Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-7-1973

SÉ A S 


` e $ OT ER TT 


r 


Anul XI ( 


ine matog 


da cultură 


—— at 
e teg FREE 3 


. r R a aha 
„o.,svene PSTN TET dg 


ateme tn te = 


at 
H 
w 


ptam 


Bucuresti — iulie 1973 


Doi 


E E AG 


Ch 


te 


SI? 
Dar 


Coperta I 
Toma CARAGIU: actorul unui 
repertoriu universal, de teatru 
şi film, creatorul unor personaje 
memorabile. Personalitate de 
primă mărime în roluri de orice 
mărime. Talent, inteligență, u- 
mor. Putere de convingere. For- 
tå de seducţie. Imitabil, dar 


Coperta IV 
Goldie HAWN, revelatia anului 
1970, deținătoarea unui Oscar 
pentru cel mai bun rol secundar 
in «Floarea de cactus», din nou 
pe ecranele noastre in filmul 
de mare succes, «Fluturii sint 
liberi». 

Foto: Columbia Pictures 


incomparabil. 
Foto: A. Mihailopol 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC 


Bătălia pentru calita 


3 @ Ce fel de scenarii așteptăm — Alexandru Ivastuc 


6 O «Cu ginduri curate...» — interviu de Mircea Alexandrescu 


10 9 Regizorul ce treabă are? Ati ratat primul Oscar — Dumitru Solomon 


11 O A profesa ziaristica e Nemaipomenitele surprize e Copiii mioritei — Val. S. Deleanu 


22 @ Dacă am greșit... —A/erandru Danga 
23 0 lar şemineuri! Ei și? — Malvina Ursianu 


EPOCA NOASTRĂ 
Drog, violență, crimă — Dan Comşa 


24 e Sutla un vint inutil... —Marce! Martin 
24 e Celelalte fete ale Franţei — Francoise Giroud 


32 © |Sci-fi si realitatea| O muscă în cosmos — Andrei Bacalu 


34 e | Cronica cineideilor| Întoarcere în viitor — Ov. S. Crohmălniceanu 


Film si literaturåf Chiar si în film — Gelu lonescu 
Parodia: Frumuseţe si risc — Teodor Mazilu 


47 e |Travelling-avant| Fiorile miniei — Radu Georgescu 


ACTORUL 


29 9 Katharine Hepburn, actrița completă — D.I. Suchianu 
44 9 Dana Comnea: «Ca o luptătoare pe ring»- interviu de Sanda Faur 


ee PPT | Două noi filme românești 


4 9 «Parașutiștii» — Alice Mănoiu 
5 @ «Lumea se distrează» — Eva Sirbu 
e 
Ø «Un om în sălbăticie» — Julieta Țintea 
9 «Jucătorul» — /osif Naghiu 
@ «Cartea junglei» — D./. Suchianu 
9 «Jandarmul la plimbare» — Adina Darian 
@ «Antoniu si Cleopatra» — /oana Creangă 
Øk. și salută rindunelele» — /osif Naghiu 
9 «La răscruce de vinturi» — Alice Mănoiu 


TELEVIZIUNE 


Intermezzo mitologic — Călin Căliman 

Aristide Buhoiu: Cred în fascinația transmisiei directe — interviu de N.C. Munteanu 
Fermecătoarele confuzii — arh. Constantin Gheorghe 

Spectatorul delegat — A/. Mirodan 


CINEMATECA 


41 & Andrzej Wajda, un cineast romantic — Gelu lonescu 
41 & Spencer Tracy, omul care a visat lei — Aurel Bădescu 


PANORAMIC ROMÂNESC "3 


48 € Întoarcerea lui Magellan: 30 de ani în 100 de metri — Eva Havaş 
48 @ Telex Buftea: Pseudo-Kino-actorul — Constantin Pivniceru 
52 0 Despre o anume fericire: Cineast in salopetå 


cinema 


nr 7 (127) iulie 1973 


Redactor sef: Ecaterina OPROIU 


Din sumar: 


Oameni obismati 
ai unei n 


risca 


Filmul care a 
onoarea Frantei 
la Cames 


»Am sau 
nu am 


dreptate?“ 


Actrița 
tuturor 
rolurilor... 


Documentele uma dosar 

pe care scrie: 

drog, violență, crimă 
„Poliţia mulţumeşte“ 


“Trebuie deci îmbunătăţită comanda scenariilor, 
modul de solicitare a acestora. În această fază să 
existe discuţii largi cu realizatorii de scenarii — la 
care să participe cei mai buni scriitori, dramaturgi. 
Să li se spună clar de la început ce dorim să realizăm, 
ce vrem să obţinem de la filmul respectiv din punct 
de vedere politic, social-artistic și, pe această bază, 
să asigurăm un număr mare de scenarii, din care 
să putem alege pe cele ce răspund cel mai bine 


obiectivelor propuse.» 


båtålia 


p 
calitate ? 


Nicolae CEAUȘESCU 


entru 


Titlul acestui articol este, 

intr-un fel, si o autocriticå. 

Scenariile într-o artă care 

este și industrie, cum e 

cinematografia, nu tre- 
buiesc numai așteptate, ci și provocate, 
pornind de la idei, sinopsisuri, pro- 
iecte, pe care ar trebui să le aducă 
cineastii — fie ei regizori sau scena- 
rişti. Dacă am comanda toate scenariile, 
ele ar risca să fie monotone si să reflecte 
un singur gust, o singură preocupare, 
un singur unghi de vedere, situație 
catastrofală pentru orice artă. Însă 
varietatea de idei, proiecte, povestiri, 
trebuie ordonată astfel incit să se 
intilneascå o sensibilitate artistică res- 
pectată ca atare, cu necesități generale, 
cu gustul unui public pretentios, pe 
care-l dorim din ce în ce mai preten- 
tios. 

Totusi, så spunem, ce fel de sce- 
narii as astepta, fie gata, fie create prin 
colaborarea noastrå colectivå. 

Mai intii, niste scenarii contemporane 
— astfel de scenarii, cu o singură 
excepție sau două, n-am primit la un 
nivel satisfăcător. Cele care s-au perin- 
dat prin redacție erau întîi minore, 
stufoase şi verboase. Nu erau bune 
nici măcar ca nuvele. Majoritatea, ca 
s-o spunem direct, nu erau bune de 
nimic. Cred că există o cauză a acestei 
stări de lucruri, pentru că, oricum, 
scenariștii trăiesc în lumea contempo- 
rană, nu altădată și pe aceasta ar trebui 
s-o cunoască mai bine — şi probabil 
că o şi cunosc. Însă nu i-au decelat 
conflictele esenţiale, conflictele vieții 
obișnuite de care ne lovim în fiecare 
zi. Pentru că nucleul unui scenariu 
de film este conflictul, adică transpu- 


Ce fel de scenarii 


așteptăm 


nerea literară — și ulterior cinema- 
tografică — a unei contradicții. Noi 
admitem că asemenea contradicții exis- 
tă în societatea noastră și că ele nasc 
ciocniri între oameni și, în multe 
cazuri individuale, adevărate drame. 
Numai că ele nu sînt spectaculoase, 
nu duc la dueluri ca în filmele de capă 
şi spadă, nu se desfășoară pe caii atit 
de iubiţi de cineastii noștri. Nu avem 
mari ciocniri de clasă — nu asta e 
structura societății noastre. Caracterul 
acestor contradicții, al acestor ciocniri 
de mentalitate, de filozofie a vieții, 
este de cele mai multe ori surd , ceea 
ce nu înseamnă că e mai puțin dramatic. 
Nu sint mai puțin dramatice decit 
unele din dramele de două-trei pagini 
ale lui Cehov, tot lipsite de glamour 
şi total lipsite de echitație, dar ce 
drame, într-adevăr ce drame! 

Nu må astept să scrie un nou 
A.P. Cehov scenarii pentru Casa de 
filme nr. 1. Nici măcar nu cred că 
există la noi un scriitor de asemenea 
talie — necum un scenarist — îmi 
imaginez doar cît de umane, suple, 
detașate aparent și adinc implicate 
ar trebui să fie, scenariile model. Pe 
această tramă regizorul trebuie să 
adauge întreg sentimentul autentic de 


viață, suma de mii de detalii autentice 
atit de necesare să crezi că miscarea de 
umbre pe pinzå chiar «se intimplå»: 
Asemenea mici observaţii ne cam lip- 
sesc din filme. Aș dori, deci, să citesc 
niște scenarii cu o construcție foarte 
simplă, cu un conflict foarte simplu, 
care să suporte apoi întreaga încărcă- 
tură de detalii care ne-ar face, peste 
30 de ani (dacă vom trăi), să spunem, 
revăzînd filmul: Aha, asta cam așa 
era prin '72—'74! 

Dacă am vreun model pentru o 
nouă cinematografie românească, mo- 
delul meu este o şcoală cu umor și 
cu umanitate. Aș dori să primesc si 
nişte satire (una mi-a şi plăcut), acide, 
rele, luptind — ăsta e cuvintul — 
împotriva imposturii, a falsului si min- 
ciunii, a preocupărilor îngrijorător de 
mărunte, dar care rod, ca niște carii, 
viaţa morală a multor oameni. Să zicem 
satira îndreptată împotriva neruşinării 


(şi iar mă duce gîndul la Cehov — la 
celebra replică din «In ripå» — Oh, 
dac-ar fi numai mai multå rusine). 


Desigur, mai sint si atitea si atitea 
subiecte — nu numai contemporane, 
in care så stråbatå inså perspectiva 
contemporană. Filme care så atace 
— (acesta cred å e cuvintul, pentru 


că e un cuvint agresiv) adevărul despre 
noi ca popor, văzut în devenirea lui 
istorică vie, plină de greutăți, de drame, 
de tragedii, prin care am trecut și 
pe care le-am biruit, altfel n-am scrie 
noi acum, în această limbă. Nu viziuni 
sentimentale, ci puternice, realiste, în 
care cuvintul realist să fie ce îi arată 
originea — derivat din real, adică din 
adevăr, care, precum se știe, este 
contrariul minciunii. Prin care să stră- 
bată şi omenescul, adevăratul omenesc 
fără de care nu-i putem înțelege pe 
oamenii altor timpuri. 

Si, mai ales, aştept acele scenarii 
care să abandoneze retetele și schemele 
care «merg la sigur». E o mare plăcere 
să te baţi — dacă e nevoie să lupti — 
pentru o afirmare nouă care simți că e 
adevărată. Numai să fie un lucru de 
calitate, de adevărată calitate, care să 
te convingă. Atunci forțele îți cresc 
si de altfel calitatea impune respect, 
o inhibitie chiar în cei care n-o desco- 
peră din primul moment, dar nu pot 
să zică nu cu mare ușurință. Şi pînă la 
urmă, observind cinstea (adevărul nu 
poate fi necinstit), spun da. Numai că 
aceste drame mici si mari, aceste satire 
ascuțite, aceste adevăruri istorice ne- 
schematizate si neconvenționale, tre- 
buie să aibă forță și autenticitate — så 
nu fie doar exterior spectaculoase — o 
forță de pătrundere care să convingă. 
Uneori si lucrurile adevărate, spuse 
cu jumătate de gură, confuz, nu sînt 
auzite sau par nişte adevărate minciuni 
sfruntate. 

Bătălia pentru calitate, însă, e bătălia 
pentru dezvăluirea conflictelor auten- 
tice, pentru autenticitate. 

Alexandru IVASIUC 


e I 


Orice, film de actualitate 

e un antrenament asiduu 

înaintea asaltului spre ma- 

rele film al zilelor noastre. 

E bastonul de mareșal din 
ranita fiecărui ostaș aliniat în marșul 
care cere mult exercițiu si perseve- 
rentå. Adică ceea ce încearcă să obțină 
de la viitorii parasutisti si eroul recen- 
tului film, comandantul Alexandru Lun- 
can. Spirit ambitios, impulsiv, curajos si 
lipsit de modestie, personajul e un 
conglomerat de virtuți si defecte aflat 
într-un raport instabil ca-n viață, ra- 
port modificabil, perfectibil, tot ca-n 
viaţă. 

Principalul merit al «Parasutistilor» 
mi se pare tonul acesta simplu și firesc 
pe care l-au găsit autorii ca så ne vor- 
bească despre oameni ai zilelor noas- 
tre: mai neobisnuiti ca profesie, dar 
foarte obișnuiți ca viață de familie, 
conflicte, rezolvări. Atracția spre em- 
fatic, retorism, era atit de mare la o 
atare temă (amintiti-vå cite pelicule 
solemn-ceremonioase au fost consa- 
crate mai mult profesiilor decit oameni- 
lor), încît rezistența la tentatie a auto- 
rilor scenariului: Mihai Opriș— Gheor- 
ghe Bejancu — Ladislau Tarco, și a 
regizorului Dinu Cocea îmi pare că 
merită apreciată. Dacă ne-am obișnuit 
să detectăm capcanele filmului de aven- 
turi să zicem — și să ne bucurăm 
de cite ori un regizor li se sustrage, 
de ce am råmine inditerenti la etor- 
turile acelora care se aventureazå in- 
tr-un gen mai special cum e drama 
contemporanå? Atit de rarå in peri- 
metrul cinematografic (între «Zes- 
trea», «Explozia» şi «Parasutistii» s-au 
scurs multe luni) încit ajungem cu 
greu să mai putem stabili stachetele. 
Şi totuşi... La scară redusă, cistiguri 
reduse. O ambiantå mai firească în care 
te poți recunoaște, un dialog mai «vor- 
bit»,o anume cursivitate, eleganţă chiar 
a povestirii cinematografice si mai ales 
o armonioasă trecere de la preocupă- 
rile profesionale la cele «civile», o 
decurgere logică una din cealaltă și la 
un moment dat o determinare a lor 
conflictuală, îmi par calități nu lipsite 
de însemnătate pentru filmul nostru 
contemporan. Film care, limitat deo- 
camdată într-o zonă tematică minoră, 
nu poate progresa făcînd abstracţie de 
aceste minime cerințe de realism. Un 
realism «pe metru pătrat, cum îl 
numeam undeva, conditionind dezi- 
derate mai înalt-estetice de o obligație 
imediată a filmului românesc: cisti- 
garea autenticității, a firescului con- 
flictelor si ambiantelor aduse pe peli- 
culă. Fără a face elogiul modestiei (mo- 
destie care în artă poate deveni uci- 
gătoare) să înscriem deci, într-o sferă 
mai realistă, o dată cu peliculele curente 
și pretenţiile noastre curente asupra 
lor. Altfel riscăm niște teoretice 
«salturi în gol» — ca să folosim termi- 
nologia acestui film, cu bravi casca- 
dori ai aerului ce pot fi și ei mici oameni 
obișnuiți ai pămîntului. Cu eroisme 
de-o oră și spaime de-o viață. Pentru 
că — e știut — mai ușor poţi învăța 
så infrunti moartea decit viața cu com- 
plicatiile ei. Ideea filmului nu-i deloc 
originală, dar o descoperim prea des 
în jurul nostru ca să nu dea de fiecare 
dată de gîndit. Eroul, Luncan, «se- 
mizeul» unității de parașutiști, adorat 
de ostași pentru curajul si forța, auto- 
4 


romånia film 


REZINTÄ 


PARAȘUTIȘTII 


FLORIN PIERSIC 
DANA COMNEA 
VALI SECIU 


ritatea lui, a rămas, de fapt, acasă la el, 
un copil råsfåtat al familiei, dojenit. 
cicălit uneori, dar incapabil de un act 
«civil» responsabil, de o opțiune capi- 
cală. Maturizarea lui interioară vine 
tirziu și cu prețul pierderii celui mai 
bun prieten, un fel de alter ego moral 


UN FILM DE 


DINU COCEA 


y Da GH (i | W 


care-l scutise pină atunci pe Alexandru 
Luncan de propriul examen de con- 
ştiinţă. Ca şi soția, care-l iubeşte cu un 
fel de dragoste indulgentă, maternă. 
Cind acest prieten minunat piere 

într-un accident stupid, cind temeia îl 
părăseşte obligindu-l, în sfirşit, să în- 


SILVIU STÂNCULESCU 
GEO COSTINIU 
NINETA GUSTI 


el, apare şi 
3 acestei puber- 


teleagå ce se pe 

«criza de crește 

tåti intirziate 
Fericită alegerea is 


Florin Piersic, 


cu farmecul lu simpatic, ire- 
zistibil. Ca nati în teatru, 
care a î lui Florin 


Piersic acea dificilă partitură dramatică 
din piesa lui Steinbeck «Oameni și 
șoareci», prilejuindu-i o performanță 
actoricească, Dinu Cocea i-a compus 
pentru film un rol mai deosebit, de 
evoluție interioară, un dinamism si 
spiritual, nu numai fizic, cum i se 
solicita pînă acum. Interpretul e sin- 
cer și analitic cu personajul său. Nu-l 
infrumuseteazå (råsfåtul lui e sugerat 
exact atit cit trebuie pentru ca să 
justifice relațiile cu celelalte personaje), 
dar nici nu-l pedepsește cu grave, 
patetice monologuri interioare. Cu ex- 
ceptia finalului (lacrimogen), Alexan- 
dru Luncan e crezut și urmărit de 
spectatori, foarte ades contrazis, dar 
niciodată nu-i rămîne indiferent. Neu- 
tru. Șters, ca atitea siluete anonime 


singurătatea, refuzind sentimentul ce-o 
copleseste o clipă, dar n-o poate umple, 
pentru că nu e împărtășit. Mai matură 
spiritual decît bărbatul, Nora reali- 
zează caracterul coniunctural, acciden- 
tal al legăturii. («Eu eram prea singură, 
tu te simteai neînțeles de ai tăi si 
dornic, din orgoliu, să må infrunti... 
Nu, nu asta e iubirea!»...) Reconfor- 
tante asigurări înregistrate pe magne- 
tofonul portabil, dar ce s-ar fi întîm- 
plat cu filmul nostru dacă n-ar fi exis- 
tat dubiul salvator: «oare aceasta e 
dragoste?». Şi dacă era cu adevărat 
dragostea, cum mai «recuperam» per- 
sonajele? Aici intervine conventionalis- 
mul «Parasutiștilor» poate coniunctural 
si el, aruncînd o lumină liliachie asupra 
dramei sentimentale. Tratată mai grav 


( Oameni obişnuiţi ai unei meserii riscante. | 
în conflict cu ceilalți, 


dar mai ales 


cu ei înşişi. 


Problema care se pune este: 
cît de semnificativă este încărcătura 
social-morală a acestui conflict? 


ce defilează pe ecran fără să tulbure 
cu vreun nor, alba transparență... Cînd 
tinăra şahistă — Nora luga — indrå- 
gostitå de Luncan ii mårturiseste de 
ce a fost atrasă de el: «pui atîta suflet 
in tot ce faci!...» o crezi, pentru că Lat 
crezut pe el, personajul lui Piersic. 
Fata devine mai puțin convingătoare, 
cînd încearcă acea psihanaliză la malul 
mării: «Nu mă iubeşti, Alexandre, 
erai doar contrariat de mine»; momen- 
tul se cerea mult mai nuantat, afir- 
matia trebuia mai fin argumentată pe 
parcursul acțiunii. În general, relația 
Alexandru-Nora e precipitată spre fi- 
nal cu o pudoare moralizatoare ce dimi- 
nuează însăși importanța conflictului 
eroului cu el însuși: bărbatul rămîne 
în continuare incapabil să-și definească 
sentimentele față de cele două femei: 
una îl părăsește, alta il reprimeste. 
Din nou o răspundere de care e absol- 
vit. Explicaţia lasitåtii lui nu acoperă 
toată aria structurii mai complicate 
a personajului. Victimă într-o măsură 
a farmecului pe care s-a deprins să-l 
cam exploateze, şi totodată victimă a 
comoditåtii celor din jur dispuși să-i 
ierte, ca unui copil, orice trăznaie, 
numai să-l vadă zimbind fotogenic. 

Interiorizată, gravă, ușor misterioa- 
să, loana Danei Comnea aduce acea 
notă de tristețe a femeii prea obosite 
ca să mai lupte pentru un sentiment; 
a femeii ce începe să se resemneze cu 
apropierea båtrinetii. Confruntarea 
amară, din oglindă, cu semnele virstei, 
a femeii încă foarte frumoasă, dar 
foarte obosită sufletește, e o scenă pe 
care talentul Danei Comnea o fie 
face atît de caldă, de råscolitoare. 

In versiunea Valerie Seciu — chip 
modern, frumusețe anti-stas, formată 
din unghiuri nelinistitoare, priviri ce 
parcă fug tot timpul, speriate, gesturi 
ce se fring într-o risipă de emoții — 
personajul tinerei sahiste devine mai 
interesant. O fată curajoasă, inteli- 
gentă, ce bravează cu umor, înfruntînd 


şi cu toată maturitatea, ea ar fi putut 
emotiona spectatorul mai deplin decit 
o face această turnură stereotipă. Pe 
aceeași linie: de «confort moral» se 
înscrie, din păcate, și personajul im- 
portant al conflictului, Nicu Deleanu, 
interpretat de Silviu Stănculescu. Actor 
bun dar handicapat de rolul «prea 
cuvios» care-i revine. Un debut con- 
vingător, Geo Costiniu, un luga entu- 
ziast şi teribilist, un fel de schimb de 
mîine al eroului Luncan. 

Cu atît mai fals apare deznodåmintul 
dramei, cu cît ambianța în care se des- 
fåsoarå ea este în general firească, 
înregistrată cu ochii aceia grăbiţi, de 
toate zilele, care n-au timp nici de 
introspectii minutioase si nici de eva- 
dåri spectaculoase. Regåsim in acest 


film — modest care deseori se con- 
fundå cu insåsi modestia, banalitatea 
vietii — cartiere pe care le cunoastem, 


locuri de agrement ale orasului (acea 
distracție de duminică dimineața, la 
Zoo, cu copiii în binecunoscuta trăsu- 
rică de la Băneasa). Regăsim petreceri 
binecunoscute (ca aniversarea din casa 
soților Luncan), uneori chiar senti- 
mente prea cunoscute (cum ar fi necon- 
cordanfa aceea de programe si dispo- 
ziţii ale soților, ce încep så se instråi- 
neze) ori copiii aceia entuziaști ce-și 
așteaptă părinţii prea ocupați ca să 
se mai ocupe puțin și de ei, ori măcar 
să-i încurajeze cu o vorbă în micul lor 
hobby (de fapt refugierea dintr-o singu- 
(Continuare in pag. 12) 

FELTEN REESE 
O producție a Studioului «Bucuresti». 
Regia: Dinu Cocea. Scenariul: Gheor- 
ghe Bejancu, Ladislau Tarco si Mihai 
Opris. Dialoguri: Mihai Opris. Imaginea: 
George Voicu. Muzica: Richard Oscha- 
nitzky. Decoruri: Arh. Marcel Bogos. 
Costume: Hortensia Georgescu. Sune- 
tul: ing. Andrei Papp. Montajul: Maria 
Neagu. Cu: Florin Piersic, Dana Comnea, 
Silviu Stănculescu, Valeria Seciu, Ema- 
noil Petrut, Nineta Gusti, Geo Costiniu. 


———— 
Eeer 


Ï 
= 
z 
= 
å 
E 
E 
: 


A 


Lumea se 


Lumea de pretutindeni s-a 

distrat si se distrează 

(cum ni se spune încă de la 

începutul filmului) «de 

cînd lumea». Operatorul 
e si el pe undeva prin preajmă (ne spu- 
ne comentariul) și asta se întîmplă, 
știm cu toții, de cînd e cinematogra- 
ful. Arhivele s-au umplut astfel încet, 
încet, cu tot felul de imagini despre 
cum se distrează lumea. Dumitru Fer- 
noagă (scenarist) si Alecu Croitoru 
(regizor) au cotrobăit în Arhiva noas- 
trå de filme, au văzut zeci de mii 
de metri de peliculă și au ales pentru 
noi ceea ce li s-a păruta fi reprezentativ 
pentru o imagine cit mai întreagă des- 
pre felul în care se distrează lumea. 
S-a născut astfel un film de montaj, 
adică un film pe imagini date, alese și 
puse în ordine, după gustul realizato- 
rilor. (In paranteză, dar nu ca să fie 


Alecu Croitoru 


distrează 


realizatorilor care au căutat și găsit 
legături între subiecte gîndite inițial 
independent, subiecte care nu știau 
că vor ajunge odată să stea alături, 
iar al treilea unghi este cel al comenta- 
torului. Numai că aceste trei unghiuri 
din care este constituit obligatoriu 
orice film de montaj, trebuiau, la fel 
de obligatoriu, să se suprapună, să 
devină finalmente unul și același. Asta 
însemna că imaginile filmate separat 
de operatori, să fie alese în virtutea 
unor legături interioare pe care ochiul 
regizorului le intuiește în ele, legături 
pe care comentatorul le face percep- 
tibile, le traduce,și pentru spectator. 

Cu «Lumea se distrează», lucrurile 
nu se întîmplă întotdeauna așa. Ideea 
ce trebuia să unească subiectele este 
că lumea se distrează cam prosteşte. 
Este un adevăr cunoscut dar insuficient 
susținut de imagine. Filmul e alcătuit 


Rila ii etg 


Dintotdeauna şi pretutindeni. 
lumea se distrează. 


Problema care se pune este: 
cum? 


spus, montajul luliei Vincenz Gabrea 
este, din punctul de vedere al tăieturii, 
al ritmului, al simțului măsurii, exce- 
lent.) Un film deci, care nu mai avea 
nevoie pentru a se înscrie în genul 
respectiv, decit de un comentariu care 
să dea sens — sau sensuri — imaginilor 
mute, care să-l încarce cu substanța 
umorului promisă si pretinsă de titlu. 
Valentin Silvestru, cu umorul său bine- 
cunoscut, cu acel la fel de binecunoscut 
simț al ridicolului, Valentin Silvestru 
care este un adevărat detector de 
absurd și de absurditate, era, fără nici 
o îndoială, cel chemat să comenteze 
un asemenea film. Cu vorba și cu 
vocea, pentru că şi vocea în cazul de 
față are rostul și rolul ei de jucat. Mai 
era nevoie şi de un comentariu muzi- 
cal, pe care Temistocle Popa l-a găsit 
pe nota cea mai potrivită filmului de 
față. Rezultatul atitor colaborări este 
însă o imagine din trei unghiuri: primul 
ar fi cel al operatorilor care au filmat 
pur şi simplu, un subiect sau altul, fără 
să se gindească la o posibilă interpre- 
tare, tălmăcire sau răstălmăcire, și cu 


“atît mai puțin la o posibilă legătură cu 


alte subiecte; al doilea, este cel al 


| 
| Gs Re ak tin in tn De 


din două familii de subiecte: una care 
demonstrează și vizual cit de prosteste 
se distrează lumea (ducind un ghiveci 
ca pe un ciine de lesă, urcind elefanţi 
pe sirmå, intrecindu-se în «cine bea 
mai mult» sau în «cine sărută ou mal 
multă patimă», rostogolind butoaie pe 
uscat sau birne in apă, impodobindu-se 
cu pălării cintåtoare sau tåvålindu-se 
in noroi, împreună cu o minge, îm- 
preună cu o motocicletă, împreună cu 
© maşină, împreună cu schiurile, etc.); 
cea de a doua familie este a subiectelor: 
care, după unii, nu sînt întotdeauna 
caraghioase, iar după alţii nu sint nicio- 
(Continuare în pag. 12) 
E ici 
O producție a studioului cinemato- 
grafic «București» realizată cu spriji- 
nul Arhivei Naţionale de Filme și al 
studioului «Al. Sahia». Regia: Alecu 
Croitoru, Scenariul: Dumitru Fernoagă 
şi Alecu Croitoru. Comentariul: Valen- 
tin Silvestru. Muzica: Temistocle Popa 
Montajul: lulia Vincenz Gabrea. Sunetul 
Nicolae Ciolcă. Efecte sonore: ing. Tibe- 
riu Borcoman. Filmåri combinate: lon 
Gavrilescu, Oltita Curta, Petre Dumi- 
tru. 
bA te => ———=—— SIE 
5 


SM Sergiu 


Cu: 


— Sergiu Nicolaescu, te 
afli după recenta premieră 
nema cu «Ultimul cartuș». Al 
citelea film este acesta 
in filmografia dumitale si 
ce înseamnă el pentru 
dumneata ca experiență cinematogra- 
fică? 
KH 
Să tacem socoteala: in țară am făcut 
«Dacii», «Mihai Viteazul», «Moartea lui 
Ipu», «Cu mîinile curate», «Ultimul cartus» 
și impreună cu cele realizate în străinătate 
ar fi 11 filme. 
EE REP SSL Siza 
— “Ultimul cartuș» este deci al 11-lea 
film. Bănuiesc că astăzi părerea pe 
care o ai despre fiecare din aceste 
filme — condiționată de reacţia publi- 
cului, ca și de propria dumitale matu- 
rizare artistică — este oarecum dife- 
rită de cea pe care ai avut-o la vremea 
respectivelor apariții pe ecran. Aş vrea 
să știu cum privești ultimul film în 
contextul unei experiențe regizorale 
destul de întinse si laborioase? 
PTE EE DTV ET SSE AEE 
Stii prea bine cå «Ultimul cartuș» 
este continuarea celuilalt film. «Cu miinile 
curate», si consider ambele filme o frescă, 
sau poate o parte a unei largi fresce despre 
o perioadă foarte dinamică și semnifica- 
tivă din viața societății noastre, perioada 
imediat următoare războiului. Tin så pre- 
cizez de la bun început că eu consider a 
ceste două filme, ca filme sociale, trans- 
puse, in bună măsură, într-o formulă de 
film polițist. Ba chiar aş prefera decit să-l 
numesc polițist, să-i spun un film de luptă 
împotriva gangsterilor, considerindu-i pe 
aceștia nu numai ca pe nişte răufăcători 
ordinari, ci și expresia unor uneltiri politi- 
ce. Avem, deci, de a face, in cazul «Ultimu- 
lui cartuș» (de fapt acelaşi lucru se poate 
spune și despre «Cu miinile curate»), cu 
un film în formă polițistă, dar cu un domi- 
nant caracter social-politic. Formula la 
are am recurs — cinematografic vorbind 
— este, cred, eu, o formulă «de public», în 
sensul succesului pe care o asemenea 
eliculă îl poate obține 


— Se face mereu o delimitare intre 
film social și film «de public», sau 
cum vrei să-l numesti, o delimitare 
cel puțin depășită după opinia mea, 
pentru că zadarnic un film s-ar numi 
social,dacă nu ajunge la publicul său 
si dacă este lipsit de acest succes de 
care pomeneai adineaori. 


Eu am chiar o definiție: un film nu e 
politic, chiar dacă işi propune el să se 
cheme astfel, decit dacă izbutește să 
ajungă la spectator. De altfel- un film 
despre politică nu inseamnă, pe de altă 
parte, că este si un film politic 


— Cred că există un alt aspect care 


o 


Nicolaescu 


Sergiu Nicolaescu: 
«Am sau nu am dreptate?» 


Scenariile noastre, cu rare excepții, 
nu sînt destinate filmelor. 
Carenţele în acest domeniu încep 
să devină alarmante 


unui salt calitativ în această artă este o 
atitudine absolut indreptåtitå; pe de altă 
parte, cred că aș fi foarte nedrept dacă 
nu aș afirma că de multe ori am avut senti- 
mentul că saltul acesta calitativ s-a și 
făcut sau că a început så se facă. Citeva 
filme si citiva realizatori păreau så pro- 
mitå cå se va intimpla ceva, cå se petrece 
ceva in cinematograful nostru, cå asiståm 
a un reviriment 


— Care ar fi aceste filme și acești 
realizatori care promiteau revirimen- 
tul? 


— Må gindesc la «Duminică la ora 6», 
la «Felix şi Otilia», la «Puterea și Adevă- 
rul» — acesta din urmă mai ales ca tema- 


tică, ca abordare a unui subiect de pro- 
funzime și semnificaţie, un film in care 
tema și dezvoltarea ei sint într-adevăr 
dovada unei anumite maturitåti. Ar mai 
fi si alte filme, numai că eu nu-mi propun 


Un film nu e politic, 
chiar dacă îşi propune să fie, 
dacă nu ajunge la spectator 


trebuie luat în seamă aici: nu este 
suficient să abordezi o temă importan- 
tă, ca să consideri că ai si rezolvat 
partea artistică sau că te-ai achitat 
de ea. 
i 
— Da, am auzit şi eu tot felul de repro- 
suri care se fac unor critici. Părerile 
critice sînt învinuite că nu sint destul de 
îngăduitoare cu un film politic, ca și cum 
filmul politic ar cere nu o creștere a 
exigentei, ci o diminuare a ei 
mmm A ETP 
Pentru că am ajuns să atingem 
unele zone de generalitate privind 
filmul nostru, sint de părere că un 
regizor cu experiența dumitale ar putea 
încerca o privire asupra momentului 
actual în creația noastră cinemato- 
grafică, pe care ne-am obișnuit s-o 
numim, pină la abuz «cinematografie 
tinårå». Te încumeti? 
Er IE geng 
Pină una alta, aş vrea så tac o corec 
tie: am realizat nu 11, ci 13 filme. Si acum 
să trecem la cinematografia noastră. E 
adevărat că ne-am obișnuit s-o numim 
tinårå; e adevărat, iarăși, că așteptarea 


să fac un bilanț... Important este că aceste 
filme şi încă vreo citeva altele, promiteau 
saltul de care pomeneam adineaori. Sint 
si citiva regizori care indreptåteau un 
asemenea sentiment. 


- De pildå? 


— De pildå, Gabrea, Pita, Veroiu, care 
promit tocmai confirmarea acestui mult 
așteptat salt al filmului nostru: 


— Nu crezi, totusi, cå dupå douå 
decenii de activitate organizatå, de 
efort continuu, de interes neobosit 
arătat filmului pe care-l considerăm 
printre artele de primă importanță, 
ar fi oarecum exasperant să tot vorbim 
de promisiuni, să batem monedă pe 
aceste promisiuni și să constatăm cu 
aceeași consecvență doar recolte sla- 
be? 


— Într-adevăr, recolta e slabă, dar din- 
colo de aspectul succesului de public 
pe care unele filme îl au şi foarte multe 
nu-l au, consider totuşi că această evo- 
lutie a cinematografiei noastre este mult 


Un «Ultim cartuș» 
pentru ultimii mohicani 


mai importantă decit succesul în sine. 


— Adică? 


— Adică trebuie să constatăm că, de 
fapt, toți regizorii au ajuns la o anumită 
maturitate artistică și că dau maximum 
de ceea ce pot ei să dea. 


— Dar dacă acest maximum este 
sub minimumul pe care-l putem 


să definească pe creatorul autentic. Inter- 
vine apoi forța artistului de a comunica 
cu spectatorul și, in film, mai mult decit 
in oricare altă artă, forța aceasta de comu- 
nicare este vitală. Şi, după cum știi, din 
toate acestea se naște arta 

— Dacă artistul are si ce să spună 
EET RETTENS 

— Asta-i adevărat. In film, mai mult 
decit în oricare altă artă, trebuie să ai 


«De spus avem ce spune, dar depinde cum o spui» 
(«Departe de Tipperary») 


accepta? 

EE TEEN FER BEE EDER 
— Insist asupra acestei trebi, pentru că 

există o diferență mare între filmele pe 

care regizorii noştri le-au dat în ultimii 

doi ani și filmele pe care le dădeau, să 


ce să-i oferi spectatorului. În alte arte poti 
impresiona, poți trezi admirație, contem- 
platie etc., dar filmul este o artă directă, 


care de-a lungul unei ore şi jumătate sau 


mai mult trebuie să ajungă la spectator 
folosind toate mijloacele posibile. 


«Păcală» 
la ora de limbaj cinematografic 


zicem, cu zece ani în urmă. Este evidentă 
aceasta creștere. 


— Pentru cine este evidentă, dacă 
problema receptårii filmelor, ca så 
nu-i mai zicem succes, trebuie s-o 
lăsăm atît de frecvent deo parte? 


- În primul rind,pentru ei inșiși. Firește, 
aspectul celălalt, anume dacă aceste filme 
satisfac din toate punctele de vedere, 
este, cred, o altă problemă. 


— Care eventual nici n-ar mai fi 
a lor, ci a noastră, a spectatorilor. Pen- 
tru că, la drept vorbind, a nu mai face 
astăzi ceea ce făceai acum zece ani 
constituie un progres elementar. 


— În artă nu există progres elementar 


— Dar nici nu vorbeam de artă! Exis- 
tă și progres meșteșugăresc pe lumea 
asta... Si aici intervine o parte mai 
delicată: există un progres mestesugå- 
resc care nu este imediat traductibil 
în termenii unei arte evoluate. A face 
mai bine o meserie de platou — oricit 
de important este acest aspect pe 
care nici prin cap nu-mi trece să-l 
contest — nu înseamnă că am şi reali- 
zat progresul în gindirea artistică. 


— Eu cred că tehnica în cinematografie, 
tehnica îngemănată cu creaţia, ține chiar 
de limbajul acestei arte. Tehnica este 
cea care Îi dă creatorului posibilitatea så 
afirme un anumit limbaj. Dar arta de a 
povesti este,pină la urmă, cea care începe 


— Dar ca să abordăm totuși ceea ce 
ne propusesem la începutul discuţiei 
noastre, as vrea să revin la întrebarea: 
cum vezi dumneata filmul nostru, 
astăzi, dumneata care, presupun că 
pe lingă experienţă, succes, profesio- 
nalism, ai cîștigat și o anume luciditate 
și pondere în aprecieri. Cum vezi, 
deci, filmul nostru astăzi, nu atit de 
pe poziția creatorului sau a unui exeget 
cu pretenţii de desåvirsiri, de perfec- 
Hunt, de briliantă demonstraţie artis- 
tică — ci de pe poziţia spectatorului 
obișnuit. Te-aș ruga să nu neglijezi 
faptul că, în toată lumea, filmul este 
considerat astăzi o dimensiune vitală 
a societăţii, este de fapt ceea ce era 
teatrul pe vremea lui Shakespeare, 
o oglindă a vremii, cu atit mai impor- 
tant pentru noi, cei din acest secol, 
în care filmul prilejuiește o comuni- 
care de mare vastitate între artist si 
masele de spectatori. Cum crezi că 
stăm noi astăzi și ce-ar fi de făcut ca 
să ne depășim condiţia? 
FETERE PETER EET 

— Cred că sub acest aspect lucrurile 
nu pot fi judecate decit in funcţie de cifre, 
pentru că altfel totul ar fi relativ pentru 
cel care ar însemna să ajungă la o con- 
cluzie. Cifrele sint insă precise. Vreau 
mai intii să dau un exemplu: azi dimi- 
neatå am trecut pe bulevard. La circa 
o sută de metri distanță de sala in care se 
proiectează «Ultimul cartuș» joacă un 
film american al unui excelent regizor, 
un film considerat printre cele mai bune 
ale genului, apărute în ultimii trei ani, 
«Rondul de noapte». Am impresia că e 


considerat al doilea film ca importanță 
după «Filiera franceză». Amindouă filmele 
sint în premieră, deci o diferență de pro- 
iectare pe ecran este, pe cit se pare, 
inexistentă. Îmi pare chiar că au început 
să ruleze în aceeaşi zi. Numărul de specta- 
tori la «Ultimul cartuș», în comparație cu 
acest excelent film, constituie elementul 
care poate indica unde a ajuns filmul 
românesc de acest gen şi rezultatele 
lui la public 

EH 

Si care sint aceste cifre? 


— Nu le cunosc, dar intormati-vå și 
trageţi dumneavoastră concluzia. Cred 
însă că, în clipa în care un film românesc 
ajunge la un anumit nivel artistic, el intră 
in competiție cu ceea ce este mai bun 
pe plan mondial. Şi trebuie să fac o altă 
precizare: spectatorul român este unul 
dintre spectatorii europeni privilegiați, 
pentru că el se bucură de tot ceea ce se 
realizează mai bun în producția mondială. 
Selecţia repertoriului se face, la noi, în 
primul rind pe criteriul calitativ şi nu co- 
mercial, este deci o selecţie de calitate și 
nu pur si simplu de rentabilitate. Să nu 
uitaţi că filmul de care pomeneam adinea- 
ori», «Rondul de noapte», a venit la nui 
pe ecran la citeva luni după premiera lui 
europeană. lată, așadar, că, pentru noi 
ca cineaști, există angajată o luptă vitală, 
o competiție cu ceea ce este mai bun în 
filmul mondial. Turneele teatrale străine 
sint rare, cele muzicale de asemenea, dar 


— În cazul acesta există două câi de 
depăși condiţia actuală. Una ţine de lim- 
bajul modern al filmului. Nu putem con- 
cura pe plan mondial in cinematografie 

nu avem un limbaj propriu 


— Te-aș contrazice: este, desigur, 
nevoie de limbaj, dar în primul rînd 
de o cantitate de idei proprii pe care 
acest limbaj să încerce să le transfere 
în arta cinematografică. 


Nu, limbajul este important pentru 
că el este forma in care trebuie imbråcate 
ideile. Şi limbajul trebuie să fie descrierea 
modernă a ceea ce ai de spus 


Nu cred că esentialul e să tim mo- 
derni. Un mare artist spunea de alt- 
fel că modern ești că vrei sau că nu 
vrei, pentru simplul motiv că te mani- 
fești astăzi. Important este să te preo- 
cupe ceea ce ai de spus și dacă ai 
ceva de spus. 


În materie de film, n-aş ti de păre 
asta. Ba chiar sint impotriva unei astiel 
de afirmaţii, pentru că cinematografia 
este o artă la modă, o artă lansată de modă 
și așa cum se schimbă moda, se schimbă 
si genul de cinematograf ce se practic 


— Dar dacă marile filme ar fi expre- 
sia unor mode, ar însemna să nu mai 
avem cinematecå si istorie vie a fil- 


Filmele noastre 
păcătuiesc pentru că fiecare 


vrea să spună tot despre tot 


concurența filmelor este permanentă 


Concurența e reciprocă! 


— Deci, intrarea in competiţie cu ceea 
ce se face mai bun în lume ar putea con- 
stitui o mare satisfacție a cinematografiei 
românești. 


— Acum, cind am convenit că am 
depășit tinerețea pe care numai în 
materie de film sîntem dornici s-o 
depășim, se naște întrebarea dacă am 
început să ne si maturizåm? 


— Ce inseamnă «maturizare» în cinema- 
tografie? 


— Cred că inseamnă nivel de gin- 
dire, capacitatea de a întreține un 
dialog, de a pune în circulaţie idei, 
de a primi răspunsuri la ele. Maturitate 
înseamnă, mai cred, un anume nivel 
sub care nu se poate cădea nici măcar 
accidental. Or, multe filme de-ale 
noastre nu cad,pentru că nici nu urcă 
nicăieri, rămîn, ca să zic așa, locale si 
neclintite. 


mului. 


— Numai capodoperele fac exceptie 
Există însă un limbaj al unei epoci pe 
care n-ai voie să-l ignori. Nu poți face 
astăzi filme în genul celor de acum 10—15 
ani. Chiar dacă ai avea în minte o capo- 
doperă și ai realiza-o în maniera de acum 
10—15 ani, ea n-ar fi decit o ratare 


— Dar noi facem încă multe filme 
ca acum 10—15 ani! 


— Sigur că facem. Dar ceea ce vreau 
eu să spun este că diferenţa dintre un 
film de acum 15 ani și unul de astăzi este 
evidentă. 


— Şi atunci cum rămine cu progresul 
indiscutabil realizat de toti regizorii? 


— Filmul, vreau să subliniez, este o 
manifestare care Une de modă în sensul 
ca limbajul, maniera de a povesti se 
schimbă în funcție de viteza cu care 
se schimbă ritmul de viață al lumii. O dată 


(continuare in pag. 43) 


«August în flăcări», 
un film la cea mai înaltă tensiune 


Filiera franceză există. O ar- 

mată de polițiști americani 

Inema si francezi conlucreazå si 

lucrează zi si noapte pentru 

a-i gitui ieșirile și ramifica- 

tiile. Acţiunea filmului «Finera...» nu era 

decit un intim amânunt, un episod dintr-o 

mie, al acestei infruntåri in care bandiții 

inventă la nesfirsit contrasolutii, posibili- 

tåti si chipuri noi, pentru a-si putea rea- 

liza cistigurile uriaşe și criminale. lată o 

epocă a realitåtilor care întrec de departe 

cele mai de necrezut ficțiuni, o epocă în 

în care «societatea de consum» face față 
unui acut revers al medaliei. 


FREE EVNE TSN 
Industria delictelor 


Drogul si delincventa de toate soiurile, 
erotismul devenit viciu si apoi industrie. 
Manson-ii pindind prin intrindurile cine- 
matografelor de «blue movies», unde 24 de 
ore pe zi in umbra ecranelor pornografice 
misunå o faunå lunaticå, de halucinati 
cåutindu-si «doza», de asasini cåutind 
victime sau ståpini, toate aceste activitåti, 
toatå aceastå sublume, pleavå umanå, se 
aflå sub marile semne nelinistitoare ale 
confreriilor mafiote «Cosa Nostra», a sin- 
dicatelor «Crime Incorporated», a caizilor 
care manipulează ocult filierele. morții, 
din birouri și reședințe vaste, de sub 
masca inşelătoare a marilor afaceri pros- 
pere. Cinematogratul reflectă această sta- 
re de lucruri și mai mult, starea de spirit 
pe care ea o provoacă. Dacă filmele cu 
gangsteri ale anilor '30 au fost considerate 
documente sociale, era pentru că fundalul 
acțiunii, si numai el, rupea cu canoanele 
hollywoodiene ale unei lumi cu smoking- 
uri evoluind în imense și bogate saloane. 
Pe ecran apăreau pentru prima oară criş- 
me murdare, paliere sordide, fundături 
fără speranţă. Apăreau jerpeliti și șomeri 
si înfometați. 

Filmele polițiste de azi, dincolo de natu- 
ralismul ambiantelor, de sincerita- 
tea zugråvirii unor medii sociale de dez- 
mosteniti sau de «uitati ai prosperității», 
aflå care sint pirghiile dezechilibrului so- 
cial, cine ce interese are, cine pe cine 
manipuleazå si in ce scop. Gangsterul s-a 
transtormat (in viziunea cineastilor bine- 
inteles, pentru cå el a fost totdeauna pro- 
dusul unuia și aceluiași proces social) 
dintr-un răzvrătit, de multe ori cu inimă bu- 
nă, dintr-un însingurat, dintr-un nedreptă- 
tit eşuat pe căile răului, dintr-un netericit 
solist al mitralierei, dintr-un artizan roman- 


D 


tic al atacului la drumul mare, într-un sluj- 
bas plătit, aparina tårådelegea, cålåu exe- 
cutind fără vorbe, rotitå disciplinată intr- 
un sistem organizat. 


E OD eech 
Hoti si vardisti 
ann EEE EE RR 

Aståzi, omul de pe stradå la Londra sau 
San Francisco se baricadeazå cu zece 
lacåte in casă, iși pune gratii la ferestre, 
şi dacă circulă ca pieton pe la zece seara, 
are noroc dacă nu cade într-un mini- 
hold-up. Această proliferare a banditis- 
mului și delincventei cum nu se poate mai 
reală a risipit aura de mister, de extraor- 
dinar, pe care-l aveau poveștile cu gang- 
steri (singuraticii Dillinger, sau Diamond, 
sau alţii, care aveau pe ecran figurile lui 
James Cagney, sau Edward G. Robinson, 
sau George Raft). Răfuielile între bande la 
Chicago in 1925 sint pe lingă atmosfera 
şi primejdiile metropolelor anilor '70, ceea 
ce au fost Războaiele celor două roze pe 
lingă un război tehnologic modern. Peri- 
colul cotidian, bandiții văzuţi de aproape, 
nu în tehnicolorul filmului, ci în umbra 
străzilor, au dus la năruirea filmului cu 
gangsteri conceput ca basm, ca relatare 
extraordinară. 

Filmele își schimbă astfel construcția. 
Nu banditul, ci polițistul devine figura de 
seamă a narațiunii. Chezăşie a unei even- 
tuale și dorite linişti. Polițistul devine ero- 
ul jumătate martir, jumătate inconştient, 
care să-i înfrunte pe răufăcători, nu intr- 
un duel elegant, nu intr-o dură şi bårbå- 
tească inclestare, ci cu amenințarea veş- 
nică a glontelui tras pe la spate, a mașinii 
dinamitate, intr-o atmosteră de coşmar, un- 
de toți știu că el este copoiul, dar el nu 
ştie decit prea puțin despre bandit, care 
e in slujba cuiva, Care e în slujba altcuiva, 
siluetă neclară multiplicată într-un joc 
de oglinzi. 

