Revista Cinema/1963 — 1979/1972/Cinema_1972-1666897506__pages301-350

filmul si societatea contemporană 


ofensiva... 


rima constatare pe care e obligat 
s-o facă chiar si cel mai placid 
martor: 

Cinematografia lumii străbate în mod 
evident o etapă de radicalizare. Cînd 
scriu aceste cuvinte, mă gîndesc nu la 
underground-ul american, nu la «in- 
dependenti», nu la o serie de filme 
anti-sistem de tip godardist, ci la o 
cinematografie care, in cvasitotalitatea 
ei, reprezintă o structură angajată, 
deci la Italia. Lăsînd la o parte anii de 
bijbiială și autonemultumire care au 
urmat încheierii etapei neorealiste, |ta- 
lia postbelică a fost şi rămîne, după 
părerea mea, punctul cel mai înaintat 
al gindirii cinematografice din lumea 
occidentală. Cinematografia italiană 
este, de altfel, azi, singura cinemato- 
grafie din apus aflată în întregime sub 
influența mișcărilor politice de stinga 
şi, într-o foarte mare proporție, sub 
influența Partidului Comunist Italian. 
(Cele trei vedete ale palmaresului, 
toate trei italiene, sînt trei militanti 
marxisti: regizorii Francesco Rosi, Elio 
Petri si actorul Gian Maria Volonté, 
care este la ora aceasta actorul cel mai 
cotat al Europei, o vedetă de tip spe- 
cial, adică o vedetă care isi refuză con- 
ditia de vedetă si face din film nu un 
scop, ci un mijloc, mijlocul de a exista 
ca «militant politic») 


ÇC e Înseamnă că cinematografia ita- 
liană este o cinematografie poli- 
tică? Înseamnă mai întii o mare canti- 
tate de filme, cum am zice noi «pe 
probleme majore», adică filme de mari 
semnificaţii, filme care isi propun sò 
dezbată, să dezbată nu să oglindească, 
marile probleme ale Italiei contempo- 
rane, și cind zic Italia contemporană, 
spun în primul rînd clasa muncitoare. 
(Nu întimplător filmul lui Petri pune 
chiar în titlu aceste două cuvinte: 
«Clasa muncitoare... se duce în rai» 


«Dragă Louise» (Jeanne Moreau), romantism tandru 


«Noi n-o să imbòtrinim împreună 


Cannes 72: marele premiu 


Afacerea Mattet 


e Subiectul: 27 octombrie 1962. 
Avionul personal al lui Mattei, pre- 
şedintele celei mai importante so- 
cietăţi petroliere a Italiei, se pră- 
buseste în chip misterios. Procuro- 
rul însărcinat cu afacerea este asa- 
sinat (toată lumea spune: «din ordi- 
nul Mafiei»). Ca si mai tîrziu, in ca- 
zul președintelui Kennedy, poliția 
nu poate stabili nimic precis. Asa- 
sinii procurorului rămîn necunos- 
cuti. Un mister este dublat de un 
alt mister sau cum spune cineva 
«misterul morţii acoperă enigma 
vieții». 

e Cine este Mattei? Mattei este 
unul dintre cele mai importante 
personaje ale lumii postbelice: ridi- 
cat de foarte de jos, șef în maquis, 
devorat de febra acţiunii, organi- 
zator de geniu, dinamism legendar, 
obsedat de ideea de a transforma 
italia într-o mare putere petrolieră 
(replică semnificativă: Intr-o noap- 
te, privind luna, Mattei spune unui 
prieten: «ce-ar fi să găsim si acolo 


petrol?). Încearcă o politică de in- 
dependență economică. Intră în con- 
flict cu marile concernuri america- 
ne. Se aliază cu ţări din lumea a 
treia. «Fifty-fifty»-ul propus de el 
răstoarnă regula jocului. E amenin- 
tat cu moartea. Se încearcă asupra 
lui cîteva atentate. Ciu-en-Lai zice 
despre el: «După Marco Polo e cel 
mai important italian care a pus 
piciorul în China». Un jurnal ame- 
rican spune: «După Cezar, el este 
italianul cel mai important». E pore- 
clit «Ţarul petrolului», «Comunist 
alb», «Împăratul republicii», «O- 
mul dezordinii». 

e Filmul: abordează o formulă 
specială — ceva între documentar 
şi ficţiune. Este o anchetă despre o 
anchetă. Un film-studiu. O struc- 
tură cinematografică deschisă. Nu 
există scenariu. Există numai aven- 
tura investigaţiei. Stilul: jurnalism 
în imagini. Poate o nouă specie 
cinematografică, un echivalent vi- 
zual al presei de opinie. 


(Jobert — Yanne), instantanee pariziene 


Nu întimplător cel de al treilea film 
italian în competiţie are în titlu cuvin- 
tul «Metalurgistul... Mimi, atins in o- 
noare»). Nu întimplător mari filme 
italiene de prestigiu folosesc încă din 
titlu termenii vocabularului ideologic 
(un film se numeşte «Conformistul». 
Altul «Înainte de revoluție», etc). 

Pină acum citiva ani, discuția politică 
era prezentată mai voalat. Cineastii 
căutau să nu-şi sperie publicul. Ei în- 
cercau intii să-l atragă și pe urmă să-l 
oblige să reflecteze. Se desfășura o 
adevărată tactică a ambalării. Se chel- 
tuia o importantă cantitate de energie 
pentru inventarea unor titluri «atrac- 
tive», a unor învelişuri atractive, dez- 
baterea unor teme pur politice, pur 
economice, fiind considerată în mod 
traditional ca «aridă». 


vreme au modificat această men- 
talitate. De unde acum cîțiva ani filmul 
politic era considerat un succes de 
prestigiu și niciodată un succes finan- 
ciar — de obicei cineastii «care voiau 
să spună ceva», lucrau o perioadă în 
echipele filmelor comerciale, deci proas- 
te, dar de succes, pentru a-și putea 
aduna bani ca să facă un film necomer- 
cial, deci bun, dar de insucces (exem- 
plul cel mai la-ndemină este Vittorio 
De Sica). Creşterea prestigiului filmu- 
lui politic în Italia a modificat această 
stare de lucruri. Statisticile arată azi 
cifre de încasări uimitoare la filmele 
politice si unul din fenomenele cele 
mai semnificative ale cinematografului 
italian de azi — după mărturisirea unui 
reputat critic — sint «cozile la filmele 
politice». Publicul italian, în special 
cel. din Nord, începe deci să se intere- 
seze de filmul politic, uneori îl preferă 
peliculelor amuzante. De aici și atitu- 
dinea cineastului italian, care nu vrea 
să-și răsfeţe publicul în modul tradi- 


5 chimbările intervenite in ultima 


Cannes '72: conferința de presă 


Polansk1-Bill- Macbeth 


— Nu vi se pare că «Macbeth»-ul 
dumneavoastră e prea academic, 
prea obiectiv? 


— Am vrut să-l fac mai subiectiv, 
dar n-am reușit. N-am vrut să am 
procese. M-am sfătuit şi cu Bill, 
nici el n-ar fi fost de acord. (Bill 
este Shakespeare. Aşa-l numește Po- 
lanski). 


— Cum ati filmat scena vraji- 
toarelor? Atitea femei bătrine, în 
pielea goală! A fost probabil dificil 
să le hotăriți să se dezbrace. 


— Femeile bătrine nu fac nazuri 
Ele ştiu că asta-i piesa și se supun. 
Mai greu, mult mau greu e cu cele 
tinere. Nu vă spun ce probleme am 
avut cu protagonista mea ca s-o 
hotărăsc să-şi scoată lenjeria. 


— Există in film o secvenţă în- 
fiorătoare. Macbeth trebuie să guste 
din fiertura satanică. in cazan se 
văd broaște și capete de copil. In- 
terpretul ia cu lingura din zeamă și 


înghite. Vreti să ne spuneţi ce 
inghitea? 

e DA o supă de legume de- 
licioasă, dar nu vă pot spune marca, 
pentru că e interzis să faci publici- 
tate la o conferinţă de presă. 


— Vreti să ne spuneți cit a costat 
filmul? 


— Mi se pare că nu pot. Asta e 
un secret al Columbiei. În orice 
caz vă pot spune că a costat mult 
mai puțin decit pare. Şi mult mai 
mult decît spera Columbia. 


— Nu înțeleg de ce ati semnat 
scenariul. Doar n-aţi adăugat nici 
un cuvint. Doar l-a scris Shakes- 
peare. 


— Nici eu nu înţeleg de ce pu- 
neti o asemenea întrebare. Doar 
ati fi citit în viața dumneavoastră 
o piesă de Shakespeare. Dacă da, 
poate că ati remarcat că singurele 
indicaţii sînt «enter» şi exit». Sau 
poate că nu l-ați citit pe Bill... 


tional (să-l răsfețe,adică să nu-l contra- 
rieze, adică să fie obsedat să-l distreze 
permanent, cu sau fără noimă). De aici 
refuzul de a polei peliculele. De aici 
aceste titluri tari, nete, care sugerează, 
cu mare franchete, gravitatea și «aridi- 
tatea» temei. Cineaștii încep, deci, să 
aibă încredere în spectatorii lor și nu 
mai cred că trebuie «să-i ia cu biniso- 
rul». Sigur că o asemenea încredere 
arată o nouă relație cineast-public. 
Orice cinematografie are exact publi- 
cul pe care îl merită, pentru că publicul 
este întotdeauna după chipul si ase- 
mănarea educaţiei primite. (Desigur 
că educaţia publicului nu e numai o 
problemă de repertoriu cinematogra- 
fic; desigur că ea ţine de factori mult 
mai complecși, majoritatea, cei mai 
importanți, depășind cu mult zona 
unei arte. 


aminind însă în perimetrul cine- 

matografiei trebuie neapărat să 
iuam act că un element esenţial al 
maturizării spectatorului italian a fost 
şi rămîne critica cinematografică ita- 
liană, care a dobindit încă din epoca 
de naștere a neorealismului un pres- 
tigiu important (în nici o ţară, criticii 
nu se bucură de un asemenea prestigiu, 
în nici Oţară critica nu este in atit de 
mare măsură un factor de determinare). 
Interesant mi se pare şi faptul că parti- 
ciparea, participarea nu asistarea cri- 
ticii la nașterea noului cinematograf 
italian s-a făcut și se face într-o atmos- 
feră de perpetuă nemulțumire. 

N-aș vrea să iau puncte de compa- 
ratie prea îndepărtate geografic. Aș 
vrea să fac o apropiere între critica 
italiană și cea franceză. Diferenţa de 
ton a criticilor din cele două țări suge- 
rează o foarte mare discrepanti. Cu 
toate că și aici au apărut unele innoiri 
cinematografia franceză se menţine încă 
în ţarcul unei problematici de spații 
mici, cu destine fără implicatie în istorie 

lată de pildă cele trei filme franceze 
în competiție anul acesta: 

1. Noi n-o să imbòtrinim impreună 
de Pialat: suferințele unui bărbat, care 
se simte agasat în compania tinerei lui 
partenere — Marlène Jobert; o lasă 
să-l părăsească, dar odată părăsit, simte 
că nu poate să trăiască fără ea. Filmul 
descrie tribulatiile unui «dur» pentru 
recistigarea amorului unei fetişcane — 
simbol. Simbolul parizienei îmbrăcată 
sic, obsedată de week-end si cultivată 
de şcoala magazinului Elle; 

2. Dragă Louise de Philippe de Broca: 
povestea unei profesoare de provincie, 


«femeia la 40 de ani» (Jeanne Moreau), 


singură și resemnată în solitudinea ei, 
care intilneste un pribeag de 20 de ani, 
îl adăposteşte, îl hrăneşte, îl îmbracă, 
la început ca o mamă, apoi ca o îndră- 
gostită, dar o îndrăgostită inteleapti, 
deci îngăduitoare gi plină de tact. Inu- 
til tact. Băiatul o părăseşte şi profe- 
soara, după un firav acces de deznă- 
dejde — deschiderea și închiderea ro- 
binetului de gaz din bucătărie — se re- 
întoarce la singurătatea ei echilibrată; 
3. Les Feux de la Chandelier, drama 
unei soții, mamă de familie (Annie 
Girardot) care isi pierde soțul în urma 
unui puseu politic. Citiva prieteni con- 
«testatari o atrag la citeva mitinguri 
pe buna mamă de familie, o Noră a 
provinciei franceze din 1970. Nora lui 
Ibsen este însă infinit mai curajoasă 
si mai consecventă. Ea isi asumă riscu- 
rile comportamentului său si părăseşte 
casa de păpuşi. Nora din peliculă se 
autoreneagă.. Cuprinsă de remuşcări, 
se reîntoarce in colivia aurită, si desi 
e părăsită de bărbat, deși soțul ei se 
recăsătorește, e hotărită «să-l aștepte 
oricît». Filmul nu e asa cum s-ar putea 
crede din aceste puține cuvinte. Filmul 
nu e procesul fricii de libertate. El este 
descrierea plină de compasiune a dra- 


mei unei femei care a greșit față de 
misiunea ei tradițională. Este povestea, 
tragica poveste a unei ispășiri. Căci 
bărbatul — incredibil! — după 10 ani, 
se hotărăște să se întoarcă la ea. Vai, 
prea tirziu! Eroina moare tocmai în 
ziua acestei mult așteptate decizii și 
filmul se sfirseste în spiritul unei me- 
lodrame dintre cele două războaie. 
ë 

atè deci aria personajelor si con- 

flictelor nu a trei filme luate la 
intimplare, ci a celor mai importante 
trei filme ale producției franceze ale 
anului 1971. 


C oordonatele filmelor italiene din 
festival se cunosc mai bine. Si 
le revedem totusi: 

1. Roma nu este numai capodopera 
lui Fellini. Este versiunea cinemato- 
grafică a unei Sodome contemporane 
Este, ar putea să fie, o replică la Infer- 
nul lui Dante. Este, firește, un imn de 
iubire la adresa Cetăţii-mamă, dar e, 
în același timp, o imagine terifiantă a 
unei societăți apocaliptice; 

2. Afacerea Mattei, dincolo de an- 
cheta unei anchete, dincolo de recon- 
stituirea unui mare personaj al econo- 
miei europene, este fresca societății 
italiene postbelice; manevrele parti- 
delor politice, vivisectie în structura 
marilor întreprinderi, radiografierea 
mecanismului puterii, reflecții asupra 
rolului personalității în istorie, note 
despre «cultul personalităţii», aver- 
tismente asupra consecințelor la care 
poate duce beţia puterii; 

3. Clasa muncitoare se duce in rai 
poate fi privit şi ca o versiune modernă 
a «Timpurilor noi»; el este, însă, mai 
curînd, procesul alienării unui munci- 
tor; un om dezumanizat de iluzia că 
poate deveni cineva evadind din pluto- 
nul clasei sale, inventind mereu alte 
metode de depășire a normelor, cisti- 


Noua versiune a Infernului: 
«Roma» 


Cannes 72: actorul nr. 1 


Gran Maria Volonte 


Poliţiştii nu sint figuranti: 
Volonté într-un rol «din viaţă». 


De trei ani, vedeta Cannes-ului. 

În '70, datorită filmului «Anche- 
tarea unui cetățean mai presus de 
orice bănuială». 

În '71, datorită filmului «Sacco 
si Vanzetti». 

În '72, datorită celor două filme 
care au primit Marele Premiu ex 
aequo: «Afacerea Mattei» şi «Clasa 
muncitoare se duce în rai». 

jocul lui a fost, fără îndoială. 
punctul cel mai înalt al interpretării 


actoricești din festival, dar juriul, 
din motive diplomatice, a preferat 
să-i acorde nu premiul propriu-zis, 
ci un omagiu (nu e prima oară 
cînd se recurge la omagiu, ca să se 
anihileze un concurent prea pu- 
ternic). 

Biografia actorului pe scurt: 

e 1933 — anul nașterii. Milano. 

e Primul succes: la televiziune, 
in «Idiotul». 

e Primii pasi gresiti: colaborarea 
la citeva westernuri-spaghetti, care 
il fac vedetă a seriei «Dolarilor...» 

e Prima profesiune de credinţă: 
1964, cînd formează o trupă de tineri 
actori. Lansează un tip de teatru 
popular. Joacă repertoriul popular 
tradițional sau texte scrise de ac- 
tori. Una din drame are ca subiect: 
rezistența antifascistă. 

e Primul succes politic: spectaco- 
lul «Vicarul». Poliția din Roma îl 
interzice. Opoziția îl numește «con- 
testatarul miliardar». 

e Apartenența politică: membru 
militant al Partidului Comunist lta- 
lian. Între două contracte ia aparatul 
şi filmează viața muncitorilor. «Si- 
tuatia clasei muncitoare este ex- 
trem de gravă. A o ignora ar fi 
pentru film, un act criminal» — 
zice Volonté. 

e N-a putut participa la festival 
fiind absorbit de recenta campanie 
electorală. 


gind mereu de unul singur. Filmul e 
satira individualismului. E demonstra- 
ţia că individualismul duce la eșec. 
Eroul e, pe rind, atras de mișcarea 
sindicalistă, de studenţii contestatari, 
de — cum zicea cineva — «gosisti de 
stînga şi gosisti de dreapta». Nici un 
fel de privire îndulcită asupra acestei 
teme aspre.Nici o scenă de bar, nici o 
cintăreață, nici o cursă de automobile, 
nici o nevastă de patron rătăcită pe 
locul de filmare ca să mai decoreze 
atmosfera cenuşie a halelor, a cantine- 
lor, a cartierelor muncitorești. Elio 
Petri are mereu aerul că spune =Sintem 
între oameni maturi. Nu mai trebuie 
să ne ducem cu zăhărelul, ca să ajungem 
la fondul problemei»; 

4. Metalurgistul Mimi atins în onoarea 
lui — iscălit de Vera Werttmuler, asis- 
tenta lui Fellini la «8,1/2». Deşi pe un 
ton schimbat, mai pitoresc, mai gălă- 
gios, mai burlesc, desi într-o temă care 
îngăduia fel de fel de exerciții de stil — 
aceeași abordare pasionantă, riguroasă 
(rigoare drapată în exuberanţă) a pro- 
blemelor de prim ordin. Comedia a- 
ceasta foarte amuzantă este un drastic 
proces al trădării de clasă. Sicilianul 
Mimi, după lungi peripeții, ajunge me- 
talurgist şi după alte lungi peripeții, 
mereu hazlii și mereu atroce, ajunge 
să fie racolat de Mafia, adică ajunge 
instrument. 

lată deci aria unei alte producţii. 
Mai e nevoie de cuvinte ca să se ob- 
serve discrepanta? 


r fi greşit să se înțeleagă că pro- 

ductia franceză pare prăfuită, mic- 
burgheză, provincială, naiv contesta- 
tară, numai pentru că se ocupă de 
dramele sentimentale ale femeilor sin- 
gure, iar filmele italiene sint moderne, 
viguroase, dinamizate, deschizătoare de 


33 


drumuri numai pentru că abordează 
«teme de interes general». În artă, 
dimensiunile nu sînt luate numai din 
geometria plană si comparatia nu se 
poate face numai prin alăturarea supra- 
fetelor tematice. De aceea în sumarele 
considerente de mai sus, m-am referit, 
implicit, și la adîncimea unei analize; 
şi la ardoarea unei pledoarii și la pute- 
rea de convingere. Tonul producţiilor 
franceze pomenite mai sus e un ton 
amabil. Distins. Spiritual, în sensul 
reputației umorului galic. Adică dezin- 
volt ironic, şampanizat, lunecînd me- 
reu pe suprafețe lăcuite, persecutat 
mereu de oroarea de a nu ocoli «pros- 
tul gust» si de a lua lucrurile prea in 
serios. O atmosferă de glumă, de «c'est 
la vie...» Din cînd în cînd, o răbufnire 
de contestaţie benignă, care se poate 
confunda uşor cu spiritul rouspéteur 
al frantuzului. Tonul producţiilor ita- 
liene are o gravitate zgomotoasă, care 
sugerează adeseori sfîrşitul pămîntului. 
Totul e imbibat de patimă. În fiecare 
secvență se simte un năduf care depă- 
seste interesul insului. Pretutindeni 
se simte atracția spre stilul publicisticii 
militante. Totul exprimă setea de ra- 
dicalitate, dar o radicalitate care nu-s 
pierde chipul uman. 


evenind la critică, mai ales acest 
fapt mi se pare un bun subiect 
e meditaţie. Pe cînd critica franceză 
se arată, în general, destul de binevoi- 
toare, de amabilă și plină de compli- 
mente la adresa producției naţionale 
(oricît de lipsit de vigoare ar fi un film 
se găseşte un moment care să poată fi 
semnalat la capitolul subtilitati; un 
eșec e numit căutare; un stil «demo- 
dat» e numit lipsă de snobism etc), 
critica italiană se află aproape într-o 
permanentă stare de auto-nemultumi- 
re. Nici un film italian nu este destul 
de bun pentru a merita elogiile ei ne- 
condiționate. De „pildă, filmul Roma 
de Fellini. Majoritatea cronicarilor au 
convenit că se află în fața unui film 
sare: «e un filmare, dar...»; «e o 
Fhagine covirsitèife, dar...», «e o capo- 
doperă, «dar...» Sub o formă sau alta, 
“test DAR revine cu încăpăținare in 
toate cronicile, în toate comentariile, 
în toate studiile criticilor italieni des- 
pre producția italiană. Avînd in față o 

“ revistă italiană de specialitate, un citi- 
tor în necunostintè de cauză ar putea 
să creadă că în timp ce toate celelalte 
cinematografii duduie și comit vitejii, 
filmul italian motiie si că trebuie să 
vină un cronicar, nu ştiu de unde, 
ca să-l tragă de minecă şi să-i strige: 
«trezeste-te!». Lecţia criticii italiene 
s-ar putea numi lecţia fraternizării 
«fără menajamente», lecţia perpetuei 


auto-nernultumiri, lecţia dialogului non 
stop, adică a dialogului, într-adevăr, 
dialectic. 

Dar cit de inteligent trebuie să fii 


ca să poți spune despre tine însuţi: 


«vai, cit sint de prost!» 


Ecaterina OPROIU 


O modă urită 


Fragmente din articolul «O mo- 
dă urîtă» apărut în buletinul Festi- 
valului: 


Cind vrem să evocăm o anumită 
epocă a filmului ne referim la «te- 
lefoanele albe». E normal. În vre- 
mea aceea Marlene Dietrich, Clau- 
dette Colbert, Mirna Loy nu știau 
să pronunțe un do sau nu decit ser- 
vindu-se de un receptor de culoare 

` diafană. Azi însă... 

Azi, eroii şi eroinele nu ştiu să 
pronunțe da sau nu decit făcind 
pipi. Dovada: 


Era odată o revoluţie se deschide 
cu imaginea unei furnici înnecată 
de un jet de urină; în Motanul Fritz, 
pelicula începe cu o superbă ploaie 


multicoloră, declanșată de nevoile 
biologice ale unei simpatice crea- 
turi. În Mimi metalurgistul... ni se 
arată un zidar murind în timp ce 
face pipi. Unul dintre cei doi Vizi- 
tatori ai lui Kazan se ușurează pe 
zăpadă după ce a violat pe sotia 
camaradului său. Moda s-a introdus 
chiar şi în filmele inspirate de Shakes- 
peare. Graţie lui Polanski, paznicul 
cetăţii pronunță sublimele versuri 


elisabethane în timp ce-și deșartă 
vezica. În Franz, Brel face pipi în 
manieră belgiană. Faye Dunaway 
discută cu partenerul său despre 
W.C.-uri. Nu trebuie să uităm nici 
Întotdeauna eşti prea bun cu femeile, 
unde elementul motor este colica 
unei funcționare de poștă. 


Trebuie să mărturisesc că aceste 
vitejii la toaletă îmi calcă pe nervi... 
Noi spunem: epoca «telefoanelor 
albe». Mă deranjează ca nepoții 
noștri să spună despre noi: epoca 
pipi-ului multicolor. 


Cannes ’ 72: fan-ii 


Autopsia unui idol 


Cel mai zgomotos succes al festi- 
valului: filmul lui Reichenbach de- 
spre Johnny Hallyday: Am dat totul. 
Pelicula este reconstituirea biogra- 
fiei unui idol, cu ghitară şi cu torsul 
nud, care apare la Palatul Sporturi- 
lor, spune «bună seara» şi sala 
ovationeaza; spune: «sper să vă 
distrati» și sala intră in delir... 

Tot timpul, pină în ultima sec- 
vență am avut certitudinea că nu e 
cu putință, că de fapt regizorul ne 
întinde o cursă, că în ultima se- 
cundă va coti brusc. Speranti ab- 
surdă. Filmul descrie cu zel reli- 
gios, cu înflăcărare publicitară și 
fără nici o umbră de ironie minu- 
nata viață a unui zeu modern; cos- 
tume sclipicioase, recepții cu torte 
hollywoodiene, piscina personală, 
Rolis-ul personal, avionul personal, 
triumfurile, mulțimea adoratorilor 
scandind «John-ny! John-ny!», co- 
hortele fan-ilor la picioarele scenei, 
rupindu-si hainele, plingind de fe- 
ricire, fetele pindindu-l la intrarea 
in hotel, asaltindu-l pe stradă, smul- 
gindu-si bluzele si scandind mereu: 
«John-ny! John-nyy». 

Filmul a fost proiectat in sala 
cea mare a Palatului si 90 de minute 
am asistat la un dublu delir. De la 
prima fotogramă (Hallyday zburind 
cu pletele în vint pe o motocicletă 
de nichel) o treime din spectatori, 
treimea neoficială, a intrat brusc în 
frenezie și a început să scandeze: 
«John-ny! John-ny!» 90 de minute 
o treime din salè s-a ridicat din 
fotolii şi a văzut filmul in picioare; 
cîțiva zeci de juni s-au cățărat pe 
scenă și cu mîinile întinse spre e- 
cran, scanda rugător, fanatic, dez- 
nădăjduit: «John-ny»! 

Două treimi din sală, majoritatea 
silentioasè, au urmărit spectacolul 
într-o împietrire tăcută. La ieșire, 
idolul purtat pe umerii fidelilor a 
fost extras din Palat sub protecția 
unui mare număr de poliţişti. O 
treime din public scanda transfigu- 
rată: «John-ny! John-ny!». Două 
treimi au părăsit sala într-o tăcere 
plictisită. 


W» 


— Nu dragă, cu nervii stau foarte bine 
— îmi spune foarte precipitat E., director 
într-o instituție esențială, M-am săturat 
de ei... Pentru mine n -au nici un haz... Ce 
să văd la ei? Cum se prostesc? Cum mă 
prostesc? Cit poate un om să înahită 
Charlie Chaplin şi Mack Sennett? O zi, 
două, trei... După aceea, mai lasati-ma in 
pace... Or fi buni la cursurile voastre de 
istoria cinematografului, dar eu nu sint 
teoretician şi nici istoric... Ştiu istoria 
mai bine decit istoricii, o ştiu pe pielea 
mea, am alte motive de comedie. Nu mai 
pot ride la unul care-i dă cu frişcă altuia, 
sau care cade călcind pe o banană... Sau 
cind domnul Chaplin in loc să tuseasca 
fluiera fiindcă a înghițit un fluier. E stupid, 
nu-ți dai sema că e stupid? Sint de pe altă 
lume, din alt secol. Ce-i aia să fii un copil 
al secolului tău? Literatură. Scrie o carte 
cu titlul ăsta, te priveşte. Eu sint al seco- 
lului, dar nu mai vreau să fiu copil. Seco- 
lul nu mai are copii. Copiii mor repede. 
Întreabă-i dacă le mai place Stan și Bran, 
Chaplin sau geniul vostru de Malec... Să 
vezi ce-o să-ți spună... Ştii cum e cu copi- 
lăria? Am un prieten, la peste 40 de ani, 
care nu pleacă duminică de acasă, afară, 
la iarbă verde, decit după ce vede «Marine 
Boy»! 


SONOR '72 (A.F.P., Reuter): 

«Mai mult de o sută de persoane 
şi-au găsit moartea în timpul carna- 
valului dela Rio, de vineri seară pină 
luni dimineața. Printre ele, se nu- 
mără gi citeva sinucideri și victime 
ale unor crime și accidente de cir- 
culatie. 8300 de persoane sint ingri- 
jite în cele 12 spitale ale orașului. 
Această cifră ridicată — superioară 
cu 20% celei de anul trecut — se ex- 
plică prin temperatura mare (379 si 
printr-un important consum de bău- 
turi alcoolice». 


„PC PA i a m 


— Totul e pină ajungi la primul mort. 
-ai îngropat pe primul — ai scăpat... Am 
ingropat în lagăr, sute, mii— primul e totul. 
i. încărcam pe camioane, în căruțe, îi 
uam in circa, îi aruncam acolo... strigam: 
«Vezi că-i atirnă o mină... un picior», harst 
le-L> taiam ca să nu atirne. Pină la primul 
e grèsu, pină acolo ține copilăria. Ce în- 
seam'nă că Malec e omul care nu ride? 
Eu şi cai mei din lagăr n-am ris ani de zile — 
nu ne a filmat nimeni, n-a ştiut nimeni de 
noi Și “am ajuns aici... Sint mai tragic decit 
Malec... . sint chiar mai comic decit el. 
Si picioasrele-n fund, ale lui Chaplin? Am 
primit sute, de picioare în fund, nu mai am 
de unde Sa" fiu naiv, copil şi ce mai spui 
tu acolo... A u fost genii, de acord... Genii 
fiindcă au Pr'avăzut că lumea nu va mai 
ride gi va trăi: primind zilnic picioare in 
fund. De acord:. Au prevăzut asta, s-a în- 
ye a — Ce Naai vor? Geniile tin si ele 
cI in... > 


Č 


SONOR '72 («Tie Times»): 

«Timp de aproape 40 de ani, d-ra 
Bessie Cash, azi in viršswx4 de 79 de 
ani, a fost mindră de permisul ei 
auto, absolut imaculat Zilele tre: -ute, 
ea l-a predat însă poliției din Lan. 
cashire. În mai puțin de un sfert de 
oră, intorcindu-se cu mașina acasă, 
ea a urcat pe trotuar si a «șters» citeva 
magazine, după care s-a infundat 
într-o subterană; ea a rulat 100 de 
metri pină a ajuns la un centru co- 
mercial. Aici a apucat-o pe o alt 
subterană, pînă la o ieşire cunosc” 


confesiunile unor copii ai secolului 


groaza de mut 


Un director de instituție 
îmi explică 
de ce închide 
televizorul 
la Mack Sennett! 


mani ra NSS 


E 


Un rege încoronat la New York 
«pentru contribuția incalculabilă la transformarea 
filmului într-o artă a acestui secol» 


in cartier sub numele de «groapa 
urșilor», a făcut un slalom printre 
copaci, evitind cu greu trecătorii si 
polițistul. Cind a ieșit din labirintul 
subteran, s-a găsit din nou printre 
copaci, și a greșit virajul pe o stradă 
accesibilă. A trecut pe sub nasul 
unui polițist care i-a ordonat să o- 
prească și care a urmărit-o exact 
pină în clipa cînd d-na Cash a încăl- 
rat «un sens interzis»... Polițistul 
Că: “ierului ei a iertat-o dat fiind că 
nime..-j nu a avut de suferit si doamna 
a depus. de bună voie permisul». 


n 


seste că e mut, că toti dau din miini si din 
gură, dar nu aud decit o muzică adăugată 
ca să fie. Muzica nu salvează nimic. Ei 
par şi mai bezmetici, si mai alienati... 
lreali, anormali, cum vrei s-o iei... Mă bati 
la cap cu secolul, dar uiţi că fără voce, 
secolul ăsta e mort. Numiti toate aiurelile 
astea «marele mut» si vreti sa stau in ad- 
miratie. Nu mai pot admira mutii, mari 
sau mici. Hitler a urlat, Mussolini a tipat, 
la mine s-a răcnit toată ziua, noaptea cînd 
se amutea auzeam impuscaturi, si dimi- 
neata căram morţii, cu alte strigăte. Aveam 
nişte dituzoare enorme... Cum mai pot 
să văd ceva, fără să aud? Fă o încercare: 


inchipuie-ti ce-i spune Chaplin dentis- 
tului, înainte de a-i da cu un ciocan în cap... 
Ce-i poate spune Chaplin ca să justifice 
lovitura? Nu-i poate spune nimic care să 
te facă să rizi. Totul se bazează pe faptul 
că nu-l aud ce spune. Dacă l-as auzi, lovi- 
tura cu ciocanul s-ar dovedi și mai repede 
că e stupidă. Lumea nu mai ride azi cind 
Chaplin îi scoate toti dinții dentistului, 
fiindcă doar sonorul e sfint azi, chiar 
dacă toți jură că nu mai cred în vorbe. 
Nu mai cred în vorbe, tocmai de aceea nu 
pot trăi fără sonor. li înțeleg foarte bine 
de ce s-au speriat toti marii muţi cind a 
apărut sonorul... S-au îngrozit. Acum mă 
ingrozesc eu de ei și, crede-mă, închid 
televizorul. 


SONOR '72 (L' Humanité): 

«Căpitanul Georges Furnier, 43 de 
ani, îşi strangulează soția, pa. 
38 de ani. în apartamentul lor din 
Chateaudun. Dramă a geloziei in- 
suportabile. Într-o duminică, cei doi 
se pregătesc să plece la o plimbare, 
să culeagă narcise. În prag, el îi 
spune: «Aş vrea să ne întoarcem la 
timp, să vedem patinajul artistic la 
tele...» Solange, ființă sumbră, ac- 
ceptă. El— natură optimistă, veselă — 
adaugă: «N-aș vrea s-o pierd pe a- 
mericana aceea drăguță»... Ea izbuc- 
nește: «lar? N-ai destule amante? 
Vrei să măi acum cu televizo- 
rul?»... «Nu $ m s-a intimp'!?t.. 
N-am înșelat niciodată... N. m 
vrut s-o ucid»... mărturisește căpi- 
tanul,  predindu-se in aceeaşi zi, 
cu mult înainte de apariția patina- 
toarelor pe micul ecran». 


— Nu sint îngrijorat, mă simt bine, sint 
un om foarte echilibrat, n-am să fac o 
criză fiindcă nu mai am comedii la cinema. 
Comedii la nivelul meu, la experiența 
mea. Cred că nici nu se mai pot face. S-a 
suferit prea mult, risul s-a epuizat. E mai 
absurd decit Malec al tău — dar asta e. 
Comicii au vrut să arate că lumea şi-a 
ieșit din titini, dar nu și-au dat seama că 
înseși legile risului s-au modificat, s-au 
zguduit. Şi nu se mai poate ride pe măsura 
durerilor... a încercărilor. E un decalaj. 
Sint şi dumnealor vulnerabili, ca noi, 
toti... Pe tine, ca om de artă, te poate cu- 
prinde disperarea, poți să te apuci să 
urli într-un articol că oamenii şi-au pier- 
dut naivitatea, vă cunosc... Eu nu. N-am 
să disper din asta... Nu mai rid la Chaplin 
— mă supun evidenţei. Mă supun mie... 
M-am supus deajuns altora, n-am să mă 
supun acum celor care vor să mă silească 
sa mor de ris la Stan şi Bran... Am avut 
o saptamina proastă, e adevărat — pină 
mi-a venit rezultatul analizelor. Asta re 
cunosc, Dar au fost bune și acum mă simt 
foarte bine... 


SONOR '72 (Le Figaro— 13 ianuarie: 

«Sosit la Londra, cu prilejul relu- 
arii filmului său «Timpuri noi» — 
Charlie Chaplin a declarat ziariştilor 
că risul si comedia nu l-au interesat 
niciodată, decit ca mijloc de trai; el 
a mai spus că azi nu se mai ride: 
«Această societate de toleranță mă 
plictisește. Nu mai e nimic nou și 
de aceea filmele mele supravietu- 
iesc, iar oamenii vor Încă să le vadă». 


kontantman e e 
Radu COSAȘU 


35 


| tv. la ea acasă | 


Ce înseamnă 
să fii crainic 
de televiziune? 


Anticipînd apariția culorii pe 
micul ecran, vă prezentăm 
«in culori» pe cele cinci amfi- 
trioane ale celor aproape 100 
de ore de emisie televizate 
săptămînal, împreună cu opi- 
nia lor despre: ce înseamnă 
să fii crainic de televiziune. 


Credepi-mă pe cuvint : 
n-aveţi motive 
să-i invidiati 
pe «răsfățați» 
micului ecran. 


Sanda Taranu: o minimă libertate Mariana Zaharescu: un permanent autocontro 


(Foto: A. MIHAILOPOL) 


Cristina Ciolacu: multe emotii 


Lia Tanciu: citeva artificii Delia Balaban: puţin risc 


` 


O arta... 


dura 


Cu douăzeci de ani în urmă — 
expresia avea, pentru noi, un înțeles 
abstract. Astăzi, crainicul sau co- 
mentatorul tv. se numără printre 
vedetele vieții cotidiene. 

Predispus la confuzia clasică între 
cauză și efect — marele public îi 
atribuie, chiar dacă printr-un truc al 
subconştientului, paternitatea inte- 
grală a spuselor sale. În fond, este 
crainicul ceva mai mult, sau „oarecum 
altceva“, decît un intermediar? Da, 
evident: ginditi-vè că şi profesorul 
transmite, la urma urmelor, o serie 
de date prestabilite... Bine, veţi 
zice, dar profesorul are latitudinea 
să modifice, să divagheze pe marginea 
temei propuse, în timp ce omul de 
pe micul ecran se limitează strict la 
textul dactilografiat. De acord, 
numai că, în această apropiere for- 
tată, am în vedere un singur element 
comun, foarte precis si esențial: 
capacitatea de a se impune audito- 
riului printr-un fel de ascendență 
spirituală, printr-o putere de persua- 
siune al cărei secret rezidă nu atit — 
sau nu doar, în ceea ce ni se spune, 
cît, mai ales, în felul cum ni se spune, 
ergg, în farmecul particular al 
wmesagerului". Acesta (mesagerul, nu 
farmecul) poate fi tînăr sau copt, 
blond sau șaten, cu sau fără pistrui, 
ochelari, dictiune etc. — dar, pentru 
a deveni cîndva un „monstru sacru" 
— trebuie să posede neapărat o 
marcă personală, pe care n-o' va 
abandona niciodată,sub nici un motiv. 
Dacă publicul s-a obișnuit să te vadă 


surîizător și relaxat, ești obligat să-i 
infatisezi întotdeauna aceeași ima- 
gine, sau, în orice caz, una foarte 


asemănătoare... Publicul sezisează, 
cu o teribilă exactitate, orice fluctua- 


ție, orice inadvertenta de fond; 
av ieri n-are de unde să știe — și, 
de fapt, nici nu trebuie să știe — 
că ai ratat, cu două ore în urmă. o 


întîlnire decisivă, sau că băiatul cel 
mic are 40 cu două linii... Publicul 
constată doar neutralitatea seacă a 
intonatiei, lipsa de efort interior sau 
strădania de a-i fi agreabil printr-un 
zimbet latit, cînd este și cind nu este 
cazul, pe suprafața dintre cele două 
urechi... 


Apropo de ureche — observ deslul 
t 


de frecvent la crainicii noștri, chiar 
la unii dintre cei buni, tendinţe 
oarecum „libertine“ în materie de 
ortoepica: accentele cad deseori 


invers, pe silabele prime în loc de 
finale, și viceversa intonatia 
sugerează, pe alocuri, limbi cu totul 
diferite de româna neaoșă. O verita- 
bilă sursă de suferinţă pentru auz o 
constituie onomastica străină, în 
rostirea unora dintre cei chemaţi să 
ne informeze cine joacă extremă- 
dreapta la Wolverhampton Wande- 
rers sau ce urmări a avut accidentul 
de la |ssy-les-Moulineux; tată, si 
din acest unghi, apropierea dintre 
crainic și profesor nu este absolut 
incompatibilă cu datele realității.. 
În fine, oricît de bizar vi s-ar părea, 
cred că „el“ sau ,ea" au imperios 
nevoie de o doză de umor:a ști să 
ieşi din încurcătură cu o e nlicatie 
hazlie, cu o grimasă amuzantă, fără 
crispări și reprimade la adresa 
colegilor invizibili (regia, sunetul, 
etc.) înseamnă a avea, efectiv, „harul 
meseriei”. Pentru că, de ce să n-o 
spunem în termeni simpli — a fi 
crainic tv este, poate, o artă — dar 
este în primul rînd și în mod absolut 
precis — o profesie dură. Dincolo de 
pereţii studioului, mii de oameni, cu 
care îţi încrucișezi pașii în fiecare 


zi, au grijă să-ţi comunice din priviri 
dacă le-ai plăcut sau nu prea — ba 
unii nu se jenează să te abordeze 
direct, prin viu grai, bizuindu-se 
probabil pe faptul că te-au văzut la 
ei acasă, în repetate rînduri... Sfa- 
turi, reproșuri,. osanale se revarsă 
cu dărnicie asupra „lui“ sau asupra 
ei", consecință fatală a hiper-popu- 


larității video-auditive — iar , el" 
Sau ,,ea" sînt obligați să ramiie egali 
cu ei înşişi, deferenti, relaxaţi, 


agreabili. Aceasta reclamă, fireşte, 
un autocontrol permanent, o imensă 
încordare nervoasă — atît în studio 
cît si în afara lui. Credeţi-mă pe 
cuvint: n-aveţi motive să-i invidiati 
pe ,rasfatatii" micului ecran, 


Dan DESLIU 
Ə 
Sanda 
Tăranu: 


Spontaneltate 


obligatorie 


Într-o cronică tv., criticul nostru 
Ecaterina Oproiu spunea: „Trebuie 
să înțelegem odată pentru totdeauna 
că prezentarea este și ea o artă care 
nu se face nici cu hirtia in minè, nici 
cu nodul în gît“. Această mentalitate 
ar presupune însăo minimă libertate 
în exprimare care, firesc, ar atrage 
după sine mai multă spontaneitate, 
un accent -mai personal (a nu se- 
interpreta ca o eschivă de la disci- 
plină). Ce bine ar fi dacă concepția 
asupra muncii noastre ar ţine seama 
de acest deziderat. Pentru că nu 
avem voie să uităm că telespectatorii 
ne cer în primul rînd să fim oameni 
şi nu nişte mașini de reprodus un 
text. Formulele banale, stereotipe 
de prezentare nu pot ajunge la 
spectator. Eu pledez pentru o: mai 
mare mobilitate față de litera unui 
text, iar age la rîndul său să fie 
cîteodată ustrat vizual și sonor, 
folosind înte-adevăr toate mijloacele 
televizive în prezentarea unei emi- 
siuni. Cînd anuntam: „la ora X veţi 
putea urmări prim-planul“, nu cred 
să putem trezi interesul celor care 
ne privesc și ascultă, O discuţie sin- 
ceră, deschisă, între critici de spe- 
cialitate, oameni de televiziune și 
spectatori ne-ar ajuta să ajungem lao 
formulă mai telegenică a prezentă- 
rilor noastre. 

Sistemul de uniformizare şi deper- 
sonalizare practicat în momentul de 
faţă este oarecum sinonim cu încer- 
carea ce s-a făcut de către unele 
televiziuni dea se dispensa de crainic, 
înlocuindu-l cu o mașină electronică. 
Ihcercarea a fost respinsă de public. 


Delia 
Balaban : 


O atracție 


‘cù capcane 


Meseria mea e frumoasă pentru 
că e exigentă și spectaculoasă, e 
înșelător de frumoasă... 

E incomodă pentru ca e acapara- 
toare și riscantă. 

E aspră pentru că debutezi de 
fiecare dată şi orice eșec, aici, este 
ireversibil prin specificul tehnicii de 
televiziune în general și,al muncii 
de crainic, în special. 


Da, este o meserie grea și. extrem 
de contradictorie. 

Are centrii ei mari de atracție dar 
și capcanele ei! 

În timp însă ce atracţia se dezvăluie 
cu ostentatie oricui (acesta este de 
fapt riscul subestimării acestei pro- 
fesii privite dinafară și din păcate 
nu numai dinafară), capcanele ies la 
iveală numai după ce ai adoptat-o și 


te-a adoptat — mult prea tirziu, 
cel puţin în cazul meu, pentrua mai 
da înapoi. 


Și așa accept confruntarea în care 
încerc să fiu eu învingătoarea. 

În numele tuturor acestor argu- 
mente pentru care meseria mea este 
asa cum este, sau, cel puțin, așa 
cum o simt eu ca om care o trăiește, 
mă străduiesc să fiu totuși pînă la 
urmă de bună credinţă și în faţa 
opiniei unor pretinși experţi despre 
crainicii de televiziuni. Sper că numai 
dintr-o scuzabilă, regretabilă și deci 
reversibilă. neglijență de informare 
asupra condițiilor noastre practice 
de lucru, articolul la care mă refer, 
apărut anul trecut într-un almanah de 
mare circulaţie, a expediat dezinvolt 
— cum stă bine unui articol cu iz 
de diagnostic, dintr-acelea ce vor să 
flateze cititorii în preajma revelionu- 
lui — realitatea și implicaţiile profe- 
siei de crainic TV în: impersonali- 
tate — pur și simplu. 


Lia 
Tanciu: 


Zimpbetul potrivit, 


la locul potrivit 


Cred că e exagerat să spunem că a 
fi crainic înseamnă a interpreta 
mereu un alt rol. Mie îmi-pare impo- 
sibil să ,interpretezi" un “anunţ, de 
aceea cred'că menirea crainicului de 
televiziune este de a citi pe un ton 
neutru, într-un fel dinafară, neimpli- 
cat, textul. De aceea, poate, mă 
număr” printre crainicele care suferă 
mai puţin atunci cînd criticii — e 
drept, uneori pe tonuri nemeritat 
răuvoitoare — ne acuză de lipsă de 
personalitate. Este foarte greu să-ți 
exprimi personalitatea în limitele 
unui anunţ informativ care se poate 
citi si in» programul radio. Poate 
tocmai această limitare a ceea ce ai 
de“spus te obligă să cauţi o variaţie 
în felul în care arăţi. Un artiliciu de 
coafură, o cochetărie feminină, o 
atitudine mai veselă sau mai severă, 
dictată de emisiunea pe care o pre- 
zinti, poate înlătura monotonia, te 
pot face să pari mereu alta. 

Cred că arma cea mai convingă- 
toare și în același timp cea mai greu 
de minuit este: zimbetul. Zimbetu! 
nu este implicat în niciunul din 
anunţurile TV. Dar el trebuie să- -Si 
ască locul potrivit, în momentul 
potrivit, la fiecare apariție. Şi să 
știți ca obiectivul camerei de luat 
vederi nu are nici un pic de haz iar 
reflectoarele sînt de-a dreptul anti- 
patice. Dar numai el, zîmbetul, poate 
arunca, printre atît de aridele anun- 
turi, o punte de legătură către cei 
cărora le dedicăm munca noastră, 
lar aceștia, adică telespectatorii, ne 
răsplătesc adesea prin scrisorile lor, 
prin multumirile lor, cerindu-ne 
permisiunea să ni se adreseze pe 
nume pentru că „noi sîntem de-ai 
casei”, sau atunci cînd ne pun -tot 
felul de întrebări despre emisiunile 
pe care le prezentăm, confundin- 
du-ne cu autorii lor, deci simtindu-ne 
aproape de ele, 


Mariana 
Zaharescu : 


A fi tanti 


enciclopedia 


Bucuria de a comunica, de a 
încerca să fii pe înţelesul tuturor, 
deşi se petrece doar prin intermediul 
camerelor de televiziune, nu este 
stearpă. Ştii că privirea ta poate 
învălui, zimbetul apărut într-un mo- 
ment potrivit, poate încălzi. De aceea 
aprecierile spontane ale telespecta- 
torilor, mici sau mari, care-mi sînt 
adresate pe stradă, îmi fac multă 
plăcere. Mă bucură mult că intere: 
santa emisiune Teleenciclopedia, pe 
care o prezint de aproape cinci ani, 
este urmărită cu multă atenţie și de 
copii, care nu o dată, atunci cînd mă 
întîlnesc pe stradă mă strigă: „Tanti 
enciclopedia" (necunoscîndu-mi nu- 
mele) și-mi cer diverse lămuriri în 
legătură cu această emisiune. 

A fi crainic de televiziune înstamnă 
printre altele a-ţi controla perma- 
nent condiția fizică si cea psihică, 
ambele la fel de importante. 


