Revista Cinema/1990 — 1998/010-CINEMA-anul-X-nr-6-1972

ANUL X Se 


evită lunară 


cinesmatograti 


București, iunie 1972 


e, 


În acest humăr: ia 


JO! Tăsa.Popescte | 


e filme aţi DASA, ON 


CINEMA 
Anul X; nr.6 (114) iunie 1972 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


COPERTA | COPERTA IV 
O actriță specializată în roluri de succes Vedeta feminină a filmului lui Francisc 
sigur (la public): Virna LISI Munteanu «Sfinta Tereza si. a: Reka NAGY 


Foto: UNIFRANCE Foto: A. MIHAILOPOL Din suma r 


OPINII 
Filmul și societatea contemporană Revelația 
3 Ofensiva filmului politic — Ecaterina Oproiu stagiunii 
Stagiunea '71—'72 game 
4 Revelații şi deziderate — Valerian Sava 
. Ancheta 
| 10 «Vă rugăm să răspundeți: ce v-a plăcut, ce v-a dezamăgit, ce aţi fi așteptat 


de la stagiunea trecută?» — Răspund: Ovidiu Andrei, Felicia Antip, Călin 


4 Căliman, Sorana Coroamă, Dumitru Fernoagă, Gheorghe Fischer, Aurel 
Hoffman, Florica Ichim, Al. Întorsureanu, Magda Mihăilescu, lulian Mihu, 
: Mircea Mureşan, Doru Popovici, Horia Pătrașcu, D.I. Suchianu, Malvina Ecronizările. 
Urșianu un gen 
Contracimp necesar = 
i 12 | De la enigmă la frescă — Florian Potra parsa Otitis» 


Spectator incomod ră y 
13 | Parabola priceperii — Alexandru Stark 


l Cronica cineideilor 
14 Parisul aşteaptă — Ov. S. Crohmălniceanu 


Istoria Patriei și filmul Un miracol 
| 20 | Dimitrie Cantemir — Virgil Cândea numit 
actorul 


Permanenţele filmului românesc 

21 Un miracol numit actorul — Alice Mănoiu 
Dezacord 

| 23 Personalizări — Valentin Silvestru 

Romulus Rusan întreabă: 

24 Alo? Casa Popescu? Ce filme ați văzut? 
Să nu mă pun eu pe făcut filme! 

26 Dragoste mistreață — lon Băieșu 
Sondaj în cine-univers 

30 Motive de optimism — H. Dona 
Un spectator temperat 

31 Cinematograful stilou — Teodor Mazilu 
Confesiunile unor copii ai secolului 

35 Groaza de mut — Radu Cosașu 
Garbo și literatura 


40 Era un film cu Garbo -M. Djentemirov o ge 
Film și literatură omed 
4 Cel mai lung spectacol de adio — Gelu lonescu 


Scuzați, vă rog! 
43 Spectatooor ! — Mircea Mureșan 


PROFIL '72 


Omagiu 
46 Ovidiu Gologan la 60 de ani 
Actorii noștri 
8 | Margareta. Pogonat — interviu de Eva Sirbu 


CRONICA 


16 «Aventuri la Marea Neagră» — Valerian Sava 
Pro sau contra: Alice Mănoiu 
Al. Racoviceanu 


Panoramic românesc '72; Televiziunea; Cinemateca; Pe ecrane; micului ecran 
Cinerama; Bibliorama. 


Cel mai mare eveniment al 
cinematografiei actuale. 

Filmul politic nu mai reprezintă 
doar un succes de prestigiu. 
Filmul politic — film al 
marelui public. 


ofensiva 
filmului politic 


înd apar aceste rînduri, partea informativă legată de Festivalul de la Cannes va fi mai 
mult sau mai puțin epuizată. Palmaresul se cunoaște. Surprizele și dezamăgirile 
festivalului au fost comentate în reviste mai sprintene (în luna iunie, revista noastră 
lucrează numărul din august. Asta-i soarta periodicului lunar!) 
Voi încerca, deci, să sugerez cititorului, nu date despre ediția a 26-a a celui mai mare festival 
cinematografic al lumii, ci o idee generală, legată de prima întrebare lansată de competiţie: 
Încotro se îndreaptă acum arta filmului? 


Ecaterina OPROIU 


(continuare în pag. 32) 


revelații și 


Fe . 
| stagiunea 


ZA 


Ce şanse au 
de a dura în timp 


indicaţiile de principiu şi a măsurilor 
preconizate nu a sosit încă, dar stagi- 
unea care se încheie nu poate fi apre- 
ciată decit în lumina saltului pe care 
conştiinţa de sine a cineaștilor e che- 
mată să-l realizeze. 


Un tablou 
și citeva preliminarii 


Pornind de la concret — și înscriin 
du-ne astfel în metodologia care a 
guvernat discutarea cinematografiei 
noastre cu prilejurile amintite — vom 
constata că în ultimele 10 luni am 
avut un număr de 11 premiere cu 


filme de lung-metrai. Cum funcţio- 
nează, in limitele acestei producții, 
raportul dialectic  cantitate-calitate, 
vom încerca să vedem mai jos. Deo- 
camdată, deşi o stagiune nu e ecniva- 
lentă cu unitatea de producție a unui 
an, putem totuşi observa că 11 filme 
în 10 luni ne situează încă departe de 
nivelul preconizat, al unei producții de 
25—30 de filme anual, nivel pe care şi 
experienţa altor cinematografii îl in- 
dică drept minimum necesar pentru 
afirmarea deplină a unei şcoli naționale 
de artă cinematografică. 

Dar iată tabloul cronologic al premi- 
erelor la care ne referim: 


filmele vizionate 


din septembrie pînă în iunie? 
1. «Așteptarea» de Şerban Creangă — scenariul: Horia Pă- 
trașcu, 

2. «Fraţii» de Mircea Moldovan și Gică Gheorghe — scenariul: 
Nicolae Ţic și Constantin Bordeianu. 

3. «Decolarea» de Timotei Ursu — scenariul: 
Stoiciu. 

4. «B.D. la munte și la mare» de Mircea Drăgan — scenariul: 
Nicolae Ţic și Mircea Drăgan. 

5. «Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte» de Sergiu Nico- 
laescu — scenariul: Titus Popovici, 

6. «Puterea şi Adevărul» de Manole Marcus — scenariul: Titus 
Popovici. 

7. «Pădurea pierdută» de Andrei Blaier — scenariul: Mihnea 
Gheorghiu. 

8. «Pentru că se iubesc». de Mihai lacob — scenariul: lon Omes- 
cu și Mihai lacob, 

9. «Felix și Otilia» de lulian Mihu — scenariul: loan Grigorescu: 

10. «Astă seară dansăm în familie» de Geo Saizescu — scenariul: 
lon Băieșu și Geo Saizescu. 

11. «Aventuri la Marea Neagră». de Savel Stiopul — scenariul: 


Constantin 


Polemică, într-un film politic 
(«Puterea şi Adevărul») 


Sfirşitul de stagiune 
cinematografică nu este 
un prilej festiv. Nu e nici 
o ocazie de bilanț, întru- 
cit pauza estivală nici nu 

se produce, de fapt, ca în teatru: în 
vara trecută am asistat la premiere 
româneşti în luna lui cuptor. Nefiind 
nici festivitate, nici moment de bilanţ, 
mijlocul de an e menit a fi, prin exce- 
lență, un moment de analiză, de jude- 
care din mers a stării în care se află 
cinematografia noastră, a cerinţelor 
cu care ea se confruntă. Cu atit mai 
mult cu cît pe platouri și în studiouri, 
activitatea productivă și de creaţie 
atinge sau trebuie să atingă în aceste 
luni un punct de virf. Concluziile, cit 
mai lucide şi mai acute, asupra premi- 
erelor din ultimul an, pot astfel! «să 
cadă» la un ceas propice, pe un teren 
care se vrea fertil. 

Analiza pe care ne-o propunem are 
în acest mod șansa să evite atit gene- 
ralitățile de circumstanță, cit şi jude- 
căţile parțiale, deasupra cărora, prin 
forța împrejurărilor, cronicile de pre- 
mieră nu reușesc şi uneori nici nu-și 


4 


propun să se ridice. Eliberaţi de obli 
Sat de a povesti subiecte şi de a 
împărți adjective pe compartimente 
de lucru ne vom întreba deci, mai 
direct, care este valoarea intrinsecă 
a peliculelor pe care le-am vizionat din 
septembrie pină în iunie, ce ne spun 
ele efectiv despre lumea noastră, ce 
perspective au aceste filme de a fi 
reluate în stagiunile următoare, de a 
dura deci în timp, care este gradul lor 
de noutate, de elocvență, de eficiență. 


Stagiunea 1971 este prima după în- 
tilnirea pe care secretarul general al 
partidului a avut-o cu creatorii din 
cinematografie, în martie 1971. Ea era 
în plină desfăşurare cind plenara, din 
noiembrie trecut, a Comitetului Cen- 
tral al Partidului a analizat rolul sporit 
pe care ideologia, cultura şi arta îl au 
de îndeplinit în edificarea unei socie- 
G socialiste multilateral dezvoltate. 
Ne-am aflat și ne aflăm astfel în posesia 
unei sinteze a cerinţelor pe care pro- 
pria noastră experiență, dezvoltarea 
societății și a spiritualității noastre 
ni le pun în față. Scadența unora dintre 


Tudor Popescu. 


Acest tablou ne obligă să notăm 
două observaţii preliminare, pentru a 
schița dintru început o imagine cit 
mai cuprinzătoare a disponibilităților 
pe care le avem. 

În primul rînd, care este ponderea 


forțelor regizorale reprezentate de-a 
lungul unei stagiuni, faţă de cele aflate 
incă în rezervă sau expectativă? lată 
alfabetic, doar pe cîțiva dintre regi- 
zorii absenţi din tablou, dar cu rezul- 
tate remarcabile în stagiunile prece- 


Psihologie, într-un film de război 
(«Atunci i-am condamnat...») 


dem A Rem man. e e 


i deziderate 


ariul: 


ariul: 


e de-a 
2 aflate 
H lată 


E regi 


i rezul- 
prece- 


Istorie, într-o cronică de familie 
(«Felix şi Otilia») 


dente: Andrei Cătălin Băleanu, Petre 
Bokor, Lucian Bratu, Virgil Calotescu, 
Liviu Ciulei, Radu Gabrea, Jean Geor- 
gescu, Mircea Mureșan, Lucian Pintilie, 
Dan Pia, Mircea Săucan, Mircea Ve- 
roiu, Malvina Urșianu... Ceea ce în- 
seamnă că numărul regizorilor aflați 
în lucru se poate lesne dubla, fără ca 
aceasta să presupună o scădere a exi- 
genţelor, ci uneori dimpotrivă. 


Următoarea observaţie nu poate să 
nu se refere la scenarii. Aici constată- 
rile sînt și mai clare și mai simple: un 
singur nume nou, lon Omescu (în afară 
de colaborarea lui C. Bordeianu cu 
N. Ţic, la «Fraţii») şi nici o formaţie 
de lucru care să depășească amploarea 
cuplului regizor-autorul ideii (nuvelei, 
povestirii literare, etc.). În ciuda sim- 
plității extreme a acestor constatări 
şi a cartoanelor respective de pe gene- 
rice, ne aflăm totuși în faţa multor 
puncte de suspensie şi semne de între- 
bare în privinţa organizării activităţii 
scenaristice, fără elucidarea cărora e 
greu să ne imaginăm o producție de 
anvergură, ritmică și de calitate. 


Două revelații 
și un singur cusur 


În cadrul acestei recolte încă rare- 
fiate, două filme se apropie de la sine, 
prin amploarea ca și prin structura 
lor: producțiile în cite două serii 
«Puterea şi Adevărul» si «Felix şi Oti- 
lia». Ele ni se par a defini cu prioritate, 
prin calitățile și deficiențele lor, nu 
numai această stagiune ci, într-un con- 
text mai larg, un anumit moment ca- 
racteristic al evoluției filmului româ- 
nesc, nivelul de gîndire și de expresie 
pe care l-am atins. 


«Puterea și Adevarul» cuprinde o 
perioadă de peste 20 de ani, în plină 
revoluție populară și construcţie a 
socialismului. Totuși, scenele de masă, 
confruntările declarative și spectacu- 
loase între personaje aflate de o parte 
şi de alta a baricadei au cedat locul 
unei narațiuni, în cea mai mare parte, 
de interior, dramaticul izvorind din 
ciocnirea, citeodată acută, a unor 
caractere fixate pe acelasi crez. Acti- 


viştii regiunii de partid respective — 
eroii filmului — par să constituie toți o 
mare familie, iar scenele-cheie, care ca- 
pătă și maximum de elocvența cinema- 
tografică, poartă aceeași amprentă: nun- 
ta tînărului secretar, sărbătorirea noului 
născut și altele. Ne-am apropiat astfel, 
pe o cale proprie, de tipul de film politic 
modern, căruia Manole Marcus și Titus 
Popovici îi încearcă primii şansele. 
În cadrul acestei structuri inedite, în 
deosebi în a doua parte a filmului, 
revelaţiile polemice care visează o în- 
treagă epocă istorică nu pierd din 
ascuţime, ci cîştigă în omenesc, reu- 
şesc să surprindă devenirea și recon- 
siderarea din interior a unei umanități 
noi. Este o experiență demnă de reținut 
în susținerea ideii că orice aspect, 
oricît de complicat, al vieţii contem- 


KE ha Sa 


Vervă, intr-o comedie de actualitate («Astă searā...») 


porane, poate fi abordat pe ecran tot 
atit de legitim și deschis, ca în oricare 
dintre celelalte arte, atita timp cit 
cineaştii fac dovada unei mature gîndiri 
marxist-leniniste, partinice, în înțele- 
gerea și interpretarea proceselor ori- 
ginale pe care societatea românească 
le-a parcurs și le parcurge, atita timp 
cit vocația şi experiența însușită îi 
ajută să afle și să realizeze, în dramatur- 
gie, în dialog, în imagine și interpre- 
tare, structura fidelă, elocventă, a cre- 
zului pe care-l au de transmis. Ceea ce 
dezavantajează lucrarea lui Manole Mar- 
cus și Titus Popovici este în primul 
rind lungimea, cramponarea de for- 
mula a două serii (o sechelă a vechiului 
monumentalism epic?) și — pe alt 
plan — sugestia limitativă că, o dată 
cu ultimul cadru al filmului, toată 


Mitologie, in contemporaneitate («Pădurea pierdută») 


Conflict, într-o poveste de dragoste 
(«Pentru că se iubesc») 


problematica pe care acesta o vizează 
a și fost, socialmente și istoric, epui- 
zată. Or, se știe — și întreaga gindire 
și practică a societății românești din 
ultimii ani își datorează dinamismul 
şi originalitatea tocmai convingerii dia- 
lectice — că un eveniment sau un an 
crucial nu reprezintă numai sfirşitul 
unui proces, ci şi începutul unuia nou, 
nu mai puțin complex și dificil. 


«Felix şi Otilia» este la rîndul său 
o producţie de largă respirație, încer- 
cînd chiar să iasă din cadrul istoric al 
romanului lui George Călinescu, des- 
tinul personajelor principale fiind ur- 
mărit pînă la primul război mondial. 
Sub un anumit aspect, sugerînd o simp- 
tomatică paralelă, și acest film pare 
doar o cronică de familie, din care 
determinările economice, de clasă şi 
de mentalitate, ale începutului de secol, 
transpar însă cu vigoare. Am fi foarte 
tentaţi şi poate îndreptățiți să recurgem 
„Ja superlative în ceea ce privește tipo- 
logia pe care regizorul lulian Mihu o 
„creează și o pune în pagină, cu concursul 
colaboratorilor săi şi al interpreţilor, 
profesionişti şi neprofesioniști, aleși 
în cele mai multe cazuri cu o inegalată 
intuiție. Filmul va rămîne, în seria 
ecranizărilor din literatura noastră cla- 
sich, un punct de maximă virtuozi- 
tate și incizie critică. Dar iată că ne 
întîlnim din nou, la o judecare de an- 
samblu, cu același cusur semnalat mai 
sus: lungimea nejustificată a filmului, 
ambiția barocă spre romanesc pe de 
o parte, iar pe de altă parte — nepu- 
On de a fixa un profil cert persona- 
jului sau personajelor care poartă po- 
lemica. Surprinzător de fidel în pic- 
tarea tipurilor de plan doi și trei, lu- 
lian Mihu îl trădează pe Călinescu în 
conceperea lui Felix şi a Otiliei, devi- 
talizindu-i, diminuindu-le partiturile, 
sceptic la crezul lor de dragoste, pa- 
rodic față de iluziile lor, dar fără să 
încerce a-i restructura altminteri şi 
a le afla o altă rațiune de existență. 
Filmul ne lasă astfel, finalmente, o sen- 
zație de desuetudine. Fusese șansa atit 
de apropiată a unui film mare și 
întreg. 


Două experimente 
şi o singură concluzie 


Afinităţi tematice şi programatice 
relevă și alte două filme ale stagiunii — 


6 


«Atunci i-am condamnat pe toți la 
moarte» și «Pădurea pierdută» care, 
ca și primele pe care le-am comentat, 
se apropie de la sine, formind un tan- 
dem. Ele își situează acțiunea în aceeași 
epocă istorică — anii războiului și ai 
luptei antifasciste — și încearcă un 
efort paralel de înnoire, pe fondul unei 
tematici care a mai fost abordată de 
cinematografia noastră, într-o serie re- 
lativ amplă de filme. Inovația pornește, 
în ambele cazuri, de la scenariu, și se 
soldează nu numai cu o sugestivă ex- 
tindere a peisajului și a galeriei de per- 
sonaje consacrate de filmele prece- 
dente, dar mai ales cu o înnoire de 
formulă şi de unghi. Punctul de clari- 
tate al ochiului cineastului a «trans- 
focat» de la imaginea globală a mo- 
mentului istoric spre destinele indi- 
viduale, de la o schemă de subiect, 
sumară și mereu repetată, la drame 
particulare, insolite, fără a izgoni nici 
bizarul şi nici exoticul din cimpul de 
observație. Ipu, personajul văzut de 
Titus Popovici prin prizma unui copil, 
pus într-o situație dramatică limită, 
excepțional narată, şi cei doi frați 
rivali al căror destin e urmărit de 
Mihnea Gheorghiu în decorul fastuos 
al Deltei, sub semnul unor determi- 
nări care ţin de mitologia tipică a 
locurilor, au fost în măsură să solicite 
o depășire a tiparelor comune. Ceea 
ce, regizoral, se obține, în bună parte, 
în filmul «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte» și, în mai mică măsură, 
în «Pădurea pierdută». Sergiu Nicola- 
escu se dovedește, încă o dată, apt să 
facă un bun film mediu în orice temă 
şi orice gen, chiar dacă un anumit ex- 
ces de prețuire a tehnicii şi un minus de 
intuiție în valorarea expresiilor şi tră- 
irilor umane par să-l priveze încă de 
şansa unor mari revelații. Andrei Blaier, 
în schimb, care a probat virtuți de 
excepţie în sondarea lumii șantierelor, 
scos din mediul și formula care îi sint 
proprii, coboară cu mult sub medie, 
atunci cind se întilnește cu un univers 
sau un gen care nu îi sint familiare, la 
care ar vrea sincer să adere, dar care 
nu reușesc totuși să-l captiveze într-atit 
încît cineastul din el să poată vibra 
cu adevărat. lată deci două tipuri di- 
ferite de cineaști, concluzia fiind că 
ei nu puteau fi trataţi uniform de către 
studiou. În distribuirea, uneori încă 
ocazională, a temelor, ceea ce pentru 
unul poate fi prilej fecund de experi- 


revelații și 


Din 11 filme, 
7 au fost de actualitate. 
Numeric, ele au fost majoritare. 
Dar calitativ? 


ment şi înnoire, pentru altul riscă să 
însemne simplu hazard. 


Un film 
și citeva handicapuri 


Întrucit ne-am propus să trecem în 
revistă filmele stagiunii, în ordinea 
şi în măsura în care ele insele se gru- 
pează și se structurează într-un tablou, 
prin afinități și distanțări, ar urma ca 
retrospectiva noastră să releve și în 
filmele dedicate deceniului al optulea, 
racorduri tematice, de gen sau de mo- 
dalitate, în sensul celor pe care ni le-au 
sugerat cronicile mijlocului şi începu- 
tului de veac. La prima abordare a 
listei, filmele de actualitate se pre- 
zintă, numeric, intr-un avantaj net: 
7 din 11. Văzut mai îndeaproape, şirul 


filmelor care ţin de vocația primordială 
a acestei arte apare însă destul de ete- 
rogen. O grupare se schițează totuși 
aceea a filmelor comico-polițiste — 
«B.D. la munte și la mare». «Astă 
seară dansăm în familie» și «Aventuri 
la Marea Neagră». În această suită 
aflăm un motiv de satisfacție înregis- 
trind succesul repurtat de filmul lui 
Geo Saizescu. După o prelungită ab- 
sență de pe platouri, precedată de 
două realizări neconcludente, acest re- 
gizor care are într-adevăr vocația, rară, 
a comicului cinematografic, a satirei 
contemporane, se regăsește și se auto- 
depășește în compania lui lon Băieșu, 
cu care realizează un cuplu fericit. 
Lucru de care să sperăm că, și unul și 
altul, dar mai ales producătorii, sînt 
conștienți. Cu toate inegalitățile şi 


Suspens, într-o carieră regizorală 
(«Aventuri...») 


A 


deziderate 


Tipologie nouă, într-un mediu tradițional («Frații») 


Debut, in unicat («Decolarea») 


stridențele sale, filmul este, în context, 
un succes al genului, succes care are 
două explicații demne de reținut: pri- 
ma ține de constanță — regizorul în 
cauză s-a dedicat genului şi, în ciuda 
infidelitățiior de pe parcurs, s-a do- 
vedit apt să revină la matcă; a doua 
explicație ţine de context — filmul 
său vine pe un teren oarecum pregătit, 
se prezintă într-un grupaj de filme 
similare ca ambiţii, pe fundalul cărora 
reușește să se detașeze și să se impună 
atit spectatorilor — el marchează re- 
cordul de încasări al stagiunii — cit şi 
criticii. 

Celelalte patru filme de actualitate 
se resfiră, sub semnul unui pionierat 
singular şi. perpetuu, pe tot atitea 
specii şi formule. Prețul plătit pentru 
această dispersare și rarefiere a pro- 
ducţiei este, vom vedea, ridicat, cu 
atît mai ridicat cu cît în fiecare din 
filmele respective s-au învestit efor- 
turi și fiecare vădește calități. Aceasta 
ne obligă la un plus de precizie în apre- 
cierea rezultatelor, a cauzelor şi so- 


ce lipseşte este știința urmăririi lor 
«apropriate» pe parcurs şi mai ales 
puterea de a ridica momentele dra- 
matice pînă la nivelul unor reale pro- 
blematici existențiale. În ciuda diver- 
sităţii lor virtuale, tipurile umane ajung 
să se repete mecanic, desfigurate de 
același zimbet convenţional, iar dra- 
mei îi ia locul o cursă de gesturi bine- 
voitoare, pentru demonstrarea unor 
adevăruri prea bine cunoscute de la 
început. Chiar atunci cînd, ca în «Aș- 
teptarea», subiectul e însăși moartea 
eroului, o inevitabilă senzaţie de pre- 
fabricat se instalează în noi dintru 
început, fiindcă se alege o tratare 
sentimental- inocentă a situaţiilor, în 
locul unor determinări realiste a psi- 
hologiilor şi gesturilor şi se preferă 
poetizări vagi de atmosferă unei anco- 
rări mai decise în social. Ca debut 
regizoral, «Decolarea» nu înfăptuieşte 
miracolul de a depăși aceste handi- 
capuri, pe care numai un asalt masiv 
şi sistematic, repetat și multiplu, l-ar 
putea micşora și învinge 


Ingenuitate, într-o cursă a ingenuităţilor 
(«Așteptarea») 


luțiilor. Unele ciștiguri, în ordinea 
realismului ambianţei rurale, a tipo- 
logiei şi a realizării citorva secvențe, 
se fac remarcate în «Fraţii». Filmul 
rămîne însă tarat de ambițiile proble- 
matice exhaustive și de superficialitatea 
jurnalistică a unor părți ale scenariului, 
nevoit, pare-se, să încerce a compensa 
tot ceea ce nu s-a spus despre satul 
contemporan în anii care au trecut 
de la precedentul film cu țărani. O. 
anumită respirație mai vie, şansa ca 
o generație să-și regăsească pe ecran 
unele trăsături, schița unor drame 
etice posibile, în mediul citadin mo- 
dern, aduce, tot singular, filmul «Pen- 
tru că se iubesc». El e handicapat însă 
la rindul său, de hiatusurile partiturii 
scenaristice care n-au putut să nu se 
resimtă și în discursul regizoral. Au- 
torii nu au experiența necesară pentru 
a autentifica gesturile şi deciziile per- 
sonajelor — de cele mai multe ori 
pline, și aici, ca şi în «Aşteptarea», de 
o generozitate demonstrativă. Este 
vorba tocmai de experiență, de exer- 
cițiu, fiindcă intuiţia sentimentelor şi 
a ideilor de subtext nu lipsește. Ceea 


Mărturiile vii ale receptivităţii și 
opțiunii cineastului-artist, în fața ta- 
bloului social și uman pe care îl oferă 
România contemporană, puterea de 
concentrare și de perseverență în di- 
recția genului dramatic, a dezbaterii 
de idei, angajante atît politic cit și 
estetic, se înscriu ca deziderate de 
prim ordin pentru agenda viitoarelor 
stagiuni. 


Faţă de stadiul unei producții ono- 
rifice, reduse la cîteva filme didactico- 
ilustrative, stadiu pe care cinemato- 
grafia noastră l-a depășit demult, există 
o singură alternativă viabilă, aceea a 
unei producţii artistice suficient de 
ample și dinamice pentru ca talentele, 
temele, genurile şi formulele unei vii- 
toare şcoli naționale de film să se poată 
maturiza și valorifica pe deplin. Soluţia 
intermediară implică cel mai mare pro- 
centaj de gratuitate şi de șanse pier- 
dute cu anticipație. E un stadiu pe 
care putem şi avem obligația să-l de- 
pășim. 


Valerian SAVA 
T 


MARGARETA 


Răbdavea, 
sangiira înca 


Nurmi pefmit 
Sg pierd, 


Fişă aproape personală 


@ Ziua, luna, anul, locul nașterii: 6 martie 1933 — 
laşi. 

@ Profesia mamei — actriță — obligă familia să-şi 
schimbe mereu locul: de la lași la București, de la 
Bucureşti la Craiova, de la Craiova din nou la Bucu- 
rest, aşa încit singurul punct fix al copilăriei Marga- 
retei Pogonat rămîne doar teatrul. Şi totuși, nu se 
gindește să urmeze profesia mamei, ci visează să 
devină medic chirurg. 

@ intre 16 şi 22 de ani, își ciștigă existența singură, 
trecind prin tot felul de meserii: secretară de liceu, 
minuitoare de păpuși, contabilă, casieră, desenatoare 
tehnică. 

9 1954: dă examen la Institutul de Artă Teatrală și 
Cinematografică, pe care-l absolvă în 1959. Învață la 
clasa maestrului Al. Fin, 

0 1959—1960: se află la teatrul din Botoșani, unde 
este repartizată împreună cu toată promoția, şi pe a că- 
rui scenă debutează cu rolul Rosaura, din «Mincinu 
sul». Urmează: Catharina din «Femeia indărătnică»; 
Alexandra Ivanovna în «O chestiune personală» 


(rol de compoziție dificilă, avea 26 de ani și trebuia să 
arate de 50); Ileana în «Ediţie specială» (rol pentru 
care obține premiul de interpretare la concursul 
tinerilor actori). 

9 1960—1963: joacă pe scena Teatrului Naţional din 
laşi: Cleopatra in «Cezar și Cleopatra»; Inken în 
«În amurg»; Ada în «Passacaglia»; Neli în «Febre»; 
Lena în «Patru sub un acoperiş» (piesă în care, jucind 
alături de Ştefan Dăncinescu ai Margareta Baciu află, 
după spusele proprii, ce e comedia). 

© Din 1963 și pină azi, joacă pe scena Teatrului de 
Stat din Ploiești: Elena în «Reţeta Makropoulos»; 
Veta în «O noapte furtunoasă»; Henriette în «Se 
caută un vinovat»; Ileana în «Grădina cu trandafiri»; 
doamna in «Cameristele»; Elena Cuza în «Cuza- 
Vodă»; Ada și Ema în «Fii. cuminte, Cristofor»; Cora- 
lie în «Careul de valeți» (comedie muzicală); patroana 
în «Mitică Popescu»; Wanda în «Gaiţele» (și tot în 
«Gaiţele», dar pe scena teatrului Giuleşti, Margareta); 
Nina în «Albert și ceilalți» și, ultimul rol, zîna în «Cea- 
lajtă Cenușăreasă». 

e Pe micul ecran, rolurile la care Margareta Pogonat 
ține cel mai mult, au tost: Vitoria Lipan în «Baltagul», 
Elena Andreevna în «Unchiul Vania» și Livia in 
«Zestrea», rol pe care urmează să-l joace și pentru 
marele ecran. 

9 Debutul in film, în 1957,cu un rolișor—ţiganca— 
din «Două lozuri» în regia lui Gheorghe Naghi. În 
aceeaşi regie, Fira în «Lumină de iulie». Urmează: 
Ada în «Meandre» — regizor Mircea Săucan; țiganca 
în «Amintiri din copilărie» şi mama lui Făt-Frumos în 
«Tinerețe fără bătrinețe», ambele în regia Elisabetei 
Bostan; Ana în «Apoi s-a născut legenda» — regizor 
Andrei Blaier și Monica în «Drum în penumbră» 
— regizor Lucian Bratu. 

13 ani de la debutul în teatru și peste 50 de roluri. 
15 ani de la debutul în film şi 7 roluri. 


în «Două lozuri» 
Studenta Pogonat Cleopatra la lasi 


Înainte de film... 


mm, e 


POGONAT 


Să fim noi - înşine... 


` 

— Vă mărturisesc, stimată Mar- 
gareta Pogonat, că nu preà ştiu de 
unde să vă iau, cum să încep discuția, 
În film aţi jucat puţin — splendid, 
dar foarte, nedrept de puțin — pe 
scenă nu v-am Văzut, pentru că 
scenele bucureştene nu se bucură 
de prezența dumneavoastră... Poate 
mă ajutați, începînd prin a-mi 
spune dumneavoastră cite ceva, 
despre actrița Margareta Pogonat. 

— Aş spune mai întîi că, deși am 
făcut atît de mult teatru şi atît de 
puțin film, cred că sînt un actor 
căruia îi convine infinit mai mult 
şi mai bine modalitatea de expresie 
cinematografică, Cred că pot spune 
mai mult în film decît pe scenă, 
Şi, după cele cîteva filme pe care 
le-am făcut, am descoperit că mă 
mişc din ce în ce mai în voia mea în 
fața aparatului de filmat. Poate am 
ştiut de la bun început, dintr-un fel 
de instinct cinematografic, poate 
n-am știut, dar am învăţat pe par- 
curs. Pentru că, totuși, filmul se 
învaţă... Venind de acasă cu un 
bagaj de date personale, fireşte, 
dar se învaţă. 


— Ce trebuie să conţină, după 
dumneavoastră, acest bagaj necesar 
actorului de film? 


— Ştiu eu... o anume simplitate 
— sobrietate chiar —a gestului, a 
mişcării, pentru că filmul nu su- 
portă mișcarea amplă, așa cum se 
folosește ea pe scenă, o expresi- 
vitate deosebită a mimicii, o putere 
de interiorizare mai ales... În ce 
mă privește, cred că mai întîi şi-au 
dat seama alții că posed acest bagaj. 
Altfel presupun că nu m-ar fi dis- 
tribuit. Pe urmă, eu însămi, din 
aproape în aproape, remediind cu 
fiecare rol, greșelile comise în cel 
anterior, am ajuns să mă învăţ, 
să-mi cunosc datele şi personali- 
tatea și să le folosesc pentru fiecare 
rol altfel. Probabil știți că fiecare 
actor are mult „bagaj personal”, 


şi este tentat de fiecare dată şi de 
fiecare rol, să-l folosească în între 
gime. Dacă s-ar putea, noi am în- 
cărca fiecare personaj cu tot ce e 
în noi, Bine este însă să foloseşti 
numai ce convine acelui personaj, 


În „Meandre“ 


Veta la Teatrul din Ploiești 


să știi să renunți, să laşi pe altă dată, 
pentru alt rol, surplusul. 

— Sigur, ştiţi că sinteți o actriţă 
frumoasă și tot sigur, nu sînteţi 
genul de om care să se apere cochet 
de o asemenea „învinuire“, Ae 
vrea să ştiu dacă frumusețea vă 
ajută, dacă mizați pe ea în fața 
aparatului de filmat. 


— Eu fac parte dintre actorii 
care-şi construiesc rolul mai mult 
pe datele interioare. Știu, sigur, că 
am o înfăţişare plăcută, o anume 
frumuseţe simplă (de trăsături, de 
expresie) penetrantă la spectator, 
dacă e bine folosită. Dar niciodată 
n-am mizat pe aceste date şi mai 
ales, n-am încercat să le subliniez. 
De obicei, ocolesc artificiul de cos- 
tum, de coafură, de machiaj, pentru 
că am credinţa că ele distrag atenţia 
spectatorului, de la ceea ce am eu de 
comunicat și vine deci dinlăuntrul 
și nu dinafara mea. Asta poate, pen- 
tru că eu consider că ceea ce am pe 
dinăuntru este mai valoros decît 
datele exterioare, oricît de bine și 
frumos ar fi ele puse în evidenţă. 
Acelea sînt decorul, Ambalajul. Coa- 
ja. Dar și cea mai frumoasă coajă 
nu poate fi altceva decît ceea ce 
spune acest cuvint: un înveliș. 


— Poate că îmi spuneți atunci 
ceva despre ceea ce se află dincolo 
de acest înveliș, De acel „dinăuntru“ 


din care se hrănesc personajele 
dumneavoastră, 
— Mă pasionează să escopăr 


exact acele lucruri, pe care oamenii 
nu reușesc să le recunoască. nici 
față de ei-înşişi, dintr-un fel de 
spaimă de ei, şi de cei din jurul lor 
sau poate dintr-un complex de 
posibilă inferioritate. Pentru că 
oamenii suferă tot felul de complexe 
de inferioritate. De natură fizică, 
intelectuală, socială chiar — și poate 
că acest complex e cel mai dramatic, 
Obişnuim adesea să ne comparăm 
condiţia socială dintr-un moment 
sau altul, cu a altcuiva, și asta duce 
la tot felul de revolte interioare 


— care, de cele mai multe ori, nici 
nu au o bază reală — duce la nemul- 


În „Rețeta Makropoulos“ 


Drum în penumbră“ 


țumiri inutile, pentru că sînt gra- 
tuite. Firesc ar fi să ne judecăm în 
funcție de noi înșine, de ceea ce putem 
face și, mai ales, să ne uităm bine 
dacă nu cumva nouă, și numai nouă, 
ni se datorează o nereușită, o ne- 
realizare. Nu trebuie, nu-i bine să 
ne minţim pe noi înșine, să ne spu- 
nem poveşti. Nu folosește. După 
cum nu foloseşte nici îmbrăţişarea 
unor mode sufleteşti — căci există 
şi asemenea mode. În secolul nostru, 
de pildă, „se poartă“ tot felul de ti- 
puri umane: tipul lipsit de sensibi- 
litate — sensibilitatea e desuetă, nu? 
— tipul original cu orice preț, 
tipul rece, cinic chiar și, uneori, 
oamenii, pentru a fi în pas cu moda, 
îmbracă asemenea haine străine lor, 
Încep să-și spună, și spun și altora, 
că ei aşa sînt, se „autoeducă“ chiar, 
în acest sens — şi ce sens prosti 
— pînă ce vine un moment de 
„palmă” a vieţii, care în loc să-i 
găsească într-un echilibru sufletesc 
— care nu poate veni decit dintr-o 
bună cunoaștere de sine — îi prinde 
descoperiţi, într-un fals total. lar 
sensibilitatea aceea de care s-au 
lepădat iese la iveală într-o mani- 
festare de disperare deplorabilă... 
lar dacă „travesti-"ul a reușit, dacă 
acea autoeducare s-a desăvirșit, e 
şi mai grav: uscăciunea sufletească 
se instalează definitiv, atît de defi- 
nitiv încît chiar şi ei — mai ales la o 
vîrstă matură — își dau seama de exis- 
tenţa ei. Și atunci ar da orice pen- 
tru a-şi recăpăta sensibilitatea. Ar 
da orice numai să-și mai simtă o 
clipă sufletul plin de vise, numai 
să mai poată trăi cu adevărat, cu 
toate riscurile suferinţei și ale mo- 
mentelor grele. Ar da orice numai 
să scape de această mască străină 
lor. Pentru că e o mască... Mi-aş 
dori foarte tare ca personajele mele 
să le arate oamenilor adevărata lor 
faţă. Poate vreau prea mult, dar 
vreau să-i fac să se vadă așa cum sînt, 
să-i fac să se elibereze de complexe, 
de tot ce-i determină să acționeze 
împotriva lor înşile... Am căutat 
întotdeauna, ca om și ca artist, 
să-mi păstrez nişte date iniţiale de 
puritate, de sensibilitate sufletească, 
de înțelegere față de oameni şi față 
de fenomenele din jur. Și asta 
pentru a reuși să îmbătrînesc fru- 
mos în viață, și pentru a-mi păstra 
o anume avere din care să înzestrez 
personajele pe care le joc. 


— Asta înseamnă că nu credeţi 
deloc în construcția rece, lucidă, 
calculată a unui personaj... 


— Nu. Viaţa nu-i rece. Și nu poate 
fi un calcul, decît cel mult pe plan 
material. În nici un caz pe planul 
sentimentelor, al sufletului omenesc, 
Omul nu este o mașină cu program 
fix, ci o permanentă surpriză pen- 
tru el însuşi. Şi dacă e adevărat că 
arta redă viața, apoi nu se poate să 
ieşi din adevărul ei. Și mai cred că 
pentru un artist, cunoașterea acestui 
„Om-surpriză“, a meandrelor sufle= 
tului său, trebuie să fie hrana cea 
de toate zilele. lar surprinderea și 
fixarea lor în carnea unui personaj 
ntă, de fapt, ceea ce se chea- 
moment de creaţie, de inspi- 
Și poate că această „inspi= 
E nu este altceva decît recu- 
noasterea, într-o sclipire,a unui ade= 
văr omenesc cunoscut, dar poate 
uitat. 


— Care este personajul căruia 
Lat dat cel mai mult din „averea“ 


fie 


` dumneavoastră, și care, deci, vă 


e cel mai aproape? 

— Monica din „Drum în penum- 
bră', Este cel mai complex, cel mai 
plin de sensuri din cîte am jucat 
pînă acum. E ọ femeie care trăiește 
cu adevărat. 

— Ce numiţi „a trăi cu adevă- 
rat? 

—A înțelege în primul rînd, 
că marile bucurii sînt făcute din 
milioane de bucurii mai mici — 
uneori foarte mici; că a reuși în 
viaţă înseamnă, de fapt, a şti să te 
bucuri de fiecare bătălie cîştigată; 
că deasupra fiecărei etape depășite 
există o alta şi că, de fapt, esența 
vieții este tocmai această luptă 
permanentă de a smulge fiecărei 
zile ceva bun... 

— De cind mia spus că ați 
jucat comedie — și încă Veta din 
„O noapre furtunoasă“, tot încerc 
să-mi închipui cum arătaţi într-un 
rol de comedie, dar nu reuşesc. 
Chiar vă place comedia? Credeţi 
că vi se potriveşte? 

— Da, Un anume tip de comedie. 
De fapt să ştiţi că şi comedia are 
drama ei. Oamenii devin ridicoli, 
exact în momentele în care sînt 
teribil de serioşi, și de afectaţi, de 
o anumită situaţie în care seaflă, 
dintr-o neînțelegere a realităţii. Veta, 
de pildă, suferă îngrozitor — şi sin- 
cer — dar e ridicolă, pentru că îşi 
asumă o condiție pe care n-o are. 
Ea vrea să fie foarte fină şi foarte 
cucoană, fiind de fapt lipsită de o 
asemenea educație. Vrea să fie ti- 
nără şi îndrăgostită de Chir 
cînd, de fapt, îi este dată condiția 
unei neveste banale, într-o căsnicie 
lipsită de fineţuri sentimentale. Asta 
e condiția ei, îi aparține prin fac- 
tură psihică, prin educaţie, prin 
tot. De aici şi comicul situaţiei... 
Eu către acest gen de comedie 
tind... 

— V-aţi gîndit vreodată la un 
rol anume, pentru film fireşte, la 
un personaj din care să faceţi ro- 
lul vieţii dumneavoastră? 

— Dacă aș putea să-mi închipui 
o anume construcție de om şi de 
viață, poate că aș scrie un scenariu... 
Dar n-am încercat să mă gîndesc 
la asta, N-am timp. Şi probabil 
n-am nici talent. Şi pe urmă nu-mi 
place imixtiunea în meseria altuia. 
Eu sînt foarte de acord cu maxima 
aceea, care spune că specialistul 
este cel care ştie din ce în ce mai 
multe lucruri, despre din ce în ce 
mai puţine... Dar cred că s-ar putea 
scrie mai multe roluri care să poată 
stă la baza unor performanţe acto- 
riceşti, cum e cel al lui Mircea Al- 
bulescu din „Puterea.şi Adevărul“, 
de pildă. Și nu numai al lui, pentru 
că filmul acela este o sărbătoare de 
interpretări 'actoriceşti. Și cred că 
e bine așa, pentru că la urma urme- 
lor, acolo, pe pînză, se vede actorul. 
El este acela care face să se vadă 
ştiinţa regizorului, a operatorului, 
munca întregii echipe. Filmul vor- 
bește prin noi, Dar pentru asta e 
nevoie de roluri bune, vii, adevărate. 
Ştiu eu, dacă s-ar obţine formarea 
acelui nucleu de actori, dedicați în 
exclusivitate filmului — la care vi- 
săm cu toții — poate ar fi mai ușor 
și pentru scenariști... Şi poate am 
elimina şi timpii morţi care există 
în viaţa noastră de actori... 

— Dumneavoastră cite filme cre- 
dei că ați putea face într-un an? 

— Dacă ne gîndim că un film se 
face în aproximativ 4 luni, atunci 
probabil că aș putea să joc și trei 
roluri pe an. Nu capacitatea de 
muncă îmi lipsește. Mai ales acum, 
la această vîrstă care e a maturității, 
a puterii maxime, 

— Şi de fapt aţi aşteptat, în me- 
die, cite 2—3 ani între un film și 
altul... N-aţi obosit? Nu v-aţi pier- 
dut răbdarea? 

— Răbdarea e singura mea virè 
tute. Nu-mi permit s-o pierd. 


Eva SÎRBU 


9 


e a e 


me ae ae Am ma a ~ Denge 


Vă rugăm 


să ne răspundeţi: 


3. Ce aştept? Filme pe care 
să nu fim chemaţi să le tratăm 
cu indulgență pentru că, orizum, 


Care a fost, 


pentru 
dumnea- 
voastră, 
revelaţia 
stagiunii 
trecute? 


Ce v-a 
dezamăgit? 


Ce aţi fi 
aşteptat? 


Premierele românești 
ale stagiunii'71—'72 


4. B.D. la munte şi la mare 

5. Atunci i-am condamnat 
pe toţi la moarte 

6. Puterea şi adevărul 

7. Pădurea pierdută 

8. Pentru că se iubesc 

9. Felix şi Otilia 

10. Astă seară dansăm în 
familie 

11. Aventuri la Marea Neagră 

Kell 


10 


Ovidiu ANDREI: 


director al Întreprinderii 
Cinematografice a 
Municipiului Bucureşti 


As dori 
ca premierele româneşti 
să eclipseze 
producțiile străine 


@ Revelația stagiunii este fil- 
mul. „Puterea și adevărul“, În 
mod deosebit țin să menționez 
scenariul lui Titus Popovici, inter- 
pretările actoricești ale lui Mircea 
Albulescu, lon Besoiu, Amza 
Pellea și, alături de ei, apariţia, 
într-un rol din păcate secundar, 
a lui Nucu Păunescu, 
Dinycelelalte filme ale stagiunii, 
socot a fi adevărate revelații 
rolul creat de Herman Chrodower 
în „Felix și Otilia" şi imaginea 
aceluiași film, datorată lui Sandu 
Întorsureanu şi Gheorghe Fischer. 


© M-a dezamăgit faptul că 
unele filme, care puteau constitui 
o reușită a cinematografiei noas- 
tre, nu au corespuns întru totul 
așteptărilor: „Decolarea”, „Fra- 
ţii”, „Pădurea pierdută”, În ace- 
eași ordine de idei, aș cita distri- 
buirea în roluri principale a unor 
interpreţi neinspirat aleși : Adria- 
na lonescu în „Pădurea pierdută“, 
Radu Boruzescu în „Felix şi 
Otilia“, Irina Gărdescu în „Pu- 
terea și adevărul“, 


@ Din punctul de vedere al 
distribuitorilor, am dori ca toate 
filmele româneşti să obțină succe- 
sul de public de care se bucură 
„Felix şi Otilia”, „Puterea și 
adevărul” sau „Astă seară dansăm 
", Apariţia unei premie- 
ti să eclipseze produc- 
tiile străine care rulează conco- 
mitent pe ecranele Capitalei. 


9 Ce revelații am avut? Cele 
două direcţii în care s-a manifes- 
tat curajul cinematografiei româ- 
nești: curajul de a face uz de 
dreptul de a avea curaj („Puterea 
şi adevărul“) şi curajul de a se 
juca, de a lua în glumă o operă 
literară serioasă, într-o manieră 
care ar fi fost pe gustul autorului 
ei („Felix şi Otilia”, film construit 
ca un spectacol baroc). 


@ Ce m-a dezamăgit? Că se 
mai fac și mai rulează filme 
româneşti care nu sînt filme. 


sînt româneşti. 


@ Cred că a fost unul dintre 
cele mai fertile sezoane ale filmu- 
lui românesc. Recurg în principal 
la trei argumente: 1) Lansarea 
unor creații cinematografice de 
anvergură, tematică („Puterea și 
adevărul“ — exemplară  dezba- 
tere politică) și artistică („Felix 
şi Otilia" — film care depășește 
limitele tradiționale ale „ecrani- 
zării”); 2) Sporul de calitate al 
producţiei medii (o peliculă ca 
„Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte“ ar fi putut domina 
palmaresul altor ani, filme ca 
„Pentru că se iubesc“, „Decola- 
rea", „Pădurea pierdută“ au — 


cu toate scăderile — o ţinută 
artistică remarcabilă); 3) Ritmici- 
tatea premierelor — element 


esențial în consolidarea relaţiei 
dintre filmul românesc şi specta- 
tori. Toate aceste reușite au fost 
obținute în condiții organizato- 
rice încă incerte. Este și ceea ce 
mă determină să consider că 
acest sezon nu trebuie să repre- 
zinte decit un „punct de- ple- 
care"... 


@ Filmul de actualitate este, 
încă, periferic (ca importanță 
efectivă) în ansamblul preocupă- 
rilor. lar vreo două premiere, în 
special comediile (încă puține!) 
au coborit sub ştacheta minimei 
exigenţe... 


e å; fi așteptat, așteptăm 
mulți, de mulţi ani, noi filme sem- 
nate de Liviu Ciulei, Lucian Pin- 
tilie, Mircea Săucan... Cît despre 
numeroasele proiecte (multe în 
stadii avansate) ale cineaştilor 
noştri, mărturisite în numerele 
trecute ale revistei „Cinema“, ar 
fi păcat, mare păcat, să rămînă 
pe hirtie... 


A inceput 
bine. 
Rămine de văzut 
cum va continua. - 


@ Revelator în stagiunea pre- 
zentă mi se pare însuși faptul că 
a existat cu adevărat o stagiune. 


După foarte mult timp, ne aflăm 
în fața unei suite de premiere 
românești interesante, unele chiar 
excelente. Succesiunea ritmică a 
unor filme atît de diverse ca te- 
matică și gen dramatic obligă 
într-adevăr la o discuție critică 
profesională, așa cum de mulţi 
ani nu am avut pe ce să o facem. 
Nu vreau să fiu înţeleasă greșit. 
Au existat şi pînă astăzi cîteva 
filme românești excelente, unele 
chiar excepţionale, dar ele au 
rămas premiere răzlețe care nu 
au avut prilejul să se impună 
publicului ca parte a unui front 
cinematografic constituit. Ele au 
apărut în cadrul unor stagiuni 
forţate, ca acele festivaluri de 
film românesc, la care cu greu se 
putea completa numărul de filme 
artistice corespunzătoare unei 
astfel de manifestări. Acum, în 
stagiunea care s-a încheiat, spec- 
tatorul nu a avut timp să lînce- 
zească, „Atunci i-am condam- 
nat...“ a fost urmat de succesul 
„Puterii şi adevărului“; „Pentru 
că se iubesc“ a fost urmat de 
„Felix şi Otilia“ și aşa mai departe. 
Pentru prima oară o stagiune în 
ansamblul ei a demonstrat că 
avem de toate. Pină acum se 
spunea ba că nu avem scenarii, 
ba că nu avem regizori, ba că nu 
avem actori anume pentru film. 
Numai operatori am recunoscut 
întotdeauna că avem. Acum, în 
sfîrşit, s-a dovedit că avem de 
toate: şi dramaturgi pentru film, 
şi excelenți actori, și — în primul 
rînd — regizori, creatori de cine- 
ma în sensul cel mai complet al 
cuvîntului. Această stagiune a fost 
un eveniment care ne-a dat con- 
ştiinţa că avem o cinematografie 
românească, Fiecare dintre fil- 
mele ei a pus în dezbatere idei 
interesante, realizate din punct 
de vedere artistic. Eu am să mă 
opresc puțin asupra lui „Felix și 
Otilia” pentru că acest film, pur 
şi simplu, m-a vrăjit. Orişice 
comparație cu romanul ar fi 
inoportună. Filmul e o revelaţie. 
Simfonia perfectă a vocilor, a 
mişcării, a culorii, a imaginii, a 
personajelor, a muzicii te învă- 
luie, te înrobește. Poate că filmul 
are defecte, și are, personajele 
principale sînt estompate într-atît 
încît își pierd atributul de prin- 
cipale, dar uiţi de toate, fascinat 
de atmosfera întregului; demult 
nu am simţit nevoia, venind de la 
un film, să notez cîteva gînduri 
despre el. După „Felix și Otilia“, 
am simţit această nevoie, iar 
„vina“ o poartă numai regizorul 
lulian Mihu, 


e Decepţia mea nu ţine de un 
film sau de altul. Diversitatea lor 
a fost binevenită. Decepţia mea 
se referă la felul în care este pri- 
vit publicul. Publicul nu e îndea- 
juns de solicitat de către creatori. 
| secere o participare redusă la: 
cumpărarea biletului, apoi la rîs 
sau la plins, după caz. Nu e soli- 
citat gîndul lui, emoția lui pro- 
fundă, care o dată consumată 
să-l poată reintoarce la luciditatea 
aprecierii, Este ceea ce a izbutit 
deplin „Felix și Otilia”, dar mai 
puţin celelalte filme ale stagiunii 
noastre. 


9 Cred că am răspuns implicit 
şi la această întrebare. Acum, 
aştept doar urmarea acestei sta- 
giuni. 


PI TIN 


EYP SIPVPEVPWWI Ir 


Vara se face bilanţul unui an de mers la cinema. 


Ne-a mulţumit ce-am văzut? 


Poate da, poate nu! 
Aveţi cuvintul! 


@ Trebuie spus că stagiunea 
aceasta a ridicat ștacheta filmului 
național, printr-o mai mare varie- 
tate a producţiilor zl mai ales 
printr-un apreciabil număr de 
filme de o mai bună calitate, La 
această întrebare nu pot să răs- 
pund decît: apariţia filmului „Pu- 
terea şi adevărul“, 


e Filmul „Decolarea”. 


e Aș fi așteptat — şi nu de azi 
de ieri aştept — realizarea dezi- 
deratului unui film contemporan 
de bună calitate; din păcate, 
continuăm să aşteptăm. 


9 „Primul film românesc care 
aduce pe ecrane“... aceasta era 
formula de recomandare a filme- 
lor noastre, cu ani în urmă. 
Mi-am adus aminte de acea pe- 
rioadă, gîndindu-mă că pînă lai 
actuala stagiune a fost totuş 
străbătută o cale, ca să putem 
spune acum că avem un excelent 
film politic, mai avem o splendidă 
ecranizare, apoi un film foarte 
frumos despre lupta contra hitle- 
riştilor, o foarte frumoasă... şi 
lista este destul de lungă. 

