Revista Cinema/1963 — 1979/1975/Cinema_1975-1666897506__pages151-200

— Cred că lucrurile ar putea fi privite 
si invers: cinematografia are acum o 
sansa in plus, prin reaparitia dumnea- 
voastră. 

— O! Ceea ce știu e că am în acest film 
un rol nu prea întins, dar interesant: Aglae, 
soția lui Nae Eftimiu, care are în grijă moșia 
lui Matei cit timp boierul este plecat în 
străinătate. Un personaj cu aură, fiți atent, 
blestemată, nu foarte simpatic, dar care 
colorează puternic, prin prezența sa, rela- 
tiile dintre stăpinii locului si cei care-i ser- 
vesc sau vor să le ia locul. 


liza Petrachescu: 
De fiecare data 


spun ca e ultimul rol. 
Pe urmă vreau altul 


— După «Nunta de piatră», după 
«Duhul aurului», colaborarea dumnea- 
voastră cu Dan Pita se perpetuează in 
modul cel mai fericit. 

— Fac film de 20 de ani și am lucrat cu 
multi regizori, dar eu nu mă acomodez decit 
cu aceia care nu se apucă să-mi dea into- 
natii sau să mă oblige să învăţ rolul pe dina- 
fară. Eu citesc scenariul, întreg, de zece ori, 
tot, tot: si aparatul cum se mișcă, și cadrul 
cum e, tot. Pe urmă îmi gindesc persona- 
jul, care merge cu mine mereu, şi în mașină, 
si în tramvai, peste tot. Din momentul cînd 
am citit scenariul, atita mă obsedează per- 
sonajul, încît nici măcar mincarea nu-mi 
prieşte, mă şi plictisesc de acea femeie pe 
care va trebui să o joc, uneori nu pot dormi 
din cauza ei, mă trezesc noaptea, iar, cu 
aceeași femeie în gind. Vă puteţi da seama 
că vin pe platou cu personajul făcut. Mai 
ramine doar să mi se citească o dată sau 
de două ori replicile. Nu le învăţ de-acasă. 
fiindcă dacă le ştii pe de rost, totul se meca 
nizează. Vedeţi, personajele mele sint foar- 
te complicate, și cel mai important e să 
știu ce gindesc, ce privesc ele, să pătrund 
omul dincolo de intimplare si de replică. 
De altfel eu îmi fac rolurile mai mult din 


Apa 
ca un bivol negru 


@@@ În noaptea de 3 spre 4 iulie apele 
lacului Buftea au început să se reverse 
peste dig, amenintind și clădirile stu- 
dioului. Ritmul normal de lucru s-a în- 
trerupt şi toți cei care se aflau în pla- 
touri, studiouri, cabine de montaj, labo- 
ratoare sau birouri au ieșit, alături de 
militarii forțelor noastre armate, de cei- 
lalţi locuitori din Buftea, pentru a stăvili 
apele dezlănțuite. În lupta cu apa ca un 
bivol negru oamenii cinematografiei au 
ieşit din nou învingători. @@@ Pe adresa 
Centrului de producție cinematografică 
«Bucureşti» de la Buftea sosesc scri- 
sori tocmai din Republica Federală a 
Germaniei cu aprecieri elogioase la 
adresa filmului «Amintiri din copilă- 
rie», difuzat recent pe unul din canalele 
televiziunii vest-germane. @@@ Dacă 
ati văzut filmul «Toamna bobocilor 
(şi dacă nu Lati văzut, nu-l scăpațţi!) 
ati remarcat desigur printre alte calităţi 
şi un generic ingenios și plin de fantezie. 
Autoarea, Florica Vintilă, absolventă 
a Institutului de arte plastice «Nicolae 
Grigorescu», a semnat mai multe filme 
de animaţie cu care a cucerit, la diferite 
festivaluri internaționale, premii pentru 
desene, regie si animaţie. Există indicii 
sigure că acest prim generic animat rea- 
lizat la Buftea nu va rămine un unicat, 
alte echipe de filmare manifestindu-si 
interesul pentru acest gen de generice. 
eee in afară de «Tele-Minchen» 
(R.F.G.), care va realiza pină în noiem- 
brie filmul «Căutătorii de aur», în 
România se află $i două echipe de la 
Studioul DEFA-Berlin (R.D.G.) pentru 
a turna filmele «Tem-4» si «Spre mare» 
De unde și cintecul «Pe litoral mi-a 
rămas inima». @@@ În timp ce Casa de 
filme Patru anunță terminarea filmărilor 
la «Casa de la miezul nopții», Casa de 
filme Cinci anunţă intrarea în producție 
a filmului «Spaima de la miezul nop- 
ţii». Nu s-ar putea spune că noaptea 
nu inspiră scenariștii. @@@ În pregătire 
o nouă comedie cinematografică pe ge- 
nericul căreia se vor afla două semnături 
prestigioase: Titus Popovici (scena- 
riu) şi Manole Marcus (regie), tandem 
verificat în multe si ciştigate bătălii 
cinematografice. Locul de acțiune pro- 
babil: Delta Dunării. @@@ După ne- 
concludentele aventuri în perimetrul co- 
mediei polițiste, regizorul Savel Stio- 
pul va reveni la actualitate cu filmul 


priviri, din zimbete, din mişcări. Fata mea 
vorbeşte mai mult decit cuvintele, ochii 
mei spun mai mult decit vorba. Intelegi 
dintr-o privire ce-ar spune o pagină întreagă. 
— Acceptati greu un rol? 
— Fac mofturi la început, pentru că am 
o frica... 


— Frică? 

— Da, de aceea refuz la început rolurile. 
Regizorii au prins însă mişcarea, îmi tele- 
fonează de două-trei ori, si pind la urmă 
intervine lulian Mihu, care mi-e prieten, şi 
mă convinae. Vin cu mare emotie la fiecare 
film, deși lumea crede că nu am emoţii. 


Sfirşit de veac şi de lume 
(Cristina Nuţu şi Victor Rebengiuc) 


«Ultimele zile ale verii», pe un scena- 
riu al unui consacrat în filmul de actuali- 
tate: Constantin Stoiciu. Să fie oare 
o simplă coincidenţă că titlul viitorului 
film al lui Sa¥el Stiopul aminteşte de 
două succese durabile din filmografia 
regizorului: «Anotimpuri» și «Ultima 
noapte a copilăriei»? @@@ Cinci de- 
buturi în filmele aflate actualmente la 
Buftea: Teodora Vasilescu («Cursa»), 
Cristina Nuţu («Zodia leului»), Rozina 
Cambos («Cercul magic»), Michaela 
Caracas («Singurătatea florilor»), Ma- 
riana Buruiană («Cine ride la urmă»). 
Cinci debuturi şi numai fete, toate încă 
studente la |.A.T.C. @@@ In schimb, 
interpreţii cei mai solicitati sint numai 
bărbaţi: Zephy Alsec va apare în patru 
filme româneşti și într-o producţie DE- 
FA, iar Toma Caragiu în trei filme (al 
patrulea rol l-a refuzat). Tot în cite trei 
filme vor apare și actorii Octavian 
Cotescu si Emanoil Petrut. 


N.C. MUNTEANU 


Casa de filme Unu 


În iulie, 
de revelion 


@@@ «Producţia» anului 1975 se 
apropie de sfirşit: «Cursa» și-a încheiat 
filmările, iar «Dincolo de pod» a tras 
primul tur de manivelă în primele zile 
ale lui iulie. @@@ Ce este «Cursa»? 
U poveste despre doi şoferi şi o fată — 
altfel spus, despre oameni simpli, obiş- 
nuiti, care ascund însă resurse imense 
de sensibilitate, de generozitate și fru- 
musete sufletească. Nu, nu e o poveste 
de dragoste, ci mai degrabă o parabolă 
despre dragoste, despre viata cu și 
fără lumina caldă a acestui sentiment 
Remarcind contribuția a două din «vede- 
tele» filmului — Mircea Albulescu şi 
Constantin Diplan — vă rog să retineti 
două nume despre care veţi auzi multe: 
autorul filmului, regizorul Mircea Dane- 
liuc, şi «descoperirea» lui, studenta 
Teodora Vasilescu. l-am recomandat 
cu tot atita căldură și la începutul filmă- 
rilor, dar acum o fac «pe văzute»! @@@ 
Ce este «Dincolo de »? Rezultatul 
(îndrăznesc să spun: fericit) întilnirii 
intre substanţa unui roman clasic, solid, 
perfect închegat — «Mara» de lon 
Slavici — şi sensibilitatea de cu totul 
altă factură a unui creator tinăr, cu o 
viziune foarte modernă: Mircea Vero- 
iu. În distributie. actori de prim rang 
(Leopoldina Bălănuţă, Irina Petrescu, 


Monica  Ghiuţă, Mircea Albulescu, 
Petrică Gheorghiu, lon Caramitru, 
etc.) Incadrind un cuplu de tineri 
Maria Ploae şi debutantul Alexandr 
Finti — student la 1.A.T.C. eee O nou 
tate pentru pasionatii filmului de 
aventuri: comisarul Moldovan, răpus de 
aloantele legionarilor în finalul filmului 
de succes «Un comisar acuza», are toate 
sansele să «învie», readus pe ecran (ca 
interpret și regizor) de Sergiu Nico- 
laescu. @@@ La orizontul lui '76, un 
nou debut regizoral: Dinu Tănase 
Vestea bucură şi îngrijorează (In funcţie 
de poziţia «pro» sau «contra» debu- 
turilor) dar, asa cum Mos Teacă n-a 
reuşit în ruptoi capului să recruteze 
militari decit dintre civili, nu știu cum 
putem ajunge la «virfurile» și «consacra- 
tii» zilei de miine fără debuturi azi.. 

lon BUCHERU 


Casa de filme Patru 
A început 
anul 1976 


099 Producţie 1975 In această 
lună ies în copie standard Elixirul tine- 
retii (scenariul: Al. Andritoiu, N. Ste 
fănescu, B. Meirovici, regia: Gheorghe 
Naghi) și Alexandra si infernul (după 
un roman de Laurenţiu Fulga; scenariul 
şi regia lulian Mihu). Casa de la miezul 
nopții (scenariul: Fănuş Neagu, regia: 
Gh. Vitanidis). S-au terminat filmările, 
echipa efectuează lucrări de finisaj în 
așa fel incit la sfirsitul lunii să poată fi 
vizionat la două benzi. Cercul magic 
(scenariul: N. Mărgeanu, Cora Vulcă- 
nescu, regia: David Reu). Cu ultimele 
secvențe ce vor fi trase la Timișoara și pe 
litoral, echipa va încheia filmările, ur- 
mind să înceapă tot în această lună lu- 
crările de finisaj. Zodia leului (scena- 
riul: Mihnea Gheorghiu, regia: Dan Pita) 
filmează — interioare și exterioare — la 
Craiova. Echipa a avut mari dificultăți 
pina a găsit o... batoză din secolul trecut. 
(cum se ştie, filmul evocă, folosind lite- 
ratura lui Al. Duiliu Zamfirescu, «Viata 
la țară» de la sfirsitul sec. XIX) 

e 9 9 Producţie 1976 Preconizim 
intrarea în producţie în această lună a 
filmelor: Bietul loanide (ecranizare: 
Eugen Barbu, regie: Doru Năstase). În 
lucru, decupajele: Castelul dragostei 
(scenariul Marin Preda, regia lulian 
Mihu), Răscruce (scenariul lon Brad, 
regia Virgil Calotescu) şi o nouă come- 
die, Urmărirea (scenariul Mihai și Şer 
ban Creangă, regia Şerban Creangă) 

Corneliu LEU 


De fiecare dată îmi spun că ăsta va fi ultimul, 
si cînd îl termin. vreau altul. 


Cătălina Pintilie: 
Despre 


o anume 


slăbiciune 


— Este primul dumneavoastră rol de 
anvergură, în film. 

— Primul. N-am făcut film de cind am 
terminat facultatea, de... mă rog, un număr 
de ani. Nici măcar nu ştiu dacă-mi pare 
foarte rău. Dar, de cînd am văzut «Duhul 
aurului» — îmi plăcuse si «Nunta de 
piatră» foarte tare — mi-am spus că, orictt 
nu ard eu să fac film, mi-as dori foarte mult 
să lucrez cu echipa asta. Dar nu m-asteptam 
s-ajung s-o şi fac. Am un rol foarte frumos 
în «Zodia leului», care ar putea fi și foarte 
modern, desi cu aparente clasice: o tinără 
femeie foarte răbdătoare si credincioasă. 
De altfel, toată lumea rămine în minte cu 
personajul Sasei, din roman, fiindcă ea 
corespunde în general idealurilor noastre. 
E putin prea perfecta chiar, si noi încercăm 
poate să o privim mai îndeaproape, nu ca 
să-i descoperim nişte defecte propriu zise, 
ci ca să descoperim, în umanitatea ei se- 
cretă dar luminoasă, o anume slăbiciune. 

— E însuşirea pe care Marx o aprecia 
mult la femei. 


Valerian SAVA 


Regia: Dan Pita. Scenariul: Mihnea Gheorghiu 
— după romanele «Viața la țară» și «Tanase Scatiu» 
de Duiliu Zamfirescu. imaginea: Nicolae Margi- 
neanu. Scenografia: Helmut Stürmer. Costu- 
„pu Lidia Luludis. Muzica: Adrian lonescu. 

in distribuție: Victor Rebengiuc, Vasile Nitu- 
lescu, Eliza Petrăchescu, Cristina Nuţu, Cătălina 
Pintilie, Rodica Tapalagă, Dan Nuțu, Csiky Andras. 
Victor Strengaru, Aristide Teică. 
Producție a Casei de filme Patru. Director: Cor- 
neliu Leu. Producător delegat: Marin Theodo- 
rescu. Directorul filmului: Sanda Mânescu. Pe- 
liculă Eastman color. Metraj planificat: 2700 metri 


Casa de filme Cinci 


Asteptam 
opiniile dvs.! 


999 Cu 5 luni înainte de sfirsitul 
anului, Casa de filme Cinci raportează 
indeplinirea planului său de producție 
pe 1975. Să recapitulăm: ati văzut deja 
«Comedie fantastică» și «Pe aici nu 
se trece». Veti mai viziona în toamnă 
«Mastodontul», «Cantemir și «Mus- 
chetarul român» (celor care isi petrec 
în aceste zile concediul pe litoral li s-a 
rezervat surpriza prezentării în avan- 
premieră a ultimelor două producții). 
Opiniile dumneavoastra vor îi binevenite. 
999 Cadrul C 1, turnat 1. La 1 iulie. tină- 
rui operator Puiu Marinescu — atiat la 
o a treia colaborare cu Casa noastră 
după «Vifornita» și «Stejar, extremă 
urgență» — a «tipărit» primii metri de 
peliculă ai noului film «Tută de Vene- 
tia». Primul «motor» al regizorului Pe- 
tre Bokor a fost rostit în incinta Institu- 
tul Agronomic din București. Drum bun! 
@@@ Aşteptăm să intrăm în producție 
în perioada imediat următoare cu un 
film-baladă despre viața şi moartea hai- 
ducului maramureşan Pintea (scenariul: 
Vasile Chiriţă, D. Mureșan, Mircea 
Moldovan; regia: Mircea Moldovan). 
009 «Spaima de la miezul nopții» 
este titlul unui nou film ce-și va propune 
să oglindească luptele desfășurate în 
tara noastră, în primii ani ai colectivi- 
zării, pentru lichidarea bandelor tero- 
riste și legionare. Scenariul — scris de 
Petre Săicudeanu — va oferi regizoru- 
lui Doru Năstase prilejul de a folosi 
întregul arsenal al filmului de aventuri: 
urmăriri, suspens, suprapuneri de situa- 
til, bătăi, lupte, etc. @@@ Sergiu Nico- 
laescu va colabora din nou cu Casa 
noastră de filme. După un scenariu 
literar scris în colaborare cu Anușavan 
Salamanian (inspirat după romanul 
lui Victor lon Popa, «Velerim și Veler 
Doamne»), regizorul a realizat un decu- 
paj care urmărește destinul lui Manlache 
Pleşa — unul din supraviețuitorii neui- 
tatului an 1907 — într-un sat românesc, 
cu rănile încă singerinde de pe urma 
primului război mondial. Povestea lui 
Manlache Pleşa va fi — ne asigură 
Sergiu Nicolaescu — «povestea unui 
Jean Valjean al cinematografiei noas- 
Ire». Vom avea și noi.... Valjanii nostri! 


Dumitru FERNOAGĂ 


Filmul, document al epocii 


a 


25 aprilie 1974: Lisabona eliberată de su 


cronica 
eroului real 


Polițistul adevărat 
despre polițistul 
de pe pinză 


Polițistul nr. 1 al Statelor Unite — 
«băiatul» care a fost avansat direct 
sergent la doar 25 de ani — se numeşte 
Steven Dubinski. Omul nu a ajuns încă 
«foileton», «Ness» sau alt erou de sim- 
bătă seara. El e doar cel mai celebru 
polițist, în real... Un teleast l-a chemat 
deci în studiourile de specialitate si, 
timp de citeva zile, i-a desfășurat prin 
fata ochilor toate serialele cu toți poli- 
tistii lor, cerindu-i opinia asupra credi- 
bilitatii personajelor și scenariilor. 

Părerile lui Dubinski pe șleau: «Toţi 
eroii acestor seriale sînt ridiculi». Ko- 
jak? Complet fals. Mannix? O aiureală. 
Să fim seriosi.... Toţi, domnule, cu suri- 
sul lor, cu costumele lor impecabile, 
sint inadmisibili. în ochii sergentului. 

Totuşi, un serial a găsit îndurarea 
competentului critic, un serial — după 
opinia lui Dubinski — cu anchete corec- 
te, cu un personaj perfect plauzibil, cu 
dialoguri care sună adevărat. Care? 
Aici e suspensul. Stupoare generală. 
Pentru un polițist adevărat, eroul vero- 
simil e Madigan. Madigan-ul lui Richard 


Widmark. (Columbofilii pot fi liniștiți 
Dub 


Mai rămine să vedem peste citiva 
ani marele serial «Dubinski».... Cu Mike 


Connors și Telly Savalas — critici! 


Un scenariu 
pentru Trumbo 


«Oscarul pentru cel mai bun sce- 
nariu al anului 1956 a fost acordat unui 
anume Robert Rich pentru «The Brave 
One» — povestea unui pusti din Mexic 
care crestea un taur frumos, bun pentru 
corride. Robert Rich nu s-a prezentat 
să-şi ia premiul. Nimeni nu ştia cine-i 
Rich. Cei care știau n-au divulgat nimic. 
Au trecut ani și s-a aflat cine-i Robert 
Rich: nimeni altul decit Dalton Trumbo 
— excelent scenarist american, om de 
stinga, care și-a plătit convingerile cu 
10 luni de închisoare, pe vremea «vina- 
torii de vrăjitoare» dirijate de sinistrul 
McCarthy (vezi si rubrica «Filmul poli- 
tic»). Ani de zile producătorii americani 
n-au vrut să aibă de-a face cu acest 
«blestemat». Omul a lucrat sub pseudo- 
nim (printre altele, scenarist la «Sparta- 
cus») pină cînd — laureat și la Cannes 
în 1973 — adevărul a răzbit, ba chiar a 
triumfat: pe baza unei atestări eliberate 
de asociaţia producătorilor de film care 
adeverea că Rich e Trumbo, Academia 
de film i-a acordat în 1975, după 19 ani, 
premiul «Oscar» din 1956. Trumbo n-a 
manifestat nici o surpriză, nici o emoție. 
Şi-a luat statueta, multumindu-se doar 
să murmure: «E o poveste veche...» 


Un american 
neliniștit 


Robert Kramer face parte din genera- 
tia tinerilor intelectuali americani de 
stinga pentru care războiul din Vietnam 
«a fost cea mai gravă problemă de con- 
ştiinţă». Filmul său «Milestones» («Bor- 
ne kilometrice») intitulat astfel după un 
poem al lui Ho-Si-Minh lucrat timp de 
trei ani, între 1972 si 1975, e jurnalul de 
bord al unor chinuitoare întrebări: cum 
să ne definim ca americani, ca tineri 
revoluționari, ca oameni politici ai unor 
valori umaniste cit mai profunde, cit mai 
stabile, rupind cercul conformismelor 
mic-burgheze, rezistind tuturor tenta- 
țiilor de «pace socială» cu capitalismul? 


Pentru Kramer, filmul e însă și un 
instrument de investigaţie socială ai 
cărei orizont trebuie, e obligatoriu, să 
fie lărgit. lată-l deci acum In Portugalia, 
— despre care «noi, în Statele Unite, 
nu aveam prea ample informaţii...» — 
Portugalia eliberată de odioasa dicta- 
tură salazaristă, Portugalia unei efer- 
vescente politice fascinante pentru ochii 
săi de «intelectual izolat, lucrător de- 
seori într-un vacuum social»: 


«Am fost uimit.... nu credeam să 
descopăr o revoluție populară de ase- 
menea proporții, am sentimentul că 
viata clocoteste în jurul meu, plină de 
întrebări, în jurul aceluiasi tel comun. 
am sentimentul că intr-adevăr viata e in 
stradă... Sint in tata unei experienţe 
formidabile: să încerc a face filme pen- 
tru popor si despre popor... Tot ce am 
facut pina acum mi se pare derizoriu în 
comparaţie cu ceea ce as putea găsi 
impartasind lupta pentru socialism a 
portughezilor... Mi se pare o experienţă 
capitală pentru viaţa mea»... 


cronica 
sportivă 


Fotbalişti și înotători 


@ Mare comedie mare a studiourilor 
maghiare, cu titlu dulce, care merge 
la inima multora: «Acea vreme minu- 
nata a fotbalului....» Evocare a anilor 
'20—'30, cînd băieţii săraci ai cartierelor 
se adunau de unde de neunde într-o 
echipă, «Strugurele dulce», din care 
cind fugea portarul, cind dispărea hal- 
ful, înnebunind managerul, un microbist 
cu prea mult suflet, Minarik, altfel mic 
prăvăliaș căruia lumea-i zicea, din cauza 
pasiunii pentru balon, «tacanitul»..... 
Omul ajunge să-și piardă negotul din 
pricina fotbalului. Ceea ce n-ar fi cel mai 
grav — dar în meciul decisiv portarul 
dispare și «nebunul» intră-n poartă, 
unde încasează patru goluri și cade 
frint. Multă veselie dar si tristețe, ironie 
si mizerie, social şi politică, muzică, 
antren şi cite şi mai cite se pot lega în 
jurul unei mingi. 


e O ştire veriticată, sigură: Mark 
Spitz, socotit si azi cel mai mare înotă- 
tor al tuturor timpurilor, a acceptat să 
joace, după nenumărate oferte inspiti- 
toare, într-un film de ficțiune. În sfirsit! 
Ni s-a mai luat o piatră de pe inimă. 


in «scurt-metraj»: 
Festivalul specializat in scurt-metraje 
de la Cracovia a pus în evidenţă 
după părerea specialiștilor — trei tră- 
sături remarcabile: bogăţia filmelor de 
animaţie; originalitatea unor filme ve- 
nite de pe «tărimul unor noi continente 
cinematografice» (admirabile desene a- 
nimate iraniene, un puternic reportaj 
critic din Venezuela); dezvoltarea cine- 
matografului — direct în producția ta- 
rilor socialiste (un foarte bun film so- 
vietic — verite despre învățarea meseriei 
de actor, «o confesiune» tot în direct a 
unui muncitor din R.D. Germană, po- 
vestindu-şi trecutul...) 

@ idei audio-video: Super-realizare 
in pregatire la Palatul Sporturilor din 
Paris: «Prodigioasa aventură a crucișă- 


«Cea de a treia virstă» în creştere 


la bursa valorilor artistice. 
(«Eu şi iubitele mele mătuși») 


torului Potemkin». Pe scenă 200 de 
actori și cascadori, o enormă machetă 
a navei revoluționare, o «regie sonoră» 
folosind kilometri de bandă magnetică, 
zeci de difuzoare. Robert Hossein — re- 
gizorul realizării scenice. Alain Decaux 
(scenaristul lui Stellio Lorenzi la «Afa- 
cerea Rosenberg» — vezi rubrica «Fil- 
mul politic») — responsabilul informa- 
tiei istorice. 

@ idei Ken Russell: Regizorul care 
accept cu placere sa fie socotit «ne- 
bun» — in sensul unor imagini frenetice, 
socante, care au adus gloria filmelor 
sale de înaltă calitate despre Gustav 
Mahler și Ceaikovski — «improvizează» 
in ultima sa realizare, plecind de la 
reala luxare a piciorului unui actor căzut 
de pe o lampă cu care se balansa... 
După ce i s-a pus piciorul în gips, 
Russell a cerut actorului să reia scena 
incălțindu-i gipsul cu un pantof de 


Visconti si 
credințele lui 


Întrebare fundamentală adresată 
lui Luchino Visconti: 

— Nu credeți că ar fi fost mult mai 
interesant să perseverati pe calea pe 
care v-aţi angajat filmind «La terra 
trema» şi «Rocco...»? 

Răspunsul lui Visconti: 

— Probabil, dar drama cinematogra- 
fului de azi este prețul său de cost 
foarte ridicat. Cheltuielile sint enorme... 
Credeţi că vreun producător va accepta 
să-şi riște reputaţia cu un film politic 
care l-ar putea costa cariera? Sint prea 
multi bani în joc iar cinematograful e 
mai mult ca niciodată o industrie, o 
industrie colosală. Producătorii vor să 
cîştige bani și nu se bat pentru filmele 
angajate care nu au șanse să facă rețetă! 
Totul trebuie să fie cit mai depravat si 


Documentul. sursă a filmului 


clown: «Sint sigur că multi critici vor 
găsi o explicaţie simbolică în această 
scenă». 

: Un cineclub tran- 
cez «Film și vi: a organizat o «se- 
siune» de cinema, destinată celei de a 
«treia virste». La loc de cinste, în reper- 
toriu: «Bătrina doamnă nedemnă» a lui 
René Allio, «Bătrinul şi copilul» al lui 
Claude Berry (capodoperă de interpre- 
tare a regretatului Michel Simon), «Harry 
sı Tonto» al americanului Mazurski. 
Simultan, în Cehoslovacia, mare succes 
cu un film tot al «celei de a treia virste»: 
«Eu şi iubitele mele mătuşi», comedie 
semnată de Zdenek Podskalsky, po- 


veste cu cintec și cintece a două femei 
in virstă, energice, distrate, vesele, în 
viața cărora «cad» din senin, o tinără 
nepoată cu al ei logodnic — cam «sus- 
pect», cum se mai întimplă și în alte 
familii, celor două mătuşi. 

@ Idei-Folon: Marele premiu al de- 


senului în presă a tost decernat în 1975 
lui Jean-Michel Folon. Folon are la activ 
citeva coperţi celebre ale săptăminalului 
francez «L'Express» — imagini acute ale 
contradictiilor lumii moderne, sintetiza- 
te cu umor, sarcasm și, nu o dată, pate- 
tism. Reproducem la «Cronica fără co- 
mentarii» — coperta lui Folon la un 
număr din 1972, consacrat unei mari 
dezbateri: «Cum vreți să trăiţi ?». 


ay. 


ie" 


er 
“ees 
La 
Ps 


O scenă istorică 

în jurnalul de actualități 

al secolului nostru: 

intrarea triumfală în Saigon 
a forțelor populare şi patriotice 


Idei contemporane: Fotogra- 
ful a surprins acest scafandru 
ieşit nu chiar ca Afrodita din apa 
mării, ci acoperit de deșeurile 
de celuloză inghitite de ocean. 
Poză care poate deveni oricind un 
afiș mondial împotriva poluării. 
Pentru o eventuală explicație — 
titlul celebrei  cărți-manifest: 
«N-avem decit o singură Terră», 


S reS bu vals 


lichelangelo Antonioni. Profesiunea: 


artist al timpului său 


Jdei contemporane: Poate min- 
ca omul mai bine? Mai sănătos? 
E posibilă o soluție științifică la 
această obsesie a omului modern? 
Viziunea unui grafician francez 
— care închide sintetic şi umo- 
ristic într-o conservă acest pei- 
saj bucolic, idilic, vegetarian dar 
și carnivor cu măsură — pare a 

spune un rezonabil da. 


să treacă prin erotic. Eu rămin cre- 
dincios modului meu de a face cinema. 
Totuşi nu mi se pare prea grav să dai 
importanța cuvenită trecutului căci is- 
toria ne învaţă că multe evenimente se 
repetă... 

Si o ultimă precizare extra-ordinară, 
cu privire la situația actuală a filmului 
occidental: 

— „Singurul care mai e capabil să 
spună ceva nou şi interesant este Bufiu- 
el. Regizor imens... 


Antonioni si Soarele 


O foarte interesantă idee, tipică pentru 
caracterul programatic al creatiei sale, 
pentru nelinistea sa atit de fertilă, dez- 
volta Michelangelo Antonioni într-unul 
din interviurile acordate in zilele cind 
«Profesiunea: reportem l-a readus In 
actualitatea imediată de care, de obicei, 
regizorul se teme. 

Antonioni susține că au loc în mintea 
si în viata omului modern mari mutatii, 
o acumulare de experienţe noi, necunos- 
cute în trecut, de care trebuie să se tina 
seamă, avind în vedere consecințele 
lor asupra puterii noastre de a simţi și 
gindi. Fără a fi «disperat» sau pesimist, 
Antonioni atrage atenţia în direcția mo- 


filmele 
din ziare 


„Voci în insulă“ 


Insula Paulo Condor a constituit ani 
de zile simbolul cel mai sinistru al regi- 
mului inchizitorial instituit de Thieu în 
Vietnamul de Sud. Nenumărate comisii 
internaționale de anchetă nu au fost 
lăsate să investigheze viata detinutilor 
politici de aici — insula capatind renu- 
mele unui infern, al unei «insule a dia- 
volului» cu ale ei celule denumite «mor- 
mintele de piatră». 

Scene extraordinare — demne de an- 
tologia marilor filme ce cîntă libertatea 
— s-au petrecut în orele victoriei popu- 
lare, scene care depăşesc jurnalul de 
actualități al epocii noastre, intrind în 
scenariul fără de moarte al vieţii omului 
pe pămînt. În noaptea de 30 aprilie, un 
preot care aducea de obicei multe infor- 
matii deținuților. anunta colonelului viet- 
cong Le Cau că Saigonul a fost eliberat. 
Le Cau vrea imediat să spargă ușa celu- 


lei, alții se opun — convinși că «nu-i 


Rubrica «Filmul, document al epocii. 


documentul,sursă a filmului» 
este redactată de Radu COSAŞU 


dificărilor petrecute în sensibilitatea 
noastră, educată din ce în ce mai aspru 
și mai riguros de descoperirile și certi- 
tudinile ştiinţifice: «...anumite impre- 
jurări care înainte vreme ne puteau 
apare senine, azi le vedem mult mai dra- 
matice». Exemplul obsedant e Soarele. 
Stim prea multe despre el — si aceste 
noțiuni ştiinţifice, după părerea regizo- 
rului, ne-au modificat raporturile cu 
însuși Izvorul-vietii-pe-pamint.... Nu mai 
putem avea aceleași relații, relaţiile tra- 
ditionale, cu Soarele — ceea ce nu 
înseamnă, fireşte, că nu ne putem 
bucura de o zi cu soare. Dar «anumite 
noțiuni cu caracter științific au pus în 
mișcare un proces de transformare care 
va schimba psihologia umană și meca- 
nismele ei». 

Prudent, echilibrat, modest — Anto- 
nioni acceptă că se poate înșela pe plan 
general dar, în ceea ce priveşte propria 
sa experienţă artistică, el nu poate să 
mai lucreze ignorindu-și această convin- 
gere: «trebuie să văd lumea cu alți 
ochi, aceasta schimbă totul, subiectul 
poveștii din capul meu, materia ei, 
finalitatea». 

Încă o dată Antonioni se afirmă ca 
unul din puternicele spirite creatoare 
ale lumii cinematografice. prin întrebă- 
rile şi răspunsurile sale lucide, esentia- 
le, gata oricind pentru o înnoire. 


adevărat»... Le Cau stărimă ușa și, a- 
uns cu oamenii săi pe coridor, se găseș- 
te tată în fată cu directorul închisorii 
însoțit de soldați înarmati. Vor trage? 
Nu, directorul | se adresează lui Le Cau: 
«Colonele, sint la ordinele dumnea- 
voastră. Ce am de făcut?» — «Să aduci 
un aparat de radio». Ordinul e executat, 
Radio Hanoi anunţă răspicat: «Saigonul 
a fost eliberat. Vietnamul de Sud e 
liberl». În orele care urmează, înarmați 
cu armele opresorilor lor, foştii deținuți 
— 5300 de «politici» — stabilesc puterea 
revolutionară în orașul Con Son (2000 de 
locuitori, formînd familiile militarilor sai- 
gonezi). Prima sarcină a pune capăt 
jafurilor la care se dedau cei 2000 de 
deținuți de drept comun care, profitind 
de confuzia clipei, sparg case, fură, 
violează. Puterea revoluționară fi ares- 
tează. Secvenţă zguduitoare: 

«Stau si scriu la noul meu birou — 
povestește Le Quang Vinh, unul dintre 
revoluționarii care conduc noua admi- 
nistratie a insulei — cînd pe ușă intră 
Bai Dung, «călăul», care se prezintă 
pentru a se înregistra în fata comitetu- 
lui. Trecind pe lingă mine, îmi spune: 
«Ai un un chip cam palid».... Mă întorc 
brusc spre el, plin de minie. Vreau sa 
sar pe el. Dar imi aduc aminte de ceea ce 
am învățat, de politica revoluționară. 
Rămin pe scaun, calm, mut. Trebuie să 
fi fost foarte palid...» 


Cronica fără comentarii: 
Coperta lui Folon 


pentru o mare dezbatere in «L'Express» 
pe tema: «Cum vreți să trăiţi mîine?» 


DER 


Fae Pi 
OULEZ VOUS 


g> 
<= 
- 


lupta 
cu sabloanele 


Strada, troleibuzul, auto- 

buzul — dar oamenii mai 

stau și pe-acasă. Mănin- 

ca. Dorm. Se trezesc in- 

tr-un pat. Se spală într-o 
L baie. In acel scenariu al 

vietii cotidiene — fara de 
care e imposibil să ajungi la oniric, 
abisal si multe alte respectabile grozăvii 
— casa e totuşi de neevitat. Între două 
scene de uzină și birou, între 14 ma- 
carale și 14 excursii (trebuie să ana- 
lizăm cît de curind și natura în fil- 
mele zilelor noastre), între două săru- 
tări si două tirade elocvente, omul nostru 
trebuie să facă, în orice decupaj, un duș, 
o omletă, ca să nu mai spunem că une- 
ori isi mai face si patul. Toate astea nu 
tin de nici un curent, de nici o tendinţă, 
aceste scene aparțin celei mai normale 
regii în care omul — erou si regizor 
totodată — se naște, trăiește și moare. 
Nu trebuie să discutăm mult, pe larg 
şi sub toate aspectele, dacă arta este 
realitate sau o realitate, dacă e viață sau 
ca viața, nu trebuie să cădem în dificile 
probleme teoretice, ca să acceptăm cu 
inima uşoară că un film fără case (sau 
cu ceva care să tind cit de cit de case...) 
e mai rău la gust decit un așa-zis film 
fără idei. Şi fiindcă — așa cum se întim- 
plă de multe ori — nu înfruntarea teore- 
tică ne mănincă spațiul articolelor și 
zilisoarelor—munca, toată lumea fiind 
de acord cu ideea abstractă de mai sus, 
să trecem cu grabă la un scurt istoric 
al felului cum au trăit casele în viata 
eroilor noștri și eroii noștri în casele lor 

- de-a lungul timpului nostru cinema- 
tografic. 

Sint citeva etape, citeva epoci, fiecare 
cu importanţa ei pentru cauza progresu- 
lui nostru scenografic și nu numai 
scenografic. Căci ar fi trist să se inte- 
leagă că problema oglindirii casei în film 
e o chestiune care tine de decorator 
cind există celebrul pat din planul doi al 
plecării tatălui lui Marcello în «La dolce 
vita», patul pe care batrinul îl araniează 
cu un gest pudic care spune totul despre 
un om, o viata sio noapte. Nici un sceno- 
graf nu-i poate spune lui Fellini ce să 
facă cu un pat, lui Bresson cum să 
aranjeze un cearceaf (e cunoscută ziua 
aceea de filmare cind Bresson a plecat 
de pe platou fiindcă nu-i plăcea cum 
«sună» un dulap în cadru... lui Ciulei — 
cum să se zbată o perdea. lui Pita — 
cum să «cinte» o ușă. 

As împărți, grosso-modo, epocile ca- 
sei în filmul nostru de lungmetrai artis- 
tic şi «la zi» în două mari perioade: 
epoca mobilei lustruite şi epoca mobilei 
nelustruite. În prima — apusă și nu prea 
— se ştie că tot ce era masă, bufet,usa, 
pervaz, fereastră, scaun, birou, lampă, 
fotoliu, pat, clanta, bibliotecă, frigider, 
oglindă, cuier, scrumieră si,mai departe, 
farfurie, cuțit, furculita, soinita, linoleum, 
parchet, ciment, fata de masă, coltisor 
de bucătărie, de baie nu mai vorbim, 
nici de pod, nici de pivniţă, casele zilelor 
noastre neavind așa ceva din p.d.v. cine- 


In istoria 
filmelor noastre, 
putem descifra 
«epoca» mobilei 

lustruite 
şi «epoca» mobilei 

nelustruite. 
Pe cînd epoca 
obiectului viu, 
exact 
şi dramatic? 


matografic (pentru a nu mai trece in 
de-amănunt la sate, unde, atitea cite 
erau, căsuțele acelea, ale epocii lustrui- 
te, păreau că vin din perioada stergerii 
oricăror diferente dintre sat si oraș), 
totul, dar absolut tot interiorul căminu- 
lui strălucea atit de ireal, incit poate 
pentru prima oară se realiza plastic 
ideea, altfel dificilă, a «irealitatii imedia- 
te». În epoca mobilei lustruite — casa 
n-avea absolut nici un rost în viata 
eroului. Eroul nu găsea nici un punct 
de reper în casa lui. Han să fi fost, și 
tot ar fi găsit ceva de care să se agate. 
Dar în casa lui nu găsea, și nici nu căuta. 
Nu se poate cita un singur film al acelei 
epoci în care cineva să fi pierdut și deci 
să fi căutat ceva în odăile sale. Nici un 
ac. Nici un pahar. Nici o zi din viată 
Într-o abuzivă confuzie, noul vieţii se 
identifica pertect cu un nou mobilier 
(sau cu unul vechi, dar de la Consigna 
tia). 

Epoca mobilei nelustruite reprezinta, 
fireşte, o oarecare pozitivă rupere de 
idealizare, un pas înainte spre acel 
minimum de veridicitate necesar vieții 
în sala de cinema. Mai putin lucitoare, 
mai putin incruntate în sfidarea lor fata 
de realitate, ceva mai omenesti in aspec- 
tul lor, evitind cit de cit sidolul si glass- 
papier-ul — obiectele casnice din metal, 
lemn sau carton, dar nelustruite,au dat 
o lumină mai acceptabilă nu numai 
interioarelor, dar şi interiorului sufle- 
tesc. Un inginer care stă cit de cit 
într-o baracă și ea cit de cit baracă, e un 
erou cit de cit inginer, fie el ascuns 
intr-un munte. Nu e vorba, desigur, ca 
nelustruind să uritesti sau să sărăcești 
ilustratele de florile lor de cîmp (Blaier 
a găsit citeva accente juste şi noi în 
casele lui, ca si prin citeva săli dintr-un 


orăşel) — ochiul nostru vrea doar ca 
dulapul de baracă să fie dulap de baracă, 
usa de bloc să fie ușă de bloc, casa 
casă, masa masă, asa cum filozoful 
nu-și poate începe o demonstraţie dacă 
nu numeşte intti şi-ntii pisica — pisică. 
Riscind o ironie pe un teren alunecos 
— aş cuteza să scriu că trecerea de la 
mobila Consignatia la mobilierul Com- 
lemn cu ale lui studiouri Cătălina, bucă- 
tării Rodica, sufragerii Ciresica și biblio- 
teci X-25 a avut totuși în filmul nostru un 
rol progresist: față de casele florentine 
și irealitatea Biedermayer, un interior 
Comlemn parcă-parcă dă eroului si 
caracterului său o altă fibră nervoasă 
și lemnoasă. 

Cu excepții ca acelea din himele lui 
Pita, Blaier si Bratu, adevărul este că 
relația dintre tapiterie, parchet, lampă 
şi simpla replică a unui erou care intră 
în casa respectivă nu e suficient studia- 
tă. E acolo un determinism obscur dar 
esențial — între replică și obiect casnic 
— care poate decide soarta unei scene, 
poate a unui film. Tin minte o scenă 
esențială dintr-un film contemporan cu 
noi. o scenă de dragoste, în care nimic 
nu se lega, desi ar fi trebun nesmintit să 
se lege, din cauza unui aturist de frigi- 
der Fram care atit de tare strălucea în 
planul doi ca-ti lua puterea de concen- 
trare de la sfișietoarea ruptură dintre 
eroi. Dar — și aici e problema probleme- 
lor, si nu o problemă de statistică* — 
trebuie să admiti că aşa prost cum cădea 
frigiderul acela în cadru, el totuși exista, 
în timp ce în numeroase alte realizări, 
chiar consistente, nici un obiect domes- 
tic nu joacă, nu trăiește, nu are vreun 
sens, o pondere, vreun haz, vreun chi- 
chirez. Titus Popovici avea un titlu su- 
perb pentru un roman al său: «Moartea 
obiectelor fericite». În filmele noastre 
se poate spune că obiectele, înainte de 
a fi nefericite, sînt cam decedate. 

Trebuie să aşteptăm — cu încredere 
mare — ziua cînd un regizor va simţi 
necesitatea stringentă (ca să n-o numim 
inspirație) de a filma o scenă tare in 
fata unui dulap măcar întredeschis ne 
glijent. Sau aparitia unui vat nefăcut 
tie şi în planul doi, dar care să aibă rolul 
lui mut si dramatic. Sau o odaie a cărei 
curăţenie ireproşabilă să mai însemne 
şi altceva decit o scrupuloasă muncă a 
secretarului de platou. Există case tragic 
de bine orinduite. Există perdele de o 
melancolică durere (amintire: perdeaua 
finală din «Marile manevre»). Există 
mese de taină. Există dulapuri de un 
comic irezistibil. Nu mai discut de bucă- 
tărie. Ziua cînd filmul nostru va face din 
bucătărie un element nu de decor, ci un 
spațiu de viaţă, va fi, cel putin pentru 
mine, o zi mai fantastică decit cea a 


pestelui-banana. Radu COSASU 


* de curind mi s-a atras atentia cu haz, 
cao replica la articolele noastre precedente, 
că a apărut un film in care eroina trece 
strada, ba chiar merge la piaţă... Bravo! 


Asociaţia cineastilor 


Semestrul 
a început 
la 1 iulie 


9909 Secţia de regie a Asociaţiei 
noastre, întrunită în plen, cu numeroși 
şi prestigioși invitați, a audiat și dis- 
cutat referatele prezentate de Malvina 
Ursianu și lulian Mihu privind pro- 
fesiunea regizorului și statutul său 
social-politic. Secretarul secției, 
Virgil Calotescu, subliniind că e 
vorba de prima reuniune de acest tip 
a regizorilor cineasti, a prezentat si 
unele propuneri pentru ca această 
reuniune să aibă şi urmări. 999 Ce- 
naclul tinerilor cineasti «Victor Iliu» 
a organizat o seară consacrată filmu- 
lui experimental și didactic cana- 
dian. Au luat cuvintul regizorii Timotei 
Ursu și lon Truică, operatorii Ștefan 
Fay și Florin Paraschiv, criticii Viorica 
Bucur si Radu Cimponeriu. 999 Bi- 
rourile secțiilor de regie, producție 
şi economie a filmului au ținut ședințe 
separate, în care au analizat activitatea 
secțiilor în cauză pe semestrul | şi 
au întocmit planuri de muncă pentru 
semestrul IL Se pare că birourile 
altor secții au uitat că noul semestru 
a început la 1 iulie. 999 La 4 iunie, la 
Casa Filmului a avut loc o gală a 
filmului vietnamez. Au participat 
cineasti, critici și un numeros public. 
989 in holul Casei filmului s-a organi- 
zat o expozitie de afise ale unor filme 
artistice sovietice. 999 Președintele 
Asociaţiei cineastilor, lon Popescu 
Gopo si criticul dr. lon Cantacuzino, 
membru al Consiliului ACIN,au primit 
la sediul asociaţiei pe domnul Mi- 
chael Jan Stoil, lector la Uni- 
versitatea din Washington, consi- 
lier la American Film Institute. Dis- 
cutia s-a purtat în perspectiva unei 
lucrări pe care oaspetele urmează să 
o dedice cinematografiei din țările 
balcanice. 999 Secţia română din 
cadrul Asociaţiei Internaţionale a Fil- 
mului de Animaţie (ASIFA) a ținut 
o şedinţă în care au fost dezbătute 
probleme de creație si organizatorice 
ale celei de a opta arte. Cu acest pri- 
lej a fost adoptat un plan de lucru 
și a fost ales un nou birou de condu- 
cere. 999 La festivalul International 
al filmului de animaţie de la Annecy 
a participat o delegaţie de cineasti 
români formată din lon Popescu Gopo, 
vicepreşedinte al ASIFA, Lucia Ol- 
teanu, directoare a studioului «Anima- 
film», lon Truică, regizor, și Rodica 
Lipatti, secretar general de redacție 
la revista «Cinema». 999 Realiza- 


„torii filmului «Pe aici nu se trece» 


au continuat întilnirile cu pionieri, 
militari și muncitori din Capitală si 
din alte localități. În cadrul «Lunii cul- 
turii tulcene», filmul a fost prezentat 
cooperatorilor -din Niculiţel și Sari- 
chioiu. Au participat regizorul Doru 
Năstase și actorii Silviu Stăncu- 
lescu, Stefan Velniciuc, Mihai Me- 
reuță, Vladimir Găitan, Vlad Ră- 
descu, Victor Mavrodineanu. 999 
În municipiul Pitești, la Casa de cul- 
tură a sindicatelor și la cinematograful 
«Arta», a fost prezentat filmul «Co- 
medie fantastică» în prezența regi- 
zorului lon Popescu Gopo, a opera- 
torului Grigore lonescu și actorilor 
Cornel Coman si Jorj Voicu, vizio- 
narea fiind urmată de o discuţie între 
cineasti si spectatori. @@@ În cadrul 
festivalului tineretului «Primăvara 
artistică vilceană», filmul «Tată de 
duminică» s-a bucurat de o primire 
călduroasă. Au participat regizorul 
Mihai Constantinescu și operatorul- 
şef Costache Dumitru Foni. eee În 
cadrul planului de colaborare dintre 
Asociatia cineastilor din tara noas- 
tră si Asociaţia similară din R.D. 
Germană, operatorul de sunet Nico- 
lae Ciolca și monteuza Adina Geor- 
gescu au făcut o vizită la studiourile 
Defa-Berlin. 

Marin PIRIIANU 


infringerea 
lui L. Wilkison 


Cow-boy-ul solitar — tinind 
dreptatea in teava pistolului, 
măsurind din şaua calului 
orizontul infinit în drumul său 
mereu spre vest, un vest 
sălbatic și necruţător — a 
străbătut din 1903 (an care 
marchează primul western),sigur pe desti- 
nul său, aproape opt decenii de istoria 
fiimuiui american. Nu i-a părăsit niciodată 
dibăcia si calmul cu care tintea în vrajmasi, 
mereu încrezător In cauza sa. Decorul 
preriilor arse de soare, al stincoaselor 
canioane, uşile batante ale saloon-ului sau 
piața înfruntării finale treceau dintr-un fiim 
intr-altul, mereu aceleași; dar chiar dacă 
infatisarea westernului avea o imobilitate 
care a fixat un gen cinematografic mai 
precis decit oricare altul, structura story- 
ului și mai ales raportul dintre personaje — 
dintre traditionalii buni și răi — a cunoscut 
de-a lungul anilor diverse mutații. 
Întilnim acum pe ecran două westernuri 
din anii '50 — Leaea Preriei (1956) şi Infrin- 
gerea lui Wilkisort1954) — a caror pro- 
qramare multana ne permite să citim 
dincolo de datele comune genului, «am- 
prenta», «schema» deceniului sase din 


Întringerea lui L. Wilkison 
Producție 4 studiourilor americane: Un film de: 
Rudolf Mate. Cu: Glenn Ford, Barbara Stanwyck 
Edward G. Robinson, Dianne Foster, Brian Keith, 
May Wynn, Basil Ruysdael. 


Stralucirea 


soarelui 


Strălucirea soarelui este 

ecoul tirziu al unei romanțe 
cinematografice care, acum 

citiva ani, a făcut ravagii prin- 

tre inimile sensibile de pe 

toate meridianele şi parale- 

lele pămintului: Love Story. 

Producătorii, sensibilizati si ei la culme, nu 
de lacrimi, ci de succes, adică de parale, 
nu erau ei oamenii care să piardă ocazia 
și s-au pus pe făcut apel la mila publică. 
Sub ploaia binefăcătoare de laude și inju- 
rături, de lacrimi şi parale, iovestory-urile 
au apărut ca ciupercile. Reţetă unică şi 
infailibilă: se ia o pereche de tineri la virsta 
primei iubiri și, cind se iubesc ei mai tare, 
tocmai asupra lor se abate năpasta, care 
de regulă ia forma unui cancer, cancerul 
fiind o boală care nu iartă. Tot de regulă 
moare ea, el scapă pentru că moartea lui 
n-ar avea același impact lacrimogen ca 
moartea ei. În schimb, el suferă. Restul 
sint ingrediente, amestecate după gust 
Între filmul americanului Arthur Hiller și 
cel al americanului Joseph Sargent trapan- 
tele asemănări sint puse în evidenţă tocmai 
de neinsemnatele deosebiri. În Love Story 
era vorba de o leucemie, în Strălucirea 
soarelui în cauză e un cancer osos; el nu 
mai e băiatul de familie bună care-și repu- 
diază tatăl şi nici nu joacă atit de spectacu- 
los hochei. El e un cintăreț fără noroc, a 


ei |! 


Westernul: 
o prerie pentru un pepsi 


Două personaje tipice pentru 


două westernuri tip 
7 (Edward G. Robinson şi James Cagney) 


"A 


cunoscut-o pe ea in spital (bolnavă incu- 
rabil şi în așteptarea unui copil), unde a și 
cerut-o de soție. În cele din urmă ea refuză 
tratamentul și tot ce-i mai rămine de făcut 
pina în clipa fatală este să-şi înregistreze 
pe magnetofon povestea vieții ei, ca o a. m 
scrisoare de dragoste pe adresa fetiţei. In 
această imagine a lumii văzută cu ochii 
unei tinere femei care moare nefiresc și 
absurd, exista o speranţă de originalitate. 
Regizorul o refuză în favoarea schemei. 
Încolo, mici întimplări, multă tandrete, mul- 
tă muzică (frumoasă) și oarecari încercări 
de a îndulci tragedia. Dar tragedia a exis- 
tat cu adevărat. Filmul lui Joseph Sargent 
este inspirat dintr-un caz real. A existat în 
Statele Unite o tinără mamă care a avut 
luciditatea, stăpinirea de sine și imensul 
curaj de a se privi pe ea însăşi si pe ceilalți 
înainte de implacabila despărțire, înregis- 
trindu-și ultimile ginduri pe magnetofon. 
Fără disperare, fără văicăreli, fără lacrimi. 
Cu o imensă dragoste pentru cei ce-i vor 
supraviețui, pentru viața care va merge 
înainte fără ea. Faptul e dincolo de lacrimi 
si de artă. E profund omenesc 


N.C. MUNTEANU 


Producţie a studiourilor americane. Regia: Jo- 
seph Sargent. Scenariul: Caro! Sobieski: Cu: 
Cristina Raines, Cliff Deyoung, Meg Foster, Brenda 
Vaccaro, Bill Mumy. 


Un love-story in ediție revăzută şi adăugită 


Două filme de serie B 
pe o idee de serie A 


at sf 


Despre lupta cu drogul s-a 
vorbit tn fel si chip, se poate 
încă vorbi în fel si chip. Chi- 
pul și felul ales de regizorul 
italian care semnează cu or- 
goliu pur și simplu: Steno, 
este un amestec de policier 
trantuzesc şi neo-neorealism italian filtrat 
prin scoala americana. În aceste condiții 
«Piedone, comisarul fără arma» nu stralu 
ceste prin puritate stinstica. Nu este — nu 
are cum ft — un film de mare ţinută. Dar 
grație tocmai acestui amestec bine doza! 
şi bine filtrat, el este un film de mare acce- 
sibilitate. Printre replici de umor subțire si 
pumni grei, printre tandreturi dulci-acrișoa- 
re specific italienesti, printre urmăriri spec- 
taculoase si complicate războaie psiholo- 
gice, pe umerii la propriu si la figurat ai 
unui excelent actor — Bud Spencer — fil- 
mul găsește tot atitea căi de acces spre 
publicul său. 

Sigur că nu în toată clipa umorul de re- 
plici sau de situații este de cea mai bună 
calitate. Sigur că nu toate bătăile sînt scu- 
tite de acel aer fantast ce se creează clar 
si fără putință de tăgadă în clipa în care 
un om ca toți oamenii încasează zeci de 
lovituri din partea unui colos şi mai are 
încă puterea să se adune de pe jos și să 
pocneasca si el. Sigur că nu întotdeauna 
duiosia dulce-acrişoară își păstrează com- 


Fără armă, dar nu dezarmat 


Legea 
preriei 


istoria westernului — adică noua lor dimen- 
siune psihologică. Dimensiunea unor con- 
flicte care nu se mai limitează la duelul 
dintre «cel bun» si «cel rău», binele si răul 
se amestecă, căile drepte nu se deslușesc 
cu atita ușurință de cele nedrepte, eroii 
au păstrat înfățișarea aspră, dar simtamin- 
tele lor nu le corespund întrutotul. 

În ambele filme acţiunea se petrece într-o 
vale de crescători de vite, departe de orice 
aşezare omenească, deci departe de pavăza 
legii. James Cagney în «Leoea Preriei» si 
tdward G. Robinson în Wilkison (frapanta 
asemanarea de stil între cei doi mari 
actori) sint interpretii celor doi potentati 
cărora o neinduplecată cruzime le-a asigu- 
rat avutia, puterea prin fără-de-lege. Ei vor 
primi lecţia omeniei de la cow-boys-i tineri 
(noua generație de atunci în interpretarea 
lui Gienn Fora și Steve Miller). 

Ei refuză să folosească pistolul chiar 
dacă ştiu a-l minui tot atit de bine si se fac 
apărătorii legalităţii. Şi chiar dacă happy- 
end-ul rămine previzibil, meandrele care 
conduc către el sint adesea imprevizibile. 

Două spectacole cinematografice care 


merită să fie văzute. Adina DARIAN 


Legea preriei 
Producţie a sludiouriior americane. Un film de: 
Robert Wise. Cu: James Cagney. Don Dubbins, 
Irene Papas, Stephen Mac Nally, Vic Morrow, 
James Griffith. 


Piedone, comisarul 
fara arma 


pozitia, uneori ea este doar dulce, da, nu 
avem de-a face cu un film de seria A, ci cu 
un bun film de seria B. Dar: dacă la capătul 
acelui ceas și jumătate de film seria B ni 
se așterne clară în minte o idee gravă, o 
idee mare de film seria A, înseamnă că fil- 
mul acela și-a depășit condiţia. lar ideea 
există — o idee întilnită în multe filme nu 
neapărat despre drog si lupta cu el, nu 
neapărat italo-franceze, nu neapărat spec- 
taculoase — fiime despre lege și dreptate 
si cum se implinesc ele — corect ar fi cum 
nu se implinesc ele. Ideea potrivit căreia, 
intr-un sistem anume, legea funcționează 
strictă și severă doar pentru micii găinari 
ai societăţii, în timp ce marii gangsteri, 
marii răufăcători, marii ticăloși zimbesc pe 
sub mustață la adăpostul ei. O idee tristă 
pentru și despre o lume tristă. O lume în 
care, de pildă, milioanele «se scot» din 
viitoare epave omenești, din victime încă 
tinere, încă vii, ale drogului. 


Eva SÎRBU 


Producție italo-franceză. Regia: Steno. Scena- 
riul: Lucio De Caro, după o povestire de Luciano 
Vincenzoni-Nicola Badalucco. Cu: Bud Spencer, 
Adalberto Maria Merli, Raymond Peliégrin, Juliette 
Mayniel, Mario Pilar, Angelo Infanti. 


Santajul, 
arma 
politicianismului 


Musical-ul: 
cine cinta cistiga 


Nu iese fum 


Un jurnal de razboi, 
o pagina de istorie 


Al patrulea 


cea mai lungă mire 


12 


Puterea ca miză, 


fără foc 


calomnia ca mijloc |. 


Calomniază! Calomnia- 
ză! Tot o să rămină ceva. 
Un aforism? Nu, din pă- 
nema cate nu-i numai un afo- 
rism istoric. Este un 
| foarte ascuţit sis de lovit 
pe la spate, de lovit sub 
centură. Nu iese fum fără foc — spune 
o zicală şi îndoiala prinde chiag in 
mintea oamenilor. Disectia caiomniei, 
autopsia santajului, analiza crimei, pla- 
sate in contextul unor lupte politice din 
Franţa, fac obiectul și subiectul filmului 
lui Cayatte. Birfeste cuceritor, denigrea- 
ză interesant, colportează cu haz, a- 
runcă o vorbă ici, aruncă una dincolo, 
zimbeşte malitios, inteapa grațios și nu 
se poate «să nu se prindă». Există o 
scenă în «Nu iese fum fără foc» revela- 
toare în acest sens. Se invocă mărturia 
unei slujnice date afară pentru că — la 
propriu şi la figurat — se uita pe gaura 
cheii. «— Mintel» se indignează cel 
acuzat. « — Da, dar minte frumos» vine 
răspunsul cimc. Frumos, într-adevăr. 
Poate chiar literar. Poate chiar cu talent. 
In tond, de ce n-ar avea talent şi un 
calomniator ? 

Primarul asasin are talent oratoric. 
Mina lui dreaptă are talent diplomauc. 
Spionii lor au talentul de a-i observa pe 
ceilalți. Cayatte, atacind o problemă 
politică, alegerile municipale dintr-un 
sistem permeabil la corupție, atacă și 
această plagă care nu e numai a politi- 
cianismului: calomnia. Şi pornind de la 
ea, şantajul. Metoda regizorului este 
cea a disectiei psihologice, nu numai 
epice. Furat de interesul pentru analiză 
Si de incercarea ae a se obiectiviza pen- 
tru a inteiege, ei Inyeiege, insa, uneori 
prea mult. Filmul începe cu un asasinat: 
un tinăr care mizgălise afişele reprezen- 
tind pe cel propus la alegerile municipaie 
din orășelul Chavigny, adică pe prima- 
rul Boussard, este călcat de o mașină. 
Va fi primul asasinat dintr-o serie care 
va sta la baza cariewi noului candidat. 
Opinia publică din oraş, In deosebi 
muncitorii, începe să înțeleagă că aici 
e ceva necurat şi reacționează. Reactio- 
nează propunind un contra-candidat, 


Filmul biografic: 
Ernst Thalmann 


La 17 ani, un militant matur 
(Michael Hundrieser) 


pe medicul Peyrac. «Nu iese tum fără 
foc» va fi de aici înainte lupta dintre cei 
doi adversari. Primul, primarul Boussard 
interesat de putere, și celălalt, dr. 
Peyrac, insetat de dreptate. Puterea ca 
scop, asasinatul și șantajul ca mijloace, 
pe de o parte, dreptatea ca tel, adevărul 
și cinstea ca metode, pe de altă parte. 

Cit de stinjenitor a fost filmul lui 
Cayatte o dovedește cenzura franceză 
care l-a oprit la 10 zile după începerea 
filmărilor. «Nu iese fum fără foc» 
devenise atunci, In 1973, «Afacerea 
Cayatte». O «afacere» într-adevăr foarte 
jenantă. Alegerile municipale ca subiect 
primari, bancheri, femei din lumea bună 
ca personaje negative, intelectuali de 
stinga și muncitori ca personaje pozi- 
tive, nu puteau fi argumente în favoarea 
filmului. Campaniile de presă, opinia 
publică au avut însă cistig de cauză şi 
Cayatte și-a făcut filmul. 

Ne aflăm, deci, în fata unui film emi- 
namente politic, dar un film politic fran- 
cez din care nu lipsesc nici ironia spe- 
cifică, nici înclinația spre spiritual cu 
orice chip, ceea ce duce adeseori la 
atenuarea laturii vitriolante. Concluzia 
filmului este însă pronunțată răspicat. 
În final, candidatul-primar renunță (ca 
urmare a scandalului) să participe la 
alegeri în favoarea... ajutorului său. 
Eminenta oficială face loc eminentei 
cenusii care, «stimati cetățeni, este un 
politician de înaltă clasă ce vă va repre- 
zenta cu cinste, sub semnul ordinei și 
demnităţii». Doctorul însetat de drep- 
tate, contra-candidatul, desi declarat 
nevinovat de toate tara-ae-legiie de care 
fusese acuzat caiomnios, se retrage 
şi el din alegeri. Calomnia și-a facut 
efectul. De pe urma ei a rămas ceva... A 
rămas bănuiala. Justiția a spus că e 
nevinovat. Dar dacă totuși... 


Rodica LIPATTI 
= SE AB a Creat ee a, aja 


Producţie a studiourilor franceze. Regia: 
André Cayatte. Scenariul: André Cayatte, 
Pierre Dumayet. Imaginea: Maurice Fellous 
Cu: Annie Girardot, Mireilie Darc, Bernard 
Fresson, Michel Bouquet, Mathieu Carriére. 


Din copilaria 


Filmul, realizat după notele autobio- 
grafice ale lui Ernst Thălmann — pre- 
sedintele Partidului comunist german, 
asasinat de fascisti în 1944 — datind din 
1903 cind Thălmann avea doar 17 ani 
— retiecta acumularea treptata a ex- 
perientei de viață care a contribuit la 
formarea personalității viitorului con- 
ducător al clasei muncitoare germane. 
Unul dintre acele filme document despre 
omul devenit erou al epocii sale. Una 
dintre acele emotionante mărturii ale 
istoriei. «Am vrut să pun în lumină că 
acest tinăr a ştiut să vadă mai mult și 
mai departe decit majoritatea celor de 
virsta lui, spune regizorul Bernhardt 
Stephan, această particularitate bio- 
grafică a eroului meu a determinat și 
stilul narativ al filmului compus dintr-o 
multitudine de mici evenimente dispuse 
ca intr-un mozaic». 

Eliza ANGHELESCU 


Producţie a studiourilor DEF A-Berlin. Un tilm 
de: Bernhard Stephan. Cu: Michael Hundrie- 
ser, Norbert Christian, Barbara Adolph, Torsten 
Borawski. 


Cornelius Ryan evita 
jenat uneori să-și con- 
sidere cărțile sale despre 
cel de-al doilea război 
mondial drept literatură, 
si încă o literatură de 
mare succes de public, 
best-seller. Cum spunea el cu putin 
inainte să ne părăsească (acum citeva 
luni, cînd n-a mai apucat să vadă apă 
rindu-i «Podul de la Arnhem»): «Eu am 
trăit toate întimplările pe care le-am 
descris. Le-am trăit în mijlocul soldaţi 
lor şi pentru mine ele n-au fost subiecte 
literare. Şi tocmai pentru că n-am vrut 
să invent nimic, acolo unde n-am putut 
să cunosc totul, m-am documentat luni 
şi chiar ani de zile ca să stabilesc cu 
exactitate faptele, întimplările, dramele 
și destinele viitoarelor personaje pe 
care nu le-am inventat eu, ci care au 
existat». 

Ziua cea mai lungă a debarcării aliate 
din vara lui 1944, Ryan a trăit-o şi apoi a 
relatat-o. El a debarcat cu trupele, a 
stat sub tirul năpraznic al bateriilor de 
coastă germane, a fost prins într-o 
pungă unde moartea venea de pretutin- 
deni, din aer, din cazemate și din pămint 
(pentru că unitatea pe care o Insotea 
nimerise într-un cimp minat); a văzut 
cum unii oameni se depășesc pe ei 
înşişi în fata primejdiei de moarte și 
apar intr-o postură în care nu i-ai 
fi putut întilni niciodată In viata; i-a 
văzut pe alții care, dimpotrivă, păreau a 
fi expresia temeritatii, cuprinși de o 
frică dizolvantă, s-a întilnit cu oameni 
chinuiti doar de vanitatea laurilor; a 
trăit alături de soldaţi distrugătoarea 
măcinare a nervilor în așteptarea orei 
H; a văzut curajul superb în plină 
acțiune, a văzut lașitatea, a văzut frica 
schimonosind figurile cele mai cuteză- 
toare; a văzut morţi, multi morţi, multi 
schiloditi, multi cuprinşi de demenţă 
în fata morţii. A trăit imensa Inclestare, 
a asistat la declanșarea acțiunii acestei 
Armada modernă, organizată ca un 
mecanism de precizie, pustiitor în dez- 
lănțuirea lui, dar mai presus de toate a 
putut urmări pe acei oameni curajoși 
care sint mai presus de perfectiunea 
unui mecanism. Pe Cornelius Ryan l-a 
interesat cu precădere acest factor 


uman și sentimentul care anima o umani- 


tate în luptă: pacea eliberatoare. Darryl 
Zanuck, regizorul filmului,s-a documen- 


Stop cadru pe: 
Cei mai . 
frumoși ani 


Un film pavat cu 
bune intenții și dis- 
nema tins cu două premi 
(pentru partitura 
muzicală și inter- 
pretarea feminină), semnat de 
Sydney Pollack, regizor atras cu 
ădere de fata gravă a lumii 
i totuși 
E ciudat că impresia generală 
pe care mi-a făcut-o «Cei mai 
frumoşi ani» este de idilism, 
desi sînt atinse («tratate» ar fi 
prea mult spus) teme serioase 
şi de interes general, ca atitudi- 
nea politică fata de actualitatea, 
solidaritatea de idei a cuplului, 
deschiderea spre lume, etica rela- 
çiilor şi a artei, etc. Ce ar f 
fi mai pasionant decit 
restrinsă a unei perechi de îndră 
gostiti, înscrisă în istoria mare a 
unei etape de delimitare și de 
opţiune a constiintelor, cu dra- 
maticele ezitări și confuzii și 
cu profundele responsabilități pe 
care le-a implicat? Cu atit ma 
mult cu cit cei chemaţi să întru- 
peze personajele sint două perso- 
nalităţi atit de caracteris 
dotate ca Robert R 
Barbra Streisand! 


Mai presus de orice: 
dimensiunea umană 


Keii 


PRA 


tat la rindul său foarte minuțios, a re- 
constituit după hărțile strategice situa- 
tiile filmului său. Preluind ideea domi- 
nantă a lui Ryan, Zanuck a urmărit si el 
dimensiunea umană a eroilor săi. Aşa 
a conceput și realizat el un film care se 
înscrie ca o pagină de istorie a imensei 
lupte angajate de aliaţi în cel de-al doilea 
război mondial împotriva Germaniei na- 
ziste. Pe lingă secvenţe de o prodigioasă 
mișcare și de un suspens continuu 
«Ziua cea mai lungă» intercaleaza, cu 
o precizie matematică, observaţii de 
amănunt și de finețe psihologică în 
portretizarea unui număr atit de mare de 
personaje de prim ordin. În sfirşit, este 
de reținut ca o semnificaţie civică faptul 
că pentru cele aproximativ 60 de per- 


Testamentul 
unui combatant 


«Aș dori ca spectatorii acestui film 
— tinerii mai ales — să admire enormul 
eroism al acestor luptători si să trezea- 
sca In ei cel mai nobil dintre sentimente: 
acela de a vedea pacea domnind peste 
lume ca şi peste sufletele oamenilor» 


Cornelius Ryan 


sonaje centrale, o seamă de mari actor 
ai ecranului — americani, englezi, fran- 
cezi, germani — de la Richard Burton ta 
John Wayne, Henry Fonda, Jean-Louis 
Barrault, Curd Jurgens și multi altii 
de aceeași factură cu ei — s-au oferit 
să joace benevol în acest film. 

Ca montare, ca rigoare a documenta- 
tiei, ca realizare în planul actoricesc, 
ca atmosferă si pledoarie, «Ziua cea 
mai lungă» este considerat drept unul 
din marile filme de război din istoria 
cinematografului şi iși merită prețuirea 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producție a studiourilor americane. Regia: 
Darry! F. Zanuck, Ken Annakin, Andrew Marton, 
Bernard Wicki. Scenariul: Cornelius Ryan — 
după cartea sa cu acelaşi Utlu. imaginea: Jean 
Bourgoin, Henri Persin, Walter Woltitz, Guy 
Tabary. Muzica: Maurice Jarre. Cu: Richard 
Burton, Kenneth More, Peter Lawford, Richard 
Todd, Leo Genn Parker, Michael Medwin, Tre 
vor Reid, John Wayne, Robert Mitchum, Henry 
Fonda, Robert Ryan, Richard Beymer, Me! 
Ferrer, Jeffrey Hunter, Roddy McDowall, Sa! 
Mineo, Eddie Albert, Edmond O'Brien, Red 
Buttons, Henry Grace, Stuart Whitman, Ro- 
bert Wagner, Bourvil, Irina Demick, Jean-Louis 
Barrault, Christian Marquand, Arletiy, Made- 
leine Renaud, Georges Wilson, Fernand Le- 
doux, Curd Jürgens, Werner Heinz, Paul Hart- 
mann, Hans Christian Biech, Wolfgang Preiss, 
Peter van Eyck. 