Bullit, sau Tibbs, sau Gene Hackman 
în «Filiera...» sau inspectorul din «Poliţia 
mulțumește», sau comisarul din «Mårtu- 
risirile unui comisar...» sau Kilvinski din 
«Rondul de noapte», duc această luptă 
inegală, frenetică, împotriva crimei con- 
stituite in carteluri, cu patroni, acționari 
si executanti. Paradoxal, aceste filme, şi 
multe altele, deși iși desfășoară acțiunea 
sub semnul violenței, deși sint presărate 
cu durități de tot felul, propagă ideea unei 
lupte impotriva violenței, a unei demascări 
a nocivitåtii violenţei, si mai mult, a lămu- 
ririi faptului că violența nu e decit mani- 
testarea de suprafaţă a unor hăuri sinistre, 


De la folclorul tradițional al violenței 


drog, violență crimă. 


Filmul polițist a fost considerat decenii de-a rîndul 
„cel mai deconectant gen cinematografic“. 
Paradoxal, în acest sector al relaxării se acumulează 
cele mai atroce documente ale unui dosar pe care scrie: 


Acest gen de filme, care iniţial s-a dorit doar un divertisment 
palpitant, devine azi, cu voie sau fără voie,- 
rechizitoriul unui sistem în care drogul este marele business, 
violența — stil de viaţă, iar crima — o armă politică 


++ la logica nemiloasă a realității („Poliţia multuniéste") 
7 TETTERE) ve a EE a a ati aaa 


unde se manipulează traficurile diver- 
se, droguri sau de influiență, delic- 
tele grave, de la șantaj si corupție, 
la crimă. z 


În umbra mafiei 
EAT EE T 


În ultimul timp au apărut si 
apar o serie de filme — „Nașul“, 
„Cosa Nostra", „I| Don a murit” — 
care Încearcă o descriere a mafiei 
văzută din interior. Căci aceste 
familii, strîns unite în nuclee „pa- 
triarhale“, organizează rețelele ne- 
faste ale prostituţiei și tripourilor, 
plătesc polițiști, judecători, chiar 
senatori, fntretin pe speze proprii 
o adevărată armată pe picior de 
luptă, creînd sumbra realitate a 
unui stat în stat, care se ghidează 
după propriile sale legi, impuse ori- 
cui prin bani sau moarte. Dincolo 
de specularea spectaculosului, a in- 
solitului unei atmosfere violente, 
aceste filme sînt, totuşi, utile; a 
arăta și a povesti aceste lucruri, 
înseamnă, oricum, a le damasca cu 
voie saw fără voie, Or, a demasca 
mafia, înseamnă a demasca corputia 
unor politicieni, a unor poliţişti, a 
unor persoane oficiale aflate în cele 
mai înalte ranguri ale ierarhiei so- 
ciale, A demasca mafia înseamnă a 
demasca mari afaceri dubioase sau 
mari afaceri aparent cinstite sub 
care se ascund însă capitaluri du- 
bioase. Și, în ultimă instanță, a 
vorbi despre traficul de droguri, 
despre mafia, înseamnă a vorbi des- 
pre societatea în care ele apar şi 
există. Aceste filme despre hoţi 
şi asasini şi traficanţi și caizi sînt, 
pînă la urmă, filme de critică so- 
cială. 

Politicianul fără scrupule din „Bul- 
litt", marele latifundiar din „În ar- 
sita nopţii”, superafaceristii din „Or- 
ganizația”, bogåtasul traficant din 
„Filiera...“, ministrul amestecat în te- 
nebroasele încurcături mafiote din 
„Mărturisile unui comisar...", iată 
cum conflictele politie-råufåcåtori 
se repercutează în medii gi personaje 
neașteptate, părăsesc zona parti- 
culară a faptelor diverse; delicte, 
interese, afaceri suspecte se întind 
ca o cangrenă în însăși structura 
societății, Sînt filme („Atentatul” de 
pildă, sau 42") unde trama polițistă 
devine simplu pretext, formă a 
unui fond, a unor înfruntări politice. 
Acţiunea este un mecanism declan- 
sind atitudinea politică și ideea. 

Se creează un întreg joc de relații şi 
servicii între lumea secreță'a delinc- 
ventei şi masinatiile secrete ale po- 
Viticii și marii finanțe. În aceste re- 
latii, polițistul este un Intrus, bun 
de eliminat și nedorit de nimeni. De 
multe ori anchetele se surpă fără a 
fi putut surpa ara compli- 
cate ale răului. Cu atît mai mult 
filmul devine semnul de întrebare al 
Unei situații sociale și politice, cro- 
nică şi disectie neliniştită a unui 
timp și a unei lumi. 

Dan COMȘA 


A 


„Crima 
care ucide“ 


Pre limba sa 


ØVWashington-ul spune News- 
week, devire, o dată cu 
ăsarea nopţii, un oraş ase- 
diat. Restaurantele şi cinema- 
tografele departe de centru 
dau faliment. Pericolul bandi- 
ilor este un coşmar şi o 
obsesie. 

În på nå zonă rezidenţială, 
senatorul John Stennis este 
atacat la ora 7 seara de doi 
tineri cu revolverele in miini, 

-După ce-i fură portofelul şi 
ceasul, cei dol îi strigă: „Te- 
mpuşcăm oricum, nu-ți fie 
teamă “ şi-i trag două gloan- 
te în piept. 

Senatorul John Stennis era 
unul dintre cel ce se opureau 
legilor restrictive cu privire 
la armele de foc. 


Omul potrivit 


@ 300 de șefi mafioţi au 
fost exilați de legile italiene 
în insule izolate din Medite- 
rana, Inutil, „L'Onorata so- 
cietă“ a pus ståpinire pe 
aproape 80% din autoriza- 
tille de construcție ale ora- 
sului Palermo. lar în fruntea 
comisiei anti-Mafia, a fost 
numit Giovanni Matta, om 
de încredere, cu vechi state 
de serviciu, al... Mafiei, 


Banii n-au miros " 


ein Marsilia, „capitala he- 
roinei“, poliţia a arestat pen- 
tru prima oară doi mari şefi 
ai traficului de drog. Jean 
Croce și Joseph Mari au or- 
ganizat numai în ultimii doi 
ani trarsportul a două tone 
de heroină (100 milioane de 
dolari) spre 'S.U.A. Totuşi, 
după arestarea lor, traficul 
continuă. Nu prinderea ge- 
filor de filieră este importantă 
se pare, ci capturarea capi- 
talului cu care el operează, 
Băncile elveţiene mențin se- 
cretul asupra conturilor de- 
puse, şi astfel banii cistigati 
din crimă susţin, în continua- 
re, crima, 


sv de plăcere 


@ Familia Mc. Crary din 
Denver, compuså din nouå 
membri (părinți, fil, filce, 
cumnati şi nurori) îşi petrecea 
timpul atacînd cu sălbăticie 
moteluri şi hanuri mai izolate, 
exterminind pe oricine le stå- 
tea în drumul spre casa de 
bani a localului, Nici răzbuna- 
rea, nici mînia, nici frica, nici 
jaful nu pot însă justifica 
bestialitateacu care numeroa- 
sa familie såvirgea crimă după 
crimă, 

În umbra clanului lui Man- 
son un lucru este clar, scrie 
presa americană: „În ultimii 
cinci ani s-a impåmintenit un 
nou delict: omorul din 


plăcere..." 


Aventura scenariului... 


Regizorul 
ce treabă are? 


— Vă atrag atenţia că, în vir- 
tutea documentårii pe care am 
efectuat-o la șantierul P., am 
scris un roman, un volum de nu- 
vele, o piesă de teatru şi am pu- 
biicat un amplu poem. Cred că 

l-aţi citir. 

— Fireşte. Despre armăsari 

— Armåsari-putere. 

— ŞI v-api gîndit să scrieţi si un scenariu 
de film. 

— Nu, nu e o aspirație spre exhaustiv, 
spre absolut, dar efectiv subiectul mis-apârut 
foarte cinematografic. 

— Subiect însă nu prea există în scenariul 
dumneavoastră. 

— Mă faceţi så zimbesc. Chiar n-aţi înțeles 
căeste vorba de conflictul dintre om si tehnică? 

— Nu se poate spune că tehnica nu e prezren- 
tă în scenariu; aveţi şi excavatoare, şi buldo- 
zere, şi screpere, şi ecluze, si concasoare, şi 
cofraje. 

— Şi palplanse. 

— Da, şi palplanse. 

— Dar cine minuieşte, dirijează, stăpineşte 
această tehnică? 

— in general... 

— Exact. lată celălalt termen al conflictu- 
lui, 

— Mă rog... ar fi un termen... dar nu este. 

— Cum nu este? Dar maistrul, dar tinå- 
rul inginer obsedat de automatizare, dar Ma- 
riana? 

— Care Mariana 

— Fata de la cantină, 

— Aceea care face duș)... 

— Nu, domnule! Mariana este aceca care 
coboară din basculantă. Dumneavoastră v-a 
rămas în memorie numai fata cu dușul... 

— Să vă spun sincer, nu mi-a râmas, Dar ce 
se întimplă în scenariu? 

— Se construiește. 

— Bine, bine, dar conflictul? 

— Este! Există! E o chestiune de priorita- 
te: omul sau tehnica? 

— Urde? 

— Cum unde? Astae o problemă fundamen- 
talá a vieţii noastre contemporane, a omului 
modern. 

— Nu neg. dar in scenariul dumneavoastră 
nu se pune această problemă. 

— Nu? Dar ce problemă se puna? 

— Niciuna. 

— Impasibill Sinteşi prezumgios. 

Dar ciad eu spun, uite-aici, la pag na 124, 
că.. staţi să citesc, poate n-aţi reținut... așa: 
„Gradul de conştiinţă tehnicăal omului contem- 
poran este direct proporțional cu explozia 
informațională modernă şi invers proportional 
cu însâşi capacitatea de dominaţiune asupra 
masinii..."? Asta ce e, nu e conflict? 

— O fi, dar fraza dumneavoastră nu se poate 
filma. 

— Şi ce se poate filma la dumneavoastră, 
mă rog? 

— Oameni. 


„Arta“ de a polei realitatea 


— Oamenii din scenariu 
meri? 

— Nu. 

— Asta-i bună! Dumneata crezi că 
putea iubi, că n-ar putea intra în conf 
cw alţii? 

— Ba ar putea. Dar n-o fac. 

— Eu un singur lucru nu pricep: regizorul ce 
treabă are? Am adus un scenariu, aveţi aici 
şantier, aveţi tehnică, cadrul, ambianța, ca să 
spun așa, puneți-l pe regizor să muncească, 
să-şi bată capul cu oamenii, cu conflictul, cu 
destinele, cu ce se poate filma și ce nu. Că doar 
nu-i mare lucru. l-am dat totul, mură-n gură., 


Ati ratat 
primul Oscar 


— Ce părere aveti? Nu-i 
așa că e genial? 
na — Cine? 
— Cum cine? Trebuie să 
recunoasteti că nu v-a mai 
= pisat în mină un asemenea 
scenariu. 
— Racunosc. 
Nu e atit un scenariu, cît un reflex 
modulatoriu de structuri, idei şi paraidei, 


Producătorul delegat | 
fată în faţă 
cu un autor 
iubitor de neant 


senzaţii şi parasenzatii. Cred că v-aţi dat 
seama 
Într-o oarecare mătură... 
Prin urmare, şinteţi încintat. 
ina de a-mi exprima sau nu încîn- 
a. aș dori să înțeleg cite ceva din scena- 


ul ăsta mă  dezarmează! 
totdeauna să înţelegeţi! Ce, 
un criteriu? 


! Teoria forțelor de coezi une 
intermoleculară a lui Van des Waals ati 
îințelas-o? Văd că nu răspundeţi. Chiar dacă 
dumneavoastră ati ales-o, n-a inteles-o 
ceilalți. 

Cailalgi / 

Procedeul e curat 
obatr uctionism. despre fi- 
zicieni sau des 

Cer se Š n-an : discuție 
nici un fizic 

Şi d am adus eu, trebuie neapărat 
să-l luaţi sub ocrotirea dumnearoastră!? 
Mă rog, ce n-aţi înțeles din scenariu? 

— Să vă spun tot? 

— Pe rînd, ca să vă limtiresc. 

De exemplu, dacă petsonajele filmului, 
care se află într-o continuă discuţie dela 
inceput pină la sfirsit, sint două sau unul 
singur. 

— Dar è cit se poata de clar jam un singur 
personaj. care apare in douå ipostaza exis- 
sentiale şi atunci, evident, devine două, 
råminind în esenţă unul singur. 


„M-am documentat pe teren...“ 


— E clar. Cum s-ar exprima asta pe ecran? 

— Prin autodiviziune. Practic, se împarte 
ecranul în două jumătăţi egale între ele. Dar 
vă previn : pe diagonală! Cu fiecare ipostază 
existenţială, schimbăm, diagonala respectiv 
stingasus — dreapta jos, dreapta sus —stinga 
jos. 

Pricep. Dar faceţi o precizare la pagina 
264, cam la jumătatea scenariului: „de aici 
înainte, totul se va desfăşura pe un ecran 
complet alb”. Asta ce va să zică! 

— Neantul. 

— Jumătate de film, neant. 

— Fireşte, E cealaltă jumătate a existenţei 
eroilor. 

— Adică a eroului. e 

— Tot n-aţi înțeles că e vorba de doi? 

— Scuzaţi-mă. Şi ce anume se desfășoară 
pe ecranul complet alb? 

— Dialogul. 

— Cei doi eroi dialoghează, deci, pe un 
ecran alb care sugerează neantul. 

— De unde ati scos doi eroi? V-am explicat 
doar că e unul singur care apare în douăipos- 
taze existenţiale. De fapt, nu apare nici el, 
Apare numai dialogul dintre el. 

— $i cine? 

— Şi tot el. 

— Aha! lar neantul e alb. 

— Dar cum aţi vrea så fie?! 
Dumneavoastră îl vedeţi negru? 

— Doamne fereşte! 

— M-ar fi mirat. Este o imagine de prost 
gust şi lipsită de fantezie. 

Bineînţeles. Nu se compară cu neantul 
alb. V-aţi gindit cam cit ar dura proiecția 
acestui film? 

Am cronometrat: opt ore. Sint cele opt 
ore simbolice: de muncă, de soma, si de... 
si de... Mai aveţi vreo nedumerire? 

— Nu. Poate imi explicati, totuși, mai pe 
scurt decit în 530 de pagini, despre ce e 
vorba în scenariul dumneavoastră... 

— Sint indignat, domnule! Va să zică n-aţi 
înțeles absolut nimic! Vă rog să-mi inapoiati 
scenariul. Regret, dar aţi ratat primul 
Oscar românesc. 


Dumitru SOLOMON 


„Prea mic pentru o moară atit de mare: 


A profesa 
ziaristica 


Reporterul: 
— Ce aşteptaţi 
de la acest film? 
Protagonistul: » 
— Nimic! 


Sub iscălitura Nae Cosmescu, 
citim o amplă anchetă intitu- 

8 iată „Proiecte dintr-un an ci- 

nema nematografic“, lată, fără co- 

mentarii, doar cu unele subli- 

nieri, fragmente din unele de- 
claratii pe care autorul le publică și le în- 
tåreste cu semnătura sa („Tribuna“, nr. 
7/1973): 

Un regizor : „Este un dialog cu spectatorii 
anului 1973. Conflictele nu sînt spectacu- 
loase, ele constau în dialogul pe care autorii 
îl poartă cu spectatorii din sală“, 

Acelaşi regizor: „Neorealismul italian a 
fost un curent de înaltă clasă artistică pentru 
un singur motiv: acțiunea se desfășoară pe 
un funda! real“, 

Directorul unei case de filme: „Am trăit 
împreună cu realizatorii filmelor „Puterea şi 
Adevărul“ și „Felix şi Otilia" bucuria marelui 
succes de la Veneţia”. „Cum să mă exprim? 
Am trecut, deci, în calitate de producător, 
prin etapele unui film care circulă astăzi pe 
ecranele întregii lumi“. 

Întrebare adresată de reporter unui ope- 
rator de film: „Știu că întotdeauna ati acor- 
dat atenţie deosebită funcţiei luminii în 
procesul filmării, Este chiar atît de impor- 
tantă iluminarea unui cadru?" 

Dialog serios între reporter si o debutantå 
„— Regizorul... v-a încredințat rolul princi- 
pal în noul său film... oferindu-vă astfel 
şansa unui debut fericit. — Mai mult decît 
fericit, aş putea spune, avînd în vedere în- 
tinderea rolului,” 

Dialog grav, în încheierea întregii anchete, 
între reporter şi interpretul principal al 
unui nou film romånesc:, — O ultimă 
întrebare: Ce așteptați de fa filmul... pe 
care-l vom vedea nu peste mult timp pe 
ecrane? — Nimic." 

Neputind så încheiem noi înșine atît de 
laconic, ne întoarcem la declarația wnei re- 
gizoare făcută aceluiaşi reporter: — „Dum- 
neavoastră știți că, într-un fel, e mai ușor så 
profesezi ca ziarist: depinzi de propriile 
tale limite şi de o maşină de scris“, 

Într-adevăr! 


Nemaipomenitele 
surprize 


Cronica filmului , Veronica", sem- 
nată de colegul nostru Ștefan O- 
prea (revista „Cronica“, din 22 mai 
1973) începe cu superlative adresa- 
te regizoarei, temei și modului 
cum această temă e redată în film: 
„această zonă tematică este infinită şi plină de 
nemaipomenite surprize“, Referindu-se la re- 
gizoarea Elisabeta Bostan, cronicarul apreciază în 
primul aliniat că „toate filmele ei de pînă acum 
au fost investigații în lumea copilăriei, căutări 


„ încercări adesea foarte izbutite de 
re a acestei lumi. O astfel de încercare 
(sublinierile noastre). 

toare multiplică superlativele 
elogiul, fără umbra nici unei 

tă de Elisabeta B 
i fest aleşi din cîteva mii de 
e fără cusur, toţi copii joacă 
t fermetåtori, cîntă şi dansează 
$ i dau s ă reg rea a trebuit 
ie o magiciană. i 
alese calități ale filmului. Una, căci sînt mai 
e între care şi alegerea interpretilor ma- 
u părut în 


le pe o parte şi cu decon 
i frumoasele costume a y 
Merola. Giulio Tinco (decoruri) a contribuit 
hotăritor la crearea atmosferii de basm si 
å a imaginat ji de joc ingenioase”, 
teste aprecieri maxime, cronicarul 
găseşte în continuare calităţi şi mai apropiate 
de perfecțiune: „Cel mai preţios colaborator 
betei Bostan mi s-a părut a fi compozi- 
torul Temistocle Popa‘ „atmosfera de fee- 
rie cîștigă mult prin contribuţia compozitoru- 
lui” (sublinierile sînt mereu ale noastre). 
În ultimul aliniat, cronicarul execută însă 
sc o translație de 180", oferindu-ne el în- 
suşi „o nemaipomenită surpriză”. În cîteva sen- 
tințe pe cît de neexplicate pe atlt de categorice; 
filmul este executat ca fiind „nesatisfăcător“, 
iar autorii săi, în frunte cu regizoarea, sînt 
admonestaţi drastic ` „o impresie de neimplinire 
de puț'nătate, de lipsă de fior te urmărește, 
pe tine spectator, în sală și un timp după ce 
påråsesti sala”. Finalul acestui unic aliniat este 
de-a dreptul catastrofic: „Un amestec neinspi- 
rat de fragmente din diferite poveşti, versuri 
naive (...), idei părăsite, tocmai în momentul 
cînd erau gata să se împlinească — iată- numai 
cîteva neajunsuri ale scenariului, din cauza & 
ruia s-a ratat ocazia unui film incintåtor", far 
pentru ca uimirea noastră să fie deplină, au- 
torul îşi încheie cronica punînd-o la punct, în 
trei rînduri de text, pe cea care fusese timp de 
două coloane şi jumătate, „magiciana” filmului 
pentru copii: „universul copilăriei rămîne încă 
pentru Elisabeta Bostan o necunoscută, cu 
atît mai mult cu cît å se pare că îl cunoaşte 
foarte bine“. Punct. lar pentru noi — semnul 
întrebării gi al mirării, 


Copiii 
mioritei 


Revista „Viaţa studenţească” 

nr. 20—1973 comentează, în- 

tr-un articol semnat cu inițialele 

M.N.R., filmele prezentate în ca- 

drul Festivalului național al stu- 

dentilor din institutele de artă. 

Despre filmul ,Crepuscul" de D Se- 
cleanu, citim următoarele: „putem spune 
că universul genuin al copilului, pus în situa- 
tia să realizeze moartea unui om este sur- 
prins cu destulă poezie şi temeritate. Sensul 
„mioritic“ al filmului este principala sa ca- 
litate", Cum cronicarul trece apoi, expedi- 
tiv, la alte producţii, nouă nu ne rămîne 
decît să ne întrebăm : cum poate „universul“ 
— să fie şi genuin şi al copilului — „să rea- 
lizeze“ moartea cuiva și mai ales în ce fel se 
poate adapta teoria spațiului mioritic la 
lumea copilăriei — chiar dacă punem „mio- 
ritic" între ghilimele? Filmul ,Mimesis" de 
Eugen Lupu e apreciat astfel: „Sint reușite 
secvențele de peisaj românesc: faptul că 
înainte de perceperea culorii lui fizice, regi- 
zorul surprinde culoarea lui intimă, sufle- 
tească“. Prin „lui”, autorul vrea să zică, 
desigur, peisajul românesc, care ar avea o 
culoare „intimă, sufletească”, pe care noi 
am putea-o percepe înainte de a o vedea! 


Tot atît de e cronicarul cînd se referă la 
autorul u film intitulat „Metamorfoze“ : 
„Dan Dădirlat se dovedeşte nu un operator 
exterior, dacă se poate spune așa, al fasci- 
natiei policrome pe care o trezeşte materia 
sticlarifor; ci unul care, prin imagine, izbu- 
teste să pună în lumină miracolul de artă al 
elementelor primordiale si totodată capaci- 
tatea demiurgică a fucråtorului". lată, deci, 
cite adefăruri într-o singură frază! Aflăm, 
j, că există un „miracol de artă” 
telor primordiale“. Dar, deşi, 
primordiale“ pot să facă ele 
ncede, totuși, că există 
„totodată“ și o mită „capacitate demiur- 
gică a lucråtorului". lar aceasta tocmai 
fiindcă cel care l-a filmat pe lu or nu este 
„un operater exterior“ ci il interior. 
Să mai dăm, în acest sens, citeva exemple 
din același articol, Se poate spune,-de pildă, 
că un film merita un premiu „pentru senti- 
mentul ideii pe care-l transmitea”. Sau, cum 
ne explică M.N.R. mai departe, ,Senzatia 
era, într-adevăr, că ne aflăm în fata unei 
idei cinematografice atit la nivel formal, 
cît şi de conținut“. Teribilå este această idee 
care, deşi își face simțită prezența la toate 
nivelurile, chiar la nivelul „de - continut", 
rămîne mereu în ipostaza de „sentimenţ' 
şi de „senzaţie”! 
De-abia în acsastă filiație de... idei putem 
înțelege si următoarea aprecie „Febra'” 
(de Dorin Moldovan) şi „Soarta” (de lan 


doctorul Freud 


şi 
cronicarul M. N.R 


G KR: de 
Năstase), după o povestire de Eugen Barbu, 
nu sînt suficient de convingător motivate 
psihologic si chiar cinematografic. Această 
situaţie derivă poate dintr-un prea mare 
efort de concentrare narativă”, Ar rezulta 
că imediat ce se manifestă „un prea mare 
efort de concentrare narativă“, dispar 
ideile sau cel puţin sentimentele şi senzațiile, 
(Personal, am vâzut scurt-metrajul realizat 
de lon Năstase după povestirea lui Eugen 
Barbu şi ni se pare excelent motivat „psiho- 
logic și chiar cinematografic”). 

MANR. încearcă så epuizeze dilemele es- 
teticii şi să le şi rezolve, nu fără un anumit 
aplomb: „Căutarea cu obstinagie a unui lim- 
baj cinematografic personal nu poate fi 
condamnată. Dimpotrivă. E însă de văzut pe 
ce grup de semnificaţii mizează (autorul 
— n.n.) Or, cu toate că ideea „oului dogma- 
tic“ i se pare grandioasă, Ştefan Fay o tra- 
tează uşor freudian si foarte mult „exterior.“ 
Şi freudian şi „exterior“ este, într-adevăr, o 
performanţă, „dacă se poate spune aşa“, 
mai ales dacă ţinem seama de ghilimelele 
de ta „exterior”, ceea ce ar putea să însemne 
că era vorba, de fapt, despre interior sau 
despre „sentimentul interiorului“! 


Val. S. DELEANU 


Criticul în exercițiul functiunii 


spectator incomod 


„Filme“ și regrete 


` Din mative pe cafe le Veţi inţelege foarte ușor după 


ce veţi fi citit rîndurile de mai jos, sint în imposibilitate de 
a da numele interlocutorului meu. Fireşte că asemănările cu 
persoane reale nu- sint întîmplătoare. Ele råmin însă pe 
seama exclusivă a cititorului, 


— Eşti mulţumit de 
ceea ce faci? 
—Nu fac 
aşa că... 
— De ce nu faci? 
Ai studii şi ai fost 
și la specializări în- străinătate, 


nimic, 


— Poato că, făcind pină acum 
numa! filme proaste, studiourile se 
feresc să-ți. încredinţeze, din nou, 
cîteva milioane pe mină? 

— Şi alții au făcut filme proaste. 

— Dar multi au făcut filme bune! 

— Nu toți pot fi buni! 

— Asta înseamnă că pledez! pen- 
tru mediocritate permanentă? 

— Pål, eu nu sint mediocru... 
Nu mi-au fost investigate încă toate 
resursele, 

— Atunci de ce nu faci? 

È intrigi, pile... 

* Adică, cei ce fac filme bune, 
le fac numai pentru că au pile? 

i— Lasă så ştiu eu... 

— Și cum trăieşti? 

— Asta nu e o problemă. Mai o 
colaborare TV, că acolo e nevoie 
de multe filmuleţe, mai un împrumut 
la ACIN, mal oreclamă cu castraveți 
gau cu restaurante... 


„Și dacă studiourile nu 
an încredere în mine? 


Asociaţia Cineaştilor 
| HETTE ETE ANTE 


Recent, Asociaţia cine- 
aștilor a primit vizita 
delegaţiei culturale din 
R.P.D, Coreeană, con- 
dusă de Li Miau Sang, 
membru al C.C, al Par- 
tidului Muncii din Coreea, membru 
diului Permanent al Adunării 
Populare Supreme a R.P.D. Coreene, 
vice-președinte al Federației pentru 
literatură şi artă, preşedintele Uni- 
unii cineaștilor, Tang Yeng Hi, 
secretar al Uniunii compozitorilor, 
US Sang Hi, director adjunct în 
direcția muzicii şi cinematografiei 
din Ministerul Culturii al R.P.D. 
Coreene. Qaspetii au fost primiţi de 
membrii Biroului Asociaţiei cine- 
astilor. Cu acest prilej a avut loc o 
discuţie tovåråseascå şi colegială cu 
privire la activitatea obștească si 
profesională a cineastilor din cele 
două ţări prietene, 


nema 


— Bine-bine, dar poţi trăi din 
asta? 

— Păi, lareclame pică. De multe ori 
fi Imezi pe teren şi cei care comandă 
au grijă de tine... 

— Nu må refeream la aspectul 
material. Moral, ziceam, poţi trăi 
numai cu asta? 

— Nu prea mă omor cu gloria! 

— Nu-i vorba de glorie, cred eu, 
ci de nemulţumire. Te-ai gîndit 
vreodată să-ți schimbi activitatea? 

— Cum adică? 

— Uite, de pildă, să fii producă- 
tor bun, să lucrezi serios la un cine- 
club şi, poate, să fii „vioara a doua“ 
într-o echipă de filmare. Cred că 
ai face un lucru excelent. 

— Nu, dragă, în nici un caz. Am 
diplomă, am stagiu... 

— Pål, numai cu asta nu poți face 
filme, 

— Să-mi dea să fac! Să experi- 
menter) 

— Cit să mai încerci, că de vreo 
două decenii tot experimentezi și 
nu iese!? 

— Dac-oi vedea că nu vor şi nu 
vor să-mi dea un film, cer o catedră 
în specialitatea regie de film. Hai, 
că dau un coniac la Athénée... 


Alexandru STARK 


„Nu mi-au fost investigate 
toate resursele“ 


rătate impusă aici, un lerbar ce-l 
sustrage pe puști de la joaca în aer 
liber). Racunoaștem deci cotidianul 
cu grijile lui evidente ori măcinînd 
pe ascuns, rontåind liniştea noastră 
pinå ne lasă citeodatå istoviti, fără 
entuziasme (ca soţia gata să renunţe 
la bărbatul ei de teama că ar trebui 
să înceapă o luptă prea grea de 
recuperare). Aș nota contribuția 
la mărirea ,efectului" de firesc în 
film (e ști îtă trudă se obţine 
fiecare rep! spontană, fiecare 
decor părînd filmat pe viu) a scena- 
ristilor şi a redactorului filmului” 


Lumea se 


dată caraghioase. Cum ar fi de exem- 
plu: såritura cu parașuta, schiul 
pe apă, înotul acrobatic.. Cum ar 
fi de exemplu cursele de cai sau 
patinajul artistic, valsul sau un con- 
curs de caiac, o săritură cu schi- 
urile de la trambulină, sau casca- 
doria (pe care însuși filmul o 
folosește cu atit succes și fără să ne 
stîrnească risul şi care, de altfel, 
este mai puţin o distracție şi mai 
mult o afacere și pentru cei care o 
practică și pentru cei care o folo- 
sesc)... Nefiind caraghioase în sine 
și obligația pe care și-au luat-o 
autorii de a ne demonstra că lumea 
se distrează prosteste, fiind o obli- 
gatie ce se cerea respectată, comen- 
tatorul și-a luat asupră-și sarcina, 
de loc ușoară, de a le face caraghioase. 
Sarcină dusă la bun sfirgit cu mare 
succes dar mă întreb şi cu cîtă drep- 
tate. Ştiu că orice poate fi acoperit 
de ridicol, vorba si rostirea ei sînt 
necruțătoare (știu pe cineva care-l 
face praf pe Hamlet citindu-i re- 
plicile într-un anume fel), mă în- 
treb numai dacă e bine, dacă e 
musai, dacă nu cumva ar fi existat 
distracții omenești cu adevărat ri- 
dicole pe care operatorul acela 


Intilniri în miez de vară 


La înce 
țara di. Nic 
fondator si 
CIDALC (Comitetul 
pentru difuzarea artei şi liter. 
prin cinematograf.) La sed 
ciatiei cineaștilor, oaspetele a 
parte la şedinţa de lucru a Comite- 
tului Naţional CIDALC. În cadrul 
acestei întîiniri, s-au discutat cola- 
borarea viitoare dintre CIDALC şi 
Comitetul Naţional Român, posi- 
bilitåtile de participare a cinemato- 
grafiei noastre la festivalurile ce se 
desfăşoară sub egida CIDALC, or- 
ganizarea în Franţa a unei expoziţii 
româneşti de scenografie de film. 
S-au abordat, de asemenea, si alte 
aspecte ale råspindirii artei si lite- 
raturii prin film, pentru apropierea 
înţelegerea şi cunoaşterea între po- 
poare. La întîlnire au luat parte 


Mircea Drăgan, preşedinte al Comis p 
tetului Nati R fi 
t 
c 


nia de științe social-po- 
litice fan Gheorghiu“, în cola- 
borare cu Asociaţia cineastilor, å 
organizat o vizionare a filmului 
„Fraţii” de Mircea Moldovan pentru 
cursantii academiei — președinți de 
codperative agricole de producţie 
Vizionarea a fost urmată de o dez- 
batere la care realizatorii filmului au 
fost reprezentați de actorul Ilarion 
Ciobanu, Sîntem convinşi că printr-o 


Continuår: din 


păză, 
Georgescu. 


pee 
pe"? 


Parasutistii 


). å operatorului 
de sunet Andrei Papp. å scenogra- 
fului Aurel Bogos şi a operatorului 
George Voicu prezent discret, dar 


sugestiv în acțiune. Cu excepţia 
copertilor muzicale ale filmului 
(marşul real folosit prea tel-quel 


pe ecran, fără nici o contribuţie a 
compozitorului) comentariul lui Ri- 
chard Oschanitzky se înscrie în tonul 
simplu, de un lirism cald, convingă 
tor, al recentei realizări a Casei de 


filme 3 = 
Alice MANOIU 


DR ETE E TRIP DEI TEKE VENTET ELLEN 


distrează 


ommiprezent, cu sau fără voie le-a 
înregistrat pe peliculă. Şi dacă da, 
de ce nu s-au ales acelea, mai exact 
numai acelea...  Reproșul (dacă 
„Lumea se distrează” este un film 
care să suporte vreun reproș) 
s-ar adresa deci selecției de material, 
şi nu comentatorului,pentru că nici 
un comentator din lume, pus în 
fata unui material despre care știe 
că trebuie să stirneascå risul, nu va 
rezista tentatiei de a-l ajuta din 
toate puterile să-şi atingă scopul. 
Spuneam: dacă „Lumea se distrea- 
ză" este un film care să suporte vreun 
reproș. Spuneam așa, gindindu-må 
la nevoia noastră de ris și la cît de 
rar şi pe aputate se împlinește ea. 
Publicul ride în sală, si asta e bine. 
Ride și cînd trebuie și cînd nu tre- 
buie, și asta nu e bine. Dar nu toată 
lumea ride și cînd nu trebuie. Şi 
asta e bine. În schimb, toată lumea 
ride cînd trebuie. Și iar e bine 
Deci, trei la unu pentru risui sână- 
tos, pentru risul cu obiect, pentru 
„distracţia omenească” pe care ne-o 
propune comentatorul şi odată cu 
el realizatorii filmului. 

3—1 e un scor frumos 

sport pînă la film-cetire! 
Eva SÎRBU 


de la 


RR ORE E OS, 05 E VERET RE I (A APA RETT E 


articipare mai largă, dezbaterea ar 
fost de rea! folos și pentru 
mului 
nului se 
cestui ER? loc şedinţa E: 
iei de animaţie din cadrul atiei 
eastilor. A fost luat în discuție 
adiu! actual al animației r nești, 
a cum se oglindește în filmele rea- 


lizate în ultimul timp. S-au făcut 
propuneri privind reactivarea Con- 
siliului artistic al studioului 


Anima- 


film", profesionalizarea rani- 
matori, desfăşurarea normală a, flu- 
xurilor tehnologice sp e fiecă- 


rui gen de animație în parte si altele, 


vue, a fost ales 
vat din 
n, Victor 
Roland Pu- 
şi Genoveva 


Sineverite 
la Orșova 


Un film bun la cinematograful 
X. Cinefilul îşi pregăteşte „pele- 
rinajul" spre fara de imagini a 
fågåduintelor spirituale. 

Înarmat moraliceste, dar, mai 
ales, fiziceşte, cinefilul descinde 
din autobuzul tixit, în fața cine- 
matografului X. (Atenţie, cine- 
fitit Folosiţi cu încredere mijloa- 
cele de transport în comun, vă 
familiarizați cu atmosfera de.., 
cinematograf!) = 

Casa de bilete a devenit... 
ambulanţă. Agent!" — mai mult 
sau mai puţin autorizaţi te îmbie 
la... biletul în plus (în plus si la 
preţ), în fata unei instiingåri 
mucalite : „Nu mai sint bilete". 

Pătrunderea în sală e... apoca- 
lipticå. Mişcarea spectatorilor... 
browniană. 

Scrişnete de dinţi, oftaturi, 
pipete, rinjete, gesturi indescrip- 
tibile, veşminte stoarse de su- 
doare, poşete pierdute, grămadă 
NEorganizată de rugbi, 

De ce? Intrarea în sală se 
face pe unica uşă (amin- 
tesc programul de proiecţie: 
16,15 — 18,15; 18,15(17) — 20,15; 
20,15(21) — 22,15. * 

Aspectul holl-urilor — veri- 
gile intermediare de la stradă fa 
sala de proiecție — are darul 
de a prelungi calvarul bietului 
cinefil, intoxicindu-i vederea cu 
fotografii tomnatice (şi la propriu 
şi la figurat) sau reclame deloc 
cinematografice, 

Fotoliile sau banchetele sînt 
cu desăvirşire ignorate. 

Sala de proiecție — căminul 
neprimitor al cinefilului — are 
miros de caveP?nă preistorică, 
scaunele se tinguie la fiecare 
contact, numerele șterse te obligă 
să începi numărătoarea de la 
capătul rindului. 

În fine, proiecția! 
® Episodul | — Ascensiuni şi co- 
boriri, oscilaţii spre dreapta și 
spre stinga, în faţă şi în spate, 
pentru a nu fi dezamăgit de ceafa 
domnului X sau cocul doamnei Y, 

Episodul 11 — Bijbilelile pe in- 
tuneric ale întirziaţilor, 

Am văzut un... ginévérité: 
sala de cinematograf. 

Un raţionament elementar: 

Cinematograful e o... lume. 

Lumea e un... film. 

Deci, cinematograful e un... 
FILM. i 
Teodor VASILESCU 

Orşova 


S NR: Admirabilis- punctualitatel 


3.0.8. 


sala de cinema? 


Din două oraşe ale ţării, 
două semnale acute şi urgente. 


stau şi la dispoziţia altor orașe 


Paginile noastre 


Răzbunarea spectatorului 


Deconectare 


de GH. AILENI 
Bacău 


Sine ira 
la Timișoara 


Sălile de cinema din Timişoara... 
Trebuie så fii timişorean ca să-ţi 
dal seama cite ofuri concentrează 
cele trei puncte de suspensie, 

În Timişoara însă există un 
mare interes pentru arta cinema- 
tografică: cinecluburi renumite, 
săli de cultură cinematografică 
la Casa studenţilor si seri de 
cultură cinematografică la cine- 
matograful ,Studio", Acest „Stu- 
dio" este o sålitå mititică, Insa- 
lubrå, neaerisitå, murdară, urit 
mirositoare, situată în plin cen- 
trul oraşului. Spectatorii preferă 
balconul, ecranul fiind situat 
atît de sus, că stind în sală riet) 
să-ţi deplasezi vertebrele cervi- 
cale. În serile de cultură c'nema- 
tografică de care vorbeam, se în- 
timplå ca, inainte de film, vreun 
cunoscut cineast timişorean să 
dorească să vorbească cinefililor 
prezenți despre filmul care va fi 
proiectat. Încercare zadarnică, 
fie n-are microfon, fie — dacă îl 
are — mai bine s-ar lipsi de el, 
că tot nue bun, cu toată dorinţa 
şi bunăvoința celui care vorbeşte 
şi a majorității spectatorilor ce 
ar dori să-l asculte. 

Tot în plin centrul oraşului 
se află sala „Clubului C.F.R. 
unde înainte vreme se proiectau 
filme şi era chiar Cinemateca 
oraşului. S-a renunţat la proiecție 
în această sală, 

Dar sala de cinematograf cea 
mai selectă (cum o arată şi nu- 
mele) pe care o posedă orașul 
nostru este cea a cinematografu- 
lui „Modern“, aureolată de faptul 
că e împărțită fråteste cu Filar- 
monica „Banatul“. (Uneori aici 
se tin şi conferinţe sause deschide 
anul universitar în mod festv). 
Simbătă seara la ora 19 este 
concertul— pe pereţi, afişe mari: 
„Fumatul interzis în sala de spec- 
tacole“ — apoi la ora 21 se în- 
timplå så mai fie şi film, scaure!e 
şi instrumentele stringindu-se la 
repezeală. Se profită de aceasta, 
duminica dimineaţa, la matineul 
de la ora 8, pentru ca la ora 11 
să aibă loc concertul educativ, 
lar de la 14,30 următorul film— 
cu schimbările de rigoare ale 
scaunelor şi instrumentelor apar- 
ţinînd Filarmonicii. Care specta- 
tori sînt dezavantajati: cei de 
concert sau cei de cinema? Dar 
sala are un avantaj covirsitor 
asupra tuturor sălilor de cinema 
din oraș: are garderobă! Că 
nu funcţionează decit la concerte, 
e și asta o chestie, dar vorba e; 
există! Şi încă ceva: scaunele 
sint tapiţate cu virilin, decie un 
pas înainte. 

Restul cinematografelor sînt 
cam pe acelaşi calapod: n-au în- 
călzire, n-au scaune în sala de 
aşteptare, n-au aerisire, au moto- 
rinå pe Jos, etc... ca în arti- 
colul lui Valentin Silvestru, 

Timişoara, orașul ale cărui 
merite culturale le cunoaşte toată 
ţara și nu numai ea, nu are nicio 
sală care să se poată numi 
cinematograf în sensul elevat, 
modern, civilizat, în pas cu con- 
temporaneitatea. 


Rosana PLETEA 
Filologie IV, Timişoara 


13 


pe ecrane 


Un om 


Orice om are dreptul 
să-şi aleagă compania 
inema semenilor şi mai ales 

V să o refuze cînd se 

dovedeşte  nevredriică, 

lată ce intenţionează să 
ne sugereze filmul lui Richard Sara- 
fian, un film despre consecventa 
individului faţă de sine, despre forţa 
lui de a supravieţui în împrejurări 
potrivnice, 

Deosebirea dintre a fi singur și a 
fi lăsat în singurătate e mare. O 
constatăm din nou cu ajutorul erou- 
lui acestei narațiunicirematografice, 
un vinåtor de sălbăticiuni (cel mai 
iscusit din grupul căutătorilor de 
blănuri scumpe, şi poate din această 
pricină neasimilat de grup), aflat 
într-o primejdioasă expedițe prin 
anii 1820, în nordul Americii. La un 
moment dat, un urs il doboară și, 
sub ochii dilatati de ceea ce văd ai 
spectatorului, îl vatămă. Gustul re- 
gizorului pentru detaliul atroce se 
face simţit de la primele secvenţe şi 
pe parcurs nenumărate vor fi „de- 
lectårile" vizuale de acest fel. 

Tovaråsii de expediţie îl urăsc 
pe cel amintit din pricini puține, dar 
pentru ei suficiente: f.indcă neagă 
dumnezeirea, fiindcă e tăcut și are 
aerul că refuză să comunice cu ei şi 
acest refuz este o ofensă adusă minţii 
şi simţirii lor (de altfel reduse), Ni- 
mănui nu-i trece prin gînd că mai 
există şi oameni care nu găsesc nicio 
bucurie în a se spoveci, 

Despre falsul egoist, noi,privitorii, 
aflăm tot adevărul la timp — ante- 
cedente triste, traume psihice, pri- 
cini destule pentru făurirea unei 
religii personale — din scurtele 
flash-uri explicative ce întrerup cu 
regularitate cont nuitatea narat'vå. 
Cum însă firile ciudate au întotdea- 
una de pătimit, cel crezut în agonie 
e lăsat să piară în tovărăşia fiarelor 
din acea zonă sălbatică. Contrar 
așteptărilor, omul se salvează si o 
dată restabilit porneşte pe urmele 
lasilor săi neprieteni. Reintilnirea nu 


aduce mal multă intimitate între el 
și foștii Jul tovarăşi, dar face loc unel 
lămuriri. „Am un fiu, mărturiseşte 
cel ce s-a autosalvat, am un fiu, via- 
ţă mea se justifică gl de aceea nu am 
acceptat moartea, Acum am din nou 
puterea să vă disprețulesc și să må 
îndepărtez pentru totdeauna de 
voil“ 

Sigur, dacă nu te poți oprl la tăl- 
măcirea politicoasă a unor pelicule, 
nici nu-ți poţi îngădui exegeza pe- 
dantă a filmelor lucrate, ce e drept, 
cu acuratețe şi onestitate de serie, 
dar fără date re levabile de ordin artis- 
tic. De regulă, te simți dator să-ți 
pui. citeva întrebări în legătură cu 
cele văzute si să te declari mulțumit 
sau, dimpotrivă. Ciudat este că 
acest final, care salvează mult din 
neverosimilul și din schematismul 
întimplărilor depånate pinå aici gi 
care-l înzestrează încă o dată pe erou 
cu prestigiu, ridică semne de fntre- 
bare în legătură cu ceea ce crede 
Sarafian despre solidaritate şi ome- 
nie. Dacă acceptăm că tema propusă 
este denuntarea indiferentei, a In- 
tolerantei si a lipsei de solidaritate 
între oameni, trebuie să constatăm 
că f nalul rămîne consecvent în a 
exalta individualitatea, insul cu des- 
tin particular, cu contacte umane 
limitate şi că nu aduce nici o schim- 
bare față de inceput. Cel nåpåstuit 
continuă solitar drumul său. Ceilalți, 
în afară de spaima eventualei răzbu- 
nări, nu se aleg cu nimic $i de alt- 
fel e greu de presupus că gestul de 
omenie îi va face mai generoşi, aşa 
cum firea lor nu se arată în chip 
spontan. Între confuziile regizorului 
şi ale scenaristului, Richard Harris în 
rolul titular — actor proteic — se 
stråduleste să păstreze măsura şi 
cumpăna dreaptă. Şi nu-i vine 
greu, datorită inteligenţei și firescu- 
lui cu care poate — a dovedit-o nu 
o dată—să se transpună în aproape 
orice personaj. 


Julieta TINTEA 


sålbåtieie 


Un apåråtor 
al cauzelor 
pierdute 


Ø Richard Saraflan a de 
butat cu „Andy“, film pre- 
zentat în Săptămîna criticii 
la Festivalul de la Cannes, 
1964. @ Un al dollea scurt 
metraj „Mai întîi, idioții* 
(1965) îl prezintă ca pe apără- 
torul acelora ce nu au reuşit 
In viață după reţeta dolarului, 
@ În 1969 semnează primul 
lung metraj, „Aleargă repede, 
aleargă liber“ (film prezen- 
tat la noi), povestea båieta- 
sulul ce a ales tăcerea ca 
formă de răzvrătire, 

„O bucată de fricå"| (1970) îl 
asigură lui Sarafian o mare 
audiență în Europaşi America. 
O În 1971 realizează cel mai 
interesant film al său, „Punc- 
tul limită zero“, după un 
scenariu al marelui scriltor 
cubanez contemporan Guil- 
lerno Cabrera Infante (cri- 
tic de artă, fondatorul Cine- 
matecii de la Havana, actual- 
mente diplomat). Filmul e un 
poem al evadării perpetue, 
realizat cu mijloacele de şoc 
ale unei nebuneşti urmăriri 
la volan. În sfirșit, in 1972, 
faca „Un om în sălbăticie“, 
film pe care aveţi ocazia 
să-l judecaţi singuri. 


Producție a studiourilor americane — 1971. Regla: Richard. C. Saraflan. 


i 


narlul; Jack De Witt, Imaginea: Gerry Fisher. Cu: Richard Harris, 
n Huston, Henry Wilcoxon, Dennis Waterman, Prunella Ransome, Nor- 
man Rossington, James Soohan, Bryant Marshall. 


Un furios nu tocmai tinår 


Un om numit Harris 
TE EEE TD ETE TE 


9 Richard Harris (născut in 1930) a debutat la Teatrul „Work- 
shop“, în piesa lui Miller, „Vedere de pe pod". @ Reputația sa în teatru - 
s-a format o dată cu ofensiva „tinerilor furioși”. @ Filmul i-a rezervat 
la început roluri ce contau mai degrabă pe fizicul său (, Pustile din 
Navarone” — 1961, „Răscoala de pe Bounty — 1962, „Eroii de la Te: 
lemark"-1965 etc.) @ Harris a întilnit o dată cu regizorul Lindsa) 
Anderson și cu eroul lui David Storey din „Viață sportivă” (1963 
primul său rol interesant. @ În ultimul deceniu a lucrat cu Antonioni 
în „Deşertul roşu“, cu Huston in „Biblia”, cu Silverstein în „Un om 
numiț cal" (Oscar' 70), cu George Roy Hill în ,Haway" etc. @ În 1974 
debutează ca regizor cu Bloomfield"; critica a fost deosebit de se- 
veră cu acest început, 


Scriind despre Heming- 
Way, un cunoscut cri- 
tic de film remarca 
faptul că acesta nu prea 
a avut noroccu filmul. 
Nici despre Dostoievski 
nu se poate spune că a fost mai 
privilegiat. Filmele realizate după 
operele sale, cîte au fost, nu au avut 
ici pe departe forța şi dramåtismul 
slovelor acestui scriitor rus. 

