy 
Lavallée sînt foarte bune; contrar zvonurilor, me- 
naju!l Lavallée e foarte solid şi e greu de descoperit 
vreun_mobil de răzbunare, familia neavînd duş- 
mani; dar nici bani, Familie modestă, nu ar fi putut 
plăti niciodată vreo răscumpărare. Se emite ideca 
unei erori din partea răpitorilor. 

Marţi, la trei zile după săvîrşirea dramei, ziarele 
constată că nu a intervenit nimic nou în elucidarea 
cazului. Ancheta suferă o amînare pentru a se 
respecta doliul familiei, a doua zi, miercuri, ur- 
mînd a avea loc înmormîntarea. Dar judecătorul 
Laventi dorește să-l asculte încă o dată pe Laval- 
lée: „Toate ipotezele sînt permise şi merită a fi 
studiate cu grijă. Unicul nostru martorar putea 
să ne aducă şialte detalii. Prima lui declarație a 
fost făcută imediat după răpire, într-o stare de 
depresiune, și putem spera că mai calm..." 

În noaptea de marți, de la orele 19 la 4 dimineaţa, 
Lavallée este din nou chestionat de comisarul Van 
der Welde; apar numeroase incocrențe în decla- 
rațiile nefericitului tată; el susţine că cei trei 
văpitort erau îmbrăcaţi în costume făchise, după 
ce precizase că unul dintre ei purta o vestă în 
carouri, că cei trei au apărut de după un taluz, cînd 
înainte fusese vorba că așteptau în jurul mașinii. 
La orele 2 dimineaţa, comisarul Van der Welde îi 
dă asigurarea că, în cazul unei mărturisiri complete, 
nu va'avea nimic de suferit. Rémy Lavallée cedează 
și mărturisește. În zori, el părăsește postul de 
poliție iar comisarul din Dunkerque înștiințează 


Subsemnatul (către judecătorul de instrucţie Laventi); 


| Scenariul 
unui „om simplu“ 
din Franta, dovedește 
că din ce în ce 
mai mulţi oameni 
devin cineaștii 
propriilor dureri 


scurt ziariștii: „Omul a mărturisit. A fost un acci- 
dent". 

În cadrul reconstituirii, faptele au apărut „în 
toată teribila lor simplitate“ (după cum se exprimă 
ziarele). 


Reconstituirea i 

„PR CRT Ic DA DR e 2 PESE BET ASTE A 
Aşa cum a declarat, Rémy Lavallée s-a dus, însoțit 
de Christelle, la Spieker, să cumpere un cățeluş 
pentru soția sa. La întoarcerea spre casă, în dreptul 
digului care mărginește bazinul mineralier al por- 
tului, îi veni ideea să caute oase de sepie pentru 
hrapa păsării dăruite de el fetiţei, cu cîteva zile 
înainte, El se îndreptă cu mașina spre ecluza gi- 
gantică — dar în acelaşi timp îl şi încercă o ur- 
gentă nevoie omenească. Oprește, coboară pentru 
a-și satisface trebuinţa într-un loc ferit, Christel- 
lej începe să plîngă şi atunci el o ia și o așează 
lîngă maşină. El se îndepărtează cîţiva pași, şi, 
cînd se întoarce, fetița nu mai e lîngă vehicul. 
Îngrozit, Lavāllée întoarce privirea spre mare. 
Digul prezintă în acel loc o înclinare pronunțată. 
Omul înțelege într-o străfulgerare totul: „N-am 
mai văzut decit două cercuri în apă, la vreo trei 
metri de țărm. Nu știu să înot”... 

Din această clipă — relatare stil „figaro” — el 
va inventa: „De ce? În urmă cu doi ani, familia 
Lavallée pierduse prima fetiță, Cathy, în vîrstă de 
14 luni, printr-o moarte subită. Echilibrul nu fu- 
sese regăsit decît după nașterea Christellei și a 
Sandrinei, în vîrstă azi de 3 luni. Pe digul bazinu- 
lui mineralier, Rémy Lavallée se închipui (subi. 
mea) povestind soției sale moartea uluitoare a 
celei de a doua fetițe. Îşi închipui (subl mea) dure- 
rea reînnoită. Se simți răspunzător de accident, 
de dispariţia fetiţei şi de tragedia mamei. El văzu 
(subl. mea) limpede tot cevaurma. Om simplu, La- 
vallée crezu că-și poate găsi salvarea în minciună, 
fie ea oricît de grosolană. El construi un SCENA- 
RIU (subi. mea) cu elementele cele mai tipice din 
lectura faptelor diverse: necunoscuţi de tip medite- 
ranean, pana falsă de maşină, urmărirea, numă- 
rul mașinii din care nu-și amintea decît cîteva 
cifre, 4—3 fiind numărul regimentului în care-și 
făcuse stagiul militar. Zile întregi, omul susține 
versiunea aceasta, convingîndu-se că așa e, repe- 
tînd-o neabătut poliţiei, soției, ziariştilor. Pînă 
cînd, în noaptea interogatoriului, apăru frica de 
închisoare..." 

Unul din anchetatori explică: „Lavallée are 
reacţii de adolescent. El a fost prizonierul min- 
ciunii sale şi, silit s-o povestească, a sfirșit prin a 
o crede cu toată convingerea“. 


„Permiteţi-mi să vă dezvălui că..." 


udele Laventi conchide: „E o dramă care poate 
surveni în viaţa oricăruia dintre noi..." 
E] 


Mărturisirea mea către judecător 
EAI PEPE, A ERIE SUNET EERST OERS E 


„Domnule judecător, permiteţi-mi să vă dez- 
vălui — cu tot melodramatismul de rigoare în 
poveștile oamenilor aruncați de zei în crunte 
întîmplări — că acolo unde dumneavoastră ve- 
deţi cu atîta indulgență rece, stearpă și moraliza- 
toare „un om simplu“, „un tată nenorocit”, “eu 
am descoperit, cutremurat, un frate, un frate în- 
tru scenaristică, complicaţii, invenţie, teamă și 
laşitate. Nu-l voi apăra, nu-l voi acuza, mă voi 
inculpa. ' 

Lavallée nu e un simplu om, nu e un om simplu, 
speța aceasta confortabilă e pe cale de dispariție, 
fenomenul nu e de deplîns. Viaţa pe pămint, pe 
diguri, pe apă și în aer se complică prea mult pen- 
tru a mai permite existenţa oamenilor simpli, 
fie ei magazioneri, fie ei împărați. Lavallée are ima- 
ginaţie, are puterea de a-și şi de a se închipui, are 
răspunderi şi două morţi la activ — sînt trei 
temeiuri pentru a nu mai trăi simplu, pentrua nu 
mai fi adolescent, Mai presus de toate, el este un 
cineast de-al nostru, el face scenarii, el face filme 
polițisto-vitale, cu care îşi încurcă semenii și cu 
care-și încarcă conştiinţa. Scenariul lui porneşte 
de la un element perfect normal, care duce în- 
tr-attt de repede, de anormal și de îngrozitor la 
dramă, încît se poate vorbi de o genială sinteză a 
vieții: omul își pierde copilu! exact în timpul cît 
urina! Nici un artist absurd, absurdist, patetic sau 
cinic, nu a găsit o asemenea declanșare a conflic- 
tului cu zeii, întruchipați în cea mai subversivă 
unealtă a politicii lor : întîmplarea. Ca orice mare 
cineast, Lavallée concepe sub imperiul terorii 
sufletești — cum altfel? — un film pe cît de banal 
în invenţie, pe atît de desfrînat în consecințe. E 
echilibrul interior al operei şi al extraoperei după 
care aleargă marii realişti. Lavallée l-a găsit cu o 
mare simplitate — deloc a „omului simplu”, El 
a creat exact la marea răscruce a artei: iresponsa- 
bil în invenţie, responsabil în durere, vizionar al 
durerii. Şi ca orice mare creator — el a intuit 
că invenţia, enorma-i minciună, exprimă în sce- 
naristică de atîtea ori frica, frica de a mărturisi 
adevărul, la care nu se poate renunța decît printr-o 
frică şi mai adincă: cea pentru pierderea liber- 
tății. Omul acesta mi:e frate prin această ultimă 
laşitate, ca şi prin primele gesturi ale filmului său: 
plecarea după un căţeluș alb cu ureche neagră pen- 
tru soţia'sa, cå și prin obsesia faptului divers din 
care se hrăneşte zilnic, devorîndu-i banalităţile, 
ca și prin amintirea adincă a regimentului, ca să 
nu vă mai spun cît îi înțeleg nevoile cele mai ele- 
mentare... 

E vremea să înțeteagă și juzii de instrucție că 
minciuna şi invențiile ei nu mai caracterizează 
nici omul simplu, nici adolescentul. Toţi oamenii 
sînt intelectuali — susține vestitul judecător de 
cinema Rossellini, şi în această măsură toţi oamenii 
trăiesc dramatic, inventează fastuos noi banalităţi, 
scenarizează frenetic, toți sînt cineaști ai pro- 
priilor dureri și fantasme și, din cînd în cînd, în 
acest imens cinema terestru, ei îşi recunosc filiaţii 
și înrudiri de sînge și de inspiraţie. Dar nu închi- 
deți cinematografele — căci nu veți mai avea ce 
judeca! 

Poate că drama lui terestră „e la îndemîna ori- 
căruia dintre noj" — cum v-aţi exprimat gene- 
ros — dar ceea ce a scornit mintea lui, ceea ce a 
răbdat acest om trei zile, puterea de a-ţi suporta 
convins propriul scenariu, toate aceste mă deter- 
mină să vă contest analiza, în lipsa verdictului.“ 


Radu COSAȘU 


filmul, 


Ambiţia oricărei arte este 

să promoveze de la spec- 

tacol și amuzament la pur- 

tător de grave și tulbură 

toare probleme. Severa 

ierarhie artistică se bazează în mare 

măsură pe acest criteriu, iar importanța 

genurilor, mai ales în epoca noastră, 

se măsoară după capacitatea de a tul- 

bura. Pînă şi comedia este prețuită în 

măsura în care este tragi-comedie sau 
amară satiră. 

Filmul a promovat de mult în clasa 

gravă şi a reușit să rivalizeze cu genurile 


dezbaterea! 


Zahărul ars nu permite 
capodopere ale sculpturii. Există un raport 
direct între amploare și valoare. 
Avem noi, în cinematografia noastră, 
filme de ascuțită problematică, 
străine simplei ilustrări? 


tatea nu este dată, bineînţeles, de vie- 
çile noastre tranzitorii, nici de senti- 
mentele noastre fugace, nici de năzuin- 
ţele obișnuite, ci de valori. 

Dar apariția valorilor în film, a fer- 
melor criterii după care se judecă oa- 
menii şi faptele, pretinde o deosebită 
rigoare şi claritate. Nu situaţiile tre- 
buie să fie de la început lămurite, ele 
trebuie să se clarifice pe parcursul fil- 
mului, ci baza de valori stabile, încăr- 
cate cu majestuoasa stabilitate care este 
o năzuință umană ea însăși perpetuă. 
lar intensitatea conflictului care le pune 


Dezbatere despre politică («Clasa muncitoare merge în rai») 


seculare în putinţa de a formula prin 
imagini problemele vieții în frămînta- 
tul nostru veac. 

Avem noi, în cinematografia noastră, 
tînără cum îi spunem — și poate o fi 
tînără — filme de ascuțită problematică, 
străine simplei ilustrări? Filme care să 
îndemne la gîndire şi să aducă firesc şi 
organic în fața spectatorilor argumente 
pro și contra, credibile toate și, prin 
înfruntare dialectică, să scoată un ade- 
văr nou la iveală? Acesta ar putea re- 
prezenta un adevărat certificat de ma- 
turitate pentru noi. 

Trebuie să recunoaștem, cîteva ten- 
tative, măcar în parte încununate de 
succes, au existat. Recent, pe ecranele 
noastre a rulat un film demn de interes, 
deși cam lipsit de imaginaţie și pe alo- 
curi convenţional, însă în care albul nu 
era strălucitor şi negrul nu era de la 
început de antracit. Fără mari calități 
artistice, el avea o autentică valoare 
pentru că era pornit să dezbată o pro- 
blemă cu adevărat importantă în so- 
cietatea noastră și în istoria noastră 
recentă. Gravitatea problematicii asi- 


gura un nivel de pornire ridicat. 

Aş îndrăzni să fac o comparaţie, ase- 
muind raportul dintre problematica 
sau, să-i spunem, miza filmului și va- 
loarea sa, cu acela dintre calitatea sto- 
fei şi tăietură. Nu orice material per- 
mite marea eleganță după cum, ca să 
continui comparațţia, zahărul ars nu per- 
mite capodopere ale sculpturii. Există 
un raport direct între amploare și 
valoare. 

Deci, soluția multor probleme de-ale 
noastre ar părea simplă. Să găsim locu- 
rile de înfruntare a marilor întrebări, 
întrebări chiar neformulate în care sîn- 
tem atît de bogaţi în fond, într-o lume 
nouă și în formare. 

Uşor de spus, greu de făcut. Mai întii 
pentru că definirea problemelor cu 
adevărat esenţiale nu este chiar atit 
de ușoară. lar această definire are ne- 
voie de un larg context de înțelegere. 
Nu izolarea întrebărilor este operația 
cea mai dificilă, cît stabilirea amploarei 
lor, a raporturilor structurale cu an- 
samblul relaţiilor social istorice. Pune- 
rea în pagină, integrarea lor în mediul 


Dezbatere etică-socială («Facerea lumi») 


firesc reprezintă cu adevărat turul de 
forță atit al scenaristului, cît şi al regizo- 
rului, creatorul adevărat al filmului. 

Am văzut filme excepționale, de dez- 
batere pură, aproape fără acțiune — în 
afara discuţiei însăși, dar pentru nici o 
clipă plictisitoare, de fapt mai pasio- 
nante decit orice western bine pus la 
punct. M-aş mărgini să citez «Procesul 
de la Nürnberg» în această clasă de 
filme ale argumentaţiei, care răstoarnă, 
măcar în parte, prejudecățile privind ra- 
portul cuvînt-imagine în cinematogra- 
fie. 

Dacă ne gîndim la structura acestui 
film, observăm că el este posibil, pen- 
tru că realmente aduce în discuție o 
problemă esențială, raportul dintre jus- 
tiție şi circumstanţă. lar justiția este 
văzută ca un capriciu atit de pur și de 
stabil, încît ea capătă încărcătura poe- 
tică a absolutului. Analizind fenomenul 
poetic — George Călinescu spunea că 
adevărata substanță a poeziei vine din 
investirea oricărui obiect cu solemni- 
tatea rituală ce decurge dintr-un crite- 
riu stabil. Or, în orizontul uman stabili- 


în lumină şi le arată adevărata rezistență 
se poate baza numai pe decelarea con- 
tradicțiilor existente în societatea noas- 
tră. 

Nu putem avea o artă de dezbatere, 
fără să avem ce să dezbatem, fără con- 
flicte, numai pe o construcţie de cazuri. 
Cazurile privesc pe medic, pe jurist, pe 
psiholog. Arta nu se constituie decit 
atunci cînd particularul se încarcă de 
general, iar generalitatea se opune prin 
definiţie simplului caz. 

Desigur, e uşor de spus: să ne bazăm 
pe valori ferme, care sînt puse în evi- 
dență de conflicte născute din contra- 
dicţii reale. 

Care sînt însă aceste contradicții, 
cum le formulăm și mai ales cum le 
simţim și resimţim? 

Poate aici, în această aplicare plină 
de finalitate a gîndirii creatoare, dece- 
lăm valoarea adevăraților creatori. Ne 
propunem numai să dezbatem în viitor 
forma generală a unor posibile contra- 
dicţii. 


Alexandru IVASIUC 
21 


filmul, document al epocii 


cît este de actuală 


tualitatea 


filmelor noastre 


«Actual»: «de acum, prezent, ceea ce 
are importanță pentru timpul de față». 
Definiţie de lexicon a unui termen 
foarte solicitat în ultima vreme. Că 
actuali — pentru ceea ce semnificau 
atunci, dar nu numai atunci — au fost Homer și 
Euripide, Praxiteles ori Aristotel, că de stringentă 
actualitate acum un secol și ceva a fost bătălia pentru 
«Hernani» sau impunerea dramei wagneriene, nu 
neapărat ca o revoluție în gîndirea muzicală a timpu- 
lui, cît ca afirmare a unui mod nou de a concepe 


«Dimineţile...» 
sau filmul unei generaţii ce se caută 


eveniment şi artă 


Există undeva 
un bun scenariu 
de actualitate, 
cu o temă esențială, 
cu un conflict 
puternic, 
cu personaje vii, 
care nu îmbracă 
în staniol 
problemele spinoase, 
există un astfel 
de scenariu 
care 
«să nu meargă? 
Unde-i? 


opera, existent, dar neformulat pînă la «Walkiria» — 
un lucru e istoriceşte limpede: arta nu a putut trăi 
fără a propulsa ceea ce nu se vede de obicei cu ochiul 
liber, definind un prezent pe lîngă care trecem 
grăbiţi, al cărui sens nu-l întelegem întotdeauna. 
Arta a fost si va fi lupa măritoare, deformatoare, 
riscînd să-i deruteze pe cei ce doresc identificarea 
cu o realitate amorfă din care nu se desprinde, fără 
efort creator, semnificația, esența. Eșecul — în 
timp — al neorealismului s-a datorat plantării cine- 
matografului într-un imediat fără perspectivă isto- 


«Meandre» 
sau drama unei neînţelegeri 


Documentarul trezește pasiuni 


Primii pași ai cinematografului au fost documen- 
te. «leşirea din uzinele Lumiere» sau «Sosirea unui 
tren în gara La Ciotat» au fost întiii martori ai mișcării. 
Dar martori ai unei mişcări strict fizice, mai mult ai 
unor momente decit ai unei epoci. Şi acest «docu- 
mentarism empiric» s-a prelungit două decenii 
(fie că aria documentului era prea îngustă, fie că 
filmul era «documentar» doar prin faptul că aparți- 
nea acelei epoci şi nu alteia); s-a prelungit pină la 
apariția acelui film de răscruce care a fost «Naște- 
rea unei națiuni» (1915). 

Propunindu-și să înfățişeze războiul de secesiune 
american (în care tatăl său luptase ca general și se 
ruinase materialmente), D.W. Griffith împrumută 
subiectul unui roman de Thomas Dixon, care prezen- 
ta evenimentele subiectiv, mai mult din unghiul de 
vedere al sudiștilor. Griffith era un liberal, dar ardoa- 
rea artistică pe care a pus-o în operă i-a transformat 
filmul într-un document pasional, și prin asta parti- 
zan, întiiul document politic din istoria cinema- 
tografului. Deși încă primitiv, filmul este întiiul care 
unește epopeea cu lirismul, într-un aliaj bogat şi 
violent exprimat, fiind deci artă conştientă de mij- 
loacele sale, artă exercitată printr-un limbaj specific. 


Destinul filmului a fost el însuși senzațional. 
Americanii liberali l-au primit cu proteste; în Europa 
(unde mii de negri luptau în rindul armatelor aliate) 
el a fost interzis. Dar chiar aceste oprelişti i-au ațițat 
popularitatea, al cărei sens, contrar credințelor 
sale, însuși Griffith avea să-l regrete. Dacă produ- 
cerea filmului a costat doar 100 000 dolari, rețetele 
s-au ridicat la 15 000 000; prețul fotoliului de cinema- 
tograf a crescut la 2 dolari. S-a creat astfel apetitul 
pentru montările gigantice care au alimentat supre- 
maţia Hollywoodului. În mod indirect, deci (fără să fi 
rulat în Europa decit mult mai tirziu), «Naşterea unei 
națiuni» a făcut epocă, a influențat întreaga evoluție 
a istoriei filmului. 

Evident că urmași cu sînge subțiat ai acestei 
capodopere au devenit superproducțiile zilelor noas- 
tre. Dar abia distanța astronomică dintre rigoarea 
angajată a strămoșului și linceda platitudine a des- 
cendenților dovedește că documentul autentic nu 
se poate naște decit din pasiune. Treptat, super- 
producția se transformă, prin emfaza cu care se 
substituie adevărului, în document mincinos, în 
evaziune tendențioasă. 


Vajnicul strămoș al superproducției 
(«Naşterea unei naţiuni») 


filmul, document al epocii 


rică, într-o realitate socială limitată, într-un coti- 
dian nefecundat filozofic — e drept pitoresc și dra- 
matic, dar circumscris momentului. Din neorealism 
dăinuie doar două-trei valori universale, ca «Um- 
berto D » sau «Miracol la Milano». Filmul de actua- 
litate nu poate fi sclavul prezentului, ci stăpînul 
lui, magul chiar, cititorul în stele, adică în punctele 
de maximă fluorescență umană și istorică, şi doar 
așa obținind dreptul la perenitatea artistică. Sha- 
kespeare a fost oglinda vremii sale și a vremurilor, 
prezentind epoca, dar prevestind din ea direcţiile 
viitoare. Lipsa de perspectivă istorică a fost, cred 
eu, drama unor excelente filme poloneze din primul 
val postbelic: «Canalul», «Adevăratul sfîrşit al răz- 
boiului», «Pasagera»; a fost și riscul pe care și l-au 
luat, într-o evaluare axiologică mai largă, opere 
cehe originale, dar foarte locale ca atmosferă, gen 
«Lumină intimă» ori «Balul pompierilor». 

Pentru cinematograful românesc însă nu pericolul 
unei prea mari localizări în timp şi spațiu există. 
Dimpotrivă. Foarte puţine filme, de-a lungul celor 
aproape trei decenii de existență rezistă nu la 
«proba timpului viitor», ci la proba timpului pre- 
zent, la confruntarea cu o realitate bogată, din ce 
'în ce mai complexă, generatoare de drame indivi- 
duale ori colective, infinit mai originale decit apar 
la noi în film. Şi aceasta în ciuda apăsatei datări din 
generic, din amănuntele exterioare. Ne străduim 


«O fată fermecătoare» 
sau o tinereţe în derută 


oceanul într-o picătură 


să fim la zi în detalii minore — ultimul strigăt al 
modei, ultimul «Domus» ajuns la noi — și negli- 
jăm tot mai ades esenţialul. Adică ceea ce începu- 
serăm să descifrăm, cu sinceritate și căldură, în 
puţinele filme care marcau, la acea vreme — şi nu 
numai la acea vreme — o prezență deloc formală 
în actualitate: «Desfășurarea», «Erupția», «Dimi- 
nețile unui băiat cuminte», «Subteranul». 


Unde sînt «prietenii mei»? 


Subtitlul e poate patetic. Întrebarea persistă, 
însă, îngrijorătoare. Am revăzut deunăzi, cu emo- 
ţia şi teama cu care revezi o ființă la care ai ţinut 
cîndva, acel debut mai mult decit concludent pentru 
vocaţia lui Andrei Blaier pentru actualitate: «A fost 
prietenul meu». Exista acolo un personaj singura- 
tic, dar interesat. cu atîta discreție și tact de soarta 
celor din jur (interpretat de Nicolae Sireteanu) ce 
prevestea tipul lui Nea Fane din «Aşteptarea». 
Dar aceşti comuniști cu sufletul, simpli şi deschişi, 
iradiind bonomie şi înţelegere pentru cei tineri, 
neoferindu-le lecții plicticoase de morală, ci doar 
un exemplu de calm și înțelepciune în fața vieții și 
a morții, au dispărut din filmul de astăzi. Ei repre- 
zentau, istoric, o generație care a pus bazele noii 
societăți, a sădit cu grijă pomii, dar n-a mai apucat 


«Gioconda» 
sau «mea culpa» tirzie 


să le vadă roadele. Ce-au devenit pe ecran acei ti- 
neri, cărora ei le-au transmis flacăra de credință și 
omenie? Greu de răspuns. Încercăm să reluăm firul 
tot cu un personaj din același film (scenariul Mircea 
Mohor şi D. Carabăţ) și anume arhitecta, inter- 
pretată cu atîta emoție şi sinceritate de Flavia Buref 
(ce păcat că a fost neglijată ani de zile o prezență 
atît de personală și convingătoare pentru filmul 
modern !). Discreţia cu care actrița sugera acestui 
personaj interesant — unul din rarele personaje 
feminine ce marcau o trăire și o judecată mai evo- 
luată în filmul românesc — dragostea ei față de 
medicul rigid (Victor Rebengiuc), eleganța cu care 
ştia să piardă, să renunțe la un sentiment greşit 
investit, anticipau drama purtată de eroina recen- 
tului nostru «Drum în penumbră». La ambele 
femei opțiunea morală e calmă, fără panica singu- 
rătății. O demnitate caldă, fără orgolii, dar catego- 
rică, izvorînd din convingerea că nu orice iubire 
aduce, automat, cu sine, înțelegere, comunicare, 
happy-end matrimonial; că există și pierderi senti- 
mentale prin care cîştigi (îţi recîştigi stima față de 
ține, siguranţa, echilibrul). Sînt idei cu adevărat 
noi, specifice mentalității unor femei eliberate de 
temeri şi prejudecăți. Egale, în înţelesul cel mai 
înalt, bărbatului de care se îndrăgostesc. Dar nu-l 


— 


«A fost prietenul meu» 
sau căldura confesiunii 


Stilul ajunge la majorat 


Pină la Eisenstein, dar mai ales pină la «Crucișă- 
torul Potemkin» (1925), epopeea istorică însemna 
o «traducere» — mai mult sau mai puțin cronologică, 
mai mult sau mai puțin transfigurată artistic — a 
istoriei. A trebuit să apară acest uriaş film de răscru- 
ce pentru ca să se vadă că arta nu e obligată să 
transpună cantitativ «rețeta» manualului de istorie, 
că ea poate tot atit de bine — ba încă mult mai bine — 
să exprime întregul printr-o parte a lui, bineînțeles 
care să cuprindă în sine esența întregului și care 
să fie încărcată de către artist cu forța de a transmite 
această esenţă, 

Inițial, scenariul filmului lui Eisenstein — con- 
ceput ca un omagiu adus revoluției din 1905, cu oca- 
zia celei de a-20 a aniversări— trebuia să povestească 
toată istoria acelui an, cu zecile lui de evenimente 
petrecute în citeva zeci de orașe. Vremea nefavora- 
bilă a întrerupt turnarea şi atunci, la Odessa, Eisen- 
stein avu ideea de a reduce totul la un singur mo- 
ment — acela al revoltei de pe crucișătorul Potem- 
kin —, adică la o singură pagină din cele citeva 
sute ale scenariului. Lucrul ulterior a durat mai 
puțin de două luni şi s-a soldat cu o capodoperă, 
primită triumfal în toate capitalele europene și care, 


astăzi încă, e considerată drept cea mai importantă 
din întreaga evoluție a filmului. 

Reducînd istoria la o parte a ei, Eisenstein nu 
uita că această operație este încă mai dificilă decit 
o transpunere tradițională. Geniul proporțiilor l-a 
făcut să intuiască mai multe principii pe care ulterior 
le-a teoretizat. Eisenstein susținea că întregul său 
film este o «sinecdocă», adică acea figură retorică 
şi stilistică constind în reprezentarea totului prin 
numai o parte a lui. Sinecdoca se referea în primul 
rînd la subiect (ceea ce am arătat). În al doilea rind, 
ea era prezentă prin utilizarea masivă a gros-planu- 
rilor (fețe omenești exprimind, prin crimpeie,psiho- 
logia masei; obiecte luate separat și sugerind sta- 
rea din acel moment a proprietarului lor). 

In «Potemkin» nu există personaje principale; 
erou este mulțimea, simbolizată prin citeva figuri 
omeneşti, «zărite» doar citeva clipe și reluate apoi 
în mai multe rînduri. Armonia desăvirșită a con- 
strucției, Eisenstein o atribuia repartizării acțiunii, 
ca în tragedia antică, în cinci «acte», fiecare din ele 
divizat în alte două jumătăți, simetrice şi contrastante, 
legate printr-o cenzură de ritm. 


O scară devenită document istoric 
(«Crucișătorul Potemkin») 


filmul. document al epocii 


actualitate: 


pot stima întotdeauna. Şi de aici drama. O dramă 
prezentă în întreaga operă a lui Antonioni — de la 
ecranizarea după Moravia, «Prietenele», la «Aven- 
tura» ori «Deșertul roșu» — prezentă la Bergman 
cu un plus de disperare, de angoasă existențială 
proprie societății de consum, în care asemenea 
crize nu se pot soluţiona decit în funcţie de rezol- 
varea marilor conflicte sociale. Păstrind toate pro- 
porțiile, oare nu exact aici, trebuie, putem intra 
într-o reală competiţie (nu de super-spectacole, ci 
de originalitate, de esență) cu alte cinematoșgrafii? 


Așa a dispărut «Legenda» 


Şi mai rar am atins, în profunzime, conflictele 
de interes major ale existenței noastre. Putem 
enumera doar 3—4 filme ce se axează în întregime 
pe aceste conflicte nodale: «Erupția», convingînd 
nu numai prin ambianța de un dramatism acut, ci 
mai ales prin acea dilemă morală ce va reveni — 
în termeni puțin schimbaţi — și în «Subteranul». 
Şi anume: «ce facem, persistăm, riscînd și impli- 
cîndu-i poate şi pe alții în riscurile noastre, în con- 
vingerile noastre, ori abandonăm lupta prin for- 
fait?» Aici o evaluare calmă, lucidă, nuanțată, a 
bătăliilor constructive, şi nu o formulă prefabricată, 
un răspuns dogmatic, o soluție convențională, con- 
stituia răspunsul dramaticei întrebări pe care se 
axau aceste filme. Şi «Erupția» într-un stil polemic 
mai implicit, și «Subteranul» lansind mai energic 
dezbaterea, făceau să circule intre ecran și spec- 
tator acel curent salutar de idei, mișcarea dialectică 
a adevărurilor subiective ce convergeau către o 
concluzie obiectivă, ştiinţifică. Și anume, util socie- 
tăţii noastre e doar ce se dezvăluie printr-o înfrun- 
tare curajoasă, ce se impune nu lin şi fără drame, 
ci. pătimaș, cu forță, demonstrat și redemonstrat 


premii 


Pentru prima oară, anul acesta, două 
filme româneşti au fost prezentate la 
Festivaiul de la Veneţia: «Felix şi Otilia» 
și «Puterea și Adevărul». Ambele au 


«Puterea şi Adevărul»: 


fost distinse cu premii: 

9 Premiul de selecţie a criticii 

filmului «Puterea și Adevărul» (scena- 
riul Titus Popovici, regia Manole Marcus) 


de fiecare dată, neincremenit în dogme. Romantism 
plus luciditate, patimă plus analiză, calcul al proba- 
bilităților cu tot coeficientul de riscuri, de pier- 
deri — iată datele unor ecuaţii dramatice de tip nou , 
greu de întîlnit altcîndva și aiurea. 

Şi «Legenda» lui Stoiciu-Blaier găsise cu ani în 
urmă o dramă specifică acestei perioade de intensă 
construcție: opoziţia dintre necesitatea consolidării 
unei echipe constante de muncitori, care să lucreze 
pe marile șantiere ale ţării, și cealaltă tendință, 
justificată și ea, accentuată cu virsta, a omului care 
vrea să-și consolideze o familie într-un loc stabil. 
Simplu și convingător cum numai Ilarion Ciobanu 
poate fi, eroul «Legendei» poate intra cu cinste 
într-o antologie a filmului românesc de reală actua- 
litate. Așa cum, prin prospețimea și sinceritatea sa, 
ne convingea Vive din «Dimineţile unui băiat cu- 
minte», «personajul Dan Nuţu» — pentru că acest 
tînăr actor de dramă modernă, ca și Sebastian Pa- 
paiani în registrul comic — au harul de a crea prin 
simpla lor prezență pe ecran, convingătoare perso- 
naje ale zilelor noastre. Deci ori Vive din «Dimine- 
çile...» ori adolescentul insolent din «Meandre», 
sau tînărul complexat din «Legenda» căutîndu-și 


«Drum în penumbră» 
sau acceptarea singurătăţii 


Post Veneţia '72 


tografică de la Veneția. 


Cele două premii au fost acordate în 
cadrul Bienalei desfășurate cu ocazia 
celei de a 23-a expoziții de artă cinema- 


locul în societate, se înscriu cu succes în scurta 
istorie de tipuri umane caracteristice societății 
noastre. Dar, probabil, neîncrezători pînă la capăt 
în formula unui realism — l-a numi de cameră — 
(adică discret, fără lovituri spectaculoase) pînă şi 
autorii reușitelor «Dimineți...» au recurs la so- 
luția convertirii eroului printr-un gest exterior: 
accident ori încercare de sinucidere, nu se știe 
limpede. Ca după ani de zile, același talentat scena- 
rist, Constantin Stoiciu — de data asta în colabo- 
rare cu un alt regizor, Timotei Ursu — să repete 
greșeala și să recurgă pentru «Decolarea» tot la 
rezolvarea dinafară, spre a trezi la realitate tînărul 
pilot. In societatea noastră însă nu accidentele mo- 
delează curent conştiințele — ele sînt cazuri «in 
extremis» — ci atmosfera generală: ambianța so- 
cială, locul de muncă, școala, familia, printr-un 
proces lent şi anevoios (aşa cum îl arătase, pe alocuri 
cu real succes, Savel Stiopul în «Ultima noapte a 
copilăriei»). Desigur, timpul cinematografic te obligă 
să restringi această acțiune dar să nu o escamotezi 
ca în «Aşteptarea». Ori s-o prezinţi stîngaci, retoric, 
ca în multe filme cu adolescenți refractari îmblinziţi 
doar printr-un lung discurs moralizator («Cine va 
deschide ușa?» sau «La virsta dragostei», ca să nu 
cităm decit două). 
e a CP MIE MORE PR NOE PSR i IESI e e 
Cu o «Dimineată»... nu se face ziuă 
E EDS E SE a ET SE ARIE? Ro a PE PE L e a 
Exact la acest capitol — cel mai sensibil, mai simpto- 
matic pentru pulsul actualității în filmul românesc, 
întrucît se ocupă de generația care poartă insem- 
nele evidente ale timpului prezent, nu fructificăm 
rarele noastre reușite. Ciştigăm teren artistic cu 
«Dimineţile...», «Meandre» și apoi coborim din 
nou ștacheta. Revin pe ecran păpușile convenţio- 
nale care în afara jupelor ajustate după ultimul strigăt 
nu mai poartă cu ele vreo urmă de frămintare, de 
dilemă spirituală. Televiziunea poate consacra ore 
întregi de dezbateri energice, reflectoare-lumină 
combătiînd întunericul unor minţi tinere, amorțţite în 
indolență, lene, derută, în timp ce noi refuzăm siste- 
matic să angajăm lupta cu asemenea triste vestigii sub 
pretextul că nu sînt «pilduitoare». Atitudine nocivă 


O Premiul Selectic s-a atribuit fil- 
mului «Felix şi Otilia» (scenariul loan 
Grigorescu, regia lulian Mihu). 


«Felix și Otilia»: 
Premiul Selectic 


filmul, document al epocii 


conform căreia ar trebui să alungăm și din basmele 
noastre cinematografice orice spin ce ar molipsi, 
chipurile, copiii. 

E timpul Să intrăm în faza adultă a spiritului și în 
domeniul cinematografului pe teme actuale, așa 
cum am izbutit, valorificindu-ne mai inteligent 
experienţele, în filmul istoric. 