Cristina 
Ciolacu: a 


Riscurile 


meseriei 


A fost emoția dintii si timiditatea 
cu care te-ncearcă necunoscutul... 
Într-o zi, pe cînd încă mai credeam 
că televiziunea e căsuţa cu păpuși, 
pe la 6 ani deci, mi s-au dat ca jucării 
niște reflectoare mari şi nişte ,,caluti" 
care-mi făceau șăgalnic din ochiul 
lor roșu și despre care am aflat mai 
tîrziu că se numesc camere de luat 
vederi. Curind mi-au devenit fami- 
liare și camerele de luat vederi si 
reflectoarele şi monitorul, așa încît 
acum nici nu știu cum ar fi fără ele. 

A fost emoția dintii. Și'a rămas. 
Și emoția si timiditatea, dar şi plă- 
cerea și entuziasmul pentru televi- 
ziune. Dar nu ştiu dacă cei 13 ani 
care au trecut de la prima mea 
recitare televizată au reușit să mă 
convingăcă nu mai sînto începătoare. 
Poate pentru că la 6 ani totul a fost 
joacă, mai tîrziu a devenit pasiune 
și de-abia acum a-nceput să fie, pe 
lîngă celelalte, și meserie. De aceea 
m-ar tenta să nu spun nimic despre 
mine, ci despre „crainica model“, 
despre cum mi-aș dori să fiu peste 
cîțiva ani, nu foarte mulţi, pentru că 
vă vorbesc despre o profesiune care 
nu poate aștepta desăvirșirilg. 

As vorbi mai întîi de puterea dea 
comunica, de a convinge, de-a da 
încredere. O emisiune se pregătește 
să înceapă. intervenţia crainicei poate 
spori intensitatea așteptării, îl poate 
ajuta pe cel care privește să intre în 
atmosfera emisiunii care se anunţă. 
Există și pericolul ca tie însăţi, ca 
prezentatoare, o emisiune să nu-ţi 
spună nimic. Dar crainica model va 
şti să se lase la rîndul ei convinsă. 

Si să nu uit reușita zimbetului; 
zimbetul prietenos al revederii, zim- 
betul spontan al glialogului cu tele- 
spectatorii, zimbetul timid ce-ncearcă 
să repare, fie și numai el, ezitările, 
greșelile... Uneori, doar zîmbetul 
îţi poate dezvălui personalitatea, 

Așadar să nu uit, zîmbetul! 


625 de linii si o scară 


Nu te întrista,.. 


Ne vom 


revedea.. .. 3 


Nu în fiecare telesfirsit de săptă- 
mină ne este dat să vedem un 
speetacol muzical-distractiv semnat 
de Alexandru Bocăneţ. Nici măcar 
în fiecare telesfirsit de lună. Peate, o 
dată pe trimestru, deşi — ca să nu 
greşim — cred că este mai bine să 
scriem „odată pe semestru“... În 
semestrul întîi al anului, aşadar, am 
avut prilejul să vedem „Scara” de 
Alexandru Bocăneţ, spectacol de 
sîmbătă seara, la realizarea căruia 
au mai participat: operatorul Mircea 
Gherghinescu, scenografa Doina Le- 
vinta, coregraful Cornel Patrichi, 
textierul Ovidiu Dumitru, „tripleta 
năzdrăvană Anda Călugăreanu—Dan 
Tufaru— Florian Pittiş”, „alpinistul“ 
Dem Rădulescu, alte cîteva persoane 
cu “roluri foarte bine precizate in 
conflict, şi — dési n-am fost trecuţi 
pe generic — noi, telespectatorii. 
Spun asta, pentru că în ceea ce mă 
priveşte (cel puţin) am participat la 
spectacol de la prima la ultima 
secvență (a participa — participa- 
re = „a împărtăși starea de spirit 
sau sentimentele cuiva... — Dict. 
limbii române moderne, pag. 587). 
Păstrînd „scara“ tuturor proportii- 
lor, totdeauna am regretat că 
show-urile lui Bocinet sînt aproape 
la fel de rare ca filmele lui Tati, şi 
totdeauna am regretat că, asemeni 
filmelor lui Tati, au un sfîrșit... 


Fiindcă trebuie să se simtă cumva 
în acest număr al revistei că sîntem 
în luna iunie, tare lună începe cu 
ziua copilului — o voi lua și eu 
copilărește şi voi exclama ca la 
grădiniţă educatoarele: ce frumoasă 
ar putea fi Telecinemateca pentru 
copii şi tineret! Ce emisiune minu- 
nată s-ar putea întrupa acolo, marţi 
pe programul Il, la orele 20, în 
reluare miercuri, dimineaţa, pe pro- 
gramul |! Cu ce primăvară îndelungă 
ne-am putea procopsi pe acel picior 
de plai, cîte floricele pe cîmpii, hai 
să le adunăm copii, ar răsări dimi- 
neata şi seara! Ce frumos ar fi... 
dar nu e! Și nu e pentru că preae — 
ca să părăsim grădiniţa şi să vorbim 
precum oamenii mari, după ce au 
absolvit facultatea intrînd în facultă- 
file mintale — prea e inegală. E o 
emisiune, mai întîi de toate, lipsită 
de orice feerie, de -orice element 
extraordinar, de marea încîntare, de 
vrăjita aşteptare (cum e cazul cu 
Bernstein, cu Marine Boy). 

Dinspre partea asta — a lipsei de 
farmec — Telecinemateca puerilă e 
egală. Pe partea cealaltă — a reper- 
toriului — ea se bălăbănește inegal 


Nimic nemaipomenit în aceste 
„profiluri pe 625 de linii“ întocmite 
de Bocăneţ. Adică, dacă poate fi 
considerat „nemaipomenit“ faptul că 
vreme de 40—45 de minute ne sînt 
propuse doar scheciuri, melodii și 
texte inedite, atunci „Scara“ are 
într-adevăr acest „nemaipomenit al 
ineditului“. Şi dacă poate fi conside- 
rat „nemaipomenit“ faptul-că vreme 
de 40—45 de minute nu simţim nicio 
undă de prost-gust, atunci „Scara“ 
are într-adevăr şi „acest nemaipo- 
menit al bunului gust“, În rest, însă, 
toti şi toate par a fi la locul lor. 
Anda Călugăreanu e aceeaşi Anda 
Călugăreanu pe care o mai vedem 
din cînd în cînd la „Portativ "72", 
în „Teletop“, la Athénée Palace, sau 
pe care o ascultăm cu plăcere la 
radio, Mircea Gherghinescu este 
acelaşi care a semnat şi imaginea 
unor documentare despre Porţile 
de Fier, iar Alexandru Bocinet, 
care n-a fost niciodată Averty, nici 
nu vrea să fie (si foarte bine face)... 
De aici încolo, însă, lucrurile se 
complică. Pentru că n-am văzut-o 
niciodată pe Anda Călugăreanu într-o 
asemenea vervă, şi cu atîta bună 
dispoziţie, într-o asemenea revărsare 
de talent ca în show-urile lui Bocă- 
net... Pentru că Florian Pittiş, în 
aceste spectacole „se desfăşoară" 


De-a Napoleon, de-a Chaplin, de-a Agatha Christie... 
de-a- Bocăneț — „Scara“ 


cu o bucurie a improvizatiei, a risu- 
lui, pe care nu i-am mai recunoscut-o 
decît de vreo două-trei ori din anii 
institutului încoace. Pentru că Dan 
Tufaru, cintind „AEOIA e planeta 
mea“, desenează conturul unuia din- 
tre cele mai poetice personaje pe 
care le-a interpretat vreodată. Dar 
se mai întîmplă ceva; în fond atît 
Anda Călugăreanu (nu numai inter- 
preta ci și actrița), cît şi Florian Pittiş 
şi Dan Tufaru sînt dintotdeauna 
interlocutori platuti şi veseli — aşa 
că noutăţile de care vorbeam pot fi 
considerate doar „de nuanţă”. În 
trei însă (vorba lor dintr-o melodie: 
„în trei, cu-n refren, faci cevrei..*), 
talentele individuale se contopesc 
într-o minunată sinteză. Rolul lui 
Alexandru  Bocăneţ (care are si 
meritul lansării acestei triplete) poate 
fi considerat determinant. 


tele - cine 


Copiii de marți seara 


Peste Telecinemateca copiilor 
n-ar trebui să plutească 


spiritul lui 


între filme slabe, slabute și conven- 
tionale (gen , Pudriera vorbitoare“, 
„Călătoriile lui Guliver“) aruncate 


fără introduceri, fără bătăi de cap, 
fără ambalaj şi fără ciocolată, pro- 


punîndu-ne din cînd în cînd, într-un 
elan ciudat şi fără consecinţe serioase 
asupra întregului, o „istorie a ca- 
podoperei", nici mai mult nici mai 


puțin, începută foarte bine cu 


„Nanuk“ şi continuată cu poveştile 


despre Judex şi Zorro. Idee deloc 


lipsită de interes, idee demnă de o 
asemenea Telecinematecă, idee fer- 
tilă — dacă nu ar fi izolată, dacă nu 
ar fi 


într-un sumbru contrast cu 
ceea ce o înconjoară şi o copleseste 
săptămîna. Aceste „istorii“ pe mar- 


Bernstein? 


ginea unei capopopere sau a unei 
realizări istorice din p.d.v. al Arhivei 
sînt în fapt lungi dizertatii — dato- 
rate lui T. Caranfil — în jurul unui 
gen fundamental : documentarul, wes- 
ternul, policier-ul, de la începuturi 
pînă spre mijloc. E unul din efortu- 
rile cele mai valabile ale lui Caranfil 
minat de o sinceră dorință de a 
informa, de a asocia, dea da acestui 
public tînăr o idee de cinema, mon- 
tînd în plin „Judex“ (montaj: Geor- 
geta Voinea) actualități de epocă cu 
Feuillade pe platou, intrerupind 
„Zorro“ pentru ostupefiantă anchetă 
pe bulevard, in plin'72, cu arzătoarea 
chestiune: „ce e un western?" E 
aici un nucleu din ceea ce ar trebui 


Nu o dată, în diferite spectacole 
(chiar de „teatru serios“, ca să nu 
mai vorbim de anumite „varietăţi“ 
sub-culturale care asaltează micile 
ecrane), ai senzația că anumiţi actori, 
din cei buni, joacă „împotriva“ tor, 
nu le prea convin vorbele pe care le 
au de rostit, gesturile pe care le au 
de făcut şi, fireşte, în asemenea 
condiţii, rezultatele artistice nu pot 
fi decît în -cel mai fericit caz — 
aproximative... În „Profilurile pe 
625 de linii“ (si ne referim îndeosebi 
la ultimul, la ,,Scara", deoarece de la 
prétedentul — excelent gi el — 
despre istoria telecomunicatiilor, au 
trecut vreo. şase luni...), triplgta 
Călugăreanu — Tufaru — Pittiş laşă 
senzaţia că „are la inimă" tot ceéa 
ce face. Bocinet câre dala intenprèti 
casa ce acestia au ei mai caracteristit. 


să fie — teoretic — structura unei 
telecinemateci pentru tineret, anti- 
convențională, dinamică în asociaţii, 
acută ca document, spirituală în 
montaj, inamică publică, fie şi osten- 
tativă, a plictiselii. Într-un cuvînt: 
bernsteinistă. 


Laborios şi chiar inspirat în idei, 


Caranfil e însă stingaci, greoi şi 
somnolent în realizare. Idei foarte 
bune se pierd, astfel, întristător — 
fie din pricină că omul nu vrea să 
taie mai nemilos în document, fie 
că explică prea insistent şi mai ales 
prea didactic. Ar fi cazul ca măcar 
aici, apetitul său didacticist să se 
mai autocenzureze. Conventionalis- 
mul perimat al peliculelor nu pri- 
meste nici .o 
tranșantă, casantă din partea comen= 
tatorului. O asemenea operaţie ar 
fi fost mai necesară decît accentuarea 
mult prea grijulie a ceea ce se 
întîmplă şi se „spune“ în acele filme 
mute. În sfîrșit, verva nu e mare, 
dictia e cam monotonă, umorul e 
timid, deloc la nivelul copiilor şi 
adolescenților. 


replică relevantă, 


BELPHEGOR 


Le speculează înclinația spre gag 
(și i define Sa jucîndu-se de-a 
Napoléon, Chaplin, Agatha Cristie 
si... Dan Spătaru sau ironizînd modul 
primitiy si barbar în care se face 
încă, la noi, reclama), le speculează 
inclifatiile poetice (melodia albă a 
fetai albe din fereastra albă, are o 
tainică tristețe, iar. Dan Tufaru, 
printre personajele felliniene ale 
planetei sale ciudate, creează un 
moment rar și profund, de poezie 
și vis)... Şi asa mai departe. ...In acest 
context, Dem Rădulescu (cel care — 
vorba lui — ne face mereu să rîdem 
si pe urmă...) este foarte la locul lui, 
cîștigindu-ne repede cu gag-uri scurte 
si seci (— Pe mine mă cheamă 


Lucia! — Si pe dumneata? — Pe. 


minë nu...), constituind un lant plă- 
cut pentru desfășurarea „numerelor“ 
pe treptele și pe pretextul „Scării“, 

Mai mult decît un lant, o adevărată 
țesătură de ritm și fantezie, sînt 
momentele coregrafice ale acestui 
show (şi ale celorlalte show-uri) 
semnate de Bocăneţ. Cornel Patrichi, 
cu o foarte bună trupă de balet, este 
autorul unei coregrafii moderne, 
inspirate, dinamice... În decorurile 
Doinei Levinta, străbătute si ele 
deosecretă poezie, melodiile show- 
ului (cu cuvinte frumoase, datorate 
unui autor sensibil, Ovidiu Dumitru), 
toate inedite, creează o atmosferă 
plăcută şi reconfortantă. Poate că 
„vorbele de umor“ ale spectacolului 
sînt, încă, sărace, Dar „starea de 
umor", de bună dispoziţie a show-uri- 
lor este : permanentă. 

Nu putem încheia aceste însemnări 
decît cu vechiul nostru regret: 
într-o avalanşă de pseudo-spectacole 
muzical-distractive, momentele de 
spirit și de ţinută , Bocanet" sînt 
prea rare. Protagoniștii răspund 
parcă în ultimele cuplete ragretului 
nostru că „scara“ n-a fost mai lungă. 
„Nu te intrista.., ne vom reveded”..., 
cîntă ei, dar cine ştie cînd își vor 
onora promisiunea? Show-ul semes- 
trului- unu, cu tristețe o spunem, 
s-a consumat... 


Călin CĂLIMAN 


Condeie americane dintre cele 
mai avizate susțin că serialele și 
foiletoanele nu mai sînt la modă 
în S. U. A. Pentru că America tele- 
vizată nu este America cotidiană. 
Americanul adult preferă un bun 
jurnal de actualități, în locul unui 
serial ,curatat" şi „sterilizat“. 

Fâptul pare ignorat de studiou- 
rile americane care realizează serial 
. după serial, cu o rapiditate și cu o 

eficacitate egale si la un pret care 

sfidează orice concurenţă europeană. 
Pentru a contracara invazia seria- 
lelor americane, studiourile euro- 
- pene s-au văzut nevoite să stringa 
rîndurile, să se asocieze, să colaboreze 
cu studiourile cinematografice şi să 
realizeze pelicule de o valoare artis- 
tică mai ridicată decît cele americane. 

Marea ambiţie a francezilor este 
să turneze seriale asemănătoare 
celebrului „Forsyte Saga”, considerat 
un adevărat mode! de film TV şi 
evident să egaleze succesul acestuia. 
Ei au acum în lucru trei astfel de 
şeriale:! „Familia Thibault“, după ro- 
manul lui Roger Martin du Gard, o uri- 
aşă frescă socială a anilor 1905—1918, 
în şase episoade a cîte 90 de minute 


20 Wee 


telesport 


Camere închise 


Meciul dintre presă si TVasport 
s-a încheiat cu scorul 2-1 


în favoarea gazetăriei scrise 


Încercînd să efectuăm acum, după 
cîțiva ani de la apariţia televiziunii 
bucureştene, un bilanț al meciului 
dintre presă și tv-sport, dintre cuvin- 
te şi imagini, dintre adică echipa de 
old-boys a galaxiei Gutenberg si 
team-ul atletic al audio-vizualității, 
cred că recordul ar fi de 2—1 în 
favoarea gazetăriei scrise. Un scor 
surpriză. 

TV a marcat un gol imparabil in 
materie de reflectare directă a 
întrecerilor sportive. 1—0. 

Deschiderea scorului era de altfel 
unanim așteptată, ca la un Ajax-vul- 


Desen de AL. CLENCIU 


turii, Textila-Lugoj: cine poate con- 
testa superioritatea meciului văzut 
pe ecran față de acela văzut pe trei 
coloane de gazetă? În plus, tele- 
sportul a reuşit să formeze cîţiva 
comentatori (nu mulți, nu mulți) 
de calitate, ştiind — precum Cristian 
Topescu — să scrie oral. 

În schimb, spre uimirea noastră 
(uimire nelipsită de altfel de o anume 
tainică mulțumire...) bătrînii guten- 
bergieni, cărora li se prevestea calm 
pieirea — „cinci ani jumătate de la 
venirea la putere a ecranelor mici“, 
a contraatacat energic, a găsit nişte 
culoare libere (libere poate din 
pricina. marilor slăbiciuni ale tv-ului) 
şi a înscris ce! puţin două puncte în 
poarta adversarului. Primul punct: 
informarea noastră cu privire la 
faptele dinaintea, de după şi din afara 
marilor partide. Întîmplări pe care 
obişnuim a le rivni si consuma în 
rubrici de tipul „în cabine ' după 
meci”: Ce zice Angelo Niculescu? 


teleglob 


| Serialul în primejdie 


Englezii vor realiza cea mai 


frantuzească 


“fiecare, relatată prin destinul a doi 
frați dintr-o familie pariziană. Rolu- 
rite celor doi frați sînt interpretate 


de Philippe Rouleau si. François 
Dunoyer, tar în rolul tatălui apare 
Charles Vanel. Un alt serial, șase 
episoade a cîte 60 de minute, se va 
realiza după romanul-fluviu „Oame- 
nii din Mogador” de Etisabeth Bar- 
bier. Protagonisti vor fi Marie-José 
Nat si Jean-Claude Drouot, care vor 
întruchipa pe doi dintre membrii 
unei familii a cărei istorie se desfă- 
şoară între anii 1852—1890. În sfir- 
şit, un al treilea serial se inspiră din 
romanul „Familia Boussardel“ de 
Philippe Hériat. 

Si englezii? Ce fac englezii? Tot 


frantuzesti: ,,Clochemerle“ 


dintre cărțile 


seriale fac şi ei. Dar numai pe jumă- 
tate englezești. Pentru a demonstra 
probabil citde armonios se integrează 
ei în Piaţa Comună, vor ecraniza în 
nouă episoade a cîte 30 de minute 
fiecare, cea mai franțuzească și cea 
mai spirituală întîmplare imaginată 
de un francez, ea petrecîndu-se pe 
pămînt franțuzesc. E vorba de 
„Clochemerle“. Cu două excepţii: 
Micheline Presle (baroana) și Cathe- 
rine Rouvel (Judith), toate celelalte 
roluri vor fidetinute deactorienglezi. 
Peter Ustinov, scenaristul serid- 
lului, a spus: „va fi o furtună într-un 
pahar de... beaujolais“, 


Andrei IRIMIA 


Dar antrenorul oaspeţilor? Dar arbi- 
trul to Bello despre acordarea 
unui 11 m. în minutul 89 şi la scorul 
de 0—0? Dar Răducanu? (mai ales 
Răducanu), Or, în cabine nu se dez- 
bracă numai jucătorii ci și patimile. 
Aici, în acest stadion al cuvintelor — 
portarii plîng, fundaşii urlă, mijlocașii 
rînjesc, arbitrii se baricadează. Căci 
toată lumea dă cu piciorul în ceea ce 
a fost, ca-ntr-o minge. Cu furie sau 
cu entuziasm (după cum e cazul). 
Dar aici, tocmai aici, unde pix-urile 
reporterilor umblă ca la ele — acasă— 
camerele de luat vederi nu pătrund 
niciodată. De ce? Şi — întrebare 
obligatorie — cine refuză camerelor 
dreptul de a intra în odăi? 

A! doilea punct: spiritul critic. 

Presa şi în primul rînd condeiele 
literare au apăsat în ultimii ani pe 
clapele ironiei, pamfletului ah-ului, 
întrebărilor neplăcute și a răspunsu- 
rilor asemenea, adică pe niște stări 
neîndoios omenești, care au rămas 
străine tv-ului, care se comportă în 
această privinţă la modul unui solist 
obişnuit a utiliza doar un sfert de 
claviatură. Si fără diez-uri. 

Că jugularea limbajului izvorăşte 
dintr-un fel de concepţie, știm. Aici 
nu e greu de efectuat deductia. Dar 
tot atît de ne-greu sîntem jòdemnati 
să afirmăm că amintita concepție 
trebuie negată, îngăduindu-se astfel 
camerelor închise (plus talentelor 
aflate în aceeași situație) să remonteze 
handicapul. 

Al. MIRODAN 


„Clochemerle“ 
la Londra 


ra 
un film cu 


GARBO 


„Toti diplomații mei nu au putut face 
pentru prestigiul Suediei 
cit a făcut marea Garbo“ 


literatura 


Gustav al Suediei 


Am cunoscut-o acum patruzeci de ani în fața 
cinematografului , Tranulis" din Constanţa. Un 
chip straniu mă privea insistent de pe afisul 
olorat pe care încercau să-l smulgă rafalele de vînt 

si în care băteau ritmic picăturile de ploaie. E 
poate una din cele mai puternice impresii pe 
care le-am păstrat din anii copilăriei. Chipul 
acela pusese stăpînire pe mine, mă ţinea țintuit 
în loc, mă obseda, mă iscodea parcă. Mi se părea 
văzut undeva într-o poză de carte, într-un album, 
într-o gravură veche din casa părintească. În orice 
caz, nu o fotografie, nu un desen, ci o fiinţă vie, 
supranaturală, un chip pe care-mi dădeam seama 
că n-am să-l pot uita niciodată stătea acolo, în 
fața mea, în lumina palidă si gălbuie a felinarelor 
e de pe afiş: Greta Garbo în 
a usem un mit, un mit 

vea apoi să apară sub masca și în toaletele 
ale altor mituri, mai mult sau mai puţin 
ute, dăruite literaturii de către Dumas-i 
O'Ne Pirandello,- Baun 
ermann, Arlen Sublim 

simboluri si pietre de încerca! 


ale scenei și ale ecranului 


tou 
atita cit 


ile literaturii 
stă actriţă de 
dintre inter 


i dat acest 


idolu n 
E 3 
apin a de 
Garbo 


manova, vibranta si 


ie teatru și de cinematograf 
asmat de strălucirea, de 
profund umană pe care Garbo 
hristie, eroina aceea atit 


exaitata eroina ca c ? 
de trunchiul unui copac batrin, martor al 
n re l-a și de carea 
Jind în 1935 
ze cu Garbo o nouă ver 
", de data asta nu cu. John 
Gilbert ci cu Fredric- March în rolul lui Vronski, 
film-distins de altfel ulterior cu Marele premiu al 
criticii new-yorkeze, aflindu-se pe atunci în 
America, unul din fiii țitanului de la lasnaia Poliana 
a fost invitat decătre M.G M. în calitate de consilier 


jdarence 
i tur 


K 
nei Kareni 


nepotrivire e fizicul divinei 
il celebrei « eate de tatăl să 
narea ui în Tolsto declarat 
cu emoție că nu mai ţine r te cur Anna 
zugrăvită de către marele său pirint 
mai poate agina decit a cum i it-¢ 


geniul inegalabilei Garbo! Am văzut la | f 


palatul d 


moră roz 


amanta țarului Nikolai a! doilea a! Rusiei. Scriitor 
es Daniel mi-a 
vibra extazul unc 


„fina: 


ancez:Gec 


mată în care 


K şe 
Garbo“. A 
vorba de „C 


romanul c 


"locuit-o pe Ksesins- 
caia, balerina isterizată de obsesia 


una din uluitoarele 


Garbo: 


Inegalabila 
PO RET MONS NOM SE AD a DY SA SPERIE ZE PEPI 


puntea unui vapor legănat de valurile Mări 
Baltice, un scriitor suedez mi-a mărturisit în 
j Ca are O parere preco 
merset Mat Y 


w zarea românului lui 
zi ilo n care Garbo o interpre- 
twd 1Zistral pe doamna doctor Walter, 

: teligentă care nu-și va ierta niciodată 
pasul it şi care în dorinţa de a-l ispăși va, pleca 


și să se sacrifice într-o regiune 
contaminată de holeră. Același scriitor.mi-a poves- 
tit entuziasmat că a revăzut la Stockholm „Gösta 
Berling", ecranizarea binecunoscutului roman al 
Selmei Lagerlòf, film care a prilejuit prima apari- 
tie a marei Garbo. Ciudat! Era un-rol episodic, 


Garbo era flancată de Lars Hanson si de Mona-Mar- 


Pan] 


Cele trei scrieri, adunate subtitlul Greta Garbo 
Editura „Meridiane"), sînt, cum era si normal, de 
trei tipuri diferite. Diferite nu numai stilistic 
ci diferite din punct de ve- 
rafic, aş spune. Mauriac este un 
uit — un Mare scriitor poate fi un 
foarte obişnuit. Billquist este un bio- 
af documentat ce înşiruie secvențele unei cari- 
înțelesul oricărui cititor, dînd faptele 
evidente si sugerînd, cu mare timiditate, profilul 
unui om, mult mai mult decît cel al unui artist 
Ecaterina Oproiu scrie un eseu despre star și 
Garbo, cînd luîndu-le împreună, cînd separindu- 
le. S este, incontestabil, cea mai dină- 
ului și ne trădează o lungă 
iespre această artă şi despre 


jica literar 


pectator obis 


= 
Ô 


oamenii ce o fac 
Este adevărat că aceste trei scrieri nu se supli- 
nesc una pe cealaltă, nu se repetă, ci se comple- 
> din aproape în aproape — oferind un 
f luminat din unghiuri diverse si complemen- 


tarce. 


Viața lui Garbo a stîrnit si stirneste curiozitate 
pentru că e atît de asemănătoare si, în același 
timp, atît de deosebită de cea a marilor actori şi 
staruri pe care filmul îi are în ultimii 50 de ani. 
Aceasta este și premiza și concluzia volumului; 
și nici Nu puteau fi altele. Deosebirea cea mai 

are este retragerea înainte de 40 de ani, înainte 
de ,compozitii". Ar fi fost Garbo în stare de 
compoziţii, de roluri episodice strălucitoare în 
10 minute, dg roluri de mamă a eroinei pe carea 
jucat-o acum 30 și mai bine de ani? 

lată un mister. Omul înconjurat de anonimat 
supravieţuieşte operei, privind-o ca și cum nici 
n-ar mai exista. Ca un sportiv care a doborit în 
juneţe toate recordurile în disciplină şi apoi s-ar 
fi apucat de crescut porumbei. Asocierea am făcut-o 
pentru că Garbo a făcut din film o performanţă 


LC U Li X AL LL 
forţă dramatică şi on i b 
de Garbo ș „mai de Garbo, de parcă ar vi 
să sublinieze ț fetia Astei Nielsen, care în timp 
filmărilor pentru „Gös lin vort € 
| fără il care var t ete 
nepaminteanè a tinerei li Cu 
re U tt AU. ta a rerit J reg Te 1 aco 
personajul interpretat de Garbo in filr pirat 
de romanul lui Hugo Bettaner. Am, | 
Divit coperta unei ediții de 
de 


P lasaréa l 
eroinei-sale. -Garbo sivliteratura! S-ar putea scrie 
zeci si zeci de pagini, cu aceeași infiorare pe cat 
Tennessee Williams în „Noaptea Iguanei” o pur 
în gura pictoriţei care, ca să- uze un țipăt din 
motive destul de indetente în 
graf, răspunde: perfect plauzibil: „Am. tipat de 
Era un film cu Garbo!..." 

M. DJENTEMIROY 


emoție. 


cel mai lung spectacol de adio 


zică; un artist n-are voie să se retri 
nsasi rațiunea de a trăi este arta sa 
Vorba „eu atît am avut de spus“ e frumoasă, 
dar nu știu cît de adevărată. Garbo nu are bio- 
grafie — are numai tinereţe — și sînt sigur că 


fi găsit, prin ani, roluri și pentru „divina”, în < 
ea ar fi putut să existe fără ruşine și fără 
puțină glorie. 

lată de ce viața sa este aproape un roman o 
romanță pentru nostalgii şi mă mir că filmul 


n-a “speculat încă această inscenare... vie. Garbo 
a avut, a vrut să aibă viața eroinelor sale — și a 
reușit. Caz rar în viața reală — caz frecvent în 
romane și filme. Aici, asa cum arată ultima partea 
cărții, se poate spune că starul se desparte de 
actor. Primul dispare pentru a lăsa loc celui de al 
doilea. Dar cel de al doilea a absentat —lăsîndu-ne 
nedumeriti și din nou făcîndu-ne să ne gîndim la 
efemeritatea cinematografului și spectacolului ce 
se dă zilnic pe toate pinzele albe din lume. 

În rest, Garbo e un caz de rigiditate. Origiditate 
prin trunchiere, prin amputare — așa cum e 
rigidă, bunăoară, Venus din Milo absentele îi 
fac misterul, 

E uşor de scrisbiografiaunuiactor și e aproape 
inutil; pentru că arta lui nu poate fi reluată în 
cuvinte — interesant este sa gindesti despre el — 
sau să scrii un imn ce nu poate să evite vetusta- 
tea — cum'e cel al lui Mauriac. În ultima parte a 
cărţii sînt multe gînduri și fraze interesante, vii, 
între care aceea că starul salvează lumea de vulga- 
ritate. Aș adăuga : si de monotonie sau de tiranie — 
pentru că pămîntul s-ar transforma în infern, dacă 
ar exista un singur star, o “singură vedetă. lată 
ctim cinematograful este o instituţie democratică: 
cultivă aleger iunea în fond libertatea. 


Gelu IONESCU 


sala unui cinemato- 


Stagiunea românească 


văzută 


de cititorii ,,Curierului“' 


Cronica 


spectatorului 


„Puterea si Adevărul“ 
ERE NE AAA. CTP E a EEE 


Q,.... Filmul acesta este viața trăită 
intens, viaţă care anulează noțiunea 
de spectator „stricto senso", impli- 
cîndu-ne puternic și adevărat, creînd 
atit de doritul dialog personaj-spec- 
tator, Este firesc să fie așa, deoarece 
întrebările lui Duma sînt şi ale 
noastre, greșelile lui Stoian poate 
că le-am făcut si nọi, iar un Vasile 
Olariu am întîlnit şi, uneori, „siliţi 
de împrejurări” nu am avut posibi- 
litatea unei discuții deschise... Este 
ceea ce vrea să stabilească filmul 
— adevărul care stă la baza comunis- 
mului, puternicul adevăr, învingător 
şi singurul, în lupta pentru cinste 
şi omenie. Urmărind destinul a 
cinci oameni, toti comunişti care nu 
o dată şi-au riscat viața pe aceeaşi 
baricadă —filmul, prin diversitatea si- 
tuțiilor-limită oferite de scenariu, 
deosebeşte evident cele cinci caracte- 
re, înlăturînd schematismul ce se 
făcea prea adesea simţit în producţiile 
studioului Bucureşti... „Ce-ar fi fost 
dacă...“ — pentru a folosi titlul unui 
interesant articol semnat de Titus 
Popovici — în construirea noii socie- 
tati ar fi acţionat numai oameni ca 
Stoian şi Olariu, ce-ar fi fost dacă un 
Duma sau un Petrescu n-ar fi inter- 
venit la timp? Poate că este între- 
barea fundamentală care-și găseşte 
răspunsul în însuşi adevărul filmu- 
lui, Privit din punctul de vedere al 
creaţiei filmice propriu-zise, cons- 
tatăm unele inegalităţi, diverse sec- 
vente de o stridenţă voită, momente 
de pură cascadorie care — la-o mai 
mare exigență a regiei — s-ar fi 
putut evita. În ceea ce-i priveşte'pe 
actori, ei au fost magistrali. Cred 
că au fost ajutaţi şi de partitură şi 
de libertatea oferită de regie. Nu 
am văzut un film cu Albulescu, sau 
Besoiu, Pellea sau Lazăr Vrabie, A 
fost un film cu Stoian, Duma, Pe- 
trescu și Olariu...“ 


Ulise VINOGRASCH!I 
str. Vasile Lupu 21, Galaţi 


Q,.... Vreau să vă mulțumesc (N.R.: 
scfisoarea e adresată lui Titus 
Popovici şi Manole Marcus) pentru 
acest film, căci el este pe drept 
cuvînt un film de artă, demonstrin- 
du-ne că cinematografia română a 
ajuns în pragul maturității. Vreau 
să vă mulţumesc pentru filmul poli- 
tic, filmul de relaţii de putere, fil- 
mul care se adresează direct publi- 
cului, vorbind românește, pentru că 
ne-ati arătat că atît puterea, cît și 
adevărul se află în noi, și numai noi 
singuri sîntem responsabili de fap- 
tele noastre. Filmul dumneavoastră 
ne-a făcut mai buni şi ne-a arătat 
nouă, tinerilor, cum trebuie să-i 
înţelegem pe părinţii noştri şi fră- 
mintarile lor.... Am înțeles că nu 
prin indiferență si neutralitate ne 
putem păstra liniştea, ci prin par- 
ticipare activă. Filmul dumneavoas- 
tră ne-a învățat că omul trebuie 
să-şi susțină convingerile si că nu 
trebuie să spună ceea ce alții vor 
să audă, ci adevărul care uneori e 
crud, dar care nu poate fi rostit 
decît tare și răspicat, cu cărțile pe 


masa „.. 


loan POPESCU 
str. 30 Dscembrie .57, Sighet 


42 


0..„De ce mi-ar fi rușine să vă 
destăinui că la acest nou film româ- 
nesc de două serii, intrasèém cu 
hotărîrea secretă de a părăsi sala 
imediat ce creatorii vor fi reușit să 
mă plictisească, să mă enerveze sau 
să mă obosească?! 

Dar, miracol, iată-mă țintuit trei 
ore în fotoliu, sorbind pur şi simplu 
fiecare replică, captivat, mut de 
admirație, deși pe pinza nu asistam 
la „Procesul de la Nürnberg“, -ci 
participam direct la acţiunea din 
„Puterea si adevărul“; -cucerit de 
interpretarea actoricească realizată 
la înalt nivel, deși pe ecran prota- 
goniștii nu se numeau Spencer 
Tracy, Henry Fonda sau Fredrich 
March, ci Mircea Albulescu, Amza 
Pellea şi lon Besoiu; emoţionat de 
exprimarea artistică. a filmului, ca 
operă de sine stătătoare, deși regi- 
zorul pe -care-l citisem pe generic 
nu se numea Costa Gavras, ci Manole 
Marcus, 

Acum am convingerea că „Puterea 
şi adevărul“, această operă majoră, 
va avea puterea să spargă vechile 
tipare din care filmele româneşti 
se nășteau moarte sau debile, pen- 
tru o artă autentică în slujba progre- 


sului". 
Constantin PRICOP 


tehnician din Bucureşti, 
aflat la odihnă la Băile Felix-Oradea 


N. R.: Din numeroasele scrisori; 
mai remarcăm una semnată de MIR: 
CEA PENTIA (B-dul Gh. Duca 24, 
Bucureşti) de meserie fizician la 
l, F. A, scrisoare în care „singura 
remarcă favorabilă e aceea la adresa 
scenaristului pentru curajul de a 
spune lucrurilor pe nume“; şi aceea 
a MIORIŢEI DODAN (str. Ana lpătescu 
46, Ploiești) care ține să aducă un 
omagiu special jocului lui „Amza 
Pellea. 


- 


— 
— 


DELIE REM AME: t TANEET E 
„Pădurea pierdută” 


Q,...Initial ceea ce m-a determi- 
nat să merg la această ultimă rea- 
lizare a lui Andrei Blaier a fost pre- 
zenta pe generic a excelentului Ila- 
rion Ciobanu. M-am obişnuit să-l 
văd compunînd roluri memorabile 
sau extragind din altele, aparent 
neînsemnate, semnificaţii adinci. Se 
degajă şi aici din interpretarea lui, 
în fiecare moment, o forță expresivă 
complesitoare. Montajul filmului ca 
şi regia mi s-au părut foarte adec- 
vate, cu amendamentul că se urmă- 
reşte parcă prea insistent lămurirea 
fiecărui detaliu al acţiunii. Mai ales 
spre final, trecerile în domeniul 
amintirii se aglomerează raspunzind, 
e drept, unor cerinţe de înțelegere 
a subiectului, dar lăsînd, poate toc- 
mai din acest motiv, impresia unui 
proces-verbal de constatare. Ima- 
ginea pădurii în flăcări, de o mare 
putere sugestivă, este prea puţin 
exploatată, şi mă gîndesc că ar fi 
putut deveni un foarte nimerit leit- 
motiv adîncind impresia şocantă de 
moment. În Cornel Patrichi am văzut 
resurse dramatice profunde. Cei- 


lalti interpreţi nu mi s-au părut a 

se ridica peste un nivel comun accep- 

tabil. M-a încîntat pur si “simplu 
imaginea lui Nicu Stan...“ 

Stefan DONATH 

B-dul Steagul Roșu 21, Brașov 


9 ....Dramatica secvență a nun- 
tit din filmul „Pădurea pierdută“ 
— splendid realizată. Felicitări lui 
Andrei Blaier, Nicu Stan și Cornel 
Patrichi“. 


Constantin PRICOP 


„Pentru că se iubesc“ 
PAT VE CCD) RIC II ANN EN IPEE ERE TIE PE 
9.... Totul e bine şi frumos pînă 
în momentul cînd El isi dă seama că 
Ea îşi iubește încă soţul şi se retrage 
— puţin cam forțat, aș zice eu, ca 
spectatoare — culegind aplauzele 
celor doi soti la scenă deschisă 
si recunoştinţa lor veşnică. 
Subiect destul de banal, totuși fil- 
mul place. M-am întrebat de ce? 
Poate pentru că e un film contem- 
poran+ (De cînd ne dorim noi un 
fimul despre tineret!) Poate pentru 
că e un film cu dragoste! (De cînd 
ne dorim noi un film despre o dra- 
goste marel). Sinceră să fiu, n-am 
găsit încă răspunsul. Cert este 
că am surprins mulţi ochi înlăcri- 
mati şi multe soapte impresionate: 
„Vai, săracul Emil! Cum şi-a călcat 
pe suflet! Dar ce „domn“ a fost!“ 
Nu este un film mare — in ciuda 
faptului că se bucură de interpre- 
tarea unui foarte mare actor: Em- 
merich Schäffer, a unei actriţe 
frumoase, llinca Tomoroveanu, şi a 
unui actor, zic eu, încă insuficient 
folosit, Alexandru Repan. Vorba 
lui Adamo: „Passe une carosse d'or 
et puis s'en va!" 
Mona MANU 
Splaiul Independenţei 204, București 


„Decolarea“ 


Q,,...Problemele filmului sînt obis= 
nuite, dar adevărate. Nu numai 
Paul Bentu aspiră spre înălţime şi 
nu vrea să accepte viața laaltitudinea 
ei joasă, nu numai el e un tînăr care 
se teme de ratare — sînt sute si 
mii de tineri care, aflaţi la primul 
pas în viață, sînt dezamigiti că 
planurile şi visurile lor nu corespund 
cu realitatea. Dar e de datoria lor 
să sfărime iluziile si să privească 
lucid viaţa... Desigur, mai trebuie 
mult pînă ce filmul nostru să exprime 
totul firesc, pînă ce nimic să nu mai 
pară căutat şi stîngaci. Dar impor- 
tant este că s-a exprimat ceva, că 
filmul are un conținut veridic, chiar 
dacă nu perfect realizat artistic. Pot 
asigura criticii noștri care aproape 
în exclusivitate, si unii foarte cate- 
goric, s-au pronunţat ca despre o 
„decolare ratată“ că mie filmul mi-a 
spus ceva tulburător. Cu multă 
pătrundere observa cîndva Liviu 
Ciulei că pentru noi, tinerii, „lumea 
filmului e aproape paralelă cu cea 
reală" şi că „filmul poate deveni pozi- 


tiv, cînd creează în intimitatea spec: 
tatorului un control al conştiinţei.“ 
Mie acest film mi-a creat un aseme- 
nea. control al conștiinței: eu, în 
situaţia lui Bentu ce-aş fi făcut, cum 
aş fi procedat?“ (Rodica D. — Lugoj) 
6... „Realizatorii filmului au meri- 
tul de a fi abordat o problemă acută, 
dar și vina de a nu o fi tratat profund. 
Mediul tonic în care se mişcă eroul 
e departe de a fi realizat în film. 
S-ar putea să fi existat o anume tea- 
mă de ton sententios, didacticist, 
cu diagnostice şi remedii precis 
conturate. Dar de aici pînă la necla- 
ritati, inutilităţi şi metraj folosit 


în gol —e o distanță apreciabilă.“ 


G. BRUCMAIER 
Pe Aa. 


Calea Unirii 27 — 31 ‚Suceava 
A ci, 
PORERNE t4 


gygh 


„Atunci i-am condamnat...“ 
PONEI = GAD E IPEE ao PUII FUS DEEA 


Într-o scrisoare foarte dură, dar 
şi semnată foarte curajos cu două 
inițiale, A. M. din Ploieşti — fără a 
analiza filmul—invocă reacţia nefa- 
vorabilă a sălii, la spectacolul de la 
18,30 (cînd vine lumea cea mai seri- 
oasè), şi cere realizatorilor să mai 
facă si cite o deplasare prin provin- 
cie, pentru a afla nu numai părerea 
spectatorilor din Capitală... În final; 
acerbul anonim notează că „o calitate 
a găsit, totuși: vorbirea — sună de 
data asta natural, mai convingător.“ 
(În acelaşi sens al nemulțumirii față 
de banda sonoră a filmelor româneşti, 
ne-a scris și CĂTĂLIN, str. Republi- 
cii 107, Bucşa).» lată însă că tot din 
Ploieşti, exact din orașul unde A. M. 
cerea realizatorilor să aterizeze, pri- 
mim o scrisoare entuziastă despre 
același film, semnată de MIORIŢA 
DODAN (str. Ana  lpătescu 46). 
Cităm: 

„Nicolaescu îşi începe cu un sus- 
pens admirabil filmul său. Prima 
scenă, a acelui galop înnebunitor 
peste miristi, fosnetul parcă amenin- 
titor al grinelor în dogoarea soa- 
relui, îţi dau puternica senzaţie a 
primejdiei care pluteşte în aer. 
Categoric, Nicolaescu are stofă de 
dramaturg. Nimic nu e greşit în acest 
film. Interpretarea rolului lui Ipu 
de către Amza Pellea este magistrală“. 

Şi pentru a nu exista vreun echivoc, 
corespondenta încheie: „Pâblicul a 
reacționat pozitiv la acest film. 
După terminarea spectacolului nu 
puține erau comentariile favora- 
bile“. 

Pentru MARIANA SABĂU din com. 
Tulca, judeţul Bihor, marea revelație 
a filmului este copilul Cristian Sof- 
ron căruia „i-am scris pină acum 
trei scrisori, m-am dus cu ele la poştă 
în oraşul Salonta, le-am pus recoman- 
date numai ca să ajungă, dar după 
cum se vede n-au ajuns“ şi ne cere 
în termenii ce mai patetici adresa 
„actorului“. Chiar şi aşa, noi nu ne 
abatem de la regula stabilită în curie- 
rul nostru: NU DĂM ADRESELE NICI U- 
NOR ACTORI, FIE ROMÂNI, FIE STRĂINI. 


fn topul cititorilor, 


pe locul intii, 


„Puterea si Adevărul“ 


Am zimbit 


la... 


„Ce-mi poate trece prin cap...“ 


„Întrucît îmi păreţi un om tare 
simpatic, întrucît îmi place gluma 
(și îmi place de ea cu atît mai mult 
cu cît e inofensivă), vă mai fac cu- 
noscute alte variante, necunoscute, 
ale cuvîntului „snob” și ale derivatu- 
lui său „snobist” pe care mi l-ați 
imputat în nr. 6/71; snobic (adj. m.). 
snobicesc (adv.), snobicistic (adv.), 
snobicisticesc (adv. si adj.), snobios 
snobesc, snobeală (nu ,snopeala"), 
snobat (adică făcut de către altul 
snob), snobulet sau snobuleață, sno- 
bulic. (Nu vă trec fiorii? Nu? Nici 
pe mine, totuși, i-auzi: „s-a apropiat 
cu un aer snobulic“), snobilic (ca 
diminutiv). 

Asta ca să vedeți ce poate: trece 
prin capul unui om atunci cînd ì se 
fac imputări nedrepte“. 

X. A. 8.-— 
31 ani, București 


„O combinaţie...“ 


„Ce aţi spune dacă am combina 
munţii Brașovului cu Delta Dunării 
pe ecran și cu unele detalii sistem 
„O floare şi doi grădinari"? Se pot 


scuzati, vă rog!... 


„Majestatea sa, spec- 


tatoruf!".., , Spectato- 
rul are întotdeauna 
dreptate“ „Spectatorul 
are pretenția..." 

Mă preocupă enorm 
succesul.de spectatori la filmele mele, 
gi la toate filmele. (As fi de o ipocri- 
zie banală dacă n-aş recunoaște că 
mă înteresează şi succesul de presă. 
Dar, de la o vreme, citesc mai rar 
cronicile, așa că nu prea știu cum stă 
cinematografia noastră din punctul 
ăsta de vedere. Adică îmi cade sub 
ochi o propoziție, precum că în fil- 
mul „Puterea și Adevărul“ actorii 
sînt străluciți, dar în afacerea asta re- 
gizorul nu are nici un amestec, și 
atunci renunţ la lectura integrală a 
compunerii, pentru că s-a călcat ală- 
turi de limitele seriozității. Cît de 
cît.. Adică, mă interesează dacă 
spectatorul merge la film, indiferent 
dacă după aceea are sau nu dreptate, 
dacă are sau nu pretenția... Dacă 
merge, există un cistig reciproc, 
pentru spectator și pentru film. 
Inevitabil. Pot exista şi pierderi, dar 
una peste alta funcţionează o gene- 
roasă lege a compensatiei. Dacă? 
Aceasta este, spun eu, problema 
numărul unu a cinematografiei uni- 
versale: spectatorul să frecventeze 
în continuare sala de cinema. Fil- 
mul să nu se lase copleșit de com- 
plexele civilizației moderne: como- 
ditatea papucilor din fața televizo- 
rului, iarba grasă a excursiilor, supra- 
solicitarea fizică și nervoasă de la 
serviciu, şi celelalte... 

Cunosc ţări unde cinematografele 
continuă să fie pline: Italia, Statele 


găsi destule subiecte sau titluri de 
film... Putem să arătăm un film cu 
toate detaliile României, atît la mun- 
te, cît și la mare sau Deltă, și putem 
să arătăm despre tineri totul ca să 
fie un film educativ. Dacă combinăm 


laolaltă munca, muzica și sportul 
am avea un film foarte bun“. 

y N. R. 

Deva 


N. R. : E minunat cit de simplu 
exprimati dvs., ceea ce pentru atitia 
oameni ai filmului e o problemă de 
zi şi de noapte. Tocmai asta e pro- 
blema: cum combinăm viața și munca 
— ta să nu mai vorbim de sport — 
pentru a avea un film foarte bun? 
Aici dacă ati avea o idee... 


OI Di ECRANE Pe LC EEE TEI 
Un aristotelian... 
Eet FO RAS BRE A OO DAN EI a 


„Dacă „O floare "și doi grădi-” 


nari" are mare succes de casă, nu 
înseamnă că este si valoros din 
punct de vedere estetic, dat fiind 


` că în cursul acţiunii întîlnim foarte 


multe coincidente inexplicabile din 
punctul de vedere al regulilor aristo- 
telice, o pledoarie neconvingătoare 
pentru platonism, o schematizare a 


acțiunii, a personajelor, aproape 
simpliste, ireale..." 
Un profesor din Călărași 


N. R.: Ne îngăduim să nu dăm 
numele corespondentului care a avut 


Cutezanta să se exprime astfel cu pri- 
vire la nemuritorul' film indian. Sîn- 
tem convinși că păstrîndu-i anonima- 
tul îi facem un bine, atit lui cit şi 
poștei din Călăraşi. 


De acord 
CU... 


