Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-8-1971

o ————— 54 — I er a ————— PË 
PERDE A. N 


Anul IX (104) 


fevistë lunara 


cinematografici 
Bucuresti, August 1971 


de cultură 


< 


" 


a dg Aa AE RR fec 1 


F Kc E APR "m t 


CINEMA 


Anul IX, Nr. 8 (104) AUGUST 1971 


Redactor sef: Ecaterina OPROIU 


Coperta !: 

Violeta ANDREI, actriță de teatru. 
film si televiziune. Am văzut-o în 
«Golgota» si «Fraţii». O vom reve- 
dea în «Felix și Otilia» și în «Astă 
seară se dansează în familie». 


Foto: Mary CATARGI 


Coperta IV: 

Annie DUPEREY: Actriţa cu cota 
în continuă creștere în Franța, 
văzută la noi, din păcate, doar într-o 
producţie minoră: «Sub semnul lui 
Monte Cristo». 


Foto: UNIFRANCE FILM 


ANCHETA 


Revista «Cinema» la uzinele «Tractorul» din Brașov: «Aveţi cuvintul!» 


OPINII 


Actualitatea — o condiție vitală — D. Costin 

In avanpremierá: «Puterea» și «Adevărul» — Valerian Sava 

Risete în Paradis — Felicia Antip 

Radius-Film — Sergiu Selian 

«Puterea» 


şi «Adevărul» 
in avonpremieră 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


Cinematografia si anti-mitologia — Ov. $. Crohmălniceanu 
Dreptul de a fi serioși — Radu Cosașu 

Mituri pentru toate gusturile — Teodor Mazilu 
Avangarda obosită — Alice Mănoiu 

Încercarea — Valentin Silvestru 

Inimitabilii — Paul Rusescu 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


«Asediul» 


CORESPONDENTE 


Moscova: Anul Vll — Romulus Rusan 
Cracovia: Zile si nopti cinematografice — Cdlin Cdliman 
Triest: Anul IX — lon Hobana 


IN EXCLUSIVITATE 


Interviu cu Erich Segal despre «Love Story» — Irina Cornea 


PANORAMIC ROMÂNESC "71 


Eugen Barbu: «Un film de actualitate» 
«Orele zborului» cu Liviu Ciulei si Emil Hossu 
Aventuri la Marea Neagrá 

Debutul Corinei Chiriac 

O altă lume: Tara de piatră 

O Otilie pentru Felix 

Emmerich Schaffër, judecător 

«Virstele omului» premiat la Menton 
Bulevardul filmului — Petru Popescu 

Răsărit de soare — Aurel Gruşevski 


TN 

Teleeveniment: Un non teleeveniment — Belphégor 
Telecinemateca: Dupë o idee cinematografici — Adina Darian 
Telesfirsit de săptămină: 

Tele-vacante — post-meridiane 

Tristetea comediantului Bourvil — Al. Racoviceanu 

Telesport: Eliberarea de sub jugul gazetáriei — Al. Mirodan 
Teleglob... Am retinut... 


Actualitatea, 
o conditie 
vitală! 


Erich Segal 
în exclusivitate 
pentru «Cinema» 


Fr 


Un festival 
in hoine de lucru: 
Moscova 


O Otilie 
pentru Felix: 
Julieta Szónnyi 


O datë 
in istoria 
cinematografului 


mas a rotunda 


AS 
Fry. - 
la uzinele 


"TR ACTORUL" 


În continuarea preocupărilor noastre de a oglindi opinia spectatorului despre caracterul 
educativ al artei cinematografice, am organizat o întîlnire la Uzinele ,Tractorul din Braşov. 
Muncitori, maiștri, ingineri și-au spus părerile despre film si repertoriu. 


Prin urmare: 


aveți 
cuvintul? 


CINEMA: Ne aflăm în jurul 
unei mese — şi de data a 
ceasta este una rotundă, la 

modul cel mai propriu — cu 
~ beneficiari ai activitătii cine- 

E matografice, intr-o uzinà 

În acord cu toti oamenii de cultură din 
tara noastră, care au răspuns propunerilor 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind e- 
ducatia marxist-leninistă a oamenilor mun- 
cii, sintem convinşi că nu se poate afirma 
pe deplin o școală naţională de film și o 
cultură cinematografică reală fără a se 
realiza pe un plan superior și de profun- 
zime un dialog direct al creatorilor si al 

riticilor cu cei care făuresc bunurile ma- 

teriale ale societății noastre socialiste și 
cărora trebuie să le fie dedicate toate 
bunurile spirituale demne de ei. 

De aceea echipa revistei Cinema se află 
aici, la o discuţie de lucru, pe care o dorim 
concretă, sinceră, critică şi la care am 
vrea să se exprime nu numai părerea dum- 
neavoastră despre un film sau altul, ci şi 


4 


EN 
sd 


lauzinele 
“TRACTORUL” BRASOV 


care sint asteptárile si cerintele muncitori 
lor si celorlalti spectatori de film din uzina, 
fată de cinematografia românească, față 
de slujitorii ei, față de cei care difuzează 
filmele româneşti și străine in rețeaua 
inematograficá şi față de noi, cronicari 
şi criticii de film. 
Vă dăm deci cuvintul! 


Munca: 
tema nr. 1 


Marin NICOLA, inginer: Mai intii, cred 
ca toti sintem bucurosi cà avem astazi o 
cinematografie proprie si vom fi si mai 
bucurosi dacá si criticii de film, o datá cu 
cineastii, se vor apropia mai mult de noi 
Asteptárile noastre in privinta filmelor 
româneşti au fost si sint multiple, iar unele 
din filmele vizionate de-a lungul anilor 


au ráspuns, cred, intr-o másurá, acestor 
asteptári. Numai cà din unele puncte de 
vedere,aşteptările noastre nu prea au fost 
îndeplinite. Părerea mea ar fi să discutăm 
mai intii despre tematică si să nu ne limi- 
tăm doar la citarea unor titluri de filme 
fie in sens pozitiv, fie negativ. De exemplu, 
din viaţa tineretului, eu nu prea am văzut 
filme româneşti — poate au fost citeva, 
dar prea puţine și tocmai de aceea au 
putut să-mi scape. N-am prea văzut filme 
nici din viaţa studenților; a existat unul, 
«Gaudeamus igitur», dar destul de slab. 
Aş fi dorit ca pe lingă cele citeva pelicule, 
distractive, cum au fost «Cintecele mării» 
sau foarte slabul film simpuscaturi pe 
portativ», să se adopte o tematică legată 
de un anumit specific de virstă. M-aş fi 
așteptat să văd în filmele româneşti cu 
tematică actuală — fiindcă de la acestea 
cred că trebuie să pornim — m-aș fi aştep- 
tat să văd că sint infatisate şi dezbătute 
probleme de muncă, fără ca prin asta til- 
mele să devină tehniciste sau didacticiste. 


Tineretul si in genera oamenii nostri 
muncesc. Asta nu prea se vede in filmele 
noastre. Se fac si filme de actualitate 
Am văzut unul — o coproducție. «Frumoa 
sele vacanțe». Eroul din acest film avea 
ce-i drept, o mașină frumoasă, imi pare 
că zbura şi cu elicopterul, dar eu nu mă 
regăsesc deloc în asemenea filme. Munca 
este prima treime din ziua trăită de noi. 
Fie că omul învaţă, fie că ajunge în mo- 
mentul angajării în producţie, fie că în- 
fruntă primele greutăţi, că are de trecut 
examenul primelor contacte cu noii lui 
tovarăşi — toate acestea cred că sint 
aspecte interesante din viaţa fiecăruia 
dintre noi. 


CINEMA: Aţi vrea deci, ca plecind de 
la uzină, după 8 ore de muneă, să vă intil- 
iți din nou pe ecran cu probleme de 
muncă. 


Grigore COJAN, dispecer: Am vrea 
în măsura în care problemele astea ar fi 
arătate în mod real. 


CINEMA: Unii cineaști sau chiar so- 
ciologi ai cinematografiei par să creadă 
că adevărata preferinţă a publicului este 
să evadeze din preocupările curente. 


Marin NICOLA: După mine, nu poale 
fi adevărat. 


Grigore COJAN: Nu poate fi vorba de 
evadare, pentru că viața formează un tot. 
Munca împreună cu timpul petrecut după 
cele 8 ore de la uzină alcătuiesc viața 
noastră. În general, presa și filmele nu 
prea arată insă — ca să zic asa — munca 
în aspectele ei tainice, ca preocupare, ca 
frămintare. 


Să se arate lupta tinărului... 


Educaţia porneşte 
și de la film 


——— ———— 


CINEMA: Dumneavoastră ati spus că 
o condiție este să se arate munca şi viața 
în mod real si nu schematic. 

Grigore COJAN: În iuresul planurilor 
noastre, oamenii se angajează să realizeze 
lucruri noi, lucruri mari, grele, dar apar 
unele aspecte nepuse la punct și oamenii 
nu au totdeauna ceea ce le trebuie, fie în 
uzină, fie in viaţa lor particulară, pentru 
ca să dea randamentul maxim. Unii sint 
la început de drum, iar cei cu experienţă, 
fiind angajaţi in probleme diferite, nu-i 
ajută suficient. Sint greutăţi de care unii 
se izbesc şi totuşi ei se luptă și reuşesc 
să dea un rezultat bun, insutletiti de o 
pasiune — nu totdeauna formulată în 
cuvinte — insufletiti de increderea in ei 
înşişi, în partid, in puterile acestei tari. 


—————— 


s cà 
viata 


rilor 
zeze 
apar 
'enii 
ie in 
ntru 
sint 
ntë, 
nu-i 
unii 
sesc 
le 0 
4 în 
n ei 
tari. 


E vorba deci de a se arëta real lupta omului 
de a-si afla un loc in societate, de a-si 
crea o familie, de a cistiga o dragoste. 
Unii apucá pe cái láturalnice, poate pentru 
cë nu sint sprijiniti la timp sau nu sint 
educati. Educatia asta porneste si de la 
film. 

CINEMA: Tocmai. Noi v-am propune 
să ne impártásiti in ce măsură filmele 
românești si alte filme aduse la sala pe 
care o aveti in uzinë, pe ecranele din oras 
sau la televiziune, corespund acestor exi- 
gente ale dumneavoastră, in ce măsură 
problemele morale, de muncă, de familie, 
problemele relatiilor socialiste dintre oa- 
meni isi gásesc oglindirea in aceste filme. 

Al. POPA, inginer, membru al Comi- 
tetului de partid al uzinei: Sigur că dacă 
noi, care fabricăm tractoare, ne-am duce 
la un film în care s-ar vorbi de uzina de 
tractoare și s-ar incepe să se descrie cum 
se face tractorul de la topitorie si pinë la 
imbarcarea in vagon, poate cë nu am 
gusta acel film decit asa, din patriotism 
local. Asa a fost, in alt gen, filmul «Dra- 
goste la zero grade» pe care brasovenii 
s-au dus să-l vadă pentru cá a fost turnat 
la Poiana, altminteri n-au dat două parale 
pe el. L-au criticat aproape toti 

Florea ANGELESCU, reglor. Si cri 
ticii l-au criticat, nu numai noi 

Al. POPA: Da, dar inaintea criticilor 
n-au fost mulțumiți spectatorii. Deci, cum 
spuneam, nu o descriere rece și exterioară 
a muncii ar fi ceea ce ne-ar interesa. Pen- 
tru cá nu poti face din cinema nici şcoală 
profesionalá si nici expozitie de peisaje. 
Dar a arăta o dramă legată de felul de a fi 
al unui om, bun meserias, dar care din 


punct de vedere social nu răzbește bine in 
viață — asta este un lucru interesant. Sint 
apoi si aspecte cu un caracter mai acut sau 


team. Poate cë eu am incà dreptul së 
spun că undeva, măcar copilul din filmul 
ăsta, as fi putut să fiu si eu. Pentru că noi 
am trăit perioada aceea cind trinta cu 
dușmanul de clasă nu era uşoară. Dar 
cind mă uit chiar la masa noastră rotundă 
— îmi dau seama că multi sint născuţi 
după anii aceia. Sint bune filmele ca «Va- 
lurile Dunării» — pentru că ele ne amin- 
tesc de trecut. Dar ne trebuie și filme în 
care tinerii să se recunoască asa cum 
sint ei astăzi. 


—————————- 


Si moral. Si real. 
Si distractiv 
iE i UE 


Florea ANGELESCU: Tinerii merg cel 
mai mult la cinema. Deci filmul poate 
contribui foarte mult la orientarea si edu- 
carea lor. Ei au insá preferinte foarte dife- 
rite, ceea ce ar insemna cë trebuie së se 
dea fiecărui tinăr, fiecărei categorii de 
spectatori, ceea ce îi place, dar mai ales 
ceea ce ii poate fi de folos. După părerea 
mea, filmul românesc nu a reușit în sufi- 
cientă măsură să le dea tinerilor ceea ce 
ei aşteaptă. În primul rind mă refer și la 
ceea ce se leagă de muncă, de devotamen- 
tul pentru locul de muncă. Filmul nostru 
nu cred că reușește să pătrundă în pro- 
blemele mai particulare ale vieții fiecăruia, 
în problemele afective sau in cele legate 
de anturajul in care trăim. Mă refer si la 
ceea ce se vede la televiziune. E regretabil 
că televiziunea programează uneori in- 
terviuri în care fiecare vine și arată doar 
aspecte bune, de parcă toate ar fi ticluite 
Omul s-a obișnuit şi zice: — Ei, nu le mai 


„„„Pentru a-și cistiga.... 


critic. Unii oameni habar nu au ce inseam- 
nă să fii muncitor sau au fost muncitori 
și azi conduc alti muncitori, dar parcă au 
uitat de unde au pornit. De ce nu i-am 
lua pe ăștia în vîrful biciului, puţin? E ade- 
vărat că dacă arăţi un director care a 
început să se imburghezească, se va spu- 
ne: — Stai, dar nu toţi directorii sint aşa, 
Sigur că nu sint. Dar asta nu trebuie să 
ne impiedice să spunem adevărul despre 
un caz sau un tip anume, pentru ca să se 
dea astfel un exemplu. Tovarësul 
Ceaușescu arăta că nu trebuie să ne 
apucăm să ironizăm de dragul ironiei, 
dar ne indemna totodată la exigentá, prin- 
cipialitate, intransigentë revoluționară. Noi 
am văzut filmele românești dedicate acti- 
vitátii ilegale a partidului. Mai ales cu pri- 
lejul aniversării a 50 de ani de la crearea 
partidului, s-au dat la televizor o serie de 
filme, inclusiv «Valurile Dunării», care 
mi-a plăcut grozav de mult. Am o mare 
admiraţie pentru Liviu Ciulei de cind am 
văzut filmul ăsta. Pină atunci nu-l cunos- 


ascult. Ar fi bine ca, in atară de interviuri 
și discuții, televiziunea să lucreze mai 
multe filme despre noi, filme în care omul 
să se vadă in aspectele lui mai variate, in 
momente mai complexe, filme care să-l 
emotioneze. 

Pe urmë, tinerii se duc mai ales së vadë 
filme cu multă acţiune, filme de aventuri. 
Stau de exemplu și văd un film în care 
apare un individ care comite o mulțime 
de crime sau furturi. Si mă ţine incordat 
din crimă în crimă și tocmai cînd e prins, 
se termină și filmul. Și nu ţi se arată cine 
e individul ăsta, cum a ajuns să trăiască 
așa si ce pedeapsă il așteaptă. Mă refer 
la filmele străine. Dar mă întreb de ce regi- 
zorii noștri, atunci cînd fac si ei filme poli- 
tiste, nu au grijă ca spectatorul să priceapă 
ce se întimplă in ele. Pentru că eu unul 
nu sint mulțumit de ele, chiar dacă se 
întimplă pe parcurs să-mi rețină atenţia. 

CINEMA: Sint adică filme care se o- 
presc doar la latura de spectacol a acţiunii. 

Florea ANGELESCU: Exact, se opresc 


la spectacol, dar nu-ţi arată nici cum a 
ajuns un om pe panta asta, nici ce se în- 
timplă cu un asemenea om. 

Apoi, pe lingă filmele despre munca si 
viața actuală, pe lingă filmele de aventuri, 
sint filmele istorice si cele comice. Ar 
trebui să se facă mai multe. Asemenea 
filme sint prea rare— de pildă filmele 
comice despre tineret. Şi vorbesc aici 
nu numai în numele meu, dar pentru că 
asta este părerea multor oameni la ora 
actuală. Ei sint de acord ca filmele să fie 
morale, 'să vorbească despre lucruri se- 
rioase, în mod real, dar așa cum nu vor 
numai muzică populară la radio, nu vor 
nici filme doar despre producţie. 

Grigore COJAN: Si apoi sint prea mul- 
te westernuri, și mai ales proaste. 


—————————————— 


Si filme de actualitate 
bune 
a 


loan SAMOSCA, șef de atelier: As 
vrea să spun că, discutind despre filmul 
românesc in special, se găsesc totuşi 
unele producții care vin in intimpinarea 
interesului nostru. «Diminetile unui băiat 
cuminte» de exemplu. Consider însă că 
ar trebui depusă o muncă mai asiduă de 
către scenariştii care se ocupă cu acest 
gen de filme, ca să dea răspunsuri de cel 
mai actual interes, să ne ofere un exemplu 
o călăuză in viaţă sau măcar să ne pună 
pe ginduri. Că dacă ne pun pe ginduri, 
putem gindi apoi şi noi, în continuarea 
celor arătate pe ecran, Cred că așa cum 
s-au găsit soluţii de a se face unele filme 
istorice care ne-au plăcut, cum este «Mihai 


loan SAMOSCA: Actorii — precum se 
vede sint destui și destul de buni. Regizori 
cred că ies în fiecare an din facultatea 
de la București. lar, tinerețea cred că se 
caracterizează prin entuziasm, prin tan- 
tezie. Ar trebui së li se dea mai multe 
posibilități de lucru, să fie puși mai mult 
la treabă aceşti tineri. 

În privința filmelor pentru tineret, cred 
că s-a făcut foarte puţin. Să mă ierte tova- 
rășul Cojan, care spunea aici că trebuie 
să se dea mai puține westernuri, dar eu 
sint tinăr şi consider că multe filme din 
acestea au un rol educativ. 

Grigore COJAN: Eu am spus că sint 
multe și proaste. 

loan SAMOȘCA: De acord cu dum- 
neavoastră. Chiar ii spuneam astăzi cui- 
va cë am văzut ieri la noi în oras «Cei trei 
care au speriat vestul». La jumătatea fil- 
mului am ieșit din sală. Într-adevăr, n-a- 
vem nevoie de filme decadente, de filme 
proaste. Pentru că eu am văzut tineri care, 
după ce ieșeau de la unele filme străine 
cu brutalitáti și exhibitionism, se purtau 
si ei la fel. Dar tocmai de aceea ne trebuie 
mai multe filme románesti, inclusiv filme 
de actiune, dar filme bune. Si revin la 
scenarii. Sint atitea probleme! Mà gindesc, 
spre exemplu, la filmul «Và place Brahms». 
Nu putem găsi oare și noi subiecte care 
să atragă? Subiecte care să aducă pe 
ecran situația tinerilor căsătoriți — știți 
dumneavoastră, unii sint impulsivi, ner- 
vosi sau incorecti, azi se căsătoresc, 
miine divortează sau ar vrea să divorteze, 
se despart 

un privinta filmelor distractive, s-a incer- 
cat ceva prin filmul cu Dan Spătaru — 
«Cintecele mării». Pentru inceput nu a fost 
chiar aşa de rău, însă cred că în acest 
domeniu am rămas cam în urmă. Sigur 


. un loc in societate 


Viteazul», se pot realiza si mai multe 
filme de actualitate bune. Pentru cà eu as 
vrea să se poată vorbi si despre competiti- 
vitatea filmelor românești. Nu cunosc 
cam ce priză are peste hotare filmul româ- 
nesc — mă refer la țările în care cinema- 
tografia are tradiţie. Vizionind filmele noas- 
tre, nu știu cite ar putea să ruleze si în 
alte tëri. 

CINEMA: De ce aveți această îndoială? 

loan SAMOSCA: De ce? Ca să fiu 
cinstit — pentru că mie nu-mi prea plac. 

CINEMA: Deci dumneavoastră, nu vă 
ginditi, în primul rind, ca filmele să placă 
altora, în străinătate, ci vă puneţi problema 
că un film trebuie să fie destul de bun 
ca să ne placă nouă, pentru ca în acest 
mod să ajungă să ne reprezinte demn şi în 
fata altora. 

loan SAMOSCA: Exact. lar în privința 
felului în care sint făcute filmele noastre, 
aș spune că multe din ele sint «prea 
făcute». 

Marin NICOLA: Nu sint convingătoare. 


că nu trebuie să copiem pe nimeni, dar 
ne-ar trebui şi nouă actori care să fie şi 
cintëreti și dansatori. Am văzut apoi niste 
filme românești polițiste atit de slabe, că 
m-am întrebat de ce s-au făcut. Actorii 
sint uneori formidabili, dar cred că nu sint 
intrebuinfati cum trebuie. Mă gindesc la 
Dem Rădulescu, la Toma Caragiu; ei ar 
putea să concureze cu actorii cei mai mari 
pe care ii cunoaștem, Din păcate... 


„În privinţa 
televiziunii... 


masa cum a mai spus cineva, sint cam 
prea multe mese rotunde care ar putea 
să fie mai bine transmise la radio, și pe 
urmă nu cred că e neapărat nevoie să 
vedem la televiziune nişte tovarăși care 


| 
| 


masă rotundă la uzinele 
"TRACTORUL" BRASOV 


aveţi cuvintul? 


Filmul nu poate fi evadare 


muncesc bine, lipsuri nu prea au, în orice 
caz despre ele nu prea aduc vorba. Și noi 
muncim bine și nu ne ducem să ne arătăm 
la televizor. Aş vrea să spun însă că tele- 
viziunea poate să educe altfel decit radioul, 
fiindcă imaginea trebuie să spună şi ea 
ceva. 

Grigore COJAN: Televiziunea e un 
spectacol. 

loan SAMOSCA: Sigur cë da, e un 
spectacol chiar în doi sau în trei oameni 
— dar oamenii ăştia trebuie să fie diferiți, 
să spună lucruri interesante sau să tră- 
iască impreună o intimplare, nu numai să 
insire exemple pozitive. Nu astea ne educă 
pe noi, nu astea ne fac să muncim mai 
bine. 

Florea ANGELESCU: Să vă dau un 
exemplu. Într-o duminică s-a dat la tele- 
viziune filmul «Singur pe lume». L-am 
văzut, deşi ora era tirzie, dar izbutisem 
să mă odihnesc un ceas. Era duminică. 
În altă zi aș fi dormit la ora aceea. Pentru 
că si asta este pentru noi o problemă: la 
ce oră se dau filmele. Un film bun sau o 
piesă de teatru bună, cred că ar trebui 
programate mai devreme, de exemplu la 
ora 18, si nu la 21,30, cind, fiti convinși, 
un om care vine de la muncă e obosit și 
se culcă. Dar să revin la filmul «Singur 
pe lume». Eu iubesc foarte mult copiii si 
am învățat foarte mult din acest film: cum 
sá-ff iubeşti familia, cum trebuie procedat 
în viață cu familia, cu copiii. Un asemenea 
tilm te face ca a doua zi să tii mult mai 
sprinten, mult mai voios, dacă e un film 
de viață, dacă in acel film se trăiește cu 
adevărat. În filmele noastre se cam joacă 
teatru, totul e prea organizat 

Angela CONSTANTINESCU, teh- 
nician. Eu aş dori să văd filme de dragoste, 
tilme care tratează viața sufletească a tine- 
rilor şi tinerelor, aspectele de care ei se 
izbesc. La televiziune, doar într-o singură 
zi, vinerea, la emisiunea «Căminul», se 
tratează aspecte care interesează indeo- 
sebi femeile, probleme de educare a copii- 
lor, probleme de gospodărie, probleme 
de amenajare a interioarelor. Aş vrea să 
se lărgească această preocupare a tele- 


6 


viziunii, iar emisiunea së nu se adreseze 
numai femeilor, ci si bërbatilor. 


Filme de dragoste, 
dar si de educatie civica 


Mariana VIJOLI, inginer: S-a pomenit 
de filmele de dragoste. Eu as zice cá ar ti 
bine ca in productiile románesti de acest 
gen sá se prezinte unele dificultáti care 
apar in cadrul unor prietenii. In felul acesta, 
cred eu, fiecare s-ar putea vedea, cit de 
cit, in unul sau altul din personajele care 
apar in film. De asemenea, cred cá ar tre- 
bui pus un accent mai mare pe comporta- 
rea civilizată a tinerilor, ar trebui arătate 
şi încriminate diferite maniere nepermise, 
pentru că sint încă multi tineri care au 
lipsuri în acest domeniu. Optez apoi pen- 
tru filmele inspirate din viața studenților 
— sint cerute si cred că ar fi şi interesante, 
nu numai pentru studenți. 

CINEMA: Mulţi dintre dumneavoastră 
v-aţi referit atit la cinematografie cit si la 
televiziune. Care ar fi însă exigenţele și 
propunerile dumneavoastră adresate, în 
mod direct, televiziunii? 


Nu putem face 
și noi seriale? 


Horia ZICHIL, merceolog: Eu aș vrea 
să mă refer la seriale. Am văzut atitea 
seriale la televizor şi zic: — Noi, cu toate 
bogăţiile țării, cu toate frumusețile ţării, 
cu tot ce avem, n-am putea face şi noi 
seriale? Măcar turistice? Să luăm, de 
exemplu, ori de la Maramureş pină la 
Deltă, ori de la Deltă la Maramureș: obi- 
ceiuri si ctitorii, din fiecare colt de țară, 
dar să fie bine redate. Si eu cred că nu 
se poate ca cineastii noştri să nu aibă 
multe idei bune. Dacă aș lucra cu ei, 
eu le-aș spune; — Fă dumneata filmu! la 


care te gindesti dumneata (dacă bine- 
înțeles ne convine sub toate raporturile 
«la ce se gindeste»),colaboreazá cu oame- 
nii care se pricep si pe urmá vorbim. Nu- 
mai asa se poate, dupá mintea mea, face 
un film bun. Pentru cá un om, cind ii place 
o muncá, dacá s-a dedicat artei, va da 
ceva bun. 

Al. POPA: Problema serialelor este 
într-adevăr importantă. Cu 2—3 ani în urmă 
am avut şi un serial romanesc: «Tanta si 
Costel» de lon Báiesu care a fost destul 
de plăcut, critic și instructiv, aşa cum era 
el, cu toate deformările de caracter si 
jargoanele respective. Eu zic că a fost o 
experiență care s-ar putea valorifica sub 
forme noi. 


CINEMA: Ce părere aveți despre modul 
cum sint prezentate filmele la cinemato- 
graf? Cum se face popularizarea filmelo: 7 
Sinteti ajutaţi în alegerea filmelor care 
vă plac şi vă interesează? 


loan SAMOSCA: Eu am impresia că 
se face prea multă propagandă unor filme 
care nu sint în măsură să intereseze cu 
adevărat... 

Florea ANGELESCU: ...să redea reali- 
tatea... 

loan SAMOSCA: ...iar altor filme nu li 
se face reclamá, desi ele sint poate mult 
mai bune decit filmele pompos prezentate 
pe afiş. Cred, de pildă, că filmelor care au 
darul să facă educaţia tineretului nu li s-a 
găsit o prezentare adecvată și din această 
cauză multi tineri continuă să se imbul- 
zească la filme spectaculoase, unele de 
proastă calitate. 

Florea ANGELESCU: Asta pentru că 
în anii trecuți s-au adus pe ecrane multe 
filme de aventuri și cu cow-boysi oamenii 
s-au obișnuit la un moment dat cu astfel 
de filme. 

Marin NICOLA: E vorba însă și de 
nivelul de cultură cinematografică al spec- 
tatorilor, nu numai de reclamă. E adevărat 
că s-a abuzat de filme ca «Argoman su- 
perdiabolicul» sau «Comisarul X» sau 


cu oameni in virstă. 

loan SAMOSCA: Nu, erau multi tineri. 
Tinerii nu merg numai la filme cu cow-boy. 

Grigore COJAN: Au mers și la «Ro- 
meo și Julieta». 

Florea ANGELESCU: Era un film de 
dragoste, era și normal să meargă. 

Grigore COJAN: Dar era şi un film 
educativ, ceea ce înseamnă că tinerii vin 
la filmele educative, dacă sint realizate 
artistic. 

Al. POPA: Pentru că ati întrebat de 
reclama cinematografică şi de modul cum 
se orientează preferințele spectatorilor, 
eu as vrea să întreb de ce sint filme româ- 
nesti de care habar n-avem că există? 
Răminem stupefiati citeodată, văzind in 
programarea din ziar că rulează un film 
românesc la cinematogratul cutare, dar 
nici în presă, nici altminteri nu i s-a făcut 
publicitatea necesară. 

S-a vorbit despre preferinţele tinerilor. 
Oamenilor le plac într-adevăr filmele de 
acțiune. Tovarásul Angelescu le-a numit 
«de aventură». Eu zic că nu e vorba numai 
de aventură. Eu zic că e vorba de preferin- 
ta pentru filmul viu, pentru filmul care nu 
e static. Omul nu are nevoie de un dialog 
interminabil ca să Stea două ceasuri să-i 
asculte pe unii care discută între ei și 
nici să nu ajungă la vreo concluzie. Pe 
ecran trebuie viață, trebuie mișcare, tre- 
buie acţiuni fine, subtile, care să-l pună 
pe spectator in situaţia de a aştepta ceva, 
pentru că altfel filmul nu mai are farmec. 

loan RUSU, inginer-mecanic: Cred 
că s-a exagerat puţin vorbindu-se despre 
preferința pentru filmele de acţiune. Sint 
frumoase filmele dinamice şi de tensiune, 
dar uneori, cind ai plecat de la film, s-a 
spulberat și impresia pe care ţi-a lăsat-o 
tensiunea. Pe cită vreme un dialog spiri- 
tual il poti tine minte ani de zile. Pe urmă, 
nu cred că e bine să ne grăbim a spune 
ce preferă şi ce nu preferă tineretul, cind 
lui nu i s-a dat posibilitatea, în special 
prin filmele românești, și prin modul de 
popularizare, să facă o alegere dintr-o 


Un film trebuie să ne pună pe ginduri... 


«Panterele albastre» sau «Misteriosul X» 
— filme din care nu aveai nimic de retinut, 
nici ca joc actoricesc, fárá a mai vorbi 
de idei, dar care luau ochii cu efecte super- 
ficiale, socante. Au fost insá si filme care 
au corespuns preferintelor noastre, chiar 
si printre westernuri, cind erau bine fácute 
si cu gust. Cele italiene, mai putin, pentru 
cá in ele sint prea multe bátái si prea 
putine idei. 

loan SAMOSCA: Dar «Và place 
Brahms?» nu e un film de aventurë. «Ghici 
cine vine la ciná?» nu e film de aventura si 
nici «Diminetile unui báiat cuminte». To- 
tusi sálile au fost pline, pentrucá erau 
bune. 

Florea ANGELESCU: Au fost pline 


igamë foarte largë. Pentru cá din pácate, 
cinematografia noastrá nu abordeazá toa- 
te genurile. Má refer, de exemplu, la filmele 
de anticipatie: acestea lipsesc. Filme mu- 
zicale — au tost vreo douá, dar de slabá 
calitate. Despre aspectele sociale s-a vor- 
bit, dar vreau să ridic si eu problema cole- 
gialitatii, a relaţiilor dintre subalterni si 
şefi,a felului defectuos in care se incadrea- 
ză unii tineri în procesul de muncă, aspec- 
te carente în peisajul tematic al cinema- 
tografiei noastre. Lipsesc, cum s-a spus, 
și filmele distractive, comediile și trebuie 
să se facă ceva în această privinţă, pentru 
că trăim într-un ritm intens si omul are 
nevoie de o deconectare după 8 ore de 
muncă. 


| 

ilti tineri. 
Cow-boy. 
| la «Rc. 


| film de 
tga. 

Lun film 
knerii vin 
realizate 


rebat de 
bdul cum 
itatorilor, 
pe romă- 
| există? 
zind in 
Lun film 
lare, dar 
ba făcut 


Binerilor. 
mele de 
kë numit 
ba numai 
preterin- 
| care nu 
in dialog 
isuri să-i 
tre ei si 
luzie. Pe 
pare, tre- 
S-I puna 
pta ceva, 
H farmec. 
ie: Cred 
8 despre 
une. Sint 
tensiune, 
film, s-a 
a lăsat-o 
log spiri- 
Pe urmă, 
a spune 
tul, cind 
! special 
nodul de 
a dintr-o 


> păcate, 
Bazë toa- 
la filmele 
lime mu- 
de slabă 


! s-a vor- 
ma cole- 
terni si 
ncadrea- 
A aspec- 
cinema- 


ka spus, 
i trebuie 
ă, pentru 
mul are 
8 ore de 


O popularizare 
defectuoasá 


Doru MUNTEANU, profesor, acti- 
vist la Consiliul judetean al sindicate- 
lor: Eu sint, intr-un fel, un intrus aici, ne- 
fácind parte din uzinë, dar má ocup de 
activitatea culturalá judeteaná, prin sindi- 
cat. 

Noi, consumatorii de artá, marele pu- 
blic, noi, care sintem beneficiarii întregii 
activitáti artistice, dorim, bineinteles, filme 
bune. Bune prin tematicá, in primul rind. 
Unele dintre filmele noastre sint însă 
puțin cam fragile, cam neverosimile. Ai 
impresia că personajele lor, la prima atin- 
gere, s-ar sfărima. Le lipsește puterea de 
seducţie și atunci conţinutul lor se volati- 
lizează in cele două ore de ședere in 
scaun. Pot pun că în ultimul timp 
mi-au plăc ouă filme românești: «Se- 
rata» și «Facerea lumii». Alteori insă, su- 
biectul nu este tratat așa cum o cerea 
compoziția filmului. De pildă, «Printre 
colinele verzi» nu mi-a plăcut. În acest 
film, personajul principal, interpretat al- 
minteri foarte bine de Dan Nuţu, rostește 


un dialog interminabil si nu m-am mirat 
văzînd spectatori care ieșeau din sală. 

Al. POPA: Eu aș critica în primul rind 
organele noastre de cultură și artă din 
Brașov, pentru faptul că au avut o inițiativă 
bună pe care n-au știut s-o fructifice. Au 
creat acel cinematograf «Arta», cu scopul 
de a aduce acolo filme bine alese. Uneori 
se şi aduc. Dar se întîmplă că se face mai 
multă reclamă unor filme ca «Trandafiri 
roșii pentru Angelica». La «Arta» am văzut 
anul trecut filmul suedez «Prințesa» care 
pur și simplu a mișcat oamenii pină în 
adincul sufletului. Asemenea filme trebuie 
popularizate în primul rind. Dar asemenea 
filme sint foarte rare. 