„Frații Karamazov“, „Crimă şi 
pedeapsă”, „Idiotul“” sau chiar acest 
„jucător“, pentru ca så nu mai în- 
şiruim o listă de filme realizate sau 
posibile, cu toate datele cinemato-, 
grafice pe care le posedă, nu au 
dat opere cinematografice aproape 
de geniul- lui Dostoievski. 

Dar să revenim la „Jucătorul“, 

Varianta franceză, cu toate că a 
beneficiat de interpretarea talenta- 
tului Gerard Philipe, a adoptat o 
formulă cam  comercial-ilustrativ- 
hollywoodizată. Filmul lui “Batalov, 
mai apropiat ca atmosferå şi stil 
de roman, este şi el în multe pri- 
vinte _neîncheiat, pendulind între 
atmosfera specifică povestirii şi expe- 
riment. 

Drama tinårului învățător. rus, 
ajuns printre străini şi înstrăinat 
de propria sa esenţă prin contactul 


inema 


cu forte malefice, devine în filmul 5 


acesta, ba un pamflet virulent, ba 
este privită cu detaşare critică, 
mai ales în partea finală. Motivele 
pentru care Batalov a ales această 
formulă sînt lesne de înţeles, din 
păcate înţelegem mai greu de ce.a 
concentrat prea mult unele episoade 
si a dilatat în schimb altele, dînd 


povestirii, de o exemplară rotunjime, œ 


un caracter eliptic, abrupt. 

Poate de aceea ambele teme dan: 
tești ale romanului lui Dostoievski — 
demonul jocului de noroc (se pare de 
proveniență autobiografică) şi de- 
monul dragostei, nu reușesc în film 


Regizorul lui Gogol 


„Jucatorul 


7 


af 


Un jucător deznădăjduit 
(Gérard Philipe) 


să capete pregnanța şi forţa pe care 

o au în roman care, se ştie, a fost 

dictat în mai puțin de o lună. 
Reuşita filmului stă în detaliul 


de atmosferă, în tipologii. Nikolai 
Burliaev, în rolul perceptorului, rea- 


Băiatul din „Zboară cocorii“ 


Aleksei Batalov: născut la 28 septembrie 1928. Nepot al cele- 
brului actor Nikolai Batalov. @ Studiază la şcoala de artă dramatică 
de pe lîngă MHAT. @ Debut în „Marea familie“ (Neamul Jur- 
binilor) în rolul lui Aliosa Jurbin. 91956: „Cazul Rumiangey" şi a 
doua versiune a „Mamei“ lui Gorki, în regia lui Dorskoi.6 În 1957 
e Boris Borozdin din „Zboară cocorii".$ 1960: Dimitri Gurov din 
„Doamna cu cățelul“. @ 1962: fizicianul Gusev din „Nouăzile din- 
tr-un an“. @ 1969: Protasov în „Cadavrul viu“. @ 1970: Fedia din 
„Fuga“,în regia lui Alov si Naumov.Ø Batalov debutează ca regizor 
în 1962 cu „Mantaua“, zguduitoare ecranizare din universul gogo- 
lian. 9 Continuă cu „Cei trei grăsuni“, povestire realist-fantasticå 
nu lipsită de umor popular, destinată copiilor. @ Ultimul film 
al regizorului Batalov: „Jucătorul“ după Dostoievski (1972). 


Mirajul 


ecrane 


ruletei 


Storia filmului consemnează 
șase versiuni ale „Jucătorului“ lui 
Dostoievski. Cea mai cunoscută și 
împlinită era pînă acum „Jucătorul“ 
lui Claude Autant-Lara interpretat 
de inegalabilul Gérard Philipe, în 
atmosfera amară, deznådåjduitå, pe 
care regizorul francez o dăduse po- 


_vestirii marelui clasic rus. 


D 5 

Batalov ne propune azi un alt 
unghi de vedere asupra „Jucătorului”: 
„Mi se pare deosebit de interesant 
azi să te ocupi de primii paşi în 
viață ai unui tînăr. Ceea ce m-a 
atras la „Jucătorul“ este tinerețea 
personajului. Invăţătorul Aleksei Iva- 
novicie un om inteligent care suferă 
de ceea ce se petrece în jurul lui, 
El urăște societatea ipocrită bazată 
pe profit şi în felul său el luptă 


lizeazå un personaj interesant, pre- 
cis, egal în mişcare, dezechilibrat 
interior, foarte aproape, cred, de 
ceea ce a torit regizorul filmului, 
Dar cel mai realizat ol al acestei 
ecranizări mi se pare a fi ål lui 


Un jucător optimist 


împotriva ei, caută s-o schimbe” 
Sigur, nu reuşeşte nimic în întreprin- 
derea lui, dar important este că 
avem de a face cu un spirit viu, un 
caracter pasional, a cărui sinceri- 
tate si intransigenţă te seduc. Nu am 
vrut să fac un film despre un jucå- 
tor, ci despre un om care se pierde, 
un om care ar fi fost demn de fapte 
mari, în alte circumstanţe. Interlo- 
cutorul lui îi spune la un moment 
dat: „Ai fi putut så fii util țării tale 
care are atita nevoie de oameni 
de valoare". 


e 
Pentru un tînăr personaj, un 
actor tînăr: Nikolai Burliaev, 

e 
Debutul l-a făcut sub condu- 


cerea lui Andrei Tarkovski în rolul 
Ivan din „Copilăria lui Ivan". 


(Nikolai Burliaev) 


„Babulinka“, båtrina moşiereasă care 
îşi risipește la Ruletenburg întreaga 
avere, În doar citeva zile de joc. 

Orașul este frumos, pitoresc fn 
pustietatea sa. Culoarea predomi- 
nant violacee în care e „irizat“ fil- 
mul sugerează paloarea vicios-bolnă- 
vicioasă a acelor oameni şi locuri 
ale pierzaniei. 

Dar după „Jucătorul”, Batalov ră- 
mine încă regizorul lui Gogol din 
„Mantaua“, 


losif NAGHIU 


E 
Coproductie a studiourilor „Len- 
film” (URSS) şi Barrandov (R.S.C.). 
Regia: Aleksei Batalov. Scenariul: 
M. Olsevski, după F.M. Dosto- 
ievski. Imaginea: D, Meskiev. Cu: 
Nikolai Burliaev, Tatiana Ivanova, 
Liubov Dobrjanskaia, Vsevolod Kuz- 
nefov, ltka Zelenogorska, Vasili 

Livanov, Aleksandr Kaidanovski 
= 


15 


Pur n inainte de moar- 
te, Walt Disney a mai 
Nema avut răgazul så supervi- 
zeze acest(nuospuneu, 
ci o spun toţi)—cel mai 
frumos film al lui. La 
extragerea unui scenariu din nemu- 
ritoarea carte a lui Rudyard Kipling 
au lucrat patru scenariști: Larry 
Clemmons, Ralph Wright, Ken An- 
derson, Vance Gerry. Echipa lui 
Richard şi Robert Sherman a com- 
pus cinci songuri special pentru acest 
film care au fost premiate cu un 
Oscar. Terry Gilkysofi a mai adåu- 
gat unul. lar regia a fost încredinţată 
lui Wolfgang Reitherman. 
Ø Cred că toată lumea a citit „Car- 
tea junglei“, povestea unui „pui de 
om“ (man cub) găsit, in faså, lingăo 
luntre sfărimată, în plină pădure. 
L-a găsit o lupoaică cu inimă bună, 
care-l va creşte şi-l va apăra. Mow- 
gli (așa se numește băieţelul) se 
împrietenește cu toate jivinele jun- 
glei, cu excepţia tigrului Shere Kan, 
a regelui maimutelor King Loie 
the Most (Regele Loie cel Mult). 
Pantera, precum -şi alţi prieteni, 
mai ales Baloo (Balå) ursul, precum 
şi colectivul de vulturi Ziggy, Buz- 
zie, Dizzy si Flops, se gindesc că 
pentru securitatea lui, e bine să- 
scoată din pădure şi să-l ducă în 
sat. Dar el nu vrea. N-a văzut în 
viața lui alți oameni, dar n-are nici 
o încredere în ei. Urmează tot 
soiul de lupte cu dușmanii, din care 


Poetul junglei și al mărilor 


@ Rudyard Kipling, autorul lui Kim, al Cărţii junglei și al poemu- 
lui De poţi... @ S-a născut la Bombay în 1865, moare la Londra în 1936. 
@ Laureat al premiului Nobel-1907 şi al Medaliei de aur pentru lite- 
ratură a Academiei Regale Britanice. @ Ziarist la Bombay. @ In 1886 
publică primul volum: Cintece răzlețe. Urmează Povestiri banale 
din munți, Trei soldaţi, Alb şi negru, etc. Între 1889-91, întreprinde 
mai multe călătorii-de dimensiuni neobișnuite, pentru epoca sa, în 
Australia, Japonia și Statele Unite. Notele å călătorie au apărut 
în volumul De la o mare la alta. @ Sub titlul Șapte mări publică o 
Serie de balade care au făcut din el poetul Angliei, ståpinå a mărilor 
şi a lumii. Cu Cartea junglei (1893-95), Kim și Căpitanul curaj reia 
povestirile despre oameni şi Viefuitoarele Indiei. @ Mai puţin este cu- 
noscută opera sa ca poet. Un singur poem i-a cîştigat însă popula- 
ritatea: celebrul „If...“ (De pogi...) Fără o iegătură anume cu Cartea 
junglei, fără o legătură anume cu filmul casei Disney, De pogi... spune 
multe despre sufletul personajelor lui Kipling, despre felul în care 
„Omul sfirseste întotdeauna prin a regăsi omul“, cum spunea el. 


Fiarele mai umane decit omul? 


Mowgli şi apărătorii lui ies învin- 
gători. Ceea ce îi face să renunțe 
să-l mal adăpostească în sat. To- 
tusi, el tot acolo va nimeri la urmă. 
De ce? „Cherchez la femme". O 
tinără fetiță de aceeași virstå cu el 
si de o grație egală cu a lui îi va 
schimba. intenţiile şi existența. 

Animalele menţionate mai sus 
întrec în artă și nostimadă toate 
făpturile disney-ere de pină acum. 
Ursul, mare specialist în balet, mare 
as în arta travestiului (la un moment 
dat se deghizează în maimuţă), 
apoi taraful de vulturi cu alură beat» 
nick, apoi colonelul Hathi, cu trupa 
sa de soldați elefanţi care fac in- 
strucţ e și păzesc ordinea în pădure — 
toate aceste personaje compun o 
adevărată populație națională, cu 
cartiere si moravuri particulare, 
De altfel, fiecăruia i s-a atribuit o 
„voce“ celebră. Mari actori își im- 
prumută glasul. Astfel, pentru Mow- 
gli vorbeşte Bruce Reitherman, 
pentru King Lo'e the Most (maimuța) 
vorbeşte Louis Prima; pentru Ba- 
ghera, panterareagră, actorul Se- 
bastian Cabat; pentru ursul Baloo, 
Phil Harris; pentru pitonul Kao, 
Sterling Holloway; pentru pompo- 
sul colonel Elefant, Pat O'Malley, 
pentru taraful de vulturi: Char 
Stuart, Lord Timothy, Huston și 
alţii; far pentru tigrul cel rău, Shere 
Kan, vorbeşte regretatul actor 
George Sanders. 

Este inutil să spunem că, in cel 
mai scurt timp, toate aceste per- 
sonaje au devenit legendare, Deo- 
sebit de transformarea lor în ma- 
rionete confecționate din toate sub- 
stantele imag nabile sau în brelo- 
curi care atirnå de brågåri, colere 
sau centuri — figurile lor (pictate, 
sculptate sau brodate) le putem ve- 
gea pe mii de şorturi, pijamale, 
găleți de plajă, bomboane, pahare, 
învelitori de pat, fețe de mese şi 
alte asemenea, 

Niciodată figura... umană n-a fost 
mai expresivă, mai bogată in grimase 
actoricești, ca acuma, cind o găsim 
pe chipul atitor dobitoace. Nu este 
un paradox. Expresivitatea fizlono- 
mică înseamnă sinceritate. Și anima- 
lele sint sigur mai sincere decit 
omul. lată de ce, în ingimfarea și 
ipocrizia noastră, ne place săne re- 
cunoaştem pe figura Inocentelor 


necuvintåtoare. 
D. |. SUCHIANU 


Productie Walt Disney, 1967, Regia: Wolfgang Reitherman, Scenariul: Larry Clemmons, Ralph Wright, Ken Anderson, Vancee Gerry, inspirat din „Cartea 
junglei” de Rudyard Kipling. Orchestratia: Walter Sheets. Muzica-de fond: George Bruns. Cintece: Robert B. Sherman, Richard H. Sherman (cistigåtori 
al premiului Oscar), Terry Gilkyson. Cintă; Phil Harris, Sebastian Cabot, Louis Prima, George Sanders, Sterling Holloway. Voci: Bruce Reitherman, 


J. Pat. O'Maley si alţii. 


- = å 2 ` U SEN 3 i: 


apropo de filmul „Cartea junglei“ 
E ENEE Oi URR. EI ER N ENE 


De poțisă nu-ți pierzi capul, cind totitn jurul tău 
ŞI l-au pierdut pe-al lor, gåsindu-ti ţie vină; 
De poţi, atunci cînd toţi te cred nedemn și rău 
Să nu-ți pierzi nici o clipă încrederea în tine; 


Néi 


de Rudyard KIPLING i 


De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere, 
Şi tot ce-ai strîns o viață să pierzi într-un minut, 
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere 
Să-ncepi agoniseala cu calm de lâ-nceput; 


De poţi s-astepgi oricit, fără să-ţi pierzi răbdarea, i dacă corpul tău uzat şi obosit, 


De rabzi så fii minţit fără ca tu să minţi, 
Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea 
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți; 


De poţi visa, dar fără să te robesti visării, 

De poți gîndi, dar fără să-ţi faci din asta-un tel, 
De poţi să nu cazi pradă nicicind dezesperării, 
Succesul si Dazastrul primindu-le la fel; 

De rabzi s-auzi cuvîntul rostit cîndva de tine, 
Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut; 
De poţi să-ți vezi idealul distrus, și din ruine 
Să-l reclådesti cu-ardoarea fierbinte din trecuti 


* De Gett, 


| vel putea forța să-ți mai slujească încă, 
Numai custråsnicia Vointei tale, si-astfel 
Si stefe peste vreme așa cum stå o stincå; 


De pogi vorbi mulțimii fără să minţi și dacă 

Te poţi plimba cu regii făr'a te ingimfa, 

De nici amici nici dușmani nu pot vreun rău să-ţi facă 
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta; 

Şi dacă poți să umpli minuta trecătoare 

Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom, 

Al tău va fi pămintul, cu bunurile-i toate, 

Şi, ceea ce-i mai mult chiar, så ştii, vel fi un OM! 


(în româneşte de Elena Herovanu) 


CR — [CC E EE EE | 


CG 


to 


Een 


Prodscåtorii francezi 
spun despre De Funès 
că a înlocuit pentru 
nema ei zilele de sărbătoare 
din calendar. E de 
ajuns să apară pe ecran 
şi biletele se vind ca piinea caldă, 
„Oscar”, „Micul scåldåtor," ,Ma- 
rea hoinårealå", „Marile vacanțe“, 
„Marele restaurant", ,Hibernatus", 
seria „Jandarmilor“, seria, Fantömas" 
i-au rezervat lui De Funès cel de al 
treilea post în ceea ce putem numi 
clasicul triunghi de comedie al fil- 
mului francez, Comicul liric — Bour- 
vil, “comicul stenic, nonşalant — 
Fernandel, ne-au lăsat doar aminti- 
rea lor pe ecran. Din renumita tri- 
pletă, De Funès a rămas azi singur 
să combată cu armele grimaselor 
sale pentru cauza bunei dispoziții 
si a risulvi. Cine nu-i cunoaște 
ticurile, tertipurile, farsele? Cu fie- 
care nou rol interpretat, De Funès 
nu îmbracă el haina respectivului 
personaj, dimpotrivă, acesta îm- 
prumută masca actorului. Nici jan- 
darmul nu face excepție de la a- 
ceastă regulă. Fie că se află la St. 
Tropez sau la New York, fie că se 
însoară sau, ca acum, cînd e proas- 
păt ieşit la pensie, jandarmul a 
devenit popular în primul rînd 
datorită măștii De- Funès, pe 
care a adoptat-o. 


Urmărim acum un nou capitol al ` 


serialului amintit și anume „Jan- 
darmul la plimbare”. Dacă un jan- 
darm zelos cum era Cruchot are 
timp de plimbare, este evident că 
s-a retras din afaceri și că primeşte 
pensia acasă, Grijulie și iubitoare, 
bogata lui soţie fi organizează tot 
felul de jocuri care nu cer efort: 
la pescuit peștele e pus pe ascuns 
direct în unditå, la călărie un scaun 
metanic îl urcă în şa... În fine, ea 
nu face economie nici de bani, nici 
de invenţie, pentru ca pensionarul 
ei să fie scutit de cea mai mică os- 
teneală. Numai că jandarmul nostru 
e departe de a fi un degustător al 
ceasurilor de răgaz. Furia lui față 
de sistemul de protecţie ce-i e im- 
pus izbucnește, declansind o suită 
de întimplări care de care mai haz- 
lii. Totul culminează în întîlnirea 
cu ceilalți, jandarmi din brigadă, 
şi ei pensionati fără voie. Cei cinci 


Jandarmul 
V si argumentele 


pe ecrane 


vor rememora epoca lof de glorie. 
Orice pretext e bun, dacă le dă 
prilejul să mai îmbrace o dată haina 
profesiunii lor. 

Conceput ca un inventiv rezumat 
al primelor două serii, „Jandarmul 
la plimbare” reia secvențele ante- 
rioare de succes. Gagurile vechi, ca 
cele din scena vînătoarei de nudiste, 
se amplifică cu noi situații de-a drep- 
tul ilariante. De Fynès $i călegji săi 
poliţişti sînt în forma lor KR 
iar regizorul se amuză, eVided 
ticluind un mare număr de poante 
în această a patra serie din biogråfia 
jandarmului din St. Tropez. 

Adina DARIAN 


Producția a studiourilor franceze, 

Regia: Jean Girault. Scenariul: 
Jacques Vilfrid, imgginea; Pierre 
Montazel, Cu: Louis de Funès, 
Michel Calabru, jean Lefebvre, 
Christian Marin, Guy Grosso, Mi- 

chel Modo, Claude Gensac, Nicole k 

Vervil, Yves Vincent 
A Jandarmul 


in travesti 


Girault si jazz-ul 


Filmele mele — zice Girault — nu au alt scop decit să amuze, 
Må bizui în primul rînd pe un comic vizual, practicat de altfel 
destul de puţin în Franţa, pentru că — fie vorba între noi—cu 
mijloacele pe care le avem de a face comedie, e mult mai uşor să 
reuşeşti în melodramå. 

@ Parizian prin adoptiune, Girault şi-a descoperit simultan 
pasiunea pentru cinema şi jazz. Concomitent, e student la Insti- 
tutul de cinema şi contrabasist în formaţia de jazz Barclay (apoi 
la cea a lui Claude Luter). @ Asistent de regie în 1947. Autor, 
în colaborare cu Jacques Vilford, al piesei „Dragostea, în- 
totdeauna dragostea“, care fine afisul un an întreg la teatrul „An- 
tone" (1949). În 1951 adaptează piesa pentru ecran și își face 
intrarea pe platoul de filmare, O În 1960 semnează primul său 
film ca regizor, „Les pique-assiettes" („Ciugulitorii“). @ Din 1960 
pînă azi, realizează comedii într-un ritm de una pe an. Succesul lor 
îl plasează pe regizor pe primele locuri in box-office-ul francez. 


17 


EN 


NI a e 


Sé 


d 
e 


Cåutind deseori mis- 

terul, sedus mereu de 

exoticul peisajelor, de 

"farmecul insolit al ti- 

purilor umane de ex- 

ceptie, cinematograful 
rămîne, totuşi, insensibil aproape 
în fata graţiilor Cleopatrei. Chipul 
Peginei Egiptului s-a modificat sub 
pulsațiile reflectoarelor, în umbra 
decorurilor de mucava, căpătind, 
cînd trăsăturile Claudettei Colbert, 
cînd pe cele ale Vivienei Leigh, cînd 
ale Elizabethei Taylor sau acum ale 
Hildegardei Nail. Dar miracolul nu 
se înfâptuia, cu toate că era rind 
pe rînd: „Regină pentru Cezar“ 
ori „Mormint a! regilor” (am citat 
la întîmplare doar două titluri), 
cu toate că uneori partitura ei 
era extrasă din tex scrise de 
G.B. Shaw şi chiar de William Sha- 
kespeare. Deci nu încercările, ci 
reusitele au lipsit. 

Cleopatra a fost și este mai în- 
totdeauna doar pr ul unor su- 
perproducţii, şi D tocmai din 
această cauză lungimea nasului ei 
nu a influenţat niciodată istoriacelei 


de a șaptea arte —am spune para- 
frazind o butadă celebră. 

În noua peliculă (producţie 1972) 
„Antoniu și Cleopatra", svarta ci- 
nematografică a acestei femei-mit 
nu se schimbă. Filmul aduce însă 
modificarea traiectoriei unui artist 
contemporan, marcînd debutul ac- 
torului Charlton Heston ca regizor. 
După ce avusese şansa să joace de-a 
fungul anilor sub îndrumarea unui 
William Wyler, Carol Reed sau 
Orson Welles, Heston îndrăzneşte 
acum să renunţe la sprijinul celor- 
talti şi devine propriul său sfåtui- 
tor. Alegindu-l pe Marc Antoniu, 
desigur, el îşi amintea de începutul 
carierei sale filmice (în: 1946 cre- 
iona portretul triumvirului ro- 
man în ecranizarea realizată de un 
grup de amatori după piesa „Julius 
Caesar”), dar și de o experienţă mai 
recentă (transpunerea cinematogră- 
fică din anul 1970 a aceleiaşi trage- 
dii, unde îl întruchipa tot pe Marc 
Antoniu). 

Urmărind tot gîndurile și cuvin- 
tul lui Shakespeare, dar ca regizor 
şi protagonist al filmului „Antoniu 
şi Cleopatra”, ;cineastul “ american 
trebuia să surprindă perioada de 
declin a eroului, circumscriså intre- 
gii lumi antice (acţiunea se depla- 
sează din Alexandria la Roma, din 
Sicilia la Actium și Atena, apoi din 
nou la Roma si în Egipt); trebuia 


Regina Nilului 


Şapre dintre reginele Egiptului au purtat numele de Cleopatra, 


dar cea care a rămas celebră peste secole, cea care a inspirat li- 
terati, poeţi, sculptori şi cineaşti, a fost Cleopatra a Vila, fiica 
lui Ptolemeu al Xiii-lea Aulete. Cleopatra s-a urcat pe tronul 
Egiptului cind avea 18 ani (s-a născut la Alexandria în 69 i.e.n., 
domnind din 51 pinå în 31 î.e.n.)şi a avut de înfruntat de la început 
pe susţinătorii fratelui și soţului ei Ptolemeu al XIV-lea. In fata 
amenințării unei Rome mereu victorioase, ea a ales armele 
feminităţii pentru a cîştiga sprijinul marilor triumviri. 
Sedus de frumusețea el, lulius Caesar se vainstala după victoria 
de la Pharsalus (48 î.e.n.) la Alexandria, iar trei ani mai tirziu, sfi- 
dind patricienii Romei, se va întoarce într-un mars triumfător cu 
regina si fiul lor Caesarion. După moartea lui Caesar, Cleopatra se 
aliază cu rivalul acestuia, Marc Antoniu, cu care a avut trei copii, 
Alexandru, Cjeopatra-Selene (viitoarea soție a regelui Mauri- 
taniei) si Prolemeu. Dinastia Lagizilor a cunoscut sub domnia 
Cleopatrei momentul de apogeu. In această perioadă, Egiptul 
anexează Fenicia, Cipru, o parte a Siciliei, a ludeii şi a Arabiei. 

După triumful în Armenia, Marc Antoniu o zeifică. Cleopatra 
este unsă „noua Isis" în 34 î.e.n. Zeița Isis, probabil geloasă pe 
noua ei rivală, nu o va proteja şi, trei ani mai tirziu, în 31 î.e.n., 
Marc Antoniu e infrint la Actium. Pentru Antoniu şi Cleopatra nu 
există alt refugiu în afară de moarte. 


să sublimeze drama în imagini, să 
picteze pe pinza ecranului povestea 
iubirii, a pierderii puterii şi a morţii 
celor două personalităţi istorice, 

Dar Charlton Heston a învăţat, 
din tainele regiei numai elemen+ 
tele exterioare. De pildă, el a 
ştiut că e necesar să desfășoare 
acțiunea in cadre ample, pe spaţii 
vaste, dar a păstrat gesturile tea» 
trale, aparteurile mimate, tonul des 
clamatoriu. A încercat apoi să explte 
citeze Infruntårile tragice ilustrin» 
dule prin așa-zise secvenţe metaforice 
(întîlnirea Antoniu-Octavius proiece 


Cleopatra în stil britanic 
(Vivien Leigh și Olivier) 


tată pe fundalul luptei de gladia= 
tori; supraimpresiunile ce domină 
neutra bătălie navală). Mai mult 
chiar, Heston a avut curajul să sima 
plifice relațiile şi psihologia pefso- 
najetor, a eliminat scene şi fragmente 
de dialog. j 

Orgoliul său a fost prea mare. 
El pornise să demonstreze că Sha- 
kespeare este „ţara actorului" (am 
reprodus ana dintre declaraţiile 
sale), dar de-a lungul celor trei 
ore de proiecție, nu reușește să 
provoace decît o singură şi nelinis- 
titå întrebare în mintea spectatoru- 
lui: oare are vreo legătură acest 
film cu tragedia scrisă de marele 
Will? Charlton Heston își închipuia 
probabi!, în timpul filmărilor, că 
nu a făcut decît niste simple re» 
ductii impuse de specificul cinema- 
tografic. Vita desigur că dintre 
nenumăratele ecranizări shakespea- 
riene; doar puţine sint cele care-şi 
păstrează statutul de adevărate opere 
de artă. Acestea sînt filmele semnate 
de Welles sau Kozintev, de Laurence 
Olivier ori Akira Kurosawa. 


Ioana CREANGĂ 


Producție astudiourilor engleze după piesa lui W. Shakespeare, Regia: Charlton Heston. Imaginea: Rafael Pacheco. Cu: Charlton Heston, Hildegard Neil, 
Eric Porter, John Castle, Fernanddo Rey, Juan Luis Galiardo, Carmen Sevilla, Freddie Jonnes, Peter Arne, Luis Barboo 


Cleopatra de la 1934 pînă la 1971 


Cleopatra, perfonajulistoric, a dat naștere rivalități dintre marii bår- 
baţi ai Romei antice. Umbra Cleopatrei pe ecran a declanşat infruntarea, 
nu mai puțin inversunatå, intre femei. Rind pe rind mari vedete s-au 
intrecut pentru a cistiga dreptul de a fi pentru două ore frumoasa, mis- 
terioasa regină a Nilului, ; 


Ele au fost: 3 

å @ in 1934 Claudette Colbert, partener Henry Wilcokson —în regia 
lui Cecil B. de Mille (Antoniu și Cleopatra) 

i Ø In 1945 Vivien Leigh cu Stewart Granger (Antoniu) şi Claude Rains 

(Cezar), regia Gabriel Pascal (Cezar şi Cleopatra) 

@ in 1962, Elizabeth Taylor cu Richard Burton (Antoniu) si Rex 
Harrison (Cezar) în regia lui Mankiewicz (Antoniu şi Clecpatra). 

@ in 1963, filmul lui Mankiewicz a inspirat lui Buster Keaton un scheci 
Parodie, Gloria Swanson, machiată în Cleopatra å la Liz Taylor, şi curtezanul 
ei roman, mic, cu picioare strimbe, chel de-adevåratelea, in interpretarea 
regelui comediei mute, clownul Keaton. 8 

in 1965, o altă parodie la superproductiile dedicate Cleopatrei, în 
regia lui Gerald Thomas: „Dă-i-nainte, Cleopatra!“ cu Amanda Barrie gi 
Sidney James. 

@ !n 1971, Charlton Heston (Antoniu) şi Hildegard Neil (Cleopatra), 
în regia actorului. 


Lee 


Cleopatra å la Hollywood'30 
(Claudette Colbert) 


| IAT e VEERE TEKE EET CEET EE RE E E E CR d EE 
18 ; 


“Cleopatra å la Hollywood'60 
(Elizabeth Taylor) 


E EE EE EE 


mmm um EE ET EE EE 


-Şi salută 
rindunelele 


Este un film frumos 

această nouă producţie 

a studiourilor ceho- 

slovace, care face încă 

I o dată dovada certei 

profesionalitåti a cine- 

astilor cehi. Frumos, atit cît poate fi 

de frumos un film de inspiraţie 

tragică, liniar ca subiect şi unde 

singurul lux permis este rafinamen- 
tul coloristic al imaginii. 

Tema — o tînără ilegalistå condama 
nată |a moarte pentru că în loc să 
trădeze s-a străduit ca toate urmele 
să se încheie la ea — nu este nouă, 
Ceea ce reține în primul rînd fa 
filmul acesta este sobrietatea față 
de subiect evitind melodrama, de- 
tașare realizată în mare parte şi 
de jocui eroinei, care va muri — la 
22 de ani şi a cărei „misiune pentru 
rai“ — după cum scrie mamei sale 
din închisoare — „este să picteze 
ochii unor soldăței de lut”. 

Există o credință simplă şi fasci= 
nantă aproape de fatalitate, în 
această fată cu chip de icoană care 
intră în organizaţia comunistă de 
luptă ilegală, firesc, fără probleme, 
ca şi cum lupta împotriva cotropi- 
torilor ar fi naturală ca şi respirația. 
După cum, la fel de fatal şi de fasci- 
nant pare modu! ei de a prefera 
arestarea, unui stupia ascunzis. 
(Aici există secreta legătură cu tit- 
lul). Ca un element ai naturii, ea 
nu se poate ascunde — „salutaţi rîn- 
dunelele, albine'e și copacii — spu- 
ne ea înainte de moarte — ce im- 
portanță are ză nu mă vedeţi, sint 
acolo cu voi”. 

Simbolic, personajul se mişcă prin- 
tre zidurile ceiulei și închisorii ca o 


Jires, poetul lucid 


eege, 


el a rămas regizorul „Strigătului“ 


Imaginea: Jan Cubrik. Cu: Magda Vas 
Våclav Hlesus, 


tristă floare a soarelui, cu ochii 
deschişi spre singurele amintiri, casa 
părintească și activitatea ilegală unde 
natura fastuoasă se rotește în jurul 
ei cadru de cadru. Una din cele mai 
reușite idei regizorale mi s-a părut 
modul de trecere de la o amintire 
fa alta, de la interogatorii şi torturi 
nemiloase, ca printr-o ușă deschisă 
brusc, fără nici o tranziţie, în curtea 
luminată de pereții albi ai casei pă- 
rintestl. Alteori prea sobră, dusă 
pînă la asceză, lupta ilegală ar 
utea deveni un ritual epurat de 
Lat? vii ale Istoriei, dacă nu ar 
exista tot timpul Jocul sensibil al 
Interpretei principale apărîndu-se 
astfel de mit. Magda Vâsaryovă a 
reugit cu un je sobru, firesc, cu 
puține gesturi, tipice mai mult 
pentru un film japonez, să cheme 
emoția și să facă încetul cu încetul 
din acest film aparent fără subiect, 
o tandră şi eroică așteptare a morții. 

Există şi locuri comune, grupurile 
de soldaţi germani veşnic puse pe 
chef, perechea de fals-indrågostiti, 
paravan pentru activități conspira- 
tive (motivul ameninţă prin abuz 
să schematizeze temele rezistenţei) 
sau mult prea desele rememorări 
ale eroinei (curios cum în tot mai 
multe ocazii, pentru a scoate un 
deținut dintre zidurile închisorii, 
cineastii apelează mereu la memorie. 
Memoria este pentru ei ca o frin- 
ghie') 

Jaromil Jires semnează subiectul, 
scenariul și regia acestui film grav, 
cu un trist echilibru poetic, jucat 
fără cusur, cu o imagine excelentă. 


losif NAGHIU 


Micile perle 
semnate Jires 


O jəromil Jires (nåscur în 
1935) este unul dintre presti- 
giogii representer ai şcolii 
de film hoslovace @ Autor 
al cîtorva scurt-metraje: „Micile 
perle“ (1965), „Migdale amare” 
(1966). „Săptămina minunilor“ 
(1970). @ Dintre lung-metraje 


(1963) şi al „Glumei“ (1965). 


Producţie a studiourilor din Barrandov. Regia si Scenariul: Jaromil Jires. 
Par Viera Strniskovă, Július Vasek, 
agmar Bláhová 


N 


På 


EV Å TET TER 
Copiii la mare 


Producţie a studiourilor bul- 
are. Regia: Dimiter Petrov. 
cenariul: fraţii Mormarev. Imo- 
ginea: Krum Krumov. Cu: Mi- 

hall Mutafov, Tatiana Novoselska, 
Gheorghi Partarev si copii 
Peter Peicev, Kiril Petrov, Ivailo 
Djambazov, Emil Petrov. 

TT ETT E ERT 

Sub acest titlu sint reunite 

două schițe cinematografice: „O 
poveste cu delfini” şi ,Amatorul 
de fotografii”. Imaginile primei 
povestiri ne introduc în atmosfera 
unei vacanțe de vară la mare, 
unde, printre bărci, pescăruși, 
delfini și alte lucruri de acest fel, 
se deapănă monoton o siropoasă 
romanță de dragoste. „Amatorul 
de fotografii” brodează pe tema 
„imaginii-suverane“ aventurile 
unui aparat de fotografiat care a 
surprins pe peliculă ceva ce nu 
trebuia să surprindă. Pretext 
pentru o adevărată antologie de 
gaguri din istoria ecranului, care 
face din această a doua 
schiță un inofensiv şi agreabil 
deconectant estival. Generozi- 
tatea coloristică a litoralului bul- 
gar şi dragostea pentru pitoresc a 
realizatorilor își spun cuvîntul, 
făcindu-ne să asistăm indirect la 
un documentar turistic despre 
„Nisipurile de aur”. 

Viorica BUCUR 


rie 
Coarnele de aur 


—————————= —— 
Producţie a studiourilor „Ma- 
xim Gorki“. Regia: Aleksandr 
Rou. Scenariul: Lev Potemkin, 
Aleksandr Rou. Imaginea: luri 
Diakonov. Cu: Ralsa Riazanova, 
Volodia Belov, Ira Cigrinova, 
Lena Cigrinova, Gheorghi Mil- 
liar, luri Harcenko, Ivan Baida, 
Anatoli Gorbacev, Mihail Pu- 
govkin. 
Di 
A fost odată, tare demult, 
o văduvă care avea două fetițe 
gemene: Maşenka si Dasenka. 
Şi a mai fost, tot atunci, o vråji- 
toare care ţinea sub farmecele 
ei toată pădurea şi ademenea pe 
copii pentru a-i face slujitorii 
ei... Acest basm cinematografic 
care începe cu „a fost odată“ 
și se termină cu „am încălecat 
pe-o sa", cred că ar putea fi 
povestit în întregime fără să 
plictisească pe ascultători. Ci- 
neastii sovietici au adăugat struc- 
turilor fixe, specifice oricărui 
basm — cotoroanta, ajutorul mi- 


„raculos al animalelor, călătoria 


către -soare și lună, lupta pe 
viaţă și pe moarte, triumful bine- 
lui asupra răului — elemente noi, 
comentarii hazlii capabile să apro- 
pie pe copilul erei cosmice de 
fermecătoarea lume a vechiului 
basm. Astfel vrăjitoarea e mare 
amatoare de jazz și se acompa- 


„niază cu o tigaie-banjo, legătura 


cu slujitorii ei o Une, prin tele- 
viziune, mama, în căutarea feti- 
elor, călătorește spre astrul zi- 
lei şi al nopţii ca într-un zbor cos- 
mic, duhurile pădurii dansează 
twist şi casa cu picioare de găină 
e reparată de un mecanic etc. 
Dinamic, alternînd momentele de 
tensiune cu cele de haz, particu- 
larizînd personajele nu numai 


prin măşti, ci și prin psihologii, 
secondat de un excelent comen- 
tariu muzical, filmul trebuie vå- 
zut de toți spectatorii mici, dar 
şi de către cei mari care mai pot 
“gusta încă poezia fantastică a 
copilăriei. 

H 


Tu,eu și micul Paris 


———————— 

Producţie a studiourilor DEFA- 
Berlin. Regia: Werner W. Wall- 
roth. Scenariul: Rudi Strahl, Wer- 
ner W. Wallroth. Imaginea: 
Hans-Jürgen Kruss, Cu: Evelyn 
Opoczynski, Jaecki Schwartz, Jūr- 
gen Frohriep, Christa Lehmann, 
Werner Toelcke, Jessy-Rameik, 
Gerd Grasse, Käthe Reichel. 


Sosită la Leipzig — micul Paris 
cum îl numea Heine — o tinårå 
liceană în virstă de 17 ani este 
pusă în fata unct alegeri: så 
trăiască liberă de oriee obligaţii 
sentimentale, cum încearcă multe 
fete din geheraţia ei, sau să se 
îndrăgostească de-adevăratelea de 


Leipzig-ul lui Heine 


` 


unul dintre nenumăraţii ei pre- 
tendenti, lîngă care să împartă 
și binele și răul, Ezitînd în această 
alegere, Angelika se va trezi 
protagonista unor situații hilare 
şi pînă la urmă va simţi pe pro- 
pria-i piele înțelesul zicalei cu 
cei doi iepuri după care nu se 
poate fugi în același timp... Ca 
urmare, eroina va şti să aleagă 
dragostea chiar dacă ea se as- 
cunde sub chipul unui băiat stu- 
dios şi timid, S 
lulian GEORGESCU 
NP FE DE CEPE EECH 


Te aşteptam, 
flåcåule 


ee 
Producţie a studioului „Uzbek- 
film“. Regia: Ravil Batirov. Sce- - 
nariul:  Mihalkov-Koncialovski, 
Eduard Tropinin, după nuvela 
lui S. Volghin „Vremea tinereții", 
Imaginea: Traiko Eftimovski. Cu: 
Nabi Ganiev, Aleksandr Lenkov, 
Marina Neelova, Natalia Zorina, 
H. Umarov, V. Leonov. 
ETE VERSTE TERESE) 
Un tînăr muncitor entuziast 
se vede Impovårat cu multiple 
sarcini, una mai atrågåtoare decit 
alta. Responsabil cu formaţia 
muzicală sau cu vizitarea oame- 
nilor în vederea repartizării de 
noi locuinţe, el mai trebuie să 
facă față planului de producție, 
cît şi sentimentelor în ascensiune 
pentru o frumoasă „colegă de 
brigadă. Desi peripetiile filmu- 
lui se å par fårå prea mare 
risipå dë vervă, relatarea sedin- 
telor de comsomol, ca și atmosfera 
uzinei, fac din acest film un docu- 
ment al vieții tineretului din jurul 
unui mare combinat industrial. 


p. c. 


20 


Stirniţi —se vede — de 
valul neoromantic ce 
pare că a cuprirs în 

nema ultima vreme. masele 

de spectatori, marii 

producători  anglo-a- 
mericani s-au gîndit să dea lovitura 
cu un remake după „La răscruce de 
vinturi“, celebra poveste de dragoste 
din care nu lipseşte nimic: ambianţă 
poetică, mister, patimă, moarte, 
personaje stranii, obsedate, diabö- 
lice, dorindu-se pînă dincolo de 
moarte... 

Există, e drept, handicapul stră- 
lucitei versiuni clasice (Oliver- 
Merle Oberon) şi al alteia, mai re» 
cente, realizată de televiziunea en- 
gleză. Dar un soldat nu trebuie să 
se sperie niciodată cînd are in ra- 
nişă bastonul de mareşal —în cazul 
de față farmecul căfţii Emilyei 
Brontë. Totuși frica realizatorilor 
se simte în felul brutal, lipsit de 
nuanțe psihologice şi mister în 
care descifrează, pentru publicul de 
azi, cartea de ieri. Teama îi face 
uneori ridicoli, ajungind la note 
de o stridență şi un patos retoric, 
greu de suportat (ca în scena în- 
fruntåril celor doi bărbaţi, Heath- 
cliff şi soțul  Catherinei), cînd 
Heathcliff îl fugăreşte prin toată 
ferma pe blondul serafic şi lag, 


într-un fel de coșmar al pedepsei 
demoriiace... Cumnata Catherinei cu 
care se însoară Heathcliff, ca să se 
răzbune pe trădarea iubitei sale, e 
şi ea un fel de obsedată erotic; 
fratele ei pare un degenerat, cu 
Inc natil perverse. Erotismul cel 
mai comercial se irstalează în această 
ecrarizare ce se vrea „la modă“ 
pr'n violenţa descrierii patimilor, 
dar nu ajunge decit să fe naivă şi 
plicticoasă. Ar trebui să te cheme 
Losey ori Ken Russell, ca să poţi 
atinge pe ecran parox smul situa- 
ţiilor fără să ieși din sfera artei. 
Sau măcar să fii un priceput meşte- 
sugar, iar regizorul: Robert Fuest 
nu e, în ciuda efortului pe care-l 
face operatorul său, John Coquillen, 
de a satura cadrul cu o natură vi- 
tală, debordantă, dar lipsită de mis- 
terulj acelei celebre răscruci, de 
ierburi înfiorate de vinturi intere 
pretul lui Heathcliff e naiv şi patetic 
ca un student în primul an de con- 
servator ce coseste aerul cu brațele 
pentru a-şi demonstra patima. O 
notă aparte pentru Anna Calder- 
Marshall (Catherina) mai atentă la 
sugestii, cu o potentå dramatică și 
o senzualitate netrucată amint nd-o 
pe Sarah Miles. 


Alice MÅNOIU 


rau ictie a studiourilor engleze. Regia: Robert Fuest. Scenariul: Patrick Tilley, după romanul cu același nume de Emily Brontë, 


Imaginea: John 


Coquillon. Cu: Anna Calder-Marshall, Timothy Dalton, Harry Andrews, Pamela Brown, Judy Cornwall, James Cossins, Rosalie Crutchley, Hilary Dwyer 


„La răscruce de vinturi“, versi- 
unea din 1939, este eorsiderat ca 
unul din cele mai bune filme reali- 
zate de William Wyler și produse 
de Samuel Goldwyn. lar istoricii 
de cinema sînt de părere că, dacă 
„La răscruce de vinturi" nu s-ar fi 
făcut în același timp cu „Pe aripile 
vintului“, el ar fi fost acela care ar 
fi cumulat toate Oscarurile anului. 

Pentru rolurile principale fuseseră 
propuşi inițial Sylvia Sydney (Cathy) 
şi Charles Boyer (Heathcliff). Dar 


Pe numele ei adevărat Estelle 
Merle O'Brien Thomson,s-a nås- 
cut în Tasmaniajin 1911,dintr-un 
tată american şi o mamă indiană. 
În cinematograf a ajuns în ur- 
ma unul anunț la mica publici- 
tate: „Alexander Korda caută 
figurante foarte frumoase, A se 
prezenta la..." 

„Cind am ajuns acolo, poves- 
teste Merle Oberon, am vrut så 
fac imediat cale-ntoarså: numai 


gene 
Destul de stranie... 


Cealaltă Cathy 


Două filme la răscruce... de vînturi 


amindoi actorii aveau contract cu 
o altă casă producătoare și Goldwyn 
nu i-a putut obţine cu toate insis- 
tentele. Atunci s-a'decis pentru Merle 
Oberon în rolul Catherine, iar 
pentru Heathcliff i-a fost sugerat 
actorul englez “Laurence Olivier. 
Amindoi au acceptat, Olivier însă 


cu o condiție: să joace împreună cu: 


logodnica să, Vivien Leigh. (Dacă 
ne amintim, rolul Scarlett O'Hara din 
„Pe aripile vintului" a rămas multă 
vreme după începerea filmărilor 


fete superbe, blonde si diafane» 
Părul meu de abanos părea 
(sau așa credeam eu) o pată în- 
tunecată pe o minunată rază 
de soare. Mai tirziu am aflat că 
tocmai această pată l-a de- 
terminat pe Korda să se uite 
la mine, să-mi semneze apoi un 
contract şi să-mi aleagă si un 
alt nume, mai exotic: Merle 
Oberon. Înainte de a må lua și 
de soţie“, 

Tot chipul ei neobişnuit, pro- 
filul de camee şi trupul subţire, 
foarte grațios, l-au determinat 
pe Korda să-i dea în 1933 un 
rol important în „Viaţa particu- 
lară a lui Henric al Vili-lea“: 
Anna Boleyn, „regina al cărei 
git firav ademenea securea cå- 
låului", Marele succes însă si 
consacrarea de mare actriţă i-o 
aduc filmul lui Wyler „La rås- 
cruce de vinturi” şi personajul 
Cathy. 

Astăzi, cînd studiourile en- 
gleze reiau după 30 de ani ro- 
manul lui Emily Bronté într-o 
interpretare foarte modernă, nu 
există scenă sau cadru care să 
nu ne amintească, pină la iden» 
tificare, versiunea lui Wyler și 
extraordinara personalitate a 
celorlalți interpreţi, Cathy -Obee 
ron şi Heathcliff-Olivier. 


neacoperit, negăsindu-se o actriţă 
destul de potrivită. Deci, Vivien 
Leigh era încă liberă și doar în 
vizită la Hollywood, la Laurence 
Olivier.) Dar Wyler se hotårise 
ferm, între timp, pentru Merle Obe- 
ron, pe care o găsea mai stranie şi, 
în consecință, mai nimerită pentru 
a fi Cathy. Ca să nu-l supere însă 
pe Olivier i-a oferit Vivienei Sa 
partitura Isabellei, [spunîndu-i: „E 
o şansă unică pentru dumneata. Nu 
uita că, aici, la Hollywood, nu te 


Primul rol ta Hollywood 


„Celălalt Heathcliff 


cunoaşte nimeni şi niciodată nu ţi 
se va oferi un rol mal bun pentru a 
te lansa“, „Asta nuse știe“, a răspuns 
actriţa, refuzind net. Şi într-adevăr, 
comentează azi Wyler, cu un zîmbet 
acru, mi-a demonstrat că există un 
rol şi mai bun: Scarlett O'Hara. 

Isabella din „La răscruce de vin- 
turi" a prilejuit totiişi o mare crea- 
ţie, dar unei alte actrițe, si ea pe 
atunci la începutul carierei: Geral- 
dine Fitzgerald, 


Cinematograful aintrat în viața 
lui Laurence Olivier odată cu tea- > 
trul:în 1925. Ca să-şi rotunjească ` 
chenzinele, actorul de teatru (de- 
butant) acceptă să facă figuratle 
în film. A fost un început ane- 
voios, Multă vreme, chiar după 
ce ajunsese la roluri importante 
pe scenă, pentru cinematograf 
rămăsese încă un necunoscut, 
Cind şi-a încercat norocul la 
Hollywood, lovitura de graţie 
i-a dat-o Greta Garbo: n-a vrut 
nici în ruptul capului să-l accepte 
ca partener, Au trebuit så treacă 
ani pînă la rolul Heatheliff din 
„La răscruce de vinturi“. Și 
chiar si acest succes nu ar fi 
fost; poate, deajuns, pentru im- 
punerea lui ca vedetă, dacă pa- 
ralel cu el nu s-ar fi lansat atit 
de vertiginos cu „Pe aripile vin- 
tului“ soţia şi asociata sa, Vi- 
vien Leigh. 


Împreună, după „La răscruce..." 
şi „Pe aripile vintului“, ei au cus 
cerit definitiv 


laurii  gloriel, 


Merle Oberon, acum 33 de ani, 
pe cînd «La răscruce de vinturi» 
concura (la public) «Pe aripile vintului» 


La 62 de ani. în condiţia fizică arătată de 

fotografia de mai jos, Merle Oberon își 

pregăteşte un al «doilea» debut. Tinereţea 
se păstrează prin muncă. 


revista 


cinema 
Hollywood 


După 5 ani de absență, cunoscuta 
actriță americană Merle Oberon 
s-a reîntors pe ecran cu filmul 
«interval», a cărui premieră a 

- ~ avut loc de curînd la Hollywood 
«interval» este povestea unei femei bătrîne, 
istovitå de viață, care se îndrăgostește de un 
tînăr, rol jucat cu mult talent de artistul de ori- 
gine olandeză, Robert Wolders. Pentru prima 
oară Merle Oberon deține nu numai un rol de 
actriță, ci şi pe cel de producător şi director 
într-un film realizat de cunoscutul regizor Danie 
Mann. 