Cred că revelaţia stagiunii ac- 
tuale este afirmarea caracterului 
industrial al producţiei noastre, 
afirmarea unui profesionalism re- 
marcabil, 


@ Nu am avut nici o decepţie. 
De altfel mi se pare că decepţiile, 
în cinematografia noastră sînt 
rare şi accidentale. Explicația? 
Noi totdeauna ştim anticipat 
CINE, CE și CUM vrea să facă... 


e O mult mai puternică afir- 
mare a tineretului. Cred că noi, 
cei din jur, sîntem în culpă. Ta- 
lente ca al acelora care au 
realizat „Nunta de piatră“, film 
încă inedit, merită mult mai 
multă încurajare și atenție. 


responsabil al cinematografului 
„Melodia“ 


Nu ne putem plinge. 
Dar ne-au 


e Din cele aproximativ 10 fil- 
me, pot fi reținute ca reuşite 
incontestabile, după părerea mea, 
filmele: „Puterea şi adevărul“, 
„Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte", „Pentru că se iubesc“, 

Dacă e să vorbesc despre o 
revelație a acestei stagiuni, nu 
mă pot decide la care film să mă 
opresc. Socotesc că revelaţia o 
constituie profesionalitatea cîşti- 
gată şi demonstrată prin filmele 
mai suscitate. Şi, ca o concluzie — 
dovada că producţia noastră cine- 
matografică poate da filme de 
valoare, că avem personalități 
marcante care pot garanta reușita 
unor. filme — un singur exemplu 
(chiar dacă nedreptăţeşte pealţii): 
dacă pe genericul unui film vei 
vedea numele lui Titus Popovici 
ca scenarist sau coautor, atunci 
categoric filmul va fi bun. Garan- 
ţia celor afirmate mai sus? „Moara 
cu noroc“, „Valurile Dunării”, 
„Setea“, „Străinul”, „Pădurea 
spînzuraţilor“, „Mihai Viteazul”, 
„Puterea şi adevărul”. 


@ Se spune despre poporul 
nostru și pe bună dreptate, că 
este un popor optimist, spiritual, 
dornic și plin de viață. Toată 
lumea recunoaşte acest adevăr ca 
pe o axiomă, mai puţin însă cei 
care au făcut filmele muzicale şi 
comediile. 

Întregul nostru popor este azi 
angrenat într-un vast şantier de 
edificare a societăţii noastre socia- 
liste, cu scopul de a ridica Romă- 
nia pe culmi tot mai înalte ale 
civilizației umane. Pe acest vast 
șantier se mai comit încă erori, 
greșeli, abateri, care sînt combă- 
tute de presă, de literatură, de 
televiziune, de organele de stat 
şi obşteşti. Firesc ar fi ca și cine- 
matografia să adopte atitudini 
împotriva manifestărilor negative, 
prin filme, inclusiv cu ajutorul 
celor de comedie, 

Nu ne putem plinge că filmele 
de acest gen au lipsit. Ba, mai 
mult, în aceste filme au fost folosiţi 
cei mai buni artişti și, totuşi, ele 
au dezamăgit total. F 


@ Filme care să convingă, care 
să redea realitatea vieții noastre 
contemporane, care să orienteze 
şi în același timp să educe. Filme 
care să ateste că sînt ale noastre, 
că sînt filme românești. 

O critică cinematografică ana- 
litică, obiectivă, care să sprijine 
real și efectiv cinematografia 
noastră. O critică 3 menaja- 
mente. Nu snoabă bazată pe 
sentimentalisme, ca în prezent. 


singura revelație 
pentru mine a fost 
talentul lui Albulescu 


9 Sinceră fiind, nu am avut 
nici o revelaţie în această stagiune 
pentru foarte simplul motiv că 
ambii regizori care ne-au oferit 
opere împlinite sînt tocmai crea- 
torii de la care aşteptam de ani 
de zile cu nerăbdare (şi trecînd 
aproape prin pierderea speran- 
tei) creaţii capabile să constituie 
evenimente în evoluţia cinemato- 
grafiei noastre. Manole Marcus 
și lulian Mihu sînt cei doi, iar 
„Puterea şi adevărul“, „Felix 
şi Otilia“, puținele noastre bucurii 
din ultimii ani. Singura revelaţie 
pentru mine, în adevăratul înțeles 
al cuvîntului, a fost talentul lui 
Mircea Albulescu. 


9 Un creator (regizor) îmi 
reproşa de curînd că nu iubesc 
îndeajuns filmul românesc. Soco- 
tea probabil, că pentru a-și 
justifica rostul în contextul cultu- 
ral al ţării, critica ar trebui să se 
comporte. precum o oarbă şi 
perpetuă îndrăgostită, care, dato- 
rită candorii sale, nu vede defecte, 
slăbiciuni, nereuşite, şi trăieşte 
în -euforică iubire. Cum mi-este 
imposibil să mă confund cu o 
asemenea inutilă poziție şi văd 
rosturile şi utilitatea cronicii 
numai în maxima ei sinceritate şi 
exigenţă, îndrăznesc să-mi exprim 
prea multele dezamăgiri, deşi 
începutul acestui an arată mult 
mai bine. Așadar: m-au dezamă- 
git colegii mei de facultate de la 
care speram o înviorare a filmului 
nostru şi nu ne-au dat în această 
stagiune decit opere mediocre 
(mă refer la „Aşteptarea”, la 
„Decolarea“, la „Frații”), m-au 
dezamăgit regizorii de apreciată 
personalitate şi talent cum sînt 
Andrei Blaier și Mihai lacob, 
m-au dezamăgit regizorii şi sce- 
nariştii serioși.carese țin de come- 
dioare nefericite (mă gîndesc la 
Mircea Drăgan și Nicolae Ţic) 

O La ce m-aș fi așteptat. La 
mai multe revelații şi la mai 
puține dezamăgiri. 


Cred că revelația 

acestei stugiuni 

a fost competiția 
valorilor 


e Din siunea premiere- 
lor, o dată cu conturarea actualu- 
lui an cinematografic, cred că 


revelația acestei stagiuni este 
competiţia valorilor. Înflorirea 
talentelor pe trepte și game dife- 
rite dezvăluie fațete inedite, rod 
al inspiraţiei și al efortului de 
autodepășire. Voi schița numai 
portretul de grup al acestei sta- 
giuni, rememorînd titluri de fil- 
me, nume de realizatori sau per- 
formanţe artistice, într-o ordine 
nedefinită: „Puterea şi adevărul“, 
„Atunci i-am condamnat pe toţi. 
la moarte“, „Felix şi Otilia”; 
vîrful de columnă al operei scena- 
ristice creată de Titus Popovici; 
dialogul dintre film şi public, 
condus cu o remarcabilă măiestrie 
regizorală de Manole Marcus, pe 
un subiect politic, de actualitate; 
descoperirea unui limbaj propriu 
filmului de factură politic-poetic, 
de către Sergiu Nicolaescu, în- 
tr-un domeniu regizoral nou; 
revelația unei partituri cinemato- 
grafice de o factură cu totul 
neobişnuită, datorită scriitorului 
Mihnea Gheorghiu; lulian Mihu 
şi revelația unei ecranizări, în 
spiritul şi în mesajul operei lite- 
rare călinesciene; tineri artişti 
ai decorului şi costumului de 
film: Radu Boruzescu şi Miruna 
Boruzescu; un ucenic vrăjitor 
al sunetelor în cinema: Dan 


„lonescu; revelația unor recorduri 


de productivitate: 4 luni de la 
intrarea scenariului pe platou şi 
pînă la premieră; record de 
metraj mediu util pe zi, realizat 
la mai multe filme; un nume nou 
în tehnica cinematografică: Gra- 
phys-colorul ; o revelație de prim- 
plan: explozia în serie atalentelor 
interpretative. a 


@ Faptul că în actuala stagiune 
au fost absenţi: Liviu Ciulei, 
Lucian Pintilie, Malvina Urșianu, 
Irina Petrescu, Marin Preda, Eu- 
gen Barbu... Sper însă că în 
curînd vor fi prezenţi pe platou- 
rile de filmare, 


9 Să fie nai bogată în titluri 
de filme, pentru a da prilej 'tutu- 
ror valorilor să continue compe- 
Da, 

Să survină o înflorire a talen- 
tului publicitar, 


Magda MIHĂILESCU 


Adevărata revelație 
a fost efortul 
de a invinge 
mediocritatea amabilă 


e Cred că adevărata revelaţie 
a stagiunii, mai bine zis semnul ei 
distinctiv, ător de satisfacţii 
și speranţe l-a constituit efortul 
de a învinge mediocritatea ama- 
bilă în care picotea cinematografia 
noastră de la o vreme. O reconsi- 
derare curajoasă, lucidă, a dis- 
ponibilităţilor şi datoriilor filmu- 
lui nostru, o încordare a străca- 
niilor — mai puţin declarativă 
decît altădată, mai „la obiect” — 
au avut drept urmare filme ce 


(Continuare în pag. 44) 


contracimp 


Adaptare, reducți 

transcriere, transpun 

nema re, traducere, echiv 
lare, structură tinzind 

spre o altă structură 

sau, pur şi simplu, ecra- 

nizare : iată numai cîțiva din termenii 
prin care se defineşte operaţia de tre- 
cere de la o operă literară (nuvelă, 
roman, piesă de teatru) la o operă 
cinematografică, lar această operație 
dă naștere unei întregi serii de ches- 
tiuni, vechi şi mai noi: afinități şi di- 
ferențe (specifice) între literatură și 
film; „dreptul de împrumut“; posibi- 
litatea transformării unor forme (li- 
terare) într-a altă formă (cinemato- 
grafică) și, în general, posibilitatea 
său imposibilitatea de a „traduce" o 
operă de artă în orice altă artă (în 
film, de pildă, o simfonie de Beetho- 
ven, un sonet de Petrarca, Moise al 
lui Michelangelo, etc.); raporturile 
dintre limbajul literar şi limbajul 
cinematografic şi aşa mai departe. 
Despre toate acestea s-a vorbit mult, 
uneori pedant și „normativ“, alteori 
polemic și fără prejudecăţi, în lume 
şi la noi. Și nu le-aş mai fi adus în 


„Desfășurarea“ (1954) 
după Marin Preda 


discuție, dacă o recentă premieră 
cinematografică românească n-ar fi 
fost tocmai o „ecranizare“, stîrnind 
din nou argumente pro și contra, 
în examinarea paralelă a romani 
„Enigma Otiliei“ al lui Călinescu 
a filmului „Felix şi Otilia” al lui lulian 
Mihu şi loan Grigorescu. 


O necesitate sau un refugiu? 


ura într-o 
se cuv 


Înainte de a ne ai 
analiză a filmului aminti 
să răspundem unei întrebări prel 
minare, şi anume; exi ă o neces 
tate, o exigență intimă, organică, 
dinăuntrul artei filmului, de a se 
adapta pentru ecran opere literare 
(celebre sau anonime)? Sau: este 
ecranizarea un „gen“ cinematografic, 
o cale de dezvoltare proprie filmu- 
lui? Adevărul e că o asemenea nece- 
sitate nu-există și, în orice caz, nu 
poate fi postulată. Arta filmului, ca 
să se afirme, ca să comunice, ca să 
vorbească lumii, societăţ 


12 


de la enigmă 


la fresca 


Ecranizările, un „gen“ necesar 
sau un pretext de evaziune? 
Sau un stimul al lecturii? 
Sau un motiv de lenevire? 


neapărat constrinsă să recurgă la 
literatură, la modelele, la figurile 
umane, la temele şi mesajele aces- 
teia. Totuși, statistic, poate mai mult 
decît jumătate din producţia cine 
tografică mondială e constituită din 
adaptări de texte literare. Explica- 
ţia unui „împrumut“ atît de frecvent 
a fost găsit în precara pregătire 
filozofică şi culturală a cineaștilor din 
prima perioadă a istoriei filmului. 
După epuizarea unei zestre relativ 
sărace de posibilităţi şi de mijloace 
de expresie — legate cu precădere 


„Moara cu noroc" (1956) 


(fiindcă acesta nu are răgazul necesar 
lecturilor literare, etc.), mai bine e 
să fie lăsate să răzbată în formă 
cinematografică. Şi nu mai insistăm, 
deocamdată, asupra faptului că vede- 
rea unui film nu poate să înlocuiască 
lectura unei cărți, că ecranizările pot 
să trezească, eventual, gustul pentru 
lectură, după cum pot să-l şi lene- 
vească pe cititorul de carte, ceea ce 
se întîmplă mai des, ș. a. m. d. În 
sfirşit, s-a observat că adaptările 
cinematografice constituie și soluţii 
comode pentru cineaşti, fie că aceștia 


„ci EN 


după lon Slavici 


de formaţia act 
producătorii 
cească bibliotecile în că 
subiecte, intrigi și poves 
mai închegate, mai el n 
sens aristotelic” (Arnheim). Dar se 
mai aduce și o altă motivare. Omul 
contemporan, prins în viltoarea preo- 
cupărilor şi activității sale, nu prea 
are timp să citească. Or, ceea ce 
într-un roman, de pildă, ocupă zeci 
sau sute de pagini de descriere, 
într-un film se articulează rapid și 
concret, consumîndu-se — și putînd 
fi „consumat“ —în cele două ore 
de proiecţie obişnuită. De aici, s-a 
spus, semnificaţia „culturală“ a ecra- 
nizărilor, care devin vehicule utile 
pentru popularizarea, pentru larga 
şi prompta răspîndire a unor valori 
literare. O anumită supleţe ne sileşte 
să recunoaștem că, fiind vorba de 
a pune în circulaţie idei şi „mesaje“ 
importante, nu ne mai tîrguim asu- 
pra „suportului”, asupra „purtă- 
torului“ lor, şi că, decît să nu ajungă 


_deloc la firescul beneficiar, publicul 


să stabilim calitatea de operă de 
artă pentru fiecare film în parte 
de la caz la caz, tot aşa valoarea reală, 
efectivă (culturală şi estetică) a ecra- 
nizărilor se cere verificată și demons- 
trată de la caz la caz, de la fiim la 
film. Nici o prejudecată și nici o 
„criteriologie" preconcepută şi func- 
ționînd mecanic, normativ, genera- 
lizat, nu sînt folositoare şi fructuoa- 
se. Aceasta nu înseamnă să renunțăm 
la criterii ferme de evaluare critică 
(de natură ideologică, gnoseologică, 
morală, estetică, etc), ci doar că ele 
se cer aplicate la obiect, confruntate 
mereu cu opera concretă, cu toate 
particularităţile ei. Rămînînd la ecra- 
nizări, devine inoperant, de pildă, 
criteriul „fidelității“ față de lucrarea 
literară, dacă filmul e, cu adevărat,o 
sinteză nouă, viabilă „ca film”. Şi 
nici invers, să justificăm orice muti- 
lare şi desfigurare a cărţii în numele 
„limbajului specific" al filmului, dacă 
acesta nu izbutește să facă decit 
atît: să mutileze, să desfigureze, să 
„jefuiască” fără noimă creaţia unui 
scriitor. (Exemplele abundă și de 
o parte şi de cealaltă.) 


„Viaţa nu iartă“ (1958) 
după Al. Sahia 


g de propria 
„care—vrem 


sau stă în  cunoaș- 
terea şi comunicarea 
expe amentale ale oa- 
menilor, a i Bineînţeles, ale 
oamenilor și ale vieții de azi, Fiindcă 
replica pe care oaud venind prompt: 
și printr-un film istoric, și printr-un 


film „de epocă“, de evocare a tre- 
cutului, nu facem decît să ne adresăm 
contemporaneității, cu ochi contem- 
porani — de foarte multeoriascunde 
fie neputinţa, fie intenţia de „evazi- 
une”, 


Între fidelitate și mutilare 


Dar tot ce am spus pînă acum 
— şi subliniez lucrul acesta — nu 
trebuie absolutizat, Aşa cum măsura 


istorică (adică nu dogmatică) ne obligă 


Să vedem, astfel, cu ce semnifie 
cație, cu ce valoare ne întîmpină, 
în speţă, recentul „Felix și Otilia”, 
adaptare a unui roman important, 
„de virf“, al literaturii noastre din 
toate timpurile. O primă consta- 
tare: autorii loan Grigorescu și 
lulian Mihus-au apropiat de, Enigma 
Otiliei” cu respectul şi sensibilita- 
tea culturală ce i se cuveneau, Dacă 
ar fi să acceptăm cele patru categorii 
în care Pio Baldelli împarte rapor- 
turile dintre film și literatură (1. 
„jefuirea operei literare”; 2. „cine- 
matograful în serviciul operei lite- 
rare“; 3. „dijmășie între cinema- 
tograf și literatură”; 4. „deplină 
autonomie a filmului faţă de textul 
literar“), aş înclina spre plasarea lui 
„Felix și Otilia“ în cea de-a treia, 
cît se poate de onorabilă, dacă ne 
gîndim că s-ar afla, pe plan mondial 
şi din punctul de vedere al strictei 
„traduceri“, în compania unor filme 
ca „Romeo şi Julieta” al lui Castel- 
lani, „Serilitate“ al lui Mauro Bolog- 
nini şi chiar ca „Rashomon“ al, lui 


Akira Kurosawa. Categoria se carac- 
terizează -- după acelaşi Baldelli 
-prin efortul cineastului de “a 
dinamiza. la maximum ceea cese 
static în textul originar, de a vizua- 
fiza cursiv întimplările epice, dea" 
asigura un cît mai ridicat coeficient 
de vetosimil filmic. Rezultatele sînt 


în concentrarea faptelor, a acţiunii 

dimpotrivă, subiectul, firul nara- 
tiv al cărţii, e respectat cu suficientă 
„fidelitate — cît în deplasarea accen- 
telor şi chiar a semnificațiilor sau 

cum spunea Pompiliu Constan- 
tinescu a „axei de orientare, pe 
care se organizează întîmplările epi- 


rii, altminteri atît de atenţi în desci- 

frarea paginii tipărite? Cred că expli- 

caţiile, o parte din ele, sînt de căutat — 
în următorii factori; pe de o parte, 
în propensiunea lui iulian Mihu pen- 
tru „cine-frescă“, pentru vastele- pic- 
turi de „tipuri“ psihologice și sociă- 
le, în capacitatea sa de a desena 


sau al Sarei Manu. Precum și actori, 

bărbaţi, de felul lui Anthony Perkins 

sau al lui Jacques Perrin. 

Dar, dacă nu i-a avut pe Otilia e 

- şi pe Felix Sima — se poate întreba 

oricine — de ce un film intitulat 

de-a dreptul „Felix şi Otilia“? Din 

motive extraliterare și  extraeste- 


încă, hibride — împărtășindu-se, în ce", Filmul nu mai e „enigma Otiliei”, portrete umane din linii viguroase tice, bănuiesc. Din motive de casă 
acecași măsură! din „spiritul litera- nici analiza „crizei de creştere şi de şi bogate (propensiune și capacitate (care s-au dovedit eficiente, pozi- 
turii" și din „spiritul filmului” formare a personalităţii“ lui Felix semnalate încă de la apariţia „Proce- tive, prin afluxul, neobișnuit și 
dar nu lipsite de o anumită efica- sau a relaţiilor dintre acesta, Otilia şi sului alb“); pe de altă parte, în meritat, de public) 


E EE Pascalopol, ci, înainte de orice, o 


frescă „în cadre sociale bine preci- 
- zate" (cartea fiind, după cum se 

A doua constatare: aplicarea, cu știe, toate acestea la un loc). De 
succes, a unui procedeu tehnic nou, aici, fireşte, o anumită sărăcire, o 


imposibilitatea efectivă, reală, de a 
distribui cel puţin o Otilie cu toate 
actele (artistice) în regulă, dacă nu 
chiar și un Felix adecvat. Împreju- 
rarea scoate la iveală o gravă carenţă 


Dar e timpul să las și pe alții să 
răspundă. Mai ales că nu m-am 
gîndit, o clipă, să fac o recenzie a 
filmului. Ci, modestamente, doar 
să propun cîteva teme de discuţie 


O vastă pictură de tipuri 


„Străinul“ (1963) 
după Titus Popovici 
Ee 

„ graphis-colorul“. Ar fi greșit să-l 
| considerăm „în sine“, fiindcă deter- 
minarea limbajului cinematografic 

arată că „tehnica nu poate fi separată 
de expresie”. Cu alte cuvinte, „gra- 
| phis-colorul" s-a născut din şi o dată 
cu „Felix și Otilia”: nu se situează 
nici sub, nici deasupra, ci în Însăși 
expresia artistică, Nu-mi dau seama 
dacă acest experiment e repetabil, 
dacă va putea fi reluat cu aceeaşi 
forţă și în alte filme, î în schimb ştiu 
că aici e funcţional și operant. Ener- 
gia sa expresivă — nu adăugată, nu 
„placată“ din afară, ci făcînd corp 
comun cu întregul — constă, după 
părerea mea, în așezarea unei dfa- 
fragme speciale între noi și „fresca 
din viața burgheziei bucureştene” 
înainte de primul război mondial, 
` cu un inedit, surprinzător „efect 
de distanțare“. Meritul e, cu deose- 
| bire, al operatorilor Alexandru Întor- 

sureanu și Gheorghe Fischer. 

A treia constatare: categoria invo- 
catănu exclude o anumită manipulare, 
i 
i 
[i 


„Harap Alb" (1965) 
după lon Creangă 


„Neamul Şoimăreştilor" (1964) 
după Mihail Sadoveanu 


anumită „rarefiere” de substanță 
în raport cu textul luat ca punct 
de plecare. Dar de ce oare? Să nu 
fi fost conștienți de acest lucru auto- 


pe şi la marginea acestui semnifica- 
tiv succes cinematografic românesc, 


Florian POTRA 


a teatrului nostru, care a încetat de 
mult să mai cultive „emploi“-ul de 
ingenuă. Ca să mä fac mai uşor 
înţeles: actrițe de felul Mariei Botta 


„Pădurea spînzuraţilor“ (1965) 
după Liviu Rebreanu 


PI, elx și Otilia" (1971) 
pă George Călinescu 


| 


o anumită modificare, a textului 
literar. Această manipulare e pre- 
zentă și în „Felix și Otilia”. Nu atît 


spectator incomod 


Parabola priceperii 


lăsaţi focul să ardă ptternic și nu 
vă mulțum ți cu un jar mocnit. 
V-aş ruga să vorbiţi despre acei 
„Strimbă-nas” pe e noi, specta- 
torii, îi întîlnim şi paginile 
de revis te. C n în săli, nu 
d nd le citim opi- 

le devin mai neplă- 

„ Nu vreau să vorbesc despre 

or proaste. Alea 

sînt bune Gi, Atunci însă cînd e 


Păi, atunci s-o zicem din toată inima. 
De ce apelăm la tot felul de rețineri 
sub pretextul... analizei de specia- 
litate. Nu sînt specialist, dar vă rog 
să nu uitaţi că filmele se fac. pentru 
milioane şi milioane de nespecia- 
lişti ca mine. De ce, mă întreb eu, 
să fim supuşi presiunilor lui „Strîm- 
bă-nas"? 

Ştiu că rîndurile mele nu le puteți 
publica. Instinctul de conservare nu 


Circulă de mulţi ani o prea înţe= 
leaptă parabolă cinematografică, pen- 
tru care serialul. acela voluminos, 
scris în colectiv de Matei, lon Luca 
şi alţii, nu-şi arogă nici un fel de 
drepturi de autor. Şi spune parabola 
că un mate regizor s-a dus la un 
mare filozof al lumii contemporane 
să-i arate un film, pe care tocmai ìt insistent pe corespondent E 
terminase, ca să-i ceară părerea. comunice datele complete. 

— Eu pot să-ți spun doar că îmi lată scrisoarea: 


Ca urmare a incomodităţilor de 
pînă acum, am primit o misivă. Am 
spus-o nu o dată: urăsc anonimele şi 
răul pe care-l pot face ele. Scrisoa- 
rea primită e semi-anonimă, dar nu 
poate face rău. Areadresă: SE 
Bd. Sălăjan , Bloc D. Numele nu 
există, Doar inițialele: A. O. Îl rog 


place sau nu, Dar asta nu înseamnă 
că e bine sau rău, pentru că eu nu 
mă pricep la film, 

De cîţiva ani, de la respectiva dis- 
cuție, cel care a dat acest răspuns a 
părăsit lumea aceasta. 

Şi — spune parabola — de atunci 
a dispărut singurul om care a recu- 
noscut că nu se pricepe la film. 


Strîmbă-nas 


„Spuneaţi, în primul articol din 
rubrica dvs. că, datorită ce afir- 
mate, vă veţi aprinde paie în cap. 
Poate că vi le-aţi și aprins, dar 
dacă v-aţi apucat să scrieți, atunci 


vorba de lăudat un film bun, se gă- 
fel de fel de reticențe, suspensii, 
foci. De „e să nu spunem 
tit, fără „dar“, „însă“, „să vedeţi”, 
Puterea şi adevărul” ne-a zgu- 
e- afäcutsăgindim, căam plins? 

Am plins omenește și la, Love Story”. 
S-o recunoaștem, că n-o fi ruşine! 
„ipu“ ne-a plăcut mult, ne-a mișcat, 


vă va lăsa s-o faceţi, Poate însă că ele 
(rîndurile) vă vor convinge să nu 
lăsați niciodată focul să ardă mocnit. 

Cu stimă, A. O“, 


Mai sînteţi tot așa de convins, sti- 
mate A.O., că rîndurile dvs. nu se 
vor publica? ~ 

Alexandru STARK 


t 


cronica 
cineidellor 


Am nimeritla Paris într-un sezon 
prost. Se pregătea Festivalul de la 
Cannes; producătorii își rezervau 
lansarea filmelor anului; surprizele 
erau păstrate cu grijă în vederea 
marei competiţii; pe piață se arun- 
cau lucrurile mai obișnuite, afişul 
îl ţineau reluările. Selecţia mea a 
fost alcătuită în consecinţă; iată de 
ce riscă să vă dezamăpească. 

Practic, nu ştiam ce să văd în 
primulrînd: ultimul Losey, superwes- 
tern-ul lui Leone „A fost odată... 
revoluția”, „Decameronul”, așa cum 
şi l-a imaginat Pasolini, „French 
Connection”, o anchetă polițistă 
senzaţională, două comedii „tor- 
dante", dacă e să te iei după spusele 
ziarelor: „Chut” (Jean Pie Mocky) 
şi „Nina Tirebouchon” (Marcello 
Fondato) cu Monica Vitti, niște 
drame psihologice pe tema canceru- 
ui, „RA KE, sau a singurătăţii 
omeneşti, „Cicatricea interioară“, o 
revelație a cinematografiei elvețiene, 
„Salamandra“, festivalu!lH tchcock ori 
Godard? Varietatea programului te 
pune în faţa dilemei măgarului din 
poveste; tentaţiile sînt multe şi 
banii numărați 

Am văzut, din prudenţ: 
premiere. La unete însă r 
tat să nu mă duc. Toat 
bește de filmul lui Leone. „A fost 


"ung trei ore 
m luat şi: eu ini- 
t un preţ fabulos 


lizare în 
rie care 
tiei mexi 
eroii sînt dot 
trice, Juan şi Sean; pri 
ajunscap de bandă neobişnuit 
brii acesteia o compun 
săi băieţi, majoritatea mir 
doilea, un iredentist irlandez, spe- 
cialist în manipularea explozivelor. 


Prietenii şi revoluția 


Juan pradă diligențele și visează să 
jefuiască o bancă, pe care a văzut-o 
odată în copilărie, cînd a fost la 
Oraș. Sean nu poate uita drama care 


14 


Am nimerit la Paris 


într-un sezon prost: 
se pregătea festivalul de la Cannes; 
pe piaţă numai filme 
obișnuite şi reluări, 
Selecția mea e alcătuită 


în consecinţă... 


l-a silit și 5 
rătăcea printre străini, faptul 
că l-a trădat autorităţilor engleze 
cel mai bun prieten al său și a tre- 
bu t să-l ucidă drept pedeapsă, cu 
propria-i mînă. Două caractere inte- 
resante și foarte diferite evoluează 
înaintea noastră, exc t creionate. 
De o parte, peon-ul mizer, cu vicle- 
nia lui ţăr şi o morală sumară, 
strict fami De altă parte, omul 


nä dezolantă 
cte aventu- 
Amîndoi sînt 
rită hazardului, 
revoluție, și-i itesc după ce 
săvîrșesc, fără voia lor, inimagina- 
bile fapte eroice, un tribut greu 
de sî Sean retrăieşte scena 
egînd însă, de astă 
limitele rezistenței umane la 
lasă pe vinovat să se 
rificîndu-şi viaţa pen- 
Vue. Juan îşi pierde 
luptă şi unicul prieten, 
e la care ţinea. Tragica 
tilbarului de drumul 
elementară conştiinţă de 
zitările și deciziile cores- 
nt surprinse magistral! 

mai comice, duioase, groteşti 
jistre reacţii. Într-o diligență, 
pe care o va prăda, Juan face pe 
ţăranul prost, incapabil să spună 
cîți copii are. Călătorii, proprietari 
bogați şi prelați distinși, discută, în 
timp ce mănîncă, despre stadiul 


a traversat o expe 
şi acum Își consu 


ră şi-l 


animalic al existenţei peonilor. Regi- 
zorul filmează pe ecran lat gurile 
mestecind şi întreaga conversaţie 
capătă o formidabilă conotație ima- 
gistică subversivă, pur cinemato- 
grafică. Sean apare pe o moto- 
cicletă, echipat extravagant, cu 
o manta de ploaie  decolorată 
ochelari mengt împotriva 
eo prezență ab: i 


excesiv al acestui spirit neliniștit şi: 
tulbure, mistic, cu porniri violent: 
iconoclaste, comunist care dă tir- 
coale bisericii şi profet ambiguu al 
erosului mi-a lăsat o senzație de säit, 
Cu, La tot pasul un talent extraora 
dinar se cheltuiește în gratuitate șt 
o gîndire originală se pierde într-un 
labirint de idei sofisticate. 


Un Bob Dylan spărgător 


Ca să mă recreez realmente, 
m-am dus să văd, după „Decamero- 
nul”, o recentă producție americană 
fără pretenţii: „Stînci fierbinţi”. E o 
comedie cu patru gangsteri tineri 
care izbutesc să facă invariabilul 
„hold-up“ al secolului. Ei subtilizează 
un diamant uriaş expus în muzeul 
din Brooklyn. Pînă aici nimic extra- 
ordinar. Surpriza vine din maniera 
inedită în care e tratată o asemenea 
temă bătută. Junii delincvenți cinici 
sînt niște puşlamale simpatice, dotate 
cu o inepuizabilă inventivitate. Prac- 
tic.nise prezintâniște echivalențeale 
personajelor pe care le încarnează 
ultimii idoli ai discului america 
(un Bob Dylan să zicem) în ipostaze 
de spârgători. Adesea filmele de 
serie reflectă mai viu ca altele oanu- 
mită mentalitate socială. E cazul cu 
„Stîncile fierbinţi”. O ascunsă sim- 


y — Russell 


nul n 
în ultima p 
o rn“-ului, 
Pasolini 
himb perplex, ` Au 
cînd imaginile de 
entuziasmat, prin 
ig stă și splendida compo- 
ziție picturală. Ideea de a topi toate 
eștile lui Boccaccio într-o recons- 
tituire bogată a moravurilor unei 
epoci, estompindu-le anecdotica, nu 
e, iarăşi, neingenioasă, Mi-a plăcut 
și substituirea povestitorului prin- 
tr-un pictor, tare din toată această 
colcăială luxurioasă scoate viziuni 
a la Fra Angelico. Dar filmul nu se 
încheagă; prea multe ambiţii sub- 
tile se bat cap în cap. Rafinamentul 


capodop 


au 


ă 


pentru ritul contestaționist 
ate această poveste plină dë 

incredibile şi hazlii. Cele 
nale lucrează cu mijloace 
em de ingenioa- 
ul polițienesc, 
străpung paza închisorilor și saf6-uri- 
lor blindate. Unul dintre ei preci- 
e înd demonstrează cum poate 
fabrica nişte bombe ale căror bubui- 
ie întregul cartier—că a învă- 
tea la Sorbona. Tot felul 
abile,  născocite cu e 
mare fantezie, intervin sprea para- 
liza maşina autorităților. Amuzant 
e că infractorii sînt amatori şi se 
încurcă la capătul acţiunilor în propri= 
ile lor planuri inventive. Ajung pînă 
la diamant dar unul dintre ei rămîne 
prizonier în vitrina de cristal inca- 
sabil. E salvat din celul$, dar preţioasa 
pradă pe care a înghiţit-o, a trebuit 
pe urmă să o ascundă în W. Cu-ul 
închisorii. Între timp, altcineva a 
subtilizat diamantul şi l-a depus. la 
o bancă, astfel încît cursa nebunească 


D 


rămîne 
| inca- 


reîncepe. Nu lipseşte nici conflic- 
tul cu bătrinii. Cel care și-a însuşit 
prada e tată! unuia dintre protago- 
nişti, escroc versat, obişnuit să folo- 
sească în malversaţiile sale scutul 
legilor. Sigur că filmul îi idealizează 
pe acești răufăcători juvenili dar, 
poate, fără voie, în simbolistica sa 
secretă au pătruns și nişte accente 
simptomatice pentru o stare de spi- 
rit. Nu e astfel mai puțin conclu- 
dent că reflexul anticonformist amin- 
tit se confruntă cu „a treia lume”, 
Două state africane își dispută dia- 
mantul care a aparținut cîndva civi- 
lizaţiei lor și comanditează recupera- 
rea lui; acțiunea filmului se petrece 
într-un cartier din New-York cu 
masivă populație neagră. lată și 
spiritul. contestatar  „integrat” în 
miturile vieţii contemporane cu care 
lucrează a șaptea artă. 

Programul cinematografelor din 
Paris îmi impune a observație bătă- 
toare la ochi: politica e principalul 
element de atracție pentru cei mai 
mulți spectatori. Ea constituie obiec- 
tul filmelor la care lumea se înghe- 
suie și despre care vorbește: „Bătă- 
lia pentru Alger“(Pontecorvo), „Tris- 
tețea sr mila” (Marcel Ophuls). „Lo- 
vhură pentru lovitură” (Marin Kar- 
mhz), „Asasinarea lui Troțki” (Lo- 
sey), și altele. 


Tinereţea visătoare (,„Deep-End" ) 


Sergio Leone a înţeles aceasta cind 
a făcut un „western“, ca „A fost 
odată... revoluția”. Dar o turnură 
politică pronunţată tind să capete 
şi filmele de succes psihologice, po- 
liţiste, istorice, comediile, ba chiar 
şi „thriller“-urile, 


De la Fritz Lang- 


Am văzut astfel o producţie de 
„serie neagră”, foarte caracteristică 
pentru o atare orientare :.„Märturisi- 
rile unui comisar de poliţie făcute 
procurorului republicii“ (Damiano 
Damiani). Filmul e construit pe rețeta 
acestor filme; nu lipsesc: evadarea 
spectaculoasă, focurile de pușcă, mi- 
traliere, asasinatele în serie, răpiri- 
ie, urmăririle. Dar acţiunea conduce 
toate episoadele către altceva, la înfă- 
ţişarea neputinței autorităților de a 
pune mîna pe capii răutăţilor, indi- 
vizi cu întinse şi puternice relații 
politice. Damiano Damiani împinge 
mult mai departe spiritul realist 


nul, a realizat 
sarul, eroul 
că 


în care Fritz Lang, pr 
asemenea filme, Com 
istoriei, a ajuns la convingere 
nu va putea niciodată să distrugă 
mijloace legale pe ticălosul ale cărui 
numeroase crime le cunoaște per- 
fect. Dea ceeaalegeo cale „murd ară”; 
i semi-dement 


că procurorul, 
a, „va trebui abia 
printr-o catastrofică să 
înțeleagă procedura incorectă a comi- 
sarului. Pînă atunci îl suspectează, îi 
răstoarnă planurile şi-l sileşte să-l 
le pur şi simplu pe gangster 
să piară la rîndul lui, ucis, ding 
Ges șansă de a face legea să funcţio- 
neze dispare. Filmul aduce o remar- 
cabilă critică socială realistă, deşi 
sfirşeşte într-o apologie amară a 
revoltei disperate individuale. 
Mult mai profundă și originală e 
drama psihologică a lui Bertolucci, 
„Conformistul”, Aici ni se prezintă 


jus 


radiologia morală a unui intelectual 
fascist pe care o lungă înlănţuire de 
lașităţi îl împing la totala abjecţie. 
Regizorul are inteligența să conjuge 
determinările sociale obiective cu 
nişte traume psihologice personale și 
un complex al inferiorității în planul 
vieţii intime. Resorturile interioare 
ale personajului, în minuțioasa lor 
complexitate, ne sînt sugerate cu o 
rară finețe analitică, Trintignant îl 
ajută pe Bertolucci să creeze o 
figură memorabilă, extrem de eloc- 
ventă prin josnicia „scuzabilă“., O 
sexualitate tarată, deficientă s 
deturnată spre perversiune, Ten 
ambianța umană din care se recru- 
tează asemenea exemplare. Foarte 
original e şi stilul naraţiunii cinema- 
tografice, anxios, discontinuu, cu 
dese inflexiuni grotești şi apăsări pe 
comportamentul mecanizat al pro- 
tagonistului. 


at 


Di 


„Diavolii“ poli 


Politicul pătrunde şi în filmul 
istoric al lui Ken Russel, „Diavolii”. 
Tînărul regizor englez, de talentul 
căruia, talent cu totul ieșit din 
comun, ne-au convins două realizări 
strălucite („Love după D H 
Lawrence, şi „Music Lovers") 
are o vădită predilecție pentru 


Un Jam oburn 
orori. Nu 
dar că l-a at 
proces an 


ric al treile 
însă această afacere 
pată din S cur 


nistră, dezg 
epocii, ajunge 
împotriva fana- 
ui pe şi tir: „ Ancheta 
itorială şi proce prelatului 
eretic din Louvain au ca scop dărîma- 
rea zidurilor chidarea 
independenței locu Toată 
înscenarea se desfășoară pe fundalul 
unor interese politice scoase la iveală 
cu ascuțime și al isteriei călugărițelor 
dintr-o mănăstire locală. Rezistenţa 
eroului e excelent actualizată; fil- 
mul ar fi cutremurător dacă nu l-ar 
strica o anume insistență în prezen- 
tarea detailată a atrocităților; ciu- 
mă, hoituri ciugulite de ciori, tor- 
turi, nevroze sexuale colective, o 
ardere pe rug, atitea lucruri fioroase 
laolaltă sfîrşesc prin a exceda: În 
direcţia aceasta, prefer „thriiler“-ul 
curat și am văzut unul extraordinar: 


„Noaptea morţilor vii”. O 
spaţială trimisă spre Venus provoacă 
o explozie cosmică. Efectul e că 
nişte radiații necunoscute reacti- 
vează celulele nervoase ale creie- 
rului recenţilor decedați. Mii de 
morţi ies din morminte și o foame 
sălbatică îi împinge să rătăc 
somnambulic și să atace oamenii 
vii spre a-i devora. La astfel de filme 
tineretul obișnuiește să vină ca să 
se amuze. Risete și comentarii vesele 
izbucnesc la apariția vampirului, „o, 
ce drăguţ arată!“ sau a strigoilor, 
„atenţie, nu vă împiedicaţi în lin- 
ţolii!”, Dar Terence Fisher a făcut 
un film de groază foarte serios, în 
alb-negru, fără nici o butaforie. 
După primele secvențe, glumeţilor 
le trece orice fel de poftă de spirite. 
Sala îngheaţă și e ținută două ore 
sub o tensiune crescîndă. Nici o 
concesie trucurilor ieftine, nici un 
happy-end; întreaga poveste fantas- 
tică e expusă, în logica ei internă, 
cu cel mai atroce realism. Faptul că 
doar un negru nu-și pierde cumpătul 
şi încearcă să organizeze apărarea 
„viilor“ împotriva. „morţilor“ antro- 
pofagi, dar sfirșește împușcat pînă 
la urmă de forţele poliţiei, adaugă 
filmului o semnificație simbolică 
suplimentară. 


revoluţia” ) 


den că am umblat 
exclu după producţii care i 
te de articole şi am renun- 
țat să-mi satisfacşi anumite slăbiciuni 
strict personale, voi face mărturisiri 
complete. Am călătorit pînă la Cré- 
teil ca să văd ultimul James Bond, 
„Diamantele sînt eterne”. Nici o 
surpriză, reţeta obişnuită, doar două 
tipuri ai originale de ucigași care 
se invită foarte ceremonios unul 
pe altul în executarea crimelor, ca 
grecii la puşcărie. Am căutat apoi 
o oră strada Breffault, unde se dădea 
la un cinematograf minuscul, „Mar- 
nie", ultimul film al lui Hitchcock. 
E o adevărată lecţie de psihanali 
aplicată, dar cu o dexteritate fără 
pereche. Am vrut foarte mult să văd 
şi „Omul cu creierul grefat” (Daniel 
Valcroze) şi „Deep-end” (Skolimo- 
wski), dar n-am apucat. Poate îmi 
voi oferi o selecție mai interesantă 
altădată, 

Oy. S, CROHMĂLNICEANU 


15 


m emgoen 


ÎN 1mm IMs 


contracimp 


Adaptare,  reducție, 
transcriere, transpune- 
re, traducere, echiva- 
lare, structură tinzind 
spre o altă structură 
sau, pur și simplu, ecra- 

nizare : iată numai cîţiva din termenii 
prin care se defineşte operaţia de tre- 
cere de la o operă literară (nuvelă, 
roman, piesă de teatru) la o operă 
cinematografică. lar această operaţie 
dă naştere unei întregi serii de ch 
tiuni, vechi şi mai noi: afinități și d 
ferenţe (specifice) între literatură și 
film; „dreptul de împrumut“; posibi- 
litatea transformării unor forme (|i- 
terare) într-a altă formă (cinemato- 
grafică) și, în general, posibilitatea 
sau imposibilitatea de a „traduc 
operă de artă în orice altă artă (în 
film, de pildă, o simfonie de Beetho- 
ven, un sonet de Petrarca, Moise al 
!ui Michelangelo, etc.); raporturii 
dintre limbajul literar și limbajul 
cinematografic şi așa mai departe. 
Despre toate acestea s-a vorbit mult, 
uneori pedant şi „normativ“, alteori 
polemic şi fără prejudecăţi, în lume 
şi la noi. Și nu le-aş mai fi adus în 


„Desfășurarea“ (1954) 


după Marin Preda 


discuţie, dacă o recentă premieră 
cinematografică românească n-ar fi 
fost tocmai o „ecranizare“, stîrnind 
din nou argumente pro şi contra, 
în examinarea paralelă. a romanului 
„Enigma Otiliei“ al lui Călinescu și 
a filmului „Felix și Otilia“ al lui lulian 
Mihu şi loan Grigorescu. 


O necesitate sau un refugiu? 


Înainte de a ne aventura într-o 
analiză a filmului amintit, se cuvine 
să răspundem unei întrebări preli- 
minare, și anume: există o necesi- 
tate, o exigență inti organică, 
dinăuntrul artei filmului, de a se 
adapta pentru ecran opere literare 
(celebre sau anonime)? Sau: este 
ecranizarea un „gen“ cinematografic, 
o cale de dezvoltare proprie filmu- 
lui ? Adevărul e că o asemenea nece- 
sitate nu-există şi, în orice caz, nu 
poate fi postulată. Arta filmului, ca 


să se afirme, ca să comunice, ca să 
vorbească lumii, societăți nu e 


E 


de la enigmă 


la frescă 


Ecranizările, un „gen“ necesar 
sau un pretext de evaziune? 
Sau un stimul al lecturii? 
Sau un motiv de lenevire? 


neapărat constrînsă să recurgă la 
literatură, la modelele, la figurile 
umane, la temele și mesajele aces- 
teia. Totuși, statistic, poate mai mult 
decît jumătate din producția cinéma- 
tografică mondială e constituită din 
adaptări de texte literare, Explica- 
ţia unui „împrumut“ atît de frecvent 
a fost găsit în precara pregătire 
filozofică şi culturală a cineaştilor din 
prima perioadă a istoriei filmului, 
După epuizarea unei zestre relativ 
sărace de posibilităţi şi de mijloace 
de expresie — legate cu precădere 


„Moara cu noroc" (1956) 


(fiindcă acesta nu are răgazul necesar 
lecturilor literare, etc.), mai bine e 
să fie lăsate să răzbată în formă 
cinematografică. Şi nu mai insistăm, 
deocamdată, asupra faptului că vede- 
rea unui film nu poate să înlocuiască 
lectura unei cărți, că ecranizările pot 
să trezească, eventual, gustul pentru 
lectură, după cum pot să-l și lene- 
vească pe cititorul de carte, ceea ce 
se întîmplă mai des, ş. a. m. d. În 
sfîrşit, s-a observat că adaptările 
cinematografice constituie și soluţii 
comode pentru cineaști, fie că aceștia 


SÉ Si 


după lon Slavici 


de formaţia actorilor — regizorii și 
producătorii au început să scoto- 
cească bibliotecile în căutare de te 
subiecte, intrigi şi povestiri, story 
mai închegate, mai elaborate „în 
sens aristotelic" (Arnheim). Dar se 
mai aduce și o altă motivare. Omul 
contemporan, prins înviltoarea preo- 
cupărilor şi activității sale, nu prea 
are timp să citească. Or, ceea ce 
într-un roman, de pildă, ocupă zeci 
sau sute de pagini de descriere, 
într-un film se articulează rapid și 
concret, consumîndu-se — și putînd 
fi „consumat“ —în cele două ore 
de proiecţie obişnuită. De aici, s-a 
spus, semnificația „culturală” a ecra- 
nizărilor, care devin vehicule utile 
pentru popularizarea, pentru larga 
şi prompta răspîndire a unor valori 
literare. O anumită supleţe ne sileşte 
să recunoaștem că, fiind vorba de 
a pune în circulaţie idei şi „mesaje” 
importante, nu ne mai tîrguim asu- 
pra „suportului”, asupra „purtă- 
torului" lor, şi că, decît să nu ajungă 
deloc la firescul beneficiar, publicul 


fie că, din 
de realitatea 
nd ecrani A 
fug de propria 
tişti,care—vrem 
stă în cunoaș- 
terea, interpretarea şi comunicarea 
experienţelor fundamentale ale oa- 
menilor, ale vieții. Bineînţeles, ale 
oamenilor și ale vieții de azi, Fiindcă 
replica pe care oaud venind prompt: 
şi printr-un film istoric, și printr-un 
film „de epocă", de evocare a tre- 
cutului, nu facem decit să ne adresăm 
contemporaneității, cu ochi contem- 
porani — de foarte multeoriascunde 
fie neputinţa, fie intenția de „evazi- 
une”. 


Între fidelitate și mutilare 


respon 
sau nu vr 


Dar tot ce am spus pînă acum 
— și subliniez lucrul acesta — nu 
trebuie absolutizat, Aşa cum măsura 
istorică (adică nu dogmatică) ne obligă 


să stabilim calitatea de operă de 
artă pentru fiecare film în parte 
de la caz la caz, tot așa valoarea reală, 
efectivă (culturală şi estetică) a ecra- 
nizărilor se cere verificată și demons- 
trată de la caz la caz, de la fiim la 
film. Nici o prejudecată şi nici o 
„criteriologie" preconcepută şi func- 
ţionînd mecanic, normativ, genera- 
lizat, nu sînt folositoare și fructuoa- 
se. Aceasta nu înseamnă să renunțăm 
la criterii ferme de evaluare critică 
(de natură ideologică, gnoseologică, 
morală, estetică, etc), ci doar că ele 
se cer aplicate la obiect, confruntate 
mereu cu opera concretă, cu toate 
particularităţile ei. Rămînînd la ecra- 
nizări, devine inoperant, de pildă, 
criteriul „fidelității“ față de lucrarea 
literară, dacă filmul e, cu adevărat,o 
sinteză nouă, viabilă „ca film“. Şi 
nici invers, să justificăm orice muti- 
lare şi desfigurare a cărţii în numele 
„limbajului specific“ al filmului, dacă 
acesta nu izbutește să facă decit 
atit: să mutileze, să desfigureze, să 
„jefuiască“ fără noimă creația unui 
scriitor. (Exemplele abundă şi de 
o parte și de cealaltă.) 


„Viaţa nu iartă" (1958) 
după Al. Sahia 


Să vedem, astfel, cu ce semnifie 
caţie, cu ce valoare ne întîimpină, 
în speţă, recentul „Felix și Otilia”, 
adaptare a unui roman important, 
„de virf“, al literaturii noastre din 
toate timpurile. O primă consta- 
tare: autorii loan Grigorescu și 
lulian Mihus-au apropiat de, Enigma 
Otiliei” cu respectul şi sensibilita- 
tea culturală ce i se cuveneau. Dacă 
ar fi să acceptăm cele patru categorii 
în care Pio Baldelli împarte rapor- 
turile dintre film și literatură (1. 
„jefuirea operei literare”; 2. „cine- 
matogralul în serviciul operei lite- 
rare“; 3. „dijmăşie între' cinema- 
tograf și literatură”; 4. „deplină 
autonomie a filmului față de textul 
literar“), aş înclina spre plasarea lui 
„Felix și Otilia” în cea de-a treia, 
cît se poate de onorabilă, dacă ne. 
gîndim că s-ar afla, pe plan mondial 
și din punctul de vedere al strictei 
„traduceri“, în compania unor filme. 
ca „Romeo şi Julieta“ al lui Castel- 
lani, „Serilitate” al lui Mauro Bolog- 
nini şi chiar ca „Rashomon“ a lui 


ppa — CA 


ou introt în jocul fără finalitate 
artistică. Pentru că, știe. poate 
finalitate comercială Dar să nu 
anticipă me 


Alice MĂNOIU 


Categoric, nu 


Cronicarul ţine să sublinie nota 
de parodie. polițistă ca una din reu- 
şitele regizorale ole filmului. După 
părerea noastră filmul mai mult nu 
e, decit e parodie. Întimplările voit 
misterioase petrecute la hotel „Ba- 
bylon“ seamănă mai mult cu o bob 
lonie pe care regizorul s-a străduit 
din răsputeri s-o ducă la liman. 
Încilceala şi clișeul arhivăzut şi arhiu- 
zitat în gen, lată principalele defecte 
ale scenariului filmului, Pornind de la 
o asemenea ingrată dramaturgie cine- 
matografică, Savel Stiopul a făcut un 
film corect, profesional. Dar atit. 
Nici. vorbă de momente de strălucire, 
nici de subtext. Stacheta fil- 
mului o mai ridică Florin Piersic. 
vivace şi atrăgător, care, umple cu 
zimbetul său “ecranul. În schimb, 
Corina Chiricc e o deceptie actori- 
cească şi în plus mai cintă și nişte 
tmelodii fără melodie. Au găsit cineaş- 
îi noştri, cu filmul „Aventuri la 
Marea Neagră" adevăratul drum spre 
genul polițist? Categoric,- nu. 

AL RACOVICEANU 


Mărturisirile unui 
comisar de poliție 
făcute procuroru- 

lui republicii 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Damiano Damiani. Scenariul: 
Damiano Damiani, Cicca Palli, Lau- 
rani. Imaginea: Claudio Ragona. Cu: 
Franco Nero, Martin Balsam, Marilu 
Tolo, Claudio Cora, Arturo Domi- 
nici, Michele Cammino, Luciano 
Lorca, Giancarlo Prete, Adolfo 
Lastretri. Film distins cu Medalia 
de Aur — Moscova 1971. 

NISE PIE CEAPA CDI: E AEZ 

Faţă de filmul lui Damiano Damiani 
eşti tentat să te manifeşti ca faţă de 
un caz juridic, spunînd personajelor 
da şi nu. Autorul renunță la scrutarea 
psihologică, la nuanțele de atmosferă. 
Totul este decupat direct din viaţă, 
imaginea pierde parcă o dimensiune, 
devenind fotocopie i 
a își şi propune autorul: el înfăţi- 
şează liniile exterioa vizibile ale 
unei realități, invitindu-ne să luăm 
cunoștință de ea și să o condamnăm. 
Undeva procedeul aparţine publicis- 
ticii. Longevitatea acestei specii ñu 
depășește cu mult durata vieţii pro- 
priu-zise. Cînd fenomenul a murit, 
arta fi va supraviețui doar pentru 
scurtă vreme. Este riscul pe e și-l 
ia filmul-anchetă, preferînd randa- 
mentul imediat unei glorii întîrziate. 

