Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-9-1971

nr. 9 
Anul IX (105) 


revistă lunara 


de cultură 


cinematografica 
„BUCUREȘTI — SEPTEMBRIE 1971 


alip - ብሪ. :፡.: , 


CINEMA 


Anul IX, Nr. 9 (105) SEPTEMBRIE 1971 
Redactor sef: Ecaterina OPROIU 


Coperta 1 Coperta IV: 


Julieta SZÖNNYI — studentă la Sophia LOREN, din nou pe ecra- 
Institutul de Artă teatrală si nele noastre, în coproducția italo- 
cinematografică, interpreta rolu- sovietică «Floarea soarelui»: din 
lui Otilia din ultimul film al lui nou „un roi ce aminteşte de 
lulian Mihu: «Felix și Otilia». celebra Ciociara 

„Foto: A. MIHAILOPOL) (Foto: UNITALIA FILM) 


ANCHETA 


Un deceniu de film românesc. Participă: Eugen Barbu, Lucian Bratu, Virgil 
Calotescu, Dina Cocea, Radu Gabrea, Mihnea Gheorghiu, Kovacs György, 
Ovidiu Maitec, lon Moscu, Virgil Ogășanu, Geo Saizescu, Szasz lanos, 
Gh. Vitanidis. 


ዖዐ5ር/0ዐሀዐ 
unei nopti 
de august 


OPINII 


Actualitatea: Politica-politis — Radu Cosașu 
Faţă în faţă: lulian Mihu şi Valerian Sava despre «Felix si Otilia», 
Cronica cineideilor: Ce margini are îngăduința publicului? — Ov.S. Crohmălniceanu 
Un spectator temperat: Unde fugim de real? — Teodor Mazilu 
Film și literatură: Un navigator solitar — Gelu lonescu 


PROFIL '71 


Actorii noștri: Mircea Albulescu 
Ei despre ei: Shirley MacLaine: «Să nu cazi de pe munte». 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


«Asediul» — A/. Racoviceanu 


ÎN DIRECT DIN: Publicul acceptă 


መ Pygmolion 
Venetia: Bàtàlia n-a mai avut loc — Mircea Alexandrescu be muzicó 
Praga: Noutàti de la Barrandov — Alois Jones 

Berlin Vest: Dezamàgire — Marcel Martin 
San Sebastian: Extazuri minore — Eva Sirbu 


PANORAMIC ROMÂNESC '71 Albulescu 


— T qq+2. ... U la el 
Prim tur de manivelă: «Astă seară dansăm în familie», film de Geo Saizescu dci 
Mărturii de platou: «Sint un actor romantic» — F/orin Piersic 

În obiectiv, scenariul: O lume de mit și de adevăr — Mihnea Gheorghiu 

În obiectiv, banda sonoră: O dilemă a sunetului 

În obiectiv, actorul: Zefi Alșec 

Jurnalul unui cascador: Undeva, la periferia ochiului — Aurel Gruşevski 

Moment regizoral: «Muntii noștri aur poartă? 

Confesiuni: Să ne uităm cu curaj în oglindă — /rina Petrescu Veneţia '71 


Cronica nespecialistului: EA — Mircea A/bulescu a 
Ultim tur de manivelă: «Felix și Otilia» din unghiul productivităţii supraviețuit 

Sala de cinema: «Scala» — Petru Popescu š 
Atenţie, se filmează: «B.D. in vilegiatură». 


TV 

Teleeveniment: «Urmărirea» 

Telecinemateca: Conștiinţele eroice — Adina Darian 

Telesfirșit de săptămînă: În direct... — Călin Căliman 
Melodrame sociale — ዳ/. Racoviceanu 

Telesport: Foyer-u/ — Al. Mirodan 

Teleglob 


Scenaristul 
«Pădurii pierdute»: 
Mihnea Gheorghiu 


PE ECRANE: 


«Urmărirea» 


«Detașamentul roşu de femei», Gala filmului mongol, «Tick-tick», «Direcţia 
Berlin», «Marele premiu», «Floarea soarelui», etc. 


George Constantin | 


„Să facem totul pentru a da poporului 
nostru filmele pe care le așteaptă și le merită. 
Avem forţe în stare să creeze 


astfel de filme: 


NICOLAE CEAUȘESCU 


un deceniu 


de film 
romănesce 


Ce teme socotiți că au fost esenţiale pentru 
acest deceniu? Ce vi s-a părut minor? Ce 
credeţi că a lipsit? 


Socotiţi reprezentative pentru istoria si 
actualitatea noastră momentele înfățișate? 
Ce momente credeţi că au fost ignorate sau 


n-au primit relieful cuvenit? 
9 


Personajele filmelor noastre vi s-au părut 
caracteristice pentru societatea noastră? 
Autentice? Memorabile? 

ወ 


În ce măsură credeţi că mesajul filmelor 
noastre a fost convingător față de cerințele 
educative ale unei arte militante? 


Răspunud: 
Eugen Barbu, Lucian Bratu, Virgil Calotescu, Dina Cocea, Radu Gabrea, Mihnea Gheorghiu, 


Kovacs György, Ovidiu Maitec, Ion Moscu, Virgil (388589, Geo Saizescu, Szasz 18.05. 
Gheorghe Vitanidis 


Ce teme socotiți că áu fost 
esentiale pentru acest deceniu? 
Ce vi s-a părut minor? Ce credeți 


că a lipsit? 


EUGEN BARBU: 


Cred că «Tudor» a fost pelicula care a 
deschis un drum nou în cinematografia 
acestui ultim deceniu. Pentru că a inau- 
gurat era filmelor istorice de mare spec- 
tacol, introducind în cinematografia noas- 
tră o viziune mai precisă asupra unor 
epoci mai îndepărtate. Filme onorabile 
mi s-au părut «Dacii» și «Mihai Viteazul». 

Minor în filmele acestui deceniu a fost 
umorul, Nu avem comedii într-o țară în 
care există mari scriitori de comedii. 
Ciudat... 

Au lipsit filmele sincere, de dezbatere 
asupra temelor majore ale vieţii noastre. 


LUCIAN BRATU: 


Atunci cind unele filme cu temă istorică 
nu ambiţionau doar la reconstituirea veris- 
tă a unei epoci și nu rămineau doar la 
redarea «pitorescului» epocii, rezultau 
nişte filme mai adincite, care puteau chiar 
să transmită emoțional încărcătura unor 
idei importante în acțiunea atit de gingașă. 
a formării conștiinței omului de azi, acţiune 
la care este chemată să participe și arta 
cinematografică. Dar, departe de a in- 
cerca dezavuarea temei istorice, care în 
acest deceniu a dus la crearea unor filme 
ce-au exprimat arta noastră în perioada 
respectivă, am convingerea că nu această 
temă o putem considera esențială. 

Esenţială pentru lupta pe care o ducem 
astăzi de a forma o conştiinţă nouă a fost 
şi rămine tema aptă să reflecteze viața 
pe care o trăim, nu în intelesul minor și 
vulgarizator al unui concept perisabil de 
«actualitate», ci în sensurile majore ale 
drumului și perspectivelor spre care ne 
îndreptăm, cu bucuriile și satisfactiile, cu 
neimplinirile si impasurile pe care le im- 
plică acest drum. Este o temă cu multe 
ramificații, cu multe variațiuni. Dar tocmai 
in această temă pot apărea semnele unor 
mai evoluate mijloace de expresie care 
ar putea duce la acea mult visată școală 
cinematografică românească. Tocmai prin 
această temă putem ajunge la cucerirea 
spectatorului, fiindcă aceste filme sint ca 
pabile să-l convingă, emoționeze, educe, 


Tradiţia cea mai prețioasă: realismul, 
(«Moara cu noroc») 


influențeze. 

Ce mi s-a părut minor în această etapă? 
Faptul că noi uitam adesea că o temă, 
oricit ar fi fost de tulburătoare şi intere- 
sante semnificațiile ei sociale, rămine în 
afara categoriei de artă, dacă nu e ma- 
terializată, împlinită, susținută prin mij- 
loacele filmului. Noi uitam FILMUL. Eram, 
dacă vreți, orice, istoricieni, sociologi, 
moralişti, fără să implicăm dimensiunea 
de bază a existenței noastre artistice, 
uitind că ne adresam oamenilor prin film. 


VIRGIL CALOTESCU: 


Numeric și calitativ temele esențiale 
ale deceniului al şaptelea inscriu cinema- 
tografia pe traiectoria reflectării cu priori- 
tate a subiectelor inspirate din istoria 
milenară a poporului român și, într-un 
grad și mai mare, din istoria clasei munci- 
toare și a Partidului Comunist Român, din 
lupta pentru eliberare, pentru putere si 
reforme democratice — momente însem- 
nate ce au urmat actului istoric de la 
23 August 1944. 

Filme ca «Dacii», «Columna», «Tudor», 

«Pădurea spinzuraților», «Răscoala», «Mi- 
hai Viteazul», etc. au sensibilizat publicul 
la momentele cruciale ale istoriei țării, au 
cultivat sentimentele patriotice ale între- 
gului popor român. 
ሠ În tară — ca și peste hotare — «Valurile 
Dunării», «Setea», «Străinul», «Lupeni 
'29», «Golgota», «A fost prietenul meu», 
«La patru pași de infinit», «Duminică la 
ora 6», «Procesul alb», «Facerea lumii», 
«Serata», «Prea mic pentru un război atit 
de mare», «Străzile au amintiri», «Cartie- 
rul veseliei», «Cînd primăvara e fierbinte» 
și altele, au afirmat arta cinematografică 
națională şi, totodată izbinzile luptei co- 
munistilor. 

Trebuie totuși mărturisit cà, desi cineas- 
tii noştri — referirea nu se adresează nu- 
mai la regizori — trăiesc de 25 de ani în 
mijlocul unor prefaceri materiale și spiri- 
tuale fundamentate de o nouă concepție 
despre lume și viață, reflectarea prin film 
a societăţii actuale a fost mai palidă, nu 
odată nesemnificativă. Apariţia unor filme 
reuşite ca: «Dimineţile unui băiat cuminte» 
«Subteranul»,, «Gioconda fără suris», 
“Dragoste lungă de-o seară», «Ultima 


Totuși 


noapte a copilăriei», «Un suris [በ plină 
vară», «Balul de simbătă seara», «Răută- 
ciosul adolescent», etc. n-a rezolvat cu- 
prinderea ariei problematice a complexe- 
lor fenomene actuale social-politice, eco- 
nomice sau moral-educative. 

Numeroase filme, deși inspirate din 
viața cotidiană, nu şi-au justificat existen- 
ta — datorită schematismului, lipsei de 
adevăr, superticialității și sărăciei mijloa- 
celor artistice. Falsitatea situațiilor şi '8 
conflictelor, construcția dramatică forțată, 
precum și evoluția eroilor conform unor 
şabloane, au făcut ca asemenea filme să 
nu poată comunica sau să comunice prea 
puțin cu spectatorul, să estompeze ideile 
într-o avalanșă de imagini neprelucrate 
creator, contuze, lipsite de patosul ade- 
vărului, al realității în mijlocul căreia trăim 
și ne construim societatea în care credem. 

În peisajul filmului care fixează lumea 
contemporană există prea puţine lucrări 
de valoare preocupate de problemele tine- 
retului şi ale tinereții (excepție fac pro- 
ducțiile Elisabetei Bostan si Gh. Vitanidis), 
prea slabe şi fără obiect comedii, apare o 
lipsă de preocupare aproape totală pen- 
tru viața satului cooperatist, pentru trans- 
formarea conștiinței omului socialist, pen- 
tru relațiile noi dintre oameni, pentru viața 
şi gindirea intelectualului. 

Satira demascatoare la adresa unor 


moravuri incompatibile cu morala și etica , 


societății noastre lipsește cu aceeaşi can- 
doare cu care absentează și portretele 
făuritorilor de bunuri materiale și spiri- 
tuale. 

Fără să neg rolul si importanţa filmului 
de aventuri, consider că s-au realizat prea 
multe producții în raport cu reușita, pre- 
cum si prezența unui numitor comun care 
se numește; imitație. 

Cred că am răspuns și la întrebarea 
doua. 


DINA COCEA: 


Urmărind producţia de filme românești 
din ultimii zece ani, consider drept cele 
mai reprezentative din punct de vedere 
tematic, acele filme care tratind eveni- 
mente majore din istoria noastră, ca de 
exemplu: «Lupeni '29», «Tudor», «Răs- 
coala», «Mihai Viteazul» — au oferit pu- 
blicului spectator prilei de mindrie pa- 
triotică. Și unele filme ca «Pădurea spin- 
zuraţilor», «Setea», «Neamul Șoimărești- 
lor» se pot situa prin tematică în rîndul 
filmelor educative, bucurindu-se de un 
dublu succes: au ecranizat opere funda- 
mentale aparținind literaturii noastre na- 
tionale și totodată prin reușitele lor artis- 
tice au devenit incontestabile valori pa- 
triotice şi morale. 


mai avem multe basme de filmat 
(«Harap Alb») 


În legătură cu «Dacii» şi «Columna» 
(coproducții) pun sub semn de întrebare 
rațiunea unei colaborări, întrucit capaci- 
tatea de pătrundere in spiritualitatea obir- 
şiei noastre nu putea fi posibilă decit 
printr-un act de creație specific romă- 
nesc. 

Argumentele care pot fi invocate nu mă 
conving, căci istoria cinematografului va 
insera operele ca atare și nu evoluția re- 
laţiilor financiare. 


RADU GABREA: 


Nu socotesc că au lipsit temele majore 
ale deceniului. Socotesc că modul lor 
de abordare a fost minor, nesemnificativ 
de cele mai multe ori, fals altădată. Evi- 
dent,există şi excepții,mai ales în filmul 
istoric, de exemplu, dar excepţiile confir- 
mă regula. Din acest punct de vedere 
socotesc că deceniul acesta nu a dat 
filme care să corespundă primelor filme 
ale deceniului anterior: eRăsună valea», 
tDesfășurarea», «Directorul nostru», «Via: 
ta nu iartă» sau primele desene animate 
ale lui Gopo. 


MIHNEA GHEORGHIU: 


Nu am dus lipsă de «teme» importante, 
chiar dacă se simțea nevoia unor con- 
tributii filmice mai numeroase despre dez- 
voltarea conștiinței sociale în comunita- 
tea celor două categorii de covirșitoare 
importanță din societatea noastră; mun- 
citorii şi țăranii. Ceea ce a pricinuit «mino- 
rizarea» temelor sau «lipsurile», indelung 
şi repetat semnalate, își află cauza în 
două puncte nodale ale problemei pe care 
o invocaţi și anume: insuficienta si in- 
consecventa informare politică și cultu- 
rală a unor creatori de filme şi a îndrumă- 
torilor lor ocazionali (nu mă refer la zgo- 
motul lor «ideologic», ci la lipsa lor struc- 
turală de necesități ideologice); și în al 
doilea rind în faptul că «nu faci piine fără 
să pui mina în aluat» — adică absența 
propriei lor ființe fizice din procesele 
muncii pe care doreau să le «reflecte 
artistic» s-a dovedit de tele mai multe ori, 
foarte limpede în schematismul unor filme 
«pe teme de actualitate» cunoscute, teme 
ciugulite din presă, sau prinse după 
ureche. 


KOVACS GYORGY: 


Nu este ușor să răspunzi teletonic ia 
o anchetă, mai ales cind e vorba de rezul- 
tatele unui deceniu de film românesc. 
Pentru aceasta ar trebui să văd şi să re- 
văd peliculele ce au insemnat recolta 


Zodia ne este favorabilă 
(«Zodia fecioarei») 


= 


* A 


ÎȘI însuşeş 


cinematografică a acestei perioade. 

Se știe că nu am fost mulțumiți de ceea 
ce am făcut, nici la vremea premierelor 
şi cu atit mai puțin azi, cind vremea a 
trecut peste cele mai multe dintre filme. 

De fiecare dată toți am spus: «este 
un pas înainte». O asemenea concepție 
asupra țintei de atins nu mi se pare mi- 
noră. Evident, dacă marcăm drumul prin 
pasi, am făcut prea puțini cu cele 9-10 pe- 
licule pe an. Se putea prevedea că vom 
rămine în urmă față de alte domenii ale 
vieţii. 

Scenariştii, regizorii au avut prea puține 
de spus. Majoritatea lor, cind au ajuns 
după multe așteptări să realizeze un film, 
au făcut ceea ce li s-a încredințat, în loc 
să-şi exprime, în limbajul filmului, părerea 
proprie despre lume, despre problemele 
noastre. 


OVIDIU MAITEC: 


Cred că nu neapărat tema este cea 
care asigură realizarea unui film foarte 
bun, tot aşa cum nu aș putea grupa temele 
în esenţiale și minore. Un foarte bun 
creator de cinema poate da unei teme, 
aparent minore, reverberații majore. Ciu- 
lei mi-a dat prin filmele sale, de citeva 
ori, acel fior prin care recunoști arta 
autentică. Asta s-a întimplat și cu «Va- 
lurile Dunării» și,mai tirziu,cu «Pădurea 
spinzuraților», unde am remarcat și evo- 
lutia meseriașului, a profesionistului de 
cinema. Erau filme care nu se puteau 
deosebi de bunele producţii realizate de 
cinematografii cu tradiție și renume. De 
asemeni, «Mihai Viteazul» purta marca 
unui adevărat profesionist... Dar nu [በ 
această zonă rămine deficitară tematica 
noastră cinematografică, ci mai curind în 
privința actualități. 

Actuaiitatea noastră pare confectionată, 
nu prinde miezul lucrurilor, deși subiectele 
din realitatea cotidiană sint la indemina 
oricui. În această zonă nu m-am intilnit 
cu acel fior creator de care vorbeam, care 
mi-e mai greu să-l definesc [በ privința fil- 
mului în cuvinte, dar pe care il pot inter- 
cepta pentru că [በ domeniul meu am ህበ 
detector personal care mă ajută să pă- 
trund și în alte arii artistice. 


ION _MOSCU : 


În general, nu socotesc că in acest 
domeniu al tematicii s-ar afla lipsurile 
esențiale ale filmului nostru jucat. 

Foarte pozitivă mi s-a părut continua 
rea strălucită a transpunerii pe ecran a 
unor momente cruciale din istoria noas- 


«Orice artist poate fi mare numai în măsura în care 
înțelege poporul, se identifică cu poporul, 


tră — ca «Dacii» și «Mihai Viteazul» 
Foarte pozitive, de asemenea, abordarea 
problemelor tineretului. 

Pînă şi mult discutatele «B-D-»-uri በህ 
mi se par în afara sferei de preocupări 
tematice. 

Dacă totuşi căutăm aici o deficientă, ea 
constă, după părerea mea, în felul cum 
tematica se transpune în film. S-a con- 
tinuat încercarea de a se traduce total — 
faptic si ideatic — problemele tematicii, 
inelocul unei transfigurări, în locul găsirii 
unei zar cinematografice «purtă- 
toare» a temei. 


VIRGIL OGAŞANU: 


Consider că ultimii zece ani de cinema- 
fografie sint ani de căutări tematice. Cred 
că temele legate de lupta clasei munci- 
toare și cele inspirate din trecutul nostru 
național au fost cele mai reprezentative. 

Ce a fost minor? O problemă majoră: 
DRAGOSTEA. 

Ce a lipsit? Viaţa nouă a satului româă- 
nesc. Evoluţia ţăranului colectivist. 


GEO SAIZESCU: 


Teme esenţiale? Insurecția armată de 
la 23 August 1944, trecutul de luptă revo- 
luționară a poporului muncitor, istoria 
Patriei. Ce a lipsit? Învățătorul și rolul său 
în formarea tinerelor generații, emancipa- 
rea femeii în socialism, militarii și pregăti- 
rea lor pentru nobila misiune de apărare 
a cuceririlor revoluționare ale poporului 
român. 


SZASZ IANOS: 


Înainte de toate, o precizare: nu sint 
cinefil. Ceea ce nu înseamnă că nu frec- 
ventez sălile de cinema, dar simt de dato- 
tia mea să mărturisesc că cinematografia 
în general mi-a dat mai multe deziluzii de- 
cit satisfacţii, în acest ultim deceniu. Pri- 
vesc deci cu oarecare scepticism sinuoa- 
sa dezvoltare a celei de-a șaptea arte, 
periclitată prea timpuriu de mreje comer- 
ciale și alți factori nocivi, descumpănită 
tot timpul de posibilitățile tehnice uluitoa- 
re ale imaginii mișcătoare, sonore, colo- 
rate, reliefate, televizate, etc. Or, toate 
astea cer personalități, un șir de persona- 
lități care să transforme timpul, ideile 
vremii, esența veacului, în operă. În iure- 


De ce n-ar urma, ca-n istorie, după Tudor, Bălcescu? 
(«Tudor») 


șul acesta tehnic, oare se poate forma 
personalitatea fără de care nici educatia 
unui copil nu poate ti închipuită, dar a 
unor generaţii? Răspunsul nu e obliga- 
toriu, atunci deocamdată doar întrebările 
se cer a fi precizate cu maximă pregnanță. 
Oricum filmul este o realitate, aparține 
(în parte) fenomenului culturii. El consti- 
tuie o constelație de netăgăduit, chiar 
dacă produce prea multe stele căzătoare. 

lată și răspunsurile mele la întrebările 
dumneavoastră. 

Cred că a lipsit tratarea percutantă a 
temelor. O temă a unui film ar trebui să 
rămină [በ spectator aidoma temei unei 
bucăți muzicale. 


Meritorie această anchetă a revistei 
«Cinema» privitoare la deceniul al șapte- 
lea al secolului nostru și totodată la al 
doilea deceniu de film românesc post- 
belic. Greu de răspuns în cîteva rînduri, 
cu atit mai mult cu cit eu îl socotesc dece- 
niul de afirmare a filmului românesc, dece- 
niul maturizării unei noi generații de cine- 
aşti, pe umerii căreia stă astăzi principala 
răspundere a creației de film din tara 
noastră. 

Cu atit mai grea misia participanților 
la această anchetă, cu cit acționăm pe un 
teren nedefrişat de critica noastră de spe- 
cialitate. E surprinzător că niciunul 'din- 
tre reputații noștri cronicari nu-s-a aplecat 
cu dragoste şi pasiune asupra căilor de 
dezvoltare a filmului românesc (de fic- 
țiune) din anii construcției socialiste. Prea 
lungă espectativă. Cu atit mai mult cu cit 
și-au «făcut mina» scriind o serie de lucrări 
cu privire la o serie de căutări, școli şi per- 
sonalități ale altor cinematografii — citite 
de altfel spre instruirea și formarea unui 
public de specialitate din tara noastră. 
Dar despre filmul românesc cine să scrie? 
Chiar şi puținele coloane afectate în re- 
vistele și cotidienele noastre sint folosite 
mai des pentru schimburi de floretă dău- 
nătoare, nu fără snobism, malițiozitate şi 
strădania de a continua răfuieli care n-ar 
trebui să aibă loc într-un climat de cola- 
borare reciprocă, de stimulare a creației 
noastre naționale, de descifrare a sensuri- 
lor pentru care au militat creatorii de film 
din acest deceniu. 

Cred că o cinematografie națională se 
poate afirma nu atit prin temele abordate, 
ci prin valoarea artistică a operelor reali- 
zate, prin conţinutul Ior de idei, prin forta 
lor emoțională, prin particularitatea și ori- 


O noapte de 


te aspirațiile #7 dorinţele poporului şi le redă prin arta sa. 
Atunci, veți fi cu toți buni cineaşti, vom avea filme bune >, 


| NICOLAE CEAUSESCU 
| =: 


ginalitatea modalitàtii de a povesti cine- 
matografic. Nu de teme ofertante si gene- 
roase am dus lipsă în acest deceniu. Ne-a 
lipsit un nivel constant bun al filmelor. 
De aceea eu m-aș referi în primul rind la o 
serie de personalități ale ecranului care 
s-au impus în țară si peste hotare în acest 
deceniu: Ciulei, Gopo, Drăgan, lacob, 
Elisabeta Bostan, Malvina Urșianu, Mihu 
şi Marcus, Blaier si Pintilie, Cocea și 
Savel Stiopul, Sergiu Nicolaescu și Mircea 
Mureşan, Lucian Bratu și Saizescu — și 
lista ar putea fi continuată cu încă cel pu- 
țin zece realizatori, mai tineri și mai virst- 
nici, cărora oricare producător profesio- 
nist ar putea să le incredințeze realizarea 
unui film cu siguranța că va obține un film 
bun în genul în care ei au demonstrat 
virtuți certe. 

Am convingerea că un istoric obiectiv 
și drept ar începe capitolul său privind 
cel de al doilea deceniu al cinematografiei 
noastre socialiste, prin a constata că în 
acest deceniu in cinematografia romă- 
nească s-au impus o serie de genuri cine- 
matografice excelind cu precădere marile 
reconstituiri istorice, începind cu «Tudor», 
continuat cu «Dacii», si «Columna», în- 
cheiat cu «Mihai Viteazul». Au fost tran- 
spuse pe ecran pagini memorabile ale 
literaturii noastre clasice realizind cores- 
pondențe cinematografice cu nimic mai 
drejos, ca «Pădurea spinzuraților» si «Răs- 
coala»; au fost ecranizate o serie de cărți 
de valoare ale contemporanilor noștri ca 
«Setea», «Străinul», «Şoseaua Nordului» 
(«Procesul alb»), «Facerea lumii»; au fost 
scrise special pentru' ecran o serie de 
evocări ale trecutului de luptă al clasei 
muncitoare, ca «Lupeni '29», «Golgota», 
«Străzile au amintiri», «La patru pași de 
infinit», «Duminică la ora 6», «Serata», etc; 
au fost aduse pe ecran imagini ale con- 
temporaneității noastre în filme ca: «ል 
fost prietenul meu», «Dimineţile unui băiat 
cuminte», «Gaudeamus igitur» și «Post- 
Restant», «Omul de lingă tine» al lui Horia 
Popescu, «Gioconda fără suris». Aştept 
cu emoție pe ecran remarcabilele pagini 
scrise de Titus Popovici în «Adevărul» 
şi «Puterea», pentru care profesionismul 
lui Manole Marcus constituie o garanție, 
Sint conștient că omit o serie de filme, 
dar o fac numai din motive de spaţiu. 

S-au impus în acești ani genuri de film 
mult visate de pionierii celei de a șaptea 
arte din țara noastră, cum ar fi serialul 
«Haiducii» semnat de Dinu Cocea. În 
domeniul filmului pentru copii, Elisabeta 
Bostan a devenit o autoritate recunoscută 
pe plan mondial, deținind astăzi recordul 
— alături de Gopo — în privința premiilor 


august care nu și-a epuizat fascinația 
(«Serata») 


ot Rg 


internationale obtinute la festivaluri de 
prestigiu. Ce păcat că Gopo, neintelegind 
sau neînțeles, s-a retras de mai mulți ani 
din creaţia noastră de film! 

Toate aceste filme, cele circa o sută de 
filme realizate în ultimul deceniu, sint 
mărturia eforturilor creatorilor noștri din 
domeniul celei de a șaptea arte de a aduce 
pe ecran teme și momente reprezentative 
pentru epoca noastră, corespunzătoare 
stadiului de dezvoltare a artei cinemato- 
grafice de la noi din țară. 

Sigur că bilanțul, fără a fi dezonorant, 
poate fi considerat nesatisfăcător. 

După primul deceniu al artei noastre 
socialiste cinematografice, pe care |-85 
înscrie între «Răsună valea», acel roman- 


Socotiţi 


tic şi tineresc poem al muncii de recon- 
strucție a țării, și «Valurile Dunării», film 
care aduce și prima mare distincție inter- 
națională a cinematografiei noastre — au 
mai rămas o serie de pelicule remarcabile 
din care nu putem omite «Moara cu noroc» 
«Directorul nostru» și «Desfășurarea»! 
dar era tiresc să pretindem mai mult filmu- 
lui nostru de ficțiune. Deci: 

Crea câ s-au tăcut prea puține filme 
față de capacitatea noastră reală de pro- 
ducție și, de aici, aparența de sărăcie te- 
matică, sentimentul că o seamă de cate- 
gorii umane şi sociale au fost neglijate — 
poate tot de aici şi volumul mic de idei 
care se degajă din filmele noastre. 


eprezentative pentru 


istoria si actualitatea noastră 


momentele înfățișate? Ce momente 
credeți că au fost ignorate sau n-au 


primit relieful 


EUGEN BARBU: 


Nu au fost abordate decit sporadic 
momentele mai importante ale vieţii noas- 
tre actuale. Avem mai multe filme despre 
23 August, unul al naţionalizării, să spu- 
nem că și cele despre viața țăranilor sint 
onorabile (citeva). Dar lipsește foarte 
mult un film despre esența vieții noastre 
actuale. Nu ştiu vreun film care să dezbată 
cu putere lupta dintre ce e inaintat şi ce e 
retrograd in societatea noastră, 


LUCIAN BRATU: 


De obicei, alegerea şi abordarea unor 
teme se făcea conjunctural. Multe filme 
s-au născut sub semnul întimplării, cind 
creatorii nu aveau un program clar al 
creației lor artistice. Şi aceasta se întim- 
pla nu numai cu filmul istoric. Fenomenul 
ducea la apariția unor înjghebări întimplă- 
toare, în care semnul cel mai trist era lipsa 
de poziție, absenţa poziției creatorului ca 
autor. Căci, după credința mea, ceea ce se 
înțelege în general prin «film de autor» nu 
presupune neapărat proprietatea de a acu- 
mula pe regizor si scenarist in aceeaşi per- 
soană. Chiar dacă tilmul este scris de 
altcineva, el trebuie să facă organic parte 


cuvenit? 


din programul de creaţie, din necesitatea 
de mesaj a regizorului 

Trec peste atitea momente de film abor- 
date fără relieful cuvenit, ca să mentio- 
nez că deși în filmul istoric ne adresam 
unor perioade de acum citeva sute de ani, 
ocoleam ርህ totii o perioadă interesantă, 
frămintată, a istoriei noastre, perioada de 
la 23 August către zilele noastre, pe care 
unii dintre noi am trăit-o chiar de la in- 
ceputul ei. (Să sperăm că filmele lui Mar- 
cus si Mureșan vor îndrepta oarecum lu- 
crurile). Cit de pregnant ar putea să apară 
printre filmele posibile ale acestei pe- 
roade tema luptei pentru idealurile 
sociale, de pildă, sau tema primilor co- 
munişti tineri care, tratată cu seriozi- 
tate, ar putea da obiect de meditație tine- 
rilor de astăzi. 

Avem însă momentele de astăzi, mo- 
mentele pe care le trăim acum si spatiul 
nu-mi ajunge spre a le enumera. De ce 
nu le abordăm incă? Doar le cunoaștem 
atit de bine. 


DINA COCEA: 


Nu cunosc încă un film-epopee care 
care sà imbrățișeze dimensiunile vieții 
actuale, iar tentativele cinematografice de 


Dar săptămina are şase zile lucrătoare 
(«Duminică, la ora 6») 


a valorifica la potenţe ideologico-artistice 
actul de la 23 August sint încă neconvin- 
gătoare. 


RADU _GABREA ; 


Cu citeva excepții («Duminică la ora 6», 
«Dimineţile unui băiat cuminte», «Apoi 
s-a născut legenda», «Apa ca un bivol 
negru») chiar dacă momentele erau re- 
prezentative pentru istoria și actualitatea 
noastră, modul lor de tratare cinemato- 
grafică a fost de cele mai multe ori mult 
sub semnificația reală a faptului sau a 
momentului tratat. A fost, cred, o lipsă 
că s-a încredinţat regizorilor mai puțin 
talentați subiecte importante. S-a uitat şi 
se uită de multe ori un lucru, și anume: 
de nivelul ideologic și de talentul regizo- 
rului, depinde transpunerea în film chiar 
a unei teme majore. A trata o temă impor- 
tantă într-un film plat, lipsit de emoție, 
de artă, ca și aplecarea spre teme mai 
puţin semnificative, sint greșeli la fel de 
grave. 


In ultimele materiale dedicate activității 
noastre teoretice s-a arătat pe larg care 
sint temele dezvoltării multilaterale a 
României socialiste, a căror elaborare 
si transpunere în momente cinematogra- 
fice a fost şi rămine sarcina creatorilor 
noștri de filme. Elaborarea teoretică (deci 
şi artistică) a acestora nu trebuie ințelea- 
să ca o simplă operație mecanică, cu 
caracter imediat și pasager. Există și ase- 
menea necesități propagandistice, edu- 
cative, cu adresă precisă şi moment o- 
portun. Dar asta nu insemnează că du- 
rata unei opere de artă, în cazul nostru 
filmică, nu obligă la o meditație mai 
amplă, pe termen lung, sub «specia eter- 
nității». Raportul pe care-l stabilim, de 
exemplu, între național si internațional, 
deschide asemenea largi perspective ori- 
cărui «moment» cinematografic. 


KOVACS GYORGY: 


Cred că s-au tratat cu mai mare sigu- 
ranță pagini din trecut, decit aspecte ale 
vremurilor de astăzi, negindindu-ne la 
faptul că miine, ziua de astăzi va insemna 
deja ieri. Nu aș vrea să folosesc cuvintele 
«au fost ignorate», pentru că acest lucru 
ar însemna că s-a comis o neglijenţă 
consecventă. As spune mai degrabă că 
filmele noastre nu au reușit să înfățișeze 


Un erou monumental: 
(«Răscoala» 


evenimentele care au format omul zilei 
de astăzi, în aşa fel incit din acest lucru 
să se nască o artă cinematografică emo- 
08818, de înaltă ținută artistică. 


OVIDIU_MAITEC: 


Mie nu imi plac toarte mult filmele isto- 
rice. Pentru mine, istoria e mai mult isto- 
ria zilelor noastre, deci prezentul — ori, 
despre actualitate vă spuneam că ea nu 
a fost interceptată în toată complexitatea. 


ION_MOSCU: 


Da. Desigur că momentele istoriei a- 
propiate de noi, revoluția populară, insu- 
recția armată sint acelea cărora le rămi- 
nem, cred, cel mai datori. 


VIRGIL OGĂŞANU: 


Cele mai semniticative momente — ca 
artă — sint cele legate de pregătirea actu- 
lui de la 23 August, ca și de perioada ime- 
diat următoare («Valurile Dunării», «Străi- 
nul», «Facerea lumii»). Aceeași temă însă 
a fost tratată uneori cam schematic. 


GEO SAIZESCU: 


Programatic da, dar nu întotdeauna 
momentele reflectate și-au atins tinta. 
N-au primit relief socializarea agriculturii 
— ca moment de plecare în transformarea 
umană a ţăranului român; nașterea sub 
ochii noștri a unor noi așezări umane: 
oraşele industriale, ርህ toate implicațiile 
formării, sudării și dezvoltării unei noi 
colectivități — specific socialiste; prezen- 
ta activă a României în schimbul mondial 
de valori materiale si spirituale. 


SZASZ IANOS: 


Au fost ignorate momentele vieţii coti- 
diene. A lipsit răspunsul la întrebarea: 
de ce și cum își asumă imensele răspun- 
deri, oamenii care au ales revoluția şi 
construiesc socialismul? 


Am realizat mult prea puține filme de 


actualitate despre minunaţii noștri con- 
temporani. 


târanul 


| zilei 
st lucru 
Š emo- 


Me isto- 
sit isto- 
|ሙ ori, 
| ea በህ 
xitatea. 


oriei a- 
3, insu- 
5 rămi- 


le — ca 
a actu- 
ia ime- 
«Străi- 
nà însă 
ic. 


|68ህበ8 

tinta. 
-ulturii 
marea 
a sub 
imane: 
icatiile 
ei noi 
rezen- 
ondial 


i coti- 
barea: 
spun- 
tia si 


me de 
| con- 


E ዱር a a = 


Personajele filmelor noastre vi s-au 
părut caracteristice pentru societa- 


tea noastră? Autentice? 


Memorabile? 


EUGEN BARBU: 


Nu-mi amintesc vreun personaj me- 
morabil în filmele noastre și o să spun 
de ce. Pentru că la redacţia de scenarii 
se castrează tot ce poate fi socotit curajos, 
sincer, deschis. Se tinde spre o prezentare 
festivă a vieții, operetistică, deși nimeni 
nu cere asa ceva. Cred că ridicarea unor 
hidrocentrale, cum ar fi Argeșul sau Por- 
tile de Fier, ar pune scenariștilor mari 
probleme de ordin moral. Nu toată lumea 
care stă pe un șantier crede in eficacitatea 
politică a unor asemenea lucrări. Unii 
merg acolo numai pentru a ciștiga mai 
bine, alţii văd în opera colectivă a naţiunii, 
o părticică a idealurilor realizate. lată 
tema unui conflict. Eroii filmelor noastre 
sint livreşti, vorbesc stereotip, după ideea 
celor de la redacţia de scenarii, care au 
rămas la şabloane pentru că nu au mai 
văzut un om adevărat de multă vreme. 


LUCIAN BRATU: 


Au existat neindoios străduinţe în ve- 
derea creării unor personaje caracteris- 
tice societății noastre. Atit regizorii cit 
şi actorii au urmărit acest lucru. Au 
existat chiar cițiva eroi de film simpa- 
tizați de spectatori. Prin efort s-a a- 
juns la o mişcare mai liberă, mai firească 
a actorului, la o rostire mai dezbărată de 
falsurile întilnite în primele noastre filme. 
Dar au fost toate acestea suficiente pen- 
tru realizarea unor personaje memora- 
bile? Şi de ce am rămas în linii mari doar 
la stadiul străduințelor? Nu am avut incă 
acei eroi care să însoțească multă vreme 
pe spectator şi în afara sălii de proiectie. 
Şi asta [በ ciuda faptului că avem regizori 
şi operatori buni, nu atit de putini cit s-ar 
crede, iar unii actori sint de-a dreptul 
excelenti. 


VIRGIL CALOTESCU: 


Fără îndoială că problema eroului de 
film este una dintre cele mai spinoase. 
Prezența acestuia intr-un context ade- 
vărat îl va obliga să se comporte ca atare, 
evoluția sa trebuie să corespundă, dacă 
nu modelelor, cel puţin unei traiectorii 


Fiorul artei autentice 
(«Pădurea...») 


care să poată oferi un maximum de credi- 
bilitate şi verosimil. 

Departe de mine gindul de a cere eroi 
«luați direct din viață» — aceștia aparțin 
documentarului — dat ca aceștia să fie 
purtători convingători ai ideilor și idealuri- 
lor societății noastre este obligatoriu. A- 
ceastă cerință în arta filmului — mai apă- 
sată decit în oricare alt domeniu al artelor 
— se impune din cauza confruntării di- 
recte dintre erou și spectator. 

În privința modului în care au evoluat 
eroii filmelor de pină acum, nu pot spune 
cu certitudine decit că filmele reuşite au 
afirmat și eroi credibili. 


DINA COCEA: 


Am sentimentul că forțele actoricești 
s-au realizat pe deplin în arta portretului 
din filmele istorice. 


RADU _GABREA: 


Cu foarte puține excepții, nu. Căci dacă 
majoritatea filmelor noastre ar fi avut 
personaje autentice, memorabile, atunci 
fără îndoială am fi avut şi filmele autentice 
la înălțimea istoriei acestui deceniu. 


MIHNEA GHEORGHIU: 


Nu deajuns și nu totdeauna, din motive- 
le expuse mai sus. Este curios, dar toc- 
mai în filmele noastre de evocare istorică 
am realizat mai multe tipuri din această 
galerie de eroi ai revoluției noastre. 


KOVACS GYORGY: 


Personajele noastre sint acei oameni 
ce trăiesc cu noi, alături de noi. Faptele 
şi caracterele lor îi transformă în eroi. 

A trebuit multă bunăvoință pentru ca să 
putem extrage din scenarii personaje ca- 
racteristice zilelor si societății noastre. 
Citeva s-ar putea să fi fost autentice, dar 
nu aș putea să afirm că au fost si me- 
morabile. 


«Avem realizări şi transformări uriaşe 


pe care rar le întilneşti în lume. 
Oare toate acestea nu creează destule posibilităţi de inspirație 
pentru creatorii de artă cinematografică?» 
NICOLAE CEAUȘESCU 


OVIDIU_MAITEC: 


N-aș vrea să jignesc pe nimeni, poate 
nu sint un foarte serios privitor de cinema, 
dar eroii cam lipsesc. Sint mulți dintre 
actorii noştri de care imi amintesc — lrina 
Petrescu, Amza Pellea sau Sergiu Nico- 
laescu (care mi-a rămas și ca actor prin 
personajul turcului cu acea loialitate ca- 
maraderească care imi plăcea) — dar a- 
devăraţi eroi, impuși memoriei spectato- 
rilor de filmele noastre, sint cam puțini. 
Nu aș vrea să fiu nedrept cu nimeni, dar 
parcă actorii au servit mai mult persona- 
jelor lor, decit au servit personajele pe 
actori. 

Personal, ca spectator de film, trăiesc 
două momente. Unul, cel ce mă răsco- 
leste și de care nu e locul să vorbesc 
aici, un altul, care insă mă apropie de eroii 
de pe ecran, cu care vreau să mă com 
par, să mă identific în actele lor de curaj, 
de indrăzneală... Da, continui și la virsta 
asta să am această comoditate necesară 
şi entuziastă — care mi se pare o ten- 
dintă normală a oricărui public. 


ION MOSCU: 


În ce priveşte autenticitatea, unele da, 
cele mai multe nu. 

Mai grav e cu memorizarea — foarte, 
foarte puțini eroi s-au gravat in spiritul 
spectatorului şi tocmai aceasta mi se 


În ce măsură 


pare a fi criteriul de reușită al oricărei 
cinematografii. 


VIRGIL OGĂŞANU: 


Cu o singură excepție: comunistul in- 
terpretat de Ștefan Ciobotărașu in «Lu- 
peni '29 — personajele nu mi s-au părut 
autentice si nici memorabile. Norocul 
nostru e că există studioul «Alexandru 
Sahia». 


GEO SAIZESCU: 


În intenție, da; autentice prea puțin, 
cu unele excepţii pe care eu le pot socoti 
şi memorabile: Tudor, Mitru Mot din 
«Setea», Mihai Bradu din «Partea ta de 
vină», haiducii, Mihai Viteazul, Năică și... 
omulețul lui Gopo. 


SZASZ IANOS: 


Nu prea. Afară de cele istorice, unde 
insă s-a răspuns filmic unei iconografii 
existente in memoria și cultura spectato- 
rului. 


GH. VITANIDIS: 


Am neglijat o serie de genuri impor- 
tante de film — cum sint comedia, filmul 
muzical, filmul pentru şi despre tineret, 
filme distractive (sigur, nu fără idei și 
mesaje contemporane). 


credeți că mesajul 


filmelor noastre a fost 


convingător față de cerinţele 
educative ale unei arte militante? 


EUGEN BARBU: 


Filmele care au tins să fie educative 
(vorbesc de cele făcute pină acum) au 
fost plicticoase, neinteresante. Cele care 
au vrut să rupă gura, cum ar fi «Colinele 
verzi», nu sint deloc educative, dimpotrivă. 
la amintiţi-vă ce i-a plăcut lui D.I. Suchianu; 
un erou din acest film biciuiește pe un 
altul ca în cele mai bune tradiții naziste, 
un altul (comisar sau ofițer de poliție) 
ameninţă pe o femeie că o s-o violeze dacă 
nu spune ce vrea el! Un şantier din zilele 
noastre arată ca Apocalipsul, numai pro- 
198, numai dezaxați moral, şi asta în nu- 
mele dostoievskianismului! Dar ne aflăm 
pe un banal loc de muncă, unde chiar 


Dar lumea noastră renaşte in fiecare zi 
«Facerea lumii») 


dacă sint posibile violurile si crimele (doar 
ziarele nu [ልር un secret din asta), በህ e 
posibil să existe o asemenea demență 
colectivă! Nu mai vorbesc despre limbajul 
aberant, agramat al scenariului mai sus 
numitului film, și el scris după o carte care 
suferă teribil de o higienă elementară a lite- 
rei. Dacă avem o astfel de critică snoabă 
și pusă să cadă în fund numai cind vede 
ceva pe dos, merci! 

La drept vorbind, la cinematogiat በህ te 
duci ca să te întorci acasă cu educația 
făcută, scopul artei este să promoveze 
frumosul și să facă disprețuită partea nea- 
gră a'existenței, dar, asta se face subtil 
nu manifest. Cind arta reușeşte să mişte 
ceva în sufletul omenesc, e morală, și dacă 
e morală e și educativă. 