«Este o simplă poveste de dragoste, ne-a 
declarat Merle Oberon. Dar pentru mine este 
o răscruce de viață. Revin la film, pentru că el 
constituie, în fapt, însăşi viața mea». Acţiunea 
filmului se desfășoară în Mexic, la Jucatan, în 
decorul majestuos al templelor Maya. 

Merle Oberon, care s-a consacrat în ultimii 
ani diferitelor activități filantropice, a înființat 
de curînd la Acapulco un cămin pentru copiii 
handicapati din Mexic. Ca o recunoaștere a 
activității ei în acest domeniu, «International 
Orphan Inc» a hotărit să o proclame «Woman 
of the World» pe 1973. 


Hollywood 1973: Merle Oberon, de data aceasta în calitate de abonată la revista «Cinema» Ken 
(împreună cu ziaristul român Ion Manea şi actorul Robert Wolders) 


DEZBATEREA CONTINUA _ 


Dacă am gresit.. 


Un cititor 


polemizează 


cu părerile unui scenograf: 


«Dumneavoastră, 
stimată tovarăşă Oroveanu, 
ati fi mobilat un magazin de pompe funebre 
ca pe o maternitate?» 


Stimată redacție, 


Am citit articolul tovaråsei lleana Oro- 
veanu din «Cinema» nr. 4/73 și, ca 
spectator, aș dori să-mi clarific anumite 
îndoieli cu privire la observaţiile dom- 
niei sale. Deși nu sînt specialist în ma- 
terie, decorurile și costumele unui 
film mi-au stat în atenție, judecindu-le 
după criterii proprii, fără a ști dacă 
sint «exacte» si «reale», le-am apre- 
ciat după expresivitatea sau inexpre- 
sivitatea lor. În general, aprecierile 
mele au coincis (din întîmplare, pro- 
babil) cu cele ale cronicarilor și arti- 
colul tovaråsei Oroveanu mă face så 
mă aflu pentru prima dată în necon- 
cordantå de gusturi cu specialiştii în 
materie. 

În respectivul articol, se fac apre- 
cieri (!?!) pe margine: filmelor «Mihai 
Viteazul», «Dacii», «Felix şi Otilia» 
si «Cu miinile curate», care sint con- 
fruntate cu filme mai puțin apreciate 
(12!) ca «Războiul domnitelor», «Să- 
geata căpitanului lon», «Columna». 
Am văzut toate filmele în cauză și, 
întîmplător, trei dintre ele au fost 
reluate la Televiziune: «Dacii», «Co- 
lumna» si «Mihai Viteazul». 

Am så må refer mai intii la rîndurile 
din articolul Ilenei Oroveanu — care 
mi-au atras atenția la început: «Nu 
pot fi de acord cu costumele realizate 
de Hortensia Georgescu la filmul «Mi- 
hai Viteazul» sau «Dacii», costume 
fantezisto-vikingiene... Această stilizare 
rău înțeleasă a fost cultivată de ve 
chile filme hollywoodiene care, o 
dată cu prostul gust, vizau lipsa de 
documentare a scenografilor de atunci... 
Consider că... am căutat, pe cit po- 
sibil (!?!), să remediez greșelile «Da- 
cilor»...» 

Costumele realizate de Hortensia 
Georgescu mi s-au părut frumoase, 
atunci cînd le-am văzut prima oară 
si așa mi-au apărut și acum, cînd am 
revăzut filmele respective, deși erau 
în alb-negru. Poate costumele reali- 
zate la «Columna» sint mai exacte, 
dar — scuzati-må — nu am văzut nici 
o deosebire între costumele roma- 
nilor din «Dacii» și ale celor din «Co- 
lumna», iar la daci nu am remarcat 
decit niste pături, poate exacte, dar 
foarte urite, aruncate pe umerii bă- 
trinilor daci conduși de Ciung (Cio- 
botărașu). Nu pot pune la îndoială 
documentarea tovarășei Oroveanu,exac 
titatea costumelor realizate, dar ochiul 
are și el ceva de zis, nu judecă numai 
după cărți sau sculpturi. A susține 
«am căutat pe cit posibil să remediez 
greșelile «Dacilor», mi se pare cel 
puțin exagerat: oare «greșelile» «Daci- 
lor» au fost atît de mari încît au fost 


imposibil de corectat în totalitate și, 
mai ales, să nu le fie observat nimeni 
pină acum? Se pare că ACIN-ul a 
făcut o mare «greșeală» premiind cos- 
tumele realizate de Hortensia Geor- 
gescu. 

Aluzii străvezii cu privire la «lipsa 
de documentare», «prostul gust», etc 
— chiar dacă sint făcute pe seama celor 
de la Hollywood, ele se referă clar 
la Hortensia Georgescu — tovaråsa 
Oroveanu dind dovadă de totală lipsă 
de colegialitate. Domnia sa scrie: «cos- 
tumul «personajului» trebuie să fie 
frumos,... Cuvîntul «frumos» nu are 
ce căuta în critica scenografiei». Se 
recomandă folosirea lui în modă...; 
dar, stimată tovaråså Oroveanu, cos- 
tumul reprezintă si el moda unei epoci 
şi apoi vă contraziceti spunînd «cos- 


tumul... trebuie să fie «frumos» și 
apoi «cuvintul frumos» nu are ce 
căuta». Nu vi se pare? Sincer, credeti 
că filme ca «Războiul domnitelor» sau 
«Săgeata căpitanului lon» necesitau cos- 
tume atit de documentate, sau credeți 
că aceste filme pot fi comparate cu 
«Mihai Viteazul» sau «Dacii»? 

În continuare, Ileana Oroveanu se 
referă la scenografia Mirunei și a lui 
Radu Boruzescu la «Felix si Otilia» 
si «Cu miinile curate». Vă spun sincer 
că aceste două filme sint primele 
filme româneşti care m-au făcut să 


a 20 de ani de cinematografie, care nu 
au ştiut să o valorifice. 

Dumneavoastră stimată tovaråså O 
roveanu, ati fi mobilat un magazin de 
pompe funebre ca pe o maternitate! 
Nu cred, si atunci mă întreb cum 
puteţi reproşa unei încăperi cu coş- 
ciuge că este morbidă? Dacă autoarea 
articolului crede că nu aceasta a fost 
realitatea anilor '44, atunci vina poate 
fi, în cel mai rău caz, a scenariului, 
pentru că Radu Boruzescu nu a făcut 
decit să-l respecte. 


Dacă autoarea articolului a văzut 


înmormântări 
speciale 


Prea multe coşciuge pentru un singur cartuș 
tras cu miinile curate? 


remarc expresivitatea, reputația de 
real pe care decorul îl poate da unui 
film. «Felix si Otilia» nu a fost o ecra- 
nizare fidelă, dar din punct de vedere 
plastic (decor. costume, imagine) a 
fost o adevărată sărbătoare. Nu ştiu 
de unde a luat Radu Boruzescu mo- 
bilele pentru film, dar știu că fiecare 
dintre ele a fost acolo unde trebuia 
şi au avut rolul pe care trebuia să-l 
aibă: o casă-labirint a tuturor şi a 
nimănui. Moș Costache spune la un 
moment dat: «Aici nu stă nimeni», 
— cred că asta i-ar da llenei Oroveanu 
cheia rezolvării scenografice a lui Bo- 
ruzescu. Chiar dacă a folosit recuzita 
veche de 20 de ani de la Buftea, meritul 
său este cu atit mai mare (dacă este 
adevărat ceea ce spune, deși mă în- 
doiesc), pentru că a valorificat recuzita 


filmul «Nunta de piatră» or specta- 
colul Nationalului cu «Chiriţa» a putut 
observa că scenografia Mirunei și a 
lui Radu Boruzescu nu este «mor- 
bidå» decit atunci cînd textul o cere 
şi ea poate deveni o explozie de ve- 
selie (vezi «Chirita») 

Mi-am permis să scriu aceste rînduri, 
pentru că îi apreciez foarte mult pe 
Miruna si Radu Boruzescu, ca si pe 
Hortensia Georgescu, și am avut im- 
presia că, pe undeva, lleana Oroveanu 
caută să arunce o umbră nefastă asupra 
celor trei valoroși scenografi. 

Dacă am greșit, vă rog så mă scuzati, 


Cu stimă, 

Alexandru DANGA 
Strada Țepeș Vodă nr. 24 
Bucureşti 


decorului 


Iar șemineuri ? Ei si? 


Recenta discuție din pa- 
ginile revistei «Cinema» 
HEITE despre scenografie conti- 
nuă să bată calea greșită 

începută cu ani în urmă 

într-o rubrică intitulată «Filmul 
românesc și ideile lui fixe». Asta 
dovedește că nu numai filmul ro- 
mânesc are ideile lui fixe, dar că și 
critica noastră de film are ideile ei 
fixe. Dacă în primul caz lucrul nu ar 
fi prea grav — un artist, în speță o 
artă — avind voie să aibă «idei fixe» 
— în al doilea, în cazul criticii, lucrul nu 


e de acceptat, critica neavind voie să 
aibă idei fixe. Ca și producătorii de 
altfel! 

Obsesia revistei noastre rămîne com- 
baterea «estetismului» din filme, «ne- 
voia de a infrumuseta cu orice preț», 
«falsificarea realității», etc. Uneori, e 
adevărat, acest lucru constituie un 
păcat al unor filme. Dar de ce se caută 
excesul numai în direcția aceasta? Exis- 
tå in egală măsură o tentatie a sordi- 
dului, a pitorescului prin mizerie, tot 
o falsificare a realității numai că prin 
mijloace opuse. În ce priveşte sceno- 
grafia de film, problema ar trebui pusă 
nu numai sub forma unei vinători a 
excesului de frumos, ci în egală măsură 
a excesului de sordid. În principiu este 
de combătut orice tendință către o 
direcție care nu se integrează unei 


DEZBATEREA CONTINUA ` 


Malvina Urşianu 
polemizează cu părerile criticilor: 
«Scările interioare, şemineurile 


şi nici chiar 
telefoanele albe 
nu trebuie combătute în principiu!» 


viziuni de ansamblu a filmului și care 
se prezintă numai ca o realitate în 
sine. De aceea nu pot fi combåtute 
«în principiu» «scările interioare», «se- 
mineurile» si nici chiar «telefoanele 
albe», pentru simplul motiv că s-ar 
putea întîmpla, cum se și întîmplă une- 
ori, ca ele să fie absolut necesare pentru 
caracterul unui decor. Cum poate fi 
judecată la infinit, o categorie artistică 
a filmului, scenografia, desprinsă din 
contextul ei vital? «jos cu automo- 
bilele din filmele noastre!» De ce nu 
«jos cu frigiderele», «jos cu araga- 
zurile», «jos cu stilourile cu pastă», 
pentru ca încetul cu încetul să ajungem 
înapoi, în opinci, sau în cocioabele din 
groapa Floreasca?! «Cadrul trebuie să 
reprezinte o realitate socială !», la fel 
ca telefonul, la fel ca frigiderul, la fel 
ca... vă implor să nu vă crispati, la 
fel ca automobilul, care în anul 1973, 
in țara noastră, nu mai reprezintă un 
apanaj de clasă. «Dar omul simplu ?». 
Noi sîntem cu toții o societate de 
«oameni simpli» care am desființat de 
mult privilegiile sociale, iar automo- 
bilele, multe-putine cîte există la noi 
la ora actuală, nu pot aparţine nimă- 
nui altcuiva, decit acelorași «oameni 
simpli». Multe-putine, cite sint, auto- 
mobilele nu mai supără pe nimeni, 
la fel ca frigiderul, la fel ca aragazul, 
la fel ca telefonul, la fel ca apartamentul, 
bun sau prost, dar cu apă caldă. Ele 
au intrat de mult în obisnuinta «oame- 
nilor simpli». 

Problema nu ar fi excluderea lor 
definitivă din scenografia noastră, ci 
folosirea lor cind trebuie și unde trebuie, 
si cu aceasta ne întoarcem la punctul 
de vedere normal al unei discuții des- 
pre scenografia de film: abordarea de- 
corului ca parte a sintezei artistice a 
filmului, și în nici un caz abordarea lui 
«în principiu». Aşa cum nici imaginea, 
nici muzica nu pot fi judecate «în prin- 
cipiu». Toţi aceşti factori «în prin- 
cipiu» nu există. Nefiind concepute 
să trăiască «în sine», nu pot avea 
«independență». Interdependenta, a- 
cesta este punctul de sprijin, cheia de 
boltă a artei cinematografice. Miracolul 
este să realizezi acest punct. Este un 
miracol la care contribuie alături de 
regizori ceilalți creatori ai filmului. 

Munca de concepţie și de integrare 
a fiecăruia în parte nu e de loc simplă 
Una este să «faci case», sarcină de 
arhitect, și alta este să «faci decoruri». 
Lucrul presupune o despuiere de ten- 
tatia propriei personalități, o intele- 
gere infinită a universului uman expli- 
cat prin obiectele care îl înconjoară 
A descrie o epocă e greu, a descrie 
un om e și mai greu. De aceea «filmă- 
rile pe viu» nu constituie întotdeauna 


o soluție fericită. Ele pot aduce un 
accent mai realist în privința epocii, 
dar trădează aproape întotdeauna omul. 
De aceea e greşit să se acrediteze ideea 
că ele sînt singura soluție. Filmările 
«pe viu» pot fi mai ieftine, mai rapide, 
dar în afară de inconvenientul amintit, 
„mai au şi inconvenientul că alterează 
o anume modalitate de povestire, re- 
ducind regizorul la posibilitățile locului. 
Or, un film nu poate avea două modali- 
tåti de povestire, adică de decupaj, 
una pentru exterior și alta pentru 
interior, unde în cele mai multe cazuri 
nu poţi introduce decit un Arriflex 
si două proiectoare. Chiar și senzația 
de strimtoare nu se poate realiza 
într-o cameră strimtă ea însăși. Eşti 
silit să filmezi doar nişte gros-planuri 
proiectate pe pereți, ca nişte fotografii 
care clipesc si respiră. Nu ai posibili- 
tatea să lași personajele să se miste 
normal, normal pentru o cameră de 2/3 
— să zicem, nu ai posibilitatea să abor- 
dezi scene din unghiuri expresive, ca 
păstrînd proporţia între decor si om 
să sugerezi strimtoarea. Oricit ar avea 
filmul tendința de a ieși de pe platou, 
sînt cazuri în care nu o poate face. 
Soluția? Soluția este cea normală, adică 
decorul să-și piardă sensul adjectival 
si să reintre în sfera lui iniţială de 
substantiv serios, reabilitat în drepturi 
de oameni talentați și pricepuți Decorul, 
fără ghilimele, este un domeniu impor- 
tant al filmului de care realizatorii vor 
avea nevoie încă multă vreme, ori de 
cite ori va trebui reconstituit artistic 
un mediu, adică în funcție de o idee 
şi de un caracter și nu ales la iatimplare 
ca mai comod sau mai ieftin. Este de 
altfel motivul pentru care o cinema- 
tografie serioasă are nevoie de artiști 
scenografi si nu se mulțumește numai 
cu recuziteri sau ansamblieri de obiecte. 

Procesul de analiză al unei opere 
de sinteză este obligatoriu. Această 
analiză cere nu numai inteligență 
și fantezie — dar și o pricepere 
a operației. Bineînțeles, toți oame- 
nii, inclusiv chimistii, beau apå si nu 
molecule de oxigen și hidrogen ames- 
tecate în proporție stabilită. Nu tre- 
buie să fii neapărat Visconti ca să ai 
dreptul la un «univers caracteristic». Se 
presupune că orice artist are un uni- 
vers caracteristic și că «ideile fixe» 
s-ar putea chema cu puțină înțelegere 
și respect «obsesive». 

Acestea în cazul artei cinematogra- 
fice. Ch privește celelalte pelicule... 
In ele decorul e problema?... Ce idee 
și ce caracter au trădat acele decoruri? 
Ei si ce era să se întimple dacă nu aveau 
semineu? 


Malvina URSIANU 


cineclub 


«Moldocamera» 


13 


În frumosul si linistitul oraș Husi, 
s-a desfășurat prima intilnire a cine- 
amatorilor din Moldova, sub denumirea 
de «Moldocamera 1973». Organizatorii 
şi-au propus să efectueze un larg 
schimb de experienţă între cinecluburi, 
privind metodele de lucru, eficiența 
filmelor, precum si — ceea ce e mai 
important — discutarea filmelor pre- 
zentate. La această manifestare au luat 
parte zece cinecluburi; unele au vechime 
şi experiență (ca cineclubul «Unirea» 
din Bacău, «Cutezătorii» din Cimpulung 
Moldovenesc, cineclubul Casei de cul- 
tură Huși), altele sint foarte noi, cu 
puțină experienţă, cum ar fi cineclu- 
burile din Focșani. 

În cadrul acestei intilniri, a avut loc o 
dezbatere asupra genurilor de filme 
ce pot fi realizate de cineamatori, pre- 
cum și asupra limbajului cinematogra 
fic. 

Masa rotundă cu tema «Filmul de 
amatori de la idee la intilnirea cu publi- 
cul». a scos In evidență necesitatea 
unor filme utilitare atit din punct de 
vedere al susţinerii producției, cit şi 
din punct de vedere al educaţiei so- 
cialiste a cetățenilor patriei noastre. 
S-a insistat îndeosebi asupra felului 
cum sint tratate filmele in realizarea 
lor cinematografică. S-a instituit şi un 
concurs la care s-au acordat şi unele 
distincţii. Astfel: 

e «Explozia» — film de altfel cunos- 
cut de cineamatori, realizat de cine- 
clubul Casei de cultură din Huși, a fost 
considerat cel mai bun din selecţie. 
Filmul prezintă un fragment din lupta 
revbluționară a comuniştilor români în 
timpul ocupaţiei fasciste. 

S-au acordat mențiuni filmelor: 

e «Un copil, un pom, o floare», 
realizat de cineclubul «Unirea» din Ba- 
cău, o reuşită în domeniul filmului de 
animaţie, deși este primul de acest gen 
realizat de cineamatorii din Bacău. Fil- 
mul este inspirat din activitatea pio- 
nierilor si scolarilor, privind acţiunea 
de înfrumusețare a patriei. å 

€ «Jocul», realizat de cineclubul din 
Cimpulung Moldovenesc «Cutezåtorii», 
prezintă protestul copiilor împotriva 
războiului. 

Ø «Colibaba», al aceluiaşi cineclub, 
schiteazå portretul unu: bătrin mester 
popular ceramist. 

e O surpriză la acest concurs a consli- 
tuit-o prezența cinematorilor din Judetul 
Vrancea. Ei au prezentat patru filme 
artistice: «Soarele orb», «Scaunele», 
«Obsesie» si «Vis împlinit». Cu toate 
că filmele au unele confuzii, în general 
ele au o imagine plăcută, cadre intere- 
sante, urmăriri corecte ale personajelor 
Poate că aceşti cineamatori ar trebui 
să înceapă cu realizarea unor genuri de 
filme mai ușoare, pentru a se forma si 
apoi să treacă la genuri mai grele. 

În urma întilnirii de la Huşi (si nu 
numai de la Huși) se pot semnala și 
unele lipsuri, care se råsfring asupra 
calităţii filmelor de cinematori: 

Ø lipsa unei îndrumări de specialitate 
privind tratarea cinematografică a dife- 
ritelor genuri de film; 

@ lipsa unei tematici corespunzătoare 
care să permită realizarea unor filme 
cu un pronunţat caracter practic şi de 
actualitate; 

e lipsa unor materiale (reviste, cărți, 
etc) care să asigure ținerea la curent 
cu toate noutăţile din domeniul filmu- 
lui de amatori; 

lipsa unor proiecţii speciale de 
filme pentru cineamatori, la care să se 
poată discuta problemele artistice și 
tehnice legate de realizarea acestor 
filme; 

Ø lipsa unui schimb organizat de 
filme, in cadrul căruia să se asigure 
vizionarea celor mai bune filme de ama- 
tori din toată tara. 

Întilnirea cineamatorilor, ținută la 
Huşi, va avea poate între altele şi privi- 
legiul de a atrage atenţia, din nou, 
asupra unor carente vechi ale cine- 
amatorismului de la noi. 


Ing. Aurel MÅSCÄ 


24 


Celelalte 
fete 

ale 
Frantei 


Mai lipsea — zice Francoise Giroud 
n l'«Express» — un film la Cannes: «Si 
mie-mi trebule parale». $i atunci, im 
preună cu «Marea cråpelnitå» și cu «Må 
mica si tirfa» —ambele selecționate — 
am fi avut, prin intermediul titlurilor, 
o privire completă a problemelor care 
preocupă Franța, așa cum o descriu 
cronicarii străini, atunci cind nu ne iu 
besc 

Nu este vorba aici så le condamnårr 
conținutul, spiritul și nici măcar titlul 
Dar trebuie să mărturisim că ne pune 
pe ginduri această coincidență care ală 


Doi ziariști francezi. 


un critic comunist. 
Marcel Martin. 
şi directoarea 

revistei L` Express. 


Francoise Giroud, 
comenteaza 


cu o amărăciune 
semnificativă 

soarta filmului fran 
la ora actuală 


tură în mod simultan pe afiș «cråpelnita 
ciubucul» şi — cum să-i spun? — restul 

Poate că nu este tocmai o coincidență 
Poate că este însăși expresia unui mo 
ment pe care-l traversează Franţa. |n 
tot cazul, e una din fațete, aceea in care 
ne găsim în aceste timpuri, cind sintem 
cu brutalitate luminati dintr-un anumit 
unghi. în așa fel încit celelalte fațete par 
șterse. Această fatetå unică are expresia 
grosolană, dornică de plăceri, lacomå, 
vrea să vindem armele celor care ni le 
cumpără pentru că nouă ne trebuie 
parale 

Parale. Paralele sint necesare Şi plă 
cerile sint necesare. Rău devii nu cind 
gusti din plăcerile vieţii, ci cind le uråsti 

Dar celelalte fete ale Franţei, dumne- 
zeule, in ce întuneric sint aruncate că 
nu mai apare nimic din ele? Unde ne 
sînt operele, proiectele, unde ne este 
imaginaţia îndrăzneala, generozitatea 
unde ne este credinta? 

Cineva spunea O nemultumire 
răspindită In mase poate provoca o 
criză acută, dar noi dispunem de toate 
medicamentele necesare pentru trata 
ment; o nemulțumire In sinul unei mi- 
noritåti educate duce insă la o maladi: 
cronică, al cărei diagnostic e dificil s 
care-ţi cere mult timp să o vindeci 

Mi se pare că despre noi e vorba 


Francoise GIROUD 


corespondenţă din Paris 


Sufla un 


Franta are aståzi cel mai bun festival 


si cea mai mediocrå cinematografie. 
Iată de ce: 


I S-ar putea ca selectia trancezå pentru 
Festivalul de la Cannes 1973 så nu fie 
decit un simbol. Este atit de deosebitå 
de ceea ce ne obisnuisem så vedem 
(in special anul trecut, cind medio 

critatea celor trei filme prezentate a fost de-a 

dreptul scandaloasă), încît această mică «revoluţie» 
pare să anunțe că un vînt proaspăt bate peste cine- 
matografia franceză. 

Festivalul de la Cannes s-a schimbat mult din 
1968: a devenit mai bun — indiscutabil, cel mai 
bun dintre marile festivaluri — si aceasta, fără in- 
doială, datorită «Såptåminii Criticii» si celor «15 
zile ale realizatorilor» care tac o concurență serioasă 
competitiei oficiale — precum şi datorită faptului 
că festivalul este — firește — un important tirg 
de filme care atrage cele mai ambitioase producții 

Selecția franceză din acest an pare a fi încorona 
rea acestei evoluții, întrucit ea respinge totodată 
un anumit cinematograf pur comercial; mai mult, 
această selecție ignoră marile societăți de producție 
în favoarea producătorilor independenți care și-au 
asumat riscuri financiare. Jean Eustache e și 
producător; producătorul «Planetei sălbatice» de 
Rene Laloux cu desene de Roland Topor (e vorba 
de un lung-metraj de animaţie) este un producător 
specializat în scurt-metraje, iar bugetul filmu- 
lui lui Marco Ferreri (care se nimereste să fie 
considerat drept «film francez», ca urmare a ha- 


zardului unei coproductii majoritare) este foarte 
modest. 

Această selecție se caracterizează mai puțin prin 
calitate — care poate fi discutată — cit prin re- 
fuzul unei cinematografii pur comerciale, care este 
pe cit de inutilă, pe atit de mediocră, şi care con- 
tinuă să reprezinte o largă majoritate a produc- 
tiei franceze. lată de ce am vorbit mai sus de «o 
mică revoluție», pentru că ea priveşte efectele 
nu şi cauzele; ea nu face decit să traducă, pur și 
simplu, faptul că intelectualii și criticii, care fac 
parte din comisia de selecție, socotesc că producţia 
comercială este mediocră, deoarece din 59 de filme 
pe care le-au vizionat la Cannes, au ales trei care 
sînt puțin mai neobişnuite în comparație cu concu- 
reng! mai celebri si mai siguri de. succes comercial. 


EET CETE TT RNET EEE 
Optimism economic 
De OU e PPE IE > Pe PETE SEPI aa 


Cu toate acestea publicul francez nu pare nemul- 
tumit de producția națională actuală, deoarece 
pentru prima oară după 15 ani, numărul de spec- 
tatori a crescut cu 5% în 1972 —.pe cînd, înainte 
scădea regulat cu 10%, ajungînd să se stabilizeze ast- 
fel în 1971. Dar iată o statistică mai semnificativă: 
din 458 de filme distribuite în Franța, producțiile 
franceze reprezintă mai puţin de a treia parte — 


Secvenfå din «Marea crăpelniță», reprodusă de Paris-Match pe copertă 
Supratitlu: „Să vezi «Marea crăpelniță» şi apoi să-ți verst mațele™ 


` 


a 


int inutil.. 


GC 


Iubirea refugiu. Un băiat victimă a societății 
şi o fată victimă a soartei, sau filmul «Hellé» 


şi totuși ele contabilizează mai mult de jumătate 
din numărul de spectatori (53%), plasindu-se îna- 
intea Statelor Unite (25%) și a Italiei (14%). În 
același timp, producția a crescut în mod sensibil 
s-au produs în mod oficial 120 de filme, din care 
71 sînt 100% franceze si 49 sint coproductii ma- 
joritare; la aceastå cifrå trebuie adåugate si filmele 
produse in afara reglementårilor C.N.C.-ului, care 
nu figurează in statistici si care pot fi apreciate 
între 15 şi 20. 

Din cele 10 filme cu cele mai mari succese de casă, 
6 sint franceze, trei americane si unul italian. Asta 
dovedește clar că publicul francez preferă cinema- 
tografia franceză. În același timp, creşterea incaså- 
rilor cu 16% dovedeşte că mărirea numărului de 
spectatori (numai cu 5%) operează în special da- 
torită creșterii prețului biletelor în sălile care 
prezintă filme în exclusivitate (mai mare de 10 
franci, ajungind pină la 15 franci). Aceste cifre 
permit så se schiteze o sociologie a publicului de 
cinema şi să se avanseze ipoteza credibilă că mărirea 
numărului de spectatori este datorată unui public 
care se bucură de venituri mai mari, pe cind frec- 
venta publicului popular stagnează motivată de 
ratiunile bugetului familial și pentru că televiziunea 
prezintă numeroase filme (în medie unul pe zi, 
iar duminica — cinci) care sînt suficiente și satis- 
fac cea mai mare parte a publicului; din contra, 
categoriile mai înstărite ale publicului sint dornice 
să vadă imediat filmele noi, chiar plåtindu-si mai 
scump locurile, pentru că sint convinse că vor 
găsi în sălile inaugurate recent (176 în 1972) un 
confort excelent şi condiții de vizionare optime. 


În orice caz, sociologia producției franceze este 
corespunzătoare nevoilor marelui consum. O rapidă 
analiză tematică arată că aproape jumătate din filme 
aparțin celor trei genuri caracteristice: polițist, 
comic și — din păcate — erotico-pornografic. În 
special primele două genuri au cel mai mare suc- 
ces de casă. Mai mult ca niciodată, cinemato- 
grafia franceză pare a fi exclusiv pariziană, si prin 
producţie si prin tematică: majoritatea scenariilor 
au acțiunea plasată în Paris; filmele a căror acțiune 
se desfășoară în provincie sint puțin numeroase. 
La fel şi personajele din filme. Ele continuă să apar- 
ţină burgheziei sau acelei «intelligenzia» sau cate- 
goriilor sociale periferice (prostituate, gangsteri, 
tineri delincventi, paraziți sociali — si. evident 
poliţişti) 


Filmul politic, o modă? 
EPP di PEEL BERA 20 NERE 


Totusi, fårå indoialå, sub influenta succesului 
marilor filme politice italiene, vedem apårind un 
număr din ce în ce mai mare de filme in care anumite 
elemente politice își au locul lor, cu mai multă 
sau mai puţină justificare, cu mai multă sau mai 
puţină sinceritate. Deoarece producătorii şi-au dat 
seama că asemenea filme interesează publicul, rea- 
lizatorii profită ca să se exprime prin ele — unii 
dintre ei dintr-o sinceră dorință de a discuta su- 
biecte politice, alții doar în speranța de a atrage 


»— 


Bilanţul 


festivalului 
de la 
Cannes '73 


Numărul filmelor proiectate: 40 
Numărul locuitorilor: 67 152 
Numărul locuitorilor în timpul festi 
valului: 96 400 

Virsta medie a juriului: 44 ani 
Numărul florilor de pe Croazetă: 200 000 
Kilometrajul peliculei: 1 600 km 
Holul hotelului Carlton: 2 000 persoane 
şi 45 ciini zilnic 

Numărul festivalistilor: 7—8 000 
Numărul ziariştilor: 1 800 din 30 de tår 
Vinzarea tranchilizantelor: de 4 milioa 


ne A.F. — deci circa 2000 tuburi 


Cinematografia francezå prezintå cu 
succes un documentar dedicat vieții lui 
Picasso: «Viaţa văzută prin opera sa de 
la 1900 pinå în 1973». O frază de Picasso 
În viaţă totul e miracol, Nu-i miracol 


că nu ne topim in baie œ un săpun? 


Moda titlurilor fluviu e în plină desfă 
surare. Titlul a două filme franceze în 
curs de turnare 

1) «Evenimentul cel mai important 
de cînd omul a pus piciorul pe lună 

2) «Cum să distrugi reputația celui 
mai celebru agent secret din lume 


Mărturisiri de Francois Truffaut des 
Noaptea ameri- 
precis 


pre ultimul său film 
cană (Filmul unui film, ma 
spus, un film despre o echipă care fil 
mează o mică dramă). Ce se intimplå cu 
personajele in filmul din film? Ce se 
intimplå cu ele in filmul lui Truffaut? 
lată firul acțiunii 

— Am vrut să continui ceea ce am 
inceput în Sărutări rate zice 
Truffaut adică am vrut să continui să 
lupt impotriva acelui curent cinemato 
grafic francez, care din 1960 se concen 
trează asupra unui singur personaj. Am 
incerc să dau importanță egală la 
zece personaje. Uri accesorist şi 
script-giri contează pentru mine 
Acest aspect colectiv 
umanist al filmului, exprimă nostalgia 
după cinematograful lui Prévert. Pen- 
tru că există o astfel de nostalgie. Nostal 
gia filmelor care nu se tem să spună o 
poveste, nu se tem să pară melodrama 
tice. Eu sint un povestitor și imi asum 
riscul de a părea un idiot în ochii discipo- 
lilor lui Valery 

In artă se reiau adesea temele care 
păreau dispărute, dar se reiau sub un alt 
unghi. O dată în plus, cred că Dali are 
dreptate cind zice Nu-ţi face griji ca 
să fii modern, pentru că modern esti 
fie că vrei, fie că nu 


a şi vedetele 


25 


«Nunta insingeratå» de Claude Chabrol 
sau portretul unui politician corupt 


publicul şi de a face bani. Trebuie să adăugăm că 
reacția care a urmat mișcării din mai 1968, înmulţirea 
scandalurilor în care a fost implicată lumea guver- 
namentală, regimul de violență permanentă instau- 
rat de poliție — au incitat pe cei mai buni realiza- 
tori și pe cei mai conştienţi — care se încadrează 
aproape toţi, din punct de vedere politic, în opo- 
ziţie — să-și multiplice filmele sub forma unor pam- 
flete mai mult sau mai puţin virulente; in același 
timp, o dată cu trecerea vremii de la războiul din 
Algeria, faptul că rănile fizice si morale suportate 
de națiune au început să se cicatrizeze pe măsură 
ce acest tragic episod devine un capitol de istorie, 
a permis nașterea unor filme care n-ar fi putut fi 
realizate înainte decit cu preţul unor nenumărate 
riscuri. 


«Totul e în regulă!» 
Chiar totul? 
EE EI EE FSE PEPI PE 


Această producție erotico-pornografică este de 
o mediocritate totală si provoacă întrebarea: cum 
poate fi ea rentabilă? Această întrebare se pune de 
altfel pentru un mare număr de filme și aici trebuie 
să amintim că, totuși, cinematografia franceză este 
subventionatå de stat (grație unui fond alimentat 
de taxele pe biletele de spectacol) în proporție de 
aproximativ 30% din bugetul total al investiţiilor 
şi că scurt-metrajul nu supraviețuiește decit datorită 
acestor subvenţii. Chiar cu 120 de filme pe an, 
este cu totul imposibil ca producătorii și realiza- 
torii noștri să lucreze în mod regulat (ei sint de 
trei ori prea numeroși) iar șomajul este constant 
şi frecvent la tehnicieni. lată de ce nici Alain Resnais, 
nici Jacques Demy, nici Agnes Varda, nici Jacques 
Rivette, nici Alexandre Astruc, nici Georges Franju, 
nici Michel Drach, nici Jacques Doniol-Valcroze 
n-au turnat în 1972, fără să mai vorbim de Renoir, 
de Clair, de Clouzot, de Bresson, de Tati — adică 
o mare parte a talentelor noastre au rămas nepro- 
ductive, ceea ce reprezintă o serioasă pierdere 
pentru cinematografia franceza. Faptul că Resnais, 
de exemplu, n-a mai lucrat din 1968 («Je t'aime. 
je t'aime») înseamnă pentru noi, realmente, o catas- 
strofă. 

Dacă vrem să stabilim bilanțul stagiunii 1972—1973 
trebuie să-l cităm pe Buñuel care ne-a făcut cinstea 
să lucreze destul de regulat la Paris, semnind si 
«cel mai bun film francez» al anului: «Farmecul 
discret al burgheziei». Printre «båtrinii» noului 
val, Rohmer a rămas egal cu el însuși, la un înalt 
nivel de sensibilitate și inteligenţă, cu «Dragostea 
de după-amiază». Chabrol a anulat eşecul lui cu 
«Doctorul Popaul», realizind remarcabilul film «Nun- 
ta insingeratå». Truffaut va şterge si el, sperăm, 
eșecul său — «O fată frumoasă ca tine», cu «Noap- 
tea americană», în timp ce Vadim a atins un grad 
de nulitate perfectă cu «Don Juan '73». În ceea 


26 


ce-l priveşte pe Godard, cu toate polemicile artis- 
tice și politice pe care le-a stirnit cu «Totul e în 
regulă», trebuie să constatăm că este foarte de- 
parte de strălucirea lui din «Pierrot nebunul» 

Dar «Totul e în regulă» al lui Godard este un 
fenomen interesant, pentru că este tipul unui cine- 
matograf politic de mare consum — cu vedete 
(Jane Fonda și Yves Montand), susceptibil de a 
atrage publicul cel mai larg. Totuşi, datorită pe 
de o parte agresivitåtii tonului, iar pe de altă parte 
faptului că filmul nu corespunde ideii pe care o 
are spectatorul despre «spectacol» — succesul 
peliculei «Totul e în regulă» a fost destul de modest. 
În schimb, «Starea de asediu» al lui Costa Gavras 
(răpirea si executarea unui spion american de către 
Tupamaros), ca și «Atentatul» lui Yves Boisset 
(relatarea cinematografică a afacerii Ben Barka, 
asasinarea șefului politic al opoziției marocane de 
către ministrul de interne din Rabat)au avut mare 
succes, pentru că realizatorii au reuşit să împace 
cu abilitate ideea de spectacol (vedete și suspense) 
cu mesajul politic. Fireşte, s-ar putea discuta despre 
adevărata eficacitate (fără să mai vorbim de onesti- 
tatea, chiar de sinceritatea celor doi regizori, care 
nu pot fi puse la îndoială) a acestui gen de filme 
este o problemă îndelung dezbătută și a cărei re- 


Si totuşi: 
din cele zece filme 


cu 
cele mai mari succese 


de casă, 
şase sînt franceze. 
Asta dovedeşte 
că 
publicul francez 
preferă cinematografia 
franceză ! 


zolvare nu o voi aduce eu in acest articol. 

Mai puţin spectaculos, dar mai aproape de reali- 
tatea socială franceză, «Frumoasa mască», adaptarea 
unui roman de Roger Vailland, de către Bernard 
Paul, schiteazå un reușit portret al clasei muncitoare 
în perspectiva politică a partidului comunist. În opo- 
zitie e filmul lui Marin Karmitz, «Dinte pentru dinte», 
care redă punctul de vedere gosist. 


Istoria depune mărturie 
pentru prezent 


Multe filme politice folosesc adesea motive istorice 
sau parabola, pentru a depune mărturie despre 
prezent. Astfel, Rene Allio, povestind represiunea 
exercitată de Ludovic al XIV -lea prin 1700, împotriva 
ţăranilor revoltați din Cevennes («Les Camisards»), 
pune extrem de bine problema raporturilor dintre 
rațiunea de stat și libertatea individuală. Claude 
Faraldo, cu «Themroc», aduce pe ecran unul din 
filmele-eveniment ale anului — punind în scenă o 
percutantă fabulă care evocă distrugerea individului 


«Noaptea americană» de Truffaut 
sau filmul care a salvat onoarea Franţei la Cannes 


De 


«Farmecul discret al burgheziei», cel mai bun film francez al anului. 
Ce-i drept, regizorul e spaniolul Buñuel. 


în sistemul nostru social. O mărturie mult mai directă 
o aduce René Vautier cu filmul său «Să ai 20 de ani». 
Este vorba despre războiul din Algeria, privit prin 
prizma soldaților mobilizați. Este o operă de o 
simplitate cvasi-documentară si de o luciditate 
politică exemplară. 

Tot despre războiul în Algeria ne vorbește Yves 
Boisset în noul său film, (încă inedit): «R.A.S.» 
(«Nimic de semnalat»): iar filmul lui René Gain- 
ville, «Complotul», ne povestește despre sin- 
geroasa perioadă a terorismului O.A.S. şi aduce pe 
ecran teribila campanie lansată de această organi- 
zație fascistă împotriva stringerii de semnături 
pentru pace. Aceste evenimente care au intrat în 
domeniul trecutului suscită încă, în Franţa, reacţii 
pasionate. Lucrul s-a văzut foarte bine în filmul de 
foarte lung montaj al lui André Harris si Alain 
Sedouy, «Francezi, dacă ati sti...» care aduce timp 
de mai mult de opt ore de proiecție, documente de 
arhivă și depozitii de martori privind o jumătate 
de secol de istorie franceză. Dacă încercarea auto- 
rilor de a adăuga analizei marxiste a societății o vi 
ziune freudiană (pe considerentul că francezii ar 
avea anumite «fixatii», preferințe pentru virstnici 
— Pétain, De Gaulle) rămîne discutabilă, filmul 
are însă o importanță documentară și informativă 


EE 


Şomajul. 
fenomen constant 
al 
cinematografiei franceze. 
E trist, 
mai ales 
că printre şomeri 
se numără: 
Renoir, Clair, Tati, 


şi 
alte talente 


| 
| 
Bresson, Clouzot 
de mårimea intii! 


ee 0 e ie 2 A 


«Starea de asediu» de Costa Gavras 
sau răpirea si executarea unui spion american 


considerabilă. 

În sfirsit, critica socială se exprimă citeodatå cu 
ajutorul unei intrigi sentimentale sau a unei poveşti 
pasionale. Acesta este cazul filmului lui Chabrol, 
«Nunta insingeratå», în care aventura criminală 
a amanţilor devine pentru cineast prilejul de a 
face un feroce portret al unui politician corupt, 
politician care face parte, bineînțeles, din rîndul 
«majorității parlamentare». 

În «Nu există foc fără fum», Cayatte ne descrie 
şi el modul în care un politician la putere încearcă 
să se debaraseze de un rival din opoziție, montindu-i 
o afacere de șantaj, pe baza unor fotografii trucate. 

Bineînţeles, toate aceste filme nu au, de fapt, 
nimic revoluționar și ca atare nu amenință să zdrun- 
cine temeliile actualului regim, ale actualei so 
cietåti; dar cinematografia noastră a manifestat 
un timp îndelungat un asemenea dezinteres față 
de angajarea politică și socială, încit acum am ajuns 
să pindim aceste filme şi să considerăm evenimente 
toate aluziile sau referirile la situația prezentă a 
Franţei. 

Un vint nou suflă peste cinematografia franceză. 
Din păcate, nu este decit un zefir primăvăratic care 
nu vestește nici o furtună! 

Marcel MARTIN 
mai 1973 


film şi literatură 
PER EE CHE 


Chiar 


3 A 


si in film 


Dupå pårearea mea, profilul unei 
cinematografii nationale, ca ex- 
inema presie a unei culturi si spirituali- 
tåti constituite, se poate ivi — deci 
realiza — atunci cind o artă atit de 
tinără ajunge să depisteze și pentru 
sine făgașurile prin care celelalte arte ale unui 
popor au putut să realizeze o anume maturitate, 
un «specific», adică anumite «chei» de exprimare. 
Ce ne arată, bunăoară, evoluția literaturii ro- 
mâne, pentru a lua numai una din artele noastre 
de tradiție, din perspectiva unor invåtåminte pe 
care cinematografia le-ar putea fructifica? Lite- 
ratura, căci, in dialogul artelor, ea este cea pe care 
o cinematografie se poate sprijini în primul rind. 
indubitabil că literatura română are multi poeți 
de rară valoare — cum se spune chiar, este o 
literatură de poeți. Evident că cinematografia nu 
poate ecraniza poezia. Dar, dintr-o cultură poe- 
tică, din stările, trăirile extraordinare, din disci- 
plina unei poezii de asemenea valoare, din impli- 
catiile ce pot naşte la rindul lor alte opere, fil- 
mele româneşti nu s-au prea inspirat; de exemplu, 
nu a fost nici încercat — deci nici reușit — vreun 
poem cinematografic. Tentativa cea mai fericită 
a făcut-o regizorul Alecu Croitoru în filmul său, 
«Virstele omului», dedicat, de fapt, poeziei popu- 
lare. Filmelor noastre in genere le lipsește 
poezia — vreau să spun lirismul. 

Trecind la genul dramatic — între Caragiale 
(ecranizat valid într-o singură experiență de 
Jean Georgescu) și Camil Petrescu (niciodată 
pus pe ecran), dramaturgia noastră a dat opere 
mai puțin importante. Să fie oare aceasta cauza 
pentru care arta dialogului este unul din punctele 
cele mai slabe ale filmului ce producem? Se 
vorbeşte fals sau în clişee, se vorbește prețios 
sau argotic — se vorbește festiv sau se spun 
glume. Vorbirea noastră cea de toate zilele pare 
mai degrabă a juca rolul Cenuşăresei din poveste. 

În genurile narative — cele mai generoase 
pentru ecran — inregistråm o curioasă atitudine. 
Este adevărat că nu avem prea mulți romancieri 
importanți, și poate și mai putine romane cu o 
epicitate masivă, deplin constituită. Dar avem 
o excelentă nuvelistică— și atit de puține 
filme scurte inspirate din ea! Problema nu 
este dacă s-au ecranizat sau nu cele mai 
importante romane ale lui Rebreanu, Sadoveanu 
Hortensia Papadat-Bengescu, Marin Preda, Za- 
haria Stancu. George Călinescu, Eugen Barbu 
sau ale altora mai tineri, atit de dotați; ne referim 
din nou la o viziune romanesch, la acea capacita- 
te de selecţie și de expunere pe care romanul o 
are, la valoarea și tehnica povestirii, la o expe- 
riență a conceperii unei naratiuni. Nuvela, la 
rindul ei, propune o altă tehnică, o altă respirație. 
Dar nici ea nu a fost suficient investigată de film. 
Există apoi o proză fabuloasă, excelentă, există 
basmul, cult si popular (abia infåtisat în pelicule 
anodine), există un pitoresc tipologic, memorabil, 
dar care a pătruns cu mare greutate și doar episo- 
dic în filmele noastre. 

Spunem toate acestea nu pentru că am dori, în 
primul rind, mai multe ecranizări — ci dimpotrivå, 
cit mai multe filme originale, gindite pentru ecran 
incă de la prima «frază». Acest lucru nu e posibil 
— dacă ne propunem să consolidăm și să matu- 
rizăm o școală naţională într-o evoluție firească 
— fără a gindi la ceea ce s-a creat inainte de cine- 
ma. La ceea ce s-a creat, la felul cum s-au spus 
lucrurile, la modurile cum au reușit mai bine, 
mai complet, mai original să se exprime celelalte 
arte, în datele în care a existat şi există un popor. 

Problema este deci: a medita — adică a-ți 
însuşi nu numai informativ, datele unei culturi — 
ci a le face să te slujească pentru a evita luarea 
de la capăt. Asumarea acestei conştiinţe a evo- 
lutiei culturii în datele ei specifice, pe traseele 
pe care le-a desenat în spiritualitate, veacuri de-a 
rindul, poate face ca amatorismul și perpetuul 
debut să fie evitat. Chiar și în film. 


Gelu IONESCU 


27 


Istoricii literari susţin că 
Don Quijotte, magnifica 
XA si inegalabila capodoperă 
a sufletului și cuvîntului 
> omenesc — cartea pe care 
o iubea cel mai mult Dostoievski, 
visul cel mai inalt al tuturor marilor 
cineasti — s-ar fi nåscut din dorinta 
lui Cervantes de a parodia romanul 
în acea Spanie, plină în egală măsură 
de aur și de mizerie, de femei divine, 
de păduchi, de cavaleri si cersetori. 
de popi graşi si de hoți cărora li se 
vedeau oasele. Explicația mi se pare 
verosimilă. Numai că geniul lui Cer- 
vantes a depășit obiectul parodiei și 
a scris astfel cea mai patetică mărturie 
a nobletei si fragilitåtii sufletului ome- 
nesc. Cervantes a folosit elemente ti- 
pice ale romanului picaresc, numai 
că în loc så le destrame sau så le ridi- 
culizeze, le-a ridicat pe o neasteptatå 
înălțime... Tendinţa iniţială de parodie 
s-a preschimbat într-un cintec despre 
iluzie și despre nevoia de vis a omului, 
a Spaniei de atunci și a omului de pre- 
tutindeni. 

Istoria literaturii cunoaște multe ope- 
re remarcabile născute din nevoia de 
a parodia sau de a demistifica anumite 
opere sau curente literare... Dar dacă 
Cervantes pornind de la parodie,ajunge 
la sublim, multi porneau de la sublim 
spre ridicol. Nu orice realitate sau 
operă de artă poate să fie obiect de 
parodie, o parodie la Hamlet nu poate 
decit să fie ridicolă... Shaw a încercat 
nu să-i ironizeze pe Cezar, pe Cleo- 
patra. pe Antoniu, să-i demistifice, ci 
doar să-i umanizeze. Încercările unor 
regizori de a-l îmbrăca în frac pe 
Hamlet sau de a o așeza în Mercedes pe 
Ofelia, s-au dovedit de un modernism 
deprimant. Dar Shaw a exagerat în 
tendința de a arăta latura normală a 
acestor eroi, prea i-a «umanizat», de 
aceea noi îi preferăm în versiunea 
plină de măreție si tragism a lui Sha- 
kespeare. Demistificarea poate să fie 
o cale spre adevăr, dar, adeseori, şi 
spre eroare... 