Braşovul 
şi sala de cinema 


loan SAMOSCA: Eu aș vrea să spun 
că orașul nostru — care a crescut de la 
70 000 la aproape 200 000 locuitori — su- 
feră în privința sălilor de cinema. Nu avem 
decit cinci, dintre care două fiind vechi 
şi neavind podeaua în pantă fac dificilă 
vizionarea. De exemplu, dacă mergi la 
cinematograful «Tineretului», trebuie să 
mai pui ceva pe scaun ca să aiunai să vezi 
ecranul. Eu sint destul de înalt, dar să ştiţi 


că dacă merg la cinematograful «Arta», 
ies cu gitul intepenit de atitea eforturi de 
a vedea ecranul. De fapt doar la «Patria» 
si «Cosmos» poti vedea un film în condiții 
normale. i 

Al. POPA: Noi am avut o iniţiativă în 
ultimul timp, am realizat un contract cu 
Întreprinderea cinematografică și filmele 
care rulează la «Cosmos» sint reluate pe 
ecranul de la clubul uzinei, unde avem 
o sală nouă, modernă la care au acces și 
locuitorii din cartier. 

CINEMA: Am văzut cum e cu sălile 
din oraș — știm că s-au prevăzut fonduri 
pentru renovarea unora. Dar cu sala 
dumneavoastră, care e într-adevăr excep- 
tionalë, am văzut-o și noi "fiu s-ar putea 
face mai mult? De vreme ce se constată 
în oraș o lipsă acută de săli, nu credeți 
că a da un singur film pe săptămină, într-o 
singură proiecţie, este foarte puţin? Şi a 
conditiona această singură proiecţie nu- 
mai de premiera din săptămina trecută de 
la cinematograful «Cosmos» — mai ales 
că am înţeles că programarea se face une- 
ori intimplátor — nu socotiți că n-ar fi cea 
mai bună soluție? Nu credeți, de pildă, 
că aţi putea apela și la Arhiva Naţională 
de filme? Dumneavoastră ati avut si un 
cineclub în uzină, dar activitatea lui se 
pare că a încetat. 


Al. POPA: Problema pe care o ridicaţi 
este realë. N-as vrea së incercëm o scoa- 
tere din culpá, dar trebuie së vá spun cë 
sala noastrë e programatë pentru diverse 
alte scopuri, adunëri generale ale salaria- 
tilor, conferinte pe ramurá, turnee, etc. 
Asa incit... 


CINEMA: Noi credem cë aceste do- 
leante ale dumneavoastrë, legate de o 
mai bunë organizare a spectacolului cine- 
matografic in sala dumneavoastră, ca si 
in oras, vor fi luate in consideratie de cei 
in drept. In ceea ce priveste intreaga des- 
fásurare a discutiei noastre, ținem să vă 
mulțumim in modul cel mai sincer. Am 
fost impresionați de multitudinea si pre- 
cizia observaţiilor dumneavoastră, de spi- 
ritul critic ascuţit si constructiv, de modul 
deschis in care ati exprimat dezideratele 
şi propunerile dumneavoastră pentru îm- 
bunátátirea activității de creaţie si educa- 
tive a cinematografiei și rețelei cinemato- 
grafice. Dar, cel puţin în incheiere, n-am 
vrea deloc să scutiți de critică nici revista 
«Cinema». 


Al. POPA: Revista «Cinema» e citită 
cu interes de multi cinefili. Personal, o 
citesc poate mai rar, pentru cá se găseşte 
destul de greu. Dar trebuie să vedeti 
în ce măsură pot fi lăsate la o parte, unele 
savantlicuri în ce priveşte exprimarea idei- 
lor. Sint multi oameni care au studii supe- 


Filmul trebuie să contribuie la orientarea tineretului. 


e 


Filmul trebuie să ne pună 


pe gînduri, 


ca să medităm 


s 


în continuarea celor de pe 


ecran 


rioare si înțeleg o terminologie de specia- 
litate. N-as vrea' nici sá fim lipsiti de for- 
mulári, mai complexe: Tot ce e necesar 
pentru culturá e bine sá fie exprimat, ca 
să-i familiarizăm pe oameni cu toate notiu- 
nile, chiar dacă ei nu cunosc etimologia 
tuturor cuvintelor. Totuși să nu uităm 
că ne adresăm celor 20 de milioane de 
oameni, nu celor 20 de mii sau 200 de mii 
care sint familiarizați cu un limbaj mai 


DECI: 


special. Pentru că și revista, ca şi filmele 
se realizează pentru cele 20 de milioane. 

CINEMA: Vă mulțumim și pentru aces- 
te păreri ca de altfel, pentru întreaga dis- 
cutie. 


Mircea ALEXANDRESCU 
Valerian SAVA 


Foto: Aurel MIHAILOPOL 


1) Filmul trebuie să țină seama 


că educația 


porneşte şi de la el. 


2) Filmul trebuie să arate munca 
în aspectele ei tainice, ca preocupare, 


ca frămîntare 


3) Televiziunea trebuie să fie 
un factor de educaţie, 
dar si un spectacol 


4; Mesele rotunde la TV 
trebuie să ne stimuleze. 
Nu să ne phctisească. 


Pa Mi Dacá cineva ar spune: «nu, 
nu sint de acord!», discutia 
e ar fi in mod real o discutie, 
din ciocnirea ideilor s-ar 
AN contura adevărul. Si sint in- 
credintat cá ar exista des- 
tule argumente pentru a impune interio 
cutorului acest adevár care este acela al 
necesitatii unei ancorëri mai ferme, mai 
profunde a filmului românesc in actuali- 
tate. Sau dacá cineva si-ar exprima mácar 
unele dubii... Dar — la Centrul National al 
Cinematografiei, la studio, printre creatori 
toată lumea este de aceeași părere. Asa 
ă «oponenții» in această ipotetică discu- 
tie despre filmul artistic, subscriind de la 
nceput la intreaga argumentatie, iți creea 
ză sentimentul penibil că te avinti in forta 
rea unor uşi deschise. Si, totuși, discuția 
rămine la ordinea zilei. Nu ca o fixatie 
Nu sub imperiul unor solicitări de conjunc- 
tură. Ci pentru că orientarea producției de 
filme spre actualitate reprezintă o condi- 
tie vitală a dezvoltării cinematografiei na 
tionale. Şi pentru că in această privință 
— în potida unanimitatii in planul optiu- 
"lor de principiu, invederată de nume- 
roase articole, interviuri, anchete publi- 
cate de-a lungul unei intinse perioade de 
timp — cinematografia neastrá are mari 
datorii neonorate fatà de spectatori si, 
implicit, fatë de propria sa evolutie, fatà 
de valorificarea experientei si a potentia- 
lului sáu creator. 

Consemnind discrepanta dintre inten 
tii si materializarea lor in productia cine 
matograficá efectivá, e necesará o preci 
zare: nu impártásim citus! de puţin părerile 
celor care, cuprinși de un fel de febră a 
demolării, se grăbesc să conteste în bloc 
toată experienţa de pină acum a filmului 
românesc. Sau să nege — de pe poziţii 
snobe, exclusiviste — etorturile și reuși 
tele scenariștilor, ale regizorilor care s-au 
apropiat de problematica umană și socială 
a realității noastre contemporane. De la 
“Valurile Dunării», «Setea», «Străinul» 
pină la «La patru pasi de infinit», la «Dim: 
netile unui băiat cuminte» sau, mai recent, 
la «Facerea lumii», o serie de filme roma- 


nesti — inegale uneori, situate pe trepte di- 
ferite ale calității artistice — au adus pe 
ecrane personaje și conflicte vibrante, măr- 
turii asupra unor realități semnificative ale 
acestor ani. Experiența lor constituie un 
bun cistigat al întregii cinematografii. Ea 
se mai adaugă experienței acumulate de 
alte filme, care, fără a fi consacrate propriu 
zis actualități, au avut prin tema si prin spi- 
ritul lor o certă rezonanță actuală. De pildă 


«Pădurea spinzuratilor». Ori, indeosebi, 
evocările din cadrul epopeii cinematogra- 
fice naţionale — de la «Tudor» la «Dacii» 
și la «Mihai Viteazul». Credem că pledoa- 
ria pentru o cinematografie matură, pro- 
fund angajată social, nu poate face abs- 
tractie de această experienţă ci, dimpo- 
trivă, trebuie s-o invoce, disociind firește 
virtuțile de limitele ei si incercind să-i 
explice inconsecventele. 


Se poate vorbi de o artă vibrantă doar cu 
«La patru pasi de infinit»? 


Se poate vorbi de o artă angajată doar cu 
“Facerea lumii»? 


E prea mult? 


Filmele amintite nu infirmă aprecierea 
referitoare la datoriile neonorate ale cine- 
matografiei. Rugati pe orice spectator să 
citeze din memorie zece filme românesti 
pe teme actuale dintre cele văzute în 
ultimii 5 ani. Sau zece dintre eroii contem- 
porani ai filmelor noastre. E prea mult? 
Atunci să menţioneze numai cinci — cinci 
filme sau cinci personaje. Chiar și în acest 
caz testul s-ar dovedi destul de dificil. 
Deși in intervalul respectiv au fost reali- 
zate peste 20 filme considerate ca «inspi- 
rate din actualitate»! 

Am făcut un astfel de sondaj. Din 50 de 
oameni consultati, niciunul nu a putut 
aminti cele cinci filme și cu atit mai puţin 
pe cei cinci eroi. A fost citat «Răutăciosul 
adolescent», de mai multe ori. Un student 
a reţinut personajul întruchipat de Ilarion 
Ciobanu în «Apoi s-a născut legenda», dar 
nu si trama acestui tilm. Prin derogari ae 
gen sau de cronologie, răspunsurile au 
inclus «Setea», «Duminică la ora 6» (re 
vázute cu prilejul unor retrospective), 
«Un suris în plină vară», «Mihai Viteazul», 
«Haiducii», sau au consemnat pur și sim- 
plu nume de actori. Semnificative in acest 
sondaj ni se par insă nu în primul rind 
răspunsurile primite, cit... tăcerile. Faptul 
că filme de actualitate văzute (după cum a 
reieșit ulterior) de unii dintre cei chestio- 
nati, s-au șters din amintirea acestora. 
Că au fost filme despre care interlocutorii 
nici măcar nu și-au putut aminti dacă le-au 
văzut ori nu... Si nu este vorba despre de- 
ficiente de memorie, Este vorba despre 
încărcătura de idei, de adevăr, de semnifi- 
catii, de emoție a acestor filme. Este vorba 
despre autenticitatea lor — autenticitatea 
conflictelor, a caracterelor, autenticitatea 
atmosferei, autenticitatea dialogului. Dacă 
«actualitatea» se limitează la decor, și 
dacă ceea ce «se vede», ceea ce se petrece 
pe ecran nu este decit o copie palidă — 
dacă nu chiar falsă, deformată — a reali- 
tatii, inevitabil filmul va trece neobservat, 
cum s-a întimplat de atitea ori. 


Se poate vorbi despre actualitate cînd abia ili amintesti 
de un interpret? (Ilarion Ciobanu in «Legenda») 


OA le mat 


- 


ow 


aa 


n 
e 
ti 


"9 "+8 


n 


/ 
` 
pe 


iprecierea 
t ale cine- 
iciator să 
'ománesti 
văzute in 
! contem- 
wa mult? 
c— cinci 
| în acest 
de dificil. 
ost reali- 
ka «inspi- 


Din 50 de 
a putut 
mai putin 
utăciosul 
A student 
Je Ilarion 
ndar, dar 
ogari ae 
surile au 
m 6) (re 
ipective), 
'iteazul», 
u si sim- 
> în acest 
mul rind 
e. Faptul! 
pă cum a 
'shestio- 
acestora. 
"tocutorii 
acă le-au 
ispre de- 
3 despre 
semnifi- 
sle vorba 
Micitatea 
micitatea 
lui. Dacá 
lecor, si 
?petrece 
palidă — 
- 8 reali- 
i)bservat, 


—  —- 


Curajul de suprafață 


Publicul sancţionează fără greş 
această pseudo-actualitate — dar 
asta n-a împiedicat apariția pelicu- 
telor care eludează marile adevăruri 
ale existenței noastre, care rămîn 
exterioare proceselor adinci, pasio- 
nante, caracteristice timpului so- 
cialist, problemelor reale cu care 
se confruntă omul contemporan, 
vieţii însăși, Explicația? Poate in- 
suficienta cunoaştere a acestor re- 
alitatii, în unele cazuri, În altele — 
poate neintelegerea esenței, a ine- 
ditului lor, ori incapacitatea de a 
le releva convingátor, Sau, e, 
lipsa de îndrăzneală in 


gatie, în deschiderea unor dru- 
muri noj. Sau rutina, sau minima 
rezistență, sau „prudența” exagerată 
şi sterilă în virtutea căreia pe 

I 


ecran ar fj ,mai bine" së spui 
cruri chiar plate, dar care au 
fost spuse, decit lucruri chiar esen- 
țiale dar care . încă nu s-au spus, 
„Curajurile“ .de suprafață, ten- 
tatia spre o ambiguitate la modă în 
alte cinematografii, încercarea de a 
compensa inconsistenta unor pro- 
iecte prin extravagante formale îşi 
au aceleasi explicatii. lar transplan- 
turile artificiale de angoase, de 
atmosferë si caractere insane sint 
respinse, după cum s-a văzut, de 
organismul viu al artei şi neaccep- 
tate de spectatori. 

N-as stărui asupra acestor as- 
pecte în genere cunoscute, dacă ar 
fi vorba numai despre eșecul 
unui film sau altul. Dar există 
riscul ca apariţia unor astfel de 
pelicule (si feluritele concesii si 
prejudecăţi, abdicările de la exigentà 
care au favorizat-o) së determine o 


É 


După doud decenii de existență, 
cinematografia noastră răspunde 


prezent pentru 
pentru 


reacție circumspecti, rezervatà a 
publicului față de filme bune — 
ceea ce, de altminteri, s-a si în- 
timplat uneori. Riscul ca atitudinea 
îngustă şi simplificatoare față de 
realitate — avînd la extrema opusă 
receptivitatea necriticá faţă de in- 
fluentele -diferitelor mode cinema- 
tografice, emanatii ale altor realitati 
si exprimind concepții străine ideo- 
pp bă -— să se repercuteze 
negativ asupra evoluţiei, a persona- 
lităţii şi a prestigiului filmului ro- 
mânesc, 


A educa, a convinge, a emoriona 


ceste probleme si altele încă, 
vitale pentru dezvoltarea cinema- 
tografiei nationale, au făcut, în 
vremea din.urmá, obiectul unor ana- 
lize “aprofundate şi multilaterale, 
soldate cu un întreg complex de 
măsuri aflate în curs de aplicare si 
menite să le preintimpine.. Măsuri 
organizatorice, măsuri de stimulare a 
valorilor autentice, chemate să asi- 
gure respectarea riguroasă a cri- 
teriilor ideologice, artistice, educa- 
tive ale creaţiei cinematografice, 
Adică tocmai punerea în valoare a 
experienței cineastilor în direcția 
unei arte cinematografice vii, cu 


adevărat de actualitate, martoră si 


angajată în procesele înnoitoare 


Se poate vorbi de comedie de moravuri doar. cu 


„Un surîs în plină varë"? 


trecut si absent 
prezent 


caracteristice epocii noastre. Măsuri, 
reglementări strict.necesare, a căror 
finalizare depinde de modul în 
care vor fi înțelese și aplicate, de 
conştiinţa si spiritul de răspundere 
al celor care le vor pune în practică 
in diferitele verigi ale creaţiei si 
producţiei de filme. 

Aici invocăm din nou experienţa. 
Da, există o experiență prețioasă, 
mulți realizatori au înregistrat nota- 
bile- progrese profesionale, avem 
operatori, scenografi, actori exce- 
lenti, a apărut o nouă generaţie de 
cineaşti cu recomandări și chiar cu 
realizări dintre cele mai promi- 
țătoare. Afirmarea lor concludentă 
nu poate fi concepută în afara unei 
legături adinci cu realitățile vieţii, 
ale ţării, ale vremii în care trăim, 
cu existența, cu lupta si nazuintele 
poporului, Și este condiționată de 
rezonanţa, de puterea de a convinge 
si de a emotiona a filmelor.De aceasta 
depinde în cea mai mare măsură si în- 
deplinirea funcției sociale educative a 
artei cinematografice, raportul dintre 
cineast şi publicul său. Acest raport 
nu poate fi reglementat de nici un fet 
de act normativ, dar el defineşte în 
ultimă instanță viabilitatea, eficiența 
creației. Acest raport validează ta- 
lentele, progresul unei cinemato- 
grafii, pentru cë un film care rulează 
cu sălile goale nu înseamnă nimic, 
ndependent de intenţiile care au 
prezidat realizarea lui.. De. aceea 
revirimentul așteptat si dorit de 


marele public, ca si de creatori, ta 
şi de critici, de toti cei care iubesc 
filmul românesc, presupune un. pa- 
sionat efort individual și colectiv 
în direcţia maturizării reale a cine- 
matografiei noastre, a orientării ei 
spre obiectivele esenţiale, de fond, 
care decurg din aplicarea la speci- 
ficul artei filmului a indicatiilor date 
de partid artei şi culturii românești. 

Aceste indicaţii și-au găsit o înaltă 
şi clară expresie în expunerile 
prezentate de tovarășul Nicolae 
Ceauşescu cu prilejul fntilnirii cu 
creatorii din cinematografie. si, mai 
recent, la consfătuirea activului de 
partid din domeniul ideologiei. „Noi 
vrem—sublinia secretarul general al 
particului — ca arta și literatura să fie 
puse în slujba poporului, să se scrie 
şi să se creeze pentru clasa munci- 
toare, pentru țărănime, pentru. in- 
telectualitate, pentru toii oamenii 
muncii, Sintem pentru diversitatea 
de stiluri şi forme în creaţia literar- 
artistică, Dar așa cum am mai spus și 
mai înainte, concepția, ideologia 
trebuie să fie una singură — ideolo- 
gia şi concepția clasei muncitoare. 
Arta trebuie să servească unui 
singur scop: educaţiei socialiste, 
comuniste. În acest sens sîntem pen- 
tru cea mai largă libertate de creaţie, 
pentru cea mai largă exprimare a 
imaginaţiei, dar în spiritul concep- 
lei noastre despre lume și viaţă”. 

Înțelegerea adincá si exactă, apli- 
carea creatoare a acestor în- 
demnuri deschid un orizont larg 
dezvoltării unei cinematografii ac- 
tuale în structura ei și deschisă 
spre public, o cinematografie anga- 
jată, militantă, prezentă cu adevărat 
în viața socială şi spirituală a tarit. 


Dorian COSTIN 


Se poate vorbi de film ca artă cu 
„„Corigența domnului profesor? 


festivaluri 


Viaţa si moartea în plină zi: „„Mestecănişul'* de Andrzej Wajda 
— Medalia de aur si premiul de interpretare masculinë. 


Trimisul periodicului lu- 

nar are atë de colegii săi, 

ineima care telefonează redac- 

tiei din două în două 

zile, un aer donquijo- 

tesc. Dezavantajul de a ajunge în 

fata cititorilor săi după ce luptele 

se vor fi terminat îl complexează, îl 

fac să se creadă inutil; astfel că e 

mai just să-şi ţină un jurnal de zi 

prin care să capteze suflul zilnic al 

Festivalului; hotërire pe care o 

ia, promitind să nu modifice actul 

balanței, indiferent dacă el va 

coincide sau nu ín final cu acela al 
palmaresului. 

19 iulie. lată deci holul uriașului 
hotel „Rossia”, ale cărui usi sînt tot 
timpul blocate de cordoane de fete 
uimite, cu toată memoria pusă în 
slujba descoperirii vedetelor, ale 
căror chipuri idilizate pe pinzi de 
farduri si glicerină sînt mai greu de 
identificat decît ţi-ai imagina. Deo- 
camdată o zărim pe Marina Vlady, 
puțin obosită, puţin uitată de re- 
porteri; Beata Tyszkewicz, membră 
în juriu, va fi o Michële Morgan a 
acestui festival, cu deosebirea că va 
arbora tot timpul aceeaşi rochie 
sobră, ostentativ „de lucru" ; Grigori 
Kozintev, presedintele juriului, va 
uimi pe cie ce-l știu din generice 
prin mina sa bonomă, copilăroasă; 
flegmaticul, taciturnul Gherasimov 
îi completează; alti ,, jurati", scriitorii 
James Aldridge si Cingiz Aitmatov, 
sint cenfundati de tinerele fete cu 
actorii; Amza Pellea, încadrat de 


10 


Un festival al regizorilor, 
al operatorilor, mai putin al 
vedetelor: un festival in haine 

de lucru 


LU 


O femeie care își începe mereu viața: Ada Rogovteva 
— Premiul pentru interpretare feminină in „Salud, Mariat 


loana Bulcë si Irina Gërdescu, tre- 
zesc din timp curiozitate pentru 
filmul nostru, „Mihai Viteazul", ale 
Cárui panouri publicitare dominá 
spatiosul hol. Începe o lungă odisee, 
din care vom avea de ales, zilnic, 
intre 3—4 filme de lung metraj, 
2—3 conferinte de presá, 8—10 
filme prezentate in oraç sau in cadrul 
tirgului. Unde să mai adaugi coloc- 
vile de la Uniunea Cineaștilor, 
excursiile in locurile istorice, vizi- 


tarea muzecior, recepţiile de la 
miezul nopţii? Unde să mai adaugi 
zumzetul uriaș al hotelului de 24 
de etaje (5 hectare suprafață) sau 
căutarea, ce! mai adesea zadarnică, 
a cîte unuia din cei 1.000 invitaţi, pe 
culoarele lungi de 300 paşi? 


Atenţie, starti 


20 iulie. Începe concursul: „Sa- 
guina Makhato” (India) este biogra- 


Un „furios“ printre flamuri istorice: Richard Harris — 
Premiul pentru interpretare masculină în „Cromwel“. 


fia unui revoluționar din anii '40: 
romantic, stihinic, instinctual. Contes- 
tatia filmului este însă naivă, la limi- 
tele melodramei, cu toată bărbăţia 
cadrului social; nici „Guemez" (Ar- 
gentina), epopeea unui luptător 
pentru independență naţională de 
la începutul secolului 19, nu spune 
mai mult, decît poate prin foarte 
modernul ton al culorii. Evid-nt, 
filmul istoric are nevoie, ca de oxigen, 
de contemporaneitate, de simbolu- 
rile anului său: spectatorii super pro- 
ductiiior şi-au pierdut răbdarea, 

În schimb, Kaneto Shindo („Să 
trăieşti astăzi, si mori miine”) ridică, 
seara, stacheta festivalului; o va mai 
depăși cineva? Prin acest film, marele 
japonez intră din plin în actuali- 
tate, nu numai prin timpul acțiunii, 
dar şi prin timpul artistic: lentoarea 
plastică, de basm, din „Insula“ e 
înlocuită cu un ritm arid, cerebral, 
purtat pe străzi de metropolă, 
într-o lumină arsă, într-un mediu 
strident, cosmopolit. Eroul e un 
delincvent de 19 ani pe care condi- 
tia subumanë îl împinge spre crima 
gratuită; în intenția lui Shindo, el 
rămîne un pur pe care adversitatea 
socială 1! dezagregă. Ducind acţiunea 
pe citeva planuri, regizorul îi reface 
cu meticulozitate genealogia. Rare- 
ori am văzut flash-back-uri atit de 
funcţionale: de la un plan la altul, 
ele au o altă tonalitate, data de ritm, 
de tăceri, de vorbe, de refrene. 
Shindo ştie së recreeze viața pe 
spirale abstracte; uneori, un insert, 


ancorat intre douá blocuri mari de 
acțiune, se plasticizează pinë la a 
depăşi în plasticitate imaginea însăși. 
Nu e mai puțin adevărat că filmul 
său e cel mai puțin japonez din tot 
ce ne-a arătat pinë azi. Dar, într-o 
limbă ca aceea a filmului, gramatica 
trage, cred eu, mai greu decît voca- 
bularul! 

21 iulie: losif Heifit, veteranul 
filmului cehovian, își încearcă o 
nouă coardă în „Salud, Marial”, 
Pe un scenariu de Grigori Baklanov, 
el face o femeie să traverseze răz- 
boiul civil, Spania anilor 1937, răz- 
boiul de apărarea patriei si, în sfir- 
sit, contemporaneitatea: să-și piardă 
totul, inclusiv familia, să reia mereu 
totul de la capăt, cu o înţelepciune 
de erou anonim. Mesajul filmului 
este destinat tineretului care nu 
cunoaște lupta și pentru care ideea 
sacrificiului a devenit abstractă, Re- 
marcabilă compoziţia (personajul 
străbate citeva decenii!) actriţei Ada 
Rogovteva. „Micul om mare" de 
Arthur Penn (hors-concurs) este 
una din putinele comedii ale festi- 
valului; termen numai in parte 
adevărat: filmul- devine o îndure- 


filmului nostru, lucru neobişnuit 
la o peliculă atît de întinsă. În sfir- 
sit, după ultima secvenţă, din nou 
aplauze prelungite. Seara este dedi- 
cată unui film bulgar de actualitate 
(„Voiaj de minie” de Nikola Korabov) 
nu de o mare profunzime, dar foarte 
alert și firesc, mărturisind pofta de 
lucru a unei cinematografii mature; 
și unei comedii iraniene („Un ridi- 
col“), bizară tentativă de a aduce pe 
Chaplin — și poate chiar pe Kafka 
— în tradiţiile unei culturi foarte 
vechi si specifice. 

Invitaţii vin si se duc. Între timp 
au sosit Gillo Pontecorvo, Damiano 
Damiani, Franco Nero, Marilà Tolo, 
care se prefiră in gălăgiosul hotel, 
pëstrind o tăcere cu totul neitalie- 
nească, 

23 iulie. Un film spaniol făcut 
lîngă Turnul Eiffel (se vede si din 
titlu;  „Spanioloaicele la Paris”), 
de un neorealism întîrziat, răspîn- 
dind multă tandrete si — din feri- 
cire — fără dulcegăria altor producţii 
madrilene. Viaţa cîtorva din cele 
40.000 emigrante venite să slujască 
în familiile franceze se intersectează 
cu ticurile unei lumi insolite. În „Gi- 


nerele", un țăran mongol parcurge 
drumul spre gospodăria colectivă. 
Celelalte două pelicule ale zilei, 
„Sămînţa neagră" (Kirill Cenevski 
— Iugoslavia) si „Generalii cariere- 
lor de nisip“ (Hall Bartlett — S.U.A., 
dupá reportajele lui Jorge Amado), 
așezate una lîngă alta, se aseamănă 
izbitor printr-un anume sadism al 
autorilor. Aceştia se instalează în o 
anume temă, aparent pozitivă şi, 
în numele ei, dezvoltă asupra perso- 
najelor cele mai teribile violente. 
Filmul din Scopljie se petrece într-un 
lagăr monarhist unde gardienii in- 
ventează cele mai atroce pedepse 
pentru deţinuţii comuniști aduși 
să construiască o biserică (1) în 
insula nelocuită. Ineditul torturilor 
este debusolant, călăii au o imagina- 
tie prea „regizorală“; victimele — 
cînd sînt ucise pentru lucru de 
nimic, cînd (altele) scapă cu viață 
din situaţii fără ieşire. Totul după 
voia scenaristului. Personajele lui 
Bartlett, copii abandonaţi din peri- 
feria unui oraș brazilian, se dedau la 
acte bestiale, acuză ordinea, nesoco- 
tesc viaţa altora, și asta în numele 
sorții lor vitrege care le-ar da drep- 


Stele din constelația festivalului — de la stînga la dreapta — Tatiana Samoilova, Thini Van, Klara Luc 
Larisa Kodacinikova, Helen, Irina Gărdescu 


rată. critică a războiului rasial, fă- 
cută însă dintr-un unghi cu totul 
particular. Tonul devine persiflant 
datorită situaţiei speciale a eroului 
(Dustin Hoffman) care, la vîrsta de 
peste 100 de ani, își rememorează 
destinul de individ prins fără înce- 
tare între două linii. Alb, înfiat de 
mic de indieni, acesta lunecă în nenu- 
mărate rînduri dintr-o parte în alta a 
bătăliei, scápind mereu de masacre 
grație unui noroc a cărui aberantă 
evidență subliniază, parodic, absur- 
ditatea luptei. Personajele filmului se 
reîntîlnesc matematic, în întîmplări 
simetrice; o voită naivitate le sim- 
plifică; eroul vede totul idilic, reac- 
tiile sale sînt stingace, cu iniile uşor 
dep asate, în genul Buster Keaton; 
are o neputinţă maşinală, o zădăr- 
nicie de marionetă căreia destinul 
îi imprimă toate mișcările. 

Faye Dunaway, personaj mijlo- 
ciu în filmul lui Penn, apare apoi, 
tot în afara concursului, ca bună 
protagonistă în „Casa de sub arbori" 
de René Clément: un scenariu gen 
Hitchcock tradus pe frantuzeste 
in psihologism de cameră (muzica 
Gilbert Bëcaud). 


E rîndul nostru 


22 iulie. „Mihai Viteazul“ este 
aplaudat la scenă deschisă de 3.000 
spectatori: întîi cîmpul de zăpadă 
presărat cu morti, în manieră Bru- 
eghel, filmat de operatorul George 
Cornea; pe urmă alte şi alte mo- 
mente, culminind cu intrarea vic- 
tor oasă în Alba lulia. Dar mai presus 
de aplauze este liniştea încordată 
care a însoţit aceste 200 minute ale 


Palmares 


Concursul de lung metraje 


MEDALII DE AUR: Mărturisirea comisarului de poliție făcută procu- 
rorului republiciii (Damiano Damiani, |talia); Să trăieşti astăzi, să mori 
mîine (Kaneto Shindo, Japonia); regizorului Andrzej Wajda (Polonia); 
Pasărea albă cu o pată neagră (luri llienko, U.R.S,S.) 

MEDALII DE ARGINT: Emitai (Senegal);. Cheia (Cehoslovacia); 


„În familie (Brazilia); 


PREMII DE INTERPRETARE FEMININĂ: Ada Rogovtëva (U.R 5;S5.), 


a “Anreus. (Cuba). 
PREMII DE 

C Richard Harris-(A 
PREMII SPECIALE: 
PREMIUL FIPRESCI 


PREMIUL- UNIATEC: Mihai 


Goya ( 


INTERPRETARE MASCULINĂ! Daniel Olbrychski 


D, Germană), Zilele apei (Cuba) 
Zilele. apei (Cuba). 
Viteazul (România); 


PREMIUL; SPECIAL AL UNIUNII CINEASTILOR DIN U.R.S.S: 


Kurosawa (Japonia). 


PREMIU 


SPECIAL AL COMITETULUI DE ORGANIZARE: A 


FESTIVALULUI: Generalii carierei de nisip (SUA y 


Concursul de scu 


PREMII; Angela Dayi 


b 3); Bastionul Vinh-Linh 
torii din munţii Dak-Chao (Tchan 
a fost asasinat generalul {Santia 


de ce si de cátre. cir 
Vintul cald-al libertății. ( 
debut („Gr 


metraje 


portretul unei 'revoluţionăre” (Yolande du 


Kulnh; RAD. Vietnam) = Vină- 


(Ng 
hé Zap, Vietnamul. d 


Alvarez, Cuba); 
; Numai un 


Concursul filmelor pentru copii 


MEDALIA DE AUR: Atenţie, broasca ţestoasă! (Rolan Bi 


Ohë, micutule 


; U.R.S:S.) 


Poveştile . Beatricei 


Cavalerul tandru 


PIONIERSKAIA PRAVDA" sele 


à in cadrul c 


i de scurt- 
ursului pentr 


tul la răzbunare. Regizorul (abil crea- 
tor de atmosfera) participá in secret 
la dezlántuiri e unor personaje luîn- 
du-si faţă de artă libertățile pe care 
acestea si le iau fatë de viatë. In am- 
bele filme violenta este nesincer 
ambalatá in motive umanitare. Dacá 
in filmul lui Kaneto Shindo ea era 
efectul determinat de o situație 
reală, aici ea rămîne. pretextul 
ipocrit al unor jonglerii. 

24 iulie. „Mathias Kneissl" (de 
Reinhardt Hauff — R.F.G.) — isto- 
ria unei familii de burghezi, prezen- 
tată neutru, „fără autor"; film lent 
përind (fără së fie) o ecranizare si" 
din care se pot retine doar culoarea, 
imaginea, extrem de subtile. „Fe- 
lahii^ (Tunisia) — film al unei re- 
volte, discursiv, neconvingátor. „Tî- 
năra Nhung" (R.D. Vietnam) — un 
foarte simplu, tremurător reportaj 
despre o fetiţă, luptătoare din Sud, 
care pregătește aruncarea în aer a 
unui pod. În sfîrșit, seara, „Mărtu- 
risirea comisarului de poliţie către 
procurorul republicii“, o peliculă 
despre Maffia şi despre obscurele 
ei relații cu magistratura; nou 
ales prin caracterul de dezbatere ce 


0, loana Bulcă, Severina Teneva, 


înlocuieşte senzationalul exersat pînă 
azi pe această temă. Imaginea e 
lincedá, ritmul uscat, tonul retoric— 
totul cu intenţie. Franco Nero își 
pune mustață și devine eminamente 
pozitiv în rolul incoruptibilului pro- 
curor Traini. Martin Balsam (comi- 
sarul) — o revelaţie la 50 de ani. 
Italienii fac viaţă si din cuvinte. 

Stanley Kramer a sosit şi el pentru 
cîteva zile, anuntindu-si locul unde-i 
așteaptă pe reporteri printr-un afiş 
scris de minë și lipit pe uşa restau- 
rantului. 


În așteptarea... 


25 iulie. Filmul mare se lasă astep- 
tat (personalitatea lui Kaneto Shindo 
a rămas o amintire frumoasă). În 
consecință, se face o tradițională 
excursie cu vaporul pe rîul Moscova. 
Cade tocmai bine pentru sutele de 
spectatori extenuati de cinefilie si 
de cástile cu traducere simultanë. 
Dar ne intoarcem repede pentru a 
vedea două pelicule peste programul 
initial. „Emitai“ e un film senegalez, 
spus rectiliniu, ca o poveste, dar 
fotografiat cu acuratețe, în culori 
fruste, cu o bandă sonoră densă, 
fremátind tropical. Lumea îl retine 
pentru elementele de insolit şi re- 
portaj. Sîntem la un festival al opera- 
torilor. 

În afara concursului, ,, Binecuvin- 
taţi animalele si copii”. Stanley 
Kramer își părăsește story-ul și ne 
prezintă un film-parabolă despre 
libertatea celor puri. Șase copii 
eliberează bizonii dintr-o rezervaţie 
destinată vinătorii. Dar animalele 
nu ştiu să fugă destul de departe 


11 


Pr e ye 


ca së nu fie ajunse de gloanţe. Regi- 
zorul a ales poezia fără a-și, schimba 
însă uneltele de lucru; acestea sînt 
realiste, fără a deveni inefabile. 
Montajul e parcă prea cerebral, 
ajungînd chiar la artificiale imagini 


" de poliecran. Lumea regretă acum 


postura veche a regizorului, cînd i 
se reproşa prea mult verism. Să 
nu uităm totuși: exigenţele se adre- 
sează lui Stanley Kramer! 