Dar avem și oameni mari tru filmele mori 
atit de mare») 


(«Prea mic pentru un ră 


| 


| 
l 


LUCIAN BRATU: 


Este evident că răspunsul la această 
întrebare se impune din cele afirmate 
mai sus. Avem multe datorii față de cerin- 
tele educative ale unei arte militante. ል- 
vem serioase obligații față de ea și pe 
viitor. Cred însă că nu trebuie să așteptăm 
«să ni se ceară ceva». Trebuie să ne apu- 
căm cu toții, realizatori și teoreticieni, să 
dezbatem problemele legate de destinul 
artei noastre, ca apoi să răspundem mai 
eficient, în practică, la problema cardi- 
በ818: «incotro በፀ îndreptăm cu filmele 
noastre?» 

Este totodată necesară o mai mare fer 
mitate de criterii si principii în îndrumarea 
producătorului, fiindcă nici aici lucrurile 
nu au stat prea bine in deceniul trecut 

Este prea mare şi important aportul 
artei cinematografice la vasta actiune de 
formare a conştiintei omului în socialism, 
ca să nu facem cu pasiune si ceilalti paşi 
care ne-au mai rămas. Şi nu ne-au rămas 
putini. 


VIRGIL CALOTESCU: 


O bună parte a filmelor realizate, și 
intotdeauna cele izbutite, au reuşit să-și 
comunice [በ mod clar mesajul, s-au în- 
scris în aria lucrărilor militante, subli- 
niind în chip artistic ideile, gindirea noas- 
trà marxist-leninistă. Nu este însă mai 
puțin adevărat faptul că scenarii care 
pe plan ideatic corespundeau politicii 
cultural-artistice a partidului au suferit pe 
platou modificări care au estompat me- 
sajul filmului, au dus la ambiguităţi și con- 
fuzii, denaturări și falsuri. Cele mai multe 
se făceau în numele «inovației», cînd în 
fond nu era vorba decit de o sărăcie a 
gindirii cineastului. Am asistat astfel la 
cazuri de pastișe, la formule de împrumut 
care nu puteau să se adapteze conținutu- 
lui, nu puteau să reliefeze scenariul inițial. 

Nu condamn aici îmbogățirea adusă de 
cineast în scopul reliefării pregnante a 
mesajului, ci acele cazuri flagrante care 
au «stricat» literatura si au diminuat pute- 
rea de comunicare cu spectatorul. 

A existat uneori si o tendință a autorilor 
de a fugi de o exprimare clară, de o expu- 
nere fermă a ideilor societății noastre 
socialiste, 

În alte cazuri, regizorii au prelucrat su- 
perficial materialul literar, cu mijloace 
artistice inexpresive (este cazul meu la 


Și alte trecute vieți de doamne şi domnițe 
(«Domnița Ralu») 


filmul «Războiul domniţelor») ajungînd 
la aceleași rezultate demne de criticat. 
În multe cazuri, exemplele sint cunoscute, 
a existat o conjugare nefericită a slăbiciu- 
nilor scenariului cu cele ale realizării con- 
crete, după cum uneori orice efort din 
partea regizorului a fost zadarnic. Nivelul 
scăzut al materialului literar nu a putut fi 
salvat prin nici o formulă artistică, 
Absența unor idei clare, a unui mesaj 
profund uman și în concordanţă cu desti- 
nele societății noastre, a făcut ca filmele 
respective să nu capete aderenţa la publi- 
cul spectator; să rămină niște lucrări ste- 
rile; asemenea filme au lipsit arta de rolul 
și caracteristicile ei principale: comunica- 
rea, influențarea conștiinței oamenilor. 


DINA COCEA: 


În legătură cu mesajul, ክህ in- 
totdeauna s-a reuşit clarificarea pro- 
blemelor care au stat in atenția realiza- 
torilor. Cred că faptul cotidian, actual, nu 
s-a ridicat la virtuțile reale de ordin artistic. 
Extrapolez ca fenomen pozitiv reușitele 
metafore ale lui Gopo, ideea omului sa- 
piens. Remarc tonusul, aciditatea satirică, 
viziunea umanistă degajată în suita filme- 
lor sale de animaţie. 


RADU GABREA; 


Mesajul este convingător atunci cind este 
artistic. În afara emotiei, în afara artei 
autentice nu poate exista mesaj convingă- 
tor. Filmele de valoare ale deceniului au 
avut evident mesaje convingătoare, cele- 
lalte cred că nici nu ar fi putut pretinde 
să aibă. 


MIHNEA GHEORGHIU: 


Ar fi nedrept să nu pretuim la justa 
lui valoare efortul cineastilor nostri, care, 
cel putin din punct de vedere cantitativ, 
s-a tradus în realizări peste care nu e bine 
să trecem cu buretele, chiar dacă sint 
apte de critică; pentru că filmul românesc 


4 servit și servește interesele socialismu- 
ui. 


KOVACS GYORGY: 
Mesajul filmelor noastre va fi convin- 
gător dacă regizorii noştri vor reuși să 


elaboreze acel stil caracteristic care să 
dea o notă specifică filmelor noastre, 


de ce 


ne-am mai buc 


deosebindu-le de celelalte. Creatorul nou- 
lui film românesc va sta lingă aparat şi 
va începe să lucreze. Va căuta și de multe 
ori va avea poate un eşec. va crea si 
poate că eforturile lui vor fi uneori nereuși- 
te, va învăța din greşelile proprii si din 
greșelile din trecut, dar dacă va voi să 
muncească şi va fi un adevărat artist, ne 
va da pină la urmă acele filme noi pe care 
le aşteptăm cu toții. 


OVIDIU_MAITEC: 


Repet, nu vreau să fiu rău cu nimeni, 
dar toate filmele de actualitate nu mi se 
par a fi transmis convingător, clar, un 
mesaj. Parcă se încearcă ዩ8 se confec- 
tiona» două-trei-șapte mesaje care creea- 
ză un conflict eclectic prin care o idee o 
neutralizează pe cealaltă. Poate e vina 
mea, dar am mereu impresia că parcă 
sintem în întirziere și vrem să spunem 
totul dintr-o dată. 


„ION _MOSCU: 


Răspunsul meu la această întrebare 
este oarecum implicit în cel precedent. 
Prea puține filme au lăsat urme durabile 
în mintea și inima publicului și de aceea, 
oricit de important ar fi fost succesul filme- 
lor noastre — și în general mesajul lor a 
fost realmente important — በህ 8 fost «tran 
sportat» cu mijloace adecvate pină la 
public. 

Vor fi convingătoare filmele noastre 
atunci cind in urma lor, oamenii, mai ales 
tineretul, vor folosi referiri tot mai dese 
la ele în discutiile de fiecare zi, vor vorbi 
ca unele personaje, vor încerca să fie 
ca ele. 


VIRGIL OGĂŞANU: 


În această direcție avem încă multe de 
făcut ca filmul românesc să corespundă 
într-adevăr cerințelor actuale. Avem încă 
multe de făcut ca filmul românesc să-și 
poată aduce acea contribuție de seamă 
la îmbogățirea conştiinţei socialiste a 
oamenilor muncii din România. 


GEO SAIZESCU: 


Am fost convingători în măsura în care 
autorii au căutat să fie sinceri cu ei înşiși, 
cu temele si cu eroii lor, cu idealurile 


(«Gaudeamus igitur») 


societății românești contemporane. De 
foarte multe ori, însă, am asistat la pro- 
duse artistice plate, neinteresante, ster- 
pe de idei și de emoție, datorită fap- 
tului că evidente bune intenţii s-au pier- 
dut — din dorința creatorilor lor de a 
epata cu orice preț — într-un limbaj cine- 
matografic alambicat, deloc original, îm- 
prumutat de aiurea. 

„lar argumentarea că publicul româ- 
nesc este incă neelevat ca să înțeleagă 
arta modernă, sau că ei, creatorii nu vor fi 
intelesi decit peste ani și ani — trebuie 
să primească o ripostă artistică hotărită, 
din partea acelor care s-au convins că 
întotdeauna, pe orice meridian sau para- 
lelă, arta filmului s-a impus pentru că a 
fost, este și va fi, o artă a contemporanei- 
tății, 


SZASZ IANOS: 


Educaţia este un proces și o realitate 
complexă. O formulă chimică trebuie în- 
vățată, un proces moral de autodepăşire 
umană redat în imagini artistice trebuie 
înțeles. Mesajul explicat în artă își pierde 
valoarea de înriurire. Cel ascuns sau cel 
trimbițat, de asemenea. Mesajul trebuie 
să se confunde cu însăși opera de artă, 
căci a milita inseamnă a te dărui. Aici 
domnește legea totalității. Artă militantă 
nu înseamnă altceva decit a descoperi 
adevărurile vieții cu ajutorul legilor artei, 
cu sacrul scop de a face ca aceste adevă- 
ruri să învingă. Trebuie să recunoaștem 
că pină la această incandescenţă, filmele 
noastre n-au ajuns încă. 


GH. VITANIDIS: 


Din teama de greutăți şi uneori din 
teama de a nu greși, am făcut prea puţine 
filme politice, cu eroi din trecutul si din 
prezentul clasei noastre muncitoare, și 
acest lucru a făcut ca noi să nu ne in- 
scriem în prima linie a frontului nostru 
ideologic. 

Dar cum fiecare din aceste puncte la 
care m-am referit reclamă o analiză și o 
dezbatere aparte, mă opresc alci, cu spe- 
(8በ[8 că în viitor revista <CinerÑa> își va 
propune și dezbateri mai particulare pri- 
vind căile de dezvoltare a filmului româă- 
nesc. 


O coloană a monumentului ce trebuie înălțat 


(«Columna») 


8 


festivaluri: 
Veneția 
71 


4I filme 
artistice 


e 
44 filme 
documentare 
@ 


450 ወ 
gazetari 
e 
O premieră 
absolută: 
„Detaşamentul 
roşu 
de feme 
f ° ሪ 
„Inceputul 


în gala finală 


-66 
ié 


În anul în care ne 

aflăm, Mostra era pe 

punctul să nu mai aibă 

loc. O criză de direcţie, 

prelungită pînă aproa- 

pe în ajunul obișnuitei 
deschideri a festivalului, era să mare 
cheze curmarea, după 32 de ani, 
a acestei manifestări tradiționale a 
cinematografului mondial: festivalul 
de la Veneţia. 

S-a numit apoi, în pripă, un nou 
director şi s-a improvizat o selecție 
de filme. Fellini, De Sica, Visconti, 
Zeffirelli şi încă vreo 7—8 perso- 
nalități ale filmului italian și-au dat 
contribuția la alegerea peliculelor 
ce urmau să umple agenda Mostrei, 
Şi în [ዕው să asistăm la filme realizate 
de cei mai sus pomeniţi,am asistat 
la filme preferate de ei. Deci, de 
la bun început, fiecare şi-a adus 

ropria lui alegere care, pusă cap 
a cap, avea să dea agenda festiva- 
lului. Un festival, cum s-a afirmat 
apoi, „antologic, sau, mai curind, 
„eclectic, Intenţia a fost să se reali- 
zeze o imagine globală a filmului în 
lume la ceasul de faţă, Şi această 
imagine este probabil una cum puţin 
s-au așteptat organizatorii s-o obțină. 

Lăsînd la o parte retrospectivele 
— care-și au desigur contribuţia lor 
foarte prețioasă în conturarea unei 
imagini istorice a filmului, dar 
care-şi au reputația stabilită si locul 
asigurat în antologia filmului — 
ce rol şi ce contribuție ar avea 
astăzi filmul în viața societății pe 
care ne-am obișnuit s-o numim 
modernă? 


Angoasele estetizante 


ES: su. 

Din numărul mare de filme, 
dintre care puţine pot şi merită 
să fie izolate si tratate aparte, am 
putea alege unele din candidatele 


După 32 de ani, 

Mostra venețiană 

d găsit formula: 
improvizația 


de la Veneţia care, la rîndul lor, 
furnizează o idee despre un capitol 
sau altul al selecţiei făcute. De pildă, 
filmul realizat de Jörn Donner, un 
discipol al lui Bergman, filmul che- 
mîndu-se „Anna“ si fiind povestea 
unei doctorițe, foarte apreciată în 
profesiune dar nefericită și, pare-se, 
frustrată tocmai pe plan afectiv, 
unde se dovedeşte incapabilă să gă- 
sească o soluție. Soțul o părăsise 
(dar este neclar dacă această sepa- 
rare s-a produs din vina ei sau a 
lui şi dacă sursa, de fapt, a dramei 
pe care o traversează eroina fil- 
mului este destul de densă pentru 
a fi pusă în discuţie) şi ea își plimbă 
spleenul printre superbe lacuri scan- 
dinave, filmate de Donner şi de 
operatorul lui cu grijaşi în intenţia 
de a crea o atmosferă care să re- 
flecte pe cea sufletească a Annei. 
Numai că irizările, obţinute ca efecte 
de filmare a luciului apei lacurilor 
și a cerului care se oglindește în 
ele, rămîn doar virtuozităţi foto 
grafice şi nu se leagă în niciun fel 
de drama pe care ar vrea s-o ይ 
prime filmul. 

Anna încearcă o apropiere de 
alt bărbat, nu izbutește, se întoarce 
la spital, îşi reia activitatea, rămîne 
din cînd în cînd pe gînduri — fără 


ca această ipostază meditativă să 
ne comunice ceva din lumea ei de 
gînduri — şi filmul se încheie (rea- 
lizatorul a considerat probabil că 
ne-a oferit un amplu sondaj psi- 
hologic) se încheie, deci, fără să 
ne dăm prea bine seama dacă, de 
fapt, Anna trăiește o dramă sau 
dacă, nu cumva, realizatorul fil- 
mului trăieşte o altă dramă care ar 
fi aceea a incapacității de exprimare 
cinematografică. 

De ce a fost adus filmul la Ve- 
neția? La conferinţa sa de presă, 
Donner a explicat pe larg ce a vrut 
el să fie filmul (evident în continua- 
rea problematicii și modalității 
cinematografice bergmaniene), ne-a 
mai spus ce crede el despre cine- 
matograful de astăzi (în dezacord cu 
valurile intervenite în viața filmului), 
Dar imitaţia nu este artă. Şi filmul 
nu a fost nici pe departe un succes, 

„Dragă Irene“, filmul unui danez, 
Thomsen, tratează spleenul (şi de 
astădată tot despre spleen 
este . vorba ca despre un 
morb al lumilor nordice), ca pe o 
sfişietoare dramă a individului, po- 
vestindu-ne cum lrene încearcă să 
scape de plictisul cotidian prin 
evadări care, evident, o plictisesc 
şi ele, apoi prin „experiențe“ de 
tot felul la care asistă sau o asistă 


placid soțul ei, Departe de a fi o 
simplă ipostază snoabă în acest filma! 
lui Thomsen, spleenul — sau, mai 
simplu spus, plictiseala morbidă, 
dizolvantă — luată ca sursă a dra- 
mei cotidiene, este, într-un fel, 
caracterizantă şi pentru o categorie 
de filme şi pentru o categorie umană 
și socială ajunsă, precum se vede, 
la sfîrșitul drumului. ei, Dar filmul 
lui Thomsen nu izbutește să fie 
dramatic, în primul rînd credem 
noi, pentru că ridicarea la rangul 
de mare problemă dramatică a plic- 
tiselii nu izbutește -să convingă şi 
să fie de nivelul care să intereseze 
restul omenirii și, în al doilea rînd, 
pentru că realizatorul a încercat 
să exploateze şi el „exotic“ aces 
spleen, cu o plăcere de spectator 
obiectivist şi indiscret pe care nu-l 
interesează, în realitate, decit spec- 
tacolul, nu și trimiterile lui umane, 
morale şi sociale, 

Si, în sfirșit, în această culegere 
de filme s-a ivit mult așt&ptatul 
(dacă ar fi să judecăm după publi- 
citatea care i s-a făcut la Veneţia, 
unde o anume critică are ditiram- 
bul facil) „O duminică ca oricare 
alta“ al lui John Schlesinger, un 
film nu despre o lume, ci despre 
un caz. (Un caz, ce-i drept, despre 
care autorul susținea că ar repre- 
zenta „o elită“ a societății engleze 
de astăzi). Este vorba despre o 
„relație particulară“, în privința 
căreia este greu de spus pină unde 
este ea o expresie a snobismului 
şi de unde începe morbiditatea sau 
greşita alcătuire biologică. Dar Schle- 
singer nici nu privește prin această 
prismă cazul său, ci vrea, dimpotrivă, 
să legitimeze şi uman, şi moral,şi 
social perversiunea, punind pe sea- 
ma prejudecăţilor condamnarea ei 
vehementă. Nici Schlesinger — care 

š> 


9 


illa ክን n (በ... ህጻ. 


„Orizontul lui Gabor Pal nu deschide, ci caută un orizont 


este un autor cu o altă reputație 
artistică decit cei citați mai sus — 
nu “reușește decît tot un fel de 
wexotism"” nociv și, în consecință, 
toate darurile artistice ale realiza- 
torului sînt anulate pe plan moral, 
adică exact acolo unde filmul ar fi 
trebuit să se. impună. 


Angoasele bufe 


Tinto Brass este un regizor con- 
siderat în plină ascensiune în lumea 
cineaștilor italieni. Într-adevăr, rea- 
lizatorul, încă destul de tinăr la 
cei 42 de ani pe care-i are, dove- 
deşte o înclinație specială pentru 
grotescul aliat cu naivitatea în fil- 
mul său „Vacanţa“. Naivitatea de 
care pomeneam şi pe care autorul 
o accentuează prin toate mijloacele, 
îi permite ca, pe un ton de comedie 
barocă și plină de candoare, să 
pună n discuţie echitatea spiritului 
legilor, _echitatea așezării sociale 
însăşi. Tratat într-o vervă şi un stil 
interpretativ de un grotesc boc- 
caccian, filmul lui Brass desfășoară, 
într-o: abundentă fantezie un joc în 
care grotescul este dominant, în care 
fiecare pas înainte în acţiunea filmului 
este supraîncărcat de gaguri pînă 
întreatit. încît însăși intenţia satirică 


„Smic-Smac-Smoc" n-a plăcut la Veneţia 


40. . 


este ርዐሃቨ 518, iar prezența bufonicš 
ršámine singulară. Autorul pare să 


fi fost furat de genul pe care şi ` 


l-a propus, uitînd pe parcurs direcția 
șarjei sale satirice, 

Fostul laureat al Veneţiei de 
acum vreo trei ani, germanul Kluge, 
şi-a ales o temă, şi poate chiar un 
maestru, pe care a vrut nu să-l 
imite, ci dimpotrivă, căruia a intens 
11988 să-i dea o replică tot prin» 
tr-un film de ştiință-ficțiune: „Ma- 
rele haos“. Recenta sa încercare a 
vrut să dezbată, a vrut, de fapt, 
să prefigureze datele unei lumi a 
viitorului (ca și Kubrik în „Odiseea 
spațială 2001“), Kluge a împins son= 
dajul său cu 34 de ani mai departe 
decît Kubrik, adică în 2 035 imagi- 
nează un story care se întîmplă în 
spaţiul intrat sub controlul unor 
trusturi de transporturi interpla- 
netare, aflate într-o aprigă luptă 
pentru supremație. Regizorul păs- 
trează tonul ficţiunii și argumentele 
exterioare unei asemenea narațiuni 
cinematografice, dar „Marele haos" 
vorbește mai mult despre 1971 
decit despre 2035, si vorbește destul 
de stingaci despre acest” prezent 
intrat involuntar în povestirea sa, 
lar umorul folosit, ici si colo, este 
lipsit de vervă, forţat, şi pînă la 
urmă destul de trist. 

Conceptul de putere este, pe de 


altă parte, abordat de Tretti în 
filmul său alegoric care se cheamă 
chiar „Puterea“. Dialogul despre 
putere de-a lungul epocilor este 
introdus, ca într-o lume a fabulei, 
de niște animale și continuat ርህ 
exemplificări  grotești de către 
personaje umane care folosesc măști 
şi un stil de joc sarjat, bufonic. 
Chiar Commedia dell'Arte pare 
că-şi face simțită pe alocuri influen- 
tele. Prea multe intenţii şi șarjenu au 
un element care să le lege şi să le 
dea organicitate iar, pînă la-urmă, 
filmul nu pare a fi nici alcătuit din 
scheciuri şi nici jalonat cu momente 
considerate pivot, ci ó simplă scur= 
gere întimplătoare de fragmente ne- 
legate (unele chiar foarte izbutite), 

n sfirșit, „Lumea vagabondă“, 
filmul francezului Edouard. Luntz, 
în care o anume dispoziţie comică 
în înfăţişarea destinului unui tînăr 
care poposește la Paris într-un fel 
de voiaj fără direcţie nu atit prin 
Paris, ci prin viață, este folosit 
spre a realiza, ca pe o supremă 
dorință, un umor negru. Jeanne 
Moreau conduce bine acest joc, dar 
nu același lucru se poate spune și 


despre restul distribuţiei, şi nici 


măcar regizorul nu rămîne pe acease - 


tă e optind, spre final. pentru 
un simbolism ă la Feuillade, care 
pare atașat peliculei din dorința de 
a demonstra cultură cinematografică; 

Gen greu grotescul, misiune delis 
cată să : în film, cu semni< 
ficatie şi, în același timp, cu duh, 


Angoasele comerciale 


A existat evident în această cule+ 
gere antologică de filme si un ር 
pitol în care nici un realizator nu 
s-ar vedea cu plăcere și franchețe 
trecut: filmul comercial. Dar nu 
acel film făcut din șabloane, din 
formule verificate şi de un gust ex- 
trem de puțin pretenţios, ci acel 
film de o falsă problematică care, în 
fond, nu urmărește decit tot scor 
puri comerciale, dar aureolate de 
un blazon. Dacă a existat vreun 
dubiu pînă acum că Lelouch este 
un maestru al genului, cu „Smic- 
Smac-Smoc“, „experimentul“ pre- 
zentat la Veneţia devine o demone 
strație neîndoielnică a realei vocaţii 
a cinematografului lelouchian, 

Cei trei muncitori — eroii fil- 
mulut lui Claude Lelouch — care-și 
cîştigă existența într-un port din 
sudul Franţei, sînt cuprinși, din pri- 
cina tentațiilor meridianului plăceri- 


„Începutul lui Gleb Panfilov, filmul care a încheiat festivalul 


lor și al „dulcei vieţi“ din Midi-ul 
francez, de o dorinţă impetioasă de 
a gusta si ei din aceste delicii. „Nu 
am vrut să fac decit o încercare de 
a-mi situa eroii la graniţa dintre 
muncă 5] divertisment, dintre trudă 
şi plăcere — își justifica autorul 
filmul, la întilnirea cu presa. „Nu 
pretind că sînt ancoraţi în nişte 
preocupări reale eroii mei, dar 
există o categorie umană care simte 
uneori nevoia să cunoască și felul 
cum se distrează ceilalţi, adică cei 
din al căror cerc ei nu fac parte”, 
Pretextul este, deci, suficient pentru 
a escamota ceea ce este dificil şi, 
la urma urmei, ceea ce este vital 
pentru un film care vrea să aibă 
nu un blazon, ci să comunice ceva 
rea! despre realitate. Escamotarea se 
face cu ajutorul unui argument vio- 
lent machiat și anume: că 5] de 
zimbet şi bună dispoziţie este nevoie, 
Este, zicem și noi, dar nu de machete 
surizătoare asemenea unor reclame 
pentru pasta de dinţi sau poate 
pentru filme de uz casnic, Cu accen= 
tul pus pe un interpret (Gerard 
Charles) și lăsîndu-l pe acesta să 
recurgă (Lelouch a „teoretizat 


această 
vizaţie 5 
torului 
Jšsindu=- 
unui - 
potrivi 
cînd hij 
bariera 
că este 
siderat 
mirat, ፤ 
chiar i 
Mais 
si străk 
adresa 
Spania 
filmul 
pinit Ir 
argume 
elemem 
pină la 
supravi 
cinemai 
constru 


Fără 
Korosz 
unul di 
artistic 
Filmul 
Person 
truloi | 
de ርክ 
de noa 
într-un 
morbid 
japones 
ca si 
soartei 


înfăţiși 
purtšt 
unei f 
dăjdui 
bună, 
tit de 
mului 
fapt d 
bidony 
de rit 
transei 
motuli 
imagin 
286 በ39 
În ritn 
acestul 
e! însc 
tor sç 

Film 
reprez 
bună 5 
îşi are 
intilni 
lumea 
toare | 
opere: 
învălu 
eleme! 
cao 
grat o 
vital 3 


această libertate ca fiind o impro- 
vizaţie şi o disponibilitate lăsată ac- 
torului spre a fi cît mai autentic), 
lăsîndu-l, deci, să recurgă la sursele 
unui umor de periferie sau, dim- 
potrivă, la o anume vulgaritate, 
cînd highelife-ul vrea să treacă si el 
bariera înspre ceea ce-şi închipuie 
că este popular, regizorul şi-a con- 
siderat reușit experimentul și s-a 
mirat, cu falsă modestie, că a ajuns 
chiar la un festival, 

Mai sobru, cu sarcasme vitriolante 
şi străbătut de intenţii polemice la 
adresa unor stări de lucruri din 
Spania lui natală, Carlos Duran, cu 
filmul „Liberxina '90“, nu s-a stă- 
pînit însă să nu-și aducă şi el niste 
argumente comerciale prin unele 
elemente de „picanterie sexy“, care 


pînă la urmă sînt si singurele ce ፣ 


supraviețuiesc, cînd restul naraţiunii 
cinematografice nu este prea bine 
construit, 


Martorii suferinţei 


— Ia 

Fără îndoială că filmul adus de 
Kurosawa la Veneţia a însemnat 
unul din momentele de reală emoție 
artistică, de intensă vibraţie umană. 
Filmul se numeşte „Do-de-ska-den“, 
Personajele ultimei realizări a maes- 
trului japonez sînt foarte apropiate 
de cele ale lui Gorki, din „Azilul 
de noapte“, acțiunea petrecîndu-se 
într-un fel de bidonville, o periferie 
morbidă a unui mare oraş modern 
japonez, o periferie care găzduieşte, 
ca si la Gorki, pe dezmoşteniții 
soartei dar care, în contrast cu 


„„Detașamentul roșu de femei'*, una din revelat 


înfăţişarea lor ponosită, mizeră, sînt 
purtătorii unei nobleţi umane şi ai 
unei nesfirşite capacităţi de a nă- 
dăjdui şi a imagina o lume mai 
bună. Un fel de poem popular ros- 
tit de un bštrin ሙ rezonerul fil- 
mului lui Kurosawa ሙ conduca de 
fapt întreaga explorare a acestui 
bidonville. Leitmotivul este un fel 
de riturnel („Do-de-ska-den“ fiind 
transcripția onomatopeică a zgo- 
motului făcut de tren, aici un vehicul 
imaginar, poetic, pentru care Însuși 
zgomotul ritmic devine o muzică). 
În ritmul lui, se desenează imaginea 
acestui Azil de noapte nipon şi tot 
el însoțește viziunea bătrînului visă- 
tor spre alte vremuri. 

Filmul japonez — în operele lui 
reprezentative — are ceva care de 
bună seamă se cheamă personalitate, 
îşi are marca lui, Tema poate fi 
întilnită și ta alti autori, chiar şi 
lumea filmului poate fi asemănă- 
toare (ca date tipologice) cu a altor 
opere. La Kurosawa însă, totul e 
învăluit într-o atmosferă în care 
elementul folcloric nu este exhibat, 
ca o ciudățenie de export, ci inte» 
grat organic în dramă, ca un fundat 
vital al ei. Pe de altă parte, există 


aici o poezie care nu se face simțită 
prin rime, prin formă, ci printr-o 
imagine, printr-o viziune. spiritua- 
lizată a unui univers uman. 

În „Asasinii ordinei“, Marcel Carné 
care a prelucrat pentru film roma- 
nul omonim al lui Laborde, îşi pro- 
pune să intre în polemică cu actua- 
litatea franceză, dar, oarecum, la 
adăpostul romanului, făcînd adică 
o strictă ecranizare. Filmul (ca şi 
romanul, deși romanul mi s-a părut 
mai virulent, mai curajos) povestește 
destinul unui magistrat de instrucţie 
căruia i se încredințează „cazul“ 
unor funcționari de stat, vinovaţi de 
abuzuri flagrante în executarea func- 
ţiunii lor, dar pe care anumite cer- 
curi, tot de stat dar și de interese 
comercial-economice, nu vor să-i 
vadă condamnaţi şi astfel divulgaţi 
opiniei publice. În aceste condiții, 
eroul filmului (interpretat de Jac- 
ques Brel, foarte emotionant) de- 
vine o victimă a maşinaţiunilor de 
culise, a presiunilor și actelor de 
intimidare. Ca fundal dramatic, un 
film cu această temă nu poate fi 
decît unul mult aşteptat, Dar el 
cere — şi precedentele filme 
politice au dovedit-o ሙ o angajare 
a realizatorilor, nu numai în a transe 
pune artizanal tema, folosindu-și 
priceperea şi experiența regizorală 
(de mare suprafaţă 18 un realizator 
ca Marcel Carné) dar şi aportul lor 
nu numai pe planul ideilor estetice 
ci şi ideologice. 

Ori de cîte ori e întilnire cine- 
matografică are în agenda sa un 
film de Bergman, atenția e atrasă 


automat spre el, „The Touch”, titlul 
pe care l-aș traduce, în spiritul fil- 
mului, mai curînd prin „Afinitate“, 
este o realizare de o construcţie 
impecabilă, de o logică riguroasă, 
este o analiză subtilă dar nu ab- 
sconsă a unei ciudate stări de spirit. 
Eroina filmului manifestă un fel 
de bovarism într-o lume în care nici 
Ibsen n-a fost uitat, 6 lume a zilelor 
noastre. De fapt, filmul este o 
ànaliză spectrală a societății mic- 
burgheze care zigzaghează între pu- 
ritanism si  debusolare, ceea- ce 
indică exact deschiderea pe care o 
dă distanța dintre generaţii. „The 
Touch“ este un film aspru despre 
o lume care — pare să creadă Berg- 
man — nu trebuie să apună înainte 
de a-şi fi livrat secretul ciudatei ei 
dereglări psihice. 

În sfîrșit, în aceeași categorie a 
apărut un film inspirat de un poet, 
de un mare poet englez, mort pre- 
matur și descoperit la adevărata lui 
valoare (cum din păcate se sira a 
prea adesea) post-mortem: Dylan 
Thomas, Filmul -se cheamă „Prin 
pădurea lactee“, si este o călătorie 
dramatică, iniţial scrisă pentru radio 
(deci o dramă pentru voci) pe 


care regizorul Andrew Sinclair atran- 
spus-o cinematografic, concretizind 
în imagine poemul vocal al suferinței 
şi speranței omului modern, reali- 
zind un cadru pe jumătate real, 
pe jumătate fantastic, dar de un 
fantasm poetic, 

Drama omului zilelor noastre — 
şi este de reţinut această caracteris- 
tică furnizată de filmele Mostrei 
— cînd nu se îndreaptă spre un 
deznodămint violent (dar de cele 
mai multe ori şi această violenţă a 
căpătat o înfăţişare de spectacal, 
de montare, de atractivitate, ne- 
exprimînd lupta omului spre a atinge 
un nivel de conştiinţă civică si de a 
ocupa o poziţie filozofică) — drama 
aceasta se refugiază, deci, în lumea 
imaginarului iar -፡ ና”. condi- 
tiei de înfrînt a eroului fiind pre- 
ferată unei căutări de formule 
tranzacţionale. Este, am spune, ህከ 
fel de neoromantism, 


Merdianul socialist 


Prezenţa  cinematografiilor socia- 
liste a fost în acest an masivă, re- 
prezentativă, și a însemnat pentru 
Mostra venețiană o permanentă sur- 
să de comparații. Intr-un fel, s-au 
aflat faţă în față două modalităţi 
ከህ numai de concepere a filmului 
(evident, nereferindu-ne doar la pla- 
nul estetic), ci şi ca problematică 
aptă să reflecteze și să deschidă 
orizonturi meditative spectatorului. 

Este nevoie în primul rînd să 
menționăm că între cele 20 de țări 


lile întîlnirii venețiene x 


participante la ediţia din acest ana 
festivalului, 6 au fost țări socialiste: 
Cehoslovacia, China, lugoslavia, Po- 
lonia, Ungaria, Uniunea. Sovietică, 

Regizorul ceh Kreicik a prezentat 
„Jocuri ale dragostei“, ህበ film de 
scheciuri inspirate din Boccaccio, un 
film care este de fapt o transcriere 
cinematografică, prevalente între ca- 
litátile lui fiind interpretarea actori- 
ceascá si măsura ርህ care au fost 
conduși actorii spre a realiza chipuri 
credibile (deloc caricaturale), satira 
degajîndu-se tocmai dintre contrastul 
ce se naște între personaje şi situa- 
tiile ridicule în care sînt puse de 
intrigă. 

Una dintre ravelaţiile Veneţiei 
1971 a fost participarea, pentru 
prima oară, a cinematografiei chineze 
la această manifestare cinematogra- 
fică internațională. 

Filmul văzut și pe ecranele noastre, 


„Detașamentul roşu de femei“ —. 


precum se ştie un balet pe o temă 
revoluționară contemporană — a 
fost primit călduros, atît de public 
cît și de presa de specialitate, S-a 
apreciat nu numai coregrafia, ci şi 
capacitatea spectacolului “de a crea 
o atmosferă, un climat de artă revos 


luționară. Repetatele aplauze la scenă 
deschisă au salutat deopotrivă in- 
terpretarea  actorilor-dansatori cit 
şi momentele de real dramatism 
ale acestui film-spectacol, înfăţişat 
într-o gală a mostrei venețiene. 

Filmul iugoslav, „Revoluția şi የ 
milia mea“ al lui Bata Cengic, este 
un pamflet în care preocuparea de 
şarjă satirică ajunge să întunece pînă 
la urmă, într-o măsură, ideile pe 
care cineastul ar vrea să te propul- 
5626. 

„Cea de a treia parte a nopţii“, 
al polonezului Zulawski, de asemenea 
bine primit şi îndelung discutat la 
conferința de presă este, cred, lim- 
pede explicat în această declarație 
a realizatorului, pe care citez: 
„Mă simt legat intim de perioada 
războiului, pentru că atunci m-am 
născut. Şi nimic din acest film pe 
care l-am făcut nu este fals sau 
inventat, Tatăl meu mi-a furnizat 
elementele de bază ale naraţiunii 
cinematografice cînd l-am întrebat 
cum am putut veni pe lume într-o 
vreme atit de vitregă. Totuşi filmul! 
meu pornește, ca investigare, de la 
această realitate a războiului care 
marchează destinul unui om, al 
meu. Căci cicatricele vizibile ale celor 
care au străbătut-o, devin invizibile, 
dar rămîn totuși şi la urmași“. 

Pál Gabor a adus la rîndul său 
filmul „Orizont“, un sondaj — și 
structura lui apropiată de cea a unui 
documentar întregit de ficțiune, îl 
face apt să fie considerat astfel — 
în universul sentimental al unui 
tînăr de astăzi din Ungaria. Desigur 
evoluţiile si involuţiile eroului fil- 
mului sînt condiționate permanent 
de factori exteriori si, de fapt, 
eroulyeste proiectat, clipă de clipă, 
pe fundalul social, neînchizindu-se 
într-un univers intimist. 

Ediția 1971 a Festivalului de la 
Veneţia s-a încheiat cu proiectarea 
filmului sovietic „Începutul“ de Gleb 
Panfilov (film văzut recent și pe 
ecranele noastre), 

Realizatorul a explicat scurt și 
plastic filmul său presei interna 
tionale: „Am fi poate tentaţi să 
Spunem că [ስከል susţine două roluri 
în film, cel al Paşei Stroganova și 
cel al Ioanei d'Arc, Lucrurile sînt 
însă mai complexe, căci niciunul din 
roluri nu este o completare a celui- 
lalt. Interpreta mea a văzut în Pașa 
o fată liniştită şi modestă, cu un 
comportament moral neșovăielnic și 
cu o noblețe sufletească similară ` 
loanei d'Arc: Unele scene ale fil- 
mului par să-i amintească spectato- 
rului o replică nerostită dar care 
planează- asupra filmului: „Pot face 
totul, totul, cu onestitate, Lucrul 
cel mai important este să crezi, 
să ai credință si să nu-ți fie teamă“. 

Paralel cu vizionările lung metra- 
jelor de ficţiune, Mostra a găzduit 
o semnificativă programare de ፀው 
cumentare din multe ţări ale lumii. 
La drept vorbind,această programare 
a constituit o altă mare revelaţie 
a festivalului și, este cazul s-o spunem, 
filmele de acest gen, realizatorii de 
scurtmetraje și documentare, par 
să simtă mai precis, mai exact pulsul 
evenimentelor semnificative şi al 
tendințelor societăţii contemporane, 
Nu întîmplător, de aceea, unele din- 
tre cele mai apreciate filme de fic- 
țiune porneau tocmai de la docu- 
mentul autentic. Pe de altă parte,o 
întreagă școală cinematografică, frec- 
cinema-ul american, care nu se pier- 
de în teoretizări și căutări stilistice, 
îşi condiţionează. dimpotrivă -reali- 
zările (o suită de filme ale acestei 
școli a putut fi văzută [ከ cadrul 
Mostrei), de -observarea directă a 
realității, de folosirea documenta- 
rului integrat narațiunii. 

Aceasta a fost Mostra 1971 a Ve- 
neţiei surprinsă în liniile ei mari. 
Desigur, expunind-o astfel, noi în- 
sine am operat o selecție, Poate s-ar 
fi cuvenit să facă și diriguitorii ei 
una; Dar aceștia au preferat 53 
improvizeze o agendă spre a lăsa 
fiecăruia. libertatea să aleagă și 
nimeni să nu reproșeze. 


Mircea ALEXANDRESCU 


A 


ፖ De la început tre- 
* buie consemnat la acest 


nema film valoarea sa poli- 


tică 51 educativă, 
înalta sa ținută de 
etică comunistă, እል- 


sediul“ este - un film care răs- 
punde comenzii . sociale făcută 
cineaştilor noștri. 

Noua realizare a studioului „Bucu- 
teşti“ este o ecranizare liberă a 
romanului „Puterea" de Corneliu 
Leu, roman apărut în librării în anul 
1964, Scriem „ecranizare liberă” 
fiindcă cei doi scenariști (Corneliu 
Leu și Mircea Mureșan) nu au inten- 
ţionat o simplă copiere de peliculă a 
paginilor cărții. 

După „Setea”, „Lupeni 29", „Strâi- 
nul”, „Serata”, „Facerea lumii”, Ase- 
diul“ este un film politic în deplinul 
înţeles al acestui cuvînt. El are drept 
sursă de inspiraţie un moment crucial 
din istoria luptei revoluționare din 
tara noastră: cucerirea puterii si 
instaurarea noilor organe muncite- 
reşti. De „Setea” sau „Străinul“, 
„Asediul“ se deosebeşte prin struc- 
tura sa intimă, prin accentul pus nu 
atît pe destinele colective, cît pe 
destinele individuale ale fiecărui 
participant la lupta pentru instau- 
rarea unui prefect democrat în județ. 

Filmul are o temă nobilă, fiind 
inspirat din lupta comuniștilor din 
primă lună de legalitate. În octom- 
brie 1944, undeva pe malul mării, 
la Constanţa, se duce lupta îndirjită 
pentru instaurarea noilor prefecti 
democrați. Hamalului Gavrilă Drăgan 
îi revine misiunea de a ocupa acest 
post cheie în judeţ. Dar lupta pentru 


12 


preluarea acestei funcţii nu e deloc 
ușoară. Războiul nu s-a terminat 
încă, Forţele reacţiunii, burghezo- 
moşierimea din judeţ, traficanţii de 
pe mare şi speculanţii din oraş ame- 
ninţă cu: haosul economic, Vechile 
partide îşi puneau toate nădejdile 
În exploatarea unor conjuncturi in- 
ternaționale. 

Pe de altă parte, Partidul Comunist 
Român, ca expresie a năzuinţelor 


da", „Puterea“, „Asaltul“), regizorul 
Mircea Mureșan ne-a dat o lucrare 
cinematografică de respirație epică. 
Regizorul a dovedit capacitatea de a 
reconstitui, în tuse de frescă, epoca 
cu tot ce avea ea frumos, revoluțio- 
nar, dar și cu tot ce avea trist, mur- 
dar, cupid. Fiindcă „Asediul“ nu se 
înscrie în peisajul cinematografic 
românesc doar ca o frescă (ba chiar 
în această privinţă are unele scăderi, 


Regia: Mircea Mureşan; scenariul: Corneliu Leu și Mircea Mureșan după 


romanul „Puterea“ de Corneliu Leu; imaginea: George Cornea; decorurile: 
arh. Marcel Bogos; muzica: H. Maiorovici; cu: Marion Ciobanu, Sandu Sti. 
claru, Sebastian Papaiani, Dan Nuţu, lulian Necșulescu, Mihaela Mihai, Valeria 
Seciu, George Aurelian, Ştefan Mihăilescu — Brăila, lon Besoiu, Geo 531265- 


cu,, Octavian Cotescu, loana Casetti. 


maselor populare spre democrație si 
dreptate, organiza demonstrațiile ma- 
selor populare, acțiuni de exprimare 


a punctului dev re al poporului, 


în piețe şi pe străzi. Adversarii 


replicau, așa cum de multe o 
trecut [ስሃ81356የ3 să o facă, prin tot 
felul de atentate, măsuri de intimi- 
dare și asasinate, prin perfide mane- 


vre politice menite să inducă în eroa- 


re opinia publică. Pină la urn 
prin eroism, prin spirit-de sacrificiu 
de sine, prin inteligență, reacţiunea 
e învinsă de către masele populare 
organizate de către partid. 
Condensînd cele trei părți ale 
romanului lui Corneliu Leu (,,Bloca- 


scene de masă, și în special scena 
cheie a instaurării noului prefect 
democrat fiind, cu toată participarea 
maselor — muncitori din port, țărani 
etc. — mai puţin realizate artistic), 
cișica un film de personaje, de carac- 
tere puternice, lată-l pe Drăgan, 
fostul hamal din port, bârbat puter- 
nic, dirz, energic, om dintr-o bucată. 
Din tabăra opusă, iată- pe burghezul 


Segărcescu, un dușman de moarte 


al “comuniştilor. În fine, tînărul 
dezorientat politicește care trece în 
cele din urmă alături de forţele 
progresiste. 

Din acesti motiv „Asediu 


este şi 
un film de actori, cu o distribuţie 


foarte bine alcătuită. Ilarion Ciobanu, 
interpretul lui Drăgan, are forta și 
robusteţea de a crea un erou me- 
morabil; Sebastian Papaiani, Sandu 
Sticlaru si Dan Nuţu realizează 
cinematografic personaje interesante 
care se impun atenţiei spectatorilor; 


` o surpriză: debutul cîntăreţei Mihae- 


la Mihai, care-și joacă fără trac, cu 
sinceritate, partitura; ziaristul Catui 
Georgescu îi prilejuiește regizorului 
Geo Saizescu, de data asta în postură 
de actor, un rol demn de 
reținut; în fine, lon Besoiu 
realizează în linii ferme portretul 
criminalului de război, 

Filmul are și unele scăderi. Desigur 
o explicație ar putea-o constitui 
faptul că „Asediul“ a fost filmat 
foarte repede (turnarea lui a durat 
circa două luni). Lucru cu totul lăuda- 
5ቨ, Cu toate acestea, graba nu scuză 
nici fisurile din dramaturgia filmului 
si nici faptul de a nu regăsi uneori 
ወ anumită vibraţie, o anumită putere 
de emoţionare. În film rămîn unele 


personaje fără acoperire dra 
(cum ar fi femeia în negru). 