Este limpede că nici cinematografia 
n-a putut să se sustragă nevoii de pa- 


28 


Din instinct de conservare. 
filmul 
s-a autoparodiat şi, în acest fel, 


s-a salvat, 
dacă nu de la moarte, în orice caz 
de la ridicol 


rodie sau nevoii de a se autoparodia 

Impulsul atît de precoce al filmului 
de a se autoparodia e un semn bun, 
dovedeşte că el isi cunoaște limitele 
si presimte riscul de a se ascunde în 
anumite tipare. Filmele de groază, 
de aventuri, polițiste, au fost printre 
primele obligate să treacă prin purga- 
toriul ironiei și bine le-a făcut. Se 
adunaseră prea multe cadavre, prea 
multe Londre încărcate de ceaţă si 
mister, prea mulți monştri, prea mulți 
cactuși și prea multe impuscåturi în 
noapte, prea numeroase vampire, așa 
că parodia devenise o necesitate or- 
ganică, o problemă de higienå. Din 
instinct de conservare, filmul s-a auto- 
parodiat si în acest fel s-a salvat, dacă 
nu de la moarte, în orice caz de la ri- 
dicol. Parodia la adresa unui film po- 
litist sau de aventuri, mi se pare, 
personal, mai firească decit un film 
care tratează în mod obișnuit aven- 
tura și misterul... Parodia. în cazul 
filmului polițist, înseamnă o încer- 
care de a-l face mai realist, de a-i mai 
tăia din artificial. Deci, supus parodiei, 
filmul polițist n-are decit de cîștigat 
şi nimic de pierdut... Filmul politist 
«normal» este de fapt o parodie, iar 
parodia la adresa filmului poliţist este 
o încercare de a-l face mai realist, de a-l 
sublima atit cît se mai poate. E știut 
că, la un moment dat filmele de vio- 
lente sexuale si de atrocități porno- 
grafice, de nådusealå si beatitudine 
bintuiau in hoarde ca låcustele ecra- 
nele båtrinei Europe... Pînă la urmă, 
spectatorii s-au plictisit de atitea tru- 


puri goale-puscå atit de birocrate in 
nerusinarea lor si au simtit nevoia de 
a parodia toate aceste cavalcade de 
nerusinåri greoaie care semånau mai 
mult a rețetă medicală decit a plăcere 
păgină... Așa au apărut în cea de a 
7-a artă parodiile la adresa filmelor 
care vedeau în sex singurul mister al 
lumii și aceste parodii s-au dovedit 
mai, exacte, mai firești, mai zburdal- 
nice decit toate tipetele isterice în 
împrejurări dintre cele mai intime 
văzute pe ecran pinå atunci. Aceste 
parodii dovedesc puterea de regene- 
rare a filmului, capacitatea de a se 
privi cu luciditate, de a nu stationa 
prea mult în erori. Între noi fie vorba, 
filmele pornografice n-au fost nicio- 
dată o afacere prea mare, delicatetea 
umană, pe care n-au calculat-o exact, 
a dus pe multi producători la faliment... 
Un producător străin, fiind de acord 
cu această observaţie a mea, recu- 
nostea cu luciditatea omului de afaceri 
si nu cu avintul artistului: «In mo- 
mentul de fatå numai cu filme pline de 
noblete si iubire se pot cistiga bani 
frumosi. Nobletea aduce o avere. Ci- 
nismul, pornografia, te pot ruina». 
Parodia reprezintă însă și un mare 
risc, un foarte mare risc, pe care, bine- 
inteles, nici filmul nu La putut evita. 
A greşit în această privinţă și un scri- 
itor de luciditatea lui Anatole France, 
de ce n-ar greşi si regizorii, oameni 
cu carte mai puțină. Nu poți să faci 
ironii la adresa unui apus de soare. 
Nu poți să priveşti de sus zbuciumul 
sincer al unei fiinţe nobile... Natura nu 


D 


poate fi supusă demistificării, ea supra- 
vietuieste oricărei ironii... Apoi, pa- 
rodia e un gen care aduce, sau se 
crede că aduce imediat succesul și, 
din această pricină, ne-am trezit în 
situaţia comică de a avea mai multe 
parodii decit ne trebuie. N-avem filme 
polițiste, dar avem parodii la adresa 
filmelor polițiste. N-avem filme de 
dragoste, dar avem parodii la adresa 
filmelor de dragoste. Parodia trebuie 
să se nască pe un fond de saturație, 
nu pe unul de austeritate... Cineastul 
se grăbeşte să treacă direct la parodie 
fără să se întrebe dacă natura și socie- 
tatea au strîns materialul uman atît 
de necesar. Aceste filme nu parodiază 
pe nimeni'și nimic, ele sint pur si simplu 
parodii fără nici o justificare estetică 
şi umană... E ca și cum un satiric ar 
critica påtimas, cu desfriu de argu- 
mente, păcate care nu există... Parodia 
då și iluzia inteligenţei si e ştiut ce 
ușor se lasă ademenit individul de 
această plăcută iluzie... Un tinăr re- 
gizor, altfel nu lipsit de talent, îmi mår- 
turisea că are de gind să facă o parodie 
grozavă la adresa lui «Love Story». 
Lui i se părea acest plan satanic, mie 
mi se părea numai stupid, mă intrista 
prin încrederea prea mare pe care 
și-o punea în parodie. El credea că 
parodia e singura posibilitate a unui 
regizor de a ieși din anonimat şi greu- 
tåti materiale. Nu cred. Şi apoi instinc- 
tul de artist trebuie să-ți spună ce 
se poate parodia si ce nu. O parodie 
despre «Love Story» ar fi un fiasco 
material și artistic... 


Un erou al lui Thomas Mann, com- 
pozitor de geniu, vindut diavolului, 
a incercat să facă o parodie a Simfoniei 
a 9-a a lui Beethoven, să transforme 
în spaimă și întuneric acest cînt al 
bucuriei și seninåtåtii umane... Dar 
nici cu ajutorul diavolului, intensi- 
tatea bucuriei și demnității umane n-a 
putut fi acoperită de spaima și tipetele 
întunericului... Există zone unde iro- 
nia își încetează puterile și artistul 
care nu înţelege asta e pierdut. 


Teodor MAZILU 


— 


we 


Am arătat, acum citeva 
luni, la Televiziune, citeva 
imagini fintr-un film de 
patru ori frumos. Întii pen 

A tru că fusese debutul Kat- 
harinei Hepburn; al doilea, pentru că 
găseam acolo, la apogeul carierei și 
talentului, pe marele John Barrymore; 
al treilea pentru că regizorul este nu 
mai puțin marele George Cukor; al 
patrulea, pentru că filmul fusese «tras» 
dintr-o piesă de Clemence Dane, una 


inema 


din cele mai originale, as zice chiar 
uluitoare scriitoare engleze. 

Filmul, ca și piesa, se numește 
«A Bill of Divorcement» («O hotărire 
de divorț»). Rolul tinerei debutante este 
infernal de greu și îi zugrăvește de la 
început, în întregime, bogatul, compli- 
catul ei suflet, atit ca femeie, cit și ca 
artistă. Personajul este o fată care, de 
mulți ani, încă de cînd era copil își pier- 
duse într-un mod bizar... tatăl. In 
timpul războiului nu se mai auzise de 


el. Dispărutul e dat ca mort. Dar mor- 
tul nu fusese decit nebun. Fusese 
Acum nu mai era. Îşi recapătă şi memoria 
Acum ştia cine e. Şi. astfel, sei 
toarce el acasă, unde regăsește o fiică 
pe care, ca ne-copil, nu o mai văzuse 
niciodată, şi o nevastă iubită care acum 
iubea pe altul și tocmai se căsătorea cu 
el. Vă inchipuiti ce poate scoate un 
actor ca Barrymore din aceste com- 
plexe catastrofe. Dar nimeni nu 

fi închipuit (nimeni afară de Cukor, 


care a văzut imediat) că necunoscuta 
Miss Hepburn era tocmai aceea pe care 
demult o căuta pentru a incarna un 
personaj poetic și amar, tandru și vi- 
teaz, capabil să prefacă repede o re- 
centă pietate filială într-o prietenie 
adincå si o colaborare sufletească du- 
rabilă cu un om care nu va mai fi tatăl 
ei, ci o ființă pe care ea o va salva, nu 
numai iubindu-l, dar si veghind la re- 
desteptarea in el a unui talent uitat, 
a unui talent de muzician care va aduce 


E ea ID 


Pe cînd era regină («a Scoției») 


Leoaică în iarnă («Leul în iarnă») 


fericire amindurora, aruncind la fier 
vechi supårårile celelalte. 


EEE == EEE VEE 
Amazoana 
> ESA ES 


Incå de la acest prim film, sucita 
Katharine, nu se va sfii så-i spunå incå 
si mai sucitului John Barrymore că, 
slavå domnului, toate chinurile au si 
ele un sfirsit si că, slavă domnului, 
chinul ei de a juca cu el tocmai că se 
sfirseste si el! La care artågosul geniu 
îi răspunde cu obråznicia zeilor: «N-am 
avut impresia că ai jucat: cu mine!». De 
o obrăznicie egală avea dinsa să aibă 
parte la primul ei film cu Spencer 
Tracy, a cărui statură avea 9 centimetri 
mai puţin decit a ei. Ca și lui Barry- 
more, cusurgioaica noastră îi zice: «Nu 
ştiu dacă ai să poți juca cu mine. Sint 
cam mare pentru dumneata», la care, 
ca un al doilea Barrymore, Spencer 
Tracy îi răspunde: «N-avea grijă. Am 
să te fac eu să pari mică». 

Katharine Hepburn n-a insirat anti- 
camerele de studiouri cerșind probe 
de fotogenie. A fost brusc catapultată 
vedetă pe bază de opinie publică, de 
«vox populi». Glasul mulțimilor s-a 
numit aici Doamna Roosevelt, soția 
fiului mai mic al Președintelui. O vă- 
zuse pe Broadway jucind în «Warrior's 
Husband» («Soțul Amazoanei») si ii 
plåcuse atit de tare, incit, la un dineu 
unde se afla si Cukor, se revårså in 
ditirambice laude. Cukor s-a dus så 


vadå piesa. Rezultat? Gåsise pe mult 
cåutata interpretå a noului såu film. 

Katharine Hepburn nu luase nicio- 
datå lectii la vreun conservator de artå 
dramaticå. Invåtase carte in turneele 
de teatru. Cåci in Statele Unite toate 
trupele sint ambulante. Ele joacå in 
peste 50 de orase pe an. Asta permite 
repertoriului anual så nu cuprindå mai 
mult de 2—3 piese. lar asta permite 
actorilor så stie pe dinafarå toate ro- 
lurile celorlalte personaje ale piesei, 
pe care ei le joacă in gînd. Ba chiar si pe 
față. Asta mai aduce variaţie în mono- 
tonia unei piese jucate un an întreg 
Şi nu numai variaţia. Căci actorul își 
cunoaște rolul său în funcție de rolurile 
celorlalți. Prin ceilalți ne înțelegem pe 
noi, ne judecăm pe noi înşine. Toţi ac- 
torii buni fac asta. Cei din Statele Unite 
mai ales. lar printre aceștia, Katharine 
Hepburn mai mult ca oricine. Dovada? 
Toată viaţa va păstra şi practica, spre 
nervii regizorilor si indignarea parte- 
nerilor, obiceiul de a întrerupe o re- 
petiție strigind: «Stati! Nu e bine. Re- 
plica asta trebuie debitată și mimată 
așa !!» 


EEE IT FØR TELTE 
Tråsnita 
EH 


Televiziunea noastră, căreia pentru 
asta îi sîntem profund recunoscători, 
ne-a dat nu demult capodopera «Brin- 
ging up Baby» (la noi tradusă «Leopar- 
dul Suzanei»), unde adinca noastră 


tragediană face o strălucită performan- 
tå de «crazy story», de «comedie tråz- 
nitå», de «histoire loufoque». E una 
din piesele de antologie ale acestui gen 
inventat de americani pentru veșnica 
noastră fericire. Povești, unde, dedec- 
subtul caracterului ticnit si bazacon 
al faptelor, găsim o psihologie perfect 
realistă. De la acest film si pinå în zilele 
noastre anii s-au înmulţit. Au trecut 
aproape 40. Așa că educația îngrijită 
şi obrazul avangardist subțire al baga- 
jului cultural superior al unora, îi o- 
bligă să adauge că acel film este totuși 
«cam depăşit». Aceste cuvinte fură în 
mod subțire strecurate în prezentarea 
filmului la TV. Şi nu-s tocmai adevărate. 
Există sigur, aici, o gravă depăşire. O 
dublă depășire. Mai întii, acest film le 
depășește pe toate celelalte în bogăție 
umoristică și viteză psihologică, dar 
mai ales depășit aici este însuși domnul 
spectator intelectual al nostru, care 
nu mai poate urmări, nu se mai poate 
ţine la pas cu iuteala unei desfåsuråri 
unde fiecare silabå are tilc si haz. Gi- 
fiie spectatorul 1973, deprins cu acele 
filme unde. la fiecare stert de ceas, 
înțelege perfect că, de un sfert de 
ceas, se trag,de pildă, gloanţe de revol- 
ver şi că deci cineva împușcă pe alt- 
cineva. El a auzit de la Godard, Anto- 


«În epoca vampelor 
cu pene şi rochii colante, 
ea întîmpină succesul, 

avind drept singure 


arme 
talentul şi feminitatea 
nesofisticatå» 


Pierre Seghers 


nioni si Robbe Grillet că filmul trebuie 
să fie lent. Ritmul diabolic al filmelor 
din epoca de aur îl depășește. Avea 
dreptate crainica de la TV. Depåsire 
este. În schimb, iată si opinia unor ne- 
depășiți, care tocmai au fost incintati 
de viteza drăcească a jocului Katharinei 
Hepburn. Cunoscutul dramaturg Pier- 
re Wolf scrie in «Paris-Soir»: «Sala 
era in delir. Nu-mi amintesc så fi auzit 
vreodatå asemenea risete». In «Le 
Jour»: «Un uragan de situatii comice 
prezentate de aceastå uimitoare Kat- 
harine Hepburn, care stie så facå totul, 
så spunå totul». Ziarul «Ce Soir»: 
«...filmul Katharinei Hepburn conține 
substantå cit douå sau trei filme». lar 
«I'Intransigeant»: «Publicul a ris fără 
întrerupere. O vervă, un aer degajat 
care sînt în același timp și calitățile 
Katharinei Hepburn». 

Jean Mitry, decanul Institutului de 
Cinematografie din Paris, folosește pen- 
tru a o caracteriza pe Katharine Hep- 
burn, un adjectiv care, într-adevăr, o 
defineşte. El o numește «completă» 
si pune chiar el între ghilimele acest 
cuvînt. Asadar,o actriță completă care 
(citez) «a știut să cîştige partida pe 
ambele tablouri: ca vedetă, adică mon- 
stru sacru așișderea unei Garbo sau 
Dietrich, şi ca actriţă, asisderea unei 
Bette Davis». Julio Cesare Castello nu 
adună, ci scade. El o numește pe artista 
noastră: «un eveniment cu totul sin- 
gular: un refuz de GLAMOUR în be- 
neficiul calităților interioare». lar Se- 
ghers scrie: «Celebră în teatru, ea de- 
butează în film în anul 1932 (adică re- 


lativ tirziu, la 26 de ani), unde face o 
carieră care, la fel, de pildă, cu aceea 
a actriţei Bette Davis, a fost o revanså 
a adevăratului comedian asupra frumoa- 
selor siluete. In epoca vampelor cu 
pene şi rochii colante, ea intimpinå 
succesul; avind drept singură armă 
talentul pe care îl va impune, cu acelasi 
fericit rezultat, deopotrivă, în rolurile 
comice și în cele dramatice. Farmecul 
ei este o feminitate netapajoasă, dar și 
nesofisticatå». 


ERTER METER Da PAI DI EI 
Răzvrătita 
TS i KE EE EEE TE OE 
Într-adevăr, o vedem obtinind re- 
cordul risului și tråznelii umoristice în 
«Leopardul Suzanei», sau incarnind 


tragica incåpåtinare a Mariei Stuart 
(de Ford) sau patetica suferintå a re- 


ginei Eleonora, îndrăgostită si 
încuiată în turn de regalul ei sot («Leul 
în larnå» — cu Peter O'Toole); sau 


interesanta femeie din «Quality Street» 
(de George Stevens, cu Spencer Tracy, 
1942) care își leapădă înfățișarea aus- 
teră de institutoare și se preschimbă 
în fată zvăpăiată și cochetă; apoi fata 
båtrinå din «Regina africană» (de Hus- 
ton, cu Humphrey Bogart), care des- 


Stil «Garbo» 


coperă într-un tirziu două lucruri te- 
ribile: amorul si bătălia socială, lupta 
politică; sau eroina feministă din «Răz- 
vrătirea». 

Recent a turnat filmul «Nebuna din 
Chaillot» (după piesa lui Giraudoux, 
în rolul imortalizat pe scenă de Mar- 
guerite Moreno). Este, și acesta un rol 
sinteză, unde găsim logodite extrava- 
Santa tinerească și dramatismul grav. 
Personajul e o pariziană în casa căreia 
s-a descoperit existența unei surse de 
petrol. O serie de sacali vor s-o imbol- 
dească astfel încit să poată pune mina 
pe toată această exploatare. Dar au 
nimerit prost, căci ea are o fire de 
bună samariteană, o fire generoasă, 
aproape o manie a generozitåtii, pe 
care o exercită în tot soiul de feluri 
excentrice și bazacoane. Pe lîngă multii 
smecheri de ambele sexe care vor s-o 
speculeze, se află în anturajul ei un cu- 
plu de tineri îndrăgostiți, ființe cu 
suflet curat care o conving pe «ne- 
bună» să rupă orice contact cu trupa de 
afaceristi şi så se consacre mai departe 
ajutorării unuia si altuia, fără plan, la 
intimplarea intilnirilor, cu orice mij- 
loace, oricît de fistichii. Ea îi ascultă 
Și, într-adevăr fistichie va fi soluția. 
Aiurită, dar radicală. Viitorul put de 
petrol este în pivniță. Îi adună pe toți 
acei paraziți acolo, în subsol. Apoi 
încuie uşa mare care comunică cu par- 
terul. Apoi ridică o trapă și toți acei 
dezinteresati musafiri cad în mocirla 
de păcură. În această poveste ieșită din 
pana inimitabilului Giraudoux, Katha- 
rine Hepburn găsește un fel de oglindă 


nu numai a talentului său dar şi a bio- 
grafiei sale. Este acea alianță originală 
de extravagantå tråznitå si gravitate 
eticå, amestec de conduite caraghioase 
si evanghelicå generozitate; excentri- 
citate bufonå si umanitate profundå. 
Sintezå care caracterizeazå nu numai 
cariera sa de actritå, dar si propria sa 
viață particulară. Pe de o parte, ea are 
o plåcere nebunå så scandalizeze presa 
råspunzind reporterilor (care o intre- 
bau dach are copii): «Da, Cinci. Negri. 
Toti.» — sau venind la studio cu o pipå 
in gurå, cu un urs in leså si o maimutå 
pe umăr. În schimb, întoarsă acasă 
devenea (propriile ei cuvinte): «fe- 
meia cea mai oarecare din lume». 


EEE EEE 
Pariziana 
MERE EE ENEE 


Într-un alt portret, tot al ei, scris 
tot de mine, tot în revista «Cinema», 
am povestit fapte biografice emotio- 
nante referitoare la dulcea, patetica ei 
dragoste pentru Spencer Tracy, legă- 
tură pe care chiar pudibondul Holly- 
wood din acea vreme a respectat-o cu 
evlavie. As vrea aici doar să adaug ceva. 
Ceva care se potrivește cu ea. Ceva 
mai uluitor decit toate indråznelile e: 


Stil «Hollywood '32» Stil vamp 


Un reporter francez, numit Bringuier 
— care a stat mai mult timp la Holly- 
wood — a scris o carte (foarte citită): 
«Dames de Hollywood», unde vor- 
beste de un mare amor între același 
Spencer - Tracy si... Loretta Young. 
Amindoi fiind credincioşi si bisericosi, 
ba Loretta fiind si catolică, adică ne- 
avind-voie så divorteze (de un bårbat 
de care, de altfel, era de multi ani des- 
pårtitå), din pricina acestor impedi- 
mente, Bringuier pretinde că cei doi 
și-au petrecut viața iubindu-se in tă- 
cere si într-o fidelitate exclusivă. În- 
tr-atita de obişnuită este clientela pre- 
sei cinematografice să citească cele 
mai fanteziste snoave de amor, încit 
această mică poveste, care dărima una 
mare, lungă, unanim acceptată, a fost 
înghițită fără murmur. 

După «Nebuna din Chaillot», Ka- 
tharine Hepburn a abordat si genul 
muzical de tip Broadway. Å intru- 
chipat o persoană reală, pe cele- 
bra patroanå si maestrå a casei de 
croitorie Chanel; ea a fost Coco Cha- 
nel, marea croitoreasă pariziană. A tre- 
buit să facă și exerciții de canto, căci a 
avut de zis cuplete (cam ca Peter 
O'Toole în «Good bye Mr. Chips»). 


D.L SUCHIANU 


«dar şi o doamnă, tip Giraudoux 


Stil amar În sfirsit, stil Hepburn... 


EEE EE 


realitatea 
E CT EE EEE 


În clipa în care pe multe e- 
crane din lume astronauți 
Nema in costume de cirpå condu- 
ceau vitejeste nave de mu- 
cava spre planete de buta- 
forie si galaxii de reflec- 
toare, la doi pasi de Pămînt, pe o orbită 
a planetei noastre, trei astronauți reali 
efectuau, cu pricepere și calm, înfruntînd 
riscuri infinit mai mari decit cele ale 
platourilor de filmare, cea mai costisi- 
toare reparaţie din istoria cuceririi 
spațiului: o cîrpeală de 2600 de mili- 
oane de dolari. Skylab nu mai era o 
superbă floare a cosmosului cu petalele 
bateriilor solare producind exact atita 
energie cit e cazul, ci un biet cilindru 
sfisiat de șocul lansării, încins pină la 
fierbere, cu izolatia în descompunere 
toxică, aproape de a deveni cea mai 
mare si mai scumpă epavă produsă 
vreodată de miinile omului. 
Realitatea începe nu numai să imite 
arta, ci s-o și depășească. Și totuși, rea- 
lizatorii de film sci-fi continuă fără 
complexe febrila activitate, producind 
zeci și zeci de metri de peliculă, de 
cele mai multe ori neinspirată... 
——— E CI PIE PETE Ee 
Voiaj spre alte lumi 
DRE. PIERE TI E TREE ZE 
S-au scris milioane de pagini şi s-au 
turnat sute de kilometri de fantezie 
științifică. Cu toate acestea, o 
definiție cit de cît rezonabilă a genului 
lipsește. Intr-un studiu bine informat 
și destul de amuzant, Kingsley Amis 
afirma că orice povestire în proză care 
descrie o situație imposibilă în lumea 
reală, pe care o cunoaștem, dar care 
se bazează pe o inovație oarecare, de 
origină umană sau extraterestră, din 
domeniul ştiinţei sau tehnologiei (chiar 
al pseudo-științei sau pseudo-tehnolo- 
giei) se poate numi stiingifico-tantasticå. 
Eroare! De mai bine de trei decenii se 
publică poeme (de toate formele si 
calibrele) pe teme sci-fi. Dar abia 
în ultima vreme temele şi structurile 


32 


din sci-fi incep så fie ceva mai bine or- 
ganizate şi mai complete decit simplele 
note de voiaj spre alte lumi. 

O privire avizatå asupra multitudinii 
de teme si probleme lansate in discutie 
de literatura si de filmul de fictiune 
ştiinţifică, ar putea separa citeva certi- 
tudini si permanente rezonabile. În 
primul rînd, marea temă a călătoriei 
spre altă lume, legată de tema secun- 
dară a contactului cu civilizațiile stră- 
ine; din ea derivă tema, și ea clasică, 
a mutantului, fiinţa umană sau pseudo- 
umană înzestrată cu calități noi şi de 
multe ori periculoase pentru ceilalți. 
A doua mare categorie de teme este 
reprezentată de crearea și contactul 
prelungit cu inteligentele artificiale, 
la început computere, mai apoi roboți, 
care prin repetate condensări ajung 
la faza ultimă, adevărate genii. 

Și dacă s-a bătut monedă pe valen- 
tele de critică și satiră socială ale stiin- 
tifico-fantasticului, nu ar fi rău de pre- 
cizat că e vorba de o falsă problemă, 
de simpla adaptare a mijloacelor cla- 
sice ale satirei la terminologia unei teh- 
nologii în continuă mișcare — de la 
Gulliver la «Cuceritorii» lui Stern- 
berg e un singur pas... 

Divertismentul —stiintifico-fantastic, 
chiar cel serios, desigur, s-a bucurat de 
o atentie sporitå din partea specialis- 
tilor, mai cu seamå in ultimii 10—15 
ani, aproape exclusiv atunci cind se 
prezenta sub formå de literå tipåritå. 
Filmele sci-fi au trecut de cele mai 
multe ori neobservate de critică (a ig- 
nora înseamnă si a dispretui), bucurin- 
du-se în rare cazuri de o atenție mai 
degrabă orientată spre detalii tehnice 
de realizare: trucaje, filmări combinate, 
efecte speciale, etc., etc. 

Filmul  ştiinţifico-fantastic e poate 
singurul gen cinematografic care nu a 
reușit încă să dea o capodoperă în 
sensul cel mai larg al cuvîntului. Lovite 
chiar şi în cele mai bune cazuri de o 
cumplită sărăcie a dialogului, aducind 


în prim plan (de regulă neintentionat) 
sirmele si cartonul machetelor, lucrate 
neglijent, îmbăiate în culori ucigătoare 
pentru ochiul normal, abuzind de 
monştri amuzanti in stupizenia lor 
feroce, folosind actori de mina a zecea, 
filmele de sci-fi au devenit pentru 
multă lume doar simbolul a 90 
de minute de evitare a ploii într-un 
cinematograf — poate sordid — ur- 
mărind, cum urmărea personajul din 
«Cowboy-ul de la miezul nopţii» o 
navă de carton gata să dispară în spațiu. 
Dar cine ar mai putea lua în serios as- 
tăzi «tragedia» inventată a unui echi- 
paj gata să fie devorat de întunericul 
prăfuit si aglomerat al pustietåtii spa- 
tiului, după ce a văzut dramele spaţiale 
în direct? Adevărata odisee '73, cu un 
suspens urmărit de milioanele de tele- 
spectatori pe ecrane. la domiciliu? 

Precaritatea realizării filmelor de 
sci-fi e regretabilă mai ales atunci cînd 
pleacă de la un scenariu literar de bună 
calitate. Un singur exemplu ar fi edi- 
ficator: deplorabila peliculă bazată pe 
zguduitoarea «Muscă» scrisă de George 
Langelaan. Fără a mai menţiona ecra- 
nizările în serie după nuvele de Ray 
Bradbury, Alfred Bester sau Richard 
Matheson 
EE EE EEE 

«Odiseea», o excepţie 

EE ZE e SP 

Oarecum o excepţie în acest dome- 
niu agitat si fără mari bucurii intelec- 
tuale a constituit-o filmul lui Stanley 
Kubrick, «2001-Odiseea spațială», rea- 
lizat nu conform metodei tradiționale, 
în care se pleacă de la o carte și se face 
un film, ci invers. Arthur Clarke a scris 
direct scenariul filmului, iar cartea a 
apărut mult după ce acesta își începuse 
drumul spre noi recorduri de încasări 
și spre colecţii impresionante de cro- 
nici favorabile. 

«2001...» transforma în feerie audio- 
vizuală afirmaţia lui Albert Einstein. 
«Un  ne-matematician simte un fior 


pe marele ecran: 


«Solaris», o meditație asupra 
conștiinței cosmice 


«Eolomea», o călătorie spre alte 
galaxii 


«Semnalele», o aventură 
cosmică din secolul XXI 


misterios,cind aude vorbindu-se despre 
lucruri cu patru dimensiuni. El este 
cuprins de un sentiment care nu e 
prea diferit de cel pe care îl deşteaptă 
ideea de ocult, cu toate că nu există 
afirmaţie mai banală decit aceea că 
trăm într-un continuu spatiu-timp 
cvadridimensional». Nouă, profanilor. 
banalitatea acestei afirmaţii ne poate 
stîrni coșmaruri. Pentru astrofizicia- 
nul Clarke, perfect înțeles de Kubrick, 
banalitatea einsteinianå devine pre- 
textul marii aventuri a cuceririi unui 
cosmos rece și ostil, pretextul afir- 
mării superiorității definitive a inte- 
ligentei umane față în față cu robotul 
genial, motivul și coordonata căutării 
fraţilor noștri întru rațiune din alte 
sisteme planetare, din alte galaxii, din 
alte universuri 
TR ET DETT I EEE 
Pasaport pentru infinit 
> E EM 
Filmul continea singura scenå cu ade- 
vårat impresionantå din intreaga pro- 
ductie sci-fi de pinå atunci: scena luptei 
dintre astronaut, rămas singur după cc 
colegii săi de echipaj şi-au pierdut viata. 
si computerul genial care i-a ucis, as- 
cultind nu de ordinele raționale ale 
oamenilor, ci de chemările obscure ale 
nevrozei sale electronice. Dincolo de 
orbita lui Jupiter se desfășoară o inter- 
ventie neurochirurgicalå pe circuite 
integrate, un fel de lobotomie prefron- 
tală care transformă super-computerul 
într-un simplu calculator infantil, gata 
să-și asculte ståpinul, capabil doar să 
ingine un cîntec de grădiniță ciberne- 
tică. Cîntecul acesta aproape imbecil 
este semnul și sensul victoriei defini- 
tive a omului asupra unei tehnologii 
care părea să-l depășească, este repre- 


argument 


Iată numai şase filme 
apărute în ultima vreme 
pe marele sau micul ecran, 
care aduc în discuție 
ideea de cosmos. 
Omul antichității gîndea la scara 
cetății sale. 
Omul Evului Mediu gîndea pînă la țărmul 
mării sale. 
Omul epocii moderne 
a trecut marea şi oceanul 
şi a început så gindeascå la scara 
planetei sale. 
Omul unei lumi noi 


începe să se considere cetățean 
al universului. 

El acceptă ideea că în cosmos 
există şi alte planete vii 
si alte ființe ginditoare. 

Realitatea întrece ficțiunea. 
Filmul de anticipație riscă să devină 

un document naturalist. 


zentarea unei superioritåti definitive 
si definitorii, un adevărat paşaport pen- 
tru infinit. 

Lăudat pentru excelența filmărilor 
speciale, a decorului si trucajelor sono- 
re de mare forță de sugestie, printre 
altele vocea robotului HAL-9000 rea- 
lizată de un vast colectiv al Institutului 
Tehnologic din Massachusetts,condus de 
Robert Minkowikz, pentru jocul de 
mare clasă al tinărului și relativ neexpe- 
rimentatului Keir Dullea, «2001...» 
råmine un fel de punct de referintå in 
peisajul filmului de sci-fi. Dacă și ama- 
torii de critică cinematografică au voie 
să aibă convingeri ferme, atunci mi-aş 
permite să am convingerea fermă că 
noul punct de referință în aprecierea 
filmelor stiintifico-fantastice va fi un 
film care rulează în aceste zile pe ecra- 
nele noastre: «Solaris», în regia lui 
Andrei Tarkovski, bazat pe romanul 
omonim scris de marele scriitor polo- 
nez Stanislaw Lem (un adevărat clasic 
al genului. autor, printre altele. al 
zguduitorului «Norul lui Magellan») 


„DESI PEPI == a PR PE 


Solaris», imn al omului 


Si totuși «Solaris» nu e un film stnn- 
tifico-fantastic în înţelesul obişnuit al 
cuvîntului. E mai degrabă un exemplu 
de folosire la cel mai înalt nivel artistic 
si stilistic a prezentului stiintific-fan- 
tastic, pentru a aduce, în fata obiectivu- 
lui rece și neiertător al camerei de luat 
vederi, fragilitatea flexibilă, indestruc- 
tibilă aproape, a spiritului uman. în lup 
tă cu tradiționala duşmănie a lumilor 
extraterestre. Cele citeva personaje 
ale filmului, replicate de oceanul hiper- 
inteligent, rezistă, se opun si, parțial 
triumfă în această înfruntare aproape 


pe micul ecran: 


«Pierduti 
in 
spatiu», 
aventura 
unei 
familii 
råtåcitå 
in 
cosmos 


«Invadatorii», 
obsesia 
celebrului 
arhitect 
Vincent, 
terorizat 
de 


extra- 
terestri 


«Planeta 
gigantilor», 
un 

echipaj 
terestru 
råtåcit 

pe o 
planetă 
Guliver 


Imagine realizată de NASA 
ori de «Columbia Pictures» ? 


TET ENN 
H 
imposibilă. 

Nu cred că filmul este o pledoarie 
pentru umanizarea științei. Cred, desi 
se poate că greşesc, că este, mai mult 
decît atît, o invitaţie la abordarea nu 
rece si ştiinţifică, ci inteligentă şi stiin- 
ţifică,a problemelor si relațiilor inter- 
umane, ştiinţifică în sensul de lucidă, 
atentă, apropiată şi, de ce nu, mereu 
nesigură de rezultatul final. 

«Solaris» este un adevarat imn pentru 
triumfuri, nu reale, ci posibile, ale 
omului ameninţat de o inteligență stră- 
ină şi aparent nefavorabilă, o afirmație 
strălucită a încrederii în permanenta 
omului, indiferent pe ce meleaguri in- 
terstelare l-ar purta aventurile sale 
dintr-un viitor nu prea îndepărtat. 

Cu tot excesul de dialog, cu toate 
micile naivitåti de interpretare si rea- 
lizare, cu toate nevinovatele sale dis- 
crepant&, anacronisme si incongruente 
(s-ar mai putea gåsi citeva cuvinte poli- 
silabice critice, dar nu e cazul), filmul 
lui Tarkovski vine så completeze ma- 
rele hiatus din istoria destul de såråcå- 
cioasă a cinematografiei stiintifico-fan- 
tastice. El se înscrie cu fermitate la în- 
ceputul unei noi orientări în acest 
domeniu, orientare care să aducă în 
prim plan nu acrobatia sau performanța 
tehnologică pură si pe autori, ci filozofia 
umanistă a filmului. Triumfind asupra 
oceanului diabolic, personajele lui Tar- 
kovski aşează o primă baliză pe traseele 
ipotetice ale drumurilor din viitor, 
baliza curajului plin de afecțiune și a 
fermitåtii protund umane. 

E momentul să ne gindim și la debu- 
tul cinematografiei româneşti în acest 
domeniu, mai ales că literatura de spe- 
cialitate este excelent reprezentată de 
autori de toate virstele și formaţiile. 
Putinå atenţie din partea regizorilor ar 
putea avea rezultate nesperat de bune. 
Fiindcă tocmai în genul stiintifico-fan- 
tastic există posibilitatea fascinantă a 
reinventării tuturor noilor si vechilor 
noutăți ale cinematografului. Ar trebui 
să încercăm. Nu de alta, dar să infir- 
măm şi noi teoria absenței capodopere- 
lor filmului de sci-fi. 

Andrei BACALU 


33 


cronica 
cineideilo 


NESET 


«Ochii 
care nu văd 
decît 


ceea ce este 
sînt orbi» 


Cervantes 


Må  fascinează temele 
stiintificofantastice. N-am 
imemMa lăsat să-mi scape nici un 
episod din serialele de a- 

-A cest gen, date la televiziu- 
ne; am urmărit «Invadatorii», «Pier- 
duti în spațiu» si acum sacrific regulat 
somnul de duminică după masă ca să 
aflu ce se mai petrece cu «Tunelul 
timpului». Nevastă-mea ride de mine, 
zice că am căzut în mintea copilăriei. 
Nu sînt singurul însă; bag de seamă că 
serialul stiintifico-fantastic a devenit 
una din emisiunile nelipsite ale micului 
ecran, la noi ca și aiurea; boala de care 
sufăr eu e aşadar foarte răspîndită, a 
ajuns o adevărată epidemie. 

Sintem martorii unui fenomen cu- 
rios, demn de examinat cu mai multă 
atenţie. Cinematograful a manifestat 
la începuturile sale o puternică încli- 
nație spre fantastic. Méliés, unul din 
întemeietorii lui, i-a imprimat aproape 
exclusiv o asemenea factură, ceea ce 
nu trebuie să ne mire, noua artă pose- 
dînd mai mult ca oricare alta virtutea de 
a da imaginarului iluzia realului. Genul 
stiintifico-fantastic ar fi fost destinat 
să profite în primul rînd de această 
facultate a cinematografiei. Şi totuși, 
filmele de anticipație au rămas rare, 
iar printre ele abia se puteau număra 
cîteva mai reușite. Asistăm însă la o 
modificare sensibilă a unei asemenea 
situaţii ciudate, în ultima vreme. Fil- 
mele de «science-fiction» au început să 
se înmulțească. Ba citeva, ca «Odiseea 
spațiului», «Portocala mecanică», «So- 
laris» au cunoscut un ecou extraordi- 
nar şi au reuşit, lucru aproape de ne- 
crezut, să placă enorm atit publicului, 
cit şi criticilor. Nu-si regăseşte oare 
cinematograful astăzi tocmai acea însu- 
sire pe care păruse atita timp că o lå- 
sase nevalorificată? Şi dacă se întîmplă 
într-adevăr așa ceva, cum se explică 
fenomenul? 


Fantezie şi industrie de mucava 
EELER 


Cred că genul stiintifico-fantastic a 
fost lungă vreme compromis în cine- 
matograf datorită persistentei unei idei 
greşite: universul filmului de antici- 
patie trebuia «construit» în întregime; 
de aici se ajungea la următoarea alter- 
nativă: ori prețul producţiei creștea 
în chip fabulos si devenea interdictiv, 
ori ieșirea din acest impas reclama 
folosirea copioasă a cartonului şi tini- 


34 


„Cometa“ 
1902 


chelei. La ce rezultate jalnice ducea 
iremediabil o asemenea soluție ne-a 
dat recent prilejul să mai constatăm o 
dată serialul «Pierduti în spațiu». Pu- 
erile apăreau aici nu ideile, adeseori 
ingenioase și uneori poetice (peștera 
cu suflet, lumea paralelă din oglindă, 
etc.) ci mijloacele prin care încerca 
regizorul să le concretizeze. Pe andro- 
izii lui lucea de la o poştă hirtia poleită 
si animalele planetei misterioase aveau 
aerul pricăjit al maimutoilor din vitri- 
nele magazinului «Romarta copiilor». 
A fost nevoie să vină Kubrick sau Tar- 
kovski ca să demonstreze cum poate 
fi sugerată o realitate absolut insolită, 
în cu totul alt mod. Primul a filmat în 
«Odiseea spațiului» niste privelişti im- 
primate pe două suprafeţe cilindrice 
tangente, cu sensuri de rotire inverse, 
reușind să evoce prin asemenea mij- 
loace foarte simple, dar eminamente 
cinematogratice, o ambiantå haluci- 
nantă. La fel, a creat senzația tulbură- 
toare a vieții unui uriaș creier electro- 
nic, umplind mereu ecranul cu ochiul lui 
roșu, clipitor si fåcindu-ne să-i auzim 
vocea stranie, inflexibilă, afonă. Celălalt 


Dialog cu Terra 


«Locuim pe planeta a șasea, 
repetăm, a șasea, din sistemul 
planetar al stelei Epsilon. Steaua 
sistemului nostru e o stea dublă. 
Sonda noastră se află pe orbita 
lunii voastre. Răspundeţi !» Frag- 
ment de scenariu? Nu. Fragment 
de comunicare prezentată in fata 
societății interplanetare bri- 
tanice în luna martie 1973 

Este vorba de mesajul locui- 
torilor unei planete din conste- 
latia Boarului (Bootis), mesaj 
plecat în urmă cu 11 300 de ani 
si recepționat pe Terra in 1928 

abia în aprilie 1972, Dun- 
can Lunan, 28 ani, astronom 
din Glasgow, găsește cheia me- 
sajului și-l comunică unui grup 
de savanți stupefiati. 

Tentativele de intrare in le- 
gătură cu locuitorii de pe Bootis 
continuă. 


Eterna utopie a lumii: tinereţe fără båtrinete... 
(«Faust XX» de Gopo) 


regizor a urmărit în «Solaris», de aproa- 
pe, o materie viscoaså care curge si ia- 
råsi, fără artificii ieftine si valorificind 
virtutile miraculoase ale cinematogra- 
fului, a fåcut så tråiascå inaintea noastrå 
misteriosul «ocean ginditor» din ro- 


manul lui Stanislas Lem. Aceeasi au- 
tenticitate o påstreazå si interioarele 
statiei astronautice de pe Solaris. Tar- 
kovski a știut så dea o patină de uzură 
instalaţiilor; pe coridoare nemăturate 
s-a adunat praful, zac ambalaje aruncate, 


vopseaua e în multe locuri cojită sau 
murdărită. Nimic nu apare «fabricat» 
ad-hoc, totul poartă amprenta exis- 
tentei, dobindeste o înfățișare uluitor 
de credibilă. 


Renașterea utopiei 
Di 


Dar a intervenit si altceva, mult mai 
important. Însuși interesul publicului 
pentru speculaţiile stiintifico-fantastice 
a crescut enorm. Pînă mai ieri ele erau 
considerate nişte «copilării» care nu 
merită să rețină minţile «serioase». 
Dar între timp, oamenii au ajuns pe 
lună și se pregătesc să viziteze planeta 
Marte, o mare parte a producției in- 
dustriale a fost automatizată, creierii 
electronici execută calcule complicate 
cu o viteză formidabilă și conduc ope- 
ratii dificile fără greș. Astăzi trăim,prac- 
tic, în domeniul stiintifico-fantastic si 
a retuza să o recunoaștem începe să fie 
o lipsă gravă de realism. De citeva de- 
cenii s-a dezvoltat o literatură vastă cu 
aceste preocupări; milioane de cititori 


Avantaj 


e Primul sci-fi din lume: «Că- 
åtoria în lună», Méliés 1902 — glumă 
filmată în spiritul imagisticii populare 

@ Primul regizor care a apelat | 
un consultant ştiinţific pentru filmu 
său de anticipație, «Femeia pe lună» 
a fost Fritz Lang. Numele consultantu- 
lui: profesor Hermann Oberth. 

e Primele filme politice de fic- 
tiune: «Aelita»  (Prorazanov—1924) 
si «Metropolis» (Fritz Lang—1926) 


@ Primele seriale stiintifico-fan- 


tastice: episoadele realizate în Ameri- 
ca de Frederick Stephanie (1936) in- 
titulate: «Flash Gordon» 
@ Primele «explorări 
in cinema incep în jurul anului 1950 
cu filmul «Destinația luna» de Irving 
Pichel şi «Ziua in care pămîntul se va 


spatiale 


opri» de Robert Wise (1951), în care 
eroul, mesagerul lumilor extrateres- 
tre,nu mai e animat de intenţii război 
ice ca toti ceilalti er 
peliculele anterioare 
e Primul mare spectacol al «råz- 
boiului lumilor»: «The War of the 
world» (1953, Byron Haskins— S.U.A.) 


care popula 


o devorează; genul «science-fiction» 
și-a creat aproape toate spetele litera- 
turii tradiționale, psihologice, erotice, 
sociale, umoristice, chiar si poli 

Nici cinematograful nu putea rămîne 
insensibil la acest proces. Pe lingă că 
au început să apară astăzi mult mai 
numeroase filme de science-fiction, dar 
însuși conţinutul lor tinde să se schim- 
be. Dacă înainte ele se multumiserå 
să fie doar un soi de «western-uri futu- 
riste», acum atacă probleme grave, 
care interesează în mod acut omeni- 
rea contemporană. «Portocala meca 
nică» se ocupă de creșterea alarmanta 
a violenţei în societatea modernă; «So 
laris» arată cum ne urmăresc refulările 
secrete sau, cu alte cuvinte, natura 
noastră umană, chiar și pe cele mai în- 
depărtate şi bizare meleaguri. Genul 
stiintifico-fantastic a luat locul vechilor 
utopii,al căror gust pare să fie reînviat. 
Fenomenul e explicabil; sîntem con- 
temporanii unor prefaceri epocale şi 
omenirea scrutează cu nådejdi si ingri- 
joråri justificate viitorul. Nu trebuie 
aşadar så ne mire că epoca noastră, în 
care s-a născut o ştiinţă nouă, «viitoro- 


sci-fi 


e Primul mare film japonez de 


anticipație cunoscut în Europa: 
«Satelitul misterios» (Koji Shima—1956) 


9 Primul film de anticipație al 
lui Joseph Losey («Damnatii»—1961) 


e Primul «poem al memoriei 
semnat de Chris Marker: «Izvorul»— 
1964. 

@ Primul avertisment dat so- 
cietåtii viitorului, semnat de Jean Luc 
Godard: «Alphaville»—1965. 


@ Prima călătorie feerico-fan- 
tastică e datorată lui Fleischer si s: 
numeşte: «Călătoria fantastică» — 1966. 


@ Prima dezbatere bulgară des- 
pre «Homo Galacticus» si proble- 
mele sale de constiintå e intitulatå «Al 
treilea dupå soare» (regia: Gheorghi 
Stoianov—1971). 

e Primul actor român solicitat 
să joace într-o producție germană de 

sci-fi»: lurie Darie («Semnale» — 
1972). Aceasta, probabil, după ce Gopo 
anticipase», cu lurie Darie, do co- 
medii fantastico-filozofice: «S-a furat 
o bombă» şi «Faust XX». 


logia», readuce pe primul plan al inte- 
resului public utopia. Două filme re- 
cente de o asemenea natură evidentă, 
«Themroc» (Claude Faraldo) şi «Anul 
01» (Jacques Doillon, Alain Resnais, 
Jean Rouch), vin să demonstreze aceas- 
ta. Resurectia utopiei coincide cu inte- 
resul mereu crescind al cinematogra- 
fiei azi pentru problematica politico- 
socială. Filmul stiintifico-fantastig trans- 
format într-o astfel de metaforă in- 
dråzneatå a perspectivelor evolutiei 
umanitåtii, capåtå o fierbinte actuali- 
tate. 

EEE EEE NE 
Un indemn si pentru noi 
ET TEKE VEERE EI E 

E cazul så ne intrebam atunci de ce 
regizorii noştri ar ocoli un gen cu atita 
căutare? O vreme se spunea că ne lip- 
sesc mijloacele tehnice necesare. Dar 
am arătat că nu risipa de materiale şi 
construcțiile costisitoare au dus la suc- 
cesele genului, ci o autentică inventivi- 
tate cinematografică şi un conţinut 
nou. Literatura noastră stiintifico-fan- 
tastică a făcut în ultimii ani progrese 
remarcabile, reușind să-şi cîştige stimă 
chiar peste hotare. Avem destule cărți 
din care s-ar putea scoate nu puţine 
scenarii interesante. Sintem chemați 
si noi să ne spunem un cuvint privitor 
la viitorul umanităţii. Ce așteptăm 
atunci? 

Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Astăzi trăim 
în domeniul 
stiintifico-fantastic. 
Å refuza 


s-o recunoaştem 
este 


o gravă lipsă 


Odiseea“ de realism 


2001 


Paradoxuri sci-fi 


După ani grei de desconsiderare, literatura stiintifico-fantasticå e 
declarată de un congres al profesiuni drept «cel mai semnificativ mediu a 
epocii noastre, singurul care poate aborda orice temă, de la ave 
mantică la satira socială». În seara banchetului de închidere, participanţii 
la congres văd la televizor: «Avertisment din spațiu», film în care extra- 
tereștri sint — în sfîrşit! — eroi pozitivi! 

o 

În fiecare zi apar în lume peste 300 de volume si peste 1800 de reviste 
sci-fi. Zilnic se difuzează la TV și în săli de cinema mai bine de 135 de seriale 
si filme de lung-metraj stiinfifico-fantastice. 

Robert Shackley, unul dintre intelectualii producători de sci-fi, afirmă 
că orice producție care se dezvoltă fără limite devine mai periculoasă decit 


absenţa producţiei. Posibilitatea de a opri o producţie este la fel de impor- 
tantă ca și producţia în sine. 


e 
lată ce rulează într-o såprår 
ecran la New York: 

Sîmbătă dimineața: «Proiectul luna» — un fost manechin devine pilot 
spatial și este atacat de monştri lunari; 

Ora 12: «Dincolo de bariera timpului»: experiențele nucleare modifică 
curgerea normală a timpului, apar mutanţi periculoși pentru viitorul 
speciei umane. Balena gigantică, un cetaceu,terorizeazå Londra. Happy-end 
cu obuze incendiare. 

Seara;intre 20.30 si miezul nopții: «Planeta pusă pe fugă» — alte dezastre 
naturale produse de invadatori. «A 10-a victimă» — o vampiră a viitorului 
dobindește faima abia după cea de a 10-a victimă. Fără happy-end. 

La 3,35 dimineaţa: un savant nebun face experiențe dubioase folosind 
creierul unui afacerist veros. Fără succes, de altfel. 