26 iulie. Ziua contrastelor: cine- 
matograful tînăr ajuns, prin ironie, 
uvertură a cinematografului acade- 
mic, Cu „Zilele apei” (Manuel Oc- 
tavio Gomez — Cuba) se pare că a 
sosit unul din filmele mari pe care 
le aşteptam. N-am văzut de mult 
un ritm atit de debordant care să 
lase totuși în urmă atîta substanță, 
Imaginea nu mai e atît lumină, cît 
mişcare. Camera se smuceste fără 
încetare, înnebunită, într-o lume bru- 
tală, stranie, tragic carnavalescă, 
În anumite momente, aparatul obo- 
sește : aleargă într-o direcție, pare că 
ezită, dar se aruncă din nou, furios, 
asupra lumii pătimașe pe care o 
descrie, atacind-o din diferite, me- 
reu neprevăzute unghiuri. Uneori 
structura e largă, simfonică, alteori 
un mare eveniment „indicat“ prin- 
tr-un singur insert. Mediul pare tribu- 
tar lui Fellini (o femeie, producătoare 
de minuni, este inclusă într-o com- 
plicată conjunctură, politică), „dar 
rezolvarea devine alta. Mișcarea unei 
dezordonate si pline- de farmec 
figuratii transformă pînă la urmă 
acțiunea într-un balet tragic pe mu- 
chie de cuţit, care este în același 
timp si viață si artă. Finalul filmului, 
acel haos de detunături care curmă 
viața Antonicăi, este o bizară desfă- 
șurare coregrafică, unde împușcă- 
turile tin loc de note muzicale, cadrul 
raminind. în acelaşi timp realist, 
„Asasinii. ordinei” (Franţa) l-a adus 
la. festival pe sexagenarul Marcel 
Carnë, Dupë italieni — un al doilea 
dialog între dreptatea magistraților 
si dreptatea poliţiei. Personajele 
sînt însă prea bune și prea rele — 
cozi de diavol sis pene de înger —, 
figurantii sînt ca la operă, persona- 
jele acționează. prea după voinţa 
regizorului; o bandă sonoră demo- 
dată... și la urmă; ca la carte, un 'pro- 
ces! Unde esti „Quai des brumes"? 
Cinematograful înaintează, cineastii 
îmbătrinesc, Venind după cubanezi, 
pelicula “aceasta pedanta, previzi- 
bilă çi neconvinsă: de sine devine 
indirect -o demonstrație a progre- 
sulüi filmului care, cu sau farë mode, 
a realizat cea mai rapidă geneză din 
istoria artelor. Şi, prin asta, optimis- 
mul nostru e refăcut... 


shla jumătatea festivalului 


27 iulie, Ziua cea ma scurtă (nu- 
mai două  filmel). „Cromwel“ (o 
productie Irving Allan — Ken Hu- 
ghes) apără culorile Angliei: o epo- 
pee construită, ce-i drept, din toate 
cliseele genului, dar solidă si infai- 
libilë ca-o stincá; in stincë este 
înfipt, ca-un trotil, furiosul Richard 
Harris, al carui stil independent da 
o turnură interesantă ansamblului 
calofil, Alec Guiness, „actorul cu o 
mie de fete", compune pe flegmati- 
cul Charles Stuart — purtător al 
unei colecții de vorbe celebre pe care 
o duce, glorios pînă pe buza ghilo- 
tinei. Filmul e una din acele opere 
semănind ca picáturile de ploaie 
și în care problema nu mai este a 
lui CUM, ci eventual a lui CE. Simti 
că vremea superproductiei a trecut 
si că filmul istoric fără un- parti- 
pris actual nu-și mai are rostul, 

Tot pe aforisme si celebre gravuri 
se sprijină, ca pe metereze, ,,Goya" 
de Konrad Wolf, un film despre 
libertatea artistului, produs de stu- 
diourile D.E.F.A. în colaborare cu 
alte șase tari. Filmul respiră greu, 
din- toate. încheieturile, spectatorul 
nu poate ghici nici o legătură între 
spiritul subiectului și acela al produ- 
cătorului, decit cel mult, ca pretext, 
romanul lui Feuchtwanger. (Venera- 
bila -soție a scriitorului a venit la 


12 


Moscova special pentru premieră). 
Construit pe largi suprafeţe, - filmul 
este neautentic acolo unde vrea să 
fie ,spaniol", adică unde se cîntă, se 
dansează și unde lumea se mişcă, 
și unde lungile discuţii livrești se 
intersectează cu ședințele Inchizi- 
tici. Cît privește amestecul de motive 
sociale și patologice care-l conduc 
(după realizator) pe Goya spre ade- 
vărata sa artă politică, aici echivocul 
posibil mi se pare neavenit. Numai 
forta actorului estonian Donatos 
Banionis compensează vidul de spec- 
taculozitate și aerul de dëjd vu al 
unei montări de aproape trei ore. 
28 iulie. Siria a venit, după numai 
10 ani de cinematografie, cu un am- 
bitios film de cameră (,Cutitul' 
de Khalid Hammade), 0. analizë 
intimă, abil împletită pe patru pla- 
nuri de acțiune cu un episod din re- 
zistenta palestiniană. Totul începe 
și se continuă bine (pe undeva simţi 
adieri din „Străinul“ lui Camus), 
dar un final copilăros de pëtimas 
contrazice si compromite întregul 
esafodaj psihologic. „Președintele 
clubului de fotbal Borgorosso" (L.F. 
D'Amico — Italia, h.c.) nu este. de- 
cît un nou tribut adus farmecului 
manierizat al lui Alberto Sordi. 
Cit * privește comedia lui Zoltán 
Fabri, „Familia Tot" (Ungaria), ea 
trădează, cred eu, prin inadecvarea 
„ieşirii din scenă“, originalul drama- 
turgic al lui István Orkëny. Piesa 
avea o tentă absurdă, pe care Fabri 
o împinge într-un grotesc nerea- 
lizat nici el decit pe jumătate. 


Revelația 


În „Mestecănișul” lui Andrzej Waj- 
da regăsim resursele — ce păreau 
pierdute — ale unei mari cinemato- 
grafii. Pentru autor, filmul este o 
tulburătoare reináltare; pornind de 
la o nuvelă a lui Jaroslaw lwaszke- 
wicz, Wajda ne relatează într-un 
film de 90 de minute. (făcut. pentru 
televiziune), strania fntilnire a doi 
frati. Stanislaw (O, Lukaszevvicz), 
grav bolnav de plămîni, se întoarce 
dintr-un sanatoriu, cu zilele numărate 
în casa pădurarului Boleslaw (Daniel 
Olbrychsky). Aici, pofta lui de viață, 
nelimitată. și nemaitinind seama de 
nici o convenientë, se izbeste de 
umoarea meschină, calculată şi sus- 
picioasă a fratelui. Cresterile și 
scaderile,. izbucnirile si concilierile 
celor două caractere sînt.reglate de 
regizor cu un rar simţ al echilibrului, 
încît filmul — ce putea deveni o 
sumbră tragedie — respiră optimist 
graţie limpezimii sale psihologice 


(de tip cehovian, aș zice) și unei 
plastici răspicat romantice. 

29 iulie: Şi, în sfirşit, zilele încep 
să curgă mai repede. Prin redacție 
retii tot mai puţine titlu-i. „Aksel 
şi Elina” a fost un crimpei de trei ore 
dintr-o saga finlandeză si mai în- 
tinsă, Cronică a unei umile familii, 
urmărită cu un calm impe-turbabil 
— din păcate programarea a sortit-o 
unui moment critic, cînd publicul 
a ajuns să urmărească cu groază 
filmele dure, violente, atroce, cu 
fire de sînge în colțul gurii, cu sicrie 
funeste, etc, intrebindu-se de ce 
umanismul — cuvîntul de ordine din 
deviza festivalului — poate fi ex- 
primat, de unii realizatori, mai de- 
grabă și mai ales. prin asemenea 
mijloace. S 


Seara, întîlnirea, în afara concur- 


sului, cu un alt mare cineast: Akira 
Kurosawa participă pentru prima 
dată, în persoană, la un festival. 
»Dodescaden" (onomatopeea . roți- 
lor de tramvai) este o meticuloasă 
frescă a lumii de lumpeni dintr-o 
periferie japoneză. „Les Bas-Fonds", 
titlul lui Gorki ecranizat tot de 
Kurosawa în 1958, s-a auzit de ne- 
numărate ori după proiecţie. Regi- 
zorul—neorealist au ralenti—se pune, 
cu ponderea, încetineala și naivita- 
tatea specifice artei sale, în căutarea 
cîtorva destine, a căror coloratură, 
pentru noi tinind mai degrabă de un 
univers îndepărtat folcloric, apare 
la el ca realistă. Un tată și un fiu 
trăiesc într-o caroserie de automobil 
visînd castele; „omul care se pregă- 
teste mereu sa strănute”, caută 
deși total asociabil, prietenia celor- 
lalti; un blind bătrîn ocroteste în 
fata poliţiei pe hoţul care l-a jefuit, 
Acţiunea pare că nu avansează, dar 
detaliile se depun încet, neobservat 
ca firele de nisip într-o deltă a cărei 
viitoare formă o presimtim, dar a 
cărei mărime n-o vom sti decît la 
sfîrşit. Aerul straniu al acestei opere 
iti vorbeşte, indubitabil, de un mare 
autor, dar, vai, insolitul si incontrola- 
bilul situatiilor de tip nipon nu pot 
să nu te facă să te simti—cum spunea 
cineva — ca un cálátor sosit intr-un 


eras necunoscut si care se multu- 


meste să admire ori să iubească 
fetele frumoase fără a căuta să le 
cunoască mai bine. 3 

30 iulie „Cheia“ (Vladimir Cech 
— Cehoslovacia) — un film de rezis- 
tentá antifascistá cunoscut spectato- 
rilor nostri, Apoi, ,Sacco si Van- 
zetti" (Giuliano Montaldo — Italia, 
h.c) 0 surprinzător de exactă 
cronicá a procesului inscenat prin 
anii '20, de- justiția americană, 


O secvență aplaudată 
(„Mihai Viteazul“ de Sergiu Nicolaescu — Premiul UNIATEC). 


celor doi anarhiști deveniți celebri. 
Film alert, impresionind prin nudi- 
tatea detaliilor, trepidant ca un do- 
cumentar, Reportajul sá fie oare 
singura posibilitate à filmului po- 
litic2 


Un finis inegal 


31 iulie: O' coproductie R.A.U.— 
U.R:S.S.: „Oameni pe Nil", dedi- 
cată barajului de la Assuan; film 
descriptiv, desfășurat pe mari su- 
prafete. „O pasăre albă cu pată 
neagră“ (luri Nienko—U,R.5.5.) — 
romanul unei familii de țărani de la 
munte care, despărțită de eveni- 
mente şi credințe politice, se pulve- 
rizează și se regăseşte în mai multe 
rînduri. Epos fragmentat în anecdote 
pitorești tratat cu acuratețe în ima- 
gini căutat picturale, 

„Joe Hill“ (Bo Widerberg — Sue- 
dia h.c.) ni-l arată pe autorul „Elvi- 
rei Madigan“ în postura mai dură a 
revoltatului. Filmul sáu este un 
„Sacco și Vanzetti" superior (su- 
biectul reprezintă a patra eroare 
judiciară din festival). Ceea ce Mon- 
taldo făcea publicistic, B.W. face 
artistic:  demontează mecanismul 
unei fnscenëri. Ne reamintim stilul 
direct, vibrînd sub aparența neutra- 
litëtii romantice, din „Elvira“. Dar 
B.W. a mers de astădată mai de- 
parte: tratind, in manierá contesta- 
tară, luptele politice ale: vremii, 
el isi supune spectatorul unei suc- 
cesiuni de distantari si recuceriri, 
captindu-l tocmai prin alternarea 
registrelor aride și romantice, Este 
un fel de dresaj artistic aplicat prin 
ritm, prin acțiune, prin diversitatea 
mijloacelor artistice. > 

1 august: Dupë canadianul „Un- 
chiul Antoine" (film tineresc, de un 
neorealism fragil, despre iniţierea 
unui tînăr în tainele vieţii çi morții, 
despre angajarea lul în viaţa socială), 
de pe cu totul altă paralelă sosește 
„Familia“ (Brazilia), povestea - unor 
părinți bătrîni pe care fiii vor së 
şi-i îndepărteze cu orice pret, nereu- 
sind. totuși să-i împiedice să-și în- 
cheie zilele cît mai demn. Cu această 
melodramă, care face pentru prima 
dată să curgă lacrimi în sala festiva- 
lului, se încheie competiţia, și în 
timp ce participanţii vor vizita 
Leningradul, iar timplarii vor incepe 
si demonteze decoratia holului fee- 
ric, juriul intră în ultimele, dar în- 
cordatele ședințe de zi si de noapte, 
care ne vor da poimiine lista laurea- 
tilor. 


Romulus RUSAN 


| celebri. 
rin nudi- 
a un do- 
fie oare 
ului po- 


e pulve- 
ai multe 
anecdote 
“in ima- 


— Sue- 
ul ,Elvi- 
| durá a 
iste un 
lor (su- 
eroare 
te Mon- 
Vi face 
anismul 
m stilul 
neutra- 
a". Dar 
hai de- 
intesta- 
vremii, 
jei suc- 
uceriri, 
ernareá 
e. Este 
at prin 
rsitatea 


I| ,Un- 
„de un 
jitierea 
morţii, 
ociali), 
sosește 
4 unor 
vor să 
nereu- 
ksi în- 
această 
prima 
festiva- 
şi în 
vizita 
începe 
ui fee- 
dar în- 
noapte, 
laurea- 


RUSAN 


CLGSNENE ST ET DE 
Meridianul 
zero 


Regia: VValdemar Podgorski, Cu: 
Ryszard Filipski, VVanda Neuman, 
Andrzej Kozak, Janusz Klosinski, 
Tadeusz Kwinta. 


ET E 


Filmul fncepe cu un plan nemai- 
pomenit de frumos. O întindere 
imensă alburie pe care vin nişte oa- 
meni si vin cît timp durează gene- 
ricul. 

Am avut tot timpul senzatia cë 
injeleg sentimentul pe care ar fi 
vrut së-l comunice autorul si cë acest 
lucru ar fi fost interesant. 

O tocalitate de polonezi din regi- 
unea lacurilor mazuriene, regiune 
germanizată, se află după infringerea 
hitleriştilor într-o situație specială. 
Dezorientarea unei populații temă- 
toare, lupta celor trimişi să restabi- 
lească ordinea împotriva unui grup 
de aventurieri puşi pe căpătuială, 
bine dechizati şi oplositi aici, este 
desigur o temă interesantă. 

Atit de interesantë, încît ea oferă 
posibilitatea unei adinciri în tratarea 
ei cinematografică — a unei adinciri 
poate mai semnificativă pe alocuri 
decît au făcut-o realizatorii. Dar, în 
ansamblu, aportul, mai ales al ac- 
toriei şi operatoriei, viziunea. cine- 
matografică, ne prilejuiesc un film 
asupra căruia se meditează. 


A. P. 


TXCTWGHUIALOIUNMOU EN PS OUT SOMME XE: 
Îndrăgostiții 


Regia: Elier Igmuhamedov; Cu: 
R. Nahapetov, A. Vertinskaia, A. 
Apanaeva, K. Haciaturian. 


„Sa DER 5 E ET 


După titlu, s-ar putea crede că 
filmul e dedicat în exclusivitate unei 
poveşti de iubire. În realitate: însă, 
ulndrëgostitii” acoperă .o arie mult 
mai largă încercînd să facă portre- 
tul tinerei generaţii de azi, urmărind 
evoluţia a doi tineri. Unul, Rodin, e 
atras de o existenţă dinamică, tumul- 
tuoasă; celălalt, Rustan, e marcat de 
timpuriu de drama familiei sale re- 
simțind acut lipsa unei legături de 
dragoste. Atit robustul şi energicul 
Rodin, cit și firavul Rustan vor încer- 
ca să treacă cu bine prin examensle 
pe care viaţa le asterne în cale. Pri- 
mu! are tăria moralë de a suporta 
cu demnitate încercările suftetesti, 
în schimb Rustan, mai slab, se va 
afla la un moment dat la un pas de 
sinucidere, Cu mare greutate si cu 


ajutorul prietenilor săi in mijlocul 
cărora trăieşte, el îşi va regăsi echi- 
librul sufletesc. 

Tinereţea, afirmă filmul, e o vîrstă 
care, desi nu e scutită de griji si în- 
timplëri dramatice, are un farmec de 
netăgăduit, dacă totul e trăit la tem- 
peratură înaltă, sincer, lucid și cu 
deplină responsabilitate. Am reţinut 
din film în special scena incendiului, 
un exemplu eroic de muncă însufle- 
țită și secvența deosebit de expresivă 
în care pepenii se rostogolesc la vale 
minati de furia apelor, ilustrind 
printr-o meta orë inedită, vîrsta ma- 
rilor elanuri. Am retinut si farmecul 
A. Vertinskaia a cărei grație si ori- * 
ginal talent pentru cinema portre- 
tizează farmecul amăgitor al tinerei 
studente care inspiră o atit de pu- 
ternică dragoste. 


IP ERA RET e E EE MON TEE EED 
Elefantul 
Slowly 

Regia: James Hill. 


Cu: Virginia McKenna, Bill Travers, 
George Adamson. 


E ca si cum ţi-ai face siesta rás- 
foind un album plëcut colorat. 
latë elefanții, iată strufii, iată tigrii, 
iată panterele, jatë rinoceri, jatë... 
Filmări în parcurile naționale ale 
Keniei și Tanganikat. 

Filmul are un caracter vădit ilus- 
trativ si didactic, un fel de ,mic 
abecedar de animale". Perechea eu- 
ropeană care cutreierá intinderile 
africane servește ca pretext de 
expunere a unei lecții cam inex- 
presive, lipsite de antren. Poate 
acesta e motivul pentru care si 
peisajul african (inclusiv animalele) 
apare sărăcit, fără obișnuita lui 
notă de exotism palpitant, tensiune, 
aventură. Doar citeva secvențe dem- 
ne de reținut: una lirică — girafele 
surprinse. într-un moment de tan- 
drete si altë“citeva de urmëriri. 
Fërë së vrei oftezi aducindu-ti aminte 
de .Hatari," 


Dan OZERANSKI 


SARAS 2 E SIT, TI 


Aricii se nasc 
fara ghimpi 


Regia: Dimiter Petrov. Cu: Sar- 
kis Mukhibian, Dimiter Panov, Va- 
sil Stoicev, si copiii: Ivailo Djamba- 
zov, Neiko Neikov, Peter Peicev 


TROTA NEPRE T E IOE E 

Trei intilniri cu copiii unei ace- 
Iciasi clase, care exemplificë clasicul 
dicton: „copiii se nasc buni, societa- 


am mai văzut: 


tea îi corupe”, Numai „jocul din 
urechi“, importat de băiatul unui di- 
plomat în școala sa de acasă, aduce o 
notă de haz atunci cînd această 
calitate cunoscută a fi un obicei 
al frumosului patruped, numit elezant 
asin, contaminează toti elevii liceu- 
lui, ba chiar și pe unii profesori! 

Rămînem cu imaginea candorii, a 
purității si a intuitiilor celor mici 
pe care rigiditatea celor mari nu re- 
useste s-o eclipseze, 


ÎI cunoasteti 
pe Urban? 


Regia: Ingrid Reschke; Cu: Berndt 
Renne, Jenny Grëllmann, Harald 
Wandel, Irma Münch 


Urban este omul care prin absenta 
sa marcheazá destinul eroilor aces- 
tui film. El este un personaj catali- 
zator, care fără să intervină direct 
în raportul dintre personaje, le mo- 
difică concepţiile, le determină hotă- 
ririle. Conflictele între tineri şi virs- 
tnici, crizele adolescenţei, incërti- 
tudinile primelor iubiri sînt toate 
reflectate prin prizma existenței de 
luptă a acestui comunist pe nume 
Urban. Procedeu! propus de autor, 
mai adesea folosit în literatură, aduce 
o notă de mister și mi se pare a fi 
fost o bună rampă de lansare a acti- 
unii, 


BA DIETSE E PEPI PERII A E ZM 
Parada 


circului 


Regia: Mia Gutman. Comentatori: 
luri Nikulin, Zinovi Gherdt. 


SE TT 3 


Un film sutë la sute despre circ 
fără poveste — ceea ce reprezintă 
un mare cistig — fără căutări inu- 
tile de compoziție, de unghiulatie 
sau alte asemenea complicații : o ava- 
lansá neîntreruptă de numere de 
virtuozitate — nu puţine realmente 
impresionante — cu trapez, cu sări- 
turi, cu gama cea mai largă de echi- 
libristicá — pe sirmë, cu si fără 
prăjină, pe motocicletă, în cap, pe 
rulmenţi, pe - gheață — ilusionisrn, 
contorsiuni pe fringhie, farfurii, cai, 
maimuțe, căţei, ursi, niscaiva lei si 


tigri — absolut . superbi — plus un 
clown de tip nou, Karandas, prezen- 
tat drept un Chaplin at circului — 
plus. comentariul actorului Nikulin 
(„Cînd copacii erau mari") care ne 
explică, în timp ce vedem cele de 
mai sus, ce escircul, care sînt tradi- 


fille sale, cum a fost el pinë la şi 
cum e după revoluție. Deasemenea, 
nu ne poate scăpa avantajul culorii 
si nici împrejurarea că filmul are şi 
copii pentru ecran panoramic. 


Val. S. DELEANU 


ËT ET 
Riscul 


Regia: Vasili Pascaru. 
Cu: Natalia Zorina, Leonard Merzin, 
Nikolai Burliaev, Uldis Putitis. 


ST 

lată un film cară nu se teme să 
reabordeze o temë mult „bătută“, 
abordată din toate unghiurile po- 
sibile (sau cel puțin așa credem de 
fiecare dată înainte să apară încă un 
film şi, surpriză, încă un unghi de 
observație). „Riscul“ este un astfel 
de film. Personajele, tipurile sînt 
cunoscute, conflictul este şi el, în 
linii mari cunoscut, eroii sînt eroi 
si laşii sînt lași. Nu aici trebuie 
căutat ace! lucru nou pe care-l 
aduce filmul, ci în felul în care 
aceste date atît de cunoscute sînt 
dilatate, printr-o artă care ţine de 
cea mai fină latură a creaţiei de 
film — aceea a montajului, 


Cazul 
C.L. 
Regia: Josef Mach. 


Cu: Jiri Sovëk, Radoslav Brzobohaty, 
Kveta Fialova, Bogumil Smida. 


Filmul poliţist este un bun de 
larg consum. “Sortimentul produ- 
sului este, evident, variat. Dar tre- 
buie fixat si un barem minim — 
acela al acurateţii, al cursivitátii, al 
unui suspens care să te tinë în 
scaun pinë la sfirşit, fără a te ridica 
la urmă cu un sentiment penibil 
sau blestemind. Acest barem filmul 
de faţă îl respectă. Miza este consi- 
derabilă — furtul spectaculos al 
unei mari sume de bani; cei impli- 
cati nu sint niște simpli găinari, 
comit chiar si citeva. crime, deși 
nu poartă ochelari negrii anchetatorii 
nu sint solemn-verbiosi si nici in- 
shistati in uniforme, nu umblă 
după poante de umor gras, isi fac 
meseria cu abilitate şi degajare, deci 
ne sint simpatici, Cam bănuim noi 
pe criminal de la început și toată 
operația se lungestë prea mult, 
dar este, oriçum, o formulë care, 
spre deosebire de altele, binecu- 
noscute de noi, are ceva comun cu 
genul. 


ENI SHË, 


proiecte 


aceste medii in care cred cá 


ste, mult recunoaste 
din film cu cheie? 
— Nu, desi unele coincidente 
u far d së fac prir nt posibile 
mode “in care tráim. Actiunea — Decorul il va constitui ma 


„aveţi pe santi 


— Eugen Bart 


vi scenaristic dumnea 
voastrá n de actualitate 
— f va intitula „Trep 


entie, se filmează 


tin. Stoiciu 
te Emil Ho 
tantul Timote 


Paul Bentu deci is cul in 
ita. Dificultatea lui pune- 
rea de acord a dorintel luziilor 
sale cu realitatea ná in 


film printr-o dubla — cea cu 
iubita lui, interpretatá de Monica 
$i cea cu superiorul lui, con- 
aeroportului de 
utilitara, Ba pretat de 
Ciulei. Filmarea de noapte ! 
am asistat la Cluj cup 
sec e ce caracterizau per 
cesulut psihologic 
Bentu. Urmărind 
ulei, al Monicăi Ghi- 
- interpre- 


bele laturi ale p 
de P 


simple, scur- 
orului Timotei 


tul principal, come 
te și fireşti ale r 
Ursu, gesturile 
rului-Mihai Nart 
cu convingerea ca vom 


curind un. filn 


tate, 


Liviu Ciulei, 
despre aviatorul Barcan 


Dinr pe p ict àuto- 
rul ,Pëdi e decla- 
ra: ,Avia a u | 
il interpret t 
este ceea ce a ni un r j t 
Nu este. | 
meandre sufletes este id bá 
un om sin cu o micá grati 

punen tut e- 
r mediocr j f 
men! tuturor e n ar Y 


Fatá imbrácámintea 5 

pe a alcátuit-o Manicatide, din 
„Facere r in 
roi « € - 


plin de c 


„Orele zborulu 


litoralul nostru, unde eroul 
imis să participe la construl- 


în mediile artis- r 
de arhitecţi — e 
principal, comun rea noilor stațiuni. 
este arhi- — Dar nu va fi un film estival 
actrițe de — Nu, într-un fel, e vorba 
rsonaje din de o mică tragedie 


tele măr 
din trei po 
ale unui arhitect 
tubiri ratate, fara 


In ce priveste 


eu cred 


scena- 


putut sá fie foarte 
-ar fi 


1 traditional îndulcit; 


destept decit 


bun dacă finalul mod 


mai 


tatea este tocmai... (Liviu Ciulei si 


..de a nu complica.“ (Monica Ghiutë — Emil Hossu) 


0 i Rt i 
e 


mo dl E 


primul tur de manivelă 


Aventuri la Marea Neagrá 


— Incepeti, deci, cu un film poli- 
tist. 

— La ce început vă referiti? 

— Dupë o perioadá destul de 
lungá de la ultimul film realizat, 
acum cînd cinematografia noastră 
sperăm să lucreze într-un ritm nor- 
mal, ceea ce ar permite fiecărui 
regizor să realizeze un film pe an, 
dumneavoastră ati hotărit să ince- 
peti cu un film poliţist. 

— Am hotărit, în sensul că am primit 
oferta care mi s-a făcut de către pro- 
ducători: să preiau scenariul lui Tudor 
Popescu «De miercuri pină vineri sea- 
ra» și să-i dau o formă cinematografică 
proprie, care se va intitula «Aventuri 
la Marea Neagră». 

— Care va fi această formă cine- 
matograficë proprie? 

— E un film de acțiune, bazat pe 
intimplëri absolut fictive. Locul acţiunii 
e un hotel internaţional, un loc de agre- 
ment pe litoral, unde mișună personaje 
— unele ciudate, altele numai aparent 
ciudate — printre care apare și eroul 
filmului, un căpitan din serviciul nostru 
de contra-informatii care trebuie să 
depisteze răufăcătorii strecurati pe te- 
ritoriul nostru, interesați de secretele 
Une! inventii românești. 

— În afară de faptul că acest sce- 
nariu vi s-a oferit de către producă- 
tori, ce altceva v-a decis pentru 
acest gen, diferit de ceea ce ati 


«Un film cu multe evenimente spectaculoase» (Savel Stiopul) 


realizat pinë acum? Este un gen 
mai comod? 

— Nu e mai comod. Este la fel de 
dificil ca oricare altul. Dat fiind că 
acest gen se bucură de o mare au- 
dientë la public, el face parte dintr-o 
zonă a filmului de largă accesibilitate 
și, ca atare, este pentru mine un prilej 
nimerit de a face un film care să placă 
publicului. Este o zonă în care s-au 
manifestat de altfel multi din cei care 
au vrut să-și încerce forta de seducţie 
asupra publicului. 

— Dar Savel Stiopul din «Ano- 
timpuri» va putea fi recunoscut 
în acest film? 

— Scenariul actual imi oferă ocazia 
de a face un film după toate rigorile 
clasice ale genului și ambiția mea este 
să le respect. 

— Vorbeati totuși de o formë cine- 
matograficë proprie. 

— Filmul acesta este un film de 
spionaj si contraspionaj. In conse- 
cintë, el are unele diferentieri fatë de 
clasicul politist, cu detectivi si rëufa- 
cátori obisnuiti. Formula pe care o 
incerc se caracterizeazë prin multë 
acţiune, prin multe evenimente spec- 
taculoase, in care eroul se defineste 
prin iscusintë, prin agilitate, se bizuie 
pe forta fizică si mai ales pe perspica- 
citate si prezentë de spirit. Sper ca 
filmul să corespundă cit se poate mai 
bine acestor cerinte. 


debuturi 


Corina Chiriac 


— Asistăm — Corina Chiriac la o 
adevărată ofensivă a interpretelor de 
muzică uşoară în filmele româneşti! 


— În ceea ce mă priveşte, sint o 
veche amatoare de probe de film şi de 
la 15 ani fac figuratie in spectacole 
de teatru și de televiziune. Am apărut 
în emisiunile lui Petre Sava Băleanu 
despre istoria teatrului, fácind parte 
din corurile antice, am avut apariţii 
episodice în piese de Oscar Wilde, 
Eugen Barbu, Mihail Sebastian, mon- 
tate la Teatrul de Comedie... 


— lar ca actriță de 'cinema debutati 
într-un film polițist. Vă place genul? 


— Mai ales ca cititoare. Desi, tot 
ca cititoare, ceea ce imi place cel mai 
mult este istoria anticë. Da, istoria, 
istoria anticá. Më intereseazá si citesc 
tot ce apare in acest domeniu. In pri- 
mul rind ceea ce se leagë de istoria 
noastrá anticá, dar si de istoria altor 
popoare. În special istoria preincasi- 
lor si a incasilor, istoria Perului antic 
më fascineazë. Cunosc toate orasele, 
locurile unde s-au descoperit metro- 
polele, numele Wakailor — templele 
lor de inchináciune si in acelasi timp 
locurile unde se fáceau sacrificiile 
şi se ingropau mumiile — cunosc 


„M-am descoperit în persoana lui Asurbanipal “ 


numele diteritilor cuceritori, de exem- 
plu din istoria popoarelor preincase, 
pot sá vá spun cá marele imperiu 
Tihuakan a fost instaurat de un anume 
Pasakamak — asa se chema, dupá 
unii autori... În Asia Mică, mà intere- 
seazë istoria popoarelor dintre Tigru 
si Eufrat, toate povestile acelea splen- 
dide despre Persepolis. lar, intr-o car- 
te mai veche, am gësit imaginile unor 
fresce in piatrë din Asia Micá, in care 
m-am descoperit pe mine, cu barbë, 
in persoana lui Așurbanipal, supranu- 
mit Sardanapal: cu respectiva tinutë 
maiestuoasá a personajelor din arta 
orientului — profilul cu nas mai lung 
si ciocánit putin, ochii foarte lungi, 
gura buzatá, fruntea ingustë si përul 
ondulat. 


— Si totusi jucati intr-un film con- 
temporan. 


— Nu numai cë joc, dar inainte de 
a trái ca actritë intimplárile din «Aven- 
turi la Marea Neagră» le-am trăit si ca 
cititoare, citind incá de la prima apa- 
ritie nuvela lui Tudor Popescu după 
care s-a scris scenariul. Imi pare bine 
cá rolul meu de debut in cinema este 
de o anumitë complexitate, depásind 
nivelul comun al literaturii de gen. 


sala de cinema 


Bulevardul filmului 


in multe capitale, existë cite 0 
strada ori mai multe (uneori un cartier 
intreg) in care sëlile de cinema se tin 
lant. In Bucuresti, avem un bulevard 
al cinematografelor si zumzetul de 
stup al publicului pe partea dreaptë, 
cum privesti de sus, de lingá Casa 
Centralë a Armatei, spre Cismigiu, 
confirmă din plin această poreclă (care, 
vai, încă nu s-a schimbat în renume!) 
Public la toate orele, gituit de lungul 
grilaj de fier, așezat acolo din scrupu- 
lul securității circulației. Din automo- 
bil parcă se vede o manifestaţie, uneori 
cu brațe aruncate violent în aer și cu 
rumoarea sporită pină la strigăt. Aici. 


premii 


Regizorul Alecu Croitoru s-a întors 
din Franța cu două medalii, confir- 


Iprospectii 


Tara de 


Proza lui lon Agirbiceanu își croieș- 
te in sfirşit drumul către film. Patru 
din schițele sale— «Fefeleaga», «Lada» 
«La o nuntă» și «Vilva băilor» — au 
fost alese si adoptate de regizorii 
Dan Pita si Mircea Veroiu, devenind 
scenariul unui viitor film intitulat deo- 
camdată «Munţii noştri aur poartă». 
Împreună cu operatorul losif Demian 
si cu scenografii Radu Boruzescu si 
Helmut Sturmer, afirmati in teatru, 
dar debutanti in cinematografie, cei 
doi regizori au fost in prospectii. latë 
ce ne-au povestit din acest drum: 


Doi dintre viitorii interpreti: 
“Elisabeta Jar și Ferencz Bencze 


deverul sălii de cinema e cel mai mare 
din Bucuresti, si care dintre noi nu are 
amintiri, uneori lirice, alteori grotesti, 
de pe această «croazetă» ce hrănește 
cu iluzie mișcătoare spectatorii de 
toate virstele — demult, dinainte de 
război? 

Faţă de acest adevărat miez al rete- 
lei de film din capitală, care de ani de 
zile igi face fidel datoria faţă de filmul 
național şi străin nu avem, din păcate, 
o atitudine prea fericită, nici din punct 
de vedere comercial, nici din punct 
de vedere uman. Sălile sint departe de 
ceea ce ar putea fi. Lipsă de confort, 
vechime manifestă, scaune coșcovite, 


mind distinctiile pe care le-a obținut 
cu filmul său folcloric «Virstele omu- 


«Cind intri în Roşia Montană, mergi 
întii vreo 7 km, pe un drum mărginit 
de case de-o parte şi de alta. În mijloc 
curge un riu. De altfel, în Roșia Mon- 
tana, toate casele sint legate între ele 
de riuri si piriuri, ca într-o plasă. 
Ajungi apoi într-un fel de piaţă cu două 
biserici. Aici e satul industrial. Pe 
oricine întrebi, îţi va spune că asta-i 
Roşia Montană. Dar dacă mergi mai 
departe și urci numai vreo 400 de metri 
treci parcă în altă lume. Intri într-un 
orășel fascinant, în care toate casele 
sint aşezate pe pantă, toate au curți 


aparate de proiecție cam răgușite, 
aer închis, foaiere mizerie şi public... 
Ei, dar aici atingem punctul cel mai 
interesant. Omul sfințește locul, fără 
îndoială, dar desigur că si locul poate 
cel puțin să oblige omul, dacă nu să-l 
sfinteascá. De ce e acest bulevard 
sinonim cu publicul fără treabă, cu 
tineretul pierde-vară, care vine la film 
să omoare două ore de «oisive 
jeunesse», comentind, uneori revol- 
tător de vulgar, filme care se îndreaptă 
spre public cu o remarcabilă înțelegere 
și generozitate? După mine, totul în- 
cepe de la sală. Cum e sala va fi și 
spectatorul. La urma urmei, ce public 
vine pe bulevard? Publicul care stie 
că va intra într-o sală ce nu-l va în- 
demna ori nu-l va constringe prin 
nimic să se concentreze, să se îmbo- 
gáteascá sufletește, si implicit, nu-i 
va recomanda insistent conduita civi- 
lizată si amabilë, care e şi ea o mani- 
testare, oricît de exterioară, a audienței 
de calitate. 