9 George Motroc (str. Aurel Vlaicu 
48 — Galaţi):"... Găsesc că mulţi 
creatori de film se spală cam repede 
pe miini după terminarea unui film 
slab, turnînd în continuare film 
după film de aceeași calitate”. 

Q Anastasia (București): “... Publicul 
nu poate fi altfel decît aşa cum este 
educat de- cei meniti să-i asigure 
hrana spirituală“, 

6 Popescu D: Marcel (Feteşti): 
ms Oamenii nu se duc la film ca la 
meci sau ca sò dea un examen la 


Spectatooor! 


Un milion 


Unite, India, U.R.S.S.... Lumea se 
simte bine la cinema. De ce? S-au 
emis atît de multe explicații: de ce? 
și iată numaiciteva :subiect, montare, 
vedete, sentimente, destindere, edu- 
catie, regie, bancuri, plictiseală, caf- 
turi, sexy, plouă afară, etc., etc., 
atîtea explicații, încît mă interesează 
mai mult dacă, decît de ce merge 
spectatorul să vadă un film. Se va 
spune că există o strînsă legătură. 
N-o să contrazic pe nimeni. Există 
tot felul de lezături. 

Și în România merge multă lume 
la cinema. Foarte multă lume, sur- 
prinzător de multă în raport cu 
populația, cu numărul și starea teh- 
nică a cinematografelor, în care nu 
se vede, nu se aude, nu se respiră... 
În România, spectatorii sînt mai 
numeroși la. filmele nationale decît 
la cele străine. Filmele prpduse în 
ţară reprezentau 10%, din totalul 
filmelor difuzate într-un an, iar 
numărul spectatorilor 20%, din to- 
talul general. Aceasta în 1966-67. 
În utimul an se constată, din nov, 
o masivă creștere a publicului la 
filmele româneşti. Deci, răspunsul 
la dacă? este că da, filmele noastre 
sînt căutate. 


Un film. 


de oameni, 


În martie, revista „Cinema“ a 
publicat niște cifre. Contrazicerile 
dintre tabele şi textul la fotografii 
— adică fi!tmul „Tudor” are 9.775.355 
bilete vindute, deci spectatori, ju- 
mătate, vreo cinci milioane — nu 
influențează demonstrația statistică 
pe care o urmăresc. Să reținem că 
recordul absolut de spectatori 
îl deține filmul „Dacii“, anume 
8.303.162 la o anumită dată la care 
se- poate consemna și epuizarea 
difuzării. (Record de spectatori la 
un filmstrăin: „Spartacus“ (SUA — 
peste cinci milioane). Putem deduce 
că în populația țării, de circa 20 de 
milioane, cu o pătură activă de circa 
5 milioane, există un public poten- 
tial de cinema, de circa opt-nouă 
milioane. 

Fantastic! j 

,Cinema" mai publică 20 de tit- 
luri de filme cu peste 3 milioane 
spectatori. Din totalul de vreo 200 
filme româneşti realizate din 1949 
încoace. Deci, 10%, 

Fantastic! 

Dar eu vreau să mă refer la restul 
de 90%, cu aceeași stimă. La noi s-a 
acreditat ideea că un milion de 
spectatori la un film reprezintă 
un insucces. 


estetică ci din alte motive care se 
schimbă pe zi ce trece, motive le- 
gate de cultura sentimentelor“. 

e Sarmiş(Copșa Mică): “...Sîntem 
un popor de oameni frumoși.“ 

@ iulia Popescu (Constanta):"...Am 
vrea să mai rîdem și noi din toată 
inima,căci deobicei la filmele noastre 
numite comedii mai mult se plînge 
— evident, la figurat. Cum să nu 
plingi cînd în fața ta se derulează o 
dramă, drama comediei româneşti ?". 
6 Cosma lon (Str. Ostroveni 26 
— Rm. Vilcea): ,...A conchide că 
„snobismul e flagelul secolului" 


(Cinema nr. 6/71) mise pare puţin 
cam mult“, 


În numărul viitor, la rubrica 
„Dialog între cititori“ vom 
publica replicile unor cores- 
pondenti la „Curierul“ din 
nr. 3/72 consacrat filmului 
„Love Story”. 


„Curierul“ 
este selectat şi redactat 


de Radu COSAȘU 
DP SI VE PIERE DEAD SEE sie cala 


Fantastică eroare! Un milion de 


spectatori înseamnă că fiecare al 
zecelea om din acea populație de 
spectatori a văzut filmul, sau numă- 
rînd pe stradă si mic şi mare,din 
douăzeci în douăzeci, găsești pe unul 
care a văzut modestul film cu 
numai un mizer milion de spectatori, 
În Italia (peste 50 milioane locuitori) 
la un milion de spectatori visează 
orice producător, pentru că face 
egal un milion dolari încasări. De 
trei ori cît costă un film mediu. 

Poate că ar fi timpul să ne obis- 
nuim cu realitatea că un milion 
de spectatori înseamnă un fantastic 


„succes, indiferent de stelutele, no- 


tele, catalogările dirigentiale ale cu- 
tărui sau cutărui cronicar. Dacă 
s-ar publica lista filmelor românești 
cu peste un milion de spectatori, 
numărul titlurilor ar tinti către 
180... 

Fac parte dintre aceia care nu 
cred ca cinematograful a inventat 
vreo crimă. Sclavia negrilor, teroa- 
rea inchizitiei, violența deportări- 
lor şi toate violențele le știm dinainte 
de anul de graţie și lumină 1895. 
Nici măcar pe gangsteri şi pe inco- 
ruptibili nu i-a inventat filmul. 
Inutil să ne temem de prezentarea lor 
pe ecrane. 

Filmele româneşti, bune sau mai 
slabe, n-au avut niciodată vreo in- 
fluență nocivă asupra celor din sală, 
Din contră. Toată lumea a avut de 
cîştigat cîte ceva. 

Un film.. Un milion de oameni. 

Fantastic! 


Mircea MUREŞAN 


Va rugam... 


44 


(urmare din pag. 11) 


constituie adevărate puncte de 
reper în cinématografia noastră, 
care poartă in ele toate datele 
unei sensibile maturizari politice 
şi artistice. În această ştagiună, 
am fost martorii 3celui acut Mmo- 
ment de conștiință pe tăre l-a 
reprezentat „Puterea si ădevă- 
rul“, am aplaudat triumful incon- 
testabil al talentului celor care 
ne-au dat „Felix și Otilia“ (lulian 
Mihu), „Atunci i-am condamnat 
pe toti la moarte“ (Sergiu Nico- 
laescu). 


Q Mai mult decît nereusita 
unui film sau a altuia (la urma 
urmei, oricărui artist i se poate 
întîmpla să dea față-n față cu 
eșecul) mă mihneste dîrzenia cu 
care unii cineaști isi cheltuiesc 
forțele şi experiența în intreprin- 
deri sortite de la început neiz- 
bînzii, compromisului, in încer- 
cări facile ce nu mai pot fi scuzate 
astăzi, cînd cinematografia noas- 
tra este destul de coaptă, ca 
vîrstă (invocarea tinereţii nu mai 
sună frumos nici ca metaforă). 


@ Continuă să fie o așteptare; 
o lungă așteptare, filmul de 
actualitate, viguros, dinamic, ca- 
pabil să-şi asume răspunderi, să 
ne implice în dezbaterile sale. 
„Decolarea“, „Pentru că se iu- 
besc", ,Fratii" nu au fost decît 
întruchipări ale unor bune in- 
tentii, materializate pe bucățele. 

Tinerii care au ceva de spus în 
cinematografia noastră sînt lăsați 
să aştepte prea mult între un 
film şi altul. Mă întreb de ce, 
după un debut remarcabil cu 
„Apa ca un bivol negru“, filmul 
lui Dan Pita şi Mircea Veroiu 
„Nunta de piatră“ nu a fost încă 
programat? 


Cred că 


nimeni nu are 
nevoie de 


fiime-hibrid 


Q Revelatii? „Puterea si ade- 
vărul” şi „Atunci i-am condamnat 
pe toti la moarte“. „Puterea si 
adevărul“ este chiar o piatră de 
hotar pentru cinematografit O 
destindere în toate compartimen- 
tele. Un film neașteptat și bine- 
venit. 


e Déceptii? Actorii noştri de 
comedie n-au dat încă. ce pot în 
filmele noastre. În afară poate de 
Dem Rădulescu, caree un Alberto 
Sordi; are o pasiune nebiruită 
pentru tot ce face. Are o inocenti 
plină de farmec. 


Q Așașteptadela producătorii 
cubi o delimitare a formulelor 
de film pe care eu le împart în 
două categorii. Cele pentru artă, 
ca „Nunta de piatră“, “cu un 
buget mic, care să caute căi noi 
în cinematografie si—celelalte, 
scenarii apte să aibă succes la 


Care a fost 
revelația ? 


public. Filmele hibrid, ca să 
umple o sferă tematică fără să fie 
înscrise în aceste două categorii, 
sînt ineficiente. 


Mircea MUREŞAN: 


Revelatia ? 
„Puterea si adevărul“. 
Dar e un singur film 


din 16 făcute si 25 promise 


Q „Puterea si adevărul”. 


O faptul că nu s-au realizat 
cele 25 de filme promise condu- 
cerii de partid, ci numai 16, din 
care unul singur este „Puterea si 
adevărul“, 


Q Nu, nu mă puteam aștepta 
să fie altfel, cunoscind situaţia 
organizatorică a cinematografiei, 


Doru POPOVICI: 


E un record 
să se poată vorbi de 
trei filme foarte bune 
intr-o singură stagiune ! 


Q Revelația stagiunii o repre- 
zintă trei filme: acela conceput 
pe dramatica si impresionanta 
nuvelă a lui Titus Popovici — 
„Şi atunci i-am condamnat . pe 
toti la moarte“, apoi „Puterea si 
adevărul“ si, în sfîrşit, „Felix 
şi Otilia“. Dacă într-un an apare 
un singur film bun, este enorm 
pentru o ţară de douăzeci de 
milioane de locuitori şi cu o cine- 
matografie tînără, Or, iată că în 
acest an putem vorbi, cu o legiti- 
mă satisfacție, de trei filme 
bune — nemaivorbind de muzica 
lor foarte expresivă, ceea ce în 
calitate de compozitor mă bucură 
cu adevărat. 


Q M-au dezamăgit aceia care 
nu se pricep la cinematografie, 
în -schimb. au dat verdicte (la 
fotbal, la cinematografie și la 
muzica ușoară se pricepe toată 
lumea...). Ne bucurăm de valoroși 
regizori şi de actori daruiti; să 
avem încredere în spiritul crea- 
tor şi să judecăm producţiile 
„sine ira et studio“, 


Q Doresc si experimente cu 
caracter novator (vezi de pildă 
filmele lui Mircea Săucan). Este 
firesc să susţinem inovaţia într-o 
ţară cu un evident „spirit nova- 
tor“. Sînt împotriva-exclusivis- 
mului şi cred că „arta mare" 
poate fi „tradițională“, „centris- 
tă“ — îmbinînd armonios „ve- 
chiul” și „noul“, precum şi de 
wavangarda', cu mijloace de expre- 


w 
Ce v-a 
dezamagit ? 


sie foarte noi, deoargce nu ,for- 
ma" primează, ci forța emotio- 
nală, corelatia dintre continut și 
legile etice ale tipului nostru, 
ancorarea înir-o cultură, precum 
şi reliefarea făzuinţelor contem- 
porane. Cu alte cuvinte, măies- 
tria! 


Horia PĂTRAŞCU: 


As fi dorit mai mult 
adevăr in subiecte 
şi mai multă putere 
de a intelege lumea 


e Modesti (numeric!), stagiu- 
nea e categoric afirmativă din 
punct de vedere calitativ. Mă 
refer la „Puterea și adevărul” — 
pentru realismul şi curajul abor- 
dării unei tematici relativ con- 
kt ja si a asupra căreia cineaștii 
noștri s-au aplecat pînă acum 
destul de rar şi mai ales nu îndea- 
juns de sincer! — şi la „Felix şi 
Otilia” — pentru reuşita sa inté- 
grală, în a crea acel „spaţiu per- 
sonal cinematografic“ de care 
avem atîta nevoie, 


Q ...multe! Inclusiv nişte insa- 
tisfactii de ordin, hmm!... absolut 
personal. Dar asta € o altă ches- 
tiune gi nu interesează pe nimeni, 


Q Multe: mai multe filme de 
actualitate imediată, mai multe 
nume noi de realizatori, lansați cu 
mai multă încredere de către 
forurile în drept să o' facă. Mai 
mult ADEVĂR în subiecte si 
tratare, Mai multă PUTERE de a 
înțelege și a analiza extrem de 
complexa lume pe care o trăim. 
Mai multă responsabilitate civică 
şi profesionalism, Ajunge! 


D.1. SUCHIANU: 


Pentru mine 
stagiunea 
s-a redus 

la cinci filme 


Q Cineastii noștri comit ade- 
sea eroarea de a zugrăvi societatea 
cea nouă în loc dea picta pe omul 
cel nou care locuiește întrînsa. 
A descrie societatea duce la filme 
de gen exponat, cu un dezagrea- 
bil iz publicitar. lată de ce am 
apreciat mai ku seamă cinci 
filme: „Puterea și adevărul", 
,Decolarea", „Pădurea pierdută” 

i „Pentru că se iubesc”. Primele 
două ilustrează în mod remarca- 
bil ce spuneam mai sus, Acţiunea 
se petrece în cadrul unui vast 
șantier, dar nu ni se dă nici un 
eveniment de șantier. Faptele sînt 
opinii omenești în conflict, semi- 
erori şi semi-adevăruri care se 


Ce ati fi 
asteptat ? 


înfruntă, iar toate laolaltă ducind 
la ceva din portretul omului nou. 

În filmul lui Omescu „Pentru 
că se iubesc“, „omul nou" este un 
om foarte eroic, viteaz fără fan- 
faronadă, pătruns de umilitate 
și obiectivitate. Există o regulă 
sacrosanctă în morală și justiţie, 
anume că nu poţi fi și judecător 
şi parte, că un magistrat trebuie 
să fie recuzat, dacă are vreun 
amestec personal în procesul de 
pe rol. Eroul nostru calcă această 
regulă. Nu se recuză și judecă. 
De ce? Pentru că el ascultă deo 
morală superioară, care zice că 
dreptatea unui verdict de tribu- 
nal depinde de cantitatea de piese 
din dosar, de bogăţia lui în fapte 
și mărturii. lar printre aceste 
dovezi, cele mai doveditoare sînt 
faptele savirsite, trăite de însuși 
judecătorul care va da sentinţa. 
an veti spune poate că asta cere 

acel magistrat să fie un supra- 
dèv Desigur. În etica omului nou, 
judecătorul de oameni este prin 
definiţie (si nu are voie să nu fie) 
un fel de supra-om. 

In „Decolarea“, omul nou se 
precizează din neîncetatele lui 
ciocniri cu omul vechi. 

Omul cel nou, exasperat, pleacă 
și absenţa lui, printr-un concurs 
foarte fortuit de împrejurări, 
cauzează moartea omului vechi, 
fără nici o vină a celuilalt. Pentru 
simplul fapt că o acţiunea saa 
produs, oricît de indirect, moar- 
tea unui alt om, fie chiar a dușma- 
nului pentru acest simplu fapt, 
el se socoate vinovat... 

În „Pădurea pierdută“ apare pe 
ecran numai omul vechi. Abia la 
urmă, în citeva fraze, aflăm că 
acest om vechi, timp de 20 de ani, 
s-a căit, s-a pedepsit și a devenit 
un cu totul alt om. Si aici, ca gi în 
celelalte filme semnalate, naşterea 
omului nou ne este arătată cu 
discreţie, cu o rafinată sobrietate. 

Q Cealaltă întrebare: care din 
filme m-au dezamăgit? Celelalte 
şase pentru cusururile lor (pe cele 
mai grave le-am semnalat in 
cronicile mele respective.) 


Malvina URȘIANU: 


Două revelații 
certe 
și nici o dezamăgire 
surpriză 


Q În mod cert, revélatiile sta- 
giunii au fost realizările regizori- 
lor Manole Marcus şi lulian Mihu 
(„Puterea 'și adevărul“ şi „Felix 
şi Otilia“). Le socotesc revelații, 
dar nu și surprize..Cu aceste 
filme, cei doi realizatori s-au 
situat la cota lor de valoare, pe 
care le-am atribuit-o dintotdea- 
una. 


Q Mi întrebaţi dacă stagiunea 
m-a dezamăgit. O dezamăgire ar 
presupune, tuşi, o surpriză. 
Si pot afirma nu am avut nici 
asemenea surprize. 


Q Dacă m-am așteptat la mai 
mult? Nu, nu am așteptat. 


dicționarul unei constelații 


„Orizont“ de Găbor Pâl: un ado- 
lescent nemulțumit de sine însuşi 
şi de tot ce e în jur (un fel de „As 
de pică” maghiar) își caută, fără să 
se explice şi fără să ceară cuiva 
lămuriri, dreptatea. 

„lubire” de Makk Karoly. Două 
femei luptă, avînd ca arme numai 
sensibilitatea si tandretea, cu vicisi- 
tudinile care le-au dezbinat familia, 

„Sarika, dragă“ de Sândor Pal: 
un artist, înstrăinat prematur de 
viață, caută un modus vivendi cu 
oamenii din mijlocul cărora plecase. 

„Timpul prezent" de Bacsó Peter: 
un muncitor virstnic luptă pentru 
onoarea meseriei sale, riscînd să fie 
învins de inertiile mediului. 

Si, în sfîrșit, „Sindbad“ de Husza- 
rik Zoltân: istoria unui suflet con- 
torsionat care piere fără a fi reușit 
să găsească iubirea într-o lume 
hedonistă... 

lată diagrama succintă a săp- 
tămînii maghiare desfășurate luna 
trecută la Cinematecă. Cinci filme 
care desemnează conturul unei cine- 
matografii, chiar dacă selecţia nu s-a 
oprit la cele mai importante, chiar 
dacă unele din ele sînt produse mi- 
jlocii, fără aspirații la eternitate. In- 
diferent de variațiile calitative, fie- 
care din ele utilizează însă un limbaj 
cinematografic, un limbaj comun, 
fără posibilitatea dea fi confundat. 
at e e GRA A m E «dpi. e 


Un termen de dicționar 


În timp ce dezorientatul din 
„Sarika, dragă“ umflă, din adîncul 
plămînilor, o saltea pneumatică (e 
despărţit de soție și a rămas cu stric- 
tul mobilier necesar), în celălalt colţ 
al încăperii sună pe neașteptate tele- 
fonul. E un telefon important: perso- 
najul ezită o clipă, apoi lasă salteaua 
să se dezumfle și face un salt spre 
aparat. S-a petrecut un fapt cinema- 
tografic, care a durat cîteva secunde, 
dar a răscolit o biografie plină de 
tensiune, Intreaga ernehotirire se dă 
în vileag, toti contratimpii ei se con- 
centrează aici. Nu e secvența cea 
mai importantă din film, iar filmul 
nu e nici el cel mai important; am 
citat, doar, un termen de limbaj, un 
termen oarecare din dicţionarul 


Ultimul său film 
(Montgomery Clift) 


Austeritate 


Mort la 45 de ani, Montgomery 
Clift a rămas una din fascinantele 
figuri ale cinematografului, cu toate 
că a turnat nu mai mult de 17 fil- 
me. Omul solitar, cu o bogată viață 


O săptămină din luna mai 
am făcut cunoştinţă 
cu ultima generaţie 
de regizori maghiari 


Meticulosul flux al amintirilor 
(„Sindbad“) 


ungaro-cinematografic. Un termen 
cu putere de generalizare. In toate 
celelalte filme, țesătura simbolului 
cu viața este la fel de fină, îmbinată 
la fel de neobservat, Cele două accep- 
tit ale faptului — realistă și simbo- 
lică — se suprapun tot timpul, părînd 
că fac abstracție una de alta, dar 
imaginînd o singură suprafață; ideea 
primește trup veridic, iar „viața“ 
se îmbibă de înțelegeri subtextuale. 
Cadrele sînt scurte, stringente, limi- 
tate uneori la un simplu gest, la o 
simplă sugestie. Flash-uri, stop-cadre 
şi prim-planuri segmentează pînă 


la obsesie curgerea filmului, care este 


interioară , avea tăria să refuze toate 
rolurile pe care nu le simţea ale sale. 
Cînd Stanley Kramer i-a propus, de 
pildă, rolul procurorului american 
din „Procesul de la Niirnberg", Clift 
a reflectat două zile după care l-a 
refuzat pentru a cere rolul neînsem- 
nat, dar devenit pe urmă memorabil, 
al martorului polonez. Sînt lucruri 
de care ne amintim azi, cînd el ar 
fi împlinit 51 de ani şi cînd atîtea 
vedete forțează celebritatea să le 
caute. 


Un producător grăbit 
meme ee a e 
Preşedintele companiei indepen- 
dente „The Filmmakers Group“, 
Bernard Donnenfeld, a anunțat achi- 


cînd voluptuos expresionistă (ca în 
„Sindbad"), cînd ascetic-ondulati (ca 
în „Orizont“), cînd hazardat de linia- 
ră, reportericească aproape (ca în 
„Sarika, dragă" sau în „Timpul pre- 
zent"). 

Liniile réaliste sînt, însă, adesea 
virate spre insolit. Teribilisti, sen- 
zuali, cu o mare libertate a mişcării 
cinematografice, autorii se opresc 
uneori asupra unei secvențe si fan- 
tazează prelung asupra ei, pînă la” 
joc, întrebîndu-se parcă în sinea lor: 
„Ce-ar mai putea iesi din această 
situație" ? Eirenunta în acele momente 
la selecția riguroasă, artistică, parind 


fără mască 


zitionarea dreptului de a transpune 
pe ecran cartea „Stroheim, masca 
vie", Biografia, semnată de Rowland 
Barber, va fi publicată însă abia la 
începutul anului viitor. 


că-şi pun în gînd să coloreze intim- 
plarea cu tot ce ar putea fi înaintea 
ei sau i-ar fi putut urma. De aici, 
acea binecuvîntată lipsă de previzibil, 
ajungînd — rar, ce-i drept — la 
gratuitism. De multe ori se ajunge 
chiar la ticuri formale, dar la ticuri 
care fac bine filmului, la ticuri care 
se sprijină unele pe altele dînd acea 
rezultantă stranie care împrumută 
farmec banalititii. 


Stelele se pun reciproc în valoare 


Dacă vrem să ne reintoarcem la 
elementele de problematică, vom 
găsi aceeași înrudire. Arta si Adevărul 
se caută neîncetat, curajos, se tin 
într-o strînsă tensiune. Indiferent de 
factura filmului  („Sindbad“ este 
ecranizarea unui roman de la înce- 
putul secolului), persistă ideea fun- 
damentală că, indiferent de împreju- 
rările in care'se zbate, omul merită 
să-și găsească fericirea şi este obligat 
să lupte, nealegind mijloacele, pen- 
tru asta. Este o lume a oamenilor 
mărunți, dar tari, care simt nevoia 
imperioasă a dăruirii şi care suferă 
fie pentru că nu știu cum să se dăru- 
iască, fie pentru că dăruirea nu le 
este permisă. De multe ori, ei se 
refugiază în eros ca într-un exil pro- 
vizoriu. De obicei, e nevoie de un 
conflict vehement pentru ca intele- 
gerea să se reverse asupra lor. Auto- 
rii fug însă de limpeziri (greu de 
găsit o mai dîrză moralofobie!), 
astfel încît finalurile sînt lăsate des- 
chise, conflictul raminind în același 
timp apoteotic şi concluziv. 

Uneori, acești autori tineri sea- 
mănă foarte mult între ei; alteori, 
repetițiile unuia trădează manierele 
celuilalt; dar toti, împreună, alcă- 
tuiesc o școală. Actualitatea subia- 
centă din filmele lor îi pune într-o 
situație de solidaritate avantajoasă, 
așa cum stelele unei constelații, ori- 
cît de palide, se pun reciproc in va- 
loare prin desenul pe care-l alcătu- 
iese pe cer. De la comediile cu nylon 
și manichiuriste, de pînă acum un 
deceniu, cinematograful maghiar a 
parcurs drumul spre această conste- 
latie într-o rachetă supersonică. 

Octavian MACAVEI 


Senectute și noblețe 
(Greta Garbo) 


Sfinxul Garbo 


m a men on 

Greta Garbo continuă, la 66 de 
ani, să ducă viața retrasă care a 
înconjurat-o în tinerețe de atita 
mister. Alături poate fi văzută una 
din cele mai recente fotografii ale 
„Sfinxului Garbo“, 


. Talentul strălucit, 
omul de mare omenie, 


constiinta generoasă 


Cunoştință destul de 

îndepărtată, prin slaba 

frecvență cu care il 

intilnesti, ești surprins 

de fiecare dată de bucu- 

ria ` şi. efuziunea cu 
care te întîmpină. Cauti în memorie 
momente - în “care să-ţi fi cîştigat 
merite în faţa lui și.niciodată nu le 
găsești . potrivite pentru a justifica 
afecțiunea și încrederea cu care te 
priveşte, de. parcă ai fi autorul unor 
numeroase, vechi si nai acte de vitejie 
sau realizări de excepţie. Aproape 
ca-ti vine să crezi că le-ai si înfăp- 
tuit +si el doar aşteaptă să i le con- 
firmi,-ca să te felicite, dar va rămîne 
discret, dacă nu vei spune nimic, 
continuînd să se bucure, cu 0 imper- 
turbabilă liniște interioară şi ace- 
eași credință în priviri. 

Este convins că eşti un om bun 
şi nu-ți vorbește de alți oameni 
decit de bine. Nu-livei auzi niciodată 
spunind un cuvint rău sau diminu- 
înd pe cineva, chiar dacă e vorba 
de un ins cu citeva capete mai jos 
decit dinsul şi lipsit de strălucire. 
Pare să cunoască limitele si păcatele 
fiecăruia, dar îl irită ideea de a vorbi 
despre ele și găseşte oricînd cuvinte 
de laudă pentru fiecare dintre cola- 
boratori. Nu vorbește cu nici un 
prilej despre: sine însuşi, fără să-i 
pomenească şi fără să insiste a-i 
plasa cu cel puţin o treaptă mai sus 
decit merită, chiar dacă le știe locul 
adevărat. Fără să vrea pentru sine 
privilegii în ordinea ierarhiei sociale 
si obștești, din care nici nu are parte, 
e bucuros că poate, cel puţin în 
cugetul său, să dea satisfacție altora. 

Are în «e! însuși atîta- spațiu de 
experiență, talent -şi omenie, încît 
lucrurile- mici nu pot să-l captiveze 
şi unele diferențieri — pentru noi, 
oamenii obișnuiți, capitale — lui ti 
scapă cu desăvîrşire. Nu-l contrari- 
ază modestia puterilor cuiva, dacă 
o comuniune de efort l-a ajutat pe 
cel în cauză să-și găsească © justifi- 
care. Uneori: se lasă însă întristat 
de cite un rezultat cert mediocru 
la care asistă și-l recunoaște ca atare, 
cu “chipul. adumbrit și vocea ingri- 
jorată, “de parcă propria sa soartă 
ar fi în joc, Nu se poate să nu observi 
că simte de la distanță impostura, 
preferind să treacă la alt subiect. 
Orice act de degradare a profesiunii 
sale —fiindcă alături de mediocritate 
şi impostura mai există si 'nepri- 
cepere, mai există și lucru de min- 
tuială — îl face sè sufere. De aceea 
poate, chiar -cînd întîlnirea. se. pre- 


46 


lungeste, preferă să te întrebe de 
sănătate, de familie, să se confeseze 
în probleme de viață si, în schimb, 
devine ușor alergic cînd discuţia 
alunecă spre laturile profesionale. 
A-i lua un interviu este totdeauna 
o operație cum nu se poate mai 
dificultuoasă, pentru că orice cuvînt, 
în tangenţă cu meseria şi arta sa, ca- 
pătă proporţii și semnificaţii nebă- 
nuite și va fi drămuit îndelung, 
controlat îndeaproape pe parcursul 
tipăririi și rejudecat sever, cînd 
textul apare. 

Pe platou, dacă îl vizitezi în timpul 
lucrului, nu te cunoaște. Trece pe 
lîngă tine fără să te vadă sau, după 
un salut destul de rece și sumar, 
însoțit de un surîs îndepărtat, îți 
întoarce spatele, pe neobservate, 
în modul cel mai firesc, dar definitiv. 
Dacă îl abordezi, îţi va vorbi mai 
ales despre inconvenientele tehnice, 
Dar n-are timp nici de astea şi pri- 
vește mereu dincolo de tine. ÎI de- 
voră o sete abstractă și continuă 
de a vedea, de a capta lumina și 
semnele spațiului înconjurător, pen- 
tru a le prelucra în laboratorul 
secret al retinei sale dilatate. 

ln“priviri i se concentrează si i 
se distilează întreaga fiinţă — ceva 
din alura masivă, din plastica încon- 
fundabilă a mişcărilor sale, din con- 
vulsiile care îl consumă si din opti- 
unile care îl limpezesc interior, se 
transmite de asemenea în imaginea 
de pe celuloid. În lipsa pensulei, 
pictează transfigurînd în lumină pro- 
pria sa existenţă. Cadrele filmate de 
el au totdeauna consistență si adin- 
cime. Chiar un perete gol și cenușiu 
capătă materialitate și infinitii pori 
invizibili ai zidului compun un peisaj 
reliefat în nuanţe. Lumina vibrează 
în stabilitatea ei, ca și petele de 
umbră, care par obţinute pe ecran, 
precum pe șevalet, cu o pastă densă, 
aşezată cu cuțitul. lar portretele, 
chipurile umane, ani se relevă, trans- 
portate de  fascicolele luminoase, 
de o neobişnuită precizie, vitalitate 
şi strălucire, pentru că au fost 
privite cu obiectivitate și luminate 
cu patima, minuțioasă şi aplicată, 
care-l animă pe operator. 

Este unul din oamenii de omenie, 
de talent — în cazul său, de geniu 
al profesiunii — pe care-i are cine- 
matografia noastră: Ovidiu Gologan, 
cineastul emerit, prea puţin onorat 
de titluri, care a împlinit în această 
primăvară 60 de ani, creatorul 
imaginii la „Moăra cu noroc”, „Pă- 
durea spînzuraţilori... 


i 
î 


Ovidiu 
Gologan 
a 


60 de ani 


Colegului, prietenului, maestrului 


Dragă Ovidiu, l 
Mò bucur că pot sò te felicit in acest verde anotimp bucurestean, cu pri- 
lejul împlinirii celor 60 de ani ai tăi. Mă bucur că sint dintre aceia care au 
lucrat cu tine încă de la primele filme si pentru faptul/că am avut prilejul, 
mai recent, să ne întîlnim la filmul „Facerea lumii“. Mă bucur că pot să te 
laud din toată inima si fățiș, şi oricît de mult, pentru că tu nu vei fi niciodată 
altfel diecit ești acum, in darinta ta de perfecțiune, În dragostea ta pentru 
artă. Îţi urez ca fiecare an de acum încolo să-ți prilejuiască o nouă împlinire 
şi un nou succes, 
Marga BARBU 
Cu ocazia împlinirii frumoasei vîrste de 60 de ani, dintre care mai mult 
de jumătate în cinematografie, noi, cineaștii mai virstnici şi mai tineri, urăm 
maestrului nostru Ovidiu Gologan viață lungă, sănătate și multe succese. in 
niu cinematografic căruia i-a dăruit tot ce are mai bun. 
George CORNEA 


60 de ani. lată un prilej fericit de a-ți arăta dragostea și admiraţia pentru 
un coleg și nedespărţit prieten. 

Pe Ovidiu Gologan, care întreaga viaţă şi-a inchinat-o aparatului de fil- 
mat si frumuseţii imaginii, noi îl sărbătorim şi îi urăm mulţi ani și încă multe 


Succese. 


lon COZMA 


Ne-am întilnit la „Moara cu noroc“. De atunci nu l-am mai scos din inima 
mea pe acest iscusit caligraf al luminii, pe acest mare operator al filmului 
românesc. lar cînd acesttalent îl poartă un OM şi cetăţean ‘de o cumsecădenie 
cum e Ovidiu Gologan, e cu atit mai valoros. De aceea îl preţuiesc asa de m It 
si îi doresc mulți ani în profesia ps care o iubește. 

Colea RĂUTU 


Prietenului, fratelui meu drag, marelui artist Ovidiu Gologan îi. urez din 
tot sufletul „La mulți ani“. Atit de mulţi încit'să facem împreună un film cînd 
voi împlini şi eu 60 x 2 ani. i 

Victor REBENGIUC 


Talentul nu'are virstă. El se împlineşte, se maturizeazò: Ovidiu Gologan 
se află la apogeul creaţiei sale, în plină putere de muncă, inventiv, dăruit 
fără limite profesiei sale pe care o slujește cu devoțiune, de la prima fotogramă 
pe care ochiul său — larg deschis asupra realitòtilor tragice şi luminoase 
ale Rominiei de ieri si de azi — a inregistrat-o. Împărtăşesc în continuare, ală- 
turi de el, clipe de emoție si indltare, la fiecare cadru pe care îl înregistrăm 
din „Ciprian Porumbescu“. Și cu toţii sîntem datori si fericiţi să-i urăm aces- 
tui MARE COLEG ani mulţi, noi succese. 


Gheorghe VITANIDIS 


MICRO-BIO-FILMOGRAFIE 


«“g- S-a născut în 1912, la Bucureşti 
9 1936 si anii următori: subiecte de 
Naţional: Cinematografic 
9.1944: filmează din proprie inițiativă aspecte ale 
naționale eliberatoare şi 
urmează 
1949: semnează. imaginea documentarului „Scrisoarea lui: lon 
Marin către Scînteia“, turnat în regia lui Victor Iliu 
1950; „Viaţa învinge“ 
1953: , Nepotii gornistului“ 
1954: „Cu Marincea e ceva“, „Gelozia bat-o vina“ 
1956: „Moara cu noroc“ 
1963: „Lumină de iulie“ 
1964 — „Pădurea. spinzuraţilor“ (Premiul de excelență UNIA- 
TEC, Milano, 1964; Premiul pentru cea mai bună imaginc, 
Mamaia, 1965) 
1966: , Corigenta domnului profesor“ 
Druckman) 
1968: „Aventurile lui Tom Sawyer“, „Moartea lui Joe indianul" 
(în “colaborare cu “Robert Lefebvre) 
1971: „Facerea lumii“ 


jurnal în cadrul Oficiului 


insurecției 
ale evenimentelor istorice. care îi 


(în colaborare cu lulius 


$ 


| 


panoramic românesc '72 


instantaneu 


Un panou pus foarte 
la vedere în mijlocul 
nema străzii: „atenție, pla- 
toul de filmare, nu in- 
trati", are, pare-se, un 
rezultat contrar reco- 
mandărilor: lumea se înghesuie pe 
cheiul Dîmboviței într-o porțiune 
de obicei pașnică şi ferită de curio- 
zitatea trecătorilor. Un tramvai, 
ca în '45, cu reclame și afișe lipite 
pe el, își face pregătirile de intrare 
în raza aparatului de filmat. Printre 
copacii pletoși, bine infipti în sca- 
unele lor de vedete, Ilarion Ciobanu 
si" ne-actorul Sandy Dobrescu, „o 
moacă bună de polițist“, ascultă 
ultimele indicaţii ale regizorului. 
„Mini curate" (scenariul Titus 
Popovici şi Petre Sălcudeanu), fil- 
mul poliţist la care lucrează acum cu 
febrilitatea-i caracteristică Sergiu Ni- 
colaescu, merge într-un ritm „de 
urmărire”, „Am obţinut pînă acum- 
îmi “spune regizorul — o atmosferă 
de o mare încordare. Sper că va fi 
un film care îi va ţine pe spectatori 
cu sufletul la gură. Caractere tari, 
situaţii tari, ritm tare. Așa şi cred 
că se cuvine să fie acest film care are 
o factură polițistă, dar a cărui acti- 
une este plasată la răscrucea unor 
epoci. Pentru că ceea ce se întîmplă 
în prim-plan este direct condiționat 
de fundalul social-istoric". 

Vorbim, firește, printre picături, 
pentru că, prin portavoce, regizo- 
rul a mai dat cîteva instrucțiuni 
asistentilor, s-a înțeles din ochi cu 
Ilarion Ciobanu si Sandy Dobrescu. 
Scenograful Radu Boruzescu repară 
o reclamă pusă pe acoperișul tram- 
vaiului, controlează un panou de 
afișaj cercetat cam brutal de niște 
curioşi ai străzii ;pictorița de costume 
Miruna Boruzescu e  dezolată că 
unui interpret de aproape doi 
metri înălțime nu-i vine un costum 
luat de la garderobă şi care fusese 
confecționat pentru cineva de cel 
mult 1,65 m. Regizorul secund se 
luptă cu troleul rebel al unui tram- 
vai, care s-a proțăpit într-o creangă 
de tei, în timp ce un şir întreg de 
tramvaie nr. 13, tramvaie autentice, 
aşteaptă ca în sfîrșit să se dezmorteas- 
că și vehiculul cinematografic care 
stationeaza stingheritor pe un traseu 
foarte aglomerat. 

Se trage un cadru și iarăși îmi dau 
seama ce bun actor de film este Ila- 
rion Ciobanu, ce prezență puternică, 
ce dramatism concentrat și expre- 
siv posedă; se repetă scena cu unele 
mici schimbări. Lumea din tramvaiele 
adevărate s-a dat jos- ca să tragă 
cu ochiul, de vreme ce tot nu poate 


Patru miini curate („comisarii 


je 


“ Ilarion Ciobanu si Sergiu Nicolaescu) 


călători mai departe, în timp ce 
figurantii călători din 26 stau cuminte 
și fotogenici pe scaune, fără ca taxa- 
torul figurant să le ceară taxa. 
Se mai trage o dublă și se așteaptă 
noaptea. Viitoarea scenă are nevoie 
de liniștea nopții, de întunericul ei, 


„Sicrie din plumb cu flori", 
’ o firmă cu tilc 


sfisiat doar de reflectoare discrete. 
După aceea echipa merge la odihnă 
pînă la 4 dimineața, cînd se trage 
un alt cadru care are nevoie de 
ivirea zorilor. Şi toate astea se întîm- 
plă de la șase seara la șase dimineaţa. 
In scripte se va consemna o zi de 


filmare. A fost de fapt o noapte de 
filmare într-un ritm puţin obișnuit, 
Pentru că Sergiu Nicolaescu vrea 
ca filmul său să iasă în premieră în 
septembrie sau, cel mai tîrziu, în 
octombrie. M. AL. 

Foto: Al, BILU 


„Caractere tari, situaţii tari, ritm tare" 


(Ilarion Ciobanu, Sandy Dobrescu, Dorin Dron) 


2e 


pDanorami 


prospectii 


În sfîrșit, Păcală 


De o bună bucată de vreme, plu- 
tește în aer ideea unui film despre 
Păcală. În sfîrșit, acest film a intrat 
în producţie. În curînd vor începe 
filmările. Putin înainte de începutul 
lor, am încercat să aflăm de la trei 
dintre principalii lui autori —regi- 
zorul Geo Saizescu, operatorul 
George Cornea și interpretul prin- 
cipal Sebastian Papaiani — cum va 
arăta Păcală, 

Geo Saizescu: Nenorocirea este 
că vă așteptați să vă povestesc ceva 
cu haz. Noi trebuie să avem haz pe 
peliculă, nu în interviuri. Impor- 
tant este că cinci persoane — cei 
trei aici de. față, plus scenaristul 
D.R. Popescu și scenograful Virgil 
Moise — au visat ani de zile la acest 
film. Acum visul e pe cale de împli- 
nire. „Păcală“ va fi o comedie li- 
rică si satirică în același timp. Tre- 
buie să împletim aceste două ele- 
mente, pentru că Păcală este, în 
fond, un poet al naturii românești, 
o existență mitologică, SI totuși 
om; cu o fire lirică, cu acţiuni 
violent satirice. 

Mă gîndisem la un moment dat să 
nu vorbesc despre Păcală, să-l las 
să se nască și să explodeze în tăcere. 
N-aș vrea să-l imbicsesc dinainte 
prin discuţii, să anunț dacă va fi 
fată sau băiat, deștept sau prost. 
Desigur, ca orice bun părinte, eu voi 
fi tentat să spun că va fi „și deştept, 
şi frumos, si talentat, si devreme 


L-am scris 


Interpreţii principali ai... 
(lon Dichiseanu) 


48 


acasă.“ Dar el trebuie să-și poarte 
filozofia în el, nu să și-o extragă 
din declaraţiile noastre. Toată lumea 
se pricepe la Păcală. De aceea s-ar 
putea ca Păcală al nostru să nu 
coincidă cu părerile unuia sau al- 
tuia despre Păcală. Dar sperăm că 
va fi un personaj foarte autoh- 
ton și totodată perfect acceptabil 
criteriilor universale. Pînă una alta 
însă, oricît ne-am strădui, personajul 


Să avem haz pe peliculă: 
Geo Saizescu și George Cornea 


cu plăcere 


Nu știu cît de bun o fi scenariul — 
intitulat provizoriu „Bacnota de o 
sută" — dar am satisfacția de a-l 
fi scris cu plăcere, As spune, zburind, 


Experiența mea cu cinematogra- 
fia, din vina mea sau a altora, nu mi-a 


adus nici mie nici altora multe 
bucurii, 
De data aceasta n-am încheiat 


nici un contract, Nu mi-am adaptat 
o piesă (ceea ce detest, pentru că 
genurile sînt antagonice), n-am pre- 
zentat nici un proiect, n-am avut 
consfătuiri cu nu ştiu citi redactori, 
n-am colaborat cu nici un regizor 
și am prezentat știind 
foarte bine că studioul n-are nici 
un fel de obligație față de mine, 
Și minunea s-a întîmplat: nemoșit, 
nemitocosit, nesupus la mii de su- 


scenariul 


gestii sau la presiunea unor „viziuni“, 
scenariul a fost acceptat, 


L-am scris cu intenția precisă 


de a Nu da o „lovitură“, ci dea 


continuă să-și păstreze vizavi de 
noi, o existență independentă. 

George Cornea: Desigur că nici 
unul din filmele pe care le-am făcut 
nu seamănă cu cel care l-a urmat. 
Și, totuşi, nu mă pot împiedica să 
nu spun, desi e perfect firesc, că 
„Păcală“ îmi creează probleme deo- 
sebite. Asta pentru că Păcală este 
un erou neobișnuit, legendar şi 
foarte actual totodată; realist și 
totuşi purtător al unei dimensiuni 
de fantast gi absurd în umorul său. 
De aceea sîntem încă în perioada 
de efervescenţă, de căutare, de goană 
după detalii. Pentru că la acest tip 
de umor, detaliul este capital. Se 
vor impune apoi niște filmări spe- 
ciale; vom ajunge poate chiar la o 
soluție de combinare a desenului 
animat cu filmul. Nici portretele 
cinematografice nu-și vor putea per- 
mite să fie oarecare. Păcală este 
într-adevăr ţăran, dar eu îl văd ca pe 
un ţăran spiritualizat. De aceea voi 
încerca să-i susțin această trăsătură, 
în mod deosebit, prin lumină. Dar 
mi-e greu încă să vă spun cum va 
arăta exact Păcală, E greu să găsești 
o frază anume care să-l caracterizeze, 
cînd, de fapt, Păcală este ceva din 
toate aceste căutări. 

Sebastian Papaiani: Pentru mine, 
Păcală este un spirit, o noțiune 
abstractă, materializată doar prin 
acțiunile sale, nu o dată paradoxale, 
Puse una lîngă alta, ele vor forma un 
tot perfect rotund. Ca un soare. 
Despre soare, nu știm decît atît, că 
este soare. Despre Păcală nu putem 
spune decît că este Păcală. Mă gîn- 
desc că ar trebui, poate, să aibă 
parte de tinereţe fără batrinete, de 
viață fără de moarte; să nu moară 
decît atunci cînd se va cununa cu 
prostia. Dar cum toate acţiunile 
lui tintesc la distrugerea acesteia, 


sluji ceea ce mi se pare esențial la 
ora actuală pentru filmul românesc: 
să dea senzația de firesc, de adevăr 
cotidian, aș îndrăzni să spun, de 
„banal“. Ah, cînd vom izbuti să fim 
banali? Căci de-abia atunci ne vom 
putea lansa spre marile cutezante. 


yo „Bancnotei de 100 de lei“: 
(Dan Nuţu) 


Păcală va rămîne, sper, un tot per- 
fect rotund, adică fără început și 
fără sfîrşit, Păcală e lupta continuă, 
pentru că niciodată prostia ome- 
nească nu se va sfirsi; dar nici 
inteligența. Păcală este nesfirsita 
afirmare a ideii de a învinge. Filmul 
acesta este o nouă nașterea lui Pă- 
cală — deloc întîmplătoare. Păcală 
este — cred că am găsit — este per- 
manentul anti-corp al prostiei. 

Am interpretat și în teatru și în 
film o mulțime de personaje, dar 
pe Păcală nu-l pot povesti. Pentru că 
n-ai de unde să-l apuci, Repet, 
nu-i pătrat, nu-i colturos, e rotund, 
ia imediat forma situației în care e 
pus. Este ca însăşi forța de adaptare 
a naturii, 


Eva HAVAS 


Păcală se naște din nou: 
Sebastian Papaiani 


Sînt bucuros că filmul va fi reali- 
zat de Mircea Săucan. Îl consider un 
adevărat, un important artist al 
filmului, care ne poate rezerva 
multe surprize bune, nouă, spectatra 
rilor şi unele, mai neplăcute, „con- 
sacratilor". Dar bietul de el, va fi 
obligat să respecte scenariul, iar 
bietul de mine, măcar din politeţe, 
voi fi obligat să respect totuși cîteva 
wescapade"” literaro-regizorale, Cu 
toate astea, sper ca rezultatul 
să fie mai bun decitatunci cînd munca 
de colaborare între regizor si scrii- 
tor începe de la o idee, de la o temă 
de-abia schițată pe două pagini. În 
afară de afinități perfecte — dar 
atît de rare, tocmai pentru că sînt 
perfecte — în afară de tandem-urile 
care lucrează pe reţete comerciale, 
am impresia că această colaborare 
fericită între scriitor și regizor în 
perioada de elaborare a scenariului 
e un caz de excepţie. Trebuie să 
mărturisesc că, dacă aș fi Mircea 
Săucan, aș prefera să-mi fac singur 
scenariul filmului si că, dacă m-aș 
pricepe, aş prefera să-mi realizez 
personal scenariile mele. Pentru 
că, ciudată treabă, această ultimă 
experiență mi-a dat gustul, pofta, 
ambiția — cum doriţi s-o numiţi — 
să scriu pentru film. 


Horia LOVINESCU 


autointerviu 


Risul va fi 


— După «Felix si Otilia», un film 
politist? 

— De ce nu? N-ati observat si in 
celălalt momente de suspens și umor? 

— Umor? 

— «Panicd la mănăstire» de Titus 
Popovici si Petre Sălcudeanu e un 
scenariu straniu; îmbină perfect in- 
teresul spectatorului pentru subiect, 
dar ca toate scenariile lui Titus Popo- 
vici are un sens major. Educă. 

— După dumneavoastră, nu toate 
filmele educă? 

— Ştiu eu? Poate că da. Dar nu 
întotdeauna cum trebuie. Trebuie ca 
si un fiim poliţist să aibă un rol etic, 
nu numai să te țină cu sufletul la gură 
si să ieși din sală mai «prost» decit ai 
intrat. Spectatorul trebuie pus în si- 
tuatia celui care construiește cu minu- 
tie, impreuna cu polițistul principal, 
intriga si dezlegarea ei. 

— Ce eroi aveţi? Mulţi actori? 

— Nu. Mulţi interpreţi 

— Neprofesionisti? 

— De ce nu? Neprofesionistii au 
talent. Pentru un rol-două au... Au 
şi pentru mai multe, dar nu vreau să 
se supere unii actori, care sint totdea- 
una revoltați că cinematograful se poate 
descurca si fără ei. 

— De ce «Panica...»? 

— 100 si mai mulţi de indivizi cu 
barbi, călugări, îi vor ajuta pe eroii 
noştri principali să prindă un nazist 
spion strecurat într-o mănăstire și la 


dramaturgi-scenaristi 


0 capcană 


Politistul principal 
(Ilarion Ciobanu] 


un moment dat, intră toti în panică, 
fiindcă începem să ne suspectăm unul 
pe celălalt. 

— Hitchcock? 