CODE DPI OD PIE SERE IE SI EEE SI IP A RC PEEL Re ra 
Trecutele bătălii ale prezentului 


Paradoxal, dar noi în genul istoric am atins ideile 
de maximă contemporaneitate. Ne-a trebuit doar 
un start bun, cu «Dacii», şi am reușit să înscriem și 
«Mihai Viteazul» și «Puterea și Adevărul» în cir- 
cuitul internațional. De ce tocmai pe acest teren 
am evoluat mai repede? Avem vocaţii mai certe 
pentru filmul istoric? Cred că doar ne-am organizat 
mai bine victoriile. Am păstrat, în primul rînd, 
elementul esenţial al oricărei ofensive cinemato- 
grafice: scenaristul. Scenaristul nostru nr. 1, Titus 
Popovici, care cu ambiţie și cu patimă creatoare 
s-a autoperfecționat de la film la film. Cum am cul- 
tivat însă condeie cu reale aplicații de investigație 
a zonelor contemporane, cum sînt Constantin Stoi- 
ciu, Paul Everac, Horia Pătrașcu, D.R. Popescu, 
N. Velea, Dumitru Carabăț și cîți alții pe care poate 
nu i-am descoperit? Pe unii i-am lăsat să se depăr- 
teze de cinematografie din cauza nepriceperii 
noastre, ori să se stabilească în colaborări regizorale 
nesemnificative, după ce se afirmaseră strălucit în 
altele. Un cuplu atit de înzestrat ca Stoiciu şi Blaier 
s-a destrămat în ultima vreme. Colaborările lor cu 
alți regizori şi scriitori n-au mai regăsit virtuțile 
care-i impuseseră pe ambii în prima linie a cinema- 
tografului modern de analiză. Un cinematograf 
modern începînd de la esență, de la modul de a 
gindi al personajelor şi abia apoi, nu ca o modă 
ci ca o consecinţă la felul nou de a gîndi în imagini, 
de a găsi ritmul, formula cea mai adecvată. Dar 
aceasta este o problemă care în contextul cinema- 
tografului românesc ce se zbate abia pentru a ciștiga 
mediei producției sale un realism decent de ton, 
de ambianţă, apare drept un lux, o speculație este- 
tică. Înainte chiar de a fi majore sau minore, ac- 
tuale sau mai puțin actuale, logice sau absurde, 
conflictele filmelor noastre de toate zilele trebuie 
să fie credibile. Veridice. Nici un interior voit mo- 
dern, nici o problematică de mare interes social, 
ca familia, divorţul,nu pot salva de fals artificialitatea 
soluționării dramei sentimentale «Pentru că se 
iubesc». Chiar şi un izbutit film al stagiunii, «Drum 
în penumbră», nu reuşeşte să se înscrie într-o zonă 
majoră de dezbatere filozofică și socială, cum fuse- 
seră la vremea lor «Meandrele» lui Săucan ori 
ambițioasa «Giocondă...» a Malvinei Urșianu. 

După fiecare pas înapoi, întoarcere în preistoria 
actualităţii, începem din nou să ne mulțumim cu 
foarte puțin. Să ne bucurăm de fiecare milimetru 
de realism recucerit cu trudă sisifică. Şi, în bucuria 
noastră că identificăm o ambianță exactă, un portret 
mai nuanţat, o pornire conflictuală mai interesantă, 
lăudăm exagerat «Fraţii», trecîndu-i cu vederea 
eludarea dramei; salutăm «Așteptarea», omiţindu-i 
modestia invenţiei epice sau omiţindu-i «Decolării» 
conformismul convertirii eroului. Dar pînă cînd ne 
vom mulțumi doar să recucerim poziții pe care le 
pierdem imediat din nepricepere, din oboseală, din 
superficialitate? Saltul filmului românesc nu se 
poate face decit prin valorificări mature și nu prin 
erori repetate copilărește. Drumul filmului de actua- 
litate nu e comod, desigur. Confruntarea specta- 
torului cu ceea ce-i oferim măcar ca imagine a rea- 
lității cunoscute, ce să mai vorbim a celei abia 
întrezărite, în perspectivă, e deosebit de preten- 
țioasă. Dar e timpul să ne reconsiderăm mai lucid 
eșecurile, să ne revedem, fără trufii anihilante, suc- 
cesele. În incandescența spirituală în care trăim 
astăzi, nu va întîrzia, desigur nu poate întirzia să-și 
facă apariția filmul major de actualitate. Media ca 
şi excepția. Capodopera. 


Alice MĂNOIU 


posteritatea fotografiei 


Puterea documentului 


L-aţi văzut pe Victor Hugo 
pe patul de moarte? Dar pe 
Tolstoi îmbrăcat în rubașcă 
de mujic? Dar pe Rimbaud 
călătorind în Etiopia? L-aţi 
văzut pe Richard Wagner? 
Dar pe Van Gogh? Dar pe 
Lamartine? 

Cum secolul în cauză nu 
ne aparține, aţi şi ghicit că 
nu poate fi vorba decit de 
nişte incredibile fotografii. 
Incredibile, pentru că ne 
aduc imagini uluitor de con- 
crete dintr-un spațiu crezut 
tot atit de inaccesibil ca 
fața nevăzută a Lunii. Incre- 
dibile, pentru că existenţa 
şi păstrarea lor se datoresc 
poate norocului. Cu atit mai 
incredibile, cu cit ele aparțin 
epocii de început a daghero- 
tipului, de la a cărui nastere 
(datorită lui Joseph Niepce; 
Louis Daguerre i-a fost 
doar un abil popularizator) 
sărbătorim 150 de ani. 

Dagherotipul, fotografia 
— abia ele — au adincit în 
orizontul omului contempo- 
ran noțiunea de document. 
Despre portretele pictorului 
(documente subiective, 
privind mai mult talentul și 
vanitatea artistului decit 
exactitatea) nu se poate cre- 
de cu sinceritate că sint 
«conforme cu originalul»; 
de aceea, probabil, ele nu 
împrăștie azi acea intimă 
și proaspătă emoție de lu- 
cru regăsit, confruntat, 
smuls necunoscutului. l-a 
fost dat abia fotografiei să 
inaugureze rolul pe care 
filmul, bravul său moșteni- 
tor, îl îndeplinește în lumea 
contemporană: acela de a 
păstra, ca într-o oglindă de- 
finitivă, chipul și istoria epo- 
cii sale. 

Primele reportaje fotogra- 
fice s-au născut pe front: în 
războiul Crimeii (englezul 
Roger Fenton, 1855) și în 
războiul american de Sece- 
siune (Brady, 1861). Para- 
doxal, aceste documente nu 
erau reproduse în gazete, ci 
erau păstrate doar ca docu- 
mente în sine; -cel mult se 
trăgea după ele cite o gra- 
vură. Primele fotografit color 
au apărut în 1904 din labo- 
ratorul fraților Lumiăre; spre 
deosebire de fotografiile alb- 
negru, ele se preocupau 
doar de aspectele intimiste 
ale vieţii de familie sau ale 
naturii. 

După cum se vede, nepo- 
tul-cinematograf seamănă, 
în multe privințe, cu strămo- 
șul său. Ceea ce nu înseam- 
nă, însă, că un tehnicolor 
ca «MASH» este mai puţin 
«document» decit cadrele 
austere, alb-negru, din «Bă- 
tălia pentru Alger». 


Van Gogh la 13 ani 
(fotografie de epocă) din film, Kirk Douglas 


Întiiul reportaj fotografic, un erou 
din războiul de Secesiune+1861) 


„ŞI omonimul) său 
Buffalo Bill (1889) 


epocii («Micul om mare») 


In sfirşit, una din primele fotografii 
ale fraților Lumière, datată 1904 


Prima fotografie a lui 


ae 


A 
| 
Ea 
| 
4 


O fotogramă inspirată din fotografiile 


după «Paris Match») 


(reproduce 


filmul, document al epocii 


revanşa realității 


Dacă anii interbelici, numeroşi, n-au fost favorabili 
în primul rind spiritului documentar; dacă regizorii 
s-au lăsat atrași mai degrabă de disputele dintre mut 
şi sonor, decit de problemele epocii lor istorice; dacă 
spectatorii — abia întorși din tranșee și, mai tirziu, 
abia ieşiţi din criza economică — au alergat cu mai mare 
entuziasm spre divertisment, spre exotism, spre fan- 
tastic, spre senzațional, spre melodramă și spre come- 
die, spre filmul cu gangsteri și spre western, decit spre 
filmul în care să-și recunoască în mod special, ei înşişi, 
epoca; în schimb, perioada imediat următoare războ- 
iului a înregistrat apariția neorealismului italian, poate 
cea mai gigantică oglindă pe care o artă a proiectat-o 
vreodată asupra unui popor, revanșa pentru totdeauna 
a vieții împotriva artei., 


Strada italiană, de unde toate drumurile 
duc la neorealism (“Hoţii de biciclete») 


Teheran-Milano-Tbilisi-Orvietto 


Lumea — în special cea italiană — era sufocată de 
artificial; istovitorul război o spălase de toate compli- 
cațiile; ochiul vedea mai limpede, stufozitățile interbelice 
apăreau în tot ridicolul lor prețios. Plutea in aer nevoia 
de ceva adevărat, convingător și simplu; se simțea 
lipsa unor artiști care să nu mai interpreteze lumea, ci 
doar s-o privească și s-o multiplice. Cu alte cuvinte, 
arta tindea spre viață. 

Zece sau doisprezece ani, neorealismul a înregistrat 
cu fidelitate bătăile de inimă ale Italiei. El nu şi-a propus 
altceva decit să vadă și să noteze; indiferent la forma artis 
tică,el n-a vrut decit să fie obiectiv; atent doar la reali- 
tățile cotidiene, el le-a referit doar la contextul social 
și nu le-a mai raportat anume la coordonatele morale 
ale «omului etern» (Jean Mitry). Neorealismul nu și-a 


Datorită 
cinematografiei, 
italianul este azi 
cel mai bine cunoscut 
cetățean al lumii 


Camionul antediluvian, unde se consumă 
dramele intime («Ciociara») 


Palmares 


Alte premii și distincții obținute de filmele 
româneşti în cadrul unor competiţii interna- 
ţionale: 


e Premiul «Perla TV '71», filmelor «Prin 


codrii de sub apă» (lon Bostan) și «Gizele Del- 
tei» (Dona Barta) în cadrul festivalului fil- 


mului pentru televiziune de la Milano. 


e Premiul special al juriului, filmului 
documentar «Apoi s-a născut orașul» (regia 
Constantin Vaeni) în cadrul festivalului in- 
ternațional de la Salonic. 


e Diploma de onoare CIDALC, filmu- 
lui «Marea trecere» (Mirel llieșiu) şi 


e Menţiunea specială a juriului, dese- 


e Premiul Maurizio '72, filmului «Maeș- 


trii lemnului» (Constantin Budișteanu) la 
festivalul filmului de artă populară de la 
Orvietto. 


e Premiul |, filmului «București» (Euge- 


nia Gutu) și 


e Premiul Il, filmului «Veniți cu noi la 


nului animat «Carnaval» (lon Truică) la pri- 
mul festival al filmului de la Teheran. 


sfîrșit de săptămînă» (Eugen Popiţa), la festi- 
valul filmului turistic de la Tbilisi. 


Viaţa concurează arta 


impus nici o rigoare formală; el n-a vrut să fie nici liric, 
nici poetic, nici românesc; în mod special, el a fost un 
curent format din creatori atit de diferiţi între ei (De 
Sica, Rossellini, Visconti, Lattuada, De Santis), încît 
singura lor trăsătură de unire părea să fie`respectul 
adevărului și realității, fervoarea de a ține pe pieptul 
poporului lor un stetoscop precis și intransigent. 

A rezultat, poate, arta cea mai credincioasă vieții, 
din toate timpurile; o artă care a renunţat la sine pentru 
a face loc documentarului. Poate,de aceea, italianul este 
azi cetățeanul lumii cel mai bine cunoscut prin film; 
atit de bine cunoscut încit te întrebi, uneori, comparin- 
du-l cu filmele neorealiste, dacă el a fost cel ce le-a inspi- 
rat sau — dimpotrivă — dacă nu cumva el însuşi a de- 
venit ceea ce este inspirindu-se din ele. 


pa 77990 Sl NIN iyi 


Spitalul, unde nedreptatea e îmbrăcată 
în alb («Umberto D») 


Bucătăria siciliană, unde dramele devin 
tragedii («Pămintul se cutremură») 


Brno 16 


Lovitura 


În 1970, la Festivalul filmului de amatori de 
la Piteşti, revista «Cinema» acorda premiul 
cineclubistului timișorean losif Costinaș pen- 
tru filmele sale: «Nuca și aluna», «Paralelă», 
«Picioarele», «Trei oameni şi un dulap» și 
«Omagiu». 


Anul acesta, losif Costinaș a participat la 
Festivalul internațional al filmului de amatori 
«Brno 16». La festival au fost prezenţi autori 
din zece ţări, printre care S.U.A. şi R.F.G. 
Participanţii au venit cu 140 de filme, dar 
numai 36 au fost acceptate în competiţie. 
Cinci din cele 36 erau românești și aparți- 
neau toate lui losif Costinaș. Ultimul său 
film, «Luaţi loc, vă rog!», s-a dovedit a fi 
«lovitura» festivalului. El a obținut atît «Me- 
dalia de aur» cît și Marele Premiu «Vaza de 
cristal», oferit de primăria orașului Brno. 


filmul, document al epocii 


obiecte-document 


Furia cineaştilor impotriva telefoanelor albe a fost și 
este furia împotriva orizontului mic, a lumii mici, turmen- 
tate de drame mici. Telefonul alb a fost și este simbolul 
unei prosperități ofensatoare, al parazitismului fotoge- 
nic, al suspinului printre perne de mătase. Neorealismul 
a scos filmul din apartamentele montate pe platouri, a 
scos personajele din coliviile acelea fastuoase cu valeți 
și cameriste, cu-revolvere mici, ascunse în sertarul 
unui secrétaire Louis XV, l-a scos din artificial și l-a 
aruncat în real, adică pe stradă, pe străzi adevărate, 
nu pe străzi construite în studiouri, pe străzi cu copii 
gălăgioși, cu pensionari și cîini de pripas, cu femei cer- 
tăreţe, pe strada din cartierele nerezidențiale, pe strada 
cu ghirlande de rufe. Fringhia cu rufe a fost și rămine 
contrasimbolul telefonului alb. Telefonului alb, blazon al 
leneviei somptuoase, i se opunea rufa pe fringhie, bla- 
zonul unei lumi, pină acum aproape necunoscute de 
film. 

Neorealismul a cerut publicului care venea la cinema- 


fascinatia realului 


Telefonul alb 
nu e doar 
un element de recuzită. 
E o mentalitate. 
Dar numai o 
mentalitate a 
filmului 
hollywoodian? 


Polemizînd cu telefoanele albe 


tograf să vadă to viață ca-n filme», să renunțe la acest 
drog pentru ochi, să nu mai meargă la cinema «ca să 
uite». Neorealismul a ridicat în fața omului un imens 
deget arătător și i-a spus: «priveşte-ți orașul!». Priveşte 
prin zidurile azilurilor de bătrini, priveşte băncile din 
parc, privește piețele, priveşte scările — nu scările inte- 
rioare din reședințele cu perdele de pluș, nu scările 
acelea din marmoră albă și scîntei, priveşte scările cu 
trepte scirțiitoare, scările cu balustrade nesigure, pri- 
vește scara, care s-a prăbușit cu fetele acelea frumoase, 
care așteptau să fie triate în urma unui articol apărut la 
mica publicitate, scara pe care se zbenguiesc copiii blo- 
cului în zilele ploioase, scara sub care își iau rămas bun 
îndrăgostiții fără limuzine. 

Printre altele, neorealismul a avut meritul de a aduce 
in muzeul cinematografiei o serie de obiecte-simbol. 
Rufa pe fringhie și scara de servici n-au fost decit în al 
zecelea rind elemente de culoare locală. Ele au fost 
și rămin obiectele-polemică. Adică obiecte-document. 


Deschiderea spre concret 


Între explozia școlii sovietice și erupția, nu mai 
puțin grandioasă, a neorealismului, cinematogratul 
nu încetează nici o clipă să-şi asume rolul de martor. 
In epoca marcată tragic de urmările crizei din '29 
și de anii războiului, cinematograful nu încetează 
nici o clipă să fie cronicarul realităților sociale, 
politice, morale celor mai acute, să-și arate ataşa- 
mentul pentru concret. Aproape peste tot, tendința 
documentară cîştigă teren, e mereu fecundă, asigu- 
rind expansiunea realismului, care va culmina cu 
capodoperele școlii de la Roma. Sub semnul docu- 
mentului stau cele mai temerare eforturi, acele filme 
care au mobilizat puternic conştiinţa publică. În 
cinematograful american se dă o nouă bătălie cu 
spiritul hollywoodian, cu negoțul de visuri trandafirii, 
cu iluzionismul, cu vechea înclinație evazionistă a 
Hollywoodului, şi iată-l pe Lang istorisind cu oroare 
un linşaj, iată-l pe Ford părăsind mitologia wester- 
nului pentru povestea fermierilor goniți de sărăcie 
pe drumurile Americii, iată-l pe Mervyn Le Roy: 
pătrunzind în universul închisorii sinistre, iată pro- 
liferarea filmului de «serie neagră» susținută de 
mploarea pe care o cunoaște gangsterismul în 


marile orașe. O mutație mult mai profundă trăieste 
cinematograful francez. Aici se sfarmă clopotul de 
sticlă al avangărzii, aici se prăbușește zgomotos 
mitul cinematografului pur, aici filmul capătă un 
caracter politic manifest, ascuţit, aici se produce 
acea mare iluzie de adevăr, de realism,indelung aş- 
teptată. Vigo, teoreticianul «punctului de vedere 
documentar», deschide gustul pentru observația 
socială crudă, ajungind la virulența pamfletului în 
«A propos de Nice». 

La comanda Partidului Comunist Francez, Renoir 
face «Viaţa e a noastră», punind într-o tăioasă anti- 
teză mizeria celor mulți și opulența «marilor familii», 
captind atmosfera fierbinte și entuziastă din anii 
frontului popular. Şi realismul poetic al lui Duvivier 
sau Carne e reflexul climatului social-politic al epocii, 
un ecou mai direct în cazul autorului lui «La belle 
équipe», film impregnat de spiritul populist mai 
difuz în cazul lui Carné, în al cărui «Quai des bru- 
mes» există o secretă anxietate, un fel de sentiment 
premonitoriu. Dezamăgirea, nostalgia, dorul de eva- 
ziune al eroilor din filmele franțuzești din ajunul 
'ăzboiului nu sint semnul catastrofei iminente? 


Anxietatea lui Carné devine «document» 
(«Cheiul cețurilor») 


comp etitie fictiune _ documentar 


28 


filmul, document al epocii 


E 
Istoria convertită în artă 
(«Gheorghi Dimitrov») 


Trebuie să îndrăznim 
să privim în ochi 
realitatea în care trăim. 
Cu teme mici nu se poate 
face o cinematografie mare 


SPON 


N Războiul devenit imagine de film 
(«Bătălia de pe Neretva») 


— a <et 


= ae. —— 


Cine vrea să desființeze 

o carte, un roman, o nu- 

velă — dacă nu are la 

îndemină alte posibilități 

— nu-i râmine decit să-i 
arunce in față vorbe de ocară precum 
acestea: «viziune  reportericească», 
«fragmente întregi sînt doar pagini de 
reportaj literar şi nimic mai mult». 
Operaţiunea are șanse serioase sau, 
în cel mai rău caz, autorul-scriitor 
se va simți umilit mult timp. Descope- 
rind însă în corpul unui film de ficțiune 
citeva secvențe documentaristice sau 
măcar cu aer de documentar, adică 
de reportaj filmat, la urma urmei, nu 
ne va trece niciodată prin cap să le 
blamăm, să le scoatem miînioși în afara 
discuţiei. Se află aici unul din multele 
şi aparentele paradoxuri care cutreieră 
lumea cinematografului și, dacă vreți, 
afirmarea unei superbe lipse de com- 
plexe, a unei sfidări a imixtiunii genu- 


rilor pe care numai o artă tînără, care 
ştie să remodeleze pină și orgoliile, 
şi-o poate îngădui. 


PTD De SES EA E La Ie ae 
Cu singe rece 
Í COES PS SSE, EEE PI IDEE sr e a 


Literatura respinge reportajul ca pe 
un intrus; rar, foarte rar, rivnește 
sîngele rece al non-ficțiunii și, mai 
rar, izbutește să şi-l însușească, Truman 
Capote cu al său «in cold blood» (Cu 
singe rece) rāmînînd performerul ulti- 
milor ani. Un film care să țintească 
rigoarea documentarului, să tindă către 
reconstituirea sau chiar anticiparea eve- 
nimentelor după chipul și asemănarea 
acestuia din urmă, nu este deloc o 
rara avis. De fapt, aici nu este vorba 
doar de înlăturarea unei prejudecăți, 
ci de o rațiune mult mai profundă. 
Ficţiunea care se uită pe sine, care 
renunță la sine însăși de dragul rela- 
tărilor obiective, nu este altceva decit 
una din expresnie de maximă acuitate 
ale foamei de realitate proprii filmu- 
lui. Aceste cuvinte, adevărat blazon 
de noblețe, s-au născut odată cu cine- 
matograful, nu cu literatura. Numai în 
interiorul cinematografului se poate 


isca o competiție căreia i-am putea 
spune «ficțiune-documentar», pentru 
că numai el, filmul, se poate elibera de 
eșafodajul acțiunii înscenate după legile 
de aur, mai vechi sau mai noi, după ca- 
noanele complexității psihologice ale 
eroilor purtători de problematică. Un 
produs de artă, pe deasupra și perfect, 
precum «Miinile pe oraş» al lui Rosi, 
nu cred cå putea veni pe lume decit sub 
formă de film. În esență și în aparență, 
în fond și în formă, el nu este altceva 
decit un excelent reportaj despre spe- 
cula edilitară la Napoli, un pamflet dra- 
matic-demascator, un document-măr- 
turie al unui fenomen cu ample semnifi- 
cații sociale. Nu se află nici o «nuanță» 
psihologică în acest film, ci doar o dia- 
bolică acumulare de probe. Este drept 
că și cinematografului îi izbutesc mai 
rar aceste tururi de forță, în care ficțiu- 
nea se transformă cu atita virtuozitate 
în non-ficțiune. De obicei, înfrunta- 


rea are nevoie de un spațiu mai larg 
de desfășurare și nu întimplător unele 
filme de istorie, filme cu actori, dar 
fără nici o brumă de istorie, închid 
astăzi în ele o imagine apropiată de 
cea a unui — practic — imposibil 
documentar al timpului. Ce sînt altceva 
«Kozara», «Ziua cea mai lungă, «Bătălia 
pentru Ardeni», «Eliberarea», «Bătălia 
de pe Neretva», «Tora! Tora! Tora»!, 
dacă nu cronici uriașe, reconstituiri 
gigantice ale unor evenimente înfă- 


ţişate, în sfîrșit, de la cap la coadă, cu ` 


nespusă minuţie şi atenție la detaliul 
faptic. Prima parte a colosului pe nume 
«Tora! Tora! Tora !» nu are altă ambiţie 
decit aceea de a fi un jurnal la zi al celor 
două tabere, americană și japoneză, un 
jurnal exact şi pedant, chiar cu riscul 
de a-i plictisi pe spectatorii mai somno- 
lenți. Treceri dintr-un cîmp de opera- 
țiuni diplomatice într-altul, semnale și 
decodificări, mesaje și ultimatum-uri, 
iată din ce se compune materia primă 
a unui film care nu şi-a dorit altceva 
decit să atingă parametrii unui solid 
documentar. 

ET PN E Pe E o a 

Cu simţul realității 

PI ae RE e NE a SEE EREI EEE eee 


Încurajind înfruntarea ficţiunii chiar 


filmul, document al epocii 


la ea acasă, cinematograful nu se mul- 
țumeşte uneori doar cu refacerea 
timpului trecut, ci se încumetă chiar 
să se constituie ca un document anti- 
cipativ al unui eveniment posibil. 
«Șapte zile în mai» al lui John Franken- 
heimer, film inclus îndeobşte în cate- 
goria «politic-fiction», prefigurează is- 
toria unor asasinate politice la care, 
din nefericire, omenirea avea să asiste 
neputincioasă. Ficțiunea lui Kramer din 
«Ultimul țărm» — povestea singu- 
rului colț de viață rămas la sfîrşitul 
unui, ipotetic, al treilea război mondial 
— îmbracă şi ea haina unui documentar 
imaginar pe care istoria nu trebuie să-l 
scrie niciodată. 

Pentru a se angaja într-o competiție 
cu ficțiunea, acest documentar sui- 
generis are însă nevoie, de cele mai 
multe ori, de sprijinul faptelor, al 
întimplărilor, al  «evenimențialului», 
cum spun confrații noștri întru litera- 


| Documentul concurat de spectacol 


(«Tora! Tora! Toral») 


tură. Fondul aperceptiv al spectato- 
rului colaborează într-o bună măsură 
la succesul unor astfel de filme. Urmă- 
rim greoaia deplasare de forțe din 
«Tora! Tora! Tora!» pentru că știm 
că după liniște va veni urgia, explozia, 
cunoaștem istoria. 

Mai dificile sînt încercările de a 
monta dezbateri etice în care ficțiunea 
să lase impresia că s-a retras undeva, 
în planurile secundare, în care docu- 
mentarul, înnobilat, să fie principala 
cale de acces către o atitudine umană. 
Ca acel «Sat care moare». Într-un anu- 
mit fel, aceasta e modalitatea pe care o 
reprezintă cu strălucire amplul nostru 
film politic «Puterea și Adevărul». 
Evenimentele, topite în marea istorie 
trăită, asumată, capătă noi dimensiuni. 
Am văzut, de curind, pe ecranele noas- 
tre, filmul regizorului maghiar Peter 
Bacs6, «Un adevăr pe jumătate», care 
mi-a întărit convingerea că o astfel de 
întreprindere nu este decit o chestiune 
de încredere în capacitatea de dis- 
cernămiînt a spectatorului și, bine- 
înţeles, de a trezi în el gustul pentru 
frumusețea care se opune devizei «ca-n 
filme». 


Magda MIHĂILESCU 


= UESN 


Istoria de culise sie în melodramă 


f 


(«Mayerling») 


B 


filmul, document al epocii 


Este documentarul românesc 


un do cument al epocu? 


Dacă revedem, în suită, 
cîteva dintre cele mai bune 
filme documentare produ- 
se de-a lungul anilor la 
Studioul «AIl. Sahia», 
avem ce vedea (îndeosebi din «re- 
coltele» de acum cîțiva ani), vom putea 
reface, vizual, multe din etapele pro- 
digioasei deveniri socialiste a României. 
De la primul film documentar impor- 
tant al anilor noştri, Scrisoarea lui 
lon Marin către «Scînteia» (creația 
lui Victor lliu, exemplară și azi, con- 
stituie un prețios document din epoca 
de început a marilor transformări pe- 
trecute în satul contemporan) şi pînă 
la foarte recentele scurt-metraje con- 
sacrate unor impresionante edificii ale 
socialismului, pelicula documentariști- 
lor conține un adevărat tezaur de 
imagini ale creşterii. Despre multe din 
reprezentativele filme-document pe 
care le am în vedere,am scris adesea, 
prin ziare, reviste și cărți; nu voi 
rememora acum, aici,aceste «borne» ale 
unui drum de creație prodigios. 


Filmele construcţiei! 


Ba i e n a i ti a ia 

Este deajuns, cred, să constatăm (încă 
o dată) că, la activul documentariş- 
tilor, există azi «filmele» cîtorva din 
cele mai importante construcții ale 
socialismului, Bicazul, Argeșul (ce do- 
cument palpitant despre oameni şi 
timp acel 4.000 de trepte spre cer!), 
Porțile de Fier, şi ale atitor alte cetăți 
ale industriei românești; este deajuns, 
cred, să constatăm (încă o dată) că rea- 


document și ficțiune 


Un articol 
care urmează 
să răspundă nu tocmai afirmativ 
la întrebarea din titlu 


lizatorii cei mai reprezentativi ai stu- 
dioului «Al. Sahia» (și mă gindesc 
îndeosebi la Mirel llieşiu și Titus Mesa- 
ros, la regretatul poet al ecranului, 
Gabriel Barta, la Al. Boiangiu şi lon 
Moscu, deși este vorba, firește, de 
mulți alții. încă și — neapărat — de 
«eșalonul» tînăr al studioului, cu nume 
în continuă consolidare,precum Felicia 
Cernăianu, Nicolae Cabel, Constantin 
Vaeni) au cuprins în peliculele lor nu- 
meroase imagini semnificative despre 
oamenii și faptele prezentului socialist. 

Rîndurile de mai sus nu sînt deloc o 
«introducere amabilă» la un articol 
care urmează să răspundă nu tocmai 
afirmativ la întrebarea din titlu. Dim- 
potrivă. Ani la rînd, documentarul ro- 
mânesc, propunindu-și să participe la 
cele mai însemnate evenimente politico- 
social-culturale ale ţării, s-a dovedit 
seismograf sensibil al realităților inves- 
tigate. Din perspectiva prezentului ime- 
diat însă, lucrurile nu mai stau chiar 
așa, şi acesta este, de altfel, unul dintre 
principalele motive ale unui declin 
care, vrem s-o recunoaștem sau nu, 
marchează evoluţia filmului documen- 


tar în momentul ei actual. Asta nu 
înseamnă că filmele bune, documente 
adevărate şi, uneori, substanţiale des- 
pre epocă, nu s-au mai produs în 
ultima vreme. Dar, în timp ce ritmul de 
dezvoltare a realităților a fost și este 
foarte intens (şi, deci, misiunile sociale 
ale documentarului sînt mereu altele, 


şi tot mai importante, de la o zi la alta), 


obiectivele civice și estetice pe care și 
le-au propus documentariştii au cam 
staționat, sau au evoluat lent, dacă 
nu cumva cîteodată au «dat înapoi» 
creindu-se astfel un decalaj sensibil 
între realitatea zilelor noastre și ima- 
ginea ei în film. 

ee nina ini ia anii a a 


Filmele cotidianului? 
Eae a oe ramea Se e e e m m... 


Cum spuneam, filme bune s-au mai 
făcut şi, desigur, se vor mai face. 
Trilogia lui Al. Boiangiu consacrată 
cetăților oțelului (Reşiţa, Hunedoara, 
Galaţi) a cuprins nu numai imagini 
elocvente despre giganţii siderurgiei 
la o oră a cuptoarelor mai încinsă ca 
oricînd, dar și gindurile, preocupările 
și proiectele oamenilor care nasc şi 


imblinzesc uriașii balauri de foc şi 
stele ai furnalelor. La Porţile de Fier, 
Felicia Cernăianu (Acești oameni) 
a «prins» cotidianul muncii în pagini 
cinematografice de mare adevăr. Con- 
stantin Vaeni a «povestit» istoria nouă 
a Orşovei într-un eseu cu remarcabilă 
amplitudine poetică (Apoi s-a născut 
orașul), dovedind un respect exem- 
plar pentru oamenii locurilor, care 
şi-au aruncat în aer trecutul și aminti- 
rile, pentru a-şi făuri, la capătul unui 
uriaș efort creator, temelii noi și trai- 
nice pentru viitor. După zece ani de la 
filmul de debut (Ceferiştii), Gabriel 
Barta şi-a reiîntilnit eroii de odinioară 
şi această întilnire (pelicula a fost 
continuată, după moartea regizorului, 
survenită în plină perioadă de filmare, 
de către Mirel Ilieșiu), această atit de 
scurtă, întîlnire, încărcată de emoția 
revederii, va rămîne ca un prețios 
document despre oamenii unor pil- 
duitoare fapte de muncă și viață... 
Filme bune s-au mai făcut și, desigur, 
se vor mai face, dar programul etic 
și estetic al filmului documentar româ- 
nesc continuă să fie nebulos și oscilant 
sau, chiar dacă el există realmente, 
clar şi concis, undeva «pe hirtie», el 
nu transpare în ansamblul filmelor 
realizate. Am convingerea că foarte 
mulți dintre regizorii studioului își 
cunosc perfect îndatoririle cetățenești 
şi artistice, dar filmele unora rămîn 
adesea tributare unor clișee demult 
uzate (în care actualitatea este repre- 
zentată doar prin însemne formale), 
nu izbutesc să transmită fiorul spiri- 
tual al epocii pe care o trăim. 


Realismul planului doi 


A 

Într-un studiu despre vechiul film românesc, Valentin 
Silvestru observă frecvenţa neobişnuită a visului în pro- 
ducția de epocă. « «Milionar pentru o zi» (Jean Geor- 
gescu — 1924), «Lache în harem» (1928, — regia M 
Blossoms și M. Kellermann), «Visul lui Tănase» (1932, 
ideea N. Kirițescu), «Bing-Bang» (1934, Argani, Stroe 
și Vasilache) erau, într-un fel sau altul, proiecții fantas- 
tice, în vis, ale dorinţei firești de trai bun, cu rezolvări 
mirifice ale unor împrejurări telurice nefericite. În mod 
paradoxal, materia era indeobște comică, sărăcia fiind 
prilej de gaguri, idealul de bogăţie, glorie, fericire intrind 
mereu în opoziție ironică cu realul dur iar soluția nimbin- 
du-se mai totdeauna cu nota binevoitoare și dulce care 
a fost numită «happy-end»> Şi același autor notează 
că visul era întotdeauna «mobilat cu elemente din zona 
realului». 


Pornim de'la acest ungher oniric, în general mai puțin: 


frecventat de realism, şi mergem, progresiv, într-o cit 
de sumară incursiune: fie că sint declarat realiste, fie 
că sint poveşti siropoase, idilice, melodramatice sau 
reviste muzicale, interesul documentar al filmelor ante- 
belice este nedesminţit. 

Că pelicule de reconstituire istorică, de genul: «Inde- 
pendenta României» (1912), «Datorie și sacrificiu» (1925), 
«Vitejii Neamului» (1927), «Ecaterina Teodoroiu» (1931) 


sau «Ţara Moților» (1939) sint încărcate de fapte și su- 
gestii documentare (în unele erau folosite chiar frag- 
mente din jurnale de front) e o realitate care nu poate 
surprinde pe nimeni. Dar cind, pină şi în filmele pasio- 
nale, întilneşti elemente de realism social și chiar sec- 


Documentul direct 
(wndependența României» — 1912) 


vențe de planul doi direct documentare, aceasta este o 
surpriză ce întrece așteptările. : 

Astfel, în «Lia» (Jean Mihail — 1927), contrastul dintre 
saloanele elegante și strada cu copii zdenţăroşi — e 
document. Cozile de şomeri din «Gogulică ceferist» 
(Cornel Dumitrescu — 1929) și «Așa e viața» (Marin 
lorda — 1928) — sint documente. Periferia din «Manasse» 
(Jean Mihail — 1925), cu pitorescul ei sordid, cu căsu- 
țele-i mizerabile, cu cafenelele din Dudești pline de 
oameni sorbind ore întregi la un ceai — e document. 
Document rămine şi itinerarul bucureștean în care se 
învirte eroul din «O făclie de Paști» (adaptare după 
Caragiale de |. Ştefănescu și |. Brună — 1930): Cișmi- 
giul, Lipscanii, tramvaiul cu cai, stilpii de afişaj, Şoseaua. 
Dar documente de epocă sint în același timp elementele 
ce ajung să contureze o stare de spirit fără să se înscrie 
anume într-un cadru concret, cum se întimpla cu «O 
noapte de pomină» (lon Şahighian — 1939), unde lumea 
micilor funcţionari, a oamenilor inhibaţi de nedreptate, 
îşi găsește o merituoasă analiză. 

Bineinţeles că toate cele de mai sus țin de un ele- 
mentar realism, a cărui evocare ar putea părea super- 
fluă. Dar în condiţiile de luptă pentru supraviețuire la 
Bursa filmului, realismul reprezenta un risc, pe care e 
necesar să-l observăm. 


