Revista Cinema/1963 — 1979/1969/Cinema_1969-1666897506__pages401-450

Invizibilul 


1 


Regizorul Jindrich Polak încearcã së 
amintească, uneori naiv si romantios, 
cel mai ades aspru şi îndurerat, o 
parte din implicațiile mute le acestor 
cifre anonime, utile. Este vorba 
mai ales despre moarte, prezentă 
în fiecare cuvînt sau gest. Cînd un 
soldat spune „vrem să 0305300" sau 
„te iubesc" — el sfidează moartea; 
cînd se uită în treacăt, pe furiș parcă, 
la masa colegilor lui rămasă neocu- 
pată după ultima bătălie — se teme 
de ea. Optimismul și pesimismul sînt 
unul si același lucru, două fațete ale 
aceleiași monezi, a luciditëtii disimu- 
late. Singurele clipe în care se pot 
elibera de apăsarea morții sînt tocmai 
cele în care o văd cu ochii, clipele 


Memento 


kx 


Regio: DIMITRIE OSMANLI 
Cu: Renata Freiskorn, Stevo Zigon, Zlatko, 
Golubovic. Kole Angelovski 


O versiune iugoslavă a „Hiroșimei, dragos- 
tea mea“, fără ca prin asta să-și piardă farme- 
cul, sinceritatea si chiar o prospetime care 
scapă imitației, 

Conflictul e asemănător, O tînără femeie 
încearcă să se salveze de obsesia unui trecut 
care a marcat-o — aici catastrofa seismică de 
la Skopje — dar nu poate, sau refuză să o 
facă de teama viitorului, 

Formula ๐ asemănătoare. Revenirea perma- 
nentă a amintirii cutremurului, aşa cum Ne- 
vers sau Hirosima invadau prezentul eroilor 
lui Resnais. Dar acolo trecutul apărea mai în- 
depărtat, într-o lumină น ร ุ ๐ ก ireală, subiectivă, 
în timp ce în „Memento“ el devine o dimen- 
siune patetici de o covirsitoare pregnanjë 
datorită imaginilor-document evocind trage- 
dia orașului, Skopje refăcut are în el ceva 
nefiresc, tulburător, Clădirile moderne, imens 
sa cupolă a sălii de concerte, scuarurile cu 
flori transplantate, filmate într-o lumină crudă, 
de un alb intens, par neadevărate în contrast 
cu violența dezastrului gata în orice moment 
săse repete. Skopje e un Vezuviu neliniştitor: 
630 de cutremure înregistrate, Cine ar putea 
spune cind se va produce un altul? Aceasta 
mi se pare drama originală a filmulul pe care 
autori! au cam estompat-o prin jocul tinerei 
fete încercînd să-și limpezească sentimene 
tele între un coleg, un medic american şi un 
dirijor german. 


Alice MĂNOIU 


redat cu mijloacele vizibilului 
(Cary Grant si Eva Marie Saint în „La nord prin 


nord-vest“) 


tulburi de supremă teamăşi curaj ale 
luptei împotriva dușmanului, impo- 
triva ei. Dar cei mai cumpliti, mai 
disperaţi, nu sînt cei ce dispar — 
pe neobservate sau în chinuri, ci aceia 
cu care moartea se joacă (studentul, 
bolnavul ars) incëpëtinindu-se să-i 
ocolească atunci cînd ei o caută, o 
aşteaptă ca pe o ultimă îndurare, 
pentru că fiind mutilati psihic si 
fizic nu mai au cale de întoarcere, 

Filmul începe banal, senin, populat 
cu uniforme îngrijite si fetë tinere; 
se sfirşește în descompunere, pustiu 
si epuizare. 

Anonimatul — datum al tempora- 
litatii spetei umane — este necesar 
vieţii, inevitabil, cu toate că,dintr- 


Omul orgoliului Si 
vendeta 


x 


Regia: LUIGI BAZZONI 
Cu: Franco Nero, Tina Aumont, Klaus Kinski, 
Lec Burton, Franco, Ressel. 


Omul, orgoliul si vendeta dragostei sint ele- 
mente atit de populare datorită operei Car- 
men. Un remake după nuvela lui Merimée, 
însă fără duetele la scenă deschisă pe muzica 
lui Bizet. Versiunea cinematografică păstrează 
patetismul, pitorescul şi romantismul pagini- 
lor care au inspirat-o. Cochetind interis cu 
toată recuzita de ultimă oră a westernului, 
regizorul respectă însă şi tradiţia locală. În 
actul răzbunării prin sînge, cuțitul primează 
asupra coltului, drept care două dintre bunele 
momente ale filmului sint cele ale unui singe- 
ros balet, Cutitul, minuit cu siguranţă virilă 
după o savantă eurjimie, pare un sacru obiect 

„de cult al forţei, Pasionalul dragostehe specu- 
lat însă pe o coardă minoră, uzind de efecte 
de larg consum, Uzind însă si de surisul alb pe 
fața de creolă a Tinei Aumont, demnă moşte- 
nire a talentului şi numelui lui Jean-Pierre 
Aumont pe care, dacă o recomandăm şi prin 
asemănarea cu Claudia Cardinale, nu o facem 
în intenţia de a-i umbri personalitatea, 


Sherlock Holmes 


x 


Reglaj TERENCE FISHER 
Cu: Chistopher Lee, Thorley Walters, Senta 
Berger, Hans Sëhnker, 


5 


am mai 


capodopera 


pe 


un amestec de respect si culpabili- 
tate, se ridică statui și se fac filme 
in memoriam, 


Eva HAVAŞ 


1 ๐ ๐ ๑ ท ๐ อ ๐ ๐ ร ๐ เ ไร ร 


. 3 1. 


x 


Producţie © studiourilor din R.P. Bulgaria. 

Regia: Todor Dinov, Hristo Hristov; Scena- 

riul: Todor Dinov, după romanul lui Dmitr 

Talev. Cu: Emilia Radeva, Dmitr Talev, Vio- 

leta Gindeva, Nikolai Uzunov, Ani Spasova. 
١ 


Ca la un fel de test nepremeditat 
s-au adunat în acest film calităţi si 
cusururi numeroase, din cele proprii 
multor debuturi. Cu toate că nu-i 
vorba de debutul unor tineri, ci de 
primul produs al asocierii dintre 
două experiențe regizorale trans- 
plantate din domeniile artistice în- 
rudite (Tudor Dinov s-a impus în 
cinematograful de animaţie bulgar 


și de la el decurg, probabil, accentu- 
atele căutări plastice din film, Hristo 
Hristov deţine o prestigioasă acti- 


vitate ca regizor de teatru și e de, 


presupus că lui îi aparțin preocupă- 
rile de ordin tipologic, alegerea și 
dirijarea actorilor) — tandemul proas- 
păt constituit a traversat și tenta- 
tiile şi capcanele începutului, 
„iconostas“, inspirat după un am- 
plu roman de Dimitr Talev, refuză 
să fie o ecranizare simplist-ilustra- 
tivă, drept care filmul îşi dobindeste 
o relativă autonomie artistică. Su- 
biectul reinsufleteste pagini de 
istorie ale anilor începutului renas- 
terii naționale bulgare, dar autorii 
resping reconstituirile de anvergură 


văzut — 


Strămoșul Sfintului, Sherlock Holmes, res- 
pectă din plin tradiţia rigiditëjii britanice, 
nu-şi permite intimitati cu spectatorul, pentru 
el tabuurile impuse de codul gentlemanului 
sînt literă de evanghelie, Mai rigid, mai puţin 
atletic decit urmașul său, dăr la fel de imper- 
turbabil, imbatabil și de eficace ca acesta. 

Nici schema polițistă şi nici statutul de veni 
vidi vici al acestor detectivi pe cont propriu nu 
diferă. Dar după ce televiziunea a consumat 
simbătă de simbătă toată gama suspens-ului 
este difici! ca eroul lui Conan Doyle să ne mai 
stirneascë surprize, Chiar dacă intriga gravi- 
tează în jurul unui autentic colier al Cleopa- 
trei şi pune în joc cinstea unui arheolog de 
renume. Ne vine însă foarte greu să recu- 
noastem flegmatismul insular vorbindu-ni-se 
pe nemteste. 


2 Discutie 
° bărbătească 
x 


Regia: IGOR SATROV 
Cus I. IAHONTOV, A. KAVALEROV, 
MISKOVA, A. RUMIANTEVA 


N. 


Discuţii mici pe teme mari. Adolescanti 
vulnerabili în faţa adevărului, aflat deodată, 
despre iubiri care nu vin cind trebuie, despre 
despërjiri ivite cînd nimeni nu le aşteaptă. 


$ ' Vă recomandăm së vizionati: - 


eapărat 

pe răspunderea nat 
vs. 

pe rëspunderea D.R.C.D.F. 


و 


KEK 
kx 
* 


ii‏ جد عد ل« 


care risca sa fie exterioare, lasind 
pentru ultima parte descrierea eve- 
nimentelor mari. Ei preferă să se 
concentreze pe aproape două-treimi 
din acţiune asupra figurii, cu forta 
de simbol, a unui sculptor în lemn, 
răzvrătit si pasionat. Destinul lui 
Rave, pus în centrul atemţiei, îi stimu- 
lează să desprindă înțelesuri contem- 
porane privind condiția socială. şi 
morală a artistului din toate epocile 
— conştiinţă şi expresie a durerilor 
și aspirațiilor poporului său. Mate- 
rialul adus pe ecran oferă deci premi- 
zele unei naratiuni cuminţi tratate 
însă în adincime, nu la suprafaţă, 
deci după tipare obișnuite. Filmul 
are ambiția pe alocuri împlinită de a 
depăși tradiționala organizare a acti- 
Lunii. Realizatorii optează pentru un 
limbaj modern, cu frecvente elipse 
și sugestii simbolice, expresivitatea 
vizuală minuţios elaborată acaparin- 
du-i peste măsură, uneori in defa- 
voarea coerentet epice. 

De cele mai multe ori, ceea ce ni 
se aratë este mai interesant decit 
ceea ce ni se povestește. Momente 
de autentică emoție coexista cu al- 
tele trenante, conventionale, care Nu 
leagă lucrurite: rafinamentele plas- 
tice (viziunile eroului, de pildă) de- 
vin obositoare prin exces: alaturi de 
îndrăzneli inspirate ale decupajului 
apar șovăieli vădite, dacă nu chiar 
stingacii, în sfîrșit, influenţe si ten- 
dinte neasimilate organic amenință 
să întindă peste zbuciumul viu si dra- 
matic al sculptorului umbrele unui 
anumit manierism intelectualist, 

Pe jumătate film-portret, pe jus 
mătate evocare istorică, ,Iconostas'' 
rămîne sub ambițiile care l-au gene- 
rat și chiar sub talentul, dealtfel de 
necontestat, al autorilor. 


Mihail LUPU 


Viaţa nu seamănă cu povestirile moral-eroice 
care le-au legënat copilăria, Viaţa este cum 
este, nu cum ar trebui să fie iar legile inimilor 
contravin uneori legilor unui umanism ideal. 
Părinţi şi copii învaţă să trăiască din vechi si 
noi experienţe, după cum le dictează un scee 
nariu destul de decontractat, Prea multe exem+ 
ple însă vor să justifice libertățile temei şi 
liberalismul acesta devine retoric, 


Angelica și sulta- 
nul 


x 


Regia; BERNARD BORDERIE 

Cu: Michële Mercier, Robert Hossein, Jean: 
Claude Pascal, Bruno Dietrich, Aly Ben Ayed, 
Helmut Schneider 


Dacă nu v-aţi pierdut răbdarea puteţi urmărie 
din ก อ บ لوت‎ a ? e „marchizei îngerilor şi a 
demonilor“, in Alger, răpită de arabi, vindutë 
la un tîrg de sclave, într-un harem al sultanului 
răscumpărată, iubită şi trădată... Totul e fa 
fel de colorat أو‎ neverosimil ca şi în versiunile 
precedente, 

Dacă nu v-aţi pierdut răbdarea si atunci 
pentru buna ei reputaţie nu vreți s-o lăsaţi 
in amintire undeva în parcul de la Versailles... 


° A.D 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întocmită pe baza progromării comunicate 
de D.R.C.D.F, la data închelerii numărului, 


35 


Se pare că serialul atra- 

ge, atunci cind firulepic 

Sau ideea, sau o anume 

determinare de substan- 

të guvernează succesiu- 

nea peripetiilor, episoa- 
deleavind o autonomie relativă. For- 
syte Saga era o epopee decupată în 
secvențe, o istorie-fluviu în care nara- 
tia urmărea destine într-o structură 
arborescentă. Probabil că romanele 
lui Balzac sau ciclul lui Zola, Rougon 
— Macquart, ori Famila Thibault 
a lui Roger Martin du Gard ar fur- 
niza subiecte pasionante de te- 
leserial. Sfintul își încheia victorios 
fiecare aventură polițistă dar capi- 
tolele nu erau în relație numai prin 
personăjul principal, ci și prin inves- 
tigatia unitară într-o lume delinc- 
ventă care se afla în situaţia parado- 
xalë de a aspira la justiţie fără să se 
poată bizui pe instrumentele oficiale 
— uneori actionind împotriva lor. 


ส ต รณ ค ณั ณั ณั ฤ ไฝ ้ ฝ ไล ฝ ฝ ร ร ต้ ณั รั น แน ฑ ฑ น อ อ อ ا‎ 


Aflăm, prin bunëvo- 
inta lui Pavel Cimpeanu, 
care răspunde deactivi- 
tatea Oficiului de studii 
şi sondaje al Radiotele- 
viziunii că în iarnă s-a 
efectuat o anchetă sociologică ce acu- 
prins aproape 6000 de persoane din 
mediul urban (de la 15 ani în sus)de 
diverse profesii şi nivele de instruire. 

Prima întrebare s-a referit la de- 
zideratele față de televiziune. Pe 
primu loc al răspunsurilor s-a situat 
cererea de a se extinde și consolida 
emisiunile de divertisment (3296 ส ํ เค 
subiecti). Pe |6 ๐ บ ! doi ล fost solicitat 
(în proporţie de 27,6%, ) filmul artis- 
tic, cerîndu-se totodată și o selecție 
mai reprezentativă a peliculelor. Pe 
locul trei, spectacolele muzicale (ope- 
ră, operetă) 18%. Pe locul patru, 
muzică și dansuri populare. Pe locul 
cinci, emisiunile sportive, 

A doua întrebare a vizat orientarea, 
interesul tematic al telespectatorilor. 
Din acest punct de vedere au fost 
preferate (în ordine): problemele de 
educare a tineretului ; temele privind 
viața de familie, emisiunile de popu- 
larizare în domeniul științelor exacte. 

A treia întrebare: ce-ar recomanda 
persoanele chestionate televiziunii 
pentru ameliorarea emisiunilor exis- 
tente? Răspunsurile au dat urmëtoa- 


36 


= SS — —- ๓ ๕ 50 ๐ = 3 3 لم حم مهم عا‎ 


Bonanza este evident un succeda- 
neu în alveole moi și consecutia 
intimplërilor e absolut aleatorie. 
Vara fierbinte plictiseste din cauza 
stereotipiei situaţiilor şi a caractere- 
lor. Aici nu e nici un crescendo, nu e 
ritm si încheierea filantropinistă e 
întru totul și totdeauna previzibilă. 

Maigret, cu toată ghirlanda de re- 
comandări, inclusiv cununa de au- 
tenticitate pe care s-ar părea că i-a 
conferit-o Simenon însuşi, nu se im- 


“pune, poate pentru că paragrafele 


nu se află în nici un fel în relaţie și 
poate pentru că pasiunea caracteris- 
tică a personajului, precum si le- 
hamitea sa posacă pentru lumea ale 
cărei străfunduri sordide le tot scor- 
moneste, s-au evaporat, în film rami- 
nînd un funcţionar de: poliţie con- 
stiincios şi impersonal. 

De aceea, printre sugestiile făcute 
televiziunii noastre în privința unor 
seriale originale, cele ce s-ar cuveni 


reținute cu precădere mi se par po- 
zitiile vizind romanele de solidă în- 
chegare epică (Sadoveanu oferă, ne- 
îndoielnic, materie literară pentru 
cel puţin o sută de ani; dintre scri- 
itorii alături de care trăim, Radu 
Tudoran iar pentru tineri, Constan- 
tin Chirii pot furniza generoase 
subiecte). Problema e încă nu atit a 
alegerii (deși, ciudat, tocmai aici se 
tărăgănează de ani), cît a unei distri- 
buiri iscusite pe “episoade care să 


trăiască prin ele însele și în același. 


timp să se cheme cu necesitate unele 
pe altele. Și, fireşte, a unui decupaj 
de reale virtuți cinematografice, 
căci înainte de a fi de televiziune, 
serialul e totuși un film. 

La o recentă întîlnire cu ziariștii, 
teleredactia de cinema s-a arătat 
hotërita în a începe. S-a strecurat 
însă în discuție şi tema sărăciei mij- 
loacelor. E limpede că o atare între- 
prindere, de cursă lungă, nu trebuie 


rele rezultate: pe locul întîi, cerințe- 
legate de filmul artistic (mai multă 
telecinematecă, - mai multe filme cu 
actori celebri, etc.); pe locul doi: 
cerința de a se respecta programele 
anunţate; pe locul trei: transmiterea 
mai devreme, în programul zilnic, a 
emisiunilor de interes general. 

În ce priveşte aprecierea emisiu- 
nilor: pe locul întii transmisia filme- 
lor artistice (93,6%); pe locul doi, 
teleenciclopedia (92,9%); pe locul 
trei, telejurnalul (91,4%). De obser- 
vat că sportul vine de-abia pe locul 
8 (79,5%) iar teatrul pe locul 9 
(7646)... 


Telecentrul din Bucureşti 


Dintr-o convorbire cu inginerul 
Nicolae lon, directorul adjunct. teh- 
nic: 

Telecentrul ocupă o suprafaţă -de 
8 hectare. Are, drept capacități: 
un grup de producție cu un studio 
de 800 m.p., două grupuri de produc- 
tie a cite 600 m.p., un studio pentru 
emisiuni de actualitëti de 150 m.p.. 
două studiouri, mici pentru crainici 
a cîte 50. m.p., Din toate acestea se 
pot transmite imagini si sunete, Fie- 
cărui studio îi sînt atribuite și urmă- 


toarele încăperi aferente: o cabină 
pentru realizatori, o cabină video și 
o cabină de sunet. 

Telecentrul dispune, de asemenea 
de o sală specială de telecinema cu 10 
boxe destinată difuzării filmelor (de 
16 şi 35 mm. pe ecran normal si pe 
ecran lat) și diapozitivelor de emisie. 
Se mai află, în acest foarte modern 
dotat tehnic local, şi 2 unităţi menite 
transmiterii simultane a două pro- 
grame. 

Deasupra tuturor, unitatea numită 
C.D.C., Centrala de distribuţie Si 
control, creierul electronic al tele- 
viziunii, unde se fac toate comutările 
(de la carele de reportaj în studid, 
de la și spre interior şi euroviziune.) 

Telecentrul a intfat parţial în pro- 
ie, va fi dat integral în funcţiune 
la sfîrșitul anului 1970. 


Subiectul științific 

Puterea de atenţie a publicului 
(față de subiectele științifice ale jur- 
nalului de actualități, n.n.) n-o depă- 
sestë pe Cea care o acordă altor su- 
biecte. Trebuie deci să-i furnizăm 
informaţii foarte. scurte. Telespecta- 
torii tin la o anumită impartialitate 


TITLURILE 


inițiată în condiţii de paupertate 
căci, fatal, rezultatul va fi talic. 

Sa nu compromitem inceputurile. 
Mai ales cë in privinta aceasta avem 
o oarecare teleexperienta. 


Să nu compromitem rubricile 


Sa nu compromitem nici rubricile. 

„Ce-aţi dori să revedeţi?“ închide 
în titlu receptivitate pentru dolean- 
tele estetice ale telespectatorilor. 
Foarte frumos. Sînt unele emisiuni 
pe care pelicula le-a întipărit pentru 
posteritate; în contul acesteia, deci, 
primim din cînd în cînd, la cerere, 
cîte o nouă ล เห น ท ลิ. 

Dar existë oare realmente spec- 
tatori care au dorit să revadă o piesă 
spealbă, jucată antideluvian, adusă, 
nu se ştie de ce, dintr-un mic şi săr- 
man teatru îmbicsit încă de provin- 
cialism? Își poate imagina cineva gru- 


în importanţa acordată evenimentes 
lor, 

Trebuie pornit de la prezumția că 
publicul cel mai larg cu putinţă nu 
posedă nici o noțiune عل‎ bază care 
să-i poată facilita înțelegerea subiec- 
tului ştiinţific. 

imaginëa, nu este nici ilustrarea 
unui text, Mici pretextul, paravanul 
îndărătul căruia se ascund cuvintul, 
ci e un limbaj prin ea însăși. Trebuie 
deci, mai întîi, să edifici imaginea 
după un plan general destul de vag 
şi apoi să -adaptezi textul la aceste 
imagini (François de Clossets, de la 
televiziunea franceză — în cadrul Co- 
locviului international de la Stras- 
sbourg, consacrat rolului mijloacelor 
de informare în popularizarea stijn- 
tei). 

Emisiuni in Africa 

Televiziunea etiopiană s-a născut 
la 2 noiembrie 1964. Emisiunile au 
loc în fiecare zi a săptămînii: încep 
la ora 20 cu jurnalul si se sfirsesc fa 
ora 23. Sîmbătă, o oră de după amiază 
e rezervată programelor pentru 
copii. jumătate din emisiuni sînt „în 
direct”. Recent s-a introdus, cu titlul 
experimental, o oră specială pentru 
elevii şcolilor medii. 


/ 


Televiziunea 


"mu are dreptul : 


แม ม اا‎ หล ณา = ว ระ ห 
ศร เห ชร ร ศศ ฑ์ ร 
r kA i - ١ ~ 3 5 5 1 E کن‎ 


să compromită 


nici o rubrică pivot. 


+, $ 


puri compacte de cetățeni frematind 
de nerăbdarea de a revedea filmul 
artistic K.O. al Studioului cinema- 
tografic „București“? În atare cazuri, 
căror cerințe li se rëspunde-si mai 
ales în beneficiul cărei iteleidei? 

Si aici, ca si la „Interpretul prefe- 
rat", se face mult — si cu tenacitate 
— pentru compromiterea nu numai 
a unor rubrici; ci a unei posibilităţi 
substanţiale de comunicare directă 
cu telespectatorul. Nu știm cine își 
ia această grea răspundere, dar dacă 
şi-o ia măcar să fluture, public une- 
ori, argumentele ca să ne răcorească 
şi nouă fierbintelele teoretice. 


Poate că unii teleredactori ก - ล บ 


observat încă (dar timpul îi va ajuta 
s-o facă) obligaţia pe care o creează 
un titlu fix. Sînt foarte, multi spec- 
tatori care nu vor să piardă nicio- 
dată Tele-enciclopedia — indiferent 
de sumar — sau, Reflectorul. În 
ultima vreme s-a impus, în condiţii 


ا 


asemănătoare, interesanta rubrică 
de profilecontemporane. „Prim-plan“ 
sau comentariul politic numit „Ca- 


dran“. Sînt titluri onorate. Dar ce. 


inseaminë, deocamdată, la ora acestor 
notații, „Convorbiri literare“ cu 
participarea mai multor scriitori, 
critici, esteticieni, cititori etc,“ = 
‘cum vedem yîn program — si care 
în fapt se reduc la două-trei inter- 
viuri, nici măcar legate între ele prin 
aceleași întrebări? 

Să nu compromitem rubricile. 
Căci pe urmă prea greu, mult prea 
greu îşi recuperează înțelesurile. 

lar în unele cazuri, niciodată. 


Orașele „în direct" 


În atmosfera creatoare, generată de 
Congresul al X-lea al Partidului s-a 
născut, în lunile de vară, ideea de a 
se cutreiera orașele, {cu carul de re- 


portaj”. Aceste micromonografii și-au 
avut savoarea lor și, prin accentul 
tonic pus asupra infaptuirilor, au 
fost revelatorii. Transmisia din ie- 
șeană Piaţă a Unirii sau cea din fața 
uzinii orădene de alumină au evocat 


` 


si biografii cohtempofane care însu- | 


mau, într-un fel, serii lungi de destine. 

Prezența orașelor mari si mici ale 
patriei pe micul ercan în această for- 
milă de „direct“, ar putea fi deosebit 
de atractivă, dacă se va perfecționa 
metodica transmisiei. Adică, dacă se 
va circula efectiv cu carul (mobil, că 
de aceea e car — nu cel inventat 


cîndva de Enechte... ci acesta, pe' 


pneuri și cu motor) prin oras, trece- 
rile fiind realizate nu prin inserturi 
filmate, ci prin filmarea trecerilor; 
dacă se vor intervieva oamenii inte- 
resanti nu în fata microfonului insta- 
lat într-un loc public ci la locul lor 
de muncă, unde se va instala ad-hoc 
microfonul (cum s-a mai făcut cînd- 


- 


va, de mult); dacă reporterul se va _ 


pregăti cît de cît, pentru a nu se po- 
ticni atit de des în frază, reluînd cam 


aceleaşi cuvinte, potopirrdu-l pe ascul-. , 


tător cu foarte, foarte multi de „foar-. 
te“ și mai ales dacă ne va da senzația 
că a stat în cetate măcar două-trei, 
zile înainte de transmisie. 

Un oraș e un univers pe care te- 
leviziunea îl poate explora într-un 
mod unic, cu ochi lacom de cercetă- 


tor, cu reverie și, deopotrivă, cu lur 


ciditate, nerefuzindu-si surprizele 
dar și nelăsîndu-se prizoniere intim- 
plării sau a celeilalte extreme, å 
prenotatici rigide. 

Pe o asemenea temă ar fi loc de 
cîteva sute de emisiuni, vii, de-un 
farmec singular și de o însemnătate 
monografică într-adevăr conside- 
rabilă. Fiecare din transmisii” desfë- 
surindu-se cam în spațiul unei ore. 


Valentin SILVESTRU 


— 


KOLEAA 


Ea poate 


doar 
sd_le 


îmbunătăţească. 


În Volta Superioară, raza postului 
emitatorului e modestă: 30 kilome- 
tri. Ponderea cea mai mare în progra- 
me e a filmelor documentare si a 
reprezentatiilor teatrale de diletanti, 

n Niger, se televizează programul 
sintetic a două clase — una de curs 
elementar, alta de curs mediu — care 
își desfășoară activitatea în studio. 

Televiziunea din Republica Arabă 
Unită are drept scop — conform 
statutului său guvernamental: „a 
lumina opinia publică, a întări sen- 
timentele sociale, cooperatiste şi 
naţionale, a favoriza cunoașterea isto- 
riei arabe, a difuza cultura, a ridica 
nivelul artistic, a pune la indemina 
maselor cele mai frumoase creații 
ale geniului uman, a atrage atenţia 
publicului asupra proiectelor și pro- 
greselor realizate în domeniul indus- 
trial, a lupta contra obiceiurilor vă- 
tămătoare și a relata tradiţii ale tre- 
cutului, a demonstra rolul femeilor 
în societate și a le orienta în vederea 
ridicării nivelului familial și social, a 
încuraja spiritul sportiv, a stimula 
tinerele talente, a celebra sărbătorile 
naționale..." 

În Sudan, telecentrul dispune de 7 
camere de luat vederi. S-au înregis- 
trat pini acum 10.000 de abohati. 


Divagatii in jurul ecranului 


Dintr-un interesant articol al lui 
Emmanuel Berl „TV și sarcinile sale“, 
la rubrica „Timpul şi oamenii“ în 
revista „Prenoves" (12/1968): 

— “Teatrul de (si la)televiziuneareo 
importanță culturală considerabilă, 
căci transformă în spectatori oameni 
care poate nici nu s-au gîndit să devină 
sau să aleagă (ori să prefere) acele 
din erorile posibile: tratarea intimis- 
tă a pieselor de mare respiraţie sau 
ieșirile în exterior („nu se adaugă 
nimic „Cid"-ului lui Corneille dacă 
se filmează marșul trupei lui Rodri- 
gue spre port", după cum pe de altă 
parte, Corneille nu s-a gîndit, n-a 
prevăzut că spectatorii ar putea ve- 
dea deasupra pleoapele Paulinei sau 
irisul lui Sever). 

— ไก fruntea oricărei teleierarhii 
posibile ar trebui așezat reportajul. 
Numai realizatorii inventivi pot des- 
coperi si crea subiecte, căci nu reu- 
șesc îndeobşte decît reportajele rea- 
lizate după subiecte proprii. 


În școlile britanice 


๐ importantă reţea de televiziune 
în circuit închis funcționează din acest 
an în Anglia, la Londra. Ea leagă între 


ele 300 de școli primare şi va ajunge. 
la sfîrșitul lui 1969, să deservească 
1000. Instalarea unui cablu coaxial 
subteran favorizează transmiterea 
simultană a șapte programe. 


Și printre analfabetii d'n S.U.A. 


În S.U.A., 11 milioane de analfa- 
beti sau semianalfabeti urmează la 
domiciliu cursurile de televiziune ce 
le sint special destinate. Programul 
e esalonat pe 20 de săptămîni cu 100 
de lectii de cite 30 minute fiecare. 


ง 


Mass Media in anul 2000 


Sub acest titlu, Leo Bogart, unul 
din vicepreședinţii Asociaţiei ameri- 
cane a editorilor, publică un stud-u 
de anticipație, in care caută să pre- 
vadă, printre altele, destinul tele- 
viziunii în mileniul următor. 

Televiziunea — zice autorul — își 
va mări mult capacitatea de informare 
instantanee a populaţiei. Majoritatea 
locuitorilor vor citi articole si ştiri, 
vor vedea piese si filme, vor asculta 
concerte numai prin telereceptoare. 


Programele politice și economice su- 
puse naţiunii de guvernămînt vor fi 
prezentate în primul rînd prin tele- 
viziune. E probabil că va fi determi- 
nată astfel o nouă tehnologie şi o 
nouă metodologie adoptate la această 
împrejurare, a tipăririi ziarelor şi 
cărților. 

N. Se 


Bibilografie 


Goldstein B. si R, Ferrucci: Westernul 
la TV şi spiritul modern american, În: Soythe 
western Social Science Quarterly 43/4 (1963), 

. 357-366. 
Y.: Un vint suflă în Europa: te- 
ledistribuçia: o  telerevoluție curopenă, În 
Communauté Européenne 112 (1967), page 
23-25. 

Zitrore Léon: Deschideţi aparatuli... pos 
vestiri vesele din televiziune-Paris, Solar, 
1965, 368 pagini ilustrale, 

Friedmanns: Televiziune şi democraţie cule 
turală. În Communications 1967/10, pag. 122- 
135 (un interesant studiu despre instrucţiunile 
televiziunii americane și lupta pentru înlă- 
turarea ori diminvarea publicităţii comerciale 
în folosul programalor culturale „pe matea 
temă a e'evării estului poporului”), 

Pigé F.: Radiodifuziunea şi televiziunea în 

hreb, Paris, Funcajia naţională de științe- 
politice (Centru! ce studii al relaţiilor intere 
naţionale), 1966, 183 paz. 1 

Radioul și televiziunea in serviciul educa» 
gici şi al dezvoltării în Asia, Paris. UNESCO, 
1967, 60 de pas. 

Lismonde, H.: Comportările si atitudinile 
omului televizionar, În Etudes de Radio-Tës 
lëvision. 1965, 11-12 pag; 65-76. Bruxelles), 


37 


1 


+ 


1 di j 
พ แด E a 


MPEYS 


go 


-Cronica 
spectatorului 


„Crimă în stil personal“ 


Vizionarea acestui film o datoresc hazardu- 
lui, Este ta si cum ag fi ciştigat osumë conside- 
rabilă la loterie, ca și cum aș fi căpătat expe- 
riență pe nemuncite. În orașul Galaţi, filmul 
a rulat doar două zile. Nu e de mirare, nu 
vă spun nimic nou. „Angelica stă trei săp- 
tëmini cu sală plină iar อ 6 Thomas Morus 
nu-l înțelegem nici măcar în secolul XX gi 
plecăm din sală. Nu se mai pune problema 
gusturilor care nu se discută ci a unei educatii 
estetice aproape inexistente la cânsumul de 
„Comisari X“ sau de „Veselie la Acapulco”... 
M-am dus la „Crimă în stil personal” crezind 
că e un film polițist. Nu citisem nimic despre 
el, fiindcă probabjinu s-a găsit loc prin gazete 
să se însereze ๐ cronichetă mai ca lumea, 
Subiectul “filmului frizează banalitatea, con- 
stituind un caz la ordinea zilei, Faptele însă 
ne sint prezentate într-o manieră atit de per- 
sonalë de Jiri Weiss, încît împreună cu per- 
sonajul, principal trăim pînă la capăt tragedia 
vieții tui; Este un obstur funcţionar, cu o 
mamă bătrină, cu o cameră dezordonată, cu 
cîteva cărți, şi acelea de aventuri, cu aceleasi 

turi, cu aceiaşi oameni în jurul lui. Dă 
această existență banală îl scoate, firește, 
dragostea pentru o,femeje frumoasă, dragoste 
la care are tot. dreptul, dragoste nefericită 
care însă din păcate pe multi dintre noi ne-a 
făcut să ridem. Cind devine conştient de 
tragedia vieții. lui, hotărăşte să se răzbune. 
Trăieşte in subconștient prima crimă, cînd 
aruncă în aer pe cei doi amanți, Pedepsitul 
este tot el, adus. în banala situație de vinovat 
fără vină, O altă soluţie ar fi fost uciderea 
soţiei necredincioase.. Trăim momentul fictiv 
al sinuciderii soției, își dă seama că o iubeşte 
încă, Îşi dă seama că nu èl este omul care să 
poată ucide, Tragedia sfirşitului este acea 
„vie en rose”, viață bazată numai pe întîmplări 
cenușii, însă acceptată. Aceasta e semnificaţia 
titlului:" crima în stil personal” este accep- 
tarea vietii- pe care i-o oferea necredincioasa 
sotie. Rezultatul? Urcarea treptelor sociale, 
mașină, haine frumos croite, o secretară 
tinără, _ „armonie. familială“, Tragic film 
— oare cite ผม ร - din acestea au loc în fiecare 


zi! T 
# ULISE VINOGRASCHį 
* Str, Vasile Lupu ม 
/ Galaţi, 


„Anul trecut la Marienbad” 


Cu toate că a cucerit „Leul de aur“ la Vene- 
şia, cu toate că a făcut carieră înainte de a 
ajunge la noi, „Anul trecut la Marienband” 
m-a plictisit si chiar m-a enervat. Sint de acord 
că s-a încercat un mod de a reda o poveste 
de dragoste, dar nu pot să-mi imaginez dra- 
gostea zugrăvită pe un fundal cenuşiu dus 
pinë la negru, cu atita răceală, de niste oameni 
somnambuli care gravitează printre nişte 
oameni impietriti, Pină şi momentele delirante 
ale indragostitilor sint exagerat de impietrite. 
dindu-ti o senzaţie dubioasă. Oare" oamenii 
au devenit niste reptile? Film prea rete pen- 
tru o vară atit de fierbinte, film mult prea 
dur — chiar dacă acele versuri dau filmului o 
nuanță mai romantică — despre nişte senti- 
mënte mult prea fragile, film in care totul 
pare mult prea bine calculat, mult „prea 
perfect”, pentru a fi uman. Sînt curios së 
cunose 7 prin intermediul revistei şi părerile 
altor cititori, 

G.M.S. 
Bucureşti 


“en Përsonal nu mi-a plăcut acest film, deşi 
tt „simt“ bun și interesant cum se zice. Nu 
ştiu de ce, dar nu m-a impresionat, Unele 
imagini frumoase din punct de vedere plastic: 
decoraţiile baroce (nu toate însă) și citeva 
din parc, Altele, datorită minutiozitatii cu 
care sint gindite, devin nenaturale, artific ว 
Ceea ce îl salvează cred cë e ideea aducerii 
aminte, idee pe care o consider însă neome- 
nească, 


ADRIAN POPESCU 
Bucureşti 


“Comediantli” 


După „ Becket", Glenville dezamăgeşte. Aşa 
începe cronica filmului,,Comediantii”, semnată 
de Alice Mănoiu, Sint de acord, deşi îmi este 


38 


i 


greu să recunosc acest lucru. Afişulteatrage — 
numai prin numele sale — scenarist, regizor, 
actori: Burton-Taylor, Guinness, Peter Us- 
tinov, şi totuşi... 

„Avind şi un titlu răsunător: ,Comediantii”, 
nimic nu te poate opri să nu-l vizionezi. După 
terminarea lui —câm lung — nu ştii ce să 
retii sau să te gindești măcar ce ai putea 
reține, Acţiunea se petrece pe o insulă a 
cirui nume te face să visezi lucruri frumoase, 
ir actorii îşi desfășoară tot jocul pe un fundal 
singeros. Într-un birou al poliţiei, un om 
este maltratat, undeva pe o șosea doi amami 
se -intilnesc si fac dragoste într-o maşină. 
Zbuciumul unui popor, terorizat de politica 
internă a unui bâtrin dement, ar vrea să fie 
amestecat cu zbuciumul a două suflete, pro- 
venite dintr-o casă a unui diplomat si a unui 
hotelier, Nu le putem combina, şi nici măcar 
apropia — problemele nu prea se leagă. 


Duritatea poliției, scoasă tare în evidenţă, - 


nu.poate fi uitată cu scene de dragoste între 
doi tomnatici. Scena in care poliția acționează 
împotriva unei înmormintări e zguduitoare. 
Aproape de final, filmul ar vrea să se salveze 
dar — cred eu — prea tirziu. Nu putem 
uita indiferența eroilor, străini de insulă, 
faţă de ce se întîmplă în jurul lor, În finalul 
cam lozincard, în sufletul nostru licëreste 
totuși o părere de rău pentru moartea unui 
fals luptător si a unei iubiri apuse. Putem 
vedea de toate in acest film, dar nu rëminem 
cu prea multe. 


PAUL PETRU 


Str. Maşiniştilor nr. 52. 
Cluj 


„Anna Karenina“ 


Cind am citit ce aspus Zarhi într-un inter- 
viu, că detestă regizorii care-şi lasă urmele 
miinilor murdare pe filme, mi-a scăpat ur 
„ecce homo”. Pentru că în epoca in care 
„filmul vieţii” tinde să devină „filmul lui...” 
cu nu ştiu citi de ,,...ini”, sau ,onni” în coadă 
vorbele astea mi se par deosebite. Cu aceste 
gînduri, pregătit pentru explozii de recunos- 
tintd, am intrat la „Anna Karenina”. Ce să 
spun mai întîi? Am plecat de la „Anna Kāre- 
nina” mihnit că unei minunate orientări de 
principiu îi lipseşte aura faptelor. 


G. BRUCMAIER 
๑ Comb. pt. industrializarea lemnului 


Suceava 
N.R.: În corespondenţa privitoare la Oscar- 
uri — mërturisim că nu v-am înţeles prea 


bine, 


Westernurile 


Sint si eu tinër și ca orice tinăr merg des 
la filmele de aventuri. Dar m-am săturat 
să-l tot văd pe Lex Barker în filme de genul 
„Kurdistanului sălbatic” sau să accept bana- 
litati ca „Piramida zeului soare”.. Aș vrea să 
vă întreb: cite din western-urile şi filmele 
polițiste bune (căci există!) s-au adus la noi?“ 


MARIA MAGDALENA-DINESCU 
Str. Verşeni nr. 15 
București 


„Nu mai rëspundeti la întrebări stupide gen: „Jean Marais -trëieste7” 
(ing. A. V. Mironescu). Prea bine — dar nu ne lasă inima së nu vi-l prezentăm 
pe îndrăgitul actor într-unul din ultimele sale filme „Paria“. 


N.R.: in problema „Samuraiului”, nu vedem 
nici un diferend între noi și dumneavoastră, 
Nu am contestat origifialitatea aprecierilor, 
le-am alăturat unor păreri asemănătoare celor 
ale dumneavoastră şi nu credem că am greşit, 
Păreri originale se pot asemăna foarte bine 
între ele. Vă așteptăm cu noi opinii, 


În jurul articolului... 


Reacţii vehemente, de la plus la minus, în 
jurul tăiosului articol semnat de Ov.S, Croh- 
mălniceanu „Cit de prost poate fi un filmi” 


© Ing. Vasile Priçoiu (str. Mihail Eminescu 
15 — Sînicolaul Mare): ...„Am citit articolul 
criticului Ov. 5. Crohmălniceanu, adevărat 
insectar al cinerebuturilor, De acord aproape 
în totul; orice spectator de film ar putea 
adăuga alte citeva exemple. Doresc să cer cir- 
cumstanţe atenuante pentru Norman Wisdom 
cel ce întruchipează „clown"-ul de o cretinie 
pură“, E adevărat că personajul nu străluceşte 
ca inteligenţă, dar caracterizarea din articol 
este dincolo de estetic, condamnind în bloc 


ai bun, poate fi situată în prelungire 
ea şi epigonică — a unor celebrități ale comi- 
cului. Ştiu, sînt multe proștii în scenariile lui 
dar,repet,cred cë e neinteligent să repudiem 
atit de categoric si de neargumentat întreaga 
sa creaţie. Nu mi-e jenă să declar că am ris 
nu odată la filmele cu Norman. 