Stim cu toţii cit de greu 
se realizează un musical. 
A Si mai ales cit a crescut 
nema exigenta spectatorilor ra- 
portată mereu la exemple 
celebre ca «Sunetul mu- 
zicii» sau «Mary Pop- 
pins». Cu atit mai mun ne bucuram sa 
semnalăm publicului o estivală comedie 
muzicală în buna tradiţie a genului. 
«Marele circ» (circul e doar un pre- 
text) este o încîntătoare fantezie pe 
note, plină de vervă, haz și ingenuitate 
— calități care sînt în primul rind ale 
protagonistei — Natalia Varlei. Cunoas- 
tem din musicalul american citeva ac- 
trite totale — cintărețe, dansatoare, in- 
terprete, supervedete ale ecranului mon- 
dial. Să spunem însă. fără să ne temem. 
că tinăra Natalia Varlei poate susține 
cu succes orice concurenţă oricit de 
celebră. Actrită de o mare spontanei- 


tate si invenție scenica, cunoaște parcă 
şi ea formula magică a lui Mary Pop 


pins «supercalitragilisticexpiali...», prin 
care totul se transformă în joc gsi voie 
bună. 

Cupola circului este doar cadrul, un 
cadru multicolor $i decorativ care ada- 
postește bătălia curajului, a riscului dar 
si a perseverentei, a muncii și a talen- 
tului. Bătălia pe care fiecare slujitor al 
circului o dă seară de seară sub lumi- 
nile rampei. Intriga — o tînără fascinată 
de reprezentațiile circului din Moscova 
infruntă nenumărate obstacole pentru 
a ajunge si ea printre artiștii arenei — 
deschide larg porțile fanteziei. Sintem 
undeva între basm și glumă, între real 
si ireal, dar regizorul Victor Gheorghiev 
nu uită să ne convingă si cum visele pot 


deveni realități. Monica STANCIU 


Producţie a studioului «Mosfilm». Regia: 
Viktor Gheorghiev. Scenariul: Aleksandr Ba- 
sarghin, Viktor Gheorghiev. Cu: Natalia Variei, 
Gunar Tilinski, M. Mengiet, G. Vitin, S. Mar 
tinson, $. Morgunov S Kramarov, T. Pellter 


O altă Mary Poppins | Logodnicii Gruziei 


Şi totuşi... Deşi clară, teza plu- 
teste abstract peste narațiunea 
filmică, atît adeziunea socială a 
eroinei cit si filistinismul sau 
egoismul eroului raminind in 
stadiul schitei, al aluziei, prea 
putin convingatoare pentru evo- 
lutia cuplului sau a fiecărui ins 
in parte. Temperatura scazuta 
a prezentării contextului (lumea 
studenților, a tipografiei, a Holly- 
woodului — din prima jumătate 
a secolului), precum şi tempe- 
ratura scăzută a poveștii senti- 
mentale (cu excepţia unor mo- 
mente ca cel al întilnirii petrecut 
sub semnul inconstientei bar- 
batului şi al lucidităţii dureroase 
a femeii, sau telefonul de dis- 
perare al iubitei părăsite) stau 
la baza defilării de episoade și 
magini, nu rareori plictisitoare, 
flue, dar fara fluenta 

Ce nu trebuie sa pierdem insa 
din vedere este ca Pollack a 
semnat «Si caii se împușcă, nu-i 
aşa?», unul din acele filme de 
neuitat, de o aproape insupor- 
tabilă tensiune dramatică, în care, 
prin intermediul unui «caz parti- 
cular», se proiectează raza laser 
pe rana contemporană a înstrăi- 
nării omului de către om — ceea 
ce ne obligă la răbdare şi circum- 
spectie $i, i ales, la speranta 
referitor la ofertele pe care ace- 
lasi autor ni le va putea face si de 
acum incolo 


Nina CASSIAN 


SIR 


-— 


Ca să îmbrace în tinal 

straiele de nuntă, doi ti- 

neri au de luptat cu nein- 

duplecarea unui bunic ce 

trage minios cu pușca în 
| J aer ori de cite ori sint 

pe cale să se sărute. Ca 
să-i insele vigilenta, Indragostitii esca- 
ladează ferestre. se ascund, se traves- 
tesc si... cîntă. Cintă impreună prin li- 
vezi, la umbra copacilor. Norocul lor ca 
bunicul e meloman. În cele din urmă, 
văzindu-i pe ecranul televizorului, el 
lasă flinta să stea pașnic pe genunchi. 
se înduplecă si spune «da» logodnici- 
lor care, din punctul nostru de vedere, 
au cam abuzat de arma cintecului. 


Dana DUMA 


Producție a studioului Gruzia-film. Un film 
de: Nikolai Sanisvili. Cu: T. Vardanașviii, G. 
Kavtaradze, K. Dauşvili, D. Terodze, B. Begalis- 
vili. 


Copilăria: 
în roz si în bleu 


Nu te voi iubi 


Regizorul polonez lanusz Nasfeter 
a ajuns un virtuoz al filmului de copii. 
Temele sale din «Abel, fratele tău», 
«Singur», «Fluturii», etc, etc. vizează 
fie conflictele dintre generaţia adultă 
si copii, fie direct pe cele nu mai putin 
delicate dintre copii și copii. El pătrunde 
cu abilitate în intimitatea micilor săi 
eroi și le ascultă șoapta sufletului. 
Avind de aproape două decenii un 
colaborator prețios în soția sa, scena- 
rista Teresa Nasfeter, el redescoperă, 
mereu şi neobosit, lumea copilăriei. 
Această lume nu este pentru el cituşi 
de putin idilică. Dimpotrivă. În universul 
micilor prinți se dau aprige bătălii 
Bătălii ale sufletului. Lacrima e ustură- 
toare, deziluziile sint mistuitoare, pa 
siunile nestăvilite. Cei mici nu cunosc 
surdina. E virsta arderilor totale. 

«Nu te voi iubi» — replica-titlu plu- 
teste grav ca o permanentă ameninţare 
adresată mai adesea nerostit, de mica 
eroină, părinților ei. «Nu te voi iubi» — pe 
tine, tatăl meu, dacă nu vei sti să-ți Infri- 
nezi setea de băutură, spune ea din pri- 
viri. «Nu te voi iubi» — pe tine, mama 
mea, dacă nu vei avea forța să te rupi din 
inertia supusei, umilitoarei acceptări 
— spune ea prin gestul de deliberată 
însingurare. Dar puritatea copilei nu 
se poate măsura cu autoritatea paternă 
Zilele trec, conflictul devine din ce în 
ce mai aprig, iar sfirsitul — pentru că 
fetita nu poate ciștiga de una sinaură 
această luptă pentru regenerare mo- 
rală propusă adulților — nu poate n 
decit tragic. Nu mai e cazul să întrebăm 
a cu e vina. 


O lecţie? Nu, desigur nu. Regizorul 
nu ne vorbește ex-cathedra. El reține 
doar argumente dintr-un modest ritua 
cotidian, observă reacțiile mediului, se 
insinuează în intimitatea eroilor săi. 
Este demonstrația discretă a unui poet 
care cunoaște rolul artei în modelarea 
tinerilor ca si mai virstnicilor, roiul ar- 
tei în asanarea morală a societăţii. 

Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia: 
Janusz Nasfeter. Scenariul: Teresa și Janusz 
Nasfeter. imaginea: Krzyslof Winiewicz. Cu: 
Grazyna Michalaska, Henryka Dobosz, Tadeusz 
Janczar, Bogdan Izdebski, Bozena Fedorczvk. 


Un salt 
spre marea 


performanta 


Un film moral-sportiv despre un 
copil ce-şi începe cariera de per- 
formanţă într-unul din sporturile cele 
mai spectaculoase: săritura la tram- 
bulină pe schiuri. 

Film de operator într-un peisaj de 
iarnă aproape continuu, dominat de un 
complex sportiv spectaculos. O ciudă- 
tenie: eroul e interpretat — se arată pe 
generic la sfirsit, de... doi frați gemeni 
Copiii sint întotdeauna actori buni 
Filmul are o sănătate sportivă orain 


Producție a studiourilor sovietice. Un tilm 
de: Leonid Martiniuk. Cu: Sașa și Andriusa 
Budiho, Emanoil Wittorgan, Larisa Leonova. 


aventura scenariului 


V-aţi hotărît, deci, să deveniți regizor... 


— V-am adus ieri un sce- 
nariu. 

— Şi doriţi un răspuns? 

— Nu. Un operator. 

— În ce scop? 

— Ca să încep prospectiile 
pentru filmare. 

— Ce să căutați dumneavoastră, scriitor, 
în prospectie? 

— Înainte de a face decupajul, se efectu- 
ează o prospectie pe teren, din cite am 
aflat. Sau nu se procedează așa? 

— Ba da, insă asta este treaba regizoru- 
lui. 

— Regizor? Nu, tovarășe, n-am nevoie 
de regizor! Îmi fac singur filmul. 

— Ati mai făcut filme? 

— O dată tot trebuia să încep. 

— V-aţi hotărit deci să deveniți regizor... 

— M-am hotărit să mă dispensez de 
regizor. Astia nu fac decit să strice scena- 
riile. La urma urmei, ce mare filozofie e 
să zici «motom şi «stop»? 

— Între «motor» şi «stop» ar mai fi totuși 
de zis niște lucruri. Si chiar de făcut. 

— Vax! lau actorii, le dau scenariul, îl 
pun pe operator să-i filmeze... Am fost și 


nema 


filmul si literatura 


Pelicula si verbul 
„a conserva“ 


Mirel llieșiu, unul din cei 
mai entuziaşti și prodigiosi 
documentaristi ai nostri, 
căuta într-un film despre ora- 
șele dunărene semnele pe 
care le-au lăsat unii dintre 
scriitorii noștri de frunte prin 

locurile în care s-au născut sau au copilărit. 
Giurgiu, de pildă — unde Tudor Vianu, 
lon Barbu și lon Vinea și-au petrecut o 
parte din viata începuturilor lor. 

Mă gindesc cit de sugestivă și necesară 
artisticește e memoria peliculei. Citi dintre 
scriitorii sau artiștii noștri n-ar putea realiza 
frumoase pelicule «arătindu-şi» locurile 
de unde, într-un fel sau altul, inspirația 


travelling avant 


Etica si filmul (Il) 


În iurul mesei rotunde. nouă 

| scaune își așteaptă vremel- 

nema nicii posesori: un scenarist. 
un regizor, un operator, un 

actor, un compozitor, un sce- 

nograf, un costumier, o mon- 

teuză. un critic. O asemenea 

echipă de invitați a prileiuit, pentru prima 
oară în istoria conferințelor, necesitatea 
naşterii mesei rotunde. Inttia discutie dintre 
ei decursese astfel. Scenaristul: — Tova- 
rasi, sint fericit că pot lucra cu dv. si mai 
ales cu experimentatul regizor... Regizo- 
rul: — Mărturisesc că declaratia antevorbi- 
torului mă onorează, cu toate că eu rămin 
ia părerea mea că regizorul este primul si 
adevăratul autor al filmului. Mie mi s-ar 
fi cuvenit deci scaunul din capul mesei... 
Actorul: — Tovarăşi, stati putin. Nu e roiul 
meu să stabilesc cine e adevăratul tată al 
filmului, dar mi se pare că trebuie să se 
recunoască muncii mele caracterul ei de 
creație, fecundă si determinantă... Opera- 
torul: — Eu am învățat să spun lucrurilor 
pe nume. Cei care au vorbit pina acum au, 
fără îndoială, dreptate. Dar fără calitatea 
de excepție a imaginii. munca lor ar mai fi 
ea la fel de apreciată? Scenaristul: — 
Tovarăşi, am impresia că nu ne întelegem. 
Pentru a evita asemenea discuţii în viitor. 
cred că ar trebui să fiu si regizorul scena- 
riilor mele... Regizorul: — Tovarășul a 
pus punctul pe i. Vreau să spun că menirea 


Examen-dezbatere 


Faza finală a reciclării operatorilor de la 
Centrul de producție Buftea s-a desfășurat 
in fata unei comisii condusă de prof. univ. 
Constantin Pivniceru, director general ad- 
junct al Centralei România-film. Examinarea 
s-a transformat într-o adevărată dezbatere 
pe marginea problemelor actuale, ideolo- 
gice si estetice ale cinematografiei natio- 
nale, în special ale artei operatorului. 

Eminentul operator Ovidiu Gologan a 
analizat imaginea filmelor «Moara cu noroc» 
şi «Pădurea spinzuratilor», în raport cu 
concepţia regizorală si materialului drama- 


eu la o tilmare şi cunosc problema. 

— Totuşi, nu vă supăraţi, asta eo meserie. 

— Ce meserie? Nu mă învăţa dumneata 
pe mine. Ştiu şi singur: prim-plan, gros- 
plan... 

— Aeroplan. 

— Asta ce mai e? 

— Monoplan sau biplan. 

— Iti bati joc de mine? 

— Deloc. Ar mai fi si Diplan. 

— Diplan? 

— Da. Actor. 

— Actorii mi-i aleg singur. Dă-mi scena- 
riul. În două zile ai decupajul. 

— Care scenariu? 

— Care ti l-am dat ieri. 

— Vi-l dau cu plăcere. 

— L-aţi aprobat? 

— Nu. 

— De ce? 

— Între altele, fiindcă-i prost. 

— Vrei să insinuezi că si asta e o 
meserie? 

— Nu vreau să insinuez nimic. Dar dacă 
tot v-aţi hotărit să faceți regie de film, v-as 
putea oferi un scenariu mai bun 

Dumitru SOLOMON 


lor a pornit. Un interesant dialog între 
mijloacele artelor ar putea fi astfel realizat 
într-o serie de filme ce-ar rămîne patri- 
moniul unei culturi. O formă filmată a me- 
morialisticei, de fapt — un fel de arhivă 
prețioasă ce, dincolo de valoarea în sine, 
ar putea constitui pind la urmă si un vast 
manual «serial» de privire a celor inconjura- 
toare. 

Cit ne lipsește azi o astfel de peliculă 
despre Sadoveanu si cu Sadoveanu în 
locurile sale, despre Pătrașcu și Luchian 
în peregrinările lor cu șevaletul! Unele 
încercări s-au făcut. Dar cred că ar fi nece- 
sar un «plan tematic» strict şi operant pen- 
tru a nu mai pierde ocazii si a întregi vizual 
spațiul cultural (a cărei funcție educativă 
nu mai trebuie demonstrată). O acțiune 
documentată si grabnică, căci, asa cum 
stim, peisajul se schimbă zilnic si nimic din 
ceea ce e prețios nu trebuie pierdut. Poate 
că această sugestie va mobiliza talentul 
unora dintre regizorii noștri 

Gelu IONESCU 


regizorului este să fie un autor total. În 
viitor, pentru a evita asemenea discuţii, 
imi voi scrie singur scenariile... Compozi- 
torul: — Dragii mei, nu vă certati, este 
absolut inutil. Vă rog să nu vă faceți nici un 
fel de griii. În ceea ce mă priveşte, vă asigur 
că nu mă gindesc să devin nici scenarist, 
nici regizor. Pentru asta e nevoie de calități 
pe care eu nu le am. În schimb declar cu 
toată răspunderea că de cite ori veți face 
vreun film, voi fi gata să vă aiut, compunind 
muzica necesară... Scenogratul: — N-am 
de spus decit un singur lucru. Critica tre- 
buie să fie mai atentă cînd laudă imaginea, 
trebuie să știe că reușita acesteia se dato- 
rează de multe ori scenografului, pe urmă 
operatorului si la urmă regizorului... Costu- 
mierul: — Antevorbitorul a spus exact 
ceea ce aveam de gind si eu. Atit. Monte- 
uza: — Eu n-am nimic cu regizorul, că habar 
n-are de montai, nici cu operatorul care nu 
numai că nu știe ce-i aia montai, dar nici nu 
se gindește la filmări, la necesitatea planu- 
rilor de legătură. Eu vreau să spun numai că 
presa trebuie să recunoască monteuza ca 
făcînd parte măcar dintre autorii principali 
ai filmului... Criticul: — Tovarasi, dragii mei 
tovarăși, în primul rind: la discuția viitoare 
vom avea o masă rotundă, vom desființa 
scaunul din capul mesei, astfel încît scau- 
nele să se bucure de același avantai în mod 
democratic. În al doilea rind: scaunul sub- 
semnatului nu va mai exista. Vă promit să 
stau respectuos în picioare, respectuos și 
entuziasmat. Cu o condiție: să nu știu 
căruia dintre voi i se datorează succesul. 
Vă mulțumesc pentru participare. 


Radu GEORGESCU 


turgic, losif Demian a expus concepția 
plastică a filmului «Nunta de piatră», alti 
colegi s-au referit la particularitatile de 
viziune si stil ale filmelor «Mihai Viteazul» 
si «Atunci i-am condamnat pe toți la moar- 
te», subliniind cu toții legătura indisolubilă 
dintre modul de a gindi al autorului si dife- 
ritele compartimente de creaţie si execuție 
ale filmului. 

La rindul lor, observaţiile și concluziile 
formulate de comisie ne-au solicitat tuturor 
atenţia, atit prin interesul lor teoretic, cit 
si prin contribuţia lor practică la orientarea 
activității noastre artistice şi cetățenești. 

George CRISTEA 
operator de imagine 


Ciurel, 


á 


condiția actorului 


La film. În teatru. 


Nu uitaţi! Un actor 
trebuie, trebuie neapărat 
să se concentreze 


Una din întrebările care 
apar cu regularitate în 
discuţiile pe care le pur- 
tăm cu spectatorii sau, 
mai bine zis, cu o parte 
din ei și, si mai precis, 
cu cei cîțiva care se dove- 
desc activi în cadrul discuțiilor, real 
interesaţi să afle ceva din munca noas- 
tră, este: ce e mai greu să faci, teatru 
sau film? 

Răspunsurile sint felurite, de la ac- 
tor la actor, în funcţie de factori la 
tel de teluriti. De altfel, un răspuns clar 
si ferm nu se poate da. Dar, as încerca 
să aduc în discuție un anumit aspect al 
muncii la film, în raport cu munca în 
teatru care, cred, poate jalona, într-o 
anumită măsură, calea pe care trebuie 
căutat răspunsul la întrebarea cu pri- 
cina. Este vorba de condiţia de muncă 
a actorului, în sensul cel mai propriu al 
cuvintului. Dacă în teatru actorul este 
protejat în întreaga sa activitate de scena 
pe care repetă sau joacă, ca de o matrice, 
aceasta — scena — fiind mediul cons- 
tant, cunoscut, familiar, care facilitează 
capacitatea de concentrare și starea de 
spirit proprie dezvoltării imaginaţiei 
creatoare, căutării rezolvărilor artistice 
celor mai feficite, la film acest loc este 
mai întotdeauna aiurea. Orice colt de 
stradă, pe cimp, într-o mică bucătărioară 


nema 


Sirba la Paris 


Recent, două filme franceze de mare 
succes — comediile politiste — a 
blond cu un pantof negru» si «in- 
toarcerea marelui blond», cu Pierre 
Richard («Distratul») — s-au remarcat 
prin calitatea deosebită a muzicii lor. 
Or, această muzică, devenită între timp 


iulie 1975 


ote, 


sau sub bolta impunătoare a unui palat, 
oriunde se instalează aparatul, locul 
acela devine platou de filmare, devine 
mediul în care actorul trebuie să se 
concentreze, să aibă imaginaţie, să se 
gindească la tot ce are de făcut în sec- 
venta respectivă. Fără îndoială, este o 
condiție precară. Curiosii, binefăcătorii, 
sfătuitorii, interesatii si dezinteresatii 
îl pot interpela în orice moment, pentru 
oricită vreme, pe actor. Noţiunea de 
concentrare se poate traduce prin acea 
stare pe care actorul trebuie să şi-o 
păstreze, să și-o conserve, dacă se 
poate spune așa, cit durează ziua de 
filmare. Factor determinant al condiţiei 
sale de muncă, liniştea, chiar o anumită, 
izolare, dacă actorul simte nevoia, tre- 
buie să-i fie asigurate de către echipa 
de filmare. Este necesar ca în organiza- 
rea procesului de producție să se acorde 
o mai mare atenţie atit locului, cit si 
modului în care actorul își petrece 
timpul, între turnarea cadrelor propriu 
zise. E necesar ca actorul să tie apărat 
in sensul cel mai propriu al cuvintului 
în efortul său de concentrare. Această 
grijă trebuie să devină constanta cunos- 
cută, familiară, care determină condiția 
creatoare a actorului. Altminteri, da, 
este mult mai greu la film, decit în 
teatru. 


Mircea ALBULESCU 


și un succes de disc, este o temă popu- 
lară românească interpretată de Gheor- 
ghe Zamfir și de taraful său. Este in- 
teresant că mai multe secvenţe ale filme- 
lor se desfășoară la Rio de Janeiro, 
dar muzica rămine aceeași: atit doar că 
sirba este cintaté în ritm de samba. 
Această muzică, cu nai și țambal, este 
fredonată de tot Parisul si a contribuit 
în bună parte (spun criticii) la succesul 
filmelor. 


fotografia lunii 


wre wre 


sala de cinema 


Splendida normalitate 


Să ştiţi că 
la olteni 
cererea de comedie e foarte mare 


În pauza dintre spectaco- 
le, în holul cinematogra- 
tului Central din Craio- 
va, discutăm cu tovară- 
sul lon Radulescu, ope- 
rator proiectionist. 

— Sint absolut impresio- 
nat de curatenia, de ordinea, de atmo- 
sfera foarte placuta din holurile dumnea- 
voastră. E liniște, nu miroase a petrosin, 
nu este praf, decorația și afişele sînt 
realizate cu gust, există în hol si obiecte 
de oarecare vechime — de pildă această 
oglindă înrămată — dar fără a fi nici 
zgiriate, nici pătate. Care este secretul 
acestei normalitati? 

— Ştiu eu? Dimineaţa, de exemplu, 
la ora 6, cind vin femeile de serviciu, 
începe curăţenia care se repetă de mai 
multe ori pe zi, de cite ori e necesar, 
atit în holuri, după ce spectatorii intra 
în sală, cit și în sală, între spectacole, 
femeile de serviciu fiind ajutate și de 
către plasatoare. 

— Aceste lambriuri par recent mon- 
tate. 

— Nu, au vreo zece ani, dar sint 
întreținute cu grijă. Praful sau petele se 
şterg uşor, fără a se folosi substanțe 
tari, în așa fel încit nici suprafața obiecte- 
lor nu este atacată, nici mirosul nu per- 
sistă după curăţenie. 

— Totuşi, e ca si cum pe aici n-ar 
trece zilnic sute și mii de spectatori, 
parcă am fi într-o farmacie. Poate că 
nu prea aveți spectatori, dacă e asa 
liniște și curățenie. 


— Să știți că si atunci cînd sint filme 
de mare priză, e aceeaşi curățenie 
Acum rulează Ziua delfinului, care 
nu prea merge.... 

— Cu planul de încasări cum stati? 

— Normal. Dar avem si greutăţi, unele 
filme ne omoară. 


— Cum vă omoară? 

— Sint multe filme care au cite ceva 
bun în ele, în schimb, spectatorii noştri 
parcă au devenit si mai pretentiosi. Stai 
de vorbă cu cite unul dintre ei si-ti spune 
asa: — Într-adevăr, zice, face România- 
film multe tiime, unele bune, dar destule 
prea putin atrăgătoare, prea putin con- 
vingătoare. De exemplu, la noi s-au cam 
exclus filmele de comedie. Să știți că 
la olteni, cererea de comedie e foarte 
mare. 

— În ultimul timp am avut însă și 
unele comedii. 

— Am avut şi n-am prea avut. Come- 
die fantastică n-a prea fost comedie. 
Spectatorii au plecat de la acest film 
foarte, foarte nemulțumiți. Adică se 
aşteptau la o comedie și n-au ris deloc, 
dar ar fi fost mulțumiți si cu un film de 
fantezie, cu o călătorie cosmică sau cu 
extratereștri, dar nici această latură n-a 


fost luată în serios de autori. Oamenii 
plecau si aproape că ne luau pe noi la 
întrebări. 

— Cum adică? 

— Adică, pur si simplu, ziceau: — De 
ce aduceți filme din astea, tovarășe? 
Pur si simplu ne spuneau în fata: 
— Avem atitia actori de comedie, zice, 
avem atitea posibilități să se facă filme 
de comedie și în schimb comedie e 

numai în titlul 

— Asta înseamnă că unele filme trag 
în jos si planul de încasări? 

— L-ar trage ele, dacă nu ne-am duce 
noi pe teren, cu bilete, pe la școli, pe 
la întreprinderi. 

— Mergeţi și dumneavoastră, ca pro- 
iectionist? 

— Sigur, tot colectivul. 

— Cine este responsabilul cinemato- 
grafului? 

— Tovarasul lon Negru, care răspun- 
de și de cinematogratul «Patria», unde 
se si află în acest moment. 

— tar dumneavoastră, ca proiectionist, 
în afară de faptul că uneori mergeţi cu 
bilete în întreprinderi, vă aflați acum la 
intrarea în cinematograf, pe post de 
controlor de bilete. 

— Facem ce e nevoie. Am coborit 
din cabină, lăsindu-l acolo pe tovarășul 
meu de schimb. fiindcă tovarășa plasa- 
toare a plecat să moditice orașul de pe 
afiș. Poate vreți să vedeți sala, s-a termi- 
nat spectacolul. Dumneaei este tovarășa 
plasatoare, Dumitrescu Agapia. 


— Plasatoare, dar văd că măturati. 

Agapia Dumitrescu: — În lipsa te- 
meii de serviciu, dacă e învoită, măturăm 
noi. Dar ajutăm la curățenie și cind e 
prezentă femeia de serviciu, dacă sala-i 
supraaglomerată. 

lon Rădulescu: lar odată pe lună 
face tot colectivul curățenie generală, 
toată lumea, de la responsabil la calori- 
ferist. 

— Sala arata si ea foarte bine, scaune- 
le sint comode, îmbrăcate în plus, solide, 
nu scirțiie, totul este curat, culoarea 
pereților e agreabilă, sala pare recent 
renovată de un decorator talentat. 

LR: E renovată de vreo opt ani. 


— Şi am impresia că aveți şi aer 
condiționat: aici este o răcoare foarte 
plăcută, în timp ce afară sint plus 
30 grade. 

LR.: Nu, n-avem instalație de aer 
condiționat, folosim însă aerisirea natu- 
rală, prin deschiderile din dreapta si din 
stinga care asigură tirajul aerului. 

— Dumneavoastră puteţi rezolva chiar 
totul cu mijloace locale? 

ILR.: Numai filmele nu le putem face 
noi. 


Val. S. DELEANU 


scrisoare din Galaţi 


„iluminare“ pe întuneric 


Urmăresc cu un real interes şi cele 
scrise de dvs. în revista «Cinema» la 
rubrica «Sala de cinema» si, ca gălă- 
tean, mă simt și eu dator a vă aduce la 
cunoștință unele lucruri. 

Sălile de cinematograf sînt în genera! 
bine gospodărite la noi în oraș, dar, 
după cum consider eu, există o pro- 
gramare deficitară a filmelor. Se insistă 
mai ales asupra filmelor comerciale 
(gen «Vandana», «Apașii» etc.), unele 
rulind de 8—10 ori într-un an. Pe lingă 
această frecvență anuală, nu știu dacă 
astfel de filme justifică rularea lor două 
săptămini la rind în acelasi cinematograt 
In schimb, unele filme de calitate par 
programate numai de formă, la matineu, 
de fapt din cele 7 zile ale săptăminii 
fiind proiectate numai într-o singură 
zi şi anume duminica, concurate de 
programarea în cursul după-amiezii a 
unui film comercial. Un astfel de exem- 
plu de prejudiciere a filmului de artă îl 
constituie programarea filmelor roma- 
nesti «Nunta de piatră» și «Duhul 


aurului». De asemenea, filmul «llu- 
minare» a rulat numai două zile la ora 
15, după care a fost înlocuit, fără nici o 
prevenire a publicului. 

Aș mai ridica și problema omiterii 
«intimplatoare» a prezentării completă- 
rilor (documentarelor) la majoritatea 
cinematografelor, exceptind cinema 
«Central», unde de altfel se simte în 
general o atmosferă mai propice vizio- 
nării unui spectacol de calitate. 

Cu mulțumiri, etc. 

Mihai Boruzescu 
str. 1 Mai nr. 40 — Galati 


N.R. Multumim şi noi corespondentu- 
lui nostru, rugind Intreprinderea cine- 
matografică județeană Galaţi să ne ajute 
a formula un răspuns la cele de mai sus, 
precum şi asupra motivelor care au dus 
ia transformarea cinematografului «Via- 
huță» în depozit de fructe al Aprozaru- 
lui, Înainte de a deveni expoziție de mobilă. 
Aşteptăm cu incredere scrisoarea Intre- 
prinderii. 


Sustinem 


0 necomedie 
spirituala 


Cind se incheie stagiunea cinematogra- 
fica, fiecare se gindeste la bilanț dintr-un 
punct al său de vedere. Eu caut să-mi 
amintesc care a fost cel mai spiritual film 
românesc al anului și am sentimentul că 
putem califica astfel producția numită «Tată 
de duminică». Nu era o comedie, ci o dramă, 
cu propensiune spre melodramă, autorii 
nu voiau în primul rînd să glumească, ci 
să predice cu gravitate, chiar patetic. To- 
tuşi aici s-au rostit cele mai umoristice 
replici, în iscusite caramboluri verbale, 
cu un schimb acid de ironii, pe o subtilă 
ortografie a vocabularului ilar. A avut, 
desigur, însemnătate și faptul că sanctio- 
narea  sarcastică a  inautenticităţilor, 
sursă perpetuă a hazului modern, a fost 
susținută mai cu seamă de Radu Beligan 
si Amza Pellea, care stăpinesc, prin ex- 
celenta, arta sincopei comice. Dar era şi 
o cadentare calmă a glumelor, avind între 
ele silabe de linişte, amintindu-ti de măr- 
turia lui Buster Keaton precum că în ritmul 
comediilor sale a existat întotdeauna o 
matematică precisă. Fie că scenaristul a 
elaborat-o astfel, fie că regizorul a izbutit-o, 
poanta cădea, în filmul nostru, exact si 
implacabil, corodind falsa responsabilitate, 
sau falsa morgă, sau chiar falsa jovialitate. 

Poate că nu s-a ris foarte des, dar s-a 
ris foarte bine. Încă odată: nu este vorba 
de o comedie, ci de un film spiritual. De 
aceea el evocă doar diagonal — dar evocă 
— enormele potente actuale ale comediei 
românești. Ele au, deocamdată, destinul 
bogățiilor submarine: sint în cea mai mare 
parte identificate, nu urmează decit a fi 
puse în exploatare. 


Valentin SILVESTRU 


0 sansa 


E drept, cuo singură comedie — «Toamna 
bobocilom — nu se face încă dreptate 


comedia! 


genului atit de lăsat să aștepte în ultima 
vreme. Doar patru titluri în doi ani, cam pu- 
tin, pentru un public hrănit cu piesele lui 
Mazilu si Solomon, cu schițele lui 
Băieșu (care mai nou s-a apucat să 
tacă dramă cinematografică, bună si 
asta, dar noi cu hazul o ducem mai greu !). 
Dar se face, cine stie?, puţină lumină in 
dilemele noastre, chiar în cele teoretice, 
poate în primul rind teoretice, cu privire la 
scepticul «se poate» și ce se poate și cum 
se poate să ne amuzăm fără să filmăm 
neapărat drojdia, ca să filmăm fără să 
amuzăm doar galeria, ca să si filmăm si 
să ne si amuzăm fără rancună, asa, cu totii 
impreună, nu doar pe socoteala chelneri- 
lor pișicheri şi a escrocilor sentimentalo- 
poligloți. Adică da, se poate face cu succes 
comedie socială după ce s-a ratat cu succes 
galeria de tipuri antisociale, se poate chiar 
comedie de actualitate, mai ales de 
actualitate că aici ne doare, că asta vrem 
cu toții să recunoaștem, să ne cunoaștem 
adică mai bine privind oglinda chiar dacă 
exagerează comic. Se poate așadar ride 
si copios şi cu folos, pe adresă directă, la 
«adrisant» cu acte în regulă. ca să putem 
semna depesa, că nu ne sperie pe noi 
bobocii ce vin și pleacă, cu atit mai 
putin cînd stau pe loc și asmut prejudecata, 
dărimă raportul si rapoartele mai putin 
tipice, bilanturile şi statisticile, voturile pro 
sau voturile contra fiifiite cu fanioane de 
la ferestre ce nu se abtin. Adresa exactă, 
umorul sănătos, reavăn nu doar că-i de la 
țară, pe la cintat de cocoși, cind cinta 
cocoşul (ce-i drept doar la ședințe, că-n 
ogradă se mai schimbă situația), dar sănă- 
tos că-i sincer si hitru de la mama de-acasă, 
nu înrăit pe căi piezişe, cu ochiade complice 
și birfe de bar autohton. 

E vesel, filmul lui Sălcudeanu (ce surpriză, 
e! care părea atit de iremediabil dramatic 
in povestirile de dinainte), e vesel filmul lui 
Moldovan cel neorealist prin vocație, nu 
prin asimilare, ce sădește neorealismul 
la țară si comedia în plină actualitate, dar 
nu din rațiuni de calendar, ci de inimă. 
De inimă ce bate cu azi pe aceeași lungime 
de undă. De secundă. 


Alice MĂNOIU 


— 


Scrise pentru ei ori nu, rolurile se potrivesc 


ca o mănuşă («Toamna bobocilor») 


„Secolul 20“ pasionat de cinema 


«Secolul 20» — excelenta revistă de 
cultură universală, bogată în atitea eve- 
nimente pentru pasionatii tuturor arte- 
lor — ne oferă nouă, cinefililor, în ulti- 
mul său număr (1, 2/1975) o frumoasă 
sărbătoare de suflet un dosar Suksin 
— intitulat foarte exact: «Vocatia mora- 
lismului pateţic» — consacrat unuia 
dintre cei mai reprezentativi regizori si 
scriitori sovietici ai ultimului deceniu 
Dacă pentru marele public acest 
dosar e doar un prim și necesar 
contact cu opera artistului sovietic, 
pentru cei avizaţi gsi pasionaţi de 
fertila interferență film-literatură. tex- 
tele din-«Secolul 20» constituie o intensă 
bucurie intelectuală, sint pline de su- 
gestii si melodie. 


«Dosarul» cuprinde scenariul Călinei 
roșii — numită aici «povestire cinemato- 
grafică» si plastic tradus de Tatiana Ni- 
colescu căreia-i datorăm înalta calitate a 
intregului grupaj de texte; aouă schite 
excepționale, de o simplitate și frage- 
zime a sentimentului rar întilnite in 
lit-filmele epocii noastre atit de contor- 
sionate; o cuvintare binefăcătoare a 
regizorului către localnicii din Belozersk, 
cărora li se explică tocmai «Călina 
roșie» care urma să fie turnat aici, idei 


din care desprindem aceste cuvinte 
deplin caracteristice pentru arta lui Suk- 
şin: «Nu trebuie să existe nici o clipă, 
nu trebuie să vină nicicind clipa în care 
să facem un gest de lehamite şi să 
zicem «ăsta-i un om sfirsit». Intotdea- 
una se mai poate face ceva»; numeroase 
mărturii ale celor apropiați de actorul- 
scriitor, dintre care cea mai viguroasă 
ni se pare cea a lui Bondarciuk, regizo- 
rul care a lucrat cu Suksin în ultimul 
său film, Ei au luptat pentru patrie, 
descriindu-ni-l cu o dragoste copleși- 
toare: «Pămintul nu este prea darnic 
cu noi. Ni l-a dăruit pe Vasili Suksin 
si cu totul nedrept ni l-a răpit atit de 
devreme. N-o să apară curind un altul 
care să imbine atitea calități, o personali- 
tate care să cuprindă atitea talente... 
As îndrăzni să fac o proorocire — cu 
cît ne vom depărta mai mult de moartea 
lui, cu atit va crește mai mult această 
dragoste...» 

Apreciind cu o căldură confra- 
ternă pasiunea «Secolului 20» pentru 
cinema, îi urăm (si ne urăm) să-și con- 
tinue la fel de inspirat preocupările pen- 
tru valorificarea frumuseţilor artei fil- 
mului în contextul estetic contemporan. 


R.C. 


E un adevăr banal că in- 
deobste caracteristicile unui 
curent sau ale unei școli, re- 
flexul imediat şi vizibil al 
unei epoci pot fi mai bine 
sesizate în operele de serie, 
în producţiile care nu bene- 
ficiază de o excepțională valoare artistică, 
în creaţiile fără mari pretenţii. Operele ma- 
rilor creatori sint prea personale, au prea 
evident un caracter de unicat si în conse- 
cinté nu ne dezvăluie cu prea multă ușu- 
rinta nici intențiile, nici țesătura procedee- 
lor şi ticurilor proprii unui curent sau unei 
poziții. Ca să regăsim, de pildă, trăsăturile 
specifice ale simbolismului literar, asa cum 
sint ele catalogate prin manuale, trebuie să 
ne adresăm în primul rind nu operei unui 
Verlaine, Mallarmé sau Bacovia ci, mai de- 
grabă, simbolistilor de rind în care curen- 
tul domină scriitorul și nu invers, ca în ca- 
zul marilor poeți. 

Desigur, pentru analiza de adincime a 
unei epoci, pentru regăsirea a ceea ce e 
fundamental, esențial, tot la marile opere 
trebuie să mergem. Dar să nu uităm, foto- 
grafiile de identitate nu sint făcute de Car- 
tier Bresson, Brassai sau Mihailopol. Pen- 
tru fotografii de identitate, trebuie să ne a- 
dresăm confectiei rapide și eficiente. Să 
procedăm in consecință. După cum se 
ştie, dintre toate mijloacele de comunicare 
de masă, televiziunea are (in Occident, mai 
ales) impactul cel mai mare, reflectă cel 
mai evident gusturile, cerinţele, iluziile și 
idiosincraziile spectatorului mediu. Con- 
statarea e deosebit de evidentă dacă ne 
referim. de pildă, la un tip de emisiune spe- 
cific televiziunii, cum e serialul. În lumea 
intreagă, serialele adună în jurul televizoa- 
relor sute şi sute de milioane de spectatori, 
începind cu Ingmar Bergman care poves- 
tea într-un interviu că este gata să întrerupă 
turnările la un film propriu pentru a nu 
pierde un episod cu Mannix sau Columbo 
si pina la acei deținuți ai unei pușcării fran- 
ceze care au ameninţat că se răscoală dacă 
sint privaţi de vizionarea serialelor polițiste. 

Tinind seama de acest răsunet colosal, 
e foarte interesant să examinăm, de exem- 
plu, raporturile dintre serialele polițiste pro- 
duse în S.U.A. si criza profundă pe care o 
străbate actualmente societatea americană. 


Sfintul 
şi boom-ul 


Primele seriale cu răspindire mondială 
vehiculau o ideologie asemănătoare litera- 
turii polițiste clasice. În lumina unei filozo- 
fii maniheiste, aceste filme («Sfintum e un 
exemplar caracteristic) împleteau moderni- 
tatea exterioară (vestimentație, mijloace de 
transport, arme, aparate sofisticate, gad- 
aet-uri de tot felul) cu respectul strict al 
valorilor burgheze tradiționale. troul era, 
de obicei, un detectiv particular, sau un 
amator bogat (si lipsit adesea de scrupule). 
Poliţia, în afara cîtorva apariții mai degrabă 
ridicole, intervenea de regulă, la sfirsit, 
pentru a face treabă de rutină (arestări, iden- 
tificări, birocratie judiciară, etc.). Poliţiştii, 
oameni de origine socială modestă și stig- 
matizati de condiţia lor de «salariaţi», nu 
puteau pretinde activități mai nobile. Aces- 
tea erau rezervate numai eroului indepen- 
dent şi fermecător care, chiar dacă mai căl- 
ca legea, mai comitea cite o crimă sau o 
escrocherie, respecta în schimb cu stric- 
tete regulile cu adevărat importante (pen- 
tru nimic în lume n-ar fi apărut seara în lo- 
cal fără smoching sau n-ar fi pus cuburi 
de gheaţă într-un whisky irlandez). Seria- 
lele acestea corespundeau perioadei de 
«boom» a societății de consum, constiin- 
tei satisfăcute de sine a burgheziei ameri- 
cane (şi occidentale, în general). 


Aparitiei primilor nori la orizont, reac- 
tiilor violente ale cercurilor reacționare im- 
potriva mişcărilor protestatare ale negrilor, 
partizanilor păcii şi studenților le-au cores- 
puns imediat serialele orientate spre dreap- 
ta sau spre extrema dreaptă, concepule sub 
semnul lozincii Wallace-iene a «legii și or- 
dinei». Caracterui xenoton: «să te terești, 
americane, de cui străin în casă»; extra- 
terestrii trebuie uciși nu pentru că ar 
comite cine ştie ce acţiuni malefice, 
ci pentru că sint «străini» şi (in citeva 
episoade ) vorbesc de prietenie şi coexis- 
tență pașnică, renunţarea la intermediari si 
preluarea conducerii operațiunilor de câtre 
virturile societăţii — excedate ge neputinta 
poliției si a celorlalte autorităţi, recursul la 
ucidere ca singură formă eficace de luptă 
impotriva adversarilor, iată citeva din carac- 
teristicile retrograde ale unor asemenea 
producţii. 


Columbo» s 
majoritatea tăcută 


Un alt mare curent din societatea ameri- 
cană este reflectat în așa-zisele seriale de 
stinga, dintre care cel mai caracteristic este 
«Columbo». Aici «eroul» este un polițist 


Sondaj în cine-univers 


Serialele ty. 
ca materie prima 
pentru sociologi si psihologi 


salariat, un anti-erou tipic. îmoovărat de 
griji tamiliale («renumeratie mică, după 
buget»), îmbrăcat într-un trenci pono- 
sit, circulind (scandalos pentru mentalita- 
tea americană!) într-o masină pricăjită, 
consumind nu nomar si Burbon, ci sandvi- 
suri obosite, un erou lipsit de «glamour» 
si de revolver. Mare analist, Columbo are 
totuşi o idee fixă (de stinga, ce-i drept): 
criminalii nu pot fi decit bogătanii (mari 
avocaţi, proprietari de magazine, psihiatri 
cu clientelă de lux, latifundiari, directori de 
companii, etc.). Niciodată, absolut nici- 


Cow-boy-ul 
în apărarea 
New York-ului 
(«Un serif 
la New York») 


odată Columbo nu se gindeste că vinova- 
tul ar putea fi un om de condiţie modestă 
sau măcar un infractor profesionist. 


Politistul 
casnic 


Serialul, prezentat astăzi cu mare succes 
de către numeroase televiziuni de pe toate 
continentele, exprimă filozofia si încearcă 
să satisfacă gusturile a ceea ce a fost nu- 
mită în Statele Unite «majoritatea tăcută» 


adică a marii mase a oamenilor de rind fără 
opțiuni politice si ideologice transante. Ca 
și foarte numeroase filme produse în ulti- 
mul timp (să ne gindim la «Filiera franceză», 
la «Serpico», la «Superpolitistii», etc.) «Ko- 
jak» face apologia politistului profesionist 
care nu este un erou aventuros, ci un pro- 
fesionist serios, muncitor, capabil să utili- 
zeze resursele tehnicii moderne, atent la 
activitățile nespectaculoase, ignorate de 
«sfinţii» de altădată (filaje, studierea catas- 
trofelor, expertize balistice și medicale, etc.), 
obișnuit cu munca în colectiv. E interesant 
că lauda polițiștilor vine nu numai din par- 
tea cercurilor de dreapta, ci și a unor cercuri 
de stinga (în unele filme italiene sau în ves- 
tita odă a lui Pier Paolo Pasolini — «Tu, 
polițist, fecior de spălătoreasă sau de ta- 
ran sărac din Campania, lovește-l pe stin- 
gistul pletos; el e feciorul patronului»). În 
serialele de felul lui Kojak se încearcă rea- 
bilitarea vieţii de familie liniștite si oneste 
(polițiștii se gindesc la nevestele lor gos- 
podine și nu la cine știe ce blonde explo- 
zive), după cum se exaltă amestecul natio- 


nal, nege omit sapa caracteristic poporu- 
lui american. În echipa lui Kojak sînt doi 
greci, doi evrei, un italian, un negru, doi 
islandezi, etc. Încă în «Mannix» — serial 
de tranziție — secretara detectivului si 
multi prieteni ai săi sint negri; în «Misiune 
imposibilă», serial orientat mai mult spre 
dreapta (episoadele prezentate la televi- 
ziunea noastră nu sint caracteristice pen- 
tru spiritul întregului serial), echipa cu- 
prinde de asemenea un italian, un negru, 
un evreu. Dar, în «Kojak», această trăsă- 
tură are o semnificatie mai deosebită. 


Politistul 
nostalgic 


După cum, In «Un serif la New York» se 
observă o altă atitudine a «majorităţii tă- 
cute»: nostalgia după valorile umane ale 
mediului rural, nepoluat fizic şi moral. 

O întreagă istorie a preocupărilor și mi- 
turilor societăţii americane contemporane 
ar putea fi scrisă pe baza analizei serialelor 
de televiziune. Însemnările de mai sus nu 
prezintă decit citeva din observaţiile posi- 
bile în urma unui asemenea pasionant stu- 


im H. DONA 


Stan si Bran la Paris 


in septembrie se vor comemora zece 
ani de la moartea unui «nemuritor»: 
Stan Laurel. Parisul va folosi prilejul 
pentru a organiza o serie de manifestări 
cinematografice dedicate celui mai 
minunat cuplu de actori comici din citi au 
existat vreodată in istoria filmului. A şi 
apărut o carte, «Laurel şi Hardy», despre 
viata inseparabilului cuplu, prefațată, ca 
să zicem aga, de un desen original de 
Pierre Etaix, lar în pregătire se află un al- 
bum consacrat în exclusivitate creaţiei 
lor. În sfirgit, la 10 septembrie, sub titlul 
«Laurel şi Hardy sau copilăria artei» 
se va deschise o expoziție cuprinzind 
imagini și documente legate de viata 
şi activitatea veșnic tinerilor Stan și 
Bran. Si, firește, vor mai fi şi filmele lor. 
Nemuritoare. 


Wajda, 
după 20 de ani 


Inocentii fermecători era un film 
modern al anilor '60; reluind în construc- 
tia sa conceptul dedramatizării, de tip 
antonionian, marca — pentru prima 
oară — o voită despărțire a autorului 
tragediei generaţiei războiului (Gene- 
ratie, Canal, Cenușă și diamant) de 
universul creației sale anterioare, o eli- 
berare de obsesiile și structurile trecute, 
pentru renașterea maiestuoasă din 
Lady Macbeth siberiană sau din 
Cenușa. Aceeași senzaţie de purificare 
a sensibilităţii, de aparentă renegare a 
automatismelor procesului propriu de 
invenţie artistică, se conturează cind 
privim și pelicula Totul de vinzare sau 
Vinătoarea de muște. Cineastul re- 
vine mereu către sine (Peisaj după 
bătălie), cucerind apoi senin, claritatea 
şi simplitatea aproape clasică, prin Pă- 
durea de mesteceni. 

Dar dinamica spirituală a regizorului 
se orinduieste neliniștită, căci niciodată 
nu e fixată complet în termenii propriei 
evoluții. Excesiv îndrăzneață, fantezia 
lui Wajda imaginează, în filmul Pilat și 
ceilalți, cele mai șocante asociaţii. 
(E suficient să notăm discuţia repor- 
terului, interpretat de regizorul însuşi, 
cu un berbec, discuție desfășurată în 
fata abatorului). El îşi apropie acum 
modalităţi expresive, considerate de teo- 
reticieni ca neadecvate cinematogratu- 
lui si utilizate de-a lungul timpului de 
cineaști doar ca procedee comice: re- 
compune, astfel, costumele antice, inter- 
calindu-le cu cele contemporane; peisa- 
jul real, actual, al orașelor germane 
devine fundalul dramaticei infruntari 
dintre Pilat și ceilalţi. Ecranizind patru 
din capitolele romanului lui Mihail Bul- 
gakov Maestrul si margareta, An- 
dizej Wajda tsi dinamitează arta sa 
poetică, fragmentind complexa tesa- 
tură dramaturgică în trei portrete care 
centrează, la rindul lor, cele trei episoa- 
de ale filmului; își aneantisează obișnu- 
intele estetice, alcătuind, prin montajul 
vizual sau sonor, metafore abstracte 
(Pilat isi rostește discursul acuzator în 
fata naziștilor, surprinşi pe peliculă- 
document în timp ce-l ascultau pe Hitler; 
iar blestemul adresat cerului de către 
Levi Matei-Daniel Olbrychski e rostit 
în poloneză, tot restul filmului realizat 
pentru televiziunea din R.F.G. fiind, 
desigur, dublat în germană; peste impre- 
catia sa se suprapune muzica lui Bach 
și strigătul răstignirii, dar și zgomotele 
clacsoaneior de maşini). 

Exploziv şi strălucitor, Wajda pano- 
ramează in Nunta asupra zbuciumului 
societăţii din Cracovia anului 1900; visul 
de libertate măcinat de coşmarul infrin- 
gerii alătură pe peliculă multele și ori- 
ginalele tipuri din piesa lui Stanislaw 
Wyspianski. Realizind din nou şi o 
performanţă stilistică (eroii păstrează 
firesc pe ecran limbajul liric, versurile 
poetului polonez), creatorul se depă- 
șește pe sine, se îmbogățește cu virtuţii 
și virtuozități necunoscute. 

Wajda îşi părăsește mereu capriciile 
geniale, dar fără a le neglija total, ci 
incorporindu-le lin universului său fil- 
mic; opera sa se implineste, se diver- 
sifică radical, întotdeauna conforma cu 
sine, mereu revitalizată de tentative 
surprinzătoare. Si totusi. ultimul film 
realizat, PAmintul fagaduintelor, pare 
a se situa în prelungirea celui anterior. 
Elementul neprevăzut se relevă în ale- 
gerea sursei de inspirație, căci romanul 
de la care porneşte era aproape uitat, 
înecat in scurgerea timpului. Epoca e 
aceeaşi ca si în Nunta, doar perspec- 
tiva e alta. În orașul Lodz, la răscrucea 
dintre secolele X!X si XX, supremația 
banului dezlantuie patimile, ambițiile, 
setea de avere și putere. Mediul se schim 
bă, dar în ambele filme circulă personaje 
cu tipologii asemănătoare. Dincolo de 
tabloul atotcuprinzător al contrastelor 
sociale generate de apariţia formelor 
industriale, de introducerea mașinilor 
cu aburi şi a electricităţii, structura are 
tonalitatea unui reportaj liric, ce gra- 
vează emoţional ororile. descrise de 
romancierul Wladyslaw Reymont. Aşa- 
dar, cineastul scrutează încă o dată 
istoria Poloniei (de altfel dintre cele 
16 filme realizate pind acum, doar trei 
nu se referă la realitățile țării sale). 
Ca orice film de Wajda și acesta poartă 
amprenta unei întrebări obsedante și 
fără răspuns prompt. 


loana CREANGĂ 


Un pas 


I, 


Festivaluri: 


inainte 


Si doi... 


După doi ani, la Annecy, 
la Festivalul internațional al 
filmului de animație. După 
doi ani, 22 tari cu 63 filme 
în concurs, 65 filme în ala- 
ra concursului, la care s-au 
adăugat retrospectivele, por- 
tretele de realizatori, portretele de școli, 
filmele publicitare şi, evident, conferințele 
de presă. 5 zile arhipline în activităţi, 
5 zile nu la fel de pline ca rezultate profesio- 
nale. Cum arată animația mondială? Din 
păcate, nu mai bine ca acum doi ani. 
De ce? Greu de spus. Ca impresie ge- 
nerală, un sentiment de detașare, de co- 
moditate, de cultivare a amănuntului ne 
semnificativ. Sintem destul de departe di 
filmele anului 1973, de problemele din 
acele filme, de ideile cu care acele film 
ne-au tulburat atunci. De ce? Greu «i: 


hate prea mult în pupitru și-l zdrobeste. 
lar de prea mare revoltă, podiumul, exaspe- 
rat, îl absoarbe. După care, omul în uni- 
formă adună resturile şi le aruncă la gunoi. 
Impasibil. 


Hirtiile 


Marele premiu al Festivalului i-a revenit 
francezului Piotr Kamler pentru filmul 
Pasul. Un cub imens din foi de hirtie. Mii, 
sute de mii, milioane de foi de hirtie. Albe, 
imaculat de albe și cuminţi. Aparent multu 
mite de situaţia lor de top. Pînă cind una, 
una singură, mai năbădăioasă, se desprinde 
din mulțime. Se joacă putin mirată că e 
liberă, apoi neștiind ce să mai facă se aşează 
iar cuminte, dar... alături de topul mumă. 
După ea, se desprind alte și alte foi care 
plutesc, se hirjonesc si stirșesc prin a se 


Animatia românească 


ar putea deveni «o scoală», dacă... 


spus. Intrebati la conferințele de presă, 
realizatorii din țările occidentale, au invocat 
— şi cred că pe bună dreptate — condițiile 
materiale dificile în care se fac aceste filme 
Nu găsesc producători, deci bani, iar dacă-i 
găsesc, nu găsesc apoi distribuitori, deci 
nu recuperează banii investiţi. S-a demons- 
trat în schimb valabilitatea școlilor de ani- 
matie. Scoala de la Zagreb, canadienii 
americanii, de pildă, au venit în pluton cu 
filme de toate calibrele, de la experimentul 
cel mai neașteptat pina la animația de tip 
Disney (de altfel, Statele Unite au și luat 
un premiu pentru cea mai bună selecție 
natională). Una peste alta, însă, repet, a 
plutit anul acesta peste Annecy senti- 
mentul că s-au tăcut doi paşi inainte și unul 
înapoi. Poate chiar că s-au făcut doi pași 
înapoi si doar unul singur înainte. Oricum, 
acele filme de animaţie, «de idei», iar uneori 
de profunde idei, nu s-au făcut remarcate. 
S-au făcut reprosuri comisiei de selecție 
franceze, s-au făcut reprosuri organizato- 
rilor festivalului, s-au făcut reprosuri comi- 
siei de pre-selectie din ţările care n-ar fi 
trimis spre alegere ce-au avut mai repre- 
zentativ. Oricum, chiar dacă ar fi cite ceva 
adevărat din tot ce s-a reproșat, e greu de 
conceput ca tocmai filmele cele mai bune 
să fi fost ocolite tocmai de cei interesati 


Cameleonii 


Un film cel putin interesant, dar care nu a 
fost reținut de juriu,este cel al realizatorului 
iugoslav Branko Ranitovic, intitulat Came- 
leonul. Un pamflet virulent împotriva de- 
magogiei. Un orator, un pupitru, un întreg 
arsenal de microfoane. o voce care-și 
modifică timbrul după modelele de demago- 
gi celebri. Mereu același discurs. Întrerupt, 
totuși, de unica spaimă. se pare, a orato- 
rului: acea ca nu cumva, la un moment dat, 
discursul său să nu mai fie «pe plac». lar 
această spaimă apare atunci cind pe po- 
dium, prin spatele vorbitorului,trece, nonsa- 
lant, un bărbat în uniformă. O uniformă 
perfect indiferentă, de altfel, la toată vorbă- 
ria din microfoane. Finalul? Oratorul îmbă- 
tat de propria-i vorbărie devine prea eloc- 
vent si esafodajul de microfoane se dere- 
glează. Din prea multă pasiune, oratorul 


depune si ele alături, începînd să formeze 
un nou top. Doar două file întirzie mai 
indelung în libertate, într-un gingaș joc 
aerian de o mare puritate, un joc al dragostei 
și al întimplării. Un joc al întimplării, pentru 
că filele albe, imaculate și doar pentru o 
clipă necuminti, se reașează într-un nou 
top, identic cu cel vechi. Fusese doar o 
furtună într-un cub de hirtie. 


Romanticii 


Un pas înainte, un pas înapoi, o declaratie 
de dragoste, o ceartă de îndrăgostiţi, o vară 
caldă, o toamnă desfrunzită. Un perpetuum 
mobile între un da si un nu, între un zimbet 
şi un offal o romantică poveste de dragoste 
fără stirsit, o dragoste fără ieșire, poate cea 
mai frumoasă poveste de dragoste văzută 
pina acum In desen animat, în peniță de 
tapt, în ac de filigran. Un basm popular 
rusesc realizat de |. Norştein şi istorisit de 
vocea lui Smoktunovski. Premiul special 
al juriului pentru cei mai romantici îndră- 
gostiti ai festivalului, pentru eroii filmului 
sovietic Cocostircul si barza. 


Gainile 


Publicul din sala Cazinoului de la Annecy 
se împărțise in două: parterul si galeria. 
Fotoliile şi strapontinele. Calmul și agitația 
«Batrinii» și tinerii. Carnetele pentru notițe 
şi avioanele de hirtie. Aplauzele si fluieră- 
turile. Nu discutăm aplauzele, dacă au fost 
meritate sau nu, entuziaste sau politicoase. 
Fluierăturile, însă, au fost clare. Protestau 
impotriva oricărui film care incerca să-și 
exprime ideile decent, normal, cu grijă 
pentru ce spune și cum spune. Refuzau 
totul. Refuzau normalul, refuzau decentul. 
Refuzau înțelegerea. Refuzau ca să refuze. 
Protestau ca să protesteze. Anihilau ca să 
anihileze. Şi totuși, au aplaudat. Au aplau- 
dat o singură dată, un singur film. Ce vroia 

t spună acest film intitulat Ziua mortilor? 
Citez din caietul-program ai festivalului: 
«O tentativă de evaziune cu totul neobis- 
nuită». Într-adevăr, a fost o tentativă neobis- 
nuită. De evaziune? Depinde din ce. lată 
filmul: un hoit de găină (totul este real, 
nu avem de-aface cu niciun fel de desen 
animat, ci chiar cu o găină foarte neanimată) 


este înzestrat cu doi ochi hidoși luaţi de 
la un alt stirv și plasați pe copanele găinii. 
Care găină, foarte moartă, coboară, tirin- 
du-se, o scară, ca să evadeze. Să evadeze 
din condiţia ei de găină cu gitul sucit, pro- 
babil (simbolul a fost foarte gustat de 
tinerii furioși de la galerie). Numai că posibi- 
litatile ei de evadare sint doar două (evident, 
tertium non datur): o gaură în spatele căreia 
o pindeste o mita foarte carnivora și o usa 
după care o așteaptă un satir foarte ascuțit. 
Ciştigă satirul. Un film crud, hidos, grotesc, 
care s-a vrut «o tentativă de evaziune». 
Singura întrebare pusă realizatorului cana- 
dian Ken Wallace, la conferinţa de presă, 
în legătură cu filmul său a fost următoarea 
«După ce ati terminat filmările, ati con- 
sumat și hoitul?» Ziua morților a circulat 
printre festivalisti sub titlul «puiul». Acest 
puişor a luat o menţiune, iar această men- 
tiune a fost trecută în palmares sub premiul 
criticilor, dar fără ştiinţa acestora. Drept 
care, în seara închiderii, pentru a evita o 
penibilă explicație, puiul a fost citat ca fiind 
preferatul publicului. lată într-adevăr un 
exemplu (netipic) de neconcordanta între 
public și critică. 


Zidirile 

Romania a fost prezentă în concurs cu 
două filme: Intermezzo pentru o dragoste 
eternă de lon Popescu Gopo și Marea 
zidire de lon Truică. Filmul lui Gopo, avin- 
du-l pe cunoscutul omulet ca personaj, 
este o declaraţie de amor veşnic făcută 
mamei noastre Terra, dar şi un avertisment 
dat celor care nu știu să aprecieze un dar 
decit după ce l-au pierdut. Pămintul este 
un dar făcut oamenilor și Gopo ca să- 
aprecieze toate binefacerile, ne arată cum 
ar fi dacă pămintul n-ar mai fi. Dacă l-am 
pierde, dacă l-am distruge, dacă l-am ucide. 
Dacă ne-am sinucide. Intermezzo pentru 
o dragoste eternă a fost unul din bunele 
filme ale festivalului. 

Marea zidire este legenda Meșterului 
Manole și a Curţii sale de Arges, în viziunea 
foarte personală a lui lon Truică. Un desen 
de o mare gingășşie, un colorit delicat, o 
mişcare sugestivă au făcut ca acest film, 
peste care plutește partumul artei bizan- 
tine, să lie apreciat în cotidianul «Le 
Monde» cu aceste binemeritate cuvinte! 
«...din fericire, mai rămîne putin loc si pen- 
tru un film pur estetic, ca poeticul «Marea 
zidire» a românului lon Truică». (Articolul 
este intitulat «Animatia morbidă» şi este 
semnat de Jean-Marie Dunoyer.) Dar poate 
că o mai clară descifrare a subiectului ar fi 
cistigat si juriul. Legenda propriu zisă, însă, 
sacriticiul Mesterului Manole, simbolul a- 
cestei jertfe, au rămas destul de criptice 
pentru înțelegerea spectatorilor. Oricum, 
lon Truică merită felicitat nu atit pentru 
aplauzele de la parter, cit pentru fluierătu- 
rile de la galerie. Aceste fluierături l-au 
înscris In seria realizatorilor filmelor bune, 
filmelor de conținut, filmelor cu idei majore 
care n-au putut trece bariera de incultură 
$i boicot a «contestatarilor». 


Riguros in organizarea sa, sobru in pro- 
fesionalismul său, ospitalier în atitudinea 
lui, Festivalul de la Annecy încearcă de ani 
de zile (acum s-a aflat la a X-a sa ediție) să 
impună filmul de animatie în circuitul nor- 
mal (si mondial) al artei cinematografice. Cu 
londuri puține, dar cu multă dăruire de sine, 
organizatorii francezi fac ce pot. Conferinte- 
le de presă au dezvăluit imensele dificultăți 
prin care trece acest gen de film în lumea 
întreagă. Cu excepția țărilor in care există 
studiouri specializate, finanțate de stat, 
«animatorii» se descurcă cum pot ca să 
supraviețuiască. Să supraviețuiască nu ei, 
ci filmele lor. Producătorii se decid greu, 
pentru că distribuitorii nu se hotărăsc 
deloc. Un film de desen animat riscă să 
moară într-o sală de festival în cel mai bun 
caz, pentru că poate muri și în casetele în 
care a fost așezat, odată terminat. Nu este 
o situație menită să stimuleze talentul, ci 
cel mult sacrificiul talentului. Din fericire, 
noi facem parte din acele tari privilegiate 
care-şi pot permite un studiou de animați 
finantat de stat. Un privilegiu care obliga 
insă. Obligă nu numai la cantitate (35 de 
filme pe an) ci mai ales la calitate. Ca să 
putem ieși în lumea mare trebuie să purtăm 
cu noi idei mari. Filmele pentru copii, bas- 
mele, fabulele sint necesare, isi au publicul 
lor. Copiii le vor, copin le cer (desi, atenţie! 
copiii sint foarte exigenti și înțeleg lucruri 
mult mai grele decit morala expusă sche- 
‘atic de o punaulită cu doi bani), copiilor le 
plac aceste filme. Dar... Acum doi ani, tot 
la Annecy, a fost prezentat, în afara con- 
cursului, filmul lui Sabin Bălașa (aflat 
atunci în juriu): «Galaxia». Ne-am simțit 
minunat, noi românii. Anul acesta, în afară 
de concurs, s-a văzut Organigrama de 
Matty Aslan. Ne-am simţit bine, noi românii. 
Cum să facem să prelungim și să adincim 
această stare de bine? Cum să facem să 
se vorbească si despre noi ca despre «o 
scoală»? Un film făcut «într-o scoala» 
poartă, pe lingă pecetea realizatorului, şi 
pecetea școlii. A unui anumit tip de a 
face animaţie. A acelui tip de animatie 


inconfundabil. Rodica LIPATTI 


17 


in secolul XVII, trescă din care se deta- 
șează siluetele romantice ale aventu- 
rierilor imaginati de scriitor. Epoca «po- 
topului» se situează în momentul in- 
vaziei Poloniei de către suedezi, în 
vreme ce oastea poloneză lupta cu 
turcii si hatmanii Ucrainei. Cineastul a 
încercat să surprindă atmosfera crudă, 
sălbatică a acelor vremi, respectind pe 
cit posibil desfăşurarea acțiunii roma- 
nului. În rolul principal, al cavalerului 
brigand Kmicic, este actorul Daniel 
Olbrvchski 

E De spadă și anti-spada Secolul 
XIX. Harry Flashman este căpitan de 
husari în armată britanică. Nenumăra- 
tele lui aventuri si peripetiile lui stau, 
toate, sub semnul dispretului față de 
normele convenționale si ipocrite. Aro- 
gant pind la insolență, «original» pina 
la anti-cavalerism, Flashman este un 
amestec exploziv de Tom Jones (nu 
cîntărețul, eroul literar) si James Bond, 
revăzut de un Humphrey Bogart. Ac- 
torul Malcolm McDowell («Portocala 
mecanică», «O, lucky man», «Luna mi- 
nioasă») întruchipează acest erou anti- 
erou în filmul «Chinta regală» (Royal 
Flash») al reaizorului Richard Lester 
(«Teroare pe Britanic»), ecranizare a 
unui roman de mare succes de George 
Mac Donald Fraser. În distribuție mai 
apar Florinda Bolkan, Britt Ekland, Oli- 
ver Reed, Alan Bates. Judecind după 
uriașul succes literar al năstrușnicelor 
aventuri ale lui Flashman (scriitorul a 
început un serial de romane cu acest 
personaj) si după «bogăția» distribu- 
tiei, realizatorii speră o reușită-bombă. 

N O vacanţă in doi Istvan si Mari 
au plecat în vacanţă, pe o mică plută, 
de-a lungul unei ape, hotăriți să gă- 
sească un loc retras, pentru a se bucura 
în linişte de vară și natură. Sint opriți 
însă din drum: mai departe apele sint 
poluate. Rămin pe o insulă, unde, cred 
ei, vor fi singuri. Apar însă mai întii 
un profesor de științele naturii, apoi 
un grup de tineri, apoi un grup de fa- 
milisti, apoi un personaj decis să orga- 
nizeze viața micii comunităţi formate în- 
timplător. El se simte capabil să-i re- 
prezinte pe toți, să-i muștruluiască pe 
toți. De aici și contiictul, si contlictek 


@ Acum 30 de ani. Evocarea zilelor 
războiului stă la baza a două copro- 
ductii a studiourilor sovietice cu stu- 
diourile iugoslave si norvegiene. Este 
vorba de filmele «Singurul drum» 
(Mosfilm-Filmski-Studio) al regizorului 
iugoslav Vladimir Pavlović, cu Anatoli 
Kuznetov, Dusan Janiceevic şi Irina 
Mirosnicenko, si «Sub un cer de pia- 
tra» (Lenfilm-Timfilm Oslo) al regizori- 
lor Knut Anderson și Igor Maslenikov, 
cu Evgheni Leonov, Kore Tannvik, Elena 
Solovei. Primul film povestește actiu- 
nile partizanilor iugoslavi de blocare a 
singurului drum, de-a lungul munților, 
pe care armata germană putea trans- 
porta combustibil spre frontul occiden- 
tal, iar cel de al doilea, eliberarea de 
către trupele sovietice a portului norve- 
gian Kirkenes. 


@ Yves Boisset («Atentatul») conti- 

nuă seria filmelor sale politice demasca- 
toare. După «R.A.S.» (iniţiale folosite în 
armata franceză pentru expresia «nimic 
de semnalat»), evocare amară a războiu- 
lui colonialist din Algeria, cineastul fran- 
cez semnează cu filmul «Dupont La- 
joie» un pamflet acuzator al rasismului 
şi xenotobiei manifestate de unele 
cercuri franceze, amintind de o ideologie 
care a tăcut ravagii. Dupont Lajoie pare 
un francez oarecare plecat în vacanţă. 
ntr-un camping, aflat în apropierea 
unui șantier, el încearcă să violeze o 
tinără si, luptindu-se cu ea,o ucide din 
imprudență. Apoi, pentru a-și salva 
pielea, profită de prezența muncitorilor 
algerieni pe șantier şi atité lumea, in- 
clusiv poliția, împotriva lor. Cine putea 
să comită un viol și o crimă? Doar nu 
respectabilul Dupont Lajoie, om cu fa- 
milie si stare. Ei sint de vină, «metecii», 
«barbarii». Şi asa se ajunge la linșai. 
Aşa se ajunge — ne spune Boisset — 
si la fascism. 


N Pe aripile aventurii. După mai 
bine de trei ani de pregătiri și filmări, 
celebrul roman al lui Sienkiewicz, «Po- 
topul», a prins viață cinematografică. 
Regizorul polonez Jerzy Hoffman a con- 
ceput acest film mamut (două serii to- 
talizind 5 ore de proiecție), ca pe o 
frescă a destinului istoric al Poloniei 


Un cavaler brigand sub potopul războaielor secolului XVII 
(Daniel Olbrychski in «Potopul») 


si hazul, si materialul oterit de cineasti 
spre meditație. Filmul se cheamă «Pen- 
tru miine la masă, fazani» şi este 
realizat de maghiarul Sandor Sara. 