— Să dea dumnezeu! 
spune călugării din film 

— Deci iubiți filmul? 


— cum ar 


— Este un gen pe care îl preţuiesc 
foarte mult. Acţiunea se petrece într-o 


Lucrurile simple 


Ce manie o fi asta să pui mereu pe un 
autor să povestească ce a vrut să spună 
în scenariul său!? Dacă-l pui mereu să 
spună, să repete, te trezesti că născo- 
ceste tot felul de subtirimi filozofice, 
de implicaţii si complicaţii, că pînă la 
urma se miră si el ce-a ieșit! Si are 
dreptate, săracul: el a făcut un lucru 
simplu și pe înţeles, dar nimănui nu-i 
vine să creadă că dintr-un lucru simplu 
si pe înţeles poate să iasă o mare scofală, 
o cugetare subțire. Poate că, deslu- 
sindu-l, se mai întunecă puțin, si abia 
atunci poţi să zici să poartă un ce mis- 
terios pe dinlăuntru. Umbra dă lumină, 
o ştie și un copil. 

Eu nu voi mai încerca aici să încurc 
sensul extrem de simplu al povestirii 
mele «Zestrea». Ce să spun? Că «Zes- 
trea» noastră se compune nu dintr-o 
faptă sau un gind, ci din toate faptele si 
gîndurile noastre, adică din evoluţia 
noastră? Dar asta e spus chiar în text, 
şi nu e o mare filozofie, o ştie oricine. 
N-am născocit, sint dezolat, un mare 
adevăr, n-am aruncat o punte peste 


Despre intimplòrile vieţii noastre 
(Victor Rebengiuc) 


mbiantă extraordinară. Echipa este 
aproape in întregime aceeași cu care 
am lucrat «Felix si Otilia». Deocam- 
dată, nu mi-aş dori ceva mai mult. In 
același timp, sînt fericit că reușesc, 
în sfîrșit, să lucrez cu Titus Popovici, 
față de care cinematografia trebuie să 
aibă un mare respect. 

— Actorul principal? 

— llarion Ciobanu. Un actor foarte 
simpatic. Spectatorii însă vor da de un 
infatuat în rol. Un infatuat care va 
primi de la viață o foarte buna lecție... 

— In rolul unui poliţist? 

— Da. 

— Si alţi actori? 


— Emanoil Petrut, Ernest Maftei, 
în roluri foarte deosebite de ce au 
făcut ei pînă acum. Numele actritelor 
le dezvăluim mai tirziu... 

— Am aflat noi: Gina Patrichi si 
Violeta Andrei. 

— Cum ati. aflat? Ele nici nu știu 
încă. O să descopăr eu pină la urmă 
cine din echipă se ocupă cu lucruri din 
astea. 

— Deci, ne vom amuza la film. 

— Ei, asta-i bună! Nu m-ati înţeles. 
Veţi tremura de teamă pentru eroii 
dragi. Aceasta va fi. Risu! va fi o cap- 
cană. O plăcută capcană. 

lulian MIHU 


Intr-un scenariu straniu 


(Violeta Andrei) 


gindirea veacurilor: ceea ce spune 
«Zestrea» e nesfirsit de banal, de 
obişnuit, de la îndemiînă. 

Şi nici despre maniera artistică n-am 
mare lucru de adăugat. Nu mai ştiu 
cum scrie Robbe-Grillet la această oră, 
cu structuralismul nu sînt în termen 
de vizită, ne salutăm numai pe stradă 


Umbra dă lumină 
(Margareta Pogonat) 


ze 


cam de departe, nu mă pasionează 
romanele polițiste, nici detaliile onirice. 
Ce e mai grav e că nu sînt aprovizionat 
nici cu mixer-ul cu care iei din toate 
astea cite un pic, le amesteci bine și 
faci ce-ţi vine la indeminè: roman, film, 
piesă, după cota bursei mondiale. Eu 
mi-am povestit povestea așa cum a venit 
ea, uite așa, băbește, pînă la sfirsit. 
Mă jenez să spun, dar e teribil de sim- 
plu. Trebuie numai să știi cam ce vrei 
să povestesti, altfel viața e doldora de 
întîmplări care vin și se lipesc singure. 
Nu sînt «cazuri», recunosc cu căinţă, 
sînt chiar întimplările vieţii noastre, 
nici o scofală că le înșiri. Dacă știi cum, 
bineînțeles, E și aici nevoie de o 
leacă de zestre... 

Ce să mai explic despre film? Că 
intr-o zi m-am întîlnit cu Virgil Stoe- 
nescu care mi-a spus: «nu ne dai nimic, 
dom'le, la radio, hai că te-am trecut în 
plan !4» 

Că după aia, Valeriu Ripeanu îmi 
spune, între picături: «Ai luat un 
premiu la radio, hai să-ți încercăm 
scenariul la televiziune...?» Și Leti- 
ţia Popa: «L-am citit cu plăcere, ţi-l 
fac eu!». Şi uite asa, tot simplu, din 
aproape în aproape, mai plăcînd si 
altora, şi oarecum destul de mult 
veni şi vremea să se taca tilm. Acuma, 
ce sînt eu de vină de toate aceste 
lucruri simple?... 


Paul EVERAC 


Printre multii si minunatii noștri 
actori de film există unii cu care n-aş 
îndrăzni să dau ochii dacă într-o zi de 
lene sau de oboseală m-aș apuca să 
zic despre ei că «au jucat remarcabil... 
au intrat în pielea personajului»... etc. 

Sint actoriicare știu că cinematogra- 
ful nu are ce să facă cu «pielea perso- 
najului», că această artă se hrăneşte, ca 
vampirii, cu sînge. Sau poate că ei nici 
nu ştiu, poate că ei sînt doar trimisii 
zinelor bune pentru a ne convinge aici, 
pe pămînt, că atunci cînd Filmul isi 
propune să se răzbune pe teatru, să-l 
umilească cu un superb orgoliu, zămi s- 
leste — printre altele — interpreți al 
căror joc se îndepărtează de tot ceea 
ce cunoaștem noi în materie de trăire 
şi de viață, care împing actoria într-un 
punct foarte înalt, undeva, în vecină- 
tatea muzicii. 

Cuvintele, dacă răzbesc pînă acolo, se 
întorc înapoi cum au plecat, speriate de 


cineclub 


miracolul actorului care atinge ideile 
cu mîna, precum poetul. De obicei, 
astfel de exemplare ale neamului histrio- 
nesc, prilej de bucurie pentru toată 
lumea, sînt o spaimă pentru cronicarii 
de film, căci, tot încercînd să-i pricepem 
exact, ne scapă printre degete şi pină 
la urmă ne trezim că tot ce putem spune 
despre ei începe cu «cînd». Bunăoară, 
cînd Malvina Ursianu l-a adus la «Se- 
rata» profesorului pe băiatul blond cu 
ochi albaștri, uşor stingherit, care tre- 
buia să îmbrace un frac alb, mai ales 
cînd a îmbrăcat fracul si cînd a început 
să se plimbe străin printre invitați, 
am simţit dindu-mi tîrcoale teama că 
încă o imagine, din acelea blestemat 
de frumoase ce sînt, se va adăuga ci- 
nematecii personale. Dintr-o detesta- 
bilă ignoranță, nu ştiam că actorul se 
numeşte Cornel Coman iar acum, 
dintr-o şi mai detestabilă naivitate, mă 
întreb unde a fost atîta vreme? Cite 


Brașov '12 


Aproape 40 de filme, cu durate între 
2 şi 30 minute, au reprezentat cineclu- 
burile studențești din 7 centre univer- 
sitare la cel de al 3-lea Festival national 
specializat. Această suită de cifre ne 
duce la concluzia că mișcarea cineastilor 
amatori din facultăți nu se mai află la 
începuturi. Mai ales în unele centre, 
cum ar fi Timişoara, ea își poate reven- 
dica o anumită tradiţie, vizibilă de 
altfel și în selecția prezentată anul 
acesta la festivalul care s-a desfășurat 
la Brașov. Ce-i drept, unele inegalităţi 
au frapat de la început. Primul — în 
ordine cronologică — dintre centrele 
noastre universitare si anume lașul, 


pare să ignore cu totul pasiunea pentru 
peliculă si ecran, absentind din con- 
curs, iar cel dintii dintre centrele 
noastre universitare — ca mărime şi 
importanță — şi anume Bucureștiul, 
se prezintă la un nivel uniform — 
modest, cu toate filmele semnate de un 
singur autor. 

Juriul de la Braşov, prezidat de 
regizorul lulian Mihu, a fost într-o 
reală dificultate, constatind că ar trebui 
să acorde aproape jumătate din cele 
8 premii de care dispunea unuia și 
aceluiași centru: Timişoara și aceluiași 
autor: Vasile Moise. În cele din urmă, 
din considerente de echilibru, studen- 


panoramic 


Unde a fost atita vreme? 


tului timişorean i s-au atribuit doar 

două premii. «Zăpada», film de 
6 minute, distins cu Marele premiu, 
pare a fi o secvență, condensată poe- 
matic, din «Duminică la ora 6», cu o 
surprinzătoare elocventi în concentra- 
rea acțiunii, in dinamica si compoziția 
cadrelor, în valoarea plastică a peisajului 
si luminii de iarnă. «Identitate», tot 
de 6 minute, laureat cu Premiul special 
al juriului, nu seamănă în schimb cu 
nimic. E sugestia unei mici parabole, 
cu două personaje, într-un decor unic, 
static. Doi tineri, un băiat şi o fată, 
se așează lingă un perete gol, el avind 
o ghitară, la care însă nu cîntă. În celă- 
lalt colț al peretelui gol, sus, la distanţă, 
se află un portret înrămat. Nemultumiti, 
cei doi umplu peretele cu imagini şi, 
finalmente, așază portretul, debarasat 
de ramă, în centru, iar tinărul începe 
să cinte la ghitară. Un al treilea film 
al lui Vasile Moise, «Cerul soarelui», un 
mic. poem de dragoste, de 9 minute, 
poate mai bogat decit primele în idei 
şi sugestii, vădind inclinatia autorului 


gesturi, după care cinematograful alear- 
ga lacom, le-o fi aruncat în vint pini 
cînd a venit Malvina Urșianu gi pînă 
cînd Blaier, în «Pădurea pierdută», 
i-a cerut «personajului său secundar», 
să-și încheie cămașa în fața femeii 
bătriîne, cunoscută în copilărie; în ce 
adincuri a scormonit actorul nu am 
habar, tot ce ştiu este că, în timp ce 
mîinile sale căutau înfrigurate gulerul, 
eu am rememorat fulgerător viața mea 
şi a prietenilor mei apropiați. lar cînd 
Lucian Bratu, în «Drum în penumbră», 
i-a dat-o pe Margareta Pogonat parte- 
neră, cînd Ei dansează iar El îi poves- 
teste o istorie cu mătuşile sale bătriîne, 
m-am gîndit dacă nu cumva între timp 
eu am împlinit șaizeci de ani și n-am 
băgat de seamă. Astfel de actori dau o 
definiţie aparte cinematografului. De 
astfel de actori nu este exclus să ti se 
facă si dor uneori, iar dacă ti se in- 
tîmplă asta, nu e bine să alergi să-i 
vezi la teatru ; tocmai de aceea memoria, 
prevăzătoare, acumulează secvenţe du- 
pă secvențe. Pe acestea le poți lua 
acasă, le poți monta cum vrei în filmul 
din capul nostru, în filmul cel fără în- 
ceput și fără de sfîrşit. Așa se face ci- 
nematograful, din frinturi... 

«Așa este jocul... Arde-l-ar focul!». 


Magda MIHĂILESCU 


spre observația si meditaţia de ordin 
etic, a trebuit, din păcate, să rămină 
în afara palmaresului. 

Din celelalte selecții, au fost pe merit 
distinse desenul animat  clujan 
«3—2—1—0», de Vaile Beudean, un 
unicat în cadrul festivalului — fiind 
desen animat (2 minute) si apartinind 
genului comic — «Următorul», expe- 
riment metaforic-expresionist, cu sub- 
strat de satiră de caractere, datorat 
craioveanului G. Obrocea, «Atomiada 
posibilă», semnat de Mihai Stefaniu, 
produs în orașul gazdă al festivalului. 

Dincolo de concurs, festivalul a prile- 
juit, sub stimularea președintelui 
U.A.S.R., Traian Ştefănescu, discuţii 
aprinse si să sperăm, rodnice, despre 
profilul şi specificul creației de club 
studențești, combătindu-se pe bună 
dreptate evazionismul de ocazie, imita- 
rea ilustrativă a documentarului profe- 
sionist, neputinta unora de a-și limita 
cîmpul tematic şi a delimita, în context, 
o idee personală. 

Val. S. 


animația 


Telex-Animafilm 


e În cinstea Zilei Internaționale a 
Copilului, la cinematografele «Capi- 
tol» si «Doina» din capitală a avut loc 
o Săptămină a filmului de animaţie 
pentru copii. Pentru cei mici, gala de 
filme n-a însemnat numai bucuria fil- 
melor realizate anume pentru ei, ci 
o sărbătoare pregătită cu grijă, ale 
cărei semne ii întimpinaseră încă din 


foyerul sălii, Personajele și lumea de 
pe ecran îi întîmpinau împreună cu 
regizorii — fotografiati si ei — încă 
de la intrare. e Cei «Zece măgăruși» 
— creaturi închipuite de animatorul 
Zaharia Buzea, vor fi aspru pedepsiți 
pentru acele calități care au făcut de 
pomină «măgăria». e O intenție a 
lui Bob Călinescu, un film intitulat 


«Maisti». Nu le dezvăluim încă rostul; 
oricumytitlul este sugestiv. e Împreună 
cu scenaristul Petre Luscalov, George 
Sibianu (coscenarist), adoptă, în for- 
mula desenului animat. viziunea lui 
Topirceanu asupra Sfintului Sisoe. «Mă- 
rul» si «Ispita» sînt titlurile celor două 
filme. e «Piticul Cipi», un desen 
animat pentru copii, ar putea fi tăl- 
măcit prin binecunoscutul proverb: 
«haina-l face pe om». Despre felul 
neașteptat în care se confirmă prover- 
bul şi învățămintele care rezultă din el, 
ne va informa, o dată cu premiera, 
lulian Hermeneanu, regizor și cosce- 
narist al filmului. e Tot la un film pentru 
copii, «Savantul și ucenicul său», 
lucrează și Ştefan Munteanu. Invenţia 
savantului este destinată șoricimii și 
foloseşte drept combustibil numai bu- 


nătăți gastronomiceePe lîngă tiimele ar- 
tistice, la studioul Animafilm se realizea- 
ză şi filme publicitare. Filmele 
lui Matty Asian, «La cutie» şi «Ca- 
pitoliul nostru», produse la solicita- 
rea Ministerului Sănătăţii şi a Institutu- 
lui de igienă publică — ne îndeamnă 
să facem «linişte!» şi să «păstrăm 
curăţenia». e Filmele lui Liviu Ghigort, 
«Capra și varza»— conflict nerezoivat 
pînă ce gospodarului nu-i vine ideea de a 
încheia o asigurare, si «Noe»—in care, 
mai prevăzătoare, animalele aduc cereri- 
le de asigurare înainte de începerea 
potopului, conving— după cum se poate 
presupune—că cea mai bună soluție 
pentru preîntimpinarea oricărui necaz 
este o asigurare la ADAS. 


Anca GEORGESCU 


românesc??? 


secvența aşteptată 


Vitu al lui Mazilu 


„ foto(d)grame 


Rădiță si Treisprezecemii: Mihaela Mihai si Dan Nuţu («Bariera») 


7 inte i aa OO 


save 


Alo! Dispecerii? 


— Da, Ghioroaia la telefon, ni s-a 
răspuns de la celălalt capăt al firului, 
capăt care se afla la Buftea. Minati de 
obligații redactionale urgente, doream 
să aflăm locul unde se produce, în 
acea zi, primul tur de manivelă la filmul 
«Bariera». 

— Pe 
Fundeni... 

— Mai precis, unde anume? 

— Chiar acum cinci minute ne-a 
telefonat şeful de producție. Nu ne-a 
spus decît atît. Dar poate ne mai sună 
ei, dacă reveniti, o să vă spunem. 

— Ce actori filmează azi? (Pauză 
îndelungată și jenantă.) 

— Nu ştim precis... Cred că Dinică... 
Dar reveniti dumneavoastră. 

Am revenit. 

— Sînt pe strada Girafei, pe Colen- 
tina, lingă spitalul Fundeni, o să-i 
descoperiți, o să vedeți grupul electro- 
gen... 

Fotoreporterul redacției se urcă în 
mașină, parcurge cei zece kilometri pînă 
la cartierul indicat, alți zece în căutarea 
străzii cu pricina și încă zece, înapoi, 
la redacție. 

— Nu există nici o stradă a Girafei, 
în jurul spitalului Fundeni, protestează 
violent fotoreporterul pentru lipsa de 
precizie a redactorului, n-am găsit nici 


Colentina, lîngă spitalul 


o echipă şi nici un grup. 

Din nou telefon la Buftea. 

— Cum să nu existe?! se revoltă la 
rîndul ei dispecera. Şi astăzi și mîine 
echipa filmează pe strada Girafei. Miine, 
în mod sigur, e filmare mare, cu actorii 


Echipa «Barierei» pe strada Girafei 


Aştept cu frică ecranizarea «Barierei» 
lui Mazilu. Aştept cu spaimă apariția 
pe ecran a lui nea Vitu, în carne si 
oase. Ca să spun drept, nu sînt multe 
cărțile a căror sanctificare pe peliculă 
o aştept cu crispare si teamă: «Bariera» 
e printre ele. E o carte de care m-am 
speriat ca de o dragoste, de cînd a 
apărut, în urmă cu o viață de adolescent, 
adică acum 16 ani. Eram cu toții foarte 
tineri, deajuns de nebuni, abia începu- 
sem să iubim, să scriem, să ne dăm 
cu capul de pereți — și deodată, chiar 
dintre noi, apare o carte cu tatăl 
nostru în centru, cu un nea Vitu bă- 
trîn, polemic, înţelept, om care a 
iubit si adoră meditaţia, om care ne 
descoperă duioșia intransigentei si ipo- 
crizia duiosiilor, personaj complet si 
sistematic, lucid si patetic, conformist al 
revoltei, noncontormist la disperare, 
prostie si ridicol, neliniştit «de cite 
ori nu-și preciza o atitudine», mare 
ironist cu toți micii găinari ai sentimen- 
telor, posedat al punctului de vedere 
moral, mare comedian al unei etici duse 
pînă în pinzele albe, cu voluptatea 
enormă a gelor trecuți prin experien- 
tele decisive, precum urmează: 

«li plăcea de ea că nu înțelege să 
fie muiere supusă, nici nu-i trecea ei 
prin cap așa ceva, nici nu ştia cum vine 
aia. Se bucura că ea nu ştia ce înseamnă 
să fii femeie cu frică de bărbat si-l 
întreba pe el, că el poate știe, că văzuse 
multe la viața lui.» Cum e aia, măi 
Vitule, o femeie supusă, că eu nu sint 
la curent? Adică cum vine asta, Vitule? 
Tu să-mi dai două peste gură și eu să 


principali — mergeţi, grupul electro- 
gen se vede gi se aude de la distanță. 

A doua zi de dimineață, pentru o 
nouă asigurare, dăm iarăși telefon la 
dispecerat. Nici o schimbare: echipa 
trebuie să se afle pe strada Girafei, 
lîngă spitalul Fundeni. 

— Bine, dar plouă. Se filmează, totuși? 

— Vedeţi, asta noi n-o putem sti. 
Plouă, dar poate dă soarele... 

Cu gindul de a descoperi cel puțin 
echipa și a sta de vorbă cu realizatorii, 
în așteptarea soarelui, plecăm spre 
Fundeni, de data aceasta și fotorepor- 
terul si redactorul. Colindăm o oră 
în cartierul Colentina, în jurul spita- 
lului Fundeni, mai întîi pe la nord- 
est, prin strada Sportului, între strada 
Simetriei si strada Refrenului, pină 
la capătul liniei de autobuze 53, apoi 
pe la sud-vest, prin șoseaua Fundeni. 
Dăm de o stradă Căpreni, ceea ce ne 
inspiră oarecari speranțe de a ajunge 
pe Girafei... Oprim mașina din zece 
în zece metri și întrebăm trecătorii de 
cele mai diferite profesii, vîrste, sexe, 
culori şi dispoziții spirituale. Cei mai 
mulți răspund cu expresii de mare 
stupefactie, unii par să aibă într-un 
tirziu oarecari revelații interioare, pe 
care însă nu pot să și le clarifice, ca și 
cum printr-un miraj le-ar fi apărut 
în minte gitul unei neverosimile girafe. 
Se naște si o polemică la un centru de 
răcoritoare în privința a două direcții 
diametral opuse în care, în mod precis, 
s-ar afla chiar strada Girafei. Parcurgem 
ambele direcții, căutăm meticulos, in- 
trăm cu mașina pe stradele, pină în 
vecinătatea mlastinei: nici urmă de 
strada Girafei. 

Ne întoarcem din drum şi căutăm 


sar în sus de bucurie?... Vitu și Dorina 
nu se certau cu adevărat aproape nicio- 
dată, de cele mai multe ori se certau în 
glumă, după cum auziseră ei că se 
ceartă oamenii în casele lor... Cind se 
așezau la masă, Vitu se prefăcea su- 
părat si dădea farfuria la o parte. 
Auzise si el de la alții că așa procedează 
bărbații cînd se așează la masă. 

— Asta e mincare, Dorino? Nici 
rintas nu știi să faci, de nimic nu ești 
bună. Dacă nu ştiai să gătești, nu trebuia 
să te mariti... 

— Ei,uite, că eu am făcut prostia si 
m-am măritat cu tine... 

O iubea pe Dorina și fiindcă știa — 
deși niciodată nu se gindise la asta — 
că dacă i-ar fi spus că n-o iubește, ar fi 
plecat la maică-sa cu primul tren, fără 
să se vaiete, fără să se uite înapoi, oricit 
de greu i-ar fi fost. Nu l-ar fi amenințat, 
nu i-ar fi dat să înţeleagă ce mare 
prostie face. Nu iubise niciodată femeile 
care declaraseră că el e totul în viaţa 
lor, că fără el n-ar putea să trăiască»... 

Cum va suna această comedie pe 
ecran? Cum vor fi acolo infinitele co- 
medii prin care Vitu trecea totul — de 
la demnitate pînă la nerozie — pentru 
a simți că trăiește viața, pînă la ultima 
ei lacrimă? Spre diferență de Dorina 
lui Vitu, eu am socotit multă vreme — 


„uimind proștii insensibili din jurul meu 


— că nu pot trăi fără Vitu al lui Mazilu. 
A fost o vreme frumoasă, m-am despăr- 
tit de el fără sa mă vait si de aceea,azi, 
mă tem ge ecranizare — teama aceea 
frumoasă fără de care nu există emoție... 


Radu COSASU 


Oficiul PTTR-11 Fundeni, unde sîntem 
asiguraţi că nu există nici o stradă a 
Girafei în cartierul respectiv. La pro- 
punerea şi insistențele noastre, folo- 
sindu-se Ghidul străzilor municipiului 
București (Ed. C.N.C.S. — 1969) aflăm 
că există o stradă a Girafei, dar nu în 
cartierul Fundeni, ci în cartierul Pan- 
telimon, lingă IPROFIL, nu lîngă spital, 
trecută în hartă pe planşa 63, nu 45, 
tinind de oficiul 39, şi nu de 11. Tran- 
versăm linia ferată Bucuresti-Constan- 
ta și stăvilarul lacului Fundeni, căpătăm 
o cu totul altă perspectivă asupra 
Capitalei, intrăm pe șoseaua Pante- 
limon, facem de cîteva ori drumul dus 
şi întors între Strada Renului şi intra- 
rea Lupului, ni se indică de cîteva ori 
drept certă a doua sau a treia, pe 
stînga sau pe dreapta, dar respectiva 
e strada Elefantului sau a Cămilei și, 
în cele din urmă, hotăriți să nu ne 
dăm bătuţi, descoperim — oblică as- 
cunsă între strada Castorului si a Ve- 
veriței — însăși strada Girafei, unde 
se aflau si echipa, si grupul electro- 
gen, şi Mihaela Mihai, si Dan Nuţu, 
în plină filmare, nu pentru că apăruse 
soarele, ci tocmai fiindcă ploua și era 
nevoie de ploaie naturală în cadrul 
programat pentru acea zi. 

— De ieri căutăm strada asta, îi 
spunem regizorului Mircea Mureșan, 
cît mai tandru cu putință. 

— Cum de ieri?! leri nici n-am filmat 
aici. Am filmat în Tei, pe strada Beiul 
Constantin și lîngă pădurea Androna- 
che. 

— Bine, dar chiar ieri, dispecerii... 

— Ei, dispecerii! 


Val. S. DELEANU 


51 


52 


cnerama 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Medalia de aur Dovjenko 


In memoria cineastului Aleksandi 
Dovjenko a fost instituit, în Uniunea 
Sovietică, premiul Dovjenko. Prima 
laureată a premiului a fost regizoarea 
lulia Solnteva, soția lui Dovjenko, care 
a realizat mai multe filme după scena- 
rii scrise de soțul ei. 


Un premiu pentru debuturi 


Premiul Andrzej Munk, acordatanua! 
de către Institutul de cinematografie, 
teatru și televiziune din Lodz pentru 
cel mai bun debut, a fost decernat, 
pentru anul 1971, regizorului Andrzej 
Zulawski, autorul filmului «A treia 
parte a nopții». Juriul a subliniat ur- 
mătoarele merite: «o plastică excep- 
țională, o viziune interesantă si o in- 
terpretare desăvirșită». 


Pentru o întrecere fructuoasă 


Motivarea înființării în Republica 
Populară Ungară a două studiouri in- 
dependente de film, «Hunnia» si «Bu- 
dapesta»: «concurența, mai bine zis, 
o întrecere fructuoasă, din care să 
rezulte cit mai multe filme bune». 


Şapte scurt-metraje pe o temă 


Pentru a cinsti memoria conducă- 
torului revoluționar Gheorghi Dimi- 
trov, Studioul de filme istorice si do- 
cumentare din Sofia a întreprins, în 
1972, turnarea a șapte scurt-metraje 
despre Dimitrov. 


inițiativă numismatică 


O editură italiană a lansat o serie 
de medalii avind în efigie cele mai 
celebre nume din istoria cinematogra- 
fiei (între care, o serie de nume ale 
unor vedete uitate). Notele biografice 
care au însoțit emisiunea au fost re- 
dactate de criticul Gian Luigi Rondi, 
preşedintele Festivalului de la Veneția. 


Pentru cel mai tînăr public 


Mai mulți realizatori francezi de fil- 
me de desen animat (între care Gri- 
mault şi Otero, participanţi şi la festi- 
valurile noastre de la Mamaia) au 
întreprins realizarea unui film-pilot pen 
tru toate posturile TV din Europa 
O experiență inedită, deoarece peli- 
cula, cu o durată de 70 de minute, se 
adresează doar unui public între 3 și 
6 ani, fiind destinată să ofere acestui 
«foarte tinăr public» toate noțiunile 
preșcolare de care are nevoie. 


Se întîmplă destul de des ca un cri- 


tic de film să treacă înapoia aparatului, 
de filmat, adică să devină regizor. Un 
caz rar este însă cel al criticului fran 
cez Michel Delahaye care a trecut «in 
fata» camerei de luat vederi, devenind 
actor. El joacă în ummul tilm al regizo- 
rului Claude Miller, «Camille sau come- 


dia-catastrofă», un film ĉare oferă cite- 
va considerații asupra neajunsurilor 
pe care le provoacă un defect al oame- 
nilor: curiozitatea. 


O nouă casă la Varșovia 


Uniunea cineastilor din Varșovia a 
luat hotărirea de a construi în plin 
centrul capitalei poloneze o «casă a 
filmului». Cu trei săli de vizionare, mai 
multe încăperi pentru organizarea unor 
expoziții legate de istoria filmului și o 
bibliotecă de specialitate cu sală de 
lectură. (N.R.: A noastră se află tot in 
centrul oraşului, nu trebuie inceputa 
ci doar renovată, operație care du 
rează de vreo patru ani). 


Un «science-fiction» retrospectiv 


Un comentariu acid somat Jean 
Chapot, un montaj senzaliona! de bu- 
catele de peliculă filmate la sfirsitul 
veacului de către frații Lumière si iată 
filmul «Anii Lumière» realizat de Cla- 
ude Roy. Adevăruri dezvăluite despre 
«la belle époque», care își pierde 
poate ceva din patină, dar nu şi din 
farmec. Fiindcă derulăm bobina isto- 
riei din perspectiva prezentului, fiindcă 
putem vedea cum arătau timpurile în 
care a început de fapt epoca noastră. 


Actorii și «negativii» istoriei 


Se află în curs de realizare două 
filme despre Hitler. Unul din ele îl va 
avea ca protagonist pe Dustin Hoff- 
man (în rolul lui Hitler, fireşte) si celă- 
lalt pe Alec Guiness. Deoarece lui 
Richard Burton nu i s-a propus acest 
rol, el s-a mulțumit cu un alt personaj 
negativ al istoriei contemporane, cel 
al lui Mussolini. Filmările au și început, 
în regia italianului Carlo Gotti. Clara 
Petacci va fi întruchipată de... Liz 
Taylor. 


Amărăciunea lui Saura 


Regizorul spaniol Carlos Saura a 
fost scos din rindurile cadrelor didac- 
tice ale Institutului de film din Madrid, 
din pricina... «părerilor sale sovaiel- 
nice». Unele din filmele sale au fost 
interzise, iar la filmul la care lucra, 
«Ana si lupii», au fost oprite turnările. 
Saura a declarat cu amărăciune că 
sint departe vremurile cind Bardem 
şi Berlanga au izbutit să realizeze în 
Spania «Moartea unui ciclist» şi «Bun- 
venit, domnule Marshall!» 


7 regizori într-un volum 


În editura «Henschelverlag» din Ca- 
pitala Republicii Democrate Germane 
au apărut reunite într-o culegere (inti- 
tulată «Scaunele regizorilor») păreri 
inedite, precum si opinii despre creația 
cinematografică a șapte renumiţi re- 
gizori de pe diferite meridiane: ungu- 
rul Zoltan Fabri, japonezul Akira Ku- 
rosawa, polonezul Andrzej Munk, fran- 
cezul Alain Resnais, sovieticul Mihail 
Romm, italianul Francesco Rosi, ger- 
manul. Konrad Wolf. 


EA EE E TOE EEE 
Aznavour-ii 
debutează 


Cintaretul-actor Charles Aznavour 
a debutat ca dialoghist. Filmul — scris 
gi realizat de Sergio Gobbi — e inti- 
tulat «Intrusii». «Povestirea imaginată 
de Gobbi m-a interesat, declară Azni 
vour. Un caz care se poate întimpla 
oricui... Te întorci acasă gi găsești doi 
indivizi care te ameninţă, îţi cer tot ce 
ai, santajindu-te că-ți vor ucide soția 
si copilul. Am construit dialogurile in 
funcție de reacțiile pe care le-as fi 
avut eu într-un asemenea caz si, ca 
să fie cît mai veridice, am avut-o în- 
tr-una în gind pe Katia mea...» 


Parteneri: 
Katia si Charles Aznavour 


Alături de Marie-Christine Barrault 
si Raymond Pellégrin, Charles Azna- 
vour apare in «Intrusii» in rolul prin- 
cipal, cel al chirurgului Charles Ber- 
nard. Dar apare si Katia Aznavour, fiica 
sa, in vîrstă de doi ani. 


Gorki 
pe ecrane 


A apărut pe ecranele sovietice o 
nouă transpunere cinematografică gor- 
kiană: «Egor Buliciov şi ceilalți». După 
cum afirmă cronicile, filmul realizat 
la «Mosfilm» de către tînărul regizor 
S. Soloviev este o operă de sine stătă- 
toare, netributară versiunilor teatrale 
existente. 


Mihail Ulianov oferă un nou 
recital actoricesc 


În rolul principal apare cunoscutul 
actor Mihail Ulianov, pentru care întru- 


chiparea extrem de nuanţată a perso- 
najului Buliciov constituie un nou re 
cital actoricesc. 


După 


5 ani 


Michele Morgan, una dintre 
cele mai populare vedete franceze, 
revine (după o absență de 5 ani!) pe 
platourile de filmare. În regia fostei 


O prietenă a fiului ei: 
Michèle Morgan 


scenariste Nina Companéez, Michèle 
Morgan va apare in «Prietenii fiului 
meu». 


Darrieux si Carrel 


la teatru 
SAY ac a AS A GON 


Cap de afis al filmului francez timp 
de citeva decenii, Danielle Darrieux 
nu a încetat în ultima vreme să uimească 
publicul. Fie prin apariţiile ei senza- 
tionale pe ecran într-o insolită feerie 
muzicală ca «Domnisoarele din Roche- 
fort», fie prin jocul ei scenic, tot in 
comedii muzicale. Recent, pe Broadway 
in rolul Coco Chanel, a inregistrat 
un succes cu atit mai demn de mentionat 
cu cit prelua stafeta de la Katharine 


Doud actrite de film, 
evenimentul stagiunii teatrale 


Hepburn (aceasta abandonase scena ca 
să turneze «Călătorie cu mătușa» după 
Graham Greene). Si mai recent, la 
Londra, a fost chemată să salveze de la 
eșec «Ambasadorii» — o comedie mu- 
zicală discutabilă. Şi a salvat-o. În această 
primăvară, autorii au condiţionat mon- 
tarea la Paris pe scena teatrului Marigny, 


Foto: COLUMBIA PICTURES 


a comediei «Dulce nebunie», de pre- 
zenta în distribuţie a actriţei Danielle 
Darrieux. Directoarea teatrului Marig- 
ny, Elvira Popescu, a convins-o pe 
Darrieux să preia rolul principal din 
această piesă. Danielle Darieux a accep- 
tat dar a declarat că suferă de nostalgia 
platoului și că ar prefera să turneze, 
chiar într-un rol episodic de... mamă! 
Deocamdată, două actriţe de film (Dany 
Carrel a fost și ea solicitată de teatrul 
Marigny) au asigurat stagiunii teatrale 
pariziene unul din evenimentele ei. 


Obsesia 
revoluţiei 


Cu ultimul său film, «Psalmii roșii», 
Miklos lancs6 duce mai departe tema- 


tite ten 
+,535 


obsesie a filmelor sale: revolutia, cu 
toate implicațiile ei. Înfruntarea sînge- 
roasă dintre asupriti si asupritori, vic- 
toriile și infringerile succesive, cercul 
întotdeauna vicios al violenței care 
naşte violența, setea de dreptate si 
drumul lung, presărat cu moarte, care 
duce pînă la ea. «Psalmii roșii» — cu 
acțiunea plasată la sfirsitul secolului 
trecut, în mijlocul primei revolte tă- 
ranesti — înseamnă însă si o continuare 
a modalităților stilistice începute cu 
«Cîntecul unei revoluții»: desfășurarea 
acțiunii pe planuri multiple, folosirea 
cîntecului și a dansului nu ca element 
spectacular, ci cu funcţie simbolică, 
mişcarea de aparat utilizată în scopul 
tensionării acțiunii. Şi nu întîmplător 
Miklós lancs6 şi-a lucrat acest ultim 
film cu colaboratorii lui dintotdeauna: 
Gyula Hernadi — scenarist si Jânos 
Kede — operator. 


si mută 


Lé 


minac, 
4 


Din aceeași familie cu 


«Cintecul 


unei 


revolutii» 


Domnul Western 
demisionează 


Cow-boy-ul nr. 1, incontestabilul 
«domn western», alias John Wayne, 
este dezorientat. Nu-și mai recunoaște 
universul. Universul cu care s-a iden- 
tificat — ca actor, ce-i drept — timp 
de citeva decenii. John Wayne nu mai 
poate intra in rol, așa cum a făcut-o 
in westernurile clasice — în westernu- 


Alături de noua generație, 
cow-boy-ul devenit mit: John Wayne 


rile în care se înfruntau bunii și răii, 
serifii loiali si bandiții cumpliti. Fiindcă 
nu concepe westernul de tip nou, în 


care valorile clasice sint rasturnate, in 
care cow-boy-ul nu mai reprezintă mo- 
delul de comportare Idială. De aceea, 
cow-boy-ul Wayne — care a creat o 
şcoală transmitind citorva generaţii de 
actori stilul său eroic de pionier al 
vestului — s-a decis să-și încheie cariera. 
În ultimul său film, «Cow-boy»-ii(film- 
testament — cum îl consideră el însuși), 
Wayne are ca parteneri 11 adolescenți. 
Conflictul dintre generații nu este nu- 
mai conflictul filmului ci şi cel dintre 
Wayne si tinerii săi parteneri. De altfel, 
nemuritorul domn western moare la 
sfîrșitul filmului (pină acum, toate filme- 
le sale, cele două sute treizeci de pelicu- 
le realizate în decurs de 42 de ani,se 
terminau cu «happy-end»).Permanenta 
eroului pe care l-a creat (vrednicul văcar 
sau seriful cu pălăria texană, reprezen- 
tant al binelui) va deveni un mit al 
unui gen cinematografic revolut. 


AS MÈT OTO SESI on Ea Sai 
larna filmată 
in iulie 
a OL kou ST BO m A On 


in filmul la care Serghei Gherasimov 
lucrează in prezent, «Constructorii 
de orase», un erou al zilelor noastre 
este arhitectul Kalmikov (rol inter- 
pretat de Anatoli Solonitin). In rolul 
Mariei, femeia de care se îndrăgostește, 
cu care se însoară și pe care o ia cu el 
(într-o aventură neobișnuită, in re- 
giunea gheturilor veşnice din extremul 
nord) apare o debutantă, Liubov Vi- 
rulainen, actriță de teatru la Leningrad. 
Un detaliu de la filmări: exterioarele de 


in memoriam 


ASTA NIELSEN 


Acum şase decenii, prima vedetă a 
lumii: Asta Nielsen 


Avea 90 de ani cînd a murit, săp- 
tămiînile trecute, Asta Nielsen. Cine- 
matograful, nerăbdător, o trecuse 
în anecdotă, așa cum cerul isi trece 
în folclor cometele, păstrindu-le 
doar o amintire curioasă. 

Numele actriței se legase de mai 
multe momente ale filmului. De- 
butase în 1910, la 28 de ani, iar un 
an mai tirziu, regizorul danez Ur- 
ban Gad lansa prin ea principiul 
«type casting» (același actor între- 
buintat la nesfirșit în același tip de 
roluri). În 1920, ea juca, în travesti, 
un «Hamlet» (a șasea din cele opt 
ecranizări cunoscute), interesant 
mai ales prin faptul că era scos 
direct din legendele scandinave. 
Prin numeroase drame și comedii 
moderne, ea trezise în tineretul 
epocii un nou gust de frumusețe, 


iarnă au fost turnate vara, in orasul 
Norilsk, unde nici din iulie pină în 
septembrie zăpada nu dispare. 


În rolul Mariei, o debutantă 
Liubov Virulainen 


mai auster decit idealul planturos 
de pină atunci. Prin uriașul succes 
din «La rue sans joie» (Pabst, 1925) 
își încheia apoi — practic — cariera, 
la 47 de ani, intilnindu-se simbolic, 
în acest film, cu o altă nordică, de- 
butanta de 20 de ani Greta Garbo. 

Asta Nielsen a fost, în deceniul 
al doilea, o prevestitoare a institu- 
tiei vedetariatului, dacă nu chiar 
întiia vedetă a ecranului. Figura ei 
brună, arzătoare, jocul ei reținut, 
eliptic, misterul ei adinc dureros 
au electrizat epoca, dind o replică 
descurajatoare jocului tragedieni- 
lor meridionali pentru care durerea 
ajunsese să semene mai mult cram- 
pelor stomacale decit unui senti- 
ment. S-a vorbit mult de tactul, de 
frumusețea, de geniul Astei Nielsen, 
dar numele ei apărea mai adesea 
înaintea semnelor de exclamatie 
decit în vreo filă serioasă de istorie 
sau în vreun Larousse. Şi chiar 
chipul actriței, generațiile tinere îl 
datoresc mai mult fotografiilor de- 
cît ecranului. Era și normal, într-un 
fel, după patru decenii de neexis- 
tență artistică, după acel lung sta- 
giu de «amintire frumoasă». 

Şi totuși, în alt fel, nu e normal 
acest lucru! Nu e normal, atunci 
cînd ne gindim că, în istoria artei 
a șaptea, Asta Nielsen reprezintă 
o necontestată piatră de temelie... 
Nu e normal că nimeni n-a obser- 
vat, măcar, funciara ingratitudine 
a istoriei filmului: că pune în ace- 
lași subțire chenar de doliu pe ve- 
deta dintii a lumii și pe oricare din 
nenumăratele victime ale gloriei 
sfințită de aceasta în urmă cu șase 
decenii. 


Octavian MACAVEI 


O ascensiune 


vertiginoasă 
RENI TB TIR AP ZE AZI 


Jennifer O'Neil era o actriță foarte 
puțin cunoscută în urmă cu 12 luni. 
Intr-un singur an — 1971 — a urcat 
vertiginos treptele gloriei cinemato- 
grafice. După apariţia ei în «Rio Lobo», 
ca parteneră a lui John Wayne, a fost 
distribuită în rolul principal din «Vara 


În rolul Dorothy din «Vara '42: 
Jennifer O'Neil 


'42» de Robert Mulligan — film care 
a figurat în preselecția Oscar obţinînd 
premiul pentru cea mai originală dra- 
matizare. Acum, după ce s-a impus pe 
marele ecran, s-a lansat și în cucerirea 
celui mic. Alături de Tom Jones, 
turnează intr-un serial de televiziune 
intitulat «Podul Londrei». 


53 


Foto: WARNER BROSS 


@ Senta BERGER apare în ultimul 
film al cunoscutului regizor vest-ger- 
man Volker Schl&ndori, «Soţia sau 
ideile etice ale lui Ruth Halbfass». 
Un rechizitoriu la adresa moralei noii 
aristocrații, cea a banului. 

Q Jean-Pierre BLANC este un 
regizor tinăr care a obținut un mare 
succes cu primul său film: «Fata bă- 
trină» (cu Girardot şi Noiret). El a 
trecut acum la realizarea unui vodevil 
tragic («Canapeaua albastră») pe te- 
ma haosului ce domnește în recunoaş- 
terea valorilor în societatea de con- 
sum. Următorul său proiect: «Enida» 
— un film despre nazuintele unei foste 
balerine. Vanessa REDGRAVE a ac- 
ceptat rolul titular. 

e Marlon BRANDO a renunțat in 
ultima vreme la sumele exorbitante 
oferite de producători şi a acceptat 
roluri serioase în filme demascatoare 
ca «Arsura» de Pontecorvo sau «Na- 
șul» — film care demască manevrele 
Mafiei şi constituie un adevărat triumf 
pentru Brando, actor militant. Brando 
şi regizorul italian Bertolucci s-au în- 
tilnit acum pe platou. Zilnic, în fața 
Turnului Eiffel, ei turnează «Ultimul 
tango la Paris». Partenera lui Brando, 
tinăra Maria SCHNEIDER, este fiica 
actorului Daniel Gelin. 

@ Zbynek BRYNYCH turnează in 
momentul de față exterioarele copro- 
ductiei ceho-sovietice «Oaza» în R.S.S 
Azerbaidjană. 

9 John CASSAVETES, actor si 
regizor american, cunoscut realizator 
al unor filme ca «Umbre» si «Fete», 
a realizat recent filmul «Sotii» (in care 
interpretează si unul din rolurile prin- 
cipale). 

8 Liudmila CIURSINA apare in 
rolul unei inginere nemtoaice iar luri 
IAKOVLEV in cel al unui spion ame- 
rican in «incaierarea». Un film de 
spionaj, in lucru la studioul cinema- 
tografic din Odesa. 

9 Barbara DITTUS (Maria din 
«Mortii ramin tineri») interpreteaza ro- 
lul Luciei din filmul «Al treilea», ale 
cărui filmări s-au încheiat pe platourile 
DEFA, în regia lui Egon Giinther. 


9 Annie GIRARDOT si Claude 
RICH vor turna in Maroc filmul «Mek- 
toub» — un film de suspens. «in stil 
Hitchcock», precizează autoarea fil- 
mului, Jacqueline Manzano, una din 
puținele femei-regizor ale cinemato- 
grafiei franceze. Despre Jacqueline 
Manzano nu s-a auzit prea mult pină 
acum, fiindcă a turnat în general filme 
documentare si scurt-metraje (exce- 
lent realizate, după cum comentează 
presa franceză). 

Q iosif HEIFIT, autorul a două 
ecranizări cehoviene, dintre care una 
a devenit operă de referință în cine- 
matograful mondial («Doamna cu că- 
țelul») lucrează la un nou film după o 
schiță de Cehov, «Duelul». 

9 Maia KOMOROWSKA (care şi-a 
dobindit o considerabilă reputație prin 
filmele lui Zanussi si după recunoas- 
terea pe care i-a adus-o Marele pre- 
miu de interpretare obținut la Bergamo 
— San Remo) apare acum în filmul 
«Salvarea». Este vorba de un film psi- 
hologic, realizat de către un debutant 
în lung-metrajul artistic, Edward Ze- 
browski. Zebrowski a fost co-scena- 
ristul lui Zanussi la filmele de tele- 
viziune ale acestuia si a realizat la 
rindul său scurt-metraje documentare 
-şi de televiziune. 


MacLaine și Lewis 


la circ 
SID SERII RP ARIE 


Shirley MacLaine a declarat că a 
obținut în fine... «rolul vieții». La 
Londra, sub cupola unui circ, Shirley 
s-a îmbrăcat în clown și a realizat 
cîteva numere într-un mod atit de 
original, încît directorul circului i-a 
oferit un angajament: «Vă păstrez locul. 
Cînd vreţi sau nu mai aveti contracte de 
film, puteți veni aici !...» 

Pe de altă parte, la Paris, sub cupola 
Circului de iarnă, Jerry Lewis a dat 
primul tur de manivelă la prima dramă 
pe care o realizează: «Ziua în care clow- 
nul va plinge». Lewis a mărturisit că lu- 
crează de zece luni ia scenariul acestui 
film care este... «visul vieții lui». În dis- 
tributie, doar cîțiva actori de film; 
Pierre  Etaix, Serge Gainsbourg, 
Armand Mestral. În rest, clownii gi artis- 
tii circului Buglione. Exterioarele vor fi 


bibliorama 


MacLaine are 
un post asigurat... 


turnate în Suedia —tot sub bagheta mul- 
tilateralului Lewis, care se ocupă pină și 
de machiaj. «N-am păr pe cap de cite ori 
mi-am făcut singur machiajul de clown. 
Masca am creat-o la un crăciun, ca să-mi 
distrez copiii...» 


„iar Lewis îşi realizează 
«visul vieții» 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


Aurel GRUSEVSCHI: Din jurnalul unui cascador 


Ştefan OPREA: 


Din Moldova vine glasul unui nou cri- 
tic în ale cinematografului. Un glas care 
nu anunţă timiditatea debutului ci mai 
degrabă siguranța omului exersat în ale 
condeiului. Ştefan Oprea se apropie cu 
interes de film, caută să-i descopere 
valorile viabile, neperisabile, să-l con- 
frunte cu celelalte arte, să-i stabilească 
un loc sub soare. Îmbucurător este si 
faptul că proaspătul critic nu se arată 
indiferent față de fenomenul cinemato- 
grafic românesc. Dimpotrivă, partea a 
doua a volumului, grupează sub titlu! 
«Fişe pentru un compendiu de istorie a 
filmului românesc» citeva studii intere- 
sante, continind judicioase aprecieri 
asupra producției naţionale. 