Ca în atîtea alte filme italiene, 
asistăm la lupta poliţiei cu o bandă 
abstractă ale cărei ramificații ajung 
pină la nivelul înaltei magistraturi. 
Obiectul: maşinaţiile imobiliare. Co- 
misarul incoruptibil se cheamă Mar- 
tin Balsam: scormonitor, migălos, 
mergind cu stăruința și seriozitatea 
pină acolo unde orice muritor s-ar 
simți descurajat să ajungă. Substitu- 
tul de procuror se cheamă Franco 
Nero: tînăr, cam rigid, filtrînd totul 
printr-un calm aducător de nenoro- 
ciri. Conflictul lor de atitudine sfîr- 
şeşte violent: pentru că niciuna din 
probele aduse împotriva gangste 
lui Lomunno nu e luată în conside- 
rare, și pentru că nu vede o altă 


Aspru, percutant, 


tor (Mărturisirile unui comisar de poliție...) 


soluție de a opri șirul fărădelegilor 
acestuia (unele mergiînd pînă la 
crimă), comisarul se decide să-l 
împuște cu propria mînă. Închis, 
este el însuşi asasinat apoi de vecinii 
de arest, care-și răzbună astfel colegul 
şi trecutul. În final, pe scările înalte 
ale justiţiei, Traini (Substitutui) și 
Procurorul republicii pecetluiesc a- 
ceastă poveste printr-o confruntare 
glacială, desprinsă “parcă ea însăşi 
dintr-o filă de dosar, 

Filmul se încheie astfel ca un 
proces. El- este aspru, percutant, 
extrem de simplu în expresie. Sufo- 
cat de fapte, pare un jurnal de 
actualități. Între secvenţa întîi (azi- 
lul de nebuni) şi secvenţa culminantă 
(închisoarea), camera aleargă nepo- 
tolită, neocolind. nimic dn ceea ce 
ar putea ajuta la cunoașterea adevă- 
rului. Unele din aceste împrejurăr 
sînt filmate cu o cruzime cum numai 
Lara știe cîteodată să aibă. Autorul 
e arată totul cu o neutralitate rece, 
aproape cinică, vrind parcă să se 
absolve pînă şi de rolul de martor. 
El este fericit să știe că vom descoperi 
cu toţii acest adevăr, încît insistă, 
poate chiar prea mult, numai asupra 
argumentelor. 

În orice caz, după ce iei la cunoştin- 
1ă, îţi pui și plictisitoarea între- 
ba are viața dreptul să fie atit 
de tiranică asupra artei încît ne 
oblige să facem distincţia necesară? 
Nu cumva arta are nevoie totuşi de 
independenţa propriilor legi? 

Răspunsul îl dă eficiența programa- 
tică a filmului. Dacă autorul și-a 
vrut opera într-adevăr astfel; atunci 
numai faptul că a reușit să o ducă la 
bun sfîrşit este o dovadă de artă. 
Căci, se știe, în ciuda aparenţelor, 
„adevărul răzbește la lumină, îndeob- 
ște,mai greu decit opera. 


H. OCTAVIAN 


Pro sau Contra? 


n 


Mai întii calitatea 


Nu vreau să polemizez cu nimeni, 
decit, poate, cu acea dorință de a 
acorda credit unor filme pe temeiul 
genului lor, răpind altora o recunoaș- 
tere francă şi spontană pentru că ar fi, 
să zicem, „O anchetă socială”. — Un 
film este bun, mediocru sau prost 
(obligîndu-ne evident, la argumente 
înainte de a aplica o etichetă, eventual 
renunţind lo această operaţie) şi numai 


după aceea ne 'legăm de genul în 
care se înscrie (cine mai ţine atit 
de mult la ideea genului, care de mult 
și-a pierdut rigoarea). Dar, ceea ce 
contează în primul rînd este calitatea 
şi această anchetă socială este un 
film de calitate. 


M. AL. 


O radiografie lucida 


Caracteristica principală a filmului 
realizat de Damiano Damiani: este 
luciditatea. Regizorul ne propune o 
radiografie socială făcuță cu singe 
rece; Radiografia este necruțătoare iar 
concluziile ei sînt nespus de amare. 
La stilpul infamiei este situată corupția 
şi cei care, pe diverse trepte, devin 
instrumentele er, Masca oșa-zisei ono- 
rabilități burgheze este înlăturată 
pentru a descoperi adevăratul chip ol 
oamenilor. Are dreptate cronica cind 
vorbește de un anume caracter publi- 
cistic al filmului: naraţiunea cinemo- 
tografică dezvăluie şi condamnă im- 
plicîndu-te pe tine spectator în ambele 
acte. Ne disociem însă de opinia 
ronicii, atunci cînd afirmă că filmul 
nu e decit o „fotocopie sirguincioasă”. 
Fără a fi un film de analiză. psiholo- 
gică, „Mărturisirile..." rămîne un bun 


film de angliză socială. Aici ochiul 
critic al regizorului Damiano Damiani 
a funcționat excelent făcind mult mai 
mult decit o fotocopie. Ae moi reţine 
din film tipologia de plan doi, aleasă 
cu mare minuțiozitate, tipologie Core 
populează povestirea, îi dă viaţă și 
adevăr. Alături de o echilibrată împăr- 
țire a rolurilor principale, actorii de 
plan doi aduc o contribuţie nu lipsită 
de importanță la împlinirea artistică 
o filmului. 


AL R. 


CORA EES t> OPRET y REI en 
Trafic 


Coproducție franco-italiană. Re- 
gia: Jacques Tati. Scenariul: Jacques 
Tati și Jacques Lagrange. Imaginea: 
Edouard Van Den Enden și Marcel 
Weiss. Cu: Jacques Tati, Maria 
Kimberly, Marcel Fraval, Honoré 
Bostel. 

EE ar 


Tati ne este din păcate aproape 
necunoscut; n-am văzut mai nimic 
din opera lui, originală, marcată de 
personalitatea sa puternică, avînd un 
loc bine precizat în creaţia cinemato- 
grafică de după război prin numai 
cinci filme realizate într-un sfert de 
secol, 

Cert lucru, Tati nu face film ca să 
facă bani, n-are nimic comun cu 
afacerea cinematografică, n-are prea 
multe în comun nici cu modele 
cinematografice, nici cu lumea lor, 
ca să nu mai vorbim că anumite 
rețete care ţin de eficienţă, de co- 
mercialism îi sînt, evident, străine. 

Este aproape imposibil să-l judeci 
astăzi pe Tati prin „Trafic”, un film 
în care personajul său Hulot se 
se războieşte cu mitul 
lumii moderne, automobilul, după ce 
nu l-ai văzut pe același Hulot nici 
în „Play Time“, după ce Hau scăpat 
din vedere" „Vacanţele domnului 
Hulot”, etc, în sfîrșit, după ce nu Lat 
cunoscut la vremea lui. Aşa stînd 
lucrurile, vedem astăzi pe ecran o 
continuare a ceva ce la noi nu a 
început: Hulot față în față cu auto. 
Deci un nedomesticit lucid al lumii 
moderne în lupta cu mitul ei cel mai 
posesiv (și spun posesiv cu credința 
că de fapt motorul îl subju 
și nu invers). Nic e putea închipui 


investig 


un cîmp mai bun 


Idolul cu patru roţi (Trafic) 


pentru un analist umorist, care nu 
cultivă gag-ul ce te face să rizi cu 
gura pînă la urechi ci numai pe acela 
care provoacă zîmbetul inteligent, 
zimbetul care apare ca o aprobare 
după ce ai urmărit un proces şi ai 
revelația adevărului pe care-l ple- 
dează şi te contopeşti cu el. 
Povestea din „Trafic este un pre- 
text, nici nu interesează prea mult 
dacă înaintează spre deznodămîntul 
care este, fireşte, fără un prea mare 
mister pentru cei mai mulți specta- 
tori. Pentru că la drept vorbind în 
„Trafic“ nu povestea înaintează, ci 
observaţia, printr-o invenţie comică 
nesfirşită și inedită, materializată în 
gag-uri, prin dezvăluirea iraționalului 
ce animă o seamă de gesturi și com- 
portamente mecanice în această 
lume-auto. Poate chiar că acest 
„Trafic“ pe care îl vedem noi astăzi 
se urmărește mai greu decît alte 
filme ale lui Tati, pentru că noi 
intrăm direct în universu! lui cinema- 
tografic lipsindu-ne aclimatizarea pe 
care ar fi trebuit s-o facă celelalte 
filme ale acestui autor. Poate că 
sîntem înclinați să-l judecăm ca pe o 
comedie de la care am aștepta doar 
destindere, relax-ul acesta care tinde 
să devină şi el un mit, în timp ce 
Tati ne arată zîmbind o prăpastie 
câtre care lumea modernă se în- 
dreaptă cu viteza sutelor de cai 
putere pe care-i divinizează. Ne amu- 
ză „mutrele” pe care unii, ca și noi, 
le fac pe la „dopuri“, ne amuză gestu- 
rile necontrolate ale şoferilor exce- 
dați, ne distrează carambolajul fără 
urmări serioase de pe autostradă, 
zîmbim superior la mecanicul com- 
portament al vizitatorilor unei expo- 
ziţii de automobile (vizitatori care 
nu fac altceva decît să deschidă cu 
gesturi ritmice portiere şi portbagaje 
sau să se năpustească, cu o curiozi- 
tate naivă, în carcasa mașinii fără să 
vadă mare lucru şi poate chiar fără 
să priceapă mare lucru din tainele 
motorului), Dar această lume din 
filmul lui Tati este o lume prea reală 
pe care el o poartă pe ecran. Ea 
există aevea şi în film ne distrează, 
rîdem sau zîmbim pentru că cineastul 
care a realizat filmul (şi-l interpre- 
tează pe Hulot) nu este un rău. nu 
este un pornit pe această lume, nu 
este un sălbatic, este o conştiinţă a 
ei găzduită într-un poat al comediei, 
un fel de Arlechino al acestei comme- 
dia del auto, foarte serioasă în reali- 
tate și foarte agreabilă în scenă. 
Mircea ALEXANDRESCU 


Şi totuși 
Eolis există! 


——————— 
Producţie a studioului Maxim 
Gorki. Regia: |. Pobedonoştev. Sce- 
nariul: V. Spirin. Imaginea: B. Sere- 
din, A. laținevicis. Cu: Ira Volkova, 
Tania Nesvkaia, Serioja Kuslov, 
N. Gvozdikova, A. Haritonov, S. Ko- 
tikova, N. Arhipova, N. Egorova. 
Film distins la al V-lea estival 
Unional de la Tbilisi 1972 cu: Pre- 
miul pentru cel mai bun film pentru 
copii şi tineret; diploma şi premiul 
pentru cel mai bun scenariu. 
EET ETA L IEEE LEE PE TEI 
Cinematografia, ca şi proza sovie- 
tică, ne-au obișnuit cu acest gen de 
opere simple, tandre, adevărate. O 
poveste destul de „nedramatică“, 
mai ales neexploatată dramatic, a 
unei fetițe de 10 ani care minte, 
adică fantazează gratuit, şi uneori 
din interes, care se detaşează, de masa 
colegilor ei mai cuminţi şi mai bandli, 
şi e sancționată de ei pentru asta... 
Nimic din ce se întîmplă în acest film 


18 


nu crește pînă la a putea fi numit 
conflict. Mama, arhitectă, e mai mult 
plecată, pentru că lucrează la con- 


care nu se ocupă de copi 
Nastiei nu există în film, literalmente 
nu există; asta însă nu ridică nici o 
problemă. Scenaristul nu consideră 
necesar să aflăm dacă el n-a existat 
niciodată, dacă a murit, dacă a plecat 
după o altă femeie sau dacă mama 
Nasţiei s-a îndrăgostit de un coleg 
arhitect şi şi-a părăsit soțul... Sora 
mai mare a Nastiei e „bărbatul în 
casă”, ea le ţine din scurt şi pe mamă 
şi pe cea mică, dar e o fată destul de 
frumoasă ca să poată fi rigidă, rămt- 
nind totodată la fe! de atrăgătoare. 

„Huliganul"” cu motocicletă, a cărui 
„curte” pe bordura străzii ea o evită 
cuminte, se dovedeşte a fi, pînă la 
urmă, un tehnician cinstit şi ferme- 
cător, care ştie să vorbească despre 
avioane şi motoarele lor, ca nimeni 
altul... Aici filmu! are o secvență 
extraordinară. Avioane decolînd, a- 
vioane aterizînd, avioane strîngîn- 
du-și labele în burtă după decolare... 
nişte monştri frumoși... o secvență 
magnifică dintr-un basm al zilelor 
noastre. 

Autorul acestor rînduri n-a reuşit 
să-şi dea seama de unde vine capaci- 
tatea de a emoționa a acestui film, 
Pentru că nimic nu e ieşit din'comun, 
nimic peste relatarea comună a unui 
subiect comun, dar spectatorul de 
orice vîrstă e copleșit de o mare și 
profundă emoție. Poate că, printr-o 
anume dedramatizare, filmul evită 
şablonul, clișeul, păstrîndu-se într-o 
atmosferă (mă refer la atmosfera 
operei, nu a tematicii ei) ingenuă, 
pură, emoţionantă, Filmul acesta e 
tot atit de rar ca o fată frumoasă, 
care nu știe că e frumoasă, Secretul 
său vine dim capacitatea de a-și atinge 
scopul pe căi simple, netocite. 

Sau poate că doar copilăria e 
misterul emoțiai noastre, 

lată, doi băieți schimbă timbre și 
sînt stăpinii lumii. Pentru ei nu a 
existat războiul, nici mizeria, nici 
conflictele post-belice. Unul spune: 
„îți dau două Franțe pentru un 
Camerun”, apoi își explică decizia: 
„N-am nevoie de Europa"... 


LH, 


Casa 
de sub arbori 


Producţie a studiourilor franceze. 
Regia: René Clement. Scenariul: 
Sydney Buchnan, Eltanor Perry. 
Imaginea: Adr€as Winding. Cu: Faye 
Dunaway, Frank Langella, Karen 
Blangueronn, Raymond Gérôme, 
Maurice Ronet. 
H 

René Clement a descoperit că 
orice acțiune polițistă are un 
plan doi de melodramă şi a inversat 
raportul, lăsînd de data asta aventu- 
rosul ca fundal pentru un, nu foarte 
profund dar destul de convingător, 
studiu psihologic. Dacă spunem că 
drama cuplului din film este o bună 
melodramă, avem în vedere faptul 
că problemele lor au parte de o 
descriere literară şi regizorală justă, 
deşi emoția pe care o provoacă e 
nu cea mai generoasă de care 
spectatorul e capabil... E emoția de 
genul „așa mi s-a întîmplat şi mie“... 

Un tînăr cuplu de americani stabi- 
liți la Paris trăieşte, după 8 sau 9 ani 
de căsnicie fericită ceea ce se poate 
numi o criză. În decorul mirific al 
Parisului de sfirşit de toamnă, filmat 


O bună melodramă, deși... 


(Casa de sub arbori) 


„O 


cu toate trucurile strălucirii de care 
fotografia modernă e în stare, 
necunoscutul Gerard Buhr şi prea 
cunoscuta Faye Dunaway îşi consumă 
o suferință surdă, nenumită, chinui- 
toare, atent și înțelegător descrisă 
de autorul filmului, Intervenţia des- 
tul de tirzie a intrigii „aventuroase“ 
şi, în ultimul sfert al filmului, declan- 
şarea urmăririi polițiste se fac în 
raport cu această „acțiune psiholo- 
gică“ niciodată trădată, 

Cei doi actori joacă foarte bine, 
chiar dacă suferinţa eroinei ne amin- 
teşte, cu un regret care nu o fla- 
tează pe interpretă, de Monica 
Vitti... Gerard Buhr reuşeşte să ne 
convingă că sub pletele lui, în dosul 
ochişorilor negri şi al nasului cîrn, 
personajul pe care-l interpretează e 
un talentat inginer. Reuşeşte să ne 
convingă, din prima secvenţă în care 
apare că își iubeşte enorm soția. 
Raymond Gârâme, important actor 
de teatru, joacă precis şi cu o linişte 
plină de forță, rolul ingrat al comisa- 
rului de poliţie. 

Filmul e plăcut și ar putea fi mai 
mult decit atit, dacă sărăcia lui 
ontologică n-ar fi așa de mare. Pină 
la urmă, ne alegem cu prea puţin 
din chinul eroilor... Mustrația muzi- 
cală e şi ea frumoasă şi „pariziană” 
cu toate că, poate, nu-și justifică 
dragostea noastră pentru cel care o 
semnează: Gilbert Bécaud. 


Ivan HELMER 


eege 
Ferma 
din Arizona 


Producţie a studiourilor ameri- 
cane. Regio: William Wyler. Scena- 
riul: James H. Webb, Sy Bertlett, 
Robert Wilder — după romanul lui 
Donald Hamilton. Imaginea: Franz 
F. Planer. Cu: Gregory Peck, Jean 
Simmons, Carroll Baker, Charlton 
Heston, Burst Ives, Charles Bickford, 
Alfonso Bedoya. 
Di 

Îmi vine tot mai des să cred că 
atunci cînd apare un film foarte bun, 
domniile lor cronicari şi cronicărese 
se simt vexaţi. Şi atunci încep, cu 
ciudă, să dărime filmul. Așa s-a 
întîmplat cu ultimul western al 
marelui Wyler: „The big country” 
(tradus „Ferma din Arizona”). E 
amuzant (şi aproape comic) cum 
Cinéma '59 acuză pe Wyler de lipsă 
de originalitate fiindcă a luat de la 
toate westernurile bune cîte ceva și 


le-a lipit laolaltă foarte comercial. 
El are chiar candoarea să ne spună 
în ce constau aceste „cîte ceva”: 
actori iluştri, interpretare magistra- 
lă, peisaje grandioase, numere de 
cascadorie spaţială, decupajul, o temă 
excelentă doar și ea, vai, care a mai 
fost. Și anume: este ideea de non-vio- 
lență, de pacifism, de soluţii amabile, 
de „friendly persuation", adică con- 
vingere amicală a adversarului, E 
chiar titlul unui alt splendid film, 
premiat cu marele premiu la Cannes 
şi care are ca autor tot pe Wyler. 
Care deci, nefericitul, a început să 
se plagieze pe el însuși! lată de ce 
Tullio Kezich, în Cinéma Nuovo — 
se plinge că filmul dă o impresie de 
„deja văzut“, de „deja spus“. lar 
Delahaye, în Cinema '59, zice că 
filmul pare a fi aplicarea servilă a 
preceptelor marelui Andre Bazin, 
care a indicat care sînt calitățile 
cerute unui western. Şi Wyler s-a 
pomenit că le aplică fără să-şi dea 
seama (citez): ca acela care „face 
proză fără să știe”. 

Da. Filmul conține toate calităţile 
westernului și chiar ale filmului 
îndeobște. E vorba de o rivalitate 
între doi latifundiari și proprietari 
de vite. Sînt vecini și se duşmănesc 
de moarte. Vitele lor n-au alt loc de 
adăpare decît un rîu care curge pe 
moșia altui vecin, o tînără institu- 
toare (interpretată de Jean Simmons, 
pe care ați văzut-o în Ofelia lui 
Sir Laurence și în eroina din „Spar- 
tacus”). Ea îi lasă pe amindoi vecinii 
să uzeze de apa ei, Dar asta pentru 
cele două bestii de proprietari nu e 
deajuns. Fiecare vrea să cumpere 
moșia fetii, pentru ca celălalt moșier 
să nu-și poată adăpa cirezile și să 
se ruineze. 

Dar eroul principal, aici e un fost 
căpitan de corabie, logodit cu fiica 
unuia dintre cei doi rivali (Carol 
Baker, eroina din „Cheyennii”), re- 
zolvă problema cumpărind moșia 
drăguţei institutoare și căsătorindu-se 
cu ea. Dar succesul pacifismului său e 
altul, şi mult mai nobil. El vrea să 
dea acestor oameni trufași şi violenţi 
o lecţie de adevărată mîndrie. Nu 
răspunde la provocări, admite să 
treacă drept laș, refuză să se bată 
cu cineva care La insultat. Dar noap- 
tea se duce ja acesta, îl scoală din 
somn şi-i spune că vrea să-l bată, 
dar, adaugă el, cum asta e ceva urit 
şi rușinos, nu vrea să-l vadă nimeni, 
Şi roagă pe rival ca acea bătaie pe 
care i-o va da să rămînă un secret 
între ei doi, Şi într-adevăr, asistăm 


-+ 


—— 


mercial. 


on-viQ= 
:mabile, 
că con- 
ului. E 
d film, 
Cannes 
Wyler. 
eput să 
5 de ce 
uovo —- 
esie de 
s". lar 
zice că 
rvilă a 

Bazin, 
alitățile 
ter s-a 
5-şi dea 
e „face 


zlităţile 
mului 
valitate 
prietari 
;mănesc 
t toc de 
rge, pe 
institu- 
MMONS, 
elia lui 
„Spar- 
vecinii 
pentru 
rinue 
umpere 
moșier 
e și să 


un fost 
cu fiica 
(Carol 
îi”), re- 
moşia 
indu-se 
ui său e 
vrea să 
violenţi 
ie. Nu 
ite să 
se bată 
r noap- 
ală din 
1 bată, 
va urit 
nimeni, 
taie pe 
secret 
asistăm 


ecrane 


Li 
cum îl bate măr și cum n-o spune 
nimănui, 

Unul din proprietari avea un cal 
teribil, pe care nu reuşise să-l încalece 
nimeni. Gregory Peck este poftit 
să-l încerce, Un argat cu inimă bună 
îl previne de primejdia de a se face 
de riîs. Şi e! declară că nu mai vrea să 
încalece. Dar într-o zi cînd toți erau 
plecați, încearcă să dornesticească 
animalul. ÎI vedem de vreo şase ori 
catapultat în văzduh de nărăvașul 
dobitoc. De fiecare dată însă, călăre- 
tul se scoală și reîncalecă. Pină ce 
supune pe recalcitrant. Desigur eo 
secvență extraordinară ca frumusețe 
spectaculoasă. Dar este mai ales 
frumoasă moralmente prin faptul că 
e secretă. Că învingătorul nu vrea 
să se știe de victoria lui. Pentru ca 
tocmai să se știe, așa, în sine, care e 
diferența dintre lașitate și pacifism, 
între refuzul de frică și refuzul din 
oroare pentru violență și brutalitate. 


Legenda 


O producție sovieto-poloneză. 
Regia: Sylwester Checinski, Cu: Mal- 
gorzata Potocka, Nikolai Burliaev. 
E SEES Ea 


Doi puști — un polonez şi un rus 
— asociați din întîmplare în același 
drum, vor să ajungă la partizani, 
să lupte contra nemților. Prima 
parte a acțiunii le şi SS (spri- 
jiniţi de o Ber treilea 
„muşchetar“ al grupului), dar doar 
atît căci, bineînţeles, nimeni dintre 
cei mari nu îi ia în serios, fott 
trimit acasă. Obstinaţi, cei trei vor 
totuşi să-și demonstreze curajul şi 
utilitatea, şi de aici tot felul de 
încurcături; căci — de regulă — 
acțiunea pe care o pun ei la cale în 
mare secret, fie că reușește sau nu, 
dă peste cap o alta, serioasă, pregă- 
tită de partizani. Continuate și termi- 
nate așa, lucrurile ar fi fost într-ade- 
văr amuzante (păţaniile de acest fel 
se puteau inventa și prelungi la 
infinit), iar filmul-nu ar mai fi fost, 
cum spuneant la îăceput, derutant, 
Finalul însă, neaşteptat și copleşitor, 
răstoarnă toate sensurile ce păreau 
bine stabilite pînă atunci, şi cade ca 
un trăznet într-un peisaj de turtă 
dulce. Pe un funda! evident calofil, 
căutat cu bună ştiinţă: o primăvară 
explozivă, cu verdele crud al ierbii 
și ploaie de meri înfloriţi — cei trei 
copii aleargă într-o goană dezlăn- 
țurtă, fericită şi vitală, în cascade de 
ris şi lumină. Războiul se sfîrșise. 
Și, deodată, o salvă absurdă de mitra- 
lieră. Apoi moartea, iremediabilă, 
pictind mari flori roșii pe cămășile 
albe. Doar după ce filmul se ter- 
mină, îţi aduci aminte că s-a po- 
vestit o legendă veche poloneză, ai 
cărei eroi mureau în final,.. 

Dinu KIvU 


Odiseea 
generalului Jose 


Producție a studiourilor cubaneze, 
Regia: Jorge Praga. Cu: Miguel 
Benavides, Jose Antonio Rodriguez 
PCB IESE a-i ee 

Un film scurt (nici 70 de minute) 
care relatează cu sobrietate un episod 


~ din luptele pentru independenţă duse 
` de provinciile Americii Latine împo- 
— triva spaniolilor în secolul al XIX-lea. 


lar Gregory Peck interpretează ma- 
gistral acest rol de antologie, 


DL SUCHIANU 


Cine crede 
în berze? 


Producție a studiourilor poloneze. 
Regia și scenariul: Helena Amirad- 
zibi, Jerzy Stefan Stawinski. Imagi- 
nea: Antoni Nurzynski. Cu: Leszek 
Lotocki, Mariola Kukula, Teresa 
Tuszynska, Zdislav Kuzinar, Anna 
Kolawska, jadwiga Hanska, Eliasz 
Kuziemski. 

„Pa Ea RE ZISE E SN ETC O 


Nici o legătură cu titlul, nu e un 
film cu copii ci cu adolescenți ce se 
simt singuri, lipsiţi de afecțiunea 
părinților, şi atunci îşi inventă un 
refugiu romantic — „insula fericirii” 


Spre deosebire de Ulisse, generalul 
josé e un învins, nu un învingător. 
Odiseea lui nu îl poartă în drum spre 
casă, ci în căutarea trupelor aliate, 
Cea mai mare parte a drumului o 
face singur. Fuge singur străbătind 
jungla și hăţişurile ei, care devin 
decorul sufocant al filmului. După 
acest drum istovitor, în ultimul sfert 
de oră, acțiunea aduce în prim plan 
un posibil conflict. După multe zile 
de mers, generalul, sfîrşit de foame, 
ajunge la casa unui țăran, şi el fost 
luptător în armata sa. Dar de atunci 
au trecut 15 ani și ul nu-și mai 
recunoaște comandantul. Îl ajută 
însă, îi arată drumul, dar apoi doi 
soldați veniţi pe urmele lui îl ame- 
ninţă cu moartea și-l determină să-i 
conducă pe urmele generalului. Ac- 
ţiunea sa nu are însă consecințe grave 
pentru că generalul şi cei doi se 
recunosc la timp ca foști tovarăși 
de luptă. Dar ţăranul, om ciaştit, 
care a trădat din spaimă, trăieşte 
drama trădătorului. Filmul rămîne 
un episod din luptele care au durat 
atîtea decenii. Finalul ne surprinde 
pentru că intervine fără ca eroul să 
fi fost purtat printr-un eveniment 
foarte important. 


E Cer E" D SES GENT. 
Batalionul invizibil 


Producţie a studiourilor iugoslave. 
Regia; Jane Kavcic. Cu: Jasmin 
Skodlar, Mitja Primec, Franci Trkov 
Te EE EE ENER 
Ce-i interesant în film, sînt rapor- 
turile copiilor cu „cei mari”, ră- 
maşi în oraș, în „care nu poţi să 
te-ncrezi“, devreme ce nu s-au dus 
să lupte la partizani. Firește, cei 
mari au şi ei o organizație antifas- 
cistă serioasă dar, pînă la sfirşitul 
filmului, cele două „fronturi“ nu vor 
şti unul de celălalt, se vor ignora şi, 
respectiv, suspecta. Acţiunea e cît 
pe ce să eșueze din această cauză, 
dar fireşte că ingeniozitatea copiilor 
o va duce totuși la bun sfîrşit. Regizo- 
rul filmului este o femeie și asta se 
vede în siguranța şi căldura cu care 
au fost aleși, conduşi şi filmaţi copiii, 
lar fetița de 6—7 ani care se chinuie 
să-și amintească parola („Libertate!“ 
— „Nu, libertate a fost ieri“...) e 
fermecătoare! Ea e vedeta filmului... 
Are haz, siguranţă, candoare, liniște, 
nişte ochi iscoditori şi o vritenie 
„care nu se uită”... O adevărată 
vedetă. |. HARALAMB 


am mai văzut: 


— o dragoste prin care să înfrunte 
singurătatea. Cei doi tineri, Filip 
şi Danka, sînt un fel de Hugo și 
Josephina ajunși la vîrsta mai critică 
a adolescenței, cînd joaca de-a dra- 
gostea, de-a nesupunerea, de-a în- 
fruntarea familiei şi societăţii, pot 
avea urmări din cele mai grave. Pen- 
tru fată mai puțin, maturizarea ei se 
produce brusc, înțelege că n-a fost 
dragoste cît teama de singurătate şi 
renunţă la băiat, exact. cînd, după 
multe peripeții şi corecțiuni aplicate 
de societate, puştiul începe să mun- 
cească. Pentru e!, care o iubește 
de-a binelea, va fi mai greu. Dar ce 
bine că filmul nu caută deznodăminte 
comode... Moralizările se fac discret, 
nu printr-o critică — convenţio- 
nală — a ușurinţei tinerilor de azi, 
cît printr-o analiză exactă și nuanțată 
a adolescenţei ce-și caută singură 
răspunsuri. Totul e filmat ca o joacă 
plăcută, într-o dimineață de vară; 


Robin Hood 


Coproducţie italo-hispano-franceză. 
Regia: Kelvin Jackon et, Scena- 
nariul: De Concini, Stegani Caso- 
rati, Torre  Lorrode, Tranchet, 
Imaginea: Giuse Tinori. Muzica: 
Gianni Ferrio. Cu: Giuliano Gemma, 
Mark Damon, Luis Davila, Silvia 
Dionisio. 


Un agreabil, deși cam lung, film 
de aventuri pentru tineret. Cu un 
dram de istorie şi puţină luptă socia- 
lä, cu multe bătăi spectaculoase şi 
sărituri cascadoriceşti, cu un actor 
plăcut şi simpatic, Giuliano Gemma, 
cu o fată blondă, sfirtecată, ca-n 
Corneille, între datorie şi iubire, 
cu o fată brună, bîntuită de pasiune 
ca-n Racine. Totul pe fundalul East- 
man-color al unei frumoase păduri 
de mesteceni și stejari seculari, în 
care evoluează o ceată de haiduci 
saxoni, șugubăţi şi buni acrobaţi, 

Din încrîncenarea manicheistă, bi- 
nele triumfă, Richard-Inimă-de-Leu 
îl înlătură pe fratele uzurpator şi 
aplauzele spectatorilor entuziaști pun 
capăt războiului, deloc rece, pentru a 
da frîu liber dragostei înflăcărate 
dintre îndeminatecul arcaș, Robin 
Hood, și frumoasa Marion de Manson, 
lar toți. laolaltă își pun onoarea și 
iubirea la picioarele regelui întors din 
surghiun, 

„Robin Hood", un titlu de reco- 
mandat în bibliografia cinefililor care 
nu au împlinit încă 18 ani 

R.L. 


EE T D 
Timpul prezent 


Producție a studiourilor din 
R.P. Ungară. Regio: Péter Bacsó, 
Cu: Agoston Simon, Irén Bedis, 
Zoltán Sárközi, Tibor Liska. 

a PREIEI T TOE A 


Un muncitor este promovat şef de 
secție şi, cinstit fiind, el caută să se 
achite conştiincios și demn de funcţia 
care i s-a dat. Schimbîndu-se însă 
șeful sectorului de care aparţinea 
secția respectivă, el este înlocuit 
fără să i se dea nici o explicaţie. 
Noul şef de sector își aduce „omul 
său“. Astfel începe anevoioasa și 
crincena căutare a dreptății, de care 
eroul filmului se simte frustrat. 
Încearcă să obțină o cît de vagă 
motivare şi înțelegere faţă de nedrep- 


filmul aşa şi începe, cu o hîrjoană 
scăldată în soare, cu băieți ce dau 
tîrcoale frumoasei Danka, cu coche- 
tăria indecisă a fetei, pînă la manifes- 
tarea de orgoliu bărbătesc, de hotă- 
rîre a lui Filip. Simţul observaţiei 
încarcă realist povestea romantică, 
vacanța are un farmec insolit — ca 
şi fuga de-acasă și aprovizionarea 
pentru week-end ` relațiile cu familia 
sînt firesc descrise, din ce în ce mai 
grave, ca neînțelegerile din ambele 
părți; mai de suprafaţă, cu un anume 
conformism sînt raporturile cu socie- 
tatea, școala de corecție cu peda- 
gogi-funcţionari de treabă, fără auto- 
ritate, sau cearta băiatului cu prie- 
tenul „binevoitor” al mamei, ca şi 
încăierarea din restaurant. Filmul 
nu „rezolvă” probleme pedagogice, 
pune doar, cu măsură și delicateţe 
în ecuaţie, dificila vîrstă cu prea 
multe necunoscute. 

Alexandra BOGDAN 


3 


tatea care i se face. Totul este însă 
zadarnic pentru că ipocrizia şi como- 
ditatea au pus stăpînire pe prea multe 
suflete și nimeni nu îşi ia răspunderea 
să-i dea o explicație adevărată. Din 
acest moment deruta și dezamăgirea 
pun stăpinire pe el şi cade într-o 
stare vecină cu boala. În final, foştii 
săi colegi de muncă obțin readucerea 
lui la postul meritat, dar sosesc în 
momentul în care eroul este luat cu 
salvarea după un atac de inimă, 


| se poate reproşa acestui film, 


făcut cu un apreciabil simț al fires- 
cului, cu un sentimentalism ponde- 
rat, o îngustare a orizontului ideatic, 


Stere GULEA 


20 000 de leghe 
sub mări ` 


Producţie a studiourilor Walt 
Disney. Regio: Richard Fleischer. 
Cu: James Mason, Kirk Douglas, 
Peter Lorre. 
ege 

Filmul este o elaborată si cuminte 
punere în imagine a vestitului roman 
al lui Jules Verne. Dar savoarea aven- 
turii și a misterului care bîntuiau 
povestea căpitanului Nemo, adiere 
de pe tărîmul liber al visului, lipseşte. 
Lipsește, și e păcat. Pentru că azi, în 
epoca adevărului științifico-fantastic, 
nu din descrierea minuțioasă a unui 
submarin, ci din elanul minţii deschise 
spre incredibil, irealizabil, imposibil, 
putea ieși la iveală semnificaţia 
profund pozitivă a operei lui Jules 
Verne și aspiraţia sa vizionară spre a 
cunoaște. Așa cum e (poate că cei 
aproape 20 de ani de cind a fost 
realizată producția — 1954 — îşi 
spun cuvintul) filmul ne prilejuieşte 
doar o plăcută reîntilnire cu mari 
actori că james Mason, Kirk Douglas, 
Peter Lorre, figuri familiare, ipostaze 
familiare, demonstrindu-ne — a citā 
oară? — talentul şi profesionalismul 
lor. 


Dan COMȘA 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întocmită 
conform programării comunicate de 
DRCDF la data încheierii numărului 


Di 


În 1973, 


se împlinesc 
trei secole 


de la 


nașterea... 


St 250 
de ani 


de la 
moartea lui 


Ce-aţi: zice, 
stimaţi 
tovarăși, 

despre 
un 
film 
închinat 

„sfetnicului 

de 


împăratului“? 


20 


imitrie Cantemir 


Acel pe care docur 
sale l-au numit, pe rînd, 
torului” (Constantin), 
vodului” (Antioh) sa 
taină al împăratulu (Petru cel 
Mare) — a rămas cunoscut în me 
moria posterităţii drept Principele 
Dimitrie Cantemir. Justă compensație 
a istoriei, pentru că, frustrat de tro- 
nul Moldovei pentru care a luptat și 
pe care l-a dorit cu atita ardoare 
toată viața lui, cărturarul și-a cîști- 
gat un mai înalt loc în republica lite- 
relor, Efemer domnitor la lași în 
1693 şi 1710—1711, Cantemir tro- 
nează de peste două secole şi jumă- 
tate în cîteva capitole mari din isto 
ria culturii mondiale, ca etnograf. 
istoric și orientalist, iar în is 
gîndirii și scrisului românesc opera 
lui este piatră de hotar între uma- 
nism şi iluminism, medieval și mo 
dern, Orient şi Occident. 

În 1973 îi vom sărbători trei secole 
de lanaștereși 250deani de la moarte 
Cum l-ar putea evoca mai bine 


Fiul domni- 
„Fratele 
Sfetnicul de 


e- 


ir era ales 
sau în Caucazul 
i în ultimul său 
m pe țărmurile a 
3, Mediterană și 
e reședințe septen- 
onale și luxuriante seraiuri levan- 
Un film vorbit în română, 
turcă, persană și rusă. Un 
u personaje costumate, tradi- 
în caftane, sau abordînd peruci 
jrate ca semn al unei civilizații 
noi. Scenariul său va cuprinde citate 
din Miron Costin, Seneca, şi poeţii 

rsani. Intriga ne va înfățișa eveni- 
e și oameni din cîteva decenii 
hotăritoareale istoriei Europei ori- 
entale şi de sud-est. 

Dar un film despre Dimitrie Can- 
temir va trebui mai ales să arate 


spectatorilor români, ca şi celor 
străini , calitatea mesajului pe care 
poporul nostru, printr-un strălucit 
reprezentant al său, îl putea adresa 
acum trei secole Europei. Un mesaj 
de înţelepciune, erudiție și umanism. 
Invitaţie la un rodnic dialog între 
literele apusene și orientale. O 
poartă deschisă spre valori pentru 
cunoașterea cărora Occidentul se 
adresa atunci cărturarului nostru, 

Un Dimitrie Cantemir, român şi 
universal deopotrivă, prin opera și 
vocaţia lui, iată ce așteptăm de la 
un film despre el. Un film în care 
să-l regăsim pe cronicărul nostru 
moldovean, dar în care să fie pre- 
tutindeni recunoscut și prețuit cel 
din urmă umanist de anvergură al 
Europei, deschizător de orizonturi 
nebănuite, promotor al celui mai 
fertil dialog modern între Orient 
şi Occident. 


Virgil CÂNDEA 


permanențele filmului românesc 


Un miracol numit 


ACTORUL 


Pină nu demult se spunea: 

avem o echipă, o şcoală 

chiar de actori străluciți. Ei, 

dacă scenariile, ei, dacă fil- 

mele românești ar fi la înăl- 

țime! A venit se pare și 
clipa să recunoaștem: stagiunea aceasta 
i-a slujit mai bine pe slujitorii Thaliei. 
Nu se întilnesc adesea cu roluri de forța 
dramatică a celor oferite de Titus Popovici 
în cele trei filme ale sale («Puterea», «Ade- 
vărul» şi «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte»), nu evoluează oricind 
interpreţii sub bagheta energică a unui 
Marcus Manole, Sergiu Nicolaescu sau 
Mihu lulian, nu li se oferă la tot pasul 
ambianțe contemporane realiste ca cele 
din «Fraţii», «Aşteptarea», «Decolarea», 
«Pentru că se iubesc» ori, dimpotrivă 
tensionat — romantice ca în «Pădurea 
pierdută». Conjuncturi, desigur favora- 
bile (roluri, parteneri, reaizori, unghiuri şi 
lumini ce pun în valoare expresia),dar greul 
rămine tot pe umerii lor. Alergători de 
cursă lungă ce trebuie să-si dozeze suflul 
dramatic sau comic pe întinderi ades 
plicticoase, în conflicte cîteodată puerile, 
către un finiş filozofic, anemic, cu soluții 
de viață cam convenționale, cu aserțiuni de 
abecedar. Pentru că, să recunoaștem, 
virfurile noastre artistice sint rare și par 
mai impozante cu cit le priveşti maide 
la distanță. Plan de ansamblu, cu ochiul 
liber. Lucid, dar cu înțelegere. Mai ales 
pentru ei, actorii, care reușesc să vadă 
viață acolo unde criticul vede (cică) idee. 
Mary Poppins putea să-și ia zborul din- 
tr-un tablou cu verzi coline. Copiii o urmau 
fără să se intrebe cum a făcut-o. Criticul 
constată: era Chagal peisajul, era trucaj 
plutirea, era căluț de bilci, poneyul. Dar 
publicul o urmează pe ea, pe Mary Poppins 
şi nu pe Alice Mănoiu. Bucuria e a lor, a 
miracolelor de pe pinză, nu a contabili- 
tăților noastre pe hirtie. 


Compozitorii 


Şi totuși, dacă am dori să facem bilanţul, 
să privim stagiunea din punct de vedere al 
interpretului, am stabili, cel mult, valoarea. 
Nu şi misterul creaţiei. Acel moment 
unic de inspirație pe platou, rezultat, e 
drept, din sute de clipe de studiu, de 
exerciţii tehnice, dar țișnit deodată, intr-o 
singură «dublă», care nu se poate reface 
dacă în ea a erupt spontan scinteia gin- 
dului, sensibilitatea poetului-compozitor. 
Oare nu-l putem numi astfel pe interpretul 
care trece (cu o ușurință ce nu-i poate 
induce în eroare decit pe profani) de la un 
portret istoric de anvergură epică, lucrat 
energic, în tușe patetice, la o compoziţie 
psihologică migăloasă, compunind o ne- 
bunie amară, bine mascată de o autoiro- 
nie ce-i pune în încurcătură pe mulți? 
L-aţi recunoscut, desigur, în dublă ipos- 
tază, pe Amza Pellea, campion al parti- 
turilor dificile în această stagiune, actor 
care cu o îndrăzneală dublată de o precizie 
a detaliului analitic exersată cu regizori 
foarte exigent (Sergiu Nicolaescu, Marcus 
Manole) străluceşte în situaţiile cele mai 
delicate. Pe muche de cuţit. L-am aminti 
doar în recentele sale realizări: Ipu, invitat 
de onoare la «cina laşităţilor» şi găsind în 
el forța tragicomică a jocului de-a inmor- 


Actorii reușesc să vadă viață 


acolo unde criticul 
vede idee 


O performanţă numită Mircea Albulescu 


Un caracter numit Amza Pellea 


mintarea, de-a pretențiile postume. Vi- 
clenie țărănească, umor, disprețul pentru 
domnii ce sint nevoiţi să-i facă jocul, un 
fel de revanșă copilărească, o bucurie 
tirzie şi foarte amară pentru că vine inutil 
de tirziu; demnitatea tirguită la masa 
nedemnilor — tuturor acestor subtile date 
psihologice ale personajului lui Titus Po- 
povici, Amza a știut să le dea glas, ades 
fără replică, doar prin ascuțimea privirilor 
usor incețoșate — chipurile — de băutură. 
O minte pătrunzătoare, dublată de o teh- 
nică sigură dar neostentativă, de o mare 
capacitate de sugestie, caracterizează (de- 
sigur sumar) personalitatea lui actori- 
cească. Şi apoi o altă «cină»: de data asta 
în doi. Foștii prieteni, Petrescu (Pellea) 
şi Stoian (Mircea Albulescu) faţă în față 
într-o tăcere grea, moment penibil pe 
care şi victima, şi vinovatul știu că nu vor 
putea să-l depășească. Stoian-Albulescu 
îşi revede după mulți ani fostul prieten. A 
venit să-i dea o explicație, dar ce-i mai poți 
spune omului pe care cindva l-ai iubit și 
l-ai nedreptăţit atita? Albulescu își aplea- 
că ușor umărul, mai mult a neputinţă şi 
Qboseală decit a căință; interpretul su- 
gerează cu extraordinară forță această 
mîndrie deloc înfrîntă a personajului, chiar 
cînd recunoaște că a greşit, şi totodată 
tristețea lui nesfirşită pentru o priete- 
nie pierdută și pentru o rmușcare deve- 
nită inutilă celuilalt. Dar necesară, eli- 
beratoare pentru el. Magistral momentul 
lui Mircea Albulescu — actor de talie 
internațională — magistral, de asemenea, 
Amza. Care ştie să tacă elocvent minute 
în şir, preocupat, închis în el, cu o demni- 
tate deloc jignitoare pentru partener, dar 
în spatele căreia simți imposibilitatea ab- 
solut omenească dea ierta. O singură frază 
spusă mai mult ca pentru sine — antologi- 
că fraza, antologică intonația vibrind de 
multiple sensuri: de suferință depășită dar 
nu cicatrizată, amărăciune pentru nedrep- 
tate și mai ales o mare,lucidă înțelegere, 
înțelegere, nu indulgență: «Ce m-a durut 
mai tare a fost că atunci tu ai putut să mă 
crezi trădător».ŞI iată o istorie întreagă, cu 
tot ce a însemnat ea pentru noi toţi, rescri- 
să tragic și totuşi optimist, într-o singură 
secvență, datorată desigur forței drama- 
turgului, tactului regizoral, preciziei de- 
corului sau a luminii savant dozată, de o 
cruzime obosită și ea — dar mai ales ac- 
torilor. Interpreţi de mare talent care au 
încărcat cu ființa, farmecul personalității, 
dar mai ales al ştiinţei protesiei lor, mo- 
mentul de viață și de moarte. Şi Mircea 
Albulescu și Amza Pellea au probat mai 
mult ca oricind stăpinirea mijloacelor de 
interiorizare-exteriorizare în fața aparatu- 
lui, un firesc compus cu savantă iscusință 
dramatică (mai spectaculoasă la Albu- 
lescu, mai sobră la Amza) care-i situează 
în prim-planul valoric de interpretare al 
acestei stagiuni. 


Recitaluri 


Nedispunind de atari regaluri dramatur- 
gice, dar de o partitură complexă și 
interesantă, acest actor sirguincios, plin 


21 


Un miracol 
numit 


Un recital numit Dinică 


Un Petruţ la maturitate artistică 


———————— 


de har ai finețe a observaţiei psihologice 
care e lon Besoiu, construiește tot in 
«Puterea» și Adevărul» mai mult din 


22 


tăceri reprobatoare, infruntări calme, dem- 
ne, ințelepte, un portret antologic pentru 
filmul românesc contemporan: comunistul 


Duma. El reușește să sugereze şi o undă 
de poezie, de tristețe,de singurătate chiar, 
personajului — poate neinteles ia vremea 
sa, tocmai din pricina clarviziunii sale 
istorice, a balanței drepte pe care reu 
şește s-o stabilească între actul revolu 
ționar, imperativul social şi marea, infinita 
încredere în omenie. Alături de el, evo- 
luează cu calm şi grație, Irina Gărdescu — 
prezență și farmec de netăgăduit în filmul 
românesc. N-a omite nici contribuția la 
stagiunea aceasta a lui Octavian Cotescu, 
aducind o undă de rafinament critic, de 
cruzime analitică, personajelor sale lune- 
coase ca șerpii, ca apa din smircuri 
Pe cind îl vom putea admira şi intr-o 
compoziție comică de forţa creaţiilor «ale 
din teatru? 


Despre «recitalul Ciobotărașu» din «Aș- 
teptarea» s-a scris mult. Prim-planul lui 
ne va obseda pe toți, prim-planul cu pri- 
virea aceea neliniștită, mistuită de nostal- 
gii, ușor domolite de melodia dulce a trom- 
bonului la care cîntă ultima oară în parcul 
pustiu. izbutit final «Stop-cadrul» ace! 
portret de un realism crud. Ciobotăraşu a 
intrat in istoria filmului în timp ce «nea 
Fane» seretrăgea discret să-și implinească 
destinul. Marele, tristul destin al unui 
om și al unui actor. 


Un micro-recital ne-a oferit Ciulei în 
«Decolarea», dind eroului său o caldă şi 
obosită înțelegere a vieții ce depășește cu 
mult conflictul — cam schematic — al 
filmului. Actorul îşi stimulează, cu ele 
ganţă, tinerii parteneri: Emil Hossu (de al 
cărui farmec prea conştient mă cam tem 
pentru viitorul actorului) și Monica Ghiutà 
— sensibilă, precisă în nuanțe, dar nu 
intotdeauna avantajată de aparat. 


Ne-a impus Gheorghe Dinică în ofen- 
siva actoricească desfășurată pe rolul- 
minușă din «Felix și Otilia». Am admirat 
la Clody Bertola energia dramatică şi 
ascuțimea notaţiei de caracter, binecu- 
noscute din teatru. Sergiu Nicolaescu, 
prezenţă de film impunătoare, mai puțin 
la îndemină in «Pascalopol», se desfă- 
șoară cu mare siguranță sub propria-i 
baghetă. 


Tot el, ca regizor, o ajută pe loana Bulk à 


să-şi reciştige o înălțime pierdută (cu 
rolul de comedie din «Astă seară dan 
săm...» ce nu i se potriveşte) și să se 
desfășoare, în sfirşit, în plenitudinea for- 
tei sale dramatice. 


Eliza Petrăchescu — mare tragediană a 
teatrului și filmului românesc, foarte bună 
in «Atunci i-am condamnat pe toți...» 
excelenta, dar cu un machiaj cam ingro- 
şat, in «Felix şi Otilia». O compoziţie de 
zile mari reușește Ovidiu Schumacher in 
al său arierat Titi. 


Revenind cu plăcere la caracterele ușor 
ambigue din alte stagiuni, lon Besoiu ne 
incintă în sutana sa blind-perfidă de laş 


duhovnic spiritual din filmul lui Nicolaescu. 


Aș îndrăzni să susțin că un recital de 
mare clasă ne-a oferit şi Papaianiîn «Astă 
seară dansăm...», într-un rol îmbogățit 
cu o fineţe ironică ce demonstrează o 
subtilizare a tehnicii actorului. Umorul lui 
liric devine mai complex cu accentele 
satirice oferite de scenariul lui lon Băieşu, 
dar mult stimulat şi de precizia regizorală 
a lui Geo Saizescu. Intr-un personaj creat 
cu vervă de «interpretul Saizescu», eu 
văd un simpatic, inteligent erou de virtual 
serial comic. Păcat că îndrăznelile noas- 
tre se opresc la jumătate, că nu inventăm 
si situații comice inedite pentru actori 
comici încă necelebri care ne-ar da — 
poate — satisfacţii mai mari decit distri- 
buțiile doar cu capete de afiş. Un pericol 
existent și în această stagiune este acela 
al folosirii, cu prea mici variaţii, pe aceeași 
temă, a unor tipologii ultracunoscute. 
Repetarea, în orice ocazie, obosește chiar 
si un public indulgent. Oare un Esrig, o 
Lotitia Popa convertiți la film vor îndrăzni 
să aducă și pe ecran o revoluționare a 

nerțiilor noastre de distribuţie? 


E E, 
Eforturi 


„ 


Aş vorbi aici de acei temerari actori 
«piloți de incercare» care fac efortu' 
uneori loopingur: spectaculoase costin 
du-i energii nebănuite, pe aparate (c) 
tește roluri) de loc pertecrionate. În situații 
contlictuale mai mult decit riscante. Ma 
gindesc la cantitatea de talent şi inteli- 
gență consumată de Emmeric Schäffer 
într-un rol didactic, salvat doar de nuanța 
critică pe care i-o atribuie actorul perso- 
najului din «Pentru că se iubesc». Mă 
ingrijorează soarta lui Alexandru Repan 
dotat pentru film, care după un debut cu 
foarte mulţi ani în urmă reapare pe ecran 
sub posibilităţile sale de pe scenă. Există 
oare «o damnațţie» a actorului inzestrat 
cu prea mult farmec (pe care și el și regi- 
zorul mizează prea mult) ajungînd la o 
cucerire a publicului! N-aș crede pentru că 
interpreții ce păreau handicapaţi de acest 
“han»,ca Mircea Albulescu, Florin Piersic, 
Sebastian Papaiani, George Mihăiţă, au 


t R 
Ss D 
Un cuplu modern: Ileana Popovici — Cornel Patrichi 


——————————_—— 


reușit să-l «învingă». Dar cu ce eforturi, 
nu-i întrebăm, Un început imbucurător în 
acest sens mi se pare căa făcut Dem Rădu- 
lescu în «Fraţii» și, ajutat de partitura mult 
mai interesantă, şi de un regizor exigent, în 
«Astă seară dansăm...» Alţii insă, mergind 
pe minima rezistență, mizează doar pe 
datele fizice și efluviile de simpatie pe care 
le stirnesc printr-un zimbet atrăgător sau 
printr-un clenci «irezistibil», fără să-şi 
dubleze efortul pentru a submina — aș 
zice — farmecul devenit handicap. Şi cei 
mai mulți își fring gitul (artistic). Fotoge- 
nia pe care contezi prea tare impiedică 
ades să pătrunzi In esenţa spirituală a 
personajului. 