Mi s-a părut foarte semnificativă 
întrevederea pe care am avut-o, nu 
demult, cu unul dintre regizorii mai 
puţin consacrați ai studioului, David 
Rău, care are, totuşi, la activ, peste 
zece filme (de genuri foarte diverse, 
inegale, dar atestînd calități sigure). 
«Vreau să-mi canalizez preocupările 
— îmi mărturisea regizorul — spre o 
foarte sinceră și aprofundată analiză a 
timpului nostru, a mutaţiilor produse 
pe plan mondial şi social, să prospectez 
momentele de creștere ale devenirii 
noastre spirituale, cu toate implicaţiile 
ei»... «Mă preocupă insistent contactul 
intim al omului cu societatea» — spu- 
nea David Rău, și nu se poate să nu 
subscriem unor astfel de ginduri, prin 
care regizorul încearcă să-și redimen- 
sioneze contribuţia creatoare pentru 
obținerea acelui «spor de adevăr», 
pe care filmul documentar îl reclamă 
ca pe o necesitate vitală. Scurt-metra- 
jele studioului «Sahia», foarte eloc- 
vente adesea, cînd își propun să înfă- 
ţişeze rezultatele unor ample activi- 
tăți constructive, nu izbutesc întotdea- 
una să arate cum s-a ajuns la acestea, 
si poate tocmai aici stă una din cauzele 
principale ale descriptivismului, ale su- 
perficialității care — se poate afirma 
fără nici o ezitare — caracterizează 
acum nivelul de ansamblu al producției 
de filme documentare. O precizare se 
impune riguros: regizorii noștri de 
gen, mulți dintre ei foarte buni pro- 
fesioniști (au dovedit-o adesea) ar pu- 
tea face astfel de documentare, care 
să pătrundă dincolo de ceea ce vede 
aparatul de filmat, care să surprindă 
resorturile intime ale vastului proces 
creator. Dar nu-și propun decit inci- 


spectator incomod 


Stimate Belphégor, 


dental, și filmele de excepție, adevărate- 
le documente despre epocă sint 
astfel sporadice, de-a dreptul diso- 
nante. 


Doar «martori indiferenți»? 
„N Eea RET IE DE A. II a 2 Are 


Ar mai fi și altele de spus. Cu ani 
în urmă, de pildă, filmului documentar 
i se oferea exemplul de atitudine al 
«reflectoarelor» TV. Pe bună dreptate, 
regizorii documentarişti respingeau ast- 
fel de exemple, pentru că, de fapt, un 
film documentar înseamnă, desigur, 


altceva decit un «reflector» (dintre 
acelea de duzină, pentru că au fost și în 
acest domeniu multe cu caracter de 
excepție) îndreptat asupra conținutului 
unei conserve de mazăre extra-fină. 
Dar anii au trecut şi iată televiziunea 
a produs în ultimele luni numeroase 
anchete de foarte larg interes civic 
în care sînt investigate aspecte într-ade- 
văr caracteristice ale actualităţii. Con- 
siliile oamenilor muncii, activitatea e- 
chipelor de control obștesc, eforturile 
întregii ţări de a împlini mai repede 
şi mai bine cincinalul — iată doar 
cîteva «semne ale timpului» care con- 


Un reprezentativ film-document 


Fiind un om lipsit (la anumite ore) de simţul umorului, 


al începutului... 


stituie de luni de zile obiectul de 
investigație al reporterilor televiziunii. 
Prin forța lucrurilor, «reacția» docu- 
mentariştilor nu poate fi la fel de 
operativă (faptul este dincolo de orice 
discuție), dar nu despre aceasta e 
vorba în principal, deși adaptarea «pla- 
nurilor» la ritmul de desfășurare a 
vieții sociale necesită, cred, îmbunătă- 
țiri capitale. Practic, multe filme ope- 
rative ale documentariștilor nu fac 
decit să repete lucruri spuse de repor- 
terii televiziunii cu săptămîni înainte. 
Un film ca «Omul nostru»,de pildă, 
nu comunică altceva decit nişte repor- 
taje TV pe aceeași temă, puse cap la cap. 
Problema principală mi se pare, așadar, 
alta: aceea de a contracara întîrzierile 
obiective ale filmului documentar (des- 
pre celelalte întirzieri să nu mai vor- 
bim) prin prospectarea mai în pro- 
funzime a fenomenelor noi, în esen- 
ță noi, ale vieţii sociale. 

Şi, în sfîrşit, altceva: rațiunea de a fi 
a filmului documentar presupune atitu- 
dine. Postura de «martor indiferent» 
al evenimentelor, de simplu observator 
al acestora, nu poate conveni nimănui, 
nici creatorilor, nici spectatorilor. Este, 
desigur, mai comodă. Dar filmul docu- 
mentar are — printre îndatoririle sale 
de vîrf şi pe aceea de a interveni activ, 
eficient, responsabil în procesul de 
perfecționare a vieții sociale. Altfel 
multe dintre eforturile cineaştilor se 
vor consuma în zadar și multe filme 
documentare vor trece pe lingă noi, 
și pe lingă viață, așa ca și cum nimic 
nu s-ar fi întîmplat. 


Călin CĂLIMAN 


adică: folosesc, dar nu citesc. 


am luat foarte în serios articolul dumneavoastră, «O 
idee de prim plan», apărut în numărul precedent al re- 
vistei «Cinema». Într-adevăr, reporterul-victimă a vic- 
timelor sale este și democratic și dramatic și psihotera- 
peutic. lar la întrebarea «cine ar îndrăzni?» declar că 
nu-mi displace să mă așez pe tele-scaunul electric 
construit de dumneavoastră. Intrucit ați adresat între- 
bările în scris, voi răspunde așișderea. 

— Obișnuiţi să rostiți cu glas tare, într-un loc 
ferit, întrebările pe care urmează să le puneţi îm- 
pricinaţilor? 

— Nu, pentru că m-aş vedea nevoit, auzindu-le, să 
renunţ la multe din ele. Așa că în lipsă de alte întrebări 
aprobate... 

— Înaintea unui interviu, unde vă uitaţi? Pe cer? 
În oglindă? La vatmanii tramvaielor? 

— Răsfoiesc ziarele şi mă uit prin cronici tv. ca să 
văd ce recomandări fac telecronicarii celor care iau 
interviuri. 

— Vă place să jucaţi fotbal cu castanele risipite 
pe stradă? Dacă nu, de ce? Dacă da, de ce nu? 

— M-am născut într-un orășel de provincie, la Tir- 
goviște, pe Bulevardul Castanilor. Spre deosebire de 
Intrarea Fringhiei din București, unde nu găsești frin- 
ghii la tot pasul, Bulevardul Castanelor avea şi are mii 
de castane cu care poți juca fotbal. 

— Înaintea unui interviu vă gindiţi la autobiogra- 
fia dvs. și dacă da — cam ce elemente, cam ce epi- 
soade vă apar în minte? 

— Mă mir totdeauna cum de am ajuns reporter, eu, 
cel despre care profesorii spuneau că sint un ziarist 
nu lipsit de talent. 


Belphegor a aruncat 
mănușa. 
Alexandru Stark 
trage sabia 


— Obișnuiţi să discutați cu dvs. înșivă? 

— Îmi place să stau de vorbă cu persoane simpatice. 

— Ce vă imputaţi? 

— Că nu i-am luat pină acum un interviu scriitorului 
Radu Cosaşu. 

— Ce elogii vă aduceți? 

— Sint mulțumit că revista «Cinema» mă mai suportă. 

— Dacă nu vă supăraţi, dați-mi un exemplu oricît 
de simplu, ca la școală, de fapta pe care o socotiti 
ridicolă. 

— Nu mă supăr. Să ţii lecții despre cum se face tele- 
viziunea la o înaltă școală de specializare, atunci cind 
n-ai făcut în viața ta o emisiune. 

— Găsiţi vreo deosebire între intransingență și 
tandrețe? Care? 

— Trebuie să fii, ca reporter, tandru în intransingență. 

— Aţi citit dicționarul de sinonime, recent apărut? 

— Dacă voi răspunde că da, răspunsul ar fi sinonim 
cu un neadevăr, dacă voi răspunde că nu, ar fi sinonim 
cu o minciună. Şi atunci aleg sinonimul lui: «așa și așa», 


— Vă apucă amokul citind pagini întregi din 
Larousse? 

— Dar de unde credeţi că ne adunăm noi, reporterii, 
cultura cu care strălucim în emisiuni? 

— Care au fost ultimele poezii citite de dvs? 

— Este o întrebare atit de fadă, încit recunosc unele 
din întrebările pe care le pun și eu uneori. 

— Vă plac avocaţii? 

— Depinde ai cui. Ai mei—da! Ai altora—nu! 

— Ştiţi cît costă o piine Dimboviţa și cît o inter- 
mediară? 

— Am pus și eu întrebarea aceasta intr-o emisiune 
unui copil de 7 ani care se hotărise să devină poet. 

— Care e telecronicarul pe care îl uriți cel mai 
mult? Pe care cronicar ați fi gata să-l și mituiți, 
dacă ați uita o clipă că mita e imorală și penaliza- 
bilă juridic? 

— Urăsc cronicarii nepricepuţi pentru că telespec- 
tatorii nu știu că respectivii cronicari sint nepriceputi 
și se mai iau uneori după ei. De mituit, l-aș mitui pe 
Belphegor, ca să nu mai pună întrebări care să mă pună 
rău cu telecronicarii. 

— Aveţi vreodată amnezii? În genera!, ce prefe- 
rați — memoria faptelor sau a afectelor? 

— Uit telecronicile care mă critică (arătaţi-mi și mie 
un om căruia îi place să fie criticat). Imi amintesc tot- 
deauna cu plăcere faptele afective. 

— Care e greșala dvs. cea mai recentă? 

— Faptul că am răspuns la întrebările de mai sus. 


Cu stimă și respect 
Alexandru STARK 


filmul, document al epocii 


atentie? 


mafia filmează? 


Mario Puzo publicase pînă 

la 45 de ani numai două 

romane: «Arena neagră» 

(1955), «Pelerinul noro- 

cos» (1965). Deși amiîn- 
două au fost primite cu excelente apre- 
cieri din partea criticilor, ele nu au 
adus nici celebritatea și cu atit mai pu- 
ţin banii scontați de autorul lor. Timpul 
trecea și cel ce fusese considerat drept 
«un viitor clasic» nu găsea nici un editor 
dispus să finanțeze un viitor proiect. 
Articole şi reportaje scrise la comandă 
pentru un ziar sau altul nu l-au putut 
ajuta pe Mario Puzo decit să ajungă la 
frumoasa sumă de 20 000 dolari... da- 
torii. 


11 000 000 exemplare tiraj 


Într-o bună zi un vechi prieten, scrii- 
tor și el, veni să-l vadă. Puzo l-a poftit 
la masă și din vorbă în vorbă a început 
să-i povestească citeva din nenumăra- 
tele întimplări pe care le cunoştea des- 
pre Mafie și mafioţi, şi pe care începuse 
să le aștearnă pe hirtie pentru un viitor 
roman. Oaspetele se arătă interesat 
şi îl rugă să-i citească primele capitole 
la care Puzo lucrase de altfel fără prea 
mult spor. Interesul se transformă pe 
dată în entuziasm și peste cîteva zile 
Puzo obținu, cu ajutorul prietenului 
său, o întîlnire cu editorii de la G.P. 
Puttman. După o oră de lectură primea 
un avans de 5 000 dolari. 

Așa a început istoria «Nașului». Ro- 
manul avea într-adevăr să fie un record 
editorial. Tradus în peste 20 de limbi, 
el a figurat timp de 67 săptămîni pe 
lista best sellers întocmită de ziarul 
New York Times, ajungînd la un tiraj 
de 6 000 000 exemplare, iar după ecra- 
nizare la 11 000 000. 

«Nașul» era deci lansat ca o sagă a 
Mafiei și a familiilor liderilor ei. Dar 
istoria atit de singeroasă a cunoscutei 
organizaţii a crimei era romanțată şi, 
în mare măsură, scuzată. 

Don Vito Corleone (Nașul) debarcase 
la New York la începutul secolului, emi- 
grant lipsit de orice mijloace, venit în 
lumea nouă din îndepărtata Sicilie, pen- 
tru a găsi un rost mai bun familiei sale. 
Aici însă, asemenea eroului lui Elia 
Kazan, a fost întimpinat de o societate 
aflată foarte departe de idealurile de 
dreptate și libertate proclamate. Calea 
fărădelegii şi a crimei apărea drept cea 
mai lesnicioasă pentru croirea unei vieți 
prospere. Toată istoria ascensiunii «Na- 
şului» căuta însă să păstreze un echibru 
binevoitor între inocență și corupţie, 
arătiînd că societatea era cea care în- 
demna emigranții să recurgă la tot felul 


32 


Cosa Nostra pune condiții 
cinematografiei. 
Cosa Nostra oferă regizorului 
figuranți «adevărați» 


Mafia — pe ecran 


Mafia — în viaţă 


de procedee necurate pentru a-și asi- 
gura existența. Portretul moral al erou- 
lui apărea astfel ca un ciudat amestec 
de sentimentalism și duritate, iar sîn- 
geroasa activitate a Mafiei apărea ca o 
nedorită armă primită moștenire de 
către primii emigranți italieni pentru 
păstrarea sicilianului cod al onoarei pus 
în slujba tradițiilor familiei şi a loialită- 
ţii față de șeful clanului. Cu toate pre- 
cauțiile autorului de a îndulci realitatea, 
istoria ascensiunii şi a căderii lui Vito 
Corleone, personaj de frunte al orga- 
nizației Cosa Nostra și ascensiunea 
fiului său Michael nu puteau însă să nu 
lase să se întrevadă un fragment din 
lupta pentru putere în lumea crimei 
organizate. 

„E E RE E E PE ae 

Mafia vizează scenariul 

IA E PER PE DS E e AD a 

Atunci cînd studiourile Paramount 
au hotărit să ecranizeze marele succes 
editorial, reprezentanţii Mafiei s-au te- 
mut ca filmul să nu reducă din aura 
romantică a povestirii lui Puzo și ast- 
fel prestigiul familiilor americane de 
origine italiană să aibă de suferit. Așa 
stind lucrurile, Liga pentru drepturi ci- 
vile a italienilor americani (IACRL) şi-a 
asumat răspunderea organizării unei 
categorice opoziții împotriva filmări- 
lor «Nașului». 

Primul atacat a fost chiar Marlon 
Brando, titularul rolului principal, care 
nu intra în vederile liederilor Mafiei. 
Ei obiectau: 

— «Arată ca un vinzător de gheață!» 

— «Un bărbat de prestigiul Nașului 
ar purta o altfel de pălărie!» 

— “Poartă cordonul lăsat în jos pe 
buric, de parcă ar fi cowboy!» 

— «...N-are nici măcar o cataramă 
bătută cu diamante!» 

— «...N-are nici ac la cravată !» 

— «... Nici inele pe deget!» 

— Era mai potrivit pentru rol 
Anthony Quinn sau Ernest Borgnine», 

Dacă pînă în cele din urmă Brando 
a avut cîştig de cauză, oamenii sus- 
numitei ligi nu s-au arătat la fel de 
concilianți cu scriptul. Odată filmările 
începute, au pus la cale tot felul de 
boicoturi. Electricienii erau plătiți să 
facă greve pe platou; patronii de hote- 
luri refuzau să cazeze echipa; proprie- 
tarii terenurilor sau parcurile unde 
urmau să aibă loc turnările exterioare 
nu consimțeau la închirierea lor, în 
fine, intervenții de tot felul, la toate 
nivelele, se opuneau normalei desfășu- 
rări a lucrului. 

În fața acestei situații care periclita 
ducerea la bun sfirşit a proiectului Pa- 
ramount, producătorul Albert Ruddy 
a recurs la o soluţie extremă. Telefonă 


filmul, document 


al epocii 


lui Joe Colombo și îi propuse un ren- 
dez-vous. 
E AR E EEE IPEE ERE IE IEC E 
Cine era Joe Colombo!? 
În iai A ai 
In 1964, Colombo se impusese în 
lumea Mafiei newyorkeze încheind un 
armistițiu între principalele două fa- 
milii mafiote adversare, devenind șeful 
uneia dintre ele. Tot Colombo partici- 
pase activ la înființarea IACRL-ului și 
se făcuse cunoscut prin presiunile exer- 
citate asupra Departamentului Justi- 
ţiei pentru a interveni pe lîngă FBI 
pentru ca nici Mafia, nici filiala sa ame- 


ricană, cunoscută sub numele de Cosa 
Nostra, să nu mai fie atacate de presă; 
tot Colombo era cel care determinase 
pe celebrul actor Frank Sinatra să con- 
certeze în folosul acelorași organizații. 

Dar atunci, la începutul anului 1971, 
cînd Albert Ruddy solicită întrevede- 
rea cu acest temut șef al Mafiei, nici- 
unul dintre cei doi protagonişti nu pu- 
teau nici măcar bănui că această întil- 
nire va marca punctul de confluență al 
ficţiunii cu realitatea. 

lată în relatarea săptămiînalului bri- 
tanic «The Sunday Times Magazine» 
cum a decurs această întilnire. 


«Naşub : istoria romanțată 
a uneia dintre cele mai puternice 


organizații criminale, Mafia, al cărei venit 
se ridică anual la 50 milioane dolari 


Sărutul patern al Nașului... 


Ce spun aceste priviri? (Catherine Deneuve și Alain Delon) 


Ultimul film al lui Jean Pierre Melville 
este gata să înfrunte publicul. De astă 
dată realizatorul schimbă unghiul de 


observaţie. |n obiectiv nu mai este 
«Samuraiul» infractor. Este polițistul. 
Samuraiul de ieri, Alain Delon, devine 


Polițistul Delon 


Ca cel mai paşnic cap de familie... 
E d iii ia ia e 


Cînd Ruddy sosi la elegantul hotel 
Park Sheraton, 1 500 de membrii ai Ligii 
erau instalați în marea sală de bal, iar 
Joe Colombo senior, împreună cu Co- 
lombo jr. îl așteptau. Albert Ruddy 
explică tatălui că Paramount căzuse 
deja la învoială cu Colombo-fiul să ce- 
deze un procent din beneficiile filmului 
Ligii pentru apărarea drepturilor civile 
ale americanilor de origine italiană. Co- 
lombo replică scurt: «Nimeni nu poate 
cumpăra dreptul de a defăima pe a- 
mericanii de origine italiană». Pro- 
ducătorul își apără filmul spunind că 
nimeni nu dorește așa ceva. În spri- 
jinul său se puteau cita și citeva de- 
clarații răsunătoare ale lui Brando care 
accentuau că «Nașul» va fi un film 
tipic pentru mentalitatea capitalistă 
americană şi că va denunța corupția 
şi violența pe scară națională. 

Pater Colombo nu se lăsă convins. 
El ceru să i se dea scenariul pentru a-i 
aduce el toate modificările pe care le 
credea necesare. De asemeni interzise 
ca Mafia sau Cosa Nostra să fie măcar 


polițist, un oarecare polițist în destinul 
căruia Melville citește o condiție a so- 
cietăţii moderne, o instituție a ei și 
prin ea pune reflectoarele pe o altă 
fatetă a lumii ei. 

Pentru acest film care se cheamă 
«Un polițist», Melville a lucrat meti- 
culos timp de 8 luni de zile, montiînd, 
demontind, remontind, mixind cadru 
cu cadru. În bobinele care așteaptă să 
treacă prin foarfecele de montaj ale 
meşterului, cadrele deja trase zac în- 
tr-o ordine pe care numai autorul o 
ştie. Fiecăreia îi vine rindul să fie pro- 
iectată pe ecranul sălii de montaj. Mi- 
nute în şir este analizată o secvență, 
apoi un singur cadru: Catherine De- 


pomenite în vreun fel sau altul în dialog. 
In fața acestei intransigențe, Ruddy 
cedă. 

Cea de a doua clauză esenţială a 
acestui atit de straniu acord cinemato- 
grafic avea să înrîurească distribuția 
filmului. Colombo propuse ca figuranţii, 
rolurile mici sau mijlocii să nu fie distri- 
buite actorilor de profesie, ci membri- 
lor sus-numitei Ligi. Abia atunci pro- 
ducătorul îşi explică prezența nume- 
roasei asistențe. Colombo îi indică 
rînd pe rînd mai mulți dintre cei pre- 
zençi și Ruddy dădu din cap în sens 
afirmativ. «Băieții» erau mulțumiți. 

Tirgul se încheie. Pe dată boicoturile 
încetară și, ca la comandă, situația 
începu să se deruleze în sens invers. 
Un mare proprietar din Staten Island 
puse la dispoziție imensul parc al vilei 
sale pentru secvența nunții; proprie- 
tarii de restaurante se întreceau care 
mai de care să poftească la ei echipa 
de filmare și nu o dată notele de plată 


— 


neuve şi Alain Delon își «vorbesc» din 
privire. Este încărcată această privire? 
Comunică ea şi spectatorului comuni- 
carea dintre personaje? Și din nou se 
reia această scenă, acest cadru, acest 
moment. Se pune banda sonoră aleasă 
cu atîta răbdare și cu atita grijă cum 
numai Melville e capabil s-o facă. 

Apoi se reia prima secvență a filmului, 
poate dintr-o plăcere pe care numai au- 
torul ei o resimte: «Un automobil alu- 
necă încet în revărsatul zorilor. Plouă. 
Dintr-o casă iese un om...» 

Aşa debutează «Un polițist» de Jean 
Pierre Melville după scenariul lui Si- 
menon. 


33 


filmul, document al epocii 


atentie? 
mafia filmeazà? 


erau achitate în chip misterios, iar 
sticlele de şampanie erau servite fără 
să fi fost comandate. 


Adevărata față a Mafiei 


Producătorul Albert Ruddy s-a con- 
siderat pe bună dreptate norocos în 
urma întîlnirii cu Colombo Sr. Filmă- 
rile s-au desfăşurat în condiții optime 
şi numai la cîteva luni după premieră, 
«Nașul» bătea recordurile de încasare 
din toate timpurile, întrecînd chiar 
«Pe aripile vîntului». 

Nu tot atît de norocos a fost însă 
nașul din realitate, Colombo, cel care 
schimbase scenariul. 

Încă înainte de a putea asista la pre- 
miera filmului, Joe Colombo era atacat 
de o bandă adversă. Rănit în schimbul 
de focuri, el a rămas paralizat pe viață. 
Secvența — reală — s-a petrecut la 
un raliu ce a avut loc chiar în parcul 
«Ligii pentru drepturile civile ale ame- 
ricanilor de origine italiană». Aten- 
tatul împotriva lui Colombo marca în- 
ceputul deznodămintului unui larg și 


Mafia, cum nu 


singeros scenariu, compus de-a drep- 
tul cu revolverul. 


De ce a fost atacat Colombo? 


Pentru a înţelege mai bine eve- 
nimentele, să ne întoarcem la începu- 
tul anilor '50, atunci cînd un alt Joe, 
Joe Profaci, era stăpînul necontestat al 
celei mai puternice familii mafiote din 
New York. 

În acei ani și-a făcut intrarea pe 
scena Brooklyn-ului, ca bătăuș în slujba 
boss-ului Profaci, tînărul Joe Gallo. as 
preună cu fraţii săi Al și Larry Gallo, 
el primi sarcina să elimine pe un anume 
Albert Anastasia — important perso- 
naj al Mafiei în Brooklyn. Treaba a fost 
dusă la bun sfîrşit. Din ispravă în ispra- 
vă, frații Gallo s-au simțit,pe la începu- 
tul anilor '60, destul de puternici pen- 
tru a înfrunta chiar pe boss-ul Profaci. 
Ei i-au cerut mai întîi o cotă mai mare 
la cifra de afaceri care le revenea. Bă- 
trînul refuză. Războiul începu. Patru 
dintre oamenii de încredere ai lui Pro- 
faci au fost răpiți şi ţinuţi ca monedă 


apare în film 


Raportul Comitetului de investigare a crimei al Congresului 


american, întocmit în 1950 la cererea senatorului 


Estes 


Kefauver, preciza: «În Statele Unite există un sindicat al 
crimei numit Mafia, care acționează pe scară națională, are 
ramificații în numeroase orașe și legături internaționale, în 


special, în privința traficului de stupefiante. Dominația 
Mafiei se bazează pe Forţă și Crimă, fiind o conspirație secretă 
împotriva legii și a ordinei, care nu se dă în lături să suprime 
prin acțiuni criminale pe oricine stă în calea succesului ei. 
(...) De asemeni, Mafia uzează de influenţă politică, de inti- 
midare și mită pentru a se sustrage față 'de eventualele con- 


damnări». 


Moartea unui «naş» în cartierul Mica Italie din New York 


Epilogul a fost scr's cu arme adevărate: un sicriu de 5000 dolari pentru Joe Gallo 


de schimb pentru beneficiul sporului 
cerut. Profaci se prefăcu că acceptă 
tîrgul, dar de îndată ce oamenii săi au 
fost eliberați, refuză din nou. Lupta 
continuă și în vara anului 1963, peste 
12 din oamenii săi de încredere căzură 
victime în duelul dintre cele două ta- 
bere rivale. Viața interveni însă prin- 
tr-un final neprevăzut. În 1964, Joe 
Profaci e răpus de un cancer, iar Joe 
Gallo e prins de către FBI şi condam- 
nat la zece ani închisoare. Atunci își 
făcu apariția cel de al treilea Joe — Joe 
Colombo. El încercă să medieze între 
cele două clanuri rămase fără stăpini 
şi ajunse prin a se instala la conducerea 
familiei Profaci. Izbînda dură numai 
cîțiva ani. Eliberat din pușcărie, Joe 
Gallo se grăbi să declare că nu ia în 
considerație armistițiul lui Colombo 
şi reîncepu războiul. 

Colombo, cenzorul «Nașului», a fost 
primul înlăturat în urma atacului amin- 
tit. Dar nici Gallo, adversarul cenzo- 
rului, nu apucă să se bucure de legenda 
pe care «Nașul» încerca, indirect, să 
o răspîndească despre Mafie. 

La cîteva săptămîni după premiera 
filmului, Joe Gallo îşi aniversa 43 de 
ani la fastuoasa Clam House din car- 


«Nașul», nu mai era de cerneală roșie. 
Garda sa de corp, Pete Diapoulas, zis 
grecul, a fost rănit în coapsă pe cînd 
încerca să întoarcă focul. Faimoasa ca- 
rieră a lui Joe Gallo se sfirșea fără happy 
end, într-un sicriu de bronz de... 5 000 
dolari. 

ES PP II ICPE e = eee era ame 

După premiera «Nașului» 

7 ED mra DRE TEI > A DIET) e Dre e o 


Dialogul crimei nu se încheiase. Toţi 
cei de față au înțeles că moartea lui 
Gallo fusese răspunsul dat după aproa- 
pe un an de oamenii lui Colombo. Ast- 
fel, trei zile după moartea lui Gallo, 
unul dintre oamenii lui Colombo a fost 
găsit mort, în fața unui restaurant din 
Brooklyn. In cele două săptămîni care 
urmară, alte cinci persoane legate de 
activitatea Mafiei își vor găsi moartea: 
Bruno Carnevale a fost descoperit 
mort, după ce fusese maltratat în 
Queens Village; Conrad Greaves, mar- 
tor al juriului pentru investigarea cri- 
mei, a fost împuşcat în apropiere de 
barul său de noapte; Frank Ferriano, 
un paznic din New Jersey, a fost găsit 
cu țeasta sfărimată de focul unei mitra- 
liere într-un parcaj din Manhattan; 
Tommy Ernst, un mafiot din Staten 


Robert Kennedy despre martori 


Robert F. Kennedy, pe vremea cînd era procuror general, 
a denunțat neputinţa organelor oficiale de a proteja martorii 


care ajută guvernul federal în dezvăluirea unor crime orga- 
nizate. Aceștia sint de multe ori «siliți să-și schimbe numele, 
înfățișarea sau să părăsească pur și simplu țara», spunea 
R.F. Kennedy. 


tierul numit «Mica Italie» din Manhat- 
tan. Mama, sora, cea de a doua soţie, 
fiica acesteia, împreună cu numeroşi 
prieteni au ciocnit în sănătatea sărbă- 
toritului nenumărate cupe cu șampa- 
nie pînă în zorii zilei următoare. Era 
ora 5,23 cînd,în mahmureala dimineţii, 
o împușcătură veni să pună capăt pe- 
trecerii. Lovit în aortă de un glonte 
pătruns prin umăr, Joe Gallo se pră- 
buşi într-un lac de sînge care, spre 
deosebire de cel din scena nunţii din 


Island (unul din locurile de filmare ale 
«Nașului») sfirşi în același fel; Richard 
Grossman, un trișşor notoriu care lucra 
pentru Colombo, a fost de asemeni 
găsit mort într-un garaj din Brooklyn. 

Această ștafetă a morții a avut loc 
în luna aprilie din acest an. În luna au- 
gust ziarele americane aduceau din nou 
în atenţia opiniei publice un alt episod 
din războiul clanurilor new-yorkeze 
ale Mafiei. Cîţiva oameni din banda lui 
Gallo (condusă acum de mezinul Al. 


filmul, document al epocii 


Gallo, singurul dintre frați rămas în 
viață după uciderea lui Joe și decesul 
în urma unei maladii de cancer a lui 
Larry, în 1968) descoperă într-o seară, 
la un restaurant din estul Manhattan- 
ului, patru dintre presupușii asasini ai 
lui Joe Gallo. Vestea ajunse ca fulgerul 
în cartierul general — Gallo din Bro- 
oklyn unde se hotărî uciderea lor. Mi- 
siunea a fost pe loc încredințată unui 
nou venit în bandă, un sirian, care nu 
era cunoscut de banda adversă. Dar 
nici sirianul nu cunoștea pe oamenii lui 
Colombo. Ajuns la localul cu pricina 
el descarcă revolverul în cei patru oa- 
meni aflaţi la bar, omorînd doi şi rănind 
pe alţi doi, fără să fi putut recunoaşte 
pe cei căutați, care se mutaseră între 
timp la o masă. Ca și în alte dăți auto- 
ritățile au ajuns la fața locului prea 
tirziu, 

Primarul orașului New York, John 
Lindsay, afirmă că: «lupta trebuie o- 
prită cu orice preţ şi gangsterii trebuie 
dați afară din oraș». Procurorul gene- 


convoace o întîlnire extraordinară în- 
tre şefii diferitelor clanuri şi hotărăsc, 
cu majoritate, ca fracțiunea Gallo să fie 
desființată prin împărțirea oamenilor 
săi între diferite grupuri new-yorkeze. 
Al. Gallo, asemenea fratelui său mai 
mare, cu cîţiva ani în urmă, refuză să se 
supună hotăririi şi declară că lupta va 
continua. 

A continuat, într-adevăr, dar nu 
numai între clanurile mafiote, ci între 
aceştia și oamenii legii. Primarul New 
York-ului s-a ținut de cuvînt. Bazin- 
du-se pe probele adunate de către F.B.I., 
timp de mai bine de un an, 677 de 
mafioţi au fost identificați și trimiși în 
fața instanțelor judecătorești. Dar ciți 
mafioți importanți rămîn în continuare 
în umbră? 

Concesiile pe care scenaristul Mario 
Puzo și regizorul Francis Ford Cop- 
pola le-au făcut lumii Mafiei s-au do- 
vedit . inutile. Comentariul filmului 
«Nașul» îl făceau faptele. Cronica fil- 
mului «Nașul» o făcea realitatea. Fil- 


Brando despre personajul său 


«Nu cred că filmul se referă numai la Mafia. Subiectul 
său reflectă mentalitatea marilor monopoluri. Într-o oare- 


care măsură, Mafia ne oferă cel mai bun exemplu de capita- 
lism în sine. Don Corleone nu este altceva decit un om de 
afaceri american, dintre cei mai obișnuiți, care face totul 
pentru grupul pe care-l reprezintă și pentru familia sa». 


ral al orașului New York propune «să 
se dea publicității numele tuturor oa- 
menilor de afaceri la adăpostul cărora 
acționează gangsterii și cei 600 de ma- 
fioți notorii să fie trimiși în fața jus- 
tiţiei». 

Nu e prima oară cînd oamenii Ma- 
fiei nu se sinchisesc de toate aceste 
declarații. În schimb, ei se grăbesc să 


mul liniștea publicul prezentind o Ma- 
fie onorabilă, cu «bune și rele». Filmul 
vieţii îngrozea, avertizind că Mafia ade- 
vărată nu avea nimic de-a face cu ima- 
ginea ambiguă și romanțată a «Nașului». 
Critica «Nașului» era scrisă cu arme 
adevărate și înecată în sînge, nu vop- 
sea roșie, ci singe adevărat. 

Adina DARIAN 


viața în două exemplare 


Sfirșitul deceniului 7 găsea cinemato- 
graful puțin astenizat, flămind de fapte și 
dornic de atitudine. Dacă mareea estetis- 
mului clădise un mal înalt de stiluri, acest 
reflux se grăbea să-l spele și să pătrundă, 
cu el cu tot, în adincurile incolore ale ocea- 
nului. Oceanul era, firește, viața, pe care 
cineaștii se grăbiră să o cerceteze mai 
îndeaproape, nu privind-o la microscop 
de astădată, ci studiindu-i mai degrabă 
curenții şi icebergurile. Așa se născu 
filmul politic al anilor 1965-1972; un album 
tumultuos al gindirii contemporane în 
primul rînd, al cadrului istoric concret, în 
al doilea. Latent, genul existase dintot- 
deauna, dar își revendica acum în mod 
expres denumirea, printr-o anume «mer- 
gere direct la țintă» și prin programatismul 
declarat al autorilor săi. 

«Bătălia pentru Alge al italianului 
Gillo Pontecorvo (1965) a fost printre 
primele încarnări ale acestui fenomen. 
Filmul izbea prin răceala sa aparentă, 
prin tonul «juridic», de reconstituire minu- 
țioasă, respectuoasă și cit se poate de 
ordonată a unei realități ardente, nestăpi- 
nite. Imaginile neutre (în stilul jurnalului 


Identificarea a 677 înafioți 
din New York 


@ impotriva lor au fost strînse probe incontes- 
tabile 

e intilnirile dintre șefii Cosei Nostra aveau loc 
într-o rulotă aflată într-un... cimitir de mașini 


NEW YORK 1î|a Statelor’  Unite“.| ale  Cosei Nostra, 
gerpres). — După į Mafiotilor și com- | care nu era att- 
e supraveghere dis- | plicilor lor, le-au fost | ceva decit o ru- 


erctă de aproxima- | remise citații să com- | lotă aflată intr-un 
tiv un an, poliția | pară in fața i cimitir de masini 
americană a reuşit! mare juriu. Fi vor fi! uzate din districiul 
să identifice 6n | acuzaţi oficial, in- j| newyorkez Brooklyn, 


membri ai organiza- | tre altele, de tra- | Agenţii federali au 
tiei mafiote newyor- | fie de stupefiante, | putut inregistra con- 
keze şi să adune | extoreare de fonduri, f vorbirile telefonice 
impotriva lor probe f| corupție. fraude fis-| efectuate de liderii 
incontestabile. Putri- | cale. furt de  auto- | mafioţi din interiorul 
vit procurorului dis- | mobile, spargeri, rā- | rulotei, utilizind, tot- 
trictual Eugene | piri ete. odată, și alte dispo- 
Gold, este vorba Reușita poliției se! zitive eleclronice de 
de „cea maj impor- | datorează descope- | ascultare și urmă- 
tantă investigație in- f| ririi locului de in- | rire. Probele. deji- 
treprinsă jin crima (lilnire a liderilor | nute de poliție sint 


organizată de-a lun. | celor cinci „fami- | considerate drept ab- | 


gul ` intregii istorii! lii" din New York! solut edificatoare. 


Filmul document-film politic 


de actualități), nehotărirea stilistică (mai 
precis, lipsa celei de a treia dimensiuni a 
acestui stil), pudoarea în fața adevărului 
au făcut pe unii să considere filmul doar o 
«reconstruire» publicistică, pe alții — «o 
lectură de gradul i», pe alții să-l acuze de 
lipsa reflexivității dialectice, de urmărirea 
satisfacerii unui patetic imediat. Totuşi 
filmul a convins prin simplitatea sa nero- 
mantică, nemelodramatică, cu care infor- 
ma, și prin lipsa de grandilocvenţă cu 
care se apropia de un eveniment grandios 
ca eliberarea Algeriei. 


«Z» de Costa Gavras (1969) adăuga o 
calitate nouă: o subtilă ambiguitate for- 
mală. Deși era un model aproape științi- 
fic de analiză a mecanismului de repre- 
siune şi corupție, filmul lăsa deschise 
mai multe canale de interpretare a sensu- 
rilor morale şi, prin asta, incita mai adinc 
şi mai îndelung interesul spectatorului. 
Pasta vieții era mai densă, personajele 
erau aduse mai aproape de aparat, formu- 
larea aluzivă, eseistică (deghizat istorică) 
acționa mai eficace în planul ideilor. 