Ştefan Oprea se arată atras în prima 
parte a volumului său, parte subintitu- 
lată «Profiluri regizorale», de citeva nu- 
me de rezonanţă ale cinematografului 
mondial, de un Antonioni, de un Berg- 
man, de un Hitchcock, dar si de un 
Ciulei, de un Pintilie, de un Manole 
Marcus. Profilurile regizorale de mai sus 
sint scrise cu acuratețe. Autorul dove- 
dește deopotrivă simţul observaţiei si 
pe cel al selecţiei. El reţine sensurile 
adinci ale filmelor, ştie să pună în valoare 


Are dreptate Sorin Titel, în rîndurile 
care post-fațează cartea. Aurel Grusev- 
schi dovedește prin volumul de faţă in- 
contestabile virtuţi de prozator. «Din 
jurnalul unui cascador» nu este deloc o 
aglomerare de date tehnice, ci este o 
carte captivantă, scrisă cu aplicaţie, cu 
dezinvoltură şi cu un cert condei. Fiecare 
capitol din «Jurnalul» lui Grusevschi cu- 
prinde ceva, o frintură, o istorioară, o 
întîmplare din experienţa sa de cascador 
Se vede limpede din paginile cărţii dra- 
gostea, pasiunea chiar, pe care o are 
Gruşevschi pentru cascadorie. Şi in ace- 
laşi timp se observă că ea, cascadoria 
nu e o simplă joacă de copii indrazneti 
ci o treabă care cere profesionalism, 
agrar a Nu curajul gra- 
tuit, nu gestul de frondă, ci curaj cum- 
pănit, gestul bine cugetat se cer în 
meseria de cascador. Ceea ce, binein- 
teles, nu exclude riscul, suspense-ul, 

neprevăzutul. 

«Jurnalul» lui Grusevschi, apărut în 
editura «lon Creangă», este o pledoarie 
pentru adevărata cascadorie, o pledoa- 
rie făcută deopotrivă cu farmec şi cu 


patima, 

Grusevschi știe, prin cartea sa, să si 
iniţieze. Descriindu-gi propria experien- 
ta, propriile succese și eșecuri, autoru! 
deschide pentru cititor o poartă spre 
lumea cascadoriei. O lume din care, 
evident, nu lipsește farmecul, insolitul 
dar care — și acest lucru ţine să-l sub- 
linieze autorul — se supune și ea, ca 
orice activitate omenească, disciplinei, 
efortului, disciplinei muncii. 

«Jurnalul» lui Grusevschi e și o pri- 
vire înapoi asupra cîtorva filme româ- 
nesti privite din unghiul de vedere al 
cascadorului. Aflăm astfel despre 
«Mihai Viteazul», «Haiducii», «Sentin- 
ta», «Castelul condamnaților», seria fil- 
melor după Fenimore Cooper, neștiute 
şi amuzante întîmplări de platou. 


Cel care semnează lună de lună, 
conştiincios și inspirat, «Jurnalul unui 
cascador» în revista «Cinema», ne-a dat 
nu numai o carte plăcută la citit,ci și una 
nu lipsită de învăţăminte pentru cei care 
vor să se avinte în aspra lume a casca- 
doriei. 


Statui de celuloid 


personajele, să tacă, cu alte cuvinte, 
analiză. Ştefan Oprea nu se arată deloc 
speriat de personalităţile pe care le de- 
scrie. El este un critic respectuos, dar 
nu unul intimidat. Profilurile sale sint 
nuantate, expresive, cu afirmaţii totdea- 
una însoţite de argumente. O notă în 
plus am acorda-o portretelor dedicate 
lui Antonioni și Liviu Ciulei. 
Serioase, profesionale, echilibrate 
sînt «fişele românești». În ele autorul 
descoperă vocatii ale filmului românesc 
(vocaţia actualităţii, vocaţia istoricului) 
si neimpliniri ale sale (în genul poliţist 
și în genul divertismentului). Autorul nu 
emite sentinţe, ci ajunge la concluzii 
firești după o temeinică analiză a fapte- 
lor. N-am putea spune că împărtășim 
sută la sută opiniile criticului ieșan. 
De pildă, la capitolul «Vocatia actuali- 
tatii» autorul înscrie filmul «Castelanii» 
printre reușite, ceea ce, după părerea 
noastră, nu este cazul. Dar dincolo de 
asemenea deosebiri de nuanţă, nu pu- 
tem să nu salutăm cartea «Statui de 
celuloid» (editura «Junimea») care a 
mai cistigat pentru cinema un critic 
serios și competent. 
Al. RACOVICEANU 


Ştefan Oprea 


STATUI 
DE 
CELULOID 


IAURTUL 
CU AROME SA 
DE FRUCTE / 


Gustos, nutritiv, 
bogat în vitamine, 
iaurtul ideal 
pentru oricine. 
Preparat 

cu adaos de zahăr 
și arome de fructe 
specifice: 

lămîie, portocale, 
caise, fistic etc. 


ORICIND 
SI 
ORIUNDE 


a TE e 


Un nou produs al Întreprinderii deffndustrializare a 
Laptelui Bucuresti | 


CINEMA 


Redacţia şi administraţia: 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI e i Pup citeai Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se tac la: a i : 
- ki ta é à d parul executat la 

Intreprinderea de comerț exterior «Libri», Bucuresti—Romania Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic JM 
134—135 41 017 «Casa Scinteii» — București 


nr. 6 


Anul+X (114) 


revista uni 


de cultură 


in numărul viitor: 


ko. 


p 
t 

231 
pi 
4 


jè 


r g 


k 


lé cultură | i ( ) 
è 


[a 


rnaoemaetoug raf, 


BUCUREȘTI, IULIE 1972 


A 


AA an 


CINEMA 
Anul X, Nr. 7 (115) iulie 1972 
Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


COPERTA | I COPERTA IV 


Carmen STRUJA, o prezență agrea- Susan HAMPSHIRE. (alias Fleur For- 
bilă în filmele noastre de aventuri la syte), o actriță pe care am dori s-o 
munte și la mare vedem gi pe marile ecrane 


Foto: A. MIHAILOPOL Foto: RANK ORGANISATION Din sumar: 


EDITORIAL 
Telul suprem 


FILMUL ROMÂNESC ÎN DEZBATERE 


Pro i r OO 


Contemporaneitatea personajului istoric, 

anacronismul personajului contemporan — Mircea Alexandrescu Un 
OPINII personaj 
—— contemporan 
Faţă în față cu... 

Geo Saizescu: Comedianţii, aceste flori rare — interviu de Alice Mănoiu 

Confesiuni 

Pelicanul, pasăre măiastră — Irina Petrescu 

Spectator incomod 

Eu nu dau interviuri — Alexandru Stark 

Confesiunile unor copii ai secolului 

Nae, Luvrul și incidentele — Radu Cosasu 

Dileme 

Firul cu plumb — Ana Blandiana a w 
Istoria patriei și filmul mari 
Nicolae Milescu — Virgil Cândea 

Film și literatură 

Leul-oitè — Gelu lonescu 

Să nu mă pun eu pe făcut filme! 

Dragoste de robot — lon Bòiesu 


STAGIUNEA 71-—'72 


Documentarul 

Revirimentul unui gen — Valerian Sava 

Microsondaj 

leri, azi, mîine... — răspund: Mirel Iliesiu, Titus Mesaros, 
Erich Nussbaum, Jean Petrovici 


PSIHOLOGIA VACANȚEI e n 


EI ANTAN vo i al D.D.F.-ului 
Vacanţa, zăpușeala, filmele — Teodor Mazilu utile Za 


Mai puţină genialitate — H. Dona 

Visul unei nopți de vară — Magda Mihăilescu 
Repertoriul pentru odihnisti — D.I. Suchianu 

Fără sezon — Mihai Duţă 

Repertoriul, între cultură și comerț — Florian Potra 


PROFILURI 


Actorii noștri 

lon Besoiu: «Mi-ar fi plăcut să lupt pe baricadă» — interviu de Eva Sirbu Zina 

Ei despre ei Margareta Pislaru 

Cum poți deveni Claude Lelouch şi o duzină de Năici 

Antologie «Veronica» 


Un mare cîntăreţ român — Viorel Cosma 
Mari actori 
Spencer Tracy — Maria Aldea 


FESTIVALURI 

Teheran: Sub semnul iedului înaripat — Anda Boldur 

Veneţia: Veneția lumii — Geo Saizescu 

TELEVIZIUNEA 

e Un 
Telesfirsit de săptămînă py 
Colecţii si colecționari — Călin Căliman ai 
Teleeveniment 

Extrasul de timp — Belphégor 

Telesport 

Ante-meciul — Al. Mirodan 

Telecinemateca 

O stagiune non-stop — Adina Darian 

CINEMATECA 


Ospit à l'italienne — Romulus Rusan 

Fără cinematecă nu există o cinematògrafie națională 

(Simpozionul ` Federaţiei Internaționale a Arhivelor de filme) i EI, 
Marele 

Panoramic românesc '72; Pe ecrane; Cinerama; Curier; Meridiane etc. Sătrin 


get ai 
Spencer Tracy 


«Nu trebuie să uităm nici un moment că mai presus 
de orice se află omul; dezvoltarea lui multilaterală 
trebuie să stea în centrul tuturor preocupărilor 
partidului nostru, trebuie să fie țelul suprem al so- 
cietăţii noastre socialiste. În cadrul Conferinței Na- 
tionale ne preocupăm intens de creșterea bogăției 
naţionale, dar nu trebuie să uităm că cea mai mare 
bogăţie o reprezintă omul; el este făuritorul tuturor 
bunurilor materiale și spirituale, de el depinde 
înaintarea cu succes a patriei noastre pe calea so- 


cietatii comuniste». 


NICOLAE CEAUȘESCU 


(din raportul prezentat la Conferința Naţională a 
Partidului Comunist Român — 19 iulie 1972) 


Telul suprem 


lulie 1972 se va înscrie, fără îndoială, ca un 
eveniment cu totul remarcabil în istoria 
României Socialiste. Conferinţa Naţională 

a Partidului, prilej de amplă analiză a înfăp- 

tuirilor, de clarvăzătoare proiectare a drumului spre 
comunism al țării noastre, va rămîne nu numai ca o 
dată memorabilă în conștiința poporului nostru, dar 
și ca o sursă inepuizabilă de învățăminte, de inspiraţie, 
de permanentă referință. Alături de tabloul înfăp- 
tuirilor materiale, alături de perspectivele dezvol- 
tării vieții noastre, se află mereu prezentă și mereu 
subliniată ideea că totul este pentru om. Se află și o 
altă prețioasă dimensiune a acestui imens și incompa- 
rabil efort de devenire a unui popor: conștiința 
actelor pe care le savirseste, luciditatea față de opera 
căreia îi dă viață, precum și destinaţia pe care ea tre- 
buie s-o aibă. Toate acestea conferă și dimensiunea 
profund umanistă, însemnătatea crucială pe care o 
capătă Conferința Naţională a Partidului în lupta 
pentru progres și civilizație a poporului nostru. 
Raportul prezentat de Secretarul general al Parti- 
dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, lucrările Conferin- 
tei, spiritul în care s-au desfășurat ele, valoarea si 
semnificația hotaririlor și măsurilor preconizate si 
adoptate, conferă acestui eveniment din viața noastră 
socială dimensiunea lui neobișnuită, importanţa pe 


care o are si 0 va avea de aici înainte. 

Noţiunea de dezvoltare multilaterală a ţării și-a 
exprimat cu acest prilej conținutul ei integral, valoa- 
rea ei filozofică, sensul ei deplin uman, punind alături, 
într-o condiționare vitală, actul creaţiei, pe toate 
planurile vieții noastre sociale, și conștiința săvir- 
şirii lui. Omul României Socialiste este privit în 
dimensiunile lui reale: de creator conștient, lucid, 
responsabil. Constiinta lui, sursă de nebănuite reve- 
lații pentru artiști, pentru creatorii pe tărîmul cul- 
turii, este o trăsătură pe care arta are nu numai 
menirea, dar mai ales datoria s-o privească cu atenţie, 
s-o cerceteze cu o mare preocupare, cu mare pricepere 
si angajare. Pentru că, profilul omului de astăzi ar 
rămîne o simplă convenţie fără a i se pune în lumină 
tocmai ceea ce îl animă cu adevărat: conștiința; 
fără ceea ce îi exprimă cu adevărat noblețea umană: 
rațiunea sa; fără ceea ce îl face sublim: responsabili- 
tatea, angajarea sa cu spirit de sacrificiu și chiar de 
jertfă pentru idealul său. În acest sens, cinematografia, 
artă de mare popularitate, trebuie să afle în semnifi- 
catia Conferinţei Nationale a Partidului calea propriu- 
lui ei progres artistic și social. Pentru a fi la înălțimea 


„momentului pe care îl trăim. 


«CINEMA» 


Filmul romanesc 


ontemporaneitate: 
anacronismul perse 


Paradoxul 
face să-l simțim 
"mai aproape de noi pe 
Mihai Viteazul, 
0 mare personalitate istorică, 
desi de el ne despart 
secole... 


O reconstituire realizată într-o epocă cu mult mai anevoios de investigat 
decit ar fi realitatea noastră imediată («Mihai Viteazul») 


în obiectiv, scenariul 


De fapt, nu aș putea afirma că mă 
aflu «in prag» de film. Pragul acesta 
a fost trecut şi mă aflu de mult dincolo 
de el. Filmul meu este terminat. Nu-mi 
mai rămine decit să-l turnez. 

De aceea nu pot spune că am emoții; 
emoţiile le-am avut la timpul lor, expe- 
rienta trăirii şi a concepției a fost dusă 
pină la capăt. Mă simt eliberată, se- 
nină şi lucidă. Ar trebui să aştept, 
cu calm, o muncă de concretizare a 
ideilor şi sentimentelor pentru care 
am ars deja scriind scenariul. Nu mai 
am emoții. Am doar spaime. Spaime 


pentru tot ce nu am să pot duce pînă la ` 


expresia ideală, din cauza absenței 
unui infim utilaj tehnic, a unei negli- 
jente, a unei uitări, a unei mici indispo- 
zițiia mea sau a unui coechipier, spaima 
pentru tot ce această industrie cinema- 
tografică ”72 nu-ți oferă încă. Spaima 
pentru straturile de aer care se vor 


așeza între idee si formă, din cauza 
unei prea complicate și greoaie apa- 


raturi tehnice. Ce se vor alege oare din ' 


toate incursiunile mele în universul 
spiritual al eroilor, in care dacă poti 
pătrunde cu gindul nu poți pătrunde 
cu un traveling prea greu si prea lat, 
făcut dintr-un fier care rugineste si pe 
care roțile căruciorului scirtiie ingro- 
zitor. Obiectivele mele mentale pot 
urmări toate pulsatiile scoarței, inimii, 
arterelor, obiectivele aparatului de fil- 
mat, insuficient dotat, se opresc la 
straturi mai superficiale... Şi doar îmi 
promisesem după ultimul film că nu 
voi mai face decit filme epice... 

Sau literatură. Ea rămine, pentru 
încă cine știe cîtă vreme, singura artă 
nobilă care dă emoții și nu spaime. 


Malvina URSIANU 


O dezbatere politică în jurul unui conflict care ține si el tot de trecut, evident 
un trecut relativ apropiat («Puterea si Adevărul») 


Discuţiile despre calitatea 
filmului nostru au și ele 
prea adesea tendința de a 
cădea într-un fel de sche- 
matism al metaforei, al 
figurilor de stil, al paralelismelor, altfel 
spus, al tuturor mijloacelor de expri- 
mare care evită aprecierea directă. 
Intr-o atmosferă de sportivism al cri- 
ticii, întîlnim invocată cu pasiune fai- 
moasa «ștachetă» pe care ar trebui 
s-o ridicăm, pe care filmul ar trebui 
s-o sară, mai întîlnim noţiunea de per- 
formanță — aceasta, ce-i drept, nu 
întotdeauna luată în sensul ei sportiv, 
dar presupunind o voinţă şi o energie 
depuse de realizatori spre a obține 
mai repede decit alții un anume re- 
zultat. 

Dar ce ştachetă trebuie oare sărită 


nema 


şi de către cine? Care este nivelul la 
care «se sare» astăzi în filmul nostru? 
Părăsind paralelismul creație cinema- 
tografică — creație atletică, să incer- 
căm a privi filmul în față. Există un 
obicei — poate o prejudecată, dar 
orice prilej este bun pentru invitația 
la luciditate, la autocenzurarea eufo- 
riei şi la stimularea autoanalizei — 
există deci, un astfel de obicei ca vara, 
cînd repertoriul este mai nedefinit, 
mai subțire, mai improvizat (cînd nu 
se întîmplă să fie mai la strimtoare), 
vara, cînd de fapt premiere cu filme 
românești nu se mai programează — 
să se considere că a venit un moment 
propice aruncării unei priviri retro- 
spective. Și această operație se face 
cu dorința, pe cît de obiectivă pe atit 
de necesară — de a constata ce pro- 


“Nu mai am emoții. Am doar spaime 


in dezbatere 


personajului istoric. 


O dramă de la răscrucea vremii, un film marcat de cele două sensuri ale 
istoriei. Deci tot istorie! («Atunci i-am condamnat pe toți...») 


grese s-au făcut în decursul ultimei 
stagiuni, ce păcate au stăruit în ceea 
ce se cheamă uneori cu generozitate: 
creație cinematografică. 

O asemenea privire, evident, nu 
poate fi atotcuprinzătoare și doar a 
unui singur privitor. O primă încer- 
care de a stabili valorile și scăderile 
producției unui an, redacția noastră a 
si făcut-o într-un număr anterior. Vom 
încerca să surprindem acum un alt 
aspect al realizărilor noastre cinema- 
tografice și anume: ce fel de imagine 
ne oferă ele, de pildă, din punctul de 
vedere al lumii pe care ne-o înfăți- 


şează pe ecran, ce fel de personaje sînt 
descrise și prind viață (atunci cînd 
prind) în filmele noastre; să încercăm 
să vedem dacă aceste personaje sînt 
viabile ori rămîn să fie devorate de 
propria lor ficțiune. Și, mai ales, am 
vrea să ştim — și de aceea și provocăm 
dezbaterea — dacă sub vesmintul per- 
sonajului există o adevărată umanitate, 
dacă personajul este într-adevăr om. 
În acest sens, am încerca să fixăm ca- 
drul discuţiei între apariţia, anul tre- 
cut, a filmului «Mihai Viteazul» şi ulti- 
ma premieră românească, «Aventuri 
la Marea Neagră». 


Paradoxurile filmului istoric 


În filmul lui Sergiu Nicolaescu, după 
scenariul lui Titus Popovici — ca de 
altfel în mai toate filmele noastre cu 
caracter istoric — personajele sînt 
cu mult mai complex surprinse si 
mult mai vii şi mai convingătoare în 
existența lor cinematografică. Perso- 
najul central, Mihai Viteazul, se pro- 
iectează în toată grandoarea, autenti- 
citatea și forţa lui existenţială. De ase- 
menea, în acest film, aproape mai toate 
celelalte personaje, indiferent de ra- 
portul dramatic în care se află cu Mihai 
și indiferent de durata existenței lor 
pe ecran, se bucură de o asemenea 
tratare. În mod paradoxal aproape, 
viața pe care ele o exprimă, ambianța 
în care se manifestă, sînt străbătute 
de adevăr, de complexitate și de ne- 
sfirsite nuanţe, făcînd astfel credibilă 
o reconstituire realizată într-o epocă 
cu mult mai anevoios de investigat 
decit ar fi cea a descrierii şi reflectării 
realității noastre imediate. Și tot para- 
doxal, îl simțim mai aproape de noi 
pe acest personaj care este într-adevăr 
o personalitate a istoriei, dar de care 
ne despart secole. 

În filmul lui lulian Mihu (ca să ne 
apropiem, oarecum, să facem un pas 
mare către epoca noastră) — în «Felix 


și Otilia», trăieşte de asemenea, în 
chip autentic, o lume al cărei cadru a 
trecut de destulă vreme în istorie. Şi 
dacă privirea regizorului descoperă as- 
tăzi raporturi noi între eroii povestirii, 
substanţa lor umană, caracterul, com- 
plexitatea și psihologia lor este cea 
reținută și minuţios descrisă de Căli- 
nescu, repusă apoi în termenii con- 
flictului dramatic pentru film de sce- 
naristul loan Grigorescu. Regizorul lu- 
lian Mihu dă caracter cinematografic 
povestirii, atît printr-o concepţie care 
este cea a unui cititor de astăzi al unui 
roman-frescă al lumii de ieri, cit si 
prin unghiurile inedite, prin reliefarea 
unor trăsături sau prin dilatarea unor 
defecte care se văd astăzi cu mult mai 
clar decit acum cîteva decenii. Dar 
în acest film există, de asemenea, pre- 
ocuparea pentru amplitudinea şi di- 
vulgarea, pînă la amănuntul cel mai 
semnificativ, a personalității persona- 
jului, operaţie posibilă pe baza unei 
bogate substanţe cu care acesta a fost 
înzestrat. Propunindu-ne în povestirea 
cinematografică noi orizonturi de ur- 
mărire a comportării lui, filmul nu face 
decit să ne ajute să cunoaștem mai 
bine, sub multiplele ei fețe, o lume. 
Dar aceste fațete nu sint conventio- 


nale, ele sînt surprinse într-o realitate 
subtilă, absconsă foarte adesea, dar 
făcînd parte din logica şi structura a- 
cestor tipuri, conformă cu ele însele, 
cu cadrul social în care au existat și 
pe care l-au determinat, cadru pe care, 
în ultimă analiză, îl exprimă în toată 
diversitatea lui. 

Unul din filmele deosebite, apărute 
în ultima stagiune şi primit cu aproape 
unanimă prețuire de către spectatori 
— “Puterea si Adevărul») — este o 
dezbatere politică, o dezbatere de o 
prețioasă precizare a datelor si teme- 
rilor unui conflict, care însă ţine şi el 
tot de trecut, evident un trecut mult 
mai apropiat de epoca noastră, un tre- 
cut care se constituie ca o dimensiune 


condiționare dialectică. 

Ajungem, în sfirşit, la un alt film pe 
baza scenariului aceluiași Titus Po- 
povici, «Atunci i-am condamnat pe 
toti la moarte». Ne aflăm, de fapt, in 
fața relatării unei povești cu un per- 
sonaj «ciudat» și un copil. Totul des- 
fasurindu-se — și reținem această pre- 
cizare — la răscrucea epocilor. Ipu 
trăieşte, poate, ultima dramă a unei 
epoci revolute, închis în universul ei 
damnat, neîntrezărind decît o salvare 
a celor din jur cu prețul propriei lui 
fiinţe. El este, într-un fel, ultima vic- 
timă morală a acelei epoci, în timp ce 
eroicul lui gest de sacrificiu consti- 
tuie pentru copil, într-o altă optică, 
semnul sub care se naște o nouă epocă. 


O lume redată foarte autentic, dar al cărei cadru a trecut de destulă vreme 
în istorie («Felix şi Otilia») 


a prezentului. Dar înfruntarea dintre 
tendința abuzivă, autoritară și indivi- 
dualistă, pe de o parte, si tendința de 
a acţiona în spiritul democratismului 
şi principialității ţine, firește, de un 
trecut nu prea îndepărtat. 


Filmul priveşte deci tot în urmă... 

Ceea ce este nou aici este însăși 
aducerea unei asemenea dezbateri în 
film. Nouă mai este, bineînțeles, di- 
mensiunea amplă a unor personaje 
lîngă care am trăit, personaje pe care 
o prea îndelungată obsnuinti le fixase 
în tipare unidimensionate și ireale: 
foarte buni și foarte răi. 


În «Puterea și Adevărul», dincolo 
de funcţiile dramatice, de datele scrupu- 
los biografice sau sociale, apare omul, 
perfectibil, dar nu perfect, bun, dar 
nu ideal, cu scăderi, cu umbre, dar nu 
malefic. Această calitate a personajelor 
face posibilă desfășurarea unui con- 
flict subtil şi nuantat, mai ales în cea 
de a doua parte a filmului, cînd o sără- 
cire în însăși umanitatea și personali- 
tatea personajelor ar fi împins dezba- 
terea, în mod inevitabil, către sche- 
matism. Pentru că este evident, nişte 
scheme umane n-ar putea susţine de- 
cît un conflict schematic. Există aici o 


Ne aflăm în fața unei drame de la 
răscrucea vremii, repovestită cinema- 
tografic după excelenta nuvelă «Moar- 
tea lui Ipu». Prin aceste date structu- 
rale, filmul însuşi este marcat de cele 
două sensuri ale istoriei (tot ale isto- 
riei), la confluența cărora se petrece 
povestea lui Ipu. 

Si Ipu si copilul sînt caractere bine 
definite, umanitatea și candoarea creea- 
ză în jurul lor atmosfera propice, în- 
lăuntrul căreia alte figuri sau chiar alți 
figuranti completează cadrul. Ar fi 
existat, cred, încă un plan câre ar fi 
putut duce, eventual, si la adincirea 
altor profiluri: cel al trezirii din in- 
conştienţă (la Ipu) și cel al cufundării, 
al cultivării ei cu evlavie (la preot, în- 
vățător, etc.). Poate că mai susținut 
urmărită din punct de vedere psiho- 
logic, o asemenea observaţie ne-ar fi 
oferit personaje mai ample, de o mai 
profundă motivare dramatică, mai vii 
si chiar mai explicite în determinismul 
lor, condamnate la moarte desigur, 
dar nu dinainte. 

Filmul lui Sergiu Nicolaescu rămîne 
o frescă a acelei răscruci, o frescă ce are 
în prim plan un desmostenit al soartei 


(continuare în pag. 6) 


5 


.anacronismul persc 


Paradoxul 


face 


ca eroul contemporan 
să semene cu not, 
dar să nu-l 


recunoaştem. 
De ce? 


O dramă nescontată: confruntarea ficţiunii cu realitatea 
(«Decolarea») 


atentie, se filmeaza! 


— Realizati deci, stimate Manole 
Marcus, doua filme politiste. 

— Nu, nu realizez nici un film poli- 
tist. 

— Totusi, cele patru scenarii scri- 
se de Titus Popovici și Petre Săl- 
cudeanu, dintre care dumneavoas- 
trè regizati două, trimit, pare-se, 
tocmai la acest gen. 

— Nu tocmai sau, în orice caz, nu 
la fel în toate cele patru scenarii. Pri- 
mul dintre ele, pe care-l turnează Ser- 
giu Nicolaescu — «Cu mîinile curate» 
— este într-adevăr un film polițist, 
mai precis, aşa cum a declarat regi- 
zorul în revista «Cinema», un film cu 


gangsteri și anti-gangsteri, de tip Ness. 


Al doilea film, «Panică la minastire», 
în regia lui lulian Mihu, iese deja, par- 
tial, din cadrele policier-ului, e un 
film de spionaj și contra-spionaj, cu 
intenții de analiză a atmosferei de 
epocă. În sfirsit, cele două producții 
pe care le realizez eu, «Conspirația» 
si «Fuga», se detașează cu totul de 
formula clasică a genului. Cele patru 
filme au comună, în primul rînd, epoca: 
1944—1946,0 epocă plină de eveni- 
mente politice cruciale, o epocă dina- 
mică. De asemenea, în toate cele 
patru producții miza este aceea a fil- 
mului de acțiune, în ultimă instanță 
fiind vorba de oameni care lucrau la 


Un film romantic 
(Maria-Clara Sebòk) 


poliție si siguranță — organisme aflate 
ele însele, pe atunci, în curs de pre- 
facere structurală. În «Conspirația» 
e vorba de descoperirea unui complot 
legionar, iar în «Fuga», de prinderea 
virfurilor reacționare care voiau să 


Noul val din cinematografia noastră este satirico-aventuristo-comico-politist 
(«B.D»-urile) 


(urmare din pag. 5) 


si un copil, două personaje care coexis- 


tă în aceeași dramă, dar care, de fapt, 
fac parte din două epoci în plin proces 
de diferențiere. 


Paradoxurile filmului de actualitate 


Mai facem un pas mare, în lumea 
filmului nostru, printre contemporani, 
și deodată ne aflăm parcă într-un pus- 
tiu traversat de fantome — mai vesele 
sau mai triste, personaje cu identități 
sumare şi oricum convenționale, cu o 
viață interioară de multe ori sterili- 
zată, nişte monumente goale, simbo- 
luri fără vibrație, spirite fără radiaţie, 
temperamente fără propulsie, forme şi 


Un film psihologic 
(Maria Rotaru) 


fugă din țară şi să înființeze un pretins 
guvern în exil. Deci totul capătă o tur- 
nură şi o amploare politică, pe care 
nu le mai putem cuprinde în formula 
« film polițist». 

— E, totuși, prima dată cînd vă 


imagini incerte ale unei umanități dia- 
metral opuse în realitatea ei: eroul 
filmului de actualitate. 


«Decolarea» ne oferă prilejul de a 
cunoaşte reprezentarea cinematogra- 
fică a unui tînăr a cărui deficiență de 
optică îl conduce la o supradimensio- 
nare de sine si la o subdimensionare a 
celorlalți. Să-l reamintim: puțin în- 


„Conspirația“ si „Fuga“ 


apropiati de acest gen. 

— Să stiti că eu n-am pornit de la 
particularitățile de gen. Am pornit 
de la epocă. Fiecare moment istoric 
are o factură, o problematică si un 
ritm al său, specific, un ritm pe care, 
în perioada la care mă refer (anul 
1946) îl determinau continua răstur- 
nare a valorilor, confruntările decisive 
între oameni şi forte sociale (e peri- 
oada alegerilor), stările de spirit acute. 
Toate aceste fapte reale mi-au impus, 
în decupaj şi îmi impun, în filmare, 
un anumit ritm, o anumită factură a 
narațiunii. N-am pornit deci de la legile 
exterioare ale genului. Totuși, evident, 
modificările de ritm și de factură mă 
preocupă în mod deosebit, ele fiind 
una din cheile regizorale ale filmului. 
Dar, in egală măsură, mă captivează 
reconstituirea atentă a epocii si a ro- 
mantismului ei revoluționar. Ca de 
obicei, pasiunea mea va fi lucrul cu 
actorii. Mă interesează mai ales ade- 
vărul psihologic al interpretării. Drept 
care, vă rog să notati distribuția: Ilarion 
Ciobanu, Forry Etterle, Victor Reben- 
giuc, Maria-Clara Sebòk, Silviu Stan- 
culescu, Maria Rotaru, Peter Paul- 
hoffer, Cornel Patrichi, Zephy Alşec, 
Ernest Maftei, Emanoil Petrut. 


V.S. 


ajului contempora 


fumurat, putin capricios, putin inte- 
ligent, putin nesupus, putin slab — 
şi invers: puțin tare, puțin emotiv, 
puţin îndrăgostit, puțin infrint şi puțin 
trezit la realitate. De toate cite puţin. 
într-un dozaj homeopatic, pentru a nu 
lăsa nici una din trăsături să înceapă a 
defini o personalitate. 


Inconsistenta unui asemenea tînăr 
(personaj) ar fi rămas convențională 
dacă, în același film, ea n-ar fi avut de 
înfruntat o realitate dramatică — ca- 
lamitatile din 1970 — invocate de 
autorii filmului ca moment suprem al 
povestirii lor. Or, dacă în confruntarea 
cu schema dramatică a scenariului,eroul 
se mişca într-un cadru firesc pentru el, 


Şi aici, ca si în «Pentru că se iubesc», 
ar fi de reținut, pe de altă parte, o 
anume concepție ce reliefează un alt 
tabu al filmului nostru: rolul subsidiar, 
doar de replicant sau punct de pornire, 
dar nu și element de sprijin al acţiunii 
dramatice, acordat personajului femi- 
nin. În primul film, femeia îndrăgos- 
tită, o tînără studentă, trebuie să re- 
nunte la aspiraţiile ei pentru a satis- 
face pretenția egoistă a prietenului 
său. În cel de al doilea, femeia este 
pusă să asiste doar la disputa dintre 
doi bărbaţi, dintre două caractere ce 
se ciocnesc pe terenul conștiinței și 
loialității, ca şi cînd în această discuție 
de principiu, dar care se referă foarte 
concret la afecțiunea cuiva pentru alt- 


Încă o tară a filmului nostru: rolul subsidiar, de replicant, acordat personajului 
feminin («Pentru că se iubesc») 


lipsa celor mai prețioase trăsături de 
caracter, lipsa de vigoare, de vitalitate 
se trădează (spectaculos aceasta) cînd 
este proiectat pe un fundal — ierta- 
ti-mi pleonasmul — al unei realități 
reale. Fictiunea de pînă atunci rămîne 
convenţie, un fel de joc «de a imagina 
destine», în timp ce invocarea unui 
cadru al marilor destine umane ră- 
mine fără interpret. 


S-a discutat mult pe marginea aces- 
tui film pornindu-se și revenindu-se 
mereu la acest personaj. Dar filmul 
este, credem, un caz tipic de ocolire 
a unei drame ce se poate declanșa 
între un caracter și un cadru de viață, 
între viziunea despre sine și proporția 
reală a insului într-o colectivitate u- 
mană. Este într-adevăr o dramă, a- 
ceea a hiperdimensionării proprii prin 
diminuarea celorlalți. Echilibrul este 
expresia unei lupte între contrarii, iar 
dobindirea lui poate, desigur, oferi 
terenul unei drame a afirmării, cu 
condiția ca ambii termeni ai discuţiei 
să-și dea pe față toate argumentele. 
Dacă le au, altminteri experiența ră- 
mine de laborator. 


cineva, punctul de vedere subiectiv 
de astă dată, si în mod necesar subiec- 
tiv, al tinerei pictorite, nu ar fi mai 
prețios decît o savantă, fie ea chiar si 
loială, interpretare a unor aparente. 


O singură excepţie aici, dar una 
valoroasă: filmul Malvinei Urşianu. Au- 
toarea «Giocondei fără suris» si a «Se- 
ratei» nu acordă, cred, personajului 
feminin o mai mare amplitudine din- 
tr-o optică feministă sau dintr-o do- 
rintè de răfuială cu restul filmelor 
noastre care fac din acest personaj mai 
totdeauna un replicant. Malvina Ur- 
sianu tratează personajele în funcție 
de valoarea argumentelor lor drama- 
tice și nu cred că i-am putea atribui 
nici măcar o dorință egalitaristă, ci 
doar una pur artistică. Lipsa unei pre- 
judecăți asupra preponderentei pe care 
ar avea-o rolul masculin față de cel 
feminin (sau invers) stabilește in fil- 
mele ei terenul real al unei povestiri 
cinematografice care-și propune să vor- 
bească prin adevărul observaţiei și nu 
prin invocarea, prea comodă, a for- 
melor și schemelor tip, despre lumea 
noastră. 


Paradoxurile comediei robot 


In sfîrşit, ca o alternativă nelipsită, 
mai curînd un refugiu al reprezentării 


cinematografice a actualității, apar cu 
o destul de regulată periodicitate filme 


satirico - aventuristo - comico - poli- 
tiste. Genul și preferința publicului, 
e drept, le justifică existența. Dar ca- 
litatea lor? Dar lumea căreia îi dau 
viață asemenea filme? Serialul «B.D.» 
a excelat în animarea unor scheme 
comice și a unor personaje-robot. Ac- 
tori aduși pentru faima si farmecul lor 
comic, pentru seductia pe care o exer- 
cită prin însăși prezenţa lor, sînt puși 


aici în situația de a produce comedie 
la o sugestie dată, printr-o alternare 
de gesturi și trucuri ale genului. Ne-am 
crezut într-un fel de commedia dell’ 
arte polițisto-satirică, cu deosebirea 
că, în acea autentică commedia dell'arte, 
improvizatia actorului umanizează si 
conferă un irezistibil si mereu nou haz 
unor personaje-tip. 


Ultimul paradox 


Si-atunci, ce fel de actualitate oferă 
filmele noastre privite prin persona- 


oricum depășită si anume că orice 
film — dacă este de pildă istoric, 


Personaje purtătoare de replici si costume, dar trecute printr-un filtru sterilizator 
(Aventuri la munte... sau la mare) 


jele pe care le avansează? Desigur, 
una anacronică. De altfel, dacă ne-am 
îngădui să-i stringem la un loc pe toti 
eroii filmelor pe teme actuale, am avea 
revelația unor destine închise, a unor 
orizonturi care, o dată cu sfirsitul fil- 
mului, nu-i mai propun spectatorului 
nici o meditaţie, nici o prelungire a 
preocupării lui față de eroii urmăriți 
pe pinză. Pentru că totul s-a petrecut 
si s-a rezolvat în pelicula de o oră 
jumătate sau două. Ultima replică în- 
cununează opul și nici un cuvînt n-ar 
mai fi de adăugat. Oare? 


S-ar părea că, în mare măsură, eroii 
filmului nostru de actualitate sînt tre- 
cuti printr-un filtru sterilizator unde 
și-au lăsat personalitatea gi însăși e- 
nergia prezenţei lor spre a îmbrăca o 
«formulă umană» de concepţie sce- 
naristică. Prima vină o au, evident, 
scenariștii, care nu ajung să cunoască 
omul din apropiere. S-ar putea însă 
ca un asemenea om adevărat să nu fie 
nici simplu de surprins și nici prea 
ușor de acceptat, în complexitatea 
lui reală, de către scenaristul formule- 
lor sigure. 


Problematica scenariilor de actuali- 
tate urcă și ea golgota personajelor, 
conflictele fiind închipuite în mod su- 
mar. Dar și aici apare un paradox re- 
zultat din dorinţa sau dintr-o concepție 


trebuie să cuprindă o întreagă epocă, 
dacă este pe o problemă actuală, tre- 
buie să cuprindă toate problemele 
contemporaneității. Si în această con- 
ceptie, în care o viziune panoramică 
se dispensează totdeauna de detaliile 
semnificative, și lumea și cadrul ei 
poartă acel coeficient de conventio- 
nalism al oricărei reprezentări pano- 
ramice. S-ar părea că aceasta este una 
din cauzele inconsistentei eroului con- 
temporan din filmele noastre. 


O a doua cauză ar putea fi acea do- 
rință de idealizare pînă la depersonali- 
zare a personajului. Care este eroul 
zilelor noastre (cinematografic vor- 
bind) care să nu ne apară inuman de 
desăvîrșit, de sigur pe el, de pur, care 
a uitat că fie om pentru că este pre- 
ocupat să fie personaj și cu care spec- 
tatorul ar dori să se identifice? Poate 
că eroului nostru pe teme actuale i s-a 
răpit bucuria de a învinge, pentru că i 
s-au luat îndoiala și sentimentul de 
teamă, este scutit de nelinistile gene- 
ratoare de acte și acțiuni, i s-a înlocuit 
adevăratul grai de pe limbă, punin- 
du-i-se în loc replici. Şi poate că mai 
mult decit cine știe ce elaborate con- 
flicte dramatice, filmului nostru de 
actualitate îi lipsesc oamenii (pentru 
că personaje are). 


Mircea ALEXANDRESCU 


7 


$ 
ki 
i 


actorii 


„Mi-ar fi plåcut sà lupt 


Fişă aproape personală 


e Ziua, luna, anul, locul nașterii: 11 martie 1931 — Sibiu. 


e Concomitent cu liceul, urmează Conservatorul de 
muzică și artă dramatică «Timotei Popovici» din Sibiu, 
dar nu cu intenţia de a face teatru, ci pentru a-și corecta 
dictia. La ora aceea, lon Besoiu scria versuri — pe care 
le citea la cenaclul literar al liceului — și se gindea să 
devină inginer chimist. Sau aviator. Sau ofițer de ma- 
rină. În nici un caz ofițer de geniu sau de artilerie, cum 
dorea tatăl său. 


e 1949: un concurs de împrejurări îl aduce pe scena 
teatrului din Sibiu.. Mircea Mureșan, pe atunci actor, 
este chemat la armată. Rolul comsomolistului, pe 
care-l juca în piesa «Argilă și porțelan», rămine desco- 
perit. Regizorul Radu Stanca îl încredințează lui lon 
Besoiu. Rămine pe scena teatrului din Sibiu pînă în 
1966. Joacă mult — 5—6 roluri pe an. Mult si divers: 
Tuzenbach în «Trei surori» şi profesorul Miroiu din 
«Steaua fără nume»; Petru în «Citadela sfărimată» și 
Despot Vodă; Beef in «Moartea unui comis-voiajor» 
si Viktor în «Poveste din Irkuțk»; Randell Atterwood 
în «Casa inimilor sfărimate» și Caţavencu în «O scri- 
soare pierdută», etc. 


e 1956: dă probă pentru Petru din «Citadela sfări- 
mată» la filmul lui Marc Maurette. Nu primește nici un 
răspuns. În schimb, e chemat să dea probe pentru 
rolul principal din «Vultur 101». Refuză. Dar acceptă, 
să joace, în acelaşi film, un rol secundar: locotenentul 
Luca. a 


e 1957: pune în scenă la Sibiu «Zboară cocorii». 
Andrei Blaier, în căutarea distribuției pentru «Furtuna», 
îi face o probă fotografică şi îl distribuie în rolul ute- 
cistului Vicu. . 

e 1958: pune in scenă, tot la Sibiu, «Poarta». 

e 1959: la mare, în vacanţă, se intilneste cu Mircea 
Drăgan si Titus Popovici: «Ai citit «Setea»?— «Am 
citit». «N-o citisem, am cumpărat-o chiar în ziua 
aceea»... Rolul lui Baniciu îi place foarte tare. Peste 
puţin timp, Mircea Drăgan i-l încredințează. x 

e 1960: participă la decada teatrelor cu rolul Stelica 
Fotea din piesa «Ferestre deschise». Obține premiul 
de interpretare. În aceeași perioadă are loc premiera 
filmului «Setea». În juriul concursului se afla și Mihnea 
Gheorghiu. li văzuse in «Setea». Urmarea: Lucian Bratu 
il distribuie în rolul căpitanului Zoican din «Tudor». 

e 1962: filmează la Craiova pentru «Tudom şi la 
Tg. Mureș în filmul lui Mircea Mureșan, «Partea ta de 
vină». Obține, la concursul tinerilor actori, premiul de 
interpretare pentru rolul Jan din piesa «Prima zi de 
libertate». 

e 1963: Mircea Drăgan îl distribuie în rolul Tomşa- 
Vodă din «Neamul Soimarestilor». Filma la Suceava, 
cînd e anunţat telefonic de către Manole Marcus că va 
juca în filmul său «Cartierul veseliei» ziaristul Pie- 
traru. 

e 1965: trei roluri deodată: căpitanul Grigoraș in 
«Şah la rege» de Haralambie Boroș; Radu Simedrea 
în «Camera albă» de Virgil Calotescu şi Grigore luga 
din «Răscoala» lui Mircea Mureşan. Nu încheie bine 


tilmările și Dinu Cocea îl distribuie în Amza din «Hai- 
ducii». În același an, e prezent nu ca invitat, ci doar pe 
ecranul festivalului de la Mamaia, în «Neamul Şoimă- 
reștilor» si în «Cartierul veseliei». Cu trei zile înainte 
de inchiderea festivalului e chemat urgent la Mamaia: 
na "ata premiul de interpretare pentru amindouă ro- 
urile. 

e 1966: joacă doctorul Andrei in «Fantomele se 
grăbesc» de Cristu Polucsis. Face parte din delegația 
română care însoțește filmul «Răscoala» la Cannes. 

e 1967: este angajat la teatrul «Lucia Sturdza-Bu- 
landra» pe a cărui scenă joacă printre altele: Cloșca 
în «Procesul Horia»; Kurt in «Dansul mortii»: lasa in 
«Livada cu visini»; Dobrisor în «Aceşti nebuni tatar- 
nici»; Valentin in «iubire pentru iubire». 

e 1967-1970: nici un rol in film. În schimb, apare 
pe micul ecran în emisiunile «Dialog la distanță» 
«Magazin duminical» și «Debuturi». 

e 1970: Sergiu Nicolaescu îl distribuie în rolul Si- 
gismund Bathory în filmul «Mihai Viteazul», iar Mircea 
Drăgan în «B.D. intră în alertă». 

e 1971: Din nou Sergiu Nicolaescu îi încredinţează 
rolul părintelui loan în «Atunci i-am condamnat pe 
toti la moarte», Mircea Mureşan îl distribuie în «Ase- 
diul» (maiorul Voinea), iar Manole Marcus isi găsește 
în el interpretul lui Mihai Duma în «Puterea și Ade- 
vărul». 

e de 23 de ani pe scenă și peste 70 de roluri. 

e de 16 ani în film și 17 roluri. O cifră care nu respinge 
din preajma ei cuvintul: filmografie. 


eam 


—... Stimate ton Besoiu, nu 
prea aveti chef de vorbi azi, sau 
ce se intimpla? Vă ştiam un interlo- 
cutor plăcut si comod. Poate nu vă 
place tema...„(încercam fără prea 
mult succes să discutăm despre film 
şi viaţă, asa cum se văd ele din un- 
ghiul interpretului). 


— Tema îmi place. Nu-mi plac 
interviurile... 
— Pot să vă întreb de ce? 


— Pentru că oricît ai vrea să fii 
sincer, să nu ai aerul că vrei să faci 
pe deșteptul, cei care citesc nu prea 
sînt dispuși să te creadă... Există o 
singură formulă de interviu, in- 
totdeauna acceptată, pentru că nu 
supără pe nimeni: in ce an sinteti 
născut, ce roluri ati jucat, sinteti 
căsătorit, ce vă place să mincati, 
aveti căţel, aveti pisică, aveti mașină, 
care este cîntărețul dumneavoastră 
preferat, :etc... Dacă-mi puneţi ase- 
menea întrebări si eu răspund, ni- 
meni nu intră într-o stare de neli- 
nişte, nimeni nu se întreabă „ce 
vrea să pară asta?", ca în cazul in 
care m-aș apuca să-mi spun părerile 
intime despre artă, despre cinema- 
tograf, despre profesiunea mea, des- 
pre regizori... Asa că eu zic să ince- 
pem pe linia asta: sînt însurat de 
multă vreme. Am pisică, n-am căţel. 
N-am un apartament spațios și am 
o mașină de capacitate mică. Îmi 
place să merg la cinematograf. 


— Vă place si să jucaţi, presupun... 
— Pinăcle. 
— Lăsați, că mai jucaţi si cite 


-ün rol în film., 


— Bine, asa joc şi pe scenă... 

— Si cred că ,jucati" un pic si 
acum. Si mai cred ci sinteti din 
familia aceea de actori inniscuti, 
care joacă o viaţă, chiar dacă n-au 
şansa, ca dumneavoastră, să nime- 
rească în profesia asta... 


pozei ae 1) cbr onon vèt Îa Ti E 

— Se poate. Totdeauna mi-a plă- 
cut să trăiesc ceea ce n-am apucat 
să trăiesc. De aici sa vede și admi- 
fatia pe care œ am pentru ceea ce 


+ 


ON BESOIU 


fac alţii si eu nu am făcut. Ştiu eu 
de ce? Să zicem că nu m-a ajutat 
timpul... Mi-ar fi plăcut, de pildă, 
să lupt în Spania... Mi-au plăcut foar- 
te mult matematicile. Am şi învăţat. 
Pe urmă am uitat. Nu uiţi ceea ce 
înveți cu. mîna sau cu piciorul. Ce 
înveţi cu capul... Mi-ar fi plăcut să 
fiu şi aviator, şi romancier... S-ar 
putea să fiu un fel de Billy”minci= 
nosul... 

— Dar oare nu de aici, din do- 
rinta de a fi mereu „altcineva“, în- 
cepe un actor? 

— S-ar putea. Nu mi-am pus ni- 
ciodată întrebarea asta, dar s-ar pu- 
tea... Mie, pasiunea pentru profesia 
asta mi-a venit cu încetul, pe par- 
curs. Pe urmă a crescut gradul de 
responsabilitate față de ceea ce fac, 
a intervenit, fatal, comparatia cu 
ceilalți. În ultimă instanţă, aici cred 
că a lucrat mult si ambiția. Nimeni 
nu vrea să fie mai prost decit cei- 
lalti.... Dar eu nu cred despre mine 
că sint un mare actor. Nici măcar 
un foarte bun actor. Cred că sînt 
un actor util şi asta îmi ajunge. 

— Cum adică: util? 

— Adică necesar, într-un colectiv. 
Asta este părerea mea despre mine. 
Și acum sînt al dracului de sincer. E 
adevărat că nu-mi convine să creadă 
şi alții acelaşi lucru... Nu-ţi place 
întotdeauna să spună și alţii despre 
tine ceea ce crezi tu... 

— Versuri mai spuneți? Si tot 
atit “de` frumos? 


— Mai spun. Cînd găsesc clienţi... 
Dar de scris nu mai scriu din adoles- 
cență. Atunci aveam curaj, pentru 
că nu-l cunoșteam pe Blaga, nu mă 
intilneam cu el pe stradă asa cum 
mă întîlnesc azi cu Blandiana sau cu 
Sorescu. Nu are rost să scrii cînd 
sînt alții care o fac la oi asemenea 
incandescenţă. 


— La dumneavoastră comparatia 
e aproape o obsesie... 