© Rodica Petrescu (Ploiesti):... „Ceea ce 
m-a uimit este vocabularul folosit de dumnea- 
voastră plin de Un sarcasm jignitor, Sustineti cë 
un film prost cadede la primele reprezentații, 
Ducet dragă domnule, la un cinemato- 
graf unde rulează filmele lui Norman, „Feld- 
maresala,” „Bună ziua, contesă”, „Astă seară 
mă distrez”, să vedeţi cum au „căzut” aceste 
filme, să vedeţi „sălile goale”. Căci strieti că vă 
referiti la nişte filme atit de proaste încit e 
imposibil de imaginat prin ce ar putea să 
stirneasci vreun interes. Adică toți cel care 
merg să vizioneze aceste filme, milioane de 
spectatori, sînt la un grad de incultură incit 
pot înghiţi aceste filme pe care dumneavoas- 
tri le numiti cele mai mari timpenii din lumet 
De ce nu incercati së priviti mai adinc, sa 
pitrundeti în miezul subiectului? De ce nu 
recunoasteti că au fost filme mult mai proaste 
ca acestea (filme bine cunoscute dumneavoës- 
tra), filme care lăsau sălile goale cu 20-30 de 
spectatori?” 


6 Mircea Constantinescu (Str. Buna Vestire 
16, lași „Ov.5. Crohmălniceanu încearcă 
să definească culmea prostiei în cinemato- 
grafie bazindu-se pe faptul că D.R.C.D. F-ul 
mai greseste aducind pe ecranele noastre şi 
filme submediocre. Desigur c in această 
privință, are perfectă dreptate. Unele filme 
(„Bună ziua, Contesă”, „Feldmareşala”) nu 
au ce căuta pe ecrane. Dar același critic face 
şi unele afirmaţii nejuste, neintemeiate. Nu 
înţeleg, de pildă, de ce domniei sale nu-i 
plac filmele cu Norman Wisdom? Criticul 
ar trebui să mai urmărească încă o dată fil- 
mele realizate de acest comic pentru a-şi da 
seama cë avem de-aface cu un actor plin de 
talent, un actor care ştie să specule.e fiecare 
mişcare. Norman VVisdom încearcă să stir- 
nească risul — scrie criticul — ,pierzindu-si 
pantalonii, incurcindu-se în bretele”, etc. 
Oare Charlie Chaplin, Stan si Bran şi alţi 
mari comici ai ecranului nu au folosit imbrëcë- 
mintea lor pentru gag-urile comice! Wisdom 
îi urmează, şi nu face rău. inchipuiți-vă un 
film cu NW. mut gi filmat mult mai repede 
şi veti vedea că va trebui să vë schimbaţi 
părerea... Si aş mai vfea să știu de ce nu se 
consacră un articol vast comediilor produse 
de cinematografia noastră?” 


© George Vlad (Comuna Scuteltici, jude 
Buzëv):... „sînt întru totul de acord cu arti- 
colul „Cit de prost poate fi un film” din nr. 
6 al revistei „Cinema“. Nimic nu-i mai de prost 
gust decit o comedioard de duzină care — 
în treacăt fie spus — are un succes surprins 
zător de casă. (Cred că noţiunea de „mare 
public” nu trebuie lărgită abuziv.) Cind cri 
ticu! a purces însă la alegerea filmelor edifi- 
catoare întru prostie, socotesc că a fost Unie 
lateral, indreptindu-si atenţia doar spre 
filmuleţele străine, uitind de nu puţine stupis 


ditati autohtone.” 


© Ileana’ (Ploiesti):... „Nu pot decit să-mi 
exprim adeziunea față de articolul „Cit de 
prost poate fi un film”. A$ face totuşi o pro- 
punere. Sînt poate unii care nu pricep încă 
de ce astfel de filme sint proaste, Pentru a-i 
ajuta, nu s-ar putea discuta ceva mai con- 
cret? De pildă, ar trebui studiată mai pe larg 
o scenă din acelea „grozave“ care ridică Du- 
blicul în picioare”, 
2 


»„Ca orice limbaj, pentru a fi priceput exact, 
| şi cinematograful pretinde 

aceeaşi familiarizare, acelaşi: studiu, necesare 
aprecierii capodoperelor literaturii..." 

ANDRE BAZIN 


Dialog între 
cititori 


Conform tradiţiei  „Curierului* nostru 
replicile celor doi corespondenţi 
vizati atit de vehement în legătură cu opiniile 
lor defavorabile la „Planeta maimuţelor“ 
(Marius Popescu, str. Scolii nr. 14 Chitila) 
şi „Samuraiul' (Anda  Goangă Craiova 


n din contra replica lui Marius Popescu 
ea de poziție a multor cititori faţă de 
mele m-a bucurat, asemenea dialo 
foarte utile. Opiniile exprimate si p 


mite Jn — „al unei calde 
tati ar şi umane” — sint nu 
numai diferite dar chiar contradictori 
M 


3 simt dator să întreb şi să răspund: in ce 
7 eră Radu Minculescu cë e va 


a ciclurilor in 


oase nu ne 
catii raţionale. 
dezvoltarea i 


o revenire la 


ice progres in socie in afar 
r tii fic, ace 3 teorie re 
ter ident reactionar, Un film pe 
te false nu poate duce in n 
u Caz ceva Dii „Snobulu jin Bucurest 
vrea r c cë la de area celor 
) rë mondiale ca a lor 14.500 
de războaie stu zguduit omenirea in cinci 
Aile j s-a trecut peste dorinta 
de pace a 0 เล ก J 
D fel, f fii nu ost în r 
împotriva nii chi t 


nut ca o supapă pentru a evita suprapopulația, 
Faptul că pină voința dementă a trecut 
peste instinctul de conservare, aceasta nu 
este in contradicție cu cele spuse de mine. 


Aş mai aminti altor corespondeti că criteriul 
puterii de impresionare nu ne poate da o 
judecată de valoare în aprecierea unui film; 
cë o problema atit de serioasă cum este ac 
din „Planeta maimutelor“ nu 
în ra vreunui viziuni filoz 
problemei capitale a omenirii de un divertis- 
ment nu poate fi decit stingheritoare. In 
sfirgit — D. Rădulescu susține că „Planeta“ 
nu este un film de convenţie. 


a = 


cetate a maimutelor nu se 


empe 
ı e deci ve 
1 da 
i 
fe 7 ١ 
i i int 
t - dați niste ac- 
mart n rëzboi nu- 


Goangë. autoarea violentei scrisor 


celor < it a desp 3 

Kudoipi ย i ri tri numit 

Alain Del. nu f mbat p ١ 5 

cu unul tã, < t f 1 

argument pentru ล mëcc e că ' 

1 rëspund d pentr 1 r i 
m doar pr erse j st 


Cititoarea Simona Bejan din Pre- 


١ înțeles greșit. Un f 

1 fie cu ¢ n 
4 intr-un asemenea fi 
„mergea” pentru că nu avea 


intr-un 


„Dece: inaugurati o rubrică: „le necunoscut azi celebru?" 
(Semerjgi Elvira). S-ar putea s-o facem. Azi, un prelu 
Astrid Heeren, ie anonimă cover-giri, azi lingă Burt si Jeën-Pierre Aumont in „Apărerea castelului“ 
trebuie să | pr iva ngurata 7 
prin crime? Cit despre exemp litudinii 
in autobuz — îl socotesc prea banal, in sfirgit, 


ust z 


ila Se ar 
Të, SË Pa pa 


poate cë are dreptate cal care-mi scrie că 
filmui e o cușcă în care leii se sfişie, dar asta 
nu e valabil pentru oameni care, după cit 
ร งบ eu, sint animalele cele mai civilizate, spre 
deosebire de lei care'sint animale din junglă... 


N.R.: Publicind aceste contra replici, få- 
cindu-ne o datorie democratică, socotim că 
discuţia în paginile revistei în jurul acestor 
filme a ajuns la punctul ei final. Celor care 
vor să polemizeze cu cei doi corespondenți, 
le propunem să fe scrie personal, deși tov 
Anda Goangë ne roagă să atragem atenţia 
că nu va răspundea eventualelor scrisori- „nu 
din nepolitete ci din lipsă de timp pentru 
controverse de acest gen...” 


=m 


Nu tăiați capul crlilcilor! 
REESE RE ER SE e 


m... Citind ultimele dumneavoastră ,curiere” 
am rămas dezamigit de stilul unor „pricepuţi 
cinefili” care taie cu multă uşurinţă capetele 
criticilor noştri de film. Nu vreau să apăr 
prestigiul cronicarilor noştri — pe multi 
îi stimez, cu alţii sînt de multe ori în luptă 
intimă. Së recunoaştem — critica este în 
contradicție. cu gustul general al publicului, 
Dar oare cine-i de vină? Nu încerc să iau 
rolul judecătorului, Dar aș întreba pe multi 
dintre cei care vorbesc cu ,,noi” şi în numele 
nnostru” : cind vom reuși noi toți să ne formim 
o cultură. cinematografică solidă?... Filmul 
este o artă complexă. „Să ne ferim de iluzia că 
cinematograful ar fi un limbaj universal inte- 
ligibil, indiferent de formë si dë gradul de 
cultura. Ca orice limbaj, pentru a fi priceput 
exact, el pretinde aceeași familiarizare, aceeași 
practică de studiu căreia îi datorati de exem- 
plu aprecierea capodoperelor literaturii”. 
Citë dreptate are „cunoscutul teoretician 
francez Andre Bazin, din volumul căruia am 
dat acest citat, Volumul se intitulează „Ce este 
cinematograful 1“ recent apărut în editura 
Meridiane, Îl recomand din toată inima. 
Dacă vom ajungă să ne lăudăm cu un public 
de film unanim exigent şi receptiv la adevă- 
ratele valori ale cinematografiei mondiale, 
un public cu un orizont larg din sfera căreia 
nu va lipsi nici cultura cinematografică, atunci 
am ajunge într-o situaţie în care — citîndu-l 
pe S. Culcear din Reşiţa — „nu ar pierde 
nimeni, nici statul, nici publicul”, 

. 


Prof, KELEMEN FERENC 
Str. Mierlei 11, 
Tirgu Mures. 


ร - 


Cititorii si revista 
๑ -————— 
Ca de obicei, nu vom publica numeroasele 
elogii la adresa revistei noastre, desi mërturi- 
sim că nu ne displac. latë mai degrabă o serie 
de critici, observaţii şi sugestii interesante; 


Semerjai Elvira str. Filarmonica 5 — Sibiu 
„De ce s-a desființat pagina „O fişă pe lună"? 
(N.R.: întrebare adresată, printre alti cititari, 
şi de G.A.T., Clu)). Da ce nu introduceţi 


, rubrici ca: „Idolii si muritorii“ ?, „leri necunos- 


cuti, azi celebri"? 


Alexandru  Lobonţiu (Str.Nicolae Bălcescu 
31 — Tg. Mureș): „Prezentarea actorilor 
români de film să se facă la o rubrică anumită, 
sub titluri ca: „Portrete paralele”, „În vizită 
كينها‎ „Prim plan“, „O fişă pe lună“, „Ei despre 
ei", Rubrica înicare ar putea aparè din cînd în 
cînd şi cîte un actor care a jucat în roluri mai 
mici, Sînt numere in care se face abuz în pri- 
vinta unor vedete care n-au nimic comun cu 
arta cinematografică“... 


Adriana S. (lași): „Va rog să publicaţi în i 


continuare „istoria cinematografiei“ a lui lon 
Popescu-Gopo”... 


Ing. Ana Valeria Mironescu — Bucureşti: 
ve nMa fac purtătoarea de cuvint a unor cunos- 
cuti si prieteni care v-au scris de multe ori si 
care m-au asigurat fierbinte că v-au trimisepis- 
tole serioase cu probleme serioase, mirati că 
încă nu le-aţi dat răspunsurile soiicitate, Înţe- 
leg că mii şi mii de cititori vă scriu si este greu 
să răspunzi tuturor; totuși am citit că răspun- 
deti uncr întrebări de-a dreptul stupide: dacă 
trăiesc Jean Marais sau Virna Lisi, cine a fost 
partenerul sau partenera lui X în filmul Y 
(cînd, slavă domnului, interpreţii sint trecuţi 
întotdeauna pe afişul sau genericul filmului 
respectiv). Poate ar fi mai indicat să acordati 
un spațiu mai larg scrisorilor mai serioase care 
discură despre artă, cu adevărat. Publicarea 
jurnalului unui spectator necunoscut la „Zilele 
filmului britanic” este lăudabilă însă de ce a 
ramas un fapt izolat? Sper de asernenea că va 
aparo în curînd un numër in care să am deo- 
sebita bucurie de a-i vedea într-o pozi mare 
si frumoasă pe Paul Scofield. 


N.3,: E odevărat că sintem siliți să răspun- 
dem cu inticzieri între 3—4 luni, ovind In vedere 


ingreto noastră apariţie. Dar nu ştim să fi 
evitot ร ง น ignorat scrisorile serlonse ole cititoe 


50 


i 


rilor. În deosebi asemenea scrisori aşteptăm 
cu nerăodare si spaţiul acordat lor — după 
cum ง poate dovedi chiar „curierul” nostru, 
după atitea luni — nu e drămuit cu zgircenie. 
Am fi preferat să ne daţi măcar unul sau două 
nume ale „acelor prieteni sau gunoscuţi” faţă de 
care ne-am arătat indiferenti. Referitor la acele 
răspunsuri uşurele la întrebări ugurele, ca şi în N 
ceea ce priveşte publicarea unor poze mai fri- 
vole ale unor actori mai frivoli — atragem oten- 
tia că avem de făcut faţă unor mari denivelări 
de gust şi preocupări ale cititorilor noştri. Fireş- 
te cë ne vom strădui să respectăm anumite li- 
mite în prezentare, lulndu-ne riscurile de adis- 
place şi chiar de a place. În sfirsit, mărturisim 
deschis, nu am intrat încă fa posesia unor poze 
„mari şi frumoate”, elocvente, ale marelui actor 
englez Paul Scofield, foorte solicitate de citi- 
torii noștri, spre sincera noastră bucurie. 


Rita Popescu (str. Putnei nr. 9 — Piatra 
Neamţ): „...Ştiu că aveţi multă corespondenţă, 
dar asta nu înseamnă să nu rëspundeti la timp 
tuturor celor care vă scriu. O să-mi spuneţi 
că nu aveţi loc unde să rëspundeti tuturor, 
deodată. Asta o ştiu, Dar as vrea să ştiu de ce 
această revistă nu apare de cel puțin două ori 
pe lună? Dacă această metodă nu se poate 
realiza, găsim alta. Rezervati pentru „curier“ 
mai multe pagini ca să răspundeţi tuturor cit 
se poate dë repede, nu să aşteptăm luni şi 
luni de zile un răspuns. Cred că din aceste două 
metode se poate utiliza una”,.. 

N.R.: N-aţi putea să ne dathsi o o treia Meto- 
dă? 

Ursu Rodica (str. Năsăudului 2 — Bis- 
trita): „Aş fi da părere ca în revistă să apară 
mai multi actorie Cred că şi lor Ji se poate re- 
zerva o pagină întreagă, aşa cum li së rezervă 
actriţelor”,.. 

N.R.: Chior, oveti dreptate... De ce publicăm 
numai actrite”: Nu s-ar cumpăra revista dacă 
am publica şi actori? Cum nu ne-am gindit? 
Dă, doamne, mintea românului de pe urmă... 


D.R., Constanţa: „Tin să vă specific cë lu- 
crez într-o fabrică de hirtie, de unde iese o 
hirtie, pot spune excepţională. De ce nu in- 
cercati să faceţi toate paginile revistei, cel pu- 
tin din stocul pe care noi îl aruncăm zilnic la 
refabricat1” . 

N.R.: Spuneti-ne cum së intrëm si noiin 
posesia unei repartiţii pentru acea hirtie excep- 
tionalë pe care dumneavoastră o aruncaţi la 
refabricat. 


Anghel Fierăstrău (str. Pictor Andrieş 

38 — Bacău): „În numele mai multor cititori, 

vă rog să includeți în cuprinsul revistei o pa- 

gină pentru melodiile din film. Nu s-ar putea?" 
N.R.: Nul Asta ne-ar mai lipsi. 


Cecilia Mariana Hincu (str. Zimbrului 
4 — Tecuci); ,,V-as propune să publicati o 
rubrică nouă în care să apară cit mai multe 
noutăţi din lumea filmului, ştiri scurte, infor- 
matii despre fiimele aflate în proiect, etc.” 
N.R.: Nu credeţi că cea mai recentă rubrică a 
noastră — ,,Cinerama” — desfăşurată pe cite 
3-4 pagini de revistă, corespunde propunerii 
dvs.? Scrieţi-ne ce părere oveti despre această 
uCineram În privința pariului, l-aţi cistigat. 


Prof. Borezan Olivia (str. Fintinii nr, 705 
— com. Dumbrăviţa): Felicitări lui Valentin 
Silvestru pentru articolul „Muzica stelelor”. 


G.A,T, (Cluj): „M-am săturat de zimbetul 
foarte fotogenic al Angelicăi, de poziţiile Ra- 
quelei Welch, de... o, de cite! Monotonia e 
obositoare, n-aţi ştiut asta pinë acum?" 

N.R.: Ba do, dar nu strică s-o mai aflăm 
odotă, 


lacob Macarov — Hunedoara: „Recunose 
canoanele reclamei, sînt nemërginite, dar bà- 
rem teritoriul culturii ar merita să fie tabu. 
Dacă socotiți cë spălindu-se cu săpunul x 
şi folosind pudra Y, cititorii vor înţelege pro- 
funzimea „Eclipsei” sau a „Nopţii“, atunci mă 
retrag. S-ar putea anunța premiere, cărţi de 
profil cinematografic, dacă nu se poate renun- 
ta la reclamă...” 

N.R.: Vă rugăm să nu vă retrageți. Nu ne-o 
trecut niciodatë prin minte să legdm „Eclipsa” 
de aspiratorul ,, Record” — şi credem că nici 
un cititor nu a făcut o astjel de legătură. Recta- 
ma are Într-adevăr canoanele ei.-Nu putem re- 
nunga la ea. Dar ce să facem dacă — de pildă — 
editurile in care apar cărți cu profil cinemato- 
grafic nu se îndură să cheltuiască bani pentru 
reclamă in revista „Cinema? Ce să facem dacă 
produsele de cultură nu se bucură de reclama 
pudrei şi mobilei? 

Vă dăm dreptate în celelalte probleme. Si 
pentru a vă alina necazurile de corespondent 
ol revistei noastre, vă informăm că excelentul 
dumneavoastră articol despre western l-am re- 
ţinut pentru unul din numerele viftoare. Vë ry- 
gdm së ne scrieţi si pe viitor, 


Viorica Simionescu — Medgidia: „Mi-au 
plăcut foarte mult articolele din „Cinema” 
nr. 6 „Un european la Hollywood” și „Mireille 
Darc — ค nouă Bardot?" — 

N.R.: În privinţa“ greselii semnalate — eo 
eviJentd eroare de tipar pe care ne bucurăm că 
ati rectificat-o singură, 


SCENARIUL, 


o soluție a experienței 


( urmare din pog. II) 


— Depinde. Dar să revenim. Cind 
ţi-am propus să vorbim despre saltul 
pe care ar urma să-I faci de la „Dacii“ 
la “filmul viitor, pentru -definirea du- 
mitale ca regizor 'cu un anumit stil, 
cu o anumită viziune, mă gindeam la 
factura filmelor de scurt metraj pe 
care le-ai turnat, în care era evidentă 
preocuparea de metaforă, de stiliza- 
re. - 

— Cred că filmul istoric pe care 
l-am practicat în,, Dacii” și cel care va 
fi în „Mihai Viteazul“ nu au mai nimic 


comun cu acest gen. 
— Dar ca tendinţă? 


— Ca 
ceva comun, Pentru că departe de 


tendinţă, cred că există 
mine gîndul de a mă apropia de for- 
mula actuală a filmelor istorice ita- 
liene, care au vulgarizat acest gen. 


— Cum il vezi, deci, pe Mihai 2 


— M-am gîndit mult la personajul 
acesta. În afara documentaţiei, care 
mă interesează totdeauna foarte 
mult înainte de a face un film, am ci- 
tit în general cam tot ce se poate citi 
despre acest erou al poporului nos- 
tru, Am o admiraţie pătimașă pentru 
el. Există o prezentë permanentă a 
lui în imaginaţia mea. Azi, după trei 


sute și ceva de ani, pentru a reconce- 


pe acest erou... Am trecut prin multe 


îndoieli. E o mare răspundere. 
Pentru că, în general, poporul nos- 
tru și-a format o anumită imagine 
despre eroii săi. Cînd am turnat 
„Dacii“, mi-a fost mai simplu, pentru 
că trebuia să dau culoare unor stră- 
moș: în general. Despre un Decebal 
nu se știa mai nimic. Chipul lui in- 
trase în praful istoriei și se pierduse 
ca o statuie mincată de ploaie, Pe 
cînd imaginea lui Mihai este încă me- 
talică în fata noastră. E pregnantă, 
parcă arde și fiecare cetățean de pe 
stradă o poartă într-o celulă a cre- 
ierului său. De aceea e foarte greu să 
creezi o anumită imagine spunînd: 
„Acesta e Mihail E curios, de pildă, 
foarte mulţi cred că Mihai a fost un 
om scund. N-a fost. Era înalt, voi- 
nic, puternic, stingaci, dar se bătea 


şi cu dreapta. 


— Probobil că stilul virtual أو‎ fil- 
mului dumitale ar fi acela al unui film 
cu niste linii de fortë de un dinamism 


extraordinar. 


— Da, acum începem să ne inte- 
legem. Sigur că subiectul pe care-l 
am nu este nici Vlad Tepes, nici Bo- 
ris Godunoy, Mihaie în primul rînd 
un om al acțiunii, a! unei acțiuni 
aproape de neînțeles, al unei viteze 
de execuție neobișnuite. În șapte ani 
a făcut atîtea lucruri, cîte n-au făcut 
alții în 40. Acest fir roșu care-i stră- 
bate scurta existență e ca un metal 
adus în stare lichidă şi care se solidi- 
fică instantaneu. Mihai a fost pentru 
poporul nostru ca o stea care a stră- 
tucit cel mai sus şi a căzut. Eu nu voi 
putea să dau decît un Mihai care să 


Sergiu Nicolaescu: 


se apropie de această imagine. Dacă 


aș concepe un Mihai care, în dosul 
unor pereţi, s-ar frămînta, gindind la 
ce trebuie să facă, ar fi vorba de un 
Mihai necunoscut, de ๐ fatëa eroului 
pe care ar putea-o reda alt film. Eu 
si scriitorul Titus Popovici, tn primul 
kind, am simțit însă nevoia să înfă- 
tisam pe ace! Mihai care a îndeplinit 
cu sute deani înainte, un ideal pecare 
poporul său l-a înțeles mult mai tîr- 


Ziu. 


— Filmul va fi în "două serii, 


— Va fi un film mai lung, de 


circa trei ore, despărțit în două serii. 


— Această lungimea nu va face mai 
dificilă unitatea stilistică, redarea ace- 
lor linii de fugă dinamice, a troseului 


de cometă al vieţii eroului? 


care fac tot- 
decît 
Viteazul" e pre- 


— Sint un regizor 


deauna filme mai scurte 
scenariile, „Mihai 
văzut pentru 5.000 de metri. Va fi 


poate de 4.000. 


— Problema e dacă filmul respiră, 
dacă el curge firesc pe o asemenea 
lungime, dacă untori un detaliu, o 
metaforă, rezolvă o bătălie, dacă un 
Singur cadru, să zicem, de seară, pe 
un cimp de bătălie, ne lasă së fntele- 
gem ce s-a intimplat, dacă rămîne 
un răgaz pentru meditație; dincolo de 
faptică. 


— Asta nu pot să spun dinainte. 
Dar imaginca eroului, așa cum există 
ea în scenariu, este o imagine care 
cred că își va găsi drumul direct 
către spectatori. 


Convorbire realizată de 
Valerian SAVA 


oaspetii 
nostri 


Foto: A. Mihailopol 


Intr-o 
confesiune 
de 

o mare 
noblete, 
Antonioni 
rezumă 
experiența 
sa 
americană, 
în 

timpul 
filmărilor 
la 
«Zabriskie 
Poinb : 
risipa, 


inocenta, 


vastitatea, 
sărăcia 


ERT GE PIT ATT SE سيم‎ a PEPE TREE 
FA TIN cotă Pap Qetë 


ม ง i 


Personajele mele si povestile 
lor reprezintă felul in care 
încerc să descurc un fir din 
incilceala unor lucruri ce se 
petrec astăzi și pe care este 
greu să le înțelegem luate în totalitate, 
deşi aceste lucruri au sau încep să 
capete pentru toţi o mare importanţă. 
Poate că filmul meu e povestea unei 
căutări, a unei încercări de eliberare: 
un sens interior şi intim. În contrapu- 
nere însă cu realitatea provocatoare a 
întregii Americi. 


A cui e vina? 


Filmul meu este o închipuire, aven- 
tura personală si particulară a unor 
oameni. Împrejurul lor există desigur 
un peisaj. Aici — peisajul este format 
din munţi, deșert, orașe, păduri de 
cactus, dar şi din ghetto-uri, oameni 
care suferă, alţii care se revoltă, unii 
care ştiu si înțeleg fără a avea puterea 
să se revolte, şi cei care, poate, sînt 
vinovaţi. Toti aceştia se află în film? 
Da, oarecum, întrucît ei constituie aerul 
si limfa acestei Americi inocente şi 
violente. Nu, pentru că este doar 
povestea Dariei, o femeie tînără, şi a lui 


JO OSE AS: 
ES 


që 
PE 


ANTONIONI 

FATA ÎN FATA CU 
NOUL CONTINENT: 
$ ME 


m 


Mark,si a cîtorva personaje încă, mai 
mult sau mai puțin adaptate acestui 
gen de lume. Dacă existentele indivi- 
duale nu se mai pot desface din realitatea 
confuză si violentă care le asalteazi 
zilnic, vina nu e a mea, si nici măcar a 
personajelor mele. Este un dat, un fapt. 

De altfel, scenariul a fost supus con- 
tinuu unor schimbări, iar inventiunea 
cotidiană a înlocuit curînd munca pre- 
gătită şi planificată de la distanță. 
Organizarea în sistem hoolywoodian, 
pe scene, numere, locuri, date si distri- 
butii precise, ar fi paralizat filmul. 
Sistemul adoptat de mine a fost o 
luptă înverșunată împotriva organiză- 
rii, pentru a reuşi să o incovoi si să ๐ 
schimb, pentru a o face în stare să se 
adapteze situației de fiecare zi. Si nu a 
fost o luptă uşoară, întrucit felul meu 
de a lucra este exact contrariul acestei 
imense mașini birocratice pe care o 
reprezintă Hollywood-ul. E clar că 
nu este vorba numai de metode de 
lucru opuse. Contradictia priveşte în- 
săși concepția de viaţă, refuzul de a 
accepta împăierea si clișeul, manechi- 
nul şi surogatul: Și de altfel, cum as fi 
putut lucra, inchis intre limitele unui 
scenariu rigid, cind locul meu de lucru, 
America, se mişcă şi se transformă 


(chiar şi in sens fizic) continuu, cerind 
deci o schimbare continuă? 


Negrii sînt singurii care nu se tem 


De exemplu, în ce măsură a fost 
marcată și influențată experiența mea 
de contactul cu comunitatea neagră 
din oraşele şi universitățile americane? 
La ora actuală consider că într-adevăr, 
negrii şi tinerii albi conştienţi de acest 
fapt constituie speranța acestei ţări. În 
filmul meu există Kathleen Cleaver şi 
mai sînt şi negri ca prezenţă, fie ea şi 
marginală. Dar së fi luat un actor si 
să-l fi numit Martin Luther King sau 
Malcom X? Nu. dacă făceam asta, nu 
ştiu de ce, m-aș fi simţit vinovat. 

Orice film se leagă de propria ta 
experiență. De aceea eu vorbesc des- 
pre nişte tineri albi care încearcă să 
înţeleagă şi apoi să facă ceea ce au 
înţeles, întrebarea fiind însă dacă acest 
lucru mai este posibil pentru ei. 

Aflat în această tarë, mă uit în jurul 
meu și mi se pare clar că aspirația 
inconștientă si profundă a albilor (ex- 
primată ca solidaritate sau, mai adesea, 
ca ură şi teroare), este de a putea fi 
negri, de a dispune cit de cit de capa- 
citatea negrilor de a nu accepta, de a 


nu tolera. Negrii ştiu că drepturile lor 
sînt refuzate, pentru că încearcă du- 
reros acest lucru. Ceea ce m-a șocat de 
multe ori în America este că sînt 
atitia oameni convinşi literalmente că 
totul este permis, că libertatea individu- 
lui, cu excepția unor mici necesități de 
ordin public, nu are limite. Realitatea 
este că multi dintre ei nu s-au întrebat 
niciodată ce reprezintă în viața parti- 
culară a tuturora, cele două sau trei 
mici necesități de ordin public. 

Cum se poate ca majoritatea oame- 
nilor să accepte comportarea poliţiei 
să se lase pëciliti de libertăţile consim- 
tite (inclusiv divagatiile și amuzamen- 
tele permise erotismului și nudului 
care se poate exhiba liber oriunde?) 
— fără a se întreba ce dau în schimb şi 
să nu sufere pentru asta? La Los Ange- 
les este în vigoare de ani de zile o 
lege interzicînd adolescenților să iasă 
pe stradă după orele opt seara. Un 
băiat cu păr lung este dat afară din 
Disneyland ca un hot. 

Bineînţeles cë nu e vorba de păr sau 
de modă, ci de existența unei profunde 
intolerante, sau mai bine zis a unei 
tolerante functionind doar pentru cine 
acceptă şi se adaptează. Adaptarea și 
acceptarea înseamnă totul, de la mize- 


g I MF 


g Ra > ส 


- 


ria din ghetto si pinë la Vietnam. Îţi 
rămine libertatea de a cumpăra o 
maşină nouă. 

Pot spune că în acest sens relaţiile 
mele cu America au constat în expe- 
rimentarea a ce are ea mai bun şi mai 
rău, şi că tocmai de aceea cred că în 
această ţară există la nivelul cel mai 
înalt şi mai clar, si la nivelul cel mai 
josnic şi brutal, ceea ce reprezintă si 
produce civilizaţia și generaţia noastră. 
Dacă aș rezuma datele experienţei 
mele americane, aș spune: risipa, ino- 
centa, vastitatea sărăcia. 

De la modul de realizarea unui film 
la modul de viaţă al bogătașilor, risipa 
— ca atitudine mentală, obisnuintë si 
punct de credință în această ţară — îţi 
apare într-o cantitate halucinantă, o 
întindere inimaginabilă, în dimensiuni 
cu care nu te poți obişnui. 

inocenta o găsești în ochii multora, 
mai mult ca în oricare altă parte a 
lumii: tineri cinstiți care visează la alt 
fel de viaţă, soldaţi care n-ar vrea să 
facă războiul, cetățeni disciplinati din 
clasa mijlocie care se ospătează la 
iarbă verde şi se salută unii pe alții. O 
inocentă fără temeri, cu care se pot 
apropia inconştient de o mare tragedie, 
oferindu-i-se cu supunere si bunăvo- 


intë ca si cum ar face parte si ea din 
siragul de obligaţii acceptate în tăcere, 
prin rutina cotidiană. Poate că tocmai 
aici este diferenţa dintre albi și negri, în 


faptul că negrii sînt singurii (cu excep-. 


tia grupurilor de tineri albi ceva mai 
angajaţi în realitate) care ştiu ce s-ar 
putea întîmpla, singurii capabili să res- 
pingă, singurii care nu se tem. 


Europa știe totul 


Sărăcia atinge limite incredibile, su- 
prafete neaşteptate, la fel ca şi risipa. 
Și de ce atita sărăcie în tara care poate 
produce și produce cea mai ridicată 
bunăstare din lume? Sărăcia este aici 
adevărată, dură, vizibilă, un fapt coti- 
dian accesibil tuturor, cu excepția celor 
ce sînt prea prinşi în vis şi în narcoză. 

Vastitatea este o altă experienţă și 
cred că are o mare legătură cu sufletul 
american. O ţară cu un asemenea ori- 
zont nu poate să nu fie condiționată, în 
ce priveşte visele, iluziile, tensiunea, 
singurătatea, credinţa, inocenfa, opti- 
mismul și disperarea, patriotismul şi 
revolta — de propriile-i dimensiuni. 
Pentru mine, experiența vastitëtii,chiar 
din punctul de vedere al muncii mele, a 
contat şi contează foarte mult; mă 
întreb cum voi reuși să mă întorc în 


Italia? Natural, sensul vastitëtii este 
doar termenul exterior al problemei. 

in mijlocul acestui haos de produse 
şi consumuri, de risipă şi sărăcie, de 
acceptare și revoltă se desfășoară tu- 
multuoasă o continuă schimbare. Eu- 
ropa mi se pare acum ca un muzeu al 
trecutului. Nu Europa cea cu pretenții 
intelectuale, ci acea cinică iluzie a ei că 
ştie totul dinainte. În acest caz e ca şi 
cum aș fi lăsat îndărăt Imperiul roman. 
Dar ghiuleaua legată de picior pe care 
o tirim noi europenii îmi pare că 
explică foarte bine anti-intelectualismul 
tinerilor. Aici aventura înseamnă ten- 
tativa de a-şi schimba pentru totdeauna 
propria viață fizică, literalmente: «a 
nu te mai întoarce acasă». 

Or, într-un fel sau altul, filmul meu 
va fi despre toate astea. Am turnat (si 
continui să turnez) cu greutate, cu 
turbare, dar si cu dragoste, pătimaș. 
Un braț de fier asupra unei realități 
cea mai frumoasă si totodată cea mai 
dezgustătoare din lume. 

Viitorul meu film va trebui să fie 
un film italian, pentru că trebuie să-mi 
regăsesc rădăcinile. Nu încerc să mă 
amăgesc — va fi greu, foarte greu, să 
regăsesc calea cea dreaptă și justa 
măsură. 


cinerama 


regizorii 
filmeaza... 


e Claude Lelouch a filmat in America 
citeva secvenţe din viitorul său film, «Un 
bărbat care-mi place», cu Annie Girardot şi 
Jean-Paul Belmondo. Pierre Uytterhoeven, 
obisnuitul lui co-scenarist, povestește: 
«Peste o sută de indieni într-un decor unic 
Lelouch este pretutindeni pe cal, în heli- 
copter, în mașină, pe jos, învăluit într-un 
enorm nor de praf. E atita praf încit Jean 
Collomb, operatorul, nu mai vede nimic. 
Annie este de altfel moartă de frică pentru 
că Belmondo conduce repede si in zig-zag 
printre stinci. La fiecare 10 minute Lelouch 
strigă: «Copii, e secvența secolului! Jur că 
data viitoare voi turna un western adevărat.» 
Atacul indienilor reprezintă, el singur, pre- 
tul unui lung metraj normal. Muncim ca 
nişte nebuni. Într-o altă zi, am avut scene 
grele la Las Vegas, într-un hotel, pe urmă 
într-un taxi. Am luat după aceea avionul 
pentru Arizona unde au continuat filmările 
si de două ori in aceeași zi a trebuit să 
schimbăm. mijloacele de transport. Am 


Daria si Mark intr-un peisaj... uman. 


parcurs in Statele Unite ๐ mie de kilometri 
in medie si am folosit ๐ mie de metri de 
peliculă. Pe zi, bineînţeles 9... 

e Franco Zeffirelli despre filmul «Fra- 
tele soare şi sora lună»,un «musical» des- 
pre sfintul Francisc: «Va fi un film despre 
tineri, un grup de tineri al căror conducător 
este sfintul Francisc — cu muzică,dans şi 
tintec. O reacţie sănătoasă a spiritului, la 
invazia erotică. Într-un anume sens va fi un 
film revoluţionar.» 

e Joseph Losey a filmat 15 săptămîni în 
Sierra Nevada, la 2500 m. altitudine, în 
condiții foarte dificile, deasupra zăpezilor 
eterne. «Siluete în peisaj» este povestea a 
doi evadați urmăriţi prin munți de o armată 
de soldaţi ; la capătul fugii lor disperate, ei 
își dau seama că sînt cu totul altfel decit îşi 
închipuiau.« Nu e vorba de un film de acţiune 
— precizează Losey — vreau să arăt în pri- 
mul rînd influența naturii asupra comportării 
omului. Ideea că personalitatea se modifică 
în același timp cu peisajul este, în acest film, 
esențială». 

e Jean Renoir lutrează un film pentru 
televiziune, în culori: «Micuţul rege din 
Yvetot». Principala interpretă: Françoise 
Arnoul. 

e Luis Buñuel revine în Spania pentru a 
filma «Tristana» cu Catherine Deneuve 
şi Fernando Rey în rolurile principale 


e Regizorii cehi sint extrem de activi: 


Ivan Passer si Milos Forman lucrează la o 
coproducție în Statele Unite; liri Krejcik 
ecranizează după «Boccaccio», «Cer, infern, 
paradis» cu Claudia Cardinale în rolul prin- 
cipal. Vera Chytilova termină coproductia 


Aa 


ceho-belgiană — «Mincăm fructele arborilor 
Paradisului»; Otokar Vavra pregăteşte dra- 
ma istorică «Ciocan pentru vrăjitoare»; 
Ewald Schorm semnează regia filmului «Îna- 
inte de a număra pină la trei», iar Karel 
Zeman lucrează la o ecranizare după un 
roman de Jules Verne. 

e Tony Richardson pregăteşte un film 
despre împăratul roman Claudius — un 
sremake» după filmul regizat în urmă cu 
30 de ani de Joseph von Sternberg, «Eu 
Claudius împărat»,avindu-i în rolurile prin- 
cipale, în acea vreme, pe Merle Oberon și 
Charles Laughton. 

e Celebrul animator francez Jean Image 
realizează împreună cu echipa lui «Aladin 
si lampa fermecată», un lung metraj de 
desene animate pentru care sint necesare 
30 000 de desene și 200 de decoruri diferite. 
«Trebuie să recunosc cu toată sinceritatea — 
spune autorul — că fără Walt Disney n-ar 
fi existat azi desene animate frantuzesti.» 

e Alain Jessua debutează în Statele 
Unite regizind «Planeta albastră». Subiect 
cosmico-pămiîntean: soția unui astronaut 
află că bărbatul ei a murit într-un accident. 


Mia Farrow — noua Maria Stuart? 


Mia-Mary 


După o tăcere îndelungată., Alexander 
MacKendrick — unul dintre cei mai seriosi 
regizori englezi, autor al unor filme ca 
«Furtună în Jamaita», «Ucigaşul femeilor», 
«Gustul dulce al succesului» — va dirija 
«Mary Stuart» cu Mia Farrow şi Oliver 
Reed în rolurile principale. 


actorii 
filmează... 


e Liselotte Pulver deţine rolul princi- 
pal în «Voiajul de nuntă», regizat de Ralph 
Gregan. 


e Nadja Tiller turnează la Londra în- 
tr-un nou Edgar Wallace — «Îngerii Satanei» 


e Un cuplu «formidabil»: Doris Day + 
Fernandel — in filmul «Trecătoarea de la 
Bidassoa», film turnat în Spania pe vestita 
Costa del Sol si în munţii din ţara Bascilor. 


e Claudia Cardinale si Catherine 
Spaak vor fi o telefonistă si respectiv o 
manichiuristă într-un film regizat de Marcello 
Fondato, intitulat pe scurt: «Sigur, foarte 
sigur, să zicem chiar probabil». 


e Jacques Brel va fi un medic din 
secolul XVIII care minuieste cu strășnicie 
spada în «Unchiul meu Benjamin», sub 
regia lui Eduard Molinaro («Oscar»). Ală- 
turi de Brel, Pierre Brasseur și Bernard 
Blier. 


e Brigitte Bardot va turna sub condu- 
cerea lui George Cukor — «cel mai celebru 
regizor de femei » — care a jurat că nu se va 
retrage din film înainte de a lucra cu ea. 
Pină atunci, B.B. îl are ca partener pe Omar 
Sharif într-o poveste de dragoste, desfă- 
suratë în insulele Pacificului, inainte de 
atacul de la Pearl Harbour — o fată săracă si 
un play-boy din Hollywood. 


e Johnny Hallyday turnează la Cortina 
d'Ampezzo în primul său film italian, «Spe- 
cialistul», regizat de Sergio Corbucci. 


e Raquel Welch joacă în «Laurie Lee 
la cinema» al cărui scenariu e scris chiar de 


soțul actriței, Patrick Curtis. 


e Diana Rigg, celebra Mrs. Peel, turnea- 
ză în «Visul unei nopți de vară», o ecrani- 
zare după Shakespeare, pusă în scenă de 
Peter Hall. Spectacol feeric — toate rolu- 
rile sint deținute de către membrii trupei 
teatrale «Royal Shakespeare Company», 
printre care, la absolvirea Academiei de 
artă dramatică, s-a numărat si Diana Rigg. 
ce-i drept angajată cu mare greutate din 
cauza înălțimii ei neobișnuite şi a tipului ei de 
frumuseţe, greu clasificabil. Dar mulțumită 
domnului Steede, doamna a ajuns să vadă 
şi visul unei nopţi de vară. 