Cu toate că a susținut roluri principale 


3escu. 


tal de 
«Astă 
vogățit 
ază o 
“ul lui 
entele 
ăieşu, 
zorală 
| creat 
w, eu 
virtual 
noas- 
sntăm 
actori 
da — 
distri- 
iericol 
acela 
:eeași 
scute. 
chiar 
irig, o 
răzni 
iare a 


actori 
lu 

>stin 
> (ci 
ituaţii 
e. Mă 
inteli- 
natfer 
uanța 
erso- 
» Mă 
tepan 
ut cu 
ecran 
xistă 
estrat 
regi- 
la o 
tru că 
acest 
ersic, 
ă, au 


în trei filme importante, Ilarion Ciobanu, 
nu a fost,cred, la înălțimea lui reală in 
stagiunea aceasta. Să mă explic: Ila- 
rion Ciobanu e firescul nostru cel de 
toate zilele, omul obișnuit în toate, cu 
toate, chiar cind desface o ceapă sau cind 
repede un șmecher. Ce comod e Ciobanu 
pentru regizorii realismului nostru cine- 
matografic! Ce ideal personajul — pentru 
că el a depășit tipul și a devenit «persona- 
jul» aducind la el tot ce i se propune, redu- 
cind oarecum la schemă (chiar dacă 
schema e uman valabilă, uneori fin nu- 
anțată) micile variaţii de dramaturgie care 
i se oferă sistematic. L-am văzut în «Fraţii» 


par că nu mai ştiu să vadă. Să te oblige 
să descifrezi subtextul tăcerii lui, dogoarea 
sub aparenţa de gheaţă, vibrația sub mas- 
ca «inexpresivă». E greu, e foarte greu, jo- 
cul acesta pasiv. Avem puțini meșteri fău- 
rari în disimulări savante. interpreții noştri 
joacă prea deschis, fără mistere, fără sus- 
pensuri. Totul la vedere. Şi la zicere (cam 
otova). Fără ambiguitate, de fapt fără 
subtext dramatic. Aș numi chiar (apropo 
de «zicere») si pe acel personaj care nu 
se vede pe ecran: actorul care-şi dublează 
colegul, interpret la fel de important, daca 
nu chiar mai important decit plăsmuirea 
mișcătoare. La post-sincron în general 


Un dialog semnificativ: Liviu Ciulei — Emil Hossu 


şi m-a copleșit adevărul lui, al actorului, 
mai mult decit al eroului propus de sce- 
nariu. Aici Ciobanu făcea bine cind se 
străduia să scoată conflictul cu fratele 
(Petruţ) din impas. Printr-un gest con- 
cesiv, printr-un tremur de voce, salva o 
situație dramatică cam fără ieșire. Străda- 
niile se făceau, deci rezultatul artistic su- 
ferea. (Foarte bun în acest film, într-o 
revenire spectaculoasă, Emanoil Petruţ). 
În schimb, în «Pădurea pierdută» Ilarion 
Ciobanu mi se pare că a cam pierdut parti- 
da. Nu pentru că reia schema dramaturgică 
ştiută din celălalt film (rivalitatea cu fra- 
tele cel mic), ci pentru că aria de manifes- 
tare psihologică a personajului era aici 
mai dificilă. El nu mai trebuia să acționeze, 
(cum face de obicei atit de convingător 
energicul nostru interpret), ci să tacă și 
să suporte insolența mezinului, fuga mi- 
resei, moartea ei, oprobiul public şi ne- 
dreptatea. Grea piatră de incercare pentru 
actor, Să nu facă nimic pe scenă sau in 


şi la capitolul dublaj în special se fac la 
noi erori fatale. Așa consider eu vocea 
unui actor (dealtminteri excelent în 
«Străinul»: Şerban Cantacuzino) care, zic 
eu, a trădat concepția dramaturgică a lui 
Felix. Sau, pe cel care a înlocuit vocea 
(mult mai interesantă în original) a lui 
Sergiu Nicolaescu, în același film. 


Episoduri 


Am mai vorbit despre forța actorului de 
plan doi, dar n-o pot ignora tocmai la 
bilanțul succeselor. El e cel ce face să 
trăiască măcar pentru citeva minute de 
film — o poveste uneori searbădă, conven- 
tional jucată in prim-plan, ca pe scenă 
sau ca pe platou. El e cel care aprinde ful- 
gerul de adevăr, de sugestie emoțională, 
ideatică uneori, capabilă să salveze im- 


Un trio furtunos: Violeta Andrei — Papaiani — Dem Rădulescu 


fața aparatului, minute în șir, cu spatele 
la public ori, dimpotrivă, să privească in 
aparat ca și cind n-ar vedea nimic, iar tu, 
din întuneric, să-i simţi lacrima cum seacă. 
Emoţia gituită sub luciul dur al ochilor ce 


presia generală a filmului. 


Coboară grăbiţi, pe scările unui tri- 
bunal, doi îndrăgostiți doar ochi şi urechi 
la ce le spune avocatul. N-o poți uita pe 


Ileana Popovici (cu oeconomie de mijloace 
ale expresiei impecabile), în filmul lui 
Mihai lacob agățată ca de un pai de soarta 
«delincventului» Patrichi (despre debu- 
tul lui mai mult decit promiţător s-a scris 
şi se va mai scrie, presupun, destul). 


Leni Pinţea în «Pădurea pierdută» își 
urmărește cu încordare, invidie şi totuși o 
duioșie aproape maternă, rivala copilă- 
roasă, și o dramă întreagă, stăpinită cu 
eleganţă, e sugerată mai convingător decit 
multe altele de prim plan. 


Violeta Andrei cintărește cu o privire 
expertă ingenuitatea lui Felix, dar cu o 
tandrețe dezinteresată, surprinzătoare pen- 
tru o femeie ca aceea din filmul lui Mihu 
lulian, îl invită la ea pe tinăr riscindu-și 
situația. Actriţa, în plină evoluţie interpre- 
tativă, sugerează discret portretului psiho- 
logic umbre și penumbre, mai multe chiar 
decit îi reușește Julietei Szânny «misterul» 
Otiliei. (Aici concepția distribuției în rolu- 
rile titulare a mers, se pare, exclusiv 
pe o latură plastică. Rămine de discutat 
valabilitatea acestei concepții). 


Sint multe, desigur, observațiile care 
s-ar putea face cu privire la distribuția în 
filmul românesc, atit din punct de vedere 
al regizorului, cit și al interpretului care 
acceptă. Aş vorbi chiar de o anume re- 
zistență, să-i zic eroică, pe care un actor 
trebuie să o aibă la un moment dat față 
de o propunere care nu-i convine. Nu-i 
convine ca tip de personaj, ori nu-i convine 
consistenţa rolului, nu mai contează. Aici 


Un regizor-actor: Sergiu Nicolaescu 


Km 


nu întimplarea sau dorința expresă de a 
face film ar trebui să lucreze în favoarea 
sau defavoarea actorului, ci forța lui mora 
lă de a se opune variațiilor pe o singuri 
temă, chiar dacă tema e atrăgătoare, cu 
succes sigur, farmec garantat. Mă gindes« 
la un actor care a reușit să iasă din perico- 
lul repetiției personajului, lon Besoiu, 
care cu «Setea», «Mihai Viteazul», cu «lpu» 
şi mai ales «Puterea» și «Adevărul» și-a 
dezvoltat cu strălucire toate faţetele ta- 
tentului său, aepașinau-şi nandicapul «ti- 
pologic». Am admirat debutul lui Cornel 
Coman din «Serata», dar ce a urmat în 
«Pădurea pierdută» și în «Drum în pe- 
numbră» era prea aproape, exact în ace- 
eași gamă a personajelor sale, actorul de- 
venind prizonier al facies-ului viril spre 
tandru, interesant dar cam acelasi. 

Un lucru e cert: gacă oscilația valorică a 
filmelor stagiunii, a rolurilor oferite a exis- 
tat realmente, interpretarea ca atare n-a 
coborit sub o anume ștachetă. Actorii 
noștri ne-au ridicat — unii — pe culmi artis- 
tice sau doar ne-au insotit pasii pe un pă- 
mint cunoscut. Talentul lor ne dă incre- 
dere. Succesele lor merită aplaudate. 


Alice MĂNOIU 


Personalizări 


lazăr vrabie 


Acum trei ani, un regizor mă con- 
sulta asupra eventualei distribuții a 
probabilului film pe care se zvonea 
că ar fi urmat să-l facă. Am pomenit, 
la un moment dat, numele lui Lazăr 
Vrabie, Interlocutorul se îndoia: «De 
la «Valurile Dunării» încoace, ce a 
mai dat el filmului românesc?» «Nu 
prea i-a mai dat filmul lui ce i s-ar fi 
potrivit», am zis, și apoi noi vorbim 
de calitatea intrinsecă a artistului, 
nu de cea extrinsecă, aceasta din 
urmă fiind anevoie identificabilă atita 
timp cit o parte din regizori nu cu- 
nosc actorii români «din viață», de 
pe scenă ori din alte filme, ci numai 
auricular. Adică din auzite. 

Am avut dreptate. Distribuit exact 
în «Puterea și Adevărul», într-un 
rol veritabil, Lazăr Vrabie a construit 
cu forță interioară şi în linie aus- 
teră, un tip reprezentativ pentru o 
perioadă istorică, revelind o dramă 
pe care eroul însuși și-o ignoră elo 
amintire pe care ne ajută deopotrivă 
s-o uităm şi s-o păstrăm, 

Jucind impecabil, cu profilul sec 
şi dur, cu ochiul acela ameninţător 
de uliu, cu spinarea din ce în ce mai 
curbată sub apăsarea tuturor fapte- 
lor triste pe care le purta fără să le 
pc aapă, — cea mai grea povară a 
lumii... 


catinca ralea 


Am impresia că în materie de re- 
portaj internaţional, televiziunea are 
în Catinca Ralea unul din cei mai 
buni reporteri ai ei. Formulez fraza 
pe un culoar al televiziunii și trei 
persoane locale se acresc conco- 
mitent, văzînd cu ochii, aşa cum 
prinde laptele pojghiță cind se co- 
văseşte: «Mai sînt şi alţii»... — mi se 
ripostează cu buzele strînse. 

Dacă-i pe așa, apoi să precizăm 
fraza: în “materie de interviuri cu 
personalităţi străine — interviuri cu- 
lese pe glob sau luate oaspeţilor 
noştri — Catinca Ralea e ziaristul 
cel mai bun de care dispune tele- 
viziunea, remarcabil prin: iniţiativă 
inteligentă și promptă, ambiţie sănă 
toasă de a aborda cele mai impor- 
tante personalităţi, în funcţie de 
momentul politic oride vibrația mo- 
mentului cultural, comunicativitate 
spirituală și adresă exactă în ideile 
conversate. 

Şi esentialut: toate personalitățile 
intervievate sint realmente intere- 
sate (o arată vădit) de dialogul cu 
acest reporter. 


geo saizescu 


Nu înțeleg — de cinci ani încoace 
— de ce nu face Geo Saizescu filmul 
«Păcală» scris de Dumitru Radu 
Popescu. Am citit scenariul acum 
cinci ani şi de atunci plutesc în ne- 
dumerire — cum zicea filozotul Pyrr- 
hon, şeful școlii zetetecilor (sau 
căutători de adevăr), acum 1700 de 


ani, 

Am văzut «Astă seară dansăm în 
familie», scris de Saizescu şi Bă- 
Jesu — umorist născut nu făcut — 
fiim peste ale cărui oarecari cusu- 
ruri trecînd, poţi lesne observa că 
regizorul e autorul celei mai serioase 
comedii din ultimii cinci ani — și 
deci avea (și are) toate indreptăţi- 
rile să pună în fotograme epopeea 
comică a glumețului naţional, să 
tăurească efigia cinematografică a 
lui Păcală. 

Acum, cit sintem încă tineri... 


Valentin SILVESTRU 


P.S.Se pare că sintem incă tineri: 
Păcală a şi intrat in productie. 


Romulus 
Rusan 


întreabă: 


Se ia 
o carte de telefon 


Ca să «iei» o carte de telefon, s-o des- 
chizi la o pagină anume și să-i suni pe 
rind pe toţi locuitorii ei, pentru a le pune 
aceeaşi intrebare, iți trebuie foarte mult 
curaj, un curaj nebunesc. În primul rînd, 
pentru că totul poate să pară o ușă des- 
chisă spre un tărim ocult, spre înspăi- 
mintătoarea devălmășie a vieții. În al 
doilea rind, pentru că nu e deloc lipsit 
de riscuri să înfrunți temperamentul fie- 
cărui convorbitor şi neprevăzutul fiecărei 
situații găsite în acel moment la capătul 
firului, În al treilea rind, pentru că trebuie 
să te strecori, ca printre Scylle şi Charybde, 
printre ore de somn și emisiuni de televi- 
zor, printre absenţe și momente familiale. 
Ora asta nu e potrivită, pentru că se mai 
doarme încă, poate; pe urmă, nu mai 
găsești pe nimeni acasă; pe urmă,e ora 
mesei; pe urmă,pleacă la școală copiii; pe 
urmă,e siesta adulților; pe urmă,e serialul 
cutare, pe urmă,minorii se vor fi şi culcat; 
pe urmă,vor debarca pe lună cosmonauţii. 
Şi, orice s-ar zice, nu putem concura cu 
un serial... 


A da un telefon poate fi ceva plăcut ca o 
picătură de ploaie; insă a telefona unei 
pagini întregi, seamănă cu a te arunca in 
valuri fără să știi să mon, 


Am ales totuşi pagina 771 din «Lista 
abonaților la serviciul telefonic» — (Bucu- 


ecranizările... 


rești 1970) în speranța că umorul şi simpa- 
tia de care beneficiază în literatura română 
uriașa familie a Popeștilor ne vor fi de 
bun augur. Într-adevăr, aici domiciliază 
(deosebiți doar prin numerele de telefon) 
178 din cei peste 3 500 abonaţi purtători ai 
numelui naţional. Mai precis, 178 de Po- 
pescu lon (inclusiv loan, Ioniţă şi lonel) — 
garanție a unei imparțialități desăvirșite 
Aveam nevoie de niște muritori care există 
zdravăn, fără să dea semne disperate 
de existenţă, de niște oameni care respiră, 
văd filme și au un nume, fără să-ţi dea 
mereu în cap cu el; sau, dacă vreți, de 
nişte personalități care n-au un nume, 
ci un simbol. 


Condiţii pe care bunii și dragii noştri 
Popești le îndeplineau cu străşnicie. 


24 


Vocile, 
ca niște odgoane 


Trebuia să-i intreb ce filme românești 
au văzut din toamnă pină-n primăvară 
şi să aflu impresia cea mai puternică pe 
care acestea le-au lăsat-o. Mai precis, 
după chestionarul redacţiei: «care a fost 
revelația şi care a fost dezamăgirea trecu- 
tei stagiuni?» Trebuia să le explic de ce 
pun această intrebare, de ce o pun prin 
telefon și de ce le telefonez tocmai lor. 
Trebuia să spun toate aceste fraze dintr-o 
răsuflare şi cu accentele bine potrivite, 
înainte ca șocul să-i fi speriat și nu mai 
devreme ca înțelegerea să se fi produs. 
Trebuia să fiu serios (să nu par un farsor) 
şi şăgalnic (să nu par un anchetator); 
trebuia să fiu confesiv și «de încredere», 
trebuia să creez impresia că ne cunoaștem 
de cind lumea, astfel încit vocea și cuvin- 
tele lor să nu apuce să se altereze ca în 
fața unui străin. 


Numai în cimitire și în cărţile de telefon 
omul există exclusiv prin numele său 
Dar, în vreme ce pe morminte cresc 
flori care năzuiesc să caracterizeze omul, 
în receptor încearcă să facă operația asta 
vocea. Ca să nu jignesc pe nimeni, voi 


începe cu a mea. Am o voce, în general," 


pașnică, dar cit de și mai pașnică a 
trebuit să mi-o fac de 178 de ori!Fiecare 
silabă mă făcea să mă simt în epoca 
automatizări și stereotipiei, fiecare zimbet 
de după virgula cutare mă făcea să mă 
simt in cea mai bună dintre lumi. lar din 


Publicul 1ubeşte: 


montările moderne... 


Conlucrarea realizatorilor 
a fost mai strinsă 


forța și lirismul 


Scenariile au fost redactate 


alo? casa P 
e filme ati 


e Nu știu dacă chemarea asta 
telefonică nu-i o farsă 


e Noi vedem totul. Nouă 
ne-au plăcut toate... 


e Cel mai brava: 


«Puterea» și «Adevărul 


toate colțurile capitalei imi răspundeau 
vocile. Vocile marii şi puternicei familii, în 
care, treptat, mă intercalam. Voci timide, 
temerare, tandre, persiflante, nedumerite 
sincere, suspicioase, intrebătoare. Voci 
căutind ceartă şi voci așteptind compli- 
mente; voci calde, de bunică, și mătăsoase, 
de mătușă; voci de casnice şi de directori. 
lată vocea elevului care parcă ar răspunde 
la tablă; iată vocea domnișoarei alintate, 
sperind mereu să-i telefoneze un admira- 
tor. lată pe omul căruia nimeni nu i-a 
cerut părerea vreodată și iată-l pe cel 
care are un răspuns pregătit pentru orice 
întrebare. lată pe bătrina paralizată care 
n-a văzut nici un film în toată viaţa ei și, 
peste un minut, auziţi-l pe omul care face 
din orice o chestiune esențială. Pe fiecare 
din ei îl presimţi de la primele cuvinte. 
Presimți că acest bărbat grav nu vede fil- 


comedia de moravuri. 


me decit la televizor și că acest adolescent 
a văzut numai comediile polițiste; il deo- 
sebești de la început pe admiratorul lui 
Dem Rădulescu de acela al lui Albulescu; 
presimţi că acest inginer între două virste 
îţi va spune câ i-a plăcut «Puterea» și «Ade 
vărul» şi că acest tinăr medic a înclinat 
spre «Felix și Otilia»; ghiceşti că acest 
clișeu verbal e imprumutat dintr-o cronică 
şi că vorba aceasta proaspătă e a unuia 
care nu citește revista «Cinema», 

Şi astfel, din voce în voce, din stradă in 
stradă, ajungi la sfirşit. Dar, mai întii, 
să incepem. Să desfășurăm stenograma. 


O vecină 
mi-a spus... 


Vocea unei profesoare pensionare 
(Str. Joliot Curie 9): Am văzut numai 
«Tudor», la televizor, şi «B.D.»-urile E 
greu cu biletele. O vecină ne-a spus: 
«să vă ducet să vedeți «Felix și Otilia» că 
e formidabil». Voi încerca săptămina vii- 
toare. Vreau să văd şi «Puterea și Ade- 
vărul». Interpretarea se pare că e fără 
cusur: actorii, unul şi unul, toată fala. 
Noi ţinem cu filmele noastre, am vrea ca 
la un moment dat ele să ne oblige să nu ne 
mai intereseze un film american, să ne 
intereseze numai filme le românești. Chiar 
astă seară s-a discutat... Rep: ...unde, la 
televizor? Popescu: Nu, tot în vecini... 
Filmul trebuie să fie astfel incit să interese- 
ze pe toți. Numai că la noi erau cam plic- 
țicoase. Cum făcea unul altceva, era 
pus cu fața la perete. Se lucra cu mena- 
jamente, cu perdea. Cum să vă spun 
domnule? Eu cind eram copil am văzut-o 
pe Greta Garbo, pe urmă am asistat la 
toată evoluția filmului. Erau filme intere- 


pia 
Ay 


mai cu grijă 


Comunicarea cu publicul 
a fost mai operativă 


€ A eege 


Acum fiecare spectator 
işi are filmul său 


Po 


a înclinat 
că acest 
-© cronică 
* a unuia 
sma». 
stradă in 
mai intii, 
"ograma. 


nsionare 
ut numai 
urile E 
=a spus. 
Otilia» că 
3mina vii- 
şi Ade- 
că e fără 
oată fala. 
m vrea ca 
> så nu ne 
an, så ne 
şti. Chiar 
-unde, la 
` vecini]... 
' interese- 
cam plic- 
ceva, era 
cu mena- 
vă spun. 
m văzut-o 
asistat la 
ne intere- 


opescu”? 
(i vazut? 


e Mi-a plăcut rolul tovarășilor 
care n-au nimic cu filmul 


e Pe noi ne interesează și regia, 
dar n-o reținem în general 


e Haide, Doru, 


lasă-te de bancuri | 


sante, mergeam să le văd. De ce nu le-as 
vedea și pe ale noastre? Chiar aici, la noi 
în cartier, stau mulți specialiști: stau și 
nişte cascadori, stă şi un regizor, dumnea- 
voastră trebuie să-l ştiţi, poartă barbă, 
l-am văzut odată la medic, stă şi Carmen 
Strujac. 


Voce feminină, optimistă, voluntară 
(str. Maria Rosetti 53): Cum să nu le văd? 
Sint chiar foarte ortodoxă. Am văzut 
totul. Citesc mult și merg la cinema de 
trei ori pe săptămină, plus televizorul. 
Mi-a plăcut foarte mult «Felix şi Otilia», 
pentru colorit şi pentru Felix. Amza Pellea 
mi-a plăcut în Ipu poate la fel ca în Mihai 
Viteazul. În general, interpretarea este 
mult îmbunătățită. «Puterea și Adevă- 
rul» mi-au plăcut enorm, în special Albu- 
lescu, n-am mai văzut pină acum nimic cu 
el, sintem încintați. A făcut un portret 
foarte închegat. La fel de bine e și Lazăr 
Vrabie, nu-l mai văzusem demult şi l-am 
găsit mult schimbat în bine. 


Str. Popa Nan 60: Domnule dragă, cu 
cea mai mare plăcere, dar în ultimul timp 
n-am mai văzut filme, 


Str. Dăniceni 24: Dacă vreți să vă spun, 
am văzut numai «Felix și Otilia». Mi-a 
plăcut rolul tovarășilor care n-au nici o 
legătură cu filmul, bătrinii aceia... Rep.: 
— Neprofesioniștii? Popescu: — Neprofe- 
sioniştii vroiam să spun. 


Realizatorii se exprimă 
mai complex 


a Mc pr: 
Au fost incurajate 
tinerele talente 


— Vă rog să ne scuzaţi! 
— Nu face nimic! 


Voce de bunică din str. Ştirbei Vodă: 
Cu mine vreți să vorbiți? Sintem acasă 
numai mama și tata. Să ştiţi, cu noi e 
foarte greu, n-am fost la nici un film anul 
acesta. Să discutaţi cu fiul sau cu nora 
mea. Ei văd seara filme, noi avem doi 
nepoți care ne fixează in casă tot timpul. 
Ştiţi ce-am să vă rog? Să fiți așa amabil 
să daţi telefon după ora 7. Rep.: — Dumi- 
nică nu se poate? Popescu: Ba da, dar 
mai sint de făcut și vizite. 


Voce amabil-jenat-glumeață (Bd. D. 
Golescu 21): Vă dau o veste tristă: n-am 
văzut nici un film. Rep.: — Vă rog să ne 


Am luat cartea de telefon, 


am deschis-o la pag. 771, 


la uriașa famile a 


Popeştilor. 


Din 178 de Popescu Jon 


scuzaţi! Popescu: — Nu face nimic, cu 
multă plăcere. 


O gospodină (Şos. Mihai Bravu): Sin- 
gurul pe care l-am văzut s-a dat la televizor 
acum trei săptămini. Acela cu Irina Gărdes- 
cu, nu? Nu-i țin minte titlul. 


O voce de mătușă (str. Pădurea Cra- 
iului): Haide, Doru, lasă-te de bancuri! 
Rep.: — V-am spus că e revista «Cinema »! 
Popescu: — Lasă, că ştiu eu că tu ești! 


Bd. Uverturii 43 (şofer la Consiliul de 
Miniştri): Cum să nu? chiar acum privesc 
un film la televizor. Rep.: — Să vă lăsăm 
atunci. Popescu: — Nu face nimic, că 
sint și cu ochii acolo. «Puterea» și «Ade- 
vărul» e un film care m-a impresionat 
puternic prin adevărul lui, prin felul cum 
prezintă evenimentul. Chiar îl discutam 
mai zilele trecute cu colegii de serviciu 
(l-am dezbătut şi într-o şedinţă, mai inain- 
te). Toţi sint de acord că, de cind s-a luat 
măsura cu mărirea producției de filme, 
s-a progresat și la calitate. Interpretarea 
acestui fiim — am citit și cronici — este 
de nivel internațional. Am văzut și «Felix şi 
Otilia»: mi-a plăcut cit de cit. 


Bd. 1 Mai 321 (elev cl. Vl-a): «Atunci 
i-am condamnat pe toţi la moarte». Mi-a 
plăcut în special cum a interpretat băiatul 
acela şi Amza Pellea. În «B.D.», aproape 
toți mi-au plăcut cum au interpretat. 


Str. T. Ştefănescu 8 (o funcţionară 
C.S.P.): Sintem abonaţi la revista «Cine- 
ma». Mi-au plăcut mai ales filmele cu 


Publicul nu iubește: 


eroii prea complecși 


Stagiunea în date (II) 
e, 


soluțiile invechite 


Au fost folosite 
resursele interne, deși... 


„„s-a observat 
o monotonie temalică 


ne-au răspuns 111 


Amza Pellea, mai ales cuplul cu acel 
copil. «Astă seară dansăm în familie» 
are o reclamă grozavă, actori grozavi, 
mergem să-l vedem! De asemenea «Felix 
și Otilia» (am citit și romanul, avem 
acasă şi «Scrinul negru»): mergem să-l 
vedem și pe ăsta... 


O voce din Cal. Șerban Vodă: Păi, 
am văzut, noi am văzut foarte multe, dar 
nu pot să răspund acum, repede. Rep.: 
— Doream să ne spuneți prima impresie, 
dacă vreți vă amintim titlurile filmelor 
Popescu: — Nu am dispoziție să răspund 
acum. Rep.: — Poate nu vreți să răspun- 
det deloc: nu vrem să vă obligăm. Po- 
pescu (jignit brusc): — Ba vreau, dar 
nu sint dispus acum. (A doua zi) Popes- 
cu: — Mi-au plăcut toate, toate, foarte 
mult. Noi vedem tot ce e pe ecrane și ne 
plac foarte mult. Așa, n-aș putea să vă 
spun exact vreun titlu: toate, toate ne-au 
plăcut! 


O voce venind din str. Valea Nucu- 
lui: Domnul meu, nu te supăra, tocmai 
ieşeam pe ușă. Te rog să mă ierți. Rep.: 
— Nu face nimic! 


Regizorul 
nu ne interesează 


O pensionară din Cal. Griviței: Ulti- 
mul film văzut: «Pădurea pierdută»! Mi-a 
plăcut foarte mult, e un film tehnicolor, 
foarte bine regizat şi chiar bine jucat 
«Felix şi Otilia» e și el foarte bun, foarte 


Ka 
revizionările 


inovațiile de ultimă or? 


bine jucat, l-au văzut și copiii, le-a plăcut 
foarte mult. Ei văd mai multe, noi n-am 
văzut în ultimul timp decit rar, soțul meu e 
bolnav, le vedem la televizor. 


O funcționară din Bd. Constructori- 
lor: Chiar aseară am văzut «Pentru că se 
iubesc» și am mai văzut «Felix şi Otilia». 
În primul rind, părerea — nu numai a mea, 
dar a mai multor persoane care merg la 
film — este că s-au făcut progrese. Am 
apreciat și acțiunea, şi culoarea, și actorii, 
în special Ilinca Tomoroveanu, Julieta 
Szănny şi Emmeric Schäffer. Rep.: — Dar 
despre regie ce părere aveți? Popescu: 
— Domnule, pe noi, spectatorii, regia ne 


interesează mai puţin. 


25 


O voce de bunică din Cal. Moșilor: 
Dvs. aţi greșit cum nu se poate mai rău. 
Noi sintem bătrini, eu am o tromboflebită. 
Din 27 noiembrie m-am și pensionat, așa 
că, regret foarte mult, n-am putut vedea... 
Rep.: (vinovat): — Nu face nimic. Noi vă 
dorim multă sănătate. Popescu (binevoi- 
toare): Statt un moment (spre interiorul 
locuinței): Ce film am văzut noi ultima 
dată, taică? (în receptor): Nu ne amintim. 
Dar, poate, să găsim un nepot care să vă 
ajute, locuieşte peste drum. 


O voce feminină din str. Plantelor 
(leneș, calin, insinuant): Dar de unde 
aveţi dvs, numărul meu? Rep.: — Din 
cartea de telefon, vă rog să verificați... 
Popescu: Ei, lăsaţi că știu și eu că figu- 
rez... 


Un mecanic pensionar din Magistra- 
la Nord-Sud: Am văzut «Felix și Otilia». 
Mi se pare că-i lipsește ceva. Am rămas 
ca ăla, dintr-o anecdotă, care are impresia 
că e flămind pentru că mincarea n-a fos! 
sărată. Citisem cartea cu mult inainte, 
mi-am zis s-o mai citesc odată şi să våd 
filmul din nou. În orice caz, mi-a plăcut 
Otilia, la Felix am apreciat timiditatea, 
la Pascalopol — manierele. Nu mi-a plă- 
cut muzica, mai ales acel cînticel... Fiilor 
mei le-a plăcut tocmai cintecul. 


Drumul Sării 21 (o studentă la construc- 
ţii, anul V): Am apreciat, ca fiind cele mai 
reușite, «Pădurea pierdută» și «Atunci 
i-am condamnat pe toți la moarte». Dar 
parcă mai reușit a fost ultimul. Ce mi-a 
rămas din ele? Că se pot face și filme bune. 


O altă voce leneșă, calină, insinuan- 
tă (Cal, Moşilor): Nu știu ce să vă spun... 
Am văzut «Astă seară dansăm în familie». 
Mi-a plăcut, Era foarte simpatic, dar am 
dubii asupra telefonului ăsta, așa că e 
mai bine să încheiem discuţia. 


O economistă din Bd. 1 Mai: Eu am 
rămas puțin în urmă. Ce-am mai văzut după 
«Mihai Viteazul»? Filmul acela cu Dem 
Rădulescu, «B.D. la munte și la mare»! 
«Puterea şi Adevărul» l-a văzut soțul 
meu, care nu e acum acasă, l-a plăcut 
mai mult decit toate filmele românești. 
Rep.: — Ce vă spunea soțul? Popescu: 
— Acţiunea era foarte realistă, iar actorii 
au interpretat excepțional. Rep.: — Dar 
despre regie? Popescu: — Pe noi ne 
interesează și regia, dar n-o reținem in 
general. 


Mi-a plăcut, 
nu mi-a plăcut 


O profesoară de educație fizică: Am 
văzut numai «Pentru că se iubesc». Nu 


mondială: 


cinematografia 


Peliculă în culori... 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Fiţi atenți, vă povestesc acum un 
film cu actori-animale, ceva unic în 
pentru 
prima oară niște fiare sălbatice vor 
fi puse să joace în fața camerelor 
de luat vederi, după un scenariu scris 
în prealabil. Filme în care au jucat 
animale domestice au mai fost, poate 
vă mai aduceţi aminte de pelicula aceea 
nespus de slabă tăcută la noi de un 
canadian, o grandioasă coproducție, 
intitulată, mi se pare, «Prieteni cre- 
dincioși», în care jucau doi ciini-lup, 
ciini care înțelegeau totul, ca niște 


prea mi-a plăcut, deși e mai bun decit 
alte filme ale lui Mihai lacob. M-au deranjat 
anumite situaţii neverosimile, unele ches- 
tiuni cam șarjate. Dintre actori, deși într- 
un rol foarte mic, l-am apreciat pe Dar 
Nuţu. Ilinca, deși frumoasă, a jucat cam 
rece. Vă rog însă să nu-mi publicaţi adresa, 
am multe cunoștințe în mediul artistic 


Studentă în anul | Electronică(Cal. 
Griviței): «Felix şi Otilia», atit. Mi-a plăcut, 
deși după părerea mea (am citit şi cartea), 
Otilia trebuia să fie altfel. Mi-o închipuiam 
mai zglobie, ca un înger, așa ceva... Pe 
scurt, jocul interpreţilor principali n-a 
fost prea grozav. Mi-au plăcut foarte 
mult bătrinii. 


Str. Poiana Narciselor 16: Nu vedem 
decit filme istorice, aşa că ne-am mărginit 
la televizor. 


lonel V. Popescu (str. Popa Rusu 2 A): 
Nu știu dacă această chemare telefonică 
nu e falsă. Dacă e autentică, vă rog să 
notaţi că filmul care m-a impresionat cel 
mai mult e «Puterea» și «Adevărul», 
care reprezintă o frescă a dezvoltării 
politicii noastre și demonstrează tăria 
contemporanilor noștri de a alege binele 
de rău. Aceasta, în ce privește filmul 
politic. În ce priveste filmele distractive, 
mi-a plăcut «B.D. la munte şi la mare» 
N-am văzut «Felix și Otilia», pentru că 
nu merg din principiu la ecranizări, ale 
căror subiecte, revăzute pe ecran, mă 
plictisesc. 


In Cal. Griviței 232 era o aniversare 
După urările de rigoare, am rugat pe 
invitați să ne răspundă pe rind. Răspunsu- 
rile au fost următoarele: 

— N-am văzut! 

— Nici noi nu vedem filme românești. 

— Noi nu vedem decit la Sala Palatului, 
avem o cunoștință care ne dă bilete, dar 
n-a rulat din păcate nici un film românesc. 

— Spre ruşinea mea, demult n-am mai 
văzut un film, sint și revizor contabil și 
n-am avut timp să văd. Noi, ca bătrinii, 
cu televizorul. Şi chiar pe ăsta l-am avut 
defect în ultimul timp. 

— Mi-au plăcut «B.D» şi «Astă seară 
dansăm în familie»... De ce? Nu mai 
ştiu. Poate pentru actori. Pentru Dem 
Săvulescu. Rep.:— Care Dem Săvulescu? 
Invitatul: Cum, care? Bibanul? 


Profesorul 
locuia aici 


O pensionară din str. Garibaldi 8: Ci- 
tim cronici, toate filmele ne plac după 
cronici. Ne-ar fi plăcut, mie și soțului meu, 
să vedem «Felix și Otilia», am iubit roma- 
nul lui Călinescu, profesorul Călinescu 
locuia aici, în vecini. Aici, la noi în Floreas- 


oameni, și care vorbeau curent două 
limbi, engleză şi franceză — nu det, 
acesta este purul adevăr — i-am auzit 
eu personal spunind bună ziua în 
limba lui Shakespeare și Voltaire. 
Cu totul altceva va fi însă filmul meu, 
care va aduce pentru prima oară pe 
marele ecran nişte animale sălbatice, 
luate direct din codru și dresate spe- 
cial, contra unui onorariu corespun- 
zător. Căci vă asigur: un animal săl- 
batic, bine hrănit, bine plătit, bine 
tratat, îşi face datoria mult mai cinstit 
şi mai conştiincios decit un artist 


„ecran. lat... 


alo? casa 
ce filme 


ca, nu prea vine lumea la cinematograf, 
pentru că se aduc filme slabe, și atunci se 
tem de decepții. De data asta au fost 
cozi mari la bilete, le-am văzut cu ochii 
noștri. Poate să-l vedem la televizor. 
Rep:— Aveţi televizor? Popescu: N-avem 
televizor, domnule, sintem pensionari 
vechi. La început nici nu ne plăcea să pri- 
vim, Dar cu timpul, văzînd şi iar văzînd, nu 
ne mai enervează. Așa că, azi, nu avem po- 
sibilități, dar mi-ar plăcea să vedem filme 
la televizor. Cite nu vezi pe micul ecran?! 
O lume întreagă, domnule, o lume! 


Aleea M.A.N. 11 A (elev cl. XIl-a): Am 
văzut în ultimul timp «Astă seară dansăm 
în familie» şi «Pentru că se iubesc». Co- 
media lui Geo Saizescu a fost drăguță, 


Se 
lasă 


așteptate: 


iar filmul lui Mihai lacob nu a fost plicti- 
cos. Mi se pare că e un pas inainte în 
filmul românesc, că poantele nu mai sint 
chiar așa previzibile. 


Str. Plantelor 74 (inginer): Mi-au plăcut 
precum urmează: «B.D» — pentru gagurile 
comice; «Puterea» și «Adevărul»— pentru 
subiect și acțiune. Amza Pellea este 


profesionist, care are tot felul de pre- 
tenţii, care cere cascador dacă trebuie 
să sară un sant și face tot felul de 
mofturi. 

Şi acum să vă povestesc subiectul 
filmului, că e teribil şi cuprinde atitea 
stări sufleteşti umane, că te cutremuri. 

Generic: un codru secular, neumblat 
de piciorul omului modern sau preisto- 
ric. Veverițe, căprioare, păsărele, gize, 
etc. (sfirșitul genericului). Un porc 
mistreț tinăr, superb, cu privirea lumi- 
noasă, generos, vesel, cinstit, cu un 
prestigiu solid în cadrul turmei, 


„Copiii sub 18 ani... 


e în clasa IX-a), vede toate filmele înaintea 


actorul anului. 


Str. Platinei 5 (medic): Dom'le, cel 
mai brava: «Puterea» și «Adevărul»! Un 
film totalmente nou, prin realismul acţiunii, 
prin jocul actorilor. Chiar din punct de 
vedere tehnic (colorul și sonorul),e mult 
mai reuşit. Observ că filmul românesc a 
devenit mai antrenant. Mai variat: acum 
ai ce alege din el pentru toate gusturile. 


Str. Existenţei 30 A (elevă cl, VIII-a): 
Ca subiect, «Felix și Otilia» a fost cel mai 
bun. Cel mai drăguţ a fost «B.D.». Inter- 
pretarea a fost genială in amindouă. «De- 
colarea» a fost ceva mai serios, dar la un 
nivel ceva mai scăzut. 


Filmele de dragoste 


Un film 
trebuie și gindit 


Str. Principatelor Unite 9 (elev cl. 
XII-a): Sintem trei frați. Cel mic vede 
numai filme de aventuri, din care noi nu 
producem. Mijlociul, fiind mai liber (el 


Dragoste 


iubește o tînără scrofiţă, nu mai puţin 
superbă, cu ochi mari, păr cirlionțat 
și brunet, vedeta codrului, erau lo- 
godiți și urmau să se căsătorească 
la prima recoltă de jir. Dar, vai, iată 
că vine nenorocirea. Un tinăr dresor 
de circ (care va fi, de asemeni, inter- 
pretat de un animal în travesti, even- 
tual un lup) vrea să revoluționeze 
arta circului și să dea o grea lovitură 
prestigiului maestrului său, care-l ține 
pe tușă. El se decide să facă o dresură 
unică în cadrul unui nou spectacol, 
aducind în arenă o porcină sălbatică, 


(elev cl. 
mic vede 
we noi nu 

Eber (el 
= înaintea 


ces în sală... 


Filmele de aventuri 


mea și mi le recomandă. Despre «Puterea» 
şi «Adevărul» mi-a spus că e un film 
foarte bun, dacă stai puţin și te gindești, 
dacă: încerci să-l pătrunzi. Mi-a plăcut 
și mie tematica, nu știu de ce altora de 
virsta mea nu le place. Un film trebuie şi 
gindit, în fiecare găsești ceva interesant, 
trebuie doar să scormoneşti în el. 


Str. Occidentului Bi (cercetător stin. 
tific): «Puterea» și «Adevărul» mi-a plăcut 
pentru citeva lucruri spuse veridic (şi asta 
e bine!) dar ca film... e cam lung, actorii 
nu sint cu toții la înălțime, nu prea se poate 
vorbi de regie. «Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte» stă în picioare, scenariul 
e bun, acțiunea nu te plictisește, excelent 
jocul lui Amza Pellea și al copilului. 


În «Felix şi Otilia», interpreții titulari sint 
cam slăbuți, iar dacă e să-i elogiem pe cei 
doi bătrini, atunci iar nu e bine pentru 
film în general. Filmul e puțin încărcat, 
puțin prețios, în genul unor montări de 
teatru, dar e onorabil față de ce-a fost 
pină acum. As mai putea vorbi de comedii- 
le stagiunii, dar nu sint genul meu, aşa 
incit... 


mistreată 


in stare să danseze, să facă pres- 
tidigitație şi acrobație pe motocicletă. 
Tinărul dresor vine în pădure, stă 
de vorbă cu tinăra mistreaţă, îi spune 
despre ce e vorba, o amețeşte cu 
diferite tentaţii (viață distractivă, sa- 
salariu și prime, turnee în străinătate) 
şi aceasta, ca orice tinără femeie, 
nu rezistă tentației și-i spune tinărului 
mistreț: dragă, adio, eu mă fac artistă. 
Şi pleacă cu dresorul la circ, unde 
începe intense repetiții. La început, 
tinărul mistret este indignat şi, 
împreună cu intreaga turmă, o dis- 


„premiu sigur... 


Gen: LGE 
Filmele de famil: 


a Popescu? 
ati vazut? 


Grădina Icoanei 6 (student medicină 
anul |): M-am dus la «Felix și Otilia» 
pentru a admira marele curaj al realiza- 
torilor (pentru că e totuşi un mare curaj 
să faci pastișa unei opere monumen- 
tale). Ce să vă spun despre film? Mi-a 
plăcut Otilia, care e de o frumusețe ului- 
toare, dar se cam plimbă pe peliculă, ar 
mai trebui să înveţe. Boruzescu a fost o 
revelație, ca și Sergiu Nicolaescu, deși 
acesta a fost conceput complementar 
personajului. Mos Costache — o uriașă 
surpriză. Plastic, filmul a fost o sărbătoare 
a imaginii. Totuși, impresia pe care o lasă 
e următoarea: cind ieși din sală, simţi că 
trebuie să te scuturi de praf sau să tragi 
o dușcă pe git, pentru a te reanima. Cele 
citeva secvenţe care au scos filmul în 


Caricaturi după „La Pologne“ 


Filmele de autor 


exterior (vinătoarea, vizita la moșie) nu 
reușesc să-l învioreze. După vizionare 
am luat cartea (e romanul meu preferat, 
l-am citit de 3 ori, incepind de acum 10 ani). 
Am ajuns la concluzia că realizatorii s-au 
oprit la jumătatea drumului, nehotărindu- 
se nici să-l respecte pe Călinescu, nici 
să-l folosească doar ca pretext. Păcat 
că nu au mers la capăt cu îndrăzneala 


prețuiește pe fosta logodnică pentru 
gustul ei ignobil.«Nu-i nimic — îi 
spun părinţii — te vei căsători cu alta, 
că fete e destule». Dar — pentru a 
doua oară, vai — tinărul mistreț este 
cuprins cu timpul de o gravă melan- 
colie, nu mai poate dormi, nu mai 
poate minca, geme tot timpul și se 
zvircoleşte, uscat de dragoste și de dor. 
Nebun de amor, el fuge într-o noapte 
din codru și se duce la oraș. Ajunge 
la circ chiar în seara premierei, cind 
noua și tinăra vedetă urma să dea 
marea lovitură a carierei sale. El se 


„da festivalul... 


(mă refer nu la schimbările de caractere, 
de evenimente, ci la chestiile de joc, de 
nuanță). Păcat că n-au apăsat pină la 
capăt pe accelerator. 

Am mai văzut «Asediul», pentru că 
am trăit 5—6 ani in Constanţa şi pentru 
că citisem inainte şi romanul.Rezerva mea 
vine de la modul cum e rezolvat raport. 
dintre conducător și masă. In romar 
înlocuirea și preluarea puterii este un 
act al unor personaje care nu se remarcă şi 
care alcătuiesc un tot. În film (poate e 
«vina» interpretării foarte reliefate a acto- 
rului), totul e pus în seama personajului 
principal, singurul care gîndeşte clar, care 
acţionează; astfel incit inteligența celorlalți 
păleşte în fața inteligenței conducătorului. 
Am impresia că e putin deformat. A filma 
niște oameni în întuneric, temători de 
șirurile de jandarmi — asta nu înseamnă a 
filma masa! 

Cal. Griviței 15 (Student filologie anul 
UI: Filmele noastre seamănă încă foarte 
mult între ele. Uneori e bine ca filmele să 
semene, uneori chiar asemănarea asta 
desemnează o școală. Condiţia e ca, 
tematic, să difere. Dar, după ce ne specia- 
lizasem în filme istorice, acum excelăm 
în ecranizări și comedii ușoare. Unde e 
filmul de actualitate? Eroii timpului nostru 
sint, oare, borfaşii din «B.D.» şi «Astă 
seară dansăm în familie»? Oare trebuie să 
ne felicităm că putem spune despre eroii 
contemporani ai filmelor noastre (cum 
spunea Ibrăileanu despre personajele ca- 
ragialești) că sint atit de necinstiți încit 
niciunuia nu i-am putea întinde mina” 
lată de ce, în ciuda diversificării stilistice 
eu simt o oarecare sărăcie. Mi-ar place 
ca filmul să meargă mai la inima spectato- 
rului, să se întoarcă la viață, înriurind-o 
prin toate mijloacele. 


Înainte de epilog, nişte așa-zise 
concluzii 


9 Trecind pe lingă pitorescul unor răs- 


punsuri, am calculat frecvența cu care 
diferitele titluri au revenit în discuţie. 
Din 178 numere de telefon au răspuns 111. 
Din cei 111 chestionaţi, 30 nu au văzut 


nici un film, 70 au văzut 1—3 filme, iar 
11 au văzut 4—9 filme. «Felix şi Otilia» 
a fost citat de 42 de ori (cel mai văzut, 
dar și cel mai discutat!), «Puterea şi Ade- 
vărul» şi «B.D. la munte și la mare» — 
de cite 27 de ori; «Atunci i-am condamnat 
pe toţi la moarte» — de 15 ori, «Astă seară 
dansăm în familie» — de 8 ori (după 5 zile 
de la premieră). 


9 Din toate convorbirile s-a desprins ata- 
şamentul cu care este așteptat de către 
public filmul naţional. Acesta este privit 
cu un ochi mai familiar, mai îngăduitor, 
dar în același timp mai arid şi mai migălos 
decit producţiile străine, pe care distanța 
și misterul le tace să fie judecate cu mai 
multă detaşare și indiferenţă. 


9 O parte a spectatorilor sint contaminați 
de clișeele criticii de specialitate, care de 
altfel îi nemulțumeşte. O și mai largă 
categorie se pronunță fără argumente. 
«Mi-a plăcut», «nu mi-a plăcut», «un 
film reuşit», «drăguţ», «o interpretare 
valoroasă» sint termen: pragmatici, de la 
marginea esteticii. Foarte puțină lume are 
noţiunea de «regizor», de «autor al fil- 
mului». Majoritatea migrează spre film în 
căutarea numai a actorilor. Rareori un 
film e văzut de două ori. O timorare în 
fața fenomenului cinematografic poate fi 
dedusă și din frecvența celor care au 
cerut să rămină incognito și din jena 
manifestată de cei ce nu au văzut nici un 
film. 


@ A fost subliniată, totuşi, o îndepărtare 
de şabloane, de plictiseală, o profesiona- 
lizare a actorilor de film, din rindul cărora 
Amza Pellea, Dem Rădulescu, Mircea 
Albulescu se bucură de popularitatea ma- 
ximă. Fiecare film işi are acum un cerc 
anume de spectatori; majoritatea spec- 
tatorilor işi găsesc filmul preferat (mai 
puţin, din păcate, iubitorii filmului «de 
artă»). Totuşi, se observă și o lipsă de 
unitate stilistică din pricina căreia școala 
naţională de filme rămine, încă, un dezi- 
derat; se continuă o monotonie de gen (o 
serie de ecranizări urmind unei serii de 
Time istorice). Filmul de actualitate se 
lasă așteptat. 


Epilog, scuze, mulțumiri 


Dacă ar fi știut ce judecăți docte naștem din răspunsurile lor, 
binevoitorii noștri convorbitori ne-ar fi întimpinat, poate, la 
rîndul lor, cu mai puțină seninătate. li asigurăm că n-am urmărit 
decit să le facem vocile auzite. Le cerem scuze pentru această 
lipsă de umor. Le mulțumim pentru tradiționala lor omenie. Şi 
încheiem, amintindu-ne replica încurajatoare a unuia dintre ei: 
«Vă faceți și dumneavoastră datoria!» 


ascunde în culise, ea iese in arenă, 
execută primul număr, succes mon- 
stru, îl execută și pe al doilea, alt 
succes monstru, apoi se urcă pe mo- 
tocicletă, face citeva salturi mortale, 
aplauze frenetice, pentru ca, deodată, 
brusc, tinărul mistreț îndrăgostit să 
iasă din culise ca o fiară, să se 
arunce in spinarea ei și s-o stfișie 
cu colții lui tineri. Ea cade moartă, 
tinărul mistreţ se repede asupra dre- 
sorului, il sfişie şi pe el, dar acesta 
cu un ultim gest scoate pistolul — ca- 
libru 14,35, un Brown original — şi-l 


jji 


| 
ji 
| 


Le 


e e 


„filmului de animaţie... 


împușcă pe loc. Publicul, zguduit, 
asistă la o triplă crimă, o crincenă 
dramă amoroasă cum rar s-a mai 
mai văzut. Morala filmului e precisă 
şi tăioasă: vai de cel ce se indrăgos- 
teşte de o artistă, căci nenorocit va fi. 


sub 18 ani nu vor avea acces în sală, 
premiu sigur la festivalul filmului ani- 
malic de la Cannines (Franţa). 


Peliculă în culori, ecran lat, copiii 


lon BĂIEȘU 


„de la Cannines (Franța) 


27 


deis "y +0304 31Ś9U]11U} ƏS 2409 “UDŠIANJ DIIM DOS 24199 ƏP O43140 F» 
"D1/D4501D42U19 NI MJN40I14IS D A0 Dud 1 J INpnuDMOA D24DZIUDA92 piafo D II "2404 ap 2]14n010]d 
‘NZD Jopoa J, M} DZOA NI “1SDaut9 DVI “pavo Duta Huuad J2 1% əd pavo vuad Mad 22111 ƏS NİNN UDQ 1 YIN Gap 


SITUŢUL SIdLLL 


30 


sondaj în cineunivers 


motive de optim 


Cifrele preliminare cu privire 

la stagiunea cinematografi- 

inema că 1971—1972 par să confir- 
me o tendinţă pe care obser 

vatorii cei mai atenți o sem 

nalaseră încă din stagiunea 

precedentă. Desigur, nu sîntem deocam- 
dată în posesia datelor complete, bilanturi 
serioase n-au putut fi încă alcătuite, feno- 
menul este încă la început, n-are ca- 
racter univoc şi mai tolerează manifes- 
tări contradictorii. Dar faptul rămine fapt: 
în majoritatea țărilor dezvoltate, cinema- 
matograful pare să fi făcut primii paşi 
spre ieșirea din criză. După circa cinci- 
sprezece ani de scădere continuă și pro- 


sis 


Trei momente dintr-o comedie de mare 


felor se menține la un nivel ridicat fenome- 
nele de flexiune înregistrate cu cîțiva ani 
în urmă sint astăzi mult mai puțin vizibile. 


Vec scheme dispar 


Nu ne putem încă pronunța asupra 
proporțiilor și implicațiilor unui proces 
aflat în deplină desfăşurare. Dar, de pe 
acum, citeva remarci se impun. 

În mai toate țările occidentale cu o 
industrie cinematografică dezvoltată, pun- 
ctul cel mai de jos al perioadei de derută 
artistică pare să fi fost lăsat în urmă. 


vilvă cu Monica Vitti («Nini Tirbuşon») 


gresivă a numărului de spectatori și a 
numărului de săli de cinema și (cu oa- 
recare reveniri temporare) de diminuare 
a numărului de filme produse, după circa 
cincisprezece ani de accelerată retragere 
în fața presiunii televiziunii, statisticile par 
să indice, în sfirșit, un reviriment, nu 
conjunctural, ci de substanță. Oamenii 
încep să se dezlipească de pe fotoliile din 
fața televizoarelor şi să se îndrepte din nou 
spre sălile obscure, cifrele încasărilor 
cresc, multe studiouri înregistrează o fo- 
losire mai intensă a timpului de producție. 
interesant este că și în țările în curs de dez- 
voltare, în care frecventarea cinematogra- 


Vechile scheme de tip hollywoodian clasic 
(sau de tip european antebelic), ceea ce 
a fost numit cu sarcasm «cinematograful 
lui tata mare»o anumită viziune artistică 
liniară şi conformistă bazată pe flatarea 
intelectului şi sensibilităţii spectatorului 
mijlociu care mergea la cinema să se 
«deconecteze», o anumită moaaiitate de 
a gîndi și realiza filmul (fie că era vorba 
de voioşia aseptică a comediilor sofisti- 
cate americane din anii *30, fie de ironia 
politicoasă a producţiilor lui René Clair, 
fie de poveştile lui Walt Disney pentru 
copiii cuminţi de toate virsteie au 
mai subzistat destui ani după război, nu 


Cinematograful străbate 
o perioadă de mutație. 
Dar această mutație 
este parte integrantă 
a colosalei transformări morale 
pe care o suferă lumea 


„numai în mentalitatea unor realizatori ci 


şi în mentalitatea unei bune părţi din 
public; o asemenea modalitate şi-a epui- 
zat astăzi complet posibilitățile. Cinema- 
tografia contemporană a reținut din a- 
ceastă manieră, astăzi intrată în istorie, 
destule ciștiguri tehnice, o bună şcoală 
de dirijare a actorilor, o îndeminare in- 
discutabilă în a construi și expune o 
poveste. 