«Bătălia pentru Alger» era o 
reconstituire a unei realităţi ardente 


«Z» apropia aparatul 
de viața interioară a personajului 


35 


filmul, document al epocii 


36 


rigoare 


și tandrete 


Analiza 
pe care filmul o face unui fenomen 
poate să aibă 
şi rigoarea unui om de ştiinţă 
şi tandrețea unei mame 


Vă amintiţi desigur de 
«Mondo Cane» A fost 
şi lăudat peste măsură și 
blestemat peste măsură, 
dar l-am văzut cu toții... 
Desigur autorii căutau cu prea mare 
îndirjire întunericul, nu se mulțumeau 
cu mizeria autentică, mai și inventau 
mizeria, dădeau de la ei. Mizeria e și 
așa destulă, e o barbarie s-o mai și 
inventezi. Şi apoi nu există numai lu- 
mea cîinilor, ci şi lumea florilor... Dar 
cinematografia a demonstrat cu acest 
film că poate să ne pună la dispoziție 


Fără cinematograf, trecutul lumii ar rămine o taină 


(Rod Steiger in «Waterloo») 


documente sfișietoare despre condiția 
omului. Cinematografia se transformă 
în justiție, adună probe, dovezi, mar- 
tori şi chiar încearcă să pronunţe sen- 
tinţe. Etica a înnobilat cinematografia. 
Dintre toate artele, cinematografia e 
cea mai aproape de justiţie, de aici 
obligaţia ei de a ne prezenta documente 
riguroase, nu numai analize psihologice. 

Imaginea — spun savanții că nu se 
pierde, plutește în spațiu, se conservă 
astfel. Imaginea războaielor lui Napo- 
leon plutește undeva în spațiu și, teo- 
retic, evident teoretic, ele pot fi cap- 
tate. Spațiul infinit este un ecran unde 
rulează, într-un haos desăvirșit, toate 
dramele, bucuriile şi războaiele omului. 
Cinematografia are şi ea mari posibi- 
lități de a conserva şi transmite mai 
departe mărturii ale trecerii noastre 
sub soare... Căci și evocările istorice 
tot nişte documente sînt; cine le-ar 
putea transmite mai zguduitor decit 
cinematografia: Fără cinematografie, 
trecutul lumii rămîne o taină. Am auzit 
că Visconti a făcut o asemenea evocare 
despre nebunul, fascinantul și inteli- 
gentul rege al Bavariei. Datorită lui 
Visconti, vom căpăta astfel o imagine 
despre acest nebun rege al Bavariei, 
care avea patima muzicii, a femeilor și 
a castelelor... Visconti a mai făcut, 
dacă nu mă înșel, asemenea filme-do- 
cument, istoria i s-a părut mai intere- 
santă decît dramele individuale. Sau 
mai exact, el vrea să ne demonstreze 
că şi o iubire nefericită, şi războiul de 
100 de ani, tot istorie sînt. 

Cinematograful a ajuns la concluzia 
că el poate să prezinte nu numai drame, 
nu numai întîmplări ci și filme-sinteze, 
filme de analiză a unor fenomene con- 
temporane, cu alte cuvinte să facă și 
ceea ce fac sociologia, psihologia şi, 
uneori, e drept mai rar și mai stingaci, 
chiar şi filozofia. Făcind acest progres, 
cinematografia a început să intervină 
mai firesc în soarta societății contem- 
porane... Eu nu susțin că neapărat sin- 
teza e un progres al gindirii, de multe 
ori pe atari sinteze se sacrifică con- 
cretul... Dar cinematografia are avan- 
tajul imens de a prezenta sinteza unui 
fenomen fără ca restul, concretul, par- 
ticularul, să fie sacrificate. Așa se expli- 
că marele succes pe care l-au avut 
filmele-documente despre diversele miş- 
cări politice, sociale sau religioase. 

Sinteza nu este rece cum ar putea să 
fie într-un studiu de specialitate, în 
film vedem tot timpul ochii oamenilor... 
Analiza pe care cinematograful o face 
unui fenomen poate să aibă și rigoarea 
unui om de știință şi tandrețea unei 
mame. 


Teodor MAZILU 


filmul, document al epoc 


è 9 
Minciuna., 
documental adezărului 


Vrei să faci un film 
despre mizerie 

cu mijloace luxoase? 

Vrei să faci un film 

despre lux cu mijloace 

sărace? „Se trădează“ 


Cred că s-ar putea scrie o'istorie 

a veacului grațios (adică de graţie) 

nema în care trăim numai și numai privind EE 2 
mai multe mii de filme. Căci orice : SEIAT 

; j Minciuna „cosmeticizată“ în cotidian 

mod de exprimare omenesc consti- M inc iuna „COSmeti otidia 


Ha Z A tuie un document; chiar cînd minţi, (Jean Harlow și W. Pidgeon în „Saratoga“) 
Minciuna à la Hollywood spaghetti cînd vrei să falsifici. cînd faci totul ca să falsifici IERNI ED 2 IA PSC PE, 
(Rosana Podesta în „Elena din Troia“) realitatea, -tot un document se cheamă că faci. Minciun imitînd adevărul (Dunaway și 


Și chiar dacă minciuna e luată drept adevăr, 
crezută și luată în brațe, ea devine, pînă la urmă, 
un document al adevărului. Căci nu există minciună 
perfectă, cum nu există — am învăţat asta din 
alte mii de filme— crimă perfectă. Minciuna 
devine, aşadar, un document al adevărului — și 
încă unul foarte interesant: pentru că ea ne mai 
arată și de ce s-a mințit, ce anume s-a urmărit prin 
minciună, ce ascunziș, ce lucru neconvenabil a 
fost, cum zicea un prost, „cosmeticizat“. Și ade- 
vărul iese parcă mai proaspăt și mai integral 
de sub faldurile minciunii. Filmul este poate 
arta prin care Se poate minţi cel mai uşor — dar 
și cea prin care adevărul iese, se strecoară mai 
lesne la lumină. Vrei să faci un film despre mizerie 
cu mijloace luxoase? Se vede. Vrei să faci un film 
despre lux cu mijloace mizere, sărace? Se 
vede, se „trădează“, Și istoria înregistrează, ochiul 
pentru planul doi este făcut — de cînd există 
presa ală oamenii au învățat să citească 
printre rînduri, De cînd există tot atitea cine- 
m tografii naţionale cîte delegații la ONU, ade- 
ă itează ochi u!-pentru-planul-doi. Cineva 
ă tăcerea poate fi minciună. 
De ce să nu poată? N-am 
văruri incontestabile care s-au 
€ notorii — şi, invers? Tăcerea 
este sau demnă, sau lașă, sau evazivă, sau eroică. 
Dar poate fi şi minciună. E numai chestiune decon- 
text. Totul este chestiune de context, inclusiv 


Mast roianni : „Un loc pentru îndrăgostiţi” ) 


AAA 


siune romonțioasă rii 
> r în „Marie Antoine 
ELITE > PEPE 200 PE Zr 
Minciuna în uniformă de paradă 
j Ver imperia! 


— 


de epoca mass-media, puteai 


imeni. Azi dacă taci te ştie 
rea este un răsp spune 
m devenit clişe tnat 
ia noi, cei ce ne-a snuit 


strîimbăm (de ciudă) 
inat și cu filmul mut. Filmul A a TA 
Şi drept dovadă că este așa, fil- „Și, în sfirșit, realitatea mai trepidan 
transformat în cinematograf sonor. minciuna („Aventuri la Marea Neagră") 
fără cinema sonor şi televi- bi dnei 
eveneam alienați, cum zice 
L nu trimi team la cimitirul elefanților 
„galaxia "Gutemberg" * (adică universul cărţilor) 
| răit și bunicii noștri răposaţi întru iu- 
literaturilor roze și pline 


1; care mi-am învăţat cu aplicație 
epot, visez să văd odată un 
cel puţin), în care să văd o istorie ad 
numai din filme, din ceea ce au 


mințit filmele:a a blest te 
p să le arzi, să le interzic 


18 ani), să le dai cu verde de Paris cu 


Gelu IONESCU 


38 


critica de altădată 


Pledoarie 


Aceste note și altele au fost scrise și publicate 
în revista „Vremea“, acum 42 ani. Autorul era 
un foarte tînër elev al Conservatorului de Artă 
Dramatică. Notele — note, ca un şcolar le numesc, 
fiindcă nu știu să le numesc altcum — erau ọ ex- 
presie a mirărilor mele în faţa unei lumi fabuloase, 
cu splendorile şi mizeriile ei. Eram ca un spectator 
la o panoramă a deşertăciunilor, la marele teatru 
al lumii. Şi, deşi anii cei patruzeci și doi nu au 
trecut ca un zefir, ca o adiere, deși departe de a fi 
trăit o dulce viață, port cu mine aceeaşi mirare. 
Şi este, această mirare, unica mea avere. 

* 

Bernard Shaw ironiza acum cîţiva ani pretenţia 
cinematografului de a fi considerat artă. li econ- 
testa chiar eventualele posibilități. Gestul ir- 
landezului, tocmai în epoca de magnifică eflores- 
cență a filmului tăcut, impresionase. Copilul 
teribil, cinematograful, părea că-și găsise un rival. 
Dar ziarele au publicat o fotografie: Bernard 
Shaw semnînd actul prin care concesionează 
exploatarea operelor sale unei case de filme din 
America. Nu cunoaștem rațiunea care va fi condus 
la această neprezăvută capitulare. Poate mirajul 
unui munte de aur, al unei considerabile sume de 
dolari sau, mai plauzibil, probitatea omului care 
recunoaşte şi repară eroarea în care la un moment 
dat crezuse. Consecințe concrete ale abdicării 
lui Shaw se pare că n-au fost. Americanii care îl 
numai. din reputație au descoperit, 
> mai atentă cercetare, că opera irlandezului 
; imposibil deci de extras un bun 


cunoșteau 
2 


tele încercări ale fraților Lumière 
cinematograful a străbătut verti- 
ginos m, O extraordinară vitalitate şi 
putere xpansiune au prezidat destinele lui. 
Explicabilă — revolta esteților care vedeau în 
cinematograf un uzurpator. Argumentele aportate 
la timpul lor, adică acum zece ani, în 1920, par 
a fi valabile. Atunci nu se putea vorbi de o artă, 
de o estetică a cinematografului. Numai adepții 
exagerat de zeloşi prociamau aceasta. Dar ce 
evoluție considerabilă în zece ani! De la „Forfai- 
ture” pînă la realizările savante ale lui Eisentein, 
parcurgînd o gamă de liniștite căutări, e o linie 
pe care pictura, de pildă, a parcurs-o în secole; 
de la naivul şi simplul Giotto pînă la arta rafinată 
a lui Cezanne. 

Cinematograful a fost numit fotografie animată, 
sau mài tîrziu, ca o favoare, fotografie a unei 
opere de artă. Esteţii n-au vrut să-l considere 
independent, ci uzînd totdeauna de materialul 
sculpturii, picturii şi, recent, de verb. Un conglo- 
merat, un.cocktail așadar, în care totul se încruci- 
şează. Veritabila artă, s-a spus, trebuie să folo- 
sească un material original, diferențiat de celelalte. 
Muzica e o artă a sunetelor, poezia a ideilor, 
a sentimentelor ideale. Dar cinematograful are și 
el un element propriu, un material original: 
umbra și lumina, negru şi alb(...) 

Desigur, o minimă parte din producția de filme 
de pînă acum poate fi integrată conceptului 
de artă(...) Consideraţiile lui Georges Duhamel 


asupra cinematografului, numit de el, după 
circumstanțţă, divertisment pentru iloți, teatru 
în cutie de conserve, robinet de imagini, 


sînt juste, însă aplicate exclusiv marii producţii 
de serie a filmului american. Businessmanii ig- 
norează valoarea castă a artei și totul este redus 
a ban, la triumful banului, Dar și acolo Chaplin, 


i 


Vidor, Sternberg sînt excepții fericite şi neîn- 
tinate. 

Cineva scria cu melancolie că a început decli- 
nul literaturii. Cinematograful cuprinde totul. 
Și din această enormă îmbrăţișare se va naște 


probabil un nou stil,un instrument universal şi 
de expresie. Un critic scria despre romanul 


ui Huxley, „Contrapunct“, că e infi 
i ales. Şi aceasta e unu 


nematograi 
r i iziunea, precizia, 
or, o anume dispozit 
i| Morand, Giraudoux 
nui ev apropiat. Atun 


Poeţii vor înscr 

celuloid viziunea univers 

terior: lumea tumultoasă, haotică. 

solemnă. Şi totul, sub semnul îna 
(Vremea — nr. 151/7 dec. 1930) 


Emil BOTTA 


o absență 


îndelungată 


— Henri! Ce mai faci, Henri? Ce 
bine-mi pare că te văd! 
— Dar miel Aseară, cînd ţi-am auzit 
glasul la telefon, nu mi-a venit să 
cred. Asta zic și eu surpriză! Ce iei? 
Un espresso? Un espresso și un 
caft-crem! comandă el apoi chelnerului. 

Ne aflăm la „Flore“, la Saint-G Pres, 
unde Henri Colpi, care locuiește alături, pe rue de 
Verneuil 32, îşi bea întotdeauna cafeaua de į- 
neațăatunci cînd este în Paris și nu seaflă c 
platoul de filmare. 

În timp ce, ca orice meridional însetat de soare, 
se plînge de ploaia și de cerul cenușiu al Parisului 
(un mic comentariu despre vreme face neapărat 


ma in-dec 
nain-Ge 


De 


af 


Henri Colpi și 


soția sa, Jasmine Chaney 


cu el un film atît de generos, atît de emoţionant. 
Un film demn de Fernandel. Ultimul lui film. Am 
citit de altfel nişte cronici ditirambice. 

— Da, a avut critici elogioase. Dar din punct de 
vedere comercial, n-a mers. Ce vrei, publicul nos-, 
tru... 

Henri îşi aprinde o țigară şi lasă fraza netermi- 
nată. 

— La voi cum a fost primit? mă scrutează el apoi, 
căutînd să anticipeze în ochii mei răspunsul. Mi 
s-a spus că a ieșit pe ecrane în primăvara asta. 

— Este un film care place oamenilor sensibili 
și, slavă domnului, mai sînt încă destui oameni 
sensibili în România. 


(montînd împreună filmele lui Colpi) 
PRET CE AT RA EI E i ZEN AEO SAE NU 


parte din preliminariile oricărei conversații, nu 
din respectul vreunei convenţii, ci pentru ca, 
dincolo de automatismul frazelor, emoția să rein- 
tre în făgaşul ei) îi examinez cu plăcere figura des- 
chisă, ochii căprii, atît de senini încît par albaștri, 
părul imperceptibil încărunţit la tîmple. .. 

— Mă bucur că arăţi atît de bine, Henri. Nu te-ai 
schimbat deloc. 

— Nici dumneata nu te-ai schimbat. 

— Îţi mulțumesc. Totuși doi ani e mult. 

— Doi ani, ai zis? Cum au şi trecut doi ani? 


— Da, Henri. Ultima oară cînd ne-am văzut era 
în septembrie '70. Pe Champs-Elysées. La premiera 
filmului dumitale, „Fericit cel care ca Ulise”. 


— A, da... Săracul Fernande! 
şopteşte, grav, Henri. 


Cine ar fi crezut... 


— Într-adevăr. Cu zîmbetul lui larg şi tonic, 
era ultimul om de la care te-ai fi așteptat să... să-și 
întristeze astfel prietenii. Printr-o plecare atit 
de fulgerătoare. 

— Aşa e. Admitem mai greu ideea să-i plingem 


ai ; 
pe cei care ne-au răsfățat o viață întreagă 
lor... Bietul Fernandel! 

— Mi-aduc aminte că, după proiecţie, cînd m-am 
apropiat să-l felicit, mi-a 
extrem de calde la adresa Ro yie 
cător! Cel puţin i-ai făcut bucuria de a fi realizat 


— Da, aveţi un public bun. Mi-e foarte drag 
publicul vostru. Închipuie-ţi că în aprilie trecut 
am primit cîteva scrisori de la nişte telespectatori 
români . care văzuseră vechiul meu film „Absenţă 
îndelungată“. Am fost foarte mișcat de cele ce-mi 
spuneau. 

— Dar presupun că nu ai fost mirat. Fiindcă 
— ştii bine — marile opere artistice nu îmbătri- 
nesc niciodată, iar „Absenţă îndelungată"... Nu, 
nu protesta. L-am revăzut şi eu, Henri, şi îţi măr- 
turisesc că m-a zguduit ca și prima oară. Ce film 
admirabil! Îndrăznesc să ţi-o spun și eu, pelîngă 
toți cei care au spus-o şi au scris-o la vremea sa. 
În ce an a fost asta? Atunci te-ai „lansat“, dacă nu 
mă înșel, cînd ai primit La Palme d'Or la Cannes. 
Erai pe creasta „noului val”. - 

— Da, atunci, zîmbeşte Henri. În 1961. O, doamne 
ce departe mi se par toate astea, vorba cînte 

— Nu știu dacă în cei unsprezece ani 
trecut s-au făcut multe filme ca acesta 


sobru, de uman... și de o asemenea intensitat 
dramatică. Mi-a rămas în au2 glasul Alidei Valli, 
îi revăd faţa răvăşită, atunci cînd încearcă să tre- 


ze 


în nefericitul cloșard amnezic scăpărarea 
unei amintiri. Îi spune mereu o mică frază de o 
extraordinară rezonanță poetică: „A Saulieu sur 


Insuecesul comercial al lui „Codin“ 
mi-a atras rezerva producătorilor... 


Cum nici 


„Steaua fără nume“ n-a avut noroc... 


. . . . é 
Şi nici „Ulise“... 


Loire... A Saulieu sur Loire“... Sună aproape ca o 
incantaţie. 

— Găsești? zîmbește el... fericit. 

Ce ciudați sînt artiştii! gîndesc în sinea mea. 
Chiar şi atunci cînd au certitudinea că au realizat 
o capodoperă, unanim recunoscută, continuă să-i 
bucure o confirmare cît de mică. Dar nu pe toți: 
pe cei foarte cinstiţi, foarte curați și veșnic tineri. 
Și câre ignoră blazarea. Ca Henri. 

— Da. Şi mai găsesc ceva: că Georges Wilson... 
alt nume dispărut... În film, Georges Wilson îţi 
seamănă. 

— Ce vorbeşti? se miră Henri. n 

— Nu ca trăsături. Ca expresie. Ca gesturi. Are 
pînă și timbru! vocii dumitale. Inflexiunile dumitale. 
Faptul m-a frapat cuatît mai mult cu cît, atunci 
cînd îl văzusem jucînd la Palais de Chaillot, era 
parcă alt om. 

— Curios cum ai remarcat asta. Nu mi-a mai 
spus-o nimeni pînă acum. În schimb, am auzit cîndva 
la radio un interviu al lui Wilson în care spunea 
că, pentru a-şi compune personajul, mă studiase 
îndelung, căutînd să imite felul meu de a vorbi, dea 
mă mişca... Eu nu îmi pot da seama, dar dacă 
dumneata ai observat asta, înseamnă că a reușit. 
Ce păcat că nu mai poate fi acum aici cu noi, i-ar 
fi făcut plăcere să te audă. 

„Văcem amândoi. Trece un înger, cum zic france- 
zu. 

— Şi altceva, ce faci, Henri? 

— Nimic, Mai bine zis, nimic interesant. Îmi 
cîştig existența. Lucrez ca să subsist, ceea ce deja 
e foarte mult. Să nu uităm că insuccesul comercial 
al lui „Codin“, în Franța, mi-a atras rezerva pro- 
ducătoritor, condamnîndu-mă la un fel de șomaj. 
Şi cum nici „Steaua fără nume“ n-a avut noroc... 
Și nici „Ulise... 

— Publicul din Occident e antiromantic şi foarte 
terre-ă- » Henri. L-au viciat producțiile voastre 
prea comerciale. 

Aşa e. Dar ce putem face? Ca să se poată schimba 
ceva în cinematografia noastră ar trebui... multe. 
Dar să nu vorbim despre asta, fiindcă mă apucă 
jalea. Mai ales cînd văd cît de în urmă a rămas pro- 
ducția cinematografică franceză atît da sclerozată, 
atît de mic-burgheză — în comparație cu cea ita- 
liană, de pildă... sau engleză, sau americană, care 
sînt de o forță și de o vitalitate extraordinare. Mă 
întreb ce face filmul românesc, care era și el cam în 
urmă, . 

— Recuperează, Henri, recuperează. Dar nu 
mi-ai spus ce anume lucrezi. . 

— Fac filme de televiziune. Am colaborat mult 
cu televiziunea germană, apoi cu cea franceză, 
ceea ce mi-a permis să-mi refac situația financiară 
care, la un moment dat, devenise îngrijorătoare. 
În clipa de față lucrez la uri Jules Verne: „Insula 
misterioasă“, o coproducție franco-hispano-ita- 
liană cu Omar Sharif în rolul căpitanului Nemo. 
Va fi un film de două ore şi totodată un seria! pen- 
tru TV de șase ore. L-am filmat în insulele Canare 
împreună cu Juan Bardem, care reprezenta par- 
tea spaniolă. Turnarea a fost oprită după 15 săptă- 
mîni, pentru că depășisem atît fondurile, cît şi 
timpul prevăzut. Acum, în faza de montaj, încer- 
căm să salvăm situația. Poate că va mai trebuisă 
plec din nou în Canare, pentru niște racorduri. 
Dar în orice caznu între 25 august și 10 septembrie. 

— De ce, ce se întîmplă atunci? 

— Cum poţi să mă întrebi așa ceva? exclamă 
el scandalizat. Jocurile Olimpice, voyons! De un 
an încoace singura condiție pe care o pun la semna- 
rea contractelor mele este să fiu liber exact între 
aceste două date, ca să-mi pot în sfîrşit satisface un 
vechi vis al meu: să asist la Olimpiadă. De altfel la 
München mă și așteaptă un apartament la hotel şi 
locuri la stadion. 

— Bravo, Henri! Nu-ţi cunoșteam acest hobby. 
Și ce alte proiecte? 

— Nimic precis. Mi-ar place să fac în coproducție 
cu voi un fiim despre Ovidiu. Drama exilului... 


Ce film frumos s-ar putea realiza... Și ce personaj 
fascinant acest Publius Ovidius Naso! Prieten al 
lui Virgil şi Horaţiu. Protejat al lui Augustus, care 
totuși... Acest totuşi pe care exegeții încearcă în 
continuare să-l dezlege... 

— Cînd mal vii în țară, mergem să-i facem o vizită 
la Tomis, vrei? Şi am să-ţi arăt şi insulița unde este, 
zice-se, înmormîntat. i 

— Aveam un prieten, actorul jean-Marc Ten- 
nberg, care era un minunat interpret al lui Ovidiu. 
Făcuse cu Ars amatoria un one-man show admira- 
bil, pe care îl înregistrase şi pe disc. Anul trecut, 


„Critici elogioase. Dar din punct de vedere 
comercial...“ („Fericit cel care ca Ulise”) 
A DRERI ET PAI NPC DSE 


exact pe vremea asta, aflîndu-mă-la mine acasă, în 
Vaucluse, primesc un telefon: „Alo, aici Jean- 
Marc. Îmi petrec vacanța la un pas de voi, la Lour- 
marin. Închipuie-ți că mi-am cumpărat un mic 
avion de turism pe care îl pilotez ca un as. Vrei să 
vin să te iau ca să facem împreună un tur prin îm- 
prejurimi? — Nu, azi nu pot, Mine, dacă vrei, i-am 
răspuns. — Bine, mîine. Dar, oricum, eu vin 
acum să dau-o raită pe deaupra Roussillon-ului. 
Am să cobor foarte jos, deasupra casei voastre 
şi, vă rog, petine și pe Jasmine, să ieşiţi să vă văd“, 

Henri se oprește o clipă. Ochii lui au devenit 
deodată foarte, foarte trişti. Își drege glasul și 
continuă : 

— A venit, a coborit deăsupra casei, noi am ieşit 
şi i-am făcut semne, apoi s-a îndepărtat și a dispărut 
dincolo de munţi. Dar la Lourmarin n-a mai ajuns. 
Nimeni nu va ști niciodată ce s-a întîmplat și de ce 
s-a prăbușit. În ziua aceea, destinul nostru a bătut 
la ușă. Dar pentru fiecare în alt fel. 

L-am înmormîntat în cimitirul din Lourmarin, 
nu departe de mormîntul lui Albert Camus. 

Şi iar mai trece un înger. 

— Dar pe la noi cînd mai vii, Henri? 

— Urmează să se traducă în românește cartea 
mea, „Apărare şi ilustrare a muzicii în film“, cu 
care ocazie sper să fac, în 173, o mică săritură pînă 
la Bucureşti, 

— Să vii neapărat. După o absenţă atît de înde- 
lungată, cinefilii români abia așteaptă să te vadă, 

— Îţi mulțumesc scumpă prietenă pentru acesta 
vorbe bune. 


Anda BOLDUR 


la Moscova 
E e + Adei aer îm d 


Au trecut patru ani de cînd am fost ultima 
oară la Moscova. 

În faţa hotelului Rossia nu erau în vara asta 
aliniate autobuze cu numere mari de carton 


şi emblema festivalului. În verile anilor cu 
soţ, festivalul se desfășoară la Karlovy-Vary. 


Am adus acasă 
un măr sădit 
de Dovjenko,., 


Restaurantele se închid pașnic la ora obiş- 
nuită. 

În holul hotelului Ucraina, avalanșă de turişti 
străini. Japonezii nu beau chefir. În colț, se 
vorbește foarte tare. Sint italieni. Grupul de 
tehnicieni și artiști români care au filmat la 
Moscova în filmul Elisabetei Bostan au plecat 
ieri. Dacă ar mai fi întîrziat cîteva zile, specta- 
torii numeroși de la cinematograful Mir ar fi 
putut să-i cunoască cu cîteva luni mai devreme. 
Ingineru! Palivăţ nu a găsit loc la avion și ci- 
tește liniștit pe un fotoliu, ziarul Scînteia. 


Școlile și facultăţile încep cursurile la 1 sep- 
tembrie. 

Am intrat în ultima săptămînă de vacantă. 
Și pentru noi e ultima săptămînă de vacanţă. 


Ciuhrai discută înflăcărat cu Ogășanu: 
Ciuhrai conduce acum o grupă de tineri regi- 
zori, un fel de studio experimenta! la Mosfilm. 
Şi lucrează la noul luiscenariu. Spercă a accep- 
tat o invitaţie. E optimist, e spiritual, e ferme- 
cător, e caustic și copilăros, 

Am revăzut-o pe Klara Luciko, cu feminita- 
tea ei explozivă, senină şi iute ca soarele. l-a 
crescut părul și e blondă, 


M-am oprit de cîteva ori la Kiev, pe aeroport. 
Escale scurte. Nu mi-am închipuit niciodată 
că acest oraș ascunde atita verdeață. Într-un 
parc, lîngă ministerul culturii, am prins o veve- 
riță. De-a lungul Niprului, pe stînga și pe dreap- 
ta, plăji late cu nisip galben. Kilometri întregi 
de plajă. Pescari. $alupe. 


În biserica Sfinta Sofia, însemnele de viţă ale 
mitropolitului Petru Movilă. 

La pavilionul românesc al expoziției, aglome- 
rație mare. y 

Un film bun al lui luri Dovgani: „Al 17-lea 
transatlantic”, 


Studiourile închegate de Dovjenko. Pa- 
vilionul în care a filmat „Sciors“. O policlinică 
excelent utilată pentru salariaţii studioului. 
Pavilioane noi în construcție. Aparataj modern. 
Pe unul din platouri, decorul unui film con- 
temporan. Biroul unui director de uzină cu 
probleme de producţie și personal. 

După vizita obișnuită şi neprotocolară, un 
cadou cu semnificație. Livada sădită de Dov- 
jenko în incinta studioului a rodit, Sîntem invi- 
taţi să culegem mere din primul pom plantat 
acolo de el, 

Poartă noroc, ne spun gazdele. 

L-am adus acasă, E un măr mic, verde, cuo 
pată galben-roz pe partea dinspre soare. 

Am să verifice dacă însoţitoarea noastră a 


avut dreptate, 
Irina PETRESCU 


Mărturisesc că am întirziat cîteva 
zile bune cu predarea articolului de 
față, pentru că nu € detoe ușor să 
cuprinzi într-o privire globală, ne- 
părtinitoare, toate programele ce 
conţin muzică ușoară la televiziune. 
Mi-am revăzut nişte mai vechi fişe, 
mi-am reactivizat memoria prin con- 
spectarea „Programului Radio-TV" 
(poate că articolul ar trebui să în- 
ceapă tocmai prin cîteva observaţii 
la adresa acestei „foi volante“) şi în 
cele din urmă am pus totul pe hirtie. 


n a A TIR DIE 
„Varietățile“, cu tot ce au ele 
REER ANII AR E BD EST E DPI ARTEI 

Trebuie spus, din capul focului, că 
Televiziunea își aduce o contribuţie 
mult mai substanțială decît radio-ul 
în ceea ce priveşte înregistrările în 
domeniul muzicii ușoare (şi, para- 
doxal, cele mai bune imprimări ale 
TV-ului se fac în studioul T.8, la... 
Radio!). lar dintre toate redecţiile, 
„varietățile“ lui Tudor Vornicu — 
forțate pesemne și de necesităţi, 
dar dovedind şi mai multă preocu- 
pare și lărgime de vederi — sînt cele 
mai productive. Aş afirma chiar că, 


De ce a lipsit 
din „Ediţia specială“ 
formaţia „Phoenix“? 

ETAPAS 


dacă această redacție și-ar- înceta 
activitatea, experimental, timp de o 
lună, pe celelalte căi de difuzare pu- 
blică ar intra în acest răstimp cel 
mult 4—5 melodii noi. Din punct de 
vedere cantitativ, lucrurile merg 
relativ bine: aproape că nu este săp- 
ămînă în care să nu existe o emisiune 
de  „varietăţi“( îndecbște, muzică 
ușoară și glume). 

Dar calitativ? 

În primul rînd nu poate scăpa aten- 
tiei o anume alunecare spre șablon. 
Faptul apare însă ca normal, dacă ne 
gîndim că realizatorii sînt cam ace- 
iași, iar emisiunile — numeroase. 
Destul de puţine sînt programele 
ce caută o rezolvare aparte, ieșind 
din schema: un cîntec, o poantă, un 
cîntec... Aş cita aici, cu toate scăde- 
rile sale, „Marea noastră vedetă: 
marea“. (Realizator — Dan Mihă- 
escu), „Visul unei nopţi de vară” 
(Ovidiu Dumitru—Alex. Bocăneţ), 
„Profilurile pe 625 linii“ ale ace- 
luiași cuplu. Sînt însă rare cazurile 
de întîlnire a unei muzici de calitate 
cu o regie şi un scenariu pe măsură. 
Dar sînt destul de dese cazurile de 
nepotrivire. Şi aceasta, bănuiesc, 
pentru că fiecare își face lucrul lui 
separat, rezultatul comun (şi nu al 
muncii comune) văzindu-se abia pe 
micul ecran: redactorul muzical 
trebuie să „vină“ cu zece cîntece, pe 


eo | Yee 


telemelodii 


Muzica ușoară la televizor 


Nu rideţi! 
Muzica, uşoară are nevoie 
de seriozitate, 
Uneori are nevoie 
şi de penalizări 


care le dă realizatorului, care mai 
are şi un scenariu sau nişte vorbe de 
duh. „Materialul” se așează, după 


principiul „o felie—altă felie“ şi . 


iese un tort de toată frumuseţea, 
Poate tocmai de aceea realizările 
„echipelor“ sudate (există și ar fi 
bine să fie cultivate), formate din 
oameni cu afinități, cu preocupări 
comune, sînt net superioare, 

u spun că ar fi uşor să faci o 
emisiune de varietăţi. Din contră, 


ri Nae et cut 
Marina. Voica, o absentă 
din filmul destinat Olimpiadei 
ODETTE PERARRS 


şi o știu foarte bine (am colaborat 
la vreo două și n-aș putea spune că 
am inaugurat o nouă epocă în acest 
domeniu). Dar dacă fiecare s-ar stră- 
cui să aducă ceva nou, proaspăt, 
care să atragă atenţia, ar fi excelent, 
Între inițiativele ce nu pot fi trecute 
cu vederea ar fi: concertele organi- 
zate de TV în cinstea fruntașilor în 
producţie de la întreprinderea „Da- 
cia" sau uzinele „Semănătoarea“ (in- 
titulate sugestiv „Preţuire“, reali- 
zate de Tudor YVornicu) — cu mulţi 
tintăreţi capete de afiş: promova- 
rea (printre altele chiar în emisiu- 
nea din seara zilei de 23 August— 
„Un zîmbet, un cîntec, o floare") a 
excelentului interpret de folk Mir- 
cea Florian (realizatori: loana Bogdan 
şi Paul Urmuzescu); momente bune, 
în general, au fost şi în emisiunea 
„3500, Ar mai fi de semnalat preo- 
uparea întru „captarea“ tuturor 
turneelor mai importante ale unor 
artiști străini. „Refrene din Ţările 
de Jos: Therese Steinmetz“ — rea- 
lizator Andrei Bădeanu (dar unde-i 
filmul aceluiași. regizor cu Jacques 
Hustin?). În rest — cam aceiaşi cîn- 
tăreți (adevărul este că avem foarte 
puțini), dar repetarea frecventă ar 
fi de dorit să se producă în cazul ve- 
detelor și nu al soliștilor minori. 


Dar chiar soliștii cunoscuţi îşi aleg 
adesea cîntece anoste... Puţini sînt 
cei ce sînt „la zi" cu succesele inter- 
naționale. 

impresia de mult, în ceea ce pri- 
veşte muzica ușoară, nu este dată de 
numărul de minute afectate (sînt 
zile întregi, cînd în 12—13 ore de 
emisiune, nu găsim mai deloc muzică 
ușoară), ci de prea numeroasele pro- 
grame slabe, în care se găzduiesc 
melodii sau interpreţi „profesio- 


Ovidiu Lipan: 
un baterist de talie internațională 
ECE ITP TA 


niști“ sau amatori, fără sare și piper. 
Căci, iată: antracte muzicale (foarte 
slabe) în „decedatele” „Post-meridian” 
şi „Apartamentul“; bietul „Dicţio- 
nar muzical distractiv” (ce se reia încă 
pe programul ||); „Vedete ale muzi- 
cii ușoare“ — cu filme în general 
foarte vechi, în care este intercalat, 
complet neinspirat, şi cîte un cîntă- 
reț român cu cîte o melodie care-l 
aşează în postură de amator faţă de 
colegii Diana Ross sau Sammy Davis 
jr. (parcă le-ar face-o cineva, inten: 
ţionat, pe cuvint de onoare!), În 
schimb, transmisiile de la Concursul 
național de muzică ușoară de ia Con- 
stanța sînt întrerupte pentru a face 
loc unor meciuri de fotbal între 
studenți veniţi în vacanţă, sau unui 
film, ce putea, desigur, să mai aș- 
tepte. De aceea cred că o bună parte 
dintre telespectatori nu știu cum a 
fost în realitate acest festival: bun, 
prost, mediocru, căci în întregime 
l-au urmărit doar cei vreo două sute 
de spectatori din stal. 


Mai multe umbre decît lumini... 
ELETI SEESE IEEE apune n oda 


Din motive ce-mi vor rămîne, 
probabil, veșnic necunoscute, „mu- 
zicalul” (redacția muzicală) dă la ivea- 


= pretul 


lă lucruri mult mai puţin antrenante 
decît redacția de varietăți, ocupîn- 
du-se în „recitaluri“ de interpreții 
pe care colegii lor de la „varietăți“ 
îi ignoră pe drept cuvînt. 

