Revista Cinema/1977 — 1989/020-CINEMA-anul-XX-nr-2-1982

O salite det 
TR 9° ae E a E 
Srem) So ZIE ai 


„Nu există misiune mai nobilă de- 
cit aceea de a-ţi servi poporul, patria, 
în orice împrejurări! Nu există misiune 
mai nobilă decit aceea de a fi purtăto- 
rul tradiţiilor revoluţionare, de a ac- 
tiona întotdeauna într-un spirit revolu- 


tionar, 


de luptă împotriva vechiului, 


de promovare a noului în toate dome- 


niile!“ 


Nicolae CEAUSESCU 


Spiritul revolutionar este egal 
cu nelinistea obligatoriu ardentà 


a fiecărui artist 


A încerca să redefinesti cu cuvintele tale o 
noțiune al cărei ințeles a fost formulat în ati- 
tea rînduri încît se învață pur și simplu pe di- 
nafarà la școală este o întreprindere deosebit 
de hazardată pentru un om care în meseria 
lui vorbește, indeobste, dacă nu chiar întot- 
deauna, cu vorbele altora! Si totuși voi în- 
cerca să adun — pe cit îmi e cu putință — 
gindurile care mă frămintă cind încerc să in- 
va „vorbele altora“ spre a le rosti „ca pe alt 
mele“, a doua zi, în fața aparatului. 

Primul dintre ele îmi este stirnit tocmai de 
paradoxala singurătate cu care pătrund în 
scenariu cu speranța că voi ieși dincolo de 
ultima sa filă în tumultul neliniștitor al vieţii 
Da, cred că prima dovadă a spiritului revo- 
lutionar, în artă în general și în cinema în ca 
zul de faţă, trebuie să fie puterea de a priv! 
viața asa cum este ea, asa cit este ea si de 3 
intra în dialog și, dacă nu sint prea indràznet 


sau eu sint al lui, personajul. Această dubla 
identitate odată dobindită, să zicem, actoru! 
si personajul îndrumați de regizor pornesc pe 
cel mai dificil drum către replamadirea vieții 
fie așa cum este ea, fie așa cum şi-o doresc 
ei. Dar, cred eu, drumul acesta trebuie sa 
țină cumpăna dreaptă între obiectivitatea 
fermā a vieţii si subiectivitatea voit indecisă, 
generoasă în invitaţii la reflecții a operei de 
artă. Cred că spiritul revoluționar mai sus 
amintit este puterea de a aduce în fata oame 
nilor. chipuri omenești nu numai plauzibile 
sau posibile, dar mai ales acele personaje 
care prin complexitatea lor, prin profunzimea 
și adevărul lor izbutesc să intereseze și, de 
ce nu? să incite o categorie cit mai largă de 
spectatori sub aspect sociologic. 


Singura garanţie a cineaștilor că prin opera 
lor vor reuși să se apropie de public și să 


Un artist revoluţionar nu face 
| descrieri. 


EI analizează 


Spiritul revoluționar trebuie să fie o condi- 
tie perenă. El nu se rezumă la codificarea 
unui statut după abolirea altuia, după care, în 
liniște si cuminte să ne vedem fiecare de tre- 
burile lui, ci pretinde o permanentă nemultu 
mire faţă de ce-ai făcut si cit ai făcut pentru 
ca să poţi creste. Nu numai retràind timpuri 
de avint revoluționar, rememorindu-le pentru 
tine si pentru alţii, ci păstrind comandamen 
tele acestui spirit, imperativele transformării, 
lupta cu dificultăţile de tot soiul, într-un cu- 
vint participarea activă. 

O veche credință a mea este că pragul spre 
o nouă calitate a filmului românesc nu poate 
fi trecut decit descoperindu-ne mai mult, mai 
adinc si mai adevărat pe noi înșine. Mai mult 
ca oricind mi se pare că acum efortul de 
creștere calitativă este acela de dezvăluire in- 
timă într-o stare de adevăr și sinceritate, de 
confruntare a noastră cu realitatea pe care o 
trăim. Am ajuns la un stadiu în care autenti- 
citatea filmelor noastre se bizuie mai mult pe 
observarea directă a realităţii, pe surprinde- 
rea ei, uneori nu doar cu meșteșug, ci nuan- 
tat, pertinent, dar care rămine, totuși, obser- 
vare superficială, fără adeziune. Pe măsura 
ce ne-am profesionalizat, am invatat să „ve- 
dem“ mai clar și să descriem mai bine medi- 
ile vieţii. Chiar si cele mai modeste filme be- 
neficiazà de această învăţătură. Ceea ce lip- 
sește încă din filmele noastre este o partici- 
pare foarte puternică, aș spune o participare 
extraordinară, a creatorului. Unghiul lui de 
vedere față de realitate rămîne incă obiectiv. 
Pentru ca această realitate să se împlinească 
într-o stare de adevăr, conflictuală, într-o 
dezbatere profund autentică, este nevoie de 
un unghi subiectiv cu un pre} superior, dure- 
ros. Realitatea în sine, oricit de exact obser- 
vată ar fi, nu poate. constitui o valoare de 
artă, citā vreme nu se întilnește cu un punct 
de vedere personal, adinc fràmintat, cità 
vreme nu prilejuieste o confruntare a indivi- 
dului—creator cu sursa de inspiraţie. Nu mi 
se mai pare de-ajuns să contemplăm realita- 
tea, cred că trebuie sà intervenim în ea cu fi- 
ința noastră, incercind s-o modificam și să ne 
modificăm odată cu ea. Creatorul — cred 
eu — nu trebuie să se așeze pe poziţia unei 
autorități artistice care comentează dinafară 
întimplările vieţii noastre, el trebuie să faca 
parte din acele întimplări, trebuie să fie in 
același timp subiectul și obiectul dezbaterii 
pe care o propune, trebuie să fie în acela: 
timp în spatele si în fata aparatului de filmat 


Spiritul adevăratei arte nu 


Nu descriere, ci analiză. Observarea unui me- 
diu trebuie să înceapă cu observarea noastră, 
raportați la acel mediu. Nu abstragerea, ci 
implicarea în ceea ce avem de spus, cred ca 
trebuie să fie tinta noastră. Capitalul de bază, 
investiția de bază a operei trebuie să fim noi 
înșine. Cred că adevărul numai astfel poate fi 
pus în lumină într-o confruntare sinceră, lu- 
cidă, între realitate și cel care-şi propune s-o 
cerceteze. Numai astfel cred că se pot naste 
filmele adevărate, filmele-dezbatere care să 
intereseze în cel mai înalt grad și pe cei care 
le fac, si pe cei care le primesc. 

Persistă in multe din filmele noastre senza- 
tia de detaşare a autorilor față de dezbaterea 
pe care o propun, pe care dealtfel mai mult o 
mimează, cu soluţiile gata pregătite în mi- 
necă. De aici lipsa de participare a spectato- 
rilor care simt că li se oferă conflicte gata di- 
gerate, față de care nu trebuie să-și constru- 
iască vreun punct de vedere, de aici și tonul 
didacticist, eludarea infruntàrilor, edulcorà- 
rile. 

Spiritul: revoluționar pretinde o stare de 
sinceritate deplină. Nimeni nu are nevoie sà 
fie menajate conflictele reale din’ societatea 
noastră, dificultățile care există incă și pe 
care numai prin spirit revoluționar te vom pu- 
tea depăși. Ciudat este că societatea noastră 
nu numai cà nu ascunde aceste inerente difi- 
cultàti ce se ivesc în evoluția ei, dar a creat 
un climat democratic în care ele să poată fi 
învinse prin cunoașterea și efortul tuturor. 
Prea multe din filmele noastre par tocmai că 
se sustrag acestui climat și atunci, spectatorii 
nemairecunoscindu-și viața în filmele pe care 
le văd, nu mai cred în ele. Chiar noi, autorii 
(mulţi dintre noi) sintem foarte revoluționari 
în viaţă, participanţi la treburile obștii, pretin- 
zind mereu si pe drept imbunatatirea climatu- 
lui artistic în care muncim, dar mai puţin vii, 
mai putin patrunzatori si indrazneti in filmele 
pe care le facem. Spiritul revoluționar nu e 
doar o credință cu care defilezi în viață, ci o 
condiţie în care trebuie să-ţi slujesti arta. 
Acest spirit, adinc pătruns în fiecare dintre 
noi, trebuie sà se reflecte mai vibrant în lu- 
crarile noastre. Considerindu-ne mereu, unul 
din eroii despre care vorbim, destăinuindu-ne 
framintàrile tensionate si sincere, celor pe 
care ni le fac cunoscute zi de zi, semenii 
nostri, eroii adevăraţi si nelinistiti pe care in- 
cercàm să-i prezentăm în filmele noastre. 


Andrei BLAIER 


chiar într-o stare conflictuală (cu mijloacele 
artei) cu tot ce ne oferă ea mai mult sau mai 
putin previzibil, mai autentic sau mai incredi- 

ULEI 

Generator al creaţiei artistice spiritul revo- 
luționar în artă operează cel mai fericit toc- 
mai în cazurile în care reușește să aprindă 
starea conflictuală între adevărurile imediate, 
parțiale, particulare, a căror efemeritate este 
învinsă de prelucrarea artistului, ele anulin- 
du-se prin selecţia, viziunea și interpretarea 
acestuia, dind astfel la iveală, prin opera de 
artă, adevărul. lar puterea noastră este toc- 
mai aceea de a-l recunoaște ca atare, fie că-l 
acceptăm, fie că-l amendam. Nu întimplător, 
Titus Popovici își intitulează primul gest de 
noblețe curajoasă a cinematografiei romà- 
nesti: Puterea și Adevărul. Dealtfel, tot el 
lansa, din paginile acestei reviste, intre altele. 
întrebarea: de ce realități sau planuri de vii- 
tor, pe care documentele de partid le dezbat 
cu atita franchete și profunzime, pàlesc ade- 
sea atunci cind ajung în paginile scenariilor 
si, mai departe, devin film. Cred că Titus Po- 
povici a formulat astfel în citeva cuvinte, cea 
mai simplă, cea mai precisă și cea mai atot- 
cuprinzătoare întrebare care poate fi pusă ci- 
nematografiei, dar care, cred eu, presupune 
aproape obligatoriu un răspuns cit mai nuan- 
tat cuprinzind răspunderea fiecăruia dintre 
toţi factorii care concură la realizarea prin 
sinteză a operei de artă cinematografică 
Despre unul din acești factori și anume per- 
sonajul, personajul înțeles în relația mai com- 
lexă — scenariu — personaj — actor, voi 
incerca să-mi exprim pe scurt un punct de 
vedere în cele ce urmează. În acești 30 de ani 
(cu unele pauze pagubitoare, firește doar 
pentru mine), citi au trecut de cind m-am 
aflat pentru prima oară în fata unui aparat de 
filmat a trebuit să înving, sau mai bine zis,su 
cuceresc, să fac să fie al meu pină într-ati? 
incit- să nu se mai cunoască dacă e al meu 


dialogheze cu el, indiferent de profesiunea. 
pregătirea sau preocupările sale este profun- 
zimea ideilor, pe care le aduce în dezbatere. 
llustrativismul, oricit de fidel, este intotde- 
auna condamnat sà rămină în urma vieţii sau 
mai precis spus, în urma dorințelor și nevoi- 
lor obiective ale spectatorului de cinema 
Apare limpede că spiritul revoluționar în arta 
trebuie să cuprindă sub aparența noului tot 
ce gindirea creatoare dovedește a fi mai pe 
ren în preocupările oamenilor. Diversitatea 
caracterologică a personajelor resfiraà un 
evantai bogat, a cărui consistență o dau doar 
unitatea și fermitatea ideilot care guvernează 
opera de artă. lată de ce una din preocupă- 
rile importante ale actorului care-și constien- 
tizează profesiunea este de a se raporta în 
permanenţă la întregul operei cinematogra- 
fice — fără a dubla prin această munca regi- 
zorului — și chiar venind în intimpinarea pre- 
ocupărilor acestuia de a realiza in opera sa 
mult rivnita unitate în diversitate. Adică, a 
parcurge prin cunoaștere, pe càile sensibili- 
tatii. binecunoscuta spirală prin care revenim 
la punctul de plecare al operei de artă (expe- 
rienta imediată de viaţă) dar pe un plan supe 
nor, 


Spiritul revoluționar — iată și propria-mi 
incercare de definiție — este egal cu nelinis- 
tea, neliniștea obligatoriu ardentă a fiecărui 
artist. 


Neliniștea este egală cu spiritul creator 
lată deci, că tocmai prin conţinutul său po 
fund peren spiritul revoluționar care, ab ini- 
tio, ar trebui să fie efemer prin schimbarea 
pe care o pretinde,se dovedește cel mai trai- 
nic lăcaș al spiritului creator. 


Mircea ALBULESCU 


Eroismul ca stare de spirit 
și ca stare de fapt 


Se consideră uneori că a face film revol 
tionar înseamnă a depăși datele sistemul. 
social, a depăși relaţiile sociale şi ideologice 
care ne înconjoară. In această optică, revolu- 
tionar ar urma să fie socotit doar un film des- 
pre revoluționarii de profesie, din prima ju 
mâtate a secolului, dacă nu mai demult. Din 
această ingustare a sferei tematice rezultă si 
schematizarea mijloacelor, acumularea, în 
anumite filme, pină la tautologie, a declaratii- 
lor patetice, a scenelor demonstrative, în 
stradă, s.a.m.d. Desigur, asta nu ne face sa 
uităm că tema a generat citeva capodopere 
sau filme foarte bune, dar nu despre ele este 
vorba. 

Considerat în profunzime, cuvintul revolu- 
tionar desemnează o motivaţie si o funcţie 
virtuală a unei opere de artă, si işi găsește, 
cred eu, echivalente mult mai variate și mai 
precise, în funcţie de epoca și situaţiile vi- 
zate, în funcţie de viziunea si limbajul pentru 
care a optat un autor sau altul. Astăzi, a fi re- 
volutionar înseamnă, fără îndoială, si a gasi 
sensul, ritmul și măsura exactă a unei evolu- 
ţii. a unor căutări, într-o societate si o lume 
modificată, complicată, în care și spiritul re- 
volutionar a devenit mai complex. 

Dintr-o profesie exercitată de un grup sau 
de un detașament de avangardă, spiritul re 
volutionar a devenit un crez si o stare de fap! 
la care concură, practic, deși în mod diferit 
întreaga societate. Această nouă realitate so 


cială si ideologică a modificat multe con- 
cepte si comportamente, printre care, de 
pilda, acelea ale eroismului. Le-a modificat în 
viaţă si ar trebui să le modifice si pe ecran 
Condiţiile de altădată ale ilegalitatii, ale ràz- 
boiului, ofereau oamenilor de o anumită con- 
structie interioară un teren de manifestare 
eroică. pe care astăzi nu-l mai putem afla. Al- 
tădată, eroismul era, ca să zic așa, la inde- 
mină si foarte evident, cu efect imediat. Pe 
cind astăzi, șansa eroismului există în conti- 
nuare, insă de cele mai multe ori disimulată, 
nespectaculoasă, cu rezultate decalate in 
timp. In afara citorva profesii ieşite din co- 
mun, cum ar fi cele ale cosmonautilor sau 
cercetătorilor subacvatici, care lucrează în si- 
tuatii limită, de fapt în luptă cu legile naturii, 
eroismul de tip social și de tip politic nu 
există întotdeauna fà}is -ṣi declarat, demon- 
strativ și afișat. Adeseori el este o stare de 
spirit şi o stare de fapt, pe care indivizii și co- 
lectivitàtile si le asumă implicit, adevărat ine- 
gal și diferit, în condiţiile vieţii curente, mai 
mult sau mai putin obisnuite. Or, si în filmele 
noastre ar trebui să se ţină seama de aceasta 
modificare a datelor. 

In lumea actuală, ca urmare a dezvoltării 
mijloacelor de comunicaţie și de circulaţie, 
izolarea nu mai e posibilă, iar reacția oameni- 
lor faţă de eveniment nu mai e atit de mult 
distantatà în timp si nici atit de diferită cum 
era în trecut. Cu atit mai mult un autor, un 


oate fi decit revoluţionar 


artist, nu poate să nu se implice în proble- 
mele altora, fiindcă sintem cu toții conditio 
nati de ele. Nu putem spune cå nu ne intere 
sează un război declanșat undeva în lume 
sau criza petrolului, fiindcă totul ne obligă la 
o trăire concretă si lucida a adevarurilor lumii 
pe care o traversam. Eu, în calitate de ci- 
neast, nu-mi pot permite sà nu mà interesez 
de un decret sau de o hotărire în legatura cu 
activitatea petroliștilor, să zicem, chiar dacă 
fac filme în care nu apar petrolisti 

Arta, se știe, are specificul ei. Cunoscind 
menirea educativă a artei, nu văd posibilă o 
reglementare prin care fiecare cetățean sa 
vadă saptaminal două filme, să zicem, o ex- 
poziţie si să intre de trei ori intr-o biblioteca 
ŞI asta pentru că valoarea spectacolelor, ex- 
pozițiilor sau a cărților nu poate fi raportata 
la o unitate de măsură cantitativă, ci la una 
eminamente calitativă. Stimularea prezenţei 
publicului în săli, în speță de cinema, pentru 
a-l educa, ne revine deci tot nouă, celor care 
avem obligația morală și politică de antrenare 
a spectatorilor intr-un dialog si o dezbatere 
acută, pe temele vieţii reale. Pentru că o pos- 
tură indiferentă sau oportunistă ar fi refuzată 
de spectatori, iar menirea noastră de educa- 
tori, de formatori de conștiințe ar fi atunci, în 
cel mai bun caz, anemic justificată. Necu- 
noasterea realitàtilor, meimplicarea artistului 
sau implicarea lui ocazională, superficialà 
demonstrativă, duc în mod automat și pe 
scară largă la apatia publicului faţă de filmele 
în cauză, la neintelegerea sau pur si simplu 
la ignorarea lor. De aceea fiecare film care 
vrea să fie luat în considerație trebuie să aiba 
toate datele unui punct de vedere acut, într-o 
discuție asupra unei probleme care ne intere- 
sează, care ne frămintă. 


O sumă de renuntari si de concesii, pe 
care le facem si pe care le fac eu însumi, ar 
explica insatisfacţiile încercate în această or- 


dine de idei. Dacă într-un film e prezentat 
critic un director de intreprindere nu în 
seamnă că filmul atacă, în general, directorii 
de întreprindere. Uneori se obiectează: — Nu 
sint toți directorii la fel! Dar filmul nici nu 
vrea să vorbească despre toți directorii, nu 
acestea sint rațiunea si modul de a fi al unei 
opere de artă. Filmul in cauză vrea să scoată 
in evidenţă un caz particular, generalizind cu 
mijloace artistice, intr-un plan moral, filoso- 
fic, atragind atenția că o anumită situatie, o 
anumită postură poate genera anumite gre- 
eli. In acest mod, autorul încearcă să educe 
spectatorul, să-l pună într-o stare de vigilentà 
etică, estetică, politica. Ca să dau un exem- 
plu concret, O lacrimă de fată prezenta un 
caz petrecut într-un sat anume, deci era evi- 
dent că nu voiam să spunem că în fiecare sat 
se intimplă o crimă, era evident că nu în fie- 
care sat se produce o complicitate în ascun- 
derea adevărului. Și totuși, cind s-a văzut 
acest film cu trimitere explicită. au fost gla- 
suri care spuneau așa: — Bine, dar noi avem 
sate frumoase, cu construcții mari, cu reali- 
zări deosebite, de ce sà arâtâm un sat cum e 
cel din film? Or, eu tocmai asta voiam să 
arăt, că o anumită izolare, o anumită rămi- 
nere în urmă a satului explică cele întimplate 
Pe contraopinenti nu-i interesa insă motivația 
i adresa exactă a filmului, îi interesa ideea 
generală de sat. Sau: — De ce aparatul se 
uită mereu în jos, cind noi avem atitia munţi 
itît de frumoşi si atitea păduri semete? Dar 
nu era un film despre peisaj! 


In concluzie, numai intelegind un anumit 
specific și un anumit drept al generalizării ar 
tistice putem vorbi cu folos despre contribu 
tia formativă, despre funcţia revoluționară a 
artei noastre. 


losif DEMIAN 


A ne iubi ţara 
înseamnă și a ne onora profesia 


Spiritul revoluționar este izvorul permanent 
ce duce la materializare tot ce e nou, incitant 
si viu în viaţa noastră, in gindirea noastră. E 
ar trebui să anime toate constiintele noastre 
pentru ca pe măsura aspirațiilor unanime sa 
consolidăm o societate în care triumfă nobi- 
lele idealuri de independenţă și libertate, de 
progres social, de colaborare si pace în lume 

Cum se reflectă sau cum se simte acest 
spirit în cinematografie? 

Ca unul care am luat parte directă în ulti- 
mii 20 de ani la insuccesele dar și la succe- 
sele filmului românesc — din moment ce 
mi-ati oferit prilejul — îmi exprim aici citeva 
opinii 

Tematica filmelor noastre din ultima pe- 
rioadă a părut cuprinzătoare, variată, bogată 
chiar. Cantitativ satisfăcătoare. Poate chiar 
mai mult! Dar scenariile de referință? Cele 
„aparte”, „personale“ cu adevărat? Puţine, 
foarte puţine. Cind fac aprecierile, nu uit că 
facem totuşi filme multe! 

Filme multe... puțini regizori. Nu nominali- 
zez, nu de teamă că supăr pe cineva (oricum 
supàr!). Dar ca unul care am început să stu- 
diez cinematografia (1952, IATC), îmi cunosc 
bine colegii de-atunci (de generaţie, nu de an 
doar!). Şi-mi permit să asist la drumul lor ci- 
nematografic (sau ,,ne"). Cu ciţiva, filmul 
nostru se mindrește de mult și o face și azi 
deplin. Cu alții... Filmul românesc e o masa 
bogată la care se pot așeza toţi creatorii. Dar 


mi-amintesc o vorbă românească: „Poftim la 
masă dacă ţi-ai adus de-acasă“. Mi-o amin- 
tesc de fiecare dată cînd o „peliculă“ nu e 
onorată. Orice film e o șansă. Vai de acela 
care nu știe s-o pretuiasca! Pentru că gitul se 
poate fringe și cu un scenariu bun, dar și cu 
unul... prost. 

Multe scenarii sint încă mult schematice, 
discursive. Greu credibile. Vreau nu vreau, 
mă simt si spectator (sau mai ales!) la filmele 
noastre. Aceasta despre cele ce... ne intere- 
sează mai putin (filmele!). 

Mă interesează mult (chiar dacă nu fac 
parte din distribuţia filmelor lor) o seamă (am 
spus „seamă“, pentru cà nu sint numai 2—3!) 
de regizori cu personalitate pe care nu-i ca- 
racterizează doar tinerețea ca virstă (unii 
chiar intră în maturitate!), ci tinerețea „limba- 
jului“ cinematografic, prospetimea gindului și 
ascuțimea ideilor. 

Spiritul revoluționar în cinematografie ar 
implica azi și revolutionarea gindirii aparatu- 
lui administrativ-organizatoric. 

Producţia naţională e un bun al nostru, o 
miîndrie a noastră, dar e timpul sà ,umblam" 
mai mult prin lume, nu numai ca să „ne cu- 
noască", ci ca „să fim cunoscuţi”. Avem cu 
cel 

Patriotism înseamna si a ne iubi tara si a 
ne onora profesia. 


Silviu STANCULESCU 


la o nouă calitate a filmelor, 
o nouă calitate a publicului 


Sondajul revistei „Cinema“ 
în rîndurile spectatorilor unui film 
care poate concura pentru un ioc 


printre capodoperele 


Prolog cu un cinefil 


din Giurgiu 


Decorul: casa de bilete a cinematogratulu: 
Studio din București, cu afișul filmului Călău- 
za în fundal. Protagoniştii, unul cu reporto 
fon, celălalt fara, discută stind la coadă 

— Cum ati venit la filmul asta? Aţi citit 
ceva. despre el sau... 

— Nu, am venit de două zile în Bucu 
resti — nu-sint de aici,— si am întrebat pe 
un fost coleg, întilnit într-o stație de autobuz 
ce filme as putea să văd. Si el mi-a zis: Că- 
lăuza! Altul? Atit! A fost foarte scurt și cate 
goric. 

— Mergeţi des la cinema? 

— Nu prea des, n-am cum, sint din provin- 
cie, v-am mai zis, iar în provincie, știți cum 
este: dacă filmul nu-i de acţiune, iese de pe 
atis a doua zi după premieră. Și revin vechi 
filme orientale care umplu casa 

— Deci mergeţi rar la cinema. 

— Foarte rar, foarte rar. 

— Odată pe lună? 

— Chiar mai rar. 

— Ce filme aţi văzut în iarna asta? 

— Nu știu, de cind v-am observat chestio- 
nindu-i pe ceilalți, mă tot gindesc, să-mi 
aduc aminte, pentru că n-am mai fost demult 
la cinema. Cred că ultimul a lost Yankeii. 

— Dar din filmele românești, mai vechi sau 
mai noi, pe care le-aţi putea cita ca reușite 
mai putin reușite sau slabe? 

— Nu ştiu, și din astea am văzut cam pu 
ține. În orice caz, cînd eram student, aici, am 
văzut, filme bune, de pildă Proba de micro- 
fon. Si de atunci nu cred câ am mai vazut 
vreunul. V-am spus, la noi filmele bune se 
scot de pe afiș după prima zi 

— Sinteţi un om exigent, cam ce apreciat 
si ce respingeti la un film? 

— Nu știu, la asa puţină experienţă, mai 
ales în ultima vreme, de. cind n-am vazut 
filme cit de cit constant, nici nu pot să-mi 
mai aduc aminte ce-as vrea de la un film 
Într-adevăr, mi-e clar în minte ce-as vrea, dar 
v-am spus, de cind n-am mai văzut un film 

— In ce oraș locuiti? 

— Giurgiu 

— Profesia? 

— Profesor. 


Regula jocului 


Reamintim pe scurt ce ne-am propus 
această rubrică, inaugurată acum două nu 
mere: o cercetare a publicului nu prin decla 
ratii, nici prin corespondenţă, ci la el acasă 
in cinematografe, la casele de cultură, la lo- 
cul de muncă; o cercetare a publicului nu ca 
indeletnicire reportericească sau statistică, ci 
ca atribut al criticii, ca datorie și drept al ei 
de a studia personalitatea individuală si co- 
lectivă a spectatorilor cu aceeași libertate a 
nuantelor cu care diferențiază personalitățile 
autorilor, o cercetare a publicului al cărui 
obiectiv să fie într-adevăr publicul însuși; pu- 
blicul ca finalitate, nu ca simplu instrument 
prin care se culeg adjective, bune pentru a 
măguli odată în plus amorul propriu al auto- 
rilor. La această rubrică, ne interesează con- 
ditia si posibilitatea receptiei operei de arta 
autentice, la fel cum în alte împrejurări discu- 
tâm condiţia creării ei. Ca atare nu-i vom 
forța pe spectatori să facă in locul nostru 
exegeze si nici nu-i vom cita, ca pe niste 
(alti) autori de sentințe sau etichetàri. Ne 
vom considera scopul atins, dacă spectatorii 
vor vorbi mai mult despre ei înșiși, fatà în 
față cu cerințele afirmării unei școli nationale 
de artă, într-un climat cultural și un sistem de 
educație luminat de criteriile valorii, de incre- 
derea în posibilitatea evoluţiei gustului publi- 
cului larg. 


ales bine, 
pe mine“ 


„Nu m-ati 


tocmai 


Deși le urâm să infloreascà în continuare 
cu deplin succes, nu avem nimic comun cu 


4 


uturor timpurilor 


»ndajele care-si fixează, pare-se, drept 
inct terminus să descopere ca publ 
»stru, luat global. preferă O floare si doi 
grădinari și că el doreste, tot global, „dezes- 
tetizarea filmelor“. Ne interesează publicul în 
categoriile sale comunicante, dar distincte, 
pentru că tocmai ele sint premisa unei evolu- 
fi. Luam act de preferințele eterogene ale 
publicului, dar încercăm să descoperim legile 
necunoscute de care ele asculta. Ne intere- 
sează tot publicul, inclusiv acela care nu se 
gràbeste să răspundă la anchete prin cores- 
pondentà,- care nu se pasionează să trimită 
scrisori redactiilor si nu participă automat la 
mese rotunde sau alte colocvii cinefile. 


Fara a o fi făcut cu premeditare, aceasta 
ultimă categorie a intrat cu precădere în cim 
pul atenției noastre, pentru acest numar 
Dealtfel nu ne îndoim că ea este majoritara 
lar rezerva iniţială, gestul retractil par mai fi- 
testi si se dovedesc adesea mai substanțiale 
în urmări decit contribuțiile celor foarte sări 
tori. „Nu cred că m-ati ales bine...“ ne-a spus 


ama 


seara, cu filmul Călăuza, in prima decada a 
lui ianuarie, 

spectatori de cele mai dilerite virste si pro- 
fesii: elevă, tehnician, barman („dar am avut 
un accident cu cutremurul, la barul Conti- 
nental, am iesit de sub dărimături si am fost 
pensionat“), analista, muncitor electrician, in- 
giner, profesoară de franceză, conducător 
auto, ziarist, proprietar de ciini („da, asta 
mi-e profesia, așa scrie pe legitimatie, pot sa 
v-o arăt“), student la teologie, locotenent co- 
lonel de aviaţie s.a,m.d.; 

16 temei și 33 bărbaţi; 

cu o frecvenţă extrem de variată, acoperind 
ntreaga gamă: „foarte des, nu pierd nici un 
fiim", „cel putin de 8 ori pe luna", „des, un 
film pe saptamina“, „nu vin foarte des, de 
două-trei ori pe lună“, „o dată pe lună”, „rar 
o dată la o lună-două“, „foarte rar, o dată la 
două-trei luni şi numai dacă aflu că e un film 
aparte“, „o dată pe trimestru”, „imi pare rau 
dar eu am muncă nenormată, acum am veni! 
să iau bilete pentru altcineva, eu nu-mi pot 
permite decit o dată pe an, poate...”; 

unii putind să-ți compună pe loc aproape 
intreaga listă a celor 30 de filme din progra- 
mul săptăminal („numai pe ăsta și încă pe 
unul sau două nu le-am văzut“), dar aceștia 
in genere vor ieși dezamagiti de la Călăuza 
(unul dintre ei a revenit in holul de la intrare 
după proiecție, trăgindu-mă de mină, în tim 
pul altei convorbiri: „— Dom'le, lăsaţi-vă de 
chestia asta, filmul nu merită, m-am chinuit 
trei ore"); în timp ce alții ignoră cea mai mare 
parte a repertoriului curent, nu lără a avea o 
rațiune a lor („—Ce filme ati văzut saptami 
nile trecute? — Am incercat incă de trei ori 
să våd Călăuza si n-am găsit bilet, de filmul 
precedent nu mi-aduc aminte”); în aceasta 


| 


Pe platouri: Trandafirul galben. Regia: Doru Năstase; scenariul: Eugen 


Barbu si Nicolae Paul Mihail 


| se spune Margelatu. Abia scapat cu viaţă din Drumul oaselor e din nou 


coltit si din nou se apara 


in holul c.nematografului Studio, tocmai o 
spectatoare care se pregatea să vadă a doua 
oară filmul Călăuza — unul din cei doi „su 
biecţi”, din totalul de 49, care se decisese sà 
revadă filmul. La cei mai pasionaţi cinetili, cei 
mai în cunoștință de cauză, se poate deci în- 
tiini prejudecata că nu ei „trebuie“ să ras- 
pundă la anchete, că alții ar fi „mai bine 
aleși”, mai indicati să vorbească. Această de- 
naturare a sensului anchetei sociologice, de 
care se fac vinovate sondajele globale și re- 
portajele de ocazie, am incercat să o comba 
tem, odată în plus, discutind nu cu spectato- 
rii care ieșeau de la filmul Călăuza, ci cu cei 
care urmau să intre la proiecţie. Cu alte cu- 
vinte, am folosit prilejul unei concentari a 
masei cinefile, la un film de mare valoare, dar 
mutind centrul de atenţie de la film la beneli- 
ciari 

Nu beneficiarii din prima instanță, nu pro- 
tesioniștii cu permise de intrare, care văd un 
astfel de film în prima saptàminà, nu elita ci- 
neclubistă, care are acces, cu abonament, la 
Cinematecă, nici fanii dispuși să stea la o 
lungă coadă şi apoi să vadă eventual filmul în 
picioare. Ci spectatorii care ajung la o atare 
operă la două luni după premieră, la a șasea 
sau a șaptea reaparitie a titlului în programa- 
rea curentă. 


De la „nu pierd nici 


un film“ la “o dată pe 
an“ 


Cei 49 de „subiecţi“. 
abordati in holul cinematogratului Studio, 
la spectacole de dimineaţă, de prinz si de 


(Florin Piersic) 


iltimà categorie intrind si cei care văd filmu 
lui Tarkovski a doua oară („E cel mai bun 
tilm pe care l-am vâzut vreodată, categoric 


Cunosc numele regi- 
zorului, ştiu ce filme a 


făcut, 
dar n-am văzut 
niciunu 


Cei 49 de subiecţi, deci, vin la cinema din 
motive a căror diversitate e ameţitoare 
Esteticile personale cu care fiecare din el e 
inarmat (mai mult sau mai puțin mărturisite, 
implicate in insăși alegerea filmelor) pot fi cu 
greu ordonate într-un sistem. Mai surprinză- 
toare, totuşi, chiar decit această diversitate, 
pe care nu vom intirzia s-o ilustrăm ulterior, 
mai puțin așteptată si mai puţin cunoscută, ni 
se pare insă proporţia celor care vin la film in 
calitate de cinefili avizaţi. 

® 14 din cei 49 de conlocuitori au venit la 
Calàuza știind că e un film de Andrei Tarkov- 
ski. Nu e prea mult? Nu e deloc neglijabil! E 
aproape o treime. Dupà cum aratà statistica 
directorului sălii Studio, lon Neacșu, Călăuza 
a realizat în şapte zile, la două luni după pre- 
mieră, aproape 8 000 de spectatori. La un 
singur cinematograf, într-o singură săptaă- 
mină, la un singur film de artă, peste 2.000 
de spectatori care cunosc numele regizorulur 
sì care tin să vadă „un film de..." („— Ce v-a 
făcut să veniți la acest film? — Tarkovski, 
nu?!”) ni se pare foarte mult. Ni se pare un 


https://biblioteca-digitala.ro 


lucru nou, care trebuie luat în consideraţie în 
toate calculele. (Nu de aceeași părere au fost 
insă cei care s-au ocupat cu difuzarea Ei au 
scos filmul de pe afiș, in saptàmina urmă- 
toare, desi rulase cu sala plină, după ce ii 
mai intrerupsese odată cariera, curind după 
premieră. Dar aceasta este o altă problemă 
problema eficienței cultural-formative si a 
rentabilității economice. problema oportuni- 
taţii unei rețele a cinematografelor de artă 
;.a.m.d). 

Dealtminteri, categoria cinefililor avizaţi, a 
amatorilor de filme de artă, pare mai largă 
decit o indică raportul de 14 din 49. In afara 
celor care ne-au spus cu ușurință, din primul 
moment, numele regizorului, alti cîtiva au au- 
zit de el, farà să-l reţină („stiu că e un regizor 
celebru“, „mi-a trecut pe la ureche, dar nu 
l-am reținut”, „nu, nu-i știu numele, dar am 
auzit ca e un regizor curajos" s.a.m.d.) 

® Nu mai puţin interesant, dar si alarmant, 
e însă că numărul celor care au auzit de regi- 
zor e mult mai mare decit al celor care i-au 
văzut filmele: „imi pare rău, dar nu am văzut 
un alt film ai lui", „nu mi-aduc aminte de 
filme“, „nu, eram prea mic“. Și mai curios și 
„plin de semnificație” e ca sint spectatori 
care cunosc numele lui Tarkovski, pot chiar 
sa citeze titluri din filmografia lui, farà însă 
a-i fi văzut vreo operă: „n-am văzut nici un 
film de-al lui, dar am auzit că a făcut Oglinda 

i Rubliov“, „nu, n-am văzut, dar știu ca este 


Noi argumente 
pentru 
un vechi deziderat: 
o reţea 
a cinematografelo 
de artă 


O întrebare pentru 
autori, difuzori 
si critici 
de ce sint uitate 
atit de repede 
multe din filmele 
noastre? 


O problemă 
pentru numărul viitor: 
cum se difuzează 
filmul de artă 
în micile localităţi? 


autorul filmelor Rubliov și Solaris“, „am citit 
mult despre celelalte filme ale lui, dar n-am 
avut ocazia să le văd, sint din provincie si 
1colo...” (de data aceasta nu era vorba de 
Giurgiu). Finalmente, doar 5 cinefili din 14 
respectiv din totalul de 49 spectatori, declarà 
ca au văzut alte producții ale autorului (nici 
unul n-a citat Copilăria lui Ivan). 


„Am auzit de...“ „am 


auzit că...“ 


Expresia cea mai frecventă in timpul intre- 
vederilor de la cinema Studio a fost, dealtfel, 
ze aceasta: „am auzit de...“, „am auzit 
că“. 

Ceea ce, iarăși, din punctul de vedere al 
receptivitàtii publicului, al deschiderii lui că- 
tre faptul major de cultură e imbucurător. 
Pentru că, pe lingă cei, să zicem, 15 cinefili 
avizaţi, din grupul nostru de 49, alți aproxi- 
mativ 20 „subiecţi“ ar constitui o categorie a 
amatorilor avertizaţi: „am auzit că e un film 
bun“, „am auzit că e foarte interesant, stra- 
niu“, „am auzit că e foarte bun, foarte ciu- 
dat“, „am auzit numai cuvinte de laudă și eu 
nu mă conduc după cozile de la casă, care, 
dealtfel, văd că nici nu lipsesc la acest film”, 
„mi s-a spus că, dacă nu văd filmul ăsta, 


pierd mult“, „am auzit că ridică niște pro- 
bleme deosebite, ceva neobișnuit, se pare“ 
„mi s-a spus că nu e un film de acţiune, câ + 
mai mult un film care se citește ca o carte”, 
„am înțeles cà e un film serios, care nu se 
poate povesti“, „din cele auzite, am înţeles ca 
ridică probleme deosebite, legate de o anu 
mită filosofie, de o anumită înțelepciune 
„am auzit că este bun, un film filosofic, care 
trebuie pătruns cu gindul“ (sublinierile noas 
tre) 

Cei mai multi „au auzit" „de la prieteni, de 
la colegi“, „de la foarte multi colegi”, („prie- 


„Călăuza trebuie să 
fie ceva legat de un 
drum cu peripeții, 
deci un film 
de aventuri“ 


inainte de a ajunge la categoria celor care 
vin intimplator la un film, trebuie să-i luam în 


Într-o singură săptămînă, 
la două luni după premieră, la 
un Singur cinematograf, 2—3000 de spectatori 
cunosc numele regizorului 
şi merg să vadă „un film de...“ 


tenul meu cel mai bun mi-a spus cà..."). Dar 
uneori intervine si cite un agent cultural, in- 
deosebi pe cont propriu: „am un cunoscut 
student la regie, si am avut deci un aviz com- 
petent", „mi-a fost recomandat de un prie- 
ten care a intrat la IATC“. O singură dată 
agentul mobilizator acţionează intr-un cadru 
organizat, dar si atunci facultativ: „Filmul 
ne-a fost prezentat în clasă, de tovarasa pro- 
fesoară de. istorie... — Nu de română? — Nu, 
de istorie, e o profesoară care știe insă multe 
lucruri despre literatură și despre arte, ne-a 
vorbit jumătate de oră despre film, la sfirsit 
de trimestru, știți, atunci se poate... — La 


care liceu? — Liceul industrial nr. 9". 


Argumente vizuale, 
dar şi intelectuale 


Argumentele pentru film n-au fost însă nu- 
mai auditive, ci și vizuale (nu e vorba de 
afișe, nu): „am văzut foarte multă lume ieșind 
de la film, nu ca de la altele, ci transfiguratà 
pur și simplu“. Dar argumentele sint mai ales 
intelectuale: „am auzit si opinii contradictorii, 
unele care-l neagă și altele care-l laudă și 
nu-l laudă ca film „frumos“, ci ca film „intere 
sant“. Puterea de deducție a spectatorilor + 
dealtfel solicitată prin însuși modul cum ur 
asemenea film e tratat de publicitatea rețelei 
cinematografice: „filmele cărora nu li se face 
o reclama prea grozavă, să știți că sint filme 
bune." 