Un vis proaspăt al «răzbunătoarei» 


e Rod Taylor va fi «Bărbatul care omoa- 
ră femeile» într-un film intitulat chiar așa 
si regizat de Silvio Marizzano. 


e jane Fonda se odihnește după difi- 
cilele turnëri la «Caii sînt ucişi». «În Ame- 
rica vacanţa nu se confundă niciodată cu 
munca. Pe platouri toată lumea lucrează 
ca un mecanism de ceasornic. E fascinant si 
epuizant». 


Charlton Heston filmează în «Hawa- 
ienii» rolul unui soț sobru și grav, alături 
de Geraldine Chaplin care speră ca prin 
această «căsătorie» să obțină consacrarea 
cea mare în lumea Hollywoodu-ului. 


«Cine a ucis-o» cindva «pe Jessie»? 


Berova la 
Cinecitta 


Olinka Berova (Olga Schoerova) — cu- 
noscută actriţă cehoslovacă, căsătorită cu 
Brad Harris — filmează la Cinecitta, alături 
de soțul ei, un peplum roman, în regia 
regizorului James Reed. Să sperăm că noul 
gen nu o va dezavantaja și «nu va ucide» 
nimic din talentul celei ce a fost odată 
Jessie... 


ciINer aa 


Charlton Heston filmează in «Hawa- 
ienii — rolul unui sot sobru şi grav, alături 
de Geraldine Chaplin care speră ca prin 
această «căsătorie» să obțină consacrarea 
cea mare in lumea Hollywood-ului. 


Co- 
producţii 


e Romanul lui Victor Hugo, «93», va fi 
transpus pe ecran într-o versiune franco- 
italo-sovietică. Regia:Louis Daquin. În rolul 
principal — Kirk Douglas. 

e O sută de filme americane se turnează 
în acest an pe continentul european, cea 
mai mare parte din ele în Anglia și Italia 
21 de filme se si află pe platouri, 74 in 
stadiu de pregătire. 

e În noiembrie se va da copia negativă a 
primei coproductii  americano-sovietice, 
«Ceaikovski». Filmări la Leningrad, Veneţia, 
Florenţa, Paris. şi Cambridge. 


Gregory Peck 


la ora cosmică 


«Pierduţi» — este titlul noului film despre 
cosmonauti, turnat de John Huston într-o 
vastă sală a studiourilor hollywoodiene 
amintind foarte fidel Centrul Spatial de la 
Houston. Eroul principal este Gregory Peck 
care, în acest decor de un milion de dolari, 
a declarat următoarele: 

— Cu acest film, cinematograful abor- 
dează într-un mod realist si nu stiintifico- 
fantastic zborurile si problemele cosmonau- 
tilor in spatiu. Filmul va fi un suspense 
psihologic, trăit de cosmonauti si de fami 
liile lor cu ocazia unui zbor interplanetar 
Intriga porneşte de la un accident foarte 


posibil, din păcate: o avarie la capsulă în 
momentul întoarcerii spre pămînt. Cei trei 
cosmonauti vor rămîne pe orbită, în spațiu, 
în timp ce proviziile de oxigen se epuizează 
Unul dintre ei, ieșit din capsulă, nu va putea 
reintra si va fi hărăzit unei morţi îngrozi 
toare. 


— Ce rol interpretati dumneavoastră? 


— Sint conducătorul operaţiunilor spa- 
tiale controlate de pe pămînt. Rol dificil, 
pentru că personajul e logic, obiectiv, echi- 


«Pierduti» — prima tratare realistă a zborurilor. 


librat si publicul nu are în general simpatie 
pentru asemenea eroi reci. Dificultatea si 
ținta mea este să-l fac uman. 


— Ce este pentru dumneavoastră un cos- 
monaut ? 


— Am studiat multe cărți despre oame- 
nii spaţiului. Unii dintre ei mi-au făcut 
cinstea de a-mi fi prieteni. Un astronaut e 
în primul rînd un om inteligent, dar nu 
într-o manieră romantică, «artistică», un 
creier care funcționează rapid, o inteligență 
care ştie să ia hotăriri rapide.» 


nerama 


Nikolai Gubenko — alt chip pentru 
«directorul» lui Urbanski. 


Directorul 


La Mosfilm s-au reluat filmările «Di- 
rectorului» în regia lui Aleksei Saltikov. 
În prima versiune, eroul era interpretat 
de celebrul Evgheni Urbanski, decedat 
tragic în timpul turnării, în nisipurile 
din Buchara. Noul interpret se numeşte 
Nikolai Gubenko — eroul filmului 
este un marinar din Baltica ajuns direc- 
tor al primei uzine de automobile so- 
vietice. Revista «Ecranul sovietic» îl 
descrie astfel: «Acest om a crescut şi 
s-a dezvoltat o dată cu ţara. El are o 
privire foarte clară asupra oamenilor si 
vieţii. E robust şi talentat. Este dintre 
acei care ştiu să conducă oamenii la 
luptă...» 


Charlot bolnav? 


Prietenii intimi ai lui Charlie Chaplin 
califică drept «absurde» zvonurile după 
care celebrul cineast ar fi fost transpor- 
tat într-o clinică din orașul Vevey. Se 
precizează că Chaplin nu şi-a părăsit 
domiciliul ci a fost doar «ușor obosit» 
după recenta căsătorie a fiicei sale 
Josephine. 


Procesul 


După cum am mai anunţat, scriitorul 
Claude Bourdet a dat în judecată pe 
cineastul Clouzot pentru că filmul aces 
tuia («Prizoniera») «folosea un titlu 
care aparținea piesei scrise de tatăl 
scriitorului, Edouard Bourdet». Tribu- 
nalul a dat ciştig de cauză regizorului 
socotind că titlul încriminat e departe 
de a fi un titlu original... 


Intransigentul jandarm 


Lui Louis de Funăs i se propune 
«Jandarmul la pensie» (in sfirşit!). Ac- 
[เน ท อ ล se va petrece, evident, la Saint 
Tropez si după aceea într-un castel. 
Actorul n-a spus nu, dar a refuzat 
categoric ca filmările să aibă loc în 
castelul său. El nu va deschide porţile 
propriului palat, decit pentru filmul 
intitulat chiar «Castelul», după o nu- 
velă a lui Michel de Saint-Pierre. 


46 


—— 


Liz cea miloasă 


Elizabeth Taylor a declarat într-un 
interviu retransmis de B.B.C. că n-ar 
fi exclus să renunţe la cinema dacă nu i 
se propune «un scenariu deosebit de 
captivant». Actriţa a precizat că retra- 
gerea ei îi va permite să-și consacre 
mai mult timp operelor caritabile. 


Maigret se trezeşte tirziu 


George Simenon a închis marea sa 
întreprindere literaro-editorială ple- 
cind în luna iulie să se odihnească în 
staţiunea franceză La Baule. Scriitorul 
şi-a încălcat obisnuintele trezindu-se în 
fiecare dimineaţă la orele 6,30. În 
zilele de lucru, în castelul său de la 
Epalinges, «Maigret» era la masa sa de 
lucru, începînd de la orele 4 dimineața 
Acasă n-au mai rămas decit două secreta- 
re care tratează cu producătorii ameri- 
cani filmarea în 56 de episoade a tuturor 
aventurilor lui Maigret publicate pini 
azi. Căutarea unui erou plauzibil printre 
actorii americani a provocat multe 
nopți albe studioului respectiv. 


Ferpar 


เศ 


F SE 


A 


Modestia si discretia erau marile 

lui calități. 

A murit la Zurich, în virstă de 56 de 
ani, actorul german Peter van Eyck, 
partenerul cel blond al lui Yves Mon- 
tand în «Salariul groazei», magnatul- 
şantaj ist din «Rosemarie». Debutind 
ca muzician, el pleacă în 1932 în Statele 
Unite, unde colaborează cu celebrul 
compozitor Irving Berlin: se instalează 
la Hollywood unde devine actor şi 
citeodatë asistent de producție. Rolul 
cel mare îl va avea în Franța, după 
război, lansat prin «Salariul groazei» 
în regia lui Clouzot. Ultimii ani ai 
carierei i-a trăit în R.F. a Germaniei. 


Bibliorama 


D. |. SUCHIANU: 


Istoriile 
continuă 


e Maria este cea mai frumoasă fată din 
satul Daumartin din Ile de France. Un mi- 
liardar american, regele jucăriilor, trece 
prin sat si se hotărăște să se însoare cu ea. 
Maria refuză spunînd cë nu vrea să părăsească 
nici casa, nici prietenii. Îndrăgostitul miliar- 
dar cumpără pur și simplu satul şi-i con- 
vinge pe localnici să se mute în Statele Unite. 
Populaţia vizitează acel loc — un Disneyland 
à la française. Dar emigranților li se face dor 
de tarë, revin în Franța unde Maria se 
mărită, bineinteles, cu un tinăr consătean. 
(Subiectul viitorului film al lui Philippe de 
Brocca — cFigurantii din lumea nouă».) 


๑ O soție cicălitoare îşi chinuie soțul. 
Acesta se hotărăște să-și pună capăt zilelor 
dar, înainte de sinucidere, vrea să-și ofere 
o noapte de distracție la Paris. Cu această 
ocazie, dumnealui intilneste un gangster, 
dublura lui sau mai degrabă un frate geamăn 
necunoscut care-şi ia sarcina să imblinzeasci 
scorpia. Dumneaei va fi interpretată de 
celebra campioană de sky, Marielle Goischel. 
(Subiect. de film burlesc, în regia lui 
Jean Claude Dague — «Nu-l infuriati pe 
tata-mare »). 

@ Un mic moșier care asasinează ciini și 
pisici, se întilneşte cu un călugăr pe care-l ia 
drept sfintul Francisc din Assisi. Omul se 
convertește la misticism şi-şi termină viata 
cersind într-o rulotă. (Subiectul lui «Cle- 
rambard», în interpretarea lui Philippe 
Noiret, «singurul Clerambard posibil în 
lumea de azi» — după părerea interpretu- 
lui.) 


Vedetele filmului de odinioară 


«Vedetele filmului de odinioară» este 
un succes de librărie: s-a vindut ca si, ba 
chiar mai bine, decit o carte polițistă. $ 
aceasta, în primul rînd pentru că este un 
Suchianu, adică garanţia unei expuneri cap- 
tivante ca un suspense. 

Publicist ce ştie dizerta — cum spune Că- 
linescu — inteligent si volubil, despre toate. 
in felul acesta, «Vedetele filmului de odi- 
nioară» nu devin relicve, obiecte prăfuite 
de arheologie, ci continuă să-și păstreze 
magnetismul viu cu care au fascinat ani si 
ani, lar cartea lui D.I. Suchianu are dubla 
aură a lucidității şi a emotiei. 

Această carte, se specifică, nu este o cu- 
legere de anecdote intime si de cancanuri. 
«Steaua de cinema este un fenomen mult 
mai esenţial». Divismul este analizat în 
structura lui psiho-socială, iar mitologia 
modernă a vedetei este raportată la cele 
mai vechi fenomene de psihoză colectivă, 
de delir divistic. Se desprinde un fel de 
decalog al neodivismului cinematografic: 

— delirul de sperante provocat de vedete 

— «crescătoria de stele», fabrica de divi 
şi dive a starsistemului 

— atmosfera liturgică, structura de ri- 
tual a vieţii de la Hollywood 

— miracolul resimţit de spectator în 
faţa jocului unui mare actor etc., etc. 


Be 
E: 


vedetele 


de të 


odinioara 


Nimic însă — mi se pare — nu este mai 
străin spiritului profesorului Suchianu decit 
morga profesorală, decit postura de pro~ 
curor. El propune niste idei, niste soluţii — 
te stimulează să-i răspunzi, së discuti. Poţi 
să fii de acord, poți să nu fi de acord. Dar 
incitarea intelectuală, verva care are harul 
să trezească vervă, vioiciunea lui care dezan- 
chilozează artrozele intelectuale — ideile 
preconcepute, în fine puterea juvenilă de 
seducţie care te face să te simţi rusinos de 
bëtrin în fata venerabilului septuagenar — 
aceste caractere ale spiritului său captivează 
si în acest volum. Ca şi arta compoziţiei, în 
primul rînd a portretelor celor «patru» pe 
care îi consideră marile divinităţi cinema- 
tografice: Garbo, Marlene Dietrich, Cha- 
plin şi Mae West. Tehnica construcției nu 
are un plan strict previzibil. Studiul despre 
Chaplin, de pildă, prilejuieste consideraţii 
cit se poate de diverse, salturi de la dizer- 
taţii despre gag la socialismul utopic, de la 
baletul mecanizat, la filozofia risului, ideea 
de miracol ș.a.m.d. Deviatiile însă devin 
strălucite argumente ce se întilnesc, se 
imbină, se întorc la sursă pentru a întregi 
portretul într-o volută elegantă. 


Maria ALDEA 


camera 


. combinată 
ELEGANT 


Un produs nou, realizat de intreprinderile Ministerului Economiei 
Forestiere. Complexitatea acestei garnituri permite amenajarea aparta- 
mentului dv. în cele mai variate combinaţii, în funcție de spațiu şi preferințe. 

Execuția si finisajul de calitate superioară satisfac cele mai rafinate 
gusturi. 


“— SS 


ZZN ZENNI E NW ENN EE NY EN TIE NNE) 


a nr.9 
ANUL VII (81) 
revistă lunara 
de cultură NEe 


nemetogrefica 


În numărul viitor: 


Ce filme vom vedea 
la Cinematecă? 


In acest numar: 


nr.10 


ANUL VII (82) 


revistă lunară 


de cultură 


cinematogratica 
BUCUREȘTI — OCTOMBRIE 1969 


KS Să H Ke 
1 | Ancheta noastră Cronica cineideilor 
. 
Coperta IV | 
- MM 
MARGA BARBU sau Anita, doamna SHARON TATE, a fost cea mai frumoasă CE ESTE 
haiducilor. și mai tragică promisiune a Hollywoodului. CE VOM VEDEA UN FILM MARE? 
Acum filmează noile capitole ale serialului. Citiţi in almanahul revistei «Cinema»: LA CINEMATECĂ 
lat-o în versiunea modernă a fotoreporte- «Crima de la Bel-Air». IN '69—70 
rului... pë 


CINEMA 
ANUL VII NR. 10 (82) OCTOMBRIE 1969 


Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


Aurel Mihailopol Foto: Rank Organisation 


de Ov.S. Crohmălniceanu 
3 4 


— 


Filmul românesc şi ideile lui fixe 


Cronica Documentarul Publicul 
unui posibil 
cineast ULTIMUL REFUGIU REVOLUTIILE 


AL NURCILOR OBISNUINTEI. 
ICANN PADUREA de Călin Căliman de Ana Maria Narti 
SPECIFICULUI ŞI 
ARBORII Cineclub Actualitatea 


COTITI 


O CINEMATOGRAFIE «CAMERĂ» 
FĂRĂ VEDETE ŞI PEDEAPSĂ 


de Gh. Miletineanu de Marin Sorescu 


6 ION BESOIU | 40 de Mircea Mohor Pë 6 ร ง de Radu Cosagu 
Actorii Festival P ic ,69 1 t 
Shasi tival anoramic , A ; 
جيه‎ GHEORGHE PJ “atë 
DINICA 5] FESTIVAL CRAIUL SV 4 
١ SI MUZA | PE O ALTA MIHAI 1 
DE PLANETA. AL ROMANILOR 
CELULOID 
de 
Mihai lacob MARIA GRAZIA de Albert Cervoni de Eva Sirbu 
16 BUCCELA | 18 


Festivaluri 
TRISTA INTILNIRE 
de Mircea Alexandrescu 


Noi filme românești Anatomia filmului | Tribuna cinefilului 


«BALADĂ 


AFI 
P IUCA 
ENTRU MARIU LA TOATE TIMPURILE 


0 
| 
FILMELE CONJUGA | 
| WESTERNURILE 


de Sergiu Selian 28 de 8. Florian CU OAMENI 
> d IMBRACATI 
ps IN COW-BOY. 
CAUT INCA 
ROLUL IDEAL de I. Macarov 


29 de Alice Mănoiu 


Exclusivitate 
Pe ecrane 


Cineglob 


GERALDINE: LA NORËS 
FIICA LUI CHARLOT NU MAI VREA Curier 
SĂ SPUN Cinerama 


VIRIDIANA 
ORAŞUL VISURILOR 
DON JUAN FĂRĂ VOIE 


ÎNTOTDEAUNA DA 
LECTURI LA RAZA 8 P 
TUBULUI CATODIC 42 


KURT HOFFMANN 


Bibliorama 


TESTAMENTUL 
Or MABUSE | UN CINEAST OBOSIT? 
| de Valentin Silvestru de Magda Mihăilescu 
noi น i a 


CINEMA 
Redacţia gi administraţia: 
Prezentarea artistică: Piaţa Scinteii nr.1—Bucuresti Prezentarea grafică. 
Radu Georgescu lon Făgărășanu 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind 


ei gi comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România. 


41 017 


ancheta 
noastră 
TOE 
3 amu y 7 


In lume există cinemateci 
care polarizeazd intelectualitatea 
unei țări (Cinemateca franceză), 


care au determinat 
crearea unor şcoli naţionale 
(«Noul vab, «Free cinema»), 


care conduc mişcări culturale 
de interes național (Cinemateca din Milano). 


Pentru ce Cinemateca noastră 
este încă atit de sfioasă? 


Pentru ce în fiecare an 
se deschide atit de anevoios? 


Pentru ce nu se găseşte 
o soluție de înlocuire a acelei chinuitoare 
traduceri orale? 


Pentru ce rolul Cinematecii 


este încă atit de şters? 
(Continuare în pag. 14) 


n clasic film al Cinematecilor de pretutindeni: 


«Procesul 
de la 
Nurnberg 


un film 
mare 

© 
«Război 
si pace 
un film 
mare 

© 
«Deşertul 
roş 
un film 
mare 


Dar 
sint ele 
mari? 


«Ce este un mare scriitor?» Tudor Vianu 
s-a oprit odată asupra acestei întrebări, 
supunindu-ne-o meditatiei. Şi observaţia 
pe care o făcea el de la început ne izbeşte 
și în domeniul cinematografiei. Auzim 
vorbindu-se adesea de filme «mari»; pu- 
blicul e generos în calificative; «Procesul 
de la Nürnberg»? Da,l-am văzut, ăsta era 
un film maref «Război si pace» a fost 
iarăși pentru mulți un film mare. Un film 
mare susţin nu puţini că este si «Deşertul 
roșu». Dar, cum remarca Tudor Vianu, 
dacă în unele cazuri epitetul ni se pare la 
locul lui, în altele ne deranjează, ne dă 
impresia a fi folosit cu usurintë. Nu 
judecata estetică se simte contrariată în 
astfel de împrejurări, ci senzaţia exactită- 
tii. Cu alte cuvinte, si noi credem că fil- 
mele despre care e vorba sint bune, 
interesante, poate chiar foarte reușite. 
Dar sint ele și «mari»? 

Tudor Vianu ţinea să ne atragă atenţia 
că grandoarea unei opere nu coincide cu 
perfecțiunea ei estetică. O curioasă modi- 
ficare de conținut a impresiei se produce 
în această distincţie pe care o operează 
spiritul nostru. «O operă literară perfectă 
nu este neapărat o mare operă literară. 
Perfectiunea si mărimea aparțin unor 
sisteme deosebite ale evaluării. O poezie 
de Mallarme este poate un lucru perfect 
prin convergenta absolută a mijloacelor 
sale, prin acel fel de a fi al organizării ei, 
din care nimic nu poate fi clintit fără ca 
întregul să sufere. Este însă poetul francez 
Stephane Mallarmë, un mare poet, în 
același mod ca Eschil, Dante, Shake- 
speare sau Goethe?» 

Tudor Vianu ajunge la concluzia că 
sentimentul grandorii il dă într-o operă 
de artă o dimensiune etică mai generală 
Creaţiile mari nu se mulțumesc să ne 
smulgă doar aprobarea, ci ne tu/bură, ne 
răscolesc,ne urmăresc multă vreme, lu- 
crind asupra noastră în adincime. De 
aceea se aseamănă prin efecte cu expe- 
rientele cruciale ale vieții, adică, la fel ca 
ele, nu ne lasă așa cum am fost, ci îşi 
imprimă urme puternice în noi, ne modi- 


fică fiinţa. E cazul atunci să ne întrebăm 


Există oare filme «mari»? 


Unii vor ramine perplecsi. De unde a 
răsărit brusc indoiala aceasta? Dacă exis- 
tă poeme, romane, piese, opere «mari» 
in cimpul picturii, sculpturii, muzicii si 
arhitecturii, de ce n-ar exista și filme care 
să aibă aceeași calitate? Şi totuși, între- 
barea nu e fără rost. Cinematogratul 
rămine o artă cu o condiţie absolut sin- 
gulară; ceea ce in altă parte e aproape 
imposibil, aici se dovedește mai mult 
decit ușor. Dar şi anumite privilegii de 
care se bucură o carte sau o statuie, 
filmului îi sint refuzate. «Marile» opere 
literare, muzicale sau plastice işi exercită 
acțiunea răscolitoare asupra ființei noa- 
stre, așa cum arăta Tudor Vianu, si pen- 
tru că prilejul a o face le este asigurat în 
timp. Sentimentul grandoarei vine şi din- 
tr-un consens social pe care istoria cul- 
turii îl creează. Orice om cu o minimă 
educaţie artistică ia cunoștință, formin- 
du-se,de «lliada», de «Divina comedie» 
sau de «Moise» al lui Michelangelo. Se 
întimplă oare la fel si cu filmele care ar 
avea şansele să joace un rol asemănător 
în existența noastră? Ne duce în chip 
firesc sistemul educaţiei culturale să ve- 
dem «Crucișătorul Potemkin», «Cetăţea- 
nul Kane» sau «Luminile oraşului», de 
pildă? Pot trece ani și, cu toate cinema- 
tecile existente, prilejul acesta să nu se 
ivească. Filmele «mari» sint osindite să-și 
ciștige un asemenea titlu în existenţa 
efemeră pe care o cunoaște arta ecranu- 
lui, cit timp nu trec la «arhivă» si se 
păstrează pe «rețea», cum se spune. 
De aci, o anumită reținere a omului de 
cultură, să opereze cu noțiunea grandorii 
în cimpul cinematografiei. Cunosc multe 
persoane cu un gust incercat, receptive la 
noutate, dar nedispuse să admită vreo com 
paratie între filmele cele mai bune şi 
marile opere literare sau artistice. A pune 
alături de «Don Quijotte» sau «Umiliţii si 
obidiții» lui Dostoievski, pe Charlot ori 


CE ESTE UN HIM MARE 


personajele unui film ca «La strada» li 
se pare o adevărată impietate. O astfel de 
rezervă, dacă n-are adesea indreptëtiri 
principale, e pină la urmă inteligibilă 


Misterul «mărimii» 


Să trecem insă peste aceste crispări pe 
care nu le incearcă spectatorul de rind. 
Cită vreme cinematogratul se va încăpă- 
tina să revendice un tratament egal cu 
restul artelor, va întimpina mereu alte 
afronturi fatale. El e, voind, nevoind, în 
cimpul culturii, un «parvenit». N-are tit- 
luri de noblețe care se numără cu veacu- 
rile, n-a împlinit niciodată o funcţie sacră 
și-a început dimpotrivă cariera în bilciuri; 
nici pină astăzi nu s-a lăsat de uritele-i 
deprinderi comerciale; umblă după aplau- 
zele gloatei. Dar puterea lui fantastică de a 
mișca nemijlocit sufletul mulțimilor, îi 
aduce suficiente satisfacţii, ca să nu-l 
descurajeze asemenea etichetării umili- 
toare. Orice s-ar spune, filme «mari» 
există, tocmai fiindcă cinematogratul poa- 
te realiza uimitor de rapid, ceea ce alte arte 
înfăptuiesc pe scară largă socială abia 
după decenii si secole. Practic, asenti- 
mentul social are prilejul să se creeze 
aici chiar într-un răstimp foarte scurt. 
Cind insă noţiunea «mărimii» acoperă 
efectiv sentimentul la care se referea 
Tudor Vianu? În film, dimensiunea etică, 
relevată de el ca o condiţie a admiratiei 
respectuoase capătă o evidență extra- 
ordinară. Sint creaţii cinematografice care 
ne farmecă. Cine ar putea uita incintarea 
resimțită urmărind un film ca «Domni- 
soarele din Rochefort», de pildă, spre a 
mă păstra la exemple mai recente. Acolo 
totul avea o grație desăvirșită, culorile, 
mişcările, banda sonoră. Nicăieri nu se 
lovea vreo stridenta, nici un amănunt nu 
era nelalocul lui. Ceea ce se desfășura 
înaintea ochilor noştri reuşea să fie amu- 
zant si plin de finete.Dar avem de a face cu 
un film mare? Hotărit că nu! Afară de 
senzația plăcerii n-am trăit nimic altceva. 
Din sală am ieșit ca inainte, fără nici o 


zguduire lăuntrică. Dimensiunea de «mă- 
rime», care-și asociază o semnificație 
etică mai generală, a lipsit. Să luăm acum 
si un film tulburător ca «Deșertul roşu» 
de Antonioni. Aici, nu senzaţia plăcerii 
ne copleșește. Mai degrabă s-ar spune 
că spiritul nostru trece tot timpu! spec- 
tacolului printr-o surdă încordare. Ima- 
ginile se succed într-o voită discontinui- 
tate. Ca să le legăm, ni se cere să împlinim 
mari goluri. Ne simțim siliți să depunem 
un serios efort spre a «prinde» ce vrea 
să ne comunice autorul; stăm cu atenţie la 
pîndă si gindirea e mobilizată. Plăcerea 
se naşte desigur și ea, dar abia pe o altă 
cale mai dificilă. Ne dăm seama că ni se 
propune un nou limbaj spre a putea 
percepe universul anxios în care se mișcă 
eroina, felul cum lumea îi asaltează con- 
știința și o umple de spaime fără cauze 
precise. Am trăit o experienţă ieşită din 
comun, ni s-au făcut sensibile sub ex- 
presia lor vizuală obsesiile secrete ale 
unui suflet ameninţat de umbrele nebu- 
niei... Filmul e,cum spuneam, tulburător 
prin originalitatea mijloacelor cu care izbu- 
teste să ne transmită senzația acută a 
acestei clătinări terifiante de ape inte- 
rioare. Arta lui Antonioni de a face ca 
obiectele înconjurătoare să dobindească 
o agresivitate insuportabilă n-are pereche. 
Filmul însă nu e «mare». Semnificaţia lui 
etică mai generală (vidul vieții pe care îl 
aduce o societate hipertehnicizată) nu 
iese din planul secundar. Interesul prin- 
cipal se fixează pe starea patologică a 
personajului. Cu niște «cazuri» avem de-a 
face si în «Aventura» si în «Noaptea». 
Dar acolo, implicaţiile etico-sociale ale 
nevrozelo. contemporane apăreau lumi- 
nate cu o rară forță sugestivă. Eram 
neindoios mai aproape de niște filme 
«mari». 


Și încă o condiţie capitală... 
Am atins un punct care, poate, în 


aspectul literar al problemei noastre nu 
se lasă atit de bine precizat. Cind sîntem 


în fața unui film «mare», dimensiunea lui 
etică se înalță pe o largă cuprindere socială: 
o secțiune vastă din viața omenească e 
cuprinsă în sfera problematizării morale. 
Un exemplu iarăși din filmele mai recent 
proiectate pe ecranele noastre ne stă la 
îndemină și nu trebuie să cotrobăim în 
arhive ca să-l descoperim: «La dolce vita» 
a lui Fellini reprezintă, după părerea mea, 
un film «mare». Nu avem în față o operă 
perfectă din punct de vedere artistic. 
Autorul se bilbiie din cînd în cind; pe 
alocuri recurge si la efecte destul de 
ieftine. Dar puterea de cuprindere so- 
cială a filmului și convertirea ei într-o 
tragică dilemă etică e excepțională. În 
cinematograf, actul identificării specta- 
torului cu personajele centrale devine 
mult mai direct gi mai intim ca în literatură. 


Problematica morală trebuie să ofere așa: 


dar o suprafață foarte largă de contact. 
Ca să se simtă răscolit sufletește, spec- 
tatorul are nevoie să descopere pe ecran 
un univers care-l implică, fie şi numai 
prin dorințele sale inavuabile. Dacă ma- 
rele public nu seducefirește, «la dolce 
vita», măcar odată a jinduit după ea; 
într-o expresie paroxistică, delirantă, fu- 
rioasă, Fellini supune discuţiei morale 
citeva din fascinatiile societății moderne 
de consum. Nu e de mirare că filmul zgu- 
duie, că după ce l-a văzut,spectatorul 
are sentimentul de a fi coborit în infernul 
satisfactiilor omeneşti fără friu, de a le 
fi măsurat pentru o clipă vanitatea. Aştept 
ca publicul nostru să vadă şi el «Odiseea 
spațiului, 2001». Vom avea atunci pri- 
lejul să reluăm discuţia, verificind reac- 
tille lui în fata acestui halucinant vis 
contemporan, materializat şi problemati- 
zat. Poate ne va fi atunci și mai ușor să 
intelegem ce este un film «mare» 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Monica Vitti, o prezență tulburătoare în 
«Deşertul roşu» 


PI a 


—- 


Sar, cintind, obstacolele...devin asi ai tirului... 


filmul 
românesc 
ŞI 

ideile 

lui 

fixe 


Cită cerneală va fi curs pînă acum pe tema specifi- 
citëtii artei actorului de film? Cite locuri comune 
va fi generat în critică dezbaterea: «teatralitatea» 
actorilor de teatru pe ecran, neputinta actorilor 
de film de a «trece rampa», etc., etc. Discuţiile des- 
pre actorul de film iau de regulă aspectul înşiruirii 
interminabile de nume şi date biografice. 


Sexul îngerilor 


Chaplin, zice-se, a incercat să facă teatru şi tenta- 
tiva a dus la o cădere. Pe cînd Jeanne Moreau a 
debutat în teatru, la Comedia Franceză! Bresson 
filmează numai cu neprofesionisti. Se ştie însă că 
Marilyn Monroe, în culmea gloriei (si numai ea!) a 
pornit să se desăvirșească urmînd şcoală actoricească. 

Dar atitea si atitea alte vedete ale cinematografiei 
mondiale de azi n-au primit niciodată instrucțiune 
profesională şi se lipsesc de ea cu ușurință și fără 
mustrări de cuget. 

Ce înțelegem în general din profesionalism cînd 
vorbim despre actori? Enorm de multe. Firește, și 
mlădierea vocii, şi supletea trupului, si atenţia distri- 
butivă şi concentrată, si memoria, și capacitatea 
de orientare instantanee, si emotivitatea, si stăpini- 
rea ei lucidă, foarte, foarte multe. Si totuși, harul 
esenţial, piatra de încercare a înzestrării, dar, mai 
presus de orice, a mestesugului unui actor, nodul 
care leagă însușirile lui, unul singur, ar putea fi 
numit organicitate. 

Imi trec prin fața ochilor minţii scene de teatru 
şi de cinema memorabile, jucate de actori de toate 
soiurile şi de cele mai diverse evoluții, debutanţi, 
consacrați, celebrități, neprofesionisti, profesionisti 
şi neprofesionisti profesionalizati — în toate cazurile 


„„ÎŞi pierd urma in viltoarea străzii... 


„îşi îneacă amarul prin crisme... 


0 
PA 


organicitatea cuvîntului rostit, a gestului, a mimicii, 
a mişcării, realizată prin minutia inlëntuirii lor, dau 
măsura profesionalismului actoricesc. Tot restul 
apare, într-o asemenea examinare, fie ea si superfi- 
cială, drept o simplă chestiune de dozaj. 


Convenția cinematografului 
— — — م‎ —— 

La urma urmei, de ce se acordă importanţă hota- 
ritoare faptului că actorul de film, pus în imediata 
apropiere a camerei de luat vederi, trebuie să-și 
adapteze jocul condiţiei acesteia de intimitate limina- 
ră care îl demască pe de-a-ntregul, mărindu-i la 
dimensiuni uriașe si porii pielei, si picăturile de 
sudoare de pe frunte, și ridurile, si cearcănele, si 
pupilele ochilor? 

Nu-i cerem oare actorului de teatru să se adapteze 
de fiecare dată ambianţei în care evoluează? Nu-l 
dorim oare la fel de convingător atunci cînd joacă 
într-o sală de trei mii de locuri: sau intr-un studic 
de o sută? Pretuim oare detaliul revelator mai puţin 
în teatru decit în cinema? Să fie oare adevărat că 
o minciună scenică este mai puţin supărătoare 
pentru spectatorul de la galerie decit pentru cel 
din fotoliul de orchestră? Mi se pare absurd să 
conchidem, cum au aerul să o facă unii, că teatrul 
prin însăși condiţia lui, obligă la minciună. Filmul 
nu cunoaște si el convențiile lui, la fel de mincinoase? 

Nu în apropierea scrutătoare și perfidă a aparatului 
de filmat îmi pare a se afla «specificitatea» actorului 
de film, căci de termenul ăsta tot nu putem scăpa 
Examinarea serioasă a profesionismului actorului 
de film e înfricoșător îngreunată de situația aproape 
paradoxală, echivocă, în care cinematograful îşi 


๑ ๕ 


„îşi exteriorizează emotiile... 


„Îşi exercită posibilitățile muzicale... 


pune interpreţii: ce le oferă cu dreapta, le ia cu 
stînga. 

Văd și revăd scene din filme românești. Actorii 
urcă si coboară scări, cînd în goană, cînd tirsiind 
pașii, se tirăsc si sar obstacole, se dau jos din trenuri 

si se agaţă din mers de scara ultimului vagon, aleargă 
de-a lungul peroanelor, se cațără pe dimburi, se 
rostogolesc la vale, se fugăresc de-a lungul gardurilor, 
zidurilor, grilajelor, deschid și închid uşi, porţi, 
portite, își fac loc prin mulțime pe stradă, în gară, 
în autobuz. Este de necrezut cit de numeroase sînt 
în filmele noastre aceste cadre pur informative. Filmic 
vorbind, orifi ele foarte expresive; doar că expresi- 
vitatea lor provine din efecte de imagine şi montaj. 
Ca efort interpretativ sînt nule. 

Să adăugăm acestor cadre si un număr foarte mare 
de prim-planuri mute care fixează fața impasibilă a 
actorului. Ele semnifică, în intenţie, că eroul îşi 
amintește, gindeste, meditează, reflectează, visează, 
însoțit sau nu de o voce, a lui sau a altuia, din off. 
Departe de mine gindul de a pune la îndoială buna 
credință profesională a actorilor aduși în asemenea 
situatii. Ei vor fi gindind, meditind, rememorind, 
visind cu o sinceră trăire si simtire. Dar nu jocul 
lor, neconcludent cînd e rupt din context, umple 
aceste cadre. Aici se află exploatată, de fapt, expresi- 
vitatea intrinsecă a fizionomiei filmate. Din nou 
regizorul, operatorul, monteurul, neîncrezători par- 
că în virtuțile interpretative ale actorului, i se substi- 
tuie, joacă în locul lui. 

Să adăugăm la asta și sumedenia de planuri-detaliu, 
rupte și ele din lanţul la a cărui continuitate si minu- 
tiozitate, verigă cu verigă, cade în sarcina actorului 
de teatru să vegheze: degete care apasă pe butoane 
de sonerii, «şovăitor» sau «nervos» si «insistent», 


„Ori şi le inter 


,..Cistiga curse de viteza... 


rizează, perfid... 


trag manete, mototolesc batiste, răsucesc robinete, 
se crispează pe cite o balustradă, rotesc «mecanic» 
cîte un pahar, se înverşunează împotriva unui chibrit, 
bat cu febrilitate darabana, etc., etc., etc. Ah! mîinile 
care, despărțite de trup, «se caută» si «se găsesc», 
se string «crincen» pumni si se destind «molatec». 
Şi apoi «tălpile goale», pantofii, bocancii, cizmele, 
papucii, care pășesc, strivesc, se împleticesc, se 
bëtiie nervos, ezită, tropăind pe loc ç.a.m.d. incercati 
să stabiliți cîtă măiestrie actoricească profesională a 
fost investită într-un film şi în ce constă ea, cînd regi- 
zorul a fost atit de «generos» cu actorul și i-a «uşu- 
rat» în felul acesta considerabil misiunea. Atunci, 
într-adevăr, un diletant nu face față mai puțin onora- 
bil solicitărilor filmului decit un actor de cea mai 
înaltă clasă. 


Invitaţie la diletantism 


Pe de altă parte însă, în momentele de cotitură, de 
maxim dramatism ale acțiunii, cînd se recurge la 
dialog, dependența actorului de film față de regizor 
este mult mai mare decit a celui de teatru. Dacă n-ar 
fi decit un text nedibaci sau de-a dreptul fals, peste 
care în scenă s-ar putea «trece ușor», care ar putea 
să fie escamotat, justificat, «pe glumă», «pe paro- 
die», pe falsă melodramă (în privința asta regizorii 
noștri de film sînt uneori enervant lipsiți de simţul 
umorului). Pe ecran un asemenea text e «înrămat». 
se pedalează pe replici cu toată seriozitatea, iar 


interpretul e pus într-o situație care-ţi inspiră 
milă. În asemenea momente, actorul plătește mult 
mai scump în film decit în teatru lacunele de price- 
pere sau de gust ale regizorului. Așa că un actor de 
cea mai înaltă clasă riscă să se-nfitiseze pe ecran 


..- Sau le pierd candid... 


„„„Cultivă gestu! retoric... 


„„„Visează in zăpadă... 


“Ori în lanul insorit... 


În culmea gloriei Marilyn Monroe 


publicului ca un diletant nevinovat. 


Stilul e actorul 


Actori de teatru dintre cei mai de seamă ai scenei 
româneşti, solicitati să apară în roluri mai mult sau 
mai puţin episodice în film, actori cu individuali- 
tate bine definită, cu un «stil» propriu de neconfun- 
dat, care nu-și desmint pe platou experiența stră- 
lucită a atitor ani de carieră dramatică, îmi par ade- 
sea mult mai convingători din punct de vedere 
cinematografic decit partenerii lor care se stră- 
duiesc' sirguincios să nu fie «teatrali». 

În mai toate rolurile pe care le joacă în film, 
Ştefan Ciobotăraşu aduce aceeași frază largă, rotundă, 
sculptural intonată, niţel vicleană. Nimic mai puțin 
cinematografic decit felul lui Ciobotăraşu de 
a-și savura vorbele, de a le .lăsa să cadă greu, strecu- 
rate parcă pe-ndelete printr-o ușoară răgușeală, 
suite și coborite ca o melodie. Înţelepciunea actori- 
cească a artistului se sinchiseste, s-ar spune, prea 
puţin de exigenţele ritmice ale cinematografului. 
Si ce ciudat! Rostite așa, frazele cele mai puţin 
cinematografice devin posibile, adevărate, se încarcă 
de emoție şi capătă fortë de convingere. Încă mai 
uluitoare (privită prin prisma ideilor preconcepute) 
este prezenţa pe ecran a lui Emil Botta, actor tragic 
de covirsitoare concentrare, care nu-și dezice in 
film maniera. Inflexiunile unice, atit de personale 
ale artistului, muzicalizate, răsucite și apăsate, cu 
goluri surde şi accente neașteptate, pătrunzătoa- 
re, fac ca proza încredințată lui Botta sa 
sune pe ecran înnobilat, ca versurile. Secretul reusi- 
tei lui rezidă poate în conștiința actorului de factură 
shakespeariană că fiecare cuvint este un virtual carat, 


(..ori pe cel... educativ 


lua lecţii de actorie. 
Colegii ei mai puţin 1 
nu se simt vizuti” 


că pentru a fi inegalabil totul trebuie să fie șlefuit 
şi transparent, că nici un detaliu nu trebuie văduvit 
de expresivitatea lui latentă. În relaţie cu persona- 
jele alăturate lor, eroii cinematografici ai lui Botta 
sînt organici, normali, necesari. Dacă asta se nu- 
meste «teatralitate» — ei bine!, teatralitatea a- 
ceasta este a lor, nemijlocită si foarte cinemato- 
grafică ! 