N Adio Marilyn! În anii '40 a existat 
o fată pe nume Norma Jean Baker, cu 
o tinerețe zbuciumată, singuratică si 
tristă. Norma voia cu disperare să ajun- 
ga actriță, dar întilnea în cale doar usi 
închise, refuzuri si umilinte. A încercat 
(ca atitea alte tete singure de care vor- 
beste și recenta revelaţie de la Cannes, 
«Ziua lăcustei») să se sinucidă la porţile 
cetăţii Hollywood. a incercat sa 
renunţe la visul ei dar, într-o zi, un 
producător i-a dat o șansă într-un mic 
rol. Şi un nume mai sonor. Marilyn 
Monroe. Filmul scris şi regizat de Larry 
Buchanan, «La revedere, Norma- 
Jean», povestește anii cind Marilyn se 
chema Norma-Jean. Anii in care Norma- 
Jean repeta sinuciderea reuşită mai 
tirziu de Marilyn. 150 de candidate s-au 
prezentat pentru rolul Normei-Jean. 
Niciuna nu a fost aleasă. În ultimul mo- 
ment, regizorul, privind un serial tv, a 
observat (si a ales) o actriță de 20 de 
ani, Misty Rowe, avind exact aerul să- 
nătos şi nesofisticat al tinerei din anii 
'40, care nu-şi închipuia că va ajunge 
un simbol al Americii. 


Cosmetică și gelozie, 
într-o perspectivă 
sociologică 

(Julie Christic 


in «Shampoo»—Sampon) 


@ Festivalul ursuletilor berlinezi. 
Palmaresul Festivalului filmului din Ber- 
linul occidental cuprinde: Marele premiu 
«Ursul de aur» tilmului maghiar «Adop- 
tiunea», semnat de reputata regizoare 
Marta Meszaros. Un «urs de argint a 
fost acordat filmului sovietic «O sută 
de zile după copilărie», alti doi «urși 
de argint» revenind filmelor «Dupont 
Lajoie» (Franța) şi «Overlord» (Marea 
Britanie). Cu premii pentru interpretare 
au fost distinsi actorul cehoslovac Vlas- 
timil Brodsky și actrița japoneză Kinuyo 
Tanaka. 


@ Un șampon, două sampoane. 
In ajunul alegerilor prezidențiale din 
noiembrie '68, un cosmetician califor- 
nian (Warren Beatty) în căutare de fon- 
duri pentru a-şi deschide un salon de 
coafură are o întilnire de afaceri cu un 
bogat bancher. Soţia bancherului (Julie 
Christie) este o veche cunoştinţă a cos- 
meticianului. Intervine si iubita acestuia 
(Goldie Hawn) şi începe un carusel al 
geloziilor, mai aproape însă de dramă 
decit de vodevilul de salon. Şi în tot 
acest timp se desfășoară «parada» ale- 
gerilor, care — se pare — nu interesează 
pe nimeni. Filmul se cheamă «Sham- 
poo» și este regizat de Hal Ashby. 


@ Act de curaj. După «Structura 
cristalului», «Viaţă de familie» si «llu- 
minare», filme care i-au adus consa- 
crarea mondială, regizorul polonez 
Krzysztof Zanussi a debutat într-un gen 
absolut neașteptat: el a adaptat în Sta- 
tele Unite un clasic al romanului poli- 
tist — «Act de violență» de James 
Hadley Chase. Filmul n-a avut încă pre- 
miera, si Zanussi, reîntors în Polonia, a 
şi început filmările la o cronică a vieții 
cotidiene: povestea unui divorț si toate 
sentimentele complexe, responsabili- 
tățile morale legate de destrămarea unei 
familii. 

N 1320 de zile. La 7 iulie 1941, unul 
din cei mai renumiţi generali ai armatei 
sovietice, Dimitri Karbisev, a căzut pri- 
zonier In miinile naziștilor. Comanda- 
mentul german a încercat să se folo- 
sească de competența generalului în 
domeniul fortificațiilor. Gestapo-ul i-a 
propus să colaboreze, să participe la 
organizarea fantomaticei «armate a lui 
Vlasov». Alternativa era moartea. Ge- 
neralul Karbișev a cunoscut 1320 zile 
de prizonierat, dar Gestapo-ul n-a reușit 
în nici un chip să-i distrugă puterea de 
rezistență: a fost împușcat fără să fi 
cedat. Regizorul luri Sulukin evocă în 
filmul «Soldatul patriei» figura deve- 
nită legendară a generalului Karbişev. 
Actorul Vladimir Sedov este interpre- 
tul principal al acestui film. 

N O poveste neagră. Pe trama unui 
complicat conflict polițist, presărat cu 
nenumărate lovituri de teatru, regizorul 
Arthur Penn («Micul om mare», «Ur- 
mărirea») zugrăvește în filmul «Evoluţii 
nocturne» «o lume unde toți se gră- 
besc fără țintă, unde toți caută schim- 
bari fără a sti de fapt ce-ar voi să se 
schimbe și în ce anume sens» (afir- 
matia aparține regizorului). Punctul de 
plecare este aproape clasic pentru fil- 
mul thriller: un fost campion de base- 
ball, ajuns detectiv particular (Gene 
Hackman) este angajat de o actriță de 
mina a zecea pentru a-i găsi fiica dis- 
părută de acasă. Din aproape în aproape, 
interogind prietenii fetei, detectivul ajun- 
ge să descopere că însăși soția lui este 
implicată în această afacere. Cu cit con- 
flictul acumulează personaje (şi ca- 
davre), cu atit adevărul pare să se de- 
părteze, ca o iluzie. Cu cit aceste per- 
sonaje se explică, se mint, se trădează, 
cu atit creşte senzația incomunicabili- 
tatii dintre ele. Şi incomunicabilitatea 
duce la o imagine dezolantă a Americii. 

@ Goool! O echipă naţională de 
fotbal, cu performanțe la nivel mondial, 
poate fi un deziderat de proporții natio- 
nale. Realizarea unei astfel de echipe 
nu e însă un lucru simplu. Datele îm- 
plinirii lui? Integrarea individului în- 
tr-un colectiv, sincronizarea activităţii 
tuturor pentru realizarea unui scop im- 
portant, depăşind nivelul ambițiilor per- 
sonale. Aceasta este tema filmului «Zi- 
ua de newitat» al regizorului bulgar 
Petre Donev. Personaiul principal este 
antrenorul, ale cărui probleme indivi- 
duale (sentimentale, cit si profesionale) 
sint ridicate la nivelul dezbaterii ideo- 
logice asupra diferitelor modalităţi de 
conducere. Filmul se va încheia (fi- 
reşte) cu un palpitant meci, un meci 
căruia li cunoaştem toate culisele. 

E Un film bine coafat. Unul din 
marile succese hollywoodiene ale ani- 
lor '30, filmul lui George Cukor «S-a 
născut o stea» cu Janet Gaynor și 
Fredric March, va cunoaște un remake, 
pare-se musical, dat fiind distributia 
anunțată: Barbra Streisand si Elvis Pres- 
ley. Ajunsă pe culmile succesului (ar- 
tistic dar şi financiar), Barbra Streisand 
a decis că se poate lipsi de un regizor 


profesionist. Filmul va fi semnat de 
Jon Peters, coafor si logodnic al actri- 
tel. lată ce declara ea in această pri- 
vinta: «Dacă ai inteligență, bun gust si o 
echipă tehnică perfectă, a face film nu 
e nici un mister». Rămine de văzut dacă 
inteligența si bunul gust al actriței îşi 
vor spune cuvintul în această opțiune. 

N Reconstituire. «Subsemnatul 
Pierre Riviăre, recunosc a-mi fi ucis 
mama, sora, fratele...», iată un titlu 
cel putin ciudat. Aparține ultimului film 
al lui René Allio («Bătrina doamnă ne- 
demnă»), film inspirat dintr-un dosar 
penal autentic asupra unei triple crime 
comise în... 1835. Personalitatea asasi- 
nului nu a fost clarificată nici în cursul 
anchetei, nici mai tirziu. Rostul acestei 
tardive reconstituiri este însă dublu: pe 
de o parte ilustrarea momentului cînd 
prima oară medicina psihiatrică a ținut 
piept justiției, și pe de altă parte evo- 
carea mediului țărănesc normand într-o 
epocă de inceput a ascensiunii capita- 
liste. Toţi actorii filmului vor fi nepro- 
fesionisti 

E Musical vine de la Music-hall? 
Yves Montand si Isabelle Adjani (marea 
revelaţie a scenei si ecranului francez) 
vor interpreta rolurile principale într-un 
musical francez semnat de Jacques 
Demy («Umbrelele din Cherbourg»). 
Muzica va fi semnată de Miche! Legrand, 
şi Yves Montand va colabora la finisa- 
rea scenariului, în calitatea lui de ex- 
pert în materie de music-hall. 

E istorie si film. Guvernul american 
va produce un film închinat bicentena- 
rului Statelor Unite. John Huston va fi 
regizorul și interpretul rolului lui Ben- 
jamin Franklin. George C. Scott îl va 
întruchipa pe Washington. 

N Amintirea unei bătălii. În filmul 
lui Jack Smight, «Midway», reconsti- 
tuire (bineînțeles romantata) a vestitei 
bătălii din Pacific în anii celui de al doi- 
lea război mondial, au fost aleşi ca in- 
terpreti principali un grup de vajnici re- 
prezentanti ai Holywoodului de ieri: 
Glenn Ford, Henry Fonda, Chariton 
Heston, Robert Mitchum. Nume menite 
să dea greutate spectacolului plin de 
flăcări si bubuituri. 

N Zeița happy-end-ului. Dezsă si 
Rezsö, autori de operete, imaginează 
un libret cu patru băieți si patru fete, cu 
un funcționar corupt de la spațiul loca- 
tiv și o ghicitoare în palmă. Pe măsură 
ce alcătuiesc desfășurarea intrigii, nefe- 
ricitii autori se lovesc de un aspect in- 
solit: personajele nu sint de acord cu 
soarta prevăzută pentru ele, nu sint de 
acord să se îndrăgostească de cine vor 
Dezsă si Rezsö, să locuiască unde vor 
ei, să cinte ce vor ei. Doar zeița operetei 
îi va salva pe autorii nostri, punind lu- 
crurile la punct. Adică facindu-i pe toți 
fericiți. Această fantezie cinematogra- 
fica este regizată (fără nici o revoltă a 
personajelor) de maghiarul Gyula Gaz- 
dag. lar în rolul lui Dezsé este un au- 
tentic (şi valoros) regizor: cehul Ewald 
Schorm. riimul se cheamă «Aleea Bas- 
tionului, 74». 

@ Un rechin contra un oraș. O 
pașnică aşezare de pe malul Atlanticu- 
lui,, atrăgind turiștii cu frumoasele sale 
plaji însorite, este «asediată» dinspre 
ocean de un nemilos dușman: un urias 
rechin alb care sfirtecă cu o cruzime 
inimaginabilă toți inotatorii, fără a-i min- 
ca, doar din plăcerea masacrului. Este 
neobișnuită prezența atit de aproape de 
coastă a acestui soi de rechin și inex- 
plicabilă fixatia lui asasină împotriva 
plăjilor orășelului. Dar realitatea e reali- 
tate, și locuitorii trebuie să pornească 
lupta primejdioasă și absurdă cu mon- 
strul pindind din adinc. Roy Scheider, 


b ar il aa Aaaa 


Robert Shaw și Richard Dreytuss sin! 
protagoniștii cruciadei Impotriva rechi- 
nului maniac. O cruciadă de altfel se- 
cretă, pentru că orășelul se fereşte să 
facă publică pacostea abătută asupra 
sa, din teama de a-şi pierde vizitatorii. 
Acesta e subiectul filmului «Fălci» de 
Steven Spielberg. Un subiect insolit, 
dar pe măsura cineastului: în «Duel pe 
autostradă», ne amintim, un camion 
vina cu ginduri ucigașe o mașină mică. 

N Satul de la porțile orașului. Re- 
gizorul bulgar Ludmil Kirkov își pro- 
pune în filmul său, «Țăranul pe bici- 
cletă», să fixeze într-un portret cinema- 
tografic un tip social nou şi în același 
timp tranzitoriu: țăranul lucrind la oraș, 
care nu mai e țăran, și nici orășean nu 
a devenit încă. Se simte străin la oraș 
și înstrăinat cind se duce acasă, la 
tara, simbăta, călare pe bicicletă. Un 
specimen uman neliniștit, de care în- 
trebi: se întoarce acasă de dragul live- 
zilor verzi şi locurilor familiare, sau 
pentru că în oraș, o dată munca sfirsita, 
se simte singur și nelalocul lui? Perso- 
najul principal al filmului, lordan, (ac- 
torul Gheorghi Gheorghiev Ghetz) tră- 
iește cu sobrietate și în tăcere acest 
nou proces de adaptare. Drama lui 
devine acută atunci cind se îndrăgos- 
teste de o fată din sat, mai «orăsancâ» 
în concepții decit el. Regizorul Kirkov 
nu caută soluții imediate, el analizează 
doar, în filigranul unei ficțiuni, o pro- 
blemă a actualitatii. 

N Lumea lui Liszt După succesul 
filmului-operă-rock «Tommy», regizorul 
Ken Russell și-a reluat incursiunea cine- 
matografică (barocă) în biografiile unor 
mari compozitori: lui Ceaikovski și Mah- 
ler îi urmează punerea în scenă si în 
muzică a vieții lui Liszt. «Lisztoman'a» 
se intitulează filmul şi distribuţia sa este 
semnificativă pentru modul de abor- 
dare al cineastului: Liszt este interpre- 
tat de Roger Daltrey din grupul «The 
Who» (care a fost si Tommy), Ringo 
Starr joacă rolul Papei și Paul Nicholas 
(fostul Jesus Christ Superstar) este 
Richard Wagner. Argo-ul pop-cockney 
folosit de Daltrey nu-l incomodează pe 
Ken Russell: «Liszt a călătorit atit de 
mult încit a ajuns să vorbească o fran- 
ceză «de baltă», după ce mai întii şi-a 
uitat cu desAvirsire limba maternă, ma- 
ghiara, așa incit citeva expresii şi accen- 
tul de mahala londoneză al interpretului 
contribuie la imaginea pe care mi-o fac 
despre compozitor» — spune cineastul. 
«Rapsodiile ungare» vor întovărăși (du- 
pă cum se pare) un adevărat cortegiu 
de fantasme. 

N Soarta unor tineri. Moscova, In 
zilele războiului. Doi tineri se reintil- 
nesc într-un vremelnic răgaz: el este 


Gina Lollobrigida s-a recalificat. Noua ei profesiune: reporter (fotografic). 

Albumul «Italia țara mea» a fost unul dintre marile succese de librărie ale 

anului. Trebuie menționat însă că fotografiile au fost mult mai realiste 
decit ceea ce vedeți aici. 


corespondent de război, ea, pilot mili- 
tar. Își amintesc de satul natal, de legă- 
mintele facute cindva, se privesc, se 
iubesc. lubirile de război se află însă 
sub semnul despărțirii. Şi despartirile 
sint începutul necunoscutului. «Scurtă 
intilnire într-un lung război» al regi- 
zorilor Abdusalom Rahimov și Stanislav 
Chaplin, turnat în studiourile Tadjik- 
tiim, este o poveste de dragoste unde 


războiul nu este un fundal ci un per- 
sonaj determinant. Tamara Sakirova și 
Akif Magheramov sint interpreții prin- 
cipali. 


Rubrică redactată de 
Dan COMŞA 


calendar 
cinematografic 


Luna iulie este considerată pretutindeni «sezon mort», luna cînd orice 
casă de producție și distribuție evită cu grijă să-și lanseze filmele. Şi totuși, 
descoperim de-a lungul anilor un număr apreciabil de premiere marcante, 
dovedind că apetenta pentru cinematograf a spectatorilor de pretutindeni 
nu este întotdeauna condiționată de sezoane. 


@ 10 iulie 1920, bucureştenii urmăresc 
în sala «Palace» unul din primele seriale 
franceze celebre: «Judex» de Feuillade, 
iar la 15 iulie 1922, a! doilea serial Feuillade: 
«Parisette». Era epoca de aur a «cine- 
foiletonului», cind spectatorii așteptau 
cu sufletul la gură următorul episod. 

98 iulie 1923, publicul Capitalei are 


in sfirșit ocazia să cunoască «de visu» 
prima mare operă a expresionismului 
german, «Cabinetul doctorului Caligari». 
Un act de mare curaj din partea anonimu- 
lui care a importat filmul, tinind seama că 
publicul serialelor părea nepregătit pentru 
acest examen. Dar, în mod surprinzător, 
«Cabinetul...» tine totuși afișul în premieră 
timp de 16 zile. O săptămină mai tirziu, 
pe ecranele bucureștene, prima ecrani- 
zare postbelică a romanului lui Dos- 
toievski, «ldiotul», în regia lui Carl Froelich 
interpretata de Asta Nielsen si Walter, 
Janssen, La 14 iulie 1925 spectatorii 
bucureşteni aveau să urmărească un alt 
film de avangardă, de astă dată francez: 
«L'Inhumaine» (Inimă de piatră) de Marcel 
L'Herbier. «Caligari» deschisese drumul. 


Primul play-back din istoria — 
filmului: aria lui Don Juan 
înregistrată la gramofon 


@ iulie 1926, in cadrul unei gale la 


«Comedie des Champs-Elysées», întreg 
Parisul artelor şi literelor aplaudă filmul 


mului film american al lui Maurice Cheva- 
lier, filmul vorbitor «Romanta Parisului», 
in care Maurice cînta pentru prima oară 
pe ecran (intr-o foarte aproximativă si 
amuzantă engleză) spre marea bucurie a 
publicului (nu şi a criticii). În noianul de 
reviste muzicale şi «talkies-uri», ultimele 
două filme mute ale lui Sternberg, «Cazul 
Lena Smith» şi «Razia», mult apreciate de 
critică, au trecut aproape neobservate. 

La Moscova au avut de asemeni loc 
în iulie o serie de premiere interesante. 
La 12 iulie 1924 este prezentat «Lăcătuş 
şi cancelar» de Vladimir Gardin şi Olga 
Preobrajenskaia, pe un scenariu scris de 
ei in colaborare cu Pudovkin, după piesa 
lui Lunacearski, dramă psihologică pe 
fundalul războiului imperialist, situată în 
Germania anului 1918; 24 iunie 1927: 
premiera ecranizării povestirii lui Gogol, 
«Tirgul din Sorocinshu realizată de Gricer- 
Cerikover; la 13 iulie 1931: «Funcţionarul 
de stat», film care impune talentul regizo- 
ral al lui Piriiev; în sfirsit, la 1 si 24 iulie 
1932, filmele altor cineasti care se afirmă: 
«Pentru Dvs. se va găsi de lucru» de 
llia Trauberg si «Femeia» de Efim Dzigan. 
Și pentru că ne găsim la capitolul filme 
sovietice, semnalăm în iulie 1930 prezen- 
tarea cu un deosebit succes la New York 
a două producții 1929: «Linia generală» 
(Vechiul şi noul) de Eisenstein şi «Turksib» 
documentarul lui V. Turin. 

9 6 iulie 1921, la New York premiera 
filmului «The Conquering Power», ecra- 
nizare dupa «Eugénie Grandet» de Balzac, 
film care-l promova ca star pe Rudolph 
Valentino, primul «latin lover» al ecranului. 
Tot în iulie, dar 1926, el va termina, în 
culmea gloriei, «Fiul seicului», film pe 
care n-avea să-l mai vadă în premieră, 
căci o lună mai tirziu o moarte tragică 
punea capăt carierei legendare. În iulie 
1922 si iulie 1923, două premiere new- 
yorkeze ale lui Buster Keaton: «Malec 
fierar» si «Dragostea de-a lungul veacu- 
rilo» (în care Keaton traversa impasibil 
toate erele, urmărit de un escadron de 
girls) 

@ iulie 1926. Charlie Chaplin termină 
«Circul». Odată cu el, Joseph von Stern- 
berg, angajatul său, termină și el «Pescă- 
rușul», produs de Chaplin şi interpretat 
de vedeta lui, Edna Purviance. Se ştie că 
din ordinul lui Chaplin filmul avea să fie 


telescopuri 


T1-T2-T3-T4 


T—1. Jumătate de an 
si citeva zile: aceasta este 
virsta uneia dintre tele- 
emisiunile pentru tineret, 
Club T, lansată în 1975, 
care și-a propus, încă de 
la început, să fie un prin- 

cipal spațiu de întilnire între micul ecran 
si spectatorii tineri. O emisiune cultural- 
educativă de largă audienţă: aceasta a 
fost, încă de la început, intenția decla- 
rată a realizatorilor. Programat într-o 
zi şi la o oră, într-adevăr de largă audien- 
tă, tele-clubul tineretului a reușit, în 
bună măsură, să reunească, în minutele 
săptăminal rezervate, secvențe capabile 
să activizeze interesul beneficiarilor de 
drept. Citeva instructive întilniri cu per- 
sonalități sau persoane pur și simplu 
ale căror experiențe de viata au putut 
constitui subiect de meditație pentru 
interlocutori, fragmente din manifestări 
artistice de ţinută (printre care citeva 
«ședințe» de cenaclu ale revistei «A mfi- 
teatru») sau manifestări artistice create 
ad-hoc, o interesantă si originală ru- 
brică de teste psihologice (susținută cu 
tact și imaginație de Radu Cimponeriu, 
ajutat de ratoiul Donald, de omuletul lui 
Gopo si de alte personaje celebre pe 
post de «cobai») si muzică, destul de 
multă muzică, în ritmuri tineresti, doar 
citeodată cam prea gălăgioasă... Am 

mit doar unele inițiative ale clubului 
T. Senzatia de «pe viu» (chiar dacă nu 
si de «in direct») conferă programelor 
o atractivitate suplimentară; tinerii parti- 
cipanti la «Clubul T» (participanţi uneori 
prin participare, nu doar prin prezență) 
fac legătura cu publicul din fata tele- 
vizioarelor. Un telescop principal al 


micului ecran a fost întotdeauna, şi va fi, 
activizarea participării. 

T—2 «Reportajul T», «Ancheta T» 
sint alte programe periodice destinate ti- 
neretului, cu un tele-scop foarte limpede, 
cel putin în intenție: aceia ae a contribui 
la perfecționarea morală a unui cit mai 
mare număr de telespectatori. Despre 
diferite anchete și reportaje T., în- 
deobște interesante, am scris adesea 
chiar si în numărul trecut. Acum aș 
aduce în discuție doar un fapt: exemplele 
morale propuse de realizatori sint de 
cele mai multe ori exemple-limită, în- 
tr-un sens sau altul. Firește, forța exem- 
plului pozitiv ca și capacitatea educativă 
pe care o conține analizarea unor com- 
portamente aflate în dezacord cu nor- 
mele eticii si echităţii socialiste sint 
indiscutabile. Dar există nenumărate 
«cazuri» de viață aflate, cum spune 
poetul, «între bun și rău», care ar putea 
constitui tot atitea prilejuri de temeinică 
meditație pentru telespectatorii tineri. 
Sint atitea drumuri de viata ale tinere- 
tului contemporan dintre care doar unul, 
cum frumos se spunea într-o anchetă T, 
«drumul spre nemuncă și necinste e un 
drum închis». 


T—3 Tinerii au si o tele-enciclopedie 
a lor, şi ea cu rosturi formative specifice, 
numită «Algoritm». Pină nu demult, o 
emisiune de rutină, neinteresantă, atem- 
porală. De la un timp, însă, se simte o 
revigorare a acestui program; cineva, 
parcă, din redacţia de tineret, a «aruncat 
mănușa» tele-enciclopediei... 

T—4. S-ar putea ajunge, desigur, la 
T 1001: programele pentru tineret ridică, 
în mod firesc, probleme multiple. M-as 
opri, o clipă doar, la un fapt aparent 
fără nici o legătură... Am participat. nu 
demult, la spectacolele promoției de 
absolvenți IATC (unii dintre absolvenţi, 
în paranteză fie spus, avind de pe acum 
un «trecut» cinematografic: Romeo Pop, 
Horaţiu Mălăele, Maria Ploae, lleana 
lurciuc). O nouă promoție de actori, 
deci, care se va risipi spre patru puncte 
cardinale, a făcut dovada unor calități 
interpretative sigure; alături de Horaţiu 
Mălăele și Tatiana Olier, care și-au 
dominat prin virtuozitate, seria, s-au 
impus multe alte talente și citeva spec- 
tacole absolut remarcabile. Aici am 
vrut s-ajung: nimeni de la televiziune 
nu s-a gindit, din păcate, să preia astfel 
de montări tinere spre folosul sigur al 
nostru, al tuturora. Miine, aceste spec- 


Regizorul Titi Acs. inspirat de un scenari 
propus de Nicuşor Constantinescu 

în decorul imaginat de Teodora Dinulese 
ne-a dat «intilnire cu opereta» 

de fapt o intilnire cu personajele ¢ 

de-a lungul timpul 

A lon Dacian, Nae Roman, Bimbo Marculesc 
Cleopatra Melidoneanu sint doar citiy 
dintre cei ce ne yor 

prezentați de catr 

«doamna operetă» 

adică de Rodica Tapalag 


închis in safe-ul studioului său si n-avea 
să vadă niciodată lumina ecranului. Nu se 
cunoaşte însă nici pina în ziua de azi 
motivul. 

@ În iulie 1928 ia ființă la Berlin prima 
Cinematecă germană: «Die Kamera». 

O premieră newyorkeză a anilor '30 
«Pazeste-ti bărbatul» de Sam Wood, lansa 
un cuplu celebru: Jean Harlow — Clark 
Gable. La 23 iulie 1937 cuplul revenea 
pentru ultima oară în «Saratoga». (Jean 
Harlow, moartă în condiții tragice, n-a mai 
apucat să-şi vadă filmul) 

@ iulie 1942: Cercurile progresiste și 
democratice din SUA cer ieşirea din 
«pacifismul izolationist» şi crearea unui 
al doilea front in Europa La uriașul meeting 
de la «Madison Square Garden» din New 
York iau parte o serie de personalități din 
lumea filmului. Printre ele Orson Welles 
si Charlie Chaplin care, reținut la Holly 
wood, se adresează asistenței pronuntind 
la telefon un discurs redat prin amplifi- 
catoare. 

@ 23 iulie 1948: Se stinge uitat de toți, 
într-o stare vecină cu mizeria, cel care a 
dat cinematografului titlurile sale de no- 
blete, patriarhul filmului american: D.W 
Griffith. In jungla Hollywoodului, lucrul 
pare aproape firesc... 

@ 14 iulie 1957: Este prezentat la festi- 
valul de la Locarno, «ll grido» («Strigă- 
tul»), primul film care definea personali- 
tatea și stilul lui Antonion 

Constantin POPESCU 


Lottei Reininger, «Aventurile prințului Ah- 
med», film în «umbre chinezești» la care 
regizoarea germană a lucrat timp de 3 ani. 
Un alt experiment cinematografic a fost 
prezentat la Paris în iulie: «Le vertige» 
(pretext pentru îndrăznețe și rafinate cău- 
tari de expresie) de Marcel L'Herbier și 
drama istorică a lui Ernst Lubitsch: «Anne 
Boleyn» cu Henny Porten si Jannings. La 
3 iulie 1926, Parisul face o sărbătorească 
primire celei de a doua serii a «Nibelungi- 
lor» lui Fritz Lang; «Răzbunarea Krim- 
hildei». 16 iulie 1926: premiera filmului care 
inaugura moda peliculelor exotice despre 
Mările Sudului: «Moana», realizat de Ro- 
bert Flaherty. 8 iulie 1927: avanpremiera 
comediei «Pălăria florentină» de Rene 
Clair, după Labiche. Publicul ales (s 
restrins) invitat la această seară memora 
bilă face filmului o primire entuziastă 

@ iulie 1927: alte trei premiere pariziene 
marcante: «Cavalerul rozelor» de Robert 
Wiene după Richard Strauss şi două filme 
ale celebrului John Barrymore; «Manon 
Lescaut» (cu sotia sa, frumoasa Dolores 
Costello) si «Don Juan», film mut, dar cu 
muzică imprimată după sistemul Vita- 
phone. In iulie 1928, alte două filme de 
prestigiu: «Madame Récamier» de Gaston 
Ravel, cu Marie Bell in rolul titular si 
Francoise Rosay in cel al Doamnei de 
Staël si «Căderea casei Ushem,opera de 
mari indrazneli formale a lui Jean Epstein, 
inspirată din Edgar Allan Poe. 

@1 iulie 1929, premiera pariziană a pri- 


20 


tacole care ne-ar fi putut incinta mereu, 
se vor «topi», ca papadiile... 


Călin CĂLIMAN 


telereporterul 


Moralitatea 
meseriei 


Adevărul este că se 
poate, desigur, să te in- 
trebi: adică, vii dumneata 
reporter, însoţit de o in- 
treagă echipă tehnică, se 
pun lumini, sfiriie apara- 
tul de filmat, prin fata lui 

se plimbă o tinără care spune — «La 
început l-am iubit, credeam că vom fi 
fericiți» — și acțiunea nu se petrece 
într-un scenariu, ci acțiunea se petrece 
de-adevăratelea, și vrei să te cred. Vrei 
să-mi imaginez cu toată buna credință 
că subiecții dumitale sint de bună cre- 
dință. Că ei se confesează asa, unei 
țări întregi. Intră în cadru si se conte- 
sează, fără să-și imagineze că devin 
eroi de serial. Că dumneata, reporter 
plecat într-o anchetă de morală, exem- 
plifici viata cu fapte expuse cu sinceri- 
tate si frustete acolo, la fata locului. Ei 
bine, nu, va spune înrăitul mizantrop. 
Ei bine, da, va spune nu optimismul, ci 
omul care iti ia treaba în serios, cînd 
vede că știi cu adevărat să ţi-o iei și 
dumneata, reporterul, în serios. Firește, 
nu există reporter plecat în anchetă 
morală care să nu creadă că face o trea- 
bă serioasă, dar iarăși, firește, propria 
lui convingere nu ajunge. Uitaţi-vă la 
Vartan Arachelian cînd face o anchetă 
«delicată», cum a fost cea cu căsni- 
cia pripită si ratată. E un pertor- 
her. Sta acolo. vis-a-vis de «subiect», 
de parcă l-ar cunoaște de cind lumea. 
coboară glasul sau îl ridică, e plictisit, 
agasat sau e numai ochi şi urechi de 
interes; în sfirșit, face tot ce este ome- 
neste posibil ca numitul subiect să uite 
de sfiriitul aparatului de filmat. Uitaţi-vă 
la Stark cum devine sub ochii noștri 
cel mai bun prieten al celui care are 
dreptate. Asta nu se cheamă ipocrizie, 
ci simțul moral al meseriei. Poţi să 
ai talent cu carul, să pui întrebări de o 
subtilitate nebună, poți să fii ferm, ve- 
hement, tribun, dacă omul de vis-ă-vis 
simte că există un scenariu si el e 
«subiect», s-a terminat, începe să spună 
replici. Ancheta de morală este un 
tur de forță, pentru că ea reprezintă evi- 
dentierea acelei respiratii a socialului. 
climatul în care se muncește, se con- 
struiește o colectivitate umană. Din 
acest punct de vedere, răspunderea 
reporterului Tv este imensă. El se ocupă 
de partea nevăzută a lunii, el trebuie să 
obțină argumentatia ideii. E uşor să 
obţii argumentatia unui succes de pro- 
ductie în cifre, te duci, constati, întrebi 
vioi, «cotrobăi» peste tot. E mai greu 
să obţii argumentatia atunci cînd vrei 
să demonstrezi că succesul profesional 
nu vine dinspre existente pătate. E 
greu să stabilesti în imagini și vorbe, 
într-un sfert de ceas, raportul dintre 
cifra de plan, ultima lectură si viata 
personală. Dar n-a spus nimeni vreo- 
dată că meseria de reporter TV e ușoară. 
N-a avut nimeni vreodată dreptate cînd 
a spus că e vorba de un talent minor. În 
fine, nu-i trece nimănui prin cap că 
poti întreprinde o astfel de anchetă fără 
să fii tu însuți un om care posedă în 
cel mai înalt grad moralitatea meseriei. 
În cele mai multe cazuri, lucrul este de- 
monstrat, dovadă exceptionala audiență 
de care se bucură ancheta TV de mo- 
rală. Dovadă faptul că ea acționează nu 
numai informind, dar realmente educind. 
Ceea ce ne dorim tn continuare. 


Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


@ Marea hoinăreală (Gérard Oury, 
1966). Bourvil si Louis de Funés in pe- 
licula unui abil meserias, omul care 
umple de bani pe orice producator, 
încit e de mirare că nu se decide defini- 
tiv să-și producă singur toate filmele 
De ce fac încasări fără precedent «crea- 
tiile» lui Oury? S-a văzut încă o dată si 
cu prilejul acestui «Marea hoinăreală»: 
deoarece umorul e bine «intins», ase- 
menea gemului, pe toată felia de piine 
(Oury se poate mindri că a nascut un 
fel de fel de «gen» nou: superproductia 
comică). Şi mai e acest umor simplu, 
vag picant, vag burlesc, vag... 


e Bratu! nedrept al legii (Cliff 
Owen, 1962) Peter Sellers practicind, 
alături de ceilalți interpreți și odată cu 
regizorul, un umor englezesc, adică 
mai special: comedia nu e atit a situatii- 
lor cit a caracterelor, replica și reacțiile 
sint serioase și seci în plină atmosferă 
ilariantă. Fără a fi citabil, filmul dă o 
idee asupra acestui gen de umor. 


e M-am căsătorit cu o vrăjitoare 
(René Clair, 1942) @ Veronica Lake 
si Fredric March într-o pelicula pur- 
tind «marca René Clair»: fantezie lirica, 
profund livrescă, ceea ce nu o împie- 
dică să fie (adesea) spumoasă. Film 
ușor si grizant ca o cupă'cu șampanie 


e Medalion Alberto Sordi. Desi 
prezentatorul emisiunii a încercat de 
cîteva ori să ne convingă de faptul că 
binecunoscutul comic italian ar avea 
mai multe «chipuri», unele chiar ne- 
cunoscute, nu a izbutit. Personalitatea 
lui Sordi nu e «mișcătoare», el nu a 
arătat si nu poate arăta nimic nou fala 
de ceea ce a apucat să arate odată 
(lucrul s-a văzut, de altfel, în emisiune). 
Nimic peiorativ în această apreciere. 
Vreau doar să spun că Sordi are un 
arsenal atit de fix de mijloace interpreta- 
tive, incit el a devent pe drept cuvint 
un comic extrem de popular. Se știe 
— ca fapt de sociologie — că un inter- 
pret comic e cu atit mai ferm «consacrat 
si «asimilat» de publicul larg cu cit 
prezintă (ca actor) mai multe «fixuri». 


e Alerg după o stea (R. Asher, 
1960). Norman Wisdom, protagonistul 
acestei destul de populare pelicule, a 
fost si este apreciat drept un practicant 
al comicului «cretin», «stupid». Evident, 
epitetele nu se referă la om care, 
bănuiesc, e întrutotul stimabil, de 
vreme ce reușește cu brio într-un aseme 
nea gen (amintiti-va «Veşnicul intirziat», 
«Pasărea timpurie»). «Alerg după o 
stea» se dovedește de un amuzament 
ceva mai decent, suportabil. Probabil, 
pentru că actorul se afla cu acest film 
pe la începuturile «carierei» cinemato- 
grafice. Păcatele tinereţelor... 


@ Viaţa la castel (Jean Paul Rap- 
peneau, 1965). Catherine Deneuve, Phi- 
lippe Noiret si Pierre Brasseur într-un 
film care — tinind seama de anul cînd 
e realizat — tace parte, printre primele 
dintr-un șir ce va deveni tot mai con- 
sistent în anii următori: comedia pe 
fundal de război. De ce pe fundal de 
război? — ne putem întreba în legătură 
cu acest gen de comedie destul de 
curios. Poate pentru a demonstra (fie 
și așa...) că în chip straniu, aproape de 
neinteles şi totuși adevărat, uneori nici 
cea ma! gramatică situaţie nu poate răpi 
vieții stropul ei de umor. 


e Antologie de comedie mută. Re- 
întilnire cu oameni care se numesc Stan 
şi Bran, Chaplin, Harry Langdon, Lu- 
pino Lane sau Zigotto și cu nemuri 
toarele lor întimplări. Ceea ce m-a fra- 
pat încă o dată (si poate mai puternic 
decit pind acum) a fost aerul caragia- 
lean al acestei lumi (a comediei mute). 
Ea foieste de Mitici smecheri si Pam- 
poni vindicativi (nu lipsesc nici Didi- 
nele), oamenii intra rapid intr-o relatie 
socială pe care o rup însă imediat 
dintr-un nu stiu ce, avind pină la urmă 
mereu de împărțit ceva. Izbeste apoi, 
tot ca în Caragiale, prăpastia dintre 
cauza minoră (moftul!) și efectul colosal. 
În sfirsit, una peste alta, lumea aceasta 
veselă aflată într-o aiurită vinzoleală, 
posedată de demonul nevinovat al ta- 
chinării («Si am să tachinez asta- 
seară!... da, am să tachinez!... pe toate 
am să le tachinez!») este eminamente 
simpatică. Dar si foarte nervoasă. 
Tuturor le sare tandara din nimic, nervii 
sint foarte sensibili si cedează mereu 
(«Omul, bunioară, de par egzamplu, 
dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e 
nevricos, de curiozitate, intră la o idee; 
a intrat la o idee? fandacsia e gata; 
ei, şi după aia, din fandacsie cade în 
ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica 
mișcă»). Acest subteran dar sesizabi 
fond nevrotic generează cel mai des, 
precum la nenea lancu, comedie curată 
(comedia nervilor). Dar tot ca la nenea 
lancu există în comedia mută și citeva 
«piese» fundamentale atinse, sub apa- 
renta comicului, de aripa rece a nevro- 
zei, scufundindu-se în cutele mai putin 
sau deloc vesele ale sufletului. Privite 
cu atenție, cele vreo zece minute ale 
vinzării bradului de către Stan si Bran 
pot pune pe ginduri. O secvenţă precum 
aceasta este, în raport cu majoritatea 
celorlalte, ceea ce este «Grand Hotel 
Victoria Română» față de «Domnul 
Goe». 


Aurel BĂDESCU 


Gala filmului grec 


P Selecția de filme din Grecia 
găzduită la Cinemateca 
nema bucureşteană continuă «Zi- 
lele filmului românesc» de 
| la Atena, prilejuind o mai 
bună cunoaştere între cele 

două cinematografii. 

Pornit în 1912 de la un stadiu rudimentar, 
filmul grec ajunge în ultimii ani la citeva 
opere remarcabile ce impun, pe plan 
mondial, numele unui Cacoyannis, 
Coundouros sau Tzavellas, ori din 
generaţia mai tinără, George Stamboulo- 
poulos, prezent în selecția noastră cu 
«Scrisoare deschisă», Costas Angelo- 
poulos,—autorul rafinatei viziuni plastice 
in peisaj grec asupra «Patimilor după 
Matei», Alexis-Damianos, premiat la 
festivalul de la Hyères în 1971 pentru drama 
socială «Evdochia» (un fet de «A-ti trai 
viata» grecesc) sau Nicos Panagio- 
topoulos (studii la Paris, influente godar- 
diene vizibile in comedia fantastico-satiri- 
că «Culorile irisului»). 

inedită «Scrisoarea deschisă» pre- 
miată în 1968 la Locarno pentru alternanța 
tonului liric, confesiv (un tinăr intelectual 
ce caută de lucru și isi povestește esecu- 
rile), cu critica socială, tabloul obiectiv, 
lucid al realitatilor grecești post-belice 
(șomaj, emigrație, conflicte între generaţii), 
Discretie, finețe a interpretării sînt calități 
mai rare într-un cinematograf al trăirilor 
patetice, paroxistice,cu care ne-au deprins 
dramele lui Cacoyannis. Şi melodramele 
sale de inceput, ca această «Stela» (1955) 
oferită de Arhiva noastră in completarea 
selecției. Cam desuetă ca cinema, dar 
interesantă pentru crochiul femeii cu multă 
personalitate, pe care-l propune regizorul, 
deschizind calea unei strălucite portre- 
tistici feminine în cinematograful contem- 
poran. O interpretă explozivă: Melina 
Mercouri. 

Mai apropiată de sensibilitatea noastră, 
neorealista dramă de moravuri din pro 
vincia insulară, «Fata în negru» (1956) 
care, alături de «Electra» (1962),0 originală 
transpunere a piesei lui Euripide, cu preo- 


YD 0 DRE eer eo ere ror ee 
lumea filmului în film 
e i RII OO tee 


„8 1⁄2 rT 


Sint multe, prea multe secvente memo- 
rabile in acest «81,» al lui Fellini — film 
etalon, cred, al excelentului ciclu inceput la 
Cinematecă: «Lumea filmului în film» — 
prea multe momente de mare artă cine- 
matografică pentru a putea fi enumerate 
aici, fie şi numai constatativ. Dintre toate, 
mărturisesc că mă tulbură de fiecare data 
una anume, secvenţa ivită, precum altele 
asemenea, din imaginaţia fabuloasă a 
acestui regizor invadat de obsesii, amin- 
tiri, personaje, dorinţe, vise şi coşmaruri, 
regizor care în film este Mastroianni, copie 
fidelă — in vestimentaţie și gestică — a 
aceluia care in viata de toate zilele este 
Fellini. Secvența este aceea in care, tero- 
rizat de un amic «teoretician», filozof si 
critic de cinema ad-hoc, «cirtitor» de pro- 


O Electra moderna 
in peisaj antic (Irene Papas) Í 


cupări orientate şi spre calitatea artistică a 
coloanei sonore(pentru care Cacoyannis 
primeste premiul tehnicienilor francezi la 
Cannes), completeată tabloul unei perso- 
nalitati regizorale bine definite. Si totodată 
tabloul unei cinematografii ce-și caută 
uneori cu mai puțin succes (ca în comedia 
prezentată în selecție «Ce ai făcut în 
război, Thanassi?»), alteori cu succesele 
amintite, propria personalitate. 


Alice MĂNOIU 


Drama femeii care ştie ce vrea 
(Melina Mercouri în «Stela») 


fesie, regizorul din film ordonă, in gest 
sec, spinzurarea stimabilului in chiar sala 
de producție. Cind ştiu că urmează sec- 
venta. aceasta în care un «coleg de 
breaslă» se leagănă atirnat de o fringhie, 
condamnat la moarte pentru păcatul de 
a fi îndrăznit a nu fi de acord cu ideile unui 
film, mă revolt, mă gindesc —cine ştie? — 
aşa ne văd confrații noștri regizori, că —te 
pomeni — undeva, în visele lor, asemeni 
lui Mastroianni, ei iși imaginează secvenţe 
de tortură avindu-ne drept protagoniști 
pe noi, criticii de film. Noroc că, in «8'4», 
secvența aceasta ce ne dă fiori durează 
putin, ea e strict imaginară, rătăcire de o 
clipă a unui regizor înzestrat cu o prea 
bogată fantezie. E o secvenţă de vis. Cu 
zimbetul pe buze, regizorul revine in lumea 
prezentă, unde, prietenul său, criticul, isi 
continua dizertatiile savante, ce-i drept 
cam în afara filmului. Cine spune că visele, 
fie şi în forma lor deformată, alegorică, 
exprimă întotdeauna un adevăr? 


Petre RADO 
21 


Documentar 


Jurnalul Floricai S. 


Am subliniat de fiecare dată contributia 
scriitorilor în domeniul scurt metrajului, nu 
ca «scenarişti», ci pe postul mult mai tunc- 
tional de autori ai comentariului (loan Gri- 
gorescu, Paul Anghel, iar recent Eugen 
Barbu). Am făcut-o nu din considerente 
protocolare şi nici din solidaritate de breas- 
la, ci fiindcă ni se pare că emanciparea 
acestui gen e condiționată astăzi de depă- 
sirea unui stadiu ilustrativ în care imagi- 
nea «ca atare» ameninţă să devină un fetis. 
Documentarul «tără nici un text», pe care 
unii îl consideră ideal, poate ti un antidot 
la comentariile de serviciu, dar aceasta for 
mulă riscă să devină cu timpul o modă a 
renunțării, cu nimic mai bună decit impro- 
vizatiile verbale la care recurg alții. Eugenia 
Gutu se alătură acum acelor regizori de la 
studioul Sahia care au găsit o cale de co- 
laborare cu scriitorii mai fericită decit alte 
«case». Ea nu şi-a luat un tutore, dimpo- 
trivă, şi-a păstrat calitatea de autor al sce- 
nariului, ei apartinindu-i însăși inițiativa a- 
cestei deplasări la Slobozia, pe urmele unui 
jurnal semnat de o necunoscută (pe aceeași 
linie a bunelor intuitii tematice, de acut in- 
teres social, Eugenia Gutu a realizat ante- 
rior un film despre cartierul Floreasca si 
altul despre nevestele de marinari). Regi- 
zoarea a apelat însă la aportul calificat al 
unui dialoghist. Am zis dialoghist, pentru 


telex Sahia 


100 filme în 6 luni 


9909 La 30 iunie, cu filmu! «Calciu, 
elementul 20» al regizorului Mircea 
Popescu și al operatorului Victor 
Popescu, Studioul Sahia realizează 
al 100-lea film din anul acesta. Acest 
număr de filme reprezintă realizarea și 
depăşirea planului semestrial al 
studioului. @@@ Tot la 30 iunie, la Bi- 
blioteca Centrală Universitară, regizoa- 
rea Silvia Armaşu a inchis o reuşită 
expoziţie de grafică. Pentru regizorii, 
scenariștii, operatorii și artiştii noștri 
plastici, a fost un prilej «să ne ascun- 
dem şi invidia care, vrind, nevrind, parcă 
încolțește». 999 Dintre cele 100 de filme, 
la 82 comentariile au fost scrise (ia 
două şi citite) de regizorii studioului. 


` = 


Grafica de carte 
sau cadru de film? 
(«Punguta cu doi bani») 


oat 


«De arta». 
dar si 
«cu arta» 


că Ecaterina Oproiu, care e si crainica pro- 
priului său comentariu, ne invită să asis 
tam tocmai la un dialog purtat prin inte: 
mediul imaginii cu fetele de la Slobozia 
foste ţărănci, astăzi muncitoare textilist: 
si chiar fotbaliste. 


Regia și scenariul: Eugenia Gutu. Comenta- 
riul: Ecaterina Oprolu. Imaginea: Romeo Chiriac. 


Un oraș 
in oglinda timpului 


Dumitru Done incearcă o evadare din 
pluton pe calea unei evadări în timp. Avind 
a realiza un fel de monografie a orașului 
Alexandria, dar nemulțumit de mijloacele 
consacrate ale documentarului, el apelează 
la fantezia realistă numită anticipatie. Drept 
care îşi datează filmul «Alexandria, 1994» si 
prezintă materialul filmat astăzi sau cu de- 
cenii în urmă drept o retrospectivă din 
pragul mileniului următor. Primul avantai 
al acestui artificiu e că autorul cîştigă drep- 
tul de a fi succint, de a reduce secvențele 
ilustrative la cadre de o clipă. Prin această 
detaşare în timp, dispar opozitiile simpliste 
si apare şansa unei tratări spirituale a tre- 
cerii de la cele 2 mori si 80 de circiumi la 
industriile electronice și la cele 30 de ma- 
gazine într-unul singur. Nevrind să se lase 


Faţă de aceeași perioadă a anului trecut, 
cifra prezintă o uşoară scădere a numă- 
rului textierilor interni. 999 Luna iunie 
a fost luna filmelor de educaţie: filmul 
«Cineva tine la mine» de Paul Orza 
— educaţie socială; «Concerte educa- 
tive» de Mircea Săucan — educaţie 
muzicală; la fel și filmul lui Titus Mesa- 
ros, «Si trombonul face muzica». 
filmul lui Ervin Szekler, «Micii meșteri 
mari», educaţie prin muncă şi Invata- 
tură; «Calciu, elementul 20» — educa- 
ție ştiinţifică. @@@ În lucru filmele: 
«Emotiile au crescut» de Paula Segal 
(după «Marile emoții mici» de Doru 
Segal), «Eminescu» de Jean Petro- 
vici, «Lovitura de grație» (e vorba de 
lovitura de la 11 m.) de Ervin Szekler. 
@@@ După ce proiectul său de film a 
trecut prin trei planuri tematice anuale, 
Virgil Calotescu a ajuns, în sfirsit, la 
capătul Transtăgărășanului. 
Aristide MOLDOVAN 


dezvantajat prea mult de imaginea «ia zi» 
el recurge la un racursi alert al montaiului, 
la efecte sonore de tilm stiintitico-fantastic, 
acordă mai mult credit cuvintului şi chiar 
jocului de cuvinte, rostit de crainic sau în- 


scris pe peliculă: «in perioada 1965—1975 
a avut loc saltul sau mai bine zis asaltul» 


Regia si scenariul: Dumitru Done. imaginea: 
Petre Gheorghe. 


Posibil 


Si 
imposibil 


Punguta cu doi bani 


Grafica Lianei Petrutiu, traducind fantas- 
tcu in grotesc și caricatural, este dintre 
cele mai originale care se afirmă în filmele 
noastre de animaţie. Dar genul proxim al 
unei pelicule ca aceea de faţă nu e filmul 
de animaţie propriu-zis, ci grafica de carte. 
Plansele care ilustrează diferite momente 
din textul cunoscutului basm se multiplică 
pină la a epuiza episoadele. Ne-am fi 
resemnat, totuși, cu o astfel de ilustra- 
re — pentru plăcerea plastică în sine — 
dacă filmul de fată n-ar confunda și apa- 
remete: ca tratare scenaristică a subiectu- 
lui, filmul ne plasează în zona povestioa- 
relor pentru copii, în timp ce expresia plas- 
tică uzează de tehnici eliptice şi de distor- 
siuni acuzat moderne. Interzicindu-si ori- 
ce inovaţie In narațiunea ca atare, exact 
cu sentimentul ilustratorului de carte, care 
nu se poate apuca să schimbe textul, au- 
toarea lasă povestirea să curgă în pace, 
paralel, ca un simplu pretext pentru creația 
sa autonomă. Disjunctia se practică uneori 
in gratica de carte. Dar operația e impo- 
sibilă în film. 


Regia, scenariul, grafica, animația: Liana 


Petrutiu. 


E primăvară, Mihaela 


Ne-am înșelat: Neli Cobar (care a realizat 
recent un film satiric, «Ziz-zag», comentat 
intr-un articol anterior), n-a părăsit-o pe 
Mihaela. Serialul continuă. Mai precis, totul 
pare să fie luat de la capăt, cu un inepuiza- 
bil sentiment primăvăratic. Prezentă din 
titiu, primăvara respiră în culorile decoru- 
lui — verde crud, citron, albastru mangan — 
în gratia desenului și a animației, făcina 
din Mihaela o simpatie a tuturor copiilor: 
conturul creionat din unduirea fragilă a 
unei singure linii, cu ochi şi articulaţii de 
efemeridă transparentă, ea imprumută ceva 
din mişcarea aeriană a mingei si a fluture- 
lui. Cum experienţa autorului în acest gen 
numără ea însăși mai multe primăveri, epi- 
sodul de față capătă o anvergură aproape 
spectaculară, concurind basmul clasic, 
chiar dacă numai prin desfășurarea spaţială 
a aventurii: Mihaela caută polenul spulbe- 
rat de pe aripile fluturelui, polenul zboară 
prin aer si colorează ploaia care colorează 
cimpiile, pentru ca in cele din urmă culo- 
rile curcubeului aduse de fetiță pe pamint, 
— să servească la revopsirea ari- 
por, 


Regia, scenariul, desenele: Nell Cobar. 


Cine 


este 


beneficiarul? 


Noaptea pe sosea 


În suita de monogratii dedicate de centru! 
de la Buftea judetelor tării, filmul de tata 
are toate calitățile tematice previzibile. Are 
acea poezie tradițională gi folclorico-mito- 
logică a Cimpiei romane, are sugestia is- 
toriei, cu mărturii de la Mihai Bravul, Viad 
Tepes, Bălcescu şi chiar de la Argedava, 
Comana si Cernica. Are imagini luate din 
documentare, jurnale de epocă şi chiar din 
filme cu actori, ilustrind eroismul unor pe- 
rioade mai recente ale istoriei naţionale. În 
fine, şi mai ales, filmul are multe cadre tur- 
nate în uzine și pe ogoare, pe șantierele si 
laboratoarele zilelor noastre, ca într-o mo- 
nografie care se ia foarte în serios. Din 
păcate însă, pe parcursul celor opt acte 
în care-și prelungesc demersul, autorii 
ajung să confunde monografia. Filmul în- 
cetează astfel treptat de a fi film şi devine 
un simplu material de arhivă. Cit despre 
propensiunea poetico-patetică, acelaşi vi- 
ciu o face să ajungă a se concretiza m 
metatore mult prea baroce 


Regia: //ie Sterian. Scenariul: Valentin Olteanu. 
imaginea: Cornel Diaconu. 


telex Animafilm 


099 Regizorul Horia Stetanescu a 
inceput să schiteze primele secvențe 
din noul său film,«Arca lui Noe», care 
va interpreta și reactualiza legenda bi- 
blică, îi va amuza — sperăm — pe spec- 
tatori şi-i va îndemna să mediteze asupra 
faptului că pe pămint — bătrina și primi- 
toarea navă cu care călătorim prin viaţă 
— este loc destul pentru toată lumea. 
090 Mihai Bădică modelează plasti- 
lina sub reflectoare și filmează. Pe usa 
platoului său scrie: «Geneze». Dar lu- 
crurile mari, ca să se nască, pretind 
concentrare și deci liniște. Bădică a 
suspendat deasupra uşii și o măciucă, 
concretă, ca o sperietoare pentru musa- 
firii nepoftiți care l-ar putea tulbura. 


La cererea inspectoratului generai ai mi 
litiei, Mirel Iieșiu, laureat la Cannes cu ia 
Palme d'Or pentru «madrigalurile» sale, ne 
vorbeşte de data aceasta, in numele altei 
«solidarității umane, aceea dintre oamenii 
de ia volan». Obiectul interesului său sint, 
in acest film, semnalizatoarele de poziţie ia 
autovehicule, clasice sau improvizate, pre- 
cum un foc de vreascuri întreţinut toată 
noaptea In spatele mașinii rămase în pană. 
Exemplara mobilitate a documentaristului 
este dublată de nu mai putin pilduitoarea 
sa rigoare. Se vede că în acest film utilitar 
realizatorul s-a socotit primul dintre benefi- 
ciari şi a făcut ca acest film «de circulatie», 
să fie si un fiim «de Mirel Ilieșiu». Care 
e diferența dintre un asemenea «utilitar» si 
documentarul propriu-zis? De ce nu ar 
putea porni de la asemenea «cazuri» sce- 
nariul unui film de lung metraj? 


Regia și scenariul: Mire! /lieşiu. Comenta- 
riul: Eva Sirbu. imaginea: Doru Sega 


Val. S. DELEANU 


099 După «Robinson Crusoe», echipa 
condusă de Victor Antonescu por- 
neste într-o cursă lungă: va realiza filmul 
de desen animat «Kim» după Kiplino 
Animatia de complexitate maxima 
va ti încredințată «bătrinilom exersap 
în cursele de fond (Eduard Sasu, 
Zaharia Buzea și Artin Badea), dar şi 
unui grup de tineri care abia au primit 
botezul graficii dinamice. @ @ @ Că to- 
varăşa Elena Miclos, responsabila ci- 
nematografului «Pitic» din Tg. Mureș, 
este de profesie educatoare, deduci 
după felul în care folosește desenele 
copiilor pentru înfrumusețarea «fumoa- 
rului», dar şi prin jocurile și discuţiile 
în care îi atrage pe copii după proiecție. 
Numirea unei educatoare în functie de 
responsabil al cinematografului pentru 
copii, ne reamintește ceea ce uităm 
uneori, că difuzarea filmului este un 
act de educaţie, un act de cultură. 


Lucia OLTEANU 


filmul românesc 
peste hotare 


Drumul filmelor 
in miez de vară 


Un mesaj la Tropice 


Cu prilejul vizitei tovarăşului Nicolae 
Ceausescu in Mexic, în marile oraşe 
ale țării au avut loc, printre alte mani- 
testări inchinate culturii noastre, si 
«Zile ale filmului românesc». Au fost 
prezentate, cu un deosebit succes, 
filmele «Zidul de Constantin Vaeni, 
«Filip cel bun» de Dan Pita, «Nemu- 
ritorii» și «Mihai Viteazul» de Sergiu 
Nicolaescu, «Pe aici nu se trece» de 
Doru Năstase, «Duhul aurului» de 
Dan Pita si Mircea Veroiu. Filmele au 
fost insotite de un program de scurt- 
metraje: «Simfonie in Re-majom de 
lon Visu, «Curtea Veche» de Cons- 
tantin Budisteanu, «Casele, priete- 
nele noastre» de Mirel Iliesiu. 


Moscova '76 


Festivalul internaţional al filmului de 
la Moscova (10—23 iulie) este una din 
cele mai ample manifestări cinemato- 
grafice ale anului. Ţara noastră este 
prezentă cu lung-metraiul «Actorul și 
sălbaticii» de Manole Marcus, cu 
documentarul «Apoi s-a născut ora- 
șul» de Constantin Vaeni și cu filmul 
de animaţie «Clopotelul de argint» 
de Laurenţiu Sirbu. După cum se vede, 
cele trei studiouri — «București», 
«Sahia», si «Anima» participă la cursa 
premiilor. 


Ca omagiu 


La Festivalul internaţional al filmului 
de la Berlin (27 iulie — 10 august), 
juriul a decis, în semn de preţuire pen- 
tru întreaga activitate a cineastului 
român lon Popescu Gopo, ca filmul 
său, «Comedie fantastică», să fie 
prezentat in deschiderea festivalului. 
Este un omagiu deosebit, pentru că 
totdeauna serile inaugurale ale festi- 
valurilor sint consacrate celor mai 
prestigioase filme și nume de cineasti. 


Un scenarist pe nume Andersen 


Între 27 iulie și 10 august are loc la 
Odense, în Danemarca, un festival al 
filmelor de animaţie și păpuși, închinat 
memoriei lui Hans-Christian Andersen 
Sub acest semn al basmului, fara 
noastră a trimis ca participante la 
festival filmele artistice «Fetița cu 
chibrituri» şi «Prințul fericit» de 
Aurel Miheles, și desenul animat «Car- 
navalul» de lon Truică. - 


Florile filmului românesc 


În luna iulie a avut loc în Ungaria, la 
Bacs-Kisum, un festival al filmului de 
folclor. Trei filme au reprezentat valo- 
rile artei noastre populare: «Bun ca 
ziua» de Slavomir Popovici, «Coli- 
baba» de Titus Mesaroș și «Flori ale 
portului românesc» de Paula Popes- 
cu-Doreanu. 


În premieră 


La Lisabona a avut loc de curind o 
«Săptămină a filmului românesc». Ma- 
nifestarea s-a bucurat de un mare 
succes la public, pentru care filmul 
românesc este o noutate. Au fost selec- 
tionate citeva dintre cele mai repre- 
zentative filme artistice din ultimii ani 
(«Mihai Viteazul», «Atunci i-am 
condamnat pe toți la moarte» si 
«Ultimul cartuș» de Sergiu Nico- 
laescu, «Explozia» de Mircea Drăgan, 
«Felix și Otilia» de lulian Mihu), ca 
și un bogat program de filme de 
animație. 

lulian GEORGESCU 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


Umorul verbal în acțiune 


Se înțelege că nu pot | 
străine, indiferente de 
soarta unei comedii ci- 
nematografice tocmai ele, 
cuvintele. Chiar dacă asa 
numitul comic de limbai 
este o realitate care nu 

poate fi transplantată în întregime px 
teritoriul filmului. care nu poate da, ea 
singură, insufletire și noțiune de exis- 
tentă materiei de pe peliculă, chiar dacă 
vorba cea mai inspirată poate fi umilită 
de un modest gag cinematografic, cu 
toate acestea, cuvintele bunului simt. 
cele care işi cunosc exact puterile şi 
rolul, pot fi părtașe la succesul unei 
comedii. După cum, cele care tirăsc cu 
ele amintirea scenei, a replicilor de tea- 
tru sau — vai, s-a întimplat de atitea ori 
— a duelurilor verbale revuistice nu fac 
decit să ponosească și mai mult preten- 
tiile peliculei. lată de ce m-am bucurat 
cind autorii recentei «Toamne a bobo- 
cilor» (scenarist Petre Sălcudeanu, re- 
gia — Mircea Moldovan) după un prim 
si — din fericire — neexersat slalom 
printre citeva replici de un umor estra- 


distic au plonjat pe cu totul alte terenuri. 
Nu credem că o eventuală consecvență 
intre replici de genul «Sinteti de la 
centru?», «Chiar din centru... Calea 
Victoriei, blocul Romarta» sau «A zis 
moasa că-i cu picioarele înainte, al 
meu s-a născut de-a latul și-i sănătos 
tun», spun, nu cred că astfel de schim- 
buri de cuvinte ar fi izbutit să smulgă 
risul curat și cinstit al spectatorilor. 
Autorii s-au redresat Insă repede si, 
după primele secvențe. facem cuno- 
stintaé cu autenticul tip de limbaj comic 
preferat de scenarist si regizor: impere- 
cherile neasteptate de cuvinte, cele care 
fac parte din arsenalul profesional si 
cele veșnic gingase, («să te duci la 
Baia și să-ți cumperi de patru-zile- 
muncă parfum și de alte douăzeci 
materiale de fuste și bluze...» îi spune 
apriga Varvara tinerei nepoate); ironi- 
zarea șabloanelor din limbajul de toată 
ziua («Dar vin aici să ridic agricultura 
pe trepte stiintifice...»); ridiculizarea u- 
nui personaj prin surprinderea unei 
anumite gindiri ingenue («Pe aceste 
locuri, porumbul trebuie să dea 500 kg 


la hectar... asta vreau eu... în America, 
in Franţa și în Tanganica inginerii 
români sint respectați. Văd că numai 
în Viișoara nu sintem»). 

Un capitol aparte — de o deosebită 
savoare — al efectelor comice din 
“Toamna bobocilor» îl constituie insi- 
nuarea graiului ardelenesc în țesătura 
verbală a filmului. Nu am în vedere aici 
episodul cu «copirseul» (episod trasat 
in linii cam groase, după părerea au- 
toarei acestor rinduri), ci strecurarea 
subtilă a unor blinde ticuri verbale ale 
celor de peste munti, într-o structură 
lexicală ce se fereşte însă de o regio- 
nalizare excesivă. Spre deosebire de 
un alt film al cuplului Petre Sălcudeanu- 
Mircea Moldovan, «Vitornita», in care 
ardelenismele erau intens exploatate 
(să ne amintim personajul batrinei ma- 
me), în «Toamna bobocilor» ne apar 
doar în întorsătura unei fraze, în insoli- 
tul unui cuvint, în insolitul plasării lui 
in frază (insolit, desigur, pentru cei ne- 
familiarizați cu vorbirea ardeleană). 

lată, după efortul de a-l pune la punct 
pe inginerul agronom, de a-l convinge 
că acolo, la Viișoara, nu a dat peste 
niste oameni de nimic, tînărul Pompei 
își construiește argumentul peremp- 
toriu în jurul cuvîntului «oricine»: «Nu 
sint prost si nici nu-ți... nu-ți permit, 
de ce mă jigneşti? Veniti la țară si 
credeți că aveţi de-a face cu niste... 
oarecine... Eu am făcut liceul si trei 
ani la școala tehnică...» 

Cuvintele «scumpule», «scumpo», 
«dragii mei», «fătul meu» care, din fe- 
ricire, în satele ardelenesti nu sînt vorbe 
păstrate pentru zile mari, ci de continuă 
circulație, sînt plasate abil, într-un con- 
text aparte: «Atunci, de ce judeci, to- 
varășe, de parcă ai fi Varvara, scumpa 
de ea, că stă în pat si suferă»,se adre- 
sează preşedintele C.A.P.-ului unui ti- 
năr. «Adică, aşa. Toderaș, ai ajuns 
să-mi furi votul negativ, no, lasă că-ţi 
arăt eu, scumpule»... îi va răspunde, 
mai tirziu, aceeași Varvară. Există un 
umor verbal care face ochi dulci tan- 
dretei, un umor cu care, să recunoas 
tem, nu ne-au prea obișnuit comediile 
noastre. Demersul, în acest sens, al lui 
Petre Sălcudeanu și Mircea Moldovan, 
este realmente notabil. 


Magda MIHĂILESCU 


spectatori! 


«...Ciorile nu se mai tem de sperietoare. 
Sperietoarea le face că ridă. Cind văd spe- 
rietoarea, ciorile isi spun că stăpinul cim- 
pului nu-i om rău de vreme ce a pus spe- 
rietoarea acolo ca să le facă să rida. Si ele 
pleacă, dar nu de frică, ci pentru că au fost 
făcute să ridă. Cam asta îi spune Lion 
prietenului său Max. Lion este o fire veselă, 
este cioara care nu se mai teme de sperie- 
tori şi nu le mai ia în serios. 


Max a învăţat de la prietenul său să ridă 
si va face totul ca să-l salveze. Pentru că 
nu uită că undeva, pe o șosea, a avut poftă 
de o țigară, dar nu a avut chibrit şi Lion, 
necunoscutul, i-a dat ultimul bat pe care-i 
mai avea. Max nu-l va părăsi pe Lion. Lion 
nu poate fi răpus. «Nu se poate! Nu se 
poate!» — pare să spună Max, bătind in 
masă cu gheata din care scosese ultimii 
lui bani. Acesta este filmul despre prie- 
tenie al lui Jerry Schatzberg, o prietenie 
cu un aer ușor zăpăuc, o prietenie care se 
arată a fi în fapt frumoasă și de mare pro- 
tunzime. lar drumul celor doi prieteni a 
ştiut să fie punctat în film de o muzică 
asemenea lui Lion şi lui Max». (Alexandru 
Danga, str. Tepes Voda 24 — Bucuresti). 


Spectatori, nu fiti numai 


..«Consider că filmul acesta este extrem 
de bine venit. Scenariul lui Octav Pancu 
laşi este foarte bun. Copiii-actori mi s-au 
părut perfect integrați în roluri și au jucu! 
cu dezinvoltură. În mod deosebit mi-au plă- 
cut Radu Beligan și Amza Pellea care, prin 
jocul lor magistral, au reușit să facă din 
acest film un mesaj transmis tuturor celor 
care, din atitea și atitea motive, sint «tati 
de duminică»! As dori să văd cit mai multe 
filme care tratează asemenea leme de ac 
tualitate. Rog Direcţia difuzării fiimeior să 
facă multe copii după filmele româneşti 
pentru a ajunge cit mai repede în toate 
judeţele țării. Totuși filmul mi-a lăsat citeva 
întrebări: cum s-a terminat ultima cursă de 
cart-uri? Ce s-a intimplat cu inginerul auto? 
Ce s-a întimplat cu Simona, personaj atit 
de bine conturat, părăsit parcă în final? 
De ce-urile ar mai putea continua». (Colea 
Cureliuc, Mariteia Mică — Jud. Suceava). 


Comedie fantastică 


«Gopo a realizat un film modern, piin de 
iumina unui înalt ideal. Ginduri curate, pu 
ternice. Un vis cu ochi deschişi, explicin- 
du-ne clar cit de frumos poate fi,în galaxia 


noastră, viitorul...» (Nicolae Cimpoi, sir. 
Karl Marx nr. 63 — Brasov) 


@ ...«Mie personal «mai mult și mai mult» 
mi-a plăcut din această «Toamnă a bobo- 
cilo» genericul, si dacă filmul ar fi mers 
în spiritul acestuia cred că ar fi fost exce 
lent... Dar nu, filmul acesta este doar un 
porțelan vulnerabil, spart-lipit, spart-lipi! 
din nou, lucru care se vede. Şi e păcat, e 
păcat pentru că acest debut în viață, aceasta 
muncă — «doamnă a bobocilor» — meritau 
să fie tratate altfel. Mai sincer, mai realist, 
mai profund. La o parte cu efectele ieftine, 
de varieteu, în cinematografia românească, 
la o parte cu tot ce este «facut». Nu ireal, 
ci făcut». (Aurora Inoan, str. Valeriu Bra- 
nişte nr. 56 — București). 

© ...«M-a surprins foarte plăcut numărul! 
mare de spectatori care au venit să vizio- 
neze acest film. Nici eu n-am avut ce regreta 
pentru că a fost unul dintre cele mai bune 
filme românești din ultimul timp. Umorul 
filmului a smuls ropote de aplauze în sala 
cinematografului. Doresc să văd cit mai 
multe asemenea filme la care să merg pur 
și simplu cu mare plăcere». (Doru George- 
vici, str. Martirii Doftanei 25 — Reşiţa). 