Dintre programele interesante, să 
reținem apariţiile formaţiei „Can- 
tabile“ (în--privinţa -realizărilor lor 
independente sînt în continuare cir- 
cumspect, mai ales ca apariție sce- 
nică) și a lui Denise Constantinescu, 
George Enache; emisiunea „inter- 
săptămînii” cu Ruxandra 
Ghiaţă și cam atît. Cum rămîne cu... 
săptămîna?... Desigur, şi de inter- 
preţii mai modești trebuie să se 
ocupe cineva, dar promovarea „rnode- 
stiei” să nu ne fie unica preocupare... . 
Am impresia că în această redacție, 
muzica uşoară (cea de calitate, 
desigur) este lăsată cam pe planu! 
doi:„Steaua fără nume“, după păre- 
rea mea, a devenit în ultima vreme o 
emisiune la care e preferabil să 
închizi aparatul, dacă nu vrei să-ți 
dispară zîmbetul de pe buze. Melodii 
gen anii '40— "50, juriu darnic, ca 
în fața propriilor odrasle, „stele“ pe 
care eu, personal, nu le-aş include 


Ileana Popovici: 
ingineră, actriţă, cîntăreață 
VAEVAE PARS 


nici într-o emisiune de amatori. 
(Doina Moroşanu — mult. zzomot 
pentru nimic, Stela Cânceanu, Paula 
Stănciulescu, George Brenner. şi 
alţii al căror nume îmi scapă, și nu 
e de mirare. N-aș fi atit de saver 
cu această emisiune dacă n-ar avea 
pretenția că lansează interpreţi 
„profesionişti'”), 

În schimb, e bine că ni s-au oferit 
imagini (puţine însă) de la festiva- 
lurile de la Opole, Bratislava, Buda- 
pesta, Sopot, Slincev Briag. Mai ve- 
dem și noi cum e în altă parte; iar 
cînd mai apare şi un participant 
român, e şi mai bine. Prea se poves- 
tesc multe despre evoluţiile noastre 
mirobolante și despre necreptăţile 
care, chipurile, ni se fac. Aşa, însă, 
am văzut-o cu toţii pe Dida Drăgan 
la Sopot (ce bine ar fi fost s-o fi putut 
vedea şi pe Aura Urziceanu la 
Knokke...), cîntînd fals şi țipînd la un 
moment dat de ne-a înghețat sîn- 
gele în vine. De textul lui Mandy, 
ce să mai vorbim... Chiar că trebuia 
dat pe o hîrtie juriului, că nu se mai 
înțelegea nimic din el. Nu, stimate 
Romulus Vulpescu, nu numai maes- 
trul de sunet e de vină în ceea ce 
priveşte dicţia... Ar fi păcat ca Dida 
Drăgan să fie încurajată să meargă 
în continuare pe acest drum: am 


încurajat-o'şi lăudat-o la debut şi e 
păcat să nu-și fructifice calităţile. 
Oricum, recitalul său (retransmis 
prin Interviziune!) a fost o probă 
de cum. nu trebuie să cînte cineva 
româneşte. 

În sfîrşit, „Portativ '72“ — „re- 
vistă a muzicii uşoare TV". Mult 
timp transmisă numai pe programul 
li (!) este un exemplu tipic de 
emisiune fără personalitate. Chiar 
bungle intenții se îmbracă aici în 
ceuţiu; „serialui Folk" a rămas la 
primul invitat: Horia Paraschivescu; 
- compozitorii chemaţi în studio nu 
spun nimic demn de luat în seamă; 
a fost ratată chiar şi una din rarele 
excelente inițiative — filmarea a 6-7 
noi compoziții ale formaţiei Phoenix, 
anunțate drept „prelucrări pe motive 
folclorice“(!!) şi lipsite de o prezen- 
tare competentă. 


Tineretul, timid, încearca... 
ei de e ai 

Mai multă dezinvoltură s-ar. cere 
emisiunilor realizate în cadrul redac- 
tiei de tineret, căci muzica ușoară se 
adresează prin excelenţă tinerilor, 
Şi lucruri bune s-au făcut destule: 
formaţii „pop“, prezentate la noi 
drept „cap de afiș'al! emisiunii „Ritm, 
tinerețe, dans“; mai apare și cîte un 
cîntăreț folk... Din păcate, nici nu 
vă dați seama cît de greu e să alegi 
cinci cîntece bune într-o lună din 


E 


Mihai Constantinescu: 
compozitor, textier, cîntăreț. ` 
re S 


cauza lipsei de melodii româneşti 
valoroase. P 

Tele-Topul, concurs TV destul de 
popular, a încercat o formulă, dar 
nu este ceea ce ar trebui să fie. Și 
nici nu întrevăd șansa de a se dina- 
miza, dacă va stărui în rigiditate. 
Ceea ce dorim, și cred că sîntem în 
asentimentul telespectatorilor, este 
mai multă muzică îndrăgită de tine- 
ret, mai mulți compozitori tineri, 
mai multe melodii bune (decît patru 
compozitori cu patru lucrări slabe, 
mai bine unul cu patru bune.) 

„Promenada duminicală“ este, din 
păcate, pe programul || (se reiau 
fragmente, sîmbătă dimineața și pe 
I). Spun „din păcate“, căci este cu 
totul lăudabilă preocuparea realiza- 
torilor de a găzdui momente muzi- 
cale cît mai multe şi mai bune. Aici 
se poate vedea cel mai bine cîţi in- 
terpreţi de valoare avem: în cele 
cîteva luni de existență a emisiunii, 
au fost epuizați aproape toți! Ar fi 
indicată filmarea mai multor grupuri 
vocal-instrumentale. (au fost doar 
„Roşu și Negru” şi „Sincron“, parcă). 
n ceea ce privește filmele cu soliști 
străini, poate că peliculele cu Andy 
Williams, Nancy Sinatra, Dionne 
Warwick, Sandie Shaw, ș.a., vor fi 
„conceşionate“ și altor emisiuni 


(„Portativ '72", să zicem), căci prea 
se spune că nu există filme cu vedete 
străine. În „ediţia specială” a acestei 
emisiuni prezentată într-o zi de ma- 
audienţă -= 24 August — am 
văzut filmul realizat pentru a fi 
prezentat în cadrul Olimpiadei de 
la München, film ce ar fi trebuit să 
cuprindă tot ce avem mai bun în 
muzica ușoară, tocmai de aceea ne-a 
uimit lipsa unor Marina Voica, Anda 
Călugăreanu, Phoenix. 

Nu pot fi trecute cu vederea, de 
asemenea, momentele muzicale reu- 
şite din cadrul emisiunilor în limba 
maghiară şi germană. 


ximă 


În loc de concluzii 


În mod cert, de muzică ușoară este 
nevoie, Telespectatorul o cere — 
sondajele atestă acest apetit și sen- 
zația pe care o au unii, că se acordă 
prea multă atenţie acestui gen, este 
creată — repet — de muzica ușoară 
proastă, tolerată în cantităţi aprecia- 
bile. Prea mulţi amatori, diletanţi, 
stele fără nume, liceene care „se 
sinucid" dacă nu cîntă „la televizor"... 
n schimb, se transmite foarte rar 
şi foarte puţin jazz (cite ceva la 
„360% şi „Portativ. '72") și se „în- 


groapă” prea ușor emisiunile bune 
(fragmente din ele se pot relua atunci 
cînd nu putem aduce nimic nou sau 
nimic bun), 

Avem cîteva talente, vedete au- 
tentice, cărora se pare că redacția de 


Corina Chiriac: 
o stea cu nume 
BOIERII E IIN 


„varietăţi s-a hotărît să le acorde, în 


sfîrșit, atenţia cuvenită, consacrîn- 
du-le nişte recitaluri mai consistente. 
Vreau să scriu aici că am tot respec- 
tul pentru acei cîțiva interpreţi ca- 
re-și cîntăresc și pregătesc cu minu- 
țiozitate apariţiile la TV. (prea pu- 
tini însă, din păcate). Avem și destui 
realizatori buni şi redactori muzicali 
valoroși (Titus Munteanu, Aurona 
Andronache, Petre Magdin, Dan 
Jelescu ș.a.), ne lipsesc însă, ca şi în 
domeniul discurilor şi turneelor, acei 
„producători-coordonatori”, - cunos- 
cători a tot ce e nou în muzica 
ușoară, informaţi și competenţi. 
„Show-business“-ul este, ca și filmul, 
şi artă și industrie, trebuie deci de- 
păşit stadiul artizanatului. În acest 
sens trebuie spus că stăm destul 


de prost cu disciplina și cu seriozi- * 


tatea. Poate pentru că nimeni nu ia 
nici o măsură împotriva textierilor 
care nu aduc textele la timp, a in- 
strumentiștilor nepregătiţi, a soliş- 
tilor lipsiți de corectitudine profe- 
sională (l-a penalizat cineva pe Dan 
Spătaru pentru că a dat peste cap 
programul Concursului naţional? 
Nu, din contra, chiar!). Dar poate că 
nu este aici locul să spunem toate 
astea... 

Octavian URSULESCU 


~ v 


telesfirşit de.săptămînă 


„Cine se scoală de 
dimineață“ 


Despre telesfirșiturile de săptă- 
mînă ale micilor spectatori n-am 
prea avut prilejul să vorbim în 
cadrul acestei rubrici, deși dimine- 
tile duminicale au oferit de-a lungul 
timpului, adesea, motive de reflecţie. 


Odată, demult, pe- vremea lui 
Val-Virtej şi a baronului Miinchau- 
sen (să nu uităm — au acaparat luni 
și ani de zile un public fidel și nume- 
ros) lucrurile erau mai simple: mag- 
netu! micului ecran funcţiona ire- 
proşabil, și chiar dacă o aventură 
sau alta erau cusute la vedere, cu 
foarte multă aţă albă, în așteptarea 
peripeţiilor viitoare ale faimosului 
echipaj, publicul constant al serialu- 
lui nu-și pierdea nici răbdarea, nici 
curajul, ba chiar îşi ascuţea curiozi- 
tatea și nerăbdarea. Diferiţi „magneţi 
de import” s-au succedat apoi, pe 
rînd, lăsînd în urmă nostalgia: Se- 
bastien, Marine Boy, Ali, Flipper... 
Nostalgia principală însă a rămas 
alta: că micul nostru ecran (este 
firesc— nu-i aşa?—să ne intereseze 
cu preponderență producția origi- 
nală) n-a mai găsit o idee cu forţa de 
penstraţie a serialului Val-Virtej...O 
vreme, o bună bucată de vreme, 
dimineţile duminicală s-au demagne- 
tizat... 

Între timp, înseși obiectivele celei 
mai ample emisiuni pentru copii 
(plasată, firesc, în orele de răgaz ale 
telesfîrşitului de săptămînă) s-au 
metamorfozat, în pas cu vremea. 
Realizatorii şi-au propus, fapt evi- 
dent, să atribuie finalităţi civice mai 
pronunțate programelor adresate 
tinerei generaţii de telespectatori. 
intenție, hotărît lucru, binevenită, 
răspunzind unei situaţii de fapt: 
ponderea tineretului în ansamblul 
vieţii sociale este, şi trebuie să fie, 
din ce în ce mai importantă. Așa 
se face că reporterii televiziunii 
s-au aflat din ce în ce mai des în mij- 
locul unor colective de elevi, înre- 
gistrîndu-le preocupările, gîndurile, 
aspiraţiile. Așa se face că emisiunea 
„cravatelor roşii” a făcut un pas 
spre viața de fiecare zi a personaje- 
lor sale. Numai că scînteile de spon- 
taneitate și adevăr ale unor asemenea 
investigaţii au fost rare,nu o dată ne-a 
fost dat să ascultăm fraze confecţio- 
nate și să vedem copii lipsiți de 
orice urmă de copilărie. E păcat, 
cînd în jurul nostru există atîția copii 
adevăraţi, la minunata vîrstă a sin- 
cerității absolute. Așadar, unu’ la 


buzunar: este foarte bine că emisiu- 
nea cravatelor roşii încearcă să se 
apropie de cotidianul eroilor săi, nu 
este la fel de bine că uneori, în loc 
să surprindă viaţa, îşi propune (grea 
misiune!) să o „producă“ în eprubete- 
le unor scenarii de viaţă sterile. 

Doi la buzunar: în ultimele luni, 
ponderea programelor cu specific ar- 
tistic adresate copiilor a scăzut simți- 
tor. Alecu și Alec răfoiesc în continua- 
re cu farmec scrisori, dar s-a uitat, 
parcă, de „afară-i vopsit gardu’, înă- 
untru-i leopardu'", adică de pricepe- 
rea aceluiași Alecu Popovici în scrie- 
rea unor piese sau piesete care, 
îndeobște, au însemnat reale bucurii 
pentru copii. „Magnetul“ Mihaela 
(ce cuplu plăcut acesta, Mihaela ls- 
trate—lurie Darie) a devenit apa- 
naj de arhivă și întreţine bucuria co- 


„piilor mai mult în reluare, pe progra- 


mul doi, Teatrul „ton Creangă” (care 
are atîția actori cu mare priză la 
publicul specific) este solicitat arare- 
ori, şi parcă incidental. Cele două 
foarte pricepute regizoare în îndru- 
marea unor spectacole cu copii, 
Tatiana Sireteanu şi Erika Petruşa, au 
mai puțin de lucru, pentru că în cola- 
borarea televiziunii cu -scriitorii de 
gen intervin absențe prea îndelun- 
gate, Şi aşa mai departe. Această 
rarefiere a preocupărilor artistice 
„nu poate fi de bun augur pentru 
structura programelor destinate co- 
piilor. Ne bucurăm să asistăm. la 
competiții ale talentului, ale price- 
perii și ale îndeminării. Dar, dincolo 
de aceste necesare incursiuni în 
lumea de azi a tinerei generaţii, 
arta,cu misiunile ei formative de prim 
rang, îşi revendică locul și rolul 
în ansamblul preocupărilor educative 
ale micului ecran. Asta, pentru ca 
„cine se scoală de dimineață“ să 
ajungă, într-adevăr, departe, așa cum 
o dorim, desigur, cu toţii... 

Se vorbește tot mai insistent des- 
pre serialul „Cireşarilor”, aflat, se 
pare, într-o fază avansată de reali- 
zare. Iniţiativă excelentă (sperăm 
ca ținuta artistică să fie pe măsură), 
cu atît mai mult cu cît diferite son- 
daje au demonstrat că această carte 
a lui Constantin Chiriţă deține un 
adevărat record al popularității 
printre destinatarii ei principali. Aş- 
teptînd acest serial însă, ceilalți reali- 
zatori ai programelor pentru copii ar 
fi bine să nu rămînă în expectativă... 

Călin CĂLIMAN 


Cuplu reușit: Mihaela 


Istrate — lurie Darie 


Ce să spunem 


Pentru München, 
Topescu, luptător pe 
baricadele 
informației, 
merită 
un titlu olimpic 


Am impresia că patru telecomentatori din 
cinci nu ştiu (încă...) ce.să spună în reportajele 
lor. Vorbitorii dinlăuntrul camerelor de luat 
vederi sînt terorizați pe de o parte de ideea că 
nu trebuie să vorbească prea mult (deci, nu ca 
la radio), iar pe de altă parte că trebuie să 
rostească fraze cu miez, Căzuţi în această cursă 
perfidă (și — rimînd ciudat cu condiția ar- 
tei) — o seamă-ntreagă de reporteri realizea- 
ză o performanţă inversă (e contraperforman- 
tă, deci), vorbind prea mult şi spunînd prea pu- 
țin. E taina insuccesului în materie de scris. 
Pe hîrtie sau în microfon, 

Obsesia lui „la TV nu trebuie vorbit mult“ 
vine dintr-o observare superficială a filmelor 
americane despre care s-a înrădăcinat prejude- 
cata că, de fapt, cuprind foarte puțin cuvinte. 
Eroare. Filmele amintite, inclusiv cele western 
sau polițiste (de „acţiune“, deci) posedă foarte 
multe cuvinte: vorbele, însă, trec neobservate 
ca „vorbe“, deoarece ele nu dublează imaginea, 
nu ne arată ceea ce vedem oricum şi fără ajuto- 
rul lor, nu spun ceea ce știm și singuri ci, dim- 
potrivă, vorbele acestea ne arată ceea ce nu ve- 
dem sau ne ajută să înțelegeam ceeace vedem. 

Unul dintre comentatoții care au descoperit 
secretul reportajului TV este Cristian Topes- 
cu. Intuind că misiunea lui nu este de a descrie, 
ci de a informa, Ţopescu mobilează ecranul! cu 
e mare şi la chestiune cantitate de fapte. (Ema- 
nuel Valeriu, altă prezență impresionantă a 
TV, mizează mai departe pe întrebări, nervozi- 
tate şi polemică). Îmi amintesc, de pildă, o emi- 
siune dificilă din timpul Olimpiadei: semifina- 
lele la canotaj academic, Dificilă din pricina 
pauzelor lungi între două probe, a lacului in- 
expresiv, a non-acţiunii : bărci pe apă în aştep- 
tare. Vigilent, Ţopescu umplea aceste pauze cu 
cifre, date, fapte, întîmplări și adnotări pe mar- 
ginea canotajului academic, trecînd de la ex- 
plicarea tehnicii la dramele intime ale neo-zee- 
landezilor și de la aceștia la metodele de antre- 
nament din R.D.. Germană — în așa fel încît 
dădea impresia unui luptător pe baricadele in- 
formaţiei care trage, fără milă, în vidul-duș- 
man. Cu o muniție inepuizabilă și cu calmul ce- 
lui ce posedă o bună hartă de operațiuni. Din 
vreme. Și prevăzînd toate amplasamentele ina- 
micului. Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că 
reporterul TV nu mai,poate acționa spontan, 
bizuindu-se doar pe deşteptăciune, plus obser- 
vaţie, eventual „inspiraţie“, ci blindat cu o 
severă cultură sportivă. Care vine din muncă 
şi de demult. 

Reporterul sportiv pentru gazetă le scrie la 
cinci minute după meci, reporterul pentru te- 
leviziune le scrie cu cinci luni înainte de meci. 

Al. MIRODAN 


Caricatură de 
Cienciu 


Glenda R. 


Pentru noi a apărut deodată, ca o surpriză. 
O explozie de talent, de feminitate, de fermi- 
tate. Gestul blînd, glasul tăios. Sau glasul 
biînd, gestul tăios. Privirea străfulgerindă, 
mersul orgolios. 

Pentru cine a văzut-o, pentru prima dată, 
trezindu-se, singură, în palatul rece, pustiu, 
al Engliterei secolului al XVI-lea, pentru cine a 
auzit, pentru prima dată, strigătul ei tunător: 
„Kate! Kate! Kate Ashley...!“ ea, numai «ea, 
putea fi Elisabeth R. 

Numai chipul ei şi nu un altul, numai 
mersul ei şi nu un altul, puteau înfățișa voinţa 
de fier, ascunsă sub surisul de catifea, a celei 
care a condus Anglia timp de aproape patru 
decenii: Elisabeth R, „cea mai superb insulară 
dintre toţi regii şi toate reginele Angliei”, 
cum o califică Enciclopedia britanică. Numele 
ei a rămas cartea de vizită a uneia dintre cele 
mai glorioase, dacă nu cea mai glorioasă epocă 
din istoria Angliei — epoca poeţilor elisabe- 
thani şi a distrugerii Invincibilei Armade. 


Superb insulara Glenda Jackson 


În ceea ce priveşte pe interpreta Elisa- 
bethei, Glenda Jackson, puţini știu că fetiţa 
originară din Cheshire — pînă să devină superb 
insulara Glenda R. — a traversat ani lungi în 
anonimatul unor modeste trupe de teatru, 
cutreierînd Anglia în turnee, sau, de cele mai 
multe ori, şomînd, Ani lungi, pînă cînd, într-o 
zi, faimosul Peter Brook îi propune să facă 
parte din Royal Shakespeare Company. Și iar 
ani lungi, pînă cînd, abia în urmă cu patru ani, 
Glenda Jackson debutează în film, devenind 
însă imediat cea mai solicitată actriţă britanică. 

Gustul mierii amare l-am simţit şi în jocul 
Ritei Tushingham, a!t star anti-star lansat o dată 
cu ofensiva „furioșilor“, tot atunci cînd Glenda 
Jackson se făcea pentru prima dată remarcată 
în teatru de către cei ce „priveau înapoi cu 
mînie“. Dar succesul s-a lăsat încă mult aștep- 
tat de cea mai mare dintre cele patru fiice ale 
zidarului şi a casieriței din Cheshire. lar cînd 
în primăvara acestui an, telefonul a sunat 
tocmai din California să o anunţe că Oscarul”71 
i-a fost decernat (pentru cel de-al treilea-rol în 


film), Glenda, sculată din somn (la Londra - 


era 6 dimineața), a răspuns poate, cu aceeași 
voce răguşită şi aspră cu care am auzit-o stri- 
gînd pe Kate Ashley: „Eşti sigur?” 

Glenda Jackson domină, asemenea autorita- 
rei regine, o întreagă curte de politicieni, 
curtezani, ambasadori — de străluciți actori, 
exemplificînd, încă o dată, vocația cineaștilor 
britanici de a privi trecutul cu ochii prezentu- 
lui. Elisabeth R. va fi pentru noi mult timp 
sinonimă cu Glenda R. Dar dacă ne vom întreba 
pînă cînd, vom găsi răspunsul într-un alt rol 
al actriței, în care ea este la fel de convingător, 
la fel de sigur, rivala ei: Maria Stuart, cea pe 
care a acceptat s-o trimită la moarte după 
ce ani de zile s-a opus, cît a putut, temîndu-se 
probabil şi de judecata istoriei. Atunci, cu 
siguranță, numai chipul ei, şi nu un altul, numai 
mersul ei, și nu un altul, vor înfăţişa pentru 
noi pe nefericita regină a Scoției. 

Adina DARIAN 


teleglob 


Culorile 


@ Televiziunea în culori s-a dovedit a fi 
un adevărat măr al discordiei în ltalia,agitînd 
intens, În vara acestui an, viața politică italia- 
nă. Şi asta pentru că italia nu a optat încă pen- 
tru unul din cele două sisteme de teteviziune 
în culori, cel francez (SECAM) sau cel vest- 
german (PAL). Un adevărat „război 'al culorii” 
care ar putea duce la o criză guvernamentală: 
democrat-creştinii sînt partizanii sistemului 
francez, iar social-democraţii, republicanii şi — 
lucru important — industriașii producători de 
televizoare preferă sistemul vest-german. Dacă 
va fi o criză, va fi „o criză în culori“. În even- 
tualitatea adaptării sistemului SECAM, „fran- 
cezii sînt dispuşi să plătească un preţ politic” 
(„L'Europeo") şi să facă o serie de concesii în ce 
priveşte interesele lor pe Piaţa comună agri- 
colă. Între altele, Franţa nu va impune măsuri 
restrictive la importul de vin italian şi nu se 
va opune importurilor italiene de porumb din 
SUA și Argentina, la preţuri mult maimici 
decit celeimpuse de reglementările comunitare. 
Între o Scyllă politică şi o Caribdă economică, 
cine va învinge? SECAM sau PAL? Între altele, 
trebuie spus că pentru sistemul vest-german 
au optat, cuexcepţia Franţei, toate țările Euro- 
pei occidentale. 


ai diane a a ia ii an id it ai ai i a 

© După cum se ştie, la posturile de televi- 
ziune americane au fost interzise reclamele 
pentru ţigări. Numai că imaginaţia şi fantezia 
agenților de publicitate nu au limite. Ei au 
reușit să strecoare într-un program publici- 
tar un filmuleţ de un minut, un minut şi 
jumătate, care prezenta telespectatorilor o 
cascadă de nenorociri: cutremure, inundaţii, 
incendii, uragane, catastrofe aviatice, naufra- 


` gii, etc, La sfirşit, o voce suavă constata: 


„Sînt şi nenorociri mai mari decit fumatul”. 


n ——— am e ae — ne m are — ——— 

9 O companie britanică de hoteluri va ins- 
tala televizoare în camere, oferind clienților 
săi posibilitatea de a vedea, la alegere, diferite 
emisiuni informative, filme, piese de teatru, 
printr-un sistem de televiziune în circuit în- 
chis. Investiţiile vor fi recuperate din venitu- 
rile aduse de reclame. 


9 În schimb, japonezii, care apelează la taxiu- 


rile dotate cu televizoare, sînt oarecum nemul- 
ţumiţi de acest „confort sporit”. Pe deoparte, 
emisiunile interesante îi rețin citeva minute 
în plus în maşină, iar pe de altă parte, profi- 
tînd de lipsa de atenţie a clientului, şoferii aleg 
traseele cele mai lungi. Ceea ce costă! 


e a Ras ee rea e Rae e e e e a 

@ A fost pus în vînzare un sistem TV care 
ne va apăra de vizite nedorite, de musafiri 
nepoftiți. La simpla apăsare pe butonul sone- 
riei se declanşează o cameră care transmite 


imaginea celui din fața uşii. 

9 Primulserial realizat de Studioul de film 
al Televiziunii Române, „Urmărirea“, a fost 
difuzat cu succes în Finlanda. 1 


An E E E NE E > E e 

@ La Frankfurt va fi dată în exploatare pri- 
ma rețea TV destinată învățămîntului din Re- 
publica Federală a Germaniei, care va transmite 
programe pentru 150 de şcoli. 


[] Încă un mare cineast care a acceptat să 


lucreze pentru televiziune. Michelangelo An- 
tonioni a filmat timp de o lună și jumătate în 
China şi va realiza pentru televiziunea italiană 
un amplu reportaj despre viaţa poporului chi- 
nez. 


a E e E e a a m e 

@ Televiziunea maghiară nu transmite lu- 
nea. Explicația e extrem de interesantă, Se o- 
feră astfel telespectatorului libertatea ca, cel 
puţin o dată pe săptămînă, să-şi facă un pro- 
gram independent de emisiunile televiziunii. 
e E ns a 3 E e ma ee mae m ma m 


Andrei IRIMIA 


Filme multe anul are.. 


e Cinemateca 


și-a reluat activitatea 
e Vor fi reintroduse abonamentele 


e „Seri ale prietenilor filmului“ 
e În reluare „duelul“ 


Garbo-Dietrich 


e Kurosawa, Bergman, Wajda, 


Noul director al Arhivei Naţio- 
nale de Filme, Nicolae Zeicu, ne în- 
timpină cu biroul plin de hirtii. 
Sint tocmai proiectele de reperto- 


riu ale recent inauguratei stagiuni. 
aa a IE mammans č ama — 

Rep.: Ce vă propuneţi în reper- 
toriul nou? 


ÎN a ma A a de 

N, Zeicu: Dorim ca unicul cine- 
matograf de arhivă din țară să devină 
echivalentul unei cuprinzătoare bi- 
blioteci, în care să poată fi vizionate 
cele mai valoroase opere din toate 
epocile. Nu numai calitatea, dar și 
cifra filmelor vrem să fie la o cotă 
înaltă: peste patru sute. De curînd, 
sala Cinematecii din str. 13 Decem- 
brie (275 locuri) a trecut — cum de 
multă vreme ar fi fost firesc să fie 
— în patrimoniul Arhivei şi, reno- 
vată va constitui, cred, o ambianţă 
plăcută pentru spectatori. 


printre regizorii stagiunii 


a o a 

Rep.: Veţi aplica vechiul sistem de 
vînzare a biletelor sau vă veţi în- 
toarce, cum ar fi mai „în tradiţie“, 
la difuzarea locurilor prin abona- 
ment? 


e e a 

N.Z.: Vom îmbina cele două sis- 
teme, în sensul că la unele cicluri 
mai importante vom difuza abona= 
mente „în alb”, urmînd ca spectata- 
rul să-și poată reține locul nu cu luni 
şi săptămîni înainte, cum se întîm= 
pla, ci poate chiar în preziua speca 
tacolului.,. 


Rep.: Provincia va fi uitată, ca 
în anii trecuţi? 


e m aee ea aaa e m 
N.Z.: Respectind legislația internă 
şi internaţională, Arhiva Naţională de 
Filme va organiza în cîteva orașe(Cluj 
lași, Timişoara, Sibiu, Craiova, Pitești 
proiecţii cu caracter necomercial, pe 
bază de abonament, în cadruf unor 
„Seri ale prietenilor filmului”, 


Dublă aşteptare 


Frumoasa Ava Gardner, regină a 
ecranului timp de 30 de ani, s-a re- 
tras într-o parcimonioasă aşteptare: 
după 1965, ea a turnat numai trei 
filme (dintre care „Mayerțing“ a fost 
văzut și pe ecranele noastre). Acum 
joacă din nou. Ceeace: nu înseamnă 
că timpul a vestejit cumva interesul 
cu care admiratorii o așteaptă, la 
rindu-le. 

EIRSICEZIE CERESTI DELTEI 
Aşteptind-o pe “Gardner... 


[i 


Locuri vacante? 


Domnul uscățiv, cu havană, din 
fotografia alăturată, este celebrul 
Groucho, protagonistul şi animatorul 
nu mai puţin celebrei familii cinema- 


— — —.——— —— —— ——— —.———— eee 
Rep.: Ce vor vedea cinefilii bucu- 
reșteni? 


N.Z.: La început, două cicluri, 
cuprinzînd în total 30—50 filme: 
„Etică şi echitate socialistă”, respec- 
tiv „Fimul, oglindă a raportului in- 
divid-colectivitate“, care vor urmări 
să se implice direct în formarea conş- 
tiinței sociale a omului nou. Alte 
trei cicluri, cuprinzind 35—45 fil- 
me, vor fi dedicate unei mai bune cu- 
noașteri a genurilor și speciilor cine- 
matografice (un ciclu de documentare, 
unul de filme de montaj, al treilea 
— de filme fantastice), Pe de altă 
parte, vom prezenta programe alcă- 
tuite din operele unor regizori de 
talia lui A. Kurosawa, K. Mizoguchi, 
Ingmar Bergman, Satyajit Ray și 
Andrzej Wajda. Poate şi mai atractive 
vor fi, cum au fost și în alte stagiuni, 
programele consacrate unor mari ac- 
tori ca Greta Garbo, Marlène Die- 
trich, Laurel şi Hardy, Spencer Tracy, 
Gary Cooper, Gérard Philipe, Igor 
llinski, Grigore Vasiłiu—Birlic. De 
asemenea, continuînd piosul obicei 
din stagiunea trecută, vom aduce un 
„Omagiu autorilor şi actorilor dis- 


păruţi în 1972".  Aniversării unui 
sfert de veac de la instaurarea Repu- 
blicii îi vom dedica a selecție de 
filme românești. 


SD e TI ee e re rare y 
Rep.: Se va relua, în sfirșit, „abo- 
namentul T“? 


—.——— î.en rm m mm 

N.Z.: Da, şi sperăm să fie punctul 
magnetic al stagiunii pentru tinerii 
spectatori. Vom. intitula acest ci- 
clu „Achiziţii recente” şi îi vom re- 
partiza 35—40 pelicule. Pandantul 
acestui program de „noutăţi“ va 
consta în matineele de filme aflate 
în ultimul an de licență şi pe care le 
vom grupa sub titlul comun „Ultimul 
an cînd puteţi vedea“... (aproxima- 
tiv 70 de titluri). Şi, în sfirşit, să nu 
uităm retrospectivele filmului bul- 
gar, est-german, sovietic, și altele 
în curs de pregătire. Acestea vor oferi 
vederi panoramice, bine structurate, 
asupra şcolilor cinematografice res- 
pective. 


Rep.: Proiecte ambiţioase, că- 
rora ne rămîne doar să le dorim 


realizare deplină şi... mai ales 
promptitudine, exactitate... 
N.Z. Mulţumim şi promitem. 

REP. 


RECI CCEPIT SI MGE sI! DOE Ice 
Ingmar Bergman, în retrospectivă („O pasiune") 


tografice a fraților Marx. La 67 de 
ani, el și-a păstrat alura năstrușnică 
şi francheţa puţin malițioasă cu care 
a făcut vogă pe ecranul anilor *30. 
Întrebat, de pildă, la .5 conferință 
de presă, ce crede despre comicii de 
azi, el şi-a mărturisit totala decepţie 
pe care o încearcă în faţa locurilor 
rămase disponibile în comedia con- 
temporană. şi pe care nimeni nu se 
învredniceşte să le ocupe. Să aibă, 
oare, dreptate? 


ZI RI SL a ET OP RI 
Groucho și epigonii 


Arletty și amintirile 
MINTE A BETDRSE- T EREI 
Viîrsta și amintirile 


După cum se ştie, Arletty, „la 
petite femme“ a ecranului francez 
din deceniul trei, şi-a publicat anul 
trecut cartea de memorii, intitulată 
„Apărarea". Ea are azi 74 de ani şi 
nu și-i ascunde. Întrebată de un repor- 
ter dece nu face un secret din această 
vîrstă — pe care de altfel înfăţişa- 
rea sa de azi nu o mărturisește — ea 
a răspuns: „A mi-o ascunde ar în- 
semna să-mi suprim amintirile”, 


NICO SCRIU PRINCIARE EP Li a) 
Proiect 


EEEN PU 20 EE GREA SERE URNE PRET 

Alfred Hitchcock ar vrea să turneze 
un film cu Jeanne Moreau. Aceasta 
ar juca rolut unei cîntăreţe de operă, 
care, în timp ce s-ar pregăti săia o 
acută, ar vedeaun om înjunghindu-i 
pe altul într-o lojă a teatrului. Acuta 
s-ar transforma într-un țipăt, în 
timp ce asasinul ar'sări în fosa orches- 
trei şi s-ar face apoi nevăzut. Cîntă- 
reața ar cădea în nesimţire și ar fi 
transportată în cabină. Revenindu-și, 
ea ar cere să rămînă singură. ŞI, 
în momentul cînd ușa s-ar închide, ea 
s-ar ridica brusc, s-ar grăbi spre tele- 
fon şi ar forma un număr, „Cui i-ar 
telefona ea? În momentul cînd voi 
găsi o explicaţie a leșinului şi a aces- 
tei stranii comportări, şi încă şase 
idei de scene la fel de tari, voi face 
un film pentru dumneavoastră” — 
i-a promis maestrul suspense-ului lui 
Jeanne Moreau. 


Fireşte, tenisul — 

chiar, ca spectacol, ca 

| element cultural—are 

prea puţine tangente 

cu istoria șicu critica 
cinematografului, pen- 

tru a se insera într-o discuţie din do- 
meniul acestora din urmă. Totuși situ- 
aţia „sportuluialb“ la noi ne oferă un 
util şi semnificativ termen de refe- 
rință în urmărirea recentei evoluţii 
a... cinematografului românesc. lată 
de ce. Se ştie că avem în Năstase și 
în 'Ţiriac doi veritabili campioni, 
două „personalități“ de anvergură 
europeană şi mondială. Evident, ei 
Nu vin din „nimic“, nu s-au născut pe 
un teritoriu pustiu, ci se integrează 
unei tradiţii ilustrată de un Cara- 
lulis, de fraţii Viziru şi alţii. Pe de 
altă parte însă, nici înaintaşii lor, 
nici ei înşişi, nu sînt rezultatul 
unei selecții laborioase, în timp, nu 
se sprijină pe o amplă bază de masă. 
Un străin neavertizat ar fi gata să 
creadă că la noi tenisul e un sport 
foarte popular, practicat pe scară 
largă şi că tocmai acest fenomen 
a produs, prin distilare şi decantare, 
două „vîrfuri” de o asemenea talie. 
(Așa cum se întîmplă în Australia 
Sau în Anglia bunăoară.) Or, adevă- 
rat e tocmai contrariul: deși popula- 
rizat cu insistență prin televiziune, 
radio şi presă — în urma succeselor 
lui Năstase şi Tiriac —tenisul e 
relativ puțin răspîndit în ţara noastră, 
ntre cei doi îşi și restul mişcării te- 
nisului neputîndu-se stabili, deocam- 
dată, un raport de continuitate și 
influențare directă. Mă opresc aici, 
fiindcă nu vreau să profanez pre- 
ocupările şi interesele unor specia- 
liști cu o competență binestabilită, 
Vreau doar să atrag atenţia asupra 
faptului că, în tenis, înaintarea s-a 
produs prin „virfuri“, prin „perso- 


ENEE SEO a i E 
Un anume spirit 


(„Puterea și Adevărul“) 
cona y pre 


documentar... 


contracîmp 


inaintare 


Ar 


„virjuri” 


Tenisul ne oferă 
performante mondiale, 
Filmul nostru ne-a oferii 
un Năstase sau un Tiriac? 


nalități“, iar nu printr-un proces 
de mai mult sau mai puţin lentă, 
organică, elaborare de valori. Se 
poate, prin urmare, și așa, 


Cu totul altfel se petrec, actual-, 


mente, lucrurile în cinematograful 
nostru. Cronica specializată a con- 
semnat, în ultimul an, o anumită 
„înaintare“ a filmului românesc de 
ficțiune, însoțită de un fel de „diver- 
sitate în cantitate”, însăși cantitatea 
fiind în'spor. Cred că evaluarea e 
în genera! judicioasă. Prin filme ca 


„Puterea. şi Adevărul“, „Felix și 
Otilia”, „Atunci i-am condamnat pe 
toți: la moarte“, „Pădurea pierdută”, 
„Nunta de piatră” (încă nedifuzat), 
„Astă scară  dansăm - în familie“, 
producția noastră cinematografică 
și-a modificat în bine fizionomia. 
Dar nu datorită acţiunii „novatoare“, 
„desțelenitoare“” a unor „virfuri”, a 
uaor personalități creatoare de excep- 
ţie, ci datorită unei anumite clarifi- 
cări expresive a „masei“ de cineaști, 
deveniți mai preciși și mai nuanțaţi 


+... fluenţă 


cinematografică... 