Noţiunea de «tipaj» 

کڪ 

Maeştrii încap cu greu în notiunea de «tipaj». 
Ei îşi aduc de pe scenã neştirbitã personalitatea, dar 
isi compun personajele cu amãnuntime şi migalë. 
Se pretează mai anevoie «procedeelor caracteristice» 
cinematografului, dar mestesugul lor verificat si 
sigur, pe care regizorii, se vede, il «tolerează» 
resemnati, se dovedește salutar clipelor de reală 
inclestare in fabula filmelor. Cit despre interpreții 
centrali, obsedati, terorizati, împreună cu regizorii, 
de comandamentul «firescului» cinematografic, ei 
pun atit de grijuliu surdină jocului lor, se retin cu 
atîta spaimă să nu «sară peste cal», incit li se întîmplă 
să înceteze cu totul de a mai juca! Şi asta tocmai 
atunci cînd un muşchi care se contractă bolnăvicios, 
o contorsiune bruscă sau o izbucnire vehementă în 
glas și atitudine ar putea însemna o culminatie. De 
unde se vede că ideea fixă a «specificului»... poate 
funcționa citeodată ca o capcană primejdioasă, mai 
de temut chiar decit aparatul de filmat cu temuta 
lui indiscretie. 


Gh. MILETINEANU 


„„gindul li se citeşte pe fată. 


4 
SH 


ค ๕ % CUT 


ฮ่ 


ร pr 


1 ๐ 4 ๕ ๐ ย แน เพ ‘y : ๐ 294 


cronica 


UNUI 
posibil 


cineas: 


Unde, domnule, 
cînd viața e 
asa de scurtă... 


e 
SE 
ARBORII COTITI 


Această problemă, pentru lumea 
filmului, a fost și rămîne soarta 
vedetelor. Ele reprezintă omenirea 
în ce are mai bun, mai tehnic, așa 
cum arborii cotiti ai mașinilor au 
legătură cu pădurea. Două curente 
acționează asupra vedetelor, ca în 
oceane: unul de suprafață, * cald 
(entuziasmul maselor), și altul rece, 
pe dedesubt: uitarea, eroziunea 
timpului, banalitatea, Într-o poves- 
tire fantezistă a lui Borges întîlnim 


următoarea observație: „Adevărul `“ 


e că trăim aminind tot ceea ce 
poate fi amînat; poate că toți ştim, 
în adîncul ființei noastre, că sîntem 
nemuritori, și că, mai devreme sau 
mai tîrziu, fiecare dintre noi va 
face totul și va şti totul“. O pro- 
blemë de viață și de moarte. Sîntem 
nemuritori prin reprezentanţii nos- 


tri. Vedetele fac totul, la un mo- 


ment - dat, renunță la aminarea 
admisă. Din cauza asta se impun, 
intră în conștiințe cum se zice. 
Intră în conștiințe ca-n urdă, întru- 
cît, studiind - psihologia maselor, 
vezi că acea așa-zisă conștiință e ca și 
urda : foarte ieftină.Intră pe-o ureche 
și iese prin pori. Spuneți primul 
nume de stea care vă vine în minte. 
Preferabil să fie mort, adică timpul 
să-și fi spus cuvîntul, să-și fi dat 
cu părerea despre el. Cutare? Da, 
merge. Ce a rămas după el decît 
niște kilometri de poziţii, grimase 
și atitudini? Atunci pentru ce 
toată lumea dă buzna să-l vadă? 
Goana după eroi se explică prin 
singurătate. Trebuie să pornim de 
la constatarea (amară) că nu avem 
nici un prieten. Dar absolut niciunul 
care să te ajute, nu la nevoie — i-ai 
cere într-adevăr prea mult — dar 
cînd ţi-e bine. Să te- ajute niţel 
cînd ţi-e bine. Povestea cu cei doi 
amici — unul a rămas să ţină o zi 
locul celuilalt care fusese condam- 


nat si trebuia să meargă să-și ia i 


rămas bun — știind că dacă priete- 
nul va întîrzia un minut mănîncă 
papara în locul lui — e frumoasă, 
foarte frumoasă, dar s-a petrecut 
demult. Prietenul de azi n-ar ră- 
mine în locul său la 'ananghie, să 
ştie nu că-și sacrifică viaţa, ar 
fi prea mult, ci un deget — i se 
va tăia degetul mic, dacă tu vei 
întîrzia. Nu, să nu-l pui pe el la 


Motto: 


Dati-mi un om treaz 


şi vë discut problema cheie. 


încercări de-astea că nu rezistă! 
Las'că și tu ai întîrzia, sigur ai 
întîrzia., Lepră! Pentru că .mijloa- 
cele de transport sînt acum îngro- 
zitoare. Atunci se mergea pe jos. 
Deci lista noastră de persoane 
scumpe (verificată la miezul nopții, 
cînd, cu capul sub pătură, n-are 
niciun rost să mai faci concesii, 
că tot adormi) — cade. Așa s-a 
născut arta. Dintr-o insuficiență 
pe linia prietenilor adevăraţi. Din- 
tr-o insuficiență pe linia iubirii. 
Că nici nu ne iubește nimeni. Si 
așa te pomenești că începi să urmă- 
rești marii actori, să te pasioneze 
acești „prieteni“. © istorie a cine- 
matografului ilustrată e mai eloc- 
ventă decît o istorie a cinemato- 


grafului  neilustrată. “Pentru cë, 


printre altele, te face să-ți dai 


“seama și dë modul cum a evoluat 


idealul de frumuseţe prin decenii. 
Miss Univers din 1930 era înaltă, 
drăguță şi nepocită. Cea din anul 
următor deja avea un dram de 
uritenie. Acum se tinde spre poci- 
tanii., O diagramă a taliilbr fetelor 
astea ar fi demnă de tot interesul 
şi s-ar putea trage, studiind-o cum 
am studiat-o eu, ani în sir, urmă- 
toarele concluzii: A) se duce și 
talia la femei. Ne, lasă. B) s-a 
schimbat foarte “mult modul de 
alimentație în epoca războaielor 
moderne. Se bate prea mult pe 
făinoase, care depun grăsime, de- 
formează bustul, strică în dreapta 
și-n stînga. C) mersul pe stradă 
nu mai are farmecul de odinioară. 
Mai mult se duc decît vin. Vezi o 
femeie, pentru prima dată, într-un 
film si-ti vine să exclami: a trecut 
si asta! De fapt unde se duc toate? 
Unde, domnule, cînd viața e așa 
de scurtă? Nu vedeţi că experien- 
tele de transplant de cord n-au 
reușit? Că sîntem lăsați pe spetele 
propriei inimi — pinë în pinzele 
albe! ١ 

ta fel migrează idealul de vitejie 
la bărbați. Vitejii de demult erau 
mai viteji. li ardeai.o labă lui 
Tarzan, nici nu se cunoștea, de 
parcă îl pofteai la ceai. Acum îi 
dai. un bobirnac lui Hossein și gata 
—uită în ce film e. Asta am văzut la 
mulți actori cînd se bat: uită în 


(O vorbă în vînt) 


ce film se găsesc, îi apucă amnezia 
din te miri ce. Apoi nici gustul 
filmelor nu mai e același. Gustul 
filmelor vechi e dulceag: de lacrimă 
tăvălită prin pudră, pe obraz pînă 
în colțul gurii care tocmai se an- 
trena pentru zîmbetul Giocondei. 
Al celor din peliculele moderne e 
amărui. Ar fi mult de discutat la o 
cafea în pNs despre toate cele ale 
vedetelor. (Tudor Vianu are o 
foarte interesantă cărticică despre 
„Arta actorului“, care merită o 
analiză aparte, cînd vom avea oca- 
zia), Prin €e mijloace, înrîuresc ele 
asupra noastră? De ce sint'necesare 2 
Care e—cu o formulă a lui Ralea, 
„Sociologia succesului“ și cum se 
face că dintre toate soarta actorului 
de teatru si de film e pinë la urmă 
atît de ingrată? 

Arborii cotiti sînt de fier. Rugina 
se depune pe pădure. Greta Garbo 
rămîne un model de stea. Filmele ei 
te înfricoșează prin adevărul sim- 
plu, ca o propoziţie simplă. A 
știut să se retragă la timp — iată 


"o mare înțelepciune, pe măsura 


marelui talent. O analizë așadar 
a destinului vedetesc-se poate face 
ştiinţific. N-avem timp și pentru 
știință. Însă trebuie combătută opi- 
nia mediocritatilor care confundă 
succesul instantaneu și interesul 
stirnit in public cu lipsa de vocație. 
Nu orice vedetă e autentică, desi- 
gur, după cum nici toți anonimii 
nu sînt genii. Dante nu are un cerc 
special pentru stelele de cinema. 
Acest cerc totuși trebuie să existe. 
Poate în purgatoriu: să aștepte 
veșnic să se pronunţe verdictul... 
Asta pentru că s-au făcut vinovate 
de pe poză cu premeditare. 

Există fluturi care nu trăiesc 
decît o zi. Se nasc dimineaţa la 
ora 5, cînd pleacă lumea la slujbă, 
mai devreme, și mor seara, pe la 
11,30, cînd se iese de la spectacole. 
Dacă au noroc de o zi ploioasă, 
imaginea despre lumea asta le e 
cam aburită. Dacă e soare — cred 
c-au trăit în rai, în-raiul pe pămînt. 
Oricum, fluturii sînt folositori so- 
cietatii, pentru varietate în viață, 
varietate în moarte. lar în filme 
dau culoare. Stelele de mare, flu- 
turii si frumoasele filmelor se nasc 
si mor pentru noi cu o inconstienta 
şi-o generozitate de admirat: 


Marin SORESCU 


ส ส ๕ SIN RER Sg JETE TE TY ร พ ว ร ภาระ ร ร ะ : CIT a SO เร ว ระ = EARL SHISTE LA 
“e 3 x เจ ซ่ แฟ วั QA นู = . ว Cae d SË ขั x . 7 > 


ISH d y ` ' ri 1 


Descriptivismul 
domina inca 


filmele . 


ULTIMUL E 
REFUGIU 
AL NURCILOR 


1 


În ‘ultimul 
të timp 
` „Studioul 
` Alexandru 


Sabia“ 

ne-a aratat 
A 

citeva 

filme 

remarcabile. 


Dar... 


D 2cumentarul românesc și-a cîștigat, nu'ușor, o bună 
obișnuință: aceea a „scurt-metrajelor“.După fel de fel 


de experiențe, mai mult sau mai puţin fructuoase, s-a, 


obținut — nu de ieri de azi — o „reţetă“ sui generis, 
care s-a încetățenit în practica studioului, Filmul scurt, 
prin aceasta înțelegîndu-se filmul într-un act (maximum 
în două) domină de departe producția documentaristilor 
și nu vedem nimic rău în această ,uniformitate”. Dimpo- 
trivă, Este foarte bine așa. Nu numai pentru cë, din- 
totdeauna, concizia, exprimarea lapidarë si la obiect 
au constituit principalele atu-uri ale filmului documentar 
(și nu numai ale acestuia). Dar și pentru că dotumenta- 
riştii dovedesc, prin acest refuz al „taclalelor”,«disponi- 
bilitëti mai mari, pot aborda un registru tematic mai 
amplu, își pot diversifica și adinci preocupările. Dacă 
în urmă cu ani de zile, puteam obiecta cu ușurință, „lun- 
gimile” cutërui și cutărui film documentar, astăzi ne vine 
mult mai greu să facem această observaţie , pentru cë, 
din capul locului, filmele se dovedesc — în marea lor 
“majoritate — „economicoase“ cu imaginea, nu se întind 
decit atit cit le ţine plapuma. Această victorie împotriva 
timpului pierdut nu s-a cucerit ușor, fără luptă, dar s-a 
cucerit. 

Din timp în timp însă studioul Sahia simte necesitatea 
unor „filme de bilanţ”. A unor filme mai ample, care 
reprezintă în fond altceva decit scurte incursiuni într-un 
mic univers de viaţă sau de idei. Astfel de filme își au 
rostul lor, sintetizează o experienţă. Cu atît mai mult, 
cu cît ele nu apar dintr-un hazard, chapar în anumite mo- 
mente de „bilanţ general”, atunci cînd ţara întreagă își 
rememoreazë etapele parcurse, pentru a putea privi — 
în—bună cunoștință de cauză, înainte. latë, de pildă, „Ro- 
mânia, orizont'69", un film de sinteză, prin care cineaștii, 
documentaristi şi-au propus së cinstească anul celei 
de a 25-a aniversări a Eliberării. Avem de-a face cu un 
film colectiv, Mai mulți scenariști (Eugen Mandric, lon 
Moscu, Dumitru Done), mai multi regizori (lon Moscu şi 
Dumitru Done), mai mulţi operatori (Chiamil Chiamil, 
Paul Holban, Gheorghe Petre, Jean Michel) — ca să nu 
amintim decît pe aceia care „ţin afișul“, și-au dat întîlnire 
pe o aceeași partitură cinematografică, încercînd să cu- 
prindă în imagini panoramicul realizărilor obţinute de 
poporul nostru, în ultimii ani şi în diferite domenii de 
activitate. Aparatu | de filmat face salturi spectaculoase: 
de la Combinatul siderurgic gëlatean spre „orizontul” 
ecluzelor de la Porţile de Fier, de la Centrala de cercetări 
atomice spre Universitatea tiznișoreană, de la spectacolele 
ansamblului „Periniţa“ spre Centrul de perfecţionare a 
cadrelor de la Otopeni, in sfirsit, de la insolita „Șură a 
Dacilor" din Poiana Brașovului spre acea unëzdrëvanë” 
crescatorie de pësëri de pe meleagurile Clujului. Salturi 
spectaculoase, precum spuneam (si am amintit doar cite- 
va), care izbutesc së schiteze un portret de ansamblu al 
țării, la ,orizontul'69”, adică azi, adică la „nivelul 25“ al 
României socialiste, Un astfel de film își justifică 
plenar existenţa, si este necesar avînd menirea să 
închidă în el suma unei prodigioase experienţe de 
viață. Poate că, în cazul de faţă, comentariul nu servește 
cum se cuvenea imaginile și, oricum, filmul de care vorbim 
este „dominat“ de eveniment, deanumite(inerente, poate) 
servituti ale „bilanţului”. Dincolo de acestea, cineaștii au 
izbutit sa ofere spectatorilor — și să lase posterității — 
o imagine veridică, de ansamblu, a țării, azi, și acest lucru 
— înainte Ge orice ب‎ e important și meritoriu. 

Studiourile de televiziune au răspuns însă mai con- 
vingător—parcă — misiunii de a rememora, la acest „ni- 
vel 25”, paginile unei istorii apropiate, de atîta impor- 
tantë pentru destinele țării. In filmul „August 44”, reali- 
zatorii — scenaristul Paul Anghel și regizorul Virgil Calo- 
tescu — au obţinut o sinteză riguroasă a momentului Eli- 
berării, a zilelor insurecției victorioase din august. Au 
adus, în sprijinul evocării, mărturii contemporane dintre 
cele mai diverse... Au însoţit narațiunea martoriloroculari 
cu imagini elocvente de arhivă. Au confruntat cuvinte și 
imagini, într-un dialog pasionant, patetic, de mare fortë 
emoţională. Film de montaj, „Un sfert de veac din două 


documentaristilor noștri 


milenii“ (semnat de Eugen Mandric) reface, de asemenea, 
cu multă putere evocatoare, cele mai importante momente 
prin care a trecut tara în ultimele decenii. Selecţia imagi- 
nilor de arhivă este revelatoare ; memoria peliculei, vie, 
e însoţită de un comentariu personal, atractiv, care des- 
prinde semnele și semnificaţiile unei ample deveniri, 


Arta genului scurt 


Să revenim însă la constatările de început. Filmul scurt 
domină producţia documentarelor, și bine face, pentru 
că în astfel de cazuri pelicula poate fi mult mai ușor cen- 
trată pe o idee unică, fapt foarte important în reușita 
cinematografică. În primul rînd, pentru că astfel — prin 
concentrare — se permite acea decantare a ideilor, acea 
sedimentare a „problemelor de fond“, fără de care filmul 
nu e film, și documentarul nu e documentar. În al doilea 
rînd, pentru că un film'scurt evită, prin definiţie, prolixi- 
tatea. Exceptii există și în această ordine de idei. S-au 
văzut destule filme scurte care s-au dovedit a fi în cele 
dinurmă obositor de lungi şi sînt, deasemenea, unele filme 
lungi în care „lungimea“ nu se simte de fel, Exceptii 
există. Dar regula e alta, 


Ginduri si imagini 


incercind să exemplificăm cu cîteva filme recente, ne 
va fi ușor — din diferite perspective — dacă apelăm la 
ultimele pelicule semnate de Titus Mesaros (si operatorul 
Carol Kovacs): „România inëdita” și „De la străbuni la 
strănepoți“. În „România inedită”, autorii și-au propus 
o idee limpede și simplă: aceea de a oferi spectatorilor 
priveliştea unor peisaje nestiute sau, în sfirgit, mai putin 
familiare. Centrat pe această unică idee, filmul (un film 
— album, totușii) are posibilitatea să releve pregnant 
gîndul regizorului. Imaginile sînt felurite — vedem podul 
natural de la Ponoare, cea mai mare pădure de liliac din 
tarë, o peşteră unică în lume (ascunsă în interiorul unui 
crater vulcanic), Delta Dunării, ca ultim refugiu european 
a! nurcilor, sau o „poiană a narciselor”, necunoscută, la 
fel de spectaculoasă ca aceea atit de bine Stiutë — dar 
autorii rămîn consecventi unei pasiuni singulare, descope- 
rirea ineditului, și acest fapt 'se simte permanent, actio- 
neazë direct și prompt în favoarea filmului, Acelaşi lucru 
se petrece și în caleidoscopul de relicve arheologice, 
alcătuit de aceiași cineaști, prin care se demonstrează 
permanenţa şi vechimea poporului român pe meleagurile 
noastre: „De la străbuni la strënepoti” constituie şi 
el un argument. ١ 5 

Referirile noastre urmează „recolta: de filme prin care 
cineastii documentarişti au cinstit evenimentele festive 
ale anului în curs. Exemplele pot continua. În „Lumina de 
pe Lotru“, film din familia celor consacrate hidrocentralei 
de pe Argeș sau construcției gigantice de la Porţile de 
Fier, regizorul Erwin Szekler a marcat momentul de în- 
ceput al unei alte mari lucrări hidroenergetice (hidrocen- 
trala de pe Lotru, care va avea o putere de 500 MW, adică 
atit cît produc Bicazul si Argeșul la un loc), Fără aaveao 
„personalitate“ distinctă, filmul impune cîteva “discuţii 
„pe viu“ cu constructori de pe șantier, izbutind astfel 
să dea culoare ambianţei umane de la „faţa locului“, Tot 
despre oameni (si fapte) îşi propune să „vorbească“ şi 
„Păulești“, documentar semnatide Florica şi Paul Holban, 
prin care autorii poposesc din nou în comuna Mariei 
Zidaru — la mulţiani după ce acest sat a devenit celebru 
în felulsău, prin hărnicie, dăruire și devotament, Prezentul 
investigaţiei cinematografice se dovedeşte de la sine edi- 
ficator. 

De ce ne-am intitulat, totuși, rîndurile de față cu un 
titlu pitoresc si aparent „periferic“? Poate pentru a 
trage un semnal de alarmă: descri ptivismul domină, 
totuși, întreăga producţie, a documentaristilor de la 
„Sahia”. Siacest fapt nueste de loc de naturăsăne bucure... 


Călin CĂLIMAN 


O CINEMATO- 
GRAFIE 


FARA VEDETE 


Gelu Mureşan, deținătorul premiului pentru film experimental, 


|: ساس‎ omului contemporan pen- 
tru arta filmului capătă forme 
tot mai complexe. Simpla postură de 
spectator pare să nu mai satisfacă 
setea de cunoaștere a omului de 
astăzi, Cinefilul are astăzi tendința 
de a a păstra cu sine camera de luat 
vederi în orice împrejurare pentru 
a încerca să descopere el însuși lumea, 
așa cum se prezintă ea, văzută prin 
obiectivul aparatului de filmat. Sub 
ochii naștri se naște astfel o nouă 
civilizație, o civilizație a imaginii 
care, așa cum afirmă Cocteau, tinde 
s-o înlocuiască pe cea st che, a 
scrisului. Edificatoare în acest sens 
este mișcarea cineastilor amatori. 
În țara noastră, de pildă, dezvoltarea 
acestei mișcări s-a făcut în progre- 
sie geometrică. Dacă acum zece ani 
cinecluburile puteau fi încă numă- 
rate pe degete si existenţa lor trecea 
neobservată, azi, pe întreg teritoriul 
țării, există peste 160 de cinecluburi, 
în care, oameni de virste și profesii 
diferite, reprezentind toate sectoa- 
rele de activitate socială, încearcă 
să exprime, în captivantul limbaj al 
filmului, un conţinut: nou, specific 
epocii noastre, României de azi. 
Acești cineaști ai anonimatului au 
creat în acest timp peste 700 de filme 
de scurt metraj într-o luxuriantă 
varietate de genuri, de la jurnalul de 
actualități cinematografice la filmul 
experimental. 


Revelatii 


Evident, in conditiile unei acumu- 
lëri de asemenea proportii, ideea 
unui Festival Republican care së per- 


mitë un schimb de experientë la 
nivel national, selectind totodata 
valorile create pinë in prezent, nu 
putea fi decît salutarë, Filme ca: 
„Mdaic“, „Esenţa“, „Obsesia“, „Lu- 
mini”, „Punţile“, ,Foita de staniol”, 
„Poveste neterminată“, „Cărărileape- 
lor“, „Ploaia nu cade din cer“, „Requ- 
iem pentru o insulă“, „Dansul cer- 
bului“, „Toamnă timisoreanë”, „Bega 
timișorenilor“, „Pe vals de Chopin“ 
şi altele au venit să răsplătească din 
plin efortul-zilelor de vizionare. 
Deseori, în aceste filme, gesturile 
5 prozaice ale existentei 
zi, și-au dezvăluit sensuri 
iată și tulburătoare fru- 
musete. Goana tevilor incandescente 
minuite de muncitori în volte pli- 
ne de graţie („Pe vals de Chopin”) a 
căpătat dimensiunile unui dans cos- 
mic, de o neasemuită poezie. Alteori, 


trecutul și prezentul s-au contra- 
punctat surprinzător, dezvaluindu- 
ne sensurile intime ale evoluției noa- 


stre, în lucrări 
cificul național mai bine decit au 
izbutit s-o facă adesea chiar studiou- 
rile profesioniste. „Ploaia nu cade 
din cer”, de pildă, se afirmă caun film 
în care trecutul și prezentul se în- 
terpătrund sub imperiul unui suflu 
inic, în coloana fără sfîrşit a istoriei, 


Încotro amatori? 


Adinca înțelegere a universului 
interior propriu celor mai mici 
dintre noi, a durerilor și bucuriilor 
care umbresc și luminează vîrsta co- 
pilăriei („„Foița de staniol”), curajoasa 


care surprindeau spe-” 


abordare a raporturilor dintre părinți 
văzute din unghiul celor mici („Oare 
se cunosc părinții mei" ?); poezia fără 
egal a adolescenței („Toamnă timi- 
şoreană“), farmecul pămîntului natal 
(„Bega timișorenilor”) sînt alte teme 
care au întrunit sufragiile spectator 
rilor festivalului. O' deosebită im- 
presie au produs-o filmele ex perimen- 
tale ), Obsesia", „Lumini”, „Punţile“, 
etc), gen de creație cinematografică 
în care artiștii amatori au excelat” 
în mod deosebit. 

Important este și faptul că prin 
marele număr de filme pe care 
l-a reunit, Festivalul a prilejuit o 
privire de anşamblu asupra creației 
cinecluburilor, përmitindu-ne să des- 
cifrăm specificul cinematografiei de 
amatori, calitățile: si servitutile ei, 
direcţiile pe care tinde să le dez- 
volte. 

Prin realizatorii ei, care au cele 
mai diferite profesii şi care provin 
din toate sectoarele de activitate 
socială, unde se află în contact nemij- 
locit cu problemele majore al omu- 
lui contemporan, cu mutatiile infini- 
tezimale care au loc în psihologia 
acestuia, mișcarea de amatori se 
defineşte ca un avanpost al artei cine- 
matografice în cotidian, un avanpost 
apt să surprindă şi să reflecte opera- 
tiv noul. Două sînt speciile cinema- 
tografice care răspund cel mai bine 
acestui specific: schița cinemato- 
grafică și filmul experimental. Ju- 
decată din acest unghi, cinematogra- 
fia de amatori prezintă o fizionomie 
cert diferențiată de cea a cinemato- 
grafiei profesioniste și nu trebuie 
înțeleasă în nici un caz ca o mimare 


Avem peste 

160 de cinecluburi. 
Le folosim oare așa 
ecum se cuvine? 


a acesteia, ci ca o cinematografie 
de sine stătătoare, suplă şi operativă, 
aptă să-și creeze operele ei majore, 
să acopere în peisajul cinematografic 
national golurile lăsate de artiștii 
profesionişti 


Amator și diletant 


Din păcate prea deseori am con- 
fundat noțiunea de amator cu cea de 
diletant, prea deseori am judecat 
filmele produse pe acest tërim cu un 
zîmbet condescendent, cu ideea pre- 
concepută a obligativitëtii rabatului 
de calitate. Nici juriul Festivalului n-a 
avut o concepție prea clară în această 
direcție: Astfel a premiat cineclu- 
burile şi nu pe'realizatorii filmelor, 
inaugurînd o practică curioasă în isto- 
وم‎ competițiilor de acest gen, atrecut 
cu dezinvoltură pe lingă una din 
speciile care dă fizionomia spe- 
cifică mișcării, filmul experimental, 
a arătat preferință pentru unele 
imitații după documentarele Stu- 
dioului Sahia („Minute, lei, tone“) în 
dauna căutărilor de tip Mc. Laren 
(„Mozaic")și a ideilor lui Joyce („„Esen- 
ta“). Aceste admirabile filme ar fi 
trebuit de fapt să figureze în palmares. 

Festivalul a demonstrat uriașele 
resurse de pasiune, talent și energie 
creatoare de care dispune poporul 
nostru pe tërimul artei cinemato- 
grafice. El a demonstrat si multe 
deficiențe în acest sector de activi- 
tate. Decalajul existent între regi- 
uni, orașe și cluburi, coexistenta 
aperelor de artă autentice cu simpla 
fotografie animată au pus în evidență 
insuficienta, uneori inexistenta in- 
struire a cineaștilor amatori în spi- 
ritul limbajului specific artei filmu- 
lui. Existența unor filme care \du- 
blează pur şi simplu producția stu- 
diourilor profesioniste vëdeste neîn- 
telegerea specificului si rostului 
acestei cinematografii. 


instruire și sprijin 


În altă ordine de idei, baza tehnică 
a cinematografiei de amatori oferă 
un peisaj eterogen. Aparatele de 
filmat de toate tipurile si virstele, 
عم‎ 8 mm si pe 16 mm, îngreunează 
considerabil posibilitățile amatori- 
lor de a se familiariza cu elementele 
limbajului cinematografic. Posibili- 
tatile de sonorizare sînt aproape ine- 
xistente şi nu rareori decalajul dintre 
imagine și sunet (magnetofon) a 
schimbat fundamental sensurile unui 
film. În multe din cazuri filmele se 
realizează pe peliculă al cărei termen 
de garanție a expirat. Distribuirea 
teritorială a materialului tehnic nu 
este nici ea echilibrată. 

Actualul stadiu de desfășurare a 
mișcării de amatori reclamă măsuri 
care să-i favorizeze dezvoltarea ul- 
terioară. Este destul de ciudat 
ca o cinematografie laborioasă ca 
aceasta să nu aibă spectatori si 
de asemenea că spectatorii de 


film: nu pot viziona in prezent 
sub nici ๐ formë realizări emotio- 
nante ale mișcării de cineama- 
tori. Se mai impune organizarea 
unei masive participări susținute 
a filmului românesc de amatori la 
Festivalurile internaționale specia- 


lizate, unde putem concura cu succes, 


Mircea MOHOR 


3 11 


publicul REVOLUTIILE 
OBISNUINTEI 


Spectotorul e liber să cumpere filmul care-i place („La dolce vita“) 


„Odinioară, 

oamenii mergeau la cinematograf 
din obisnuinta, 

însă... 


În saptëminile în care nimic deosebit nu îl atrage spre sălile de cinematograf 
— nici prestigiul numelor de pe generic, nici faima titlurilor de pe afișe — ceva ti 
aduce, totuși, pe spectator în fața ecranului: obisnuinta. Este una din pirghiile hotă- 
ritoare ale vieţii cinematografice. 

Despre această față a relațiilor film-public nu este ușor de vorbit. Istoria cinea 
matografului cunoaște lungi momente statice în care totul pare clădit pe deprinderi 
definitive dar si răsturnări neașteptate de reacții în stare să nege brusc stabilitatea 
lucrurilor care intraseră în obișnuit. Exemple se pët da în toate sensurile. Perioada 
de glorie a filmului ,vorbit”, după apariţia sonorului si pînă la sfîrșitul celui de-al 
doilea război mondial, se întemeia pe ceed ce teoreticienii au numit atunci „movies 
habit” — obiceiul cinëmatografului — adică tocmai pe o foarte temeinică deprin- 
dere de a veni mereu la cinematograf, în afara oricărei curiozitëti selective, numal 
de dragul fascinatiei ecranului. Acest mod de legătură cu producția cinematografică 
părea atit de adînc înrădăcinat în psihologia spectatorilor încît se vorbea, atunci, 
despre o nouă necesitate a omului, despre o sete vizuală pe care nimic nu ar fi putut 
s-o stingă. Vremea de după război, si mai ales perioada care ล început în jurul anulul 
1956 a fost, dimpotrivă, 0 vreme a destrămării deprinderilor vechi, a revoltei publi- 
cului împotriva reacţiilor sale de ieri, a nașterii unor noi „reflexe cinematografice”, 
La Cannes „Aventura“ înregistra un uriaș succes de critică însoțit de un violent scans 
dal de public; cronicarii prevedeau așadar circulația restrinsë a operei, Se vorbea 
de 5 000 de spectatori, mai mult sau mal puţin de elită, inclusiv shobii. Nimeni nu 
şi-ar fi putut închipui că, în cîteva zile de proiecție la Paris, Antonioni va deveni unul 
din marii favoriţi ai mulțimii. Același lucru s-a întîmplat, după cum ştim cu toții, sl 
la noi, nu cu „Aventura“, cafe apăruse pe un teren puţin pregătit, dar cu „Noaptea“, 
„Eclipsa“, „Deşertul roșu“. Faptul a fost confirmat si de succesul de public al unor 
cineaști tineri, citeodată foarte dificili, ca Godard. El își găsește o continuitate în 
larga pătrundere pe piața mondială a filmelor de artă cehoslovace si ungurești, filme 
care nu fac nici o concesie tiparelor învechite de relație cu publicul. 


س - = — —— 


Plãcerea de a explora 


——— — a — 


Nu putem privi, deci, obisnuintele spectatorilui sub un singur aspect — acela 
pasiv, al inertiei de gust çi de reacție. Există, fără îndoială, deprinderi active care pot 
fi destul de ușor aprinse: deprinderea de a căuta actul filmic neaşteptat, plăcerea de 
a explora imagini și mișcări încă neîntilnite, bucuria de a privi un film ca pe un speca 
tacol deschis care poate să ne mulţumească intens bicluindu-ne receptivitatea, tres 
zindu-ne prin socurile la care supune inertiile noastre. Si în psihologia cinematogras 
fului, ca în orice domeniu al psihologiei, obisnuinta poate acționa în sensuri contraret 
ea poate deveni automatism mort, golind de viață relaţiile privitorului cu imaginea 
de pe ecran, agëtindu-se cu încăpăținare uscată de tot ceea ce este dinainte tncer- 
cat și știut; sau poate elibera o mare energie creatoare tocmai pentru că transformă 
în reflex psihic gesturile descoperirii, mişcările exploratoare. O politică inteligentă 
de-public, o acțiune sistematică de educaţie estetică se clădeşte în primul rînd pe 
stimularea acestor deprinderi active. 

S-ar putea ca viitorul să aducă revoluții și mai însemnate în lumea cinematos 
grafică. S-ar putea ca evoluţia tehnică a vieţii de fiecare zi să aducă odată reformularea 
totală a deprinderilor spectatorului. De aceea este mai mult decit greșit obiceiul — 
iarăşi obiceiul, în sens negativ, desigur — de a privi tiparele de astăzi ale relației 
cu publicul ca eterne modele ale reçeptivitatii filmice. 

Godard se întreabă ce se va întîmpla cu întreg sistemul de producţie și difuzare 
atunci cînd filmul nu va mai trăi în primul rînd în sălile de spectacol public, ci va pă- 
trunde în fiecare casă, ca televiziunea, devenind egalul cărţii: cînd pelicula nu va mai 
fi exploatată în principal prin vizionări colective, menite să trezească un răspuns 
larg și imediat al masei, ci va fi vindutë treptat spectatorilor care o vor putea 
cunoaște în locuinţa lor, în intimitate, reluînd-o de cîte ori vor, aşa cum fac acum 
cu volumele literare sau cu discurile. Ipoteza nu-i aparține numai lui Godard; am 
întîlnit-o, de pildă, și în unele însemnări ale lui Mihail Romm, încă înainte de discuţiile 
începute de cineastul francez. 


————— — ว ว ชะ 


Plăcerea de ล sëlectiona 


— 


Publicul va cîştiga astfel o libertate — față de producţie, față de difuzare, față 
de reclamă — pe care astăzi nu și-o poate închipui. Natura succesului se va schimba, 
se va apropia mult mai mult de natura succesului literar, în care dreptul de alegere 
și spontaneitatea cititorului se mişcă incomparabil mai nestingherit decît în lumea 
spectacolului cinematografic, unde reacţia grupurilor poate fi ușor dirijată prin 
exploatarea deprinderilor dăunătoare, prin crearea unui climat de isterie colectivă. 
Cînd privitorul nu va fi obligat să opteze pentru unul sau două filme din cele 
zece titluri noi ale cinematografelor, ci va fi neîntrerupt invitat să aleagă din sutele 
de titluri, noi si vechi, expuse în „librăriile cinematografice“; cîhd el va putea să-și 
formeze părerea nu în una sau două vizionări grăbite, impuse, în timp, de progra- 
marea cinematografelor, ci se va bizui pentru asta pe multiple si liniștite proiecţii 
„casnice" ; cînd, în sfirsit, el va avea posibilitatea să compare oricind, după criteriile 
sale, un film cu altul, s-ar putea ca cele mai multe din reacţiile de astăzi ale consu- 
matorului de film să se schimbe. Cine va avea gust să-și invadeze locuința cu supra- 
producţii pretins istorice pline de mongoli, soldaţi romani, vikingi? Citi spectatori 
se vor grăbi să-şi inunde camerele de locuit cu stridente şi agitate comedioare cu 
muzică? Nu putem ști. Dar este de crezut că plăcerile inteligenţei, bucuria concens 
trării, gustul contemplaţiei vor cîştiga un loc nou în psihologia spectatorilor. Filmul 
va rămîne fără îndoială „cea mai de mase“ dintre arte, dar, desfëcindu-se în milioane 
de unități care gîndesc și reacționează original, şi recompunindu-se din ele, masa 
va dobindi o nouă personalitate, 


Ana Maria NARTI 


+ 


În vara ce s-a dus, pe vremea cînd alergam săvăd a cincea oară 
„La dolce vita'“in grădină la Arta, şi atreia oară „Deşer- 
tul roșu“, tot la grădină, căci problema respirației pe caniculă 
în sălile bucureștene rămîne cea mai intimă problemă a 
vieţii de cinefil și trebuie tratată cu discretia specifică parfu- 
murilor excelente, în acele nopţi frumoase, în acele 
zile cînd: 

— Blaiberg murea, 

— un puşti de 21 de ani, cintëret pop, cădea electrocutat 
într-un concert la Londra, fulgerat de un scurt-circuit al 
microfonului ţinut în mîna dreaptă, 1 

— un cascador murea în Sena, cu mașină cu tot, Incer- 
cînd să bată recordul mondial la sărituri automobilistice, 

— la Saint Malo avea loc sub presedentia domnului 


7 


Robert Surcouf cea de a cincea adunare a Asociaţiei nepoţi- : 


lor si strinepotilor de corsari, 

— si un american septuagenar pleca a patra oarë pe 
Ararat să găsească Arca lui Noe, așa cum fusese informat 
foarte precis în vis, 5 8 E 

în acel timp două filme de lung metraj se plimbau prin 
ziarele epocii, paginate unul lîngă altul, mînă-n mină, cu 
dezinvoltura indrëgostitilor pe plăjile lumii, la lumina soa- 
relui și a lunii. 


Un film francez și un film american. 


Filmul francez avea un scenariu scris de Simenon, deși 
— în mod excepţional — nu se petrecea în ceața portu- 
rilor sau în Parisul brumos, ci sub soarele provensal (con- 
form titlului din ziarul „Le Figaro“: „Asasinarea Luciei 
Isoard: un roman de Simenon, avind în plus soarele prover- 
sal“). Filmul avea un castel ruinat, castelul avea o singufë 
turelă intactă din secolul XVIII, un parc în paragină și un 
proprietar bëtrin, la 71 de ani, vicontele Jacques de Regis 
de Gastinel — ,,purtind o vestă în zdrente, un pantalon de 
vagabond, o barbă de salahor, dar vorbind curtenitor, în 
tradiția rangului său“, Filmul începea cu inmormintarea 
domnișoarei Lucie Isoard, guvernanta vicontelui, femeie 
voinicë la 63 de ani, călcată de o mașină chiar în faţa caste- 
lului, în timp ce se îndrepta spre oficiul telefonic unde o 
chemase un aviz, Mașina dispăruse. Înmormîntarea se desfă- 
sura peo căldură toridă de amiază și, ca de obicei, în strictă 
intimitate — trei rude, un preot, patru gropari, flori puţine, 
o coroană si o jerbă de gladiole. Si citiva-jandarmi discreti, 
veniţi să constate dacă din întîmplare nu a apărut la cimitir, 
cum scrie la carte, vreun necunoscut, asasinul. În bucătăria 
murdară a castelului, bind o cafea proastă, vicontele — 


„rege care moare ca-n lonesco” — concedia ziariştii: 
— Më plictisiti cu povestea asta, domnilor — a fost un 
accident. 


Accident? În clipa cînd guvernanta era lovită de ma- 
şină, vicontele discuta vînzarea castelului co un domn 
la 56 de ani și ๐ doamnă superbă la 42. Castelul ruinat, 
plus cele 54 de hectare încă mai valorau 600.000 de franci. 
Doamna şi domnul doreau să-l cumpere. Guvernanta se 


opunea de luni de zile. Vicontele ezita. Avizul_telefonic î 
nu se știe de la cine venise. Mașina — un D.S. alb — dema- ; 


rase brusc si în 500 de metri atinsese 70 la orë, omorind 
pe loc victima care mergea pe partea stîngă a șoselei. Şoferul 
încercase să lichideze si martorul scenei — o femeie pe 
o bicicletă cu motor — dar acedsta se aruncase într-o groapă. 
Nu era un accident. “Se lucrase ca-n Maigret. Cuplul de la 
castel e imediat anchetat, alibiurile sale sînt plauzibile. 


Filmul american e cu Sharon Tate (Vezi coperta acestui 
număr), soţia lui Polanski, lansată de el în „Balul vampir- 
lor“, gravidă în luna a opta, ca și Rosemary din „Rosemary'- 
baby“ al aceluiași regizor, specialistul nr. 1 al filmelor cu 
suspense îngrozitor, angoasă, sînge, ris negru, ris galben 
și crime luate peste picior. „Un impostor“ — zic detrac. 
torii săi și chiar multi critici „bine“. Un impostor? Impos- 
torul e la Londra ca să semneze două contracte noi. Doamna 
rămîne. în vila de lîngă Hollywood — pret de cost: 200.000 
de dolari — păzită de un băiat de 19 ani, condamnat cîndva 
la doi ani închisoare cu suspendare pentru corupţie “de 
minore. În noaptea de 9—10 august, poliția e alertată de 
un cetățean care, trecînd prin faţa vilei, vede pe peluză un 
trup omenesc scăldat în sînge. Poliţia sosește si numără 
cinci cadavre, Sharon Tate, pe jumătate dezbrăcată, e strinsë 
de gît cu o fringhie de nylon al cărei capăt, trecut peste 
© birnă, o leagă de Jay Sebring, fostul ei logodnic, coafor de 


Eee e لم‎ 5 
„CAMERA 
përse 


Soția lui Polanski a fost măcelărită. 


Cine a ucis-o pe Sharon Tate? Scenă 


din „Pendulum“. Unde-i 


granița? 