CINEMA, Piața Scinteii nr. 1, Bucuresti 
Exemplarul 5 lei 41017 


cinema 


Anul XII (154) 


Cititorii din străinătate 
pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 
Rompresfilatelia — Serviciul import-export presă 

Bucuresti, Calea Griviței nr. 64—66 P.0.B.-Box 2201 


A. MIHAILOPOL 


București 


iulie 1975 


Foto: 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smige!schi 


Redactor șef Tiparul executat la 


Coperta | s E p a À 
În curînd, în premieră: «Muschetarul 3 Ă Combinatul poligrafic N 
român» și «Dimitrie Cantemir». Două Ecaterina Oproiu «Casa Scinteii» — Bucureşti — 


filme de Mihnea Gheorghiu și Gheorghe 
Vitanidis 


23 


Masa rotundă a revistei „Cinema 


si 


la Uzinele ,,23 August“ 


Participă în ordinea intrării în discuţie: 

Marian Avram. trasator, secretar al Organizaţiei de bază 
P.C.R. de la Secţia Compresoare-presă, 47 ani; 

Gheorghe Hărdău, maistru electrician, Secţia Aparataj, 
responsabil al cineclubului, 35 ani; 

Mihai Manolache, inginer, Secţia Mecanic-sef, 29 ani; 

Dumitru Dumitrescu, tehnician, responsabil cultural în 


Comitetul sindicatului, 35 ani; 


lonică Vasile, controlor tehnic, Secţia Motoare, 55 ani; 
loana Ciulianu, strungar. Secţia Motoare, 19 ani; 
Mihaela Dimpotache, inginer proiectant, |.C.P.-Faur; 
Vasile Iscru, Erou al Muncii Socialiste, Secţia mecanic-sef, 


57 anı. 


Cinema: Am venit din nou în uzina 
dumneavoastră, de data aceasta cu un 
prilej deosebit, atit pentru uzină, care poartă 
numele sărbătorii nationale, cit si pentru 
noi toți: marea aniversare de la 23 August 
Multumind de la inceput Comitetului de 
partid, Comitetului sindicatului, pentru găz- 
duire şi Sprijin, şi dumneavoastră pentru 
participare, vă propunem să cinstim acest 
prilej festiv, în spiritul celei mai bune tradi- 
tii muncitorești, printr-o discuție concretă 
despre filmele românești inspirate din 
perioada insurecției, din tot ce a însemnat 
acel moment pentru tara, pentru generatiile 
de _azi. 


Ce filme româneşti, cu această tema- 
tică, ati vizionat? 


Ce v-a interesat mai mult in aceste 
filme sau ce observații critice aveţi pe 
marginea lor? 


În ce măsură ati dori să vedeți si in 
viitor astfel de filme, ce sugestii ati vrea 
să faceți? 


2 


Cel mai ferm teren: 
aria realităţii 


Marian Avram: As putea să încep eu, 
daca m-ati ajuta in legatura cu titlurile. 

— Cu placere, dar poate reusiti singur. 

M.A.: A fost un film: «Valurile Dunării»? 

— A fost, al lui Liviu Ciulei, cu Lazăr 
Vrabie, lrina Petrescu si regizorul insusi 
in rolurile principale. 

M.A.: Exact. Mi s-a părut un film bun și 
destul de apropiat de adevăr. Adică fără 
exagerările care nu au darul să convingă 
Fiindcă, dacă obișnuiți să stati de vorbă cu 
spectatorii, cei dintr-o uzină, de pildă, tre- 
buie să vă dati seama că, fără a fi de specia- 
litate, fiecare dintre noi avem totuși un simt 
care ne spune pină unde se întinde aria 
realitatilor si unde începe exagerarea. 

— Din acest punct de vedere, cevi s-a 
părut mai convingător în «Valurile Du- 
narii»? 

M.A.: Tot filmul, de la cap la cap. Sint 


_Filmele lui 23 Augus 


acolo doua personaje, pe un vas, doi barbati 
care se angajează, fiecare în felul lui, intr-o 
misiune, ca să sustragă armele fascistilor. 
Unul e angajat în lupta clandestină din capul 
locului, fiind comunist, al doilea se decide 
în ultimul moment, dar amindoi sint departe 
de a face gesturi inutile sau ieftine, numai 
din dorința de a ne arăta ce sint și ce vor. 
In felul acesta, filmul e urmărit de spectator, 
de la început pind la sfirsit, cu convingere si 
cu sufletul la gură... tocmai pentru că nui 
se dă mură-n gură. Spectatorul așteaptă 
să vadă cum se vor comporta cei doi pină 
la deznodămint. Dar au mai fost și alte 
filme. Unul dintre ele se numea «La porțile 
albastre ale orașului». Era vorba despre 
participarea armatei la evenimentele de la 
23 August si la eliberarea țării. Asta Cores 
punde adevărului și e bine cind adevărul 
se arată și în filme. De altfel ar fi nedrept! 
din partea noastră să nu luăm în considera- 
re faptul că, în ultima perioadă, cinema- 
tografia noastră face pași reali de progres 
Insă, cu referire la subiectul discuţiei de 
astăzi — Insurecția de la 23 August reflec- 
tată în filme — cred că realizările nu sint pe 
măsura posibilităților și poate că nu tot- 
deauna accentul se pune pe ce trebuie. 
Mai ales reacția oamenilor de rind nu prea 
e surprinsă, adică a maselor care au dorit, 
au aşteptat și au susținut actul de la 23 Au- 
gust, contribuția şi lupta activiștilor și sim- 
patizantilor Partidului Comunist Român, fie 
anonimi, fie intraţi în istorie, care au pregătit 
cu multă dibăcie politică și dăruire patriotică 
acest moment de răscruce. Uneori am im- 
presia că sînt filme făcute de oameni care 
nu numai că nu au participat la evenimente 
— şi nu pretindem ca toți cineastii să aibă 
50 de ani — dar nici nu au recurs la consul- 
tarea celor în cunoștință de cauză. Însuşi 
secretarul general al partidului, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu, a spus nu demult, 
la o discuţie cu cineastii, după cite îmi aduc 
aminte, că luptătorii comuniști care au parti- 
cipat direct la momentele revoluţionare de 
acum 30 sau 50 de ani sint surprinşi uneori 
cind vad tiimele cu această tematică. Nu 
pentru că detaliile diferă, ci pentru că ceea 


ce se întimplă în unele filme nici nu s-ar ti 
putut imagina în condițiile date. 

Gheorghe Hărdău: Asta pentru că acele 
filme sau seriale de televiziune vor să fie 
mai mult de aventuri. 

M.A.: Au multe elemente de Far-West. 

Ing. Mihai Manolache: Nu atit de Far- 
West, cit de film cu descinderi fulgerătoare, 
cu suspens bine regizat, nu-i vorbă, cu 
împușcături ca în filmele polițiste sau de 
gangsteri... 

G.H.: Care la început ne-au atras, dar 
pină la urmă nu ne-au convins. 

Ing. M.M.: Vreau să spun că ideea initia- 
lă a fost frumoasă, dar probabil autorii au 
ținut să umple 7 sau 13 episoade si au diluat 
acțiunea, fără să mai aibă tot atitea idei cite 
ar fi trebuit. 

— În afară de seriale, există însă și 
filme de alte genuri, despre această 
perioadă istorică, prezentate nu la tele- 
vizor, ci în cinematografe. 

Ing. M.M.: Să știți că, de obicei — cu rare 
excepții — aceste filme sint văzute tot la 
televizor, în reluare. Dar, într-adevăr, se 
poate vorbi despre o diferenţiere de realiza- 
re între «Un august în flăcări» şi alte 
producții. În serialul amintit, eroii iti atră- 
geau atenția mai mult prin costumatie si 
prin dexteritatea de care dădeau dovadă 
— uneori in mod neverosimil, fiindcă totul 
părea dinainte rezolvat. În alte filme, oame- 
nii sint mai framintati de preocupările si 
greutățile clandestinitatii, au și momente de 
îndoială. Unele titluri îmi scapă, dar a fost 
un film reușit, «Serata», la care tot timpul 
erai încordat, vreau să spun captivat, pentru 
că nici eroul principal nu știa de la început 
dacă va reuși sau nu în acțiune. Alte filme, 
de pildă, «La porțile albastre ale orașu- 
lui» sau celălalt serial, mai vechi, «Pistruia- 
tul», îi arăta pe cineasti mult prea relaxaţi, 
după părerea mea, în relatarea unor eveni- 
mente care nu cred că au fost așa de simple 
sau de distractive cum le arătau ei. În unele 
episoade din «Pistruiatul», asteptam doar 
să apară cîinele, singurul care mai putea să 
salveze întrucitva cursul leneș al filmului. 
Părerea mea este, exact cu spunea tovară- 


Primul 23 August din al 

patrulea deceniu al liber- 

Nema tăţii noastre ne află pre- 

ocupați, mai mult decit 

= : oricind, de perspectiva 

viitorului deschis prin Insurecția na- 

tionala armată antifascistă și antiim- 
perialistă de acum 31 ani. 

Anul parcurs din noul deceniu a în- 
semnat înainte de toate consacrarea, la 
Congresul al XI-lea, a primului program 
atotcuprinzător al Partidului Comunist 
Român, «expresia marxismului creator 
în România», după cum l-a definit 
secretarul general al partidului, 
tovarășul Nicolae Ceaușescu. Sin- 
teză originală a experienţei istorice 
dublu-milenare a poporului român, a 
forţei vizionare materialist-dialectice 
a partidului, Programul a devenit 
călăuza noastră strategică și practică 
în parcurgerea unei etape decisive a 
destinului național, pentru intrarea în 
rindul statelor dezvoltate ale lumii, 
pentru construirea societăţii socialiste 
multilateral dezvoltate şi înaintarea 
României spre comunism. 

Dacă ne-am îndeplinit în acest an, 
ca cineasti, menirea de a siuji arta cea 
mai sensibilă ia pulsul actualitatii, dacă 
am reușit să păstrăm contactul cu reali- 
tatile de zi cu zi, dacă am urmărit, cu 
aparatul de filmat in mina sau ca specta- 
tori, în fata ecranului, eforturiie clasei 
muncitoare, ale tuturor oamenilor 


muncii, ne-am putut convinge că în 
România de astăzi nici un scepticism 
nu este justificat. Anul XXXI a demon- 


strat tuturor că ritmul record în care 
se dezvoltă economia si viata socială 
a ţării, de la Congresul al IX-lea încoace, 
nu numai că poate fi menţinut, dar 
avem toate posibilitatiie să-l accelerăm 
Prin realizările obţinute în acest an, 
poate cel mai greu prin amploarea 
sarcinilor si a dificultăţilor, am avut 
evidenţa singurei căi de acces la acele 
culmi ale civilizaţiei și progresului către 
care aspiră popoareie, într-o lume pe 
care o vrem mai dreaptă si mai buna, 
dar care este încă plină de inertii si 
contradicții. În acest context, oricit 
de specific si divers ar fi elaborate sce- 
nariile și filmele noastre, oricit de mult 
ne-am adinci în căutările laboratorului 
de creație, demersul nostru către pubii- 
cul contemporan nu poate să nu fie 
iuminat de crezul autodepășirii eroice 
pe care același public îl traduce în 
practică. 

Cifrele care indicau, la mijlocul aces- 
tei veri, îndeplinirea planului cincinal 
în patru ani și jumătate de către mai 
multe județe și de către numeroase 
departamente și întreprinderi, avansul 
general fata de plan, în ciuda marilor 
pierderi provocate de inundații şi hota- 
rirea unanimă a colectivelor de muncă 
de a recupera pina la sfirsitul anului 
toate pagubele pricinuite de calamitati, 
nu sînt niște informaţii de interes 
extraestetic, ci puncte de reper și linii 
de forță ale unei dramaturgii sociale 
grandioase, pe care o cinematografie 
decisă să depășească pe toate coordo- 
natele  paseismul si  desuetudinea 


filmele prezentului 


sul Marian, că filmele despre insurecție 
trebuie privite mai profund, în special în 
ceea ce privește perioada de pregătire a 
actului istoric, care nu cred că a fost asa 
uşoară cum apare. 

Marian Avram: Eu am văzut un film 
românesc — nu-i rețin titlul, fiindcă n-am 
memoria numelor... 


Filmele 


de care ne amintim 


Dumitru Dumitrescu: Mie mi se pare că 
nu memoria e de vină, ci poate chiar filmele. 
Noi mergem la cinema și am văzut multe 
filme românești. Dacă nu reusim să ne 
amintim de unele, asta denotă că filmele 
n-au reușit pe deplin să-și capete o perso- 
nalitate, să devină de neuitat. 

Marian Avram: Filmul la care mă refer 
trata răscoala de la 1907. 

— «Răscoala» se si numea, era al 
regizorului Mircea Mureșan, după ro- 
manul lui Liviu Rebreanu. 

— M.A.: Exact. Acel film arăta gradat 
cum s-a umplut paharul si ce anume a făcut 
să izbucnească răscoala. La fel, poate și 
mai delicat, ar trebui arătat în filme că 
23 August 1944 a fost explozia la care au 
condus multi factori. In filme, se arată — 
dacă se arată — actul in sine, şi ca să fim 
preciși, e vorba doar de unele aspecte 
marginale sau de consecințele lui, pe care 
de altfel le cunoaștem. Dar ce a condus la 
insurecție si cum a fost ea pregătită se vede 
mai putin. De aceea am și uitat unele filme 
cu această tematică. În documentele de 
partid, în special în Programul partidu- 
lui și în cuvintările tovarășului Nicolae 
Ceaușescu, se arată foarte clar în ce condi- 
tii a intrat armata germană in România si 
noi înşine ne amintim de regimul economic 
şi politic impus de Germania hitleristă, de 
modul cum poporul nostru s-a opus fascis- 
mului, tinind seama că, in general, poporul 
român a trebuit să se opună totdeauna forţei 
în condiţiile cele mai complicate și într-un 


fel al lui, unic. 

lonică Vasile: Si eu imi amintesc cel mai 
bine, pentru că mi s-a înregistrat mai adinc 
in suflet, tot perioada aceea dureroasă, din 
ajunul războiului, cind ni s-a ciopirtit tara. 
Aveam 20 de ani şi acele momente vor 
rămine pentru mine în memorie întreaga 
viata, cum ar rămine si filmele, dacă ar vorbi 
despre ele. A fost așa de dureros, că pot să 
spun că plingeau pina și copiii, țăranii fă- 


trebuie să le cerceteze si să le reflecte 
în implicaţiile lor cele mai intime. De 
altfel, pentru cineastii din toate gene- 
ratiile, dincolo de formulele si stilurile 
care ne diferențiază, este o bucurie, 
o obligație si un îndemn spre realizări 
superioare faptul că succeselor eco- 
nomice și morale ale anului le-am putut 
adăuga propriul nostru record: 12 pre- 
miere de lung metraj în primul se- 
mestru. 

Cu o lună înaintea sărbătorii noastre 
naționale, la Plenara comună a Comi- 
retului Central al Partidului si a Consi- 
Jiului Suprem al Dezvoltării Economice 
şi: Sociale, secretarul general ai parti- 
dului, președintele republicii, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu, a ilustrat din nou 
cu strălucire spiritul prin care putem 
transforma reusitele noastre în succese 
de durată si de largă perspectivă. In 
urma concretizării proiectului de pian 
pentru viitorui cincinal, ritmurile pre- 
conizate cu numai 8 luni în urmă prin 
Directivele Congresului al XI-lea au 
fost sporite. Atit în ceea ce privește 
creşterea unor industrii, cit şi a nive- 
lului de trai. Nici sarcinile cele mai 
temerare, nici vitregiile cele mai crin- 
cene nu ne fac să ezităm, nu ne abat 
din drum. 

Aceeași înțelegere deplină a coman- 
damentelor istoriei au încununat în 
acest an numeroasele acțiuni ale țării 
noastre, ale conducătorului ei, pe planul 
relaţiilor externe, conduse de aceeaşi 
etică severă a soluțiilor optime și echita- 
bile. La loc de frunte s-a situat contri- 


ceau drumuri du-te-vino, nu știau unde să 
se mai ducă, se duceau la unitatea militară 
şi-i întorceau înapoi, şeful de post din sat 
îi gonea din nou la unitate si asa mai departe. 


Era într-adevăr o mare jale-n tara. Sigur, e 
greu să-ți amintesti totul, in citeva clipe, 
la locul de muncă, unde sintem angrenati 
in atitea probleme si ne gindim mai mult la 
viitor. Dar fiecare om de-al nostru poate să 
scrie un adevărat roman al vieții sale și 
poate să arate o serie întreagă de aspecte, 
și dinainte de 23 august, și mai cu seamă, 
după, cînd am trecut la cea mai mare acțiune 
de reconstruire și unire a țării, pentru tot- 
deauna, pe un drum nou. Eram aici în uzină 
si eram și membru de partid. Nu pot să spun 
că s-a tras în mine, nici eu n-am tras în 
nimeni. Aspecte de genul ăsta n-am trăit, 
însă la acțiuni cu caracter politic am partici- 


Un film al solidarității naţionale («La porțile albastre ale oraşului») 


butia determinantă a României la suc- 
cesul Conferinţei pentru securitate si 
cooperare în Europa, despre care tova- 
rasul Nicolae Ceausescu spunea că 
«nu înseamnă sfirsitul luptei pen- 
tru securitate și colaborare pe con- 
tinent, de fapt, se incheie o etapa 
și incepe o nouă etapă — aș putea 
spune o etapă hotăritoare, aceea 
de traducere in viata a documente- 
lor adoptate.» 

Toate succesele si opțiunile acestui 
an sînt expresia aceluiași spirit revolu- 
tionar și patriotic autentic care de mai 
bine de zece ani conduce națiunea 
noastră socialistă. Ele sint totodată 
indicații de principiu, de metodă si de 
stil în întreaga noastră activitate obs- 
tească, profesională, ca si în viata perso- 
nală. «Trebuie să actionam cu fer- 
mitate — spunea tovarășul Nicolae 
Ceaușescu la Plenara comună din 
iulie — pentru ridicarea nivelului 
politic-ideologic al comuniștilor, 
al activului de partid, pentru crea- 
rea unui mai puternic spirit de 
răspundere, de sacrificiu; activi- 
tatea de revoluționar, de comunist, 
cere un asemenea spirit. Numai 
prin aceasta se deosebesc, pină la 
urmă, comuniștii, revoluționarii, 
de ceilalți cetățeni! Să actionam 
pentru ca acest spirit să pătrundă 
tot mai adinc in viata partidului, 
a fiecărui activist, a fiecărui mem- 
bru de partid!» A fiecărui cetățean al 
României socialiste. 

«CINEMA» 


pat, aș putea spune, foarte intens. Bineinte- 
les, nu cu vorba, ci cu fapta și dacă era ne- 
voie, cu toată forța de care dispuneam. 
Perioada cea mai grea a fost cind s-a dus 
lupta pentru instaurarea puterii populare. 
În Capitală, erau manifestații la fiecare 2—3 
zile, nu mai vorbesc de uzină, unde eram 
permanent gata să răspundem la chemarea 
partidului. Lucram mult în producție, dar 
simțeam că de noi, muncitorii, începe să 
depindă soarta țării si că trebuie să fim 
mereu prezenţi oriunde si oricum ar fi 
nevoie. 

Marian Avram: Vedeţi, asta voiam să 
spun și eu. Este adevărat că Partidul Comu- 
nist Român a avut multe legături în armată 
și a organizat și detașamente de partizani. 
Dar el era in primul rind partidul maselor 
asuprite. El a ţinut seama de starea de spirit 
generală care a făcut ca la 23 August o tara 
întreagă să răsufle ușurată, solidară, impo- 
triva fasciştilor. Episoadele de război, cu 
tancuri şi împușcături, din filme ca «La 
porțile albastre ale orașului» sau «Pe 
aici nu se trece», sint la locul lor, dar unde 
sint fortele principale care au acționat la 
chemarea Partidului Comunist, unde sintem 
noi, cei de atunci, unde e tara? 


Aici sîntem noi. 


Aici e ţara! 
Gheorghe Hărdău: Eu sint de acord cu 


această întrebare a tovarăşului Marian, 
dar să nu creadă cineastii că vrem filme in 
care să apară toată tara dintr-o dată. In 
calitatea mea de cineamator, aș putea spune 
că spectatorii ar fi foarte mulţumiţi, dacă 
masele, dacă fiecare din acele forte care au 
acţionat atunci din inițiativa Partidului 
Comunist ar fi reprezentate măcar printr-un 
singur personaj. 

Ing. M.M.: Eu cred că tovarășul Marian 
nu a vrut să spună să apară toată tara 
într-un singur film, ci să se facă simțite 
strategia si tactica partidului, care a iniţiat 
Frontul antifascist și a stabilit un întreg 
sistem de alianţe. Adică să se vadă mai mult 
concepția, gindirea si chiar filozofia care a 
stat la baza acțiunilor și nu numai faptele 
exterioare. Pentru că tocmai datorită aces- 
tei strategii a fost posibil să fie răsturnată 
rapid şi la timp dominaţia fascistă. De-abia 
arătindu-se toate acestea s-ar putea vedea 


(Continuare in pag. i 


3 


1975 
Un record de premiere românești 


În ancheta-dezbatere lansată în numărul trecut al revistei 
noastre, am invitat citiva cineasti să-și spună opiniile despre 
cele 12 filme prezentate în prima jumătate a acestui an, des- 
pre momentul cinematografic actual. Alte puncte de vedere 
ale altor creatori și realizatori vin să se adauge la primele 
luări de cuvint, cărora le-am alăturat și opiniile unor spec- 


tatori. 


Ancheta continuă si în numărul următor. «Curierul» 


revistei asteaptă opiniile dv. 


Cinemato 


noastra 
într-un moment 
important 


— Ce părere aveți 
despre calitățile, 
despre slăbiciunile lui? 
— Ce trebuie să facem 
pentru a grăbi afirmarea 
filmului românesc? 


Manole Marcus: 
Nu ştiu dacă e 
momentul să vorbim 
despre un moment 
cinematografic. 
Să mai vedem! 


«Hyperion». Este un film uscat, artifi 
cios, fără umor, rece, o vădită inaderenta a 
regizorului la subiectul propus. Așa cum 
ii cunosc eu pe Mircea Veroiu, exigent, pă- 
timaș, subiectiv, îl aștept, sper, răsucit cu 
180°. 


«Ilustrate cu flori de cimp». Un film 
facut de un bun profesionist intr-o tonali- 
tate gravă, cu o problematică reală si cu o 
distribuție de zile mari. Meritul regizorului. 


«Filip cel bun». Dan Pita este un regizor 
care continuă, dezvoltă si se perfecționează 
în marea artă a ceea ce noi numim «detaliu 
realist». Această artă la care s-a călit tot 
ce reprezintă floarea regiei din lumea în- 
treagă apare strălucit în citeva secvențe în 
filmul «Filip cel bun». Din păcate, contor- 
sionările dramaturgice si o anume nerăb- 
dare în rezolvarea și evoluția situațiilor de 
viata ale personajelor, precum și tendința 
caracteristică regizorilor tineri de a spune 
tot într-un singur film, duc pe alocuri la 
unele inconsecvente și neclarităti. 


«fata de duminică». Un schematism 


Filmele lui 23 August - filmele prezentului 


si In tiime ce pericol mare au insemnat 
pentru tara Garda de fier si fascismul in 
general. În unele filme lupta se reduce, fie 
la ciocnirea armata — cu tancuri si impusca- 
turi, fie la o explozie de ură, eventual sub 
forma unui monolog final, împotriva unor 
duşmani care sint ce-i drept îmbrăcați în 
negru, dar seamănă mai degrabă cu niște 
mafioți care înjunghie dirijati prin semne 
sau facindu-li-se cu ochiul, ca o mică bandă 
de sadici sau de biete existente bolnave. 

— În unele filme, cum a fost de pildă 
«Procesul alb» de lulian Mihu, după 
romanul «Șoseaua nordului» de Eugen 
Barbu, erau totuși sugerate adevăratele 
dimensiuni și semnificații ale momen- 
tului. 

Ing. M.M.: Am văzut într-adevăr acest 
film, cam în același an cu «Duminică la 
ora 6». Mai ales «Duminică la ora 6» m-a 
impresionat, pentru că avea personaje ade- 
vărate, era vorba de niște oameni care-și 
aleseseră drumul cel mai greu şi de aceea 
soarta lor te emotiona. Imi amintesc de 
rolurile lui Dan Nuţu și Irina Petrescu, 
poate si pentru că în acel film rolul feminin, 
relația dintre bărbat si femeie, nu serveau 
doar pentru a aduce mai multă culoare sau 
pentru a scoate efecte melodramatice, ci 
formau însăși povestea filmului. 


4 


— Asupra acestui punct poate ati avea 
si dumneavoastră ceva de spus. Vă plac 
filmele de acest gen? 

loana Ciulianu: Este o prejudecată, că 
nouă, tinerilor, mai ales fetelor, nu ne-ar 
place filmele de război sau cu revoluție. 
Nu-i adevărat. Depinde cum sint făcute. 
Chiar dacă am și eu unele rezerve, am găsit 
multe lucruri captivante și emotionante in 
filmele românești cu această tematică reali- 
zate în ultimii ani: «La porțile albastre ale 
orașului», «Stejar, extremă urgență», 
«Pe-aici nu se trece». Si am mai vazut 
un film, încă nepomenit în discuţie. 
«Asediul» in care e vorba de perioada 
1944—1945, foarte interesantă pentru tineret. 

— Ce v-a plăcut mai mult în «Asediul» 
lui Mircea Mureșan? 

1.C.: Ce mi-a plăcut mai mult? Mi-a plăcut 
cel mai mult fidelitatea lui Dan Nuţu, băiatul 
acela îndrăgostit de dactilografa de la 
sediu. Şi, în general, părerea mea e că ar 
trebui să fie mai multe filme românești, 
atit la televizor cit şi pe ecrane. 

Ing. Mihaela Dimpotache: Ce! putin 
filmele românești din ultima vreme, si eu le 
consider foarte umane. Dacă, poate, la 
început, ele tratau numai problematica ge- 
nerală si faptele în mare, acum totul se leagă 
şi de viața intimă a oamenilor, de ceea ce 


duios, un copil bun, un bărbat excepțional, 
o soție minunată, o amantă superbă, un 
regizor care vrea să-i împace pe toți si chiar 
reușește. Un film unde numai dracul e negru 


fiindcă e drac. Intr-o cronică, un cronicar, 
nu-mi amintesc care, îi recomanda lui Mihai 
Constantinescu să fie mai furios. Eu îi reco- 


mand să fie puțin mai atent la dulcegării, în 
scenariile schematice care i se vor pro- 
pune de aici încolo. 


“Toamna bobocilor». O comedie bună. 
Cu ritm si pe alocuri chiar cu adevăr. Com- 
binatia de umor Petre Sălcudeanu— Mircea 
Moldovan s-a dovedit fericită, cu priză se- 
rioasă la public. 


«Zidul». O încercare temerară, extrem 
de dificilă pentru un regizor experimentat 
si cu atit mai dificilă pentru un regizor care 
debutează. Meritul realizării unui film aspru 
lipsit de concesii şi foarte curat din punct 
de vedere cinematografic (cadraj, mişcări 
de aparat, iluminare, joc de actori, muzică) 
revine cuplului Vaeni-Demian. Îmi vine 
foarte greu atunci cind îmi exprim unele 
aprecieri față de un film care mi-a plăcut, 
să nu vorbesc si de niște stingăcii la care 
regizorul e bine să deschidă ochii. Filmu! 
demarează șchiopătind, cu o ședință plic- 
ticoasă din care nimeni nu înțelege nimic 
si se termină în mod cu totul nejustificat, 
nici sub raport psihologic, nici sub raport 
dramaturgic cu impuscarea gratuită a erou- 
lui principal. Atentie pe viitor! 


Nu ştiu dacă este momentul să vorbim 
despre un moment cinematografic. Cu- 
noscind filmele care sînt în producție si 
care cu siguranță vor contura pina la sfir- 
şitul anului o anume tendinţă, nu-mi rămine 
decit să mai aștept inainte de a mă pronunța, 
înainte de a avansa ideea de moment ci- 
nematografic. În orice caz, un anume 
optimism de început de stagiune, pe alocuri 
justificat,ar fi trebuit susținut cu mai multe 
argumente artistice. Dar... Nu vreau să trag 
concluzii pripite. Să mai vedem. 


Mircea Moldovan: 
Un salt calitativ. 
Mai multe filme 


bune, mai puține filme 
mediocre 


N-aș putea spune că acest an a adus un 
plus calitativ deosebit fata de alti ani, asa 
cum s-a afirmat uneori în presa de specia- 
litate. Am mai avut filme valoroase şi in 
alte stagiuni. Cel puţin la fel de valoroase. 
Părerea mea este că NUMĂRUL filmelor 
bune s-a majorat. Deci un salt cantitativ al 
calității, deci mai multe filme bune și mai 
puține mediocre sau slabe. Din păcate au 
existat și de acestea. Această creștere sub 
raport numeric al plutonului de filme valo- 
roase constituie, după mine, caracteristica 
principală a momentului actual în cinema- 
tografia noastră. 


Din cele 12 filme propuse spre dezbatere 
nu am văzut două: «Tată de duminică» 
si «Nu filmăm să ne amuzăm». 


În privința celorlalte filme văzute, mă 
raliez părerii generale exprimate în critica 
de specialitate (care și ea în această sta- 
giune, cu pertinenta si cu infinit mai multă 
claritate a ajutat la depistarea mai fermă a 
calității, a valorii reale față de dulcea me- 
diocritate în care ne place uneori să ne 
scăldăm. 


Mi-au plăcut «Zidul», «Ilustrate cu flori 
de cimp», «Filip cel bun» și «Hyperion» 


«Comedie fantastică» este într-adevăr 
fantastică, dar mai putin comedie. Sint in 
acest film două sau trei scene formidabile. 
Superbe! Dar în rest... Restul! 


Sub arcul de triumf: actulitatea («Tată de duminică») 


se întimplă în mintea si în sutietul lor cind 
acționează. 

— Dumneavoastră, tovarășe Iscru, 
știți foarte bine ce se putea intimpla 
in mintea și sufletul unui om la 23 August 


In filme— 
ca-n viata! 


Vasile Iscru: Depindea de situație și de 
temperament. În orice caz, era altfel decit 
«ca-n filme». Eu eram închis în perioada 
aceea si am fost judecat și condamnat la 
moarte chiar în ziua de 23 August 1944. 
Dar s-o iau mai de la început. Făcusem parte 
dintr-un detașament de partizani anti-fasci- 
şti, care au acționat în Munţii Măcinului. 
Printr-o întîmplare nefericită, ca urmare a 
unei trădări, pe la începutul lui iulie 1944, am 
fost prinşi, duși la Tulcea și apoi la peniten- 
ciarul militar din Constanta. Au urmat 
interogatoriile, schingiuirile, pină la 18 au- 
gust, iar în zorii zilei de 23 august am fost 
scoşi din închisoare, bineînțeles în lanțuri, 
si duși la Medgidia, fiindcă acolo se mutase 
Curtea marțială din Constanţa, din cauza 
bombardamentelor. La ora 5 după-amiază, 
chiar cînd se pregătea arestarea lui Anto- 
nescu, la Palat, noi eram introdusi în sala 
de judecata. Coincidenţă! Ne-au aliniat pe 
toți în flanc, eram 11, s-a citit actul de acu- 
zare, am avut un apărător din oficiu, de 
forma, care n-a scos nici două vorbe, si 


după actul de acuzare a urmat condamna- 
rea. Primul din grup și cu mine am fost 
conaamnan ta moarte, ceilalți ta 25-20-15 ani 
de închisoare ș.a.m.d., Pe urmă, din nou în 
lanțuri, în tren, din nou la penitenciarul din 
Constanţa, în aceeași seară. 


— Mai. aveati vreo speranță? 


V.I.: Nu mai aveam, mă vedeam in fata 
plutonului de execuție, în noaptea aceea, 
a doua zi, a treia zi... Asta era situația, ce era 
să zic, era fără drept de apel. Dar pe la ora 
12 noaptea — eu nu puteam să dorm —vă 
dati se&ma în ce situație eram — din spatele 
închisorii, unde era armata, fiindcă armata 
păzea spatele clădirii, iar poliția intrarea din 
fata, niște prieteni de-ai mei, clandestini, 
pe care mi-i făcusem cit am stat în închisoa- 
re, mi-au aruncat cu pietricele în geamul 
celulei. M-am uitat, i-am văzut aruncind în 
sus cu șepcile și vestoanele, cintind si 
strigind: — Mă, ai scăpat de moarte! Nu-mi 
venea să cred. Dar pe la ora unu şi jumătate 
noaptea, paznicul care altădată, cind îmi 
aducea mincarea si nu eram la ghiseu, îmi 
arunca mămăliga pe podea, a venit și ne-a 
dat drumul la toţi pe coridor și ne-a oferit 
țigări. Parcă, totuși, nu-mi venea să cred. 
N-aveam radio, n-aveam știri. Mai aveam 
încă senzația aceea de celulă, de care nu 
poți să scapi. Şi am mai trăit clipe de groază, 
chiar după ce am aflat precis ce s-a intim- 
plat, știind că nemții în retragere lichidau 
deținuții. Adică libertatea a venit încet si 
ne-am bucurat în tăcere de ea, gindindu-ne 
mereu la clipa următoare și la ceilalți, de 


Petre Sălcudeunu: 
N-am făcut numai 
paşi înainte. 


Am făcut paşi 
în adincul lucrurilor. 
In profunzimea vieții 


Este greu pentru un cineast să devină 
simplu spectator. Mă uit la un film din un- 
ghiurile nepotolite ale meseriei, ca un la- 
borant curios să descopere taina sintezei 
intr-o eprubetă. Nu vezi filmul, vezi lumina, 
jocul actorilor, unghiul din care este fil- 
mată scena; toate acestea pina în clipa cînd 
pelicula te «prinde», obligindu-te să uiţi că 
esti un meserias. Şi în clipa cînd ţi-ai uitat 
meseria si devii simplu spectator, înseamnă 
că pe ecran nu se derulează doar o simplă 
peliculă, ci un mare adevăr despre viaţă, 
în această viata fiind parte implicată si tu 
N-am văzut toate filmele actualei stagiuni, 
dar nu la puține dintre ele m-am uitat ca 
un spectator obișnuit, semn că cinemato 
grafia noastră a făcut nu numai pași ina- 
inte, cum se zice, ci pași în adînc, în adincul 
lucrurilor, al vieţii, al propriei noastre naturi 
umane. O neliniște creatoare a pus stă- 
pinire în ultimii ani pe creatorii celei de-a 
șaptea arte, o neliniște necesară, așteptată 
demult și dorită a se continua, a se dezlăn- 
tui în film, care să ne despartă definitiv de 
epoca tinereții ca element justificativ si 
nu totdeauna justificat, al cinematografiei 
noastre. Filme ca «Filip cel bun», «llus- 
trate cu flori de cimp», «Zidul», «Actorul 
şi sălbaticii», «Comedie fantastică» de- 
osebite ca valoare artistică, ca mod de 
abordare a realității, poartă în ele acea ne- 
linişte de care vorbeam, capabilă nu numai 
să sublinieze personalitățile existente, dar 
să nască altele, să lărgească perimetrul 
unei realități abordate nu odată pină acum 


care depindeam. 

Ing. Mihai Manolache: După această 
confesiune, mă gindesc că filme din acestea 
despre Insurecția națională si despre lupta 
Partidului Comunist Român pentru organi- 
zarea ei, pentru eliberarea ţării, s-ar putea 
face mai multe şi ele ar avea și succes și 
valoare educativă. Mai ales că acum a 
început să se contureze si la noi un fel de 
școală de film, deși sintem încă în căutarea 
unui profil propriu. La ora actuală, chiar 
încercările cineaștilor noștri de a pătrunde 
în problemele actualitatii par mai directe 
și mai convingătoare. Şi, dacă am început 
să facem filme de actualitate mai adevărate, 
cred că vom putea să tratăm mai bine și 
temele istorice. 


Marian Avram: Cinematogratul fiind cel 
mai răspindit și cel mai la îndemină mijloc 
de a face educaţie, ca și televiziunea, toate 
aceste teme merg într-adevăr mină în mină. 
Pentru că nu numai tema e importantă, ci 
și știința de a spune ceva cu ea, dea sti să 
convingi frumos nu numai pe cei care au 
participat la evenimente, dar și pe ceilalţi. 
De aceea cred că are dreptate tovarășul 
Manolache: nu se poate să faci filme de 
actualitate false și filme istorice adevărate 
si nici invers. Sigur, uneori, în unele genuri, 
pot să înşele la început aparențele — costu- 
mele sau impuscaturile — dar, cum zicea 
tovarășul Hărdău, ceea ce la un moment dat 
te atrage, pină la urmă s-ar putea să nu te 
convingă, dacă n-are substanță sau n-are 
o bună finisare. La această discuţie despre 
filmele cu 23 August, eu spun că e foarte 


doar în liniile ei de tangenţă. Zonele calde 
și calme unde nu bate vintul, sint zone 
moarte si pentru viață si pentru artă. Nu 
in această atmosferă vom putea flutura 
steagurile biruintelor artistice. Si acest 
adevăr multi cineaşti l-au înțeles, unii mai 
demult, alţii mai de putin timp; important 
este că s-a înţeles că numai frontul lărgit al 
tuturor generațiilor de cineasti, nemultu- 
miti de ei si de creatiile lor, va putea mul- 
tumi marele public. 


Nicolae Tic: 
Publicul a fost 
cistigat de partea 


filmului românesc. 
Ar fi nevoie însă 
de o mai mare îndrăzneală 


Cele 12 premiere românești ale acestei 
prime jumătăţi de an ilustrează un efort 
îmbucurător spre diversificarea producției 
cinematografice: observaţia se referă la o 
lărgire considerabilă a ariei tematice, a 
preocupărilor accentuate de a surprinde o 
realitate în dinamismul și nuanțele ei cele 
mai diverse — si nu neapărat la dorința de 
a satisface toate gusturile spectatorilor 
(ceea ce, de altfel, ar fi cu neputinţă). Pre- 


mierele stirnesc interes — iar dacă nu 
mă-nșel, însăși atmosfera premierelor s-a 
schimbat în bine. Cu un cuvint — ai ce 


alege, de la «Hyperion» la «Toamna bo- 
bocilor», de la «Comedie fantastică» la 
«Stefan cel Mare» sau «Actorul si săl- 
baticii». Uneori se-ntimplă ca,indata după 
premieră, interesul pentru filmul respectiv 
să scadă — dar nu și pentru filmul roma- 
nesc. O nouă premieră va fi aşteaptată cu 
încredere. Citeva din filmele acestei prime 
jumătăți de an ar fi meritat, cred, discuţii 


După o lungă secetă, apare comedia. Si nu una, ci trei («Comedie fantastică») 


=< 


Un spectacol pe gustul publicului («Stefan cel Mare») 


mai ample, mai aprige, mai la obiect: «llus- 
trate cu flori de cimp», «Filip cel bun», 
«Tată de duminică», «Muntele ascuns». 
După cum se observă, am citat doar filme 
inspirate din viața de azi, mult deosebite 
ca valoare — (avind însă, chiar și cele mai 
reușite, neimpliniri evidente) — de la care 
pornind, s-ar fi putut descifra anumite ten- 
dinte în filmul de actualitate. Cred că a fost 
depășit un moment al tatonărilor și păre- 
rea că e mult mai greu să ajungi la un film 
izbutit și la succes de public inspirindu-te 
din realitatea zilelor noastre, va fi infir- 
mată, curind. «Ilustrate cu flori de cimp», 
«Filip cel bun», prin efortul de investi- 
gare — sint dovezi că se poate mai mult. 
Din păcate, uneori nu se investighează în 
profunzime medii şi conștiințe, ci se scor- 
moneste pentru obținerea unor «efecte 
tari». La public a învins «Toamna bo- 
bocilor». Oare numai pentru că publicul 
spectator este ahtiat după comedie și dis- 
pus să vadă orice? Cred că «Toamna 
bobocilor» s-a impus, prin vitalitate tema- 
tică si interpretare. 

Imi pare că momentul cinematografic 
actual poate constitui o rampă de lansare 
pentru creaţii remarcabile — aceasta, în- 
trucit experienţa cineaștilor a sporit sim- 
titor. Ambitiile sint nobile, iar publicul spec- 
tator a fost cîștigat de partea filmului roma- 
nesc. Ar fi nevoie însă de o mai mare în- 
drăzneaia in investigarea zonelor de efort 
uman constructiv. In realitate, oamenii in- 
ving și se transform? în aprige bătălii ale 
frontului de luctu, In film, se mai luptă 
uneori cu morile de vint. Adesea se copiază 
palid realitatea, sau în aspectele ei necon- 
cludente — în loc să se dea curs tendințelor 
vieţii, forței cu care ea acționează. Din 
această pricină, cred, filmul de actualitate 
nu a impus un erou al acestor ani, un luptă 
tor. Oare nu au existat si nu există impreju 
rările care să definească un asemenea 
erou? Sau ele sint prea multe și nu mai 
stim pe care să le alegem? Dar s-avem 


Destinul personal în destinul țării («Stejar, extremă urgență») 


încredere în talentul si ambitiile nobile ale 
cineastilor nostri. 


Gheorghe Vitanidis: 
Meritul 
acestei stagiuni? 
Încurajarea 


debutantilor 
şi confirmarea 
promisiunilor 


Stărui în fata listei cu cele 12 filme roma- 
nesti prezentate marelui public în prima 
jumătate a anului '75. Regret că nu “le-am 
văzut pe toate, de aceea îmi cer scuze 
pentru unele omisiuni sau pentru referiri 
unilaterale. Îmi închipui cum s-ar putea 
extrage unele date statistice și deduc un 
raport sintetic impresionant: Un prim film 
evocind pe Ştefan cel Mare (la Vaslui), 
altul dedicat eroismului elevilor școlii mi- 
litare de la Păuliș din anii Eliberării, peste 
două -treimi sint filme de actualitate, în 
sfirsit, filme tentind genul comic — chiar 
fantastic — două-trei evocind anii grei ai 
rezistenței și luptei antifasciste... Nu mă 
surprinde că lipseşte lumea satului... Re- 
citesc numele autorilor şi, sigur, încerc un 
prilej de bucurie constatind că au avut 
cuvintul în această stagiune o serie de 
colegi consacrați ca (în ordinea premiere- 
lor) Mircea Drăgan, Manole Marcus, Andrei 
Blaier, lon Popescu Gopo, lulian Mihu 
alti colegi care au pătruns in arenă nu 
demult și pe bună dreptate, denumiți «mari 
speranțe» ca Dan Pita, Mircea Veroiu, 


(Continuare în pag 6) 


important ca regizorii noștri să fie alături 
de realitatea de azi, aşa cum e ea, la locul de 
muncă și în casele oamenilor, pentru că 
numai pe această bază şi cu această expe- 
rienta a adevărului imi închipui că vor reusi 
să arate exact și impresionant ceea ce s-a 
întimplat acum 30, sau 100, sau 2000 de ani. 
De fapt, tot ce se întimplă azi, se leagă de 
23 August 1944. Evenimentele pe care le 
trăim sint tot așa de mari ca o revoluție. 
Mă refer chiar la aspectele sociale si morale 
de zi cu zi. Trebuie să ne învăţăm să vedem 
revoluția si în ele si s-o arătăm în film. De 
pildă, această mare mișcare a tineretului 
de la sat la oraș, și, invers, a specialiștilor 
care pleacă din facultăți în toate colțurile 
țării. Eu îi văd pe cei veniţi de la tara la noi 
în uzină, cinstiți și inimoși şi pricepuţi 
multi dintre ei. Dar în acest torent nu sint 
puțini nici aceia care-și zic cam asa: — Am 
plecat de la țară, mi-am lăsat plete, am făcut 
pantalonul de 40 cm. la manseta si nu mă 
mai cunoaşte nimeni că sînt de la tara! 
Această mentalitate nu-i bună. De la acea- 
stă treaptă şi pină la a intra în adevărata 
viață muncitorească, în adevărata istorie 
nouă a țării, care a început la 23 August, 
mai e cale lungă! Noi le urăm succes și-i 
sprijinim pe această cale, dar am vrea ca 
cinematografia să-i sprijine și să ne spri- 
jine şi mai mult, prin toate filmele sale, 
istorice sau de actualitate 


Masă rotundă realizată de 
Valerian SAVA 


5 


Ce trebuie să facem?... 


(Urmare din pag. 5) 


Mihai Constantinescu, Mircea Moldovan. 
In sfîrşit, trei debuturi dintre care unele 
amplu comentate — Constantin Vaeni, 
Andrei Cătălin Băleanu, Doru Năstase 

Aș avea chiar motive subiective de bucu- 
rie si mindrie ascunsă, gindindu-mă la suc 
cesele acestor tineri si mai putin tineri colegi 
care, nu demult, se numărau printre stu- 
dentii mei și descitram împreună o serie 
de mutații generate de dinamica acestei 
arte, încercînd să închegăm două planuri. 
o frază si iată-i acum la lung-metraj, cu 
virtuţi profesionale de necontestat... 

Așadar, recapitulind, mă bucur că Gopo, 
reintors acasă din misiunile sale impor- 
tante, a intrat în viltoarea producției; că 
Manole. Marcus reconfirmă statornica sa 
elevație profesională; că Mircea Drăgan a 
revenit la temele majore și grave care i-au 
adus consacrarea; că Andrei Blaier rămine 
credincios investigării contemporaneitatii; 
că Vaeni manifestă o personalitate demnă 
de luat in seamă și in filmul de ficțiune; că 
Mihai Constantinescu transfigureaza artis 
ticește, cu farmec, elementele aparent sim 
ple și banale din existența contemporani- 
lor, in sfirsit că Doru Năstase, în condiţiile 
grele de producție ale Buftei de anul trecut, 
izbutește o primă peliculă de asemenea 
amploare, pe o temă atit de importantă 
Urmăresc cu atenţie căutările de limbaj 
propriu și definirea unui univers artistic al 
colegilor mei mai tineri, Dan Pita, Mircea 
Veroiu, Mircea Moldovan si Andrei Cătălin 
Băleanu... Pe lulian Mihu l-am lăsat la 
urmă, considerind că ultimul său film este 
un accident. 


Si totuși, vorbind despre momentul cine- 
matografic actual, mă simt dator să vă dez- 
vălui o senzație care m-aș bucura să fie 
solitară: transpare parcă prea mult la spec- 
tator travaliul elaborării. Cred că nu am 
definit încă bine căile comunicării cu marele 
public, simtindu-ne datori să-l ajutăm fie 
cu un comentariu, fie cu ginduri interioare 
ale personajelor. M-am obișnuit să judec 
o operă de artă tinind seama de încărcătura 
ei emoțională, de cantitatea de adevăr pe 
care o conține, de valoarea ideilor şi măcar 
a informaţiilor pe care le transmite, de 
noutatea si accesibilitatea limbajului filmic. 
Cred că va trebui să discutăm odată, cu 
responsabilitate, relația producător-autor- 
public. Aici cred că angrenajul nostru nu 
funcţionează perfect... Poate că s-ar mai 
cuveni amintit ceva: programarea filmelor 
si medierea filme-spectator. 


Toate acestea pot stimula sau umbri 
«momentul cinematografic» actual, pus în 
dezbatere de revista «Cinema». Fără in- 
cursiuni prea îndepărtate, eu cred că un 
moment cinematografic în filmul românesc 
avea loc atunci cind apăreau pe ecran 
«Desfășurarea», «Directorul nostru», 
«Moara cu noroc», semnate de sublimii 
noştri înaintași, cind alături de ei aveam 
în filmul românesc regizori mai tineri ca 
Mircea Drăgan, Manole Marcus, lulian Mi- 
hu, Gopo, Liviu Ciulei, Lucian Bratu, etc., 
etc. (cu filme ca «Setea», «Lupeni», «Stră- 
zile au amintiri», «Canarul și viscolul», 
«Tudor», «Valurile Dunării», etc.). 


Apariţia și revenirea unor regizoare ca 
Elisabeta Bostan și Malvina Urșianu au 
constituit trepte de sensibilitate și de gen 
neegalate inca. Alte repere, sau dacă vreți 
momente au fost marcate de filme ca 
«Pădurea spinzuratilor», «Mihai Vitea- 
zul», «Puterea și adevărul». Gindindu-mă 
la stagiunea 1975, judecind-o cu exigenta, 
cred că aceste culmi cucerite nu demult, 
nu le-am atins în acest «moment». Unde 
ne sint visătorii?... 

..M-as bucura să fie o senzaţie subiec 
tivă. 


Dan Bouleanu, 


ele Brasov 


Patru din cinci filme 
au că eroi 
personaje tinere. 
E foarte bine! 


— Toate filmele românești pe care le-am 
văzut în acest an mi-au plăcut foarte mult: 
Zidul, Actorul si sălbaticii, Filip cel bun, 
Ilustrate cu flori de cimp, Toamna bobo- 
cilor. Sint filme foarte bune. 

— Pe ce se întemeiază această con- 
vingere? 

— Pe faptul că un film ca Zidul reuseste 
să vorbească despre sacrificiu, despre spi 
rit revoluționar, o temă des întilnită în filmele 
noastre, cu sobrietate, cu gesturi reținute, 
fără lozinci si vorbe mari, într-un gen cine- 
matografic care s-a practicat mai rar la noi, 
mă refer la telul cum e făcut filmul ca regie, 


6 


scenariu, imagine, interpretare. Afluenta de 
spectatori la Actorul și sălbaticii e un 
alt argument, valabil pentru toată lumea, 
oricit ar încerca unii să susțină că un public 
numeros nu înseamnă neapărat si că filmul 
e valoros. Dimpotrivă, cred că autorii au 
procedat foarte inteligent folosind mij- 
loacele filmului de succes — muzică, dans, 
revistă, scheci, replică scinteietoare, actori 
foarte populari — punindu-le în slujba unor 
idei care fac din Actorul și sălbaticii un 
film politic foarte modern. Si mai e arqu- 
mentul că filmele de actualitate tratează, 
poate mai mult ca altădată, cu toata fran- 
chetea, fără ocolisuri, probleme și aspecte 
ale actualitatii. Ma refer la Ilustrate cu flori 
de cimp, si la Filip cel bun, si într-un fel, 
și la Toamna bobocilor, film care abor- 
dează cu armele comediei probleme cit se 
poate de serioase ale tinerilor care, o dată 
cu însușirea unei meserii, intră efectiv în 
viață și e bine să discutăm despre felul 
cum sint pregătiți s-o facă si chiar cum o 
fac, dar si despre felul cum sint primiţi 
de ceilalți, pentru că mai există prejudecăţi 
si de o parte si de alta. 


Că 4 din 5 filme au ca eroi personaje 
tinere, e foarte bine, pentru că tineretul 
inseamnă viitorul țării, si oricum, proble- 
mele, întrebările și aspiraţiile tineretului 
nu sint și nu pot fi despărțite de cele ale 
părinţilor, ale generaţiilor mai virstnice. 


na oobocilor, Hyperion si Nu filmăm 
să ne amuzăm. În total 7. 

— Ce filme v-au plăcut? 

— Actorul și sălbaticii, Nu filmăm să 
ne amuzăm, Toamna bobocilor... 

— Deci numai comedii. Sinteti o fire 
mai veselă? 

— Nu. O fire normală. Însă eu merg la 
film pentru a mă destinde după o activitate 
care mă solicită intens. Pe de altă parte, 
n-am impresia că Filip cel bun sau Ilustra- 
te... ar fi niște comedii, ceea ce nu înseamnă 
că nu le-am văzut cu deosebit interes, 
tocmai pentru seriozitatea lor. 

— Avind în vedere filmele pe care 
le-aţi văzut, puteţi încerca o caracteri- 
zare mai generală a lor? 

— Aș zice că sint parcă mai multe filme 
bune decit în alti ani, mai multe filme pe 
care fiecare spectator le poate recomanda 
prietenilor, colegilor, vecinilor. 


Avem filme 


pe teme mai interesante, 
mai originale, 
lucrate mai bine 
şi mai inteligent 


— Cred că am văzut vreo 7 sau 8 filme 


Dincolo de o comedie savuroasă, o meditație gravă. 
(«Actorul şi sălbaticii») 


Doina Codrea 


pia Ca 
AŞ zice că sint 
parcă mai multe filme bune 
decit in alti ani. 
Avem chiar şi comedii 


— Cite din filmele văzute in 1975 sint 
românești? 

— Să le numărăm, ca la primărie: Actorul 
si sălbaticii, Filip cel bun, Ilustrate cu 
flori de cimp, Comedie fantastică, Toam- 


telex Buftea 
Fără răgaz... 


999 Activitate febriia la Buftea: șase 
liime în montaj-sincronizare, nouă in 
fiimare, opt in etapa de pregătire-orga- 
nizare. In total 23. Faceţi vara filme ca 
să avem ce vedea la iarnă. @@@ Un 
scenarist, Mihai Opris, un regizor, 
Dinu Cocea, si un jurist, Gabriel losit 
Chiuzbaian au pus mină de la mină 
si au scris un scenariu de actualitate 
Titlul: Instanța amină pronunțarea. 
Va fi un film cu si despre lumea juriști- 
lor, dar punctul de plecare îl constituit 
o intimpiare petrecută intr-o mină. eee 
Colaboratori si vecini in paginile reviste: 
noastre, Dumitru Solomon si Marcel 
Parus au scris impreună scenariul fii- 


romanesti in acest an, ceea ce mi se pare 
rezonabil pentru un om care merge la film 
cam o dată pe săptămină. Sint un simplu 
spectator, nu un critic de film, deci ar fi 
mai greu pentru mine să încerc sa stabilesc 
o trăsătură comună care să caracterizeze 
global filmele văzute. Un lucru e cert, sint 
mai multe si mai bune ca altădată, si daca 
le-am văzut înseamnă că au reușit să mă 
intereseze prin ceva, altfel n-ar fi izbutit 
să mă ţină in sală pina la sfirșit. Dacă as 
incerca o caracterizare mai generală, aș 
spune că avem acum mai multe filme despre 
responsabilitatea politică, socială, morală 
a oamenilor față de societate, despre felul 
cum ne asumăm această responsabilitate, 
fie că e vorba despre responsabilitatea ar- 
tistului ca în Actorul și sălbaticii, sau 
despre responsabilitatea părinţilor fata de 
copii, a copiilor fata de părinți si a tuturor 
fata de viață si de muncă, față de prezent 


mului Orașul văzut de sus, care va fi 
prezentat in curind in premieră. Acum 
Dumitru Solomon a scris de unul singur 
scenariul filmului Gloria nu cîntă, co 
medie cu muzică, pe care o va realiza 
regizorul Andrei Cătălin Băleanu. 
@@@ Abia s-a dat Alarma in deltă si 
iată că s-a declanșat și Operaţiunea 
monstru. Asa se intituiează tilmul pe 
care-i vor realiza in decorul mirific de la 
gurile Dunării scenaristul Titus Po- 
povici și regizorul Manole Marcus 
Va ti un film de actualitate și totodată 
o comedie. 999 Echipa serialului tv. 
Toate pinzele sus, condusă de Mircea 
Muresan a transformat portul Tomis 
intr-un port pescăresc de epocă, iar 
cind nu se afiă in acest port, filmează in 
largul mării, pe vasul Speranţa. Pină ia 
26 iulie 1975 s-au tras 1900 metri din 
cei 17 050 metri de peliculă cit va avea 


si de viitor, ca în Filip cel bun, Ilustrate 
cu flori de cimp, Muntele ascuns, Tată 
de duminică sau Toamna bobocilor. 
Desigur, între valoarea artistică a acestor 
filme nu se poate pune semnul egalității. 
unele sint mai izbutite, altele mai puţin 
Calitativ, Ilustrate... nu poate fi pus alături 
de Tată de duminică sau de Muntele 
ascuns, aceste două din urmă fiind parca 
mai putin inspirate, mai monotone, ma: 
cuminti, ori cumintenia, lipsa de indraznea 
lā în artă nu-i o calitate tocmai lăudabili 
Au fost si filme, cum sint Comedie fan- 
tastică și Hyperion, pe care nu am 
reușit să le prea înțeleg, dar probabil ca 
eu sint de vină. În concluzie, filmele care 
sint bune — sint bune, mai bune ca altă 
dată. Si nu numai pentru că au teme mai 
interesante, mai originale, ci si pentru ci 
sint lucrate mai bine, mai inteligent, inter 
pretate mai bine, sint mai bune ca filme 


Stefan Ivan, 
IPROMET 


Din cele douăsprezece 
premiere am văzut zece. 
Trageti singuri concluziile! 


— Care vi s-au părut mai interesante 
și de ce? 

— M-as opri în primul rind la Filip cel 
bun. M-am și contrazis cu un prieten care 
mă întreba ce găsesc eu interesant în viața 
familiei unui responsabil de spălătorie, om 
bun, dar care a greșit, cu o mamă care știe 
totul, dar tace și e îngăduitoare, cu o fată 
care-și cam face de cap și cu un băiat care 
nu-și găseşte pe nicăieri locul? Mai că era 
să-i dau dreptate, dar mi-am dat seama că 
mai important decit toate acestea era faptul 
că Filip voia să-și înceapă drumul în viata 
conform cu anumite principii de cinste si de 
demnitate. Se vede cit de colo că Filip va 
reuși acolo unde tatăl lui dăduse greș. Mi-a 
plăcut Ilustrate cu flori de cimp, pentru 
seriozitatea cu care aduce în discuție pro- 
bleme foarte spinoase ale generației tinere, 
dar si implicarea maturilor, răspunderea 
pe care o au față de generaţia în formare. 
Am văzut citeva filme despre lupta ilegalis- 
tilor, dar Zidul a reușit, cred, cel mai bine 
să dea o imagine atit de emoţionantă a 
acestei bătălii subterane, o imagine despre 
inălțimea morală a oamenilor care-și sa- 
crificau totul, libertatea, viața, de dragul 
unei idei în care credeau cu tărie, conștienți 
că într-o zi va deveni realitate. S-au făcut 
la noi multe filme despre război, dar puține 
au reușit ca Pe aici nu se trece scene de 
luptă atit de bine realizate, dimensiunile 
inclestarii dintre armatele române si cele 
hitleriste fiind extraordinare prin amploare 
si dinamism. Ce păcat că filmul a fost cam 
lung și inegal în interpretare. Mi-a plăcut 
Actorul si sălbaticii, film-spectacol, dar 
și un fel de pamflet politic brodat pe niște 
evenimente istorice reale, pentru multi mai 
putin cunoscute. În sfirsit, mi-au plăcut si 
cele două comedii: Nu filmam să ne 
amuzăm, pentru jocul foarte bun al unor 
actori dezlantuiti în caricaturizarea unor 
tipi dubiosi, certati cu morala, si Toamna 
bobocilor, pentru umorul cald cu care 
vorbește despre problemele integrării unor 
tineri absolvenţi in «viata la țară». Mi-au 
plăcut mai puțin Muntele ascuns, deoarece 
realizatorii nu prea păreau să cunoască 
viata și lumea santierelor, si Tată de du- 
minică pentru aerul său demonstrativ, 
pentru strădania prea evidentă ca totul să 
iasă bine. Comedie fantastică mi-a plăcut 
pentru o singură scenă, cea în care actorul 
George Mihăiţă vede imaginile unui Pămint 
care a fost foarte frumos, dar pe care el 
nu le mai poate atinge. 


Anchelă de EVA SÎRBU 
şi N.C. MUNTEANU 


intregul serial. Dar victoria cea mai 
importantă e că, în sfirsit, nimeni din 
echipă nu mai suferă de rău de mare. 
La început, singurii care scăpaseră de 
rău de mare erau actorul Ilarion Cio- 
banu şi operatorul Nicu Stan, constăn- 
teni de baștină, iar primul, fost chiar 
lup de mare. 999 După o oarecare 
absenţă, ton Băieșu va fi prezent din 
nou pe genericul unui film românesc. 
Titlul: Mere roșii. Dar eroii nu se vor 
mai numi Tanta şi Costel, ci Mitică si 
Suzi. Regizor va fi Alexandru Tatos. 
Deocamdată filmul se află în etapa de 
pregătire-organizare și in așteptarea 
interpretului principal, Mircea Diaco- 
nu, care tocmai isi face armata. Va fi 
lăsat la vatră la toamnă, adică la vremea 
cind merele vor fi coapte și roşii... 


N.C. MUNTEANU 


„Singurătatea 


florilor 


sa 


nu te grăbi 
să o iei inainte 


Cind simţi că ceva 
nu e in regulă inapoi, 


Totul a început de la o schiţă 
a lui Mazilu, din volumul său 
de debut, «Galeria palavra- 
giilor». Schița se numea 
«Premiu! Nobel». Octav Pan- 
cu-laşi (acel scriitor cu suflet 
de copii care ne-a părăsit 
muit prea devreme pentru el si pentru noi) 
impreună cu Mihai Valter și-au dat intilnire 
cu ideea lui Mazilu şi au propus scenariul 
Casei de filme Trei. Scenariul se numește 
«Singurătatea florilor». A florilor sau, 
am spune după ce am citit scenariul, a 
oamenilor. Scenariul care dictează ca pa- 
cientul suferind de această boală a sufietu- 
lui să fie tocmai un medic (Radu Beligan), 
iar «doctorulgce-i recomandă remediul să 
fie un şofer de taxi, un sofer-filozof, de parcă 
nu ar fi stat toată viata la volanul maşinii 
ci la volanul vieţii (Toma Caragiu). 

lată-l deci pe Mihai Constantinescu, 
cu siguranța lui calmă — la el filmările au 
aerul unei conversații destinse, fără nervi 
şi tipete — pornit din nou să afle cum 
trăiesc oamenii de azi, în casele și pe stră- 
zile orașului nostru de azi: 

— Singurul domeniu care mă pasionează 
este cei al actualitatii, ne spune regizorui. 
Nu pentru că ar fi user, nu pentru că ar fi 
greu, cum afirmă cind unii cind alţii, ci 
dintr-o profundă afinit@e cu oamenii si 
viata timpului meu. Din sondajele mele ad- 
hoc, am observat, nu se poate să nu observi, 
extraordinara participare a publicului ia 
filmele ce evocă fapte de viata cunoscute, 
trăite de el. 

— Singurătatea florilor, după Tată de 
duminică, ar putea constitui o suită ce 
aduce in discuție problema tamiliei, cu 
implicatiile cele mai diverse. 

— Ambele filme pun în discuţie etica de 
familie, dar ele ating o sferă mai largă a 
unui adevăr genera! de viaţă. Adevăr ştiut 
de noi toţi, dar pe care spectatorul așteaptă 
să-i fie comunicat și prin intermediul artei, 
nu numai prin cel al faptului divers. 

— Care este, după dumneavoastră, 
esența acestui adevăr, în filmul de fata? 

— Prin viata, nu poți trece oricum. Vine 
o zi, vine o clipă cind rămii singur cu tine 
insuti si fără să știi prea bine cine sau de ce, 
ceva te indeamna la un examen de con 
stiință. Cum ai trăit? Ce ţintă ai avut? 
Nu este totul că ţi-ai facut meseria cu dă- 
ruire, cum se intimplă cu eroul meu doc- 
torul. Profilul moral al unui ins se defi- 
neste si în raport cu viata sa intimă. Rătă- 
cirile, greșelile unui om nu-l afectează 
numai pe el, ci se repercutează asupra 
celor in mijlocul cărora trăiește, in ultimă 
instanță, asupra intregii societăţi. Cred că 
esenţa filmului e redată cei mai exact de 
replica rostită de șoferul de taxi: «Cind 
simţi că ceva nu e în regulă inapoi, nu te 
grăbi să o iei inainte!» 


Are cuvintul imaginea 


Dumitru Costache-Foni. Singurătatea 
florilor continuă de fapt ambianța, mediui, 
sfera de preocupări din Tata de duminică. 
Referindu-se la acest film, revista «Cinema» 
mi-a adus o critică prețioasă, si anume ca 
imaginea era prea colorată. Am reținut 
sugestia și mi-am propus să fac o foto- 
grafie mai putin lustruită, mai putin străiu- 
citoare. Cele două personaje centrale sint 
prezente aproape pe tot parcursul filmului, 
ele trecind dintr-un moment in aitul ca 
printr-o serie de scheciuri. Ambitia mea 
este să diferentiez o situaţie de aita. Dar 
socoteala de acasă... Mergem ca ia vină- 
toare. Ai nevoie de lumina unei după 
amieze de vară, dar dacă plouă, tot trebuie 
să filmezi. Cred insă că e bine așa in filmui 
de actualitate, care rămine pentru mine 
magnetul nr. î. La «De bună voie și nesilit 
de nimeni», ace! lăudat cadru cu pescăruși 
s-a ivit din intimplare. Eu mă dusesem să 
filmez doar un tren. La fel se intimplă și cind 
vedeţi pe ecran niște nori spectaculoși 
Sint tot atitea notații plastice care nu pot 
exista ca indicaţii in dramaturgie. În filmu: 
de actualitate, imaginea trebuie să aibă 
inventivitatea momentului, dar nu trebuie 
să sară in ochi, ci doar să slujească replica 
si actorul. 


Au cuvintul actorii 


Actorii, mi se pare, constituie o distri- 
butie pe măsura personajelor: Mihaela Ca- 
racaş — o fermecătoare şi impulsivă tinără 


Nu! Singurătatea nu e o boală incurabilă! 


(Toma Caragiu, Radu Beligan, Mihaela (C 


"aș si Gheorghe Visu) 


Nouă ne place filmul de actualitate (echipa regizorului 
Mihai Constantinescu şi a operatorului Dumitru Costache-Foni) 


la inceput de drum; Vaieria Gagealov, mama 
ei, a cunoscut asprimea vieţii; Colea Răutu 
— fratele înşelat in speranțele sale, dar care 
știe cu răbdarea celui ce a muncit din greu 
că oamenii, ca și lucrurile, se pot indrepta; 
Eugenia Bosinceanu și Ica Matache — 


două soții si mame devotate care știu că 
femeia este stilpul casei; George Constan- 
tin — medicul prob, omul de nădejde si pe 
deasupra și rugbist; Gheorghe Visu si 
Adina Popescu un cuplu de tineri simpatici; 
Coca Andronescu creind cu verva ei un 


din carnetul producătorului delegat 


Anomalie meteo? 


Lugoj, 15 iulie 1975. Noapte. A început 


să ningă de o jumătate de oră. Ninge 
abundent, cu fulgi mari, uimiti parcă de 
anomalia fenomenului, dansind sub in 
termitente rafale de vint. Citiva oameni, 


infofoliti, zgribuliti, urcă cu greutate 
o firmă pe care scrie TABACARIE si 
o fixează deasupra unei porți. Foarte 
repede, firma este albită de zăpadă. 
Oamenii coboară de pe scări, le string 
cu miini înfrigurate şi intră în curte. 


Nu sintem prea contrariati de acest bi- 
zar fenomen meteorologic, dupa atitea 
altele petrecute anul acesta. 
Noaptea de 15 spre 16 iulie. Ninge! 
Sus, pe casele din dreapta și stinga 
porţii cu firma, patru oameni, cetățeni 
ai Lugojului, agită cu constiinciozitate 
si convingere pilniile a două aspiratoare 
«noi noute» în coșuri cu piine. 
«zăpadă». Pentru că, de fapt, ei «ning»... 
Se filmează. Clachetă! 274 — turnat 2! 


personaj de coloratură; și Mazilu care «va 
semna» şi printr-o scurtă apariţie partici- 
parea sa la scenariu. 

Toma Caragiu si Radu Beligan — șoferul 
şi doctorul — sint însă tandemul-cheie ai! 
filmului. 

— Toma Caragiu ce v-a determinat să 
acceptaţi acest rol? 

— Simplu, rolul nu e inventat, dialogul e 
real, nu ţi-e greu să spui replicile (ceea ce, 
intre paranteze fie spus, se întimplă inca 
foarte rar în filmul nostru), personajul are 
citeva date interesante ca desen uman. 
E putin sever, dar de o severitate încărcată 
de umanitate. E necruţător cu proastele 
deprinderi, dar e atit de profund uman 
incit as dori să întilnesc în viață un om ca el. 


— Pina una alta, l-aţi intilnit pe ecran. 
— Un alt argument în favoarea rolului a 
fost colaborarea cu regizorul —o colaborare 
activă, o înțelegere operativă, ceea ce pen- 
tru actor este întotdeauna o bucurie în plus. 


— Radu Beligan, lucraţi pentru a 
doua oară cu Mihai Constantinescu. 
Aţi trecut de la personajul procurorului 
just, la doctorul, să-i zicem, ne-just. 
Nu vă temeti de aceste contururi prea 
precis definite? 


— Personajul medicului mi se pare inte- 
resant, pentru că e surprins într-un moment 
de prise de conscience. Un simplu inci- 
dent, primirea unui buchet de flori, îi de- 
clanşează acest examen de conștiință în 
care se angajează ca într-o cursă, iar la 
sfirsitul zilei — toată acțiunea se petrece 
intr-o singură zi — se simte un altul, e mai 
purificat. Orice personaj cu care se petrece 
o transformare dramatică e interesant. Apoi 
personajul e integrat unui climat de actuali- 
tate care rămine pentru un actor tentatia 
maxima. Totul este să nu se alunece spre 
mărunt. In subtext, sugestia filmului e mai 
largă și fără sugestie nu există artă... Mihai 
Constantinescu oferă însă toate garanţiile 
în acest sens și sint incintat de colaborarea 
cu el, ca dealtfel cu întreaga echipă. Toţi 
vin foarte bine pregătiți, ceea ce asigură 
continuitatea filmării. Pentru mine, care 
rămîn un actor de teatru, este un lucru 
esenţial. 