® in ceea ce privește presa, dincolo de 
sfera profesionistilor (2 din 49) si a cinefililor 
care uneori sint la curent cu opinia criticii 
(„am citit în revista dumneavoastră că acest 
film e unul din evenimentele anului”, „sint un 
cinefil convins și am aflat din sondajul revis 
tei Cinema aprecierile criticilor despre acest 
film”, am citit in revista Cinema că e filmul 
străin numărul 1 al anului”, „cronica din 
România literară m-a incitat”, am citit în Săp- 
tămina și despre Călăuza și despre Kagemus- 
ha“), dincolo de acest cerc și chiar în cadru! 
lui, influenţa criticii pare redusă: mai putin de 
10 menţiuni din 49. Din motive care nu tin de 
autoritatea, ci de materialitatea ei: „citesc re- 
vista Cinema, dar rar de tot, cind o găsesc.“ 
Există insă si o rezervă „din principiu” sau ca 
afișare a originalității: „nu obișnuiesc să ci- 
tesc din reviste opinii despre filme, pentru că 
mă conduc după mine însumi“. Dar citeo- 
dată, dacă influenţa criticii trece pe planul 
doi sau trei, rezerva pare în cunoștință de 
cauză:“ am citit și ce s-a scris, dar nu prea 
sint de acord, s-a scris la suprafață“ 


e Formulele „am auzit câ...” sau „am citit 
că... şi am venit“, se întimplă chiar să fie 
combătute, de pe poziţiile unei informaţii si 
formaţii culturale bine intemeiate: „nu neapà- 
rat pentru că am auzit ceva, dar regizorul e 
foarte cunoscut.“ Călăuza a fost văzută de 
către acești opinenti în suita altor filme de 
valoare. La intrebarea privind filmele vizio- 
nate în săptăminile precedente, Kagemusha a 
fost frecvent citat („alt film fundamental, Ka- 
gemusha“, „cel mai recent, Kagemusha lui 
Kurosawa“). Un pluton compact de conlocu- 
tori, care ne apare ca o lungă coloană, la 
două luni de la premiera acestui film, se ve 
dea că trecuse pe la Cinematecă (,saptami 
nile trecute am văzut la Cinematecă, din ci- 
clul Wajda, Cenusà si diamant, Fără aneste- 
zie“) si pe la cinematograful Eforie, singurul 
care încearcă un fel de profilare, ordonin- 
du-si repertoriile după criterii selective (au 
fost citate Jezabel, Bătălia pentru Alger, Ju- 
lia, Anonimul venețian). 


consideraţie pe amatorii care-și calculează în 
felul lor minuţios alegerea, numai că se in- 
timplă să greseasca, printre altele pentru cà 
se dispensează din capul locului de orice 


30 Decembrie 1974 — on 
premieră Semnul sarpelui 

Un film de atmosfe 
sa-şi facă singuri dreptate int 
inaintea marilor pre senar 
roiu. in distribuție 


ense, ații 
un sat transilvanean, int it 
film 


mărul celor care declară sau recunosc ca au 
venit la film intimplator, fara să invoce nici 
in alt criteriu al selecţiei, cum ar fi de pildă 
proveniența filmului 

Proiecţia în sala obscură înlocuiește, în 
cest caz, somniferele: („Sint în tura de 
noapte si nu pot să dorm”) sau mobilează so- 
litudinea mamei si a copilului: „— Nu știu ni- 
mic despre film, dar avind în vedere că elevii 
sint în vacanţă, am venit cu fiul meu... — Cîti 
ani are băiatul? — 13. — Să vă trăiască, dar 
filmul nu prea e pentru el. — Noi mergem 
totdeauna impreună la cinema — De cite ori 
pe lună? — Nu pe lună, pe săptămină, se în- 
timplă să mergem de mai multe ori." Inex- 
pugnabilă și contagioasă este, in această 
dramă, convingerea că toate. filmele sint 
bune. De unde și neantul uitării uniforme: 

„— Puteţi să citati un titlu sau două, de 
fiime care v-au plăcut sau nu v-au plăcut? 


Mama: Nu, fiecare film are tema lui și să 
tiți că din fiecare tema, din fiecare film, inte- 
leg să culeg lucrurile bune. Este imposibil să 
nu fie de folos cumva. 


Copilul: Nu exista film care sà nu-mi placă, 
din orice film ai ceva de ales". 

Dacă ar fi fost mai scurt, citatul ar fi trecut 
ca molto al acestor pagini, pentru că el co- 
respunde unei înţelegeri a educaţiei și a cul- 
turii destul de raspindità, o ,,intelegere" inde- 
pendentà de criteriile calitàtii si ale valorii, nu 
fara ecou în relativa uniformitate a difuzarii 
filmelor. 

e Pentru a ieși din uniformitate, n-am pier- 
dut prilejul să propunem totuși spectatorilor 


In recenta 
e personaje- 
incercind 
du-se 


limita 


Mircea Micu. Regis 


Leopoldina Bălănuţă, Ovidiu luliu Moldovan, Mircea Al- 


bulescu, Dorina Lazăr, Dorel Vişan, Mircea Diaconu, Radu Gheorghe, Dinu 
Manolache, lon Vilcu, Costel Constantin, Valeria Sitaru, Constantin Brinzea. 


(In imagine 


sursă de informaţie, bazindu-se pe indicatia 
vitrinei, care in general e parcimonioasă 
„N-am auzit vorbindu-se, dar cred că e un 
film de aventuri. Călăuza trebuie să fie ceva 
legat de un drum cu peripeții şi eu urmăresc 
foarte mult filmele astea de aventuri“. Sau: 
„conşider ca faţă de actorii de pe afiș, trebuie 
să fie un film reușit“. Uneori ingenuă, igno- 
ranja e alteori grava, teoretizantà: „Intr-o 
viață trepidantà, o deconectare se impune 
din cind în cind, nu?“ 

Tentaţia filosofàrii e puternică: „putem 
trece peste această intrebare (ce filme ati va 
zut săptăminile trecute — n.n.) pentru că, in 
genere, de la un film, nu prea se reține 
uneori nici subiectul şi nici titlul. Filmul se 
pare că are altă menire în societatea contem- 
porană. Filme bune, filme rele? Dar merita 
să-ţi incarci conștiința cu titluri? Cind pasti 
iarbă, mai musti si cite o buruiană, pe care o 
scuipi si o uiţi”. 


Falsă călăuză a unui 


cinefil de 13 ani 


Cel mai mic, dar nici el neglijabil, este nu- 


Dorei Vișan, Radu Gheorghe, Mircea Diaconu) 


acestui film — film care poate concura pen- 
tru primele zece locuri ale capodoperelor tu- 
turor timpurilor — întocmirea unor topuri ale 
filmelor românești, tot din toate timpurile 
Topuri critice, care să se deosebească de 
cele sportive sau de muzică usdhră, prin 
aceea că ar ordona atit satisfactiile, cit si in- 
satisfactiile. 

În ciuda participării reduse la acest punct 
al discuţiei, cu mai multe abţineri și cu puţine 
titluri citate, un prim top, al satisfactiei, am 
putut compune. latà-l: 


Probă de microfon - 
Croaziera - 

intoarcere la dragostea dintii - 
Actorul si sălbaticii - 
Dacii - 

lon - 

Mere roșii - 

Bună seara, irina - 
Puterea si adevărul - 
Haiducii lui Şapte cai - 
Prin cenușa imperiului - 


Numai 11 filme, din cele aproximativ 300 

are intrau în acest concurs — fulger, au fost 
pomenite mai mult de o dată, printre cele mai 
bune. Dintre ele. unul singur — Proba de mi- 
crofon de Mircea Daneliuc — a întrunit peste 
un sfert din votanţii ad-hoc și numai 2 au rā- 
mas în amintirea a mai mult de o zecime din 


cei în cauză. Acestea două sint însă lucrări pe 
care, indiferent de ordine si de loc, critica în- 
sàsi le situează printre opțiunile ei valorice și 
calitative, ceea ce nu e de trecut cu vederea 
Topul topului reafirmă, deci, o solidaritate cu 
un început de școală, despre care am mai 
vorbit la această rubrică. 

Deşi redusă la o anumită zonă a sondaju- 
lui, această solidaritate s-a manifestat și prin 
argumente. Cinefilii au încetat sà mai vada 
peisajul filmului romanesc ca fiind uniform. 
Cite o personalitate începe sà se impună, în 
sensul că unele răspunsuri se deschid cu nu- 
mele regizorului, înainte de citarea filmelor: 
„— Care dintre filmele noastre v-au plăcut 
mai mult? — Danieluc în primul rind. Croa- 
ziera si Proba de microfon surprind o reali- 
tate pe care o observăm în jurul nostru, nu 
neapărat pictural, dar te regasesti în ea sau 
descoperi pe cite cineva oarecum cunoscut, 
intr-un personaj sau altul, descoperi, bine or- 
ganizată, cite o imagine semnificativă pentru 
ceea ce trăim si vedem noi înșine“. Sau 
„Apreciez foarte mult pe regizorii buni, chiar 
si tineri, care știu ce vor si au scenarii pe mă- 
sură“. „Cam ce apreciați mai mult la filmele 
care v-au plăcut? — În primul rind, să fie an- 
corate în realitate, nu neapărat de actualitate, 
pot să fie şi de epocă, dar să fie reale. Și în 
al doilea rind, să fie făcute serios, domnule, 
cu meserie!“ Pe de altă parte, caracterul dis- 
cutabil al ierarhiei în sine si mai ales relativis- 
mul lacunar al celei mai mare părţi a listei de 
mai sus sint la rindul lor evidente (alte 26 de 
titluri au fost citate o singură datà) 

De fapt, fără a mai cobori în josul topului 
pe care-i comentăm, însuși locul doi în ierar- 
hia de mai sus, la egalitate de puncte cu 
Croaziera lui Mircea Daneliuc, ar trebui să fie 
al filmului necunoscut. 7 din cei 49 de su- 
biecti n-au putut sau n-au acceptat să ràs- 
pundă la această intrebare: — Care ar fi, 
lupă dumneavoastră cele mai bune filme ro- 
manesti, fie vechi, fie noi? — „Nu ştiu“. Sau: 
„Cred că n-am văzut atit de multe ca să le 
impart pe categorii, dar filmele lui Sergiu Ni- 
colescu îmi plac, în general. — Puteţi cita 
vreunul? — Nu, nu-mi vin în minte“. „Nu, nu 
mai retin“. „Nu pot sà mà concentrez, nu sint 
obișnuită“. Sau chiar: „N-am văzut nici un 
film românesc“. 

Dacă în motivaţia venirii la cinema obse- 
dantă e formula „am auzit câ“, efortul la ca- 
re-şi supuneau memoria pentru a cita cite un 
titlu definea reacția la această ultimă intre- 
bare. El se accentua cind era vorba de fil- 
mele care au dezamăgit sau care ar îi cele 
mai slabe. Deși răspunsul era uneori explo- 
ziv: „Berechet! Sint destule filme slabe!” el se 
dovedea înșelător, pentru că întirzia să se 
precizeze: „Sint, dar nu vreau să dau califica- 
tive.“ 


Un antidot 
pentru uitare 


Foarte putine filme sint pentru putini spec- 
tatori si pentru scurtà vreme memorabile. 
Chiar cele mai izbutite. Cît despre dezama- 
giri, ele par să fi fost atit de numeroase, incit 
nu mai pot fi indivizualizate („majoritatea fil- 
melor noastre m-au dezamăgit“) De aceea 
trimiterile critice au mai ales un caracter ge- 
neric, rareori ilustrat cu cite un titlu: „Mai 
ales cele de comedie m-au dezamăgit, pentru 
că multi actori de comedie buni avem, însă 
nu sint bine folosiţi”. Sau: „Comediile, în ge- 
neral. La ele m-am dus cu mai multă incre- 
dere, pentru distribuție, si am ieșit dezamăgit. 
Aproape de la toate. Eu tu și Ovidiu, de 
exemplu, nu mi-a plăcut, e slab de tot, pentru 
mine cel putin, care sint adeptul filmelor mu- 
zicale”. Tot generic se vorbește despre fil- 
mele de aventuri, mai mult sau mai putin is- 
torice: „Majoritatea -comediilor si filmele cu 
haiduci mă dezamagesc, ca de exemplu 
lancu Jianu“. 

Filmul de gen care se prevalează de condi- 
tia genului, farà a o onora la nivelul competi- 
vitàtii, s-ar contura ca o direcție predilectă a 
criticii cinefililor. Alteori, critica vizează însă 
și vicii mai profunde, nu se ferește de o anu- 
mită generalizare, de data aceasta nu eva- 
zivă, ci incisivă: „In general, evit să merg la 
filmele noastre, pentru că la noi se fac mai 
mult filme didactice sau cu probleme care au 
mai fost tratate, iar reluarea, in aceeasi ma- 
nieră, a acelorași teme, nu mă atrage”. „Arti- 
ficialul e ceea ce mă dezamageste. Simt că 
nu e așa! Eu trăiesc în ziua de azi, sint anco- 
rat în realitatea asta, pe care, pe ecran, n-o 
simt!“ 

Asa se face că un top al insatisfactiei nu se 
poate compune, ea fiind prea difuza: din to- 
talul de 26 de titluri citate, nici unul nu a în- 
trunit, în aceastà ordine de idei, mai mult de 
două menţiuni. 

In schimb, necesitatea unui antidot pentru 
uitare se conturează destul de net, din cele 
de mai sus, atit pentru difuzorii filmelor, cit si 
pentru cei care le creează. 

Reţeta acestui produs miraculos ar conține 
probabil foarte multe substfnte, dintre care 
prima este însăși dorința de a cunoaște si 
pretui publicul, dincolo de „succesul de 
casă“ si de complimentele de ocazie. 


Valerian SAVA 


5 


în premieră 


In orice cinematografie vine o vreme cind 
stocul de peliculă impresionată da -senzația 
de abundență, de aglomerare. De aici poate 
si dorința cineastilor nostri in ultima vreme 
de a spune „stop“, de a face retrospective, 
impropriu numite „filme de montaj”. cu pre- 
tentii mai mult sau mai putin declarate de an- 
tologii. Campionii, Expresul de Bultea și 
acum acest Non-Stop ne propun fiecare În 
felul lui, secvenţe în reluare 

in absența unei istorii a filmului românesc 
(si aceasta mult așteptată) a cistigat teren 
ideea că avem în arhivă mai multe secvențe 
remarcabile, decit filme izbutite pe de-a-ntre- 
gul. D.I. Suchianu le numeste „momente de 
frumusețe” si le descoperă chiar în filmele 
cele mai slabe. Dar, atenție! Nu orice sec- 
venţă, chiar foarte bună este automat o sec- 
ventà de antologie, adică reprezentativă 

Non-Stop, care intr-o fază de lucru s-a mai 
numit si „Buftea-melody“ își ia toate măsurile 
de prevedere pentru a nu cădea sub inci- 
denta antologiei sau a filmului de montaj, 
propunindu-ne doar să revedem momente de 
muzică și dans din mai vechi sau mai noi 
filme românești. In subtext (si-n declaraţiile 
regizorului din perioada realizării filmului), 
Non-Stop conține o întrebare nu chiar reto- 
rică: de ce nu realizam un film muzical în fie- 
care stagiune, din moment ce regizori price- 
puti în a îmbina dansul și muzica cu mijloa- 
cele cinematografului s-ar părea ca avem? 
Filmul s-a vrut deci o demonstrație a acestor 
valențe regizorale, nefolosite pină acum la 
adevărata lor valoare. Din păcate, argumen- 
tele sint precare, riscind a demonstra exact 
contrariul 

Numerele de dans și muzică, cu valoare in- 
trinsecă, putind funcţiona autonom (ca do- 
vadă folosirea lor într-un show non-stop) sint 
exact acele secvențe neimplicate în drama- 
turgie, insâilate în filmul de origine printr-un 
pretext oarecare (cusut cu ata alba) di 
pentru a prilejui un «număr» Jean Constantin 
sau un numâr Margareta Pislaru, garanţie de 
succes la public. Ele nu sint momente de 
film, ci de spectacol filmat. Nu intimplâtor în 
Non-Stop majoritatea lor apar precedate de 
imaginea sălii de spectacol — cind la repeti- 


în premieră 


În 1949, prin entuziastul Răsună valea — 
„prima producţie a cinematograliei socialiste 
românesti”, filmul nostru „cu si despre ṣan- 
tier“ pàsea promiţător cu dreptul. Si totusi 
santierul apare azi ca o zonă inca nu din plin 
prospectata și exploatată cinematografic; de 
aceea orice nouă tentativă de atac a acestei 
tematici majore se inscrie în momentul star- 
tului sub semnul necesarului. După ce, intr-o 
filmografie restrinsa, a abordat diverse genuri 
(ecranizarea — Afacerea Protar, policierul 

— Șah la rege, comedia-farså — Corijenta 
domnului profesor, filmul de monta) — Ex- 
presul de Buftea), iată-l pe regizorul Hara- 
lambie Boros, la peste un sfert de veac de la 
debut, atacind sì terenul filmului de actuali- 
tate 

Constient de pericolul reducerii santierului 
la statutul de element decorativ, de simplu 
pretext, autorul scenariului, Tudor Baran, si-a 
propus sa surprinda „viața unui șantier, cu 
intimplarile lui mari si mărunte, vazute din in- 
teriorul său, nicidecum o poveste oarecare 
implantată intr-un decor industrial” E 
vorba, în acest caz, chiar de o cunoastere la 
propriu din interior, adică de „o cunoastere 
nemijlocită a șantierului Fieni-Dimbovita 
unde am avut timp de doi ani o funcţie de 
conducere, marturiseste scenaristul (autor 
printre altele, al romanului „Turnul cicloane 
lor“, care a mijlocit scenariul). Asadar, pro 
bleme mari +i probleme mărunte. Care sin! 
marile probleme? Marile probleme ţin de ur 
portret al muncii Munca de ridicare a une! 
noi unităţi industriale pe locul unde o femeie 
cu capra caută ocolul de vite (..0ho, fii matale 
sanatoasa!). Marile probleme se grupează si 
se rotesc în jurul unei probleme-ax: cum se 
manifestă spiritul si sistemul muncii de partid 
în conducerea si organizarea muncii pe un 
șantier? Prin urmare; cum conlucrează Comi- 
tetul orășenesc de partid la construcția com- 
binatului? („vom fi alături de constructori de 
la prima cupă de påmint excavata", asigura 
primarul. mereu prezent pe santier; la rindul 
sau, directorul combinatului va fi cooptat în 
biroul orășenesc de partid, ca secretar cu 
probleme economice). Cum se dezvolta spiri 
tul muncii colective pe șantier? Dar cel al 
răspunderii individuale? Cum se respecta 
disciplina muncii pe șantier? Cum se asigura 
mina de lucru pe șantier? Cum se asigură 
protecția muncii pe santier? Cum se reali- 
zează calificarea la locul de munca pe san- 
tier? Cum cresc oamenii pe un santier, deci 
cum devine santierul o scoală? Cum își com- 
pleteaza studiile oamenii de pe șantier? Cum 


tu, cind la premieră — clasicul truc al insera 
rii unui moment muzical-coregrafic intr-un 
film oarecare. 

Excepţie fac secvențele din Gloria nu cintà 
(filmul regretatului regizor Alexandru Bocă- 
net), singurele coregrafii gindite și decupate 


cinematogratic, pe o idee anume, secvența 
din Ma-ma (desi nu e cea mai reprezentativa 
din filmul Elisabetei Bostan) și grupajul din 
Actorul şi sălbaticii (filmul lui Manole Mar- 
cus), unde dansul si muzica nu s-au putut 


se împacă viața de santierist cu viața de tami- 
list? (dat fiind că „noi, constructorii, ne des- 
pârțim ici ca sa ne-ntîlnim ici-sa", si dat fiind 
că „toţi constructorii sint într-un fel burlaci”) 
Ultima întrebare face trecerea de la marile 
probleme la cele. prin comparaţie, mărunte 
la așa-zisele probleme personale. Filmul în 
cearcă să inregistreze tensiunea, corelatiile sì 
influenţele dintre blocul marilor și cel al mici 
lor probleme, dintre raţiunile inimii si ratiu 


nea șantierului. Dacă în blocul marilor pro- 
bleme reusita ține de o organizare judicioasa 
dacă printre agregate si parametri succesul 
poate fi planificat, iată că în blocul probleme 
lor personale lucrurile pierd transparența 
cristalului, contururile devin din colturoase 
— difuze. limbajul devine din standard — 
colorat (..Paulino. dacă nu mă iubesti, mai 


desprinde din context decit odata cu 
cile, cu partea de acţiune din film 
A face deci o secvența — chiar reusita — 
cu muzică si dans intr-un film nu înseamna 
ca poți face oricind ~= un film muzical bun. 
Demonstrația Non-Stop risca efectul de bu- 


repli 


merang si pentru că văzute asa, laolalta, mo 
mentele (din nou cu rare excepţii) frapeaza 
prin lipsa de originalitate, printr-un ciudat de 
unitar prost-gust (in costume si decor), 
printr-un întristâtor aer de amatorism 


bine ma omor!"sau „Dumnealui. ca sef, mai 
are o meserie: să-i dea cu lamureala" sau 
«Te-am scos din circiuma unde toti te ciu- 
peau de fund si ţi-am dat o meserie!") Chiar 
| personajul principal, un inginer extrem de 
capabil (si o figură agreabilă descoperită de 
regizorul Haralambie Boros la Teatrul din 
Ploiesti în perso aria actorului Eftimie Popo- 
vici, la primul rol principal în film), personaj 
afirmă "scenaristul, „intrunind calităţile ac 


tivistului de partid si de stat", chiar si el, Min 
drican, recunoaște: „n-am știut sa-mi impart 
viaţa între familie si muncă". Si poate nu in- 
timpiàtor primarul (nonsalantuì Constantin 
Diplan, casatorit cu fosta soție a lui Miîndri- 
can, o Tamara Cretulescu neasteptatà mater 
dolorosa), primarul citeste seara, inainte de 
culcare, o carte cu titlul “Dragostea si Revo- 


Retrospectiva incintà in partea ei cea mai 
retro”, ii vedem cîntind, acum 25 de ani pe 
Trio Grigoriu. lurie Darie, Toma Caragiu, Au- 
rel Giurumia 

in lipsa altei idei unificatoare. cea mai la 
indemină putea fi această trecere a timpului. 
Divertismentul e si el (sau mai ales el) supus 
modei. Altfel se îmbracă lumea, altfel se cinta 
si se dansa în anii '50 și altfel în anii ‘70, sa 
spunem. Dar si aici se pare că regizorii nostri 
plutesc în atemporal. Momentele de brigadă 
din Eu, tu şi Ovidiu par din aceiași ani cu 
Dragoste la zero grade. 

Si dacă lipsa unei idei de comperaj nu e de 
incriminat într-o retrospecivă în care imaginii 
i s-a cerut să vorbească de la sine, absența 
oricărei preocupari de racord cinematografic, 
de legătura, de montaj este cu totul de nein- 
teles pentru un profesionist ca Manole Mar- 
cus. În locul lor, ni se propune din cind în 
cind un liant bizar, o scenetă cu trei perso- 
naje costumate „retro”, în „plein-air” (Mitică 
Popescu, Catrinel Dumitrescu si Constantin 
Cojocaru) parodiind — cam farà haz — an- 
goasele unui creator în căutarea... unei ideil 
Ne întrebăm de ce-a mai fost nevoie de acest 
intermezzo, din moment ce insertul din gene- 
ric marturiseste limpede dorința regizorului 
de a face un film farà cap si fără coadă, farà 
idei si tără pretenţii. la care să se poată intra 
sau ieşi în orice moment... 

Dacă regizorul a vrut să demonstreze ca 
avem. forte pentru un film muzical, demon- 
stratia e superflua. Aproape o treime din sec- 
vente sint selectate din filmele lui Manole 
Marcus (de la Nu vreau sà mà insor la Acto- 
rul si sălbaticii si Punga cu libelule). Nu era 
mai cu folos pentru Manole Marcus (si pen- 
tru noi) în locul unei neconvigàtoare, incon- 
sistente demonstrații „retro“ (intr-adevar fără 
cap si fără coadă) o demonstraţie „pe viu“? 
Adică un film muzical de Manole Marcus? 


Roxana PANĂ 


Scenariul sì regia: Manole Marcus. Imaginea: Valan- 
tin Ducaru Costumele: Marilena Serbanescu. Sune- 
tul: ing. Bujor Suru. tk Adriana lonescu. In- 
terpre(i: Mitică Popescu, Catrinel Dumitrescu si Con- 
stantin Cojocaru. În retrospectivă: Margareta Pislaru, 
Florin Piersic. Toma Caragiu. Dan Spătaru, Tricy 
Abramovici, Fraţii Grigoriu, Eniko Szilagyi. Casa de 
filme patru. 


luția”. Chiar si Haidaru — “cel mai bun sudor 
din România!”, chiar și el isi poate lua lu- 
mea-n cap din gelozie. Chiar si o secretară 
pasionata de „munca cu telefonul în antica- 
mera directorului” (Catrinel Paraschivescu), 
chiar si ea poate fugi la Calarasi cu un sudor 
(Sorin Medeleni), poet și motociclist, proas- 
pat însurat cu o sudorità (Imola Gaspar) 
fosta chelneritaà, viitoare subingineră, fosta 
cucerire a celui mai bun sudor, de fapt indrà- 
gostita de Mindrican... Dar care femeie din 
film nu e indragostita de Mindrican? Pină si 
dirza inginera-sefa de la Centrala (Cristina 
Deleanu), fostă colegà de facultate, pinà si 
ea recunoaste: „Era un idol, un ideal pentru 
noi!“.. Dar valmasagui sentimental nu va im- 
piedica realizarea la termen si în bune condi- 
țiuni a obiectivului industrial si a orașului 
aferent 

In contextul filmografiei lui Haralambie Bo- 
ros, filmul figurează ca un moment de virf, să 
amintim. ca secventa-argument, secvenţa 
nunţii Paulinei: atent gindită regizoral, bine 
filmata (oare de care din cei trei operatori de 
pe generic care s-au perindat pe la aparat?) 
vivace montată (un tinar talent al montajului 
nostru — Anca Dobrescu) 

Se poate detecta, in suvoiul întimplărilor 
din poveste, o programatică, aproape osten- 
tativa fuga de schematism si edulcorare; dar, 
paradoxal,adeseori chiar si „duritatea soar- 
tei", chiar si „loviturile nedrepte ale vieţii”, 
capata în film o aură „frumoasă“, devin pito- 
resti, confortabile. 

In esența, mecanismul filmului se prezintă 
ca un joc vizibil si sacadat intre o anume „ro- 
tunjire” a vieții si un realism tonic, care știe 
că viața e mai complicată decit în filme. 


Eugenia VODĂ 


O producție a Casei de filme Patru. Scenariul: Tu- 
to: Baran. Regia: Haralambie Boros. Decoruri: Mag: 
dalena Marasescu. Costume: Gabriela Ricsan. Muzi- 
ca: Cornelia Tâulu. Sunetul: Daniel Rusu. Imaginea: 
Alexandru Groza, lon Dobre, Viorel Todan. Cu: Efti- 
mie Popovici, Imola Gaspar, Nicolae Dinică, Tamara 
Crețulescu. Constantin Diplan, Stefan Mihàiles- 
cu-Brăila, Cristina Deleanu, Florin Tanase, Dana 
Miadin, Horaţiu Mălăele, Dem Rădulescu. Film real- 
zat in studiourile Centrului de producție cinemato- 
grafica „București“. 


în premieră 


Dupa umorul parodic din Santaj, Geo Sai 
zescu revine la comicul de situatie din As- 
tà-searà dansàm in familie. Acelasi scenarist 
— lon Baiesu — aceeasi (aproape) trupa de 
comici vestiti ai ecranului (mare si mic), cam 
acelasi set de gaguri preluat (prea des) în di- 
vertismentele televizistice. Apar însă în 
această noua comedie si citeva elemente noi 
care scot din qui-pro-quo-ul de vodevil ac- 
cente critice mai substanţiale. 

Creator prin excelenţă de tipuri comice ba- 
zate pe automatisme verbale si gestice, cu o 
psihologie simplă, cuplul Bàiesu—Saizescu 
isi completează aici pitorescul galeriei cu ci- 
teva produse ale mediului, ceva mai com- 
plexe: un tost consultant juridic la ICRAL cu 
diploma obținută „mai cu o extindere de spa- 
tiu, mai cu o reparație la domiciliul profeso- 
rului“; un periculos suflet de hirtie ce-s 
amină purificare conștiinței prea încărcate de 
incondeierile la dosarele salariaților, pina 
după pensie, cind vrea să se tacă postas vo- 
luntar ca să repare nedreptatile, aducind fos- 
telor victime numai vesti bune. Perfid trale 
de influență sau vulgar comerţ cu indulgente, 
deformarile sugerate depăsesc hazul încurca 
turii sentimentale, dind comediei de moravuri 
si o tentă socială mai pronunțată. Din crea- 
tori de individualitàti amuzante, excentritàti 
comice, autorii devin comediografi mai ambi- 
tiosi, iar filmul lor se substantializeazà farà 
sa-și piardă savoarea. E drept că la această 
savoare contribuie din plin interpreții, în pri- 
mul rind cei ai rolurilor amintite: Stefan Mi- 
hailescu-Braila, dind relief si profunzime, cre- 
dibilitate psihologică unei abjectii numită 
Gripca, sau Cornel Vulpe pe postul inventivu- 
lui traficant de influenţă, intrigant si lipsit de 
scrupule. Sint apoi eroii peripetiilor stirnite 
de accidentul rutier dovedit finalmente un 
fals accident dar provocind crize de consti 
inta celui care se crede vinovat de uciderea 
unui pieton; ca si pseudo-escapada declan- 
sind gelozia nevestei ce se crede părăsită 
Cuplul in suferință (pasagerà) e sustinut cu 


teoria filmului 


Din nou despre 
Mirabela 


Maria 
Din nou despre 
Saltimbancii 


Am vazut în aceste zile de iarna capri 
cioase si cochete ca si un grup de dom 
soare turiste revenite dupa un voiaj medita 
nean. doua filme purtind semnături pri 
gioase: lon Popescu Gopo si Elisabeta Bos 
tan. Amindoua titlurile vin în continuarea 
unei lungi serii de pelicule apartinind celor 
doi autori, avind toate aceeasi țintă: publicul 
tinar si incercind să-si păstreze, ori chiar 
sa-si perfecționeze citeva calitàti de capatii 
care s-ar numi: prospetimea gindirii, candoa- 
rea fanteziei și profunzimea lirica a sensibili- 
tatii artistice, toate acestea reunite. cinemato- 
gralic, sub ceea ce am denumi în mod gene 
ric: puritatea privirii 


n Don Quijotte de generaţia a p 


Nu stiu daca enciclopediile viitorului vor 
consemna enorma capacitate de a inventa 
proprie acestui cineast, cu fantezia mereu în 
stare de erupție, care este Gopo. Pentru ar 
tist lumea e prea complicată, încilcită, ba 
chiar periculos de amestecată, asa ca nu 


Grabeste-te încet 


vervă de Tamara Buciuceanu-Botez (tempe 
rament autentic comic căruia i-au cam lipsit 
partiturile cinematografice pe măsură) si 
Dem. Rădulescu într-o „compoziţie“ de placi- 
ditate conjugală datorată unui complex de 
culpabilitate. Complex nevindecabil decit 
printr-o „faptă pozitivă in favoarea umanităţii” 
cum îl îndeamnă Bubulac, consultant de pro- 
fesie sau „printr-o descoperire epocală, ori 
macar prin donația unui organ important‘ 

Apar pe rind, sustinindu-si cu brio recitalul 
si iesind din scenă si Stela Popescu pe post 
de portareasa ce notează fiecare miscare din 
bloc ca să aibă cu ce întreține sedintele di 


forului liric al lui Geo Saiz 
obe-trotteur-ul Gigi perc 
adu. Gheorghe), alături de Ta- 

I mafa Buciuceanu işi T: Filip 


ea 


usical. Banda deziantuita a broscoilor ori 

omele omizi ingurgitind sistematic frunz 
pot oricind intra într-o antologie comica asa 
um este „Gala desenului animat” de simbata 
jupa-amiaza de la TV 

In acest film, mai mult decit în cele prece 
jente. apartiile umane sint supuse legilor de 
senului animat, lucru perfect vizibil mai ales 
n secvența forte, cea cu Moș Timp. Dispa 
rind diferenţierea caracterologică dintre Ma 
na si Mirabela basmul nu mai are conilict 
etic si este o adevărată minune cum reuseste 
Gopo sa o scoată la capăt incalcind unul dir 
tabu-urile oricărei poveşti, acela al infruntari 
dintre „bine si râu. Probabil ca datorăm ace 
leiasi fantezii debordante, isprava, daca nu 
cumva totul nu a fost decit o iluzie optica 
Dar și in acest caz merita sa elogiem virtuozi 
tatea cineastului. Comparat cu alte povesti 
inventate ori numai adaptate de Gopo, actua 
lul film s-ar putea sa pară sobru dar sa nu ui 
tam ca miza mică a istoriei: gasirea zinei-zi 
nelor. a obligat pe cineasti sa-și concentreze 
eforturile pe spaţii mici, pe micro-gaguri 
care s-ar putea să para oarecum departe de 
fantezia care altdată nu se sfia sa rastoarne 
cosmosul pentru o glumă buna. Si totuși, cit 
de caracteristică cineastului este secvenţa in 
are cele trei personaje interesate în ajutorul 
inei broscuta, licuriciul si omida ii depa- 
neaza zinei bucataria, inlesnindu-i să facă un 
ceai celor două anotimpuri cu gripă. Oricun 
nu e de fiecare zi să-ţi treacă prin cap ca 
zinei-zinelor i se poate strica robinetul la 
baie, chiar si ființele supranaturale fiind su 
puse în ordinea întreținerii: acelorasi neajun 
suri ca si noi, muritorii de rind 


iuminica dimineaţa si lleana Stana lonescu 
“laturi de Marian Hudac într-un cuplu de ve 
ini șicanieri și Vasilica Tastaman, Aurel Giu- 
rumia plus Mihai Mălaimare într-un triunghi 
conjugal și Sebastian Papaiani, serbind avan- 
sarea fratelui cu un pahar în plus, si obişnui- 
tii reclamagii de bloc care-și terorizează sec 
toristul, în sfirsit cam toată suita obișnuita 
din scheciurile de televiziune. Senzatia de 
prea văzut” vine din faptul că atit scenaristul 
lon Bàiesu, cit si interpreții îsi aduc în acest 
film vechile lor numere de succes. Nu e râu 
pentru succesul de public al filmului, dar su 
'era-cumva marca firmei artistice, originalita 


3 


exemplu: o replica a clownului alb — exce 
ent interpretat de George Mihaiţă — ser 
veste pentru a-l caracteriza ca personaj 

Fanny se mărită“ e spusă astfel încit pentru 
toată lumea e clar ce sentimente ascunde 
inima lui) dar, în același timp ne dă cheia 
secventei tocmai incheiate, a unei anume 
tensiuni între personaje si ne propulsează in 
secvența imediat următoare, cea a nunţii din 
biserică. Această poli-functionare a unor ele- 
mente se repetă des în film, fiind una din lini- 

ile de rezistenta 

Dar daca ar fi să alegem o trăsătură care 
ne-a izbit si incintat cu precadere a fost felul 
in care se privește în acest lilm. S-ar putea 
scrie un articol separat despre felul în care 
Elisabeta Bostan orchestrează privirile. Privi- 
rile copiilor care urmaresc minunati prin crà- 
paturile hambarului evoluția ursului alb, dar 

chinul muncii de artist, povestea dintre 
Fanny si prințul petersburghez care se inlân- 
tuie numai din priviri, de la prima întilnire pe 
peron, la spectacol si, mai apoi, pe malurile 
nghetate ale Nevei, culminind cu despărţirea 
at de melo (dar ce melo nu induioseaza 
ind e făcut cu bun gust si în surdină), privi- 
rea inspâimintată a mamei cind isi vede fiul 
tras câtre alte zâri decit ale medicinei, privi- 
rile spectatorilor caracterizați copios dintr-o 
inică trăsătură de condei. Lista ar putea con 
nua, dar si asa ea ne aduce în fata idei 


a fiecăruia din autori: scenarist, regizor, în- 
rpreti 
Dar cum filmul se face si cu ajutorul opera- 
torului (Aurel Kostrakiewicz) si al compozito- 
ului (Temistocle Popa) si al scenografului 
Vasile Rotaru) si al monteurului (Elena Pan- 
tazica) sà nu le omitem contribuţia în citeva 
momente inspirate. Unul din ele: motivul mu- 
zical vesel ce însoteste aparitia insolità a lui 
Ciupercutà, globe-trotteurul ocolind pămintul 
cu o umbrelutà roșie în mină si cu o deviză 
de întoarcere la mersul pe jos, în buzunar — 
un personaj simpatic, mai aparte, produs de 
fantezia regizorului si cu concursul unui tinàr 
interpret (Radu Gheorghe). O reușită schim- 
bare de tonalitate a imaginii de la exuberanta 
petrecerii în aer liber prilejuità de avansarea 
responsabilului cu spaţiile verzi, la atmosfera 
apăsătoare, ca un drum fără ieșire, asa cum îi 
apare el celui ce produce accidentul și fuge 
de la locul „crimei“. În urmărirea din parc — 
comicul burlesc e întreținut si prin ritmul im- 
primat la masa de montaj. Ar mai fi citeva 
ecvente de bun cinema printre care amu- 
intul qui-pro-quo interpretat cu vervà de 
Tamara Buciuceanu si Mihailescu-Braila, fie- 
are referindu-se la altceva. Doar că senzaţia 
ieneralà a filmului este senzaţia de minimă 
rezistență a unei echipe talentate aflată în 
tare de funcţionare sub posibilităţi incercind 
sa-şi reinvie succese sigure, rețete garantate 
Poate că gresesc, poate că mă pripesc, s-ar 
putea ca-spectatorului să nu-i-pese-de.rema- ~ 
ke-uri, să se bucure chiar, revăzindu-le 
Poate se si bucură, dar, am eu impresia, din 


darul lui de comedie. 
Alice MĂNOIU 


Regia: Geo Saizescu. Scenariul: Jon Bàiesu. Imagi- 
nea: Aurel Kostrakiewicz. Decorurile: Vasile Rotaru 
C ostumele: Lidia Luludis. Coloana sonoră: ing. Mi 

m Oràsanu. Montajul: Elena Panlazică. Cu: Dem 
tadulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Cornel 

ilpe, Stefan Mihăilescu-Brăila, Stela Popescu, Va- 

ca Tastaman, Aurel Giurumia, Mihai Malaimare 
Marian Hudac, Tatiana Filip. Radu Gheorghe, Ileana 

ina lonescu si Sebastian Papaiani. Producţie a 

asei de filme Unu. Film realizat in studiourile Cen- 
nului de producţie cinematograficà „București”. 


acestui articol: privind, descoperim lumea 
Prin acest simplu fapt, Saltimbancii este un 
tiim adresat tineretului. adică acelei categorii 
de public care-și motivează virsta tocmai prin 
capacitatea extraordinară de a se mira, indoi, 
întreba pentru a descoperi din nou, cu pro- 
pria minte si în propriile-i cuvinte. lumea. 
Eroul filmului vrea să ajungă la Polul Nord, 
nu pentru a verifica că există, ci pentru -a trai, 
a experimenta acest drum și, în final, pentru 
a și-l asuma. Viaţa vrea insă ca el sà desco- 
pere si în cele din urmă să-si asume o altă 
lume, nu mai putin miraculoasă si plină de 
enigme ori pete albe cea a arenei, a scenei 
Este, dacă vreţi, o pledoarie pro-domo, pen- 
tru că numai cei direct implicati ştiu cità su- 
doare si energie trebuie pentru a stirni în pu- 
blic un zimbet, un unic și simplu zimbet 
Pentru autoarea unor impresionante peli- 
cule adresate tinerilor, din care e bine sa nu 
uităm ciclul Năică, ori Amintiri din copilărie, 
desi strălucirea ultimelor Veronici ori a musi- 
calului Ma-ma pare să le fi estompat, ultima 
pelicula este o operà de maturitate în care 
mijloacele de expresie și-au atins o maturi- 
tate de la înalțimea căreia isi permit sa jon- 


(Continuare în pag 23) 
Dan STOICA 


Serata Trecatoarele iubiri, ur n filmo 


ezită sa o ia mereu de la capăt, reinventind-o [ € 
f Intoarcerea lui Voda Lapuseanu 


cu aceeași candoare si credința cu care fie- Sub zodia grati 


care din noi la virsta adolescentei am desco 
Coca ce lrapează mai intii filmul Elisabete 


Malvina Ursianu 


perit motorul cu aburi, după primele lecții de Linistea din adincuri ] 
fizica, si America, după cele de geografie 


Pentru un artist insă această capacitate de a 


Casa 
niel Tomescu, 


Malvina Ursianu 


Trei Gina Patrichi, George Motoi, Emanoil Petrut 


se mira la tot ce există pentru că există si la 
ceea ce nu exista pentru cà nu exista, este o 
stare fastà. Pornind de aici, libertatea creației 
ramine neingrădită si toate minunile lumii 
sint reclădite de Omuletul lui Gopo. Sigur. de 
la acest personaj simbol si pină la Maria Mi- 
rabela este un drum, dar apropierea, cred, nu 
este citusi de putin fortata. Oare citi cineasti 
ar fi avut curajul si puterea să plaseze in 
ceca ce părea o simplă poveste pentru cei 
mici un moment ca acela cu Mos Timp, în 
care toate obsesiile si spaimele noastre 
adulte redevin ceea ce sint in fapt: fantasme 
copilaresti. La Gopo opera filmica, in intregul 
ei, făra a despărți animația de filmele cu ac- 
tori, este mai importantă decit oricare din pe- 
liculele luate separat. Maria Mirabela este, 
spre exemplu, un concurs Gopo-Disney, 
într-ale imaginaţiei, in care primul își alege. 
cavalereste, armele celui de-al doilea. Nu stiu 
dacă pariul a fost sau nu cistigat, in orice caz 
povestea are nervul si capacitatea de propul 
sare a publicului, specifica filmelor de pesti 
ocean. Numerele muzicale tin de cel mai pur 


bostan este atmosfera. Ducele tirg al lesilor, 
linistit dar pitoresc, respectabil sì nonconfor 
mist cu egală ardoare, este miezul uman 
ideal pentru nasterea unei povesti în care 
melancolia evocării se amestecă savant cu 
ardoarea iniţierii intr-o lume aparent superfi 
cială si usure, dar avind în spatele màstilor si 
gesturilor de carnaval profunzimea miracolu 
lui uman: cea a vieții de actor. Pentru frumu 
setea demonstraţiei, lumea circului pare 
ideală dar nu mai putin plină de capcane, tot 
ce se poate vedea fiind atit de spectaculos 
incit foarte ușor se poate aluneca pe linia mi 
nimei rezistențe. Ceea ce din fericire nu e ca- 
zul. Avem în faţă un film romantic, optimist si 
lucid în acelasi timp, în care liniile povestii 
bogate, stufoase pina la un punct, au o mare 
calitate: de a fi creionate rapid, funcţionind 
cu maxima implicare dramaturgica. Se po- 
vestește o mare cantitate de fapte. dar nici 
ina din ele nu pare expediată. In acest caz 
felul in care scenarista — Vasilica Istrate - 
tie sà plaseze actiunea în context si modu 
n care regizoarea Elisabeta Bostan folosesti 
slipsa sint hotăritoare in reusita. lată un 


Val Paraschiv, Maria Rotaru 
anu, Eusebiu Stefanescu. Costel 
magine: Emanoil Petruj G 


Lucia Mureșan, Valentin Platareanu 
Constantin 
orge Motoi) 


Eugenia Bosin- 


Cornel Revent 


20 
Y i 


A Pad "ăi 


trăind în viitor 


Un film omagiu. 
Primul film despre 
Nicolae Titulescu 
Regi 
Pompiliu Gilmeanu 
‘asa Cinci în colaborare 
' cu studioul „Al. Sahia“ 


— Ne aflăm in anul centenarului Nicolae 
Titulescu. Filmul pe care-l realizați, stimate 
Pompiliu Gilmeanu iși propune să prezinte 
personalitatea marelui diplomat român de re- 
nume internafional.Un simplu film-omagiu ? 