O atenţie sporită, o pasiune chiar 
numai gospodărească, ar da acestor 
săli cu totul altă înfăţişare, şi cred că 


lui». Reproducem un fragment din 
cronica lui Renë Doumëne apărut in 
«Nice-Mantin»: «realizatorul român a 
reuşit un film în același timp foarte inte- 
resant din punct de vedere etnografic 
(costume, dansuri și cîntece folcio- 
rice surprinse în forma lor originară 
și exprimind structura intimă, par- 
ticulară, a sufletului românesc) si tot- 
odată o veritabilă feerie cinematogra- 
ficá debordind de viață, de culoare, de 
emoție». 


interioare, pavate cu piatră de riu și 
sint înconjurate de jur împrejur, oriun- 
de întorci capul, de munţi de piatră. 
Nici nu vezi iarba pe ei. Într-adevăr, 
o Țară de Piatră. Pe aici, fiecare casă 
are un trecut. Fiecare piatră, fiecare 
clantë are ceva de spus. Și culorile 
sint deosebite, cărămiziul acela palid, 
și albul pe alb... 

l-am întrebat pe oameni: 

— Cine a fost holoangăr pe aici? 

— Pe aici? N-am auzit de așa ceva, 
ne-au răspuns. 

— Cum n-aţi auzit. Cei ce furau, 
odinioară, aur. 

— Nu știm. 

— Da'steampuri (un fel de piuă ac- 
ționată de apă, care macină piatră), 
cine mai are? 


avem. 


După vreo două zile ne-am imprie- 
tenit cu unul dintre ei. Şi stind așa 
de vorbă, ne spune la un moment dat: 


— Şteampuri? Oho, de cind nu mai 


ar da publicului conștiința că la o sală 
nouă trebuie atitudini, ținute, maniere 
noi. Sala Palatului, de pildă, te face 
instinctiv să-ți pui cravatá si să te 
porti «ca la teatru», chiar dacă nu vezi 
decit un film foarte de serie. Scala 
în noua sa versiune aduce, după cite 
am observat, un public cu o compor- 
tare mai atentă. Ideea — justă — cë 
cinematograful e un mediu popular, 
nu trebuie înțeleasă în mod vulgar. 
Chiar un mediu popular presupune 
stil, și sala de cinematograf trebuie 
să-şi impună un stil civilizat. Unele 
localuri notează «ținuta obligatorie», 
la anumite întruniri însăși invitaţia 
subliniază hainele negre și aşa mai 
departe. Oare sala de cinema nu are 
dreptul să fie la fel de exigentă? Risul 
echivoc la «Romeo si Julieta» s-ar 
găsi poate, pe această cale, in minori- 
tate. Ar cistiga in primul rind filmul, 
transmis in conditii demne, si prin el, 
ca întotdeauna, beneficiarul ultim si 
cel mai cistigat ar fi tot publicul. 


Petru POPESCU 


— Păi eu am fost holoangăr. 

— Bine, dar vecinul de colo ne-a 
spus cë... 

— Păi şi el a fost holoangăr, și moșul 
din casa de dincolo si... 

Găsisem casă pentru platouri și 
pentru circiuma care va apare în toate 
cele patru schițe. Este o casă veche, 
nelocuită de vreo 40 de ani. Cind plouă 
foarte tare, acoperișul îi devine de 
prisos. Dar are un farmec şi o atmosfe- 
ră cu totul rare. Acum căutam o casă 
în care să facem nunta și discutam 
între noi cum ar trebui să fie. Gazda 
ne-a auzit si a intervenit. 

— Nunta? S-o faceti aici. 

— Stai sá vezi, cá e balamuc, stricám 
prin jur, costă bani, am încercat noi 
să-i explicám. 

— Nu face nimic. Vă dau şi eu bani 
dacă e nevoie. Numai s-a faceţi aici. 

Sint formidabili oamenii din Roşia 
Montana. 


E.H. 


probe 


0 Otilie pentru Felix 


Un regizor pentru «Enigma Otiliein 
se gásise demult, era autorul (respec- 
liv co-autorul) filmelor «La mere», 
«Viata nu iartá», «Poveste sentimen- 
talá» si «Procesul alb»: lulian Mihu. 

Un producátor pentru lulian Mihu 
s-a aflat, in cele din urmá si scenariul 
inspirat de George Cálinescu, in mul- 
tiple variante a intrat, in sfirșit, in pro- 
ductie sub titlul «Felix si Otilia». 

Un Felix nu s-a gásit pe cáile cele mai 
obisnuite, dar lulian Mihu l-a desco- 
perit totusi si a optat pentru el fárá 
ezitári, in persoana tinárului sceno- 
graf Radu Boruzescu. 

Dar o Otilie pentru Felix? 

Otilia trebuie să fie o adolescentă, 


Elena Albu- 
studentă la I.A.T.C. 
m^ 


deci nu poate fi interpretată de o 
actriță consacrată. Otilia trebuie să 
fie şi ingenuă, dar și ciudată, dar și 
misterioasă, 

Otilia trebuie, totuși, să intre in 
ramele unei familii formată din 
Costache și Maria, 

Otilia trebuie să se potrivească cu 
Felix — Radu Boruzescu, dar și cu 
Pascalopol, interpretat de regizorul 
Sergiu Nicolaescu... dar să nu se po- 
trivească niciunuia dintre ei. 


lată patru dintre pretendentele la 
rolul Otiliei. Regizorul a ales-o pe 
Julieta Szonnyi. 


Felix -- scenograful 
Radu Boruzescu 


Julieta Szënnyi 
studentă la I.A.T.C. 


d 


rnalul unui cascador 


Rasarit de soare 


Emmeric Schäffer 


— Jucati puţin in film. De ce? 

— Cite două filme pe an nu mi se 
pare putin. Revista «Cinema» s-a ocu- 
pat insá putin ae mine. 

— Colaborati cu regizori intere- 
santi. Ati terminat nu demult un 
film cu Staudte. 

— Filmul nu era grozav: «Lupul de 
mare» dupá London. Regizorul da, e 
o personalitate. Dealtminteri am avut 
norocul sá debutez in film sub bagheta 
unei alte personalitáti internationale: 
Liviu Ciulei. Cu «Pădurea...» am desco- 


perit dintr-o datë cinematograful inte- 
riorizat, firescul construit cu migală 
si nu jocul de-a firescul, ca pe scenë. 
De atunci am inceput sá má consider 
un foarte bun actor de film. Teatrul a 
trecut pe planul doi. La virsta mea, cred 
cá nu mai am nevoie sá joc teatru ca sá 
më antrenez pentru film. Mi-ar fi sufi- 
ciente două-trei roluri cinematografice 
pe an, și în restul timpului să mă pot 
pregăti temeinic pentru cariera de 
actor de film: să călăresc, să înnot, 
să-mi mentin forma. Actorul modern 


Emmeric Schaffer în rolul judecătorului Negulescu 


Era ultima zi de filmare la «Bătălia 
pentru Roma», cînd a venit regizorul 
Doru Năstase să ne spună că ar mai 
avea nevoie să-i lucrăm o zi, dar nu 
mai are fonduri. 

— Băieți, faceți asta pentru mine. 
Vă rog. 

— Bine, nea Dorule. 

Seara am fost la banchetul de sfirşit 
şi a doua zi m-am dus la lucru cu cele 
mai bune haine. Eram mulțumit. Ter- 
minasem un film greu. Mai aveam o 
zi — nici nu conta. 

— Dă-i drumul la fumigene! Motori 
Acţiune! 

Eram pe o schelă de lemn înaltă de 
doi metri și aşteptam să vină colegii 
mei în galop. Cînd ajungeau în dreptul 
meu, săream jos pe o trambulină elas- 
tică care mă arunca pe cai. 

Veneau de după colțul cetății. Au 
apărut aplecati pe o parte din cauza 
vitezei si a curbei. Asteptam liniştit. 
Mai aveau 25 de metri. Seara o să plec 
cu primul tren la mare... Pe primii doi 
cai trebuia să săr. Mai au zece metri 
O să mă culc în fiecare seară devreme, 
să.pot vedea a doua zi răsăritul soare- 
lui... Mai au cinci metri. Trebuie să 
sar. 

Am sărit si primii cai s-au speriat, 
au zmucit într-o parte și erau prea 
departe să-i mai ajung. M-am relaxat 
în aer la gindul că trebuie repetat și 
a venit izbitura. Intrasem cu piciorul 
între plasa trambulinei şi bara de pe 
margine. Genunchiul se oprise în bară. 

M-am sculat de jos, am făcut citiva 
paşi, apoi am căzut din nou. Transpi- 
rasem de durere și-mi plesnise rotula. 

După un timp, am mai fost la o fil- 
mare pe «Vă rog eu, băieți!» si m-am 


de film trebuie së fie un cascador. Pen- 
tru asta avem nevoie de o pregătire 
specialë care nu se poate obtine decit 
pe platou. Mi se pare absolut necesar 
ca in perspectiva celor 25 de filme pe 
an së dispunem cam de tot atiti actori 
specializati intr-un climat cinemato- 
grafic — un studio de creatie. Ne-ar 
costa mai putini bani si energie sá 
inchiriem noi teatrelor actori, decit 
vice-versa, Se discutá cam mult, in 
ultima vreme, despre rentabilitatea stu- 
diourilor noastre. Socotesc un pericol 
artistic imens si un cistig material 
discutabil acest mod de a comercializa 
Buftea, de a închiria regizori și actori 
străini, care nu dau cine ştie ce rezul- 
tate. Dacă ne-am concentra toate for- 
tele tehnice si artistice spre realizarea 
cît mai multor filme românești bune, 
mari, am aduce țării mai mult prestigiu 
şi mai mult cîştig decit aceste copro- 
ductii minore, prestări de serviciu, 


accidentat din nou, iar a treia oară cînd 
am auzit «Vă rog!», am tresărit. — Nu 
merg. lar mă accidentez. 

Nu-mi plac oamenii superstitiosi si 
nu mă simțeam deloc bine. 

A venit într-o zi colegul meu Gudju 
la mine. 

— Hai să lucrăm pentru un film de 
diplomă de la I.A.T.C. E un prieten 
de-al meu... Are nevoie de citiva casca- 
dori. 

Ştiam că n-o să ne plătească — n-au 
destule fonduri. Şi actorii lucrează la 
filmele de diplomă fără să fie plătiți. 

— Nu merg. 

Apoi mi s-a făcut rușine. Nu de 
Gudju. 

— Bine. Merg! 

Intre ruine, la etajul doi. Moloz, cio- 
buri, rafale de arme automate, trepte, 
capul meu s-a izbit tare de perete, 
sudoare. 

— Încă o dată! 

Cadrele ies bine, dar la mine ceva 
nu e in regulá. Trepte, in stinga gaurá 
de zece metri, rafalë, cioburi, feresc 
capul pe lingă colțul zidului și nu se mai 
loveşte, moloz, praf. 

Mă scol de jos si toate sint bune, 
dar nu-mi aud inima. Inima mea care 
la fiecare cadru bate să-mi spargă piep- 
tul, acum bate de parcă aș fi la masă, 
sau undeva într-un parc. Mi-am adus 
brusc aminte că atunci, în ultima zi la 
«Bătălia...» mă gindeam la un răsărit 
de soare, iar a doua oară, tot aiurea. 
M-am scuturat de praf si mi-am dorit 
tare de tot să fac o treabă extraordinară 
şi inima a început să bubuie și n-am 
tăcut o treabă extraordinară, dar mă 
simțeam bine. Scăpasem de superstiții, 

Aurel GRUȘEVSKI 


închirieri. 

— Şi totuși ati acceptat și dum- 
neavoastră «Serbárile galante», 
«Lupul singuratic»... 

— În situația dată, n-aveam de ales 
Aştept însă cu nerăbdare scenariile 
care să-mi asigure, la mine acasă, 
rolurile visate. De pildă, scenariul tină- 
rului scriitor Radu Alexandru, care e 
după părerea mea cel mai bun scena- 
riu la ora actuală. Există scris pentru 
mine un rol care mă pasionează. 

- t «Echinox»? 

— Ómescu a conceput rolul prin- 
cipal pentru mine; cu lacob colaborez 
minunat. Are o intuitie a notei false, 
uluitoare. Cu el nu poti trisa. Judecá- 
torul din «Echinox» — iată in sfirsit, 
un personaj contemporan interesant, 
complex, adevárat. 


Alexandra BOGDAN 


premiere románesti 


e ————————— 


Al doilea război mondial s-a terminat, aducind cu sine mari 
prefaceri sociale: o orinduire — capitalismul — îşi trăieşte 
ultimele clipe, de care se agaţă cu disperare, cu incrincenare 
O nouă așezare — mai dreaptă, mai umană, mai bună, socia- 
lismul se impune prin voința maselor, prin spiritul lor de jertfă, 
prin dirzenia luptei lor, prin înţelepciunea cu care sînt condusi 
de Partid în această bătălie plină de victorii dar si de sacrificii. 

«Asediul — filmul lui Mircea Mureșan după un scenariu 


de Corneliu Leu, cu Ilarion Ciobanu si Mihaela Mihai în 
rolurile principale — este o pagină din această luptă, o pagină 
din multele ale istoriei noastre de după 23 August 1944, o 
Pagină din destul de puţinele încă scrise pină acum de către 
cinematografia noastră despre această tumultuoasă şi deschiză- 


toare de noi orizonturi pentru poporul nostru, epocă a biruintei 
socialismului în România. 


M. Al. 
21 


filmele 
noastre 


Ultimele filmári pentru «Puterea» si 
«Adevárul» au avut loc pe riul Doftana, 
la barajul in constructie de la Paltin. 


O metaforá 


N-a fost, se pare, in intentia regizorului 
sá caute aici un rapel dramatic sauun 
simbol, desi aproape toti eroii filmului 
sáu, activisti ai unui comitet de partid din 
anii 1944-1965, cunoscuserá celulele Dof- 
tanei. Ceea ce l-a făcut pe regizor să 
aleagă drept decor natural riul cîntat în 
baladele muncitoreşti a fost doar expre- 
sivitatea plastică a ambianţei şi căile mai 
lesnicioase de acces. În film nu se va 
spune pe ce riu și unde se află șantierul 
de azi pe care-l vizitează, drept conducă- 
tori, toştii deținuți politici. Impresionan- 
tul baraj de peste 100 de metri, care va 
crea o adevărată mare alpină în vecină- 
tatea fostei Bastilii românești si va da o 
altă înfățișare acestei vechi şi aride căi 
a plingerii, e o metaforă doar în realitate 
si cel mult într-un reportaj. de revistă. 

În film, barajul este o simplă ambiantà 
— expresivă, dar farë funcție simbolică — 
un cadru cotidian pe care se profilează 
destinele oamenilor. 

Împrejurarea este semnificativă pentru 
ceea ce Titus Popovici şi Manole Marcus 
au vrut să facă prin filmul lor în două 
serii: să dezbrace realitatea de haina ei 
retorică, să descopere puterea si ade- 


„PUTEREA" SI 


„Puterea“ si „Adevărul“ 
şi-au filmat ultimele scene pe riul Doftana. 


— Cu ce sentimente incheiati lucrul 
la acest film? 


Manole MARCUS: Am tras 25000 
metri peliculă pentru cei 5000 pe care, 
probabil, îi voi monta. Sentimentul meu 
este deci acum împărțit în multe sute de 
mii de fotograme. Sau, dacă vreți o ima- 
gine mai tradițională, e ca și cum m-aș 
afla în fața unui făt tocmai născut și care 
nu e deloc fotogenic, dar care cred că 
va marca o dată în filmul românesc si va 
deschide drumul şi pentru alte date. 

Mircea ALBULESCU: Am lucrat ab- 
solut incredibil, vă spun, incredibil de 
bine, cu regizorul Manole Marcus si cu 
operatorul Nicu Stan, ca și cu ceilalți co- 
legi, actori sau membri ai echipei, iar 
dacă acest rol nu va ieși foarte, dar foarte 
bine, nu am pe cine să dau vina. Îmi iau 
intreaga răspundere. 

lon BESOIU: Mă stăpinește dorința 
ca si după premieră publicul si critica să 
continue să se intereseze de noi şi de 
filmul nostru. 


vărul acelui sentiment viu, anonim, pe 
care ni l-au inspirat și ni-l inspiră oamenii 
Doftanei legendare, dincolo de aparente 
și dincolo de inerție. 

Autorii au trecut examenul scenariului, 
al distribuției, al multiplelor pregătiri, al 
filmărilor. Următorul examen îl vor trece 
o dată cu publicul. Va fi examenul unui 
gen nou, al unui film politic, în care două 
decenii din revoluția condusă de Partidul 
Comunist Român ni se relevă prin spec- 
tacolul unor destine umane. Destine care 
cunosc culminatii și prăbușiri, trec prin 
zone de strălucire și de umbră, renasc, 
se înalță sau coboară. Şi autorii și publicul 
au nevoie de urări de succes în această 
probă decisivă: 

Trei întrebări pentru regizorul Manole 

Marcus și pentru primii trei interpreți 

ai filmului, în ordine alfabetică: Mircea 

Albulescu, lon Besoiu, Octavian Co- 
tescu 


22 


Octavian COTESCU: In ceea ce mà 
priveste, pentru prima datë, acum, la 
acest film, am descoperit, in cinemato- 
grafie, un element care trebuie së stea la 
baza existentei noastre artistice: pasiunea. 


— Ce gind nou, ce cistig profesio- 
nal v-a adus acest film? 


Manole MARCUS: Multe descoperiri 
si cistiguri, incá de la contactul cu scena- 
riul lui Titus Popovici, dar si pe parcurs. 
Am găsit, în cursul filmărilor, un cadru 
dinamic, o soluție mai cinematografică 


Mircea Albulescu) 
Pe. w 


wa 


de construire a filmului. Am renunțat la 
ideea unei sedinte care deschidea si in- 
cheia filmul, am renunțat la segmentarea 
narațiunii. Am scos acțiunea în aer liber, 
în mijlocul acestei naturi extrem de săl- 
batice, în care se simte, cu putere, inter- 
ventia omului: în toată valea aceasta imen- 
să, plină de stinci si de aglomerări haotice 
de roci, barajul e o apariție aproape ne- 
verosimilë, prin sugestia de ordine si calm 
pe care o aduce. În prima parte a filmului, 
avem însă un alt șantier, de un alt tip, din 
altă perioadă istorică — rezultatul unei 
idei si al unei acțiuni hazardate, incit aş 
putea spune că de-a lungul filmului, am- 
biantele, spațiul natural — un lucru nou 
în filmele mele — au o funcție dramatică 
si capătă ele însele un sens ideologic și 
polemic. 

Mircea ALBULESCU: Lucrind la acest 
film, am înțeles cë, în cadru, de foarte pu- 
tine ori eşti singur, în ciuda sentimentului 


Doud decenii de revolutie 


ni se relevă prin spectacolul unor destine umane. 


Urmátorul examen 
odatë cu publicul 


Barajul - ambiantë expresivă, dar fără funcţie simbolică 
[Nicu Stan si Manole Marcus) 


de singurătate pe care ţi-l inspiră apa- 
ratul. În cadru intră și peisajul sau decorul, 
intră elemente de recuzită, fără a mai vorbi 
de partenerii de joc. Şi numai munca de 
zi cu zi, pe platou, ani de zile, iti dë mă- 
sura a ceea ce trebuie să faci si cit trebuie 
să faci, ca să învingi sentimentul primar 
de singurătate, să învingi spaima că nu 
se va înțelege clar — sau mai degrabă 
destul — ceea ce vrei să exprimi. Fizio- 
nomia omenească este un element atit 
de labil şi variat, încît un om poate real- 
mente citi pe figura altui om toate acele 
ginduri și sentimente pentru care, la în- 
ceputul meseriei, credeam că trebuie să 
faci neapărat ceva vizibil, exterior, ca să 
fie înțelese. Nu este nevoie. 

lon BESOIU: Am avut tăria să recu- 
noaștem pe parcurs — şi scenaristul și 
noi — că unele lucruri erau mai puțin 
izbutite.' Și le-am refăcut, ca dialog, ca 
definire a personajelor. Am avut o galerie 
de colegi cu mare experiență: Mircea Albu- 
lescu, care aproape te biciuiește pe platou, 
ca së lupti cu inerția, Octavian Cotescu, 
Amza Pellea, care, în replică și în joc, 
dacă dai iti dau, și chiar dacă nu dai, iti dau. 

Octavian COTESCU: Eu vorbesc, mai 
ales in public, destul de putin despre la- 
tura cinematografică a activității mele de 
actor. Pentru simplul motiv că am avut 
foarte puţine contacte cu această profe- 
siune care este o profesiune distinctă. 
Am aderat însă din suflet la scena- 
riul «Puterii» si «Adevărului» si m-am 
bucurat că am găsit în această echipă, 
în primul rînd, datorită regizorului, posi- 
bilitatea de a mă apropia calm de rol, de 
a deschide încetul cu încetul ochii si de 
a mă descoperi, pe platou, ca actor de 
film. 


tt“ “ —————— 


— Cu ce sentimente credeti cë vor 
iesi spectatorii de la acest film? 


——————————— 


lon BESOIU: Eu cred cë dacë noi am 
izbuti së fim personaje adevárate, convin- 
gătoare, spectatorul va ieşi din sală zgu- 
duit, va avea sentimentul că a retrăit, 
în trei ore, o epocă întreagă din propria 
sa Viață. 

Mircea ALBULESCU: Cred că senti- 
mentul pe care-l transmitem spectatorilor 
este, în primul rind, tonic. Sigur că spec- 
tatorul trebuie să iasă din sală zguduit, 
fiindcă filmul este dramatic, dar senzația 
de bază este aceea de a trage aer curat 
în piept, cu gindul că viitorul se prefigu- 
rează acum mai cert, mai limpede, mai 
demn. 

Octavian COTESCU: Cind priveşti 
în urmă, dintr-o perspectivă cit de cit is- 
torică, observi greșeli ale oamenilor şi 
nu poti decit să-ți dorești ca ele să nu se 
mai repete. Cred că filmul pledează pentru 
cea mai frumoasă idee: că lupta comuniș- 
tilor, victoriile lor, nu au fost si nu vor fi 
niciodată posibile decit prin punerea în 
valoare deplină a acestei ființe minunate 
care este omul. 

Manole MARCUS: Spectatorii sînt 
foarte diferiți. Aceia pe care contez enorm 
şi care sint sigur că vor fi emotionati la 
acest film, sint spectatorii din jurul virstei 
de 40 de ani. Pentru cë e vorba de propria 
lor adolescentá si tinerete. In ceea ce fi 
priveste pe ceilalti spectatori, multe de- 
pind de film, dar si de ei insisi. 


Valerian SAVA 


23 


*owiptf 2p 2]24pD2 v] suojur pasun 


"DIUI mu i1u2uuu 1$ NDƏQUUZ 1942 
op OMNA UIUAD IDI DULOJ NSA Uoj :14nojvjd od 
2200-D140d ur ənzno if nvoind əsouos 2UNN “Ioryoviu 1$ 21iDUNIS02 ui 
QIŠ1U0Z2S» ap 14n10]0 *Jm4011] 2q 
aipu ap 2j4pdop road nu 


vU 9JUUI IS [NUJIJ 


*napun(] jnjpu ad *paou 24ds mua 24vwgif op 2]21D4D(D 10]pisut D-i 
aig i4pup 22 dua ur “QASD: D24DIN» D] 1sof np pndouS pers 
ap 21021594 42724N1U22p) :UDBPA voo41 M] D1824 ui IABIN "4D]A 
[njpow ad. pip. visp op 'əunijov ur nou wp 104101 D «(Tg ]2f1sp '40]2l 
id jndunj D-2p pisu no-s o4puqif op tinorojd amu mA ‘usvan 
naruad piur foid op 20] un D1sp22D DADA ut 18 250f v najsou qnjo4o1v] 


Mitologia tine 
de vîrsta copilăriei. 
Virsta matură stă 
sub semnul luciditatit. 


TD 


PA ni Cind spunem cë cinemato- 
graful e unul din principalii 
a fëuritori de mituri ale lumii 
`A moderne, ar fi bine să ne 


intelegem mai intii asupra 
acceptiei date acestui calificativ. Nu-mi 
plac discuțiile otioase cu privire la sensul 
noțiunilor pe care le folosim, dar anumite 
precizări sint neapărat necesare in cazul 
de față; cuvintului mit i se conferă aici 
înțelesul de minciună făcută credibilă. 
Cinematograful ar avea facultatea de a 
crea un univers fictiv pe care mari mase 
omenești să-l ia drept adevărat. Nu vă 
scandalizati, am simplificat cam brutal 
ideea, dar lucrurile stau asa. 

Sà luám pentru edificare un exemplu 
In ultimii ani, productia cinematograficà 
apuseană a inundat piața mondială cu 
filme de spionaj. Majoritatea acestor filme 
insă mitizează intr-un chip pueril o activi- 
tate care adesea ar trezi foarte greu admi- 
ratie. Agentul servicillor de informatie 
imperialiste, sabotor sau asasin plátit 
in cele mai frecvente cazuri, e prezentat ca 
eroul timpurilor noastre. Modelul lui il 
intruchipeazá surizátorul James Bonó 
Bărbatul căruia nu-i rezistă nici o femeie 
în intimitate si nici un adversar în raza 
pumnului. Temutul 007 colindă tontinen- 
tele, trage la cele mai luxoase hoteluri, 
îşi schimbă de citeva ori pe zi costumele, 
croite toate după ultima modă și poate 
ieşi relativ uşor din orice împrejurare difi- 
cilă, fiindcă poartă asupra sa, sub formă 
miniaturizată, un formidabil arsenal militar. 


Q profesiune idealizată 


Meseria de spion apare infátisatà astfel, 
ca o profesiune demnă de invidiat. In 
afara riscului de a ajunge victima unor 
păienjeni veninosi sau de a primi citeva 
gloanţe in scăfirlie, ai posibilitatea să 
duci o existenţă foarte plăcută, compusă 
din voiajuri si aventuri erotice cu exem- 
plare feminine superbe. Unde mai pui 
cë-ti cistigi recunoştinţa omenirii, scă- 
pind-o de fantastice primejdii (Bond recu- 
perează rachete nucleare răpite, distruge 
laboratoare infernale ale unor personaje 
diabolice care se pregătesc să cucerească 
lumea etc.) 


La ce grad de mitizare, adică de inlocuire 
a realității cu o imagine a ei mincinoasë 
sint impinse lucrurile aici, putem să ne 
dăm seama chiar și din simplu fapt că 
s-a ivit o producţie paralelă, bazată tocma: 
pe efectul confruntării acestor plásmuiri cu 
adevărurile crude «Spionul venit din zona 
frigului» este un asemenea film, care-și 
propune să arate cum se desfășoară efec- 
tiv viața unui agent informativ, Acţiunile, 
pentru care se cheltuiesc atitea fonduri și 
energii omenești, n-au nimic spectaculos, 
fiind de cele mai multe ori chestiuni pur ru- 
tiniere. Agenţii rămin nişte simpli spioni, 
utilizați cu cinism spre a satisface diverse 
nterese politice obscure şi lăsaţi să piară 
fara milă cind tot felulde aranjamente necu- 
noscute o cer. Hazardul joacà in implinirea 
misiunii lor un rol capital; de la planuri 
la realizarea acestora existá o distanta 
enormë, in locul initiativei si eroismului 
intilnim frica si calculul, nu odatà sordid. 
Îndărătul chipului radios al lui Sean Conne- 
ry, descoperim figura anxioasă cu care 
ne privește Burton. 


Cum funcționează ea 


Dar pentru ce găsește atunci crezare 
imaginea idealizată a spionului? Răspun- 
sul la această întrebare ne îngăduie să 
înțelegem mai bine cum funcţionează 
fabrica de mituri a cinematografului. El 
pune în circulație niște minciuni dorite. 
Cu alte cuvinte, mitologia cinematogra- 
tului e fáurità din proiecții subconstiente 
ale unor largi grupuri de spectatori. Ma- 
teria acestor plăsmuiri o alcătuiesc com- 
pensatille pe care le caută publicul la 
diverse traume, frustratiei sociale, In lu- 
mea capitalistă, temerii generate de cursa 
inarmárilor si de psihoza rázboinicá i se 
oferà o iluzorie calmare prin mitul spionu- 
lui invincibil. Acesta dejoacá neobosit, 
prin actiuni individuale, necontenite com- 
ploturi diabolice. Omul de pe stradë e 
intárit astfel intr-o sperantá a sa naivë. 
Momentele de tensiune internationalë, 
cele mai grave, pot fi practic solutionate — 
lasá së se creadë asemenea naive pro- 
ductii — cu niste mijloace discrete si 
ingenioase à la James Bond. 

Asemenea mituri, cum vedeti, se hrá- 
nesc din ignoranță. Caracterul lor reac- 


ER 


rcea Mureșan si realismul patetic 


IMPERATIVUL | 


KALISMULUI 


tionar e ascuns sub o iluzorie satisfactie 
datë anumitor aspiratii populare. Repeta- zë 
tele planuri agresive, spulberate pe calea djda-si realismul istoriei 
unor acte îndrăznețe de spionaj, vin să f; 2 ci di “i 
justifice politica inarmërii pinë in dinti , * 1 s („„Cenușă si diamant") 
si să intretiná psihoza războiului rece. 
Masina monstruoasá de amenintare im- 
perialistă e prezentată sub o faţă simpatică. 
Nu toate miturile cinematografului, bi- 
neinteles, au un substrat reactionar atit 
T de pronuntat. In multe sint dominante 
chiar nevoile justitiare, dorul de intoarcere 
la ordinea naturalá, respectul ráspunderii 
civice sau táriei morale. Mitul pionieratu- 
lui din filmele vestului indepártat e unul 
din exemplele cele mai elocvente. Dar si 
el substituie realitátilor istorice o cons- 
tructie ficțională, o proiecție idealizantă, 
cu o doză apreciabilă de neadevár. 


O filozofie demitizantá 


E chematë si cinematografia socialistë 
së fabrice mituri” Citá vreme dëm cuvin- 
tului intelesul propriu pe care am incercat 
să-l degajez, cred hotărit cë nu. O cinema- 
tografie cu adevărat socialistă e expresia 
unei gindiri revoluţionare. Încărcat cu 
mesajul acesta a pătruns pe toate ecranele 
lumii «Crucişătorul Potemkin». Marxismul 
e prin excelență o abordare demitizantă 
a reprezentărilor vieţii; filmele, care au 
ambiția nobilă să aducă optica marxistă, 
nu pot să se împace cu nici un fel de iluzii. 
Cele mai interesante realizări ale cinema- 
tografiilor socialiste din ultimul timp, «Co- 
pilăria lui Ivan» de Tarkovski; «Pădurea 
spinzuratilo de Liviu Ciulei «Sărmanii 
flăcăi» de lancso; «Cenuşă si diamant» 
de Wajda; «Viaţă de familie» de Zanussi 
«lubire» de Makk — sint toate demitizăr 
curajoase. Același spirit străbate și re- 
centul film al lui Milos Forman «Taking 
off». 

Mitologia, spunea Marx, tine de virsta 
copilăriei umanității. Reprezentările vieții 
pot în acest stadiu să ia forme de o ine- 
galată armonie, ca la vechii Greci; feno- 
menul nu e însă repetabil; virsta matură 
a omenirii stë sub semnul luciditëtii. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


ful sen 


lubire“ 


n 
i 
| 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


AVANGARDA 


obosita 


e Unde sint furtunile de odinioară? 


e Ce-a devenit avangarda 
în ultimii zece ani? 


e Este Truffaut 


„un violent ieşit la pensie“? 


e Este Malle un trădător 
„profund sincer“? 


e De ce acceptă Bresson-ascetul 
să devină un autor monden? 


e De ce acceptă „avangarda“ 
să devină mic burgheză? 


teva realizări ale unor autori 

ema francezi situați cindva în 
fruntea «noului val» deschi- 

IX. zător de drumuri: Truffaut, 
Godard, Louis Malle si — 

in afara curentului, solitar si rarissim 
fenomen — Robert Bresson. După fiecare 
film în parte şi mai ales după toate la un 
loc, m-am întrebat cu o tristețe din ce în 
ce mai neliniştită: «unde sint furtunile de 
odinioară?» Ce paşnice curente calde, 
imbietoare de tihnă, de siestă duminicală, 
străbat valurile artistice cîndva atit de agi- 
tate? Sau am încercat, chipurile, să mă 
«liniștesc» cu celebrul balsam de adormit 
conştiinţe al unui Klim Samghin: «dar a 
existat realmente un copil?» A existat 
cindva un copil teribil și inversunat, pe 
nume Truffaut, ale cărui lovituri directe, 
patimase, zdruncinaseră conștiințe, irita- 
seră fátis, dulcele confort al societății bur- 
gheze in toate instituțiile ei onorabile: 
şcoală, familie, justiție pentru minori, cu 
periculosul ei sistem corectional, Ce a 
devenit in acesti zece ani Antoine Doinel, 
eroul din «400 de lovituri» rázvráti- 
tul greu de imblinzit — spre cinstea 
lui— de un sistem educativ corupt si 
coruptibil? Evoluţia personajului-cheie pe 
care Truffaut si-a construit aceastá «co- 
medie umană» a societății sale e pe cit 
de tristá pe atit de adevărată. Doinel-Leaud 
a traversat cu grijë toate etapele adoles- 
centei si tineretii, descoperind complexi- 
tatea vietii pe care o detestase la inceput. 
Încă timid, încă ingenuu, trăiește revelația 
primei iubiri în schița — profundă, adevă- 
rată bijuterie a cinematografului analitic, 
din «Dragoste la 20 de ani». Dar viciul îl 
pindeşte la colt de stradă. Greu să rezisti 


28 


Pa Am văzut în ultima vreme ci- 


diverselor tentaţii, chiar cînd personajul 
e pur şi cam mototol în celălalt film, nu- 
mit «Sărutări furate». Curiozitëtile erotice 
nu se sting însă o dată cu subita hotărire 
de a se căsători cu inocenta fetiță de fa- 
milie bună, pe care o revedem în calitate 
de soție corectă și foarte oarecare în 
continuarea poveștii sentimentale: «Do- 
miciliu conjugal». 