(„Felix şi Otilia”) 


în discursul lor cinematografie. Fiind- 
că, orice s-ar spune, Niciunul din 
filmele seriei amintite nu a depășit 
registrul mediu, de produs de o 
anumită demnitate culturală pentru 
oricare cinematografie națională, Fără 
îndoială, o astfel de afirmarenu e 
deloc lipsită de semnificații, istoricii 
filmului insistind mereu asupra va- 
lorii producției medii (ceea ce nu e 
totuna cu producția de serie). Așa 
cum generalizează, de exemplu, Carlo 
Lizzani, -plectnd de la cea italiană: 
„Producţia medie are o mare impor- 
tanţă la orice naţiune, constituie 
osatura oricărei cinematografii sănă- 
toase, popularizează motivele funda- 
mentale pe care cîțiva artişti reușesc 
să le creeze și stabilește un raport 
de continuitate și solidaritate între 
marele public și virfurile cele mai 
avansate ale producţiei înseși. Desi- 
gur, o producţie medie demnă ia 
naştere numai acolo unde cîţiva 
inovatori reușesc să găsească un nou 
teritoriu de explorare, să cristalize- 
ze un filon preţios, să dea unele 
opere de vîrf indicative și absolut 
originale. Dar aceste opere au nevoie 
de preluări, de puternice puncte 
de sprijin şi tocmai de aceea susți- 
nem necesitatea dea produce și bune, 
solide filme comerciale“ (sub!. ns.). 
Practica noastră infirmă însă teoria 
lui Lizzani, în ceea ce are mai peremp- 
toriu, mai categoric: sîntem pe 
punctul de a demonstra că o „pro- 
ducție medie demnă” nu ia naștere 
numai atunci şi acolo unde apar 
cîţiva artişti de anvergură şi că o ase- 
menea producție poate să ia naștere 
şi în absenţa „virfurilor”, Cît e de 
organică şi de durabilă această miş- 
care, se va vedea în timp. Deocam- 
dată, avem datoria dea o înregistra 
și, în măsura posibilului, de a-i ana- 


... modificare de fizionomie 


(„Atunci i-am condamnat...") 


$ 


documentarul 


Telex-Sahia 


@ Rubrica noastră debutează fericit; ferm, 
fertil și festiv: la 31 octombrie,-Studioul cinema- 
tografic „Alexandru Sahia“ a raportat directo- 
rului și direcției cinematografiei din_ Consiliul 
Culturii, îndeplinirea sarcinilor de plan pe anul 
1972. @ În întimpinarea celei de a 25-a aniversări 


a Republicii, regizorul Octavian Ioniță, cu colabo- 
rarea operatorilor Gh.. Dumitru, Francisc Patak- 
falvi şi Sorin Constantinescu, a realizat filmele 
România, ţara mea și Ritmuri. Q Pentru cea de-a 


20-a aniversare a Oneștilor, regizoarea Nina 
Behar și operatorul Doru Segall au terminat 
un omagiu filmat închinat primilor constructori 
şi locuitori ai celui mai tînăr oraș moldovenesc. 
9 În cele 31 de zile ale lunii octombrie, cei 10 
operatori ai „Săptămînii în imagini“ au filmat 30 


de subiecte alb-negru și 3 color. Imaginile lor au 
fost „explicate“ de cel puțin 6000 de cuvinte, 
ceea ce reprezintă un debit de circa 120 cuvinte 
pe minut sau 2 cuvinte pe secundă! BRAVO PEN- 
TRU CRAINICI! La tarifele actuale, crainicii au 
primit aproximativ 14 bani pe fiecare cuvint 
rostit și autorii textelor aproape 55 de bani pen- 
tru fiecare cuvînt scris. De unde s-ar putea trage 
concluzia că e de patru ori mai greu să le scrii 
decît să le rosteşti. Oare?!?! @ Octombrie a mai 
oferit (contra-cost, bineînţeles!); Trei peisaje 
Centralei România-Film şi două filme Litoral 
Ministerului Turismului. (Intermediari: Alexandru 
Sîrbu şi Slavomir Popovici). @ lon Visu, regi- 
zorul responsabil al Săptămiînii în imagini“ a 
realizat, pentru jurnalul nr.40, un subiect dedicat 
Săptămînii economiei. După care a risipit cele 
patru săptămîni de odihnă ale concediului său 
lega! și binemeritat, pregătind, dînd și luînd exa- 
menul de conducăror auto. @ 2600 săptămîni 
(o jumătate de veac) risipite cu dărnicie vieții, din 
care peste 1100 dăruite cinematografiei de scurt- 
metraj, au prilejuit sărbătorirea lui A. Elias în 


cadrul celor DOUĂ grupe de creaţie ale sectoru- 
lui de film documentar. Între două rele se inti- 
tulează filmul pe teme de circulație realizat de 
|. Moscu și Mustafa Kiamil la cererea Inspectora- 
tului General al Miliției e După „Apoi s-a năs- 
cut... orașul“, în care ne povestea cum-se mută 
un oraş, C. Vaeni realizează acum un film în care 
ne explică cum nu se mută o salatieră de argint. 
Imaginea filmului e semnată de Petre (fără T) 
Gheorghe „de la documentar“ (pentru a nu se 
confunda cu Petre (cu T) Gheorghe, „de la jurnal“ 
@ Moda de toamnă a readus printre femeile 
regizori pasiunea pentru geografie: Eugenia Gutu— 
București; Dona Barta — Valea Prahovei; Nina 
Behar — Onești. Eugenia Gutu și-a asortat fil- 
mului său și un premiu internațional cîştigat în 
competiţia filmului de la Tbilisi @ Sfîrşitul aces- 
tei toamne va aduce, în sfîrşit, pentru regizorii 
studioului, îndeplinirea -unui vechi şi justificat 
deziderat: o analiză a mutaţiilor ce ar fi trebuit 
să survină în profilul studioului ca urmare a dez- 
voltării mijloacelor de informare audio-vizuale. 

Mirel ILIEŞIU 


liza, carăcteristicile 
dinţe. 
Cu „Puterea și Adevărul” al lui 


de relief și ten- 


Manole Marcus, după opinia mea, 
se face mai simțit decît în alte filme 
un anume „spirit documentar“, de- 
sigur, nu în sensul unei reconstitu- 
iri şi analize „cronicărești” — ca 
în unele filme de investigaţie politico- 
socială ale lui Rosi sau Petri, de pildă 
—ci în sensul că, în sfirşit, într-un 
film românesc au mai multă impor- 
tanţă faptele decît povestea convens 
țională (story). Nu se renunţă nici 
ici la o temă, la o schemă narativă, 
dar elementele lor pălesc în fața 
„adevărului“, a problematicii, cău- 
tată cu o anumită pertinenţă-și ener- 
aie cinematografică. În afară -de 
aceasta, filmu! lui Marcus a scos în 
relief cu un plus de evidență, capa- 
- zitatea interpretativă (specific cines 
matografică) a unor actori dotați- ca 
Mircea Albulescu, Amza Pellea, lon 
Besoiu, Lazăr Vrabie sau Octavian 
Cotescu. 
Adaptare a unui roman clasic, 
„Felix și Otilia” al lui Julian Mihu 
înviorează modalităţile obișnuite, de 
„ecranizare“, în direcția unei mai 
mari autonomii cinematografice față 
de textul literar de la care se pleacă. 
Aceeași dezinvoltură, în raport cu 
modelele literare (două povestiri 
de lon Agârbiceanu), o manifestă 
și interesantul „Nunta de piatră“ de 
Mircea Veroiu și Dan Piţa, Interesant 
prin  esenţialitate, ` prin economie 
expresivă, printr-o cadență fn 
spiritul propriu atmosferei, iar nu 
una generic-spectaculară. 
laana Creangă, mi se pare, a obser- 
vat că filmele românești încep să nu 
mai semene între ele; Ceea ce e bine, 
dacă ne gîndim la diferenţierea indi- 
vidualităţilor regizorale, la aspirația 
conturării treptate a unor stiluri sau 
măcar a unor „voci” personale, 
Dar e mat puţin bine, dacă ne gîndim 

ă ar fi necesar acel „ciment, acel „aer 
comun”, care ar face ca filme foarte 
deosebite să se înrudească tainic 
între ele, subordonțnd „stilurile indi- 
viduale” unui „stil național”, Se poate 


stabili, în acest sens, vreo legătură, 
vreun raport — nu de filiație sau 


de influență directă --ci de rezo- 
nanță specifică între filmele noastre? 
Nu e exclus să existe, şi astfel de 
legături se cer studiate cu interes şi 
cu rigoare,- Bunăoară, ar fi posibil 
un studiu comparat între „Puterea“ 
"şi „Facerea lumii"? Sau între „Puterea 
“şi Adevărul“ şi „Apoi i-am condam- 
nat pe toţi la moarte”, dincolo de 
faptul (dar și prin faptul) că au ace- 
laşi scenarist, Titus Popovici? 

Oricum, cert e că printr-o serie 
de filme —de altfel programate 
şi pregătite cu un an sau doi în urmă, 
cinematograful nostru a făcut un 
mic pas înainte, în zona producţiei 
medii. Un pas care, fără să aducă 
neașteptate revelații artistice, indică 
o mai solidă „aşezare" a cineaştilor 
in matca lor specifică, o mai bună 
stăpînire a mijloacelor de expresie 
(inclusiv a celor tehnice). Ne auto- 
rizează oare aceste sporuri, aceste 
cîștiguri, să aşteptăm cu mai multă 
încredere afirmarea, pe temeiul lor, 
aunor veritabile personalităţi creato- 
are, a unor artişti „de vîrf”? Să sperăm 
că da. Fiindcă, demonstriînd posibili- 
tatea unui progres, în partea de mijloc 
a organismului nostru cinematogra- 
fic, a unui progres, ca să zicem așa 
„de jos în sus", e absolut necesar să 
înlesnim, să încurajăm — nu să o 
grăbim artificial, ceea ce de altfel nici 
nu se poate — nașterea unor mari 
valori creative. Fără ele e greu de 
conceput delinierea unei autentice 
școli naţionale și, o dată cu ea, impu- 
nerea noastră pe plan european şi 
internaţional. 

Ca în tenis, pentru a reveni la 
impura comparaţie de. la. început 
şi pentru care cer esteticierilor 
cuvenitele scuze. 


Florian POTRA 


PRS avanpremieră 


„Ciprian 


$ 


Porumbescu“ 


Un nou film 


de Gheorghe Vitanidis l 


— Știu, Gheorghe Vitanidis, că 
pentru dumneavoastră filmul „Ci- 
prian Porumbescu” e o pasiune mai 
veche. 

— E adevărat, încă din 1953 am 
visat să fac filmul acesta. Am fost 
pe plaiurile unde a trăit Ciprian 
Porumbescu și am avut norocul să 
mai întîlnesc cîțiva bătrîni care își 


aminteau de el. Dar, cum știți, fil- 


mul nu l-am făcut nici în 1953, nici 
în anii următori, ci abia acum. Pentru 
aceasta mulțumesc celor care m-au 
înțeles şi m-au ajutat să pornesc la 
lucru. 

— V-aţi realizat în practică ima- 
ginea ideală pe care o aveaţi despre 
Ciprian Porumbescu? 5 

— Orice imagine ideală rămîne 
de domeniul aspirației. Împlinirea 


Gheorghe Vitanidis: 


Orice 


dezacord 
IESE IPA Zi za 


imagine ideală rămîne de domeniul aspiraţiei”. 


iE, 


ei nu poate fi absolută. Imaginea 
ideală o ai întreagă, nealterată în 
momentul de conceptie al unui 
film., Atunci ca regizor-autor ai 
în mintea ta, totul. E adevărat că și 
în timpul procesului de creaţie, tu, 
regizorul, ești singurul care știi 
exact ce loc ocupă, în viitoarea ta 
operă, fiecare; element al sintezei 
cinematografice, „și actorul, și plas- 
tica, şi coloana sonoră. Filmul „Ci- 
prian: Porumbescu“ este la sfîrşitul 
procesului de creație. Imaginile idea- 
le sînt de pe acum materializate în 
imagini concrete. Unele în confor- 
mitate cu stirile mele inițale, 
altele mesiicate:—în bine sau în rău. 

— Pentru rolijl lui Ciprian Po- 
rumbescu, aţi ales un debutant — 
Vlad Rădescu. Justifică el speran- 
ţele pe care vi l-aţi pus într-însul? 

— Am optat, după o îndelungată 
meditație, pentru acest tinăr pe 
care spectatorul să-l cre24ă cu ade- 
vărat că are 18-19 ani la începutul 
filmului. Am acum bucuria să vă 
spun că tînărul Vlad Rădescu, stu- 
dent în anul |! la LA.T.C., a fost 
pentru mine, și sper să fie și pentru, 
spectatori, o surpriză plăcută. Este 
un tînăr înzestrat cu sensibiiitate, 
sincer, o bună prezență pe ecran. 
Îi prevesteşc un viitor frumos în 
filmul “românesc. Sper că tînărul 
Rădescu va citi aceste rînduri fără 
să se infatueze și va continua cu 
conştiinciozitate - şi modestie dru- 
mul greu care duce spre profesiunea 
de actor. Şi mai sper să nu se creadă 
prin aceasta că eu evit actorii pro- 
fesioniști. Dovadă e chiar filmul de 
față. Distribuţia cuprinde o serie de 
actriţe şi actori foarte valoroşi cu 
care e o bucurie să lucrezi și care 
mi-au dat tot timpul pe platou sen- 
timentul unei colaborări creatoare. 
Mă gîndesc la Clody Bertola, Toma 
Caragiu, Emanoil Petruț, Emilia 
Dobrin, Tamara Crețulescu, Amza 
Pellea, Dina Cocea, Gheorghe Cozo- 
rici, Constantin Rauţki, loana 
Bulcă,.Sebastian Papaiani, Al. Repan, 
lurie Darie. La rîndul lor, Ovidiu 
Gologan și Aurel Kostrakievici, au 
ştiut să pună în valoare jocul aces- 
tor: actori, făcînd.din aparatul de 
filmat o prezență activă în acțiune, 
Dan lonescu, cu talentul și ingehio- 
zitatea sa, a fost prezent în dublă 
ipostază: inginer de sunet și actor. 


Al. RACOVICEANU 


Înfrîngerile lui Caliban 


Două cărti, 


două stări de spirit 


Cel mai cumplit strigăt din biblia 
shakespeariană e cel al lui Caliban, 
care asmuţindu-l pe un derbedeu 
împotriva lui răcneşte: 


Prospero, 
„Arde-i cărţiie!” De aceea, de cîte 
ori apare o carte, am senzația ușură- 


toare că bestia e 
botu! pe labe. 
Altminteri vorbind, cărţile de 
film bucură și prin aceea că rețin 
evanescența peliculei pe hirtie, cu 
care, orice s-ar zice, posteritatea s-a 
dovedit pînă acum mai cochetă decît 
cu celuloidul. Cum îâsă volumul lui 
Radu Cosașu, „Viața în filmele 'de 
cinema", nu e propriu-zis de cinema: 
tografie ci și de, mă grăbesc a semnala 
că mă bucur și pentru a treia oară, 
deoarece, în dezacord cu un distins 
coleg care a recenzat-o. cred că eo 
excelentă carte de publicistică despre 
viața cotidiană a unui mare oraş 
românesc, decupată în fotograme. 


pusă din nou cu 


Un roman al existenţei noastre, mon- 
tat migălos, cadru cu cadru, din frag- 
mente filmate cu camera oculară în 
ciné-vérité, dimineața, în coşmarele 
nopții, în faţa televizorului, în spâtele 
Poştei, pe ploaie, pe Lună, pe foame 
da lume, pe vis. E adevărat că aflăm 
ce crede Visconti despre pasiuni — 
că sînt, adică, date omului pentru a 
se raționaliza — și de ce s-a despărţit 
Godard de Truffaut (nici nu știe 
autorul cîtă dreptate are: învingă- 
torii se despart întotdeauna) și cîtă 
muzică secretă e in cîntecul, care 
revine de trei ori, din „Casablanca“. 
Dar, în aceste subtil descoperite și 
atit de inteligent racordate informaţii 
metaforizate, pulsează sîngele fier- 
binte a! reporterului calm, al docu- 
mentaristului cù cameră ascunsă, 
care vede „filmul din capul spectato- 
rului”, aude critica extraordinară a 
două spectatoare ambulante „jan 


Moro, tu..." „O timpită:,. să strige ea 
după Belmondo...", miroase aerul! de 
„luni dimineaţa“, în care sînt irizațe 
particule de pulbere diafană și tam- 
burinează meditativ o celestă pe 
care încearcă să cînte, fără melodie, 
„Ultimul meu film": Nu sînt decît 
un scenariu precipitat, al unui scena- 
rist rătăcit în peripeții”. 

Intocmai. i 

Altă carte e „Statui 'de celuloid“ a 
lui Ștefan Oprea și îmi pare rău că 
— excepţii fiind una — recenziile 
n-au semnalat că e vorba de prima 
culegere de critică cinematografică 
consacrată filmului românesc modern. 

Autorul face impresia unui ceasor- 
nicar iscusit care demontează, cu 
multă răbdare, ornicele, cercetează 
atent măruntaiele lor, pulsaţiile de 
bronz sau de tinichea, explorează 
meticulos starea resortului principa! 
și închide la loc capacul, întinzindu-ţi 
obiectul cu un surîs strict necesar: 
„merge strună!"* sau „o să mai 
meargă o vreme", sau e mediocru, 
dar „ne dă/speranţa că mediocritatea 
va rămîne 0 amintire”. 

E ultima frază a cărţii, o diag- 
neză-prognoză de meşter autentic. 


Valentin SILVESTRU 


45 


(urmare din pag. 7) 


Din aceste dialoguri semnalăm : 


Dan 


Dragomirescu, 


frezor, 


23 de ani: 


man Rata 


i 
| 
[$ 
Ș 
i 
g: 


Cristache 
Gheorghe, 
frezor, 
58 


de ani: 


Oamenii 


Spectatori şi oameni 


— Sinteţi unul dintre cei patru 
colegi de schimb care ați văzut 
toate filmele româneşti ale anu- 
lui. Despre cele mai bune, spuneți 
nu 
spectatorului şi aceasta este un 


că „se adresează omului şi 


ciştig imens". Cum adică? 
- Există 


„Sspectatorul” 'care 
n-are ce să facă două ore, plătește 
Un bilet și intră la cinema ca să 
se distreze. Dar există alţii cara 
nu merg la cinema ca „specta- 
tori”, ci ca oameni, vrind să afle 


vor să cîştige două ore, nu să le piardă... 


ceva nou şi interesant nu ca 
să piardă două ore, ci ca să le 
cîştige. 

— În răspunsul la chestionar, 
scrieți că „cineaştii încep să facă 
un tablou, dar din acest tablou 
lipsesc El şi Ea El muncitor, 
Ea muncitoare”. 

— Vedeţi, în „Pentru că se 
iubesc“ ea e pictoriță, el e ingi- 
ner; în „Drum în penumbră“ 
el — inginer, ea — dactilografă. 
Dar muncitorul de fabrică, de la 
„23...“ Şi filatoarea, să zicem, de 
la „F.R.B."— niciodată n-au apărut 
într-un. film... 


în decoruri speciale. Cînd la mare, cînd la munte... 


Umanism, dar nu de paradă 


— Dumneavoastră cereți „mai 
mult umanism, dar nu de paradă“. 
De obicei, filmele noastre se 

fac. pe la mare sau pe la munte, în 
decoruri speciale prea mult melo- 
dramatism într-însele. Acest spirit de 
paradă trebuie combătut, ca şi imora- 
litatea. Sigur, eroii cei mai interesanți 
sînt cei care muncesc. Dar acum 


nu e nimeni care să nu muncească. 
Toţi oamenii muncesc și ştiu -să 
muncească, Le-a intrat în sînge. Dar 
arătați moralitatea acestor oameni, 
nucleul acesta al societăţii, care este 
familia și pe care unii o destramă! 
De asta nu-şi dau seama regizorii? 
Dar scriitorii noştri — lon Băieșu, 
văd că e foarte tăios în articolele 
din ziar, sau Aurel Baranga, care scrie 
fese de teatru — de ce nu fac 
biecte de acest fel pentru cinerha- 
tografie? 


Ion Sandu, 
frezor, 28 de ani: 


Medicocrii și subtilitatea 
(RE: SIRIEI TOS OPERE ZAO DE AIP T 


— Despre unul din filmele anului, spuneți 
că e „mediocru“. Ce este, după dumneavoas- 
tră, mediocritatea!? 

— Mediocritatea e ceva care ne împiedică 
să depășim anumite limite înspre superiori- 
tate. Adică, de pildă, un film care nu reuşeşte 
să ne aducă ceva nou şi să ne facă să înțelegem 
unele lucruri mai subtile, din punct de vedere 
spiritual — mai avansate. E un film aproape 
slab. 

— Ce înseamnă „lucruri subtile”? 

— Adică lucruri care nu sînt spuse așa, pe 
față, dar totuși un spectator de azi le poate 
prinde şi înțelege: Așa se întîmplă cînd filmul 
a fost făcut cu cap, fiindcă uneori nici nu se 
poate şi nici nu e interesant să spui toate 
lucrurile pe față. Nu că nu se poate, dar nu ar 
mai avea farmecul deosebit... 

— De pildă? 

De pildă, în „Drum în penumtb 
subtil este însuşi faptul că, la sfirşit, nu se 
arată dacă eroina şi-a refăcut viața sat 
Spectatorul înțelege - singur, nu mai 
nevoii ca cineastul să ne arate că eroina a 
plecat la braț cu. iubitul. 

` — Alteori v-au supărat astfel de scene? 

Adică să mi se pară că prea le-a potrivit? 

Da. 

De astea „potrivite“, am văzut mul 


Spectatorul înțelege și singuri.. 


nouă filme dintr-un an 


mn 


Să ne, deconectăm, dar la filme bune 


auzisem nimic, că altfel probabil 
nu mă mai duceam. M-am luat 
după pozele din vitrină și am 
intrat, fiindcă nu găseam bilete 
la alt film. Dar am ieșit cu du- 
reri de cap, eu care voisem să 
mă deconectez. 

— Despre „Puterea și Adevă- 


Florin Vartan, 
inginer, 24 de ani: 
MIDI AL ESTI: EE 


Cu dureri de cap 


Adevărul adevărat 


— Aţi văzut aproape toate fil- 
mele din acest an şi spuneţi că ele 
sînt „mai la nivelul tinerilor noştri”. 
Adică? 

— Adică sînt mai apropiate de 
viața noastră de toate zilele, sînt 
mai reale, deși părerea mea e că 
ar trebui să fie şi mai bune, şi mai 
aproape de noi. „Drum în penumbră“, 
de exemplu, mai ales eu, care sînt 
familistă, îmi.dau seama-că e un film 
destul de bun, pentru că arată lu- 
cruri care ţi se pot întîmpla, cînd 
greșești o singură dată. Sau, în „Pu- 
terea și Adevărul“, se tratează ade- 
vărul adevărat. Eu n-am trăit în acea 
epocă, dar îmi dau seama că, cu cît 
ești mai aproape de adevăr, cu atit 
e mai bine pentru tine şi pentru cei- 
lalți, în general. Eu, dac-aș întîlni 
un regizor şi i-aş povesti viața mea, 
cred că ar ieşi un film ca „Love Story”. 
Cam în genul ăsta ar trebui să fie 
filmele noastre. Ar atrage mai mult 
tineretul nostru. Eu am lucrat pînă 
acum ca ajutor de ospătar și m-am 
lăsat de această ocupaţie, că nu-mi 
plăcea și am venit aici ca să mă cali- 
fic la locul de muncă, în meseria 
de fiezor. Ce interesant ar fi să se 
arate într-un film viața blestemată pe 
care a avut-o un tînăr care încă n-a 
avut un contact cu o uzină și după 
aceea să se vadă felul lui de a se 
purta după ce a cunoscut oamenii 
din uzină sau după ce a întîlnit un 
om sau un prieten mai apropiat care 
să-i arate drumul şi calea dreaptă. 
“În prima zi, te simţi străină, toți se 
uită după tine şi după aceea, la cîteva 
zile, eşti aşa de bucuroasă, de parcă 
ești aici de cînd te știi... Toţi m-au 


DANDE DBA IONI A D ASR SCRII a E 
— N-aţi văzut decît 3 filme 
din 9. Dar aţi văzut pe primele 
două, cele mai bune: „Puterea 
şi Adevărul” și „Felix şi Otilia“ 
și pe ultimul din unele clasa- 
mente: „Aventuri la Marea Nea- 
gră". De unde această precizie a 
extremelor? 
Despre primele două am 
auzit vorbindu-se și de aceea 
m-am și dus. Despre ultimul nu 


rul“ ce aţi auzit vorbindu-se de 
v-aţi hotărît să-l vedeți, dumnea- 
voastră, care mergeţi așa de rar 
la cinema? 

— Am auzit că e un film care 
tratează istoria din ultimii ani și 
că e interesant, oarecum cu mai 
mult curaj decît alte filme. ŞI, 
într-adevăr, mi-a plăcut, m-a pa- 
sionat, nici măcar nu mis-a părut 
lung, cum li s-a părut altora. 


Filme despre noi 
CAZ I ACTE 


Aurica Pescaru, 
elevă-ucenică, 
21 anı 


primit cu așa căldură, nu mi-au făcut 
„figuri“, ca să mă exprim așa, fără să 
strige sau să ţipe la mine, cum se 
obișnuiește prin alte locuri. Am fost 
aleasă ca delegată la conferința pe 
uzină... 

— De cit timp sînteţi aici? 

— De o lună de zile. Exact azi 
am o lună de zile... 

— Vă urez la mulți ani. 


Studierea chestionarelor, precum şi 
discuțiile suplimentare cu cei care au 
răspuns întrebărilor noastre ne permit 
să facem un sumar portret de: 


“Spectator tipic 


@ Este un spectator prevenit sau prea ocupat pentru a merge la 
orice film. - 

@ Sc informează în prealabil dacă e cazul sau nu să facă deplasarea 
pină la cinema. 

@ Nu-i scapă un film de divertisment şi, într-un asemenea caz, 
riscă, intră în sală, conducîndu-se după fotografiile din vitrină. 

E În două din trei cazuri e decepţionat şi o mărturisește. S-ar pu- 
tea ca pentru viitor să-și ia măsuri suplimentare de precauţie. 


@ A depășit preferința pentru filme spectaculare şi de divertis- 


ment — și pare a se afla în pragul unei noi vîrste cinefile. E receptiv la 
filmul dramatic contemporan — de la cel politic pînă la cel sentimen- 
tal. 


din secția motoare, în noiembrie 1972 


@ În orice caz, pentru moment, nu e receptiv la filme evocind răz- 
boiul, cu desfăşurări de trupe, cu salve și rafale, deşi i-a rămas în su- 
flet nostalgia după adevăratul film istoric, inspirat din marile momente 
ale trecutului, 

© Discuţia despre filmul românesc į se pare dificultoasă, pentru 
că șrilejurile memorabile care i s-au oferit de a-şi construi o scară de 
valori au fost foarte rare. Există doar o probabilitate de 1%, ca filmul 
discutat să-i sugereze o comparaţie sauo trimitere la alt film românesc. 
Din același motiv, nu reţine nume de regizori, ci doar figuri de actori. 
Pentru a se transforma din spectator ocazional în cinefil are o singură 
șansă — care este și a noastă: aceea de a trăi saltul de la o producţie 
de filme la o şcoală naţională de artă cinematografică. 


Valerian SAVA 


P.S. Mulţumim pe această cale tovarăşului Marin Gheorghiţă, secretar al Comitetului de partid al Uzinelor 
„23 August“, precum și tovarășilor lon Ciobanu, membru al Comitetului de partid al Uzinelor, fon Cristea, 
membru al Comitetului de partid al Secţiei Motoare și Marin Şurub, secretar al Organizaţiei de bază UTC a 


Secţiei, pentru bunăvoința manifestată şi pentru ajutorul acordat în realizarea acestui sondaj. 


- 


r 


Pag 


„Inge 


Radu Gabrea a vrut cu 


tot dinadinsul 
“să facem un film după 
„Îngerul a strigat“, 
Încereare îndrăzneață din 
partea lui, 
încercare fricoasă din 
partea mea 


Merită să mai încerc o detă 
„(Fănuş Neagu) 
i i a ape pop i 


Cu cîţiva ani în urmă, literatura 
românească înregistra un eveniment 
de excepție — romanul „Îngerul a 
strigat” de Fănuş Neagu. Astăzi, 
acest roman, la care-se adaugă ci- 
teva date din nuvela „Dincolo de 
nisipuri“ a aceluiaşi autor, este pe 
cale să devină film. L-am rugat pe 
autorul scenariului, scriitorul Fă- 
nuş Neagu, să ne vorbească despre 
drumul de la roman la film: 

— După eșecuri repetate în film, 
eșecuri de care nu mă consider în 
primul rînd vinovat, mă hotărisem 
să păstrez o foarte mare distanță 
față de cinematografie. Radu Gabrea, 
pe lungime de nopţi și zile, în care de 
atitea ori l-am împins cu cotul, cum 
se, obișnuiește între prieteni, m-a 
întors la'ideea că merită să mai în- 


“ cerc odată să-mi blestem zilele. Radu 


a vrut cu tot dinadinsul să facem un 
film după „Îngerul a strigat!“, în- 


48 


cercare îndrăzneață din partea lui, 
încercare fricoasă din partea mea, 
„Îngerul a strigat“ e cea mai bună 
carte pe care am scris-o. Am lucrat 
la ea 8 ani şi am cuprins în eao jumă- 
- tate de secol din viața celor dragi ai 
mei, cei duși şi cei ce încă trăiesc, 
toate zilele copilăriei mele, toată 
dragostea mea de Dunăre, fuga mea 
după năluci, toate furtunile nebune 
consumate în spaţiul inimii mele — 
şi nu ştiam cum pot să adun un fluviu 
de întîmplări şi de sentimente în- 
tr-o nouă poveste care să fie văzută 
pe pinză, pe distanță de două ore. 
Mi s-a părut și mi se pare şi astăzi că 
am alungat din pîrîul noii povestiri 
(povestirea cinematografică) multe 
din episoadele pentru care am cheltuit 
atîta amar de nopţi pline de chin. 
Rămîn cu impresia că ceva s-a pier- 
dut, ce nu trebuia să se pă și că 
lucrurile care au intrat în țesătura 
povestirii cinematografice le cheamă 
dintre coperţile cărții pe acelea tre- 
cute momentan în uitare. Gabrea, 
care-/atît de pătimaș şi atît de talen- 
tat, mă asigură, şi eu cred cu inima 
după ce am văzut o parte din mate- 
rial, că filmul acesta pe care-l vreau 
să fie triumful lui Gabrea, mă va lega 
pentru -multă vreme de cinemato- 
grafie. Dacă va fi o dulce amăgire, 
vina nu va fi decit a mea. 

Aș vrea ca în film să nu se piardă 
halo-ul de vis, de taină şi de melan- 
colie care străbate cartea. Romanul 
plutește între vrajă și durere, între 
pierderi, între pămînt, între.ape — 
niciodată apă, niciodată pămînt — 
şi filmul va trebui să păstreze, mă- 
car pentru sufletul meu, o lunecare 
pe sub ferestrele la care cîntă morții 
şi iarba. Nădăjduiesc că Radu Ga- 
brea m-a înțeles cu ochii lui Dinu 
Tănase. Aş vrea ca cele trei strigări 
ale îngerului să rămînă intacte, ca 
trei sigilii de noapte, de floare și de 
sînge pe fruntea unei jumătăţi. de 
secol. 


ETET SPIE OSEI ED IEEE, 


APRILE OTE er 


E A E 


E ana ana 


Între vrâjă și durere 
(Gina Patrichi) : 


Între pămint, între ape 
(Ștefan Radoff) 

DI Ri E DATE ARDE 7 D000 103 AIBE ET Sc 

Ca „ultimii apărători ai Bizanțului" 
(Emil Botta) 


3 
3 


un film promiţât 


„Dincolo de nisipuri“ 


reportaj de atmosferă 


Vine 
furtuuuna ! 


Scenariul — Fănuş Neagu 
Regia — Radu Gabrea. 
Imaginea — Dinu Tănase. 
Scenografia — Hetty Stürmer. 
Costumele — Doina Levința. 
Muzica — Dorin Liviu Zaharia. 


În această secvență: Violeta Andrei, 
Emil Botta, George Constantin, 
Gigi Dinică, Ştefan Radoff, Dan 
Nuţu. 


În alte secvențe: Gina Patrichi, Mir- 
cea Albulescu, Vasile Niţulescu, 
Constantin Rauţchi, Ovidiu Schu- 
macher și mulți alții. 


Ora 5 p.m. Autostrada Bucureşti- 
Piteşti. Kilometrul 32. Două văi şi 
două dealuri pînă la casa Caramet. 
Secvența 85 cu furtună și vînt. Filmare 
din interior în exterior. Repetiţie. 

| 


— «Lupul X, lupul Y»... 

— Eu deschid uşa ca vîntul și vă re- 
peziți cu toții în prag. 

— Eu vreau să rămîn aici pe scaun. 

— Pentru ce? 

— Pentru că mă simt bine. 

— Nu ţine, Dane. Dinule, tu ești 


gata? 


Dan Nuţu 


povesteşte o zi de lucru 


la filmul 
lui Fănuş Neagu 


şi Radu Gabrea 


— Imediat, tu repetă. 

— Hai, fac eu vintul. Text! 

— «Lupul X, lupul Y»... 

— Domnu’ George, luați monezile 
de pe bacnote, ca să le zboare vintul 
cind vine. 

— Tu pe scaunul tău, țică, că mă 
enervezi ! 

— Zbang, Uuuuu! 

— «Lupul X, lupul Y»... Cînd des- 
chizi, mă Radule, ușa aia? Nu mă lași 
să termin replica? 

— lartă-mă George. Domnul Botta, 
nu vă supăraţi, încă o dată. Dane, lasă 


Tu, pe scaunul tău, ţică 


(Dan Nuţu) 


Încă o repetiție şi filmăm 
(Violeta Andrei) 


banii ăia și treci la locul tău. Gata! 


LL] 

— «Lupul X, lupul Y»... 

— UUUUU, ZBANG, VJJj, UUUU. 

— Vine furtuna! 

— Stop! Domnu' Botta, «vine fur- 
tuna», vreau așa, ca «ultimii apărători 
ai Bizanțului», la fel, ştiţi dumnea- 
voastră. Hai, la locuri! 

— «Lupul X, lupul Y»... 

— Eu sînt vintul, UUU. 

— «Vine furtuna. Furtuuu-na !» 

— «Calicu', vintul sărăciei». 

— He, he, furtuna vine oricum, dar 
fără Marinuș Moraru nu se joacă! He, 
he! 

— Hai, mă, Gigi, dă-o dracului! Re- 
luăm! Totul de la capăt! 


— «Lupul X, lupul Y»... 

— «Furtuna!» 

— «Calicu”, vîntu' sărăciei». 

— «Eu am un pogon de pămînt sub 
pădure. Trebuie azi, mîine să...» Mă, 
Radule, tu hamacu' nu-l vezi? 