— Fără să vrei compari. Şi dacă 
ești. lucid, niciodată comparatia nu 


e în favoarea ta. Dacă e o compa- 
ratie de tip superior. Doar n-o să 
mă compar cu Rimaru... Sintem oa- 
meni cu aspirații... Sigur că as putea 
să fac și comparații în favoarea mea, 
dar asta nu mi-ar da o perspectivă 
de zbor, de înălțare. 


ah a i ELI AER rès al PA RE RA 

— Ne-aţi vrea să revenim la te- 
ma noastră? Să-mi vorbiti, de pildă, 
despre ce înseamnă să dai viaţă 
unui personaj? Este o expresie atit 
de des întrebuințată, încît aproape 
i-am uitat sensul... Ar trebui să fie 
tot una cu „a crea, nu? 


— Noi, actorii, nu sîntem socotiți 
tocmai creatori, ci mai degrabă, cum 
spun unii, niște animatori, niște exe- 
cutanti. Creator ești doar în măsura 
în care. poţi să insufletesti un per- 
sonaj făcut doar din vorbe pe hir- 
tie, scris adică de cineva. Deși eu 
am văzut și autori (citește: creatori) 
care, pe parcursul animării unui 
personaj de către actor (citeşte: e- 
xecutant) datorită unui proces mai 
larg, care include si actorul, isi.ccn- 
turează, isi definitivează pe parcurs, 
actul creației. De aici se vede că, 
undeva, în conștiința mea, s-a năs- 
cut credința că și noi, actorii, am fi 
creatori. N-aş vrea să se creadă că 
fac o pledoarie pentru trecerea ac- 
torilor în rîndul creatorilor. Nu, 
doamne fereşte... Sigur că atunci 
cînd un autor ne dă posibilitatea să 
întîlnim în scriitura lui viața cea 
adevărată, nouă nu ne mai rămîne 
decît şansa de a izbindi sau riscul 
de a eșua. Și în cazul ultim, vina e 
numai a noastră. În ce mă privește, 
sigur că-mi doresc să mă întîlnesc 
şi în scenarii, asa cum mă întîlnesc 
şi în viața de toate zilele, cu persc- 
naje vii. Cred că numai așa, profe- 
sia noastră poate avea şi o eficaci- 
tate. Pentru că — și de acest lucru 
sînt din ce în ce mai convins — con- 
sumatorul de artă respinge, firesc, 
tot ce-i dă senzația de fabricat, de 
elaborat în studio, într-un fel de 
alambic de creaţie. 


Baniciu, dur 
fără. scrupule 


e 


A 


Grigore lugd 
blajin fără forță 
-j 


Ziaristul Pietraru, 
necruţător cu pasiune 


E 


Sigismund Bathory, 
perfid și fanatic 


Tomsa-Vodò, 
înțelept cu prudență 
e 


Mihai Duma, 
stòpinit cu luciditate 
— > 


— Dar cum ştiţi că personajul 
acela întîlnit în scenariu e viu? Vor- 
bele au o putere de sugestie mai 
mare, poate. Oricum, alta decit a 
imaginii. Vorbele pot fi înșelătoare... 


— Ştii cum e? Ca la lectura unei 
poezii. Cînd citesti o poezie, sen- 
timentele poetului se suprapun au- 
tomat peste propriile-ti sentimente 
si trăiri. Sentimentul este un ade- 
văr, deci te poți bizui pe el. Or, 
dacă un personaj însumează reacţii, 
sentimente pe care tu, ca om, le-ai 
parcurs, le-ai avut chiar, sau măcar 
le-ai văzut la alții, apropiaţi tie, 
acel personaj poartă, fără nici un 
dubiu, viaţa în el. De aici se vede 
și marea pretenţie pe care o are 
dascălul de la învățăcel: să cunoască 
viaţa. 


i Size NI pa DA talie n ARE AN ses e 
— Ce numiţi a cunoaşte viața? 


Pentru că si această expresie a de- 
venit un automatism. - 


— Ca sa scap de întrebare, aș 
spune: să trăieşti în mijlocul ei... 
Noi, prin însăși funcția socială pe 
care o indeplinim, sîntem obligaţi 


să cunoaştem viaţa. Circulăm foarte 
mult și apoi punem în circulaţie 
ideile fundamentale intilnite în viaţă. 
Dar pentru un actor a cunoaște nu 
ajunge. Mai e nevoie și de marele 
talent — poate că e totuna cu talen- 
tul actoricesc — de a selectiona. de 
a alege esentialul de neesential. 
„„Crezi, de pildă, că Ernest Maftei 
cînd a jucat în „Puterea şi Adevă- 
rul“ şi-a elaborat personajul acela, 
l-a obținut într-o eprubetă? Nu. El 
a selecționat doar nişte date, culese 
pe parcursul anilor, din viaţă. Si 
dacă le-a selecționat, înseamnă că a 
fost sensibil la ele, le-a observat, le-a 
reținut, le-a depozitat. Toţi întîlnim 
în viaţă umorul, de pildă. Dar nu 
toti sintefn sensibili la umor, şi des- 
pre cei insensibili spunem că n-au ` 
simțul umorului. Atunci, putem la 
fel de bine să spunem despre actorul 
care nu-i sensibil la esentialul din 
viață, că nu are o parte importantă 
a ceea ce se cheamă'talent: puterea 
de selecţie. Dar să ne înţelegem. Eu 
nu am spus că am această catitate. 
Eu pot să discut despre ceapă fără 
să fiu ceapă... 

— Exemplul dumneavoastră — mă 
refer ia rolul lui Maftei,nu laceapă— 
era fcarte bun. Dar chiar dumnea- 
voastră ati avut parte, în același 
film, de un personaj fcarte viu, 
foarte adevărat... : 

— Duma... Si cred că nu e èsa 
cum l-au văzut unii: un tip' liniar, 
pozitiv din cap pină-n picioare. Duma 
are foarte multe tribulatii. Şi exact 
asta-i dă viaţă, îl face să fie un om 
real, nu un personaj pe hirtie. şi 
nu niște tribulatii fortuite, ci născute 
din însăși starea conflictuală în care 
se află, Pentru că, pe plan filozofic, 
el știe exact care-i adevărul, iar pe 
plan uman trăiește acea mare admi- 
ratie pentru Pavel Stoian, admiraţie 
care-l face să se îndoiască, o vreme, 
de adevărul lui, de puterea lui de 
discernămînt. Duma trăieşte foarte 
viu, foarte omeneste această stare 
conflictuală... Foarte frumos per- 
sonaj, şi. frumos exact pentru că e 
adevărat; l-am intilnit şi în viaţă şi 
ar fi minunat să-l întîlnim cît mai 
des... Ştii, că aşa cum spectatorii au 
dorinţa de a semăna cu eroii unui 
film, şi eu ca actor mă trezesc unecri 
în situația de a dori să semăn cu 
personajul căruia îi dau viaţă. $i 
Duma a fost pentru mine un aseme- 
nea personaj... Ce legătură mai 
strînsă, mai directă mi-aş putea dori 
între viaţă gi film? 
ces Bi et dc SR a a E SE CE SE 

lon Besoiu a tăcut îndelung. Pă- 
rea cu desăvirşire absent. Dar cred 
că nu se dusese foarte departe. Era, 
pesemne, într-o scenă din filmul 
„Puterea și Adevărul”. 

Eva SÎRBU 


9 


CO 
Saizescu: €OMediantii. 


Sinteti un autor 
de succes, Geo Saizescu 
Ultima dumneavoastră 
comedie s-a bucurat de 
o primire foarte bună, 
si din partea publicu- 
lui si din partea criticii. Ceea ce se 
întîmplă rar. 


numa 
tătorul de 
e cronicaru 


să trateze 


1, ci să rapor- 
1 Ce și-a propus: 
fenomen", 


samna 


adică să analizeze ce 
zilele noastre comedia, cu răspu 
derile ei sociale 


După cite ştiu, din '58, de la 
„Doi vecini” după ce ati realizat 
o dramă de actualitate și două 
comedii lirice abia acum reveniti 
la satira socială. De ce-ati absentat 
atitia ani dintr-un gen de asemenea 
importanță? Şi atit de compromis 
la noi, prin filme sub limită? 


- Satira își are condițiile ei de 
afirmare, îi trebuie un climat în 
care să înflorească, să-și atingă sco- 
pui. Ea nu depinde numai de inten- 
title noastre, ci și de mentalitatea 
producătorului 


Găsiţi că acum s-a creat acest 
climat? 


- Nu încă cel ideal, dar față de 
ceea ce exista... Vă dau un exemplu: 
între „Doi vecini” si „Un suris 
plină vară” prezentasem studioului 
un scenariu de scurt-metraj care 
satiriza un contabil cenariul a 
plăcut, dar într-o zi m-a oprit pe 
sală cineva care lucra în economia 
studioului si mi-a zis: „Bine, dom-le, 
tocmai acum ţi-ai găsit să te iei de 
noi, cînd 


avem atitea necazuri cu 
devizurile filmelor? 


Si ati renunţat atit de repede? 


N-am renunțat. Am aşteptat 
să dispară mentalitatea potrivit că- 
reia dacă „te iei“ de un inginer sau 
medic, îți ridici în cap toată brea 
inginerilor ori medicilor, Mulţi s-au 
refugiat în acest timp în subiecte 
satirice minore, cu eficienţă limitată. 
Pe mine însă nu mă interesează 
anecdota de tip „Urzica“, ci comedia 
de acută actualitate, în care oamenii 


să se recunoască, chiar cînd nu le 
convin multe. Am refuzat ani de 
zile să accept scenarii minore şi 
autori minori pe care mi-i propunea 
redacția studioului. In așteptarea 
lui „Păcală“ nu vroiam să abd 


de la nişte principi 


Dumneavoastră nu puteaţi avea 
inițiative? 


Cînd e vorba de o concepţie 
mai generală, e dificil, Cu toate că 
producători! susțin sus și tare că 

ie de comedie satirică, 
practic, ei dau drumul mai mult 
filmelor tip estradă, care nu supără 
pe nimeni i 


Deci nu numai autorii sînt 
vinovați de acest „estradism“ care 


10 


alterează majoritatea comediilor no- 
astre muzicale sportive ori polițiste. 


E vorba și la unii si la alţii de o 
eroare de concepție. Sint regizori 
e spun interpretilor: „Băieți, 
iți mîine la filmare cugaguri". 
i aceștia aduc tot arsenalul lor de es- 
tradă, glume ultracunoscute, care 
te fac să te crispezi, iaralte- 
ar dacă stirnesc ilaritate pe pla- 
e nu-s altceva decît momente 
sine, numere de revistă 
iu: se încheagă într-o concepție 
comică unitară 


Remarcam la filmele dumnea- 
voastră tocmai această concepție 
comică, relaţia care se stabileşte 
între personajele într-o ambianti, 
să o numesc, bună conducătoare 
de veselie. 


>» Asta e obsesia mea mai veche, 
încă din institut, cînd îl studiam cu 
frenezie pe Chaplin, încercînd să 
determin cauzele pentru care toate 
glumele lui ajung la public. Am des- 
coperit acel curent subteran de 
umanitate care înnobilează cel mai 
banal gag. Gagul mecanic, folosit 
și de înaintașii lui Chaplin, s-a uma- 
nizat la el tocmai prin acel flux 
fantastic .de duiosie, de omenie 
creat de-a lungul filmului, Desigur, 
nu e ușor să realizezi o unitate comică 
pentru că ea îţi cere să renunti pe 
parcurs la foarte multe „găselnițe“. 
Dar cele mai bune trouvaille-uri 
se pierd dacă nu sînt înscrise într-un 
funda! viu, realist, care să le valori- 
fice. Să le indice direcția atacului. 
Tinta comicului. Aveam, de pildă, 
în „Balul de sîmbătă.seara“ o secven- 
td cu Papaiani, Dem Rădulescu si 
Puiu Călinescu care, la proiecția 
cu materialul filmat, a stîrnit hohote 
de rîs în sală. (Aș vrea chiar s-o 
montez într-un scurt-metraj de sine- 
stătător), „Papă-lapte“ era luat „în 
antrepriza", pe șantier, de către 
doi frizeri improvizati și „făcut 
frumos“. O scenă de un comic mut 
extraordinară, dar la care a trebuit 
să renunţ pentru că nu se inscria 
în unitatea filmului şi mi-ar fi ani- 
hilat pe viitor personajul. Din liric 
îl transforma în grotesc, 


Sinteti pentru o netă separare 
a comicului ? 


Deloc. Mă indispun , puristii" 
genurilor. Comedia modernă e azi 
inseparabilă de dramă. Sînt pentru 
absolut toate -variațiile comicului: 
buf, liric, excentric,. fantastic, cu 
condiția ca toate să se înscrie, să 
se -armonizeze în concepția filmului. 
Adică să servească ideii, demonstra- 
tiei, nu să rămînă virtuozități în 
sine 


Credeţi că doar ideea asigură 
unitatea, stilul comediei! 


Ideea concretizată într-un per- 
sonaj. Neapărat un personaj. Se 
uită tot mai des că în comedie tipul 
e determinant. Toate marile cinema- 
tografii s-au impus prin tipuri comice 
de talia lui Charlot, Malec, Stan şi 
Bran, Hulot. 


Credeţi că azi prototipul comic 
e pe cale de dispariție? 


Într-adevăr, dacă mă gindesc 
la cei cîţiva devotați ai genului, la 
Tati, Etaix, Jerry Lewis, ei tind să 
practice un umor în care gagui 
mecanic să-și capete un ro! prepon- 
derent, iar personajul! să dispară. 
Or, asta distruge substanța filozo- 


Mă interesează 
comedia 
de acută actualitate, 
in care oamenii 
să se recunoască 


chiar dacă nu le convine 
& 


Aş vrea să pot 
impune un personaj 
omic realist, 

Jn tip 
de un umor 
specific național 
La noi umorul 
umblă pe stradă. 
Satira românească 
e reconfortantă. 
Nu te sinucizi 
după ea 


fică, umanitară a comediei, În din 
primele filme ale lui Tati, domnul 
Hulot asigurase acel curent subteran 
poetic de care vorbeam la Chaplin. 
După „Mon oncle", Tati isi pierde 
personajul reprezentativ și ultimul 
său film, „Trafic“, dezamăgește prin 
aglomerarea de gaguri nevalorificate 
însă de un tip uman, care să repre- 
zinte timpurile noastre. În schimb, 


„Un suris". ori Papă din „Balul 
de sîmbătă seara“, Chiar şi noua 
postură în care îl aduc pe Papaiani 
în „Astă seară...” păstrează o notă 
de umor specific. 


Ce caracterizează, după dum- 
neavoastră, umorul românesc? 


— Sînt, cred, două filoane ce ali- 
mentează umorul nostru. Unul! liric, 
poetic, cealălalt satiric. Ele nu se 
exclud, ci se împletesc permanent. 
Noi batjocorim, în general, , pé cei 
ce ne strică cursul liric al existenței. 
Da facem cu o anume înţelegere 

scă, de aceea satira românească 


Etaix 1 în ultima vreme să 
dea tot mai multă consistență 
siluetei sale lansată în filmele ante- 
rioare, ma! degrabă ca purtătoare 
a unei vestimentatii comice, decît 
a unei mentalițăți. Dintr-un fel de 
2 itial ,indragostitu!" 
epe sa devină un 
l, credibil, un tip al 


ome 
e vitală, reconfortantă, nu te sinu- 
cizi după ea. În satele oltenești, 
de pildă, nu există om care să nu-şi 
aibă o poreclă. Dar denumirea carac- 
terizează concis, cu ascuţită ironie, 
dar și cu duioşie, trăsătura de carac- 


lumii moderne 


Consideraţi că lipsa acestor 
tipuri explică penuria mondială de 


comedii ? ter a omului respectiv. Lirismul e și 
el învelit, dintr-un soi de pudoare, 

Evident. Fără ele nu pot tră într-o undă de autoironie, de ușoară 
ideile noastre, oricîtă inventivitate detaşare. Declaraţiile de dragoste 
comică am risipi. Astăzi, actori mari wu o nuanţă metaforică, ca o. cimi- 


de comedie, Jerry Lewis sau De 
Funès v i suplinească ideile comice 
prin multe grimase, fortind nota de Ce bin 
comportament a personajelor care autoironie in scenele de dragoste 
devin astfel caricaturi. Scheme nevi- din filmele noastre, unde lirismul 
abile. se confundă ades cu o dulcegărie 
fandosită şi insipidă. 


litură cu sensuri multiple 


Ce binevenită ar fi această 


O calitate a comediilor dumnea 
voastră este strădania de a nu apela 


Nu vă contrazic. Vorbeam deci 


la personaje-limite, ci la oameni de anume atitudine a românului 
obișnuiți puşi in situații comice- față de comic. As adăuga și vocaţia 
limită. lui comică, o predispozitie naturală 
către veselie. La noi umorul umblă 

Mă bucur că ati observat preo- pestradă. intilnesti peste tot feţ€ des- 
cuparea mea de a impune un per- chise, cu un zîmbet ce vine din inte- 


sonaj comic realist. Un tip de un rior, din optimismul proverbial care 
umor specific, national, ca Făniță ne-a ajutat de atîtea ori în istorie. 


Nu-mi plac regizorii care spun : 
„băieti, veniti miine la filmare 


cu gat 


— O poftă de viață si de glumă 
care, cu mici excepţii, nu şi-au găsit 
încă expresia în cinematograful ro- 
mânesc. 


— Regretabil, pentru că e știut, 
umorul reprezintă cel mai specific 
teren de manifestare a psihologiei 
unui popor. La un festival internati- 
onal ținut în Spania, critica nota în ur 
ma vizionării „Balului...”: „Ne amin- 
tim cu plăcere că în Est nu există 
doar comediile lui Forman gi ale 
Chytilovei, ci și cele ale lui Saizescu“. 
lar după prezentarea filmului ta 
Cannes, un ziarist mi-a spus: „Vă 
mulțumesc pentru poezie”, iar cro- 
nica și-a intitulat-o „O undă de pros- 
petime". Cînd făceam comedie lirică, 
toti îmi spuneau: „În lume e nevoie 
azi de poezie, ca un răspuns la vio- 
lență și erotism”. 


— Cred ci nu ati realizat comedie 
lirică doar pentru că era bine pri- 
vită în lume)? Ori mai comodă?, 
scuzati-mi insinuarea. Ati revenit 
la satiră. De ce? 


— Un regizor de comedie trebuie 
să-şi verifice toate registrele. Să 
cinte pe o gamă cit mai variată. 
Aveam nevoie să fac din nou satiră 
ca să nu-mi „pierd mina" după 
atitia ani de la „Doi vecini”. Dar 
- pentru că mă străduiesc, înainte de 
toate, să fac din comediile mele 
tablouri vivante ale realităţii, mi-e 
indiferentă modalitatea — lirică ori 
satirică — a care recurg. Singur mate» 
rialul decide. Totul e să-mi înscriu 
căutările în acea concepție care, 
sper, s-a făcut simțită și. acceptată 
în toate filmele mele, chiar si în 


‘66 


cele necomice, cum a fost „La porțile 
pămîntului". Si anume, o căutare 
a pọeziei cotidiene care reiese ori 
din situația comică, -ori din cea dra- 
matică, un anume flux al realului 
(sesizat de critica străină mai perspi- 
cace. decît cea autohtonă). Mi se 
pare mult mai ușor la ora asta să faci 
comedii abulice, fantezii bufe, ori- 
cît de abil construite, dam în care 
spectatorul să nu creadă, să nu-și 
urmeze personajele. Cred că mai 
mult decît în dramă ori în filmul poli- 
tist, în comedie publicul se identifică 
de la început cu personajul vioi, 
simpatic, hazos, cînd îi cîștigă ade- 
ziunea. De aici şi răspunderea auto- 
rului de comedii: ce fel de personaj 
comic oferă și, mai ales, ce atitudine 
adoptă creatorul si implicit specta- 
torul față de personaj. Aici stă, 
cred eu, problema teoretică şi prac- 
tică a comediei românești contempo- 
rane. Ce reusesti să selectezi, cu 
harul și cu atenţia ta:-socială, din 
realitate și apoi cum tratezi, ce pozi- 
tie față de faptele comice — reale sau 
inventate — adopti. Dacă în satira 
socială cea mai dură urmezi acest 
filon al comicului național, caracte- 
rizat nu prin negare totală, spirit 
destructiv, ci dorința de corijare, 
un umor ofensiv, regenerator, atunci 
poţi înfrîinge orice, prejudecată. A 
producătorului, a criticii, a publi- 
cului. 


Din literatura clasică vă sim- 
titi dator anumitor umoristi? 


Aici n-aş mai împărtăși părerea 
dumneavoastră exprimată în cronica 
la „Astă. seară dansăm. în familie“, 
despre o anume filiaţie cu teatrul 


lui Sebastian. ori Mușatescu. Mă 
simt mai aproape de lirismul poetic, 
al unui Basarabescu ori  Brătescu= 
Voinești, de satira intelegitoare a 
lui Brăiescu din „Vine domnul şi 
doamna general“, de ironia duioasă 
a „Proștilor“ lui Rebreanu, de preci- 
zia tipologică a unui Budulea Tai= 
chii ori Popa Tanda. O lume a ero- 
ilor simpli, anonimi, la. care. desco- 
peri cu încîntare, aproape cu uimi- 
re, poezia şi inteligența. ' 


— Sarcasmul lui Caragiale ori Ur- 
muz pare să nu vătenteze, desi 
acel pamflet al lui Arghezi, „Doi 
vecini“, debutul dumneavoastră ci- 
nematografic, nu era străin de inci- 
sivitatea lipsită de compasiune, de 
gagul modern, rece, mecanic, pe 
care-l incriminati. 


— Era doar un excercitiu, incer- 
cam să-mi descopăr pe atunci pre- 
ferintele, îmi dibuiam personalitatea. 
Dar astăzi mi-e clar: pamfletul nu e 
slăbiciunea mea: e, cum să vă spun, 
prea dur, prea unilateral, prea oca- 
zional. În schimb, sînt obsedat de 
acel tezaur al spiritului popular 
românesc care e cuprins în strigă- 
turile, ghicitorile si proverbele noa- 
stre. Dacă Anton Pann a vrut să-și 
ilustreze proverbele culese, poves- 
tind pe marginea lor întîmplări din 
vremea sa, încercînd, deci, să detai- 
leze, să analizeze adevărul sintetizat 
în proverb, eu aș dori, într-o cule- 
gere filmată, să ilustrez cu întîm- 
plări din lumea noastră aceste 
perle de înțelepciune populară. 
Să "le actualizez; să le fac “si 
pătrundă, prin acest limbaj uni- 
versal care e imaginea, în lumea 
întreagă. Dacă mă simt cu adevărat 
dator față de ai mei, aceasta e dato- 
ria de a exprima cinematografic, 
într-o modalitate modernă care să 
surprindă gama cea mai întinsă de 
umor, de la pantomină la calambur 
ori comic fantastic, tot ce sîntem 
şi reprezentăm: noi ca spiritualitate. 
Dar o dată cu limbajul, trebuie să-mi 
creez și instrumentul care să mă 
exprime: actorul. 


— Aveţi si în această direcție 
citeva descoperiri şi redescoperiri 
pentru film, importante. Sebastian 
Papaiani, de pildă, e „creația“ 
dumneavoastră. lar Dem Rădulescu, 
Vasilica Tastaman, Stela Popescu 
au fost redati comediei cinematogra- 
fice de calitate, cu multă ambiție 
si intransigenti din partea dumnea- 
voastră şi a scenaristului lon Biiesu. 


— Oricît de înzestrat ai fi ca regi- 
zor, orice gind „genial“ te-ar scu- 
tura, nu-l poți comunica decît prin 
intermediul lui, al interpretului. 
De aceea îl iubesc pe actor, îl stimez 
si îi las pe platou toată libertatea de 
actiune,, colaborînd cu el, stimulin- 
du-i personalitatea. Dar si solici- 
tindu-i permanent tot ce e mai pro- 
aspăt, mai original în talentul său. 
E o muncă delicată, de cunoaștere 
reciprocă, de stabilire a unui climat 
prielnic. Încerc, pe cît posibil, să-l 
feresc pe interpret de toate frecusu- 
rile administrative, care-i pot întu- 
neca bucuria creației. Pentru că, 
mai mult decît în orice alt domeniu, 
comedia nu se poate crea decît în 
bucurie. Cu bucurie. Pentru bucu- 
ria celor mulţi, Din păcate, pe zi ce 
trece, comedienii rămîn tot mai pu- 
tini. Flori rare, Ar trebui poate ocro- 
tiţi ca monumentele naturii. Supape 
ale vieții noastre spirituale. Nu 
găsiți? 

Alice MĂNOIU 


pelicanul, 
pasăre 
maiastra 


obișnuiserăm 
atit de tare 
cu defectele 
noastre, incit 
începuserăm 
să le iubim... 


Pentru prima oară, Asociaţia 
cineastilor a acordat anul acesta 
membrilor ei premii de creaţie. 
Un semn de grijă, de afecțiune 
şi de răspundere care va stimula 
cu o nuanţă în plus activitatea din 
ce în ce mai fructuoasă a acestei 
ramuri de artă... Privită in 
general cu îngăduință, ca un 
copil mai puţin înzestrat decit 
fraţii lui, mai încet la minte, mai 
greoi, mai puţin armonios, ciñe- 
matografia noastră a inceput in 
ultimii doi ani si infloreasci, 
contrar previziunilor medicale. 
Au apărut anul acesta citeva 
filme remarcabile si speranța 
tuturor este ca fenomenul să nu 
fie inexplicabil si fără urmări. 

Obisnuinta de a găsi fără cel 
mai mic efort defectele unei arte 
încă nemature a atras multă 
vreme, asupra cinematografiei 
noastre, zimbetul nemulțumit si 
din ce în ce mai puţin îngăduitor 
al spectatorului de film. Ne 
obisnuiserim . atit de tare cu 
defectele noastre, incit părea că 
începusem să le iubim. Căci cum 
aș putea să-mi explic altfel oare 
neputinta de a ieşi din rutina 
mediocră a subiectelor schema- 
tice, a rezolvărilor operetistice 
şi a eroilor cu artere de material 
plastic? Dar dacă verbele sînt 
în fraza precedentă puse la 
trecut, asta nu înseamnă că tra- 
tamentul critic aplicat acestor 
maladii ar fi vindecat definitiv 
bolile de copil ale acestei arte, 
cel mai din urmă convinsă că 
trebuie să crească pe dinăuntru 
si să intre într-un raport armonic 
cu mediul înconjurător. O incre- 
dere absolută în forța unui orga- 
nism pe cale de însănătoșire abia, 
poate oricind amenința cu o 
reșută, dacă va fi lăsat să-și ducă 
mai departe viața in condiţii 
morale si materiale intim plătoare 
şi precare. 

De asta decizia Asociaţiei de a 
instaura, ca si celelalte Uniuni, 
sistemul de premii anuale de 
creație este, cred eu, un semn 
bun de grijă și prevedere. Este o 
măsură salutarò de apreciere; 
publică, este un schimb de încre- 
dere si îndatoriri si dacă nu va 
eşua într-o frumoasă amintire, 
ca Festivalurile Naţionale ale 
filmului de la Mamaia, măcar 
poate că le va înlocui o vreme, 
pină cînd vom avea din nou 
curajul să redeschidem o compe- 
titie. 

Irina PETRESCU 


44 


STAGIUNEA 71.72: 


Revirimentul 
unui gen? 


Putem vorbi din nou 
despre o școală 
a documentarului 
românesc? 


| Nimeni n-a descope- 
| rit încă secretul unei 
IMA producţii mereu egale 
| cu Sine insăși, mereu 
| înfloritoare, mereu în 

avangardă. Ciclul. care 
face să se succeadă momentele de 
strălucire cu cele de eclipsă rămîne, 
din multe puncte de vedere, învă- 
luit în mister, cum stă bine oricărui 
proces vital. Evident, aceasta tre- 
buie să ne îndemne la un plus de efort 
pentru a descifra misterul, Dar e 
cert că lipsită de surprize, de scă- 


uniform ano e, din feri- 
cire, nu e c jmentarului ro- 
manesc. 

Începutul stagiunii 1971—1972 a 
stat sub semnul acelui reflux pe 
care-l deplingeam d i mult timp 


şi care ne 
talgie fa anii în care 
despr 


ieșite din comun au fost puţine si 
inegale. Le-am citat în comentariul 
dedicat concursului pentru cele mai 
bune documentare ale anului 1971: 
,Cutitul" de Titus Mesaroș, „Oameni 
si "otel" de Al. Boiangiu, „Acești 
oameni“ de Felicia Cernoianu. „Vi- 
surile copilăriei” de Jean Petrovici 
şi altele cîteva, culese cu greu, din 
producția unui an întreg. 

lată însă că ultima parte a stagiunii 
ne-a oferit surpriza dea afla peecrane 
în aceeași săptămînă, mai multe docu- 
mentare noi de o ţinută pe careo 
pot invidia alte sectoare ale cinema- 
tografiei noastre, marcînd, credem, 
un reviriment al genului, 


DTD ROCI ARE RI IES OS EISOD IE IRIS 
O probă a tradiției 

TEROA e a PAT WE LAY DAT 

E- mai întîi consecința tradiției 

care, în acest domeniu, pare să 

aibă mai multe șanse de a se inchega 

de a dev consistentă. ta studioul 


„Sahia” se lucrează 


intens — lucrea- 


mai buni și lucrează relativ 
chiar dacă temele și subi- 
nu sînt totdeauna cele mai 


și mal mnspiratoare Asa 
în ciuda eventualului for- 
malism al unui plan tematic vag, 
experiența acumulată și nevoia inti- 


mă de autodepășire nu pot să nu-și 
spună cuvintul si să nu dea rod. 
@ Alexandru Boiangiu ne-o demon- 
strează în „Noaptea bărbaților" 
Fiimul nu e mai mult decît schița 
unui reportaj despre minerii care 
lucrează, zi și noapte, la străpungerea 
unui tunel de aducțiune. Spun doar 
„schița i reportaj”, pentru că, 
în + mod vădit, acest documentar 
era hărăzit unui, descriptivism oca- 
E limpede că autorul a 
la santierul în cauză 
tratie pe pelicu 
El nu pare sa fi avut 
pentru un plus. de 
ervatie și reflecţie. Totuși, fără 
a reuși să ne vrăjească prin multi- 
tudinea sugestiilor, filmul ne impre- 
sioneaza prin rigoarea construcţiei 
secventelor, prin precizia cu care 
regizorul știe să obţină efectele do- 
rite, infatisind lupta omului cu piatra, 
cu muntele. Eliberat de balastul 
unui comentariu declamatoriu, pre- 
tios sau ncaos — atit de abundent 
in alte producţii ale studioului — 
documentarul lui Boiangiu izbu- 
tește o interesantă sinteză a imaginii 
și sunetului. E o imagine austeră, 
uzînd artificiile mișcării aparatu- 
ui și ale montajului, fixată asupra 
unor ambiante cu totul lipsite de 
spectaculos: de pildă, o lungă por- 
tiune a tunelului prin care înaintează, 
venind spre noi, un camion uriaș, 
cu uruit greu, amplificat de rezo- 
nanta spațiului subteran și a stîncii. 
Un plus de lumină în tunel, o usoa- 
ra stilizare expresionistă a sunetu- 
lui înregistrat pe viu, reluarea ace- 
leiași imagini cu camionul care vine 
și iar vine, din fundal pînă în prim 
plan, ca un personaj dintr-un film 
de Alain Resnais, îi sînt suficiente 
regizorului pentru a crea atmosferă 
si siune, pentru a vorbi despre 


,despre,.." 


timpul necesar 


tenacitate și putere de sacrificiu. 
Hărăzit, după cum „spuneam, unui 
anumit descriptivism, filmul îi înfă- 
ţişează pe muncitori si la cursul 
seral. Din. nou, severitatea gu care 
autorul își consumă și își compune 
imaginea și coloana sonoră trans- 
formă un «cliseu într-o partitură 
elocventă: același cadru static, co- 
mentat însă cum nu se poate mai 
expresiv printr-o ingenioasă prelu- 
crare a zgomotulti de fond al unei 
săli de lectură sau decurs, ca zumzetul 
unui stup de albine, măsurînd, prin 
monotonia mecanică, persuasivă, a 
pulsului sonor, timpul ireversibil. 
În fine, în acest film despre stinci, 
munte, camioane înaintînd în noroi 
și bărbați în noapte, îmbrăcaţi 
pufoaice, în acest film intitulat 
„Noaptea bărbaților", insolitut îi 
constituie apariţia cîtorva femei, si 
ele pare-se tot la cursul seral, stind 
cuminte în bănci. Aparatul îndrăz- 
nește să le privească insistent nu 
numai fețele, dar și genunchii, iar 
regizorul are de astădată ideea neaş- 
teptată (pînă acum, în film nu s-a 
rostit nici un cuvînt de comentariu) 
să însoțească imaginile cu un frag- 
ment din prea cunoscutul cîntec 
al lui Radu Șerban „Să nu uităm nici- 
cînd să iubim trandafirii..." Pe același 
fond sonor, îi vedem pe bărbaţi 
întorcîndu-se dimineața acasă, Su- 
gestia este elementară, dar penetran- 
tă. Si astfel Alexandru Boiangiu reuse- 


„Noaptea bărbaţilor“ 


microsondaj 


Ce revelații v-a prilejuit 


documentarul românesc 


în stagiunea 1971-1972? 


Ce v-a deceptionat 
în documentarele 


acestei stagiuni ? minote 


tra 


dorită. 


Ce așteptați 
de la stagiunea 
următoare ? iai 


lui doc 


MIREL ILIEȘIU: 


Mai multă atenție faţă de limbaj 


ie filmul 
Vaeni, 


me- 
pentru 
Este im- 


ri? Mai multă preocupare, mai muită 


te si mai multe rezultate in cultivarea limbaju- 
inematografic. Această preocupare a scăzut în 
timp, după părerea mea, datorită ava- 


lată răspunsurile a patru dintre lansei de filme-comandă, de filme ocazionale gi 


documentaristii nostri : 


e filme-anchetă. E o preocupare care trebuie 
readusă la ordinea zilei. 


- 


d 


şte să facă, dintr-un film ocazional, 
demonstraţia unei mature stăpiniri 
a mijloacelor, ca si proba disponi- 
bilităţilor sale în planul ideilor. 


PEIEE DAN PERIE EEE TE e KRAZ 
Două debuturi 
nas data dako n ape e aie koni ZÈ 


Q Atitde săracă in debuturi pen- 
tru filmul cu actorii, stagiunea1971— 
1972 s-a dovedit mai generoasă, 
către sfirsitul ei, cu regizorii-absol- 
venti care și-au încercat primele 
şanse în documentar. Încontestabil, 
cel mai bun film al stagiunii il dă 
unul dintre ei, Constantin Vaeni. 
Documentarul său „Apoi s-a născut 
oraşul“, parafrazează prin titlu fil- 
mul de ficțiune al yon Andrei Blaier, 
„Apoi s-a născut legenda”. Într-un 
fel cele două erezie sînt rodul unui 
impuls similar. Andrei Blaier își 
propusese să descopere fața reală 
a vieții de șantier, înainte ca ea să 
fie stilizată de legendă, iar Con- 
startin Vaeni sona mplă ultimele 
clipe din viața vechiului oraș Orșova, 
înainte ca apele Dunării să-l fi 
inundat şi un nou oraș să-i fi luat 
locul pe malul lacului de la Porţile 
de Fier. Performanța lui Constantin 
Vaeni ţine în primul rînd de faptul 
că el nu s-a oprit la obișnuita anti- 
teză prezent-trecut, cum se proce- 
dase în alt film al acestei stagiuni — 
„După zece ani“. Însăşi materia 
era diferită, cum diferită fusese 
Orșova veche de groapa Floreasca. 
Dar şi modul de abordare a temei 


TITUS. MESAROS: 


Sà nu lasam ideile: în sertare 


ocumeni 


a fost altul, mai profund şi mai anga- 
jant. În loc de a recurge la o opoziţie 
sumară, inevitabil plafonatè de un 
sentiment de suficienja, Vaeni pri- 
veste despărțirea “de trecut „cu 
ochii dilatati", cum remarca Irina 
Petrescu în una- din confesiunile 
încredințate revistei noastre, Tini- 
rul cineast nu preia, nici la pro- 
priu şi nici la figurat, imagini fil- 
mate de alţii, ci e el însuşi. martorul 
uimit al dezapregăriii unui univer 
Oricît ar fi de legitimă. dispariţia 
unui întreg oraș nu încetează să fie 


„Apoi s-a născut orasu 


tragică. Autorul nu-și drămuiește 
mărturia, nu ne ascunde că această 
experiență l-a șocat și i-a creat obse- 
sii — de aceea reia de două sau de 
trei ori imaginea aruncării în aer a bi- 
sericii, de aceea nu uită nici să ia 
un interviu preotului, ca să afle 
cum au fost mutați morţii din ora- 
şul rămas sub ape, de aceea monta- 
jul filmului său este nervos, sin- 
copat, coplesitor uneori prin acu- 
itatea sentimentului. „Uneori“, fiind- 
că filmul are şi pasaje neutre si 
repetă inutil, spre final, imagini 
din noul oraș, potrivite, unele din 
ele, altui film, eventual turistic 
sau publicitar. 

@ Mai puţin edificator, dar demn 
de reținut, este debutul lui Nicolae 
Cabel cu „Cel mai tînăr otel". Noul 
regizor are rara facultate de a sti 
să privească oamenii prin obiectiv, 
de a şti cît să întîrzie pe un chip 
Si cum să-i lumineze trăsăturile 
pentru a ne capta interesul, de a 
şti să-și lase personajele să se miște 
natural, într-o ambianţă de şantier 


arul 


sau în fața cuptoarelor, aparatul 
urmărindu-i cursiv, fără -a ne crea 
senzaţia de înscenare. Ceea ce de- 
butantul stăpîneşte deocamdată mai 
greu sînt cuvintele, frazele din 
comentariu. Ele îl îmbată excesiv, 
cineastul “pare chiar -să le scape 
de sub control, repetindu-se uneori 
pretentios, inexpresiv şi ușor bom- 
bastic. De unde şio anumită distanță 


„La ea te-ai 


gîndit?“ 


între ceea ce filmul are aerul că ne 
cemunică şi ceea ce el ne comunică 
efectiv despre viiterii ctelari al 
Tirgovistei. 
JR: NED Pr ANTAN Ta RARA PP Ta 
Vechi cunoștințe 
ASE AYE E REGIE d EP AZOT: RÈS ERORI 
9 Revirimentul pe care credem că-l 
putem semnala în domeniui docu- 
mentarului e ilustrat și de alte peli- 
cule. Dintre ele mai cităm „La ea 
te-ai gîndit?” de Dumitru Done, cu 
un scenariu semnat de D, Done 
si |. Moscu. După ,Cutitul" iui 
Titus Mesaroș, acesta este unul din 
puținele filme-anchetă ale stagiunii, 
dedicat, si el, delincvenței în rîn- 
durile “tineretului. Dacă îl cităm, 
nu o facem însă numai în virtutea 
importantelor sale implicaţii sociale 
şi educative. Ceea ce ne frapează 
este îndeosebi gradul de e!cevenţă 
pe care regizorul ' reuşeşte să-l 
atingă folosind filmarea directă, cu 
camera ascunsă. Dincolo de organi- 
zarea materialuiui, care este care 
care, însăşi ideea de a filma con 
siunile unor mame ai căror fii au 
fost condamnaţi dei justiţie, surprin- 
derea întîlnirilor, la inchiscare, din- 


ERICH NUSSBAUM: 
Un bun nivel:mediu 


tra mame si fii, conferă filmului 
un asemenea grad de autenticitate, 
de adevăr si emoție, încît înaintea 
oricărei judecăți de valoare, excla- 
măm — Acesta este film, acesta este 
documentar! 

Ceea ce nu putem spune despre 
multe din. producțiile studioului, 
Repetăm: nu facem în acest capitol 
diferențieri valcrice. Nu oricărei 
lucrări i se poate cere să atingă 
nivelul maxim si e firesc ca unele 
filme să fie inegale, să se situeze 
la un nivel mediu sau chiar ceva 
mai jes, Fără asemenea lucrări n-ar 
fi posibile ex perimentul, debutu- 
rile și nici marile revelații. Nefiresc 
este însă să se producă filme cu 
desivirsire - inutile, pelicule strict 
conventicnale, întinse pe cîte două 
acte, eșuate cu anticipație din punct 
de vedere estetic și inapte progra- 
matic a cîştiga interesul spectatori- 
lor. De obicei -asemenea filme 
se prevalează de importanța temei 
pe care însă sfisesc prin a o de-servi, 
datorită caracterului lor retoric, 
datorită structurii lor stufoase şi 
greoaie, din care lipsește gestul 
personal al selecţiei gi opțiunii, 
O interminabilă si inccerenta insi- 
ruire de locuri comune în comentariu 
şi de imagini demuit și adesea văzute, 
e tot ceea ce ne ci feră, timp de 20 
de minute, fiecare din scurt-metra- 
jele „Din nou răsună valea“ şi „Noi, 
tinerii“. Fiecare din aceste filme — 


„şi lista s-ar putea îmbogăţi — ţine 


locul unei experienţe artistice folo- 
sitoare, ce care documentarul ro- 
minesc, cinematografia noastră s-ar 
putea sluji pentru a descoperi 
talente, medii şi tipologii, e pas 
cu dezvoltarea societăţii astre 
socialiste, pentru a exersa mèl for- 
mule de lucru, cferind spaţiu pen- 
tru idei criginale si prilejuri de 
autodepășire, “pentruai inchega, final- 
mente, lucrări apte să dureze și 
să strălucească în timp. Dacă aceste 
posibilităţi ar fi fructificate, reviri- 
mentul pe. care îl întrezărim s-ar 
impune ca o realitate. 


0 


Valerian SAVA 


JEAN: PETROVICI: 


Tehnica este în. suferință 


Nu am trăit, în această stagiune, nici.o re- 
velatie. Dar s-a certificat faptul că ideile majore, 
pentru a deveni valori, trebuie să fie exprimate 
cu pregnantò, prin subiecte particulare. Ca atare, 
studioul n-ar trebui să se mulțumească cu întoc- 
mirea unui plan tematic construit pe idei globale. 
Dovadă — acolo unde au existat subiecte concrete, 
particulare, ideile s-au putut valorifica cel mai 
bine: „După zece ani“ de Eugenia Gutu, „Apoi 
s-a născut orașul“ de Constantin Vaeni, ,,Cutitul” 
şi altele. 


7 e 


Mă dezamăgește faptul că alţii realizează 
idei similare cu ale noastr e în timp ce noi le lăsăm 
să aștepte în sertare. Eu am propus de mult un 
film, „Vînătoare în Paradis”, care ar fi. vorbit 
realist, dar şi parodic, despre sportul vînătoarei. 
Filmul propus nu s-a produs. În ec am avut 
surpriza să văd premiat la Oberhausen un film 
francez similar. 


Aş dori să fie promovat cu mult mai multă 
insistenţă scurtul-metraj de toate genurile, in- 
clusiv cel interpretat de actori. 


N 


Ju, nici o revelație. În continuare — un bun 
tivel mediu, Poate, totuși, s-ar putea vorbi despre 
revelaţia faptului că, mai repede decît bănuiam, 
filmele lucrate cu zece ani în urmă constituie acum 
materiale istorice preţioase, în context reconstruit, 
E o compensație pentru indiferența cu care sint 
întîmpinate filmele noastre cînd se află în stadiul 


vinului nou. 


Mă decepționează superba inconstienta cu 
care este ignorată la televiziune experiența școlii 
documentarului românesc. Se rescrie zilnic o 
istorie depășită; se redescoperă americi, metafore, 
şabloane şi procedee pe care noi le-am si uitat, 
Multe din revetatiile televiziunii, la noi se cheamă 


rutină, 


Aştept un climat în care să putem face filme 
la RN elul poemelor publicate, saptèminal, de 

o Bogza; aştept eseuri care să aibă încărcătura 

lozplitk i acuitatea politică a paginilor din volumul 
si Marin Preda, „imposibila întoarcere“ sau din 
„Falsele memorii” publicate îm. Luceafărul de 
Vitus Popovici: aştept filme autentice, despre 
probleaa reale, care să stirnească interes, la 
nivelul atins de articolele lui Adrian Păunescu 
şi filme care să a aibă „ţinuta intelectuală și stilistică 
a publicisticii lui Fănuş Neagu și Radu Cosasu. 


Mă dezamăgește lipsa corelării între ceea ce 
ne propunem și ceea ce ne ae baza tehnică 
a studioului. Pentru documentar, care nu bene- 
iciază de actori, nici de deccruri, nici de platouri, 
ehnica este esențială si ea trebuie să fie întotdea- 
una cît mai modernă cu putință. Nu poţi să faci 
astăzi documentar convingător și competitiv, 
cu aparate greoaie şi uzate de acum 30 de ani. 


Documenatrul românesc este mult rămas în 
urma altor școli si în urma presei noastre scrise 
în ceea ce privește descoperirea, prin cinemato- 
graf, pentru milioane - spectatori, a chipului 
lumii-de azi, a frumuseţilor și contrastelor planetei 
pe care trăim. În activi rhe multiplă de afirmate 
a ţării pe plan - internaţional, documentarul, 
reportajul artistic sînt absente. Le-aş dori prezențe 
şi pe acest front. 


13 


jurnalul unui cascador 


S-a întîmplat a doua zi după ce mi 
convinsesem că totuși in cascadorie 
nu se pot intimpla accidente prea 
grave. Începusem să mă simt un pic 
bufon. Toată lumea îi consideră pe 
cascadori niște profesioniști ai riscu- 
lui și uite că tocmai în cascadorie 
accidentele sînt foarte mici. De cele 
mai multe ori, cîte o julitură, cîte o 
tăietură sau, cel mult, o fractură. 
Printre rugbisti sau boxeri, acciden- 
tele sînt aceleași și ei sînt sportivi 
amatori nu „profesioniști ai riscului”. 
Ei, da. Au murit un Gil Delamare si 


spectator incomod 


Mă simțeam un pic bufon 


m 


încă vreo cîţiva, dar procentajul e 
foarte mic. Și a venit ziua de marți 
cu ceva soare şi cu echipa „Săgeata 
căpitanului lon" în febră, Trebuiau 
terminate secvențele de la Ciocănești. 
O căruță peste care sar cu caii doi 
turci. Era o tabără turcească căreia i 
se dăduse foc. Caruta era încărcată 
cu praf de pușcă și exploda, Bine- 
înțeles că în căruță nu era praf de 
puşcă (n-ar fi dat efectul scontat) 
ci, sub căruță, erau trei furnale care 
aruncau căruța în aer. Două erau 
orientate lateral și explodau cînd caii 
erau în 
puternic, 


săritură, iar al treilea, mai 
sfărima căruţa după ateri- 


Eu nu dau 


— Ce specialitate aveti? 

— Păi, ca să fii responsabil de 
cinema nu-i nevoie să ai prea mare 
specialitate. De altfel, nu sîntem 
asimilați în drepturi nici măcar cu 
responsabilul unui magazin de sol- 
duri. Şi, la urma urmei, ce să fiu? 
Economist, tehnician, cineast? 

— Răspunderi există? 

- Răspunderi? Planul. Dau pla- 
nu! — sînt bun! Nu dau — nu sînt 
bun! 


— Dacă lumea nu vine la cinema, 
puteți s-o aduceţi dumneavoastră? 

— Asta s-o crezi dumneata că nu 
pot. Ba pot, şi o aduc. Duminica 
trecută am făcut un concurs la un 
fiim la care niște mari , speciatisti" 
îmi spuneau că lumea nu vine. 
Ei bine, nu era loc să arunci un ac. 
Să nu crezi că rula vreo „Annă...“ 
sau ceva cu văcarii ăia pistolari. Nu, 
domnule, un film românesc! Vine 
lumea la filme românești! Dar ja să te 
întreb şi eu cevat... 


— Schimbăm rolurile? 

— Să mai schimbăm, că pe mine 
toti mă tot întreabă toată ziua. De 
ce filmele românești n-au programe 
de sală? 


— Mă opresc la întrebarea aceasta. 

— Păi vezi, pe cine întreb, nu 
știe! Le-aș face eu! Dar ar trebui 
să am niște mîini mai dezlegate. 

— Şi cine le leagă? 

— Să știi că sfori sînt multe. 

— Sinteti de acord să tragem cite- 
va din sforile astea? 


— E riscant, pentru că dacă vreun 
sef mă va înţelege greșit, va trebui 
se trec la alt cinematograf, dacă se 
va mai găsi unul şi pentru mine. 

— Vă întreabă cineva ce filme tre- 
buie programate? 