Un nou echilibru 


În acelaşi timp «insurecțiile artistice» 
apărute la răscrucea deceniilor şase și 
șapte (și mai tirziu) au fost și ele, în bună 
măsură, resorbite, nu fără a fi provocat în 
prealabil o profundă re-gindire a tematicii 
şi limbajului cinematografic. E indiscutabil 
că astăzi nu se mai pot face filme (artis- 
tic valabile) ca înainte de explozia «furio- 


contureze. O expresie spectaculoasă a 
acestei evoluții o constituie”apariția acum 
citeva săptămini pe ecranele Parisului a 
noului film al lui Jean Luc Godard, reali- 
zat după ani de căutări iconoclaste şi tă- 
ceri dramatice. un mm de asemeni «nor 

mal», beneficiind de prezența unor ve- 
dete mondiale (Jane Fonda şi Yves Mon- 
tand) şi precedat (cine ar fi crezut asta?) 
de o intensă campanie publicitară. Un 
asemenea eveniment nu poate să nu pro- 
voace în sufletul nostru romantic-revo- 
luționar o oarecare tristețe, dar el indică, 
totodată, asimilarea de către cinemato- 
grafia contemporană a unor poziţii de 
avangardă, 


Succesul filmului politic 


Un alt fenomen care, după părerea 
noastră, explică revirimentul cinematogra- 


Westernul-spaghetti pierde teren în faţa problemelor 
clasei muncitoare («Clasa muncitoare merge in Paradis») 


şilom britanici, a noului val francez, a 
noului cinematograf brazilian, a perioadei 
de aur poloneze și cehoslovace, a under- 
ground-ului american. Filme cum sint 
«Incidentul» (pe care spectatorii noștri 
l-au văzut nu demult) sau ca «Filiera 
franceză» (ciştigătorul Oscar-ului pe acest 
an) se înscriu, fără îndoială, în cadrul 
cinematografului «normal», (dar e vorba 
de o normalitate care n-ar fi putut să exis- 
te fără prealabila experiență a «under- 
ground»-ului). Fapt este că experienţele 
exacerbate (de tipul «antifilmului») s-au 
consumat şi un nou echilibru, pe o vo- 
lută superioară a spiralei, începe să se 


fiei contemporane, este tot mai pregnanta 
sincronizare a filmului cu problematica 
actuală. Nu de azi și nu de ieri (dar nici 
de prea multă vreme) se vorbeşte despre 
succesele pe care le recoltează pe meri- 
dianele globului filmul politic (în înțelesul 
concret, perfect delimitat al termenului). 
Dar, trebuie să recunoaştem, pînă nu de- 
mult, aceste succese se retereau la filme 
izolate sau la pături subțiri (deşi influente) 
ale opiniei publice. Astăzi, într-o tot mai 
mare măsură, e vorba de un fenomen de 
masă, de faptul că în ce priveşte «box- 
office»-ul, filmul politic concurează și 
depăşeşte westernul sau comedia senti- 


zen 


mentală, 

O cinematografie care s-a aflat în per- 
manent, de la război încoace, în primele 
rînduri nu numai în ce priveşte tendinţele 
autentic înnoitoare, ci și în ce priveşte 
sensibilitatea față de înclinațiile ascunse 
sau mărturisite ale publicului de rind — 
e vorba, bineînțeles, de cinematografia 
italiană — prezintă în această privință un 
tablou edificator. În locul «peplum»-urilor, 
al westernurilor-spaghetti, al filmelor muz» 
cale, locul preponderent in producția ul 
timului an îl dețin filmele politice. Pelicule 
ca «Sacco și Vanzetti», «Anchetă cu pri 
vire la un cetățean mai presus de orice 
bănuială}, «Clasa muncitoare merge în 


nu înseamnă, desigur, că televiziunea nu 
va continua să se dezvolte și nu va con- 
tinua să exercite o influență considerabilă 
asupra spiritului oamenilor) şi, deci, ri- 
valitatea dintre cinematografie și televi- 
ziune începe să se așeze pe baze noi și 
să-și piardă caracterul dramatic, exclusi- 
vist. Problema nu se mai pune în termenii: 
film sau TV, ci film ai TV. Filmul contem- 
poran a asimilat citeva din ciștigurile te- 
leviziunii (așa cum, mai înainte, teatrul 
asimilase unele dintre noutăţile aduse de 
limbaiul cinematografic) si în acelaşi timp 
s-a delimitat mai clar de televiziune, rea- 
nzinau-se treptat un tel de «gentiemans 
agreement» cu privire la impărţirea imen- 
sului teritoriu al artei imaginilor în miş- 
care. Ca să dăm un singur exemplu, 
scenele de masă, antrenind o amplă fi- 
gurație, scene improprii micului ecran, 
revin cinematografiei, în timp ce lungile 
desfășurări epice, bogate în episoade și 
în zvicniri spectaculoase, greu de con- 
centrat în filme de o durată de 90 sau 120 
de minute, își găsesc albia lor firească în 
serialele de televiziune. 


Pentru ca «Filiera» să fie socotit film normal 
a fost nevoie de underground («Filiera franceză») 


paradis» şi multe, multe altele au avut un 
succes de public răsunător. Elementul 
politic este considerat ca un factor adu- 
cător de încasări. lată, de pildă, «Nini 
Tirabuscio», o comedioară populară, ușor 
licențioasă, avind drept protagonistă pe 
Monica Vitti, care a ținut afișul în Italia 
luni și luni de zile; sensibil la gustul pu 
blicului, regizorul Marcello Fondato a con- 
trapunctat scenele de cabaret cu o acerbă 
satiră a burgheziei prefasciste, a adus pe 
ecran violentele întruntări politice din pe 
rioada ascensiunii mussoliniene, a cre 
ionat cu apă tare portretele carnavaleşti 
ale unor literați ca Marinetti și D'Annunzio, 
grăbiţi să îmbrace cămașa neagră. În- 
tr-una din scenele-cheie, fetele «din po 
por» și muncitorii din sală cîntă Interna- 
ționala. Unde sint vremurile cînd filmele 
angajate trebuiau ele să caute, pentru a 
ciştiga publicul, sprijinul unor secvențe 
sentimentalo-erotice? 


Sfirșitul rivalității film — TV 


Am amintit de situaţia din Italia, dar lu- 
cruri asemănătoare se pot spune des- 
pre noua producție cinematografică a- 
mericană și despre mimele ain multe alte 
țări. E clar că în asemenea condiţii pu- 
blicul larg se simte mai atras ca în trecut 
de sălile de cinema, în care găsește re- 
flectate artistic multe din întrebările care-l 
frămintă ca cetățean. 

În sfirşit, perioada de fascinaţie a tele- 
viziunii se apropie și ea de shirșit (ceea ce 


Toate aceste fenomene se integrează 
într-un proces mai amplu, în care cinema- 
tografia devine pentru prima dată o artă 
universală, comună tuturor popoarelor. 
Cunoscutul critic marxist francez Gérard 
Langlois scria recent: «Trebuie să re- 
cunoaştem ca evident faptul că cinemaro- 
graful străbate actualmente o perioada de 
mutație fără precedent, mai importantă 
decit cele pe care le-a cunoscut o dată cu 
«apariția vorbitorului» sau imediat după 
cel de al doilea război mondial. Această 
mutație este parte integrantă a colosalei 
transformări morale pe care o trăiește 
lumea. Toate țările și-au ciștigat astăzi 
dreptul la cuvint și la imagine». 


Poate nu e lipsit de semnificaţie faptul 
că cinematografia românească își caută 
astăzi un al doilea elan tocmai într-o 
vreme în care și pe plan mondial, filmul 
începe să cunoască o perioadă de lim- 
pezire și regăsire la nivelul superior. O 
asemenea convergență, dacă este in- 
țeleasă şi asumată cu responsabilitate, 
nu poate să nu aibă consecințe favorabile, 
aşa după cum discrepanţa dintre ineluc- 
tabilele necesități simplificatoare ale unei 
cinematografii tinere într-o societate care 
abia îşi definea contururile şi căutările 
chinuitoare (și uneori sterile) ale cinema- 
tografiei de tradiție a contribuit, într-o 
măsură mai mare sau mai mică, la insa- 
tisfacția creatorilor și, implicit, la neim- 
plinirile din anii trecuți. 

lată, deci, încă un motiv de optimism. 


H. DONA 


un spectator temperat 


Cinematograful 


stilou 


Cind pelicula 


va fi la fel de ieftină 
ca o bere la halbă, 
orice cetățean onorabil 
va putea să facă un film. 


Dacă ar exista posibilități materiale 
cred că ne-am trezi cu mai mulți regi- 
zori decit poeţi... Dar nu te poți apuca 
să faci un film cu dezinvoltura cu care 
te-ai înhăma la scrierea unui poem. 
Enormele dificultăți materiale împie- 
dică încă spontaneitatea creaţiei. Căci 
nu te poți trezi într-o noapte fulgerat 
de o idee şi să te apuci imediat s-o 
transmiţi pe peliculă. Chiar dacă ai 
avea geniu, trebuie să mai aștepți. 
Nu e suficient «să ai o idee». Ideea 
ta trebuie imbrățişată de alții. Din 
acest punct de vedere poetul are o 
situație privilegiată. Nimic nu-l împie- 
dică să-și transmită sentimentele, pe 
cînd cineastul... De aceea cineaştii 
se recrutează nu numai din rîndurile 
oamenilor de talent, ci şi din rindurile 
celor înzestrați cu răbdare, talent or- 
ganizatoric și spirit practic. Firile fra- 
gile n-au prea multe şanse cinemato- 
grafice. În cinematografie nu trebuie 
numai să te «impui», trebuie şi să 
«răzbaţi». Cinematograful e © artă 
colectivă, chiar dacă regizorul deține 
rolul decisiv. Pină la urmă, depinzi 
de alții. Din această oboseală faţă de 
aerul prea colectiv al filmului, s-a 
născut «filmul de autor». Regizorul 
devine stăpin absolut, un monarh fără 
nici o opreliște, regizorul îşi scrie cu 


e EET Saca 


Regizorul îşi confecționează vedetele 


costă o avere. Așa că spontaneitatea 
deplină ține deocamdată de viitor. 
Aşa s-a născut visul feeric al «cine- 
matografului stilou». Cind pelicula va 
fi la fel de ieftină ca o bere la halbă, 
cind aparatele vor costa cit o pereche 
de pantofi — orice cetățean onorabil 
va putea să facă un film. O, frumoase 
timpuri... Producerea unui film va de- 
veni un lucru foarte obișnuit. Ce fru- 
moase vacanțe vor fi atunci. Vom pleca 
la mare şi vom face filme de lung-me- 
traj... Ne vom bronza și vom crea capo- 
dopere. Nu vor mai exista vedete... 
interpreţii vor fi rudele noastre din 
provincie şi prietenii din copilărie. 
Ne vom face reciproc cadouri, filme 
nemuritoare. Vom dedica filme femei- 
lor iubite, cu dezinvoltura cu care le 
dedicăm astăzi sonete. Ne vom scoate 
stiloul din buzunar și vom scrie fil- 
mele care ne dor, care ne apasă. Înce- 
pătorii se vor putea manifesta în toată 
splendoarea, își vor prezenta în mo- 
deste serviete filmele, așa cum vin 
astăzi poeţii cu versurile la redacție. 
Dacă nu vor fi reuşite le vom da foc, 
fără spaima de natura economică. 
Cinematografele — transformate în- 
tr-un fel de edituri — vor anunţa în- 
cepătorii că «filmele neutilizabile nu 
se înapoiază»... 


(«Zabriskie Point») 


mina lui filmul, din acest moment des- 
tinul lui începe să se asemene cu cel 
al romancierului. Un film de Fellini. 
Un film de Antonioni, un film de Berg- 
man. Actorii încep să fie împinşi unde- 
va în umbră... Scenariştii, striviți și ei, 
sint toți nişte biete unelte... Compozi- 
torul îşi arată aptitudinile geniale nu- 
mai cind i se permite. Regizorul nu 
mai apelează la vedete consacrate, 
ci îşi face el, cu mina lui, vedetele de 
care are nevoie. 

Dar nici filmele de autor nu asigură 
deplina spontaneitate... Căci produ- 
câtorul n-a dispărut incă şi un tilm 


Cu «cinematograful-stilou» va ince- 
pe, cred eu, perioada de aur a filmu- 
lui... Atunci, într-adevăr, filmul va fi 
un act de creație spontan, atunci 
cineastul va fi pe picior de egalitate 
cu poetul. Au dreptate optimiştii în- 
răiți care susțin că cea de a șaptea 
ana se atlă de-abia la început... Toc- 
mai revoluția tehnică va asigura cine- 
matografiei simțul poetic, deplina ei 
înflorire... 

Dar se pare că mai e ceva timp pină 
atunci. 


Teodor MAZILU 


filmul și societatea contemporană 


rima constatare pe care e obligat 
s-o facă chiar și cel mai placid 
martor: 

Cinematografia lumii străbate în mod 
evident o etapă de radicalizare. Cînd 
scriu aceste cuvinte, mă gindesc nu la 
underground-ul american, nu la «in- 
dependenți», nu la o serie de filme 
anti-sistem de tip godardist, ci la o 
cinematografie care, în cvasitotalitatea 
ei, reprezintă o structură angajată, 
deci la Italia. Lăsînd la o parte anii de 
bijbiială și autonemulțumire care au 
urmat încheierii etapei neorealiste, Ita- 
lia postbelică a fost și rămîne, după 
părerea mea, punctul cel mai înaintat 
al gîndirii cinematografice din lumea 
occidentală. Cinematografia italiană 
este, de altfel, azi, singura cinemato- 
grafie din apus aflată în întregime sub 
influența mișcărilor politice de stînga 
și, într-o foarte mare proporție, sub 
influența Partidului Comunist Italian. 
(Cele trei vedete ale palmaresului, 
toate trei italiene, sînt trei militanți 
marxiști: regizorii Francesco Rosi, Elio 
Petri și actorul Gian Maria Volonre, 
care este la ora aceasta actorul cel mai 
cotat al Europei, o vedetă de tip spe- 
cial, adică o vedetă care îşi refuză con- 
diçia de vedetă și face din film nu un 
scop, ci un mijloc, mijlocul de a exista 
ca «militant politic») 


C e înseamnă că cinematografia ita- 
liană este o cinematografie poli- 
tică? inseamnă mai întîi o mare canti- 
tate de filme, cum am zice noi «pe 
probleme majore», adică filme de mari 
semnificaţii, filme care își propun să 
dezbată, să dezbată nu să oglindească, 
marile probleme ale Italiei contempo- 
rane, şi cînd zic Italia contemporană, 
spun în primul rînd clasa muncitoare. 
(Nu întimplător filmul lui Petri pune 
chiar în titlu aceste două cuvinte: 
«Clasa muncitoare... se duce în rai» 


«Dragă Louise» (Jeanne Moreau), romantism tandru 


«Noi n-o să imbătrinim impreună; 


Cannes 72: marele premiu 


Afacerea Mattei 


e Subiectul: 27 octombrie 1962. 
Avionul personal al lui Mattei, pre- 
ședintele celei mai importante so- 
cietăți petroliere a Italiei, se pră- 
bușește în chip misterios. Procuro- 
rul însărcinat cu afacerea este asa- 
sinat (toată lumea spune: «din ordi- 
nul Mafiei»). Ca și mai tirziu, în ca- 
zul preşedintelui Kennedy, poliția 
nu poate stabili nimic precis. Asa- 
sinii procurorului rămîn necunos- 
cuţi. Un mister este dublat de un 
alt mister sau cum spune cineva 
«misterul morții acoperă enigma 
vieţii». 

e Cine este Mattei? Mattei este 
unul dintre cele mai importante 
personaje ale lumii postbelice: ridi- 
cat de foarte de jos, şef în maquis, 
devorat de febra acţiunii, organi- 
zator de geniu, dinamism legendar, 
obsedat de ideea de a transforma 
Italia într-o mare putere petrolieră 
( replică semnificativă: Intr-o noap- 
te, privind luna, Mattei spune unui 
prieten: «ce-ar fi să găsim şi acolo 


petrol?). Încearcă o politică de in- 
dependență economică. Intră în con- 
flict cu marile concernuri america- 
ne. Se aliază cu ţări din lumea a 
treia. «Fifty-fifty»-ul propus de el 
răstoarnă regula jocului. E amenin- 
țat cu moartea. Se încearcă asupra 
lui cîteva atentate. Ciu-en-Lai zice 
despre el: «După Marco Polo e cel 
mai important italian care a pus 
piciorul în China». Un jurnal ame- 
rican spune: «După Cezar, el este 
italianul cel mai important». E pore- 
clit «Ţarul petrolului», «Comunist 
alb», «Împăratul republicii», «O- 
mul dezordinii». 

e Filmul: abordează o formulă 
specială — ceva între documentar 
şi ficțiune. Este o anchetă despre a. 
anchetă. Un film-studiu. O struc- 
tură cinematografică deschisă. Nu 
există scenariu. Există numai aven- 
tura investigației. Stilul: jurnalism 
în imagini. Poate o nouă specie 
cinematografică, un echivalent vi- 
zual al presei de opinie. 


(Jobert — Yanne), instantanee pariziene 


Nu întimplător cel de al treilea film 
italian în competiție are în titlu cuvin- 
tul «Metalurgistul... Mimi, atins în o- 
noare»). Nu întimplător mari filme 
italiene de prestigiu folosesc încă din 
titlu termenii vocabularului ideologic 
(un film se numeşte «Conformistul». 
Altul «Înainte de revoluție», etc). 

Pînă acum cîțiva ani, discuţia politică 
era prezentată mai voalat. Cineaștii 
căutau să nu-și sperie publicul. Ei în- 
cercau întîi să-l atragă şi pe urmă să-l 
oblige să reflecteze. Se desfășura o 
adevărată tactică a ambalării. Se chel- 
tuia o importantă cantitate de energie 
pentru inventarea unor titluri «atrac- 
tive», a unor învelișuri atractive, dez- 
baterea unor teme pur politice, pur 
economice, fiind considerată în mod 
tradițional ca «aridă». 


§ chimbările intervenite în ultima 
vreme au modificat această men- 
talitate. De unde acum cîțiva ani filmul 
politic era considerat un succes de 
prestigiu şi niciodată un succes finan- 
ciar — de obicei cineaștii «care voiau 
să spună ceva», lucrau o perioadă în 
echipele filmelor comerciale, deci proas- 
te, dar de succes, pentru a-și putea 
aduna bani ca să facă un film necomer- 
cial, deci bun, dar de insucces (exem- 
plul cel mai la-ndemiînă este Vittorio 
De Sica). Creşterea prestigiului filmu- 
lui politic în Italia a modificat această 
stare de lucruri. Statisticile arată azi 
cifre de încasări uimitoare la filmele 
politice și unul din fenomenele cele 
mai semnificative ale cinematografului 
italian de azi — după mărturisirea unui 
reputat critic — sînt «cozile la filmele 
politice». Publicul italian, în special 
cel din Nord, începe deci să se intere- 
seze de filmul politic, uneori îl preferă 
peliculelor amuzante. De aici și atitu- 
dinea cineastului italian, care nu vrea 
să-și răsfeţe publicul în modul tradi- 


Cannes '72: conferinţa de presă 


Polansk-Bill- Macbeth 


— Nu vi se pare că «Macbeth»-ul 
dumneavoastră e prea academic, 
prea obiectiv? 


— Am vrut să-l fac mai subiectiv, 
dar n-am reușit. N-am vrut să am 
procese. M-am sfătuit şi cu Bill, 
nici el n-ar fi fost de acord. (Bill 
este Shakespeare. Aşa-l numește Po- 
lanski). 


— Cum aţi filmat scena vrăji- 
toarelor? Atitea femei bătrîne, în 
pielea goală! A fost probabil dificil 
să le hotăriți să se dezbrace. 


— Femeile bătrine nu fac nazuri. 
Ele știu că asta-i piesa și se supun. 
Mai greu, mult mau greu e cu cele 
tinere. Nu vă spun ce probleme am 
avut cu protagonista mea ca s-o 
hotărăsc să-și scoată lenjeria. 


— Există în film o secvență în- 
fiorătoare. Macbeth trebuie să guste 
din fiertura satanică. În cazan se 
văd broaște și capete de copil. In- 
terpretul ia cu lingura din zeamă și 


înghite. Vreți să ne spuneți ce 
ac m: 

nghiţea o supă de legume de- 
licioasă, dar nu vă pot spune marca, 
pentru că e interzis să faci publici- 
tate la o conferință de presă. 


— Vreţi să ne spuneți cit a costat 
filmul? 


— Mi se pare că nu pot. Asta e 
un secret al Columbiei. În orice 
caz vă pot spune că a costat mult 
mai puțin decit pare. Şi mult mai 
mult decit spera Columbia. 


— Nu înțeleg de ce aţi semnat 
scenariul. Doar n-aţi adăugat nici 
un cuvint. Doar l-a scris Shakes- 
peare. 


— Nici eu nu înțeleg de ce pu- 
net o asemenea întrebare. Doar 
ați fi citit în viața dumneavoastră 
o piesă de Shakespeare. Dacă da, 
poate că ați remarcat că singurele 
indicaţii sînt «enter» și exit». Sau 
poate că nu l-ați citit pe Bill... 


tional (să-l răsfețe,adică să nu-l contra- 
rieze, adică să fie obsedat să-l distreze 
permanent, cu sau fără noimă). De aici 
refuzul de a polei peliculele. De aici 
aceste titluri tari, nete, care sugerează, 
cu mare franchețe, gravitatea și «aridi- 
tatea» temei. Cineaștii încep, deci, să 
aibă încredere în spectatorii lor şi nu 
mai cred că trebuie «să-i ia cu binişo- 
rul». Sigur că o asemenea încredere 
arată o nouă relație cineast-public. 
Orice cinematografie are exact publi- 
cul pe care îl merită, pentru că publicul 
este întotdeauna după chipul şi ase- 
mănarea educației primite. (Desigur 
că educația publicului nu e numai o 
problemă de repertoriu cinematogra- 
fic; desigur că ea ține de factori mult 
mai complecși, majoritatea, cei mai 
importanţi, depășind cu mult zona 
unei arte. 


ămiînind însă în perimetrul cine- 

matografiei trebuie neapărat să 
luam act că un element esențial al 
maturizării spectatorului italian a fost 
şi rămîne critica cinematografică ita- 
liană, care a dobiîndit încă din epoca 
de naștere a neorealismului un pres- 
tigiu important (în nici o ţară, criticii 
nu se bucură de un asemenea prestigiu, 
în nici oțară critica nu este în atit de 
mare măsură un factor de determinare). 
Interesant mi se pare şi faptul că parti- 
ciparea, participarea nu asistarea cri- 
ticii la nașterea noului cinematograf 
italian s-a făcut și se face într-o atmos- 
feră de perpetuă nemulțumire. 

Has vrea să iau puncte de compa- 
rație prea îndepărtate geografic. Aș 
vrea să fac o apropiere între critica 
italiană şi cea franceză. Diferența de 
ton a criticilor din cele două țări suge- 
rează o foarte mare discrepanță. Cu 
toate că și aici au apărut unele înnoiri 
cinematografia franceză se menține încă 
în parcul unei problematici de spaţii 
mici, cu destine fără implicaţie în istorie 

lată de pildă cele trei filme franceze 
în competiție anul acesta: 

1. Noi n-o să imbătrinim împreună 
de Pialar: suferințele unui bărbat, care 
se simte agasat în compania tinerei lui 
partenere — Marlène Jobert; o lasă 
să-l părăsească, dar odată părăsit, simte 
că nu poate să trăiască fără ea. Filmul 
descrie tribulațiile unui «dur» pentru 
reciştigarea amorului unei fetișcane — 
simbol. Simbolul parizienei îmbrăcată 
sie, obsedată de week-end și cultivată 
de şcoala magazinului Elle; 

2. Dragă Louise de Philippe de Broca: 
povestea unei profesoare de provincie, 


«femeia la 40 de ani» (Jeanne Moreau), 


singură și resemnată în solitudinea ei, 
care întîlneşte un pribeag de 20 de ani, 
îl adăposteşte, îl hrăneşte, îl îmbracă, 
la început ca o mamă, apoi ca o îndră- 
gostită, dar o îndrăgostită înțeleaptă, 
deci îngăduitoare și plină de tact. Inu- 
til tact. Băiatul o părăseşte și profe- 
soara, după un firav acces de deznă- 
dejde — deschiderea și închiderea ro- 
binetului de gaz din bucătărie — se re- 
întoarce la singurătatea ei echilibrată; 

3. Les Feux de la Chandelier, drama 
unei soții, mamă de familie (Annie 
Girardot) care își pierde soțul în urma 
unui puseu politic. Ciţiva prieteni con- 
testatari o atrag la citeva mitinguri 
pe buna mamă de familie, o Noră a 
provinciei franceze din 1970. Nora lui 
Ibsen este însă infinit mai curajoasă 
și mai consecventă. Ea își asumă riscu- 
rile comportamentului său şi părăsește 
casa de păpuși. Nora din peliculă se 
autoreneagă. Cuprinsă de remușcări, 
se reîntoarce în colivia aurită, și deși 
e părăsită de bărbat, deși soțul ei se 
recăsătorește, e hotărită «să-l aștepte 
oricît». Filmul nu e așa cum s-ar putea 
crede din aceste puține cuvinte. Filmul 
nu e procesul fricii de libertate, El este 
descrierea plină de compasiune a dra- 


mei unei femei care a greșit față de 
misiunea ei tradițională. Este povestea, 
tragica poveste a unei ispășiri. Căci 
bărbatul — incredibil! — după 10 ani, 
se hotărăște să se întoarcă la ea. Vai, 
prea tirziu! Eroina moare tocmai în 
ziua acestei mult așteptate decizii și 
filmul se sfirşeşte în spiritul unei me- 
lodrame dintre cele două războaie. 
e 

ată deci aria personajelor şi con- 

flictelor nu a trei filme luate la 
intimplare, ci a celor mai importante 
trei filme ale producției franceze ale 
anului 1971. 


e coordonatele filmelor italiene din 
festival se cunosc mai bine. Să 
le revedem totuși: 

1 Roma nu este numai capodopera 
lui Fellini. Este versiunea cinemato- 
grafică a unei Sodome contemporane. 
Este, ar putea să fie, o replică la Infer- 
nul lui Dante. Este, firește, un imn de 
iubire la adresa Cetății-mamă, dar e, 
în același timp, o imagine terifiantă a 
unei societăți apocaliptice; 

2. Afacerea Mattei, dincolo de an- 
cheta unei anchete, dincolo de recon- 
stituirea unui mare personaj al econo- 
miei europene, este fresca societății 
italiene postbelice; manevrele parti- 
delor politice, vivisecție în structura 
marilor întreprinderi, radiografierea 
mecanismului puterii, reflecții asupra 
rolului personalității în istorie, note 
despre «cultul personalităţii», aver- 
tismente asupra consecințelor la care 
poate duce beţia puterii; 

3. Clasa muncitoare se duce în rai 
poate fi privit și ca o versiune modernă 
a «Timpurilor noi»; el este, însă, mai 
curînd, procesul alienării unui munci- 
tor; un om dezumanizat de iluzia că 
poate deveni cineva evadind din pluto- 
nul clasei sale, inventînd mereu alte 
metode de depășire a normelor, cîşti- 


Noua versiune a Infernului: 


«Roma» 


Cannes 72: actorul nr. 1 


Gian Maria Volonté 


Poliţiştii nu sint figuranti: 
Volonté intr-un rol «din viață». 


De treiani, vedeta Cannes-ului. 

În '70, datorită filmului «Anche- 
tarea unui cetățean mai presus de 
orice bănuială». 

În '74, datorită filmului «Sacco 
şi Vanzetti». 

În '72, datorită celor două filme 
care au primit Marele Premiu ex 
aequo: «Afacerea Mattei» şi «Clasa 
muncitoare se duce în rai». 

Jocul lui a fost, fără îndoială. 
punctul cel mai înalt al interpretări: 


actoricești din festival, dar juriul, 
din motive diplomatice, a preferat 
să-i acorde nu premiul propriu-zis, 
ci un omagiu (nu e prima oară 
cind se recurge la omagiu, ca să se 
anihileze un concurent prea pu- 
ternic). 

Biografia actorului pe scurt: 

e 1933 — anul nașterii. Milano. 

e Primul succes: la televiziune, 
în «Idiotul», 

e Primii paşi greșiți: colaborarea 
la cîteva westernuri-spaghetti, care 
îl fac vedetă a seriei «Dolarilor...» 

e Prima profesiune de credință: 
1964, cind formează o trupă de tineri 
actori. Lansează un tip de teatru 
popular. Joacă repertoriul popular 
tradițional sau texte scrise de ac- 
tori. Una din drame are ca subiect: 
rezistența antifascistă. 

e Primul succes politic: spectaco- 
lul «Vicarul». Poliţia din Roma îl 
interzice. Opoziția îl numeşte «con- 
testatarul miliardar». 

e Apartenența politică: membru 
militant al Partidului Comunist lta- 
lian. Între două contracte ia aparatul 
şi filmează viaţa muncitorilor. «Si- 
tuația clasei muncitoare este ex- 
trem de gravă. A o ignora ar fi 
pentru film, un act criminal» — 
zice Volonté. 

e N-a putut participa la festival 
fiind absorbit de recenta campanie 
electorală. 


gind mereu de unul singur. Filmul e 
satira individualismului. E demonstra- 
ţia că individualismul duce la eșec. 
Eroul e, pe rînd, atras de mișcarea 
sindicalistă, de studenții contestatari, 
de — cum zicea cineva — «goșiști de 
stînga și goșişti de dreapta». Nici un 
fel de privire îndulcită asupra acestei 
teme aspre.Nici o scenă de bar, nici o 
cintăreață, nici o cursă de automobile, 
nici o nevastă de patron rătăcită pe 
locul de filmare ca să mai decoreze 
atmosfera cenușie a halelor, a cantine- 
lor, a cartierelor muncitorești. Elio 
Petri are mereu aerul că spune Sintem 
între oameni maturi. Nu mai trebuie 
să ne ducem cu zăhărelul, ca să ajungem 
la fondul problemei»: 

4. Metalurgistul Mimi atins în onoarea 
lui — iscălit de Vera Werttmuler, asis- 
tenta lui Fellini la «8,1/2». Deşi pe un 
ton schimbat, mai pitoresc, mai gălă- 
gios, mai burlesc, deși într-o temă care 
îngăduia fel de fel de exerciții de stil — 
aceeași abordare pasionantă, riguroasă 
(rigoare drapată în exuberanţă) a pro- 
blemelor de prim ordin. Comedia a- 
ceasta foarte amuzantă este un drastic 
proces al trădării de clasă. Sicilianul 
Mimi, după lungi peripeții, ajunge me- 
talurgist și după alte lungi peripeții, 
mereu hazlii şi mereu atroce, ajunge 
să fie racolat de Mafia, adică ajunge 
instrument. 

lată deci aria unei alte producții. 
Mai e nevoie de cuvinte ca să se ob- 
serve discrepanța? 


a: fi greşit să se înțeleagă că pro- 


ducţia franceză pare prăfuită, mic- 
burgheză, provincială, naiv contesta- 
tară, numai pentru că se ocupă de 
dramele sentimentale ale femeilor sin- 
gure, iar filmele italiene sînt moderne, 
viguroase, dinamizate, deschizătoare de 


33 


drumuri numai pentru că abordează 
«teme de interes general». În artă, 
dimensiunile nu sînt luate numai din 
geometria plană și comparația nu se 
poate face numai prin alăturarea supra- 
fetelor tematice. De aceea în sumarele 
considerente de mai sus, m-am referit, 
implicit, și la adîncimea unei analize; 
şi la ardoarea unei pledoarii și la pute- 
rea de convingere. Tonul producţiilor 
franceze pomenite mai sus e un ton 
amabil. Distins. Spiritual, în sensul 
reputației umorului galic. Adică dezin- 
volt ironic, șampanizat, lunecînd me- 
reu pe suprafețe lăcuite, persecutat 
mereu de oroarea de a nu ocoli «pros- 
tul gust» și de a lua lucrurile prea in 
serios. O atmosferă de glumă, de «c'est 
la vie...» Din cînd în cînd, o răbufnire 
de contestaţie benignă, care se poate 
confunda ușor cu spiritul rouspéteur 
al franțuzului. Tonul producţiilor ita- 
liene are o gravitate zgomotoasă, care 
sugerează adeseori sfirşitul pămîntului. 
Totul e imbibat de patimă. În fiecare 
secvență se simte un năduf care depă- 
șește interesul insului. Pretutindeni 
se simte atracția spre stilul publicisticii 
militante. Totul exprimă setea de ra- 
dicalitate, dar o radicalitate care nu-ș 
pierde chipul uman. 


evenind la critică, mai ales acest 

fapt mi se pare un bun subiect 
e meditație. Pe cînd critica franceză 
se arată, în general, destul de binevoi- 
toare, de amabilă şi plină de compli- 
mente la adresa producției naționale 
(oricît de lipsit de vigoare ar fi un film 
se găsește un moment care să poată fi 
semnalat la capitolul subtilități; un 
eșec e numit căutare; un stil «demo- 
dat» e numit lipsă de snobism etc), 
critica italiană se află aproape într-o 
permanentă stare de auto-nemulțumi- 
re. Nici un film italian nu este destul 
de bun pentru a merita elogiile ei ne- 
condiționate. De pildă, filmul Roma 
de Fellini. Majoritatea cronicarilor au 
convenit că se află în fața unui film 
mare: «e un film mare, dar...»; «eo 
imagine covirșitoare, dar...», «e o capo- 
doperă, dar...» Sub o formă sau alta, 
acest DAR revine cu încăpăținare în 
toate cronicile, în toate comentariile, 
în toate studiile criticilor italieni des 
pre producția italiană. Avind în față o 
revistă italiană de specialitate, un citi- 
tor în necunoştință de cauză ar putea 
să creadă că în timp ce toate celelalte 
cinematografii duduie şi comit vitejii 
filmul italian moțăie și că trebuie să 
vină un cronicar, nu știu de unde, 
ca să-l tragă de minecă și să-i strige: 
«trezeşte-te!». Lecția criticii italiene 
s-ar putea numi lecţia fraternizării 
«fără menajamente», lecţia perpetuei 


Fragmente din articolul «O mo- 
dă urîtă» apărut în buletinul Festi- 
valului: 


Cînd vrem să evocăm o anumită 
epocă a filmului ne referim la «te- 
lefoanele albe». E normal. În vre- 
mea aceea Marlene Dietrich, Clau- 
dette Colbert, Mirna Loy nu ştiau 
să pronunțe un da sau nu decit ser- 
vindu-se de un receptor de culoare 
diafană. Azi însă... 

Azi, eroii și eroinele nu știu să 
pronunțe da sau nu dech făcînd 
pipi. Dovada: 


Cannes '72: subiecte minore 


CH 


„Clasa muncitoare se duce in rai", satira individualismului 


auto-nernulțumiri, lecţia dialogului non 
stop, adică a dialogului, într-adevăr, 


dialectic. 


Dar cît de inteligent trebuie să fii 


O modă urită 


Era odată o revoluţie se deschide 
cu imaginea unei furnici înnecată 
de un jet de urină; în Motanul Fritz, 
pelicula începe cu o superbă ploaie 
multicoloră, declanșată de nevoile 
biologice ale unei simpatice crea- 
turi. În Mimi metalurgistul... ni se 
arată un zidar murind în timp ce 
face pipi. Unul dintre cei doi Vizi- 
tatori ai lui Kazan se ușurează pe 
zăpadă după ce a violat pe sotia 
camaradului său. Moda s-a introdus 
chiar și în filmele inspirate de Shakes- 
peare. Graţie lui Polanski, paznicul 
cetății pronunță sublimele versuri 


«Metalurgistul Mimi atins in onoare», comedie siciliană 


ca să poți spune despre tine însuți 
«vai, cît sint de prost!» 


Ecaterina OPROIU 


elisabethane în timp ce-și deșartă 
vezica. În Franz, Brel face pipi în 
manieră belgiană. Faye Dunaway 
discută cu partenerul său despre 
W.C.-uri. Nu trebuie să uităm nici 
Întotdeauna ești prea bun cu femeile, 
unde elementul motor este colica 
unei funcționare de poștă. 


Trebuie să mărturisesc că aceste 
vitejii la toaletă îmi calcă pe nervi... 
Noi spunem: epoca «telefoanelor 
albe». Mă deranjează ca nepoții 
noștri să spună despre noi: epoca 
pipi-ului multicolor. 


Cannes * 72: fan-ii 


Tohn-ny! 


Autopsia unui idol 


Cel mai zgomotos succes al festi- 
valului: filmul lui Reichenbach de- 
spre Johnny Hallyday: Am dat totul. 
Pelicula este reconstituirea biogra- 
fiei unui idol, cu ghitară și cu torsul 
nud, care apare la Palatul Sporturi- 
lor, spune «bună seara» şi sala 
ovaționează; spune: «sper să vă 
distrați» și sala intră în delir... 

Tot timpul, pină în ultima sec- 
vență am avut certitudinea că nu e 
cu putință, că de fapt regizorul ne 
întinde o cursă, că în ultima se- 
cundă va coti brusc. Speranță ab- 
surdă. Filmul descrie cu zel reli- 
gios, cu înflăcărare publicitară și 
fără nici o umbră de ironie minu- 
nata viață a unui zeu modern; cos- 
tume sclipicioase, recepții cu torte 
hollywoodiene, piscina personală, 
Rolls-ul personal, avionul personal, 
triumfurile, mulțimea adoratorilor 
scandînd «John-ny! John-ny!», co- 
hortele fan-ilor la picioarele scenei, 
rupîndu-și hainele, plingind de fe- 
ricire, fetele pindindu-l la intrarea 
în hotel, asaltîndu-l pe stradă, smul- 
gîndu-și bluzele și scandînd mereu: 
«John-ny! John-nyy». 

Filmul a fost proiectat în sala 
cea mare a Palatului și 90 de minute 
am asistat la un dublu delir. De la 
prima fotogramă (Hallyday zburînd 
cu pletele în vint pe o motocicletă 
de nichel) o treime din spectatori, 
treimea neoficială, a intrat brusc în 
frenezie şi a început să scandeze: 
«John-ny! John-ny!» 90 de minute 
o treime din sală s-a ridicat din 
fotolii și a văzut filmul în picioare; 
cîțiva zeci de juni s-au cățărat pe 
scenă și cu miinile întinse spre e- 
cran, scanda rugător, fanatic, dez- 
nădăjduit: «John-ny»! 

Două treimi din sală, majoritatea 
silențioasă, au urmărit spectacolul 
într-o împietrire tăcută. La ieşire, 
idolul purtat pe umerii fidelilor a 
fost extras din Palat sub protecția 
unui mare număr de poliţişti. O 
treime din public scanda transfigu- 
rată: «John-ny! John-ny!». Două 
treimi au părăsit sala într-o tăcere 
plictisită. 


u torsul 
porturi- 


rsonală, 
ersonal, 
atorilor 
In, co- 
scenei, 
de fe- 
ntrarea 
ă, smul- 
mereu: 


în sala 
minute 


— Nu dragă, cu nervii stau foare bine 
— îmi spune foarte precipitat E., director 
într-o instituție esențială, M-am săturat 
de ei... Pentru mine n -au nici un haz... Ce 
să văd la ei? Cum se prostesc? Cum mă 
prostesc? Cit poate un om să înahită 
Charlie Chaplin şi Mack Sennett? O zi, 
două, trei... După aceea, mai lăsați-mă în 
pace... Or fi buni la cursurile voastre de 
istoria cinematografului, dar eu nu sint 
teoretician şi nici istoric... Ştiu istoria 
mai bine decit istoricii, o ştiu pe pielea 
mea, am alte motive de comedie. Nu mai 
pot ride la unul care-i dă cu frisch altuia, 
sau care cade călcind pe o banană... Sau 
cînd domnul Chaplin în loc să tușească 
fluieră fiindcă a înghiţit un fluier. E stupid, 
nu-ți dai sema că e stupid? Sint de pe altă 
lume, din alt secol. Ce-i aia să fii un copil 
al secolului tău? Literatură. Scrie o carte 
cu titlul ăsta, te priveşte. Eu sint al seco- 
lului, dar nu mai vreau să fiu copil, Seco- 
lul nu mai are copii. Copiii mor repede. 
Întreabă-i dacă le mai place Stan și Bran, 
Chaplin sau geniul vostru de Malec... Să 
vezi ce-o să-ți spună... Ştii cum e cu copi- 
lăria? Am un prieten, la peste 40 de ani, 
care nu pleacă duminică de acasă, afară, 
la iarbă verde, decit după ce vede «Marine 
Boy»! 


SONOR '72 (A.F.P., Reuter): 

«Mai mult de o sută de persoane 
şi-au găsit moartea în timpul carna- 
valului dela Rio, de vineri -i pină 
luni dimineața. Printre 
mără și citeva sinucideri și vieti e 
ale unor crime și accid 


jite în cele 12 spitale k 
Această cifră ridicată — superioară 
cu 20% celei de anul trecut — se ex- 
plică prin temperatura mare (37 și 
printr-un important consum de bău- 
turi alcoolice». 


— Totul e pină ajungi la primul mort. 
L-ai ingropat pe primul — ai scăpat... Am 
ingropat în lagăr, sute, mii — primul e totul. 
li încărcam pe camioane, în căruțe, îi 
luam în cîrcă, îi aruncam acolo... strigam: 
«vezi că-i atirnă o mină... un picior», harșt 
le-o tăiam ca să nu atirne. Pină la primul 
e greu, pînă acolo Une copilăria. Ce în- 
seamnă că Malec e omul care nu ride? 
Eu şi ai mei din lagăr n-am ris ani de zile — 
nu ne-a filmat nimeni, n-a ştiut nimeni de 
noi și am ajuns aici... Sint mai tragic decit 
Malec... sint chiar mai comic decit el. 
Şi picioarele-n fund, ale lui Chaplin? Am 
primit sute de picioare în fund, nu mai am 
de unde să fiu naiv, copil şi ce mai spui 
tu acolo... Au fost genii, de acord... Genii 
fiindcă au prevăzut că lumea nu va mai 
ride şi va trăi primind zilnic picioare în 
fund. De acord. Au prevăzut asta, s-a în- 
deplinit — ce mai vor? Geniile țin și ele 
cit țin... 


SONOR '72 («The Times»): 

“Timp de aproape 40 de ani, d-ra 
Bessie Cash, azi în virstă de 79 de 
ani, a fost mindră de permisul ei 
auto, absolut imaculat. Zilele trecute, 
ea l-a predat însă poliției din Lan- 
cashire. În mai puțin de un sfert de 
oră, întorcîndu-se cu mașina acasă, 
ea a urcat pe trotuar și a «şters» citeva 
magazine, după care s-a înfundat 
într-o subterană; ea a rulat 100 de 
metri pină a ajuns la un centru co- 
mercial. Aici a apucat-o pe o altă 
subterană, pină la o ieşire cunoscută 


confesiunile unor copii ai secolului 


groaza de mut 


Un director de instituţie 
îmi explică 
de ce închide 
televizorul 
la Mack Sennett! 


Un rege încoronat la New York 
«pentru contribuţia incalculabilă la transformarea 
filmului într-o artă a acestui secol» 


în cartier sub numele Go «groapa 
urșilor», a făcut un si m printre 
copaci, evitind cu greu SNE si 
polițistul. Cind a ieșit din labirintul 
subteran, s-a găsit din nou printre 
copaci, şi a greşit virajul pe o stradă 
accesibilă. A trecut pe sub nasul 
unui polițist care i-a ordonat să o- 
prească și care a urmărit-o exact 
pînă în clipa cind d-na Cash a încăl- 
cat «un sens interzis»... Polițistul 
cartierului ei a iertat-o dat fiind că 
nimeni nu a avut de suferit și doamna 
a depus de bună voie permisul». 


a m a 
— Ca să nu-ți mai spun cit mà plicti- 


sește că e mut, că toți dau din mîini şi din 
gură, dar nu aud decit o muzică adăugată 
ca să fie. Muzica nu salvează nimic. Ei 
par şi mai bezmetici, şi mai alienați... 
lreali, anormali, cum vrei s-o iei... Mă ban 
la cap cu secolul, dar uiţi că fără voce, 
secolul ăsta e mort. Numm toate aiurelile 
astea «marele mut» şi vreți să stau în ad- 
mirație. Nu mai pot admira mutt, mari 
sau mici. Hitler a urlat, Mussolini a țipat, 
la mine s-a răcnit toată ziua, noaptea cind 
se amuţea auzeam împuşcături, şi dimi- 
neața căram morții, cu alte strigăte. Aveam 
niște dituzoare enorme... Cum mai pot 
să văd ceva, fără să aud? Fă o încercare: 


închipuie-ți ce-i spune Chaplin dentis- 
tului, înainte de a-i da cu un ciocan în cap... 
Ce-i poate spune Chaplin ca să justifice 
lovitura? Nu-i poate spune nimic care să 
te facă să rizi. Totul se bazează pe faptul 
că nu-l aud ce spune. Dacă Las auzi, lovi- 
tura cu ciocanul s-ar dovedi şi mai repede 
că e stupidă. Lumea nu mai ride azi cind 
Chaplin îi scoate toți dinţii dentistului, 
fiindcă doar sonorul e sfint azi, chiar 
dacă toți jură că nu mai cred în vorbe. 
Nu mai cred în vorbe, tocmai de aceea nu 
pot trăi fără sonor. li înțeleg foarte bine 
de ce s-au speriat toți marii muţi cind a 
apărut sonorul... S-au îngrozit. Acum mă 
ingrozesc eu de ei şi, crede-mă, închid 
televizorul. 


SONOR '72 (L' Humanité): 

«Căpitanul Georges Furnier, 43 de 
ani, își strangulează soția, Solange, 
38 de ani. în apartamentul lor din 
Chateaudun. Dramă a geloziei in- 
suportabile. Într-o duminică, cei doi 
se pregătesc să plece la o plimbare, 
gă narcise. În prag, el ii 
spune: «Aș vrea să ne întoarcem la 
timp, să vedem patinajul artistic la 
tele...» Solange, ființă sumbră, ac- 
ceptă. El— natură optimistă, veselă — 
adaugă: «N-aș vrea s-o pierd pe a- 
mericana aceea drăguță»... Ea izbuc- 
nește: «lar? N-ai destule amante? 
Vrei să mă Insel acum cu televizo- 
rul?»... «Nu știu cum s-a întimplat... 
N-am înșelat-o niciodată... N-am 
vrut s-o ucid»... mărturisește căpi- 
tanul,  predindu-se în aceeași zi, 
cu mult înainte de apariția patina- 
toarelor pe micul ecran». 


— Nu sint îngrijorat, mă simt bine, sint 
un om foarte echilibrat, n-am să fac o 
criză fiindcă nu mai am comedii la cinema. 
Comedii la nivelul meu, la experiența 
mea. Cred că nici nu se mai pot face. S-a 
suferit prea mult, risul s-a epuizat. E mai 
absurd decit Malec al tău — dar asta e. 
Comicii au vrut să arate că lumea şi-a 
ieșit din Ont, dar nu și-au dat seama că 
înseşi legile risului s-au modificat, s-au 
zguduit. Şi nu se mai poate ride pe măsura 
durerilor... a încercărilor. E un decalaj. 
Sint şi dumnealor vulnerabili, ca noi, 
toţi... Pe tine, ca om de artă, te poate cu- 
prinde disperarea, poți să te apuci să 
urli într-un articol că oamenii și-au pier- 
dut naivitatea, vă cunosc... Eu nu. N-am 
să disper din asta... Nu mai rîd la Chaplin 
— mă supun evidenţei. Mă supun mie... 
M-am supus deajuns altora, n-am să mă 
supun acum celor care vor să mă silească 
sa mor de ris la Stan şi Bran... Am avut 
o saptamină proastă, e adevărat — pină 
mi-a venit rezultatul analizelor. Asta re 
cunosc. Dar au fost bune și acum mă simt 
foarte bine... 


SONOR '72 (Le Figaro—13 ianuarie: 

«Sosit la Londra, cu prilejul relu- 
arii filmului său «Timpuri noi» — 
Charlie Chaplin a declarat ziariştilor 
că risul și comedia nu l-au interesat 
niciodată, decit ca mijloc de trai; el 
a mai spus că azi nu se mai ride: 
«Această societate de toleranță mă 
plictiseşte. Nu mai e nimic nou și 
de aceea filmele mele supraviețu- 
iesc, iar oamenii vor Încă să le vadă». 


Radu COSAȘU 


35 


tv. la ea acasă 


Ce înseamnă 
să fii crainic 
de televiziune? 


Anticipînd apariţia culorii pe 
micul ecran, vă prezentăm 
ân culori» pe cele cinci amfi- 
trioane ale celor aproape 100 
de ore de emisie televizate 
săptămâînal, împreună cu opi- 
nia lor despre: ce înseamnă 
să fii crainic de televiziune. 


Credeţi-mă pe cuvint : 
n-aveţi motive 
să-i învidiați 
pe «răsfățaţi»» 
micului ecran. 


: o minimă libertate 
(Foto: A. MIHAILOPOI 


Lia Tanciu: citeva artificii Delia Balaban: puțin risc Cristina Ciolacu: multe emoții 


O artă... 
dură 


Cu douăzeci de ani în urmă — 
expresia avea, pentru noi, un înțele 
abstract. Astăzi, crainicol sau co- 
mentatorul tv. se numără printre 
vedetele vieţii cotidiene: 

Predispus la confuzia clasică între 
cauză și efect — marele public îi 
atribuie, chiar dacă printr-un truc Al 
subconştientului, paternitatea inte- 
grală a spuselor sale. În fond, este 
crainicul ceva mai mult, sau „oa 
altceva”, decit un intern ediar? Da, 
evident! gîndiţi-vă că şi profesorul 
transmite, la urma urmelor, o serie 
de date prestabilite... Bine, veți 
zice, dar profesorul are latitudinea 
să modifice, să divagheze pe marginea 
temei. propuse, în timp ce omul de 


pe micul ecran se limitează strict la 
textul dactilografiat. De acord, 
numai că, în această apropiere for- 


tată, am în vedere un singur element 
comun, foarte precis și esenţial 
capacitatea de a se impune audito 
riului printr-un fel de ascendență 
spirituală?printr-o putere e de persua- 
siune al cărei secret rezidă n? atit 

Sau Du doar, în ceea ce 
cît, mai ales, în felul cum n 
ergo, în rmec! part 
„Mesagerului”. Acesta (mesa 

“mecul) poate fi tinăr sau co 
ond sau şaten, cu sau fărăpistrui, 
schelari, dicţiune etc. — dar, pentru 
a deveni cîndva un „monstru sacru” 
— trebuie să posede neapărat o 
marcă personală, pe care n-o va 
abandona niciodată;sub nici un motiv. 
Dacă publicul s-a obișnuit să te vadă 
surizător și relaxat, eşti obligat să-i 
infăţişezi întotdeauna aceeași ima- 
gine, sau, în orice caz, una foarte 
asemănătoare... Publicul sezisează, 
cuo teribilă exactitate, orice fluctua 
ţie, orice inadvertenţă de fond: 
publicul n-are de unde să ș 
de fapt, nici nu trebuie 
că ai ratat, cu două ore 
întîlnire decisivă, sau că băi 
mic are 40 cu două linii. 
constată doar neutralitatea seacă a 
intonaţiei, lipsa de efort inte ` 
strădania de a-i fi agreabi 
zimbet lăţit, cînd este și cì 
cazul, pe suprafața dintre cele două 
urechi. 

Apropo deur S — lg: 
de frecvent la crainicii posir 
la unii dintre cei buni, tendințe 
oarecum „libertine” în materie de 
ortoepică: accentele cad deseori 
invers, pe silabele prime în loc d 
finale, și viceversa intonalia 
sugerează, pe alocuri, limbi cu totul 
diferite de româna neaoșă. O verita- 
bilă sursă de suferință pentru auz o 
const tuie onomastica străină, în 
rostirea unoră dintre cei chemaţi să 
ne informeze cine joacă extremă 
dreapta la Wolverhampton Wande- 
rers sau ce urmări a avut accidentul 
de la Issy-les-Moulineux:; iată, și 
din acest unghi, apropierea dintre 
crainic și profi nu este absolut 
incompatibilă cu datele realităţii... 