24 februarie-2 martie — pe micu 


«A fi sau a nu fi» într-un univers fantastic 


(«Solaris» de Tarkovski) 


i] 


— 


Adio la .Femeia in alb 


S-a sfirsit... 
Adio, doamna mea! Adio, Sir Percival! Adio, diabo- 


( licule Fosco! Adio la cai şi trăsuri, adio la machiave- 
lisme, adio la atitea rochii şi atitea dantele! 

Adio,la nopțile furtunoase cu fete cățărate pe frînghie să ascul- 
te ce pun la cale monștrii! Adio, voi monstrilor, care sont 
valetii şi cameristele pentru a îndepărta martorii de la locurile 
crimelor voastre ignobile! 

Adio, surori eroice care vă zbatefi între viață şi tifoidă! 

Adio, unchi ipohondri! Adio, avocați venali şi venerabili! 

Adio la acele cîmpuri, la acele dulci poteci, la acele flori, la 


acele umbre şi umbrele, adio chiar la acel cimitit pierdut în 
ceață deasă! 

Nu mai avem «Femeia în alb»! 

Adio, la «Femeia în alb» şi la răii în negru! 

Adio telefoileton drag. încoronare a marilor convenții şi a 
enormelor sentimente! 

Adio, şi dacă-i pentru totdeauna, atunci adio pentru totdeauna! 
(Lord Byron). ` 

Adio, dar nu pentru totdeauna! 

Căci ceea ce-i cu «VA- URMA» nu are moarte! 

Niciodată adio la «VA URMA»! 


wm, emm N E, EE, vg A EN, AG, EE, ggf, 
SC 


ee Kee 


a S 


telesfirsit de săptămînă 


Intermezzo mitologic e 


Prin filmele de duminică seara, 
televiziunea încearcă, uneori, să-și 
ineima consolideze propria mitologie. Am 
văzut, nu demult, un „Gary Cooper“ 
de marcă (de fapt, un Fred Zinne- 
mann, dar, ce să-i faci, mitologia n-a 
prea cothetat niciodată cu regizorii, chiar dacă 
veritabilii „zei“ au fost si vor fi ei). „La amiază" — 
utilizăm şi noi titlul televiziunii, traducerea după 
originalul „High Noon", deși francezii, cu dezinvol- 
tura lor adesea sclipitoare, au adăugat titlulul 
încă un dram de spectacol („Le train sifflera trois 
fois" — „Trenul va fluiera de trei ori”). Un Gary 
Cooper de marcă, deci, un western devenit clasic, 
născut din zăpușeala şi praful şi lumina crudă a 
zilei revărsate arzător peste orașele Vestului, din 
pasiunile acelea primare şi violente care au pe- 
riclitat şi au apărat dintotdeauna adevărul, drep- 
tatea, legile şi demnitatea, în soarele aspru al 
începuturilor de lume, Un western justitiar de» 
venit clasic, petrecut în așteptarea dramatică și 
tensionată a „trenului de prînz”, să-i spunem 
(doar așa...) „primul tren spre Gun Hill", care apro- 
pia încetul cu încetul, ca o presimtire, pericolul, 
O tulburătoare melodie fredonată de o armonică 
îndepărtată, o stradă de western pustie, un oro- 
logiu cu minutare lungi şi prăfuite, un călător 
pribeag al spaimei gi un cavaler al vestului, sin- 
gur, în încordată așteptare... Un Gary Cooper de 
marcă, reintors, după ani lungi, spre uneltele 
cele dintli. 

De fapt, nu despre filmul acesta ca o lecție de 
western si de omenie tineam, în mod special, så 
scriu aici și acum. Revăzîndu-l pe Gary Cooper în 
acest rol dinspre apusul marii sale cariere, am 
trăit o clipă de spaimă: întîi nu l-am recunoscut. 
Mi s-a părut a fi un James Stewart puțin mai ară- 
tos (eroare gravă — nu-i așa? — oricum am privi 
lucrurile, teoretic sau practic, James Stewart 
ar trebui să ni se pară un Gary Cooper), apoi l-am 
simţit şi l-am recunoscut. Ochii, probabil,.. Dar 


SE ed apă pese o Aa A Aer A 


un ex-june-prim pe care virsta nu La 
impiedicat så råminå in prim plan 
(Charles Boyer) 


Ne întrebăm: 
tinerii spectatori pot citi, 


sub ridurile de azi, 
succesele de ieri? 


spaima a rămas. M-am gîndit la o întreagă generație. 
Va să zică marele cavaler al Vestului, Gary Cooper, 
are multe sanse să treacă incognito printre! noi 
cei de azi, după ce spectatorii de ieri i-au durat 
monumente. 

M-am gîndit fără să vreau la toţi spectatorii 
de la „Select" și de la, Vox" și „Trifhon“ și „Terra“ 
şi „Arpa“ şi „Rio“ şi „Roxy“ și Lux" şi „Bulevard 
Palace" și-cîte și mai cîte; la cei care l-au văzut, 
cîndva, demult, în „Caravana insingeratå" sau 
„Supremul păcat”, în „Ultima noapte" sau „Trei 
şi una“, în „Bengali“ sau „Din lacrimi s-a născut 
iubirea", în „Suflete pe mare“ sau „A opta 
nevastă a lui Barbă Albastră“, în „Mezalianță“ sau 
„Sergentul York"... La toți care au plins şi au 
ris cu Gary Cooper atitia ani de zile si de nopți... 
Şi m-am gîndit apoi, la noi, cei de azi, pe lîngă care 
actorul atîtor lacrimi şi bucurii riscă să treacă, da, 
neobservat... L-am văzut (tot graţie televiziunii), 
cu cîţiva ani în urmă în „Cui îi bate ceasul”, l-am 
revăzut în „Morocco” și... cam atît. E mult, e 
puțin? Ar putea fi mult, dacă am pleca de la 
premiza eronată că Gary Cooper de pildå (pentru 
că, de fapt, în tot ce scriem acum nu este vorba 
numai de el) aparține unei „mitologii apuse”, 
Sigur, multe s-au schimbat radical între timp, 
mitologia cinematografică apuseană se hrăneşte 
azi din sîngele Mafiei şi din elixirurile de moarte 


Un actor 
pe care virsta l-a ajutat să-și afle „genul“ 
(James Stewart) 


- 


LJ 
ale stupefiantelor, ochii lui Gary Cooper — så 
nici zimbetul lui, nici cutele sale de pe frunte, 
nici măcar cancerul lui nu mai sînt, azi, decît nişte 
„fotografii de album”... Dar ochii lui Gary Cooper 
şi-au pierdut, oare, și privirea? 

Dacă ar fi numai acest amănunt și tot ar trebui 
să ne oprim puţin. De aici însă, pînă la îndatorirea 
noastră de informare cit mai cuprinzătoare, in- 
tervine o întreagă gamă de argumente afective, 
morale și „științifice“. Televiziunea încearcă, iată, 


să facă ceva, din cînd în cînd, peatru ` această - 


mitologie, ,apuså" de fapt pentru noi, spectato- 
rii tele-sfirsitului-de-såptåminå... Poate face si 
mai mult, Marile ecrane sint — sau ar trebui så 
fie — în zona de atracţie a „filmelor zilei”, cine- 
matecile de la noi au o rază de acțiune infimă 
(recent a fost prezentat un ciclu Gary Cooper) şi 
sînt într-o tragică interdependenţă cu „filmele 
Arhivei” (cite sînt, care sînt, cum sînt), micul 
ecran are — pe lingă milioane de destinatari ai 
fiecărui spectacol — posibilităţi mult mal mari 
în achiziţionarea filmelor. Deci... e 

„Cazul Gary Cooper“ nu este nicidecum un caz, 
L-am ales, dintre atîtea alte exemple posibile, 


- pentru că „La amiază“, filmul netremurat și precis 


cunoscut de noi abia 
imagini 


al lui Fred Zinnemann, 
acum, conţine în „sine, încrustat în 


parcă, și regretul „întilnirilor tirzii“. Cu un film . 


clasic și cu un actor clasic. L-am ales deci pe Gary 
Cooper, a cărui mitologie nu poate rămîne stră- 
ină spectatorilor de azi, actorul (de ieri?) care ne-a 
părăsit relativ recent, la începutul deceniului 
trecut, după ce — bolnav — fi dăduse un telefon 
unui alt-om al Vestului, lui Hemingway, pentru 
a-i spune simplu: „pun bucuros rămășag că o să 
ajung în hambar înaintea ta..." Ceea ce a și fă- 
cut. Datoria noastră s-ar putea numi restituire. 


" Coin CĂLIMAN 
d O inteligență 
la care virsta a adăugat înțelepciunea 
(Bette Davis) 


i 


Aristide 


„Cred 
Jin 
fascinatia 
transmisiei 
directe: 


— Se spune -adeseori 
că publicul îşi are te- 
bviziunea pe care o 
merită, Ce credeți 
dumneavoastră, tovar š- 
şe Buhoiu, publicul poa- 
te determina intr-adevår calitatea 
programelor tv? 
EERSTE EEE 

— Poate, E dator. Așa cum ocoa 
lind în librării anumite cărți barează 
cu pasivitatea sa drumul macula- 
turii spre bibliotecile de acasă. 
Numai că în cazul televiziunii, acest 

ublic, cifrat la cîteva milioane, ac- 

lonează activ, nemultumindu-se cu 
simpla întoarcere a butonului de la 
aparat, 

Există diferite căi de a lua contact 
cu publicul, de a şti ce vrea, de 
a-ţi pleca urechea la ceea ce în mod 
curent numim opinia publică. 

Am detestat însă întotdeauna ano- 
nimii care dau telefoane, iar la adå- 

tul receptorului fårå ecran video, 
și permit så jignească sau să emită 

reri lipsite de temei. Așa cum n-am 
vat în seamă nici notițele publicate 

Wa sub inițiale sau pseudonime. 

m fost circumspect adesea cu pu- 
licul sălilor de estradă, uneori un 
public sub nivelul obișnuit al tele- 
spectatorilor, care aplaudind frenetic 
un cintåret cu calități îndoielnice, 
sau amuzindu-se la un cuplet stupid, 
încearcă så confectioneze un fals 
succes emisiunii. 

Dar trebuie reacționat prompt, re- 
ceptiv, la publicul adevărat, cel 
care în orice împrejurare se exprimă 
direct, fără patimă, sincer gi civi- 
lizat. Cînd opinia publică folosește 
condeiul avizat al unui cronicar, ea 
poate impune ţinută, are forța de 
a determina înnoiri sau a cere repro- 
gramarea celor mai reușite emisiuni. 


— Nu credeţi totuși că televiziu- 
nea înseamnă, de fapt, oamenii 
care o fac și, mai ales, cum o fac? 
H 

— Trăim într-o eră a imaginii. 
Întrebarea e cit sîntem noi de pre- 
gåtiti, profesional, pentru a face 
față acestei noi: „civilizații a ochiu- 
lui“. Cum prea bine știți, nu există 
nicăieri o școală sau Un institut care 
să pregătească publicisti de tele 
viziune. Eu am absolvit facultatea de 


38 


Pentru Tara King un răzbunător în perspectivă 


a 


(Aristide Buhoiu şi Linda Thornson) 


filologie. Majoritatea colegilor mei 
au studii universitare, dar la nici un 
institut n-a existat pînă acum vreo 
catedră de televiziune. Doar de zia- 
ristică. Poate va trebui revizuit 
ceva. Numărul aparatelor de recep- 
ţie, trecînd de2 milioane, demonstrea- 
ză că televiziunea este cel mai 
mare „ziar” al țării, Aşa cum este cel 
mai mare teatru, cinematograf, stu- 
diou sau bibliotecă. 

Da, televiziunea sîntem noi, oa- 
menii care o facem; cei care filmăm, 
care developăm, care montăm, care 
comentăm imaginea totidiană. Sau 
cei ce ne străduim să demonstrăm 
că există pe lume și o... a 8-a artă! 
Oamenii aceștia au realizat deopb- 
trivă emisiunile de răsunet lăudate, 
dar și cele criticate. Am ajuns cred 


la acea maturitate, cînd responsabili- 
tatea se confundă cu probitatea pro- 
fesională, cînd concesiile pot fi 


respit 


— Care sint, astăzi, după dvs., 
rosturile televiziunii? 


— N-am ambiția teoretizărilor şi 
n-aş putea spune ceva mai bun 
decit ceea ce a spus Bresson: „Te- 
leviziunea este un instrument de 
formare şi informare”. 


— Pentru dvs., ca Ziarist, ce a 
însemnat şi ce inseamnă televiziunea? 


EES de a cunoaște oamenii 
si locurile ţării mele. Cum aș fi avut 
vreodată prilejul să trăiesc în miezul 
unor evenimente unice? Cum aș 
fi putut să cunosc îndeaproape atitia 
oameni remarcabili? Cum aș fi 
putut altfel să „păscolesc” în bio- 
grafiile unor persădalităţi cum sînt 
Sergiu Cilibidache, Aurel Perşu, 
Petre Ştefăpescu-Goangă, Schwei- 
tzer-Cumpăna, Filafet Barbu, Ana 


Rosza Vasiliu, Alfredo di Stefano, 
Richardo Zamora şi ale altora? 

Și încă ceva, În munca noastră nu 
contează cit primeşti ci cît dai și 
mai ales cum dai! Nu ai voie să dai 
sentințe nefondate, nu ţi-e permis 
să escamotezi adevărul. Închipui- 
ti-vå ce s-ar întîmpla dacă, să zicem, 
„Reflectorul“ ar acuza public un om 
nevinovat. Chiar dacă tribunalul 
suprem ar decide că omul respectiv 
e de o puritate morală absolută, 
el ar avea de suportat calmul privi- 
rilor celor din jur. Publicul ştie un 
lucru: „ceea ce se dă la televizor, 
nu poate fi decît adevărat”. Cu 
ecranul nu-i de glumit! 


— Aţi realizat foarte multe emi- 
siuni de televiziune: reportaje, fil- 
me, transmisii sportive, interviuri, 
programe duminicale, etc. Cum 
reuşiţi să faceți faţă acestei diver- 
sităţi, practic, obligatorie, în tele- 
viziune? 


==" mulți dintre colegii mei, 


mi-am început activitatea la radio. 
Acolo am făcut de toate şi -am în- 
våtat că viața e un mozaic şi că e 
bine să cunoşti toate bucåtelelé 
din care se compune. Ucenicia nu se 
face călărind același cal. În orice caz, 
experiența microfonului de la ra- 
dio s-a transferat la televiziune. 
Din 1965 încoace, am trecut prin 
toate „rolurile“ posibile : prezentator 
cu Stela Popescu la „Duminica spor- 
tivă”, reporter la ,Telejurnal" si 
la .Post-meridian". comentator la 
transmisiunile sportive sau la de- 
monstraţiile de masă, redactor la 
„Săptămina”, crainic-reporter la emi- 
siunile pentru copii, realizator la 
„Televacanţa” sau la „360 de g 
etc. Regretabi! că „unii“ au 
în dorința mea de a fi prezent în 
tot ceea ce e producție tv (și mi-am 
asumat numai rolul de reporter), am- 
bitia de a mă pune neapărat în evi- 
dentå. Oare pentru a ajunge lao spe- 
cializare, nu trebuie să încerci toate 
variantele, pînă la a te opri la una? 


— Am observat la dvs. o predi- 
lecţie pentru transmisia în direct. 


Nu Gest Ess mult? 
— Poate, unceşti citiva ani 


ntru a-ţi clădi un prestigiu pro- 
fesional, dar vine o seară nenoro: 


cită, cind, neinspirat sau blocat de 
interlocutorii pe care nu i-ai ales 
bine, ratezi totul. De reţinut e că 
nu există subiecte neinteresante, ci 
oameni neinteresanţi. Marea artă 
e să ştii să-i alegi. Să le prevezi 
reacția „pe direct". În fata camerelor 
oamenii vorbesc firesc, n-au timp 
să-și. caute fraze şablon. $i există 
acea notă de farmec, de neprevăzut, 
pe care numai transmisia în direct 
o poate da emisiunii. lată de ce am 
crezut şi voi crede mereu în fasci- 
natia transmisiei directe. Desigur, 
n-aş vrea să fiu exclusivist, în func- 
tie de eveniment, de ora la care are 
loc, de condiţiile în care se desfă- 
soarå, uneori. e preferabil” filmul. 
Dar mă incåpåtinez să cred că viața 
pulsează cu adevărat în transmi- 
siile directe. Deși îmi spunea de- 
unăzi un medic reputat, emoțiile 
teribile care ne încearcă scurtează 
viaţa. Normal, altfel statisticienii 
UNESCO nu i-ar fi aşezat pe reali- 
zatorii de televiziune în același rînd 
cu piloții de încercare! 


— Transmisiile sportive sînt sau 
au fost pentru dvs. doar un hobby"? 
PE at RE DESE TEE hien 


= De multi ani mă pasionează 
profesiunea de reporter sportiv. 
Cred că și în acest domeniu se poate 
face publicistică de calitate: Altfel, 
de ce oare Camil Petrescu, Al. O. 
Teodoreanu, George Călinescu, He- 
mingway, Camus sau Matherlaut 
şi atfția alți scriitori contemporani 
(vezi Eugen Barbu, lon Băieșu, Fă- 
nuș Neagu, Teodor Mazilu, Mircea 
Radu lacoban) s-ar fi aplecat cu 
atîta înţelegere asupra fenomenului 
sportiv? 


— E mai bine să-i lăsăm pe spec- 
tatori să privească sau să le ex- 


licăm ce văd? 
— SS că și FOTOE cu preju- 


decåti. Am ascultat comentatori 
reputați de la BBC, ORTF, RAI, vă, 
rog să mă credeţi că vorbesc de 
două ori mai mult ca noi. Secretul e 
de natură tehnică. Acolo există 
maiștri de sunet care dozează în 
așa fel ambianța sonoră a meciului 
cu relatarea crainicului, încît ai 
impresia că acesta se află în mijlo- 
cul publicului, că reacționează odată 
cu spectatorii. La noi vocea crai- 
nicului e în prim-plan, zgomotul 
de fond al stadionului e estompat, 
iar vorbele crainicului lovesc osten- 


tativ urechile telespectatorului. 


> 0 cronică nefavorabilă vă 


descumpăneşte ? 
— Nut Mă întristează, atunci cin 


e nefondată, lipsită de argumente, 
atunci cînd se plătesc ,polite" mai 
vechi. O cronică fermă, argumentată, 
e cel mai bun gest de prietenie. Noi 
am venit în televiziune învățind me- 
seria. Sînt însă unii cronicari care 
nu şi-au învățat-o pe a lor. Altfel, 
n-ar repeta invariabil „asta mi-a 
plăcut... asta nu mi-a plăcut”. 


— Nu aveţi nimic a vă re a? 

— Muite, în primul rind, cred că 
am cedat prea uşor unor cerințe, 
realizind genuri de emisiuni care nu 
mi se potrivesc. Îmi imput cu regu- 
faritate că nu trudesc mai mult la 
montaj, că nu-mi găsesc timp să 
pot cunoaște: mai îndeaproape,. mai 


îndelung, pe eroii reportajelor mele... 


— Şi pentru viitor? 
— Au venit în televiziune oameni 


interesanti, cu idei interesante. As- 
tept. Cred. Sper... 
~ N.C. MUNTEANU 


den, WE E EAI I AE IE O dm A 


Spectatorul delegat 


Teatrul are asupra televiziunii 

avantajul de a oferi spectato- 

rului actori vii, în carne şi 

inema oase și suflet auzibil prin rå- 
suflare. Această realitate îngă- 

duie contactul direct între pu- 

blic şi scenă: de la dialogul dintotdeauna 
dintre cuvintele piesei și aplauzele balco- 
nului pînă la ,happening-urile" ivite în 
vremea din urmă și decianșind o colaborare 
sui-generis întrachipată prin co-tråirea specta- 
tor-actor : comedienii migrează printre fotolii, 
domnul cu bilet urcă pe scenă și dansează 
împreună cu trupa, pe muzică vaselă, în folo- 
sul comunicabilitåtii dintre oamenii veacului, 
Cum ripostează televiziunea la acest contra- 
atat al teatrului? Tinind seama că — așacumam 
scris, de altfel pleonastic de tot, în cîteva rin- 
duri — granița dintre imagine și privitorul la 
domiciliu este de netrecut. TV-ul a inventat 
metoda de a acorda spectatorilor posibilitatea 
să „urce“ pe scena studioului prin intermediari, 
Spectacolele, unde-i întîlnim pe aceşti in- 
termediari aleși ca nişte delegați împuterni- 
citi să exprime punctul de vedere a douăzeci 
de milioane de oameni —sînt spectacole- 
anchetă-dezbatere sau așa ceva, de tip „capca- 
nå", Vă mai amintiţi? Nu cu multă vreme în 
urmă, reporterii şi cameramanii s-au deplasat 


pe terenul farmecelor contemporane, intrind 
în casa și activitatea a doi bătrîni cunoscuți prin 
„Capacitatea” lor de a ajuta lumea să scape de 
boli, să-şi recucerească nevasta sau să reuşească 
la examenul da admitere la universitate. Aceas- 
tă mică vinåtoare de vrăjitoare, altminteri cît 
se poate de pașnică, a prilejuit aperi alături 
de actorii întîmplării: (magicienii, plus repor- 
tera) a trei sau patru delegaţi, Insotind perso- 
_najele principale ale emisiunii asemenea unui 
„cor antic", despre a cărui renaștere, în forme 
noi, am mai avut ocazia să ne mirăm; delegaţii 
au participat, de la început pînă la sfirşit, la 


înfăţişarea cazului prin răspunsuri la întrebă-" 


rile microfonului: — Ce părere aveţi despre 
credința în...? Ce părere aveţi despre o elevă 
de 17 ani care-i roagă pe magicieni (contra cost) 
să o ajute la matematică ?... Jocul delegaților din 
emisiunea la care ne referim merită chiar acu- 
ma, cu îrftîrziere, oarecare atenţie, nu numai din 

+ pricina faptului că amintita „capcană” a rămas 
în amintiri, dar, mai cu seamă, pentru că tipul 
tele-spectatorului-implicat-în-acțiune se crise 
talizează sub ochii noștri. Avem de-a face cu naş- 
terea unui nou gen de prezență TV, E așadar 
momentul cel mai prielnic pentru a formula 
cîteva "observații pe marginea delegaților în 
curs de dezvoltare, 

În primul rînd, delegatul ar trebui så rimeze 
cu mediul (scena ,vietii"). evitînd a se îmbrăca 
duminicalo-grav, ca la o conferinţă raională și 
îndrăznind să vorbească nu numai școlar, atunci 
cînd i se întinde microfonul ca un bilete! de 
examen, ci ori de cîte ori simte că „are o idee”. 
Asa, adică, precum se întîmplă, în viață. În 
viata-viatå sau în viața de pe scenă. 

În al doilea rînd, delegatu! trebuie să se expri- 
me nu numai prin cuvînt, ci şi asemeni celorlalte 
personaje, prin trăire. Eliberindu-se de atitu- 
dinea premiantului model, gata a furniza ori- 
cînd, sobru și gramatical, soluţia problemei, el 
poate să-și dea drumul la mirări, la revoltă, la 
simpatie, la dezgust, la ris în hohote, precum și 
la altele. În sfîrşit, delegatu! trebuie să fie atît de 
inteligent încît să poată mărturisi, din cînd în 
cînd în fata ecranului: nu ştiu. Imaginea dele- 
gatului care înţelege totul, de la absurditatea 
superstitiilor la izvoarele leneviei, şi de la 
chestiunea prostituţiei, la natura arghirofiliei 
sau căsătoriei ideale, lasă un gust întru totul 
deplorabil de omul bun pe de o parte și omul 
rău pe de altă parte, Lichidarea maniheismului 
este condiţia cea mai de seamă și urgentă på 
tru înlăturarea distanțelor, azi flagrante, î 

najele dramei si delegați. lar aceast 

eamnå ca, mîine, de pildă, în timpul 

uni despre „ghicitul în cafea și ti- 

atul să evite zimbetul superior la 

i prinsă-n flagrant delict de apel 

„să renunțe la citatele din memorie sau 

buzunar şi să spună: „uite ce, nevoia asta de... 

hm... intelegeti... e mai încurcată. Eu, de pildă, 

acum trei ani eram îndrăgostit și... pe scurt, 

am rugat-o pe-o mătușă de-a mea care dën 
cafea... să...” 

Bineînţeles, nu-i uşor a trăi pe ecran, e o 
operațiune cam tot atît de complicată precum 


trăirea cealaltă. 
Al. MIRODAN 


Ideograme pe micul ecran 


Televiziunea din Republica Federală a Ger- 
maniei va apela la un ordinator atunci cînd va 
include în programele sale un curs de limbă 
chineză. Aproximativ şase sute de cuvinte şi 
trei sute de semne grafice vor fi alese cu aju- 
torul ordinatorului, după criteriul frecvenței 
cu care sint folosite în limbajul curent. Cursan- 
til cu talent la învățarea limbilor străine vor 
fi în stare să citească un ziar chinezesc după 
numai patruzeci de lecţii. 


În cursul unui interviu acordat Televiziunii 
franceze, Brigitte Bardot a fost întrebată, cu 
toate menajamentele, ce crede despre vîrstă. 
„Nu vă faceți probleme! Uite, eu imbåtrinesc 
de cind m-am născut. Şi nu-mi fac probleme!" 

L 


Cartea si telavizorul 


Se citeşte din ce în ce mai puţin! Cărţile 
nu se mai cumpără ca altădată! Desigur, de 
vină e numai televiziunea! Acaparaţi de ima- 
gine, oamenii nu mai vor, nu mai pot sau nu 
mai ştiu să se bucure de lectură. Å 

Fals. Nu, televizorul nu inlocuieste şi nu va 
înlocui plăcerea lecturii. O recentă anchetă a 
institutului belgian de sondare a opiniei pu- 
blice demonstrează că ceea cese spune pe sea- 
ma televiziunii este doar o prejudecată. E 
adevărat, din trei belgieni, unul nu a cumpă- 
rat niciodată vreo carte, Dar nue mai puţin 
adevărat că noua majoritate atelor care frec- 
ventează librårillesint posesori de televizoare, 
în Vreme ce persoanele care nu obișnuiesc 
să citească nu au nici cărţi şi nici recep- 
toare TV, 


Varietăţi în. impas 


Festivalul de la Montreux, anul acesta la 
cea de a 13-a ediție a sa, şi-a propus ca temă: 
„Varietăţile TV". Un juriu internaţional și 
aproape 600 de critici, ziariști specializaţi, 
oameni de televiziune din 30 de țări au vizio- 
nat cele 26 de emisiuni intrate în concurs, 
reprezentante a 23 de televiziuni naţionale, 
Rozele de aur, de argint şi de bronz s-au im- 
pårtit. Poate că petalele lor au si început så 
cadă, dar protestele crticiinu s-au stins încă. 
Pină la această intilnire internaţională gaze- 
tarii, laei acasă, își ar åtaser å mai mult sau mai 
puțin vehement nemulţumirea față de progra- 
mele menite să înveselească telespectatorii. Se 
reproșa că lipsesc inovațiile, că divertismentul 
se confundă adesea cu vulgaritatea. O oră de 
haz = o oră de prostire — spunea cineva. 
După spusele unor observatori, confruntarea 
internațională de la Montreux şi în special 
premiile acordate, au avut darul să întărească 
asemenea convingeri, 


Maxiecran T.V: 


Institutul de cercetări pentru televiziune din 
Moscova a pus la punct un ecran de televiziune 
cu o suprafață de aproximativ 40 mp, O uzină 
din Lvov a si trecut la fabricarea în serie a 
acestor ecrane gigant, care vor fi instalate în 
pietile marilor orase, servind la difuzarea ști- 
rilor şi la transmiterea în direct a unor mari 
evenimente politice, manifestări culturale şi 
sportive. 


A nu se aștepta 


Dacă n-aţi văzut „Love Story", „Pe aripile 
vintului", e bine să vă grăbiţi să le vedeţi. 
Acum, Sau nu prea tirziu. Nu aşteptaţi să se 
dea la televizor. Nu vă faceţi iluzii. Nici o tele- 
viziunea din lume nu va primi licenţa de difu- 
zare mai înainte de sfirşitul secolului 20. 


39 


| 
| 
| 


Cu tot respectul pe 

care i-l port, ca dra- 

maturg mai înainte de 

toate, şi cu toată ad- 

miratia pe care o am 

pentru ziaristica sa de 
foarte bună calitate, tovarășul 
AL Mirodan mi-a ofefit în paginile 
revistei ,Cinema" nr. 5 (125), un 
motiv de, hai să nu-i zic supărare, ci 
de nemulțumire. 

Domnia-sa, în articolul intitulat 
„Lipsesc aplauzele“, comite, față de 
fenomenul televiziune, una din ma- 
rile greșeli ale criticii TV, sau ale 
spectatorilor-critici TV, sau ale co- 
mentatorilor de emisiuni TV din 
presă, sau cum vreţi să-i numiţi. 
Pentru că nu avem nici un motiv 
a ne plînge, noi cei ce facem televi- 
ziune; se consumă multă cerneală 
tipografică, în toate publicaţiile, 
despre munca noastră, Se consumă, 
nu glumă! Sin toate se scrie pe 
„specialităţi“. Adică pentru transmisi- 
ile de filme din programul TV există 
o critică cinematografică TV (vezi 
„România literară“, ,Cinema"); pen- 
tru teatrul TV, există o critică de 
teatru specială (vezi „Teatrul“ si 
altă rubrică din „România literară”); 


pentru emisiunile social-cetåtenesti, ` 


o altă critică de specialitate (vezi 
„Contemporanul“, „Munca“, „Scîn- 
teia", „Scînteia tineretului”); pen- 
tru emisiunile literare, o altă cri- 
tică (vezi „Luceafărul“, „România 
literară”), iar pentru toate genurile 
de emisiuni, o critică de asemenea 
specializată în „Săptămîna“. După 
cum vedeţi, se scrie! Se scrie după 
vizionări atente, după previzionări 
(unii), sau după postvizionări (al- 
ţii); după vizionări între două dru- 
muri („baie-bucătărie“, conform afir- 
maţiei unei telecronicare din „Ro- 
mânia literară“) gi chiar din auzite, 
N-avem -a pe plinge, televiziunea 
este luată în seamă de presă. Une- 
ori (rar) admirativ, mai des (chiar 
foarte des) critic, Critic-pårinteste, 
eritic-irome, critic-amuzat, critic-bla- 
zat, critic-condåscendent, critic- bru- 
tal, critic-termecâtor si alte multe 
tonuri. critice, Televiziunea este, în 
sfîrşit, luată în seamă; pe o co- 
loană (incă nu pe întiia), pe două, 
pe o pagină, pe patru. ș.a.m.d, 
E luată în seamă, 

Dar este ea înţeleasă așa cum tre- 
buie? 

N-am să fac o afirmaţie brutală. 
Nici nar fi dreaptă. Pot spune 
însă că maioritatea din aceste scri- 
eri suferă de „confuzii“. Confuzii 
provenite din „de ce dracu’ så må 
mai leg și săptămina asta în rubrica 


pe care o am?" sau din „n-ai ceva 
interesant despre TV?" (întrebare 
adresată de obicei unui „nume“ 
care, zor. nevoie, trebuie să se pri- 
ceapă şi la televiziune). Confuzii 
provenite din „televiziunea? nimic 
mai simplul“ al celor care se așază 
comod în fata micului ecran și-și 
închipuie că, dincolo de acesta, e 
cam la fel. Confuzii, fermecătoare 
confuzii, pentru că cesi-al lor e 


40 


Fermecătoarele confuz 


Autorul polemizează cu Al. Mirodan: 


„Nu, stimate tovaråse Mirodan, 


nu aplauzele lipsesc 
teatrului TV!“ 


al lor. Majoritatea cronicilor sau 
comentariilor sînt scrise cu „nerv“ 
sig pricepere în a minui condeiul. 
Sînt chiar convingătoare la o primă 
lectură. Ca şi articolul din revista 
„Cinema“ al tovarăşului Al.-Mirodan. 

Articolul cu pricina mă face să 
cred că e scris de dramaturgul spec- 
tator TV, Al. Mirodan. Pentru cå,- 
sedus de unul din aspectele speci- 
fice ale spectacolului teatral, domnia 
sa fi simte lipsa si în spectacolul de 
teatru TV... E vorba de legătura 
dintre interpreți şi public. $i-i așa 
de bine ticluită argumentatia, încît 


mai că te-ai lăsa convins, dacă... 


Dacă n-ai ști că, de fapt, spectaco- 
lului de teatru TV îi lipsește cu 
totul altceva. 

Nu, tovarăşe Mirodan, nu-i lipsesc 
aplauzele. s 

Să-mi fie iertat faptul că o pornesc 
cam de departe ca să vă fac să în- 
telegeti ce lipseşte cu adevărat 
spectacolelor de teatru TV, dar n-am 
ce face. Şi-am să pornesc de la a vă 
reaminti că televiziunea este o 
tehnică înainte de toate, o tehnică — 
unealtă a secolului nostru, dacă vreți, 
sau a „erei electricității“, cum vrea 
H.M. McLuhan. i S 

Este o tehnică ce s-a interpus între 
fenomenul ce trebuie văzut şi cei ce do- 
reau să vadă acest fenomen. O tehnia 
că independentă de fenomen. O teh- 
nică ce micșorează distanțele st vizu- 
a), că auditiv o făcuse radioul, O teh- 
nică mijlocitoare. Cel ce vedea fe- 
nomenul produs la distanță, încă nu 
era. spectator, ci MARTOR. Tele- 
viziunea este și azi folosită în acest 
fel si în anumite privinţe este foar- 
te bine folositå asa. Astfel am pu- 
tut fi cu toții martorii primului pas 
pe lună, ai războiului din Vietnam, 
ai grevelor de la Milano sau New 
York și sîntem martorii måretelor 


Telefilie 


înfăptuiri ale orînduirii noastre so- 
cialiste. 

Această tehnică a mai fost si mai 
este folosită și ca mijlöcitoarg întfe 
alte modalităţi artistice și Ke 
torii acestori modalităi “le 


ye itatoa; să- 
lilor şi stadioanelor. Astfel, în Së 
festivalurilor de muzică uşoară, de la 
Mamaia, San Remo sau Brâşov; ca 
şi în cazul emisiunilor TV reâlizate 


din săli de teatru, stadioane, săli de 
concerte, de unde se transmit spec- 
tacolele concepute în modalităţi 
artistice specifice lor, sîntem de fapt 
şi spectatorii acelui gen de spectacol, 
dar şi martorii legăturii ‘dintre in- 
terpreți şi publicul de acolo, din sală. 
În acest caz, dacă ar lipsi aplauzele, 
vă dau dreptate tovarășe Mirodan, 
„Cineva-cineva care ar trebui să vor- 
bească — tace", Dar numai în acest 
caz. Pentru că în acest fel de emisi- 
uni, televiziunea este tot o tehnică 
independentă de fenomenul pe care-l 
transmite, independentă de modali- 
tatea artistică a genului de spectacol 
transmis. Și în acest caz, spectatorii 
din fata micilor ecrane nu sint 
spectatori în înțelesul deplin al 
cuvîntului. Las numi spectatori-mar- 
tori, dacă vreți. 

Mai nou, dar nu de ieri sau de azi, 
In mintea teleastilor din lumea fn- 
trează, ca si a celor de la noi, s-a 
înfiripat un alt soi de gînd referitor 
la felul de a folosi tehnica TV. Ei 
s-au. gîndit la implicarea “tehgicii 
TV, cu tot arsenalul ei de posibili- 
lități în fenomenul transmis, impli- 
care dusă pînă acolo ficit au creat 
fenomenul ce-au dorit să fie difuzat, 
transmis. Astfel s-a născut specta- 
colul TV 'specific, cu publicul lui 
specific din fiecare casă, în papuci 
sau nu, din metropolă sau din cel 
mai îndepărtat colț al ţării. Feno- 
menul şi tehnica au format un tot 
unitar. Tehnica TV a devenit limbaj. 
Spectatorii au devenit veritabili 
spectatori TV, pentru că numai în 
acest caz spectatorul TV este ega- 
lul spectatorului din sala de cinema 
sau teatru, Şi în acest caz, nimeni nu-l 
împiedică să aplaude sau să fluiere, 
sau să suspine, participind la spec- 
tacol; în acest caz, el se poate așeza 
pe un plan ega! de inteligență cu cei 


Noul val 


ce sînt în spectacol, fără îndemnul 
reacției altor spectatori, În acest caz, 
aplauzele ar fi inutile. Ba, dim- 
pottivă, stînjenitoare, , Participarea 
spectatorului în acest caz nu-j,con- 
ditionatå de alte reacţii, de reactiile 
vecinilor, ci de însuşi spectacolul IV. 

Teatrul TV, numit impropriu așa, 
după umila-mi părere, ar trebui să 
Intre în acest gen de spectacole. 
Spun ar trebui, pentru că au fost 


şi sînt încă rare (dar sînt), spectacole 
dramatice în totalitate specifice de 
telewiziune. Regret că referirea la 
Apiesăa clasică binecunoscută prin 
replicile sale memorabile și aducă- 
toare sigure de ris" e cam vagă (nici 
eu nu urmăresc toate emisiunile 
TV). Cu toate acestea, ceea ce a lip- 
sit cu siguranţă acelei „piese clasice” 
spre a deveni un spectacol specific 
TV nu av fost aplauzele, ci adăptarea 
la modalitatea artistică numită te- 
leviziune, Probăbil și nu probabil, 
ci sigur, acea piesă a fost realizată 
ca 0 emisiune de genul transmisiilor. 
Jocul actorilor și punerea în scenă 
sînt sigur că au respectat legile 
teatrului jucat pe scenă și nu al 
spectacolului de televiziune. Deci 
regia era ,O.K", dar pentru teatrul- 
teatru și nu pentru TV, 

Dacă vă opreati aici tovaråse 
Mirodan şi afirmati că acestui fel 
de a transmite teatrul ti lipsesc 
aplauzele, nu greseati. Aveati 'drep- 
tate. Dar, încercînd så generalizati 
„lipsa aplauzelor“ în cazul serilor 
de teatru TV, comiteți o supără: 
toare nedreptate. Şi e supărătoare, 
pentru că vine de la un dramaturg 
care ar trebui să știe cim e bine să 
fie jucat pe o scenă și cum la televi- 
ziune, că despre ea scrie. Ar trebui 
să distingă specificul spectacolului 
de teatru. 

E adevărat că televiziunea neavind 
încă scriitorii ei specializați care să 
scrie ,våzind" spectacolul pe micul 
ecran, apelează la „piesele de tea- 
tru" scrise pentru scenă. Și apelează 
la ele chiar așa cum sînt, påstrind 
In așa-zisele adaptări TV pinå si 
notafia de la sfîrşitul actelor. sau ta- 
blourilor „din original, care indică 
lăsarea cortinei. E adevărat că pe 
micul ecran nu se lasă cortina, Pe 
micul ecran se foloseşte „blancul” 
între acte. 

Dar există pe micul ecran şi 
adaptări, veritabile adaptări de pie- 
se de teatru, sau ecranizări de opere 
literare. Aceste adaptări sau ecra- 
nizări devin spectacole specifice de 
televiziune. Aceste spectacole nu 
mai seamănă cu transmisiile din săli 
de teatru, nu seamănă nici cu filmele 
artistice, Acestor spectacole nu le 
mai simţi lipsa aplauzelor. Faţă de 
aceste spectacole comiteti nedrepta- 
tea de care vă aminteam mai sus, 

Este o nedreptate supåråtoag 
pentru că înseamnă și a nu deos 
efortul celor ce vor să facă specta- 
cole de televiziune, de cei ce rea- 
lizează doar transmisii de televiziune, 
Înseamnă în ultimă instanţă a „intra” 
în spectacolul TV, aşa cum crezi că 


ar dir 
tragi la un hotel, același încă din 
tinerețe, care te-a primit bine întot- 
deauna, fără să observi că de fapt 
în tinerețe trăgeai la o ,pensiune" 
oarecare, „pensiune“ care cu timpul 
a devenit un „hotel internaţional“. 
Pentru că televiziunea a devenit 
cam așa ceva între timp. 
Al dumneavoastră, cu respect dar 
fără aplauze de data aceasta, 
Arh. Constantin GHEORGHE 


„Intrebările pot avea råspun- 
suri“ (Andrzej Wajda) 
i ` 


ÎntP-o artă asal? 

å tată de școli noi, 
INIMA de tehnici ce supun 
deseori substanţa 

sau, mesajul căută- 

rilor, într-o artă obsedată fie 
de actualitate, fie de evaziune, 
atitde des tentată să povestească 
mai mult decit-så mediteze, 
Andrzej Wajda ne pare a fi un 
romantic, Filmele sale, unele din- 
tre ele, îl recomandă ca pe cel 
ce a știut să facă din filmulvis- 
toric „un filtru. de meditație 
asupra istoriei, Evenimentele — 
atît de patetice — evocate de 
el în „Cenuşă şi diamant“, în 
„Canalul“ sau ,Cenuja", au pre- 
ferat så arate criza interioarå, 
esecul, eroarea, sacrificiul ano- 
nim, în locul monografiilor fes- 
tive, mai mult incårcate de figu- 
ratiienorme și defilări de costume 
decit de semnificaţii adinci pe 
care un act din viața umanităţii 
Sau a unei națiuni le-a trăit în 
memoria noastră comună. În 
ciuda faptului că filmele sale sînt 
filme de acțiune, cu personaje 
numeroase, cu desfășurări vii 
și atrăgătoare, Wajda preferă să 
mediteze decît să descrie. Ela- 
nurile eroilor săi, gesticulatia, 
devotamentul lor ne par defi- 
nitiv romantice, încărcate de o 


puritate inatacabilă chiar și a- 


CINEMATECA ` 


În sfirşit: 
două cicluri într-adevăr memorabile! 


Andrzej Wajda, 


un cineast romantic 


gunci cînd cad sub semnul iro- 
niei, cum de pildă se întîmplă în 
„Pădurea de mesteceni”. Wajda 
nu e un acid, un „critic“, un fas- 
cinat al concretului, ci mai 
degrabă un visător care ştie så 
privească cu uimire"ceea ce ne 
arătă. Cu uimire. sl nu cu cru- 
zime, cu ironie și nu cu malitie, 
cu entuziasm — acel entuziasm al 
unei iubiri pe care Gutorul o are 
față de opera sa, operă ce îl re- 
prezintă. fără compromisiuri şi 
fără sovåieli. 

Au ieșit din filmele sale cîţiva 
actori ce n-au devenit staruri, 
ci și-au servit arta cu constiincio- 
zitatea unei vocatii. Ei se numesc 
Ewa Krzyzewska, Zbigniew Gy- 
bulski, Pola Raksa, Daniel Of- 
brychski, şi alţii. 

Wajda i-a lansat plecînd aproa- 
pe întotdeauna de la literatură — 
adică de la un teren verificabil 
intelectual, mult mai ferm. El 
nu a încercat să devină un autor 
total, ci-a rămas un om de echipă, 
un om câre vede în cinematograf 
și o instituție, ca teatrul, bună- 
oară. > 

Se poate observa în filmul său 
o rară disciplină clasică a poves- 
tirii. Şt deseori „ne-am mirat de 
ce el nu a adoptat, decît cu mare 
zgircenie, cistigurile formale ale 
cinematografului ultimilor 20 de 
ani. De ce, bunăoară, a admis 
colorul numai la unul din ultimele 
sale filme —,„Pădurea de meste- 
ceni"—dar și atunci un color șters, 
deshidratat, ironic. 

Dar întrebările pot avea răs- 
punsuri, Wajda este un artist 
tînăr si care nu se gråbeste» EI 
clådeste cu răbdare o operă care 
are încă de pe acum.mai multe 
nume memorabile. Søce este oare 
un mare cineast altceva decit 
ace! cineast care a făcut mai 
multe filme memorabile, pe care 
ti le amintesti în orice împreju- 
rare — şi ți le amintești spre lauda 
Jor, după ce au trecut ani, după 
ce le-ai revăzut, după ce ele au 
rămas intacte fn memoria ta? 

Oare sursa actualităţii lui Waj- 
da să se găsească în sufletul său 
romantic, profund şi visător? 


Gelu IONESCU 


OFERI E DE ACR ESTI 
Un film de o puritate inatacabilă 
(„Pădurea de mesteceni*) 


Spencer Tracy, 
omul care a visat lei 


Ce surprize putea 
D să mai aducă meda- 


Nema lionul „Spencer 
Tracy" de la Ci- 
nematecă? Poate 


doar aceeaa prezen- 
tårii-unor filme mai puțin cunos- 
cute publicului nostru: „Furie“, 
„Pilot de încercare“, „Edison“, 
„A șaptea cruce“, „Muntele“. 


SS 


la Cinematecă, adică din momen- 
tul cînd a rulat „Bătrînul şi 
marea“, căruia i-au urmat ,Pro- 
cesul maimutelor", „Procesul de 
la Nörnberg", „Ghici cine vine 
la cină?“, lucrul acesta a do- 
bîndit valoarea „unei evidențe. 

Tracy a fost reprezentantul 
cel mai strălucit al școlii realiste 
de interpretare, Nu e o noutate. 


A făcut din „monotonie“ un stil 
(Procesul maimuţelor::) 
EN 


Altfel însă? Nimic nou. Bä- 
trinul domn Tracy (curios, cînd 
spui Tracy te gindesti la un dis- 
tins domn cu părul alb; nici 
Gabin nu scapă acestei asociaţii 
automate), båtrinul domn Tracy, 
aşadar, e cel dintotdeauna. Un 
medalion „Spencef Tracy", fie 
şi cu filme mai puţin cunoscute, 


nu poate aduce nimic nou. Ac-- 


torul cel mai egal cu sine însuși 
pe care l-a produs cinematograful 
american e acolo, neclintit, un 
fel de monument al celei de-a 
șaptea arte, Infåtisind privito- 
rului aceeași față. Rolurile? Nici 
ele nusînt prea diferite. Poatecel 
din „Furie” să fie altceva decit 
ceea ce l-a consacrat pe Tracy. 
Altfel însă, este cu totul tul- 
burător de observat că, ajutin- 
du-se de acest caracter cam mono- 
cord al majorităţii rolurilor carie- 
rei sale, Tracy şi-a clădit şi 
impus un stil inimitabil. Cel mai 
mare actor de film american a 
ajuns în virful alunecoasei pira- 
mide a box- e-ului, fiindcă a 
avut curajul ca, timp de patru 
decenii, să rămină neschimbat. A 
avut curajul de a face din mono- 
tonie" un stii. A avut intuiţia atît 
de rară a diversităţii în unitate. 
A înțeles faptul că ,masca" este 
fatală pentru actor, atunci cînd 
ea e construită epidermic, dar că 
o aceeaşi mască psihologică, in- 
terioară, dacă vreţi, poate fi 
şansa unei cariere de geniu. Mai 
ales în partea a doua a ciclului de 


Însă înţeles ca stil al unei întregi 
cariere, acest „realism fără tår- 
muri” capătă dimensiuni meas- 
teptate. EI vorbeşte, în felul lui, 
nu numai despre actorul Tracy, 
ci şi despne omul și intelectualul 
Tracy. 
lar a dormi și a visa lei (precum 
båtrinul pescar Santiago), în li- 
mitele sau ne-limitele realismului, 
este o performanţă actoricească 
antologică la care a avut acces 
numai Tracy, 
Aurel BĂDESCU 


ERETIC ERECTIE PSI TE 08 
Actorul „cel mai egal“ 
(„Lancea ruptă“) 


41 


+ 


Dali 
în pericol 


Cagney» 
un pictor de talent 


Pictura este un hobby råspin- 
dit la Hollywood. James Cag- 
ney, gangsterul tip al anilor '30 
— '40, retras din viaţa cinemato- 
grafică din 1962, are la ferma sa 
o adevărată expoziţie de picturi 
personale. Nu vinde niciodată, 
Numai cîte un prieten deosebit 
de norocos primeşte în dar un 
tablou. La fel procedează si 
Frank Sinatra şi Henry Fonda 
cu pinzele lor. Cu ani în urmă, 
Sinatra a început să picteze, de 
preferinţă clovni. In ultimavreme 
arată însă o predilecție pentru 
naturi moarte si peisaje. De 
obicei se lasă convins să ofere 
vreun tablou numai pentru opere 
de caritate. Henry Fonda în 
schimb e mult mai darnic, 
dar nu uită niciodată săsubli- 
nieze că pictura sa „e o nimica 
toată“, ca şi cum ar fi puţin lucru 
să ai în casă un tablou semnat 
Cagney, Sinatra sau Fonda... 