— Cred că lucrul'cel mai important este sà 
fac nu un film omagial, ci un film bun. Desi 
aceste filme intră în planul cinematografiei 
cu prilejul unor aniversări e bine ca cei care 
le fac să le asigure o permanenţă dincolo de 
evenimentul festiv. Exact acum 10 ani, mà 
hotărisem să nu mai fac filme așa-zise ani- 
versare. Realizasem în '66 filmul pentru cen- 
tenarul George Coșbuc. În '68 filmul pentru 
centenarul Emil Racoviţă. In '71 am propus 
un film „Horia“ dar mi s-a recomandat sa aṣ- 
tept aniversarea din '84. Probabil că-n '84, cu 
două luni înaintea aniversării a 200 de ani de 
la răscoala țărănească, se va propune urgent 
un film despre Horia Si în loc să-l facem în 
2—3 ani, să poată fi scris și gindit temeinic. 
se va face totul in pripă, improvizat. Revenind 
la Nicolae Titulescu, din 15 ani cit am avut la 
dispoziţie, mi-au mai rămas doar citeva luni 

— De ce 15 ani? 

— Pentru ca acum 15 ani a apărut ideea 
acestui film. Cum? Oarecum bizar. Imi cum- 
pàrasem o mașină de scris si voiam să invâţ 
să scriu la ea. Ca sà îmbin placutul cu utilul, 
am luat cele patru volume ale „Dicţionarului 
enciclopedic" şi am început să intocmesc o 
listă cu marile personalități pe care le-a dat 
România. înscrise în dicționar. Cifra era im- 
presionanta: 1332! Am umplut 45 de pagini si 
asa... am învâțat să bat la mașină. Cind am 
ajuns la numele lui Titulescu m-am oprit. Am 
câutat în casă tot ce aveam scris despre el 
N-am găsit decit un volum de Vasile Netea 
Am simţit (cum ar fi spus Titulescu) că făra 
să joc tenis, racheta mea de regizor de film 
documentar a fost atinsă de o minge de aur 
Am început sà mà documentez. După un an 
aveam cam tot ce se publicase. Luasem lega- 
tura cu doctorul în istorie lon M. Oprea, au- 
torul celei mai complete monogratii Nicolae 
Titulescu si ne-am propus sa realizâm un 
film 

— Așadar, acesta e primul 
Nicolae Titulescu? 

— Emisiuni de televiziune cu acest subiect 
s-au mai făcut. Dar filmul nostru e primul 
care adună toate peliculele infâțișindu-l pe 
marele diplomat, avind în același timp pre- 
tentia să relateze ce s-a întimplat inainte si 
după momentul în care a fost el filmat. Avem 
pină acum, cu certitudine, 15 minute de film 
cu Nicolae Titulescu. Ne-am adresat arhive- 
lor din Europa, America. Asia, precum sì 
unor persoane particulare care ar putea de- 
ține pelicule cu marele diplomat. In noiem- 
brie anul trecut filmam la Craiova și am des- 
coperit la Muzeul Olteniei un aparat de filmat 
pe 16 mm, marca Pathe, care a aparținut lui 
Titulescu. Deocamdată am identificat o sin- 
gură peliculă filmată de 3 operatori" diferiți 
În imagine se văd pe rind, Titulescu, soția sa 


film despre 


dintre cele mai cunoscute 

fotografii ale diplomatului si o 

imagine inedită a omului: 
Nicolae Titulescu 


si Savel Hadulescu, subsecretar de stat la ex- 
terne in acea vreme. E limpede cà fiecare 
dintre ei i-a filmat pe rind pe ceilalţi doi. Fil- 
mările sint făcute pe un vapor pe lacul Le- 
man si pe o plajă probabil pe Coasta de 
Azur. Presupunem că s-ar mai găsi astfel de 
pelicule la rude sau prieteni apropiaţi. Desco- 
perirea unor noi pelicule cu Titulescu ar îm- 
bogàti imens filmul. Spun acest lucru și pen- 
tru că am văzut pe lingă multele documen- 
tare din epocă, două filme Uniforma și fracul 
(despre Gicerin, ministru de externe al 
)RSS) si Cele mai frumoase ore (despre 
Winston Churchill) ambele realizate prin anii 
'50 si unde materialul filmat în epocă e pre- 
cumpănitor. În anul 1930—31, Titulescu a 
fost filmat în momentul alegerii ca președinte 
al Ligii Naţiunilor, filmare sincron, Titulescu 
vorbind în franceză. Acesta e cel mai valoros 
material pe care îl avem. Dar am sentimentul 
ca aventura abia începe. Pe măsură ce son- 
dam apar tot mai multe mărturii 

— În arhiva noastră de filme mai pot 
apărea astfel de surprize? 

— Am văzut peste 10 mii de metri de peli- 
culă din arhiva noastră pentru a descoperi 
măcar un plan cu Titulescu. Cu ajutorul cole- 
gilor de acolo am găsit în cinecronici difu- 
zate sau nedifuzate, sub titluri neutre, pre- 
zenta lui Titulescu la Constanta, la Sinaia şi 
la București, o vizită, o intilnire, semnarea 
unui document. Surpriza surprizelor a fost 
însă un material găsit la Ministerul nostru de 
externe. Pe cutie scria; Atena 1934. Opt mi- 
nute de film, pelicula inflamabilă. Acum as- 


Secolul XVI în tara Hațegului pe platou la Buftea 


Atenţie! 
( it 
Motor! oe 


in ianuarie 1982. Cum filmarile sint înca in plina 
desfasurare, comoara regelui dac nu a fost înca 
„Cercetările” 
Julieta £ 


continuă! (Gheorghe Cozo 


zony si Aristide Teica în filmul Co- 


moara regelui Decebal. Regia: lulian Mihu. Sce- 
nariul: Constantin Ciubotaru) 


teptàm de la laborator inca două negative ga 
site tot la Ministerul de externe. Nu stim 
exact ce conțin. Cu ochiul liber am deslusit 
figura lui Titulescu 


— Presupun cà în afara materialului filmat, 
và sprijiniți si pe fotografii. 

— Firesc. Cit a fost ministru de externe si 
reprezentant al României la Liga Naţiunilor, 
aici președinte de două ori, Titulescu a fost 
ținta multor aparate de fotografiat. Am strins 
aproape 1000 de fotografii, o mie de chipuri 
ale lui Titulescu de la virsta de un an pina la 
59 de ani, anul morţii. O viață de om. Zim- 
beste, e incruntat, se joacă cu un ciine, duce 
tratative cu Litvinov, face baie în Mediterană 
se plimbă cu vaporul, da o replică taioasa 
unui adversar, din toate se desprinde figura 
unui om inteligent, „cel mai inteligent om pe 
care l-am cunoscut” cum marturiseste Lucian 
Blaga. Ultima sursă folosită în film dar nu 
cea de pe urmă sint mărturiile oamenilor care 
l-au cunoscut. La ora actuală, stim ce poezie 
ii plăcea cel mai mult, ce muzică cinta (la 
vioară) știm cum arăta nu numai persoana 
publică dar si omul în intimitate. Ştim ca era 
friguros, se temea de microbi, avea ciudate- 
niile sale, marea nu incepea o acţiune, vine 
rea nu semna nici un document. Personajul e 
fascinant, s-ar putea face un serial de 12 epi- 
soade si tot n-am epuiza subiectul. N-aș fi 
putut să-l abordez dacă multi oameni care îl 
iubesc pe Titulescu nu mi-ar fi deschis ușile, 
sertarele și mai ales sufletele lor. 

— Din ce se constituie secvențele filmate 
azi? 

— Un film documentar despre Titulescu nu 
se poate concepe fără filmări prin locurile pe 
unde a trecut. Obligatoriu Craiova, lași. Bu- 
curesti, dar tot obligatoriu Geneva, Paris 
Londra... A nu filma în aceste locuri e ca si 
cum s-ar face un film despre lon Creangă 
fara a se filma la Humulesti. Vom pleca o 
echipă restrinsă, prin locurile pe care de fapt 
le-am cautat în ultimii 15 ani. Vom filma Sala 
Ligii Naţiunilor la Geneva, restaurantul Bava- 
ria, unde pe un perete printre alte caricaturi 
ale unor oameni politici din epocă, apare Ti- 
tulescu în chip de înger, tâind cu o frunză de 
măslin nodul gordian al fringhiei dezarmării 
de capetele căreia trag reprezentanţii marilor 
puteri. La Paris nu vom filma doar cladirile 
legate de activitatea din anii 1918—1920, 
pentru recunoașterea actului Unirii de catre 
marile puteri, dar și Trianon-ul unde Titu- 
lescu a semnat pacea de la Versailles si Quai 
d'Orsy, unde el trata pe picior de egalitate cu 
marile puteri, interesele naţionale ale 
României, dorinţa țărilor mici si mari de a se 
respecta reciproc 

Filmul, după cum vedeți, nu este numai o 
biografie a unui om, ci o oglinda a unei 
epoci, a acelor „20 de ani de tensiune diplo 
matică” — cum i-a numit Genèviève Tabo- 
uis — într-o epocă încărcată de straduintele 
lui Titulescu de a impiedica izbucnirea unui 
nou război. Şi totuși războiul a izbucnit; de 
aici și tragismul personajului. Multe din ideile 
lui Titulescu, se știe, sint valabile si azi, mai 
ales dacă ne referim la ideea de solidaritate 
umană, la concepția de securitate europeană 
de dezarmare, de înțelegere si colaborare in- 
tre oameni 

— Pentru că vorbiti de colaborare, aveți 
colaboratori la scenariu? 

— Scriitorii Dinu Săraru si Nicolae Dragoș 
își vor aduce aportul la ceea ce va insemna 
parte de cuvint în acest film 

— O ultimă intrebare: al citelea documen- 
tar va fi acesta in filmografia dumneavoastră? 

— Ca scenarist, comentator, regizor se- 
cund si regizor plin, am făcut 240 de filme 
documentare, în 30 de.ani de meserie Titu- 
lescu va fi al 241-lea 

— Nu vă putem dori altceva decit ca filmul 
să fie la inălțimea omului căruia ii este dedi- 
cat. 

— ...Un om traind în viitor 


Roxana PANĂ 


Prim-planul 
rolului episodic 


intr-un film polițist care se res- 
pectă, orice personaj, fie el principal! 
sau episodic, este suspect. Calcula- 
torul mărturiseşte (scenariul: Radu 
Aneste Petrescu si Mihai Dimitriu, 
regia: George Cornea, Casa Unu) 
nu se abate de la regulile genul, 
intr-o distribuție din care fac parte 
George Constantin, Dan Condura- 
che, loana Pavelescu, George Mo- 
toi, Mircea Diaconu, Dan Damian; 
într-un rol episodic apare Diana Lu- 
pescu. Apare la o masă, în restau- 
rantul în care s-a oprit Mircea Dia- 
conu, sofer pe o masină care tran- 
sportă lapte si Sherlock Holmes 
amator. O apariţie intimplatoare? se 
întreaba orice cunoscător intr-ale 
„policierului” 

Colţul acesta de pagina 
„prim-planul rolului episodic", se 
mai poate intitula (daca nu s-a ob 
servat pina acum) „in asteptarea 
unui rol principal" 

(in fotografie: Diana Lupescu) 


Faleze de nisip 


Despre realitatea 
fiecăruia și realitatea 
pur şi simplu 
Scenariul: 
Bujor Nedelcovici 
Regia: Dan Pipa 
Casa Unu 


— Dan Pita, cred cà vi se intimplă un lucru 
extraordinar: aţi intrat intr-un ritm de lucru 
normal. Ati terminat de curind un film, „Con- 
curs" si aţi inceput altul „Faleze de nisip“. 
Văd, din scenariu, că este tot un film de actu- 
alitate si mai văd că ati renunțat la postura 
de autor total. Scenariul este scris de Bujor 
Nedelcovici... 

— După romanul lui, „Zile de nisip”, o 
operă literară solidă, cu caractere puternice 
și conflicte psihologice acute, din care auto- 
rul a extras un scenariu foarte aproape de 
ceea ce mă interesează pe mine. Conflictul 
principal se declanșează între un om realizat 
din punct de vedere social, profesional și ma- 
terial, um om la apogeu si un altul, aparent 
un „nimeni”, în fond, mult mai puternic, mai 
rezistent psihic. Cel „realizat“ trăieste cu sen- 


Cinci scheciuri 
și un singur film 


O nouă generaţie 
de regizori la start. 
Un film-examen, 
la care notele 
le vor da spectatorii. 
Autori: Cornel Diaconu, 
Dan Marcoci, 
Constantin Păun, 
George Busecan 
si Horia Constantin 
Casa Patru 


Din nou despre debuturi. Din cele cinci 
scheciuri pe care le realizeazà la Casa Patru 
cinci regizori absolvenţi I.A.T.C. — v-am pre- 
zentat pină acum la această rubrică doar trei 
dintre ele: Tema 13 - bătrinețe (autor: Cornel 
Diaconu) nr. 9/1981; Mobilă stil (autor: Dan 
Marcoci), nr. 11/1981; si Fotografii miscate 
(autor: Constantin Păun), nr. 1/1982 Repor- 
terul care a insotit echipele de filmare pe pla- 
touri, un critic din aceeași generaţie cu regi- 
zorii: Marilena Calistru 

lată acum ultimele două scheciuri: Pasi sub 
ploaie (autor: George Busecan) şi Cartea pri- 
virilor (autor: .Horia Constantin) văzute din 
unghiul autorilor, intr-o discuție consemnată 
tot de un critic al tinerei generaţii. 


zatia că totul i se cuvine și vrea sa-si impuna 
realitatea lui pe care o vede intr-un anume fel 
si pretinde ca toata lumea s-o vada ca el. lar 
in momentul in care realitatea lui nu mai 
poate coincide cu a celorlalți pentru ca nu 
mai este în stare så si-o impună, se produce 
ruptura 

— Şi ca realizare cinematografică? 

— În nici un caz nu vreau sa fac un fiin 
realist de tipul „felie de viaţă“. Mi-as dor 
— si am să încerc sa fac — un realism ela- 
borat, stilizat. Compoziţia cadrelor, plastica 
sunetul, relaţia dintre dialoguri. muzică si 
zgomote reale, as vrea să fie conduse astie 
încit fiecare cadru să aibă forţa de expan 
siune. Adică să spună mai mult decit arata 

— Este o reacţie la noul val de filme reali- 
zate cu metoda ciné-vérité-ului sau la filmul 
realist clasic? 

— Nu este chiar o reacție, dar cine-veritr 
eu am fâcut demult, la Apa ca un bivol ne- 
gru, film realist de factură clasica am incer 
cat în Filip cel bun, si cred că cinematografu 
trebuie sa aibă o dimensiune în plus fata dc 
un pamfiet sau un reportaj TV. Asta este po 
zitia mea fata de film în momentul de fat 
Ceea ce nu înseamna ca nu ma interesea; 
încercările colegilor mei mai tineri în alt tx 
de cinema, dar eu nu ma mai pot intoarc 
din drum 

— O intoarcere tot aţi făcut. Ultimul film 
l-ați realizat ca autor total. Cu acesta và in- 
toarcefi la condiția de regizor pur si simplu 

— Asemenea fel de intoarceri cred câ o s 
mi se intimple mereu. Pentru cà am convir 
gerea că, lucrind tot timpul pe subiectel: 
mele, cu scenariile mele, ceva seitoceste, s« 
sterilizează în mecanismul imaginaţiei. An 
nevoie de o perfuzie de noutate, de o impros 


— Ce reprezintă pentru dumneavoastra 
şansa acestui debut colectiv? 

George Busecan: Sansa de a ne implica în 
destihul cinematografiei romanesti. Cinema- 
tografia noastră a cistigat în ultimii ani batà- 
lia cu publicul, dar e pe cale sà piarda batalia 
cu sine. Căci unii realizatori din generatia 
mai virstnică, după realizări notabile, s-au 
cantonat într-o zonă de modeste ambiţii, dind 
dovadă de o oarecare oboseală, firească 
poate... intre generaţia în jur de 50 de ani $ 
tinara generaţie (25—30 de ani) s-a creat un 
gol, acoperit doar de unul sau doi creatori, 
Stafeta, transferul dintre generaţii care tre- 
buia să se producă lent, normal, firesc, a în- 
tirziat 

Dar trebuie spus că un film de scurt-metraj 
nu probează capacitatea unui regizor de a 
face un film de lung-metraj 

Horia Constantin: Consider acest debut un 
fenomen oarecum bizar. Si iată de ce. Am 
absolvit Institutul în 1976: filmul de diploma 
era un metraj mediu (40 de minute) de fic 
tiune. Am obținut cu ei marele premiu la fes 
tivalul national „Cintarea României” din ace 
an, Au trebuit să treacă cinci ani pentru a de 
buta cu un scurt metraj de 25 de minute 
adică mai putin decit avea filmul de diploma 
Anul trecut prin ianuarie asteptam împreuna 
cu ciţiva colegi aprobările pentru intrarea ir 
producţie cu filme de lung-metraj, cind inca 
drul sugestiilor făcute de ACIN pentru reor 
ganizarea activității cinematogratiei s-a pro 
pus ca regizorii debutanţi să fie „testaţi” in 
credintindu-li-se realizarea unui scurt-metraj 
dată fiind „calitatea deplorabilă a filmelor de 
debut din ultimii ani“. Facînd o mică statis 
tică, ce am constatat? Că într-o perioada de 
10 ani, între 1971 si 1980, dintr-un total de 
221 de filme artistice de lung-metraj doar 7 
apartin unor absolventi ai sectiei regie-film 
de la IATC din anii '71—'80 și dintre ele doar 
unul (Jachetele galbene) a fost sever sanctio- 
nat de critica de specialitate și de public 
Restul filmelor considerate eșecuri aparțin 
regizorilor care au debutat la mulți ani dupa 


Secvente 


Un film în 

echipa de filma 

dacă nu 

personajul principal, 

oricum 
un personaj-cheie. 
Scenariul si regia: 
Alexandru Tatos 
Casa Patru 


care 
este, 


„Un pictor descoperă adevărul despre zbo- 
rul unei rîndunici si asa apare pictura chi 
neză. Apoi vin alti artisti care încep să co 
pieze primul artist în loc să-și hrănească in- 
spiratia direct din zborul rindunicii. Şi asa 
apare convenţia.” Astfel definea convenţia 
Jean Renoir, regizorul care a luptat toata 
viața împotriva artiticialului, a mistificării rea- 


Pentru fiecare dintre ei, un rol in care işi vor putea da măsura (Victor R 
Carmen Galin si Marin Moraru, interpreţii principali din /aleze de 


patare a ideilor sau de o coincidenţă de id: 

— Să ne intoarcem la „Faleze“. Înţeleg cà 
startul este bun. Un scenariu care và mulțu- 
meste, actori foarte buni, concepție regizo- 
rală clară, știți ce vreţi si, mai ales, ce nu 
vreți. Sansele subiective de reușită sint, deci, 
mari, Dar cele obiective? 


— Cele obiective sint exact acelea pe care 
ni le pune la dispoziţie nivelul actual al stu 
iiourilor. Conditiile practice de realizare ale 


N 


ibsolvire: Zbor planat, Porţile dimineţii, Cin- 
tec pentru fiul meu... 

— Dincolo de aceste observaţii critice, lu- 
cide, legate de condiţiile acestui debut, ce 


Inaţii pe ecran a cliseului. „Prin clișeu înte- 
1-9 0 imagine, o parere, o judecată care s-a 
substituit realității pe ascuns“, declară auto- 
rul Regulii jocului. 

Despre convenţie si clișeu, despre cum se 
btine clipa de adevăr cinematografic, despre 
iutentic si artificial într-un fapt de cinema, 
iespre toate acestea si încă despre citeva 
probleme ce dau insomnii regizorilor va fi 
vorba în filmul Secvenţe, scris si regizat de 
Alexandru Tatos. Sint, de fapt, trei fil- 
me-scheci: Patru palme (in copie standard la 
sfirsitul anului trecut), Telefonul (s-au termi- 
nat filmările) si Prospectia (s-a dat „motor“ în 
luna ianuarie). Regizorul a ezitat între mai 
multe titluri (două dintre ele: „Puneţi-i în ochi 
glicerina“ sau „Fotografii de racord”) care sà 
ineascà cele trei mini-filme. Ca și titlul defi 
nitiv Secvente, ele avertizează cà ne aflăm în 
familia filmului în film, in care Noaptea ame- 
ricană al lui Truffaut e punct de referință 
Alexandru Tatos sparge deci limitele „ca- 
drului“, filmează nu doar actorii ci si echipa 
de filmare, atmosfera de platou, intimplarile 
de pe margine, din „viață“, nu odată mai dra- 
matice decit dramaturgia filmului, care se 
turnează. Secvenje va răspunde, credem, și 
dorinței multor spectatori de a pătrunde în 
culisele unei filmări. Vom vedea cum se des- 
fasoarà o filmare „clasică“, o mizanscenă pe 
platou la Buftea (în Patru palme), cum se 
realizează şi care sint riscurile unei filmări 


inui film. Va trebui să lucrez cu aparatura 
existentă, veche de zeci de ani, în condiţiile 
de limitare a cantității de peliculă, cu o 
echipă de tehnicieni foarte limitată si ea 
aza materială este cam modestă. Facem 
"forturi să ne adaptam condiţiilor, dar efortu 
rile noastre concentrate în această direcție 
pot fi oricind în defavoarea laturii artistice a 
Himului, ceea ce nu e bine. Practic, coefi- 
ientul de consum nervos va fi invers propor- 
tional cu coeficientul de peliculă 


\ 


O privire din Cartea privirilor (Man Condurache) si un suris 
din Past sub ploaie (Rodica Mandache) 


À 


credeți că aduce el semnificativ din punct de 
vedere artistic în peisajul filmului românesc? 

Horia Constantin: Trâim astăzi o perioadă 
istorică în care griia pentru om a devenit po- 


pe furate“ (in Telefonul), ce caută si ce gå- 
sesc cineastii in Prospecţie. Poveștile ome- 
nesti din fiecare scheci fiind cum spuneam 
mai interesante decit poveștile de platou, 
despre ele nu vom spune deocamdată decit 
că sint „de actualitate”. Atotcuprinzâtor cu- 
vint, plin de promisiuni atunci cind e vorba 
de regizorul filmelor Casa dintre cimpuri, Ră- 
tăcire sau Mere roșii. „in fiecare din filmele 
mele am folosit ciné-vérité-ul. De multe ori 
mizanscena clasică e confundată cu aceasta 
surprindere pe viu a realităţii, Chiar la filmele 
mele s-a făcut această confuzie în cronici 
Ceea ce înseamnă că uneori „confecția“ sau 
„convenţia“ poate fi tot atit de „reală“ ca un 
ciné-vérité. Nu spun un lucru nou cind afirm 
că în cinema realitatea poate fi de multe ori 
mai adevărată atunci cind o plâsmuiești...” 
Confesiunea aparţine regizorului Alexandru 
Tatos, regizorul filmului Secvente. Pentru cà 
personajul „Regizorul“ din film este un fana- 
tic al ciné-vérité-ului. Nu si operatorul cu 
care el lucrează (interpretat de Florin Mihài- 
lescu!) Replică din “Telefonul“: „Nu cred în 
experiențele astea. Să mă tai si nu cred! De 
ce n-am făcut noi o filmare cinstită, să-mi 
pun lumina cum trebuie, să decupăm...” Re- 
plică pe care Florin Mihăilescu (interpret) o 
dădea regizorului (tot interpret) la minus 
cinci grade, într-o dimineaţă de iarnă pe Mu- 
gistrala din Bucuresti. 

in Patru palme echipa de filmare era si cea 


engiuc, 
nisip) 


— Cit loc rămine pentru speranţă în situa- 
fia asta? 

— Greu de răspuns. Sint oameni care se 
mobilizeaza în fata greutatilor, ba chiar greu- 
tàtile îi stimulează. Nu sint dintre aceia. Ca 
sa fiu sincer, mă tem. Dar și teama e un sen- 
timent cu care te poți lupta, nu? Speranța 
mea — dacă tot e vorba de speranță — este 
sà o si înfring 

— Vă doresc din tot sufletul. 


Eva SÎRBU 


litica de stat. De aceea consider cà e de-a 
dreptul dureros ca în multe din filmele noas- 
tre omul de pe ecran să fie schilodit, printr-o 
prezentare, hai s-o numim mecanicistă, în 
care psihicul uman este uitat sau există doar 
numai la nivel enuntiativ. De aceea filmul 
Cartea privirilor își propune o incursiune în 
psihicul uman, o călătorie în fascinanta lume 
a gindului. Personajul filmului este un om 
care într-un anumit context istoric si-a de- 
nuntat propria conștiință. Un om care, după 
multi ani, se trezește înconjurat de propriile 
sale remuşcări. Cam de aici începe filmul la 
care lucrez cu actorii Dan Condurache, Du- 
mitru Anghel, Mirela Gorea, Mitică Popescu, 
Dinu lanculescu, Adrian Pintea, Adriana 
Şchiopu, cu operatorul Petre Popescu, com- 
pozitorul Mircea Florian, scenografii: Octa- 
vian Dibrov si Svetlana Mihăilescu sì monteu- 
za Elena Pantazică. 

George Busecan: Ambitiile cu care venim 
sint foarte mari. Mi se pare firesc sà sperăm 
cà Festivalul de la Cannes poate fi ciștigat de 
un film de actualitate românesc. Filmele 
noastre nu pot fi decit un pas... la care tre- 
buie adăugaţi cu încredere si alţii, fiindcă 
prin muncă, perseverenţă si talent orice e po- 
sibil. Scurt-metrajul meu Pasi sub ploale se 
inspiră din actualitate. Intimplarea pe care o 
povestesc s-a întimplat aievea, multiplicată la 
scară de mii, o mică parte dintr-un întreg, în- 
tregul fiind oamenii cu viața si cu munca lor 
de la șantierul naval Dunăre-Marea Neagră 
sau de pe orice alt şantier din ţară. L-am 
căutat mult pe interpretul din rolul principal, 
el a trecut prin mai multe metamorfoze în 
mintea mea, pină am ajuns la actorul Vladi- 
mir Găitan. Ceilalţi membri ai echipei sint ac- 
torii: Rodica Mandache, $tefan Sileanu, Mihai 
Mereu}à, Elena Sereda, Georgeta Bratu, ope- 
ratorul Cristian Popescu si monteuza Elena 
Pantazică. 

— Vă mulţumim. Mult succes in drumul 
scurt-metrajelor spre spectatori și spre... 
lung-metrajul mult dorit! 


Ludmila PATLANJOGLU 


care apărea în film. Cum de atunci și pină la 
filmarea Telefonului a trecut ceva vreme și 
echipa s-a risipit la alte filme, multi au fost 
solicitati în continuare doar ca interpreti. De 
aceea am notat la Telefonul, în afara inter- 
pretilor filmului din film (Emilia Dobrin-Be- 
soiu si Dragoș Pislaru), perechile pandant. 
Secretara de platou: în film loana Manolescu, 
la filmare Celina Petrescu. Machiaj: în film, 
ileana Codarcea, la filmare Ştefan Mihălles- 
cu. Pictorita de costume: Svetlana Mihăilescu 
în film, Andreea Hasnas la filmare. Decor: 
Nicolae Șchiopu pentru Telefonul si Prospec- 
fia, Andrei Both pentru Patru palme Imagi- 
nea: Florin Mihăilescu (rolul operatorului) si 
Petre Petrescu. Reportajul unei zile de fil- 
mare era greu de realizat. Nu atit din cauza 
gerului, ci pentru că chiar membrii echipei 
auzind cite un „stop“ sau „n-a fost bine”, in 
trebau: „E din film? sau e pe bune?" Același 
lucru am fi putut să ne întrebăm și noi auzind 
un fragment din dialogul filmat: 


Operatorul:,În filmele noaswe oamenii nu 
mor, n-au probleme, nu fac dragoste în 
schimb pionezele sint autentice...” 

Regizorul: „Ce vrei să fac?" 


Operatorul: „Toţi ziceti la fe... 


1 + Care sînt personajele care v-au dat cea 


mai mare satisfacţie? 


2 


Dar 
le-ati jucat? 


Care sînt personajele pe care regre- 
“taţi cà le-aţi jucat? 
pe cele care regretati cà nu 


3 Care sînt,după părerea dvs. de actori 

e sau de spectatori, scenariile noastre 
cele mai solid construite şi — dacă în- 
dràzniti — cele mai subrede? 


Prea multe ràspunsuri 


1.2.3. Cred că orice om care a incercat s 
plămădească „viaţa altora“ in fata „altora“ rà 
mine stigmatizat pe viață de morbul actorie! 
Dar acești actori nu mai au infringeri sau sa 
tisfactii artistice care sà le aparțină. Durerile 

i bucuriile lor există numai în masura ir 
care publicul le validează 

Pentru acești oameni deveniți actori, regre 
tele chiar dacă există în statutul nescris al ar 
tei lor, ele trebuie ignorate; ideea sisificà de 
o lua întotdeauna și cu fiecare rol de la capa! 
fără a uita nimic, incarcat deci cu toate nenc 
rocirile și fericirile adunate din atitea expe 
riente, este cred cheia de boltă a vieții de ac 
tor. De asemenea, cred că talentul, premis 
indispensabilă în arta actorului, devine insuli 
cient acum, în deceniul al nouălea, dacă n 


1. Mare, mare de tot mi-a dat Fefeleaga, ir 
Nunta de piatră. 

Mare — Mara, in Dincolo de pod 

Mare — cel mai recent rol din filmul pe 
care tocmai l-am terminat, tot in regia lu 
Mircea Veroiu — Semnul șarpelui. 

De ce? Pentru că fiecare în parte au insem 
nat pentru mine o şcoală de profesie, de mà 
sură, de comunicare, de adevar. 


2, Nu regret nimic din ce-am făcut. Nu ac 
cept foarte ușor nici un rol. Dacă o dată l-an 
acceptat, inseamnă că l-am acceptat eu per 
tru ceva. Dacă e un eșec, învăţ foarte mult 
din acel eşec. E chiar necesar sà ai si ese 
curi 


Asa cum nu regret ce-am facut, nu regre 


1. Rică Venturiano în O noapte furtunoasă, 
care e, dealtfel, după mine, si una din ope- 
rele de virf ale cinematografiei româneşti. Un 
regizor dăruit ca puţini alţii a ştiut sà tran- 
scrie pe ecran cu o fidelitate expresivă opera 
lui Caragiale. 


Talentul, 
şi experiența o 
(Mircea Albulescu) 


Să-și dea cu părerea numai cei care se pricep 


Judecata de apoi are loc în fiecare zi 


Autodepàsirea, 
xigenţă de fiecare clipă @ 
(Leopoldina Bălănuţă) 


este dublat de inteligenţa. Pretutindeni apare 
din ce in ce mai des în prim-plan acto- 
rul-creator care, spre deosebire de acto- 
rul-interpret, se foloseste de temele sau situ- 
atiile propuse de scenariu pentru a comunica 


contemporanilor si punctul sàu de vedere 
asupra vieţii 

Caut cu înverșunare acele scenarii care 
sâ-mi furnizeze întrebările epocii mele iar 


Jaca totusi trebuie să dau un răspuns ime 
jiat întrebărilor dumneavoastră, ar fi poate 
acela că scenariile, si deci filmele, si deci ci 
nematografia noastră conţin prea multe ras 
punsuri si prea puține întrebări 


Mircea ALBULESCU 


nimic nici ce n-am făcut, pentru ca eu, poate 
n-o sa mă credeţi, dar asa e, nu am și nu am 
avut niciodată „roluri visate", nici în teatru si 
nici în film. 

3. Mi-e greu să mă pronun}, pentru ca n 
mà consider specialistă in materie de film. £ 
cum eu {in foarte tare ca păreri să-și dea nu 
mai oamenii care se pricep... Deci, ca simpli 
spectator, as aminti la „solid construite“ 
Lumina palidă a durerii, O lacrimă de fată 
Vinătoarea de vulpi, Stop-cadru la masă. La 


„șubrede" îndrăznesc să nu râspund. De ce”. 


Aceasta ar putea deveni obiectul unei alt 
anchete. 


Leopoldina BALANUTA 


2. Nâdâjduiesc că n-a sunat ọra bianţurior 


ca să adun regretele pentru ceea ce am jucat 
cu părerile de rău pentru ce n-am jucat într-o 
substanțială sumă negativă. La judecata de 
apoi care. cum spunea un mare scriitor, are 
loc în fiecare zi, mă sprijin incă pe vitalitatea 


O personalitate în arta 
şi cultura contemporană 
(Radu Beligan) 


proiectelor apte sà absolve si sa rascumpere 

3. Cele mai substantiale scenarii sint ace 
lea care iau în seamă (fie că-i vorba de filme 
cu subiect contemporan, fie de filme inspi- 
rate din epoci istorice mai îndepărtate) reali 
tatea umană și socială. Mi-ar fi rușine să re 
pet această banalitate dacă destule producții 
nu ne-ar scoate în cale inexactitati flagrante 
i falsuri vadite. Care incep cu decorul poleit 


Unsprezece actori faţă în faţă cu pre 


il acţiunii, continuà cu artificialul situaţiei si 
cresc” din neautenticitatea simțămintelor 
Actorul chemat să interpreteze un rol, ca și 
spectatorul, incearcă același sentiment de in- 
satisfacţie si dezolare în fata unor astfel de 
scenarii. Si oricit de talentat ar fi artistul si 
publicul, ei nu pot convietui pe temeiul a 
ceea ce amindoi știu că nu-i un adevar 


Radu BELIGAN 


Punctul nevralgic: tot scenariul 


1. In ordine cronologică: Șerbanescu dir 
Porţile albastre ale orașului de Marin Preda 
Mircea Muresan, Maiorul von Richter din Ste 
jar extremă urgență de Dinu Cocea si Lu 
chan din 


Luchian de Nicolae Mărgineanu 


2. Am ajuns la o oarecare înțelepciune 
care imi spune că nimic din ce faci ir 
această meserie nu trebuie regretat pentru c 
si o greșeală dovedită e o treaptă spre ade 
var. Intotdeauna mă gindesc și verific văzine 
marii actori ai tuturor timpurilor — că nivelu 
unui artist este dat de media valorică a tutu 
ror rolurilor jucate și nu de una sau doua 
creaţii de virf asa cà nu pot si nu vreau să re 
gret nimic din ce-am fâcut pina acum. În ce 
priveste a doua parte a întrebării, n-am râs: 
puns, caci nu mi-am pus niciodată aceasta 
problema 


3. Această intrebare atinge, a cita oara? 
subiectul cel mai sensibil si singurul, cred 
care trebuie discutat foarte serios, la nive 
national as indrăzni să spun 

De aici trebuie începută o discuţie pro 


funda si tot aici terminată câci marele punct 
nevralgic al cinematografiei noastre este pro 
blema atit de spinoasă a scenariului. Discutia 
ar trebui defalcatà pe probleme cum ar fi: în 
heierea cu succes a campaniei împotriva 
»btuzităţii, desființarea happy-end-ului pro 
gramat, deschiderea porților câtre adevărata 
viață de azi în filmul românesc contemporan, 
pătrunderea dialogului liber, autentic în lim- 
baj, risipirea falselor pudori, distrugerea ro- 
nantismelor de prisos, drum liber criticii în 
senta relaţiilor sociale, pasaport diplomatic 
entru meserie, interzicerea regizorilor farà o 
ultură generală elementară și, deci, în gene- 
ral, încrederea acordată geniului romanesc 
care s-a creat pe sine mai demult si așteaptă 
rabdator ziua cind, dezlănţuit, va înțelege că 
filmul nu-i o frină ci un mod de a cunoaste 
lumea și o șansă de a supraviețui 

N-am alt răspuns la această intrebare ci 
numai acest strigăt disperat de întrajutorare 
pentru că în rest totul poate fi bine orinduit 
a filmul românesc să iasa în lume cu capul 
sus şi zimbetul pe buze 


lon CARAMITRU 


Cu buruienile n-ai nici o grijă. 
Orice le-ai face, ele se descurcă 


1.2.3. Care sint personajele care mi 
adus cea mai mare satisfacţie, ce persona 
regret că am jucat, care nu 

Se pare că drumul meu de pină acum prir 
filmele românești a fost foarte scurt, de 
vreme ce nu a lăsat loc si pentru regrete 
Cit despre „satisfacţii“, ele au fost direct pro 
porționale cu munca, sufletul, iluziile inves 
tite... In ordine cronologică, asa cum au 
ajuns la „linia de sosire”, gifiind si cu sufletul 
la gură, ele au ocupat locul unu, locul doi 
trei... As fi nedreaptă față de prostuta croito 
reasà Adalgiza Stacescu din Editie specialà 
dacă nu i-aș da locul |, locul ei! As putea fi 
atit de ipocrità încit să nu recunosc ca terori 
zatà de lipsa mea de experiență, lipsa mea de 
epere, cu un partener minunat dar feroce 
um este Stefan lordache, cu un regizor care 
fera doar odată „sanse“ ca Mircea Daneliuc 
ncercind să alerg in pas cu ei și încercind cu 
jisperare să nu-mi scrintesc piciorul, s: 
u-mi fring gitul, si chiar sà reusesc! A fost o 
mare satisfacţie“! Un pic din panglica întinsa 
pe care o iau în dinţi cistigatorii, o diploma 
ie interpretare prinsă în pioneze-n perete 
gata! 

Dar atunci, unde sì pe ce loc sà pun miza 
are a insemnat Ana din Blestemul pămintu- 
lui, blestemul iubirii! Dar toate acele „mârun 
lisuri", roluri secundare, care m-au făcut sa 
mă intilnesc cu Pintilie, Veroiu... Nu știu dacă 
există un număr de filme, de roluri, care să te 
scape de incertitudini și nu știu dacă prin ab- 
surd, odată scâpat, tot ceea ce faci ar mai 
avea sens... Nu regret că am jucat nici unul 
din personajele de pină acum, regret poate 
doar neputinta mea de a misca din loc un 
bloc atit de greu de urnit, ca cinematografia 
noastrà. Ca actor cu orice fortà te-ai Opinti si 


Talentul 


& slefuit de experientà 
(Ion Caramitru) 


rice pirghie ai tine in minà, trebuie sà a 
tepti sa vină alții, nu spinarile obosite ale ce- 

r care au construit piramide, ci prezența 
fascinantà a celor care au stiut sà le proiec 
teze în spatiu! 


Ajungem la intrebarea fatală: care sint cele 
mai subrede scenarii. La această întrebare 
un poet mi-a răspuns foarte frumos, il citez 
cu plăcere: „Cele mai subrede scenarii sint 
cele care nu stau în picioare! Care nu stau in 
miini! Care nu stau in cap! Care nu au cap! 
Si nici coadă! Inspirate din realitate, saturate 
de realitate, dar care nu stau în picioare 
Neavindu-le. Neincercind să meargă undeva 
neavindu-le...". As putea face o schema 
foarte simplă a sanselor unui scenariu si mai 
apoi a filmului rezultat. La urma urmei e sim 
plu! 