Inimă domesticită 


Cu ultimul lui film prezentat pe ecranele 
noastre, «Domiciliu conjugal», Truffaut 
deschide usa celui mai cuminte, mai ali- 
niat si mai anost dintre menajurile bur- 
gheze, slujind drept reclamă pentru maga- 
zinele de familie tip «Marie-Claire» sau 
«Elle». O antantă convențională, între doi 
tineri de o banalitate înfiorătoare, uniune 
plicticoasă, amenințată la un moment dat 
numai de aventura extra-conjugală a tină- 
rului sot. Tinăra femeie părăsită se com- 
portă exact ca în sfaturile curierului sen- 
timental, cu tact si înțelegere, cum a fost 
educată; ea devine confidenta sotului- 
trădător, pinë cînd acesta, plictisit de alte 
meleaguri, se întoarce acasă pocăit la 
sotioara lui foarte intelegátoare (pentru 
că în acest timp se presupune, nici ea n-a 
rezistat tentatiei unui frumos balerin, cu 
a cărui poză doarme deasupra capului — 
dar ce importanţă au toate astea cind e 
în joc copilul şi mai ales viitoarea lui edu- 
catie?)... Dar poate că în spatele acestei 
lecţii de moralë mic-burgheză, atit de me- 
diocră ca realizare încit te uimește sem- 
nătura lui Truffaut pe generic, te întrebi 


Revolta-operetă 
(„Viva i ) 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


dacă nu există, ca și in «Fericirea» 
Agnësei Varda, o cantitate de iro- 
nie, desigur mult mai gentilë, a celui 
care fusese cindva criticul cel mai 
distrugător al vechiului «cin&ma de papa». 
Cu bunăvoință am mai putea admite, dacă 
n-am descoperi în filmografia recentă a 
lui Truffaut (1970) induiosëtorul poem 
al recuperării prin educaţie socială atentă, 
devotată, a unui «copil sălbatic» (tithu! 
filmului). Ca să nu nască dubi, insusi 
Truffaut isi asumă dificilul rol pedagogic. 
apárind pe ecran (ceea ce detesta odin: 
oară) ca profesor. Lecţia lui e simpla: 
domesticire, integrare treptată in socie- 
tatea pe care o refuza la inceput cu atita 
nobilă indignare. «Inteligența înseamnă 
adaptare» a citit pesemne pe undeva 
fostul elev al unor iluștri profesori revo- 
lutionari (Vigo, Rossellini), devenit astăzi 
un oarecare profesor de morală burgheză. 
Ne deconcertase, e drept, Truffaut cel de 
astăzi, cu acea «Mireasă in negru» răzbu- 


Bsvodevi: 


nëtoare si cinicë. Ziceam atunci cë e 
poate o experientë solitará, nesemnifica 
tivá pentru pozitia fostului contestatar 
Dar dupá comercialul fals-politist «Sirena 
din Mississippi», dupë acest gentil-con- 
ventional, iritant de mediocru «Domiciliu 
conjugal», am inteles cë «Mireasa...» era 
poate ultima rábufnire a unui violent iesit 
la pensie. 


Inimá bolnavá 


Cu Malle, párintele denaturat al scli- 
pitoarei dinamite sociale care fusese «Za- 
zie in metro», intrám in altá fazë a crepus- 
culului zeilor. O fază mai fátisá de ruptură 
cu trecutul, mai programatic declaratá de 
autorul insusi, la o conferintá de presë cu 
«Un suflu la inimă»: «În decursul ulti- 
milor ani mi s-a intimplat ceva nepre- 
vëzut, gratie cëruia am incetat dintr-o 


datë së mai refuz ceea ce sint, ceea ce 
eram... Vorbeam înainte de adoles- 
centa mea într-o manieră agresivë si 
răutăcioasă, multă vreme am refuzat 
să fiu ceea ce eram. Mă detestam. Re- 
fuzam să admit ceea ce mi-a dat me- 
diul meu, educația mea. De aceea fă- 
ceam filme de refuz atit de negre, ca 
şi cum într-adevăr personajele purtau 
cu ele o fatalitate. «Un suflu...» este pri- 
mul meu film cu adevărat, nu numai 
pentru că l-am scris singur, dar pentru 
că el este primul meu film fericit, vesel 
şi optimist, în care personajele își cau- 
tă fericirea... În acest film, spre deose- 
bire de celelalte, atitudinea pe care o 
am față de mediul meu nu mai este a- 
gresivă... Eu denunt totuși ipocrizia fun- 
damentală a valorilor burgheze, dar la 
un mod ironic. Astăzi nu mai am dorin- 
ta să suprim pe nimeni...» «Sint fericit» — 
iată cheia, explicația totală, si în sfirşit 
onestă, a treptatei cumintiri a elevului 
nesupus de odinioară. «Zazie» fusese doar 
şocul publicistic, anticonventia, de fap! 
convenția cu care Malle (ca si Truftaut 
odinioarë) isi cistigase locul lui de frunte 
printre furioşii «noului val». «Amantii? 

«Ascensor pentru esafod» sau «Viata 
particulará» erau si nu erau consecvente 
cu profesiunea de credință răsvrătită din 
«Zazie». Dar iată, după «Hoţul» (o altă 
adaptare a unui roman de fulminantă po- 
lemică socială) poziția falsului răzvrătit se 
limpezeste. El «trădează profund, sincer» 
(după opinia unui critic francez) pe auto- 
rul romanului, Darieu, tonul lui crispat, pre- 
vocator. Malle declarase că intentionase 
să realizeze «o contestaţie a contestatiei 
individuale ineficiente», dar după aprecie- 
rile aceluiaşi critic — deloc bănuit de mar- 

xism — cu acest film, ca şi cu «Viva Marian, 

Malle «se afirmă ca produsul tip al 

unei perioade de stabilitate care a făcut 
din confortul moral ideologia sa trium- 
fátoare» (René Gardies — Image et son 
nr. 204/1967). Lucidë bunë-vestire a acestei 
«Inimi bolnave»(la propriu si la figurat) 
prezentată cu atita pompă publicitară la 
Cannes-ul de anul acesta. Malle tine cu 
dinadinsul să şocheze în continuare, de 
asta-şi alege ca temă incestul. De la 
Oedip încoace insă, nimic nou sub soare. 

Şocul e doar provocator, de rumoare, 
intrucit pe planul artei interesul e nul 

tar pe planul moralei punctul de vedere al 

autorului e lamentabil. Dealtminteri, intre- 

bat, cu o subtilă ironie de un reporter: 


Revolta-suriză 
(„Sărutări fu 


— Care ar fi reacția dumneavoastră dacă 
ati fi premiat de către Oficiul Catolic al 
cinematografului? El răspunde sincer 
—Excelentá! . Ici-colo citeva ironii bine- 
voitor-malitioase, ca niste aparte-uri des 
tul de cuviincioase ale unui adolescent 
altfel bine crescut, la adresa unei 
guvernante atrăgătoare. O farsë de 
Labiche sau Audiard ar fi fost, desigur, 
mai incárcatá de duh satiric decit această 
convenție dulce-acrisoará. M-am aflat, 
după vizionare, în preajma lui Buñuel si 
a lui Muhoz Suay, încercînd să le aflu 
părerea, Don Luis zimbea gentil: «Da, 
discret, onest lucrat», dar mustăcioara 
istoricului spaniol Mufioz Suay suridea 
sarcastic. «După asemenea vizionare îmi 
vine să strig: Tinerii au îmbătrinit! Trăiască 
bëtrinii regizori!». ÎI privea semnificativ 
pe Bufiuel, care incerca să ne convingă 
că el nu va mai face film. Nu mai are ce să 
mai spună. Într-adevăr, după «Virsta de 
aur», după «Ciinele andaluz», după «Înge- 
rul exterminator» sau «Viridiana» ce s-ar 
mai putea spune nou în cinematograf!? 


Inimă damnată 


Întilnirea cu Godard nu e prea recentă. 
« Week-end-ul» lui mi s-a părut spectacol 
facil-iritant, un cocktail de violență, de 
erotism-hippy si cinism, un grand guignol 
scăldat în banală vopsea roşie, departe 
de nebunia lucidă ‚rafinată a acelui «Pier- 
rot nebunul» Dar “pentru cë regizo- 
rul reprezintă oricum un caz mai com- 
plicat în peisajul descris, mă opresc la 
un alt dificil, Bresson. La prima vedere, 
imposibil de încadrat fenomenului amin- 
tit. La el tendința către o aliniere întru 
concesii spectaculoase (ori ideologice ca 
la ceilalți) e foarte vagă. Am desprins-o 
numai din «Cele patru nopti ale unui visă- 
tor», adaptare liberă după Dostoievski, 
dar cine știe, poate neconcludentă pentru 
o eventuală «capitulare». Şi totuși... Am 
simţit în cadrul pasionantei conferinte 
de la Malmaison dintr-o după-amiază de 
arsitá, cînd tineri critici încercau să-l ape 
re pe Bresson cel de ieri, idolul generati 
ei împotriva unei acuzații pe care nimeni 
n-o formulase, dar care plutea în aer — 
am simţit pentru o clipă filfiitul obosit ai 
aripilor unui pescërus. Bresson părea 
acelaşi vizionar-ascet, vorbindu-ne de ci- 
nematograful ca artă a raporturilor «după 
cum pictura nu lucrează cu culori ci cu 
raporturi de culori — un verde în prezența 
unui roșu nu mai e același verde, tot asa 
o imagine neutră în prezența alteia, începe 
să vibreze»... ori despre acel cinematograf 
de angoase «L'angoisse, mon veritable 
métier» citindu-ni-l pe Valéry... Si totuşi, 
şi totuşi în vocea lui era ceva obosit și 
neliniştit, un tremur continuu, o tensiune 
imposibil de mascat sub aerul nobil de- 
taşat. Şi totuşi «Nopțile...» lui erau nu 
reci-spectaculoase ca cele ale lui Visconti 
(cu Maria Schell şi Mastroianni), ci foarte 
«ă la page», cu un aer de nonşalanţă fer- 
mecătoare în culori și cinemascop, cu o 
inclinare gratioasë către reportajul de tip 
intelectual-godard-ian, cu ambiante so- 
nore reale, prize directe, lungi monoloage 
rostite pe imagini neutre, cu figuratia 
străzii, a cheilor Senei ușor pitorești la 
apus de soare, cînd contempli Ndtre- 
Dame sau noaptea, feericul bâteau- 
mouche de cinci franci plimbarea... 

Departe de mine reproșul modernizării 
«Noptilor», reproşul unei eventuale tră- 
dări față de Dostoievski, pentru că spiritul 
analistului rus, demonstrația literaturii din 
fiecare, a evaziunii absurde, există în acest 
film. Bresson îl trădează pe Bresson-asce 
tul, purul, descărnatul, cel mai anti-spec 
taculos din citi a cunoscut vreodată isto 
ria acestei artei a şaptea. Oare a vrut 
să poposească numai o clipă, din deșertul 
lui, printre muritorii de rînd, făcători de 
filme, acest «sfint Simion al cinematogra- 
tului francez»? Întelege poate că ar fi mai 
de folos aici, innobilind comertul cu aure 
ola artei lui rare? 


Alice MĂNOIU 


29 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


DREPTUL 


Problema nu e de a opune ceea ce e grav si serios 


ci de 


EY Nici o artë nu si-a arogat 

PA dreptul tragic de a fi nese- 

$88. rioasë în măsura in care a 

fácut-o filmul. Nici unei arte 

AN nu i s-a acordat dreptul ne- 

fericit de a fi neserioasă in 

másura atit de largá de care s-a bucurat, 

se bucură si se va bucura arta filmului. 

Lelouch o spune foarte bine în scenariul 
său la «Un bărbat și o femeie»: 

— «În viaţă cînd un lucru nu e serios, 
se spune că e ca-n filme. De ce credeți 
că cinematograful nu e luat în serios?» 

Răspunsul nu e rău: «Nu știu, poate 
fiindcă lumea merge la cinema doar 
cînd îi merge bine». Dar aceasta nu ne 
poate face să uităm că dacă filmul, ca orice 
artă, nu poate scăpa de atitea dogme finan- 
ciare, industrioase, etc., el a exacerbat — 
pe baza dreptului enuntat mai sus — dog- 
ma Neseriozitátii, a Distractiei, a Usure- 
lului, a Spumosului, etc. Dogma aceasta 
e tiranică si universală. Regizorul, actorul, 
criticul si spectatorul care îndrăznesc să 
atenteze la ea au de suferit rigorile legii 
și cad sistematic electrocutati. Vai de cel 
care cutează să pună măcar în discuţie 
caracterul distractiv al filmului, sau să 
ceară ca la cinema «să fim ceva mai se- 
rioși! El e pus la stilpul infamiei precum 
complotiști, e aruncat la groapa cu lei 
precum creştinii pe vremuri, el e socotit 
un lepros în jurul căruia se face vid, un 
monstru care ar vrea să transforme lumea 
într-un cimitir serios. Neseriosii care apă- 
ră neseriozitatea filmului sint foarte se- 
riosi în pedepsirea celora care caută să 
le strice cheful din întuneric. Şi sint foarte 
multe filme neserioase. Prea multe. Fi- 
reşte, marea dificultate constă în defini- 
rea lor — nu doar în refuzarea lor. 


Dreptul de «a fi ca-n filme»... 


O carte neserioasă se vede cu ochiul 
liber, după atitea sute de ani de lectură 
și de studiu a istoriei universale a litera- 
turii, la școală. Istoria literaturii a catego- 
risit chiar prea bine care-s scriitorii se- 
riosi si cei neseriosi, care-s cei ușurei si 
care-s cei grei. In literaturë nu e ca in 
cinema, în literatură nu-l poti așeza pe 
Minulescu lingă Eminescu, pe Drumeș 
lîngă Sadoveanu, fără a fi amendat. La 
cinematograf poti, poti foarte bine, ne- 
amendat de mai nimeni, së pui un film 
tip Minulescu nu numai lingá, ci peste un 
film tip Eminescu. In cinema, filmele tip 
Drumes pot fi mult mai «bune», mult mai 
«emotionante», mult mai «rentabile» decit 
filmele tip Rebreanu. Tn literatura, nici un 
critic, nici un cititor de bun gust nu se va 
lăsa înșelat de faptul cá Drumes poate 
avea un tiraj tot atît de mare ca Sadoveanu 
sau că Desilla se vinde mai bine decit 
Hortensia Papadat-Bengescu. Nimeni nu 
va scrie la curierul «României literare» că 
«mai lásati-ne in pace cu "Concert de 
muzică de Bach", dati-ne "Invitaţie la vals" 
că asta e adevărata literatură»... În litera- 
tură, consumul public de incompatibilităti 
nu poate răsturna judecata de valoare; în 
literaturë santajul cu «gusturile nu se 
discută», nu are succesul din sala de cin- 
nema. Există o cotă sub care gusturile lite- 
rare nu numai că se discută, dar se şi 
contestă. În schimb la «curierul» nostru 
se pot scrie cu inimă ușoară și fruntea sus 
— fiindcă «ăsta-i gustul meu de cinefil!» 
— enormitati de tipul «Drumeş e mai mare 


30 


la ceea ce e comic şi deconectant, 


a descoperi plăcerea de a fi serios la cinema. 


La cinema «Angelica» poăte trece 
inaintea «Annei Kërënifiar. E normal? 


ca doamna Bengescu», sau «Rocambole» 
mi-a plăcut mai mult ca «Minăstirea din 
Parma»... Ceea ce ar fi cam «prea mult»in 
literatură, e normal în cinema. Cam tot 
ce e normal în artele bătrine, e anormal 
în cinema. Cam tot ce e normal în cinema 
— a pune de pildă Angelica mai presus 
de «Rocco şi frații săi» — e anormal din- 
colo, La baza acestei anomalii stă — după 
opinia mea — «dreptul de a fi ca-n filme», 
dreptul dogmatic la neseriozitate. Confu- 
zia valorilor în cinema are ca una din expli- 
catiile fundamentale același sacru drept. 
Dar chiar acest drept se bizuie pe un șir 
de confuzii, tocmai acelea care fac atit 
de dificilá definirea neseriozitátii cinema- 
tografice. latë o listë a acestor confuzii, 
la nivel pedestru, nicidecum teoretic. 


Nedreptátita seriozitate 


Neseriozitatea e indreptátitá total de co- 
medie; neseriozitatea se confundă cu ne- 
voia de a ride.. Neseriozitatea are drept 
alibi distractia, deconectarea, relaxarea 
— cerinte reale ale secolului, in fata cà- 
rora însă filmul (ca industrie) a făcut cele 
mai periculoase concesii. Neseriozitatea 
se confundă cu oroarea de efort intelec- 


" 
La cinema, «Rocambole poate gruag, 
u, Slendhal.». E serios? V, 


30277 


É SË 


kx 


i 


INA  — MË 


d 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


u dea fi seriosi 


ambolen 
rea din 
mult» în 
Cam tot 
anormal 
cinema 
presus 
mal din- 
— după 
filme», 
Confu- 
^ expli- 
4 drept. 
e un sir 
fac atit 
nema- 
onfuzii, 
etic 


LI 


u 


«Inceputul» — 
n film al plăcerii de a fi Serios 
La — 


4 N-avem dreptul la emoții mai adinci 


decit cele gen Gemma? 


tual și afectiv în sala de cinema, cu oroa- 
rea de esențial — esentialul fiind, după 
cum se știe, nedistractiv, nerelaxant, de 
loc comic... 

În fond, neseriozitatea ajunge să se de- 
finească exact prin aceste alibiuri şi con- 
fundári: neseriozitatea cinematografică în- 
seamnă limitarea acestei arte la o funcție 
amuzantă, «nostimă», epurarea ei de tot 
ce e esențial, grav şi important pentru 
destinul uman. 

De aici decurge că: seriozitatea e tristă, 
străină de tot ce e comedie, iar cel care 
vrea să fie serios la cinema nu ride şi 
urăște comedia — ceea ce e fals; seriozi- 
tatea e inamica a tot ce e distractiv, amu- 
zant şi relaxant — ceea ce e de asemenea 
fals; «seriozitatea e o chestie neplăcută», 
ea e legată de neplăcere, de crispare, de 
încordare dureroasă — ceea ce e de ase- 
menea fals. 


Indreptatirea seriozitátii 


Această serie de falsitáti voite, educate 


(«Sármanii flăcăi») 


A venit vremea ca filmul să devină 0 artă gravă... 


Dogiha Neseriozitëtii poate 


de un milion de prejudecáti, educate atit 
de bine incit au devenit uneori instinctive, 
ignoră o dialectică de loc complicată. În 
primul rînd, filmul serios e departe de a 
avea un asemenea «caracter hidos, res- 
pingător». Filmul serios se bazează pe o 
mişcare mult mai comodă si mai naturală 
decit orice «evadare». Un film serios mă 
cheamă să reflectez — și ce-i mai natural 
omului decit a reflecta? — atent, grijuliu, 
nuantat, responsabil, la viața mea, la 
soarta mea și a celor din jurul meu. Un 
spectator serios este acela care găseşte 
în satisfacția estetică — dac-o găseşte! — 
un prilej de a se întoarce la existența sa, 
la lupta sa de zi cu zi, incapabil să-și uite 
frămintările, aspirațiile şi mai ales optiu- 
nile, incapabil să le și să se trădeze. In 
aceste «incapacitáti» stă întreaga putere 
a filmului cu adevărat serios, «Neputinta» 
sa de a a fugi din real, de a evada, de a 
minţi, de a propune iluzii în loc de adevăr, 
neputinta de a face haz din ceea ce e grav 
(şi invers: de a-şi pierde umorul în fata a 
ceea ce e comic) imposibilitatea de atrăda 


omul «pentru un pumn de dolari», refuzul 
de a abdica de la cea mai nobilă cerintă 
spirituală a artistului — aceea de a ghida 
omul prin viltorile destinului său — toate 
aceste «neputinte» dau filmului serios, 
comediei serioase, dramei serioase şi 
chiar melodramei serioase, durată, fortă, 
adincime si în cele din urmă acea stranie 
calitate numită plăcere artistică. Din toate 
acestea decurge, deajuns de logic, că pot 
ride cu toată seriozitatea, că mă pot distra 
serios, cá mă pot relaxa serios, cá o re- 
flectie serioasă in sala de cinema (sau 
după un film) mă poate deconecta mai 
bine si mai linistitor decit o mie de bancuri 
neserioase cu jandarmul din Saint-Tro- 
pez; tot de aici decurge foarte logic că a fi 
serios în sala de cinema nu înseamnă să 
stau într-o stare de perpetuă încruntare 
psiho-fizionomică, uitind de plăcere și 
de bucurie. Pot fi serios cu gura pină la 
urechi de veselie, după cum neseriozitatea 
stupidă se poate manifesta într-un mare 
număr de batiste udate inutil la o dramo- 
letë inutilă. Incit problema nu e aceea de 


a opune sistematic ceea ce e grav si se- 
rios la ceea ce e comic si deconectant — 
ci de a descoperi cá plácerea de a fi serios 
la cinema e superioará si mult mai sub- 
stantialë decit o superficialitate (hazoasa 
sau dramaticë) alimentatë din prejudecáti 
şi locuri comune, etice si estetice. E oare 
imposibil să descoperim plăcerea de a fi 
serioşi la cinema? Nu putem proclama 
dreptul de a fi serioşi în întuneric? 

Unul din puţinii regizori căruia de ani 
de zile nu-i este ruşine de a se socoti un 
artist serios, Losey, o spune și mai lim- 
pede (si mai «schematic» chiar decit în 
rîndurile de mai sus):«Scopul unui film 
— dacă există vreunul — este să indem- 
ne oamenii la a gîndi asupra lor înșiși, 
înainte de a fi prea tirziu»... 

Într-adevăr, existența pe pămint e nu 
numai prea grea,dar și prea scurtă pentru 
a mai ignora această plăcere atit de vitală, 
plăcerea de a fi serios în faţa vieții si a 
ecranului. 


Radu COSASU 
31 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


MITURI 


Mă întreb: 


de ce tocmai din actori 
și-au făcut oamenii 
mituri? 


Personal, Dumnezeu să mă ierte, nu prea 
inteleg cum tocmai din actori şi-au găsit oamenii 
de cuviință să-şi facă mituri. Nici poeții, nici 
savanții, nici dansatorii pe sirmă, nu se pot 
lăuda cu atita autoritate. De filozofi — ce să mai 
vorbim... Am stat de citeva ori în preajma unor 
vedete, unanim iubite, idoli în toată firea și nu 
pricepeam de unde li se trage atita farmec stra- 
niu, 

„Şi totuși explicații există, si ne vom strădui 
să le descoperim pe cele mai adevărate. Actorul 
nu este un vis inaccesibil cum ar fi de pildă poetul 
sau filozoful. E un ideal pe care oricine, cu putină 
şansă și disciplină îl poate atinge. E drept că tre- 
buie să fii și avantajat de fizic. Actorul ar fi deci 
lumea iluziilor posibile, un mit la îndemina oricui. 
A-ti face dintr-un filozof un ideal e ceva mai greu. 
Mai trebuie si puțină carte. Filozoful oferă intele- 
gerea lumii și asta apare unor oameni un fleac 
fără însemnătate, Actorul lasă să se înțeleagă 
că viața e un sir de distracţii... Chiar si tristețea 
actorilor e atit de fotogenică incă e o plăcere să 
suferi din toată inima. 

Unor actori, și încă dintre cei mai buni, li s-a 
cam acrit să fie mituri. Au descoperit pe pielea 
lor că meseria de mit veşnic adorat nu e chiar o 
afacere. Situaţia de mit prezintă evident şi anu- 
mite dezavantagii. Să fii incontinuu visul a mi- 
lioane de oameni poate să te scoată din sărite la 
un moment dat. Actorul trebuie să se arate incon- 
tinuu la înălțimea mitului pe care-l reprezintă. 
El trebuie să fie veşnic spiritual, sau veşnic dra- 
matic — de la caz la caz, n-are voie să aibă o clipă 
de odihnă. O clipă de neatentie îi poate fi fatală. 
Mitul se poate prábusi brusc, cu măreția lui cu tot 
Si te trezesti într-o bună dimineaţă că spectatorii 
nu se mai emotioneazë de prezenţa ta, iar fetele 
nu-şi mai pierd firea, cind te văd. Atunci specta- 
torii isi caută alt mit iar tu, altă meserie. 

A apărut apoi o altă categorie. Categoria vede- 
telor modeste. Ele urăsc din toată inima gloria 
şi publicitatea. Să n-audă de ziarişti și de bleste- 
matele lor de interviuri. Se îmbracă modest, de-o 
modestie de ti se face părul măciucă... Aşa s-au 
născut anti-vedetele. Dar publicul n-a prea luat 
în serios modestia lor desëntatë. Au făcut si 
din anti-vedete, tot vedete. Are și modestia pu- 
terea ei de fascinatie. 

Dar de ce avem nevoie de mituri — fie actori, 
fie filozofi — nu prea înțeleg. Eu trăiesc fără nici un 
mit si viata nu mi se pare o povará... Dar, cine 
stie cum e mai bine. 


Teodor MAZILU 


32 


E 


wu public, onttvedet«) 


int tot vedete... 


níru (oate 
usturile 


-— 


dezacord 


pi 


Încercarea 


Biciuită necruţător de criticii bu- 
cureșteni, Raquel Welch și-a luat 
cele 100 de carabine și-a pornit-o 
extrem de ultragiată, în galop, spre 
o capitală de județ. Băieţii de la 
ziarul local sînt însă și ei oameni 
cu lecturi, unii au fost chiar sur- 
prinşi că frumoasa actriță mișună 
prin acest scenariu náting și au 
cerut ritos, sarcastic, evacuarea 
întregului escadron spre o zonă 
mai de cimp. Ajunsă în orășelul 
subordonat, trupa cinematografică 
de strinsură a împușcat vreo trei 
zile de pe pinză în sală, pină ce 
clădirea s-a golit cu totul. Nemai- 
fiind spectatori, carabinierii au fost 
trimişi urgent, cu pelicula plouată, 
virstatë de dungi albe și negre, la 
Pocreaca. 

Pocreaca a fost sat și mai apoi 
oras, cinematograful stabil e o 
bucurie relativ recentă a locuito- 
rilor, astfel cà ei sint îngăduitori 
cu toate productiile nëpustite a- 
supra lor. Aici, demonica si cálá- 
reata Raquel s-a intilnit bucuroasá, 
timp de două-trei săptămini, cu 
patru serifi vii şi doi morti, cu vreo 
două parodii cu serifi care se fac 
că mor, dar rid sardonic din lulele 
precum că e adevărat, cu o răfuială 
dintr-un stat sudamerican (pentru 
o creolă care s-a iubit cu un metis, 
fiind cásápità de piei roşii conduse 
de un mulatru) şi cu o melodramă 
zëpëcitoare dintr-o tarë altminteri 
dezvoltată și atlantică,unde o ma- 
mă se îndrăgostește de propriul 
ei fiu, acesta salvind-o de la sinu- 
cidere în ultima clipă, prin stri- 
gătul «iti sint vitreg!» 

Ce fel de repertoriu e acesta? 
îl întreb pe responsabilul cinema- 
tografului local. Noţiunea de re- 
pertoriu — oftează el — nu are 
aici, in Pocreaca, nici un înteles. 
Proiectez ce ni se trimite. Cine 
trimite, ia și el ce i se dă. Cel ce-i 
dă, alege ce crede el că-i bine. 
Mai sus, nu mai știu cum se in- 
timplă. 

Dar dacă directorul ar fi un om 
care ar cere el filmele potrivite? 
Dacă întocmirea repertoriului — 
după ce se răspindesc cataloage 
și prospecte, planuri generale, iar 
ziarele, revistele, informează pe 
toată lumea asupra disponibilită- 
tilor — s-ar face nu numai de sus 
în jos, de la București la Pocreaca, 
ci şi de la Pocreaca spre București, 
adică de jos în sus? Dacă respon- 
sabilul ar deveni şi el director, 
adică factor de direcţie cu cultura 
si informaţia necesară? 

Poate încercăm și așa, că invers 
am tot încercat și a rămas mereu 
foarte mult loc de mai bine. Poate 
ținem seama de faptul că idei, 
spirit de selecție, cultură cinema- 
tografică, o atitudine repertorialà 
se mai ivesc si în afara Capitalei. 

Încercarea moarte n-are. 


Valentin SILVESTRU 


kujë in hi - 


ord 
m gi 
ad 
pe 
E 
-— 


RU 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


Ne invirtim azi printre demitizări ca la noi 
acasă. Miturile ne-au devenit atit de familiare încît 
nu-i de mirare cë si demitizárile au un regim de 
ogradë. Miturile nu mai sint de ordin divin, ele 
nu mai locuiesc in Olimp, ele sint pe „bulivar“, 
in hol, in sufragerie, in formë ty, sau pe perete 
sub formă de poster. Demitizările — asisderea. 
Cite mituri tot atitea demitizári, dacá nu mai 
multe, cáci demitizarea, pasiunea iconoclastá, 
negarea violentá a oricarei fascinatii sint acredi- 
tate ca semne distinctive ale inteligentei critice, 
nonconformiste. De ce? Nu stiu. Nu demitizezi 
— nu creezi. Nu spui nu — nu esti tu. Nu lichi- 
dezi — nu te caracterizezi, Chiar demitizarea a 
devenit un mit — si atunci mă întreb dacă nu e 
normal ca și ea să se supună operaţiilor moderne 
de suspiciune la care omul modern supune orice 
mit. Trebuie demitizată însăși demitizarea. Dar 
cum? Nu vreau së fac multă teorie, așa că voi apela 
la practică: să demitizăm demitizarea, consacrind 
noi mituri. Mituri invulnerabile. Mituri imposibil 
de a fi demitizate. Mituri incasabile. Mituri mai 
puternice decit inteligența neconformistă, Mituri 
geniale. Să ne întoarcem la genii! Să ne întoarcem 
la indiscutabil, la incontestabil, Există așa ceva? 
Cam există. 

În literatură, artă veche, ele sînt mai multe decît 
în cinema. Să numesc doar trei — pentru a nu 
rătăci în- speculaţii; Shakespeare, Dostoievski, 
Sadoveanu, Cine i-ar putea demitiza? Cel care s-ar 
atinge de ei „ca să-i doboare“, „ca să-i distrugă“ 
„ca să-i facă una cu pămîntul" — cunoscute ex- 
presii din vocabularul iconoclast — ar muri cu- 
rentat, ca ori de cite ori atingi imprudent piloni 
de înaltă tensiune. 

Greu de crezut că în istoria cinematografului, 
dominată! de atîta frivolitate si superficialitate, 
să fi domnit o- asemenea înţelepciune — avind în 
vedere cît de singuratic, cît de izolat, dar mai ales 
cît de fără consecințe ne apare azi unul din cele 
două genii incontestabile ale acestei arte. Căci 
— cred eu — pină la ora asta nu sînt mai mult de 
doi, cei absolut inimitabili, incontestabili în ci- 
nema. Un teoretician de forta lui Aristarco susține 
că a șaptea artă nu are mai mult de 20 de opere 


Demitizati, demitizati, 
pinë la urmă va 
rămine ceva. 
Cine? EL! 


de artă. Îl cred. Si mai cred că din aceste 20, cel 
puţin 5, adică un sfert, aparţin unui artist de care 
uităm ades, poate pentru că filmele lui de cinema 
n-au nici o legătură cu filmul, ci cu cinematogra- 
ful. Si, după cum se stie, între film si cinema e o 
deosebire atit de clară încît ea a și fost formulată 
într-o expresie atotlămuritoare: „Filmul e o in- 
dustrie, cinematograful o artă..." 

El n-a făcut filme, adică n-a intrat în acea indus- 
trie care trage în serie — după citeva prototi- 
puri, ce-i drept, remarcabile — povești nemuri- 
toare cu vedete nemuritoare. El n-a împerecheat 
amante cu detectivi si cu spionii detectivilor, El 
n-a montat o intrigă duioasă într-un cadru ferme- 
cator. El nu a legat nici un qui-pro-quo amuzant, 
el nu s-a gîndit niciodată să amuze, să distreze, să 
facă din cinema un , passe-temps", „o seară agrea- 
bilă”; în schimb, a fost obsedat — vai luit — de 
funcția estetică și etică a acestei arte. El a fost 
primul in lume care a făcut din cinema o artă 
coerentă, perfect structurată, cu legi sudate, 
folosind doar trei elemente specifice, cele care 
aveau să se definească drept elementele de bază: 
prim-plan-ul (și nu povestea”), cadrul (si nu „ve- 
deta"), montajul (si nu „caracterul complex al 


eroilor“). Cu aceste trei minuni — El a montat 


cerul și pămîntul, El a legat conceptul filozofic si 
ideea politică de căruciorul unui copil, El a des- 
coperit beaudelairian în viermii unei bucăţi de 
carne putrezită, sensul cel mai profund al istoriei 
— şi anume răscoala, El a fotografiat ca nimeni 
altul adincul unui gîtlej de bas, dînd deodată unei 
tiranii o dimensiune de nebunie shakesperiană. 
El n-a lansat , vedete" : vedeta lui a fost fizionomia 
omului — chipul unui om în timp ce se apropie 
de el frica, adică scirtiitul unor cizme de piele. 


S. M. :.. Sa Majesté. 


ini MIT abi 


E! n-a avut story”, anecdotă, sujet — „love- 
story"-ul lui a fost istoria, adicë destinul unui 
strop de sînge curs pe fruntea unui om. El a avut 
o singură poveste nemuritoare — revoluţia. Sin- 
gurul cinema nesupus, revoluționar, nedemodat, 
necontestat de critică sau de confrati, rezistent 
la orice furtuni de nisip ale timpului —a fost 
cel creat de El. De aceea El n-a fost niciodată 
„O vedetă”, un star, un idol al fiecăruia. Un instinct 
straniu — într-o epocă atee —a condus masele 
de spectatori să respecte porunca celui de sus și 
să nu-i facă Celui de Sus chip cioplit sau posteruri. 
Nu am intrat în epoca în care Einsenstein să, fie 
poster. După cum nici un mare regizor, realmente 
mare, nu s-a gîndit să-l urmeze — nicidecum să-l 
imite, căci marii regizori ştiu ce înseamnă imitatia 
— terorizati de legile industriei filmice. Între 
producători si El, între Măria Sa Publicul si El, 
între vedete şi El, între milioanele de povești ofe- 
rite la fiecare colt de studio si sublima poveste 
pe care le-o oferea El, povestea Timpului forfecat 
la masa de montaj, citi J-au ales pe El, citi au avut 
intransigenta lui, citi au refuzat industria pentru 
artă? Nu sint exclusivist — nu voi renunța nici eu, 
miine, la Welles, la Antonioni, la Fellini, la Vis- 
conti, la Truffaut, la Tarkovski, la atitia artisti 
străini de El (dar niciodată împotriva Lui), exclu- 
zindu-i pentru deviere dela eisensteinism. Voi spu- 
ne doar cë dacë cinematograful ar fi mers pe linia 
trasată de El, soarta istoriei sale ar fi fost cu totul 
alta. Și poate că dacă nu lumea, atunci măcar pri- 
virea noastră asupra lumii ar fi fost alta, nu spun 
mai fericită, dar mai profundă, mai vibrantă. 