Odette-Odile- 
Maya 
Vă amintiţi personajul cintå- 
retei Désirée din „Ceaikovski“ 
ZE IEZI ES E tea 


0 „neprofesionistă“ 
pe nu 


sau pe cel al lui Betsy Tverskaia 
din „Anna Karenina“? Amindouå 
aparțineau uneia şi aceleiaşi 
interprete, o „neprofesionistă” pe 
nume Maya Pliserkaia, balerină 
de renume mondial, prim -so- 
listă a Bolsoi Teatr-ului. Aceste 
două roluri nu au fost singurele 
ei apariţii cinematografice. Pen- 
tru a cita numai două dintre ma- 
rile ei succese, mai amintim pe 
cel al Zaremei din Pinna din 
Bakcisaral" şi pe cel al Odette- 
Odile-ei din „Lacul lebedelor“. 
Recent, regizorii Vasili Katamian 
şi Vadim Derbenev i-au inchinat 
două filme monografice: „Maya 
Plisețkaia” și „Un poem ai dan- 
sului“. După părerea balerirei, 
„pentru! balet, pentru dars, care 
nu trăieşte decit o clipă, care 
este efemer prin definiţie, ci- 
nematograful este unica posibi- 
litate de supravieţuire”. Acesta 
a fost probabil şi scopul urmărit 
de cei doi cineasti. 


Andy Hardy 


Adolescentul a incåruntit 
(Rooney cu Caine) 
EEN OEE 


După trei decenii, Mickey Ro- 
orey a rămas încă în memoria 
spectatorului adolescentul sim- 
patic, sport'v, ghinionist, în- 
drăgostit, curajos, etc., adică 
Andy Hardy — erou al unuia 
dintre cele mai lungi seriale dina- 
intea războiului, Cind l-am re- 
văzut pe Roorey în filmul lui 
Kramer, „O lume nebunå,nebunå, 
nebunå...", căutam så descoperim, 
sub chipul ridat, tinårul ves- 
nic neastimpårat şi totuși atît 
de cuminte de altădată. Şi nu-l 
găseam. Distribuit anul acesta 
în „Pastă de fructe“, alături de 
Michael Caine, Mickey Rooney 
pare insă dispus să hrănească 
nostalgiile publicului prin per- 
sonajul pe care îl creează aici şi 
care-l reediteazå oarecum pe 
neuitatul Mickey Rooney-Hardy. 


0 stea 
la douå filme 


Ştiaţi că Alberto Lattuada, 
unul din veteranil neorealismu- 
lui italian, a fost totodată și un 
mare descoperitor de talente? 


GQ îilietia unui spirit 
amit Fellini 
„UCISE REGE A TE AIE 


Sophia Loren si Catherire Spaak 
sînt numai două dintre cele cam 
o duzină.de nume binecunoscute 
azi publicului, pe care el, în cele 
aproximativ 30 de filme ale sale, 
le-a adus prima dată pe ecran. 
Deci cam unul la două filme, ceea 
ce e un adevărat record. Tot el 
a fost cel care l-a convins pe 
Fellini că Giulietta Masina poate 
fi o bună actriță de film. In 
prezent, el lucrează în Polonia la 
ecranizarea unuia dintre cele mai 
cunoscute romane ale lui Mi- 
hail Bulgakov: „Inimă de ci ne". 
Oare yom afla în curînd că s-a 
născut o nouă stea...? 


Pe cînd era 
„0 descoperire: 


| Premieră 
după 30 de ani 


La 21 iunie 1941, în ziua în care 
armatele naziste cotropeau pă- 
mirtul sovietic, la cinemato- 
graful „Udarnik“ din Moscova 
era programată premiera fil- 
mului „Romanticii” de. Mark Don- 
skoi. Negativele filmului, ca şi 
unicul pozit v al,Romanticilcr", 
s-au råtåcit in timpul råzboiului. 
De curînd, Gosfilmfond-ul a 
anunţat regăsirea pozit'vului si, 
după 30 de ari, a avut loc la 
Moscova premiera filmului lui 
Donskoi — o povestire despre 
primii oameni sovietici care ex- 


„Romanticiis există 
` 
NTE RAAE EE 


-plorau regiunea gheturilor ves- 
nice: ale peninsulei: Ciukotka. 


Triumfuri -~ 


` pentru Darrieux 


La 56 de ani ṣi după mai bine 
de 70 de filme, Darielle Darrieux 
îşi cont nuă netulburatå cariera, 
atit de variată în genuri. De la 
roluri de vodevil pină la roluri 
de compoziție, de la personaje 
literare celebre ca ce! din „Roșu 
şi negru“ pină la moderre per- 
sonaje „cîntătoare" ca cel din 
„Domnişoarele din Rochefort", 
ea a jucat orice, cu același succes. 
Anul trecut actrița a triumfat 
pe o scenă londoreză în difici- 
lul rol Coco Charel, Anul 
acesta joacă la Paris, la teatrul 
Montparnasse, în piesa „Amanţii 
råribili", și întreg publicul fran- 
cez, în deplin acord cu presa, 
exclamă în unanimitate: „Mereu 
divina, mereu ineagalabila Dar- 

“rieux!“ 


Pădurea spinzuratilor" este 
însă mereu invocat în discuţii, dat 
de exemplu, tocmai ca naraţiune 
cinematografică. Este, într cu 
vînt, un film de referinţă. Am greșit 
pînă: acum! Gresim acum? 


un 


fluiditate 

Şi acum mă întorc la cea de a do 
condiție care, de fapt, este cea m 
importantă: conținutul, povestirea 
cantitatea de idei pe care otransmiţi 
scenariul. Dar aici începe. cea mai 


Sergiu Nicolaescu: 
Cu ginduri curate.“ 


de care vorbiti 


ea formă, nu 


— Realizatorii și critica 
nu se intilnese pe același drum, 
— De ce? 
— În bună măsură, pentru că realizatorii | 
sînt mai sensibili la laudă 
decît la adevăratul 


ce valoare are acest film în -primul 
rînd ca destinaţie socială. Nu de pu 
ţine ori am fost siliţi să constatăm, 
în ce priveşte rezonanța aceasta pe 
plan social că, atunci cind are 
într-adevăr una, filmul nostru ră 
mine totuși la suprafaţă, dacă-mi 
dai voie, as zice chiar la o senzaţie 
superficială nu si de profunzime 
Chiar si în fața unor filme conside- 
rate izbutite, ai sentimentul că ceva 
le lipseşte. Acel ceva cred eu că este 
forţa dramatică. Discuţiile cu spe 
tatorii, cu realizatorii pe care 
le publicăm adesea 
tre noi, ajung deocamdată 

la formular de problem 

trebări. Ce le lipse 

colaescu, realizatorilor 

tărim cinematografic pent 

prin arta lor o conştiinţă vie a epo- 


discuţiile 


raționament: de valoare 


condiţia actuală a nostru. 
Încercăm să vedem r numai ce 
valoare are un film sau altul, ci să 
privim prin prizma întregii noastre 
manifestări cinematografice. Incer- 
căm să constatăm nu numai valoarea 
artistică a unui film ca manifestare 
individuală a unui regizor, ci şi 


il pe care o străbatem? Ce lipseşte 
nematografiei noastre, 

erea 

ne o 

LCE? 


dumitale, 
influenţă, o adevărată influ 
ituală, de mare pondere în 
viața socială? Avem sau nu avem 
capacitatea de a intui atit de vasta, 
de complicata, de subtila problema- 
tică a epocii pe care o traversăm 
Dacă da, de ce n-o facem? Dacă nu, 
cine ati vrea s-o facă în numele ci- 
neastilor de aici şi de acum 


zare lungă î 

să caracterizez 
pare curînd 
s-o incetoseze, 


xprime o epocă, 
s-o îndepărteze, 
) facă greu de deo- 


ma 


— In lumina aceste 
film ai face dumn a re 
nscrie pe d c nemato 
grafii _ auter 
ar ate? 


adevăr 


de 
ele 


Nu putem face abstracţie 
climatul de breaslă oricit 
vați am fi. Dar se naște ir 
există într-adevăr la no 
mat? Ce reuşeşte el să determine 
în cinematografia noastră? Ce-ar 
trebui, eventual, să facem, ca så de- 
terminăm existenţa lui efectivă şi 
eficiență? 


de 
rebarea 
acest cli- 


de ce nu se întilnesc 


sare a filmu I 
BREE AE CI ră = TER OR BEE 

Aşa ar trebui să fie si vă mul- 
țumesc că am ajuns la această con- 
statare. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Z — Protocolul revistei cintat 
mă obligă la: ştiuta indiscreție: 


ziua, luna, locul, dar mai gier: 


anul, dezolantul'— uneori Set 


K cå'viata unui om 
se alcătuieşte din date calendåris- 


„itice. Am pornit la drum, poftim; + 
„în ziua de 2 octombrie 4933, în. 


București. Nici un eveniment 
„portant, nicio dată anume nu mi-au 
marcat viața; al cărei curs a putut 
„fi însă. schimbat de întîmplări 
` “mărunte, de situații neprevăzute, 
C de oameni.. Dăcă vreţi, iată: doi 
„Oareni-eveniment: profesoara de 
= română Maria Dumitrescu și cea 
de muzică, Maria Oltescu,; perso- 
naje puternice” și: luminoase ale 
adolescenței ; mele, 
== Intrareaîn institut nùa fost 


“un” cl oma 


— Nu cred. A radă ia momens 
tul burral Întilnirii “cu; «Sarah 
Manu'Sau cu' ceilalţi profesori ai 
mei, : Costache “Antoniu, Radu 
Beligan, -Socana Coroamă, > ** 

~in 1955, debutul” în “fii 
„Alarmă "îi munți“. Cite. filme 
s-au. adunat -de` atunci? 

— Nu, ştiu Am oroarea socor 


telilor, i-ar spus. Desi am făcut: 
patru ani de. școală financiară! - 


— Titluri repii? 


'— Numai cele pe care, mi 16 
reamintesc. spectatorii, pe-sttadă > 


său la piaţă: „Ah, dumneata“ai 
jucat în...2* 

— Q memorie colectivă avan- 
tajoaså, dacă ea ar gti să uite 
eșecurile. 

„Nu, eu tin: bine minte şi 


insuccesele. Din “păcate. însă 
ndam „avut căderi: spectaculoase, 
memorabile, ti: doăr un soi de 
insuccese: mediocre. „Să zicem 


i SC Parcă `. 


1957; 
si Viăşa nu år 
mu ȘI după aceea? ~ 
Pauză: Dag prin= 1960-617 
d Cat: Savel: 
pauză. Pină la 
„Merii sălbatici” - at, lui “Alecu 
Croitoru. “Apoi* pauză. Pînă. la 
rolişorul din: 
rul“ şi; la filmul termiidat de 
curînd; al 187 Dinu Cocea, „Pa 
rașutiştii”. 

— Trecem. pe pagina cealaltă, 
la discuţia liberă, fără date, 
dire, borne. kilometricei 

— Trecem: 


Studentă în anul I 


Codita din DÄ în Eis 


„= Dumneata, Dana 

Qamnea, ai pornit la 

drum — recunoaște — 

generos Înarmată, cum 

nu li se întimplă pres 

des semenelor noastra, 

fie și celor care se cred atinse på 

timplå de aripa divină a harului 

O femeie cu frumusețea dumitale 

foarte specială, cu verne å 
chlar cu defectul dumitale — 

gant! — de dictie), are, cind începe 

să urca Golgota scenei, în a 

dreaptă sceptrul puterii, în ges 

stingå, sfera de aur a reușitei, 

Ce-ai făcut cu ele, cum gl-al crait 
cărarea prin håtisurile artei? 


— Nu ştiu exact dacă întrebarea 
vrea să mă flateze sau să mă tragă 
la răspundere. 


— E clar că nici una, nici alta. 
Doar să te provoace. 


— Pentru oricare din eventuali- 
tåtl, îţi răspund cu aceeași necondi- 
tlonatå sinceritate: nu mi-am con- 
strult nici un fel de drum, Nu mi-am 
condus în nici un fel destinul, Am 
fost întotdeauna, dar mai ales în 
artă, determinată din afară. De 
oamenii din jurul meu. De felul în 
care m-au văzut, De felul în care 
m-au înțeles. Ei au putut să må 
înalțe sau să mă prăbușească, Şi au 
făcut-o! 


— Dar asta presupune, lartå-må, 
9 aunumitå slăbiciune fatală, dincolo 
şi deasupra condiţiei actorului, care, 
într-adevăr, este dependentă de 
atitia factori, începînd cu textul şi 
terminînd cu regizorul, sau poate 
la fel de bine şi invers. 


— Nu cred că e vorba de slåbi- 
ciune de caracter, Mai curînd, de o 
anumită sensibilitate vie, neacope- 
rită, la timpul său, de o pricepere 
superioară a vieții. Am primit 
adeseori situațiile din viața mea şi 
m-am lăsat acoperită de ele, fără să 
le caut o rezolvare rațională, Dar 
rezistind, totuşi, uimitor esecurilor. 
Cineva spunea despre mine că sînt 
ca un luptător pe ring, care știe să 
primească cu putere loviturile şi nu 
se lasă dobortt. 

Pee EEE MESE a SEI 

— Dar frumuseţea şi talentul nu 
te-au putut apăra? 


— Nu cred că frumuseţea este un 
pașaport de liberă trecere peste 


Få 


Cosette din „Mizerabilii“ 


Fata din „Viața nu iartă“ 


Dana C 


toate graniţele. Mai ales că eu sînt o 
persoană care trezeşte în egală 
măsură, și poate la fel de nejustificat 
— am verificat aceasta pinå şi în 
cronicile colegilor dumitale de breas- 
lš — antipatii sau simpatii la fel de 
profunde. Frumuseţea este o povară 
greu de dus, mai ales la virsta incong- 
stientå a tinereţii; dacă ea ar fi 
blindată de la început cu o înțelegere 
superioară a vieții, cu o educaţie 
sufletească — și, vai doamne, la citi 
dintre noi lipsește această educatiel— 
cu capacitatea de a discerne binele 
de rău, atunci s-ar putea realiza 
acea armonie dintre spirit şi infåti- 
șarea fizică — singura care duce la 
adevărata frumusețe umană, 


| 


— Nu pot totuşi crede că 'multe 
din distribuirile dumitale în film, 
de pildă, nu au pornit şi de la felul 
în care arăţi, de la genul dumitale 
de feminitate, ca să nu te mai 
jignesc cu cuvintul frumuseţe. 


-=Ba da, dar oare nu a putut fi 
și acesta un handicap, în meserie ca 
și în viaţă? La 20 de ani jucam, în 
„Alarmă în munţi”, o femeie de 
30 de ani, genul mi-a fost pecetluit 
de atunci: nu am apucat să fiu 
nici o zi ingenuă, nici o zi fată 
tînără, Mi s-a lipit de la început pe 
frunte marca de feminitate: provoca- 
toare, de femeie fatală, de cochetă, 
Am fost cochetå tårancå în „Alarmă 
în munţi”, cochetă aristocrată în 
„Nunta lui Figaro", cochetă mondenă 
şi mercantilă în „Visul unei nopţi de 
iarnă”... 


— Ce să faci, „trebuie să ştii 
să-ți porţi crucea“, vorba Ninel 
Zarecinaia. Și nu cred că este 
amploaul cel mai nefericit... Te 
preferai duenă? 


— Dar eu a trebuit să mă con- 
struiesc după această viziune, după 
imaginea pe care o zăream în retina 
celor din fata mea. M-am reconstruit 
şi pentru scenă, și pentru viaţă, 
Mi-am făcut un mers, O ținută, un 
gen: cele care plăceau, A început 
să-mi placă să plac, Acesta poate fi 
un moment fatal în viața unei femei: 
pentru că nu adună în jurul ei 
oameni de cea mai bună calitate, 
Mai ales a unei femei blocată de 
timiditate, cum eram eu. În institut, 
eram de a-dreptul paralizată, cînd 
trebuia să urc pe scenă. Mă simțeam 
la îndemînă numai cînd recitam: 


% VET Å hå 
După trei ani, în „Anotimpuri“ 
După doi ani în „Merii sălbatici“ 


omnea 


eram doar eu si versul. Dar cînd 
irebuia så mă mişc, să fiu dezinvoltå, 
să stabilesc relaţii cu ceilalți inter- 
preti, începea drama, Contradictia 
aceasta a făcut, poate, să am perioade 
crunte, cînd nu voia decît lucruri 
bune gi nu-ml ieșeau decît proaste, 
toate, Este o penitentå prin care 
trece, se pare, orice fată cu o înfă- 
tigare agreabilă: numai înţelegerea 
superioară a vieţii îi dă adevărata 
libertate gi putere, 


— Ce te-a nemulțumit cel mal 
puternic In cariera dumitale actori» 
cească? 


— Pauzele. Hiatusurile între un 
moment de agtå gi altul. Stoparea, 
frinarea continuă, care-ţi dau senti- 
mentul că trebuia să o iei de fiecare 
dată de la început. Ruperile acestea 
nu pot păstra unuigactor condiția 
artistică, la care noi ajungem astăzi 
în mod aproape eroic. După o seară 
bună deteatru, după ofilmare bună, 
mă simt mai odihnită şi mai proaspătă 
ca după o lună de vacanţă. Munca 
mă recreează, efortul de concentrare 
artistică e vitalizator, chiar și pentru 
forma ta fizică, La un moment dat, 
văzînd că existența mea artistică e 
Inhibată de această lipsă de continui- 
tate, mi-am luat, cum se zice, viaţa 
în propriile mtini și am făcut recita- 
luri ge poezie: la Studioul radio, la 
televiziune. Eminescu, Blaga, Arghezi, 
Baudelaire. Am propus, recent, tele- 
viziunii un recital de sonete Shakes- 
peare, idee care, după cît văd, n-a 
produs prea mare entuziasm, 


— Ce-ti dau aceste recitaluri? În 
afară, desigur, de consolare... 


— Independenţa. Sentimentul că 
aici, existi tu și cel din fata ta, fără 
nici un intermediar trădător, căci 
aci contează personalitatea ta, vibra- 
ţia, înțelegerea ta şi nu eşti pe ulti- 
mul plan, cum se mal întîmplă cu 
actorul în spectacolul modern, Acto- 
rul recreează poezia, dar lucrul 
acesta este adesea ignorat. Emil 
Botta, acest poet rar si special, și 
totodată recitator inimitabil, deci > 
creator dublu și impartial, şi-a 
exprimat și el cîndva indignarea 
asupra felului uşuratic în care sînt 
tratați recitatorii, văzuţi doar ca 
nişte voci exterioare, ca niște mega- 
foane ale poetului. Adevărul este 
însă că inflația de recitaluri și recitae 
tori a cam dus la banalizarea genului. 


După trei ani în „Întoarcerea“ 
După patru ani în „Puterea“... 


E Pe SEE: 
— Dacă tragi liniuta, dacă aduni 

și scazi, la ce rezultat ajungi, Dana 

Comnea? e 


— Imi pare bine că-mi pui între- 
barea aceasta acum, cînd pot să-ți 
răspund liniştită: rezultatul e un 
echilibru adînc ai o putere pe care 
ti le dau numai lucida cunoaștere de 
sine şi înțelegerea adevăratelor va- 
forl ale vieții şi artei. Nu mă intere- 
sează lucrurile mărunte şi neutre, 
din care am tot făcut. Mă interesează 
angajarea față de ceea ce e preţios 
în evoluția omului. Mă interesează 
— în viaţă ca gi în artă — devenirea: 
noul ce sa naște din straturile de 
frunze moarte și asternute unele 
peste altele. Ştii, am o fetiţă de un 
an... 


— Felicitări, 
pe cartea de vizită de la intrare, 
un al treilea nume: Qana Maria 
Volchita... 


— Pentru ea aș vrea să fiu o mare 
actriţă. Pînă acum existam pentru 
mine, perfect conştientă de perisa- 
bilitatea mea şi de faptul că nu 
merită să las vreo urmă după mine. 
Nici măcar poze, vezi doar că nu 
reusesc să-ți găsesc pentru acest 
Interviu cîteva mai ca lumea... Dar 
acum am o mare răspundere faţă 
de copilul meu, pe care vreau să-l 
formez într-un sentiment de demni- 
tate, siguranță gi nu într-un climat 
de neîmplinire.... Pentru el îmi pre- 
tind mai mult mie însămi, mai multă 
pârticipara la meserie, mai multă 
muncă, mai puțină pasivitate, şi o 
continuă îmbogăţire a EK mele 
Interioare, Stavă domnului, lucrurile 
sînt posibile, împlinirea mea 
acasă, din familie, îmi dă liniştea 
Aecesarå creației. Am credința că 
poate începe acum zodia mea bună 
pentru film: desi, 39 de an! nu e 
chiar o vîrstă a optimismelor. 


Q 
E? 


— Rolul actual din „Parașutiștii 
ţi-a luminat — ca să zic aşa —geana 
orizontului cinematografic? 


— Poate că da. Dar să nu uităm: 
acum se fac filme mai'multe. Se fac 
filme mai adevărate, Ce mă sufoca 
la peliculele anterioare era rozul şi 


cenugiul i edulcorarea şi mediocrita- 
tea. 
 ——Æ— 1 SEE ETE Pa 


— Şi crezi că nu te vei mal 
izbi de ele? Într-adevăr, traversezi o 
etapă minunată, Dana Comnea. ȘI 
ce rol ai în „Parazutiştii”? 


—Un medic chirurg, soţia tul 
Florin Piersic, care e colonel parașu- 
tist. Căsnicia lor trece printr-un 
moment de criză: s-a măcinat tot 
ce a fost frumos între ei, puntile 
par a fi tăiate, trăiesc acum urtt şi 
meschin. loana mea e obosită de 
toate obligaţiile cu care viața și soțul 
au copleșit-o, şi se pomeneşte sin- 
gură, la o vîrstă la care singurătatea 
devine dramatică. Pentru că, fireşte, 
soțul își caută prospetimea simtåmin- 
telor în altă parte. La Valeria Seciu... 
Vreau să spun, firește, la personajul 
pe care-l interpretează, Valeria Se- 
ciu. Am în acest film scene în care 
sînt urftå şi îmbătrinită. Şi care nu 
strică filmului ci, dimpotrivă, chiar 
dacă mle nu mi-au făcut o plăcere 
prea mare. Acum am înțeles-o mal 
bine pe Simone Signoret — actriţa 
pe care o preţuiesc imens — care nu 
se temea niciodată de chipul el, 
oricît de tare l-ar fi răvăşit trăirile, 
In artă, ca şi în viaţă — nu con- 
tează decit trăirile adevărate. Restul 
e formă goală. Minciunå. 


Sanda FAUR 


45 


„Fără îndoială că am avea 
mai multi copii bine crescuţi 


Cum să cucerim un Oscar... 


„Daţi-mi vă rog un aparat de filmat, şi în anul vlitor primul Oscar 
va veniîn România. Pe ecran vor apare colegele mele. Filmul cel mai ade- 
vărat din istoria cinematografiei: 24 de ore-din viaţa unuj elev, ore 
din şase ore de şcoală vå vor tulbura mai ceva ca Antonioni. Kn 
(începînd de la 20 de ani) îşi vor aminti ce înseamnă să mergi cu lecţia 


învățată sau ne, profesorii vor afla cum se iubeşte la 17 
unchii iubitori vor afla că la ceaiuri odrasla 'sau nepopica 


i. Părinții gi 
gjere 


minte, premiantå, ascultătoare, face (mintal bineînțeles) comparație 
între opera lui Byron şi vene frenetic al magnetofonului. Seva vedea 
ales 


că ştim să visăm, dar ma! 


că stim să gindim (npi spunem că bine!). 


Să ne cunoaşteţi si altfel, nu numai ca „pletoşi şi neserioș!“. Dar pentru că 
primul film românesc cu gi despre tineriva fi o drăguțică predică gen: 
„un băiat se îndrăgosteşte de-o elevă corigentă care lasfirgitulul 


anului ia 


mențiune datorită influenţei pozitive“ — renunţ la aparatul de 


filmat pentru încă doi ani, cind voi încerca să dau examen la LATE, 
chiar dacă nu voi reuși... Nu semnez ca så nu fiu cumva bănuită ca „ele- 
ment negativ''; recunosc: „nu am tăria opiniunilor mele“, 


Mefisto 
Galaţi 


P.S. La primul meufilm, regia va purta, desigur, adevărata semnătură. 


N.R.: Nici prin minte nu ne trece să vă socotim un „element negativ și 
neserios". De aceea insotim această „scrisoare a lunii“ cu citeva rînduri 
dintr-o altă scrisoare trimisă de un tînăr de virsta acestei Mefisto din Galaţi 
— elevul Mamelia Gonstantin din Oneşti (str. Muncii, Bloc 3) care, Într-o 


cronică la „Domnului profesor, cu dragoste“ 


frumoosă exclamaţie: 


are următoarea lungă și 


„Facultățile noastre cele mai de preţ sînt luciditatea şi puterea de 
creaţie... Deci, jospicioarele de pe masă, jos cu prostiile, cu ironiile uşoare, 


cu ideile excentrice, cu vulgaritățile, cu glumele timpite, 


jos cu de- 


magogia, jos cu chica, spălați-vă dinții, iubiți cumsecade, fiți drepți gi 
cinstiți, jos cu vocabularul acesta „mişto“, să dăm de o parte tot ceea ce 


nu face parte din noi”. 


O scrisoare câtre Ciprián 
Porumbescu 
REA EEE 

Filmul lui Gheorghe Vitanidis 
este prima realizare românească 
care ne-a pus în fata unui fenomen 
necunoscut nouă, celor ce realizăm 
„Curierul“. În locul unei cronici, 
am avut surpriza să primim oscri- 
soare adresată direct eroului princi- 
pal. Surpriza e prea mare pentru a 
nu reda epistola în mărima ei cit 
mai naturală: 

„Ciprian, 
e ca şi cum ai fi înviat din morți, 
Cu cîntul tău în ţară, eu sfişie- 
toarca ta Baladă născută din și 

ste plaiurile verzi, crude... Pla- 
iuri ruginii ori albe, flori, multe, 
multe flori, şi margarete, şi zine, 
şi jurăminte la Crai nou. Şi hore, si 
țărani, şi cîntece de dor şi jale, şi 
ochiul de aur al lui Vitanidis care te-a 
văzut, care te-a cules şi te-a dă- 
ruit. Ciprian, înalt, cu frunte i- 
mensă, cu ochi mari şi larg deschişi 
spre lume, spre viaţă, Ciprian, sen- 
zual și voluntar, cu păr bogat și suflet 
de român, artist cu inimă și mtini 
vizionare. Hotårit, zbuciumat, pă- 
timaș aidoma baladei tale, te-am 
cunoscut, Cipriane, te-am cunoscut 
şi te-am plins toți, deopotrivă. Am 
iubit, am luptat și am cîntat cu 
tine. Am cîntat și am murit cu tine, 
acolo, lîngă Mediterana, pe stinca 
lovită de valuri, de valuri roşii. 
Am fost toți trup şi suflet cu romå- 
nul care cînta Doina. Români şi 
Doină am fost, Cipriane! Și printre 
miile de lumini din Stupca, încreme- 
nit de durere, am aprins și noi cite 
o luminare. Tu murisei și poporul 
„se aduna și te cînta gi te plingea, 
Printre flori albe și roz, printre 
multe, multe flori, am părăsit tă- 


46 


cufi sala, tåcuti şi Indureratl, ca si 


„cum am fi păşit în urma unui cor- 


tegiu funerar. Fiecare femeie plîn- 
gea un iubit, fiecare bărbat un pri- 
eten și un frate. Îţi mulțumim Vita- 
nidis. Simt nevoia să semnez „Arbo- 
roasă” dar mă numesc 


Aurora INOAN 
Ser. Valeriu Branişte 56 
București 


La fel de apologetică, dar încer- 
cînd și o argumentare este scrisoa- 
rea altui corespondent, intitulată : 
„În sfîrşit, un film românesc foarte 
frumos, foarte emotionant si mai 
ales foarte românesc ": 

„Dintr-u început atrag atenția că, 
desi muritor de rînd, știu sau bă 
nuiesc că știu să disting între un 
film storcător de lacrimi cu orice 
preț, de tipul să zicem „O floare şi 
doi grădinari”, și o autentică operă 
de artă cinematografică, cu alte 
cuvinte între emoția psihologică 
şi cea estetică. Nu intru într-o sală 
de cinematograf cu idei preconcepute 
despre film şi nu mă las inflyentat 
uşor de părerile criticii, oricit de 
mult „s-ar purta” acestea la un mo- 
ment dat. Da, pot spune că am fost 
întotdeauna împotriva acelor came 
panii de tam-tam din jurul oner 
filme mediocre, cum a fost cazul 
cu „Răutăciosul adolescent", «despre 
care am spus că nu reprezintă decit 
un transplant neizbutit al acelui con- 
troversat „Un bărbat și o femeie“ 
şi nimic altceva, în afară poate de 
profesionalismul dovedit în montaj 
şi imagine. 

Dar „Ciprian Porumbescu“ e un 
film tulburător de frumos; e frumos 
pentru că e emoţionant; şi e fru- 
mos şi e emoționant pentru că e 
foarte românesc, cu alte cuvinte e 
foarte de-al nostru, al acestui pă- 
mint și al acestor oameni de pe acest 
pămînt, cum nu este nici un alt film 
de evocare a trecutului nostru, 
mai îndepărtat sau mai puţin 


îndepărtat. Ceeea ce m-a tulburat, 
ceea ce m-a înfiorat și m-a făcut să 
vibrez cu toată fiinţa, ceca ce m-a 
emoţionat pînă ia lacrimi nu a fost 
fn primul rînd povestea vieţii lui 
Ciprian, atit de scurtă şi de zbuciu- 
mată, prin ea însăși tragică şi încăr- 
dată de un puternic dramatism, nu 
rå fost nici personajele interpretate 

actori de talent, nici jocul lor în 
Lex bun, ci m-a impresionat cu 

ul altceva; muzica și imaginea, 
msi bine-zis sunetul și culoarea care 
în acest film se constituie în perso- 
naje principale. Marele merit al 
realizatorilor filmului este acela de 
8 fi știut să folosească aceste două 
arte-personaje cu o măiestrie încă 
neintilnitå în producția noastră ci- 
nematografică. Muzica și imaginea, 
cea dintii cu o discreție care-i şade 
foarte bine, cea de-a doua în unele 
secvențe parcă turmentatå de pro- 
pria-l beatitudine, cu tendinţe spre 


melodramatic — m-au captat, 
m-au furat, mi-au furat sufletul 
şi mu mi l-au mai eliberat și 


nu © să mi-l elibereze niciodată, 
în întregime: o părticică din sufle- 
tul meu (în funcţie de vîrstă şi tem- 
perament, toți spectatorii påtesc 
acelaşi lucru) a rămas acolo, pe 
dealurile acelea frumoase cu poeni 
şi păduri de basm, cum numai ila 
moi pot fi, în celuta din închisoarea de 
unde s-au auzit acordurile råscoli- 
toare ale Baladei, printre acei tineri 
animați de un vrednic sentiment 
patriotic, cîntind împreună cu ei, 
„Trei culori“ și „Pe-al nostru steag“, 
cu ochi arzători şi plini de încredere 
într-un viitor de aur”, 
N. IANCU 
Str. Plut. Petre ionescu 7 
Bucureşti 


O floare şi doi sanitari 


Mici d mari dezamăgiri 


. „O mare deziluzie a fost, cel 
puţin pentru mine, filmul lui Fran- 
çois Truffaut „Copilul sălbatic”. Că 
Truffaut nu mai este cel de altă 
dată, din „Gete 400 “de lovituri" 
sau din „jules $i Jim“ — ştiam de 
la „Domiciliul conjugal”, film adu- 
cînd prea: mult a parfum de roze 
pus pe peliculă (n.r.: Nu vă pri- 
pişi — se vorbesc lucruri mari des- 

Truffaut: 


acest  pseuădodorumentar e cale 
lungă. Ce-a vrut Truffaut să spună 
cu acest film, pentru me La făcut 
care? „Copilul sălbatic”, cu toată 
ghirlanda sa de premii, nu rezistă 
decit prin uimitorul joc al copi- 
iului. Dar e mult prea puţin. Pre- 
feram så*vedem altceva din creația 
arestui regizor, poate „Fahrenheit 
451", poate „Săruturi furate“... La 


e destul de trist să vezi o operă de 


artă trădată, chiar dacă trădarea se 
face prin și pentru Ingrid Bergman... 

Şi-o dezamăgire de alt ordin. Doar 
un pumn de spectatori putea fi 
întîlnit în sală la remarcabilul film 
„Structura cristalului”, deși în ace- 
eaşi săptămină televiziunea pno- 
gramase şi celălalt film al lui Za- 
nussi, „Viață de familie", Păcat, 
pentru că am văzut crimpeie de 
viață reală, cu oameni reali, unii puri 
precum cristalul, am văzut actori 
excelenți şi un film limpede, cu oa- 
meni îmbrăcați obișnuit, trăind mo- 
dest, în case modeste — aviz ci- 
neastilor nogtril" 


Ing. Jean GROPPER 
Colea Dudești 64 
Bucureşti 


ESF SENERE TAY EEN 
Nu, corespondentul dvs. n-a avut 
dreptate! 


Primim din portea directorului 
Întreprinderii Cinematografice jude- 
fene-Suceava, o scrisoare din care 
cităm pe larg: 

„Articolul apărut în „Cinema“ 

nr. 4 din aprilie 1973, sub titlul „Ce 
filme vedem la Cîmpulung Moldo- 
venesc?" ne-a produs nedumerire și 
insatisfactie, nu pentru faptul că 
spectatorii n-ar fi Indreptåtiti să 
scrie, să critice unele aspecte ale 
muncii noastre, să ne sugereze noi 
repere, noi îmbunătățiri în progra- 
mare şi difuzare, ci pentru motivul 
că unele carențe evidențiate sînt 
exagerate, lipsite de obiectivitate 
şi principialitate, neconforme cu 
realitatea, iar anumite aprecieri ca: 
„programarea deplorabilă, sub orice 
critică", sint ieșite din comun şi nu 
constituie un îndemn mobilizator 
pentru colectivul nostru în munca 
de viitor. Å 

Sintem conștienți că în munca de 

programare trebuie să aducem per- 
manent îmbunătățiri, perfecțienări, 
să asigurăm un repertoriu care să 
răspundă cît mai bine obiectivelor 
educative puse de conducerea par 
tidului şi statului, să promovăm 
adevăratele valori ale creației cine- 

matografice nationale și mondiale 
şi să fim receptivi la opţiunile publi- 
cului spectator. Aceste probleme au 
preocupat și continuă să preocupa 
conducerea întreprinderii, afirmație 
care poate fi argumentată şi cu mo- 
dul în carea fost făcută programarea 
în oraşul Cimpulung Moldovenesc. 

Spre piidă, în 1972 și în primele 4 

luni ate anului 1973, în această lo- 
calitate, au rulat 58% filme din 
producția națională si din producția 
țărilor socialiste, iar din întreg on- 
duldefilme, pondereaau constituit-o 
filmele de problematică sociată și 
etică — pe teme de istorie, de artă, 
din activitatea şi lupta partidului; 

filmele de aventuri au fost difuzate 

în proportie de 12%,. 

Dorim să menționăm că în orașul 
` Cîmpulung, noi programăm nu nu» 


wa” 


dacă ar exista mai multi 


părinţi bine educați“ 


Goethe 


curier 


mai filme din producția altor ţări, 
a doua sau treia oară („Robin 
Hood" de 3 ș de 6 ori; „Evadare 
din Planeta m uțelor” de 3 en 
şi nulla interval de 2luni cila6 luni; 
„O fioare şi doi grădinari” de 3 ari 
şi nu de4 ori si lainterval de 10luni), 
mai ales la cinematograful „Luceafă- 
rul“ care este profilat pe reluări, 
ci am programat din oficiu sat la 
cererea factorilor ` educaţionali şi 
filme românești, de cîte 34 ori ca: 
„Mihai Viteazul“, seria „Haiducilor,“ 
„Columna”, „Puterea și Adevărul“, 
„Cu mîinile curate”, „Decolarea“, 
„Atunci i+ condamnat pe toți 
la maart Prin: urmare, 
gramare avem în vederi 
toate filmele bune 
producții, punînd acce 
rînd. pa cele din prod 
și acelor din product 
cialiste. 

Cît privește filmul „Mesag , 
la care semnatarul articolului se 
referă concret, vă infarmăm că în 
perioada 4—7 ianuarie 1973, prezen- 
tîndu-se un număr de 9 spectacale 
cu doar 581 spectatori, ultimul spec- 
tacol din seara zilei de 7 ianuari 
ac, NU s-a mai prezentat, deoarece 
nu au fost în sală decit... 3 specta- 
torit.. 

Este adevărat că în munca noastră 
mai avem unele deficiențe în progra- 
marea: filmelor, că nu intotdeauna 
reuşim 5 råm un repertoriu 
cît mai variat pentru toate catea 
riile de spectatori, că în cîteva ca- 
zugi colectivul de la cinemalbgraful 
Cimpulung Moldovenesc å scos cu o 
ziv înainte. filmele, înlgcuindu-le cu 
cele ca urmau să intre în programare, 
cao perioadă de timp, în 1972, pra- 
iecția și auditlå în această localitate 
n-au fost la înălțimea exigenţelor 
publicului, dar de la astfel de ca- 
rente pe care na străduim zi de zi 
a le îndrepta (defectiunea tehni 
a fost remediatăsîncă în 1972) si 
pină la cele afirmate în articol eo 
mare distanță și, de aceea, exprimăm 
— credem că justifi 
mrea no 


ia fårilar sc 


cat — nemulţu- 
trå cît si a reprezentan- 
tilor organelor locale. 


A. BERNSTEIN 


travelling-avant 
EH 


La concerte simfonice 

mai selecte, vei găsi 

întotdeauna o seamă 
de  pozeuri care se 

| simt obligați să urmă- 
raască și să controleze 

cra după partitura 

otos pe marginea lo- 


La vern sajele de artă plastică 
aceeaşi sau alpi trebuie să fie nes- 
prezenți. Unii dintre ei 


părat 
duc şi flori artistului, chiar dacă nu-l 


cunosc personal... 

Dar mai există şi premiere cine- 
matografice. În ziua premierei, te- 
lefonul la care răspunde de obicei 
directorul sălii respective sună in 
permanentå. Trebuie rezervate bi- 
fate, cit mai multe bilere, Și dacă ar 
fi numai telefoanele... Dar în biroul 
acestuia măvâlesc o mulțime de ne- 
gunozcut!. 

— Ştiţi, m-a trimis doamna cu- 
tare, ar vrea două bilete. 

— Dar doamna cutare (0 cunos- 


Sugestiile 


cititorilor 


Filmul la țară 
ed 


m Noi cei de fa tară numai fn 
reviste putem vedea filme mai bune, 
deoarece la cinematograf noi ve- 
dem filme foarte diferite de cele 


care sînt prezentate în diferite 
o din țara noastră. Eu unul nu 
cung care este cauza acestor 


fapte, dar cred că unii își bat foe 
de difuzarea filmelor fn mediul 
rural. Spun aceasta, pentru faptul că 
unete filme, desi sînt slabe, le vedem 
şi de trei ari pe an la același cine- 
matograf, ta intervale de citeva luni. 
Nu am vrea să vedem numai filme 
foarte bune dar, å datå pe hund, cred 
că avem și nai dreptul să vedem un 
film bun“, x 
Filip Lucrețiu SAVU 
Com. Măgureni 
jud. Prahova 


spectatorii dintra colț al 
Oiteniei, vrem aducem la 
cunoştinţă un t de vedere. 
Oare nu s-ar p ă vedem pe 


a 

etrane mari creații ale unor mari 
actori din trecut $i care actual- 
mente se găsesc la Arhivă? Știm. că 
nu vor avea succesul de casă al lui 
„Lave Story" sau al nu știu cărui 
comisar, dar noi, cei care ne hrå- 
nim cu filme şi vrem să pătrundem 


Florile 
cută actriţă) am citit în ziare căe 
plecată, spune timid directorul. 

— Să vedeţi, eu sint de fapt coa- 
feza doamnei și mi-a spus să nu 
cumva să scap filmul... 

— Tovaråse director, m-a trimis 
tovaråsu" director Ifsulescu să-i 
dagi cinci bilete, că i-a venit ṣi fiul 
din străinătate şi vin cu togii.. 

— Cine e tovarășul lesulescu? 

Celihalt e uimit 

— Cum, nu-l! cunoaşteţi”? Aici, vi- 
zavi de dumreavoastră, director 
la OCLXYZ.. 

Im uşă se produce o buscul=d 
O tînără frumoasă, elegantă, 
repede pe un bårrine!. 

— Şi ce dacă aj legitimaţie? Tre- 
buie să intri înăuntru? Poate că am 
şieu vreo legitimar e, vreun permis... 

Și tinăra dă buzna: 

— Bună ziua. Cum, tovarășe di- 
rector, ai putut trece ieri pe lingi 
mine fără så mă saluri? 

Directorul e vizibil încurcat 


în. taina culturii cinematografice, 
ne gindim cu. nostalgie la ceea ce au 
dat marii dispăruți. Felicităm din 
suflet televiziunea pentru ciclurile 
de filme: ale marilor actori, a acelor 
oameni cărora D se poate spune că 
n-au jucat ci şi-au trăit solurile, 
chiar dacă nu toate sint capodopere. 
Råminem cu speranța că poate vom 
vedea ceva nau din ceea ce numim 
trecut”. K 


Petre IANCU 


pentru un grup de spectatori 
din Ciaroiul Nou — Jud. Dolj 


1 +5 = 20 
| TRUER: LE MERE ER 


„Mă numesc E.P., am 16 ani și 
cinei luni și sînt elevă în anul doi 
la liceul... din localitate. Sint blon- 
dă cu ochi verzi, nu prea înaltă 
si, ca orice fată. Desi nu posed 
calităţile si posibilităţile Narghitei, 
totuși am îndrăgit foarte mult 
muzica si limba poporului hindu, 

Tatăl meu, desi nu este un om rău, 
totuși nu-mi dă voie la film. Totuşi 
într-o zi a venit o prietenă la mire 
si, pentru că tatăl meu era bing dis- 
pus, mi-a dat voie la film. Lacine- 
matograful „Victoria“ rula filmul 
„Q floare si doi grădinari“, Mi-a 
plăcut nespus de mult acest film 
si i-am spus mamei că filmul este 
foarte bun și am reuşit s-o conving 
să meargă la film. Am mers şi eu. 
Dar nu ştiu ce mă determina să mai 
cer voie la film. Și tot așa, am re- 
usåt să văd acest film de 15 ori în 
localitate. Dar a-yenit vacanța de 
vară. s 


Am plecat la mare. Într-o zi, bu- 
nica se simțea rău şi a spus că nu mai 
merge la plajă și vrea så se ducă în 
oraș. Am rugato să mă ia și pe 
mine. Am plecat cu bunica în oraș. 
Întîmplarea a făcut să trecem pe 
lîngă un cinematograf, Am citit afi- 
şefe și cu o mare satisfactie am con- 
statat că rula filmul „O floare şi 
dai grădinari”. Am rugat-o pe bu- 
nica —și nu mi-a fost uşor 5-0 COn- 
ving —să mergem gi noi la film. 
La plăcut şi bunicii filmul. Cînd am 
ajuns acasă, i-a spus nepoatei sale 
că a fost la film și i-a plăcut foarte 
mult filmul, Am mers din nou la 
film. Am reușit să văd filmul de 20 
de. ori. Și să vă mai spun ceva: 
dacă acest film ar rula din nou la 
unul din cinematografele din loca- 
litate, m-aș duce cu deosebită plă- 
cere să văd acest film. Mi-am per- 
mis să-i vorbesc si tovaråsei diri- 
ginte despre această pasiune a 
mea. Dumneaei mi-a spus multe 
lucruri îmbucurătoare,, mi-a dat mut- 
te sfaturi, De aceea m-am gîndit 
să vă scriu dumneavoastră și să vă 
cer unele sfaturi, să vă rog — 
bineînţeles dacă se poate — să mă 
ajutaţi în vreun fel.” 


N.R.: Basmul dumneavoastră atit 
de frumos si de buimåcitor ne-a 
lăsat cu gura căscată, cu atit mai 
mult cu cît din scrisoarea dumnea- 
Vodstrd nu se poate înțelege deloc 
ce sfat ne mai cereti după ce oi 
văzut de cel puțin 20 de ori „O 
floare şi doi grădinari". Ce sfaturi 
mai puteţi primi după o asemenea 
performanță care ne depăşeşte cu 
totul? 
EE 


„CURIERUL: 
este selectat și redactat 
de Radu COSASU 


Rugăm cititorii ,Curierului" 


să răspundă iniţiativei noastre 


de a lega un dialog demn, civilizat, de bun gust și sincer, is- 


cålindu-si scrisorile cu numele lor adevărate, evitind pseudo- 


nimele extravagante şi inițialele lipsite de curaj 


miniei 

— Mă iertati, nu tin minte så fi 
avut plăcerea... 

— Bine, dar si rîndul trecut mi-ai 
dat două bilete! 

— Nuvăsupăraţi „dar cine sinteti? 

— A, aţi uitat. Am venit prima 
oară cu tovarășul Y, şoferul tova- 
răşului X, care v-a spus că... 

— Imi pare rău, dar biletele pe 
care le mai avem sint reținute legal 
de patru tovarăşi cu permise şi le- 
gitimagii. 

— Dacă au permise, ei poate så 
vadă filmul şi altădată... 

Telefoanele sună,zbirniie, se mai 
anunţă și vreo ședință sindicală, 
degeaba: 

— Nea Cutare, strigă unul peste 
citewa capete, am auzit că a venitun 
film cu ăla, cu Be! Mondo, vreau si 
io vreo patru locuri... 

— A fost săptămina trecută, s-a 
terminat, acum e unul cu Hardy 
Krüger. 

— Cine mai e şi 
atunci numai două... 


ăsta? Dă-mi 


K 


Și aşa, la aproape fiecare pre- 
mieră, directorul sălii de cinema 
vede cum îi crește lista de dușmani: 
cei refuzari. Directorii de cinemato- 
grafe sint oamenii cu cei mai mulți 
duşmani, 

Închipuiţi-vă un film polițist, în 
care victima e un asemenea direc- 
tar. Vinovatul trebuie căutat prin- 
tre suspecți. Știm cine sint suspectil 
şi —spre bucuria scenaristulul şi 
a regizorului — ei alcătuiesc fauna 
cea mai pestriță. Ajungem şi la sec- 
venta cu ancheta. În biroul direc- 
torului, un contur cu cretă deli- 
mitează locul pe care a căzut vic- 
tima. Anchetatorulse află șiel acolo, 
ușa se deschide si in cadrul ei apare 
e tinără splendidă care ar vrea să 
zică ceva; rămine însă cu gura des- 
chisă, orbită de un blitz care tocmai 


se declansase. Stop cadru, Pe ecran 


apare titlul filmului: ,Vicrimå la 
premieră”. 