În fine, oricît de bizar vi s-ar părea, 
cred că El" sau „ea“ au imperios 
nevoie de o doză de umor: a ști să 
ieși din încurcătură cu o explicaţie 
hazlie. cu o grimasă amuzantă, fără 
crispări şi reprimade la adresa 
colegilor invizibili (regia, sunetul, 
etc.) înseamnă a avea, efectiv, „harul 
meseriei”. Pentru că, de ce să n-o 
spunem în termeni simpli — a fi 
crainic tv este, poate, o artă — dar 
este în primul rînd şi în mod absolut 
precis — o profesiedură. Dincolo de 
pereţii studioului, mif de oameni, cu 
care îţi încrucişezi pașii în fiecare 


fi 
t 
c 


SE, 


zi, au grijă să-ţi comunice din priviri 
dacă le-ai plăcut sau nu prea ba 
unii nu se jenează să te abordeze 
direct, prin viu grai, biz 
probabil pe faptul că t 
ei acasă, în repeta 
tu reproșuri, osar revarsă 
nicie asupra Ju" sau asupra 
„ consecință fatală a hiper- popu- 
larităţii video-auditiv 
au „ea" sînt obligati.s: sã 
înşişi, deferenți, 
Aceasta reclamă, 
apntrol permanent, o imen 
re nervoas atît în studii o 
cit și în afara lui. Credeţi-mă pe 
cuvînt; n-aveţi motive s 
micului ecran 


- Dan DEȘLIU 


Sanda 
Țăranu: 


Spontaneltate 


obligatorie 


Într-o cronică tv., criticul nostru 
Ecaterina Oproiu spunea: „Treb 
să înțelegem odată pentru totdeaun 
că prezentarea este şi ea o artă care 
nu se face nici cu hirtia în mină, nici 
cu podul în git”. Această mentalitate 
ar presupune însă o minimă libertate 
în exprimare care, firesc, ar atrage 
după sine mai multă spontaneitate. 
un accent mai personal (a nu 
interpreta ca o eschivă de la disci- 
plină). Ce bine ar fi dacă concepţia 
asupra muncii noastre ar ţine seama 
de acest deziderat.. Pentru că nu 
avem voie să uităm că telespectatorii 
ne cer în primul rînd să fim oameni 
şi nu niște mașini de reprodus un 


jie 


text. Formulele banale, stereotipe 
de entare nu pot ajunge la 
spe pr Eu pledez pentru o mai 


ma 


> mobilitate faţă de litera un 
text, iar acesta la rindul său să f 
citeodată ilustrat vizual și sonor, 
folosind într-adevăr toate mijloacele 


televizive în prezentarea unei emi- 

siuni. Cînd anunțăm: „la ora X veţi 
Lea urmări prim-planul“, nu cred 

să putem intere celor c 

ne p ult discuţie sin- 


4, de spe- 
cialitate, oameni de televiziune şi 


spectatori ne 
formulă mai 
rilor noastr 

Sistemul de uniformizare şi deper- 
sonalizare practicat în momentul de 
faţă este oarecum sinonim cu încer- 
carea ce s-a făcut de către unele 
televiziuni dea se dispensa de crainic, 
înlocuindu-l cu o maşină electronică. 
Încercarea a fost respinsă de public. 


Delia 
Balaban : 


ar ajuta săaj 


egenică 


O atracție 


CU capcane 


Meseria mea e frumoasă pentru 
că e exigentă şi spectaculoasă, 
înşelător de frumoasă... 

E incomodă pentru că e acapara 
toare și riscantă. 

E aspră pentru că debut 
fiecare dată şi orice eşec, aici, este 
ireversibil prin speci ficul tehnic 
televiziune în genera! şi al m 
de crainic, în special. 


Da, este o meserie grea şi e 
de contradictorie. 

Are centrii ei mari de atracţie dar 
şi capcanele ei! 

În timp însă ce atracţia s 
cu ostentaţie oricui (aces 
fapt riscul subestimării acestei pro- 
fesii privite dinafară și din păcate 
nu nui RATA oda capcanele ies la 
iveală numai după ce ai adoptat-o și 
te-a adoptat mult prea tirzi 
cel puţin în cazul meu, pentru a 


cept confru 
să fiu eu învingătoarea 
tuturor acesto 
te pentru care meseria mea este 
m este, sa cel puţin, așa 
ca om care o trăieşte, 
să fiu totuși pînă la 
credință și în fața 
opiniei unor pretinşi experţi despre 
crainicii de televiziuni. Sper că numai 
dintr-o scuzabilă, regretabilă şi deci 
reversibilă neglijenţă de informare 
asupra condiţiilor noastre practice 
de lucru, articolul la care mă refer, 
apărut anul trecut într-un almanah de 
mare circulație, a expediat dezinvolt 

cum stă bine unui articol cu iz 
de diagnostic, dintr-acelea ce vor să 
flateze cititorii în preajma revelionu- 
lui — realitatea și implicaţiile profe- 
siei de crainic TV în: impersonali- 
tate pur şi simplu. 


Lia 
Tanciu: 


Zîmbetul potriv 
la. locul potriv 


Cred că e exagerat să spunem că a 
fi crainic înseamnă a interpreta 
mereu un alt rol, Mie îmi pare impo- 
sibil să „interpretezi” un anunț, de 
aceea cred că menirea crainicului de 
televiziune este de a citi pe un ton 


neutru, într-un fel dinafară, neimpli- 
cat, textul. De aceea, poate, mă 
număr printre crainicele care suferă 
mai puţin atunci cînd criticii — e 
drept, uneori pe tonuri nemeritat 
răuvoitoare — ne acuză de lipsă 
personalitate. Este foarte greu să-ți 
exprimi personalitatea în limitele 
unui anunţ informativ care se poate 
citi și în programul radio. Poate 
tocmai această limitare a ceea ce ai 
de spus te obligă să cauţi o variaţie 
în felul în care arăţi. Un artificiu de 
coafură, o cochetărie feminină, o 
atitudine mai veselă sau mai seve 
dictată de emisiunea pe care o pre 
zinți, poate înlătura monotonia, te 
pot face să pari mereu alta 

Cred că arma cea mai convingă- 
toare și în același timp cea mai 
je minuit este; zimbetul. Zimbetul 
este implicat în niciunul din 
anunţurile TV. Dar 
găsească locul potr 
potrivit, la fiecare 
ştiţi că obiect 
vederi nu are nic 
reflectoarele sint 
patice. Dar num 
arunca, p t 
turi, o pi 


poate 
jele anun- 


prin scrisorile lor, 
tor, cerîndu-ne 
så ni se adreseze pe 
că „noi sintem de-ai 
itunci cînd ne pun tot 
trebări despre emisiunite 
rezentăm, confundîn- 


pe c e 
du-ne c or, deci simţindu-ne 


aproape de ele. 


Mariana 
Zaharescu : 


A fi tanti 
enciclopedia 


ria de a comunica, de a 
să fii pe înţelesul tuturor, 
deși se petrece doar prin intermediul 
camerelor de televiziune, nu este 
stearpă. Ştii că privirea ta poate 
învălui, zimbetul apărut într-un mo- 
nt potrivit, poate încălzi. De aceea 
ontane ale telespecta- 
sau mari, care-mi sînt 
pe stradă, îmi fac multă 
e. Mă bucură mult că intere- 
santa emisiune Teleenciclopedia, pe 
care o prezint de apr ebe cinci ani, 
este urmărită cu multă atenţie şi de 
copii, care nu o dată, atunci cînd mă 
întîlnesc pe stradă mă strigă: „Tanti 
enciclopedia" (necunoscîndu-mi nu- 
mele) și-mi cer diverse lămuriri în 
legătură cu această emisiune. 

A fi crainic de televiziune înseamnă 
printre altele a-ţi controla perma- 
nent condiţia fizică și c ă, 


ambele la de importante 


mici 


Cristina 
Ciolacu: 


Riscurile 
meseriei 


A fost emoția dintii şi timiditatea 
cu care te-ncearcă necunoscutul... 
Într-o zi, pe cînd încă mai credeam 
că televiziunea e căsuţa cu păpuşi, 
pe la 6 ani deci, mi s-au dat ca jucării 
nişte reflectoare mari și niște „căluţi” 
care-mi făceau șăgalnic din ochiul 
lor roșu $i despre care am aflat mai 
tîrziu că se numesc ca 

c înd mi-au 
liare și camerele de luat 
reflectoarele și monitorul, așa încît 
ar fi fàr 


re de suat 


acum nici nu știu cum 
t emoția dintii. Și a r 


ţia și timiditatea, dar și plă- 


cerea și entuziasmul pentru telev 
e 13 
au să må 
înto începătoare 
Poate pentru că la 6 ani totul a fost 
joacă, mai ti j à devenit pasiune 
şi de-abia acum a-nceput să fie, pe 


„şi ves erie. De aceea 
ta să nu spun nimic despre 
Bica model", 
aș doriliă fiu peste 
u foarte mulți” pentru că 
c despre o profesiune care 
aștepta desăvîrşirile. 
bi mai întîi de puterea de a 
nunica, de a convinge, de a da 
credere. O emisiune se pregăteşte 
să înceapă. Intervenția crainicei poate 
spori intensitatea așteptării, îl po: 
ajuta pe cel care priveşte să intre în 
atmosfera emisiunii care se anunţă. 
Există și pericolul ca ţie însăți, ca 
prezentatoare „ o emisiune să nu-ţi 
spună nimic. Dar crainica model va 
ști să se lase la rîndul ei convinsă. 

Și să nu uit reușita zîmbetului; 
zimbetul prietenos a! revederii, zim- 
betul spontan al dialogului cu tele- 
spectatorii, zimbetul timid ce-ncearcă 
să repare, fie şi numai el, ezitările, 
greșelile... Uneori, doar zîmbetul 
îți poate dezvălui personalitatea. 

Așadar să nu uit, zimbetul! 


Dé 
= 


telesfirşit de săptă 


625 de linii și o scară 


Nu te întrista... 


Ne vom 


revedea... 


Nu în fiecare telesfirșit de săptă- 
mină ne este dat să vedem un 
speetacol muzical-distractiv semnat 
de Alexandru Bocăneţ. Nici măcar 
înfiecare telesfirşit de lună. Poate, o 
dată pe trimestru, deși — ca să nu 
greșim — cred că este mai bine să 
scriem „odată pe semestru"... În 
semestrul întîi al anului, așadar, am 
avut prilejul să vedem „Scara” de 
Alexandru Bocăneț, spectacol de 
sîmbătă seara, la realizarea căruia 
au mai participat: operatorul Mircea 
Gherghinescu, scenografa Doina Le- 
vinţa, coregraful Cornel Patrichi, 
textierul Ovidiu Dumitru, „tripleta 
năzdrăvană Anda Călugăreanu—Dan 
Tufaru— Florian Pittiş”, „alpinistul“ 
Dem Rădulescu, alte cîteva persoane 
cu roluri foarte bine precizate în 
conflict, şi — deşi n-am fost trecuţi 
pe generic — noi, telespectatorii. 
Spun asta, pentru că în ceea ce mă 
priveşte (cel puțin) am participat la 
spectacol de la prima la ultima 
secvență (a participa — participa- 
re = „a împărtăși starea de spirit 
sau sentimentele cuiva.. — Diet, 
limbii române moderne, pag, 587). 
Păstrind „scara” tuturor proporții- 
lor, totdeauna am regretat că 
show-urile lui Bocăneț sînt aproape 
la fe! de rare ca filmele lui Tati, și 
totdeauna am regretat că, asemeni 
filmelor lui Tati, au un sfirşit... 


Fiindcă trebuie să se simtă cumva 
în acest număr al revistei că em 
în luna iunie, care lună începe cu 
ziua copilului — o voi lua și eu 
copilărește şi voi exclama ca la 
grădiniță edutatoarele: ce frumoasă 
ar putea fi Telecinemateca pentru 
copii şi tineret! Ce emisiune minu- 
pată s-ar putea întrupa acolo, marți 
pe programul Il, la orele 20, în 
reluare miercuri, dimineața, pe pro- 
gramul |! Cu ce primăvară îndelungă 
ne-am putea procopsi pe acel picior 
de plai, cîte floricele pe cîmpii, hai 
să le adunăm copii, ar răsări dimi- 
neaţa şi. seara! Ce frumos ar fi... 
dar nu e! Și nue pentru că preae — 
ca să părăsim grădiniţa și să vorbim 
precum oamenii mari, după ce au 
absolvit facultatea intrînd în facultă- 
tile mintale — prea e inegală. E o 
emisiune, mai întîi de toate, lipsită 
de orice feerie, de orice element 
extraordinar, de marea încîntare, de 
vrăjita așteptare (cum e cazul cu 
Bernstein, cu Marine Boy). 

Dinspre partea asta — a lipsei de 
farmec — Telecinemateca puerilă e 
egală, Pe partea cealaltă — a reper- 
toriului — ea se bălăbănește inegal 


Nimic nemaipomenit în aceste 
„profiluri pe 625 de linii“ întocmite 
de Bocăneț. Adică, dacă poate fi 
considerat „nemaipomenit“ faptul că 
vreme de 40—45 de minute ne sînt 
propuse doar scheciuri, melodii și 
texte inedite, atunci „Scara“ are 
într-adevăr acest „nemaipomenit al 
ineditului“”. Și dacă poate fi conside- 
rat „nemaipomenit" faptul că vreme 
de 40.—A45 de minute nu simţim nicio 
undă de prost-gust, atunci „Scara” 
are într-adevăr și „acest nemaipo- 
menit al bunului gust”. În rest, însă, 
toți şi toate par a fi la locul lor. 
Anda Călugăreanu e aceeași Anda 
Călugăreanu pe care o mai vedem 
dn cînd în cînd la „Portativ '72“, 
în „Teletop”, la Athénée Palace, sau 
pe care o ascultăm cu plăcere la 
radio, Mircea Gherghinescu este 
același care a semnat şi imaginea 
unor documentare despre Porţile 
de Fier, iar Alexandru Bocăneț, 
care n-a fost niciodată Averty, nici 
nu vrea să fie (şi foarte bine face)... 
De aici încolo, însă, lucrurile se 
complică. Pentru că n-am văzut-o 
niciodată pe Anda Călugăreanu într-o 
asemenea vervă, şi cu atîta bună 
dispoziţie, într-o asemenea revărsare 
de talent ca în show-urile lui Bocă- 
net... Pentru că Florian Pittiş, în 
aceste spectacole „se desfășoară” 


De-a Napoleon, de-a Chaplin, de-a Agatha Christie... 
de-a Bocăneţ — „Scara“ 


cu o bucurie a improvizației, a risu- 
lui, pe care nu i-am mai recunoscut-o 
decît de vreo două-trei ori din anii 
institutului încoace. Pentru că Dan 
Tufaru, cîntînd „AEOIA e planeta 
mea", desenează conturul unuia din- 
tre cele mai poetice personaje pe 
care le-a interpretat vreodată. Dar 
se mai întimplă ceva; în fond atît 
Anda Călugăreanu (nu numai inter- 
preta ci și actriţa), cît şi Florian Pittiş 
şi Dan Tufaru sînt dintotdeauna 
interlocutori plăcuți şi veseli — așa 
că noutățile de care vorbeam pot fi 
considerate doar „de nuanță“. În 
trei însă (vorba lor dintr-o melodie: 
„în trei, cu-n refren, faci ce vrei...?), 
talentele individuale se contopesc 
într-o minunată sinteză. Rolul lui 
Alexandru Bocăneț (care are şi 
meritul lansării acestei triplete) poate 
fi considerat determinant, 


tele - cin 


Copiii de marţi seara 


Peste Telecinemateca copiilor 
n-ar trebui să plutească 


spiritul lui Bernstein? 


între filme slabe, slăbuţe şi conven- 
tionale (gen „Pudriera vorbitoare”, 
„Călătoriile lui Guliver") aruncate 
fără introduceri, fără bătăi de cap, 
fără ambalaj și fără ciocolată, pro- 
punîndu-ne din cînd în cînd, într-un 
elan ciudat şi fără consecinţe serioase 
asupra întregului, o „Istorie a ca- 
podoperei“, nici mai mult nici mai 
puțin, începută foarte bine cu 
„Nanuk“ şi continuată cu poveştile 
despre judex și Zorro. Idee deloc 
lipsită de interes, idee demnă de o 
asemenea Telecinematecă, idee fer- 
tilă — dacă nu ar fi izolată, dacă nu 
ar fi într-un sumbru contrast cu 
ceea ce o înconjoară şi o copleșește 
săptămiînal. Aceste „istorii“ pe mar- 


ginea unei capopopere sau-a unei 
realizări istorice din p.d.v. al Arhivei 
sînt în fapt lungi dizertaţii — dato- 
rate lui T. Caranfil — în jurul unui 
gen fundamental : documentarul, wes- 
ternul, policier-ul, de la începuturi 
pînă spre mijloc. E unul din efortu- 
rile cele mai valabile ale lui Caranfil 
minat de o sinceră dorință de a 
informa, de a asocia, dea da acestui 
public tînăr o idee de cinema, mon- 
Und în plin „Judex“ (montaj: Geor- 
geta Voinea) actualități de epocă cu 
Feuillade pe platou, întrerupînd 
„Zorro"” pentruo stupefiantă anchetă 
pe bulevard, în plin'72, cu arzătoarea 
chestiune: „ce e un western?" E 
aici un nucleu din ceea ce ar trebui 


Nu o dată, în diferite spectacole 
(chiar de „teatru serios“, ca să nu 
mai vorbim de anumite „varietăți“ 
sub-culturale care asaltează micile 
ecrane), ai senzația că anumiţi actori, 
din cei buni, joacă „împotriva“ lor, 
nu le prea convin vorbele pe care le 
au de rostit, gesturile pe care le au 
de făcut şi, firește, în asemenea 
condiţii, rezultatele artistice nu pot 
fi decît în cel mai fericit caz — 
aproximative... În „Profilurile pe 
625 de linii“ (şi ne referim îndeosebi 
la ultimul, la „scara“, deoarece de la 
precedentul — excelent şi el — 
despre istoria telecomunicaţiilor, au 
trecut vreo șase luni...), tripleta 
Călugăreanu — Tufaru — Pittiş lasă 
senzația că „are la inimă“ tot ceea 
ce face. Bocăneţ cere dela interpreţi 
ceai ce aceștia au ei mai caracterisțic, 


să fie — teoretic — structura unei 
telecinemateci pentru tineret, anti- 
convenţională, dinamică în asociaţii, 
acută ca document, spirituală în 
montaj, inamică publică, fie și osten- 
tativă, a plictiselii. Într-un cuvînt: 
bernsteinistă. 


Laborios și chiar inspirat în idei, 


Caranfil e însă stîngaci, greoi şi 
somnolent în realizare. Idei foarte 
bune se pierd, astfel, întristător — 
fie din pricină că omul nu vrea să 
taie mai nemilos în document, fie 
că explică prea insistent și mai ales 
prea didactic. Ar fi cazul ca măcar 
aici, apetitul său didacticist să se 
mai autocenzureze. Convenţionalis- 
mul perimat al peliculelor nu pri- 
meşte nici o replică relevantă, 
tranşantă, casantă din partea comen- 
tatorului. O asemenea operaţie ar 
fi fost mai necesară decît accentuarea 
mult prea grijulie a ceea ce se 
întîmplă și se „spune“ în acele filme 
mute. În sfîrșit, verva nu e mare, 
dicţia e cam monotonă, umorul e 
timid, deloc la nivelul copiilor şi 
adolescenților, 


BELPHEGOR 


— me ee 


Le speculează înclinația spre gag 
(și iatā-i irezistibili, jucîndu-se de-a 
Napoleon, Chaplin, Agatha Cristie 
şi... Dan Spătaru sau ironizînd modul 
primitiv și barbar în care se face 
încă, la noi, reclama), le speculează 
înelinațiile poetice (melodia albă a 
fetei albe din fereastra albă, are o 
tainică tristeţe, iar Dan Tufaru, 
printre personajele felliniene ale 
planetei sale ciudate, creează un 
moment rar și profund, de poezie 
și vis}... Şi așa mai departe. ...În acest 
context, Dem Rădulescu (cel care — 
vorba lui — ne face mereu să rîdem 
și pe urmă...) este foarte la locul lui, 
cîștigîndu-ne repede cu gag-uri scurte 
şi seci (—. Pe mine mă cheamă 
Lucia! — Şi pe dumneata? — Pe 
mine nu...), constituind un lanţ plă- 
cut pentru desfășurarea „numerelor“ 
pe treptele şi pe pretextul „Scări“. 

Mai mult decît un lanț, o adevărată 
țesătură de ritm și fantezie, sînt 
momentele coregrafice ale acestui 
show (şi ale celorialte show-uri) 
semnate de Bocăneț. Cornel Patrichi, 
cu o foarte bună trupă de balet, este 
autorul unei coregrafii moderne, 
inspirate, dinamice... În decorurile 
Doinei Levința, străbătute și ele 
deosecretă poezie, melodiile show- 
ului (cu cuvinte frumoase, datorate 
unui autor sensibil, Ovidiu Dumitru), 
toate inedite, creează o atmosferă 
plăcută și reconfortantă. Poate că 
„vorbele de umor“ ale spectacolului 
sînt, încă, sărace. Dar „starea, de 


Camere închise 


Meciul dintre presă şi TV=sport 
s-a încheiat cu scorul 2-1 


în favoarea gazelăriei scrise 


Încercînd să efectuăm acum, după 
cîțiva ani de la apariţia televiziunii 
bucureștene, un bilanț al meciului 
dintre presă și tv-sport, dintre cuvin- 
te și imagini, dintre adică echipa de 
old-boys a galaxiei. Gutenberg şi 
team-ul atletic al audio-vizualității, 
cred că recordul ar fi de 2—1 în 
favoarea gazetăriei scrise. Un scor 
surpriză. 

TV a marcat un gol imparabil în 
materie de reflectare directă a 
întrecerilor sportive. 1—0. 

Deschiderea scorului era de altfel 
unanim așteptată, ca la un Ajax-vul- 


umor”, de bună dispoziţie a show-uri- 
lor este permanentă. 

Nu putem încheia aceste însemnări 
decît cu vechiul nostru regret: 
intr-o avalanșă de pseudo-spectacole 
muzical-distractive, momentele de 
spirit şi de ţinută „Bocăneţ" sînt 
prea rare. Protagoniștii răspund 
parcă în ultimele cuplete regretului 
nostru că „scara“ n-a fost mai lungă. 
„Nu te întrista,., ne vom revedea“..., 
cîntă ei, dar cine ştie cînd își vor 
onora promisiunea? Show-ul semes- 
trului unu, cu tristeţe o spunem, 
s-a consumat... 

Călin CĂLIMAN 


Condeie americane dintre cele 
mai avizate susțin că serialele și 
foiletoanele nu mai sînt la modă 
în S. U, A. Pentru că America tele- 
vizată nu este America cotidiană. 
Americanul adult preferă un bun 
jurnal de actualități, în locul unui 
serial „curățat" și „sterilizat“. 

Faptul pare ignorat de studiou- 
rile americane care realizează serial 
după serial, cu o rapiditate și cu o 
eficacitate egale şi la un preț care 
sfidează orice concurență europeană. 

Pentru a contracara invazia serta- 
elor americane, studiourile euro- 
pene s-au văzut nevoite să stringă 
rîndurile, să se asocieze, să colaboreze 
cu studiourile cinematografice şi să 
realizeze pelicule de o valoare artis- 
tică mai ridicată decît cele americane. 

Marea ambiţie a francezilor este 
să turneze seriale asemănătoare 
celebrului „Forsyte Saga“, considerat 
un adevărat model de film TV şi 
evident să egaleze succesul acestuia, 
Ei au acum în lucru trei astfel de 
seriale:! „Familia Thibault“, după ro- 
manul lui Roger Martin du Gard, o uri- 
așă frescăsocială a anilor 1905—1918, 
în şase episoade a cîte 90 de minute 


Desen de AL. CLENCIU 


turii, Textila-Lugoj: cine poate con- 
testa superioritatea meciului văzut 
pe ecran față de acela văzut pe trei 
coloane de gazetă? În plus, tele- 
sportul a reuşit să formeze cîțiva 
comentatori (nu mulţi, nu mulţi) 
de calitate, știind — precum Cristian 
Țopescu — să scrie oral. 

În schimb, spre uimirea noastră 
(uimire nelipsită de altfel de o anume 
tainică mulțumire...) bătrînii guten- 
bergieni, cărora li se prevestea calm 
pieirea — „cinci ani jumătate de la 
venirea la putere a ecranelor mici”, 
a contraatacat energic, a găsit nişte 
culoare libere (libere poate din 
pricina marilor slăbiciuni ale tv-ului) 
şi a înscris cel puţin două puncte în 
poarta adversarului. Primul punct: 
informarea noastră cu privire la 
faptele dinaintea, de după şi din afara 
marilor partide. Întîmplări pe care 
obișnuim a le tun! şi consuma în 
rubrici de tipul „în cabine după 
meci“: Ce zice Angeio Niculescu? 


teleglob 


Serialul în primejdie 


Englezii vor realiza cea mai 


franțuzească 


dintre cărțile 


franțuzești: „„Clochemerle““ 


fiecare, relatată prin des 
fraţi dintr-o familie pariz 
rile celor doi frați sint interpretate 
de Philippe Rouleau şi François 
Dunoyer, iar în rolul tatălui apare 
Charles Vanel. Un alt serial, șase 
episoade a cîte 60 de minute, se va 
realiza după romanul-fluviu „Oame- 
nii din Mogador“ de Elisabeth Bar- 
bier. Protagonist) vor fi Marie-josé 
Nat și Jean-Claude Drouot, care vor 
întruchipa pe doi dintre membrii 
unei familii a cărei istorie se desfă- 
șoară între anii 1852—1890. În sfir- 
şit, un al treilea serial se inspiră din 
romanul „Familia Boussardel” de 
Philippe Hériat. 

Şi englezii? Ce fac englezii? Tot 


seriale fac şi ei. Dar numai p: 
tate englezeşti. Pentru a 
probabil cîtde armoniosseintegrează 
ei în Piaţa Comună, vor ecraniza î 
nouă episoade a cîte 30 de minut 
fiecare, cea mai franţuzească și cea 
mai spirituală întîmplare imaginată 
de un francez, ea petrecîndu-se pe 
pămînt franțuzesc. E vorba de 
„Clochemerie”. Cu două excepții: 
Micheline Presle (baroana) şi Cathe- 
rine Rouvel (Judith), toate celelalte 
rolurivor fideţinute deactorienglezi. 
Peter Ustinov, scenaristul seria- 
lului, a spus: „va fi o furtună într-un 
pahar de... beaujolais”. 


Andrei 


IRIMIA 


Dar antfenonuboas peților ? Dar arbi- 
trul Lo Bello despre acordarea 
unui 11 m. în minutul 89 și la scorul 
de 0—0? Dar Răducanu? (mai ales 
Răducanu). Or, în cabine nu se dez- 
brach numai jucătorii ci si patimile. 
Aici, în acest stadion al cuvintelor — 
portarii pling, fundaşii urlă, mijlocașii 
rînjesc, arbitrii se baricadează. Căci 
toată lumea dă cu piciorul în ceea ce 
a fost, ca-ntr-o minge. Cu furie sau 
cu entuziasm (după cum e cazul). 
Dar aici, tocmai aici, unde pix-urile 
reporterilor umblă ca la ele — acasă— 
camerele de luat vederi nu pătrund 
niciodată. De ce? Și — întrebare 
obligatorie — cine refuză camerelor 
dreptul de a intra în odăi? 

Al doilea punct: spiritul critic. 

Presa și în primul rînd condeiele 
literare au apăsat în ultimii ani pe 
clapele ironiei, pamfletului, ah-ului, 
întrebărilor neplăcute şi a răspunsu- 
rilor asemenea, adică pe niște stări 
neindoios omeneşti, care au rămas 
străine tv-ului, care se comportă în 
această privinţă la modul unui solist 
obișnuit a utiliza doar un sfert de 
claviatură. Şi fără diez-uri. 

Că jugularea limbajului izvorăște 
dintr-un fel de concepție, ştim. Aici 
nu e greu de efectuat deducţia. Dar 
tot atît de ne-greu sîntem îndemnați 
să afirmăm că amintita concepţie 
trebuie negată, îngăduindu-se astfel 
camerelor închise (plus talentelor 
aflate în aceeași situație) să remonteze 
handicapul. 

AL MIRODAN 


„Clochemerle“ 
la Londra 


literatura 


„Toţi diplomații mei nu au putut face 
pentru prestigiul Suediei 
cit a făcut marea Garbo“ 

Gustav al Suediei 


Am cuno:cut-o acum patruzeci de ani în fața 
cinematografului „Tranulis* din Constanţa, Un 
chip straniu mă privea insistent de pe afișul 
colorat pe care încercau să-l smulgă rafalele de vînt 
și în care băteau ritmic picăturile de ploaie. E 
poate ună din cele mai puternice impresii pe 
care le-am păstrat din anii copilăriei. Chipul 
acela pusese stăpînire pe mine, mă ținea țintuit 
în loc, mă obseda, mă iscodea parcă. Mi se părea 
văzut undeva într-o poză de carte, într-un album, 
într-o gravură veche din casa părintească. În orice 
caz, nu o fotografie, nu un desen, ci o fiinţă vie, 
supranaturală, un chip pe care-mi dădeam seama 
că n-am să-l pot uita niciodată stătea acolo, în 
a mea, în lumina palidă și gălbuie a felinarelor. 
Citeam literele uriaşe de pe afiș: Greta Garbo în 
i ". Cunoscusem un mit, un mit 
care avea apoi să apară sub masca și în toaletele 
de epocă ale altor mituri, mai mult sau mai puţin 
cunoscute, dăruite literaturii de către Dumas-fiul, 
Tolstoi, O'Neil, Maugham, Pirandello, Baum, 

agerlăf, Bettaner, Sudermann, Arlen. Sublime 
sni, devenite simboluri şi pietre de încercare 
pentru marile slujitoare ale scenei şi ale ecranului! 


Dim=nsiunea Garbo 


Conferindu-i me 
ea rolului reg 


jalia de aur pentru interpre- 
tina din filmul cu același 


nume rea de Mamoulian, regele 
Gustav al Suediei re altele că toți 
au fă pentru 

rii tîta cît a t marea 


putea spune că toți 
ari la un loc n-au făcut 
ale literaturii 
rä de 
niciuna dintre inter- 
er nu i-au dat acestui 
naj dimensiunile pe care i le-a dat Garbo, 
nici măcar celebra Yvo Printemps, idolul fran- 
zilor din perioada 1920 —1940. Şaliapin era de 
ere că în rolul Annei Karenina, cu Garbo nu 
poate fi comparată decît Ghermanova, vibranta și 
zuduitoarea actriţă de teatru și de cinematograf. 
ernard Shaw era entuziasmat de strălucirea, de 
tragismul și de nota profund umană pe care Garbo 


jal 


„am 
cii liter 


că n-a văzut o Zarra 
Garbo şi că Luigi 
visa o interpretă mai 
mă dorești”. Foarte 
ele pariziene a 
Brown, 
d fredona 
inatulu! poet, compozi- 
i mare artist care a; fost 
onetă intitulată „Hispano 
şi tristă legănată pe 


grandioasă 

curînd după pre 
filmului „Delir“, 
după romanul lui Arle 
şansoneta subtilului și 
tor și interpret, a ac 
Alexandr Vertinsky, şi 
Fiinţa nein 
pernele unei super şini „Hispano Suisā' 
nu e altcineva decît Garbo, aşa cum apare ea în 
rolul stranici și misterioasei. Iris, romantica şi 
exaltata eroină care se sinucide, izbindu-şi maşina 
de trunchiul unui copac bătrîn, tăcutul martor al 
întîlnirilor ei cu omul pe care l-a iubitşi decarea 
fost silită să se despartă. Cînd în 1935 Clarence 
Brown s-a decis să turneze cu Garbo o npuă.ver- 
siune a „Annei Karenina“, de data asta nu-cu John 
Gilbert ci tu Fredric- March în rolul lui Vronski, 
film distins de altfel ulterior cu Marele premiu al 
criticii. new-yopkeze, aflîndu-se pe atunci în 
America, unul din fiii titânului de la Iasnaia Poliana 
a fost invitat de către M.G.M. în calitate de consilier 


Shaw:*0 admir ! 


artistic. La început, Tolstoi avea unele rezerve 
în legătură cu nepotrivirea dintre fizicul divinei 
Garbo și cel al celebrei eroine create de tatăl 
După vizionarea filmului. în Tolstoi a de 
cu emoție că'nu mai ţine minte 
zugrăvită de către marele s 
mai poate imagina decit așa cum 
geniul inegalabilei Garbo! Am văzut la ki ni 
palatul de marmoră roz 
amanta țarului Nikolai al doilea al Rusiei. Scriitor 
francez Georges Daniel mi-a spus cu o voce 
mată în care vibra extazul unor clipe de admiraţ 
trăite cîndva: „Aha! Kşesinskaia! Ce superb a 
interpretat-o Garbo”. Am înţeles imediat la ce 
se referă. Era vorba de „Grand Hotel”, filmul ! 
Goulding, după romanul cu același nume al lui 
Vicky Baum e, conștientă de abuzul de imagina- 
ţie pe care și l-a îngăduit, a înlocuit-o pe Kșesins- 
kaia cu Gruzinskaia, balerina isterizată de obsesia 
insuccesului şi a declinului — una din uluitoarele 
creaţii ale Divinei. 


său. 


larat 


aţă Anna 


ECH ŞI-O 


al balerinei Kșesinskaia 


ugr 


film şi literatură 


Inegalabila 


Pe puntea unui vapor legănat de valurile Mării 
Baltice, un scriitor su mi-a mărturisit în 
contextul unei discuții că are o părere precon- 
cepută în legătură cu Sommerset Maugham și că 
n-a citit decit romanul „Luna și doi bani jumate”, 
fiindcă-i place Gauguin și „încă unul, după care s-a 
făcut filmul acela cu grandioasa Garbo”. Se gindea 
Vălul pictat”, ecranizarea romanului lui Maug- 
„Fumul amăgirilor”, în care Garbo o interpre- 
ă magistral pe doamna doctor Walter, soţia 
şi intel igentă care nu-și va ierta niciodată 
re în dor de a-l ispăşi va pleca 
sacrifice într-o regiune 
contaminată de Același scriitor mi-a poves- 
tit entuziasmat că a revăzut la Stockholm „Gösta 
Berling“, ecranizarea binecunoscutului roman al 


cinstită 


şi sa 
h 
f 


Selmei Lagerlöf, film care a prilejuit prima apart, 
ție a marei Garbo, Ciudat! Era un rol episodic, 
Garbo eraflancată de Lars Hanson şi de-Mona Mar- 


Garbo: cel mai luns spectacol de adio 


scrieri, adunate subtitlul Greta Garbo 
Meridiane”), sînt, cum era și normal, de 
t tipuri diferite. Diferite nu numai stilistic 

adică literar ci diferite din punct de ve- 
dere cinematografic, aș spune. Mauriac este un 
spectator obișnuit — un mare scriitor poate fi un 
spectator foarte obișnuit. Billquist este un bio- 
graf documentat ce înşiruie secvențele unei cari- 
cre pe înțelesul oricărui cititor, dind faptele 
evidente și sugerind, cu mare timiditate, profilul 
unui om, mult mai mult decît cel al :unui artist. 
Ecaterina Oproiu scrie un eseu despre star și 
Garbo, cînd luîndu-le împreună, cînd separindu- 
le. Scriereă-sa este, incontestabil, cea mai dină- 
untrul cinematografului și ne trădează o lungă 
şi fertilă meditație despre această artă și de 
oamenii ce o fac. 

Este adevărat că aceste trei scrieri nu se supli- 
nesc una pe cealaltă, nu se repetă, ci se comp 
tează — din aproape în aproape oferind 
relief luminat din unghiuri diverse și comple 

tare 

Viața lui Garbo a stîrnit ṣi stîrnește cu 
pentru că e atît de asemănătoare şi, 
timp, atît de deosebită de cea a marilor 
staruri pe care filmul îi are în ultimii 50 de ar 
Aceasta este şi premiza şi conc 
şi nici nu puteau fi altele. Deose 


Cele ti 
(Editu 


Ar f 


de ompoziți 
compoziţii, de rolu S 
10 minute, de roluri de m 
jucat-o acum 30 și mai t 

lată un mister. O 


nă ae 


ne de ani 

conjurat de anonimat 
supravieţuieşte operei, privind-o ca şi cum Nici 
n-ar mai exista. Ca un sportiv care a doborit în 
juneţe toate recordurile în disciplină şi apoi s-ar 
fi apucat de cre: 
pentru că G 


bo a făcut din film o performanţă 


dar nu ştiu cît de adevăra 


grafie — are numai tinerețe — şi sînt sigur 

găsit, prin ani, roluri și pentru , în care 
ea ar fi putut să existe fără r rä mai 
puțină glorie. 

lată de ce viaţa sa este aproape un roman — o 
romanţă pentru nost și mă mir că filmul 
n-a speculat încă ac vie. Garbo 
a avut, a vrut să aibă vi elor sale și a 


- cărții 


scut porumbei. Asocierea am făcut-o ` 


colosală 


doi actori e 


d pționali, de o 
forță dramatică și totuşi omul acela Vi a vorbit 
de Garbo și numai de Garbo, de parcă ar fi vrut 
să sublinieze profeția Astei Nielsen, care în timpul 
filmărilor pentru „Gösta Berling" vorbea de succe- 
su fără egal care va răsplăti geniul şi frumuseţea 
nepămiînteană a tinerei sale colege. Cunosc oameni 
care au citit „Uliţa dur regăsească acolo 
personajul interpretat de Garbo în filmul inspirat 
de romanul lui Hugo Bettaner. Am văzut fotografia 
Divinei pe coperta unei ediţii de lux a romanului 
„Carnea SE de H. Sudermann. Cine a 
văzut-o pe ecran îşi aminteşte desigur de no blețea 
pe care Garbo i-o împrumută personajul lui și-și 
dă seama cît de mult îi datorează Sudermann 
pentru -spiritualizarea şi plasarea în sublim a 
eroinei sale. Garbo și literatura! S-ar putea scrie 
zeci şi zeci de pagini, cu aceeași înfiorare pe care 
Tennessee Williams în „Noaptea lguanei” o pune 
în gura pictoriţei care, ca să-și scuze un țipăt din 
motive destul de indecente în sala unui cinemato- 
grăf, -răspunde perfect plauzibil: „Am tipat de 


emoție. Era un film cu Garbo!...” 
M. DJENTEMIROY 


izică; un artist-n-are voie retragă pentru că 

însăși raţiunea de a trăi este arta sa 
Vorba „eu atît am avut de spus” e fru 

Garbo nu a 


caz frecvent în 
arată ultima parte a 
tarul se desparte de 
3 a lăsa loc celui de al 
al doilea a absentat —lăsîndu-ne 
du-ne să ne gîndim la 
tografului şi spectacolului ce 
te pinzele albe din lume. 

un caz de rigiditate. O rigiditate 
ere, prin amputare așa cum e 
ară, Venus din Milo absențele îi 


reușit. Caz rar în viața 
romane și 


r de scrisbiografia unuiactor și eaproape 
pentru că arta lui nu poate fi reluată în 
cuvinte — interesant este să gîndești despre el — 
sau să scrii un imn ce nu poate să evite vetusta- 
tea — curmțe cel al lui Mauriac. În ultima parte a 
sînt multe gînduri şi fraze interesante, vii, 
între câre aceea că starul salvează lumea de vulga- 
ritate. Aș adăuga : și de monotonie sau de tiranie — 
pentru că pămîntul s-ar transforma în infern, dacă 
ar Exista un singur star, o singură vedetă. lată 
eum cinematograful este o instituţie democratică: 
cultivă alegerea, opțiunea în fond libertatea. 


Gelu IONESCU 


Stagiunea românească 


văzută 


de cititorii „Curierului““ 


Cronica 


spectatorului 


„Puterea şi Adevărul” . 
E EEE SE eee 


@.... Filmul acesta este viața trăită 
intens, viaţă care anule noţiunea 
de spectator „stricto senso", impli- 
cîndu-ne puternic și ad 


at, creînd 
atit de doritul dialog personaj-spec- 
tator. Este firesc să fie așa, deoarece 
întrebările lui Duma sînt și ale 
noastre, greșelile lui Stoian poate 
că le-am făcut şi noi, iar un Vasile 
Olariu am întîlnit şi, uneori, „siliţi 
de împreju " nu am avut posibi- 
litatea unei discuții deschise... Este 
ceea ce vrea să stabilească filmul 
— adevărul care stă la baza comunis- 
mului, puternicul adevăr, învingător 
și singurul, în lupta pentru cinste 
şi omenie. Urmărind destinul a 
cinci oameni, toți comuniști care nu 
i-au riscat viața pe aceeași 
4 —filmul, prindiversitatea si- 
tuțiilor-limită oferite de scenariu, 
deosebește evident cele cinci caracte- 
re, înlăturînd schematismul ce se 
făcea prea adesea simțit în producţiile 
studioului București... „Ce-ar fi fost 
dacă...“ — pentru a folosi titlul unui 
interesant articol semnat de Titus 
Popovici — în construirea noii socie- 
Dt ar fi acționat numai oameni ca 
Stoian şi Olariu, ce-ar fi fost dacă un 
Duma sau un Petrescu n-ar fi inter- 
venit la timp? Poate că este între- 
barea fundamentală care-şi găsește 
răspansul în însuşi adevărul filmu- 
lui, Privit din punctul de vedere al 
creației filmice propriu-zise, cons- 
tatăm unele inegalităţi, diverse sec- 
vente de o stridenţă voită, momente 
de pură cascadorie care — la-o mai 
mare exigență a regiei — s-ar fi 
putut evita. În ceea ce-i priveşte pe 
actori, ei au fost magistrali. Cred 
că au fost ajutaţi şi de partitură şi 
de libertatea oferită de regie. Nu 
am văzut un film cu Albules sau 
Besoiu, Pellea sau Lazăr Vrabie. A 
fost un film cu Stoian, Duma, Pe- 
trescu și Olar f 


Ulise VINOGRASCHI 
str. Vasile Lupu 21, Galați 


0... Vreau să vă mulțumesc (N.R.: 
scrisoarea e adresată lui Titus 
Popovici şi Mănole Marcus) pentru 
acest film, căci el este pe drept 
cuvint un film de artă, demonstrin- 
du-ne că cinematografia română a 
ajuns în pragul maturității. Vreau 
să vă mulţumesc pentru filmul poli- 
tic, filmul de relații de putere, fil- 
mul care se adresează direct publi- 
cului, vorbind românește, pentru că 
ne-ați arătat că atît puterea, cit și 
adevărul se află în noi, și numai noi 
singuri sîntem responsabili de fap- 
tele noastre. Filmul dumneavoastră 
ne-a făcut mai buni și pe-a arătat 
nouă, tinerilor, cum trebuie să-i 
înțelegem pe părinții noştri şi fră- 
mîntările lor... Am înţeles că nu 
prin indiferei şi neutralitate ne 
putem păstra liniştea, ci prin par- 
tidipare activă. Filmul dumneavoas- 
tră ne-a învăţat că omul trebuie 
să-şi susțină convingerile și că nu 
trebuie să spună ceea ce alții vor 
să audă, ci adevărul care uneori e 
crud, dar care nu poate fi rostit 
decit tare și răspicat, cu cărțile pe 
masă“... 


loan POPESCU 
si 30. Decembrie Ai, Sighet. 


42 


De ce mi-ar fi rușine să vă 
destăinui'că la acest nou film româ- 
nesc de două serii, intrasem cu 
hotărîrea secretă de a părăsi sala 
imediat ce creatorii vor fi reuşit să 
mă plictisească, să mă enerveze sau 
să mă obosească?! 

Dar, miracol, iată-mă țintuit trei 
ore în fotoliu, sorbind pur ṣi simplu 
fiecare replică, captivat, mut de 
admiraţie, deși pe pînză nu asistam 
la „Procesul de la Nürnberg", ci 
participam direct la acţiunea din 
„Puterea și adevărul“; cucerit de 
interpretarea actoricească realizată 
la înalt nivel, deși pe ecran prota- 
goniştii nu se numeau Spencer 
Tracy, Henry Fonda sau Fredrich 
March, ci Mircea Albulescu, Amza 
Pellea şi Jon Besoiu; emoționat de 
exprimarea artistică a filmului, ca 
operă de sine stătătoare, deși regi- 
zorul pe care-l citisem pe generic 
nu se numea Costa Gavras, ci Manole 
Marcus. 

Acum am convingerea că Puterea” 
și adevărul“, această operă majoră, 
va avea puterea să spargă vechile 
tipare din care filmele românești 
se nășteau moarte sau debile, pen- 
tru o artă autentică în slujba progre- 


sului”. 
Constantin PRICOP 
tehnician din București, 
oflat la odihnă la Băile Felix-Oradea 


N. R.: Din numeroasele scrisori, 
mai remarcăm una semnată de MIR: 
CEA PENȚIA (B-dul Gh. Duca 24, 
București) de meserie fizician la 
L EA, scrisoare în care „singura 
remarcă favorabilă e aceea la adresa 
scenaristului pentru curajul de a 
spune lucrurilor pe nume“ ; și aceea 
a MIORIŢEI DODAN (str. Ana Ipătescu 
46, Ploiești) care ține să aducă un 
omagiu special jocului lui Amza 
Pellea. 


È 


„Pădurea pierdută“ 


© „Inițial ceea ce m-a determi- 
nat să merg la această ultimă rea- 
lizare a lui Andrei Blaier a fost pre- 
zența pe generic a excelentului Ila- 
rion Ciobanu. M-am obişnuit 
văd compunînd roluri memorabile 
sau extrăgînd din altele, aparent 
neînsemnate, semnificaţii adinci. Se 
degajă și aici din interpretarea lui, 
în fiecare moment, o forță expresivă 
compleșitoare. Montajul filmului da 
şi regia mi s-au părut foarte adec- 
vate, cu amendamentul că se urmă- 
reste parcă prea insistent lămurirea 
fiecărui detaliu al acţiunii. Mai ales 
spre final, trecerile în domeniul 
amintirii se aglomerează răspunzînd, 
e drept, unor cerinţe de înţelegere 
a subiectului, dar lăsînd, poate toc- 
mai din acest motiv, impresia unui 
proces-verbal de constatare. Ima- 
ginea pădurii în flăcări, de o mare 
putere sugestivă, este prea puţin 
exploatată, și mă gîndesc că ar fi 
putut deveni un foarte nimerit leit- 
motiv adincind impresia şocantă de 
moment. În Cornel Patrichi am văzut 
resurse dramatice profunde. Cei- 


lalţi interpreţi nu mi s-au părut a 
se ridica peste un nivel comun accep- 
tabil. M-a încîntat pur și simplu 
imaginea lui Nicu Stan..." 

Ştefan DONATH 


B-dul Steagul Roşu 21, Braşov 


9 ....Dramatica secven an 
ţii din filmul „Pădurea pierdut 
splendid realizată. Felicitări lui 


Andrei Blaier, Nicu Stan și Cornel 
Patrichi”. 
Constantin PRICOP 


„Pentru ca se iubesc" 


. Totul e bine şi frumos pînă 
în momentul cînd E! își dă seama că 
Ea îşi iubeşte încă soțul şi se retrage 
— puţin cam forțat, aș zice eu, ca 
spectatoare — culegind aplauzele 
celor doi soți la scenă deschisă 
şi recunoştinţa For veșnică. 
Subiect destul de banal, totuși fil- 
mul place. M-am întrebat de ce? 
Poate pentru că e un film contem- 
poran! (De cînd ne dorim noi un 
fimul despre tineret!.) Poate pentru 
că e un film cu dragoste! (De cînd 
ne dorim noi un film despre o dra- 
goste mare!), Sinceră să fiu, n-am 
găsit încă răspunsul. Cert este 
că am surprins mulți ochi înlăcri- 
maţi şi multe șoapte impresionate: 
„Vai, săracul Emil! Cum şi-a călcat 
pe suflet! Dar ce „domn“ a fost!“ 
Nu este un film mare — în ciuda 
faptului că se bucură de interpre- 
tarea unui foarte mare actor: Em- 
merich  Schăffer, a unei actrițe 
frumoase, Ilinca Tomoroveanu, și a 
unui actor, zic eu, încă insuficient 
folosit, Alexandru Repan. Vorba 
lui Adamo: „Passe une carosse d'or 
et puis s'en va!" 


Mona MANU 
Splaiul Independenței 204, Bucureşti 


WEE Cea SPOT EE EES E 
„Decolarea“ 

ESTI XE VIPI EE EE EN 

9.....Proble e filmului sînt obiş= 

nuite, dar rate. Nu numai 


Paul Bentu pre înălțime şi 
nu v te viața laaltitudinea 
ei jo u numai el e un tînăr care 
se ter de re — sint sute și 
mii de tineri aflați la primul 
pas în t dezamăgiţi că 
planurile şi visurile lor nu corespund 
cu realitatea. Dar e de datoria lor 
să sfărime iluziile şi să privească 
jucid viaţa... Desigur, mai trebuie 
mult pînă ce filmul nostru să exprime 


totul firesc, pînă ce nimic să nu mai 
pară căutat și stîngaci. Dar impor- 
tant este că s-a exprimat ceva, că 
filmul are un conținut veridic, chiar 
dacă nu perfect realizat artistic. Pot 
asigura criticii noștri care aproape 
în exclusivitate, și unii foarte cate- 
goric, s-au pronunţat ca despre o 
„decolare ratată” că mie filmul mi-a 
spus ceva tulburător. Cu multă 
pătrundere observa cîndva Liviu 
Ciulei că pentru noi, tinerii, „lumea 
filmului e aproape paralelă cu cea 
reală” şi că „filmul poate deveni pozi- 


tiv, cînd creează în intimitatea speca 
tatorului un control al conştiinţei.” 
Mie acest film mi-a creat un aseme- 
nea control al conştiinţei: eu, în 
situația lui Bentu ce-aş fi făcut, cum 
aș fi procedat?“ (Rodica D. — Lugoj) 
9... „Realizatorii filmului au meri- 
tul de a fi abordat o problemă acută, 
dar şi vina de a nu o fi tratat profund. 
Mediul tonic în care se mișcă eroul 
e departe de a fi realizat în film, 
S-ar putea să fi existat o anume tea- 
mă de ton sentențios, didacticist, 
cu diagnostice și remedii precis 
conturate. Dar de aici pînă la necla- 
rități, inutilităţi și metraj folosit 
în gol — e o distanță apreciabilă.“ 
G. BRUCMAIER 

Calea Unirii 27 — 31 Suceava 


Pe zc 
GË? 
ma Ca 


ggygh 


„Atunci i-am condamnat...” 


Într-o scrisoare foarte dură, dar 
şi semnată foarte curajos cu două 
iniţiale, A. M. din Ploieşti — fără a 
analiza filmul— invocă reacţia nefa- 
vorabilă a sălii, la spectacolul de la 
18,30 (cînd vine lumea cea mai seri- 
0asă), şi cere realizatorilor să mai 
facă şi cite o deplasare prin provin- 
cie, pentru a afla nu numai părerea 
spectatorilor din Capitală... În finale 
acerbul anonim notează că „o calitate 
o găsit, totuși: vorbirea — sună: de 
data asta natural, mai convingător.“ 
(În același sens al nemulțumirii față 
de banda sonoră a filmelor româneşti, 
ne-a scris și CĂTĂLIN, str. Republi- 
cii 107, Bucşa). lată însă că tot din 
Ploieşti, exact din orașul unde A. M. 
cerea realizatorilor să aterizeze, pri- 
mim o scrisoare entuziastă despre 
ocelași film, semnată de MIORIŢA 
DODAN (str. Ana  Ipătescu: 46). 
Cităm: 

„Nicolaescu își începe cu un sus- 
pens admirabil filmul său. Prima 
scenă, a acelui galop înnebunitor 
peste mirişti, foșnetul parcă amenin- 
țător al grinelor în dogoarea soa- 
relui, îţi dau puternica senzaţie a 
primejdiei care pluteşte în aer. 
Categoric, Nicolaescu are stofă de 
dramaturg. Nimic nu e greșit în acest 
film. Interpretarea rolului lui fpu 
de către Amza Pellea este magistrală”, 

Și pentru a nu exista vreun echivoc, 
corespondenta încheie: „Publicul a 
reacționat pozitiv la acest film. 
După terminarea spectacolului nu 
puține erau comentariile favora- 
bile”, 

Pentru MARIANA SABĂU din com. 
Tulca, județul Bihor, marea revelație 
a filmului este copilul Cristian Sof- 
ron căruia „i-am scris pînă acum 


trei scrisori, m-am dus cu ele la poştă . 


în oraşul Salonta, le-am pus recoman- 
date numai ca să ajungă, dar după 
cum se vede nau ajuns” şi ne cere 
în termenii ce mai patetici adreso 
„actorului. Chiar şi aşa, noi nu ne 
abatem de la regula stobilită în curie- 
rul'nostru: NU DĂM ADRESELE NICIU. 
NOR ACTORI, FIE ROMÂNI, FIE STRĂINI. 


| 
| 


— mmm ` ——— ` ` wm 


sa specs 
tiinţei." 
aseme- 
eu, în 


— m 


provin- 
erea 


Em com. 


ireveloție 
ben Sof- 
RW acum 
je poştă 
man- 
isr după 
[ae cere 
j adreso 
i nu pe 
curie- 
NICIU. 


erai, 
BIRANI. 


În topul cititorilor, 


pe locul întii, 


„Puterea şi Adevărul“ 


Am zîmbit 


la... 


„Ce-mi poate trece prin cap..." 
e EE 

„Întructt îmi păreți un om tare 
simpatic, întrucît îmi place gluma 
(şi îmi place de ea cu atît mai mult 
cu cît e inofensivă), vă mai fac cu- 
noscute alte variante, necunoscute, 
ale cuvîntului „snob“ şi ale derivatu- 
lui său „Snobist“ pe care mi l-aţi 
imputat în nr. 6/71; snobic (adj. mi. 
snobicesc (adv.), snobicistic (adv.), 
snobicisticesc (adv. şi adj.) snobios 
snobesc, snobeală (nu „snopeală”), 
snobat (adică făcut de către altu! 
snob), snobuleț sau snobuleaţă, sno- 
bulic. (Nu vă trec fiorii? Nu? Nici 
pe mine, totuşi, i-auzi: „s-a apropiat 
cu un aer snobulic snobilic (ca 
diminutiv), 

Asta ca să vedeți ce poate 
prin capul unui om atunci cînd i 
fac imputări nedrepte”. 