— Ce, eu sînt Sandu dela,,Capitol"? 
EI a știut să se impună şi pe ef îl 
ascultă. Eu trebuie să iau ce se pro- 
gramează. 

— Poate că nu știți să populari- 
zati bine filmele... 


Aveam 


complexe 


Ştiam 
că in cascadorie 


nu se intimplă 
accidente | 
grave... 


zarea celor doi. La pianu! exploziilor 
era Soby, iar cei doi turci, Stavru si 
Ștefănescu. Eu eram culcat pe burtă 
la zece pasi de căruță cu un aparat 
de fotografiat în mînă. 

— Motor! 

Eram liniștit, soarele mă bătea in 
spate, coatele mi se înfundaseră în 
pămîntul glodos si mă uitam prin 
obiectivul aparatului la cei doi care 
se apropiau în galop. Am fost liniştit 
pină ce caii s-au înălțat peste căruță. 
Atunci am îngheţat și vocea lui Soby 
spartă și ea de emoție m-a zgiltiit 
ca un curent electric. 


interviuri 

— Aici e o altă chestiune. E vorba 
de fonduri. O să zici dumneata 
că mă apuc acum să cer bani. Toată 
aiureala e că bani sînt. Dar între- 
prinderea n-are suficient personal 
şi spaţiu ca să facă o propagandă 
eficientă și mai ales rapidă, ca să facă 
reclamă bună, 

— Păi spuneati că nu cereti bani.. 
— Nici nu cer! Dar iar întreb: 
de ce sînt bani ca să plătești comen- 
zile la „Decorativa“ care ne ia pentru 
regie, care pune preţuri mult mai 
mari decît cele la care am putea 
executa noi. Am făcut socotelile 
că numai cu jumătate din banii 
pe care îi dăm așa, am putea face 
de trei ori mai multă treabă și de 
zece ori mai bună. La fel şi cu între- 
pune Consiliile populare ar tre- 
ui să ne autorizeze să avem echipele 
noastre mobile de acțiune, nu s-as- 
tept eu pînă cînd vine de la nu 
ştiu ce întreprindere de reparaţii, 
Culmea, pentru ca să facă toate astea, 


nb 


— Băăăl Dacă dădeam explozia? 

Calul lui Adrian căzuse în căruță. 
Dacă făcea contactul, era acolo destul 
explozibil sa-l facă praf cu cal cu tot. 
Asta a mărit tensiunea și cînd s-a 
reluat filmarea uitasem că în casca- 
dorie nu se întîmplă accidente prea 
grave. Și din nou, galopul cailor, 
soarele, pămîntul, zborul peste că- 
ruta și primele două explozii ca o 
uruială. - Uuuff! M-a strîns gheara 
neagră a presimtirii si am uitat să 
apăs pe declansatorul aparatului, apoi 
aterizarea şi a treia explozie, mai 
mare și puternică, ca un geamăt. 
Brramf! Ștefănescu se clătina în ga si 
Stavru, care încerca cu o mînă să-l 
țină, iar cu cealaltă trăgea de dirlogii 
calului. Pînă la urmă, Ștefănescu a 
căzut iar băieții îl dezbrăcau; era 
plin de sînge, îl ținea pe Soby de 
mînă. 

— Fă ceva pentru mine! Nu mă 
lăsa așa! 

l-au făcut. L-au pus pe o blendă și 
l-au suit într-o mașină să-l -ducă la 
spital. Soby era transpirat și trist. 

- Ai văzut, Grusa? Altădată să 
nu mai scrii că numai în romane 
se accidentează cascadorii la explozii. 

N-o să mai scriu. Îmi suna în 
urechi vocea lui Ștefănescu ca o 
placă stricată: „Nu mă lăsa așa. 
Nu mă lăsa asa. Nu mă lăsa asa". 
Avea un pumn de carne mai puţin 
pe spate. 

Apoi a început cosmarul. Peste 
tot pete de sînge. Pentru a doua 
oară, în zece minute, mă băteau 
gînduri negre. Nu putea să curgă 
atîta sînge doar de la Ştefănescu. 
Şi nu era doar de la Ştefănescu. 
Fulger, calul lui Stavru, avea înfipte 
în burtă două așchii din căruţă. 
Erau lungi de aproape jumătate de 
metru. În două ore a murit. A murit 
în picioare, așa cum mor caii, cu 
Stavru plîngînd alături de el si 
oamenii care nu puteau să-l ajute. 
Asta pentru că la prima dublă, cînd 
calul lui Ştefănescu a căzut în căruţă, 
s-a deranjat un furnal orientat lateral. 
A explodat în sus cînd erau deasupra 
lui. 

Era într-o marți... a doua zi după 
ce mă convinsesem că în cascadorie 


nu; se pot întîmpla accidente grave. n 


Aurel GRUSEVSKI 


nu trebuie cine ştie ce legi speciale. 
Nu înţeleg de ce trebuie o lege ca 
sa cheltuiesti banii cu cap. E ca și 
chestia cu ușile. Se fac în așa fel 
la cinematografe, ca si cum lumea 
n-ar trebui să intre şi să iasă comod. 
Parcă toti care vin trebuie să fie 
specialiști în contorsionism. Ca să 
vezi și dumneata cîte probleme are 
un responsabil de cinema pe care 
îl critică toată lumea. 

— Propun să încheiem aici inter- 
viul, la critică. 

— Care interviu? 

— Păi, ceea ce am făcut pînă acum 
asa se numește! 

— Fugi domnule de aici, eu nu 
dau interviuri. 


Alexandru STARK 


P.S. De fapt interlocutorul de mai sus 
e... cincisprezece responsabili din Bu- 
curesti si din tard, cu care am discutat. 
şi care n-au dat nici un interviu. 


confesiunile unor copii ai secolului 


Nae. Luvrul 
si incidentele 


nt cu Nae la , Pestera" — fosta „bombă“ 
de pe vremuri de la Rosetti, numită „Sin- 
gapore“, unde venea Schileru cu suita lui, azi 
bodegă stimată și civilizată, avînd o scară inte- 
rioară care duce jos într-un restaurant cu remiză 
10%. Ne așezăm sus, lîngă scară, cerem un aperi- 
tiv de după-masă, bucățele de caşcaval frumos 
piperate, cu roșioare alături și un vinulet al casei, 


la jumate, chelnerul e obsecvios pînă la dimi- 
nutiv. 
Nae e uimit că beau: — N-am mai băut, Ra- 


dule, cu tine, un vin de ani de zile... 


Ciocnim. Nae e ca de obicei la cravată, la costum, 
dar la ţigări B.T. Pornim de aici — cum de a lăsat 
„Litoralul“, de 5 lei, pentru BT-ul de 8. Omul intră 
imediat în priză. Ce mă leagă — sînt 15 ani — de 
Nae, e faptul că e primul om pe care l-am lăsat să 
vorbească, în repottajele și în cutreierările mele, 
cît i-ă plăcut lui si nu mie, cît a vrut, cum a vrut, 
pînă n-a mai putut. Nae — și nu marii scriitori— 
mi-a dat primul voluptatea de a asculta monologul 
unui om muncitor, viu și liber. Nae — și nu psi- 
hanaliştii —a fost primul care mi-a comunicat 
plăcerea asociațiilor, a legăturilor spontane de 
idei. Ce-l leagă pe el de mine — nu ştiu. Dovadă 
că niciodată nu ne-am explicat pe chestia asta — 
ce ne leagă? Pornirăm de la Bicaz, în '57, l-am 
descoperit singur în sala clubului, vizionind „Un 
condamnat la moarte a evadat“ al lui Bresson. 
M-am.ținut de el fiindcă eu mai eram si sociolo- 
gist, si vulgar: un muncitor la un film intelectua- 
list şi abstract! Filmul nu era de loc abstract in 
capul lui. M-am dus cu el pînă acasă, la un cămin de 
burlaci din Mărceni, și în chicineta lui am bătut o 
tablă lungă cu marturi dramatice, timp în care 
mi-a explicat că nu admite pesimismul, aşa că 
la „Un condamnat la moarte“ enu s-a plictisit ca 
alţii, care au plecat la jumătate, pe el l-a pasionat 
un om care în condiţii oricît de grele se gîndeşte 
să fie liber. După care au urmat 15 ani, cu venit 
la București, cu schimbat meseria, din frezor, 
electrician, cu telefon la 7 dimineaţa, cu căsătorit, 
cu născut fetițe, cu ulcer, cu „ce mai e nou, Radule?", 
cu Dinamo, cu nasoii tăi de la Rapid, cu pojar, cu 
mărit categoria, cu „n-am timp că-s la învățămînt”, 
cu „n-am acuma bani“, cu „mi-am cumpărat „Istoria 
artei”, m-a depășit, Radule, trebuie să-mi explici“, 
Gu „nu te-am văzut de un car de ani“, cu stabilito 
intiinire, la Union, la Katanga cu, „mă duc să cum- 
păr lemne”, cu „mă simt rău, Nae“, cu „dă-o-n 
pisici de viață“... 


Ne e e Kimit că beau; 
-am mai băut, Radule, cu tine, un vin, de 
ani SA. zile.. 

— Dacă m-am simţit rău... 

— Măi, nici-eu nu mai sînt ăla... Gifii după 50 
de metri, la 35 de ani. Mă stric dintr-un pahar. Am 
băut duminică un Gheorghe, era un nimic ce-am 
luat, ne-au găsit doamnele, veseli... Ce vrei să faci? 
Viaţa nu ne repară. Vin de la tribunal, am fost 
dimineață să mă jud jec, un vecin nebun, o întreagă 
chestie cu contorul de lumină, nu-ţi intru in de- 
talii, noi eram un fleac față de alții... Era un grup 
de tineri, cîţiva băieţi care făceau afaceri; aveau un 
mecanism-ceas, afacere de cîteva milioane, m-a 
lăsat rece. Dar ştii ce m-a lăsat tablou?-Un puşti 
căre a furat o sticlă de lichior... O sticlă de lichior, 
Radule... De 20,50, de nu ştiu cît... Furtul sigur-ca 
e 'reprobabil, dar băiatul a venit în instanţă şi a 
declarat că-i pare rău. Era acolo, îi părea rău, se 
vedea pe el... ăstuia ce-i faci? 

— li condamnă? 


— Cred că scapă, dar scena era tare, Radule... 
Era un puşti... 
— Nae, pe tine te mai înnebunesc „Mizerabilii“... 


— Nu-i asta, am o bibliotecă acceptabilă, zic 
eu... Am făcut o curățenie serioasă, am dat afară 
tot ce era inutil, mi-au rămas 318 volume... 


Prietenul meu Nae L, 
electrician la IT.B. 
a plins la 
„Love Story“ 

Zice că se poate ride 
și la ce 
nu-i de ris, 

El e neorealismul meu 
nevindecabil 


„Actori formidabili 
Filmul ținea... 


„Felix si Otilia" 


— Socotești și Elie Faure, cinci volume... 

— Aia m-a depășit, pagini întregi nu intelegeam 
nimic, e asa cum ţi-am spus la telefon. Dar revin 
la oameni. Nu e „Mizerabilii“..., sînt povești noi 
— ieşim să bem, de pildă, o bere, băieţii din ser- 
viciu. Eu nu beau bere. Cer Fernet, 150 de grame, 
că eu prefer Fernetul. Nu crezi că iese o problemă 
din asta? Din Fernetul meu. Că de ce beau eu Fer- 
net, cînd toti ceilalți beau bere... De ce fac eu opi- 
nie separată? Ce am eu, alt stomac, alt gît? Dom- 
nule, mie îmi place Fernetul — ce-i grav în asta? 

— Problema nu mai e „Mizerabilii“, sînt rela- 
tiile.. 

— Exact, Alt exemplu: eu am ale mele, mă știi 
de la Bicaz... Îmi place o cămașă curată, o cravată, 
un costum. Si puţin parfum. Nimeni nu mă obligă, 
m-am obligat de mic, e educația mea, nu fac propa- 
gandă, nu mă laud, nu mă dau exemplu pe națiune. 


La servici am condiţii mai bune decît acasă — 
ăsta-i'adevărul, Radule, am o baie lîngă instalaţii, 
am un duș, am tot ce-mi trebuie, acasă n-am teate 
astea, bani de confort 1 încă nu am, ce mi ş-a eferit 
confort 3 nu pot, am găsit acuma două săptămini 
două cămăruțe cuo bexă pe Ana Ipatescu, ceva for- 
midabil, mă duc seara —aranjez totul cu persoana, 
mă întorc dimineaţa, n-am dormit toată neaptea, 
mă apucase si ulcerul, dimineaţa cucoana îmi spune 
că le-a dat... „Păi atunci de ce m- ati mai chemat?" 
„Eu?.,." După lucru, mă spăl, mă curat, mă dau 
cu colonie, apare meșterul, că ce miroase aici, eu 
miros, păi de ce, de asta veniţi la uzină ca să vă 
dați cu parfum, eu nu mă las, am gură mare, Ra- 
dule, nenorocirea mea e că mă consider clasă con- 
ducătoare, nu aştept şi mă montez imediat, păi 
de ce să nu mă dau cu colonie, nu aţi strigat aici 
că de aia ne murdărim ca să se vadă că muncim? 
N-ati strigat asa? 


— Si mai zici că nu mai ești același... Totdeauna 
ai avut clont... 


— Nu, dar n-au ochi. Am văzut „Incidentul“, 
mi-au spus toti că e grozav. Nu e nici o grozăvie, 
nu știu să se uite... Film superficial — cui nu i se 
întîmplă să se întîlnească cu doi bramburgii de 
huligani ?... Şi nimic printre rînduri. Scriai intr-e 
cronică de a ta că un film trebuie să aibă ceva între 
rînduri. Aici — nimic, ce se spunea, aia era. 

— Mai ai timp de cinema? 

— Mai, ies rar, dar mă duc cu nevasti-mea. Am 
văzut „Puterea si Adevărul“ — nu era rău deloc, 
foarte bine jucat, și scenariul — bun. Dar ziceam 
că trebuia făcut mai din timp. Si în viaţă, Radule, 
trebuie să recunosti, lucrurile au fost mai tran- 
şante. Dar ai noștri s-au pus pe filme... „Felix si 
Otilia” — actori formidabili şi o scenografie... 
Romanul îl știu pe dinafară, filmul ținea... Am mai 
fost la „Love Story“.. 

— Cum a fost? 

— Radule, eu am plins, ţi-o spun drept. Fiecare 
vrea o dragoste ca asta, eu nevesti-mii nu știu 
dacă i-am spus de cinci ori „te iubesc“. 

— Am mai stabilit odată împreună, că în romè- 
neşte, din cauza lui Caragiale, nu se mai poate spune 
serios — te ador... Ce mai vrei? 

— A plins si ea, oricine vrea ca dragostea să țină, 
ce dracu' vrei să facem? Acum zic să mă duc la 
„Astă seară... Zic toti că se ride, mergem dacă 
se rîde, nu putem trăi fără rîs. Nu scap nici un 
mare comic al ecranului — deschid televizorul 
Wa stau la tot... 

- Nu prea e de ris.. 

— Nu e, Radule, dar se ; poate ride şi la ce nu-i 
de ris. Sint formidabili. Mai sînt serialele astea, 
bune-proaste, dar te uiţi. 

— Zice că se termină și „Invadatorii“ şi „Plane- 
ta..." Să le vedem sfirsitul, Nae... 

— Nu contează, nu există decît un singur sfîr- 
şit — al nostru. 


— Spuneai că nu admiti pesimismul... 

— Dar ce, asta-i pesimism, dacă spui că vei 
avea un sfirsit?.,. Eu, Radule, dacă am o idee e să 
văd Luvrul. Pe cuvint! Aia ar fi planeta mea.. 
Luvrul! 

— Nae, nu bei nimic?... 

Deodată: 

— Radule, cît e ceasul? 

Nae e îngrozit, îmi ia mîna cu ceas, se uită, 
ţipă: 

— E șase jumate! — sare în picioare — tre- 
buie să fug la grădiniță, să-mi iau fetiţa, mă aş- 
teaptă educatoarea! p 

— E cinci jumate, zevzecule! Ce te alarmezi? 

— E cinci jumate? Precis? Grădiniţa îmi e de 
mare ajutor. Mă costă o sută de lei, dar am linişte. 
Ştii, fetiţele au sită Radule, le-am luat pantofi 
speciali, m-au costat., 


și-l ciocnesc din nou. 


N= e neorealismul meu nevindecabil, II adort 


Radu COSASU 


15 


dileme 


` firul cu 


Cinematografu! s-a năs- 
cut într-un momentceînd 
pentru toate ceielalte 
arte se punea problema 


renașterii. Poate că de 

această întimplare se 
leagă surprinzător de logic nu numai 
noroacele sale, ci şi nenumăratele 
sale ghinioane, nu numai caracteris- 
ticile, ci si destinul său. li | 


construită care, pentru a putea con 
strui mai departe, trebuia să se 
dărime şi să înceapă de la început, 
el, cinematograful, descoperea fi- 


rel cu plumb și mistria. Cînd toate 
celelalte arte trebuiau mai 

a învețe să moară 

renunte ia ceea c 
că sînt, el nu treb 
prindă să trăiască 


intii 


specială, nu numai j si 
tu; celorlalte arte, ci și opus 
lor, i-a creat cinematografui 
loc în același ileg 


dezavantajos, in 
Pentru că ave 
nuat că nu ces B 
pentru că mijloacele lui de expresie 
crau diverse si ne spus 
că sînt lipsite de subtilitate şi de 
fineţe; pentru că forţa sa păreat de 
neînfrînt, a fost convins el însuși 
că forța sa infrinta. Și, 
astfel, această capabilă 
să revolutioneze celelalte arte, 
început să le slujească umilă, 
icercînd să le imite ticurile şi ri- 
durile despre care nu se știa nicio- 
dată dacă sînt de expresie sau de 
bètrinete, 


«e 


are 


transmită: 


trebuie 
artă nouă, 
oa 


ta 
ate 


a 
i 


La balul suprarealismului 
E SSE OTI OTARRA A CIEL EEA 
fermecător. probabi! 
ne și naivitate, cinemato- 
se sufoca stoic sub haine 
croite pe. măsura altora, în traves: 


tiuri care: sținjencau și-l făceau 
ridicöt a Privingu-l din acest unghi, 


cei ce-l considerau. o ,intreprindere 
de imitație, 0. dexteritate 


tehnică 


mai curînd. decît o artă, nu greşeai 
prea mult, asa cum cei ce, socotind-o 
servitoare. pe Cenușăreasa - dintre 
cratiti, Mu - păcătuiau decit prin 
lipsă. de imaginaţie. Balul care- avea 
să-i ofere artei-cer esa» “prite: 


jüt extraordinar 
adevărata lumină, 


deconspira, se 


de a t 
a de a se 


Num 


meridiane 


` 
„„„A început imitind 
ticurile si ridurile 


despre care nu se știa dacă . 


sint de expresie 
sau de batrinete... 


vatat 


Suprarealismul a cele- neobișnuită cu 
arte să renunţe la ele. însele, la modelarea e 
cinematograful să se găsească d neli “artistice, 
însuși, paradox ţine r te de tehnică 
si de spiritul de contra- 
suprarealismului,- dar ți- 
s de situația paradoxală 
în discuție: în timp ce 
lipsea definiția chiar, 
artele clasice se tnabuseat sub mor- tei 
mane de obisnuinte și legi. Supra- 
realismul a învăţat filmu! nu numai 
că trebuie să renunţe la logica obis- 
nuită, dar si că trebuie să gîndească 
într-o logică a sa proprie, o logică 


lalte 
iar 


pe 


Acest 


filmului în 


arăt 


Mica 
cearceaf întins 


culind, mis 


ndu-se 
> 


d-o în simbol, sau 


Sa 


D 


(„Cetăţeanul Kane") 


Magister Visconti dixit 


şi „Moarte la Ver 
corespondentele 
ne mai surprinde c 

a film c 
atlet, puțin nebun, 
megaloman, prieter 


pré Ludov 


Bismarck, cel mai mar 


ra realității sau, mai 
de a se integra în lun 
sa, Elisabeta a Austriei, cu carea 


id Incă 


și sfirşitul regatului Bavaria”. 
dovic al li-lea va fi interpretat 
ger. Elisabeta a Austriei va căpă 
ei austria Romy Schneider. S 
a fi Cosima Liszt. Din distribuţie 


parte Gert Froebe, Adrian Asti și nur 
ti actori italieni și germani. 


văzut un om plimbin 


Privirea i-a fost transformată in simbol 


n 
vut mari afini- 


V 


He cu ince 


aratase 


ma 


parcă 


i elegiac; 


ulosul 


p te poate fi 
lu-se şi gesti- 
dar arta filma 


nun 


na- 


tāți. A fost ultimul suveran absolut; dar a vrut să 
eze prin artă, nu prin politică. Ura răz- 

„ deși a fost nevoit să poarte două războaie, 

866 şi în 1870. El intuise că războiul va însemna 


na! 


numai mișcarea miinii, transformin- 


remurul 


plumb 


buzelor, sau numai privirea. Aceste 
Mici accente mutate de artă în împă- 
ratia tehnicii erau tot atîtea dero- 
gări de la obișnuit și de la normal, 
de la logic și de la realist, încît ca- 
zul, aberant astăzi, citat de un teo- 


retician al filmului —cu tînăra“$i 
neștiutoarea femeie care, intrind 
pentru prima oară într-o “sală de 
cinemato şi văzînd pe ecran, 


în grosolan, o figură omenească, a 
ieșit în goană chemind poliția, de- 


é 


nuntind crima din interior, martu- 
rising că văzuse capul tăiat al unui 
om putea părea atunci perfect 
credibil 


a ajutat filmul să 
la uimirea în faţa posibi- 


treacă de 


litatilor sale tehnice, la folosirea 
degajată și riscantă a posibilități- 


lor tehnice,» suprarealismul a 
aşezat regizorul la masa de montaj, 
făcîndu-l astfel egalul pictorului din 
faţa șevaletului sau a! sculptorului din 


faţa blocului de piatră. Nu se călca 
numai linia de demarcaţie dintre 
artist şi tehnician, ci. și cea dintre 
real și conventional; primea astfel 
statut și drept de cetăţenie o nouă 
convenţie, convenţia artei cinemato- 
grafice. Un ochi mărit pînă la exas- 
perare devenea nonfigurativ, o pe- 
reche de ochelari supraimprimata 
unei  înmormîntdri devenea me- 
taforă, iar lipireaalături a festivitatii 
din` Babilon si a serbării filantro- 


pice americane devenea idea filozo- 
fică. ` Cihematografu! descoperga o 


limbă a lui şi, o dată cu ea, o gin- 
dire. proprie, 

N-o să susțin există 
"sri e. $ = é tig i 
vorbitori ai acestei limbi, 
susțin că, după Griffith și Eisenstein, 
pe ecrane n-au mai rulat dramolete 
și comedioare, și n-i 
nu se mai vedea vagabonzi și 
vam- * 


mulţi 


n-o sa 


Ca 


> să sustin că 


vor 


poveşti. siropoase de,dragoste, 


Vreau să spun 


piri și sarite montiel. 
doar că- Griffith, şi Eisens 
Stroheim, si Visconti, si 

si Wajda. și Pintilie 
vestea 
lăsînd 
fie de 
ratie. 


ein, si 
Fellini; 

i po- 
adevărată, 
să 


reratierin gene- 


dovedesc ca 
este 


tofu! strălucitor 


cenușăresei 
ca p 
pi rit din ge 


Ana BLANDIANA 


pe ecr 


Balada lui 
Cab'e Hogue 


Producție a studiourilor din SUA. 
Regia: Sam Peckinpah. Scenariul: 
John Crawford, Edmund Penney, 
Imoginea: Lucien Ballard. Cu: 
Jason Robards, Stella Stevens, David 
Warner, Strother Martin, Siim 
Pickens, L.Q. Jones, Peter Whitney, 
Gene Evans, e 
„ENTER AED BOU 93 ANG PERENE ORAL On 
Încet încet ajung si la noi frumoa- 
sele pelicule cu cow-boys bătrîni 
şi obosiţi, filmele apărute într-un 
anumit fel — ca o reacție la avalansa 
de nepăsătoare westernuri-spaghe- 
tti ce ne propuneau o despărţire 
lipsită de demnitate de marea epa- 
poe a Vestului. Filmind agonia 
westernului și a oamenilor lui — 
nu, neapărat cow-boys, ci mai de- 
grabă niște ultimi desperados 
— cineaşti precum Sam Peckinpah, 
George Roy Hill, Abraham Polonsky, 
Victor McLaglen, Tom Gries, me- 
ditează asupra westernului în sine 
şi a eroilor săi, asupra imposibilită- 
ţii de a prelungi un mod de viaţă. 
Cu greu se mai poate găsi un petec 
de pămînt primitor, unde să nu 
năvălească emisarii civilizatiei con- 
temporane.  Luîndu-și rămas bun 
într-un chip oarecum byronian — 
„adio, adio şi dacă-i pentru totdea- 
una atunci pentru totdeauna adio“ 
regizorii americani din familia 
celor mai sus amintiţi isi drapează 
tristețea în ironie afectuoasă, con- 
vertesc necazul în haz amar și nos- 
talgia în zîmbet ingindurat. Altfel 
nu se poate. Nu se poate, pare să 
spună şi autorul lui „Cable Hogue“, 
acest cineast de mare, straniu şi 
deconcertant talent care este Sam 
Peckinpah. Altfel ajungem să po- 
pulăm ultimele westernuri cu Don 
Quijoti care nu ştiu să se stingă, 
să-şi asume un destin. Eroul filmu- 
lui de față se opune acestei idei. 
EI îşi intuieste sfîrşitul, se pregă- 


teste, îl simte aproape, dar nu spune 
nimănui nici o vorbă. Incapitinarea 
cu care încearcă să-și rostuiască 


existenţa într-un pustiu, lîngă o 
gură de apă pe care o exploateaz: 
cu apucături de capitalist primitiv, 
îndîrjirea cu care refuiă orașul 
(„acolo nu aș fi nimic și nu-mi place 
să fiu nimic” — spune el), toate 
tribulaţiile pentru a-și ţine in pi- 
cioare gospodăria anarhic injghebati, 
ar pleda în aparenţă, în favoarea 
unei alte realități: inconstienta per- 
sonajului, incapacitatea de a pricepe 
condamnarea - ineluctabilă a spitei 
din care face parte. De fapt, Cable 
Hogue îşi joacă tot timpul ultima 
parte a rolului său în „această viață 
şi de dragul lui acceptăm orice, 
chiar şi ridicolul: calul îl azvirlela 
pămint spre risul tîrgului, femeia 
iubită nu ezită să-i trimită o oală 
în cap, prietenul cel mai bun, preo- 
tul, îl părăsește pentru treburi mai 
lumești. Între o glumă și alta, între 
două  amărăciuni, Cable Hogue a 
rezistat atit timp cît a simţit că se 
poate, omeneşte, ține capul sus. 
Frumusețea filmului lui Peckinpah, 
dincolo de deliciile narațiunii nos- 
talgico-comice, constă mai ales în 
jocul subtil al surprizei, în lovitura 
de teatru împlîntată cu sete în solul 
cinematografului: cind-a venit ziua 
doar de el ştiută, bărbatul “şi-a scos 
un scaun în ograda lui nesfîrşită, s-a 
așezat pe el ca pe un tron si, cu pușca 
în mînă, a prins să aștepte îngerul 
morţii. Ca în atitea alte westernuri 
de crepuscul, îngerul cu pricina este 


automobilul, penibilul rival al ca- 
lului. Ca să-l umilească, de bună 
seamă, nu „din ignoranță, Cable 
Hogue încalecă mașina precum un 
bidiviu, bineînţeles că este strivit, 
nimeni nu crede că omul se afla 
deja pe moarte: „Eşti teafăr, nu?" 
este întrebat Cable Hogue. „Nu 
sînt” vine răspunsul şi imediat, 
fără a clipi măcar din ochi, cere să 
i se facă o slujbă de tnmormintare. 
Nici noi, cei din sală nu avem timp 
să clipim din ochi şi ne trezim în 
fața unei magnifice trageri de cor- 
tină peste toate amintirile noastre 
westerniste: cai indoliati, siluete 
îndoliate, o caleașcă îndoliată, o 
groapă, o lumină de sfîrşit de 
lume. Si, bineînțeles, un cîntec 
(„Tomorrow is the song | sing”), 
căci în mai toate filmele despre 
moartea Vestului există cîte o melo- 
die, chipurile vioaie, dar care ascunde 
un mars funebru. Imaginind acest 
final tăiat in carne vie, căruia nu știu 
cum să-i spun decît superb, Sam 
Peckinpah a decretat parcă: „gata 
cu agonia Vestului”. 

Nu văd cine ar mai avea cu 
să o ia de la capăt. 


` Magda MIHĂILESCU 


AICEA CREASE E E L SAA BALANS. So AT D 
Directorul 


Producţie a studiourilor Mosfilm. 
Regia: Aleksei Saltikov. Scenariul: 
luri Naghibin. Imaginea: Ghenadi 
Tekavii, Viktor lakusev. Cu: Nikolai 
Gubenko, Svetlana Jgun,Boris Kudri- 


avtev, Vladimir Sedov, A. Eliseev, , 


A. Krincenkov. 
a SI IP a n O AOSE DUR 

Începe amuzant, ca o parodie a 
romanțului fulgerător dintre un 
marinar strengar cu mustata în fur- 
culitè “si o dolofană visatoare, fată 
de` negustor redresat pe timpul 
N.E.Péulut. Dar filmul se dezvoltă 
ulterior in mai toate regiştrele, 
cînd ridicol, cînd grav sau tragic 
chiar, ca să sfîrșească pe o notă de 
suferinţă depășită, de istovire mă- 
reață, cînd eroul își vede visul cu 
Ochii: realizarea primului camion 
sovietic - cîştigător într-un foarte 
greu rali internaţional. Dar, în ciuda 
temei aride, autorii hu se lasă su- 
puși nici schemelor, nici formule- 
lor. estetice rigide: filmul este 
poate fi socotit — si. epopee; 
cine-roman al construcției 
triale; şi baladă eroică “afrezistente 
fizice si mai ales morale a foştilor 
ostași ai revoluţiei deveniți, pentru 
că asta le cerea istoria, specialiști 
în economie; și odisee cînd comică, 
cînd tragică. Filmul e toate pe rînd 
si toate la un loc, -exact ca viața ce 
n-are timp să drămuiască, să selec- 
teze, să eticheteze. Amestecul acesta 
impur estetic, dar aur curat ca ade- 
văr de viaţă, e suprema calitate a 
acestui film în două serii (care pot 
părea lungi dar restrinse ar fi pier- 
dut poate exact farmecul neconfor- 
mismului estetic), film care se chea- 
mă totuşi atit de convențional „Di- 
rectorul“. 

Directorul a devenit erou re 
datorită istoriei. Fostul marinar r 
volutionar sa convertește la „pa 
nicul" uscat — dovedit însă mai f 
tunos decît oceanul — cu greu, cu 
foarte greu şi cu înverșunare în pri- 
mul rînd împotriva lui însuşi. Tre- 
buie să învețe să conducă, să se auto- 
depășească tot impul, şi reușește. 
Dar cu-ce eforturi! Asta e filmul. 

Directorul a devenit erou cine- 


şi 


ane 


matografic datorită artei lui Nikolai 
Gubenko.  Extraordinară forţă ~a 


firescului in emfază, în incapatinare, 


ridicol,  cabotinism; extraordinară 
măsură în nuante, surdină în scenele 
patetice, pe muche de cuţit (ca acel 
final tulburător cînd după istovi- 
toarea odisee a raliului în deșert, cu 
basamaci atacind caravana motori- 
zată, directorul reuseste să învingă, 
şi plînge rezemindu-si obrazul de 
capota maşinii, în timp ce o mulţime 
pitorească și veselă serbează zgomo- 
tos victoria). Umanismul directo- 
rului se cheamă istorie și artă la un 
loc. Revoluţia și Gubenko. Desigur 
scenaristul, desigur regizorul, de- 
sigur operatorul isi au partea lor. 
Romanul cinematografic e dens, stu- 
fos chiar, plin nu numai de situaţii, 
de caractere și relații precis deter- 
minate, dar și de atmosfera „acelor 
ani contradictorii ai NEP-ului. For- 
midabil de reală această atmosferă. 
Vezi familia soţiei marinarului, vezi 
imbogatitii noii perioade, vezi pe- 
trecerea cu gramofon si cu vulpi 
roşcate. Construcţia scenariului su- 
feră în ansamblu pentru că, repet, 
e prea amplă, dar obiectia e formală, 
formalistă chiar, tinind seamă de 
curentul de adevăr ce te antrenează 
tot timpul. Începînd cu nunta mari- 
narului: adevăr si parodie, excelent 
lucrată ca tipologie, ca ambianti, 
ca suspens (dansul insinuant al prie- 
tenului vădit îndrăgostit de mireasă). 

O tăietură de montaj iscusită, 
un plan doi precis conturat, un sub- 
text al relațiilor foarte sugestiv, 
toate fac scena antologică. Ca si 
dansul acela sud-american „la cu- 
caracha“ + izbucnit în: plin deșert 
asiatic ca un: îndemn electrizant ` al 


acestor oameni epuizați: fizic, auto- 


îndemn pentru a-şi depăși propria 


cu ironia ci de subtext, acea baie 
de aburi a virfurilor NEP-ului!), 
dacă munca nu l-ar.înhăma zdravan 
la carul ei, regenerator. Epuizare și 
revitalizare, circuitul e permanent 
sesizat, principiul vaselor comuni- 
cante devine și argument estetic, 
nu numai fizic şi istoric, 

„Directorul“? Un film mare pentru 
că e adevărat. 


Alice MĂNOIU 


rss MIRI Ci ETAD s ASR e A 
Pescarusul 


Producţie a studioului Mosfilm. Re- 
gia si scenariul: turi Karasik —după 
piesa lui A.P. Cehov. Imaginea: 
Mihail Suslov. Cu: Ludmila Save- 
lieva, Alla Demidova, luri lakov- 
lev, Valentina Telecikina, Efim Ko- 
pelian, Vladimir Cetverikov. 


E A EAEE EE AO URE E 

A-| pune pe Cehov în scenă pre- 
supune o maximă virtuozitate a 
sensibilităţii, un simț al  tăcerilor 
latente, al timpului incremenit in 
așteptare. 

Dificultatea sporită care pindeste 
un film făcut după Cehov este că 
sugestia, şi în bună măsură cuvîntul, 
trebuie înlocuite cu imagine vie. 
Cuvintele spuse şi nespuse se to- 
pesc în ritmul imaginilor; imagine- 
replică, imagine-gind. Tristetile per- 
sonajelor,  leneşele lor  disperări, 
iubirile lor veşnic eşuate, elanurile 
vagi, o întreagă atmosferă densă de 
subintelesuri care inundă scena ca 
un fum, trebuie să reînvie în lumina 
crudă a dimensiunilor reale. Dacă 
transferul într-o limbă a imaginii, 
contopirea gîndului cu privirea, nu 


Pescărușul 


condiţie. pi 

Ar fi încă multe scene de semnalat. 
Noaptea tristă, de după nuntă, 
în care mireasa romanţioasă e dusă 
într-o încăpere mizeră şi momentul 
greu e traversat de tactul, căldura, 
fantezia marinarului ce-i promite 
miresei, cîndva, după ce lucrurile 
se vor normaliza, că-i va umple 
braţele de flori și o va duce chiar şi 
la circ, mimindu-i copildreste spec- 
tacolul. Sau monologul din oglindă 
al unui alt fost marinar, camarad 
de arme al directorului, care în pe- 
rioada de după revoluție « se consi- 
deră inutil, ridicol, ratat. Și ecit 
p-aci să clacheze (ce. scenă bizară, 


se produc, încercarea e sortită ui- 
tării, căci teatrul filmat, fie de cea 
mai bună calitate, nu interesează. 

Am făcut această introducere, 
pentru că filmul „Pescărușul“ ni 
se pare a se fi opritla jumătate de 
drum, nici reușit pe de-a-ntregul, 
nici ratat total. Cineastul nu a reuşit 
să se elibereze de dimensiunea tea- 
trală. Lungi secvenţe, ecranul e o 
scenă în care montajul urmăreşte 
personajele si textul fără preocupa- 
rea pentru o viziune mai. propriu 
cinematografică. Jocul hipnotic al 
dragostei dintre Trigorin, Nina, Trep- 


lev, Masa, Dorn, se desfășoară re-. 


ma îi 


ținut, cu o umbră de nebunii si dis- 
perări ascunse, dar fără prea pro- 
funde implicaţii, Metafora de esenţă 
poetică a titlului — zborul, elanul 
de pasăre al sufletului care se frînge, 
se prăbușește lovit de o lume în- 


chisă şi meschină —cu greu se 
poate citi în textul filmului. Rămîne 
atmosfera unor momente. 

Plouă mereu, pendulele bat, se 
amestecă la nesfirsit jetoane de 
loto, din cînd în cînd cineva spune 
ceva, o uşă se deschide, un geam se 
zbate. Se aude o impuscaturaTim- 
pul. alunecă, viețile se cern, uitate şi 
înfrînte. 

Cehov spunea că pădurea din 
scenă trebuie să aibă miros de pă- 
dure adevărată. 

Secvența mai sus povestită — mi- 
rosea a ploaie și a noapte, model pen- 
tru un film nerealizat încă. 


Dan COMSA 
DI IESE Oo ba UTP a kw 
Vedere 
de pe pod 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia:. Sidney Lumet. Scenariul: 
Norman Rosten, după piesa lui 
Arthur Miller. Imaginea: Michel 
Kelber. Cu: Raf Vallone, Maureen 
Stapleton, Raymond Pellegrin, Jean 
Sorel, Carol Lawrence, Morris Car- 
novsky. 

DON EREI CPT EGEE SE + EREI ESAE Do 


wou aerul din biroul meu a căpătat 
mirosul verde al mării, praful a 
dispărut, şi m-am gîndit că, poate, 
în anii lui Caesar, la Calabria ori pe 
stincile Syracusei, un alt avocat, 
însă altfel îmbrăcat, a ascultat aceeași 
plingere şi a fost tot atît de neputin- 
cios ca şi mine, privind cum întîm- 
plările iau un curs singeros" — asa 
îşi începe povestirea comentatorul 
lui Arthur Miller, din piesa „Vedere 
de pe pod“. Dramaturgul american 
vroia să-şi confirme puterile încer- 
cînd să regîndească motivele trage- 
diei antice — destinul implacabil, 
vina ce trebuie ispăşită, incestul. 
Dar numai drama socială, încordarea 
şi zbuciumul emigranților italieni, 
ajunși clandestin în ţara magică a 
tuturor fagaduintelor, îi reuşesc; 
postura de psihanalist, pretextul 
conflictului familiar îi rămîn străine 
parcă; totuşi, căldura apropierii 
faţă de oamenii simpli, sesizarea 
exactă si subtilă a datelor realului 
ne amintesc de „Moartea unui comis 
voiajor“ sau de „Vrăjitoarele din 
Salem", capodopere ale primei sale 
perioade de creație. 

Nu, nu vrem să introducem, pe 
nesimţite și prin fraudă, cronica 
teatrală în paginile revistei; dar 
filmul „Vedere de pe pod“, această 
ecranizare cuminte şi lipsită de orice 
strălucire, ne obligă să ne gîndim 
mai mult la Arthur Miller dectt la 
scenaristul Norman Rosten gi la 
regizorul Sidney Lumet pe care îl 
lăudam altădată pentru „Doisprezece 
oameni furioși". Căci cineasti mo- 
desti, dar onesti, au turnat scenele 
piesei în decoruri naturale, elimi- 
nînd doar (cum era firesc și obliga- 
toriu, aproape) comentariul din off 
şi marcarea verbală a scurgerii 
timpului, conservînd însă cu grijă 
fiecare replică, succesiunea eveni- 
mentelor, accentele emoționale ale 
textului. Şi interpreții îşi păstrează 
ceva din grandilocventul și expli- 
citul necesar exprimării sentimen- 
telor şi „gîndurilor de viaţă într-un 
cadru scenografic pictat sau con- 
struit din carton presat, în lumina 


18 


colorată a rampei. De altfel, Raf 
Vallone crease cu mult succes per- 
sonajul Eddie Garbone mai intti 
în teatru, în 1958, sub îndrumarea 
lui Peter Brook, 

Pelicula îşi mărturisește, aproape 
spontan, vîrsta: costumele demodate 
isi ridiculizează parcă eroii, gesturile 
încărcate de lirism prin repetiţie, 
de-a lungul unui deceniu, îşi pierd 
substanța; doar marile filme au o 
tinerețe veşnică. Dar „Vedere de pe 
pod" nu se încadrează nici acestei 
categorii, iar anii, care au trecut 
de la realizarea lui, îi subliniază slă- 
biciunile. Și totuși, am fi nedrepti 
dacă nu ne-am reaminti şi dacă nu 
am aprecia autenticitatea secventelor 
din port sau finalul cu atmosfera sa 
tristă, esentializati. 


loana CREANGĂ 
ie mia OR OO ae o] 
Jocul 
cu moartea 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: John Frankenheimer. Sce- 
nariul: William Hanley — bazat pe 
romanul lui James Drought. Ima- 


ginea: Philip Lathrop. Cu: Burt 
Lancaster, Deborah Kerr, Scott 
Wilson, Gene Hackman, Sheree 


North, Bonnie Bedelia. 
Îi 


John Frankenheimer, pe care îi 
cunoaștem din extraordinarul său 
„Mare premiu“, este obsedat de 
soarta oamenilor care se joacă cu 
moartea. De data asta nu e vorba 
de curse de automobile, ci de acro- 
bati parașutişti. Spectatorul începe 
ai i 


În sfirsit, mai interesant decît am- 
bele aceste fenomene este un al 
treilea, pe care nu l-a deschis nici 
„Marele premiu“, nici „Și caii se 
împușcă“... Este grija, lăcomia pub- 
licitară a înseși viitoarei victime. 
În „Și caii...", ce-i drept, ni se arăta 
detaliat gi monstruos această organi- 
zare comercială, exploatarea feroce 
a gustului muşteriului pentru moarte, 
suferință, cumpărate o dată cu bile- 
tul de intrare. Dar în „Şi caii...“ 
această dezonorantă treabă o fac 
niște odioși șacali, nişte profesio- 
nisti ai acestui comerţ, Pe cînd in 
„Jocul cu moartea“ al lui Frankenhei- 
mer, samsarul, propagandistul, ora- 
torul publicitar, stimulatorul sadis- 
nului clientelei, într-un cuvînt ma- 
nagerul, este cascadorul însuși, adică 
unul din cei trei, mai bun de gură, 
mai talentat in Galgenhumor, în 
umor-negru. Actorul Gene Hack- 
man (premiul Oscar pentrit rolul 
fiului în „N-am cîntat pentru tata”), 
interpretează magistral acest rol de 
şmecher organizator al propriei sale 
viitoare morţi. Poveste sinistră, care 
capătă un fel de indirectă frumuseţe 
de la exhibitiile într-adevăr mira- 
culoase ale celor trei parasutisti. 
Îi vedem căzind zece kilometri 
fără umbrelă, cu o viteză de cîteva 
sute de kilometri pe oră, și așa, în 
văzduh, ca pe o seenă, dansind... 
Da, literalmente executînd un balet 
în trei, dindu-si mîna, impreunin+ 
du-se în horă, apoi separîndu-se, apoi 
reprinzindu-se iarăși în farandolă. 
Este sigur că o asemenea reprezen- 
tatie bate toate recordurile de difi- 
cultate acrobatică, 


Burt Lancaster într-un rol de acţiune: 
Jocul cu moartea 


prin a-şi zice: „ce-mi pasă mie de 
faptul că un zutemobilist merge -pe 
o şosea ireală cu o viteză care nici 
nu există în viaţă şi în automobilis- 
tica reală?“ Sau: „ce-mi pasă mie că 
un pilot deschide parașuta mult după 
momentul cînd sosirea pe sol s-ar 
fi făcut cu zero la sută şanse de 
accident"? Desigur, emoţiile casca- 
dorului pot perfect să ne lase reci. 
Dar există o altă emoție, nu zic mai 
onorabilă, dar mai serioasă și mai 
îngrijorătoare: plăcerea sadică a 
onor publicului de a vedea pe un om 
murind adevărat la scenă deschisă. 


Paralel cu aceste exhibitii, se 
injgheaba două apropieri sentimen- 
tale, una între benjaminul echipei 
şi o puștancă liceană, alta, mai se- 
rioasă, între Burt Lancaster şi De- 
borah Kerr. Aventură scurtă, cam 
absurdă la prima vedere, dar poate, 
gîndindu-ne mai bine, destul de 
logică pe linia tristetii unor oameni 
condamnaţi la singurătate. Singură- 
tatea spaimei la dinsul, singurătatea 
monotoniei la dăpsa, 


D.I. SUCHIANU 


Marea speranta 
alba 


Producție a studiourilor din SUA, 
Regia: Martin Ritt. Scenoriui: Ho- 
ward Sackler. |mcginea: Burnett 
Guffey. Cu: James Jones, Jane 
Alexander, Lou Gilbert, joel Fluel- 
len, Chester Morris, Robert Veb- 
ber, Marlene Warfield, R.G.. Am; 
strong, Hal Holbrook, Beah Rici 
hards, Jim Beattie. 


Deşi tema este tradițională (rela- 
tiile dintre albi si negri, în Statele 
Unite), filmul depășește faza morali- 
zatoare, depășește simpla pledoarie 
umanitară. Pentru că am văzut pe 
ecrane unele însăilări aparent con- 
testatare și anti-rasiste, dar care 
ramineau la nivelul bunelor intenţii, 
idealizînd melodramatic fie socie- 
tatea în care negrii doreau să se in- 
tegreze, fie pe negrii înșiși, tot- 
deauna foarte fotogenici, ca Sidney 
Poitier. De data zceasta (filmul e 
realizat după un roman cu același 
titlu) sîntem introdusi în plină dramă 
reală. Acţiunea se petrece, întîmplă- 
tor, pe la începutul secolului, şi 
tot întîmplător, povestirea are o 
bază documentară. E istoria unui 
boxer de culoare, primul negru care: 
devine campion mondial, Spun „îns 
timplator", pentru că nu acest ca- 
dru istoric sau epic ne interesează, 
ci povestea cuplului pe care-l for- 
mează boxerul negru cu o femeie 
albă. Aici e și sursa dramei, urmărită 
din interior. Tragedia pe care cei 
doi o trăiesc nu mai e reflexul au+ 
tomat al condiţiilor sociale exte+ 
rioare, eroii nu mai sînt nişte simple 
victime inocente. Presiunea preju4 
decăților si cruzimea segregatios 
nistă sînt puse limpede în lumină, 
dar, ca în orice dramă reală, inter+ 
vine și umbra unei , vini" tragice a 
cărei analiză e uneori mai revela+ 
toare decit foarte la indemina con+ 
cluzie: „societatea e de vină”. lată 
deci un negru nefotogenic si cam 
bizar, cutremurat din cînd în cînd 
de gesturi gi chiar de strigăte atavice 
si iată o femeie albă care nu-l iu- 
beste angelic, ci sub posesia unei 
patimi oarbe, devoratoare. În acest 
mod, ne ridicăm de-asupra tezis- 
mului simplist si surprindem con: 
ditia umană, într-o ipostază a ei 
particulară, Filmul e atins de aripa 
unui fatalism ancestral, de care nu e : 
străină spiritualitatea rasei negre, 
ceea ce nu ne împiedică să vibrăm 
la poezia tandră şi intensă a aceles 
iaşi spiritualitati, captată de autor 
în tonalitatea ei autentică, Finalul, 
de un tragism patetic, se înscrie pe 
aceeași linie, deşi tocmai aici e cel 
mai evident că autorii-cineaști s-au 
străduit să se plieze pe o realitate 
umană pe care o intuiesc, în mare, 
fără a o fi trăit cu adevărat și fără 
a-i cunoaşte măsura cea mai pro: 
prie. De aici si un exces de linil 
groase în prezentarea personajelor 
şi a naraţiunii, 


Val. S. DELEANU 


donan A - deye 


Explozia 
alba 


Productie a studiourilor sovietice. 