Un scenariu poate fi 


prost — bun — foarte bun — excelent în 
timp ce un regizor poate fi și el 
prost... bun (meserias)... foarte bun... gẹ 


nial 

Acum depinde cum se cautà intre ei (ele) 
i cum se întilnesc! Cine pe cine atrage, cine 
pe cine ocoleste. Ca niste plante rare care au 
nevoie de condiţii speciale pentru a rezista, 
„majorele“ se izolează, aproape dispar, inflo- 
resc rar, uimitor, în timp ce cu buruienile n-ai 
nici o grijă, orice le-ai face ele se descurcă 
Nu e de mirare deci că un scenariu prost din 
pornire nu este acceptat decit de un regizor 
prost! Sau așa-zis meseriaș. Care chiar crede 
că poate să scoată orice din orice. Si chiar 
iese un orice! De ce există scenariu prost și 
regizor prost și de ce tocmai ei in genere se 
intilnesc si lucrează cu bucurie sì devotament 
mină în mină? Uite asa! Ca să aiba si prostii 


O declaraţie 


(loana Crăciunescu) 


dragoste pentru film 


Ironia si 
în stare de continuă veghe 


treabă! Altfel ei ar sta și i-ar chinui pe cei- 
lalti — rarii, unicii, cei chinuiti oricum de 
spaime si câutări, de propria lor minte si de 
propriul lor suflet, cei care ard pe dinăuntru 
Daca nu ar exista acest fel de bizară selecție 
he, he 

Cel care nu merită să primească de lucru 
ia orice, numai să facă și dacă se mai așează 
alături si un operator „bun“ sà „aranjeze“ ca 
drele ca feliile de cozonac pe o farfurie... cei 
lalti fug mai bine în prerie. 

Nu cred că există „scenariu prost, subred 
ci multă prostie și subrezenie! Cred că sce 
nariul subred — se îndreaptă „fără miini 
fără picioare“, asa cum spunea prietenu 
meu, pe un drum subred, spre un scaun su 
bred, spre aprobări subrede i cu putina 
grijă nu iese chiar atit de subred! Ba pe ici 
pe colo chiar merge! Chiar se poate! Si daca 
s-a putut odată... se poate tot timpul... Pariez 
că din Croaziera, așa cum era scris scenariul 
dacă regia îi era dată unui X vestit pentru ra 
teuri, imaginea — unui pensionar cumsecade 

i disciplinat, montajul — unei secretare li 
bere, muzica — unui șlagăr în devenire, ie 
ea un film superb de reclamă pentru studen 
ţii straini cum să-și petreacă vacanța în Delta 
Dunării printre pelicani! 

Să nu ne imbătăm cu vorbe! Au ieșit pinà 


acum filme bune si foarte bune, mai ales dir 
scenariile provenite din adaptări sau după « 
idee de... sau scenarii concepute ca atare de 
scriitori sau de regizori care urmăresc, hai 
să-l numesc eu, un anume plan programatic. 

Desigur nu este o intimplare! In mai toate 
cazurile avem de-a face cu o dublă, triplă re- 
gindire a unei idei. După o lungă perioada de 
pregătire și elaborare a scriitorului, apoi acea 
perioadă de scriere în sine a romanului, schi- 
tei, nuvelei etc. intervine scenaristul, apoi re- 
gizorul sau unul și același cu o noua pe- 
rioadă de elaborare, deci nicidecum un lucru 
făcut de azi pe miine... Dar aceste filtre pot fi 
benefice sau nu, ele pot să rețină impurità- 
tile, dar cu un exces de zel pot sà retina si 
aerul pe care il respirăm. Pot desigur sā cre- 
eze cel mai opac geam care dă spre lumea 
noastră. Cit despre mine? Oricum nu prea in- 
teleg de ce sà râspund la aceste întrebari 
cind eu oricum abia astept să mi se propuna 
un rol într-un film. Iubesc de fapt enorm me- 
seria asta, sufăr şi plătesc pentru ea, fac tot 
ce-mi stă în putinţă si dacă nu am să reușesc 
să îi stirnesc „dragostea“, as vrea macar sa îi 
stirnesc respectul. lată un scenariu solid con 
struit! 


loana CRĂCIUNESCU 


Să nu mă port 
ca la un „top“ de unde vine si „toptanul“ 


1. De regulă, personajele care mi-au dat 
satisfacție, sint cele la care nu mă asteptam 
pentru că cele la care mă aşteptam nu ma 
puteau depăși si deci umple de vreo satisfac: 
ție, afară doar de aceea a datoriei implinite 
care însă nu asigură o emoție artistică. În 
fapt, ar fi comisarul din Actorul şi sălbaticii, 
deoarece tipul de personaj fiind cel atit de 
lansat de către Sergiu Nicolaescu, iar eu fiind 
departe de idealul masculin amintit, ba chiar 
fiind deloc lansat, mă asteptam să fie nu un 
personaj, ci doar o pălărie deasupra unui 
costum. Și totuși am învins atunci ca loan 
Vodă, prin surprindere. 

2. Nu regret nimic, pentru că toate au 


consumat o bucăţică din mine cel obosit as 
tazi si miine 

Nu regret nici pe cele multe pe care n 
le-am jucat, pentru că ele au fost jucate de 
alţii si de multe ori mai bine 

3. Ca să nu mă port ca la un top (de 

unde vine si „toptanul“, expresie experimeh 
tată la festivaluri de toate felurile), aș spune 
că unele dintre scenariile lui Daneliuc, ulti- 
mul film al iui Dan Pita, Concurs, si foarte 
multe dintre cele neaprobate încă 

lar subrede restul, pentru că eu nu cred in 
calea de mijloc 


Mircea DIACONU 


Pentru fiecare greșeală 
trebuie să ceri scuze spectatorilor 


1. S-ar putea să nu coincidă întotdeauna 
ceea ce cred eu că mi-a reuşit cu ceea ce se 
consemnează ca reușită. Știu insă un lucru. 
și asta s-a verificat, că publicul iubește per- 
sonajele bune, simpatice, personajele victi- 
me. Coincidenta a făcut ca personajele ju- 
cate de mine in Ilustrate, Tănase Scatiu, loa- 
nide, Ora zero, Ana și „hoţul“ să facă parte 
din categoria personajelor simpatizate. Si 
să-mi aducă mie satisfacția unor roluri de 
compoziție, adică să-mi dea prilejul întilnirii 
cu o serie de personaje bine conturate, cu o 
personalitate a lor, cu „carne“ cum spunem 
noi actorii, care să insemne ceva în poveste 
— atribute normale de fapt, dar din păcate 
deseori inexistente. Pentru mine este prea 
apropiată confruntarea -cu Fanny din Saltim- 
bancii pentru a sti ce satisfacţii imi va aduce 
acest rol din întilnirea cu publicul, dar pot 
spune cà acest personaj mi-a oferit atit de 
mult, încit îmi este frică să mă gindesc la ro- 
lurile care eventual vor urma; dealtfel oricum 
sint cam sceptică în privința partiturilor femi 
nine în filmul nostru 


2. M-am dezvajat să mă joc de-a ceea ce 
aș vrea eu să fac. Asa că imi este greu så 
spun ceea ce aș fi dorit să joc sau ceea 
regret cà nu am jucat. Probabil că nu erar 
eu cea nimerită să fiu acolo unde nu am fos! 


autoironia 


(Mircea Diaconu) 


important 
ă spui și nu 
(Carmen Galin) 


lar ceea ce,am jucat și regret că am tăcut-o 
(am un exemplu) mă gindesc că este ome- 
neste să gresesti din cind în cind si că în 
același timp a fost o lecţie și un semnal de 
alarmă pentru a ști să spui nu. Desigur, pen- 
tru fiecare astfel de greșeală trebuie să ceri 
mai întii scuze spectatorilor care au ieșit ne 
mulţumiţi din sala de cinema. Dar sper din 
tot sufletul ca bilanţul acestui capitol al insa- 
tisfacţiilor să fie cit mai redus 

3. Tocmai citisem interviul cu scriitorul s 
scenaristul Titus Popovici din numărul din 
decembrie al revistei Cinema, cind mă gin 
deam la întrebarea pe care mi-ati pus-o 
mi-am dat seama cà cel mai bun lucru ar fi 
să-l recitesc, să-l citesc cu glas tare celor din 
jur, să-l recomand cu căldură celor care nu 
l-au citit s-o facă neapărat, in cazul cind vor 
găsi revista Cinema. Ín interviul lui Titus Po- 
povici, de o rară densitate de ginduri si de 
vorbe spuse la obiect, se află multe din răs 
punsurile noastre — poate si ale dumnea 
voastră — despre ceea ce ar trebui să fie 
scenariile și nu sint. Rar mi-a fost dat să ci 
tesc un text care să pună atit de exact dege 
tul pe rana noastră cinematografică 


Carmen GALIN 


Anchetă realizată de Adina DARIAN 


„Am făcut 
foarte puţine filme“. 
(Mariana Mihuj) 


să ştii 


Am citit scenarii excelente 
si am văzut filme proaste 


1.2.3. Din fericire am făcut foarte puţine filme 
Spun, din fericire, pentru cà am citit scenarii 
excelente și am văzut filme proaste. Am fil- 
mat secvențe care păreau minunate pe platou 
iar pe ecran erau ciuntite sì de neînteles. lar 
filmul trebuie judecat așa cum este terminat 
Desigur, totul depinde de creator, de regizor 


1. Cred ca nu sint în măsură să răspund la 
aceste intrebari. Marile satisfacţii le-am avut 
pe scenă. In teatru există alt repertoriu, alta 
prețuire... Ce am făcut eu în film? Ce mi s-a 
propus? Și dacă ar fi totuși să răspund la 
această primă întrebare, nu știu de ce imi 
vine în minte primul rol din viața mea făcut 
:u Liviu Ciulei în Pădurea spinzuraților, cind 
nu știam ce înseamnă film. De ce îmi vine în 
minte? Să fie intilnirea cu cinematograful, sà 
he tocmai colaborarea cu Ciulei?. 

2. A fost o perioadă cind credeam des 
pre mine ca pot orice și, dacă m-ati fi intre- 
bat atunci, aș fi răspuns că orice rol era po- 
trivit pentru mine. Dar au trecut atiția ani făra 
să fi fâcut vreun film încit regretul de atunci 


1. Personajele care mi-au dat satisfacţie au 
fost cele interpretate în filmele Mihai Vitea- 
zul, Puterea si Adevărul, Dacii, Atunci Ham 
condamnat pe toți la moarte, Osinda, Duios 
Anastasia trecea, si multe altele. Am avut 
ocazia să joc și în filme care nu mi-au adus 
nici un fel de satisfacție. Nu are nici un rost 
să le enumerăm, deoarece nu sint chiar pu- 
ține. Ni: zut spune însă că regret faptul cà 
gm jucat in aceste filme. Munca noastră este 
pigmentatà de succese si esecuri. Nici nu 
våd cum ar putea străluci un succes, dacă 
n-ar fi mereu lustruit de amaraciunea esecu 
rilor. Nu regret deci cà am jucat aceste roluri 
pentru ca ele m-au ajutat să aflu cum nu tre- 
buie făcut, ceea ce mi se pare la fel de im- 
portant cu a sti cum trebuie. Sint convins ca 
multe dintre rolurile, care mi-au reușit iși me 
rità in parte succesul rolurilor care nu mi-au 
reușit 

2—3. Nu fac parte din categoria actorilor 
care regretă rolurile pe care nu au avut oca 
zia să le interpreteze. Cum mi-ar sta mie la 
50 de ani sà imi împărtășesc regretul ca ni 
am jucat Romeo? Ar fi ca si cînd as regreta 
că nu am ochi albastri. Sint partizanul pareri 
că, în general, fiecare om are exact ceea ce 
merită. Sint poate unii care ar fi meritat ma 
mult. Dar dacă nu au reusit, cred că este pu 
tin şi vina lor: nu au știut să aștepte pregătin 
du-se, nu au știut să se facă necesari, nu au 
avut inima suficient de largă și mintea su 
ficient de trează. În orice caz, eu nu pot să 
mă pling. Ar fi nedrept. Eu mai mult am refu 
zat decit am jucat. Am refuzat ori de cite ori 
partitura nu mi s-a părut suficient de intere- 
santă, ori de cite ori ceea ce mi se propunea 


Așteptăm mai mult decit ceea ce ne oferă 


Fiecare actor are ce merită, dar... 


dacă el justifică sau nu acest termen. Pot 
spune ca am avut recent o mare întilnire în 
film. Şi deci știu ce înseamnă satisfacţie. Dar 
intilnirea cu spectatorii nu a avut incă loc. 


Mariana MIHUT 


nu se mai potrivește cu cel de azi 

3. După primele răspunsuri vă dati 
seama că la al treilea pot vorbi doar în cali- 
tate de spectator în materie de scenariu si 
chiar de film. Deci un spectator care face 
prin forța lucrurilor abstracţie de scenarii 
căci el vede doar produsul finit, iar ca spec- 
tator sint dezamăgită. Dacă sint dezamăgită 
de rezultat în ansamblul său sau dacă pricina 
este scenariul sau felul în care el a fost filmat 
sau de interpretare, n-aș putea să spun. Dar 
pot spune că experienţele valoroase sint rare 
şi că filmul nostru este in general prea slab 
pentru ceea ce așteptăm noi cu toţii de la el 


Gina PATRICHI 


nu-mi punea nici un fel de probleme. Asta nu 
nseamnă că nu m-am înșelat de mai multe 
ori. Şi iată că din vorbă în vorbă am ajuns şi 
la scenarii. Este în general cunoscut faptul că 
scenariul stă la baza filmului, că valoarea lui 
garantează, într-un procent ridicat, reușita fil- 
mului. M-am referit la procent, pentru că un 
scenariu oricit ar fi de genial, dacă este tra- 
tat prost, rezultatul nu poate fi decit medio- 
cru. S-au văzut din contra cazuri cind scena- 
rii subtirele au stat la baza unor filme foarte 
bune. De ce? Pentru că scenariul oricit 
ne-am zbate pină la urmă nu e nimic altceva 
decit un pretext pe baza căruia un creator 
naște sau nu naște o lume. Din cele mai 
vechi timpuri la baza tuturor spectacolelor 
stau un manunchi de binecunoscute, hirşiite 
i îmbătrinite pasiuni omenești. Adevàratii 
creatori și-au spus însă punctul de vedere 
față de aceste pasiuni, de fiecare dată de la 
alt nivel de experienţă și înțelegere umană 
Este de fapt procesul intim al evoluţiei artei 
A fi cuminţi și a povesti cum s-a mai povestit 
de mii de ori nu interesează pe nimeni. Plicti- 
sește. A veni cu o modalitate de rezolvare 
nouă, neașteptată, personală, acesta este de 
fapt adevăratul izvor al delectării estetice și 
condiţia la care dă dreptul la statutul de artist 
creator. In concluzie, lucrul cel mai important 
intr-o cinematografie mi se pare punctul de 
vedere al creatorilor asupra vieţii. Nu are nici 
„n rost să dâm vina pe scenarii. În fond cine 
ne obligă să le facem sau să le acceptăm pe 
cele schematice, neadevărate, lipsite de pro- 
bleme? 


Amza PELLEA 


Talentul, din nou talentul 


1. ,Satisfactia" imi ramine o noţiune 
trâină. Tot ce fac mi se pare un dezastru 
2. Nu obisnuiesc să regret personaje, nici 
jucate nici nejucate. 


Nemulțumirea de sine 
un drum care ur a nu 
(Gina Patrichi) 


A povesti cum s-a mai povestit 
intereseazà pe 


3. Cred cà scenariile cele mai solid con- 
struite sint cele care încap pe mina unui ta- 
lent regizoral „solid construit”. Si invers, 


Valeria SECIU 


Din 


nimeni 


Pellea) (Valeria 


(Amza 


incertitudine 
@ se naște emoția 


Seciu) 


Ora cinci după amiază, holul centralei „Ro- 
mânia Film“. La șapte incepe vizionarea cu 
„Omul si umbra; cel mai recent film de lulian 
Mihu. O vizionare de lucru. Avem două ore 
pentru interviu. „Mai bine vorbeam dupa ce 
vedeai filmul“ — rostește cu vocea lui in- 
ceată şi uşor răgușită si zimbeste, ca de obi- 
cei, tot timpul, zimbetui acela după care nu 
ştii niciodată ce se ascunde: Ironie? timidi- 
tate? simpatie? „Sint curios cum o saţi 
placă” — continuà, in timp ce imi instalez 
casetofonul. „Este un film experimental si 
trebuie-luat ca atare... Dar de cind lucrezi tu 
cu aparate, imi placea mai mult cu creionul 
Un film suprarealist, daca vrei. O formula va- 
labilă în literatură si dramaturgie, de la Cara- 
giale la Eugen lonescu si Mircea Eliade. Tre- 
buia incercat si în cinematografia noast:a 
nu?" De ce nu? „Sau un film fantastic nu 
ti-ar place?” De ce nu? Dar oare asta e pro- 
blema, ce-mi place mie? Mie, de pilda, mi-ar 
fi plăcut sà avem discuţia asta imediat după 
„Lumina palidă a durerii” si nu inaintea unui 
film pe care nu l-am văzut. „Și ce ne impie- 
dica să discutăm despre „Lumina palidă”... E 
chiar mai bine acum, a trecut timpul,mi s-au 
sedimentat si mie niste ginduri, putem dis- 
cuta la rece. Neprevăzulul si starea de 
„deschis pentru toate posibilitățile“, inclusiv 
cele care aparent „nu se poate“, sint insem- 
nele principale ale personajului lulian Mihu. 
Că este un personaj. Alunecăm incet, insotiti 
de neobositul zimbet — simpatie? ironie? ti- 
miditate — inapoi, către „Lumina palidă“... 

— Eu spun ca e cel mai bun film al meu 
Ca regie. Deşi, sau poate tocmai pentru ca 
mi-a pus probleme foarte serioase din punct 
de vedere regizoral. Un film facut în patru 
anotimpuri, din citeva povesti aparent fara 
unitate pe care trebuia sa le imbin nu intr-un 
story, dar într-un tot cinematografic... Georgi 
Macovescu mi-a propus sa facă el legăturile 
din scenariu, dar l-am rugat sa-mi dea poves 
tirile separat... Ştiam că ele se vor lega prir 
personaje prin ritmarea episoadelor chiar dir 
timpul filmării,nu la montaj... Si asta a fost un 
lucru foarte interesant: sa faci montaj din fil 
mare. Asta nu inseamnă ca la masa de mon 
taj nu s-a depus încă o muncă istovitoare! 
Pe urmă s-a ivit o problema foarte impor- 
tanta; interpreții. Pentru rolurile de intelec- 
tuali am ştiut de la inceput că voi lua actori 
Problema era taranii. Probele cu actori nu au 
reușit din punctul meu de vedere și al lui Ge- 
orge Macovescu. Se simțea că sint actori 
care fac, dacă vrei, perfect, dar fac pe țăranii 
nu sint țărani. Şi atunci, am hotarit cu orice 
preț să folosim oameni din satul respectiv pe 
care i-am filmat asa cum se comportau ei, cu 
riscul de a deveni, poate, mai lent in poves 
tire. Dar, pentru un om care stie sà desci 
freze un gest sau să citească un subiect i 
gesturile personajelor, este o experient 
bună. Cred ca 

O butnitură acoperă inceputul frazei si ho 
lul este traversat de o tovaràsà cu o galeata 
intr-o mină si o mătură in cealaltă. Astept s. 
pocnească si a doua ușă şi 

— Cred ca e bine pentru cinematografie su 
uzeze 3! de neprofesionisti. Se mai diversific: 
fizionomiile. Eu am mai folosit neprofesionisti 
si în alte filme, chiar in roluri principale, tu 
ştii,dar cred ca ar trebui sa incerce și alţii. $ 
mie mi-e mai usor să lucrez cu actori, numa 
cå avem puţini disponibili. Sint foarte ocupat 
in teatru, timp de repetiții mari, la film, noi nu 
avem — dealtfel nici o cinematografie nu 
are — scenarii cu doi-trei actori nu se fac 
— noi avem o privire mai cuprinzătoare... Fil 
mele noastre, deobicei, au foarte multe per 
sonaje de plan doi, trei, patru, e bine så folc 
sim pentru ele neprofesionisti. Nu trebuie si 
folosim actori mari în roluri mici decit in rare 
cazuri. La institut am incercat sa cream un 
grup de regizori care să lucreze în acest 
sens. Ei au si lucrat — Pita, Veroiu — si au 
reusit foarte bine. 

Apropo de privirea cuprinzătoare. Este ea 
si pătrunzătoare? Ín filmele cu personaje nu- 
meroase circulă oare si o cantitate corespun- 
zătoare de idei? El ce crede? (Usa pocneste 
iar. Tovaràsa cu mătura si galeata traver- 
sează holul in sens invers). 

— Nici un actor nu poate sa taca dintr-un 
subiect 

Nu m-a auzit. Vorbeam de film. Vorbeam 
de privire. Tovaràsa cu galeata e de vină 
Vorbeam de cinematogratie. Zimbetul (ironic, 
timid, perfid) mă linişteşte: 

tu, vin la ideea ta, dar ocolind putin 
Nici un actor nu poate sa faca, dintr-un per- 
sonaj fara sens, un rol bun într-un film cu su 
biect fără sens. Oricit ar fi de genial. Părerea 
mea este că scenariile sint vinovate. Sigur ca 
în general, ar trebui să folosim acele scenarii 
care introduc in povestire numai personajele 
de care este nevoie. Dar, unde ar trebui să lie 
un personaj sint trei, unde ar trebui să fie trei 
sint nouă, nimeni nu apucă sa ducă pina la 
capât vreo idee, apar niște actori care spun 
două-trei replici și din asta nu iese nimic de- 
cit că vezi doi-trei actori care-ţi plac. Dar nu 
pot sà mă pronun. pentru ca nu stiu care a 
fost intenția regizorilor, sau a caselor de 
filme, cind au iniţiat asttel de scenarii. In 
principiu, cred că ar trebui să ne restringem 
la lucrurile de care avem neaparat nevoie 
Vreau să spun că, ce nu este util. ar treb: 
eliminat de la început, încă din discuţia asu 
pra scenariului. Filmul trebuie să selecteze 
să transforme realitatea, s-o stilizeze, sa 
ajungă la un sens filosofic, la o idee. Realita 
tea, asa cum este ea, nu poate fi exprimata 
intr-un film ca întreg. Trebuie să alegi „fel 
ile” cele mai interesante. personajele cele 


regizorii 
nostri 


lulian Mihu: 


Unii regizori 
lucrează prea mult, 
alții prea putin. 
Din păcat 
cei care lucrează mult 
nu sînt întotdeauna 


cei mai buni 


Filmul mediu 
poate fi un stimule 
Dacă aici se ridică 

stacheta, 
noi toti 

vom fi obligati 
„să sărim mai sus“ 


mai interesante, 
sante. La Lumina palidă... George Macovescu 
mi-a prezentat vreo 70 de subiecte. Toate 
erau adevărate, dar noi am ales citeva si în 
ele am introdus ceea ce era mai interesant 
din sensul general. De aceea cred ca am reu- 
it. Eu nu cred ca o poveste banală, asa cum 
am citit foarte multe, poate fi interesantă n. 
mai pentru cà e banala 


Nu se putea să nu ajungă la banal. Ultima 
dată se declara gata sà se lupte cu el pe ring. 
De ce atita furie? Banalul n-a inspirat el ati- 
er Lore neorealiste minunate care știu că-i 

ac 


— Acela e altfel de banal. Este banalul 
semnilicativ. Dacă stam să judecăm, banalul 
este ceva foarte general, dureros sì prin asta 
èl devine interesant. capata un sens filosofic 
Exista multi oameni care trăiesc in banalitate 

i poţi sa exprimi aceasta stare de lucruri 
dar in asa fel incit sa reiasa ca nu trebuie 
trait in banalitate. Si prin această contradic- 
ție, banalul poate deveni interesant si origi- 
nal. Privit si redat tale quale, banalul nu 
poate fi interesant. Cu asta ma lupt eu 


Buuf! Usa. Tovaràsa cu... Nu. Un băiețel in 
unitormă de școlar, probabil fiul ei, traver- 
sează holul. De sub cea de-a doua bufniturà 
de ușă iese, cuminte si inceată, vocea lui 
Mihu: 

— Eu sint un creator cu spirit colectiv. Mă 
intereseaza ce fac colegii mei si mà intere- 
sează, daca pot, să dau si o mină de ajutor 
după cum sint si eu dispus să primesc o 
mina de ajutor, cind este cazul, sau cind 
acest lucru imi convine, sau cind ajutorul 
merge in sensul în care vreau eu, Tu stii 
bine, am prieteni regizori, am și colegi care 
mi-au fost studenti, le urmăresc evoluţia 
imi place sa constat ca, dupa indoieli sau 
nesigurante la unele filme, acum ei stiu ce 
pot să facă cel mai bine. Un regizor nu poale 
aborda toate stilurile, toate genurile, toate te 
mele de pe lume. Sau, poate aborda orice 
temă, dar s-o aduca la el în sensul conturârii 
dupa propria personalitate. Sint foarte bucu- 
ros că Dan Pita a revenit la forma lui cea mai 
buna. Am văzut material la ultimul film; Con- 
curs, mi s-a părut foarte bun, pentru ca e in 
stilul lui. Fiecare are o personalitate proprie 
pe care trebuie să şi-o respecte si care se 
cere respectată. Si nimeni nu trebuie să imite 
pe nimeni, nici de aici, nici din altă parte 


intimplarile cele mai intere- 


Există şi regizori care lucreaza prea mult și 
alții care lucrează putin. Sint nedumerit de ce 
Ada Pistiner — de exemplu — nu lucreaza 
mai des. Ea a inceput bine si vad că s-a oprit 
In actuala situaţie a cinematografiei aproape 
fiecare își poate găsi locul pentru un film pe 
an 


Dar de ce să nu vorbim despre el? Și el a 
lucrat puţin. Si el a incercat toate genurile, 
toate temele si nici n-a fost rău. Si el ar tre- 
bui să aibă un loc intr-un gen anume. Chiar 
așa, care e locul lui? Pinà una alta, cind il 
cauţi este „pe trotuarul celălalt”. Si de fiecare 
dată, trotuarul acela devine al lui... 


— Da, dar voi cronicarii nu ati spus nicio- 
data explicit cum anume se simte ca toate til- 
mele, indiferent de gen, imi aparin.. Locul 
meu nu e un loc stabil. Caut sa fac altceva 
de la un film la altul. Sint regizori care nu se 
plictisesc lucrind într-o singura sfera si ii ad- 
mir, îi invidiez — poate vor trai o viața mai 
lungă decit mine — dar eu nu pot asa. Sint 
mai nelinistit. Caut forme noi, subiecte mai 
deosebite, formule care sa ma amuze si pe 
mine. Acum, de exemplu, fac un film de capa 
„i spadă. Pe urmă, cu George Macovescu 
am să fac un film de actualitate. Marea iubire 
se cheamă, asta apropo de banalitate. Este 
vorba de doi tineri muncitori care iubesc ace- 
easì fata — o balerina. Vrem sa vedem dacă 
la tinâra generaţie problema dragostei, a ge- 
loziei. a egoismului, se pune la fel ca la cele- 
lalte generaţii... Scenariul este foarte frumos, 
are foarte multă câldură, mult lirism. Daca 
vrei, se apropie de La mere, adică de Cehov, 
si pentru asta trebuie să-i mulțumesc lui Ma- 
covescu... Ce as vrea sà spun despre cinema- 
tografie, în general. este despre ceea ce cred 
eu cà ii lipseste. Nu te uita asa, ca tot despre 
mine vorbesc, dar implicit, pentru ca eu la 
fiecare film caut sa dau sens acestor lucruri 
despre care vreau să-ți vorbesc. Existam, 
într-o cinematografie despre care se spune 
câ ar trebui să devină o școală de film si nu 
mai ajungem acolo... Beneficiem de unele 
surse literare sau culturale. de origine popu- 
lară sau cultă care ar putea să fie exploatate 
dar nu sint. De aici derivă un fel de durerea 
mea pentru faptul că nu se vorbeste despre 
cinematografia noastră în lume. Si nu se vor- 
beste, pentru că filmele nu sint destul de cu- 
noscute. Si nu sint, pentru că nu ne respec- 
tām. Filmele noastre ar trebui sa contina o 
cantitate mai mare de bunatate, caldura, mai 


https://biblioteca-digitala.ro 


mult umor uman. pentru ca asta este specifi 
cul nostru. Mereu aud: asta nu fac pentru c 
nu se poate, asta nu încerc pentru ca este 
foarte greu. Dar eu cred că intotdeauna tre 
buie încercat greul, trebuie incercate lucru 
rile mai complicate si sa vedem după aceea 
dacă reusim sau nu... Colegii mei sint destul 
de buni ca sa faca din cinematogratia romă 
nească o cinematografie de prim plan. Unii 
au destul talent, cunosc destulă meserie — 
eu cred că filmul se poate face bine si cu 
meserie, nu numai cu talent — provin 
dintr-un popor foarte dotat si toate astea sint 
deajuns ca sa nu intelegem de ce nu raz- 
beste cinematografia noastră în prim planul 
culturii universale. Cred ca există foarte 
multe cedări la foarte multi dintre — acum 
trebuie să spun: noi, pentru că și eu am facut 
cedari pe parcursul existenţei mele de regi- 
zor, dar de la Lumina palidă a durerii mi-am 
pus în gind să nu mai cedez. Trebuie sa 
existe un moment în care fiecare sà hota- 
rasca, pentru sine, punctul de cotitura de la 
care sa pornească mai departe, fără cedari 
Pentru că aici nu mai poate interveni nimeni 
nici o autoritate, de nici un ordin, nu-i poate 
face pe oameni să-si iasă din comoditatea 
lor. Dar ei trebuie sa iasă, Citiva au si iesit și 
vor să facă ceea ce cred ei ca e bine să facă 
Dar prea puţini. Or, cinematografia cu prea 
ini nu se poate face 

ncerc să văd cum toți regizorii „işi ies din 
comoditate“, dar nu reușesc. Cer ajutor. 
Cum? 

— In primul rind ar trebui ridicat nivelul fil- 
mului mediu. Se spune că el a crescut, dar 
nu este asa. Şi dacă nu creste nivelul filmului 
mediu, nu va creste nici nivelul filmului 
mare". Pentru că fiecare dintre noi va spune 
asa: oricum, un film mai bun decit nivelul 
mediu tot fac. Si-l taci, dar el putea sa fie mai 
bun. Filmul mediu este un stimulent. Daca 
aici se ridica stacheta, dacă se lichideaza fil- 
mul mediocru. atunci toți vom fi nevoiţi „sa 
sarim mai sus". (,,Poftim, poftim, dar ce? e 
sapte?! ll cunosti?). 


ll cunosc. E Gheorghe Marin din „Lumina 
palidă...” numai că nu ştiu cum a intrat, pen- 
tru că ușa n-a pocnit... 

— O sa-l vezi si aici, in Omul si umbra... 
Vorbeai de condiţii. Condiţiile intotdeauna 
trebuie schimbate. Si materiale si de creaţie 
Trebuie să existe o luptă ca acest climat så 
devină din ce în ce mai bun. In acest timp 
insă, nu trebuie să se stea Trebuie sa te 
adaptezi momentului, să faci ceea ce se 
poate cu mijloacele pe care le ai si sa nu tin- 
jesti dupa ceva care o sà vina mai tirziu. Nu 
stiu, poate colegii mei care mai au nemulu- 
miri — si e bine, artistul trebuie să fie întot- 
deauna nemulțumit — nu vor fi de acord cu 
ce spun, dar eu cred că există acum această 
posibilitate ca fiecare sa faca pentru el ceea 
ce trebuie si daca face acest lucru va fi bine 
si pentru cinematografie. Pentru ca, în primul 
rind cinematogratia trebuie ajutată. Prin noi 
Pretutindeni pe lume există un producător la 
care te duci cu subiectul tàu, dar producator 
bun este numai acela care știe si înțelege ce- 
rintele artistice. Şi dacă nu stie, trebuie ajutat 
sa le afle. Un producător bun mai trebuie sa 
stie ce poate fiecare regizor, ce i se potri- 
veste mai bine, si sa lie dispus să-l inteleaga 
chiar daca acest lucru nu a intrat pina atunci 
în sfera lui de preocupări. Şi la noi exista. nu 
multi, dar citiva asemenea producători 


Ce spune el este aproape paradisul... per- 
fectiunea 
— Perfectiunea (se aude dupà — presu- 
pun — ultima bufniturà de ușă; pentru cà ho- 
lul s-a umplut brusc de lume ca intr-un film 
suprarealist) nu se poate atinge. Dar acei pi 
meni sint interesanţi care doresc să ajunga la 
ea Totdeauna trebuie solicitat, promovat, in- 
curajat etortul pe care-l facem să ajungem la 
perfectiune. Efortul de a incerca este foarte 
necesar. Icar. nu? Pasărea se inaltà să atingă 
cel mai inalt punct al vazduhului. Ea îl poate 
atinge? Aspiratia spre sublim, acesta-i secre- 
tul... Mi se intimpla ceva foa straniu: am 
făcut un film experimental la vifsta mea. Nu e 
curios? Dar daca astepti ca Omul si umbra 
sa tie un film „bine facut“, te inseli. N-am 
vrut sá epatez nici prin regie, nici prin formă, 
am vrut sa las subiectul foarte deschis ca 
tema aceasta, a alcoolismului, sà apară cit 
mai evidenta. ȘI, in același timp, sa nu jignim 
pe nimeni. Nu vreau să jignim un bolnav, 
pentru ca un alcoolic este un bolnav, nu? si 
un bolnav trebuie vindecat, în familie. in so- 
cietate. E un film moral. Un film-placat, 
aproape, din acest punct de vedere. Si foarte 
tezist, daca asta nu te supàrà... Dar hai să-l 
vezi, ca-i sapte 


Îl văd. Este o explozie de fantezie scenaris- 
tică și regizorală. Un joc pasionant de-a pa- 
rodia in parodie, de-a comedia in comedie, 
de-a canoanele, de-a sabloanele. De-a filmul 
in film. El are, firește, tot ce mi-a spus regi- 
zorul lui, dar mai cu seamă are ceea ce nu 
mi-a spus: o mare, tonifiantà, recontortantă 
doză de ironie si autoironie. Marca fabricii. 
Marca lulian Mihu, pentru ca să-l răspund, in 
absenţă, la intrebarea: ce ne face pe noi, tro- 
nicarii, să spunem că toate filmele lui, indite- 
ue de gen, strigà de la o postà cà sint ale 
lu 


Eva SÎRBU 


Raspunzind. vara trecută. la o ancheta ap 
rută nu demult in Cinema, spuneam între al- 
tele, ca lilmele lui Andrei Tarkovski. Rubliov 

ì Solaris, alcatuiesc un diptic. Intre timp am 
vazut Călăuza si mi-am dat seama ca se 
adauga celorlalte doua, constituind impre- 
ună, de fapt, un triptic Nu am vazut Oglinda, 
dar din relatări am putut intelege ca nu face 
parte din aceeasi serie. Nici nu ar avea cum 
voletele. tripticului inchizindu-se perfect cu 
cele trei teme ce se pot, in linii mari, enunta 
astfel: moartea — in speța. rastignirea — 
(Rubliov); invierea (Solaris); mintuirea (Ca- 
lăuza). E deci un ciclu cu mesaj crestin? Evi 
dent ca da. Sa nu se alarmeze rationalistii, ni 
e citusi de putina habotnicie in mesaju 
acesta, nici „misticism“. nici, cum se zice at 
de impropriu, „obscurantism”. E vorba de u 
sens esențialmente uman si de fapt chiar lar 
ca si la Dostoievski. Laic, dar nu profan, c 
cum să zic mai exact: inițiatic? simbolic? Ca 
drul monastic si religios din Rubliov e da! d 
contextul istoric, dar daca facem cuvenite! 
transferuri de epoca, nu e de spirit mai putw 
laic decit staretia lui Zosima din „Fraţii Kara 
mazov" sau a lui Tihon din „Demonii“. Sen 
nificatia spirituala si etica fiind de aceea 
esenţă in cele trei filme, e totusi mai directa 
mai putin „ezoterica”, in cadrul pravoslavnic 
al Rusiei medievale din Rubliov decit în cel 
anticipa}ionist din Solaris sau în cel contem 
poran din Călăuza. 

Subiectul din Călăuza este o cautare, o qu- 
este, de tipul cautarii Graal-ului. Titlul origi- 
na! e in engleza, Stalker, de la verbul to stalk, 
a strabate, Intii strabaterea limitei interzise a 
unei zone greu accesibile, apo: strabatere 
nenumăratelor piedici imprevizibile, nelinist 
toare, ale unui itinerar intortocheat, în ce 
mai mare parte subteran, ce trebuie sà du 


Filmul modern 


ransformă 


Trei opinii despre trei filme 


Sensul călătoriei aventuroase e în final, 


ca şi pentru Ulise, 


ntr-un loc misterios, implinitor al celor ma 
adinci dorințe. si unde e nepermis, periculos 
1 veni cu ginduri ascunse si pofte impure 
"cul acela e o anumită cameră a unei case 
parasite („zona” însasi, plina de obiecte de 
zafectate si deseuri de tot soiul, a lost pară 
sità în urma unei pustiiri inexplicabile). Casa 
> in aparenţa destul de aproape. dar nu e ac- 
esibilă direct, pe cimp deschis. În „zoná“ 
Jomneste o liniste absolută, intreruptă cind 
i cind de ecourile unor sunete aparent natu- 
rale. tulburatoare totusi. Ca si oceanul din 
Solaris, zona e un tarîm incarcat de miste 
rioase potente; nu e de domeniul fantastici 
lui, dar e de esența totuși supranaturală; cun: 
ir fi zis Rudolf Otto, zona are un caract: 
numinos", e un ganz Anderes, ceva ungehe- 
uer. Dar nu aceasta importà, ci atitudin: 
mului reflexiv in fata acestui „Altceva”. C 


în vedete 


personaje (pînă mai ieri) „nefotogenice“ 


Pentru ce oare se bucură de atita succes lu 
marele public un personaj cinematografic cu 
burduhânosul Piedone? Trebuie sa cinta 
rească peste o sută cincizeci de kilogram: 
are o grație elefantinà, niste reacţii menta 
intirziate si dificile, marcate prin incretire 
fruntiì înguste si, in plus, poartă niste bretel: 
foarte putin elegante, dar indispensabile pen 
tru păstrarea pantalonilor sub imensul sau 
pintec 

In ultimul film, poate mai amuzant decit ce 
lelalte, e serif si protejeaza un delicios copi 
extraterestru, coborit la noi dintr-o farfurie 
zburătoare si câutat de forțele NATO. Cuplul 
trimite la o imagine mitica, degradată jovial 
Un urias sfint Cristofor duce pe umarul sau 
pruncul divin; acesta înfàptuieste — e adeva 
rat — diverse miracole, comice insă si expli- 
cabile stiintifico-fantastic prin tehnologia 
avansată a civilizaţiei de unde vine. Va inde- 
plini si o operă satirologica, salvind omeni- 
rea, dar nu de pacate ci de invazia cruzilor 
Alieni. Cit despre Sfintul Cristolor modern 
ce sà spunem? El foloseste automobilul in lo 
cul picioarelor si toiagului, ca sa-l treaca pe 
micul Charlie printr-o serie de state ameri 
cane si doi pumni formidabili, spre a-i asi 
gura securitatea. Dar aceasta nu e suficient 
Care sa lie sursa mai profundă a simpatie: 
trezite de Bud Spencer în rolul voluminosului 
i ocrotitorului serit? 

Cred că, în primul rind, dinsul turnizeaza 
ocazie de revansa grasilor. Ei au fost mere 
luați în deridere. obezitatea fiind un vech 
obiect comic. ginditi-va numai la Falstafi 
dacă n-ar fi si alții inaintea lui. Cinematogr 
ful modern reabilitează, pe rind si sistemat 


toate categoriile umane socotite pinà mai ier 
inimaginabile în roluri de vedetă. E un fel de 
democratizare pe acest tarim, cu mari sanse 
să producă largi adeziuni populare. Am asis 
lat, astfel. la promovarea uritilor simpatici in 
r3) de dive (Barbra Streisand). A venit apo 
“ndul barbatilor mici de stat, dornici sa tie 
macar Odată juni-primi.ca Dustin Hoffmar 
>struiatele (Marlene Jobert) si - oftalmici 
Donald Sutherland) fuseserà admisi cu mult 
ainte. De ce n-ar bate si ceasul obezilor? 
Grasanii aduc apoi o buna dispoziţie rabe- 
„siana. Sint simboluri ale intensității vitale 
Fiamanzii, mari mincai, l-au dat pe Rubens, 
jlorificatorul frumuseţii feminine opulente 
Bud Spencer, alias Piedone. mai are in 
plus o calitate. E un ins, paşnic, afabil, râb- 
Jator, dar — cind a fost scos din pepeni — 
intră in provocatorii de scandal ca un buldo- 
żer. Eternul „souffre-douleur”. cel care in- 
ghite tot soiul de glume nesărate pe seama 
dimensiunilor sale „se razbună”, in sfirsit si 
arata ce inseamnă un pumn cu... greutate 
Unde mai pui că Piedone nu foloseste nici 
o arma in afara darurilor sale naturale. Fiind 
el insusi o catapultă vie, dispretuieste arsena- 
lul armamentului modern. E ceva rous- 
seau-ist aici. in spiritul vremii noastre, cam 
astisite de multele binefaceri ale civilizaţiei. 
Si un ultim lucru. In filmul Toate mi se in- 
timplă numai mie, seriful burtos bate de 
tinge pe „fraţii dinamita”, pe „ingerii motoci- 
listi ai infernului”. pe reprezentanţii forțelor 
armate cele mai sofisticate si, pina la urma 
pe invadatorii extraterestri, robotizati si tele 
omandati 
Notati ca ei sint expresia aproape completa 
1 diferitelor forme de teroare contemporana 
aplicindu-le o „sfinta si serioasa bataie' 
iud Spencer indeplineste incă un vis al omu 
lui simplu din stal. Nu e de mirare. atunci. ca 
iplaudà cu entuziasm 


Ovid. S. CROHMĂLNICEANU 


Bud 
Spencer, 
alias 
Piedone, 
alias 
Buldozerul... 


intoarcerea acasà 


auzul, stalker-ul, e un ins în marginea socie 
taţii; a fost închis: e socotit un parazit, nepu 

ndu-se acomoda cu o muncă „normală“. Fi 
reste, avind o ,.vocatie", o „chemare“, nein- 
cradrabil; astfel de indivizi contemplativi 
cautàtori de absolut, apar ca „paraziți“ in 
ochii ,eficientilor* si utilitarilor. El mai e de 
clarat si „debil mintal”: nu altfel păruse si 
Parsifal. Dar la urmă, cind se întoarce istovit 
acasă, la ai lui, vedem în trista locuinţă a „de- 
bilului mintal“ o imensă bibliotecă, bucsità de 
carti vizibil citite si rascitite. 