— Ba da. 

— Şi-atunci? 

— Ce? 

— Păi nu-i Violeta. 

— S-aranjează, George! Dinule,cum 
e la tine? 

— E bine. 

— Domnu' George. Acum repetăm 
toată scena, dar de tras, nu tragem 
decît prim-planuri, gros-planuri, doar 


capul. 
— 


49 


o carte excelentă: 


UL) 

— Mă, ţică, ţi-am spus că mă superi! 
Vezi, că azi sînt nervos, mîine dimi- 
neață poate-s mai lejer, așa că țin 
distanța! 

— Domnu' George! 

— Gata am zis! 

— Dane, treci pe scaunul tău! ŞI! 

— Dragă Radule, iartă-mă, Violeta 
nu se sperie de Calic? 

— Hai, mă Gigi, ce vrei de la mine? 
Cind o să vină, o să se sperie şi ea. La 
locuri! 

— «Lupul X, lupul Y»... 

— UUUU! 

— «Vine furtuna!» 

— «Calicu', vintul sărăciei». 

— «Eu am un pogon de pămînt sub 
pădure, trebuie să-l cosim astă-noapte». 

— «Dacă te află oamenii, te omoară» 

— Ha, ha! Prinţul Ipsilanti la coasă! 
Nu, că s-a-ntors lumea pe dos. 

— La mine-i gata. La tine, Dinule? 

— Perfect! 

— Bine, o tipărim. Radoff, nu te mai 
băga peste George. Gigi, cînd rizi de 
domnul Botta, treci dincolo, în dreapta, 
şi nu mai priviți fiecare pe unde vă 
vine, luați-vă un punct. 

— Auzi, Radule, calicu' nu-mi bate 
doar în ochiu' sting, că nu l-a stirnit 
Radoff. 

— Georgică dragă, calicu' vine din- 
spre sud, de-aia vă rog să priviţi toți 
cît mai spre Radoff, că m-am docu- 
mentat. Hai, încă o repetiție, că s-a 
machiat şi Violeta. Dinule... 


Iv 
— Stai” puțin, Radule, eu propun 
cînd zice George «il cosim toți astă- 
noapte» să-ntreb eu: «Cum, şi prințul?», 
ca să aibă şi Gigi de ce să ridă. 


DR O a 


„Ingerul a strigat“ 


— Dumneata, vezi-ți de rolul tău. 

— Stai, Gigi. Cred că are dreptate. 
George, auzi ce zice Radoff, că... 

— Radoff să-și scoată mai întîi car- 
net pentru căruța aia, că de patru ori 
a tamponat-o pină acum. 

— Dinule, sînt destul de alb la față? 

— Nasul meu cum e? 

— Părul meu nu-i prea negru? 

— Auzi, Doina, rochia aia violetă 
nu-i prea galbenă? 

— Hetty, pune pe cineva să golească 
tejgheaua din spate și să închidă fe- 
reastra care dă în dormitor. 

— Nu-i galbenă, că e nevoie de o 
pată. 

— Dar nu-i prea în plin prim-plan? 

— Nu, c-o acopăr c-o cuvertură mai 
închisă. 

— Hetty, nu pleca, dă și mie un git 
din Bişca aia! 

— Şi mie! 

— Şi mie! 

* 

Casa e chiar în mijlocul nisipurilor 
şi pară e acolo de cînd lumea. Inte- 
riorul e cu negru deschis și cu alb 
închis. Costumele între alb închis și 
şi negru deschis. Filmul e colorat. 
Gabrea are barbă deasă, nu e gras 
deloc şi e un amor profesional. Tănase 
are ochii jumătate deschişi. Filtrează 
lumina. Levinţa dezbracă țărani, îi îm- 
bracă-n costume şi pe noi în țărani. 
Stürmer umple sticluța domnului Botta 
cu un lichid tuciuriu: Bişca. Și-am auzit 
că ferma lui dintre nisipuri vor s-o 
cumpere Violeta Andrei, domnul Botta, 
Constantin Dinică, Radoff şi cu mine, 
care cu toții sîntem bucuroşi pentru 
că materialul filmat azi este, într-ade- 
văr, excepțional. 


Dan NUŢU 


Pentru ce să vrea? 
(Gheorghe Dinică şi George Constantin) 


Furtuna vine oricum 
(Mircea Albulescu) 


profil 


George Constantin 
și muntele 


Mai bine să nu faci niciodată bilanţul cinematografic al marilor noştri 
actori! Nu poți privi înapoi decît cu miînie. Uneori am impresia că mai 
ușor se apucă oamenii să mute un munte decit scenariștii noștri să scrie 
un rol pentru un actor ca George Constantin. Adică un actor unic. 
Poate că îi intimidează, și atunci îi înţeleg într-un fel. Pentru că atunci 
cînd deschide el gura, amuţesc și păsările, şi frunzele; și ele mai au de 
învățat cîte ceva. Născut să-și cioplească personajele în marmoră şi 
apoi să le însuflețească cu o singură suflare, George Constantin s-a 
prefăcut că nu observă lutul sfărîmicios din care i s-au plămădit ade- 
seori eroii. Uriașa sa forță de plăsmuire, impactul de taină cu personajul, 
au adus întotdeauna către noi altceva, măcar un posibil caracter — ca 
in «La porțile pămîntului» — dacă nu unul magistral solidificat ca în 
«Reconstituirea». | s-a spus uneori că ar fi un Orson Welles al nostru. 
Nu este adevărat. Este Orson Welles si Peter O'Toole şi Smoktunovski 
la un loc și cu asta n-am spus încă îndeajuns. Dacă vrea, poate fi — vorba 
unui poet — «şi floare și pasăre». Totul este. să aibă pentru ce să 
vrea. Deocamdată, sigur e că va deveni Caramet în «Dincolo de ni- 
sipuri», filmul lui Radu Gabrea şi Fănuş Neagu. Caramet cel teluric, 
neînfrînt, încăpățiînat, gata să spună oricînd, asemeni unui celebru erou 
literar: «totul este pierdut, dar cred că se mai poate face ceva». Cu 


un actor ca el — desigur. 
Magda MIHĂILESCU 


un film promiţător 


| a strigat“? 


Cui i-e 


frică de „ingeru 


regizorul: 


Radu Gabrea 


— Gabrea, văd că eşti cu sufletul la gură. 

— Sint. 

— Spune-mi sincer, ţi-e frică? 

— Sincer, sincer, da. 

— Ce te depăşeşte? 

— Magia lingvistică a lui Fănuş Neagu. 

— Cum o rezolvi? 

— Printr-o echipă de actori excelentă. 

— Trebuie să-mi ierți naiva întrebare, dar pe 
mine tocmai aceste somități mă sperie. După 
cîte ştiu, sînt circa 7—8 capete de afiș și chiar 
am să le citez: Gina Patrichi, Mircea Albulescu, 
Emil Botta, George Constantin, Violeta Andrei, 
Dan Nuţu, Ştefan Radoff, fără a-l mai socoti pe 
Gheorghe Dinică care «ii tot dă zor, că el are 
un rol minor». 

— Ştiu ce vrei să spui. Dinică poate crea o 
lume dintr-un singur gest. Pericolul de care 
vrei să-mi vorbești, şi anume, că o vedetă «trage 
pe rol», adică face film în film, pînă acum, cel 
puţin, la noi este inexistent. 


decoratorul: 


H. Sturmer 


— Stürmer, zice Gabrea că ești proaspăt? 

— Da, vin direct de la Sibiu. 

— Ai visat nisip sub gene? 

— Cind am citit romanul lui Fănuş Neagu, 
«Îngerul a strigat», mi-am construit pe loc arhi- 
tectura «cîmpului». Nici nu visam să am norocul 
scenografiei. 


pictorița de costume: 


Doina Levinţa 


— Doina Levinţa, ai venit direct de la Tele- 
viziune. Ți-e frică? x 

— Adică vrea cineva să insinueze diferența? 
De cine să-mi fie frică? De cînd a zis maestrul 
Botta că a simțit personajul numai după ce a 
îmbrăcat costumul făcut de mine, nu-mi mai e 
frică de nimeni. 


Lupul X, lupul Y 
(Radu Gabrea și Dinu Tănase) 


operatorul: 


Dinu Tănase 


— Film greu, Dinu Tănase, ţi-e frică? 

— Puțin spus. Îmi măsor mișcările de mi se 
usucă buzele. 

— Problemă de maturitate? 

— Nici așa nu se discută, deoarece Fănuş 
Neagu este tînăr și a fost și mai tînăr cînd a scris 
romanul. 

— Sper că nu ai de gînd să introduci «tempo- 
rizarea» în imagine, că te-ai pus rău cu autorul. 

— Treabă ştiinţifică, de montaj. 

— În munca de operator, de ce ţii cont mai 
întîi? 

— De prima viziune a cadrului. Cele 36 de 
posibilități le judec în continuare între 5 și 7 di- 
mineața. 


A. MIHAILOPOL 


Fotografiile panoramicului: A. MIHAILOPOL 


De cine să-mi fie frică? (Doina Levinţa) 


Stârmer şi podul lui cu oglinzi 


Festivalul studenților... 


Anual se desfășoară în URSS un 
festival în care sint premiate realizările 
cele mai bune ale tinerilor studenți și 
absolvenţi ai Institutului de Cinema- 
tografie. Ajuns la a opta ediţie, festi- 
valul s-a desfășurat anul acesta sub 
președinția lui Serghei Bondarciuk și a 
numărat 28 de opere prime ale studen- 
ților sovietici și străini dela institutul 
cinematografic din Moscova. Deviza 
celei de-a opta ediții a festivalului: 
«Pentru o ideologie comunistă, pentru 
o înaltă ținută artistică!» 


„Și al muncitorilor 


„se desfășoară tot anual în 32 de 
oraşe cehe și 11 slovace. Timp de 
15 zile, festivalul prezintă oamenilor 
muncii producția națională. În urmă 
cererilor de participare din ce în ce mai 
mari, organizatorii s-au văzut în situa- 
ţia de a scinda festivalul in două 
ediții — una de vară, care se desfă- 
șoară în uriașe amfiteatre în aer liber, 
și una de toamnă. Ajuns la a 24-a 
ediție, se prevede că festivalul național 
cehoslovac va atinge cifra de 25 mi- 
lioane spectatori (înregistrați dela de- 
butul său și pină azi). 


Dracula în versiune neagră 


CAB sint inițialele unei noi orga- 
nizaţii din Statele Unite și inseamnă 
«Coalition against blaxploitation (coa- 
liția împotriva exploatării temelor cu 
negri). Această organizație a fost crea- 
tă ca urmare a invaziei de filme în 
versiune neagră (acțiunea e mutată în 
cartierele negrilor, actorii sint negri, 
dar temele rămin neschimbate: vio- 
lență, sadism, droguri, sex și, în plus, 
prezentarea edulcorată a vieții popula- 
tiei de culoare). Desigur, aceste filme 
aduc beneficii uriașe. De pildă, se 
preconizează că versiunea neagră a 
filmelor cu Dracula — intitulată «Blac- 
kula»!! — va realiza cele mai mari 
încasări ale anului 1972 ale companiei 
International Pictures. Dar, in același 
timp, filmele acestea sint «o nouă 
formă de genocid cultural şi nu vom 
tolera ca minţile copiilor noştri negri 
să fie deformate de minciunile și de 
violența pe care o propagă aceste 
producții, aceste așa-zise filme negre». 
declara Junius Griffin, conducătorul 
CAB-ului din Los Angeles. 


De la clasici la filme 


Editura «Iskustvo» din Moscova pre- 
gătește o culegere intitulată «Dezba- 
teri de la carte la film». E vorba despre 
ecranizările după clasicii ruși Pușkin, 
Lev Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev 
și Cehov. 


Detalii costisitoare 


Luchino Visconti e pe cale să ter- 
mine filmul «Ludovic al II-lea al Bava- 
riei». Exterioarele le-a turnat în Bava- 
ria. Mania sa pentru detaliul istoric l-a 
determinat însă să reconstituie în 
studiou interioarele — pină în cele mai 
mici amănunte. Ceea ce a dus la o 
considerabilă mărire a bugetului alocat 
pentru film. (Ca de obicei, de altfel, 
la orice film al lui Visconti!) 


52 


n G 
Filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


La Los Angeles a avut loc intre 


Deviza festivalului 


La Tokio a avut loc în această vară un 
festival al filmelor antirăzboinice. Între 
alte filme a rulat documentarul «Hiro- 
shima și Nagasaki — August 1945» 
Deviza festivalului: «Să nu se mai 
repete niciodată Hiroshima şi 
Nagasaki!)... 


Pentru calitate 


În luna septembrie, la Viena, minis- 
terele Instrucțiunii şi Industriei au 
făcut sondaje în vederea ajutorării 
tinerilor cineaști. După exemplul unor 
organizații similare din München (R.F.a 
Germaniei), din Ungaria, Cuba și 
R.D.G., tinerii cineaști s-au grupat în 
organizaţii cu caracter cooperatist: 
«Kuratorium neuer  Osterreichischer 
Film» şi«Arbeitskreis  Osterreichis- 
cher Filmemacher». În acest mod, vor 
fi ajutați acei creatori la care nu pri- 
mează criteriul comercial, care produc 
filme cu tematică socială și se stră- 
duiesc să ridice nivelul artistic al 
producţiei de filme din Austria. 


„„Și tot pentru calitate 


Încă în 1965 se vota în Danemarca o 
lege prin care se recunoștea impor- 
tanța cinematografiei naționale (con- 
sideratăqun leagăn al cinematografiei 
mondiale») și se acorda o subvenție în 
scopul producerii unor filme de cali- 
late. După 7 ani de experimentare, în 
1972, legea s-a modificat, în sensul că 
s-a pus un accent şi mai mare pe 
îmbunătățirea calității producției da- 
neze, acordindu-se un supliment de 
fonduri din bugetul statului (timp de 
șapte ani, fondurile proveniseră doar 
dintr-o taxă suplimentară realizată din 
vinzarea biletelor de cinema). 


Participarea «monumentelor» 


La Paris, la palatul Chaillot, a fost 
inaugurată expoziția «75 de ani de 
cinema» (din inițiativa ministrului cul- 
turii, Jacques Duhamel). Directorul 
cinematecii, Henri Langlois, a hotărit 
să organizeze zilnic, pe intreaga durată 
a expoziţiei, o participare a numelor 
ilustre din cinematografia mondială. 
În afara unor mari vedete franceze 
(Jeanne Moreau, Catherine Deneuve 
şi terminind cu Edwige  Feuillăre, 
Michèle Morgan şi altele) işi vor da 
concursul la această expoziție Gloria 
Swanson, Pola Negri, Marlène Dietrich, 
Claudette Colbert, John Ford, Alfred 
Hitchcock, Fritz Lang, precum și alte 
«monumente» ale artei a șaptea. 


Difuzarea e o artă 


12-14 septembrie o conferință inter- 
națională a distribuitorilor din peste 
100 de țări. Au participat pentru prima 
oară şi actori, între care Barbra 
Streisand, Sidney Poitier, Paul New- 
man și Steve McQueen. «Am ținut să-i 
întilnim pe distribuitorii străini și să 
facem un schimb direct de idei și 
păreri, pentru că difuzarea de filme nu 
mai este o meserie simplă — a declarat 
președintele conferinței. Un film poate 
fi un succes in Brazilia și un eșec în 
Spania». 


Parisul lui 
Fellini 


După Roma-Fellini, frescă apocalip- 
tică a metropolei moderne, cineastul 
italian va începe în curind filmările la 
Paris, despre Paris, cu parizieni și 
neparizieni «ai acestui Babilon modern 
unde toate rasele pămîntului vorbesc 
franțuzeşte». 


Fellini aşa cum l-a văzut caricaturistul 
Barrigue după «Mama-Roma» 


Cu numai citeva luni în urmă, i se 
oferise lui Fellini ocazia să facă un film 
în America. A refuzat pentru că lucra 
pe atunci filmul despre Roma și spunea 
că numai acasă și numai la Roma, se 
simte în stare să spună ceva despre 
«mama-Roma oraș detestabil, dar fără 
de care n-aş putea trăi». Numai că 
între «Satyricon» și «Roma» a existat 
un scurt și cutremurător interludiu, 
filmul «Clownii» — pe urmele marilor 
maeștri ai circului, astăzi uitaţi, cei 
mai mulți dintre ei dispăruți, iar cei- 
lalți sfirșindu-și în anonimat ultimele 
lor zile. Fellini a pornit în căutarea 
acestora și a ajuns și la Paris. A dat 
peste niște bătrîni uzați, melancolici, 
şi bineînţeles nevoiaşi, care îşi așteptau 
sfîrșitul. «Documentarul» fellinian re- 
învie arta circului într-un spectacol de 
o imensă grandoare tristă, sfişietor de 
nostalgic şi de efemer. Un spectacol 
de adio. l-a descoperit pe clowni dar 
nu i-a scăpat din vedere nici pe fran- 
cezi, şi o primă străfulgerare de ironie 
o şi strecoară în «Clownii», deși pe 
malurile Senei nu căuta pe atunci decît 
artişti ai cupolei. 

Parisul va trebui acum să-l suporte 
pe Fellini cu stoicism, nesusceptibili- 
tate și umor... dacă le va avea pe toate 
acestea. 


Ava Gardner 
reapare după 3 ani 


«Tam Lin» este titlul unui film care 
prilejuieşte debutul regizoral al lui 
Roddy Mc Dowall — un tînăr actor 
care se impusese în lumea filmului mai 
întîi ca fotograf de platou. «Tam Lin» — 
versiune cinematografică modernă a 


Pz, 


O văduvă demonică: 
Ava Gardner 


unei legende a poetului scoțian Ro- 
bert Burns — prilejuieşte și reapariçia 
pe ecran, după 3 ani de absență, a 
actriței Ava Gardner (ultimul ei film: 
«Mayerling»). În rolul unei văduve 
bogate, excentrice, sofisticate, Ava 
Gardner interpretează — în viziunea 
actuală a realizatorilor filmului — pe 
regina demonică din balada lui Burns. 


Cu tineri 
şi despre tineri 
MENIC shi T N IRA t SP A EEE EI 


După romanul «Orfeu șchiop» de 
Jan Otcenasek, regizorul cehoslovac 
Vladimir Cech a realizat filmul «Căsă- 


LEAR 


TT 


Protagoniştii Jana Preisov 
şi Michal Pavlata 


torie fictivă». E vorba în film de căsă- 
toria unei tinere «cu situație», răsfă- 
ţată de părinții ei, cu un tînăr munci- 
tor. Ea consimte doar de nevoie, spre 
a nu fi dusă la muncă forțată în Germa- 
nia nazistă (acțiunea se petrece între 
anii '42—'44), în timp ce el ține sincer 
la ea. Căsătoria fictivă, desigur, nu va 
putea dura... Jana Preisova (Alena) și 
Michal Pavlata (Vojta) sînt doi actori 
tineri, ale căror realizări actoricești 
au contribuit la reușita filmului lui 


(foto «PRAGOPRESS») 


cnerama 


Cech (premiul «Marele soare de aur» 
la festivalul tinerilor din Trutnov). 


Fosta ziaristă 
Candice Bergen 
a a 


Înainte de a deveni «covergirl» şi 
apoi actriță, Candice Bergen făcuse 
studii de istorie a artei și de literatură; 
apoi practicase meseria de ziaristă. A 
luat și un premiu pentru unul din 
articolele ei publicate în «Los Angeles 
Times» (1968). La 25 de ani, în 1970, 
canadiana Candice Bergen era vedetă 
internaţională. În filmele în care am 
văzut-o («A trăi pentru a trăi» cu 
Yves Montand şi «Ziua în care vin 
peștii» cu Tom Courtenay) era foarte 
frumoasă. Și juca onorabil. Dar atit. 
De la o vreme, fosta ziaristă și-a de- 
monstrat și talentul. În ultimul ei film, 
«T.R. Baskin», Candice Bergen, care 


O fată obişnuită : 
Candice Bergen în «T.R. Baskin» 


se consideră o fată obişnuită, izbutește 
să interpreteze, cu mai mult talent 
decit o actriţă obişnuită, portretul unei 
fete contemporane din Statele Unite. 


A Ali Baba în 
viziune niponă 
DPN Re Rs A EP ARI EEE PE E BEE Se ERE: 


Binecunoscutul basm oriental Ali- 
Baba și cei 40 de hoți a inspirat o 
comedie franceză suculentă, în care 
rolul principal era deținut de marele 
comic Fernandel. Ultima versiune cine- 
matografică a popularului basm ne este 
oferită de producția japoneză de de- 


Dar... pisicile îl biruie 
pe Ali-Baba 
area: ex 


ay 


sene animate. «Ali Baba și cei 40 de 
hoți» (regie: Hiroshi Shidara, anima- 
ție: Akira Daikubara) este un lung 
metraj color, pe ecran lat. În viziunea 
realizatorilor japonezi, Ali-Baba este 
terorizat de pisici şi, de teama lor, în- 
chide toate felinele din regat în celebra 
peşteră (care se deschide numai la cu- 
vîntul magic: «sesam»). 


Un fluture 
de aur 


Goldie Hawn are un chip desenat 
parcă anume de un caricaturist spre a 
simboliza actrița de comedie. Cel puțin 
așa ne-o amintim din «Floarea de 
cactus», film care i-a adus și Oscarul. 
Deși era actrița de planul doi și se- 
conda un monstru sacru: Pe Ingrid 
Bergman... În toamna aceasta, a înre- 
gistrat un nou succes alături de Warren 
Beatty în filmul «Dolari» de Richard 
Brooks. 

Recent, Goldie Hawn a terminat o 
nouă comedie cinematografică, «Flu- 


Azi 
România 


Între 19 august și 10 septembrie a 
avut loc la Los Angeles cel de al 3-lea 


turii sînt liberi» — adaptarea unui 
spectacol de succes de pe Broadway. 
Regizor: Milton Katselas (același care 
a montat spectacolul pe scenă). În rolul 
tinărului Don Baker (un tînăr care în- 


cearcă să scape de sub tutela sufocantă 
a mamei sale cu ajutorul unei amuzante 
vecine, de care, firește, se îndrăgos- 
tește) un actor debutant: Edward 
Albert. 


Vecina amuzantă (Goldie Hawn) şi tinărul 
«sub tutelă» (Edward Albert) 


Festival Internațional al Filmelor pen- 
tru Copii. O zi a fost consacrată fil- 
mului românesc şi în imagine vedem 
doi copii americani veniți să vadă gala 
de film din România. sr dt. la 
intrare de Mickey Mouse, ei se află în 
fața afișului pe care scrie: «Al III-lea 
festival internaţional al filmului pentru 
copii prezintă azi: ROMÂNIA. 


Întîmpinați la intrare de 


Mickey Mouse 


Leul M.G.M. 
şi-a pierdut glasul 
NNE A ERE PSI PE SE i SAO 


Legenda fiului lui Dedal, Icar-cel-ce- 
visa-să-zboare-ca-păsările, a fost trans- 


Femeia-inger păzitor (Sally Kellerman) 
şi Icar din Texas (Bud Cort) 


pusă în imagini de regizorul Robert 
Altman.: Interpretul noului Icar este 
tînărul american Brewster Mc Cloud 
(filmul poartă numele eroului). Icarul 
texan își perfecționează clasicul aparat 
de zbor cu aripi pe... fabulosul astro- 
drom de la Huston! Păsările-simbol-al- 
răului, imaginate de Hitchcock, devin 
aliaţii omului-creator, neînțeles de o 
societate care-l oprimă. Există în film 
şi o pasăre-înger-păzitor — o femeie 
(Sally Kellerman) spre a-l proteja pe 
Mc Cloud (Bud Cort). Filmul lui Altman 
este, fireşte, o parabolă şi — conform 
consemnărilor presei — constituie în 
același timp şi un atac virulent la adresa 
conservatorismului și a intoleranţei din 
S.U.A. Regizorul Robert Altman (fost 
matematician, pilot, romancier, scena- 
rist, regizor de documentare) surprinde, 
ca în toate filmele sale, spectatorul, 
prin găsirea unor modalități cinemato- 
grafice inedite. Încă de la genericul 
filmului «Brewster Mc Cloud» se pro- 
duce și surpriza: faimosul leu — emble- 
mă a companiei M.G.M. — își pierde 
glasul şi nu izbutește să ragă... 


53 


i ya 
A E UTAO LO 3 


© Metodi ANDONOV ecranizează, sub titlul «Marele spleen», un roman al 
scriitorului bulgar Bogomil Rainov (este al cincilea roman al lui Rainov transpus 
pe ecran). Un film care va relata aventurile unui agent secret. 

@ Donatas BANIONIS va apare în rolul căpitanului Gunar Şarkino (coman- 
dantul unui submarin care a acționat în flota Sovietică din Marea Nordului în anii 
'42-'43)in filmul «Căpitanul Ştiucii vesele». Regizor: Boris Voltşek. 

0 Samuel BECKETT debutează ca... regizor de film. Titlul peliculei semnate 
de Beckett: «Act fără cuvinte». Protagonist: Rod Steiger. f 

9 Horst BUCHOLZ interpretează rolul lui Johann Strauss din filmul «Ma- 
rele vals» (producţie M.G.M.). 

0 Binka CELIASKOVA, regizoare din R.P. Bulgaria, lucrează la filmul 
«Ultimul cuvint» — o povestire despre şase revoluționari bulgari, condamnaţi 
la moarte în timpul războiului. 

Q Bud CORT, un tînăr actor american, o revelaţie a ultimei stagiuni, este 
protagonistul filmului «Harold și Maud» de Hal Ashby. O nouă versiune «Love 
Story». Parteneră: Ruth GORDON. : 

@ Catherine DENEUVE și Alain DELON sint parteneri într-un nou film de 
Jean-Pierre Melville: «Polițistul». 

O Walt Disney, sau mai bine zis eroii creaţi de el, au fost prezenți la Olim- 
piada din acest an. «Goofy și Donald campioni olimpici» este titlul ultimei pelicule 
* Disney, în care Donald obține o medalie de aur pentru performanţe hocheistice, 
iar Goofy primeşte o medalie de argint pentru performantele sale sportive. 

@ Kirk DOUGLAS intenționează să turneze — în calitate de actor, cîntăreț 
şi dansator — o versiune muzicală a celebrului «Dr. Jekyll și Mr. Hyde». 

© Vittorio GASSMAN şi Ugo TOGNAZZI sint parteneri in filmul satiric «În 
numele poporului italian». Regia: Dino Risi. 

O Eliott GOULD va fi din nou (după MASH), vedeta unui film de Robert 
Altman: «Lunga despărțire» — adaptarea unui roman de serie neagră de Ray- 
mond Chandler. 

9 Rita HAYWORTH reapare, alături de Robert MITCHUM, în westernul 
«Minie cerească». Regia: Ralph Nelson. 

9 Sylva KOSCINA, Elke SOMMER și Alida VALLI sint capetele de afiș 
ale unei producții pe care o turnează regizorul Mario Bava: «Diavolul şi morții». 

o Leonid KVINIKIDZE a inceput filmările, pe platourile Mosfilm, ale unui 
lung-metraj în culori, o adaptare după romanul ştiintifico-fantastic «Hiperboloidul 
inginerului Garin» de Aleksei Tolstoi. 

@ ina MAKAROVA și Nona MORDUKOVA sint protagonistele noului 
film sovietic care cunoaște un succes răsunător la Moscova: «Cimpiile Rusiei». 
Regizor: Nikolai Moskalenko. 

e Nikolai MASTCENKO realizează un film în cinci episoade (destinat deo- 
potrivă marelui şi micului ecran) după popularul roman sovietic «Așa s-a cânt 
oţelul» de Nikolai Ostrovski. 

0 Janusz NASFETER, regizor polonez, turnează filmul «Fluturi» — o po- 
vestire cu și despre adolescenți. 

@ Bulle OGIER va fi protagonista filmului «Banda ostatecilor», un nou film 
semnat de Edouard Molinaro. 

© PELE, starul stadioanelor, a devenit star de cinema. El joacă în filmul 
«Marșul», o producţie braziliană care zugrăvește destinul tragic al unor sclavi la 
sfirșitul secolului trecut. 

@ Anthony Quinn va juca într-un film consacrat vieții matematicianului, 
poetului și filozofului arab Omar Kayam, care a trăit în secolul al XIV-lea. Filmul 
va fi o coproducție SUA-lran-Egipt. 

O Vanessa REDGRAVE va juca într-o nouă versiune a filmului realizat pe 
vremuri de Garbo, «Regina Christina». 

0 Dimitri RODICEV (regizor) și Taras ALEINIKOV (operator) au realizat 
«Întilnire cu Marte» — primul film sovietic despre stațiunile automate interplane- 
tare. Desenele animate, care prezintă o întreagă galerie de marțieni din filmele de 
ficţiune (de la uriașii lui H.G. Wells la poetica Aelita a lui A. Tolstoi) sînt inter- 
calate cu fotografii autentice ale planetei Marte. 

© Alberto SORDI va fi protagonistul filmului «Pana de motor», ecranizare 
după o nuvelă de Diirrenmatt, realizată de Ettore Scala. 

9 Jacques TATI, alias unchiul Hulot, se pregăteşte să turneze în colaborare 
cu Fellini o nouă versiune Don Quijotte. Tati intenționează să joace și rolul prin- 
cipal — cel al cavalerului tristei figuri. 

0 J. Lee THOMPSON. fost actor de teatru, regizorul seriei «Planeta maimu- 
kom laureat al unui premiu Oscar pentru ecranizarea romanului «Tunurile din 

avarone», a fost distribuit de regizorul William Friedkin (Oscar '72 pentru 
«Filiera franceză») într-un rol important al noului său film produs de Warner 
Bross: «Vrăjitorul». 


e Francois TRUFFAUT se află din nou pe platou. Noul său film e intitulat 
«Noaptea “americană». Protagoniști: Alexadra STEWART și actorul său 
preferat, Jean Pierre LEAUD. 

© Magda VASARYOVA, o tinără studentă din Bratislava, a retrăit pe ecran 

destinul Mariei Kuderikova — o membră a tineretului comunist din Brno, ucisă 
de nazişti în 1943. Regizorul Jaromil Jires a respectat impresionantele 
însemnări lăsate de Kuderikova din timpul şederii sale in temniţă, însemnări apă- 
rute în 1961 sub titlul «Fragmente de viață». 

@ Henri VERNEUIL a izbutit să distribuie în noul său film, «Şarpele», pe 
Henry FONDA, Yull BRYNNER și Philipe NOIRET. 

@ Daniel VIGNE, fost colaborator al lui Lelouch, realiz: 
«Bărbaţii». Printre actori: francezii Michel CONSTANTIN, 
și americanul Henri SILVA. 

9 Orson WELLES turnează în Spania un film în care intenţionează să rela- 
teze scandalul stirnit de falsele memorii ale milionarului american Howard 
Hughes, publicate de scriitorul Irving. 


primul său film: 
arcèl BOZZUFFI 


aa apare în rolul inginerei germane Hanna 


Eckert. 
Cazaca de pe Don, 
ingineră germană 


Una dintre cele mai populare actrițe 
sovietice, Liudmila Ciursina («Poves: 
tire de pe Don», «Goya» şi «Liubov 
larovaia»), turnează pe platourile din 
Odessa în filmul «Răfuiala» de Stepan 
Putșinian. «Răfuiala» e o continuare a 
«Povestirilor despre un cekist», con- 
sacrate inginerului Nikolai Kraft, agent 
sovietic de contrainformaţii. Ciursina 


Ciursina 
devenită Hanna Eckert 


RAUL WALSH: 


După Elia Kazan, veteranul Raul 
Walsh preia ștafeta. Regizorul Walsh, 
pionier al artei cinematografice, rea- 
-lizator a 120 de filme, a înlocuit și 
el aparatul de filmat cu condeiul. 
(Fiindcă s-a văzut silit s-o facă: 
companiile de asigurări nu mai voiau 
să-și asume riscul și să-i acorde cre- 
dite pentru filmări.) Neputînd să 
se resemneze la inactivitate, Raul 
Walsh a scris un roman, «Minia 
celor drepți». Apărut la editura 
Belfont (Paris) romanul lui Walsh 
este tot un western (procedeul a 
fost inversat: în loc să traducă cu- 
vintele în imagini, cineastul a tradus 
imaginile în cuvinte.) 

Walsh a lucrat 7 decenii în cine- 
matografie. Deci, de la începuturile 
ei pînă în prezent. Abordind cu 
măiestrie cele mai diferite genuri 
(de la filme cu pirați la epopeele 
biblice, de la westernuri la comedii). 
Înainte de a fi realizator, Walsh a 
fost rînd pe rînd boxer, actor, apoi 
asistent de regie al lui D.W. Griffith. 
Încă din epoca filmului mut, Walsh 
a realizat cite 5—6 filme pe an. 
(O capodoperă ca «Gentleman Jim» 
a fost turnată în 28 de zile.) Gary 
Cooper, Bogart Cagney, Errol Flynn, 
Clark Gable, George Raft, John 
Wayne, Robert Mitchum au jucat 
în filmele lui. 

Romanul lui Walsh este de fapt o 
evocare pitorească a Americii pio- 
nierilor, acea Americă unde carnea 
era devorată cu dinţi albi şi puter- 
nici, unde se bea alcool, unde tinere 
fete dănțuiau fără prea multă grijă 
de arta dansului pe o scenă impro- 
vizată de «Saloon». O Americă mai 
aspră, America fără complexele unei 
bune stări superflue, care nu-și 
punea întrebări metafizice despre 
rațiunea de a exista, ci poate doar 
despre mijloacele de a-şi asigura 
existența. 

«Minia celor drepți» (titlul acesta 
care este prin el însuşi un fel de 
program, exprimă o noblețe băr- 
bătească, ca și o viziune optimistă, 
un titlu care filfiie ca un drapel) este 
o epopee plină de vervă și sănătate. 
Sintem plimbaţi în tovărăşia a trei 
cowboys cu suflet mare printr-o 


bibliorama 


«MÎNIA CELOR DREPȚI» 


(Editura Belfont — Paris) 


mică așezare din Tennessee, în ajunul 
Războiului de Secesiune. Peregri- 
nările şi aventura ne conduc pînă 
la granița cu Mexicul, trecînd în 
revistă somptuoasele locuințe din 
Denver, casele rău famate din Du- 
rango și majestuoasele canioane din 
Colorado. Walsh nu insistă asupra 
amănuntelor, dar atinge în epica sa 
momente de mare tensiune. În bi- 
vuacuri, eroii lui Walsh visează o mu- 
zică dulce şi seducătoare senorite. În- 
tregul roman degajă un parfum de 
colb, sudoare și pulbere. Este fără 
îndoială romanul unui cineast de 
geniu, preocupat ca ceea ce spune 
să se vadă și căruia nu-i pasă de stil. 


L.C. 


«Tinărul» Walsh 
debutează ca romancier 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


ÎN 
MAGAZINE 
CONFECŢII 
BĂRBĂTEȘTI 
PENTRU 
TOATE 
CONFORMAȚIILE. 


(A.B.C.D.) 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii 
-«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. 


CINEMA 


Redacţia şi administrația: 
Piata Scinteii nr.1—Bucureșri 


Exemplarul 5 lei 
41 017 


Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


- 
= 

E] 

3 
o 
o 
o 


nr. 12 < 
Anul X (120) i 


revistă lunara 


da cultură 


cinematograt: A 
Rucuresti — decembrie 1972 


- 


In acest număr: 


hs 


a iubi orașul 


Coperta I 


Victor REBENGIUC, un exce- 
lent actor de teatru, un prea puțin 
«exploatat» actor de film. Zilele 
acestea (in stirșiti!) pe ecrane, in 
filmul «Zestrea» de Paul Everac și 
Letiţia Popa. 


VE e Ka 
Coperta I 

Catherine DENEUVE. Sub acest 
chip angelic, cea mai atroce con- 
curentă a vedetei Brigitte Bardot, a 


actriței intelectuale Annie Girardot, 
a monstrului sacru Jeanne Moreau. 