Realizat ርህ acurateţă, scenaristică 
şi regizorală, creînd o atmosferă 
evocatoare de epocă la realizarea 
căreia şi-au adus contribuţia 
arhitectul Marcel Bogos, operatorul 
George Cornea şi compozitorul 
Maiorovici, „Asediul“ merită să fie 
t de cît mai mulţi spectatori. 
Fiindcă „Asediul”, film de respiraţie 
patetică, însuflețeşte o pagină vie 
din istoria revoluționară a patriei 


noastre. 
Al. RACOVICEANU 


x 


= 


Detaşșamentul 
roșu de femei 


Producție a studiourilor din R. P. 
Chineză. Interpretează Ansamblul chi- 
nez de balet al Operei din Pekin cu: 
Hiu tiu-tan; Tiu ţin-hua; Giu-cen; 
Hi sin-in; Li cen-sian; Uan ţi-u, 

Di 


Filmul, situat prin însăși nașterea 
sa la punctul de confluență al artelor 
surori, ne oferă cînd şi cînd, nu atît 
spectacole cinematografice, cît spec» 
tacole teatrale, muzicale, pantomimi- 
ce, coregrafice. Din această ultimă 
categorie face parte „Detașamentul 
roşu de femei“, film al cărui inter- 
pret-colectiv este; Ansamblul de 
balet al Operei din Pekin. 

Pentru iubitorii acestei arte-a-miș- 
cării, filmul înlesnește o revela- 
torie întîlnire cu şcoala de balet 
chinezească. Tradiţionala graţie în- 
cărcată de simboluri, uneori ርህ 
semnificații greu de descifrat, a ba- 
letului chinez, etalată pe fundaluri 
florale de un realism extrem stilizat 
al decorurilor, așa cum le-am prețuit 
pe vechile stampe sau pe vaze chi- 
nezești, este în acest balet altoită cu 
pasi si cadenţe noi, viguroase, Ală- 
turarea devine firească datorită ex- 
presivității talentului acestor balerini 
ce stăpinesc o riguroasă tehnică 
clasică a ritmurilor, a mişcărilor, 
pe lîngă o fantezie inovatoare. 

Tema acestui balet, cu un renume 
istoric, este cea a luptei revoluțio- 
nare a poporului chinez, închinată 
aici armatei roşii muncitoreşti țără- 
neşti chineze. Fiecare écarté, fiecare 
ridicare în pointăe subordonată unei 
semnificații tematice într-atit de ex- 
plicit încît am putea vorbi de un balet 
figurativ. Muzica, tumultuoasă şi 
romantică, nesecondată de cuvînt, 
conduce dansul. Sînt imagini ale unei 
povești în mișcare ce ne rămîne în 
amintire ca mlădierile Fetei-în-roşu, 
(prima balerină a ansamblului), în- 
truchipare a ideii revoluţionare, 
ce năpădește din toate unghiurile 
scena, asemeni unei vilvătăii de fla- 
cără, Supleţea e armonizată cu ges- 
turi puternice ca în baletul armelor 

“sau în cel al luptelor cu duşmanii 
de ia poalele munţilor. Bucuria 
inundă în valuri de entuziasm clipele 
de victorie, scurte escale ale revolu- 
tiei în mişcare, reconfirmînd lăuntri- 
ca și exploziva expresivitate a artei 
baletului și a balerinilor chinezi. 

Simona DARIE 


Grai poetic 


Baletul chinezesc ne-a încintat prin 
bogăția coregrafică executată cu elan, 
cu nerv și cu o desăvirșită omogeni= 
tote la solişti și corpul de balet al 
ansamblului. Mai ales în scenele 
“de luptă coregrafia este surprin= 
zător de interesantă, subliniind foarte 
marcat și intențiile dramatice ale 
scenariului. 

Moestrul de balet a gindit, cu folos 
și succes, îmbinarea între dansul 
closic si cel al tradiţiilor artei chi- 
በ626. Preocuparea vădită a maestru- 
lul de balet, de o găsi forme noi co- 
regrofice, care să cuprindă unitatea 
deplină între tradiţie si inovaţie; 
de asemenea și prin introducerea 
unor forme noi de expresie ale bale- 
tului modern contemporan. Avind 
lo dispoziție un ansamblu foarte 


bine instruit, prin studiul serios al~ 


„dansului clasic", poate jongla cu 
tehnica coregrofică pînă lo mari 
demonstraţii, executate cu perfectă 


stăpinire, cu eleganță, agilitate, cło- 
ritate și armonioasă plasticitate. 

Prima solistă, de o mare suplețe, 
este admirabilă prin forța de expresie 
energică, prin plastica armonioasă 
a mişcării — cum spune poetul nos- 
tru Tudor Arghezi: „Adevărat grai 
poetical formelor omenești“, Dar 
acestui film i-ar trebui un ecran mai 
lat pentru buna lui derulare, 


Floria CAPSALI 
Maestră emerită a artei 


PA ECE ECE ም ጸዊም ።ሞጅድኛ 22 
Simon 
Bolivar 


Coproductie hispano-italianš. Regia: 
Alessandro Blasetti; scenariul: John 
Nelson, José Luis Dibildos, Enriqué 
Llovet, Rafael Mateo. Imaginea: 
Manuel Berebguer. Cu: Maximilian 
Schell, Rosanna Schiaffino, Francisco 
Rabal, Conrado San Martin, Manuel 
Gil, Luis Davila, Angel de Poso. 


Legendara existență de luptă a 
eroului independenței ţărilor lati- 
no-americane, la începutul secolului 
trecut, este re-creată pe ecran de 
Maximilian Schell. Actorul avea în- 
tr-adevăr o statură artistică pe mă- 
sura istoricului personaj, iar cîteva 
dintre rolurile sale interpretate în 
„Procesul de la Nürnberg“, „Seches- 
tratul din Altona“, „Copii, mame şi 
un general“, şi nu numai ele, com- 
pletau paleta unui temperament vigu- 
ros, capabil de arderi interioare la 
temperatura ideilor înalte. 

Mai puţin se recomanda prin pro- 
filul creaţiei sale pentru o aseme- 
nea temă, regizorul Alessandro Bla- 
setti, de la a cărei epopee politică 
închinată Resorgimento-ului ር,1860ን 
au trecut 36 de ani, iar următoarele 
filme realizaseră cele maiatrăgătoare 
momente, atunci cînd Blasetti se 
apropiase de realitățile cotidiene 
(„Patru pași în nori”). Pornind de > 
la aceste premize, versiunea cinema- 
tografică prezentă a vieţii lui Boli- 
var nu a optat pentru subiectul isto- 
ric cu reactualizate rezonanțe în rea- 
litatea politică contemporană, ci se 
înfăţişează în tiparele comune ale 
super-producţiei susținută de ህከ 
stil declarativ sentenţios. O viziune 
teatrală asupra mişcării în spaţiul 
ecranului împarte biografia faimosu- 
lui El Libertador într-un dozaj arti- 
ficios de secvențe-luptă şi secverfe 
tandru-amoroase. Cel ce jurase la 
Roma, pe muntele sacru, că nu-și 
va da „pace braţelor şi odihnă sufle- 
tului pînă nu va rupe lanțurile care 
oprimă prin voinţa puterii spaniole 
popoarele latino-americane”; cel ce 
adresase Congresului provinciilor ve- 
nezuelane de la Angostura în 1819, 
faimosul mesaj prin care afirma drep- 
tul la independenţă şi auto-libertate 
a celor şase provincii: Peru, Colum- 
bia, Ecuador, Venezuela, Bolivia, Pa- 
nama; cel ce fusese un cărturar lu- 
minat, adept al ideilor precursorilor 
Revoluţiei franceze — nu şi-a găsit 
în film corespondentul artistic, care 
să valorifice prin imagine, profun- 
zimea şi multilateralitatea persona- 
lităţii sale. Maximilian Schell stră- 
bate ecranul în strigătul fui Atelontel 
Înainte! şi poposește cînd și cînd în 
braţele Rosannei Schiaffino, ceea ce 
atît prin stilul interpretării cît şi 
prin cel al situaţiilor propuse de 
regizor, întreţine o atmosferă suavă 


de operetă. În redarea acestei teme 
cu adevărat revoluționare, lipsesc 
gravitatea şi patetismul, rigoarea și 
seriozitatea, 

Este poate soarta cinematografică 


„a marilor personalități istorice, atunci 


cînd autorii se tem de asprimea rea- 
lismului, optînd pentru spectaculos, 
grandilocvenţă, romanţiozitate. 


Cromwe' 


Producţie a studiourilor engleze. 
Regia și scenariul: Ken Hughes. 
Imaginea: Geoffrey Unsworth, Mu- 
zica: Frank Cordell. Cu: Richard 
Harris, Alec Guiness, Robert Morley, 
Dorothy Tutin, Frank Finley, Ti- 
mothy Dalton, Patrick Wymark, 
Patrick Magee. 

i 


După moartea reginei Elisabeta 
l-a (1603), lacob ul, fiul Mariei 
Stuart, înaugură dinastia Stuarților, 
are va conduce neîntrerupt desti- 


Mersul istoriei 


pe rînd zilele „Parlamentului lung”, 
ale „Parlamentului scurt”, uciderea 
contelui Strafford — omul regelui, 
lupta dintre contele Essex şi prințul 
Rupert, intervenţiile în Camera co- 
munelor ale faimosului deputat John 
Pym, formarea armatei „cavalerii de 
fier“ — sub conducerea lui Oliver 
Cromwell şi, în final, uciderea re- 
gelui în tradiționala Anglie a regilor. 

Regizorul profită de reculul is-. 
torie pentru a descrie ambele ta- 
bere, El motivează de asemenea con- 
flictul pentru putere și prin datele de 
caracter şi de temperament ale celor 
doi oponenți. În interpretarea lui 
Alec Guiness, Carol Stuart are o 
măreție puţin degenerată, o voinţă 
şubrezită de intrigi, o hotărire toci- 
tă. Astfel, încît slăbiciunea în faţa exi- 
gențelor supușilor săi decurge în pri- 
mul rînd din slăbiciunile față de 
sine însuși, Oliver Cromwell este 
redat de Richard Harris pe exact 
contrariul atitudinii și comportamen- 
tului monarhului său: un luptă- 
tor loaial si iscusit, curajos mî- 
nuitor al spadei şi cuvîntului, care 
e împins cu greu la acte de cruzime; 
aspru și blind, aprig şi înțelept. 


aşa cum -scria odată Winston Chur- 


(„Cromwell') ` 


nele Angliei pînă cînd în 1649, Carol 
| Stuart, rege al Angliei, Scoției, 
Welles-ului si Irlandei va fi deca- 
pitat din ordinul Parlamentului, 
Prima revoluţie burgheză, ce a 
marcat începutul de drum al lumii 
moderne, Marele război civil (1642— 
1649) care intial ta regalitatea cu 
parlamentul, sînt file de sîngeroasă 
cronică istorică pe care regizorul 
Ken Hughes și-a propus să le reînvie 
sub ochiul aparatului de filmat, În lup- 
ta dintre feudalism şi burghezie două 
sînt personajele care prin poziţiile ce 
le ocupă sintetizează cel mai bine 
cele două tendinţe: Carol | — încer- 
cînd să menţină drepturile seculare 
ale coroanei şi Oliver Cromwell — 
reprezentind mica nobilime si pătu- 
rile sociale atunci în ascensiune. 
Aceste două personaje sînt polii în 
jurul cărora se ordonează în film 
conflictele politice, sociale şi reli- 
gioase care au frămîntat Anglia în 
anii războiului civil. Urmărim rînd 


chill, „un dictator împotriva propri: 
ei sale voințe“. 

Interesantă este însă pentru spet- 
tatorul mai puțin familiarizat cu deta- 
liile istorice ale Marelui război civil 
britanic, spectaculoasa reconstituire 
a epocii. Piaţa Parlamentului, West- 
minster Abbey, Turnul de la West- 
minster Hall, palatul de la Oxford stnt 
replici arhitectonice aidoma origina- 
lelor, Refăcute în cele mai mici deta- 
lii pe platourile de la Shepperton, de- 
corurile mamut, văzute chiar în timpul 
filmărilor, sînt executate ireproșabil 
şi cu greu se pot lăsa ghicite ca atare, 
chiar si de către un spectator avizat. 
De asemeni, desfășurarea lupteior sau 
formarea si antrenarea faimoasei 
armate a „cavalerilor de fier“ — cu 
spectaculoase probe; de cascadorie ce 
se proiectează pictural pe celebrul 
verde al pajiştilor Engliterei, re- 
învie un autentic secol XVII, dînd 
filmului o dimensiune spectaculoasă. 

A. D. 


13 


Ae መሀር 


GALA FILMULUI 
DIN 
R.P. MONGOLĂ 


Alcătuită astfel ca să ofere o ima- 
gine obiectivă şi sugestivă asupra 
Mongoliei de azi şi oamenilor ei, 
gala filmului mongol a cuprins în 
prima parte un documentar despre 
Ulan-Bator, iar apoi filmul artistic 
de lung-metraj ,„Ginerele“. Documen- 
tarul este o prezentare complexă 
a noilor ` realizări — economice, So- 
ciale, culturale — din capitala R.P. 
Mongole, fiind o mărturie elocventă 
despre Ulan-Bator 1970, 

„Ginerele”, deşi ficțiune compusă 
pentru ecran, are toate datele per- 
fect verosimile ale unui caz tipic pen- 
tru prefacerile revoluţionare din 
Mongolia. Eroul care dă titlul filmu- 
lui, Demberel, ginere al unui om 
bogat (interpretat de D.Naidan) par- 
curge drumul spre limpezirea con- 
ştiinţei sale, aderînd în final din pro- 
prie convingere la munca în colec- 
tiv. Interesant este, pe de o parte, că 
filonu! acesta ideatic e prins într-o 
poveste lirică de dragoste, cea din- 


tre Dembere! si Dolgin, fiica 5189! 


nului său, poveste dezvoltată cu 
toate complicațiile sentimentale ce 
decurg dintr-o asemenea evoluţie, 


a este cea a personajului central. 


¿Pe de altă parte, mai este interesant 
că realizatorii filmului nu s-au lăsat 
tentaţi de facilitatea unui maniheism 
arid și au creionat cu discreţie carac- 
terele virtualmente „negative” (56- 
crii lui Demberel, rivalul acestuia) 
făcîndu-le credibile, în planul con- 
cepţiei artistice. Un ritm alert de 
expunere, care este — cum se suge- 
rează — cel al succesiunii anotimpu- 
rilor, dar şi ritmul vieţii de păstori 
aflaţi acum la o răscruce socială 
determinantă; o exploatare plastică 
inteligentă a spaţiilor întinse de 
stepă şi a luminii insolite care scaldă 
acele meleaguri; o naturalețe inter- 
pretativă hotărîtoare pentru veridi- 
citatea situaţiilor și care, îmbinată 
cu duritatea expresivă a figurilor 
aduse ከህ - rareori în prim-planuri, 
defineşte în bună măsură realismul 
peliculei. lar ca argument pentru 
dezinvoltura profesională | 8 cineaș- 
tilor mongoli, iată rezolvarea cinema- 
tograficăa temei filmului, prin contra- 
punerea a două scurte cadre în dua- 
litatea elocventă replică-imagine :stă- 
pînul turmei, găsindu-i teancul de 
bancnote, bine ascuns, ros de șoareci, 
exclamă: „doi-trei șoareci mi-au mîn- 
cat douăzeci de boil" pentru ca ime- 
diat să-l vedem în staulul colectivei 
pe ginerele său, cu brațele încărcate 
de miei nou-născuți, Lîngă o aseme- 
nea secvenţă, o cavalcadă spectaculoa- 
să ori un izvor plăpînd sînt accente 
complementare bine-venite. 


Sergiu SELIAN 


ESD TINEA SETE PRE EEE ርር 
Tick, 
Tick, Tick 


Productie a studiourilor americane. 
Regia: Ralph Nelson, Scenariul: 
James Lee Barrett. Imaginea: Loyal 
Griggs. Cu: Jim Brown, George 
Kennedy, Frederic March, Lyn 
Carlin, Don Stroud, Dub Taylor. 


Un orășel american de provincie, 
tipic în toate detaliile sale, o replică 
modernă — cu automobile 5] tono- 
mat — a orașelor de lemn din filmele 
clasice de „Far-West“, cu şeful său 
trecut de prima tinereţe dar solid 
în pumn si intransigent în principii, 
sub aparenţa lui de namilă blajină. 
Un om care şi-a identificat existenţa 
cu această funcție şi pe care începutul 
filmului W surprinde în ultimele 
ceasuri cînd o- mai exercită, Fiindcă, 
oraşul, în care se simte că există o 
importantă proporție de oameni de 
culoare, şi-a ales un șerif nou, un ṣe- 
rif negru. Şi ideea exasperantă de a 
fi înlocuit tocmai de un negru se 
adaugă la lovitura electorală care îl 
lipseşte de raţiunea existenței sale, 
steaua de pe piept. Ç 

După această primă secvență — 
a „schimbului de puteri“ — înțelegem 
de ce filmul se cheamă (cu o nuanţă 
de umor) „Tic-tic-tic“ — fiindcă Tim- 
pul joacă un rol capital în toată 
dramaturgia fui, apasă implacabil 
oamenii şi fi subordonează scurgerii 
lui. Ultimele ceasuri în funcție a 
vechiului şerif; primele clipe din 
mandatul celui nou; aşteptarea gru- 
purilor de albi, la ora fixată pentru 
predarea funcțiilor; prima noapte de 
şerif a negrului și primele acte de 
provocare din partea celor care vor 
să-i pună la încercare reacţiile; totul 
este perfect pregătit dramatic, pen- 
tru 8-1] da senzaţia că te afli pe un 
vulcan care e gata să erupă. Timpul 
evenimentelor, cu tic-tic-ul lui fati- 
dic, scandează aşteptarea hotărtri- 
lor pe care le va lua noul şerif cînd 
va fi confruntat cu obligațiile sale. 
Tot el scandează si problemele pe 
care şi le pune fostul şerif, a cărui 
experienţă îl face să intuiască toate 
cursele pe care soarta şi oamenii le 
întind urmașului său, şi conştiinţa îl 
obligă să recunoască cine are dreptate 
şi îl sileşte să nu se lase dominat de 
prejudecăţi sociale şi de necazuri 
personale. Pe un plan mai larg, rea- 
pare aci tema reflexului psihologic 


al segregației din „Ghici cine vine ` 


la cină?” Mai larg, fiindcă aci asistăm 
la un proces de solidarizare socială 
treptată, acumulările de- fapte fă- 
cînd pe fostul șerif să treacă, din 
postura de exasperare şi dușmănie, 
pe poziția de aliat al negrului care l-a 
înlocuit, căruia îl cere steaua de „aju- 
tor de șerif" spre a demonstra că 
legea este una singură, şi egală, în 
mîna unui alb şi a unui negru. lar 
unirea celor doi va izbuti să solidari- 
zeze şi orașul întreg ai cărui locuitori 
păreau să fie în pragul unei încăierări 
singeroase. 

O acţiune atit de bogată, pe planuri 
multiple, dă o mare densitate de 
semnificații filmului. Studiul psiholo- 
gic al omului obișnuit să comande şi 
a cărui decădere din funcţie îi cre- 
6328 un complex de frustrare, dublat 
de unul de inferioritate socială, 
prin înlocuirea de către un negru, 
ca și studiul procesului său de adap- 


“tare, este condus cu mare subtili- - 


tate şi admirabil interpretat de 
George Kennedy. Plină de interes 


şi psihologia tinărului șerif negru 
(în interpretarea reţinută şi nuan- 
țatăa lui Jim Brown), pe care îl simţi 
trecut prin colegii şi stadioane și 
care are de rezolvat problema „zi- 
dului foarte înalt vopsit în alb pe 
de o parte şi în negru pe alta”. 
Tot atît de valoros este şi portretul 
subtil și discret al soţiei serifului 
(Lyn Carlin); dar mai ales ርፎ] plin de 
culoare compus de Frederic March 
în rolul primarului, bătrîn filozof, 
ușor alcoolic, care joacă cu voluptate 
rolul de catalizator al conştiințelor 
celor doi oameni ai legii. Nenumă- 
ratele „figuri“ ale orașului, perfect 
alese tipologic pentru a caracteriza 
eșantioane de mentalități; ca pacita- 
tea de a rezuma o situaţie printr-o 
clipire de ochi, un colț de suris sau 
o frîntură de gest; știința de a crea 
atmosfera şi originalitatea cu care s-a 
utilizat muzica de jazz a tonomatu- 
lui local şi a tranzistoarelor-oamenilor 
de pe stradă pentru a sublinia cu o 
ironică detaşare dar şi într-un expre- 
siv contrapunct, etapele şi crescen- 
do-ul acţiunii, iată tot atitea merite 
ale filmului. Cu acest western modern, 
sihologic,-social 51 muzical totodată, 
Ps Lee Barrett — scenarist — $i 
Ralph Nelson — regizor, ambii si 
coproducători, deci autori totali, 
au reusit un lucru echilibrat in con- 
ceptie, de subtile nuante in inter- 
pretare $i de multă originalitate în 
detaliile regizorale. 


lon CANTACUZINO 


TELE ሥተ Nea 
Direcţia 
Berlin 


Producţie a studiourilor din R.P. Po- 
tonă. Regia: Jerzy Passendorier; Sce- 
nariul: Jerzy Passendorfer, Wojciech 
Zukrowski. Imaginea: Kazimierz 
Konrad; Cu: Wojciech Siemion, 
Jerzy Jogalla, Marian Lacz, Michal 
Szewczyk, Krzysztof Chamiec, Joan- 
na Chamiec, 


În creația lui Passendorfer, unul 
dintre cei mai fecunzi şi mai anga- 
jati regizori polonezi, filmul acesta, 
realizat în 1968, împlineşte, alături 


de „Culorile luptei” și „Botezul 
focului”, o impresionantă - trilogie 
consacrată destinului generaţiei care 
a luptat pentru eliberarea națională 
şi socială a Poloniei. 

În contextul larg al filmului eu- 
ropean, opera regizorului polonez se 
situează, prin. amploarea mijloace- 
lor utilizate, alături de „Eliberarea”, 
„Bătălia de pe Neretva“, „Bătălia 
pentru Anglia”, în rîndul celor mai 
bune producţii consacrate reconsti- 
tuiri evenimentelor -și-a marilor 
operații militare ale celui de-al 
doilea război mondial. 

Prima şi cea mai importantă ce- 
rință a acestui gen, refacerea cît 
mai convingătoare, cît mai detai- 
lată a scenelor de luptă, este cea 
pe care Passendorifer a realizat-o 
pe deplin. Pe uriașul fundal a! eji- 
berării Europei de sub dominația 
nazistă se ţese povestea unui grup 
de cercetare al armatei l-a polo- 
neze, care alături de armata sovie- 
tică a participat la trecerea Oderului 
şi la asaltul Berlinului, 

Profesionalismul regizorului și mă- 
iestria operatorului, totdeauna pre- 
zent „în prima linie“, îmbinînd ner- 
vos secvențe lungi cu imense des- 
făşurări de trupe, cu planuri scurte 
şi mai de amănunt, au reuşit să 
creeze acea stare de tensiune, sin- 
gura de altfel în stare să sublinieze 
eroismul şi spiritul de sacrificiu al 
miilor de eroi cunoscuţi sau necu- 
noscuți, căzuți pe cîmpul de onoare. 

Regizorul şi scenaristul pătrund 


- dincolo de desfășurarea panoramică 


a încleștării mondiale sondind ርህ 
minutie universul sufletesc al sol- 
daţilor grupei de care aminteam, 

Doi tineri combatanți polonezi se 
erijează în personaje principale ale 
filmului. Spun se erijează, intrucit 
legătura dintre destinul individual 
al eroilor si evenimentele la care 
iau parte este slabă, schițată din 
fugă. 

În realitate filmul, care ne evocă 
ultimele săptămîni de război în 
Europa, adevărată epopee, îmbo- 
gățește cinematografia mondială cu 
° imagine autentică asupra partici- 
pării poloneze la faza ultimă a 
conflictelor în arena -conflagrației 
mondiale, cea care avea să decidă 
capitularea Germaniei, pe frontul de 
Est, care s-a deplasat de la Volga 
8108 la Berlin. 


În prima- linie 


(„Direcţia Berlin”) 


Marele 
premiu 


Producţie a studiourilor „Metro 
Goldwyn Mayer“ — S.U.A. Regia: 
John Frankenheimer. Scenariul: Ro- 
bert Alan Arthur. Imaginea: Lionel 
Lindon. Cu: James Garner, Eva 
Marie Saint, Yves Montand, Tos- 
hiro Mifune, Brian Bedford, Jessica 
Walter, Antonio Sabâto, Françoise 
Hardy. 

86::2::::68:ም=:ሙ55፡ SE 


Nici văzut de la sfirsit sau de la 
mijloc spre început, filmul lui 
Frankenheimer (fost asistent al lui 
Sydney Lumet, pe vremea cînd 
acesta lucra la televiziune) nu are, 
în afara trucurilor tehnice, nimic 
neobişnuit. Și totuși, depăşind, fără 
greutate, nerozia sentimentală a 
intrigii, apoi voluptăţile tehnice 
ale scriiturii, te înscrii inevitabil 
într-o curbă obișnuită, trebuind să 
constaţi că ceva ţi-a plăcut, că 
altceva te-a înduioşat pe moment, 
deși nu a reușit în cele din urmă 
să te convingă, 

Mezinul drag, călăul ingenuu, au- 
tomobilul chiar în forma lui aproape 
ideală, reprezentată de ceea ce 
fanii și specialiştii numesc „formula 
ህበህ", nu este altceva decit o născo- 
cire în vederea expansiunii eu-ului 
nostru din ce în ce mai.strimtorat 
de propriile-i succese într-ale me- 
canizării. Aici trebuie căutată poate 
explicaţia pasiunii actuale pentru 
sportul automobilistic, şi deopotrivă 


pentru piloţii curselor de viteză, 
oameni care își măsoară existența 
prin perfecțiunea reflexelor în mi- 
imi de secundă, Paradoxal este faptul 
că, pe măsură ce vitezele cresc, 
spectaculosul devine din ce în ce 
mai puţin vizibil, aproape că dispare. 
Numai începutul și sfîrşitul sînt 
cu adevărat văzute. Latura sportivă, 
pericolele, înfruntările se consumă 
undeva pe traseul cursei și nu în 
fața tribunelor în care pasionatii 
așteaptă nerăbdători, uneori chiar 
24 de ore, ca în cazul Marelui Premiu 
de la Le Mans. Pentru publicul 
puțin familiarizat cu genul acesta 
de competiție ca si pentru credin- 
cioșii lui, filmul: este o admirabilă 
lecție sportivă, de fapt singura lui 
parte frumoasă şi adevărată, Suc- 
cesiunea abundentă de planuri trase 
de pe- capota mașinii, diversitatea 
încadraturilor (să nu zicem ineditul 
lor întrucît s-ar înțelege că includem 
aici şi filmările combinate — trucuri 
tehnice de la papa Méliès cetire) 
îţi dau senzația participării totale 
alături de piloți la pericolele tra- 
seului, la beţia provocată de-cei 
peste 280 km/oră. 

Aprcopiindu-se de problematica 
umană, de vietatea înghesuită între 
şuruburi, manete, turometre şi vi- 
tezometre, de fapt singura capabilă 
să dea sens auto-mobil-ului, filmul 
acceptă, dincolo de ceea ce şi-ar 
fi dorit, stereotipiile neverosimil- 
simetrice ale producţiei de serie, 
Pentru eroii care sfidează conştient 
moartea la fiecare întoarcere a vo- 
lanului, singurul adversar cu ade- 
vărat redutabil este... genul femi- 


Betia vitezei 


(„Marele premiu") 


nin! Se formează un cuplu, se des- 
face automat un altul. lar femeile, 
ce creaturil nu reuşesc să înțeleagă 
niciodată nimic, chiar dacă sînt în 
vreun fel sau altul implicate în do- 
bîndirea gloriei. Cazul Barlini este 
cazul. Stoddard — „remake”, Legă- 
tura Sarti-Louise tocmai pentru că 
pare în stare să dureze, trebuie 
întreruptă de mîna dibace a ilu- 
zionistului, același care vrea să ne 
facă să-i considerăm pe piloţi sin- 
gurii oameni curați si cinstiți care 
supraviețuiesc, 

Distribuind sobrietatea patetică 
a lui Yves Montand alături de lipsa 
de strălucire a Evei-Marie Saint, 
adăugiînd si prezența inutilă a lui 
Toshiro Mifuné, regizorul, un ade- 
vărat mestesugar, nu ne poate to- 
tuși convinge că n-ar fi fost mai 
pasionant să urmărim adevăratul se- 
zon al Grand Prix-ului'66 cu eroii 
lui adevărați: Jack Brabham, Graham 
Hill, Jim Clark. 

Luxurianta tehnicš, impresionantá 
ca preţ de cost, te împiedică de 
cele mai multe ori să te concen- 
trezi asupra unui lucru anume, dar 
nu te poate împiedica 55-11. reamin- 
testi de „simfoniile vizuale” ale lui 
Gance, De la triplu-ecran la ralenti, 
de la multiplicarea imaginii la supra- 
impresiune, nu a fost nimic, Dar 
dacă mă gîndesc că filmul a fost 
creat pentru a exploata invenţia 
numită Cinerama, nimic nu mi 56 
mai pare imposibil. Cine ştie dacă 
nu cumva pe un ecran mai larg şi 
cu o mai pronunţată senzaţie de 
relief şi stereofonie, nu ni se va 
părea ceva mai altfel, 


„POE RIC EC TEO CPE Sa IPS E ` ZEI 
Floarea 
soarelui 


Coproducţie italo-sovietică. Regia: 
Vittorio De Sica. Scenariul: Antonio 
Guerra, Cesare Zavattini, Gheorgis 
Mdivani. Imaginea: Giuseppe Ro- 
tunno. Cu: Sophia Loren, Marcello 
Mastroianni, Ludmila Savelieva, Ga- 
lina Andreeva, Anna Carena, Ger- 
mano Longo. 

L (PI PE EEE IEC 


Pentru cei ce citesc pe generic 
numele lui De Sica şi instantaneu se 
gîndesc la „Hoţii de biciclete”, la 
„Umberto D", la ceea ce constituia 
un punct fix de referinţă al neo- 
realismului italian, filmul pare a se 
îndepărta de acest curent. 

Pentru cei ce asociază tot atit de 
rapid numele lui De Sica de cel al 
lui Zavattini,. „Floarea soarelui” îşi 
descoperă totuși rădăcini în aproape 
toate creaţiile acestui tandem italian, 
căci izvorul artei lor stă în tandreţe 
și dragoste, în forma activă și. crea- 
toare a dragostei, în poezie. Poezie 
simplă, frustă, dovadă a unui tem- 
perament personal si naţional toto- 
dată, poezie izvorită din ambigui- 
tatea realităţii, din încrederea nell- 
mitată în lucruri, fapte, oameni. 

În. ciudă: manierei melodramatice 
a scenariului, manieră proprie lui 
Zavattini, filmul lasă să se vadă 
strădania regizorului de-a da nece- 
511818 dramatice aspectul coinciden- 
tei. Giovanna si Antonio se căsătoresc 
din întîmplare. Bărbatul pleacă la 
război fără a urma calea vreunei 
imperioase necesităţi și tot asa se si 
căsătorește pentru a doua oară, 
într-o ţară străină însă. Lanţul 


Luptind pînă la capăt 
(Floarea scarelui“") 


întimplărilor este rupt de ceva ce în 
limbaj comun se numeşte dragoste, 
iar în această naraţie tinematogra- 
fică, necesitate, Giovanna îşi caută 
soţul cu încăpăţinarea celui ce ştie 
să. pătrundă dincolo de aparenţe. 
Îl găsește și este obligată să recunoas- 
că inutilitatea sacrificiului- ei, 58 
conteste faptul că Antonio a iubit-o 
vreodată. Întoarsă în ţară, femeia 
repetă gestul fostului ei sot, fără a 
bănui că revederea a declanşat, în 
cel de departe, mustrări de cuget 
tîrzii dar aspre, În această repetabi- 
litate a situaţiilor sălășluieşte si 
viermele care roade din interior 
miezul filmului. 

Dacă scopul lui De Sica era desco- 
perirea dramaticului într-un fapt 
mărunt cotidian, a frumosului [ከ 
insienifianța faptului divers, filmul 
ar fi fost o rimă perfectă la dorinţa 
creatorului de -a înţelege și de a 
analiza, prin care ni se spune că 
răul se află oriunde în ordinea lu- 
crurilor dar በህ în inima oamenilor, 
55-| iubim sau să-l contestăm pe 
„papa De Sica“ pentru ideea că feri- 
cirea fiecărui om este un miracol 
al dragostei? 

Dacă am contesta, cred că am con= 
testa cinematograful care „mai mult 
decit orice altă artă este însăşi 
arta care exprimă dragostea”, aşa 
cum spunea André Bazin. z 

lulian GEORGESCU 


f 
Vesnicë Ciociară 
a G A 

„Floarea soarelui" este în primul 
rind Sophia Loren, veșnică. Ciociară, 
luptînd pînă la capăt, neobosit, 
pentru afirmarea adevărului ei. Gio- 
vanna ate ceva din tăria Vitoriei 
Lipan. ȘI ea vrea.să răzbune dispa- 
riția celui iubit, moartea. de fapt 
a dragostei lor, numai că ea vrea să 
răzbune nu printr-o altă moarte, ci 
pria viaţă, Ed se străduie să trăiască, 
să lupte, să cîştige cauza propriei 
ei fericiri. Acest tumult de vitoli- 
tate se revarsă pretutindeni acolo 
pe unde ea trece, dindu-i forța să-și 
oprească lacrimile, oricît de omare, 
într-un zîmbet, Ludmila  Savelieva 
este cea de a două prezență feminină, 
nu mai puţin puternică, dar rotun- 
jind portretul femeii prin orgumen- 
tele candorii, nevinovăţiei, supunerii, 
slujite, în ofară de talantul maturizat 
al actriţei, și de graţia ei de balerină, 
şi de albastrul unor priviri ce te 
urmăresc dincolo de sfirsitul filmului. 

A.D. 


15 


I 
I 


bătrîne, ከ6 የክር... 


— Cred cà nu gresesc foarte tare 
dacă spun că csti un actor lansat de 
micul ecran, un actor format la 5ር63- 
la televiziunii. 


- De emisiunile pe 


goi, pierduţi 


— Dar nu ca experiență, presupun. 
Practic, acolo ai învățat film, nu? 


— Am învățat foarte bine 
rtea tehn a mi 
hiuri, lumină. 


toat: 
obiective, 


- pentru că o er 


8ቦ8 nici cu teatru 
iimul, deşi se desfășoară în cond 
tiile unui spectacol de teatru şi fe 
losește decupajul si film cu obi- 
ective lungi, în speţă prim-plan 
care cer un joc adecvat, firesc, 


filmului. Am învățat 
ult, dar film propriu 
învăţat iu, foarte 


lismul 
în talentul se poate 
î ultima expresie. În 


d ; mente, actorii de film (7) 
lucrează extrem de n, ap o 
anumită crispare, o pentru 
fiecare de „Dacă 
rat Dar nimic mai propice 


pentru a rata, decît această teamă... 
Am descoperit ce avantaje formi- 
dabile oferă televiziunea, acum, la 
rea", în această fericită cola- 
are cu regizorul Manole Marcus 
peratorul Nicu Stan. Acum, cînd 
în nopţile noastre albe, discutind un 
cadru sau o secvenţă, ajungem 58 
le vedem proiectate. în „copie-stan- 
dard Pînă cînd cel mai tehnic 
dintre noi, prin însăşi profesia lui, 
Nicu Stan, ne atrage atenția că mai 


Debut în 


viața 


autoportret 


Am învățat multe 
dar film, a face, am învăţat tirziu, 
foarte tîrziu, 
mîine., 


intrăm 


m miz cena, 
iulația, să se p 


tabilim _ un 


3 apoi ajun 


d"... Acest ri 
părtat al muncii ሸ | 
nea de televiziun t 
neu. Filmul, prin 
nic care-l subju 
lui conce 
mării nu 
nici ሀበ 
aceea de a şti că vari ) 


> posibile, € 
cea care 


Asta explică în parte fidelita 
tea faţă de televiziune. Totuși, de 
ce-ai rămas atit de mult pe micul 
ecran, de ce-ai ajuns atit de tîrziu 
pe marele ecran? 


Punctul 1 viziunea este o 
instituţie artistică prezentă seară 
de seară în fața publicului. Forța- 
mente, numărul de actori solicitați 
este foarte mare și, firesc, cei mai 
buni sînt folosiți intens. Punctul 2: 
repertoriul. Sper că nu mă întrebi 
care repertoriu, Punctul 3 (extrem 
de important): emisiunile de tele- 
viziune intră în casa omului, aproa- 
pe că-l obligă să le privească. Și ast- 
fel, „Măria-sa Publicul“, cum îmi 
place să-i spun, vrînd-nevrînd alege. 
O, unde e ziua în care spectatorii de 
film vor intra în sala de cinema să 


Într-o seară, odată, demuls,am bătut la uşa monștrilor sacri. 
mele erau acolo, 8] așa, de dincolo de ușă, am apucat să-i s 
„Bătrîne, bătrine, la-mš de cine“... Și-a întors capul indifere 
ei, cum i-am văzut în filme şi-n vise... Cit de fantastic, de 


3 În care nu 
aţi din m 


film românesc, pentru că 
ei”, „ştiu ei“... Consider 
filmul o artă majoră, dar nici o artă 


ul și vi 


ta dacă በህ 
i în care eram o ነኒ 
ui ecran, pentru cei 
deci pentru s 
eram un ilustru ne- 

Acum, dacă se va realiza 
tul celor 25 de filme p 
i vedea cite nume vechi și 
ăluci cu cinste pe generi 


$ 


Pe micul sau pe marele ecran, 
sau pe scenă, oriunde ar fi să joci, 
şi orice ar fi să faci, lumea te consi- 
deră un actor de mare spontanei- 
tate, un actor căruia totul îi merge 
parcă de la sine. 


£ ር ma mare 
mi se ate face, 
fie lipsa de modestie,eu nu joc, 
sint pe ajul. Asta tine, poa 
de o anume capacitate de concen 
trare, de puterea de a aduce in fata 
aparatului, în clipa de după clachetă, 
tot ceea ce zile, săptămîni, luni ai 
căutat, ai găsit și ales, Nimic በህ e 
spontan. Chiar și cel mai nesemni- 
ficativ gest a fost îndelung căutat si 
anevoie ales. Realismul brut, realis- 
nul imediat mi se pare o ideea la 
periferia artei actorului. 


— Ce numeşti realism imediat? 
— / trict epicul, 
ceea ር a pe o usà, a 


Peste 10 an 


cit sint de mari! („Bătrine, bătrine; la-mš de cine... › 


Cred că n-as fi putut face această meserie, dacă n-a fi avut suportul 
pinge să lei totul mereu de la căpăt, să speri atunci cînd toţi îşi rid în nas. 
cărbuni de zor, visind că într-o zi vai urca sus pe punte, în alb, salutind 

Lucrez: încrincenat.-A nu se citi “'crispat“, 
ne să nu mă dezamăgească. Fratele Martin, 


doamne, părtaş la ale ei, şi pe ea la alemele!“ 


Fă-mă doamne... 


în „Dacii”,.. 


În “versiunea (5.8. Shaw, la moartea loanei 


ieși pe o ușă, a trece nonșalant prin 


cadru, Pe mine mă interesează în 
mod ebit și dincolo de partea 
epicăa fiecărui rol — care, de altfel, 


de la un anumit nivel de profesiona 
| se face oarecum de la sine—Ppar- 
tea filozofică a unui personaj. 
Giîndirea lui, sufletul lui. Asta m-a 
interesat în primul rînd să arăt pu- 
blicului: sufletul Bărbosului, al Po- 
pii Stoica, al lui Arion... Această cău- 
tare, ca din vorbele, din acţ 


personajului să iasă punctul tău de 
lere, iată o încercare pe cît de 
atît de pasionantă, și care nu 
i prin spontaneitate. 


D. ir se poa ent şi 
în mod sponta t Dar 
mie nu-mi dă mina să risc. 


Și cum ştii că ai devenit perso- 
najul acela? După ce semne? 


— O, foarte simplu! Eu am 
ideea fixă că ziua bună se cunoa- 
ste de dimineață. În consecin 
înce mi încep toate zilele bine 
dispus, În această stare de bună 
dispoziţie, intru la machiaj — acum 
la „Puterea“, Machiajul durează o 
două, Pe măsură ce machiajul 
ză, devin tăcut, ursuz, bă- 
preocupat de problemele per- 
sonajului şi așa rămîn pînă la ulti- 
mul „Stop“. Cred că asta e foarte 
t; să poti să rămii, orice 
'pla, cu personajul tău. Să 
continuare. Asta nu se poate 
> simtă pe film, E foarte im- 
portant. Sau cel puțin pentru mine, 
așa pot eu să lucrez, Deci, sînt per- 
sonajul atunci cînd nu-mi vine să 
mă mai despart de 6], Cînd nu mă 
plictisesc cu el. Asta e cel mai sigur 
semn. Dacă ai 51] cît de greu îmi 
scot peruca la sfîrșitul zilei de filma- 
re... 


— Pentru că spuneai că n-ai vrut 
să ajungi nimic: de ce ţi-ai ales toc- 
mai meseria asta? 


— Atît de tare nu știu, încît sînt 
convins că m-a ales ea pe mine, Or 
cu EA, nu vă puneţi, băieți 


Eva SÎRBU 


Mi s-a deschis abla şi Incet, și toți cei din visurile 
pun celui care întimplător și-a întors ochii către mine: 
nt; dar በህ m-a dat afară.: Mi-a fost destul... Uitaţi-vă la 
nefiresc, de altfel, de anapoda, de cum vreţi, joacă. Dar 


numit pasiune, care te ține, care te îm- 


Sint gol şi negru, Jos la cazane, şi bag 
nonşalant femeile frumoase... 
Sînt incomod de ambițios. lubesc cinematograful la nebunie, dă doam- 


d'Arc, spune: „Fă-mă, 


Mircea ALBULESCU 


împreună cu Albulescu - junior... 


Foto: A. MIHAILOPOI 


Fişă aproape personală 


ዊብ Schmidtz în «Biedermann și incen- 
diatorii» de M. Frisch; 


de Gh. Ciprian; 


oraşului» şi «Tragedia optimistă». În 
@ Ministrul 


aceeaşi seară, după spectacol, un telefon 


Ziua, luna, anul, locul nașterii: 4 octom- 


brie 1934 — București. Urmează școala în «Opinia publică» de 


medie tehnică de arhitectură, drept care 
este posesorul unei diplome de «conductor- 
arhitect», La întrebarea: ce-ai vrut să 
faci după şcoală? — răspunsul a fost: 
«N-am vrut tac nimic, n-am vrut să 
ajung nimic. În timp ce eram elev la 
școala de arhitectură, iubeam o fată, 
care fată era la Ateneul Popular «Ana 
ipătescu». Acolo puteai să ር1በቨ în or- 
chestră, să fii în cor sau în echipa de 
dansuri; dacă nu erai bun la nici una din 
astea, erai trecut la echipa de teatru. 
Exact cazul meu.» Începe deci ca artist 
amator, iar în 1950 este angajat la Teatrul 
Naţional, ca «artist corp ansamblu», adică, 
figuraţie. În 1951 — încă elev — dă examen la 
Institutul de teatru. După examen, maestrul 
Băltățeanu îl sfătuieşte să termine întîi 
şcoala şi pe urmă să se prezinte la examen. 
Ceea ce şi face un an mai tirziu, în 1952, 
cînd devine student la clasa Aurei Buzescu. 
Absolvă Institutul în 1956 şi-şi dă producţia 
cu Alexei! din «Tragedia optimistă» şi 
Satin din! «Azilul ae noapte». Moni 
Ghelerter îl sfătuieşte să dea concurs 
la Teatrul National. Între timp, dă (după 
expresia lui) replica lui Victor Rebengiuc 
şi Ancăi Veresti ia concursul Teatrului 
Municipal, în piesele «Casa de la marginea 


de la Lucia Sturza Bulandra ii anunţă că 
este angajatul ei din clipa aceea. Protestea- 
ză — avea în perspectivă angajamentul la 
Naţional — în gol. Este angajat si acolo ră- 
mine 9 ani (1956—1965), timp în care joacă 
29 de roluri, dintre care de reţinut: 

ወ ር1656ህ1 — debut — în «Horia» de 
M. Davidoglu; 

@ Jenia Seremet in «Casa de la mar- 
ginea orașului» de Arbuzov; 

@ File [በ «Omul care aduce ploaia» de 
Richard Nash; 

@ Antonio în «A 
noapte» de Shakespeare; 

@ Lopahin în «Livada ርህ vișini» de 
Cehov; 

@ De Boume în «Nu se ştie niciodată» 
de G.B. Shaw; 

ወ Mihai în «Dacă vei fi întrebat» de 
D. Dorian; 

@ Happy în «Moartea unui comis-voia- 
jor» de A. Miller; 

ወ Viadimir în 
Vorostiliov; 

O Remus Mălureanu în «Costache si 
viaţa interioară» de P. Everac; 

ዊ Horaţiu în «O singură viață» de 
I. Hristea; 

ወ Egist în «Orestia» de Eschil; 


douăsprezecea 


«Cred în tine» de V. 