١ Regizorul, care imagina cu umor 


crime macabre, a leșinat. 
Viața face concurență artei, 
nu mai e nimic de ris... 


reputație internațională; fața lui Jay e acoperită cu un 
capison. În cămașă de noapte, pe iarbă — Abigail Folger, 
fata unui rege al cafelei, asociată cu Sebring în exploatarea 
unor saloane de coafură, În ținută hippy, mai încolo, doi 
bărbaţi — unul mai în vîrstă, actorul si scriitorul Vojtek 
Fricowski și un băiețandru de 18 ani, Steven Parent, pfieten 
al paznicului, ajuns nu se știe cum în această companie, 
Pe poarta vilei e scris cu sînge: „pigs“ (porci). Regia.si 
enigma par a fi dintr-un film al lui Polanski impostorul; 
după autopsie, nu se constată la victime urme de drog: sau 
dealcool i nici un indiciu că s-ar fi dat vreo luptăîntre asasini 
și asasinați; Sharon Tate a fost ucisă cu lovituri de cuțit în 
spate ca și cei doi coafori asociați, ceilalţi doi au fost impus- 
cati. Niciunul din cei cinci n-a murit din prima lovitură, 
pe loc. Se crede imediat că e vorba de un „masacru ritual“, 
tot ca în filmele lui Polanski. Nu. Șeful brigăzii de omucideri 
socotește că măcelul n-a fost sëvirsit de un singur om, de 
un dezaxat ci cë — dimpotrivă — cîteva persoane au lucrat 
riguros machiind cu elemente absurde-o crimă care nu avea 
ca mobil nici jaful, nici nebunia. La Londra, în noaptea 
crimei, regizorul participa la un dineu; în clipa cînd i s-a 
anunțat vestea era prins într-o conversație despre decesele 
spectaculoase ale marilor personalităţi. La auzul veștii, 
Polanski leșină. Ziarele comentează în stilul lor inimitabil 
„Realitatea, această realitate pe'care el o amesteca atit de 
des cu ficțiunea în filmele sale de umor macabru, l-a ajuns 
din urmă în toată oroarea ei“... În „Le Monde“, cronicara 
de film Yvonne Baby scrie: „Că această lume imaginată 
de un artist obsedat de sunete pe cit de stranii pe atit de 
crude, în ciuda interferenţei cu umorul — poate deveni 
reală, iată ce ne îngheață de groază"... 


În ce mă privește sînt îngheţat nude groază, ci ca într-o 
fascinatie, de altceva; de forta diavolească, de lupta drë- 
cească dintre artë și viață, care pe care su punë, ca-n „Cuţitul 
În apă”. Nu mai există teritorii clar demarcate între ele, 
nu mai există limite, legi, hărți de estetică cu graniti veşnice. 
E adevărat ce spunea Wilde ani de zile, un paradox stră- 
lucit și suspect ca orice paradox: „Natura imită arta”. Cri- 
mele au devenit adevărate ca în Simenon. Nevrozele sînt din 
Antonioni. Sfișierile intelectuale au chipurile tui Marcello 
si Steiner din „Dolce vita“, Viața devine western şi, cum 
zicea Shakespeare, lumea e un teatru. Trăim printre sus- 
‘pensuri, li spun unui filozof: „Sîntem într-o zodie Hitchë 
cock...” Imi răspunde: „Am fost întotdeauna dar nu ne-am 
dat seama”... Poate că nu ne-am dat seama încă de pe vremea 
lui Homer că sîntem într-o zodie Homer, într-o zodie Cer- 
Vantes şi trebuia să ajungem la Balzac pentru a înțelege că 
arta poate face concurenţă stării civile. Astăzi ne e clar că 
starea civilă face concurenţă artei. Viaţa capătă puterea de 
expresie a romanelorbune, creează metafore, hiperbolizează, 
e grotescă şi sublimă fără rușine, fără teamă de livresc. 
Viaţa e romanescă, romanele sînt documente de viață» 
benzi de magnetofon, muzica e o' maşină de cursă Porsche 
cu frinele în flăcări. Inghetati de groază ar trebui să fie 
prostii care mai impută scriitorilor sufocati de viață că sînt 
livrești si tezisti. Viaţa e livrescă, ea scrie:ca Balzae si nu 
poatë scăpa de pastisa dostoievskianë. Viaţa e tezistă pinë 
la a-ţi vîrî degetele în ochi ca Antonioni in „Blow Ups, ca 
moartea lui Sharon Tate: „Nu trebuia së rizi de moarte, 
domnule Polanskil Nu trebuia să-ţi baţi joc de cadavrel 
Trebuia să te temi! Trebuia să tremuril” — iată cum îi 
vorbește cu cel mai îngrozitor didacticism, ca o ptofesoară 
de grădiniță. „Acum, fngenunchel” Viaţa scrie şi rescrie 
„Crimă si pedeapsă“, obsedată — ca Bresson — de Raskol- 
nikov căzut la picioarele Sofiei Marmeladova. 


Ani de zile, o anumită estetică a văzut în artă o fiică 
supusă a vieţii. Viaţa, bine cunoscută, năștea artă, Probabil 
— n-am timp de polemică fiindcă oamenii merg pe ไน ท รี 
ca în Jules Verne, cascadorii mor în Sena ca în Lelouch, 
filozofii vorbesc ca thi Cehov visind la viața de peste două 
sute deani, bărbați şi femei se despart ca în „Scurtăînțiinire!, 
pînă şi simplitatea vieţii e visatë caîn Jean Jacques Rousseau. 
Fiică supusă sai nu, arta trăieşte cu viaţa, viața procreează 
artă, arta naşte viață — e un incest. Singurul care nu-mi 
repugnă. Singurul care mă fascireazë. 


Radu COSASU 


13 


Optimismul 
nostru 

rămîne 
neclintit 

CH toate că: 


traducerea 
orală 

ar putea fi 
înlocuită, 
dar încă 
nu ştim cum 


deocamdată 
nu avem 
sală, 


dar în 1971... 
B 


vom deschide 
stagiunea, 
dar încă 
n-am fixat 
data 

® 


anul acesta 
vom fi 
gazduiti, 
dar încă 
nu ştim 
unde... 


14 


Dumitru Ferocagë: Cine- 
mateca este, după părerea 
mea, un muzeu al filmului în 
care cinefilul trebuie să gă- 
sească atît operele clasice cît 
si pe cele; de avangardă, care 
vor deveni poate la rîndul lor 
clasice. Cinemateca nu poate 
influența si “forma singură 
gustul întregului public, dar 
împreună cu cinematografele 
de artă — care n-ar strica să 
fie mai numeroase și cu pro- 
gramări mai selecționate — ar 
putea să directioneze gustul 
publicului către cele mai bune 
opere cinematografice exis- 


` tente. 


Cinema: Acesta este unul 
dintre scopurile principale ale 
tuturor cinematecilor din lu- 
me. Dar care sînt căile pe 
care v-ati propus së le urmaţi 
în atingerea lui. 


D.F.:. Căile sînt diverse. 
Cinemateca franceză, de pildă, 
îşi organizează programele mai 
ales prin retrospective pe 


i autori; cea britanică preferă 


cicluri pe tematici, genuri de 
filme. sau prezintă cîte o 
tînără Be në cë alumii. 
Noi am încercat ambele for- 
mule, dar cred că prima gre- 
șeală a fost aceea de a fifăcut 
concesii criteriului comercial. 
Or în programele de cinema- 
tecă criteriul artistic, de cul- 
turalizare, trebuie să primeze 
chiar dacă spectacolele fac 


i sau nu sală plină. De altfel 


cinemateca franceză, cît și cea 
britanică, ca să mă refer la 
cele mai cunoscute nouă, pre- 
zintă un film într-unul sau 
maximum două spectacole. La 
noi același film făcea patru 
sau şase reprezentații. De 


$ unde și nevoia de a se face 
i concesii unui gust mai- larg 


si implicit mai puțin selec- 
tionat. 

C.: In afarë de educarea 
gustului spectatorilor, cine- 
matecile de care vorbeam au 
avut un rol precumpănitor în 
crearea unor școli naţionale 
de film cum au fost „Noul val" 
si respectiv „Free cinema-ul”, 
Credeţi că cinemateca noastră 
ar putea grupa în jurul ei o 
asemenea mișcare de idei care 
să forțeze apariția unor cu- 
rente de opinii printre crea- 
torii și criticii noştri. Sau în 
ce fel ar putea asista la promo- 
varea tinerelor talente? 8 

D.F.: O anume influență a 
Arhivei Naţionale asupra vieţii 
culturale a existat și la noi. 
Dar nu de natură să declanșeze 
curente în cinematografia na- 
tionalë (de exemplu, nu am 
promovat in suficientă mă- 
sură filmele studenţeşti şi de 
loc pe cele ale amatorilor). 


Influența Arhivei s-a exercitat 
însă permanent, deși într-un 
fel mai puţin vizibil din afară. 
Noi punem la dispoziția 'stu- 
dentilor LA TC. 15—25 de 
filme săptămînal. Cineaștii văd 
filme la sediul nostru sau la 
Cercul de critică al A.C.I.N.- 
ului. Arhiva ar fi bucuroasă 
ca la ședințele speciale de 
documentare pentru cineaști, 
pe lingă filmele noi vizionate 
în mod curent, să fie prezen- 
tate și achiziţiile ei de ultimă 
oră. Mai dificilă mi se pare 
situația celor care nu se înca- 
drează direct în sistemul cine- 
matografic: mă refer la stu- 
dentii de la alte facultăți, la 
literați sau plasticieni, în rîndu- 
rile cărorase află mulţi cineaști 
amatori și din mijlocul cărora 
ar putea răsări talente intere- 
sante. În anul viitor, Arhiva 
Va participa împreună cu Uni- 
versitatea populară si Asocia- 
tia cineastilor la organizarea 
cursufilor de cultură si istorie 
cinematografică din Bucureşti 
şi din alte II orașe ale ţării. 
De asemenea vom colabora 
la dirijarea cluburilor” de cul- 
tură cinematografică. 

C.: Restringind sfera discu- 
tiei, am dori să aflăm cîte 
ceva despre programele Cine- 
matecii din stagiunea care 
începe. 

D.F. Schița de program a 
fost întocmită tinind seama 
de toate recomandările care 
ni s-au făcut în anii din urmă, 
Am proiectat în deschidere o 
retrospectivă a filmului bul- 
gar. Apoi una a filmului din 
Republica Democrată Germa- 
nă și a filmului ungar. 

Cinema.: Ce v-a determinat 
să alegeți aceste cinemato- 
grafii? 

D.F.: Fiecare dintre aceste 
tëri organizează la rîndul lor 


retrospective ale filmului ro- 
mânesc, încît programele res- 
pective se încadrează în schim- 
burile de reciprocitate pe care 
Arhiva le întreține cu foarte 
multe tëri. De asemeni, în luna 
ianuarie vom prezenta filmul 
modern din Republica Federală 
a Germaniei, iarîn luna martieo 
amplă retrospectivă a filmu- 
lui suedez. Cinemateca sovie- 
tică ne va pune la dispoziţie 
în luna aprilie un mare număr 
«de filme inedite dedicate ani- 
versării centenarului nașterii 
lui Lenin. Tot cu începere din 
toamnă vom dedica săptămiînal 
o zi comemorativă care să 
marcheze 75 de. ani de la 
nașterea cinematografului, a- 
niversare care este înscrisă 
și în planurile Federației in- 
ternationale a arhivelor de 
film și ale UNESCO-ului. 

C.: În cei nouă ani, de cînd 
funcţionează cinemateca noas- 
tră, cum credeţi că au fost 
reprezentate programele de- 
dicate filmului românesc? Ce 
părere aveţi despre posibili- 
tatea de a prezenta o antologie 
selectivă a documentarului ro- 
mânesc, sau de a relua filme 
artistice care nu au fost 
înțelese sau apreciate pe de- 
plin la apariție, cum ar fi 
„Viaţa nu iartă” al lui Mihu 
şi Marcus? 

D.F.: În decursul celor nouă 
stagiuni au existat programe 
selective despre filmul nostru. 
Am. prezentat activitatea ca 
actor și regizor a lui Jean 
Georgescu sau pe cea a lui 
Jean Mihail și de asemenea 
cîteva programe de filme mute 
sau de la începutul sonorului 
românesc. O preocupare or- 
ganizată și constantă în acest 
sens a lipsit însă. Acum ne 


Cinemateca 
este un muzeu 
al filmulul ب‎ 


in care... 


gindim së intocmim paralel 
cu o lucrare de cercetare 
științifică care va cuprinde 
filmografia completă a filmu- 
lui românesc pinë la nationa- 
lizarea cinematografiei, si o 
antologie in imagini cu frag- 
mente din cele mai interesante 
productii ale noastre. Tot cu 
prilejul sărbătoririi a trei 
sferturi de veac de istorie a 
cinematografului vom alcătui 
şi o retrospectivă selecționată 
a istoriei filmului românesc. 
C.: Față de interesantele 
programe pe care le propuneţi, 
ce măsuri ati luat pentru 
îmbunătățirea condiţiilor de 
vizionare care au fost pe 
drept criticate ca necorespun- 
zătoare? ١ 


D.F. Sala Magheru a intrat 
în reconstrucție generală pînă 
la sfirșitul anului viitor, cînd 
sperăm să avem cea mai 
frumoasă sală din București, 
Se va reduce numărul locu- 
rilor pentru a se oferi condiții 
mai comode de vizionare, se 
vor schimba aparatele de pro- 
lecție, de sunet, ecranul. 

C.: Dar sistemul de tradu- 
cere orală, care a chinuit 
literalmente spectatorii, va 
supraviețui? 

D.F. Traducerea simultană 
orală, atît de hulită de toată 
lumea, ar putea fi înlocuită 
într-un singur fel si anume 
prin sistemul lumititlurilor, 
ceea ce presupune însă o 
investiție financiară si de mun- 
că imensă. Sau s-ar putea 
adopta alt sistem, practicat 
de altfel în toate cinematecile 
străine, și anume acela de a 
prezenta filmul în versiune 
originală, chiar atunci cînd 
este vorbit în japoneză sau. 
suedeză. În această situație 
spectatorul are la dispoziție 
fişe biofilmografice complete 


, „..cinefilul 


ar trebui-să afle 


opere clasice și.de 
avangardă 


despre principalii realizatori, 
subiectul, aprecierile asupra 
importanței filmului respec- 
tiv. Cu timpul vom adopta 
și noi acest procedeu dar în 
prezenta stagiune nu este 
posibil, deoarece Arhiva nu 
dispune de utilajul corespun- 
zător pentru multiplicare ra- 
pidă a materialelor expliça- 
tive şi documentare. 

C.: În ce sală va funcţiona 
atunci programul Cinematecii 
în această stagiune de tran- 
zitie? 

F.: Acum, cînd stăm de 
vorbă, vă pot spune numai 
că stagiunea se va deschide 
în jurul datei de 15 octom- 
brie, așa cum ne obligă res- 
pectarea obligațiilor noastre 
internationaie. Cinemateca va 
fi găzduită, cu un singur 
spectacol pe zi, poate acci- 
dental două, fie de Casa prie- 
teniei Româno-Sovietice, fie de 
un cinematograf obișnuit. 

C.: Ştim că Arhiva Natio- 
nală desfășoară, pe lîngă a- 
ceastă activitate de mare popu- 
laritate de organizare a spec- 
tacolelor de film în cadrul 
Cinematecii sau a altor insti- 
tutii de cultură, si o activitate 
publicistică si redacțională 
de specialitate, care este mai 
puțin cunoscută. Vreti să 
ne spuneți ceva despre aceas- 
ta? 

D.F.: La Congresul interna- 
tional al arhivelor naționale 
de film ţinut în primăvara 
acestui an Ja New York, 
activitatea redacțională a Arhi- 
vei române a fost apreciată 
a fi printre cele mai bune. Cu 
acest prilej am prezentat o 
bibliografie internațională a 
cărții de film realizată prin 
schimburi cu 62 de unități 


bibliografice din lume, lucrare 
care va apërea si in anul 
următor într-o ediție adëu- 
gită. Pe aceeași linie, în 1970 
urmează să fie editat la un 
centru unic, în România, un 
repertoriu internațional al fil- 
mografiilor naționale. Profe- 
sorul Jean Mitry a întocmit 
în Franța o astfel de filmogra- 
fie internațională, dar în ea 
s-au strecurat zeci şi sute de 
greșeli, pentru că el nu a 
avut o informare corespunză- 
toare asupra filmografiilor na- 
tionale. De asëmenea secția 
de documentare și cercetare a 
Arhivei editează lunar un 
„Caiet de documentare cine- 
matografici” — culegere de 
articole teoretice traduse din 
toate! revistele de specialitate 
importante — si bilunar „Cine- 
matografia în presë”, apreciată 
de către Comisia de catalogare 
a Federației ca fiind o lucrare 
unică în felul ei. Interesul 
stirnit cu prilejul Congresului 
internaţional de care vă vor- 
beam, ne-a determinat să luăm 
măsuri pentru a publica mate- 
rialele si într-o limbă de 
circulație internațională. 

C.: Ce tiraj au aceste 
publicații? 1 

D.F.: „Caietul“ lunar apare 
în 250 exemplare şi are 70 
de abonaţi, iar „Cinematogra- 
fia în presë” apare în 125 de 
exemplare și... avem 2 abonaţi. 
Vă surprinde, nu? 

C.: Poate că există o defec- 
tiune de publicitate. Poate că 
cei interesați nu cunosc exis- 
tenta acestor publicații sau 
le consideră de uz intern, deci 
inaccesibile. De altfel reclama 
‘pare să fie o gravă lacună a 
activității dumneavoastră. Ne 
gindim si la vizionările Cine- 


matecii care nu au un anunţ 
corespunzător. Programul sălii 
Magheru se confundă în coti- 
diene cu cel al sălilor curente. 
Pot fi date si alte exemple. 

D.F.: Într-adevăr noi am 
vîndut prost o marfă bună. Dar 
să revenim la preocupările 
noastre editoriale. În 1970 
vom publica şi o broșură-dic- 
tionar cu date biofilmografice 
ale cineastilor nostri. 

C.: Ce alte relații interna- 
tionale întreține Arhiva noas- 
tră? 

DF.: Ele sînt multiple și 
de mari proporții. Nu voi 
insista însă asupra lor acum. 
Vreau să mentionez doar”cë 
în urma acestei activități 
România a fost aleasă drept 
gazdă pentru cel de-a! 28-lea 
Congres al Federației interna- 
tionale a arhivelor de film 
care va avea loc în 1972. 
În vederea acestui eveniment 
pregătim următoarele lucrări: 
filmografia producției româ- 
nesti de filme, repertoriul 
producţiilor de filme jucate 
în România, ambele de la 
anul zero al cinematografiei 
şi pinë în 1970; montăm o 
antologie a filmului românesc 
pînă în 1948, completată cu 
un album cuprinzind istoria 
ilustrat a filmului românesc, 
carè va fi editat în colaborare 
cu o editură sau poate cuo 
revistă de specialitate, cum 
ar putea fi „Cinema“. De 
asemeni întreprindem studii 
la Cluj, Arad, lași, care să fie 
reprezentative pentru o isto- 
rie a fenomenului cinemato- 
grafic în tara noastră de la 
începuturile lui. 

C.: După un panoramic atît 
de vast și care dă totuși, după 
cîte am înțeles, doar o schiță 


asupra. activității Arhivei nas 
esa reveni cu o'intre- 
bare mai concretë: care sint 
achizitiile ficute de Arhivë ใ ท 
ultimul timp si pe care le 
considerați mai Interesante? 

D.F.: Sînt destul de multe 
tinind seamă că anual Arhiva 
importă jumătate din numă- 
rul de filme aduse- pe ecran 
de către Direcţia difuzării, 
Am să dau doar două exemple. 
Cu Cinemateca de ila Toulouse 
pregătim un program inedit 
despre primitivii francezi, care 
se găsesc acum în unicat la noi. 
O parte din aceste filme au 
fost găsite la colecționari parti- 
culari din ţara noastră. O 
altă parte la Toulouse. Cum 
însă în Franţa există o lege 
care interzice transpunerea 
filmelor inflamabile, Arhiva 
noastră şi-a luat obligația să 
restaureze și să transfere pe 
peliculă neinflamabilă aceste 
filme. O altă achiziţie senza- 
ţională este filmul „Venea 
o moară pe Siret”, O coj le se 
află la un particular în Ceho- 
slovacia. A fost descoperită 
de Arhiva naţională ceho- 
slovacă care ne-a înlesnit și 
achiziţionarea ei. Acum în la- 
boratoarele; noastre se recons 
stituie pelitula fotogramă cu 
fotogramë. Măcar si în treacăt 
trebuie së vă pomenesc de 
această muncă de restaurare 
care este una dintre cele mai 
laborioase şi utile activități 
ale noastre. 

C.: Vă mulțumim, tovarëse 
Fernoagă, pentru datele pre- 
tioase pe care ni le-aţi făcut 
cunoscute asupra activităţii 
Arhivei şi Cinematecii, şi sîn- 
tem convinși că ele vor stirni 
interesul cititorilor noştri. 


iinta lui Rameau se înmulțește parcă; în 
«F privirile, în strigătele, în mişcările sale se 
reflectă caleidoscopic imaginea lumii... Plinge 
ride, suspinë... imită cînd o femeie zdrobită 
de durere, cînd un bëtrin senil... E furios, blind, 
melancolic, inspirat, frenetic... Natura retra- 
iește în el cu ape vijelioase si unde line, cu 
şuieratul vintului si prăbuşirile triznetului... 
Rameau imită noaptea, umbra, chiar si tăcerea, 
căci, spune Diderot, şi „tăcerea poate fi vedetă 
prin ร น ก อ ไอ".» 

Aceste rînduri scrise de Valentin Lipatti cu 
mult înaintea montării de la „Lucia Sturza 
Bulandra“ ar fi trebuit să-i inhibe sau cel 
puţin sâ-i înspăimînte pg cei care— mai mult 
de un an — au vegetat între oglinzile lor 
mobile, gesturile, pașii, nemiscarea, rostogo- 
lirile si zimbetele menite să schimbe medita- 
tia în spectacol si parantezele in evenimente. 
Erau trei: regizorul David Esrig, actorul Marin 
Moraru si actorul Gheorghe Dinică. De 
altfel — si asta îmi place cel mai mult — unul 
îi include și pe ceilalţi doi. Cel care trebuia 
însă să reflecte caleidoscopic imaginea lumii 
era Dinică. 

In artă întîi vine talentul, pe urmă o muntë 
diabolică. Dinică a reușit şi — în paranteză 
fie zis — spectacolul a constituit un eveni- 
ment. Păcat că Rameau n-are si un echivalent 
cinematografic. Firește, păcatul îl impërtim 
cu Diderot. 

Toate reuşitele sînt pilduitoare si de aceea 
ne ocupăm de Dinică. (Probabil si nereușitele 
sint la fel de didactice, dar nu sînt compatibile 
cu biografia). Oricum, pëstrind proporțiile 
obligatorii, în film același Dinică a realizat, 
începînd cu Zamfir din „Comoara de la Vadul 
Vechi” si sfirşind — pînă în clipa de față — 
cu Bastus din „Columna“, o serie de roluri în 
care firescul rostirii se suprapune — rar 
lucru — pe o plastică studiată, de o uluitoare 
expresivitate. Şi mai @ ๐ ๕ ห ล caracteristic la 
acest actor: o totală lipsă ide caracteristic, 
De la personajele pozitive cu care a debutat, 
adică după Zamfir şi Duma (Străinul), pe urmă 
Dumitrana (Procesul alb) şi Maiorul (Maiorul 
si moartea), trecerea la Bastus a schimbat 
radical optica regizorală incetëtenitaë la Buftea 
si a reamintit de Lupus din piesa „Centrul 
înaintaș va muri în zori”. Mai exact a confirmat 
că Dinică nu are numai o voce caldă, ci si 
mari posibilități interpretative. În teatru ele 
se chemau „Umbra“, „Procesul Caragiale“, 
nTroillus şi Cresida”, „Capul de rëtoi”. 

Dar să revenim la pildele reușitei. Mă voi 
opri la cîteva, pe care le-as putea rima: 'muncë, 
modestie, crez artistic, prietenie. 

La punctul muncă s-ar putea nota că la un 
moment. dat foarte tînărul Dinică (e născut 
în 1934) vindea ziare prin anul 1949, făcea 
diverse treburi functionaresti ca să se întreţină, 
dar nu se sfia së se infëtiseze la Oficiul de 
plasare de unde prelua pentru una sau mai 
multe zile atribuții de muncitor necalificat; 
îndeletniciri pe care le aplica dezinvolt, la 
Obor, sau te miri pe unde, cu aceeași rivnë 
cu care multi ani mai tîrziu — după terminarea 
Institutului — făcea în fiecare zi, începînd de 
lą ora nouă, exerciţii de mişcare scenică la 
Teatrul de Comedie, sau acasă la fosta profe- 
soară de la Institut, Doamna Sibylle, pentru 
„Umbra“; mai întîi, si pe urmă pentru fiecare 
spectacol şi chiar fără spectacol... Pînă cînd 
profesoara a inventat şi pentru ceilalţi elevi 
o figură, numită şi în ziua de azi „figura Dinică“, 

Nu vreau să«cred că biografiile accidentale 
de tipul Gorki sau Saroyan sînt absolut obliga- 


16 


GHEORGHE 
DINICĂ SI MUZA 
DE CELULOID 


«+ furios, blind, melancolic, Inspirat, frenetic... 
๑ 


— Ar fi 
mat bine 
sa te ocupi 


de alții... 


torii pentru cariera artistică, dar nu pot nega 
că observaţiile directe, varietatea mediilor, 
nemulțumirile si bucuriile trecute prin gări, 
i-au furnizat actorului un bagaj de reacţii 
umane, de memorie emoțională, de detalii 
capabile së diferentieze momentul autentic 
de clișeu. 

La punctul modestie voi începe cu risul. 
Un om care ride ca el, e foarte om. Şi oamenii 
normali, oamenii întregi se plasează undeva 
în societate; întotdeauna vor găsi deasupra 
lor destule trepte care să-i apropie de cei 
așezați sub ei. Lăsînd însă filozofia la o parte, 
voi încerca يقد‎ imit pe Adrian Păunescu și 
reproduc cît mai fidel o parte din conversaţie 
de dinaintea medalionului. 

— Ar fi mai bine să te ocupi de alţii, mi-a 
spus el, f 


sa 


Am spus si eu ceva. 

— Nu e bine. Toti tinerii ăștia fac declaraţii. 
N-are nici un rost să mai fac si eu. 

— Ce-ti imaginezi că o së te întreb ce e 
arta? l-am liniştit perfid. 

— Eu de unde să știu? 

Ceea ce nu înseamnă că la Dinică nu s-a 
manifestat o permanentă obsesie a fenomenului 
teatral, începînd cu debutul din 1952 în echipa 
P.T.T., unde a jucat rolul lecotenentului Sta- 
matescu din „Titanic vals“ — regia Virgil 
Sacerdoteanu — poate cea mai fixată amintire, 
lucru mai mult decît firesc. 


Au urmat altele. Bogoiu din „Jocul de-a 
vacanța" de Mihail Sebastian, tot într-o echipă 
de amatori. De astă datë la C:C.S. Colegi. în 
spectacol Marian Hudac — actualmente actor 
la Teatrul National, si alţii deveniți profesio- 
nişti: Florescu la C.F.R-sGiulesti, Herdan la 
Constanţa si Gina Trandafirescu la Ploiești. 
Regizorul spectacolului: Nic. Moldovan. 

Pinë la intrarea in Institut, Dinicë a perses 
verat.în dorinţa de a se crede actor. Dupë 
aceea a început să seîndoiască,semncă începuse 
să devină așa ceva. La clasa Dinei Cocea s-a 
împrietenit cu Marin Moraru, coleg de bancă, 
de sperdnte și de ambiţii. Foarte curînd li s-a 
adăugat un al treilea. Un tînăr brunet, cu 
părul cirliontat şi cu ochi scăpărători, care 
voia să facă regie; se numea David Esrig. 

Și așa am ajuns la ultimul “punct, în care 
toate se împletesc ca-n Dickens, și unde la 
prima vedere primează prietenia, la o a doua 
o mare sarcină autoasumată, la a treia o 
foarte nobilă pasiune, la o a patra o crîncenă 
emulatie, la o ล cincea o neașteptată responsa- 
bilitate socială, la o a șasea o permanentă 
școală și pînă la urmă o revenire la punctul 
anterior, adică la ceea ce se cheamă cu adevë- 
rat un bine definit crez artistic, 

Dar datoriile lui Dinică, raporturile lui cu 
muza de celuloid; sînt departe de a fi încheiate. 
Rolul din ,Sentinta” nu e esenţial. Profesiunile, 
de actor de teatru şi cea de actor de film sînt 
în bună măsură asemănătoare dar și la fel 
de diferenţiate. Există rare și fericite cazuri 
în care una şi aceeași persoană se poate — cel 
puțin virtual — integra în amîndouă. 

E cazul Dinică. 
În unele cinematografii se fac diferenţe între 
vedete și actori, 
Dinică poate fi un foarte bun actor dë film, 
Numai cë în această artă, atit de industrială, 


| virtuțile individuale reclamă un context multis 
23 plu favorabil, 


Nu e numai cazul Dinică. 
Mihai IACOB 


AM ARIA 
ey 
SUCCEDA 


at har 


Sur le pont pe ١ ää 
d Avignon ; i > ร 
on y danse, م‎ 0 ev > i 
on y danse. 2 | À CAR, 
De E | | discută 
| 
| 


Existë mari festivaluri: Cannes, Venetia, 
Karlovy-Vary, Berlin, Moscova. Ele isi au 
si meritele, dar si limitele lor. Së nu ne 
ocupăm azi de ele. Dacă soarta lor ar putea 
fi favorabilă unei mai bune cunoașteri a 
a cinematografului mondial, o cunoaştere 
mai bună prin critici si cineasti, care culeg 
toată mierea, din care dau apoi publicului 
doar o linguriţă — in fond folositoare și 
asta — ar fi un fapt sigur, un lucru, deși 
contestat, totusi sigur. 


Planeta Avignon 


As dori să vă vorbesc azi de pe o altă 
planetă, despre singurul festival al publicului 
care există în lume, după cite știu, despre 
festivalul din Franţa, din Midi, — festivalul 
de la Avignon. 

Formula — în principiu — poate să pară 
nedreaptă. Ştiu bine şi știu din experiența 
mai multor cazuri pe care le voi evoca, că 
publicul neprofesionist nu lipsește nici de 
la Pola (Iugoslavia), nici de la Pesaro (pe 
țărmul italian al Adriaticei), nici de la Craco- 
via), unde localnicii umplu mai bine de 
jumătate din sală. Intetionat n-am vorbit 
de Cannes, unde pină acum singurii specta- 
toni neprotesionisti (nici ziariști și nici 
cineaști) trebuiau să plătească un pret atit 
de mare pentru un bilet de intrare, încît 
devenea un certificat de snobism financiar, 
— pe cind invitatiile pentru neprofesionisti 
erau distribuite după unicul criteriu al 
simpatiilor locale, oficiale și oficioase, de 
la președintele consiliului municipal al ora- 
sului pinë la portarii marilor hoteluri, 
care au relaţii foarte serioase. Anul acesta 
la festivalul de la Cannes s-a schimbat ceva: 
s-au distribuit bilete gratuite la ședințele 
S.F.R. (Societatea realizatorilor de film) 
dar aici nu a fost vorba decit de o manifes- 
tare exterioară festivalului propriu-zis, o 
manifestare marginală în raport cu progra- 
mele lui, si care din cauza lipsei unui public 
popular şi a unui public studențesc în oraș, 
a reușit să atragă in mod exclusiv pe liceenii 
din Cannes, care fugeau de la școală și 
veneau să-și petreacă în mod plăcut o di- 
mineatë ; sau publicul profesionist — cineasti 
și ziarişti — recuperat însă după miezul 
nopţii, adică după închiderea programului 
competitiv — pentru filmele cele mai atră- 
gătoare ale selecției internaționale stabilită 
de S.R.F 


Cineastii voluntari 


Să revenim deci la cazurile bune, la 
Pola, Pesaro si Cracovia, si alte locuri din 
lume. Publicul doreşte să aibă acces la 
proiecții, e adevărat, și intră, după ce plă- 
teste — în general — un pret modest. Dar 
este totuși aceasta soluția cea mai bună? 
Desigur, nu putem decit să dorim ca această 
participare publică, deschisă, să continue, 
dar este oare suficient să intri ca să-ţi poți 
face o imagine de ansamblu asupra scurt- 
metrajelor internaționale, numai pe motivul 
că ești cracovian, — să descoperi dintr-o 
dată producția anuală a cinematografiei iu- 
goslave, sub pretextul că locuiesti la Pola 
si nu la Rijeka, la cîțiva kilometri mai la sud? 
Şi aceasta fără nici o pregătire, fără nici o 
informare prealabilă? Sub acest aspect Avig- 
non-ul poate oteri un exemplu bun, un 
subiect de meditatie. 

După rezultatele cifrice — deși inferioare 
celor reale — au fost înregistrate în anul 
acesta cel puțin 36 000 de bilete plătite la 
ședințele «cinema» ale festivalului de la 
Avignon, care a avut și sectoare de teatru, 
coreografie, muzică, coruri, plastică, etc., 
etc. Publicul local a avut acces la ședințe 
plătind un preț foarte modest. Dar origina- 
litatea festivalului este că publicul neprofe- 

Jean Vilar a făcut din Avignon o Mecca a arteloi o 000 ฝ ป ไ ไ 

A de o ocazie lesnicioasă, ci un public national 
Acest articol este un apel si international de voluntari (care cel mai 
dentë adesea își sacrifică cel puțin 10 zile din con- 
din Trebuie sa se știe pretutindeni cediu ca să consume filme in doze in 


tensive). Pentru cë politica Avignon-ului 


- % - Na. เห ep este clară, este o politică de anti-selectie 
Paris cd A vignon exista nu este citusi de puţin vorba deo triere 


corespon- 


Ke ` ๒ 3 të 4 ร โห a filmelor reținute pentru o «elită» privile- 
Că trebuie Sa 1 se trimita filme giatë a culturii. Scopul lui este să prezinte 
5 maximum de filme realizate in maximum de 


tëri, genurile si «tendințele» fiind indife- 
rente, cu conditia doar së fie semnificative, 
deosebite de ceea ce se lucreazë in anul 
respectiv in Franta sau oriunde. Regula de 
aur a festivalului de la Avignon este, in fond, 
abundenta. Vreau së atrag atentia celor care 
nu cunosc încă resursele acestei manifestări 
necompetitive, că nimeni nu vine pentru 
ca să culeagă o etichetă glorioasă, un trofeu, 
un greier de pus sub un ciopot de sticlă, ci 
vine pentru a înfrunta interesul si judecatile 
pasionatilor de cinema. Pentru a putea de- 
plasa un maximum de pasionați, e limpede 
că tot la maximum se mizează pe atu-ul 
ineditului, al originalului, al acelui «ceva» 
nevizionat încă pină atunci. 


Un festival democrat 


Spectatorii francezi și străini au venit 
anul acesta la Avignon pentru că: 

1) ştiau că vor vedea filme diverse, practic 
inedite în Franţa (chiar dacă au fost văzute 
în mod excepţional de un mic grup de pro- 
fesionisti în cadrul unor mici festivaluri; 
anul trecut, de exemplu, eu am fost singurul 
critic francez prezent la pasionantul festival 
de la Mannheim); că aceste filme sînt reali- 
zate deopotrivă de tëri cu tradiție si produc- 
tie importantă cinematografică, ca si de 
tëri începătoare (astfel Elveţia a prezentat 
două filme, de Michel Soutter și Francis 
Reusser, ambele foarte personale, semnifi- 
cative si pentru autorii lor ca si pentru 
tara pe care o prezentau); 

2) ştiau că vor avea dreptul la o retrospec- 
tivă Harry Langdon, consacrată acestui mare 
actor: american de comedie, demn de pus 
alături de Buster Keaton, si în anumite mo- 
mente chiar de Chaplin, ale cărui filme ce 
se credeau definitiv pierdute au fost găsite 
(doar un număr de copii) printr-o întimplare 
fericită de conservatorul Muzeului de Artă 
Modernă din New York; 

3) ştiau că vor avea dreptul la o viziune 
de ansamblu asupra tinărului cinematograf 
japonez (circa 10 filme), asupra filmelor 
făcute și apoi refuzate, asupra marilor filme 
japoneze prea independente, prea originale, 
prea îndrăznețe, prea libere și, în fond, 
prea marcate de intenţiile acelor care vor 
să continue şi, într-un anumit sens, chiar să 
depășească «marele cinema» care s-a realizat 
în sistemul, prin sistemul si, in definitiv, 
împotriva uriașului sistem capitalist și de 
vocație strict comercială, care este cinema- 
tografia niponă (amintesc printre altele, 
filmele lui Mizoguki, Kurosawa). 


Astăzi condiţiile economice noi (concep- 
tia realizării filmului de mic buget sau cu 
buget relativ mic în comparaţie cu cel 
necesar superproductiilor comerciale), con- 
ditiile tehnice (simplificarea materialului 
pentru turnări, intrebuintarea din ce în 
ce mai sistematică a unor actori foarte 
personali, individuali — care nu sînt în 
mod obligatoriu vedete sau star-uri) — 


duc la un cinema nou, care fără a fi uşor 
de făcut si cu atit mai puțin ușor de difuzat 
din cauza vechiului sistem care rezistă, a 
devenit realizabil. 

Nu voi vorbi în amănunt despre progra- 
mele de la Avignon, prea numeroase, prea 
bogate. S-au proiectat 120 de lung-metraje 
în două etape: una de un ritm moderat 
(două filme pe zi), timp în care publicul 
era atras si de celelalte discipline artistice 
(premierele teatrele, muzicale, coreografice) 
şi totuși găsea răgazul să se intereseze de 
cinema — și alta, de un ritm intens (patru- 
cinci filme zilnic) pentru obsedatii de ci- 
nema, grupați pentru o perioadă de 10 
zile, si care, graţie unui sistem de repetare a 
şedinţelor, puteau citeodată să găsească 
timp si pentru a vedea o piesă, un balet sau 
să asculte un concert de orgă, să viziteze 
expozițiile de pictură, sculptură și artă 
fotografică. 

Voi spune numai că Avignon-sector «cine- 
ma», și-a dovedit libertatea, programind 
la numai 7 ani de la războiul din Algeria, 
un foarte frumos film al tinarului algerian 
Slim Riad — «Calea» — care arată ce anume 
au fost în Franţa și în Algeria, lagărele de 


ALTA 


F 


Ce a mai rămas din Hollywood ? După Agnès Varda doar «Drag 


«regrupare» (traduceti «de concentrare») 
pentru partizanii independenței algeriene. 
Voi spune doar că nu numai Elveția, dar 
şi Belgia s-au prezentat bine la acest festival, 
în special cu foarte romanticul, foarte clasicul 
şi foarte rafinatul film «Domnul Hawarden» 
al lui Harry Kumel — un fel de basm inspirat 
din sensibilitatea romantică și aproape fan- 
tastică a secolului XIX. Voi releva că filmul 
«Guru» al americanului James .lvory este, 
fără îndoială, una din cele mai frumoase 
mărturii consacrate vreodată civilizației in- 
diene, că «Dragostea leilor» al lui Agnes 
Varda este o schiță despre ceea ce a mai 
rămas din Hollywood, cu accente critice, 
satirice, care musteste de umor și emană 
duiosie. ë 

Voi trage concluziile, analizind in mod 
special importanța dezbaterilor organizate 
în timpul festivalului. 

Să deschizi portile unei astfel de mani- 


PLANETA 


festări pentru marele public, încă n-ar fi 
însemnat mare lucru, dacă direcția festiva- 
lului n-ar fi realizat un acord cu organizațiile 
de tineret ale Educaţiei Naţionale (şcoli, 
colegii, etc), prevăzind în localurile obținute 
în această perioadă de vacanță, cazarea și 
masa pentru stagiarii voluntari, în schimbul 
unei contribuții modeste. Mai mult, pentru 
acest public organizat, au fost prevăzute în 
mod sistematic intilniri cu Jean Vilar, di- 
rectorul festivalului, cu Jacques Robert — 
responsabilul sectorului «cinema», cu Agnës 
Varda, Philippe Arthuys, Gërard Vergez, 
cu tinerii japonezi, cu realizatorii prezenți, 
etc. 

Rămine doar regretul că aceste dezbateri, 
în general foarte fructuoase — din care 
una a constat dintr-o confruntare între 
criticii profesionisti si cititori ori spectatori 
— n-au beneficiat de o publicitate mai mare 
care să le facă accesibile și publicului larg, 


stea leilor» 


neorganizat, la intregul public participant 
la festivalul de la Avignon. 