Cei doi „clienţi” pe care-i ghidează in zona 
sint intelectuali, un scriitor si un fizician. în 
Rubliov problema era atitudinea intelectualu 
ui, în speţă a artistului, în impactul cu teroa 

1 istoriei, cu silnicia și masacrele. in Sola 
ris, intr-un context de hipertehnicizare ale 

intà, atitudinea omului de știință în fata 


iragostei si sacrificiului. Cei doi intelectuali 
din Călăuza intra in zonă fara disponibilitatea 
interioară cuvenită. Scriitorul se duce din 
plictiseala si în câutarea unor motive de „in 
spiratie" („noutaţi”!). Fizicianul se duce poate 
şi din curiozitate, dar mai ales din rivalități 
profesionale și cu gindul de a arunca centrul 
zonei in aer cu o bomba (mentalitate „mo- 
derna": a eradica tot ce ţine de transcen 
jenta). Sint impermeabili sufleteste, rupti de 
;nvele vivifiante ale spiritului. Refuza miraco- 
ul care nu e totusi anti-rational, cum zic ei, 
ratiunea insasi fiind un miracol. (Scriitorul 
scoate la un moment dat un pistol: neincre- 
dere). Calauzul spune la un moment dat 
aceste cuvinte-cheie: slabiciunea, fragilitatea 
înscamnă fragezime si viaţă; asprimea. in- 
seamna rigiditate si moarte. Mai tirziu recită 
(admirabil: sacadat, patrunzator, recules) un 
poem de Tiutcev, in care se spune in esență 
ca nu există capat în inaintarea pe calea bi- 
nelui: oprirea anulează totul. Acesta e si tilcul 
fericirii (= mintulirii): ea nu poate ti „per- 
fecta" (= incheiata, oprită), ci vie, implicind 
speranța. iubirea, încrederea. Femeia calàu- 
zului, frintă (si uneori exasperată) de viața 
grea si precară cu un sot „parazit“, care 
pleacă mereu in expediții riscante (si cu care 
are un copil infirm) spune la sfirsit: nu am re- 
gretat nici o clipă; a fost multă suferință 
teamă. rusine. dar nu am regretat nici o clipă 
Sensul calatoriei aventuroase (a! „odiseei”) e 
în final, ca si pentru Ulise, intoarcerea acasa 
Nu sederea acasă, ci intoarcerea, după toate 
ncercările trecerii de la „eu“ la sinele des- 
his, lucid, comprehensiv. intoarcerea la fe 
meia care, cu toată suferința, nu a regretat 
nici o clipă si a asteptat mereu. Ea este 
araa-lul. 

Al. PALEOLOGU 


O regizoare 


la apogeul carier 


Filmul Saltimbancii, pe al cărui generic is 
caleste, rar si apăsat, un imblinzitor de oa 
meni si urși polari, este, asa cum s-a afirmat 
un „film de familie”, iar pe planul realizării, a 
completa eu, un „film de echipă” prin exce 
lenta. Film de echipă, pentru câ numai 
intr-un asemenea climat toate, dar absolut 
toate compartimentele de creaţie (interpre 
tare actoricească, imagine, decor, costume 
muzică etc.) vibrează cu accente de virtuozi 
tate la unison, strunite de mina autoritară a 
regizoarei Elisabeta Bostan, aflată la apogeul 
carierei sale artistice de pina acum. Sint con 
vins că repet o banalitate, dar asa se intimpla 
cu majoritatea filmelor de succes. Abia 
atunci cind toate registrele își pierd identita 
tea se naste triumfator spectacolul si specta 
torul simte, intuieste că s-a petrecut ceva ne 
obisnuit; filmul coboară de pe ecran in sala si 
publicul, devenit si el o colectivitate omo 
gena, se lasă purtat. de torentul inimii si cu 
noaste bucuria creaţiei 

In seara premierei am avut, cert, aceasta 
senzaţie: actorul era imagine cuvintatoare 
imaginea comunica o stare de reverie, deco 
rul respira spirit, muzica îsi confunda ca 
denta cu montajul. Spun toate acestea, ni 
făra oarecare patetism declarat, fiindcă la îi 
mul Saltimbancii este impropriu de vorbit nu 
mai despre imagine, ruptă de intreaga pias 
ticà si pinà la urmă de tot spectacolul Ir 
fond, ce impresionează la acest film? In prin 
cipal, as zice, atmosfera; imaginea are fac 
tura unei fotografii alterată de vreme. scoasă 
parcă la lumina dintr-o colecţie de anticarial 
Contururile îsi pierd din precizia caligrafica a 
opticii moderne, culorile se estompeaza ca 
intr-o gravură tricroma de Le Blon, albul stra 
lucitor se convertește in tonuri mate. umbrela 
de inspiraţie impresionistă se rarefiaza, aerul 
capâta consistenţă si peste toate formele în 
miscare se asterne un strat subțire de pral 
un fel de pulbere cosmică, pratul timpului, 
pratul uitării, praful amintirilor 

Se pare ca la acest capitol, regizoarea 
avut un cuvint greu de spus; ea este cea cart 
a impus colaboratorilor sai direcți (operatorul 
ef lon Marinescu, scenogratul Dumitru Ge 
orgescu, pictorița de costume Nelly Merola si 
alţii) aceasta concepție, această viziune plas 
tica de ansamblu. Meritul lor este de a fi ur 
mat-o. Patina vremii este omniprezenta si 
atotstapinitoare. S-a mers pina intr-acolo, mi 
se destainuia Elisabeta Bostan, incit albul 
crud, albul sticlos si incandescent a fost 
practic, eliminat din decor si costume, folo 
sind mijloacele cele mai ingenioase. In lipsa 
de altceva mai bun, dar cu pricepere de al 
chimist, câmasa albă a tinarului Geo a fost 
pusă la fiert intr-o soluţie de ceai. Si, ascul 
tind-o, am avut revelaţia pericolului; marele 
pericol ce ar fi putut pindi acest film: kitchu! 
amalgamul ametitor de culori vii, culori fosfo 
rescente de bazar, o imagine de frivolitate 

Ca și culoarea, lumina poartă amprenta 
discretiei. O lumină filtrată, fără contraste de 
efect, purificata de zgură si de scintei, o lu 
mină a cărei prezență o simţi doar, lumina 
ordonată pe idee, esentializata. Să ma explic 
cu un singur exemplu. Mai sint si altele. Fit 


şi un film de succes 


mul acesta (si mai cu seamă cel.ce va urma, 
Un saltimbanc la Polul Nord) are. prin con 
Iructie dramatică, doi centri de referința 
iouà hotare care motivează acțiunea si, prin 
aloarea lor de simbol, justificà destine si as 
pirații umane: lumea Polului Nord si lumea 
circului. Prima, acea „terra incognita", pura 
himerică ne apare într-o lumina spectrala cu 
ellexe metalice: cea de-a doua, halucinanta 
vulcanică, este dominata de o lumina aurie, 
irizată, invaluitoare. Sper să nu ma fi inselat, 
presupunind cá operatorul a gasit cheia echi- 
valentului vizual, transferind pe ecran doua 
idei prin două senzații de lumină 
Se cuvine, in sfirşit, sa atrag atenţia asupra 
miscarilor de aparat cind ample, descriptive 
de o cursivitate fina și eleganta ca execuţia 
viorilor dintr-un poem de Dvorak (secvențele 
Lisette-Geo sau Marcelloni-Geo), cind rit- 
mate, alerte, trepidante din scena sosirii tru- 
pei de circ în acel prapadit tirg de provincie 
Am citit pe undeva ca Frederico Fellini si-a 
turnat ultimele filme ascultind muzică la 
asca. Poate-i asa, poate-i simplă anecdota 
publicitară. Ceea ce stiu sigur este cå opera 
torii lon Marinescu si Nicolae Girardi au fil 
mat Saltimbancii, ascultind la megafon exce 
enta muzică semnată de Temistocle Popa 
Desi ecranul lat este un format dificil, restric 


Continuare în pag 23 
Constantin PIVNICERU 


Dezinvoltu 

lism (Carmen Galin, Octavian 

tescu, Adrian Vilcu in Sa/mmbane 
Klisabeta Bostan) 


> ® »i 


inventivitate, profesiona- 


Co 
de 


14 


Concediu pe malul mării 


Toamna, la malul mării — probabil Ialta 
printre cei veniţi la odihnă, un bărbat si o fe 
meie. Se zăresc din prima zi, dar dialogul se 
va înfiripa mai tirziu, cu adevărat abia în ulti- 
mele zile de concediu. Nu mai sint chiar ti 
neri, nu au avut pină acum doar iluzii. O co- 
municare tulburătoare şi gravă, profundă, asa 
cum se întimplă indeobste intr-o dragoste tir- 
zie, indelung așteptată. Dincolo de traiectoria 
previzibilă a poveștii de dragoste minuţios 
schitatà de regizorul Nikolai Gubenko (autor 
printre alte filme, al acelui emotionant A venit 
un soldat de pe front) reține atenția rafina- 
mentul narațiunii cinematografice, pudoarea 
am spune cu care evenimentul important se 
consumă în surdină, in plan secund, princi- 
pală răminind atmosfera. O atmosferă ceho- 
viană, tăcerile mai expresive decit dialogurile, 
iar confesiunile personajelor tot atitea schițe 
de portret. Un diplomat care*nu pierde nici 
un prilej pentru a povesti călătoriile sale in 
{ari occidentale, un economist îndrăgostit de 
teatru care montează un spectacol de ama- 
tori la Casa de cultură (secvențe de umor su- 
culent amintind de Ilf si Petrov), o femeie 
planturoasă si dichisità, dornică de anturaj și 
de a gusta din plin orice clipă de vacanţă (un 
personaj admirabil construit din mici detalii 
feminine“ de marea actriță care este Lidia 
Fedoseeva Suksina), o domnişoară batrînà 
curioasă și doar aparent smerità, o fostă mo- 
siereasà care mai ține la bunele maniere de 
altădată, un batrîn cu un buchet de flori în 
mină întrebind mereu de casele memoriale 
din oraș („Nu știți unde a locuit Puskin?"), un 
solitar inràit si ursuz (incredibil ce mereu al- 


Emigranti în Brazilia 


In Brazilia sau Alaska, în Vestul Salbatec 
sau in metropola civilizată, soarta emigrantu- 
lui ramîne aceeași: pămintul ţării purtat în su- 
flet ca un blestem al rătăcirii. Cind e vorba și 
de o flagrantă diferenţă de cultură, obiceiuri, 
temperament, cum se întimplă eroilor acestui 
film — un grup de japonezi pornit la început 
de secol să-și cistige piinea în Brazilia și ne- 
reuşind să supravieţuiască pe un continent 
străin prin tot (de la climă la hrană și la lipsa 
de civilizație a localnicilor ostili, drama ina- 
daptării capătă accente de epos tragic. Majo- 
ritatea țăranilor japonezi sint extenuati pe 
plantaţii într-o muncă inumana și cind nu 
mor răpuși de trudă, se sinucid de disperare 
O singură şansă la atitea eșecuri - șansa 
unei tinere văduve ce va găsi un brazilian 
omenos s-o ocrotească - nu dezice drama 
intregii comunităţi. Un film realist, dens, lu- 
crat in stilul calmului narativ al filmelor japo- 
neze, în care povestea nu-i doar captare a in- 
teresului către spectaculos, ci ogor bine in- 
grijit ca să fertilizeze ideea, emoția, observa- 
tia socială 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor braziliene. Un film de Tizuka 
Yamasaki. Cu; G. Guarnieri, Alvaro Freiro, Keniti Ka- 
nero, Louise Cardoso. 


Masina zburatoare 


Maşina zburătoare este povestea adevărată a 
unui țăran dintr-un cătun pierdut în munţi, 
care , în timpul războiului balcanic din 1912, 
refuză să plece la oaste pentru că vrea să 
construiască o mașină de zburat, așa cum 
văzuse el într-o dimineaţă pe un tâpșan. Nu 
este un film biografic despre unul dintre pro- 
motorii aviaţiei bulgare — asa cum ne-am f 
asteptat după insertul introductiv —, ci mai 
degrabă o fantezie tragi-comică cu pretenții 
de metaforă (zborul ca depasire a condiţiei 


iul poate fi interpretul lui Andrei Rubliov, ac- 
torul Anatoli Solonitin), o întreaga tipologie 
care-și poartă în vacanţă toate insemnele vie 
ţii de peste an. Destine care se intersectează 
pentru citeva zile. O fraternitate ad-hoc în 
aceeași sală a micului dejun (intotdeauna co- 
pios), în sala de biliard, in plimbări la malul 
mării sau la un ceai și la o partidă de carți 
Nu e un „joc de-a vacanţa”, ci chiar vacanţa, 
clipa aceea suspendată departe de grijile de 
acasă şi atit de marcată de ele. Pentru unii 
— pentru „el” si ea" de pildă — o clipă de- 
cisivă. Pentru alţii, un intermezzo liric, sau 
comic, depinde... Siluete care apar și dispar 
în ceață. Nimic în contur apăsat, definitiv 
Ceaţa este dealtfel principalul element al de- 
corului, al atmosferei, prezentă aproape în 
fiecare cadru. Atunci cind nu există în mod 
natural e provocată de pirotehnicienii unei 
echipe de filmare — un film istoric! —ce se 
turneaza la fata locului (aceeași ironie tandrà 
la adresa ,fàcatorilor de filme“ ca sin sec- 
venta teatrului de amatori, ca și-n scena ban- 
chetului de adio, cu lautari si dansatori ti- 
gani) 

Un film frumos ca o sonatà, ca un peisaj 
aburit de toamnă, în fata căruia nu știi cum 
sa-i multumesti autorului că a avut si umor 


Roxana PANĂ 


Producţie a studiourilor .,Mosfilm". Scenariul sì re- 
gia: Nikolai Gubenko. Imaginea Aleksandr Kni. 
ski. Muzica /saak Svart. Cu: Regimantas Adoim, 
Janna Bolotova, Gheorghi Burkov, 
Anatoli Solonitin Lidia Fedoseeva. 


umane pare sà fi devenit o obsesie a filmului 
bulgar). Ceva mai clare decit acestă metaforà 
râmin celelalte idei: biruirea prejudecatilor, 
cultul prieteniei, jocul periculos al iubirii si al 
geloziei. Dacă multe dintre ele se rezumă la 
stadiul de intenţii, aceasta se datorează poate 
si lipsei de experiență a unei echipe de ci- 
neasti în care atit regizorul cit si protagoniștii 
se allă la primul lor film 


Cristina CORCIOVESCU 


Producţie a studiourilor bulgare. Un fiim de Ognian 
Ghelinov. Cu: Hristo Girbov, Krasimir Ivanov. lulia 
Kojinkova, Nikolai Avramov, Rasko Mladenov. 


Dorește-mi un timp 


nefavorabil 


Un film cu orizont limitat. Limitat de pereții 
unui modest apartament, dotat cu o pisicujà 
(ca sa mai miște ceva prin casă), si dotat cu 
un televizor (ca să „mai stai de vorbă“ cu ci- 
neva). După cum curg și tot curg robinetele, 
e clar că lipsește aici o mină de bărbat. Loca- 
tara cea singură: Margareta, 35 de ani, „o fe- 
meie atrăgătoare“. „Dumneata nu traiesti, 
dumneata aștepți”, îi zice un bărbat — vir- 
stnic, ușoară chelie, casă si bani, mare gos- 
podar, și mare amator să facă din Margareta 
sublima lui „combină de bucătărie“. Marga 
reta nu are altă variantă, e obosită, vrea si ea 
„O viaţă normală de familie”, si poate cà fil- 
mul s-ar termina linistitor la ofițerul stării ci- 


vile, dacă nu și-ar face apariţia fratele gospo-® 


darului: si tinăr, şi chipeș, si pilot, si el o 
plimbă pe Margareta pe cerul albastru, pe 
muzici celeste, şi cind coboară pe pămint ea 
se trezește cu doi nepotei orfani, pe care tre- 
buie (si vrea) sa-i crească ea. Dar pilotul 
vrea? Nu ştie nici el. Nu știe. Deloc. Filmul îl 
lasă în ușa apartamentului ei, învirtind cheia 
între degete. S-o predea? Sau să se predea? 
Un final la dispoziția dumneavoastra 


Eugenia VODĂ 


e ———— 


Producţie a studiourilor din Riga. Un film de Varis 
Brasla. Cu: Acvelina Liemane, Andris Berzinis, Jania 
Zariniîs, Inara Kalnaraia. 


https: 


biblioteca-digitala.ro 


măioane: sa 
ovak, Rock Hudson 


Un film poliţist ca oricare altul, cu nimic 
mai presus, dar nici mai prejos de medie. în 
schimb, foarte agreabil. Da, agreabil. Intr-o 
lume nebună, nebună, nebună, iată un poli- 
cier cuminte, cu numai două crime — de- 
cente! — şi cu o atmosferă generală din cele 
mai patriarhale. intr-un decor cit se poate de 
englezesc, cu castele si căsuțe cu zorele, cu 
o domnispara bătrină si simpatică foc, pentru 
care birfa' nu este decit un fel mai special de 
a corecta natura umană, iar descoperirea 
unui asasin un exercițiu mental ceva mai 
complicat decit cuvintele încrucișate, în 
această atmosferă idilică, deci poposeste o 
echipă de cineasti de la Hollywood, ca sa 
turneze „Maria, regina Scoției”. Este limpede 
încotro se va indrepta, de aici încolo, în pri 
mul si în fgimul rind, atenţia regizorului (Guy 
Hamilton, Englez, născut, în 1922, la Paris 
asistent al lui Duvivier, la inceput, mai apoi 
reporter TV, la Londra, cu o filmografie care 
atestà apetitul pentru succesul de public: 
„Goldfinger“, „James-Bond'-uri cu Roger 
Moore, „Uraganul vine de la Navarone” etc., 
etc.). Atenţia lui se va îndrepta preluînd, 
cu aplomb si voluptate, ideile romanului care 
bau stat la bază — câtre inevitabila paralela 
între britanici si yankei. Si nu englezi oare- 
care, ci fermieri, băștinași get-beget, traditio- 
nalisti pină în virful unghiilor; și nu americani 
de duzină, ci vedete get-beget, de la Hol- 
lywood, si tot pinà în virful unghiilor. Prilej 
pentru regizor de a adăuga relaţiei engle 
zi-yankei încâ una, cea a filmului în film. Cu 
un umor 100% britanic despre prima, cu o 
malitie 100% cineastă despre a doua si cu 
certà abilitate profesionalà despre ambele 


Superpolitistul 


Se poartă filmele cu superlative. După Su- 
perman, Superpolifistul Adică un poliţist 
care cade în picioare de ia etajul zece, prinde 
giontele în dinţi, calàreste baloane făcute dir 
gumă de mestecat, merge pe apă; mută dir 
loc camioanele cu privirea, hipnotizeză ban 
ditii, doboară adversarii cu manusi de base 
ball, cu bidonase de metal sau pur si simpli 
cu pumnii, străpunge ziduri, anihileaza 
scaune electrice și alergă cu 100 km. pe orà 
Toate acestea pentru că, asa cum ne infor- 
mează din cind în cînd un cintec bine ritmat 

El e super, super, superpolițistul”. Calitățile 
sale nu se datorează unei inteligente deose- 
bite (e mai degrabă tontut), nici unei forțe fi- 
zice neobisnuite (e mai degrabă firav), nici 
unor daruri speciale înnăscute (initial e un 
polițist ca toţi polițiștii). O intimplare cu o ra- 
chetă spațială și cu o explozie il fac din om 
supraom, dar asemenea altor semizei legen- 
dari are si el un calcii vulnerabil și anume cu- 
loarea roșie 

S-ar putea ca, astfel povestità, comedia lui 
Sergio Corbucci să apară cam fără noimă si 
fara sir, dar n-are pretenția să fie altceva de- 
cit o succesiune de gaguri mai mult sau mai 
putin cunoscute. Important este cà: „El e su- 
per, super, superpolitistul" 

Un asemenea superom ar fi meritat poate 
un superfilm. Nu e cazul. Pornind de aici, ar 
fi interesantà o discutie pe tema divertismen 
tului cinematografic in anii ‘80. Oare orice 
imagini mișcătoare se pot numi film? E ca și 
cum desenele de pe garduri s-ar numi pic- 
tura. Poate s-ar cuveni sà găsim un alt ter- 
men pentru asemenea producţii care ne 


spală creierul timp de doua ore, astfel incit la 
ieșirea din cinematograf să avem si noi ace- 
eași privire candidă (chiar dacă nu la fel de 
albastră) ca „El — 
tul” 


super, super, superpolitis- 
Cristina CORCIOVESCU 


Producţie a studiourilor italiene Scenariul: Sergio 
'orbucci, Sabatino Ciuffini. Regia: Sergio Corbucci. 
Imaginea: Silvano Ippoliti Muzica: La bionda. Cu 
Terence Hill Ernest Borgnine, Joanne Dru, Marc 
Lawrence, Julie Gordon, Lee Sandman. 


Hamilton izbutește, si de astă dată, să se 
strecoare — ca un as — printre capcanele 
mediocrităţii și dogmele genului, spre marea 


bucurie a celor din sală 

Dar mai e ceva, ceva care nu mai ţine nici 
de iuteala de mină a cineastului si nici de 
disponibilitatea spectatorului, ceva Care m 
mai face parte din film, ci din viaţă. Din viat 
ca in filme, dacă vreţi. Şi acel ceva sint inter 
preti, numele sonore de pe generic. Nu, nu 
despre Angela Lansbury, minunata domni- 
soarà Marple, Sherlock-Holmes-ul in fuste 
Shetland, născocită de Agatha Christie, este 
vorba; actrita Angela Lansbury este, ca de 
obicei, desavirsità. Ci vedetele. Starurile Liz 
Taylor, Kim Novak si Tony Curtis. Ca si în 
Himera, filmul văzut de curind la televiziune 
(cu Lili Palmer, Gregory Peck și James Ma- 
son) si în fata acestei „oglinzi“ nu-ţi poţi stă- 
pini o stringere de inimă: frumosii nu mai sînt 
tineri, frumosii-nu mai sint zvelti, frumoșii nu 
mai sint veseli. Frumoşii nu mai sint frumoși 
Vedetele cu statut doar de vedetă își pot în- 
gàdui ridurile? Ecranul nu iartă; ca să-i indu- 
pleci necrutarea, trebuie să-i oferi altceva, 
trebuie să-i oferi ce-i oferă Angela Lansbury 
talent. A ştiut ea, Greta Garbo, de ce s-a re- 
la 36 de ani 


tras, 


Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourile 

han Hales. Barry Sandier 

Regia Su Hamilton. imaginea: John Palmer. Muzi- 
ai 


engleze. Scenariul: Jonat- 
- după Agatha Christie. 


ca: John Cameron. Cu: Elizabeth Taylor, Kim Novak, 
Rock Hudson, Tony Curtis, Edward Fox, Geraldine 
Chaplin, Anghela Lansbury, Maureen Bennett. 


Toate mi se întimplà 
numai mie 


Acest nou episod al aventurilor co- 
misarului hirsut si temerar, supraponderai si 
viclean, priceput distribuitor de pumni, mi-a 
atras atentia prin grija pentru calitatea spec- 
tacolului cinematografic. Desi eroul nu are 
„psihologie“. întimplările sale beneficieazà de 
atributele dinamismului, insolitului si exotis- 
mului, Scenariul combină în proporţii iscusite 
poncife ale genului polițist, science fiction, 
westernului şi chiar ale desenului animat 
intr-o poveste cu suspens si cu autoironie. 
Angajat în celebrele bătăi, adevărate balete 
ale victoriei triumfale a binelui, Piedone gă- 
seste cite o clipă de râgaz sa ne facă cu 
ochiul. „E numai un film", pare el să zică, ci- 
tindu-l pe Hitchcock. Chiar dacă de data 
aceasta misiunea sa este de a salva planeta 
de la invazia unor extratereștri necruţători, 
comisarul îşi păstrează umorul si ne în- 
deamnă si pe noi să facem la fel. Zimbetul 


său complice pare a ne aduce aminte că 
uneori sintem cu toții sensibili la farmecul 
naivitatii 


Dana DUMA 


Producţie a studiourilor italiene. Un film de Michele 
Lupo. Cu: Bud Spencer 


Madona păgină 


Totul este așa cum trebuie să fie intr-un 
film polițist: furtul (un obiect de mare valoare+ 
istorică și din aur masiv), crima (paznicul 
este cu adevarat o victimă), urmaririle (pe 
apă, în aer și pe uscat), detectivul (se vrea 
chipeș, sportiv, iute la minte), dar tocmai 
acest totul, petrecut pe malul lacului Balaton 
ancoreză filmul într-o banalitate deja cunos- 
cută. Suspensul se cere mereu reinventat 
pentru spectatorii rodati. Pentru ceilalţi, ci- 
teva momente bine conduse ii vor face poate 
sa întrezărească surpriza S. DARIE 


Producţie a studiourilor ungare. Un film de Gyula 


Mészaros. Cu: István Bujtor, András Kern, Feranc 
Kallai. Maria Gór, Istvân Kovács. 


Ce se ascunde sub atitea zimbete?- 


De la 9 la 5 


De la Apartamentul lui Billy Wilder cu Shir 
ley MacLaine si Jack Lemmon, Hollywood 
nu a mai produs o comedie atit de suculenta 
despre viața slujbasilor ca De la 9 la 5. la- 
tà-ne deci tot ca in Apartamentul, in deco- 
rul-pivot al unei hale unde lucrează cot la cot 
si umar la umăr zeci si zeci de secretare, o 
adevărată armată fără de care, se spune în 
America, toți patronii ar da faliment si nici un 
business nu s-ar mai putea încheia. Or cum 
prea bine se stie „timpul e bani", adică „viața 
e business", deci farà ele, secretarele, nici 
viață n-ar fi. latà-ne deci printre ,,fetele" 
— chiar dacă au acasă patru copii sau vreun 
sot, „fetele“ care răspund la telefon, vorbesc 
la dictafon, calculează, xeroxează, fac cafele 
si pe deasupra zimbesc., zimbesc, zimbesc 
„Fetele“ angajate pe post de roboţi factotum 
oricind la dispoziţia boss-ului, câci prima 
condiție pentru a nu fi dat afarà este sa fit 
maleabil la exigenţele sale, sa-i dai idei pe 
care el să si le insusesca, apoi să spui amin 
la avansurile sale, câci de avansarea ta ni 
vorbă nu poate fi, ca doar nu esti bărbat 

De la 9 la 5 descinde direct pe filiatia c 
mediei traznite a anilor '30 a unor Lubitsc 
sau Capra. Captivantă prin inventivitatea na 
rativă (de la parodii de linsaj, western sau 
basmele cu pasarelele si caprioarele lui Dis 
ney, pină la qui-pro-quo-uri cu cadrave si po 
litisti), cu același dialog în ritm de ping-pong 
Borg-McEnroe, si cu aceeasi factură de joc 
comedia de față ascunde sub un ambalaj cu 
noscut, citeva idei cu forță de trotil. Căci din 
vremea comediilor trăznite, multe s-au 
schimbat in lume si chiar pe meleagurile cali 
forniene. Dacă în mina scenaristilor antebe 


Jumatate de casà 
fără mire 


Nu sint deloc lipsite de haz intențiile aces 
tei comedii stirnite de idealul unui tată, ideal 
cit se poate de onorabil si desigur tot atit de 
obisnuit, să-si vadă fetele cu cite un mire la 
casa lor. Dar idealul sâu ia proporţii de pa 
tima, în asa fel incit fete, casă si miri devin în 
vederile vasnicului familist, obiecte de deser 
vire a orgoliului propriu. „Impricinaţii” sfir 
esc prin a nu mai intelege nici rostul vilei ce 
le-ar fi destinata (,Musafirii? Să stea în gra- 
dină că doar nu am construit casa ca să mi-o 
murdareasca ei", strigă acelasi tată, desi mu- 
safirii veniseră la nuntă); nici chiar rostul iu 
birii din moment ce ea este luatà doar ca ar 
gument pentru o cameră în plus. Citeva mc 
mente ilariante născute fie din reacţiile intir 
ziate in fata unor situaţii (umor tipic in cine 
matografui ceh), fie din asociaţii paradoxale 
(chioscul romantic din grădina mătuşii nu 
mai adăpostește sărutări furate în taina, ci 
pumni schimbaţi în forţă între indragostiţi, ce 
duc iminent la prabusirea romanticului um- 
brar), si încă alte multe întimplări în care râz- 
bate ecoul peripetiilor unui Sveik, — dar to- 
tusi comedia nu se implineste lăsindu-ne sà 
apreciem doar citeva scheciuri disparate 


Simona Darie 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de 
Hynek Bocan. Cu: Viàdimir Mensik. Václav Vydra. 
Veronika Freimanovà, Dana Medrickà., 


lubeste, iubeste 
dar nu-ti pierde capul 


Tatăl ei e intelectual, iar al lui simplu insta 
iator. „Ce importanţă are?", se întreabă tinerii 
îndrăgostiți care nu mai pot crede azi in con 
flicte intre Capuleti și Monatagu, iar părinţii 
ar mai fi ei de acord cu dragostea dar nu si 
cu pierdutul capului... Pentru spectatori im 
portant e că nu-l doare deloc capul după un 
asemenea film. Dimpotrivă, se poate amuza 


ci, secretarele nu aveau decit o singură 
ansà: boss-ul sà se indragosteascà de ele si 
postul de secretară sà lie schimbat cu cel de 
soție (legea de fier a hapyy-end-ului ne inter- 
zicea sa aflam ce se mai intimpla cu urma- 
toarele secretare), acum secretarele nutresc 
cu totul alte vise, ele nu vor .,mina" ci locul 
boss-ului, sau la idei egale, salarii egale. Ha- 
zul e de haz dar si de necaz, căci oricit ni 
s-ar părea de ciudat, acestui scenariu Hau 
trebuit doi ani pina să fie acceptat si o avo- 
cată de forţa si celebritatea lui Jane Fonda 
care a făcut din acest film o cauză personala 
Cum a reușit pină in cele din urma? A profi 
tat de apariția in studiourile hollywoodiene a 
primelor producatori femei si doar asa scena- 
riul scris de o scenaristă si-a facut loc pe 
platourile de la .20-th Century Fox". Pare in- 
credibil dar iată că subiectele comediilor pot 
fi rupte din viaţă. Dincolo de zimbetele celor 
trei admirabile actrițe — Jane Fonda, Lily 
Tomlin, Dolly Parton. se ascunde asadar un 
protest cit se poate de real la adresa inechi- 
tatilor dintre dreptul femeii si al bârbaţilor din 
societatea americană. In mijlocul acestei 
echipe un singur intrus: regizorul Colin Hig- 
gins. Probabil ca protagonistele l-au acceptat 
tocmai pentru a arata ce înțeleg ele prin ega- 

litate! = 
Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor americane. Scenariul: Colin 
Higgins si Patricia Resnick. Regia Colin Higgins 
Imaginea: Reynaldo Villalobos, Muzica: Charles Fox 
Cu: Jane Fonda, Lily Tomlin, Dolly Parton. Dabney 
Coleman, Sterling Hayden, Elizabeth Wilsc 


de situaţiile dificile in care intră buciucasul 
instalator și pe care realizatorii le rezolvă cu 
umor si ironie. Am putea spune o variantă iu 
goslavă a filmului american Cuscrii. 


Luminiţa COMSA 


Producţie a studiourilor iugoslave. Un film de Zoran 
(Calic. Cu: Dragomir Bojaniè, Rialda Kadr 


Astrid, dragostea mea 


Nu puține sint în istoria filmului comediile 
despre viața platourilor de filmare. O intre- 
bare pentru un psihanalist cinefil: de ce mulți 
cineasti, atunci cind vor sa ne amuze 
orice preț se propun pe ei drept sursă de ga 
guri, de încurcături și farse, de haz de necaz 
Astrid... se intimplă deci la Deta-Berlin. Por- 
tarul studioului e adus pe platou să dubleze 
un cunoscut actor (accidentat în timpul unei 
filmări) si prin machiaj reușește sa semene 
leit cu vedeta. Nu e greu de inchipuit ce iese 
de aici... Si cum portarul e îndrăgostit din ti 
nerete de Asta Nielsen, celebra actriță da- 
neză din perioada filmului mut, („alea da. 
filme!“) pe care o visează si noaptea. filmul 
conţine o inedită si savuroasă retrospectivă 
„Asta Nielsen”. Si o induioșătoare poveste de 
dragoste la virsta pensiei... Astrid „dragostea 


lui”, fi ! 
sI E Luica R. PANAIT 


Producţie a studiourilor Defa-Berlin. Un film: de fi 
land Oehme. Cu: Erwin Geschonneck, Annemom 
Haase, Kurt Bowe, Winlried Glatzeder 


In amintirea Astei Nielsen 


A 
"Un film 
de referință 
(Puterea 
şi Adevărul) 


Vă invităm la Eforie“ 


Centrala Româniatilm in colaborare cu Ar- 
hiva naţională de film si Întreprinderea cine- 
matografică Bucuresti au reluat, intr-o forma 
extinsă inițiativa experimentata in premiera 
anul trecut, de a reprograma filme romaneşti 
si străine, grupate pe cite o idee tematica, la 
cinematograful Eforie. iniţiativă deosebit de 
interesantă, pentru că ea oferă publicului, de 
la an la an reinnoit cu alte promoții de tineri 
o selecţie verilicată si reverificatà din punctul 
de vedere al locului pe care il ocupă într-un 
palmares al valorilor. Ni se propun asadar sa 
vedem sau să revedem între 25 ianuarie și 26 
septembrie 105 filme, dintre care 40 romă- 
nesti, cuprinse în nouă cicluri pe următoarele 
teme: 1. Filmul, artă politică angajată; 2. Is 
toria, permanență a marelui ecran; 3. Litera- 
tura si filmul; 4. Filmul cu problematică so- 
cială si etică; 5. Muzica și arta a șaptea 
6. Tineretul si aspiraţiile sale; 7. Comedii 
8. Filmul cu aventuri; 9. Filmul si sportul 

Alegerea sălii Eforie ni se pare cea mai po- 
trività nu numai datorită capacităţii ei nici 
prea mari, nici prea mici (30% locuri), ci mai 
ales pentru renumele acestei sali de care nu 
este străină responsabila cinematografului 
din ultimii cinci ani, tovaràsa Speranţa Brin- 
zan, care a stiut să creeze aici atmosfera unei 
case de cultură. Asa, de pildă. anul trecut, in- 
teresată sà-si cunoască publicul, a luat iniția- 
tiva unui sondaj notind profesia și virsta fie- 
carui abonat. Rezultatul: 90% erau studenti 
Deasemeni, punind la dispoziţia publicului un 
caiet unde să poată sugera ce filme ar dori 
să vadă, a putut introduce în programul pre- 
zent, filme ca Blow-up, Waterloo, Actorul si 
sălbaticii. O altă bună idee a fost cea de a 
monta în hol, ca și în sală, o staţie prin care 
să comunice spectatorilor de la informatii cu 
privire la situația abonamentelor pină la date 
despre genericele filmelor, durata lor; acum 
îsi propune chiar, să transmită unu-două mi- 
nute de aprecieri critice. Deasemeni respon 
sabila cinematogralului nu se sfiește să rea- 
minteasca publicului si norme elementare de 
bună cuviință, cum ar fi aceea de a nu intra 
după inceperea spectacolului. Pentru toate 
aceste mici dar cit de importante detalii, to 
varâsa Speranța Brinzan nu asteaptă felicità 
ri: „Nu este meritul meu, am incercat doar să 
pun in aplicare o inițiativă care vine in spriji- 
nul filmului ca act de cultură, și să aduc ci- 
teva imbunătățiri, intrucit cred că publicul 
depinde de ce si cum ii oferi, adică de calita- 
tea filmelor și de cea a condiţiilor de viziona- 
re“. Un adevăr pe cit de elementar pe atita de 
des neluat in consideraţie. 

Adresind felicitările noastre tuturor celor 
care s-au implicat în punerea în practică a 
acestei prime încercări avind în zare un „ci- 
nema de artă” specializat 

AD. 


Să ne oprim asupra filmelor incluse în pri- 
mul ciclu. 


Puterea si Adevărul de Manole Marcus 

Moment al adevărului despre uriașa dificul- 
tate de a fi în același timp puternic și drept 
atunci cind condiţiile istorice ale unui mo- 
ment reclamă cu insistență o politică de 
forță. Primul nostru film politic — operă de 
analiză și sinteză a trecutului abia devenit is 
torie, politic nu prin descrierea evenimentelor 
ci prin intelegerea lor 


Siberiada de Nikita Mihalkov Koncealovski 

Epopee, sagă, frescă cum vreţi să-i spu- 
neti, — istorică, urmărind viața cîtorva familii 
de săteni din îndepărtata Siberie, de la înce- 
putul secolului pină în anii '60. Reflectarea 
destinului social-politic colectiv in citeva des- 
ține individuale. Patetism, luciditate si multa 
foarte multă poezie 


I de Stanley Kramer 
Pe o tema la ordinea zilei — asasinatul po- 
litic — clar expusà, în stilul (si cu suspensul) 
policierului, o mare indeminare regizorala 
(Stanley Kramer) si farmecul unui actor farà 
emploi precis, pentru că le are pe toate 
(Gene Hackman) au dat un film care nu și-a 
propus să fie decit ceea ce este: un cert si bi- 
nemeritat succes de public. 


Dlibteca-digitala.ro —- 


Zidul de Constantin Vaeni 

Un tinar s-a lăsat zidit, fara să stie pentru 
citā vreme, într-o încăpere, în chip de tipar 
nità vie si astfel, prizonierul propriului sau 
sacrificiu a tiparit cu nervii, cu singele, cu la- 
crimile si angoasele lui „România liberă”. Fil- 
mul ii rezideste gestul, patetic ca implinire, fi- 
resc în sine, într-o imagine simbol. Imaginea 
sacrificiului liber consimţit si acceptat ca ne 
cesitate vitală. Pentru om si pentru o idee. 

Debutul în filmul artistic al regizorului de 
film documentar, Constantin Vaeni. Debutul 
actorului Gabriel Oseciuc 


de Zoltan Fabri 

Cinci barbati discută în jurul unei mese 
Dar ceasul nu este al vorbelor ci al faptelor 
căci ora istoriei bate și la circiuma lor. Cei 
cinci vor fi astfel dintr-o dată confruntati nu 
cu ideea de teroare ci cu teroarea însăși. Fil- 
mul ridicat la rang de eseu politic pe tema 
cum a fost posibila ascensiunea fascismului? 


Atentatul de Yves Boisset 

Lichidarea lui Ben Barka, unul din liderii 
miscarilor de eliberare naţională din nordul 
continentului african, devine o pasionantă re- 
constituire polițistă a unui fapt politic. 
Jean-Louis Trintignant, Gian-Maria Volonté, 
Michel Piccoli, Michel Bouquet, Roy Schei- 
der si Jean Seberg au fàcut prin participarea 
lor la acest film un act de artisti-cetajeni 


LI Ciasa muncitoare merge in paradis de Elio 
Petri 

Rar o ironie mai incisiva, un umor mai 
amar pus în slujba analizei funcţiei sociale a 
clasei muncitoare. O linie dreapta pare sà 
unească banda rulantă a lui Chaplin din Tim- 
puri noi cu cea a lui Elio Petri din Clasa 
muncitoare... Să fie paradisul singura alterna- 
tiva propusă de lumea capitalului? 


Z de Costa Gavras 

90 de minute de demonstraţii sì discursuri 
politice, de anchete și investigaţii polițienești, 
de procese cu martori prezenţi si martori dis- 
paruti, de expertize medicale și autopsii — 
intr-un cuvint de probe la dosarul terorismu 
lui. Atentatul politic care a lichidat pe George 
Lambrakis, liderul politic de stinga în Grecia 
anilor '60, a fost urmat pina azi de atitea alte 
exemple, incit filmul se menţine din punct de 
vedere al ideei intr-o nedorită actualitate. Din 
punctul de vedere al cineastului o splendida 
demonstrație a esenței politice a artei 


Duminică la_ora_6 de Lucian Pintilie 

ei mai frumoși îndrăgostiţi ai „aniilor 
negri“ in cea mai frumoasa poveste de dra- 
goste, de luptă și de moarte. Un film roman- 
tic despre sacrificiu. Un film patetic despre 
iubire. Un film realist despre realitatea ani- 
lor 

Debutul în film al regizorului de teatru Lu- 
cian Pintilie. 