Am plecat de la Autobaza Glucoza, unui 
dintre garajurile de taxi ale ITB-ului, din 
str. Glucozei 89, «platoul» din acea zi al 
Singuratatii florilor, cu sentimentul ca 
întilnisem oameni din viata de toate zilele, 
cu acel sentiment care te face să întrebi 
cind asisti la o astfel de filmare: — Scuză-mă 
dumneata ești din film sau din realitate? 


Adina DARIAN 
Foto: A. MIHAILOPOL 


Regia: Mihai Constantinescu. Scenariul: Octav 
Pancu-lasi, Mihai Valter. imaginea: Dumitru Cos- 
tache Foni. Decorurile: Vasile Rotaru. Costumele: 
Ileana Dunăreanu. 

in distribuție: Toma Caragiu, Radu Beligan, Mihae- 
la Caracas, Valeria Gagialov, George Constantin, 
Colea Rautu, Ica Matache, Eugenia Bosinceanu, 
Gheorghe Visu, Adina Popescu, Coca Andronescu, 
Teodor Mazilu. 

Producţie a Casei de filme 3. Director: Eugen 
Mandric. Producător delegat!Radu Lesu, Direc- 
torul filmului: Sidonia Caracas. 


La această oră tirzie, după miezul 
nopții, locuitorii Lugojului n-au somn, 
nu numai pentru că zgomotoasele gru- 
puri electrogene le bubuie sub ferestre, 
ci şi pentru că au venit să asiste și, 
indirect, să-și ia rămas bun de la echipa 
de filmare care le-a tulburat citeva zile 
liniștea, care le-a impodobit podul de 
peste Timiș si casele cu reclame şi 
afişe din '45, care le-a defectat ceasul 
cu tradiție din centrul orașului... etc...! 
și care va reveni la Lugoj, peste citeva 
luni, cu prilejul premierei pe tara a fil- 
mului «Cine ride la urmă!». Scenariul 
Draga Olteanu și George Cornea. Regia 
George Cornea. Cu Draga Olteanu. 


Lidia POPITA 
Casa de filme 5 


a de Venetia’ 


O suta si patru actori, plus 


un cor si-un dirijor intr-o 
comedie caleidoscopica. Peisaj 
insolit cu o tufă de Veneţia 


Pentru echipa filmului, ziua 
aceea se putea numi «so- 
seaua Alexandria la nr. 22» 
Căci acolo, in fata unei «bu 
tici» cu oale, cosuri de papu 
ra, ulcioare, papuci de casa, 
era «platoul» cu sapte mi- 
rese manechine si sapte frati balerini, vii si 
naturali. Virgil Ogășanu cîntă «Love Story» 
cu text revăzut si vizibil îmbunătățit, la ure- 
hea unei mirese zimbitor impasibila, poate 
pentru ca, ia cealaltă ureche, tocmai i-a ter- 
minat de cintat Victor Vlase. l-a cintat din 
gură şi la trompetă, și la vioară, exact sub un 
semn de circulaţie care avertizează, ca să zic 
așa «trompetatul» interzis! Pe trotuarul de 
vizavi lume ca la filmare, dar mai ceva, căci 
totuşi, şapte balerini dansind cu şapte 
mirese (dintre care una își pierde cu consec- 
venta in focul dansului peruca si rămine 
rasă ca-n palmă) nu este un spectacol 
obişnuit nici măcar pentru o filmare, asa 
încit pină și maşinile care trec — și trec, ca 
șoseaua Alexandria este o șosea circulată 
— încetinesc un pic să vadă si cei ce trec 
ce se petrece. Acelea sint momentele de 
lisperare pentru baricada echipei, de furi 
)entru baricada-spectatori de pe trotuar: 
de vizav! 

De tapt, aici se petrece acțiunea schite 
«Carpeta». «Carpeta» este una din cele 9 
secvente ale filmului «Tufa de Venetia» 
«Tufa de Venetia» este filmul de debut 


Jon Marinescu şi Petre Bokor, 


imaginea şi regia «Tufei de Venetia» 


regizorului Petre Bokor. Petre Bokor este si 
coscenarist al filmului. Celălalt scenarist 
este Valentin Silvestru, care Valentin Sil 
restru, nu mai trebuie spus cine este 
Scenariul lor este alcătuit, cum spuneam 
in 9 schite. Sau secvente. Sau.... 

— De tapt Petre Bokor, din ce este 
alcătuit filmul dumneavoastră? E un 
film-scheci, poate... 


— Noi am găsit o formulă mai buna: 
comedie 'caleidoscopică. Un caleidoscop, 
după cum ştiţi, compune imagini florale 
sau geometrice, în funcție de cum îl mişti 
Noi încercăm să-l mișcăm spre o imagine 
unitară. Impreund, aceste secvențe vor 
constitui un tablou, să zicem un peisaj 

Un peisaj satirico-umoristic, alcătuit di: 
tr-o colecție de instantanee surprinse in 
viata de zi cu zi, care, cum se spune chiar 

m,va fi «si distracție, dar şi povata» 


— Căci vrem rizind să izgonim... 


Prostia, lenea. tembelismul/ pripa 
prea marea slăbiciune/ lichelismul». Vad 
că ştiţi... Vă mai pol spune că fiecare in 
stantaneu este un personaj şi că ele, pus: 
cap la cap, vor alcătui acea colecţie de car: 
vorbeam si pe care noi, cu ajutorul filmului 
o dorim (citez iar din film) «spulberata in 
int», Fiecare instantaneu are culoarea lui 

cel de fata, de pildă, va fi verde-prazu 
liu — dar de culoare va avea grijă mai cu 
seamă lon Marinescu, operatorul nostru, 
si vă asigur că va avea. Tin neapărat să 
spun — și nu pentru că așa se spune. așa 
frumos să spui cind debutezi — că am 


R 


o echipă excelentă, de excelenți profesio 
nişti. 


— Aveţi și o distribuție nemaipome- 
nită, mi s-a spus. Si foarte numeroasă. 
107 actori, mi se pare... 

— 104. Să vi-i spun pe toți? Nu! Bine, 
atunci, printre ei, în ordinea apariției pe 
ecran, Virgil Ogășanu — ciclist și dirijor 
Toma Caragiu — un director intransigent, 
Stefan Bănică — fost posesor a trei purcei 
de lapte, Stela Popescu — o tinără care se 
intretine din «mileuri», Marin Moraru 

pecialist in cusut «sinet», Vasilica Tasta- 
man — 0 secretară care nu ştie să calce, 
Dem Rădulescu — un director care nu 

poate îndrepta, Ileana Stana lonescu o 
soție care știe să calce, George Mihăiţă 
insusi «tufă de Venetia», Octavian Cotescu 

un tip cu un album imens, Mircea Albu- 
escu — un redactor șef, Ana Széles si 
Florin Piersic — pur si simplu soții Nasturas 
si eu zic să ne oprim aici, că pina la 104 ar 
mai fi cam mult. Mai avem si un cor si un 
dirijor pe post de «raisoneur» — textul 
filmului este cel mai adesea in versuri si 
uneori cintat..... 


«V-am dat inapoi cu «amor-amor 
voi cind dati motor»? — se «leagă» in 
conştient și suav tot in versuri, inginerul di 
sunet Andrei Papp, și filmarea merge Iese 
nai departe. 


Ei blajin, cind îi mărturiseşte că da, el știe 
să coasă «şinet». 


— «Să- fi văzut dimineaţă cînd cosea 
chiar... Era formidabil. De-abia s-a putut 
filma» — rostește lingă mine Bokor. Mă 
intorc si mă uit la el. E insași imaginea teri 
cirii. Se uită la actori ca un îndrăgostit la 
prima iubită, nu-i e cald, nu vede praful, nu 
aude maşinile și tramvaiele, nimic. E senin, 
bucuros, filmează şi-i place ce filmează, 
se vede clar. 

Se schimbă unghiul aparatului. lon Mari- 
nescu umblă iute și tăcut pe lingă el —nu 
stiu dacă i-am auzit vocea de două ori în 
trei ore — îl cheamă pe Bokor cu un «Petre» 
scurt, liniștit, aproape șoaptă, îi arată cadrul, 
se sfătuiesc o clipă — scurt, liniştit, calm — 
apoi se filmează prim-planurile Stelei Pope- 
scu si ale lui Marin Moraru. Între timp, 
Virgil Moise, scenogratul filmului, pictează 
peste semnul «trompetatul interzis», o vioa- 
ră. De unde înțeleg că și vioara din mina lui 
Victor Vlase avea o treabă... Între timp — 
„ici timpul nu se pierde — Doina Levinta 
creatoarea costumelor , a răscolit magazi- 
"ul de alături în căutarea unor cămăși de un 
roz anume, foarte necesare «episodului 
roz» — căci filmul va avea și un episod roz 
Imi propun să nu uit să intreb care va fi 
cela, dar n-am timp, Stela Popescu a ieșit 
lin cadru, asa câ ma napustesc: «Stela 
Popescu mi-ati promis...» 


Doi specialişti în cusut carpete, porniţi în căutarea fericirii 
(Stela Popescu şi Marin Moraru) 


Timpul doi 


In timpul doi, cind soarele arde de orele 13 
apar Stela Popescu si Marin Moraru. Mire 
sele au fost scoase din cadru, în locul lor 
in tata oalelor si ulcioarelor a apărut o trin 
ghiuta cu «carpetele» de genul «Păunasul 
codrilor spune-mi de cine mi-e dor», iar 
printre ele, ea, «Carpeta», eroina instanta 
neului numărul patru. În prim-plan, aşa 
ncit «conţinutul ei de idei» sugerat delicat 
cu creion chimic, să se vadă bine: «Caut 
fericirea». 

Marin Moraru tot nu dă interviuri. Stela 
Popescu, da, dar mai tirziu. Deocamdată se 
filmează. Stela Popescu, fata care se între 
tine din «mileuri» si Marin Moraru, băiatul 
care știe să coasă,șinet” se intilnesc în fata 
sus-numitei carpete care spune clar ce 
caută ei. Fata e în rochie cu buline verzi, 
are sprincene multe, un neg cu firicele în el, 
soarele o face să stringă ochii şi să strimbe 
din nas, așa incit, atunci cînd îl întreabă 
pe El «Ştiţi să coaseti sinet?» parcă-i dă 
două palme. «Băiatul» se sufocă într-un 
costum bleu-vert, cravata cu balerină picta 
ta pe ea il stringe de git, și totuși îi zimbeste 


Regia: Petre Bokor. Scenariul: Valentin Silvestru 
și Petre Bokor. Imaginea: fon Marinescu. Deco 
rurile: Virgil Moise. Costumele: Doina Leviita 
Muzica: Adrian Enescu. Coregrafia: Victor Viase 
Sunetul: Andrei Papp. 

in distribuție: V: gı) Ogasanu, Toma Caragiu, Amza 
Pellea, Stefan Bânică, Stela Popescu, Marin Moraru, 


— «AS vrea ca personajui meu să nu-si 
scoată umorul din datele tizice, ci din cele 
interioare. Să fac să i se vadă lipsa de inte- 
ligenta, limitarea, venind dinlăuntru, nu 
pictate pe chip. Cunosc femei care nu sint 
"ici ciunge, nici zălude, dar n-au ajuns ele, 
sa, să-și găsească fericirea. As dori să fie 
in personaj adevărat, nu o șarjă. E drept ca 
in asemenea personaj se construieşte cu 
nigală si cu râbdare si in timp, iar fiimul se 
face repede. In teatru, repetițiile te duc 
incet dar sigur si din ce in ce mai aproape 
de adevăr. De adevărul personajului... Dar 
ce mai, aici sintem la film, așa că noi ne 
dăm toată silinta». 

Stela Popescu are dreptate: filmul se 
lucrează repede, filmul este un spectacol 
care se construieşte pe loc. Echipa lui Petre 
Bokor lucrează chiar mai repede decit obis- 
nuit. Repede, dar nu grăbit. Repede in sen- 
sul eficienței, al preciziei. «Tufa de Vene- 
tia» nu are timpi morți. Şi asta în condiţiile 
platoului «în stradă». Care platou are si 
hazul lui: în timp ce Bokor stă pe post de 
Stela Popescu să-i dea replica lui Marin 
Moraru pentru prim-planuri, în timp ce 
Marin Moraru il priveste gales și-i mărturi 
seste ce sue să coasă el, pe stradă 


Vasilica Tastaman. Dem Radulescu leana- Sluna lo- 
escu, George Mihăiţă, Octavian Cotescu. Mircea 
A'bulescu, Ana Szeles, Florin Piersic — plus inca 


92 de actori 

Producţie a Casei de filme 5. Director: Dumitru 
Fu noagă. Producător-delegat: Corne! Crista 
Directorul filmului: Nicolae Codrescu. 


în şirul de mașini, apare încetinind fireşte 
in dreptul nostru, o mașină veche, fără ca- 
potă, cu tot motorul fumegind la vedere 
Cei din mașină se uită la noi si rid. Noi ne 
uităm la ei si ridem. Ne desparte un fleac 
de nimic: in timp ce noi stim de ce rid ei, 
ei nu stiu de ce ridem noi. lar noi ridem, 
pentru că în «caleidoscopul» semnat Valen- 
tin Silvestru si Petre Bokor și numit «Tută 
de Venetia», există un patratel-secventa 
numit «Bunavointa». Acolo, toată acțiunea 
se petrece în jurul unei maşini, soră ca 
aspect cu cea care tocmai trece pe lingă 
noi. Cind vor vedea filmul, cei din maşina 
de azi vor fi probabil convinși că au servit 
drept sursă de inspiraţie. Habar n-au că 
ei se află in acest film, de la începutul in- 
ceputului. Cine pe cine inspiră? Fiimul 
viața? Viaţa, filmul? 

La ora 3, cu liniște si calm, dar și in zapu 
şala firească orei și lunei, ziua de filmare se 
incheie. Rezultatul: aproape un minut din 
filmul «Tufă de Venetia». Eva SÎRBU 


Foto: Ştefan CIURE A 


de acord? 


Însemnări 
de platou 


Ideea că scenaristul poate să apară 
din cînd în cind la filmare, la producția 
filmului său, e atit de abracadabrantă, 
incit prima oară cind m-am ivit, cautin- 
du-mi un locusor printre aparate si figu- 
ranti, o asistentă i-a spus regizorului 
la ureche: «să ştii că a făcut cineva vreo 
reclamaţie»... 

Un proaspăt absolvent al Institutului 
refuză contractul ce i se oferă, deoarece 
«în altă parte joc numai două zile şi 
sint plătit dublu, ba imi mai dă si bistarii 
înainte». O distinsă și serafică actriță 
pretinde o sumă exorbitantă; f se spune 
că personajul ei nu are totuși o întindere 
atit de mare; atunci îsi aminteste brusc 
că e foarte suferindă, «de-abia mă tin 
pe picioare» si capătă un aer atit de 
rătăcit, încît în loc de usa de la ieșire 
o deschide pe cea de la dulap. Un admi- 
rabil actor e rugat să primească rolul 
unui bărbat care are de făcut așa și 
pe dincolo; admirabilul actor întrerupe 
expunerea cu o interjectie plictisită, 
precizează suma pe care o solicită și 
adaugă net: «dacă-mi dati atita, stau 
şi-n cap, dansez și pe sirmă, măninc 
lame de ras». 

Din cei opt interpreți, valoroși, inter- 
preti între 20 și 40 de ani, aflați la filma- 
re — fiecare avind de spus trei pină la 
cinci replici în acea scenă 
n-a învățat textul. Prin urmare li se suflă 
ca la teatru («că tot facem post-sin- 


niciunu 


cron»). Numai artista emerită care se 
apropie de 60 de ani (patruzeci pe scenă) 
a învățat perfect replicile, şi-a compus, 


minuțios, personajul și e extrem de 
atentă ca să nu acopere, din gresala, 
vreun partener. 

Actorii slabi, ori numai pripiti, ori 
doar superficiali, trec prin cadru cum 
merg, adică în mod reflex; cind e să 
stea, sint așezați de altcineva cu mina 
și înmărmuresc exact acolo unde sint 
puși. 

Pentru Toma Caragiu scrie în scena- 
riu: «Coboară din maşină, urcă scările, 
deschide ușa». După o vreme de fra- 
mintare şi discuţii cu regizorul, încer- 
cări şi ipoteze elaborate impreună, mo- 
dul în care coboară din mașină, felul 
în care urcă scările, chipul aparte în 
care deschide uşa, realizează o mică şi 
strălucitoare comedie autonomă în sen- 
sul exact al filmului. La fel se intimpla 
cu Marin Moraru. Si cu Eugenia Popovici 
Si cu destui alții. 

Există și cite un artist care vrea să 
facă mai mult, mult mai mult. Are de 
prins o muscă. Simplu. El însă propune 
să fie nu o muscă, ci un liliac; să se suie 
după liliac într-o clopotniță, de unde, 
neputind să-l prindă, să fie lăsat să 
cadă într-un lac peste doi îndrăgostiți 
care se pupau într-o barcă. Regizorul 
ascultă răbdător și întreabă impenetra- 
bil: «Barca, dacă nu te superi, cum să 
fie? Violeta sau oranj, cu visle sau cu 
pinze, din evul mediu sau stiintifico- 
fantastică ?» Numai după aceea se con- 
vinge că se poate totuși prinde o muscă 
pur si simplu. 

Valentin SILVESTRU 


„Dincolo de pod” 


Personajele 


de 


din «Mara» de loan Slavici, 
«revăzute si ada 
Mircea Veroiu 


gite» 


— După ecranizarea a două 
schite de Agârbiceanu, 
după un film «polițist» şi 
unul de «fictiune-stiinti- 
fică», ce v-a determinat 
să vă reintoarceti la litera- 
tură și de ce v-aţi oprit 
tocmai la «Mara»? 

— Nu vreau să-mi arog merite care nu-mi 
apartin. Ideea ecranizării mi-a fost sugerată 
în urmă cu cîțiva ani de Alexandru Ivasiuc, 
pe atunci directorul Casei de filme Unu. 
Am scris scenariul, lui lvasiuc i-a plăcut și 
l-a aprobat, dar intrarea în producţie a fost 
aminată. Filmul se face abia acum datorită 
actualului director al Casei de filme Unu, 
lon Bucheru, care a reluat scenariul, l-a 
repus în discuţie acordindu-mi o încredere 
care mă onorează. 

— Filmul se face, iar dumneavoastră 
sinteti implicat într-o dublă calitate: de 
scenarist si de regizor. Trebuie să existe 
motive mai speciale, mai personale 
care v-au determinat să porniţi la elabo- 
rarea unui film după «Mara»? 

— La o lectură atentă. în ciuda multor 
pagini aescriptive, «Mara» e un roman cine 
matografic. Dar mai mult decit proza, m-a 
interesat în mod deosebit locul unde se 
desfășoară acțiunea. După părerea mea, 
Ardealul e remarcabil nu numai prin oame- 
nii săi, ci și prin virtuțile sale plastice. Să ne 
întoarcem la proză: am căutat să respect 
nu atît litera ei, cit mai degrabă spiritul ei. 
Coloana vertebrală a filmului aparține roma- 
nului «Mara». Modificările — din film — 
sint determinate de niște coordonate ale 
cinematografului modern, pe care într-un 
fel, chiar cartea le sugerează. Am încercat 
să introduc tema frecventă a aleatorului, 
intimplarile nu mai au concretetea și închi- 
derea «rotundă» din carte, ci, la fel ca în 
viata, apar marje de nesiguranţă, de incerti- 
tudine. 

— În cazul ecranizărilor, filmul pre- 
supune renunțarea la anumite intimplari, 
personaje sau, dimpotrivă, extinderea 
altora abia sugerate în opera primară. 

— În carte există ample pasaje descrip- 
tive care în film pot deveni, eventual, sceno- 
grafie, multe pagini de analiză greu de tra- 
dus sau de «trădat» în imagini. Am păstrat 
cu fidelitate momentele-cheie, momentele 
importante ale cărții, dar am căutat să poten- 
tez aceste caractere, aceste destine umane 
foarte puternice, existente într-un anume 
context social, influențate sau apăsate de 
condiţia lor socială pe care încearcă s-o 
străpungă, să străbată dincolo de ea, unele 
reușind, altele nu, fiecare plătind într-un fel 
sau altul prețul reușitei sau nereușitei. 
Filmul se intitulează «Dincolo de pod». 
In plus, în scenariu, respectiv în film, apare 
si un personaj nou, Burdea, al cărui nume, 
ce-i drept, e împrumutat din cartea lui Slavici, 
personaj a cărui traiectorie va străbate ca 
un fir roșu filmul. 

— Din decupaj rezultă că eroul princi- 
pal nu va fi Mara, ci cuplul Sida-Hans. 

— Oricine reia la o lectură chiar si nu 
prea atentă, romanul lui Slavici, observă 
că nu Mara este personajul principal. Dacă 
am face o numărătoare a momentelor în 
care apar eroii cărții, am băga de seamă că 
apariţiile Sidei si ale lui Hans sint incompa- 
rabil mai numeroase. În ciuda acestei afir- 
matii, filmul «Dincolo de pod» nu va fi 
povestea cuplului Sida-Hans. Vreau să fac 
un film despre o anumită lume, într-un 
anumit context social. De aceea am încer- 
cat niște rime, niște acolade, în care perso- 
najele se intilnesc si se despart. Tema 
Marei a ascensiunii ei sociale, conditiona- 
tă și determinată de cea materială, există 
în film, există prin Sida Sida e o reprezen- 
tare a Marei, ea reface, pe o altă scară, 
desigur, drumul Marei, ea este într-un fel 
Mara. Pentru asta am căutat ca între inter- 
pretele Marei, Persidei și a «noii podarite» 
să existe asemănări de fizonomie, de gesti- 
că, de comportament. Chiar si unele locuri 
de joc (hanul Sidei și prăvălia Marei) vor 
avea caracteristici comune. Am extins două 
personaje feminine: Reghina, prezenţă oare- 
cum melodramatică în carte, şi maica Aegi- 
dia, cea care face educaţia Sidei, la minăsti- 
re. Prima, o prezenţă mută, ca si în roman, 
dar amenințătoare prin apariţiile ei neaștep- 
tate în calea celorlalte personaje. Aegidia 
semnifică privirea lucidă și neliniștită asu- 
pra lumii, privire dobindită din ipostaza de 
ascetă, de îndepărtată de lume și de cele 
lumești. Prin aceste douăpersonaje am 
încercat să sugerez alte fațete ale condiţiei 
femeii în epocă. 

— In decupajul la «Dincolo de pod», 
ca si în celelalte filme pe care le-aţi 
semnat, mi s-a părut a detecta o preocu- 
pare constantă pentru vizualizare, pen- 


nema 


Doi oameni de vază din tirgul de... dincolo de pod: meșterul 
Bocioaca yi soția lui. Adică Petre Gheorghiu si Florina Cercel 


Regizorul Mircea Veroiu. actorul Mircea Albulescu și operatorul 
Călin Ghibu: care ar fi soluţia optimă ? 


tru o maximă pregnanta a imaginii in 
acord cu personajele, cu stările și cu 
faptele lor, o preocupare de a crea o 
atmosferă în care nu numai oamenii 
dar și obiectele, ambiantele au funcții 
foarte precise. Toate acestea ar putea 
să constituie caracteristicile unui stil 
al dumneavoastră.... 

— Nu ştiu dacă toate acestea ar putea 
defini un stil, cred însă că tin de calitatea 
cinematografului pe care trebuie să-l prac- 
ticăm astăzi. Pentru a realiza o atmosferă 
densă nu sint necesare — cred eu — prea 
multe locuri de filmare. În «Dincolo de 
pod» sint vreo 5 sau 6, pentru ca actorii să-și 
poată trăi nu numai conditia personajelor 
pe care le reprezintă, ci si pe cea a locului, 
a spațiului și a timpului în care evoluează 


Asociaţia cineastilor 


Pasiuni pe 16 mm 


099 Acest moment de virf in activita- 
tea productivă a echipelor de filmare, 
aflate pe platourile exterioare amenajate 
în multe puncte ale țării, explică in parte 
slaba activitate a secţiilor Asociaţiei ci- 
neastilor. Singura secție care s-a în- 
trunit în luna precedentă a fost Secţia 
de tehnică a filmului. În cadrul reuni- 
unii tehnicienilor, care a avut loc la 
sediul ACIN din Bd. Gheorghiu-Dei, 
65, ing. Marcel Apostol, seful Sec- 
tiei de sunet de la Buftea, a împărtășit 
colegilor din experiența ciştigată in 
urma unui stadiu de specializare în 
R.F. Germania. @@@ Ín lipsa altor ini- 
tiative şi acțiuni ale Asociaţiei, de cind 
cenaclurile se află într-o vacanţă pre- 
lungită, semnalăm inițiativa Comisiei 
de cinecluburi al Asociaţiei cineastilor 
(preşedinte Geo Saizescu) de a sustine 


Dar, în condiţiile unui număr restrins de 
spaţii de joc, trebuie stabilite relaţii precis 
determinate între personaje și ambiante, 
trebuie create raporturi permanente si eloc- 
vente între starea personajelor, între ceea 
ce fac, ceea ce sint și obiectele înconjură- 
toare. În filmele mele încerc, de pildă, să 
stabilesc chiar și anumite raporturi geogra- 
fice între ambiante. În «Dincolo de pod», 
curtea hanului, măcelăria lui Huber, prăvălia 
Marei, minăstirea sint în continuă relaţie cu 
strada, si mai ales cu piaţa orașului. Piaţa 
este mai mult decit locul în care se consumă 
o treime din film, este un personaj al filmu- 
lui. În momentul începerii filmului, Mara a 
pătruns în piaţă, semn de reuşită socială. 
Mara este acum aproape o burgheză, nu 
mai vinde mărunțișuri prin tirguri sau la 


o emisiune lunară intitulată «Pasiuni 
pe 16 mm». în cadrul programelor te- 
leviziunii. Emisiunea are ca scop difu- 
zarea celor mai bune pelicule de ama- 
tori, organizarea de mese rotunde cu 
discuţii între profesioniști și cine-ama- 
tori, reportaje din activitatea acestora, 
initieri în tehnica cinematografică. Emi- 
siunea este semnată de regizorul Bob 
Călinescu și redactorul Dan Petroiu. 
@@@ După cum era de așteptat, Toam- 
na bobocilor, cel mai recent film al 
regizorului Mircea Moldovan, a stirnit 
un interes deosebit în rindurile studen- 
ților. Regizorul filmului și scenaristul 
Petre Sălcudeanu au fost invitați la 
Casa de cultură a studenţilor din jude- 
tul Brasov, unde au susținut un instruc- 
tiv dialog cu spectatorii. Acelaşi film 
a prileiuit întilniri similare cu cinefili 
din Ploieşti si Pitesti. @@@ in Staţiunea 
Băile Herculane, a avut loc cea de a Il-a 
ediție a Festivalului filmului de amatori 
pe teme de etnologie și turism, Hercu- 
les '75. Asociaţia cineastilor a fost repre- 


capătul podului luat cu arendă. Ea este 
acum proprietara unei prăvălii aflată in 
inima pietii, cu Huber, măcelarul din piaţă, 
are relaţii de afaceri. Mara se bucură de 
stima și aprecierea celorlalti tirqoveti. Piata 
este un nod principal de interes al filmului, 
aici traiectoriile personajelor se intilnesc, 
se întretaie, se despart. Aici personajele 
se definesc în raport cu ele însele și cu cei- 
lalti. 

— Ati revenit la lumea filmului o data 
cu descrierea acestui nou personaj care 
e piața Să ne oprim și la celălalt perso- 
naj, nou în raport cu cartea, la Burdea, 
pe care l-ați amintit mai înainte. 

— Burdea va intruchipa intenţia de revo- 
lutie care există în fiecare societate, sub- 
intelegind intenția de schimbare, nevoia si 
lupta pentru mai bine, pentru nou. El va fi 
ecoul, în Ardeal, al revoluției de la 1848. În 
jurul lui apar și alti revoluționari, iar cind 
Burdea va sfirși în mod tragic, un altul, de 
data asta un tipograf, îi va lua locul. Pe de 
altă parte, în raport sau în contrast cu Hans, 
Burdea întruchipează idealul omului de 
acţiune, al bărbatului angajat, cu disponibi- 
litate pentru sacrificiu. Prin acest personaj, 
am încercat o ancorare mai puternică a lumii 
romanului într-un context social precis 
localizat în timp, în epocă, în frămintările ei. 

— Si despre colaboratori...? x 

— Cu multi dintre ei am mai lucrat. In 
mai toate rolurile am distribuit actori de 
forță, de mare expresivitate și, desigur, de 
mare talent. Leopoldina Balanutaé (Mara), 
Mircea Albulescu (Huber), Irina Petrescu 
(Aegidia). lon Caramitru (Codreanu), Ovi- 
diu luliu Moldovan (Burdea). În rolurile 
Hans si Persida i-am distribuit pe Andrei 
Finti, debutant, încă student la IATC si pe 
Maria Ploae, actriță cu experiență cinemato- 
grafică mai recentă. M-am bucurat de încre- 
derea Casei de filme care a acceptat distri- 
buirea în două roluri principale a doi actori 
aproape necunoscuţi. Ce-i drept, la început 
am avut și eu îndoieli, legate de dificultăţile 
pe care le contin partiturile celor doi tineri 
actori, dar după primele zile de filmare sînt 
convins, că sint foarte potriviti în roluri. 

n fine, n-aş putea omite numele a cel 
putin trei colaboratori: operatorul Călin 
Ghibu, cu stilul său atit de personal, de a 
crea atmosferă; pe arhitectul Nicolae Dră- 
gan, artist de talent, de gust și de mare 
rafinament, care a imaginat, cu un deviz 
minim, exact decorul de care avem nevoie; 
și pe Hortensia Georgescu care, la rindul ei, 
a creat din nimic costume de n mare auten- 
ticitate. Aportul lor si al altora e desigur 
mult mai important decit am spus eu aici, 
dar sper că munca și talentul lor vor fi rele- 
vate, cu adevărat, în film. 

N.C. MUNTEANU 
Foto: A. MIHAILOPOL 
EE 

Scenariul: Mircea Veroiu, după romanul «Maran 
de loan Slavici. Regia: Mircea Veroiu. imaginea: 
Calin Chibu. Scenografia: arh. Nicolaie Dragan. 
Costume: Hortensia Georgescu. În distribuție: 
Leopoldina Balanuta, Mircea Albulescu, Maria Ploae, 
Andrei Finti, Ovidiu luliu Moldovan, Irina Petrescu, 
fon Caramitru, Florin Zamfirescu, Florina Cercel, 
Petrică Gheorghiu, Monica Ghiuţă, Mircea Veroiu. 

Producţie a casei de filme «Unu». Director: lon 
Bucheru. Producător delegat: Si/via Kerim. Di- 
rectorul filmului: Adrian Caracas. Pelicula East- 
man color, ecran normal. Metraj planificat 2 850 m. 


zentata în juriu de către regizorii Alecu 
Croitoru şi Bob Călinescu. Marele pre- 
miu al Festivalului a fost acordat Miha- 
elei si lui Ferdinand Michitovici pentru 
filmele «Colibaba», «Comori pe coajă 
de ou», «Culori pentru patru strune» 
si «Lemnul care cinta». Premiul spe- 
cial al Asociatiei cineastilor a fost acor- 
dat lui Emil Matias de la cineclubul «Ote- 
lul Roşu»-Reșita. @@@ Cu ocazia pre- 
zentei sale la cea de a IX-a ediţie a Festi- 
valului international al filmului de la Mos- 
cova, criticul D.I. Suchianu a fost 
distins cu Diploma pentru cea mai stra- 
lucită critică pe marginea filmelor so- 
vietice în presa românească. 999 Re- 
gizorul Sergiu Nicolaescu a facut 
parte din juriul Festivalului internațional 
al filmului de la Taormina-ltalia. În con- 
curs a fost prezentat filmul regizorului 
Dan Pita, Filip cel Bun, iar în afara 
concursului Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte de Sergiu Nicolaescu. 


Marin PÎRÎIA NU 


Foamea de autentic, foamea 
de document,este una dintre 
cele mai semnificative carac- 
teristici ale omului modern. 
Fie că e determinată de ne- 
voia de a găsi puncte de rea- 
zim, elemente stabile în com- 
plexitatea si in continua mişcare a vieţii 
contemporane, fie că exprimă intensa im- 
plicare în realitate a omului de azi, fie căe 
subordonată necesităţii de a participa şi dea 
intelege, fie că e vorba de alte motive sau 
de toate la un loc, tendinţa de care vor- 
beam se manifestă atit in preocupările, cit 
si in gusturiie unui număr tot mai mare de 
oameni. Chiar si scăderea interesului 
relativ pentru presa scrisă este compensată 
de fervoarea cu care sint urmărite emisiu- 
nile de televiziune. Relatăriior mediate ale 
realităţii, oamenii le preferă contactul direct 
cu concretul. Cu autenticul, 


nema 


Nu e întimplâtor că în zilele noastre - 
toate statisticile o dovedesc — cărţile cu 
cel mai mare succes la public sint cele de 
memorialistică si de istorie (în specia! 
istorie contemporană). Nu e întimplăto' 
de asemeni, că una dintre tendintele majore 
in arta cinematogratica actuala este ten 
dinta documentaristă, adică maniera de a 
trata fictiunea in stilul documentarelor, frust, 
precis, fără metafore sau alte figuri de stii, 
folosind exactitatea geografică și istorică 
drept sursă de emoții, utilizind, uneori 
abundent, inserturi din autentice materiale 
documentare sau de actualități. 


Filmul de montaj: o lectură succintă 


În acest context trebuie înţeleasă si 
favoarea de care se bucură azi la public 
filmul de montaj. Ca să nu mai luăm alte 
exemple, nu prea multele filme de monta; 
realizate la noi în țară — am aminti, inca 
odată, pe cele concepute de Eugen Mandric 
pentru televiziune — s-au bucurat de bine- 
meritatul succes. În cazul filmelor de mon- 
taj, foamei de document, pe care o aminteam 
ia Început, i se adaugă si apetenta publicu- 
lui contemporan pentru viteză, pentru par- 
curgerea rapidă şi concentrată a unei te- 
matici intruchipata în realitate de frag- 
mente risipite şi, uneori, aparent nelegate 
între ele. Ca să continuăm paralela cu alte 
sectoare ale culturii, trebuie să subliniem 
că, alături de cărțile de istorie si de memorii, 
o a treia categorie de «best-seliers»-uri 
o constituie cărțile de referință, cărțile- 
dosar, in care o problemă la ordinea zilei 
este tratată sintetic si succint, sub toate 
aspectele, sau aproape sub toate laturile ei 
principale, utilizind, în primul rind, elemente 
concrete (date, cifre, precizări de loc si 
timp, comparații cantitative, etc.). Filmul de 
montaj, în accepţia lui modernă, satisface si 
această nevoie de sinteză rapidă. 


In constelatia cinematografică actuală, 
filmul de montai umple, în primul rind, golul 
lăsat de jurnalele de actualități, perpetuind 
funcția informativă a spectacolului cinema- 


Casa de filme Unu 


Gloria 
şi merele de Vilcea 


@@e@ intr-un număr trecut, Casa Unu 
promitea pentru 1976 două-trei comedii. 
lată bilanțul, deocamdată partial: primul tur 
de manivelă al «Serenadei pentru etajul 
13» (scenariul Tudor Popescu, regia Carol 
Corfanta, cu Toma Caragiu, Draga Olteanu, 
ileana Stana lonescu, Gina Patrichi, Vasi- 
lica Tastaman, Teofil Vilcu, Mihai Mereuta, 
Dionisie Vitcu, Puiu Călinescu, etc.) si 
foarte apropiata intrare în productie a unui 
nou titlu: «Gloria nu cinta» (scenariul Du 
mitru Solomon, regia Andrei Cătălin Bă- 
leanu). Cine e Gloria si de ce nu cinta veti 
afla la premieră; cine o va interpreta pe 
Gloria, pina în clipa de fata nu stim nici noi, 
îi cunoaștem însă presupusii parteneri: 
Octavian Cotescu, Marin Moraru, Stela 
Popescu, lleana Stana lonescu, Aurel Giu- 
rumia. @@@. Proza lui Alexandru lvasiuc 
se află în pragul carierei cinematografice, 
prin cunoscutul roman, «Apa». Scenariul — 
nu o ecranizare, ci rodul unui proces de 
creație — aparține autorului cărții, iar regia 
lui Dinu Tănase. Ce putem promite specta- 
torilor, deocamdată, este o viziune contem- 
porană asupra unui moment istoric impor- 
tant: preluarea puterii; un film bărbătesc, 
poate dur, dar nu lipsit de nuanțe, care isi 
doreste să ducă mai departe tradiția filmu- 
lui politic românesc; o reiîntilnire cu cîțiva 
dintre cei mai îndrăgiţi actori, printre care: 
George Constantin, Amza Pellea, Gheor- 
ghe Dinică. @@@ Rimnicu-Vilcea, «platou 
de filmare» pentru «Mere roșii» (scenariul 


Sondaj în cine-univers 


Foamea, 
de autentic 


Foamea de document: 
o caracteristică a omului modern 


tografic, desigur, la un nivel si la o ampiitu- 
dine diferite și superioare celor ale vechiior 
jurnale. Dar, poate, nu acesta este lucru! 
cel mai important. 


Filmul de montaj este, mai presus de 
orice, filmul istoric al contemporanei- 
tatii. Primele si, in continuare, cele mai 
reuşite si mai eficiente filme de montaj 
au avut si au ca temă cei de al doilea război 


me" leon Croitora 


Filme de montâj. Din păcate unicul. 


(«Lumea se distrează») 


mondiai, războaiele de eliberare care i-au 
urmat, revoluțiile si contrarevolutiile, marile 
inclestari sociale. Vietnamul, Cuba, Chile, 
Orientul Apropiat, Africa de Sud sau — 
cu referire la o perioadă mai îndepărtată 

Spania, iată citeva din zonele spre care 
s-a indreptat atenţia creatorilor de filme 
de montaj; sint tocmai zonele celei mai 
fierbinți actualități. 


lon Baiesu, regia Alexandru Tatos), nu 
pentru ca alte orase nu ar putea oferi mere 
la fel de rosii pentru secventa care da titlul 
filmului, ci pentru ca vilcenii s-au arătat si 
de data asta gazde inimoase și colaboratori 
competenţi ai echipei de filmare. Le multu- 
mim, după cum mulțumim, la fel de călduros 
sighisorenilor care, desi grav afectați de 
recentele inundatii, au creat toate conditiile 
pentru buna desfășurare a unor filmări, 
ce vor fi realizate în orașul lor, de echipa 
«Dincolo de pod», condusă de Mircea 


Veroiu. 
lon BUCHERU 


Casa de filme Patru 


Miine începe azi 


090 Elixirul tinereții (scenariul: Al. An- 
dritoiu, N. Ştefănescu si Beno Meirovici; 
regia: Gheorghe Naghi) si Alexandra si 


infernul (după un roman de Laurenţiu 
Fulga; scenariul si regia lulian Mihu) se 
află în stadiul de copie standard. Urmează 
premierele și verdictul publicului. @@@ S-au 
terminat lucrările de post-sincronizare și 
înregistrare a muzicii la filmul Casa de la 
miezul nopții (scenariul: Fănuş Neagu 
regia: Gheorghe Vitanidis). @@@ S-au in 
cheiat filmările la Cercul magic. Regizo- 
rul David Reu lucrează acum la montai- 
sonorizare. @@@ In plină vară a anului 1975 
ne îndreptăm atenția asupra filmelor anulu 
viitor. A intrat în producţie primul film 
Titlul: Puntea. Scenaristi: Alexandru Brad 
si lon Brad. Regizor: Virgil Calotescu 
un creator mereu în actualitate. Actiunea 
filmului se petrece într-un sat transilvă- 
nean din zilele noastre. @@@ Tot în contul 
anului viitor pregătim debutul unui bine- 


Invatind din experienţa televiziunii, muiti 
autori (să-l amintim doar pe Marcel Ophiiis 
si al său «Le chagrin et la pitié » («Amă- 
răciunea şi mila», evocare a ocupaţiei hitie- 
riste în Franţa) au inceput să introducă in 
țesătura montajului, alături de fragmente aie 
actualitatilor filmate pe locul si în zilele 


că zeci şi zeci de mii de metri de peliculă, 
cuprinzind documente felurite, stau in depo 
zitele Arhivei Nationale de Filme, fara a fi 
tentat decit în mică măsură pe regizori! 
noștri, că participanţi la evenimente cru 
ciale, mai trăiesc printre noi (din nefericire, 
pe an ce trece tot mai puțini, căci legile 
biologice sint inexorabile) și că destule 
filme de montaj posibile ar zgudui (și ar 
educa) publicul. 

Succesul filmului de montaj a dus nu 
numai la înmulţirea peliculelor de acest fei, 
ia creșterea lor calitativă si la sporirea impac 
tului lor social, ci şi la o diversificare te- 
matică extrem de largă. Dacă filmele despre 
evenimente istorice dramatice rămin mai 
departe piesele de rezistență, au apărut și 
numeroase alte producţii pe teme mai putin 
tensionate (fără a ne referi la nenumărate 
pelicule străine, să amintim doar filmul lui 
Dumitru Fernoagă si Alecu Croitoru Lu- 
mea se distrează). O mare vogă cunosc 
antologiile, specie mai nouă a filmului 
de montaj. Pe toate ecranele lumii au rulat, 
de pildă, cele două antologii ale burlescului 
american, «Cind comedia era rege» și 
«Zile de fior si ris». Acum citiva ani, a 
avut un mare succes un film de monta; 
despre marile vedete feminine ale Para 
mount-uiui. Mai recent, au ieșit pe ecran 

antologie a producţiilor casei Warner 


Dacă nu poți monta documente, remontezi mituri 


(«A fost odată un Hollywood») 


evocate, şi interviuri sau convorbiri cu parti- 
cipanti direcţi la evenimente, oameni care 
comentează imaginile, le completează, isi 
prezintă bucata lor de adevăr. Montajul 
capătă astfel o dimensiune umană mai pro- 
funda, mărturiei filmate i se adaugă vibrația 
inegalabilă pe care o dă cuvintul celor care 
cu ochii de azi isi privesc si își judecă tre- 
cutul. Amintind aceste lucruri, ne gindim 


cunoscut scriitor, Sorin Titel, si al unui 
tinăr regizor, Stere Gulea. Titlul filmului 
Zilele si nopţile unui profesor. Încă un 
film de actualitate. @@@ Alte filme din 
productia anului 1976 aflate in diferite stadii 
de pregătire: Castelul dragostei (scena- 
riul: Marin Preda, regia: lulian Mihu). Cele 
două ecranizări realizate de Eugen Barbu 
după Bietul loanide și Scrinul negru 
de G. Călinescu, şi Nota zero la purtare, 
la ecranizarea căruia lucrează cei doi autori, 
Virgil Stoenescu si Octavian Sava. 
Corneliu LEU 


Casa de filme Cinci 


0 fereastră 
spre ’76 


e 9 e Desi vacanţă, proiecteie viitoare- 
ior noastre producţii prind contur. Sintem 
in măsură să anuntam o primă schiţă a 
planului nostru de activitate pe anu! 1976: 
odată cu nominalizarea uitimeior două tit- 
luri — Cuibul salamandrelor și Delinc- 
venti minori — amintim spectatorilor nos- 
tri că telex-ul i-a pus deja la curent cu cele 
lalte 4 filme pe care le vom termina anul vii 
tor: Tufa de Venetia, Pintea, Spaima de 
la miezul nopții, Osinda. Incercam astfel 
sa acreditam pubiic două din preocupările 
majore aie activității noastre: pe de o narte 
diversitatea tematică — de la comedia de 
actuaiitate ia fiimui istoric si drama psiho 
logică — iar pe de alta diversitatea stilis- 
tică asigurată prin atragerea unui colectiv 
de colaboratori — regizori alcătuit pe cri- 
teriul îmbinării unei desăvirșite profesiona- 
litati cu necesitatea imperioasă a afirmării 
și confirmării unor tinere talente. ®© © è 


3ross si un film de montaj din comedii. 
produse de M.G.M. (acest din urmă fiim 
s-a înscris printre cele mai mari succese 
de casă ale stagiunii 1974—1975). Şi acestea 
sint doar citeva exemple. 

indiscutabil este că filmul de monta, 
constituie unul dintre teritoriile cele mai 
fertile ale artei cinematografice contem 
porane. H. DONA 


Din cele 6 filme pe care ie vom realiza in 
1976, două sint încredințate unor profesio- 
nişti laboriosi ai cinematografiei noastre 
(Mircea Drăgan şi Sergiu Nicolaescu), trei 
sint menite să confirme 3 regizori care au 
iebutat in cadrul casei noastre (Mircea 
Moldovan, Maria Callas Dinescu, Doru 
Năstase) și ultimul este rezervat unui debut 
pe marele ecran: Petre Bokor. Să ne urăm 
succes! @ @ e Vi-i amintiţi pe Salaman- 
dră? Realizatorii filmului Explozia, scena- 
ristul loan Grigorescu și regizorul Mircea 
Drăgan — readuc in actualitate figura erou- 
lui interpretat de Gheorghe Dinică. Actiu- 
nea filmului Cuibul salamandrelor va 
surprinde lupta unui grup de petrolisti ro- 
mâni conduși de Salamandră, pentru stin- 
gerea, undeva in străinătate, a unui incendiu 
produs de o erupție de gaze. Un poem des- 
pre omenie si eroism românesc! @©@@ 
«Bunicul», falsu! personaj detectiv creat de 
Petre Sălcudeanu in romanele sale foileton, 
isi va face debutul pe marele ecran in filmu! 
Delincventi minori. Tinăra regizoare Ma- 
ra Callas Dinescu — care a realizat primul 
său film tot sub egida Casei noastre de 
bună voie si nesilit(ă) de nimeni — isi va 
încerca de această dată forțele intr-un film- 
anchetă cu implicaţii etice in destinul unor 
oameni ai zilelor noastre. @ @ @ Telexui 
nostru bate azi cu literă îndoliată. Lucra la 
scenariul Pădurea nebună și plănuia sa 
ne dea o variantă la scenariul Victor Babeș 

cind inima s-a hotărit să nu-i mai acorue 
răgazul de a-si vedea numele trecut pe 
genericele celor două posibile filme romà- 
nesti fOr. Ton Cantacuzingnu mai este 
printre noi, O viata prea Scurtă (nu impli 
nise 67 de ani) pentru un om cu vocatie 
multiplă: scriitor, traducător, istoric, produ- 
cător, critic, scenarist, regizor, animator de 
teatru si film si, nu în cele din urmă, medic 


Dumitru FERNOAGĂ 


Cind în numărul trecut al re- 

vistei propuneam — discu- 

tind despre casa în filmui 

nostru de azi — să iesim cit 

de curind dintre cei patru 

pereți spre a discuta cum e 

cu natura în peliculele noas- 
tre, aveam un ton deajuns de vesel si de 
volubi! (păcat pe care nu izbutesc să-i 
reprim decisiv din motive dependente de 
voinţa mea) și nu mă gindeam — păcat mai 
greu decit veselia, păcatul optimismului 
neinfrinat — la ce avea să vină peste doar 
citeva zile. Acum, tot ce e în jurul biroului 
si almaselor noastre de montaj, nu admite 
alt subiect decit natura, forta ei, nebunia 
ei, păcile ei viclene şi fertile, puhoaiele ei, 
dramele ei desfășurate din piscuri pină-n 
bălți. Nu cred că sint vinovat de impudoare 
dacă întorc serile grele de telejurnal, cu 
sutele lor de imagini din viata, din orașele 
şi satele căzute sub potop, spre problemele 
«meta-fizice» ale artei. Fara această «vino- 
vatie» — puterea de a privi drept în ochi 
grozăviile realului care te lovesc drept in 
inimă, hranindu-ti acea putere de lux nu- 
mită inspirație — nu există operă de artă. 


filmul românesc 
în cifre 


@ Dinu Cocea este realizatorul celui mai 
lung serial din cinematografia noastră: fil- 
mele de aventuri haiducești după scenariile 
semnate de Eugen Barbu in colaborare cu 
Mihai Opris. O serie de sase filme de lung- 
metraj reprezinta un record, la scara multor 
cinematografii din lume. 

@ inspirată din eposul popular, cu tema- 
tică eroică şi justitiara, serialul inaugurat 
în 1966 prin «Haiducii» a contribuit la 
apropierea filmului românesc de cerinţele 
si preferințele publicului larg, a răspuns 
unor înalte îndatoriri de ordin patriotic și 
educativ. Ritmul alert, pitorescul peisajului, 


Nu e locul aici să întirziem acestui inuman 
paradox — cum crește sistematic tocmai 
din milui fertil al nenorocirii, capodopera. 
Cum — fără acest mil — capodopera, siste- 
matic, nu dă în pirg. 

Desigur că si in lipsa acestei dimensiuni 
«la zi», diagnosticul nostru, in ce privește 
imaginea naturii în filmele românești «la zi», 
nu s-ar fi schimbat. El devine doar mai 
apăsat, mai acut, mai aspru clarificat. Na- 
tura — «cu toate formele ei de relief», cum 
ar zice Mazilu, pentru a ne permite și un 
biet zimbet — n-are un relief dramatic în 
ceie mai multe dintre lung-metrajele noas- 
tre artistice. Ca si strada, ca si blocul de 
locuit, ea e infinit mai plastică, mai drama- 
tică, in documentarele «Sahiei» — unele 
chiar ciasice in această privinţă ca «Trei 
strigăte pe Bistrița», «Bicaz cota 563», 
«Patru mii de trepte spre cer» sau «Stuful» 
La Buttea, natura e deobicei, un decor fru- 
mos, de cele mai multe ori idilic, de cele 
mai multe ori la zero grade, alternind 
între carte poștală foto și pliant ONT: 
«Vizitaţi Cheile Bicazului» sau «Vizitaţi 
litoralul». Tonul tablourilor de natură e in 
general voios, luminos, rupt parcă din 


farmecul interpretilor, savoarea comică a 
unor momente au contribuit la succesul 
deosebit al serialului 

@ «Haiducii» se inscrie printre filmele 
cu cel mai mare succes de public, iar box- 
office-ul serialului va crește probabil cu 
anii, deoarece acești eroi populari au tot 
ce trebuie pentru a fi indragiti și de generaţia 
următoare de spectatori. 

@ Serialul a înregistrat un frumos succes 
de public si într-o serie de tări străine. 
Filmele au intrat în circuitul diluzării inter- 
naționale și sub forma unui serial tv. — 
primul serial românesc tv. distribuit în strai- 


În decupajele 
noastre, 
natura e 
denumită, 

tehnic, 
«exterior». 


Pe ecran, 
adeseori 
ca rămîne 
într-adevăr 
exterioară 


celebrul şlagăr: «Vara la Mamaia, iarna 
la Sinaia». Natura e folosită in decupaj 
pentru o introducere in cadru — adică 
răsărit de soare peste vale, peste deal, de 
dimineaţă, sau incheiere de scenă, adică 
lună plină peste ape, cind se lasă seara, 
şi-n apa mării, pe întregul litoral... Subiectul 
se desfășoară uneori «in mijlocul» naturii. 
E ceea ce se numește tehnic — «exterior». 
Foarte rar însă, natura devine interioară; 
dramatic, profund, senzual, ea nu parti- 
cipă la desfășurarea poveștii, a vieţii per- 
sonajelor. Nici un munte nu are vreun ro! 
«de conținut» în conținutul eroului. Nici un 
piriu nu determină o mișcare esențială a 
intrigii, cu atît mai putin a ideii. Marea e ia 
nivelul muzicii uSurele, cu «albastra ei 
năframă»... 

Rareori, ca în «Trecătoarele iubiri», ma- 
rea capătă un sens, o senzualitate artistică 
hotăritoare în dramă. In filmul Malvinei 
Ursianu, nimic din dragostea celor doi nu ar 
fi avut adincime, dacă marea — taciturnă, 
uieioasă, grea printre blocurile în plină 
constructie nu le-ar fi vegheat îmbrăti 
șările. E, probabil, una din ceie mai gindite 
și mai izbutite implicări ale naturii în filmele 


nătate: Franta, Elvetia. Canada si alte tari. 

@ Este de remarcat că incasările realizate 
de cei şase «Haiduci» depăşesc substan- 
tial cheltuielile de producţie. lată deci o 
investiţie fericită și sub raport economic. 

9 Cu ultimele două filme, Dinu Cocea 
n-a mai inregistrat acelaşi succes de public, 


Anu! 


Titlul filmului premi 


Elen ie ai: 


«Rapirea 1968 | 3 467 000 
fecioarelor» 


«Razbunarea 1968 


haiducilor» 

«Haiducii lui 1971 3 300 000 
Saptecai» 

«Zestrea 1971 [2 680 000 
domnitei Ralu» 

Saptamina 2 437 000 


nebunilor» 
“Stejar, extrema | 1974 | 1 260 000 
urgentă» 


«Parașutiștii» 


Nr. 
specta- Scenariul 
erei tori 


zilelor noastre — chiar dacă sint de formulat 
obiecții la un anume caracter prea artificios 
cu care, nu o dată, regizoarea isi manipu- 
lează formula. Dar plaja, pe care cei doi 
pășeau unul spre altul, rămine memorabilă, 
ea nu mai era decor de pliant, șlagăr de 
noapte, ea juca, trăia, respira. De la «Erup- 
tia» lui Ciulei natura nu a mai avut o ase- 
menea plasticitate într-un film contempo- 
ran cu noi. Fiindcă «Erupția» — filmul acesta 
in virstă de 17 ani! — este, cel putin pentru 
mine, punctul de referință cel mai serios 
pentru ceea ce poate extrage ochiul unui 
regizor român dintr-un peisaj actual, din- 
du-i acea vigoare — obsedantă în realism — 
care transformă natura într-o natură umană 
și acel peisaj într-un peisaj moral. Încă si 
azi mă urmăresc păminturile acelea tra- 
gice, blestemate pe si in care omul caută o 
comoară modernă, dealurile acelea lunare 
care păreau că lunecă, în pasta lor informă, 
în infinitul unei dureri. O geologie stranie 
cucerea, fibră cu fibră, straturile unei pri- 
viri sufletești. Femeia care pătrundea incet, 
cu o căruță indispensabilă dramei, în peisaj, 
se integra ea locului inzestrat cu o fasci- 
nantă forță modelatoare, depășind astfel 
un simplu sujet, o intrigă cu dialogurile ei. 
Ciulei realiza acolo supremul dialog în 
film, dispretuitor al vorbelor, acela dintre 
imagini, acela dintre exterior şi interior 
care, pe românește, nu s-a spus mai fru- 
mos ca în «la moartea sa, a căzut o stea»... 
Veroiu a mai izbutit o asemenea minune în 
«Fefeleaga» sa, integrind o femeie si un 
cal intr-un imens munte de piatră, într-o 
tăcere deplină, dar sper că nimeni nu mă va 
acuza de proletcultism atunci cind imi 
exprim bănuiala că parcă e mai uşor să 
realizezi acordul acesta «interior-exterior» 
într-un film al altei lumi decit aceea de azi. 

Trebuie să se accepte ideea că relatia 
omului cu natura e alta in socialism — alta 
cu totul alta decit la Roșia Montana capita- 
listă, unde, cind o femeie săracă musca din- 
tr-un măr, se cutremurau de emoție muntii 
— şi această noutate a relatiilor social-eco- 
nomice e imposibil să nu-și pună pecetea pe 
un stil, dacă vorbim de stil. Nu-mi trece de- 
loc prin minte să oftez într-un asemenea 
articol la absenţa «naturii — ca mama»... la 
absența mioarelor integrate spatiului tor 
așanum't a ciobaneilor-frati-cu-izvoarele, 
nu, nimic n-ar fi mai stupid decit a cădea de 
la starea de pliant si de șlagăr O.N.T. la cin- 
tecul semănătorist și pasunist al naturii 
pingărită de tren şi de civilizaţie. Dar nici 
trenul (sau IRTA sau căruța — cind există, 
că nici ele nu există, după cum am văzut 
şi nu am văzut) trecînd prin defileul Oltului 
pentru a lega două «interioare», nu-i o so- 
luție, oricît de frumos e Oltul la Cozia... 

Mă tem de toate scenariile in care vad 
scris: «exterior — Dunărea la Cazane, 
10 metri». Fiindcă, într-adevăr, Dunărea 
rămine în acele filme exterioară, aşa cum 
scrie în scenariu; şi-n urechile mele — ca un 
blestem — apare muzica adecvată a vaisu- 
lui lui Ivanovici.. 


Radu COSAȘU 


dar ele fiind încă în difuzare, numărul! de 
spectatori creşte continuu. 

@ in prezent, regizorul a intrat în pro- 
ductie cu un scenariu al cărui titlu provi- 
zoriu, «Instanta amină pronunțarea» ii 
înscrie într-o tematică preocupată de pro- 
blemele eticii sociale. Mihai DUTA 


interpreții principali 


Eugen Barbu, 
Nicolae Mihail 
Mihai Opris 


Eugen Barbu 
Mihai Opris 
Finu Cocea 


Eugen Barbu 
Mihai Opris 
Dinu Cocea 


Eugen Barbu 
Mihai Opris 


Eugen Barbu 
Mihai Opris 


Eugen Barbu 
Mihai Opris 
Dinu Cocea 


Mihai Opris 
L. Tarco, 
|. Beiancu 


H. Lovinescu 
Mihai Opris 


lon Besoiu, Marga Barbu, 
Amza Pellea, Elisabeta Jar 


Emanoil Petrut, Marga 
Barbu, George Constantin, 
Toma Caragiu 


Emanoil Petrut, Marga Bar- 
bu, George Constantin. To- 
ma Caragiu 


Florin Piersic, Marga Barbu, 
Colea Rautu, Toma Caragiu 


Florin Piersic, Marga Barbu, 
Toma Caragiu, Aimée laco- 
bescu 


Florin Piersic, Marga Barbu, 
Toma Caragiu, Colea Rautu 


Florin Piersic, Valeria Se- 
ciu, Dana Comnea, S. Stan- 
culescu 


ton Caramitru, Irina Petres- 
cu, C-tin Diplan, lon Cosma 


1 


Actori-totali... 
(Ginger Rogers, Fred 
Gene Kelly) 


Astaire, 


O jumătate de secol 
de musical 


România-tilm ne-a 
rezervat pentru sezo- 
nui estival o mare 
piăcere: fiimui 'ub.- 
liar al casei Metro 
Goidwyn Mayer: cinci 
zeci de ani de tiim 
muzica. Proiecţie panoramică si 
stereofonica. O opera care da un 
sens nou cuvintului capodoperă (se 
va vedea indata de ce). 

Mie, personai, mi-a procurat si 
o piăcere profesională pe care, pen- 
tru a doua oară, o incerc in viata 
mea. Un cronicar de ia revista en- 
gieză «Monthly Bulietin» face orat 
această iucrare. O numește «pecu- 
liariy unsatisfactory» (deosebit 
de nesatisfăcătoare). Şi (lucru rar 
in breasia noastră) aduce argumen- 
te, fapte. Exceienta idee. Căci fap- 
teie-s ades perfide si mare le este 
uneori malitia. Ele mi-au procurat, 
pentru a doua oară, următoarea 
imuzanta farsă. Avusesem, mai de- 
muit la televiziune, un iung duel cu 
in contrate care, și el, isi spriiinea 
icuzatiile pe argumente, dovezi, tap- 
te. Desigur, greșite. Dar fapte. Așa 
că ia fiecare acuzaţie, răspunsui meu 
ncepea cu cuvintele: «Da, aveu 
pertectă dreptate. Faptele sint exact 
asa cum spuneţi». Urma o evidentă 
constatare, anume că acele fapte 
indicau nu un cusur, ci o prețioasă 
calitate a filmului. De vreo șapte 
ori am repetat această operaţie de 
intoarcere pe dos (adică «pe fata»). 
In tot timpul luptei am călărit pe 
calu! adversarului. Același lucru îl 
voi face și cu filmui jubiliar Metro- 
Goidwyn. 

Colegui britanic se plinge că în 
această compilaţie, compiiatorii 
(«compiiers») au negiijat pe regizori 
și s-au ocupat exclusiv de vedete. 
E drept că Judy Gariand si Mickey 
Rooney, intr-una din apariţiile ior, 
deciară ca toate reusitele ior ie 
datorează marelui regizor Busby 
Berkeley. Dar — se intreaba croni- 
carul britanic — de ce nu ni se vor- 
beste nimic și de alti regizori geniali, 
ca Arthur Freed, Vincente Minnelli, 
Stanley Donen, Ames, sau compo- 
zitorul Johnny Green? 

Da, asa e. Nu se vorbeste de ei, 
de dibăcia lor regizorală. Daca se 
vorbea, asta i-ar fi facut de ris. Căci 
fiimul acesta este un fiim in care 
nu se poate vorbi de regie; un 
fiim facut numai din numere de 
vedetă, prezentate in sine, fara nici 
o iegătură cu povestea, tema, me- 
saul filmului din care a fost scos. 
Numere fara regie. A vorbi despre 
regie in aceste fragmente fără regie 
ar fi fost a face de ris pe regizor. 

Ait cusur — zice eminentui cro- 
mcar — este că nu există in acest 
him nici cel mai mic gind despre 
evoluţia fiimului muzical («any real 
facting of the development of the 
musicai»). Asta ar mai fi lipsit! 
Să-i tragi o conterință asupra evoiu- 
tiei muzicaiuiui! O evoluție care cu- 
prinde vreo șapte etape. Asta ar ti 
necesitat vreo zece filme, cu ampie 
explicaţii verbale de nivel universi- 
tar si cu exemple aiese nu pentru 
vaioarea ior artistică proprie, ci pen- 
tru valoarea lor, de exemplu pentru 
acea specială fază a evoluției. A 
reproşa fiimuiui că n-a făcut asta 
e ca si cind ne-am supăra pe Emi- 
nescu că a compus poezii in loc să 
fabrice avioane. 

Colegui nostru are și momente de 
mărinimie, cind iartă. Asttei găsește 
ei o scuză lipsei semnalate mai sus, 
in taptui că nu se putea vorbi de 
«musica!» in genere, atita vreme cit 
Metro n-avea voie să se servească 
de capodoperele Paramount aie 
lui Lubitsch sau Mamouiian, nici 
de spectacuiarele opere Warner, 
nici de seria R.K.O. a cuplului Fred 
Astaire-Ginger Rogers. Foarte bine. 
Dar (adauga acuzatoru!) de ce nu 
ni se arată nimic din insesi capodo 
pereie Metro, de piidă «Ciopoteie 
sună», «Cabină in cer», «E totdea- 
una vreme bund».«Y olanda si hoţul» 
«Ciorapi de mătase» si multe aiteie? 


Aceste tapte sint desigur dovezi 
Dovezi că momentele de fiim mu- 
cai perfect sint de zece ori mai 
multe decit pot incăpea intr-un fiim 
de două ceasuri. Că celeiaite case 
posedă un număr egai de numere 
egai cu desăvirșire. Că însăși casa 
Metro mai are incă multe, muite 
asemenea bijuterii. Că prezentu! fiim 
nu e o antologie, fiindcă nu are de 
ales intre mai bun și mai puţin bun, 
toate numerele fiind deopotrivă de 
perfecte; că artistul de virtuozitate 
este condamnat la pertectiune, 
că nu are voie să fie mai putin per- 
fect decit oricare altul; că deci autorii 
filmului n-au făcut selecție, ci com- 
pilatie, adunare la intimpiare, cu 
posibilitatea, in orice moment, pen- 
tru alte zeci de compilaţii de o 
egală desăvirșire. Cuvintul «com- 
pilatie», folosit pejorativ de cronica- 
rul englez, are sensui cei mai super- 
lativ laudativ. lată și o nostima 
confirmare. Cronicarui reproșează 
caracterui prostănac al comentarii- 
lor si tonul tor de linguşitoare bali- 
verne, citind vorbele lui Fred Astaire 
care spune că «Gene Kelly este cel 
mai mare», apoi cuvintele acestuia 
despre celălalt, anume ca «Fred 
Astaire este cei mai mare». Intr-ade- 
văr aceste două scurte fraze sint 
ce! mai inteligent, ce! mai profund 
filozotic comentariu ai curiosului 
film, unde aflăm că există o regiune 
pe acest pămint unde un artist 
virtuoz, dacă nu e extraordinar, per- 
fect, uimitor, dacă nu e «cel mai 
mare» n-are voie să mai existe 

Acesta este mesajul tulburător 
ai fiimuiui nostru, in care vedem 
apărind pe Nichoias Brothers, pe 
Debbie Reynoids, pe Mario Lanza, 
Kathryn Grayson, Judy Gariand, 
Liza Minnelli, Elisabeth Tayior, Jim- 
my Durante, Gumm Sisters, Elea- 
nor Powell, Ginger Rogers, Jeanette 
Mac Donaid, Neison Eddy, Virginia 
Bruce, June Allison, Cyd Charisse, 
Maurice Chevalier, Louis Jourdan, 
Jean Harlow, Fred Astaire, Frank 
Sinatra, Bing Crosby, Leslie Caron, 
Deana Durbin și alţii foarte muiti. 

Publicul va avea si surprize: un 
"umăr dansanto-muzica! cu Astaire 
si Joan Crawford. această eminenta 
artistă de drama fiind și o admirabiia 
balerină. O altă raritate a fost cindva 
cintecul cintat de o fetiță, Elisabeth 
Taylor, cind era mai mică decit in 
«Jane Eyre» sau in «Vis de giorie». 
Este o altă Elisabeth Taylor, mai 
frumoasă decit toate celelaite și cu 
voce de mare cintăreaţă. 

Astaire, Liza Minnelli, Ginger Ro- 
gers nu aparțineau casei Metro. 
Totuşi autorii filmului au găsit sec- 
vente pe care ie puteau, legal, pre- 
zenta. De pildă, Liza Minnelli ne 
povestește (asta e voie) fapte din 
viata ei. Tot ea, insotita de maică-sa, 
Judy Gariand, și de taică-său, Vin- 
cente Minnelli, execută un număr, 
fetița fiind de numai 10 ani. Tot asa 
s-a găsit și un crimpei de număr 
Astaire-Ginger Rogers legai folosi 
bii de Metro. De asemenea, sur- 
priză pentru publicul românesc, vor 
fi numerele de cint si dans ale unor 
prestigioși actori dramatici ca 
James Stewart (cu Eleanor Poweii, 
in «E lesne de iubit») sau Robert 
Montgomery («Tu trebuie să fii ăla») 
cu Jean Harlow și Cary Grant, ba 
chiar si «the King» (regele): Ciark 
Gable, cîntind și dansind în «Piace- 
rea nebunilor». În sfirsit, si referin- 
du-mă la pubiicul românesc, semna- 
iez un număr de un gen încă nevăzut 
ia noi, numărul cu Gumm Sisters 
din «La fiesta barbara», cintind si 
dansind în ritm de gumilastic «La 
Cucaracha». 

Dar mă opresc. Anuntind că și 
printre ai noștri care au văzut fiimui 
au fost unii ingrati şi super-deștepţi 
care au strimbat din nas. Educaţia 
mea îngrijită imi interzice să-mi aduc 
aminte cuvintele care ar trebui să 
li se spună; şi felicităm România- 
tilm că a cumpărat o asemenea 
fintină de plăceri 

D.I. SUCHIANU 


Producţie a studiourilor americane. Regia 
si scenariul: Jack Haley jr. Montajul 
Burt Friedgen. Muzică adițională: Henry 
Mancini. 

Comentatori: Fred Astaire, Bing Crosby 


Gene Kelly, Peter Lawford, Liza Minnelli 
Donald O'Connor, Debbie Reynolds, Mickey 
Rooney, Frank Sinatra, James Stewart 
Elisabeth Taylor. 


A fost odata 
un. Hollywood 


. condamnaţi la perfecţiune 
(Maurice Chevalier, Jean Harlow, 
Judy Garland cu Liza Minnelli, Bing Crosby) 


Cu siguranță ca în mina 
aitui regizor, acest subiect cu 
«un-băiat-iubește-o-tată, bă- 
atul - pleacă - la - armată 
iar - fata - se - mărită - cu 
altui» ar fi devenit o melo- 
dramă caima, caldă și 

induiosatoare. Andrei Mihaikov-Koncea- 
lovski, cel care a facut «Unchiul Vania», 
nu putea să spună tandru și liniştit o ase- 
menea poveste. El este regizorul tonurilor 
inalte, al tensiunilor inalte, al temperaturi- 
lor inaite, al sentimentelor mari desfășurate 
cu fast si voluptate intru bucurie sau durere 
deopotrivă. Pentru ei dragostea e mistui- 
toare. Bucuria, ca şi durerea, sfisietoare. 
Reprimarea lor — patetică. Patetismui, mai 
cu seamă, este marea lui vocaţie. Fie ca ei 
incarcă situatiiie, vorbele sau tăceriie 
oameniior, zimbetele sau privirile jor, pate- 
tismui este la Koncealovski starea normaiă, 
starea aceea numită «de sănătate». Privită 
din unghiul acestui «normal», povestea 
ceior doi tineri nu putea să fie decit așa: 
sfişietoare, emfatică, zguduitoare și patetică 
patetică fara teamă si fara prihană, pina ln, 
cea mai înaltă cotă a patetismului. O izbitoa 

re lipsă de prejudecăți în ce priveste stilui 
cinematografic și puritatea lui puiverizeaza 
insăşi structura fiimului în zeci de mini- 
structuri, poetice, impresioniste, expre- 
sioniste, realiste, poematice. Un amestec 
năucitor de poezie de.icata și proză osten- 
tativ eroică, de sutu epic și demonstratie 
de analiză psihologică. O incredibilă atmos 

feră de «Unchiul Vania» văzut de Koncea- 
iovscki, învăluie cu aer de secol XIX poves- 
tea tinerilor din secolul XX. Mai ales de la 
jumătatea filmului încolo, «Unchiul Vania» 
se află printre noi, cu revoltele, cu suferin 

teie si cu imensa lui resemnare. Resem- 
nare senină, resemnare lucidă, inteleapta, 


resemnare de om care a înțeles «pina ia 
capăt». Ea se citeşte in ochii bărbatului ce 
privesc pe fereastra apartamentului cei 
nou, spre viitoarele b'ocuri noi, alături de 
soţia lui cea noua, cu copilul in braţe, alături 
de viaţa lui cea nouă, incă alături, căci este 
abia pe punctul de a păși in ea, deabia a 
inceput să se obișnuiască cu ideea ca 
există si altă viaţă decit aceea pe care și-o 
dorise, alături de «prima iubire». Aita, 
pentru că și el este altul. El și-a depăşit 
disperările, revoitele, suferința, romantis- 
mul. Pentru el a venit, calmă şi inteleapta, 
înțelegerea. Aceea pe care din cind în cind 
o numim resemnare. 