Acest articol este un apel. Trebuie së se 
știe pretutindeni, că manifestări ca Hyëres si 
Avignon există, și că din timp (ţinîndu-se 
seama de anumite condiţii tehnice) tre- 
buie să li se trimită filme. Desigur, nici un 
cineast nu va revendica aici «palme d'or» 
sau «leul de argint» sau «cupa de cristal». 
Dar va găsi, va întilni spectatori animați de 
o pasiune arzătoare pentru cinema, va face 
o spărtură în sistemul de obișnuită indife- 
rentë a distribuirii comerciale, va urca încă 
o treaptă spre difuzarea în circuitul cine- 
matografului de artă, adică, spre o primă a- 
propiere cu publicul francez și cel al țărilor 
vecine. Pentru că nu pot crede că spectatorii 
străini ai unui film vizionat la Avignon nu 
vorbesc de el la întoarcerea lor acasă, în 
Anglia, Germania, Suedia, America, Elveţia, 


Olanda ș.a.m.d. Albert CERVONI 


panoramic 
“69 


Un film despre Mihai Vi- 
teazul este deopotrivă ten- 
tatie si îndrăzneală. Mihai 
Vodă nu a fost doar un 
erou al legendelor, cu în- 


pa 


A 


fatisarea dăruită de alții, cu viața născo- 
cită, presupusă, ci a fost, a existat si 
toată lumea știe cum. Chipul lui nu 
poate fi altul decit acela cunoscut, 
viata lui, faptele săvirsite nu pot fi 


altele decit acelea lăsate nouă de 
istorie. Trebuie să-i fii foarte ล อ ท ๐ ล อ ๕ , 
să ajungi să-l cunosti foarte bine, pen- 
tru ca filmul să-l aducă oamenilor așa 
cum a fost. Tentaţia e mare, spuneam, 
pentru că n-a existat în toată istoria 
noastră figură mai copleșitoare ca a 
lui. Îndrăzneala e mare, spuneam, pen- 
tru că nimeni nu va fi dispus să-i ierte 
pe cei care se încumetă să reconstituie 
figura lui Mihai Viteazul și o dată cu ea 
șapte ani din istoria ţării, pentru nici 
cea mai mică greşeală, Şi totuși, scena- 
ristul Titus Popovici și regizorul Sergiu 
Nicolaescu s-au încumetat să-și asume 
toate riscurile: îndelung pregătit, fil- 
mul «Mihai Viteazul» se află pe platouri. 


«Mihai Vodă care trebuia să fie o clipă — destul ca să ne ameţească 
cît vom trăi de acum înainte — 


Craiul Mihai al românilor, 


sau insirind ca odinioară 21501117 din cancelaria lui, 
domnul Ardealului, al Ţării Româneşti si al Moldovei. 


Mihai Viteazul va fi Amza Pellea. Ima- 
ginea e în miinile unui foarte bun ope- 
rator, George Cornea. O distribuție 
solidă — citez doar citeva nume: 
ioana Bulcă, Ilarion Ciobanu, lon Besoiu. 
Florin Piersic, Dan Nasta, Aurel Ro- 
galschi, Septimiu Sever, Nicolae Secă- 
reanu, încă «tinăra speranţă» Andi 
Herescu și însuși regizorul Sergiu 
Nicolaescu într-un rol nu de mare 
intindere însă foarte important. O 
echipă de filmare rodată — Nicolaescu 
își păstrează secunzii, Doru Năstase, 
si Lucian Mardare, așa cum își păstrează, 
de la film la film, aceeași monteuză, 
lolanda Mintulescu — și o pregătire 
de aproape doi ani, cresc, cred eu, 
şansele ca «Mihai Viteazul» să iasă un 
film așa cum îl așteaptă toată lumea 


Ce spune regizorul 


L-am întrebat mai intii pe Sergiu 
Nicolaescu de cind dorea să facă «Mihai 
Viteazul»? 

— Imediat după «Dacii». De fapt, 
chiar în timp ce lucram la «Dacii», 


Ce vis nebun, doamne !» 


stiam că voi face «Mihai Viteazul». Pro- 
blema cea mai grea care m-a frëmintat 
multă vreme, a fost alegerea interpretu- 
lui. Pregătirea însă și documentarea a 
însemnat partea cea mai frumoasă a 
lucrului. A umbla pe urmele lui Mihai, a 
căuta să-i înţelegi caracterul, calitățile, 
defectele, au insemnat pentru mine mo- 
mente extrem de interesante și care m-au 
apropiat teribil de el. 

— De ce v-aţi ales tocmai rolul lui 
Selim Bey? 

— Selim nu e un rol de intindere, dar 
este un personaj foarte interesant. Deşi 
turc, prieten cu Mihai. Există intre ei 
un fel de amiciţie foarte bărbătească ca 
între «profesioniști». Mi-a plăcut rolul 
lui Selim încă din perioada scrierii sce- 
nariului. Acum există un avantaj în plus: 
între Amza Pellea și mine există o 
prietenie, ca între personajele noastre, 
prietenie care sper să se reflecte și în 
film. 

— Pentru cë vorbeati, de «profesio- 
nişti». În scenariu există foarte multe 
relații umane de tip western. Nu numai 
amicitia Mihai—Selim, dar si foarte 


Nicolaie Iorga 


Ciobanu. Piersic, Sever: Buzestii. 


multe situații se bazează pe acest fair- 
play, pe psihologia filmelor cu oameni 
puternici... 

— Așa este. Și dacă vrei, e impotriva 
legilor filmului istoric. Pentru că, în 
toată istoria cinematografului, filmul 
istoric este bazat pe relațiile mari, 
între imperii. Accentul cade pe grandoare. 
Mii de oameni, lupte (de unde şi lentoarea 
mișcărilor, cadrele lungi). Acolo se infruntă 
ostiri, nu oameni. Spre deosebire de wes- 
tern, care, după mine, este primul gen 
de film din lume care a făcut psihologie, 
înaintea filmului psihologic modern. Pen- 
tru că western-ul cere relaţii de la om la 
om. Western-ul a creat acea scenă teribilă 
în care doi dusmani ce se vor ucide 
peste o clipă, se intorc cu spatele unul la 
celălalt, se îndepărtează douăzeci de 
pasi si apoi se întorc și trag. Niciunul nu 
se gindeste că ar putea fi ucis pe la spate. 
Pentru că n-ar fi cinstit. Mie-mi convine 
teribil această relaţie bărbătească între 
oameni duri, pentru că ea imbogpdteste 
filmul, îi dă carne, viaţă și pentru că în 
cazul acestui film, într-adevăr se înfruntă 
oameni nu imperii. De aceea imi sint 
importante toate personajele care-l incon- 
joară pe Mihai. Pentru că ele ajută să-i 
înţelegi caracterul, forţa, personalitatea. 

— Filmul va avea două părţi. De ce? 
Nu se putea rezolva într-o singură 
serie? 

— Nu. Pentru că a stringe cei şapte 
ani — cei mai zdruncinati din istoria 
țării noastre — într-o oră si jumătate sia 
avea pretenţia de a-i reconstitui, mi s-a 
părut imposibil. Deci filmul va avea două 
părți. Prima se încheie cu lupta de la 
Călugăreni iar a doua cu moartea lui 
Mihai la Turda. Sper să nu pară lung. 
Pentru mine ritmul filmului are foarte 
multă importanță, de multe ori cred că-i 
acord mai multă importanță decit merită. 
Sper că și de data asta n-o să mă las 
trenat de lungimea lui aparentă. 


Ce spune Amza Pellea 


— Cum e, Amza Pellea, cind trebuie 
să fii Mihai Viteazul? 

— Sigur că sint puțin copleșit de 
personalitatea omului care a fost una 
dintre cele mai mdrete figuri ale istoriei. 
Mihai mi se pare un vizionar, un individ 
care și-a depășit net epoca. Într-o Europă 
împărțită in stdtulete, in ducate, unde 
aproape fiecare moşie era un stat, se 
găsește un om care să aibă această ideie 
atit de progresistă, de a uni toți oamenii 


Selim Bey: regizorul Sergiu Nicolaescu 


unei țări, într-un singur popor. Era atit 
de temerarë încercarea, incit nici n-a 
putut să reziste în acea vreme. Nici n-avea 
cum. Dar cu cit a fost mai temerară. 
cu atit mai superbă ca simbol. De aici 
cred că și decurge caracterul profund 
dramatic al personajului. El a fost singur. 
El a fost neinteles. Poate că nici el nu 
înțelegea prea bine. Intuia mai mult. 
Ştia, simțea că are dreptate. Actul de 
unire este mai mult un act de credință 
dusă dincolo de posibilitățile umane. 
Asta mi se pare trăsătura principală — 
şi formidabilă — a personajului. Lucru pe 
care scenariul îl conturează foarte bine. 

— Îmi închipui că Mihai este într-un 
fel «rolul vieţii»... 

— Este, intr-adevăr. Sint conştient că 
e cel mai important și cel mai complex 
rol pe care l-am avut. Și trebuie să spun 
cu nostalgie, cu greu mai intrevdd ceva 
«peste». Mai dles că, impreuna cu Sergiu 
Nicolaescu, ne-am propus sa scăpăm de 
tot ce este, în cinematografia noastră, 
retoric, demonstrat. Ne-am hotărit să 
creăm un personaj profund uman. Să 
nu se simtă că e vorba de un film ci să 


Mihai Viteazul — Amza Pellea in rolul vieții 


aducem, in fata spectatorilor, un om cu 
cele mai formidabile meandre sufletești. 
Mi se pare că pentru respectul pe care-l 
datorăm unei asemenea figuri a istoriei, 
trebuie sd înfățişăm un om care este mare 
prin flacăra care l-a animat, prin țelul 
pe care şi l-a propus si prin sacrificiul pe 
care l-a făcut în numele cauzei pentru 
care a luptat. În toată această mare res- 
ponsabilitate pe care o simt apăsind pe 
umerii mei, mă simt cumva asigurat 
de șansa de a lucra din nou cu Sergiu 
Nicolaescu, cu care am reușit să ne 
creăm un fel comun de lucru, de intele- 
gere. Cred că rolul mi s-ar fi părut mult 
mai greu, dacă ar fi trebuit să-l fac cu 
un alt regizor cu care n-am lucrat... Nu 
ştiu dacă nu sună puțin pompos, dar 
trebuie să spun că pe lingă bucuria de 
a face un rol, un asemenea rol, mai e 
şi sentimentul că îmi îndeplinesc o datorie 
patriotică creind un asemenea rol. 


Eva SÎRBU 
Foto: A. Mihailopol 


panoramic 
“69 


noi 
filme 


româneşti 


Din 
concesii 

în 

concesii 

la 

ce 

se ajunge? 


BALADĂ 


PENTRU 


Muzica : 


1 Productic a studioului cinematografic «Bucureşti». Regia : Cons 
tantin Neagu, Titel Constantinescu. Scenariul : 
colaborare cu Titel SE ا‎ : 

Grigore losub. Decoruri : 


Călin Gruia in 
Viorel Todan 
. Dumitriu, N. Teodoru 


Cu: Brindusa Hudescu, lon vë 0 N.N. Matei, Gelu | 


Zaharia-Parsolea, Sabina Mușatescu. 


Poate pentru că există spec 
tatori care au nostalgia notării 
valorice a unui film nu global, ci 
pe compartimentele lui; 

poate pentru că exista cîndva 
bunul (?) obicei de a închina 
cronici separate imaginii, su- 
netului, ba chiar... scenariului; 

poate pentru că există în cro- 
nicile de film obiceiul înrădăci- 
nat de a inregistra mai întii 
calitățile filmului și abia apoi 
defectele lui; 

poate pentru că există în cro- 
nicile de film o inerție (con- 
damnabilă) de a expedia munca 
operatorului intr-o frazë apre- 
ciativă la sfirşit; 

poate pentru că există în 
«Baladă pentru Măriuca» a- 
proape un singur element 
aproape integral reușit și acesta 
este imaginea; 

aş incepe cronica la acest 
film cu un elogiu trist, la adresa 
lui Viorel Todan. Elogiu pentru 
frumoasele concreteti ale ta- 
lentului său. Trist pentru im- 
prejurările inegale în care a 
trebuit să facă dovada maies- 
liiei lui imagistica. Căci, depu- 
tind în 1962, sub bagheta lui 
Mircea Săucan, a revenit la 
stilul său și al aceluiași regizor 
în 1966, cu «Meandre», după ce 
colaborase la o narațiune 
cinematografică masivă ca 
«Străinul!». Dar apoi am avu! 
surpriza să-l intilnim pe acelaşi 
Todan si, mai mult, să-l recu- 
noastem, într-o peliculă sub- 
mediocră, care se chema «Cas- 
telanii». lar acum, divorțul din- 
tre imagine și regie se repetă 
mai manifest in «Baladă pentru 


Idilism factice, excesiv floral 


Ba 


Măriuca». Neplăcut destin pro 


fesional pentru un operator do- 
tat cu o intuiție artistică sigură 
si cu un dezinvolt simț pictural, 
dar care semnează, pe de o 
parte, imaginea funcţională per- 
fect adecvată limbajului filme- 
lor lui Săucan, iar pe de altă 
parte imaginea superb cinema- 
tografică și superb de gratuită 
la celelalte două filme. 

Cu «Baladă pentru Măriuca» 
se întîmplă lucrul ciudat că 
exact incadraturile cele mai 
poetic-plastice (jocul copiilor, 
fintina, ulița) sint cele care sub- 
minează tensional ritmul si at- 
mostera filmului, printr-un idi- 
lism factice, excesiv floral si 
nici mëcar cu scuza de a se 
trăda prin vreun specific sătesc. 
Şi atunci, aceste compoziții ela- 
borate filigranat, ca și compo- 
zițiile mai obișnuite, de esență 
primordial dramaturgică, rămin 
exerciții independente, fără fi- 
nalitate în ansamblul filmului, 
reuşite — ce-i drept — cu evi- 
dentă siguranţă de Viorel To- 
dan. 

S-ar părea că scenariul şi-a 
propus să fie fidel titlului. Adică 
o poveste baladescă despre sa- 
crificiul eroic al unei fetițe care 
nu apucă să-și trăiască copilă- 
ria. Dar a devenit o însăilare 
baladoidă, prin pasajele lirice, 
mult întinse și diluate cu 


dulcegărie. Poate a fost 
o concesie făcută formaţiei de 


scriitor pentru copii a scena- 
ristului Călin Gruia. Concesie, 
căci de aici are de suferit spi- 
ritul dramatic pe care-l reclama 
filmul şi în definitiv structura 


de «baladă», aleasă — ca in- 
tentie nerealizatë — de autori. 
Si concesie cenzurabilë, de 
vreme ce insusi regizorul Titel 
Constantinescu «a colaborat» 
(cum precizează genericul) la 
compunerea scenariului, dar de 
fapt debutant și el, și avind şi 
el la activ scrieri pentru copii. 
Adevărul este că, aşa cum se 
derulează filmul, ușor poema- 
tic, el pare mai degrabă o elegie. 
Nicicum însă nu reuşeşte să 
ajungă la valenţele tragice pe 
care le implica subiectul. Re- 
zonantele sint palide, superfi- 
ciale. Mărășești 1917, văzut prin 
prisma copilăriei şi trăit dure- 
ros pină la moarte de o Măriuca 
sensibilă și ageră, presupunea 
un tablou, chiar dacă pe plan 
secundar, cu tuse intense. Con- 
trapunctul idilic pe care-! crea- 
ză autorii este, ca procedeu, ar- 
tificios, impresie pe care o de 
gajă mizanscena operatistică. 
Mai mult, falsitatile sint fla- 
grante. Filmul abundă în pla- 
nuri imaginare, perfect justifi- 
cate ca tinind de lumea spiri- 
tuală a unui copil, dar care 
apar ca reverii imposibile ل‎ 
orășenești, militare — puse pe 
seama unei fetițe de la ţară cu 
© experienţă de viață aproape 
nulă și compuse într-un gro- 
tesc desuet care suprimă no- 
bletea ideii. Momentele care 
s-ar fi vrut dramatice au rămas 
doar punctări paleative necon- 
vingătoare, inecate in teeria 
cvasi-perpetuă a filmului. Ele 
suferă parcă influența secven- 
telor de onirism, în desfăşura- 
rea lor stranie şi pinë la urmă 
suspendată în gol: prezenţa ne- 
bunului lon Pasăre, agitația dis- 
perată a femeilor, evacuarea 
satului, împărțirea scrisorilor 
de către bătrinul postas in ca- 
sele pustii, prinderea mosulur 
de către nemți. Intentiile meta- 
torice trebuiesc mai mult bă- 


nuite, iar aceasta — datorită... 
gratuitatii scenelor, care sint 
tot atitea episoade nelegate și 
nefinalizate, fără repercursiuni 
între ele sau asupra temei prin- 
cipale. Acţiunea curge trenant 
pinë spre sfirșit, cînd dintr-o 
dată e concentrată — dramatic 
și dramaturgic — într-o singură 
secvenţă toată naraţiunea. 

Neimplinirile sint extinse: pe- 
licula e ilustrată cu o muzică 
şablonardă și tautologică, iar 
sunetul e filtrat foarte indecis, 
între veridic şi stilizare, atin- 
gind chiar neverosimilul, de 
pildă in secvența in care trec 
un şir de care si oameni și se 
aude doar în prim plan pasul 
unui țăran. 

În schimb, cistigul neaștep- 
tat și plin de prospeţime vine 
de la... protagonistă. Brindușa 
Hudescu se dovedeşte a fi o 
interpretă degajată, autentică 
si lipsită de inhibitii, o prezență 
vioaie şi agreabilă, în partitura 
căreia, din păcate însă, alter- 
nează moldovenismele și repli- 
cile livresti. Oricum, însă, un 
adevărat copil-actor. 

Un ultim și repetat cuvint 
bun pentru acuratețea imaginii, 
care a făcut filmul mai supor- 
tabil la vizionare. Şi care este 
totuși încă o dovadă că doar 
un element component sau 
chiar două (de obicei se peda- 
lează pe actori și tot de obicei 
se speră in intervenția salva- 
toare a regizorului asupra sce- 
nariului) nu pot salva un film 
de la mediocritate sau falsitate. 

Pe tema dată, cei doi regizori 
au baladat (la propriu neadevă- 
rat, iar la figurat, ineficace) cu 
instrumente improprii, pe care 
le-au devalorizat aplicindu-le 
unui subiect supraestimat pe 
plan artistic. 


Sergiu SELIAN 


O prezentë agreabilă: Brindusa Hudescu 


i DĂ 
1 Pa 


Pro sau contra 


De fiecare dată, cu fiecare nou 
film românesc, ne vedem obli- 
gati së repunem în discuție cea 
mai veche si mai flagrantă dintre 
carentele cinematografiei noas- 
tre: dramaturgia. Ce altceva este 
«Baladă pentru Măriuca» decit, 
așa cum demonstrează cronica, 
un exercițiu de virtuozitate ope- 
ratoricească, splendid şi drama- 
tic prin gratuitatea sa, pe mar- 
ginea unui scenariu extra-artistic. 
Cu două mii de ani în urmă 
latinul spunea: «Ex nihilo, nihil». 


Mircea MOHOR 


Nu trebuie să ne grăbim să 
tragem o concluzie în privința 
posibilităților regizorilor din acest 
prim film semnat de Titel Con- 
stantinescu si Constantin Neagu. 
Esecul este in primul rind al 
modului amatoristic, simplist, 
in care se elaborează sce- 
nariile. Altminteri, din acest 
film, corect si convingă- 
tor apreciat de cronicar, nu 
lipsesc semnele unor căutări re- 
gizorale, incă haotice, dar care, 
nefiind lipsite de interes, s-ar 
putea verifica mai edificator, deo- 
camdată, să zicem, în cadrul 
unor scurt-metraje. 


Val. S. DELEANU 


Nu știu de unde să încep discuția 
cu actrița pe care critica franceză de 
film o comparase cu Bette Davis şi 
Katharine Hepburn, iar cea de teatru 
cu Duse, cu Elisabeth Bergner. Jany 
Holt îmi înțelege stinjeneala. Mă în- 
treabă ea prima: 

— Ce părere ai despre obsesia tine- 
rilor regizori: erotismul? Mie îmi face 
lehamite. Dar, ce simț al montajului 
au! Ai văzut «Z»-ul lui Costa Gavras? 
Senzaţional! Cinematogratul e inainte 
de toate foarteca. De asta m-am decis 
să-mi remontez filmul pentru televiziu- 
ne, «Chioșcul cu muzică» după Sa- 
gan, pe care-l ratasem. 


— Regizati numai? Nu jucaţi? 


— Rar. Anul trecut am turnat în Bra- 
zilia «Le grabuge» cu Edward Luntz, 
un foarte interesant regizor de 37 de 
ani. La teatru am renunţat. Trebuie să 
înveţi să renunti. Personalitatea noas- 
tră are 40 de eu-ri, sint de acord cu 
Proust. De ce ne-am incăpățina în- 
tr-una, ca Napoleon care, obsedat de 
India, trecea prin foc si sabie Europa? 
Eu am nevoie de certitudini, de abso- 
lut. Cind nu-l găsesc într-un loc îl caut 
în altă parte. Acum fac regie pentru 
micul ecran. Şi am căpătat certitudini. 
Am început cu ce era mai greu: Cehov 
— «Farmacista». Mi-am zis: dacă imi 
tring gitul, mă potolesc. Spre surpriza 
mea,am reuşit. — Trei premii interna- 
tionale și comenzi pentru o întreagă 
serie de adaptări pentru televiziunea 
franceză si germană. Mi-ar place să 
colaborez si cu televiziunea din tara 
mea. De asta sint aici. 


— Ati plecat demult din România? 


— De 40 de ani. Mi-e dor de cimpia 
Dunării în care am copilărit. Era o haltă, 
Negoiul... Oare o mai fi existind? Mi-e 
teamă însă de confruntarea cu trecu- 
tul. Aş vrea să-mi păstrez nostalgia. 


Oare de asta o fi renunţat la teatru? 
Nu îndrăznesc s-o întreb. Mă trezesc 
spunînd: 


— Se spune că ati fost eleva lui Dullin. 


— Da de undel... Am asistat doar 
la citeva cursuri de-ale lui. Cind m-a 
intrebat ceva, n-am stiut 0 iotë. M-a 
dat afară. De ce-o fi trebuind să ne 
romantizăm biografiile? 


— V-aţi impus totuşi cu roluri stranii, 
romantice. Succesul cu Kathy din «la 
răscruce de vinturi», cu Sybil din «Omul 
nopții». 


— Nu tocmai. Am debutat pe scenă 
în rolul unei fetițe cleptomane din 
«Creaturile» lui Bruckner. Am jucat 
apoi «Inocentii» — o mitomană per- 
versă. A fost un mare succes: 14 lăsări 
de cortină. Nu știam că sint pentru 
mine; un prieten mi-a spus: «Citește 
ce scrie critica». Asta a fost greşala: 
m-au supraestimat. Aveam un fizic 
care corespundea rolurilor. În teatru e 


foarte important. In film, asta-i totul. 
Vezi strălucita carieră a Brigittei Bar- 
dot și a Elizabethei Taylor, pe deplin 
meritate. În cinema, pornești de la 
exterior spre interior ca să-ți cîştigi 
personalitatea. 


— Ati imprimat personalitatea Dvs. 
unor eroine din teatrul lui Pirandello sau 
din piesa «Indiferentii» a lui Moravia, 
despre care Colette scria: «Miine tot 
Parisul o va aplauda pe Jany Holt pentru 
marea ei scenă cu Raymond Rouleau. 
lar despre «Sfinta loana»... 


— Am jucat adaptarea după Shaw 
in timpul ocupaţiei, la «Theatre de 
l' Avenue». Nemţii urmăreau spectaco- 
lul cu textul în mina. Se scosese orice 
referire la englezi, dar şi aşa ne-au 
interzis după 30 de reprezentații. 


— Ati activat in Rezistenţa franceză 
si ati obținut Crucea de război. 


— Mi-am ajutat prietenii: norocul 
făcea să am o casă fără portar. Asta-i 
tot! 

Mă impresionează modestia doam- 
nei Holt; discretia, care e poate dorința 
de a-şi studia conlocutorul, curajul 
cu care vorbește despre infringeri. 


— După «Héloise si Abélard» au 
urmat trei căderi, una după alta. Am 
înțeles că nu trebuia să insist. Dar 
teatrul e un catharsis. Nu mai poți trăi 
fără el. Am jucat în filme. Peste 25. 
Nu m-au mulțumit. 


— Dar ati lucrat cu mari regizori: 


ANY HOLT: 
CAUT ÎNCĂ 
ROLUL IDEAL.. 


Ecaterina Vlădescu-Olt se intoarce în farë după 
40 de ani. Adolescenta fragilă e astăzi cunoscuta 
actriță de teatru si film pe care critica vremii o anun- 
fase: «După Duse, Elisabeth Bergner, Ludmila 
Pitoeff, teatrul francez o va avea pe Jany Holt», iar 
în film fusese comparată cu Bette Davis şi Katha- 


rine Hepburn. Modestia ei e inteligentă efasare 
pentru a-și cunoaște mai bine conlocutorul. Studiu 
de bună seamă folositor omului şi creatorului. Pentru 
că acrita Jany Holt e astăzi autoarea citorva adap- 
tări de succes pentru micul ecran realizate la Tele- 
viziunea franceză. 


7 
ผู้ 


Abel Gance, Renoir, Duvivier, Bresson; 
'-ati avut ca parteneri pe Harry Baur, 
Jouvet, Stroheim, Gabin, ati realizat ro- 
luri importante în «Baronul fantomă», 
în «Alibi», în «Țara fără stele» sau «In- 
gerii păcatului». 


— «Îngerii păcatului» puteau deveni 
uşor o melodramă. Binele si Răul se 
înfruntau patetic, eu eram fata pier- 
dută pe care călugărițele căutau s-o 
salveze. Dar inteligența dialogurilor 
lui Giraudoux si rigoarea pe atunci a 
tinărului regizor Bresson au evitat 
concesiile comerciale. Rezultatul? Fil- 
mul se prezintă si azi în numeroase tëri. 
Bresson e omul cel mai onest pe care-l 
cunosc. Ar putea fi bogat, dar nu face 
decit ceea ce crede. E greu de lucrat 
cu el, nu ştie ce vrea, dar ştie perfect 
ce nu vrea. E greu de lucrat, dare 
magnific. Are o calitate rară: omenia. 
E ceea ce apreciez cel mai mult la un 
artist. 


— Declarati cindva că așteptați rolul 
important care să insemne recompensa 
și orgoliul unei cariere. L-ati găsit în 
teatru sau în film? 


— N-am incetat să-l caut. Am crezut 
multă vreme că e Lady Macbeth, a- 
ceastă stranie personalitate care-și 
stăpinește bărbatul prin magie si viciu. 
Astăzi îmi pare bine că nu l-am jucat. 
Poate mă înşelam asupra lui. Piran- 
dello avea dreptate: arta e o chestiune 
de optica. 


Alice MANOIU 


-z SE کر‎ 


“039 SD]3NOG YALIN “น 02821] น 011. บ บุ ๆ 


«วน น บ 7] 214201 โ 7 “297 4244035144) “ชุ ว แอ บ UPL pivypry “น น ขา แข ท ม 32 น 1217 Vi 2013 | 


“ว uu น CAT INA ท ว 2111121014114 111110111512 U! 2 ว น ๒ . ว ล əd 111112017 D Da น เท ว ย PUII 4 
"(ใน 9 2P gg 2P PISMA up น เท ว 0 2152) UD 2p Y, 


1f D ap 1S0f D 21211011212 U! 2] ท น 6 wu 122 0-1vinlo D YI อ 254 อ 98 น ท า แข น 6 2409 NAINI 13 
112217 ampf ap auDu ww เข น เท น un 12 11152112111120 up 24y 


Leul de aur si-a incheiat 
existenta dupa 29 de ani 
A XXX-a Mostra inter- 
nazionala cinematografica 
şi-a propus să renunţe la 
criteriile de selecție exigente, la ideea 
de competiție între fimele preselectio- 
nate şi la însuşi simbolul de pină atunci 
al traditionalelor intilniri cinematogra- 
fice venetiene: Leul de aur, supremul 
si rîvnitul trofeu de către creatorii de 
pe toate meridianele. 5- ล oferit parti- 
cipantilor, invitati cu filmele lor in 
galele celor 14 seri, tot atitea dupë 
amieze si dimineti, cîte o «osella d'oro», 
un bënut de aur din antichitate, si 
asta mai mult ca o amintire a ediţiei 
jubiliare. În mod practic. moneda nu 
are decit valoarea metaluiui conţinut 
în ea, dar nici o semnificație privind 
valoarea peliculei realizate de către 
posesorul unei astfel de osella. 


ไล้. 
Mostra experimentală 


Îndată după încetarea manifestării, 


corespondență 
din 


Veneţia 


s-a găsit cu cale să se proclame caracte- 
rul ei experimental. Dar ce anume 
urma să se experimenteze, se întreba 
lumea. Dacă e mai bine să fie acceptate 
orice fel de filme, cu o largă îngăduință 
şi o minimă exigentë1 Dacă e mai bine 
să nu se mai acorde nici un fel de 
premiu, pentru ca să nu se mai supere 
niciunul dintre pretendentii la trofee? 
Dacă pseudo-eclectismul practicat în 
alegerea filmelor n-ar fi cumva mai 
fructuos pentru cinematograf decit o 
triere severă urmărind respectarea 
unor criterii artistice? 

S-a propus ca în fiecare an, retros- 
pectiva să fie închinată uneia dintre 
marile personalități ale filmului și s-a 
găsit cu cale că în 1969 ea trebuie consa- 
crată lui Chaplin. Dar nu s-a putut. S-a 
făcut sugestia unei retrospective Bufiu- 
el. Nu s-a realizat nici ea. Si așa a apă- 
rut pe catalogul festivalului cea de-a 
treia formulă, o retrospectivă parțială 
Hitchcock (doar perioada engleză). Lui 
Bufiuel în schimb i s-a decernat un fel 
de premiu Nobel cinematografic pentru 
întreaga operă. Dar ca să asiste la această 
decernare (prima în felul ei) a fost 
nevoie să se trimită după el emisari la 
Madrid, care să-l convingă şi de uti- 
litatea prezenţei sale fizice la mani- 
festare. 

S-a experimentat, în sfîrşit, la această 
a XXX-a ediţie si o nouă conducere 
care s-ar părea că vrea să găzduiască 
în palatul festivalului si filmul artistic 
şi pe cel numai comercial, găsind că 
in acest fel s-ar face un serviciu cine- 
matografului (ca industrie probabil) 


Mostra jubiliară 


Pentru buna desfășurare a întilnirii 
se fixaseră citiva pivoti de siguranţă: 
Fellini, «Satyricon»; Pasolini — «Por- 


Principalul 
oaspete: 
«Satyricon» 
de Fellini 


cii»; Hitchcock — retrospectiva; Bu- 


Ruel — Premiul pentru întreaga operă. 


Se sconta desigur si pe unele apariţii 
de ultimă oră care să mai coloreze pa- 
leta întilnirii. 

Acum,după ce festivalul a devenit și 
el o amintire, se poate spune că de 
fapt aceste alte manifestări, aceste sur- 
prize au covirșit ediția 1969 a Mostrei, 
în timp ce marile așteptări n-au fost 
tocmai împlinite. Cinematograful trece 
probabil printr-o criză de conştiinţă 
ca si omenirea căreia i se adresează 
sau pe care caută s-o oglindească. 
Meritul — căci ediţia din acest an are 
neîndoielnic un mare merit nescontat 
de animatorii ei — este de a fi făcut 
posibilă demonstrarea imposibilității de 
a coexista pe același plan a cinema- 
tografului de idei cu cel al formulelor 
artizanale. lar instinctul de conservare 
ca si maturitatea spectatorului au ope- 
rat selecţia la care renuntasera organi- 
zatorii intilnirii. 


Mostra surpriza 


La Cannes, la festivalul dotat de 
astă dată cu destul de multe pre- 
mii, un film sud-american a apărut 
oarecum ca un out-sider — «Antonio 
das Mortes» al lui Glauber Rocha. Era 
de acelaşi nivel (oricit nu se poate 
pune în artă niciodată semnul egalităţii 
între opere) ca interes si emoție artis- 
tică cu filmele alese de juriu pentru 
Palme d”or sau pentru premiul special. 
Dar lui «Antonio das Mortesy i s-a 
acordat o dinstinctie de gradul trei. 
Despre filmul lui Rocha însă vorbea 
toată lumea. 

La Veneţia, esafodajul spectacolului 
avea la bază un film de Bresson, «O 
femeie blajină», un altul de Nelly 
Kaplan, «Mireasa piratului» (un fel de 


pastisa comico-erotică după «Cloche- 
merle», realizată cu meserie şi vervă 
dar neafirmind nimic nou), un film 
japonez, «Băiatul» de Nagisa Oshima; 
un film suedez al lui Alf Sjoberg, «Tatăl» 
inspiratede Ibsen și fiind ca atare (deși 
nu era obligatoriu) foarte teatral; un 
alt film realizat in Panama cu cîțiva 
mari actori din Statele Unite, «Sweet 
Hunters» (adică «Vinătorii plini de 
omenie») o naiv-romantică poveste cu 
sensuri didactice vetuste (se apără 
ideea că orice apropiere a omului de 
marile aglomerări sociale îi distruge 
poezia și îi alterează pura existenţă, 
un fel de neo-rousseau-ism exotic). 
Marile evenimente aveau să fie în 
concepţia iniţială «Porcii» lui Pasolini, 
menit să constituie un fel de treaptă 
spre Fellini — «Satyricon». 

Totul a fost însă bruiat de prezen- 
tările de filme făcute în zilele dintre 
evenimentele dinainte prevăzute. Au 
irumpt în arenă sud-americanii. Mai 
întîi cubanezul Manuel Octavio Gomez 
cu filmul său «Prima şarjă cu maceta», 
cea mai emoţionantă și mai viguroasă 
prezență, o evocare a nașterii spiritului 
revoluţionar cubanez, animind întîm- 
plări petrecute către sfirșitul secolului 
trecut. Imaginea — realizată in puter- 
nice contraste — creează o asociaţie de 
idei cu cea pe care la vremea respectivă 
o oferea atunci inventata dagherotipie. 
Se întrona astfel o atmosferă de epocă 
dar si o distanţă între epocă si noi, 
făcînd să se nască cu atit mai viu senti- 
mentul de continuitate a spiritului 
revoluționar ce stapineste un întreg 
popor. Un moment istoric, începutul 
unei revolte populare,a prilejuit rea- 
lizarea unui mare film epic dar si 
afirmarea unui cinematograf foarte nou. 
Brazilianul Carlos Diegues cu «Urma- 
sii», film închinat generației ajunsă 


7 

„Sharon Tate 

"` aşa cum apare 
“in ultimul ei film 
«2+1» 


astăzi in pragul maturității si punindu-si 
problema unui nou drum pentru tara sa, 
a fost prezentat la Venetia, printr-o 
coincidenţă bizară, in clipa in care 
telegramele de presa anuntau captu- 
rarea ambasadorului american de la 
Rio de către membrii mişcării de rezis- 
tentë din această ţară; «Macunamia», 
al altui brazilian. Joaquin Pedro de 
Andrade, e o îmbinare de spirit pica 
resc, de tragic si burlesc în cea mai 
autentică ambiantë de epos popular 
(narind de fapt peregrinërile unei cete 
de desmosteniti ai soartei în căutarea 
unui loc sub soarele, aici torid, nu- 
trindu-se cu iluzii mai mult decit cu 
hrană, confundind mereu 
dorinta cu realitatea, dar nadajduind 
mereu si suferind mereu);filmul acesta 
a constituit o adevărată bucurie după 
multe ceasuri cernite de vizionare a 
unor filme canibalice. «Singe de con- 
dor» al bolivianului Jorge Sanjines, 
un surprinzător amestec de sondaj 
sociologic proiectat pe un destin tragic 
dar inconştient al unei femei, a fost 
urmat de cea mai instructivă și inteli- 
gentă conferință de presă ţinută la 
acest festival de către un realizator. 


Pe de altă parte, «Sierra maestre» al 
italianului Ansano Giannarelli si «Be- 
nito Cereno» al francezului Serge Rou- 
llet au căutat să se apropie de pe poziția 
europeanului de ampla problematică 
socială, dramatică și eroică totodată a 
vieții sud-americane. Se poate afirma 
că cinematograful zilei sau momentul 
fierbinte al acestei intilniri l-a oferit 
filmul sud-american. În această parte de 
lume, se pare că filmul nu poate fi 
privit ca o elaborare detașată si abstrac- 
tizantă, o exprimare cu ajutorul unei 
modalități căutate de artist a unui 
punct de vedere estetic asupra unei 


probleme oarecare si ca o izbucnire de 
viaţă ce capătă transfigurare artistică 
Te întrebi adesea dacă nu cumva, aici;in 
acest cinematograf, arta nu aleargă să 
egaleze viaţa. 


Mostra 


consacratilor 


Pe fundalul unor pelicule de tinuta 
artisticë care au poleit blazonul festi- 
valului venetian — de pildă filmul lui 
Miklos lancso «Sirocco de iarnă», sau 
cel al lui Talankin «Stele de zi», sau 
filmul lui Mimica «Eveniment», ori 
filmul lui Bejart «Bhakti» (care înseamnă 
de fapt «dragoste» și filmul este închi- 
nat acestui sentiment exprimat prin 
dans în India), si într-o oarecare măsură 
chiar prin prezența filmului canadia- 
nului Kotcheff «Apartamentul locuit în 
comun» (ca să nu amintim de grosul 
filmelor neinteresante dar zgomotos 
popularizate), erau plantate două mo- 
mente-cheie ale întilnirii: «Porcii» lui 
Pasolini şi «Satyricon» al lui Fellini. 
Ambele filme valorează prin dorința 
lor de a face procesul condiției morale 
şi spirituale a societății în care trăiesc 
autorii lor. Primul duce mai departe 
o analiză a dezalcătuirii morale a unei 
părți de lume, analiză ce-l obsedează 
pe Pasolini, pentru că «Porcii» con- 
tinuă de fapt sondajul necruţător săvir- 
sit de artist încă din filmul său «Teo- 
rema», realizat anul trecut. În faţa unui 
film de Pasolini ai sentimentul că auto- 
rul a scris filmul cu punct și virgulă, 
gata să-l dea mai intii la tipar, după 
care s-a apucat să-l tragă și pe peliculă. 
Străbătut de sclipitoare observaţii și 
de acide considerații, făcînd din întreg 
universul uman o entitate în centrul 
căreia se află el, Pasolini, raportind 
totul la sine şi pe sine la rest, această 


ultimă realizare a autorului italian a 
fost primită cu respect și condescen- 
dentë. «Satyricon» al lui Fellini, n-a 
fost în schimb primit nici cu respect 
si nici cu condescendenta,ci cu iritare 
şi violente atacuri, la conferința de 
presă care i-a prilejuit autorului o 
destul de stingace apărare. Dar atmos- 
fera este dictată si de anumite condiţii 
locale iar valoarea filmului nu se sta- 
bilește printr-o conferință de presă. 
«Satyricon» care este o viziune fan- 
tastică, o expresie a unui coșmar apo- 
caliptic, îl face pe Fellini să încerce a da 
o imagine nouă unei obsesii deja expri- 
mată de el pină acum, pentru că «Saty- 
ricony este de fapt un fel de «La dolce 
vita» în straie antice. Fellini a vrut în 
mod evident să demonstreze riguros 
paralelismul istoric al decadentei im- 
periului roman cu actuala decadentë a 
unei părți de lume. Plastica domină 
întreaga montare, dar în această fantas- 
tică imagine plastică, se scurge domol şi 
uneori dispare prin subetrane o con- 
structie dramatică firavă. (Dar acest 
film care este expresia unei mari per- 
sonalitëti, trebuje discutat pe larg în 
toate aspectele lui și vom face acest 
lucru în numărul viitor). 


Mostra și noi 


«Baltagul» lui Mircea Mureşan a 
ajuns la Veneţia, cald încă, adică abia 
ieșit de pe platou. Transpunerea cine- 
matografică a lui Mureșan, după bine- 
cunoscutul roman al lui Mihail Sado- 
veanu, a fost urmărită cu tot interesul, 
iar în cercurile presei acreditate în 
festival se considera că dramatismul 
puternic al acestei pelicule este în 
răstimpuri dominat de urmărirea prea 
insistentă a laturei etnografic-folclorice, 
dar că «Baltagul» revelează o lume de 
o mare vibraţie tragică, o lume călău- 


A XXX-a ediție 
a festivalului de la Veneția 

a desființat preselecția 
Nu s-au mai dat premii, 


etitia. 
niruri. 


zitë în acelaşi timp de o lucidă ratiune 

Filmul «Muzica, mai presus de orice» 
al Ninei Behar a fost de asemenea bine 
primit la secţia filmelor documentare. 


Epilog 


Lumea filmului îşi are propriile ei 
drame. Ultima este de mari proporţii: 
cazul Sharon Tate. Nu-mi place să 
fortez analogii şi nici să pescuiesc 
coincidente. De aceea mă rezum să 
mentionez că organizatorii festivalului 
au vrut să ne ofere, ca un omagiu adus 
memoriei acestei actrițe, citeva mo- 
mente din ultimul ei film, rămas ne- 
terminat, realizat la Roma și în care 
ea apărea alături de Orson Welles. 
Realizarea neimplinitë se intitulează 
«12 + 1», pentru că, dintr-o supersti- 
tie, gazdele unei sindrofii vroiau së 
evite a pomeni cifra 13. 