CINEMA 


Anul X, nr. 12 (120) decembrie 1972 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Foto: A. Mihailopol Foto: Unitrance film 


REPUBLICA XXV 


3 e Tu, autor, taci istorie — convorbire cu Dumitru Ghișe, vicepreședinte al Consi- 
liului Culturii și Educaţiei Socialiste 


46 e 50 de ani în repertoriu — Nina Ignatieva 


BARIERA 


8 e Cronică de D.J. Suchianu s 
10 e Faţă în față cu scenaristul Teodor Mazilu — de Eva Sirbu 
11 e Faţă în față cu regizorul Mircea Mureşan — de Valerian Sava 


14 e Ofensiva antidrog: «Filiera franceză» — cronică de Adina Darian 

16 e La ordinea zilei, filmul politic: «Perla coroanei» — cronică de Alexandru Ivasiuc 
17 e «Joe Hill» — cronică de D.I. Suchianu 

17 e «Capcană pentru general» — cronică de Dan Comșa 

18 e «Micul om mare» — cronică de Călin Căliman 

19 e «Marea evadare» — cronică de Dan Comşa 

12 e «Săgeata căpitanului lon» — cronică de Val. S. Deleanu 

13 e Ce spune un istoric? — Virgil Cândea 

19 e «Lupul mărilor» și «Răzbunarea» — cronică de /oana Creangă 

19 e De ce am filmat la Munchen — Sergiu Nicolaescu 

15 e Gala filmului din R.P. Albania. 

20 e România Film: Ce vom vedea în '73 — Mihai Duţă 

36 e Sondaj în cineunivers: Filme engleze la «Capitol» — Mircea Alexandrescu 


22 e În Bucureştiul iubit — Valerian Sava 

23 e Anchetă: În filmele «noastre», recunoașteţi oraşele «voastre»? — răspund: Eugen 
Barbu, Radu Boruzescu, Carmen Dumitrescu, Radu Gabrea, Al. Mirodan, lon Moscu, 
Sergiu Nicolaescu, Maria Preduţ, Vladimir Şetran, Malvina Urşianu 

34 e Personalitatea orașului meu... — Cezar Lăzărescu 

35 e ...dar unde e orașul? — Petru Popescu 

28 e Un oraş e o lume — Aurel! Bădescu 

30 e Orașul, personaj de film (Parisul, Roma, Veneţia, Moscova, Leningrad) — D./. Suchianu 


6 e Cronica cineideilor: Finalul, adică arta de a încheia filmele — Ov. S. Crohmălniceanu 
7 e istoria Patriei și filmul: Epilog — Virgil Cândea 

40 e Un spectator temperat: Şi tehnică şi flori... — Teodor Mazilu 

50 e Contracimp: Visul unei nopți de Anul Nou — Florian Potra 

51 e Să nu mă pun eu pe făcut filmel: Vărul şi viața — Jon Băieşu 

51 e Travelling avant: Miezul nopții într-un castel cu fantome — Radu Georgescu 

52 e Condiţia actualităţii: S-a întimplat cînd? — Constantin Stoiciu 

52 e Dezacord: Cvadratura cercului — Valentin Silvestru 

53 e Film şi literatură: Filmologie şi paranteze — Gelu lonescu 


ACTORII 


48 e Draga Olteanu: Strălucitul solo al viorii a doua — interviu de Sanda Faur 
38 e Narghita — Mihai Bădescu 


PANORAMIC ROMÂNESC 2 


5 e Lung-metrajul: Telex «Buftea» — Constantin Piyniceru 
9 e Scurt-metrajul: Telex «Sahia» — Mirel /lieşiu 
56 e Dorul de țară, personaj de film în: «Trecătoarele iubiri» de Malvina Urşianu 
58 e Primul musical românesc cintat și jucat de copii: «Veronica» de Elisabeta Bostan 
59 e Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu continuă «Miinile curate»: «Conspirația» de Manole Marcus 


TELEVIZIUNE 


41 e Revelion în avanpremieră 

42 e Teleeveniment: Dimineaţa, în preajma televizorului — Radu Cosașu 
43 e Secvenţe sentimentale: Venus — Dorina Rădulescu 

44 e Telesfirșit de săptămină: Punct. Şi de la capăt — Călin Căliman 

45 e Telesport:... şi oamenii? — Al. Mirodan 


Din sumar 


Tu, 
autor, 
faci istorie 


«Puterea şi Adevărul 


Teodor Mazilu 
văzul 
de Mircea Mureşan 


Atenţie! 
Ofensiva 
antidrog ! 


In ianuarie, pe ecrane : 
un film 
cu 10 Oscaruri 


A iubi 
oraşul 
în care trăicşu 


De revelion, 
în reluare: 


Cupa Davis cu... 


REPUBLICA XXV 


«Orice artist poate fi mare numai în măsura 
în care înţelege poporul, se identifică cu poporul, 
își însușește aspiraţiile și dorinţele poporului și le 
redă prin arta sa. Atunci veți fi cu toţii buni cineaști, 
vom avea filme bune, tovarăși! 
NICOLAE CEAUȘESCU 


(din Cuvîntarea la întîlnirea cu creatori 


din domeniul cinematografiei) 


u. autor, 
ci istorie 


Convorbire cu Dumitru GHISE 
Vicepreşedinte al Consiliului 
culturii şi educației socialiste 


Republica noastră îm- 

plinește un sfert de 

Nema secol Tot ceea ce 
s-a făcut în ţara noastră 

defineşte acest sfert de 

secol drept o epocă de o incompa- 
rabilă efervescenţă. Cinematogra- 
fia românească este și ea o creație a 
acestei epoci. Realizările nu sînt 
întotdeauna la nivelul intențiilor 
creatorilor și nici al exigenţei pu- 
blicului, dar această cinematogra- 
fie, care a început cu un film pe an, 
iar astăzi își propune 25 de filme 
anual, a avut și are partea ei de 
contribuţie în formarea climatului 
moral și spiritual al acestei epoci. 


— Pentru că nu vă propunem să 
facem o discuţție-bilanț ci, dacă 
sînteți de acord cu noi, una de 
lucru și de perspectivă, care ar fi, 
după dumneavoastră, cele mai im- 
portante elemente de cîştig pe 
care ne putem bizui acum, cînd 
filmul românesc a căpătat, printr-o 
nouă organizare, perspective de o 
mai largă dimensiune? 


DEEE De REZ PISA DE PESE EEE i 

— Durata unui sfert de veac nu re- 
prezintă prea mult, nu numai În istorie, 
dar nici în cultură. Gindiţi-vă cît timp 
i-a trebuit literaturii româneşti să se 
întrupeze, să-și găsească timbrul ei spe- 
cific, să-şi flexioneze principalul ei ins- 
trument de expresie, limba, pentru a 
putea rosti, frumos şi convingător, 
ideile şi adevărurile, idealul pe care 
şi-l propusese. Şi totuși, 25 de ani în- 
seamnă foarte mult. Care sînt cele mai 
importante elemente de cîştig? Cred că 


Cred cu tărie 
că în orice artă 
climatul de responsabilitate 
ideologică şi profesională 
este necesar 
precum Oxigenul respirației 


un element important este faptul că 
ne-am «industrializat»! Am ieșit din 
faza meşteșugărească, de mic atelier 
Avem o adevărată industrie cine- 
matografică şi oameni calificați. Can- 
titatea de muncă şi entuziasm inves- 
tită în filmele româneşti în acest 
pătrar de secol a dus, inevitabil, la 
şlefuirea calității. Am convingerea 
că sintem, astăzi, în posesia unui 
limbaj cinematografic mult mai evo- 
luat și adecvat, capabil să investi- 
gheze viața contemporanilor noştri, 
să exprime convingător ceea ce un 
poet numea «lupta omului cu iner- 
ţia» pentru realizarea idealului nou, 
socialist, de existență. Cred apoi 
că, în această muncă, talentele ade- 
vărate — şi avem asemenea talente 
şi în cinematografie — s-au forjat, 
s-au clarificat şi definit mai bine, 
au dobindit personalitate. Dispunem 
astăzi de un număr de regizori 
«bătrîni» (de 40—45 ani!), în plină 
maturitate şi putere de creaţie care, 
păstrîndu-şi nealterat entuziasmul 


juvenil pentru cinematografie, şi 
'-au dublat cu o foarte bună profesio- 
nalitate. Pe lingă ei, a răsărit și un 
grup de tineri foarte promițători. 
Cred, de asemenea, important faptul 
că scriitori consacraţi, în număr 
din ce în ce mai mare, se apropie 
de cinematografie, își fac proiecte 
cinematografice. In sfirşit, dar nu 
în ultimul rînd, problema interpre- 
ților nu mai e o problemă. Teatrul 
nostru s-a bucurat întotdeauna de o 
mare şi binemeritată faimă sub ra- 
port actoricesc. Un mare număr 
dintre aceşti actori au devenit exce- 
lenți și se simt ca acasă şi în faţa 
obiectivului cinematografic. Ar tre- 
bui poate să vorbesc de evoluția 
promițătoare a muzicii de film, a 
scenografiei, a operatorilor. Nici 
spațiul nu-mi îngăduie şi nici n-aş 
vrea să par un optimist fără margini 
in fond, nici nu sînt. Dar întrebarea 
Dvs. nu poate primi decit un răspuns 
tonic. Acesta e adevărul. În cei 25 de 
ani, s-au petrecut enorm de multe 


lucruri pozitive în cinematografie. Și 
totuşi, o ştiţi jarăşi la fel de bine, in artă, 
chiar cînd ai de toate, parcă tot îţi mai 
lipsește cite ceva... 


— Propunindu-ne 25 de filme pe 
an, n-am ignorat, desigur, dificultă- 
țile, unele considerabile, pe care le 
presupune un asemenea efort. Este 
baza materială aptă să răspundă 
unei asemenea solicitări? 


— Pînă în anul 1971 produceam în 
medie 12-14 filme artistice de lung 
metraj anual. Era o situație nesatisfă- 
cătoare. Ca urmare a unor indicaţii 
date de conducerea partidului, de tova- 
răşul Nicolae Ceaușescu, au fost luate 
măsuri pentru sporirea producției de 
filme. În acest an se vor produce (mai 
exact s-au produs) 19 filme, iar în anul 
1973 vom produce 25. lată deci că în 
decurs de doi ani ne dublăm producţia 
națională de filme artistice. Desigur că 
nu e ușor, dar altfel nu e posibilă afirma- 
rea cu adevărat a cinematografiei na- 
tionale. Nu, nu e ușor! Dar ca să indus- 
trializezi România a fost uşor? Lucru- 
rile mari se înfăptuiesc cu efort. Sint 
sigur că cinematografia noastră este 
capabilă să-şi rostuiască lucrurile în 
așa fel încît la sfirşitul anului 1973 să 
stea cu fruntea sus. Asta presupune însă 
o angajare totală a capacităților ma- 
teriale şi spirituale ale cinematografiei. 
Noua organizare, centrala şi cele 5 
case de filme oferă un cadru organiza- 


sa / 


toric adecvat, cu un grad crescut de 
funcționalitate. Există apoi și alte «re- 
zerve interne»: crescind ritmurile de 
filmare şi reducind consumurile, prin- 
tr-o mai rațională organizare a fazei de 
pregătire a intrării în producție a filmu- 
lui. Unele dificultăți se ivesc datorită 
utilajului relativ uzat, fizic și moral. Ne 
pregătim însă tot mai intens pe linia 
autoutilării. 


„IPEE AS FRECAT EE SAE E r A EEE 
— Se știe că problema tuturor 
cinematografiilor o constituie sce- 
nariul. Problema nr. 1 a filmului 
nostru este tot scenariul. Ştim că la 
casele de creație se propun multe 
scenarii dar, după cum se vede, 
puține pot ajunge pe platouri. Care 
sînt, după părerea dumneavoastră, 
principalele vicii ale scenariilor 
primite de cinematografie? 
200 A e CET DEEE DE 


— Aveţi dreptate. Filmul începe de 
la idee şi scenariu. Există încă iluzia că 
orice povestire este implicit şi o «idee» 
cinematografică. Lucrurile nu stau toc- 
mai așa. Multe din scenariile oferite 
caselor de filme sînt lipsite de o ade- 
vărată substanță de viață, ca și de o 
construcție dramatică specifică genului. 
Vedeţi, în filmul istoric,am reușit să 
facem unele lucruri remarcabile. M-am 
întrebat de multe ori care ar fi expli- 
cația. Cred că nu greşesc afirmînd că, în 
aceste filme, forța primă și esențială 
este dată chiar de faptele de viață 
narată. Din istorie poţi alege, şi așa 
cum se și întîmplă, momente drama- 
tice prin ele însele, fapte de excepție. 
Dacă ai priceperea cuvenită, «purtat» 
de evenimente, ai toate şansele să 
reușeşti. Într-un fel, timpul a ales pen- 
tru tine ceea ce era esențial. A face un 
film cu temă contemporană, şi prin 
aceasta înţeleg ceea ce îndeobște se 
numeşte (dar nu întotdeauna in mod 
propriu) film de actualitate, este cu 


tu. autor. faci istorie 


nevoie de a reflecta serios asupra 
materialului de viață, de a selecta și a-l 
transfigura artisticeşte. De a avea ta- 
lent, adică. Aici intervine o a doua cer- 
nere. Dar asta nu e încă totul. Mai e 


Cum să faci un film bun 
despre viața muncitorilor din uzină, 


dacă n-a: fost în mijlocul 
acestor oameni 


decît ca turist de ocazie? 


totul altceva. Aici selecția trebuie să o 
faci, tu, scenaristul. Nu mai alege timpul 
pentru tine. Lucrurile nu mai sînt 
«aranjate» printr-o decantare a istoriei 
însăși. Tu, autor, faci istorie. Cum? 
E foarte greu de răspuns. Lumea ideilor 
și sentimentelor, a preocupărilor se- 
menilor tăi, este un ocean infinit. Tre- 
buie să iei în căușul palmelor exact 
stropul în care să se reflecte cît mai 
mult din ocean. Cit de profundă și 
întinsă este propria ta experiență pen- 
tru a găsi stropul miraculos? Spunînd o 
povestioară oarecare? — «Stai să vezi, 
am păţit eu una grozavă, ca-n filmel...» 
E mult mai complicată arta în general ca 
şi cea cinematografică, pentru a se redu- 
ce doar la atita. Pentru a pătrunde în 
esența vieţii prin suprafața fenomenală 
atit de înșelătoare, pentru a spune apoi 
ceva esențial despre această viață, nu în 
mod abstract, ci printr-o «poveste» 
concretă, sensibilă, particulară — iată o 
cale lungă şi grea de căutări, eşecuri, şi 
mai rar de succese. Pentru a ajunge cu 
bine la liman, prima condiţie a unui 
scenariu bun este ca autorul să cu- 
noască în adincime viața adevărată. 
Aici intervine prima cernere serioasă. 
Sint destul de rare asemenea scenarii. 
Cum să scrii un bun scenariu despre 
viața muncitorilor din uzină, dacă n-ai 
fost în mijlocul acestor oameni decît ca 
un turist de ocazie? Să presupunem că 
prima condiție a fost îndeplinită. Mai e 


«Puterea și Adevărul» sau o etapă din lupta puterii pentru triumful adevărului 


muzică — nu e prea inspirată, etc. etc. 

Îmi cer scuze pentru acest lung 
discurs. Am simțit nevoia lui pentru a 
arăta că a face film nu e deloc așa de 
ușor cum pare la prima vedere. Apoi, 
pentru a face pe undeva dreptate și 
scenariştilor. Prea mulţi factori concură 
la realizarea unui film pentru a arăta cu 
degetul numai spre viciile scenariştilor. 


— Toată lumea este de acord că 
autorul principal și principial al 
unui film este regizorul. Mulţi din- 
tre regizorii noștri au dovedit că 
sînt principalii autori nu numai în 
principiu. Am văzut însă și destule 
filme sub așteptări, am asistat și 


«Felix și Otilia» sau o lume în lumina unui crud crepuscul 


nevoie ca ceea ce ai construit, scena- 
riul adică, să țină seama de legile genu- 
lui de artă,de specificul cinematografic. 
Aici intervine a treia sită. În sfîrșit, am 
putea spune, acum totul e gata. Da şi 
nu. În realitate, toate condiţiile fiind 
îndeplinite, acest sfîrşit de drum lung și 
chinuitor nu înseamnă decit un început. 
De-abia de acum încolo începe munca 
propriu-zis cinematografică. De-abia 
acum începe munca de «transcriere» a 
scenariului, cu ajutorul aparatului de 
filmat: prospecții pentru locurile de 
filmare, distribuţia actorilor, sceno- 
grafia, etc. Regizorul trebuie să le 
«topească» pe toate într-o operă fluen- 
tă și unitară. În sfirșit, a filmat. Începe 
montajul, urmează înregistrările, etc. 
Și constată, să zicem, la sfirşit, că dialo- 
gul din scenariu, care la lectură suna 
bine şi frumos, pe alocuri pare «livresc» 
și artificios. Un actor n-are forța sufi- 
cientă pentru rolul în care a fost distri- 
buit. Pe pinză e rece, fără vibraţie. 
Nici coloana sonoră — mă refer la 


la unele eșecuri. 

În sectorul creației și al gîndirii 
regizorale, care sînt, după părerea 
dumneavoastră, elementele de sa- 
tisfacție pe care ne putem bizui și pe 
care trebuie să le cultivăm, și ele- 
mentele de nemulțumire pe care 
s-ar cuveni să le semnalăm fără 
convenționalele menajamente? 


— Răspunsul meu prea lung la în- 
trebarea anterioară îmi dă posibilitatea 
să fiu de astă dată scurt. Din ceea ce 
spuneam, rezulta cu prisosință rolul 
fundamental pe care-l are regizorul 
într-un film. El e șeful de orchestră. Or, 
după cum se ştie, cu aceeași orchestră 
există posibilitatea să asculți un concert 
sublim, unul mediocru, dacă nu chiar 
slab. Depinde de dirijor. Am asistat și 
noi, din păcate, la «concerte» cinema- 
tografice proaste. Presa le-a semnalat la 
timpul potrivit, așa încît mă scuteşte 
să o fac eu. 


Ce cred eu că trebuie cultivat la 
regizorii noștri? Ceea ce o bună parte 
dintre ei ne-au arătat că pot face: să 
dezvolte o idee cu mijloace cinemato- 
grafice, adică gindesc profund și serios; 
sînt responsabili față de arta lor şi o fac 
cu sentimentul că nu e suficient să spui 
«motor» pentru a face film ; se gîndesc 
mult la spectator pe care îl iubesc, 
considerînd că ei sint în slujba specta- 
torului și nu invers; sînt sensibili și 
receptivi la critică, adică au disponi- 
bilitatea de a progresa; sînt buni pro- 
fesionişti şi-şi cultivă profesionalitatea. 

Ce nemulțumește? Diletantismul și 
mediocritatea care nu o dată sînt pline 
de aroganță și agresivitate. 


— Ce părere aveţi despre rolul 
şi contribuția Asociaţiei cineaştilor 
la crearea unui climat de respon- 
sabilitate ideologică și profesio- 
nală a cineastului? 
CETEROS SI IPEE ERE EGEE Se XR 

— Cred cu tărie că, în orice artă, 
climatul de responsabilitate ideologică 
şi profesională este necesar precum 
oxigenul respirației. Unde dacă nu în 
cadrul unei Asociații poate fi stabilit un 
asemenea climat? Organizaţia cineaști- 
lor cred că a realizat numeroase lu- 
cruri pozitive în această direcție, mai 
ales după plenara din 3-5 noiembrie 
1971 a C.C. al P.C.R. Mai sînt însă 
multe lucruri de făcut și cred că viitoa- 
rea Adunare Generală va trebui să le 
pună în evidență. După părerea mea, 
cred că şi acum în viața Asociaţiei 
ocupă o pondere prea mare proble- 
mele curente, administrative și orga- 
nizatorice. Desigur, acestea sînt ele- 
mente indispensabile ale vieții, dar 
prin ele însele nu reprezintă compo- 
nentele esențiale, care să configureze 
un climat ideologic şi profesional viu, în 
cadrul căruia mişcarea de idei, dezba- 
terea de conținut a activității cinema- 
tografice trebuie să ocupe un loc pre- 
ponderent. 


— Vă rugăm să ocoliți eventua- 
lele calități ale criticii. Noi, criticii, 
avem destul de multe să ne impu- 
tăm în ceea ce privește sprijinirea 
producției naționale. V-am ruga să 
ne spuneți, tot fără menajamente, 
ce credeți că se poate reproşa cri- 
ticii din punctul de vedere al pro- 
ducătorului nostru de film? 


— Întrebarea dumneavoastră este 


lung-metrajul 


@ Un prim bilanț pozitiv pentru rea- 
lizarea cincinalului înainte de termen: 
studioul și-a îndeplinit planul de 
producție pe 1972. O 5 noi filme de 
lung metraj sînt gata pentru confrun- 
tarea cu publicul: Explozia (scena- 
riul loan Grigorescu, regia Mircea 


Drăgan), Conspirația (Titus Popo- 


vici, Petre Sălcudeanu și Manole 
Marcus), Ciprian Porumbescu (sce- 
nariul și regia Gheorghe Vitanidis), 
Parașutiștii (L. Tarco, Gh. Bejancu 
şi Dinu Cocea) și Lumea se distrează 
(Dumitru Fernoagă și Alecu Croitoru) 
Să fie într-un an bun! E 8 regizori ti- 
neri, dintre care 5 debutanţi, își fac 
incălzire şi curaj să înfrunte platourile 
în 1973: Dan Piţa, Mircea Veroiu, 


restrictivă. Voi face, ca atare, doar 
reproșuri, deși nu poate fi vorba nu- 
mai despre așa ceva. Să trecem însă la 
obiect: faptul că nu este suficient de 


să aspire — cinste excepțiilor!— spre 
un orizont teoretic mai înalt. Şi încă o 
dorință de producător: critica să ana- 
lizeze mai mult și să sprijine filmul 


Ce nemultumeste? 
Diletantismul şi mediocritatea, 


care nu odată 
sînt pline 
de aroganță şi agresivitate 


«Drum în penumbră» sau o 


existență în căutarea demnităţii 


obiectivă. Adică, uneori, fie din lipsă de 
curaj, fie pentru că vrea să menajeze 
(poate şi dintr-o «amiciție» rău înţe- 
leasă), nu spune lucrurilor pe nume, 
ocolindu-le printre fraze convenţio- 
nale. Alteori, dimpotrivă. Tot subiec- 
tivă, este acidă și acră, desființind pînă și 
intenţiile bune. Se aruncă prea ușor 
vorbele. Mie mi-ați cerut să fiu fără 
menajamente. M-am străduit. Critica 
noastră ar trebui să o facă și mai mult, 
dar cu obiectivitate și maximă respon- 
sabilitate. Există și unele tendințe de 
snobism ale criticii: e plină de suspine 
admirative în fața unor producții de 
aiurea, chiar şi atunci cînd nu e cazul. 
Și asta numai pentru că, admirînd 
formele, uită de conținut. Cred că 


critica noastră cinematografică trebuie: 


românesc din perspectiva programului 
naţional al cinematografiei, pentru rea- 
lizarea acelor filme pe care şi le doreşte 
și le merită societatea noastră socia- 
listă. 
UE EI d E E EN 
— Filmul nostru dispune acum de 
un program de o altă amploare și 
de o organizare mai adecvată. Vă 
rugăm să ne spuneți cum ați vedea 


— într-o privire oarecum viitoro- 
logică — cinematografia noastră la 
sfîrșitul deceniului al treilea al 
existenței ei? 
PPE PAIE ERE EE E ENE RC PRI ai 
— Am să vă cer permisiunea de a 
răspunde, numai aparent, pe lingă în- 
trebare. Adică nu aș răspunde «cum 
văd» viitorul cinematografiei la sfirși- 
tul celui de-al treilea deceniu de exis- 
tență, ci la întrebarea «cum îl doresc»! 
Îi doresc, sincer, împlinirile spre care 
tinde şi de care nu de puține ori s-a 
apropiat. Aş vrea ca filmele pe care le va 
face pînă atunci să fie acele picături în 
care să se oglindească, cu marele fior al 
artei, cît mai mult din oceanul preocu- 
părilor şi aspirațiilor oamenilor, ale 
societății noastre socialiste. Aș vrea ca 
filmele acestea să ne înfrumusețeze 
viaţa noastră cea de toate zilele şi să ne 
facă s-o înţelegem mai bine. Aș vrea ca 
filmele acestea care vor veni să ocupe 
un loc al lor pe ecranele lumii, să ducă 
cît mai departe mesajul spiritual al 
poporului nostru. Aș vrea şi le-o doresc! 


«Cu mîinile curate» sau dreptatea celor care fac dreptate 


Telex „Buftea“ 


Mircea Moldovan, Ada Pistiner, 
Cristina Nicolae, Constantin Va- 
eni, Mircea  Danieluc și Mihai 
Constantinescu. Vine, vine primă- 
vara... 9 Colaborarea cinematografie- 
televiziune este pe drumul cel bun. 
După «Un august în flăcări», un 
nou serial tv, «Pistruiatul» (13 epi- 
soade a 25 minute) aşteaptă semnarea 
contractului. Scenariul și regia: Fran- 
cisc Munteanu. O La Paris, televizi- 
unea franceză prezintă serialul româ- 
nesc «Haiducii». Casele de modă 
lansează o nouă croială de primăvară 
pentru tineret: haiduceasca. Manechin 
Hai-Duc: Florin Piersic. 9 Trucajele 
şi efectele speciale la filmele «Vero- 
nica)şi «Veronica se întoarce» — re- 


gizor Elisabeta Bostan — au fost exe- 
cutate în colaborare cu specialiștii 
studioului Mosfilm din Moscova e 
Condiţia actorului de film sau o zi 
din viața actriței Gina Patrichi: 
7 —16 : filmare «Dincolo de nisipuri», 
la Brăila; 16 —19 : transport Brăila— 
Bucureşti; 19 —23 : spectacol teatrul 
Municipal; 23 —2 : retur Brăila; 2 —7 
somn de voie... Restul orelor (libere!) 
sint rezervate rolului—important!— 
Hanna, din filmul Malvinei Urşianu, 
«Trecătoarele iubiri». O Se duc tra- 
tative cu studiourile DEFA Berlin pen- 
tru realizarea în coproducție a filmului 
«Mușchetarul Moldovean». Sce- 
nariul: Mihnea Gheorghiu. Regia 
Gheorghe Vitanidis E Directorul ge- 


neral al cinematogratiei albaneze, |. Za- 
leni, a făcut o vizită de documentare 
la studiourile din Buftea O Filmele 
Elisabetei Bostan «Veronica» și «Ve- 
ronica se întoarce» au fost vindute 
cu anticipație societăzii engleze Ro- 
bert Melin LTD. 9 Mare zarvă pe stră- 
zile Capitalei: grupurile electrogene 
în plină funcțiune la filmare stinjenesc 
pacea bucureștenilor. 
motoase împotriva zgomotului. @® 16 
din cele 25 filme ale anului '73 au intrat 
în producție. Restul, la anul și La 
Mulţi Ani! 


Proteste zgo- 


Constantin PIVNICERU 


% 


cronica cineideilor 


O încheiere frumoasă 
e netă, 


ca o cădere 
de ghilotină 


Există o sensibilitate spe- 

cială a spectatorului cine- 

matografic la felul cum 

se termină filmele. Cunosc 

o groază de oameni care 
sint dispuşi să urmărească pe ecran 
cele mai cumplite întîmplări cu crimi- 
nali odioși, cu nebuni sadici, cu mașini 
infernale, cu vampiri şi strigoi, dacă 
se sfirșesc bine. Cind aud însă că un 
film se termină prost, poate să fie 
vorba în el și de o banală dramă senti- 
mentală, refuză să-l vadă. 


Sfirșitul fericit 


Spectatorul curent împarte produc- 
ţia cinematografică, independent de 
gen și şcoală, în două mari categorii: 
una cuprinde filmele cu încheiere fe- 
ricită, cealaltă filmele cu sfirșit trist. 
Problema «nappy-end»-ului nu e chiar 
atît de simplă cum ne place să credem. 
Spectatorul cinematografic păstrează 
o sensibilitate genuină care-l parti- 
cularizează și tinde să facă din toate 
filmele nişte «basme pentru oameni 
mari». În felul de a fi astfel privite 
constă fascinația lor secretă, puterea 
ecranului asupra umanității moderne. 
Dar basmele se sfirșesc prost foarte 
rar. De ce nu i-am da, atunci, voie cine- 
filului nesofisticat să acorde un interes 


special tinalului filmelor? Reflecţiile a- 


cestea mi le-a trezit o recentă produc- 
ţie a studiourilor noastre; mă refer la 
filmul «Cu mîinile curate». Vreau să 
spun din capul locului că mi-a plăcut, 
în afară de final, foarte mult. E un film, 
în genul lui, bine făcut, fără puerilități 
şi fără complexe. Acţiunea are nerv 
şi te ține tot timpul sub tensiune. 
Personagiile principale și mai ales cel 
al lui Miclovan, pe care-l întruchipează 
regizorul însuși, Sergiu Nicolaescu, sînt 
cu adevărat vii şi izbutesc, lucru rar, 
să fie efectiv simpatice. Figurile origi- 
nale de bandiți locali jumătate gangsteri, 
jumătate găinari, se impun la rîndul 
lor prin creionarea inteligentă, rea- 
listă. Limbajul mediului delincvent, bine 
surprins, conferă umor dialogului. Cît 
privește replicile loviturilor în sto- 
mac și pistoalelor, «gagwurile polițiste, 
sînt și ele la înălțime, citeva de clasă 
internaţională. Unii mai pretenţioşi 
ca mine strimbă din nas, zic că au 
văzut ceva cam prea asemănător în 
«French connection». Se poate, dar 
chiar filmul american amintit utilizează 
o speță de folclor polițist cu largă 
circulație. Adaptarea unor astfel de 


6 


motive la realitățile noastre e ingeni- 
oasă, excelent înfăptuită; pe alocuri, 
atmosfera epocii capătă, fără ostenta- 
ţie, o autentică reconstituire docu- 
mentară. Și în plus, dracu mă împinge 
să spun: unde s-ar pricepe mai mulți 
regizori ai noștri să «imprumute» așa 
ca Sergiu Nicolaescu! 


Sfirşitul nefericit 


Finalul filmului însă m-a dezamăgit. 
În primul rînd, îi lipsește o doză absolut 
necesară de surpriză. Există o regulă 


de aur a cinematografului: cam la două, 


treimi din acțiune trebuie să se pe- 
treacă un fapt neașteptat, care să 
răstoarne previziunile spectatorului. 
Nu ştiu ce psiholog a descoperit că 
din momentul acela atenţia începe să 
slăbească, dar omul își cunostea mese- 
ria. În filmul poliţist, regula abia se cere 
respectată, ba chiar răsturnarea de si- 
tuație e recomandabil să fie împinsă 
cît mai mult spre final. Din păcate, nu 
așa evoluează lucrurile şi în cazul nos- 
tru. O dată pornită acțiunea de lichi- 
dare a bandei lui Semaca, regizorul re- 
nunță să-și mai păstreze orice atu pen- 
tru încheierea filmului. Știm cine e 
capul răutăților, nu aflăm nimic sur- 
prinzător cu privire la locul unde se 
găsesc ascunse bijuteriile furate, prin- 
derea gangsterilor, de asemeni, are loc 
fără să intervină ceva neprevăzut. Cum, 
veți spune, dar se curăță tocmai eroul 
principal? Aşa e, însă ce sens capătă 
acest fapt? Să ne arate că exercițiul 
meseriei de apărători ai legii poate să-i 
coste pe unii viața? Să împiedice ca fil- 
mul să se termine cu un happy-end? 
Dacă asta s-a vrut, mai bine era să 
moară Roman şi Miclovan să facă tot 
ce e posibil să-l predea justiției pe asa- 
sin, deși niciodată n-a dorit atit să-i 
tragă pur și simplu un glonte în cap. 
Așa și ideea centrală a filmului, nevoia 
reinstaurării legalităţii cu orice sacri- 
ficiu, ar fi cîştigat alt relief. 
Considerațiile acestea mă împing să 
observ următorul lucru: înlocuirea 
«happy-end»-ului cu un final tragic 
cere neapărat o compensație. Renun- 
țind la sfîrşitul fericit pe care-l așteaptă, 
spectatorul trebuie să capete totuși 
o satisfacție. Ea e în primul rînd de or- 
dinul realismului. Dar nu stricta cons- 
tatare că în viaţă există și reversuri 
dezolante mi se pare suficientă. Com- 
pensația trebuie să fie de ordinul unei 
revelații. Altfel zis, finalul amar e 
acceptat atunci cînd încarcă toată isto- 


finalul 


ria prezentată pe ecran cu o semnifica- 
tie mai adincă. Aţi văzut «Binecuviîntaţi 
animalele și copiii»? Acolo aveam o 
poveste amuzantă care părea să se 
mulțumească a arăta cum niște băieți 
cam nătăfleți ajung să-și cîştige încre- 
derea în ei înșiși. Dar brusc, la sfirșit, 
curajoasa lor escapadă voioasă lua o 
turnură atroce. Finalul fioros schimba 
cu o excelentă viclenie artistică întreg 
caracterul filmului. În loc de o come- 
dioară școlară instructivă, ni se servea 


arta de a ine 


torul părăsește sala. Artă bazată pe 
succesiune rapidă şi o economie severă 
a timpului, cinematograful nu dă răgaz 
contemplării. Un roman poate fi între- 
rupt, reluat, citit cu opriri lungi asupra 
anumitor momente. Filmul ne obligă 
să-i urmărim desfășurarea. Cine a ple- 
cat înainte ca el să se termine, nu l-a 
văzut de fapt. Dacă uităm ușor cum se 
incheie un film, e semn că-i lipsește ceva 
important. Mi-a fost dat să trăiesc 
recent o astfel de experiență edifica- 


o imagine zguduitoare a traumelor 
pe care i le poate provoca violenţa și 
cruzimea sufletului infantil. O similară 
trecere neașteptată la un final sinistru 
ştie să o facă alt film bun, «Easy rider» 
Şi aici totul pare să excludă orice dramă. 
Doi tineri «hippy» străbat pe moto- 
ciclete o întinsă parte din continentul 
american spre a participa la un faimos 
carnaval. Drumul, prin peisagii de o 
sălbăticie magnifică, le oferă ocazia să 
trăiască în stilul lor, poposind pe unde 
se nimereşte și savurînd plăcerile vieții 
nomade. O muzică excelentă le înso- 
țește pelerinajul spre Mecca visată. 
Dar într-o regiune din Texas îi întîmpi- 
nă autentica sălbăticie civilizată. lritaţi 
de alura acestor vagabonzi nepăsători, 
cetățenii «serioşi» găsesc prilejul să-i 
omoare fără milă la sfirșitul filmului. 
larăși, acest aparent documentar idilico- 
muzical asupra tineretului american 
cu gusturi naturiste se transformă pe 
neașteptate intr-un pamflet răscolitor. 
Sfirşitul oribil conferă o semnificație 
complet diferită episoadelor pe care 
le văzusem . înainte. 


Sfirșitul insignifiant 
(CI 
Încheierea unui film are o valoare 
de reactiv chimic. Ea face să se defi- 
nească exact psihologia cu care specta- 


«Dacă un om este nenorocit, să-și aducă aminte 
că nenorocirea provine din cauza lui» (Epictet) 


toare. Am văzut, împreună cu soția 
mea şi niște prieteni, o comedie despre 
care s-a făcut mult caz: «la francii și 


Istoria Patriei și filmul 


S-a împlinit, cred, anul, de cînd 
revista «Cinema» îmi cere ca pentru 
rubrica «Istoria Patriei şi filmul» să 
propun, lună de lună, teme pentru 
filme, despre trecutul nostru, și 
anume, filme istorice, care deocam- 
dată nu se fac. 


Am «umblat» în acest interval 
prin cronici și prin documente și 
am propus subiecte care puteau 
forma programul pe cîțiva ani al 
studiourilor noastre. Cred că nu 
mir pe nimeni semnalind, cu totul 
în treacăt, că niciunul din subiec- 
tele mele — propuse prin publica- 
ţia noastră de promovare a celei de 
a şaptea arte, revista «Cinema» — 
nu au fost reținute și după ştiinţa 
mea nici măcar nu au fost discutate. 
Am trimis la teme mari, la perso-