Si pentru că Andrei Mihalkov Koncea 
iovski știe că Anton Paviovici Cehov este 
contemporan cu noi, incheie aceasta deru 
tanta și incredibilă romanta de dragoste, 
cu aceeași imagine care închidea filmui 
«Unchiul Vania»: de undeva de sus, o in- 
tindere de păminturi si ape, un pamint ai 
nimanui sau al tuturor, pamint-metafora, 
un pamint-cosmos, cosmos al timpurilor, 
in care gravitează planeteie omenești. Pia- 
nete numite cind Vania sau Masa, cind 
Tania sau Serghei, dar care pot prim: 
orice nume, in orice limbă a pămintului 
Acest mare patetic numit Andrei Mihalkov 
Koncealovski nu putea găsi un final mai pe 
sufletul lui pentru o simplă romantă despre 


indragostiti. Eva SÎRBU 
SE EEEE E 


Producție a studiourilor sovietice. Regia: Andrei 
Mihalkov-Koncealovski. Scenariul: Evgheni Gri- 
goriev. Imaginea: Levan Paatasvili. Cu: Elena 
Koreneva, Evgheni Kindinov, Innokenti Smoktu- 
novski, Irina Kupcenko, Vladimir Konkin, Aleksandr 
Zbruev, lia Savvina. 

Marele Premiu «Globul de Cristam — Karlovy 
Vary 1974. 


in pustietatea locurilor unde 
se înfiripă legendele, trăiesc 
izolați de vremea lor soții cu 
nume desprinse din şoaple 
de basm, Azar și Arpen 
Bărbatul, tăcut, solitar, smul 

$ ge hrana traiului zilnic în lup- 
ta cu o natură mai mult ostilă decit protec 
toare. Femeia își duce viața în umbra 
acestui bărbat ce-i poartă o dragoste 
egoistă în mutenia ei si căruia, la rindul ei, 
i se supune. Singurătatea lor e măsurată 
doar de scurgerea anotimpurilor într-o na- 
tură ea însăși insingurata. Într-o zi liniştea a- 
cestei văgăuni e risipită de zgomotele unei 
echipe de geologi veniți să smulgă stincilor, 
nu tainele legendelor uitate, ci măsura lor, 
concretă, materială. De unul dintre aceștia 
se va îndrăgosti pătimaș soția; de el, care 
vine din lumea cea adevărată unde se 
trăiește și se munceşte în pas cu epoca, 
de el, dar mai mult de speranța pe care el 
i-o da pentru o viata reală. Apariţia acestui 
al treilea va declanșa conflictul dintre cei 
doi soţi. Viaţa atita timp ţinută de o parte 
se va prăvăli peste ei ca un adevărat torent. 
Peste cităva vreme, într-un aurit răsărit 
de soare, geologii isi vor stringe uneltele 
de măsurat și vor pleca să ducă mesajul 
oamenilor pe alte meleaguri pustii. Un ră- 
sărit auriu și tăcut sfisiat însă de strigătul 
disperat al femeii. Strigăt răscolitor care 
clinteste încăpăţinarea soțului. Azar va 
trebui să înțeleagă. Cei doi vor părăsi 
sălbaticul defileu îndreptindu-se către oa 
meni. 

Cind am văzut «Răzbunătorii» tui 
Edmond Keosaian, observasem doar o 
vagă undă poetică; la «Bărbaţii» am fost 
cucerită de un umor năpraznic. Aici, o 
altă gindire a minuit naraţiunea filmului $: 
o altă sensibilitate a tradus-o în poezie 


nema 


O gindire fara hiatus, o sensibilitate fara 
slăbiciuni. Florica ICHIM 


Producţie a studiourilor sovietice. Regia: Edmond 
Keosaian. Scenariul: A. Agababov, E. Keosaian — 
după o povestire de Sero Hanzadian. Imaginea: 
Vladimir Ilin. Cu: Laura Ghevorkian, Armen Dijigar- 
hanian, Aleksandr Haciatrian, S. Polikian. 


«Franzeluţa» este o variaţie a clasicei 
teme de basm — cea a orfanei oropsite 
care, datorită curateniei sufletești si a 
bunătăţii ei indscute, iese invingătoare din 
toate încercările. Pe Franzeluta (așa fusese 
poreclită în satul ei natal micuța orfană) n-o 
persecută însă o mamă vitregă. Dimpotrivă, 
ea e primită cu căldură în confortabila casă 
de la oraș a unchiului ei. Fetiţa va trece 
totuşi prin toate încercările «din poveste», 
pina cind, cu armele purității si dragostei 
de oameni, va învinge toate amărăciunile 
pe care i le pricinuieste ostilitatea verișoarei 
ei, o nouă ipostază a «fetei celei rele a babei» 
Filmul regizoarei poloneze Ana Soko- 
iowska, se petrece în Wroclawul zilelor 
noastre. Realizat cu multă sensibilitate şi 
imaginaţie, cu o fină intuiţie a psihologiei 
copiilor, filmul își atinge dublul său scop: 
acela de a fi o generoasă pledoarie etică si 
in acelaşi timp de a cuceri publicul mic si 


mare. Laura COSTIN 
= ee 


Producţie a studiourilor poloneze. Un film de 
Anna Sokolowska. Cu: Katarzyna Dabrowska, Do- 
rota Orkiszewska, Jacek Bahdanowicz, Antonina 
Barbczewska, Barbara Wrzesinsha. 


Lanţuri 


O nouă experienţă de «la 
borator» mizind pe proce 
dee inedite? Nu. Filmul ita 
lianului Silvio Amadio (car 
semnează şi scenariul) 
evită programatic o ase- 
menea intenție  solicitind 

atenția marelui public prin mesajul său 
generos. Este o pasionată dar discretă 
pledoarie pentru puritatea și integritatea 
familiei, pentru o fericire domestică recon- 
fortantaé; o dezbatere implicită a condiţiei 
femeii într-o societate alienată si ultragiată 
de relații inechitabile. Aspiratia profund 
umană spre demnitate si fericire, particu- 
larizată condițiilor unei societăți in care 
procesul de emancipare a femeii este blocat 
de inertii și prejudecăţi, este verosimil 
dezvoltată in trama filmului care debutează 
sub aparența unei pelicule de acțiune: un 
jat, o urmărire. O schimbare bruscă de ritm 
ne aduce în spațiul viitoarei drame: atelierul 
de mecanică al unei tinere familii. Jefui 
torul băncii, fostul logodnic al soției, s 
refugiază în magazia atelierului. Timorată 
de prejudecăți, de panica unor posibil 
consecinţe, aceasta nu-i mărturisește sotu 
lui adevărata identitate a intrusului. Escro 
cul o va urmări perseverent și se va infiltra 
în casa lor ca asociat de afaceri. Tăcerea 
femeii pare absurdă, nejustificabilă, dar ea 
devine comprehensibilă pe măsură ce 
în film, cadrul social se precizează si-si 
dezvăluie dizolvantele lui rezistențe. Ten- 
siunea creşte. Primejdia devine acută. San 
tajată si pusă într-o aparentă situație adul 
terina, tinăra femeie asistă la îmnuscarea 
presupusului amant de câtre soțul ei. To! 

pare pierdut. Femeia trăiește drama in- 
comunicabilitatii, stigmatizată de socie 
tate, izolată de copii. Pentru a-şi salva soțul 


de la condamnarea de omucidere, isi re 
cunoaște o vinovăție taisă, conștientă d 
dezavuarea ei publică. Este singura cai 
pentru a-și redobindi fericirea compromisă 
Critica socială capătă prin aceasta o revela 
toare incisivitate. 

Filmul este lucrat cu acuratețe, deşi 
fără o inventivitate deosebită, într-o for- 
mulă realistă. Montajul, preocupat de in- 
vestigatia psihologică, recurge poate prea 
mult la prim-planuri statice, susținute nu- 
mai de mimica actorilor, desi s-ar fi resimtit 
nevoia unui apel mai larg la filmările de 
sugestie imagistică, la valorificarea amă- 
nuntului în stare să sporească tensiunea 
emoțională si forța de soc. Pe scurt, un 
film care trebuie văzut, nu atit pentru virtuți 
artistice deosebite, ci mai ales pentru unda 
de umanitate care-l susține. | 5 

Oana MACIUCA 


Producţie a studiourilor italiene. Regia si sce- 
nariul: Silvio Amadio. Cu: Maurizio Merli, Rose 
marie Dexter, Mimmo Palmara, Jose Greci, Vir 
cenzo Ferro, Maurizio Merii 


eS 
Să incerci ia zece ani dupa 
disparitia ei un film despre 
Edith Piat, fara Edith Piaf si 
fara vocea e: care a smuls 
durerii şi sperantei sunete 
unice, ingemanate, seamănă 
a nesăbuinţă. Coniesiunile 
ei patetice n-au devenit inca istorie. ele 
traiesc printre noi, le ascultăm in nopi de 
spaimă ca să ne dea curaj: «Allez, vene 
Milord! la vie est belle», să ne dea incredere 
că viata, oricit de amară, merită... «Non, 


Personajul principal: familia («Lanţuri») 


Ce şanse are un emigrant în America 
anilor nebuni sau pe aproape? Să rămină 
cinstit si sărac sau să ajungă un «mafioso». 
in filmul lui Festa Campanile, emigrantul 
Adriano Celentano, plecat in căutarea unui 
tată definitiv pierdut în tara tuturor făgăduin- 
telor, incepe ca băiat sărac si e gata s-o 
termine ca un mafiot, deci cu un glonte în 
cap. Ajunge cineva în «familie», poartă 
costume tot mai fistichii, ba chiar ajunge să 
stea destul de degajat cu picioarele pe masă. 
in acest stadiu devine periculos pentru 
marele şef, drept care e împachetat și trimis 
acasă. Nu într-un sicriu, ci într-o cutie de 
violoncel, prin care trec totuși vreo 20 de 
gloanțe. Celentano scapă și de astă dată 
la timp pentru a se imbratisa cu Claudia 
Mori, în film pupila șefului, iar în viaţă con- 
soarta cintaretului devenit actor. Filmul e o 
badinerie pe care Celentano o onorează cu 
prezenţa mai ales pentru a susține cariera 
cinematografică a frumoasei lui soții. Din 
păcate, Celentano nu cintă. Cintă ea, dar nu 
asa grozav ca el. În concluzie, o comedie 
in nuanţă retro, muzicală,dar fără strălucire, 
cu vreo două-trei momente vesele, cu citeva 
replici spirituale, la care se adaugă grima- 
sele uneori hazlii, alteori cabotine ale unui 
cintăreț celebru. Dacă aflați filmul la o 
grădină de vară curatica, puteți petrece o 
seară agreabilă 

N.C.M, 


Producţie a studiourilor italiene. Un film de 
Pasquale Festa Campanile. Cu: Adriano Celentano 
Claudia Mori, Lino Toffalo 


Scufundare 
la mare adincime 


In principiu nu este trumos sa ne entu- 
ziasmam in fata unui submarin atomic, 
ultimul racnet al tehnicii. Progres in materie 
de armament inseamna progres in posibi- 
litatile de a ucide nevinovați. Am zis «nu 
este frumos», căci problema e nu numai 
etică, dar și estetică. Artei îi repugnă imora- 
litatea. In filmul acesta e vorba de un nou 
tip (atomic) de submarin și de primele lui 


Drama si 
melodrama 


ye ne regrette rien. Rien de rien». Filmul 


realizat in 1973) urmează tidei inceputu 
cărții, cartea scrisă de sora Edithei, «Mo 
mone» cea realistă, care n-a indulcit nimic, 
n-a mistificat nimic, oricit de crud ne apare 
celor care am adorat-o pe Piaf; a scris 
totul despre ea ia tonul inversunat in dis- 
perare, inversunat in nădejde, asa cum 
cinta ea «Môme de la Cloche» pe trotuarele 
Beilevilie-ului in dimineaţa in care a 
descoperit-o Lepiée și a chemat-o la Gerny, 
acolo unde... Şi toată istoria cea mai ne- 
romantata din cite ne-au oferit biografiiie 
unui mit, mit nemistificat, neidealizat cu o 
singură imagine, precum i-a fost viata 
incepe să respire in fiimul lui Guy Casarii. 
Film fara pretenţii de cabaret-spectacoi, 
film simplu şi drept, drept cu ea cea atit de 
nedreptatita de viata incă de la două luni 
cind a fost abandonată in braţele unei bu 
nici care, atunci cind nu avea cu ce să-i 
cumpere lapte, ii umplea biberonul cu vin 
roşu. Nedreaptă cu ea la patru ani orbise, 
la cinci incepea să vadă din nou, ca prin 
ceaţă, prin tulburarea zorilor de pe maidane 
le pe unde o purta tatăi «contursionist 
antipodist», omul care mergea in miin: 
n timp ce fetița cinta răgușit Marseilleza 
O viaţă cu capul in jos, din care «vrăbiuţa» 
curajoasă işi va croi drum ferm, drum pavat 
cu spaime, cu deziluzii, cu succese si cu 
un sfirşit atit de nedrept; de ce tocmai ea, 
pentru care cintecul era raţiunea insăși a 
existenţei, moare de cancer ia git, ia 58 
de ani, in plină glorie? Un film despre 
Piaf, dar cea dinainte de glorie, la inceput 
de drum, in ajunul marilor succese si in 
fata marilor spaime și marilor promisiuni 
O singură șansă in acest dublu salt mortai 
pentru producător. (Şi pentru noi, specta- 


Piaf 


torii): Brigitte Ariel. Fragilă și fremătă- 
toare, îndirjită, provocind parcă destinu 
dar nu cu șicană, ci cu orgoliu. Nobil or 
yoliu al suferinței. Cine-i această Brigitte 
Ariel care a înfruntat amintirea — inca 
proaspătă — a marei Piaf? Un nume ne- 
cunoscut inainte de a-l fi indicat fişieru 
electronic al spectacolului: o altă «môme», 
dar din boema cartierului Saint-Honoré, 
o fetișcană de 19 ani cintind cu inversunare 
muzică pop intr-o bandă de peregrini care 
n-au văzut-o in viata lor in carne si oase 
pe Piaf. Si totusi, nimic nu se pierde in 
jumea spectacoiuiui. Nici cealaltă tata a 
personajului Piaf, de data aceasta Betty 
Mars, adică vocea ei formată la scoaia 
Piaff, vocea ei care, in film, se confundă 
pina ia perplexitate cu discurile adevăratei 
Piaf, folosite ca fundal sonor. Miracolul 
se produce, sintem uimiti, sintem vrajiti, 
trăim o oră in atmosfera cea mai realistă 
a faubourg-ului parizian, in iluzia cea mai 
perfectă că ne aflăm in fata ei, a vrabiutei 
fragile si puternice ce-şi va lua zborul, zbor 
tragic, zbor-bataie-de-aripi, zbor-bataie 
de-inima, cer şi purgatoriu intr-un singur 
cintec, incununare a tot si toate «Non, 
je ne regrette rien. Rien de rien!» 


Alice MANOIU 
SS a ee eS 


Producţie a studiourilor franceze. Regia: Gu; 
Casaril. Scenariul: Guy Casaril si Francoise Ferley 

dupa un roman de Simone Berteaul. imaginea: 
Edmond Sechan. Muzica: Ralph Burns si cintece 
de Edith Piaf. Cu: Brigitte Ariel, Pascale Christophe, 
Guy Tréjan, Pierre Vernier, Jacques Duby, Anouk 
Ferjak. 


Piaf cea din viață... şi cea de pe ecran 


ca în cleşte, in niște stinci aflate pe fund. Al 
doilea fapt insolit este că s-a ajuns la 
această navigaţie halandala fiindcă pilotii, 
rind pe rind, lesinau in exercitiul functiunii. 
Al treilea fapt senzaţional este cauza 
acestor leşinuri urmate în scurt timp de 
moarte, cauză pe care nu vreau să o divulg. 
Al patrulea fapt senzațional este felul, uni- 
cul fel în care vasul poate fi salvat. 

Pentru toate aceste motive, filmul e pal- 
pitant, ne tine în continuă stare de alertă 
de temere și speranţă, de admiraţie şi com- 
pasiune, sentimente care ne fac să uităm 
că in fond e vorba, cum spuneam, la început 


de experimentarea unei noi scule mai efica- 


Aventuri, dar nu neapărat 
polițiste 


experiențe de control. Vasul are o pană si 
riscă să nu mai poată reveni la suprafață, 
iar echipajul este şi el ameninţat să fie tirit 
de presiunea apei la o adincime colosală. 
Marinarii încearcă să repare pana. Şi reu- 
șesc. Asta e toată povestea. Ca să aibă 
dreptul să ne emotioneze artistic că trebuie 
să conțină cit mai multe fapte străine de 
ideea de război si de ideea morţii in masă a 
unor inocenți. Şi trebuie să recunoaștem 
că această condiţie a fost împlinită. lată 
aceste fapte. Pana constă in faptul că, ia 
mare adincime, submarinul a tost prins 


ce pentru a ucide, pentru a face război 
pentru a distruge. D.I. SUCHIANU 
Producţie a studiourilor americane. Regia: Russel! 


Mayberry. Scenariul: Leslie Stevens. Imaginea: 
John M. Stephens. Cu: David Janssen, Hope Lange. 


Epilog la graniță 


Fosta iubită a unui sofer de taxi, aflată 
acum în Elveția, il convinge să-și părăsească 
tara si in acest scop să sustragă un timbru 


de maximă valoare din colecţia naţională 
cehoslovacă. Tentaţia pentru o viață ușoară 
e plătită cu prețul necinstei si chiar al cri- 
mei. Dar ea se va dovedi doar o iluzie 
Realitatea e alta. În această tentativă sin! 
implicate, cu sau fără voia lor, multe alte 
personaje — de al căror profil moral, re- 
gizorul se ocupă cu precădere. Filmul ta 
o întorsătură polițistă care-i asigură ritm 
si suspens: e palpitant fără să uzeze de 
reteta violenței de conjunctură, e educativ 
fără să fie moralizator. S.D. 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de 
Petr Schulhoff. Cu: Jiri Kiem, Renata Dolezalovă 
Zdenek Ornest, Maria Drahokoupilova 


Cel mai adesea, realizatorul unui film 
artistic produs si pentru televiziune nu 
nutrește ambiţii mai mari decit să ofere un 
divertisment. Aceasta este și ambiția lung- 
metrajului «Alo taxi!» al televiziunii din 
R.D.G., semnat de Hans Knâtzsch. Idila 
dintre o poştăriță nostimă, baietoasa și un 
soter de taxi, om disciplinat, care respectă 
cu sfințenie regulile de circulaţie, dar nu 
şi o anume lege socială (nu vrea cu nici un 
chip să se însoare), se va sfirşi, fireşte, cu 
bine, suportind năzdrăvăniile postaritei 
(agreabilă prezenţa Peterei Kelling în acest 
rol) si după ce va prinde nişte hoţi de mașini 
şi ne va plimba pe străzile unei metropole. 


Laura COSTIN 
Producţie a televiziunii din R.D.G. Un film de 


Hans Knotzsch. Cu: Ingolf Gorges, Petra Kelling 
Helga Raumer, Gerhard Bienert, Gunter Schubert 


sala de cinema 


Un bold pentru un afiș 


Ceea ce iti solicită pri- 
virea din primul moment, 
cind intri în holurile sau 
treci pe lingă vitrinele 
unor cinematografe de pe 
Bulevardul filmului, nu 
este afisul sau anuntul 

in cauză, ci marea diversitate a sisteme- 
lor prin care ele sint agățate (acesta e 
termenul cel mai potrivit). În holul casei 
de bilete a cinematografului Bucuresti, 
micile anunțuri «Rugăm nu fumaţi» 
sau «Stationarea in hol interzisă» sint 
bătute solid în cuie mari, rezistente la 
greutăți de peste 10 kilograme și rămase 
pe trei sferturi afară din perete. La cine- 
matografele vecine, s-a procedat la 
lipirea afisetelor cu pelicanol, direct pe 
perete, în afară de cinematograful Tim- 
puri noi unde s-a folosit in acest scop 
oglinda nou-nouta instalată în holul 
complet renovat. În urma acestei ope- 
ratii, cei care intră în hol se văd în oglinda 
decapitati de un afiș privind normele de 
de circulaţie la intersecții. 


cartea de film 


VOCI 
| VOCATII 


Cl INEMATOGRAE ICE 


Titlul noii cărti a lui Florian Potra 
«Voci si vocatii cinematografice», 
«Editura Meridiane, Bucureşti, este mult 
prea modest față de anvergura ideilor, 
multitudinea trimiterilor si bogăţia ar- 
gumentatiei sale. Mai concludent este 
subtitlul, înserat doar în pagina inte- 
roară de deschidere: «National si 
universal in arta filmului». Cu adeva- 
rat revelator este însă «Cuprinsul» pe 
care autorul îl publică inainte de «Argu- 
ment»: o adevărată fișă programatica 
suscitind din partea cititorului un interes 
maxim sau descurajind din capul locului 
pe lectorul aflat în căutare de facilităti 

Capitole cu un pronunțat caracter 
teoretic («Categoriile universalitati) 
in tilmologia comparată») stau alături 
de altele în care predomină preocuparea 
pentru istorie («Evoluţia artei tilmului 
si speciticul national») sau cercetarea 


filmul şi literatura 


0 secvență 


Ultimul film al lui Gopo, Comedie 
tantastică, conţine o scenă cu totui 
remarcabilă care ar putea fi punctui 
de pornire ai unui ait film: aceea in care 


tinărul crescut «in eprubetă», educat 
în absenţa ființelor vii, are revelaţia 
infinitatii umane și naturale și, pentru 
prima oară, se simte (si este chiar) 
prizonierul iluziei tehnicii. Printr-un tru- 
caj tehnic perfect, el vede şi se simte 
in tridimensionalitatea unui peisaj 
maritim splendid. dar se izbeste de 
pereţii incolori ai naceiei saie «utopice». 
Puterea sentimentului, desigur, sparge 
iluzia și detentia, sugerind forţa interi- 
oară a omului de a se sti sau de a se 
descoperi ca o ființă liberă şi salvată 
prin însăși libertatea sa, consubstan- 
țială condiţiei. 


«Probleme» ridică și fotografiile si 
afişele dedicate filmelor. De cele mai 
multe ori, se apelează la ace cu gămălie 
folosite în două poziţii: fie înfipte perpen- 
dicular în catifeaua care servește drept 
suport, fie intepind de două ori afisul. 
Ultima operație se soldează de obicei 
cu botirea afisului, dar nici prima nu 
este lipsită de dezavantaje, pentru că 
în acest caz boldurile de obicei cad pur 
si simplu. În consecinţă în holul cinema- 
tografului Central, se intimpla adesea 
ca un afis sa atirne vice-versa. 

Din fericire, pe Bulevardul filmului 
există și alt tip de vitrine, la cinemato- 
grafele renovate care-și merită numele: 
Timpuri Noi și Victoria. Aici vitrinele 
dispun de rame de aluminiu, care sustin 
plăci de sticlă sub care sau între care 
sînt plasate fotografiile, afisele sau 
anunturile. Ele tac o buna impresw şi 
ne îndeamnă să ne punem întrebarea 
dacă spiritul gospodăresc și bunul gust 
nu s-ar putea extinde și la vecini. 


Val. S. DELEANU 


aplicată a miiloacelor («Valoarea spe- 
citică a expresiei verbale si a gestu- 
lui»). Dar cele mai multe dintre titlurile 
Cuprinsului anunță calitățile de exeget 
si polemist ale lui Florian Potra, totdeau- 
na situat în intimitatea manifestărilor 
ideologico-artistice de referintă 

Nici Cuprinsul nu ne face însă să 
bănuim unitatea acestei cărți care se 
prezintă de la primul la ultimul rind ca un 
discurs metodic, desfăşurat cu lux de 
rigori academice — o pledoarie a cărei 
finalitate iese la iveală de-abia după 
indelungate preparative si incursiuni pr 
teritoriile tangente ale literaturii, artelor, 
istoriei si filozofiei. Desi proportional 
limitată ca număr de pagini, ultima parte 
a cărții, divizată în trei capitole, este 
aceea care dă cheia intregului demers: 
Contribuţii la detinirea unui stil 
national in cinematogratul romă- 
nesc». Tocmai pe acest teritoriu dificil, 
Florian Potra dă măsura originalitătii 
sale, cu deplină siguranță si suplete, 
liber de ceea ce ni s-a părut excesiv 
in unele judecăți ale capitolelor pre- 
cedente (relativa depreciere a wester- 
nului sau o înclinare partizană a ba- 
lantei în paralela Eisenstein-Chaplin). 

In cele 70 de pagini consistente dedi- 
cate «epocii vechi» si actualități: filmului 
românesc, în lumina ideii tutelare a 
constituirii unei școli naționale de artă 
cinematografica, se propun, pentru pri- 
ma dată în literatura de specialitate, cu 
o asemenea franchete si atentă nuan- 
tare, disocieri critice inedite si teme de 
meditație care și-ar dovedi fertilitatea 
dacă ar fi incluse pe ordinea de zi a 
discuțiilor și preocupărilor noastre prac- 
tice: faza «folclorică» si cea «cultă» 
a specificului national, cineastul ca 
«intelectual urban», disponibilitatea 
incă limitată a cineastilor nostri pentru 
documentar, pentru faptul de viata 
actual ș.a.m.d. Pagini cu atit mai capti- 
“ante si sugestive cu cit autorul nu-si 
disimuleaza optiunile si nici negatiili 
dă ascutime si relief plastic analizei si 
comparatiilor («istorie popularizată, ae 
calendar sau almanah sătesc de la ince- 
putul secolului»), citind titluri si nume, 
«adăstind» asupra lor cu «o măsurată 
incredere în viitorul apropiat, în perspec- 
tive favorabile de nu prea lungă 
scandenta». 


Valerian SAVA 


Această scenă contine una din iposta- 
zele omului aflat la cinema, in plină 
iluzie de care se simte chemat sau spre 
care tinde. Filmul nu e numai o oglindă 
a omului, ci si o fereastră uriaşă spre 
univers, El trebuie și reuşeşte uneori, 
rareori, să accelereze pulsul nostru de 
fiinte libere, revelindu-ne propria-ne 
putere de acţiune și nu numai de ima- 
ginare. Aș spune că, voit sau nu, Gopo 
a refăcut aici (in chip persona!) un 
topos al filmului: acela de film in film, 
topos pe care il găsim și in opera aitor 
cineasti, in cu totul alte variante: ia 
Fellini, bunăoară, in 8 1/2 — sau la An- 
tonioni în Blow up. 

Meditatia pe subiectul «viata ca film» 
— pe jocul iluzia realităţii, realitatea 
iluziei — e una din marile teme ale aces- 
tei arte, imprumutată de la celelalte 
din seria lumea ca teatru, realitatea ca 
literatură, viata ca vis, roman in roman, 
etc. O temă demnă deci de a fi reluată 
și cit mai bine susținută literar. 


Gelu IONESCU 


aventura scenariului 


Ceea ce nu se poate filma (IV) 


9 « Se catara in virful parului si coboară 
pe partea cealaltă». 


e «Pătrunde în fundul sufletului celuilalt 
și se cutremură». 


@ «isi dădu arama pe fata; era un om cu 
două fete». 


@ «in mintea ei isi fac loc gindurile cele 
mat ciudate». 


@ «Urca inca o treapta pe scara ierarhica, 
dar cind ajunse sus, ii veni ameteala». 


@ «Tată! său murise la naștere» 


@ «intre el si furnal exista o înțelegere 
perfectă. Cind unul poruncea, celălalt exe- 
cuta. Şi invers. Ca între fraţi». 


@ «Pe individul care se apropia de stația 


travelling avant 


Etica și filmul (III) 


— Lucrez la un scenariu formidabil, la 
o comedie nemaivăzută, îmi spune într-o 
zi un prieten; personajul principal e un 
ipocrit fără pereche, e arivist, lipsit de 
scrupule, e demagog și grandoman. 

— E în regulă, zic eu, mai sint si de-ăștia. 
— Sigur că sint, îmi dă replica amicul. 
Uite, eroul meu lucrează într-un colectiv, 
are un post important, vrea să urce mereu 
dar el nu știe meserie, nici cit tinerii să 
subalterni. Dar nu ezită ca în fiecare se- 
dinta să-i critice, să afirme despre ei cè 
nu cunosc meserie și să le dea sfaturi de 
la înălțimea la care se află. În meseria sa. 
ca să se facă remarcat, nu ezită să copieze 
pur și simplu metodele altuia, din alte în- 
treprinderi sau din alte țări. Apoi, într-o 
altă ședință, se scoală primul de pe scaun 
și-și acuză din nou colegii pentru lipsă de 
originalitate și pentru încercare de copiere 
a unor mode de aiurea. Ce zici, nu e formi- 
dabil individul? — Ba da, zic eu. Totul este 
să reusesti să subliniezi cit mai concret 
dinstanta între faptele individului si vorba- 
ria lui. — Ştiu eu asta, imi spune prietenul. 
Mai ales că am găsit exemplul în realitate. 
Mai mult, se spune că specimenul, acum 
cităva vreme, n-a ezitat să-și însușească 
de-a dreptul, pentru uzul său personal, 
bunuri ale intreprinderii. — Formidabil, 
zic. — Vezi? Si exact în perioadele in care 
în sinul colectivului se frăminta problema 
necesităţii discutării unor cazuri de abatere 
de la etică si de la echitatea socialistă, ipo- 
chimenul își făcea rost de vreo invitație 
prin străinătate, unde lua cuvintul la cite 


Comedia 


N-am să divulg titluri și nici nume de sce 
nariști, regizori sau actori, ci doar am să 
anunț în gura mare un fapt de execeptie: 
casele de filme au în lucru mai multe 
comedii. Ani de-a rindul, cronicarii s-au 
lamentat că nu facem comedii, că am uitat 
comedia, că «ungee dom'le spiritul lui 
Caragiale?», ca maru noștri actori comici 
stau pe tuse si asa mai departe, rationa- 
mentul căpătind proporțiile principiului al 
treilea din termodinamică, cel care prevede, 
zice-se, moartea termică a universului, 
adică a comediei prin extrapolare. Ei bine, 
nu, comedia n-are moarte, iat-o acum pe 


condiția actorului 


Criticilor mei 


Al batrin, unchiul nostru bun, care tinea 
o berărie în gară la Ploiești, ne-a strigat 
peste linii cu glas de bărbat îndulcit de 
zimbetul rău ce-i adumbrea mai mereu 
căutătura: «Aveţi puțintică răbdare!» 

Cu voia unchiului, apelind la putina lui 
bunăvoință, as vrea la rindu-mi să soptesc 
vorbele-descint în urechea criticilor mei. 
Nu a celor ce scriu cu migală in noaptea 
botezului de după premieră, care și fără 
să le-o spun eu știu bine că: «Foaie verde 
lobodă, gura lumii...» Na! Ci celor care, cu 
mult înainte, nici să fi bănuit cum va arăta 
personaiul pe care-l faci, știu multe, stiu 
totul despre ei. Adica. onorabililor! 

Rolul, sireacul, se caută, se tace incet, 


de benzină îl recunoscu după amprente». 


@ «Domnitorul era nemultumit de sine. 
Puse să i se taie capul». 


e «Dintre cei trei călăreţi care vin in 
galop, unul Singur schiopata: prin urmare, 
era omul pe care-l căuta». 


@ «Stătea in stradă trist, derutat, sub 
ploaia măruntă de toamnă. De sus, de la 
etajul al zecelea sau al unsprezecelea, se 
auzea o muzică discretă». 


@ Pe șantier era o liniște desăvirșşită. 
Numai pikhamerele si buldozerele se aflau 
in plină activitate». 


e «Ajunse la 180 kilometri pe oră și se 
intoarse în aceeași zi» 


Dumitru SOLOMON 


un congres, chipurile ca să laude activita- 
tea colegilor săi. Dar această activitate o 
ilustra cu «invențiile» sale, aflate mult sub 
stacheta onorabilitatii.. — Nu se poate. 
fac eu stupefiat, ai găsit chiar un asemenea 
individ? — Oho, ai să vezi ce comedie iese! 
Nu crezi că trebuie să-i demascăm odată 
pe cei care-și fac afacerile personale la 
adăpostul «papagalului» despre necesita- 
tea respectării unor norme de etică? — 
Sigur că trebuie demascati, zic eu, admi- 
rindu-l pe entuziastul meu prieten. 


A 


Evident, scenariul s-a aprobat și prietenul 
meu a făcut în așa fel încit la premieră să 
se afle în sală și modelul personajului său 
principal. După apariția cronicii, am primit, 
printre altele, o scrisoare anonimă. Nu știu 
dacă ipochimenu! e autorul, dar transcriu 
citeva fragmente: ...ueste de neconceput 
tovarăși, faptul că mai există unii, asemă- 
nători celui care a făcut acest film, oameni 
care susțin posibilitatea existenţei în socie- 
tatea noastră a unor indivizi atit de înapo- 
iati, de retrograzi... Astfel de oameni si 
astfel de concepții nu mai există, tovarăşi... 
Regizorul greșește calomniind persoane 
integre. N-ar trebui să se incredinteze sar- 
cini de mare răspundere, cum este aceea 
a executării unui film, unor lucrători lipsiți 
de simțul responsabilitatii...» 

Ș.a.m.d. In final, anonimul autor are o 
idee: «M-am gindit, de aceea (subl. ns.) 
că ar trebui să mă apuc și eu să fac regie 
la citeva filme. Fără îndoială că le-as face 
mult mai bine decit regizorul filmului despre 
care discutăm, intrucit îmi aduc aminte 
că pe acest regizor l-am avut pe vremuri 
elev, cînd eram eu profesor de muzică, si 
el era cam afon...» 

Radu GEORGESCU 


platouri, în paginile scenariilor, pe buzele 
interpretilor, în lumina reflectoarelor, la 
ea acasă, ironizind, biciuind, dind la iveală, 
facind cu ou si cu oțet, ridiculizind, infierind, 
dezvăluind tot ceea ce încă trebuie luat in 
tarbaca. 

Spre toamnă, cind atisele ne vor anunta 
să dăm năvală în stalurile cinematografelor, 
comedia ne va întimpina cu braţele 
deschise, ne va face să zimbim, să ridem. 
să hohotim. Numai că, iubite cititor, 
s-ar putea intimpla minunea să ne şi 
recunoaştem nitel în ceea ce se petrece pe 
ecran și atunci, ei bine, atunci, risul nostru 
să nu semene cu proverbul «Ride ciob de...» 

Un fapt rămine sigur: casele de filme fac 
acum comedii, dindu-ne nouă prilejul să 
reamintim vechiul dictor strămoșesc: Ri- 
dendo castigat mores! 

Marcel PĂRUŞ 


mai stai, mai hai, aștepți să se lege, să vezi 
ce poți drege, mai indrepti, mai il indoi că... 
asta e munca la noi. 

Lăsaţi-l pe mina noastră să-l dam noi 
gata, să-i punem noi nasul și gura, să-i 
alegem noi căutătura. Lăsaţi-l să-i facem 
noi mersul si statul, cum îi şuieră răsuflarea, 
cum isi mănincă mincarea. 

Aşteptaţi ca un părinte cu flori la poarta 
maternității și lăsaţi-l să iasă in lume scos 
de mină de felcer-mester. Să apuce să fie 
cu tot dichisul de la gheată pin-la pălărie. 

După aia vi-l dăm. Al nostru să fie. Voi 
să-i fiți naşul. Dar pină atunci, prin baia de 
lumină a platoului, sau în bezna sălii de 
post-sincron, vă rugăm, dacă se poate, nu 
vă preumblati comentariile. 

Un film, acum, se face relativ repede, 
citeva luni acolo. Aşa că ce-ar fi dacă, 
baremi din cind în cind, v-aţi călca pe suflet 
si ati da crezare bătrinului berar. Rezon? 


Mircea ALBULESCU 


tunelul 
timpului 


James Dean — 
după 20 de ani! 


In cercurile autorizate din New York 
se spune: «in 1971 a «reînviat» Rudolph 
Valentino; în '73 — Marilyn Monroe: 
75 va fi anul lui James Dean, arhanghe- 
lul generaţiei sacrificate»... Într-adevăr 
contabilii cinema-ului, producătorii, dar 
şi sociologii nu pot să nu constate că 
deodată, pe strada 59, cozi impresionan- 
te, sub ploaie, stau şi așteaptă un bile! 
la «Furia de a trăi», filmul clasic al rebe- 
lului fără cauză, bătindu-se toate recor- 
durile de încasări, zdrobind cifra de 
afaceri a pornograficei «Emmanuelle». 
E mare cerere, e mare bătaie pe poste- 
rurile cu James Dean —2 dolari bucata! 
— intitulate foarte clar: «Băiatul care 
revine...». Revista «Time», cunoscută 
pentru zgircenia şi prudenta cu care 
include o carte printre best-seller-urile 
anului, plasează totuși pe lista ei, cele 
6 (şase!) biografii consacrate tinărului 
care a sintetizat ca nimeni altul — într-o 
viata fulgerătoare — «le mal du siècle», 
mai corect, «le mal» la jumatatea seco- 
lului 20, in Statele Unite. La muzeul din 
California unde e expusă — după o 


@ idee Gherasimov: un rol epi- 
sodic — dar memorabil — în ultimul 
său film «Să ne jucăm de-a mama 
şi de-a fata» (titlu aproximativ), rolul 
unui om dintr-o bucată, cu o lungă 
experiență a vieții din care a învățat 
că «principalul e să te dedici oame- 
nilor, să nu-i superi cu ale tale, să 
faci totul, să-i bucuri...». Interlocu- 
torul său — exploziv, rău, egoist, 
patetic, capricios şi, în cele din urmă, 
adevărat — Innokenti Smoktunovski. 
Revista «Filmul sovietic» regretă, pe 
bună dreptate, că regizorul joacă atit 
de rar în filmele sale... 


restaurare minuțioasă — maşina de 
curse Porsche cu care și-a luat viata 
Dean în '55, e «coadă» în fiecare zi 
«Intrarea» e tot 2 dolari, cit costă un 
poster al eroului (sau un hamburger, 
cunoscutii cirnati ai străzii americane) 
Poţi, pe banii ăștia, să te așezi chiar la 
volanul mașinii funebre. Poti — si foarte 
mulți împlinesc și acest ritual — să 
atingi cu degetele pata de singe de pe 
bancheta unde a fost găsit trupul zdro- 
bit al tinărului. Responsabilii muzeului 
au grijă să nu lase pata să pălească. Ei 
o împrospătează periodic cu vopsea 
roșie. 

Peter Fonda — băiatul lui Henry, cla- 
sicul — vedetă și el a unui anticonfor- 
mism adolescentin, apreciază că «re- 
învierea lui Jimmy» e impusă de fiii 
celor care în anii '50 au creat legenda 
lui Dean: «Ce văd ei în el, azi? Pentru 
părintii lor, Dean reprezenta contesta- 
rea, o expresie a nevrozelor lor sociale. 
Pentru tinerii de azi, el încă reprezintă 
dorința de a se integra într-o lume de 
adulți fără să reușească, deci refuzul 
acestei lumi. Poate mă înşel, dar ei mai 
văd în Jimmy un frate în lupta cu ba- 
laurul...» 

Sociologii — mai seci în aprecieri 
decit artiștii — apreciază «reintoarce- 
rea mitului lui Dean» ca o dovadă eloc- 
ventă a crizei tineretului american după 
«marea încercare vietnameză», o tato- 
nare a unui nou ideal, care nu se poate 
lipsi de revolta antiburgheză, fie si ne- 
putincioasă dar minioasă, a celui care 
a găsit splendoarea vieții doar în fru- 
musetea ierbii. 


Gherasimoy 


cronica 
afacerilor 


Impuritate 


Pedeapsa crunta pentru Marilyn Cham- 
bers, vedetă a unui film-porno în SUA, 
concediată de o mare agenţie publicitară, 
după apariția nechibzuită pe ecran: actrița 
făcea reclamă, cu chipul ei suav, unei ape 
de toaletă care pretindea pe afiș, negru pe 
alb, că e «Pura 99,94%»! «Logici», oamenii 
de afaceri au sezisat imediat, indignati, 
incompatibilitatea dintre un film murdar 
si o puritate la un coeficient atit de ridicat... 
Că nici asa! 


Pele la,,Warner Brothers“ 


«Warner Corporation» este o societate 
internațională specializată în filme, discuri 
cărți, publicitate, avind în registrele ei 
destinul celebrei firme cinematografice 
«Warner Brothers», dar si pe acela al clu- 
bului de fotbal (fotbal englez, nu american) 
«New York Cosmos». Proprietarul acestui 
club a izbutit o afacere de citeva milioane, 
convingindu-l pe Eduardo da Nascimento, 
zis si Pele, să joace în formaţia sa, după ce 
vedeta vedetelor (35 de ani) s-a retras din 
activitatea competițională. Un contract fa- 
bulos îl leagă pe «El Re», timp de trei ani, 
de firma care altădată — mai modestă - 
producea doar filme cu actori... Primul 
meci — la 15 iunie 1975 — a dat naștere 
unor gigantice ambuteiaje pe malurile East 
River-ului. Cind la orele 15,40, Pele intră pe 
stadion cu «Cosmos»-ul său pentru a 
înfrunta echipa lui «Dallas Tornado», a 
«a fost un delir», zic ziarele. Trei minute, 
publicul — în mare parte latino-american — 
i-a scandat numele. (Rezultat final: 2—2). 
lar în prima jumătate a lunii iulie, presedin- 
tele Gerald Ford l-a invitat în grădina Casei 
Albe, pentru o discuție amicală... 

Nu mai putin fantastică e însă propune- 


rea făcută lui Franz Beckenbauer, căpitanul 
echipei R.F. Germania campioană mon- 
dială: ministrul sportului din Arabia Saudită, 
prințul Fayçal, i-a oferit un contract de zile 
mari pentru ca cel supranumit «Prințul» 
în lumea fotbalului, să joace la un club din 
capitala țării. «Prinţul» european stă pe 
ginduri dacă să accepte sau nu. Omul 
are — zice-se — în buzunar o propunere 
pentru un film... 


— Ponti în Tran ____ 


Contract pentru 12 filme în patru ani — 
între Carlo Ponti și cinematografia iraniană. 
8 din aceste producții vor fi turnate în noile 
studiouri construite hollywoodian în jurul 
Teheranului. Prima investiție: «Cassandra 
Crossing», povestea unei catastrofe (ce 
să faci dacă tema-i obsedantă, la ei, acolo?) 
feroviare cu Peter O'Toole, Burt Lancaster 
şi, firește, Sophia Loren, în fruntea distri- 
butiei 


Kojak are barbă ___ 


Kojak nu are un fir de par pe cap. In 
schimb are o «barbă» foarte aspră. O marca 
de mașini de ras electric i-a oferit «cinstea» 
(deloc gratuită) să-i servească drept model 
pentru reclama produselor ei. Savalas a 
acceptat, baby... 


Obsesia „documentarului“: 
luptele sociale 


Principala caracteristică a Festivalului de 
la Grenoble a fost puternica afirmare a docu- 
mentarului politic si social. Tendinţa tuturor 
filmelor aflate în competiție n-a constituit 
un mister estetic: reflectarea realității con 
temporane în mişcările ei contradictorii 
cu imobilismele dar și forțele ei explozive, 
cu luptele de clasă și înfruntările ideologice, 
cu noile probleme ale celei de a treia lumi, 
ale condiției muncitorești si țărănești. Ope- 
rele de «fictiune» estetică, în afara convul- 


Scenă de dragoste 
într-un film politic ardent: 
«Plouă peste Santiago» 

~ (Annie Girardot 
si Ricardo Cucciola) 


9 idee Wajda La festivalul «Teatrul 
națiunilor» de la Varșovia, «Afacerea Dan- 
ton» (după o piesă aproape necunoscută 
a unei scriitoare poloneze, decedată în 
1930) se desfășoară în mijlocul publicului 
care, la lumina luminărilor, ocupă băncile 
din jurul tribunalului revoluționar. «infrun- 
tarea grupurilor e de o frumuseţe plastică 
nemaipomenită, fără nici o concesie efec- 
telor teatrale...» (Critica) 


@ idee venezueleană. Ecranizarea ce 
lebrului roman al lui Gabriel Garcia Mar 
quez, «Un veac de singurărate». Buget 
milioane (petro) dolari. Pentru '75 se anunță 
in această țară producerea a 10—12 filme. 
In '74 producţia nu depăşise 6 lung-metraie. 


@ idee de decor. Pentru a reconstitui 
cu exactitate mediul și climatul celebrului 
atentat de la Sarajevo (28 iunie 1914), re- 
gizorul iugoslav Veljko Bulajić (autorul 
«Bătăliei de pe Neretva») și-a mutat «car- 
tierul general» al coproductiei iugoslavo- 
ceho-americane de la Praga chiar la Sara- 


siilor sociale, nu au lipsit, dar nu au adus 
nimic nou, apreciază critica. 

«Noul» — puternic influențat de reporta 
jul televizat — a apartinut unor filme ca 


e «Lupta de eliberare in Namibia» 
(«uimitor document» suedez, semnat de 
Rudi Spee despre lupta unei mişcări a 
populației negre, pentru eliberare, în Nami- 
bia): 


e «Noi vorbim, voi auziti»... (documen- 
tar francez inspirat de conditia indienilor 
din Statele Unite); 


e «Un sat maghiar» (regia: Judith Elek); 


e «O israeliană depune mărturie pen- 
tru palestinieni» (producție R.F. Germa- 
ma, regia: Edna Politi, «un dosar» conceput 
într-un spirit emotionant de elevație politică 
și sufletească): 


@ Două filme despre două greve — reve 
latiile festivalului: «Cu sîngele celorlalți» 
(Franța — luptele sindicale la Sochaux), 
«Luptind pentru viețile noastre» (SUA 
«jurnalul» unei greve agricole in California). 


e «Bătălia pentru Chile» — evenimen- 
tul festivalului — mărturie extraordinară a 
regizorului chilian Patricio Guzman şi a 
cubanezului P. Chaskel (montaj), asupra 
dramaticelor evenimente din anul 1973. 
Guzman concepe filmul său în dimensiuni 
ample ca o trilogie, lucrată numai «pe viu», 
materialul existent fiind salvat în condiţiile 
complicate de după 11 septembrie. Prima 
parte este: «Insurecția burgheziei». A 
doua, «Lovitura de stat», va fi încheiată 
în această vară. O a treia parte, «Puterea 
populară» — va încerca o sinteză a celor 
trei ani de luptă pentru socialism a guver- 
nului Unităţii Populare: «Filmul nostru este 
un film al puterii populare, el se desfășoară 
numai și numai «la bază» (în perioada 
guvernului Allende, desigur — n.n.), era 
formidabil, pentru că se petreceau lucruri 
minunate la tara sau în mină... Lucram cu un 
fel de tandrete, de afecțiune, foarte subiec- 
tive față de realitatea din jurul nostru... 
Deveneam prieteni cu oamenii pe care-i 
filmam, aveam multe discuţii între noi, cei 
din echipa de filmare, dar la un moment 
dat am înțeles că toate discuţiile noastre 
sînt sterile si că nimic nu este mai important 
decit să filmăm ceea ce se intimpla....» 
Si desi «filmarea a fost oprită în ziua de 
11 septembrie», echipa a găsit — în acele 
condiții grele — modalitatea de a salva 
materialul. «Un material de o calitate și de 
o valoare care ne fac să suferim ori de cite 
ori trebuie să tăiem două fotograme la 
montaj...» — precizează monteurul. 

Dealtfel tragicele evenimente din Chile 
inspiră și filmele de «ficțiune», jucate cu 
actori, cu actori mari, de prestigiu. Jacques 
Charrier (fotograful din «Z»), în calitate de 
producător, și-a asigurat colaborarea unui 
prestigios regizor latino-american, Helvio 
Soto, cunoscut om de stinga, pentru filmul 
«Plouă peste Santiago» — evocare pate- 
tică„a acelei tragice zile de 11 septembrie 
1973. Distribuţie internațională, de mare 
clasă, lucrind la Belgrad, cu «o figuratie» 
de multe tancuri si militari: Annie Girardot, 
Bibi Anderson, Laurent Terzieff, Jean- 
Louis Trintignant, Ricardo Cucciola. In 
rolul președintelui Allende — actorul bulgar 
Nencio Petrov. 


jevo, perturbind pentru citeva ore circulatia 
în capitala Bosniei. Sute de locuitori în 
costume de epocă au făcut figuratie pe 
cheiul unde arhiducele Franz-Ferdinand 
(Christopher Plummer) a fost împușcat, 
în acele condiţii numite de istorie, istorice. 
Maximilian Schell va fi Djuro Sarac, «cre- 
ierul» care a condus atentatul; Florinda 
Bolkan — arhiducesa Sophia, etc. 


9 idee Michel Legrand. Autorul mu- 
zicii vorbite si al vorbelor muzicale din 
«Umbrelele...» și «Domnișoarele...» a pus 
pe melodie «Contele de Monte-Cristo». 
Jean-Claude Pascal va fi «contele». J.C. 
Averty — regizorul. 


Rubrica «Filmul, document al epocii 
documentul,sursă a filmului» 


este redactată de Radu COSAȘU 


viata 
ca-n filme 


Vaduva (mai mult sau 
mai putin) veselă... 


Scenariu plin de «poante» in viata 
desfăşurată după moartea miliardaru- 
lui Onassis: mari producători se gin- 
desc imediat la un film despre decedat; 
finantatorul lui James Bond, englezul 
Harry Salzmann, anunță că lansează 
«Grecul», după un roman inspirat de 
celebrul Aristotel (Onassis); apar ri- 
valii-producători greci, cu un tinăr re- 
gizor Nico Mastorakis, care îl înfruntă 
pe Salzmann, anuntind primul tur de 
manivelă în noiembrie, la un film bazat 
pe o biografie autentică (titlul filmului 
său: «Tycoon»), vestind în toate cele 
patru vinturi că au obținut din partea 
familiei atit dreptul de a filma pe insula 
Skorpios, reședința nababului, cit si 
unele detalii inedite si for-mi-da-bi-le 
din viața privată, printre care presupu- 
nerea că Onassis, om cu o sănătate 
de fier, ar fi fost otrăvit lent în ultimii 
doi ani ai vieții. Incă o «bombă»: pro- 


ducătorii greci informează presa în iunie 
că i-ar fi oferit lui Jacqueline Onassis; 
fosta Kennedy, suma de 1 UUU 000 do- 
lari pentru a-și juca propriul rol în «Ty- 
coon»... Dezmintire în iulie: nu, s-a re 
nuntat la văduva armatorului. (E bine- 
cunoscută aversiunea lui Anthony 
Quinn — viitorul interpret al eroului 
principal, care ar fi fost acceptat chiar 
de către miliardar, în timpul vieții sale — 
fata de fosta doamnă Kennedy). La 
ora actuală se caută o actriță pentru 
rolul «ultimei soții». Se caută intens, 
se anunţă nume mari, care mai de care, 
«cererea» e exigentă (ea ar vrea ca 
ictrita să nu fie doar talentată si cu 
caracter, dar să și semene cit de cit 
u eroina realului), dar nici «oferta» 
nu se lasă mai prejos si are si ea «ce- 
rerile» ei. Cercul oricum se întinde de 
a: Jacqueline Bisset, Julie Christie, 
Charlotte Rampling (acestea, dupa cum 
vedeti, semanind binisor cu «modelul») 
pina la Ali Mc Graw — nemuritoarea din 
«Love Story» — si chiar Diana Rigg, 
«răzbunătoarea». Anthony Quinn isi 
mentine calmul filozofic, el nu are pre- 
ferinte, el zice; «Cea mai buna sa 
cistige...» 

Tot in acest timp s-a deschis si 
testamentu! nababului. Aici — altă lovi- 
tură de teatru: văduva e departe de a fi 
uat «partea leului»... Din cite reiese, 
fiica va fi cea mai ciștigată. Se așteaptă 
cu interes cum se va transfigura această 
lovitură de teatru într-o lovitură de 
cinema... 


Jacqueline Kennedy-Onassis. Jacqueline Bisset, Charlotte Rampling, 
Julie Christie, Care din ultimele trei o va interpreta pe prima? 


filmele 
din ziare 


Solidaritate 

Ştire: în noaptea de 9 spre 10 martie 
1975, ferma familiei Guirand (10 persoa- 
ne) de pe podișul Larzac, a fost atacată 
și distrusă cu citeva explozive, autorii 
raminind necunoscuți («Et pour cause» 
— cum ar zice francezul...) 

Film de 19 minute: «Răspuns unui 
atentat», regizor P. Haudiquet, avind 
ca subiect reconstructia fermei de către 
vecini, țărani solidari cu Guirand în 
lupta cu latifundiarii teroristi care vor 
să alunge și să expropieze «micii ta- 
rani» de pe loturile lor. Stilul filmului: 
jurnal de actualități. 


Sînge nu pentru singe 


Crucea Roşie nu prea mai are singe. 
în rezervoarele ei. Oferta e mult mai 
mică decit cererea. Singele devine ma- 
terie prețioasă, ca petrolul și alte «ener 
gii». Apar deci speculantii si traficantii 
care lucrează cu singe rece în domeniul 
singelui cald. In țările cele mai sărace 
vin din țările cele mai bogate, Cicikovi 
care plătesc doi dolari litra — revinzin- 
d-o cu prețuri de la 20 la 40 de dolari 
Intreprinderea are un asemenea succes, 
incit chiar si tari ca Haiti — simbol al 
dictaturii mizere și desantate — au in- 
terzis exportul de singe national 


Bătrinul domn demn 


Arthur Rubinstein şi-a vizitat locurile 
natale, in Polonia, la Lodz, unde a da! 
un recital si nu a sovait sa danseze in 
curtea casei părintești. La 88 de ani 
«Scenariu» senin pentru «bătrinul si 
pianul»: «Sint mindru de virsta mea; 


soția mea e încă geloasă; altădată aveam 
succes pentru că eram tinăr. Acum, 
fiindcă sint bătrin», 


«Batrinul 

si pianul»: 
Arthur Rubinstein 
la 88 de ani! 


Un personaj în ascensiune şi în reconsiderare: omul 
de culoare în filmul american (Diahann Carrol în «Claudine») 


E Neorealismul în Harlem. Clau- 


dine are șase copii si trăieşte in Harlem. 
lubitul ei e gunoier. lată, pe scurt, ca- 
drul filmului Claudine de John Berry. 
O poveste de dragoste cu negri, o fa- 
bulă (aproape neorealistă) despre fe- 
ricire în învălmășala colorată a cartie- 
rului. Şomajul, divorțul, virsta limită 
pentru a găsi o slujbă, asigurările so- 
ciale, toate aceste probleme își au locul 
lor în desfășurarea acțiunii. Lipsit de 
violență și de excese, filmul este con- 
tinuu învăluit de blues-urile negrilor si 
interpretat de Diahann Carro! și James 
Eari Jones. 

@ Ceva in plus. Ceva în minus. 
La 47 de ani Roger Vadim s-a decis să 
ia diavolul de coarne și să-și scrie me- 
moriile. Le-a intitulat chiar: «Memoriile 
unui diavol». Încearcă să justifice ce-a 
facut, ce n-a facut si ce-ar fi vrut să facă 
in cinematograf. Vorbește, bineînţeles, 
despre această «lume a filmului» cu figu 
rile ei nu întotdeauna bonome, simpa 
tice, inteligente. Un accent foarte apăsa! 
ar vrea Vadim să-l pună pe «neintele- 
gerea» de care s-a lovit mereu. Din 
cînd în cînd, ca niște intermezzi, apar 
observații atente, acute si duioase. Cum 
este aceea despre fosta lui soție, Jane 
Fonda: «in acel septembrie 1968, ne 
intorsesem la Hollywood. Plaja Malibu 
rămăsese neschimbată. Eram încă fe- 
riciti. Cu ceva în plus — fetița noastră 
Vanessa — și ceva in minus în sufletul 
si în starea de spirit a lui Jane. Închi- 
deam ochii în fața prevestirilor. Cu părul 
lung lăsat pe spate, Jane alăpta copila. 
Pe urmă a trebuit să-și taie părul ca să 
joace in «Şi caii se impusca, nu-i asa?». 
Un rol greu care-l pune pe actor la mare 
încercare. De multe ori răminea peste 
noapte la studio ca să-şi păstreze ma- 
chiajul pentru scena de a doua zi. Mă 
duceam să-i țin de urit. Oboseala şi 
mizeria păreau să fi pus stăpinire defi- 
nitiv pe ea. Era frumoasă, iti inspira 
milă și în același timp era emoţionantă. 
isi trăia personajul cu o intensitate 
distrugătoare. Şi atunci simțeam o um- 
bră subtilă, o distanță imaterială ce 
se strecura între noi ca un fluid de ghea- 
ta. Aveam sentimentul că trăiesc un 
cosmar.» 

@ Ultimul rol. Amintindu-si de ce- 


nusiul filmelor lui Marcel Carné şi de 
tenebrele din suspensurile lui Clouzot, 
regizorul Jean-Pierre Mocky a semnat 
cu Ibisul roșu o frescă de cartier îm- 
pănată cu grotesc și cu umor negru. 
Este vorba de povestea a trei ratati — 
un vinzător de ziare (Michel Simon), 
un jucător de cărți (Michel Galabru) 
si un fante de mahala (Michel Serrault). 
Pentru Michel Simon «lbisul roşu» a 
însemnat ultimul rol al vieții sale. 
N Departe de Sacramento. John 


Wayne continuă să ignore westernul 
si să se lase furat de plăcerile aventuri- 
lor polițiste. «Costumat» în civil, marele 
John este în filmul Brannigan de Dou- 
glas Hickox, un detectiv trimis la Londra 
să captureze un bandit evadat. Mai mult 
decit cu gangsterul, Wayne are de luptat 
la Londra, cu Londra însăși, cu cafe- 
nelele ei mult prea mici pentru el, cu 
legile ei de circulaţie «bizare», cu po- 
litia ei suspicioasă (Richard Attenbo- 
rough si Mell Ferrer sînt doi sefi de la 
Scotland Yard) şi neincrezătoare în 
metodele brutale ale namilei venite de 
peste ocean. «Reciclat» în polițist, 
Wayne n-a uitat insă de lecţia westernu- 
lui şi rezolvă mai toate problemele cu 
metode texane. Acest serif la Londra 
îşi caută parcă cu încăpăținare calul 
și colt-ul prin aglomerarea stradutelor 
dickensiene. 

@ Remember. Ecranele pariziene 
sint la anotimpul reluărilor. Afacerea 
maimutelor de Howard Hawks cu Cary 
Grant şi debutanta Marilyn Monroe, 


Fragii sălbatici de Ingmar Bergman 
şi Moulin Rouge de John Huston sint 
citeva doar din titlurile antologice ce 
revin, în căldura unei veri care nu cu- 
noaste demodarea cinematografică. 

@ Un savant medieval. Abu Rai- 
kan Biruni este titlul unui film și nu- 
mele unui înțelept uzbec care a trăit 
acum 1000 de ani. Regizorul Sukrat 
Abasov i-a consacrat lui Biruni, cu pri- 
lejul comemorării sale de către 
U.N.E.S.C.O. (Biruni a fost un mare 
matematician, medic, filozof. astronom, 
istoric și umanist) un film în două serii, 
unde profilul inteleptului se detașează 
pe fundalul de războaie și cruzime al 
Evului Mediu. 

@ După cataclism. Desi în ultimi 


patru ani Peter Fonda a apărut ca actor 
principal în mai multe filme, puţini erau 
cei ce știau că acest timp i-a servit 
pentru a realiza un film după un sce- 
nariu propriu. Este vorba de Idaho 
transfer, povestea a 12 supraviețuitori 
la capătul unui cataclism planetar. Cei 
12 reprezintă punctul zero de la care 
ar trebui refăcută lumea. Mai mult o 
meditaţie (încifrată) asupra conditiei 


Pb 


- 


Un film despre sfirşitul lumii? Nu! 


Un film despre salvarea lumii! 
(Peter Fonda si Susan George 
în «Idaho transfer») 


umane decit o ficțiune știinţifico-tan- 
tastică, «Idaho transfer» este în același 
timp o experienţă cinematografică par- 
ticulară. Peter Fonda a făcut acest film 
cu mijloace proprii, in afara studiouri- 
lor, folosind sunetul direct si renuntind 
la duble. El isi montează filmul pe o 
veche masă de montaj aflată în garajul 
casei sale. Fiul marelui Henry inten- 
tioneaza să prezinte filmul în toate 
universitățile americane, într-o avan- 
premieră precedată de cuvintări pentru 
dezarmare. Cuvintări pe care le va tine 
insusi Peter Fonda. 

N Despre lăcomie. Filmele holly- 
woodiene, sortite intr-un fel sau altul 
succesului, nu se pot despărţi cu nici un 
chip de nostalgia (fie ea tastuoasă, fie 
sordidă) a anilor '20, '30 sau '40. Comedii, 
melo-uri, filme polițiste, musical-uri, 
toate ignoră cu dispreț prezentul si se 


atunda cu voluptate în fox-trot-urile si 
Ford-urile de altădată. Așa și cu ultimul 
film al lui Mike Nichols, Averea, cu 
Jack Nicholson si Warren Beatty. Tot 
atit de important ca subiectul este mo- 
mentul desfășurării lui. Adică prin 1925. 
Filmul este o comedie satirico-macabră 
despre doi prieteni care se decid să ia 
de nevastă pe tinăra moștenitoarea unei 
mari averi. Cum își încearcă amindoi 
norocul, rivalitatile, geloziile și peripe- 
tiile sint într-un continuu crescendo. 
Unul din băieți e norocos, ceea ce nu 
înseamnă că prietenul său a renunțat 
la visul bogăției. Aşa incit în voiaj de 
nuntă pornesc toți trei, trio zănatic, în 
care îndrăgostitul «neconsolat» își ia 
rolul în serios, iar soțul «fericit» devine 
gelos de-a binelea. Pină la urmă mireasa 
decide să renunțe la moștenire, și atunci 
cei doi prieteni, subit reimpacati, se 
hotărăsc s-o ucidă. Ceea ce firește 
(ne aflăm într-o comedie) nu vor reuși. 
Parodie a filmelor exaltind prieteniile 
de tip Butch Cassidy si The Kid, satiră 


2. 


din aceste observaţii este categorică 
în ton și foarte succintă: «Autorul a 
căzut în păcatul abuzului de argumente, 
de teme invocate, fiecare putind face 
obiectul unui film separat. Există in 
filmul lui Comencini și dorința de a 
trata tema tamiliei in societatea contem- 
porană, şi tema diferenței de cultură 
dintre Nord și Sud, și tema condiţiei 
feminine în societatea respectivă, și 
tema poluării mediului înconjurător și 
chiar tema asistenţei medicale la locul 
de muncă. Toate la un loc fac să se 
creadă că autorul a comis și el un delict 
de aglomerare». 

@ Obsesia istoriei. Animatorul de 


teatru de avangardă Fernando Arrabal, 
spaniol exilat la Paris, a găsit timp (şi 
un buget impresionant) pentru a regiza 
și un film, pe lingă 3—4 spectacole pe 
care le concepe și montează simultan 
la Paris şi Avignon. Este vorba de 
Guernica, film-sinteză al tuturor obse- 
siilor dramaturgului magician — cum 


Un Romeo si Julieta în secolul XVII 
(« Mazepa» cu Mieczyslaw Voit în rolul voevodului) 


O poveste de iubire ca argument 


într-un rechizitoriu 
(Stefania Sandrelli 
in «Delict din dragoste») 


a rapacitatii devenita religie, filmul tui 
Mike Nichols este si un portret al Ame- 
ricii navigind in deriva, in preajma marii 
crize economice 

E Delict de aglomerare. Cineclu- 


burile au devenit un loc predilect pentru 
că, asa se afirmă întotdeauna, si de 
multe ori cu dreptate, aici se vad numai 
filme care merită să fie văzute. Şi in 
plus, aici se pot discuta si diseca si 
judeca pe toate planurile. Recent la 
Paris un nou cineclub a fost inaugurat 
cu filmul pe care l-am văzut si noi într-o 
gală a filmului italian, «Delict de dra- 
goste» al lui Luigi Comencini. În 
general filmul a fost bine primit, dar, 
«in general» nu este un mod de a apre 
cia un film într-un cineclub, părerile 
vagi si convenționale fiind excluse. «De- 
lictului de dragoste» nu i se contestă 
calitățile, dar există și observaţii. Una 


e numit Arrabal: singele, războiul, în- 
chisorile, biserica, familia, Spania, pa- 
radisul pierdut. Arrabal vizionează ac- 
tualitatile războiului civil spaniol, astep- 
tind să înceapă filmările. Mariangela 
Melato si Roger Blin vor fi interpreții 
principali. Ca o prelungire a filmului, 
Arrabal pregătește o piesă — «Balada 
trenului fantomă», cu Daniel Ivernel, 
piesă povestind drama exilatilor repu- 
blicani spanioli. 

E Englezul ironic. După succesul 
destul de modest cu «Nora» — Joseph 
Losey a revenit în actualitate cu un film 
melodramatic și elegant — Englezoai- 
ca romantică, al cărui triunghi senti- 
mental sot-sotie-gigolo se complica în- 
tr-o prelungire cu trafic de droguri prin 
localităţi balneare la modă (Baden- 
Baden). Interpretarea de clasă (Michael 
Caine, Glenda Jackson, Helmut Ber- 
ger), ca și distantarea ironică a cineastu- 
lui de această poveste cu burghezi în- 
stariti, salvează filmul de monotonia 
unei intrigi de salon. Lipseste de pe 
generic insă numele dramaturgului Ha- 
rold Pinter, colaborator statornic al lui 
Losey, si astfel lipsesc din film accen- 
tele dureroase sau sarcastice, şi acele 
tăceri pline de tensiune, atit de caracte- 
ristice stilului de scenariu al lui Pinter. 


E Ei unde sint? Francezii Jean 


Claude Carriére şi Martin Walser au 
adaptat pentru ecran un roman al scrii- 
torului grec Antonis Samarakis — Spar- 
tura. Regia e semnată de germanul 
Peter Fleischmann. Muzica filmului 
aparţine italianului Ennio Morricone. 
Interpreţi sint Michel Piccoli, Ugo 
Tognazzi și Mario Adorf. Deși romanul 
lui Samarakis (povestind rezistenţa anti- 
fascistă în Grecia «coloneilor») era ex- 
celent, viziunea scenariștilor francezi și 
a regizorului german n-a reușit să păs- 
treze atmosfera specific meridională a 
Greciei, nici caracterul particular al am- 
biantei politice de acolo. Distribuţia in- 
ternationala n-a contribuit nici ea la 
omogenizarea stilului, iar dublajul exe- 
crabil — spun criticii francezi — a pus 
si mai mult în evidenţă neautenticitatea 
filmului. «Spărtura» rămine o poveste 
despre Grecia în care se simte absenta 
grecilor. 

@ A fi tinăr. Adolescenta este su- 


biectul filmului maghiar Fii răspunză- 
tor! de Frigyes Mamcserov. Un băietel 
se împrietenește cu un cline. Părinţii 
nu acceptă acasă animalul şi asta pro- 
voacă o mică mare dramă. Baietelul se 


îndrăgostește apoi de o fată, dar fata 
nu-i dă atenţie. intențiile pedagogice 
ale tatălui său, lipsite de tact, contribuie 
la accentuarea unei stări de nefericire, 
care pune stăpinire pe băiat. Virsta 
este primejdioasă, echilibrul fragil. Ho- 
taririle adulţilor pot marca cu putere — 
în bine sau în rău — profilul de miine 
al tinărului. În acest sens, titlul filmului 
este o chemare și un avertisment adre- 
sat părinţilor și celor care au în grijă 
formarea și educarea copiilor. 