ወ McCarthy în «Clipe de viață» de 
W. Saroyan; 

@ Nicolas D'eux în «Victimele dato- 
riei» de E. lonesco — rol pe care-l joacă în 
timp ce era angajat la Teatrul de Comedie. 

ብ in 1956, un rolişor în «Desfăşurarea» 
şi altul în «Alarmă în munţi» marchează un 
gobu anemic [በ film, fără urmări pînă în 
1966. 

Pe micul ecran debutează o dată cu înce- 
puturile experimentale ale Televiziunii. De 
atunci si pînă în prezent, apare in peste 50 
de spectacole TV, dintre care cităm: «Piine 
şi trandafiri» de A. Satinski; «lulius Fucik», 
prelucrare de Nicolae Motric după «Repor- 
taj cu ştreangul de git»; «Joc neobişnuit» şi 
«Seară de toamnă» de Durenmatt; «Uciga- 
şii» de Ernest Hemingway; «Volpone» de 
Ben Johnson; «Furtuna» de Shakespeare; 
«Perla şi stridia» de W. Saroyan; «6 per- 
sonale în căutarea unui autor» de Piran- 

610. 

ወ în 1965, trece la Teatrul de Comedie, pe 
a cărui scenă joacă: 

ወ Horaţiu in «Şetul sectorului suflete» 
de Al. Mirodan; 

@ Achille în «Troilus şi Cresida» de 
Shakespeare; 

ወ Domnul cu barbă în «Capul de răţoi» 


A. Baranga; 

@ Uria Schelei în «Un om = un om» de 
B. Brecht; 

d Ligurio în «Mandragora» de Machia- 
velli; 

@ Domnitorul în «Croitorii cei mari din 
Valahia» de Al. Popescu. 

Anul 1966 marchează adevăratul debut 
în film cu rolul Oluper, fratele lui Decebal, 
în filmul «Dacii». Urmează: 

ወ Andrei [በ «Vin cicliştii» de Aurel 
Miheles — 1967; 

@ Bărbosul în «Prea mic pentru un 
război atît de mare» de Radu Gabrea — 1968; 

e Avocatul în «Canarul și viscolul» de 
Manole Marcus — 1969; 

8 Popa Stoica în «Mihai Viteazul» de 
Sergiu Nicolaescu — 1970; 

@ Arion în «Printre colinele verzi» de 
Nicolae Breban — 1971; 

@ Pavel Stoian în «Puterea» de Manole 
Marcus — 1971. ፡ 

Numai 7 roluri în film faţă de cele 35 pe 
scenă şi de cele peste 50 de apariţii pe micul 
ecran. Dar—vorba lui Mircea Albu- 
lescu — acum cînd se vor face 25 de filme 
pe an, să vedeţi cite nume vechi si noi vor 
străluci cu cinste pe generice... 

Să vedem... 


politica -politfis 


De mult — dar mai ርህ seamă după cel 
de-al doilea război mondial — a încetat 
din viață, din viața intelectuală, orice 
discuție despre arta cu sau fără tendință. 
Omul care ar veni azi, în 1971, cu această 
problemă în mijlocul mulțimilor, ar primi 


Cine poate numi 
vreun film mare 
care 
să nu aibă 
un mesaj clar? 
ka SEFI ም ይራ SI 


cunoscuta replică, replica nemuritoare: 
«Pleacă, dom'le, că n-ai nici un haz!» 
E așa cum a spus același Caragiale în 
acel exemplar articol al său, «Citeva pă- 
reri»: artă cu tendință, da, dar mai ales 
tendință cu artă! 

Problema e azi a face film politic cu 
artă. Demult, apolitismul a fost demascat 
ca o formă de a face politică. Nu există 
apolitism în artă, cu atit mai puţin la 
cinema, unde totul se vede — cu ochi și 
sprincene; chiar filmele care dovedesc 
că apolitismul e o politică, nu mai stirnesc 
interes. Nu se prea mai dau bani pentru 
gratuități; s-a cam terminat și cu povestea 
asta. Gratuitatea e și ea o formă a unei 
angajări în luptele și viața cetății. Să በሀ 
ratăm nici noi precizarea: «Politică vine 
din grecescul politis — cetate». «Romeo 
şi Julieta» — și versiunea Shakespeare și 
versiunea Zeffirelli — e dragostea prinsă în 
viltoarea luptei politice, a luptei dintre 
două clanuri care domină cetatea. Cum 
s-ar putea plinge la «Romeo și Julieta», 
fără a înțelege tensiunea dintre două par- 
tide care, în lupta pentru putere, sacrifică 
umanul? 

La alt pol, «Umbrelele din Cherbourg» 


E 


Mesajul lui Keaton: războiul cu lumea nebună. 


actualitatea 


- melocomedie care pare a reinventa 
naivitatea cea mai candidă — poate fi pri- 
ceput fără războiul din Algeria, așa cum îl 
cîntă eroul într-o scrisoare a sa către ea? 
«Umbrelele» au pus pe muzică «am căzut 
într-o ambuscadă... m-am rănit în timpul 
manevrelor»... 

— 3 SEA it uree e ር ር ርኢ 6 

Ce fel de politică? 

ው መደ x. p ሃያ መር PE a 


Încit — ca să በህ lungim teorii evidente 
— problema በህ e dacà un film face politicà, 
ci ce fel de politică face: revoluționară sau 
contra, reacționară sau progresistă, uma- 

nistă sau anti,dreaptă sau nedreaptă. Pro- 

blema fundamentală — vorbind brutal, dar 
ucigind citeva nuanţe pentru a fi cit mai 
exacți — e mesajul său, adică ce vrea din- 
sul să ne spună, ce a trecut prin mintea 
creatorului cînd a legat dialogul așa şi በህ 
așa, cind a cadrat de aici si pină aici, cind 
a montat asta lîngă asta si nu lîngă cealal- 
tă? 

E o iluzie optică — pentru a nu spune 
altfel — că există filme fără mesaj sau 
măcar fără intenția unui mesaj, la nivelul 
fie doar si al unei teze. E semn nu de rafi- 
nament estetic, ci de incultură estetică a te 
feri să discuti un film în afara mesajului 
său. «N-am nici un mesaj!» e strigătul 
nontalentului, nu al geniului. Nici un artist 
mare, nici un film mare, nu s-a speriat de 
mesaj, de o mare idee comunicabilă, cit 
mai șocantă, cit mai pătrunzătoare. Cine 
poate numi vreun film mare al lumii fără 
un mesaj clar și puternic? 

E adevărat că un Hemingway a lăsat 
celebra expresie: «cind vreau să comunic 
un mesaj mă duc la poștă, nu scriu litera- 
tură»... — dar toţi admiratorii prozei lui 
știu că această butadă sarcastică venea 
din furia stirnită în scriitor de acuzaţiile că 
e «prea tezist»... Era o reacţie de apărare 
cu totul firească, dacă ne gindim ce rol 
imens au avut in viaţa lui poșta, telegraful, 
telefonul, telegrama, și deci acel stil tele- 
grafic, de om care scria în picioare, la un 
pupitru pavoazat cu o piele de leopard. 
Arta lui e o artă cu mesaj, cu mesaj plătit 


— așa cum există recomandate cu răs- 
puns plătit — o artă în care bate veşnic un 
clopot — un clopot de oficiu poștal, de ce 
nu? — fiindcă tocmai această situație a 
unui om care are nevoie de transmis ceva 
la telegraf îi dă o valoare originală — în- 
trebarea veșnică a lui Marin Preda în fața 
unei opere: «dom'le, ceea ce spune e 
origina!?...» 


Nu de teză mă cutremur, ci... 


Printre prejudecățile în curs — am fi 
idilici să le ignorăm și nimic nu ne cheamă 
la idilism — alergia estetizantă la «mesaj» 
are îndreptăţirea ei, cred eu, și a o de- 
masca doar cu vorbe grele nu e suficient. 
Justificarea ei vine din numeroasele filme 
neizbutite — produse de toate studiourile 
din lume — în care mesajul nu s-a conver- 


መ 


«N-am 
nici un mesaj!» 
E strigătul 
nontalentului, 
nu ul geniului. 


tit în artă, ci s-a degradat în teză plată 
simplistă, în enunț searbăd, fără ecou 
emoţional. Nimic mai lesnicios, nimic 
mai păgubitor decit a confunda în artă 
teza cu mesajul, ideea cu cuvintul, pre- 
cum filmul cu subiectul său «literar». 
Mai ales la cinema, unde primul nivel de 
percepție este acela al dialogului, al vorbei 
rostite, şi nu imaginea. Și mai ales cind — 
in atitea filme - imaginea nu e altceva 
decit o ilustrare a unor vorbe... 

Într-un film adevărat, niciodată vorbele 
— oricit de juste, oricit de inteligente — 
nu au reuşit să transmită un mesaj, ci 


Lozinca westernului: diligenţa. 


numai imaginea potențată de cuvint, Fi- 
rește, există mari artiști, genii ca Eisen- 
stein, ca Dovjenko, ca Malec, chiar Cha- 
plin, care au izbutit să facă artă cinema- 
tografică din două lozinci revoluţionare, 
din două idei simple, dintr-o schemă 
chiar, dintr-o teză curată — westernuri 
foarte bune pleacă dintr-un stoc de morali- 
tăți elementare, să nu ne lăsăm inselati de 
galopul cailor, westernul are «lozincăria» 
lui simplistă, diligenţă cu care a ajuns la 
mesaje admirabile — dar vai de filmele 
care rămîn la enunț filozofic. Păcatul în- 
cepe deci din clipa cînd artistul nu se mai 
poate urni din teză și rămîne acolo inca- 
pabil să se înalțe la mesaj artistic. Nu de 
teză mă cutremur, ci de non-mesajul ei, 
adică de incapacitatea artistului de a trans- 
figura ideea tiritoare în pasăre. 

Marele cinematograf — chiar cel care 
nu s-a dezlipit de caldarim, precum neo- 
realismul — a fost dintotdeauna cel al 
păsărilor și nu al șopirlelor fără de care 
ce-i drept, după cum ne învaţă zoologia 
preistoriei, nu s-ar fi născut înaripatele 
rapace, cintătoare sau pur și simplu deli- 
cate, bune de pus în colivie ca să ne înfru- 
musețeze viața. Atit de obsedat sint de 
această metaforă — a filmului care devine 
prin mesajul său pasăre — încit nu odată, 
atlind ce soartă grea au avut mari filme 
revoluționare, m-am gindit că, de fapt, ele 
au fost prinse în lat pentru a nu fi lăsate 
să zboare sau să ne ia pe aripile lor, ca-n 
basmele Selmei Lagerlöf... 


Ce e mesajul? 


Dar să revenim pe pămint şi să ne [ከ- 
trebăm, ceva mai realist și mai cinemato- 
grafic, ce e mesajul — după ce l-am dife- 
renţiat cit de cit de teză... 

Mesajul ar fi căutarea îndelungată a 
unor diamante absolut necesare omului. 
Mesajul ar fi indoiala că aceste diamante 
se găsesc aici, unde le căutăm. Mesajul 
ar fi încăpăţinarea și speranța în căutare. 
Mesajul ar fi descoperirea lor în clipa cînd 
nu mai aveai nici o speranță. Mesajul ar fi 


ም' 


Politicul di 


perso- 


በ „Romeo $i Julieta“: moartea celor doi 


Mesajul transmis eroic și patetic: „Scrisoarea neexpediată” 


Amorul din Cherbourg a murit in Algeria 
wa 


stabilirea locului unde se gàsesc, indubi- 
tabil, diamante. Mesajul e această certi- 
tudine, această hartă a locului unde 


Nici un artist mare 
nu s-a speriat 
de mesaj, 
de o mare idee 


comunicabilă. 
— DR ፒር. E = 


Mesajul e așteptarea unui helicopter care 
să te ducă în cetate pentru a anunţa oame- 
nilor că ai descoperit diamantele. Mesajul 
e aşteptarea într-o pădure care ia foc, 
mesajul e drumul tău prin pădurea care 
arde, prin flăcările care te incercuiesc 
răpindu-ți legătura cu «baza», răpindu-ți 
unul cite unul tovarășii de lingă tine. Mesa- 


Strigătul lui Dovjenko: Pămînt! 


jul e trecerea prin foc, prin apă, prin viscol, 
prin zăpezi, singur, spre fluviu. Mesajul 
e avionul care trece deasupra ta și nu te 
vede si nu te aude și te lasă singur. Mesajul 
e acest fluviu la care ai ajuns, în sfirșit, 
sfirşit. Mesajul e bucata de lemn pe care 
te 8592] înghețat și care te duce pe firul 
apei neinghetate, printre sloiuri... Mesajul 
e acest om care coboară in singurătatea 
lumii, acoperit de viscol, incremenit pe o 
plută, curgind la vale; mesajul e un om 
care curge la vale; mesajul e harta din 
haina sa zdrenţuită, harta precisă, clară, 
care va fi citită cind omul de pe pluta in- 
gheţată va ajunge la oameni. 

Am povestit aici — ferindu-mă de su- 
biect si dialog, mult prea retorice — doar 
imaginea acelui film care se încurcă în 
cuvinte de elocvent ce e, frumos cit un 
poem cuprinzător, «Scrisoare neexpedia- 
tă». 

Mesajul unui film este o scrisoare ne- 
expediată, dar ajunsă tainic, cit mai tai- 
nic ፄ] mai descifrabil la mine... 


Radu COSASU 


Invingătorul moral: 
Felix - Radu Boruzescu 


— lulian Mihu, am impresia, judecind 
după scenariu și după interpreții aleşi, 
că întreprindeți, prin ecranizarea dum- 
neavoastră, o adevărată exegeză cri- 
tică contemporană a materialului lite- 
rar, așezind personajele într-o lumină 
nouă şi povestindu-le altfel romanul. 
De piidă, pe cel al Otiliei. 


— Otilia nu mai este, într-adevăr, o fată 
de 18 ani, ca în roman. Noi o surprindem 
la o virstă mai înaintată, cind ea s-a decis 
asupra unui drum. A luat hotărirea să 
rupă cu familia sa de mic burghezi măr- 
giniti şi să trăiască independentă. Dar, 
în cazul ei, in epoca in care trăieşte, Otilia 
nu se poate smulge singură din mediul 
care o înconjoară. De aceea, instinctiv, 
ea se apropie de Pascalopol și-l acceptă, 
deşi nu-l iubește. El are şi mijloace, are 
şi calitățile «omului de lume». E mai în 
virstă decit ea, dar Otilia consideră că 
poate să-i rămină credincioasă un timp 
îndelungat. Intuiește că, la un moment 
dat, s-ar putea ca legătura lor să se în- 
trerupă, dar Pascalopol i-a promis că ii 
va da oricind libertatea să decidă cum va 
voi. Sigur insă că, în viața oricărui om 
care a luat o hotărire, chiar a unui om 
de voință, se poate intimpla să intervină 
un incident. În cazul ei, incidentul e Felix. 
Intervine deci un ዕጠ tinăr care o iubeşte 
şi pe care si ea il iubeşte. Felix îi spune 
că ar trebui să se căsătorească. Lucru 
la care Otilia nu se gindise pină atunci 
pentru că, înainte de ideea de căsătorie, 
de familie, de copii, ea trebuise să se 
gindească să-și ciștige independența, fără 
să se angajeze nici față de Pascalopol,iîn 
asa fel incit să-și piardă această indepen- 
dentă. Aparitia lui Felix e insă un clopote! 
de alarmă in echilibrul tocmai ciștigat, 
pentru că un om tinăr alături inseamnă o 
dragoste reală şi ea n-ar trebui s-o mai 
aştepte. Dar Felix nu e nici el indepen- 
dent, nu e un om sigur pe dinsul, በህ e 
încă medic. Ea va îmbătrini poate pină 
Felix va reuși să facă ceva. Deci perspec- 
tiva așteptări i-ar periclita din nou inde- 
pendenta si scopul deciziei ei nu ar ከ 
realizat. Otilia îi propune atunci lui Felix 
să rămină impreună fără să fie căsătoriti 
Ceea ce pe el il intrigă. El îi spune că are 
răbdare, că o așteaptă, dar Otilia pleacă 
cu Pascalopol. 


— Titlul filmului, «Felix şi Otilia», 
în loc de «Enigma Otiliei», presupune 
o schimbare a centrului de atenție 
față de roman? 


— Nu, dar Felix va ieşi, prin forta lucru- 
rilor, ciştigător moral al actiunii. Drumul 
lui ar fi fost spre îmburghezire, dar Felix 
nu merge pe acest drum. Însăşi profe- 
siunea lui de medic îl ajută să nu rămină 
egoist. E mulțumit intr-un fel, deși o pierde 
pe Otilia. Noi am schimbat şi finalul. Am 
situat actiunea la sfirşitul primului război 
mondial. Felix este acum ofiter medic. 
Într-un vagon sanitar improvizat, trecind 
de la rănit la rănit, Felix dă peste Pasca- 
lopol. Se recunosc cu greu. Pascalopol 
îi aminteşte de Otilia, Felix a şi uitat de 
ea, are o tresărire, ar vrea să mai discute 
cu Pascalopol, dar acesta moare. Reamin- 
tindu-şi totul, Felix se intoarce în casa 
lui Costache, unde nu mai stă nimeni. E 
o lume care într-adevăr s-a prăbuşit. 


— Acest gen de final amintește de 
filmul «Viaţa nu iartă» pe care l-ați 
realizat impreună cu Manole Marcus. 
Vă obsedează ideea războiului. 


ሙ Războiul poate fi o catastrofă ca un 
potop sau un incendiu şi tot ce gindesc 
oamenii să facă, toate visurile pot fi 
date peste cap sau pot arăta altfel, 
privite prin prizma unei asemenea ex- 
periențe capitale. De aceea ni s-a pă- 
rut foarte interesant, lui loan Gri- 
gorescu si mie, să urmărim personajele 
lui George Călinescu trecute prin războiul 
în ajunul căruia se desfăşoară actiunea 
romanului său. Felix a uitat de Otilia şi 
la sfirşitul războiului cineva ii reamin- 
teşte de ea. Dar ea nu mai există. Felix 
e acum un om realizat, însă visul lui de 
dragoste nu s-a împlinit şi tristetea vine 
din faptul că Otilia a trăit într-o lume care 
a făcut-o să dispară. 


— lar Pascalopol? interpretat de Ser- 
giu Nicolaescu, el nu e nici așa de 
bătrin şi nici așa de gras cum e descris 
în roman. 


— Sergiu Nicolaescu, prin însuşi stilul 


Felix 5፤ 


lui de joc, exprimă o foarte interesantă 
atitudine critică fată de personaj. Intr-ade- 
văr, el nu are decit 45 de ani, fată de cei 
20 ai Otiliei. E totuşi raportul exact pentru 
ceea ce inseamnă astăzi, in ochii tinerei 
generatii, bătrinetea — o diterentă de 
20-25 de ani. Dacă Pascalopol răminea 
de 50-60 de ani, relatia putea părea mor- 
bidă pentru publicul contemporan, ne- 
interesantă şi foarte multe dialoguri ar îi 
răsunat, pe ecran, in gol 


— În schimb, am impresia că alte 
personaje le-aţi dus invers, spre o 
anumită pitudine. De pildă, pe 
Simion. 


— Simion este mult mai în vîrstă decit 
se presupune a fi în roman, pentru că el 
e, practic, ieşit din circuit, grav bolnav, 
aproape nebun, ceea ce se poate exprima 
mult mai bine printr-un interpret foarte în 
virstă, în loc să obligăm un actor de 45 de 
ani să se prefacă a fi bolnav. Simion face 
parte din decorul decrepit şi interpretul 
trebuie să dea cit mai direct senzatia 
sfirşitului. 


— Din toată această «barcă» nu sal- 
vati pe nimeni, în afară de Felix? 


— Singurul personaj care mi-a fost 
foarte simpatic şi pe care, fată de roman, 
l-am salvat, a fost Aurica. Călinescu îl 
salva pe Titi care, deși n-avea nici un fel 
de talent, se căsătorea, ciştiga deci o 
şansă. Mie mi s-a părut, in schimb, că 
maternitatea unui personaj ca Aurica, 
dorinta ei de a avea o căsnicie, un copil, 
trebuie salvate. O oarecare fată ştearsă, 
inexpresivă la inceput, cu multe tare, 
complexată, găsește ህበ om lucid, echi- 
librat care e Weissmann şi ea se reali- 
zează, are un copil. În roman, Aurica nu 
cunoştea o evolutie, stagna şi in dragos- 
tea ei cu Weissmann, ea răminea o frus- 
trată. În film, Aurica e singurul personaj 
care, împreună cu Felix, separati unul de 
celălalt şi pe planuri diferite, şi-a cîştigat 
un loc în lume. Aşteaptă copilul şi e 
fericită. 


— Principala opoziţie, în carte, este 
intre trio-ul Otilia-Felix-Pascalopol, pe 
de o parte si clanul Tulea, familia în 


Într-ade 
atà de cei 
act pentru 
na tinerei 
rentă de 

răminea 
5፡88 mor- 
oran, ne- 
oguri ar ከ 


' că alte 
„ spre o 
pildă, pe 


rstă decit 
ntru că el 
w bolnav, 
> exprima 
foarte în 
" de 45 de 
mion face 
merpretul 

senzatia 


" nu sal- 
e Felix? 


fost 
roman, 
bnescu il 
vei un fel 
a deci o 
'himb, că 
Aurica, 
un copil, 
ştearsă, 
site tare, 
ad, echi- 
se reali- 
\urica በህ 
› dragos- 
a o frus- 
personaj 
unul de 
a ciştigat 
ul şi e 


729,. este 
'opol, pe 
milia în 


luciditate 


O ecranizare din literatura românească, 
după „Enigma Otiliei“ de George Călinescu, 
își caută drumul 
spre spectatorul contemporan. 


Un destin salvat. É 
Aurica - Leni Dacian 
x wes 


Subiectul romanului 


repovestit de regizor. 
e 


Destinele eroilor 
într-o optică socială nouă 
ኤሪ 
Structura literară clasică 
și imperativele actuale ale ecranului 


care Otilia trăieşte, pe de altă parte. 
Cum vedeți și cum rezolvați această 
opoziție? 


— În roman, se confruntă parcă lumea 
unui Balzac cu aceea a unui Caragiale. 
Linia de demarcatie e tocmai cea care 
separă trio-ul pe care i-ati amintit de fa- 
milia lui Costache. Literar, nu se simte 
nici o ruptură, pentru că scriitorul a legat 
aceste două lumi într-o imagine stilistic- 
unitară. Dar dacă aș fi adus tipurile pe 
ecran, aşa cum au fost ele descrise în 
roman, ar fi putut să apară o discrepantă. 
De aceea, de pildă, l-am luat pe Gheorghe 
Dinică în rolul lui Stănică, căutind un ra- 
cord între tipologia caragialescă si cea 
balzaciană. Stănică e un avocat nerea- 
lizat care vrea să devină un om politic, 
să fie un burghez sadea și face astfel să 
moară un om, prin insistențele lui. Ei il 
îngrozește şi-l ucide pe Costache. Dacă 
luam un actor cu mai putină fortă de co- 
municare, care şi-ar fi făcut doar un foarte 
bun numar satiric, dar izolat, dezvălu- 
indu-ni-se de la început, realizam mai 
putin decit obțin prin Dinică, un actor 
care are măsura lucrurilor, poate mai 
putin umor, dar o aciditate mai puternică. 
Altfel, traiectoria personajului e cea din 
roman. Gina Patrichi realizează rolul Olim- 
piei, nevasta lui Stănică, sigură pe bărba- 
tul ei, convinsă că Stânică nu va ajunge 
niciodată nimic. Şi cind Stănică dă lovi- 
tura în ascuns, tocmai cind ea e foarte 
sigură de el, atunci Stănică o părăseşte 
și se căsătorește cu Georgeta 


ሙ Dar care e, în definitiv, dincolo 
de aceste destine secundare, «enigma» 
Otiliei? Dind filmului un titlu modifi- 
cat, parcă ati eluda aspectul enigmatic. 


— Călinescu a cam exagerat problema 
feminitătii. A fost oarecum subiectiv. Şi în 
titlul romanului și în dialog, în final, prin 
cuvintele lui Pascalopol, autorul rămine 
la ideea «enigmei» personajului, mărturi- 
sind implicit că nu i-a găsit cheia. Cine- 
matografic, cind prezinti personajele şi 
le vezi fizic, enigma trebuie însă dezle- 
gată. Romanul a fost scris în altă epocă, 
într-o vreme cînd scriitorul nu cunoștea 
ce va deveni societatea și el nu putea avea 
atunci cheia «enigmei». Astăzi o aseme- 
nea intimplare ca aceea din roman nu mai 
poate avea atit mister. Dacă o fată are de 
aies intre doi bărbati — între unul ርህ o 
Situatie materială bună și altul cu o si- 
tuatie mai modestă, dar pe care îl iubeşte 
— ea poate opta, relativ ușor. Pentru că 
nu se mai loveşte de inconvenientele 
sociale acute din epoca despre care ne-a 
vorbit scriitorul. În societatea noastră, 
nu prea mai interesează pe nimeni ra o 
temeie are mai multe bijuterii sau mai 
multi bani decit alta. interesează dacă e 
trumoasă, deşteaptă, dacă știe să iu- 
bească 


— Deci Otilia de azi optează pentru 
dragoste? 


— Ea poate opta pentru dragoste, iar 
dacă optează-pentru c situatie materială 
toarte bună, inseamnă că este un om 
nerealizat. Oricare tinără de azi care nu 
invată, care nu-şi croieşte un drum in 
viată şi nu are o meserie, ducindu-se 
după un om cu bani, este un tip ratat. 
Înainte putea părea indiferent pentru o 
temeie dacă, avind o bună situatie mate- 
rală, era şi o bună profesoară sau un 
bun medic sau o mare pianistă. Dar (ጠ፳- 
ginati-vă astăzi o tinără care trăieşte ርህ 
trei paşi in urma bărbatului: oriciti bani, 
orice situatie are bărbatul ei, ea este o 
ratată. Altădată, dacă avea bijuterii şi 
roch, «restul» conta mai putin. Astăzi, 
dacă o femeie s-a căsătorit ርህ un om 
mai in virstă, pentru situatia lui socială 
și materială foarte bună, ea poate îi cel 
mul o curtezană interesată, dar nicide- 
cum un om realizat 


ሥሪ ai 


f. 


— Deci «enigma» Otiliei a dispărut, 
dar nu si drama ei. 


10 A 


Valerian SAVA 
Fotogratii de A. MIHAILOPOL 


cronica 
cineideilor 


ce margini are in 


Publicul revede orice variantă a ,, Mizerabililor'., 


Publicul 
poate 


accepta multe, 
dar 
refuză realitatea 
poleită 


«acceptă mitul Pygmalion cintat 


> 


x 


(አ) 


N [zi 


A 


Í | 


In micul şi amuzantul roman al lui Cezar 
Petrescu, «Nepoata hatmanului Toma», 
directorul unei foarte răspindite reviste 
ilustrate repetă mereu deviza după care 
se conduce: «publicul înghite». Cu alte 
cuvinte, cititorilor li se pot servi orice fel 
de bazaconii; riscul ca ei să protesteze, së 
refuze consumul celor mai trăznite născo 
ciri, e nul! Mentalitatea personajului re 
flectă disprețul cu care un rechin al pre 
sei burgheze s-a obişnuit să trateze opi 
nia publică. Ea poate fi «manipulată: 
fără prea multe dificultăți; se cere doar o 
anumită dibăcie. Personajul lui Cezar 
Petrescu se abține să vorbească despre 
lucrurile pe care publicul «nu le înghite»; 
totuși e limpede că se gindeşte si la ele, 
de vreme ce-și innebuneşte redactorii, re- 
clamindu-le necontenit alte bombe care 
să întrețină viata precară a revistei. 

Să facem puțină semantică: cuvintul 
«inghite» are pentru specialistul nostru 
in mass media sensul de «suportă», «rab- 
dă»; dacă i se furnizează măcar ceva din 
ceea ce-i place, publicul e dispus să ia 
sub beneficiu de inventar şi restul, cu alte 
cuvinte, cititorilor li se poate servi o can- 
titate apreciabilă de maculatură: născociri 
grosolane, istorii siropoase, teorii scoase 
din burtă, articole scrise mizerabil. Toate 
acestea insă cu o condiție: ca ei să-și 
găsească și alimentul pe care-l caută. 
«A înghiți» inseamnă a trece peste, «a di- 
gera». Filozofia directorului de gazetă al 
lui Cezar Petrescu se rezumă la convin- 
gerea ciștigată că publicul are stomacul 
sănătos, că nu umblă după feluri delicate 
şi foarte ingrijit preparate, dacă-i astim- 
pără foamea. O asemenea capacitate de 
consum neselectiv e fără limită? Din 
roman nu rezultă deloc așa ceva. Interesul 
public arătat domnişoarei Scovarză, miss 
România, incetează peste noapte, la fel de 
brusc cum luase naştere. 

Pentru ceea ce are tendința să ofere 
maselor cultura burgheză, personajul lui 
Cezar Petrescu vine cu un adevărat pro- 
gram, bine pus la punct. Nouă nu ne poate 
folosi decit ca indicație contrară: să scoa- 
tem publicul tocmai din limitele între care 
mentalitatea evocată caută să-l claustreze. 
Dar pentru aceasta, e util să cunoaştem 
asemenea margini. 

Să încercăm, așadar,a schița, ርህ toată 
modestia, un tablou al lor în articolul de 
față, referindu-ne la cinematograf. Ce 
tinghite», dar mai ales ce «nu inghite» 
publicul? Ideea noastră e de a întocmi o 
sumară catagrafie comentată a reacţiilor 
extreme, pipăind, ca să zicem aşa, mar- 
ginile toleranței spectatorului cinemato- 
grafic. lată citeva observaţii care, să spu- 
nem aşa, sar în ochi: 


Între stereotipie 
și noutate 

E e ደ መ 

Publicul nu are reacţii alergice la repe- 
tiție. Succesul de care se bucură «filmul 
vestului sălbatic» e o dovadă peremptorie. 
În astfel de filme se petrece cam totdeauna 
același lucru, dar caracterul stereotip al 
acțiunii şi al personajelor n-a izbutit să-l 
plictisească pină acum pe spectator. Încă 
o dată şi incă o dată vom vedea un cow- 
boy pornit să repare o gravă nedreptate la 
care justiția a rămas indiferentă. Încă sute 
și sute de filme ne vor arăta o fată dispusă 
a-i da ajutor. Încă de nu ştiu cite ori un 
ticălos îmbogăţit cu bani furaţi şi ajuns să 
terorizeze pe fermierii cinstiți dintr-o în- 
treagă regiune va cunoaşte reversul legii 
pistolului bine minuit şi va fi silit să-și 
ispăşească păcatele. Ca in folclor, repe 
tițiile de situaţii şi de tipuri abundă mai ir 
toate genurile consacrate ale cinema 
tografului. Există o reţetă pe care, cu 
foarte mici variaţii, o respectă filmele d: 
aventuri, de capă şi de spadă, superpro 
ducțiile bazate pe figuri legendare, thriller 
urile, comediile bufe sau muzicale. Pu 
blicul cinematografic suportă repetițiile 
pină acolo încit nu refuză să vadă filme cu 


subiecte vechi, reluate pur si simplu 
intr-o nouă distribuţie de către alt produ- 
cător. De curind s-a turnat încă o dată 
«Vin ploile»; «Romeo și Julieta», «Crimă 
și pedeapsă», «Război şi pace», «Mize- 
rabilii», «Pygmalion» — sint opere care se 
ecranizează periodic. Publicul însă nu 
înghite să vadă de două ori același film. 
Oricit de mult — să zicem — i-a plăcut 
«Ben Hur» cu Ramon Novarro, nu s-ar 
duce să-l mai vadă nici în ruptul capului. 
La televizor, treacă-meargă, dar in sală 
exclus. Succesele cele mai răsunătoare 
din istoria cinematografului nu se repro- 
gramează, pentru că ar deveni căderi 
catastrofice. Obiceiul de a revedea filme 
vechi, publicul îl lasă exclusiv unei mino- 
rități restrinse. În frecventatorul cinema- 
tecilor, spectatorul de rind nu se recu- 
noaște. Ceea ce se numește «remake» e 
operația chemată să respecte un gust 
ascuţit al publicului pentru noutate. Decit 
să se redistribuie pe ecrane o producție 
veche, se preferă refacerea ei completă, 
chiar cu riscul să nu iasă neapărat mai 
reușită. Publicul e în chestiunea aceasta 
categoric. El a asociat cinematograful, 
produs al civilizaţiei moderne, de ideea 
noutăți. O surpriză minimă i-o cere ne- 
contenit. Publicul are, cu privire la cine- 
matograt, sentimentul mai profund ca 
oriunde, că o perfecţionare a mijloacelor 
de expresie trebuie să aducă măcar virtual 
un progres artistic. Dacă această nădejde 
nu se implinește din motive pe care esteti- 
cienii le explică, ea nu e teoretic vorbind 
lipsită de sens. Publicul are, în orice caz 
logică. 


Între ficțiune 
şi adevăr 


Spectatorul cinematografic rabdă une- 
ori inexactitățile, Nu i-a făcut niciodată 
dificultăţi unui regizor pentru faptul de a fi 
tratat cu destulă libertate istoria. 

Nu se supără cînd i se prezintă o geo- 
grafie trucată; acceptă la nevoie chiar si o 
Indie fabuloasă, fabricată în studiouri, sau 
niște furtuni polare filmate [8 citiva kilo- 
metri de capitală. E dispus să creadă — 
s-ar părea — pină și că amiralii austriec 
pot să se Însoare ርሀ guvernantele copiilor 
lor, dacă acestea sint drăguțe și știu 
destule cintece tiroleze (ca-n «Sunetul 
muzicii»). Publicul dă impresia că agreea- 
ză idilizarea existenţei cotidiene pe ecran. 
În nenumărate filme s-a bucurat cu dacti- 
lografa care moşteneşte peste noapte o 
avere imensă, cu comis-voiajorul pirlit 
care ajunge maharajah, cu detectivul in- 
genios care cucereşte inima unei miliarda- 
re sud-americane. S-ar zice că nu-l supără 
nici cit negru sub unghie neverosimilitatea 
diverselor întimplări venite să împrumute 
vieții un aspect mirific, ieșit din comun, 
plin de potriveli fortuite. Dar să observăm 
ceva foarte important publicul acceptă 
asemenea imagini «poleite» cind ele scapă 
în general de sub controlul lui. Ori e vorba 
de trecut, de figuri si întimplări legendare, 
ori de meleaguri exotice, ori de medii so- 
ciale în care oamenii obișnuiți nu pătrund, 
Acestea sint pentru publicul cinemato- 
grafic «lumi fictive», prin urmare pot fi 
înfățișate așa cum are chef să și le ima- 
gineze regizorul. În basm e admirabilă 
orice fantezie. Orientul dintr-un film ca 
«Monumentul indian» sau «Fiul Şeicului», 
curtea reginei Cleopatra, ca și hotelurile 
luxoase unde trage James Bond, aparțin 
deopotrivă universului poveștilor pentru 
adulți. În cazul lor, publicul acceptă con- 
venția basmului și vine la cinematograf 
cu un suflet infantil. Cind e vorba însă de 
realitatea imediată, cunoscută şi trăită zil- 
nic, situația se schimbă radical. Pe acest 
tărim, publicul nu mai înghite nici o pole- 
118. Din romantic, devine brusc un realist 
neiertător. Cind îşi amintește perfect cit 
timp şi-a pierdut să-și găsească o pijama 
pe măsură, capătă brusc alergie consta- 
tind cu ce fantezie se îmbracă omologii 


în obiectiv: banda sonoră 


0 dilemă 


— În cinematografie, orice aspect 
al tehnicii devine o problemă ar- 
tistică si orice nouă problemă ar- 


tistică se discută în context tehnic. 


lată, de pildă, dilema legată de 
înregistrarea dialogului rostit de 
actori: în priză directă, în timpul 
filmării pe platou sau prin metoda 
post-sincronizării? Leonid Strașun, 

— care sint rațiunile post-sincro- 
nizării? 

— Post-sincronul a intervenit în ci- 
nematografie ca o metodă industrială 
mai rentabilă și mai rapidă de produ- 
cere a filmelor. El reduce prețul de 
cost, pentru că în timpul filmărilor nu se 
mai ține cont de felul în care actorii 
rostesc replicile, se poate renunța la 
folosirea aparatelor silențioase și gre- 
le, nu intervin o serie întreagă de impli- 
6811] tehnice legate de silențiozitatea 
aparatelor de iluminat, de mișcarea pe 
platou 5.8.8.9. Post-sincronul poate fi 
de aceea indicat în cazul filmelor de 
divertisment şi spectacol sau pentru 
filmele în care domină interesul pen- 
tru acțiune. 

— Dar care sint dezavantajele 
acestui sistem? 


sala de cinema 


— Nu cred să greșesc afirmind că 
post-sincronul împietează asupra veri- 
dicității filmelor şi deci asupra calității 
lor artistice. În momentul filmării, ac- 
torul interpretează rolul împreună cu 
partenerii săi care îi dau replica. Ac- 
torul simte, actorul trăiește, prin tot 
corpul său, în ambianța cadrului și 
este normal ca modulaţiile si inflexiu- 
nile vocii lui să redea atit situația dra- 
maturgică în care se află, cit și mişcă- 
rile pe care el şi partenerii săi le exe- 
cută: efortul fizic de mers, de înclinare, 
de ridicare, de răsucire, de întoarcere. 
Toate aceste nuanţe fiziologice, 85 
spune, dispar la post-sincron, cînd 
actorul stă pe loc, în picioare sau 859- 
zat fix pe un scaun, în fața unui micro- 
fon, și-și concentrează atenţia şi efor- 
turile în special asupra obținerii sin- 
cronismului mecanic cu imaginea deja 
filmată. El repetă replica de zece- 
douăzeci de ori, pierzind astfel din 
prospețimea și expresivitatea interpre- 
tativă a vocii. 

— Credeţi că o cinematografie se 
poate dispensa de sistemul înre- 
gistrării directe a dialogului? 

— Nu. În ceea ce priveşte filmele de 


„Scala“ 


leri, întimplător, un film banal, din 
care am văzut doar jumătate, m-a 
făcut să intru în sala nouă a cinemato- 
grafului Scala. 


Luni de zile, trecînd prin fața porţilor 
zăvorite ale acestui cinematograf cen- 
tral, un fel de inimă a reţelei capitalei, 
în drumul meu aproape zilnic spre 
librăria «Mihail Sadoveanu», mă [በ- 
trebam ce îmbunătățiri şocante prin 
originalitatea lor vor fi aduse sălii, în 
care altfel eram obișnuit să calc cel 


puţin de două ori pe lună. Îmi [በርክ 
puiam un sistem acustic formidabil, 
un ecran astfel conceput incit să 
exercite asupra ochiului o însutită 
atracție, scaune de un confort desă- 
virşit (m-am întrebat sincer dacă nu 
vor fi dotate cu scrumiere și dacă nu 
cumva o aerisire specială va permite 
fumatul, cum se întimplă în unele săli 
din străinătate), o decorație pe cit de 
îndrăzneață pe atit de estetică, poate si 
un bar în care să petreci mai civilizat 
cele douăzeci de minute ale întirzierii, 


ZA 


artă propriu-zise, filmele în care regi- 
zorul caută să-l captiveze pe spectator 
nu numai prin acțiune, ci si prin dra- 
maturgie, prin interpretare, atingiîndu-i 
corzile cele mai profunde şi mai sen- 
sibile, acestea se fac și în momentul 
de față prin înregistrarea directă a 
dialogului pe platou. De altfel, unii 
regizori, cum e Jean Georgescu, nici 
nu concepeau să lucreze altfel decit 
în priză directă. Ciţiva regizori din 


A folosi sau a nu folosi post-sincronul? 


generația mai tinără doresc de ase- 
menea să lucreze în acest sistem. 
De pildă, Mircea Mureşan, la ultimul 
său film, «Asediul», a înregistrat o 
parte din dialoguri în priză directă. 

— Ce ne lipsește pentru a adopta 
mai des, cînd e cazul, acest sistem? 

ሙ Noi sintem dotați, în studiou, ርህ 
unele aparate silențioase, însă, în ul- 
timul timp, dintr-o serie întreagă de 
cauze, atit subiective cit şi obiective, 


în care se desfășoară jurnalul. Mă rog, 
poate că exageram, dar aveam motive: 
această sală centrală si mare a fost 
inchisă aproape un an, ceea ce în- 
seamnă un foarte serios gol de înca- 
sări, și o iarnă întreagă părea să justi- 
fice lucrări de amploare, care să facă 
vechiul loc de nerecunoscut. 

Am fost crunt dezamăgit. Silit de ora 
înaintată, cumpărasem bilete la balcon. 
Am stat în rindul întii al balconului, cu 
transpirația curgindu-mi violent pe o- 
braji și, mai mult decit la film, m-am 
uitat în sală. Aer condiționat nu era, 
ori poate că aici speranța mea fusese 
prea mare. Dar mi se spulberau unul 
cite unul toate celelalte idealuri. Ace- 
eași sală, același ecran, aceleași scau- 
ne și nişte culori ceva mai vii în tapise- 
rie, niste pereţi ceva mai spălaţi, de 
altfel în niște nuanțe de sănătos prost 
gust «modern». Şi atit. 

Aş fi putut să cred că totul se dato- 
(6515 exageratei mele intransigențe. 


s-a renunțat în mare parte la priza 
directă. 

— Care sint cauzele subiective? 

— Priza directă este destul de difi- 
cilă, pentru că ea necesită în primul 
rind o cunoaştere aprofundată a textu- 
lui de către actori, repetiții de inter- 
pretare și de mizanscenă, înainte de 
filmare, o liniște deplină pe platou, fie 
că e vorba de interior sau de exterioare, 
absenţa vintului şi o disciplină rigu- 
roasă, o coordonare calificată și ar- 
monioasă a eforturilor întregii echipe 
de filmare. 

— Dar condițiile obiective? 

— Pentru a se practica mai sistema- 
tic priza directă, ar fi necesar ca stu- 
dioul să facă un efort suplimentar în 
ceea ce priveşte utilarea cu microfoane 
ultradirecționale și cu aparate silen- 
țioase mobile, mai uşoare, permițind 
lucrul din mînă, folosirea transfoca- 
torului și în cazul prizei directe ș.a.m.d, 

— Condiţiile subiective nu tin si 
de inginerii de sunet? 

— Mai puțin. După părerea mea, ele 
tin în special de organizarea filmării. 
Dacă regizorii ar dori să filmeze în 
priză directă, nu ar exista nici un 
operator de sunet care să nu meargă 
în întîmpinarea lor, pentru că e o 
bucurie profesională reală să poti în- 
registra direct dialogul. Abia atunci, 
contribuția inginerului de sunet este 
recunoscută cu adevărat ca fiind aceea 
a unui artist, lucru dovedit cu strălu- 
cire de operatori ca Dan lonescu, 
A. Salamanian, Bujor Suru, Nicolae 
Ciolcă, Silviu Camil, Oscar Coman şi 
alții. 


Nu eram însă singurul care venise la 
film mai mult din curiozitate pentru 
sală. Auzeam în jurul meu remarci 
similare cu cele pe care le făceam eu 
mintal, şi unele erau contrariate, altele 
erau indignate de-a dreptul. 

La jumătatea filmului, m-am ridicat și 
am plecat. leșind prin foaierul pustiu, 
am putut să-l studiez în voie și nici aici 
impresia de banal și lipsit de semnifi- 
caţie nu mi s-a ameliorat. 

De ce a fost nevoie de o iarnă pentru 
schimbări care, cel puţin în aparenţă, 
nu cer nici măcar o lună? 