Zimbetul unui om chinuit de Yang Yanjin si 
Deng Ynis 

Nu numai decorul este de actualitate ci și 
problematica. Condiţia ziaristului în China 
anului 1975, şi, prin extindere,a intelectualu- 
lui si a dreptului său la propriile opinii. Un alt 
dialog despre adevâr si putere. Pledoarie 
pentru fidelitatea față de sine însuși 


ril ării de Liviu Ciulei 
Doi barbati si o femeie nu la Casablanca ci 
pe Dunăre, intr-un August inflacarat — 1944 
pe un slep care transportà arme si munitii cu 
destinatia: partizani. Un fals trio sentimental 
într-o poveste adevărată despre eroismul cu 
si farà de voie sau: privire de la nivelul omu- 
lui obișnuit asupra istoriei 
Debutul actriței lrina Petrescu. 


Intoarcerea acasă de Hal Ashby 

Una dintre cele mai remarcabile confesiuni 
cinematografice despre eliberarea constiintei 
Americii, privind aventura razboiului din Viet- 
nam. De fapt încă o dată despre imposibilita- 
tea dialogului dintre cei ce au coborit si cei 
ce nu au coborît în infern. Recital actoricesc 
în cheia realismului tragic în interpretarea de 
neînlocuit si de neuitat a lui Jane Fonda si 
Jan Voight s 


agendă 
de cinefil 


e John Reed, ziaristul american care a 
dat una din cele mai veridice imagini ale 
Revolutiei din octombrie 1917 — in car- 
tea, mult apreciată de Lenin, „Zece zile 
care au zguduit lumea" — continuă să 
fascineze cineaștii. După filmul lui Bon- 
darciuk, cu Franco Nero si Ursula An 
dress (vezi Cinema nr. 9/81), Warren 
Beatty a produs „Rosii“, consacrat acelu- 
iași erou, film considerat drept cel mai 
bun al anului, de către Cercul de critici 
cinematografici din New York. Același 
cerc i-a decernat premiul pentru cel mai 
bun actor al anului trecut lui Burt Lan- 
caster iar ca actrita cea mai bunà a fost 
desemnatà Glenda Jackson, interpreta 
poetei britanice Stevie Smith în filmul de 
mic buget (.,Rosii" au costat 33 de milioa- 
ne...) Stevie. 

e Romy Schneider a dat în judecata 
zece ziare spaniole si italiene, precum si 
patru publicatii franceze — în frunte cu 
«Paris Match“ — pentru atentat la viata ei 
privatà si abuz de exploatare comercialà, 
prilejuită de moartea tragică a fiului ei. 

e Centrul cultural Georges Pompidou a 
organizat între 19 decembrie 1981 — 4 
februarie 1982 un ciclu de proiecții con- 
sacrate cinema-ului sovietic din anii '70 și 
un omagiu special adus celebrului regi- 
zor si actor sovietic Boris Barnet (intr-a- 
devăr, unul din cele mai prodigioase ta- 
lente ale. timpului sáu: născut în '20, ma- 
sinist la 14 ani într-un teatru, infirmier în 
timpul războiului civil, monitor sportiv, 
boxeur, debut în cinema ca actor, alături 
de Pudovkin, în 1924, într-un film al ma- 
relui Kulesov: filme „mute“ remarcabile; 
capodopera sa sonoră, Okraina — (1933), 
comedii muzicale, drame si melodrame, 
toate vadind un suflu liric extraordinar, o 
mare precizie a montajului, o conducere 
a actorilor admirabilă, o muzicalitate a in- 
spiratiei dintre cele mai sensibile) 


Declaraţie de bogăţie 


Se implinesc acum, în februarie 1982, 
101 ani de la moartea lui Dostoievski. Cum 
am putea mai bine oglindi influența lui — să-i 
zicem asa... — asupra artei cinematografice 
decit citind — cit mai larg posibil — din 
această ,depozitie" a lui Innokenti Smoktu- 
novski, minunatul actor sovietic, una din per- 
sonalitàtile care au incvat hotăritor arta in- 
terpretării în ultimul deceniu? 

„Nu știu ce s-ar fi intimplat cu viața mea de 
artist, nici cu viața mea în general, dacă nu 
m-aș fi întîlnit cu opera lui Dostoievski. Cu- 
noasterea lui Dostoievski, intrarea lui impe- 
rioasă în viața mea adultă, tin de epoca în 
care lucram rolul prințului Mișkin la teatrul 
Gorki din Leningrad (1957) și s-au dezvoltat 
în rolurile următoare, oricit ar fi fost ele de 
îndepărtate si de diferite de cel al lui Miskin 
prin natura lor, prin dramaturgia lor si ideile 
sociale care le animau. Multi critici au scris 
despre Hamlet-ul meu (in filmul lui Kozin- 
tev — 1964) că era un Hamlet bun, și cred cà 
este o apreciere exactă. Bunâtatea, acesta 
era leit-motivul personajului și al filmului. Si 
tocmai în această bunătate s-a văzut un nou 
fel de a interpreta, de a intelege opera. Imi 
este greu să-mi închipui ce-ar fi fost acest 
Hamiet dacă prințul Mişkin nu l-ar fi precedat 
(se înțelege, în cariera mea artistica). E clar 
ar fi putut fi tot ce vrei, dar niciodată n-ar fi 
fost ce-a fost, adică un personaj imbogatit de 
Miskin al lui Dostoievski. 

Personajul naiv, putintel caraghios al cin- 
stitutului Detocikin, din filmul Păzește-te de 
automobil (regia: Elgar Riazanov — 1966), nu 
s-ar fi născut niciodată dacă n-ar fi exista! 
simplitatea originală, spontaneitatea, intelep 
ciunea prințului Mișkin. 

Ilia Kulikov, din Nouă zile dintr-un an (re- 
gia: Mihail Romm, 1968) a apărut multora 
dintre cei care au citit scenariul ca un tip du- 
bios, cu idei ciudate, un personaj negativ 
Chiar dacă aș presupune ca am citit scena- 
riul într-un moment de bună dispoziţie și clo- 
cotind de speranţă, această apreciere asupra 
lui Kulikov mi-a trezit uimirea și mila față de 
acești daltoniști care confundă umbra cu lu- 
mina. Acest rol a fost și el o consecinţă a în- 


hronicul 
rstelor 


Mizanscena cotidienei 
mese de prinz 


O pagină publicitară — cit două-treimi 
dintr-o pagină obişnuită de ziar — editata de 
Agenţia de informaţii in problemele de sana- 
tate din R.F.G. ne pune în fata unui scenariu 
pe care îl puteți numi cum vreţi, dar de al cà- 
rui adevăr veti fi urmăriți pina la adinci batri- 
neti, dacă nu sinteti deja urmăriţi. E real- 
mente un film — în formule exacte, în dialo- 
guri și întrebări bătute în piatră. cu un mesa; 
nu doar educativ-didactic ci incârcat de eter 


tilnirii mele cu prințul Mişkin. Poate ca n-ar 
trebui s-o spun eu, dar în aproape toate cro- 
nicilg, s-a putut citi: „Ilia Kulikov s-a dovedit 
a fi unul din personajele cele mai luminoase 
si mai umane, dacă nu cel mai uman, dintre 
toți eroii filmului Probabil câ nu l-am putut 
reda pe fizicianul-teoretician cu suficienta 
măiestrie. Totuși, cum de mai sint unii care 
nu au văzut în el, în unitatea lui, un om pro- 
fund, subtil, plin de bunătate și dragoste? 


nitate, — tot ce se scrie sub fotografia unui 
băiețel care mestecă plictisit în pireul din far- 
furia sa, privind, cu ochi tristi, catre fratiorul 
mai mare care-i spune, conform titlului de 
peste poză, pe un ton sever, de judecător 
„Grâbeste-te cu mincarea, nu vezi că toţi te 
asteapta?” > 

lată si textul care insoteste fotografia și ti- 
tiul — o adevărată mizanscenă a unei drame 
cotidiene desfasurate în milioane de case, cu 
părinți si copii, de pe glob 

„Vă mai amintiţi de prinzurile copilăriei 
dumneavoastră? Dacă mai păstraţi o bună 
amintire despre ele, sinteti intr-adevar noro- 
cosi. Căci multi părinți consideră masa de fa 
milie ca cel mai bun prilej de a cobori disci- 
plina * din pod“. ,,Grabeste-te cu mincatult* 
„Nu vorbi cu gura plină!” „lar ai pătat fata de 
masă!" „Stai frumos la masă!“ Aceste fraze 
taie brusc orice chef al copilului de a-și as- 
culta corpul în timp ce mânincă, orice poftă 
de ris, de poveste. Atunci, odată cu piureul și 
friptura, copilul își înghite lacrimile, înfringe- 
rile, impulsurile spontane. Nimic de mirare 
dacă aceşti copii, făcindu-se oameni mari, re- 
simt nevoia imperioasă de a minca de fiecare 
dată doar cind sint tristi, contrariati si ingrijo- 
rati. Proastele obiceiuri alimentare, dobindite 


Filmul, document al epocii 


Unii au azi tendința să creadă (si s-o scrie) 
că vocaţia mea de artist este, la drept vor- 
bind, bunatatea, omenescul. N-as avea de ce 
protesta, căci n-o să-mi tai tocmai eu craca 
de sub picioare. Dar dacà aceastà tendintà 
există, ea nu s-a putut naște si hrăni decit la 
sursa de bunătate care este pentru mine 
Dostoievski, azi, si pentru totdeauna... Atit 
timp cit ea există, eu mă simt un om bogat“ 


în copilărie, sint deseori cauza unor boli 
Care ar fi deci reacția dumneavoastră în situ- 
atia următoare? Andrei, în virstă de 3 ani, in- 
virte lenes furculita în legumele din farfurie, 
in timp ce familia a incheiat demult felul, iar 
Petre, fratele mai mare, își asteapta desertul 
cu o furie rece impotriva celui mic. Pentru a 
aplana conflictul, ce veti spune? „Grâbes- 
te-te, nu vezi că toți te asteaptă?“ „Dacă nu 
mâninci frumos, nu mai capeti desertul!" „Nu 
te grăbi. Aducem desertul si te așteptăm” 
„Dacă nu-ţi plac legumele, lasă. Vei avea o 
portie dubia de desert". Aveţi alte soluţii de 
propus? — ... Copiilor le trebuie timp pentru 
a şti dacă mai le e foame sau nu, dacă au 
mincat suficient. Un copil trebuie sa poată 
asculta ceea ce se petrece în el pentru a fi si- 
gur ca următoarea îmbucatura trebuie meste- 
cată. Dacă vă veti gindi la toate acestea, nu 
va va fi prea greu să renuntati la unele ṣa- 
bloane verbale ale prinzului familial și chiar 
să inchideti ochii la fata de masă pâtată 
Acordati încredere copilului dumneavoastră 
El știe de ce are nevoie!“ 

Ce legătură au toate acestea cu cinema-ul? 
Asta-i bună! Vorba atitor tati: „Nu vorbi cu 
gura plină! Inghite ce ai în gură și după 
aceea exprimă-te!" 


Documentul,sursă a filmului 


Miracolul mut 


Cititorii poate că iși mai amintesc (dacă nu 
vezi „Cinema“ nr. 10/81) de nota noastră în 
care subliniam entuziasmul lui Mihail Sebas- 
tian, in 1930, pentru filmul lui King Vidor 
Mulțimea, pe care îl recomanda lui Camil Pe- 
trescu, în eventualitatea deschiderii unui ci- 
nema de artă la Bucuresti. Ochiul lui Sebas- 
tian, în critica literară dar și aici, în critica de 
film, se înșela foarte rar. (A gresit, e drept, cu 
Dos Passos, pe care-l socotea o modà...) 
Mulțimea lui Vidor, la aproape 55 de ani de la 
filmare, a constituit, în noiembrie 1981, un 
mare eveniment cinefil si intelectual al Lon- 
drei. Unii cronicari vorbesc chiar de un mira- 
col. Rulată la inchiderea celui de-al 25-lea 
festival, capodopera lui Vidor a fost urmărită 
intr-o sala arhiplină, de 2000 de persoane, cu 
un fior de cutremurare estetică în fața „Mutu- 
lui”, O orchestră de 44 de instrumentiști, sub 
conducerea celui care aranjase muzica, Carl 
David, însotea acţiunea filmului, desfășurat 


cronica 


sentimentală | 


„Uliltima repriză“ 


Fie și cu o oarecare întirziere — care 
nu poate, totuși, stinge imaginile acelea 
care ne-au strins la inimă — merită sa 
evocam ceea ce am putea numi „the 
end-ul“ lui Cassius Clay. E o problema 
cumva, si de cinefilie, meciul lui cu 
Barbick, în care singura voiosie, singu- 
rul surîs erau aduse de arbitrul acela 
adorabil, saltàret ca o vrabie între doi 
aligatori, Zac Clayton. Era ultima ima- 
gine, nu numai „ullltima repriză“ — 


cronica 
eroului de film 


Popeye-saga 


Acum, cînd se pare că filmul lui Ro- 
bert Altman, despre Popeye si Olive, 
umanizati (Robin Williams — el, Schel- 
ley Duval — ea), nu e cine știe ce — ci- 
tat din ,l'Express": „Incontestabil, tot 
ce-i mai izbutit în Popeye-ul lui Altman 
sint baschetii lui Olive, numărul 80; în 
rest, filmul ezită, uneori cu talent, între 
comedia muzicală, numărul de circ și, 
desigur, desenul animat“ — acum, nu 
numai că nu e tirziu, ba e chiar nimerit 
să ne gindim la povestea nașterii și ma- 
turizării mărețului marinar. Luna febru- 
arie ne aduce în memorie faptul că, la 
18 februarie 1929, Popeye a dat prima 
sa lovitură năprasnică de pumn. Cui? 
Lui Ham Gravy, logodnicul domnisoarei 
Olive Oyi. (Bluto, dușmanul știut de 
toată lumea mare mică, a venit mai tir- 
ziu...). Cum de s-a ajuns aici? 

Popeye apare prima oară în desenele 
creatorului său, desenatorul Elzie Cris- 


zu viteza lui iniţială de 16 imagini pe se- 
cundă. Organizatorii au cerut publicului, pen- 
tru o dată, să nu mânince pop-corn în timpul 
proiecției, pentru a nu bruia cu nimic sune- 
tul. Mulțimea din sală n-a clintit: „Va-sa-zică 
acesta era cinema-ul mut, scrie un cronicar 
Această clipă magică, in care 2000 de spec- 
tatori hohoteau de plins, impreună, cind 
eroina își părăsea, cu inima frinta, iubitul 
Acesta era cinema-ul mut. ll uitasem. Am ri 
descoperit această senzaţie.» 

Kevin Brownlow, eminentul specialist al Ar 
hivei britanice de film, unul din inițiatorii 
proiecției, a dat dimensiunea cea mai corectă 
forței cu care subjugă „mulțimea“ lui Vidor, 
demult pusă de istorici la izvorul neorealis- 
mului italian: „Te intrebi cum a lasat cenzura 
timpului să treacă un asemenea film. Tema 
socială — viața unui american anonim, șomer 
în preajma marei crize — era suspectă; apoi 
sint scene de necrezut, pe atunci, ca filmarea 
a două persoane într-un pat... Mulțimea im- 
bratiseaza toate tabu-urile epocii si rezumă, 
strălucit, toată arta filmului mut.” 

Minaţi de succesul inițiativei lor, Brownlow 
si Davis proiectează alte asemenea recitaluri 
de gală cu vechi filme ale Gretei Garbo, ale 
lui Rudolf Valentino, Buster Keaton si Dou- 
glas Fairbanks, ba un alt colecționar anunța 
descoperirea unei copii a „Intoleranței“ lui 
Griffith. El refuză să declare unde a gâsit 
această „comoară”. Batute atita vreme de 
soartă și de ironii — filmele mute se incarcà 
incet-incet, de prestigiul marilor tablouri, de 
tainele lor si vor încerca, în curind, orgoliile 
pinzelor celebre. 


a termi- 
cit Cas- 
Zeffi- 


Un tip care, z 
nat-o“ ceva mai bine 
sius Clay: Campi lui 
relli (Jan Ve 


ler Segar, cu o lună înainte, la 17 ianu- 
arie 1929; primele sale cuvinte sint: 
„— Hei, tu de acolo... Esti marinar?” îl 
întreabă cineva. Popeye: „Da' ce, ti se 
pare că sint un cow-boy? Popeye deci 
nu s-a născut celebru si magnific, înar- 
mat (cu spanac) din apa mării, ca Afro- 
dita. El era — în primul desen — un 
personaj cu totul episodic dintr-un se- 
rial intitulat „Thimble Theatre”, care 
avea ca vedetă principală pe Olive Oyl 
și banda ei: părinţii Cole si Nana Oyl, 
un frate, Castor Oyl si un logodnic, 
Ham Gravy. Ei încintau — încă din 
1920! — cu bancurile lor trăznite citito- 
rii presei conduse de celebrul magnat 
Hearst (,,modelul“, zice legenda, lui 
Welles pentru „Cetăţeanul Kane"). 
Nouă ani au fost necesari ca Segar sà 
ajunga la ideea de Popeye, din ratiuni 
de transport: Olive, Castor si Ham des- 
coperiseră o pasăre minune, Bernice, 
care le șoptea cum să joace si să cîs- 
tige sistematic la jocurile de noroc. Ei 
se hotăriseră să plece la un cazino de 
pe insula Dice (insula Zarului!) și se 
imbarcaserà pe un vapor. Vaporul avea 
marinari. Printre ei — unul, Popeye, un 
tip oarecare, cam fricos si lenevos, 
care, la început, nu se vede decit ca să 
le dea replica. Dar la 18 februarie 1929, 
el îl pocneste minunat si memorabil pe 
Ham. Creatorul Segar — care a inceput 
lumea cu Eva — e încîntat de lovitură si 
pornește s-o repete în desenele sale; 
Popeye devine cineva. La 27 august, în 
același an, el va fi sărutat pentru prima 
oară de Olive. Din greșeală: ea credea 


Marlène Dietrich, 
demult, demult... 


cum sună glasul nemuritor al arbitrului 
lon Argăseală în urechile noastre dim- 
bovitene — ultima secvenţă a lungului 
film la care am asistat ani de zile, mon- 
tat si sonorizat de acest mare regizor 
(si boxeur!) care este Clay-Ali. 

In cotidianul de specialitate ,.l'Equ- 
ipe“, Christian Montaignac se dove- 
deste foarte dur si neiertàtor fatà de 
acest meci. Argumentarea lui are prea 
multe referinte la arta cinematografica 
pentru a nu o cita, oricît ne-ar durea, 
ca admiratori ai lui Clay, sufletul; dar 
ea are meritul de a-l plasa pe Cassius 
printre actorii vremii noastre, asa cum 
o credem de multà vreme, suportindu-i 
chiar si cabotinajul si lăudăroșeniile, 
fără de care eroul filmului lui nu ne-ar 
fi plăcut pină într-atit, încît, vesnici 
adolescenţi, i-am pus posterul pe pe 
rete, ca altădată fecioarele poza lui 
Clark Gable din „Pe aripile vintului“ 

„Ali nea făcut să-i trăim agonia, o 
moarte „în direct“, sub luminile acelor 
mass-media pe care multă vreme le îm- 
blinzise, păun enorm devenit porum- 
bel... Niciodată nu ni s-a arătat naufra- 
giul de nabab al „regelui“ Presley, nici 


că-l sărută pe logodnic! Marinarul e la 
fel de tulburat de eveniment ca desena- 
torul său și nimic nu-l va mai putea 
despărți de Olive si de penita lui Segar. 

Nu vom fi acuzati de sociologism vul- 
gar dacă vom aminti ca Popeye s-a 
născut exact în 1929 — în anul marii 
crize economice din S.U.A. El era dotat 
cu acele calități morale de care o lume 
întreagă de oameni simpli și amăriți, 
greu loviți, avea nevoie cind deschidea 
un ziar plin de vești proaste; sare în 
ochi că cinstea, curajul (tipul nu mai 
era fricos, ca la început), umorul ires- 
pectuos față de prejudecăţi, puterea de 
a încasa și de a replica, agresivitatea lui 
faţă de cei puternici, imbuibati si tari pe 
situație, rai si aroganti — cum e în cri- 
ză... — sistematica biruintà asupra ne- 
norocirilor se potriveau manusà cu 
pofta de revanșă a poporului mărunt, 
bătut de atitea griji. Trebuie să fii orb 
ca să nu vezi ca Popeye s-a născut în 
criza grea, pe un mare viscol social, în 
1929 si nu în „la belle époque“. (Tot 
atunci s-a născut dealtfel și mitul lui 
Superman). Si spanacul? Cum de-a 
apărut spanacul? Trebuie să fii de data 
asta nu chiar orb ci altceva — ca sà nu 
știi că spanacul conține fier. Toti medi- 
cii americani ai acelui timp recomandau 
familiilor cu nimic în casă și sub dinte, 
să mânince spanac care conţine fier! 
Asa-i uneori cu miturile, fie ele mai ve- 
sele sau mai încruntate. Farà o bază 
materială, ele nu se înalţă, neam! Dealt- 
fel, prototipul uman al lui Popeye — în 
1933, după criză, devenit desen animat 


Marti 29 decembrie 1981, ziarul „L'Huma- 
nite“ de la Paris îsi incepe astfel omagiul cå- 
tre Marlène Dietrich: „Îngerul albastru a săr- 
bătorit duminică, în cea mai strictă intimitate, 
cea de-a 80-a aniversare a zilei sale de nas- 
tere. Chiar dacă virsta Marlènei Dietrich e 
încă subiect de controverse, specialiștii admit 
că cea mai celebră actriță a ecranului s-a 
născut la 27 decembrie 1901, la Berlin..." 
Două zile mai tirziu, ziarul revenea, cu joviali- 
tate: „Ruşine pentru agenția France Presse si 
pentru serviciul nostru de informaţii care au 
indraznit s-o îmbătrinească pe Sublimă cu 
trei ani. impotriva actului de naștere găsit 
printre ruinele Berlinului si datat 1901, Mar- 
lene Dietrich a făcut cunoscut că ea a sarba- 
torit, la 27 decembrie 1981, cei 77 de ani de 
viață... li redâm cu plăcere virsta adevărată 
«Ingerului albastru..." Si în încheiere: „Aștep- 
tind 1984 pentru a vă dori de patru ori inca 
20 de ani, primiţi. Doamnă, urările noastre 
cele mai bune, căci, la drept vorbind, ce im- 
portanță are data nașterii din pașaportul 
Dumneavoastră? Veţi râmine, pentru totde- 
auna, cea mai frumoasă dintre fantasmele 
noastre. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a tilmului 
este realizată 


de Radu COSASU 


John Wayne ridicat pe un cal de cîtiva 
oameni, si cu atit mai putin Tar- 
zan-Weismuller dînd ultimul strigăt din 
adincul unui spital. Dar Ali, el, cel care 
a introdus tragi-comedia într-un sport 
deschis celor mai copilărești obrăznicii, 
a mers pină la capăt, închizîndu-si cir- 
cul de megaloman chiar sub ochii 
noștri. A fost logic cu nebunia sa de 
om al spectacolului, gata să sucombe 
in propria capcană. Ca si cum n-ar fi 
vrut să priveze pe nimeni de această ul- 
timă cădere de cortină. Clown-ul a mu- 
rit, lăsindu-ne imaginea unei jalnice pă- 
puși lipsite de sunet". 

Mai putin cinematografic, redactorul 
șef al ziarului îsi începea articolul de 
fond consacrat aceluiași meci 
Clay-Barbick, mai sobru si cu atit mai 
(u) percutant ca adevăr: „E intotdeauna 
trist si apăsător să asisti la naufragiul 
unui mare campion. Umilitoarea agonie 
a lui Mohammad Ali, pe ringul din Nas- 
sau, intrà în categoria acelor batalii pa- 
tetice si lugubre pe care un boxeur le 
angajează mai degrabă împotriva pro- 
priului său trecut decit împotriva unui 
adversar“. Asa e. 


la casa fratilor Fleischer din Hollywood, 
dotat si cu celebrul cintec al ‘lui Sammy 
Lerner ,.l'm Popeye, the sailor man, tu- 
tutt‘ — a fost Frank Rocky Feigle, un 
maturàtor din saloon-ul localităţii lui 
Segar (Chester, Illinois) un tip dur, ba- 
taus, care trimisese la spital trei canalii, 
dupà un caft, el întorcindu-se la locul 
de muncă să-și coasă maieul rupt în cì- 
teva locuri. Cronica orășelului Chester 
susține că Fiegle a primit în fiecare 
săptămină un cec de la Segar. Cea mai 
elocventă piesà la dosarul acestei saga 
popeyene este insă, după părerea noas- 
tra, telegrama trimisă de domnul Hearst 
(în 1934) lui Segar: „Popeye este adorat 
de toți copiii din America. Incetati a-l 
mai face să înjure si să se bată. Faceţi-l 
mai respectuos)!” Segar, placid de felul 
său și consumator nu de spanac ci de 
ridichi, ar fi izbucnit în faţa asistentului 
său, Bud Sagendorf (care, în 1938, la 
moartea desenatorului demiurg, i-a luat 
locul la masa de desen): „Nu e posibil! 
Cu un marinar cuviincios, s-a dus dra- 
cului gluma!“ Ei bine, — asta e realita- 
tea, nu povestea! — Segar s-a confor- 
mat si, incet-incet, Popeye s-a cumintit, 
s-a civilizat, precum a vrut-o domnul 
Hearst, magnatul. Sint povești pentru 
copii care se termină nu prea fericit în- 
tre oamenii mari. Ceea ce nu a împiedi- 
cat ca lui Segar concetàtenii să-i ridice 
o statuie, în orășelul Chester, precum 
lui Popeye, la Cristal City, în Texas, ne- 
gustorii de spanac. Dacă o statuie e un 
happy-end, atunci iatà si încheierea, ca 
o încălecare pe o sa. 


Dincolo de zîmbet, Romy Schneider în- 
chide în sine un destin tragic 


varii rever 


Dupa multe luni de absenţa de pe 
platourile de filmare. Romy Schnei- 
der si-a facut reintrarea pe ecrane 
cu filmul lui Jacques Ruffio Trecă- 
toarea din Sans-Souci (ecranizare 
dupa romanul lui Joseph Kessel) 

Dupa cite se afirma, actrița își do 
rea un rol ca acela încredințat acum 
de Ruffio, un rol puternic — este 
vorba de o femie căreia îi este dat 
sa treacă prin toate ororile războiu- 
lui, să suporte multe umiliri pentru a 
putea să-și salveze soțul din miinile 
Gestapo-ului. Partenerii ei în acest 
„film al marii reveniri” cum l-a eti- 
chetat presa, sint: Michel Piccoli și 
Jacques Martin 


Două v te de 166 de ani 


La un restaurant din New-York 
i-au dat intilnire de curind — și 
dupa cum se relatează întilnirea a 
tost si emoţionantă si plină de nos 
talgie — Hellen Hayes i Lillian 


Roger Moore 
își pierde 
poate părul, 
dar niciodată 
umorul 


Gish. Virsta lor totalizeaza 166 de 
ani dar la activul lor se inscriu multe 
dintre cele mai vestite filme ale ci- 
nematografului american si ale Isto 
riei filmului. Lillian Gish a debutat 
acum 70 de ani, a jucat în peste 100 
de filme (dintre care multe în pe- 
rioada filmului mut), iar la loc de 
cinste în filmografia ei stà Nasterea 
unei naţiuni a lui Griffith. Cit despre 
Hellen Hayes, ea a rămas de neuitat 
mai ales în rolurile alături de Gary 
Cooper. 


Filmul lui Steven Spielberg — 
care a umplut de spaimă un-numar 
imens de spectatori de pe aproape 
toate meridianele lumii, a fost pre- 
zentat de curind de către una din 
companiile de televiziune ameri- 
cane. Pe micul ecran desigur fălcile 
rechinilor au fost mai mici dar-pe cit 
se pare — succesul a fost mare 

Urmînd exemplul, un canal de te- 
leviziune-britanic l-a prezentat si el 
iar sondajul urmăririi a indicat cifra 
de 23 de milioane de telespectatori 

Spielberg — care la ora de fata îsi 
Urmareste cu emoție filmul lansat 
recent Arca pierdută — isi propune 
sa inceapa cit de curind filmarile la 
un remake (I se spune Joe, un mare 
succes al lui Spencer Tracy). Inter 
pretul sau va fi de asta data Robert 
Redford. 


Seri t.v. despre Garibaldi 


Proiectul unui serial de televiziune 
care să urmărească de-a lungul unui 
nare numâr de episoade viaţa lui 
Garibaldi + fost propus la acest înce- 
put de an studiourilor de televiziune 
italiene de către Sergio Leone. Nu- 
mai că Leone nu și-a materializat 
incă proiectele de anul trecut inspi- 
rate de istoria... Americii. Oricum el 
si-a anunţat intenţia de a face seria- 
lul despre Garibaldi — erou al isto- 
riei italiene, ba chiar a fixat si inter- 
pretul: actorul italo-american Ben 
Gazzaro. 


anistul Lewis 


După o destul de lungă sedere in 
Statele Unite, Jerry Lewis s-a întors 
in Franţa, tara în care a cunoscut si 
cele mai mari succese (probabil prin 
contrast cu comicul de tip francez) 
In prezent Lewis lucrează cu Michel 
Legrand la filmul în care el interpre- 
tează rolul unui pianist, dar un pia- 
nist nu ca oricare altul ci plin de în- 
timplari nastrusnice destinate să ali- 
menteze o nouă comedie cinemato- 
grafică (gen atit de în suferință în 
toate cinematografiile lumii) cu care 
el spera sa reuneasca o glorie car 
s-a cam invechit 

Oricum, în Statele Unite, unde a 
„atacat“ si platourile de filmare, si 
televiziunea și scena Broadway-ului 
rezonanța — după cum afirmă unii 
comentatori — nu a avut amplitudi- 
nea scontată. Așa că din nou la va- 
dul vechi. 


Revanșă 


Despre Annie Girardot — actrița 
care se mentine de ani de zile în rîn- 
dul celor mai iubite interprete ale 
publicului francez (si nu numai ale 
lui) se spune că este la fel de 
buna in drama ca si in comedie S 
nu uitam ca i-a infruntat pe terenu 
lor predilect pe Louis de Funès, Phi 
lippe Noiret, pe Jean Yanne si ca 
n-a rămas mai prejos (ca sà spunem 
doar atit). 

Annie Girardot apare așadar într-o 
nouă comedie cinematografică, o 
comedie polițistă, Revanșa, realizată 
de Pierre Lary. Le are ca partenere 
pe Catherine Alric şi pe Dominique 
Labourier iar ca parteneri pe Claude 
Rich si Victor Lanoux 

Intrat de curind pe ecranele fran 
ceze filmul se bucură de cozi la 
casa de bilete. Succesul de public 
este așadar sigur, mai rămîne să ve- 
dem cum va sta filmul si cu succe- 
sul de stimă, 


| —Amefeaia giore | mejeala gioriei 


Aflat la acest început de an in Flo- 
rida, cu intentia de a trece apoi si 
pe la Hollywood (in vederea unui 
film despre care nu se suflă încă o 
vorbă prin studiourile de peste 
ocean) Julio Iglesias îşi mărturisește 
angoasele lui de vedetă a cintecului: 
„Nimic nu este mai inspaimintator 
— spune el — decit sa te afli în 
frunte. Dealtfel ultimele melodii pe 
care le-am lansat trădează spaima 
asta care m-a cuprins. Ştiu ca lumea 
crede despre mine ca sint un om 
perfect stăpin pe sine, că mă bucur 
de statutul de moștenitor al gloriei 
lui Sinatra și cite și mai cite. In rea- 
litate sint un veșnic nemulțumit de 
mine. Sint maladiv de scrupulos, 
sint un perfectionist exacerbat. Si 
treaba asta mă impiedică sà cunosc 
bucuria muncii şi a succesului, știu 
ca de fiecare dată as fi putut să fac 
mai bine“ 

Unul din visurile lui cele mar drag 
ar fi sa se lanseze in film dar între- 
bat daca speră sa cucerească si 
ecranul, Iglesias a răspuns cu un fel 
de hehe si nu cu un olé 


Prognoza comediantulu 


Ce credeți — a fost întrebat Mel 
Brooks — despre viitorul industriei 
cinematografice? Cum credeți că va 
face ea faţă concurenței pe care o 
reprezintă noile tehnici audiovizuale, 
videocaseta, televiziunea prin cablu 
de exemplu? 

Eu unul — a răspuns fara nici o 
ezitare Brooks — cred în mod ferm 
in viitorul cinematogratului. Desigur 
și videocasetele și televiziunea prin 
cablu au un mare impact asupra pu- 
blicului dar dacă privim cu atenţie si 
teatrul merge foarte bine astăzi 
Doar la New York funcționează 
peste 40 de teatre iar in Statele 
Unite există mai multe teatre decit 
au existat vreodată. Cind a apărut 
cinematograful, teatrul a cunoscut o 
perioadă de declin. Cind a apărut 
televiziunea, cinematograful a trecut 
printr-o eclipsă. Astăzi moda video 
amenința cinematograful și-l va mai 
amenința probabil vreo 5 sau 7 ani, 
dar spre 1990 cred că cinematogra- 
tul va cunoaște o revenire în forță 
Pina atunci însă pentru cinemato- 
graf va fi o perioadă foarte grea. In 
viitorul apropiat, din o sută de filme, 
trei vor face rețeta iar restul îsi vor 
lăsa penele. Oamenii preferă si vor 
mai prefera încă mult timp să ra- 
mină acasă si sa privească la televi- 
zor sau sa-și puna propriile lor ca- 
sete. Dar totodeauna va exista eve- 
nimentul cinematografic cum este 
astăzi acest film Aventurile arcăi 
pierdute 

Spectatorul avea altădată obiceiul 
mersului la cinema. Obiceiul asta a 
fost astaz: inlocuit de altul. Va trebui 
sa treacă o vreme pentru a-l resta- 
bili. Dar nici videocaseta si nici tele- 
viziunea nu vor sugruma vreodata 
filmul. Obiceiul de a merge la ci- 
nema se va restabili. Am incredere 
în caracterul uman. Dintotdeauna 
oamenii au prețuit comunitatea ex- 
perientei. Au instinctul familial si le 
place să se întilnească unii cu alții: 


În curind septuagenar 


A tost sarbatorit intr-un cadru 
foarte amical Jean Marais care a im- 
plinit 68 de ani. Seara aceasta 
— spun ziarele — a avut un carac- 
ter foarte vesel si tineresc pentru cà 
desi torta era incarcatà de luminari 
(și era destul de mare ca să le cu- 
prindă pe toate cele 68) nu s-a vor- 
bit decit de meserie si proiecte 
Jean Marais, e drept, e acum mono- 
polizat de teatru (joacă seara de 
seară la teatrul de la Madeleine 
intr-o piesă de Rene de Obaldia) si 
în ciuda memento-ului din centrul 
mesei 1 dedicatia „Lui Jeannot 
pentru cei 68" nu s-a vorbit decit 
despre noi piese, noi roluri 
proiecte, si multe speranțe 
Tinerețea este desigur o stare de 
spirit 


https://biblioteca-digitala.ro 


Smoinii, Palatul de iarnă, Piața 
Palatului și alte locuri memorabile 
din orașul de pe Neva (pe care lo 
calnicii le numesc „leagânul Revolu 
tiei“) au devenit în această iarnă un 
imens platou de filmare pentru epo- 
peea cinematografica — douà serii 

Clopotele rosii — in regia lui 
Serghei Bondarciuk. Pentru regizo- 
rul filmelor „Război si pace“ si „Wa- 
terloo", secvența „Asaltul Palatului 
de iarnă” din această noua epopee, 
n-a fost decit o filmare obisnuita — 
desi numarul figurantilor a fost de 
zece mii, amploarea mizanscenei 
amintind fragmentul analog din 


Anul 1982 va marca 
o revenire a Marinei Vlady 


Octombrie”. copodopera lui Eisen 
tein. Filmul e o coproducție 
U.R.S.S.-Mexic, cu participarea ci 
neastilor italieni si are în centrul 
sau — figura eminentului publicist 
progresist american John Reed 
Scenariul se inspiră din cărțile sale 
despre revoluția mexicană 
(1910—1917) „Mexicul răsculat" si 
despre Marea Revoluţie Socialistă 
din Octombrie 1917 „Zece zile care 
au zguduit lumea". în rolul lui John 
Reed: actorul italian Franco Nero si 
în rolul soției sale, tot ziaristă, ac- 
trita americană Sydné Rome. Imagi- 
nea e semnata: Vadim lusov, opera- 
tor de ma f nematograha so 
vietică (a lucrat printre alții cu An- 
drei Tarkovski si Lev Kuiliajanov) 
Vorbind despre eroul filmului, 
Bondarci:K declară: „John Reed n-a 
fost un martor impasibil al eveni- 
mentelor din Rusia și din Mexic. 
Omul care a făcut o carieră străluci- 
toare, unul din cei mai bine retri 
buiti reporteri din America, absol- 
vent al aristocratului Harvard, favori 
tul boemei new-yorkeze, Reed a 
evoluat spre o irevocabila rupere de 
anu tineretnu sale, devenind nu un 


martor, ci un participant activ la 
evenimentele social-politice ale vre- 
mii sale. Asupra lui Reed a lăsat o 
amintire de nesters întilnirea cu Le- 
nin; în film va apare un frag- 
ment-document al discutiei lor. Cît 
priveste stilul filmului, intentionez 
să-i dau suflul de epic, de poezie 
epică. Ma preocupă modul în care 
prin prisma percepției unui individ 
se poate reda o largă panorama a 
unor însemnate evenimente so- 
cial-politice, paàstrind deci percepția 
subiectivă să respect adevărul isto- 
ric, așa cum l-au păstrat documen- 
tele 

„Mexicul în flăcări”, prima serie a 
filmului (exterioarele s-au turnat in 
Mexic) se apropie de sfirșit. In 
această iarna se filmează la Lenin- 
grad și pe platou la Moscova. Filmul 
va fi gata în întregime în toamna 
acestui an, pentru a putea fi pe 
ecran cu prilejul celei de a 63-a ani- 
versàri a Marii Revoluții 

interpretul lui John Reed, actorul 
Franco Nero nu se află la prima în 
tilnire de lucru cu BondarciuK (au 
jucat amindoi în filmul regizorului 
iugoslav Velico Bulaici „Batalia de 
pe Neretva") 

„Figura lui John Reed — declară 
Franco Nero — mă copleseste. A 
fost un om de mare cultură (i-am ci- 
tit literatura), n-a făcut niciodată 
compromisuri, un om curajos, cu 
spirit de aventură. As vrea sa nu 
pierd nimic din aceste date ale per- 
sonajului, în momentul în care-l 
aduc pe ecran..." 