Regia: Stanislav  Govoruhin. Cu: 

S. Nikonenko, L. Gurcenko, A. 

Ignatiev, A. Djigarhanian, F. Odi- 

nokov 

ÎN ie] 
S-ar părea că în filmele inspirate 

de ultimul război mondial totul a 


fost spus. Orice încercare de a te 
apropia de această temă riscă să 
ducă la un film déjà vu. „Explozia 
albă“ dovedește însă că tema răz- 
boiului nu și-a epuizat încă resur- 
sele, Cineastii sovietici au meritul, 
în cazul filmului de faţă, că au ştiut 
să găsească o ambiantè insolită în 
care să se desfăşoare povestirea 
cinematografică. Ambianta o consti- 
tuie albul imaculat al zăpezii de 
munte. În acest cadru cu poezia lui 
aparte, ostașii sovietici au de înde- 
plinit o misiune periculoasă: arun- 
carea în aer a unei platforme de 
gheaţă. Citiva oameni curajoși se 
„angajează să îndeplinească această 
misiune. Unii dintre ei își sacrifică 
în mod eroic viața, dar misiunea de 
luptă este dusă cu bine la capăt. 
Am reţinut la acest film si modul 
sincer, deschis, în care se vorbește 
despre curaj, despre abnegatie, des- 
pre puterea de dăruire. O notă 
bună pentru imaginea filmului care 
ştie să rețină nu numai frumuseţea 
peisajului dar si inclestarea dintre 
om şi natură. 


Lupul 
negru 


Producţie a studiourilor din Barran- 
dov. Regia: Stanislav Cerny. Cu: Fran- 
tisek Peterka, Radovan Lukavsky, 
Josef Hajducik, Jiri Holy 


Povestirea aceasta cinematogra- 
fică se inspiră din viaţa grănicerilor. 
Nu lipsesc din ea, alături de soldații 
destoinici, ciinit inteligenţi si puşi 
pe fapte mari. Si tot un patruped, 
lupul negru, duce la prinderea unui 
infractor periculos. Cam astea ar 
fi datele naraţiunii. Să recunoaștem 
că sursele de tensiune dramatică 
sînt foarte reduse. De aceea o mare 
parte a filmului stă sub semnul 
monotoniei, al descriptiei epice ne- 
utre. Abia către sfîrșit lucrurile 
se mai precipită puţin, acţiunea de- 
vine mai dinamică. Dar finalul acesta 
e o răsplată prea tîrzie şi prea să- 
racă pentru restul filmului. 

AL. RACOVICEANU 


Misiunea subloco- 
tenentului Sipos 


Productie a studiourilor maghiare. 
Regia: Tamás Fejer. Cu: Gabor Hăr- 
sanyi, Găbor Koncz, Gyula Szersen, 
Angela Csâzzâr 
E EP kantin San n in NICA CA] pk ERAAN IN 
Plasată . in anii imediat post-be- 
lici, actiunea scenariului realjzat de 
Peter Zimre, după documente ori- 
ginale și nuvela lui Andor Foti, 
relatează cîteva evenimente despre 
formarea primelor detașamente de 


apărători legiuiti ai ordinei publice 
şi despre eroii acestor detașamente. 
Deci cele dintti înfruntări, nu lip- 
site de violenţă, între bandele de 
hoți organizaţi, de multe ori înar- 
Mati, și aceşti oameni adunaţi din 
toate meseriile și puși peste noapte 
să descopere si să pedepsească 
jaful, tîlhăria şi crima, apărute in 
momentele de derută și criză de după 
război. 

Aspectul documentar ni se reve- 
lează atît prin faptul frust prezen- 
tat fără intenţii de tensionare sau 
suspens, cît şi prin elemente și 
«detalii de atmosferă care fixează 
magistral specificul acelor ani. Dacă 
la capitolul acţiuni filmul dovedește 
neglijente, dezinteres pentru por- 
tret şi pentru coerenţa narativă, 
în ceea ce privește epoca în aspec- 
tele ei exterioare, avem de a face 
cu o reconstituire - rar intilnita. 
Este ciudat că s-a reușit în detaliul 
străzii, veșmintelor, portretelor de 
plan doi, dar mai puţin în pictura 
psihologică a epocii. 

|. FLORIAN 


Ora elefanților 
albastrii 


Producție a studiourilor ceho- 
slovace; Regia: Radim Ovrcek; Cu: 
Barbora Pirnerovâ, Tomas Muchka, 
Miloslav Sulo 
MELE LA AE Air ORANO EEEE 

Dintru început, totul ți se pare 
prea lent şi prea greoi ca să amuze cît 
de cît pe cineva, dar apoi stai şi te 
întrebi: — Dar dacă, totuși, cei 
mici or să găsească ceva amuzant în 
elefanții sau ursuletii ăștia de vată? 
Nu e destul? Dar iată și o cursă 
prin magazia magazinului cu jucării. 
jucăriile sînt cam anoste, dar iată 
și un vis, în culori, în care vedem un 
curcubeu pînă în ţara de zăpadă 
— cam prozaic reconstituită pe pla- 
tou — dar... ș.a. m. d. În orice caz, 
chestiunea fiind mult prea specioasă, 
trebuie consultați direct prescolarii 
şi educatoarele de la grădiniţă. De 
aceea e bine că filmul a fost achizi- 
tionat, fiindcă lipsesc peliculele adre- 
sate celor mici, a căror sete de fan- 
tezie şi vis se cuvine satisfăcută, etc, 
etc... 


VAL. S. D. 


am mai văzut: 


O afacere 


Producție a studiourilór italiene. 
Regio: Vittorio De Sica. Cu: Al- 
berto Sordi, Gianna Maria Canale, 
Elena Nicolai, Ettore Ceri, Mario- 
lina Bovo, Gloria Cervi, Sandra 
Verani, Maria Grazia Buccella 


Ideea lui Zavattini mi se pare din 
capul locului nefericită, chiar dacă 
faptul o fi existat realmente si o fi 
răscolit pe mulți dintre cititorii ru- 
bricii „fapte diverse". Nu tot ce 
naşte din zidrele cotidiene ajunge 
la înălțimea „Hoţilor de biciclete“ 
sau „Romei, orele 11". Si nu pentru 
că neorealismul cu sursa lui „bana- 
la“ de inspirație și-ar fi trăit traiul. 
(Aici, dimpotrivă, faptul de viață e 
pe cît de ieșit din comun (un soţ 
ce-și vinde ochiul ca să salveze 
bugetul si fericirea unei  căsnicii 
cam frivole) pe atît de neartis- 
tic. Eu cred că nu poţi face din 
cartea de telefon o odisee cinema- 
tografică  pasionantă, chiar dacă 
vocea lui Mae West putea trezi, 
doar citind adresele abonaților, fiorii 
cei mai neprincipiali din lume. 
Un ochi vînăt și transplantat e dis- 
grațios, oricît de nobilă indignare 
morală — şi chipurile — ură de cla- 
să ai turna în el (mai ales cînd „săr- 
mana victimă“ e un monden înfu- 
murat, cam escroc, cam leneș, un 
Sordi la fel de antipatic cu ambii 
ochi sau cu unul singur). Cred că 
nici un comic veritabil nu poate ieși 
de aici, din cauză de miză, să-i zicem 
tragică (o singură scenă face excep- 
tie, cea a ,neintelegerii" de acasă 
de la milionar, cînd Sordi se crede 
sedus de femeia-dragon); dar nici 
la tragic nu poate aspira filmul din 
motive de lipsă de interes psihologic 
şi compasiune pentru personaj. Nu 
că ar trebui, ca în tragedia antică 
eroul să reprezinte neapărat o 
valoare morală ce piere (istoriceşte 
ori  sociologiceşte); dar .pendularea 
lui între grotesc și patetic ridicol 
(scenele de oscilare, teamă ori de 
bravadă sînt atît de inabi! făcute, 
declamate ca într-o parodie — dar 
parodie absolut involuntară, încît 
abia așteptăm să se rezolve o dată 
„operaţia“. Adică filmul. Adică rate- 
ul unui cuplu 'scenaristico-regizoral: 


Un cuplu mai mult sau mai puţin comic: 


(O afacere) 


Zavattini — De Sica, de atîtea ori 
genial. În alte cazuri. Cu totul. în 
alte cazuri. 


A. M. 
ENS ENA. UANL onon nna 


Dragoste si 
amenzi 


Producţie a studiourilor iugoslave. 

Regia: Antun Vrdoljak. Cu: Bo- 
ris Dvornik, Ingeberg Apelt, Rozica 
Skoc, Boris Buzancic 


Dacă este adevărat că unei reușite 
comedii cinematografice îi sînt nece- 
sare citeva personaje vivace, cîteva 
calambururi și un anume neprevăzut, 
să-i zicem suspens comic, atunci 
filmul iugoslav este şi el un film 
reuşit, dar pe care l-am mai văzut 
și revăzut în sute și sute de variante. 
Scenarist și regizor își propun să 
întreprindă un studiu asupra mora- 
vurilor şi năravurilor unei comuni- 
tati umane de tip semi-orasenesc, cu 
ajutorul a doi eroi principali: 
un agent de poliție şi artista unei 
trupe de circ în turneu care seamănă 
izbitor — din spusele concetățeni- 
lor — cu sfinta fecioară! Se'jòtelege 
că la venirea circului poposit în 
pașnicul orășel dalmat, moraliştii 
vor protesta, fecioarele bătrîne vor 
cere expulzarea pericolalui şi totul 
se va întîmpla conform voinţei lor, 
numai că soarta şi filmul le rezervă 
o surpriză: artista-izponită va reveni 
cu trimisul regelui dispus să reabi- 
liteze demnitatea jignită a „sfintei 
fecioare“. Ce păcat că abia acum, 
cînd aşteptam să înceapă încurcă- 
turile hazlii, izbucnește pe neastep- 
tate războiul si se termină filmul. 
Agrementarea cu muzică şi numere 
de circ nu pot suplini o anume lipsă 
de decizie în alegerea tonalităţii 
comice, o șovăială, o frică de forța 
satirică a comediei. 


PT SLT o SE ET PIERD IE 
Trei 
din Virginia 


Producţie astudiourilor americane» 

Regia: Andrew McLaglen Cu: ja 
mes Stewart, George Kennedy, 
Anne Baxter, Kurt Russel 


Sîntem în anii puternicei crize 
economice care a găzduit societatea 
americană în deceniul al treilea al 
acestui secol. Cum vor reuși să 
redobîndească suma ce pe drept 
li se cuvine celor trei muschetari 
ai Sudului american, din orașul în 
care nu pot reveni legal, pentru 
că au fost condamnați, o vom afla 
din acţiunea filmului gîndit și făcut 
cu rigla şi compasul de către o echipă 
de buni cineaști. Precizia detaliu- 
lui caracterologic, susținerea pretex- 
tului iniţia! printr-o pitorească galerie 
de personaje și un dialog de o mare 
spontaneitate, iată cîteva din calită- 
tile acestui spectacol. 


lulian GEORGESCU 
AE E UI DL ESPERO TUT 


Rubrica „PE ECRANE“ a fost in- 
tocmită conform programării 
D.R.C.D.F., la data încheierii numă- 
rului, 


20 


Istoria Patriei si Filmul 


Spătarul Milescu 


De ce nu am adăuga sarbatoririi 
tricentenarului călătoriei primului roman in China, 
dată memorabilă în istoria contactelor între popoare, 

un film mare, 
pe măsura personalității lui 
Nicolae Milescu? 


$ Pòsionantă întreprindere, aceea de a călători cu Milescu... 


Realizarea filmelor cu subiect istoric nu este fireşte, neapă- 
rat legată de centenare sau alte sărbătoriri, de date rotunde, dar 
astfel de filme pot profita mult cînd sînt adresate unui public mai 
pregătit psihologic și documentat prin asemenea comemorări. 
lată de ce în elaborarea unui program de lung termen al creaţiilor 
legate de istoria patriei, iminenta aniversărilor adaugă argumente 
în favoarea unui film. 

Deceniul de față este bogat în comemorări sugestive. Din 
mulțimea de evenimente, personalităţi, instituţii, acte politice 
sau de cultură ale căror soroace în secole le vom sărbători pînă 
în 1980, să ne oprim asupra fascinantei figuri a spătarului Nicolae 
Milescu, pentru că fapta care i-a stabilit cea mai stăruitoare şi 
răspîndită faimă — călătoria sa în China — s-a petrecut acum 
trei veacuri, in 1675—1678. 

Biografia spătarului înseamnă mari incursiuni pe 
lumii vechi, dar și în hotarele republicii literelor. Milescu a fost 
cărturarul român care a întreprins cele mai lungi si neașteptate 
călătorii de pînă la el, care a atacato varietate de teme compa- 
rabilă numai cu opera de poligraf a contemporanului său Can- 
temir. lasi, București, Constantinopol, Stettin, Stockholm, Paris, 
Moscova, Tobolsk şi Pekin, iată coordonatele extraordinarei zone 
pe care spătarul nu numai că o străbate, dar o și descrie cu o minu 
tie fără precedent și o marchează prin prezența sa admirată de căr- 


întinsul 


turari şi oameni politici de felurite semintii europene și asiatice. 
Laborioasă întreprindere, aceea de a călători cu Milescu, dar cît 
de pasionantă, cit de convingătoare referitor la iradierea cărtu- 
rarului român în lumea timpului său... Grandioasă va fi evocarea 
unui om care numai un deceniu isi mută cabinetul lucrului său 
literar din Stambul în capitala Franţei şi centrul activității sale 
diplomatice din palatul țarilor pini la curtea împăratului 
Kang-hi. j 

Dar mai ales personalitatea lui Nicolae Milescu va trebui 
restituită în toată puterea şi zestrea ei, bine surprinsă in locul 
privilegiat unde cărturarul se intilneste cu omul politic, teologul 
cu exploratorul, pretendentul domnesc cu ostașul. 


O viaţă necrezut de bogată în evenimente senzaţionale, fapte 
răsunătoare, peripeții uneori dramatice oferă o generoasă sub- 
stanță pentru filmul captivant ce va fi consacrat Spătarului -Mi- 
lescu. Cu cîtă emoție si mindrie îl va primi spectatorul român. 
Cu cîtă surpriză şi incintare, spectatorii de pretutindeni. 

De ce nu am “adăuga, aşadar, manifestărilor ce vor fi prile- 
juite de tricentenarul călătoriei celui dintîi român în China. 
dată memorabilă în istoria contactelor dintre popoare si civili” 
zatii, un film mare pe măsura personalităţii si faptelor lui Nico- 
lae Milescu ? 


Virgil CÂNDEA 


vacanta. 


d. 


puseal 
filmele 


psihologia 
vacanței 


Nu-i adevărat 
că o dată cu nostalgia 


vacantei 
apare si nostalgia 
mediocritatii 


Cine gîndeşte, dacă 
gîndeşte, o face în toate 
anotimpurile... Nu 
cred că iarna e ano- 
timpul meditatiei, iar 
vara, neapărat, anotimpul frivoli- 
tatii. E greu de admis că erorile 
pe care le-am comis pe zăpușeală 
le putem depăși și înțelege iarna 
la gura sobei. Gindirea nu e ceva 
rupt de trăire, nu e o realitate in- 
dependentă, așa că odată ce trăi 
tot timpul, sîntem obligaţi să si 
gîndim tot timpul... Separarea gin- 
dirii de trăire naște ignoranta, căci 
în clipa în care nu mai trăim, 
gindirea se exercită în gol... 
Adeseori noi încercăm sa inte- 
legem esenţa unui fapt după ce l-am 
trăit; tentativă zadarnică, inteligen- 
ta există numai in prezent... Dacă 
n-am înţeles un fapt în clipa în care 
l-am înfăptuit, degeaba ne torturam 
mintea, inteligența ne va ocoli. 
Desigur, vine vara, vine vacanţa, 
vine zapuseala... Există, trebuie s-o 
admitem, o psihologie a vacanței. 
Nevoia de a merge în picioarele 
goale pe nisipul mării, speranța 
unei iubiri năpraznice... Dar toate 
astea sînt fireşti... Dar toate astea 
nu înseamnă frivolitate. Nevoia de 
fericire, de contopire cu natura 
sînt dovezi de maturitate sufle- 
tească. Dar cei care se ocupă cu 
distribuirea filmelor cred că, odată 
ce ne bronzăm puțin, odată ce 


umblăm numai în cămăși, devenim, 
inevitabil, mai superficiali. Că odată 
cu zapuseala, Fellini ne scoate din 
sărite... Dar, ceea ce e cu adevărat 
enervant, e convingerea unora că 
vara, o dată cu nostalgia vacan- 
tei, apare si nostalgia medio- 
critatii, ca si cum  mediocrita- 
tea ar avea aceeasi putere rege- 
neratoare ca soarele, nisipul, ozonul 
muntilor, briza marii. A pune pe 
acelasi rang soarele cu stupiditatea 
mi se pare chiar o barbarie. in 
vacanță, sigur, unii dintre noi vor 
să se deconecteze. Dar unde scrie 
că un film tras de păr ne aduce un 
somn adinc?... Unii oameni se tem 
că gindesc prea mult. Ştiinţific vor- 
bind, nu există acest pericol... Şi 
apoi gindirea nu înseamnă efortul 
de a gîndi. Gindirea e o stare de 
bucurie și de libertate a spiritului. 
Cine se chinuie să gindească, mai 
bine să se lase păgubaș. Dacă gindi- 
rea e un chin pentru el,să-și vadă 
de altele... 

Aşteptăm vacanţa, așteptăm briza 
mării, așteptăm căldura nisipului, 
dar nu ni-l luați pe Fellini, nu ne 
lăsați fără capodopere, nu ne lăsați 
pe mîna filmelor stupide si comer- 
ciale... 

O capodoperă ne nedă încrederea 
în inteligența omului și această în- 
credere e la fel de necesară ca 
aerul, ca soarele, ca briza mării. 

Teodor MAZILU 


9 


Aşteptăm vacanţa, dar nu ni-l luaţi pe Fellini... 


21 


psihologia vacantei 


film si literatură 


Leul-oită 


Fabula — iată o specie literară 
revolută. Omul modern — sau ceea 
ce ne place să numim omul modern, 
fără a ști prea bine ce înțelegem (căci 
dacă am înţelege... n-ar mai fi tot 
atit de modern) — are nevoie de 
adevăruri rapide, scurte, precise. 
Nu are timp și nici sensibilitate 
pentru travesti-uri sau pentru ani- 
male înțelepte. El încearcă să desci- 
freze, dacă există un cod, adică un 
limbaj al animalelor. Şi nicidecum 
să le mai pună să vorbească precum 
semenii, în greaca lui Esop, franceza 
aluzivă a lui La Fontaine sau roma- 
neasca suculentă a lui Arghezi. 
Fabula și computerul nu sint com- 
patibile, nu pot să existe în această 
lume de coexistente mingiietoare, 
blinde, gracile. lar despre fabule 
cu computere și calculatoare n-am 
auzit nici la ultimii suprarealisti 
rataciti, ici si colo, prin meleaguri 
provinciale. 

(Ca să mă contrazică, un cititor 
frecvent al rubricii acesteia — singu- 
rul — cu domiciliu flotant în comuna 
Tălăngi, jud. Alba,imi trimite urmă- 
toarea fabulă modernă: 

«Un computer, elegant, curtenitor 

Se-ntilni la frizerie cu-n mindru 

aligator 

Ce, ca să se afle-n treabă il 

întreabă-n idiom 

— Tu, cind ti se tunde chica, 

amice calculator 

Numeri, rind pe rind, tot firul ras 

de-acest depilator? 

— Nu, răspunse aparatul (parc-ar 

fi luat un hap)... 

Vreti morală? lat-o! (cheală...) 

Nici computerul nu știe cite tire 
are-n cap». 

Astfel că am reușit cu această 
ocazie să mulțumesc și cititorului 
cu pricina): 

Şi să reluăm firul tăiat. 

Dar dacă fabula e revolută nu 
este deloc inactuală plăcerea, bucu- 
ria chiar, de a mai avea de-a face cu 
animalele si altfel decit în viață: 
de pildă în film. 

Şi desenele animate, invenţie dia- 
bolică de două ori, au exprimat 
această necesitate (obiectivă). Ge- 
niu sau nu, a existat acel domn 

Disney cu javrele lui animate, care 
mai de care mai umană şi mai poz- 
nasa. Au trecut decenii (se ştie că 
mai ales pentru omul modern dece- 
niul este egal mileniului) si menaje- 
ria lui Disney e trează, gata să intre 
în sufletele noastre şi să ne facă să 
ne botezăm copiii, prietenii (unii 
si nevestele) cu nume, alintări luate 
după numele pozelor mişcătoare. 

Nimeni nu i-a spus moștenitorului 
Chanteclair după ce a citit Le roman 
de Renard prin secolul 14. Azi, mulţi 
oameni foarte respectabili (eu cu- 
cunosc unul) îi spun fiului lor 
Donald. Să ti se zică Pluto eo 
sfidare la toată cultura antică. Si 
cu toate astea... 

Fabula a trecut — dar iată, există 
povestea leului-oita; o poveste in- 
duiosătoare și perfect modernă. O 
greșală de barză, o gresală de tipar. 
Aceleaşi electe. Un leu se poate ră 
lăci printre oite si poate fi convins, 
printr-o dogmatică credinţă in fal- 
sa ereditate, că trebuie să pască 
iarbă. Şi totul ar fi fost de minune 
dacă, într-o noapte, n-ar fi venit 
lupul la oi. (Da, lupul din fabulă — 
iată cum se sfirșește fabula...) A- 
tunci leul şi-a dat seama de frică — 
din complexe (cum ar spune un alt 
prieten) că este leu. Şi-ar fi putut 
să-l manince pe lup (ca în fabulă). 
Dar l-a bătut (doar) bine, si a rămas 
credincios stinii lui de adoptiune. 
A rămas un leu-oaie. Aceasta, ar 
spune Camus, se numeşte solida- 
ritate în absurd. Şi ea nu are, nu 
poate avea o fabulă... 


Gelu IONESCU 


Ma puțină 


genialitate 


4] A intrat în rîndurile banalită- 

tilor indispensabile, alerta- 

nenm rea opiniei publice în fiecare 
inceput sau miez de vară în 

legătură cu sărăcia sau in- 

consistenta repertoriului 
cinematogratic estival. Protestele sînt atit 
de vehemente, sarcasmele atit de mușcă- 
toare, indignarea atit de nestăvilită, încît 
s-ar putea crede că ne aflăm în fața unei 
grave siluiri a integrității noastre spiri- 
tuale. Trecerea de la rafinatele festinuri 


Nimeni nu poate face saltul 
direct de la 


«O floare si doi grădinari» 
la Antonioni 


Extrema Antonioni («Blow Up») 


estetice din timpul toamnei, iernii si pri- 
măverii, perioadă în care, după cum fie- 
care știe, ne-a fost dat să savurăm numai 
capodopere, la mizeria derizorie a progra- 
melor de vară, poate avea asupra noastră 
acelaşi efect nociv ca si saltul de la o 
temperatură foarte înaltă la una aproape 
de zero absolut. Nemultumirea pare deci, 
întemeiatà, căci rationamentul care ne con- 
duce 'la ea este impecabil. Ramine doar 
de rez )lvat o bagatelă: de aflat pe ce ecrane 
au fost proiectate în timpul iernii creațiile 
atit de elevate a căror lipsă o simțim astăzi 
atit de sfisietor. 

Pentru că, dacă indraznim să coborim 
din sfera consideratiilor teoretice în cea 
a prozaicelor realități practice, constatăm 
că toată indignarea n-are rost; cel putin 
în acest an repertoriul de vară este conti- 
nuarea firească a celui de iarnă, la acelaşi 
nivel pentru care epitetul de modest re- 
prezintă doar un eufemism. 


Necesitati obiective 


Dar să ignorăm tristele realități si să 


ne raportăm la o situație ideală. Nu au 
dreptate atunci cei care argumentează 
copios că nu e admisibil ca în timpul verii 
programele cinematografice să cunoască 
o accentuată flexiune calitativă, din mo- 
ment ce nici inteligența, nici sensibilitatea, 
nici bunul gust, nici cultura spectato- 
rilor nu sint diminuate din cauza căldurii? 
Nu au dreptate cei care susțin că nici un 
fel de argumente turistico-meteorologice 
nu pot justifica un rabat la calitate? Nu, 
nu credem că au dreptate, sau, cel puțin, 
nu au dreptate decit parțial. Comunicarea 
dintre spectator (sau cititor) și faptul 
artistic se desfăşoară, trebuie să se des- 
făsoare, după un anumit ritm, care nu 
permite menținerea permanentă pe cres- 
tele celor mai înalte tensiuni. Cel mai 
avizat iubitor de artă s-ar îmbolnăvi de 
intoxicație intelectuală dacă ar fi obligat 
să consume numai capodopere, căci ar 
ajunge în scurt timp la indiferență sau 
chiar iritare. Existenţa stagiunilor în acti- 
vitatea teatrală sau concertistică nu e un 
fenomen nou si nici determinat de cauze 
subiective, ci corespunde unei necesități 
obiective de respectare a unui anumit 


ritm, deplină concordanță cu anumite 
imperative de ordinul condițiilor sociale, 
a condițiilor meteorologice, a împărțirii 
bugetului de timp, a nevoii de odihnă, a 
stabilității populației, etc., etc. 


Să pornim de la realități 


Nu vedem, deci, de ce nu ar exista şi o 
stagiune cinematografică urmată (in 
timpul verii) de o perioadă de relativă 
relaxare, caracterizată de programe mai 
deconectante (iarăși un cuvint care se 
bucură de o presă foarte proastă in rindu- 
rile «specialiştilor exigenți»). De altfel, 
nu facem decit să deschidem porți des- 
chise, o asemenea stagiune și o ase- 
menea perioadă de scădere a tensiunii 
există de la Lumière încoace și nici un 
argument teoretic nu i-ar putea determina 
pe cei care se ocupă de difuzarea filmelor 
(sprijiniți, în această privință, de sociologi, 
psihologi si economiști) să renunţe la 
ele. 

Trebuie, prin urmare, să pornim de la 
realități: vara, mai ales, într-o țară cu climat 
excesiv ca al nostru, oamenii ezită să se 
închidă în săli neclimatizate (ca aproape 
toate cinematografele de la noi), se simt, 
mai cu seamă în timpul liber (dar nu 
numai!) într-o stare de vacanță care se 


Extrema «O floare si doi grădinari» 


> 


psihologia vacantei 


extinde mult dincoace si dincolo de limi- 
tele concediului legal, sint incomparabil 
mai mobili decit în restul anului. În același 
timp, nici grădinile de vară sau stadioanele 
nu sint cadrul cel mai potrivit pentru un 
anume fel de spectacole (nu văd un film de 
Bresson reprezentat într-o asemenea am- 
bianta). Înseamnă, oare, că el poate fi 
refugiul producţiilor de duzină, fără har 
si fără gust? Hotarit, nu. 

Mai mult, avem convingerea că un 
repertoriu de vară inteligent alcătuit poate 
avea o mare influență pozitivă asupra 
formării gustului și culturii cinematogra- 
fice. Este un lucru evident — asupra căruia 
am avut ocazia să insistăm în mai multe 
rinduri — că atragerea publicului larg spre 
înțelegerea și aprecierea artei cinemato- 
grafice, spre dragostea pentru adevăratele 
valori și spre refuzul imposturii şi vulgari- 
tatii, nu se poate face numai prin progra- 
marea a cît mai multor opere geniale ci, 
în primul rînd, prin crearea unei asemenea 
ambiante din care rebuturile să fie excluse, 
iar preferințelor celor mai «de rînd» ale 
spectatorilor obișnuiți să li se răspundă 


—— 
Intre ele să nu mai fie nimic? (Jerry Lewis) 


neasti de mare talent 'de la Aldrich (ce 
mare succes de casă ar avea «Patru pen- 
tru Texas», cu Frank Sinatra și Dean 
Martin!) pină la Zinnemann (de pildă, 
«High Noon» cu Gary Cooper și Grace 
Kelly). Mai puțină violență stupidă, mai 
puțină vulgaritate, dar incomparabil mai 
multă valoare artistică și, indiscutabil, 
o mai mare reușită comercială. Se găsesc 
şi destule filme istorico-mitologice mai 
aproape de nivelul lui «Spartacus» decit 
de cel al «Cartaginei în flăcări» si destule 
filme de amplă desfășurare istorică (de 
pildă în recenta producţie poloneză) si 
destule filme de aventuri care nu degra- 
dează ființa umană și destule musicaluri 
sau comedii bune, de o mare accesibilitate 
şi care, corespunzind gusturilor celor mai 
populare, ar da unei stagiuni de vară (si 
nu numai ei) o cu totul altă personalitate, 
ar contribui eficace la o ridicare a culturii 
cinematografice a marelui public. Şi lista 
nu este exhaustivă. Ne gindeam săptămi- 
nile trecute la tristul destin pe ecranele 
românești al lui Frank Tashlin, recent 
stins din viață în plină putere creatoare, 


cel puţin prin filme de o bună calitate 
mestesugareasca. Nu numai în timpul verii 
ci în tot cursul anului atenția principală tre- 
buie îndreptată nu spre capodopere, ci 
spre producția de serie. Nimeni nu poate 
face saltul direct de la «O floare si doi 
grădinari» la Antonioni și Bergman; între 
aceste două extremități există mii şi mii 
de filme şi de felul cum vom selecta 
dintre acestea pe cele care-l învaţă pe 
spectator să respecte arta şi să se respecte 
pe sine, depinde ridicarea din beznă a 
milioanelor de admiratori ai «grădinarilor» 
şi altor «vagabonzi». 


Mai multă valoare artistică 


Ar fi oare atit de greu ca cele 15—20 
westernuri programate în fiecare an (şi 
care-şi găsesc locul mai ales în stagiunea 
de vară) să fie selectate nu din lada de 
gunoi a spaghetti-lor sau a coproductiilor 
paraguayano-liechtensteiniene, ci dintre 
sutele și sutele de filme admirabile, de un 
înalt profesionalism, opere ale atitor ci- 


acel Tashlin despre care în alte părți s-au 
publicat cărți şi studii savante și despre 
care la noi nu s-a aflat încă nimic (nici 
Difuzarea filmelor, nici critica cinemato- 
grafică). Desigur, Tashlin nu era nici 
John Ford, nici Orson Welles, dar filmele 
sale, de la comediile cu Jerry Lewis şi 
Dean Martin pină la pseudoecranizarea 
romanului Agathei Christie, «Alfabetul 
crimei», ar umple sălile și i-ar invata pe 
spectatori să iubească și mai mult arta 
cinematografică. 

Nu intentionam, bineînțeles, să umplem 
aceste rinduri cu recomandari de reperto- 
riu. Exemplele de mai sus, citeva din multe 
sute posibile, au doar menirea să demon- 
streze că dind Cezarului ce e al Cezarului, 
neviolentind capacitatea de înțelegere a 
publicului (așa cum este ea astăzi), evi- 
tind şi izolarea aristocratică și codismul, 
se pot face multe și pentru o oarecare 
stagiune de vară și pentru alcătuirea 
repertoriului curent. Condiţia: o politică‘ 
coerentă şi întemeiată pe realități care să 
urmărească stimularea raporturilor dintre 
spectatori şi arta cinematografică. 


H. DONA 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Dragoste de robot 
a 
Da, de acord, 

e o melodramă, 
dar ce semnificații majore 
colcăie în ideea ei... 


Progresul tehnic e atit 

de violent şi eficace în 

nema ultimul timp, iar mintea 
omenească se dovedes- 

te atit de diabolică in 

invenții de tot felul, încit 

nu mă miră de loc spaima unor fictio- 
nisti în fața pericolului robotismului. 
Într-adevăr, încercînd să-și imite făp- 
tura din metal și tranzistori, omului 
nici măcar nu-i trece prin minte că 
acești roboți și-ar putea-o lua în- 
tr-o bună zi în cap, crezindu-se mai 
destepti decit noi, si să purceadă la 
luarea puterii lumii prin forță. Îmi si 
imaginez scena: într-o noapte fioroasă, 
un grup de lideri ai roboților dau o 
proclamaţie și, a doua zi, roboții in- 
tră peste noi, ne iau la picioare în 
spate și ne pun la lucru, în timp ce ei 
se instalează în fotolii, fumează tra- 
buce, beau cafelute și dau comenzi. 
Alţi Invaders! Birrr! Mă cutremur si 
mă înfior! Tocmai de aceea, zic, toc- 
mai pentru că chestiunea e grozav 
de actuală și de gingaşă, nu trebuie 
s-o lăsăm netratată în diferite opere 
artistice de anvergură și efect. Trebuie 
să facem incă de pe acum ceva pentrua 
le demonstra roboților că situația lor 
nu ne lasă indiferenți, că sîntem oricind 
dispuși să le ieşim in întimpinare, cu 
duiosia si înțelegerea noastră. În a- 
ceastă lumină mă și gindesc să abor- 
dez filmul «Dragoste de robot», adică 
să le dau de înțeles acestor «ființe» 
(să-mi ierte ghilimelele) că și ele sint 
capabile de sentimente inaltatoare, ca 
si noi, ba poate si mai și. Filmul va fi 
făcut într-o singură culoare (gri me- 
talic) si va avea acest subiect simplu 
si emotionant pînă la lacrimă: doi 
bătrîni savanți (ne aflăm în anul 2001) 
lucrează paralel la două invenții de 
mare valoare tehnică; unul inventează 
dovleci gigantici, iar celălalt castra- 
veți gigantici (cca. 20 de kile fiecare). 
Evident, cei doi adepți ai gigantismu- 
lui legumicol se invidiază si se dusma- 
nesc reciproc. Dar unul dintre ei are o 
fată, altul un băiat, iar acest băiat 
şi această fată se iubesc înfiorător, 
in ciuda părinţilor care le interzic sen- 
timentul. Dar fata are în slujba ei o 


robotă, iar băiatul un robot, care ro- 
boti sint toată ziua pe drumuri, ducind 
biletele si aducind biletele. În plus, 
noaptea ei se chinuie ore în şir ca să 
rezolve lecţiile celor doi îndrăgostiți, 
care numai de învățătură nu au chef. 
lată însă ca Robotel și Robotica se 
indragostesc si ei unul de altul cu 
acest prilej, o dragoste puternică si 
oarbă, cum rar se poate vedea la o 
ființă omenească. Noaptea tirziu, după 
ce termină lecțiile stăpinilor, ei se 
întîlnesc sub clar de lună, isi spun 
cuvinte frumoase, oftează în comun 
şi-şi fac planuri de viitor. Situaţia se 
precipită: băiatul și fata hotărăsc să 
se căsătorească pe furiș, împotriva 
voinței de fier a celor doi bătrini sa- 
vanti, si organizează în acest scop o 
evadare. Bineinteles, cei care duc gre- 
ul subversivei acțiuni sînt roboții: ei 
stau la pindă, în frig, ei agaţă fringhiile 
de balcoane, ei îi ajută pe cei doi să 
coboare, ei le cară bagajele, ei fac 
totul ca să iasă bine si indragostitii 
să se căsătorească cu acte în regulă. 

Bătrinii, puși în fața faptului impli- 
nit, fac spume la gură, se dau cu capul 
de pereți, minia lor cazind, in pro- 
portie de 95 la sută, asupra ro- 
botilor, pe care-i insultă grosolan, 
mergind pină la lovirea fizică. Mai 
mult, părinții isi ies din minți si 
se hotărăsc să-i lichiaeze pe cei doi 
roboți prin degurubare. În zadar in- 
tervin tinerii căsătoriți, în zadar explică 
roboții că sînt îndrăgostiți și vor să-şi 
construiască un viitor comun și fe- 
ricit. Bătrinii pun mina pe șurubel- 
nite și se așază pe treabă: în citeva 
ore roboții sînt o grămadă neinsufle- 
tita de sirme si bucăți de metal. Dar 
ei mor mulțumiți şi împăcați sufletește, 
sacrificiul lor nu a fost în zadar: cei 
doi tineri sint fericiți. 

Mi se va reproșa probabil că filmul 
e o melodramă. Da, de acord, eo 
melodramă. Dar ce majore semnifica- 
ţii colcăie în ideea ei, ce înălțător este 
mesajul ei moral, ce ecou profund și 
umanist va avea în rindul roboților. 
Filmul meu va deschide o cale, iar 
eu sint mulțumit si cu atit. 


lon BAIESU 


Desene de lon FAGARASANU 


psihologia vacantei 


visul unei . 
nopți de vară 


Unui cronicar ii stă bine să 
fie sincer — mai ales dacă 
îi dă mina — de aceea recu- 
nosc că atunci cind mi-am 
| pus în cap nu care cumva 

să treacă anotimpul căldu- 
ros fără să scriu ceva dum-dum la adresa 
repertoriului estival, aveam aproape totul 
la indemina: starea de spirit necesară, 
educată în multele sezoane de-a lungul că- 
rora programarea filmelor era o anexă a 


Cind mi-am aruncat ochii pe repertoriul 
de vară, singura frază pe care 


am putut-o articula a fost: 
«a-mă binisor că amețesc!» 


Melodrama verii nu e «Femeia necunoscută», 
ci «Casa de sub arbori» (Faye Dunaway) 


buletinului meteorologic, provizia de prin- 
cipii în numele căreia trebuia să protestez 
— pentru a cita oară? — impotriva teoriei 
care pretinde o odihnă totală a intelectului 
in zilele fierbinți. Merg cu impudoarea 
pină acolo încit am să declar că pină și 
titlul era gata, scos din cutie, iar de dra- 
gul lui făcusem cale lungă, pină laShake- 


24 


speare, pină la acel zguduitor «iarna ne 
multumirii noastre» pe care il intorsesem 
in aşa fel încît să devină «vara multumirii 
noastre». Truda zadarnică si de loc ono- 
rabilă. Invatatura de minte. in momentul in 
care mi-am aruncat ochii pe lista «reperto 
riului de vară» singura frază închegată pe 
care o puteam articula era din Caragiale: 


4 


de dimensiuni tragice, venit de la mama 
lui, de acasă, nu din studiourile europene 
(«Baladă pentru Cable Hogue», de Peck- 
inpach)? Toate acestea și altele — asupra 
cărora vom reveni mai la vale — în plină 
expansiune estivală. 


Să-i 
ce-i al 


dăm D.D.F-ului 
D.D.F-ului 


Da. Lăsind la o parte mirarea — prefăcu- 


va 
cai A 


in loc de westernuri-spaghetti, «Quemada» 
(Marlon Brando) 


«ia-mă binisor că ametesc». Greu de 
crezut! Un film politic in zilele in care pie- 
tele sint invadate de ciresi pietroase, 
(«Marturisirile făcute de un comisar de po- 
litte procurorului republicii»), o ecrani 
zare după Cehov, alta după Arthur Miller 
in luna lui cuptor («Pescarusul» si, res- 
pectiv, «Vedere de pe pod »), un western 


ta sau nu — renuntind la șarjele amicale 
şi la ticurile de cronicari respectabili, care 
nu concep viața fără două-trei blesteme în 
timpul verii, despartindu-ne, zic, de ele, 
trebuie să salutăm așa cum se cuvine 
intenția de a reconsidera condiţia reperto- 
riului din lunile socotite pînă acum cele 
mai ingrate. Trebuie să dăm Cezarului ce-i 


psihologia vacantei 


Marilu Tolo nu 
ci vedeta unui film grav 


o «strengarita», 


al Cezarului şi DDF-ului ce-i al lui, şi să 
recunoaștem un bun început de luptă cu 
inerția, de gituire a prejudecatilor în nu- 
mele cărora iunie-iulie-august deveneau 
sfinta treime ce patrona desăvirşita destin- 
dere a creierului, in numele cărora vara 
se transtorma într-o imensă magazie de 
solduri; a se citi — acele pelicule care n-ar 
fi trebuit să scoată niciodată capul în 
lume si care se inghesuiau una după alta 
pe ecranele noastre, avind acoperirea 
divertismentului plasat alături de halba 
de bere si de portia de mititei. 


Nu «cursuri universitare 


de vară», totuși... 


Să fim bineintelesi. Nu am confundat si 
nu vom confunda niciodată repertoriul 


meridiane 


De partea cealaltă a Festivalului 
de la Cannes, față în față cu filmele, au 
stat cifrele. Un corespondent al re- 
vistei «Paris Match» s-a străduit să 
se descurce intre zerouri şi, după un 
calcul nu prea elementar, a ajuns la 
nişte concluzii exorbitarite. Pentru a- 
devaratii festivalisti, distribuitorii si 
producatorii, premiile inseamna daca 
au noroc, bani, şi dacă n-au noroc, 
datorii. in total, norocul unora s-a 
cifrat, după Cannes '72, la suma de 
60 000 000 franci francezi, traduse în 
contracte de cumpărare, vinzare şi 
coproductii pe un an (din care jumă- 
tate s-a scurs). Au fost negociate 
232 de filme. Un important negustor 
francez de peliculă a declarat — afirmă 
«Paris Match» — că a dat o semnătură 
în valoare de 1000 000 de dolari si 
cam pentru tot atita și-a burdușit va- 
liza cu proiecte. 


Sergio Leone si producătorul său 
francez si-au vindut filmul «A fost 
odată America» (inainte de a se 
trage vreun cadru!) în 20 de țări. Miza: 


estival cu «cursurile universitare de vară», 
sintem deplin conştienţi de relativa de- 
pendenţă a tonusului vital al spectatorului 
cinefil, de liniutele termometrului (mai 
ales, dacă avem in vedere şi infernul unei 
săli), nu respingem ca fiind ignobilă ideea 
unei inviorari, a unui plus de «sare si 
piper» în afișul cinematografic din susnu- 
mitul anotimp (pe orice meridian, orice 
critic suferă si el de căldură, ca tot omul). 
Este drept că atunci cind ti se lipește că- 
maşa de spate îți cam pier puterile de a-l 
pricepe pe Antonioni sau Jancsó, dar 
de aici şi pînă la a considera prezența unui 
film «cu probleme», a unui cineast «mai 
dificil» drept un atentat la umoarea de va- 
canta a individului, la liniştea și confortul 
lui spiritual, este o prăpastie. Hăul ei 
ne-a înfricoșat, proporțiile grijii de a nu 
trezi spectatorul din dulcea picoteală de 


vară, de a nu-i strica metabolismul inte- 
lectual dacă prin noianul de comedioare 
şi polițiste de duzină s-ar fi strecurat cum- 
va şi citeva filme ce vehiculează idei 
lată de ce primele semne ale alungări 
vechii. credinte în numele căreia filmul 
non-divertisment era sperietoarea sta 
giunii, n-au făcut decit să ne bucure,ca 
orice victorie, oricit ar îi ea de mică, 
dobindită împotriva îndărătniciei. Desigur, 
aşa cum arată el la ora actuală, nu se poate 
spune că repertoriul are o structură de 
cristal (la drept vorbind, nici nu știu dacă 
este posibil așa ceva, atita timp cit în 
lumea filmului nu se produc numai cris- 
tale), că i se pot desluşi limpede toate direc- 
tiile de atac, că nu este presărat cu des- 
tule mediocritati, dar ar fi deplasat, de 
data asta, să ne însușim rolul de «guri 
rele» sau de «căutători de noduri în pa- 
pură». Este certă preocuparea de a scoate 
acea parte dificilă din programul anului de 
sub zodia comerțului cu pelicula; este 
clar curajul de a refuza complicitatea cu 
spectatorul comod, care vara nu vrea sa 
cadă pe ginduri, de a-l înfrunta cu res- 
pect, de a-i propune un dialog, o bază 
de discuție cit de cit asemănătoare aceleia 
din alte anotimpuri. Urmările — vom trăi 
şi le vom vedea. 


Se poate supraviețui 
şi fără «Femei necunoscute»? 


Deocamdată ne facem datoria de a 
aduce la cunoștință — nu fără o satisfacție 
răutăcioasă — că se poate supraviețui, 
în iunie, şi fără compania «Femeilor ne- 
cunoscute», a Saritelor Montiel si a wes- 
ternurilor-spaghetti. Dupa stiinta noastra 
nu s-a sufocat nimeni din cei care au asis- 
tat la «Marturisirile făcute de un comisar de 
politie procurorului republicii», prin care 
Damiano Damiani isi cîştigă dreptul de 
a sta, astăzi, alături de acei regizori ita- 
lieni care tin sus steagul unui cinemato- 
graf angajat, profund implicat in realită- 
tile sociale ale contemporaneitatii (Elio 
Petri, Francesco Rosi, Giuliano Montaldo). 
A fost trecută cu bine si proba de foc de 
a intra şi a rezista la un science-fiction 
în care nu şi-a mai virit coada diavolul spe- 
culei, al bagatelizărilor și al desfacerii 
«en-gros» de principii marete; este vorba 
de filmul lui John Sturges, «Naufragiatii», 
care, fără a atinge dimensiunile ametitoa- 
re ale «Odiseii spațiale» (S. Kubrick), 
propune o meditație asupra unor valori 


Ban... «is money» 


Burt Lancaster, Paul Newman şi Steve 
Mc. Queen, cei trei interpreți. 


Dar surpriza cea mai mare a consti- 
tuit-o crahul filmului pornografic. Da- 
nemarca si Germania Occidentală, de 
pildă, şi-au înecat toate calculele în 
apele Mediteranei canneze: niciunul 
din filmele sexy produse de ele n-a 
fost vindut. Niciunul. Pricina: supra- 
producția a produs suprasaturatia, u- 
cigind interesul. 


Pentru mulți producători se pare 
că pină si intrarea în holul hotelului 
Carlton devenise o tortură. Pereţii 
tapetati de afişele celei «mai mari 
afaceri a deceniului», cum este consi- 
derat filmul american «Nasul» (cu 
Marlon Brando) simbolizau pentru ei 
Ghinionul. Produs de casa Paramount, 
redresată spectaculos după succesul 
cu «Love Story», «Nașul» amenință 
să fie, nu numai cea mai mare afacere 
a deceniului, dar si una din cele mai 
mari «lovituri de cinema» din istoria 
filmului. Pină la următoarea. 


eterne ale condiției umane. Si aşa, mer- 
gind mai departe pe firul calendarului, 
presupun — sau îmi place să cred — că 
absența unor «pac-pac-uri» de doi bani 
nu va lua în ochii unora proportiile unei 
catastrofe, că nu va plinge cu lacrimi 
amare lipsa la apel a Far-West-ului euro 
penizat și că se va găsi măcar un suspin 
si un cuvint de bine pentru acel admirabil 
film cu cow-boy bătrîni si trişti, care este 
«Baladă pentru Cable Hogue». Să faci 
cunostinta cu Sam Peckinpach, fie si in 
miezul lui August, nu este o nimica toată, 
după cum nu este de lepădat nici întil- 
nirea cu un tinăr și interesant regizor ita- 
lian, Luigi Magni («in anul domnului»), 
ori reîntilnirea cu Pontecorvo, Marlon 
Brando si Renato Salvatori in «Quemada». 

Nu trebuie, de asemeni, să ne scape din 
vedere amănuntul că melodrama verii nu 
s-a mai numit de data aceasta nici «Fe- 
meia necunoscută», nici «O floare şi doi 
grădinari» ci «Casa de sub arbori», care 
aparține rezonabilului René Clément şi 
are drept protagonistă pe Faye Dunaway. 
O oarecare semnificație o are şi faptul că 
de Funés nu deține, deocamdată, postul 
de rege al risului, el «a fost onorat» cu o 
singură peliculă («Marea hoinăreală»), că 
cineva nu s-a sfiit să-i alăture două come- 
dii la care nu se moare de ris, dar în fața 
cărora timpul se scurge, ca să zicem așa, 
in chip agreabil: producția sovietică «in 
trecere prin Moscova» și cea poloneză 
«Cine crede in berze» 

Frumusețea ar fi ca, după toate cele în- 
sirate mai sus, să se găsească un Canuta- 
om sucit care să sară în sus: «stati dom- 
nilor, dar nici chiar așa; nu tu un musical 
de mare montare, nu tu un policier să-ți 
taie răsuflarea?) Treaba lui. S-ar putea 
să aibă, dreptatea lui. Am spus-o: reper- 
toriul nu este de neclintit, este făcut şi el 
din căutări, din unele certitudini, dar şi 
din nehotărire, din lupta cu prejudecata 
si inerția. Primul pas ni se pare impor- 
tant, nu avem voie să ne facem că nu-l 
vedem. Chiar dacă nu există acum, prin- 
tre noi, capodopere sau creații fundamen- 
tale, există, cum spunea o gură de aur, 
«citeva filme care isi fac datoria de filme», 
in ciuda timpului probabil. Circotasilor 
le doresc un vis cu mulți grădinari si 
temei necunoscute care caută «moste- 
nirea lui Ahile» «prin Kurdistanul sălba- 
tic». 


Magda MIHĂILESCU 


Un succes socotit în 8 zerouri 
după primele 8 săptămini: «Naşul»