Pină ieri eram partizanul renovărilor 
în mai toate cinematogratele capita- 
lei, căci toate au multe păcate și multe 
direcţii în care pot evolua. Dar mă gin- 
desc că o renovare cu rezultate mini- 
me poate dura un întreg sezon și la 
alte cinematografe. Si atunci îmi spun 
că poate e mai bine să rămină așa cum 


Petru POPESCU 


28 


panoramic 


anpremieră 


„B.D. în vilegiatură“ 


Serialul «Brigada diverse» se află 
la al treilea episod. 

Regizorul Mircea Drăgan, coscena- 
rist de asemenea, împreună cu scriito- 
rul Nicolae Tic, operatorul Nicolae 
Mărgineanu și ceilalți membri ai echi- 
pei de filmare și-au purtat de astădată 
personajele în vilegiatură, la munte si 
la mare. 


Distribuţia este aceeași ca în seriile 
precedente: Toma Caragiu, Sebastiar 
Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Caăli- 
nescu, Jean Constantin, Dumitru Fur- 
dui, loana Drăgan, Reka Naghi, Sido- 
nia Manolache, Crăița Enulescu. To- 
tuşi există și o noutate pe genericul 
filmului: maestrul lon Finteșteanu. 


Mircea Drăgan, secundul său, S. Dimitrios, şi figuraţia 


jurnalul unui cascador 


La periferia ochiului 


Faceți tot ce puteți, băieţi! 


Un nume nou în B.D.: lon Finteşteanu 


O mașinărie în care fiecare rotitá e 
bună, o mașinărie cu toți dinţii 
pinioanelor întregi, fără fisuri și destul 
de bine unsă, dar cu toate axele con- 
struite prea departe unele de altele, 
așa că rotițele nu se angrenează. 
O mașinărie care se numește «Aven- 
turi la Marea Neagră», cu un scenograf 
de renume, dar care በህ vine la ședințele 
de producţie, cu un șef de producție 
care spune că n-are nevoie de aiure- 
lile noastre în film şi cu un regizor care 
ne roagă: 

— Faceţi tot ce puteți, băieți. Am 
încredere în voi. 

Cu un coleg de profesie, Soby, care 
se răstește la mine atunci cind aproape 
pling de obidă, uitindu-mă [8 forfota 
inutilă: 

— Trebuie! Înţelegi? Se pot face 
lucruri extraordinare și trebuie să le 
facem! 

Zece etaje sub mine și Soby,alături, 
sprijiniți amindoi de balustrada balco- 
nului, ne uităm în jos. În față, marea ርህ 
o plajă galbenă și sus soarele, tot gal- 
ben 8] orbitor, îngreunat de căldură şi 
parcă prăbuşit peste capetele noastre. 

O să cobor de pe un balcon pe altul 
pină la etajul cinci. Acolo alerg prin 
balcoane şi iar cobor trei etaje. De la 
etajul doi săr jos în cutii de carton. 
Soby coboară după mine. Se filmează o 
urmărire. 

Se lasă lingă perete si mă trage și 
pe mine. 

— Stai la umbră pină se pune apa- 
ratul, că dacă facem insolaţie... 

Si eu tot la asta mă gindeam. 

S-a pus aparatul si s-a dat motor. 
Soby m-a imbrincit cu umărul şi mi-a 
zimbit: 

ሙ Dă-i drumul! 

Am incălecat balustrada, oamenii se 
vedeau mici şi soarele nu-l mai sim- 


team, mi-am dat drumul în miini, pi- 
cioarele nu ajungeau la balustrada 
următoare, am balansat ușor să caut cu 
virfurile sprijin, am tare sub picioare 
$i iar îmi dau drumul în miini, atirnat 
la etajul nouă, oamenii sint la fel de 
mici, balans, să nu fac insolaţie, ba- 
lans, oamenii sint tot mici și intru în 
panică, am uitat cite etaje mai sint, 
atirnat în miini la nu știu al citelea etaj, 
strig la Sidney, un alt coleg care ne 
așteaptă jos: 

— Cite etaje mai avem? 

ሙ Unu! 

Balans. Alerg prin balcoane, intorc 
capul și văd picioarele lui Soby apă- 
rind de la etajul superior, mă aplec 
peste balustradă și oamenii nu mai 
sînt așa mici, balans, balans, la fiecare 
balans pieptul mi se freacă de cimentul 
dur al peretelui și ቨ simt rană. De jos 
strigă Sidney: 

— Grușa! Ai ajuns! 

Mă opresc în picioare pe balustradă, 
cu fața spre petecul de cartoane în 
care trebuie să săr. 

ሙ Soby! Ai ajuns? 

— Da! Sări! 

ልጠ sărit cu ochii la cartoane si 
oamenii, soarele, pomii şi plaja şi 
marea, totul a dispărut, s-a acoperit 
undeva la periferia ochiului de ceaţă 
şi cartoanele au inceput să crească 
spre mine ca o explozie. 

L-am simțit pe Soby lingă mine în aer, 
undeva in spatele meu, apoi m-am 
sculat din nou in picioare, oamenii 
aveau dimensiuni normale, soarele il 
auzeam aproape duduind ca un cuptor 
și Soby m-a îmbrincit cu umărul şi 
ne-am zimbit, apoi n-am mai zimbit. 
De la aparat ne anunțau că au greșit 
transfocarea şi trebuia să mai sărim 
o dată... 

Aurel GRUȘEVSCHI 


፳.252 555 


552. 


z 


românesc 'ሃ1 


in obiectiv: scenariul 


0 lume de mit si de adevăr 


După cinci ani de la «Zodia Fecioa- 


rei», scriitorul şi scenaristul Mihnea 
Gheorghiu revine cu un nou scenariu. 
Este vorba de «Pădurea pierdută», 
care va fi realizat de regizorul Andrei 
Blaier. 


— Din cîte ştim, «Pădurea pier- 


dută» se filmează în balta Brăilei. 
Spuneţi-ne,tovarășe Mihnea Gheor- 
ghiu, este întimplătoare această 
permanentă revenire a dumnea- 
voastră în preajma apelor? 


— Nicidecum. Urmàresc in filmul 


acesta să continui, să dezvolt o tipo- 
logie din zona danubiano-marină, pe 
care am conturat-o incă din «Porto- 


Franco» si din «Zodia Fecioarei». Mo- 
mentul pe care l-am ales este o vară 
tirzie, către sfirsitul războiului, in am- 
bianta Rezistenței antihitleriste. Ac- 
tiunea se petrece în bălțile Dunării. 
Filmul are ceva baladesc, apartinind, 
dacă vreți, aceleiaşi familii literare. 
Povestea haiducului din baltă care de 
la un punct încolo începe un război 
personal împotriva flotei fluviale na- 
ziste este legată de viața satului şi 
îmbinată cu o poveste de dragoste. Şi 
aici — ca şi în «Zodia Fecioarei» exis- 
tă — pe alt plan, insă — o rivalitate de 
familie, si nişte enigme ce se dezleagă 
abia la sfirşit, cind e prea tirziu. Viaţa 
acestei microsocietăți, a satului pescă 


apelor», cu «Soarele negru». Zona 
aceasta sadoveniană m-a impresionat 
pentru că scriitorul ia acest mister al 
apelor în serios, nu în sensul mistic 
însă, ci calm, înțelept. Trecerea palpa- 
bilă a timpului pe lingă omul care 
incearcă să se regăsească pe sine este 
o stare tipic baladescă și apoi, ca în 
toate filmele mele, amestec și aici o 
rază din aura de legendă a locurilor si 
faptele. Întotdeauna, in satul romă- 
nesc, legenda și realitatea au fost 
inseparabile. 


— Deși majoritatea personajelor 
şi mai ales ambianța ciudată și 
neliniștitoare a pierdutei păduri car- 
bonizate, cenuşa care a rămas în 
urma focului unei trecute epoci, 
înrudesc lumea spirituală a acestui 
scenariu cu cea 8 «Zodiei...», haidu- 
cul Simion îmi pare a se alătura, 
prin forță şi acțiune, mai degrabă 
revoluționarului Tudor. 


— Simion este un Tudor neevoluat 
politicește, care n-a realizat încă no- 
țiunea de necesitate istorică. El rămi- 
ne în starea sufletească cu care Tudor 
a ieșit din Vladimiri, acea nevoie acută 
de a schimba, de a face ceva. Ca şi 
Tudor, Simion are ieşiri, reacții vio- 
lente cu finalitate tragică, născute din 
imensa nevoie de puritate a amin- 
dorura. Dar să nu uităm că Tudor citise 


Un nou debut: Adriana lonescu, studentă la Politehnică 


resc din baltă, oglindește într-un fel o 
tipologie mai amplă a oamenilor cărora 
neintrerupta drumeție pe apă le des- 
chide un orizont mai larg decit al celor- 
lalți. Reacţiile lor, chiar dacă pierd in 
meditaţie, ciştigă în explozie. Pasiuni- 
le sint mai vii, mai ample, se exprimă 
mai vertiginos. Omul devine mai lesne 
victima propriei personalități nestă- 
pinite. Amintiţi-vă că este pămintul 
pe care a crescut Chira Chiralina. 

Pe urmă, mă pasionează de mult 
lumea apelor, lumea aceea atit de 
frumoasă la Sadoveanu. Nu vreau să 
spun că «Pădurea pierdută» este o 
poveste sadoveniană, dar seamănă 
foarte mult cu poveștile primei perioa- 
de a prozatorului, cu «Aranca, ştima 


«Istoria Românilor» de Petru Maior la 
doi ani de la publicare şi că la Viena 
și-a pledat procesul în limba germană 
şi l-a cîștigat. Era un altfel de revoltat. 
Povestea aceasta este un elogiu adus 
purității intrinsece a oamenilor care 
trăiesc în mijlocul naturii, in permanent 
contact cu ea. Pe parcursul filmului, 
revoltatul Simion devine un luptător, 
dar rămine marcat de cusururile singu- 
raticului haiduc, de pasiunea lui anar- 
hică. Stăpinit de nevoia de a se recrea 
pe sine, Simion are și ceva din Vulpa- 
sin al lui G.M. Zamfirescu și din Codin 
al lui Panait Istrati. Dar dacă acest 
personaj violent ce-și regăsea purita- 
tea, se înfățișa la periferia citadinului, 
omul meu există la cealaltă margine a 


civilizaţiei, acolo unde începe lumea, de 
unde se naşte spațiul mioritic, dar și 
intreaga spiritualitate a baladei eroice 
populare. 

— Dacă-mi este îngăduită o gene- 
ralizare — construcția unei anume 
atmosfere, cu totul deosebite, spe- 
cifice, precum și o fundamentală 
dimensiune tragică, par a vă fi per- 
manente. 

— E adevărat că, pe un plan secund, 
filmul acesta va fi 51 o istorie 8 peisa- 
jului. Incepe cu un buldozer care răs- 
toarnă rădăcini, cioturi arse, pentru ca 
pàmintul irigat 58 dea roade, «să creas- 
că iarba pe cenușa morților», cum spu- 
ne unul dintre personaje. Naziștii tre- 
cuseră si arseseră totul. Buldozerele 
sint menite să smulgă de pe fața pă- 
mintului si pămîntul s-acopere, ceea 
ce a fost; dar oamenii — martori — vor- 
besc despre ei si despre toate acestea 
ca despre povestea altcuiva. Pentru că 
inima omenească nu păstrează răni, ci 
numai cicatrice. 

Scenariul este pe urmă si o incercare 
de micro-monografie, incercare de a 
reuni in jurul unei povești sentimentale 
si banale — o nuntă în deltă — pasiuni 
mici si mari, care vor să dea măsura 


O revenire: Andrei Filip, interpretul din „Prea mic pentru un război atit de mare“ 


unei societăți mai ample. E o zonă 
peisagistică si umană pe care o urmă- 
resc de mulți ani de zile, din 1961, de 
la «Porto-Franco». În toate cele trei 
scenarii citate există cite un personaj 
puternic si pur, care se opune violenței 
şi înșelăciunii. În fiecare este prezent 
eternul feminin care îmbină pasiunea 
cu sentimentul acela profund de pro- 
tectie față de geniul bun al bărbaților, 
acea femeie matură, iubitoare, care 
suferă si iartă. Si apoi, există evident 
personaje reprezentative ale mediului 
ambiant, care variază în paleta nuanțe- 
lor de la bine pînă la rău: un mare an- 
samblu de firi si temperamente, cu 
violența lor amară si dulce, ርህ dulceata 
şi amărăciunile vieții lor, cu nevoia lor 
de spectacol, spectacolul bucuriei și al 
suferinței. Un personaj contemporan 
interesant este Pavel, fratele si rivalul 
lui Simion, contrapunctul său sociolo- 
gic si psihologic. Cred că Andrei 
Blaier a simțit perfect această tipologie 
$i lumea ei, de aceea በህ mă voi ames- 
teca deloc în munca lui. Important 
este că aici avem afinități elective co- 
mune. În rest, face ce crede si am 
convingerea că va face bine. Din par- 
tea mea are mină liberă absolută: re- 
gia, regizorilor!... 

— Si ar mai fi de spus, că tot acest 
amestec de antropologie 5፤ peisa- 
gistic reprezintă o lume specială, 
cu un trecut foarte adînc, care 


răzbate în firea oamenilor, cu o 
atmosferă în care acțiunea începe 
să se desfăşoare in virtej, ca un 
punct cromatic, pigmentat violent 
şi după toate regulile tragediei. 

— Într-adevăr, toate filmele mele se 
termină tragic, dar cu un tragism spe- 
cific — n-aş vrea să spun optimist, 
dar n-am alt termen — în care cathar- 
sis-ul te ușurează prin deschiderea pe 
care o oferă spre viitor. În «Pădurea 
pierdută», finalul conduce la moartea 
amanțţilor, pe cenușa cărora lumea va 
încerca să trăiască altfel. Cineva ar 
putea spune: ca în «Romeo şi Julieta»... 

Scriam încă în «Dyionisos» că în 
aceste zone s-au păstrat semne din 
protoistoria teatrului greco-tracilor. 
Există o întreagă mitologie a acestei 
lumi legată de ritul dyonisiac. Pămin- 
tul în care s-a născut tragedia aici este, 
cu întreaga lui încărcătură de sublim, 
de suferință străveche și de catharsis, 
de mintuire. Ar fi păcat să nu folosim 
toate aceste valențe dramatice de care 
dispunem, în lucrări care să contribuie 
la prefigurarea unui stil national și a 
unei școli naționale în teatrul si filmul 


omânesc, 
: Eva HAVAŞ 


anoramic 


primul tur de manivelă 


„Astă seară dansăm...“ 


— Din nou 18698 o comedie, nu-i 
așa, Geo Saizescu? 

— Da, o comedie de moravuri. Po- 
vestirea pornește de la o idee mai 
veche a mea, bazată pe nişte reportaje 
apărute în presa centrală, cu cîțiva 
ani în urmă. Reportajele relatau cazul 
unor escroci sentimentali, care au de- 
venit în «Astă seară dansăm în fami- 
lie» protagoniștii mei. Aceşti doi «eroi», 
paraziți ai societății contemporane, 
care concep dragostea si căsătoria 
într-un mod mercantil, intră în relații 
cu diferite femei naive, dar ርህ con- 
cepții la fel de nesănătoase. Filmul îi 
va urmări în aventurile lor; îi vom vedea 


confesiuni 


parcurgind întreaga țară. Încerc astfel 
să realizez o secțiune prin societatea 
românească contemporană, în dorința 
de a satiriza mentalități și obiceiuri 
care sint ca nişte pete de umbră în 
peisajul nostru social. Bineînţeles că 
drumul celor doi escroci nu e pardo- 
sit cu flori, ei întîmpină rezistență din 
partea societății ca atare. Dar încrimi- 
nați, satirizați, vor fi deopotrivă cei 
doi aventurieri ca și victimele lor. În 
fond, într-un fel, cu toții îşi merită 
soarta. 

— Din nou, în planul 1በ1ቨ — Se- 
bastian Papaiani? 

— Şi Sebastian Papaiani, si Dem 


Să ne uităm în oglindă 


Ë imperios necesar 


cronica nespecialistului 


Ea 


Ştiu cu precizie. Era joi, era diminea- 
tà, era ora 10 şi un pic. Cu mulți ani în 
urmă. intrasem în scenă să repet aeel 
moment care de săptămîni imi dădea 
de furcă. Fiecare repetiție o terminam 
cu sentimentul dureros că nu am găsit 
ce se lăsa căutat. Că nu asa trebuie 
să fie. Că nu 858 va fi. Că trebuie să 
mai caut. Să mai caut. Să caut... Dar 
cum? Şi atunci, în acel moment, cind 
am păşit în scenă, o dată cu prima mis- 
care, am simțit în spate o palmă caldă 
care parcă mă sprijinea, parcă mă 
împingea. Deodată, dar deodată am 
ştiut că așa cum face bine. Așa şi în nici 
un fel altfel. Aveam o singură grijă: 
să በህ mă misc prea brusc, ca să በህ 
pierd acea palmă caldă pe care-o sim- 
team atit de prietenoasă în spate. Dar 
asta la început. Apoi, oricit m-aș fi 


mişcat, orice aş fi făcut, ea era acolo, 
fidelă ca un prieten devotat. La sfir- 
şitul repetiției am rămas în scenă. 
Regizorul, colegii, mașiniştii pleca- 
seră toți. Palma rămăsese acolo. Parcă 
obișnuindu-se și ea la căldura spatelui 
meu ostenit de trudă. 

Eram singuri, Eu şi 58. 

Şi atunci, poate n-o să mă credeţi, 
atunci m-am întors încet, am prins-o 
sfios în palma mea și am strins-o cu 
dragoste, cu încredere și recunoștință. 
Apoi, intr-un tirziu, am ridicat ochii să-i 
văd chipul, să ne cunoaștem. Era o 
femeie între două virste. Frumoasă. 
Cred că așa ar fi arătat Pallas Athena, 
dară statuile ar îmbătrini vreodată. 

Era Experienţa. 


Mircea ALBULESCU 


Din nou Mariella Petrescu. 


Materialele publicate în presă sint 
citite cu interes, ርህ minuţie, cu efer- 
ህፀ8ር6በ18, cu luare aminte. Pagină ርህ 
pagină. De la articolele de fond, pînă 
la reclame. Deşi pauză estivală, evi- 
dent trebuie parcursă şi rubrica de 
memento a spectacolelor. 

Încintare! Luna iulie a fost luna fil- 
melor româneşti: 15 titluri pe zi, re- 
luările succeselor de acum cîțiva ani, 
programarea în continuare a filmelor 
anului, o premieră, chiar două. 

Cinematografia noastră n-a benefi- 
ciat niciodată de atita atenție, şi faptul 
mi se pare demn de a fi reținut. De 
cite ori, de cite ori, doamne, ultima 
premieră românească era transferată 
«disciplinar» de la cinematografele din 
centru, la periferie, deși lumea con- 
tinua să-şi caute eroii pe bulevardul 
cu cele mai multe săli de spectacol. 
Această bruscă orientare a atenției 
distribuitorilor de film asupra creaţiei 
românești este o plăcută surpriză. 

Ce-i drept, în luna iulie puţină lume 
merge la cinema, dar dacă totuși pa- 
sionații spectatori ai filmului românesc 
sint bucuroși să revadă un film făcut 
acum ርቪከ8 ani — chiar dacă numai 
pentru verificarea perenității operei 
de artă — gestul are valoare de simbol. 

Pentru creatori, bucuria acestei re- 
editări e încărcată de nostalgii şi de 
un ciudat şi nou sentiment de răspun- 
dere. Această formidabilă idee, de a 


Rădulescu, şi Mariella Petrescu. Şi 
pentru că încerc întotdeauna să-mi 
menţin echipa cu care m-am obișnuit, 
imaginea o va semna George Cornea. 
În schimb, un lucru nou pentru dum- 
neavoastră: vreau să lansez în film şi 
un șlagăr, intitulat ca si filmul «Astă 
seară dansăm în familie» şi compus 
de Temistocle Popa, care va semna 
de altfel întreaga muzică a filmului. 
În distribuție vor apare de asemenea 
cîteva actrițe binecunoscute, ca Stela 
Popescu, Violeta Andrei și altele. 

— În încheiere, ne spuneți poate 
și ceva amuzant, ca să nu uităm 
că discutăm despre o comedie?... 

ሙ Ce-aș putea să vă spun... Va fi o 
povestire putin picarescă si sper mai 
amuzantă decit orice discuţie despre 
ea. Pină atunci nu văd ce-aș putea să 
vă citez în afară,poate, de «exemplara 
concepție filozofică» a personajului 
principal, Temistocle: «Mi-am uitat tre- 
cutul, nu mă gindesc [8 viitor, iubesc 
la disperare prezentul». 


readuce în atenția - publicului citeva 
succese ale cinematografiei noastre, 
cred că a atins două tinte în același 
timp. Una — evident — este spectatorul, 
solicitat cu acuitate să cerceteze și să 
recunoască arta românească de film 
Cealaltă este creatorul (dramaturg, re- 
gizor sau actor). Obligația unui crea- 
tor, în conditiile unei reluări, este de 
a se privi în oglindă, alături de pro- 
dusul inteligentei sale creatoare. Cite 
riduri în plus are obrazul său — atita 
experiență de cunoaștere, atitea sute 
de nopți arse căutînd, atitea încercări 
esentiale. Opera, ea însă, ar trebui să 
aibă obrazul neted, luminos și optimist. 
Dacă nu, dacă e la fel de bătrină ca și 
noi, timpul a fost pierdut în zadar. 
Desuetudinea nu-și poate scuza far- 
mecul prăfuit, nici ca document de 
arhivă, pentru că nu poate atesta decit 
stingăcia şi necredinţa creatorului. Sîn- 
tem prea tineri pentru a ne putea per- 
mite acest lux. 

Să ne uităm cu curaj în oglindă, ală- 
turi de filmele noastre de acum cîțiva 
ani. 

E imperios necesar, pentru a putea 
porni mai departe. Ideea acestor re- 
luări trebuie salutată plenar. Este mai 
mult decît o chemare la mai bine. Este 
o dare de seamă care încheie o pe- 
rioadă, pentru a putea începe alta, 
păstrind sensul unor concluzii. 


Irina PETRESCU 


“926982 mă credeți...» 


ii ES aka 


moment regi 


„Munţii noştri aur poartă“ 


Timp de trei luni de zile, în miezul 
Munţilor Apuseni, la Roșia Montana, 
au avut loc evenimente neobișnuite. 
Acele străvechi şi izolate ținuturi de 
piatră au fost totodată spectatorii şi 
interpreții unui nou film, «Munţii noş- 
tri aur poartă». Filmul s-a turnat in- 
tegral în decorurile naturale ale locului 
în care se petrece acțiunea din scena- 
riul care ecranizează patru dintre schi- 
tele lui lon Agârbiceanu. «Fefeleaga» 
este povestea de un tragism baladesc 
a unei bătrine cea cărat o viaţă întreagă 
minereu aurifer pentru a avea cu 
ce-şi îngropa, pe rind, pe toți cei ce 
i-au fost dragi. «Vilva băilor» isto- 
riseşte viața unui holoangăr (hot de 
aur) care fura spre împlinirea unei 
imposibile iubiri pentru bogata şi fru- 
moasa fată a circiumăresei. «Lada» 
este povestea ርህ tilc a unei căsnici: din 
interes, iar «La o nuntă» urmăreşte 
întiriparea, în ciuda tuturor prejude- 
căţilor sociale ale timpului, a unei pa- 


mărturii de platou 


sionate iubiri. La rugămintea noastră, 
regizorii Dan Pita și Mircea Veroiu 
ne vorbesc despre personajele și lu- 
mea filmului lor. 

Mircea Veroiu: Ne-am îndrăgostit 
de la bun început de unele dintre perso- 
naje. Dan Pita s-a îndrăgostit de mi- 
reasă, de tatăl ei, de toboșar. Eu m-am 
îndrăgostit de circiumăreasă şi n-am 
reușit încă să ከበ la Clemente. În func- 
ție de aceste relații și sentimente, am 
dezvoltat personajele, le-am dat greu- 
tate. Stilul lui Agârbiceanu, narațiunea 
lui foarte fluentă, nu va fi preluată decit 
parțial de narațiunea noastră cine- 
matografică. Filmul va fi făcut mai 
mult din cuburi dramaturgice. 

Dan Pita: Ne-am mutat din satul în 
care se petrec istorisirile prozatoru- 
lui, într-o lume mai complexă, mai 
amplă, dar la fel de dură — într-un 
Porto-Franco al Apusenilor. Întimplă- 
rile sînt foarte simple și alcătuiesc niște 
la fel de simple poveşti de dragoste şi 


Sint un actor romantic 


«n poi rol din’ zilele nø 


moarte, dintr-un timp revolut. Fiecare 
poveste înfăţişează însă nu atit fapte, 
cît destine sociale ale acelui moment 
istoric. Şi tocmai pentru că nu urmărim 
cu precădere faptele, evitind excesul 
de epică, sperăm cà cele patru părti 
vor fi unitare. 


Fiica hangitei (Dora Ivanciuc) 


— Am jucat într-un basm — «Ha- 
rap Alb», am jucat în «Columna» — 
rolul unui roman, în «Bătălia pentru 
Roma» — pe regele got Vitikis, în 
«Mihai Viteazul» — pe Preda Buzescu, 
in «Haiducii» — pe Anghel Saptecai. 
Tot timpul am fost îmbrăcat in costume 
de epocă, tot timpul aveam o sabie in 
mină, o cască sau o cușmă pe cap, 
singe în nas, sînge în gură, singe pe 
miini. Dacă n-aveam un cal, aveam o 
căruță, dacă n-aveam o căruță, aveam 
o roabă... De data aceasta, în filmul 
«Aventuri la Marea Neagră» interpre- 
tez, în sfirșit, un rol din zilele noastre, 
rolul unui om care locuiește în Bucu- 
reşti, a terminat un institut, areoslujbă, 
citește ziare, vede filme, știe limba en- 
gleză, probabil că a făcut sport în 
liceu, a învățat și ceva karaté, n-are 
pinteni, umblă îmbrăcat cu cămașă și 
cravată, sabie n-a ținut în mînă, ține 
însă un pistol, iar în loc de cal are ma- 
(በ8. Nu e Ness, nu e Simon Templar, 
e ofițerul de contra-informație George 
Martin. Mă simt foarte bine și foarte 
degajat în acest rol. Pentru că, doamne 
fereşte, n-aş putea să spun că m-am 
specializat în rolurile istorice, grave şi 
spectaculoase. Eu sint în general un 
om vesel, optimist, sociabil, comuni- 
cativ. ልከ observat însă că la noi 
scenariile nu se scriu aproape nicio- 
dată pornindu-se de la trăsăturile per- 
sonale ale actorilor. În alte cinemato- 
grafii, farmecul unui Belmondo — ace- 
la pe care l-am cunoscut eu, filmind 
la Buftea — devine subiect de film. 
Un actor pe care eu l-am iubit cel mai 
mult, Gerard Philipe, avea totdeauna 
roluri care făceau parte din firea lui. 
Sau iată-l, de pildă, pe Peter O'Toole. 
Sigur că este un mare actor şi datorită 
fizionomiei lui exterioare: înalt, 
blond, cu ochii aceia fascinanti. Dar, 
înlăuntrul lui, bănui de fiecare dată 
ceva care vine din rolul oferit, un suflu 
plin de stări trăite, se simte totdeauna, 
de pe figura lui, că el gîndeşte și ochii 
lui exprimă atitea lucruri într-o singură 
scenă! Or, în filmele noastre — cel 
puţin din cite mi-am dat eu seama — 
actorul nu este niciodată pus în situații 


Mircea Veroiu: E o unitate de destin, 
nu de istorisire, o unitate filozofică, 
nu epică, sint citeva teme ce revin de 
fiecare dată. Există în fiecare povestire 
cite o nuntă realizată sau pierdută, 
imposibilă sau ideală. Există apoi o 
istorie a cuplurilor legată indestruc- 
tibil de aur — motorul filmului, al vieții 
din acele locuri, aurul care nu stă la 
nimeni, aduce tuturor nenorocire, dar 
toți îl iubesc. Se alătură dragostea 
neîmplinită cu cea interesată, iubirea 
devorantă si distrugătoare cu cea idea- 
lizată. lar ca o permanenţă, tot filmul 
e străbătut de un cuplu spectator, 
tradițional dacă vreți, cu certuri si 
împăcări continue, cuplul realizat şi 
realist, cuplul ca atare. 

Dan Pita: Pe lingă această pereche 
prezentă în toate povestirile, mai sint 
cîteva elemente de legătură concrete. 
În primul rînd locurile, apoi evident — 
aurul, cîteva personaje si un cal care 
umblă aiurea din loc în loc, din intim- 
plare [በ intimplare, într-o inutilă și 
melancolică peregrinare. Este ca o 
continuă aăutare sau ca o piază rea și 
totodată este doar un personaj ano- 
nim, un biet hoinar sărac și fără că- 
pătii, 

Mircea Veroiu: Nu pot încă să am 
convingerea că va ieși un film bun 
Dar am convingerea că va ieşi un film 
unitar, întreg. 


atît de definitive, atit de puternice. 
Totdeauna sintem confruntați ርህ stări 
călduțe — de e vesel, de e trist, de e 
îndrăgostit ori nu, personajul e cam 
la fel. Eu n-am avut, de pildă, posibili- 
tatea să joc în cinematografie niște 
roluri cum am jucat în teatru: prințul 
Mișkin în «Idiotul» sau rolul din «Oa- 
meni și șoareci». Şi e păcat, pentru că 
publicul este foarte doritor să-i vadă 
pe actori în roluri mari, în situații 
naturale, care li se potrivesc, să le 
surprindă măcar o replică semănind 
cu felul lor de a se comporta. 

Vreti atunci să vă spun de ce am pri- 
mit rolul în care joc acum? De regizo- 
rul Savel Stiopul mă leagă debutul 
meu în film — în «Aproape de soare», 
din vremea cînd eram student în anul 
IV şi am jucat rolul oțelarului Petre 
Orșa, la Hunedoara. Savel Stiopul mi-a 
oferit acum posibilitatea să joc într-un 
film de aventuri. Mie, plăcîndu-mi ge- 
nul, nu puteam să nu accept și să nu 
joc cu plăcere, să nu încerc să contri- 
bui ca atmosfera de lucru să fie cit 
mai prielnică realizării unui film de 
ritm şi de bună dispozitie. Dar n-am să 
pot, prin acest rol, să vă arăt o latură 
formidabilă a lui Florin Piersic. Pentru 
că, dacă m-aţi văzut în teatru, cred că 
በህ sinteti de acord cu cei care spun: 
— Ei, drăgut Piersic, are puțin farmec... 
Nu, eu cred că am mai mult decit atit. 
Vă spun ca un copil, mi-ar place să joc 
într-un film în care să fiu nu un erou, 
ci un om care are ceva în suflet: vrea 
ceva, suferă pentru ceva, pierde pe 
cineva, ciștigă ceva, adică să am de 
interpretat niște stări de extremă ex- 
presivitate... Sau să-l joc pe Ciprian 
Porumbescu. Visez să fac un film 
muzical. Nu ştiu, poate sint un actor 
de tip romantic. Nu «poate». Sint. 


pt. conf. 
Val. S. DELEANU 


ሀከ 
spectator 


temperat 


unde fugim de real? 


Fuga din fața realității este interpretată de oamenii 
slabi de înger drept o înclinaţie poetică, o dovadă de 
sensibilitate. Realul ar fi îngrozitor de plicticos, un ade- 
vărat coşmar şi, atunci, încercăm să evadăm si să ne 
refugiem într-o lume ideală, în care nu există nici boală, 
nici moarte, nici neplăceri administrative, nici tempera- 
turi prea ridicate și unde întotdeauna berea e rece... 
Sigur, exagerez puțin, dar nu cine ştie ce... În orice caz, 
cinematografia occidentală a prins din aer această ne- 
voie de evadare și s-a gindit să scoată din ea bani frumoși. 
Ceea ce — în linii mari — a și reuşit. Cinematograful — 
arta cu cea mai mare putere de sugerare a realității — 
s-a gindit să dea, să dăruiască și filme în care nevoia 
de evadare devine calul de bătaie. Nu știu cum sint alții, 
dar pe mine, tot ce n-are spiritul sacru al realității, mă 
plictisește în sensul cel mai bun al cuvintului... Nimic 
mai trivial decit o poezie trasă de păr, nimic mai stupid 
decit o problemă născocită de viclenia scenaristului. 
Avem atitea probleme reale, de ce să ne mai pierdem 
timpul cu probleme false? Şi apoi, cînd te ocupi de 
probleme false, nu mai ai energia să te dedici probleme- 
lor autentice. N-aș vrea să scandalizez prea mult este- 
ticienii, dar eu cred că adevărul şi frumosul sint — pînă 
la urmă — acelaşi lucru... Ceea ce nu este adevărat 
n-are cum să fie frumos, nici urit, despre morţi se vor- 
bește numai de bine... 

Am văzut mai demult, e drept, un film care se voia 
inspirat de ideile lui Freud, dar care reușise să impună 
pe ecran doar ideile scenaristului... Se numea, dacă 
vulnerabila mea memorie cinetilă nu mă înşală, «Cele 
trei Eve». Vedeţi dumneavoastră, unde bate scenaris- 
tul... El voia să demonstreze că o femeie are trei ipostaze, 
dimineaţa — în timpul micului dejun, mai ales — o mamă 
ideală; pe la prînz însă, tot echilibrul interior se duce 
dracului si doamna cedează frenetic unui amant provizo- 
riu şi pedant, iar seara ne oferă o transformare radicală 
pe care insă eu nu mi-o amintesc exact... Nimic real 
nu exista în acest film care se vroia foarte științific și 
din cale-afară de intelectual. Formele de evadare sint 
multiple... Au devenit celebre prin ridicolul lor filmele 
cu milionari simpatici, tineri, cu intenţii serioase, care 
se îndrăgostesc pînă peste cap de o modestă și blondă 
dactilografă... Realitatea e falsificată fără rușine... Prosti- 
tuatele sint, de fapt, femei de treabă, criminalii nişte 
băieţi buni în fond, contesele, ființe delicate care şi-au 
găsit fericirea în muncă şi filantropie... 

Unde fugim din real? Într-o lume poetică? Vai, nu este 
adevărat. Poezia nu este negarea realității. Cine evadea- 
ză din realitate se afundă, numai după cîțiva pași, în 
stupiditate şi inerție. 


Teodor MAZILU 


film și literatură 


Hotărit lucru, cum ar spune chiar 
Radu Cosaşu, Radu Cosașu şi-a ni- 
merit secolul. Ce-ar fi făcut el în XIX 
fără cinema, fără presa zilnică de pe 
întreg mapamondul? Ce-ar fi făcut 
fără «Le Monde», fără tele, fără fotbal 
(cursele de cai existau si atunci — şi 
încă erau mult mai frumoase), fără 
Malraux, fără Camus, fără navigatori 
solitari, fără telex — fără această uriașă 
indiscreţie care gilgiie în mass-media? 

Excelenta sa carte, «Un august pe 
un bloc de gheață», este un minunat 
exemplu pentru o literatură care nu 
putea exista înainte de cinema. Car- 
tea aceasta, neecranizabilă — și deci 
scrisă numai şi numai pentru cuvinte— 
este totuși scrisă de un fiu al cinema- 
tografului. Şi nu mă refer la faptul că 
Radu Cosașu se ocupă şi de film în 
publicistica sa, ci la ochiul cu care 


32 


Cine evadează din reahtate, 


se afundă 


în stupiditate şi inerție. 


Un navigator solitar 


priveşte lumea, la ochiul cu care scrie 
literatura sa. Volumul acesta ce nu se 
lasă din mină — ca un jurnal de actua- 


«Un august 


pe un bloc de gheaţă, 


o carte scrisă 
de un fiu al 
cinematografului. 


E ፎጩ ፍመ መና 


lităţi — este scris de insul cocotat pe 
un maldăr de jurnale, tăieturi şi poze, 
pe un maldăr de subiecte cinemato- 


grafice. Autorul — asa l-aş înfățișa 
dacă aș fi caricaturist — stă colo sus 
şi studiază cu lupa rînduri de ziar, în 
timp ce gindul său zboară către forta 
ascunsă a lumii (a nu se citi din gre- 
şeală a lunii). Căci cine citește acest 
august va trebui să se gindească la 
faptul cunoscut din clasa a IV-a că 
blocul de gheaţă — zis şi iceberg — 
pluteşte cu peste trei sferturi din vo- 
lumul său ascuns în ocean. Aceasta 
e cea de a doua carte — pe care va 
trebui să o citeşti cu mai multă aten- 
ție si cu un simț anume pe care cei 
ce s-au străduit să-l' cultive îl au, 
exercitat în jocurile naive ale presei — 
jocuri naive sau diabolice, cum vrei 
să le iei. 

Acolo sus, autorul vede și, cu o 
nonşalanţă (falsă), se face că vede 
măcar ceea ce oricine poate citi, mai 


cu seamă la «fapte diverse» Eroare... 
Căci de fapt autorul se află undeva în 
ocean, om-amfibie, inspectind depo- 
zitele de semnificații depuse zilnic de 
maree pe continentul nevăzut și în- 
ghețat de sub apă. 

Cinematograful lui Radu Cosasu e 
un subterfugiu. Să nu cumva să cre- 
deti că el seamănă cu «Mondo cane». 
Nu, acest cinema e mult mai subtil, 
atit de subtil încît el se naște rar — 
tot atit de rar ca şi curajul de a naviga 
solitar printre apele universale și [በ- 
şelătoare. 

Cine va dori să afle cea mai exactă 
şi mai frumoasă confesiune pe care 
autorul o face despre sine, să deschidă 
cartea la pag. 163. Şi apoi să-mi scrie 
(pe adresa redacției) dacă nu i-a plă- 
cut... 

Gelu IONESCU 


77. Do .ዘ '#ሻ- 2 Tu PIE ግ ጢሜ ጠው" PAPI 


Televiziunea noastră începe să 
înregistreze succese, cel puţin din 
punctul de vedere al unei manifes- 
tări pe care micul ecran a impus-o 
în lume: filmul serial. În ultimele 
săptămini asistăm la desfăşurarea — 
palpitantă de multe ori, emoţionantă 
nu arareori, plină de vervă şi auten- 
ticitate adesea — filmul serial „Ur- 
mărirea“, El are la bază scenariul 
scris de Eugen Barbu si V. Mihail 
cu ştiinţa lor de a portretiza și de 
a povesti nervos, dramatic şi su- 
culent, o seamă de întîmplări legate 
de lupta, abnegaţia, jertfa si biruința 
unor tineri ilegalişti în timpul celui 
de-al doilea război mondial, împo- 
triva trupelor naziste și a regimului 
fascist din tara noastră, ~- 


Atmosfera 


Scenariştii au vrut și au izbutit 
să creeze în primul rînd. o atmo- 
sferă, o stare de spirit, au fost [በ- 
teresaţi cu precădere nu atit de 
desfășurarea unei acțiuni sau unor 
acţiuni, fie ele şi spectaculoase sau 
captivante, ci de nişte acte care 
să pună în lumină o conştiinţă, o 
angajare, capacitatea de a traduce 
în fapte un crez şi un ideal uman, 
Aceasta face ca desfăşurarea filmului 
să nu pară a urmări înşiruirea unor 
şabloane considerate a fi specifice 
unor filme de acțiune, ci să deta- 
șeze o altă dinamică, o dinamică a 
ideilor care generează faptul și actul 
conștient, lucid și chiar exemplar. 


Sinceritatea 


Pe aceeaşi linie de consideraţii e 
cazul să constatăm că filmul rea- 
lizat de Radu Gabrea are o primă 
şi substanţială calitate: sinceritatea, 
autenticitatea personajelor, tonul 
convingător și fără grandilocvență, 
un patetism care nu este al gestu- 
rilor, ci al situațiilor, nu este exte- 
rior, ci structural, Seriile sînt cen= 
trate pe cîte un episod din această 
povestire, în așa fel încît lunga 
naraţiune cinematografică pare a 
dilata cîte un moment dintr-o frescă 
amplă spre a ne prilejui o privire 
mai îndeaproape asupra ceea ce este 
particular și semnificativ. În același 
timp, totul rămîne însă înscris în 
atmosfera de ansamblu a „Urmă- 
ritii”. Filmul lui Gabrea este — fo- 
losind “ሀበ cuvînt care nu-mi prea 
place pentru că derivă din modă — 
este cum s-ar spune modern. 


teleeveniment 


„Urmărirea“ 


Nici o misiune nu e bred primejdioasă 


bine, mai stringent, mai adecvat și 
mai economic decit ceea ce se aude; 
realizezi că această imagine derivă 
din scrierea scenaristică, dar este 
trecută printr-o. viziune cinemato- 
grafică atit asupra faptului narat cît 
şi asupra felului cum trebuie narat 
pe un ecran, fie el mic ori mare. 


Interpretarea 


În cadrul acestei viziuni cinemato- 
grafice se înscriu și interpretările 
actoricești care în general exclud 
imixtiunile și şabloanele teatrului, se 
impun prin autenticitate, contribuind 
în mare măsură la realizare, George 
Constantin este același actor de 
mare pondere — este același dar 
și un altul aici, căci — trăsătură 
probapil nouă — îţi dă sentimentul 
unei mari stăpîniri de sine, senti- 
ment necesar atît caracterizării per- 
sonajului dar și lui însuși pentru 
a nu-și da [ሬክ liber tocmai unor 
practici, convenabile pe scenă dar 
nu și pe platoul de filmare. Găitan 
şi Mihăiţă sînt, cum s-ar spune 
de-acolo, pînă într-atît se identifică 
cu personajele; poate mai puţin a 
parcurs acest proces de identificare 


“tu personajul său, Liane Birenberg: 


Dar deosebit în rolul comandantului 
SS (un rol care de obicei suplineşte 
lipsa de autenticitate prin şarjă) 
este Cristian Maurer. Marga Barbu 


“apare într-o lumină nouă, într-un 


personaj inedit, conturat cu dis- 
creție și artă. 


—— QO .V. . N. .. ..——. 


Spectacolul 


Desi nu este lipsit de unele 5ር3- 
pāri de ordinul exactității și al unei 
precizii necesare, poate chiar vitale 
unul asemenea gen de film (de 
pildă, însăși scena care declanșează 
urmărirea și în care vagonul ce 
găzduiește postul -clandestin de 
radio trece cu antena scoasă pe 
acoperiș, la vedere, prin gara Plo- 
iești, parcă sfidind prevederi ele- 
mentare); desi unele: scene sînt 
distonante tocmai printr-o șarjă care 
nu se înscrie în tonul general al 
filmului (vezi scena evadării din 
biserică, folosindu-se ceremonia unei 
înmormintări, scenă care din punct 
de vedere artistic face credit unui 
gust cam îndoielnic), „Urmărirea“ 
este însă ceea ce se cheamă un serial 
și în cazul de față este ህበ serial 
care în goana vizionărilor. săptă- 
minale, lansează pe lîngă acțiuni un 
spectacol al ideilor, un spectacol 
capabil să emoţioneze fără emfază, 
fără “paradă de sentimente și mai 


Se simte în el că narațiunea este 
solicitată de această artă în -care 
ceea ce se vede povesteşte mai 


ales prin sinceritate. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Toma Caragiu nu-și pierde umorul, dar îl îmbracă în negru 


33 


፡ 
Conştiinţele eroice 


Cu „Bătălia pentru apa grea“ (1947), coprodus cu 
studiourile norvegiene (Titus Vibe Muller), „Ori- 
zont fără sfîrşit“ (1952), ca şi cu „Normandie-Nie- 
men" (1959), Dreville 8 fixat trei episoade eroice 
din războiul împotriva. fascismului, Reconstitui- 
rea realității e urmărită de către regizor cu inte- 
resu! propriu documentaristului: de la respecta- 
rea datelor istoriei, pe zile sau chiar ore, la urmă- 
rirea ofensivei şi contraofensivei pe diferitele 
fronturi, pînă la nume şi date biografice perso- 
nale ale acelor ostași care au scris prin propria lor 
existenţă sau moarte, epopeea de luptă şi de jert- 
fă a popoarelor, care s-au ridicat împotriva urgiei 
hitleriste cotropitoare, 

„Normandie-Niemen“ începe ca un jurnal de 
război, Imaginile însoţite de comentarii expun 
starea fronturitor în neagra toamnă a lui '41. Apoi 
povestirea se concentrează exclusiv asupra momen- 
tului în care a luat naștere acea formaţiea Franței 
Libere, care a alăturat un-grup de piloţi francezi 
forțelor aeriene sovietice, şi care, pînă în ultima 
zi a războiului, au combătut împreună. Astfel a 
intrat şi rămas în istoria de război a aerului, es- 
cadrila Normandie-Niemen. 