Si cine e al doilea, veti întreba? Al doilea inimi- 
tabil, legat foarte straniu de Einsenstein, legătură 
la care prea puţini s-au gîndit dar ea există în adin- 
cul adincurilor, al doilea geniu, nici el prea popu- 
lar, nici el prea poster și de care e imposibil să te 
atingi fără spaima că te va dobort curentul de înalt 
voltaj, al doilea — după umila mea părere pe care 
nu sinteti obligati s-o impërtësiti — al doilea, 
osë rideti, e Malec. 

Înapoi — la genii! 


R. C. 


d 
1 
| 
i 
| 


i 
i 


—— o 


—— M —— rr — “ ————-— 


scrisoarea luriii 


Sá preferám teatrul? 


Ín loc de scrisoarea lunii, ne face plácere sá citám finalul 
scrisorii semnatá de ILIE MARCU (str. Zinelor nr. 21—Bucu- 
resti) scrisoare plină de vervă, intitulată de domnia sa: „Pre- 


ferati teatrul“: 


„Care film românesc a cunoscut longevitatea spectaco- 
lului „D-ale carnavalului“ de la Teatrul Bulandra? Unde e 
filmul care să stea față în faţă cu „Leonce si Lena"? Ati mai 
pomenit în cinematografia noastră dezbateri aprinse pe mar- 
ginea unui film care să atingă ţinuta artistică şi îndrăzneala 
limbajului din „Regele Lear“ al lui Penciulescu? De aceea, 
contrar. specificului revistei dvs., strig: ,Preferati teatrul“! 
(Aceste cuvinte, fireşte nu vor apărea niciodată în „Cinema“, 
asta nu schimbă situația). Mai bine „Alcor si Mona" decît oroa- 
rea „Cîntecelor mării...“ „Şi eu am fost în Arcadia“, decît filme 


Preferati teatrul! 


cu tineri care-şi ţipă nelinistile. 


Si dacă vi se pare că am insistat prea mult pe această idee, 
în final vă rezerv o surpriză. Am văzut (şi tot nu m-am săturat) 
„Duminică la ora 6“ de 9 ori. Sînt gata să văd acest film si cu 


ochii închiși!” 


N. R.: E inutil a preciza de ce în acest elogiu al teatrului 
românesc, noi — de la această revistă cu alt „specific“ — nu 
vedem nimic care să ne supere, să ne jignească, ba dimpotrivă, 
ba chiar — în acelaşi ton cunoscut — am zice că ne gindim 


să extragem şi un ce profit. 


Dialog 
între cititori 


„Focul“ cel mare il găsim tot aici, 
în dialogul pe care-l poartă cu atita 
patimă, intre ei, cititorii rubricii 
noastre. Ne vom permite însă să 
incepem cu scrisoarea adresată de 
un cititor criticului Ov.S. Crohmăl- 
niceanu cu privire la articolul său 
din nr. 4/1971 intitulat: 


„Cum e cu ariergardat'' 


Permiteti-mi, stimate tov. Croh- 
mălniceanu, o modestă completare. 
Dacă am înţeles eu bine, filmul care 
contine o idee umanitară, filmul 
care permite eroului să-şi pună 
„probleme de conştiinţă” şi să adop- 
te atitudini ,nobile" (de ce aceste 
ghilimele subtile?) în fine, filmul 
care se inspiră din best-seller-uri 
jiterare sau, cum adăugaţi dvs., 
„dintr-o veche reţetă culinară, a 
ghiveciului^, a cam neliniștit de- 
monul profesiei dvs... Eu cred că a 
eticheta drept film de ariergardă 


34 


Gubintelesi învechit, oarecare) — 
filme foarte bune, cu succes de 
public (subinteles: cam sárácuje cu 
duhul) şi de a taxa „avangardiste“ 
pelicule discutabile, aşa-zisele „ope- 
re" inaccesibile creierului de rind 
şi a căror principală calitate se 
pare a fi aceea de a rula cu sălile 
goale, ei bine, o asemenea etiche- 
tare, eu cred că e cam arbitrară. 
Sint un om simplu, cu preferințe 
si gusturi normale, precum atitia 
alţii, din fericire — aga că nici 
măcar din snobism nu pot mistui 
„filmul de idei“, această balivernă 
decretată, dumnezeu ştie de ce, 
„artă ermeticë”, inabordabilă. Asta 
nu înseamnă că aș contesta cinema- 
tografului aspiraţiile spre nou, spre 
noi soluții și formule, dar anumite 
formule sint exact boală curată: 
ori mori, ori te fac bine”, 

M. RĂDULESCU 


Bd. 23 August 14 
Roșiorii de Vede 


„Nu imbëtrinese — 
nu mă plictlsesc'* 


„Scrisoarea lunii" (Cinema nr. 2) 
in care corespondentul Alexandru 
Ambăruş se plingea „că la 25 de 
ani filmele au ajuns să-l plictiseascá" 
a primit următoarea contra-replică: 

„Sint alarmată. Îmi plac prea 
mult filmele. Eu care nu mă con- 
sumam cind pierdeam un “film, am 
ajuns ca acum cind aud de cinema, 
să mă gindesc numai la el. „Freddy și 
cintecul preeriei" nu m-a dezgustat 
pentru cë nu l-am văzut. La ,Miste- 
riosul x din cosmos" nu am putut 
regreta timpul pierdut, pentru cà 
nu s-au mai găsit bilete, era acolo 
prea multă lume care se plictisea. 
Nu m-am dus la „Vinătorul de 
căprioare“ și deci am scăpat ne- 
plictisită „enorm“. Si atunci ce fac? 
Imi aduc si eu aminte de ,Denuntá- 
torul“, „Femeia indárátnicá", ,Noap- 
tea generalilor”. Mă gindesc cu 
teamă că nu mai îmbătrinesc, am 
18 ani, şi de aceea îmi plac filmele. 
Nu știu ce se întîmplă cu mine. 
În orice caz trebuie să aflu urgent 
la ce vîrstă încep së ne pli.tisească 
filmele. Prin bunăvoința lui Ambë- 
rug Alex. am aflat. Mulţumesc. 
Deci la 25 de ani, voi fiun om pierdut 
pentru cinema, plictiseala va începe 
să mă roadă. Slavă domnului că 
mai am 7 ani pinë atunci şi mai pot 
vedea un film, două, pe care i le 
recomand Së plictisitului din Tg. 
Ocna: „Păsările“, „Z”, „Departe de 
lumea dezlënfuitë”. 


Sabina TACU 
Tecuci 


N.R. G. Brucmaier din Suceava — 
specificind că si domnia sa „a trecut 
prin frámintári" ca ale lui Al. Am- 
barus — îşi permite să-i recomande 
acestuia un remediu: „Căutaţi-l, 
oriunde e posibil pe criticul D.I. Su- 
chianu. Tratati-và cu criticile sem- 
nate de dinsul. „Matematica“ din 
afirmariile sale este un leac sigur 
anti-plictis", 


Clint poate fi sau nu clintit? 


Problema violenței continuă să 
agite spiritele. lată citeva mostre 
care nu ne-ar supăra de loc să dea 
naştere la contra-replici, fie ele 
şi violente: 

e ....0 spun pe faţă, nu-i inghit 
pe Gemma şi Clint pentru că ei 
trag un glonte şi cad 4 victime. 
De-a dreptul caraghios. Să mi se 
spună însă citi cameni împușcă 


Marlon Brando în „Omul din Sierra"? 
Feti frumoși invulnerabili nu există 
decit în basme. Ce face stimabilul 
Clint? În loc să „elimine ceva din 
meschinăria noastră”, face ca ,bá- 
ietii din clasa noastră, după ce vi- 
zionează astfel de filme, să execute 
şi ei fel de fel de figuri văzute la 
cinema sau la televizor, sint puşi 
pe hartë, se iau la bătaie“, (Citat 
din articolul „Sens interzis violenței” 
— Cinema nr. 5/1970)... Responsa- 
bilii cinematografelor au tot inte- 
resul së obtiná prime. Ce le pasë 
lor cë in atitea Máritei Mici existë 
cite 2—3 intelectuali sortiti së nu 
vadă decit ,carabine"? 


Constantin LUCRETIANU 
Suceava 


Ded na vë Supérafe 
cif é eodh / 


m Km/h 


© ....Eu am înţeles opinia lui 
lon Manea despre filmele de rázboi, 
despre „Pentru ţară şi, rege" in 


speţă. E evidentă în această lucrare, 


înclinația realizatorilor spre ceea ce 
războiul are mai scabros. Intermi- 
nabile noroaie si ploi care acoperă 
si desfiinţează totul, Colonii de ṣo- 
bolani care atacă omul precum hie- 
nele, E greu së poti privi ecranul... 
Goana dipë straniu e fërë oprire. 
Ea face relatërile incredibile. Unde 
e latura artistică, educativă, a acestor 
creaţii? Greu de spus, stimate Ulise 
Vinogradschi (.Cinema”, nre 11197 1) 
sincer interesat in educarea tine- 
retului, Vrem să fim instruiți, con- 
vinşi, nu violentatil Acest lucru 
trebuie să-l înțeleagă si ușor irita- 
bilut V.E.P. din București, atit 
de pornit împotriva lui lon Manea, 
În realizarea filmului s-a plecat prc» 
babil de la ideea unei pledoarii 
antirăzboinice. In felu! în care a 
fost tratată, intenției inițiale i s-a 
adus un mare deserviciu care nu 
ka putut lăsa nepăsător pe lon 
Manea”, 


G. BRUCMAIER 


Suceava 


Q ....Nu contest filmele violente, 
dar ce e mult strică sau, cum spune 
Nichifor Căliman, eroul lui Sado- 
veanu, „din nimic nu este „bun, 
prea mult“. Asta nu inseamnă că 
n-am alergat să-l văd pe Peter 
O'Toole în „Noaptea generalilor” 
luînd chiar un 3 la istorie, pentru 
că am plecat de la şcoală. lar acum 
pentru „Z”, la fel. Ce să-i faci?" 


Mircea DOHAN 


Str. Petru Malor 7 
Carei 


L 
i 


AA U £n 


Tele-vacante post-meridiane 


A venit — pentru unii a si trecut, 
pentru alţii „e pe cale" — vremea 
vacantelor. Televizoarele nu prea 
încap in rucsac si este destul de 
incomod să instalezi o antenă într-o 
barcă pe valuri, dar asta nu inseamnă 
nimic :- instituția aceasta cu ecran 
mic și-a creat, de mult, fanaticii ei, 
care renunță, de bună voie si nesi- 
liti de nimeni, la iarbă verde, chiar 
duminica, în miezul cel mai torid 
al zilei, în favoarea unor telepro- 
grame, cu telemagazine de tele- 
varietëti, programe care, dacë mai 


E vremea 


dioului N“, acest  „Postmeridian“ 
ar trebui să-i semene, cit de cit, 
dar nu-i prea seamănă. Este alcă- 
tuit tot din „secvențe“ cit mai va- 
riate (altfel n-ar avea șanse de iz- 
bindë. nici un magazin duminical), 
dar îi lipsește un lucru esenţial: 
ținuta. Știm că s-a recurs la o nouă 
formulă, in locu! „Studioului N", 
pentru ca după amiezele noastre du- 
minicale să fie cit mai relaxante. 
Putem fi de acord cu această opinie 
(și sintem, mai ales de cînd realiza- 
torii „Studioului N" produc, pen- 
tru alte zile, şi pentru alte ore, 


vacantelor, 


dar televiziunea 
nu ia vacanță niciodată. 


au -si puţin teleNëstase și tele- 
Țiriac devin de-a dreptul acaparante. 

Televiziunea nu intră însă in 
vacanţă, nici nu va intra, chiar dacă 
unii realizatori se bronzează pe li- 
toral sau bat drumuri de Iză,;chiar 
dacă alții isi duc vacanţa „pe picioare” 
ca pe o.gripá, pe:culoarele studiou- 
lui. Asa cá, pihă una-alta, pentru 
după amiezele noastre, ale celor 
rămași prin case si uitaţi in fața 
televizoarelor, cel rămași prin ca- 
binele studioului si uitaţi in fata 
camerelor de luat vederi au inventat 
(de vreo doi ani incoace) „Televa- 
canta”. Nu le putem fi decit recu- 
noscatori. 

De fapt, de multă vreme realiza- 
torii televiziunii se preocupă de 
bunăstarea după amiezelor noastre 
duminicale. Au găsit, de-a lungul 
anilor, o mulţime de formule, că- 
rora le-au găsit o mulţime de titluri, 
Au trecut prin fel de fel de „Zig- 
zaguri", pentru a se opri (cilë vre- 
me?) la „Post-meridian“. Uneori au 
păstrat formula, dar au schimbat 
titlul, alteori au păstrat titlul, dar 
au schimbat formula, iñ sfirsit, 
preocuparea de a oferi „altceva“ a 
rămas constantă. In ultima vreme, 
deci, mai ales de cind bocancii cu 
crampoane ai fotbalistilor stau agë- 
tati in cui, noi ne cramponám de 
,Postmeridian", Ca urmaș al „Stu- 


Tristetea 


Într-una dintre duminicile acestei 
veri fierbinţi ale lui 71, televiziunea 
a fost foarte inspirată în alegerea 
filmului de duminică seara. Am văzut 
într-adevăr un film: „cu trei/stele". 
Am văzut un film demn să figureze 
în cataloagele cinematografice mon- 
diale, dacă nu in categoria capodope- 
relor, cel puţin in categoria, mult 
mai largă și mai accesibilă marelui 
public, a filmelor cu adevărat bune. 

Și astfel, în acea duminică la 
30 si ceva de grade plus, l-am rein- 
tilnit pe Bourvil. Micul ecran ne-a 
făcut favoarea de a ne programa 
această reintilnire cu unul dintre 
marii candizi ai cinematografului 
francez. Cind spui Bourvil, te gin- 
dești totdeauna la rolurile sale 
mari, in care comicul şi duioșia 
convietulau admirabil. Cind spui 
Bourvil, te gindesti la acel trist 
comedian care ne-a făcut să ridem, 
dar nu de puţine ori ne-a stors s! 
cite o lacrimă. Cind spui Bourvil, 


„Punct și contrapunct”), dar cel 
puţin o condiţie este obligatorie: 
„secvențele“ care alcătuiesc emi- 
siunea să intereseze cit mai multi 
telespectatori cu putință. E mai 
greu să 'fe relaxezi plictisindu-te, 
Adesea, in ultimele sáptámini, acest 
nmixtum-compositum', numit „Post- 
meridian” a conținut „numere“ de- 
bile, lăsind impresia că este incropit 
din resturile altor programe. Sen- 
zatia e neplăcută. Dacă nici inter- 
locutorii dialogului menit să dea 
„Definiţia umorului“ n-au sare, ce 
së mai spunem despre alte ,sec- 
vente" ? 2 

În aşteptarea altor surprize, pri- 
vim „Planeta gigantilor" si palpitám 
(nici chiar dub la intimplárile acelui 
pumn de oameni — pumn de oa- 
meni, in sensul cel mai propriu al 
cuvintului — rátáciti printre Guli« 
veri tu o existență foarte agitată. 
Asteptàm, în continuare, ca Emanoil 
Valeriu, realizatorul emisiunii du- 
minicale, să-și termine  ,rodajul' 
dezinvolturii. Și mai așteptăm, de 
la ,Postmeridian" (dacă oricum, 
programele axate pe o idee domi- 
nantă nu pot fi relaxante), o preo- 
cupare de ridicare valorică, secvenţe 
cît.mal atractive. Fantezie, imaginaţie, 
umor. Cam despre aceasta e vorba. 


Călin CALIMAN 


lui Bourvil 


la fel cu un alt mare dispărut al 
ecranului, Fernandel, te gindesti 
la CINEMATOGRAF scris cu ma- 
juscule. 

,Omul care trece prin zid" este 
o poveste ușor fantastică, ușor amu- 
zantă, ușor spirituală al lui Marcel 
Aymë din care s-a făcut un film la 
fel de amuzant, de ușor, de grațios 
ca si cartea. Mai văzusem o versiune 
cinematografică a acestei povestiri 
(pe marele ecran), in care rolul 
titular îl deținea Heinz Ruhmann 
(parteneră fiind Nicole Courcel). 
Nu era un film. prost nici acela. 
Dar nu era nici pe departe de talia 
acestui ,rëmake” cu Bourvil, tristul 
comediant cu fata bonomë, cu uşorul 
și timidul său zimbet ne-a oferit o 
duminică deconectantë dar in ace- 
laşi timp, fiindcă el, unicul, timidul 
si talentatul Bourvil, el nu mai este 
printre noi. El a trecut dincolo de 
zidul pámintului. 


Al. RACOVICEANU 


Reinterpretarea bommediei del" Arte 
(„Nebunia lui Pantalone") 


UN NUME DE REGIZOR: ALE- 
XANDRU TATOS, care ni sm re- 
comandat prin spectacolul ,Nebu- 
nia lui Pantalone" prezentat in ca- 
drul ciclului „Momente din istoria 
teatrului universal”, 

Am asistat in acea seară la o reac- 
ție în lant de fantezie, la o exube- 
rantë de idei „trăznite“ reinterpre- 
tind într-un limbaj actual datele 
Commediei del'Arte. Orginalitatea 
spectacolului constă în sinteza pro- 
pusă de autor (regie, dramaturgie, 
text) situaţiilor şi personajelor ti- 
pice teatrului de improvizație ita- 
lian. Alexandru Tatos și-a luat liber- 
tatea, deplin inspirată de altfel, de 
a monta un faţă in faţă între toate 
rnástile-vedetà, pe care le angajează 
in jocul travestiurilor, al renghiu- 
rilor, al qui-pro-quo-urilor urmá 
clasica intrigă amoroasă, contrariată 
de clasica suită a unor evenimente 
„neprevăzute“. Tatos stie cum să 
subordoneze cuvintul gestului, iar 
echipa sa de actori — Florian Pittiş, 
Gh. Dinică, lon Pălădescu, Marin 
Morariu, Jean Lorin Florescu, Ileana 
Cernat și Mariana Mihut — compun 
din fiecare gest un balet dezinvolt, 
care comentează ironic și aulo-iro- 
nic, parodic și auto-parodic, într-o 
vervă dezlëntuitë personajele. Un 
cadril de haz şi gag-uri intre, de data 
asta, 4 servi di padrone Pedrolino, 
Brighella,- Arlechino, Colombina și 
clowneria cuplului celor virstnici 
Pantalone și doctorul Graziano; 

Alexandru Tatos, care a publicat 
un volum de piese intr-un act, a 
scris două piese, dintre care una 
pentru copii,a pus in scenă două 
spectacole la teatrul studențesc Ca- 


„sandra, şi la teatrul din Sibiu; este 


absolventul promoţiei '70 de la Ins. 
titutul de Artă teatrală și cinemato- 
grafică. 

Acest debut la televiziune ne pro- 
bează nașterea unui nou regizor al 
tinerei generații. 


„IN MIJLOCUL UNEI VERI 
FIERBINTI", filmul realizat de Paul 
Anghel şi Virgil- Calotescu, in 
1969, sub egida studioului de tele- 
viziune, a -avut parte de destinul 
curios al unor lucrări de merit 
cert, dacă nu chiar de excepție! 
Simple menţiuni - neobservate, ici 
şi colo, pe la mijlocul vreunui aliniat, 


in treacăt, a fost tot ceea ce croni- 
cile au rezervat — atit la premieră 
cit si cu prilejul recentei reluări 
pe micul ecran — acestui cel mai 
riguros, mai original si mai emotio- 
nant dintre documentarele care au 
fost dedicate insurectiei din 1944. 

Riguros, fiindcë n-am simtit ni- 
căieri in acest film artificiul unor 
reconstituiri aproximative, n-am mai 
auzit fraze neacoperite de proba si 
demonstrația cinetică vie, autentică, 
elocventă, 

Original, fiindcă Paul Anghel si 
Virgil Calotescu au făcut dovada 
unei concepții precise despre docu- 
mentarul de evocare istorică. Ei 
nu se bizuie pe citate, pe documefite 
fotografiate sau mărturii citite, ci 
pornesc. doar de la ceea ce există, 
de la ceta ce a rămas — de la sine 
grăitor — din epoca evocată: locu- 
rile si oamenii, 

Emotionant, fiindcá totul se des- 
fășoară in planul prezent: eroii 
de altădată, in hainele de azi, cu sta- 
rea lor civică actuală — generali 
in rezervë, muncitori, merceologi 
sau simpli pensionari — sint invi- 
tati së se inlilneascá cu reporte- 
rul si aparatul de filmat pe cutare 
stradă memorabilă, într-un loc anu- 
me din curtea Palatului, la podul 
Băneasa s.a.m.d., istorisind ceea ce 
s-a intimplat acolo, cu ei, atunci. 

Firesc solemnă e doar ținuta re- 
porterului — in haină de seară, dar 
in plină zi, pe stradă, punind intre- 
bari lucide, severe, ca ale istoriei: 
unde? cum? cine? Surprinsica înseși 
amintirile lor devin prilej de cere- 
monie, oamenii răspund în cuvinte 
si expresii spontane, cenzurate doar 
de emoție, fără să pară de loc co- 
plesiti de ideea eroismului lor. Reve- 
latia acestei dimensiuni ne este re- 
zervală nouă, spectatorilor, 

Cel puţin una: din secvențele fil- 
mului poate intra direct in antolo- 
gia cinematografului românesc: con- 
fesiunea fostului tunar, lingă podul 
Băneasa — doar cileva vorbe și ges- 
turi, pe fundalul circulației trolele 
buzelor spre aeroport, mai percu- 
tante decit un poem eroic de Alec- 
sandri. 

Acest film este demonstratia unei 
votatii — a genului, a autorilor, a 
istoriei trăite, Şi totodată o pledoa- 
rie. 


Eur PESË i PRET 


Eliberarea 
de sub jugul gazetăriei 


Fiecare, meci transmis la tv. are 
un comentator. Afirmația e mai 
mult decit o tautologie, e un ceva 
subinteles. (Fapt care ne sileste së 
tresárim $i së vedem ce-se-ascunde- 
acolo, deoarece subintelesurile sint 
dubioase). Acest comentator poate 
fi distins şi rece ca Cristian Topescu, 
nervos ca Emanuel Valeriu, ironico- 
pitestean ca Mache lonescu. El poate 
fi (pe de altă parte...) antipatic 
impiegat, sau pur si simplu sárac cu 
duhul. Dar pornind de la Topescu 
(pe care ar trebui së-l definim 
drept cel dintii comentator ,náscut" 
pentru televiziune) $i ajungind la 
persoanele fërë har, toti reporterii 
sportului efectuează, tehnic vor- 
bind, aceeaşi operaţie: prezintă echi- 


după 45 de minute de fotbal, cole- 
gului rëgusit). Rezultatul a fost 
izbitor. Dincolo si mai presus de 
faptul cë Tiriac reprezintë o alegere 
excelentë, omul fiind nu numai 
competent, ci şi inteligent, genul 
acesta de colaborare a revelat 
adevărul televiziunii. Condiţia gaze- 
tarului este monologul. Condiţia 
spectacolului este dialogul. Scrisul 
este un act individual. Spectaco'ul, un 
act colectiv. Valeriu si Țiriac au 
apărut pe ecran în chip de cuplu 
scenic, Ei nu şi-au rostit impresiile 
paralel și cu faţa fiecare la public, 
ca la o operă caricaturizată, ci 
comunicindu-si reciproc opiniile des- 
pre Năstase sau Franulovici, s-au 
instalat cu succes in stare de discuţie. 


Neputinta televiziunii 
de a evada din 
Galaxia Guttemberg. 


pelë, descriu jocul, formulează apre- 
cieri si, la sfirgit, trag concluziile. 
Dacă au timp. Dacă nu — le trag mai 


tirziu, fa ediția de seară sau poi» 


miine...» Instalindurne în fata apara- 
tului tv, închizind ochii experimen- 
tal, ascultind cuvintele crainicului 
sau, mai bine încă, inregistrindu-le 
pe o bandă de magnetofon si citine 
du-le apoi pe-o foaie bătută la 
mașină, vom descoperi pinë la urmă 
un reportaj. Un reportaj elaborat 
în mers, fără îndoială, dar de struc- 
tura textelor similare din gazete. 
Un reportaj oral. Un reportaj scris 
cu stilouri sonore. lar fenomenul, asa 
cum insemnam la început, pare şi 
apare firesc. 

Poate e... 

“Dar poate nu e. 

Poate că echivalarea în esență a 
cronicii orale cu textul scris repre- 
zintă o modalitate a preistoriei 
televiziunii, o moştenire a vremii 
cînd, aflat la inceputuri, reportajul 
tv. nu era altceva decit un reportaj 
gazetëresc cu fotografii-in-miscare, 
un semn de spaimë si inertie. lar 
existența gi persistenta comenta- 
torului-cronicar ne informeazë cu 
privire la neputinta televiziunii de 
a evada din „Galaxia Guttemberg" 
si de a-și asuma pe de-a-ntregul, 
plonjind în necunoscut, condiţia sa 
audio-vizuală. Adică de a sări de la 
text la spectacol. 

Drept care. citeva svicniri şi 
mișcări mai noi ale telesportului în 
direcţia amintită ne-au atras atenţia 
la modu! pozitiv. Mă refer la douá- 
trei emisiuni cohsacrate tenisului 
(Cupa Davis la Bucureşti pe terenul 
„Progresul“) si cînd notatiite indi- 
viduale ale comentatorului au fost 
întocmite cu o partitură executată de 
doi vorbitori (Emanuel Valeriu sl 
lon Tiriac). Renuntind la monopolut 
cuvintelor, Emanuel Valeriu l-a invi- 
tat pe cunoscutul Davis Cupman la 
microfon solicitindu-i si provocin- 
du-i ideile (si nu ca uneori la radio, 
cind confratele proaspët ia locul, 


Sau dacă vreți in starea teatrală, 
(Deși mai trebuie să ne gindim în 
permanenţă la formarea stării tv.). 
Ceea ce obligă la convingerea că, 
eliberindu-se de sub jugul gaze- 
tăriei, comentatorii tv. se transfor- 
më, constient sau numai semi, in 
altcevat comperi, animatori de me- 
ciuri sau un alt cuvint care trebuie 
inventat. Dar înainte de a căuta 
cuvintul, së consolidám realitatea 
ăsită. Adică së fortám dialogul. 
Si considerind cë, oricum am privi 
lucrurile, dialogul presupune o con- 
trazicere (ca së nu folosim chiar 
vorba conflict), mi-aş îngădui a su- 
gera Telesportului să: 

a) evite schimburile de acest tip 
— Dar Răducanu, portarul formaţiei 
rapidiste se arată cam nesigur astăzi 
la mingile pe jos. Ce părere ai 
Vasile? — Da, intervine Vasile, ai 
dreptate, într-adevăr Răducanu mi 
se pare cam nesigur astăzi... 

b) să aducă fatë-n față comenta- 
tori cu puncte de vedere apriori 
şi afişat deosebite. De pildă: la un 
meci al selecționatei (dar amical, 
numai amical şi fără miză), un vor- 
bitor favorabil tacticii antrenorului 
Ange'o Nicu'escu $i un anti-angelist, 

c) së invite analisti din generatii 
violent separate. De pildă: comenta- 
torul fotbalistic contemporan (27 
ani) și un fost mare jucător (David, 
Dobay, un Pavlovici) care să observe 
gazonul prin prisma amintirilor şi 
— eventual — cu suspine. 

d) să permită unui civil, partizan 
de echipă (Rapid să zicem) să co- 
menteze meciul parale! cu partiza- 
nul dinamovist, amindoi aflindu-se 
lingă (sau mai bine-zis despărțiți) 
comentator. 

e) iar miine — de ce nu? — să 
aducă la microfon un mic grup care, 
asemeni corului antic (primul co- 
mentator al civilizaţiei 'europene) 
va crea o realitate nouă. O, să 
zicem, telepeluză. 


Al. MIRODAN 


Bumerang 


Probleme ce cea mai stringentë 
actualitate, ca së zicem așa, $i nu 
mai puţin de mare viitor, ca să 
zicern altfel, de la psihiatriela urba- 
nistică, de la biologie la ecologie, 
de la istorie la sociologie, isi propune 
să trateze o interesantă emisiune, 
intitulată ,Bumerang”, lansată de 
televiziunea italiană. Noutatea e că 
emisiunea se desfășoară in două 
seri succesive: prima, pentru a se 
dezbate aspectele teoretice ale pro- 
blemei, a doua, pentru a răspunde 
întrebărilor publicului. Astfel o 
amplă anchetă realizată în diferite 
centre universitare de cercetare 
din Anglia, un studiu complex în 
legătură cu așa-zişii „copii în epru- 
betë”, un material comentat despre 
„condiţia bătrinilor” au alcătuit pro- 
gramul unei seri dedicate „evoluției 
biologice“. A doua zi, tema a fost 
relansată în perspectiva implicatiilor 
etice, juridice, sociale şi ştiinţifice, 

Redacţia acestei emisiuni şi-a asi- 
gurat concursul unor reputați oa- 
meni de știință, scriitori, regizori 
şi dispune de echipe de filmare 
trimise din toate colţurile lumii. 


Emisiuni distractive 


Tom Sloan, şeful departamentului 
de emisiuni distractive de la B.B.C. 
povesteşte: „Unul din predecesorii 
mei, în timpul unei vizite în Statele 
Unite, afost prezentat conducato- 
rului unei rețele de televiziune 
drept „şeful emisiunilor distractive 
usoare” ale B.B.C.-ului. „la te uită, 
a exclamat americanul cu toată 
seriozitatea, vreţi să spuneți cë 
aveţi acolo și emisiuni distractive 
grele?” 


Cel mai bun serial 


Asociaţia artistică pentru film şi 
televiziune din Anglia a acordat 
premiul pentru cel mai bun serial 
al anului 1970, serialului produs de 
B.B.C. după un.ciclu de povestiri 
de William Somerset Maugham. 

Nuvelele au fost împărţite din 
punct de vedere tematic, in trei 
grupe. Prima parte, intitulată „Vic- 
timele destinului” , cuprinde poves- 
tiri despre oameni a cëror viatë a 
fost schimbatë de evenimente si si- 
tuatii pe care nu le-au putut domina. 
Partea a doua, „Femeile lumii”, 
se ocupă, firește, de lupta seculară 
a tovarășelor noastre de viaţă pen- 
tru emanciparea de sub tirania tu- 
turor prejudecatilor de la facerea 
lumii încoace. În fine, a treia, inti- 
tulată „Marea Britanie”, ^ia. peste 
picior pe funcționarii Albionului din 
Extremul Orient, ironizind incapa- 
citatea lor de a se integra normelor 
de conduită ale bëstinasilor. 


Prezenţa autorului 


in cadrul ciclului „Teatrul şi socie- 
tatea”, televiziunea italiană a intro- 
dus o inovaţie în prezentarea specta- 
colelor, dincolo de faptul că se 


încearcă de regulă o nouă intëre 
pretare a textului, Astfel în spectaco- 
lul cu „Nunta lui Figaro“ de Beau- 
marchais, a apărut și regizorul, 
Giorgio Albertazzi, in rolul lui 
Beaumarchais, pentru a comenta 
momentele mai importante ale pie- 
sei cu ajutorul unor fragmente ex- 
trase din corespondența autorului. 


Alertă 


intensitatea reacției copilului în 
fata televizorului este invers pro- 
portionalë cu satisfacția pe care i-o 
oferă raporturile cu familia, cu 
şcoala, cu colegii. Copiii care „se 
cufundă“ cu precădere in lumea 
televiziunii sint cei mai puţin inte- 
ligenti și cei mai agitati, mai puțin 
iubiți si mai prost intelesi. Copilul 
cu temperament schizofrenie, care 
trăiește închis în sine şi evită orice 
contact intim, vede in televiziune 
un refugiu. Copilul care prezintă 
tendințe de isterie si de dedublare 
a personalității riscă să se identifice 
cu personajele văzute la televiziune, 
să adopte obiceiurile lor. O ședere 
prea îndelungată în fata televizo- 
rului este simptomul unei stări de 
neliniște internă gi de instabilitate, 
simptomul unor relații de tensiune 
insuportabilă cu mediul înconjură= 
tor. 

Atenţie părinți! 


(după Le Nouvel Observateur) 


100 000 de detectivi 


În cadru! unei emisiuni distractive, 
televiziunea maghiară a propus tele- 
spectatorilor săi să conducă o 
anchetă şi să descopere asasinul. 
Succesul a intrecut toate aşteptările, 
Şi nu numai ca număr de partici- 
panti, foarte mare de altfel. Fel de 
fel de oameni, elevi timizi, arhivari 
candizi, universitari lucizi, femei. 
gospodároase si intelectuale serioa- 
se etc. au dat dovadë de imaginatie, 
ingeniozitate, abilitate, perspicaci- 
tate $i toate cite se cer unui detece 
tiv. Drept urmare, cei mai ingeniosi 
teledetectivi au fost invitati să 
participe !a realizarea unui film 
politist. : 

ë Andrei IRIMIA - . 


SA aa na Së ase e, ra 


in paradis 

Să ne facem farse, cine stie, poate, 
cë pinë la urmá se vor transforma 
cumva în bucurii. Un prietentrist pînă 
în acel strat al simtirii atit de ascuns 
încît unii se mai îndoiesc de existen- 
ta lui, obișnuiește să pună o bună 
parte din necazurile oamenilor pe 
seamalipsei lor de umor. Sáne jucăm, 
de de-a umorul si să vedem dacă 
o Së ne meargă mai bine. 

Să ne jucăm ca în co ,Risete 
în paradis"; Vë amintiţi, Tu? Un mare 
poznas si-a lásat averea prin testa- 
ment rudelor, cu conditia ca fiecare 
dintre ele să facă o ispravă nëstrus- 
nică: domnisoara bătrină care își 
tiraniza servitoarele să intre ea în- 
sási la stëpin și să reziste în post, 
adică să nu fie concediată, vreme de 
o lună de zile, flusturaticul să se 
însoare cu prima făptură feminină 
cu care va schimba două vorbe, func- 
ţionarul de bancă timid să-l oblige 
cu arma în minë pe director să-i 
dea banii din casă, etc. 

Să zicem, așadar, că un vër-frate- 
bunic magnat într-ale cronicii, -ne-ar 
lăsa. moştenire tot avutul său spiri- 
tual, toată bogăția sa de idei, toată 
inteligența agonisită într-o viață de 
productive meditații asupra filmului, 
cu o singură condiţie inspirată din 
năravul fundamental al fiecăruia 
dintre noi. 