Pina la urmă a poposit si Buñuel la 
Veneţia, izolindu-se la hotelul Cipriani, 
pe cea mai greu abordabilă insulă a 
lagunei. Dar cafeaua si doza bufiueliana 
de whisky aveau să fie consumate tot la 
Lido. Veşnic cu un zîmbet amar (la 
Buñuel zimbetul parcă pornește din 
durere), marele spaniol trecea beetho- 
venian printre oameni. | s-a incununat 
intreaga operë cu un premiu. 5- ล น mai 
găsit formule pentru a se acorda totuşi 
si altora cîteva distincţii. Si aşa, nici 
nu se terminase bine festivalul si se 
simtise necesitatea unor răsplătiri și a 
unor ierarhizări (făcute bineînțeles în 
grabă și impropriu de astă dată). 
Poate că în viitoarea ediţie se vor readu- 
ce nu atit premiile (ca satisfacţii pue- 
rile) cit mai ales principiile selecției 
după criterii de valoare, alegerea pentru 
prezentarea în festival conferind o ga- 
rantie si o distincţie in sine. 


Mircea ALEXANDRESCU 


I s-a imputat 
'nematografului 
că, fiind 

prea vizual, 
nu poate 
ajunge 

la abstracție 

şi filozofie. 


Există ceva 
mai abstract 
decit noțiunea 
de timp? 


Bresson, 
Fellini, 
Bergman, 
Resnais 
lucrează vizual 
“si filozofic 
tocmai 

cu Timpul. 


Cum ? 


Pa 


În cartea lui L. Peters «Educaţia cine- 
matografică» am găsit un foarte intere- 
sant exercițiu indicat elevilor care — para- 
lel cu limba maternă — ar studia limbajul 
cinematografic (este chiar o utopie?). 

Autorul propune ca atunci cind copiii ar 
ajunge la timpul verbelor să li se sugereze 
comparații cu procedeele cinematografice 
care redau temporalitatea. «Elevii — scrie 
Peters — și-ar da seama că limbajul 
verbal este mult mai bogat în acest sens 
decit cel cinematogratic ». 

Deși se apreciază că redarea temporali- 
tății presupune o anumită putere de ab- 
stractizare, de simbolizare, care lipsește 
în general artelor vizuale și este proprie 
mai ales artelor cuvintului, chiar si ele au 
adesea de invins greutăţi in acest domeniu. 
(James Joyce, spre exemplu, inova teh- 
nica romanului incercind să redea si- 
multaneitatea în timp a unor situații). 

Sint artisti însă care-și inscriu efortul 
creator in limitele artei ce-o practică. 
Pictorul Chirico, conștient de timpul în- 
cremenit al tabloului, face din acest obsta- 
col, expresie și filozofie; suflul timpului 
este sugerat in picturile sale impietrit ca 
si arhitectura pe care o reprezintă și cite 
un ceas suspendat în vreme, ori o loco- 
motivă care parcă uneşte trecut, prezent 
și viitor indică clipa unică şi eternă a 
tabloului. 

Filmul, incadrindu-se in familia artelor 
vizuale, este arta percepţiei directe și deci 
prezentul este timpul său de predilecție. 
Fie că este evocat trecutul apropiat ori 
îndepărtat (o clipă, ani ori secole), fie că 
se anticipează viitorul — (ce titlu sugestiv, 
aproape o sentință estetică, purta exce- 
lentul film american care încerca să redea 
faptele la viitor: «S-a intimplat miine!») 
— prezentul domină ecranul. Constienti 
de limitele și posibilitățile artei lor, cineaș- 
tii «obişnuiţi» încearcă să cuprindă cit 
mai mult în cadrul modului lor de expresie. 
Ce altceva decit mindria de a arăta că 
cinematografia poate orice, înseamnă ex- 
perienta întoarcerii timpului (derularea 
inversă a peliculei) in «Cinematograful!- 
ochi» a! lui Dziga Vertov? Era naiv si 
poate numai cu efect didactic să vezi 
cum carnea din măcelărie se reintoarce la 
abator, este integrată animalului sfișiat, 
care sub ochii noștri reinvie si se realătură 
cirezii. Dar, dincolo de limitele formale ale 
procedeului, Dziga Vertov se entuziasma 
afirmind parcă: «Vedeţi, filmul poate și 
așa ceva». 


«Dacă il mai privesc o dată, 
îl fac de două ori»... 


„Spune un proverb românesc şi el cu- 
prinde o mare posibilitate de care dispune, 
uzează şi chiar abuzează arta filmului: 
aceea de a privi în trecut, refăcind crono- 
logic sau nu destinul unor personaje. În 
vocabularul filmologului aceasta s-ar pu- 
tea traduce prin: flash-back, supra-impre- 
sie, cu alte cuvinte am putea spune că 


sub ochii noştri trecutu/ este retrăit ca 
prezent. 

În acest sens cineastii au cîştigat o 
experienţă în expresie (nu numai tehnică), 
care merită atenţia și studiul amatorilor 
şi specialiștilor din domeniul filmului, 
dar şi al altor practicanți ai disciplinelor 
umaniste. 

Mă gindesc la două mari filme care 
reprezintă trăirea retrospectivă a unor 
experiențe: «81/2» de Fellini şi «Fragii 
sălbatici» de Bergman. Nu o simplă re- 
intoarcere în timp, ci o introspectie psi- 
hologică cu astfel de rezonanțe incit 
personajul privit și cel reprivit devin două 
ipostaze ce se confruntă («dacă-l mai 
privesc o dată, îl fac de două ori»). Avem 
de-a face cu un timp regăsit, în care per- 
sonajele principale s-au înstrăinat, s-au 
obiectivat de ele insesi. Afirmarea in 
ierarhia socială, abdicarea morală, defor- 
mările psihice ar putea fi punctul de 
reper ale devenirii în timp a acestor per- 
sonaje — la Fellini în imagini tumultuos 
baroce, iar la Bergman în imagini estom- 
pat poetice. 

Eroul unor asemenea filme se poate 
confrunta cu cel ce-a fost, poate insista 
asupra amănuntelor neinsemnate care 
i-au marcat totuși existența. De cele mai 
multe ori acest moment de refacere a 
trecutului este necesar personajului pen- 
tru a se justifica și pe parcursul filmului 
erou şi spectator găsesc fie accidentele 
fie firul calm al formării ori deformării în 
timp a caracterelor. Trebuie menţionat că 
schema unor astfel de filme «de confrun- 
tare în timp» este deschisă platitudinii, 


Bergman si 


BEJART CINEAST 


Coregrafia este poate astăzi arta care 
trăieşte o adevărată explozie creatoare, sub 
imboldul unor maeştri ai genului. a unor 
personalități covirsitoare. Maurice Bejart 
este unul din aceştia. Dansul — susține el — 
este cea mai universală dintre arte pentru că 
sintetizează gindirea în gesturi de o mare 
expresivitate, vibraţie si emoție, deoportivă 
artistică şi intelectuală. 

Baletele sale stirnesc un imens interes și 
proiectează coregrafia pe un nou firmament 
în preocupările şi viaţa culturală a omului 
modern. Filmul nu putea să nu-l seducă — 
fie şi numai pentru o încercare pe maestrul 


coregraf. Béjart a vrut însă chiar de la debut 
să fie un cineast complet, a ținut adică să 
facă un film de autor. Deci «Bhakty»,adică 
dragoste, un adevărat poem coregrafo-cine- 
matografic are la bază un scenariu alcătuit 
din texte hinduse. alese de Bejart, ilustrind 
noblețea ca si covirsitoare prezență si vibra- 
tie in viața omului a acestui sentiment fără 
vîrstă, care este dragostea. 

Filmul lui Maurice Bâjart care a inaugurat 
festivalul international de la Veneția i-a 
prilejuit autorului să ia contact (după viața 
de platou şi lumea ei) cu «specialiștii» vizio- 
nărilor pentru presă si cu publicul galelor 


melodramei și efectelor psihologice sim- 
pliste, fiind o putere cu două tăișuri a 
cinematografiei. 

Cred insă că există si unele experienţe, 
poate unice în felul lor, care lărgesc sfera 
noțiunii de timp cinematograțic;ce merită a 
fi consemnate atunci cind vrem să inte- 
legem cit de mult ori cit de puţin poate 
această artă. 


«Timpul, la drept vorbind, nu există (in 
afară de prezent ca limită), şi totuşi lui îi 
sintem supuşi. Aceasta este condiţia noa- 
stră». 


(Simone Weil) 


Regizorul Bresson îşi... conjugă filmele 


la timpul prezent. Nu este o obligaţie im- 
pusă cineastului de arta pe care o practică, 
ci un mod de a-și plasa eroii într-o în- 
fruntare în care acest timp constituie 
momentul lor de autentică trăire. Este 
vorba de criza integrării personajelor în 
societate, prezentul fiind singurul timp în 
care trecutul lor intră in proces, iar vii- 
torul le este posibil ori refuzat. Greuta- 
tea acestui timp al personajelor rezultă nu 
atit din înfruntarea unui destin implacabil, 
cit mai degrabă din propriile întrebări 
tarë de răspuns, din imposibila lor adap- 
tare la lumea înconjurătoare. Preotul 
(«Jurnalul unui preot de tară») simte fizic 
un prezent care înseamnă îndoiala într-o 
credință ce l-ar putea susține în viitor. 
Cancerul lui, boala lui, este de fapt boala 


locomotiva sa 


unei conștiințe nesatisfëcute. Condam- 
natul เล moarte («Un condamnat la moarte 
a evadat») nu are alt timp de existență 
posibil decit prezentul pe care-l trăiește 
cu răbdare şi luciditate sisifică. Tot astfel 
Mouchette, Maria si poate chiar... Baltha- 
zar. Există la acest cineast o preocupare 
curat clasică pentru unitatea de timp şi 
loc a filmului. Totuşi timpul este dimen- 
‘siunea expresivă in care sint proiectati 
eroii lui Bresson. Cinematografic, regi- 
zorul se exprimă prin lungi planuri în care 
sintem solicitati mai mult auditiv decit 
vizual. Imaginea este statică, încărcată de 
semnificaţii, dar austeră in compoziţie. 
Bresson nu-i incintat de ambianța cadrului, 
el nu rostește: «cadru, opreşte-te!» decit 
sub fascinația cuvintului, ori a chipului 
actorului (s-ar mai putea vorbi de o tipo- 
logie bressoniană), spre deosebire de 
Renoir care rostește poate aceeași for- 
mulă pentru a monta în cadru, sub 
incintarea peisajului ori a plasticii deco- 
rului. 

Fiecare cuvint rostit chiar inexpresiv 
(în sensul lipsei de accent) fiecare gros- 
plan al personajului, se montează hotă- 
ritor, definind tragedia prezentă a acestuia. 
Bresson filmează timpul în dimensiunile 
lui reale; regizorul ascultă pauzele şi 
tăcerea, ne face să simțim timpul psiho- 
logic si să participăm la prezentul semni- 
ficativ al personajelor. Nimic mai real 
decit timpul bressonian și totuși pare un 
timp dilatat pentru că filmul ne-a obișnuit 
cu un timp montat, cu semnificații mai 
degrabă ritmice. (Ca spectatori, admitem 


TOATE TIMPURILE 


lesne ralentiul și filmările accelerate, pen- 
tru că ne-am însușit experiența unui timp 
cinematografic dinamic: «mişcarea devine 
ritm, iar ritmul limbaj» — E. Morrin.) 
Bresson nu-i preocupat însă de tempo; 
el filmează fără variaţii spectaculoase, 
pentru că timpul de rostire a unor dia- 
loguri ori monologuri, filmate static, este 
esential pentru concentrarea asupra per- 
sonajului. pentru înțelegerea lui. Acesta 
este modul de expresie specific al cine- 
astului atit de anti-cinematografic, în sen- 
sul tradițional al cuvintului (mişcare). 
Vizionarea filmelor sale lasă senzația 
greutății si a tensiunii unui timp trăit. 


«Timpul cinematografic se leagă din ce 
în ce mai mult de ideea dinamică ce ne-o 
creăm despre obiect.» 


(Elie Faure) 


O experienţă care a trezit deruta dar şi 
imitația a fost filmul «Anul trecut la 
Marienbad» de Alain Resnais. Mişcarea 
care sugerează staticul, șocul lipsei unui 
subiect tradițional, dar mai ales subiec- 
tivitatea viziunilor, singurul conflict de 
fapt al filmului, au stirnit nedumerirea şi 
refuzul. De fapt, avem de-a face cu o 
încercare limită de a filma timpul: timpul 
care șterge amintirea concretă, timpul care 
amestecă senzațiile, timpul care păstrează 
si distruge, semnifică ori se topeşte ireal. 

Influențat și de scenarist (Alain Robbe- 
Grillet, promotor si reprezentant de frunte 


4 «Amorul» coregrațic... 


locomotiva 


al Noului Roman francez), regizorul şi-a 
satisfăcut o înclinaţie mai veche, vădită 
și în filmele sale documentare (filmul 
despre Biblioteca Naţională din Paris), 
aceea de a descifra în lumea insufletita 
si neinsufletitë trecerea, marca timpului. 
«Marienbad» este incercarea de a desprin- 
de din gestul impietrit al unei statui, din 
decorul înghețat al unor arhitecturi, miş- 
carea în timp; de a simți in incremenirea 
unei lumi apropiate, reificată, atingerea 
timpului care nuanteazë miile de fațete 
posibile ale mişcării ei sufletești, de a 
surprinde corelatia dinamică a timpului 
si a obiectelor. 

Resnais o face privind din toate unghiu- 
rile posibile, detailind ritmic timpul, încer- 
cind să surprindă subiectivitatea privirii 
care investeste cu amănunte contradic- 
torii o aceeași scenă ori obiect, alăturind 
imaginea negativă și cea pozitivă, urmă- 
rind gindul prin imagini. Timpul filmului 
devine timpul in general, intimplarea s-ar 
fi putut petrece în vis ori în realitate. 

Putem să nu acceptăm «acest timp al 
fantomelor», cum l-ar denumi acelaşi 
Edgar Morrin mai sus citat (sociolog 
francez care în cartea sa «Cinematogra- 
ful sau omul imaginar» studiază raportul 
dintre om şi copia sa imaginară, în film). 
Putem socoti «Anul trecut la Marienbad» 
o experienţă limită de la care totuşi se 
mai poate porni; si chiar au fost preluate 


timpul 


Orice operă de artă 
rămîne 

deschisă 

către vitor 


impietrit lë 


in diferite filme procedeele de amestec 
si topire într-un tot al timpului, iar specta- 
torul nu mai este chiar așa de refractar 
atunci cind le intilneste. Ceea ce a reușit 
insă să ne demonstreze Alain Resnais 
este demn de analizat si păstrat în deve- 
nirea filmului ca artă: privirea are puterea 
de a sintetiza temporalitatea, imaginea 
poate reda subiectivitatea unor viziuni, 
poate aprotunda și reface universul eroi- 
lor, poate descifra raportul dintre timp si 
obiect. Aceste date extrem de importante 
pentru dezvoltarea «scrierii» cinemato- 
grafice ajută la cucerirea unor puteri 
abstractizatoare dincolo de concretul ima- 
ginii. 

Orice operă de artă rămîne deschisă 
către viitor. Orice film se continuă si după 
«sfirșit», după timpul proiecției. Atunci 
începe să funcționeze cinematograful fie- 
căruia dintre noi. Propriile noastre ima- 
gini alcătuiesc filmul la timpul viitor. De 
fapt, creatorii ar trebui să le ofere spec- 
tatorilor cit mai multe sugestii pentru 
«a vedea» continuarea posibilă a timpului 
artistic. 

Exercitiul unor... conjugări cinemato- 
grafice ne poate deprinde să depësim 
chiar limitele mijloacelor de expresie ale 
acestei arte... Puţină «gramatică cinema- 
tografică», deci, nu strică! 


R. FLORIAN 


si vrăjitorul Béjart è 


venețiene (o temă bună, probabil, pentru 
Béjart în vederea unui nou spectacol core- 
grafic într-o viziune grotescă). Prezentarea 
filmului n-a fost lipsită de peripeții si n-a 
lipsit mult ca «Bhakty» să nu vadă lumina 
ecranului din voinţa autorului. Pînă la urmă 
însă a fost prezentat si s-a cerut chiar re- 
vizionarea lui, pentru cë,desi este un spec- 
tacol coregrafic filmat, Bejart a știut să oblige 
camera de luat vederi să se apropie de inter- 
preti în ipostazele lor cele mai semnifica- 
tive. Obiectivul a devenit în mina lui Bejart 
foarte subiectiv. 


tribuna 
cinefilului 


Westernul 
italian 
nu poate 
fi negat, 
dar 
poate fi 
analizat 
la rece 
(pdcat cd 
cet 

mai 
multi 

n-o fac) 


WESTERN 


mai multe ori, după sine, falsul,si în cinema, 


Westernurile europene vor să fie salva- 
marul genului. Despre ele vreau să vorbesc 
şi anume despre cele italiene. De ce despre 
cele italiene? Pentru că sînt cele mai specifice. 
Sint ele însă ceea ce am numit noi pină acum 
vvesternurit In afară de «Pentru citiva dolari 
în plus» care mi-a plăcut foarte mult și pe 
care-l iert, celelalte le-aș numi: filme cu 
oameni îmbrăcaţi în cow-boy si alti indi- 
vizi care se bat si se împușcă într-un decor 
cu multe stinci și plante puţine și în sate 
unde crismele se cheamă saloon-uri si jan- 
darmeria «sheriff office», cuvinte (în orice 
caz singurele din toată polologhia) de origină 
americană. 

Poate sînt prea dur, dar cred că definiţia 
le caracterizează într-o bună măsură. 

Replica s-ar formula cam așa: pentru cine 
sînt făcute? Pentru publicul care în naivitatea 
lui îşi închipuie că orice zboară se mănîncă 
neapărat. Si aici s-ar putea replica, de aceea 
precizez că mă refer la spectatorii care după 
ce înghit «filmele cu ...ș.a.m.d.» le mai și 
cad bine la stomac. Andre Bazin scria în 
celebrul articol «Westernul sau cinemato- 
graful american prin excelență» că «wester- 
nul își manifestă vigoarea prin aceea că 
suportă contrafacerile». Să mă ierte marele 
critic dar eu cred că western-ul îsi manifestă 
vigoarea prin aceea că nu suportă contrafa- 
cerile, contrafacerile le suportă publicul. 
De ce? Pentru că sint bine condimentate cu 
ceea ce de obicei atrage Dar să încep cu 
începutul. 

VVesternul italian (îl numesc totuși wes- 
tern din comoditate, nu pentru că mi-as fi 
revizuit părerile) a apărut ca singura șansă 
de a salva marile case producătoare din 
impas. Ceea ce n-au reușit mult trimbitatii 
Maciste (supranumit de altfel «sherifful an- 
tichităţii») şi Hercule plus superbicepsii 
interpretilor Kirk Morris si Steve Reevers, 
au reuşit producţiile tip western. (Vreau 
să fie bine înţeles: producţiile cu subiect 
antic au avut și ele perioada lor de succes, 
dar mult mai scurtă în comparaţie cu cea a 
westernurilor). De fapt, nu sînt de părere 
că westernuri ar putea face numai americanii 
şi nici măcar că dreptul le este rezervat 
exclusiv lor. Recunosc, ei îl înțeleg cel mai 
bine, ei sînt cei mai potriviti pentru că sînt 
la ei acasă, dar nu cred că o producție exte- 
rioară bună ar fi negată. Ar fi cel puţin ne- 
cinstit si absolut ridicol. Altceva vreau să 
demonstrez: aceea cë realizatorii wester- 
nului italian caută absolut numai succesul 
de public si implicit business-ul. Aceasta con- 
sider demn de condamnat. Și cum succesul 
nu este atins decit prin spectaculos, el este 
folosit din plin. Mai e însă ceva de care italie- 
nii au uitat: spectaculosul atrage de cele 


mai mult decit oriunde. 

Am observat ceva. Westernurile ameri- 
cane sint mai variate ca subiect și marile 
succese cinematografice dublează de multe 
ori succese literare. Cele mai bune wester- 
nuri vizionate la noi, vechi sau noi, sînt 
realizate după cărțile unor autori consacrați . 
«Diligenţa» după Ernest Haycox, «Ultimul 
tren din Gun Hill» după Gordon D. Shirreffs, 
de asemeni Sint ecranizări «Hombre» si 
«Warlock». În westernul italian scenariile 
sînt cam aceleași, ca temë. Lipseste colo- 
nistul, căutătorul de aur și mai ales figura 
nobilă (poate cea mai nobilă) a indianului. 
Astfel scenariul realizat cu grijă de ame- 
ricani devine la italieni doar un fond pentru 
isprăvile bătăioase ale eroului şi dacă la 
americani pușca și pumnul sînt totuși ac- 
cesorii, la italieni devin elemente de bază. 
Și totuşi, în westernul italian ar fi trei 
tendinţe: una perfect reprezentată prin 
filmele cu Giulliano Gemma (vai, pardon: 
Montgomery Wood), alta prin filmul lui 
Sergio Leone «Pentru citiva dolari în plus» 
și a treia prin «in umbra coltului». 


Judo în Vestul Sălbatic? 


Cele mai proaste sint incontestabil primele, 
Regia e slabë, uneori parcă lipsește total(«Pen- 
tru încă puțini dolari») si aceasta dă aerul 
acela ireal, aerul unei imitații prost executate 
Toate sint vorbite italieneste. N-am nimic cu 
limba ca atare, dar nici o altă limbă nu va 
putea înlocui engleza texanilor cu accente 
dure si expresii specifice. Şi muzica e pur 
speculativă, chiar dacă interpreții se nu- 
mesc Fred Bongusto sau mai știu eu cum. 
O consider așa pentru că se vrea neapărat 
autentică. Cel mai prost imitati sînt însă 
eroii. Eroii principali sînt prea încrezători 
in sine si se bat prea savant, eroii secundari 
sint prea omoriti de scenarist numai ca 
acel principal să fie mai grozav, personajele 
negative sint prea convenționale și persona- 
jele feminine sint prea des nodul gordian 
al acțiunii. Bătăile în special sînt enervante, 
prin lungime şi procedee. Pumnii bărbătești 
sînt înlocuiți aici cu salturi mortale sau 
figuri de judo sau karate (nu exagerez: am 
văzut cu ochii mei figuri clare de karate si 
chiar aikido). Prin Vestul sălbatic, n-am 
auzit să se fi deschis o școală de judo. Cu 
armele e aceeași poveste. Clasicul colt 45 e 
înlocuit tot mai des cu arme mai spectacu- 
loase dar care nu salvează decit eroul din 
film. Wyatt Earp purta pe dreapta un colt 
Butline dar el era Wyatt Earp și de aceea nu 
suport să văd într-un banal salon din X City 
10 Butline și alte 10 Pencemaker-uri pentru 
că știu că nu orice văcar le putea minui. 


«Cu colturile e aceeasi poveste»... 


“و سي dm‏ 


“URI CU QAMENI 
IMBRACATI 
ÎN COW -BOY 


Dusmanul mort e bun amic? 


Al doilea tip e insă mult mai interesant 
(am spus «interesant» si atit). Regia e bună 
si Sergio Leone e incontestabil un bun mese- 
riaș. Interpretarea e uneori magistrală (cu- 
plul Clint Eastwood, Lee Van Cleef, Gian 
Maria Volonte din «Pentru cîțiva dolari 
în plus» sau C. Eastwood, Lee Van Cleef, 
Eli Wallach în «Bunul, răul şi urituly, regia 
tot $. Leone). Scenariul nu e complicat cu 
povesti siropoase şi chiar aerul filmului e 
mai autentic. Luptele sînt altfel regizate și 
le lipseşte sofismul primelor. Eroii sînt alt- 
fel conturati si se încearcă chiar readucerea 
eroului clasic care apare şi dispare cintind 
după o colină. Ele s-ar putea numi westernuri 
pe drept cuvint. Dar păcătuiesc prin alt- 
ceva. Prin acea duritate exagerată, şocantă. 
Eroii sînt aleși la limita de jos a pozitivismu- 
lui (tendință de altfel clară și în policier-ul 
modern). Ei împușcă cu sînge rece, calmi 
si calculati, sînt caracterizați de acea cinste 
atît de discutată a ucigașului scuzabil. Manco 
a apărut pentru că «acolo unde viata nu are 
nici o valoare, moartea își are uneori prețul 
ei» iar deviza lui Django este «dușmanul 
mort e cel mai bun prieten.» Dar ei cîștigă 
simpatia pentru că în adincul sufletului fieca- 
re ar vrea să poată împărți dreptatea chiar 
cu procedeele lui Manco sau Django. În 
aceste filme toate accesoriile n-au decît un 
scop: mitizarea eroului. Să-l luăm spre 
exemplu pe Manco: ţigara, pelerina mexica- 
nă, pistolul, calmul în discuții sint acum 
indispensabile pentru că fără ele nici chiar 
Clint n-ar salva eroul de la mediocritate. 
Şi muzica are alt scop (magistrală în «Pentru 
cîțiva dolari în plus», mai ales partea lui 
Hugo Montenegro): acela de a accentua 
aerul de teroare, neliniște sau de a sublinia 
caracterul eroului (muzica de început din 
«Pentru cîțiva dolari în plus», de exemplu, 
îl caracterizează clar pe călărețul care se 
apropie: aventurier, singuratic, iubitor al 
marilor spații). 

Aceste filme plac si ar putea da destule 
producții onorabile sau chiar bune dacă 
n-ar fi duritatea mai mult decit exagerată. 


Coltul si biblia? 


A treia tendință ar fi reprezentată la noi 
prin «În umbra coltului». Acestea specu- 
lează tot ceea ce place din primele două 
tipuri. Sînt vorbite si englezeste și italie- 
neste, eroii sînt cow-boy dar si pistolari, 
luptele sint destul de savante dar mai mult 
cu arma. Eroii sînt enervanti prin aceea că 
exagerează ceea ce deja era exagerat în cele- 
lalte tipuri. Eroul împușcă perfect cu spatele 
dar nu se întoarce, e teapãn si singuratec dar 
iubeşte tandru (Stephen Forsith). Asta s-ar 

mai putea trece cu vederea dacă n-ar fi 
ceilalți eroi, ca acel din «Odihnească-se în 
pace» (din fericire nevăzut la noi) care-și 
are coltul legat cu o sfoară si citește Biblia 
peste trupurile omoritilor, privește timp 
şi împuscă aproape fără motiv. Despre a- 
cesti eroi nu mai ştii ce să crezi. Aceste filme 
au spectatori dar cred că nu vor rezista 
pentru cë nu poţi juca la două nunți deodată 
şi spectatorii vor observa odată și odată 
că aceşti eroi asta fac. 

În concluzie, westernul italian nu poate 
fi negat dar poate fi analizat la rece (păcat 
că cei mai multi n-o fac). El va mai dăinui 
citva timp dar e sortit dispariției, pentru că 
spectatorii se vor plictisi de pumni perfect 
plasați si cruzimi de dragul cruzimii. El 
n-a adus aproape nimic original şi nimic 
novator. 

Marele regizor Fritz Lang spunea cë 
«dacă cinematograful va renaşte, atunci va 
renaste la Hollywood ».Îmi iau permisiunea 
să-l parafrazez pe marele regizor și să 
spun: dacă westernul va renaşte atunci nu- 
mai in patria lui va renaşte. Poate din pro- 
pria-i cenușă, poate de altundeva, dar nu- 
mai acolo. Sint foarte optimist și cred că 
nu singurul. 

lacob MACAROV 
Hunedoara 


Nonconformistul 
Hoffmann 

s-a predat 
comediilor uşoare. 


KURT HOFFMANN 
UN CINEAST 
OBOSIT 2 


Știm de mult că există căi mai întortochiate 
decit ale Domnului. Căile artei. Nu încape în- 
doială că la fiecare cotitură se află cite un de- 
mon care abia așteaptă să prindă un rătăcit 
si să-i sucească gitul. Procedeul este vechi, 
vine din imemorialele vremuri fără imagini 
mișcătoare și i s-a întîmplat și lui Dante «să 
se trezească la jumătatea vieţii, într-o pădure 
obscură». Ce-i drept, din această rătăcire s-a 
născut Divina Comedie. Filmul, nu prea milos 
din fire, cum bine îl ştim, nu face nici el excep- 
tie. Periodic, 2—3 cineasti scapă firul drept 
s si devin exemplele noastre de «mari rătăciți», 

ain «mari obosiţi», cum ne place să le spunem, 

Ni TO cu eleganță. Bardem, Kurt Hoffmann, ne sînt 
caramizi cei mai la indeminë, în ultima vreme. Mărtu- 
risesc că, dacă înțeleg oboseala spaniolului 
care a luptat să mute munții de unul singur, 
nu pricep, pină la capăt, indiferența şi con- 
formismul celui care a fost cîndva atit de tăios 
cu «Copiii minune». Pentru că — n-are rost 
să fim blinzi — Hoffmann nu este «obosit». 
Si nici copleșit de cine ştie ce întrebări a căror 
greutate ar duce-o, eventual, pe umeri. Hof- 
fmann, după toate aparentele (îmi iau mereu 
măsuri de precauție) zburdă. La Spessart — 
unde-l trage mereu inima să revină,ori prin $ 
«Paradisul indrdgostitilory. Eu îl privesc pe Ă 2 ๕ nenen 
Hoffmann ca pe un cineast care nu s-a ţinut จ ห ณะ ๑ ะ 2 ู 20 e e 


Nu trebuie 
să ddrimi 
castele 

ca sa 

le convingi 
cd sini 
construite 


de cuvînt. 


«Hanul din Spessart» mult prea des vizitat 


«Paradisul indrëgostitiloranu este si cel al spectatorilor 


Atitea ascensoare n-ar trebui reparate 


«Copiii minune» (1960)— de care asociem 
din prima clipă numele regizorului vest-ger- 
man — reprezintă momentul său de maximă 
împlinire artistică. Este o operă născută din 
năduf si incrincenare, din sete de răfuială cu 
o anumită istorie de loc îndepărtată, leagăn al 
unui antiumanism legiferat si practicat cu 
sadism. 

Hoffmann se anunţa un nonconformist în 
faţa istoriei încă de la primul său film de noto- 
rietate, Mărturisirile escrocului Felix (1957), 
în care răsturna, cu un zimbet ironic, una 
cîte una, imaginile statornicite ale Germaniei 
din «la belle époque». Ironia îşi ascute toți 
colții în Copiii minune, pe loc, în fața noastră: 
de la usoara zeflemea la adresa unei ordini 
tradiţionale («mare lucru spiritul de familie 
german»), se face saltul la incizia necrutëtoa- 
re, însoțită, în bună tradiție brechtiană, de 
songurile încărcate cu dinamită («profitati de 
epoca de după război, căci se apropie cea din 
ajunul războiului».) Conceput în maniera u- 
nui riguros pamflet gazetăresc, insusindu-si 
ritmul specific acestuia, filmul este neiertător 
cu întreaga istorie a Germaniei de la 1913 
încoace, trecind prin anii fascismului şi apoi 
ai aşa numitului «miracol economic» («si veni 
minunea economică; nici nu e mirare după 
un război pierdut»). 

Ridicola moarte — prăbuşirea într-o gură 
de lift — pe care cineastul a rezervat-o erou- 
lui ce a întruchipat de-a lungul întregului film 
toate ipostazele spiritului nazist, era un a- 
vertisment tulminant adresat celor în cauză: 
«Bruno Tiches a murit. Dar mai sint mulți 
de teapa lui. Atitea ascensoare n-ar trebui 
reparate. Îi prevenim pe cei vii». 

Astfel se încheia un film care, la vremea 
aceea, anunţa un strălucit regizor-pamfletar, 
unul din puţinii care ştiau să facă din politică 
o rațiune de a fi a artistului contemporan, nu 
o chestiune de conjunctură. 


Copiii minune au rămas în urmă 


Ca si cum şi-ar ti luat asupră-i o mult prea 
grea povară, de care vrea să se scuture încet- 
încet, Kurt Hoffmann încearcă să uite «Copiii 
minune» şi din păcate izbutește. Se reintoarce 
la Spessart (prima «vizită» datează din 1959, 


inaintea «Copiilor minune», si s-a concreti- 
zat în «Hanul din Spessart») însoțit de citeva 
fantome pe seama cărora pune la cale un 
spectacol plăcut, dinamic, în care verva, mali- 
tia, gustul fantasticului si o anumită grație — 
surprinzătoare — fac casă bună. Nu lipsesc 
nici aluziile-sëgeti cu ţintă precisă, căci după 
propria mărturisire a autorului «fantomele 
sînt întruchiparea unor secole de viață ger- 
mană. a unor mentalități». Un ecou îndepăr- 
tat al vehementei sale antirăzboinice se face 
auzit și aici; cuvîntul cineastului mai are încă 
greutate, nu se lasă înghițit de efectele plas- 
tice si nici ametit de virtejul peripetiilor senti- 
mentale. Ne-am spus atunci cë poate Hoffmann 
«vrea să-și schimbe genul», ceea ce la urma 
urmei nu este chiar o nenorocire. «Fanto- 
mele.. păreau să anunțe o comedie senină 
dar nu tocmai cu capul în nori, o comedie 
care nu uită să-și facă datoria față de unele 
comandamente sociale. Nu s-a întîmplat așa. 
Cu ranita în spate din ce în ce mai uşoară, 
cineastul a pornit pe alte căi, bine bătute de 
alții înaintea lui, la capătul cărora se aflau 
citeva rețete lăsate de ce! care trecuseră pe 
acolo: cum se prepară o farsă moralizatoare 
(«Dr. Prătorius», «Hocus-Pocus») cum se ac- 
tualizează, cu maximă duiosie, un basm («Albă 
ca Zăpada și cei 7 saltimbanci»), ori cum să te 
imbeti cu sirop de trandafiri («Paradisul în- 
drăgostiților»). Un scurt ocol, o ultimă ade- 
menire a Spessart-ului («Vremuri minunate la 
Spessart») nu-l readuc pe Hoffmann pe drumul 
cel bun. Inscenarea se dovedea greoaie, troz- 
nea din toate încheieturile, satira antirăz- 
boinică — plimbată de-a lungul epocilor — 
pare mai degrabă un hatir pe care cineastul 
îl face foştilor săi admiratori, decit o profe- 
siune de credinţă. 

Ceea ce sporeşte amărăciunea nu este con- 
statarea unei simple prezențe a comicului de 
doi bani, a poveștilor didactice ori a senti- 
mentalismului plat, ci senzația că Hoffmann 
nu opune rezistență în fața acestora, pare că 
se predă cu bună știință. A prins probabil 
gustul unei vieți mai ușoare. Nu poate fi vorba 
de a încerca «alte terenuri». Nu trebuie să 
darimi castele ca să te convingi că sînt con- 
struite din cărămizi. 


Magda MIHĂILESCU 


«E o senzație ciudată, amestec unic 
de uimire neincrezătoare, de mindrie si 
admiraţie netarmuritë să-ți priveşti tată! 
şi să știi că ochii care iți zimbesc sint 
cunoscuți şi aplaudati de o omenire in- 
treagă. Pentru generația epocii masini- 
lor electronice şi a rachetelor, din care 
fac şi eu parte, cinematograful inseam 
nă ceva ce există de secole, de aceea 
poate imi este atit de greu să concep că 
«papa» se numără printre pionierii lui 
Mă impresionează întotdeauna să văd 
primele filme cu Charlot — din perioada 
debutului său. Este atit de fantastică di- 
ferenta dintre Chaplin de atunci şi cel 
de astăzi! De fiecare dată mă gindesc cu 
un fior, cit de greu trebuie să-i fi fost 
să-și păstreze tinăr spiritul creator şi să 
nu se lase copleşit, de-a lungul anilor, 
de rapiditatea cu care se transforma în 
jurul lui lumea.» 

Geraldine Chaplin ar putea să vor- 
bească ore în şir despre tatăl ei, în 
schimb e foarte greu să o faci să spu- 
nă ceva despre propria ei persoană. 
Extrem de modestă — calitate cu atit 
mai prețioasă în cazul ei, întrucit de 
obicei copiii celebrităților sînt plini de 
ifose şi fumuri — Geraldine încearcă 
să-și nege orice merit în fulguranta ei 
ascensiune pină la rangul de vedetă 
internaţională. 

«Fără renumele tatălui meu n-aş fi 
reuşit niciodată nimic. Pentru că mă 
cheamă însă Chaplin, în clipa cind — 
fără să fi făcut vreodată o probă filmată 
— am spus că mi-ar place să încerc să 
joc într-un film, am primit pe loc două- 
zeci de oferte de la tot felul de producă- 
tori, atraşi de avantajul publicitar pe care 


N 


«Fac parte din generația mașinilor electronice...» 


il vedeau în perspectiva de a lansa pe 
«fiica marelui Chaplin». 

Da, e adevărat că în calea Geraldi- 
nei toate porțile s-au deschis înainte 
ca ea să fi bătut la ele, dar la fel de 
adevărat este că dacă nu ar fi fost în- 
tr-adevăr înzestrată cu talent si perso- 
nalitate, ar fi rămas la debut si atit. 
Da, e adevărat, Geraldine şi-a început 
cariera în umbra protectoare a tatălui 
său, dar astăzi și-o continuă graţie 
propriilor ei merite. 


Balet și dresură de elefanţi 


Ca să păstreze tradiția familială, 
Geraldine și-a făcut ucenicia trecînd 
pe rînd prin mai toate domeniile legate 
de arta spectacolului. Prima oară a în- 
fruntat publicul sub semnul Terpsi 
horei, pe scena Operei din Paris. Re- 
vistele din lumea întreagă au publicat 
atunci fotografia unei fragile fetițe de 
12 ani, care — sub privirea emotionata 
a parintilor ei Charlie si Oona Chaplin 
— îşi făcea debutul în corpul de balet 
al elevelor, desemnat în frantuzeste 
printr-o expresie plastică ce nu are 
corespondent în limba română: les 
rats de l'Opera — soarecii de la Operă 

«Am abandonat însă destul de repede 
dansul, fără nici un regret de altminteri 
Nu eram suficient de dotată ca să sper 
că voi putea ajunge vreodată primă- 
balerină. Aveam doar perspectiva de a 
rămine în corpul de balet.» 

Abandonind baletul, Geraldine şi-a 
continuat experienţele în lumea spec- 
tacolului, coborind, fără sovëire, in 
arena circului, printre... elefanti. O varë 


întreagă a colindat in lung si în lat 
Franţa, impreună cu o trupa de circ la 
care se angajase ca să execute un 
număr de dans acrobatic în cadrul unei 
dresuri de elefanți. 

Circul a fost însă numai un scurt 
interludiu, ce-i drept destul de ne- 
obişnuit prin caracterul său senzatio- 
nal, în cariera artistică a adolescentei 
pe care o aștepta adevărata ei vocaţie 
artistică: actoria. Debutul pe ecran și-l 
1 จ 6 น ร อ de mult, în copilărie, interpre- 


tind un mic rol în filmul tatălui său: 


«Luminile rampei». La numai șase ani, 
dădea replica celebrului Buster Kea 
ton. 


Fetița cu codițe 


Astăzi Geraldine este o stea con- 
sacrată a ecranului. Zece roluri prin- 
cipale, dintre care cele mai reputate 
sînt; «Străin în casă», «Peppermint 
frapat», «Capcana», «Vizuina». Dar ea 
nu a abandonat tradiția familială a ac- 
tivitatii multi-artistice, si din cînd in 
cind consacră o parte din timpu! ei 
scenei. 

«Anul trecut am jucat la New York 
intr-un teatru de pe Broadway în fai- 
moasa piesă a lui Lilian Helmann — 
«Micile vulpi». A fost o experiență colo- 
sal de prețioasă pentru mine, deoarece 
m-a ajutat să-mi descopăr şi, deci impli- 
cit, să-mi corijez unele defecte, iar pe de 
altă parte mi-a dat mai multă siguranță 
în fața publicului». 

Obsesia publicului, tracul. Oare cine 
ar crede că Geraldine — crescută sub 


Astăzi actriță 
ȘI Scenaristă. 
Miine scriitoare? 


` 


lumina reflectoarelor si a flash-urilor, 
are astfel de spaime? In 1348 persona- 
jelor mature si sigure de ele pe care 
le interpretează în filme, avem tendin 

ta să uităm că Geraldine nu are decit 
21 de ani. În viata de toate zilele, dacă 
n-ar fi verigheta de pe mina stingă 
(s-a căsătorit de curind cu cineastul 
spaniol Carlos Saura) — văzindu-i co- 
ditele de fetiță, culorile de porțelan ale 
obrazului si mai ales incredibila timi- 
ditate — ai crede că e încă o liceană. 


Scenaristă debutantă 


Vorbeam mai sus de modestia 
Geraldinei. Cred că pot afirma, fără 
să exagerez, că dintre vedetele pe care 
le-am cunoscut, ea m-a impresionat 
cel mai mult prin căldura, drăgălășenia 
si farmecul firesc al ființei sale. Am 
întilnit-o la Festivalul filmului din Ber 
linul Occidental, unde venise să pre- 
zinte ultimul ei film, «Vizuina», la care 
participase în dublă calitate: de co- 
scenaristă alături de Carlos Saura şi 
de interpretă a rolului principal. 