Reconstituirea realităţii 
e urmărită cu interesul 
propriu 
documentaristului 


Multe dintre secvenţe par văzute în atitea si 
atitea filme de război. Pe întîmplările tipice ale 
frontului, Jean Drâville ştie cum sä- detașeze, să 
scoată din anonimat, personajela sale, El se ocupă 
să creeze tipuri şi psihologii, să urmărească actul 
eroic dar şi cîte un moment de omenească slăbi- 
ciune sau conflictele care, fără voia celor ce împart 
clipă de clipă viaţa cu riscul morții, se ivesc, Eroii 
ne apar astfel ca simpli oameni iar jertfa lor cu atît 
mai eroică, Chiar şi în momentele dramatice trans- 
pare'o învăluitoare undă de lirism. 

Neputința de a ateriza a pilotului francez orbit 
în timpul unei lupte aeriene şi refuzul său de a se 
salva sărind, ceea ce ar fi dus la moartea camara- 
dului sovietic ce-l însoțea; sau bucuria altui ofițer 
francez după ce a doborit două avioane, brusc 
retezată atunci cînd i se spune că unul dintre ele 
fusese un avion sovietic; sau plecarea în permi- 
sie 8 celui care nemaigăsindu-şi forța să decoleze 
— pentru a cita oară în cei trei ani? — ca 58 în- 
frunte focul ucigaș, pleacă singur într-un autobuz 
gol, în timp ce toţi colegii îşi lasă jos valizele pre- 
gătite pentru acasă şi se îndreaptă către avioanele 
de vinătoare chemate din nou- în misiune — toate 
aceste episoade și multe altele sint dovada artis- 
tică că documentaristul Dreville nu neglijează a- 
fectivitatea eroilor săi. 

Revederea unui asemenea film pune în circulate 
acele valori morale, test al conştiinţelor eroice 
care s-au dedicat cauzei luptei antifasciste. 


Adina DARIAN 


Faptul real ţine locul ficţiunii 
(„Bătălia pentru apa grea“) 


În direct din... 


Transmisiile în direct au avut, au şi vor avea 
întotdeauna un farmec aparte. Sigur, nu în fiecare 
telesfirșit de săptămînă putem fi pe Oceanul 
Furtunilor sau pe Marea Liniştii pentru a însoți 
cu privirea paşii temerari şi temători ai omului pe 
astrul nostru cel de toate nopţile... Sigur, nu în 
fiecare telesfirşit de săptămînă putem fi pe 
Wembley sau pe Maracana, sau măcar „undeva în 
Europa”, pentru a vedea rafalele lui Pele sau jon- 
gleriile lui Cruyft cu balonul nostru cel de toate 


Ducem 
dorul 
emisiunilor 
„în direct“ 


zilele... Nici măcar pe stadionul „23 August“ sau 
pe arena „Progresul“ nu putem fi în fiecare dumi- 
nică... Dar din cînd în cînd, așa, ca să nu uităm de 
existenţa carelor de reportaj, sintem invitați de 
realizatorii micului ecran în cite un cadru inedit, 
mai greu de constituit sau de reconstituit în studio, 
şi atunci, da, chiar dacă invitaţia e doar pe o stradă 
alăturată, la un concurs de trotinete dotat cu un 
cerb de ciocolată, avem toate motivele să ne bu- 
curăm, „În direct din...” este o fokmulš magică, 
are darul rar de a magnetiza privirile telespecta- 
torilor, chiar dacă acolo, pe micul ecran, camera 
fixează citeva minute doar o salcie plingătoare, în 
pauza unei regate de caiac-canoe... 


În direct. din... Galaţi? 
(Mihaela Mihai) 


Nu este nici un mister 18 mijloc. Martor la eve- 
nimente care se petrec chiar atunci, sub ochii săi, 
telespectatorul devine, într-un fel, participant. 
Nu ştie deznodămintul, şi acest lucru — fie că 
este vorba de o întrecere atletică sau de o aseleni- 
zare — sporeşte, evident, interesul şi curiozitatea 
participării. Simultaneitatea dintre eveniment şi 
recepție, chiar atunci cînd evenimentele sînt de 
rangul 81 doilea sau al treizecişişaselea, sporeşte, 
fără excepție, curiozitatea si apetitul privitorilor. 
Și mai au un atu, deloc neglijabil, aceste emisiuni 
„în direct din..." (orice parte): ne scapă de teroarea 
play-back-ului. Nu este acesta, oare, un avantaj 
de „zile mari“? 

Se poate întimpla, e drept, ca invitaţia la cite un 
spectacol să ne parvină cu o săptămînă după des- 
făşurarea lui şi s-o vedem pe Anda Călugăreanu 
„în direct din...Jupiter“”, tocmai pe tind ea trece 
fluierînd pe sub fereastra casei noastre, şi so as- 
cultăm pe Mihaela Mihai „în direct din... Galaţi”, 
tocmai pe cînd o ascultă si juriul din Bruxelles în 
competiţia europeană a muzicii ușoare... 

Mă gîndesc că, pe principiul „Tele-vacanţelor“, 
pot fi iniţiate fel de fel de programe „în direct”, 
fără a aștepta „mari evenimente”, Fără a aştepta 
alţi paşi ai omului pe lună, Fără a aștepta un nou tur 
al României la ciclism sau un spectacol sub umbrele 
la Parcul Herăstrău... Subiecte, oameni si deci 
evenimente, evenimentele diurne, ale vieții noas- 
tre de fiecare zi, găsim la tot pasul. Ce spuneţi, 
tovarăși, de un foc de tabără pionieresc cu cîntec, 
joc și bucurie? 


Călin CĂLIMAN 


îrşit de săptămînă 


Melodrame sociale 


Trebuie să mulțumim Televiziunii Române că a 
reprogramat pe micul ecran filmul italian „Fero- 
viarul” care, la vre mea sa, cu 16 ani în urmă, făcuse 
mare vogă pe ecranele bucureştene. Şi nu numai 
pe ele, Pietro Germi, actor şi regizor, semnează 
în această lucrare cinematografică o operă cinstită, 
curajoasă, lipsită de farafasticurile modei, 

„Feroviarul“ este un film ce ţine de buna tradiţie 
a neorealismului italian, Chiar dacă el nu 56 în- 
scrie printre capodoperele acestei școli cinamato- 
grafice, chiar cacă nu egalează filme ca „Pă- 
mîntul -se cutremură“ de Luchino Visconti sau 
„Hoţii de biciclete“ al lui Vittorio de Sica (cred 
că redacția cultural-artistică a televiziunii n-ar 
face rău dacă ar reprograma, într-o seară la 
Telecinematecă, filmul acesta). Nu, „Feroviarul“ nu 
ține de categoria operelor de excepție. Dar aşa 
cum este, „Feroviarul“ e un film plăcut de văzut 
care pune în discuție tema muncii, a solidarității 
sociale, a conştiinţei de clasă, generozitatea efor-. 
tului uman colectiv, Eroul înfățișat de Pietro 
Germi în t Feroviarul" îmbină vitalitatea latină 
cu cinstea unei conştiinţe curate, conștiința mun- 
citorului. 


= = — 
Reluări: 
„Feroviarul“ 


# 
: “< 
„Fata lui Bube 

—tsM[— D  sT  —  ——n sa 

O altă seară de duminică, imediat după aceea 
după care vizionasem „Feroviarul“, ne-a oferit alt 
film italian, de bună calitate — „Fata lui Bube" 
(regia Luigi Comencini}. 


Comencini este un regizor care a ştiut să aducă 
în familia neorealismului italian un anume suflu 
de melodramă, de melodramă socială 

„Fata lui Bube" impune şi se impune printr-o 
actriţă de real talent: Claudia Cardinale. - Fără ea, 
fără farmecul ei aparte, fără ochii ei mari, scăpă- 
rători, „Fata lui Bube“ nu ar mai fi ce este. 


O melodramă socială 
(„Fata lui Bube"), 


Aşadar, două „duminici italiene“, două întilniri 
interesante sub raport cinematografic, cu doi 
regizori valoroşi : Pietro Germi si Luigi Comencini. 

Al. RACOVICEANU 


ip ርዕ መ 1 ማክ? 


1. d ር 


e că a 
La Fero- 
, făcuse 
i numai 


216225 
instită, 
| 

traditie 
| se în- 
iemato- 
ca „Pi 
ti sau 
a (cred 
i n-ar 
seară la 
irul" nu 
Dar aşa 
5 văzut 
farității 
a efor- 
"Pietro 
i latină 
a mun- 


| aceea 
erit alt 
Bube” 


Faducă 
° suflu 


rintr-o 
ară ea, 
scăpă- 


ntilniri 
cu doi 
iencini. 
EANU 


— 


| 
| 
Ë 


Foyer-ul - 


Scriam, acum vreo douš reviste, 
despre rolul fundamental al publi- 
cului în realitatea actului sportiv 
şi rugam cameramanii să-și răsuceas- 
că mai ርህ încăpăținare aparatele în 
direcția tribunelor. Pentru că ase- 
meni “teatrului, spectatorul este pâr- 
te a spectacolului. Si, insistînd- cu 
paralela, vom nota că dacă o sală 
goală sau ርህ 14 fiinţe la parter mu- 


Spectacolul 
sportiv are şi 
“public. 
Unde-i publicul? 


țilează piesa, extirpîndu-i posibili- 
tatea de a obține replica interiori- 
zată sau hohotită a publicului-par- 
tener, o finală de cupă la fotbal pe 
„23 August“ ርህ 250 privitori doar, 
echivalează cu un discurs fără au- 
dienţă. 

De-aici și drama T V-isticá a spor- 
turilor constitutiv sau conjunctural 
„ne-populare“ precum scrima, hal- 
terele sau gimnastica, Sau şahul: 
campionatele internaționale s-au des- 
fășurat în singurătate, 

Dar, discutind despre prezența 
spectatorului pe ecran, trebuie să 
menţionăm că în același timp cu pu- 
blicul din tribune mai există o cate- 
gorie a spectacolului sportiv yi 
anume publicul-din-afara-tribunelor. 
Care, chiar dacă se confundă par- 
tial cu prima categorie, cunoaşte o 
experienţă și o trăire specifică. 

Mă gîndesc, de pildă, la micro-uni- 
versul tramvaielor, autobuzelor și 
troleibuzelor  circulînd cu fanatici 
pe scară — duminică la 14,30 spre 
stadion, Dialogurile speciale si fără 
prezentări între necunoscuţi, pole- 
mica, folclorul şi poreclele infuzate 


Gimnastica, un sport nepopular la TV? 
Karin Janz (RDG) — primul loc la Lubliana, ediţia a 17-a. 


jucătorilor si utilizate ca un cod pen- 
tru iniţiaţi, alcătuiesc — la un loc 
ሙ un teritoriu extrem de bogat 
în imagine şi sunet. 

Mă gîndesc de asemeni la o lume, 
altădată inexistentă și funcţionind 
de vreo cîțiva ani în şi-n preajma 
sediilor „Pronosport“: lumea pa- 
riorilor. Analişti şase zile pe săptă- 
mînă a sanselor, erudiți fără studii 
în materie de „soccer“, ucenici 
într-ale -calculelor probabilităților 
si, cîteodată, matematicieni de-a 
binelea, acești oameni încarcă ora- 
şele la sfîrșit de săptămînă-cu o ner- 
vozitate simpatică şi-un vocabular 
asemenea, Cine-o va înregistra în 
direct? Și nu o dată pentru bifare, 
ci ca avant-premieră la meciurile 
secolului? (Sint mai multe...) 

Mă gîndesc, pe urmă, la un (o mie) 
reportaj despre suporterii care-și 
urmează echipa în provincie. Trenul 
giuleştenilor: plecaţi de cu seară la 
Craiova să-i susțină pe Dan si pe 
Răducanu, pe Lupescu, pe Dumi- 
tru în bătălia contra lui Oblemenco 
— trebuie înregistrat ca fenomen 
de solidaritate și amor de dragul ar- 
tei. Viaţa vagoanelor arhipline cu 
pasiuni, cobortrea în orașul străin 
noaptea la 2,30 (se întimplă...), co- 
tropirea (în general pașnică) a stră- 
zilor, schimbul de focuri orale cu 
localnicii, etalarea-n zori a echipa- 
mentului de suporturi (steagurile 
clubului ተ caschete ተ trompete) — 
ar constitui cel mai bun preludiu 
pentru transmisia directă a meciu- 
lui Rapid — Universitatea Craiova, 
instalind, jocul într-un context au- 
tentic de viaţă. 

Pe vremuri, reporterii teatrali 
circulau prin foyer-ele premierei 
notînd prezenţe, chipuri sau reac- 
tii cu farmec și semnificaţii, întrecînd 
(oh! adesea) valoarea piesei consem- 
nate. , 

Foyer-ul fotbalului așteaptă, ig- 
norat, sosirea marelui cameraman, 

Al. MIRODAN 


Reportajul în concurs 


La Cannes a avut loc cel de-al 
Vil-lea Concurs internaţional! de 
reportaje de actualitate, organizat 
de O.R.T.F., sub auspiciile U.E.R. 
Cele 23 de studiouri TV, reprezen- 
tînd 20 de 1871, au prezentat 35 de 
reportaje. 

Marele premiu la categoria repor- 
tajelor realizate în direct —a fost 
cîștigat de R.F. a Germaniei (A.R.D.), 
pentru reportajul „A doua întîlnire 
Brandt-Stoph de la Kassel”, Reali- 
zare tehnică excepțională: peste 
250 de ziariști, operatori, ingineri 
de sunet si alţi specialişti TV au 
fost mobilizați pentru transmisia 
în direct a întîlnirii celor doi oameni 
de stat, 

Marele premiu la categoria re- 
portajelor filmate a fost atribuit 
Finlandei, pentru „Vizita în Finlanda” 
a  Șahinşahului și a împărătesei 
Iranului, 

Premiul special al Juriului (înce- 
pînd din anul acesta, premiul poartă 
numele lui René Puissesseau și 
Raymond Meyer, în memoria celor 
doi ziarişti morți anul trecut, în 


timp ce realizau un reportaj în 
Laos) a revenit Japoniei (N.H.K.) 
pentru reportajul „Adunarea gene- 
rală a acţionarilor societăţii Azotul” 
despre problema poluării. 

Premiul criticii a fost acordat 
Televiziunii italiene-pentru „Dosarul 
Martine", consacrat problemei pros- 
tituției, 

Juriul presei internaţionale a mai 
atribuit două menţiuni reportajelor 
„Deadline at Dawsons point“ (An- 
glia—l.T.N.), despre deturnarea unor 
avioane în lordania și „Bătălie la 
Narita“ (Japonia—Fujy Television). 

Trecind în revistă emisiunile pre- 
zentate în concurs, „Le Monde” 
ajunge la următoarele concluzii: 
prezența masivă şi ofensivă a repor- 
tajului de imediată actualitate po- 
litică; superioritatea si eficacitatea 
reportajului TV scurt, condensat 
față de cele mài elaborate și mai 
extihse. Din punct de vedere tehnic, 
se remarcă folosirea carului de repor= 
taj foarte rapid, foarte mobil, înzes- 
trat cu camere uşoare şi preponde- 
renta culorii. 


E de regretat absenţa Televiziuni! 
Române, cu atît mai mult cu cit 
în țara noastră au avut loc evenimente 
de excepțională însemnătate politică, 
cu ample rezonanţe interne și inter- 
naționale. 


Vostok 


În Uniunea Sovietică a fost creat 
al șaselea program. de televiziune: 
„Vostok“, noul program, este des= 
tinat estului țării — Kazahstan, Kir- 
kizia, Tadjikistan, Uzbekistan şi Ura- 
lul de Est — cu o populaţie de peste 
30 de milioane de locuitori care, 
din cauza decalajului -orar, urmăreau 
cu greutate programele transmise de 
la Moscova. „Vostok“ va dubla pro- 
gramul | al Televiziunii din Moscova, 
dar își va începe emisiunile mult 
mai devreme, 


Vifon 


Se întîmplă adesea şi în mai toate 
țările, ca diferite instituţii, organizații 
sociale, centre ştiinţifice, şcoli şi 
chiar persoane. particulare să 55 
adreseze Radioteleviziunii- cu rugă- 
mintea de a le vinde emisiuni și 
programe care interesează activi- 


(Hoviy — „Jours de France") 


tatea lor. Pină acum, numai în cazuri 
excepționale s-a dat curs acestor 
cereri. Recent, Radioteleviziunea po- 
loneză a creat un „Birou al Servi- 
ciilor Fonice și Vizuale (VIFON)” 
care vinde tuturor celor interesaţi 
programe radiofonice şi de. televi- 
ziune. 


Un spectacol fascinant 


Planuri generale și medii extraor- 
dinare, savante alternări de gros- 
planuri, imagini luate cu încetini- 
torul si reluări de imagini au contri- 
buit la realizarea unui spectacol 
fascinant, Realizatorul Alex Weeks 
a avut la dispoziţie pentru această 
emisiune nu-mai puţin de 10 camere, 
Cit despre „fascinantul spectacol”, 
acesta a fost prilejuit de finala Cu- 
pei Angliei, transmisă de 8.8.ሮ. 
şi urmărită de milioane de telespec- 
1810(1... ca şi cum s-ar fi aflat pe 
stadion. Încă ህበ amănunt: cei zece 
operatori erau aproape toți foşti 
fotbalişti. 


Andrei IRIMIA 


35 


scrisoarea lunii 


Cum m-am despărțit 


de filmele 


s Vă mărturisesc, aveam de 
gînd să zic adio rubricii „Curier“, 
dar după filmul „Șoimii“, mor- 
bul cuvîntului arțăgos îmi umblă 
prin vine si nu pot decit să mă 
las pradă lui, Dintr-un început, 
iertate-mi fie lirismul, ori subiec- 
tivismul, ori sentimentalismul, 
fug de ele, dar se vede că așa mi-e 
drămuită fiinţa de nu pot scăpa 
de ele, iar detaşarea olimpiană 
la care aspir n-o va aduce decît 
timpul. Vă scriu si cu niţică nos- 
talgie pentru că sînt în pragul 
sfirşirii celor XII -clase — 12 ani 
în care n-am încetat o clipă să 
iubesc filmul cu ardoare, cu ciudă 
uneori, cu ochi critic mărit de 
zece ori, alteori cu inima în vil- 
toare și cu mintea revoltată (ca- 
zul unor filme de la Telecinema- 
tecă). Am urcat încet, încet trep- 
tele înţelegerii de la „Carmen de 
la Ronda" și „Cleopatra, la „De- 
sertul' roșu“, „$oimi 

Pe la începuturi, patima se 
manifesta prin gustul de a strîn- 
ge poze de -actori. Umblam pe 
la toate babele din oraș ca să cum- 
păr —cu șapte lei bucata — 
chipul starului iubit. Mă întreb 
și mă mir cum puteam scoate 
pe atunci banii și din piatră sea- 
că, Pereţii camerei erau învadaţi 
de Sarite, B.B., Claudia Cardina- 
le, mă rog, idolii-vremii, Mă zben- 
guiam printre filmele de capă şi 
spadă, nemaivorbind de fastua- 
sele producţii hollywoodiene. În- 
ghițeam totul, mă fascinau ac- 
torii (astfel am rămas și azi). O- 
chiul meu cerea intrigi alambi- 
cate, palate, cavaleri bravi ca 
leii, femei înlăcrimate,.. Din re- 
vista „Cinema“ mă încîntau po- 
zele, rubricile cu vești, tot ce 
era senzațional, Criticii de film 
erau pentru mine și ei idoli, le 
recunoșteam slova dintr-o mie 
şi le acceptam. fără rezerve 
părerile; precum oița  fascinată 
de-o prezenţă necunoscută, în- 
ghițeam totul în hapuri. 

a Má las purtată, precum 
Creangă, de amintiri, dar îmi 
face atît de bine să-mi trec în 
revistă anii fervorii filmice, fără 
nici un gînd moralizator... 


drăgălaşe... 


.."ፎህ vremea am lăsat la o par- 
te romanele ușurele şi m-am apu- 
cat de cărți cu -o problematică 
mai complicată, Citeam de mă 
rupeam, mergeam la expoziţii, 
la concerte... (Nr.: urmează aici 
un elogiu adus revistei noastre 
pentru formarea „apetitului in- 
telectual“ — pe care ne mulțu- 
mim doar să-l marcăm)... La ci- 
nematograf a ajuns să mă atragă 
numele regizorului, am devenit 
mai precaută cu spusele critici- 
lor şi-am început să mă scot pe 
mine, cea adevărată, din amalga- 
mul influențelor. Aveam părerile 
mele, le susțineam, am căpătat 
gheare ca să mă lupt pentru ele 
cu oricine îmi amenința lumea ri- 
dicată cu atita frămîntare. Mă 
răneau orice observaţii rele la 
adresa filmelor despre care şti- 
am și simțeam că au o mare va- 
loare. Am fulgerat împotriva 
celor ce-și făceau etalon din att- 
tea pelicule drăgălașe, împotriva 
celor care nu voiesc decît să se 
amuze la cinema ሙ deși filmele 
acelea le gustam şi eu, dar pe un 
anume plan al minţii şi al simtirii. 
Filmele drăgălaşe nu erau pen- 
tru mine nici pe departe totul, 
Dorearm filme (şi acest lucru nu-l 
căutam doar în această artă) ca- 
re să mă împresure cu întrebări, 
chiar dacă nu aduc soluţii defi- 
nitive, E un mod de a concepe 
viața diferit de cel al admiratoa- 
relor Angelicăi, pe departe li- 
niştitor, pe departe îmbucură- 
tor... 

Tot ce am scris aici a fost prea 
lung, o litanie pe care v-am silit 
s-o citiţi. Intr-un fel, -am galopat 
prin etapele mele de înţelegere 
nicidecum sinonime cu anii bio- 
logici — confuzie pe care o fac 
mulți „încercaţi“ ai vieţii care se 
indignează la citirea unor rîn- 
duri semnate de oameni în vîrstă, 
de 17—18 ani, care au îndrăznit 
însă să ifice alături de nume 
şi calitatea de „elev“. 


Monica CHIRTOŞ 


Str. Mihai Viteazul 23 
Satu-Mare 


Scrisoare 


câtre redacție 


Stimată tovarășă redactor șef 


Permiteţi-mi să-mi exprim sur- 
priza pentru apariţia în nr. 6 al revis- 
tei Cinema, sub semnătura Val. 5. De- 
leanu, a notiţei intitulate Ce se 
înt mplă cu jurnalul? Sînt un vechi 
fra ventator al cinematografului și 
ţin să-mi mărturisesc și eu interesul 
pentru jurnal. Cred că orice fel de 
opinii sînt justificate atunci cînd nu 


36 


urmăresc altceva și exprimarea lor 
publică nu poate fi dezaprobată, 
Cred, de asemenea, că pot exista 
destui frecventatori ai cinematografe- 
lor, cărora să nu le placă modul cum 
Victor Birlădeanu — comentator a 
numeroase jurnale cinematografice 
— întocmește aceste comentarii şi 
să-l prefere pe Eugen Mandric, 
pentru care şi eu am toată considera- 
tia. Dar nu sînt de acord cu modul 
în care autorul notitei în cauză înțe- 
lege să-şi argumenteze gusturile şi 
mai ales să facă din opiniile sale un 
fel de proces comentatorului, care ar 
fi la origina degradării, cum spune 
autorul notei, jurnalului cinematogra- 
fic. Oftatul după fericitele vremuri 


cînd comentator era Eugen Mandric, 
este prea semnificativ. 

Sînt, dealtfel, nelămurit cum poate 
fi denunţat un proces de „degra- 
dare“ pe motiv că în ultima vreme 
(recte de cînd semnează destul de des 
Victor Birlădeanu) „cîștigă teren, în 
comentariu, un verbiaj de articol de 
fond“. După cite știu, ca unul care 
semnează în presă șiarticole de fond, 
nu numai în presa noastră, fie politi- 
că, fie literară, ci pretutindeni în 
lume, articolul de fond este cu totul 
altceva decît o manifestare de „ver- 
biaj”, 

Nu s-ar putea oare- renunța la 
exclusivismul care face pe unii să nu 
poată să-și exprime admirația decît 
denigrind pe alţii? 

Cu deosebit respect, 
DAN ZAMFIRESCU 
ziarist 


Dialog 


între cititori 


Împotriva inginerului anonim 


Un bogat „curier“, lipsit cu totul 
de „blin deţe“, ca să spunem aşa, am 
primit în legătură cu „Scrisoarea 
lunii” din nr..4/1971 aparţinind 
unui anonim inginer din Tr. Severin 
care ne critica foarte aspru că în 
paginile curierului nostru dăm cu- 
vintul unor „mucoşi” de 17—18 
ani care rid la filmele cu Sarita 
Montiel, dar în schimb depling şi 
sint alarmaţi de situația din Cam- 
bodgia, lordania şi alte puncte de 
foc de pe planeta noastră. Dinsul 
ne cerea să renunțăm la paginile 
„Curierului“. Absolut toate scriso- 
rile sint hotărit impotriva necunos- 
cutului inginer din Tr. Severin 

Mai complicată e corespondența 
primită in jurul afirmației lui Sorin 
Zădărniceanu din Tulcea (Vezi scri- 
soarea lunii nr. 3/197 I), precum că 
«81. şi colegii săi de birou văd ርህ 
mare plăcere filmele Saritei Montiel" 
și prin urmare „ing. Silviu Zimel 
ar fi singurul om din România care 
ar detesta-o pe celebra artistă“ 
Dat fiind că — aşa cum am mai 
anunțat — sintem hotăriți să nu 
mai întindem polemica în jurul 
acestei actriţe, ne vom permite să 
indicăm doar scorul acestui meci 
pro sau contra Sarita: 7 la 3 — în 
favoarea lui „contra“. 


Din întrebările 


cititorilor 


Sandu Vition (str. Serii 65, Galaţi); 
ሠ›»»56 vorbeşte foarte mult despre 
curaj, adevăr, realităţi actuale şi 
altele. Sintem un popor care cons- 
truim, ne numim constructori, deci 


በህ locuim [በ locuințe somputoase: 
așa cum apar în unele din filmele 
noastre; sintem un popor care în- 
văţăm, dar በህ toți avem suficiente 
studii pentru a înţelege filmele cele 
mai de neînțeles, Auzi pe unii între- 
bind: „Cum e filmul dom'le, e ርህ 
cafteală?* — si dacă-i spui că ከህ, el 
nu întră în sală. Pentru toţi aceștia 
— ce filme facem, ca să-i educăm 
și să înțeleagă tot mai profund lu- 
crurile?“ . 


Eugen Străinu (Bul.D.Cantemir 
nr.9, lași): „...Oare devenind culti, 


din ce în ce mai culți, tot mai abili: 


în disecarea şi înţelegerea vieţii, a 
timpului și a spațiului — vom sfirşi 
în cele din urmă prin a ignora umae 
nul din noi? Aprofundind tot mai 
mult viața, trebuie s-o facem oare 
în dauna simplităţii? Recent într-o 
tele-emisiune medicală s-a subliniat 
„necesitatea strictă de a reînvăța 
să mergem pe jos”, Dar nevoia acută 
de 8 reînvăța 58 prețuim simplita- 
tea, stăpînirea de sine, înţelegerea, 
dăruirea ሙ nu este o necesitâte asu- 
pra căreia ar trebui să stšáruim 1“ 

N.R.: Întrebări legitime — dar nu 
ştim dacă filmul care vi le-a stirnit, 
„Jocul de cuburi“, este filmul pentru 
care merită consumate. acestei idei 
înțelepte, 


Jimmy (Bucureşti): ,....ኮ!-80] pu- 
tea ca în locul filmelor de duzină să 
introduceți dys, sau dacă nu „Ar- 
hiva", filme de prima mînă?“ 

N.R.: Simplitatea întrebării dvs, 
este dezarmantă, Așa e cînd te 5ርሯ 
lești „Jimmy“? 

lon Mărculescu (Cluj): „...A fost 
cîndva şi la Cluj o Cinematecă. Nu 
mai este. Citim în „Contemporanul“ 
și în „Cinema“ cronicile filmelor de 
la Cinemateca din București și ne 
întrebăm în virtutea căror consi- 
derente, aceasta a fost desființată 
aici la noi? Oare nu se știe că în 
țara noastră politica culturală e coma 
plet străină de ideea că publicul se 
mulţumeşte cu „piine și circ?“ 

N.R: Aşteptăm, ca si dumnea= 
voastră, un răspus luminat al foruri- 
lor în drept din orașul dumneavoas- 
trä. 


ns ሥቅ 63 = የነ 


¿neo 3 


b 


putoase' 
filmele 
care în- 
ificiente 
tele cele 
ii între- 
e, ecu 
ă በህ, el 
i aceștia 
educăm 
fund lu- 


8 ክ16 በ11” 
nd culti, 


mai abili - 


vieţii, a 
im sfirsi 
ra uma- 
tot mai 
m oare 
t într-o 
subliniat 
reinvăța 
313 acută 
implita- 
legerea, 
ate asu- 
uim?" 

- dar nu 
3 stirnit, 
፤ pentru 
sej idei 


l-ați pu: 
uzină să 
nu „Ar- 
” 

rii dvs, 
| te iscă- 


mA fost 
5ር3. Nu 
poranul“ 
nelor de 
ti şi ne 
f consi- 
sființată 
e că în 
ñ e com: 
blicul se 


Sint trei feluri de ignoranță: 
a nu ști ceea ce ar trebui să ştii; 


a şti rău ce știi; 


a ști ceea ce n-ar trebui să ştii. 


LA ROCHEFOUCAULD 


Am zîmbit 


la... 


ቁ „Un colectiv de salariate de 
la Comb. 10 Titan, compus din 24 
femei, am vizionat pe anul 1970 „Su- 
netul muzicii“ și l-am revăzut în 
reluare în 1971 de 8 ori...“ (Comb, 
10 Titan) 


“ቃራረጀቋ M 
ፖሬረ/#ቆ/ ZU 2 


e „La o petrecere ce a avut loc 
în oraşul nostru s-a ajuns în discuţie 
la Dan Spătaru, doi dintre cei aflaţi 
pretinzind că-l cunosc foarte bine, 


'unul susținea că are înălţimea de 


1,73 m., altul dimpotrivă că nu are 
mai mult de 1,65. S-au pus și pariuri, 
iar eu ca parte neutră am obligația 
să aflu adevărul. Mă adresez dum- 
neavoastră pentru a lămuri misterul 
sau cu speranţa că ne veţi trimite la 
6 sursă...” 

(Hecno - Cervenca, aleea  Crizante- 
mei nr.1, Reșița). 


e „Sint unul din milioanele de 
oameni îndrăgostiți de zeița cine- 
matografiei. Ca orice îndrăgostit 
aş vrea ca iubirea mea să fie perfec- 
tă şi cît mai aproape de mine, adică 
românească. Aş dori nespus de mult 
să văd un „Cîntînd în ploaie“ ro- 
mânesc, Nu cred că e chiar atit de 
greu de făcut că doar şi la noi plouă. 
Sau unul ca „Umbrelele din Cher- 
bourg" că şi la noi se poartă umbrele. 
lar titlul s-ar putea schimba, de exem- 
plu, în „Umbrelele din Cimpia Tur- 
zii”. (Val Mur, Str. Trandafirilor 
nr, 27 — Cimpia Turzii). 

N.R.: În general aveţi mult haz, 
dar dacă se poate, căutați cauze 
ceva mai înalte, 

e „Fotografia din mijlocul re- 
vistei e foarte practică și foarte fru- 
moasă într-o revistă precum „Ci- 


nema", Cui nu-i plac femeile fru- 
moase să nu se uite la ele — eu de- 
aş avea timp toată ziua le-aș con- - 


Ca prisile ነ 
[i 
ai încerca? 


templa“. (Victor Dincă, satul 
Zolt, comuna Firdeaă — Jud. Timiş) 

N.R.: Ferice de satul în care locu- 
ieşte un bărbat cu un simț estetic ዐ!ሺ 


de dezvoltat! 
£ 


De acord 


Cu... 


Nicolae Tudora (Str. Șincai — 
Lupeni) „îndrăznesc să afirm că 
tinerii nu sînt „anti-romantici, con+ 
testatari şi cinici”, cum se exprima 
un om pe care-l admir, Asta-i o ati- 
tudine de suprafaţă care uneori mas- 
chează una din caratele tinereţii 
— romantismul“, 

Jan Utnat (Caransebeș): „..„.Foar- 
te mulţi acordă o importanță exa- 
gerată mijloacelor de realizare a 
filmului care nu sînt percepute de 
spectatorii obişnuiţi — uitînd sco- 
pul principal al artei, mesajul“. 

Vasile Caburgan (Str. Pirtului 
nr. 5 — Galaţi): „... Vreau filme ca 
„Gustul mierii“, în care regizorul 
በህ tălmăcește o poveste mitologică 
si nici o legendă medievală cu filozofii 
transcendentale, ci o întîmplare sim- 
plă, situată la confluența dintre vis 
și realitate cu un profund caracter 
educativ”. 


= 
ፈረርሂያ4-/ሃዳ PE MINE. 
CURIOZITATE. E 


Q ይሯፖፎድሂያሯሬ TĂU: 
E መመሪ 
9 o 


Valeriu Găgiulescu (Str.Taberei 
Tr.Măgurele): „Film politic este 
și filmul istoric și cel contemporan, 
cu condiţia ca mesajul său artistie 
să se circumscrie unei idei precise 
pe care scenariștii si regizorii s-o 
apere de pericolul diluării”. 


Nichifor Brad (Viișoara 695, jud. 
Cluj): „N-ar fi rău dacă am avea 
în vedere şi publicul satelor, nu 
numai al orașelor. Publicul satelor 
are parte de filme şi săli sub orice 
critică“, 


Z DRAGĂ. 
Mai 7 
IUTE: 


°° 


Nichi Predeteanu (Str.it. med. 
Zlătescu 33—Bucuresti): ,...Consi- 
der sentimentalismul o insusire fi- 
rească a cărei gingásie însă nu se 
încadrează în acele AGGER gré- 
site de genul: bărbatul trebuie să 
fie bărbat“. 


* 
— Nu sîntem de acord cu opiniile 


semnate de: Gheza Stancek (str. Au- 
rel Vlaicu 48—Reșița). 


În 


două vorbe: 


Horst Wolf (str. 13 Dec. nr.29 
— Timişoara): Am trimis emoţio- 
nânta dvs. scrisoare forurilor în 
drept. Oricum, mai scrieţi-ne. 

Hamse Drăgan (Str.Krupskaia nr. 
4—Ploieşti): Mulţumiri pentru. su- 


gestii, chiar dacă nu le vom putea 
aplica pe toate. 

Catena (lași): Aveţi dreptate, e 
un „gol“, dar umplerea lui nu ţine 
96 noi. 

Dr. Barabaşi Miklós (Cavnic — 
jud. Maramureş): Am transmis Iri- 
nei Petrescu rîndurile dvs. = 

Ing. Silviu Zimel (Str, Horezu nr. 
18 — Craiova): Am tot așteptat să 
vă putem da un răspuns la întreba- 
rea dvs. stăruitoare, adresată de 
atita timp. Nici acum nu vă putem 
răspunde dacă-i albă sau neagră, 
Sperăm, să ከህ vă mai mîniaţi. 

Cheresteși Georgeta (Aleea Cons- 
tructorilor — Rm. Vilcea): Aveţi 
mult umor, simț de observaţie, ca 
atare mai scrieţi-ne despre lucruri 
serioase, mai ales că nici በ6ህ፳.,በህ 
ne plac invențiunile în materie de 
literatură”... 

Ali Baba (Băilești, jud, Dolj): N-a- 
vem nici o legătură cu concursurile 
de scenarii, dar reținem ideea dvs, 
că jun pas înainte poate fi făcut și 
mergind la vale“... 

A.C. (București): N-am înţeles 
ce vreți. 

A.l., ucenic (București); Aţi fost 
înțeles conform speranței dvs., 
adică „în limita posibilităţilor“... 

Prof. Francisc Dranik (Str. Le- 
nin: nr.30 — Abrud): Am tras lesne 
concluzia din interesanta dvs. an- 
chetă. 


Adrian Irimescu (Am. Vilcea): 
Parcă vă spusesem că nu-comuni- 
căm adresele niciunor actori, deci 
nici adresa Corinei Chiriac... 

Dumitru G. Victor (Com. Tătă- 
rani — jud. Dîmboviţa): Ce replică 
vă putem da cînd ne trimiteţi versu- 
ri în care „stelelele clipesc si mă pri- 
vesc întrebătoare iar luna îmi 5ሀየፐሠፎ 
sihastric la înălțare”? 

E. Stoker — (Str, Eminescu — 
Lugoj): Problema orariului cinema- 
tografelor, vara, e la fel de compli- 
cată ca și problema audiţiei pe cana- 
lele | şi Il la televiziune, Greu de 
dat un răspuns, 

Mircea Cirstoiu (Str. Litoralului 
nr. 4 — Oradea): Soluţia e simplă: 
dacă adormiţi la filmele prea lungi, 
preferaţi pe cele scurte, 


CURIERUL — redactat 
de Radu COSAȘU 
Vignete de Anamaria SMIGHELSCHI 


cineclub 


In Satu Mare a luat ființă ከ 
anul 1969, un cineclub ai cărui 
iniţiatori sînt cineaştii amatori: di- 
rectorul Laboratorului veterinar din 
localitate, dr. Constantin Vişan, ca 
regizor, si tehnicianul veterinar Zol- 
tan Rogojan, un fervent și priceput 
fotograf amator. 

Încă din anul 1965, cei doi inimoși 
iniţiatori organizaseră în cadrul La- 
boratorului veterinar un atelier- 
foto menit să surprindă pe pelicula 
fotografică imagini şi acțiuni din 
activitatea lor profesională. Au fost 
realizate 35116| o serie de microfoto- 
grafii, diapozitive si fotografii color, 
proiectate la diferite sesiuni de comu- 
nicări ale medicilor veterinari din 
județ sau la consfătuirile avute cu 


105 entuziaşti 


şefii de ferme zootehnice şi briga- 
dierii zootehnici. 

Dar cum „pofta vine mîncînd”, 
în anul 1969, cu sprijinul forurilor 
locale, care au procurat aparatura, 
filmele și reactivii necesari, precum și 
cu îndrumările date de tov. Kárpáti 
Geza, un vechi cineast amator — s-a 
organizat un cineclub cu un număr 
initial de doisprezece membri, re- 
crutați din salariaţii Laboratorului 
veterinar sătmărean, 

Începînd din octombrie 1970, prin 
înfiinţarea Filiafei- judeţene a Socie- 
tății de medicină veterinară din 
România s-au mai adăugat cineclu- 
bului încă 105 membri. 

După ce întregul an 1969 a fost 
consumat de tatonările inerente 


uceniciei, în primele luni ale anu- 
lui 1970, s-a început turnarea filme- 
lor, cu rezultate pozitive, 

În colaborare cu Direcţia generală 
agricolă județeană, s-a elaborat o 
tematică judicioasă a filmelor, tinin- 
du-se cont de problemele specificu- 
cului local al creșterii animalelor. 

Principalele filme de scurt-metraj 
realizate. pînă acum au avut subiecte- 
le următoare: „Acţiunea de com- 
batere a gasteropodelor, gazde in- 
termediare în fascioloză în zona 
Oaș" (film color); „Aspecte din 
activitatea Spitalului veterinar din 
Satu Mare“ (film color); „După inun- 
daţie,.. la Laboratorul veterinar” 
(film alb-negru); „Aspecte de la 
lucrările primei adunări generale a 


Filialei Satu Mare a Societăţii dej me- 
dicină veterinară" (film color) $i 
în curs de realizare se află filmul 
„Lucrările primei Conferinţe a So- 
cietăţii de medicină veterinară din 
România“, conferinţă care a avut loc 
în aula Academiei de științe agricole 
şi silvice din București. 

În prezent membrii cineclubului 
lucrează la definitivarea planului 
unui nou film cu tema: „Tehnici 
noi aplicate în fermele zootehnice 
din judeţul Satu Mare“ cu care speră 
să participe la cel de-al treilea Festi- 
val naţional al cineaștilor amatori, 
la categoria „Film științific si tehnic”. 


Prof. emerit dr. C. SIMIONESCU 


a Se በከር ጋ iii i E i i መ l S A l a i i 7 —— 


37 


Ge se filmează la Barrandov? 


în 
direct 


din Praga 


„Moartea regelui negru“) 


Obiectivele 
principale: 
C tematică variată, 
grijă 

pentru spectator, 
atenție 

la problemele 
sociale, 


Într-un. mic oraș, acum 50 de ani („Lămpile cu gaz“) 


Frumusețea nu e totul („Eu sint cerul“) 


ዓ 
> 


'dorește să 


Studioul - cinematografic cehoslo- 
vac Barrandov va produce în acest 
an douăzeci şi opt de filme de lung 
metraj, majoritatea în culori. Prin- 
cipala preocupare este de a crea filme 
cu tematică variată, de a nu uita de 
spectator, de preferințele sale, şi 
de a crea filme care au ceva de spus 
epocii noastre. Aceasta nu înseamnă 
însă că vor fi neglijate filmele -de 
divertisment, comediile şi filmele 
pentru copii și tineret 

n acest an, în producţie se află 
10 drame cu tematică sociălă ac- 
tuală, 6 filme muzicale şi distractive, 
5 filme pentru copii, 2 filme-scheci 
5 filme politiste sau de spionaj, 


„Moartea regelui negru“ 


Din acestea din urmă face par 
filmul „Moartea regelui negru“. Es 
vorba de un nou film din seria pov 
tirilor polițiste al celui de-al treilea 
deceniu -al secolului nostru. Ur- 
mărim. aici cazul morţii ciudate a 
unui bătrîn slujbaş, care a fost găsit 
neînsufleţit în ziua în 'care ducea la 
bancă o sumă mai mare de bani, 
banii firmei la care lucra, Urmărirea 
85ህ1ህ፤ îi poartă pe criminalişti 
brica unde lucra bătrinul și la 
ta acestuia de la periferie. 
coperite. motivele 
faptei, făcîndu-se în același timp 
şi descrierea unei lumi asemănătoare 
celei a eroului balzacian, Moș Go- 
riot. Scenariul este scris de Jiri Ma- 
rek, iar regizorul este Jiri Sequ 


„Tătic de duminică“ 


De un gen cu totul deosebit este 
filmul „Tătic de duminică”, realiz 
de regizorul Jaroslav Mach. Inginerul 
Kalista, divorțat, îşi întîlnește fiica, 
Jana, doar duminica, Cea de a doua 
soţie (rol interpretat de Regina 
Râzlovâ) înțelege la început și 
respectă acest lucru, cu timpul însă 
începe să fie geloasă pe mica Jana. 
Conflictele iau amploare și criza 
relațiilor reciproce culminează în 
așa măsură, încît inginerul Kalista 
se hotărăște să o rezolve prin în- 
toarcerea la copilul său 


e 
e 


„Eu sînt cerul“ 


Primul film al cunoscutului regizor 
de te şi actor de film de succes, 
ste intitulat „Eu sînt 
ር Scenarista Iva Her 
crie frămîntările şi probleme! 
timentale ale unei fete la 
adolescenţei, 


„Lămpile cu gaz“ 


Pe regizorul Juraj Herz l-a atras 
romanul scriitorului ceh din al trei 
lea deceniu al secolului nostru, 

cek. În romanul „Lăm- 
pile cu gaz“ litorul a creat ህበ 
tablou psihologic expresiv al atmos- 
ferei înnăbuşitoare a unui oraș mic, 
de provincie. Este descris universul 
preocupărilor 51 ațiilor dintre 
oamenii care trăiesc în acel mediu 
ont rat de morala 
tárnicie. - Ac- 
în vechea Austro- 
ioada dë dinaintea 
mondial. Eroina 
a filmului cu același 
pa Kilianova, -o fată 
ra mai liberă”, care 
se mărite cu orice preţ 
înainte să îmbătrînească. Căsătoria 
cu vărul Pavel Malina, maiorul la 
pensie, se sfirşeşte tragic. Personajul 
Stepei Kilianova este interpretat de 
Iva Janzurovâă, una din cele mai bune 
actrițe cehe ; personajul vărului Pa- 
vel, de Petr Cepek, 
Alois JONES 


Jaroslav Ha 


pp 


—- ሜለ pp ወና ወይ ወወ ጫ ኦአ) ° s. A 


ro የህው D) ጫ ቀላ ዛቅ መ የሊ 6) 


Imele de 
ii filmele 


se află 
sală ac- 
active, 
-scheci 

Ë spionaj. 