Cu acest film care poartă titlul 
unei muzici — caracterizantă pentru 
o întreagă epocă (începutul acestui 
secol) — cu acest film deci intitulat 
Ragtime — s-a petrecut ceva ase- 
manator cu Pe aripile vintului. La în- 
ceput romanul ‘lui Doctorow (de o 
celebritate recunoscuta) a fost în- 
credința! regizorului Robert Altmar 
Producatorul Dino De Laurentiis r-a 
reziliat contractul si l-a angajat pe 
Forman impreună cu scenaristul 
acestuia, Michael Weller, de la filmul 
de imens succes care a fost Hair. 
Le-a pus la dispoziție un buget de 
super-superproductie (32 milioane 
dolari) o producţie presupusa a fi „o 
lovitură” 

Dar s-a produs oare lovitura? 


periscop 


Autorul Nasului si al Apocalipsu- 
lui acum nu este un om comod pen 
tru nimeni, nici chiar pentru sine în 
susi. Temperament batàios, Coppola 
ține cu orice preț ca fiecare apariţie 
a sa pe ecran sa se transforme în 
eveniment. E drept că F.C. nueun 
monden ci — asa cum o recunosc 
prietenii și chiar dusmanii lui — 
este un cineast innascut. Apocalip- 
sul a fost eveniment la Los Angeles, 
a fost și la Cannes (poate si în alte 
orașe ale lumii). S-ar părea cà de un 
larg ecou și de o mai mare stimă s-a 
bucurat totusi o altă iniţiativa a lui 
legată mai degraba de un interes ar- 
hivistic pe care si l-a descoperit, si 
anume: reconstituirea Napoleonului 
lui Abel Gance, a cărui versiune a 
fost prezentată la sfirsitul anului tre- 
cut la Radio City din New York si a 
devenit, asa cum se astepta Cop- 
pola, un eveniment cinematografic 
patronat de el 

Un eveniment îl constituie si ulti- 
mul sau film pe care l-a intitulat cu 
o oarecare emfaza, cam asa: Și 
acum ceva de la inimă. Numai ca pe 


Regizor 

este Bondarciuk, 
interpreţi 
Franco Nero 


şi Sydne Rome, iar fijmul despre John 


Reed heamă Clopotele r 


Catherine Deneuve, ediție ‘82. 


tot timpul realizarii acestuia, filmu! 
nu le-a stat deloc la inima celor măi 
mari de la rețeaua de difuzare Para 
mount Picture cu care Coppola nu 
se întelesese (din preț si din multe 
altele probabil). Si atunci difuzorii 
care sint niște potentati, au asteptat 
să vadă efectul la public al prezen- 
tării — test care a avut loc tot la 
New York la sfirsitul lunii ianuarie. 
Povestea propriu-zisă este un fel de 
condensare de istorii sentimentale 
asa cum a înregistrat filmul pe zeci 

i zeci de mii de metri de peliculă, 
mai ales între cele două râzboaie, 
dar si după. „O romanţă cinemato- 
grafica" a vrut-o Coppola, una din 
acelea pe care, cu ani în urmă, le în- 
cercase si Eric Segal cu Love Story 
(si despre care acesta spusese ca 
era ,,0 poveste de dragoste scoasă 
din computer”) 

Si acum, mai departe, cum a de- 
venit ,,romanta"“ lui Coppola eveni- 
ment cinematografic, sa-l lasam pe 
comentatorul saptaminalului News- 
week (din acest februarie 1982) sa 
ne povesteasca 

„Că si acest film este o iîndraz- 
neala estetică semnată Coppola este 
un fapt evident de-a lungul filmului, 
deși ambtiile acestei romanțe tip Las 
Vegas sint, la drept vorbind, foarte 
indepârtate de acele sumbre monu- 
mentalități pe care le-au reprezentat 
Nașul și Apocalipsul acum. Și acum 
ceva de la inimă este un imn închi- 
nat tabietului hollywoodian, un arti- 
ficiu suprateatral si elaborat, con 
struit în jurul unei povești de dra- 


goste simple si de modă veche.“ 

El este —- arată mai departe co 
mentatorul — un fel de mic specia- 
list, Ea functionara de agenție turis 
tica și se ceartă chiar în ziua de sar- 
batoare pe care o reprezintă 4 iulie 
Ea se indragosteste de un mexican, 
el de o artistă de circ (care nu este 
alta decit Nastassia Kinski) și care 
este gata să fugă cu el în lume. Pină 
la sfirsit însa, asa cum se întimpla în 
asemenea filme, baiatul vrea sa-si 
aducă fata inapoi si caută s-o îndu- 
plece cu sinuozitatile melodiei „Tu 
esti soarele meu". Povestea în sine, 
după cum reține comentatorul sâp- 
tâminalului, este, cum am spune 
noi, „vată de zahăr“: dulceagă, fra- 
gilă si fară miez. „Filmul lui Coppola 
este însă plin de emoție si chiar de 
visare. o poveste barocă. El incepe 
intr-un cadru dominat de o lună pic- 
tata, camera de luat vederi alunecă 
peste dune de nisip care unduiesc 
ca un trup de femeie si se opreste 
peste un fundal ca o adevărată fan- 
tezie — Las Vegas. Nimic nu este 
real în această fabulă coppoliană 
munţii sint pinze pictate iar străzile 
sint prezente pe banda sonora... In 
această lume feerică, o reclamă de 
neon se învirte deasupra Nastassiei 
Kinski, în timp ce sirurile de masini 
par sà devina un fel de orchestra 
care execută o cantata a fierului 
vechi. Pe banda sonorà, emotiile în- 
dragostitilor sint exprimate prin blu 
es-uri cîntate de Tom Waits si 
Crystal Gayle. Filmul nu este totusi 
un adevărat musical dar arată ca un 


https://biblioteca-digitala.ro 


n marea ei majoritate, critica nu 

i-a ascuns dezamăgirea dar a făcut 
iceasta cu multă reținere. Unele 
voci însă — pornind de la analize 
foarte aplicate — ajung să fie chiar 
incisive.: Jack Kroll de pildă — co 
mentatorul saptaminalului „New 
week" este foarte transant Desi- 
gur — spune el — un film trebuie 
sa stea pe propriile lui picioare 
Cind faci insă un film neemotionant 
după o carte emoţionantă ceva nu e 
in regulă”, 

Romanul lui Doctorow este rodu 
unei sensibilitàti singulare care - 
dupa cum ţine să sublinieze criti 
cul — a dat naștere unei viziuni 
reale ca si unui stil capabil s-o ex- 
prime. „Prea multi bucatari (noi am 
spune prea multe moase,pentru că 
s-ar parea ca sintem mai prolifici) 
care au facut filmul n-au avut o con- 
ceptie unitară si un stil“ 

Așa cum recunoaste sus-numitul 
comentator, partea ceva mai izbutită 
a filmului este chiar începutul asu- 
pra căruia îsi lasă amprenta scriito- 
rul Norman Mailer, invitat să joace 
rolul lui Stanford White, rol in care 
Mailer pare sa se fi amuzat de mi- 
nune realizind personajul nu numai 
după chipul ci mai ales după ase- 
mânarea sa 

Unul dintre esecurile cele mai evi- 
dente — în opinia comentatorului 
citat — este datorat lui James Cag- 
ney (dacă esecul n-ar fi imputabil 
tot realizatorului!) revenit pe pla 
touri dupa 20 de ani de absența 
Cagney a fost imaginea insasi a ti 
pulu: care a dominat epoca la care 
trimite si romanul si filmul, adica în- 
ceputul acestui secol, epoca ragti- 
me-ului. Or Cagney — comisarul de 
poliție din film (Waldo pe numele 
lui) pare a fi un personaj ratat artis- 
ticeste. „Cagney era explozia însăși 
a energiei cinetice — spune criticul 
american. Aici însă el cade în inerția 
filmului și, poate, a propriei sale vir- 
ste. E de nerecunoscut. Abia de mai 
face vreo două gesturi care să ni-l 
amintească: felui cum își freacă el 
mîinile și cum se îndreaptă spre te- 
lefon. A mai rămas ceva din privirea 
lui taioasă si jucausa ce razbate prin 
ochelarii de bunic.“ Si atunci se în- 
treabă comentatorul? „De ce să faci 
un film după un roman unic în felul 
său dacă nu poți reda tocmai ceea 
ce-l face să fie unic? Lucrul cel mai 
ciudat e ca romanul este mai cine 
matografic decit filmul.” 


musical. De la început pină la sfirsit 
are ritmul fluent al unei fantezii de 
Vincente Minnelli.. 

La început hedonismul stilistic iti 
taie respiraţia. O adevărată orgie de 
mișcări expresioniste ale camerei de 
luat vederi — spune comentato 
rul — destinate fanilor filmului. De- 
corurile lui Dean Tavoularis sint ex- 
traordinare, în timp ce luminile puse 
de Vittorio Storaro îți taie respirația 
Ceea ce face Coppola aici este un 
film pur subiectiv, în care lumea din 
afară devine o întrupare a emotiei 
romantice. Dar se întimplă ca preo- 
cuparea de stil covîrseste totul 
Spectatorii literalmente aplaudă de- 
corul, dar pierd din vedere persona- 
jele. Este desigur un film închinat 
sentimentului dar pe măsură ce se 
desfășoară iti vine tot mai greu să 
resimti altceva decit o demonstrație 
tehnică. Coppola a vrut sà ne spună 
o poveste simpla dar la cel mai sim- 
piu nivel filmul nu produce efect 
Nimeni nu se preocupă dacă cei doi 
parteneri se vor regăsi. Coppola în- 
cearcă din răsputeri să creeze un 
film magic dar cu fiecare secvenţă 
în plus el nu îi lasă spectatorului 
nici o clipă de respiro, nu-l lasă să-i 
descopere magia... Sint sigur că 
Francis Coppola a vrut ca acest film 
să fie expresia unui dar făcut din 
inima sa, însă patima lui cea mai 
profundă e plasată în însuși proce- 
sul de realizare a filmului si acest 
proces ne reţine atenția. El devine o 
abstracţie măreaţă nu despre inima 
ci despre starea unei arte." 


| 
| 
i 


Pe 


La 25 februarie 1982, în cadrul unui spectacol festiv, Cinemateca 
română şi-a sărbătorit două decenii de existență. 20 de ani de cînd 
într-o sală din strada Vasile Alecsandri, cîţiva entuziaști ai filmului, 
critici si gazetari ca D.I. Suchianu, Tudor Caranfil, Constantin Po- 
pescu, initiau acele ,,seri ale prietenilor filmului“, devenite treptat 
cele mai càutate spectacole cinematografice ale Capitalei. Ele au 
constituit nucleul în jurul càruia se va dezvolta ulterior, preluatà si 
organizată temeinic de către Arhiva Naţională de filme, Cinema- 
teca română. În aceste două decenii, Cinemateca a fost instituția 
care a susţinut o fructuoasă operă de cultură cinematografică ofe- 
rind multor generaţii posibilitatea de cunoaștere aprofundată și 
sistematică a cinematografului de ieri și de azi. Numeroase cicluri 
urmărind evoluţia artei cinematografice, dezvoltarea unor şcoli na- 
ţionale sau a unui curent artistic, filmografia completă a unui regi- 
zor sau actor, capitole întregi din istoria filmului au putut orienta 
publicul cel mai divers, dar avînd ca numitor comun pasiunea pen- 
tru cinema, în harta complexă si ades dificilă a celei dea șaptea 
arte. 

Urîndu-le colegilor nostri de la Arhivă mult succes în continu- 
are, am considerat necesar să aflăm cu această ocazie de ce merg 
la Cinematecă ci 


iva dintre cei șapte mii de abonaţi ai săi. lată-ne 


deci în fata cinematografului din strada 13 Decembrie, întrebind la 
întîmplare tineri si vîrstnici care ieseau de la film ori stăteau ore 
întregi într-o luni de dimineaţă asteptînd să-și asigure locurile la 


spectacolele unei întregi să 


„De ce mergeţi la Cinematecă?“ 


Prin răspunsurile lor spontane, uneori naive dar de fiecare dată en- 
tuziaste si pasionate, acești cinefili „înrăiţi“ din zilele noastre au in- 
firmat parcă o frază pe care a rostit-o criticul Jacques Siclier cu 


ocazia sărbători 


Cinematecii franceze fondată și animată de 


Henri Langlois: „Cinefilia din zilele noastre e mai rece, mai raţio- 


nală“. 


Aşadar, dragi tineri si virstnici, elevi, studenţi, tehnicieni, mun- 


citori, pensionari: 


Pentru a vedea filme 
bune 


„Mi-au povestit colegii că la cinematecă se 
dau filme frumoase pe care n-ai cum să le 
vezi în altă parte“. (Laurenţiu Madar — elev 
Școala profesională de mecanică lină si în 
tretiere Uzinele „Republica“) 


„Îmi place să vin aici pentru filmele bine 
selectate, de câtre un colectiv autorizat. Sì 
pentru public. E mai educat“. (Nicole Mihala- 
che — student, Geodezie, anul Ill). 


„Vin mai ales pentru medalioanele de ac 
tori. Dar de fapt vin pentru fiecare film bun 
care-mi deschide o fereastră spre lume”. (Cà- 
tălina Picioroga — /aborantă Abator). 


„Vin cu un grup de prieteni cu care merg 
ncă din copilărie la filme. Şi de cind am avu! 
sansa să descoperim Cinemateca. n-o ma 
părăsim. Ni se intimplă chiar să neglijam în 
tilnirile cu fete de dragul unui film bun". (Va- 
sile Tufis — sculier-matriter la Institutul de 
cercetàri tehnice si proiectàri constructii de 
masini). 


latà, pe micile ecrane, o realizare cine- 
matografică românească de excepție: se- 
rialul Lumini și umbre, o peliculă de am- 
plă respirație epică, cea mai temerară — 
și mai importantă, as zice — creaţie din 
scurta istorie a producţiei naţionale de 
filme pentru televiziune. Simbătă seara, 
incepind din acest sfirsit de februarie și 
pină înspre miezul anului („din primăvară 
pină-n toamnă”, sa spunem), personajele 
acestui amplu roman cinematografic scris 
de Titus Popovici — colaborator, la pri- 
mele 7 episoade fiindu-i Francisc Mun- 
teanu — și regizat de Andrei Blaier și Mi- 
hai Constantinescu — urmind ca în epi- 
soadele verii ștafeta să fie preluată de 
Mircea Mureşan — vor aduce in casele 
noastre o „sagă“ de-a noastră. Pe parcur- 
sul episoadelor acestui serial — care-și 
propune să fie o frescă a societății romă- 
nesti din ultimele trei decenii — destinele 
eroilor angrenati în conflict vor sintetiza 
drumul imens pe care l-a strâbâtut con- 
ştiinţa oamenilor într-un răstimp uimitor 
de scurt; prin povestea acestor oameni, 
aparținind unor medii sociale diferite, 


această „sagă a noastră” — care-și des- 
fasoarà acţiunea într-un oraș simbolic si 
parabolic de provincie —, in casele noas- 


tre, pe micile noastre ecrane, personajul 
principal va fi însăsi istoria noastră. Este, 
s-o recunoaștem, un eveniment. Un im- 
portant eveniment politic-cultural, cu 
sanse de a deveni si un „eveniment artis- 
tic“. Dorinţa exprimată de Titus Popovici, 
„ca milioanele de spectatori de simbătă 
seara să se simtă implicaţi în destinul 
eroilor acestui serial“, este facilitată de 
filmul realizat: pentru că în destinul eroi- 
lor sint implicate, efectiv și profund, eve- 
nimentele prin care a trecut tara din prag 
de August '44 pina înspre prezent, viaţa si 


20 


Ea îţi oferă criterii 
de selecţie 


Cinemateca te ajută sa intti îa contact cu 
valori confirmate, omologate de timp și de 
critică. Ea iți oferă criterii de selecţie, o con- 
truntare cu propriile tale opinii din care iși 
intotdeauna cistigat”. (Filip Ralu — student 
Stiinte juridice, anul II). 

„Înainte veneam la intimplare, acum, de 
cind m-am abonat, aleg filmele după pro- 
gram, urmărind un ciclu care mă orientează 
intr-un domeniu necunoscut. Citesc și pre 
zentările din programe și astfel interesul pen- 
tru film începe cu mult înainte de spectacol 

i se prelungește prin discuţii cu prietenii si 
după vizionare”. (Mihaela Popescu —ingine- 
ră 

A dim mă orientează in cunoașterea 
sistematică a artei cinematografice, a evolu- 
ției ei. Am urmărit tot ciclul Wajda, cu genul 
de film social si psihologic care mà intere- 
seazà în cel mai inalt grad“ (Valentin Dea- 
conu, student matematica, anul IV). 

„Acum 8 ani, cind am venit la Cinematecà, 
vroiam să văd filme ne care nu le gaseam în 


20 de ani 


de Cinematecă 


Circuitul normal. Azi le revăd, dintr-o altă 
perspectivă. Incerc sa descifrez din filme ca 
Blow-up (pe care aproape că-l ştiu pe dina- 
fară) pulsul unei societăți, al unul moment 
dat“. (Alexandru Panaitescu, inginer, Trustul 
de construcţii 3). 

„Așa cum sint alcătuite, ciclurile îţi dau o 
viziune sistematică asupra filmului, tot atit de 
neceară ca bibliografia pentru literatură. Noi 
în școală simțim mult nevoia unui curs orga- 
nizat de cultură cinematografica". (Gabriel 
Răduţă, elev clasa a X-a). 


Din nevoia 


de comunicare cu ceilalți 
e Îl Li e i At LI 


„Unii tineri își fac prieteni discutind despre 
fotbal. Mie nu-mi place fotbalul, imi place fil- 
mul si imi fac prieteni discutind despre el. Un 
asemenea dialog insufletit, după proiecţie 
ni-l oferă cinemateca”. (Călin Hentea, stu- 


Tehnologia construcţiilor de masini 


anul li). 

„Mergem la Cinematecă în grup, cu priete- 
nii, ca să putem discuta filmele interesante. 
Au fost si citiva colegi de liceu cu noi, care 
de cind au intrat la IATC nu mai vin la Cine- 
matecă. Nu-i prea văd nici pe regizorii nostri 


Probabil că sint foarte ocupați să facă filme 
si nu mai au timp să le vizioneze si pe ale al- 
tora. (Carlo Cirnu. — tehnician, trucaje, stu- 
dioul Armatei) 

De curînd, la Providența lui Resnais, am rā- 
mas în sală doar 8 spectatori. Dar cei care 
am râmas după proiecție ne-am privit altfel 
unii pe ceilalți. Filmul parcurs împreună 
— dificil e drept — ne-a creat o anumită co- 
municare spirituală, o solidaritate afectivă pe 
care într-o sală cu un altfel de public n-ai 
cum s-o simţi. In lumea de azi se observă o 
criză de comunicare umană, poate si din 
cauza limbajului tehnic, științific, prea sec, 
prea informativ. Cinematograful, cu limbajul 
său afectiv, atit de accesibil, pare a fi antido- 
tul impasului de comunicare.“ (Filip Ralu). 


E Vin ca la bibliotecă 


„Tot asa cum în librării nu ai în general 
ocazia să găsești o carte de unul din autorii 
preferaţi, ori un roman de valoare universală, 
tot astfel, pe marile și micile ecrane, nu ga- 
sesti decit arar un film care să merite atribu- 
tul de „artistic“. Cinemateca, asemenea bi- 
bliotecii, îți oferă această sansă unică." (Va- 


O inițiativă lăudabilă 
a Cinematecii noastre: 
a doua „premieră“ 
a unor opere valoroase 
(Directorul nostru 
de Jean Georgescu, 
cu Alexandru Giugaru 
şi Gr. Vasiliu-Birlic) 


Un eveniment: 
serialul românesc „Lumini și umbre“ 


preocuparile noastre din acest răstimp is- 
toric de mari transformari sociale sì mo- 
rale; izbinzi si drame, bucurii si neliniști, 
zimbete și lacrimi, nădejdi si infringeri 
sau, asa cum au spus-o autorii insisi, lu- 


mini și umbre: acesta este serialul nostru 
cel de toate simbetele 

„Sintem, deocamdată, abia la început 
In prim-planul acţiunii este urmărită po- 
vestea citorva familii din orăselul (simbo- 
lic si parabolic, repetàm) în care rulează, 
pe ecranele verii lui 1944, o „zguduitoare 
dramă” cu Isa Miranda si Fosco Gia- 
chetti. Treptat (primul episod al serialu- 
lui, mai extins decit celelalte, ca un „lung 
metraj“ deci, are o funcţie preponderent 
expozitivâ), personajele iși ocupă locul fi- 
resc al „eroilor de serial“, schitîiod pri- 
mele genealogii ale arborelui cu zeci si 
sute de ramuri — fiind vorba, de peste 
200 de personaje cu (cel putin) o schița 
de biografie. O familie de muncitori, cu 
multi copii si cu probleme de viaţă dintre 
cele mai diverse... Familia unui mic in- 
dustrias, cu ramificații politice de toate 
culorile. Virstnici și tineri, ale căror des- 
tine se întretaie, se intilnesc și se despart, 
se identifica si se resping... Multi actori 
buni conduc destinele personajelor peste 
ani și vremi: Ilarion Ciobanu si Margareta 
Pogonat refac cuplul din Aşa s-a născut 
legenda și personajele lor, simple și ome- 
nesti, aduc în prim-plan bunul simţ și în- 
telepciunea din batrini. Pe Mitică Po- 
pescu îl regăsim în postură de „escroc 
fermecător“, antrenat în tot felul de com- 
binatii afaceriste. George Motoi si Gina 
Patrichi („alţii” decit în Liniştea din adin- 
curi) interpreteazà rolurile unei alte fami- 
lii, ei sint patronii tesatoriei din oràsel. 
lon Besoiu este un batrin senator tàrà- 
nist. Si asa mai departe, şi asa mai de- 


https://biblioteca-dffgitala.ro 


parte. ll privim cu o lacrimă pe Cornel 
Coman. gindindu-ne la viața cu luminile 
și umbrele ei, și avem o dureroasă strin- 
gere de inima privind-o, superbă, pe Eva 
Papp. Sint în serial (si multi dintre ei ne 
vor însoți săptămini la rind) alti și alti ac- 
torì remarcabili ai scenei si filmului romà- 
nesc: Gheorghe Dinică, Florin Calinescu, 
lurie Darie, Florin Zamfirescu, Adrian 
Pintea, Petre Gheorghiu. Emil Hossu, 
Mircea Basta, Constantin Codrescu 
Despre toţi, despre cei ce vor veni de 
acum încolo, despre rolurile lor, vom 
scrie, neindoios, pe larg: sintem deocam- 
dată, abia la inceput 

Călin CALIMAN 


filme pe micul ecran 


® Dincolo de pod (Ken Annakin, 1968). 
Eternul. daca se poate spune așa, motiv 
al „omului hàituit" din opera lui Graham 
Greene, într-o peliculă interesantă. Po- 
vestea degradării unei personalități. 
„Omul“ lui Graham Greene pornește în 
ciștigător si sfirseste prin disolutie psi- 
hică. Tulburator apare caracterul lent si 
inevitabil al procesului, ideea fiind, fără 
îndoială, aceea a alunecării dintr-un con- 
tingent suportabil, satisfàcind elementare 
instincte de apărare si de conservare, 
într-un impas existenţial unde efortul de 
conservare este pulverizat prin dramă 
personală si aplatizare a voinţei. Peliculă 
excelentă, dupa gustul meu, excelența sa 
allindu-se in tactul cu care o materie 
epică destul de convenţională, la urma 
urmelor, este înțeleasă (si tratată in con- 


secintà) ca matere psihologică. Filmul 
acesta (cu un remarcabil Rod Steiger) e, 
în felul său, un eseu despre un ciștigâtor 
care pierde. 

e Cea mai frumoasă fată (Charles Wal- 
ters, 1951). Elefantul lui Doris Day. Nu 
strică niciodată (nici măcar în bancuri) 
un elefant. Există un gen de muzică 
ușoară (și dansantă, firește) asemână- 
toare gumei de mestecat: durează la nes- 
firsit, produce anume satisfacţii glandelor 
papilare, amorjeste în chip plăcut intelec- 
tul, dă puseuri (ne-fatale) cordului, mai 
dă iluzii inteligenței personale, care are 
astfel senzaţia că totul este explicabil, se 
joacă amabil cu un spirit prea putin fami- 
liarizat cu capodopera, insă deschis spre 
spanac (Popeye! Popeye! — altfel spus: 
„Muzica! Muzica!"). Nu există, din păcate, 
doar muzică ușoară, ci si „filme ușoare“. 
Cea mai frumoasă tată este unul din ele. 
Tot acolo inregistrez, fără nici un fel de 
remuscare, si Întilnire la Saint-Louis 
(chiar dacă e un ,,Minnelli"). Aici, măcar, 
juca Judy Garland și anestezia era 
aproape totală. Să mai adaug Dragoste și 
viteză (Ramon Torrado, 1975). 

® Petrecere la vilă (Eduard Zahariev, 
1974). Dacă a spune citorva lucruri pe 
nume înseamnă a fi curajos, atunci acest 
film este într-adevăr, curajos, curajos 
— desigur — pină la a sugera că tot 
ceea ce pare întimplător, accidental, nu 
este chiar atit de izolat, de accidental. 
Funcţionează aici un fel de contradicție 
(dialectică, dealtfel) între particular si ge- 
neral. Pelicula lui Zahariev găsește — zic 
eu — un ton just, acela al ironiei, care e 
forma subtilă a satirei. Petrecerea la vilă 
mi se pare cind amuzant, cind grotesc; 
cind realist, cind fantast în felul său. Ni- 
ciodată însă departe de acel adevăr care 
spune că peste tot există o măsură. Lec- 
tie prea bine stiutà si demonstrată — cel 
putin teoretic — pină la rutină. Filmul 
acesta își are ambiția si luciditatea sa, in- 
teresindu-l la modul superior si, cumva 
sceptic, chestiunea fundamentală; cum 
trăim? 


Aurel BĂDESCU 


ergeti la Cinematecă?“ 


lentin Dăbuleanu, student Automatică, anul 
V). 

„La cinematecă găsesc o atmosferā potri- 
vită studiului, ca la bibliotecă. Prin profesia 
mea de tehnician, revăd Odiseea 2001 ca sà 
descifrez formidabilele trucaje despre care 
citisem în reviste „Cinema“ sau în „Caietele 
de documentare“ (Carlo Cirnu). 

„Asa cum simţi nevoia să recitesti pe Tol- 
stoi, Dostoievski sau Villon, așa reiei după ci- 
tâva vreme, dintr-o altă perspectivă, pe Vis- 
conti, Hitchcock sau Welles. Consider că 
Cinemateca, alaturi de centrul universitar 
unde conferentiazà strâlucitul profesor D. |. 
Suchianu sint singurele forme organizate de 
cultură cinematografica la noi în țară (Mircea 
Demetrescu, profesor, Centrul universitar 
Bucuresti). 


Vin fiindcă | 
găsesc ambianța potrivită 


„Ca să-l ascult pe Dan Grigore, mă duc la 
Ateneu-nu stau la televizor. Un film ca Ghe- 
pardul trebuie urmărit într-o atmosferă adec- 
vată si nu la sala polivalentă cu tineri gala- 
giosi. Am văzut de curind la Cinematecă Tre 
nul cu Romy Schneider. Nimeni nu misca 
Într-adevăr o ambiantà demnă de un film de 


Tomina — numele de afis al Florinei To- 
mescu — apare pe genericul filmelor noastre 
din 1953, alături de Iliu, de Ciulei, de Pintilie 
de Vitanidis, de Francisc Munteanu, de Mir- 
cea Dragan, de Manole Marcus, de Elisabeta 
Bostan, de Lucian Bratu, de Serban Creanga 
si de multi alții dintre regizorii noștri. 

Tomina — un nume convertit după 
aproape 30 de filme, într-un stil. Cu o linie (a 
studiat desenul cu Darascu si Steriade), cu o 
pată de culoare si cu un detaliu (a studiat 
pictura cu Ciucurencu), Tomina precizează 
nu numai o siluetă, ci fixează o tipologie 
într-o epocă. Din infinitele combinaţii si per- 
mutații posibile cu această tripletă, Tomina 
creează nu costume, ci costumul personaju- 
lui. Cel mai nimerit mi se pare să vorbim de 
costumul personajului la ultima ei premieră. 
„Angela, cea care merge mai departe“ îşi ex- 
primă și prin costum nesiguranța, oboseala, 
însingurarea ei de femeie ajunsă la 40 de ani 
farà familie; si tot costumul iși propune o 
dată să o scoată din pielea personajului ei 
pentru a o arâta cu chip de femeie fatală, 
versată, contribuind la efectul comic al sce- 
nei. („Nu pot imagina un costum indepen- 
dent de interpret. Mi se intimplă adesea să 
modific schija inițială după fixarea distribu- 
ției; tot așa cum o replică schimbată presu- 
pune o altă atitudine a personajului intr-o si- 
tuație dată, deci trădează o schimbare de 
comportament care va antrena la rindul ei 
modificarea unui anume detaliu din cos- 
tum"). Pentru meticulozitatea Tominei stau 
mărturie fişele personajelor si chiar ale figu- 
ratiei de prim plan din filmele ei. Răstoiesc la 
întimplare citeva dintre caietele ei de studiu 
la O fată fermecătoare, Reconstituirea, Face- 
rea lumii, Mama, Angela merge mai departe... 
pe fiecare filă alături de schiţa de costum sint 
lipite eșantioanele tuturor materialelor nece- 
sare, cu notația metrajului necesar și schița 
de expresie a capului personajului, cu coa- 
tura și machiajul respective. („Nu pot des- 
părți capul de trup!) Pe aceleași schițe ob- 
serv precizarea detaliilor semnificative („Sint 
subtilitàji la care țin, căci de la o ingàduintà 
la alta se poale ajunge la indiferenta*). 


artà. (Elena Alexandru — asistentà medica- 
lā). 

„E foarte plăcută acum ambianța acestei 
mici sali, unde un director inimos si istet a 
pus ordine si a stăvilit accesul spectatorului 
intimplator si gălăgios.” (Corina Constanti- 
nescu, farmacistà). 

„Eu sint numai în trecere prin Bucuresti 
Dar de cite ori vin, intru la Cinematecă, pen 
tru că știu că aici găsesc filme bune şi o sală 
liniștită, în rinduiala, nu ca la salile de pe bu- 
levard unde se fluierà si se bate din picioare 
(Mircea Rumega, vagonetar mina Tebea, 
Brad). 


„Cind imi făceam stagiul de profesor in 
provincie, regretam Capitala din două motive 
biblioteca Academiei și Cinemateca Cred cà 
am văzut în 20 de ani de cind sint abonat 
peste 500 de filme si am revăzut cu mult mà! 
multe. In mod normal nici n-ar mai trebui sa 
vin, pentru că le știu pe dinafară; dar un ci 
nefil nu-i un „normal“. El crede că un film ca 
Opt si jumătate se poate vedea la infint. Pen- 
tru mine, cinematograful e o completare a li- 
teraturii de care mă ocup sistematic“ (Otto 
Stark, profesor si traducător) 

Și, în loc de concluzii, iată confidentele 
unui cinefil-poet: 


si Marcello Mastro an 


O întilnire 
‘a autorului 
a succes artistic — 
de datà mai recentà # 
cu publicul 
Cinematecii; 
| Mircea Daneliuc 
şi-a prezentaty 
Proba de girafa 
“(eu Tora Vasilescu 
i Adrian. Mazarache) > 


DE i 


Do: 


Nina Cassian: 


Cu mult înainte de a reflecta la necesitatea 
si semnificația unei „arhive”, sau de a fi ur- 
mat îndemnul repetat al lui D. |. Suchianu de 
a vedea un film „cel putin de două ori“ pen- 
tru a-l putea capta în întregime — obisnu- 
iam, încă din copilărie, să mă duc de mai 
multe ori la un film care mi-a plăcut (de sase 
ori la Albă ca zăpada, Pinocchio și Vrăjitorul 
din Oz, desigur, dar si la altele, mai ales la 
cele cu Gary Cooper, idolul meu de atunci), 
obicei părăsit, vai, ulterior, din lipsă de timp 

Asa cum, pentru un istoric sau critic literar, 
frecventarea unei biblioteci este o necesitate, 
pentru cercetătorul sàu comentatorul de film, 
existența unei arhive a devenit indispensa- 
bilă, chiar dacă în respectivul „depozit" nu 
vom găsi, din motive, tehnice, opere aparti- 
nind secolelor trecute, mărturii preţioase ale 
unor civilizații extraeuropene etc. 

Dar dacă arta cinematograficà e recentă, 
nu e mai putin adevărat că etapele ei s-au 
succcedat cu o rapiditate spectaculoasă, da- 
torată nu atit exploziei tehnice, cit nevoii de 
sincronizare cu bogăţia de conținut si cu va- 
rietatea de expresie a artelor consacrate in 
timp. 

Despre corespodente, imprumuturi si con- 
curente fertile și, mai ales, despre aliante in- 
tre arte, se pot scrie cărţi intregi — dar în în- 
semnarea de faţă singura analogie la care mă 
refer este aceea dintre „bibliotecă” si „ar- 
hivă”, dintre „a reciti" si „a revedea“ 

Firește cà, pentru specialist, „a revedea" 
este nu numai un act conjunctural ci recur- 
gerea obligatorie din cind în cind, la un sis- 
tem de referință, pentru a afla un „de cind”? 
pentru a înfeleege un „de ce”? pentru a con- 


Sint subtilitàti la care ţin, căci de la o îngàduintà la alta se poate 
ajunge la indiferentà.(Cadru din filmul „Actorul si sălbaticii“) 


https: 


biblioteca- 


Sentimentul duratei 


stata evoluția sau consolidarea unui stil, în 
cariera unui actor sau a unui regizor, pentru 
a discerne tendinţe si şcoli, pentru a descifra 
temperamente, mentalități etc. 

Dar, dincolo de îndatoririle specialistului, 
a revedea" reprezintă pentru foarte multi 
dintre noi o confirmare sau o infirmare a 
unor opinii, a unor detalii reținute de memo- 
ria afectivă, hrânirea unei nostalgii fără nu- 
antà paseistă, un dor de noi înşine, la urma 
urmei, de acea sumă de întimplări, cunoștințe 

i emoţii care compun o biografie. 

Lucrarea timpului pe fețele vedetelor e un 
impuls spre meditație (a îimbatrini frumos sau 
nu...), modificarea mimicii si a gestului de la 
mut la sonor, o documentaţie pentru teoria 
limbajului, maturizarea unui talent sau, dim- 
potrivă, rarefierea lui pină la dispariție, un 
avertisment si un apel la strădania neintre- 
ruptă întru perfecționarea actului artistic — 

i, peste toate acestea, „a revedea" ne oferă 
un sentiment al timpului, al duratei si semni- 
ficatiei lui,_al creativității inepuizabile. 

Mai trebuie spus că, pentru un șir de gene- 
raţii, prezente si viitoare, existența unei cine- 
mateci a Arhivei inseamnă, pur și simplu po- 
sibilitatea de a „vedea“ pentru prima oară 
opere mărturisind valoarea de necontestat a 
unei arte care le-a stirnit interesul si pasiu- 
nea. 

Ca un fel de „lecturi obligatorii” fără silni- 
cie, vizionările si „re-vizionările” sint expe- 
riente complexe, intelectuale, psihice, este- 
tice — dovadă în plus, dacă mai era ne- 
voie — că arta filmului întrunește toate facul- 
tatile cu care sint înzestrate artele pină acum 
tutelare. 


Dincolo d dependența unui stilist de tema 
filmului si de personalitatea regizorului, profi- 
lul său artistic iși precizează de-alungul dife- 
ritelor filme, autonomia. În cadrul acestei au- 
tonomii distingem, în cazul Tominei, predi- 
lecţia pentru o paletă cromatică dominată de 
nuanțe pastelate, repudiind (fireste cu citeva 
excepţii, dictate de context) saturatia osten- 
tativà a culorilor. Îmi amintesc ca o splendidă 
ilustrare a acestei palete de felul în care ea 
reda nu numai caracterele si psihologiile, ci 
insàsi descompunerea si recompunerea unui 
univers în Facerea lumii. Dar preocuparea 
pentru culoare nu dispare nici în filmele alb 
și negru. („Negrul variază in intensitate după 
cum e redat de un roșu, un maro, sau..., iar 
albul, cu infinitele sale nuanțe, se modifică 
după cum e redat de un galben, un bej sau 
de... alburi“.) intr-adevâr, ne-au râmas peste 
ani întipărite pe retină strălucirea nuantelor 
de alb și sobrietatea gradatiilor de negru din 
costumele Anei, ale lui Ghiţă și Lică Sama- 
dău, din Moara cu noroc, costume care pà- 
reau, în anume momente, că incepeau a juca 
singure — ca broboada, si chimirul, si ciz- 
mele sâltind în jocul îndrăcit, prevestitor de 
rele, de la circiumă. Tot asa cum imi amin- 
tesc de romantismul gris-urilor al eroilor din 
Duminică la ora 6. 

Mereu atentă la alchimia efectelor, Tomina 
își precizează stilul și prin detalii — de la efi- 
gia unui inel, la minerul unei săbii, la profilul 
unui lanț, impingind interesul pentru o schiță 
pină la cel al executării obiectului respectiv. 
(„Îmi place să fac singură o pălărie, o mă- 
nusà, o posetà, imi place să dau viaţă costu- 
mului gindit. Adeseori in mină iţi vin ideile“.) 
Dacă ai urmărit-o vreodată pe Tomina, pe 
platou, cum așează petalele unei flori de 
pinză, cum leagă o basma sau așează un vo- 
lan, cu gesturi ce masoara dăruirea și pasiu- 
nea, ai impresia că ai în faţă un sculptor de 
costume. Da, un sculptor de costume cred că 
este definiția potrivită stilului ei. 


Adina DARIAN 


Filmografia lui lon Truică pare un pariu al graticia- 
nului cu literatura Nume celebre de scriitori figu 
"tară pe genericul filmelor sale de animaţie: Gorvan 


Andersen (Carnavalul, Măastra), Os 
po ae orina fericit, Nichita Stanescu (Re- 


member, Farul). Aproape paradoxal, desenul lui stili- 
zat si esentializat aparent suficient siesi, are nevoie 
de cuvint pentru a-și justifica miscarea De cele mai 
multe ori este vorba despre câutarea echivalentului 
plastic si cinematografic al unor metafore literare. O 
adevărată impietate, după părerea apărătorilor speci- 
ficului din ambele „tabere“. Truică nu si-a ales o cale 
ușoară. În ciuda adversitàtilor, el continuă s-o strà- 
bată, optind în noul său film Crepuscul pentru un alt 
personaj fascinant al literelor. George Bacovia. 

Ce altă ocazie s-ar potrivi mai bine cu grafica au- 
torului, desen al atitudinilor contorsionate și al ges- 
tului tragic? Deznàdejdea si sarcasmul, melancolia si 

$ citeva stări locuind versurile ce imbracă 
graiul banalitàtii si pe care le inchipuie cu vibraţie li- 
niile semnate lon Truica. Bacovia este un fals simbo- 
list. E) nu porneste programatic pe urma „corespon- 
dențelor“ baudelairene. Culorile si parfumurile sint 
pentru el amănunte ale unor tablouri în culori tari 
Nu atit fidelitatea peisajului îl interesează, cit fidelita- 
tea sentimentului propriu în fata lui.Distorsiunea gro- 
tesca este una din însușirile viziunii sale. lată ce 
spune Nicolae Manolescu despre Bacovia în prefața 
ediţiei din 1981 a volumului Plumb“: „Simbolistii erau 
decorativi. Bacovia e pietia, Dar nu reprezentind 
* realul... ci maltratindu-l“. Deformarea este o conse- 
cință a tonului încrincenat. 

Lectura lui Truică se apropie de această desci- 
frare. Regizorul nu impinge insă eforturile sale pină 
la”încercarea de „ecranizare”. De data aceasta el nu 
cautà un echivalent plastic al poeziei bacoviene. 
Scriind pe generic „un film dedicat poetului George 
Bacovia”, înțelegem ca este vorba despre un omagiu. 
Cu perseverență si seriozitate, el a căutat imagini- 
le-cheie, motivele fundamentale și metaforele obse- 
sive ale operei inspiratoare şi lea ordonat într-un 
ritm cinematografic nostalgic si hieratic. Truică in- 
cearcă să sugereze, prin grafica si sunet, imaginea 
unei lumi în care poetul aude „materia cum plinge“. 
Printre „ninsori gri“, parcuri „devastate“ si „fete tu- 
sind", în murguri violete”, el apare desfigurat de 
tristețe și „un solitar/ ce-a rîs amar a plins 
mereu“, Portretul său este imaginat în ,. 
de mistere”, în care „timpul il prafuise, dormind 
peste hirtii”. Truică se dovedește preocupat de rela- 
fia dintre artist si viaţa si încearcă să sugereze prin 
citeva detalii culoarea epocii în care Bacovia şi-a 
scris cele mai însemnate poeme. Un exemplu este 
ilustrarea versului „Nine la cinematografe cu drame 
sociale; Pe cind vi! hohoteste-n bulevarde gla- 
ciale“ prin inserarea unui afis la filmul „Intoleranță“ 
de D. W. Griffith", realizat în 1916. Acest amănunt 
vorbeşte şi el despre seriozitatea cercetării lui lon 
Truică, ce și-a dorit omagiul un eseu bogat în infor- 
matie, Crepuscul ocupă un loc aparte în filmografia 
autorului, nascută sub zodia literaturii. 


Dana DUMA 


MAXIME 


“lucrate 
iatografic.,. 
des 


ION POPESCU-GOPO 


Filmele sunt 
hoţii timpului, banalitate aczasperantă, 
(Bacon) 


Critica vine 
după film, 
ca fumul 
după foc, 


Filme şi nu vorbe, 
(Racine) 


ambitia documentarului 


Detasati cu ani in urmă de grupul compact al documenta- 
ristilor/ realizatorii de scurt metraje stiintifice s-au constituit 
la rindu-ie intr-o confrerie aparte cu trasaturi si preocupări 
specifice. Ei au pasit curajos pe propriul lor drum ce s-a vă- 
dit mai cu seama drept unul al rigorii si sobrietatii dar, toto- 
data, si ca cel al unor notabile tentative spectaculare. Un 
drum deloc rectiliniu, cu trei directii de orientare prioritare 
(a se citi filme de popularizare, de cercetare științifică +, 
respectiv, didactice), dar şi cu alte posibile câi de miscare 
Căci, în pofida presupusei lor rigiditàti, „stiințiticele“ otera 
astăzi nebânuite sanse de afirmare celor doritori să le slu- 
jească. Paleta tematica a peliculelor in discuţie este sau. mai 
corect spus, ar trebui să fie, practic nelimitată, în timp ce 
spaţiul manevrelor stilistice dovedește continuu, o remarca- 
bilă „elasticitate”. 

Legile ce acţionează aici, în zona lucrurilor toarte clare si 
exacte, sint oarecum altele decit cele ce diriguiesc dincolo 
în familia (mai numeroasă) a documentaristilor „puri". Ex- 
plozia informaţională, obligaţia de a ține mereu pasul cu 
noul dintr-un anume domeniu a impus firesc o generală și 
necesară tendință de specializare. Ce inseamnă însă specia- 
lizare pentru un autor de scurt metraje stiintifice? Desigur, 
nu substituirea adevaratilor specialisti din.diversele ramuri si 
discipline, nu erijarea in cunoscători infailibili ai unor pro- 
bleme de strictă competență. Ci doar (cit de cuprinzător ori, 
din contra, de indiferent poate fi acest doar ne demon- 
strează filmele înseși) aflarea celor mai adecvate modalităţi 
de exprimare cinematografică întru redarea subiectelor 
abordate. 