«Din toate filmele făcute pină acum 
«Vizuina» îmi este cel mai drag, poate 
şi pentru că mă simt într-o oarecare 
măsură co-autoarea lui. Sper ca pentru 
noi amindoi acest film să reprezinte în- 
ceputul unei fructuoase colaborări, iar 
pentru mine personal să fie primii paşi 
spre realizarea unui vis mai vechi — 
acela de a deveni scriitoare» 

Succes Geraldine! 


Manuela GHEORGHIU 


cronica 


VIRIDIANA 


Sa‏ اي 


Producţie a studiourilor spaniole. Regia: 
Luis Buñuel, Scenariul: Luis Buñuel, Julio 


Pinal, Francisco Rabal, Fernando Rey, Marga- 
rita Lozano, Victoria Zinny, José Calvo. 

Film distins cu: Palme d'Or — Cannes 1961: 
Premiul SECT; Marele premiu al cinemato- 
grafiei — Bruxelles 1961; Premiul interna- 
şional al Academiei de cinema — 1962; 
Premiul Chevalier de la barre. 


ไก fața capodoperelor, spiritul se 
găsește cel mai adesea paralizat. 
Ca și cînd dintr-odată instrumentele 
cu care ă 
descifrare îşi 
transparenta 
tă luptă a descif 
se învoiesc së se ร 
tîndu-ne mai degrabă fața lor falsă, 


încear 


Ce film este „Viridiana“ şi mai ales 
cum este el film? lată două întrebări 
la care încerc să r ouă intre- 
bări dintre multe 
să conturaze prezența stui cineas 
mitor: Buñuel s 

Ca în toate filmele sale — creații 


subsumate unei poetici a misteru- 
lui, dar căruia îi sînt alăturate un 
imens ci „ un imens grotesc, 
ciudat complex în care se amestecă 
bunăvoință dar si mizantropie 
— desfășurarea imaginilor, ceea ce se 
vede în primul moment este de 
atîta pregnantë vizuală, încît socul 
se produce aproape rănind retina, 
Literatura, sau ceea ce poate fi luat 
ca literatură, dispare, pentru a se 
instaura magia vizualului pe care 
puțini din cineaștii moderni — şi mă 
gîndesc doar la un Bergman sau Fel- 
lini — reușesc s-o atingă. Invadarea 
castelului de către suita de estro- 
piati, leproși sau pur și simplu 
vagabonzi — tologie prin exce- 
lentë 


ta 5 


t ioia — într-un moment 
a! filmului în care o linişte ล adincu- 
rilor sufletești ale eroilor, ale Viri- 
dianei, părea că se instaurase pe 
deplin, demonstrează această păti- 
maşă căutare a imaginii capabilă să 
dea ea singură măsura adevărată a 
cinematogratului,. 

În „Viridiana“ se regăsesc cueviden- 
të ceea ce constituie si ล constituit 
dintotdeauna universul cineastului 
spaniol; o repunere în discuție a 
existenţei sfărîmată în toate ungherele 
eroitor, plimbată prin toate conști- 
intele sau subconstiintele, a existen- 


„ tei văzută cu ochii unui creștin eretic 


care se dezice permanent de credin- 
të. Viridiana descinde pură, crescută 
într-o permanentă supunere față de 
un Dumnezeu pe care nu-l vede, pe 
care nu-l cunoaște dar în care s-a 
obișnuit să creadă, martor într-o 
lume în care domneşte instinctul, 
reflexul imediat la viata imediată. 
Puritatea fecioarei, logodită cu dom- 
nul într-un lăcaș al tăcerii şi al ab- 
sentei patimilor este încercată de 
dorinţa viscerală, a amputatului su- 
fletește unchi, care vede în ea ima- 
ginea miresei moartă odinioară în 
chiar timpul nunţii. E oare aceasta o 
tentație trimisă pentru a încerca 
credința Viridianejt — se întreabă 
Buñuel, Nici măcar — căci odată cu 
somnul, puterile rațiunii, şi o dată cu 
ele cele ale rezistenței, se întunecă, 
se voalează. Dar dacă Viridiana scapă 
din această încercare pe care într-un 


anumit sens a provocat-o, deși fără 
vrere, idealismul ei ingenuu, lipsa 
totală de aparență cu realitatea în 
care trăieşte, va fi sursa viitoarelor ei 
experienţe. 

invitarea în castelul pustiu, prin 
mozrtea bëtrinului, a acelui cortegiu 
tiugic de invalizi si  cerșetori, 
— cîțiva comentatori au încercat să 
vadă o poziţie critică socială a spanior 
lului Buñuel, autoexilat de multi 
ani — reprezintë desigur in intentia 
Viridianei un gest de caritate creș- 
tinë in spiritul celor invëtate. Dar, 
pare să spună Buñuel, există o pedeap- 
să totdeauna dată celor care con- 
fundă planurile şi amestecă conclu- 
ziile. Pătrunși în castel ca niste ade- 
virati stăpîni și de loc stëpiniti de 
pietatea gesturilor Viridianei, încep 
prin a-l distruge, prin a-l aduce la 
condiţia lor, într-un fel prin a-l umaa 
niza. Pe cît sînt acești cerșetori de 
monstruosi, de îmbăiaţi de zgura 
vieții, pe atît de monstruoasă este și 
Viridiana prin totalul refuz de incor- 
porare în substanța rëalë a vieţii, 
așa cum se desfășoară ea, fără idea- 
lizări și mitizări inutile. Viridiana 
îşi pierde puritatea fizică dar nu și 
pe cea morală,, căci un început de 
atenție începe s-o redimensioneze 
și prin aceasta s-o umanizeze, E aceas- 
ta o concluzie ce pare că s-ar des- 
prinde din multele înţelesuri ale 
filmului, 

De ce spuneam că în raport cu 
dogma creștină, arie în care se 
structurează preocupările sale, Bu- 
fiuel face faţă de eretic? 

Parodia grotescă a cersetorilor 
uniţi într-o convulsivă cină de taină 
este poate o expresie a acestei nein- 
crederi în creștinism de a înțelege 
lumea contemporană. Filmul im- 
pune aceasta cu violenţă, în imagini 
paroxistice, de o coroziune acută, în 
care se simt urmele experienţei sale 
suprarealiste, 


lulian MEREUTA 


„Viridiana este însuși Bufiuell"* 


Pro sau. Contra 


Evident, prin însăşi consistenţa lor, 
capodoperele sînt refractare la analiză; 
o dovedesc cu prisosinë volumele 
de exegeză, toate relativ valabile, deși 
contradictorii, ce urmează apariţia 
oricărui film „mare“. Cazul fiind si 
al ,,Viridianei”, rezervele faţă de cro- 
nică sînt supuse, la rindul lor, eventu- 
alelor rezerve. 

In „lupta descifrării”, cronica se 
referă mai des la conţinutul exprimat 
al sensurilor, decit la cel disimulat. 
Acea „magie a vizualului“ îmi pare 
a fi mai degrabă o „magie" a gestu: 
rilor, ca purtătoare ale inepuizabilei 
ambiguitdti proprii omenescului. Cit 
despre umanizarea Viridianei, per- 
fect reald, se face tocmai prin impuri- 
ficare morală, față de care cea fizică 
rămine neglijabilă. Această umanizare 
egalizatoare este marea resemnare 
întru rațiune a lui Buñuel; fascinat 
de puritate, adică de monștri, fie ei 
angelici ca Viridiana sau diabolici ca 
grupul cerşetorilor, el le recunoaște 
prin forta evoluţiei, esența neviabild, 
In „Viridiana“, constrins de sine însuși, 
Bufiuel eșuează cu disperare, pe 
chiar calea refuzului ei cu orice preț, 
in acceptarea inacceptabilei raţiuni 
soçiale. 1 

Eva HAVAS 

„Viridiana" este un coșmar preluna 
git în trezie de tipëtul pe care ţi-l 
auzi deschizind ochii în întuneric, 
singur, torturat de amintirea chinulul 
din vis. ,,Viridiana” este însuşi Buñuel. 
Pur si ispitit de impuritate. Credin- 
cios أو‎ răzvrătit împotriva religiei. 
Vizionar, bătindu-şi joc de propriile-i 
viziuni si crud cum numai copiii în 
marea lor nevinovăție sînt în stare să 
fie. „Viridiana“ este o conştiinţă adusă 
pe peliculă cu toți îngerii și monștrii 
ei neobositi si înfricoşători, Cine poate 

i „contra“ unei conştiinţe? 
1 Eva SIRBU 


ORASUL 
VISURILOR 


* ¿k 


Producţie a studiourilor sovietice. Regia: 
Suhrat Abbasov. Scenariul: Andron Mihalkov 
Koncealovski. Imaginea; Hatam Faiziey. Cu: 
Vova Vorobei, Vova Kudenkov, Bahtiar Nabiev, 
Natalia Arinbasarova, Nikolai Timofeev, 
V. Talizina, A. Susain. 


Dacă s-ar impune o clasificare, 
printre filmele despre, pentru sau 
cu copii, „Orașul visurilor“ s-ar inca- 
dra doar în ultima grupă. Naratis 
unea se concentrează pe un băiețaș 
ales ca erou şi în jurul căruia se pola- 
rizează o succesiune de tablouri, 
unele de atmosferă, altele de psiho- 
logie, multe dramatice, cîteva chiar 
de aventură, toate compunind o 
suită  dramaturgică variată, in- 
certă. Ceea ce nu înseamnă că 
filmul s-a ales cu o structură scă- 
moșată, anarhică, Există aici o foarte 
interesantă unitate stilistică, impri- 
mînd acțiunii o necontestată tonali- 
tate dramatică. Ea provine din apar- 
tenenta, pe care autorii au dat-o 
filmului, la școala clasică a unul 
Dovjenko, ca së citim cea mai evi- 
dentă sursă dintre marii regizori 
sovietici antebelici. Nu atît ca tema- 
tică: sărăcia și dezorganizarea lupta 
pentru stabilizare politică şi econo- 
mică, în primii ani după Revoluţie 
(aici, 1921 în satele din Asia); dar 
mai ales ca orchestratie” stilistică, 
Trama se derulează permanent în- 
tr-un cenușiu aspru și mohorit, mai 
precis într-o multitudine de nuanțe 
ale acestui cenușiu, într-o varietate 
de griuri aplicate adecvat în cadru, 
lar obiectul acestei aplicații îl con: 
stitule chipul încremenit şi arid al 
pauperismului și mişcarea dezorien- 
tării generale. Cu detalii precise de 


23 


fizionomie, vestimentaţie, gestică, 
şi cu compunerea minuțioasă a mul- 
ţimii în exodurile ei haotice, e redată 
într-un spirit autentic atmosfera sor- 
didă a acelor ani tulburi. Prin ace- 
easi preocupare formală s-ar explica 
aparenta inadvertentë care aduce în 
locul peisajelor solare ale Orientdlhi 
Mijlociu, cenușiul apăsător al mize- 
riei. Poate ar fi locul să notăm că 
scenaristul nu este altul decît autorul 
unui film care se chema „Primul 
învățător“. Apropierile sînt evidente 
şi probabil contribuţia lui Mihalkov- 
Koncealovski nu se opreşte la 
transpunerea scenariului său pe pe- 
liculi, Dar în fond interesează mai 
puțin cum se împart responsabili- 
tatile. Altfel ar trebui să ne întrebăm 
cine — și nu de ce — se face vinovat 
de părăsirea dramaturgiei ascetice, 

„dar cu profunzimi tragice, ใก favoa- 
rea unei anecdotici facile. E drept, 
drumul micului Misa spre Tașkent 
implica peripeții felurite, în funcție 
de mediile și oamenii întilniți, dar 
unele întîmplări pur aventuroase 
— cum ar fi prinderea banditului, în 
tren — au rezolvări banale, în stilul 
grandilocvënt eroic cunoscut. Sînt, 
totuși, excepții care afectează doar 
În parte tonul ponderat al povestirii, 
suficient de veridice. Mai cu seamă 
că, din perspectiva băiatului, filmul 
era pindit permanent de riscul — 
pe ansamblu evitat — al hiperboli- 
zërii. A devenit însă ceea ce şi-au 
si propus, desigur, autorii, un mo- 
zaic semnificativ al trecerii oamenilor 
spre zilele noi, ca experiență de viață 
pentru universul receptiv al unui 
copil. 


DON JUAN, 
FĂRĂ VOIE 


k x 


Producţie a studiourilor din R.S. Cehoslovacă, 
Regia: Zdenek Podskalsky. Cu: Vlastimil 
Brodsky, Jana Brejchová, Jirina Bohdalová, 
Kveta Fialová, Slavka Budinová, Karolina 
Sluneckova, jan Libicek, 


Trebuie să venim aici cu apetitul 
nostru pentru comedii. Un argument 
în plus, numele regizorului, care, 
dacă nu sună prea familiar, amintit 
însă ca semnatar al unei reușite co- 
medii, „Unde nu ajunge diavolul“, 
devine o garanție. 

De data aceasta, nimic fantastic, 
cum se întîmpla cu alte filme ale 
comediografului ceh. Doar o trans- 
punere, în alți termeni, a unei pove- 
şti cunoscute. Căci eroul nostru este 
un fel de Cassanova. De loc seducător 
— dezavantajat si de vîrstă si de fizic, 
este asaltat totuși de femei, pe care 
fără să știe cum, reușește së le păs- 
treze, spre disperarea lui de sot bine 
intenționat. Se pare că tocmai pasi- 
vitatea lui exasperantă, împreună cu 
atitudineasa respectuoasă, sînt armele 
infailibile care înving femeile. Lipsit 
de puterea de a respinge sau părăsi 
cuceririle sale si netntelegindu-si cog- 
ditia fatală a propriului tempera- 
ment, ghinionistul și polivalentul nostru 
muzicant va trebui, deci, să-și poarte 
crucea cu resemnare. Aplicati aces- 
te date disponibititatilor actoricesti 


34 


Pe femei së nu le atingi nici cu 0 floare („Don Juan, fără voie“) 


ale lui Vlastimil Brodsky si iată un 
filon al comicului. : 

Aoi a fost... femeia — Jana Brej- 
chova, felină si ,inocentë” — cea mai 
nouă achiziție a domnului Ludvik, 
pe care n-a mai privit-o cu indiferență, 
Şi așa apare al doilea filon, si o dată 


cu el morala care ar fi: „şi nu ne duce 
pe noi în ispitë”. 

Dar, tot acum, aventurile inutile şi 
nefiresc de întortocheate complică 
mai puțin comic (sau cu un haz for- 
tat) existența noului don juan. Să 
fim drepţi, se poate rîde și aici, dar 


comicul de situații mizează mai de- 
grabă pe gag-urile dispuse la inter- 
vale mai mult sau mai puțin regulate. 
Să-i dăm însă regizorului ce-i al regi- 
zorului: meritul de a fnlëntui alert 
situațiile nu neapărat veridice, si de 
a fi pus în valoare acele personaje 
al căror aer lunatec nu aderă la in- 
tentiile serioase ale partenerilor lor, 
Comicul sarjat culminează în urmă- 
rirea finală, care — pregătită de 
gag-uri și de accente de umor absurd 
— descinde direct de la Mack Sennett. 
n sfîrșit, eroul a devenit un argument 
al regizorului moralist: nu blamat 
pentru succesele lui erotice, ci com- 
pătimit, în postură de victimă. Ceea 
ce este mai în ton cu filmul sînt inter- 
ventiile — începînd cu genericul — 
ale unui amuzant cor ă la „Swingle 
Singers" care comentează muzical mo- 
mentele dramatice si pe alocuri emite 
pe note refrenul: „pe femei să nu le 
atingi nici cu o floare" (titlul original 
al filmului). Şi pentru ca să fie sigur 
de eficiența lectiei sale, regizorul 
mărește schema interpretilor cu doi 
copii plasați accidental pe stradă, 
respectiv un băiețaș sorcovindu-și 
cu o floare partenera de joacă şi admo- 
nestat pentru gestul necavaleresc tot 
de bunul nostru flautist — Don Juan. 


Sergiu SELIAN 


TESTAMEN- 
TUL DR. MA- 
BUSE 


x 


ie a studiourilor vest-germane, Regia: 
Lo rn bere Scenariul: L. Fodor. R.A.Stem- | 
mle. După povestirea lui Thea von Harbon. 
Imaginea: Albert Benitz, Cu: Gert Fröbe, 
Senta Berger, Walter Rilla, Helmut Schmidt, 
Charles Regnier, Wolfgang Preiss. 


Filmul incită, nepermis de hazardat, 
la comparaţie. Povestea doctorului 
Mabuse realizată acum 35 de ani de 
Fritz Lang, film intrat ca operă im- 
portantă a expresionismului ger- 
man în istoria cinematografiei, se 
vede concurată cu intenții vădit 
comerciale. Un remake după scena- 
riul original scris de Thea Van Har- 
bon ar fi interesat doar satisfăcînd 
criteriul modernității, al mondeni- 
tatii chiar. Subiectul oferea o zonë 
de excepție, excentrică (azilul de 
alienați mintali), spectacolul analizei 
freudiene, lumea fantastică a oniri- 
cului, aventura exacerbată, agentul 
superman, o tensiune finalizată, tare 
şi moralizatoâre, toate în condițiile 
unei recuzite tehnice la zi. Casa pro- 
ducătoare a utilizat însă dreptul de 
folosință al textului în chip lamenta- 
bil, dindu-i lui Werner Klinger liber- 
tatea de a cobori la nivelul bana- 
lului o poveste care își dovedise de 
mult forța. Ceea ce în tratarea expre- 
sionistă a lui Lang devenea mira- 
culos și tenebros obsedant, aici este 
rizibil si jenant. Fantasticul conţinut 
al expresionismului devine vulgară 
bazaconie bună, vorba poporului, 


de speriat copiii. Lipsa de adresă 
şi de har a realizatorilor e manifestată 
în toate compartimentele. Nivelul 
e atit de scăzut încît se refuză ana- 
„Jizei. Personajul fabulos al lui Mabuse, 
unul dintre acei demoni cu nume 
excentric, de anagramă, condamnaţi 
a trăi sub chip omenesc, răspîndind 
o teroare atractioasë, imbinind geni- 
alitatea cu nebunia, făcînd parte din 
seria de monștri atit de dragi expre- 
sioniștilor începută cu Nosferatu, 
Caligari, continuată cu Dracula, Fan- 
tomas, Jeckyll, este transformat într-o 
fantoșă oribil machiată, ridicolă. Cu 
greu poți recunoaște intenția ini- 
ţială : investirea prin hipnoză, a unui 
oarecare, în director de azil, de către 
banditul , geniu al crimei. Nici urmă 
din criticasocialë a originalului (lumea 
interlopă criminală în -osmoză cu 
înalta societate) ceea ce făcuse ca la 
timpul său filmul să fie interzis de 
Goebbels în Germania nazistă. Abia 
dacă se detașează dintre interpreţi, 
masivul nu numai ca apariție, dar și 


ca talent, Gert Fröbe, actor de tradiția 7 


Janpings, care creează de unulsingur 
tipul unui comisar neajutorat. Senta 
Berger e atit de palidă încît e de 
nerecunoscut. 

„Intenția de a da o lovitură comers 
cială eșuează lamentabil, acest pro- 
dus neputind concura azi pe ecranele 
cinematografelor, nici măcar în se- 


zonul mort pentru care se pare că e 
destinat, 


Save! STIOPUL 


ET 
K +x E 


Regia: Grişa Ostrovski, Todor Stoianov 

Cu: Jorjeta Ciakrova, Ivan Andonov. Nevena 
Kokanova, Neicio Popov, Branimira Anto- 
nova, Gheorghi Cerkelov, Ivan Nalbantov 


titlu unic şi inspirate fiecare după 
cunoscute nuvele din literatura bul- 
gară contemporană, au în varianta 
lor cinematografică ca numitor co- 
mun: măsura, Măsura unui bun gust 
care fereşte realizatorii de capca- 
nele melodramei ca si de tentatiile 
unui comic vulgarizant — amindouă 
atit de la îndemină pe terenul fide- 
litatii si infidelitatii în dragoste, pe 
care regizorul îl prospecteazë. Cele 
două ipostaze ale aceluiași sentiment 
sînt probate prin aventurile unor 
bărbaţi, celibatari sau nu, atunci cînd 
sînt plecați în deplasări „de serviciu“. 

Sinceritatea cu care autorii urmă- 
resc geografia, destul de accidentată, 
a sentimentelor eroilor, interzice 
tonul moralizator. Faptele vieţii sînt 
luate așa cum sînt, dar pentru că nu 
sint întotdeauna tocmai vesele, au- 
torii își permit intervenţii parodice 
care fragmentează povestirea. Un 
comentariu stilistic în maniera come- 
diilor mute, și în intenție un fel de 
„Ce-ar fi dacă...“, autorii propunîndu- 
ne astfel mai multe variante pentru o 
aceeași situaţie, si aducînd accente de 
comedie. Așa este concepută prima 
-Schitë, cea mai împlinită dintre cele 
trei, în care Jorjeta Ciakrovaesteo pre- 


ËT T OAE EE HET E FOX WE 
Barbati în deplasare 


ณะ ฑ์ 
Cele trei schițe adunate sub Un 


zentë cinematografică de o parti- 
culară atracție, Următoarele două 
momente, primul mai aproape de 
registrul comediei și ultimul într-o 
tonalitate lirică discretă, aduc fie- 
care minutul lor de adevăr experien- 
tei sentimentale pe care ne-a pro- 
pus-o filmul de față. 


Mai periculoasă decît 
bărbații 


K x 


Regia: Ralph Thomas 

Cu: Richard Johnson, Elke Sommer, Sylva 
Koscina, Nigel Green, Suzana Leight, Steve 
Carlson, Virginia North A 


După ce toţi agenții OOX și-au 
secat inventivitatea și s-au banalizat 
în perfecțiunea luptelor corp la corp 
și a tragerilor cu pistolul, iată-i detro- 
nati pe ecran de către partenerele 
lor. Femei-doctor în crime, femei- 
doctor în jiu-jitsu, femei-doctor în 
marile finanţe le-au luat locul. Forta 
nu mai exclude frumusețea, crima 
este mascată de ingenuitate. Bărba- 
tilor le rămîne să moară, în planuri 
doi, după ce înainte au servit drept 
punct de sprijin înșelătoarelor lor 
surisuri, minglieri sau confidente. 
Vechea schemă polițistă-aventuroasă 
— din care nu lipsește șarmul turis- 
tic al mereu altor orașe, al yacht-urilor 
sau al castelelor monument istoric 
— reluată în forma acestui matriar- 
hat al crimei, are o parte de inedit 
captivantă. Desigur formula se va 
toci prin repetare ca și cea prece- 


dentă, Si atunci? Dar pinë atunci să 
apreciem în acest film antrenamentul 
sportiv al interpretelor, lecţia de 
jiu-jitsu şi în special scena finală a 
unei originale partide de șah a cărei 
miză nu sînt punctele, ci însăși viața 
şi moartea jucătorilor, Pentru un 
film politist-criminalistic, este o idee 
de zile mari. 


Moartea unui birocrat 
K K 


Regio: lorës Alea, ม 
Cu: Salvador Wood, Silvia Flanas, “Manuel 
Estanillo, Gaspar de Santelices, Tania Alva- 
rade. 


4 


Filmul incepe cu o înmormîntare și 
se termină fa un ospiciu, dar genul în 
care se încadreazăsenumeștecomedie, 
O comedie de altfel destul de aparte, 
chiar dacă nu egal susținută, Peripe- 
tiile eroului și a actelor sale — ase- 
mănătoare celor a „răposatului Ma- 
thias Pascal“ — urmăresc satirizarea 
non-sensurilor' birocratismului, Par- 
ticularitatea filmului constă în aceea 
că de la o secvenţă la alta, regizorul 
şi-a propus o imitare conștientă și o 
parodiere sagace a stilului marilor 
comici ai ecranului și a cîtorva mari 
regizori și vedete. De la început, ge- 
nericul neanuntë că filmul este dedi- 
cat lui: Luis Bufiuel, Stan Laurel, 
Oliver Hardy, Ingmar Bergman, Ha- 
rold Lloyd. Akiro Kurosawa, Orson 
Welles, Juan Carlos Tabio, Elia Kas 
zan, Buster Keaton, Jean Vigo, Ma- 
rilyn Monroe. Pasajele închinate 
fiecăruia creează o originală suită 


Jocul dragostei și al întîmplării („Bărbaţi In-deplasare“) 


Am mai văzut 


comică, Desigur, de loc fntimplëtor, 
episodul cu Stan si Bran vinzëtori 
de brazi a inspirat: regizorului unul 
dintre cele mai savuroase momente, 
cel al distrugerii unui aumotobil 
contra registrelor sadministratiei ci- 
mitirului, Dar și momentele à la 
Lloyd, Marilyn Monroe, Buster Kea- 
ton meritë a fi semnalate. 


Familia noastra 
trăsnită 


Nd SN EE 
Regia: Jan Valësek 

Cui Irina Jiraskova, Vladimir Mensik, Jirina 
Sojbalëva, Bohumila  Houdkova, Jarmila 
Srbëva, Bohus Zahorski 1 


O familie de ochelaristi, pisălogi, 
certëreti si simpatici, se iubesc şi se 
sictie 24 de ore din 24 de ore, intr-o 
comedie camdomestică, Ticurile tatei, 
mamei, bunicii şi a celor două fete 
sînt urmărite prin lupa ironiei dar și 
a ingëduintei, Regizorul contează 
serios pe prezenţa lui Vladimir Men- 
sik, dar cu mai puţin temei. Defici- 
enta decurge, cred, și din condeiul lui 
Jan Mrochazka, care nu a adus în 
scenariu reflexul implicatiilor mai 
adinci, așa cum talentatul, experimen- 
tatul si sensibilul, scenarist ceh ni s-a 
făcut cunoscut în atitea alte filme. 
Comicul e de suprafață, Se mizează 
mai curînd pe cele cinci perechi de 
ochelari așezați permanent pe nasul 
celor cinci personaje, care reușesc 
doar o schiță de portrete pentru o 
plată comedie, 


Adina ` DARIAN 
2 


$ 35 


TY 


5 


Kia 
3 
ว ง 


$ 
1, MË 
كادي حوفت‎ ต 6 i 


เง 


së jë 
kj 


PYETI 


4 3 


เ 


HI 


YA 
x 
4 ศั 
FR ON TEY 


jë‏ يهن 


O tele- 


noapte 
albă 


pe 


lună 


© 
O tele- 


stagiune 
consistenta 
de 
dramaturgie 
' originală 
Dar şi... 


i e 
O tele- 
inexperientë 
pe 

seama 
Festivalului 
de la 
Mamaia 


/ 


—— — - 
عه‎ rrop 1١ 
EN is 58 
, ว 0 7 


` < 


LECTURI 
LA RAZA 
TUBULUI CATODIC 


„dorul de a vedea și 
neastimpdrul intregii 


fapturi... 


La Fontaine 


S-ascris foarte mult despre posibi- 
litatea fantastică pe care ne-a dat-o 
televiziunea dea pătrunde în Cosmos 
o datë cu emisarii trimişi de Pămînt 
pentru a-l] descoperi. Neindoios că 
așa cum am privit în direct străluci- 
rea ireală a şisturilor lunare, vom 
admira și cristalele de gheaţă din 
calota polară marțiană si vălătucii 
de abur colorat în care e înfășurată 
Venus, 

S-a vorbit însă mai puțin de ceea 
ce s-a întîmplat în fata televizoarelor, 
în acele minunate ore de basm cînd 
oamenii unei emisfere au trăit o 
noapte albă de neuitat, fascinati de 
ceea ce le dezvăluia fereastra albas- 
tră deschisă spre Univers. S-a creat 
așadar o împrejurare nouă, extraor- 
dinară: umanitatea poate fi străbă- 
tută, pe deasupra geografiilor, fuse- 
lor orare, modurilor de organizare 
si concepțiilor, de acelaşi unic fior 
în “fața nelimitatei ei cutezante, 
realizind o unanimitate instantaneg, 
privind... 

În acea memorabilă noapte multi 
au pus, cred, o floare de vis pe amin- 
tirea inventatorilor televiziunii, așa 
cum luna însăși a presărat omagial 
cîteva fire din netulburatul ei pină 
atunci praf selenar pe genele ciudatei 
pleoape a aparatului, datorită căruia 


° se privea cu pămîntul, pentru fntiia 


oară, ochi în ochi. 


๑ ---- ——— 


Din August 


Intelesul faptelor rămîne 
adevăratul scop al isto- 
riei. 

Vasari 


În august, televiziunea a prilejuit 
întregii noastre națiuni participarea 
la evenimentul celui de-al X-lea 
Congres al Partidului Comunist 
Romën,“transmitind cu sobrietate si 
inspiraţie lucrările impunătorului fo- 
rum, revenind mereu cu pelicule, 
punctind necontenit momentele car- 
dinale ale acelei săptămîni de pros- 
pectare si organizare a viitorului 
deceniu românesc, 

Printr-o devotatăstrădanie, teleastii 
au alăturat transmisiunilor din Sala 
Palatului un numër considerabil de 
interviuri, reportaje, documentare, 
convorbiri colective, relatări ale 
ecourilor din tarë si străinătate care, 


«în ansamblu, luminau sensurile mul- 


tiple și profunde ale istoricului 
moment. Teleprogramul acelei săp- 
tămîni. de august a fost complex si 


„dens, valorind capacitatea redacto- 


rilor-și realizatorilor de a descoperi 
înțelesul faptelor cu o gindire activă, 
la -obiect. 

Evident, o analiză meticuloasă va 
releva -că unele filme .documentare 
create în cinstea acestor circum- 


IPP PPR 


stante erau afectate de generalități 
si monografism, că în unele discuții 
întreprinse reportericeste, telegaze- 
tarii se vëdeau subpregititi, meritind, 
citeodata, surisul ironic abia schițat 
al interlocutorilor. 

S-a demonstrat însă, în esenţă, că 
televiziunea noastră e capabilă să 
facă politică — și anume cu persona- 
litate — atunci cînd își încordează 
voința și-și adună energiile în acest 
scop. 


Regenerări 


«.„ înflorește pe ele mereu 
un fel de noutate, păs- 
trindu-le aspectul neatins 
de vreme, ca și cînd 
lucrările ar avea în ele 
un duh veșnic tînăr... 

| Plutarh 


S-a organizat si o scurtă dar destul 
de consistentă telestagiune de dra- 
maturgie originală și, poate ceea ce 
a atras mai mult atenţia, a fost 
reconsiderarea unor piese Care, fără 
să fie bëtrine, nu mai sînt totuşi 
tinere: Surorile Boga, Passacaglia... 

La vremea el, acum nouă ani, 
piesa lui Titus Popovici a avut parte 
de regia lui Liviu Ciulei și o inter- 
pretare remarcabilă, în care excelau 
Jules Cazaban, Ileana Predescu, Fory 
Etterle: cu toate rezervele critice, 
lucrarea s-a impus discuţiei ca un 
moment interesant al acelui anotimp 
teatral. Dar iată că Mihal Dimiu 
constrînge piesa, în spaţiul zgîrcit 
al televiziunii, să se condenseze, și 
concepealtfel personajele principale, 
distribuind foarte tineri actori (prin- 
tre care unul cu o figură iluminată 
de damnat mesianic), făcînd un pilon 
din viziunea impresionantă a lui 
Tudorel Popa asupra unui bëtrin 
profesor de muzică, retmpërtind 
accentele, regîndind relațiile afective 
ale eroilor, uitind total de figuratie 
(amorfă), nu însă și de starea de 
spirit evocată de lucrare. S-a obti- 
nut astfel un spectacol proaspăt, de- 
monstrind că dramele inspirate sin- 
cer de revoluția noastră nu se 
fanează, ci doar trebuie si ele regin- 
dite scenic, o dată cu trecerea im pla- 
cabilă a vremii, pe dimensiunile 
spirituale ale prezentului. 

Prin disponibilitatea de a alcătui 
distribuțiile cele mai potrivite cu 
putinţă și a alege cei mai nimeriti 
regizori, prin obligația expresă de 
condensare a materialului literar, 
dar mai cu seamă printr-o privire 
lucidă, actuală, asupra repertoriului 
românesc, teleteatrul poate înfăptui, 
într-adevăr, o antologie vie de dra- 
maturgie. 

Totul e să și-o propună realmente 
cu un program de durată (nu pe 
sărite), fără pripeli, improvizații 
si fără concesii artistice, adică fără 
să mai fie nevoie de nefericita con- 
dică de explicaţii pe care oricum 
n-o citește nimeni. 


Diminuende 


... Guarda e passa, pri- 
veste și treci! 
Dante 


Dacă se va decerna un premiu 
pentru -cea mai urită priveliște a 
unui an de:televiziune — căci ar 
trebui distinse si neizbinzile vir- 
tuoase, adică săvirșite cu tenacitate 
— apoi acela s-ar cuveni acordat, în 
acest an, transmisiei festivalului de 
muzică ușoară numit „de la Mamaia“ 
și petrecut la Constanța. 

Experiența atit de bogată si fecuns 
dă din iarnă, de la Brașov, s-a liche- 
fiat completamente pe litoral, Apa- 
ratele au intepenit sub linia scenei, 
luînd vrasăzică solistii în colimator 
oarecum de jos în sus, ca în foto- 
grafiile care su pradimensioneazë mii- 
nile şi picioarele în raport cu restul 
trupului. O cameră stăruia obsesiv 
pe cele două-trei rînduri din fundul 
sălii, oferindu-ne, ca niciodată, ima- 
ginea zimbëreatë a personalului de 
serviciu încremenit admirativ în uși. 
Toate mișcările aparatului erau 
mocăite și în conțratimp. Sonorizato-“ 
rul modela, prin convingeri acustice 
proprii, emisia vocală a cîntăreţilor, 
în așa fel încît în timp ce operatorul 
ne arăta în plan-detaliu cum se 
umflă vinele pe gitul solistei si | se 
tncreteste de efort pielea fruntii 
la acută, în auz ne. ajungea un ton 
pițigăiat și trandafiriu de exercițiu 
în odaia capitonată, 

Avem un singur studio-central și 
profesionist, dar dacă ar fi să dăm . 
un calificativ acelei emisiuni, l-am 
zice manifestare provincială de ama- 
tori. A 

Cu totul derutantă această trans- 
misie sub raportul continuității 
experienței generale a 'televiziunii; 
se confirmă că, din ignoranță, cuviin- 
cioasă pizmă sau pur şi simplu din 
lene, unii telesalariati repudiază pur 
şi simplu realizările anterioare exem- 
plare ale colegilor lor, reficind pe 
cont propriu inexperienta. Această 
situație e cum nu se mai poate de 
ciudată, nu doar sub raport tehnic, 
hai să zicem şi profesional, ci şi 
etic — si poate fi sesizată ca fenomen 
de ataxie, adică neregularități în 
mers si în alte împrejurări din viața 
televiziunii. 

Noi, laicii, putem privi atari ano- 
malii أو‎ trece mai departe, dar cei 
care veghează asu pra destinului tele- 
viziunii în chiar incinta ei... 


— 


Ochil acelei fete... 


„strecoară din. cînd 
cînd cîte o bucurie prin- 
tre grijile tale 

Rabelais 


',Student-Club”: calm reconfor: 
tant, veselie mësuratë, melodiitinere 
cu cuvinte bătrîne si aurite, pantos 


tfi 


„Vom putea scăpa 


ور“ 3 جر 4 


ร de nefericita 
„condică de explicaţii“? 


mime nostime si aerate, lipsă de 
afectare, prisos de chipuri frumoase, 
teleortografie insolită în montarea 
episoadelor. Exemplu: într-una din 
emisiuni (autori E. Ghitulescu, E. Tu- 
doran) se ia ca imagine-pivot pentru 
punctuatie si alternare de planuri 
capul încîntător al unei fete, apol 
numai ochii; o privire serioasă fără 
gravitate, un zimbet fin fără petu- 
lanţă, un chip obișnuit, fără crispări, 
atenție fără efort. Această imagi- 
ne-pivot adăuga poeziei serii — reală, 
şi muzicii — simpatică, plusul ine- 
fabil al participării sincere, într-o 
atmosferă adolescentină destinsë. 

Pe deplin justificată transmiterea 
în „Interviziune“, care, vail de a- 
titea ori nu e... 


Telefilie 


Termeni noi 


Reviste 


Reviste de televiziune (sau care 
cuprind si ifriportante rubrici) con- 
sultabilein bibliotecile publice roma- 
nesti: 

- „Gazette“, — Olanda 

— „Televislon Society “Journal” — 

Anglia 

— „Revue de PUER “ — (editată 

de acejstë organizaţie intere 
națională la Praga) 

- :Avantscëne“Tëlëvision” — 

Franta 

„TEl6-Magasin“ — Franţa‏ ب 

— „F.F. Funk und Fernsehen“ — 

R.F.G. 
— „Radio Corriere” — Italia 


Tele- - - 


corespon- 


denta 


Un studiu foarte amplu despre Ka 
„influența televiziunii asupra sub- © Silvia Colţan, elevă — Cerna- 5 
culturii tineretului“, de Pietro Prini, vodă, propune televiziunii române să 5 
publică revista „La Table Ronde“ se adreseze, pentru seriale, maril mi 
(nr. 251 —252)1969). เร noastre literaturi. În acest sens ea AR 

O datë cu -apariția televiziunii — sugerează romanul lon de Liviu 5$ 


zice autoru! — a luat sfirsit primatul 
cultural al şcolii, pentru ca tînăra 
generație e cea dintii care a fost 
supusă de la naştere dezvoltării 
impunătoare a mijloacelor de comu- 
nicatie de mase, adică unui tip 
radical nou de informaţie globală 
şi activă asupra evenimentelor mon- 
diale, Putem vorbi azi de o generaţie 
a televiziunii, dinsa, televiziunea, 
devenind azi un nou mod de acces 
la realitate, o nouă formă de intele- 
gere a lumii. Deopotrivă, se crista- 
lizează și un nou tip de cultură, 
sinestezică (a senzatiei globale) care 
nu mai e grafică ci iconică şi auditivă, 
nu mai e contemplativă ci participa- 
tivë. Televiziunea execută azi o 
tematizare vizuolă a lumii percepti- 
bile. 

Pietro Prini pornește de la ideea 
că un anume stadiu de subcultură 
a tineretului din ţările vestice se 
datorește parcurgerii prea grăbite, 
fără asimilări îndestulătoare, a unor 
etape de iniţiere — prin intermediul 
micului ecran — dar încheie cu 
adevărul că televiziunea poate pro- 
duce o revoluție în formarea cultu- 

rală a individului. 


Păpușile din Havana 


Teatro Nacional de Guifiol — care 
a fost anul acesta în turneu şi la 
București — asigură emisiuni regu- 
late cu păpuși pentru copii şi 
adulţi, dînd preeminentë spectacole- 
lor folclorice. 

Dar păpușa apare pe micul ecran 
şi independentă, ca prezentatoare 
aunoremisiuni muzicale, publicitare, 
şcolare etc. 

Acum, păpușarii cubanezi încearcă 
să fixeze un personaj-păpușă care 
să aibă valoare de simbol pentru 
televiziune. 


“Desene de 
Mircea MOHOR 


Rebreanu. Cum dificultățile reali- 
zării unui atare serial sînt importante, 
corespondenta mai sugerează copro- 
ductii cu firme interesate din tari 
străine. De ce — se întreabă ea — 
putem produce împreună cu alții 
filme pe subiecte neînsemnate şi de 
influență restrinsë şi nu ne putem 
asocia, într-o întreprindere de în- 
semnătate, cu efect de durată? 


Aceeaşi scrisoare propune tele- 


viziunii un concurs anual pentru 
Stabilirea (de către spectatori) a 
celor mai populari artişti români de 
film şi tele. 


7 
Totul e rezonabi! în această scrie 
soare din Cernavodă. ; 
Mulţumim. 


© Emilia Matei, studentă la Cons 
servatorul George Enescu din laşi 
„în numele unui grup” (denominali- 
zat). 


Pornind de la un articol apărut în. 


aceste pagini, dumneavoastră vă 
manifestati vehement împotriva ori- 
cărei comparații între succesele inter- 
naţionale (şi trofeele corespunză- 
toare) ale unui cintëret și succesele 
internaționale (și trofeele corespun- 
zătoare) ale unui sportiv, considerînd, 
dacă v-am înţeles bine, că mișcarea 
sportivë ar fi astfel! înjosită si spors 
tivii respectivi jigniti. 

Ce vă putem răspunde? 

Dacă, într-adevăr, sinteti studentă 
la Conservatorul de muzică, înseamnă, 
cu mthnire din partea noastră, că 
v-aţi ales rău acest drum, drumul 
artei. Noi vom continua să stimăm 
pe toți cei ce contribuie la gloria 
țării, indiferent pe ce podiumuri 
s-ar urca, 


Valentin SILVESTRU 


37 


+ 
2 
53 


pj 


ร ว แระ แร 


แก 


P 
F 


iE 


t 


1 


kg 
a