X. A. B 
31 ani, Bucureşt; 


e 


trec 


„O combinaţie...“ 
Îi EE TEE 
„Ce aţi spune dacă am combina 
munţii Brașovului cu Delta Dunării 
pe ecran și cu unele detalii sistem 
„O floare şi doi grădinari“? Se pot 


scuzaţi, vă rog!... 


„Majestatea sa, spec- 
tatorul!"... „Spectato- 
rul are întotdeauna 
dreptate" „Spectatorul 
are pretenția...” 

Mă preocupă enorm 
succesul de spectatori la filmele me 

şi la toate filmele, (Aș fi de o ipoc 

zie banală dacă n-aş recunoaște că 

mă interesează și succesul de presă. 

Dar, de la o vreme, citesc mai rar 

cronicile, așa că nu prea știu cum stă 

cinematografia noastră din punctul 
ăsta de vedere. Adică îmi cade sub 
ochi o propoziție, precum că în fil- 
mul „Puterea și Adevărul“ actorii 
sînt străluciți, dar în afacerea astare- 
gizorul nu are nici un amestec, și 
atunci renunţ la lectura integrală a 
compunerii, pentru că s-a călcat ală- 
turi de limitele seriozităţii. Cit de 
cît... Adică, mă interesează dacă 
spectatorul merge la film, indiferent 
dacă după aceea are sau nu dreptate, 
dacă are sau nu pretenția... Dacă 
merge, există un cîştig reciproc, 
pentru spectator și pentru film. 
inevitabil. Pot exista şi pierderi, dar 
una peste alta funcționează o gene- 
roasă lege a compensației. Dacă? 

Aceasta este, spun eu, problema 

numărul unu a cinematografiei uni- 

versale: spectatorul să frecventeze 
în continuare sala de cinema. Fil- 
mul să nu se lase copleșit de com- 
plexele civilizației moderne: como- 
ditatea papucilor din faţa televizo- 
rului, iarba grasă a excursiilor, supra- 
solicitarea fizică și nervoasă de la 
serviciu, şi celelalte... 

Cunosc ţări unde cinematografele 
continuă să fie pline: Italia, Statele 


găsi destule subiecte sau titluri de 
film... Putem să arătăm un film cu 
toate detaliile României, atît la mun- 
te, cît şi la mare sau Deltă, și putem 
să arătăm despre tineri totul ca să 
fie un film educativ. Dacă combinăm 
laolaltă munca, muzica și sportul 
am avea un film foarte bun“. 

N. R. 

Deva 


N. R. : E minunat cit de simplu 
exprimați dys., ceea ce pentru atiția 
oameni ai filmului e o problemă de 
zi şi de noapte. Tocmai asta e pro- 

: cum combinăm viața și munca 
să nu mai vorbim de sport 
u a avea un film foarte bun? 
dacă ați ovea o idee. 


EREI PIE SE TERT 
Un aristotelian... 
Dre REC POR EE EE 
Dacă „O floare și doi grădi- 
nari” are mare succes de casă, nu 
înseamnă că este şi valoros din 
punct de vedere estetic, dat fiind 
că în cursul acțiunii întîlnim foarte 
multe coincidenţe inexplicabile din 
punctul de vedere al regulilor aristo- 
telice, o pledoarie neconvingătoare 
pentru platonism, o schematizare a 


acțiunii, a personajelor, aproape 
simpliste, ireale...” 

Un profesor din Călărași 
N, R.: Ne îngăduim să nu dăm 
numele corespondentului care a avut 


cutezonța să se exprime astfel cu pri- 
vire la nemuritorul film indian. Sin- 
tem convinşi că păstr indu-i anonima- 
tul îi facem un bine, atit lui cit și 
poștei din Călărași. 


De acord 
Cü.. 


@ George Motroc (str. Aurel Vlaicu 
48 — Galați):"... Găsesc că. mulţi 
creatori defilm se spală cam repede 
pe mîini după terminarea unui film 
slab, turnînd în continuare film 
după film de aceeași calitate". 

e Anastasia (București): "... Publicul 
nu poate fi altfel decît aşa cum este 
educat de cei ment să-i asigure 
hrana spirituală”, 

e Popescu D. Marcel (Fetești): 
mw Oamenii nu se duc la film ca la 
meci sau ca să dea un examen la 


Spectatooor! 


Un milion 


Fantastic! 


Un film. 


de oameni. 


Unite, india, U.R.5.$.... Lumea se 
simte bine la cinema. De ce? S-au 
emis atît de multe explicaţii: de ce? 
și iată numaiciteva: subiect, montare, 
vedete, sentimente, destindere, edu- 
cație, regie, bancuri, plictiseală, caf- 
turi, Sexy, plouă afară, etc., etc.. 
atitea explicații, încît mă interesează 
mai mult dacă, decit de ce merge 
spectatorul să vadă un film. Se va 
spune că există o strînsă legătură. 
N-o să contrazic pe nimeni. Există 
tot felul de legături. 

Şi în România merge multă lume 
la cinema, Foarte multă lume, sur- 
prinzător de multă în raport cu 
populația, cu numărul și starea teh- 
nică a cinematografelor, în care nu 
se vede, nu se aude, nu se respiră.. 
În România, spectatorii sînt mai 
numeroși la filmele naţionale decit 
la cele străine. Filmele produse în 
țară reprezentau 10% din totalul 
filmelor difuzate într-un an, iar 
numărul: spectatorilor 20% din to- 
talul general. Aceasta în 1966-67, 
În utimul an se constată, din nou, 
o masivă creştere a publicului la 
filmele româneşti. Deci, răspunsul 
la dacă? este că da, filmele noastre 
sînt căutate. 


În martie, revista „Cinema“ a 
publicat nişte cifre. Contrazicerile 
dintre tabele și textul la fotografii 
— adică filmul „Tudor“ are 9.775.355 
bilete vindute, deci spectatori, ju- 
mătate, vreo cinci milioane — nu 
influențează demonstrația statistică 
pe care o urmăresc. Să reținem că 
recordul absolut de spectatori 
îl deține filmul „Dacii“, anume 
8.303.162 la o anumită dată la care 
se poate consemna şi epuizarea 
difuzării, (Record de spectatori la 
un film străin: „Spartacus“ (SUA — 
peste cinci milioane). Putem deduce 
că în populația ţării, de circa 20 de 
milioane, cu o pătură activă de circa 
5 milioane, există un public poten- 
Lal de cinema, de circa opt-nouă 
milioane, 

Fantastic! 

„Cinema“ mai publică 20 de tit- 
luri de filme cu peste 3 milioane 
spectatori. Din totalul de vreo 200 
filme românești realizate din 1949 
încoace, Deci, 10%, 

Fantastic! 

Dar eu vreau să mă refer la restul 
de 90%, cu aceeaşi stimă. La noi s-a 
acreditat ideea că un milion de 
spectatori la un film reprezintă 
un insucces: 


estetică ci din alte motive care se 
schimbă pe zi ce trece, motive le- 
gate de cultura sentimentelor“. 
e Sarmiș(Copşa Mică): "inte 
un popor de oameni frumoşi." 
@ lulia Popescu (Constanța):” Am 
vrea să mai rîdem și noi din toată 
inima,căci de obicei la filmele noastre 
numite comedii mai mult se plinge 
- evident, la figurat. Cum să nu 
pliîngi cînd în fața ta se derulează o 
dramă, drama comediei românești ?”. 
e Cosma lon (Str. Ostroveni 26 
Rm. Vilcea): „...A conchide că 
„snobismul e flagelul! secolului“ 
(Cinema nr. 6/71) mise pare puțin 
cam mult“. 


În numărul viitor, la rubrica 
„Diolog între cititori“ vom 
publica replicile unor cores- 
pondenți la „Curierul“ din 
nr. 3/72 consacrat filmului 
„love Story“. 


` 


„Curierul“ 
este selectat şi redactat 


de Radu COSAȘU 


Fantastică eroare! Un milion de 
spectatori înseamnă că fiecare al 
zecelea om din acea populaţie de 
spectatori a văzut filmul, sau numă- 
rînd pe stradă și mic și mare,din 
douăzeci în douăzeci, găseşti pe unul 
care a văzut modestul film cu 
numai un mizer milion de spectatori. 
În Italia (peste 50 milioane locuitori) 
la un milion de spectatori visează 
orice producător, pentru că face 
egal un milion dolari încasări. De 
rei ori cît costă un film mediu. 

Poate că ar fi timpul să ne obiş- 
nuim cu realitatea că un milion 
de spectatori înseamnă un fantastic 
succes, indiferent de steluţele, no- 
tele, catalogările dirigenţiale ale cu- 
tărui sau cutărui cronicar. Dacă 
s-ar publica lista filmelor româneşti 
cu peste un milion de spectatori, 
numărul titlurilor ar (nt către 
180... 


Fac parte dintre aceia care nu 


cred că cinematograful a inventat 
vreo crimă. Sclavia negrilor, teroa- 


rea inchiziţiei, violența deportări- 
lor și toate violențele le ştim dinainte 
de anul de graţie şi lumină 1895. 
Nici măcar pe gangsteri şi pe inco- 
ruptibili nu i-a inventat filmul. 
Inutil să ne temem de prezentarea lor 
pe ecrane, 

Filmele românești, bune sau mai 
slabe, n-au avut niciodată vreo in- 
fluenţă nocivă asupra celor din sală. 
Din contră, Toată lumea a avut de 
cîştigat cîte ceva. 

Un film. Un milion de oameni. 

Fantastic! 


Mircea MUREŞAN 


5 A Care a fost Ce v-a Ce aţi fi 
Vă rugăm... revelația ? dezamăgit ? așteptat? 


(urmare din pag. 11) 


înfruntă, iar toate laolaltă ducînd 
la ceva din portretul omului nou. 

În filmul lui Omescu „Pentru 
că se iubesc”, „omul nou“ este un 
om foarte eroic, viteaz fără fan- 
faronadă, pătruns de umilitate 
şi obiectivitate. Există o regulă 
acrosanctă în morală şi justiţie, 
anume că nu poți fi şi judecător 
e, că un magistrat trebuie 
zat, dacă are vreun 


public. Filmele hibrid, ca să 
umple o sferă tematică fără să fie: 
înscrise în aceste două categorii, 
sint ineficiente. 


sie foarte noi, deoarece nu „for- 
ma” primează, ci forţa emoţio- 
nală, corelația dintre conținut şi 
legile etice ale timpului nostru, 
ancorarea într-o cultură, precum 
şi reliefarea năzuințelo 
porane. Cu alte n 
tria! 


constituie adevărate puncte de 
reper în cinematografia noastră, 
care poartă în ele toate datele 
unei sensibile maturizări politice 
şi artistice. În această stagiune, 
am fost martorii acelui acut mo- 
ment de co ință pe care l-a 
reprezentat „Puterea și adevă 
rul”, am aplaudat triumful incon 
al talentului celor care 


contem- 


cuvir măies- 


Mircea MUREŞAN: 


br dat „Felix și Otilia” (lulian eet Wl 
H Mihu), „Atunci condamnat > e TH E EE 

Dee deg e recuză și judecă. 
| pe toți la moar Nico Horia PĂTRAŞCU: u că el ascultă deo 


escu). 


Revelația ? 


d. care zice Ca 


9 Mai a M unui verdict de tribu- 
unui film „Puterea si adevărul“, nal depinde og cantitatea de piese 
urmei, oricărui artist i-se poa As fi dorit mai mult dosar, de bogăţia lui în fapte 


Dar e un singur film 
dia 16 făcute si 25 promise 


întimpla să dea față-n față cu 
eșecul) mă mihnește dirzenia cu 
care unii cineaști își cheltuiesc 
forțele și experienţa în întreprin 
deri sortite de la început neiz 
bînzii, compromisului, în încer- 
cări facile-ce nu mai pot fi scuzate 
astăzi, cînd cinematografia noas- 
tră este destul de coaptă, ca 
vîrstă (invocarea tinereţii nu mai 
sună frumos nici ca metaforă). 


ârturii. lar printre aceste 
i, cele mai doveditoare sînt 
faptele săvirșite, trăite de însuși 
judecătorul care va da sentința. 
Dar veți spune poate că asta cere 
ca acel magistrat să fie un supra- 
om? Desigur. În etica omului nou, 
judecătorul de oameni este prin 
definiţie (și nu are voie să nu fie) 
un fel de supra-om. 

În „Decolarea”, omul nou se 
precizea din neîncetatele lui 


adevăr in subiecte 
si mai multă putere 
de a intelege lumea 


9 „Puterea şi adevărul“, 


@ Faptul că nu s-au realiza 
cele 25 de filme promise condu- 
cerii de partid, ci numai 16, din 
care unul singur este „Puterea și 


e Mocestă (numeric!), stagiu- 
nea e categoric afirmativă din 
punct de vedere calitativ. Mä 
refer ia „Puterea și adevărul” - 
pentru realismul și c i| abor- 


@ Continuă să fie o așteptare, 1 mă puteam aștepta a i ti 2 ciocniri et j i 
d o lungă așteptare, filmul de el, Gët situaţia dârii unei tematici relativ. con- pica ie CEE leacă 
f actualitate, viguros, dinamic, ca- rică inematografiei temporane, asupra căreia cineaştii Lët ee ee 
e, vg ` uc, Ca- g rică a cinematografiei. ze d ` ` paid şi absenţa lui, printr-un concurs 
j pabil să-şi asume răspunderi, să noştri s-au aplecat pînă acum foarte fortul de i at rosii 
PE d e GC SE E SES EE e destul de rar şi mai ales nu îndea- oarte fortuit e imprejurări, 
Ni ne implice în dezbaterile sale ? 
AN EEN Ig: cauzează moartea omului vechi, 


juns de sincer! — şi la „Felix şi 
Otilia" pentru reuşita sa inte- 
grală, în a crea acel „spaţiu per- 
sonal cinematografic” de - care 
avem atita nevoie. 


„Decolare: „Pentru că ze iu- 
besc“, „Frații“ nu au fost decît 
întruchipări ale unor bune in- 
tenţii, materializate pe bucățele. 

Tinerii care au ceva de spus în 
cinematografia noastră sînt lăsaţi 
să aștepte prea mult între un 
film şi altul. Mă întreb de ce, 
după un debut remarcabil cu 
„Apa ca un bivol negru“, filmul 
lui Dan Pa și Mircea Veroiu 
„Nunta de piatră” nu a fost încă 
programat? 


fără nici o vină a celuilalt. Pentru 
simplul fapt că o acțiune a saa 
produs, oricît de indirect, moar- 
tea unui alt om, fie chiar a dușma- 
nului pentru acest simplu fapt, 
el se socoate vinovat... 


În „Pădurea pierdută” apare pe 
ecran numai omul vechi. Abia la 
urmă, în cîteva fraze, aflăm că 
acest om vechi, timp de 20 de ani, 
s-a căit, s-a pedepsit și a devenit 
un cu totul alt om. Și aici, ca și în 
celelalte filme semnalate, nașterea 
omului nou ne este arătată cu 


9 ...multe! inclusiv niște insa- 
tisfacţii de ordin, hmm!... absolut 
personal, Dar asta e o altă ches- 
tiune și nu interesează pe nimeni. 


e! mai multe filme de 
actualitate imediată, mai multe 
nume noi de realizatori, lansați cu 
mai multă încredere de către 


E un record 
să se poată vorbi de 
trei filme foarte bune 
intr-o singură stagiune ! 


forurile în drept să o facă. Mai discreţie, cu o rafinată sobrietate. 

, 7 mult ADEVĂR în subiecte și @ Cealaltă întrebare: care din 

| @ Revelația stagiunii o repre- tratare. Mai multă PUTERE de a filme m-au dezamăgit? Celelalte 

| zintă trei fime: acela conceput înţelege și a analiza extrem de şase pentru cusururile lor (pe cele 
| e dramatica şi impresionanta complexa lume pe care o trăim 


mai grave am semnalat în 
cronicile respective.) 


„POEZIE JI PE EREI ZORILE 


uvelă a lui Titus Popovici — 
„Şi atunci i-am condamnat pe 
toţi la moarte“, apoi „Puterea şi 
adevărul“ şi, în sfîrșit, „Felix 
şi Otilia“. Dacă într-un an apare 
un singur film bun, este enorm me N : 
entru o ţară de douăzeci de S 
Ë lioane de locuitori și cu o cine- Mal ma l RŞIA U . 
matografie tînără. Or, iată că în 
acest an putem vorbi, cu o legiti- 
mă satisfacţie, de trei filme 


e civ 
fesionalism. Ajunge! ! 


Mai multă responsabili 


şi pr 


Cred că 
nimeni nu are 


nevoie de 
filme-hibrid 


| bune — nemaivorbind de muzici 2 D" Hi 
| ; A lor foarte expresivă, ceea ce în Pentru mine Două revelații 
| „e Revelaţii? „Puterea şi ade- calitate de compozitor mă bucură stăgiunea certe 
| vărul” și „Atunci i-am condamnat cu adevărat: e 
pe toți la moarte“. „Puterea şi i 7 s-a redus si nici o dezamăgire 
adevărul“ este chiar o piatră de @ M-au dezamăgit aceia care 2 Ste € Bes 
hotar pentru cinematografie. O nu se pricep la cinematografie, la cinci filme su:priză 
` . destindere în toate compartimen- în schimb au dat verdicte (la -m 
tele. Un film neaşteptat şi bine- fotbal, la cinematografie şi la 
venit. muzica uşoară se pricepe toată ade- [ ] În mod cert, revelaţi le Stz- 
A lumea...). Ne bucurăm de valoroşi tatea giunii au fost realizările regizori- 
@ Decepţii? Actorii noștri de regizori şi de actori drun: oc de a picta pe omul lor Manole Marcus și lulian Mihu 
comedie n-au dat ă ce pot în avem încredere în spiritul cre j e locuiește întrînsa. („Puterea și adevărul“ și „Felix 
filmele noastre. În afară poate de tor şi-să judecăm producțiile ie societatea duce la filme şi Otilia”). Le socotesc: revelații, 
Dem Rădulescu, caree un Alberto „sine ira et studio“, exponat, cu un dezagrea- dar nu și surprize. Cu aceste 
| Sordi; are o pasiune nebiruită ` z publicitar, lată de ce am filme, “cei doi realizatori s-au 
| pentru tot ce face. Are o inocență @ Doresc și experimente cu 3 iat mai cu seamă cinci situat la cota lor de valoare, pe 
| plină de farmec, caracter novator (vezi de pildă filme Puterea și adevărul“, care le-am atribuit- dintotdea- 
€ filmele lui Mircea Săucan), Este „Decola „Pădurea pi rdută” una. 
| e Așaștepta de la producătorii firesc să susţinem inovaţia într-o și „Pentru că se iubesc“. Primele e Mă întrebaţi dacă stagiunea 
noştri o delimitare a formulelor ţară cu un evident „spirit nova- două il în mod remarca- m-a dezamăgit. O dezamăgire ap 
de film pe care eu le împart în tor“, Sînt împotriva exclusivis- bil ce spuneam mai sus, Act unea SUNG, “totuşi, o surpriză, 
| două categ Cele pentru artă, mului şi cred că „arta mare” se petrece în cadrul unui vast Lee ca AU amn Svit bió 
| ca „Nunta de piatră“, cu un poate fi „tradițională“, „centris- şantier, dar nu ni se dă nici un Sg SE Le 
= buget mic, care să caute căi noi tă” — îmbinînd armonios „ve- eveniment de șantier. Faptele sînt NEE j 
|| > în cinematografie și celelalte, chiul" şi oul", precum și de opinii omeneşti în conflict, semi- e Dacă m-am aşteptat la mai 
i scenarii apte să aibă succes la „avangardă“, cu mijloace de expre- erori și semi-adevăruri care se mult? Nu, nu am așteptat. 


ER 


CINE 


dicționarul unei constelații 


„Orizont“ de Gábor Pál: un ado- 
lescent nemulţumit de sine însuși 
și de tot ce e în jur (un fel de „As 
de pică“ maghiar) își caută, fără să 
se explice și fără să ceară cuiva 
lămuriri, dreptatea. 

„lubire“” de Makk Karoly. Două 
femei luptă, avînd ca arme numai 
sensibilitatea și tandreţea, cu vicisi- 
tudinile care le-au dezbinat familia, 

„Sarika, dragă” de Sándor Pál: 
un artist, înstrăinat prematur de 
viață, caută un modus vivendi cu 
oamenii din mijlocul cărora plecase. 

„Timpul prezent“ de Bacsó Peter: 
un muncitor vîrstnic luptă pentru 
onoarea meseriei sale, riscînd să fie 
învins de inerțiile mediului. 

ȘI, în sfîrşit, „Sindbad“ de Huszâ- 
rik Zoltân: istoria unui suflet con- 
torsionat care piere fără a fi reușit 
să găsească iubirea într-o lume 
hedonistă.,. 

lată diagrama succintă a săp- 
tămiînii maghiare desfăşurate luna 
trecută la Cinematecă. Cinci filme 
care desemnează conturul unei cine- 
matografii, chiar dacă selecția nu s-a 
oprit la cele mai importante, chiar 
dacă unele din ele sînt produse mi- 
jlocii, fără aspirații la eternitate. In- 
diferent de variațiile calitative, fie- 
care din ele utilizează însă un limbaj 
cinematografic, un limbaj comun, 


fără posibilitatea de a fi confundat. 
A ——— 


Un termen de dicţionar 


——————— ein 

În timp ce dezorientatul din 
„Sarika, dragă“ umflă, din adîncul 
plămînilor, o saltea pneumatică (e 
despărțit de soţie și a rămas cu stric- 
tul mobilier necesar), în celălalt colț 
al încăperii sună pe neașteptate tele- 
fonul. E un telefon important : perso- 
najul ezită o clipă, apoi lasă salteaua 
să se dezumfle și face un salt spre 
aparat. S-a petrecut un fapt cinema- 
tografic, care a durat cîteva secunde, 
dar a răscolit o biografie plină de 
tensiune, Intreaga ei nehotărîre se dă 
în vileag, toți contratimpii ei se con- 
centre aici. Nu e secvența cea 
mai importantă din film, iar filmul 
nu € nici el cel mai important; am 
citat, doar, un termen de limbaj, un 
termen oarecare din dicţionarul 


Ultimul său film 
(Montgomery. Clift) 


Austeritate 


Mort la 45 de ani, Montgomery 


Clift a rămas una din fascinantele 
figuri ale cinematografului, cu toate 
că a turnat nu mai mult de 17 fil- 
me. Omul solitar, cu o bogată viaţă 


O săptămînă din luna mai 


~- am făcut cunoştinţă 
cu ultima generaţie 
de regizori maghiari 


Meticulosul flux al amintirilor 
(„Sindbad“) 


ungaro-cinematografic. Un termen 
cu putere de generalizare. În toate 
celelalte filme, țesătura simbolului 
cu viața este la fel de fină, îmbinată 
la fel de neobservat. Cele două accep- 
ţii ale faptului — realistă şi simbo- 
lică — se suprapun tottimpul, părînd 
că fac abstracție una de alta, dar 
imaginînd o singură suprafaţă; ideea 
primește trup veridic, iar „viaţa“ 
se îmbibă de înțelegeri subtextuale. 
Cadrele sînt scurte, stringente, limi- 
tate uneori la un simplu gest, lao 
simplă sugestie. Flash-uri, stop-cadre 
şi prim-planuri segmentează pînă 
la obsesie curgerea filmului, care este 


cînd voluptuos expresionistă (ca în 
„Sindbad“), cînd ascetic-ondulată (ca 
în „Orizont“), cînd hazardat de linia- 
ră, reportericească aproape (ca în 
„Sarika, dragă“ sau în „Timpul pre- 
zent"). 

Liniile realiste sînt, însă, adesea 
virate spre însolit. Teribiltst, sen- 
zuali, cu o mare libertate a mișcării 
cinematografice, autorii se opresc 
uneori asupra unei secvențe și fan- 
tazează prelung asupra ei, pînă la 
joc, întrebîndu-se parcă în sinea lor: 
„Ce-ar mai putea ieși din această 
situație” ? Ei renunţă în acele momente 
la selecția riguroasă, artistică, părînd 


amurgul zeilor 


interioară , avea tăria să refuze toate 
rolurile pe care nu le simţea ale sale. 
Cînd Stanley Kramer i-a propus, de 
pildă, rolul procurorului american 
din „Procesul de la Nürnberg", Clift 
a reflectat două zile după care l-a 
refuzat pentru a cere rolul neînsem- 
nat, dar devenit pe urmă memorabil, 
al martorului polonez. Sînt lucruri 
de care ne amintim azi, cînd el ar 
fi împlinit 51 de ani și cînd atîtea 
vedete forţează celebritatea să le 
caute. 


Un producător grăbit 
M 
Președintele companiei indep- 
dente „The Filmmakers Group“, 


Bernard Donnenfeld, a anunţat achi- + 


Stroheim, 
fără mască 


ziţionarea dreptului de a transpune 
pe ecran cartea „Stroheim, masca 
vie“. Biografia, semnată de Rowland 
Barber, va fi publicată însă abia la 
începutul anului. viitor. 


că-și pun în gînd să coloreze întim- 
plarea cu tot ce ar putea fi înaintea 
ei sau i-ar fi putut urma. De aici, 
acea binecuvintată lipsă de previzibil, 
ajungînd — rar, ce-i drept — la 
gratuitism. De multe ori se ajunge 
chiar la ticuri formale, dar la ticuri 
care fac bine filmului, la ticuri care 
se sprijină unele pe altele dînd acea 
rezultantă stranie care împrumută 
farmec banalităţii. 


Stelele se pun reciproc în valoare 


Dacă vrem să ne reîntoarcem la 
elementele de problematică, vom 
găsi aceeași înrudire. Artași Adevărul 
se caută neîncetat, curajos, se Un 
într-o strînsă tensiune. Indiferent de 
factura filmului („Sindbad” este 
ecranizarea unui roman de la înce- 
putul secolului), persistă ideea fun- 
damentală că, indiferent de împreju- 
rările în care se zbate, omul merită 
să-și găsească fericirea și este obligat 
să lupte, nealegînd mijloacele, pen- 
tru asta. Este o lume a oamenilor 
mărunți, dar tari, care simt nevoia 
imperioasă a dăruirii şi care suferă 
fie pentru că nu știu cum să se dăru- 
iască, fie pentru că dăruirea nu le 
este permisă. De multe ori, ei se 
refugiază în eros ca într-un exil pro- 
vizoriu. De obicei, e nevoie de un 
conflict vehement pentru ca înţele- 
gerea să se reverse asupra lor. Auto- 
rii fug însă de limpeziri (greu de 
găsit o mai dirză moralofobie!), 
astfel încît finalurile sînt lăsate des- 
chise, conflictul rămînînd în acelaşi 
timp apoteotic și concluziv, f 

Uneori, acești autori tineri sea- 
mănă foarte mult între ei; alteori, 
repetițiile unuia trădează manierele 
celuilalt; dar toți, împreună, alcă- 
tuiesc o școală. Actualitatea subia- 
centă din filmele lor îi pune într-o 
situație de solidaritate avantajoasă, 
așa cum stelele unei constelații, ori- 
cît de palide, se pun reciproc în va- 
loare prin desenul pe care-l alcătu- 
iesc pe cer. De la comediile cu nylon 
şi manichiuriste, de pînă acum un 
deceniu, cinematograful maghiar a 
parcurs drumul spre această conste- 
Late într-o rachetă supersonică. 

Octavian MACAVEI 


Senectute și nobleţe 
(Greta Garbo) 


Sfinxul Garbo 


d ————— 
Greta Garbo continuă, la 66 de 
ani, să ducă viaţa retrasă care a 


înconjurat-o în tinerețe de atita 
mister. Alături poate fi văzută una 
din cele mai recente fotografii ale 
„Sfinxului Garbo”, 


Se 


. Talentul strălucit, 


omul de mare omenie, 


conștiința generoasă 


Cunoștință destul de 

îndepărtată, prin slaba 

frecvență cu care îl 

întîlneşti, eşti surprins 

de fiecare dată de bucu- 

ria şi efuziunea cu 
care te întîmpină. Cauţi în memorie 
momente în care să-ţi fi cîștigat 
merite în faţa lui și niciodată nu le 
găsești potrivite pentru a justifica 
afecțiunea și încrederea cu care te 
priveşte, de parcă ai fi autorul unor 
numeroase, vechi şi noi acte de vitejie 
sau realizări de excepție. Aproape 
că-ți vine să crezi că le-ai și înfăp- 
tuit- și el doar așteaptă să i le con- 
firmi, ca să te felicite, dar va rămîne 
discret, dacă nu vei spune nimic, 
continuînd-să se bucure, cu o imper- 
turbabilă liniște interioară şi ace- 
eași credinţă în priviri, 

Este convins că ești un om bun 
şi nu-ți vorbește de alți oameni 
decit de bine. Nu-l vei auzi niciodată 
spunînd un cuvînt rău sau diminu- 
înd pe cineva, chiar dacă e vorba 
de un ins cu citeva capete mai jos 
decît dinsul şi lipsit de strălucire, 
Pare să cunoască li 
fiecăruia, dar îl irită ideea de a vorbi 
despre ele şi găseşte oricînd cuvinte 
de laudă pentru fiecare dintre cola- 
boratori. Nu vorbeşte cu nici un 
prilej despre sine însuși, fără să-i 
pomenească și fără să insiste a-i 
plasa cu cel puţin o treaptă mai sus 
decît merită, chiar dacă le știe locul 
adevărat, Fără să'vrea pentru sine 
privilegii în ordinea ierarhiei sociale 
şi obşteşti, din care nici nu are parte, 
e bucuros că poate, cel puțin în 
cugetul său, să dea satisfacţie altora. 

Are în el însuși atîta spațiu de 
experienţă, talent și omenie, încît 
lucrurile mici nu pot să-l captiveze 
şi unele diferențieri — pentru noi 
oamenii obișnuiți, capitale — lui 
scapă cu desăvirşire,. Nu-l contrari- 
ază modestia puterilor cuiva, dacă 
o comuniune de efort l-a ajutat pe 
cel în cauză să-și găsească o justifi- 
care. Uneori se lasă însă întristat 
de cîte un rezultat cert mediocru 
la care asistă și-l recunoaşte ca atare, 
cu “chipul adumbrit şi vocea îngri- 
jorată, de parcă propria “sa soartă 
ar fi în joc. Nu se poate să nu observi 
că simte de la distanţă impostura, 
preferind să treacă la alt 
Orice act de degradare a profesiunii 
sale — fiindcă alături de mediocritate 
şi 'impostură mai există și nepri- 
cepere, mai există şi lucru de mîn- 
tuială — îl -facesă sufere. De ac 
poate, chiar. cînd. întilnirea. se D 


e 


46 


lungeşte, preferă să te întrebe de 
sănătate, de familie, să se confeseze 
în probleme de viață și, în schimb, 
devine ușor alergic cînd discuția 
alunecă spre laturile profesionale, 
A-i lua un interviu este totdeauna 
o operaţie cum nu se poate mai 
dificultuoasă, pentru că orice cuvînt, 
în tangenţă cu meseria și arta sa, ca- 
pătă proporţii și semnificații nebă- 
nuite şi va fi drămuit îndelung, 
controlat îndeaproape pe parcursul 
tipăririi şi rejudecat sever, cînd 
textul apare, 

Pe platou, dacă îl vizitezi în timpul 
lucrului, nu te cunoaște, Trece pe 
lîngă tine fără să te vadă sau, după 
un salut destul de rece și sumar, 
însoțit de un suris îndepărtat, își 
întoarce spatele, pe neobservate, 
în modul cel mai firesc, dar definitiv 

acă îl abordezi, îți va vorbi mai 
ales despre inconvenientele tehnice, 
Dar n-are timp nici de astea și pri- 
vește mereu dincolo de tine. Îl de- 
voră o sete abstractă și continuă 
de a vedea, de a capta lumina și 
semnele spațiului înconjurător, pen- 
tru a le prelucra în laboratorul 
secret al retinei sale dilatate. 
concentrează şi i 
se distil reaga ființă — ceva 
din alura masivă, din plastica încon- 
fundabilă a mişcărilor sate, din con- 
vulsiile care îl co nă și din opți- 
unile care îl limpezesc interior, se 
transmite de aseme în imaginea 
de pe celuloid. În lipsa pe | 
pictează transfigurind în lumi 
pria sa existenţă: Cadrele fi 
el au totdeauna consistență 


cime. Chiar un perete gol şi ce 
ă materialitate şi infiniţii pı 
bili ai zidului compun un p 


reliefat în nuanţe, Lumina vibrează 
în stabilitatea ei, ca și petele de 
umbră, care par obţinute pe ecran, 
precum pe șevalet, cu o pastă densă, 
așezată cu cuțitul. lar portretele, 
chipurile umane, nise relevă, transe 
portate de fascicolele luminoase, 
de o neobișnuită precizie, vitalitate 
şi strălucire, pentru că au fost 
privite cu obiectivitate şi luminate 
cu patima, minuțioasă şi aplicată, 
care-l animă pe operator. 

Este unul din oamenii de omenie, 
de talent — în cazul său, de geniu 
a! ptofesiunii — pe care-i are cine- 
matografia noastră: Ovidiu Gologan, 
cineastul emerit, prea puţin onorat 
de titluri, care a împlinit în această 
primăvară 60 de ani, creâtorul 
maginii la „Moaraicu noroc”, "Pä: 
ducea  spinzur 


Colegului, prietenului, maestrului 


Dragă Ovidiu, 

Mă bucur că pot să te felicit în acest verde anotimp bucureștean, cu pri- 
lejul împlinirii celor 60 de ani ai tăi. Mă bucur-că sint dintre aceia care au 
lucrat cu tine încă de la primele filme şi pentru faptul că am avut prilejul, 
mai recent, să ne întilnim la filmul „Facerea lumii”. Mă bucur că pot să te 
laud din toată inima şi fățiș, și oricît de mult, pentru că tu nu vei fi niciodată 
altfel diecit eşti acum, în dorința ta de perfecţiune, în dragostea ta pentru 
artă. Îţi urez ca fiecare an de acum încolo să-ţi prilejuiască o nouă împlinire 


şi un nou Succes, 
Marga BARBU 


Cu ocazia împlinirii frumoasei vîrste de 60 de ani, dintre care mai mult 
de jumătate în cinematografie, noi, cineaștii moi virstnici și mai tineri, urăm 
maestrului nostru Ovidiu Gologan viaţă lungă, sănătate şi multe succese în 
acest domeniu cinematografic căruia i-a dăruit tot ce are mai bun. 

George CORNEA 


60 de ani. lată un prilej fericit de a-ţi arăta dragostea și admiraţia pentru 
un coleg şi nedespărțit prieten. 

Pe Ovidiu Gologan, care: întreaga viață şi-a Închinat-o aparatului de fil- 
mat şi frumuseţii imaginii, noi îl sărbătorim şi îi urăm mulţi ani și incă-multe 
Succese, 


lon COZMA 


Ne-am întilnit la „Moara cu noroc". De atunci nu l-am mai scos din inima 
mea pe acest iscusit caligraf al luminii, pe acest mare operator al filmului 
românesc. lar cînd acest talent îl poartă un OM și cetățean de o cumsecădenie 
cum e Ovidiu Gologan, e cu atit mai valoros. De aceea îl preţuiesc așa de m It 
şi îi doresc mulţi ani în profesia pe care o iubește. 


Colea RĂUTU 


rietenului, fratelui meu drag, marelui artist Ovidiu Gologan îi urez din 
tot sufletul „La mulți ani“. Atit de mulţi incit să facem împreună un film cind 
voi împlini şi eu 60 x 2 ani, 


Victor REBENGIUC 


Talentul nu are vîrstă. El se împlineşte, se maturizea Ovidiu Gologan 
se află la apogeul cregţiei sale, în plină putere de muncă, inventiv, dăruit 
fără limite profesiei sale pe care o slujeşte cu devoțiune, de la prima fotogramă 
pe care ochiul său — larg deschis asupra realităţilor tragice şi luminoase 
ale Rominiei de ieri şi de azi — a înregistrat-o, Împărtăşesc în continuare, ală- 
turi de el, clipe de emoție și înălțare, la fiecare cadru pe care îl înregistrăm 
din „Ciprian Porumbescu“, Și cu toţii sîntem datori şi fericiţi să-i urăm aces- 
tui MARE COLEG ani mulți, noi su 


Gheorghe  VITANIDIS 


MICRO-BIO-FILMOGRAFIE 


9 S-a născut în 1912, la București 

9 1936 şi anii următori: subiecte de jurnal în cadrul Oficiului 
Naţional Cinematografic 
1944: filmează din proprie iniţiativă aspecte ale insurecției 
naționale eliberatoare şi ale evenimentelor istorice care î 
urmează 
1949: semnează imaginea documentarului „Scrisoarea lui lon 
Marin către- Scinteia“, turnat în regia lui Victor | 
1950: „Viaţa învinge“ 
1953: „Nepoții gornistului“ 
1954; „Cu Marincea e ceva“, „Gelozia bat-o vina“ 
1956: „Moara cu noroc” 
1963: „Lumină de iulie“ 
1964 — „Pădurea spinzuraților“ (Premiul de excelență UNIA 
TEC, Milano, 1964; Premiul pentru cea mai bună imaginc, 
Mamaia, 1965) 
1966 origenţa. domnului profesor” (in colaborare cu lulius 
Druckman) 3 
1968; „Aventurile lui Tom Sawyer“, „Moartea lui Joe indianul“ 

colaborare Robert Lefebvre) 
„Facerea lumii” 


mesi 


ob | 


E 


panoramic românesc '72 


instantaneu 


Un panou pus fi 
la vedere în m 
străzii: „atent 
toul de filmar 
traţi“, are 
rezultat 

mandărilor: lumea se 

cheiul Dimboviţei 
de obicei pașnică şi 
zitatea trecătorilor, 


intra 
. Printre 
pti în sca- 
vedete, Ilarion Ciobanu 

Santy Dobrescu, „O 
nă de polițist", ascultă 
e indicații ale regizorului, 

curate” (scenariul Titus 
ci şi Petre Sălcudeanu), fil- 
mul polițist la care lucrează acum cu 
febrilitatea-i caracteristică Sergiu Ni- 
colaescu, merge într-un ritm „de 
urmărire”. „Am obţinut pînă acum- 
îmi spune regizorul — o atmosferă 
de o mare încordare. Sper că va fi 
un film care îi va ţine pe spectatori 
cu sufletul la gură.. Caractere tari, 
situații tari, ritm tare. Așa și cred 
că se cuvine să fie acest film care are 
o factură polițistă, dar a cărui acți- 
une este plasată la răscrucea unor 
epoci. Pentru că ceea ce se întîmplă 
în prim-plan este direct condiționat 
de fundalul social-istoric“. 

Vorbim, firește, printre picături, 
pentru că, prin portavoce, regizo- 
rul a mai dat cîteva instrucțiuni 
asistenţilor, s-a înțeles din ochi cu 
Ilarian Ciobanu și Sandy Dobrescu. 
Scenograful Radu Boruzescu repară 
o reclamă pusă pe acoperișul tram- 
vaiului, controlează un panou de 
afişaj cercetat cam brutal de niște 
curioși ai străzii ;pictoriţa de costume 
Miruna  Boruzescu e  dezolată că 
unui Interpret de aproape doi 
metri înălțime nu-i vine un costum 
luat de la garderobă şi care fusese 
confecţionat pentru cineva de cel 
mult 1,65 m. Regizorul secund se 
luptă cu troleul rebel al unui tram- 
vai, care s-a proțăpit într-o creangă 
de tei, în timp ce un șir întreg de 
tramvaie nr. 13, tramvaie autentice, 
așteaptă ca în sfîrșit să se dezmorțeas- 
că și vehiculul cinematografic care 
staționează stirigheritor pe un traseu 
foarte aglomerat. 

Se trage un cadru și iarăși îmi dau 
seama ce bun actor de film este Ila- 
rion Ciobanu, ce prezență puternică, 
ce dramatism concentrat și expre- 
siv posedă; se repetă scena cu unele 
mici schimbări. Lumea din tramvaiele 
adevărate s-a dat jos ca să tragă 
cu ochiul, de vreme ce tot nu poate 


călători mai departe, în timp ce 
figuranţii călători din 26 stau cuminte 
şi fotogenici pe scaune, fără ca taxa- 
torul figurant să le ceară taxa. 
Se mai trage o dublă şi se așteaptă 
noaptea. Viitoarea scenă are nevoie 
de liniștea nopţii, de întunericul ei, 


„Sicrie din plumb cu flori”, 


een 


o firmă cu tite 


Patru mîini curate („comisarii 


sfişiat doar de reflectoare discrete, 
După aceea echipa merge la odihnă 
pînă la 4 dimineața, cînd se trage 
un alt cadru care are nevoie de 
ivirea zorilor. Şi toate astea se întîm- 
pă de la șase seara la șase dimineața. 
n scripte se va consemna o zi de 


Ilarion Ciobanu şi Sergiu Nicolaescu) 


filmare. A fost de fapt o noapte de 
filmare într-un ritm puţin obişnuit. 
Pentru că Sergiu Nicolaescu vrea 
ca filmul său să iasă în premieră în 
septembrie sau, cel mai tîrziu, în 
octombrie. M. AL. 

Fate: Al. BILU 


„Caractere tari, situații tari, ritm tare" 


(Ilarion Ciobanu, Sandy Dobrescu, Dorin Dron) 


47 


prospecţii 


În sf rșit, Păcală 


De o bună bucată de vreme, plu- 
tește în aer ideea unui film despre 
Păcală. În sfîrşit, acest film a intrat 
în producţie. În curînd vor începe 
filmările. Puțin înainte de începutul 
lor, am încercat să aflăm de la trei 
dintre principalii lui autori —regi- 
zorul Geo Saizescu, operatorul 
George Cornea și interpretul prin- 
cipal Sebastian Papaiani — cum va 
arăta Păcală. 

Geo Saizescu: Nenorocirea este 
că vă așteptați să vă povestesc ceva 
cu haz, Noi trebuie să avem haz pe 
peliculă, nu în interviuri. Impor- 
tant este că cinci persoane — cei 
trei aici de față, plus scenaristul 
D.R. Popescu și scenograful Virgil 
Moise — au visat ani de zile la acest 
film. Acum visul e pe cale de împli- 
nire, „Păcală” va fi o comedie li- 
rică şi satirică în același timp. Tre- 
buie să împletim aceste două ele- 
mente, pentru că Păcală este, în 
fond, un poet al naturii românești, 
o existență mitologică. ȘI totuși 
om: cu o fire lirică, cu acţiuni 
violent satirice. . 

Mă gîndisem la un moment dat să 
nu vorbesc despre Păcală, să-l las 
să se nască şi să explodeze în tăcere. 
N-aș vrea să-l îmbicsesc dinainte 
prin discuţii, să anunț dacă va fi 
fată sau băiat, deştept sau prost. 
Desigur, ca orice bun părinte, eu voi 
fi tentat să spun că va fi „și deștept, 
şi frumos, şi talentat, și devreme 


amaturgi-scenarişti 


L-am scris 


interpreții principali ai... 
(lon Dichiseanu) 


acasă,“ Dar el trebuie să-și poarte 
filozofia în el, nu să şi-o extragă 
din declaraţiile noastre. Toată lumea 
se pricepe la Păcală. De aceea s-ar 
putea ca Păcală al nostru să nu 
coincidă cu părerile unuia sau al- 
tuia despre Păcală. Dar sperăm că 
va fi un personaj foarte autoh- 
ton şi totodată perfect acceptabil 
criteriilor universale. Pînă una alta 
însă, oricît ne-am strădui, personajul 


Să avem haz pe peliculă: 
Geo Saizescu și George Cornea 


cu plăcere 


Nu știu cît de bun o fi scenariul — 
intitulat provizoriu „Bacnota de o 
sută” — dar am satisfacția de a-l 
fi scris cu plăcere. Aş spune, zburînd, 


Experiența mea cu cinematogra- 
fia, din vina mea sau a altora, nu mi-a 
adus nici mie nici altora multe 
bucurii, 


De data aceasta n-am încheiat 
nici un contract, nu mi-am adaptat 
o piesă (ceea ce detest, pentru că 
genurile sînt antagonice), n-am pre- 
zentat nici un proiect, n-am avut 
consfătuiri cu nu știu cîţi redactori, 
n-am colaborat cu nici un regizor 
știind 
foarte bine că studioul n-are nici 
un fel de obligație față de mine. 
Și minunea s-a întîmplat: nemoșit, 
nemitocosit, nesupus la mii de su- 


şi am prezentat scenariul 


gestii sau la presiunea unor „viziuni“, 
scenariul a fost acceptat, 


L-am scris cu 
de a nu da o „lovitură”, ci de a 


intenția precisă 


continuă să-și păstreze vizavi de 
noi, o existență independentă. 

George Cornea: Desigur că nici 
unul din filmele pe care le-am făcut 
nu seamănă cu cel care l-a urmat. 
Și, totuși, nu mă pot împiedica să 
nu spun, deşi e perfect firesc, că 
„Păcală“ îmi creează probleme deo- 
sebite. Asta pentru că Păcală este 
un erou neobişnuit, legendar şi 
foarte actual totodată; realist și 
totuşi purtător al unei dimensiuni 
de fantast și absurd în umorul său. 
De aceea sîntem încă în perioada 
de efervescenţă, de căutare, de goană 
după detalii. Pentru că la acest tip 
de umor, detaliul este capital. Se 
vor impune apoi niște filmări spe- 
ciale; vom ajunge poate chiar la o 
soluție de combinare a desenului 
animat cu, filmul. Nici portretele 
cinematografice nu-și vor putea per- 
mite să fie oarecare. Păcală este 
într-adevăr țăran, dar eu îl văd ca pe 
un ţăran spiritualizat. De aceea voi 
încerca să-i susțin această trăsătură, 
în mod deosebit, prin lumină. Dar 
mi-e greu încă să vă spun cum va 
arăta exact Păcală. E greu să găsești 
o frază anume care să-l caracterizeze, 
cînd, de fapt, Păcală este ceva din 
toate aceste căutări, 

Sebastian Papaiani: Pentru mine, 
Păcală este un spirit, o noţiune 
abstractă, materializată doar prin 
acțiunițe sale, nu o dată paradoxale. 
Puse una lîngă alta, ele vor forma un 
tot perfect rotund, Ca un soare. 
Despre soare, nu ştim decît atît, că 
este soare. Despre Păcală nu putem 
spune decît că este Păcală. Mă gîn- 
desc că ar trebui, poate, să aibă 
parte de tinerețe fără bătrîneţe, de 
viață fără de moarte; să nu moară 
decît atunci cînd se va cununa cu 
prostia. Dar cum toate acţiunile 
lui ţintesc la distrugerea acesteia, 


sluji ceea ce mi se pare esențial la 
ora actuală pentru filmul românesc: 
să dea senzația de firesc, de adevăr 
cotidian, aş îndrăzni să spun, de 
„banal“. Ah, cînd vom izbuti să fim 
banali? Căci de-abia atunci ne vom 
putea lansa spre marile cutezanţe. 


„.. „Bancnotei de 100 de lèi": 
(Dan Nuţu) 


Păcală va rămîne, sper, un tot per- 
fect rotund, adică fără început și 
fără sfîrșit. Păcală e lupta continuă, 
pentru că niciodată prostia ome- 
nească nu se va sfîrși; dar nici 
inteligența. Păcală este nesfirșita 
afirmare a ideii de a învinge. Filmul 
acesta este o nouă naștere a lui Pă- 
cală — deloc întimplătoare. Păcală 
este — cred că am găsit — este per- 
manentul anti-corp al prostiei. 
Am interpretat şi în teatru și în 
Dim o mulţime de personaje, dar 
pe Păcală nu-l pot povesti. Pentru că 
n-ai de unde să-l apuci. Repet, 
nu-i pătrat, nu-i colţuros, e rotund, 
ia imediat forma situaţiei în care e 
pus. Este ca însăşi forţa de adaptare 
a naturii, 
Eva HAVAŞ 


Păcală se naște din nou: 
Sebastian Papaiani 


Sînt bucuros că filmul va fi reali- 
zat de Mircea Săucan,. Îl consider un 
adevărat, un important artist al 
filmului, care ne poate rezerva 
multe surprize bune, nouă, spectatra 
rilor şi unele, mai neplăcute, „con- 
sacraților”. Dar bietul de el, va fi 
obligat să respecte scenariul, iar 
bietul de mine, măcar din politeţe, 
voi fi obligat să respect totuși cîteva 
„escapade“ literaro-regizorale. Cu 
toate astea, sper ca rezultatul 
să fie mai bun decitatunci cînd munca 
de colaborare între regizor și scrii- 
tor începe de la o idee, de la o temă 
de-abia schiţată pe două pagini. În 
afară de afinități perfecte — dar 
atît de rare, tocmai pentru că sînt 
perfecte — în afară de tandem-urile 
care lucrează pe rețete comerciale, 
am impresia că această colaborare 
fericită între scriitor şi regizor în 
perioada de elaborare a scenariului 
e un caz de excepție. Trebuie să 
mărturisesc că, dacă aș fi Mircea 
Săucan,. aș prefera să-mi fac singur 
scenariul filmului şi că, dacă m-aș 
pricepe, aş prefera să-mi realizez 
personal scenariile mele. Pentru 
că, ciudată treabă, această ultimă 
experiență mi-a dat gustul, pofta, 
ambiția — cum doriţi s-o numiţi — 
să scriu pentru film. 

Horia LOVINESCU 


WH 


tointe 


Rîsul va fi 


— După «Felix și Otilia», un film 
polițist? 

— De ce nu? Ne-aţi observat şi în 
celălalt momente de suspens și umor? 

— Umor? 

— «Panică la mănăstire» de Titus 
Popovici şi Petre Sălcudeanu e un 
scenariu straniu; îmbină perfect in- 
teresul spectatorului pentru subiect, 
dar ca toate scenariile lui Titus Popo- 
vici are un sens major. Educă. 

— După dumneavoastră, nu toate 
filmele educă? 

— Ştiu eu? Poate că da. Dar nu 
întotdeauna cum trebuie. Trebuie ca 
şi un film poliţist să aibă un rol etic, 
nu numai să te ţină cu sufletul la gură 
și să ieşi din sală mai «prost» decit ai 
intrat. Spectatorul trebuie pus în si- 
tuaţia celui care construieşte cu minu- 
ţie, impreuna cu polițistul principal, 
intriga și dezlegarea ei. 

— Ce eroi aveţi? Mulţi actori? 

— Nu. Mulţi interpreţi. 

— Neprofesioniști? 

— De ce nu? Neprofesioniștii au 
talent. Pentru un rol-două au... Au 
şi pentru mai multe, dar nu vreau să 
se supere unii actori, care sint totdea- 
una revoltați că cinematograful se poate 
descurca si fără ei. 

— De ce «Panică...»? 

— 100 şi mai mulți de indivizi cu 
bărbi, călugări, îi vor ajuta pe eroii 
noștri principali să prindă un nazist 
spion strecurat într-o mănăstire și la 


dramaturgi-scenariști 


o capcană 


Polițistul principal 
[Ilarion Ciobanu) 


un moment dat, intră toți în panică, 
fiindcă începem să ne suspectăm unul 
pe celălalt. 

— Hitchcock? 

— Să dea dumnezeu! — cum ar 
spune călugării din film... 

— Deci iubiți filmul? 

— Este un gen pe care îl preţuiesc 
foarte mult. Acţiunea se petrece într-o 


Lucrurile simple 


Ce manie o fi asta să pui mereu pe un 
autor să povestească ce a vrut să spună 
în scenariul său!? Dacă-l pui mereu să 
spună, să repete, te trezești că născo- 
cește tot felul de subțirimi filozofice, 
de implicaţii și complicaţii, că pînă la 
urma se miră şi el ce-a ieșit! Şi are 
dreptate, săracul: el a făcut un lucru 
simplu și pe înțeles, dar nimănui nu-i 
vine să creadă că dintr-un lucru simplu 
şi pe înțeles poate să iasă o mare scofală, 
o cugetare subțire. Poate că, deslu- 
şindu-l, se mai întunecă puţin, și abia 
atunci poți să zici să poartă un ce mis- 
terios pe dinlăuntru. Umbra dă lumină, 
o ştie st un copil. 