N Sunetul muzicii. Un bărbat nu- 
mit W. W. (Burt Reynolds) a fost cindva 
salariat al unei companii petrolifere. 
Concediat în urma unor neînțelegeri, 
el ajunge un hoinar, minat de pericu- 
loase ginduri de răzbunare la adresa 
conducătorilor companiei. Îşi abando- 
nează planurile răzbunătoare la inttini- 
rea norocoasă cu o orchestra de dixie, 
care-l adoptă și mai apoi îl face vestit 
(în formă de cintăreţ) în orășelele Ame- 
ricii anilor '50. W.W. si orchestra «Di- 
xie Dance Kings» se cheamă acest 
film semnat de John Avildsen, unde 
totul este pretext de hoinăreală de-a 
lungul soselelor, in timp ce un banjo 
trezeşte din somn un clarinet. «Tot 
filmul este ca si muzica lui» — scrie 
revista «Time» — un ritm ametitor, o 
unda de emotie. Lipsa de pretentii si 
simplitatea acestei balade cinemato- 
grafice sint calități pe care rareori le 
mai găsești la filmele de azi». 

N Ecourile unui proces. După mo- 
numentalul studiu cinematografic asu- 
pra Franţei în perioada ocupației na 
ziste — «Amărăciunea si mila», cineas- 
tul francez Marcel Ophils, a realizat, tot 
pe bază de documente de arhivă și de 
interviuri (persoane obscure sau de 
notorietate): Amintirea dreptăţii. Este 
vorba de o analiză a procesului de la 
Nürnberg. O încercare de a descompune 
mecanismul care a dus la genocidele 
naziste şi de a proiecta semnificațiile 
morale ale procesului în citeva eveni- 
mente ale istoriei contemporane, eve- 
nimente care au încălcat si nesocotit 
lecţia de la Nürnberg. Filmul este îm- 
partit în două capitole; «Nürnberg și 
germanii» si «Nürnberg si ceilalţi». Ideea 
filmului se află într-o carte de Telford 
Taylor — «Nürnberg si Vietnam o 
tragedie americană». Genocidul nazist 
si bombele cu napalm, Auschwitz si 
My Lai sint analizate in paralel.«As vrea 
— zice regizorul — ca filmul meu să fie 
o bază de discuţie». Pină una alta, 
Ophils are dificultăți cu producătorii. 
Motivul: lungimea excesivă (6 ore si 
jumătate) a filmului. 


S-a intimplat în America, 

pe vremea neuitatei crize 

din anii '30. Pe vremea 

cind un om cu mintea 

intreagă nu se încumeta 

să-și riște viata pentru 
a traversa faimosul Broadway. De la 
ferestrele zgirie-norilor ploua cu sinuci- 
gasi. America se tira și scirtiia din 
toate balamalele. Ca să trăiască, mii 
de actori făceau pe vinzătorii. Dacă mai 
aveau ce vinde. Marile case producă- 
toare de filme se pregăteau să tragă 
obloanele. Tremura si inexpugnabilul 
Paramount, care și-a aflat totuși cola- 
cul de salvare în filmul «Lady Lou». 
Orgolioasa casă și-a refăcut astfel 
finanţele serios zdruncinate și a lansat 
totodată o stea de mărimea intii si la 
propriu și la figurat. Se numea Mae 
West. A fost imediat supranumită 
«super-vampa anilor '30». Dacă e ade- 
vărat că fiecare epocă își creează mitu- 
rile de care are nevoie, atunci Mae West 
era exact ceea de trebuia în anii aceia. 
În locul stelelor descărnate, cu siluete 
minuțios supravegheate, cu atitudini 
sofisticate, în locul star-urilor ideali- 
zate și inaccesibile, iată, a apărut ea, 
fata robustă, sănătoasă, cu capul pe 
umeri și cu picioarele pe pămint. 
Încolo, trup de amfora plinuta, chip 
vesel şi nostim. Din atributele vampei 
clasice a păstrat doar gura, faimoasa 
«guriță ca cireașa», sprincenele cu 
rivna pensate şi desenate cu creionul, 
genele lungi și filfiitoare şi, mai ales, 
mersul: un lan de secară sub unduirea 
vintului. lar pe ecran ea nu stă o 
clipă locului. Ca notă particulară, în 
arsenalul vampei clasice a înlocuit 
privirea languroasă cu ochiada-com- 
plice, ciripeala sentimentală cu replica 
crudă. În rest, pentru gloria ei cinema- 
tografică a trudit din greu o întreagă 
industrie metalurgică pentru a asigura 
tonele de paiete și lame-uri, indispen- 
sabile oricărui film în care apărea; au 


Filmul unui critic de film — 


Truffaut care povesteşte cum se face 


un film (Jacqueline Bisset 
în «Noaptea americană») 


E Portret după lectură. François 


Truffaut și-a rememorat si el viata, dar 
prin filmele văzute și descrise în cartea 
lui «Filmele vieții mele» (care are un 
număr de ani de la apariție). Cartea 
apare mereu ca subiect de discuţie 
între cititori si redactii, între cititori si 
cititori, între cinefili si cinefagi (există 
și din ăştia!). Oricum, rubrica de curier 
conţine de multe ori adevărate exegeze 
critice inspirate de cartea autorului 
«Nopţii americane». Revista «Ecran» 
publică o astfel de scrisoare în care un 
tinăr schițează un «portret după lectură» 
al lui Truffaut, un portret în cinci puncte. 
in care fixează el trăsăturile dominante 
ale regizorului: 1) personalitatea aces 
tuia care constituie un atu și derivă din 


Arhiva 
de filme propune: 


„Un star . . 
din vremea crizei 


~ 


A fost 
femeia-fluture, 
femeia-liliac, 
femeia- 
paianjen, 
femeia- 
trandafir, 

şi — 

din cînd 

în cînd— 
femeia-statuie 
a libertăţii 


faptul că el a privit întotdeauna un tilm 
cu ochi de viitor cineast; 2) incultura 
sa (a nu jubila înainte de citirea întregii 
fraze — n.r.) care l-a făcut să nu vada 
filmele prin ochii altora, cu prejudecă- 
tile sau cu tarele unei formaţii paracine- 
matografice, literare, dar l-a ajutat să 
arunce o privire nouă asupra acestei 
arte (cine poate...); 3) luciditatea sa 
care îl face să rămînă fidel sie însuși în 
virtejul debusolării de astăzi din cinema- 
tograful occidental si în același timp 
să ofere «o concepţie clasică despre 
această artă»; 4) familiaritatea sa care 
îl face să privească un film așa cum Di- 
derot privea un tablou. «Lucrul care-mi 
place cel mai mult la Truffaut este stilul 
său, sau mai exact absenţa stilului său, 
pentru că Truffaut este direct și nu-l 
surprinzi niciodată în flagrant delict 
de dizertatie»; 5) seninătatea sa care-i 
îngăduie să spună fără ocol ce crede 
și ce nu crede, ce-i place și ce nu-i 
place la alții si la el însuși. Seninătatea 
care-l face să privească actul critic ca 
pe ceva indispensabil și să-i întrebe 
pe colegii de breaslă «ce-ati fi voi dacă 
n-ar exista criticii care să vorbească 
despre voi, în bine sau în rău?». 


E Povestea unei mame. După un 


scenariu scris de polonezii Ernest Bryll 
și Janusz Krasinski, regizorul sovietic 
Serghei Kolosovsemneazafilmul Amin- 
teste-ti de numele tău, evocind desti- 
nul unei femei capturate de naziști, in- 
ternată la Auschwitz, și reușind să 
supraviețuiască ororii lagărului. Cu pu- 
țin înainte de eliberare, în momentul 
retragerii armatelor germane, este des- 
partita de copilul ei, pe care cu nenu- 
mărate sacrificii reușise pînă atunci să 
și-l păstreze alături. Douăzeci de ani 
vor trece pină la reintilnirea dintre mamă 
și fiu. Filmul este construit pe sistemul 
flash - back-urilor, alternind trecutul și 
prezentul. Noi îl vom vedea în curind. 

E Aventuri submarine. În stu- 


diourile din Odesa, regizorul Vasili Le- 
vin turnează un film pentru televiziune 
în culori și în trei episoade. Este vorba 
despre o adaptare a trilogiei lui Jules 
Verne — «20 000 de leghe sub mare», 
«insula misterioasă» şi «Copiii căpita- 
nului Grant» — intitulată Căpitanul 
Nemo. Realizatorul sovietic afirmă că 
este interesat în primul rînd de prezen- 
tarea cit mai spectaculoasă a univer- 
sului submarin. 


Rubrică redactată de 
Dan COMŞA 


fost jupuite turme întregi de animale cu 
blănuri preţioase; au fost jumulite cir- 
duri de păsări cu cele mai frumoase 
pene din lume. Și mai e și croitorul, 
totdeauna scris pe generic cu litere 
de aceeaşi mărime ca vedeta, crea- 
tor de pălării extravagante, toate imen- 
se, si de rochii, cam zece de fiecare 
film, rochii care se mulau atit de perfect 
încît par cusute direct pe purtător. 
Titlurile filmelor: Nu sînt înger, Noap- 
te după noapte, Nu sint o timidă, 
Lady-Lou, Frumoasa anilor '90, În 
fiecare zi e sărbătoare, Drumul spre 
oraș, Puișorul meu drag. De fapt 
filmele nu sint ce par a fi după 
titluri. Ele sînt niște vodeviluri sprin- 
tare, cu clasice qui-pro-quo-uri, 
fără sărutări languroase, fără scene 
erotice. De regulă, ea era fata care o 
pornea de jos, foarte de jos și, tot de 
regulă, ajungea vedetă de music-hall, 
cu succes la public. Între timp își bătea 
joc de tipii lipsiţi de caracter și, inimoa- 
să și camaradă, îi ajuta pe cei cu carac- 
ter. Pe scurt, a fost vampa «cum-se- 
cade», blondă și planturoasă, cu ochia- 
de strengaresti și cu aere materne. 
Pe vremea crizei, la sinul ei matern, 
tot săracul părea a-și găsi alinare. 
Trustul Hearst a acuzat-o de imorali- 
tate și în urma unei violente campanii 
de presă a trebuit să părăsească Holly- 
woodul. 

A părăsit Hollywoodul iar în urma 
ei au rămas multe legende și citeva 
filme. Cînd si cînd reapar pe ecranele 
cinematecilor și atunci vedem cit de 
cuminţi erau nebuniile bunicilor. Altfel 
Mae West nu și-a pierdut capul. Trăie- 
ste si e fericită. Ba chiar s-a dovedit 
a fi un adevărat fenomen de vitalitate, 
de miraculoasă tinerețe. Actriţa filmea- 
ză, adică lucrează cu sirg. Are optzeci 
si ceva de ani şi nimeni nu-i dă mai mult 
de jumătate din numărul anilor pe care 
se presupune că-i are. 


N.C. MUNTEANU 


in memoriam 


om — pină mai 

eri doar flacără, pa- 

iune, inteligenţă, ta- 

lent, cunoaştere, cul- 

| tură, personalitate, 

farmec și peste toate 

o imensa -modestie — a trecut o 

apă simbolică spre un tărim sim- 

bolic, lăsindu-şi numele pe o les- 
pede. 

Cei ce vor cerceta insă in urmă 
etapele artei cinematografice pe 
care el a privit-o cu o dragoste și o 
înțelegere incomparabile îi vor des- 
coperi prezența pe fiecare bornă 
ce marchează fiecare drum. 

Acum patru decenii apărea una 
dintre primele lucrări de teorie şi 
critică cinematografică publicate 
la noi în ţară Uzina de vise. Era 
un neosobit observator al fenome- 
nului cinematografic mondial dar 
mai ales al celui național. Multe 
publicaţii i-au găzduit punctul de 
vedere, totdeauna competent, in- 
structiv, atent la tot ce apărea ca 
nou şi semnificativ în film. Graţie 
solicitudinii si ajutorului său efec- 
tiv, s-au putut realiza două filme 
care au rămas de referinţă în reper- 
toriul cinematografiei românești 
«O noapte furtunoasă» (1942) si 
«Visul unei nopți de iarnă (1945). 
În cea mai mare măsură l-a preo- 
cupat istoria filmului românesc, 
de la primele lui începuturi și pină 
astăzi. lar acestei fertile preocupări 
ii datorăm lucrări de referință — 
Istoria cinematografului in 
România de la începuturi si pina 
azi, Momente din trecutul fil- 
mului românesc și Filmografia 
adnotată a producției cinemato- 
grafice din România 1897—1970 
al cărei colectiv de redactare l-a 
condus, ca și pe acela al lucrării 
mai vaste la care a colaborat pină 
în ultima zi Tratatul de istorie a 
cinematografiei în România. 

Sint tomuri care adună o imensă 
muncă, contin o întreagă gindire 
şi oferă celorlalţi o imagine amplă 
şi generoasă despre cele aproape 
opt decenii ale artei filmului. |r 
studiile lui vom descoperi nu numa 
tainele, culmile şi abisurile, bătă- 
liile si înfringerile pe care le-a cu- 
noscut si le cunoaște oricine isi 
pune ființa în serviciul luminii pil- 
piitoare a ecranului. Vom desco- 
peri un univers și vom simți pa- 
siunea unui om. Omul acesta s-a 
chemat: lon Cantacuzino. 

Si in ziua in care el şi-a început 
«lunga călătorie a zilei spre noap- 
te», undeva in adincul nostru am 
auzit un strigăt: cum se poate toc- 
mai el, el care nu obosea niciodată, 
el care părea acum, tocmai acum, 
nu la crepuscul, ci la zenit. 


«CINEMA» 


Născut din iluzie, 
hrănit cu tehnică, 
cinematograful va creşte în 10 ani 
cit alte arte într-o sută 


Cinematograful împlineşte 

4 în 1976 respectabila virstă de 
nema 80 de ani. Si nu parea da 
deloc semne de bătrineţe. 

O inepuizabilă vitalitate îl 

face să renască după fiecare 

nou deceniu, din propria-i cenușă, mai 
interesant, mai viu, mai actual, întotdeauna 
un martor activ al epocii sale. Cronicile 
atestă că ar fi văzut lumina ecranului acum 
opt decenii într-o cafenea elegantă din 
Paris (Salonul indian din «Le Grand Café» 
de pe bulevardul Capucines, 14). Că a avut 
o sumedenie de părinţi, de diverse natio- 
nalitati, care şi-au disputat feroce paterni- 
tatea lui într-un război (al brevetelor) de 
ani de zile. (Printre ei figura primul, marele 
Edison). Tatăl oficial avea un nume semni- 
ficativ: Lumiere. Lumina era într-adevăr 
elementul său fundamental. Căci cinemati- 
graful nu era decit un joc de lumini pe o 
pinză. Pentru a trăi, el avea nevoie de 


ATOGRA 


lumină, la început de cea solară, apoi de 
cea artificială, de studio. Plecind de la 
«papa Lumiére», el devine instrumentul 
docil al unui vrăjitor pe nume Georges 
Melies, care-l învaţă aproape tot: să spună 
basme, să rida, să se tina de farse şi trucuri 
diavolesti. El îl plimbă, timp de un deceniu. 
1900—4910. de pe lună («Călătorie in 
luna») la Pol («Spre cucerirea Polului»), 
de la feeriile lui Robert Houdin («Labora- 
torul lui Mefisto»), în universul lui Per- 


rault («Barbă albastră»). Prin lampa lui 
magică defilează deavalma Faust și Guli- 
ver, Cenușăreasa și Don Quijotte, Motanul 
incaltat si Wilhelm Tell. În același timp — 
1900—1906 — primii cineaști englezi con- 
stituiti în școala de la Brighton, Robert 
William Paul, George Albert Smith, Cecil 
Hepworth vor crea, ca și Méliès, un stil 
narativ specific cinematografului, gratie 
montajului pe planuri de detaliu si actiuni 
paralele. Aparatul de filmat încetează de a 


mai fi un instrument de înregistrare a- 


dramei şi devine un personaj-martor al 
acțiunii. In acest prim deceniu memorabil, 
apar titluri de reținut (cităm în ordine cro- 
nologica): 

@ 1901: «Povestea unei crime» de 
Ferdinand Zecca, in Franta; 

@ 1902: Tot in Franta, tot de Zecca, 
«Victimele alcoolismului», după «L' 
Assommoir» de Zola. 

@ 1903: In S.U.A. primul western «Mare- 
le jaf din tren» de E.S. Porter. 

@ 1905: In Italia, «Căderea Romei». 
La Paris rulează «Jurnalele de actuali- 
tăți» reconstituite în studio, despre 
răscoala de pe «Potemkin». 

@ 1906: Alwin Neuss in Germania da 
«Hamlet»; Robert William Paul, in Anglia 
«Visurile unui fumător de opium». 

@ 1907: În Danemarca «Dama cu ca- 
melii». In Italia, «Othello». 

@ 1908: «Antonius si Cleopatra» in 
S.U.A. «Asasinarea ducelui de Guise» 
in Franta; «Contele de Monte-Cristo» in 
Italia; «Dansul morții» — dupa Strind- 
berg — în Danemarca; «Femeia îndărăt- 
nică» de Griffith, «Macbeth» de Stuart 
Blackton, «Nero si incendierea Romei» 
de S.E. Porter — toate trei in America; 
«Romeo gi Julieta» de Mario Caserini 
in Italia; «Tosca», cu Sarah Bernhardt, 
in Franta. 

@ 1909: In America, D.W. Griffith abor- 
dează tematica socială în filmul «Specu- 
lantii de grine» și biografia unui scriitor, 
cu «Edgar Allan Poe»; tot în America 
Stuart Blackton realizează «Regele Lear»; 
în Franţa, Victorin Jasset— «Beethoven» 
iar în Danemarca «Dr. Jekyll și Mr. 
Hyde» de Viggo Larsen. În Rusia, D.O. 
Drankov realizează filmul documentar: 
«Viaţa contelui Lev Tolstoi». 

După cum se poate vedea deci, toate 
genurile sînt bine reprezentate, cu o predi- 
lecţie marcată pentru ecranizări — Shake- 
speare bate toate recordurile — filmul 
istoric şi melodrama. Primul deceniu însă 
avea să fie şi începutul aventuros al filme- 
lor de aventuri. Totul e posibil de-acum 
înainte. Toate previziunile, chiar cele mai 
optimiste sint permise. La 10 ani, cinema- 
tograful este într-adevăr un «copil-minu- 


nam: Constantin POPESCU 


Scenă din «Bărbierul din Sevilla». 
De n-ar fi trucajele, ne-am crede la teatru 


Ty. 


'telescopuri 


Vacanţa 


Fireşte, vacanţa nu este 
și nu trebuie să fie un 
telescop în sine. Dar asa 
cum se cuvine in sezon 
estival, programele mi- 
cului ecran se adaptează 
și e bine să se adapteze, 

an de an, dacă nu neapărat în funcție 

de termometre și barometre, atunci în 
funcție de zmeele de gind ale vacanței. 

De la «Lumea copiilor», care și-a propus 

călătorii «prichindesti», cu biciclete, 

din Drumul Taberei spre Argeș, şi 
pină la «Teleenciclopedie», care şi-a 
propus in ultima vreme subiecte de 
sezon (am ales doar două exemple, 
extreme), programele televiziunii au avut 
si au o aromă aparte în «luna lui Gustar». 


N Melodiile dragostei. Gustul muzicii 


ușoare a fost cel dintii care a anunțat 
vacanța. La Mamaia, o săptămină in- 
treagă, muzica ușoară a fost stăpină 
pe situație. Televiziunea nu putea scăpa 
acest eveniment și, chiar dacă a mai 
scăpat pe ici, pe colo, în cite o seară, 
cite o melodie, a fost, ca si scena cu 
cer, curcubee și oglinzi de la Mamaia, 
o gazdă foarte bună pentru festivalul 
jubiliar (10) al muzicii ușoare. Serile cu 
Margareta Pislaru, Mihaela Mihai, Ma- 
rina Voica, Mihai Constantinescu, Aure- 
lian Andreescu, Corina Chiriac, Mihai 
Dumbravă, Clara Anton, Angela Simi- 
lea, serile întilnirilor cu noi melodii de 
muzică uşoară românească, transmise 
direct de pe litoral, au fost tele-seri pline 
de armonii si de doruri, de vis si de 
dragoste. Alexandru Bocănet, la pu- 
pitrul pupitrelor, și Sile Dinicu, neobosit 
cu orchestra sa neobosită, Doina Le- 
vinta, cu sugestiile ei scenografice de 
bun gust si ținută se pot socoti si ei 
printre premianti, alături de lon Cristi- 
noiu (cu «Revederea» si alte citeva me- 
lodii frumoase), George Grigoriu («Aici 
la mine-acasă»), Zolt Kerestely («Co- 
pacul»!) si ceilalți laureați ai juriului... 
Au fost multi premianti de drept la Ma- 
maia, şi «Balada» spusă pe note atit 
de frumos de Margareta Pislaru si Ma- 
rina Voica si mare parte din interpreții 
amintiți, si multe versuri de Ovidiu 
Dumitru, Eugen Rotaru, Aurel Storin... 
Se pare că premiantul principal a fost, 
insă, muzica uşoară. Si au mai fost, 
sigur, niște premianti: telespectatorii... 


@ Un dejun pe iarbă A ieșit la iarbă 
verde şi «Clubul T». Undeva în parcul 
Herăstrău, in «Coltul» Brancusi, şi-au 
dat întilnire, intr-o după-amiază de vara, 
poezia, cintecul, dansul, pictura și fil- 
mul într-un «dejun pe iarbă» care ne-a 
demonstrat, la rindu-i, că vacanța nu 
presupune şi vacanța fanteziei, ci dim- 
potrivă. Un cintec de dragoste rostit 
cu căldură de Ileana Popovici, blues-ul 
trenului de Timișoara, «purtat» de mem- 
brii formaţiei lui Paul Wiener, cu un 
pian şi cu o baterie aduse și ele, pe iarbă, 
o incursiune în aerul tare al picturii lui 
Matisse, si altele, si alții, într-o frumoasă 
oră de vacanţă. Printre toate și toți, un 
film, inspirat dintr-un alt «dejun pe iar- 
bă» (al lui Sorin Titel), un film de cîteva 
minute al unui proaspăt absolvent de 
1.A.T.C., operatorul Petru Maier (ai ca- 
rui mentori artistici au fost Gh. Vita- 
nidis si George Cornea). Un film de 
operator, dar nu numai de operator, 
un film de atmosferă si de sugestii li- 
rice, un film de frumoasă ținută cultu- 
rală. Un film care anunţă «schimbul de 
miine». 


N O despărțire. La despărțirea de 


Kojak, petrecută și ea în luna lui Gustar, 
poate că ar fi cazul să spunem o vorbă 
despre polițistul cu trese de omenie 
care ne-a însoțit destul de multă vreme 
telesfirsiturile de săptămină. A lăsat 
în urmă un personaj puternic, decis, cu 
scopuri cinstite și nobile și chiar dacă 
a părut dur uneori, în întreprinderile 
sale riscante și temerare, a lăsat o 
amintire frumoasă, durabilă. Desi, dacă 


ne gindim bine, gusturile noastre la ca- 
pitolul «serialelor de simbătă seara» au 
un dar special, acela de a se modela 
operativ, în funcţie de protagoniștii a- 
venturii. Poate că astfel trebuie să se 
întimple lucrurile «în cazul serialelor 
de simbătă seara»... 

Și așa, dintr-una în alta, am dat, fără 
să vrem, și o definiție a vacanței. Căci 
ce altceva este vacanța decit o melodie 
de dragoste, un dejun pe iarbă, şi o 
despărțire? 


Călin CĂLIMAN 


filme pe micul ecran 


(Orson Welles, 1965). Reluarea aces- 
tei pelicule a reprezentat, fără îndoială, 
evenimentul cinematografic al ultimelor 
săptămini pe micul ecran. Ne aflăm, pro- 
babil, prin intermediul ei, în fata singurei 
ecranizări de pină acum a unei opere 
shakespeareene (Henric IV în cazul de 
față) care izbutește să respire clipă de 
clipă, secvenţă cu secvenţă, aerul pur și 
tare al înălțimilor din fila așternută de 
marele Will. Tot ce este vitalism dez- 
lănțuit, rabelaisian («vesela Anglie» 
din secolul XV) si sumbră luptă pen- 
tru putere, adică toată adinca si inestri- 
cabila contopire a cronicii străzii 
cu aceea a curții; tot ce este vopsea 
zugrăvind colorat ca niciodată starea 
de zi cu zi a omului din stradă si tot 
ce e trăsătură fină de penel conturind 
expresiv starea de zi cu zi a vremurilor; 
altfel zis: tot ce reprezintă în piesă fi- 
lozofie a cotidianului și filozofie a isto- 
riei au trecut miraculos, ca de la sine, 
în strania și fericita lor îngemănare, în 
filmul lui Orson Welles. Model de cine- 
matograf pur, de o capacitate a vizua- 
lizării putin obișnuită, peliculă care arde 
şi sfichiuieste ochiul, Falstaff (titlul 
original «Clopote la miezul nopții») e 
pe măsura textului de la care a pornit. 
Vreau să spun că el e o capodoperă în 
fata căreia, privind-o, există riscul de 
a te simți umilit (pentru că — să nu fim 
ipocriti — capodopera înalță, binein- 
teles, dar si uimeste în felul ei), un film 
de o frumusețe monstruoasă. Uneori 
aproape imposibil de crezut, aflindu-se 
parcă dincolo de cinematograf și de 
reflectarea artistică a acestuia care e 
viața... 


@ Fermecătorii inocenți 
oes îi 


(Andrzej Wajda, 1960). Cel dintii film 
(după Generaţie, Canalul, Cenusa si 
diamant, Lotna), în care Wajda pare a 
renunța la motivul raportului dramatic 
destin individual — eveniment istoric. 
Aparent, Fermecătorii inocenți (a- 
ceastă traducere a titlului incetatenita la 
noi este eronată. Traducerea corectă 
Vrăjitorii nevinovați) ar fi o comedie, 
destul de convențională și nu tocmai 
consistentă. Unui ochi atent nu îi pot 
scăpa însă substantialele ei accente iro- 
nice. Inteles astfel, filmul cistiga dintr-o 
dată semnificaţii mai complexe. Devine 
limpede faptul că, mai curînd decit o co- 
medie cu si despre tineri, avem în tata 
imaginea unui om, Wajda, exigent pină 
la reflexe critice, de nemulțumire, fata 
de generaţia care-și trăia tinereţea după 
război. «Discursul» regizorului sugerea- 
ză o anume fragilitate a idealurilor aces- 
tei generații, văzută ca «beneficiara» a 
unor sacrificii — cele ale generației ce 
a traversat experiența războiului — de 
care nu pare să își amintească în fiece 
clipă. Sigur, regăsim aici acea neaco- 
modare de idei și temperamentală cu 
cei mai tineri decit el, mărturisită nu 
odată (și în interviuri, declaraţii, etc.) 
de Wajda. Regăsim, însă, cu precădere, 
cineastul framintat de vechile sale ob- 
sesii. Că în Fermecătorii inocenți a 
ales modalitatea comediei pentru a si 
le exprima, asta e altceva. Să nu uităm 
că peste numai doi ani Wajda va relua 
ideea generaţiei care «a uitat» războ- 
iul, într-o manieră profundă, zguduitoa- 
re: Dragostea la 20 de ani cu Zbigniew 
Cybulski. Ultimul film în care Wajda a 
apelat la Cybulski. 


@ Nimeni nu știe nimic 


(J. Macn, 1947). Comedie antologică 
pe fundal de război și despre război. Cea 
dintii reacție a privitorului este: se poate 
oare glumi cu asemenea lucruri? Nime- 
ni nu știe nimic demonstrează strălucit 
că da, se poate. Si asta pentru că, de fapt, 
poate nu despre glumă e vorba aici, 
ci despre o idee mai adincă: a te gîndi 
că, atunci cind adversarul se îndreaptă 
spre tine cu intenţia clară de a te supri- 
ma, el poate, să zicem, aluneca oricind 


pe o coajă de banană, a avea, va să zică, 
tot timpul conștiința faptului că derizo- 
riul si ridicolul pot oricind năvăli in 
mijlocul celei mai dramatice situatii, 
inseamnă a controla și domina acea 
situaţie. 


E Dragostea 
lui Serafim Frolov 


(Semion Tumanov, 1968). «Nu orice 
vis se realizează, altfel nu ar mai fi vis» 
zice într-o replică fundamentală Serafim 
Frolov, care tocmai s-a intors de pe 
front şi vrea, ca tot omul, să-și facă viața 
asa cum dorește. Si nu dorește mult 
Serafim Frolov, nu dorește decit dra- 
gostea unei fete care i-a scris că-l iu- 
beste, dar care acum... Intortocheate 
sint căile dragostei si ale lui Serafim 
Frolov! Omul nostru e dintre aceia, 
rari, care atunci cînd pe ploaie, pe ulița 
cu noroi a satului, in stația de autobuz, 
se reintiineste cu femeia iubită nu știe 
să îi spună altceva decit «bine te-am 
găsit pe ploaie», iar mai încolo, atunci 
cind femeia, pe al cărei chip nu se mai 
știe dacă sint picături de ploaie sau la- 
crimi, îl întreabă «de ce îmi vorbești cu 
dumneavoastră ?», el îi răspunde: «de 
bucurie». Admirabil film sovietic, cu 
toate necesarele patetisme și gingășii 
bruste 


N ...și 


@ Ghici, cine vine la cină? (Stanley 
Kramer, 1967). Katharine Hepburn si 
Spencer Tracy susțin una din obișnui- 


nu e imposibil — spune acest film in- 
flăcărat — atunci cind pui pasiune în 
ceea ce faci. 


e Povestiri din Manhattan (Julien 
Duvivier} 1942). Multă «ume bună» 
(Charles Boyer, Edward G. Robinson, 
Charles Langhton, Henry Fonda, etc.) 
intr-un film oarecare. 


© Pygmalion (A. Asquith, 1938). 
Piesa lui Bernard Shaw este minunată 


Aurel BĂDESCU 


telespectatorii 


Un serial 
excelent 


M-am hotărit să vă scriu pentru a-mi 
exprima admiraţia pentru serialul Asa 
s-a călit oţelul. Puţine au fost filmele 
care m-au emoționat atit de puternic, 
şi mai puţine au fost filmele pe care 
le am iubit atit de mult ca pe acesta. 
Pavel Korceaghin e perfect, dar nu e de 
o perfecțiune încordată, supărătoare. 
Tot ce face el izvorăște din inimă, de 
aceea totul pare natural și frumos. Ar 
fi minunat dacă lumea întreagă ar fi 
plină cu astfel de tineri. 


În ciclul «Oameni ai zilelor noastre», teatrul tv. ne-a prezentat «O 

femeie ca multe altele», piesa Luciei Demetrius, în regia şi adaptarea 
lui Nicolae Motric. 

În rolul titular: Silvia Popovici. Parteneri, in această scenă: Sorin 


Gheorghiu si George Oancea. 


tele pledoarii ale lui Kramer pentru 
riaoare etică. 


@ Flăcări și flori (Andrei Tarkovski, 
1962. Titlul original: Copilăria lui Ivan). 
Povestea unui copil în război. Naratiune 
condusă cu siguranţă și originalitate. 
Scenele de vis, precum si o serie de 
insolite metafore anunță marele cine- 
matograf pe care îl va practica regizorul 
în Rubliov. 


è Un taxi pentru Tobruk (Denis 
de la Patelliére, 1960). Exemplu tipic de 
film bazat pe o situatie-limita. Psihologii 
interesant puse în relație una cu cea- 
lalta. 


e A fost odată un mos si o baba 
(Grigori Ciuhrai, 1964). Delicat poem 
cinematografic despre batrinete. 


e Omul cu ricsa (H. Inagachi, 1958). 
Toshiro Mifune în «monografia» vieții 
unui om simplu, dar nu odată complicat 
sufletește. 


@ Tandrete (Tatiana Lioznova, 1967). 
«Aventura» la oraș a unei tinere de la 
tara. O biografie interioară admirabil 
sugerată. Notatii din cele mai fine 


e Copiii din Valea tigrului (produc- 
tie a studiourilor coreene, 1975). Nimic 


In film totui e impresionant, si lupta, 
si dragostea, si viata. Lupta e sfinta 
iar dragostea e curata ca roua diminetii: 
atit cea pentru Tonea, din perioada 
adolescentei, cit si cea pentru Taia, 
adinca prin jertfa fetei. Mai frumoasa mi 
s-a părut totuși dragostea pentru Rita, 
intr-un fel amară şi tristă, pentru că 
Rita era fata ce nu trebuia iubită, pentru 
că lui i se părea ca daruindu-si dragos- 
tea unei fete, ar fi frustat în vreun fel 
dragostea pentru cauza lor. Nu trebuie, 
nu poate fi acuzat și eu nu-l acuz, ci 
doresc din toată inima să fiu ca el, să 
pot privi intotdeauna inapoi fără rușine, 
fără teamă de a fi lăsat clipele să zboare 
in zadar. 

In film totul e frumos, si muzica, si 
personajele, si imaginea, si interpreta- 
rea. Vladimir Konkin s-a dovedit a fi un 
mare actor, intelegindu-! si interpre- 
tindu-l magistral pe eroul principal din 
romanul lui Nikolai Ostrovski. 

De obicei sintem obişnuiţi să criti- 
cam, să căutăm greșeli, scăpări, dar in 
filmul! lui Nikolai Mascenko, cred că ar fi 
de prisos. De ce să mai rătăcim în intu- 
neric pentru a descoperi un alt sens al 
privirii de pe ecran, cind totul e atit de 
frumos? 


Jucan CRISTINA 
str. P. Maior nr. 43 
C. Turzii 


La 


4 
piei 


Risul, dansul 

şi cintecul: 

minunate pretexte 
pentru o minunată 
parodie ; ur 
(«Cintifid în ploaie») 


Lumea filmului 
în filme 


Spectaculoasă această lună 
la Cinematecă. Cicluri varia- 
meme. te ce îmbină capodopere cu 
filme medii, dar de o bună 
medie a calității. Un Anto- 
nioni de început, «Doamna 
fără camelii» (1953), alături 
de Incununarea artistică a lui Fellini, «8,1/2» 
(ce s-a bucurat, în reluare, de un imens 
succes). Lingă un «Fantâmas» (Hunne- 
belle — 1964), graţioasă ironie a modele- 
lor clasice din serialul celebru, un «lkiru» 
simfonic, semnat Kurosawa. Ciclul dedi- 
cat actriței Lucyna Winnicka ne-a amin- 
tit cîteva din filmele cunoscute regizate de 
Kawalerowicz: «Adevăratul sfirșit al răz- 
boiului», «Maica loana», «Trenul», în 
timp ce medalionul Mae West ne-a pri- 
lejuit întilniri inedite cu «Frumoasa anilor 
'90», «Drumul spre oraș», «Nu sînt 
înger» sau «Noapte după noapte». Un 
alt portret, Willy Forst, a fost ilustrat cu 
citeva din operetele de popularitate ca 
«Singe vienez», «Două inimi într-un 
vals» sau «Mazurka», dar si cu filme mai 
originale ca «Mascarada» sau «Burg- 
theater». 

«La cerere», citeva opere de rasunet: 
«Psycho» (Hitchcock), «Viaţă sporti- 
va» (Anderson), «Prietenele» (Schorm), 
«Viața si epoca judecătorului Roy 
Bean (John Huston) sau «Educatia sen- 
timentală» a lui Astruc. 

Cel mai cuprinzător e ciclul «Lumea 
filmului în film». Interesant de urmărit, 
printre altele, și pentru schimbarea de 
optică a retrospectivei anilor de glorie ai 
Hollywoodului. O «privire înapoi» ce nu 
mai tine de timp, ci de o altă concepție 
asupra cinematografului de ieri, dar și de 
azi. De la evocări blajine, melancolii pro- 


vocate de pionierat, gen «Cavalcada 
Hollywoodului» (Cummings — 1939) cu 
Alice Faye străduindu-se s-o reincarneze 
pe inimitabila Mary Pickford si un Don 
Ameche cu o vervă cam artificială — la 
«Cintind în ploaie» al lui Kelly si Donen. 
Parodie subtilă, fantezie satirică avind 
doar ca pretext toată lumea ride, cintă 
şi dansează. Desi mai vechi în timp, dar 
încă proaspăt, filmul lui Aleksandrov, 
«Primăvara»rămine încă operă de referință 
a genului. Ne despartim de trecutul nostru 


rizind — se spune, uneori mai vesel, 
alteori mai amar. Ca de pildă, în acest 
dramatic «Bulevard al crepusculului» 
clasic. Clasic pentru că e Billy Wilder în 
plină forță, clasic pentru că e Gloria 
Swanson retrăindu-și patetica existență 
de star în declin, clasic pentru că filmul a 
căpătat faima acelui echilibru între ce-ul 
și cum-ul povestirii. Alături de ea, o per- 
sonalitate pe umerii căreia a stat cinema- 
tograful timp de trei decenii: Erich von 
Stroheim. 

«Bellissima», mai melodramatic, mai 
puțin neorealist cum ni-l prezentau isto- 
iile, ne descoperă un Visconti stăpinit 
de forța unui vulcan pe nume Anna Mag- 
nani; «Dublura» lui Garnett, cu Leslie 
Howard și Humphrey Bogart, în dublu 
concert cinematografic; «Hollywood Ho- 
tel», regizat de Busby Berkeley în epoca 
sa de glorie și mai ales «Hellzapoppin» 
de H.C. Potter, completează tabloul filmu- 
lui dedicat lumii filmului. Comedie de un 
burlesc clasic, tip Mack Sennett (pe care-l 
omagiază în citeva secvențe antologice) 
«Hellzapoppin» a fost reluat după două 
decenii de la realizare, in citeva capitaie 
ale lumii, cu un succes nesperat. Notă 
încurajatoare cu care am putea incheia 
ciclul ce ne strecurase ușoare neliniști 
vizavi de o lume ale căror valori se bazează 
pe o glorie atit de efemeră: lumea cinema- 
tografului. 


Alice MĂNOIU 


Scara 


Lucrul cel mai straniu din cel mai straniu 
film al lui Joseph Losey — Servitorul — e 
modul în care o scară, o scară interioară 
dintr-un apartament oarecare, devine per- 
sonaj principal al unei drame psihologice 
de excepțională fineţe. În memoria noastră 
cinefilă, scara aceasta în spirală se alătură 
unui foarte lung şir de scări «dramatice» 
din istoria cinematografului — mă gindesc 
la cele din filmele lui Eisenstein, Fritz 
Lang, Wyler sau Hitchcock — câpâtind 
proporții neobișnuite, animindu-se prin 
cine știe ce impuls secret, dictind într-o 
măsură decisivă evoluția și comporta- 
mentul celor două ciudate personaje, care 
îşi dispută aici nu o femeie, nu un obiect, 
nu o avere, nu o situaţie, ci un anume 
sentiment al superiorității, al dominaţiei 
prin persuasiune psihologică. Între stapin 
si servitor, între personaje care formează, 
practic, unul singur — există un echilibru 
mereu instabil, mereu fragil, un raport de 
forțe sugerat cinematografic admirabil, 
prin evoluția lor sinuoasă pe treptele acelei 
scări reale și simbolice totodată, o scară 
interioară la modul concret, dar și la figu- 
rat, o scară ce marchează, pas cu pas, 
avatarurile unor conștiințe torturate de 
ideea depersonalizării, temă foarte fami- 


liară cinematografului occidental. Deper- 
sonalizarea prin regresiunea rationalului 
— asta sugerează parcurgerea in sens 
mereu descendent a scării de către Dirk 
Bogarde în acest film «psihanalitic» al lui 


Lupta pentru dominația... 
celuilalt («Servitorul») 


Joseph Losey, cineast care confirmă me- 
reu, cu tiecare operă a sa, că cinemato- 
graful este, cum crede Jean Mitry, «un 
limbaj al obiectelor». 

Petre RADO 


21 


Disney 
fără 
gaguri 

(« Toto, 
Didi 

şi Anton») 


Meritul 
de a pune 


întrebări 


Cineva,ţine la mine 


(virgula aparține autorilor) 


Trecind peste eroarea de ortografiere a 
titlului, filmul lui Paul Orzea ne convinge si 
ne emotioneaza. Maistrul lonescu lonel de 
la 1.0.R. serbează o aniversare în compania 
foștilor săi ucenici, actualmente muncitori 
în toată puterea cuvintului. Regizorul a avut 
ideea salutară de a-l lăsa in pace pe sărbă- 
torit cu emoțiile sale și de a ne vorbi despre 
el prin intermediul creaţiilor sale: oamenii 
din jur. Astfel, între un toast si un «multi 
ani trăiască», ascultăm citeva povestiri 
simple care creionează tot atitea destine 
ale unor tineri defavorizati de soartă (un 
orfan, un teleormănean singur în București 
ş.a.) cărora maistrul lonescu le-a fost un 
adevărat părinte. impresionează sinceri- 
tatea și precizia confesiunilor: «Din prima 
zi, maistrul m-a întrebat: — Măi băiete, unde 
stai, unde măninci? Cind i-am spus că stau 
la o gazdă și plătesc mult, dinsul mi-a zis: 
— Las'c-o rezolvăm noi. Dar nu erau locuri 
la cămin...» «M-a intrebat pe ce-mi chel- 
tuiesc banii, dacă mi-am cumpărat pantofi, 
cămașă și cum mă gospodăresc. M-a învă- 
tat cum să mă îmbrac cu gust si chiar cum 
să mă port cu o fată.» S.a.m.d. Ascultăm 
si confesiunea dramatică a unui fost ucenic 
recalcitrant și mai mult fotbalist, concediat 
cindva la cererea maistrului, dar reprimit 
tot de el la lucru: — «Meștere, vreau să 
încep lucrul la dumneata». El mi s-a uitat 
adinc în ochi si mi-a zis: — «Neică, hai la 
treabă! Acum sint căsătorit — i-am mai spus 
— am un copil și timpul liber îl consacru 
familiei». Este un exemplu de cercetare 
atentă, la ea acasă, a eticii muncitorești, a 
tipologiei si dramelor caracteristice zilelor 
noastre. 


Regia si scenariul: Paul Orza. imaginea: Fran- 
cisc Patakfalvi 


telex Sahia 


A w . 
La inaltime 

@@@ Lunile vacanței i-au găsit pe 
realizatorii studioului in plina activitate. 
Numai in iulie s-au realizat 27 de filme. 
De altfel in această perioadă, asemeni 
oamenilor muncii din toate domeniile 
documentariștii au răspuns prompt che- 
mării partidului, participind în corpore 
la acţiunile de refacere și recuperare a 
pagubelor provocate de inundaţii. Oa- 
menii au fost la înălțime! 999 La inaiti- 
me continuă să se afle regizorul Virgil 
Calotescu, filmind in munţii Făgăraş, 
impunătoarea șosea transfagdrasana, 
adevărată epopee a capacităţii construc- 
torilor nostri de drumuri. Filmul său, 
«Transfagarasanul»,desi de scurt me- 
traj nu se vede mai prejos de subiectul 
său. Poate că România-film îl va pro- 
grama cu filmul artistic de lung metraj 
Mastodontul de același autor. 999 
Craiova văzută din car, nu e o con- 
curenţă la Transfăgărăşanuj văzut din 
elicopter, ci titlul filmului pe care i 
realizează Titus Mesaros, pornind de 


? 


Impresii din copilărie 


Un fapt este cert: Studioul «Sahia» par- 
curge anumite etape, destul de bine marcate, 
consumă efectiv anumite experiențe, în 
producția sa există ceea ce numim «valuri». 
Am văzut, în numerele trecute, că mai 
multi, dacă nu mai toţi regizorii studioului se 
incadrează la un moment dat în valul «fil- 
mului de artă», în sensul originar al noțiunii, 
adică filmul dedicat artelor plastice. Acum 
s-ar părea că sintem în fata unei mișcări 
noi, dar în acelaşi sens, ca si cum docu- 
mentarul nostru ar fi pe punctul să se con- 
sacre nu ca o artă în contact direct cu reali- 
tatea, ci ca o reflectare a altei reflectări: 
mai multi documentaristi se dedică unor 
subiecte muzicale. Mircea Săucan pare să 
fie deschizătorul acestui capitol, filmul său 
marcînd chiar momentul trecerii de la o 
etapă la alta. Autorul se întreabă: «este 
vreo legătură între muzică și pictură, între 
sunete și culori?» Pentru răspuns, el re- 
curge la următoarea inscenare tipică de 
cin6-verite: organizează un concert cu «im- 
presii din copilărie», pentru violină şi pian 
op. 28 de George Enescu, concert la care 
invită pe elevii unei clase de la Liceul de 
arte plastice «N. Tonitza». Apoi elevii 
plasticieni sint intruniti sub îndrumarea 
dirijorului concertului, compozitorul Ana- 
tol Vieru, dindu-li-se ca temă să traducă 
impresiile muzicale în compoziții plastice. 
In timp ce profesorul tine un fel de prelegere, 
elevii pictează. Din păcate, regizorul fil- 
mează mai mult pe compozitor vorbind, 
mai rar pe elevi pictind si foarte putin ce se 
naște pe pinză sub impresia muzicii. Filmul 
are, deci, mai ales meritul de a fi puso 
întrebare. 


Regia si scenariul: Mircea Saucan. imaginea: 
Francisc Patakfalvi 


la textul lui Marin Sorescu. Dacă ar fi 
să ne luăm după cinemobilul care s-a 
defectat, echipa ar trebui să filmeze 
din car... @@@ Se pare că starea tehnică 
a mașinilor este în vacanţă! Regizorui 
Dumitru Done, plecat dis-de-dimineata 
ia filmări, spre Călăraşi, nu a reușit să 
ajungă pină la ceasurile trei după amia- 
ză decit in Pantelimon. Așa că a hotărit 
să innopteze tot in București. 999 Re- 
gizorul Paul Cojocaru și operatorul 
Laurenţiu Mărculescu au filmat Pa- 
tru meșteri mari, vestiți făurari ia 
Modac unde există o tradiţie in con- 
struirea fluierelor. Desigur, instrumen- 
tul muzica! si nu cel folosit de agentii 
de circulaţie. Acesta este un alt capitoi 
de care se preocupă regizorul Alexan- 
dru Boiangiu. Cinci titluri din filmele 
sale de anul acesta sint pe teme de 
circulație. 999 Un sistem original de 
punctaj dă posibilitatea realizării unui 
clasament semestrial si anual ai regi- 
zorilor, operatorilor și redactorilor. La 
sectorul film documentar, la terminarea 
turului (semestrul |) consemnăm lea- 
derii calităţii: regizorul Gheorghe Hor- 
vat, operatorul Kiamil Kiamil si re- 
dactorul Viorel Bindea La sectorul 
film ştiinţific, la ora redactării textului 


Si trombonul 


face muzică 


Titus Mesaroș nu e la primul său film cu 
subiect sau pretext muzical: «in pădurea 
cea stufoasă» surprindea în manieră paro- 
dică ceea ce Mircea Săucan încearcă acum 
să exprime cu gravitate: relația, dintre mu- 
zică si plastică. În afară de avantajul unui 
plus de experiență, Titus Mesaros știe mai 
precis ce vrea si mai ales ştie să sugereze 
cu detaşare si elocventa, dincolo de su- 
biectul ca atare, un joc mai viu de sensuri. 
El urmărește atent, cu discreție si cu un 


simț al umorului tandru, pregătirea unui 
concert la un liceu de muzică: de la primele 
inginari scirtiite de acorduri, acasă, eventual 
in baie, la şcoală, continuind exercițiul 
mental chiar in timpul unei ore de mate- 
matici, dar. mai ales sub supravegherea 
profesorilor de specialitate (cuplurile pro- 
tesor-elev, surprinse în timpul travaliului 
artistic la fiecare pasaj și asupra fiecărei 
note, sint de o excepțională expresivitate) 
pină la triumful de pe podium. Arta este, 
într-adevăr, 99% transpiratie si 1% inspirație, 
procentaj valabil și pentru documentaristi. 


Regia si scenariul: Titus Mesaros. Imaginea: 
Petre Gheorghe 


E greu 


fără 
scenariști 


Toto, Didi și Anton 


Spre deosebire de serialele «Coco și 
Roco» si «Pic și Poc», care îşi perpetuează 
din ce în ce mai anemic existența în produc- 
tia studioului de specialitate, filmul lui 
Horia Ştefănescu dispune de trei perso- 
naje: un căţel, o păsărică și un motan. 
Care cum se numește — Toto sau Didi 
sau Anton — nu reținem, dar trebuie să 
observăm că cele trei personaje luate cite 
două oferă mai mult dinamism acţiunii, 
se schiteaza si o intrigă: motanul vrea să 
devore pisica sub formă de sandvis, dar 
cățelul e și el pe acolo, salvator. Clasice 
urmăriri disneyene, fără gaguri de aceeași 
calitate sau fără gaguri deloc, folosindu-se 
drept compensație chicotelile neintrerupte 
din banda sonoră. In acest pustiu al lipsei 
de umor şi de inventivitate, in care meseriile 
de scenarist și de gagman nu s-au desco- 
perit încă, ne călăuzește doar fata morgana 
unor calități plastice: un desen mai liber, 
fizionomii expresive: cățelul este mucalit, 
păsărica ingenuă, motanul pasional, dar 
dispus să devină vegetarian. 


Un film de Horia Ștefănescu 


Au fost șase 


lată-l pe Ernest Maftei într-un film utili- 
tar, în chip de maistru la o carieră de piatră, 
maistru care uită să verifice locul de muncă 
după exploziile pe care le mai şi numărase 
greşit. Alături de colegul său de teatru, 
Constantin Florescu, creatorul atitor roluri 
de ficțiune se identifică de data aceasta nu 
cu un personaj anume — ceea ce ar fi un 
lucru curent, ci cu muncitorul anonim 
Este un exercițiu profesional benefic pentru 
orice actor de film și mai ales pentru orice 
actor de teatru care vrea să facă film 
In ceea ce-l privește pe regizor, care nu e 


nu s-a intocmit inca clasamentul @@@ 
Continuă colaborarea cu televiziunea 
A rămîne tu însuți este unul din titluri 
Autorul său lancu Moscu fiimează la 
Moisei, unde un grup de pionieri se,afia 
intr-o acţiune de identificare a celor 
29 de eroi căzuţi in lupta antifascistă. 
@@@Evocare a eroinei Ecaterina Teo- 
doroiu in fiimul cu acelașititiu o reali- 
zează regizoarea Paula Popescu-Do- 
reanu, după un scenariu scris impre- 
ună cu Eva Sirbu. 


Aristide MOLDOVAN 


telex Animafilm 


a > 
45 în '76 

e 99 Stimulat de aplauzele cu care 
publicul din tara şi din străinătate i-au 
răsplătit filmul D-ale organigramei, 
regizorul Matty Aslan a propus încă 
zece idei care pot fi dezvoltate în aceeași 
formulă. Se pare că pentru realizarea 
ritmică a «Organigramelor» ar trebui să 
prevedem în organigrama studioului şi 
un post de detectiv. Ne-ar prinde bine. 


Olimp Vărăşteanu si Florin Angelescu 
continuă încercările de parodiere a unor 
basme și fabule cunoscute: de data aceasta, 
«Scufita roşie» si «Greierele și furnica». 
Din păcate, nici un progres sub raportul 
inventivitatii scenaristice. Autorii par să nu 
cunoască regulile parodiei, pierd contactul 
cu povestea originară, iar mecanismul de 
sensuri şi poante nu intră în funcțiune: 
lupul din «Scufita roşie» ajunge să se com- 
porte ca un taur în arenă, Pic fiind toreador, 
iar Poc aruncindu-i în cap vase de bucătă- 
rie. Dincolo de defectul profesional, ni se 
impune din ce în ce mai acut convingerea 
că, în cazul unor astfel de filme «pentru 
copii», la mijloc este o eroare de ordin 
psihologic: autorii își închipuie că ceea ce 
aşteaptă copiii de ie ei sint comicăriile, 
chicoteala din ott si buşeala permanentă. 
— Nu e grozav filmul, spun deobicei acesti 
autori despre propria lor creatie, dar sa 
știți că celor mici le place, în sala se ride. 

Cu atit mai rau! 


Regia si scenariul: Olimp Vărâşteanu si Florin 
Anghelescu 


Ilustrate 


cu flori de 
de piatră 


aitul decit Andrei Blaier, autoru! «llustra- 
telor cu flori de cimp», ştie să exprime 
convingător teza utilitară, de protecție a 
muncii, ştie să descopere fotogenia oricărui 
loc de muncă, să contere plasticitate functio 
nală maşinilor si întregului decor natural al 
fabricii şi al carierei. De fapt, fraza trebuia 
formulată invers: cel care a învăţat în prea- 
labil o asemenea lectie de realism (fiindcă 
Andrei Blaier este un stăruitor realizator de 
filme utilitare) a știut să facă și «Ilustrate 
cu flori de cimp». 


Regia si scenariul: Andrei Blaier si Sorin Stratilat 
Imaginea: F/orin Grigore. 


Val. S. DELEANU 


Am afla totodată și punctul dintre Sla- 
tina, Club și București, în care s-ar afla 


Sabin Bălașa! 999 Au intrat in pro- 
ductie trei din filmele anului 1976: 
Ocolul infinitului mic (film cu o- 
biecte animate si actori, după un sce- 
nariu de Marin Sorescu, in regia lui 
G. Sibianu); Călătorie lungă (film de 
desen animat, în regia lui Adrian Pe- 
tringenaru si grafica lui Florin Pucă); 
Tren de plăcere (film de cartoane decu- 
pate și colaje interpretind original schița 
lui Caragiale — arafica şi regia aparti- 
nind loanei Sturdza. @@@ In anul 
acesta realizăm 32 de tilme, iar pentru 
1976 ne-am propus 45 de titluri (în 
aceleași condiţii!!). Citirea comparată a 
celor două cifre de plan permite o altă 
«citire», cea a intentiilor noastre, dina- 
mica pe care vrem s-o imprimăm dez- 
voltării acestui tip modern de film (al 
cărui deviz încorporează, într-o pro- 
portie de peste 70% muncă, muncă 
specializată). Spectacol gustat de pu- 
blic si tocmai de aceea solicitat si pe 
rețelele de difuzare internațională. Tot- 
odată ne pregătim și pentru a putea 
răspunde oamenilor televiziunii noas- 


be Lucia OLTEANU 


filmul românesc 
peste hotare 


August 
inema douăzeci și trei 
Ca şi în ceilalți ani, 
cu ocazia zilei de 23 
August, in multe capitale europene 
au loc «zile», gale si «săptămini» 
ale filmului românesc. La Varșovia, 
Praga, Berlin si Budapesta au loc, 
de pildă, în aceste zile, manifestări 
cuprinzind cele mai recente pro- 
ductii artistice, documentare si fil- 
me de animaţie ale studiourilor 
noastre. 


Filme pentru copii 


Intre 9 si 17 august a avut loc un 
festival international al filmului pen- 
tru copii, in Republica Panama. 
Tara noastră a fost prezentă cu 
doua productii ale studioului «Ani- 
mafilm», Este vorba de filmele Că- 
tălina si Puiul, amindoua de Lau- 
rentiu Sirbu. 


Stiintifico-estival 


Asociaţia internațională a cine- 
matografului stiintific a organizat 
in Olanda un festival al documen- 
tarelor stiintifice. O importanta se- 
lectie de filme romanesti a parti- 
cipat la această manifestare: Li- 
chenii si Unde stationare de Doru 
Chesu, Marele zbor de lon Bostan, 
Muzeul cinematografiei româ- 
nești de Alexandru Gaspar si Vic- 
tor Babes de Olimpia Robu. 


Siciliana 


La Festivalul international al fil- 
mului de la Taormina (Sicilia), 
România a fost prezentă cu două 
filme: în concurs, Filip cel bun 
de Dan Pita, iar la secția informa- 
tivă, Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte de Sergiu Nicolaes- 
cu (care a făcut parte din juriul 
acestei întilniri). Festivalul s-a des- 
fășurat în celebrul amfiteatru greco- 
roman, în fata a douăsprezece mii 
de spectatori, seară de seară. 


Premieră portugheză 


Recenta prezentare, în cadrul 
unor Zile ale filmului românesc, a 
unor producții ale studiourilor 
noastre (Ultimul cartuș, Mihai 
Viteazul, Atunci i-am condam- 
nat pe toți la moarte, Explozia, 
Felix și Otilia, s-a bucurat nu nu- 
mai de un mare succes de public 
dar a si prilejuit ample relatări în 
presa portugheză. Cronicile care 
au apărut în ziarele si revistele 
din Lisabona sînt o dovadă a in- 
teresului stirnit de acest contact, 
în premiera, cu cinematograful 
românesc. 


În miez de vară 


Mai mulți distribuitori italieni, 
ignorind arsita verii, vizionează in 
sălile Centralei Romaniafilm o 
impresionantă listă de titluri din 
producția noastră cinematogra- 
fică recentă și mai veche. Ei s-au 
arătat foarte interesați de achizi- 
tionarea unor comedii ca Asta 
seară dansăm în familie de Geo 
Saizescu, Împuşcături pe por- 
tativ de George Grigoriu și Come- 
die fantastică de lon Popescu 
Gopo. Deja cumpărate, sint filmele: 
llustrate cu flori de cimp de 
Andrei Blaier şi Nemuritorii de 
Sergiu Nicolaescu. 


lulian GEORGESCU 


Festivalul internațional 
de ia Moscova 


Metoda cea mai sigură 
pentru a intelege telurile 
urmărite de cel de al 9-lea 
festival de la Moscova 
este să ascultăm decla- 
rațiile organizatorilor. 
=, zen Astfel Aleksandr Kara- 
ganov, din partea Uniunii cineastilor 
sovietici, in discursul său de deschidere 
zice: «Noi concepem tema actualitatii 
nu numai ca aceea a construcției eco- 
nomice, dar și ca aceea a formării unui 
om nou». Această idee se leagă deo 
altă frază a aceluiași: «Perioada dintre 
al 8-lea și al 9-lea Festival este marcată 
de o dată pregnantă pentru viata po- 
poarelor de pretutindeni, anume a 30-a 
aniversare a victoriei contra fascismu- 
lui». Festivalul s-a deschis cu un foarte 
original film sovietic Mărul roșu care 
parcă replică celor două puncte de 
program indicate de Aleksandr Kara- 
ganov. Scenaristul filmului, Ciughiz Ai- 
matov ne spune că iubirea de oameni Își 
trage izvorul din amorul dintre un bărbat 
şi o femeie. «Amorul, scrie el, străbate 
probabil azi o criză. Poate că și-a pier- 
dut din valoare in ochii unor tineri, 
Poate că a devenit prea lesne, prea 
accesibil. În filmul meu am încercat să 
axez atenţia pe acest sentiment etern 
și sacru, care a fost intotdeauna socotit 
ca manifestare supremă a umanismu- 
lui». Şi filmul este o poveste de dragoste 
in care îndrăgostitul nu cere nici o con- 
travaloare iubitei în schimbul dragostei 
sale. li este recunoscător prin simplul 
fapt că ea există, că este așa cum e. 
Cinematografia sovietică, ne-a dat me- 
reu si ne mai dă încă asemenea sublime 
ca filmele văzute şi pe ecranele noastre 
Tandrete, Solaris, Doctorul Evans, 
Defileul legendelor uitate. Unul din 
marile premii ale festivalului a fost 
acordat tot unui asemenea film unde 
umanismul este epurat de orice senti- 
ment interesat, de orice instinct. Stu- 
diourile sovietice au încredinţat regia 
marelui realizator japonez Kurosawa. 
Filmul său se ridică energic contra 
ultimei epidemii a secolului: poluarea, 
«Flora și fauna (zice el) o vedem dis- 
trugindu-se în fata ochilor nostri. Aerul 
a devenit irespirabil. În 20 de ani Japonia 
va deveni nelocuibilă. Sintem la graniţa 
dezastrului. Asta trebuie să o strigăm, 
să o tipam de pe toate acoperișurile. 
Eu nu o voi spune cu vorbe, o voi zugrăvi 
în imagini». În filmul lui, iubirea poartă 
haina prieteniei. Prietenia dintre un 
scriitor — explorator și un vinător din 
taigaua siberiană. 

Cu privire la «nașterea omului nou», 
am văzut două filme, amindouă pre- 
miate: Fraza neterminată de Zoltan 
Fabri și Pămintul făgăduinţei de Waj- 
da. În ambele urmărim procesul sufle- 
tesc pe care Pudovkin îl numea «priza 
de conştiinţă». În ambele filme persona- 
jul este membru al clasei aristocratice 
și financiare aflate în plin apogeu. 
Această lume îi face oroare eroului 
nostru. Oroare, scirbă şi o aprigă do- 
rință de adeziune la lumea de pe cealaltă 
parte a baricadei. Nu este ușor. Şi am- 
bele filme descriu bine aceste frămin- 
tări lăuntrice. Personal, prefer cum o 
face talentatul regizor maghiar. 

lată, în citeva cuvinte, palmaresul 
general al festivalului; din 36 de filme 
artistice de lung metraj, reprezentind 
cinematografiile din 35 de tari, juriul a 
distins cu medalia de aur: Dersu Uzala 
(URSS, regie Kurosawa), Pamintul fă- 
găduintei (Waida), Ce mult ne iu- 
beam (de Eltore Scola). 

Acesta gin urma m-a deceptionat. 
Autorul a exercitat asupra publicului 
un multiplu apel: la șarja divistică a lui 


A. Mihailopoi) 


(Foto: 


cinema 


De Sica (filmul ii e inchinat lui, iar de- 
functul apare, post mortem, pe ecran, 
vesel si terice); apoi la sarja divistică a 
unor stele ca: Gassman, Manfredi, Aldo 
Fabrizzi; apoi la şarja de prestigiu a 
neorealismului Hoţii de biciclete și la 
citeva momente din Potemkin și Dolce 
vita. Cu alte cuvinte, cirpeli din petice, 
ca anteriul lui Arvinte sau (fiindcă 
sintem în Italia) nădragii lui Arlechin. 


tea si eficacitatea tineretului in rezolva- 
varea unor chestiuni în care adulții, 
oamenii zisi «mari», sint incapabili. 
Mai departe: premiile speciale ale 
juriului au fost atribuite filmului mongol 
Anul eclipsei de soare și regizorului 
maghiar Zoltan Fabri, pentru marile 
sale merite în dezvoltarea cinematogra- 
fiei mondiale. Premii pentru cea mai 
bună interpretare: Harriet Andersson 
(Suedia), Fatima Buamari (Algeria), 
Gheorghiev Ghet (Bulgaria), Miguel 
Benavides (Cuba). De asemenea, filme 
si interpreţi din Siria, R.D. Vietnam, 
Japonia, Shiri Lanka, au primit diverse 


Naşterea unei conștiințe («Pămintul făgăduinței» de Wajda) 


aS 
Citate din filme celebre («Ce mult ne iubeam» de Scola) 


Mai departe: medaliile de argint au 
fost acordate filmelor Cor (India); Pu- 
terile pamintului (Peru) si Fratele 
meu e un tip strașnic (Cehoslovacia). 
Aş vrea să nu se creadă că acesta din 
urmă e doar un filmulet nostim de 
adolescenţi care fac treburi de adult 
Sub aparenţa caraghios induiosatoare, 
e vorba de o problemă gravă: seriozita- 


diplome şi menţiuni. 

Filmului nostru Actorul și sălbaticii 
aplaudat, ovationat aș spune, mai bine 
de zece minute de către spectatorii 
cinefili, i s-a acordat diploma Uniunii 
Artiștilor Plastici din U.R.S.S. pentru 
decorurile semnate de Virgil Moise. 


D.I. SUCHIANU 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 
Exemplarul 5 lei 41017 


Cititorii din străinătate 


pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 


Anul XIII (152) 


București 


Rompresfilatelia — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66 P.O.B.-Box 2201 


Comunistul Andrei din zilele fierbinyu ale 
lu August 1944 (Sergiu Nicolaescu in «Pis- 
truiatul»), 

comunistul Ardeleanu din perioada 
colectivizării (Colea Răutu in «Setea»), 
primărița comunistă a unui sat contem- 
poran (Margareta Pogonat în «Oraşul văzut 
de sus»). Trei personaje, trei eroi, trei 
comunişti, din trei decenii de film românesc. 


august 1975 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Prezentarea artistica: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic eal 
«Casa Scinteii» — Bucuresti > 


23 


pa ae dn arennart e iaiia 


= 
Nn 
q> 
— 
x 
2 
< 


Bucureşti octombrie 1975 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educatiei Socialiste 


«Dorim ca tinăra generație, constructoare a comunismului, sa 
stapineasca cele mai înalte cunoştinţe în toate domeniile de activi- 
tate, să-şi poată îndeplini in cit mai bune condiţii sarcinile de onoare 
ce-i vor reveni în societate, să continue, cu cinste şi fermitate şi să 
ridice pe o treaptă superioară măreţele tradiţii revoluționare, 
sociale şi naţionale ale partidului şi poporului nostru». 

Nicolae CEAUŞESCU 


filmul românesc în dezbatere 


Creatorii 
fata în fata cu 
beneficiarii 


Cineastii 
trebuie să se confrunte 
cu acel 


«minut al adevărului». 
El, numai el, îi va pune 
în contact direct 
cu realitatea 


Vreau să atrag de la inceput atenția 
că nu-mi propun să trag cu tăvălugul 
peste tot ceea ce s-a concretizat și afirmat 
filmic, peste realizările reale, valabile si 
incontestabile ale artei noastre cinemato- 
grafice dar, si tocmai pentru că avem 
succese, propun să aruncăm o privire 
sinceră și serioasă asupra lipsurilor, cu 
grija cineastului preocupat de o cinema- 
tografie națională de ținută solidă. 


2 


Nu cred, și în unele cazuri se dovedește 
cu pregnanta, din păcate, că maladia 
filmului românesc a fost depășită total. 
Sint destule filme care dau senzaţia de 
fals, filme în care schimbările fundamen- 
tale petrecute în viata și conştiinţa oame- 
nilor nu s-au reflectat decit la suprafaţă. 
Se spune că marele cusur al filmelor 
noastre stă în superticialitatea viziunii, în 
putinatatea reflectiei, în idilism. Parcă e 
un făcut, intotdeauna se uită a se observa 
lipsa expresiei cinematografice, chiar 
greșelile de gramatică cinematografica 
si nu întimplător filmele bune au o bună 
articulare cinematografică, o artă a na- 
rațiunii, un limbaj modern, mereu imbo- 
gătit. 


Cred că atit unii scenariști, care par 
porniţi într-o cursă contra cronometru 
de a scrie scenarii în care personajele 
se prefac că trăiesc, în care mimează 
autenticele trăiri, minindu-si eroii spre 
finaluri senine, luminoase..., cit și unii 
regizori gata oricind să imbratiseze ase- 
menea lucrări, ar trebui să fie incoltiti 


Putem face 


de acel minut al adevărului pentru a se 
verifica pe ei înșiși mai întii, în raportul 
direct şi nemijlocit de percepere a reali- 
tatii, a prefacerilor noastre sociale, de 
cunoaștere a omului nou. 


Nu numărul mare de scenarii pe care 
le semnează într-un an de producție un 
scenarist sau titlurile filmelor realizate 
de un regizor (o mare greșală care la noi 
persistă de vreme îndelungată) atestă 
acestora virtuțile operelor lor, și nici 
completarea fisei de creație prin mai 
multe filme pe an nu le atribuie valori 
estetice, emoționale. Nu cantitatea, ci 
calitatea... Condiţia cinematografului e 
dură, aici nu există reabilitare postumă, 
nu există drept de apel pentru filmele 
lucrate cu ușurătate. 


Întrebarea a doua — ce filme, ce perso 
naje, ce probleme, mă fac să mă gindesc 
la plaiurile românești, la culoarea, la 
vibrația, la emoția lor— mă determină 
să mă gindesc la oameni, la străbunii 
noștri, la eroi, la faptele și legendele ce le 
încununează fruntile, la cei care scriu 
istoria de astăzi, la măreția exemplului 
generos, la perspectivele ce se deschid 
înaintea noastră, la perspectivele ce le 
lăsăm copiilor noștri, o dată cu operele 
durabile ale artelor noastre. 


Problematica vieții noastre este com- 
plexă, domeniile de abordare şi reflectare 
sint multiple... O condiţie esenţială pentru 
creatori: jos retetele! jos superficialitatea! 
jos schematismul! 


Să facem filme pe măsura timpurilor 
noastre! 


«Tineretul român de-a lun- 
gul a citorva generații va 
fi înfățișat in acest film 
ca un personaj colectiv 
in contextul istoriei și in 
confruntare cu istoria, in 
evoluția sa firească spre 
cristalizarea unor țeluri generoase cu 
largi deschideri in viitor». 

Această frază cu care incepe filmul Ani 
de luptă, ani de glorie este perfect vala- 
bilă şi pentru File de epopee, căci el con- 
tinuă istoria pina în zilele noastre. Este 
poate cea mai concisă — concisă dar și 
zgircită — apreciere asupra acestor două 
filme realizate sub auspiciile Uniunii Tinere- 
tului Comunist de către Nicolae Dragos si 
Gh. Baciu- Avramescu. Două filme —o oră 
şi 20 de minute primul, o oră cel de-al doilea 
— pentru care s-a muncit doi ani, s-au 
vizionat zeci de mii de metri de peliculă, 
s-au răscolit arhive, biblioteci, fototeci, 
fonoteci, muzee, pentru că Ani de luptă, 
ani de glorie și File de epopee sint ceea 
ce se cheamă «filme de montaj». Genul 
este greu, genul este dificil mai ales in condi- 
tiile in care la noi s-au realizat pind acum 
citeva asemenea filme si totusi una dintre 
calităţile principale de care se bucură peli- 
culele sus-numite este prospetimea. Neas- 
teptata prospetime a imaginilor, a fotogra- 
fiilor, o prospeţime care merge pina la 
senzatia de inedit. Uneori ineditul exista 
cu adevărat, in imagini de premieră abso- 
lută, cum ar fi acelea de la primul Congres 
al Partidului Comunist (filmate nu se stie 
de cine, descoperite abia acum) sau foto- 
grafia pind acum necunoscută a tovarășu- 
lui Nicolae Ceausescu și a tovarasei 
Elena Ceausescu la mitingul din piaţa 
Mihai Viteazul, prima manifestare publică, 
in legalitate, a organizaţiei comuniste de 
tineret, sau Lucrețiu Pătrășcanu vorbind 
în mai 1945 la mitingul din Ziua Victoriei — 
voce descoperita si identiticată tot cu pri- 
lejul acestor filme. 