Un scop care, pentru a putea fi dus la indeplinire în bune 
condițiuni, solicita ani întregi de strădanii si pet 
Nu mai miră astfel pe nimeni acum, lungile si repetatele pe 
regrinări ale lui Ion Bostan în lumea mirifică a Deltei Duna 
rii. peregrinări soldate aproape de fiecare dată cu mărturii 
inedite referitoare la fauna si flora ținutului. Nu mai mira pe 
nimeni, nici incursiunile susținute ale altor documentaristi 


prezenţe român 


A luat ființă Atelierul scerraristilor 
da atelier de n bucurtndu-s da 


un patronaj 
Uniunea Scriitorilor, Asociat ia 
Cinema". Vizind un 


e Manila (Filipine) e Festivalul filmu 
lui de lung metraj: 
Maria Mirabela de lon Popescu 


tracția specializării 


din secţia de film stiintific a studioului „Alexandru Sahia", in 
varii teritorii ale realului, ce merg de la medicină (Lada 
Karda, Zoltan Terner) la biologie (Paul Cojocaru, Stelian 
Penu), de la agricultură (Dumitru Dadirlat) la ecologie (Ma- 
ria Săpătoru), de la etnografie (Paula Popescu Doreanu) la 
istorie (Olimpia Daicoviciu. Petru Sirin), energetică (Alexan- 
dru Gaspar) sau arte plastice (Alexandru Sirbu), lista reali- 
zatorilor, precum și a „pasiunilor“ lor, nefiind nici pe departe 
exhaustivă. insotiti de consultanţi și colaboratori pricepuţi, 
cineastii menţionaţi ca și colegi de breaslă se străduiesc să 
ne infatiseze cu limpezime stiintilica si pregnantà audio-vi- 

le mai felurite date, cunostinte, marturii, ipoteze. 
Uneori izbutesc pe deplin, i i puț 

Izbutesc pe deplin, atunci cind.intre intenţie si transpune- 
rea ei filmică se produce o fuziune, cind autorii cred în ceea 
ce au de comunicat si sint stapini pe uneltele lor. Izbutesc 
mai putin citeodata, deoarece legitima si lăudabila ispità a 
specializării mai lasă din pacate loc si pentru plafonare, pen- 
tru bifarea rece si neutră a unei simple sarcini de plan, mai 
produce din cind in cind (si nu tocmai arareori), pelicule 
egale cu ele insele ori cu altele dintr-o categorie nedefinită, 
destinată parcă nu invatamintului, cercetării sau populariză- 
rii, ci pur si simplu uitării grabnice si definitive. 

Şi înca ceva. Ceva ce în teatru se cheamă „contre emploi" 
şi care în scurt metrajul stiintific autohton a produs în ulti- 
mele 'stagiuni rezultate spectaculoase si surprinzatoare. În 
1980, spectacolul se intitulase Întipărirea de Alexandru 
Sirbu, autor ce părăsise atunci (temporar) lumea lui Grigo- 
rescu și Aman, spre a urmări cu migală reactiile insolite ale 
unor micuțe anseiforme. Si 1981 ne-a rezervat asemenea 
surprize (despre care vom scrie în viitorul numar al revistei). 
Numele lor? Contribuţie r ască în tratamentul cance- 
rului de Liliana Petringenaru si În lumea furnicilor de Mircea 
Popescu, în ordine inversă laureatele recentei ediții ale tradi- 


tionalei „Cupe de cristal“. Olteea VASILESCU 


ti peste hotare 


Optsprezece filme româneşti 
în șase competiții internaţionale 


Creaţii populare in lemn de Titus 
Mesaro 
Pe valea Frumoasei de Felicia Cer- 


matograficà. În acest sens, nu intim- 
plător, Atelierul a proiectat, in şedinţa 
urală, un film distins la C 


Arată-mi 

filmul tău 

şi ştiu cine eşti, 
(Montaigne) 


filmele prea 

repede este ca si cum 
n-ai făcut niciunul, 
(Aristotel) 


Cea mai mare răsplată 

pentru un film este 

că l-ai realizat, 
(Seneca) 


Sustinem un film 
atunci cînd este slab, 


Ideile ce se nasc 
întâmplător, sunt cel 
nai greu de realizat, | 


(La Bruyère) 


A deveni cineast nu-i 

atît de dificil cît 

a convinge cà esti, 
(A. de lusset) 


Gopo 
LI Corint si Atena e Zilele filmului ro- 
mânesc: 
= Burebista, regia Gheorghe Vitani- 
jis 
Bună seara, Irina, regia Tudor Mā- 
rascu 
Stop cadru la masă, regia Ada Pis- 
tiner 
e Belgrad (lugoslavia) e 
celor mai bune filme din lume : 
Croaziera de Mircea Daneliuc 
O lacrimă de fată de losif Demian 
e Festivalul filmului științific Nikola 
Tesia: 
Harta emisferelor cerebrale de 
Zoltan Terner 
ntipărirea de Alexandru Sirbu 
in lumea furnicilor de Mircea Po- 


pescu 
e Tampere (Finlanda) e Festivalul fil- 
mului de scurt metraj. din al cărui ju- 
riu face parte si regizorul lon Po- 
pescu Gopo. va include în competiție: 
Arena de Zoltan Szilagy 
Cercul de ion Truica 


Filme premiate: 


(La Roc! 


Festivalul 


toată lumea vorbeşte, 
puțini le-au văzut, i 
hefoncauta) 


Filmul este pasiunea ta, 
plăcerea aparţine istoriei, 


nâianu 

Arta ouălor incondeiate de Paula 
Popescu Doreanu 

Omul la cinci ani de Paula si Doru 


Sea 
Dulce mamă de Ada Pistiner 
® Paris (Franța) e Festivalul filmelor 
de etnogralie si sociologie: 

Poarta spre vecin de Sabina Pob 
(debut regizoral) 

Arta ouălor incondeiate de Paula 
Popescu Doreanu 

Liniştea picturii de Mirel |iesiu 


Un laureat 


cea de a 12-a ediție a Fest 

J nternațional al filmului de 
amatori", desfășurat în octombrie tre- 
cut la Huy (Belgia), unde au partici- 
pat pe lingă cineaștii amatori din tara 
gazdă si cei din Franţa, Italia, Austria, 
R.F.G., Anglia, Statele Unite, Noua 
Zeelandă etc., filmul Regăsire, reali- 
zat de cineclubul „Oţelul Rosu”. a 
tost distins cu o menţiune speciala. 


In film victoria “~ 
regizorului 
este fuga, 


sufletul, 
(Shakespeare) 


d + 
Ne facem prieteni, ne facem dusmani, 
filmul ne face vecini, 


(chamfort) 


cineclub '82 


Privire din interior 


Știrile despre cineamatorismul nostru 
s-ar inmulţi și s-ar nuanța cu siguranţă, 
dacă prezenta rubrică ar adăposti, in vii- 
tor, și „luări de cuvint“ ale cineamatorilor 
insisi Puncte de vedere din interior. Le 
aşteptăm. Deocamdată, ca un fel de in- 
troducere, iată un microdialog cu un fer- 
vent cineast amator, actualmente inginer, 
pină mai ieri student și cineclubist la 
Stud-film (v. Cinema nr. 6/79) - Lauren- 
fiv Geambasu. Filmul său, Și totusi.. 
consens (realizat in colaborare cu colegii 
si ei politehnisti - Constantin Vasiliu şi 
Lucian Bosoteanu), film proiectat in pre- 
mieră la Festivalul de la Costineşti '81, a 
participat nu demult (primind si o Di- 
plomă de onoare) la Festivalul internaţio- 
nal al filmului de amatori de la Brno. 

— Despre ce festival e vorba, Laurenţiu 
Geambașu? 

— E vorba de un festival al filmelor de 
ficțiune. Un festival prestigios si longe- 
viv — a ajuns la a 22-a ediție. Se întil- 
nesc aici zeci de filme si de autori din lu- 
mea întreagă. 

— Dar filmul cu care aţi participat nu e 
de ficţiune, și totuși..? 

— Nu e, dar festivalul are si o secțiune 
a filmului experimental. 

— Prin care ințelegeţi ce? 

— Filmul care își propune să lupte cu 
canoanele, să innoiascà limbajul cinema- 
tografic. Ceea ce am incercat să facem în 
ȘI totusi..., un film de montaj care îndrăz- 
nește, în viteza și spaţiul a 10 minute, 
să-și propună să sugereze marile ele 
mente cu care poate intra în relaţie un ti- 
nàr, azi: arta, munca, filozofia, miturile... 

— La ce concluzii v-a condus prezența 
„in persoană“ la festival? 

— Festivalul a însemnat în primul rind 
un interesant dialog: s-au confruntat, pe 
viu, problemele de creaţie ale cineamato- 
rilor din lumea larga. Sufletisti de cele 
mai diverse profesiuni, înarmaţi cu mo- 
deste aparate de filmat, „își pierd timpul” 
ca sâ-și imortalizeze contemporanii... Din 
punct de vedere tehnic, e de remarcat că 
filmul pe super 8 cistiga tot mai mult te- 
ren fatà de filmul pe 16 mm. De aseme- 
nea, colorul domina net alb-negrul, care 
pare pe cale de disparitie. 

— Noi am fost prezenţi si cu vreun film 
de ficțiune? 

— Nu. f 

— Stiti cumva de ce? 

— Din cauza unor handicapuri tehnice. 
Regulamentul de participare prevede ca 
banda sonoră să fie încorporată, ori fil- 
mele noastre, într-o majoritate zdrobi- 
toare, au din păcate sunetul separat 

— Ce filme de ficțiune aţi fi propus 
pentru Brno, dacă v-ar fi intrebat cineva? 

— Figuranţii, de la Cineclubul '70 — Ti- 
misoara. . 

— Un film de efect (v. Cinema 4/79). 
Dar dintre filmele vàzute, care v-au im- 
presionat mai mult? 

— Surisul cineamatorului sovietic Mi- 
chael Ralli, care a obținut medalia de aur. 
„Surisul“ fiind cel al celebrei Mona Lisa 
— un petec de pinză salvat de la un cata- 
clism atomic... Sau Cina stranie, o para- 
bolă politică a cehului Pavel Barta. Sau 
Timpul mărului, al austriacului Hans Lip- 
nner — o satiră acidă a dementialei curse 
a înarmării. De altfel mai toate filmele se 
arată preocupate de chipul viitorului, de 
„Surisul” său. 

— În altă ordine de idei, ce moment vi 
s-a părut cel mai important in istoria ci- 
PERU românesc din ultimul 
an 

— incontestabil, festivalul de la Costi- 
nesti. Pentru prima dată cineamatorii 
și-au văzut „filmele de buzunar“ proiec- 
tate într-un amfiteatru arhiplin, în fata 
unui public generos. Parafrazindu-l pe 
Dostoievski, aș spune că măcar pentru o 
singură clipă de proiecţie la Costinești, 
merită să traiesti o viață de cineamator! 


Eugenia VODĂ 


(Urmare din pag. 13) 


tiv, cadrajul și mișcarea sint admirabil rezol- 
vate și, lucrul cel mai de preț, la un film de o 
asemenea factură, ele contribuie la fuziunea 
perceptivă dintre imagine și sunet. Percepția 
vizuală și cea auditiva se întrepătrund, se in- 
terferează, se condiţionează reciproc, făcind 
ca percepţia finală, cea asimilată de specta- 
tor, să devină mai semnificativă, senzorial in- 
tegratoare. 

n duminica premergătoare premierei, tele- 
viziunea a programat întimplâtor Cea mai fru- 
moasă fată, un film tot din lumea circului 
produs de Metro Goldwyn Mayer și avind ca 
protagonistă o cintàreatà de reputaţie, Doris 
Day. Leul, și-a făcut obișnuitul număr sub 
frontispiciul „Ars gratia artis", iar nouă, ci- 
neaștilor, ne-au înghețat inimile cu gindul la 
gala de a doua zi. După o oră si jumătate de 
proiecție anostă, stupida, ne-am revenit 

Gata cu complexele de inferioritate. 


Spectatori, nu fiți numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


„Principiul vaselor comunicante“ 


„Am citit în ultimul număr al anului '81 mărturisirile sau, mai bine zis, gindurile celor 


23 de actori si această anchetă m-a cam răscolit 


si m-a obligat să vă scriu pentru 


prima oară. (Sper că voi mai reveni, dacă voi fi luată în seamă). Mai intii, aș vrea să vă 
spun că actori ca Silvia Popovici, Octavian Cotescu, Florin Piersic merită să fie salutati 
nu numai pentru talentul lor, dar și pentru felul cum ne văd pe noi, spectatorii. „Exis- 
tām pe principiul vaselor comunicante“ afirmă Silvia Popovici si aceasta mi se pare ex- 
presia cea mai potrivită, cea mai frumoasă și cea mai adevărată, care definește cel mai 
bine relația actor-spectator. Cred că această afirmaţie ar trebui însușită — fiind o ches- 
tiune de fizică elementară — si de acei actori care, necunoscind publicul, consideră ca 


gustul acestuia se află sub nivelul mediu!!? Totuși, dacă acestora li se pare cà se află 
cu mult deasupra noastră, a publicului — deși principiul vaselor comunicante exclude 
acest lucru — îi rog să citească (de două ori) din aceeași pagină a revistei, extrem de 
frumoasele ginduri ale lui Cotescu, Piersic si, bineînteles, ale Silviei Popovici, care de- 
monstrează, odată în plus, că marii actori nu pot să greseasca; ei au o stimă faţă de 
publicul spectator care este, asa cum spune și revista ,,Cinema", „rațiunea de a exista a 
filmului nostru“. Destăinuirile lui Cotescu poate că ar trebui considerate un memento 


pentru toţi slujitorii filmului românesc“. 


Elisabeta Hirdea Dumitru 
economist Uzinele „1 Mai" - Ploiești 


N.R. Un mare regizor francez spunea, ca și dumneavoastră: „Publicul nu are mereu 
dreptate, dar cei care-i desconsideră opiniile greşesc întotdeauna”. 


Filmul românesc 
Ne bucură că numerele noastre de sfirsit 
de an au stirnit prin întrebările lor legate de 
stagiunea cinematografică 1981, un val de 
scrisori percutante ca opinie, ceea ce nea 
permis o selecţie bogată, de cert interes: 

e „Am citit cu atenţie opiniile criticilor în 
legătură cu producţia noastră cinematogra- 
fică din stagiunea 1981 și nu pot decit să fiu 
întru totul de acord cu opinia majorităţii: din 
cele 40 de filme, doar patru pot fi considerate 
bune (Croaziera, Lumina palidă a durerii, Vi- 
nătoarea de vulpi, O lacrimă de fată), cin- 
ci-sase bunisoare, iar restul mediocre, slabe 
și foarte slabe. Nici un film de excepție 
Această situație trebuie să ne pună pe gin- 
duri. Nici un film de talia „Morii cu noroc" 
sau a „Pădurii spinzuraţilor“ sau a „Reconsti- 
tuirii”, Trist dar adevărat... A fost condamnat 
insă pe nedrept frumosul basm pentru copii, 
Dumbrava minunată. O adiere primavaratica 
ne-a venit si din Luchian, dar doar o adiere. 
Cel mai prost film mi s-a părut ile dimi- 
negli. (Prot Mihai Spătaru, str. Molizilor, nr. 
2 - Siret). 

e „Trecuta stagiune a reprezentat, pentru 
mine, o dezamăgire. Din promisiunea unui 
ocean, ne-am ales cu o picătură, adică din 40 
de filme produse, numai șase reprezintă, 
după părerea mea, și valori artistice (Croa- 
ziera, Lumina palidă a durerii, Casa dintre 
cimpuri, Vinătoarea de vulpi, Luchian, O la- 
crimă de fată)... Ne poate aceasta mulțumi? 
Cel mai valoros film mi s-a părut Luchian. 
(N.R. De aceeași părere a fost și Ruxandra 
Gabriela Constantinescu, Splaiul Indepen- 
denfei 290, bloc P24/312 din Bucuresti). Cei 
mai interesanti regizori: Mircea Daneliuc, N. 
Margineanu, losif Demian. Cel mai bun sce- 
nariu: O lacrimă de fată al lui Petre Salcu- 
deanu, cei mai buni actori: lon Caramitru în 
Luchian si Nicolae Albani în Croaziera. Cea 
mai bună actriță: Tora Vasilescu.“ (Filip Ralu 
- str. Rossini, nr. 2, Bucuresti; care în ceea 
ce priveste relatiile dintre actori si public, re- 
flectate si în „Scrisoarea lunii“ de mai sus 
are următoarea parere: „În ziua de astăzi, pu- 
blicul nu este un bibelou sau un obiect naiv 
EI nu are nevoie de cuvinte frumoase, de 
laude ci de certitudini, dar mai ales de valori 
cinematografice; de aceea actorii aveau drep- 
tate cind spuneau că avem publicul pe care 
ni l-am format si nu altul”) 

e „Filmele bune ale Meguni sint putine la 
număr (O lacrimă de fată, Croaziera). Ne-a 
părut rău că în acest an n-am ,,vazut" regizori 
ca Pintilie, Blaier, Veroiu şi nici scenarii sem- 
nate de Horia Pătrașcu... În domeniul filmului 
străin, consider că cel mai mare eveniment al 
anului a fost Călăuza“. (Timur Chiş, str. Oc- 
cidentului 12-14 - Bucureşti). 

e „81 a fost un an slab pentru filmul romă- 
nesc. Acum, la sfirşit de an, oricit as fi de 


cinema 


Anul XX (230) 


Ecaterina Oproiu 


mărinimos, n-aș putea oferi nici un premiu, 
nici regizorilor, nici actorilor. A tost însă anul 
televiziunii, cu minunate ecranizări, o adevă- 
rată antologie a filmului românesc, niște emi- 
siuni. științifice atractive si documentate si, 
mai ales, prin integrala operelor lui Shakes- 
peare". (lonel Teaha, Bd. Armata Rosie, 
23-25 - Arad). 

e „Dacă, totuși, am evidenţiat citeva filme 
românești ale anului '81 acestea ar fi: Lu- 
chian, Croaziera, Probleme personale. Nu 
sint perfecte, mai au unele lipsuri si scapari 
(mai ales în problema scenariului), totuși sint 
cele mai bune. Premiul pentru imagine Haş 
da lui Călin Ghibu pentru Luchian si lui An- 
ghel Deca pentru Probleme personale... Fil- 
mul la TV a avut, din păcate, o soartă destul 
de vitregă. 1981 mi s-a părut unul din cei mai 
slabi ani din acest punct de vedere. Nu iînte- 
leg criteriile selecţiei în filmele de pe micul 
ecran. Consider Dirijorul lui Wajda drept eve- 
nimentul cinematografic al anului '81, la TV“. 
(Bogdan Botăreanu, str. Liviu Rebreanu 11, 
bl. 49, ap. 26 - București) 

e „Din filmele anului doar citeva au adus 
ceva nou, un suflu înnoitor atit din punct de 
vedere regizoral cit și actoricesc: Burebista, 
Lumina palidă a durerii, O lacrimă de fată, 
Vinătoarea de vulpi, Croaziera, Capcana mer- 
cenarilor şi Duelul, Luchian, Ana si hoțul si. 
cam atit. De pe afisul regizoral lipsesc regi- 
zori de seamă ca: Veroiu, Pintilie, Ciulei, Pis- 
tiner. Cauzele acestor absente ar fi mai 
multe, dar cred că cea principală este ca- 
renta scenarilor.” (Doru Popescu, Calea Gri- 
viței 142 - Bucureşti). 

è „iniţial, as fi dorit să răspund la întreba- 
rea pusă de „Cinema“ (10/81): Care e calita- 
tea celor 38 de filme ale ultimei stagiuni? 
Apoi, mi-am schimbat gindul. La ce bun să 
însir vorbe care, cu siguranță, nu vor 
schimba cursul cinematografiei noastre? 
Doar pentru a figura la rubrica „Spectatori, 
..-‘? Ar fi interesant să înfàtisez ca din cele 
38 de premiere ale stagiunii septembrie 1980 
— septembrie 1981 în Mahmudia, a rulat una 
singură (La răscrucea marilor furtuni) Ori cu 
o floare... Totuși, vorba Ecaterinei Oproiu, 
mai bine prea tirziu. Cei din Mahmudia au 
răbdare. Așa stind lucrurile, cum să vorbesc 
despre calitatea stagiunii cind ar trebui sà 
vorbesc despre calitatea distribuirii si difuza- 
rii? In ce privește televiziunea, remarc ciclul 
de ecranizări de duminică după-amiază si ii 
doresc longevitate. (N.R. De aceeași părere 
este Popa Pilu, Complex studențesc Mărâsti, 
Cămin 2F - Cluj-Napoca). Am văzut Prin ce- 
nușa imperiului, al lui Andrei Blaier. În loc de 
orice apreciere, aș intreba: dragii noştri regi- 
zori, de ce nu faceţi filme la nivelul acestui 
Prin cenușa imperiului? (N.R: Filmul lui 
Blaier l-a entuziasmat si pe caporalul Lau- 
rentiu Ovreiu: „Mulţumesc televiziunii ro- 
mâne pentru programarea acestui film). (Pe- 
tre Dobre Ilie, bloc. 60, sc. A, et. 2, ap. 11 - 
Mahmudia). 

Dintre observaţiile mai de amănunt asupra 
stagiunii, iată una pe care am putea s-o ca- 
racterizăm ca o perlă prețioasă: 


Coperta | 


Trei acrite numai talent si farmec, care-si 
asteaptă cu rabdare rolurile meritate: 
ileana Dunăreanu, Anda Călugăreanu, 
Rodica Negrea 


Fotografie de Pavel Tânjală 


https://biblioteca-digitala.ro 


„M-a surprins f.f. plăcut documentarul Adei 
Pistiner — Aritmetica realistă de la Seini. 
Ada Pistiner ironizează cu fotografia, nu cu 
vorba. Fotografia ține loc de cuvinte si nu jig- 
nește, Acest documentar rămine mult timp pe 
retină. Pantof cui, noroi, sandale foarte decu- 
pate, unghii lungi, oja maro, sere, soare,...\vi- 
itoare cadre pentru agricultură! Ochi de vul- 
tur, nu alta. De trei ori bravo. În orice caz do- 
cumentarul, cum îl vâd, eu, ca spectatoare, e 
tratat mai mult ca un copil de suflet. Apare 
citeodată o perlă ca aceasta, a Adei Pistiner, 
și trece neobservată!“ (Stefania Zamfir, Dru- 
mul Taberei 7 — București, adresă pe care 
i-a scris un corespondent de-al nostru, Viorel 
Petre Mihu} din Hunedoara (str. Stejarilor 70) 
și nu i s-a răspuns, acolo fiind — după cumi 
s-a comunicat — Romtehnical... Vedeţi cum 
e cu adresele?) 


Cronica telegenică 


Din același stoc impozant de scrisori primit 
la sfirsitul anului selectăm un fel de top al fil- 
melor de pe micul ecran care au plàcut cel 
mai mult: 

Haiducii: „Felicitări pentru filmele apari- 
nînd ciclului „Haiducilor“. În cele prezentate, 
am văzut o Marga Barbu pe care n-am s-o uit 
niciodată“. (loan Nicoraș, /oc. Valea de jos 

— jud. Bihor) 

Directorul nostru: „Filmul a criticat cu 
umor sănătos birocratismul și comoditatea 
funcţionarilor, atingind accentele unei satire 
biciuitoare. Birlic a fost magistral, alături de 
Giugaru.” (Dinu Andronic /oc. /lisesti, jud. 
Suceava — care a fost „deosebit de impre- 
sionat si de Haiducii”). 


Fraza lunii 


Pentru prima oară, la sfirsitul lui 1981, 
această rubrică a. primit o scrisoare, foarte 
scurtă, adresată chiar ei: 

„Pentru rubrica „Fraza lunii”: Băieţii, 
înainte de a face o prostie, ar trebui să-și 
amintească, că mai sint si fete razbunatoare, 
ca Shabana". (Mariana Botezat — Sighet). 

Dintre frazele selecționate insă de noi, ne 
permitem s-o citam pe aceasta, din cronica 
foarte bine scrisă dealtfel, a unui corespon- 
dent din Constanta (Andrei Ichim, str. A/. 
Hobita, nr. 17, bl. 6, sc. 2, et. 4, ap. 42,) la fil- 
mul Convoiul: 

„Pentru mine, dilema cu care am ieșit din 
sală a fost următoarea: și-a recăpătat țăranul 
acela căruța rechizitionatà sau nu? 


(Urmare din pag. 7) 


gleze cu efecte pentru obținerea cărora altă 
dată risipea mult timp ori fantezie. Blinda lu- 
ciditate a melancoliei este bine ancorată 
într-o poveste în care prezența unui context 
social concret, departe de a stingheri, ajută. 
Mai mult decit lumea și personajele basme- 
lor, cele din circ, fie că sint artiști ori simpli 
spectatori, stimulează avansul poveștii, îi 
conferă culoare și credibilitate, Și chiar dacă 
orice poveste este pină la urmă un basm ne- 
mărturisit, pentru că nu numai oamenii dar si 
cele nascocite de ei au subconștient sì in- 
constient (Nu-i asa stimate doctor Jung?) vo- 
catia cinematografului este una vàdit realistà 
si de aceea orice basm devine credibil în mā- 
sura în care autorii il vor face verosimil. Or 
opera de față cred că reușește tocmai 
această performanţă: să ne spună un basm 
plauzibil 


Şi ca să incheiem.. 


voi mărturisi ca nu sint deloc pentru im- 
partirea filmelor după categorii de virstă. Prin 
film pentru tineret înțeleg orice film capabil 
să incite întrebări și să ne mire. Arta nu este 
și nu poate fi pe postul unui bunic sfàtos 
care să-i înveţi pe adolescenti ce să facă si 
ce nu, ea poate educa numai în măsura în 
care rezistă ca artă, adică ajută pe oameni 
sâ-şi descopere umanitatea din ei înșiși, mai 
deplin și mai profund. Exprimată de genii ori 
de simpli saltimbanci ea ne va aduce mereu 
uimire, mirare, bucurie și ne va ajuta să regă- 
sim în sufletul nostru acea fibră prin care se 
recunosc tinerețea și vivacitatea unui om: pu- 
terea de a intreba și spera în răspuns... 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul $ lei 


e—a 
Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 


Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


SM 


== 


Prezentarea grafică. 
loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — București 


Volumul masiv, oferit fiecărui invitat de or- 
ganizatorii Festivalului international al filmu- 
lui — FILMOSTAV '82, se deschide cu o ca- 
ticatura: un public numeros ascultă cu aten- 
tie spiciul unui vorbitor înflàcarat. Ce zice 
‘oratorul e pus jos, în legendă: Filmele acestui 
festival nu vor arăta nici crime, nici sărăcie, 
nici violenţă, nici corupţie, nici sex, nici cru- 
| zime, nici mizerie. Ele nu vor face decit să re- 
-flecte realitatea... Criticul englez. lingă care 


m-am nimerit la sosire, zimbeste. Gazdele 


paar — zice el — au the sens of humour! 
Munis dintre cei care au trebuit să-si in- 
ceapă vizita. indiană luînd o piatra in gura. 
rasfoiesc volumul, dau si ei peste caricatura, 
zimbesc, dar n go reprima uimirea. „The 
“sens of humour"? Ei, noii veniţi. asteapta sà 
“vadă pe ecran povesti disperate terminate cu 
lacrimi. de fericire si cu ghirlande de flori de 
lotus, Dar „the sens ot humour?" Ei asteapta 
să vadă vacile sfinte ratàcind prin grădina 
orasului, pe Maidan (nu stiu dacă recunoas- 
“veţi cuvintul). sint bucuroși să zică da, cind 
amtitrioni i invità la Opiania apa mi- 


fluviul, nu se sperie de pini demogra- 
în  mâruntaiele lui e spaţiu locativ pentru 
cenusa de pe sufletul intregii planete). „The 
sens of humour"? Invitaţii vor să vadă piese 
| exotice, brățări de argint, statuete din lei 
de teck, banyanul din Gradina botanică (ci 
| cumterința acestui copac, doamnelor si dom- 
| nilor, are mai mult de 200 de metri. Radaci- 
nile lui, la început aeriene, sfirsesc prin a se 


prinde de sol gi pi mar ai care-o vedeți în. 


fața dv. n 
| Poate cineva bi i spun. care-i tulpina-mamâ?). 
| Dar „the sens of humour"? O regizoare fran- 
| fuzoaica ma invită să merg cu ea „La Ali", o 
 dugheanå cu miros de betel si cuisoare. ‘Rici 
„La Ali”, vizitatorii stau pe salteluțe, iar ne 
"gustorul ingenuncheat inalta intre el si clienţi 


apt, decit | un singur arbore. 


munţi de saluri de Casmir (doriţi o cafea? un 


ceai? o cobra?" Da, da, la colțul st 
imblinzitor cu fluier si cu reptila făcută colac 
într-un | petec de iutà). «The sens of humour"? 
Sotia celebrului producator B. trecea pe 
Acharya Jagadish Road si ce. credeti? A va- 
zut-o, a oprit-o pe mama Tereza. a dat mina 
cu ea, au vorbit, dar nu prea mult, pentru ca 
de cind e la Cal- 
“mai ocupata ca ni ciodată, În fiecare 
noapte raspunde la scrisori si în liecare dimi- 
„neaţă se scoală la patru ca sa-și trimită suro- 
rile in recunoastere matinala. Ele scotocesc 
| pubelele, scotocesc locurile virane si se în- 
torc cu cosurile pline de prunci părăsi 
| sens of humour"? Celebrul regizor S. 
treabà daca stiu ce-i un mouroir. Mouroir-ul 
mamei Tereza a făcut-o celebra. Furgonetele 
poliţiei desarta zilnic, acolo, stive de muri- 
bunzi. duna de pe trotuare. Mama Tereza 
spune: „Dacă au trait ca animalele, cel putin 
să moară ca oamen 
tru dumneata, mamă Teri a?" a întrebat-o 
Papa. acum cîțiva ani. — Sfinte 
răspuns cucernica, nu-ti 
o parte din Vatican ca sa-mi îngrijesc și eu 
săracii“ A zis cineva ca misionarii nu au „the 
sens of humour"? 

Un franțuz. documentarist de profesie, care 
lucrează in India, cu intermitențe, de citiva 
ani face bancuri pe seama europenilor novici, 
dar mai ales pe seama colegului său mai no- 
rocos, pe nume Louis Malle. 

Malle a sarit din Rolls direct in bustees. Nu 
stiti ce sint busteesurile? Sint un fel de colibe 
de påmint asezate la marginea orasului. Co- 
tete, vizuine de lut suprapuse, inghesuite. i 
trate una-ntr-alta, inabusindu-se una pe alta. 
Pe supralața unei limuzine ar putea trai 
—- nu faceți mutra asta! —- douazeci de per- 
soane. Poate si mai mult! Cind incepe să su- 
fle musonul, cind, vorba lui Bromfield, „vin 
ploile”, vizuinele se inmoaie. se topesc. se di- 


zolvă.Franţuzului nu-i place deloc filmul. 


compatriotului sâu. „Detest O, Calcutta‘ 
Nu-l detestă numai el. Toti europenii tulbu- 
ratì de India (pentru ca India place sau dis- 
place; ea e o lume care tulbură sau nu t 
bură) toţi. zic, resping filmul lui Malle. — 
un film mincinos? — E filmul unui speriat. 
Scheletele ambulante, cosmarul leprosilor, 
hoituri devorate de sobolani... — Minte? — 
Nu minte, dar nu vede. — Ce nu vede? — 
Nu vede ce e dincolo! — Si ce e dincolo? 
S-ar putea ca dincolo sa fie propriile dumi- 
tale întrebări. N-am zis răspunsuri. Am zis in- 
trebari' 

E foarte greu de spus ce este dincolo de 
ideile noastre fixe despre filmul indian. Ava- 
ramuuu! Aaaa! Critica naţională si internatio- 
nalà a risipit poate prea multà ironie pe 
seama lui Raj Kapoor. La 20 de ani, el era 
deja o vedetà adoratà, un Charlot al tropice- 
lor, În curînd, devenea idolu! milioanelor de 
fapturi prea putin îngrijorate de așa-numitele 
timpuri moderne. Moderne sau arhaice, tim- 
purile aduceau intotdeauna, pentru ele, 
spaima cea mai concretă. Foamea Estetica 
lui Raj Kapout ne scapi printre degete Intr-o 
țara in care conematografia a deveni! demult 
un fel de religie laica, el. Raj Kapoor, a fost 
mai bine de două decenii idolul speranței. 
Mama isi va regăsi copilul pierdut. Tatàl va 
reveni în sinul familiei. Dreptatea va pogori si 
ea, miraculos ce-i drept, dar pină la urmă va 
pogori. Pe coordonata raționalismului, a po- 
zitivismului european, asemenea lacrimogene 
himere sint dificil de asimilat. E foarte greu 
de judecat ce adevăruri stau dincolo de India 
văzută cu ochi europeni, dincolo de India lui 
Kipling, dincolo de India lui Malle, dincolo de 
cintecele indiene ale Marguerittei Duras, din- 
colo de cuvintul guru, dincolo de cartulia „in- 

vățaţi yoga în zece sedințe“. Mircea Eliade, 


„Ce pot să fac pen- 


filmostav'82 


Galcutta 
pe asfalt si pe pinza 


În India se fac peste 600 de filme anual. 


10% aspiră (si multe reușesc) 


să fie „de artă“ 


pe-atunci foarte tinar, reproducea o convor- 
bire cu Tagore: „India poate descoperi Euro- 
pei nu un adevăr, ci o cale.“ Descoperirea 
acestei câi este importantă nu pentru a-ți 
modifica traseul, ci pentru a te obisnuì sà 
‘porti, fie si numai mental, ideea de diferentà. 
O lume care are alt sentiment al timpului, alt 
sentiment al spaţiului, percepe altfel un film 
la care se stă patru ore ca să cinte iubirea 

ierdută si sa danseze bucuria regăsirii. La 
idoli cu mai multe braţe — o speranţă cu mai 
multe fețe. Cind Nehru zicea cà taranul in- 
dian, în pofida analfabetismului säu, are pro- 
| babil cel mai ridicat nivel filosolic, se gindea 
| farà îndoială si la această imensă si blinda 
forță de a inventa speranța cu multe fete. in- 
clusiv cu o faţă 'miraculoasă. De pe coordo- 
natele europene e greu de spus cit de mare 
artist a lost Raj Kapoor. dar cam ce-a fost 
Ford pentru automobilul american, a fost Raj 
Kapoor pentru sufletul indian, Fiecare lume 
| cu magnații ei! 

Fiindcă spunem că e altfel, dar totusi nu ne 
putem stapini să comparam, să persistam in 
mania analogiilor. Festivalul care a avut loc 
în ianuarie, la Calcutta — Filmostav '82 — 
este Cannes-ul lumii orientale. Nu e nici o in- 
„doială — ba sint chiar o mulţime de semne 


precise — că acest eveniment mai putin cu- 


noscut și comentat de cineastii europeni se 
va impune foarte curind în atenţia întregii su- 
flari cinematografice. El, festivalul, a fost inti- 
intat în 1952, dar a căpătat o respiraţie regu- 
lată, anuală, abia din 1975, bucurindu-se de 
sprijinul guvernului care vrea să incurajeze.. 
astfel, cinematograful național. India e, pre 
cum se stie, pe primul loc în productia mon- 


dialà de filme. Din studiourile din Bombay, 
Madras, Calcutta ies anual peste 600 de 
liime, majoritatea lor fiind insă ceea ce se 
cheama cu un termen dorit pejorativ, pelicule 
comerciale. În artă, precum se repetă des si 
se înţelege rar, majoritatea nu este intotde- 


auna decisivă. Pe lingă melodrame de zgudu- 


itor succes de casă, în India se fac (cam 10% 
este procentul estimat de cineastii indieni) 
filme care n-au nimic de-a face cu comerțul 
de lacrimi si de suspine pe note. Cite tan din 
lume pot spune că fac anual 60 de filme „de 
artà"? Dealtfel, nicăieri pe glob, despărțirea 


între filmul comercial si filmul „de artă” nu e | 


parcă mai netă, mai declarata. Lăsindu-i pe 
comercianții de filme sa-si produca marturile 
lor de celuloid, festivalu! acesta — FILMOS- 
TAV — încearca (si reuseste)sà dea mai 
multe sanse cineastilor indieni, al caror men- 
tor foarte contestat la el „acasă (dar cine e 
profet în tara lui?) ramine totusi Satyajit Ray. 
Mai multe sanse inseamnă mai multe posibili- 
tati de supravieţuire, pentru că festivalul e fa- 
cut să deschidă mari ferestre spre cele patru 
puncte cardinale. Aici, la festival, sint invitate 
personalităţii cinematografice de primă mă- 
rime din toate colțurile lumii, sint invitaţi cri- 
tici de pe toate continentele. Timp de două 
sàptamini li se arată o+imensa cantitate de 
filme autohtone repartizate în doua tipuri de 
competiții. Una se numeste Panorama si 
trece in revistă producţia recentă. Cea de-a 
doua competiţie se numeste Retrospectiva 
Pe aici trec operele de referință ale unei ci- 
nematografii cu traditie mai veche de 80 de 
ani si foarte bogată. 

Sentimentul fundamental al celui care pă- 


https://biblioteca-digitala.ro 


| tonus te face K.O: din prima 


„este asa cum este, copilul fă 
| nit un fenomen de masă. unul dintre cele mai 


trunde pentru prima oară în această dubla 
competiție este stupoarea 

Festivalul impresionează desigur sil prin 
proporţii si prin selecţia sa internaţională 
prezentată într-o sala din centrul Calcuttei, 
unde pe parcursul a 14 zile. s-au putut ve- 
dea un număr mare de filme din producția 
mondială. (Nunta insingeratà de Saura, Mo- 
lière de Arianne Mnouchkine, Mephisto de Is- 
tvan Szabo, Saltul în gol de Bellochio, Ani lu- 
mină de Tanner, Cărarea pierdută de Patricia 
Moraz, Priviri şi zimbete de Ken Loach, Ex- 
calibur-ul lui Boorman etc. etc.). 


Noi am trimis Dulos Anastasia trecea de 


Alexandru Tatos si scurt-metrajul de animatie 
al lui Szilagy Zoltan: Nodul gordian, ambele 
bucurindu-se de interes si de atenția publicu- 
lui. un public foarte receptiv, mai ales cind e 


- vorba de sentimente. 


Stupoarea de care vorbeam nu se refera 
insă la selecţia internațională, interesantă, 
dar, în general. cunoscută criticului venit din 
Europa. Stupoarea o trezeste aceasta masivă, 
intensivă cură cu film indian, pri aa 
știam de multă vreme că are și o altă față 
jurul lui Satyajit Ray, cu toate animozitatile 
locale, care-l fac pe junele patriarh sa se 
compare cu Bergman („nici | 
prea multi susținători în Suedia"), alâturi de 


celebrul Mrinal Sen. s-a format o scoal i na- 


ționalà alcătuită din tineri si mai putin tineri, 
care construiesc in adincime o mare cinema- 
tografie | 

„Ceea ‘ce uluieste pe musafirul venit de la 
mii de kilometri este, desigur, nu existența 


ei subtilitate, teribilul ei tonus social. Într- 


ergman n-are 


| ace: tei cinematografii paralele, ci nebani pd 


țară pe care europeanul . s-a complăcut a 


vadă mereu intr-o stare de  contemplatie. 


— dacă nu cumva de resemnare — acest 


depășită < starea de surpriză, criticul trebuie să 


| observe că în India există nu numai cea mai 
prolitică cinematografie din lume, dar si una 


dintre cele mai interesante. Senzatia: festiva- 


repriză. Odată 


lului a fost filmul Fiul meu, comoara mea de _ 


Syam Sharma, povestea unui copil fără på- 


rinti. Orfanul | nu e deloc aici un personaj me 


lodramatic cu care se face santaj sentimen- 
tal. Într-o {ara în care explozia lemografica 
părinţi a deve- 


dureroase — si unde sa-si îndrepte atenţia un 
artist dacă nu în direcţia durerilor înconjură- 
toare? Din zecile de filme ingurgitate cu 


„poftă am să mă opresc asupra unui film eta- 


lon: Cursa de șoareci. | Cursa este o metatoră 


y pentru viața femeii, cáreia tradiția — și tradi- 


tia, se ştie, este aici extrem de puternica — fi 
cere. o obligà ca la căsătorie să treacă auto- 
mat in casa soţului și să asculte neconditi = 
nat de soacra ei, de cumnatele mai mari. In 
Cursa, ca si în celelalte filme, în care e vorba 
de ea (sì „aproape nu există film în care con- 


ă 
ancestrale. Supunerea o transformă intotde- 
auna în victimă, iar victima ajunge nu rareori 
în pragul morții si chiar dincolo de acest 
prag. În Cursa de soareci sora se supune fra- 
telui mai mare care nu vrea s-o lase să se 


“mărite. Nu vrea din egoism. ca s-o pastreze 


lingă el, ca menajeră și dădacă. Sora ! nu-l în- 
fruntă, nu-i cere socoteală. Tace si îsi conti- 
nuă, aparent resemnată, indeletnicirea de 
menajeră si dădacă. Acolo unde omul nu 
vrea så lovească, lovește — pentru el — des- 
tinul. Sora va muri, de o boală neprecizată, 
dar verosimila,. Fratele va rămine singur, iar 
solitudinea îl va impinge într-o stare de dez- 
nădejde. Moartea lui finală (deloc melodra- 
matică) va exprima într-un mod foarte speci- 
fic indian dorința de schimbare, de stfărima- 
rea tabu-urilor. Indienii au un mod de a ima- 
gina aceasta sfaàrimare. Vehementa este rară, 
dar durerea este intotdeauna atit de pro- 
funda, încit ea încetează sà mai fie o conse- 
cinta. Ea devine în același timp si avocatul si 
proba. O asemenea sfisietoare suferință con- 
line intotdeauna un strigat interior. Strigatele 
interioare nu sparg timpanele. Cineastii in- 
dieni au cultul blindetii si au, fara indoială, 
un mod al lor de a vedea acel faimos sens of 


. humour. Ceea ce în Europa se numeste iro- 


nie, la ei se incarcà de ceva implacabil, care 
transformă ironia-pur-sì- simplu în ironia 
soartei. 


Ecaterina OPROIU 


Nr. 2 


11 XX (230) 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educaţiei Socialiste 


București, februarie 1982 


n