—— 

parte 
ru”. Este 

poves- 
al treilea 
mu. Ur- 
Kiudate a 
ost găsit 
Fucea la 
ide bani, 
ወ 130 ["ር3 
88661በ31|51] 
înul şi la 
periferie. 
motivele 
ssi timp 

ătoare 


N Kalista 
prin în- 


-፦ 


— 
Ni regizor 
ፎሮ succes, 
EU sînt 
kova des- 
mele sen- 
da virsta 


— 


a atras 
82) trei- 
nostru, 
87 „Lăm- 
Ereat un 
M atmos- 
5፻25 mic, 
universul 
£ dintre 
H mediu 
Ë morala 
Ac- 

8 Austro- 
dinaintea 
T Eroina 
ü același 


o fată 
L care 
pret 
toria 
dorul la 


Ersonajul 
pretat de 


Bau! Pa 


s JONES 


festivaluri: 
Berlin 


vest 


Poate că era deajuns de greu să se maij găsească 
filme bune, disponibile după festivalul de la Can- 
nes și, fără îndoială, că nici comisia de selecție a 
Dr. Bauer n-a fost prea inspirată. Aşa se face că 
al XXI-lea Festival de la. Berlin- Vest a fost, în 
general, destul de mediocru, Figufau, totuși, aco- 
lo, patru sau c de o calitate indiscuta- 
bilă, dar înecate într-un context atit de lipsit de 
strălucire, încît impresia de ansamblu a fost deza- 
măgirea, Din icire, prezenţa „Forum-ului in- 
ternațional-al tinărului cinema", creat anul acesta 
în cadrul festivalului, a putut să ridice nivelul ge- 
neral al manifestaţiei, nemaivorbind de scînteie- 
toarea retrospectivă consacrată unei contribuţii 
geniale în comedia muzicală hollywoodiană — 
acea a coregrafului Busby Berkeley, 


= ኤደ ee 5: 
În afara concursului — 


capodoperele 


S-au prezentat, totuşi și capodopere: ultimele 
filme ale lui Bergman (în afară de concurs) și 
Bresson. 

Cu filmul 58ህ „The Touch" („Atingerea “)Berg- 
man riscă să-i deruteze chiar si pe cei mai ferventi 
admiratori ai săi. Improspštindu-si într-o manieră 
foarte sensibilă inspiraţia şi stilul, Bergman po- 
Vesteşte simplu o banală poveste de dragoste. O 
tinără femeie (Bibi Anderson), fericită în căsăto- 
rie, are totuşi o irezistibilă aventură cu un arheo- 
log american (Elliot Gould), venit să facă săpături 
în Suedia: legătura lor, pasionată si furtunoasă 
în același timp, se termină cu un semn de între- 
bare, Realizatorul afirmă, o dată mai mult, o stră- 
lucitoare măiestrie vizuală (în special decupajul 
și coloritul), dar abandonează complet preocupa- 
rea metafizică în favoarea unei analize psihologice 
de o mare putere, care transcede banalitatea re- 
lativă a situaţiei dramatice, 

Cit despre Bresson, el continuă cu „Patru nopți 
ale unui visător“ maniera filmului „O femeie blîn- 
dă”, nu numai pentru că se inspiră din nou din opera 
lui Dostoievski („Nopțile albe“), dar pentru că 
ținteşte din ce în ce mai mult să ajungă la frumu- 
56165 ኮር complet dedramatizată, în care ele- 
mentul emotional nu mai are alt rol decît să se 
afirme ca un fel de geometrie în spaţiul sentimen- 
telor — în speţă acelea care se nasc, pentru scur- 
tă vreme, între o tînără și un necunoscut pe care 


O geometrie în spațiul sentimentelor („Patru nopți ale unui visător“) 


îşi închipuie că-l iubește, în timp ce așteaptă re 
întoarcerea iubitului ei după o absenţă îndelun- 
gati. 


În afara palmaresului 
— filmele de excepţie 


Din nefericire, „Patru nopţi ale unui visător“ 
nu figurează în palmares, Juriul i-a preferat opere 
mai facile, cum ar fi „Grădina familiei Finzi Con- 
tini" (Ursul de aur) al lui Vittorio De Sica, după 


În ciuda 
a patru-cinci 
filme bune 
festivalul a strălucit 
prin mediocritate. 


frumosul roman al lui Giorgio Bassani, E drama 
unei familii de evrei din Ferrara, în timpul depor- 
tărilor din 1943. Filmul are reale calități, dar au- 
torul a condus povestea spre un sentimentalism 


PALMARES 


Ursul de aur“ — 


de argint“ — Pas 


me 


inutil şi a tratat-o într-un stil vizual, cu un manies 
rism care nu-i este propriu. Mai puternic şi mai 
strălucitor a fost „Decameron'-ul lui Pasolini (după 
Boccaccio), film care diferă net de ultimele opere ale 
autorului. Pasolini a regăsit seva populară a pri- 
melor sale realizări, „Accattone" şi „Mamma Roma“, 
cu o truculenţă savuroasă şi cu o mare frumuseţe 
plastică. 

Cu mai puţin prin: mediocrul „Binecuvintate: fie 
animalele și copiii“ al lui Stanley Kramer (tineri 
în vacanță împiedică masacrarea bivolilor) şi cu 
modestul, dar. remarcabilul film „Caractere limi- 
tă” altui Frank Gilroy; au fost reprezentate în 
festival Statele Unite. Gilroy relatează viaţa coti- 
diană a unui cuplu (femeia este Shirley MacLaine) 
înspăimîntat de creşterea violenţei în societatea 
americană, s 

Am fost oarecum dezorientat de ultima reali- 
zare a lui André Delvaux; cel mai bun cineast bel- 
gian („Omul cu craniul ras“, „O seară, -un tren"). 
Filmul său, „Întilnire la Bray“ — inspirat de o 
nuvelă a lui Julien Gracq — manifestă din nou ace- 
leași calități necontestate ale regizorului, perfec- 
ţia scriiturii şi simțul misterului, dar „anecdota“ 
este de o banalitate dezarmantă; este, totuşi, o 
operă care, fără îndoială, cere să fie revăzută 51 
apreciată la justa ei valoare. 


Adevărata competiţie s-a desfăşurat 
în Forum 


Din multe puncte de vedere, adevăratul festival 
a fost „Forumul noului cinema“ — dezvoltare și 
recunoaștere cvasi-oficială a unei manifestări pa- 
ralele, organizată de cîţiva ani de „Prieteni! cine- 
matecii germane“ și de grupul de cinefili anima- 
tori, „Arsenalul“, 

Pentru criticul care a fost la Cannes, mare parte 
din filmele prezentate de Forum nu mai era ine- 
dită; dar în ansamblu, „recolta“ a fost interesantă, 
Noul film al lui Alexander Kluge, „Încurcătura cea 
mare", e mai puţin marcant decit „Anita G" şi „Ar- 
tisti sub cupola circului“, dar arată, printr-un sce- 
nariu de science-fiction, interesul crescînd al aus 
torului pentru politică. Pelicula îl proiectează pe 
spectator într-un viitor posibil; întreg universul 
este tîrît într-o aventură de foc si sînge, un război 
cu rachete declanșat de marile trusturi, care vor 
să pună stăpinire pe toate organismele economice 
și comerciale. Dacă Kluge a dorit, după cum spune 
el însuşi — să-i aducă un omagiu lui Méliès—nu e 
mai puțin adevărat că filmul lui denunță în ace- 
lași timp politica antiumană a plutocrației. 

De semnalat ultimul film al lui Francesco Ma- 
selli, „Scrisoare deschisă unui ziar de seară”, care 
tratează situaţia intelectualilor comuniști italieni 
și lupta lor pentru a schimba fața lumii, 

În afară de această mărturie în care ficţiunea se 
amestecă cu realitatea, „Forum“-ul a cuprins si un 
bogat program de filme politice de agitaţie şi de 
informație, De la „Înainte“ al lui René Lefort şi 
Tobias Engel (Franța) — este vorba de lupta par- 
tizanilor împotriva regimului colonialist portu- 
ghez în Guineea-Bissau ሙ pînă la „Sfirşit de dialog" 
— film realizat clandestin în Africa de Sud pentru 
denunțarea apartheid-ului; de la „Asasinarea lui 
Fred Hampton" (contra-ancheta partidului Pante- 
rele Negre privind omorirea conducătorului lor 
de către poliția din Chicago) la „Angela Davis”, 
al regizoarei franceze Yolande de Luart (film 9641» 
cat luptătoarei comuniste de culoare Angela Das 
vis, în prezent arestată pentru „complicitate la 
crimă”) şi la „Argentina, mai 1962" — uimitor 
reportaj realizat în mod clandestin cu prilejul 
manifestaţiilor de la Cordoba si sîngeroaselor res 
presiuni polițienești. 

Şi astfel „Forum“-ul a ridicat stacheta manifes- 
țării berlineze și și-a îndeplinit perfect misiunea, 
care era — după spusele organizatorilor — aceea 
de a prezenta filme apte „să determine progresul 
cinematografului ca mijloc de expresie și să-i 
scoată în relief noile sale funcţii sociale“, permi- 
find în același timp un contact direct și fructuos 
între cineaști si public, 


Marcel MARTIN 


39 


festivalu 


San 
[| Sebastian 


extazur 


1 


18 lung-metraje, plus 8 scurtme- 
traje în concurs; 17 filme în retros- 
pectiva King Vidor; 31 lungmetraje, 
plus -17 scurtmetraje în piața de 
filme; 3 filme în afară de concurs, 
6 filme prezentate în cadrul secţiei 
informative, plus „Love Story“ ofe- 
rit ca un cadou la închiderea festi- 
valului, dar neprimit de toată lu- 
mea ca atare. În total, 75 de lung- 
metraje și 25 de scurtmetraje, pen- 
tru cele 10 zile de festival. Ceea ce 
ar fi însemnat aproximativ 10 ore 
de vizionare pe zi, în cazul în care 
s-ar fi putut alcătui un program 
care să permită vizionarea tuturor, 
dar absolut tuturor filmelor. Pentru 
că, dacă e adevărat — si este —că 
San Sebastian e un festival în 'smo- 
king, cu flori şi vedete, cu blitz-uri 
și autografe, cu recepții la. miezul 
nopții şi cocteiluri la orice oră din 
zi, este la fel de adevărat că el poate 
በ, pentru cine vrea, şi un festival în 
haine de lucru, un loc de întîlnire a 
celor bolnavi de cinema (şi n-am găsit 
nicăieri ca în Spania atît de mulți 
și atît de adînc mușcați de morbul 
cinematografului), un festival al celor 
care vin să afle ce și cum se mai 
gîndeşte în cinema şi nu ce se va 
purta în 1972, un festival al celor 
care sint în stare să înghită, cu o 
foame niciodată potolită, kilometri 
de imagine pe zi. 


i ici i E 
Cu ce ne-am hrănit? 

መ መ ው ከ 

În afara secției informative (exce- 

lentă idee a organizatorilor festiva= 

lului) care ne-a permis să vedem fil- 


Innokenti Smoktunovski sau tulburătorul „Unchi Vania“ 


mele premiate anul acesta la Cannes, 
minus „Johny pleacă la război“, dar 
plus „Sacco şi Vanzetti” (balada celor 
doi anarhiști italieni din America 
anilor 1920 împinși cu perfidie pe 
scaunul electric ca bandiți şi nu ca 
revoluționari, film de mare succes 
acolo, la San Sebastian); în afară de 
acest cadou nesperat, numit „sec- 
ţia informativă”, concursul propriu- 
zis ne-a hrănit inconsistent cu senti- 
mente duioase, ርህ sfişieri călduţe, 


40 


cu filme „bine făcute“ pe dinafară 
și goale pe dinăuntru, cu extazuri 
minore şi emoţii de cinci minute. 
Miroseam roze de plastic cu spinii 
bonţi. Atingeam suferinți fabricate 
în laborator. Ne cufundam pe zi ce 
trecea într-o lume pisloasă care 
amortiza zgomotele lumii adevărate. 
Lipseau din lumea aceea strigătele 
de revoltă. Mesajele aruncate în 
cosmos, Semnalele de alarmă.. Dacă 
ar fisă judecăm „filmul în lume“ după 


Maria Mahor în „Mecanismul interior“ 


Marile probleme 


ale omenirii 


(încă) San Sebastian-ul 


nu zguduie 


Festivalul de la San Sebastan, atunci 
acest film ar avea exact aerul cuiva 
care se plinge de dureri de cap în 
fața unui canceros. Începînd chiar 
cu marele premiu „Scoica de aur“, 
filmul francezului Erich Rohmer, 
„Genunchiul Clarei”. Un bărbat de 
35 de ani trezește fără voie dragostea 
unei fete de 16 ani și este atras, 
tot fără voie, de altă fată de 18 ani 
(mai exact de genunchiul ei, de unde 
şi titlul filmului), Clara. O atracție 
mai curind estetică decit erotică, 
alimentată și de dezinteresul total 
pe care Clara, îndrăgostită sănătos 
de un frumos băiat de virsta ei, i-l 
arată fără menajamente. Finalmente, 
lucrurile rămîn 18 locul lor: bărba- 
tul pleacă să se însoare cu femeia pe 
care o iubeşte de cinci ani (deşi nu 
e genul lui, genul lui e Clara), adoles- 
centa îndrăgostită pleacă în vacanţă, 
Clara rămîne să-și aștepte frumosul 
iubit bănuit de infidelitate, totul e 
cum trebuie să fie într-o lume de 
oameni inteligenţi şi sensibili dar 
cu picioarele pe pămînt, tulburați 
pentru o clipă de o idee şi ea tulbure 
de perfecțiune. Frumos, subtil, rafi- 
nat, inteligent, moralizator chiar, 
şi inconsistent. Pentru că, la urma 
urmelor, un cineva numit Proust, 
a apucat, înainte de a muri, să vor- 
bească despre subtilitatea relaţiilor 
omeneşti, despre infinita lor fragili- 
tate şi interdependenţă, la o tensiune 


greu de egalat chiar și pentru un 
bun cineast ca Erich Rohmer, 

„Mai sări o dată peste băltoacă“, 
al cehului Karel Kachina, „Scoica de 
argint“. Povestea unui copil, care în 
ciuda unei paralizii reușește să-şi 
vadă visul cu ochii: să călărească. De 
fapt era un film despre puterea pasi- 
unii și miracolul voinței de a ţi-o 
îndeplini. Un film nu lipsit de cali> 
tăți dar nici scutit de defecte, Cali- 
tatea principală: umorul, Binecunos- 
cutul umor al lui Kachina. Defectul 
principal, un sentimentalism nu întot- 
deauna intenționat desuet. Totuşi, 
un film care-şi merita premiul. 

Altă „Scoică de argint“, filmul 
americanului Robert Mulligan, „Va- 
ra lui '42". Un bărbat — din nou un 
bărbat — își amintește prima poveste 
de dragoste, petrecută sub semnul 
războiului, Trei adolescenţi tulburați 
de problemele adolescenţei, o vacan- 
55 o plajă, o căsuță locuită de o 
frumoasă și tînără femeie care-și 
pierde soțul în război, iubită mai întîi 
în taină şi apoi pe faţă, de eroul 
nostru. Scene comice, scene groteşti, 
scene tandre, scene frumoase, în 
jurul primei experienţe amoroase, 
Sala s-a amuzat, sala a rîs, sala s-a 
înduioşat. Pe urmă am ieşit afară, 
ne-am uitat unii la alţii și am ridicat 
din umeri: ej si? 


ሀበ 


Mtoacš", 
coica de 
care în 
să-şi 
Ba ርር 
sa pasi- 
a ţi-o 
fa find 
te Cali- 
iecunos- 
tul 

su ]በ1:1- 
Totuşi, 
F filmul 
ko, „ Va- 
I nou un 
poveste 
“semnul 
iuiburați 
© vacan- 
55 de o 
care-şi 
mai întîi 
Ë eroul 
jroteşti, 
Jase, în 
horoase, 
sala s-a 
t afară, 
8 ridicat 


— ። መመመ ው 


minore 


Fără acoperire 


Cel mai tare însă ne-a făcut sà ridicăm 
din umeri filmul Nadinei Trintignant, «Asta 
ዘ se întimplă numai altora», cu Catherine 
Deneuve şi Marcello Mastrdlanni. Poves- 
tea unei perechi de tineri căsătoriti care-si 
pierd copilul, drept care se închid în casă 
şi, într-o atmosferă de mausoleu, cu foto- 
grafiile fetiţei — căci fetiță era — în mărime 
supranaturală agățate pe pereţi, cu lumi- 
nări aprinse și draperii negre la fereastră, 
așteaptă să uite sau să moară. O esteti- 
zare a suferinței omeneşti cam indecentă 
și oricum exhibiționistă, împinsă pină în 
ridicol, adică pină acolo unde suferința 
n-are voie să ajungă. Un film jenant pen- 
tru orice om care are, cit de cit, noțiunea 
durerilor adevărate, care cunoaște, cit de 
cit, treptele suferinței omenești. 

De fapt, senzaţia generală care se crea 
de la o zi la alta era că cinematograful se 
află într-o mare criză de substanţă. Era ca 
și cum un fel de caniculă interioară ar fi 
dizolvat toate marile idei ale umanității. 
Era ca și cum ne-am fi aflat într-o lume cu 
toate marile probleme rezolvate, o lume 
căreia nu-i mai rămîne decit, sau să răs- 
colească memoria micilor experiențe per- 
sonale, sau să se aplece asupra sen- 
zaţionalului născut din infirmități fizice 
sau Psihice. N-am văzut de mult atiția 
schizotrenici, infirmi, obsedați, mori, cri- 
minali, alienaţi, adunaţi pe timpul totuși 
scurt a numai zece zile de festival. Căci da- 
că nu era vorba de un copil infirm, atunci 
venea «Unman, Wittering și Zigo» (pe care 
toți ne-am străduit să-l traducem pentru 
ca să aflăm finalmente că este vorba de 
trei nume) al englezului John Mackenzie. 
O poveste din secolul XIX despre niște 
colegieni — de altfel foarte drăguți și 
foarte simpatici — mușcaţi de morbul 
nesupunerii. Și bineînțeles că cel mai dră- 
091 si cel mai simpatic sfirșește tragic: 
se sinucide. Dacă rezistam și la aceas- 
tă încercare, atunci apucam să ve- 
dem «Înainte să vină noaptea» al lui 
Claude Chabrol, povestea unui ucigaș 
fără voie. O foarte solidă demonstrație de 
profesionalism, la un pas de un mare film 
pe ideea de crimă și pedeapsă de la 
Dostoievski cetire. Şi, cu ultimele forțe 
destul de şubrezite de altfel, și cu răbda- 
rea foarte aproape de capătul ei, înghi- 
team povestea unei actrițe schizofrenice, 
«Mecanism interior», al spaniolului Ramon 
Barco, un film încărcat de gratuități sen- 
zaționale. 


Cu acoperire 


Mai întîi «Carlota», filmul maghiarului 
Pal Sandor. Un film-confruntare între ve- 
chea şi noua generație de comunişti, 
între trecut și prezent, între generația 
idealurilor şi aceea chemată să le pună în 
practică. Un film bun, chiar dacă nu atin- 
gea pragul de sus al producției maghiare 
cunoscute la noi. Apoi era «Bartleby» 
(Menţiune specială), primul film al engle- 
zului Anthony Friedmann, povestea unui 
neadaptabil care-și permite să nu facă 
nimic care să-l înscrie în mecanismul 
ucigător al societății lui. Filmul sucombă 
însă, dintr-o tentaţie a unui umor negru 
ridicol si nu absurd, tentație de nedepășit 
pentru tînărul regizor englez. Apoi era 
«Cronica unei doamne», al argentinianu- 
lui Raul de la Torre. Cronica unei femei 
din înalta societate argentiniană, care 
încearcă să se sustragă condiţiei ei socia- 
le. Încercarea eșuează. Eșuează și filmul, 
într-o tratare simplistă, într-o naraţie pri- 
mitivă, într-o interpretare de operetă fără 
muzică. Interpreta principală însă a pri- 


mit, spre stupoarea generală, premiul de 
interpretare feminină pe anul acesta. ȘI, în 
sfirşit, «Brewster McLoud», al america- 
nului Robert Altman. 

Un film despre dorința de evadare 
a tineretului american dintr-o lume 
absurdă, copleșită de absurdul ei. Brews- 
ter McLoud este foarte tinăr şi vrea 
să zboare. Brewster McLoud este convins 
că într-o zi va reuși să zboare şi se pregă- 
tește îndelung pentru acea zi. În jurul lui 
se petrec lucruri ciudate,.tot felul de va- 
meni mor atinși de o materie cenușie 
necunoscută, în jurul lui sint dușmani și 
prieteni; dar și polițiști si detectivi, care 
se străduiesc să descopere criminalul, 
bănuita fi însuși Brewster McLoud. Brews- 
ter McLoud încearcă să se salveze, zbu- 
rind ca un nou Icar, dar sub cupola închisă 
a unui circ în care se află toți: prieteni şi 
dușmani, polițiști si detectivi. Pe arena 
acestui circ-societate americană, Brews- 
ter McLoud, tinerețe-hăituită, împiedicată 
să fie ea însăşi, se va prăbuși ca o uriășă 
pasăre, vinată de toți și nedorită de ni- 
meni... Simbol. Umor. Amor. Science-fic- 
tion. Poliţist. Plus un final fellinian de toa- 
tă frumusețea. De fapt Brewster McLoud 
nu moare ucis de societatea lui, ci de în- 
susi Robert Altman. Moare sufocat de un 
baroc stilistic, moare sufocat de supralici- 
tarea temei, a unei teme care trebuia să fie 
clară ca lumina zilei. Aceeași senzaţie de 
uscăciune, de neputinţă de a spune lu- 


crurilor pe nume, de neputinţă de a numi 
soarele, soare şi luna, lună, senzație care 
înrudea întru defect majoritatea filmelor din 
festival. 


Din nou pe pămint 


Excepțţiile de la această uscăciune une- 
ori estetizantă, alteori nici măcar atit, erau, 
în mod ciudat, două filme din «trecutul 
îndepărtat» — dar nelipsite de un anume 
contact subteran cu realitatea contempo- 
rană — și un scurt metraj spaniol «Stare 
de asediu», de Jaime Châvarri, un micro- 
eseu făcut cu mină sigură si forță artisti- 
că, pe marginea conflictului dintre obliga- 
ከ8 de a continua un mod de existență 
moştenit, şi dorința legitimă de a-ți crea 
un altul, propriu ție și timpului tău, Un 
filmuleţ care a reușit să-mi creeze cit de 
cît o imagine despre ceea ce se cheamă 
cinematografia spaniolă și posibilitățile 
ei de exprimare la ora actuală. Celelalte 
două excepții erau «Unchiul Vania» (Pre- 
miul special al juriului) şi un film R.F.G., 
«Brusca înavuțire a săracilor din Kom- 
bach» de Volker Schlândorf. 

«Unchiul Vania», pentru că niciodată 
Cehov nu va reuși să se afle înafara con- 
temporaneității unei epoci, dar și pentru 
că ecranizarea lui Andrei Mihalkov-Kon- 
cealovski a ales cu bună știință si un fel de 
evlavie, fidelitatea față de spiritul cehovian, 
si nu modernizarea cu orice preț. N-aș 


spune că era teatru filmat, pentru că cine- 
matograful era prezent acolo, într-o tulbu- 
rătoare relație timp-spațiu, în plastica 
filmului, în jocul actorilor. Un cinemato- 
graf senzorial, care te făcea să simți 
trecerea unui timp născut mort peste 
oameni născuți îngenunchiaţi. Un cine- 
matograt care te făcea să vezi cum se 
naște înțelegerea, și apoi revolta, în sufle- 
tul unchiului Vania. În sufletul oricărui 
persecutat. 

«Brusca inavuțire a săracilor din Kom- 
bach». Greoi, apăsat, patetic, si fascinant 
prin forța cu care reușea să vorbească din 
interiorul construcției lui de piatră, despre 
revoltă și represiune, despre reprimați şi 
neputinta lor de a-și înțelege starea și de a 
reacționa întru transformarea ei. Pluti- 
sem pînă atunci în sferele raretiate ale 
unei estetism fără obiect precis. Filmul 
acesta, crunt prin refuzul oricărei este- 
tizări, grav si brutal, ne-a coborit pe pă- 
mint. Pe pămîntul cu reprimati și revoltați. 
Cu răsculați în genunchi și morţi în picioa- 
re. Cu dureri grave, aspre și de neinfru- 
musețat. 

Două ore mai tirziu, pe același ecran, 
primeam cadoul de închiderea festivalu- 
lui: «Love Story». Un cadou care a căzut 
puțin în gol. Eram și obosiţi. Eram si 
puțin trişti. Eram, din nou, flăminzi de 
cinematograț. De cinematoaraful ርህ ma- 


juscule, 
Eva SÎRBU 


Jean-Claude Brialy în «Genunchiul Clarei» — Scoica de aur a festivalului 


41 


—— 


Shirley MacLaine a devenit în acest an 


autoarea unei cărți de mare succes: 


sa nu cazi 


de pe mun 


Publicăm unul dintre cele mai bune capitole 


ale acestui volum autobiografic 


În ultima vreme, din ce în ce mai numeroase sint vedetele ecranului care 
incearcă să cucerească o a doua celebritate prin scris. De la Ingrid Bergman la 
Veronica Lake, de la Lillian Gish la Liz Taylor, editorii sint asaltati cu ofertele 
biografiilor lor, pe care parcă viața insăși le-a romanţțat. Printre ultimele succese 
de librărie din Statele Unite, se numără volumul autobiografic al lui Shirley 
MacLaine, «Să nu cazi de pe munte», publicat în editura new-york-eză 
W.W. Norton. 

Neacceptind niciodată să ducă o viață de star hoilywoodian ce-și limitează 
existența între platouri, piscine si can-can-uri, Shirley MacLaine și-a ales o exis- 
tență pe măsura femeii moderne care este pe măsura timpului în care trăiește. 

De la triburile Masai din Africa, pe virful munților Himalaia, din Japonia 
în India sau în largul fluviului Mississippi, de la Moscova la Mamaia, Shirley 


MacLaine a fost purtată de curiozitatea ei pătimașă și inteligentă de a cunoaște 


mereu noi realități. Nu odată ea s-a implicat direct în lupta pentru progres a 
oamenilor. În țara ei a luat parte activă la viața politică declarindu-se deschis 
partizana afirmării depline a drepturilor femeii din S.U A., a militat împotriva 
oricăror discriminări rasiale. In lunile premergătoare președenției Kennedy,a 
fost propagandist electoral în slujba partidului democrat. 

Shirley MacLaine relatează această complexă poveste a cărui personaj 
principal este, cu farmec 5] obiectivitate, cu umor ce adesea devine autoironie, 
cucerindu-ne 5] prin scris așa cum a făcut-o de fiecare dată pe ecran. 

lată fragmentul în care descrie faptele și emoțiile serii în care a “inceput 
să fie vedetă»: 


42 


La 9 mai 1954, «The Pajama Game» a 
avut premiera la New York si critica s-a 
arătat incintatàá atit de spectacol cit si de 
interpreta principală, Carol Haney. Ea fu- 
sese ani de zile asistența unui maestru 
de balet și iată acum publicul o adoptase, 
se îngrămădea la uşa teatrului doar s-o 
zărească pe minunata actriță pe care ei o 
descoperiseră «peste noapte». 

Pe atunci eu credeam despre mine că 
nu voi ieşi niciodată din rindurile acelea 
mititele care 'compun un ansamblu de 
balet. Primele patru seri ale spectacolului 
trecură. Încă nu repetasem nici un rol de 
dublură, dar ori de cîte ori nu mă aflam 
în scenă, îmi aținteam privirile spre Carol, 
încercind să memorez pașii şi cuvintele 
rolului ei, chiar dacă eram sigură că nu 
voi avea niciodată nevoie să le cunosc. 
Trecuseră patru seri de la premieră și 
eram într-o stare de totală deprimare. 

După primul matineu, era într-o miercuri, 
m-am întors acasă să pregătesc prinzul 
pentru Steve. În timp ce mincam a sunat 
telefonul. Era unul dintre producătorii 
spectacolului «Can-Can» care ţinea afișul 
pe Broadway de doi ani. Îmi oferea să 
dublez pe prima balerină. L-am rugat 


Vedetă, dansatoare, militantă pe tărim social şi politic, 


66 


„talent 


să-mi dea timp de gindire. Pină să termi- 
năm masa, Steve și cu mine am discutat 
propunerea si el era de părere că aici, la 
«Pajama Game», voi mai face — cel puţin 
un an sau doi — figuratie în corpul de 
balet, după succesul pe care-l avusese 
Carol. Era mai mult decit îmi trebuia. Am 
căzut de acord amindoi să accept propu- 
nerea telefonică, și încă înainte să plec la 
teatru mi-am scris demisia cu intenția 
s-o înaintez chiar în acea seară. Cum se 
făcuse tirziu,am fost nevoită să iau metroul, 
deși ar fi fost mai bine să merg pe jos, 
după cum s-a dovedit. Metroul s-a defectat 
chiar în tunel şi am ajuns la teatru gifiind 
şi cu o jumătate de oră întirziere. 

Hal Prince și coproducătorul său, re- 
gregatul Bobby Griffith, patrulau în fața 
intrării actorilor. 

— Unde umbli? s-au repezit ei la mine. 

— Îmi pare tare rău. Metroul s-a defectat, 
dar uite acuma zbor şi într-o clipă sint 
gata. Tot nu apar pină la mijlocul actului 1. 

— Asta crezi tu! CAROL ŞI-A SCRIN- 
TIT GLEZNA AZI DUPĂ AMIAZĂ ŞI 
TREBUIE SĂ INTRI ÎN LOCUL EI CHIAR 
ACUM! 

Tineam demisia în mină, care începuse 


ፅሬ 


sà termi- 
discutat 
8 aici, la 
cel putin 
orpul de 
avusese 
yuia. ልጠ 
3! propu- 
ă plec la 
intenția 
Cum se 
metroul, 
J pe jos, 
defectat 
ru gifiind 
8. 
său, re- 
u în fața 


18 mine, 
defectat, 
lipă sint 
actului |. 
SCRIN- 
AZĂ ŞI 
] CHIAR 


incepuse 


să-mi tremure. Am ingrămădit-o repede 
în geantă. Pămintul se invirtea în jurul meu. 
Un gind îngrozitor mă lovi dintr-o dată 
ca un trăznet: am să ratez derby-ul, am 
să ratez derby-ul... 

Derby-ul deschidea actul doi şi era 
punctul maxim al spectacolului. Un număr 
pentru trei: doi băieți si o fată, care cintau 
si dansau, Rutina cerea ca derby-ul să 
tie cel mai vivace moment si de aceea 
trebuia să sări, să faci piruete, să te dai 
peste cap și pe deasupra să și cinți tot 
timpul, cît ținea numărul. 

M-au împins aproape către cabina lui 
Carol. Am rugat pe cineva să-i telefoneze 
lui Steve. Tremuram atit de tare incit nu 
puteam să mă machiez. A trebuit să mă 
machieze altcineva. (Eram sigură că voi 
rata derby-ul).Garderobiera trase fermoa- 
rul costumului din actul întîi. Voioșie 
generală. Mi se potrivea. Acum era rindul 
pantofilor. Dezastru. Erau mult prea mici 
pentru mine. Am alergat la subsol, unde 
mă îmbrăcam de obicei, si am căutat pe- 
rechea de teniși negri pe care-i lăsasem 
acolo. Nu prea se potriveau cu rochia. 
Dar dacă publicul se va uita la picioarele 
mele? Voi fi oricum în încurcătură, 858 
ca i-am încălțat. 

"Deasupra mea auzeam spectatorii dînd 
din picioare, nerăbdători că nu se ridicase 
cortina. 

John Raitt, cel ce trebuia să fie acum 
partenerul meu, învăţa în culise cuvintele 
cintecelor mele, ca să mi le mai poată 
sufla pe parcurs dacă mă împotmoleam. 

Stăteam gata pregătită să intru în scenă, 
în timp ce directorul ieși la rampă şi cu 
un gest ceru să se facă liniște. 

— «Doamnelor și domnilor, spuse el, 
direcția regretă că Miss Carol Haney nu 
va juca astăseară. Rolul ei va ti interpretat 
de către o tinără doamnă numită Shirley 
MacLaine. Sperăm ca spectacolul să vă 
placă.» 

Ultimele cuvinte au fost acoperite de un 
ropot de proteste. Multi se ridicau îndrep- 
tindu-se către casa de bilete pentru a cere 
banii înapoi. Era un haos general. Hal 
Hastings, dirijorul, se îndreptă spre pupi- 
tru tremurind. Habar n-avea în ce cheie 
cintam sau cel puțin dacă cintam. Dar 
cu un gest hotărit ridică bagheta. Muzican- 
tii își îndreptară spinările, si atacară uver- 
tura incercind să acopere forfota publicu- 
lui nemulțumit, 

Cam pe la mijlocul uverturii Steve apăru. 
Îmi prinse mina. 

— «Asta ar trebui să-ți fie învățătură 
de minte ca să ai răbdare, imi spuse, și 
nu uita că cei mai mulți nu au astfel de 
şansă o viață întreagă, așa încit pentru 
toți cei ce așteaptă acum ceva de la tine, 
fă tot ce potil> 

Apoi, urindu-mi tradiționala parolă de 
noroc a actorilor: merde, mă lovi uşor pe 
spate şi o şterse printre spectatori, U- 


«Vreau... 


Shirley cea mare 


vertura s-a terminat. In ultima clipă a 
trebuit să alerg la toaletă, într-atita eram 
de speriată. 

Cortina s-a ridicat. 

Respirind adinc m-am năpustit drept 
către mijlocul scenei,ca nu care cumva, 
să nu mă nimeresc din greșală pe vechiul 
meu loc. Cu colțul ochiului zăream trupa 
aliniată lateral, privindu-mă. Publicul scoa- 
se un zgomot ciudat. Părea însă că inte- 
lege cum mă simt. Printre ei erau desigur 
și cei mai importanți businessmeni din 
lumea spectacolului care veniseră s-o 
vadă pe Carol și, iată, acum dădeau cu 
ochii de mine. Vocea mea puternică, ră- 
guşită, le răsună deodată în urechi. Strofa 
era menită să provoace risul. Dar nimeni 
nu zimbi. Pe semne că nu așteptasem 
destul. Nu lăsasem pauza necesară. Dacă 
eu eram gata, nu însemna că erau și ei. 
Am încetinit ritmul și curînd ne reglasem 
parcă respiraţiile. l-am simțit deodată cum 
se relaxează — cu toții — și eu mă linișteam 
parcă odată cu ei. Nimic nu e mai rău 
decit un public care se teme pentru actor. 
Deodată acel flux al comunicării la care 
visasem toată viața mea şi-a făcut apariția. 
Nu aplauzele si nici risetele lor mă mulțu- 
meau; era acel magnetism, acel curent 
care pleacă de la o ființă omenească către 
toate celelalte și se întoarce înapoi, ca o 
pendulă gigantică. Eram în același ritm 
cu publicul, nu mai eram în contratimp. 

Publicul se ridicase în picioare. 

Aplauda, fluiera și imi trimetea sărutări 
cu mina. Simțeam că o imensă îmbrăți- 
șare mă cuprinsese. Ceilalţi interpreți se 
aliniaseră în semicerc în spatele meu și 
aplaudau. Stăteam acolo singură,in pija- 
maua vărgată negru cu alb. Am făcut 
cîțiva pași către colegi ca să-i fac părtași 
la aplauze. Dar ei se îndepărtară mai mult, 
ca să mă lase în mijlocul scenei. Mă 
simțeam singură. Cind ai fost ani de zile 


«Să interpretez... 


dansatoare în corpul de balet si ai fost 
antrenată să te simţi doar o rotiță din 
întregul mecanism, eşti deprinsă să-ti 
inchini tot talentul unei singure verigi 
din întregul lanț. Nu ești deprinsă să te 
consideri diferită de ceilalți. Dorinţa asta 
te roade poate din cind în cind, dar ești 
obișnuită să-i tii piept. Şi din seara aceea, 
în care mă urcasem pe scenă în «Pajama 
Game»,totul se schimbase. Eram în afara 
acelui lanț. Mă simțeam parcă exclusă, 
singură. 

Știam că acum mă aștepta mai multă 
muncă, mai multă luptă. Talentul nu este 
altceva decit transpiratie. 

M-am întors în cabină și m-am prăbușit, 
Steve mă aștepta: 

— Acum o să avem mult de muncă. 
În scena beției din actul [| erai complet 
pe dinafară. Astăseară, primul lucru pe 
care-l facem, te duc să te îmbăt. Așa ai 
să ști cum te simţi cînd ești beat. Era să uit, 
să ştii că ai fost grozavă. 

— Adevărat? 

— Pentru ei da. Dar mai ai multe de 
făcut. Abia acum te așteaptă un drum 
greu, greu și lung. 

În seara următoare o înlocuiam pentru 
a doua oară pe Carol. Atunci am intilnit 
un alt bărbat care mi-a schimbat cursul 
vieții. 

ሙ Miss MacLaine, mi se adresă necu- 
noscutul, numele meu este Hal Wallis si 
sint gata să-ți ofer un contract pentru film. 
La Hollywood. 

Venise în culise după spectacol și mă 
aştepta la ieșirea din cabină. 

— Hal Wallis... 


În fața mea era un bărbat bine îmbrăcat, 
care se vedea a fi ceva mai mult decit 
înstărit, cu silueta puțin încovoiată, cu 
ochii reci, calculați, cu fața ca o pară 
rumenită. 


Ştiam că era unul dintre marii producă- 
tori. Dar eu tot n-am putut să joc scena 
leșinului. 


— Dumneata ești cel care face toate 
filmele cu Dean Martin și Jerry Lewis? 
— l-am întrebat. 

ሙ Da. Şi tot eu sint cel care i-a desco- 
perit. 

— Tot dumneata? 


— Da. Şi chiar adineauri te-am desco- 
perit pe dumneata. 

Îmi oferea un contract pe timp de șapte 
ani, în care erau menționate o mulțime de 
privilegii, desigur majoritatea fiind de par- 
tea lui. Avea să treacă mult timp pînă să 
descopăr că a face film este un proces 
lung, istovitor si mistuitor. Casa ta devine 
un loc neglijabil, locul unde iei în fugă 
masa de seară și te culci. Casa ta cea 
adevărată este cea construită pe platou, 
cu pereți din panel, demontabili, cu cande- 
labre ce alunecă pe fringhie. 


„„„ceea ce gindesc și... 


biofilmografică 


e S-a născut la Richmond în 
statul Virginia la 24 aprilie 1934. 


e Are ochii albaştri, părul roş- 
cat, 168 m înălțime, 56 kg. 


e S-a căsătorit din 1954 cu 
Steve Parker, regizorul ameri- 
can care locuiește în Japonia. 


ወ În 1956 a născut o fetiță, 
Stephana. 


e Cind avea trei ani, părinții 
au dus-o, pentru că avea gles- 
nele slabe, la o școală de balet. 


e Timp de 15 ani dansează, 
dansează, dansează. Dar la 18 
ani vrea mai mult decit atit: 

«Vreau să interpretez oameni, 
ceea ce ei gindesc și ceea ce 
simt. lubesc oamenii dar nu 
știu prea mult despre ei. Aș 
vrea să învăţ cum să-i exprim. 
Nu vreau să fiu o păpușă meca- 
nică într-o artă mecanică». 


e A debutat în cinema în 
1954 în regia lui Alfred Hitchcock. 


e A jucat, de atunci, in peste 
30 de filme din care amintim: 
«80 de zile în jurul lumii» cu 
David Niven, «Can Can» ርህ 
Louis Jourdan, «Apartamentul» 
cu Jack Lemmon, «Gheișa» ርህ 
Yves Montand, «Doi pe un ba- 
lansoar» cu Robert Mitchum, 
Rols-royce-ul galben» cu Alain 
Delon,«lrma cea dulce» cu Jack 
Lemmon, «Sweet Charity» cu 
John McMartin, «De șapte ori 
femeie» cu Michael Caine, «Cei 
doi asini ai sorei Sara» cu Clint 
Eastwood, 


Lista rămine deschisă... 


... Simt oamenii» 


filmul e o lume, 
lumea e un film 


Un salt cinematografic 


În 1959, la prima sa ediție, Festivalul 
Internațional de Film de la Moscova 
ăzduia reprezentanţi din 42 de ţări. 
በ 1971, la a şaptea ediție, participau 
71 de ţări si reprezentanţi ai ONU, 
UNESCO, FIPRESCI, GIS si ai Con- 
siliului internațional al cinematografiei 
şi televiziunii. 


በከ... 


Scott surprinde și vexează 


Actorul George C. Scott, care prin 
refuzul premiului Oscar a surprins 
multă lume (în special lumea cinema- 
tografică, ce consideră acest pre- 
miu drept o consacrare supremă) a 
continuat să surprindă, să vexeze (mai 
ales lumea din Hollywood) cind a 
acceptat premiul Emmy, decernat de 
Preia un echivalent T.V. al Osca- 
rului. 


Nu a fost citit 


Eric Segal, scenaristul cel mai citit 
în anul 1971, a declarat că «Poveste de 
dragoste» e departe de a fi cea mai 
bună dintre lucrările sale. «Teza mea 
de doctorat despre Plaut avea o va- 
loare literară infinit mai mare. Numai 
că nu se ştie, deoarece n-a citit-o 
nimeni». 


Loren-scriitoare 


Sophia Loren vrea să-și demonstreze 
şi aptitudinile... scriitoricești. La sfirşi- 
tul acestui an urmează să apară o 
carte de bucate scrisă de ea, în care 
va da o serie de rețete ieșite din co- 
mun. Loren a specificat că «hrana e 
un factor esențial; este simbolul sigu- 
ranței materiale — mai ales pentru 
oamenii care au răbdat odată de foa- 
me...) 


Restaurant-cinematograf 


O inovaţie în Republica Federală a 
Germaniei: clienţii sălii «Rational» 
din München — sală în care se con- 
sumă între orele 23—4 dimineaţa nu 
numai spectacole de satiră politică, ci 
şi bere şi vin — pot comanda un nou 
produs: un film. 18 filme — între care 
Griffith, Méliès, Thomas Ince, vechi 
filme cu Tarzan — stau la dispoziția 
consumatorilor. Iniţiator al restauran- 
tului-cinema, regizorul Edgar Keitz. 
Ela produs şi un film de trei ore jumă- 
tate pe care îl «servește» la localul din 
München. 


Bătrinii devin tineri 


În atelierul de efecte speciale al 
Studiourilor Mosfilm, machiorii se pri- 
cepeau pină acum să «imbătrinească» 
actorul, cu ajutorul unor paste spe- 
ciale. Acum au găsit și sistemul «în- 


tineririi». În mare măsură datorită plas- 
ticii mobile a protezelor si a gurii, 
realizate cu ajutorul stomatologilor. 
lar în materie de peruci, s-a trecut de 
la confecţionarea manuală — care 
dura citeva zile — la realizarea meca- 
nică a unei peruci în 30 de minute. 


Concurenţă Disney-Mickey Mouse 


În Florida se va deschide un nou 
parc de atracţii. Uriașul «Domeniu 
Mickey Mouse», după modelul Dis- 
nay-land-ului californian. Se crede că 
va putea găzdui 10 milioane de vizita- 
tori pe an și va avea de opt ori mai 
መ” puncte de atracţie decit Disney- 
land. 


Nu! erotismului la Paris 


La Prefectura paliției din Paris se 
iau în momentul de față măsuri ener- 
gice pentru limitarea publicităţii în 
jurul filmelor erotica. S-au și prevăzut 
sancțiuni penale, interzicindu-se afi- 
șarea panourilor cu imagini erotice, 
în special pe marile artere și pe 
Champs-Elysées. 


5፤ din nou NU! 