Cu o pasiune de istoriografi, autorii au 
răscolit, în cel mai bun înțeles al cuvintului, 
tot ce se putea răscoli în căutarea imagini- 
lor semnificative, acelea in stare să repre- 
zinte cu adevărat acest personaj colectiv 
numit uneretul. Filmele lor sint palpitante, 
tocmai prin febrilitatea acestei căutări trans- 


Petre Salcudeanu: 
Curajul 
nu e «ceva» adăugat 
creației. 


El face 
parte integrantă 
din ideea de 
artă cetateneasca 


Într-adevăr, orice s-ar spune, arta noas- 
tră cinematografică și-a depășit mult 
discutata condiție a primei tinereti, tine- 
rete in sensul de justificare. Oricit de 
exigenti am fi cu propriile noastre filme 
sau, cum obișnuiesc unii, exigenti cu 
filmele altora, trebuie să fim obiectivi 
și să dăm cezarului ce-i al cezarului, 
recunoscind că nu puține dintre produc- 
tiile noastre se «pot vedea» fără a folosi 
indulgenta de rigoare cum s-a făcut, 
uneori firesc sau nefiresc, cu producțiile 
naționale. Au apărut noi regizori, cei 
mai putin noi au intrat nu numai într-o 
reală competiție, dar în egală măsură 
și în adincul lucrurilor. Responsabilitatea 
asupra actului artistic cinematografic a 
crescut și ea; nu mai sintem chiar asa de 
tineri oricit am dori s-o afirmăm. Se a- 
propie vremea bilanturilor intime, intere 
sează mai putin ce spun alţii, contează 


‘mai tfault propriile tale reflecţii asupra 


trecerii prin vreme și aceste autoconsi- 


1 


E LUPTĂ, ANI DE GLORIE 


misă peliculei. Filmele lor sint pasionan- 
te si convingătoare, tocmai pentru că se 
«citesc» ca o carte bine gindită, bine 
construită, bine scrisă. Nimic emfatic. Nimic 
de prisos. Tiparul e cald, forma simplă, 
directă, participantă şi invitind la participare. 
Tonul este sobru — bărbătesc sobru, poetic 
sobru, niciodată uscat, niciodată sec, nici- 
odată pretentios. Istoria, a ţării si a tinere- 
tului ei, se scrie filă cu filă sub ochii noștri 
din imagini filmate, din fotografii, din ziare 
ale vremii, din documente si documentare, 
montate alert, cu mină sigură, cu mină de 
profesionist, comentate simplu, aproape 
informativ la început, apoi din ce în ce mai 
«la temperatura evenimentelor», comen- 
tate cu vorba sau cu muzica, întotdeauna 
la obiect, întotdeauna în aceeași notă de 
discreţie si sobrietate, de caldă şi nepre- 
tentioasa participare. Şi cu aceeaşi perfectă 
intelegere între imagine și text, între vorbe 
şi fapte: copii de 7 ani în fabrici si ateliere; 
o treime din minerii Văii Jiului, tineri sub 
17 ani; demonstraţii de protest pe străzile 
Capitalei; Lupeni '29, printre cei ucişi sint 
si tineri — informează comentariul; 1936, 
partidul încredințează tinărului Nicolae 
Ceauşescu sarcina de secretar al organi- 
zatiei de U.T.C.-Prahova — comunică so- 
bru comentariul: «are 19 ani. dar a văzut 
şi a pătit ca pentru 90» — citează comenta- 
torul din reportajul scris de Eugen Jebe- 
leanu în «Cuvintul liber»; războiul civil din 
Spania, printre voluntarii români sint multi 
tinen — ne informează textul pe același ton 
potolit, departe, foarte departe de retorism; 
întilnirile tinerilor ilegaliști mascate în ser- 
bari cimpenești — o fotografie «amintire 
sub travesti-ul semi-ilegalitatii» ni se co- 
munică în continuare familiar, apropiat; 
apoi războiul și sfirșitul lui, numeroși tineri 
participă la dezarmarea inamicului, ni se 
arată şi ni se spune. Inceputul recon- 
structiei. Două acțiuni simultane: lupta si 
reconstrucția. Ni se arată si ni se spune 
Voluntari în armată, voluntari mai apoi pe 
șantiere. Tirnăcoape și crizanteme — ni se 
arată și ni se spune si repetarea nu su- 
pără, repetarea este armonioasă, este orga- 
nică. Santierele nationale. Mai multi tineri 
decit locuri de cazare. Ni se comunica cifre 
12 000 de tineri în brigăzi; 16 km. de linie 
ferată construită de ei, de tineri; 16 km. de 


me mai bune. Trebuie? 


derări nu o dată intristează și de cele mai 
multe ori obligă. Îi obligă, firește, pe cei 
care vad în artă nu numai un mod de a 
trăi, ci de implicare totală în destinele 
breslei și a datoriilor ei față de lume. Se 
spune adesea că nu se fac sau nu facem 
filme curajoase, ca și cum curajul ar fi 
o materie primă, necesară creației prin 
adaos, nu integrată ei, un produs din 
afară pe care arta are căderea, prin bună- 
voință, să-l folosească sau nu. Curajul 
ca şi libertatea nu sint noțiuni în sine, ele 
există sau nu există, nu se dau și nu se 
iau, în structura organică a artistului ele 
existind în funcţie de gradul lui de cetate- 
nie, de vibrație față de lumea înconjură- 
toare. Te simți cu adevărat liber şi curajos 
doar în măsura în care aceste atribute 
care aparţin talentului sint redate celor 
care ne-au dat acest talent, nu lor ca 
indivizi, ci aspirațiilor lor. Tocmai o ase- 
menea atitudine cetățenească a tuturor 
factorilor care contribuie la realizarea 
unei pelicule a făcut ca intrarea pe ușa 
din față a problemelor mai complexe, 
mai din inima bucuriei și a durerii — 
termenii sint inseparabili din nevoia de 
comparație pentru fiecare din ei— să 
ducă la realizări ceva mai vibrante. Ceva. 
Deoarece drumul spre o artă care să 
mulțumească pe toată lumea este iluzoriu 
și cumplit de nedialectic. Abordarea unor 
asemenea teme, aparent mărunte, dar 
cu semnificaţii dincolo de marcarea doar 
a unor indivizi, teme pornite din felul 
nostru de a fi și trăi, supuse mai puțin 
rigorilor ochiului, cadentate după starea 
firească și nu impropriu numită sufle- 
tească, capabile să divulge sentimente 


h0} 360 


I 


FILE DE EPOPEE «fam 


FILM REALIZAT SUB AUSPICIILE UNIUNII TINERETULUI COMUNIST 


și nu fraze, fie ele chiar frumoase, acestea 
sint doar unele din fragilele dar curatele 
izvoare care au determinat apariția unor 
filme la care spectatorul se duce cu 
convingerea că pentru o oră şi jumătate 
iese din propriile lui scheme de viata fără 


să i se ofere neapărat altele, fie ele de 
calitate superioară. 

llustrate cu flori de cîmp, Filip cel 
bun, De bună voie și nesilit de nimeni, 
Zidul, diferite ca valoare și intensitate 
emoțională, nu lipsite de scăderi, dar cu 


Cu patos si luciditate despre puterea şi adevărul 


zilelor noastre 


Puterea şi Adevărul 


linie în staţie; două viaducte de dimensiuni 
impresionante si, ca o imbatabilă dovadă 
de imbatabilă tinerețe: un tren cu locomo- 
tiva si vagoanele lui realizate din deşeuri. 
De către tineri. Istoria se apropie, ajunge în 
zilele noastre. Victoria ţării — victoria tine- 
retului. Într-adevăr inclus, înglobat ţării, 
evenimentelor, istoriei. În imagine, în ima- 
gini si în cuvinte, cu o conjunctie: si. Acel 
si tinerii. Şi tinărul. Şi tineretul. Imaginile 
cuprind şi ele acel și. Imagini de demon- 
stratii, imagini de război, de reconstrucţie, 
imagini în care sint şi ei, tinerii. Aproape 
niciodată numai ei. Întotdeauna și ei. 
Două filme tinere, făcute cu o minunată 
modestie si cu o matură înțelegere a no- 
tiunii de tineret. Două filme emotionante 
pentru tinerii de ieri, instructive pentru 
tinerii de azi, interesante pentru oricine are 
dragoste și interes pentru istoria ţării. 
Interesante, deci, pentru marele public. 


Si poate că prima şi esentiala calitate a 
acestor două filme este tocmai aceasta: 
ele stiu face din istorie — a ţării si a tinere- 
tului — un bun de largă circulație. O lectură 
pasionantă pentru toate timpurile și pentru 
toate virstele. Cei care merită toată lauda 
pentru această performanță — căci este o 
performanţă — se numesc Nicolae Dragoș 
şi Gh. Baciu-Avramescu (scenariul şi re- 
gia), Constanţa Teodorescu, lulia Vincenz 
Gabrea si Anca Dobrescu aflată la primul ei 


lungmetraj — montajul; Smaranda Oteanu 
— muzica; Gabriel Purdea — aranjamentul 
muzical; Paul Postelnicu — operator al 


imaginilor filmate azi, proaspăt absolvent 
1.A.T.C.; Sorin Chivulescu — autorul fil- 
mărilor combinate si el aflat la primul film 
de această factură; Dinu lanculescu si Sil- 
viu Stănculescu — crainicii fără nici o în- 
doială ideali pe linia simplităţii, sobrietatii 
şi căldurii de care aceste filme aveau nevoie. 


Şi, în sfirşit, dar nu în ultimul rind, de 


salutat iniţiativa cu adevărat utecistă a 
celor ce au hotărit realizarea acestor filme. 


Eva SIRBU 


vibrație autentică și emoție sinceră, iată 
doar citeva din mai multele care s-ar putea 
enumera, realizări care ne indreptatesc 
să sperăm într-un viitor cinematografic 
mai bun. 


Gheorghe Vitanidis: 
Da. Sint succese. 
dar schematismul, 


detronat teoretic. 
reclamă încă 
un antidot puternic 


Este de necontestat că arta noastră 
cinematografică a atins ‘un nivel mai înalt 
tocmai datorită depășirii schematismului, 
datorită unei priviri mai complexe și mai 
nuantate a fenomenelor sociale. 

Totul este ca «noul» să fie adevărat 
nou, atit în formă cit si in conținut, ca 
schematismul să fie înlocuit cu adevărul 
vieții şi nu cu o antischemă, ca dimen 
siunile morale ale omului nou să fie 
izvorite din cunoașterea profundă a uni- 
versului moral, psihic si spiritual al con- 
temporanului nostru, ca fenomenele so- 
ciale să fie semnificative, 

Din păcate, schematismul detronat teo- 
retic dăinuie în multe structuri dramatice 
pe teme contemporane — este un virus 
care reclamă un antidot mai puternic, 
un fior artistic hrănit cu mai mult adevăr, 
cu o mai profundă implicare a noastră 
în destinul cetăţii. 

Puterea si Adevărul, la apariţia sa, 
părea un început de drum. O dată cu 
scurgerea anilor, devine o pasăre solitară, 
tot așa cum, cu ani în urmă, Directorul 


- 


filmul românesc în dezbatere 


(Urmare din pag. 3) 


nosfru de Jean Georgescu constituia 
un reper fascinant pentru destinul satirei 
si comediei noastre cinematografice, asa 
cum Desfășurarea lui Marin Preda şi 
Paul Călinescu instaurau meritoriu ade- 
vărul vieţii în filmul românesc post-belic, 
așa cum, prin Moara cu noroc, Victor 
lliu egala capodopera literară prin virtute 
filmică, pildă testamentară în transfigu- 
rarea cinematografică a marilor valori 
literare. Evocările mele sint foarte nostal- 
gice, dar în scurta existență a filmului 
ele pot fi socotite vibranta noastră moste- 
nire culturală. 


Ar ti trebuit să mergem de aici mai 
departe. 


De atunci mai sint citiva stilpi, rari, 
aruncați în albia fluviului, dar puntea 
nu este incă croită. 


Revenind la ultimii ani, sint nevoit să 
citez a doua oară Puterea și Adevărul, 
film ce trebuie socotit piatră de hotar. Per- 
sonajul Petrescu rămine eroul filmic cel 
mai profund, cel mai complex. Nu vreau 
să supăr pe niciunul dintre colegii mei — 
scenariști sau regizori. Ca să mergem 
mai departe, trebuie să judecăm lucid. 
Ne mingiiem de fiecare dată cu laudele 
amabile si dulcegi ale unor confrati din 
rindurile cronicarilor de film de la noi. 
Dar este trist cit de putin este cunoscută 
cinematografia noastră în lume. 


Nu putem rămine indiferenți cind filmul 
românesc lipsește de pe arena marilor 
schimburi de valori spirituale, nu partici- 
pă la confruntarea de idei şi căutări 
artistice ca mesager al geniului creator 


SR = 


Alexandru Dimitriu: 


tehnician instalații T.I.A.B,, 
Şantier Govora, Rimnicu-Vilcea 


Cind s-a încercat 


aprofundarea realității, 
rezultatele 
au fost bune 


«As începe prin a mă întreba dacă din mul 
tele filme de actualitate care s-au produs 
în ultimele trei decenii, un spectator tinăr, 
presupunind că le poate vedea pe toate. 
ar putea să-și facă o imagine cit mai exactă, 
să reconstituie aspectele esențiale, carac- 
teristice pentru perioada de ample preta- 
ceri sociale parcursă de tara noastră. Mă 
tem că această imagine nu va fi prea exactă 
si adeseori nu prea contorma cu realitatea. 
M-aș întreba, deasemeni, dacă peste alte 
citeva decenii, un viitor spectator va pulea 
reconstitui, din filmele pe care le facem azi, 
imaginea specitică a actualului moment al 
construcției socialiste. Răspunsul nu ni-l 
putem da astăzi, dar întrebarea trebuie pusă 
mai ales celor care fac filmele. Desigur, fil- 
mele nu se fac cu ochii la viitor, ci la pre- 
zent. Dar nu cred că gresesc,cind afirm că 
filmul este și un «document al epocii», cum 
ziceti chiar dumneavoastră în revista «Ci- 
nema». Filmul de actualitate trebuie să fie 
oglinda vremii în care se naște. Dar cum 
niciodată un film nu va putea cuprinde toate 
aspectele realității, problema alegerii a ceea 
ce este cu adevărat important din viata si 
munca noastră e de o deosebită importanţă. 
S-au făcut multe filme de actualitate, multe 
dintre ele nici nu le mai ținem minte si poate 
că ar trebui să ne întrebăm de ce sint atit 
de puţine cele memorabile. Poate că actua- 
litatea multora dintre ele a fost doar o actua- 
litate calendaristică. Poate că multe dintre 
ele au fost prea superticiale fata de reali- 
tate. nu odată idilizată, cu conflicte artiti- 
cioase, cu personaje simpliste, cu rezolvări 
precipitate. Cind s-a trecut de la simpla 
oglindire a realității si s-a încercat sondarea 
în profunzime a realităţii, rezultatele au fost 
bune. Îmi amintesc cu plăcere de filme cum 


a 


| benefi ciar 


al acestui popor. La recenta intilnire cu 
participanţii la lucrările Consfătuirii mi- 
nistrilor culturii din țările socialiste, tova- 
răşul Nicolae Ceaușescu arăta: «Dacă 
în fiecare tara vom face filme, piese si 
cărți mai bune, care să oglindească 
specificul fiecărei tari, dar și continu- 
tul nou, revoluționar, vom putea inten- 
sifica schimburile și contribuția reci- 
procă la dezvoltarea culturii socia- 
liste». 


Avem temeiuri pentru a afirma că, 
în contextul artei și culturii din tara noas- 
tră, filmul nu este cel din urmă, dar marile 
noastre succese sint obținute cu precă- 
dere prin evocările istorice. Mai mult, 
profesionalismul filmelor noastre tine pa- 
sul cu vremea, majoritatea filmelor noas- 
tre se situează peste valoarea medie a 
filmelor realizate în lume, avem buni regi- 
zori, operatori, actori etc. Dar este sufi- 
cient? 

Se oglindesc oare în filmele noastre 
de actualitate adevăratele dimensiuni ale 
României contemporane, marile prefaceri 
social-istorice, marile mutații spirituale și 
umane, hărnicia și bogăția sufletească, 
geniul creator al acestui popor, atit de 
iubit si stimat în lume? Bănuiesc că nu-și 
închipuie cineva că toate acestea se cer 
oglindite într-un singur film, dar toate 
filmele laolaltă nu pot ocoli, nu pot eluda 
aceste mesaje, farimitindu-se în poves- 
tioare «fără probleme». În acest moment, 
cred că trebuie să privim spre propria 
noastră creație, să analizăm creaţia noas- 
tra colectivă cu asemenea exigenta. Pen- 
tru că trebuie, cred eu, să visăm mai mult 
si să tintim mai sus, cu bătaie mai lungă, 
trebuie să edificăm frumos și durabil. 


a fost Puterea și Adevărul, iar dintre 
cele mai recente de Ilustrate cu flori de 
cimp, Filip cel bun, Trecătoarele iubiri, 
Drum în penumbră După părerea mea, 
aceste filme s-au impus, pentru că au ştiut 
să oglindească viata asa cum este, și pen- 
tru că au adus pe ecran adevăruri ale vieții 
noastre.» 


Ion Turea: 


programator, Centrul de calcul al 
uzinelor «23 August», Bucuresti 


Excesul didacticist 
nu inseamna 


film de actualitate 


«Filmele de actualitate bune, cu adevărat 
bune, dincolo de cadru, de loc, de ambiante, 
au fost acelea care au reușit să convingă 
prin ascutimea adevărurilor pe care le-au 
spus despre noi, prin exemplul moral al 
personajelor pe care le-au adus pe ecran. 
Cind cineastii au demonstrat o atitudine 
lucidă, responsabilă și angajată fata de rea- 
litate — s-au făcut filme bune și foarte 
bune. Un film ca Filip cel bun a reușit să 
impună personajul unui tinăr la primii lui 
pași în viață, un tinăr al cărui tel urmărit 
cu tinerească îndirjire, în ciuda unor ob- 
stacole ivite ici și colo, este să trăiască 
conform unor principii morale proprii so- 
cietatii noastre. Un alt film din acest an, 
Ilustrate cu flori de cimp, a reușit practic, 
fără personaje pozitive, să fie un act de 
acuzare a unor atitudini reprobabile care 
mai pot fi întilnite în viata noastră. În schimb, 
un film ca Muntele ascuns, în ciuda fapt- 
tului că se petrecea pe un mare șantier, 
nu reușea să dea o imagine convingătoare 
nici despre amploarea și efortul construc- 
tiv al societății nostre, nici despre transfor- 
mârile care s-au produs la nivelul constiin- 
tei oamenilor. Alte filme de actualitate n-au 
fost izbutite dintr-un exces didactic, expli- 
cativ, demonstrativ, ceea ce înseamnă in- 
tr-un fel o lipsă de încredere în spectator, 
în capacitatea lui de a înțelege și de a dis- 
cerne. Adeseori filmele care au pătruns 


Putem face 


in uzină au devenit neinteresante, în ciuda 
unor premize foarte bune, unele fiind exce- 
siv de «documentare» în imagine, ceea ce 
tace să dispară adeseori şi oamenii si pro- 
blemele lor. Altele, în sfirșit, nu au reușit 
să fie altceva decit relatarea cinematogra- 
fica a unei ședințe de producție, și cind 
spun toate acestea mă gindesc la Proprie- 
tarii, la Trei scrisori secrete, la Despre 
o anume fericire.» 


Mariana Marinescu: 


E Suhaia ian die bă a bea dna 
inginer agronomi Întreprinderea de 
sere «30 Decembrie», Judeţul Ilfov 


Toate filmele sînt de 


actualitate, dacă sînt 
bine făcute şi au ceva de 
spus spectatorilor 


«Dacă am restringe filmu! de actualitate 
doar la înțelesul imediat al cuvîntului «ac- 
tualitate», adică la ceea ce este actual, pre- 
zent, la ordinea zilei, probabil că faptul i-ar 
nemultumi atit pe cineasti cit si pe specta- 
tori. După părerea mea, un film este actual 
nu numai prin simplul fapt că aduce pe 
ecran instantanee ale prezentului și că per- 


sonajele sale se mișcă în decoruri si am- 
biante cotidiene. În fond, un film ca Acto- 
rul și sălbaticii,a cărui acțiune se petrece 
în urmă cu citeva decenii, nu e cu nimic mai 
putin actual decit, să zicem, Muntele as- 
cuns, film care-și plasează acțiunea în rea- 
litatea zilelor noastre. Pe de altă parte, ter- 
menul de actualitate se poate lărgi pină 
la a cuprinde în el chiar și filmul istoric. 
Repet un lucru banal, banal pentru că l-am 
citit de multe ori și în revista «Cinema», dar 
oare nu vorbiti dumneavoastră, criticii de 
film, în deplină cunoștință de cauză, de 
«actualitatea filmului istoric»? lar succesul 
de public al multor filme istorice nu con- 
firmă oare valabilitatea acestei afirmaţii? 
n general vorbind, cred că filme de ac- 
tualitate sint acele filme care reușesc să 
dialogheze cu prezentul, cu spectatorii, cu 
cei care trăiesc acest prezent, filme care 
prin temele abordate, prin problemele pe 
care le ridică, prin ideile pe care le propun 
si le dezbat, prin personajele pe care le aduc 
pe ecran reușesc să vibreze protund în con- 
știința spectatorilor. Un asttel de tilm cred 
că a fost Puterea și Adevărul, film care 
reușea să vorbească cu patos, cu o anume 
ardoare despre oamenii de azi și de ieri 
care au pus umărul la edificarea acestei 
noi societăți. Acesta și desigur alte citeva 
din această stagiune, între care aș cita 
Filip cel Bun și Ilustrate cu flori de 
cimp, au abordat cu mult curaj realitatea 
de azi, fără să ocolească adevărul, fără să 
încerce să atenueze unele diticuitaţi ale 


Filmul în dialog cu prezentul, cu oamenii săi, 
cu problemele lor / Proprietarii; 


filmul românesc 


în cifre 


metraj» și este demn de reținut faptul că 
Milionar pentru o zi a rulat în cuplaj cu 
scurt-metraje realizate de alti comici ai 
ecranului, printre care... Charlie Chaplin. 

@ A interpretat roluri principale în Năbă- 
dăile Cleopatrei (1925 — regia lon Sahi- 
ghian), Maiorul Mura (1927 — regia lon 
Timus) si Asa e viata (1928 — regia Marin 
lorda). La acesta din urmă, Jean Georgescu 
a fost și co-autor al scenariului. 

@ Între anii 1929 si 1940, Jean Georgescu 
lucrează la Paris, semnind 3 lung-metraje: 
Miniatură (La Miniature), Fericita aven- 
tură (L' Heureuse aventure) si Prietenii 
Sfintului Hubert (Les compagnons de 
Saint Hubert). 

@ În 1933, Christian Jaque turnează fil- 
mul Ca colle, după un scenariu de Jean 
Georgescu. Interpret principal: Fernandel, 
descoperirea scenaristului. 


Jean: |G |eorgescu 


@ Debutează in cinematografie ca actor, 
în anul 1923, în filmul Țigăncușa de la 
iatac (regia Alfred Halm), iar în 1924 — cind 
avea numai 20 de ani — realizează ca autor 
complet primul său film, Milionar pentru 
© zi, scenariu, regie, interpretare. Pe vre- 
mea aceea, un film de două bobine (cite 
avea filmul citat) era considerat de «lung- 


@ In perioada 1941—1942, realizează, la 
București, cu mijloace materiale modeste, 
ecranizarea piesei O noapte furtunoasă, 
film care rămine, deocamdată, cea mai bună 
adaptare cinematografică după Caragiale. 
Se cuvine să amintim că la această reușită 
a cineastilor români din acele timpuri, o 
contribuție deosebită a avut-o regretatul 


filme mai bune. Trebuie? 


vieţii noastre. Prin aceasta și-au cîştigat 
adeziunea largă a spectatorilor. E de ob- 
servat că filmele amintite erau interesante 
nu numai prin prisma temelor abordate, ci 
si prin felul cum erau abordate. Așa că, în 
încheiere,aș risca să zic că toate filmele sînt 
de actualitate, dacă sint bine făcute, înce- 
pind cu scenariul, terminînd cu jocul celui 
mai neinsemnat interpret, dacă sint făcute 
de oameni care au ceva de spus spectato- 
rilor si știu cum s-o facă.» 


Gheorghe Felcer: 


economist, Maşinimportexport, 
București 


Sensul moral 


al unui film de actualitate 
nu trebuie explicat 
ca într-un manual 
de bună purtare 


«Avem puţine filme de actualitate care au 
reuşit să cistige o largă adeziune a publi- 
cului. Succesele durabile au fost obținute 
cu ecranizări, cu filme istorice şi cu citeva 
filme mai incerte ca gen, fie că au fost filme 
de acţiune, polițiste sau comedii. Prea 
puţine filme bune de actualitate. Succesul 
multora dintre comedii, chiar dacă-și plasau 
acțiunea în actualitate, se datorau mai de- 
grabă nevoii permanente de comedie, de 
amuzament, de destindere a publicului, 
decit actualitatii lor. Exemplele reușite sint 
mult mai putin numeroase decit nereuşitele. 
Printre filmele de actualitate care mi s-au 
părut bune, aş cita «Diminetile unui băiat 
cuminte», «Reconstituirea», «Un film 
cu o fată fermecătoare», «Puterea și 
Adevărul», «Drum în penumbră», «Tre- 
cătoarele iubiri», «Explozia» și mai re- 
centele «llustrate cu flori de cimp» si 
«Filip cel bun», iar între-o oarecare mă- 
sură, “Toamna bobocilor». Mai sint și 
alte filme inspirate din actualitate, dar care 
ca realizări artistice, n-au izbutit să fie la 
înălţimea nici a premizelor de la care au 
pornit, nici a dimensiunilor vieţii pe care 
o trăim. Cred că cele mai multe dintre 
nereușite se explică prin tendinţele vizibile 
ale unor cineasti de a conferi filmelor un 
sens didacticist. Adeseori lumea filmelor 
noastre e împărţită fără discernămint in 
buni şi răi, lucrurile rezolvindu-se, bine- 
inteles, fără prea multă bătaie de cap, 
in tavoarea celor buni. O operă de artă 


lon Cantacuzino — producătorul de facto 
al Nopţii furtunoase. 

Ca si în cazul altor filme distribuite înainte 
de 1940, nu există o evidenţă a spectatorilor 
sau încasărilor. Spectatorii menţionaţi în 
tabelul alăturat, la O noapte furtunoasă, 
sint cei de după reluarea în difuzare, în 1952. 

@ Este de remarcat că în filmul În sat la 
noi, lucrind alături de Jean Georgescu, 
debutează ca regizor Victor Iliu, iar ca actor 
de film Liviu Ciulei. 

@ in perioada 1948—1949, Jean Geor- 
gescu semnează filmele documentare Pe- 


Milionar pentru o zi 


Miniatură 


Fericita aventură 


Prietenii sfintului Hubert 


O noapte furtunoasă 


Visul unei nopți de iarnă 


În sat la noi (co-regie) 


Directorul nostru 


9. Lanterna cu amintiri 


10. Mofturi 1900 


Pantoful cenușăresei 


trolul și Pădurile, iar in 1952 ecranizarea 
schițelor lui Caragiale, Arendașul român, 
Vizita si Lanţul slăbiciunilor, pentru care 
primește Premiul de Stat. 

@ Este coautor al textului de adaptare 
pentru ecran a nuvelelor Două lozuri si 
Telegrame. 

@ In prezent, mereu tinărul Jean Geor- 
gescu pregătește scenariul pentru o nouă 
comedie satirică, după romanul «Miss Ro- 
mânia» de Cezar Petrescu, 


Mihai DUTA 


Nr. de spectatori 


nu există statistici 


nu există statistici 
nu există statistici 


1937 


nu există statistici 


1942 
(reluat în 1952) 


1 660 500 


nu există statistici 


Munca la tara, asa cum prea rar s-a văzut în filmele noastre 
De bună voie şi nesilit de nimeni) 


Un film care implică şi o fermă atitudine cetateneasca 
(Ilustrate cu flori de cimp) 


deci si un film, are bineinteles o va- 
loare educativă. Dar sensul lor educativ ar 
trebui să derive din intimplările si confrun- 
tările din film, din evoluţia eroilor, din felul 
lor de a privi viata si de a acționa. Nu pro- 
clamat, explicat ca într-un manual de bună 
purtare si reușită în viaţă.» 


lon Velicu: 
șef sec 
Fabrica de ambalaje Buttea 


Film de actualitate 
nu trebuie să însemne 
neapărat filmul 
intimplarilor de excepție 


«Filmele de actualitate, cred eu, nu trebuie 
să aducă pe ecran doar oameni, fapte și 
întîmplări de excepție. În fond există mi- 
lioane de oameni obișnuiți care trăiesc si 
muncesc fără să-și pună problema dacă 
sînt sau vor deveni eroi de film sau eroi pur 
și simplu. Ei trăiesc şi muncesc cu con- 
ştiinţa că-și fac datoria. Dificultatea pentru 
cei care fac astfel de filme este de a desco- 
peri între acești oameni pe cei al căror 
mod de viaţă, fel de a gîndi și de a acționa 
pot fi generalizate și pot interesa pe specta- 
tori. Lucrul acesta nu e desigur la îndemina 
tuturor, dar atunci cînd e făcut cu constiin- 
ciozitate și mai ales cu responsabilitate, 
rezultatele sint apreciabile. M-aș referi în 
acest sens la Filip cel Bun. Destinul erou- 
lui principal, Filip, efortul pe care-l tace 
acest tinăr pentru a trăi și a munci cinstit, 
este într-adevăr un fapt de actualitate ca- 
pabil să intereseze categorii largi de spec- 
tatori, pentru că aidoma lui Filip acționează, 
într-un fel sau altul, milioane de tineri din 
tara noastră. Se poate da, desigur, si un 
alt exemplu, un film tot din anul acesta, 
«Ilustrate cu flori de cimp»,care reușește 
printr-un alt procedeu, de particularizare, 
să avertizeze, să tragă un semnal de alarmă 
asupra unor fapte nocive, asupra unui fel 
de a trăi, capabil să otrăvească viata 
celor din jurul nostru. Aceste tilme, spun 
eu, sint reuşite pentru că aduc pe ecran, 
într-o transfigurare artistică, probleme au- 
tentice de viață. Şi asta aşteaptă spectato- 
rii de la filmele noastre de actualitate» 


Anchetă realizală 
de N.C. MUNTEANU 


asociaţia cineastilor 


Planuri de toamnă 


099 În intimpinarea Congresului 
Uniunii Tineretului Comunist și a 
Conferinţei Uniunii Asociaţiilor Stu- 
dentilor Comunisti din România, la 
Casa filmului au fost prezentate filmele 
de montaj Ani de luptă, ani de glorie 
şi File de epopee de Nicolae Dragoș 
si Gh. Baciu. In deschidere, a vorbit 

rof. dr. doc. Mihnea Gheorghiu. eee 
ntrunit la 30 septembrie, Consiliul Aso- 
ciatiei cineastilor a ascultat si aprobat 
o informare prezentată de președintele 
Asociaţiei, regizorul lon Popescu Gopo, 
privind activitatea din perioăda aprilie- 
septembrie a.c. şi sarcinile ce revin 
Asociaţiei pină la finele anului. S-a 
discutat de asemenea despre apropiata 
deschidere a cenaclurilor, a dezbateri- 
lor ideologice, critice şi profesionale. 
În mod concret, Consiliul a adoptat 
regulamentele de acordare a pensiilor 
si indemnizaţiilor membrilor ACIN si 
urmaşilor acestora, precum şi alte re- 
glementări de interes social şi organiza- 
toric 999 Juriul constituit în cadrul 
Asociaţiei noastre, pentru acordarea 
premiilor ACIN pe anul 1974, a ţinut 
prima sa ședință de lucru. Cu acest 
prilej, au fost desemnaţi președinții 
celor două secţii ale juriilor: la filmele 
de lung-metraj — regizoarea Elisabeta 
Bostan, la filmele de scurt-metraj — 
regizoarea Malvina Ursianu. @@@ O 
dată cu venirea toamnei, citeva dintre 
cele opt secţii ale Asociaţiei și-au re- 


început activitatea, întreruptă din motive 
mai mult sau mai putin justificate in 
lunile de vară, luni de virf în munca 
echipelor de filmare. Este vorba de secții 
le regie, scenografie, animație si actori 
care au discutat planurile de muncă 
pentru ultimul trimestru al anului. 999 
La sediul ACIN din Bulevardul Gh. 
Gheorghiu Dej 65, regizorul lon Popescu 
Gopo, președintele Asociaţiei, a primit 
o delegaţie de cineaști bulgari formată 
din actrița Elena Dimitrova și V. Nikolov, 
de la Direcţia cinematografiei bulgare. 
La intilnire au luat parte de asemenea 
Dumitru Fernoagă, directorul Casei de 
filme Cinci, actrița Margareta Pogonat, 
regizorii Andrei Cătălin Băleanu, Cezar 
Grigoriu și Adrian Petringenaru, sce- 
nografa Adriana Păun, criticii N.C. Mun- 
teanu, B.T. Ripeanu si Al. Racoviceanu. 
@@@ Cea de a 31-a aniversare a revolu- 
tiei socialiste din Bulgaria a fost oma- 
giată la Casa filmului printr-o gală în 
cadrul căreia a fost prezentat filmul 
Acest bărbat adevărat A vorbit regi- 
zorul Gheorghe  Vitanidis. @@@ In 
cadrul schimburilor culturale dintre 
România şi Polonia, Casa filmului a 
găzduit Zilele filmului din ţara prietenă. 
La spectacolul inaugural, cu Pămintul 
făgăduinței, a rostit o alocutiune 
regizorul Constantin Vaeni. 999 Dom- 
nul Laszlo Harsany, caricaturist si autor 
de filme de animaţie din Austria, 
a fost primit la sediul Asociaţiei noastre, 
unde s-a întreținut cordial cu un grup 
de cineasti din tara noastră @@®@ 


Marin PÎRIIANU 


Nu ştiu dacă ati observat 
cit de putin sint interesati 
eroii filmelor noastre, eroi 
ce se vor ai timpului nostru, 
tocmai de timp. De timpul de 
afară. De ziua care le lumi- 
nează fereastra. De soarele 
şi de luna ei. De luna mai sau de luna decem- 
brie. Adică dacă ninge, plouă sau e senin. 
Nu se poate tăgădui că ei au ajuns lao 
oarecare expresivitate — dramaturgică, ac- 
toricească — aptă să ne spună dacă le 
ninge sau le plouă pe dinăuntru. Un anume 
timp interior nu le e străin, adică mai fiecare 
posedă o istorie, au ceva istorii de povestit 
si purtat — ca eroina Drumului în penum- 
bră, ca Filip..., ca Florile de cimp ale lui 
Blaier — au un buletin de identitate, o circă 
de miliţie de care aparțin, o familie măcar cu 
un tată și o mamă (altădată,despre lipsa de 
rubedenii în filmele românești actuale), au 
un trecut, un prezent, viitorul fiindu-le ori- 
cum asigurat frumos de scenariu. Timpul 
interior al personajului — realizat prin inter- 
ferenta istoriei cu biografia, a «timpilor 
tari» prelungiti în cei «slabi», a bucuriilor 
îngemănate cu nenorocirea, a măreţului 
virit ca ata prin gămălia nimicului — nu 
cred că poate fi înțeles în afara timpului 
exterior, a vremii de afară, așa cum marea 
şi mareele ei sint strins légate de lună. 
Filmele bune, eroii serioşi şi consistenti 
au un buletin meteorologic sentimental, 
indisolubil legat de ce! anunţat la tele- 
jurnalul serii. Nu trebuie să fii psihastenic 
pentru a simţi apăsarea vremii, o dată cu 
aceea a vremurilor, asupra eroului într-un 
film japonez. În filmele noastre nu se prea 
trage cu urechea la cotele apelor Dunării, 
nu vedem influenţa cicloanelor și anticic- 
loanelor prezentate zilnic la televizor, nici 
un erou nu întreabă alt erou: «cum e afară ?», 
nimeni nu se uită pe cer cind iese din casă. 
Vremea e probabilă doar pentru filmările 
propriu-zise, în timpul producerii filmului, 
cind o ploaie torențială poate împiedica 
turnarea unei scene care, conform scena- 
riului, trebuia să se desfăşoare la strand 
sau pe marginea unui rîu, eroii hirjonindu-se 
în apa senină, vara, deși pentru miezul 
scenei lor n-ar fi fost grav sau fatal dac-ar 
fi schiat și iarna, la munte. Dramatică 
situaţie pentru producătorul-delegat, ploaia 
torențială nu are rol în dramaturgia adincă 
a filmului. Cînd si cînd, o noapte neapărat 
de vară, cu greieri, cu o femeie și un soldat 


inema 


la margine neapărat de București, sint 
decisive pentru o poveste, ca-n neuitata 
secvenţă a lui Bratu. Dar în general, poves- 
tile lunii palide (sau ale soarelui palid) nu 
schimbă cursul vreunui film în '75 — cu 
toate că proza noastră ca și o lungă tradiție 
în plastică ar fi putut influenţa fertil optica 
fegizorilor și scenaristilor români. Moderni 
nevoie mare, majoritatea creatorilor noștri 
nu aud și nu văd cum soarele și luna pot 
tine cununa unui destin sau «măcar» a 
unei drame, deși, dacă ne-am uita la alti 
moderni, am vedea lesne că, de o pildă, în 
«Noaptea» lui Antonioni, ruptura are loc 
exact și inexorabil în zori, numai. zorii con- 
venindu-i, în «La dolce vita» descoperirea 
morții lui Steiner, esenţială pentru destinul 
lui Marcello, se face în cea mai puternică 
lumină solară, exemple europene pentru 
a nu ne mai duce pină la japonezi, în cazul că 
«Nopțile de sinziene», «O noapte furtunoa- 
să» sau «Căldură mare» — schiţă de geniu 
a unui București în care mintea și limbajul 
fierb la plus 36° Celsius — nu sint suficiente 
pentru a convinge că problema soarelui și 
a lunii e o problemă de conținut, nu de 
scenografie, nu de decor, nu de replică. 
Majoritatea filmelor noastre '75 nu sint în 
afara timpului istoric, ci în afara timpului 
probabil. Anotimpurile le sint «inclusive». 
Trecerea timpului nu le obsedează. 
Dezinteresul față de minora întrebare: 
«cum e afară, dragă?» nu împiedică, firește, 
trainica existenţă a unor sabloane în acest 
domeniu, al meteorologiei. Pe vremuri, 
după cum se știe, crimele chiaburesti sau 
sabotajele dușmanului de clasă aveau loc, 
logic, numai noaptea, în satul cufundat în 
beznă sau în subteranul minei unde se tăia 
curentul. La lumina zilei, nimeni nu tesea 
vreun plan diabolic deși, în viață, se mai 
întimpla, de ce să ne ascundem după 
degete? Acum, cînd apare cite o relaţie 
firavă și rudimentară dintre ce-i afară şi ce-i 
înăuntru, putem constata că: acţiunea are 
spor mai ales ziua; ziua se petrec acţiunile 
mai vioaie si mai dinamice; noaptea au loc 
întimplările mai triste și mai statice, printre 
care am numi despărțirile, oftaturile, ba 
chiar sărutările; ploile și alte intemperii - 
cînd filmul nu se numește chiar Vifornita 
unde tocmai despre asta este vorba — sint 
evitate ziua, lăsindu-le pe seama noptii 
care, cum-necum, e a răului și a greului; 
«forma» optimismului, lumina lui, e soarele; 
tot soarele e cel care învăluie orice final; 


oamenii se confruntă, discută si se-ntruntă 
ziua, cind se pot privi mai bine în ochi; 
(excepție memorabilă, o piesă-film TV în 
care un comitet de partid și alti activisti 
dintr-o uzină stau pină noaptea tirziu 
să dezbată ce eroi au ei în întreprindere 
pentru a-i recomanda unui scriitor aflat în 
documentare! Desigur, așa ceva nu se 
putea petrece decit noaptea, oamenii pier- 
zindu-și somnul, după orele de producție, 
lăsînd masă si casă pentru a edifica scriito- 
rul care altfel...); nu avem geruri de crapă 
pietrele, nici secetă de crapă pămintul, 
nici un fel de evenimente meteo grave; nu 
se discută despre vreme; dacă se discută, 
personajul se definește repede, ori că e 
plat, ori că e banal, ori că e în căutarea 
unui subiect de conversatie mai acătării, 
ori pur si simplu n-are ce spune. 


Neiesindu-se din aceste scheme — fi- 
reste, in cazurile cind nu se vadeste o totala 
indiferenţă la dramaturgia orelor — sintem 
privaţi de lunga dialectică a lucrării omului 
în timp si a timpului lucrind în om, cu nimic 
inferioară celei atit de sever exprimată în 
relația cronicarului dintre om și vreme. 
Pierdem, astfel, toamne angelice, veri dră- 
cești, stranii confesiuni numai si numai ale 
amiezii, marea inteligență a amurgului, 
explozii solare în noapte, drumuri în penum- 
bra unei dimineti pe cit de complicate, pe 
atit de mohorite; rătăcim acel lung drum al 
zilei spre noapte, cu popasurile lui irever- 
sibile, cu galopurile lui neprevăzute nici de 
romantici, nici de clasici, în care atingerea 
telului nu se face obligatoriu la lumina 
soarelui. Optimismul se poate naște și în 
clipa cînd părea că printre nouri s-a fost 
deschis o poartă. La comicul nopților nea- 
părat furtunoase, răspunde insomnia deloc 
morbidă a unor nopți întrigurate, în căutarea 
unui sens, devorate de o pasiune mai lungă 
decit o seară. După cum există — și ne 
scapă — răsărituri de soare furtunoase. 
Pierdem echinoxuri, ne rămin străine solsti- 
tiile, ca să nu mai facem literatură pe seama 
acelor subtile fenomene relevate de Thomas 
Mann în al său «Munte magic» — cum de 
incepe toamna în primele zile ale verii, cum 
coboară iarna din primul dezghet. «Legile 
zilei sint altele decit cele ale nopții» — 
spune filozoful. E vremea să le descoperim, 
cum fe descoperă orice ființă care se matu- 
rizeată precum filmele noastre... 

Radu COSASU 


—— Umanitatea are azi vaccinul 
, antipoliomielitic si tubercu- 
loza nu mai este o boală 
inema fatală. Ea nu mai e nici mă- 
| car o boală romantică. Me- 
= dia vieţii a crescut. Fizicul 
trăieşte mai mult. Dar spiritul? Ne preo- 
cupă scleroza arterelor? Dar scleroza 
ideilor? În lume circulă tot felul de teste. 
Un test vrea să măsoare cit sintem de 
optimiști, altul vrea să ne măsoare gradul 
de confort: aveţi mașină de spălat? Dar 
aspirator? Dar cintar în baie? Jinduiesc 
după un fel de microradiografie nu a 
aparatului respirator, ci a unui alt aparat 
la fel de vital, un test care să măsoare 
cit sintem de vii nu numai în raport cu 
medicina. 

Am nostalgia unui film îndreptat nu 
împotriva sclerozei arterelor, ci împo- 
triva sclerozei sentimentelor, un film 
care să facă procesul nu numai al unui 
om care a furat gestiunea, ci și alunui 
om care și-a furat viata, a furat timpul 
şi-a buzunărit sentimentele. Multe din 
filmele noastre sancţionează delicte pre- 
văzute de lege. Este foarte bine. E foarte 
necesar. Delictele pe care legile juridice 
nu le sancţionează — nici n-ar fi in 
competența lor — sint adeseori uitate 
sau trecute cu vederea. Discutăm despre 
construcția cu cărămizi și e normal să 
facem asa. Discutăm despre planurile 
construcției materiale şi e foarte bine. 
E imperios necesar. Dar marile con- 
structii se înalță nu numai din piatră, 
ci și din ginduri. Construcţia se poate 
dărima nu numai pentru că n-a fost cal- 
culată corect rezistența materialelor, 
ci pentru că n-a fost calculată corect 
rezistența sentimentelor. Izolarea geo- 
grafică este infinit mai putin gravă decit 
izolarea sufletească. Aștept drama unui 
personaj care nu și-a pierdut neapărat 
examenul la facultate, dar și-a pierdut 
curiozitatea. Un personaj care nu mai 
vrea să știe ce se Intimpla pe strada și 
continentul pe care locuiește și pe stra- 
da și pe continentele pe care nu le lo- 
cuiește. Meseria unui asemenea per- 
sonaj n-are importanţă. El poate să fie 
atomist sau croitor. Drama este la fel 


de mare. La scara individului s-a intim- 
plat un cataclism. 

Poate că ar fi bine să analizăm mai 
iscoditor şi blazarea unor june perso- 
naje.Nu agreez dăscăleala și cred că 
facem rău cind ne purtăm cu adoles- 
centii ca niște pedagogi acri. Citeva 
întrebări merită însă să fie puse: de ce 
simpaticul meu adolescent, de ce ești 
blazat? Cine te-a blazat? Războiul pe 
care nu l-ai văzut? Foametea pe care 
n-ai cunoscut-o? Filozofii pe care nu 


i-ai studiat (încă)? Cărţile pe care nu 
le-ai citit (deocamdată)? De ce esti 
blazat? 

Am nostalgia unui film, care să facă 
procesul unui om care a pierdut imensul 
privilegiu de a participa la viata din 
jurul său. Adică de a lua parte la pro- 
pria lui viata. 

Visind la premiera unui asemenea film, 
în minte Îmi vine silueta subțire a lui 
Bergman și vindiacul puţin ros în care 
a apărut la premiera mondială a celui 


mai uman film din istoria unei arte care 
implineste 80 de ani, la Strigăte și 
șoapte. Publicul avea aerul că trăia un 
moment de beatitudine. Ziariștii veniţi 
din toate colțurile lumii — ei agresivii, 
ei iconoclastii, ei blazatii, ei care nu se 
mai mirau de nimic — stăteau în fata lui 
intimidati si parcă muiati de uimire, iar 
întrebările lor rostite păreau un galop 
pios de interjectii. Cu un glas coborit, 
aproape alb, el, posesorul vindiacului 
ușor uzat, contrazicea reprezentanții 
presei mondiale fără să ridice tonul și 
încerca, blajin, să le explice de ce entu- 
ziasmul lor i se pare lui excesiv, desi nu 
nega că succesul de public îl bucură. 
(«Vă plac banii domnule Bergman? — 
Nu! dar fac bine la nervi»). 

Rememorind replicile unui regizor ge- 
nial care se considera prea mic pentru 
un elan atit de mare, refăcind scena in 
care maestrul iși convingea cronicarii 
că exagerează în bine, mi se pare că 
imaginația mea face parte dintr-o lu- 
crare ştiințifico-fantastică. Poate gre- 
sesc. Poate s-ar putea face și o altă 
legătură. 

lată: 

«Sint atit de slab, atit de păcătos»... 
«mi-a venit ideea că anul acesta am 
semănat foarte mult, în orientarea mea 
literară, cu anumiţi oameni (in special 
domnişoare) care vor să vadă în toate 
un rafinament deosebit si complexita- 
tea»... «Probabil că sint un om greu, 
insuportabil»... «tare aș dori să repet 
matematica»... «devin extrem de negli- 
jent în toate privintele»... «Sint urit, 
neindeminatic... Sint irascibil, plictisitor 
pentru ceilalți, lipsit de modestie, into- 
lerant... Sint aproape incult... Sint ne- 
reținut, nehotărit, inconsecvent, pros- 
teste vanitos și violent... Am oare ta- 
lent?» 

Întrebarea și-o pune un autor caren-a 
semnat niciun film. El a scris totuși 
citeva cărți, 

Una dintre ele se numește «Război 
şi pace». 


Ecaterina OPROIU 


„Instanţa 


amină pronunţarea“ 


O temă gravă 
abordată 

cu mijloacele 
filmului polițist 


Cameramen-ii, electricienii, 
traveling-istii sint «acolo»; au 
și instalat proiectoarele, apa- 
ratul, recuzita la 350 metri 
sub pămint, în mină. Galeriile 
sint umede, pe jos e un mil 
auriu, gros si dens, de sus 
picură apă, pe pereți se prelinge apă — o 
ploaie măruntă, bogată în acid sulfuric, 
duhnind cald a piatră arsă. Trenul de fier, 
care transportă la mare adincime restul 
echipei filmului Instanța amină pronun- 
tarea de Dinu Cocea, se strecoară cu zgo- 
mot de avalanșă prin bezna lungă de 50 
minute a unui tunel şi apoi ascensoarele 
minei se prăvălesc cu 300 km/oră la orizon- 
tul filmării. Pentru că aici etajele se numesc 
orizonturi si minerii care vin din abatai sint 
asudati și osteniti si uriasi, ca nişte călători 
aducind cu ei aerul depărtărilor. Se aprind 
proiectoarele, aparatul de filmat a fost 
instalat cu greu pe o șină de travelling. Se 
trage o scenă importantă în dramaturgia 
filmului. Directorul minei (George Motoi) 
îl tine pe brate, în ascensor, pe secretarul 
de partid (Gheorghe Cozorici), accidentat 
grav într-unul din orizonturi. Accidentul e 
de fapt o neglijenţă. lar neglijenta echiva- 
lează cu o omisiune în problemele de secu- 
ritate a muncii. Cine e vinovatul? Prima 
parte a anchetei e neconcludentă. Instanţa 
amină pronunțarea. 


© 


Încercăm să aflăm cite ceva despre film, 
despre structura sa, stind de vorbă cu regi- 
zorul si cu citiva dintre principalii actori (in 
distribuție mai apar și Radu Beligan, Valeria 
Seciu, Gilda Marinescu). 


Dinu Cocea: 


Un conflict 
la mare adincime 


— Vă aflaţi la al doilea film de actuali- 
tate. Primul a fost Parașutiștii. Cum 
anticipati că va fi «Instanta amină pro- 
nuntarea»? 


— Ideea principală a filmului este necesi- 
tatea angajării etice a omului în societatea 
in care trăim. Angajare, adică opinie activa, 
participare. Este imperativ ca omul să nu 
fie sclavul unor realităţi aparente, în care 
conștiința să nu intervină. Acest mesaj il 
poartă în film un personaj care nu e dintre 
cele principale: Titus Mureșan (Constantin 
Diplan), un om la început slab, dar care 
descoperă la un moment dat că nu poate 
suporta compromisul si minciuna. El ia 
taurul de coarne, vrea adevărul, cu orice 
risc. Catalizator in această împrejurare 
devine personajul judecătorului anchetator 
(lon Caramitru). În tentativa lui de a-i face 
pe oameni să iasă din inerție, de a-i face să 
priceapă importanţa adevărului, el îl intil- 
neste pe tinărul Mureșan tocmai in momen- 
tul cind acesta nu mai acceptă situația din 
intreprindere: adică menţinerea pe o linie 
de aparentă plutire. În ceea ce-l privește pe 
directorul minei (George Motoi), el este un 
bun inginer, un valoros organizator, dar 
incearcă un compromis între interesul ge- 
neral si cel particular si, amestecind cele 
două planuri, cade in capcana propriei 
sale confuzii. 

— Care este structura dramaturgică a 
filmului? 

— Formula adoptată e de tip poliţist, à la 
«Columbo». Asta din punct de vedere al 
spectacolului. Ştim de la inceput cine este 
vinovatul: important e cum va fi dovedit. 
Spectatorul merge împreună cu investiga- 
torul, urmăreşte capacitatea acestuia de a-i 
determina pe ceilalţi să aleagă sinceritatea 
şi adevărul. Funcţia judecătorului este de a 
răscoli conștiințele oamenilor. Nu e o 
funcţie uşoară. 

— Se poate vorbi de o opțiune stilis- 
tică asupra filmului? 

— Da. Opţiunea sobrietăţii. Nu încerc 
formule stilistice. Pentru a nu mă lăsa furat 
de efecte. Ve la inceput, Mihai Opris, Chiuz- 
baian, scenariștii şi cu mine, am gindit fil- 
mul in imagini: nu a existat un scenariu lite- 
rar și apoi unul regizoral. A fosto viziune co- 
mună. La a carei punere în imagini contri- 
buie acum arhitectul Radu Călinescu, autor 
al decorurilor si costumelor, Octavian Basti, 
care semnează imaginea (ajutat de un tinăr 
şi talentat cameraman — lon Truică) şi, 
fireşte, directorul filmului, Edmond Iliescu, 
fără de care multe din filmări n-ar putea 
avea loc. 


Protagoniştii unei instante morale (Dinu Cocea, Colea Răutu, 
Gheorghe Cozorici, Ion Caramitru, George Motoi) 


Un suspens polițist. Dar nu numai atit (George Motoi 
si Gheorghe Cozorici. In spate, operatorul Octavian Basti) 


lon Caramitru: 
Un personaj pozitiv, 


fascinat de adevar 
si dreptate 


— Miza acţiunii este viata unor oameni 


- Ne 


care pier într-o mină accidentindu-se mor- 
tal, iar destinul eroului pe care-l interpre- 
tez este legat de ceea ce face valabil un 
personaj obstinat, agăţat de o idee. E un 
personaj dintr-o galerie mai vastă, a justi- 
tiarilor, a celor fascinati de necesitatea de 
a se limpezi pe sine pentru a limpezi și 
apele evenimentului. 


Filmul e povestea luptei dintre arivism și 
conştiinţa civică. Înterpretez un rol pozitiv, 


într-un film moralizator, în sensul cel mai 
bun al cuvintului. 


banca acuzării 


— interpretez un personaj toarte complex 
(directorul minei), si asta m-a pasionat in 
abordarea rolului. L-am conceput ca pe un 
om măcinat de o dramă. E drama lui, indi 
ferent dacă o acceptăm sau nu ca atare. E 
un inginer valoros, a lucrat un timp in minis- 
ter, apoi a fost trimis să conducă o mină. 
toarte departe de Bucuresti. Pentru el asta 
e o ruptură, o sfisiere, care-i provoacă 
anume mișcări lăuntrice, provenind din 
egoism, din dorinţa lui de parvenire. Drama 
lui constă într-un proces de alterare a con- 
ştiinţei morale. Începe să raporteze, de 
pildă, cifre false, pentru a se pune într-o 
lumină cit mai bună. Paradoxal, vrea și 
reuşeşte chiar să conducă bine mina. Do- 
rind însă mai repede decit e posibil să-și 
reia postul din minister, el precipită lucru- 
rile, ceea ce-l duce la catastrofă. Interesant 
este faptul că e mereu conștient de aceste 
lunecări succesive, de aceste prăbusiri 
morale. In esenţă, aș vrea ca acest personaj 
să exprime tragedia carierismului. Din 
punct de vedere al interpretării, nu fac artă 
actoricească de dragul artei. Mă manifest 
cu ceea ce am simţit că e personajul. Știu 
de obicei, simt mai bine-zis, ce fel de roluri 
trebuie să joc, si cum. Unul ar fi de pildă 
«Marele singuratic». Am citit această carte 
si mi-am spus: idealul ar fi să-l pot juca. 
Nu e o dorinţă. Nici un proiect. E doar o 
intuiție asupra unui rol ideal. 


Gheorghe Cozori 


ră emiază 


— Rolul secretarului de partid Mareș, 
pe care-l interpretez, nu are o întindere 
foarte mare în desfășurarea acțiunii, dar 
personajul are o pondere în desfășurarea 
evenimentelor și în viața oamenilor din jurul 
lui. La un moment dat, el poate fi cheia 
filmului. Nu se grăbeşte nici un moment să 
arunce oprobiul asupra directorului minei. 
Aproape că ii e teamă de cuvinte, deşi e 
conştient că răul acolo e. Această nere- 
nuntare a lui, la a crede bine pina in ultima 
clipă despre un om, dă frumusețe spiri- 
tuală personajului. Refuzul de a fi neincre- 
zător. «Cum să n-am încredere, cum să fac 
să n-am încredere în ceilalți?» — spune el. 
Totul fără emiază. Simplu. De la sine. 


Colea Răutu: 


Sint iar miner 


— interpretez un miner cu experienţă, 
un om în virstă, un om simplu ale cărui 
raționamente au claritatea bunului simţ. 
Abordez totdeauna cu drag asemenea per- 
sonaje care, cu vorbe puţine, iti dezvăluie 
o întreagă înțelepciune și cunoaștere a 
vieţii si oamenilor. 

— Nu e prima oară cind coboriti într-o 
mină... 

— Nu. Eram miner în Lupeni '29 Dar 
acolo rolul era de cu totul altă factură. 
Eram un revoluţionar, un grevist. Şi eram 
ceva mai tinăr. 


Dan COMȘA 


Regia: Dinu Cocea. Scenariul: Mihai Opris, 
Gabriel Chiuzbaian şi Dinu Cocea. Imaginea: 
Octavian Basti. Scenogratia si costumele: Ar/) 
Radu Călinescu. Muzica: Richard Oschanitzky 
În distribuţie: /on Caramitru, Valeria Seciu, George 
Motoi, Gilda Marinescu, Gheorghe Cozorici, Colea 
Râutu, Radu Beligan, Constantin Diplan, Tanti 
Cocea. 

O producție a casei de filme trei. Director: 
Eugen Mandric. Producător delegat: Anca Geor- 
gescu. Directorul filmului: Edmond Iliescu. Peli- 
culă Eastmancolor, ecr in normal. Metraj planificat 
2600 metri. 


„Toate 


pinzele sus“ 


Romanul lui Radu Tudoran 
transformat 

intr-un serial de 12 episoade. 
600 de minute şi 17 500 metri 


Mircea Muresan 


Intoarcere 
la dragostea dintii 


— Faceţi, deci, un film exotic. 

— Exotic? Da, dacă extragem din această 
noţiune ceea ce suna cindva pejorativ. 
«Toate pinzele sus» va fi, mai degrabă, 
un film de călătorii, de aventuri, cu un ritm 
destul de alert, deși aventura eroilor noștri 
e mai mult romantică decit violentă. Cartea 
de la care pornim a fost un fel de dragoste 
dintii, în ceea ce privește lecturile, pentru 
o bună parte din generaţiile mai noi. Cei care 
au citit-o acum 15 ani și aveau pe atunci 
15 ani sint acum oameni maturi. Toţi pe care 
i-am intilnit iubesc însă in continuare a- 
ceastă carte si ar vrea să se întoarcă la ea 
pe calea filmului. Dar presupun că serialul 
nostru va fi văzut cu plăcere și de către cei 
care n-au cunoscut romanul lui Radu Tu- 
doran, fie ei mai virstnici, fie — poate cu 
precădere — tineri, mai precis, adolescenți. 
Acest tip romantic de aventură corespunde 
necesității de virstă, dar răspunde și setei 
permanente de cunoaștere, nu numai în 
sens geografic. De altfel serialul nostru se 
va prezenta și ca un film de epocă, avind 
implicit un conţinut eroic și patriotic. 

— Aveţi filmări de mare dificultate. 

— Majoritatea timpului: filmăm pe mare, 
cu un vas foarte mic, cum e «Speranţa» 
noastră, o corabie de fapt. De obicei marea 
e «montată» — am fost prinși si de furtuni 
— vasul oscilează foarte puternic şi o dată 
cu el aparatele de filmare și de iluminare 
care trebuie să fie totdeauna fixe. Şi prin- 
tre care se mișcă actorii, in aşa fel incit să 
aibă loc și restul echipei, care e bine să nu 
cadă în apă. Se înţelege că interpreţii tre- 
buie să dovedească o perfectă adaptare la 
condiţiile de lucru ale unor marinari încer- 
cati, deci ezitările și neindeminarea trebuie 
eliminate, fără a mai vorbi de răul de mare, 
cu care ne-am chinuit la inceput si de care 
unii n-am scăpat nici în prezent, in cele 
10 ore pe care le petrecem zilnic în larg. 
Nu sint însă lipsite de dificultate nici fil- 
mările pe uscat, presupuse a se desfășura 
in porturi dintre cele mai îndepărtate ale 
globului, cu forfota lor caracteristică: bu- 
toaie mari de vin la Pireu, transporturi de 
vite în America de Sud, viaţă de cafenea la 
Istanbul. Împreună cu toată această recu- 
zită, facem într-un fel ocolul lumii. 


lon Besoiu: 


alias Anton Lupan 


— În curind veţi fi pentru toată lumea 
nu numai lon Besoiu, ci și Anton Lupan. 

— Aceasta s-ar datora faptului că roma- 
nul «Toate pinzele sus» de Radu Tudoran, 
după care se va realiza serialul nostru este, 
intr-adevăr, cunoscut de multă lume. Ceea 
ce ne-a cucerit $i va cuceri, să sperăm si 
pe spectatorii viitorului serial, este acel fluid 
fantastic care-i leagă pe cei doi eroi princi- 
pali, făcind din prietenia lor sensul întregii 
acţiuni. Noi sintem datori publicului cu un 
serial de acest tip și, în general, sintem 
datori să facem multe seriale de bună cali- 
tate, îndeplinind astfel una dintre sarcinile 
importante care ne revin după întilnirea cu 
tovarășul Nicolae Ceausescu din anul 1974. 

— Ati studiat tehnica altor interpreți 
de serial? 

— Serialele pe care le cunoaştem mai 
bine, cum ar fi Columbo sau Kojak, au 
subiecte care se schimbă la fiecare nou 
episod. De fiecare dată este, de fapt, un 
alt film, altă situație, doar personajul prin- 
cipal este același. În cazul nostru, serialul 
are un subiect unitar, ceea ce obligă la 
continuitate și la o tehnică interpretativă 
diferită de cele cunoscute. Prin forța im- 
prejurărilor, trebuie deci să fim originali. 


an Constantin 


Sper să intru 
şi eu în istorie 


— Dumneavoastră cine sinteti? 

— Turcul Ismail, un om blind si bun 
care-mi place foarte mult, fiind eu constăn- 
tean get-beget, cum spune turcul. Mă stră- 


duiesc să-l fac cit se poate de bine gsi să 
amuz publicul spectator. 

— Cite roluri ati realizat pina acum in 
filme? 

— 27. 

— Dar un rol de anvergură inca n-ati 
avut. 

— N-am avut, că fè mi s-a dat. Am punc- 
tat doar cite ceva, făcind -de nevoie pe vaga- 
bondul, pe escrocul, pe borfașul, pe dezer- 
torul ş.a.m.d. Cică n-am «fata istorică», zic 
regizorii. Dar sper că, treptat-treptat, o să 
mă emancipez moral și am să intru și eu 
in istorie. 


Nelly Merola: 


O călătorie în timp 


— Ati numărat cumva costumele pe 
care le-aţi realizat pentru acest serial? 
— Nu mi-ar fi ajuns timpul. E un film de 


Speranța la orizont (În primul-plan: 
Mircea Mureşan, în ultimul-plan 


două ori dificil, şi exotic, și de epocă, cu- 
prinzind Orientul, Mediterana, Europa și 
America Latină, cu o tipologie extrem de 
variată: marinari, militari, oameni simpli, 
unii extrem de săraci, alţii aristocrați, ne 
gustori ș.a.m.d. N-am ținut însă să fim, 
prin costumatie, foarte «colorați», ne-am 
păstrat într-o paletă mai domolită, pentru 
că, după atita experienţă, e momentul să ne 
dăm seama că, in film, culorile joacă un rol 
esențial, dar tocmai de aceea, dacă sint 
prea multe şi prea stridente, ele sparg at- 
mosfera in loc s-o inchege. Această multi- 
tudine de amănunte armonizate ne poate 
purta cu gindul în călătoria peste meridiane 
si peste timp. 


Marcel Bogos 


Ocolul lumii 
în portul Tomis 


— Toată echipa a plecat la Bucuresti, 


regizorul 
operatorul Nicu Stan ) 


Toţi într-o barcă, inclusiv cîinele (Ion Besoiu, 
Ilarion Ciobanu, Sebastian Papaiani, Jean Constantin ş.a.) 


] 


| 


beneficiind de două zile de odihnă Nu- 
mai dumneavoastră sinteti mereu pe 
santier. 

- Şi eu am plecat, în America Latină, 
unde mă aflu pe cheiul portului Buenos 
Aires. Aceasta graţie cărţii lui Radu Tudo- 
ran care te plimbă, după cum știți, de la 
Sulina pina în Tara de Foc gi te aduce si 
inapoi, mai ales prin intermediul scenariu- 
lui lui Mircea Mureşan, unde povestea se 
incheie oarecum diferit, promitind specta- 
torilor un nou set de aventuri, cu întreg echi- 
pajul care n-a pierdut pe drum decit picio- 
rul unuia dintre membrii săi. 

— Vă atrag constant filmele specta- 
culare. 

— Am participat, într-adevăr, ca autor 
sau co-autor, la realizarea decorurilor pen- 
tru Serbări galante, Mirii anului II si asa 
mai departe, pină la Comedie fantastică. 
Dar decorurile pe care sint pe cale să le 
termin pentru acest serial întrec cu mult 
pe cele anterioare. Numai scheletul per- 
manent al decorului de pe acest chei are 
500 de metri lungime, cu înălțimi pină la 
17 metri. Sint, au fost si vor fi aici variante 
a opt porturi de pe toate meridianele, de 
opt ori cite 175 metri decor portuar. Am 
început cu Pireu, peste Pireu am pus Port- 
Said, peste Port-Said un port la Marea 
Rosie, peste care, in momentul de faţă, fac 
o bucată din Buenos Aires. În tronsonul 
celălalt al decorului, deasupra Marsiliei 
construită în eboșă am așezat Constanti- 
nopolul, sub Constantinopol pe care-l mai 
vedeţi, în cealaltă parte, a fost Saint-Malé. 
Acum urmează să dărim Constantinopolul 
si să dau amploare Marsiliei. Cind termin 
cu Marsilia, peste ea întind Buenos-Aires, 
apoi dau jos Buenos-Aires ca să constru- 
iesc Montevideo. În sfirşit, îmi voi permite 
luxul să răsuflu putin, plecind la Buftea, 
ca să fac alte două porturi din Tara de Foc 
Numai desenele pentru aceste porturi ar 
acoperi toată suprafața reală a decorului 
de 500 metri lungime. 


Sideriu Aurian: 
O flotilă 


pentru un film 


— Citeva date tehnice, tovarășe di- 
rector. 

— «Toate pinzele sus» este un film care 
va totaliza 17 500 metri, cu 12 episoade, 
echivalind 7 filme de lung-metraj, care tre- 
buie realizate în termene precise, pină în 
1976, cu 100 metri utili filmati zilnic. Sintem 
obligaţi în consecință să avem o perma- 
nentă garantie că totul va decurge ritmic 
și că nu vor apărea goluri în producţie. 
Pentru aceasta, in momentul de faţă, avem 
pregătite în paralel decoruri în portul To- 
mis, la Sulina si sintem gata pentru filmă- 
rile care se vor face în Bulgaria. Oricind 
sintem pregătiţi să realizăm filmări în două 
variante — în funcţie de vremea bună ori 
rea. 

— Aveţi o întreagă flotilă la dispozi- 
tia dumneavoastră 

— Pe lingă vasul «Speranţa», avem încă 
două vase puse la dispoziție de către Mi- 
nisterul transporturilor si alte șase închi- 
riate de la Institutul de cercetări piscicole, 
de la NAVROM etc. Comitetul judeţean de 
partid — Constanţa a format un comanda- 
ment special pentru sprijinirea filmului si 
avem de asemenea in permanenţă spriji- 
nul ostașilor marinari de pe bricul Mircea, 
pregătiți pentru navigația cu vele si pentru 
celelalte situații. Am găsit multă înțelegere 
la marina militară si civilă, la întreprinderile 
de transporturi și la numeroși furnizori de 
materiale. E și asta o dovadă a popularității 
romanului si implicit a popularității viitoru 
lui serial. 

Valerian SAVA 
Foto color A. MIHAILOPOL 


Regia: Mircea Muresan. Scenariul: Alexandru 
Strufeanu şi Mircea Mureşan, după romanul cu 
același titlu de Radu Tudoran. Dialogurile: Radu 
Tudoran. Imaginea: Nicu Stan. Decorurile: Mar- 
cel Bogos. Costumele: Nelly Merola. 

În distribuție: /on Besoiu, Ilarion Ciobanu, 
Sebastian Papaiani, Jean Constantin, George-Pau/ 
Avram, Cristian Sofron, Julieta Szânny, Colea Răutu, 
Stefan Moisescu. 

Producţie a Studioului de filme al Tele- 
viziunii Române. Redactor șef: Geo. Saizescu. 
Director al filmului: Sideriu Aurian. Şefi de 
producție: Chivici Emanuel, Marcel Loteanu, Eugen 
Mayer, Marian Moldovan. Pelicula Eastman-color, 
12 episoade. Metraj planificat: 17500 metri. 


(Se ee SD EEE EP SES EP CEPE 
9