Eu nu voi mai încerca aici să încurc 
sensul extrem de simplu al povestirii 
mele «Zestrea». Ce să spun? Că «Zes- 
trea» noastră se compune nu dintr-o 
faptă sau un gînd, ci din toate faptele și 
gindurile noastre, adică din evoluția 
noastră? Dar asta e spus chiar în text, 
şi nu e o mare filozofie, o ştie oricine. 
N-am născocit, sînt dezolat, un mare 
adevăr, n-am aruncat o punte peste 


Despre intimplările vieţii noastre 
(Victor Rebengiuc) 


ambianță extraordinară. Echipa este 
aproape in întregime aceeași cu care 
am lucrat «Felix şi Otilia». Deocam- 
dată, nu mi-aş dori ceva mai mult. În 
același timp, sînt fericit că reușesc, 
în sfirșit, să lucrez cu Titus Popovici, 
față de care cinematografia trebuie să 
aibă un mare respect. 

— Actorul principal? 

— llarion Ciobanu. Un actor foarte 
simpatic. Spectatorii însă vor da de un 
infatuat în rol. Un infatuat care va 
primi de la viață o foarte buna lecţie. 

— In rolul unui polițist? 

— Da. 

— Şi alți actori? 


— Emanoil Petruţ, Ernest Maftei, 
în roluri foarte deosebite de ce au 
făcut ei pînă acum. Numele actriţelor 
le dezvăluim mai tirziu... 

— Am aflat noi: Gina Patrichi și 
Violeta Andrei. 

— Cum ați. aflat? Ele nici nu ştiu 
încă. O să descopăr eu pînă la urmă 
cine din echipă se ocupă cu lucruri din 
astea. 

— Deci, ne vom amuza la film. 

— Ei, asta-i bună! Nu m-aţi înțeles. 
Veţi tremura de teamă pentru eroii 
dragi. Aceasta va fi. Risu! va fi o cap- 
cană. O plăcută capcană. 

lulian MIHU 


Într-un scenariu straniu 
(Violeta Andrei) 


r, o 


gindirea veacurilor: ceea ce spune 
«Zestrea» e nesfirşit de banal, de 
obişnuit, de la îndemină. 

Şi nici despre maniera artistică n-am 
mare lucru de adăugat. Nu mai știu 
cum scrie Robbe-Grillet la această oră, 
cu structuralismul nu sînt în termen 
de vizită, ne salutăm numai pe stradă 


Umbra dă lumină 
(Margareta Pogonat) 


cam de departe, nu mă pasionează 
romanele polițiste, nici detaliile onirice. 
Ce e mai grav e că nu sînt aprovizionat 
nici cu mixer-ul cu care iei din toate 
astea cite un pic, le amesteci bine și 
faci ce-ţi vine la îndemină: roman, film, 
piesă, după cota bursei mondiale. Eu 
mi-am povestit povestea așa cum a venit 
ea, uite așa, băbește, pînă la sfirşit. 
Mă jenez să spun, dar e teribil de sim- 
plu. Trebuie numai să știi cam ce vrei 
să povestești, altfel viața e doldora de 
întimplări care vin şi se lipesc singure. 
Nu sînt «cazuri», recunosc cu căință, 
sînt chiar întimplările vieţii noastre, 
nici o scofală că le înșiri. Dacă ştii cum, 
bineînţeles, E și aici nevoie de o 
leacă de zestre... 

Ce să mai explic despre film? Că 
intr-o zi m-am întîlnit cu Virgil Stoe- 
nescu care mi-a spus: «nu ne dai nimic, 
dom'le, la radio, hai că te-am trecut în 
plan!» 

Că după aia, Valeriu Ripeanu îmi 
spune, între picături: «Ai luat un 
premiu la radio, hai să-ți încercăm 
scenariul la televiziune...?» Şi Leti- 
ţia Popa: «L-am citit cu plăcere, ţi-l 
fac eu!». Şi uite așa, tot simplu, din 
aproape în aproape, mai plăcînd și 
altora, şi oarecum destul de mult 
veni şi vremea să se tacă him. Acuma, 
ce sînt eu de vină de toate aceste 
lucruri simple?... 


Paul EVERAC 


Printre mulții și minunaţii noștri 
actori de film există unii cu care n-aş 
îndrăzni să dau ochii dacă într-o zi de 
lene sau de oboseală m-aș apuca să* 
zic despre ei că «au jucat remarcabil... 
au intrat în pielea personajului»... etc. 

Sînt actoriicare ştiu că cinematogra- 
ful nu are ce să facă cu «pielea perso- 
najului», că această artă se hrăneşte, ca 
vampirii, cu sînge. Sau poate că ei nici 
nu știu, poate că ei sînt doar trimișii 
zînelor bune pentru a ne convinge aici, 
pe pămînt, că atunci cînd Filmul își 
propune să se răzbune pe teatru, să-l 
umilească cu un superb orgoliu, zămis- 
leste — printre altele — interpreți al 
căror joc se îndepărtează de tot ceea 
ce cunoaștem noi în materie de trăire 
şi de viață, care împing actoria într-un 
punct foarte înalt, undeva, în vecină- 
tatea muzicii. 

Cuvintele, dacă răzbesc pînă acolo, se 
întorc înapoi cum au plecat, speriate de 


cineclub 


miracolul actorului care atinge ideile 
cu mîna, precum poetul. De obicei, 
astfel de exemplareale neamului histrio- 
nesc, prilej de bucurie pentru toată 
lumea, sînt o spaimă pentru cronicarii 
de film, căci, tot încercînd să-i pricepem 
exact, ne scapă printre degete și pînă 
la urmă ne trezim că tot ce putem spune 
despre ei începe cu «cînd». Bunăoară, 
cînd Malvina Urşianu La adus la «Se- 
rata» profesorului pe băiatul blond cu 
ochi albaştri, uşor stingherit, care tre- 
buia să îmbrace un frac alb, mai ales 
cînd a îmbrăcat fracul şi cînd a început 
să se plimbe străin printre invitați, 
am simţit dîndu-mi tîrcoale teama că 
încă o imagine, din acelea blestemat 
de frumoase ce sînt, se va adăuga ci- 
nematecii personale. Dintr-o detesta- 
bilă ignoranță, nu ştiam că actorul se 
numeşte Cornel Coman iar acum, 
dintr-o și mai detestabilă naivitate, mă 
întreb unde a fost atîta vreme? Cite 


Brașov '12 


Aproape 40 de filme, cu durate între 
2 și 30 minute, au reprezentat cineclu- 
burile studenţeşti din 7 centre univer- 
sitare la cel de al 3-lea Festival național 
specializat. Această suită de cifre ne 
duce la concluzia că mișcarea cineaștilor 
amatori din facultăți nu se mai află la 
începuturi. Mai ales în unele centre, 
cum ar fi Timişoara, ea își poate reven- 
dica o anumită tradiție, vizibilă de 
altfel și în selecția prezentată anul 
acesta la festivalul care s-a desfășurat 
la Brașov. Ce-i drept, unele inegalităţi 
au frapat de la început. Primul — în 
ordine cronologică — dintre centrele 
noastre universitare şi anume Iașul, 


animația 


parè să ignore cu totul pasiunea pentru 
peliculă și ecran, absentînd din con- 
curs, iar cel dintii dintre centrele 
noastre universitare — ca mărime și 
importanță — şi anume Bucureştiul, 
se prezintă la un nivel uniform — 
modest, cu toate filmele semnate de un 
singur autor. 

Juriul de la Brașov, prezidat de 
regizorul lulian Mihu, a fost într-o 
reală dificultate, constatînd că ar trebui 
să acorde aproape jumătate din cele 
8 premii de care dispunea unuia şi 
aceluiași centru: Timişoara și aceluiași 
autor: Vasile Moise. În cele din urmă, 
din considerente de echilibru, studen- 


Telex-Animafilm 


e În cinstea Zilei Internaționale a 
Copilului, la cinematografele «Capi- 
tol» și «Doina» din capitală a avut loc 
o Săptămină a filmului de animaţie 
pentru copii. Pentru cei mici, gala de 
filme n-a însemnat numai bucuria fil- 
melor realizate anume pentru ei, ci 
o sărbătoare pregătită cu grijă, ale 
cărei semne îi întîmpinaseră încă din 


foyerul sălii, Personajele şi lumea de 
pe ecran îi întimpinau împreună cu 
regizorii — fotografiați și ei — încă 
de la intrare. e Cei «Zece măgăruși» 
— creaturi închipuite de animatorul 
Zaharia Buzea, vor fi aspru pedepsiți 
pentru acele calități care au făcut de 
pomină «măgăria». e O intenție a 
lui Bob Călinescu, un film intitulat 


Unde a fost atita vreme? 


tului timişorean i s-au atribuit doar 

două premii. «Zăpada», film de 
6 minute, distins cu Marele premiu, 
pare a fi o secvență, condensată poe- 
matic, din «Duminică la ora 6», cu o 
surprinzătoare elocvență în concentra- 
rea acțiunii, în dinamica și compoziția 
cadrelor, în valoarea plastică a peisajului 
şi luminii de iarnă. «ldentitate», tot 
de 6 minute, laureat cu Premiul special 
al juriului, nu seamănă în schimb cu 
nimic. E sugestia unei mici parabole, 
cu două personaje, într-un decor unic, 
static. Doi tineri, un băiat şi o fată, 
se așează lingă un perete gol, el avînd 
o ghitară, la care însă nu cîntă. În celă- 
lalt colț al peretelui gol, sus, la distanță, 
se află un portret înrămat. Nemulțumiţi, 
cei doi umplu peretele cu imagini și, 
finalmente, așază portretul, debarasat 
de ramă, în centru, iar tînărul începe 
să cînte la ghitară. Un al treilea film 
al lui Vasile Moise, «Cerul soarelui», un 
mic. poem de dragoste, de 9 minute, 
poate mai bogat dech primele în idei 
şi sugestii, vădind inclinația autorului 


«Măşti». Nu le dezvăluim încă rostul; 
oricumytitlul este sugestiv. e Împreună 
cu scenaristul Petre Luscalov, George 
Sibianu (coscenarist), adoptă, în for- 
mula desenului animat. viziunea lui 
Topîrceanu asupra Sfintului Sisoe. «Mă- 
rul» și «Ispita» sînt titlurile celor două 
filme. e «Piticul Cipi», un desen 
animat pentru copii, ar putea fi tăl- 
măcit prin binecunoscutul proverb: 
«haina-l face pe om». Despre felul 
neașteptat în care se confirmă prover- 
bul şi învățămintele care rezultă din el, 
ne va informa, o dată cu premiera, 
lulian Hermeneanu, regizor şi cosce- 
narist al filmului. e Tot la un film pentru 
copii, «Savantul și ucenicul său», 
lucrează și Ştefan Munteanu. Invenția 
savantului este destinată șoricimii și 
foloseşte drept combustibil numai bu- 


gesturi, după care cinematograful alear- 
gă lacom, le-o fi aruncat în vînt pînă 
cînd a venit Malvina Urșianu şi pînă 
cind Blaier, în «Pădurea pierdută», 
i-a cerut «personajului său secundar», 
să-și încheie cămașa în fața femeii 
bătrîne, cunoscută în copilărie; în ce 
adîncuri a scormonit actorul nu am 
habar, tot ce ştiu este că, în timp ce 
mîinile sale căutau înfrigurate gulerul, 
eu am rememorat fulgerător viața mea 
şi a prietenilor mei apropiați. lar cînd 
Lucian Bratu, în «Drum în penumbră», 
i-a dat-o pe Margareta Pogonat parte- 
neră, cînd Ei dansează iar El îi poves- 
tește o istorie cu mătușile sale bătrine, 
m-am gîndit dacă nu cumva între timp 
eu am împlinit șaizeci de ani și n-am 
băgat de seamă. Astfel de actori dau o 
definiţie aparte cinematografului. De 
astfel de actori nu este exclus să ți se 
facă și dor uneori, iar dacă d se în- 
tîmplă asta, nu e bine să alergi să-i 
vezi la teatru ; tocmai de aceea memoria, 
prevăzătoare, acumulează secvenţe du- 
pă secvențe. Pe acestea le poți lua 
acasă, le poți monta cum vrei în filmul 
din capul nostru, în filmul cel fără în- 
ceput și fără de sfîrşit. Aşa se face ci- 
nematograful, din frînturi... 

«Aşa este jocul... Arde-l-ar focul !». 


Magda MIHĂILESCU 


spre observația şi meditaţia de ordin 
etic, a trebuit, din păcate, să rămînă 
în afara palmaresului. 

Din celelalte selecții, au fost pe merit 
distinse desenul animat  clujan 
«3—2—1—0», de Vaile Beudean, un 
unicat în cadrul festivalului — fiind 
desen animat (2 minute) şi aparținînd 
genului comic — «Următorul», expe- 
riment metaforic-expresionist, cu sub- 
strat de satiră de caractere, datorat 
craioveanului G. Obrocea, «Atomiada 
posibilă», semnat de Mihai Ştefaniu, 
produs în orașul gazdă al festivalului. 

Dincolo de concurs, festivalul a prile- 
juit, sub stimularea preşedintelui 
U.A.S.R., Traian Ştefănescu, discuții 
aprinse şi să sperăm, rodnice, despre 
profilul și specificul creației de club 
studenţeşti, combătîndu-se pe bună 
dreptate evazionismul de ocazie, imita- 
rea ilustrativă a documentarului profe- 
sionist, neputința unora de a-și limita 
cîmpul tematic și a delimita, în context, 
o idee personală. 

Val. S. 


nătăți gastronomicesPe lîngă tiimele ar- 
tistice, la studioul Animafilm se realizea- 
ză şi filme publicitare. Filmele 
lui Matty Asian, «La cutie» şi «Ca- 
pitoliul nostru», produse la solicita- 
rea Ministerului Sănătății și a Institutu- 
lui de igienă publică — ne îndeamnă 
să facem «linişte!» şi să «păstrăm 
curăţenia». e Filmele lui Liviu Ghigorț, 
«Capra și varza» — conflict nerezoivat 
pină ce gospodarului nu-i vine ideea de a 
încheia o asigurare, şi «Noe»—în care, 
mai prevăzătoare, animalele aduc cereri. 
le de asigurare înainte de începerea 
potopului, conving—după cum se poate 
presupune—că cea mai bună soluție 
pentru preîntîmpinarea oricărui necaz 
este o asigurare la ADAS. 


Anca GEORGESCU 


ful alear- 
înt pînă 
şi pînă 
erdută», 
undar», 
. femeii 
=; în ce 
nu am 
timp ce 
gulerul, 
aţa mea 
lar cînd 
umbră», 
t parte- 
i poves- 
bătrîne, 
re timp 
și n-am 
i dau o 
lui. De 
să ţi se 
se în- 
rgi să-i 
emoria, 
nțe du- 
oți lua 
n filmul 
fără în- 
face ci- 


ocul la. 
ESCU 
-R 


: ordin 
rămînă 


e merit 
clujan 
an, un 
- fiind 
rținînd 
expe- 
zu sub- 
tatorat 
>miada 
efaniu, 
ralului: 
à prile- 
intelui 
liscuții 
despre 
e club 
bună 
imita- 
profe- 
limita 
ntext, 


al. S, 
Sia] 


ele ar- 
alizea- 
iimele 

«Ca- 
licita- 
itutu- 
zamnă 
străm 
igorț, 
zolvat 
za dea 
care, 
cereri. 
perea 
poate 
oluçie 
necaz 


SCU 


romanesc '?7? 


secvenţa asteptată 


Vitu al lui Mazilu 


t 
D 
N 


Rădiță şi Treisprezecemii: Mihaela Mihai şi Dan Nuțu («Bariera») 


foto(d)grame 


Alo! Dispecerii? 


— Da, Ghioroaia la telefon, ni s-a 
răspuns de la celălalt capăt al firului, 
capăt care se afla la Buftea. Minaţi de 
obligații redacţionale urgente, doream 
să aflăm locul unde se produce, în 
acea zi, primul tur de manivelă la filmul 
«Bariera». 

lîngă 


— Pe 
Fundeni... 

— Mai precis, unde anume? 

— Chiar acum cinci minute ne-a 
telefonat şeful de producție. Nu ne-a 
spus decît atît. Dar poate ne mai sună 
ei, dacă reveniți, o să vă spunem. 

— Ce actori filmează azi? (Pauză 
îndelungată și jenantă.) 

— Nu ştim precis... Cred că Dinică... 
Dar reveniţi dumneavoastră. 

Am revenit. 

— Sînt pe strada Girafei, pe Colen- 
tina, lingă spitalul Fundeni, o să-i 
descoperiţi, o să vedeți grupul electro- 
gen... 

Fotoreporterul redacției se urcă în 
mașină, parcurge cei zece kilometri pînă 
la cartierul indicat, alți zece în căutarea 
străzii cu pricina și încă zece, înapoi, 
la redacție. 

— Nu există nici o stradă a Girafei, 
în jurul spitalului Fundeni, protestează 
violent fotoreporterul pentru lipsa de 
precizie a redactorului, n-am găsit nici 


Colentina, spitalul 


o echipă şi nici un grup. 

Din nou telefon la Buftea. 

— Cum să nu existe?! se revoltă la 
rindul ei dispecera. Şi astăzi și miine 
echipa filmează pe strada Girafei. Miine, 
în mod sigur, e filmare mare, cu actorii 


Echipa «Barierei» pe strada Girafei 


Aştept cu frică ecranizarea «Barierei» 
lui Mazilu. Aştept cu spaimă apariția 
pe ecran a lui nea Viţu, în carne și 
oase. Ca să spun drept, nu sînt multe 
cărțile a căror sanctificare pe peliculă 
o aştept cu crispare și teamă: «Bariera» 
e printre ele. E o „carte de care m-am 
speriat ca de o dragoste, de cînd a 
apărut, în urmă cu o viață de adolescent, 
adică acum 16 ani. Eram cu toţii foarte 
tineri, deajuns de nebuni, abia începu- 
sem să iubim, să scriem, să ne dăm 
cu capul de pereţi — și deodată, chiar 
dintre noi, apare o carte cu tatăl 
nostru în centru, cu un nea Vițu bă- 
trîn, polemic, înțelept, om care a 
iubit și adoră meditaţia, om care ne 
descoperă duioșia intransigenței și ipo- 
crizia duioșiilor, personaj complet și 
sistematic, lucid și patetic, conformist al 
revoltei, noncontormist la disperare, 
prostie şi ridicol, neliniștit «de cite 
ori nu-şi preciza o atitudine», mare 
ironist cu toți micii găinari ai sentimen- 
telor, posedat al punctului de vedere 
moral, mare comedian al unti etici duse 
pînă în pînzele albe, cu voluptatea 
enormă a celor trecuţi prin experien- 
tele decisive, precum urmează: 

«li plăcea de ea că nu înțelege să 
fie muiere “supusă, nici nu-i trecea ei 
prin cap așa ceva, nici nu știa cum vine 
aia. Se bucura că ea nu ştia ce înseamnă 
să fii femeie cu frică de bărbat și-l 
întreba pe el, că el poate ştie, că văzuse 
multe la viața lui.» Cum e aia, măi 
Viţule, o femeie supusă, că eu nu sint 
la curent? Adică cum vine asta, Viţule? 
Tu să-mi dai două peste gură şi eu să 


principali — mergeţi, grupul electro- 
gen se vede şi se aude de la distanță. 

A doua zi de dimineață, pentru o 
nouă asigurare, dăm iarăşi telefon la 
dispecerat. Nici o schimbare: echipa 
trebuie să se afle pe strada Girafei, 
lîngă spitalul Fundeni. 

— Bine, dar plouă. Se filmează, totuşi? 

— Vedeţi, asta noi n-o putem şti. 
Plouă, dar poate dă soarele... 

Cu gîndul de a descoperi cel puțin 
echipa şi a sta de vorbă cu realizatorii, 
în așteptarea soarelui, plecăm spre 
Fundeni, de data aceasta și fotorepor- 
terul şi redactorul. Colindăm o oră 
în cartierul Colentina, în jurul spita- 
lului Fundeni, mai întîi pe la nord- 
est, prin strada Sportului, între strada 
Simetriei şi strada Refrenului, pină 
la capătul liniei de autobuze 53, apoi 
pe la sud-vest, prin şoseaua Fundeni. 
Dăm de o stradă Căpreni, ceea ce ne 
inspiră oarecari speranțe de a ajunge 
pe Girafei... Oprim maşina din zece 
In zece metri şi întrebăm trecătorii de 
cele mai diferite profesii, virste, sexe, 
culori și dispoziții spirituale. Cei mai 
mulți răspund cu expresii de mare 
stupefacție, unii par să aibă într-un 
tirziu oarecari revelații interioare, pe 
care însă nu pot să și le clarifice, ca și 
cum printr-un miraj le-ar fi apărut 
în minte gitul unei neverosimile girafe. 
Se naște și o polemică la un centru de 
răcoritoare în privința a două direcții 
diametral opuse în care, în mod precis, 
s-ar afla chiar strada Girafei. Parcurgem 
ambele direcții, căutăm meticulos, in- 
trăm cu mașina pe stradele, pină în 
vecinătatea mlaștinei: nici urmă de 
strada Girafei. 

Ne întoarcem din drum și căutăm 


sår în sus de bucurie?... Viţu și Dorina 
nu se certau cu adevărat aproape nicio- 
dată, de cele mai multe ori se certau în 
glumă, după cum auziseră ei că se 
ceartă oamenii în casele lor... Cînd se 
așezau la masă, Viţu se prefăcea su- 
părat şi dădea farfuria la o parte. 
Auzise și el de la alții că așa procedează 
bărbații cînd se așează la masă. 

— Asta e mincare, Dorino? Nici 
rîntaș nu știi să faci, de nimic nu ești 
bună. Dacă nu ştiai să gătești, nu trebuia 
să te mării... 

— Ei,uite, că eu am făcut prostia și 
m-am măritat cu tine... 

O iubea pe Dorina şi fiindcă ştia — 
deși niciodată nu se gindise la asta — 
că dacă i-ar fi spus că n-o iubește, ar fi 
plecat la maică-sa cu primul tren, fără 
să se vaiete, fără să se uite înapoi, oricit 
de greu i-ar fi fost. Nu l-ar fi ameninţat, 
nu rar fi dat să înțeleagă ce mare 
prostie face. Nu iubise niciodată femeile 
care declaraseră că el e totul în viața 
lor, că fără el n-ar putea să trăiască»... 

Cum va suna această comedie pe 
ecran? Cum vor fi acolo infinitele co- 
medii prin care Vițu trecea totul — de 
la demnitate pînă la nerozie — pentru 
a simţi că trăiește viața, pînă la ultima 
ei lacrimă? Spre diferență de Dorina 
lui Viţu, eu am socotit multă vreme — 


„uimind proștii insensibili din jurul meu 


— că nu pot trăi fără vip al lui Mazilu. 
A fost o vreme frumoasă, m-am despăr- 
çit de el fâră să mă vait și de aceea, azi, 
mă tem ge ecranizare — teama aceea 
frumoasă fără de care nu există emoție... 


Radu COSAȘU 


Oficiul PTTR-11 Fundeni, unde sîntem 
asiguraţi că nu există nici o stradă a 
Girafei în cartierul respectiv. La pro- 
punerea și insistențele noastre, folo- 
sindu-se Ghidul străzilor municipiului 
Bucureşti (Ed. C.N.C.S. — 1969) aflăm 
că există o stradă a Girafei, dar nu în 
cartierul Fundeni, ci în cartierul Pan- 
telimon, lîngă IPROFIL, nu lîngă spital, 
trecută în hartă pe planșa 63, nu 45, 
ţinînd de oficiul 39, şi nu de 11. Tran- 
versăm linia ferată București-Constan- 
ţa şi stăvilarul lacului Fundeni, căpătăm 
o cu totul altă perspectivă asupra 
Capitalei, intrăm pe şoseaua Pante- 
limon, facem de cîteva ori drumul dus 
şi întors între Strada Renului şi intra- 
rea Lupului, ni se indică de citeva ori 
drept certă a doua sau a treia, pe 
stînga sau pe dreapta, dar respectiva 
e strada Elefantului sau a Cămilei și, 
în cele din urmă, hotăriți să nu ne 
dăm bătuți, descoperim — oblică as- 
cunsă între strada Castorului și a Ve- 
veriței — însăși strada Girafei, unde 
se aflau și echipa, și grupul electro- 
gen, şi Mihaela Mihai, şi Dan Nuţu, 
în plină filmare, nu pentru că apăruse 
soarele, ci tocmai fiindcă ploua și era 
nevoie de ploaie naturală în cadrul 
programat pentru acea zi. 

— De ieri căutăm strada asta, îi 
spunem regizorului Mircea Mureșan, 
cît mai tandru cu putință. 

— Cum de ieri?! leri nici n-am filmat 
aici. Am filmat în Tei, pe strada Beiul 
Constantin şi lingă pădurea Androna- 
che. 

— Bine, dar chiar ieri, dispecerii... 

— Ei, dispecerii! 


Val. S. DELEANU 


cinerama 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Medalia de aur Dovjenko 


În memoria cineastului Aleksandr 
Dovjenko a fost instituit, în Uniunea 
Sovietică, premiul Dovjenko. Prima 
laureată a premiului a fost regizoarea 
lulia Soințeva, soția lui Dovjenko, care 
a realizat mai multe filme după scena- 
rii scrise de soţul ei. 


Un premiu pentru debuturi 


Premiul Andrzej Munk, acordatanua! 
de către Institutul de cinematografie, 
teatru și televiziune din Lodz pentru 
cel mai bun debut, a fost decernat, 
pentru anul 1971, regizorului Andrzej 
Zulawski, autorul filmului «A treia 
parte a nopții». Juriul a subliniat ur- 
mătoarele merite: «o plastică excep- 
țională, o viziune interesantă și o in- 
terpretare desăvirșită». 


Pentru o întrecere fructuoasă 


Motivarea înființării în Republica 
Populară Ungară a două studiouri in- 
dependente de film, «Hunnia» și «Bu- 
dapesta»: «concurenţa, mai bine zis, 
o întrecere fructuoasă, din care să 
rezulte cit mai multe filme bune». 


Şapte scurt-metraje pe o temă 


Pentru a cinsti memoria conducă- 
torului revoluționar Gheorghi Dimi- 
trov, Studioul de filme istorice şi do- 
cumentare din Sofia a întreprins, în 
1972, turnarea a șapte scurt-metraje 
despre Dimitrov. 


inițiativă numismatică 


O editură italiană a lansat o serie 
de medalii avind în efigie cele mai 
celebre nume din istoria cinematogra- 
fiei (intre care, o serie de nume ale 
unor vedete uitate). Notele biografice 
care au însoțit emisiunea au fost re- 
dactate de criticul Gian Luigi Rondi, 
președintele Festivalului de la Veneţia. 


Pentru cel mai tînăr public 


Mai mulți realizatori francezi de fil- 


me de desen animat (intre care Gri- 
mault și Otero, participanţi și la festi- 
valurile noastre de la Mamaia) au 
întreprins realizarea unui film-pilot pen 
tru toate posturile TV din Europa 
O experienţă inedită, deoarece peli- 
cula, cu o durată de 70 de minute, se 
adresează doar unui public între 3 şi 
6 ani, fiind destinată să ofere acestui 
«foarte tinăr public» toate noțiunile 
preșcolare de care are nevoie. 


Un caz rar 


Se întîmplă destul de des ca un cri- 


tic de film să treacă înapoia aparatului, 
de filmat, adică să devină regizor. Un 
caz rar este însă cel al criticului fran- 
cez Michel Delahaye care a trecut «in 
fața» camerei de luat vederi, devenind 
actor. El joacă în umimul tilm al regizo- 
rului Claude Miller, «Camille sau come- 


dia-catastrotă», un film čare oferă cite- 
va considerații asupra neajunsurilar 
pe care le provoacă un defect al oame- 
nilor: curiozitatea. 


O nouă casă la Varșovia 


Uniunea cineaștilor din Varșovia a 
luat hotărirea de a construi în plin 
centrul capitalei poloneze o «casă a 
filmului». Cu trei săli de vizionare, mai 
multe încăperi pentru organizarea unor 
expoziţii legate de istoria filmului și o 
bibliotecă de specialitate cu sală de 
lectură. (NR: A noastră se află tot în 
centrul orașului, nu trebuie inceputa 
ci doar renovată, operație care du 
rează de vreo patru ani). 


Un «science-fiction» retrospectiv 


Un comentariu acid semnat Jean 
Chapot, un montaj senzațional! de bu- 
cățele de peliculă filmate la sfirșitul 
veacului de către frații Lumiere și iată 
filmul «Anii Lumière» realizat de Cla- 
ude Roy. Adevăruri dezvăluite despre 
«la belle époque», care îşi pierde 
poate ceva din patină, dar nu şi din 
farmec. Fiindcă derulăm bobina isto- 
riei din perspectiva prezentului, fiindcă 
putem vedea cum arătau timpurile în 
care a început de fapt epoca noastră. 


Actorii și «negativii» istoriei 


Se află în curs de realizare două 
filme despre Hitler. Unul din ele îl va 
avea ca protagonist pe Dustin Hoff- 
man (în rolul lui Hitler, firește) și celă- 
Jah pe Alec Guiness. Deoarece lui 
Richard Burton nu i s-a propus acest 
rol, el s-a mulțumit cu un alt personaj 
negativ al istoriei contemporane, cel 
al lui Mussolini. Filmările au şi început, 
în regia italianului Carlo Gotti. Clara 
Petacci va fi întruchipată de... Liz 
Taylor. 


Amărăciunea lui Saura 


Regizorul spaniol Carlos Saura a 
fost scos din rîndurile cadrelor didac- 
tice ale Institutului de film din Madrid, 
din pricina... «părerilor sale şovăiel- 
nice». Unele din filmele sale au fost 
interzise, iar la filmul la care lucra, 
«Ana şi lupii», au fost oprite turnările. 
Saura a declarat cu amărăciune că 
sint departe vremurile cind Bardem 
şi Berlanga au izbutit să realizeze în 
Spania «Moartea unui ciclist» şi «Bun- 
venit, domnule Marshall!» 


7 regizori într-un volum 


În editura «Henschelverlag» din Ca- 
pitala Republicii Democrate Germane 
au apărut reunite intr-o culegere (inti- 
tulată «Scaunele regizorilor») păreri 
inedite, precum și opinii despre creația 
cinematografică a șapte renumiţi re- 
gizori de pe diferite meridiane: ungu- 
rul Zoltan Fabri, japonezul Akira Ku- 
rosawa, polonezul Andrzej Munk, fran- 
cezul Alain Resnais, sovieticul Mihail 
Romm, italianul Francesco Rosi, ger- 
manul Konrad Wolf. 


eege EE, i 
Aznavour-ii 
debutează 


Cintăreţul-actor Charles Aznavour 
a debutat ca dialoghist. Filmul — scris 
şi realizat de Sergio Gobbi — e inti- 
tulat «intrușii». «Povestirea imaginată 
de Gobbi m-a interesat, deciară Azna 
vour. Un caz care se poate întimpla 
oricui... Te întorci acasă și găseşti doi 
indivizi care te amenință, îţi cer tot ce 
ai, şantajîndu-te că-ți vor ucide soția 
şi copilul. Am construit dialogurile în 
funcție de reacţiile pe care le-aș fi 
avut eu Într-un asemenea caz și, ca 
să fie cît mai veridice, am avut-o în- 
tr-una în gînd pe Katia mea...» 


Parteneri: 
Katia și Charles Aznavour 


Alături de Marie-Christine Barrault 
şi Raymond Pellégrin, Charles Azna- 
vour apare în «Intrușii» în rolul prin- 
cipal, cel al chirurgului Charles Ber- 
nard. Dar apare şi Katia Aznavour, fiica 
sa, în vîrstă de doi ani. 


Gorki 
pe ecrane 


A apărut pe ecranele sovietice o 
nouă transpunere cinematografică gor- 
kiană: «Egor Buliciov şi ceilalți». După 
cum afirmă cronicile, filmul realizat 
la «Mosfilm» de către tinărul regizor 
S. Soloviev este o operă de sine stătă- 
toare, netributară versiunilor teatrale 
existente. 


Mihail Ulianov oferă un nou 
recital actoricesc 


În rolul principal apare cunoscutul 
actor Mihail Ulianov, pentru care întru- 
chiparea extrem de nuanţată a perso- 
najului Buliciov constituie un nou re- 
cital actoricesc. 


După 
5 ani 


Michèle Morgan, una dintre 
cele mai populare vedete Mranceze, 
revine (după o absență de 5 ani!) pe 
platourile de filmare. În regia fostei 


O prietenă a fiului ei: 
Michèle Morgan 


scenariste Nina Compandez, Michele 
Morgan va apare în «Prietenii fiului 
meu». 


Darrieux şi Carrel 


la teatru 
HEET Err TEREDO AA 


Cap de afiş al filmului francez timp 
de cîteva decenii, Danielle Darrieux 
nu a încetat în ultima vreme să uimească 
publicul. Fie prin apariţiile ei senza- 
ţionale pe ecran într-o insolită feerie 
muzicală ca «Domnişoarele din Roche- 
fort», fie prin jocul ei scenic, tot în 
comedii muzicale. Recent, pe Broadway 
în rolul Coco Chanel, a înregistrat 
un succes cu atît mai demn de menționat 
cu cît prelua ștafeta de la Katharine 


Două actriţe de film, 
evenimentul stagiunii teatrale 


Hepburn (aceasta abandonase scena ca 
să turneze «Călătorie cu mătușa» după 
Graham Greene). Şi mai recent, la 
Londra, a fost chemată să salveze de la 
eșec «Ambasadorii» — o comedie mu- 


zicală discutabilă. Şi a salvat-o. În această 


primăvară, autorii au condiționat mon- 


tarea la Paris pe scena teatrului Marigny, 


CC e NH En a rin H 


w 


MARIA PIC TUNES 


fala COL 


Foto: COLUMBIA PICTURES 


a comediei «Dulce nebunie», de pr=- 
zenţa în distribuţie a actriţei Danielle 
Darrieux. Directoarea teatrului Marig- 
ny, Elvira Popescu, a convins-o pe 
Darrieux să preia rolul principal re 
această piesă. Danielle Darieux 2 accep- 
tat dara declarat că suferă de nostalgia 
platoului şi că ar prefera să turneze 
chiar într-un rol episodic de... mamă! 
Deocamdată, două actriţe de film (Dany 
Carrel a fost şi ea solicitată de teatrul 
Marigny) au asigurat stagiunii teatrale 
pariziene unul din evenimentele ei. 


Obsesia 
revoluţiei 


Cu ultimul său film, «Psalmii roșii», 
Miklós lancs6 duce mai departe tema- 


td sil 
den EE e, 


Din aceeași familie cu 
«Cintecul unei 


a fimelor sale: revoluția, cu 
mplicațiile ei. Înfruntarea sînge- 
rozsă dintre asupriți și asupritori, vic- 
toriile şi înfringerile succesive, cercul 
îmcordezuna vicios al violenței care 
naşte violența, setea de dreptate și 
drumul lung, presărat cu moarte, care 
duce pină la ea. «Psalmii roşii» — cu 
acțiunea plasată la sfîrșitul secolului 
trecut, în mijlocul primei revolte ță- 
rănești — înseamnă însă şi o continuare 
a modalităților stilistice începute cu 
«Cîntecul unei revoluții»: desfășurarea 
acţiunii pe planuri multiple, folosirea 
cîntecului şi a dansului nu ca element 
spectacular, ci cu funcţie simbolică, 
mişcarea de aparat utilizată în scopul 
tensionării acțiunii. Şi nu întimplător 
Miklós lancs6 şi-a lucrat acest ultim 
film cu colaboratorii lui dintotdeauna: 
Gyula Hernádi — scenarist şi János 
Kede — operator. 


revoluții» 


Domnul Western 
demisionează 


Cow-boy-ul nr. 1, incontestabilul 
«domn western», alias John Wayne, 
este dezorientat. Nu-și mai recunoaște 
universul. Universul cu care s-a iden- 
tificat — ca actor, ce-i drept — timp 
de cîteva decenii. John Wayne nu mai 
poate intra in rol, așa cum a făcut-o 
in westernurile clasice — în westernu- 


Alături de noua generație, 
cow-bov-ul devenit mit: John Wayne 


rile în care se înfruntau bunii și răii, 
şerifii loiali și bandiții cumpliți. Fiindcă 
nu concepe westernul de tip nou, în 


care valorile clasice sînt răsturnate , în 
care cow-boy-ul nu mai reprezintă mo- 
delul de comportare loială. De aceea 
cow-boy-ul Wayne — care a creat o 
școală transmiţind cîtorva generații de 
actori stilul său eroic de pionier al 
vestului — s-a decis să-și încheie cariera. 
În ultimul său film, «Cow-boy»-ii(film- 
testament — cum îl consideră el însuși), 
Wayne are ca parteneri 11 adolescenți. 
Conflictul dintre generații nu este nu- 
mai conflictul filmului ci şi cel dintre 
Wayne și tinerii săi parteneri. De altfel, 
nemuritorul domn western moare la 
sfîrşitul filmului (pînă acum, toate filme- 
le sale, cele două sute treizeci de pelicu- 
le realizate în decurs de 42 de ani,se 
terminau cu «happy-end»).Permanența 
eroului pe care l-a creat (vrednicul văcar 
sau șeriful cu pălăria texană, reprezen- 
tant al binelui) va deveni un mit al 
unui gen cinematografic revolut. 


e E EP DI CE NENE PE IL 
larna filmată 
în iulie 
EDER > EE Et i 


În filmul la care Serghei Gherasimov 
lucrează în prezent, «Constructorii 
de orașe», un erou al zilelor noastre 
este arhitectul Kalmikov (rol inter- 
pretat de Anatoli Solonițin). În rolul 
Mariei, femeia de care se îndrăgosteşte, 
cu care se însoară și pe care o ia cu el 
(într-o aventură neobișnuită, în re- 
giunea ghețurilor veşnice din extremul 
nord) apare o debutantă, Liubov Vi- 
rulainen, actriță de teatru la Leningrad. 
Un detaliu de la filmări: exterioarele de 


in memoriam 


Acum şase decenii, prima vedetă a 
lumii: Asta Nielsen 


Avea 90 de ani cînd a murit, săp- 
tăminile trecute, Asta Nielsen. Cine- 
matograful, nerăbdător, o trecuse 
în anecdotă, așa cum cerul își trece 
în folclor cometele, păstrindu-le 
doar o amintire curioasă. 

Numele actriței se legase de mai 
multe momente ale filmului. De- 
butase în 1910, la 28 de ani, iar un 
an mai tirziu, regizorul danez Ur- 
ban Gad lansa prin ea principiul 
«type casting» (același actor între- 
buințat la nesfirșit în același tip de 
roluri). În 1920, ea juca, în travesti, 
un «Hamlet» (a șasea din cele opt 
ecranizări cunoscute), interesant 
mai ales prin faptul că era scos 
direct din legendele scandinave. 
Prin numeroase drame și comedii 
moderne, ea trezise în tineretul 
epocii un nou gust de frumusețe, 


iarnă au fost turnate vara, în orasul 
Norilsk, unde nici din iulie pină în 
septembrie zăpada nu dispare. 


În rolul Mariei, o debutantă 
Liubov Virulainen 


ASTA NIELSEN 


mai auster decit idealul planturos 
de pină atunci. Prin uriașul succes 
din «La rue sans joie» (Pabst, 1925) 
își încheia apoi — practic — cariera, 
la 47 de ani, întilnindu-se simbolic, 
în acest film, cu o altă nordică, de- 
butanta de 2) de ani Greta Garbo. 

Asta Nielsen a fost, în deceniul 
al doilea, o prevestitoare a institu- 
Hei vedetariatului, dacă nu chiar 
întiia vedetă a ecranului. Figura ei 
brună, arzătoare, jocul ei reținut, 
eliptic, misterul ei adinc dureros 
au electrizat epoca, dînd o replică 
descurajatoare jocului tragedieni- 
lor meridionali pentru care durerea 
ajunsese să semene mai mult cram- 
pelor stomacale decit unui senti- 
ment. S-a vorbit mult de tactul, de 
frumusețea, de geniul Astei Nielsen, 
dar numele ei apărea mai adesea 
înaintea semnelor de exclamație 
decit în vreo filă serioasă de istorie 
sau în vreun Larousse. Şi chiar 
chipul actriței, generațiile tinere îl 
datoresc mai mult fotografiilor de- 
cit ecranului. Era și normal, într-un 
fel, după patru decenii de neexis- 
tență artistică, după acel lung sta- 
giu de «amintire frumoasă». 

Şi totuși, în alt fel, nu e normal 
acest lucrul Nu e normali, atunci 
cînd ne gindim că, în istoria artei 
a șaptea, Asta Nielsen reprezintă 
o necontestată piatră de temelie... 
Nu e normal că nimeni n-a obser- 
vat, măcar, funciara ingratitudine 
a istoriei filmului: că pune în ace- 
lași subțire chenar de doliu pe ve- 
deta dintii a lumii și pe oricare din 
nenumăratele victime ale gloriei 
sfințită de aceasta în urmă cu șase 
decenii. 


Octavian MACAVEI 


O ascensiune 
vertiginoasă 


Jennifer O'Neil era o actriță foarte 
puțin cunoscută în urmă cu 12 luni. 
intr-un singur an — 1971 — a urcat 
vertiginos treptele gloriei cinemato- 
grafice. După apariţia ei în «Rio Lobo», 
ca parteneră a lui John Wayne, a fost 
distribuită în rolul principal din «Vara 


2 A 
- 


aa 


În rolul Dorothy din «Vara '42: 
Jennifer O'Neil 
"din de Robert Mulligan — film care 
a figurat în preselecția Oscar obţinînd 
premiul pentru cea mai originală dra- 
matizare. Acum, după ce s-a impus pe 
marele ecran, s-a lansat și în cucerirea 
celui mic. Alături de Tom Jones, 
turnează intr-un serial de televiziune 
intitulat «Podul Londrei». 


53 


Foto: WARNER BROSS 


@ Senta BERGER apare în ultimul 
film al cunoscutului regizor vest-ger- 
man Volker Schlăndori, «Soţia sau 
ideile etice ale lui Ruth Halbfass». 
Un rechizitoriu la adresa moralei noii 
aristocrații, cea a banului. 

9 Jean-Pierre BLANC este un 
regizor tînăr care a obținut un mare 
succes cu primul său film: «Fata bă- 
trină» (cu Girardot şi Noiret). El a 
trecut acum la realizarea unui vodevil 
tragic («Canapeaua albastră») pe te- 
ma haosului ce domneşte în recunoaș- 
terea valorilor în societatea de con- 
sum. Următorul său proiect: «Enida» 
— un film despre năzuințele unei foste 
balerine. Vanessa REDGRAVE a ac- 
ceptat rolul titular. 

@ Marlon BRANDO a renuntat în 
ultima vreme la sumele exorbitante 
oferite de producători și a acceptat 
roluri serioase în filme demascatoare 
ca «Arsura» de Pontecorvo sau «Na- 
şul» — film care demască manevrele 
Mafiei şi constituie un adevărat triumt 
pentru Brando, actor militant. Brando 
şi regizorul italian Bertolucci s-au în- 
tiinit acum pe platou. Zilnic, în fața 
Turnului Eiffel, ei turnează «Ultimul 
tango la Paris». Partenera lui Brando, 
tinăra Maria SCHNEIDER, este fiica 
actorului Daniel Gelin. 

9 Zbynek BRYNYCH turnează în 
momentul de față exterioarele copro- 
ducţiei ceho-sovietice «Oaza» în R.S.S 
Azerbaidjană. 

©@ John CASSAVETES, actor și 
regizor american, cunoscut realizator 
al unor filme ca «Umbre» și «Feţe», 
a realizat recent filmul «Soții» (în care 
interpretează și unul din rolurile prin- 
cipale). 

9 Liudmila CIURSINA apare în 
rolul unei inginere nemțoaice iar luri 
IAKOVLEV în cel al unui spion ame- 
rican în «Încăierarea». Un film de 
spionaj, în lucru la studioul cinema- 
tografic din Odesa. 

e Barbara DITTUS (Maria din 
«Morţii rămîn tineri») interpretează ro- 
lul Luciei din filmul «Al treilea», ale 
cărui filmări s-au încheiat pe platourile 
DEFA, în regia lui Egon Giinther. 


9 Annie GIRARDOT și Claude 
RICH vor turna în Maroc filmul «Mek- 
toub» — un film de suspens. «În stil 
Hitchcock», precizează autoarea fil- 
mului, Jacqueline Manzano, una din 
puținele femei-regizor ale cinemato- 
grafiei franceze. Despre Jacqueline 
Manzano nu s-a auzit prea mult pină 
acum, fiindcă a turnat în general filme 
documentare şi scurt-metraje (exce- 
lent realizate, după cum comentează 
presa franceză). 

e iosit HEIFIT, autorul a două 
ecranizări cehoviene, dintre care una 
a devenit operă de referință în cine- 
matograful mondial («Doamna cu că- 
țelul») lucrează la un nou film după o 
schiță de Cehov, «Duelul». 

9 Maia KOMOROWSKA (care şi-a 
dobindit o considerabilă reputație prin 
filmele lui Zanussi și după recunoaș- 
terea pe care i-a adus-o Marele pre- 
miu de interpretare obținut la Bergamo 
— San Remo) apare acum în filmul 
«Salvarea». Este vorba de un film psi- 
hologic, realizat de către un debutant 
în lung-metrajul artistic, Edward Ze- 
browski. Zebrowski a fost co-scena- 
ristul lui Zanussi la filmele de tele- 
viziune ale acestuia şi a realizat la 
rindul său scurt-metraje documentare 
"ei de televiziune. 


MacLaine şi Lewis 
la circ 


Shirley MacLaine a declarat că a 
obținut în fine... «rolul vieții». La 
Londra, sub cupola unui circ, Shirley 
s-a îmbrăcat în clown și a realizat 
citeva numere într-un mod atit de 
original, încît directorul circului i-a 
oferit un angajament: «Vă păstrez locul. 
Cind vreți sau nu mai aveți contracte de 
film, puteți veni aici !...» 

Pe de altă parte, la Paris, sub cupola 
Circului de iarnă, Jerry Lewis a dat 
primul tur de manivelă la prima dramă 
pe care o realizează: «Ziua în care clow- 
nul va plinge». Lewis a mărturisit că lu- 
crează de zece luni la scenariul acestui 
film care este... «visul vieții lui». În dis- 
tribuție, doar cîțiva actori de film; 
Pierre  Etaix, Serge Gainsbourg, 
Armand Mestral. În rest, clownii şi artiș- 
tii circului Buglione. Exterioarele vor fi 


bibliorama 


Din Moldova vine glasul unui nou cri- 
tic în ale cinematografului. Un glas care 
nu anunță timiditatea debutului ci mai 
degrabă siguranța omului exersat în ale 
condeiului. Ştefan Oprea se apropie cu 
interes de film, caută să-i descopere 
valorile viabile, neperisabile, să-l con- 
frunte cu celelalte , să-i stabilească 
un loc sub soare. Îmbucurător este și 
faptul că proaspătul critic nu se arată 
indiferent față de fenomenul cinemato- 
grafic românesc. Dimpotrivă, partea a 
doua a volumului, grupează sub titlu! 
«Fișe pentru un compendiu de istorie a 
filmului românesc» citeva studii intere- 
sante, conţinind judicioase aprecieri 
asupra producţiei naționale. 

Ştefan Oprea se arată atras în prima 
parte a volumului său, parte subintitu- 
lată «Profiluri regizorale», de citeva nu- 
me de rezonanță ale cinematografului 
mondial, de un Antonioni, de un Berg- 
man, de un Hitchcock, dar şi de un 
Ciulei, de un Pintilie, de un Manole 
Marcus. Profilurile regizorale de mai sus 
sint scrise cu acuratețe. Autorul dove- 
dește deopotrivă simţul observaţiei și 
pe cel al selecţiei. El reține sensurile 
adinci ale filmelor, ştie să pună în valoare 


Ştefan OPREA: 


MacLaine are 
un post asigurat... 


turnate în Suedia —tot sub bagheta mul- 
tilateralului Lewis, care se ocupă pînă și 
de machiaj. «N-am păr pe cap de cîte ori 
mi-am făcut singur machiajul de clown. 
Masca am creat-o la un crăciun, ca să-mi 
distrez copiii...» 


„iar Lewis își realizează 
«visul vieți» 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


Aurei GRUȘEVScHI: Din jurnalul unui cascador 


Are dreptate Sorin Titel, în rindurile 
care post-fațează cartea. Aurel Grușev- 
schi dovedeşte prin volumul de faţă in- 
contestabile virtuţi de prozator. «Din 
jurnalul unui cascador» nu este deloc o 
aglomerare de date tehnice, ci este o 
carte captivantă, scrisă cu aplicație, cu 
dezinvoltură și cu un cert condei. Fiecare 
capitol din «Jurnalul» lui Gruşevschi cu- 
prinde ceva, o frintură, o istorioară, o 
intimplare din experiența sa de cascador 
Se vede limpede din paginile cărţii dra- 
gostea, pasiunea chiar, pe care o are 
Gruşevschi pentru cascadorie. Şi în ace- 
lași timp se observă că ea, cascadoria 
nu e o simplă joacă de copii îndrăzneţi 
ci o treabă care cere profesionalism, 
paene ue? Nu curajul gra- 
tuit, nu gestul de frondă, ci curaj cum- 
pănit, gestul bine cugetat se cer în 
meseria de cascador. Ceea ce, binein- 
teles, nu exclude riscul, suspense-ul, 

neprevăzutul. 

«Jurnalul» lui Grușevschi, apărut în 
editura «lon Creangă», este o pledoarie 
pentru adevărata cascadorie, o pledoa- 
rie făcută deopotrivă cu farmec și cu 


Statui de celuloid 


personajele, să facă, cu alte cuvinte, 
analiză. Ştefan Oprea nu se arată deloc 
speriat de personalitățile pe care le de- 
scrie. El este un critic respectuos, dar 
nu unul intimidat. Profilurile sale sint 
nuanţate, expresive, cu afirmaţii totdea- 
una însoţite de argumente. O notă în 
plus am acorda-o portretelor dedicate 
lui Antonioni și Liviu Ciulei. * 
Serioase, profesionale, echilibrate 
sint «fişele românești», În ele autorul 
descoperă vocat ale filmului românesc 
(vocaţia actualităţii, vocaţia istoricului) 
şi neimpliniri ale sale (în genul polițist 
și în genul divertismentului). Autorul nu 
emite sentințe, ci ajunge la concluzii 
fireşti după o temeinică analiză a fapte- 
lor. N-am putea spune că împărtășim 
sută la sută opiniile criticului ieșan. 
De pildă, la capitolul «Vocaţia actuali- 
tății» autorul înscrie filmul «Castelanii» 
printre reuşite, ceea ce, după părerea 
noastră, nu este cazul. Dar dincolo de 
asemenea deosebiri de nuanţă, nu pu- 
tem să nu salutăm cartea «Statui de 
celuloid» (editura «Junimea») care a 
mai ciştigat pentru cinema un critic 
serios și competent. 
AL RACOVICEANU 


patimaă, 

Grușevschi știe, prin cartea sa, să și 
iniţieze. Descriindu-și propria experien- 
tă, propriile succese şi eșecuri, autoru! 
deschide pentru cititor o poartă spre 
lumea cascadoriei. O lume din care, 
evident, nu lipsește farmecul, insolitul 
dar care — și acest lucru ţine să-l sub- 
linieze autorul — se supune și ea, ca 
orice activitate omenească, disciplinei, 
efortului, disciplinei muncii. 

«Jurnalul» lui Grușevschi e şi o pri- 
vire inapoi asupra citorva filme româ- 
nești privite din unghiul de vedere al 
cascadorului. Aflăm astfel despre 
«Mihai Viteazul», «Haiducii», «Sentin 
ta», «Castelul condamnaților», seria til- 
melor după Fenimore Cooper, neştiute 
şi amuzante întimplări de platou. 


Cel care semnează. lună de lună, 
conştiincios și inspirat, «Jurnalul unui 
cascador» în revista «Cinema», ne-a dat 
nu numai o carte plăcută la citit,ci şi una 
nu lipsită de învățăminte pentru cei care 
vor să se avinte în aspra lume a casca- 
doriei. 


Ştelan Oprea 
STATUI 

DE 
CELULOID 


għeta mul- 
pă pină și 
de cite ori 
de clown. 
Pm, ca să-mi 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI 


Un nou produs al Întreprinderii deffndustrializare a 


IAURTUL 
CU AROME 5 
DE FRUCTE 


Gustos, nutritiv, 
bogat în vitamine, 
iaurtul ideal 
pentru oricine. 
Preparat 

cu adaos de zahăr 
şi arome de fructe | 
specifice: | 
lămîie, portocale, | 
caise, fistic etc. 


ORICIND 
ȘI 
ORIUNDE 


er 


zm S 


EC Sp i 


Laptelui București 


CINEMA 
R ia şi administraţia: 


Piaţa Scînteii nr.1—București Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se tac la: 


Intreprinderea de comerț exterior «Libri», Bucureşti—România 


Exemplarul 5 lei 
134—135 41 017 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic A 
«Casa Scinteii» — București d 


nr. 6 

Anul X (114) 

revistă lunara 

da cultură Aë 


in numărul vi Cota 


erf