Radu GEORGESCU 


panoramic românesc 


atenţie! se filmează: 


30 de ani 


s 100 de 


„Întoarcerea lui Magellan“, 


o poveste de eroism și dragoste 
de pe vremea cînd la cinema „Vega“ 
„rula ,,7 ani de noroc“ 


Pe dreapta, lingă tro- 
tuar, stă un Ford ne- 
gru tip 1940. Pe lîngă 
el trec într-un şir con- 
tinuu, protestind din 


7 semnalizatoare, tot fe- 
lul de maşini familiare ochiului 
nostru, fără a mai socoti şi autobu- 
zele 32 (barate sau nu). Sintem po 
Calea Rahovei, în vara lui '73. Sau, 
nu cumva nu sîntem nici pe Calea 
Rahovei, nici... Ciudatå senzaţie 
mai dă şi clădirea accea scorojită 
de vizavi, pe al cărui fronton scrie 
„Cinema Vega“ — „7 ani de noroc" 


telex-Buftea 
EE EEE ETE 


GGGSvlstitiul de vară găseşte stu- 
dioul cu 9 filme predate în copie 
standard pe semestrul |. Ultimele 
pelicule care îşi fac stagiul în labo- 
rator: Veronica se întoarce, regia 
Elisabeta Bostan, Dragostea începe 
vineri, regia Virgil Calotescu. 
La jumătate de an, jumătate 
din filme terminate. @ @ O Confra- 
tele şi directorul de film Marin 
Gheoroaia debutează la rubrica 
»Confluente"” în „România literară" 
scriind: „Cea mai tînără artă, fil- 
mul, s-ar părea să sa fi născut din 
toate celelalte, GA. dispunind de 
cheile unei lecturi sui genis (curat 
sui generis! n.n.) și, totodată, de cîte- 
va dintre instrumentele cunoașterii 
aflate la îndemîna tuturor“. Practica 
(ca) practica, dar teoria ne omoară! 
ØOGJOupi ce a distrat lumea cu 
noul său film de montaj „Lumea se 
distrează”, regizorul Alecu Croitoru 
pleacă să se distreze în lume ca 
membru în juriul Festivalului inter- 


cu Hans Moser și Theo Lingen. În 
faţa intrării, o doamnă în vîrstă, cu 
pålåriutå şi voaletă, trage de zor de 
zgarda unul pechiflez liliputan cu 
încăpăținare de buldog. O pereche de 
båtrinei, abia descinsă parcă dintr-o 
fotografie îngălbenită de familie, 
aşteaptă braț la braţ în mijlocul 
străzii cu o linişte de parcă ar sta 
în mijlocul casei. Două fetiţe Joacă 
foarte preocupate şotron. De bine de 
rău, șotron se juca la fel şi acum 
30 de ani şi astăzi, cînd: 

— Toată lumea la locuri! Opriti 
circulația! Se flimează! 


fişa filmului 


Scenariul şi regia: debut al tinerei regizoare Cristiana Nicolae, care sema 
nează şi scenariul (după o idee din romanul „A înțelege sau nu" de Radu Co: 
sașu). Este povestea de dragoste a doi tineri, poveste tragică si eroică din 
anii tragici și eroici ai războiului. Dincolo de sacrificiul nobil al luptătorului 
comunist — sau o dată cu el — a existat un sacrificiu, poate nestiut dar la fel 
de dureros, al renuntårilor şi neîmplinirilor. Această idee vrea s-o comunice 
filmul prin destinul tînărului comunist Bucur și al fetei care poartă, ca pe 
un simbol sau ca pe o taină, ciudatul nume de Magellan. Fiind un film despre 
„credință” (comunistă), „Întoarcerea lui Magellan" este și un film despre în- 
credere (omenească). 

Imaginea: Dinu Tănase. 

Scenografia: Marcel Bogos, unul din scenografii cu cea mai-bogată exa 
perienţă din întreg studioul , Bucuresti". 

Costumele ; Nelly Merola, recent întoarsă din lumea feerică a „Veronicăi”, 

Interpret) principali: N 

@ Mihaela Marinescu, studentă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematoa 
grafică LL Caragiale“, debutează în rolul lui Magellan, 

@ Vladimir Găitan interpretează rolul luptătorului comunist Bucur, 

@ Cornelia Gheorghiu, de la Teatrul National din laşi, debutează în 
rolul unei intransigente și aspre luptătoare comuniste ce poartă numele 
conspirativ de Matei. 

@ Radu Beligan creează personajul plin de farmec al unui profesor de 
Pictură. / 

@ George Motoi întruchipează personajul violent și crud al unui ofițer 
al Sigurantei. 

Producător : Casa de filme trei. Producător delegat: Dumitru Solomon. 
Director de producţie: Mihai Năstase. Peliculă :Eastman Color. Metraj pre: 
conizat: 2500 m. 


Comanda regizoarei Cristiana Ni- 
colze vine de pe cealaltă parte a 
străzii, unde privirile echipei de 
filmare, ale proiectoarelor şi ale 
aparatului sînt ațintite asupra yoa- 
letel, asupra pechinezului, asupra 
şotronului, asupra celor 7 ani de 
noroc de vizavi, 

— Hai, Vladimir!, Hai, Mihaela! 
Pofitigi, şi figuragia! 


Pseudo-kino-actorul 


national! al filmului de folclor si tu- 
rism de la Bruxelles. Auguri! 


Iniţiind rubrica ,Pseudo- 
kino-gheticos” în revista ,Ci- 
nema", Mircea Albulescu măr- 
turiseste: „Dacă veţi asista 
vreodată la o filmare, fiţi 
atenți! Înainte de clipa aceea 
în care se înregistrează pe 
peliculă, se turnează, se joacă, 
există,trebuie să mai existe o 
CLIPĂ! LA E vrajă!" Cald, 
simţit şi frumos scris. Uneori, 
însă, în clipa aceea ce trebuie 
să însemne transfigurare, se 
suflă cu glas tare textul ne- 
învăţat. Și atunci, sublimul 
interpret devine un biet 
pseudo-kino-actor." 


ØOEG"Filmul Intoarcerea lui Magel- 
lan, scenariul si regia Cristiana Ni- 
colae, tråieste din plin febra filmå- 


rilor. După ce a peregrinat prin 


București, Magellan se întearce la 
Buftea, pe platou, într-un decor de 
o remarcabilă autenticitate și.frumu- 
sete plastică, creaţia talentatului 
scenograf Marcel Bogos. Invităm pe 
tovarășul Virgil Moise, care afirma 
nu demult în paginile revistei că, în 
Buftea, nu se poate patina un decor, 
să ne facă o vizită pe platoul nr.4, 
în decorul „Complex Bucur“, spre a 
se convinge de contrariu. Omul 
sfințește locul si scenograful decorul, 
OQOGPierre Emanuell, membru al 
Academiei Franceze şi președintele 
PEN-clubului francez, ne-a vizitat 
studioul, interesîndu-se, în mod spe- 
cial, de debutul tinerilor regizori. 
După ce a văzut filmul „Nunta de 
piatră" (regia Dan Pita şi Mircea 
Veroiu), distinsul oaspete a spus: 
„este un triumf al imaginii și al sen- 
sibilității'99.Informația Capi- 
talei“ își anunţă cititorii că atelierul 
de creație nr. 1 ål IATC-ului, condus 
de regizorul Mircea Drăgan şi opera- 
torul Costache Ciobotaru, a realizat 
în acest an „30 acte de film, echiva- 


Vladimir Gåltan,.si Mihaela Mai 
rinescu pornesc unul înapoia celul- 
lalt către intrarea cinematogra- 
fulul de unde năvăleşte afară o în» 
treagă lume „de pe altă lume“, care 
se împrăștie pe stradă, se amestecă 
cu spectatorii ocazionali, traver» 
sează şi se amestecă cu restul echi» 
pei. Şoferii maşinilor şi autobuze» 


lind cu trei lung-metraje, o produc- 
tie cantitativ excelentă, dacă o ra- 
portăm la producția studioului „Bu- 
curesti" pe aceeași perioadă. Gau- 
deamus; în schimb, comparatia cu 
producția studioului ni se pare ha- 
zardată (pentru a ne păstra fn limi- 
tele dezente, Comparaison n'est 
pas raisonilQQQQUltinul titlu din 
planul pe 1973 a intrat în producție 
la 28 mai. Este vorba de filmul 
Proprietarii, scenariul Mihal şi Şer- 
ban Creangă, regia Șerban Creangă. 
Atit echipa, cît si studioul depun 
eforturi și analizează toate posibi- 
litățile pentru ca filmul să fie ter- 
minat. pînă la finele anului. Sîntem 
convinşi că se poate, Asta îmi amin- 
teste de teoria gravă a unui activ 
colaborator din preajma studioului, 
nu-i spun numele, persoană însem- 
nată, după care „există două feluri 
de posibilităţi: posibilităţi care se 
poate și posibilități care nuse poate”. 
Noi optăm pentru primele. 


Constantin PIVNICERU 


A 


Un personaj care are curajul renunțării 
(Vladimir Găitan) 


lor oprite nu înțeleg nimic și clacsoneazå 
cu o neîntreruptă stupoare, privind cei 
treizeci de ani de istorie și de civilizație, 
ce se suprapun și se contopesc atit de 
firesc pe un spațiu nu mai mare de 100 de 
metri, 

De fapt nu s-a petrecut nimic extra- 
ordinar: s-a filmat doar un plan general 
de exterior din «Întoarcerea lui Magellan», 
film ce se petrece în anii '40, în perioada 
luptei din ilegalitate a Partidului Comunist 


Român. Dar citeva ore am avut parte, 
alături de echipa filmului, de o neobisnu 
ită existenţă, între timpuri, între anotimpuri 
între epoci. De parcă — absurdă senzaţie 
— ne-am ti inaltat prin intermediul acestui 
tascinant proces care se cheamă «a face 
film», deasupra istoriei și am fi privit de 
acolo de sus, sau poate de acolo de jos, 
marile treceri ale timpului. 


Eva HAVAȘ 
foto: V. BIRCÄ 


O fată care răspunde la numele de Magellan 
(Mihaela Marinescu) 


panoramic românesc 


ntoarcerea lui Magellan 


din of în off 
SETER) 


Sisif era cinefil? 


Podul Grozăvești— pe malul 
Dimbovitei. Filmare cu fi 
guratie ï cu tramvai de epo 
că la «intoarcerea lui Ma 
gellan». Legănindu-se zgo 
motos si purtindu-si cu min- 
drie intr-un echilibru precar reclama «Ga 
leriilor Lafayette», tramvaiul intră în stația 
improvizată și se opreşte. Se repetă cadrul. 
Regizoarea Cristiana Nicolae îi explică 
lui Vladimir Gåitan ce are de făcut. Asis 
tentul de regie Sorin Stratilat plasează fi 
guratia. Operatorul Dinu Tănase parcurge 
traseul cu aparatul în mină. Totul descom 
pus, totul încet, ca toată lumea să înțeleagă 
si să țină minte. O dată, de două ori, de 
patru ori. Gata. Se trage. Tramvaiul pleacă 
spre cap să întoarcă, ca să intre în stație 
din direcţia necesară cadrului. Durează 
40 de minute. Peste 30 de minute se opre: 


inema 


cum vedeți. Şi incă asta nu e nici pe depar- 
te singura problemå de care ne izbim. In- 
tr-o zi de exemplu, am cerut pentru o fil- 
mare de noapte, o macara. Mi s-a raspuns 
că studioul are în total două, că una e stri- 
cată și cealaltă e plecată la «Păcală». 
Ne-am descurcat suind într-un camion o 
masă, peste masă două practicabile, iar 
peste ele aparatul, pe Dinu Tănase și pe 
mecanicul de cameră Paul Misirgic, care 
se clåtinau in virful acestei improvizații 
de-ti era si frică să respiri. Asta era situația 
si nu s-a plins nimeni. Dar după citeva zile, 
intr-o altă ocazie asemanatoare, cineva 
de la producție mi-a reproșat că sint prea 
exigentă. Mi s-a spus cu revoltă că într-o 
bună zi o să le cer un ciine negru și la fil- 
mare o să am și pretenţia să fie chiar ne- 
gru. Ceea ce, trebuie să recunosc, cam 
așa şi era. 


Maestrul de pictură şi de farmec: Radu Beligan 
(împreună cu George Motoi) 


te circulația, peste încă 5 intră soarele în 
nori și începe să picure. Tramvaiul so 
sește. Degeaba. Se dă drumul la circulaţie 
lese soarele. Tramvaiul pleacă din nou, din 
nou se oprește circulația. De două ori 
De patru ori. În sfirsit, tramvaiul vine, 
soarele stă. «Motor! Toată lumea urcă în 
tramvai!» În aproximativ un minut trebuiau 
să urce, împreună cu Vladimir Gåitan,cam 
zece persoane. Au urcat, cu chiu cu vai, 
două. «Prea incet! Încă o dată vă rogi» 
Tramvaiul pleacă, tramvaiul vine si de data 
asta reușesc să se urce în tramvai, în timp 
util, cu mare efort, vreo patru persoane. 
La dubia următoare au urcat șase şi Cris- 
tiana Nicolae s-a declarat mulțumită. S-au 
"imat in acea zi c fortele reunite ale na- 
tura și ale oamenilor impotrivå, două 

e 
— De ce? 

— Problema figuratiei o să devină in 
curind o adevărată tragedie— imi răspunde 
regizoarea. Singurii oameni dispuşi så 
vină la o filmare sint pensionarii între 60 
și 80 de ani, care, pe lingă faptul că se mis- 
ca cam de trei ori mai încet decit e nevoie, 
aud cam greu, acționează cam greu 
Orice altă figuratie necesită o alergătură 
și o muncă de convingere inimaginabilă 
pentru că studioul nu posedă un catalog 
de figuratie experimentatå si specializată 
Așa că nu ne råmine decit så ne 
descurcăm cu ce avem. Şi ne descurcăm, 


Un personaj care nu crede în încredere 


(Cornelia Gheorghiu) 


foto: MARY CATARGIU 


stop-cadru 


La Nevada 
în Dobrogea 


La Crucea, lîngă Munţii 
Măcinului, o privelişte å 
la Nevada (autentic) cu 
piatră chinuită artistic 
Aici și-a fixat Gheorghe 
Constantinescu platoul de filmare, 
cu cai si tot dichisul de rigoare al 
Apașilor din Far-West. De altfel, filmul 
chiar așa se și numeşte — «Apasii» — 


ramic românesc 


si este o colaborare a studiourilor 
«Bucuresti» si DEFA-Berlin. Regizorul 
din partea română, Gheorghe Constan- 
tinescu, lucrind la numeroase astfel de 
colaborări ale cinematografiei române 
cu alte cinematografii, s-a specializat, 
pur și simplu, în filme cu pistolari 
americani din secolul trecut. 

În ziua în care am poposit la Crucea, 
cow-boy-ii principali, Colea Răutu și 
Amza Pellea,«aveau liber». Amza Pellea 
chiar profitase de ocazie a să se 
«răpeadă» pină la Băilești unde era naș 
la nepot-su, Sucă. 

Regizorul tocmai explica «teoria mis- 
cării» celor doi cascadori: Fister Paul 
şi Popa Vasile. Din poziția de repaus 
a fost apoi filmată o scenă bătăioasă din 
care am extras două fotograme. 


A. MIHAILOPOL 


Scopul scuză mijloacele 


prezenţe românești peste hotare 


HR 


Regizorul Gh. Constantinescu şi cascadorii Paul Fister şi Vasile Popa: 
teoria ca teoria... 


Unde nu-i cal, vai de picioare 


la Tarbes 


Între 13 si 22 iunie, în staţiunea Tarbes 
din Franţa, s-a desfășurat cea de-a 
șaptea ediție a Festivalului internațio- 
nal al filmului turistic. Ministerul de 
resort din ţara noastră, prin agenția 
de publicitate «Publiturism», a fost prezent in 
competiţie pentru a cincea oară consecutiv. De data 
aceasta, au concurat filmele «Tradiţii» de Jean 
Petrovici, «Bucureşti» de Eugenia Gutu și «Poiana 
soarelui» de Octavian lonitå. Ca și la ediţiile prece- 
dente ale acestui festival, unul dintre filmele noastre 
figurează în palmares. Este vorba de filmul lui Jean 
Petrovici care a obținut mențiunea specială a juriului 
«pentru exprimarea autentică a unei tradiții». 


„Tradiţii“ 


In Cehoslovacia a avut loc, între 13 și 30 iunie a 
XX V-a ediţie a «Festivalului cinematografic al mun- 
citorilor», manifestare culturală de prestigiu, trecere 
în revistă a producţiei naționale, dar și selecție din 
producţia mondială. Timp de patru såptåmini, 14 
filme selecționate în cadrul Festivaluiui sînt pre- 
zentate în toate marile orașe din țară. Anul acesta, 
Festivalul a fost competitiv. Premiile au fost acor- 
date de către un juriu internațional de specialitate 
şi de către un juriu al publicului. Din producția 
românească a fost selectat filmul «Aventuri la 
Marea Neagră», care s-a bucurat de un remarcabil 
succes de public. La încheierea Festivalului, regizorul 
Savel Stiopul a primit pentru filmul «Aventuri la 


Marea Neagră», Mentiunea de onoare. 


La Cracovia, filmul de desen animat «Puiul» de 
Laurenţiu Sirbu (muzica H. Maiorovici) a fost distins 
cu Premiul CIDALC. 


La «Festivalul internaţional al filmului de Cruce 
roşie si sănătate» de la Varna, filmul «Inimă, dulce 
inimă», realizat pentru «Oficiul Mondial al Sănătății» 
de regizorul Boris Stepantev sub supervizarea lui 
lon Popescu Gopo, a fost distins cu «Premiul de aur». 
Acesta este al doilea premiu de aur pe care lon 
Popescu Gopo îl aduce Oficiului Mondial al Sănătății. 
Pe cînd un nou premiu de aur, adus de lon Popescu 
Gopo animației românești? 


pseudo-kino-gheticos 
Dumnealui 


Într-o filmare propriu-zisă, 


totul se gindește, se judecă, 
se instalează, se finisează... 
se joacă, nu? în funcţie de 
aparat! Monstrul acela ne- 
gru de felurite dimensiuni, 
de la minusculul și zgomotosul Arritlex cu 
aspect de jucårie, la impozantul Mitchell 
sau Camé 300 Reflex, toate aceste aparate 
de filmat cårora in practica curentå li se 
spune pur si simplu «aparatul», dar care 
poartå de multe ori denumiri hazlii de alint, 
cum ar fi «scula», atinicheua», «țeava», 
«şpionul» sau aşa cum îl denumesc cei 


care il cunoasc foarte-foarte bine, «dum- 
nealui». La urma urmei fiecare il botează 
după umorul, inventivitatea și dispoziția 
fiecăruia. Mă rog, o dată instalat, indiferent 
cum s-ar numi spațiul, lumea, totul se 
împarte imuabil, tranșant ca printr-o bari- 
eră nevåzutå dar de netrecut în dincolo 
si dincoace de aparat. Ba chiar si timpul 

— S-a instalat aparatul? 

— După ce se instalează aparatul! 

— Nu-i adevărat! Abia după ce s-a in- 
stalat aparatul, abia atunci... 

Replici curente pe platou care trădează 
prezența «dumnealui». Planul acesta care 
delimitează spațiul «unde vede aparatul» 
are darul de a schimba, evident, comporta- 
mentul membrilor echipei de filmare. Toţi 
se opresc brusc, odată ajunşi pe această 
linie şi privesc cu precauție în stinga și 
în dreapta. Dacă nu este o nevoie expresă, 
nimeni nu trece de ea. 

Şi totuşi, în echipa de filmare este un om 
care påseste frecvent peste această linie, 
el fiind singurul cu drepturi egale dincolo 
și dincoace, atit acolo, la «ei», cit şi «aici 


la noi», în tot timpul ce precede momentul 
filmării. Curent, i se spune operatorul sau, 
dacă vreţi, o nomenclatură mai aleasă, 
«directorul de fotografie». Oricum s-ar 
numi, el este acela care poartă răspunde- 
rea tehnică a filmării. Măsoară, cintåreste, 
reglează, orientează, căutind să impace 
ideile regizorului și ale decoratorului cu 
fizica și chimia, cu optica si cite altele ce 
guvernează arta lui. Deoarece acolo unde 
vede aparatul, totul capătă alte dimensi- 
uni, alte semnificaţii decit cele pe care 
le poartă in sine fiecare detaliu, lucru sau 
ființă aiurea sau altă dată, atunci cind sint 
«civile». 

Cum să te mişti, știi tu sau iţi spune re- 
gizorul. Dar cum să stai în raport cu apara- 
tul și sursele de lumină, asta nu se poate 
spune decit atunci și acolo, pe platoul de 
filmare şi numai de către operator. De 
multe ori cind vrem să definim ceva ete- 
rogen, imaterial sau mai știu eu cum, folo- 
sim comparatia «ca o rază»... Ei bine, in 
miinile si privirile operatorului, aceste raze 
capătă un caracter profund material, real, 


palpabil. Urmăriţi la o tilmare cu cită gin- 
gåsie mingiie lumina de pe fata unui actor, 
comparind cu intensitåti de lumină, cåu- 
tind unghiuri de iluminare cit mai favora- 
bile. De multe ori puteţi auzi regizorul 
intrebind: 

— Camera e gata? 

— 0 clipă... 

Si operatorul mai trece o dată prin fata 
aparatului, mingiindu-ți a nu știu cita 
oară, cu umbra palmei, luminile de pe 
față. O indicație, încă una și apoi se în- 
toarce să vadă ce vede «dumnealui», 
Perdeaua aceasta de lumină delimitează 
acel loc miraculos, unde, zi de zi, sau 
noapte de noapte, se naște ceea ce a fost 
să fie în fiecare cadru, în fiecare film. 

Abia atunci se poate filma, cind omul 
ascuns acolo undeva sub aparat, fie el 
Arriflex, Mitchell sau Camé 300 Retlex, 
råspunde la intrebarea seacå si scurtå a 
regizorului: 

— Camera, gata? 


— Gata. 
Mircea ALBULESCU 


Puiul» de 
pst distins 


Še Cruce 
mă, dulce 
Sănătății» 
baren lui 
| de aur». 
care lon 
Sanåtåtii. 
| Popescu 


= citā gin- 
nui actor, 
mină, cåu- 
pai favora- 
| regizorul 


Fe de pe 
Fc: se in- 
imnealui». 


BULESCU 


panoramic românesc 


Un atelier de 

«Independenţa: 

uruie, piesele alu 

viteză din mașini, p 

ulei spre coşuri. Salopete 
portocalii, pătate de negru se alătură si se 
într-un continuu dute-vino, mai spectaculos $ 
viu ca orice punere în scenă. Nu e nici o deose 
între obisnuitii ocupanti ai atelierului și «invadatorii» 
din echipa filmului «Despre o anume fericire». Apa- 
ritii rătăcite parcă în această ambiantå de metal si de 
zgomot sint doar două femei — pictorița de costume 
Ina lliescu şi secretara de platou Lili Gavrilescu. 
Poate şi magnetofonul inginerului de sunet Nicolae 
Ciolcă. Altminteri electricienii maistrului de lumini 
lon Olteanu instalează proiectoarele și cablurile 
necesare cadrului, miscindu-se printre strunguri 
şi muncitori cu familiaritate de gazde. Singurii 
rămași în haine civile şi înzestrați doar cu niște 


halate sînt regizorul Mihai Constantinescu și actorii 
lon Caramitru, Mircea Constantinescu-Govora si lon 
Pascu. În rest, toți: actorii, operatorii Grigore 
lonescu si Ștefan Horvath, masinistii, se confundă 
într-atit cu lumea filmului lor, se încadrează atît de 
firesc în viața uzinei, încît cred că nu s-ar mira absolut 
nimeni dacă Boris Ciornei sau Andrei Codarcea, de 
exemplu, ar părăsi pentru o clipă cadrul, ca să ajus- 
teze repede o piesă la strung. Dovadă: în aceeași zi, 
regizorul Mihai Constantinescu a filmat, cu aparatul 
ascuns, ieşirea muncitorilor din fabrică, amestecîn- 
du-și printre ei interpreții. Nu i-a observat nimeni, 
nimeni nu a întors capul. Dovadă: cu o zi înainte 
se filma în curtea uzinei un cadru cu Ovidiu luliu 
Moldovan, George Oancea și Ernest Maftei. Primii 
doi erau în cadru de la început, Ernest Maltei urma 


să intre pe o replică și aștepta alături. Evident, în 
jur curioși ocazionali. Unul dintre ei, după ce s-a 
întins cît s-a întins, încercînd să vadă ce se petrece, 
l-a repezit pe Maftei: «Dă-te tovarășe mai încolo, 
să văd și eu ceva, că doar nu ești singur pe lume!». 
După filmarea unei ședințe, secventå-cheie in 
scenariu, am auzit întîmplător pe unul dintre munci- 
torii care participaseră la filmare, discutind cu echipa 
de regie — Mihai Constantinescu, Gică Gheorghe, 
Aurel Damian — si cu directorul de producție 
Adrian Caracas. Încerca să afle de la ei dacă chiar 
așa va fi şi în film, pentru că «așa e la noi la ședință, 
si vorbele sint aproape aceleași. Se poate oare să fie 
chiar așa și la cinema?» 
S-ar părea că da, că se poate. 
Eva HAVAS 
foto: A. MIHAILOPOL 


Regizorul Mihai Constantinescu şi actorul Ovidiu uliu Moldovan 
sau... cum s-ar ajunge la o «anume fericire»? 


Echipa filmului 
«Despre o anume fericire» 


a filmat timp de o lună 
la uzinele «Independența» 
Timp de o lună, 
muncitorii şi-au făcut 
piesele iar cineastii 
şi-au făcut filmul alături, 
în aceleaşi ateliere, 

în aceleaşi salopete. 


Privind înapoi cu minie: 
Tamara Creţulescu mp 


a. După o prea lungă absență: 
Ion Caramitru 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


LE EEE EEE) 
Bilant pro tineret 


Conform ultimelor statistici e- 
fectuate în R.S. Cehoslovacă, re- 
iese că peste 85%, din spectatorii de 
cinema sînt tineri sub 26 de ani. 
O astfel de concentrare a tinerilor 
la cinematograf implică si o pro- 
ductie cinematografică adecvată. De 
aceea, nu e de mirare că o duzină 
de filme — adică o treime din to- 
talul producției cehe pe 1972 — au 
fost despre tineret și adresate tine- 
retului. lar Festivalul cinematogra- 
fic al tineretului, care se ţine anual 
la Trutnov, va ajunge, în 1973, la 
a 12-a ediție. 


EEE MEET RT a E 
Desenatå si mutå 
re EE PET SE Za 


Guillermo Mordillo, un argenti- 
nian la 40 de ani, a inventat «banda 
desenată fără cuvinte». «Crazy Cow- 
boy» — cartea sa — s-a smuls din 
mînă la Paris; primul tiraj de 38 000 
de exemplare e epuizat. «Cind am 
ajuns la Paris în "Gi, habar n-aveam 
de franceză. Aşa că am ales un lim- 
baj universal: imaginea fără cu- 
vinte. Fiecare își povesteşte poves- 
tea sa...) Editorul său susține că 
Mordillo a ajuns la invenţia sa, con- 
strins de concurența cinematogra- 
fului și a audio-vizualului. Copilul 
trebuie captat și activizat vizual, de 
unde ideea unei benzi desenate 
mute în care fiecare vede ceea ce 
vrea... «Crazy-Cowboy» e un mic 
nebun care face praf tradiția caba- 
lină a westernului, diligentele, avio- 
nul, trenul și mașina! El urcă pe 
lună cu balonul. Singurele cuvinte 
ale cărții sînt numele marilor co- 
mici ai filmului mut, scrise pe fron- 
tispiciul caselor dintr-un oras-fan- 
tomă. E marele omagiu adus de 
Mordillo — cinematografului... 


VB TREE 2 EKN NE EEE 
Unde a ajuns statueta 


EEE EEE 


Se stie foarte bine cå celebra sta- 
tuetå Oscar a fost refuzatå anul 


acesta de către favoritul cursei, 
Marlon Brando. Se cunosc si moti- 
vele refuzului. Unde a ajuns însă 
statueta aurită, destinată lui Bran- 
do? Neștiind ce să facă cu premiul 
pe care el era însărcinat să-l înmi- 
neze lui Brando, Roger Moore — 
celebrul «Sfint» — a luat statueta 
acasă. Dar fiica sa, Deborah, în 
vîrstă de 9 ani, a decis să confere 
ea premiul, dindu-i-l «unchiului» 
Michael, actorul ei preferat. Așa 
că statueta destinată lui Brando se 
găseşte pe biroul lui Michael Caine, 
aflat de altfel și el, anul acesta, pe 
lista candidaţilor la Oscar. 


ERR E E 
«Laurii mediocritåtii» 
EE SEE ENSEN 


Costa Gavras, regizorul filmelor 
«Z» si «Stare de asediu», a fåcut 
urmåtoarele declaratii presei in ca- 
litatea sa de presedinte al asociatiei 
realizatorilor de film francezi: «Se 
face prea mult caz desore realiza- 
torii «angajați». Cu alte cuvinte, 
vreau să spun cà e imposibil să nu 
fii angajat. Chiar cei care pretind 
a nu fi angajaţi, sînt fără să-și dea 
seama. Am crezut într-o explozie 
a filmului francez după evenimente- 
le din mai '68. N-a avut loc. Dar pen- 
tru faptul că nu culegem de citiva 
ani încoace decit laurii mediocri- 
tåtii, nu cred că sîntem de vină noi, 
cineaștii francezi, ci mecanismele 
de frînare. Văd parcă fizionomia 
unui producător francez care ar 
avea în față scenariul «Romei» (fil- 
mul lui Fellini). N-ar găsi banii ne- 
cesari pentru producerea filmului. 
Dimpotrivă, dacă ar avea in față 
un scenariu cu gangsteri de mare 
sau de mică anvergură, ar găsi banii 
pe loc. Nu pricep cum se ecranizea- 
ză la noi pe bandă rulantă romane 
de «serie neagră», lipsite de interes, 
cînd există atitea romane mari...» 


Omul maşinilor nebune 


În «Bullit», nu Steve McQueen 
conducea masina-bolid, în goana 
aceea nebună, prin San Francisco; 
gata-gata să cadă în ocean, mașina nu 
cădea. Nici în «Filiera...», maşina 
care urmăreşte metroul în acea 
secvență memorabilă nu era con- 
dusă de Gene Hackman... Ci de 
Bill Hickman! Ambele mașini zbu- 
rătoare, ca si multe alte mașini 
«ca-n filme», au avut la volan pe 
acest domn în virstă de 52 de ani, 
fost șofer de încercare, devenit 
glorios cascador al frinii și virajului. 

Între el si Hackman nu e... decit 
o diferență de literă! 


De ce... de ce... de ce... 


Cum se transmite o emisiune de 
pe lună, cum află meteorologii tim- 
pul probabil, cum vor arăta școlile 
viitorului, cum se extrag pietrele 
preţioase, de ce plantele au culori 
diferite, de ce unele păsări au ciocul 
roşu, iar altele îl au galben, de ce... 
cum... La toate întrebările și nedu- 
meririle copiilor, cît mai pe intele- 
sul lor, răspund pilulele cinemato- 
grafice de 2—3 minute pe care le 
realizează de 15 ani încoace studioul 
sovietic  «Ţentranaucifilm». Pînă 
acum au fost realizate 350 de mini- 
răspunsuri sub titlul generic «Vreau 
să ştiu tot». 


ENTRER VEERSE 
Regele 
cintåret 


Distribuţie senzationalå la studiourile 
cehoslovace «Barrandow»: Zdenek 


Podskalsky realizează «un musical» — <O 


Reintilnire 
cu Kloss 


Chipul lui Stanislaw Mikulski ne 
este foarte familiar. El ne vizita săptă- 
minal acum doi ani, pe micile noastre 
ecrane, sub identitatea căpitanului 
Kloss. Mikulski joacă acum într-o dramă 
psihologică care se desfăşoară pe funda- 
lul Poloniei contemporane. Intitulat 
«Obsesie» și realizat de Stanislaw Le- 
nartowicz (cunoscut ca autor al filmelor 
«Intilnire» și «Poveste de iarnă»), fil- 
mul — realizat în 1973 — ne prile- 
juieşte o reintilnire cu Mikulski, de 
astă dată, pe marele ecran. 


O stea 
cu nume 


A fost odată ca niciodată, a fost o 
vreme cînd Marthe Keller era o fată 


noapte la Karlstein» — un film despre 
altădată, cu regi, regine, prințese și 
printisori, în care va ride, va cînta și va 
dansa celebrul cintåret de muzică ușoară 
Waldemar Matuska! El va fi chiar regele, 
regele Petr care, ca în orice poveste, 
va avea de luptat cu o regină, regina 
Elisabeta, adică nu mai puţin celebra 
Jana Brejchova... 


Căpitanul Kloss, devenit mecanic 
(Mikulski şi Alicia Jachiewicz) 


ek Ee EE 
timidă, o actriță obscură care avea de 
spus: «Oui, monsieur! Non, mon- 


sieur!» După care a «nimerit-o», deo- 
dată, în «Fata båtrinå», devenind ci- 
neva... Gata cu rolurile episodice! 
Anul acesta — două roluri principale în 
filmele lui Gilles Grangier si Gérard 
Pirăs. 


EH 
Marthe Keller: «Qui, monsieur! Non, monsieur !» 


Omul din Rio 
scriitor 


Philippe de Broca şi-a luat båtrinul 
său «Om din Rio» si l-a aşezat la o 
masă de scris: «Vei juca rolul unui 
scriitor». Scriitorul compune romane 
polițiste, romane cu suspense, romane 
cu spioni, cu secrete, cu cai vezi pe 
pereți. Ca orice scriitor însă, are ve- 
cini. Vecine. O vecină. Ca orice scriitor, 
Bebel visează. Ca orice vecin, el vi- 
sează la vecina sa, mirobolanta Jacque- 
line Bisset care naște in mintea lui 
aventuri, desigur, mirobolante. În acest 
sens filmului i se zice: «Cum să distrugi 


reputația celui mai formidabil agent 
secret al lumii...» 
KH 


Un nou Korceaghin: 
Vladimir Konkin 


in memoriam 


De vreme îndelungată 
nici ziarele, nici publicați 
e specializate de cine- 


Barker. Mitu 

sorul lui 

lui Tarzan ||, se stinse 

Se stinsese după ce o 

dedicate junglei și sălbaticului e 

romantic, epuizase pentru a doua o 

interesul pentru aventurile nou lansa 

satului Tarzan. «Tarzan și fintina ma 

gicå», «... și frumoasa sclavă», «...s 

grădina junglei», «... şi dråcoaica», în 

fine «Tarzan apărătorul iunglei»—cinci 

filme în numai 3 ani (1949—1952) asigu- 
scadorului de ieri o glorie 
nbătătoare pe atit de trecă- 


on Juan experimentează 
citiva ani la rind, rolul 
ce il determină să-și 


Romancierul Belmondo 
şi muza sa 


E 


A treia șarjă 
a oțelului 


Nikolai Mascenko lucrează in stu- 
diourile «Dovjenko» la a treia ecra 
nizare sovietică a celebrului roman 
«Asa s-a călit oţelul». Scenaristi sint 
aceiași Alov si Naumov, regizorii 
versiunii din 1957. Ce-ar aduce nou 
realizarea din 1973? Mascenko înțelege 
så transpunå pe ecran toate evenimen- 
tele cårtii, apelind de asemenea la no- 
tele de lucru și corespondenţa fåurito- 


rului lui Pavel Korceaghin — nu mai 
puțin celebrul scriitor Nikolai Ostrov- 
ski — al cărui destin dramatic este atit 


de strins legat de soarta eroului său 
Mascenko marturisește că pentru el 
sînt esențiale cuvintele criticului revo- 
lutionar Bielinski, pe care ar indråzni 
så le punå ca motto la filmul såu. 

«Vremea noastrå nu va ingenunchia 
decit in fata artistului a cårui viatå e cel 
mai bun comentariu la opera sa, iar 
opera, cea mai bună justificare a vietii 
sale»... 


Tribuna Ludu: «Jane Fonda ne apare ca o mare actriță» 


„Nora“, 
un film misogin? 


Le Monde: «Jane Fonda este o Noră 
încîntătoare, dar cam fără mister.» 

Literaturnaia gazeta: «Filmul este 
o interpretare profundă și originală a 
temei demnității umane și a emanci- 
pării feminine.» 

Le point: «Losey dirijează cu sensi- 
bilitate pe Jane Fonda... dar simpatia 


Tarzan a murit pe asfalt 


Tarzan al X-lea 


ncerce norocul si în Europa, şi anume 
pe platourile Cinecittei. Sansa ii suri- 
je pentru a doua oară cind Fellini insuşi 


Fellini îl relansea- 
cinematogratului eu- 

me de serie B. Fizicul 

practica sa sportivă vor 

mul său atu, dar si un ar- 

g avoarea rolurilor in care in- 
fåtisarea valora mai mult decit orice. 
Tarzanul de ieri apare acum travestit 
in pionier american, in westernuri ger- 
mane («Winnetou») in majestuos sol- 
dat roman si luptåtor cartaginez, in 
povestiri istorico-politiste din super- 
productii de butaforie sau travestit in 
tr-un Robin Hood å l'italienne, intr-un 


lui se indreaptå, evident, spre bårbari. 
In filmul său bărbații au complexitatea 
ființelor vulnerabile...» 

Avanti: «li datorăm lui Losey prima 
deceptie a Cannes-ului din acest an» 

Corriere della sera: «Nora» este 
o paranteză somnolentå». 

Feuille d'avis de Lausanne: «Fil- 
mul n-are panasul lui Losey.» 

Tribuna Ludu: «Jane Fonda ne 
apare ca o mare actriță... 

La Nation: «E regretabil că această 
operă n-a fost transpusă în termenii 
actualitåtii.» 


serial de televiziune 

Nici ziarele, nici publicatiile de cine 
na nu-i mai acordaserå inså atentie. A 
trebuit ca intr-o zi, in luna mai, pe cind 
mergea de-a lungul străzilor din Man- 
hattan, ex-Tarzanul, azi anonim, să se 

råbuseascå răpus de o criză cardiacă 

ntre trecători nepăsători, pentru ca 

sa din Europa si America să-și amin- 

tească de el. «Regele junglei a murit pe 
asfalt» au scris ziarele, remarcind că 
actorul american fusese fan-ul tine- 
retului la începutul deceniului 6. Cei 
ce scriu astăzi despre cinematogra- 
ful de ieri au inceput să-și amintească 
că actorul care s-a prăbușit neinsufle- 
tit, la numai 54 de ani (s-a născut la 
8 mai 1919 in statul New York), slujise 
cu fidelitate, pasiune şi perseverență 
ecranul, chiar împotriva norocului, în 
peste 60 de filne. 

Lex Barker, regele junglei, a murit 
pe asfalt. A fost ultimul act al vieții sale. 


Adina DARIAN 


sig X, VE 


Candice BERGEN a anunţat acum citva timp că se retrage din 
cinematografie. Spre deosebire de alți actori, ea şi-a pus planul in apli- 


care. Fosta actritå se află in Africa, de unde transmite corespondențe 


pentru o serie de reviste 
e 


Claudia CARDINALE și Bekim Fehmiu («Am văzut si țigani feri- 
citi») vor fi protagoniștii filmului lui Mauro Bolognini, «Liberă». Tema 
filmului: emanciparea femeii, o temă la ordinea zilei 


Bing CROSBY și Bob Hope din nou în tandem, Ei au fost solicitari 
să apară în «Băieții soarelui» ecranizarea unei piese de succes di 
Neil Simon («Descult în parc» — pe ecrane. «Prizonierul din Manhattan» 


la Studioul Naţionalului) 


Faye DUNAWAY este vedeta unui nou film semnat Stanley 
Kramer. Partener: George C. Scott (Kilvinski din «Rond de noapte») 
Acţiunea filmului «Petrolul din Oklahoma» este situată în 1913; tema 


rivalitatea dintre om si maşină 


Annie GIRARDOT va fi vedeta «Marelui Serre», un film de Jean 
Delannoy — tablou de moravuri. analiză de caractere si suspense toto- 
dată din lumea alergătorilor de raliu automobilistic 


Karel KACHYNA, care și-a cistigat un renume mondial cu filmele 
«O căruță spre Viena» si «Voi sări din nou peste båltoace», lucrează la 
filmul «Dragoste» — o meditație cinematografică despre sentimentele 


tineretului contemporan. 


luri OZEROV plănuiește să-și completeze serialul «Eliberarea» 
cu încă două episoade intitulate «Europa asediată». Concomitent, a 
inceput să lucreze la serialul de lung-metraj «Comunistii». 


Anthony QUINN a declarat: «As da un an din viață ca să joc rolul 
lui Pablo Picasso». Şi ca să-și susțină candidatura. Quinn adaugă: «Am 


trei tablouri de Picasso. Am jucat rolul lui Gauguin în «Van Gogh». Şi, 


la nevoie, ca să joc acest rol, voi finanța eu filmul !» 


Alain RESNAIS revine după o lungă absență cu un film din lumea 


«misterioasă» a aventurierilor moderni. 


Colaborarea cu scenaristul 


Jorge Semprun («Z», «Atentatul», «Stare de asediu»), ca si distribuirea 
lui Belmondo în rolul Staviski, pun premizele unei reintoarceri de cert 


interes. 


Dominique SANDA va fi o nouă «damă cu camelii» în versiunea 
englezului Peter Duffill. Simultan, italianul Franco Zeffirelli pregătește 
aceeași ecranizare. Cele două «Nore» (Jane Fonda si Claire Bloom) sint 


urmate de douå «dame cu camelii» 


jean-LouisTRINTIGNANT aterminat turnårile la filmul «Interzis 
să se știe» (titlul definitiv al filmului realizat de soția sa, Nadine Trintig- 
nant). In viitorul apropiat va juca într-un film stiintifico-fantastic realizat 
de scriitorul Alain Robbe-Grillet. Rolul său: un vampir... seducător şi 


simpatic! 


Liv ULLMAN — actriţa favorită a lui Bergman si revelaţia anilor 
'72—'73 — va fi regina Cristina în filmul «Abdicarea». Acea regină 
suedeză, etern legată de creația Gretei Garbo. Va fi oare egalată Garbo? 


Monica VITTI va fi — ceea ce spune si titlul — în filmul «Tereza, 
hoata» de Carlo Di Palma. Di Palma a fost pinå acum operatorul tuturor 
filmelor lui Antonioni. Acum debutează ca regizor. 


Lucyna WINNICKA («Maica loana a îngerilor») lucrează pe pla- 
tourile maghiare. Ea va fi protagonista filmului «Strada Tulzoltto 254» 


de Istvån Szâbo. 


Cronica gagului 


Stana si Brana 


Italienii lanseazå «Pinocchia» — fe- 
meninul lui Pinocchio. S-ar putea så fie 
o idee, această inversiune de gen. 

În curînd pe afişele lumii: 

— «Albul ca zăpada și cele șapte pi- 
tice». 

— «Scufitul roşu si lupoaica»! 

— «Harapa Albă»! 

— «Gulivera»! 

— «Stana si Brana»!.., 

Cu puțină imaginaţie, oricine poate 
vedea că in «Scufitul roșu si lupoaica», 
lucrurile se vor petrece altfel decit 
invers. lar Stana si Brana — cu permi- 
siunea ligilor feministe! — ar fi un 
cuplu comic fără precedent. 


«Moi je» 


Ultimul scenariu la care lucrează 
Jean-Luc Godard este rezumat astfel: 
«O explorare în formă introspectivă 


asupra interioritåtii și subiectivitågii 
care constituie raporturile dintre un 
individ si lumea, inclusiv societatea, 
care-l înconjoară». 


Titlul filmului e ceva mai clar: «Moi 
je» 


Gabin fără text 


Scriitorul René Lefévre își aduce 
aminte de disperata plecare a lui Jean 
Gabin în America, la începutul războ- 
iului: 

«E uimitor ce poate să spună un ac- 
tor cînd emoția lui nu e controlată de 
un dialoghist !» 


Globulele dv.... 


Comedia «Marele blond cu un pan- 
tof negru» a francezului Yves Robert 
are parte la Roma de următorul anunț 
publicitar: «Globulele dumneavoastră 
roșii se vor coagula de ris!» 


Atit titlul cit si subtitlul cărții publica 
te de Florian Potra la Editura «Meridi 
ane»—«O voce din off. Teme cinema- 
tografice» — sint forme de manifestare 
ale modestiei programatice si, as zice 


nici pe parcursul celor 260 de pagini 
substantiale si demne de interes. 

În aceeași ordine a conduitei trebuie 
să intelegem si repetatele referin la 
alți autori, la opinii deja enunțate. La 
curent cu ceea ce s-a scris în literatura 
cinematografică și în literaturile tan- 
gente sau chiar mai îndepărtate, stå- 
pinit ca atare de o firească pudoare 
a enunturilor, repudiind implicit ca- 
botinismul seninilor compilator, Flo- 
rian Potra introduce adesea, imperso- 
nal,propriile sale idei prin: «s-a obser 
vat, de altminteri» sau «s-a remarcat, 
de asemenea», $.a.m.d. 

Nefiind vorba de nişte însemnări 
atemporale sau fără adresă, fiecare ci- 
titor are prilejul să-și delimiteze, in 
context, propria sa opinie. Este ceea 
ce autorul a și urmărit, de asemenea 
programatic: «am incercat mai curind 
să stirnesc discuții şi luări de poziție». 
Tonul este acela al unei conversații în 
care argumentele contrare ale conlo- 
cutorului ar fi intotdeauna ascultate 
cu atenție. 

În cazul unor filme, e poate pentru 
prima dată cind urmărim, în publicisti- 
ca noastră cinematografică, disocieri 
calitative conduse de deviza cu care 
criticul îşi incepe una dintre cronici: 
«Ni cet exces d'honneur, ni cette 
indignité». Filme, autori, curente 
—de aiurea sau «de la noi» — 
sint judecate si comentate cu 
acest simț al măsurii, sub patronajul 
permanent, declarat, al autorilor pre 
ferati, în «lumina ideilor creatoare» 


bibliorama 


„0 voce din off:: 


de Florian Potra 
EDITURA MERIDIANE 


excesive, de care autorul nu se desparte 


sugerate de experiențe similare. Auto- 
rul convinge prin stringenta argumen- 
telor și echilibrul aprecierilor, dar și 
prin plasticitatea frazei, prin insolitul 
unui epitet bine lucrat, prin elocvența 
uneori violentă a metaforei—alteori 
prin ironia pe cit de lapidară și loială 
pe atit de imparabilå. Criticul nostru de 
film e definit a fi, uneori, un «giuvaer- 
giu în saciz», un anumit film nu e decit 
o «mască lemnoasă fără viață», in 
timp ce un alt film «menţine treaz in- 
teresul publicului, așa cum se întimplă 
intr-o partidă de cărți, in care autorul 
atitå curiozitatea și emoția, dezvălu- 
indu-si pe rind, ca un jucător abil, com- 
binatiile si atu-urile ținute în mină 
(sau in minecå)». 

Elogiile sint fåcute cu parcimonie 
si chiar superlativele nu scapå unui 
contrapunct critic. Un articol se inti- 
tuleazå «Sublimele defecte ale lui Vit- 
torio De Sica», iar lauda filmului 
«I vitelloni» se axeazå pe ideea pro- 
vincialismului lui Fellini, considerat 
de altfel de cineastul însuși drept «cea 
mai sublimă dintre laude». Implicatia 
socială, intim psihologică și valoarea 
larg culturală a lucrărilor sint totdea- 
una avute în vedere — uneori în sens 
limitativ, mai mult sau mai puțin 
explicit. Discriminarea dintre artist si 
tehnician, dintre valoarea estetică şi 
utilitatea culturală, devine însă vulne- 
rabilă cind e absolutizatå, aplicată 
«la o întreagă filmografie» si finalizată 
normativ: «Regizorii nostri să-și per- 
fectioneze continuu, dacă se poate 
spune așa, conştiinţa de tehnicieni 
superior înzestrați, străduindu-se să 
obțină produse de valoare culturală 
din ce în ce mai consistente, din ce 
in ce mai importante». 


Valerian SAVA 


Unitatea VE- 
NUS vă stă la 
dispoziţie zilnic 
între orele 6,30 
— 21,30, iar în 
zilele de sărbă- 


toare de la 7 — 
13. 


Prezentarea artistică! 


ANAMARIA SMIGELSCHI 


Cel mai modern procedeu 
de a hidrata si hrăni pielea 
în profunzime. Cu ajutorul 
aparatului Nemectroderm, se 
pot introduce în piele sucuri 
de fructe și alte substanţe, 
care constituie stimulatori 
biologici. Cu același aparat se 
poate realiza și curățirea pro- 
fundă a pielii, dînd rezultate 
excepționale în seboreea pie- 
lii. 


Unitatea «VENUS», situată in incin- 
ta Casei de Modă din calea Victoriei 
nr. 21 — 23, vă asigură servicii irepro- 
sabile de cosmetică, coafură, îngrijire 
corporală, manechiură şi pedichiură. 


Un păr îngrijit, o coafu= 
ră potrivită contribuie la 
înfrumusețarea dv. Vop- 
sirea pårului in orice nuan- 
få corespunzåtoare tenu- 
lui dv., permanente de 
cea mai bunå calitate, tun- 
sori moderne,suple si ele- 
gante vå asigurå unitatea 
«VENUS». 


«Air Blow», apa- 
rat de presoterapie, 
asigurå o circulatie 
perifericå normalå, 


Cadrele din filmele romånesti au fost realizate de: BÄNICÄ Raru, BILU 
Alexandru, CATARGIU Mary, CIUREA Stefan, DABIJA Constantin Prezentarea grafică 
GHEORGHIU Eugen, DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul “CORNEL DANELIUC 


Cititorii dim străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA I Piaţa Scinteii nr.1—Bucuregt: 


Bucuresti, Calea Griviței nr. 64—66, POR. — Box 2001. Exemplarul 5 lei 41 017 Combinatul poligrafic 


«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Tiparul executat la A 


«Casa Scinteii» — Bucuresti 


R nr. 7 
In 


Anul XI (127) 


tevis 


j a stå lunară 


de cultură 


einemato 


EE