Criticul nestatornic care a flirtat 
fără discriminare cu toate sirenele, 
le-a făcut curte tuturor frumoaselor 
și mai puțin frumoaselor pentru ca 
să le înșele pe rînd cu senină nerusi- 
nare, deoarece, incapabili să aleagă 
şi să iubească, s-a prefăcut a se da in 
vînt după oricine se întîmpla să-i 
iasă în drum, să fie obligat să se 
decidi, să adopte o atitudine pe 
viață. Numai că, dacă se va lega pe 
veșnicie de prima venită, șansele 
de a ajunge pe calea cea dreaptă, 
de a deveni un critic de opinie sînt 
infime. E mai ibil ca, așa cum a 
“păţit-o şi afemeiatul din film, să 
rămînă pentru totdeauna. în lumea 


Cicălitoarea cucoană alcătuită nu- 
mai din pretenţii, strimbaturi din 
nas, strigáte de indignare si insulte 
së fie trecutá o vreme la munca de 
jos, în bucătăria cinematografului 
— acolo unde riști să ti se ardă 
friptura sau s-o mánince cățelul — 
să se mai tipe şi la ea si să fie fără 
replică. Va ajunge oare în final o 
Stápiná mai blajină, un cronicar mai 
înțelegător sau va prefera ca in 
happy-end-ul „Risetelor în paradis" 
să abandoneze definitiv critica şi 
să rămînă lîngă mașina de gătit 
filme? În Franţa vreo doi-trei cri- 
tici cinematografici şi-au încercat 
mîna ca regizori şi au nimerit-o 
foarte bine. De ce nu şi la noi? 

lar dacă la urmă şi la urmă se va 
dovedi că moștenirea nu există, 
că nababul a murit falit, că spiritul 
lui era de multă vreme epuizat, 
că trebuie să trăiești în continuare 
bizuindu-te pe propriile tale mij- 
loace, ei bine, cel puţin vei avea de 
ce să rizi. Experientá de viaţă tot 
ai dobindit încercînd să te depësesti. 
Şi e oare puţin lucru să ştii së rizi 
de propriile tale prostii? 


Felicia ANTIP 


DOGJ 


Printre 
tineri 


$ 


Regia şi scenariul: |. Moscu. Ima- 
ginea; Mustafa Kiamil. 


Deși sub un titlu cu totul neins- 
pirat, |. Moscu reeditează tenta- 
tiva din. „Student la lagi", de data 
aceasta aplicind-o la medii diferite, 
in trei-patru localitáti din tarë. Ta- 
lentul reporterului nu se desminte si 
nici cel al eseistului. in episodul din 
satul sucevean, unde cineastul des- 
cinde mergind pe urmele unei scri- 
sori publicate in revista ,Cinema", 
elementele de ciné-vérité sint du- 
blate de trimiteri, la propriu sau 
parodice, spre lumea western-ului. 
Imaginile autohtone prezente se 
combină contrapunctic cu inserturi 
din filme cu cow-boys, iar comenta- 
riul surprins pe viu al bucovinenilor 
ia act de intenția regizorului, in- 
cearcă comparații, fixează opțiuni. 
Merită să reținem această incercare 
literar-cinematograficë de a evada 
din domeniul reportajului de obser- 
vatie strictă, de a căuta, vizual si 
ideatic, corespondențe tipologice, 
spațiale și istorice de anvergură uni- 
versală: construirea de obiective 
industriale în locuri pustii, apariția 
unor noi centre umane si de civili- 


zatie justifică comparatia re 
epopee a cuceririi Intere- 
sant ar fi fost ca regizorul să fi insis- 
tat asupra acestei intuftit şi acestui 
procedeu, să fi transformat i 
intr-un film intr î am fi 
asistat, poate, la o de maes- 


răminind la ciné-vérité-ul de primă 
instanță. El face și acum un reportaj 
sensibil, sigur în selecţii si în gustul 
său, interesant prin tipologii și 
surprinzător în întrebări („Ce pro- 
centaj de bárbosi aveţi în facultate?") 
Reportajul său se bizuie constant pe 
o simpatie inteligentă față de ,su- 
biecti”, dar uneori simpatia il co- 
pleseste si, fascinat de farmecul 
intilnit, pierde cu ingenuitate sim- 
tul proporțiilor și al interesului real 
(vezi prelungita ședere în compania 
elevei din lași; on revient toujours...) 


Val. S. 


Întîlnire 
cu vechi prieteni 


* 


Regia si scenariul: Mirel lliesiu. 
Imaginea: Doru Segal si Mihai Narti. 


imun la inevitabile'e dezamăgiri si 
nostalgii, Mirel iliesiu s-a apucat, de 
dragul unei pasionante idei, să score 


monească in propria lui filmografie. 
A scormonit in vieţile PA Më 
cei care au trecut prin ea cu 20— 17 
—10 ani in urmă. S-a incápátinat 
sá-i caute, sá-i gáseascá si së-i punë 
faţă in faţă cu ei insisi, cei de odini- 
oară, rugindu-i să-şi spună părerea 
despre bucata de drum, deviaţă, par- 
cursă între timp. Existau toate pre- 
misele pentru un film excelent, devi- 
brant adevăr psihologic, de largă cu- 
prindere a sensurilor si implicatiilor, 
Dar cuvintele oamenilor ce-și pri- 
vesc trecuta tinereţe au fost puţine 
si neutre — emoțiile se spun greu 
în cuvinte. În plus, se inghesuie cam 
multi într-un singur film. Deși poate 
prea aglomerate, deși poate nu întru 
totul valorificate din pricina acelu- 
iaşi timp veşnic neincăpător, ima- 
ginile au spus în schimb multe despre 
munca de ieri a oamenilor care a 
dus la realizările de azi, despremunca 
lor de azi care va determina ziua de 
miine. 


E.H. 


După 
zece ani 


ka 


Regia: Eugenia Gutu. Scenariut: 
Virgil Calotescu. Imaginea: Carol 
Kovacs. 


Eugenia Gutu ne oferá dovë reve- 
latii: una a priceperii, alta a talen- 
tului. Pentru cá nu intotdeauna un 
material de arhivá expresiv, convin- 
gëtor pentru o situatie datë, poate 
si emotiona. Antiteza vechi-nou, 
chiar dacă presupune evoluţie, nu 
obligă nici ea, prin simplă expunere, 
la meditaţie. Or, acest film invită la 
meditaţie si emotioneazá. El rea- 
lizează o situare in paralel a condi- 
tiilor de supravietuire a locuitorilor 
vechii gropi Floreasca $i a peisajului 
actual al acelorași locuri, semnifica- 
tiv pentru existența și dimensiunile 
spirituale ale omului zilelor noastre, 
Datorită unui montaj iscusit, cu 
mărturii fireşti si sincere, paralela 
capătă dimensiunile unei dezbateri 
asupra speranţei, a credinței si a 
materializării lor. Parcă dintr-o nejus- 
tificată teamă ideea este accentuată 
uneori în imagini ușor ostentative, 
Copilul patinează chiar pe locurile 
gropii Floreasca, plimbările se fac 
mereu, insistent, tot în aceleași im- 
prejurimi stiute. Dar și fără aceste 
apăsate reveniri, aflasem cë pe ve- 
chile ,rusini și suspine” ale orașului 
se înalță azi frumosul care face 
parte din viața noastră obișnuită, 
Ziua de azi e aceeași cu a filmului în 
care comentariul susținut de eroi, 
firesc, cald, omenesc, aduce o pu- 
ternică notă de autenticitate, iar 
emoția creatorilor nisetransmitecon- 
vingător. 


s.c 


ENTARU 


2 “Acești 
oameni 


* 


Regia si scenariul: Felicia Cerno- 
ianu. Imaginea; Doru Segal. 


Pentru primul ei film, regizoarea 
Felicia Cernoianu a plecat cu echipa 
de filmare pe santierulhidrocentralei 
de la Portile de Fier. Utilizind cu 
zgircenie spectaculosu! peisaj in- 
dustrial, retinind doar citeva cadre 
necesare pentru a contura lumea file 
mului său, ea ziboveste cu bună in- 
tentie — declarată de altfel incă 
din titlu — maiales asupra oamenilor 
de pe șantier. Le prezintă chipurile 
şi părerile, static. Reia apoi fiecare 
chip, cu gesturile si faptele ce-i apar- 
tin. fiecare părere, cu glasul si pri- 
virea ce-q insufletesc. Pentru fiecare 
dintre ei, viața de șantier înseamnă 
altceya; pentru niciunul dintre ei 
ea nu este nici ușoară, nici comodă. 
Dar este viața pe care și-au ales-o, 
pe care o iubesc, Desigur, sint de- 
talii, chiar micro-detalii, față de 
imensitatea șantierului. Dar, deşi se 
încheagă oarecum șovăielnic și ime 
bicsit, din citeva detalii, din citeva 
portrete, Felicia Cernoianu reu- 
geste să sugereze dimensiunile uria- 
sului întreg. 


E.H 


| 


electronici 
- $ 


Regia: Eugen “Po, itë, Scenariul: 
Vasile Nicorovici. aginea: Wil- 
helm Goldgraber. 


Electronica, dezvoltarea ei, apli- 
cabilitatea ei — cit de fabuloase sint 
căile acestei electronici care duc 
omul spre lună, îl concurează în 
scrierea delicatelor versuri, îl in- 
trece în cele mai complicate cal- 
cute, îi cîntă în ureche melodia pre- 
ferată sau ii aduce în casă un intreg 
ansamblu artistic! Da, știm. 'Dar 
știința aceasta se reduce, aici, la 
citeva generalitáti și la citeva, prea 
puţine, detalii exterioare. Filmul cu 
titlul „Ani electronici” rëmine o 
înregistrare de jurnal a unor prea 
numeroase aspecte si asupra nici- 
unuia nu se zëboveste suficient spre 
ane interesa emotiv. Filmul stirneste 
curiozitatea prin subiectul alës. Dar 
de aici pinë la a ne convinge e o 
cale care pare prea lungë përitru au- 
tori, invers proporțională cu pute- 
rea electronicei dë a ne transmite un 
gind. 


S.C. 


$. C. — Silvia CINCA 
E. V. — Eva HAVAS 
Val. S. — Valerian SAVA 


8 


Zile si nopti 


cinemaiograjice la 


Aproape  inexpituabil, — bátrinul 
burg al Cracoviei este cuprins la 
fiecare inceput de iunie, de furia 
festivalurilor cinematografice. Toate 
par acolo, printre zidurile seculare 
ale orașului, săpate în veșnicie: si 
impunătorul castel “al Wawelului, 
şi cetatea universitară Jagellon&, si 


„trompetistul din turla Ndtre-Dame- 


ului, și porumbeii din piaţa primă- 
riei gi, statuia majestuoasă a lui 
Mickievvicz... Nimic nu pare a putea 


"tulbura ritmul grav, pios, al scur- 


gerii timpului, printre atitea vesti- 
gli încărcate de tradiţii si legende. 
Şi totuşi... Pentru o săptămină, la 
început de iunie, centrul de atracție 
al oraşului devine altul: tramvaiele 
albastre se golesc la Hotelul ,Cra- 
covia", numărul turiștilor este con- 
curat de numărul ziariştilor și al 
cineastilor din zeci de tëri ale lumit, 
cracoviënii renunță la tabieturi pen” 
tru a putea intra in ritmul Festi- 
valurilor... Pe. scurt, Cracovia re- 
vine, pentru o săptămină, un oras 
cinematografic. Paradoxul e insă 
altul. Filmele | festivalurilor craco- 
viene nu sint dintre acelea oricum 
4magnetice", cu mari vedete sau cu 


În iunie, 
cracovienii 

sint cuprinși . 
de patima, 
scurt metrajelor 


hausen. Și asa mai departe. Filmele 
dirijează orele orașului, Organiza- 
torii au avut fericita idee de a reuni 
două festivaluri: primul — acela 
consacrat scurtemetrajelor poloneze 
(şi, să recunoaștem, au ce arăta 
polonezii la acest capitol!), al doilea 
— consacrat scurt-metrajelor inter- 


naționale, Două festivaluri deci, - 


ambele bogate in invatëminte... 
Cea mai prețioasă experiență pe 
care am inregistrateo la Cracovia 
(îmi cer scuze că „încep“ cu ,sfir- 
situl') a fost discuția. publică a 
juriului pentru stabilirea palmare- 
sului, Juriul ñu s-a retras ca alteori, 
şi ca în alte părți, pentru deliberare, 
in camere obscure, prielnice aranja- 
mentelor obscure,. Nu. Membrii ju- 
riului au urcat pe scena festivalului, 
in fata unei săli arhipline, şi-au 
umplut paharele cu citronadă, si 
au început, “pe rind, să-și expună 
preferințele. Sala a reacționat per- 
manent, în consecință: cu aplauze 
si (vail) cu. fluierături. Om să fii, 
şi rezisti greu la Un asemenea tra- 
tament, dar membru în juriu! Pre- 
ferințele imorale” au cam fost lä- 
sate la o parte. Încetul cu încetul, 


mai cind se- părea că nu-l mai poate 
descurca nimeni, niciodată. Inte- 
resantă experienţă. De reţinut... 
Spaţiul nu ne îngăduie să amintim 
decit citeva pelicule din cele multe 
ale Festivalului. Marele Premiu, 
„Dragonul de aur", a fost împărțit 
unor filme foarte diferite ca temă 
și ca stil, dar demne, amindouă, 
să figureze pe treapta cea mai 
inaltă a competiției, Charles Denton, 
în „Revoltă liniştită”, descriind o zi 
a soldaţilor americani în Vietnam, 
a realizat un pregnant film de atitu- 
dine, un documentar cu însemnate 
virtuţi anti-războinice. (Un cuvint 
bun pentru televiziunea română: a 
prezentat pe post acest interesant 
document încă de acum citeva luni). 
Regizorul polonez Tomasz Zygadlo 
a dat cuvintul copiilor; filmul său 
„Școala elementară“, străbătut dë 
fiorul viu, necontrafăcut a! ginduri- 
lor: adolescentine, a cucerit în re- 
petate rînduri aplauze la scenă des- 
chisă, Cu un acut simt al umorului, 
iugoslavul Borivoj Dovnikovic a rea- 
lizat o poveste animată plină de 
tile, cu niste flori explozibile, care 
provoacă, treptat, distrugerea lumii; 


festivaluri 


CRACOVIA 


poate constitui un atude pret. 
Dintre cele patru „diplome dë 


onoare“ acordate, o menţiune spe-. 


cială pentru — as zice — cel mai 
poetic film al festivalului „Ultimele 
ierni” al francezului Jean-Charles 
Tacchella, o frumoasă poveste lirică, 
melancolică şi spirituală deopotrivă, 
cu doi pensionari ai unui azil de 
bătrini, Calitățile agitatorice eviden- 
te au condus la includerea. in pal- 
mares a celor două filme chiliene 
prezente la Cracovia: , Vencer emos" 
(de Pedro Chaskel Benko si Hector 
Rios) si „Miguel Angel Aguilera" 
(de Alvaro Ramirez, Leonardo Ces- 
pedes, Samuel Carvajal) au fost dis- 
tinse cu Premiul Federaţiei sindicale 
mondiale), 7 

„Ciao Federico!" de Gideon Bach- 
mann n-a incëput probabil in pal- 
mares din cauza „dimensiunii”. Film 
de metraj mediu, filmul lui Bachmann 
a fost, cred, una dintre cele mai 
interesante pelicule ale Festivalului. 
Autorul s-a aflat vreme de aproape 
două luni pe platourile ,Satyricon"- 
ului, urmărindu-l pas cu pas pe 
Fellini, smulgindu-i preţioase confi- 
dente: filmul izbutește un portret 
complex al ,magului", alcătuit din 


Dragonii... 


(„Revoltă liniştită“) 


“dë aur 


(„Școala elementară”) 


coM-uri de aur. Cracovienii sint 
cuprinși, in fiecare începul de iunie, 
de patima scurt metrajelor. 

Vreme de o săptămină deci, 
cracovienii şi numeroși oaspeţi de 
peste hotare participă la „banche- 
tul“ filmului scurt. Documentare, 
filme de ficțiune, filme de animaţie, 
filme științifice, filme de arta... 
Scurt-metrajele, de cite un minut 
sau de cilë o orë (acestea din urmá 
constituind, fireste, exceptiile), mar- 
chează „orele“ orașului. Trompe- 
tistul de pe turla Nâtre-Dame-ului 
este „uitat. Oamenii își potrivesc 
ceasurile. după programele festi- 
valului, Ora-17 este marcată de fil- 
mul lui Gideon Bachmann consa- 
crat lui Fellini. Ora 23 de Retros- 
pectiva filmului francez si de -poe- 
ticul „Du câte de la câte", realizat 
cindva, de Agnès Varda. La ora 22, 
in altă zi, pe ecranele. festivalului, 
rulează. filmele- premiate la -Obers 


40 


juriul s-a încălzit, duelurile (cu si 
fără argumente) au devenit specta- 
culoase, au sërit-chiar citeva scintei. 
Domnul Jean Rouch a atacat frontal 
concepţiile despre documentar ale 
simpaticului publicist italian Eduardo 
Bruno. Doamna Elsa Britta Mar- 
cussen, cu tact tipic norvegian, a 
mediat conflictul. Canadianul Roger 
Blais a incercat să tragă linii. de 
demarcaţie intre filmul de televi- 
ziune şi documentarul propriu-zis, 
dar n-a reuşit, firește... Fragil, polo- 
nezul  Krzysztof Zanussi (autorul 
lentulyi lung-metraj, „Viaţa de 
familie”, mult apreciat anul acesta 
la Cannes) s-a ferit de jocul prea 
complicat al forţelor puse în :miş- 
care, dar şi-a rostit răspicat 'prefe- 
rintele. Palmaresul s-a incurcat. și 
s-a descurcat de citeva ori, s-a in- 
curcat apoi tocmai cind era pe punc- 
tul së se descurce definitiv, și s-a 


descurcat, în sfirșit (onorabil) toc= “ 


filmul său ,lubiti florile” — încheiat 
cu o poantă: din ruinele fumeginde, 
răsare... o floare superbă! — a fost 
distins cu unul dintre cei patru 
„Dragoni de argint” ai festivalului, 
alături de pelicula din Venezuela 
„La zid“ de Mario Milrotti (scurt- 
metraj de ficţiune, o satiră voioasa 
la adresa inventatorllor de sloga- 
nuri artificiale), filmul-din R.D. Ger- 
mană „100“ de Peter Voigt (pe fon- 
dul unor imagini ale războiului din 
Vietnam, un-tinár execută exerciţii 
fizice ëpuizante, în timp ce o voce 
repetă, cadentat, aceleași trei cuvinte 
englezești: dog, pig, ape) si desenul 
animat Moștenitorii” al bulgarului 
lvan- Veselinov (o satiră spirituală 
a'aviditàtii umane), Încă “de la re» 
zumarea acestor prime distincții se 
poate observa caracterul foarte etd- 
rogeni: al selecției; dar, de ce să nu 
recunoaștem, pentru "un festival in- 
ternațional, varietatea prograhului 


elocvente - mărturii- filmate. și. rose 
tite. Festivalul a cuprins scurt- 
metraje foarte diferenţiate nu nu- 
mai ca gen, ca stil de realizare, ci 
şi ca valoare. Lăsăm la o parte acum, 
aici, peliculele lipsite de interes (au 
fost, si dintre acestea, destule). 
Printre cele de drept aplaudate 
figurează si „Mașinile magice“ ale 
americanului Bob Curtis. (o -isto- 
rloará incintătoare cu niste meca- 
nisme stranii și viu colorate, con- 
cepute de imaginația fecundă a 
sculptorului Robert Gilbert), V,175" 
de Ed.si irm Sommer (un. original 
film-pamflet- al cărui” protagonist 
este un soldat- din Bundeswehr) si 
altele, şi altele... 

Filmele româneşti prezentate. la 
Cracovia au rămas neobservate in 
palmares, nu au izbutit să reprezinte 
convingător. virtuțile scurt-metraje 
lor. documentare si de animaţie pro= 
duse în studiourile noastre, 


Călin CALIMAN 


PRA 


ma 


— 


“—— —— 


—s—À—— — -—- a a  --—- 


în 
exclusivitate 


pentru 
„Cinema“ 


Meseria mea e de profesor 


— Stimate Erich Segal, sint incintatë să 
vă intilnesc la Cannes şi să vă salut în tripla 
dumneavoastră calitate de membru al ju- 
riului, romancier si scenaristul filmului 
cu cel mai mare succes postbelic, Love 
Story. Nu sinteli un necunoscut pentru 
publicul românesc. 


— Am fost emoționat să aud că «Romă- 
nia Literară» și revista «Cinema» au publi- 
cat fragmente din romanul meu. 


— «Love Story» in intregime a aparut 
in prestigioasa revistă închinată probleme- 
lor artei contemporane — «Secolul XX». 


— Mă bucură faptul că romanul meu 
se află în miini atit de severe. 


— V-as ruga să-mi povestiti, dacă se 
poate, povestea acestei «Povești de dragos- 
le»... 


— «Povestea» e foarte simplă şi banală, 
dar e adevărată și de aceea o repovestesc 
de fiecare dată cu plăcere. Faptul că am 
scris un roman care a devenit un «best- 
seller» internaţional, nu mă unge ca ro- 
mancier. Meseria mea e aceea de profe- 
sor la Universitatea Yale. Acum doi ani, 
în timpul unei vacante de Crăciun, unul 
din studenţii mei a venit să mă vadă și 
mi-a spus în două vorbe istoria întimplată 
unui coleg de-al său de clasă. Detaliile 
corespund intocmai «Povestii de dragos- 
te». Un băiat se însoară inainte de a-și 
termina studiile superioare. Fata va lucra 
în tot acest timp pentru ca el să poată 
învăța. Si cind totul pare că se termină 
cu bine, ea moare. Nu ştiu nici astăzi de 
ce această intimplare m-a impresionat atit 
de tare, dar de indată ce studentul meu a 
ieşit din cameră, m-am aşezat la maşina 
de scris și am început să scriu «Love 
Story». Atit romanul cit si filmul constituie 
cel mai mare succes de librărie şi de casă 
înregistrat în ultimii zece ani, poate pentru 
că e vorba despre problemele esenţiale 
(dragoste si moarte)...! Nu «poate». Siguri 
Acesta e motivul pentru care şi-a croit 
drum pretutindeni. 


— Studenţii americani au cerut ca roma- 
nul dumneavoastră să fie inclus in progra- 
mul universitar. E prima dumneavoastră 


Interviu cu autorul lu 


experiență cinematografică? 


— Nu. Sint un «scenarist cu experiență» 
Primul meu scenariu — la «Submarinul 
aalben» — l-am scris cu patru ani în urmă. 


— Regia nu v-a tentat niciodată? 


— Nu. E o meserie de sine stătătoare 
care cere o ucenicie indelungată, dar mai 
ales... separată. Acum, la Cannes, ca 
membru în juriu, văzind atitea filme, am 
simţit pentru prima oară această tentatie. 
Repet... o simplă tentatie. 


— V-aţi lovit in scrierea scenariului de 
probleme speciale? Ati modificat ceva faţă 
de roman? 


— Deloc. Pentru restabilirea «adevărului 
istoric» trebuie să vë spun ca am scris 
mai intii scenariul si apoi romanul. La 
inceput, 17 studiouri din Hollyvood au 
refuzat «Povestea de dragoste» găsind-o 
prea demodată. Pentru publicitate și nu- 
mai «for publicity» am rescris scenariul 


sub formă de roman. Aceasta e nemai- 
pomenita și prima mea experiență ca 
romancier. «Am invëtat o mulţime de. 
iucruri...» 


— N-ati modificat nimic? 


— Nimic. lar romanul s-ar putea së 
fie «primul si ultimul». 


— Înainte de «Love Story»... 


— Am scris studii cu care orice profe- 
sor de literaturá s-ar mindri. Plaut, Euri- 
pide, tot felul de articole... 


— V-au servil in scrierea romanului? 
— Hai sá spunem cá nu mi-au stricat 


— Vë mulțumesc. 


Irina CORNEA 


”O poveste simplă şi banală, dar adevărată“ 


«...Succesul lui «Love Story» mi se 
pare explicabil numai pentru faptul că 
nici o poveste de dragoste (căci «Love 
Storv» este o poveste de dragoste si 
numai atit) atit de frumoasă, de simpia, 
de clasică n-a mai fost arătată pe ecrane- 
le americane de peste o generaţie. Suc- 
cesul mi se pare meritat, pentru că filmul 
prin sobrietatea lui și calitatea regiei, 
prin firescul interpretării, evocă exact 
cuvintul folosit de ziarul «New York 
Times»:«perfectiune.» 


Alain de la Cotardiëre — 
Revue du Cinéma International 
nr. 18/1971 


Erich Segal spune tuturor: «N-am 
vrut sá scriu o poveste de actualitate. 
Aici e vorba de eternitate». 

Dar unde a mai vázut domnul acesta 
(ce pare de altfel simpatic, sincer si 
mai mult progresist), opere «eterne» 
planind peste epoci si peste contexte, 
pe deasupra moravurilor si problemelor 
Timpului? În orice caz, nu la Dante sau 
la Moliăre, nu la Shakespeare sau la 
Dostoievski, nici la Dickens sau la 
Faulkner.» 


Henry Moret — 
Cinéma '71,nr. 156 


„„«Publicul e in unanimitate de acord. 
De ce? Critica strimbă din nas. De ce? 
Ciudat fenomen. 

Să lăsăm de o parte contextul. Ce 
valoare are însă filmul? Eu nu-l găsesc 
prost deloc: alert, simplu şi,mai ales, 
magnific interpretat de doi tineri ne- 
cunoscuţi plesnind de sănătate și de 
firesc. Nu pricep deloc rivna răutăcioasă 
a unor batalioane de adversari care 
acoperă cu noroi această simplă poves- 
tioară plebiscitată de o majoritate tăcută. 

E un film între filme, modest și în 
ansamblu emotionant. În fond, o melo- 
dramă.» 


Gabriel Chasslat — 
Téléciné nr. 169/971 


„„Această poveste melancolică, 
această duioasă melodramă nu merită 
desigur primirea prodigioasă care i-a 
fost rezervată. Ar fi insă o gresalá sá nu 
vedem in acest succes decit rezultatul 
unei operațiuni publicitare bine condusă 
«Love Story» place, pentru că se vor- 
beşte de dragoste fără ipocrizie si fără 
ricanări. 


Jean de Baroncelli — 
Le Monde nr. 169/971 


».«Asa ceva nu s-a intimplat demult. 
Cozi in fața sălilor de cinema, toate 
biletele vindute la New York si Londraj 
Succesul senzațional repurtat de «Love 
Story» i-a năucit pinë si pe experti. 
Producátorul Howard G. Minsky a bátut 
in zadar timp de 2 ani la usile marilor 
firme producátoare. «Toti mà consi- 
derau nebun». Nimeni nu acorda cea 
mai micá sansá acestei povesti *de 
dragoste simple, desuete. Un film lipsit 
de erotism si violență... imposibil să 
meargă! — gindeau cu toţii» 

Că povestea lui Jenny și Oliver o să 
emotioneze femeile, a fost limpede din 
capul locului pentru toti distribuitorii. 
însă cë şi acei tineri contestatari si 
lipsiţi de orice iluzii se vor năpusti cu 
cetele la «Love Story» la asta nu se 
aștepta nimeni.» 


Bunte Illustrierte nr. 23/1971 


41 


| 
| 


lag 


SË GAS 


të 


T scs E ^ 


M SK 


VA MI Nu ştiu dacă in 1963, inaugurind Festivalul 
international al filmului stiintifico-fantas- 
£ tic, notabilitátile triestine care-l patronează 
MA VA se gindeau cë vor ajunge së organizeze 
cea de a IX-a editie si së pregáteascá 
editia jubiliará din 1972. Fapt este cë, farë së rivneascá 
la notorietatea si fastul unor alte manifestári cinema- 
tografice (Cannes, Moscova, Venetia, etc.), festivalul 
a prins rádácini pe acest tárm ospitalier al Adriaticei, 
reunind in fiecare an un numár apreciabil de creatori, 
exegeti si simpli iubitori ai unui gen care se stráduieste 
să se ridice la înălțimea modelului său literar. Pe marele 
ecran panoramic instalat la Castelul San Giusto, în 
Cortile delle Miliție, au fost proiectate in acest răstimp 
producţii de lung și scurt metraj provenind din multe 
țări, Citeva dintre ele sint cunoscute și publicului nostru: 
«Ikarie XB-1» și «Cine vrea s-o ucidă pe Jessie?» 
(Cehoslovacia), «Faust XX» (România), «Ferestrele 
timpului» (Ungaria), «Omul amfibie» (Uniunea So- 
vietică). Altele — și mă gindesc, evident, doar la cele 
mai bune — am aşteptat în zadar ca responsabilii cu 
achizițiile din D.D.F., orbiti de cavalcade și suspensuri 
de îndoielnică valoare, să binevoiască a le lua în seamă, 
Dar asta e o altă poveste, pe care am mai spus-o și 
altădată, fără prea mare succes. 

Desigur, nu toate realizările de vif din ultimii ani au 
fost prezentate la Triest, fie și numai în premieră italiană. 
Printre absentele notabile, amintesc «A zecea victimă», 
«451 Fahrenheit», «Planeta maimutelor» si mai ales 
monumentala «2001 — O odisee spatialá». Cauzele sint 
multiple si ar merita o discutie care depáseste cadrul 
acestui articol. Oricum, organizatorii întimpină destule 
dificultăți în efortul lor de a asigura peliculele necesare 
celor opt zile de proiecție. Dificultăţi care, mai curînd 
decit incriminata confuzie între genuri, explică prezența 
şi în acest an a unor filme neavind nimic comun cu 
specificul declarat al festivalului ca, «Straniul caz al 
doctorului Faust» sau scurt metrajele «Studiu», «Toalete 
pentru bal», «Noapte bună». Şi totuși bilanțul tematic e 
mai favorabil ca în trecut. 

Juriul festivalului — prezidat de renumitul scriitor și 
om de ştiinţei englez Arthur C. Clarke (printre altele, 


42 


Un protest impotriva aliendrii 
„La ragazza di latta“ de Aliprandi 


coautor al scenariului unanim apreciatului «2001 — 
O odisee spatialá») si alcátuit din scriitorul Elio Barto- 
lini (italia), regizorul Lajos Matos (Ungaria), criticul 
cinematografic Louis Seguin (Franța), scriitorul şi edi- 


torul Donald Wollheim (Statele Unite) — a trebuit așadar 
să decerneze Asteroidul de aur, premiul pentru cel mai 
bun film, uneia dintre cele șapte producții de lung metraj 
care aparțineau, într-un fel, universului stiintifico-fan- 
tastic 


„Gloria Mundi“ de Istvan Belai 
un scurt-metraj cu finalul imprevizibil 


buit așadar 
nu cel mai 
lung metraj 
ntifico-fan- 


Naivitáti cu vechi state de serviciu 


Onoarea de a deschide festivalul a revenit «veteranu- 
lui» Roger Corman (45 de ani si 49 de filme — fárá a le 
socoti pe cele supervizate in calitate de producátor). 
Filmul sáu, intitulat programatic «Gaz, sau lumea tre- 
buie distrusă pentru a fi salvată», a stirnit reacții con- 
tradictorii. Este vorba despre ceea ce se întimplă în 
Statele Unite, după ce gazul răspindit accidental dintr-un 
laborator secret accelerează procesul de îmbătrinire a 
oamenilor trecuți de 25 de ani. Coel și Cilla, personajele 
centrale, părăsesc Dallas-ul, care e pe cale de a deveni 
un oraș-stat polițist, si, împreună cu alte două perechi 
de tineri, caută un mod de viață convenabil. În peregri- 
nările lor, întilnesc pe rind o mulțime de hippies divi- 
nizind un cintëret de rock and roll, o echipă de footbal 
american, cu comportări fasciste, pe reprezentanții 
«clasei medii», pătrunși de conservatorism şi intoleran- 
të. În sfirsit, ajung la limanul căutat, pe care programul 
ni-l prezintă astfel: «...o nouă comunitate, trăind pașnic, 
sub semnul dragostei. Filozofia de viață a acestei socie- 
tëti de tineri, avind deja copii, se inspiră din idealurile 
de fratie, de cooperare, de proprietate comună a bunuri- 
lor; e o adevărată oază, oferind bucuria redescoperirii 
lucrurilor simple — apa proaspătă de fintină si plinea 
coaptă în spuză». 

Neo fasciștii isi fac apariția și aici, dar se lasă foarte 
repede convinşi së renunțe la intențiile lor agresive. 
Împăcarea e sărbătorită printr-un rock and roll colectiv. 

O viziune de o asemenea naivitate n-ar fi meritat 
atita spaţiu, dacă n-ar fi semnificativă pentru o întreagă 
direcție a cinematografiei occidentale din ultimii ani. 
La conferința de presă care a urmat proiecției, regizorul 
a declarat că a avut intenția de a reflecta schimbările 
petrecute în Statele Unite, procesul de polarizare a 
constiintelor, de radicalizare a tineretului. Cunoscindu-i 
mai ales prolifica activitate pe tărimul filmului fantastic 
si de groază, am crezut că e vorba de o simplă genuflexi- 
une la altarul modei contestatare. Am văzut însă, după 
citeva zile, o realizare mai veche a lui Corman, «Intrusul» 
(1961), care demască rasismul cu o claritate exemplară, 
acțiunea petrecindu-se (coincidență?) în același Dallas 
abëndonat de Coel si Cilla pentru că «elemente reactio- 
nare au luat puterea» (citat din program). Si am regretat 
că tentativa din «Gaz» eșuează într-o sugestie utopică, 
agrementată cu sloganuri hippies — chiar dacă surisul 
malitios al regizorului plutește peste ape. 


O lume de tinichea 


Tendinta contestatară a fost reprezentată la festiva! 
şi de filmul lui Marcello Aliprandi, «Fata de tinichea» 
Nu mai e vorba însă de o ficțiune politică, ci de un aver 
tisment împotriva alienării pe care ar putea s-o producă 
exacerbarea anumitor malformatii ale societății de con- 
sum. Eroul e un «neadaptat», care nu și-a pierdut capa- 
citatea de a visa și o folosește ca un ecran protector 
impotriva uniformizării, lipsei de comunicare, vulgari- 
tatii agresive. Fascinat de o misterioasă necunoscută, 
cristalizare a tuturor aspirațiilor sale secrete, măruntul 
functionar Rossi refuză propunerea de a moșteni bo- 
gatia si puterea giganticei societăți financiare la care 
lucrează, pentru că i se cere să renunțe la dragoste. 
Dar sacrificiul sáu e inutil: necunoscuta se dovedește 
a fi un robot ultraperfectionat, înzestrat cu toate atri- 
butele fizice ale feminitëtii si folosit în consecință. 
Traumatizat de această descoperire, Rossi îl «ucide». 
Secvența finală ni-l arată totuși cumintit, in postura 
de patron al societății «Smack Bank Inc», la volanul 
unei mașini-unicat, avind alături «fata de tinichea» 

Operă de debut, filmul acuză lungimi și simboluri ce- 
toase, care nu-i anulează poezia amară, satira cu gust 
de cenuşă. Interpretul lui Rossi, Roberto Antonelli, 
a fost distins cu Asteroidul de argint, premiul pentru 
cel mai bun actor. E o recunoaștere a unor merite in- 
contestabile in creionarea unui personaj complex. 