Directorul general al Regiei franceze 
de publicitate, J.C. Servan Schreiber, 
a declarat recent într-un interviu că 
«francezul nu apreciază vulgaritatea... 
Vulgaritatea, violența, ca şi erotismul 
impietează asupra publicităţii, în loc 
s-o sprijine; sint tentative ieftine de a 
comunica cu consumatorii, care — 
după părerea mea — nu au putere de 
influențare... Sintem cu toţii de acord 
că nu e cazul să adoptăm sistemele 
de reclamă «å l'americaine», care vă- 
desc un real dispreț față de telespec- 
tatori, nerespectindu-le demnitatea»... 


Sfaturi pentru producători 


«Media de virstă a publicului de azi 
este de 25 de ani, ceea ce e îmbucură- 
tor. Dar e greu să satisfaci acest pu- 
blic, care nu acceptă orice. Tineretul 
vrea o orientare realistă în cinemato- 
grafie. Şi nu o realitate fabricată în 
studio cu mijloace tehnice. Ci un rea- 
lism în atitudinea față de viaţă, o expu- 
nere cinstită a realității. Tematica a 
rămas deci în urmă și trebuie să ajungă 
la aceleași progrese ca tehnica cine- 
matografică». (Extras din «poruncile» 
pe care revista «Cinâs d'Orient» nr. 2/ 
1971 consideră că ar trebui să le res- 
pecte cu sfințenie producătorii de 
film.) 


Actrița-gazetar 


Numărul unu al revistei «IN», re- 


vistă lunară adresată femeilor, a apărut 


la 1 septembrie 1971. Redactorul şef: 
actrița Jeanne Moreau. 


de trei ori 
Jana Brejchova 


Regizorul cehoslovac Jan Schmidt 
(«Sfirşit de august la hotel Ozon») a 
terminat noul său film, «Arcul reginei 
Dorothea». Este o ecranizare după trei 
povestiri de Vladislav Vancura («Jose- 
fina», «Blanca» şi «Isabela») legate între 
ele printr-un comentariu. 

Protagonista celor trei povestiri este 
apreciata actriță pragheză Jana Brejchová. 

Brejchová a mai interpretat în ultima 
vreme rolurile principale din «Domnilor, 
l-am ucis pe Einstein» de Oldrich Lipsky 
şi «Luna de miere diabolică» de Zdenek 
Podalski. 


ው. í t i 
Blanca, Josefina si Isabela: 
Jana Brejchová 


————————>———— 


cuvinte... 
cuvinte... 

Este 
ghiare 
de Ma 

«Un bărbat deştept trebuie să apreci 
se însoare neapărat ርህ o femeie «istori 
proastă, căci prostiile unei femei alături 
sărace cu duhul n-a compromit un ከ8 
decit pe ea, în timp ce, cele ale Liszt. 


unei femei inteligente îl compromit 
pe soț». (Citat din Talleyrand dat 
de Nina Companeez — scenaristă, 
dialoghistă, monteusă si producă- 
toare.) 


* 


«Dacă m-aș apuca de alt gen, 
publicul nu m-ar crede. Chiar dacă 
aş turna «Cenuşăreasa», toată lu- 
mea s-ar apuca să caute unde am 
introdus cadavrul în această po- 
vestire duioasă...» (o spune Alfred 
Hitchcock, el insusi suprasaturat 
de genul în care a devenit specia- 
list necontestat: filmul de groază.) 


* 


Simbolul însuşi al femeii moder- 
ne, Brigitte Bardot, n-are practic 
nici un curs în fața spectatorilor 
egipteni, Proprietarii de cinema- 
tografe din Cairo ezită să distri- 
buie filmele acesteia de teama unei 
căderi comerciale, deoarece «ve- 
deta este mult prea slabă pentru 
gustul spectatorilor noştri»... 


un nou 
Stanley Kramer 


În timpul filmărilor la «Ghici cine vine 
la cină?», regretatul Spencer Tracy a spus 
despre regizorul Stanley Kramer: «Incear- 
că mai mult şi realizează mai mult decit 
toţi ceilalți din industria cinematografică». 


Eroii filmului 
«Binecuvintale fie animalele şi copiii». 


La festivalul de la Moscova din acest an, 
Stanley Kramer şi-a prezentat în afara 
concursului ultimul său film: «Binecuvin- 
tate fie animalele si copiii». După ce 8 
abordat o serie de teme majore de actua- 
litate. (demascarea segregaţiei rasiale, a 
tarelor fascismului, a uneltirilor războini- 
ce), cineastul american investighează de 
data asta psihologia copiilor din Statele 
Unite, frustrarea pe care o resimt o bună 
parte a adolescenților. Cei șase protago- 
niști ai filmului, tinerii Barry Robins, Mike 
Chapin, Marc Vahanian, Darel Glaser, 
811 Mumy şi Bob Kramer sint actori pro- 
fesioniști, aleși de Kramer după o asiduă 
muncă de selecție. 


> 


Ei 


Agenţii fiscali apreciază 
scump frumusețea... 


Despre Raquel Welch, actrița — 
idol feminin de export al Statelor 
Unite, se discută veșnic în presă. 
Recent, după ce a divorțat de soțul 
ei, managerul Patrick Curtis, Ra- 
quel Welch a trebuit să-și rezolve 
singură problemele fiscale. Agen- 
ţii fiscali i-au formulat pretențiile 
lor uriașe pe un ton foarte cava- 
leresc; «Frumuseţea dumneavoas- 
tră valorează un milion de dolari, 
şi asta dacă apreciem la minimum. 
Totuşi, vă impunem numai cu 
116 000 pe acest an...» > 


= 


Culmea snobismului la vedete în 
ultima vreme: să fie subiect de 
parodie în numerele de cabaret. 
Printre capetele de afiș cele mai 
«parodiate»: Marlène Dietrich, Shei- 
la, Juliette Greco, Melina Mercouri, 
Mireille Mathieu. 


Ars — — N N የነ = የኔ ”፡ ጫ @ O = + O = === ፻፲ 9) 2 22 > > sc" e G 


«wise de 
dragoste» 


Este titlul unei coproducții sovieto-ma- 
ghiare. Pe ecran lat si In culori. Realizată 
de Marton Keleti (pe regizorul Keleti l-am 
apreciat cu toţii cind am văzut pe ecrane 
«istoria prostiei mele» ርህ Rutkay Eva, 
alături de lrina Petrescu). Filmul reinvie 
un fragment din viața compozitorului Franz 
Liszt. În rolul principal, actorul maghiar 
de teatru și cinema, Imre Sinkovic. După 
vechiul film cu Dirk Bogarde, văzut recent 
la T.V., așteptăm cu legitimă curiozitate 
această nouă versiune. 


O mulțime de pelicule ne-au obiș- 
nuit ca în filme totul să fie mai frumos, 
mai colorat, mai spectaculos decit în 
viață. Eroii iradiază o strălucire pe 
care n-o are omul obişnuit. Simburele 
de aur e spălat de humă, cizelat și 
pus sub reflector. Din pajiști anonime 
se extrage stropul de parfum. 

Am văzut recent «Bătălia pentru 
Neretva» — colosala reconstituire isto- 
rică — de trei ore cinemascopice — a 
marșului nebunesc peste liniile duş- 
mane spre Neretva a partizanilor iugo- 
slavi care tirau și cărau cu ei mii de 
bolnavi, bătrîni, copii, Mars nebunesc 
din punct de vedere logic, pentru că 
inima are rațiuni pe care rațiunea nu 
le cunoaşte. E unul din marile filme 
închinate nobleței și eroismului, iar 
cuvintele din colibă, cînd se ia hotă- 
rirea pornirii marșului, sint de-a drep- 
tul înălțătoare: «Drumul nostru spre 
dreptate trebuie să fie curat». Am 
avut norocul să-l cunosc si pe eroul — 
nu care a pronunţat aceste cuvinte — 
(de altfel poate sint ale scenaristului) 
dar care le-a realizat. De altfel nu prea 
îi plac vorbele mari si eroice, după 
cum, în definitiv, nici adevăratul filo- 
zof በህ e acela care dă lecţii de filo- 
zofie. Generalul Stevan Opacic, în 
film numit Stipe, e conducătorul co- 
loanei pe acest drum curat spre Ne- 
retva, el e cel ce a trecut primul podul, 
cu grenadele în dinți. 

Mărturisesc că homo cinemato- 
graphicus din mine a suferit un soc: 
strălucirea eroului real era mult mai 
puternică decit a eroului din film, 
Radia atita bărbăţie, hotărire, calm 
încît alături de el te puteai incumeta 


Shakespeare în URSS 


Regizorii Sidney Lumet, Maximilian 
Schell și Laurence Olivier ecranizează 
în prezent operele lui Cehov şi Tur- 
gheniev. Întrebati dacă nu e riscant 
sa abordeze o atmosferă cu atitea date 
necunoscute pentru ei, au dat în una- 
nimitate următorul contraargument: 
«Rușii îl ecranizează perfect pe Sha- 
kespeare», 

ወ În 1955, la Cannes, filmul-balet 
«Romeo și Julieta» realizat de Lev 
Arnştan şi Leonid Lavrovski,cu Galina 
Ulanova în rolul titular, lua premiul 
pentru cel mai bun film liric, pe lingă 
alte premii internaţionale. 

e În 1955 apărea și «A douăspre- 
zecea noapte» de Jan Fried. 

e In 1956, filmul spectacol «Mult 
zgomot pentru nimic» de Lev Zam- 
kovoi este admirat pe toate meridia- 
nele. 

e Tot în 1956, spectacolul de tele- 
viziune cu «Femeia îndărătnică», rea- 
lizat de Serghei Kolossov, este premiat 
la restivalul de la Monte Carlo pentru 
cea mai bună interpretare feminină a 
rolului «Katharina» (Liudmila Kasat- 
kina, 

e În 1956 — «Othello» de Serghei 
lutkevici. 

ወ În 1964 — «Hamlet» de Grigori 


să treci nu numai Neretva, ci și ocea- 
nele siderale. 

Am cunoscut-o si pe doctorita Ma- 
rija, alcărei nume e unul din leit-moti- 
vele filmului. 

În viață, pe eroina-colonel o cheamă 
Dr. Sașa Bojovic și are cel mai fragil 
şi inocent chip care se poate imagina. 
Cum a putut conduce ea acel uriaș 
spital migrator, cu mii de bolnavi de 
tifos, de ologi, de răniți? Cum a putut 
da ordine cu vocea aceasta blindă? 
Am înțeles abia cind ne-a dezvăluit 
coşmarul ei — un episod din timpul 
marșului. Pe pod, aproape de țărmul 
salvator, un tinăr, copil aproape, spri- 
jinea un rănit. O femeie căzută în apă 
l-a implorat să o ajute. S-a aplecat, 
a întins mina şi a căzut cu rănit cu 
tot. Toţi trei s-au înecat sub ochii 
doctoriței, care plinge si acum ca o 
mamă care și-a văzut murind copiii. 
Scena aceasta nu a fost filmată — au 
existat atitea episoade spectaculoase! 
Dar pentru mine ea reprezintă Neretva, 
după cum femeia aceasta fragilă re- 
prezintă eroismul feminin. 


* 


În multe filme totul e mai specta- 
culos decît în viață — o ştie toată lu- 
mea. Si totuşi... 

L-am văzut pe Kirk Douglas în «Eroii 
de la Telemark», un film de ficțiune, 
bazat pe o altă mare bătălie — nu pen- 
tru Neretva, ci pentru apa grea. Film 
bun, scenariu bun, actori — ce să mai 
vorbim... Şi totuşi puși față în față cu 
interpreții anonimi ai acelui genial 
ciné-vérité care e «Bătălia pentru apa 
grea» — şi Kirk Douglas si Richard 


Kozintev (premiat la Veneţia, San Se- 
bastian, Panama, etc.). 


e În 1970 apare «Regele Lear» de 
Grigori Kozintev. 


Mai adevărat, mult mai adevărat 


Harris și întregul film se efasează, se 
pierd din amintire. Băieții aceia cam 
spălăciți care au dus cu adevărat bătă- 
lia pentru apa grea nu au ፦ «ah!, 
carura atletică a lui Harris, 8ከ!, gro- 
pita din bărbie a lui Kirk!» cum ar ofta 
scrisorile unor cinefile. Dar ei s-au 
paraşutat cu adevărat în misterul sin- 
geros al liniilor inamice. Ei, ei au aştep- 
tat lungi luni calendaristice — nu cine- 
matografice — în izolarea piscurilor 
albe semnalul de acțiune. Ei, ei au în- 
deplinit — după cel mai inteligent sce- 
nariu real — misiunea care a avut o 


Creatorul personajului Lear, celebrul actor luri larvet 


importantă decisivă pentru ciștigarea 
războiului. 


x 


În filme, adeseori adevărul e mai 
spectaculos, mai colorat, mai strălu- 
citor ca în viață. Dar, uneori, întilnirea 
cu eroii reali, care au inspirat filmele — 
e mult mai răscolitoare. Ca și cind, 
după sucuri colorate, cocteiluri sa- 
vante și parfumuri rafinate, ai desco- 
peri brusc răcoarea apei și aroma fra- 
gilor de munte. 

Maria ALDEA 


Un film închinat nobleţii si eroismului 


“ae 


a b: 
ው ከራ 


Mark Donskoi a început să !ህ በ626, 
în culori şi pe ecran lat, un film despre 
marele cintăreț Fiodor Şaliapin. «Nu 
va fi un film istoric şi nici o prezentare 
biografică. Mă preocupă în primul rind 
personalitatea artistului, felul cum a 
evoluat si s-a maturizat Șaliapin în 
contextul social al epocii în care a trăit. 
Astfel, voi izbuti să-i explic talentul, 
datele biografice servindu-mi doar ca 
pretext». 

e 


Sarita Montiel, regina melodramei 
muzicale, turnează în fine sub îndru- 
marea unui regizor prestigios: Juan 
Antonio Bardem («Strada mare», 
«Moartea unui ciclist»). Filmul, tur- 
nat în Spania, se va intitula «Varietăţi». 


lrene Papas — frumoasa Elena, 
Vanessa Redgrave — mindra Andro- 
maca, Geneviève Bujold — prevesti- 
toarea Cassandra, Katharine Hep- 
burn — puternica Hecuba — lată un 
mănunchi de actrite de prim rang, re- 
unite de Michael Cacoyannis in filmul 
«Troienele». Un film remarcabil, poe- 
tic, de mare ținută artistică, pe care-l 
aşteptăm cu nerăbdare si pe ecranele 
noastre. 

9 


Jan Kacer ne face să ne gindim 
la Vit Olmer. L-am cunoscut întii ca 
actor. După citeva succese regizorale 
pe scenă şi la televiziunea pragheză, 
Jan Kacer turnează acum primul său 
film, «Eu sint cerul». În alb-negru, pe 
ecran normal și cu actorii Lenka Ma- 
choninova, Miluse Vobornikova, Vik- 
tor Sodorma, Iva Vyskocil si alții. 


Sergio Leone, specialistul wester- 
nurilor — spaghetti, al imitațiilor sear- 
bede cu dolari in plus și Colt-uri — în- 
tr-adevăr în plus — a ajuns la o viziune 
complet opusă și, în fine, realistă. De 
data asta face un film de actualitate: 
«America». O critică acută la adresa 
monstruoasei activități a «sindicatelor 
de gangsteri» din Statele Unite. 


Paul Newman semnează un nou 
film în calitate de regizor: «Zece zile 
care au zguduit lumea» (după cartea 
lui John Reed). Se intenționează ca 
rolul titular să fie încredințat lui Serghei 
Bondarciuk. 

e 


Olivia Hussey (Julieta aleasă de 
Franco Zeffirelli și actuala soție a lui 
Dino Martin — fiul lui Dean) va incarna 
o eroină care apare pentru በህ se ştie 
prea exact a cita oară pe ecrane: 
Marguerite Gauthier din «Dama cu 
camelii». Între predecesoare, le nu- 
mim doar pe Sarah Bernhardt si pe 
Greta Garbo. Desigur, regizorul e Zef- 


firelli. 
% 


Paul Newman si Lee Marvin tur- 
neazà in peisajul clasic al Arizonei, 
ርህ pălăriile clasice de cow-boy, pellcu- 
la «Bani de buzunar». O poveste in 
care doi cowboy constată că ei, cu 


mentalitatea lor, nu au ce căuta in 
contextul bizar al vieții moderne. 


Armen  Dijigarkanian, cunoscut 
actor sovietic (una din realizările 
lui le-am admirat si noi în «Triun- 
ghiul»; turnează în prezent simultan în 
trei filme: în «Pescărușul» (ecranizare 
după Cehov) în al treilea episod din 
«Incoruptibilii» şi în pelicula pe o temă 
contemporană, «Vorbește-mi despre 
tine». În același timp, este titularul 
complexului rol Stanley Kovalsky din 
piesa «Un tramvai numit dorință» de 
Tennessee Williams, prezentat pe sce- 
na teatrului Mossoviet. 


Alain Delon continuă să fie asal- 
tat de oferte. Nici n-a apucat să termi- 
ne «Văduva Couderc» (cu Simone 
Signoret) şi a fost solicitat de Losey 
şi Visconti, cei doi regizori-vedetă ai 
anului '71. 


Francois Truffaut i-a rămas fidel 
autorului său favorit, Henri-Pierre 
Roche (decedat în 1969) ă cărui poves- 
tire a ecranizat-o în «Jules şi Jim». A- 
cum a pornit la ecranizarea romanului 


«Cele două englezoaice şi continentul», 


al aceluiași autor. Caracterizarea tele- 
grafică dată de Truffaut: «Filmul meu 
va prezenta un fel de Proust tinăr care 
se îndrăgostește de Charlotte si Emily 
Brontă la începutul secolului XX». 


Jane Fonda, care, după cum se ştie, 
desfășoară în Statele Unite o prodi- 
gioasă activitate socială și politică (de- 
spre spectăcolele antimilitariste pe 
care talentata ăctriță se luptă şi izbu- 
18519 să le prezinte în fața unor grupuri 
de militari americani am mai pomenit 
în repetate rinduri în revista noastră) 
continuă, în paralel, să turneze. lat-o 
pe platoul de filmare în rolul principal 
din «Klute», producție Warner Bross. 
Replica i-o dă Donald Sutherland, 
unul din actorii cei mai ር018ቨ în pre- 
zent în Statele Unite. Filmul va fi reali- 
zat de Alan Pakula, un producător de- 
venit regizor. 


Jane intr-o pauză de filmare 


forșpan 


|] «Eolomea», film stiintifico-fantastic — producție DEFA — prezintă gindu- 
rile si întimplările prin care trece un robot. Robotul RA-O-560 este protagonistul 
filmului a cărui acțiune se petrece în stația interplanetară «Margot». În alte roluri, 
actorii germani Cox Habbema, Lotsen Kun, Rolf Hoppe, bulgarul Ivan Andonov 
şi sovieticul Vsevolod Sanaiev. Regizor: Herman Zschoche. 


ወ «Insecte si oameni» este titlul primului film ecologic, realizat de Walon Green. 

În culori. O laborioasă realizare tehnică. Trei camere de luat vederi au reușit 
să surprindă activitatea insectei în interiorul unei flori. Spectatorului i se taie 
răsuflarea și are impresia că asistă la cel mai izbutit science-fiction. 


9 cpiogu Nurenbergului» este titlul unei noi pelicule poloneze a cărei pre- 
mieră a avut loc recent la Varşovia. Filmul face o analiză critică a Germaniei 
fasciste. 


@ Racheta verde» este titlul unei pelicule noi, realizată în studiourile Lenfilm 
de regizorul Grigori Aronov. Este vorba de aventurile trăite de un grup de copii 
care, în anul asediului de la Leningrad — 1941 — au găsit întimplător o valiză 
Cu cartuşe și un aruncător de rachete. 


Rubrica CINERAMA redactat 


Laura COSTIN 


bibliorama 


În vara acestui an a văzut lumina 
tiparului prima operă colectivă de cer- 
cetare ştiinţifică în domeniul studiului 
istoric al cinematografului românesc. 
Rod al unui efort redacţional prestat 
de Editura Academiei în colaborare 
cu lon Cantacuzino, cercetător prin- 
cipal al sectorului de specialitate din 
cadrul Institutului de istoria artei, vo- 
lumul de «Contribuţii» marchează mo- 
mentul de cristalizare a unei concepții 
ştiinţifice în abordarea fenomenului 
cinematografic românesc. Succedind 
unor mai vechi inițiative girate de Edi- 
tura Meridiane («Însemnările» lui Jean 
Mihail si o schiţă istorică semnată de 
lon Cantacuzino), volumul de faţă in- 
troduce în circuitul de referință puncte 
de vedere variate — susținute în cele 
mai multe dintre cazuri de o solidă 
armătură teoretică — într-un domeniu 
de cercetare istoriografică caracteri- 
zat pină nu demult prin penuria infor- 
matiei sau frecvența unor interpretări 
subiective. 

Reţine în mod pozitiv atentia struc- 
tura judicioasa a culegerii, care-l Ori- 
entează pe cititor către aspectele esen- 
tiale pe care va trebui să se așeze 
viitoarea «istorie» a cinematografiei 
românești din această perioadă. În 
acest sens lucrarea se deschide cu o 


valoroasă introducere în materie: de 
la fixarea citorva repere de «încadrare 
teoretică» si metodologică se trece la 
estimarea raportului dialectic film-so- 
cietate, pentru a se întreprinde apoi 
citeva studii pertinente asupra proble- 
melor pe care le ridică arta regiei și 
interpretării în perioada studiată. Sint 
sesizate apoi citeva din caracterele 
esențiale ale afirmării genurilor cine- 
matografice, scrutarea unor perspec- 
tive ca şi «fixarea» citorva detalii isto- 
rice privind introducerea spectacolu- 
lui cinematografic în România. 
Alături de aportul unor oameni de 
cultură interesaţi în implicațiile teore- 
tice ale fenomenului cinematografic — 
Mihnea Gheorghiu, Silvian losifescu — 
studiile beneficiază de semnătura unor 
cercetători de specialitate: Bujor Ri- 
peanu, Dumitru Fernoagă, Cornel Cris- 
tian, Cristina Corcioveanu, Dan Ma- 
teescu, Manuela Gheorghiu, Ludovic 
lordaky sau criticii şi publiciştii 88588 
cauzei cercetării istoriografice, D.I. Su- 
chianu, Valentin Silvestru, Al. Raco- 
viceanu, Alice Mănoiu, Mihai Nadin. 


BIBLIOGRAFIE 
INTERNAȚIONALĂ 
CINEMA 1970 


Dind curs unei însarcinări primite 
acum cinci ani în cadrul Federatiei in- 
ternaționale a arhivelor de film 
(፻..ል.ክ), Arhiva Naţională de Filme 
din București publică în fiecare an o 
«Bibliografie internațională cinema» 
care cuprinde lista completă a tuturor 
cărților de film apărute în lume în 
cursul anului respectiv. Începind de 
anul trecut, această bibliogratie — pu- 
blicată în limbile română și franceză — 
este structurată pe criteriul tematic. 
«Bibliografia 1970» — apărută በህ de- 
mult — oferă aşadar o imagine cit mai 
completă a efortului editorial mondial 
în materie de cinematografie: cărți de 
teorie generală și estetică, de critică, 
teoria genurilor, teoria şi practica rea- 
lizării, biografii, lucrări de istoria și 
psiho-sociologia cinematografului, etc 

Întocmită cu acuratețe științifică și 
tipărită în bune condiții grafice, lu- 
crarea se bucură de aprecierea cer- 
cetătorilor de specialitate de pretu- 
tindeni. ` 


Răzvan POPOVICI 


BATE: 


ጨ F 


TTE 
- “ገ 


La] 


ትመ 


RIL 


În strada Selari nr. 24, coope- 
rativa MAROCHINERI vă 


prez tă produse pentru voraj 
rea 


፡8118::::265፡. 
ተን! Ti” 
H | IE 


Sia 


izate din piele şi materiale 


să 
ጩ 


PRL 


plastice, posete pentru toate 


aziile si accesorii mărunte 


sal 


marochinărie. 


[== 


8608 gindu- 
wotagonistul 
În alte roluri, 

Andonov 


Ez= 
ELI] 


alon Green. 
au reușit 
ui i se taie 


FA 
=8 sr PN 


፳ càrei pre- 
a Germaniei 


SI 
P 


le Lenfilm 
p de copii 
or o valiză 


PE 


SHEN 
u s 
dă 
sa = 

ቭጣ 


La unitatea de marocht- 
nerie din str. Gabrovemi nr. 10, 
în zona Curţii vechi, găsiți 
modele diverse de marochi-- 
- nerie, realizate cu multă mă- 

— 7 iestrie artistică, poşete, cor- 
| [ AR 1፻5580:፪818 = ነ፦፦፦ a$ doane diferite pentru femei 
88ህ፡8።።፡፡፡፡፳፡8 === ! 88 şi bărbați, articole mărunte 


de marochinerie. 


Adresaţi-vă magazi- 
nelor noastre de maro- 
chinerie din str. Selari 
nr. 24 şi str. Gabroveni 
nr. 10, unde găsiți un 
sortiment variat de pro- 
duse de marochinerie. 


TREE 
SIRE 
88:2 


primite 
atiei in- 


ti 
L ቁና ባን E aie: 


mondial 
ር8 de 


፤ cer- 
de pretu- 
CINEMA 
Redacţia și administrația: 


Prezentarea artistică: ANA MARIA SMIGELSCHI Piaţa Scinteii nr.1—București Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Întreprinderea de comert exterior «Libri», Bucureşti—România Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 


Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se tac la: ግዝ n መመ. T, și 
telex 225, Calea Victoriei 126, Căsuţa poştală 134—135. ብ 017 «Casa Scinteii» — Bucureşti [9 


Anul IX (105) 


revistă lunara 


cinesmatogratica 


= 
š 
3 
F] 
Š 
= 
s 


ngàduinta publicului? 


9! R URI. 


66.5 ይይ FE. R l J. ጸ 5 R IK ARE . ይ R ይጠይ.ክ ጠብ. 


(በ የ ጠበ ይ የጅ ይጸ ETETETT E 8 8 በ.ቤ.  ሕጠጠ ROUT 


.”. 


Y 


săi din filme. Cind ştie cum e tratat dacă 
vrea să bea o bere, îl umflă risul privind 
serviabilitatea pe care o arată ospătarii prin 
restaurante, la cinematograf. Mai mul! 
muncind nemijlocit la construirea so- 
cialismului, masa spectatorilor cu- 
noaste practic ce probleme serioase si 
dificile ridică această operă uriaşă, ce 
eforturi uriaşe reclamă si ce convingeri 
adinci implică. A substitui adevăratelor 
preocupări ale oamenilor care schimbă 
fața țării tot felul de dileme născocite, 
plictiseli ivite din trindăvie, sau reverii 
abstracte intelectualiste, i se pare un act 
absolut inacceptabil. Într-o astfel de ma- 
terie, publicul se consideră grădinar și nu 
înghite să | se vindă castraveți. E și mo- 
tivul principal pentru care multe din filmele 
noastre, cu o pretinsă tematică actuală, 
dar numai făgăduită nu şi respectată 
efectiv, cad atit de repede. 


Între anonimat 
și nominalizare 


Publicul se lasă prins de istoriile du- 


=> ... 
„„„aderă la orice nou Raskolnikov 


ioase. Oricît scandal au făcut criticii, n-au 
putut impiedica succesul de casă al unor 
filme ca «Vagabondul» sau «Roata vieții». 
Spectatorul cinematografic e sentimental. 
În fața ecranului, pe întuneric, işi compen- 
sează toate durităţile la care viața l-a 
silit. Plinge cu o adincă sinceritate o lo- 
godnică părăsită, fiindcă își amintește de 
cele citeva iubite pe care le-a abandonat 
și el. Îl mișcă iarăși, pînă la lacrimi, gestu- 
rile generoase, deoarece a vrut de atitea 
ori să se comporte si dinsul exact asa. Să 
aducem și aici, totuși, o precizare: oricit 
de sentimental este, în fond, publicului 
nu-i place să se afle aceasta. Protestele 
stirnite de rezultatul anchetei pe care a 
întreprins-o revista «Cinema» sint o do- 
vadă elocventă. Publicul nu e de acord. 
Filmul «Dreptul de a te naște» i-a plăcut 
cel mai mult din tot ce a văzut în 1970; 
așa spune sondajul de opinie executat cu 
o maximă rigoare științifică; dar numeroase 
voci ţin să se desolidarizeze de o aseme- 
nea opțiune; spectatorul cinematografic 
isi îngăduie să fie sentimental numai la 
adăpostul anonimatului şi avind credința 
că-şi exprimă o înclinaţie foarte personală. 
Cind descoperă că ea e majoritară, consta- 
tarea îl supără şi se grăbeşte să o conteste, 
declarindu-și complet alte preferinţe. Foar- 
te probabil că «inghite» de multe ori filmele 
dure tot ca să-şi ascundă sentimentalismul 
secret. Oricum, spectatorul își apără in- 
dividualitatea şi nu se împacă să fie 
identificat în gusturi, cu ceea ce se nu- 
meste, cam pejorativ, «publicul larg». 
Încă o observaţie: publicul consumă şi 
filme de aventuri şi drame psihologice sau 
sociale şi comedii hilariante și tragedii 
sumbre şi ecranizări după romane cele- 
bre si operete. El n-are, principial, obiecții 
faţă de nici un gen. Ceea ce nu suportă 
însă e să i se dea merele drept gutui și 
vice-versa. Dacă s-a dus să vadă un film 
de capă și de spadă, el nu înțelege să 
asiste la o bufonerie; dacă i s-a făgăduit o 
enigmă polițistă, nu-l incintà să i se ofere 
o anchetă de moravuri ale lumii interlope, 
dacă a fost vorba de un western, nu e 
dispus să urmărească o analiză psiholo- 
gică existenţialistă. Publicului nu-i place 
să fie tras pe sfoară; producătorului îi cere 
să respecte un vechi şi verificat angaja- 
ment: «ce e zugrăvit afară pe pinză, să se 
vadă înăuntru viu si natural». În această 
direcţie, publicul are un instinct vinător 
Cinematograful e o artă prin excelență 


ai i a 


...# incintă noua versiune «Război și pace» 


...se înduioșează la orice „Vagabond“ 


populară şi trebuie să satisfacă, vrind- 
nevrind, nişte aspirații autentice ale mase- 
lor, altfel şi-ar pierde imensa audienţă. 


„„aplaudă verdictul în procesul de la Nirnbe'g 


— k Š 
SEBE ሜር aa 


a; = AR E: 


` 
Dar alterarea ideologică a tendințelor lui 
imanente are loc tocmai pe calea unor 
devieri de la structurile fundamentale în 
care s-au cristalizat anumite genuri. Pe 
simpatia, chemată să o trezească singele 
rece, curajul si simţul justiţiar, vin așa 
numitele «western»-uri, fragmente ale epo- 
peii pioneratului, se grefează apologia 
violenței în sine. Numeroase pseudo- 
filme cu cow-boy, italiene, au devenit trep- 
tat, în ultima vreme, spectacole de atro- 
cități, destinate a atita pornirile sadice. 
Natura originară a genului a ajuns, astfel, 
să fie pe nesimţite schimbată si o dată 
cu ea şi sensurile social-morale de care 
era încărcată. Procese similare se remar- 
că si în filmul poliţist. În locul strădaniei 
mintale detectivistice, imaginea puterii 
rațiunii de a birui viclenia criminală și a o 
descuraja, s-a insinuat iarăşi exercițiul 
brutalităţii, nu o dată complice chiar cu 
lumea asasinilor. «Hold-upy-uri, tratate 
comic, îndreaptă simpatia spectatorului 
către spărgători; bufoneriile în filmele de 
spionaj tind să prezinte, ca o joacă, ac- 
țiuni politice detestabile care perpetuează 
climatul războiului rece. 

Cind spectatorul reclamă genurilor să- 
și păstreze esenţa, se apără instinctiv 
împotriva acestei tentative ascunse de a | 
se manipula conștiința. 

În sfirsit, publicul tolerează sociologilo! 
să emită tot felul de ipoteze asupra psiho- 
logiei lui. Dar şi aici există o margine 
Publicul nu înghite prea multe teorii. 
Drept care mă grăbesc să pun punct 
acestor considerații. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 
23 


Va supravietui constelația ? 


sau a fi prezent cu mijloace modeste şi cu idei multe. Richard Burton vrea 
să supraviețuiască crizei filmului costisitor. El vrea să fie de aici înainte 
nu. o vedetă, ci un actor. Aşa a declarat. 

Cu sau fără votul acestui cuplu — de altfel, strălucitor şi incontesta- 
bil talentat — filmul se schimbă şi ca buget și ca factură. Și cine nu 
ştie să citească în semnele prezentului — rămine doar în amintire. 


O familie despre care se poate spune că este de fapt o constelație: 
Liz — Richard, expresia cea mai cunoscută şi cea mai invocată în mate- 
rie de film de mare buget cu vedete scump plătite. Cuplul Liz-Richard 
este însă tot mai des si simbolul unui gen de film care se stinge: hiper- 
superproducţia, filmul cu investiţii de zeci de milioane, în care soții 
Burton aveau o considerabilă parte. Burton şi-a pus problema unei 
adaptări la noua situaţie, astăzi cînd filmul are de ales între a nu exista 


ultimul tur de manivelă 


Din unghiul productivităţii 


— Productivitatea pare să fie una 
din caracteristicile echipei dum- 
neavoastră, care are un scenariu 
dificil, cu multe probleme de in- 
terpretare, reușind totuși să lucreze 
într-un ritm intens. Care sint, tova- 
rășe Marin Ghioroaia, secretele 
dumneavoastră, ca director de film, 
în obținerea acestui rezultat? 


patru ore, pierzi astfel o zi întreagă de 
muncă. Cuplul de operatori pe care îl 
avem la acest film — Alexandru Întor- 
sureanu și Gheorghe Fischer — este 
însă nu numai un cuplu reuşit din 
punct de vedere artistic, dar si exem- 
plar din punctul de vedere al producti- 
vității. Alexandru Intorsureanu se ocu- 
pă îndeosebi de plastica generală a 


Regizorul lulian Mihu:425 m utili pe zi 


— Productivitatea în cinematografie 
este dublu condiționată. Ea este în 
primul rînd determinată de regizor și 
de operator. Eu am lucrat cu lulian 
Mihu şi la filmul «Procesul alb», îi 
cunosc deci stilul de muncă. Este un 
regizor care, în momentul cînd a înce- 
put să lucreze la o secvenţă si are toți 
actorii la îndemînă, repetă cu actorii în 
prealabil, cu multă atenție si dăruire, 
fixează cu mare precizie mizanscena, 
obţinînd în acest fel atit o expresivitate 
artistică ridicată și un ritm susținut al 
secvențelor, cît și o mare productivitate 
în filmare. Poţi totuşi să ai un regizor 
bun, poți să ai totul la dispoziție, dar 
dacă un operator te întirzie ርህ așeza- 
rea luminii, pentru un cadru, timp de 


obiectiv: actorul 


Zefi 


— Aţi interpretat mai multe per- 
sonaje episodice în filmele româ- 
nești, iar acum, în «Puterea» și 
«Aventuri la Marea Neagră» deți- 
neți roluri de oarecare întindere. 
Sinteţi actor la Teatrul din Plo- 
iești. Cum privește un actor din 
provincie colaborarea cu cinema- 
tografia? 

— n general, actorii din provincie — 
chiar dacă e vorba de cei care joacă la 
un teatru aflat doar la 60 km. de Bucu- 
reşti — par mai greu accesibili studiou- 
lui de la Buftea. Şansa este să rămii în 
memoria unui regizor care te-a văzut 
cindva în vreun spectacol, dar se pare 
că este totuşi mult mai ușor să se ape- 
leze de fiecare dată la primii 10-15 ac- 
tori din Capitală. Foarte rar îşi mai adu- 
ce aminte cite un regizor că mai există 
unii actori şi în alte părți. Aceasta 
deși, în provincie, la ora actuală, se 
face un teatru foarte bun și multi 
actori din orașele țării ar putea să se 


cadrelor, în timp ce Gheorghe Fischer, 
la rîndul lui operator șef, îndeplineşte 
concomitent funcția de cameraman. 
Facem o astfel de experiență, printre 
altele din lipsa de cadre tehnice medii, 
din lipsa de cameramani. De aici și 
ciștigul în ordinea operativităţii, o dată 
cu cištigul calitativ, 

În al doilea rînd, productivitatea unei 
echipe este condiționată organizato- 
በር de tehnicienii echipei. Prima în- 
trebare pe care mi-am pus-o şi pe care 
cred că trebuie să ne-o punem este 
următoarea: dacă la coproducțiile și 
prestările de servicii pentru filmele 
străine realizate în studiourile noastre 
s-a reușit să se filmeze zilnic, nu se 
poate face acelaşi lucru si pentru 


adapteze cerințelor ecranului. Am vă- 
zut în primăvară, la festivalul teatrelor, 
realizări surprinzătoare pentru ceea 
ce cred unii a fi «teatru de provincie». 

— Dacă studiourile noastre și rea- 
lizatorii de filme ar fi preocupați 
deo tipologie mai variată, originală, 
uneori chiar cu un accent sau o 
tentă regională, am dispune deci 
de resursele actoricești necesare. 

— Fără nici o îndoială. 

— Citaţi-ne cîteva nume de actori 
din provincie pe care [-8ቨ vedea 
indicaţi să joace în filme. 

— lată, de pildă, la Cluj, există un 
actor care este într-un fel de genul 
meu, joacă uneori aceleași roluri ca si 
mine, un actor foarte bun, încă ne- 
întrebuințat în filme: Valentino Dain. 
La Timişoara, există o tînără actrită — 
Mihaela Buta, foarte talentată, dar total 
ignorată de cinematografie. Fără a mai 
vorbi de Silvia Ghelan, de la Cluj, o 
mare actriță pe care de-abia recent 


panoramic 


filmele românesti? Ultima coproduc- 
tie la care am lucrat, «Mirii anului Il» — 
un film de amploarea lui «Mihai Vi- 
teazul» — a avut primul tur de manivelă 
în august, anul trecut, și ultimul în 
decembrie, evident, al aceluiași an. 
Or, partea cea mai costisitoare a reali- 
zării unui film nu este montajul. Cea 
mai mare cheltuială este în etapa de 
filmare. Aici trebuie deci să intervină 
directorul de film, pentru a asigura 
regizorului toate condiţiile, ca să-şi 
desfășoare activitatea ritmic, în timpul 
cel mai scurt. 

— Care este metrajul zilnic pe 
care-l realizaţi la «Felix și Otilia»? 

— Indicele nostru de plan este de 
45 metri utili pe zi. Dar, unele echipe 
consideră că-şi indeplinesc planul da- 
că într-o zi filmează 45 sau 100 metri 
utili şi apoi timp de o săptămînă በህ 
filmează deloc din motive «obiective». 
Secretul este însă acela de a filma zi 
de zi și cu un metraj mediu ridicat 
Noi, în momentul de fată, realizăm 
65 metri utili zilnic. În primele opt zile 
de filmare am turnat 500 metri utili 
Nici în studiourile franceze, sovietice 
sau americane nu se realizează în mod 
constant o astfel de productivitate 
medie. Din cite cunosc eu, în acest 
ritm lucrează doar cineaștii cehi şi 
unguri. lar pentru un film de epocă si 
de atmosferă, cum este «Felix şi Otilia», 
aceasta este o productivitate foarte 
ridicată. 

— În ce fel reușește echipa, în 
ansamblul ei, să păstreze un ast- 
fel de ritm? 

— În primul rînd o echipă este ርህ 
atit mai productivă cu cît este mai re- 
dusă numeric. Dacă ati observat, noi 
avem la iluminare 5 electricieni. Alte 
echipe ale studioului, care lucrează 
chiar în momentul de față, folosesc 
10-12 oameni la iluminare. E vorba 
deci despre nişte «secrete» foarte 
elementare. Să socotesc oare tot «se- 
crete» obligaţiile de disciplină şi punc- 
tualitate ale fiecărui om din echipă, 
care trebuie să fie pe fază,la cadru: 
costumiera, dublurile ș.a.m.d.? Sint 
niște «secrete» pe care toți ar trebui 
să le aibă în singe. Eu, în general, ca 
director de film, păstrez aceeaşi echi- 


Malvina Urșianu a solicitat-o pentru 
«Serata». De la noi, de la Teatrul din 
Ploiești, Silvia Năstase, o actriță în 
genul Vasilicăi Tastaman, a jucat în- 
tr-un singur film, polițist. Un foarte 
bun exemplu este Margareta Pogonat. 
E o interpretă excelentă pentru ecran, 
totuşi foarte puțin întrebuințată. Mă 
întreb, de altfel, de ce nu se scriu 
scenarii ርህ roluri special dedicate 
unor astfel de interpreți. La laşi, la 
Piatra-Neamţ și în alte orașe există de 
asemenea nu numai actori foarte buni, 
dar și întregi colective artistice cu un 
stil al lor, cu o personalitate distinctă. 

— Există totuși, estetic vorbind, 
o categorie a «actorului de pro- 
vincie»? 

— Ca titulatură, nu, însă în menta- 
litatea unor oameni există. 

— Dar stilul de joc al unor actori 
nu justifică această denumire? 

— Pe alocuri se menţine încă în 
provincie un anumit manierism, un 
stil vechi de joc. Dar toate teatrele din 
țară sint mereu împrospătate ርህ ab- 
solvenți ai Institutului. Eu am făcut 
realmente eforturi serioase de a mă 
adapta, de a mă apropia de stilul de 
joc al tinerilor actori, fără să încerc a-i 
aduce pe ei la stilul meu. Această 
înnoire, care se produce permanent în 
viața noastră teatrală, în multe orașe 
ale țării, e o premiză favorabilă pentru 


pă, de la un film la altul. 

— In cit timp veți termina filmă- 
rile? 

— Avem planificate 54 de zile de fil- 
mare. Desigur, vom avea de filmat si 
secvente de cite 15-30 metri utili care 
vor necesita fiecare cîte o zi întreagă 
de lucru. Media productivității zilnice 
pe care o vom obține pînă la urmă va fi, 
cred, de aproximativ 55 metri pe zi, 
cu conditia de a avea la dispoziție 
actorii. 

— Există deci și o condiţie obiec- 
tivă. 

— Da. Greutățile au început de pe 
acum, deşi nu sîntem în perioada 
stagiunii teatrale. lată, de pildă, în 
momentul de față, la ora 23, îl aşteptăm 
să vină de la București, aici,la Sinaia, 
pe Gheorghe Dinică, care a avut astăzi 
repetitie la teatru. Miine dimineață 
filmează, iar după-amiază pleacă din 
nou la București, fiindcă are iarăși 
repetiție. După mine, si aceasta s-a 
discutat în repetate rînduri si în pa- 
ginile revistei «Cinema», un actor dis- 
tribuit într-un rol principal al unui 
film trebuie să aibă un contract ferm 
cu studioul, în așa fel încît să fie eli- 
berat pentru perioada respectivă de la 
teatru, de la radio şi de la televiziune. 
Vreau să amintesc că Jean-Paul Bel- 
mondo a venit la noi în țară pe data de 
31 iulie anul trecut, şi a plecat la 18 de- 
cembrie. În tot acest interval, chiar 
dacă a avut pauze în filmare, el a stat 
continuu la dispoziția echipei. Şi astfel 
procedează, în mod normal, toți actorii, 
pretutindeni. Altfel nu se poate con- 
cepe o producţie ritmică de filme. 

— Există totuși și întrebarea: cit 
timp trebuie să stea un actor la 
dispoziția unei echipe de filmare? 
Își îndeplinesc echipele noastre ter- 
menele de lucru fixate? 

— În ultima vreme, cunosc un sin- 
gur caz în care actorii au pierdut într-un 
fel timpul şi în genere au avut de pier- 
dut — mă refer la filmul «Aventuri la 
Marea Neagră». Altfel, din punctul de 
vedere al studioului Bucureşti, se poate 
trece la sistemul contractelor terme cu 
actorii şi cu teatrele, în așa fel încît 
acest impediment «obiectiv» în ridi- 
carea productivității cinematografiei să 
dispară. 


colaborarea cinematografiei cu cele 
mai bune forțe actoricești din toate 
tinuturile românești. 


Zefi Alşec, un efort de înnoire 


— 4ስፁ- --- 


ድጄስርይስጽሻሆጻቋበርርዐርበሠ 


ቫዛጀኡ