Republica Democrată Germană a prezentat ceea ce 
se poate numi un film de anticipație clasic: «Semnale — 
O aventură spațială» narează cu o lăudabilă acuratețe 
a scenografiei și al efectelor speciale, salvarea echipaju- 
lui unei cosmonave grav avariate de meteoriți (in al 
cărei comandant — rol episodic — l-am recunoscut pe 
lurie Darie). Aceasta ar fi justificarea «aventurii» din 
titlu. Cit despre «semnale», ele sint emise, după toate 
probabilitățile, de o îndepărtată civilizație extraterestră, 

Nu e greu de constatat că subiectul nu strălucește 
prin originalitate. S-ar fi cerut deci, utilizarea unor mij- 
loace cinematografice apte să reliefeze dramatismul 
operației de salvare. Realizatorii au optat însă pentru 
lungi secvente descriptive si dialoguri menite, poate, 
să creeze o tensiune interioară, dar izbutind rareori 
acest lucru, 


Jocul «de-a transplantul» 


În «Timp pentru moarte», regizorul francez André 
Farwagi mizează pe chipul tulburător al Annei Karina 
şi pe jocul interiorizat al lui Bruno Cremer și Jean 
Rochefort pentru a da strălucire unei noi variante a 
«eternei reintoarceri». Asistăm, așadar, la incercarea 


fantastică, cu pretext stiint 


„Domnule. sinteti văduvă“ de Vorlicek 


Filmul 
stuntifico-fantastic, 
in cdutarea 
unei noi 
opere de excepție 


zadarnicá a lui Max Topfer de a-si schimba destinul 
inscris pe banda de celuloid adusá de o tinárá femeie 
amnezicá. El va fi ucis de necunoscutul din film, exact 
in acelasi fel, pentru cá asasinatul a mai avut si va mai 
avea loc, la nesfirsit, intr-o implacabilá repetare. 

Juriul a acordat un premiu special acestui prim lung 
metraj al lui Farwagi, considerindu-l «foarte bine con- 
struit si plin de suspens, putind fi interpretat ca o mo- 
dulare a unui timp fantastic, sau ca o alegorie a lumilor 
paralele». S-ar putea recurge si la alte explicații pentru 
a demonstra oportunitatea prezentării filmului la Triest. 
Esentialë rămîne însă speranța că regizorul va sti să 
depăşească stadiul exerçitiilor de virtuozitate stilistică, 
fructificindu-si talentul in zone mai generoase ale fan- 
tasticului ştiinţific, în care jocul cu timpul nu constituie 
un alibi pentru atemporalitate. 

După «Cine vrea's-o ucidă pe Jessie?», Vaclav Vor- 
licek a trimis la festival o nouă parodie spumoasă, cu 
titlul voit agramat: «Domnule, sinteti văduvă». Actiunea 
se desfăşoară într-un stat imaginar al cărui rege, 
Rosebud IV, hotăreşte să desființeze armata. Generalii 
reactionează printr-un complot, dejucat de previziunile 


astrologice ale ziaristului Stuart Hample. Se recurge 
atunci la ajutorul științei, plánuindu-se introducerea 
creierului unei asasine într-un trup artificial modelat 
după cel al actriței Evelyn Keleti, prietena regelui. 
Dintr-o eroare, este transplantat creierul lui Hample, 
ucis din ordinul generalilor. Urmează o avalanșă de 
gag-uri declanşate de acest qui pro quo și de altele, 
căci transplanturile eronate continuă. Pinë la urmă, 
Rosebud IV e salvat, armata — desființată, iar creierul 
lui Hample se instalează definitiv în trupul logodnicului 
nedemn al fetei iubite de ziaristul astrolog. 

Umorul trepidant al filmului se datorează, în bună 
măsură, lvei Janzurova, «actriță de mare talent in inter- 
pretarea a trei roluri diferite identificindu-se totdeauna 
perfect cu personaiul cum a caracterizat-o juriul, a- 
cordindu-i Asteroidul de argint pentru cea mai bunë 
interpretare. O decizie previzibilă si prevăzută de cvasi 
unanimitatea specialiştilor prezenți la festival — ceea ce 
nu se poate spune despre decernarea Asteroidului 
de aur ecranizării romanului lui Curt Siodmak «Memoria 
lui Hauser». Să începem cu începutul. 


Un asteroid contestat 


Aşadar, fizicianul german Hauser e în comă și nu 
mai poate fi salvat. Pentru ca secretele științifice pe 
care le deține să nu dispară odată cu el, la un centru 
american de cercetări medicale se încearcă o experiență 
extrem de riscantă: extragerea unui fluid din creierul 
muribundului și injectarea lui unui voluntar. Tînărul 
doctor Mondoro o ia înaintea celor desemnați în acest 
scop. Memoria și voinţa lui Hauser încep să punë stă- 
pinire pe el, revelindu-i supliciile la care a fost supus 
savantul de Gestapo, datorită participării lui la un 
complot impotriva regimului si obligindu-l să pornească 
în căutarea celui care l-a trădat. Doctorul ajunge în 
Europa — și filmul degenerează într-o mediocră poveste 
de spionaj, cu detalii incredibile presărate în țesătura 
de poncife ale genului. În final, Mondoro-Hauser îl 
găseşte pe trădător, vrea să-l ucidă și este ucis, eli- 
berindu-se astfel de tirania dedublării, care-l adusese 
în pragul dementei, 

Impresionat de profesionalitatea pe care o degajă 
filmul, dar și, sau mai ales, de consonanta ideii stiintitico- 
fantastice cu opiniile unor reputați biochimiști, juriul 
s-a pronunţat după cum arătam mai sus. Fără tributul 
plătit senzationalului facil, cu iz de război rece, realiza- 
rea lui Boris Sagal ar fi meritat, poate, distincția maximă. 
Aşa însă, rezervele exprimate de mulți dintre spectatori 
sint indreptátite. 

Ultimul lung metraj prezentat in cadrul competitiei 
a fost «Sclavi de noapte», o altá ecranizare, de astë- 
datë dupë un roman de Jerry Sohl. E o peliculá de seria 
B sau C, care ne infátiseazá un întreg orăşel muncind 
noapte de noapte, in transá, pentru a fabrica materialele 
necesare reparárii unei astronave extraterestre. Avind 
craniul protejat de o calotá de ofel, in urma unei operatii, 
Clay Howard este imun la razele hipnotice. El descoperă 
taina «sclavilor de noapte», se indrágoseste de o extra- 
terestră incorporată într-o tînără din orășel — pentru că 
ea şi întreaga ei rasă sint «gindire pură»(!) — și o urmea- 
ză, lepádindu-si învelişul trupesc, atunci cînd astronava 
pornește” pe drumul întoarcerii. După cum se vede, 
filmul păcătuiește prin renunţarea nu numaila cautiunea 
științei, ci si la aceea a logicii elementare: ce nevoie are. 
«gindirea pură» de o astronavă, pentru a străbate 
Universul?... 


în așteptarea lui «Solaris» 


Citeva cuvinte despre competiția rezervată scurt 
metrajelor, 19 la număr, dintre care puține au corespuns 
integral specificului declarat al festivalului. Lásind deci 
la o parte filmele documentare si de popularizare stiin- 
tificá, experimentale si onirice, as nda îndeosebi «Auto- 
mobile pentru copii» de John Halas (Anglia), «Gloria 
Mundi» de Istvan Belai (Ungaria), «Scarabus» de Gérald 
Frydman (Belgia), «Vade Mecum» de Max Massimino 
Garnier si Stefan Munteanu (Italia-Románia). Premiul, 
Sigiliul de aur al orasului Triest, a fost decernat, pe drept 
cuvint, unui desen animat iugoslav, realizat de Borivoj 
Dovnikovic-Bordo, «lubitorii de flori». Este, dacá vreti, 
povestea unei descoperiri: florile explozive. O descope- 
rire al cárei succes monden preface orasele in ruine 
fumeginde. In final, grádinarul inventiv reincepe së 
cultive florile simple, care incintă ochiul si inmirezmeazá 
pămintul... 

A noua ediție a Festivalului international al filmului 
stiintifico-fantastic nu a prilejuit afirmarea vreunei opere 
de excepție, care să se înscrie în fondul de aur al acestui 
gen cinematografic — ceea ce nu înseamnă că «Fata 
de tinichea», sau «Domnule, sinteti văduvă», sau chiar 
«Timp pentru moarte» nu, sînt realizări meritorii. Să 
nădăjduim că ediția jubiliară din 1972 va impune, în 
sfirșit, o capodoperă. Premizele par să se contureze: 
Andrei Tarkovski este foarte aproape de terminarea 
ecranizării romanului lui Stanislav Lem, «Solaris», o 
culme a literaturii stiintifico-fantastice mondiale. 


lon HOBANA 
43 


Bufonul Pentagonului 


———— 


Saptëminalul sovietic «Literaturnaia 
Gazeta» scrie despre actorul Bob Ho- 
pe: «Este bufonul Pentagonului, Se 
comportă de parcă războiul din Viet- 
nam ar fi războiul lui personal» 


——————————— 


Exces si succes 


———————— 


lată părerea regizorului Jean-Pierre 
Melville («Denunţătorul», «Samura- 
iul») despre perspectiva desființării 
cenzurii filmelor adresate adulților: «A 
admite promovarea pornografiei și a 
violenței bestiale pe ecrane e echiva- 
lent cu a deschide granițele drogurilor, 
cu a distruge specia umană. Căci ea 
nu e capabilă să fie propriul ei cenzor, 
iar în lumea nebună în care trăim tot 
ce reprezintă excesul se bucură de 
succes» 


re i ea 
Actorii dau lecții 


PN 


Avioanele unei mari companii de 
navigaţie aeriană au imprimat pe ban- 
dă, pentru uzul călătorilor, lecții de 
limba germană (vocea profesorului 
— Marlene Dietrich); de limba franceză 
(vocea profesorului — Charles Azna- 
vour): de limba spaniolă (Jose Ferrer 
— interpretul rolului Toulouse-Lau- 
trec). Se pare că pasagerii care nu 
cunosc limba lui Goethe, cind ajung 
pe aeroportul din Berlin, reușesc să 
pronunțe răgușit și cu aceleaşi infle- 
xiuni ca ale Marlenei, cuvintele «ja», 
«nein» si «vieleicht». 


————————D 


Revizuirea regimului fiscal 


În ultimii ani, numai un film american 
din şase reușește să-și recupereze 
sumele investite; acest lucru l-a decla- 
rat recent Jack Valenti, în cursul unei 
conferințe de presă de specialitate 
ținute la Hollywood și la care a asistat 
președintele Nixon. În cele 90 de mi- 
nute ale discuţiei cu ziariştii, prese- 
dintele s-a arătat toarte interesat de 
problemele industriei cinematografice, 
in special de acele care tin de o drastică 
revizuire a actualului regim tiscal 


———————————— 


Simplitate si adevár 


—————MM 


Arthur Hiller, realizator si produ- 
cátor al filmului «Love Story», a decla- 
rat: «Sint din ce in ce mai convins cë 
temele sincere, subiectele cinstite, pe 
care oamenii le simt apropiate de ei si 
de realitate, sint pe: cale să triumfe 
asupra temelor la modă. Și epoca fas- 
tului, a superproductiei, mi se pare 
depăşită. Lumea simte nevoia senti- 
mentelor adevărate. Cinematograful a- 
vea tendința să ameteascë conștiința 


filmul e o lume 
iar lumea e un film... 


spectatorului cu artificii extrem de 
periculoase; iar omul resimte nevoia 
simplităţii, a adevărului. lată explicația 
noii orientări din cinematografia ame- 
ricană», 


————— 


Contraatac 


Dupá ce a fost dat in judecatá (putin 
cam tîrziu!) de către italianul Stelvio 
Cipriani, pentru plagiat, deoarece mu- 
zica (distinsă cu un Oscar) a filmului 
«Poveste de dragoste» se inspiră din 
«Anonim venețian», francezul Francis 
Lai a contraatacat vehement: «Muzica 
dvs. din «Anonim venețian» se inspiră 
din partitura pe care am scris-o eu, 
acum patru ani, pentru filmul «Fata 
care face auto-stop» cu Claire Bloom 
şi Rod Steiger. 


Un poet fost actor 


Interpretul micutului negru din cla- 
sica peliculă sovietică «Circul» este 
astăzi un cunoscut poet sovietic, Jim 
Patterson (fiul unui american, Lloyd 
Patterson, însurat în 1932 în URSS cu 
o scenografă de teatru, Vera Aralova). 
Autor a trei volume de versuri, Petter- 
son povestește în prefața culegerii 
«Rusia, Africa» aventurile lui pe platou 
la filmul «Circul» si felul cum reușea 
regizorul Aleksandrov să-l determine 
să ridă sau să plingă. 


M 


Pe o stradă din Cannes 


— — ——————— 


In numele Asociatiei criticilor fran- 
cezi de cinema, Pierre Leprohon a 
cerut primarului sí consiliului munici- 
pal al oraşului Cannes ca uneia din 
strázile celebrei localitáti festivaliere 
sa-i fie dat numele actorului Gérard 
Philipe. «De preferință străzii Petit 
Juas — a propus criticul — strada din 
Cannes unde s-a náscut marele Gérard 
Philipe in decembrie 1922. 


Aniversare si retragere 


Bing Crosby (67 de ani) și-a sărbă- 
torit în această vară 50 de ani de carieră. 
Cu acest prilej şi-a anunțat şi retrage- 
rea din activitatea artistică; actorul vrea 
în schimb să depună o imensă activi- 
tate socială. 


————————— 


Bilant 


———— ————————— 


Centrala de distributie a filmelor 
(adică, cum ar veni la noi, DRCDF-ul) 
din Polonia a sárbátorit anul acesta 
20 de ani de la infiintare. Cu acest 
prilej a dat publicităţii si urmátorul 
bilant: 5185 lung-metraje si 5878 scurt- 
metraje distribuite; adicá 400.000 km 
peliculá. 


lansata 
pe orbita 


Florinda Bolkan, 28 de ani, s-a nëscut 
in Brazilia; este fiica unui poet brazilian, 
dar ca actriță a fost «născută» de star- 
sistemul italian. După citeva roluri episo- 
dice, dar alături de vedete ca James 
Coburn, Marlon Brando, Richard Burton, 
girul lui Visconti (în «Amurgul zeilor», 


a patra 
ecranizare 


——————————— 


Ecranizarea romanului «12 scaune» de 
lif si Petrov a fost realizatá in 1933 in 
Polonia, in 1937 in Germania sub titlul 
«Asezafi-vá, vă rogl», in 1964 în Cuba. 
In prezent, vasta frescă satirică de răsunet 
internațional este ecranizată în țara de 
origine. «Deși impactul satiric nu și-a 
pierdut de fel acuitatea, sarcina mea e 
cu atit mai grea, dacă am în vedere popu- 
laritatea romanului pe toate meridianele 
lumii», a declarat regizorul sovietic Leonid 
Gaidai, cunoscut autor al unor comedii ca 
«Răpire caucaziană», «Mina de diamant», 
«Ciinele Barbos»). Pentru rolul Ostap 
Bender au făcut probe 21 de actori. 
Alesul: actorul de teatru Artsil Gomias- 
vili, necunoscut pe ecrane. În rolul 
Vorobianinov, cunoscutul actor Serghei 
Filipov. 


Florinda Bolkan are un rol mic. dar anume 
scris pentru ea), e lansată definitiv pe 
orbită. Devine astfel partenera lui Trin- 
tignant în filmul «Într-o seară, la cină» 

În prezent turnează in 
Africa, in filmul lui Dino Risi, «Un anotimp 
in infern». Rolul principal, cel al poetului 
Rimbaud, i-a fost încredințat lui Terence 
Stamp. Figura lui Verlaine va fi evocatá 
de Jean-Claude Brialy (un rol neasteptat 
pentru sofisticatul june prim al cinemato- 
grafiei franceze). O vedem in fotografie 
pe Florinda Bolkan in rolul protagonistei 
filmului, etiopiana Gennet. 


Gomiașvili — Ostap si Filipov — Vorobianinov 


- dar anume 
Bafinitiv pe 
m lui Trin- 
la cinà» 

ZA in 
jn anotimp 
al poetului 
së Terence 
8 evocată 
neașteptat 
Sinemato- 
fotografie 
xagonistei 


o carierá 
indelungata 


In filmul «Strategia pëianjenuluin (1970) 
de Bernardo Bertolucci (autorul filmelor 
«Înainte de revoluție» si «Conformistul»), 
rolul principal e interpretat de o actriță 
care și-a început cariera tumultuos între 
anii '35—'50; a continuat apoi să inregis- 
treze metodic, liniștit, apariții de răsunet, 
sau si mai exact a apărut pe genericul 
unor filme care au marcat o dată în cine- 
matografie. Să cităm doar «Senso» de 
Visconti (1954), «Strigătul» de Antonioni 
(1957) și «Absenţă indelungatën de Colpi 
(1961). Este vorba de italianca Alida Valli 
pe care timpul nu a marcat-o si care — 
asemenea colegelor ei din Franta, Mi- 
chële Morgan sau Danielle Darrieux — 
se mentine cap de afis pe generice. 


Alida Valli «cap de afiş» 


ciné-vérité 


«Anny Ondra— Ah, ce frumoa- 
să actriță blondă!» 


Roger Boussinot 


La San Sebastian, festival care se desfășoară în Spania, incepind din anul 
1953, s-au acordat următoarele premii la ediția din acest an. 

«Marea cochilie de aur» — «Genunchiul lui Claire» (Franţa) — de Eric Rëhmer 

«Cochilia de aur» — Guenos del Pungo» — scurt-metraj cubanez. 

*Cochilia de argint» — «Unchiul Vania» (URSS), «Vara '42» (SUA) si 


«Salt peste mlaștini» (Cehoslovacia). 


Vadim 
la Hoolywood 


Regizorul francez Roger Vadim, marele 
specialist în descoperirea vedetelor și în 
lansarea lor, a turnat primul său film 
american: «Pretty maids all in a row» 
sau, pe românește, «Numai fete drëguten. 
Desigur, era greu ca Vadim să nu profite 
de prilej (mai ales că și acțiunea filmului 
se desfășoară într-un colegiu) şi să nu 
adune în filmul său cele mai frumoase 
tinere actrițe pe care le putea distribui 
firma producătoare (M.G.M.). În fruntea 
distribuţiei, o actriță tînără, dintre cele mai 
cotate la Hoolywood, Angie Dickinson. 
În penultimul ei film, «Point Blank», a 
fost partenera lui Lee Marvin. 


Angie Dickinson, relansată de Vadim 


caricaturistul 
vedetelor 


Jean Mulatier, 24 de ani, student la 
Arte decorative, a devenit un foarte cu- 
noscut caricaturist al Franţei. După ce și-a 
exersat mina cu portrete de animale, Mu- 
latier a trecut la vedetele micului și marelui 
ecran. Pe baza unui realism minuţios, ca- 
ricaturistul izbutește să găsească la fie- 
care portret o trăsătură «fantastică» care 
să sugereze asemănarea. John Wayne 
(desenul său preferat) rage ca un leu de 
pe genericele M.G.M., dar are urechi de 


pisicá. 


Mulatier si desenul preferat. 


„O Timp, curmd-ti zborul“ 


«Dar e Maurice! Maurice Chevalier în 
1941 cintind «Ce bine miroase Franţa»! — 
Franța infestată de petainism. «Uite-le, 
vizitind studiourile din Berlin şi Munchen, 
pe vedetele franceze radioase că sint 
primite de insusi Dr. Goebels»... Aseme- 
nea jurnale de actualități au fost recent 
montate de Max Ophüls si André Harris 
in filmul, nu degeaba numit, «Durerea si 
mila». Din filmul-oglindă au tisnit, violent, 
imagini care se sperau uitate, spulberate, 
risipite ca si clipele de altádatá. «Socul 
trecutuluin - cum il numea cutremuratë 
Francoise Giroud - era atit de dezechili- 
brant pentru marele public, incit pentru 
a-l amortiza ORTF-ul a interzis acest film 
conceput pentru tv. si l-a exilat intr-o 
salá de cinema. Strania semicenzurá a- 
trage insá- ca orice cenzură — atentia: 
aci, asupra fortei de temut a micului 
ecran de a plonja masele de spectatori 
cu fotoliile lor cu tot in apele dintr-o 
datë clare ale trecutului. Si nu tot ce in- 
cepe cu «a fost odatá» se dovedeste a ti 
ambrozia cea de nouë ori mai dulce ca 
mierea. Mai există si destule - nu numai 
documente — dar și filme artistice pe care 


chiar autorii lor le-ar dori pierdute. Billy 
Wilder are curajul s-o spună cu voce tare: 
“O piesă proastă se joacă si se uită, dar 
cinematograful nu-și poate ingropa ca- 
davrele. Cind crezi că filmele de care te 
rușinezi au dispărut, fiica ta le vede la 
televizor si iși spune: «tatăl meu e un 
idiot.» 

Reversul medaliei sint clipele duse, vai, 
pentru totdeauna si pe care le-ai fi dorit 
eternizate. «O, Timp, curmă-ti zborul», 
invocarea patetică a lui Lamartine a fost 
in sfirsit împlinită. Frumoasele adorate, 
divinizate, continuă să suridă veșnic ga- 
les cu ochii lor cu sprincenele smulse si 
gura în formă de inimioară. Nimic. nici un 
fir de păr nu s-a clintit de pe capul lor cu 
zulufei. S-a schimbat însă indrágostitul, 
spectatorul, care, privindu-le fără vălul 
trandafiriu al amintirii, e niţel jenat, gol si 
foarte trist, ca după o beție cu tulburel 
otetit. Si cine știe dacă nu a fost mai bine 
de Arahezi care. ducindu-se plin de evla- 
vie s-o vadă pe muza care le inspirase și le 
distrusese vieţile lui St.O. losit și Dimitrie 
Anghel a fost întimpinat de o Natalia 
Negru devastată de vreme, cu mustati, 


triplă gusá si voce de bas. Ingrozit, Arghezi 
s-a întors spre birjă și i-a strigat vizitiu- 
lui: «Mină, Simioane!» Putea fugi de pre- 
zent - trecutul ráminea la fel de impal- 
pabil, de tulburător și misterios, odată ce 
nu era fixat pe o peliculë. 

Trecutul refrigerat in filme nu mai are 
irizarea legendelor. Cinemateca si in spe- 
cial telecinemateca noastrë cea de toate 
miercurile (chiar dacë nu are 13.000 de 
filme gata rinduite in casete ca televiziu- 
nea americanë) e un curs stiintific de tele- 
paleontologie. Recompui trásáturile unui 
om, unei generatii, unei societáti, dupë 
filmele care i-au plëcut. Din fragmente 
privim reintrupindu-se spectatorul anilor 
'30—'40, pentru care «Fraţii Marx sint tot 
atit de inseparabili ca Roosevelt» (Time 
Magazine), care o clasa pe Shirley Temple 
aláturi de Rin Tin Tin pe lista preferintelor, 
dar care — cinste ei - a recunoscut esen- 
ta divină a lui Garbo. 

Cum oare ne vor judeca pe noi nepotii 
cind vor degusta — perfect conservate, im- 
buteliate si capsate filmele pentru care 
dëm cei mai multi bani? 


Maria ALDEA 


abea 
E a a 


o Charlie Chaplin a scris scenariul viitorului film cu Louis de Funăs, care 
va fi produs de fiul său Sidney Chaplin. Este pentru prima oară cind «Charlot» 
scrie un scenariu la a cărui realizare nu va participa direct în nici un tel. Este vorba 
de aventurile unui soldat din armata unui minuscul principat — armată formată 
din 20 de oameni, dintre care 11 sînt gradati. Evident, o satiră la adresa militaris- 
mului, o temë pe care au abordat-o în ultima vreme multi cineaști de valoare. 


e Regizorul sovietic Roman Karmen turneazë în prezent un film documentar 
despre America. 


e După Vit Olmer, regizorul cehoslovac Jan Kacer turnează un film cu tineri 
despre tineri: «Ei sint cerul». În rolurile principale, debutantii Miluska Voborni- 
kova și Viktor Sodoma. 


e Claude Lelouch pregătește un nou film: «Aventura e aventură». Johnny 
Hallyday isi va juca propriul personaj — un idol al muzicii uşoare (care va fi însă 
rápit). Cei trei muschetari-tip secolul XX care vor salva idolul, vor fi incarnati de 
Lino Ventura, Trintignant si Charles Denner. Intr-un rol comic... Annie Girardot. 
Scenaristul e Pierre Uytterhoeven, colaboratorul obignuit al lui Lelouch.» 


e Pe platourile din R.D. Germană se turneazá o comedie muzicală intitulată 
«Bărbatul de pe Oma». Ideea filmului: bărbatul e oare apt să îndeplinească com- 
plicatele treburi gospodăreşti? Regia: Roland Aehme. 


e «Benzină» este tot o comedie muzicală care se realizează în prezent pe pla- 
tourile bulgare. Regia va fi semnată de debutantul Nikola Petkov, cunoscut 
din teatru si de la televiziunea bulgară. Scenarist — un dramaturg apreciat, Ivan 
Radoiev. Protagoniști — tineri necunoscuți. 


e Marlène Dietrich, deși bunică, vrea încă să aibă apariții senzaţionale pe 
ecran. În consecință și-a scris singură scenariul viitorului ei film. Drept care 
marele Orson Welles a exclamat: «E o capodoperă şi vreau să semnez regia. 
Cu Marlëne în rolul principal». 


€ Philippe Labro i-a încredinţat unul din rolurile principale ale filmului sáu 
«Fără mobil vizibil», lui Sacha Diestel. Acesta va fi în film o vedetă a televiziunii 
acuzată de asasinat. Ancheta va fi condusă de Jean Louis Trintianant (L-am 
mai văzut în această ipostază în «Z»). Din restul distribuției mai fac parte Ste- 
phane Audran și Dominique Sanda. 


e Regizorul René Clément transpune scenariul lui Sebastien Japrisot, «Fuga 
iepurelui pe cimpii». Este povestea unui om care provoacă un grav accident de 
automobil. Protagonistul filmului va fi iar... Jean Louis Trintignant (de data 
asta în rolul urmăritului). În celelalte roluri: Jeanne Moreau şi Henry Fonda. 


€ Luna de miere a Oliviei Hussey (Julieta din filmul lui Zeffirelli) si a lui 
lui Dino Martin, fiul cunoscutului actor-cintáret Dean Martin, a fost aminată 
pentru o dată mai... potrivită. După căsătoria oficiată în saloanele hotelului Riviera 
din Las Vegas, tînărul sot in etate de 19 ani a trebuit să se reîntoarcă urgent la 
Los Angeles spre a-sida examenele la Universitatea din California unde studiază 
medicina. 


€ Frank Fernandel (35 de ani), fiul regretatului comic francez, a preluat rolul 
tatălui său din filmul «Don Camillo și demonstrantii». Frank a devenit actor in 
ciuda vointei párintelui sáu care declarase: «fiul meu trebuie sá-si aleagá o me- 
serie adevărată». 


e Un nume care nu a mai apărut de multă vreme pe generice: Shirley Mac 
Laine. În schimb semnătura ei apare pentru a doua oară pe un volum de proză 
şi, în plus, talentata actriță lucrează la un serial TV., «Averea lui Joel Delaney». 
Shirley Mac Laine consideră că «prin intermediul TV recrutezi noi categorii de 
public; acestea iti vor urmări apoi realizările pe marele ecran». 


Rubrica CINERAMA a fost redactată de Laura COSTI N 


forspan 


Orson Welles afirmë cà atunci cind 
te afectează ce gindesc alții despre 
tine, înseamnă că, din păcate, ai mai 
multă stimă pentru părerile celorlalți 
decit pentru ale tale. 


e 
Lui Claude Chabrol i s-a recoman- 
dat cu căldură un dialoghist, «Vă asigur 
că este foarte deștept cind vrea». La 
care regizorul a replicat: «Da, înteleg. 
Ghinionul e că poate fi idiot cind nu 
ai vrea să fie» 


e 

Danielle Darrieux (veșnic tinăra 
D.D.) se intorcea la Paris într-un 
avion al companiilor aeriene ameri- 
cane și a auzit-o pe stewardessă anun- 
tind într-un fel cel puţin «original» 
filmul care urma să fie proiectat pentru 
pasageri: «Veţi vedea filmul «La răscru- 
ce de vinturi», după romanul lui Emily 
Brontë — o poveste despre niste 
copii cu mult caracter care, însă, cu 
virsta, devin niste adulti infricosátori...» 


x 


O broșură cochetă, purtind girul 
Editurii Meridiane si avind o copertă 
innobilatë de chipul transfigurat al 
Marlënei Dietrich, îl invită pe cititor — 
si poate nu numai pe cel interesat cu 
precădere in tainele artei a șaptea — 
să devină martorul uneia din cele mai 
fascinante aventuri intelectuale pe care 
le-a stirnit copilul teribil al secolului: 
cinematograful. O aventură de maturi- 
tate pe care eruditul istoric de artă 
Elie Faure, ajuns la 49 de ani, începea 
s-o trăiască cu elanul spiritual al ani- 
lor de tinereţe, pe cînd studia medicina 
(«lucrind în uman, în social, în sufe- 
rintë, medicina este un bun exercițiu 
pentru asimilarea timpurilor noastre») 
şi nu mai puțin cu intuiţia de mare rafi- 
nament ce-l trădează pe elevul lui 
Henri Bergson. După ce a poposit în 
preajma unui Vëlasquez sau Eugene 
Carriăre, a unui Michelet, Nietzsche, 
Cezanne sau Napoleon, după ce a 
parcurs citeva interesante trasee de 
«istoria artei», iată-l pe Faure, această 
conştiinţă lucidă a începutului de secol 
anuntind, salutind si prociamind apa- 
ritia unui nou venit in familia artelor: 


biblioramá 


e faure ine 
renale) 


Louis Malle (ultimul său film, «Un 
suflu la inimă». a concurat la Cannes) 
şi-a înscris pe pașaport în dreptul ru- 
bricii «profesiunea», termenul: trufi- 
cultor (adică cultivator de trufe — în 
limba franceză, trufele sînt o specie de 
ciuperci). «Eu cultiv, de fapt trufe pe 
terenul din jurul casei mele de la tari 
si mi s-a părut că e o profesiune mai 
serioasă decit cea de cineast»... 


Pe EL nu-l afectează 
ce gindesc ceilalți. 


cinematograful-trimis al epocii mo- 
derne. 

Dornic să-l înscrie cit mai repede în 
Pantheonul artelor, eseistul și filozoful 
francez pledează cu înfocare în favoa- 
rea legitimării cinematografului drept 
produsul sublim și original al civiliza- 
tiei masiniste, rodul colaborării fruc- 
tuoase între știință și tehnică si, în 
fine, mijlocul de expresie menit să 
marcheze trecerea dela exercitarea 
actului artistic individual la cel colectiv. 
Departe dea se constitui ca o pledoarie 
uniformă, obsesivă în favoarea acre- 
ditării noii arte, cartea lui Elie Faure 
(este locul să menționăm aci că acestă 
profesiune de credință nu a fost nicio- 
dată concepută ca atare de către autor, 
ea fiind rodul travaliului postum între- 
prins de fiul său, Jean-Pierre Faure, 
care a adunat în 1953 toate articolele și 
eseurile de estetică cinematografică 
publicate de tatăl său între anii 
1922—1937) oferă imaginea plină de 
vitalitate a însăşi cristalizării şi evolu- 
tiei concepţiei sale despre cinema 
tograf. Inteles la inceput ca o artă ce-si 
bazează interesul pe cumularea «ca 
racterelor» specifice artelor traditio- 
nale, cinematograful isi revendică apoi 
dreptul la o existență autonomă, nu 
tarë a plăti un tribut de onoare forma- 
tiei de plastician a lui Faure. Treptat, 
asimilarea elementelor de ritm ima- 
gistic («Timpul ne devine necesar») 
vor impune însă esteticianului recu- 
noasterea cinematografului ca pe o 
artë prin excelentë a miscarii, condu- 
cîndu-l astfel la deslusirea identității 
sale originale, autonome. 

O carte pe care trebuie să o citim 
cu toţii. Cei care iubim cinematograful 
pentru a ne reinnoi (și cit de necesar 
este!) credinţa în el. Cei care se apropie 
acum de el, pentru a-l descoperi odată 
cu Elie Faure. Cei care îl recuză, pen- 
tru a-și putea reconsidera opțiunea. 

Să adăugăm la toate acestea avanta- 
jul cititorului român de a face cunoştin- 
të cu gindirea aleasă a lui Elie Faure 
prin mijlocirea unei traduceri de înaltă 
clasă (lon Caraion) prezentată de o 
prefaţă avizată (Napoleon Toma lancu) 


Cornel CRISTIAN 


ri 


H Na a 4 


Aj 


TE 


mum 


b md 


ALIMENTE PROASPETE 


y E CA IN PRIMA ZI 
— Cani BÁUTURI TOTDEAUNA RECI, CU FRIGIDERUL 
mul: trufi- «FRAM» 
OC 
SË CARACTERISTICI SUPERIOARE: 
Birute pe — LINIE ELEGANTA 
de la tari — GABARIT REDUS 
iune mai — IZOLATIE TERMICA MODERNA, 


BULA DE NIVEL SI PICIOARE REGLABILE 
PENTRU ORIZONTABILITATE PERFECTA 
CAPACITATETOLITRI 
CONSUM MIC DE ENERGIE ELECTRICA: 
1,9 Kwh/24 h — 0,57 lei/24 ore 
PRETUL 1 540 lei 

SE VINDE SI CU PLATA IN 10 — 15 RATE LUNARE 


t» 


Cc» mo- 


pede in 
Blozotul 
^ favoa- 
u drept 
civiliza. 
"n fruc- 
A si, în 
nit să 
vcitarea 
polectiv. 
iedoarie 
M acre- 
e Faure 
i acestă 
së nicio- 
"autor, 
m intre- 
' Faure, 
‘Olele si 
3graficà 
" anii 
linë de 
i evolu 
cinema 


më, nu 
forma- 


m 
cesar») 
A recu- 
B peo 
condu- 
entității 


9 citim 
graful 
secesar 
apropie 
ñ odată 
'&, pen- 
Miunea. 
avanta- 
mostin- 
> Faure 
e înaltă 
A deo 
Hancu) 


IN TOATE CAMINELE 


CINEMA 
Redactia si administratio: T 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGELSCHI Piaţa Scinteii nr.1—București Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


DAN Pentru cititorii din stráinátate, abonamentele se fac la: 
i ; 1 As: Tiparul executat la 
Întreprinderea de comerţ exterior «Libri», București—România Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic E. 


| telex 225, Calea Victoriei 126, Cësuta poștală 134—135. 41 017 «Casa Scinteii» — Bucuresti 


nr. 8 
Anul IX (104) 


revistë lunara 


de culturë 


cimnëmatograticië 


AT for: