Revista Cinema/1963 — 1979/1974/Cinema_1974-1666897506__pages101-150

panoramic românesc 


Tatăl risipitor 


etringenaru: 


„imi doresc ca filmul să fie 
la înălțimea scenariului“ 


— Ce v-a atras în mod 
deosebit la scenariul lui 
Eugen Barbu? 

— Cea mai importantă ca- 
litate a lui, adică faptul că 
nu e un scenariu mincinos. 

— Cum adică? 

— Orice om care a trăit în epoca primilor 
ani de după război și-și aminteşte de ea, 
păstrează in esenţă aceleași amintiri des- 
pre lumea respectivă şi despre evenimen- 
tele care o caracterizează. Luate chiar și 
în detalii, evenimentele care punctează 
filmul (trenurile foamei, stihiile dezlănțuite 
ale naturii, intrarea țăranilor pe pămintu- 
rile moșiereşti, exproprierile), oricit de 
spectaculoase din punct de vedere cine- 
matografic, ele nu sint fantezii, sint lucruri, 
fapte, întimplări trăite de scenarist, de 
regizor, de mulţi dintre realizatorii filmu- 
lui și, desigur, de o parte din viitorii specta- 
tori. 


— Şi filmul? Cum va arăta filmul? 

— Pentru a spune cum va fi filmul trebuie 
să vorbesc de a doua calitate a scenariului. 
Pornind de la evenimente, fapte și intim- 
plări reale, scenaristul a izbutit să reinven- 
teze o lume care sintetizează, în limitele 
unui spectacol de două ore, tot dramatis- 
mul timpului, o patetică zbatere umană 
caracteristică acelui moment de început 
a noii societăți românești Se include, 
desigur, în această bază literară pe care 
o oferă scenariul, forța și autenticitatea 
caracterelor care se înfruntă. 


— Ce-și dorește regizorul, debutant 
în filmul artistic de lung-metraj? 

— Să reușesc, la rindul meu, să echivi 
lez în imagini cinematografice calitățile d: 
adevăr și de spectaculozitate pe care lè 
oferă scenariul, așa cum scenaristul a 
reușit să echivaleze literar realitatea de la 
care a plecat 


Toată lumea la locuri! Tragem! 
(Adrian Petringenaru și Viorel Todan) 


Vasile Niţulescu: 


„Un rol din care se poate 
mînca o piine“ 


— Ce vă oteră dumnea- 
voastră filmul «Tatăl risi- 
pitor»? 

— Un rol nu prea mare, 
dar excelent scris şi, mai 

= ales, care nu seamănă cu 
nimic din ceea ce am făcut eu pină acum 
pe scenă sau în film. 
— Toţi actorii sint convinşi că roluri- 
le lor sînt unice... 
Dacă eu aș spune că rolul acesta 
a fost scris anume pentru mine, aş părea 
orgolios, poate că şi sint. Dar dacă vă 
spun că este excelent scris, vă rog să mă 
credeți, pentru că am în spate ani buni de 


teatru şi chiar şi citeva filme. Radu Necşes 
ti e un rol din care se poate minca o 
piine, cum spunem noi, actorii, care-ti 
solicită toate disponibilitățile de interpre 
tare. 

Claustrat fizic și moral, personajul are 
reacții imprevizibile. E un om neputincios, 
incapabil să înțeleagă ceva din evenimen- 
tele în care e implicat. Și ori de cite ori se 
află în impas, se refugiază într-un trecut 
pe cit de eroic, pe atit de ipotetic. Zbaterile 
lui pendulează între tragic şi derizoriu 

Una peste alta, sper să-mi iasă bine 
să mă achit onorabil de... partea mea de 
vină, 


Eu, numai eu trebuie să mă ocup de toate! 
(Marga Barbu — Catinca Necşești) 


Marga Barbu: 


„Rolurile nu se împart în 
pozitive și negative“ 


— Ce rol jucaţi dumnea- 
voastră, Marga Barbu? 

— Rolul moșieresei Catin- 
ca Necșești, femeie aprigă, 
puternică, voluntară, mereu 
în acțiune, mereu gata de 

sac, dar și de apărare. Deci, o reprezen 
tantă tipică a unei boierimi de viță veche 
o boierime orgolioasă, mindră de ascen 
dența ei, dar nu mai puțin ruinată, incapa 
bilă de a ințelege mersul istoriei. Multe 
din «calitățile» Catincăi Necșești sint 
numai aparente. În fond, spre deosebire 
de Radu Necșești, ea intuieşte că totul e 
pierdut, dar încearcă cu disperare să sal- 
veze ceea ce se mai poate salva. Dincolo 
de aparențe, Catinca Necșești e totuși o 


femeie, «slabă» ca orice temeie şi cu mult 
prea multe «slăbiciuni». 

— Încă un rol negativ în palmaresul 
dumneavoastră? 

— Ştiţi, pentru noi, pentru actori, rolurile 
nu se impart în negative și pozitive. Rolurile 
există pur şi simplu. Nouă nu ne rămine 
decit să le dăm viață așa cum le-au gindit 
scenaristul şi regizorul. 


__—Nu v-ar tenta totuși un rol de feme- 
ie a zilelor noastre, de femeie care 
merge la slujbă, care are oră la coafor, 
gătește, are mici discuții cu soțul... 
— "e fi iar rea.... 
— Deloc. Poate că vi-l i i 
sc Da scrie chiar 


Ocupaţi gările! Ocupaţi gările! 
(Vasile Niţulescu — Radu Necşeşti) 


panoramic românesc 


atenţie! se filmează: 


Atmosferă de mare mister în 

jurul filmului «Agentul stra 

niu». Stare normală pentru 

un film de spionaj. Chiar + 

data inceperii filmărilor a 

fost ținută în mare secret 
pină în ultima clipă. Așa se face că era 
cit pe-aci, dar ştiţi cit pe-aci, să ne scape 
primul tur de manivelă. Noroc cu secreta- 
riatul nostru de redacție căruia nu-i scapă 
nimic. Astfel am fost avertizați că, la 
Buftea se dă primul tur de manivelă la 
«Agentul straniu», film de spionaj care 
ne oferă şansa să ne remarcăm și să facem 
un reportaj grozav, «ceva de citit cu sufle 
tul la gură». 


Un reportaj grozav nu se poate face fără 
concursul fotoreporterului A. Mihailopol 


Mister și ceață 


Radu Beligan şi Florin Piersic 


într-un nou film de aventuri 


scris de 


Horia Lovinescu şi realizat de Savel Stiopul 


omul reportajelor «de citit cu sufletul la 
gură». În pius, el are şi o maşină, mijloc 
de transport extrem de eticace, care 
înlesneste contactele noastre cu cetatea 


Ce face omul cu mîna lui... 


Fişa filmului 


„Agentul 
straniu“ 


e Scenariul: Horia Lovinescu. După 
«O sută de lei», acum «Agentul straniu», 
iar în pregătire «Stejar, extremă urgenţă!» 
Judecind după această serie de scenarii, 
se pare că cinematografia noastră și-a 
ciștigat un colaborator statornic în per- 
soana reputatului dramaturg. 

Scenariul filmului «Agentul straniu», 
avind la bază piesa «Omul care...» este 


(Savel Stiopul și Clara Maria Sebök) 


un omagiu adus acelor oameni anonimi 
care apără liniştea şi cuceririle noastre. 
Evident, nu va lipsi nimic din ceea ce dă 
farmec filmelor de acțiune: infruntări, con- 
fruntări, urmăriri spectaculoase, răstur 

nări de situații, lovituri de teatru, etc.. 
Alte amănunte, să respectăm regula ge 

nului, la premieră... 

e Regia: Savel Stiopul. După expe- 
riența ciștigată cu «Aventuri la Marea Nea- 
gră», regizorul «recidivează», cu şanse de 
reușită, într-un gen de mare succes la 
public. 

e Imaginea: George Voicu, un obișnuit 
al filmelor de acţiune (vezi seria «Haidu- 
cilo» şi «Parașutiștii») Cameraman: 
Gheorghe Kricler. 

e Decorurile: Mircea Țapu, un tînăr 
și talentat grafician; debutează cu acest 
prilej în scenografia de film. 

e Costumele: Ladislau Labancz, artist 
cu experienţă în materie și un mai vechi 


filmul românesc peste hotare 


Invitațiile... 


Pe marea festivalurilor internaționale, 
lunile ianuarie și februarie sint luni de 
liniște, dar nu de inactivitate. Se fac bilan- 
turi, se intocmesc regulamente, se formu- 
lează invitații, mă rog, se pregătește «fur- 
tuna». 


EEE E SEE SEE ET PE SINELE RE, 
Momentul finlandez 
RES PCD EEE e ea EI catre 


De departe, din Finlanda, primul semn: 


50 


România a participat între 21 și 24 februa 
rie la Festivalul internaţional al filmului de 
la Tampere. Ne-au fost solicitate filme de 
scurt metraj (animaţie, documentar social 
sau despre natură, documentar educativ 
pentru copii şi tineret), produse după 1 
ianuarie 1972. Deplasarea la Tampere au 
făcut-o: «Formica» lui Matty (cea ne-vor- 
băreață), «Parada cifrelor» (Premiul obți- 
nut de acest film la Teheran fiind un pre- 
cendent de bun augur), «Nunta de aur» 
(regia Titus Mesaroş), «Meseria luminii» 


filmului românesc, așa se zice, unde 
de altfel știe tot ce se întimplă, și e foarte 
cunoscut la Buftea. 

În condiții meteorologice grele, cu o 


burniță și o ceață de să nu trimiţi un repor- 
ter pe teren, noi am plecat, totuși, acolo, 
unde datoria ne chema și ne aștepta. 


Ciee aE DOS Er e OREZ 
Toate drumurile duc la Buftea 
EZTOT £ ATI: Aa A AED RETETE Sr EESE 


Nu chiar toate, unele mai duc și prin 
alte părți, dar al nostru la Buftea ducea. 
Că eram pe drumul cel bun, ne-am convins 
imediat, cind l-am zărit, intr-o maşină care 
venea din sens invers, pe Corneliu Leu, 
directorul casei producătoare a filmului 
«Agentul straniu». 

În fine, ajungem la porțile cetății. Teferi. 
Ceea ce nu-l impresionează pe portar, 
care e foarte vigilent, dar ne recunoaște 


Ei cu luminile, ei cu umbrele... 
(operatorul George Voicu şi cameramanul Gheorghe Kricler) 


colaborator al regizorului Savel Stiopul. 

e Muzica: H. Maiorovici, specialist în 
muzica de atmosteră și de fond, şi Edmond 
Deda, răspunzător de succesul viitoarelor 
slagăre pe care le va lansa filmul. 

interpreții principali: 

e Florin Piersic — George, un tinăr şi 
foarte prețuit om de știință, ceea ce nu-l 
împiedică să se angajeze în acțiuni foarte 
riscante, atunci cind împrejurările o cer. 
De prisos să vă mai spunem că tocmai 
el e «Agentul straniu». 

e Radu Beligan — profesorul Ciurea, 
directorul unui institut științific, adică 
șeful lui George în film. 

e Horea Popescu — binecunoscutul re- 
gizor de la Naţional, din nou în postură de 
actor, în rolul lui Bocşa, un consilier 
ministerial care rezolvă unele probleme 
și cauzează multe bătăi de cap eroilor 
filmului. 

e Violeta Andrei — Anda, frumoasa, 


(regia Nicolae Cabel), «Pescăruși cu aripi 
curate» (regia lon Bostan). Studioul «Ale 
xandru Sahia», precum se vede, este re- 
prezentat de cele trei virste ale creaţiei 
lui. 


0 ART RES SEE DIE RE IEEE EET E 
O generoasă selecție 
(i ERIE Bea SEE RE EC ESI TCP LA PRESE SI 


Februarie, lună de emoții. O delegaţie a 
Festivalului internațional al filmului de 
scurt metraj de la Oberhausen s-a depla- 
sat în România pentru a face, la fața locu- 
lui, o selecție a filmelor care să fie invitate 
în competiția din acest an. Am pregătit o 
tolbă plină de... pelicule (spaţiul nu ne 
îngăduie să reproducem lista titlurilor 
propuse de noi) sperind astfel să-i punem 
în dificultate pe distinşii noștri oaspeți. 


A 


răbdătoarea şi credincioasa logodnică a 
lui George. 

e Fabian Gavriliţiu — Radu, un ingi- 
ner, coleg și prieten cu George. 

e ...? — Gregor, şeful unei oficine de 
spionaj. Dar, pină la ora cind trimitem 
la tipar aceste rinduri, interpretul nu a fost 
incă găsit. Se pare că nimeni nu vrea un 
rol atit de negativ. 

e lon Marinescu — Dr. Kahn, un perso- 
naj care nu are nimic de-a face cu binele, ci, 
bineințeles, numai şi numai cu râul. 

e Maria-Clara  Sebik — Alisa, o 
«unealtă» fatală care încearcă să-l seducă 
pe George. 

e Zephi Alșec — Poluxis, un tip aflat 
de la bun început în tabăra celor răi. 

Producător: Casa de filme 4. Director: 
Corneliu Leu. Producător delegat: Ata 
nasie Toma. Director de producție: Soare 
Enache. 

Peliculă Eastman color, format normal. 


Alături de filmele documentare de anima- 
ție am oferit, spre a fi vizionate şi eventual 
selecționate, și un număr de filme studen- 
teşti. Cine știe dacă nu vreuna din aceste 
producţii, va fi cea aleasă? 


O ploaie de festivaluri 
DIE 6 E PNL A E 


Primăvara se face din ce în ce mai 
simțită! Luna mărțişorului ne invită în 
însorita Italie, la Bergamo, la festivalul 
filmului de autor, apoi la Cortina d'Ampez- 
zo, la Festivalul internațional al filmului 
sportiv, la Viena, la New Delhi, la Festiva- 
lul filmului pentru copii, la Reims,la un 
festival sportiv CIDALC, la Los Angeles 
pentru «International Film Exposition». 
După cum se vede, in tebruarie, nu este 
încă primăvară; dar va fi! 


și ne deschide. Nimic nu ne mai stă in 
cale, drumul e liber și ne oprim drept 


Unde se fac filmele 


Unde o să vedeţi o mulțime de oameni 
agitindu-se fără încetare încolo și incoace 
ei bine, puteți fi siguri, acolo se face sau 
se va face un film. În plus, noi am avu! 
și norocul că-l știm bine pe regizorul 
Savel Ştiopul, care nu poate fi confunda! 
cu nimeni altcineva, decit cu el însusi 
Tocmai asculta indicaţiile delegatului pro 
ducător Atanasie Toma, în legătură cu o 
urmărire de mașini. Să vină mai intii 
consultantul, zicea regizorul, că de el 
depinde totul. 

«A, ce plăcere» face Savel Stiopul cind 
ne zărește. Salutăm presa, salutăm presa! 
Apoi ne zice: «Hai, că-i dăm bătaie» și 
dispare pe platou, mai inainte de a apuca 
să-i cerem tradiționala declaraţie de inten- 
tii 


Ultimele cinci minute... 


„le-am folosit în chip rodnic pentru a 
acumula impresii și pentru a culege acele 
informaţii care fac sarea și piperul unui 
reportaj «de citit cu sufletul la gură». 
Deci.... 

„„decorul e un adevărat labirint de 
incăperi: un birou de șef, un birou de 
secretară, un apartament ultramodern, 
chiar și un laborator, etc. 

„„de ținut minte: primul tur de manivelă 
miroase a vopsea, a vopsea de la decoruri. 

„grafic de lucru, foarte colorat, cu speci- 
ficarea secvențelor, zilelor, obiectelor şi 
locurilor de filmare. 

„„în afara decorului de pe platou, se va 
filma la aeroportul Otopeni, în parcajul 
de la Intercontinental (tot la Intercontinen- 
tal) la Hotel Nord, la Athenee Palace, 
la Televiziune (care, în film, va fi Hotel 
Lux) și la ATM (unde se vor amenaja 
saloanele exoticului bar «Fantastic-Club») 

„„în dreptul zilelor de 26 februarie şi 
5 martie cineva a scris cu majuscule: 
SUCCES! 

„din «planul de activitate» notăm că 
astăzi, 22 ianuarie a.c., se filmează in 
«obiectul-birou prof. Ciurea» 


Atentie! Motor! 


in fine, totul e gata. Actorii şi-au ocupat 
locurile în «obiectul-birou prof. Ciurea». 


telex Animafim 


Se repetă secvenţa 7, o şedinţă condusă 
de Radu Beligan, la care participă, printre 
alții și Horea Popescu, Constantin Dinu 
lescu, Dumitru Rucăreanu, Fabrian Gavri 
litiu, Costin Prișcoveanu. Probleme impor 
tante la ordinea zilei. Îşi face intrarea, cu 
oarecare intirziere, Florin Piersic, care are 
chef de glume. Dar Horea Popescu io 
taie scurt: «glumele in afara productiei 
tovarăși!» 

«Bine, foarte bine, zice Savel Stiopul 
tragem! Toată lumea la locuri! Şi... Aten 
tie! MotorbŞedinţa se reia întocmai, urmă 
rită de vreo 50 de oameni care de acum 
incolo vor vorbi despre «Agentul straniu» 
ca despre «filmul nostru». 


DAR ue AEP a a PSC EEE 
Cum se ratează un reportai... 
RE N E E aaa a a an EEE 


O sedintă e o ședință. Cit și ce se poate 


Florin Piersic, 
agent şi chiar om de știin 


panoramic românesc 


Agentul straniu 


de pă | a 
Radu Beligan (profesorul Ciurea), în film ca și. în viață. 


directorul lui Florin Piersic 


fotografia pentru a ilustra un reportaj, 
«de citit cu sufletul la gură»? Scenele tari, 
urmăririle spectaculoase, infruntările se 
vor filma mult mai tirziu. Mihailopol dă 
neputincios din umeri. Să mai așteptăm! 
Nu se poate! Dar nici prea multe amănunte 
despre această secvență nu vă putem da, 
deși cel puțin trei dintre participanții la 
ședința amintită nu sint ceea ce par a fi. 
Cine sint şi ce sint? Vă lăsăm plăcerea să 
aflați la premieră. 

Salvarea ar fi dacă am obține niște 
declaraţii grozave de la realizatorii filmu- 
lui. Obţinem o întilnire pentru a doua zi 
cu regizorul Savel Stiopul. La «Podgoria». 
Dar... 

— Nu fac revistei «Cinema» confesiuni 
despre gindurile și intențiile mele regizo 


rale! — ne declară rituos interlocutorul. 


— De ce? 

— Pentru că. Am avut o experienţă cu 
«Aventuri la Marea Neagră»! 

— Ce fel de experiență? 

— O experienţă tristă. 

—0 opinie critică e un motiv de 
supărare? 

— Nu, desigur. Cronica a fost bună. 
Micile ironii care au urmat m-au întristat. 

— Experienţa ciștigată cu «Aventuri 
la Marea Neagră» vă va fi de folos în 
«Agentul straniu». 

— Toate experiențele sint bune la ceva. 


Oul lui 


eee Simpatia pentru anima 
ție e oare molipsitoare, «se 
ia»? Se pare că da, şi printre 
contagiați se află și Eugen 
Mandric, directorul Casei de 
filme numărul 3. El a prezen- 
tat un scenariu (în proiect) al unui film 
serial de desen animat, «Dosare în sus- 
pensie», pentru regizorul Horia Ştefă- 
nescu. Umorul atit de tonic al lui Mandric, 
hazul său de necaz cu care adeseori ne 
salvează din cenușşiul unor ședințe, va 
scinteia de data aceasta inşeuat — dar 
nu cu zăbală — în secundele filmului satiric 
de desen animat. eee Sabin Bălașa a 
început perioada de pregătire a unui nou 
film, voltajul sufletesc îi anunţă cea mai 
înaltă tensiune, este gata să înceapă 
chinul dulce al picturii animate pentru 


Columb 


un poem cinematografic închinat comuniş- 
tilor, pelerini în timp, moştenitori ai 
virtuților și frumuseţilor celor ce au trăit 
$i intrat în această matcă numită atit de 
frumos de un filozof, «Spaţiul mioritic». 
Şi dacă ne reamintim cu cit foc s-a jurat 
Sabin că n-o să mai facă cinepictură, 
înțelegem cit de pătimaș iubește el această 
artă inimaginabil de chinuitoare și seducă- 
toare. eee Aici ar fi trebuit să anunț un 
serial cu noile aventuri ale «Omulețului 
lui Gopo». Părintele său părea că s-a 
apropiat de noi, revenind de la Geneva la 
București, dar aflăm din presă că iși ia din 
nou zborul, de data aceasta într-un film 
cosmic (cu actori și cu Buftea). Avem 
insă răbdare. Se ştie doar: «on revient 


toujours à son premier amour». 


eeo Celor mici, se ştie, li se dau 
foarte multe sfaturi. Deci și stu- 
dioului nostru, care-i o unitate 
mezină a cinematografiei, i se 
dau sfaturi... chiar și în loc de 
fonduri sau utilaje. Dar situația 
de veșnic «sfătuit» — ca să nu 
spunem dojenit — are avantajele 
sale, te menține în stare de 
alertă, de căutare și găsire prin 
propriile puteri a unor rezolvări, 
a unor soluții. Astfel, respectatul 
nostru coleg, Nicolae Hizan, pic- 
tor la secția de culoare, căutînd 
soluții pentru a se economisi 
timp şi bani și mai ales pentru a 
face mai puțin istovitoare mun- 
ca colegilor săi care execută 
mii de desene intermediare 


— Ştiţi, cititorii noștri vor fi și spec- 
tatorii filmului pe care îl faceți... 

— Ei, aşa, aș putea să vă dau citeva 
informații... 

— De exemplu? 

— «Agentul straniu» e un film polițist, 
de aventuri, care nu exclude latura psiho- 
logică, iar Florin Piersic însumează toate 
calitățile de farmec și de talent pe care 
spectatorul tinăr le așteaptă de la per- 
sonajul interpretat de el. Vă mai pot spune 
că vom filma în exterioare spectaculoase, 
că scenariul e foarte bun, că echipa este 
excelentă, şi că producătorul ne asigură 
cele mai bune condiții de lucru și... cam 
atit. 

— Interesant! Foarte interesant! Dar 
deloc original. Ştiţi, n-am întîlnit încă 
regizorul care să nu vorbească în ter- 
meni superlativi despre scenariul pe 
care-l filmează, despre interpreți, 
despre echipă, despre producător. 
Apoi, unele din informaţiile oferite 
cu atita amabilitate, le știm, le-am și 
consemnat în fișa filmului. Cît despre 
celelalte, rămîne să ne convingem 
la premieră. Pînă atunci, vă dorim 
succes! 


N.C. MUNTEANU 
Fotografiile panoramicului 
de A. MIHAILOPOL 


(care filmate creează iluzia miş- 
cării) a inventat un aparat pe 
care l-aș numi «Hizan», pentru 
că îi seamănă foarte mult, mo- 
dest ca înfățișare și incredibil 
de valoros ca eficiență. Acest 
aparat încropit din sirme, tablă, 
şuruburi și chiar o roată luată de 
la mașina de tocat carne, poate 
executa desene intermediare cu 
o perfecție pe care mina nu o 
poate atinge. Mașina poate în- 
locui cu succes munca manuală 
și se poate realiza la preț derizo- 
riu. Cînd vezi simplitatea apara- 
tului «Hizan» te miri că nu l-ai 
imaginat înaintea inventatoru- 
lui său și te convingi că oul lui 
Columb continuă să facă pui. 


Lucia OLTEANU 


51 


z 


Cine ama 


Eleva 


lui Higgins 


Audrey Hepburn de două ori în actuali- 
tate. În primul rînd pentru că s-a reluat cu 
mare succes pe ecranele lumii filmul 
«My Fair Lady», în care, alături de Rex 


Harrison, a realizat unul din cele mai bune 
roluri din cariera ei. În al doilea rind, pen- 
tru că a refuzat să joace în viitorul film al lui 
Luchino Visconti, intitulat «Portrete de 
tamilie», Motivul? Nu vrea să-și lege nume- 
le «de un personaj întunecat și imoral». 
«Mă număr printre actrițele care se iden- 
tifică cu personajele lor, de aceea nu pot 
interpreta un rol pentru care e nevoie de o 
anumită experiență de viață pe care eu 
nu o am. De altfel, am fost și rămin o 
puritană». 

Întocmai ca eleva profesorului Higgins! 


Audrey Hepburn: My Fair Lady, 
precum în film, așa în viață 


o poveste pe lună 


Vremea 


întrebărilor 


= Asemeni primadonelor ca- 

pricioase, Brigitte Bardot işi 

nema anunță periodic retragerea 

după care revine cu nonşa- 

anţă, precizind că nu trebuie 

s-o luăm prea in serios 
Să ne imaginâm totuşi, numai in glun 


Nu, Brigitte Bardot 
nu regretă nimic 


această celebritate? 


Foto- 
ghicitoare 


Oricit v-aţi strădui, ne indoim că 
ați putea să-l recunoașşteți pe acest 
actor celebru în toată lumea, văzut 
şi de dumneavoastră cel puțin 
odată pe micul sau pe marele e- 
cran. Extraordinara transformare 
a acestui actor i-a fost prilejuită de 
apariția in chip de cerşetor (el care 
a jucat chiar şi rolul unui lord sim- 
patic!) într-un show la televiziunea 
engleză. 


Dacă n-aţi reușit, încă, vă mai 
dăm o indicație: uitaţi-vă cu aten- 
ţia, cu mare atenţie la ochii lui. 
Ei! Tot n-aţi reușit? Nu-i nimic,li se 
întîmplă şi marilor detectivi. Îi veți 
afla, totuși, numele, citind rubrica 
«Ochii și urechile lumii». 


că B.B. se va retrage in acest an, adică 
chiar în anul în care va implini 40 de ani 
Pentru o femeie, aceasta este virsta celei 
de a doua tinereți, o tinereţe calmă, in- 
teleaptă, incomparabil mai frumoasă și 
mai plină de satisfacţii decit prima. 


Dar... să ne imaginăm un anchetato' 
aidoma celui din «Citizen Kane», care îi va 
reconstitui viața etapă cu etapă. Prima 
imagine: o fată fără prejudecăţi, cu pletele 
in vint, descinde pe terasa unei cafenele 
salutindu-şi prietenii, trei fotografi și doi 
ziarişti, cu neprotocolarul «Hei, voi! Salut!» 
Se numeşte Brigitte Bardot, pozează pen- 
tru copertele revistelor ilustrate, dar pentru 
Franța nu înseamnă incă nimic. Peste 
această imagine se suprapune chipul 
femeii de 40 de ani. Între aceste două 
instantanee au trecut 20 de ani, răstimp în 
care fetița de ieri a devenit un star 


Apoi, îl regăsim pe anchetator la masa 
de scris, redactindu-și notele. 


Ruga 


nu mai ajunge 


America de Sud, un continent în perma- 
nentă mișcare, o lume care cunoaşte una 
din cele mai dinamice angaiări sociale. Se 
vorbeşte din ce in ce mai des de explozia 
filmului sud-american, de o cinematogra- 
fie care nu mai confecționează povești, 
ci face istorie, de o cinematografie care 
pornește direct de la documentul de viață, 
de o cinematografie care divulgă, ridică 
probleme şi cere răspunsuri, care anali- 
zează şi acuză, care pledează și apără. 

Un remarcabil tilm chilian a inaugurat la 
Paris o nouă sală de cinematograf, «Studio 
de la Harpe», destinată prezentării in 
exclusivitate a unor filme politice 

«Ruga nu mai ajunge», datorat tinărulu 
regizor Aldo Francia, a fost turnat în anii 
cînd s-a aflat la putere guvernul Unităţii 
Populare, dar işi plasează acțiunea înainte 
de anii 1967—1968, adică inainte de venirea 
la putere a guvernului Allende. 

Eroul acestul film este un tînăr preot care 
propovăduieşte nonviolenţa. În timpul unei 
greve el stă de vorbă cu muncitorii care-și 
revendicau drepturile şi este arestat, din 
intimplare, o dată cu greviștii. După elibe- 
rare, el se apropie tot mai mult de mișcarea 
muncitorească. În timpul unei manifesta- 
ţii, poliția intervine cu brutalitate, ră- 
nind mai mulți oameni. Tinărul preot își 
dă seama că pentru cei îngenuncheați 
«ruga nu mai ajunge». Scena tinala are va 
loare de simbol: propovăduitorul non- 
violenţei va desprinde prima piatră din 
caldarim şi o va arunca în «forțele de or- 
dine». 

Un alt film chilian, proiectat tot la Paris, 
se intitulează «Metamorfoza șefului poli- 
tiei politice», semnat de regizorul Helvio 
Soto. Ultimele scene ale acestui film au fost 
turnate chiar în ajunul loviturii din septem- 
brie 1973. Amestec de ficțiune și realitate, 
acest film este un adevărat document is- 
toric, avind ca fundal grevele reacționare 
ale patronilor de autocamioane din oc- 
tombrie 1972. Filmul este un vibrant elogiu 
adus puterii maselor populare, conştiente 
și gata de sacrificiu în infruntarea cu duș- 
manul. 


«De o pregnantă actualitate, prin referi- 
rea la problema fundamentală a opțiunilor 
politice, după cum scrieziarul «Le Monde», 
cele două filme au fost primite cu un deose- 
bit interes de critica de specialitate și de 
marele public, nu numai pentru gravitatea 
temelor abordate, ci și pentru remarcabile- 
le calități artistice. 


Dacă nu e prea delicat, din capul locului 
el va spune că primele două filme («Le 
portrait de son père» cu Jean Richard și 
«Le trou normand» cu Bourvil) n-au avut 
absolut nici un ecou. La fel și următoa- 
rele trei. După care va adăuga, din comple- 
zență, citeva cuvinte despre farmecul 
acestei fete care nu e încă actriță. Cu 
«Futures vedettes» și «En effeuillant la 
marguerite», Marc Allegret va face din ea 
«steluța franceză nr. 1» în așteptarea lui 
Roger Vadim, care o va lua de soție și o va 
transforma în star cu «Şi dumnezeu a 
creat femeia». Filmul a făcut înconjurul 
lumii, dar anchetatorul nostru se va pre- 
face că nu-şi dă seama cit din acest succes 
se datorează talentului şi cît formidabilei 
mașini publicitare care s-a pus în mişcare 
cu acest prilej. Va consemna totuși că 
filmul a adus Franţei mai multe devize 
decit regia Renault, cu un volum de export 
foarte mic în acel an. 


De aici încolo B.B. a turnat film după 
film, n-are importanţă cum, bune sau rele 


Privind înapoi 
cu luciditate 


Mary Töröcsik, o antivedetă cu u! 
chip care, odată văzut, îți revine me- 
reu în memorie. O voce unică prin fi- 


Mary Torocsik: sint oare 
cu adevărat o actriță? 
di “7 nA 


în 
ay A RA 


O piesă nevinovată 
la greul dosar al lui Ralph 


Şi dacă în această perioadă n-a fost cea 
mai bună actriță franceză, în mod sigura 
fost cea mai fotografiată. Capriciile, de- 
presiunile, sinuciderile ei ratate au deve- 
nit materie primă pentru ziarele și revistele 
de senzație. 


Anchetatorul va mai adăuga în treacăt 
că, timp de zece ani,s-a vorbit mai mult de 
ea decit de filmele ei. Şi nu va omite să 
transcrie atit de răutăcioasa remarcă a lui 
Alfred Hitchcock: «Fata asta e actriță de 
cinema sau actriță de revistă ilustrată?» 


Şi dacă omul nostru e foarte rău—tre- 
buie să ne imaginăm totul — el va adăuga 
că din vreo 40 de filme, abia dacă vreo trei 
merită să fie reținute («La vérité» de Henri- 
Georges Clouzot, «En cas de malheur» 
de Claude-Autant Lara și «Viața particu- 
lară» de Louis Malle) și că trei filme în- 
seamnă mult prea puțin față de ceea ce au 
lăsat în urma lor Greta Garbo, Marlene 
Dietrich, Marilyn Monroe, Michele Morgan 
sau Danielle Darrieux. 


ISS, 


Bakshi 


rescul ei. Un suris incercat de tris- 
tețe. O tristețe care nu exclude ironia. 
O ironie care presupune simţul umo- 
rului. Și mai presus de toate un mare, 
un foarte mare talent, o stea de primă 
mărime a ecranului maghiar. S-a im- 
pus încă de la inceput cu binecunoscu- 
tul film al lui Zoltan Fabri, «Călușeii». 
Astăzi, după 35 de filme, Mary Tö- 
röcsik priveşte Înapoi cu luciditate. 

«in «Câlușeii» nu eram decit o a- 
matoare. Zoltan Fabri avea nevoie 
de un chip nou, proaspăt, de ingenuă. 
Prezența mea era mai importantă 
decit jocul meu. Am revăzut recent 
filmul. A fost ca şi cum aș fi ținut în 
mină o fotografie foarte veche şi foar- 
te scumpă. O fotografie de pe vre- 
mea virstei cind aşteptam ca păsă- 
rica să zboare din aparat. Astăzi, de- 
sigur, aş juca rolul cu mai multă con- 
știinciozitate profesională, dar nu sint 
sigură că l-aș face mai bine. Am de- 
venit eu oare cu adevărat o actriță? 
Căci, pentru mine, cel mai greu lucru 
din lume a fost să devin o actriță, 
după ce ajunsesem vedetă. Filmul 
«Călușeii» m-a ridicat foarte sus şi 
cind am revenit pe pămint nu știam 
să mă ţin pe propriile-mi picioare. Pe 
scenă ești mult mai sigur decit în 
fața camerei. Pe scenă depinzi nu- 
mai de talentul tău. lar eu, ani de 
zile,n-am încercat să pariez dacă am 
sau nu talent. 

Şi astăzi? Am ajuns eu cu adevă- 
rat o actriță? Mi-e teamă că în meseria 
noastră nu se poate niciodată ajunge 
pe pămintul făgăduinței.» 


Cum nu vii tu, 
Disney, doamne... 


E! nu va ezita să-i pună la îndoială talen- 
tul și profesionalismul, subliniind cu cru- 
zime lipsa ei de fler în alegerea scenariilor 
(a refuzat să joace în «Domnișoarele din 
Rochefort» de Jacques Demy și în «Mesa- 
gerul» de Joseph Losey!). 


Apoi dacă anchetatorul nostru va dori să 
tacă puțină sociologie, el va spune că B.B 
n-a fost decit reflexul frivolității unei 
epoci, că în decursul deceniului următor a 
fost depășită, că s-a banalizat într-o vreme 
in care multe alte actrițe mai talentate 
n-au ezitat să se arate așa cum sint. În 
fine, moralistul nu se va abține să remarce 
că drama ei se datorează faptului că s-a 
născut într-o familie de burghezi înstăriți, 
ceea ce e un adevărat handicap într-o 
meserie în care «ispita ciștigului și pers- 
pectiva unei promovări sociale sint stimu- 
lente serioase» (vezi Greta Garbo, Marlene 
Dietrich sau Marilyn Monroe, toate cu o 
origină foarte modestă). 


Dar, dacă anchetatorul nu e un om chiar 


Un foarte talentat si foarte întreprinzător caricaturist 
american, Ralph Bakshi. a reusit sa scandalizeze pu- 
blicul cu primul sâu desen animat de lung metraj pentru 
adulţi, intitulat «Fritz, cotoiul». Dar să și amuze. Bakshi 
a recidivat, mai ales pe linia scandalului, cu noul său 


i AS 


Yul Brynner și mintea robotului 
cea de pe urmă 


Revolta 
roboților 


În filmul ştiinţifico-fantastic, «West- 
world», tinărul regizor și romancier ameri- 
can Michael Crichton amestecă un trecut 
indepărtat cu un viitor apropiat pentru a 
avertiza asupra ceea ce s-ar întimpla în 


ziua în care oamenii nu vor mai putea stå- 
pini mașinile pe care le-au creat. 

Delos este un uriaș complex de distrac- 
ţii care oferă vizitatorilor posibilitatea de a 
trăi în lumi dispărute: Roma antică, curțile 
regale din Evul Mediu și Westul american 
din anii 1880. Este vorba de o realizare de 
înaltă tehnică, programată prin ordina- 
toare, condusă şi controlată de o armată 
de specialiști în electronică. Jocul de-a 
trecutul sfirșește tragic. Dereglați de o 
mină criminală (Yul Brynner), roboții, care 
nu se deosebesc de oameni, scapă orică- 
rui control şi încep să-i atace pe vizitatori. 


film «Trafic intens». De astă dată el a renunțat så mai 
pună pe seama bietelor animale toate cite le fac oamenii 


bune şi, mai ales, rele. «Trafic intens» aduce pe ecran o 
faună umană cu tot ceea ce are mai rău şi mai urit în ea, 
o lume interlopă populată de gangsteri, mafioţi, drogați, 
prostituate, invertiți sexuali. O lume imposibilă, insu- 


portabilă, duhnind a descompunere. 


Se poate merge mai departe in acest domeniu al de 
senelor animate? Se pare că da, deoarece Bakshi are 
capul doldora de «idei», anunțind ecranizarea în aceeași 


mafioții. 


așa de rău, nu e sociolog, nici moralist? 
Dacă el va avea indulgența publicului? 
Poate că va îndulci rechizitoriul! În fond, 
n-are nici o vină că tatăl ei era industriaș! 
Și, mă rog, de cind frumuseţea e o nenoro- 
cire? Da, s-a înșelat de citeva ori, dar poate 
că a fost greșit sfătuită! S-a lăsat prea des 
fotografiată? Dar nu întotdeauna fotogra- 
fii au fost chemați de ea. Dimpotrivă. Şi, la 
urma urmei, mai bine să vedem un chip 
frumos, decit cine știe ce pocitanie. 


Şi dacă omul nostru e cit de cit onest, 
atunci poate nu-i va limita cariera doar la 
trei filme. («Babette pleacă la război», 
«Ursul şi păpuşa» şi «Viva Maria» nu erau 
chiar aşa de rele, cu precizarea chiar că în 
«Viva Maria» a ieșit învingătoare în disputa 
cu atit de talentata Jeanne Moreau!) 


Şi să nu uităm că în întreaga lume, B.B 
este una din cele mai populare personali- 
tăți franceze, că într-o anumită perioadă 
ea a însemnat imens pentru prestigiul 
filmului francez. Se bucură încă de o 


manieră a romanelor «Mizerabilii» și «Război și pace» 


Desigur, in acest moment,bunul Walt Disney se răsu 
cește în mormint, văzind cum pe planeta inocenţei, in 
tara minunilor animate, se zbenguiesc gangsterii şi 


popularitate extraordinară în Franța, iar 
unul din simbolurile scumpe francezilor, 
mindra Marianne, a împrumutat chipul ei 
Star-system-ul a mai creat și alte vedete, 
dar B.B. este un fenomen care a scăpat 
tuturor canoanelor, inclusiv celor ale star- 
system-ului. 


Brigitte Bardot este ea însăși, întruchi- 
pind exact ceea ce publicul a dorit să gă- 
sească la un moment dat. Şi cea mai bună 
apărare a ei este răspunsul pe care l-a dat 
tuturor detractorilor: «Eu nu v-am căutat, 
voi ați venit la mine...! 


Cit orgoliu e în această afirmaţie? Şi 
cită tristețe? 


e? 
PE] 
eir 


ochii și 
urechile 
lumii 


ese Teatrul actorului de film 
din Moscova este unicul teatru 
de dramă din lume pe scena 
căruia joacă numai actori de 
lilm. În perioadele dintre filmări, 
cei 260 de membri ai trupei mon- 
tează piese, fac repetiții, dis- 
cută probleme de creație. ee. 
Franco Nero nu are nici o clipă 
de răgaz. După succesele din 
«Cazul Matteotti»și «Poliţia a- 
cuză, legea achită», a terminat 
de curind filmul «Golanii». Par- 
teneri: Claudia Cardinale și Fa- 
bio Testi. eee Paloma Picas- 
so, 24 de ani, fiica marelui pic- 
tor, ea însăși pictoriță, a fost 
aleasă de Walerian Borowczyk 
pentru a interpreta rolul princi- 
pal în filmul «Poveste imorală» 
un fel de «barbă albastră» cu 
fustă, a cărei unică plăcere e să 
ungă servitoarele cu miere și 
să le abandoneze albinelor. Ne- 
vinovată plăcere! eee Cineaștii 
din R.D.G. vor realiza o ecrani- 
zare pentru televiziune după 
romanul eminentului scriitor so- 
vietic Fedor Gladkov, «Cimen- 
tul». eee Eduardo Molinaro 
© pe cale de a termina «lronia 
sorții», povestea unui luptător 
in rezistență, desemnat să uci 

dă un ofițer nazist. Regizorul 
montează in paralel două va- 
riante: una în alb-negru, în care 
eroul moare ca un... erou, alta 
în culori, în care el supraviețu- 
iește. eee Regizorul Marc Si- 
menon, împreună cu Mylène 
Demongeot, Mariangela Me- 
lato şi Bernard Blier sint impli- 
cați în filmul «Asasini uimiți», o 
mică tragedie țărănească al că 

rei protagonist, un dement, ia 
«a ostatec două fete, cerind in 
schimb de nevastă pe fata pri- 
marului. Două fete contra unei 


Charles Chaplin: 


soții! eee Franco Rosi a rea 
lizat în Statele Unite filmul «T: 
nărul Garibaldi», avind ca pro- 
tagonist pe actorul Franco Ne- 
ro. Inspirindu-se din celebra 
carte a lui Alexandre Dumas, 
filmul este dedicat perioadei de 
tinerețe a marelui revoluţionar, 
răstimp petrecut în America de 
Sud. eee Regizorul bulgar Liu- 
bomir Şarlandiev despre no- 
ul său film: «Cel mai bun om 
din ciți cunosc» este un aliaj 
solid între lumea poeziei și cea 
a materiei». Toate șansele de 
reușită! În rolul principal apare 
talentata actriță Nevena Koka- 
nova. eee Ali MacGraw a 
declarat că nu va semna nici un 
contract dacă nu-l va avea cu 
partener pe Steve McQueen. 
La rindul său, Steve a spus că 
va refuza să joace în filmele în 
care Ali nu va apare pe generic. 


Henry Fonda: 
o invidiez pe Jane 
E 


Uniți în viață, nedespărțiți in 
film şi, fireşte, în afaceri. eee 
Biografia regizorului Michel 
Drach a devenit publică grație 
filmului «Viorile balului», în re- 
gie proprie. Filmul e făcut în 
familie. Soția sa, Marie-José 
Nat va fi în film mama lui Drach. 
Fiul lor, David, îl va juca pe 
Drach-copil. În fine, Jean-Lou- 
is Trintignant il va întruchipa 
pe Drach-matur. eeelinspirat 
dintr-un roman de Dimitri Ma- 
min-Sibiriak, filmul «Milioane- 
le lui  Privalov» aduce pe 
ecran momente dramatice din 
dezvoltarea capitalismului in 


Rusia, după abolirea iobăgiei in 
1861. Regizor: laropolk Lapşin 
În rolurile principale: Leonid 
Kulaghin și Ludmila Ciursina. 
eeo Walter Matthau va fi 
protagonistul filmului 


«Poli- 


Ce poate fi, în principiu, mai 
interesant, mai atractiv, de- 


Nevena Kokanova: cel 
mai bun om din cîți cunosc 
PRE EEE a SERE DEE PESE 


țistul vesel», realizat de Stuart 
Rosenberg pentru casa «20 
th Century Foy». eee Regizorul 
ceh Jiri Menzel a fost invitat 
în Franţa pentru a realiza filmul 
«Ridicarea cortinei». Protago- 
nistă: Marlene Jobert, pose- 
soarea celor mai fotogenici pis- 
trui din lume. eeeTaryn Po- 
wer, 20 de ani, fiica cea mai 
mică a regretatului Tyrone Po- 
wer, s-a avintat şi ea pe Golgota 
carierei cinematografice, ca de 
altfel și sora ei, Romina Power. 
Mezina a debutat în filmul «Ma- 
ria», un «love story» în decor 
mexican. eee Critica de spe- 
cialitate subliniază în unanimi- 
tate că filmul «Imnul» ar fi cea 
mai reprezentativă dintre crea- 
tiile marelui regizor japonez Ka- 
neto Shindo. Subiectul: o tul- 
burătoare poveste de dragoste 
dintre o fată deosebit de fru- 
moasă și profesorul ei de mu- 
zică. eee Nemulțumiți de fil- 
mele făcute pină acum despre 
marele Goya, spaniolii s-au de- 
cis să ecranizeze şi ei viaţa tita- 
nului de la Fuendetos. Noua 
peliculăva prezenta peste 400de 
tablouri, gravuri și desene ale 
pictorului. Scenariul are la bază 
un poem dramatic de Jose Ca- 
mon Aznar, iar regia va fi sem- 
nată de Rafael G. Salvia. eee 
Uimitorul Salvador Dali nu 
se dezminte. El va interpreta 
rolul  malițiosului Voltaire, în 
filmul regizat de Pier Dante 
Loganesi, dedicat reabilitării le 
gendarului Cagliostro. Parte 
ner, in rolul lui Cagliostro, Tre 
vorHoward.e ee Alfred Hitch- 
cock despre căsătorie: «Cu 
adevărat căsătorit ești doar a- 


tinărului, oarecarelui și muritorului de 
toame Charles Chaplin. Cine se așteaptă 


tunci cînd înţelegi orice cuvint 
pe care soția nu l-a rostit». 
Da, dar dacă nu tace deloc? 
eoo Ce este filmul, domnule 
Billy Wilder? — «Filmul e ca 
si avionul. Mai întîi îi faci planul, 
apoi îl construiești și pe urmă 
te întrebi — o să zboare sau n-o 
să zboare?». Depinde. e... 
Lee Marvin, aflat la inceputul 
carierei, i-a fost prezentat lui 
John Ford ca fiind prieten cu 
John Wayne. «Sinteţi un minci 
nos — i-a replicat celebrul re 
gizor. Wayne n-are prieteni» 
eee Un violent incendiu a dis- 
trus imobilul în care se afla 
Arhiva naţională defilme şi cine- 
mateca uruguayană din Mon- 
tevideo. eee Maria Schneider 
a fost atit de marcată în rolul 
jucat în «Ultimul tango la Paris», 
incit a suferit o gravă depresi- 
une nervoasă. În viitor nu va 
mai accepta pentru nimic în 
lume roluri asemănătoare. A- 
cum aşteaptă un rol de inge- 
nuă. eee Regizorul sovietic Le- 
onid Gaidai, autor a numeroa- 
se și savuroase comedii cine- 
matografice,  rămine fidel ge- 
nului care l-a consacrat. Viito- 
rul său film, «lvan Vasilievici 
iși schimbă profesia», va fi un 
prilej deosebit pentru nume- 
roase situații comice, din cau- 
za faptului că eroul principal 
(luri lakovlev) trăiește cind in 
epoca lui Ivan cel Groaznic, 
cind în zilele noastre. eee N-o 
să vă vină să credeți, vedeta din 
fotoghicitoarea noastră este 
celebrul Roger Moore. Nu vă 
mai rămîne decit să admirati 
încă o dată extraordinarul ta- 
lent al machiorilor de la televi- 


Steve McQueen: 
niciodată fără Ali 


Charlot 


ziunea britanică. eee Gregory 
Peck va realiza, în calitate de 
producător, filmul «Porumbi- 
ta»,după un best-seller de Robin 
Lee Graham. Producatorul şi-a 
ales singur interpreții: doi ti- 
neri debutanţi, Deborah Raffin 
și Joseph Bottoms, ambii de 
19 ani. eee «Grozav o mai 
admir pe Jane, afirmă cu min- 
drie Henry Fonda Ea poate 
să vorbească unei mulțimi de 
oameni fără nici un text. Pe 
cînd eu, chiar și pentru a spune 
«mulțumesc», îmi trebuie un 
text scris». O, minunată invidie 
părintească! eee Casa «War- 
ner Bros» va realiza a treia ver- 
siune a filmului «S-a născut 
o stea». Deocamdată se caută 
un cuplu de actori care să fie 
cel puțin la înălțimea celor din 
primele două: Fredric March— 
Janet Gaynor și, mai tirziu, Judy 


Salvador Dali: 
în fine, actor de film 
IPEE EPOPEE eee 


Garland—yJames Mason. ee. 
Asociaţia franceză a criticilor 
de film au stabilit că «Noaptea 
americană» este cel mai bun 
film francez al anului 1973, acor- 
dind lui François Truffaut 
«Premiul Méliès». lar filmului 
«Viață de familie» de Kenneth 
Loach i-a revenit «Premiul Lé- 
on Moussinac», pentru cel mai 
bun film străin al anului. De 
menționat că «Noaptea ameri- 
cană» va prezenta Franța la 
competiția anuală a Oscar- 
urilor, ediția 1974. 


Rubrica «Cinerama 
redactată de 


N.C. MUNTEANU 


bibliorama Pin RRE 


existat mereu și în Chaplin, nu numai în 
Li s-au alăturat (de asemenea 


„Povestea 
vieții mele“ 


CHAPLIN 


POVESTEA 
VIETII MELE 


EDITURA MUZICALA A UNIUNII COMPOZITORILOR 


cit autobiografia unei figuri 
marcante? Ce poate fi mai 
promițător decit relatarea 

a vieții şi faptelor unui crea- 
tor pe care, tără ezitări, mulți l-au numit 
«genial», ce poate fi deci mai palpitant 
decit povestea vieții unui geniu rostită 
de chiar gura lui, așternută pe hirtie de 
propria-i mină? (vorba vine...) 

Nu te poţi apropia decit in această 
stare de spirit și de așteptare de masiva 
(390 de pagini mari, în ediția românească — 
într-o excelentă traducere de Sanda Ripea- 
nu) autobiografie a lui Charles Chaplin. 
După cum nu poți să nu observi, pe măsură 
ce înaintezi în lectură, că așteptările au 
fost iluzorii. Nu că autobiografia lui Cha- 
plin ar fi neinteresantă, insipidă, plicticoa- 
să, dar că puşi să vorbească despre ei 
înşişi, clasicii în viață sint adesea banali. 
Surprinşi în papuci, în civil, ei sint aproape 
oarecare, discursul le este comun, vor- 
bele blajine, amicale, fără sclipire, fără 
forță, fără capacitate de sugestie. 

Aşa şi autobiografia lui Chaplin. Sigur, 
materialul faptic, de viaţă, pe care ea il 
expune, este din cale afară de deosebit, 
lectura fiind în acest sens captivantă, căci 
captivantă, de necrezut, este colosala 
ascensiune pe treptele sociale a inițial 


wem — 


însă să găsească în autobiografia lui și 
autobiografia «creatorului» Chaplin va fi 
dezamăgit. Acesta e un capitol nescris 
încă. «Povestea vieții mele» se referă la 
creatorul lui Charlot doar în măsura în 
care acele episoade pot explica evoluția 
vieții personale a omului Chaplin. De altfel, 
în momentele cind Chaplin se încumetă 
să teoretizeze despre opera sa și despre 
artă, în general, părerile, de bun simț, 
cuminţi, îi sint banale. 

Rămin deci, în prim plan, doar faptele de 
viață (poate că autorul nici n-a intenționat 
altceva) care, numai ele, alcătuiesc un film 
spectaculos, cu început melo (foamea și 
mizeria din copilărie), mijloc aventuros 
(brusca, norocoasa, uimitoarea ascensi- 
une) și happy-end (celebritatea mondială, 
cucerită destul de timpuriu și păstrată, 
augmentată glorios, pină azi, la virsta 
senectuții). Deşi toate acestea sint narate 
cam fără suflu și pe tonul deplinei egalități 
de umoare (episoadele cele mai neverosi- 
nile sint relatate, poate și din cauza in- 
depărtării lor în timp, cu aerul cel mai fi- 
resc şi neimpresionant din lume), portre- 
tul omului Chaplin rezultă destul de clar în 
contururile esențiale. Omul era inventiv și 
abil nu numai în creaţie, ci și în viață. Un 
anume sentimentalism, o doză de lirism au 


mereu) o apăsată conștiință a propriei va- 
lori și, indeosebi, a posibilităților perso- 
nale (exploatate inteligent), precum şi 
tenacitate, îndrăzneală, perpetuă tentaţie 
(bine controlată) de a se arunca cu «capul 
înainte», la risc. În sfirșit, odată ajuns pe 
culmile gloriei, omul stie să-şițină spinarea 
dreaptă, privind în continuare amical şi cu 
un aer destul de firesc în jur, rostind cu- 
vinte simple, bine simțite: «Fericit, mă așez 
uneori pe terasă la apusul soarelui și 
contemplu, peste vasta întindere de peluză 
verde, lacul în depărtare, iar dincolo de 
lac, prezența calmă a munților, și rămîn 
așa, fără să mă gindesc la nimic, savurind 
minunata lor seninătate». 

Uimitor este numărul personalităţilor 
din lumea culturii, a științei și a politicii cu 
care Chaplin s-a cunoscut de-a lungul 
vieţii şi cu care (multe din ele) s-a bătut 
prietenește pe umeri: Caruso, Bernard 
Shaw, Somerset Maugham, Winston Chur- 
chill, Ciu-En-Lai, Cocteau, Serghei Dia- 
ghilev, Albert Einstein, Mahatma Gandhi, 
Clara Haskil, Robert Oppenheimer, Stra- 
vinski, Rahmaninov, Barbirolli, Thomas 
Mann, Nehru, H.G. Wells. 


Aurel BĂDESCU 


Pentru zilele de vacanță... 
Pentru orele de recreere... 


Hanurile și cabanele co- 
operației de consum vă ofe- 
ră, în orice anotimp, con- 
diții dintre cele mai bune 
de cazare și masă; camere 
confortabile, cu încălzire, 
restaurante care servesc 
gustoase preparate culinare 
cu specific local. 


lată şi citeva adrese: 


Hanurile Cheia și Slănic 
din jud. Prahova. 

Hanul Bran, la 27 km de 
Brașov. 

Hanul Dealul Sasului, o 
nouă unitate turistică pe 
D.N. 73, Cîmpulung Brașov, 
lîngă localitatea Podul Dîm- 
boviţei. 

Casa Arcașului, de la Tg. 
Neamţ. 


Casa Arcașului 


d 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate ue: Raru BĂNICĂ, Alexandru 
Prezentarea artistică BILU, Mary CATARGIU, Ştefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea grafică 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 


«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinder CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1. Bucureşti Tiparul executat la 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 «Casa Scinteii» — Bucureşti 


nr.2 
Anul XII (134) 


revistă lunara 


da cultură 


E Si 


o AR | 1 CB 


tin 


In primul rînd, 
in al doilea rînd, 
in al treilea rînd: 
filmul de actualitate 


nr.3 


Anul XII (135) 


revistă lunara 


da cultură 


ni moia 1.0 gre ft ci: 
București - Martie 1974 


Tezele 


Asociaţiei 
cineaștilor, 
teren de 
dezbatere 
„creatoar 


Li» 
> [a 
LI 
tul r. 
=" ti PRS g 
* a ă 


` 


r 


va 


cinema 
Anul XII nr. 3 (135) Martie 1974 


Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


COPERTA | COPERTA IV 


lon CARAMITRU, actor de teatru Michèle MERCIER sau o Angelică 
şi de cinema, interpret foarte inspirat mai puțin marchiză şi mai mult te- 
de poezie și poet in ceasurile libere, meie de afaceri în «Chemarea stră- 
revelaţia filmului «Porţile albastre bunilor» 

ale orașului» de Marin Preda și 

Mircea Mureșan 


Foto: A. Mihailopol Foto: Unitrancefilm D j n sumar: 


3 e Lilia Li Pentru anii care vin... 


Premiere 


4 e «Întoarcerea lui Magellan»— Alice Mănoiu 
5 e «Dincolo de nisipuri» — Valerian Sava 
6 e «Păcală» — Dan Comşa 


Cine este pentru, cine este contra, cine se abține? 


10 e Homo Celuloidis — Radu Georgescu 
11 e Dar dacă... — Dumitru Solomon 
11 e Sus ștacheta!  — Marcel Păruş 
11 e Ştiţi ce inseamnă un P.S.? — Mircea Albulescu 
13 e [Cronica unui necineast| Statornica iubire a trecătoarelor iubiri — Sanda Ghimpu 
Trei 
filme româneşti 
în premieră 


22 e |Puncte de vedere] Filmul de actualitate — Constantin Stoiciu 


30 e lon Bostan: «Nu, nu filme publicitare, ci filme publicistice!» 


Se filmează: 


49 e «Ştefan cel Mare», un film de Constantin Mitru, Valeria Sadoveanu și Mircea Drăgan 
50 e «Filip cel bun», un film de Constantin Stoiciu și Dan Pita 


14 * 


Premiile OSCAR 
în 
avant-premieră 


28 e |Un spectator temperat] Multicolore sentimente de simbata seara — Teodor Mazilu 


34 e | Sondaj în cineunivers]| Critica și atmosfera — H. Dona 


48 e Stanbranismul — Gelu lonescu 


Viaţa uzinei, 
stăpinii uzinei, 
39 e Copilării — Călin Căliman insomniile uzinei 
40 e Frumoasele fără trup — Belphégor 
40 e Linia frintă — Al. Mirodan 
41 e Cassius Clay—Joe Frazier: meci nul în culise — Cristian Ţopescu 
42 e Dinu Săraru: «Teleastul este victima invidiată a televiziunii și a spectatorului mai ales» — 

interviu de N.C. Munteanu 


TELEVIZIUNE 


PE ECRANE 


16 e «Cea mai frumoasă seară din viața mea» — Julieta Țintea Un idol 

17 e Trenul spre stația «Cerul» — Dan Comșa pentru 

18 e «Cintărețul fără cap» — Dana Duma fiecare f 
20 e «Le Mans»: în realitate — Andrei Bacalu : z 
20 e «Le Mans»: în film — losif Naghiu Katharine Hepbum 


n —— m 


(Pînă la urmă, după părerea mea, numai filmele 
care rezistă examenului foarte sever al opiniei 
publice pot fi apreciate că răspund cerinţelor isto- 
rico-sociale ale epocii în care sînt create.) 


Nicolae CEAUȘESCU 


In întîmpinarea conferinţei cineaştilor 


Pentru 
anii care vin.. 


S-au dat publicității Tezele Asociației cineaștilor care prin insâş 
apariția lor, prin comunicarea lor opinie: publice din țara noastră 
deschid o nouă etapă în viața filmului românesc. Enunţinc succint 
direcțiile pe care s-a înscris dezvoltarea cinematografiei noastre (ea 
însăşi o creație a orinduirii socialiste încă din primii ani ai statornicirii 
ei pe pămintul patriei noastre), procedind concomitent şi la o trecere 
in revistă a principalelor înfăptuiri de pînă acum, constatind totodată și neimplinirile, 
aceste teze invită la o serioasă, lucidă și plină de răspundere meditaţie asupra 
sarcinilor, menirii, direcţiei de dezvoltare pe care cinematograful nostru nu se poate 
angaja în noua etapă a societății noastre fără «a face analiza momentului», fără a 
proceda la o confruntare cu noi înşine de pe poziţia esteticii noastre, în spiritul uno! 
inalte dovezi de civism care dau conștiinței artistului adevărata ei dimensiune umană 
socială și estetică. 

Tezele publicate — obiect de discuție obştească la ora de față — invită — și este 
principalul lor merit — la o abordare responsabilă, elevată și angajată a însuși desti- 
nului acestei arte în peisajul culturii și spiritualității României de astăzi. Este o abor- 
dare pe care toți cei ce au situat filmul în centrul universului și vieții lor, toți cei care 
cred într-adevăr că cea de a șaptea artă este cea mai populară, dar ale cărei trepte 
de desăvirşire rămîn atit de anevoios de urcat, au datoria s-o facă acum. 

Conferinţa cineaștilor, care va avea loc fără îndoială într-un viitor apropiat, nu 
trebuie să fie, şi credem că nimeni nu o vrea, un act formal, o întîlnire de rutina 
Această conferinţă ar trebui să fie, şi sintem convinşi că va fi, însăşi expresia nece 
sității de a dezbate, de a analiza, de a constata cu obiectivitate, cu măsură, cu răs- 
pundere, fără patimi şi fără părtiniri jignitoare, fără elogii de paradă și lipsite de 
acoperire, ci tocmai în spiritul unui civism şi al angajării specifice oamenilor noi ai 


nema 


unei societăți noi, valoarea filmului nostru de astăzi, unde a ajuns el pe treapta crea 
ției, către ce trebuie să tindă el spre a fi intr-adevăr oglinda vremurilor în care trăim 
şi pe care le-am făurit noi cu acea tenacitate, virtute și dăruire ce ne fac să constatăm 
că nu e omul sub vremi, ci vremile sub om. 

Se afirmă că filmul este arta cea mai populară, că el are o incomparabilă pondere 
în conștiința maselor, a unei întregi societăți. Nu trebuie să uităm însă că nu orice 
film poate justifica această teză. Pentru a fi expresia celei mai populare arte, pentru 
a fi apt să se adreseze celei mai largi mase de spectatori, de cetățeni ai țării, filmul 
trebuie să îndeplinească cerinţe ce ţin de artă, de etică, de ideologie, el trebuie să fie 
expresia conștiinței unei societăți și în același timp materializarea năzuinţelor ei 
spirituale, morale, estetice. Nu orice este celuloid este artă cinematografică, este 
creație. Să nu uităm — și acest memento va trebui să se afle în fața Conferinţei ci- 
neaștilor — că trăim o epocă de un asemenea dinamism, de asemenea prefaceri, 
de asemenea răspundere umană și socială, încît artistului i se cer eforturi neintre- 
rupte de autodepășire pentru a putea ține pasul cu prezentul, cu actualitatea, cu 
realitatea. Ce să mai spunem atunci de acel imperativ al artei de a fi în primele rînduri 
ale forțelor care determină progresul general? 

Conferinţa cineaștilor va trebui, credem, să devină un for al conştiinţei creatoare 
a celor obsedaţi de gindul ca arta filmului în țara noastră să fie la înălțimea timpului 
in care trăim. Numai astfel filmul va putea răspunde plenar sarcinii trasate de secre- 
tarul general al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu: «Noi ne propunem să asi- 
gurăm o dezvoltare multilaterală a societății şi culturii, înflorirea tuturor laturilor 
vieţii sociale, atit a economiei cit și a științei și culturii, perfecţionarea conducerii, 
formarea omului nou, promovarea eticii şi echităţii socialiste». 

CINEMA 


noi filme românești. in dezbatere 


Întoarcerea 
lui Magellan 


un film aparte care nu sea- 
mănă decit cu autoarea lui 
Cristiana Nicolae, la ora de 
butului. Spun asta,pentru că 
s-ar putea ca tinăra regizoa 
re să evolueze neprevăzut 
(ca şi filmul ei). Dar... «Magellan» e ea 
cea de acum, sensibilă și gravă, ambițioa- 
să, uşor derutantă în siguranța cu care-și 
impune vocația. Filmul n-are bijbiielile 
formale ale debutului, e ferm și sincer, 
proaspăt, fără naivități, cu citeva surplu- 
suri ce dau senzația vieții, fără obișnuitele 
trucuri de cin6-vârite. Un tilm neconven 
tional ce merită privit neconvențional. Cu 
acea căldură lucidă cu care-şi dirijează 
autoarea eroii pe drumuri riscante, în cău- 
tarea adevăratei lor identități modificate 
de război, de condiţiile luptei, alienate de 
spaimă ori de prudenţă, de neincredere 
sau prejudecată. 

Cine e fata misterioasă, zisă Magellan, 
răsărită în calea tinărului ilegalist care, 
in timp ce-și aștepta legătura din grupul 
de acțiune, se trezește in brațe cu fru- 
moasa-beată-criță, ingăimind vorbe fără 
Şir, printre care parola de recunoaștere? 
O cursă a siguranţei, o nadă pentru naivi, 
cum presupune bănuitoare Matei, sau pur 
şi simplu un joc al întimplării? Un joc al 
dragostei ce se precipită antrenindu-i în 
tr-un virtej de umbre și lumină, de indoieli 
și spaime, pe nepotriviții tineri ce se as- 
cund, fie sub un nume frivol-poetic, ori 
grav conspirativ. Două identități talse 


4 


Fără sentimentalisme, 
un conflict al sentimentelor: 


fără evadare din realitate. 
o poveste interiorizată 


și-un singur adevăr: iubirea. Deloc co- 
mod conflictul, poate doar «Al 41-lea», 
cum remarca un critic, «numai că acolo 
El... numai că acolo Ea... Originală intrare 
in dramă cu o fată în blănuri, părăsită 
noaptea pe o stradă pustie de o bandă de 
bețivani șicx Reproșul lui va reveni tot 
timpul, el e băiat serios care muncește şi 
apare seara obosit de la o acțiune în ca- 
re-şi riscă viața, în timp ce ea încearcă 
rochii și-l așteaptă acolo, în subsolul vieții. 
Ea, care n-a citit o carte, care n-are răb- 
dare să stea la un film (aflăm mai tirziu ce 
neliniște o mină), care-i ironizează munca 
lui de tipograf: «Pentru cine tipărești ma- 
nuale? Nu vezi că-s școlile închise? E 
doar război, ce dracu!» Şi uite aşa, războ- 
iul se mută şi la ei acasă, în subsolul unui 
cinema de cartier, filmul se joacă pe un 
ecran al lor, e filmul lor, de îndrăgostiți 
napoda:; «Tocmai acum ţi-ai găsit! Crezi 


că e momentul?», dar filmul se derulează 
continuu, el n-are răbdare pină nu biruie 
încrederea, bucuria de viață în ciuda mor- 
ţii, sfidind-o copilărește. Un happy-end 
neobișnuit, pe un hohot crincen, în afară, 
pe o mare certitudine înăuntru, certitudi- 
nea că nu se putea ca dragostea să nu 
descopere binele, să nu prefacă în aur 
ce s-ar fi risipit în zloată. Un Magellan 
întors printre ai lui sau, mai exact, pentru 
întiia oară printre ai lui, în ciuda nepotri- 
virilor de suprafaţă, a plecărilor definitive. 
E un mare grăunte de omenie și frumos 
în povestea asta, nu știu cît de profund 
l-ar fi explorat un altul, dar Cristiana Nico- 
lae i-a găsit tonul și căldura potolită cu 
care ni-l asterne în față: «priviţi-l şi reflec- 
taţi, tovarăși, nu vă luați după aparente, 
bazați-vă și pe intuiții, nu numai pe deduc- 
tii seci». Punctul de referință al dramei 
e «Matei», legătura care-şi depăşeşte une- 


ori funcția pentru că, de, oameni sintem, 
chiar dacă vrem s-o uităm citeodată in 
circumstanțe solemne și atunci riscăm să 
pierdem din vedere însuși scopul. Un rol 
foarte darnic pentru actriță această Ma- 
tei inspirată, ce n-are voie să iubească și 
s-o mărturisească altfel decit printr-o 
grijă prietenească față de băiat, prin teama 
ei exagerată, de fapt bănuiala, care-i mai 
mult a femeii geloase decit a ilegalistei 
prudente. Tot timpul Cornelia Gheorghiu 
joacă pe două corzi — joc evident dar 
ager, cu finețe și intuiție — feminitate 
congelată ce lasă să-i scape, în citeva 
momente, taina. (Ca în scena mutiii 
casei conspirative ori concluzia pripità, 
rea, pe care o trage asupra lui Magellan: 
«S-o fi văzut-o cum te căuta în tipogralie 
cu agenții») E prea adevărat personajul 
in dorința sa de a teoretiza prudenţa pen 
tru ca să-și justifice gelozia, ca să-i mai 
crezi asigurarea bombastică din final: 
«Noi cu toții am iubit-o pe Magellan». 
Păcat că regizoarea n-a fost consecventă 
pină la capăt în pledoaria sa pentru încre- 
dere în oameni — scop prim și ultim al 
luptei noastre de ieri și de azi. Matei gre- 
șise, avea pe conștiință un om. De ce n-a 
avut tăria să privească adevărul în față 
si să învețe înțelept, chiar dacă dureros, 
din acest adevăr? Din păcate, dacă măcar 
alt termen al dramei, profesorul, s-ar fi 
alăturat curajului și răbdării lui Bucur în 
încercarea sa de a o face pe Magellan să 
înțeleagă lupta, raportul de forțe ar fi fost 
mai optimist. Așa, poeticul personaj (in- 
telectual generos, dar cam grăbit și ele- 
gant însingurat) interpretat de Radu Beli- 
gan, cu farmecul lui uşor distant, rămine 
în afara conflictului ce trebuia să-l pri 
vească direct. El dispare din scenă exact 
cind eroii și acțiunea filmului ar fi avut 
nevoie de restabilirea unui echilibru mo 
ral. Şi moralizator pentru noi, de ce să 
n-o recunoaștem? 

Cam superficial tratat, cu o nuanţă de 
ironie prea blindă pentru a fi sesizată în 
treaga perfidie a personajului, e acel 
«amic» de la siguranță (George Motoi) 
ce intervine tirziu și neconcludent în 


dramă. 
Alice MĂNOIU 
(Continuare in pag. +6) 


noi filme românesti. in dezbatere 


Dincolo 
de nisipuri 


~ «Dincolo de nisipuri» ne 
! readuce în zona tematică 
NEMA a filmului de debut al lui 
Radu Gabrea: «Prea mic 
pentru un război atit de ma- 
re». De data aceasta, eroul, tot un orfan, 
traversează întreaga perioadă a războiu- 
lui și a revoluției, ca un dezangajat so- 
litar, _ minat de ambiția de a des- 
cifra — nu sensurile istoriei, care îi sca- 
pă, ci — resorturile unei crime izolate. 
S-ar schița astfel — lucru rar în cinema- 
tografia noastră — o temă predilectă a 
regizorului. Diferenţa este că personajul 
său nu mai are, la virsta adultă, revelația 
hiperbolică, mitică, a istoriei, ci e văzut 
în degringolada, mult mai dificilă, a slă- 
biciunii, a sancționării sale de către isto- 
ria pe care o ignoră. 
Da e i 
Subiectul și ideea 
DEN ES PIE, Nu? i SE ACNEE BERE ISLE 
La prima vedere, subiectul, extras din 
romanul «Îngerul a strigat» de Fănuş 
Neagu, s-a vrut jalonat cu precizie, prin 
inserturi cu date calendaristice şi indi- 
cații exprese de roman epic: 1934 — 
Blestemul. 1941 — Trădarea. 1945 — Tita. 
1946 — Dincolo de nisipuri. 1948 — Epilog. 
Fiecare episod pare făcut să se ordoneze 
net în jurul dispariției unui om. În 1934, 
Nicolae Mohreanu, țăran de pe malul 
Dunării, strămutat împreună cu alte 12 
familii, e ucis de jandarmi în drum spre 


Unul din cele mai ambitioase 
filme pe care le-am produs, 


mărturia unui frenetic efort 
de autodepăşire 


Dobrogea. După șapte ani, lon Mohrea- 
nu vrea să-și răzbune tatăl, dar omul 
care poate să-l pună pe urmele ucigași- 
lor e ucis la rindul lui de conjurația obscu- 
ră a hoților din vechea baltă a Brăilei, în 
complicitate cu negustorii și autoritățile 
vechiului regim. Cu patru ani mai tirziu, 
în plină revoluție populară, cind puterea 
banilor se dărima, lon e pe punctul să 
dovedească, de unul singur, pe adevă- 
ratul inspirator al crimei, dar și acesta 
îi scapă: se sinucide înghițind bani deva- 
lorizați. Şi așa mai departe. 

Prin această construire a subiectului, 
din zădărnicie în zădărnicie, adesea cu 
întorsături grotești, ceea ce putea să 
amintească de morala tradițională a drep- 
tății naturale se transformă din virtute 
în vină tragică, ca o forțare individualistă 
a imposibilului, pedepsită de noile legi 
ale vieţii sociale. Aceasta este cel puțin 


ideea de supratață, provenind evident 
din romanul originar. Mai există însă și 
un sens secund, pe care filmul il pune 
cu deosebire în lumină, drept un comen- 
tariu personal al regizorului. Din acest 
punct de vedere, eroul apare ca o victimă, 
prins într-un carusel al inconștienței, în- 
conjurat de fantoșe umane și caricaturi 
hilare ale mitului dezrădăcinării. În viziu- 
nea lui Radu Gabrea, strămutații par 
contaminați de o boală pe care unul 
dintre ei o diagnostichează în trei cu- 
vinte: «a trăi rizind». Cu excepția lui lon 
Mohreanu, cea mai frecventă exteriori- 
zare sonoră a acestor existențe înșelate 
și viciate de minciună este tocmai risul 
atotcuprinzător: de la hohotul lui Caramet 
care «vrea să se întindă la caşcaval» sau 
al lui Che Andrei, «fost prizonier la 
lerusalim», pină la risul demenţial al 
prințului scăpătat. Inconștiența ingenuă 


se înscrie și ea în același registru, prin 
trilurile necontenite ale celor două fete 
pe care lon le iubește. Şi ar mai trebui 
să amintim cascadele sarcastice ale celui 
care a inspirat uciderea lui Mohreanu- 
tatăl, pe cele isterice ale nevestei sale 
sau — șăgalnice — ale nevestei lui Ca- 
ramet. Risul fără șir şi fără rațiune des- 
chide, comentează și încheie secvențele, 
ca un voal care ascunde sau trădează 
golul sufletesc și cruda ipocrizie a lumii 
cu care e confruntat eroul. 


Non-eroul 


Justițiarul din acest film este astfel 
un rătăcit printre «praguri înșelătoare». 
Dar el însuși este oare ceea ce pare să 
fie? Impulsul de a-l pedepsi pe ucigașul 
tatălui îi vine din afară, tardiv și ocazional, 
sub forma unui sfat fățarnic din partea 
altui strămutat, prea evident interesat 
să-i ia banii și să-l piardă. Așa cum apare 
pe ecran, lon e nu numai un justițiar fără 
baltag, dar și un justițiar fără voie și fără 
convingere. Ceea ce îl mină este un fel 
de inerție, insuficient de puternică ea însă- 
și pentru a-l face să acționeze altminteri 
decit sub forma unei plimbări placide prin 
diverse medii. Ceea ce își propune Radu 
Gabrea să urmărească este astfel un 
inadaptat trist şi posac, destul de inofen- 
siv pentru a fi lăsat în pace și tolerat cu 
întrebările sale insinuante și chiar cu 
gesturile sale infantile care pot cel mult 
provoca un foc de paie. Este de fapt ceea 
ce se numește un non-erou, un personaj- 
pretext, servind mai mult la însăilarea 
unei suite de scene și tablouri revela- 
toare pentru atmosfera de epocă, pentru 
viziunea regizorului asupra respectivu- 
lui univers uman și mai ales pentru acest 
divorț reciproc dintre personaj şi mediu, 
dintre erou şi cauză. 


Scenarizarea 


Saltul de la idee la film, de la intenţiile 
de mai sus la realizarea lor cinematogra- 


Valerian SAVA 
(Continuare în pag. +7) 


5 


noi filme românești. in dezbatere 


La cinema acceptăm cu 

uşurinţă, ba chiar cu plà 

cere, cele mai de necrezul 

aventuri, ne lăsăm furaţi de 

cele mai neverosimile 

încurcături și suportăm (cu 
ochii umezi) clișeele violete și violente 
ale melodramei. Pentru a ride, şi aceasta 
este o paradoxală condiție a risului, avem 
insă nevoie de o uluitoare cantitate de 
adevăr uman; pentru a ride trebuie să ne 
recunoaștem pe noi și pe cei din jurul 
nostru în oglinda filmului, complicitate 
in întunericul sălii, complicitate și sinceri- 
tate, pentru că o comedie este o tacită 
intelegere, o tacită cădere intr-o capcană: 
locul unde ne ducem să facem haz de noi 
inşine. E un gen dificil, comedia, pentru 
că nu permite nici un fel de aproximaţii — 
observația trebuie să fie exactă, sugestia 
precisă, caricatura să semene leit cu 
modelul. Situaţia cea mai insolită, momen- 
tul cel mai absurd trebuie să cuprindă 
ceva din banalul vieții cotidiene, care s-o 
ancoreze in noi, să o facă traductibilă în 
propria noastră experienţă, în propriile 
noastre adevăruri. Satira cea mai acerbă, 
cea mai tăioasă, are nevoie de nu știu ce 
îngăduință, de nu știu ce căldură, de o 
undă de simpatie pentru ca risul să 
înceapă. Un personaj de comedie, cit de 
ingenios creionat, este abstract și ne este 
indiferent dacă un sentiment de înțelegere 
nu ni-l apropie. Risul e o stare de spirit 
familiară într-un fel şi sancţiunea lui nu 
este niciodată mortală. Nu ridem de strigoi 
de fantnme și de grimase pure, nu ridem 


6 


Comedia se naşte greu 


și moare uşor 


la un film de știință-ticțiune, nu ridem 
dacă un cosmonaut se impiedică pe lună, 
ridem de oameni pe care ii simpatizăm, 
pentru că aparenta lor prostie este dovadă 
de mare inteligență, sau îi dezavuăm 
pentru că aparenta lor bonomie este de 
fapt răutate și prostie, dar în care — fie 
că vrem, fie că nu vrem — ne recunoaştem 
Scriu aceste lucruri pentru că mi se pare 
că personajele filmului «Păcală» sint lip- 
site de această dimensiune a unui adevăr 
uman esențial, de puterea comunicării 
cu noi, cei din sală, şi că astfel filmul trece 
pe lingă scopul propus — și anume de a fi 
o comedie ale cărei gaguri, a cărei ințelep- 
ciune, a cărei bună voie şi vitalitate să 
fie una cu glumele, cu înțelepciunea şi 
vitalitatea nesfirșită a poveştilor, snoave- 
lor, cimiliturilor și fabulelor populare din 
care şi-a tras seva. 

Regizorul Geo Saizescu a încercat, 
plecind de la comedie, trecînd prin ea, să 
se ridice spre o imagine cu valențe meta- 
torice”a folclorului, spre un fel de poem 
vizual, nu atit folcloric in spiritul său, cit 
mai mult despre folclor. Și astfel,călăto- 


ria lui Păcală, dintr-o întimplare comică 
într-alta, este de fapt mai mult o calatorie 
prin ipostazele expresivității populare, in- 
cercindu-se parcă mai curind o rede- 
finire a acestora, o trecere in revistă 
și o clasare a lor. Filmul devine, în felul 


. acesta, un imens citat din cultura folclo- 


rică, cu preocuparea pusă mai mult pe 
aspectul exterior al transpunerii în ima- 
gine decit al integrării imaginilor într-o 
dramaturgie și o structuralizare proprie u- 


nei scrieri pentru film. Povestea însăși (sce- 


nariul lui Dumitru Radu Popescu și Geo 
Saizescu) ne apare mai degrabă ca o acu- 
mulare de situaţii (recunoaștem, seductia 
este imensă în faţa bogăției pe care sursa 
folclorică o oferă!), fiecare cu logica şi cu 
concluzia ei aluzivo-fabulistică, dar legă- 
tură dintre ele este atemporală, aspaţială 
și chiar ilogică. Totul pare o suită de sche- 
ciuri invocate într-o ambianță de șeză- 
toare. 

Pe de altă parte, ințelepciunea și hazul 
modelelor populare ne apar dublu solici- 
tate de film și, cum vom vedea mai departe, 
într-un fel care ne-ar justifica să-l numim 


«in contra timp»: se alunecă așadar spre 
un «realism folclorico-fantastic», provenit 
din traducerea în imagine realistă a unor 
expresii şi expresivități metaforice şi ver- 
bale şi apoi se recurge la o caricaturizare 
maximă provenită din interpretarea în 
planul fizic imediat, portretistic, al unor 
trăsături de caracter. Dorința aceasta de 
a traduce, de a da o anume concretețe 
prin imagine la ceva ce ține de metaforă 
și date caracterologice, de a face adică 
din cadru însăși materializarea spiritului 
legendar și dintr-un caracter o simplă 
expresie pur facială, gestică eventual, 
este, poate, ceva hazardat (dar noțiunea 
aceasta nu-și are rădăcina în haz!). 
Gestul, singur, işi vede astfel tăiată 
sursa lui vitală: spiritul generat de o fabu- 
lație comico-satirică. Cadrul singur «ne- 
prins» într-o perspectivă, într-o intenție 
artistică definită, aş spune, într-o opțiune 
stilistică și de gen (oricit se afirmă că 
tratarea pe genuri este depășită), rămîne 
de o «obiectivizare» ce-l instrăinează de 
intimplare, rămine un fundal fără virtuți 
imaginative. Din acest divorț, cauzat de 
neingemănarea sensurilor propuse și ur- 
mărite de realizator, umorul se găsește 
«intre drumuri» — gestul nu are haz, 
vorba nu are duh,iar «locul acțiunii» rămine 
ca un platou de filmare inainte de începe- 
rea turnării unui film. Pentru că, ceea ce 
«se aude» cu plăcere într-o anume dispo- 
ziție și umoare, nu este obligatoriu să fie 
perceput ca atare și cu ochiul, adică la 
vedere (traduttore, tradittore... se obiş- 
nuiește să se spună). Locul acţiunii într-o 
lectură comico-satirică are dimensiunea 
relativă, mintea omului redimensionează 
obiectele după nevoia pe care o resimte 
insul de a le proiecta într-o anumită dispo- 
zitie, să zicem comică, şi de a se folosi 
de ele în acea predispoziție (același obiect 
poate să apară în mintea omului cu totul 
altfel într-o dispoziție dramatică, tragică 
sau meditativă. Să nu uităm, risul este 
inainte de toate o predispoziție psihică, 
provocată de ceva. Cind excitantul exte- 


noi filme românesti. in dezbatere 


rior nu tuncționează cu precizie, ci în- 
timplător sau inadecvat, rezultatele sint 
nescontate: se urmărește risul și se ob- 
ține plinsul sau viceversa.) 

Proiect și vis mai vechi al cirieastului, 
filmul «Păcală» este o mărturie a ambiţiei 
lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele 
unei narațiuni cinematografice, balada și 
snoava, proverbul și gluma, basmul po- 
pular și comedia modernă sau tradițio- 
nală. 

Dar toate aceste învocări nu capătă 
originalitate artistică şi apar, în funcționa- 
rea mecanismului dramaturgic, ca simple 
arabescuri și variațiuni pe tema păcăleli- 
lor lui Păcală, pe care le-am putea permuta 
între ele fără ca ceva să sufere. Trebuie 
spus că în interiorul acestor secvențe — și 
dincolo de excesivele hiperbolări sau ca- 
racterizări, de care pomeneam mai 
înainte — regizorul face dovada unui 
meșteșug al creării situaţiilor, al punerii 
în funcțiune a mecanismului gagului, care 
ne face să regretăm că «Păcală» nu e o 
simplă (cit de complicat este acest cuvint, 
simplu) comedie, rapidă și antrenaniă, că 
Geo Saizescu a vrut parcă să pună mai 
multe filme într-unul singur, «infrumuse- 
țind» mereu comedia cu atribute care 
îi sint străine. Astfel o întreagă peisagis- 
tică bucolică încarcă și ingreunează filmul 
şi se simte că cineastul nu e în voia sa 
în aceste defilări de plaiuri insorite în 
care nu se întimplă nimic. Panoramice 
lente, travelling-uri laterale învăluie curţile 
de țară, se odihnesc pe aburul albastru 


al depărtărilor de vară, aparatul se plimbă 
in helicopter de-a lungul văilor verzi, mai 
propice, în această ipostază, unui film 
care cheamă baladele și doinele, nu come- 
dia satirică și pe eroul ei, Păcală. Acesta 
e privit el însuși și conceput într-un mod 
destul de ciudat. Pe de o parte, este un 
fel de simbol-mit al permanențelor de 
spirit și structură ale neamului nostru. 
Nu poate fi omorit pentru că înviază şi 
revine mereu, ca anotimpurile anului, cu 
același suris pe buze, fără virstă, fără 
teamă. Berzele îl aduc în zbor, după ce 
tot satul l-a auzit plingind in pintecul 
maică-si şi stejarii cad la învoială cu el 
sau stau la taclale. Ce păcat totuși că un 
stejar de trei sute de ani, un monument a! 
naturii, e sacrificat pentru atit de puţin! 
Basm, legendă, baladă. Sau mai curind, 
formele, tiparele basmului, legendei şi ba- 
ladei, pentru că Păcală este intii de toate 
(şi iată și alte posibile modalități de abor- 
dare regizorală) un năstrușnic pui de țăran 
pus pe şotii, pe dragoste și pe viață, căruia 
farmecele și minunile nu i se potrivesc. 
De altfel, elementele de basm, în viziunea 
autorului, sint și ele frustrate de această 
continuă interferenţă, ba a lirismului des- 
criptiv, ba a mitologiei populare, şi de 
multe ori nu sint duse pină la capăt sau 
speculate in toate implicaţiile lor comice. 
Astfel, secvența nopții la han, care se 
anunța și promitea a fi o dezlănțuire pur 
cinematografică de gaguri — toate perso- 
najele strînse la un loc, fiecare urmărindu-l! 
pe celălalt, amante, soți încornorați, ban- 


Cel mai „imaculat“ personaj al comediei: omul în alb 
(lon Besoiu, Geo Saizescu, Nucu Păunescu) 


telex Buftea 


Vulturul nu 


eee Luni, 4 martie crt, a 

inceput marea bătălie de la 

Vaslui. La locul filmării, e- 

chipa «Ştefan cel Mare», 

condusă de regizorul Mir- 

cea Drăgan, a deplasat im- 
portante forțe: 92 actori, 5000 figuranți, 
1000 cai și peste 25.000 obiecte de arma- 
ment. În studioul de la Buftea se aud clopo- 
telei Moldovei. eee Calde mulțumiri Comi- 
tetului județean PCR Vaslui pentru 
substanțialul ajutor acordat cinematogra- 
fiei la realizarea filmului «Ştefan cel Mare»: 
amenajări de teren, confecții, figuraţie, 
cai, transporturi. Prin grija organelor lo- 
cale, numai în ziua de duminică 17 martie 
au fost mobilizați la Viișoara 10.000 de 
figuranțţi, ţărani, muncitori și elevi. Recu- 
noștință. eee S-a deschis Casa Filmului 
în localul fostei cinemateci din bulevardul 


prinde muște 


Magheru, vis-ă-vis de cofetăria «Casa-ta» 
și la doi pași de restaurantul «Podgoria» 
(altă casă a cineaștilor). După lucrări 
seculare, care au durat patru ani, sala a 
fost complet renovată prin grija Asociaţiei 
Cineaștilor, urmind să prezinte în premie- 
ră toate filmele româneşti, Servim filmul 


La Buftea a avut loc adunarea 
generală anuală a salariaților 
din studiou, în cadrul căreia s-au 
analizat producția de filme pe 
1973 și perspectivele anului 1974. 
A surprins neplăcut absenţa di- 
rectorilor caselor de filme. Acci- 
dent sau se confirmă dictonul 
latin: «Vulturul nu prinde 
muște»? 


diți, alți bandiți, Păcală — este expediată 
rapid în favoarea următorului proverb sau 
a fabulei puse în imagini. Alte secvenţe — 
reuşite, acestea — ca momentul celor 
trei perechi de picioare in patul conjugal, 
sint rău servite de o interpretare actori- 
cească extrem de șarjată, element care nu 
se poate reproșa actorilor și nici unei 
neglijente direcţii a lor, ci tocmai acelei 
deliberate tendințe de a traduce ad literam, 
în imagini, verva verbală a caracterizărilor 
populare. Multe asemenea situații sucu- 
lente și «enorme» suferă de această tra- 
tare şarjată la extrem, unde eficiența 
comică se pierde într-o mare de grimase. 
Poate că n-au fost străine cineastului 
unele procedee ale commediei dell'arte, 
unele elemente ale marilor comedii mute, 
dar, odată mai mult, trebuie spus, referin- 
tele prea numeroase, tendinţele contra- 
dictorii au supraincărcat paleta regizorală 
şi culorile au început să se amestece, 
nedorite, in tonuri și tonalități incerte. 

S-ar putea spune că fascinat de bogăția 
imensă a materialului care a stat la baza 
filmului, dorind să înscrie cit mai în pro- 
tunzime semnificațiile morale și chiar filo- 
zotice ale personajului Păcală, cineastul 
autor de comedii a deservit comedia. 
Sint insă momente în film (judecata lui 
Păcală la han sau schimbarea hainelor 
între Păcală și Păcălița) în care voia bună 
şi verva cinematografică sint intacte și 
comedia e comedie. Tonul simplu al 
povestirii, montajul rapid şi eficient, inter- 
pretarea neingroșată dau o idee despre 


capacitățile regizorale în registrul comic 
ale lui Geo Saizescu. Curios, el insuşi este 
unul dintre interpreții care au reușit să-și 
salveze personajul de o prea rigidă mască. 
Personajul, înveșmintat în alb, veşnic 
agitat, într-o mişcare frenetică, şi scoțind 
din cind în cind o tuse stinsă, plină de 
mirare, e de tot hazul. Dar de ce regizorul 
aplică unui personaj episodic o concepție 
care s-ar fi cuvenit, poate, s-o manifeste 
față de toate celelalte personaje şi în pri- 
mul rind faţă de Păcală însuşi? 


Dan COMŞA 


Producţie a Casei de filme 5 — 
Regia: Geo Saizescu. Scenariul: D.R. Po- 
pescu și Geo Saizescu. /maginea: Geor- 
ge Cornea. Muzica: Radu Şerban. De- 
coruri: Virgil Moise. Costume: Ileana 
Oroveanu. Sunetul: Ing. Silviu Camil. 
Montajul: Margareta Anescu. Ba/ade in- 
terpretate de Tudor Gheorghe. Cu: Se- 
bastian Papaiani, Mariela Petrescu. 
Ştefan  Mihăilescu-Brăila, Vasilica 
Tastaman. Octavian Cotescu, Maria- 
na Mihuţ, Aurel Giurumia, Cosma Bra- 
șoveanu, Tanţi Cocea, lon Besoiu, O- 
vid Teodorescu, Ştefan Bănică, Geo 
Saizescu, Ileana Stana-lonescu, Nucu 
icre Dorina Lazăr, Mihai Me- 
reut 


Numai cu o glumă nu se face comedie... 


(Vasilica Tastaman şi Sebastian Papaiani) 


eee Centrala «Româniafilm» a primit 
vizita celebrei interprete a cintecului in- 
dian, românca Narghita. Excepționala 
cintăreață a înregistrat de curind, la Elect- 
record, un disc stereo cu 10 melodii 
indiene şi pe baza lor va turna un docu- 
mentar de lung metraj în India sub regia 
lui Hrishikesh Mukersi. Pe cind o 
coproducție româno-indiană? eee La 
í martie crt, clasamentul celor mai solici- 
taţi actori din filmele pe 1974 indică: 6 
roluri — Emanoil Petruț; 4 roluri — Vio- 
leta Andrei, Toma Caragiu; 3 roluri 
— Mircea Albulescu, Geo Barton, lurie 
Darie, Gheorghe Dinică, Amza Pellea 
şi Florin Piersic. Pe primul loc, un actor 
al primei scene a țării. Invingător la puncte: 
Emanoil Petruț. eee O altă statistică pe 
aceeași temă. Actorii ce dețin roluri princi- 
pale în filmele lui '74 provin din teatrele: 
«Bulandra» — 19 roluri, «Naţional» — 14 
roluri, Teatrul de comedie — 9 roluri. 
Împărțirea actorilor între film și scenă 
se face după legea cererii și (ne)ofertei... 
eee Alegeri la Academie. Printre noii 
aleși, patru scriitori, patru scenariști de 
film: Eugen Barbu, Mihnea Gheorghiu, 
Titus Popovici, Marin Preda. Vivat, 


+ A 


crescat, floreat! eee O producție mai 
puțin cunoscută a studioului: filmele mo- 
nografie ale județelor. Pină acum s-au 
realizat 10 monografii de lung metraj și 
sint în curs de terminare încă 4. În prezent 
se filmează pentru monografia județului 
Ilfov («Cimpia soarelui»), scenariul Va- 
lentin Olteanu, regia Ilie Sterian. O atenţie 
în plus din partea studioului, evidențiat 
în monografia județului. Decit codaş la 
oraş, mai bine în satul tău fruntași eee 
După ce a terminat la Televiziune serialul 
«Cireșarii», regizorul Andrei Blaier a 
intrat în producţie cu un nou film intitulat 
«Ilustrate cu flori de cîmp». Dacă soco- 
tim și ultimul său film de cinema, «Pădurea 
pierdută», se pare că talentatul regizor 
are predilecții pentru... floră. eee Regizo- 
rul Mircea Mureșan se află de citeva luni 
la Hollywood într-o vizită de documentare. 
Recent el a trimis o ilustrată la redacție, 
anunțind că a luat un interviu lui Mannix. 
Regizorul nostru de pe Beverly Hills n-a 
aflat că, între timp, am devenit Columbo- 
fili. 


Constantin PIVNICERU 


epoca. 
noastră 


Cronica 
filmului 
ştiinţific 


Cosmonauţii 
fără mască 


Alexei Leonov, primul om care a 
mers prin spațiu, primul «pieton al 
aerului», se antrenează acum — în 
Cetatea Stelelor — cu cosmonauții 
americani pentru primul zbor sovieto- 
american, proiectat pentru 1975. În 
acest antrenament un rol de seamă îl 
joacă manipularea unei «camere» ci- 
nematografice. Revista«Filmul sovie- 
tic» a mers mai departe, într-o convor- 
bire cu Leonov, și a descoperit mai 
mult decit o «sarcină științifică» — 
un hobby, o pasiune cu totul nea 
şteptată pentru film în sufletul omu 
lui spațial: 

— 4... Nu sintem învăţaţi doar să 


Cronica 
afacerilor 


Aventurile lui 
„Papillon“ [urmare] 


DI. Robert Dorfmann — la 60 de ani — 
ştie prea bine ce e filmul, cum se fac 
filmele, care-s aventurile unei pro- 
ducții cinematografice. N-a jucat ni- 


filmul e o lume, 


manevrăm aparatul de filmat, ci ni se 
dau și elemente de regie și de scenaris 
tică! Căci omul care pleacă în spațiu — 
inaintea cineaștilor profesionişti — 
trebuie să fie simultan actor, scenarist, 
regizor și operator, programul nos- 
tru cuprinde cursuri practice de ci- 
nema, turnăm cu camere de 16 şi 
35 mm. În viața unui cosmonaut, ci- 
nema-ul deține un sens deosebit... 
Pentru mine, el a devenit o veritabilă 
pasiune. In afara filmului despre Fran- 
ta (proiectat de televiziunea sovietică 
la «Clubul călătoriilor cinematograti- 
ce» — n.n.), am realizat filme despre 
Grecia, Siria, Chil văzute de telespec- 


tatori. Oriunde mă duc pe Terra, iau 
cu mine camera. Montez singur, fac 
singur banda de sunet, le titrez — am 
o plăcere imensă. Am făcut citeva filme 
în Cetatea noastră a Stelelor, unde ne 
antrenăm, prietenii mi-au spus că am 
inventat un nou studio, firma «Leo- 
nov-film»... De altfel totul e justificat: 
cu 5 ani în urmă, de revelion, le-am 
proiectat o peliculă cu genericul: «Stu- 
diourile Leonov-film vă prezintă: «Cos- 
monauți fără mască»... Au apărut de 
atunci, în fiecare an, de revelion, filme 
ale «firmei» mele. La orele 1,30 dimi 
neața, în fiecare 1 ianuarie, se trece 
în sala de proiecţii pentru a asista la 


un nou film al casei «Leonov»... Sint 
sigur că ceea ce am filmat in Cetatea 
Stelelor, pot monta într-un film pentru 
marele public, în sală... 

— Care e genul de filme care vă im- 
presionează cel mai mult? 

— Pentru mine, filmul nu e doar 
imagine, ci și muzică și cintec. Îmi 
plac musical-urile, îmi plac actorii care 
cîntă, în fruntea lor îl pun pe Bernes. 
În general, azi, cinema-ul se complică, 
se orientează spre un psihologism tot 
mai evoluat și, în aceste condiții, mu 
zica poate exercita o acțiune emotivă 
mult mai mare decit dialogul. Cel puțin 
asta e părerea mea..» 


Pasiunea secretă a unui cosmonaut: aparatul de filmat. 
N-o fi în asta credința într-o durabilitate pe care filmul, doar filmul... 


ciodată în filme, dar «a jucat» pe filme, 
a mizat pe cinema ca un mare aventu- 
rier al ecranului. Dortmann a produs 
de la «Gervaise» şi «Jocuri interzise» 
(capodopera lui Rene Clement) pină 
la «bombe» ca «Marea hoinăreală», 
pierzind însă cu filme (văzute și la noi) 
ca «Pomul de crăciun» şi «Casa de 
sub arbori»... Ultima lui «aventură» 
este ecranizarea unuia din cele mai 
«bubuitoare» best-seller-uri ale ultimu- 
lui deceniu: «Papillon», povestea oc- 
nașului Henri Charriere, care a dat 
lumii de azi vertijurile «Contelui de 
Monte Cristo» combinate cu «Mize- 
rabilii»... Povestea aventurii lui Dorf- 
mann pentru a «monta» afacerea aces- 
tui film e copioasă și pune în evidență 
lumea vulcanică a producătorilor în 
în care realul produce gagurile lui, iar 
banii ajung o ficțiune. 

Dortmann s-a gindit mai întii la 
regie și distribuție. Realizator: Frank- 
lin Shaffner— om al «Planetei maimu- 
telor» și al altor mari călătorii pe mare 
și în spaţiu. Actorii: Steve MacQueen 
(Papilllon) şi Dustin Hoffman (Louis 


Delga, amicul de odisee). Scenarist: 
vestitul Dalton Trumbo, unul din primii 
scenariști americani, oricît l-a per- 
secutat McCarthy pentru vederile 
sale de stinga. Banii: de la marii 
«crocodili» ai marilor circuite cinema- 
tografice. Numai că avocaţii se opun 
operației, invocind legea antitrust. A- 
tunci Dorftmann pune filmul la licitaţie, 
înainte de a începe filmările. ÎI propune 
în 45 de orașe prin 545 de telegrame. 
Licitaţia urma să dureze 10 zile. Gag 
al realităţii: în aceste 10 zile, mor foștii 
președinți Truman şi Johnson, sint 
zile de doliu, alte 545 de telegrame 
pentru a prelungi licitația cu 3 zile... 
Cu 6 săptămini înainte de primul tur 
de manivelă, omul are banii: 8 150 000 
de dolari. Dar: pentru a-l avea pe Dustin 
Hoffman în distribuție, Dorfmann 
oprește filmările timp de trei luni, plă- 
tind salariile unei echipe inactive de 80 
de oameni. În Jamaica, el reconstruieş- 
te portul francez Cayenne, esențial în 
aventura papillonească. 


În patru săptămini, filmul a făcut în 
S.U.A. o rețetă de 13.000.000 dolari. 


Charritre, Papillon-ul, a vrut să-şi joace singur rolul. 
Dar «era fals». Ca «să-l facă autentic», i-a trebuit Steve Mac Queen 


„La Trafalgar...“ 


Doi cunoscuți reanzaton ai tele- 
viziunii franceze — Daniel Costelle 
și Henri de Tourenne — au avut 
ideea de a filma un serial despre 
marile bătălii istorice din trecut 
bazindu-se pe documente, mărtu- 
rii și mai cu seamă turnări, în stilul 
celui mai direct reportaj, pe locu- 
rile acelea inălbite de timp şi le- 
gendă. Costelle explică: 

«Noi povestim istoria la prezent, 
ca un mare reportaj. Noi am trimis 
o echipă de filmare la Hastings 
(n.r; locul bătăliei celebre de la 
1066), ca și cum ar fi fost vorba 
despre Vietnam. De la trimișii noş- 
tri speciali în 1066. Şi e fascinant 
să descoperi ecoul acestor bătălii 
pină în ziua de azi, pasiunile pe 
care le pot trezi... O idee ne-a 
urmărit permanent: sa refuzăm a 
considera istoria ca un mit inocent, 
romanesc. E o problemă gravă. 
„„După părerea mea, nu datele is- 
toriei sint interesante, nu aman- 
tele lui Charles Martel, ci hrana 
Francilor, piinea și ceapa, casele 
în care locuiau și care cu siguranță 
că seamănă cu casele ciobanilor 
de azi din fundul Alpilor și adincul 
Cevennilor...» 


lumea e un film 


epoca 


noastră 


Cronica 
filmului 
politic 


„Aparatul 
e o pușcă...“ 


„Tanzania anul 16“ (Ty 16) este 
filmul unui tînăr canadian, Gerald 
Belkin, care înarmat doar cu trei 
camere portabile — în fruntea 
unei echipe formată dintr-un sociolog 
vest-german, student la limbi orien- 
tale, împreună cu un licean englez 
şi un dramaturg tanzanian care 
studia în R.D.G. — a lucrat timp de 
16 luni în cîteva sate ale acestei țări 
africane unde s-au pus bazele unei vieţi 
socialiste, în sensul că „oamenii tră= 
iesc împreună, muncesc împreună, 
fără să se exploateze, pentru binele 
tuturor” — așâ-numita experiență 
„ujama“, de socialism tanzanian. 


Belkin, filmînd „pe viu“, cu o a- 
paratură ușor manipulabilă, instalată 
chiar și în copaci, a dorit să dea „un 
document istoric“, scris chiar de pio- 
nierii drumului spre „ujama“, să o- 
fere „unor oameni în mare parte anal- 
fabeţi, dar angajaţi într-un proces de 
transformare politică, un prilej de a 
seexprimaei înșiși asupra situaţiei lor, 
de a transmite experienţa lor peste 
barierele tradiționale ale distanțelor 
culturii și ierarhiilor...” 


„Mulți dintre cei riimaţi vazustia 
filme — povesteşte soţia lui Belkin, 
monteuza experienţei — documentare 
despre igienă și sănătate, filme cu 
Tarzan, foarte populare acolo. Dar 
nu văzuseră niciodată filme în care 
oamenii vorbesc în propria lor lim- 
bă despre propriile lor probleme“. 


Echipa lui Belkin a format opera- 
tori chiar dintre băștinași: „Am avut 
un cameraman din Frelimo (Frontul 
de eliberare a Mozambicului), băia- 
tul avea un ochi extraordinar. Cînd 
ţii în mînă „o cameră“, asta te ajută 
să vezi oamenii şi lucrurile din inte- 
riorul lor, Ei au turnat scene pe care 
noi nu am fi. putut să le obținem; 
doar un artist african, sensibil la 
țăranii de acolo, poate capta imagi- 
nile acelea”, 


„În fond — încheie Belkin, un pa- 
sionat al videosociologiei — camera vi- 
deo e ca o pușcă. Totul depinde de 
ce faci cu ea, Ea poate ajuta agreso- 
rului să oprime şi mai aprig, dar îi 
poata da şi umilitului o armă pentru 


eliberarea sa“. 


Ridică-te 


și umblă! 


Comitetul Naţional Francez 
pentru readaptarea handicapaţi- 
lor fizici a lansat acest afiş — lu- 
crat gratuit de  executanții 
lui — adresat arhitecților, şefilor 
de întreprinderi, constructorilor 
de instituţii administrative etc. 

Sub acest titlu  cvasibiblic: 
„Ridică-te şi mergi?“ — afişul 
conţine un apel de un patetism 
rece, dureros și inteligent, care 
merită a fi cunoscut: 

„Sînt în Franţa mai mult de 
un milion de handicapaţi fizic. 
Dacă, la această cifră, se adaugă 
persoanele în vîrstă, parțial han- 
dicapate, se ajunge la un total 
de trei milioane. Trei milioane 
de oameni pe care îi condamnaţi 
la o închisoare pe viață... Şi 
aceasta, fiindcă ușile construcţi- 
ilor voastre sînt prea strîmte 
pentru a lăsa să treacă un fotoliu 
rulant. Pentru că scările voastre 
nu 'sînt dublate de o rampă de 
acces, Pentru că ascensoarele 


Jeliazkova 
și filmele ei 


Revista „Filmul bulgar“ consa- 
cră un portret regizoarei Binka 
Jeliazkova, autoarea acelui neuitat 
„Ce tineri am fost“ (de mulţi ani 
nerulat pe ecranele noastre, din 
păcate) şi al recentului „Ultimele 
lor cuvinte“ — considerat de mulţi 
o capodoperă pe aceeași obsedantă 
temă a luptei antifasciste, 

„Nu cunosc un artist — scrie 
autoarea articolului — care să-şi 
aprecieze mai aspru, care să-și 
atace mai vehement propria-i ope- 
ră. Îmi amintesc prima mea dis 


voastre, chiar, dacă sînt suficient 
de încăpătoare, se opresc între 
etaje. Dacă un handicapat fizic 
se găsește într-un fotoliu rulant, 
aceasta înseamnă că nu poate 
merge. În Suedia, în Danemarca, 
în Anglia, cei care construiesc 
nu uită niciodată de handicapaţi. 
Franța va fi ultima țară care nu 
se gîndeşte la ei?" 


Și cu litere mai mari, apăsate, 
finalul: 

„Un handicapat fizic care mun- 
cește e un muncitor ca oricare 
altul“, 

Cîte filme pe ecran și în viață 
ar fi altfel, cu o altă desfășurare, 
dacă acest apel ar fi ascultat și 
s-ar modifica ușile şi lifturile 
pentru eroii din cărucioarel 


„Ridică-te şi muncește!“, 
în traducere liberă și patetică 


Dar dacă „taina“ 


unor oameni este dorința 


de a spune adevărul? 
(Binka Jeliazkova) 


cuție cu Binka Jeliazkova, după 
ce am citit o variantă a scenariului 
„Ultimele lor cuvinte“. 
Distrugea totul — personaje, su- 
biect, dialog... Ăla era un loc 
comun, cealaltă — o prostie, etc. 
Uimită am întrebat-o: „Atunci, 
de ce ai mai scris?” 

— Parcă pot să-ți spun de 
ce? — îmi răspunse ea şi amindouă 
izbucnirâm în rîs. 

... Pentru Binka  Jeliazkova o 
creație artistică este o sarcină emi- 
namente responsabilă; în ochii ei, 
cel care creează nu trebuie să se 
complacă în arta sa, ci să muncească 
neobosit, De aici marea ei forță de 
concentrare: „Mă întrebaţi dacă 
am vreun secret? ...s-ar fi confen- 
sat odată Delacroix. E același cu 
secretul acelor oameni — prea 
puţin numeroşi, din păcate — a 
căror finețe supremă constă în 
a spune adevărul“... Se pare că ea 
urmează această deviză.... 


Rubrica „Filmul e o lume, 
lumea e un film” este 
realizată de Radu Cosașu 


x 


tribună spectatorului 


Prea multă lume 
și prea puţini oameni 


Să-i facem 
să viseze!..: 


Scenariştilor noștri le e teamă parcă 
să vorbească „la prezent“ 


maSe discută 
despre fiimele noastre, 
despre scenariile lor și 
cred că asta este bine. 
Dovada? Filmul „Capca- 


mult 


na”. Am citit de ase- 
menea despre multele neajunsuri 
pe care le au regizorii noștri cu 
scenariile filmelor noastre de actua- 
litate, unii dintre ei regizori foarte 
buni, după părerea mea: Liviu Ciu- 
lei, Sergiu Nicolaescu, Manole Mar- 
cus. Mulţi alții caută spectaculosul 
în istorie, de unde scot momente de 
mare efect, cu montări de proporții 
şi figuranţi cît vezi cu ochii. Să nu 
neglijăm istoria, cu eroii ei, cu glo- 
ria lor — desigur — dar să vorbim 
şi despre noi, cei din ziua de azi, 
noi cei ce clădim şi făurim cu atita 
elan şi trudă, noi cei cu lipsurile 
noastre, căci nu este nimeni perfect 
și nu este nimeni de neîndreptat. 
Aş vrea să avem curajul să le spunem 
toate acestea pe șleau, să coborîm 
acolo, în mijlocul lucrurilor şi al fap- 
telor, acolo unde se nasc ideea, con- 
strucția, agregatul, nucleul. Să vezi 
realitatea în totalitatea ei. Dar ca 
să creezi un scenariu bun și realist 
trebuie să ai ceva comun cu eroii 


travelling-avant 


' 


pe care-l descril, căcl altminteri 
toți sînt falşi, sintetici am putea spua 
ne, şi cînd îi vedem pe pînza €cranuz 
lui, nu-i recunoaştem, şi ieşim 
din sală plictisiți sau enervaţi pentru 
timpul pierdut... Nu pot să-nțeleg, 
poate este un secret — cum își 
caută eroii scenariștii noștri? E uşor 
să le dai nume şi profesii, dacă nu le 
cunoşti firea şi ideile, idealurile şi 
tainele. După părerea mea, subiecte 
de actualitate sînt nenumărate, dar 
scenariștilor noștri le e teamă să 
vorbească la timpul prezent. Și fiind- 
că veni vorba de o documentare la 
fața locului, îmi amintesc că în pre: 
sa noastră s-a publicat un articol des= 
pre o ziaristă americană care, pen: 
tru a scrie o serie de reportaje „pe 
viu” despre viața de zi cu zi a negrilor, 
s-a decis să-și schimbe culoarea pie: 
lii printr-uh tratament. Numai ast- 
fel a putut să trăiască drama negrilor 
din zilele noastre. Viaţa poate fi cu= 
noscută numai trăind-o și simțind-o 
împreună cu eroii tăi. Ne trebuie 
curajul de a păși pe drumul realită: 
ţii pure, nu al realității privite dina 
tr-un turn de birou...” 


Vasile D. DUMITRU 
str. Sold. Minciu 13, București 


„Homo celuloidis“ 


Episodul Iil: 


— Am venit să vă 
iau, spune șoferul res- 
pectuos. — Cum, înce- 
pem filmările? se miră 
neutru Bărbosul. — Nu, 
trebuie să turnaţi ulti- 

ma scenă, știți că acum două luni 
ați plecat în prospecție și filmul 
n-avea final. — Aoleu, da — se alar- 
mă Bărbosul sincer. Şi sînt toți oa- 
menii pe platou? — l-a convocat to- 
varășul Gheorghe Gh. Gheorghe, se- 
cundul dvs. — mai zise șoferul, scu- 
zindu-l parcă pe secund pentru ini- 
ţiativă în muncă. — Și cum, frate 
dragă, nu mai putea să aștepte o 
zi-două? — l-a fost frică probabil că 
plecați iar, că ştia că e un festival pe 
undeva, cu tema „influența filmărilor 
macro asupra treșterii linii la oi“ şi 
aflase că sînteți în juriu... — Da, 
am primit şi invitația, dar am să-l 


10 


Bărbosul pe platou 


rog pe Suchianu să se ducă... — Am 
ajunsi proclamă măreț omul de 
la volan. — Unde naiba am ajuns, 
bombăni Bărbosul, nu vezi că nu e 
nici un actor aici? Ăştia cînd naiba 
vin la lucru, doamne-iartă-mă, ce, 
eu trebuie să-i aștept pe ei? Sau ei pe 
mine? Nu vezi că aici nu sînt decît 
muncitorii care așteaptă să intre în 
fabrică? — Să trăiţi „maesire“, se 
repezi să deschidă ușa Bărbosului, 
Gheorghe Gh. Gheorghe. Vedeţi, ac- 
torii au venit, i-am îmbrăcat în straie 
de muncitori, că mi-am adus aminte: 
ați spus acum vreo trei luni că vreți 
un final de actualitate, că-n restul 
filmului nu prea e așa ceva... Și mi-am 
zis că n-ar fi rău să avem un final de 
actualitate pe un fundal de peisaj 
munșitoresc.... Şi ce legătură 
are asta cu filmul meu? întrebă 


N-ar fi necesare şi „mese rotunde“ cu 
spectatorii comozi ? Poate reușim ceva... 


masla „Fluturii sînt 


liberi“, cineva, din 
spate, spunea: „Ăş- 
tia nu mai au de 


gînd să schimbe de- 

corul, că eu m-am 
plictisit de cînd tot stau în came- 
ră!“ Distinsul spectator, ca atîția 
alţii, vroia „acțiune“ şi nu încerca 
să priceapă ceva din mesajul ce 
se transmitea prin puterea dia- 
logului și a imaginii. Atunci 
sosește o întrebare de la sine: 
Care este motivul pentru -care 
asemenea oâmeni vin la cinema? 
Vin ca să vadă pe ecran două 
„poze“  precipitîndu-se, împuş- 
cîndu-se, sărutîndu-se? Vin doar 
așa, ca să-şi omoare timpul? Nu 
înţeleg (sau nu vor să înţeleagă?) 
nimic din mesajul transmis și 
rămîn acolo, înțepeniţi pe scaun, 
aflați încă sub obsesia „Angelici= 
lor“? Sau au venit la film ca să 
rîdă de cei cîţiva din sală care nu 
vor să „marşeze” la bancurile 
lor? Care este cauza? La o primă 
analiză, aş răspunde: superficia- 
Jitatea. Sînt mulţi cărora dintr-o 


răstit Bărbosul. — N-are, maestre, 
n-are, da’ ziceaţi dvs. că ori lăsați 
secvența asta în final, ori... — A, 
da, știu; o bag la început și tra- 
gem genericul pe eal — Minunată 
idee, cum de nu m-am gîndit?l 
se  extazie secundul. Dacă te 
gîndeai, cine ştie ce mai ieșeal mor- 
măi Maestrul. Ascultă nea Gică, se 
adresă Bărbosul autoritar unui ti- 
năr artist al poporului, în vîrstă de 
vreo 65 de ani, dumneata ce faci a- 
colo? — Eu nu prea ştiu bine ce am 
de făcut, vă rog să mă iertați, aştep- 
tam să-mi dați dvs. indicaţiile nece- 
sare, spuse parcă scuzîndu-se Artis- 
tul. — Ce” indicaţii? O să-ți spună 
Gheorghe ce ai de făcut. Da' tu unde 
duci florile alea? — Habar n-am, rise 
drăguţ junele prim. Ştiu că trebuie 
să le duc cuiva, da' nu mi-a spus nimeni 
nimic. Chiar, cui le duc? — Păi, 
da' eu să-ţi spun tot? — Dar nu știu 
dacă le dau unei femei, unui bărbat, 
le duc cu o mutră veselă sau tristă, 
le dau din toată inima sau ca o obli- 
gație... — Eşti formidabil, dragă. 
Ai contractul cel mai bine plătit, ai 
experiență, ești actor la Naţional 
și vrei să-ți spun eu ce ai de făcut! 
Nu dragă, la banii tăi mai gîndeşte-te 
şi tu. O să-ţi spună Gheorghe cînd 
intri în cadru și pe unde ieşi. Şi fără 
flori, fără flori. Mai bine o sticlă de 
șampanie. — Maestre, zise timid se- 
cundul. Chestia asta cu șampania 


comoditate a minţii le e teamă 
să pătrundă în esența lucrurilor, 
să caute și să tragă concluzii. 
Sînt mulți care nu încearcă să 
facă o apropiere între ficţiune și 
artă cu toate că, doamne, cît de 
adevărată este uneori ficțiunea! 
Cred că ar trebui să lăsăm noi 
înşine la o parte comoditatea și 
să ne apucăm să convingem. 
Organizaţi mese rotunde nu nu- 
mai între actori, regizori, scena- 
riști şi cei în stare să-i înțeleagă, 
ci și între ei, acești superficiali, 
acești comozi care se cred, chipu- 
rile, şi atotrealiştil Poate, cine 
ştie, reușim să-i facem puțin să 
viseze sau să-i trezim din igno- 
ranță și insensibilitate. Nu de 
alta, dar s-ar putea ca super- 
ficialitatea! să le macine și ultima 
fărimă| de energie necesară vi- 
sării, şi ar fi păcat, 
O adolescentă care, în limita 
posibilităților ei, ştie să viseze 
și care nu crede că „tot ce 
zboară se mănîncă“, 


Liliana ENACHE 
Str. Viitorului 3, Buşteni 


e genială. N-ar fi bine s-o dezvoltați 
şi s-o folosiți ca un pretext pentru 
dezvoltarea acțiunii? Poate se apro- 
bă și faceți un serial. — Nu, nu, 
m-am gîndit şi eu. Nu-mi întind ideile 
ca pe tăiței. Dar cine e tova 
aceea înaltă cu figura deznădăjduită? 
Are o mască bună, tragică, formida- 
bilă actriță, dom'le! Și parcăo cunosc, 
Participă la această secvență? — Par- 
ticipă din prima zi, spune secundul. 
Dvs. aţi adus-o, aţi zis că e talentată 
şi că să mai vină, că poate-i dați ceva 
de făcut.... — Gheorghe, ţi-e rău? 
Ce-ţi veni? Acum, cînd e şi produ- 
cătorul-delegat pe platou? Nu știi 
că ăsta ține morțiș că el este obligat 
să-mi facă distribuția? — Vă speriaţi 
degeaba, maestre, roşi secundul. 
Acela nu e producătorul-delegat, 
E tata, i-am spus eu să vină pe la noi, 
că dvs. îi găsiți sigur ceva de făcut... 
— Sigur, explică-i tu ce trebuie. Dacă 
nu-i găsești nimic, îl băgăm la postsin- 
cron să-l dubleze pe Besoiu. 

Și Bărbosul se depărtă mulțumit, 
uitînd că în filmul său Besoiu avea ro- 
lul unui avocat mut, care-şi susținea 
pledoariile exclusiv prin mimică, 

— E-n regulă, mamă, spuse secun- 
dul bătrînului. l-am spus Bărbosului 
că ești tata şi nu s-a prins că ești 
în travesti. 

e Episodul următor: Bărbosul şi 
OZN-urile. 


nd Radu GEORGESCU 


$ 


— Cine-mi garantează c-o să se facă 


filmul? 


— Mai întîi să citim scenariul. 
— Păi d-asta luaţi dvs. banii aici? 
näy Da. 

— Da? 


— Dumneata lu- 
crezi la casa asta 
nema i i 
— E o casă cit te 
cît serioasă? 
— Cît de cît, da. Aveţi un sce- 
nariu? 
— Să zicem că am, Cum staţi 
cu planul? 
— Bine. 
— Păi dacă staţi bine, de ce 
să vă mai dau scenariul? 
— Dacă scenariul e bun, o 
să stăm și mai bine. 
— Va să zică nu staţi chiar 
atît de bine... 
— Totul e perfectibil. Planul 
poate fi îmbunătățit, 
— A, vreți să îmbunătăţiţi 
planul cu scenariul meu! 
— Nu neapărat. 
— Dacă nu vreţi neapărat, îl 
duc la altă casă. 
— Cum doriţi. 
— Văd că vă lepădați ușor de un 
scenariu care să vă îmbunătă- 
ţească planul. 


A coborî ştacheta, a 
urca ştacheta, a men- 


nema tine ştacheta, deasu- 


pra ștachetei, sub 

ştachetă, să nu uităm 

ștacheta, ştacheta-n 

sus, ştacheta-n jos, Doamne cît 
„e de frumos (şi de ştachetos, ca 
“să fim  înţeleși!) — iată cuvin- 
țelul magic folosit în mai toate 
singpsisurile, referatele, scenari- 
ile, apostilele, rezumatele și pla- 
nurile trecute, prezente şi vi- 
itoare ale producţiei de filme. 
Scenariştii dau piept cu ştacheta, 
regizorii îi fac cu ochiul, compo- 
zitorii o cîntă (Ștacheţica mea, 
Tra-la-la-la!), operatorii o pun 
în cadru, scenografii şi recuzi- 
terii o înzorzonează şi-o coafează, 
cronicarii” o laudă, o blestemă, 
o întristează, o  înviorează, o 
calmează, o dinamitează (unii), 
o invocă, o iau de martor, etc., 
etc. Un poet cu influenţă la Fon- 
dul literar i-a dedicat un sonet, 
iar. un corespondent din Miercu- 


— Nu putem să ne lepădăm de 

cîtă vreme nu-l avem. 

— Dar regizori aveţi? 

— Avem. 

— Buni? 

— Buni. 

— Eu aș dori unul foarte bun. 

— O să facem tot posibilul. 

— N-aș vrea să fie însă dintre 
cei bătrîni, cu experiență, cu 
prejudecăți, conservatori... 

— E clar. 

— Dar nici un tînăr, cu experi- 
mente, cu teribilisme, cu idei... 

— Vom căuta unul din generaţia 
de mijloc. 

— A, nu, nul Categoric nul 
Nu-mi plac regizorii între două 
vîrste. Ăștia n-au nici idei şi sînt 
şi conservatori. 

— Dacă n-au idei, ce să con- 
serve? 

— Te rog'să nu mă-nveţi dum- 
neata pe mine! Vreau un regizor 
foarte bun. Cred că ne-am în- 
teles. 

— Da. Care să nu fie nici tînăr, 
nici bătrîn, nici „între“, 

— Exact. 


— O să fie greu, dar sper să 
găsim. 

— Dar dacă regizorului n-o 
să-i placă 'scenariul meu? 

— l-l] dăm altui regizor. 

— Tot atît de bun? 

— Tot, , 

— Şi dacă nu mai găsiţi unul 
tot atît de bun? 

— Căutăm. 

— Dar dacă nici ăstuia n-o să-i 
placă? 

— ÎI schimbăm, 

— Scenariul??? 

— Regizorul, 

— În regulă, Dar dacă scenariul 
nu vă place dumneavoastră? 

— Îl oferiţi altei case de filme. 

— Dar dacă nici lor?... 

— Mai sînt case de filme... 

— Dar ce, o să umblu cu scena- 
riul în traistă de la o casă la alta? 

— Atunci, lăsați-l aici. 

— Şi cine-mi garantează că se 
face filmul? - 

— Mai întîi să-l citim. 


— Păi de asta luaţi salariu aici? 


— Da. 

— Atunci de ce-mi puneţi bețe 
în roate? 

— Cine? 

— Că -aveți plan, că n-aveţi 
regizori buni, că n-aveţi tineri, 
că n-aveţi bătrîni, că una, că 
alta... 

— Propun totuşi să începem 
prin a citi scenariul pe care 
l-ați scris, 

— Dar cine ţi-a spus, domnu- 
le, că l-am scris? Dacă nu am 
toate asigurările, nici nu-l scriu! 

— Perfect. Vă propun atunci 
să așteptați pînă cînd filmul 
făcut după scenariul dumneavoas- 
tră va apga pe ecrane și abia 
după aceea să scrieți scenariul. 

Pac! Palmă? Nu. Servietă în 
cap? Nu. Uşă trîntită? Da. Apoi, 
în limbaj cinematografic, FONDU. 
În limbaj profan: negru înaintea 
ochilor. 


Dumitru SOLOMON 


Sus ştacheta! 


rea Ciuc i-a sugerat lui Radu 
Cosașu redactarea unui supli- 
ment al revistei „Cinema“ in- 
titulat pur şi simplu - „„Ştacheta“. 

Frumos, nimic de zis, fiindcă 
rostul ştachetei este să fie cît 
mai sus, din ce în ce mai sus, pe 
culmi, pe pisc de munte, în cer, 
alături de cometa Kohoutec, 
chiar și mai sus dacă se poate. 


Chiar 
aşa 
de 


sus, 
domnule ? 


— Chiar aşa de sus, domne? 
o să mă întrebe cineva. 

— Ei da, chiar așa, răspund eu, 
fiindcă doar așa vor putea trece 
pe sub ea toate sinopsisurile, 
referatele, apostilele, șlagărele, 
bibilurile, tromboanele și toate 
cele ce mai există. 

Sus ştacheta! P 

Marcel PARUŞ 


conditia actorului 


Ştiţi 
ce înseamnă 
un P.S.? 


Nu! 
Desigur, 
dvs. 


nu puteţi şti 


P.S. Adică „Post scrip= 
tum". Clar şi acceptat 
de cînd lumea de toți 
sau, mă rog, de aproape 
toți. Spun aproape toţi, 
deoarece mai sîntem 
unii care înţelegem prin acest P.S. 
(prin puterea obişnuinței sau, dacă 
vreţi, graţie automatismelor profesiei) 
nu „Post scriptum“, ci Post sincron. 
Adică acea muncă: migăloasă, care se 
face de obicei după terminarea fil- 
mărilor şi constă în refacerea dialo- 
gului în condiții optime, în studio. 
Desigur, dumneavoastră știți cu 
toții ce-nseamnă post sincron și-mi 
cer scuze pentru această definiție pe 
cît de plicticoasă pe atit de warecare, 
dar am așternut-o pe hîrtie că poate, 
cine ştie, rîndurile de față vor în- 
tilni a opta minune a lumii: un om 
care nu se pricepe la cinema! 
Adică, atunci, acum două luni, 
te-ai sculat la 3 dimineața, cu toată 
echipa de filmare — să prinzi un răsă- 
rit de soare — şi pe la 6 (18) după 
amiaza ai filmat în zdrenţe, bătut de 
vînt şi ploi, tîrîndu-te printre vul- 
cani noroioși, cu praful scrîșnindu-ți 
printre dinţi, blestemul celui învins 
(să zicem, e o ipoteză de lucru, așa 
ceva nu există). 
lar acum, pe la 11, proaspăt ras, 
îmbrăcat elegant că,, deh, te mai ve- 
de unul — alta, comod instalat în 
sala capitonată, cu microfonul în 
față, te apuci să refaci scrişnetul şi 
vorba, obida şi durerea, respirația, 
icnetul și toate cîte se văd în bucla 
(ştiţi dumneavoastră ce e aia!) care 
ți se tot perindă prin fața ochilor. 
Aci, în întunericul sălii, se desfă- 
şoară, dilatindu-se pînă la proporţii 
fioroase, cel de al doilea moment 
al adevărului din viața unui rol. 
Pentru că e suficient ca intensitatea 
unui sunet, coma unei intonații să 
nu fie intuită şi mai ales realizată e- 
xact, ca o scenă'să fie compromisă. 
Totulse petrece într-o zonă de impon- 
derabil greu de definit. Şi atunci, totul 
trebuie reluat de la capăt, iar şi iar, 
căutînd acel ceva care împlineşte mi- 
rajul pătratului alb, fereastră către 
doruri şi fantasme, bucuria cea mai 
la-ndemină ce durează doar cit un 
vis. 


Mircea ALBULESCU 


12 


sala de-ci 


Bravo, Scala! 
[pentru a 3-a oară] 


Stimate tovarășe responsabil al 
cinematografului „Scala“! Fără să 
vă pomenim numele, am scris 
despre dumneavoastră, despre 
toate cîte le faceţi pentru a oferi 
publicului o ambianţă civilizată, 
plăcută, în cinematograful pe care-l 
conduceţi. Cu modestie, /sus- 
ţineţi că nu vă faceţi decît datoria 
şi, desigur, aveți dreptate. Mai 
nou, în cele cîteva minute petre- 
cute în hol, înainte de a intra în 
sală, spectatoriiarie la „Scala” au 
putut vedea o frumoasă expozi- 
ție de fotografii, semnate de 
Emanoil Tînjală, deschisă tot la 
iniţiativa dumneavoastră. lată de 
ce, tovarășe responsabil ALE- 
XANDRU NICULESCU, credem 
că e drept să vă criem numele 
aici. Cu majuscule! Ca să vă ştie 
lumea! Că sînteţi bun! 


Viaţa 
la Blaj... 


La cinematograful- „Nicolae 
Bălcescu” din Blaj s-a organizat 
și se organizează în mod curent 
manifestări cinematografice care 
se înscriu într-o preocupare mai 
largă, foarte necesară, de popu- 
larizare a filmului românesc, 
artistic și documentar, de a 


stabili un dialog eontinuu cu 
publicul spectator. As nu 
demult, cu- prilejul premierei 
filmului „Vifornița", a avut loc 
o întilnire cu realizatorii, la care 
au participat scenaristul Petre 


Sălcudeanu, regizorul Mircea Mol- 
dovan şi actorul Ernest Maftei. 

Lă acelaşi cinematograf, după 
cum ne informează cititorul Du- 
mitru Vișan, a fost organizat 
simpozionul „Lupta P.C.R. pen- 
tru. instaurarea și consolidarea 
puterii populare”, pe marginea 


casa filmului 


16 bobine 
din 16 filme 


După ani buni de renovare 
și de așteptare, în sfîrșit, ultra- 
modernele uși ale „Casei filmu- 


lui” de pe bulevardul Magheru 
s-au deschis la începutul lunii 
trecute pentru a-i primi pe 
membrii „Asociației  cineaștilor, 
reuniți într-o primă „ședință 
de lucru“. 

Noua sală a ACIN-ului este 
destinată a fi un lăcaș de cultură 
cinematografică atît pentru 


cineaști, în vederea informării și 
perfecționării profesionale, cît și 
pentru iubitorii celei de-a şaptea 


filmului  „Conspiraţia”; © dez- 
batere pe tema „Rolul femeii 
în societatea socialistă“, prile- 


juită de premiera filmului „Dragos- 
tea începe vineri”; o expunere 
pe tema „Opera lui lon Agârbi- 
ceanu şi filmul „Nunta de pia- 


tră, 


„și viaţa 
la Ciîrlibaba 


Filmul, sejnumără printre pu- 
ținele. bucurii culturale ale oa- 
menilor din Cîrlibaba, un frumos 
sat de munte din judeţul Suceava. 


Dar, ne scrie cititorul Grosu 
loan, „a devenit un rău obi&ei 
programarea unor filme medio- 
cre sau submediocre la cinema- 
tograful din comuna noastră, 
care vin şi pleacă, cenușii, mono- 
tone, lipsite de nerv şi de.» 
spectatori. De regulă, filmul este 
vizionat de majoritatea speetató- 
rilor încă din prima zi și în ur- 
mătoarele două abia dacă se mai 
adună cîțiva oameni, Astfel ne 
este rezervată „plăcerea de a 
vedea o producție periferică trei 
zile la “rînd, cînd și două ar fi 
prea mult. Dacă filmele ar circula 
mai rapid între localitățile mici, 
pentru a rula doar o zi (două, 
pentru cele de succes), numărul 
spectatorilor s-ar dubla, oamenii 
şi-ar putea manifesta preferin- 
țele și poate că așa ar izbuti și 
cei din Ciîrlibaba să vadă filmele 
înainte de doi-trei ani după pre- 
miera bucureșteană. in fi la 
Ciîrlibaba există doar un Wor 
aparat de proiecție de 35 mm., 
al doilea n-a mai venit, filmul se 
întrerupe după fiecare act, iar 
pamenii ies pentru ţigara de ri- 
goare, Fireşte, urmează buscu- 
lada de rigoare, și tot aşa de vreo 
Z ori pe 


rogramarea zilnică a“unui film 


seară, 


nou la Cirlibaba e o întreprin- 
dere cam dificilă, dar un reper- 
riu mai atent întocmit, mai 
variat şi mai prompt stă, credem, 
putinţa întreprinderii cinema- 
tografice județene. Cît despre 
el de al doilea aparat, ar fi bine 
Sate... 
“te. Astfel, la „Casa filmului“, 


fi prezentate în avanpre= 
mieră filmele românești, cu par- 
ticiparea realizatorilor şi a cri- 
ticilor de specialitate, se vor 
organiza  întîlniri cu publicul, 
zile ale filmului de scurt metraj 
sau dbcumentar, gale ale filme- 
lor străine, precum și simpozi- 
oane în care se vor dezbate pro- 
bleme- cu caracter „practic și 
teoratic ale cinematografiei - ro- 
mânești și străine, 

În prima ședință de lucru, 
după un cuvînt introductiv rostit 
de lon Popescu Gopo, vicepre- 
sedintele Asociației cineaştilor, 
participanţii au văzut o „scurtă 
istorie“ a filmului românesc din 
ultimii 25 de ani, alcătuită din 
16 bobine din 16 filme, începînd 
cu „Răsună valea“ și terminînd 
cu „Mihai Viteazul“, 

Frumos! 3 ” 


+ 
Omul 
a 6 
din Galați 
„adică statornicul nostru- ci- 
titor loan Gardiciuc se plînge 


că mulți spectatori gălățeni, mai 
ales tineri, intră la film doar așa 
ca să nu îngheţe stînd-pe afară!! 
Astfel, în prima zi de prezentare 
a filmului Omul din La Mancha”, 
sălile au fost pline, dar multora 
nu le-a plăcut și au părăsit sala 
pe la jumătatea spectacolului, 
fluierînd-o. totuși  admirativ și 


“amical pe Sophia Loren și expri- 


mîndu-și cu voce tare păreri 
precum „o porcărie de film“ sau 
„mama mia, ce damă și Sophia 
asta"... 

„Ce-i de făcut cu astfel de 
spectatori cărora le cam lipsesc 
cei șapte ani de acasă?“'ne întreabă 
cititorul nostru. Avem impresia 
că sînteţi cam aspru cu concetă- 
ţenii dvs. „Recalcitranţii” sînt, 
cum scrieţi, în număr mic. Inter- 
venţia mai hotărîtă a celor din 
jurul lor, a organelor de ordine, 
o mai susținută activitate educa- 
tivă din partea organizaţiei de 
tineret, o informare mai amănun- 
țită în presa locală asupra filme- 
lor de pe ecranele gălățene i-ar 
învăța pe unii tineri să „vadă 
într-un film și altceva decît 
„calitățile“ actrițelor sau măcar 
să-i lase în pace pe cei care vor 
să vadă filmul în liniște. 


Cine 
plătește ? 


Luni, 4 februarie a.c., la cine- 
marograful „Scala" a fost suspen- 


dat matineul cu filmul „Omul 
cu creierul transplantat" -de la 
ora 9,30. Motivul? Filmul n-a 


sosit la vreme! Ei, na, veţi spune, 
acuma şi de asta ne luăm! Și de 


sta! Că s-a mai întîmplat! Şi 
cine plăteşte? 
statistică 


Un popor 
de cinefili 


Citeva cifre din „Anuarul statistic 
al Republicii Socialiste România pe 
anul 1973", care demonstrează marea 
dezvoltare a reţelei cinematografice 
din țara noastră, precum și. faptul că 
românul e-un cinefil tenace și sta- 
tornic, în ciuda atracţiilor „micului 
ecran”; 


Astfel, în 1972, în România existau 
6222 cinematografe, cu bandă în- 
gustă și normală, în care au fost date 
1.876.000 de spectacole, vizionate de 


Aiurea-n tramvai 


[l] 


Micile afişe cinematografice desti- 
nate a pavoaza geamurile mijloacelor 
de transport în comun stau sub sem- 
nul enigmelor, Pe un fond de culoa- 
rea cîrmizului, sub vreo-trei foto- 
grafii spălăcite, scrie negru pe culoa- 
rea... aia: „Întoarcerea lui Magellan“. 
1. Magellan sau Maglhaes... 2. Fer- 
nando de M.... 3. Strîmtoare între... 
Navigaţie dificilă. Scenariul şi regia: 
Cristiana Nicolae. Totul a pornit de 
la o parolă. Fata a şoptit: „Nu se 
mai vede Steaua Nordului”. Uşor 
mirat, băiatul a întrebat: „Dumneata 
erai?“ Fata a încuviinţat. Dar nu 
era ea cea așteptată... 

Să ne mai mirăm că, pînă să se lä- 
murească, dacă era sau nu era, că pî- 
nă să înţeleagă ce și cum, mulţi oa- 
meni au coborit aiurea din tramvai, 
sau pur și simplu au uitat să mai co- 
boare? Ca să vedeţi ce înseamnă un 
afiș inteligent, simplu și eficienti 
Șochează! 


Aiurea-n tramvai 


[II] 


Destinat tot mijloacelor de trans- 
port în comun, afișul filmului 
„Chemarea străbunilor" schimbă 
foaia, ca să zicem aşa, nu mai ape- 
lează la un micro-roman, mizînd 
total, scurt și cuprinzător, pe cele- 
britatea vedetelor. Ei bine, cum o 
să pierdem noi tocmai filmul ăsta 
în care apare Un „duo“ insolit 
— CHARLTON HESTON şi cîinele 
Buck — într-o frumoasă poveste 
din Nordul îngheţat, cum ne zice 
afișul, 

Se pare că tot șpilul stă în punerea 


între ghilimele a cuvîntului duo. 
Firește, Charlton Heston o fi el 
cine o fi, dar nici ctinele Buck 
nu e un fitecine, o javră oarecare. 


Ce naiba! 

În concluzie, 
rea străbunilor“! E un 
Heston cu un hau-hau şi 
cu un „duo”. 


nu scăpaţi Chema- 
Charlton 
mai ales 


179.700.000 de spectatori, față de 
numai 338 cinematografe în 1938, cu 
212.000 spectacole și 41.412.000 spec- 
tatori, 3 
Paisprezece din județele țării nu- 
mărau, în 1972, peste 5. 000 000 de 
spectatori fiecare, Judeţul Constanţa 


se află în frunte cu 7.670.000 spec- 


tatori, cifră care include însă şi spec- 
tatorii din sezonul estival, Altfel, 
de drept, primul loc este deținut de 
județul Timiș, cu 7.591.000 specta- 
tori. Locuitorii Capitalei sînt cine- 
fili prin excelenţă: 23.178.000 spec- 
tatori în 1972, ceea ce înseamnă că 
bucureșteanul vede, în medie, cam 
15 filme pe an. Media pe ţară este de 


8 filme văzute într-un an, cifră foar=.., 


te bună dacă o comparăm cu Italia 
(10), Franţa (3,5), Belgia (3), Germa- 
nia Federală (2,4), Olanda (1,9). 


Titlul  „Trecătoa- 
2 rele iubiri” “a fost 
inema înşelător. De fapt 
în filmul- poezie, 
filmul-încîntare al 
Malvinei Urșianu este 
vorba de o iubire unică, copleţi- 
toare, :statornică, care există 
nu numai în personajul central 
al filmului, ci şi în fiecare 
din noi, de cînd -ochii de lapte 
ni s-au -deschis spre lume, dar 
de care nu ne dăm seama că 
este așa de puternică, așa de 
absolută, decît. cînd sîntem de- 
parte de -ceea ce iubim. Care 
dintre noi ar putea spune, după o 
absență mai îndelungată revenind 
pe pămîntul patriei, că n-a avut 
acea dorință care îl frige, de 
neînvins, œ dorință cu ecouri 
ancestrale de a săruta pămîntul 
pe care -s-a născut. 

Primele secvențe ale filmului 
anunță o întoarcere. O întoarcere 
în țară a unui bărbat însoţit de 
o femeie. Este un început, un 
început ca orice început, dar 
care dă spectatorului senzaţia 
unor deosebite descoperiri: tot 
ceea ce se perindă prin fața 
ochilor lui este neasemuit de 
frumos,  Nicicînd, aeroportul 
Otopeni n-a fost mai strălucitor, 
Arcul de Triumf mai triumfal, 
profilat într-o lumină siderală, 
bulevardele mai sclipitoare, tă- 
iate în noapte ca nişte coliere 
de pietre scumpe, 

Fermecaţi, descoperim mereu 
altceva, ceva mai frumos decît 
ceea ce sensibilizase pînă atunci 
retina noastră, 

De fapt, nu ştiu prin ce vrajă, 
nu mai vedem cu ochii noștri, 
ci vedem cu ochii și inima avidă 
a celui revenit în patrie ca să 
nu mai plece niciodată. 

Dar drama lui Andrei, con- 
damnat inexorabil la moarte de 
o boală ireversibilă, pare mai 
puțin dureroasă, mai puţin ascu- 
ţită într-o toamnă aurie, pe malul 
unei mări pustii, răscolit numai 
de galopul fantast al cailor, "pe 
poteci dulci” încărcate de frunze 
ce mîngiie paşii obosiţi, sub 
privirea calului acela alb şi în- 
țelept, cu privirea veche cît 
străbunii, în lumina prefirată 
nostalgic asupra unui leagăn de 
nuiele, leagănul copilăriei. 

Liniştea unor meleaguri de 
mult părăsite dar neuitate, în- 
cîntarea lacomă cu care Andrei 
le vede şi le iubește (George 
Motoi face o „remarcabilă creaţie 
în film), fac ca trecătoarele lui 
iubite să intre în scenă fiecare 
încet, aproape pe nesimţite, și 
să iasă tot așa, lăsindu-l doar 


cu unicul și marele lui dor: dorul 


de viață care se confundă cu 
locurile copilăriei, gustul aeru- 
lui, mirosul pămîntului, freamătul 
pădurilor. 

Trecătoarele lui iubiri, care nu 
seamănă nici una cu cealaltă, au 
fiecare pe peliculă trăirea lor, 
mai intensă sau mai puţin inten- 
să, după cum sînt mai aproape în 
timp de Andrei, sau mai depărtaâte. 

Hanna este cea mai prezentă, 
pentru că și dragostea ei e vie, 
vie şi deznădăjduită. 

Hanna îl iubește pe soţul ei, 
îl iubeşte pînă la sacrificiul final. 


Şi ea, ca şi Andrei, e o condamna- 


Trecătoarele iubiri 
intră în scenă pe nesimţite 
şi ies tot aşa, 
pentru a face loc unui unic şi mare dor: 
dorul de tară 3y 


Lena (Silvia Popovici) 
rămîne iubirea-întrebare la care 
nu s-a dat un răspuns limpede. 
Îi mai iubeşte pe Andrei? 

Îşi iubeşte soțul? 


Hanna (Gina Patrichi) este 
iubirea-cea-mai-prezentă. 
Pentru că 
dragostea ei e vie, 
vie și deznădăjduită 


A 


Doctorița Ana (Emilia Dobrin) 
întruchipează tinerețea, sigu- 
ranța, voința de a exista 
pentru ceva. Legătura de 
nerupt cu locurile natale 


Ana lui Ilie Păun (Nina Costa) 
este iubirea-din-copilărie, 
transtigurată, peste ani, 

într-o prietenie ce nu mai are 

nevoie de cuvinte 


Profesoara de la Saint-Malo (Beate Fredanov) 
întruchipează bătrinețea, -resemnarea, uitarea: 
„urmele celor dezrădăcinați se şterg“ 


cumplită ca o boală. Trebuie să 
. aştept să treacă sau.să mă ucidă“, 
spune Hanna, într-o clipă de 


tă în dragostea ei. Şi ea, ca şi 
Andrei, ştie că e condamnată, 
„Dragostea a venit nedorită şi 


mărturisire, Lenei. Lupta ei cu 
dragostea este o luptă resemnată. 
Ea, “care măsura dragostea lui 
Andréi după cum inima lui bă- 
tea mai puternic sau mai slab, 
cînd o'lua în braţe, știe că singu- 
rul lucru care-i mai rămîne să-l 
facă, e să plece. Acea fluturare 
stingheră și deznădăjduită cu 
mîna, fără să se întoarcă spre 
el, ste de o sftșietoare gingășie. 
Hotărît lucru, numai două femei 
atît de sensibile și talentate ca 
Mălvina Urşianu și Gina Patrichi 
puteau plămădi această tulbură- 
toare și patetică Hannă, în lup- 
sta “ei cu destinul, 

Lena, și nu din vina Silviei 
Popovici, este mai puţin reușită. 
În compunerea personajului nu 
s-au dat răspunsuri la toate în- 
trebările, sau poate spectatoru- 
lui îi scapă cheia personajului, 
Nu ştiu dacă ea îl mai iubea sau 
nu pe Andrei, nu știu dacă își 
lubește sau nu soțul. Deși caută 
să ne asigure că nu poate trăi 
fără „rigoarea unghiului drept”, 
în viața ei trăirile sînt foarte 
puţin limpezi, iar fuga aceea 
pe scări, ca pe o golgotă a suferin- 
tei, pe mine m-a lăsat nedu- 
merită. 

Ana lui lie Păun, Aniţa de 
demult, se integrează organic în 
eisajul transfigurat al copilăriei. 
n prezența ei, Andrei își dă 
seama că tinerețea a trecut, a 
a trecut demult, a trecut ca o 
poveste cu llene Cosînzene și 
Feţi-Frumoși. Întilnirea lor în 
fața acelui leagăn sărăcăcios din 
nuiele este ca o întîlnire între 
vechi prieteni, ce nu mai au 
nevoie să-și vorbească pentru 
ca să se înțeleagă. 

Mai sînt, în povestea Malvinei 
Urșianu, două femei care inter- 
sectează firul vieţii lui Andrei 
cu totul întîmplător, dar pentru 
mine au valoare de simbol. Prima 
întruchipează tinereţea, siguran- 
ţa, voinţa de a exista prin ceva şi 
pentru ceva. Este acea doctoriţă, 
pe care o cheamă tot Ana (inter- 
pretată de Emilia Dobrin), din- 
tr-un dispensar din vîrf de munte, 
care ştie că e frumoasă, că e un 
medic bun, că bărbaţii sînt de 
fapt foarte slabi şi că ea este 
legată cu mii de fire de nerupt 
de locurile în care s-a născut, 
Cea de a doua întruchipează 
bătrîneţea, resemnarea, desrădă- 
cinarea. Este acea profesoară 
de la Saint-Malo, care a încetat 
să predea o limbă, pentru \că 
nimeni n-o mai vorbea, care are 
ca prieten un ciine părăsit și ca 
unic gînd acela că „urmele celor 
desrădăcinaţi se şterg". Inter- 
pretarea Beatei Fredanov are un 
farmec inefabil, ca un cîntec 
trist şi vechi, de-abia susurat, ce 
se stinge încet. 

Femei, multe femei în filmul 
Malvinei Urșianu, și nu întîmplă- 
tor, pentru că ea le intuiește cu 
sensibilitate și poezie, dar şi cu 
forță de analiză şi stăpînire 
regizorală, 

Femei veridice, femei tulbu- 
rătoare, creații care depășesc 
ecranul, care îţi intră în viață 
și te urmăresc mai departe 
multă vreme, 


Sanda GHIMPU 


Hollywood 


Furtunile din anotim- 
| pul cinematografic ame- 
„Oscar“ 


Lema rican numit 
i | s-au deci: 


daturile pentru această 


a 46-a ediție au fost 
înaintate. Zarurile au fost aruncate, 
într-o figură de stil 


tesc între zenit 


cum s-ar zice 
uzată, dar mai pl 
şi nadir, pînă în seara zilei de marți 
2 aprilie, anul curent, cînd vor cădea 
pe masa juriului din marele Pavilion, 
aflat în Music Center-Los Angeles. 
Vor participa cîteva mii de specta- 
tori în sală, cîteva mii în stradă, 
cîteva milioane la televizor. Lumea 


nu va fi prea elegantă, în America 
nu se prea mai poartă vizonul, 
nici cravata fluture negru la gulerul 
tare al gentlemenilor. Se poartă 
mai mult „blugi”, brodaţi cu păsă- 
rele şi. floricele, crăpaţi pe ici pe 
colo. Dar va fi și o paradă a vedete- 
for, vreo cîteva sute, și vedetele 
vor încerca să apară într-o cît mai 
mare strălucire. Starurile-giris vor 
purta rochii cu pene și mărgele, 
iar starurile-boys costume fistichii 
din catifele mov sau purpurii, cu 
jabouri și bijuterii. Stelele vor fi 
de toate mărimile, ca pe cer, și 
vor descinde din minunate mașini, 
modele cît mai vechi, dacă este 
posibil, de pe vremea cînd Chaplin 
mai făcea miraculoasele lui piruete 
la Keystone. Aceste superbe For- 
duri cu mustăţi, Pakarduri cu trom- 
pete şi pere de cauciuc, Chevroleturi 
cu faruri de acetilenă, aduc cu ele 
puţin din parfumul de” altădată al 
Hollywoodului. Pentru că, după 
cum pretind unii defetiști sau melan- 
colici de pe aici, din vechea exu- 
beranţă și scînteiere a Hollywoodului 
m-a mai rămas decît această paradă 
a vedetelor din seara premiilor 
Oscar. lar cît privește furtunile 
din anotimpul cinematografic ame- 
ricân numit OSCAR, ele nu s-ar 
dezlănţui decît într-un pahar cu 
apă. 


Noaptea 
de 11:'mai 1927 


după amiază de primă 


pe terasa dinspr 


(e 


de la Santa Mon unei 


e la 


conversații cu 


prohibiţia whisky-ului era încă în 
vigoare, a lansat ideea întemeierii 
unei instituții, sau cam așa ceva, 
care printre numeroase scopuri edu- 
cative, culturale, sportive, ar fi 
avut şi menirea să arbitreze în con- 
fiictele de business dintre studious 


14 


la a 46-a 


Marele spectacol 
anual 
al Hollywoodului. 


Pentru 
o statuetă 
în valoare de 


60 dolari, 


toată lumea 
joacă, 
speră 

şi candidează 


rile ale căror aripi se dezvoltau în 
Louis B. Mayer nu era 

lasă-mă să te las și, 
11 mai 1927, a adunat, 
vreo 300 de invitaţi, 
i-a onorat cu o gină copioasă și 
l-a pus pe celebrul actor Douglas 
Fairbanks să vorbească. Din cu- 
vintarea sa se citează de obicei cî- 
teva propoziţii frumoase: . „Scopul 
nostru este pozitiv, nu negativ... 
ne adunat ca să creăm ceva, nu 
să distrugem... iar printre aspiraţi- 
ile noastre secundare, să încurajăm 
artele și științele profesiei noastre 
cu distincţii de merit care să încu- 
nuneze operele...“ S-ar putea ca 
citatele să nu fie absolut exacte, dar 
sigur este că, la finalul banchetului, 


fitecine, un 
la data de 
la un banchet, 


ediție 


oaspeţii au subscris fiecare cîte una 
sută dolari pentru ceea ce avea să 

mească puțin după aceea, atît 
de nobil și atît de generos: „Aca- 
demy of Motion Picture Arts & 
Sciences", Nu ştiu dacă Academia 
a arbitrat vreodată vreun conflict 

ncă, cert este că ideea premiilor 
a prins rădăcini solide și iată-le 
astăzi celebre. Macheta statuetei a 
fost desenată de către Cedric Gib- 
bons, pe atunci șeful scenografilor 
de la M.G.M. Se spune că ar fi 
schițat silueta binecunoscută în de- 
cursul unei ședințe interminabile 
la care se discuta ce să marcheze 
distincţia: o plachetă, o medalie 
atirnată de gît, un papirus cu pe- 
cete, etc. Unii memorialiști pretind 
că desenul ar fi fost făcut pe faţa 
de masă, dar decedatul Gibbons 
a explicat că la masa lui nu era nici 
o față de masă și că a desenat pe 
hîrtie, cum era normal s-o facă. 
Statueta a fost modelată de sculpto- 
rul George Stanley contra sumei 
cam modeste de dolari 500. Are 34 
cm. înălțime și cîntărește cam 5 
kilograme. Este turnată dintr-o com- 
poziţie de staniu şi cupru, poli- 
sată și acoperită cu două straturi 
succesive de aur, primul de 10 karate, 
al doilea de 24... Americanilor, care 
n-ar accepta să nu fie complet in- 
formaţi, li se spune că prețul actual 
al statuetei este de 60$ , la cursul 
de azi al banilor. Pe soclul statuetei 
stă înscris un copyright AMPA&S, 
ceea ce înseamnă că obiectul nu 
poate fi vîndut înainte de a fi ofe- 
rit instituţiei emitente, „Academy 
of Motion Picture Arts and Sciences“ 
contra sumei de 10$ . De fapt, 
inestimabil este preţul moral al sta- 
tuetei și nu cel material. Un premiu 
OSCAR poate încununa o carieră 


í, dar poate fi semnalul unui 


Elisabeth R și-a pus pecetea 
pe „stilul“ Glendei Jackson 
(în „A avea stil“) 


început de carieră. Pentru un regis 
zor, pentru un actor, pentru un ope- 
rator... Pentru un film, un OSCAR 
sau mai multe, sau chiar numai Ø 
candidatură, înseamnă succes de 
public. Publicul american are foarte 
mare încredere în prestigiul mult 
invidiatelor statuete. Ceea ce nu 
decursul  istg= 


înseamnă că, în 

riei, aceleași mulaje aurite de două 
ori nu au avut parte și de huliri, 
şi de controv e, şi d uspiciuni, 


Şansele americane ale lui Truffaut 
(„Noaptea americană“) 


Pentru că oameni sîntem, 
greșelilor de tot felul, 
nedreptățiţi ai OSCARULUI se nu- 
mără Charlie Chaplin, printre marii 


supusi 
Printre marii 


răzvrătiți, Marlon Brando... 
Academia oferă anual numeroase 
premii. Pentru cel mai bun sau 
pentru cea mai bună: film, regizor, 
actor, actriță, actor în rol ndar, 
actriță în rol secundar, scenariu, 
imagine, decor, montaj, net, mu- 
zică, costume, originalitate, etc. Un 
film poate primi 3 din aceste dis- 
tincții, sau ] 4 
cepția premiului „cel mai bun film", 
toate sint nominale, chiar dacă în 
publicitate puteți vedea „un film 6 
OSCAR-uri 
care. Spectatorii ro 
n-au notat semn atia 
văzut majoritatea celor ai bune 
filme distinse în. decursul anilor. 
De exemplu, dintre ultimele : 
„Filiera fran ă The French Cone- 
nection) Oliver 1969, 
„În arșiţa nopţii In the Heat of 


the Night) — 1968, etc, 


au dintre fil- 


mele nai vechi: „Marty jigi 1956, 
„Casablanca' 1944, „Ce verde 
era valea 3" (How Green Was 
My Valley) 1942, etc, 

Primul film dist cu OSCAR a 
fost un nare mut Aripi” (The 
Wings) despre piloţii pri- 
mului război ondial. 

Care va îi ultimul pe anul 1974 


Seata 


de marți, 2 aprilie 1 


Tehnica în candidatură este rela- 
tiv simplă, în aparență cît se poate 
de democratică, pentru chiar 
infailibilă. Grupuri largi de specialiști, 
îndeobște din domeniul respectiv, 


uni 


adică actori pentru premiile de 
actorie, operatori pentru premiul 
de imagine, etc. votează secret, 


şi filmele sau persoanele care întru- 
` nesc cel mai mare număr de voturi 
devin candidaţi. Marele juriu al 
Academiei urmează să aibă ultimul 
cuvînt, direct în fața spectatori- 
lor, cu urna în față. 

Sezonul cinematografic 1973, după 
părerea criticilor locali, n-ar fi 
oferit mari încurcături în alegere. 
Numărul total al producţiilor a scă- 
zut îngrijorător față de anii prece- 
denti, iar numărul filmelor foarte 
bune ar-fi extrem de mic. Cam ast- 
fel s-ar explica, poate prea simplist, 


| i de 
Un film cu 10 candidaturi, 


din care lipsește 


cea a lui Newman (,Cacialmaua“) 


faptul că în fruntea candidaților 
se află,,„, The Exorcist", un film des- 
pre niște bieţi minori posedaţi de 
diavol și despre felul cum sînt alun- 


gate duhurile rele din trupurile 
şi din sufletele lor.-Se pare că fil- 
mele mistice intră, sau reintră, 


în modă, Aceasta s-ar înscrie într-o 
filieră începută magnific cu „Sfîn- 
ta loana a Îngerilor“ al lui Kawa- 
lerowicz, continuată macabru, grand- 
guignolesc cu „Diavolii de la Loudon” 
al englezului Ken Russell şi... iată- 


ne aici. (lată că și OSCAR, o 
instituție devenită tradițională, o 
recunoaștere valorică devenită mă- 
sură unanim acceptată, cade şi 


ea sub imperiului modelor. Păcat.) 
Regizorul, care de altfel şi-a semnat 
o excelentă diplomă, vă este cu- 
noscut: William Friedkin, autorul 
„Filierei franceze“. Mai curioasă mi 
s-a părut o discuție la televiziune, 
în jurul filmului — la care au luat 


Revelația anului va îi poate și „cel mai bun actor“... 
(Robert Redford în „Un om în sălbăticie”) 


parte regizorul, scriitorul, cîțiva pres 
oți, un psiholog, fetița de 14 ani 
care joacă o posedată de diavol — 
în cursul căreia toți păreau convinşi 
de existenţa diavolului și de necesi- 
tatea  exorcismului. Numai orga- 
nizatorul discuţiei părea să zîmbeas- 
că din cînd în cînd, iar fetița rîdea 
de-a binelea, pentru că părea să nu 
înțeleagă nimic. Fetiţa, pe nume 
Linda Blair, candidează la un premiu 
pentru cea mai bună actriță în rol 
secundar. Numai că s-au iscat dis- 
cuții. Vocea ei a fost dublată de o 
actriță, iar pentru că minorilor le 
este interzis să apară complet 
dezbrăcaţi în film, a mai apărut 
încă o dublură. Ambele persoane 
cer să fie coparticipante la premiu. 
„The Exorcist” se prezintă în fața 
juriului cu 10 candidaturi, pentru 
toate compartimentele posibile. 10 


candidaturi a obținut şi  fiimul 
„The Sting” (ceea ce foarte liber ar 
însemna „Cacialmaua”), o poveste 
americană despre doi trișori pro- 
fesioniști, la poker și alte jocuri 
de cărți, în care Paul Newman şi 
Robert Redford se întrec unul pe 
altul în măiestria interpretării. Dar 
numai Robert Redford (din filmul 
„Un om în sălbăticie”), de altfel 
considerat marea revelaţie a ecra- 
nului american în ultima vreme, 
candidează la statueta „celui mai 
bun actor“. La aceeași distincție au 
mai obținut candidaturi Marlon 
Brando pentru „Ultimul tango la 
Paris” (după cum știți, anul trecut 
Brando a refuzat cu indignare pre- 
miul pentru „Nașul”) și simpaticul 
nostru Jack Lemmon pentru „Save 
the Hger“ („Salvaţi tigrul”). În 
decursul anilor, Jack Lemmon a 
mai candidat de 5 ori pentru Oscar. 
Un actor impus masiv în acest an 
este Al. Pacino, într-un excelent 
film poliţist, „Serpico“. Şi el poate 
spera la o statuetă. Printre actrițele 
mai cunoscute spectatorilor noştri, 
candidate în acest an, se numără 
Glenda Jackson, pentru filmul „A 
Touch of Class” („A avea stil”) 
şi Barbra Streisand pentru „The 
Way We Were” („Pe drumul pe 
care am fost”). Candidaţi la onoarea 
de cel mai bun regizor al anului 
sînt: suedezul Ingmar Bergman 
pentru „Cries and Whispers“ 
(„Strigăt şi şoaptă”), italianul Ber- 
nardo Bertolucci („Ultimul tango la 
Paris“), William Friedkin — „The 
Exorcist“, Georgy Roy-Hill pentru 
„The Sting“ şi George Lucas pentru 
„American Graffiti” („Afişe“), filmul 
în care studiourile „Universal” şi-au 
pus îndreptățite speranțe, dar care 
n-a apărut pe lista candidaturilor la 
cel mai bun film. E 

OSCAR este un premiu naţional 
american, dar de cîţiva ani încoace 


sînt distinse și filme străine 
sub denumirea „cel mai bun 
film străin“, Această denumire 


s-a concretizat cu prilejul premierei 
unor filme britanice, ca „Hamlet” 
al lui Laurence Olivier (1949) sau 
„Tom Jones" al lui Tony Richardson 
(1964). De data aceasta, pe lîngă 
un film francez, „Noaptea americană“ 
al lui François Truffaut, apar filme 
din ţări mai puțin tradiţionale: 
„The House on Chelouche Street” 
— israel, „L' Invitation" — Elveţia, 
„Turkish Delight" — Olanda, „Ves 
ronica“ — România, ʻ 

Să aşteptăm seara de marți, í 
aprilie. 


Mircea MUREȘAN 
(Los Angeles, martie 1974) 


Important e să candidezi! 
ack Lemmon la a 6-a încercare) 


PTT PIPI aa 


Cea mai frumoasă 


În realizarea filmului 

său, Ettore Scola por- 

inema nește de la o proză—o 
farsă tragică de Durren- 

matt. Încercarea nu e 

P deloc scutită de riscu- 
ri, dacă ne gîndim la obligaţia cineastu- 
lui.de .a reda puterea de atracție a 
povestirii, mișcarea ei necontenit 
dubitativă, cufundările în straniu 
mereu contrazise de o anume ironie, 
jocul. cînd clar, cînd confuz al apa- 
renţelor. Se desfăşoară în acest 
film,. menţinut cu bună și aleasă 
ştiinţă în duplicitate, un așa-numit 
„proces psihologic“, un proces con- 
dus de codul moral, fără consultarea 
paragrafelor legii și, prin urma- 
re, fără efecte penale. Acestui joc 
îi cade victimă, din întîmplare, 
un ins onorabil, de o jovialitate 
ineptă, aflat cu mașina personală 
într-o călătorie de afaceri, Ziua 
începută „promițător“ cu urmărirea 


prin hîrtoape a unei motocicliste, 


— apariţie senzațională înveşmînta- 
tă în negru — se termină cu o pană 
de cauciuc, care-l obligă să poposeas- 
că într-un sat și să accepte (ce 
plictiseală!) ospitalitatea unor magis- 
trați la pensie. Şi totuşi, fastul 
neașteptat care-l înconjoară, am- 
bianța cu mult deasupra frumuse- 
ților fireşti, și chiar acești pensionari 
cu comportări de arieraţi sinceri, 
dar încă fericiți de bucuriile pămîn- 


“tului, îi dau o oarecare bună dis- 


poziţie. Se cinează cu indescriptibilă 
risipă şi cu. tot atit rafinament. O 
tînără straniu-frumoasă, de o graţie 
excesivă, utilizată la dus-adusul por- 
țelanurilor și cristalurilor, face at- 
mosfera  dogoritoare. Procesul-joc, 
procesul-divertisment începe. Cel ce 
se simte inocent (și chiar așa se 
simte acest reprezentant al fabrici- 
lor de textile) fiindcă nu a avut nici 
un conflict cu justiția, îl acceptă cu 
amabilitate,  subapreciind complica- 
tiile ce se pot ivi din calitatea sa de 
delincvent prezumtiv. Dar o cri- 
mă — cum spune cu fineţe bănuitoare 
procurorul — se poate descoperi ori- 
cînd, chiar dacă omorul e delictul 
cel mai greu de mărturisit. E sufi- 
cient să sfredelești printr-un diabolic 
interogatoriu viaţa aproapelui. Tot 


16 


in viata mea 


Ce minunat e să fii cinstit, 


cînd nimeni nu te bănuiește! 


astfel poţi afla dacă tenacitatea și 
disciplina au fost singurele calități 
în măsură să-i asigure o poziţie 
socială importantă. Pînă la răspuns, 
adică pînă la verdict, e o cale lungă. 
Şi cei de față toastează și se bucură 
că s-au întîlnit, totul e atît de ome- 
nesc încît, luat de un val de entu- 
ziasm, hlizindu-se pierdut, inculpatul 
împărtășește jovialitatea acuzatori- 
lor săi. Treptat, ne familiarizăm cu 
monstruozitățile argumentate de el 
cu inconștienţă, cu rîvnă: adulter, 
escrocherii, crimă (nu din impruden- 
tă, ci cu premeditare), totul spre 
netezirea căilor, spre grăbirea ascen- 
siunii. 

Cordialitatea e fără margini. Ce 
minunat e să fii cinstit cu tine, cîtă 
eliberare poate aduce autoanaliza 
cînd cei din jur îți comunică un 
sentiment omenesc de prietenie. De 
aceea, printre hohote de rîs, incul- 
patul se simte dator să completeze 
cu date noi și exacte supozițiile 
procurorului. Și iarăși veselie, in- 
timitate plăcută, vinuri alese, pace 
suavă. Doar somnul binefăcător 
— vag întrerupt de coşmaruri — 
poate pune capăt confesiunilor. Dar 
a doua zi, la plecare, pe vinovat îl 
așteaptă sentinţa: condamnarea la 
moarte, scrisă cu eleganță pe un 


pergament. O nouă izbucnire de 
veselie — cît umor din partea unor 
ramoliţi! Ca o prelungire a celei 


mai frumoase seri petrecute vreo- 
dată, stupefianta motocicletă cernită 
îi răsare, întîmplător, în cale, îl 
ademenește parcă, şi tot ca din 
întîmplare alunecă de pe banchetă, 
nebăgat în seamă, pergamentul cu 
sentinţa care înțepenește pedala de 
frînă. Accidentul e inevitabil. Maşi- 
na se rostogoleste într-o prăpastie, 


motocicleta își descoperă chipul de 
cadavru galvanizat — prin * nimic 
asemănător și totuşi atît de asemănă= 
tor cu chipul subretei din casa mas 
gistraţilor — în timp ce privitorul 
poate reflecta cum că omul e „subit* 
muritor. X 

Nimic nu e întimplător, desigur, 
nici în nuvela, nici în filmul care, 
supus tentației de a descoperi esens 
tele etice, foloseşte din ea (sau îi 
adaugă) atît cît trebuie ca să devină 
film, ca să semene cu un fragment 
de realitate, bîntuit de vise grotești. 
Fiecare secvență semnifică, sau 
pare să semnifice mai mult decit 
arată, creează o zonă de neliniște, 
de necunoscut nu din cadrări miss 
terios-agresive, nici din incoerenţă 
sofisticată, Ne obligă acest film să 
recunoaștem obișnuitul neobişnuit, 
certitudinea în incertitudine şi ne 
mai obligă — revenind la ale mește= 
șugului — să recunoaștem că un 
text dificil şi compania de elită a 
lui Michel Simon şi Pierrg Brasseur 
restituie unui actor ca Alberto 
Sordi capacitatea de a se comporta, 
într-un rol deosebit, cu neașteptată 
decenţă. 


Julieta ȚINTEA 


a a 


Coproducţie - italo-franceză. Regia: 
Ettore Scola. Scenariul: Sergio Ami- 
dei, Ettore Scola— după nuvela 
„Pana de automobil“ de Friedrich 
Dürrenmatt. .Cu: Alberto Sordi, 
Michel Simon, Charles Vanel, Claude 
Dauphin, Janet Agren, Pierre Bras- 
seur 


Luptător cu condeiul 


„După cum pictura mi-a apă- 
rut în atelierul unui artist de 
țară ca un meșteșug, ca o îndelet- 
nicire cu penelul, cu cărbunele 
sau cu peniţa, etc., tot astfel 
meseria de scriitor a devenit 
acum pentru mine o îndeletnicire 
şi o experimentare cu felurite 
materiale, Mă iau la luptă cu 
teatrul,  radiodifuziunea,  roma- 
nul, televiziunea, știind de la 
bunicul meu că scrisul poate fi 
o formă a luptei“. „Declarația 
aceasta aparţine unuia din cei 
mai lucizi luptători ai scrisului 
contemporan: elveţianul Friedrich 
Diirrenmatt. Dintre victoriile sale 
cităm: 


Reluări 


Moara cu noroc 


Este filmul care a consacrat nu 
numai rigoarea şi virtuțile cinemato- 
grafice ale regizorului Victor Iliu, 
dar și un moment de maturizare a 
cinematografiei românești, Pentru 
1956 — anul producţiei filmului —. 
„Moara cu noroc“ reușește toate per- 
fo rmanţele cinematografice imagina- 


9 În teatru: „Romulus ce! 
mare", „Căsătoria domnului Mis- 
sissippi” „Un înger vine la Babi- 
lon“, „Vizita bătrînei doamne“= 

@ Scenarii radiofonice: „Her: 
cule și grajdurile lui Augias“, 
„Acţiunea Vega", „Oră de seară 
în toamnă tirzie” 


@ Eseuri: „Probleme de tea: 
tru” 


3 Romane: „Judecătorul! - şi 
călăul“, „Bănuiala”, „Făgăduiala” 


@ Povestiri: „Pana de auto- 
mobil” (după care s-a inspirat 


şi filmul de față), „Cea mai fru- 
moasă seară din viața mea” 


bile; interpretări actoricești exces 
lente (Constantin Codrescu, loana 
Bulcă, Geo Barton, Marietta Rareş; 
Colea Răutu, etc.), o imagine de 
o acuratețe exemplară surprinzînd 
prin rafinamentul orchestraţiei de 
gri-uri (Ovidiu Gologan) şi o bună 
şi viguroasă adaptare pentru ecran 
a nuvelei lui Slavici (Alexandru Stru= 
țeanu-Titus Popovici) și, bineînţeles, 
regia sobră, de subtilă permeabili- 
tate pentru cerinţele specificului 
cinematografic, datorată lui Victor 
Iliu. Acest mare maestru al filmului 
românesc are aici și meritul de a-i 
fi fost şi dascăl în ale cinemato- 
grafiei lui Liviu Ciulei, care semnea» 
ză la „Moara cu noroc” prima sa 
asistenţă de regie. 


i 


Trenul sp 


Sînt unele case, bîn= 
tuite de “amintiri, unde 
fiecare lucru în par- 
te, fiecare ungher, spun 
o neînțeleasă poveste, 
învăluindu-ne cu regrete 
fără nume, într-un fior de liniște. 
Stau așternute “ca praful, amintirile, 
e deajuns, o 'mișcare sau o rază de 
soare și răsare tinerețea lor de altă- 
dată, neliniștile stinghere, atingerile 
de umbre, blîndele stafii... 

Sînt unele filme ce lasă să zboare 
libere, din țesăfura imaginilor, nu 
ştiu ce gînduri, ce secrete lumini 
care vin să ne cuprindă, senine şi cu- 
rate, trezire dintr-un somn în-care 
ai visat că plingi. Sînt filmele lui Ka- 
rel Kachyna, bîntuite de amintire, 
mici şi gingaşe sanctuare, unde co- 
pilăria e dorul nostru de acum, za- 
darnic, de taine şi de fermecate ie 
luzii. 

Ne aflăm în plin război, un război 
văzut de o fetiță, şi bombardamen- 
tele sînt un candelabru desprins din 
locul lui și plutind în jos, învăluit în 
dantele de sticlă, o pernă spartă și o 
ploaie de fulgi albi peste ziduri ce 
se dărîmă. Nimic nu rezistă nevino- 
văţiei şi lumea e o mare întrebare 


ma i 


„Moara“ fără moarte a lui Iliu 
Ioana Bulcă și C. Codrescu 


Cunoaşteţi pe cineva 
care să nu ducă dorul copilăriei? 


peste care alunecă visele, Fetiţa e 
dusă la bunic, în refugiu, sus, în ini- 
ma munţilor, unde trenulețul gîfi- 
itor poposește la ultima haltă, halta 
Cer, Casa bunicului are pe acoperiș 
o roză a vînturilor, ca un'cap de om 
ce se învirte, şi prin colțuri tot fe- 
lul de bucăţi de lemn şi de coceni de 
porumb pictați cu chipuri colorate. 
Noaptea, chipurile privesc din col- 
țurile lor şi focul joacă în luciul me- 
relor păstrate pe podea, făcîndu-le 
să fie o apă tremurătoare la picioa- 
rele «patului fetiţei. Apoi e şcoala, 
şi copiii de la munte, şi prietenia cu 
un puşti, fiu de fochist, care știe-că 
undeva, în desișuri, sînt partizanii, 
şi visează la aventuri, și mai știe pe 
deasupra să conducă o locomotivă. 
Cineastul duce această poveste cu 
copii, departe, pe tărîmurile poeziei; 


Aleksandr Nevski 


Operă de referință în filmogra- 
fia lui Serghei Eisenstein, datînd din 
1938, „Alexandr Nevski“ consemnea- 
ză și două importante contribuţii 
ale regizorului la dezvoltarea artei 
cinematografice: realizarea perfectă 
a unui contrapunct imagine-sunet 
(întîlnirea cu compozitorul Serghei 
Prokofiev a fost hotăritoare) și o 
viziune nouă de tratare a subiectu- 
lui istoric. Eisenstein reuşeşte să 


observații insolite, nuanțe abia îns 
trezărite și imaginea devine fereas- 
trä spre locuri luminate de o neîn- 
chipuită vrajă. În finalul “filmului, 
războiul s-a terminat, a venit vara. 
Fetița pleacă înapoi la oraș şi o ve- 
dem cum se îndepărtează, -o pată 
albă la geamul ultimului vagon, care 
se pierde în verdele dealurilor. Lo- 
comotiva șuieră şi pufăie (am mai vă- 
zut-o în film, împodobită cu flori şi 
beteli, vis sau joacă, sau naivă închi- 
puire) și imaginea întîrzie să se stin- 
gă, rămîne „pe munții şi plaiurile 
pustii, pînă cînd se 'spulberă în lim= 
pezimea “aerului ultimii vălătuci de 
fum ai trenului, Privim dealurile şi, 
mai departe, piatra albastră a mun- 
ţilor, şi umbrele leneșe ale norilor, 
fetița s-a dus, ea însăşi o amintire, 
sfîrşit luminos şi oarecum trist al 
poveștilor 'jumătate visate, jumătate 
închipuite, ce se risipesc fără urmă, 
înainte de a fi reușit să-și piardă ha- 
rul, pentru. a cade, greoaie, la pă- 
mînt, 

Dan COMŞA 


Producție a studiourilor ceho- 
slovace. Regia: Karel Kachyna. Scena- 
riul: Ota Hofmann, Karel Kachyna. 
Imaginea: Josef Illik. Cu: Zdena Smre- 
kova, Michăl Vavruska, Josef Ko- 
za, Alena Prochazkova, Borivoj Na- 
vratil, Martin Stopenek, Jaroslav 
Heyduk, Ivan Paluch. 


Specialitatea lui: premiile 


Karel Kachyna, după ce a 
absolvit Facultatea de studii cine- 
matografice din Praga şi a lu- 


crat cîteva filme documentare, 
a început una din cele mai in- 
teresante cariere de regizor din 
şcoala filmului- ceh. Dintre cele 
15 filme turnate, începînd din 
anul +1959, mai mult de jumătate 
au fost recompensate cu impor- 
tante premii internaţionale. lată 
cîteva dintre ele: „Regele din 
Sumavi“, Marele premiu al criti- 


cii cehoslovace și Premiul 
doilea la Festivalul 


Premiul special al juriului 


Mar del Plata, Premiul FIPRE- 


naţional 
ceh — 1960; „indoieli“, Marele 
premiu la micul Cannes 1961, 


SCI la Viena şi Premiul CIDALC 
la Veneţia — 1962; „Speranţa“, 
Premiul pentru cea mai bună 
regie la Festivalul de la Buenas 
Aires — 1964; „Zidul înalt”, Pre- 
miul de argint la Festivalul de 
la Locarno — 1964; „Trăiască repu- 
blica“, Marele Premiu, Premiul 
juriului internațional al criticii, 
şi Premiul FIPRESCI la Mar del 
Plata — 1965; „O căruță pentru 
Viena”, Premiul juriului la Fes- 
tivalul de la Karlovy-Vary — 1966; 
„Un omuleţ vesel”, Marele pre- 
miu la Festivalul de la New-Delhi- 
1969; „Voi sări din nou peste 
băltoace“, Premiul special al 
juriului la San-Sebastian — 1971, 


facă din Nevski nu doar o figură de 
legendă, dar și o parabolă cu semni- 
ficații contemporane acute şi clare. 
Aceeași plastică specială a cadrelor, 
care-l făcuseră celebru pe regizor 
încă de la „Potemkim“, este între- 
buințată şi în „Nevski“. O scenă an- 
tologică: bătălia dintre ruși şi teu- 
toni de pe lacul Ciuc, bătălie desfă- 
şurată de fapt iarna (cum și pare în 
film), dar filmată de Eisenstein în 
plină vară, pe o căldură de 40 de gra- 
de... 


Dinu KIVU 


în plină vară 


17 


Pre | 


'Calareţul 
fară cap 


Un western fără indie, fără şeriti 
şi, mai ales, fără cow-boys 


@ Cărţile lui Karl May au 
devenit filmele cu Winettou. 


luptă și miraculoase prafuri de 
pușcă. El făcea toate acestea cu 


Pletele lui  negre-albăstrui au seninătate, învăluit în fumul pi- 
fluturat pe mii de metri de peli- pei sau în aburul imaginaţiei 
culă. Zimbetul fermecător al lui sale. 


Pierre Brice era zimbetul admi- 
ratului erou indian, plecat mereu 
în căutarea comorilor din lacu- 
rile de argint. Prietenul alb, 
Old Shatterhand, a avut multe 
de învățat de la tenacele vinător 
piele-roșie. Bărbăteasca lor pri- 
etenie a emoţionat o generaţie 
de spectatori aflată acum la virsta 
maturității. 

@ Palpitantele aventuri ale lui 
Tom Sawyer, Huckleberry Fynn 
şi Joe Indianul au devenit o co- 
producție  româno-vest-germană 
filmată pe Mississippi la... Galaţi. 

Anevoie vom uita „Mary 
Poppins",. ciudata şi fermecătoa- 
rea guvernantă-zină, Mary Pop- 
pins nu putea fi decit Julie 
Andrews, cu obrajii roșii ca 
„macii, călătorind cu umbrela: zbu- 
rătoare, cîntind și dansînd ori- 
cînd şi oriunde, însoţindu-ne în 
mirifica lume a copilăriei unde 
totul e posibil. 

@ Pe baronu! Münchausen l-am 
văzut într-o producție a stu- 
diourilor Barrandow. El călărea 
pe ghiulea, plutea cu barca pe 
marea din pîntecele balenei, iñ- 
venta spectaculoase tactici de 


18 


Vitejii copilăriei noastre 


ecranizează „Fraţii Jderi“. Aş- 
teptăm cu nerăbdare să vedem 
peripeţiile vitejilor eroi ai căr- 
ţii lui Sadoveanu, 


Încă un film după o 
carte a copilăriei noas- 


nema te; „Călărețul fără 


cap“, de Mayne Reid. 

Ne amintim de coperta 

ei, stăpînită de un svelt 
călăreț cu pinteni, lasso şi pălărie 
înexicană, tot așa cum ni-l închipuiam 
şi noi în serile de vacanţă pe Maurice 
Gerald, viteazul mustanger, eroul 
cărţii şi al filmului. 

Ne ducem cu inima strînsă la 
filmele-ecranizări după cărţile în- 
drăgite. Sîntem nemulţumiţi dacă 
imaginea eroilor filmului nu cores- 
punde cu cea imaginată de noi. 
De data aceasta, cred că puţini vor 
fi  dezamăgiţi. Personajele sînt 
aproape așa cum ni le închipuisem: 
un Maurice Gerald chipeş, elegant, 
neînfricat; o Louise  Pointdexter 
trufaşă la început, apoi iubitoare și 
curajoasă; un Casey Callhown laș, 
infatuat și răzbunător; un Zeb 
Stump jovial, priceput căutător de 
urme, cu nări de ogar şi foarte 
devotat prieten. 

Sîntem în Texas, 
„pionierilor”, într-o lume dominată 
de mentalitatea sudistă, conservatoa- 
re şi încrîncenată în discriminarea 
de clasă. Unii sînt plantatori, ca 
tatăl Louisei Pointdexter, alții milis 
tari, alții mustangeri ca' Gerald. 
Între plantatori şi mustangeri stă- 
ruie o răceală aducătoare de conflic- 
te. Drama! provocată de uciderea din 
greşeală a „călărețului fără cap”. Deşi 
în Texas nu avem lupte cu indieni, 
răfuieli cu şerifi şi mai ales nu avem 
cow-boys. Eroul filmului se îndelet- 


pe vremea 


@ Regizorul Mircea Drăgan 


Cînd rîzi, totul e posibil („Mary Poppins“) 


niceşte cu prinderea și îmblînzirea 
mustangerilor. Filmul folosește re» 
cuzita  westernului —  saloon-ulg 
lasso-ul, poncho-ul, urmăririle câ 
lare, răzbunările — dar natura sua 
biectului obligă la o altă utilizare a 
ei. Vijelioasele cavalcade sînt filmate 
cu recunoscuta măiestrie a operatori: 
lor sovietici. Minunate sînt imaginis 
le nesfîrşitei preerii străbătută de 
duhul răzbunător al călăreţului fără 
cap (majoritatea filmelor au fost 
făcute în Cuba şi autenticitatea 
decorului natural este un alt atu 
al reuşitei filmului). Filmul are un 
suspens foarte bine construit, © 
bună echipă tehnică căreia i se ală- 
tură o bună echipă actoricească care 
ne prilejuiește întîlnirea cu graţia 
Ludmilei Savelieva. Îmi place să 
cred că reîntilnirea cu personajele 
unei cărți citite în copilărie sau 
adolescență va mai bucura şi pe alții: 
după ce i-am închis coperţile colora: 
te, ne-am dorit cu toţii să devenim 
mai curajoși, mai buni, mai generoşi. 


Dana DUMA 


Li 


Producţie a studiourilor „Lenfilm“. 
Regia: Vladimir Vainstok. Scenariul: 
Vladimir Vladimirov, Pavel Finn — du- 
pă romanul lui Mayne Reid. Imagi- 
nea: Konstantin Rijov. Cu: Ludmila 
Savelieva, Eslinda Nunez, Enrique 
Santesteban, Oleg Vidov, Aleksandr 
Lugo, Aarne lukskola, Ivan Petrov, 
Alfonzo Godinez, Rolando . Diaz 
Reiez 


Pescăruşul 
Rostova 


Liudmila Savelieva era doar 
una dintre balerinele Teatrului 
Kirov din Leningrad, cînd 
Serghei Bondarciuk o alegea 
pentru rolul Nataşei Rostova 
din „Război şi pace“. Un 
prim rol în film și cariera de 
dansatoare e concurată de 
cea a actriței. Alov şi Nau- 
mov îi propun un rol în 
„Fuga“, după romanul lui Bul- 
gakov. luri Karasik o distri- 
buie în „6 lulie“ și în rolul 
Ninei din 
Cehov. Acum o vedem“ în 


„Pescăruşul” de 


rolul Luisei Pointdexter din 
„Cavalerul fără cap". Activi- 
tatea ei cinematografică "nu 
îi permite să ţină pasul cu 
exigentul program de exerci- 
ţii impus unei balerine, dar 
cum  Savelieva nu a putut 
uita prima ei vocație, se con- 
solează cu gindul că într-o 
zi va interpreta o balerină 
pe ecran. 


N ai 
"A 


pe ecrane 


pe scurt despre: 


Vară tîrzie 


——— 


Producție a studiourilor bulgare. Regia: 
Milen Nikolov. Scenariul: fraţii Mor- 
marev. Imaginea: Rumen Gheorghiev. 
Cu: Gheorghi Parţalev, Tatiana Lo- 
lova, Ivan Kondov, Leda Taseva, 
Milen Penev, Emilia Dragostinova 


Despre criza care însoțește mo- 
mentul pensionării, a făcut şi la 
noi un film, Şerban Creangă: „Aş- 
teptarea“”. Filmul bulgar ilustrează 
mai degrabă în registrul comediei 
încercările protagonistului de a depă- 
şi inevitabila tristețe a momentului 
pentru cel care, obișnuit să fie 
activ, se vede dintr-o dată exclus 
din viața socială productivă. Conflic- 
tele se concretizează în jurul ideii 
de eficienţă pe care bătrînul şi fiul 
său, încă departe de virsta retragerii, 
o înţeleg diferit. Concilierea are 
loc în cele din urmă, cind toți 
înțeleg firescul “unei etape şi al 
unui alt tip de eficienţă, dovedită 
mai ales 'de calitatea de bunic ce 

* aduce nebănuite bucurii şi nemai- 
cunoscute răspunsuri. O  stingace 
lubire crepusculară, nu lipsită de 
încurcături comice și privită de 
autor cu o tandră ironie, îi apar 
eroului ca o șansă în plus de a de- 
păși experiența pensionării. Filmul 
are momente de umor de calitate, o 
îndemînatică construcție în slujba 
unei autentice substanțe umane, 


Dana DUMA 


A 


Alt Harap Alb colindă lumea 
(„Șase viteji...) 


PATS SIBLAR ILY IF. F FOA REEE OET 
Şase viteji 
colindă lumea 


Producție DEFA. Regia: Rainer 
Simon. Scenariul: Manfred Freitag, 
joachim Nestler şi Rainer Simon 
— după o povestire de fraţii Grimm. 
Imaginea: Roland Graf. Cu: Jiri 
Menzel, Günter Schubert, Friedo 
Solter, Olga Strub, Christian Gras- 
haf, Jürgen Gosch, Margit Bendo- 
kat 
EC AABE EEDE 7 TOETA OE 

O poveste asemănătoare cu Harap 
Alb al nostru, cu alt flăcău viteaz 
ce colindă lumea încercînd să-şi 
facă dreptate și să cucerească mîna 

| Capricioasei fiice a împăratului. Trae 


diționalele încercări la care e supus 
voinicul sînt biruite cu ajutorul 
celor cinci prieteni ai săi, personaje 
înzestrate cu puteri supranaturale. 
Deși victorios, el renunță însă la 
domniţă în schimbul: unei iubiri 
adevărate, iar averea dobindită o 
împarte celor săraci. 

Basmul, această „oglindire a vieţii 
în moduri fabuloase“ — cum spunea 
Călinescu — e realizat aici mai de- 
grabă prin modalitățile caricaturii, 
bufonadei și umorului susținut de 
o costumație și de măști groteşti — 
uneori poate prea şarjate. Personal, aș 
fi preferat lumea ireală şi fascinantă 
a basmului clasic, așa cum l-au scris 
frații Grimm, în locul acestei șarje 
moralizatoare. Am reţinut însă in- 
terpretarea nuanțată, plină de far- 
mec și vervă a eroului, care nu este 
altul decît cunoscutul regizor 
cehoslovac Jiri Menzel. 

ICE e ATACATORII DIET SEISA PEPE 


Al şaptelea cartuș 


Producție a studiourilor „Uzbek- 
film”. Regia: A. Hamraev. Scena- 
riul: F. Gorenştein, A. Mihalkov- 
Koncialovski. Imaginea: V. Dobrin. 
Cu: Siuimenkul Ciokmorov, Dilo- 
rom Kambarova, Hamza Umarov, 
Nurhumon Janturin 
E TOPI DECRET A ZIC A L 

Deşi timpul cînd se petrece ac- 
țiunea nu este atit de îndepărtat, 
sîntem în 1924—1925, există un 
abur ca de legendă, un ton aproape 


baladesc care învăluie actele de 
curaj săvîrșite de eroul filmului, 
comisarul poporului Makusov, decis 
să descopere ascunzătoarea din munţi 
a unei bande anarhice și pe căpă- 
tenia acesteia. Personajul său e 
conceput ca un erou revoluționar- 
romantic, aflat la granița dintre 
tradiţiile ancestrale şi răsturnările 
provocate dé revoluție. Ultimul 
cartuș, cel de al şaptelea, păstrat 
cu grijă, îşi va atinge ţinta. Există 
multe momente, printre care şi 
secvenţa finală, care impresionează 
prin patetismul şi sinceritatea lor, 
prin poezia şi misterul lor. Sîntem 
tentaţi să credem că meritul îi re- 
vine şi  coscenaristului Mihalkov- 
Koncialovski, autorul acelor filme de 
neuitat care au fost „Un cuib de 


nobili” şi „Unchiul Vania”, M 


Smile, smile, smile... 
(„Prințul Bob“) 


Prințul Bob 


Producție a studiourilor maghiare. 
Regia: Márton Keleti. Scenariul: 
István Békefi, după un libret de 
Ferenc Martoş şi Károly Bakonyi. 
Imaginea: Igor Sik. Cu: Gábor Nagy, 
Eva Szerencsi, Zsuzsa Bánki, Györ- 
gy Bárdi; Antal Páger 


O intrigă convențională, pentru o 
lume-refugiu, pentru cîteva clipe 
de divertisment — așa cum ne-a 
obișnuit aproape orice film-operetă. 

Moștenitorul tronului Angliei își 
petrece nopţile strecurîndu-se din 
palat, hoinărind travestit în chip 
de student-boem prin periferia lon- 
doneză, Devenit major, Prinţul Bob 
nu se va căsători cu frumoasa prin- 
țesă pe care i-o hărăzise regina, ci 
cu o săracă şi virtuoasă fată, iubita 
lui din- nopţile şi zilele de libertate. 
Inevitabilul happy-end, pledînd pen- 
tru adevărata iubire şi fericire, va 
încheia seria aventurilor şi încurcă- 
turilor cu punctul maxim din mon- 
tarea spectacolului. 


Marina CONSTANTINESCU 


Cazul Neptun 


Producţie a studiourilor canadiene. 
Regia: Daniel Petrie. Scenariul: Jack 
De Witt. Imaginea: Lamar Boren, 
Paul Herbermann. Cu: Ben Gazzara, 
Yvette Mimieux, Walter Pidgeon, 
Ernest Borgnine 


La fel cum muzica, îndeosebi cea 
ușoară, constituie adesea pretext 
pentru istorioare cinematografice 
care nu-şi propun decît să rimeze 


cu refrenele cîntate, în „Cazul 
Neptun” filmările — nu lipsite de 
spectaculos — în adîncu! oceanelor 
devin pretextul unei intrigi „de- 
corative". Raporturile normale de 
forță dintre tramă şi cadru sînt 
răsturnate. Exagerînd puțin lucru- 
rile, putem vorbi despre un decor 
palpitant, cu bancuri... de pești, 
cu nesfiîrşite ramificații de păduri 
marine,. cu herghelii de monştri 
oceanici — care de care mai roșu, 
mai albastru sau mai violet —, des- 
pre un decor cu suspens deci, 
care „evoluează" pe fundalul unui 
subiect de mucava. O poveste cu 
un laborator. biologic în larguri de 
ape, cu un, teribil cutremur sub- 
teran, cu o misiune de salvare 
condusă de un tip morocânos şi 
antipatic, şi cu un happy-end inter- 


venit tocmai cînd speranțele tuturor 
păreau pierdute. Toate ar fi cum ar 
fi, numai că povestea nu are deloc 
ritm, pînă şi ritmul este „decorativ“, 
ca şi Yvette Mimieux, ca și com- 
plicaţiile  „psihologico-sentimentale“ 
ale intrigii. Rămîn așadar din film 
cîteva plonjări oceanice și peştii, 
şi mai rămân trucajele care conferă 
formelor şi culorilor contururi şi 
intensități neobișnuite. Cinematogra- 
ful, chiar şi cel de aventuri, pentru 
tineri, înseamnă altceva... 


C. CN. 
ESA EDS EEEE DORU DORSE ORE 


Cîntecul Norvegiei 


Producție a studiourilor americane. 
Regia şi scenariul: Andrew L. Stone, 
după spectacolul muzical semnat 
de Milton Lazarus — text, Robert 
Wright şi George Forrest — mu- 
zică, adaptare după piesa lui Homer 
Curran. Muzica: Edward Grieg. 
Imaginea: Davis Boulton. Cu: Toralv 
Maursdad, Florence Henderson, 


Christine Schollin, Frank Poretta 
INES E ANEI TEO EPEY TESE E IRE 


Un ‘Grieg superliricizat, într-un 
musical american plin de “bune 
intenţii. Cu actori cîntihu în. pur 
belcanto hollywoodian lieduri nor-" 
vegiene, cu dansuri stilizind  fol- 
clorul norvegian într-o suită modernă 
ca în „Baby doll“, cu imagini super- 
mirifice, la toate anotimpurile: to- 
rente tumultuoase ca văile de primă- 
vară, lacuri, cascade ameţitoare sau 
potecile înzăpezite ale  reveriilor 
noastre infantibile. Totul e proas- 
păt,  superspectaculos,  aseptizat. 
Pînă și dansul spiridușilor din „Peer 
Gynt" ni se traduce într-un desen 


Dreptatea cea de pe urmă 
(„Al şaptelea cartuș“) 


animat, pe cît de stîngaci pe atît 
de fără haz, dar refăcînd conşti- 
incios „lumea“ lui Andersen-Grieg. 
Ce păcat că ne-o reface! Distruge 
încă un mit al fanteziei noastre li- 
terare! Pentru că despre cea muzi- 
cală, ce să mai vorbim? N-a mai 
rămas imagine ori sentiment su- 
gerat de potopul generos al sunete- 
lor „Concertului“ şi  „Sonatelor“ 
care să nu ne fie explicitate, pleonas- 
tic, indicîndu-se cu degetul ceea 
ce noi văzusem cu sufletul. Dacă 
vă place Grieg, ascultați-l mai bine 
la radio. Dar dacă vă atrage melo-ul 
pus pe note și pe chipurile blond- 
surizătoare, în peisaje magnifice, 
nu scăpați „Cîntecul Norvegiei”. 
E o ocazie strașnicăl 


Alexandru BOGDAN 


19 


filmul şi lumea modernă 


O corrida de cai-putere, unde mulți vin 
cu speranța de a vedea o catastrofă 


Le Mans, circuit de 
curse  automobilistice, 
ars de mai bine de 50 de 
ori de goana nebuneas- 
că.a bolizilor motori- 
zați, inaugurat de vic- 
toria demult uitată a unui Chenard 
Walker, la începutul deceniului 
al doilea, teatrul a nenumărate glorii 
și înfringeri. Singurul pilot care a 
cîştigat de patru ori cursa de 24 de 
ore spunea că n-ar schimba o victorie 
la Le Mans pe nimic altceva — o vic- 
torie aici durează un an întreg, orice 
altă victorie, un Grand Prix sau un 
raliu, se wită în prima duminică de 
după cursă. Şi totuși, această mare 
cursă, această celebră corrida de 
cai-putere, această fantastică și zgo- 
motoasă kermeză motorizată, este 
disprețuită de marea majoritate a 
piloților consacrați care vin aici doar 
de dragul unui public ale cărui.sim- 
patii se cuceresc cu mari sacrificii 
și se păstrează cu mare greutate. 
S-a spus chiar că și un șofer de taxi 
ar putea cîştiga aici. Depinde de taxi. 
Şi de șofer. 

Peste 13 kilometri și jumătate de 
asfalt încins, plat, acoperit cu ulei 
scurs, un şir de,boxe din care lip- 
sesc, conform superstițioaselor tra- 
diții-auto, numerele 13 şi 27 (ghini- 
oniste prin definiţie), şicane (zone de 
viraje strînse cu frînări obligatorii), 
viraje de 90 de grade la sfîrşitul li- 
niilor .drepte pe care viteza atinge 
350 de kilometri la oră, cîteva zeci 
de mii de manevre cu ambreiajul şi 
maneta de viteze, palmele piloților 
roase pînă la sînge de măciulia de 
lemn sau material plastic, respiraţia 
arsi de fum, particule de asfalt și 
ga'e toxice, ochii extenuați de fa- 
rurile mereu aprinse noaptea, ma- 
şinile foarte rapide mereu amenin- 
tate de cele care rulează „liniștite“ 
cu doar 200 pe oră. 

Fiecare maşină este condusă 
rind, de doi piloți care se 
la intervale stabilite de 
Tehnici, pilotul ca nu condu 
ce se odihnește în zgomotul in- 
fernal al maşinilor și r 
timp ce colegul său 
rii grațioase și 
pericolul morții. 
Mans. Aici a cor 
gen, în 1963, o 2 
fragment de pis 
îr-un morman de 
bine începută. ta 
Jo Siffert, în 1971, aici au murit ze 
de spectatori în 1955, 
motorul mașinii conduse de f 
Levegh. Accidentul 
a înflăcărat multe i 
pe cea a scenariștilor fi 
tat, ar fi putut deveni ; umplită 
hecatombă, dacă marele ca 
juan Manuel 


schir 


Consil 


iți inclusiv 


ui comen- 


pion 
Fanoio t rf tat 
angı nu ar îi evitat 


în penultima clipă ur rambol chiar 
în fața boxelor de alimentare. 
La Le Mans există și culise. În 


boxe, zeci de mecanici stabilesc în 
fiecare tur de circuit noi recorduri, 
schimbă un set complet de cauciu- 
curi, discuri de frînă și altele în mai 


20 


En 


h 


puțin de 45 de secunde. În spatele 
tribunelor se consumă vagoane cu 
alimente și cisterne cu bere, în aer 
urlă, pe lîngă mașini, vocile isteri- 
zate ale crainicilor. Pe lunga linie 
dreaptă, Hunaudiăres, mașinile trec 
din ce în ce măi repede, 

Foarte puţini spectatori pricep ce 
se întîmplă. Cei mai mulţi vin aici 
cu speranța ascunsă că vor vedea un 
accident, .un incendiu, o tragedie. 
Privirile cîtorva dintre ei se îndreap- 
tă spre virajul cumplit de la Tertre 
Rouge, acolo unde steagurile flu- 
tură, nu decorativ, ci pentru a a- 
minti piloților că o rafală de vint 
îi poate transforma în avioane. A 
doua zi, la ora 16, steagul cu pătrate 
albe și negre coboară în fața învingă- 
torilor, reuniți pentru cîteva. clipe 
în mașina care nu e făcută pentru 
doi oameni. După ce se stinge și 
zgomotul dopurilor de la sticlele 
gigantice de șampanie, lumea plea- 
că, iar circuitul Le Mans intră în tă- 
cere pentru încă un an. 


Andrei BACALU 


„Marele Premiu“ în 


‘r 
1972, astăzi „Le Mans“, 
sînt filme. despre unul 
din miturile epocii n 
derne: viteza. Ele des- 


criu atmos 
a5 starea de spirit a unui sport care 
u mai este demult doar un simpli 
sport — cursele de automobil. Spun 
asta, deoarece cursele de autc 
o dată cu interesele financiare, mai 
angrenează încă un element ne- 
sportiv şi absurd: moartea — vie- 
tile piloților fiind tot mai ipotetice 
pe măsură ce vechile recorduri cad 
sub viteza ameţitoare a 


a şi ma 


bolizi. 
Și totuși, „Le Mans“ nu ambiţie 
nează să fie decît un film d 


cursele de maşini, despre gr: 
lor de risc și de sportivitate, și dacă 
sugerează mai mult, poate reușește 
aceasta pentru că n-a încercat să 
facă mai mult decît- și-a propus. 

Filmul debutează cu un panora- 
mic al unei mulţimi uriașe, tenta- 
culare, îngrămădită avid spre spec- 
tacolul acestor douăzeci și patru 
de ore de cursă neîntreruptă în 


Patru cauciucuri și discurile de frină schimbate 
în 45 secunde (Le Mans, în realitate) 


O cursă în care o rafală de vînt 
poate transforma maşina în avion 


ii, reflexele, siguranța şi 
3 pilotului (și a mașinii) 
e la grea încercare. Filmul 
ză planînd deasupra a sute 
înghesuite în îm- 
în căutatea unui 
arcare, a sute de mii de 
căror înaintare lentă, 
ă, sufocant, cere parcă, 
räzbunător al 


ție, jetul 


mosfera și starea de spirit 
nice, Numărătoarea inver- 
a început, tehnicienii aleargă în 

sinil cutii colorate 
puternic, care asudă în aşteptare — 
eas nsării se apropie. Un pilot 
o marcă de mașini va 
s substanţial față de cele- 
alt pilot va muri. Acest 
care marile interese 


r 


lalte, un 
joc dur,’în 
financiare ale fabricanților de auto- 
mobile se întîlnesc, ciudat, cu pas 
siunea sportivă a curajoșilor piloţi, 
este zugrăvit cum nu se poate ‘mai 
clar şi mai necruţător în „Le Mans“. 


Autorii filmului au avut curajul să 
renunțe aproape total la dialoguri, 


filmul şi lumea modernă 


Le Mans 


la clasicele și melodramaticeie jocuri de 
culise, la comentarii, lăsind ca în locul 
acestor ingrediente dramaturgice să vor- 
bească motoarele. Cuvintele nu-şi aveau 
locul în acest film în care eroii, în timpul 
cursei, aveau gura acoperită. O bătaie pe 
umăr, un gest, o privire albastră oprită 
în timp și în spațiu ca o lacrimă, deviind 
traiectoria altei maşini către moarte, un 
pat de campanie pentru mădularele frinte 
ale acestor piloți sosiți din infernul vitezei, 
vorbeau mai mult decit orice cuvint Şi 
acolo unde gesturile lipseau, închise sub 
capotele lucitoare, răminea o superbă 
imagine. 

Accidentul, singurul accident din cursă, 
filmat cu încetinitorul, dincolo de frumu- 
sețea lui lentă, mi s-a părut un poem îm- 
potriva morții sau, mai bine zis, o ultimă 
încercare disperată de impiedicare a mor- 
ţii prin intermediul tehnicii cinematogra- 
fice. 

Spuneam că acest film, această cursă 
părea să se petreacă ca tensiune şi inten- 
sitate pe verticală, în spațiul cosmic. Dacă 
n-ar fi existat mărcile terestre ale maşini- 
lor, dacă n-ar fi existat mulțimea aceea 
imensă, avidă de rezultate, de spectacu- 
los, de senzații și, de ce să n-o spunem, 
de sacrificii. 

Steve Mac Queen, în rolul unuia dintre 
acești îngeri ai motoarelor a fost excelent. 
Ca de altfel tot restul distribuției. 


losif NAGHIU 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Lee H. Hatzin. Scenariul: Harry 
Kleiner. /maoinea: Robert B. Hauser, 
René Guissard jr. Cu: Steve Mac Queen 
Siegfried Rauch, Elga Andersen, Ro- 
nald Leich-Hunt, Fred Haltiner 


Un magnific, «mai magnific» decît alții (Steve Mac Queen) 


Steve Mac Queen: 


Scoala 


Steve Mac Queen s-a lansat ca Roger 
Moore, Robert Stak sau Mike Connors, 
cu un foileton televizat: «in numele 
legii» (1961). Pentru 40 de episoade 
și 140 milioane de telespectatori, el a 
fost Josh Randall, vinătorul de premii 
puse pe capul răufăcătorilor. Presa a 
salutat apariția sa astfel: «Mac Queen 
întrunește  detaşarea lui James 
Cagney, îndrăzneala lui Bogart și stră- 
lucirea lui John Garfielda.Consacrat 
de micul ecran, e adoptat imediat de 
marele ecran și recunoscut de Holly- 
wood.(Propunerea vine din partea lui 
John Sturges: un rol alături de Frank 
Sinatra) Semnind primul său contract, 
se pare că supervedeta de azi a excla- 
mat: «Nu cumva imi faceți o glumă!». 
«Marea evadare», «Cei 7 magnifici», 
«Afacerea Thomas Crown», rolul lo- 
cotenentului Bullitt au arătat cu pri- 
sosință că nu fusese vorba de o glumă. 


Cum s-a născut acest actor? Despre 
el se poate spune fără a greşi că a 
urmat cursurile la școala vieţii. Avea 
doi ani cind îi moare tatăl, șase cind 
mama se recăsătorește, opt cind plea- 


vieţii 


că de acasă. Lucrează pe un cargou, 
într-o exploatare petroliferă, e saltim- 
banc la un circ, vinde stilouri, e tăietor 
de lemne în Canada. Toate pină la 
17 ani cind se angajează în marina 
militară. Acolo învață să conducă o 
navă şi-şi descoperă pasiunea pentru 
mecanică. De aici pină la cursele de 
automobil nu e decit un pas. Participă 
la cele mai dificile curse din Statele 
Unite (Daytona şi Sebring), se clasea- 
ză o dată pe locul.doi. o dată are un 
accident, întrerupe cursa și promite 
să revină la următoarea ediție. Pe vre- 
mea cînd locuia într-o mansardă ne- 
încălzită și fără apă curentă e sfătuit 
de prieteni să-și incerce norocul la 
una din cele mai reputate școli de artă 
dramatică new-yorkeze, «Neighbour- 
hood Playhouse». Expresia sa dură 
şi în același timp inocentă, ochii săi 
albaștri și carura sportivă conving pe 
directorul școlii să-l încerce. După 
scurt timp avea un prim rol pe Broad- 
way. Începutul e azi foarte departe. 
Steve MacQueen figurează acum pe 
primele locuri în box-ottice-ul actorilor 
de pretutindeni. 


În primul rind, în al doi 


în dezbatere, 


filmul românesc 


Practic, şi este inutil a mai 

dovedi cu citre, in contextul 

realizărilor mai numeroase 

sau mai puțin numeroase 

de-a lungul anilor ale cine 

matografului nostru artistic 
filmul de actualitate nu a ocupat întotdea- 
una locul meritat. 

Născut cu obsesia actualității, cine- 
matograful nostru a reușit din motive 
cunoscute și necunoscute să transfor- 
me această obsesie nobilă — care justi- 
fică de altfel existenţa şi calitatea existen- 
tei unei cinematograții — într-o preocu- 
pare onestă, sirguincioasă și, la răstimpuri 
mai lungi sau mai scurte, cu rezultate bune, 
ce-ar fi putut îndemna totuși la meditații 
sobre asupra destinului filmului de actua- 
litate. 


Desigur, însă, de la confruntările pline 
de candoare vindicativă din «Răsună va- 
lea», de la bunii și răii personificați prin 
tunsoare țepoasă și prin pantaloni butanţi 


Repetăm. 
știm că repetăm. dar problema de fond 
a filmului nostru de actualitate 
a fost şi rămîne scenariul 


în a descoperi, înțelege și gîndi despre 
actualitate, despre lumea și realitatea în 
care trăim, nu puteau să nu lase urme, nu 
puteau să nu se răsfringă negativ în atit 
de puțin numeroasele noastre filme de 
actualitate. La o socoteală mai atentă se 
observă, probabil de către unii cu surprin- 
dere, că scenariștii și regizorii care lu- 
crează numai filme de actualitate sint 


Nici o fisură între putere şi adevur! 
(«Puterea şi Adevărul») 


și lăudați sau ridiculizați în entuziaste și 
stingace programe de brigadă artistică, 
la dezbaterea gravă, la personajele auten- 
tice şi la situațiile de viață reale din «Pute- 
rea. și Adevărul», filmul nostru de ac- 
tualitate a parcurs un drum lung și nu 
atit de uşor cum ar putea părea multora. 


Profesionalism? Da! 
Dar nu numai profesionalism 


În primul rind, cinematograful nostru 
si-a demonstrat capacitatea de a investi- 
ga realitatea contemporană și problemati- 
ca omului contemporan într-un chip al nos- 
tru, de pe o poziție a noastră şi în perspec- 
tiva filozofiei și esteticii care caracterizea- 
ză creaţia noastră artistică, dar, din neferi- 
cire, lucrurile au rămas și sint încă într-un 
stadiu virtual, operele cinematografice de 
valoare neindoielnică pot fi numărate pe 
degete, filmul nostru de actualitate con- 
tinuă să-și caute personalitatea (nici nu 
poate fi vorba, deocamdată, de ceea ce 
s-ar chema eventual şcoala românească 
de film) şi, pină una-alta, se mulțumește 
în genere, cu întimplătoarea deprindere — 
necesară!! — a profesionalismului. Insu- 
ficienta experiență şi timidul exercițiu 


22 


doar cițiva. Pentru mulți alţii, pentru cei- 
lalți, cinematograful pare mai curind o 
febrilă disponibilitate în care este posibil 
ca azi să se pună în mișcare o cavalcadă, 
a doua zi să se arunce în aer un automohil 
si a treia zi să se întirzie la poarta unel 
fabrici. Evident, o cinematografie trainic 
afirmată prin personalităţi de neconfundat, 
în stare să gindească cu capul lor atit 


filmul de 


despre trecut cit și despre prezent, își 
poate permite cu multă siguranţă această 
varietate de opțiuni. A socoti însă ajuns 
aici și cinematograful nostru este, cred, 
prematur atita vreme cit, cel puţin în pri- 
vința filmului de actualitate, nu s-a de- 
pășit încă o anumită reținere a realizato- 
rilor, scenariști şi regizori, mult mai ir- 
crezători în ei şi în vocația lor cinemato- 
grafică, în evocările istorice, în filmul de 
război, în filmul polițist sau în comedioa- 
rele estradistice, cu peisaje calme și inte- 
rioare de bazar. Aceasta este însă abia una 
din cauzele cunoscute care fac, din filmul 
de actualitate, o problemă mereu des- 
chisă a cinematografului nostru. Nu 
trebuie uitat apoi că munca propriu- 
zisă la un film de actualitate — in- 
cepind cu ideea pe baza căreia în- 
tr-un şir uneori siciitor de variante — se 
va realiza scenariul literar. iar acesta va 
fi ulterior decupat regizoral, decupaj care 
se presupune a conține cam tot ceea ce 
va însemna viitorul film. si care de fapt 


Da! Există un eroism cotidian 
(«Explozia») 


Caracterul se călește în fiecare zi, 
deşi... «Dragostea Începe vineri» 


capătă și avizul producătorului pentru a 
fi realizat — este o muncă supusă perma- 
nent confruntării directe cu moduri dife- 
rite de a percepe artistic realitatea investi- 
gată, cu gustul mai pronunţat și mai liber 
al spectatorului familiarizat cu lumea des- 
pre care i se va povesti cu intenţia de a-l 
emotiona, de a-l satisface estetic, de a-l 
educa sau forma, 
La a co e i a i 
Sensibilizarea spectatorului? 
Da, dar nu numai afectivă! 
ASE MD e t Ne PT IEI A DN EMBED 


Rolul artei cinematografice, rolul filmu 
lui de actualitate ca gen superior intr-o 
multitudine de genuri, majoritatea aces- 
tora mizind fie pe spectaculosul de duzină, 
pe insolit, pe aventură, pe lacrimogen și 
apelind la sensibilitatea elementară a spec- 
tatorului — nu mai poate fi contestat nici 
măcar în numele purității artistice care 
caracterizează proza sau poezia. Într-o 
civilizație a imaginii, pentru a folosi o 
expresie in general admisă, care nu are 
nimic nociv în ea, dar satisface psihologia 
colectivă și individuală de azi şi există 
suficiente dovezi că viitorul apropiat pre- 
gătește noi miracole în această direcție, 
cinematograful, cu dubla sa determinare, 
de mijloc de comunicare în masă și de 
artă — aproximativ în aceeași proporție cu 


lea rind, în al treilea rind: 


actualitate 


starea de lucruri dintr-o literatură viguroa- 
să care nu produce numai artă, ci și dig- 
gesturi, mediocrităţi, benzi desenate, ş.a. 
m.d. — este chemat să-și sporească pu- 
terea de penetrație în rîndurile publicului 
de toate virstele. În fine, într-o societate 
ca a noastră, a neglija filmul de actualitate 
înseamnă a nu folosi decit parțial un mod 
specific al epocii de a descoperi artistic 
o realitate socială în permanentă mișcare 
și o problematică omenească de o supe- 
rioară tensiune morală. Dar iată, aproape 
ciudat, că cineașştii noștri se complac 
îndeobște în a descrie cu simplitate bătă- 
toare la ochi viața de azi, viața oamenilor 
și a societății noastre, și nu fac nici cel 
mai firav gest de atitudine, nu-şi pun nici 
cea mai nevinovată întrebare și nu dau 
nici cel mai cuminte răspuns întrebărilor 
pe care şi le pun contemporanii ei. 


i ie ea a AE a o Dea a 
Idei clare? Bineinteles! 
Dar nu numai generale! 


Ceea ce nu i se poate nega filmului 
nostru de actualitate sint ideile. Filmul 
nostru de actualitate are idei clare, are 
idei generoase, are idei nobile, dar și 
foarte generale, încît — inevitabil! — după 
un anumit timp, am putut să ne convingem 
cu toții, se reiau în formulări aproape 
identice sub alte și alte semnături. Ceea 
ce se poate afirma despre filmul nostru 
de actualitate, imediat după recunoașterea 
îndeminării sale de a vehicula idei adevă- 
rate și necesare, este că demonstrația 
artistică a acestor idei nu trece decit acci- 
dental de nivelul unui amatorism cultivat 
cu încăpăținare, dacă nu cumva se can- 
tonează în prețiozitatea unor meșteșugari 
încintați de propria lor mulțumire de a fi 
învățat o meserie. 

Este nedrept să se creadă că există o 
incapacitate organică a multora dintre 
realizatorii noștri de filme de a descoperi 
cu uneltele artistului o realitate, un timp, 
un om, o situație de viață, dar impresia 
cea mai constantă pe care o lasă privitul 
repetat al filmelor noastre de actualitate 
este că par scrise, în majoritatea lor, de 
aceeași mină de scenarist și trecute în 
majoritatea lor pe peliculă de diferite 
culori și dimensiuni de același regizor, 
iar realitatea noastră apare uniformă și 
lipsită de mișcare. Oamenii alături de care 
muncim, de care ne lovim pe stradă, în 
autobuz şi în sala de cinematograf, par 
mai degrabă figuri de ceară în ținută de 
dramă sărbătorească, 


S-ar putea bănui că impresia de mono- 
tonie se datorează unor constante zone 
de inspirație, dar este fals, filmul nostru 
de actualitate a povestit de-a lungul ani- 
lor și despre oțelari, şi despre construc- 
tori, și despre directori de uzină, și despre 
arhitecţi, și despre actori, şi despre maiştri 
și despre parașutiști, și despre aviatori 
şi despre judecători. Ani în şir apoi s-au 
realizat filme de actualitate în care leit- 
motivul acțiunii era un accident, o prăbu- 
şire împiedicate sau produse și generind 
în oricare dintre situații indelungi conver- 
sații despre datorie, despre răspundere, 
despre eroism, despre sacrificiul de sine 
pe fondul romanțios sau interogativ al unei 
intimplări cu un bărbat și o femeie, cu un 
tinăr și o tinără. Numeroase au fost și 
filmele unei actualități stinjenitoare în 
care mişunau automobile de lux, în care 
miini fine purtau la urechi receptoare albe 
de telefon, în care genunchii rotunzi erau 
acoperiți cu pleduri pufoase și în încăperi 
cu scară interioară şi balcon în care ar fi 


Sansa filmului nostru de actualitate: 
adevărul vieții. 
singurul capabil să facă din cinematograf 
o artă a atitudinii 


putut fi instalată și o piscină, se vorbea 
graseind despre orgolii satisfăcute. Pe 
bună dreptate, atunci, spectatorul cit de 
cît avizat iși dă seama chiar după primul 
sfert de oră petrecut în sala de cinemato- 
graf nu numai ce i se va indica să învețe 
dintr-un film de actualitate, ci și cum va 
evolua subiectul şi cum se vor defini in 
cadrul lui personajele. 


În copilăria artei cinematografului, ati- 
tudinea spectatorului în faţa locomotivei 
lui Lumiere care oprea în dreptunghiul 
ecranului exact la peron, întocmai ca o 
locomotivă reală, atunci cind el aștepta 
trenul, nu era esențial diferită de atitudi- 
nea bunului nostru spectator de azi, în 
fața filmelor de actualitate care își propun 
să vorbească pline de emfază despre azi 


Viaţa uzinei, stăpiii uzinei, insomniile uzinei 
(«Proprietarii») 


Lupta pentru adevăr și în anii aceia 
(«Vifornița») 


în dezbatere, 


filmul românesc 


și acum și chiar despre omul din stal 
care a plătit cinstit un bilet la intrare. 


PE BERES ARIE, DEC Iu ADAPT ARE ELE 22 
Actualitate duioasă? 
Da, dar nu șablonardă! 

DNOC DD ra A ABE IAE P 


Hrănit în mare măsură dintr-un descrip- 
tivism duios dacă n-ar fi rezultatul nefericit 
al comodității de gindire şi de îndrăzneală, 
uneori şi al absenței flagrante de talent, 
lipsit de patetism dar și de romantism, 
construit pe şabloane îndelung verificate, 
fără rigoare și fără ritm, filmul nostru de 
actualitate se adresează bunului nostru 
spectator cu un aer de suavă, dar ambi- 
tioasă complicitate, semn sigur că focul 
sacru al adevăratei arte n-a ars pină la 
capăt sau nici măcar n-a fost aprins. Şi 
astfel se înțelege că problema de fond a 
filmelor noastre de actualitate — ca și a 
cinematografului nostru în general — este 
problema scenariului cinematografic, cu 
toată acuitatea ei, atit pentru producător, 
cit şi pentru scenaristul însuşi. Nu este 
aici locul să readuc în discuţie poziția 
oarecum lăturalnică a scriitorului de sce- 
narii în structura încărcată, presupusă de 
realizarea unei opere cinematografice — 
scriitor care, cel puțin sub raportul pater- 
nității ideii, s-ar cuveni probabil săsebucu- 
re de același tratament ca autorul drama- 
tic — dar trebuie spus că, în privința scena- 
riului cinematografic, indeosebi al celui de 
actualitate, lucrurile se află într-un vechi şi 
evident impas. Șabloanele, superficiali- 
tatea, simplificările, idilizările, conflictele 
artificioase, rezolvările precipitate, per- 
sonajele neimplinite, situațiile rezolvate 
ex machina (exact cum am mai spus cînd- 
va, ceea ce a constituit balastul trist și 
grotesc al unei anumite literaturi) se 
regăsesc de cele mai multe ori în sce- 
nariul acceptat de voie — de nevoie 
și oferit regizorului spre a face un 
fiim de actualitate, regizor care se 
și apucă să-l facă, aducindu-și sau nu 
contribuția sa creatoare in materie de 
decoruri (somptuoase sau rustice, cum 
este moda în ultima vreme), de îmbrăcă- 
minte (fără nici o excepție, totdeauna 
proaspăt achiziționată), de rostire a dialo- 
gului (după regulile sfinte ale recitatorilor 
școlari), de peisaj (divers, cu coşuri de 
uzină în planul doi) şi de profunzime acolo 
unde nu era decit impostură sau medio- 
critate și unde același bun şi statornic 
spectator va observa că nu s-a adăugat 
altceva decit impostură sau mediocritate. 
Unul din marile neajunsuri ale scenariului 


cinematografic, resimțit cu acuitate în æ 


filmul finit este absența povestirii coeren- 
te, cu început şi sfirşit, cu morală limpede 
și sinceră, cu personaje perfect clădite 
literar, mişcindu-se în medii realist descri- 
se, singura capabilă să redea în cinema- 
tograf adevărul vieții, autenticitatea, ome- 
nescul, singura capabilă să facă din cine- 
matograf — și a făcut — o artă a atitudinii. 
Aceasta mi se pare de altfel și şansa 
nobilei obsesii a filmului nostru de actua- 
litate, atinsă pină acum doar de prea 
puţine ori pentru a refuza întrebările și a 
îndepărta cauzele ce-l mai impiedică să 
devină ceea ce trebuie să devină. Fiindcă— 
să nu uităm nici o singură clipă — cinema- 
togratul, ca și filmul de actualitate, nu are 
cum exista in afara oamenilor, cu atit mai 
mult un cinematograf, un film de actuali- 
tate ce se revendică de la o realitate care 
parcurge un proces revoluționar complex, 
la care omul, omul real, bunul nostru 
spectator, a participat și participă, și în 
care conștiința sa neliniștită a căutat şi 
caută mereu binele, dreptatea, adevărul, 
frumosul. 


Constantin STOICIU 
23 


Aveţi cuvintul, 


Întorsureanu și Fischer: 


Ei au inventat «Graphys-colorul», 
pentru ca filmul color 
să nu pară 
«carte poştală ilustrată» 


Ei au inventat Graphiys-colorul. Ştiţi ce este acest graphys-color? 
(Al. Intorsureanu şi Gh. Fischer) 


— Stimaţi Gheorghe Fi- 
scher și Alexandru Întor- 
sureanu, care credeți că 
este menirea artistică a 
operatorului în procesul 
de creație a unui film? 
„A ARE. As Sua MAAE o ee 


Al. Întorsureanu: Sint mulţi cei care 
prevăd că o dată cu inventarea unor peli- 
cule mai sensibile, o dată cu inventarea 
unor surse de lumină foarte mici și efi 
ciente, rolul operatorului, menirea lui ar 
tistică ar cam dispare, el rezumindu-se 
a fi un instrument, un înregistrator obiec 
tiv. Cei care prevăd operatoriei o soarta 
atit de tristă, nu au prevăzut însă că o dat: 
cu inventarea acestor tehnici noi, esteti 
ca cinfmatografică a impus si ea noi ce 
rințe. Filmul modern se bazează pe siste 
mul montajului interior. Cadrul cuprinde 
o serie de mișcări, de compoziții variate 


nema 


24 


care mai înainte se introauceau prin taie 
tură, prin montaj. Acum ritmul trebuie 
obţinut prin însăși acțiunea care se des- 
făşoară în fața camerei, din mișcările 
de aparat. Acest lucru este mult mai greu 
cere mult mai mult din partea operatoru 
lui decit îi cerea vechea estetică a filmu 
lui, mai puțin dinamică, cu accentul pe 
compoziții fixe. 


— Lucraţi într-un cuplu, într-un tan- 
dem. Cum repartizați, să-i spunem 
creaţia artistică, în acest cuplu? Vă 
pun această întrebare, pentru că, de 
obicei, a face artă este legat de o anu- 
me individualitate. 

E Z ESIE IA a ti 

Al. I: Noi ne considerăm o singura 
«persoană artistică» în colaborarea noas 
tră cu regizorii, cu toate că fiecare dintre 
noi are o contribuţie personală și crea- 
toare la ceea ce facem în comun. Colabo- 


răm de aproape 20 de ani. Debutul ni l-am 
făcut împreună, la filmul «Viaţa nu iartă» 
Regizorul propune teme de rezolvare, pe 
stilul dramaturgiei lui, dar lăsindu-ne 
independența rezolvării. Noi repartizăm 
in așa fel sarcinile de platou, încît să pu- 
tem folosi această independentă. 


Puteti să ne dati un exemplu? 


Gh. F.: «Felix şi Otilia», bobina a doua 
Este un singur cadru care a fost filmat pe 
o lungime de 305 metri, adică toată pelicula 
dintr-o casetă. Dacă ar fi existat casete 
mai mari de 305 metri, atunci cadrul cu 
siguranță nu s-ar fi terminat acolo unde 
s-a terminat. Este momentul sosirii lui 
Felix în casa Costache, descoperirea fa- 
miliei cu ciudățeniile ei. 

Al. l.: Ceea ce Călinescu a descris în 
50 de pagini de roman, trebuia rezolvat 
în 10 minute, într-un singur cadru. 

Gh. F.: Interiorul familiei Costache era 
dispuş pe o lungime cam de opt încăperi. 

AL I.: Dacă ar fi fost vorba de un decor 
construit în platou, ar fi fost mult mai 
simplu. Şi dacă am fi avut mijloace de 


pe ecran, trebuia să te mişti cu aparatul 
fără să se vadă șinele de travelling, fără 
să se vadă de unde vine lumina. 
Gh. F.: Cind am filmat acest cadru, eram 
enorm,de curioși să vedem ce-o să iasă. 
Al. l.: Întii riscul și apoi curiozitatea. 


— Oare o asemenea filmare inseam- 
nă renuntarea la rigiditatea decunpa- 
jului și introducerea unui stil direct? 
UAR ui 

AL l: Deocamdată senzația unui stil 
direct. 

Gh. F.: Cinematograful clasic, precis, 
riguros avea nevoie de aer. A apărut 
cineâ-vgrite-ul. A apărut dirijarea atenţiei 
prin pete de lumină, jocul de ralenti-uri, 
de şarturi. Dar de multe ori, totul a rămas 
la un nivel artificial. 

AL. I.: Godard a fost, de pildă, furat 
de imagine. Fraza lui cinematografică 
și-a pierdut coerenţa. N-a eliminat ne- 
»sențialul în fata camerei 


Godard compunea lipsa de com- 
pozitie. 


50 de pagini de roman şi 10 minute de platou: un cadru lung de 305 m 
(«Felix şi Otilia») 


iluminat moderne. Numai că noi am filmat 
cu tehnică 1930. Şi într-o casă reală. Aici 
e marea noastră dificultate... 


Gh. F.: Noi folosim în general tehnica 
clasică de filmare. 


Al. Î.: Ca tehnică modernă avem doar 
aparatul de filmat. 
Gh. F.: În materie de tehnică, improvi 


zăm. 


4 ED S e IT Do IE O TE 

— Poate nu-i chiar atit de râu. In 
istoria cinematografiei foarte multe 
inovaţii s-au născut din nevoia de a 
depăsi anumite dificultăți. 


AL. l.: Totuşi e și un handicap dintr-un 
punct de vedere. Trebuie să filmăm «lejer» 
fără semne la actori, totul să meargă ca 
pe apă și într-un anumit ritm. În cadrul 
de care vorbeam mai înainte, trebuia filmat 
un decor căruia i se vedea fiecare colțișor 


Gh. F.: Era o replică la rafinamentul 
academist. Dar spectatorul e refractar 
în general la experimente, la căutări pur 
formale. Şi nu ai dreptul să faci nimic care 
să-l distragă de la mesajul artistic şi ide- 
ologic. Aici e marea problemă. În afară de 
aceasta trebuie să te și adaptezi stilului 
fiecărui regizor în parte. 


A. I.: Malvina Urşianu pune, de pildă, 
accentul pe imaginea-sentiment, pe ima- 
ginea-stare de spirit, pe imaginea-meta 
foră. Mihu pune accent pe materialita- 
ea atmosferei, pe importanța detaliului. 
şi Malvina Urșianu și Mihu lasă operato- 
rilor libertatea de rezolvare a unei teme 
Este un lucru esențial. Ceea ce nu în 
seamnă ca operatorul să se refugieze in 
spatele aparatului și să-și vadă doar de 
părticica lui de adevăr. Pentru că atunci 
filmul suferă. Tot atit de nocivă mi se 
pare și supunerea oarbă și mecanică, 
care nu duce decit la ilustrativism. E un 


«stil» care se poate observa la 90% din 
producția cinematografică și nu numai la 
noi. Operatorii devin adeseori niște exe- 
cutanți. Le lipsește răgazul de a se inspira, 
de a se integra unei atmosfere. Există în 
acest sens.o criză a imaginii în filmul 
modern 
A 0 SE SIE sr 7 3 17 aa E IA ESTI 
— Totuși imaginile perfecte ale lui 
Figueroa, de pildă, imaginile cu filtre, 
cu voaluri, compozițiile alambicate, 
sînt oarecum desuete. Vremea trece, 
se schimbă multe, și a te apuca să 
faci astăzi o imagine ca a lui Figueroa, 
este în afară de discuție. 
RECI SIRET 25 te DE DEEE PIE SIR 
AL. I.: Nu există imagine în sine. Chiar 
dacă Claude Renoir realiza o imagine cine- 
matografică care trimitea la școlile de 
pictură. 


Gh. F.: Uneori operatorii uită că slujesc 
o artă în patru dimensiuni. Uită spațiul. 
Uită mişcarea. Uită timpul. Cei care ignoră 
aceste dimensiuni nu sint cineaști. Sint 
foarte buni fotografi, excelenți pictori, dar 


Brevet 
pentru 


graphys-color 


stimati operatori! 


La Oficiul de stat pentru invenții s-a 
emis un brevet, cu marca înregistrată 
în decembrie 1973, care definește astfel 
Graphys-colorul: «un procedeu origi- 
nal care introduce în filmul color pe 


pelicule color uzuale 


noi posibilități 


de tratare estetică a plasticii imaginii 
din punct de vedere cromatic, grafic 


şi fotografic». 


Malvina Urşianu pune accentul pe imaginea-sentimen, 
(«Trecătoarele iubiri») 


nu cineaşti. Pentru că le lipsește senzația 
desfăsurării în timp și spațiu. 


— Nu credeți că imaginea filmului 
românesc suferă de o oarecare «neu- 
tralitate»? 


AL l.: Pină acum şapte-opt ani, opera- 
toria românească era, ca să zicem așa, 
foarte bine rezolvată. Ne aflam la un nivel 
european. Ovidiu Gologan cu «Moara cu 
noroc», Costache Ciubotaru cu «Tudor» 
şi «Dacii», George Cornea cu «Neamul 
Şoimăreştilor» şi «Mihai Viteazul». Între 
timp, regizorii au început să lucreze din 
ce în ce mai mult. Operatorii au trebuit să 
se adapteze. Buftea prezintă desigur 
un aspect pozitiv, acela al unei cen- 
tralizări geografice a tuturor servi- 
ciilor auxiliare. Ce păcat insă că Buftea 
e la Buftea, adică ce păcat că nu e in 
Bucureşti. 


— De ce? 


AL I.: Filmele se lucrează repede. Dru 
murile zilnice, Aducerea unui actor nu- 
mai pentru jumătate de oră de filmare, 
toate aceste lucruri sint un fel de sufo- 
care lentă. Regizorii nu au actorii la dis- 
poziţie.  Distanţele ne sugrumă timpul. 


— Oare numai distanța să fie expli- 
cația neajunsurilor? 


— Nu, dar e un factor foarte important. 
Apoi nu avem suficiente mijloace de ilu- 
minare şi acelea se dau echipelor care 
lucrează în contract global sau pentru 
coproductii. 

Gh.F.: Există și o serie de mijloace teh- 
nice care s-ar putea realiza prin autouti- 
lare, numai că avem nevoie de imaginație 
şi initiative. Numai așa putem ajunge la 
o eficiență a autoutilări. 


DESE 50 AP TONE DEEP ITI! LII BA ETOT D 
— Fiind vorba de inițiativă, cum aţi 
aiuns la «Graophvs-color»? 


AL. I.: Apropo tot de criza imaginii. E 
vorba de stadiul actual al reproducerii 
realității din fața camerei de luat vederi. 
Filmul alb-negru reușea să esenţializeze 
şi să stilizeze anumite tonalități de lumi- 
nă, anumite culori. Tissé, Toland, Uru- 
sevski, prin valoratii de alb-nearu au reuşit 
să sugereze dramatismul unei culori. Fil- 
mul color, la ora actuală, redă perfect rea- 
litatea, dar nu reușește să se depărteze 
de fotografie. 

Gh. F.: Tehnica perfectă n-a slujit țelului 
artistic al filmului: acela de a sugera prin 
culoare, nu de a o reproduce fidel. 

Al. Í.: Au fost și reușite de film color: 
«Moulin-Rouge» al lui Huston, de pildă, 
sau «Deșertul roșu» al lui Antonioni, care 
încercau să creeze corespondențe cro- 
matice, culori-sentiment. Dar tehnica folo- 


sită era totuși improprie. Desenul, tona- 
litățile aveau un ton artiticial. 


— Antonioni a pictat o livadă de 
pomi în albastru... 


AL I: Da. Imaginea devenea astfel, 
dinăuntru și dinafară, saturată de culoare. 
Şi mai e ceva. Culorile închise în pătratul 
ecranului devin mult mai violente. Ele pot 
abate atenţia spectatorului de la idee. 
Chiar atunci cind există o formă foarte 
riguroasă a selectiei costumelor, a 
tonurilor de culoare tolosite în decor, 
putem vorbi de o poluare cromatică a 
ecranului. 

Gh. F.: Invenţia tehnică perfectă trebuia 
valorificată artistic. Neinglobarea culorii 
într-o viziune generală de realizare a fil- 
mului a dus la o criză gravă. Perfecţiunea 
tehnicii a creat un impas artistic. 

AL I.: O sarcină artistică minimă trebuie 
să fie depoluarea cromatică a ecranului. 
Eliberarea retinei de o supraincărcătură 
de culori. 

Gh. F.: În această căutare, în această 
luptă anti-culoare, am avut fericirea să 
descoperim graphys-colorul. O şansă mai 
mult provenită dintr-o sarcină dramatur- 
gică foarte dificilă. «Felix și Otilia» era 
un film de epocă, o descriere de Geor- 
ge Călinescu, care cerea o anume rezol- 
vare plastică. Doi excelenți tehnicieni, 
inginerul Dumitru Moruzan și tehnoiogul 
George Palivăț,au înțeles sensul căutări- 
lor noastre, și au riscat împreună cu noi. 

AL I.: Totul a pornit de la o idee simplă: 
redarea imaginii color juxtapusă unor 
tonalități de grafică alb-negru. Un proce- 
deu de reținere si temperar rii 


— Cum ar fi ieșit filmul în Eastman? 


AL I.: Pe Eastman, decorul real al Casei 
A.D. Xenopol, unde am filmat, părea o 
reclamă publicitară: priviți cit de noi și 
frumoase și colorate sint casele vechi! 
Cam asta era senzația vizuală pe film. 

Gh. F.: Eram pe cale de a renunța la 
culoare. Aveam nevoie de elementul de- 
senului, care să elibereze culoarea, s-o 
facă manevrabilă în funcție de compozi- 
tia cadrului. Era o pretenţie absurdă pentru 
tehnica clasică. Așa s-a născut graphys- 
colorul. Mai tirziu, Malvina Urișanu a 
intuit utilizarea folosirii acestui procedeu 
şi în filmul psihologic modern, iar Sergiu 
Nicolaescu I-a întrebuințat cu foarte bune 
rezultate în ultimele sale filme. 


— intenţionaţi să lucraţi exclusiv în 
această formulă? 


Gh. F.: Pentru a afirma pină la capăt 
ceea ce am afirmat cu «Felix și Otilia», da, 
îl vom folosi, sperind totodată să-l per- 
tecționăm. De la graphys-color înapoi, 
insă, nu vom mai da nici un pas. 

Dan COMŞA 


25 


a Francisc 


Munteanu: 


un cineast tenace 


Nu intotdeauna i-am crezut 
pe scriitorii care, simțind 
intr-un fel sau altul chema 
; rea cinematografului, au pă 
| şit pe teritoriul filmului sub 
= taldurile unui drapel care 
anunţa lumii «înlocuiesc stiloul cu apara- 
tul de luat vederi». Cu toată bunăvoința, 
metafora transferului de mijloace mi s-a 
părut enormă, iar respectivii autori au 
rămas, mai departe, oameni îndrăgostiți 
intr-atit de mult de cuvint, incit nu au 
ezitat să-i dea și un chip anume, să-l țin- 
tuiască de o imagine. Cind Francisc Mun- 


15 filme 
stau mărturie despre marea 


«poftă de cinema» 
a scriitorului 
Francisc Munteanu 


Un mai vechi film «total» («La patru paşi de infinit») 


teanu s-a aliniat şi el celor care duc pe 
brațe deviza «camerei-stilou», cu înțele 
-sunile ei alunecoase, nu puţini s-au intre 
bat cit timp va rămine «cineast fără uni 
formă» (ne îngăduim acest joc de cuvinte 
pe marginea titlului primului său film, 
«Soldaţi fără uniformă»), dacă nu cumva 
totul este doar o ambiţie sau un capriciu. 
lată însă că au trecut de atunci cițiva ani 
buni și mai ales, zece filme, ceea ce ne 
obligă să luăm în serios spusele de în- 
ceput de drum ale lui Francisc Munteanu 
despre substituirea celor două modalități 
de creaţie. În serios, adică să credem în 
noua pană a prozatorului; în serios, 
adică să discernem implicaţiile libertăţii 
pe care și-a asumat-o ca scriitor-cineast. 

Venind din interiorul unei proze de no- 
tație limpede, directă, în care cuvintul 
era solicitat să desemneze mai ales gestul, 
întimplarea, mai puțin meandrele psiho- 


26 


logice, autorul povestirii «Lenţa» și al 
romanului «În oraşul de pe Mureş» nu s-a 
simţit străin și stingher printre imagini. 
MARSA BSD GE 339 NES PE AIDS 3 


Experienţa literaturii 
E m e ui 
Experiența sa eminamente epica l-a pro- 
pulsat, fără drame de tatonare și acomoda- 
re, în preajma unui cinematograf al cursi- 
vității şi al bunului simţ, hotărit să se 
desprindă, fără trufie şi fără zgomot, din 
chingile timidității și ale artificialităţii, să-și 
cucerească un loc sub soare fără să aibă 
orgoliul declaraţiilor de program. Întrucit 
nu putem rupe partea de contribuţie a lui 
Francisc Munteanu din totul care s-a 
numit «Valurile Dunării», pe al cărui ge- 
neric figurează în calitate de coscenarist, 
alături de Titus Popovici, considerăm că 
nu comitem nici o impietate dacă începem 


numărătoarea propriu-zisă cu «Soldaţi 
fără uniformă». La apariția acelui prim 
film «total» urmat de armoniosul «ia 
patru pași de infinit», nu s-a ivit, din nici 
un colţ, întrebarea oțioasă și neliniștitoa- 
re «nu cumva este mai bun scenarist decit 
regizor?». Ea avea să-si arate colții ceva 
mai tirziu, alimentată tiind de semnele de 
derută a cineastului, de epuizare a unor 
surse de inspirație. Atunci am salutat 
în Francisc Munteanu un artist onest (în 
cel mai frumos înțeles) care nu şi-a atri- 
buit cituși de puţin mindria de a face 
film de autor, dar care nici nu avea de 
gind să se lase pe mina altuia. Practic, 
cred că ar fi fost și imposibil la acea epocă, 
scenaristul și regizorul fiind un trup și 
un suflet, iar «ia patru pași de infinit» 
lăsîndu-ne convingerea că se poate scrie 
firesc şi emoționant cu aparatul de filmat, 
atita timp cit nu lași dialogul să-și facă de 


Semnat: 


Francisc Munteanu 


e 1952 — «Mingea» 
(regia Andrei Blaier) 


e 1959 — «Valurile Dunării» — in 
colaborare cu Titus Po- 
povici (regia Liviu Ciulei) 


e 1960 — «Furtuna» 
(regia Andrei Blaier) 


e 1973 — «Dragostea începe vi- 
neri» 
(regia Virgil Calotescu) 


A avea tăria să iei 
totul de la început 


e 1960 — «Soldați fără uniformă» 


e 1961 — scheciul «Lada cu zes- 
tre» din filmul «Drum 
nou» 


e 1962 — «Cerul n-are gratii» 
e 1963 — «La virsta dragostei» 


e «La patru pași de infi- 
nit» (Menţiune specială 
a juriului pentru regie, 
Mar del Plata — 1965) 


e 1965 — «Dincolo de barieră» 


e 1966 — «Tunelul» (Premiul spe- 
cial al Asociaţiei Cineaş- 
tilor, Diplomă de debut 
actriței Margareta Pislaru 
Mamaia — 1966) d 


e 1967 — «Cerul începe la eta- 
jul Ii» 


e 1970 — «Cintecele mării» 


e 1972 — «Sfinta Tereza şi dia- 
volii» 


e 1973 — «Pistruiatul» (serial TV) 


cap și nici nu obligi imaginile să-și ia 
sarcini peste puterile lor. Tonul răspicat 
al povestirii, curgerea ei bine ritmată și 
încadrată de momente explozive, o vizibilă 
stăpinire a detaliilor din care se înalță 
o construcție și, deopotrivă, din care se 
conturează un caracter ori o reacție uma- 
nă, toate acestea sint tot atitea argumente 
regizorale care s-au impus și care s-au 
dovedit un suport adecvat preocupărilor 
de fond ale lui Francisc Munteanu, obse- 
siilor sale tematice: descoperirea chipului 
nespectaculos al curajului, învățarea iec- 
ției dure a eroismului de dincoace de front, 
prețul solidarității umane și al prieteniei, 
exercițiul necesar al uitării. Ana și Mihai, 
cei din «ia patru pași de infinit», sint doi 
eroi care și-au cucerit un loc în memoria 
noastră afectivă, iar finalul filmului, acel 
moment disperat, rupt din inimă, al fetei, 
rămine o secvenţă remarcabilă cu depline 
puteri de a se constitui într-un adevărat 
model. (De altfel autorul ştie mai tot- 
deauna să-și încadreze filmele între un 
titlu atrăgător, puțin paradoxal uneori — 
«Cerul începe la etajul ill», «Dragostea 
începe vineri» — și o încheiere meșteșu- 
gită) 


e POMII tei D ATEEN o e Pie 
Experienţa vieții 

ESD in NES eL EIP A DEPUNA A 

Atita timp cit nu s-a depărtat de matca 
experiențelor trăite şi decantate, autorul 
a rămas un plăsmuitor de scenarii cu o 
pregnantă ordine narativă, care se supu- 
neau, fără efort, viziunii regizorale ce nu 
căptuşea inutil ideea literară, ci îi dădea 
substanță cinematografică. În. «Cerul în- 
cepe la etajul Ill», chiar și în «Tunelul», 
regăsim precizia de a puncta evenimentul, 
conferindu-i o valoare emoțională, de a 


tă), rostogolirea către un schematism di- 
dactic este evidentă. Mai mult decit atit 
se întrevede, acum, pericolul devorării 
cineastului de către abilul alcătuitor de 
dialoguri care, reintors spre cuvint ca 
spre o mai veche dragoste, își pune toată 
încrederea în el, dar, din păcate, nu în 
capacitatea lui de a sfredeli conștiința, de 
a sugera mişcări sufletești, ci doar în 
capacitatea lui de a împinge, de nevoie, 
acțiunea mai departe. Replicile se trag 
parcă de mină unele pe altele, se înşiruie 
într-un lanț previzibil de poante şi vorbe 
arțăgos-spirituale care nu pot masca şu- 
brezenia scenariului. Cineastul nu s-a 
regăsit pe sine, propriile sale unelte i s-au 
împotrivit, așa cum s-a intimplat şi cu 
cazul eşuatei ecranizări «Dincolo de ba- 
rieră», adaptare după «Domnișoara Nasta- 
sia». 

Nici tentativa de a cocheta cu comedia 
muzicală — o dorință mai veche a autoru- 
lui — nu-i aduce lui Francisc Munteanu 
reașezarea liniilor de forță în cimpul preo- 
cupărilor sale. Ca film în sine, «Cintecele 
mării» trădează un scenarist victimă a 
propriei uşurințe de a însăila un conflict, 
de a înnoda şi deznoda o situaţie, nu des- 
coperă nicidecum o vocaţie a comicului. 
Ca moment în sine, «Cintecele mării» nu 
a marcat nici răgazul senin, destinderea 
necesară inaintea unei eventuale recon- 
siderări a drumului parcurs pină la acea 
etapă. Comedia de pe urma căreia ne-am 
ales cu citeva șlagăre, cu surisul Nataliei 
Fateeva și al lui Dan Spătaru, a fost doar 
o piesă la dosarul derutei și șovăielilor 
unui cineast. 

Următorul pas, «Sfinta Tereza şi diavo- 
lii», cu tot efortul întoarcerii pe potecile 
știute, la temele familiare ale exaltării 
eroismului, prieteniei și dragostei, nu face 


Gestul său, salutar, nu a fost unul de 
contemplație, de meditare vană sau de 
zornăială teoretizantă, ci activ, de luare 
de la capăt a unei întregi experiențe de 
lucru. Cineastul a încredințat scenariul 
filmului «Dragostea incepe vineri» unui 
alt regizor, lui Virgil Calotescu, și nu am 
de gind să dau apă la moară celor care s-au 
întrebat, fără să-și poată învinge aprehen- 
siunile, cum ar fi arătat filmul dacă ar fi 
aparținut în întregime lui Francisc Mun- 
teanu. Important este că autorul de care 
ne-am ocupat a simţit nevoia să-și pri- 
vească cu alți ochi materialul literar, să-l 
vadă în perspectiva unui alt destin cinema- 
tografic. De aici — francheţea și concizia 
termenilor dezbaterii etice pe care o pro- 
punea filmul, senzaţia că reintilnim un 
scenarist care nu mai consideră nuanța 
şi detaliul psihologic un lux sau un moft, 
care nu se mai grăbește să acumuleze 
coincidenţe și situații-limită, ci suprave- 
ghează, mai ales, evoluţia firească sub 
semnul demnităţii și al generozității, a 
suitei de personaje principale ori secun- 
dare. Virgil Calotescu i-a valorificat inten- 
țiile și iată că Francisc Munteanu, cineast, 
printre altele și norocos, nu a cunoscut 
nici de data aceasta gustul trădării, ba 
mai mult decit atit, imi place să cred că 
îndepărtarea de sine i-a priit, că atunci 
cind va avea din nou un aparat de filmat 
în față, va scrie altfel. 

Un răgaz activ, ca să spunem așa, în 
îndeletnicirea de cineast format la școala 
marelui ecran, îl reprezintă serialul TV 
«Pistruiatul» în care reintilnim motive 
statornice, dragi lui Francisc Munteanu: 
trecerea, nu lipsită de durere, de la jocu- 
rile copilăriei sau ale adolescenței la pri- 
ceperea sensurilor maturității și ale luptei 
revoluționare, învățarea pe cont propriu 


Un nou destin cinematografic («Dragostea începe vineri») 


sugera fringerea nemiloasă a unor destine 
omeneşti. Trista reintilnire a Anei și a 
lui Mihai în «Cerul...», tragica despărțire 
a prietenilor din «Tunelul» încheiau po- 
vestirile sub semnul constant al sobrietății, 
al unui refuz al frumuseţilor de prisos. 
Poate din teama de a nu supralicita temele 
care i-au adus succes (şi de public și de 
critică), poate din alte motive care țin și 
mai intim de urcuşurile și coborișurile 
procesului de creaţie, autorul se simte 
atras de alte teritorii, încearcă o spargere 
a tiparelor consolidate, între care noi îl 
credeam la largul său. Rezultatul nu a fost 
nici pe departe cel nădăjduit. Încercind 
să-și apropie un subiect contemporan în 
filmul «ia virsta dragostei», Francisc Mun- 
teanu se lasă invadat de clișee, dramatur- 
gia nu comunică din capul locului nici 
un adevăr de viaţă, ci se pliază unor con- 
venii sau pune în circulaţie altele (plim- 
bările în decoruri de carte poștală ilustra- 


decit să marcheze mai accentuat jocul pe 
marginea prăpastiei. Incoerenţele, stri- 
denţele şi stingăciile construcţiei, oferite 
ca sub o imensă şi duşmănoasă lupă, 
ne-au convins că viciul de fond al scriito- 
rului-regizor, viciu care îl pindește de mai 
multă vreme, era tocmai acela de a nu-și 
fi supus unui drastic examen şi unei mai 
proaspete confruntări cu realităţile este- 
tice ale anilor din urmă, maniera sa per- 
sonală de a înțelege scrierea cu ajutorul 
camerei de filmat. 
„After 
Experienţa filmului 
a 
Neacceptind să fie trădat de alţii — vreau 
să spun nici să-și încredințeze scenariile 
unor miini străine, nici să lucreze după 
ideile altora — Francisc Munteanu s-a 
învirtit în gol un timp, pînă s-a decis să-și 
ia o oarecare distanţă față de sine însuși. 


a lecţiilor de curaj și devotament într-o 
vreme de răscruce a istoriei. Deschiderea 
autorului către dinamism și aventură, 
curiozitatea sa în fața experiențelor de 
viaţă trăite cu sufletul la gură nu puteau 
decit să se convertească într-un foileton 
care respectă regulile genului și care, 
într-un anumit mod, ni-l rezumă pe Fran- 
cisc Munteanu, cu cele bune și cele rele. 
Nu lipsesc, de-a lungul episoadelor, ín- 
tenţia și intuiţia epică, dar nici inadverten- 
tele dramaturgice, gesturile perfect justi- 
ficabile ale unor personaje stau cu non- 
șalanţă alături de altele spectaculos naive. 
Dincolo de toate acestea se poate desci- 
fra însă pofta de lucru a cineastului, ceea 
ce ne face să aşteptăm cu încredere în- 
toarcerea sa la filmele fără urmări şi chiar 
fără urmăriri. 


Magda MIHĂILESCU 


filmul românesc 
peste hotare 


„..Şi primăvara 


se numără 
bobocii... 


Primii ghiocei 


Primii ghiocei, pri- 

mele speranțe. De- 

legația  Festivaluiui 
internaţional al tilmului de scurt- 
metraj de la Oberhausen, care 
ne-a vizitat de curind,a selecţio- 
nat pentru prezentare în com- 
petiție filmele «Letopiseţul lui Hrib» 
(regia: Slavomir Popovici) şi «Ca- 
doul» (regia: lon Truică). 


Vienala 


«Veronica» Elisabetei Bostan se 
află în prezent la Viena. Nu singură, 
ci însoțită de filmul lui Gopo, «Ana- 
tomie», alături de care va participa 
la... Vienală. Ținind cont de faptul 
că anul trecut «Anotimpul mirese- 
lor» de Alecu Croitoru a fost primit 
cu interes, putem spera și de data 
aceasta. 


Sportive 


Două festivaluri internaționale 
ale filmului sportiv (Cortina d'Am- 
pezzo şi Reims) așteaptă ca filmele 
românești să stabilească... noi re- 
corduri, chiar dacă filmele noastre 
sînt, puţin, trecute de prima tine- 
rețe. Nu este vorba atit de eroii lui 
Doru Segal din «În fiecare luni și 
joi» (film în competiţie), cit de cele- 
lalte pelicule care alcătuiesc pluto- 
nul nostru. lată-le: «Ștafeta viitoru- 
lui» și «Anotimpul bărcilor de aur» 
(Erwin Szekler), «Bucuria succesu- 
lui» (Florica Holban) și «Spectaco- 
lul» de Gheorghe Horvath. 


Mondiale 


Începind din luna aprilie vor fi 
organizate, în numeroase țări ale 
lumii, zile şi gale ale filmului româ= 
nesc. Ne vor reprezenta, intre altele, 
«Trecătoarele iubiri» de Malvina 
Urșianu, «La porţile albastre ale 
orașului» de Mircea Mureșan, 
«Întoarcerea lui Magellan» de Cris- 
tiana Nicolae şi numeroase filme 
documentare și de desen animat. 


În unanimitate 


«Capcana» va fi, în curind, pre- 
zentată spectatorilor din Uniunea 
Sovietică, Ungaria, Polonia, Cehos- 
lovacia, lugoslavia. Delegaţiile tu- 
turor acestor țări, invitate în această 
lună la București pentru a viziona 
ultimele noastre producții, au optat, 
fără reținere, pentru filmul lui Ma- 
nole Marcus. 


lulian GEORGESCU 


un spectator 


temperat 


Scriu aceste rinduri chiar 

sîmbătă seara, simt aceas- 

Nema tă sîmbătă seara pînă în 

măduva oaselor, deci scriu 

în cunoștință de cauză și 

mă întreb cu loialitate dacă sentimen- 

tele mele sînt identice cu cele ale dis- 

tinșilor mei contemporani. Da şi nu... 

Observ cu ce spaimă și încredere aş- 

teaptă contemporanii mei serialele te- 

leviziunii, cu ce fermecătoare disperare 
se întreabă «ce film se dă astăzi?», 


Filozofic vorbind, așteptarea fericirii 
sau chiar numai a relaxării de la imagi- 
nile transmise de televiziune sau sălile 
de cinema nu este nicidecum reco- 
mandabilă. Eu pornesc de la ideea ge- 
neroasă şi rezonabilă că omul are în el 
atîta putere și mister încit să găsească 


eA ormas" 2 


Există, incontestabil, un se 


28 


Mai ales tinerii 
trebuie să înțeleagă 
că lumea e creată de oameni minunați, 
nu de bărbați 
care trag cu pistolul din limuzine 


odihna în el însuși, fără să fie nevoit 
s-o cerșească altora, fie el și Shake- 
speare. 

Admit însă că pretențiile mele sînt 
exagerate și poate nedrepte. Admit, 


de asemenea, că există un sentiment 
de simbătă seara. Ca prozator pot să 
afirm cu toată răspunderea că este unul 
din cele mai stranii sentimente pe care 
le-am cunoscut, și chiar pe propria-mi 


piele, un sentiment ambiguu, amestec 
de nevoie de evadare şi de nevoia, la 
fel de puternică, de a rămîne în halat 
și în papuci. E un sentiment tipic pen- 
tru secolul douăzeci ; în secolul nostru 
s-a născut și în secolul nostru sper să 
dispară; individul, instalat în halat și 
papuci, alături de cafeluţa şi soția le- 
gitimă, așteaptă ca tot universul, într-o 
lenjerie sumară, să-și dezvăluie tainele, 
precum o femeie frumoasă și bine in- 
tenționată. Mă consider un om aseme- 
nea tuturora, cunosc bine sentimentul 
ăsta blestemat de «sîmbătă seara», ne- 
voia ridicolă și romantică de a evada 
în propriii tăi papuci şi în propriul tău 
halat de casă. Stări confuze, nevoia de 
iubiri eterne, toate bată-le vina, se 
adună disciplinate tocmai sîmbătă sea- 
ra: duminică dimineața, praful se alege 
de ele. 

Flaubert a exprimat primul cu ri- 
goare stilistică, forța artistică a acestui 
sentiment încă înainte ca el să cu- 
noască avîntul pe care l-a luat în secolul 
nostru. Are și arta meritele ei... Flau- 
bert a intuit primul nevoia omului de 
a aspira cu toată ființa spre ceva de 
care, la urma urmei, n-avea deloc ne- 
voie. Sentimentul născut în fotoliile 


castelelor franceze — sînt și sentimente 
care, ca și pisicile, se nasc în fotolii — a 
luat mare avint în secolul televiziunii 
şi al filmului. Important rămîne însă, 
așa cum spuneam la început, ce oferă 
arta acestui sentiment care, o dată 
născut, trebuie privit cu toată consi- 
derația. Cred că aici televiziunea — 
mama tuturor orfanilor — consideră 
pesemne că toți orfanii au aceleași tră- 
sături de caracter... 

N-am să înțeleg niciodată de ce 
neapărat în fiecare simbătă seara, vrem, 
nu vrem, trebuie să asistăm cu toții 
la serialele cu bătăi, automobile, plim- 
bări în noapte şi o aglomerare de crime 
perfecte? O dată, zic eu, merge, dar 
de unde ideea iresponsabilă că violența 
şi crima relaxează? Există desigur în 
lume crime, gangsteri tenebroşi, de 
asemenea femei care işi împart darurile 
cu egală conștiinciozitate călăilor și 
victimelor, o, dar lumea este mult mai 
vastă... Aș vrea să informez pe această 
cale că pe lumea asta mai există și flori, 
mai există și iubiri, mai există şi inteli- 
gență, mai există eroi și artiști, mai 
există grandoare umană, mai există 
puterea de a sfida natura. De ce seria- 
lele televiziunii nu ne informează și 


despre progresele inteligenței și ale 
frumuseții umane, de ce trebuie să 
asistăm, pînă la virsta reumatismului, 
la bătăi, crime, femei așa și-așa, răpiri, 
automobile în noapte? Faptul că vedem 
toate astea în halat și papuci nu ne 
obligă neapărat la stupiditate. Stupidi- 
tatea, din fericire, este o stare de spirit 
a fiecăruia și nu o condiție obligatorie. 

Nu trebuie confundat sentimentul 
de simbătă seara cu o stare de oboseală 
din care numai crimele dintr-un reușit 
serial ne pot trezi. Nu... Noi oamenii 
sîntem mai mult. O întîmplare cu mult 
mai complicată. N-ar fi mai interesant, 
mai demn de frumusețea oamenilor, 
seriale despre viaţa lui Socrate, sau a 
lui Cantemir, a lui Eminescu, a lui 
Shakespeare, a lui Bălcescu, a lui Gior- 
dano Bruno decit anostele seriale 
despre bărbați anodini, mustăcioși, car- 
tofori, care nu se mai satură împuş- 
cîndu-se? 

Oamenii, mai ales tinerii, trebuie să 
înțeleagă că lumea este creată de eroi, 
de oameni minunaţi și nu de bărbaţi 
care fac schimburi de focuri de pistol 
şi se grăbesc disciplinați și fastuoși 
spre limuzina super-elegantă... 

Teodor MAZILU 


Multicolore sentimente de simbătă seara 


29 


documentarul există, 


urmăriți 
aceste documentare 


Inceputuri 


Din documentarele 
lui Constantin Vaeni 
răzbate o teribilă am- 
biție de a face cine- 
ma. Cinema oricind, 
din orice. 

În cazul de faţă, e vorba de absol- 
venții școlilor superioare care merg 
direct în producție. importantă te 
mă, dar şi dificilă! Dificilă, mai 
ales după epuizarea pregenericu- 
lui! Dificilă, dar nu imposibilă! Pri- 
ma soluție: alegerea unor eroi de 
profesiuni foarte diferite, ceea ce 
susține un fel de tensiune a con- 
trastelor — un medic, un inginer, 
un agronom, un profesor. A doua 
soluție: o mare diversitate de am- 
bianțe cit mai exotice, ceea ce 
oferă șansa spectaculosului — me- 
dicul e în Deltă, inginerul e la o 
rafinărie din Bihor, agronomul în 
Balta Brăilei, iar profesorul în Mun- 
ţii Vrancei. A treia soluție: toți 
eroii apar aproape în toate cadrele 
în mers, ceea ce sporește dina- 
mismul: medicul cu barca, apoi cu 
vedeta rapidă, inginerul pe pasa- 
rele metalice, suspendate la mare 
înălțime, agronomul cu șareta, dar 
şi cu șalupa, și chiar profesorul e 
înfățișat în timpul unei excursii cu 
elevii, în preajma unei cascade, 
deşi el predă limba română. În 
sfîrşit, dar nu ca elemente de mai 
mică importanţă, la toate cele de 
mai sus se adaugă «Balada ple- 
cării de acasă» de Tudor Gheor- 
ghe — pentru potențarea pregene- 
ricului şi a finalului — apariția 
repetată a regizorului-reporter, în 
costumații diferite, vorbind cu fie- 
care dintre ei patru eroi, inclusiv 
într-o imagine inversă, răsfrintă în 
păcură şi stop-cadrul final, cu un 
cal în galop — încheind filmul cu o 
metaforă frapantă. 

Adevăratul personaj în acest do- 
cumentar este temperamentul unui 
regizor în formare. De fapt, ambi- 
ţia şi frenezia sa ne inspiră nu 
numai înțelegerea, dar și toată 
considerația. Pentru că Vaeni este 
mai mult decit un bun profesio- 
nist, e un virtuoz precoce, un rigu- 
ros care ține ca și exercițiile sale 
de azi să-l reprezinte pe cel care 
vrea să fie el miine. Deocamdată 
există un singur risc, care ne apă- 
rea în filmul său anterior — «Play- 
Cupa Davis», mai consecvent și 
mai unitar — dar care se face 
simțit în acest documentar prelun- 
git pină la două acte. Riscul ca 
aceste exerciții stilistice și teh- 
nice, pe marginea temei, să facă 
necesare, pentru compensație, pre- 
lungiri suplimentare, ilustrative, 
pentru explicarea repetată, uneori 
anostă, a temei propriu-zise. 


Val. S. 


«Începuturi». Producţie a Stu- 
dioului Alex. Sahia. Regia: Con- 
stantin Vaeni. Scenariul: Con- 
stantin Vaeni și Adolf Elias. 
Imaginea: Francisc Patakfalvi. 


documentaristii 
în dialog 


lon Bostan: 


— Aţi fost distins cu Ma- 

rele premiu, Cupa de cris- 

tal, în cadrul concursului 

anual al Studioului Ale- 

xandru Sahia pentru un 

film ...Am vrut să numesc 
genul, dar e greu să te decizi: «Dra- 
cula» e un film publicitar sau un film 
știintific sau — dumneavoastră cum 
l-ați defini? 


Mie nu-mi place cuvintul «publicitar». 
Pentru că noi ne adresăm unui turist care 
este saturat de pliante colorate, de recla- 
me televizate şi aşa mai departe. Cind am 
făcut «Dracula», nu m-am gindit nici o 
clipă că fac un film-reclamă. Mi-am făcut 
datoria de regizor, ca față de oricare altă 
temă importantă și față de spectatorii, nu- 
meroșşi, pe care am vrut să-i captivez. Do- 
rința mea a fost mai mult publicistică decit 
publicitară. Am vrut, în primul rind, să 
risipesc confuzia care există între legenda 
despre Dracula și adevărul istoric despre 
Vlad Tepeș. 

-Nu v-au fost suficiente, totusi, 
mijloacele dumneavoastră... 


In general, am preferat să folosesc 
documentele și locurile reale pe care le-a 
descris și Bram Stoker în romanul care 
a lansat legenda. Pentru a reda atmosfera 
romanului mi-am permis doar citeva liber- 
tăți de stil față de genul filmului, care ră- 
mine totuşi documentar: l-am introdus pe 
eroul romanului, Harker, dar numai prin 
supraimpresiune, iar cind am reconstituit 
scena tragerii în țeapă — deși, în genere, 
reconstituirile nu-mi plac în filmele docu- 
mentare — am făcut-o strict în maniera 
tablourilor lui Aman. În aceste limite și 
tinind seama și de spectatorul căruia ne 
adresăm, aceste elemente de ficțiune mi 
s-au părut organic necesare. 


— Care este spectatorul căruia vă 
adresati? 


— Eu cred că in această privință, lucru- 
rile nu sint încă suficient de clare. Turis- 
mul e azi un fenomen care capătă nu numai 
proporții din ce în ce mai mari, dar și sem- 
nificații mai adinci. Oamenii care pleacă 
să vadă locuri noi — orașe, oameni, țări 
— pleacă de obicei cu dorința de a se cul- 
tiva. Fiindcă unul din mobilurile turismu- 
lui modem este setea de cunoaștere 
directă. Ceea ce așteaptă deci oamenii de 
la un film turistic este o informație mai 
serioasă, mai precisă, mai adincă. O sim- 
plă prezentare a hotelurilor, a barurilor şi 
a peisajului nu mai poate atrage. Intere- 
sează autenticul, ineditul și, dacă vreți, 
stiințificul 


— De fapt, filmele dumneavoastră 
turistice sînt filme științifice și vice- 
versa 


- Uneori. Cind spui film ştiinţific, te 
gindeşt Însă în primul rind la progresul 
tehnic, la explozia de descoperiri şi in- 
venții din foarte multe domenii. Şi noi 
avem asemenea filme, fie cu caracter de 
informare sau instruire, fie ca mărturii ale 
cercetării ştiinţifice. Primul meu film des- 
pre pelicani a circulat prin toată Europa, 


Nu, nu filme 
ci filme pu 


în servieta unui mare ornitolog care-l arăta 
la congresele specialiștilor. lar acum ci- 
teva luni, am avut o mare plăcere primind 
o felicitare de la un regizor spaniol care-mi 
scrie că «Histria, Heracleea şi lebedele» 
rulează la două mari cinematografe de pe 
Cale Major din Madrid 
DADE T ANES APEA AEO SIT SE E 
— Turistice sau științifice, toate fil- 
mele dumneavoastră invită la o călă- 
torie în necunoscut. 
DT n e TEE EANTA, Oi Z e RE KEEN d 
— Nu toate, dar multe dintre ele. Filmul 
ştiinţific presupune totuși folosirea exclu- 
sivă a unui material documentar autentic. 
Deci nu e bine să recurgem la artificii 
Noi subestimăm spectatorul atunci cind 
considerăm că lui trebuie să i ne adresâm 
numai prin așa-zise filme «de popularizare 
a științei». După cum greșim, atunci cind 
considerăm că știința este un domeniu 
față de care trebuie să rămii un martor 
ocular rece. Cunoașterea, în cele mai aride 
sfere, are romantica ei, omul trăiește o 
aventură cind pătrunde în cercetarea ga- 


în 


«Nu vorbesc, pentru că 
nimeni nu mă întreabă» 
(lon Bostan) 


Spectatorul 
nu trebuie 
să «înghită» 
documentarul 
ca pe conferințele 
după care 
«urmează dans» 


laxiilor, în biologia unei specii de păsări, 
ini orice domeniu — chiar văzut numai cu 
microscopul sau cu telescopul. Nu poți 
face un bun film ştiinţific, dacă nu trăiesti 
şı nu transmiţi acest moment de aventură, 
de emoție. 


— Această emoție trebuie nu numai 
transmisă, dar și difuzată în rețeaua 
cinematografică. 


— Aceasta este problema! Mai intii nu- 
mărul de copii la filmele documentare. 
Practic, un documentar dispare la citeva 
luni după premieră. Teoretic, mai rămine 
şansa ca viața acestui film să se prelun- 
gească prin difuzarea la Televiziune. Dar 
filmele noastre se transmit destul de rar 
la Televiziune. Nu ne rămin alte soluții, 
pentru a combate trecerea meteorică în 
uitare a documentelor, decit diferențierea 
tirajelor şi reeditarea practică a filmelor 
vechi. În privința colaborării cu Televi- 
ziunea, în toate țările din lume cinemato- 
grafia documentară a înflorit datorită co- 
menzilor de producție și posibilităților noi 
de difuzare oferite de micul ecran . 


— Vă propun să sistematizăm, 
în atenția serviciilor de specia- 
litate de la România-film: 


1. Diferenţierea tirajelor 


2. Reeditarea unor documen- 
tare vechi și de calitate 


3. Colaborarea cu Televiziu- 
nea — în producerea... 


4. .„.și în difuzarea documen- 
tarelor 


— Ce propuneri aţi vrea să faceți 


publicitare, 


«dar nu şi la 
televiziunea română» 


9 


«Păsările mele au zburat 


peste toată Europa...» 


7; 


presei, criticii, pentru a influența des- 
tinul acestui gen cinematografic? 


— Şi aceasta este o problemă. Spec- 
tatorul este totdeauna luat prin surprin- 
dere cind constată că i se prezintă «o com 
pletare» despre care nu a fost avertizat 
in ziarul pe care l-a consultat înainte de 
a merge la cinema. În consecință, docu- 
mentarul îi apare ca un fenomen anonim 
neglijabil sau incomodant. 


Sigur că și dezbaterea critică a docu- 
mentarelor e necesară, cel puțin periodic 
— şi ea se face, nu în suficientă măsură, 
dar se face. Însă informarea, viața de presă 
în jurul fimului documentar, acest mic 
punct lipsește cu desăvirşire din unele 
agende de preocupări. Eu fac acum un 
film, pentru mine senzațional. Fac un film 
despre un fenomen de migrație a păsărilor: 
în Delta Dunării se întilnesc păsări din 
mai multe direcții, din Europa şi Asia. Şi 
fac acest film cu un prilej deosebit: la noi 
în țară a venit Sir Peter Scott — un ornito- 
log de faimă mondială, înnobilat de regina 
Angliei pentru strădania sa, preşedinte 
al Fondului internațional pentru ocrotirea 
naturii. E de altfel pentru a patra oară cînd 
Sir Peter vine la noi în ţară ca să cerce- 
teze migrația păsărilor — prima dată a 
venit în 1936. Filmul se va numi «Marele 
zbor — cu Peter Scott în Delta Dunării». 
Toate acestea cred că sint fapte intere- 
sante din punct de vedere gazetăresc, des- 
pre care însă eu nu spun nimic și nimeni 
nu mă întreabă nimic. Este un mic exem- 
plu, poate nu cel mai concludent. 


Val. S. DELEANU 


Semnat: .lon Bostan 
1950 — «Un minut». Diplo- 1966 - «Marea Sarmatică- 


ma de 


onoare la 


Marea Neagră» 


1953 - 
1955 - 


Marianskie Lazne 


«Baia Mare» 
«Ciocirlia» (Medalie 
de argint pentru cre- 
atia artistică si foto- 
grafierea folclorului 
national, Damasc 
1956) 
«Doina Oltului» 
(Marele premiu de o- 
noare; Paris 1958) 
«Cetatea Histria» 
(Premiul || pentru 
înaltă tehnicitate și 
realizare cinemato- 
grafică, Roma 1957) 
«Lacul cu nuferi» 
(Mentiune de onoa- 
re, Vancouver 1961) 
«Mărturii despre E- 
nescu» (Mentiune, 
Montevideo 1960) 
«Printre pelicani» 
(Diplomă pentru ca- 
lităti stiintifice si ar 
tistice Congres 
A.I.C.S. Varşovia 
1962) 
«Sub aripa vultu- 
rului» (Premiul pen- 
tru cel mai bun film 
de stiință populari- 
zată, Mamaia 1964; 
Diplomă de onoare 
Congres A.I.C.S. A- 
tena 1964; Menţiune 
specială Montevi- 
deo 1965) 
Prietenul meu 
May» (Diplomă de 
onoare Congresul! 
A.I.C.S.București 
1965) 


(Premiul ||, Teheran 
1968) 

«Oaspeți de iarnă» 
(Diplomă de onoare 
Congresul A.I.C.S. 
Montevideo 1967) 
«Stircul, pasăre 
reptilă ?2(Certificat 
de merit, Cork 1968) 
«Pe urmele unui 
film dispărut» (Di- 
plomă de onoare 


' Congresul A.LC.S. 


Roma 1968) 

«Puii în primejdiep 
«Sturionii» 
«Dracul cu scrip- 
că» 

«Cerul Alunișului» 
«Singur printre pe- 
licani» 

«Păsări din cele 
patru puncte car- 
dinale» 

«Sturionii se pes- 
cuiesc pe furtună» 
“Pesti şi pescari» 
«Întilnire cu cerul» 
«Pădurea scufun- 
dată»? 

«Şi medicii au în- 
ceput să filmeze» 
«Stelele cu coadă 
— cometele 


«Şi pe aici au trăit 
mamuții» 

«Pietre din cer» 
«Pescăruşi cu aripi 
curate» 

-« Dracula — legendă 
și adevăr» 


chiar dacă e ignorat 


urmăriţi 


aceste documentare 


Letopiseţul 
lui Hrib 


Autorul filmelor «Ro- 
manțe aspre» și 
nema «Soarele negru» re- 
vine în primul plan 
al atenției printr-un 
nou documentar an- 
tologic: «Letopisețul lui Hrib». 

Filmul are ca erou un cronicar 
moldovean din satul Arbore, ca- 
re-şi scrie  letopisețul, nu în 
timpul urmașilor direcți ai lui 
Stefan, ci in zilele noastre. Regizo- 
rul Slavomir Popovici l-a invitat pe 
fermecătorul său personaj să ci- 
tească pasaje din cronica pe care 
o ține de peste jumătate de veac 
și rugămintea i-a fost împlinită cu 
prisosință: pe cit de mult simte ne- 
voia să scrie, pe atit îi place aces- 
tui mindru urmaș al cronicarilor 
să-și rostească textul, cu infle- 
xiuni şi volute pasionate și pre- 
țioase, ca un veritabil Călinescu, 
ingenuu şi rural. Fraza acestui in- 
tirziat cavaler al unui înalt ordin are 
anvergură și savoare, cu paranteze 
de filozofie populară, cu subite 
preocupări de etimologie («Cu- 
vintul cumetrie vine din strătundul 
vremurilor»), cu detalii de portret 
(«Au murit și s-au Înmormintat 
Vasile al lui Gheorghe al lui lonică. 
Era de mărime mijlocie, purta plete 
lungi și crețe»), moralist în meta- 
fore, vizind evenimentele din satul 
său, dar și soarta planetei fără a-i 
scăpa, la televizor, ieșirea omului 
în cosmos, tradusă în terminologie 
arhaică («Am văzut cu ochii mei, 
cum omul, har minții lui, au urcat 
şi s-au scoborit din cealaltă lume»). 

Slavomir Popovici şi Gabriela 
lonescu — coautoare a scenariului 
— au operat tacit, dar cit se poate 
de sensibil, nu numai o selecție, 
dar și o analiză a acestei cronici 
contemporane, comentind-o cine- 
matografic. Autorul. regăseşte în 
letopisețul lui Toader Hrib eveni- 
mentele cardinale care i-au ordo- 
nat și filmele anterioare: triada 
nastere — nuntă — moarte. Vorbele 
autodidactului, adesea cu subtext 
malitios şi chiar alegoric, inso 
tesc imagini surprinse pe viu, as- 
tăzi, în satul Arbore sau altădată, 
pe alte meridiane. Montajul reali- 
zează frecvent asociaţii deconcer- 
tante (piața de fructe de la Arbore 
şi agitația de la marile burse), ra- 
corduri insolite peste timp. 

Acest copios portret al unui re- 
tor popular, surprins cu înțelegere 
și luminat cu simțul umorului, ne 
situează în plin folclor un folclor 
nou, eminamente cinematografic, 
condensat într-un om viu. 


Val. S 
„esa l EDD EU IP a S ur DES mae 


«Letopisetul lui Hrib». Pro- 
ducție a Studioului «Al Sahia». 
Regia: Slavomir Popovici. Sce 
nariul: Gabriela lonescu și Sla- 
vomir Popovici. /maginea: N.N. 
Marinescu și Kiamil M. Kiamil. 


31 


MR 


Inginerul a devenit regizor, 
iar regizorul actor 
(«Cu mîinile curate») 


Semnat : 
Sergiu Nicolaescu 


1962 — «Scoicile n-au vorbit nici 
odată» — scenariu și ima- 
gine 

— «Primăvara obişnuită» 
(Premiu de excelență, Con- 
gresul UNIATEC, Moscova 
1962; Premiul |, Praga 1963; 
Premiul Ill, Salonic 1963) 
«Memoria trandafirului» 
(Premiul pentru cel mai bun 
film experimental, Mamaia 
1964; Diploma de merit, E- 
dinburg 1964;  Menţiune, 
Cork 1964; Diploma de o- 
noare la al VI-lea Congres 
UNIATEC, Milano 1964; 
Premiul ||, Trieste 1965) 
«Lecţie la infinit» (Premiul 
pentru cel mai bun film ex- 
perimental, Mamaia 1965) 
«Dacii» 

«Aventuri în Ontario» — 
în colaborare cu Jean Dé- 
ville 

«Ultimul mohican» — în 
colaborare cu Jean Dré- 
ville 

«Preria» — în colaborare 
cu Pierre Gaspard-Huit 
«Vinătorul de cerbi» — 
în colaborare cu Pierre Gas- 
pard-Huit 

«Mihai Viteazul» (Scena- 
riul: Titus Popovici). Film 
în două serii: «Călugărenii» 
şi «Unirea». Premiul UNIA- 
TEC, Moscova 1971 
«Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte» (Scena- 
riul: Titus Popovici) 

«Cu mîinile curate» (Sce- 
nariul: Titus Popovici) 
«Lupul mărilor» și «Răz- 
bunarea». Coproducţie cu 
R.F.G.-Tele-Minchen 
«Ultimul cartuș» (Scena- 
riul: Titus Popovici) 

«Un comisar acuză» (Sce- 
nariul: Sergiu Nicolaescu, 
Vintilă Corbu, Mircea Bu- 
rada, Mircea Gindilă) 


Actor în: | 


1966 — «Dacii» 

1970 — «Mihai Viteazul» 

1971 — «Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte» 

1972 — «Cu mîinile curate» 
«Felix şi Otilia» (Regia: 
lulian Mihu) 

«Lupul mărilor» 
«Răzbunarea» 

1973 — «Dragostea începe vi- 
neri» Regia: Virgil Calo- 
tescu) 

1974 — «Pistruiatul» Regia: Fran- 
cisc Munteanu) 

1974 — «Un comisar acuză» 


L 


in regizor 


a cărui 


nobilă ambiţie 


este 


autodepăşirea 


Fiecare meserie işi are cas- 
cadorii ei. Regia de film nu 
poate face excepție, lar Ser- 
giu Nicolaescu este autorul 
Á celor mai spectaculoase sal- 
F turi — peste timp, peste 
spații şi peste tehnici — din cinematogra- 
fia românească. Toate izbutite, executate 
elegant și fără nici o cută vizibilă de efort 
(cit efort depune la filmare, îl privește), 
dezinvolt, ca şi cum nimic nu s-ar fi în- 
timplat. De la «Dacii» la «Atunci i-am 
condamnat pe toți la moarte» este cel 
puțin un triplu-Axel, ca să nu mai amintim 
de saltul peste milenii. De la «Mihai Vi- 
teazul la «Cu miinile curate» este un fel 
de rostogolire ventrală, de pe trambulina 
mare, în cădere liberă, fără skiuri și, firește, 
cu aterizare lină, la punct tix... Doar o pau- 
ză de respiratie si apoi un nou salt, cel 
puțin la fel de spectaculos şi de neașteptat. 
Acesta este Sergiu Nicolaescu: regizorul 
unor experienţe foarte diverse, din care 
a ieşit, mereu, «cu față curată», chiar 
dacă debutul în lung-metraj a fost o super 
producție istorică (orice debutant s-ar 
fi simţit uşor stinjenit, acolo, lingă Decebal, 
printre aproape două mii de oameni înfă- 
şurați în blănuri de vițel, de oaie, de jder 
şi de lup). iar paşii următori ai triplului-salt 
— o dramă psihologică cvasicontempo- 
rană şi un suspens polițist... Acesta este 
Sergiu Nicolaescu: regizorul unor auto- 
depășiri spectaculoase, chiar dacă gradul 
de dificultate al tentativelor sale cinemato- 
grafice a fost — cel puţin pină la un punct 
— în evidentă creştere. 

Cele spuse mai sus pot contribui, cred, 
la «fixarea» unui temperament cinemato- 
grafic sangvin (asta nu inseamnă altceva 
decit jumătate de drum între «flegmatic» şi 
«coleric»), în continuă mişcare, mereu 
spre un «altceva», care înseamnă, deo- 
potrivă, în multe dintre cazuri, și «mai 
bine». De altfel, schița noastră de portret 
nu-l poate surprinde decit «in mers», 
fotografia s-ar putea să fie mișcată, dar 
asta e situația, Sergiu Nicolaescu, opera- 
tiv şi dinamic, este omul surprizelor, pină 
la tipărirea rindurilor de față poate că a 
mai terminat un film, cine știe unde, cine 
ştie cind, cine ştie cu cine, și cine ştie 
pentru cine. 

De fapt, surprizele au inceput încă din 
«preistoria» sa cinematografică. 


Important 
e trandafirul 


Îi convine, nu-i convine, primul său 
«film» de scurt-metraj s-a numit «Legume 
de seră» şi obținea Premiul pentru cel mai 
bun film agricol la Vancouver, în 1962. 
N-am nici o intenţie în aceste rinduri de a 
tace istorie, botanică sau incursiuni în Iu- 
mea paracotiledonatelor. Dar pentru ingi- 
nerul Nicolaescu, să reținem, aparatul de 
filmat a fost la început «instrument de lu- 
cru» al unei profesii extra-cinematografice, 
Filmul — ca profesie — îl pindea, însă, «la 
cotitură». Inginerul era la patru pași de 
infinit. «Primăvara obișnuită», scurt-me- 
traj pe care am merita să-l revedem din 
timp în timp, era un experiment cu perso- 
naje-flori: apariția şi «mişcarea» acestora, 
urmărită cu o cameră specială, prin com- 
primarea timpului, producea în citeva se- 
cunde pe ecran un fenomen care în na- 
tură durează ore întregi sau chiar zile. 
Rezultatul «tehnic»? Un poem cu impli- 
caţii filozofice, despre frumusețe, can- 
doare şi puritate, în care păpădia sau floa- 
rea de gutui deveneau grațioase balerine, 


Acolo unde se naște istoria 
(«Dacii») 


iar ghiocelul un dirijor virtuoz al orchestrei 
primăverii. Sergiu Nicolaescu, pe nesim- 
tite parcă, ajunsese la film. 

A urmat «Memoria trandafirului», Ser- 
giu Nicolaescu nu s-a despărţit de florile 
sale şi de experimentele sale «ingine- 
rești», dar în jocul său de-a timpul şi de-a 
tehnica nu se putea să nu apară ficțiunea. 
Inginerul era acum doar la un pas de infi- 
nit. «Pe tinărul inginer îl salut și îl felicit ca 
pe un coleg întru poezie», scria, atunci, 
Marcel Breslașu. Parabolă antirăzboinică, 


«Memoria trandafirului» era, deopotrivă, 
poem liric, metaforă, feerie, fabulă, încleș- 
tare dramatică între vis și coșmar. Avea 
sigure afinități cu poezia și pictura. Şi era 
film, în sensul cel mai deplin al cuvîntului. 

Nu-mi dau seama exact, astăzi, cind 
Sergiu Nicolaescu trece din lung-metraj 
în lung-metraj ca de pe un trotuar pe altul 
(prin spaţii nezebrate!), ce reprezintă pen- 
tru regizor — ca potenţial artistic, nu afec- 
tiv — experimentele sale de început. Co- 
mentatorul este tentat însă să-i recunoas- 


Istoria unei țări într-un film-portret 
(«Mihai Viteazul») 


Nicolaescu: 


„incoruptibililor* 


că, încă din «preistorie», germenii creaţiei 
ulterioare, deși știe bine că după «Memoria 
trandafirului» şi după o scurtă «Lectie în 
infinit» au urmat, direct, «Dacii», «orice a- 
semănare cu personaje și situaţii reale» 
din filmografia sa scurtă excluzindu-se, 
astfel, brusc și brutal, de la sine. Tehnica 
ireproşabilă a scurt-metrajelor (ochiul de 
operator şi migala fotografică, rigoarea 
inginerului, concretizată în abilitatea asam 
blajului și în stringența demonstrației 
cinematografice cu mijloace strict speci- 
fice) stă, sigur, la baza profesionalismului 
său asimilat de mai tirziu. lar «trandafirii» 
de început rămîn mereu prezenți în creația 
sa, ca un permanent subtext poetic, chiar 
dacă zăngănitul de spade sau răpăitul de 
mitralieră însoțesc acţiuni de anvergură 
spectaculoasă și epică. 


Saltul 
în istorie 


«Dacii» şi «Mihai Viteazul», ia intervale 
de cîțiva ani, au înfățișat publicului un re- 
gizor cu vocație înnăscută, parcă, pentru 
filmul istoric. Surpriza cea mare au consti- 
tuit-o «Dacii». Fără nici o pregătire «de 
gen» (și, cum spuneam, fără nici o expe- 
riență anterioară în domeniul lung-metra- 
jului), Sergiu Nicolaescu a «plonjat» în 
istorie ca şi cum toată viața asta ar fi făcut 
filme cu Traian și Decebal, sau cu Cezar 
şi Cleopatra. Mai mult decit atit, pe lingă 
faptul că s-a priceput, dezinvolt, să por- 
nească o asemenea întreprindere, de in- 
solită amploare epică (și de foarte mare 
importanță pentru cinematografia și is- 
toria naţională, dat fiind faptul că acolo 
pe ecran, erau evocate pagini memorabile 
din trecutul pămîntului românesc), a știut 
să se şi oprească la timp, adică nu s-a 
lăsat furat de clişeele superproducțiilor 
străine, singurele «modele» pe care le 
avea, practic, la îndemină. A evitat cu 
bună știință tentația «bătăliilor spectacu- 
loase» (după ce și-a dovedit însă price- 
perea și la acest capitol), încheindu-și în 
mod foarte inspirat primul său lung-metraj, 
«topind» adică în frescă oștirile dace și ro- 
mane, aflate față în față, pe cimpul de 
luptă, înaintea unei bătălii decisive. Fapta 
umană devine istorie, dar nu numai atit, 
un alt simbol și mai pregnant derivă din 
finalul statuar: îngemănarea de oști scri- 
jelată în columnă era actul de naștere al 
poporului român. 

Sergiu Nicolaescu, prin multe, nu arată 
deloc a «debutant». Şi-a alcătuit pentru 
«Dacii» o distribuție cu adevărat presti- 
gioasă, cu Amza Pellea — căruia Decebal 
i-a deschis drum cinematografic spre 
multe alte personaje de răsunet, cu Emil 
Botta în rolul Marelui Preot, cu György 
Kovács, cu Sergiu Nicolaescu însuși în 
«coada» distribuției (actorul Sergiu Nico- 
laescu ar merita, sigur, un portret aparte!), 
dar și cu mari vedete internaționale, pre- 
cum Marie-José Nat, Georges Marchall, 
Pierre Brice. A urcat pe culmile Carpaţilor, 
în vecinătatea tulburătoare a Babelor, 
pentru a fi cit mai aproape de Zamolxe 
și pentru a atinge cerul cu mina, conferind 
cîtorva din cele mai importante secvenţe 
ale peliculei spații și respirație de mit. 
Şi a însoțit violentele, asprele întimplări 
ale istoriei şi ale scenariului cu lirismul 
acela «secret», care a susurat permanent, 
ca un izvor subteran, de dincolo de oa 
meni şi timp. 

Cu «Mihai Viteazul», ambițiile artistice 
ale regizorului au crescut. Avea de «diri- 


De la amplitudinea istoriei la nuanța psihologică 
(«Atunci i-am condamnat pe toți la moarte») 


jat» nu o mie cinci sute de figuranți, ci 
peste cinci mii. Nu mă îndoiesc (de altfel 
l-am și văzut), pe macara, Sergiu Nicola- 
escu era un adevărat comandant de oști, 
și Călugărenii pot constitui o adevărată 
mostră de bătălie ciștigată în gen. Vor- 
beam, însă, de ambițiile sale artistice. În 
«Dacii», unele confruntări de caractere 
rămîneau în zone schematice. În «Mihai 
Viteazul», preocuparea de reliefare artis- 
tică a personajului titular este dusă pină 
la ultimele ei consecinţe: putem vorbi de 
un veritabil film-portret, ceea ce nu se 
prea întimplă în spectacolele de asemenea 


amploare, unde nu se găsește întotdea- 
una, între două bătălii, timpul aprofundă- 
rilor psihologice. Sergiu Nicolaescu (aju- 
tat de scenariul concentrat al lui Titus 
Popovici și de interpretarea lui Amza 
Pellea, într-un adevărat «rol al vieții») a 
găsit acest timp, făcînd o nouă dovadă 
de profesionalism și oferind ecranului 
românesc un erou cu adevărat durabil: 
deopotrivă poet al spadei, entuziast, vi- 
sător, mare general, ginditor, revoltat... 
În plus, atent la detaliile de atmosferă 
(emoția din marea secvenţă a intrării dom- 
nitorului în Alba lulia este susținută și de 


Nici un moment de pauză. Se pregăteşte: 
«Un comisar acuză» 


forța de expresie a ambianţei umane), 
regizorul trece și testul «culorii de epocă». 
Dar «patina de epocă», parcă, nu se aşter- 
ne întotdeauna cu aura ei de legendă, 
chiar dacă poezia (sublimată și în muzica 
penetrantă a lui Tiberiu Olah) este la 
locul ei... 


Testul 
dramei psihologice 


Prin forţa lucrurilor, cinematograful is- 
toric este — din punct de vedere regizoral 
— mai puţin «personal». Regizorul s-a 
dovedit un bun meșteșugar în «Dacii» și 
în «Mihai Viteazul», dar indicele său de 
personalitate — in afara mărturiilor de 
profesionalism — nu s-a putut contura 
decit fragmentar. Saltul următor al lui 
Sergiu Nicolaescu, spre dramele psiho- 
logice ale unei istorii trăite, ne îngăduie, 
așadar, revelații cinematografice de na- 
tură mai «intimă». Înainte de asta, o pre- 
cizare însă. Vorbim, des, despre «saltu- 
rile» regizorului. Am fi nedrepți dacă nu 
i-am consemna și o consecvență de-a 
dreptul impresionantă: toate, dar absolut 
toate lungmetrajele sale sealizate în Ro- 
mânia («Dacii», «Mihai Viteazul», «Atunci 
i-am condamnat pe toți la moarte», «Cu 
mîinile curate», «Ultimul cartuș») au un 
acelaşi scenarist: pe Titus Popovici. Dacă 
scenaristul a avut mulţi regizori în «bio- 
grafia» sa cinematografică, regizorul a 
avut un singur scenarist (ba aș zice, cum 
se zice, un scenarist și jumătate). Este 
acesta, hotărit lucru, un semn bun şi — 
trebuie să recunoaștem — «platforma de 
lansare» a regizorului spre salturi cit mai 
spectaculoase. 

Să revenim, însă, la «Atunci i-am con- 
damnat pe toți la moarte». Prima, şi cea 
mai importantă demonstrație stilistică pe 
care o face regizorul, se petrece pe teri- 
toriile suspensuiui psihologic. Filmul de- 
butează cu un lung, iritant, obsedant 
galop peste întinse miriști, al unui ofițer 
neamţ. Simţi că în aer pluteşte neliniştea 
unor întimplări dramatice. Pe” parcursul 
peliculei adesea — pregătirea «cinei de 
taină» încolțirea lui Ipu, jocul lui Ipu «de-a 
pisica și șoarecii» cu comesenii îngroziți 
— Sergiu Nicolaescu își vădeşte predi- 
lecţia pentru suspens, chiar «bucuria» 
suspensului (psihologic și de acţiune). 
Dintr-odată, regizorul este — cel puțin 
prin asta, dar nu numai prin asta — mai 
personal. Testul dramei psihologice, tre- 
cut cu bine (chiar dacă, încă din scenariul 
acestui film, am fi preferat o mai acuzată 
perspectivă a peliculei, o transfigurare a 
lumii «condamnate la moarte» prin ochii 
copilului), îi deschide alt drum, spre o 
altă experiență creatoare. 


Adevărata 
vocație? 


S-ar putea afirma că Sergiu Nicolaescu, 
partizanul unei expresii cinematografice 
directe, mereu franc, deschis și decis, se 
regăsește, mai bine decit oriunde, pe 
sine, în cele două episoade din serialul 
«mîinilor curate». Comisarul Miclovan are 
foarte multe puncte comune cu casca- 
dorul-poet Sergiu Nicolaescu. Se iden- 
tifică. (Eroarea eliminării lui Miclovan 
încă din «Cu miinile curate» a fost, de alt- 
fel, destul de repede înlăturată, prin «a- 
doptarea» unui alt comisar, «un comisar 
care acuză» căruia i s-a spus Moldovan, 
doar pentru că Miclovan a fost sacriticar 
prea devreme). «Cu mîinile curate» și 
«Ultimul cartuș», creații relativ recente, 
fac parte din memoria noastră «la zi», așa 
că nu vom insista asupra nici unui detaliu. 
În rezumat, ar ti vorba despre: dinamism 
și ritm, clipe de suspens, pasaje specta- 
culoase, pete de culoare, clipe de destin- 
dere, abur de lirism. E puţin, e mult? Cred 
că este mult. «Cu miinile curate» nu este 
un simplu «policier», este, deopotrivă, 
frescă de epocă și dezbatere etică. Şi 
personajele au acea gravitate de «inco- 
ruptibili», atit de proprie regizorului însuși. 
S-ar părea, așadar, că, într-adevăr, aceste 
filme îl reprezintă cel mai bine pe regizor 

Aşa să fie? 


Călin CĂLIMAN 
33 


enunta Critice a si 


Această influență indirectă beneficiază în vremea 
noastră de suportul citorva factori caracteristici. 


Sfirșitul 
spiritului «magazinistic» 
PE DOE DO ASRE R AEM” Aaa + AI POTI pe bn ERORI E DIR SE a 


În primul rind, ea este ajutată de dezvoltarea conside- 
rabilă a comunicațiilor de masă, de faptul că, în tot mai 
multe țări,aproape totalitatea populației se găseşte sub 
impactul presei, radioului, teieviziunii, mijloace prin care 
o orientare specializată ajunge la cunoștința maselor, 
In al doilea rind, perioada în care trăim este caracterizată 
printr-o creştere indiscutabilă a nivelului intelectual 
al publicului spectator. Chiar dacă această creştere 
este încă pe alocuri parţială și neaprofundată, chiar 
dacă din această pricină ea dă naştere la fenomene iri- 
tante, caracteristice situației în care anumitor forme 
evoluate nu le corespunde încă un conținut adecvat, 
procesul este în esența lui pozitiv și dezvoltă gustul 
pentru idei, pentru adoptarea unor criterii valorice bine 
închegate. In. fine, dispariția aproape completă (mai 
ales în țările dezvoltate),o dată cu sfirşitul «star-system» 
ului,a magazinelor cinematografice şi a spiritului «ma 
gazinistic» (preocupat mai mult de viaţa personală a 
vedetelor decit de analiza operelor),a lăsat cimp liber 
Un film pe placul criticii! Să sperăm şi pe placul publicului și pie kapana ame ARMOR: ie 

(«Intoarcerea lui Magellan») lată de ce, dacă ar fi să se facă un bilanţ al eficientei 
criticii cinematografice în ultimele două-trei decenii 
acesta ar trebui să se refere mai puțin la numărul de ju 


) 


Vorbeam într-un număr trecut despre 
incercările recente ale unor sociologi de 


emma a stabili cu mai mare precizie statutul și zi cal e at BR, a BT x 
rolul criticii cinematografice în procesul 9 influența criticii cinematografice, deși încă limitată, este in- 
de formare a opiniilor despre film în rindul discutabil în creștere. 

pE. publicului spectator. Aminteam cu acel 

prilej că influența directă a criticii — deși indiscutabil a i, 

în creştere — este încă destul de redusă și limitată la Citeva dovezi: 

anumite categorii de cinefili și că putem vorbi doar 

PRR DO PEP ep Care acopață CHUCA îşi.oraneete @ dispare spiritul «magazinistic» (vedeta și viața ei personală); 


drum de la așa-zisele elite intelectuale spre mase. A f 
@ promovează idei, teme, curente (de exemplu: «noul val», 


«free cinema»); 
@ afirmă regizorul ca autor principal; 


Există însă şi o altfel de influență — indirectă de data 
aceasta — a cărei importanță, judecată după rezultate 
este, cel puţin în condițiile actuale, mult mai mare. E 
vorba de crearea anumitor stări de spirit, a unei anume 


atmosfere. a unor curente de simpatie și interes sau, . . . “i 5 . 
dimpotrivă, de indiferență sau refuz, de formare a unei @ obișnuiește publicul să și judece actrițele nu după frumusețe, 
mentalități, chiar neconsolidate, a publicului, prin inter- ci după talent; 

mediul căreia critica orientează într-o mare măsură 


opțiunile spectatorilor, nu concret în raport cu un film O vestejește producția de valoare strict deconectantă 
sau altul, ci în mod difuz, sub forma unor preferințe sau 
antipatii latente. 


decăți «corecte» (adică validate de public şi de trecerea 
anilor) și mai mult la crearea și promovarea unei anumite 
atmosfere. 

O anchetă releva priza acestei influențe asupra unui 
public restrins ca număr, dar cu un rol hotăritor în arta 
și industria cinematografică; e vorba de creatorii, pro- 
ducătorii şi distribuitorii de filme. În rindul acestora, 
critica a reușit să impună anumite idei-forță și anumite 
mituri, să creeze o agitație deseori pozitivă în jurul unor 
teme și a unor procedee de a vedea și filma lumea, să 
promoveze numele cîtorva regizori de talent (şi, în mai 
mică măsură și a unor actori), să lanseze unele mode. 
Ca să ne mulțumim doar cu două exemple, impunerea 
«noului val» francez şi a «free cinema»-ului britanic 
s-a datorat în bună măsură presiunii criticii. Desigur, 
în condiţiile capitalismului, asemenea presiuni nu pot 
fi operaționale şi de durată,dacă nu corespund şi unui 
minim succes de casă (deși critica a determinat uneori 
producția să meargă — pentru o scurtă perioadă — și 
contra curentului). 


Un film desființat de critică, un film adulat de public 
(«O floare şi doi grădinari») 


A judeca după talent, 
nu după frumuseţe 


Dar cimpul specific în care se manifestă influența in- 
directă a criticii cinematografice este, bineînțeles, cel 
al publicului larg. Nu interesează aici dacă această 
influență este pozitivă sau negativă, ci doar faptul că 


sondaj 


în cine-univers 


atmosfera 


ea a determinat şi determină mutații insemnate în gustul 
și opiniile publicului. 


Este, probabil, un fenomen pozitiv, faptul că treptat 
interesul publicului se deplasează de la actori spre re- 
gizori, consideraţi drept adevărații autori ai filmelor, că 
astăzi chiar cei mai nesofisticați spectatori vorbesc 
despre «Păsările» ca despre un film de Hitchcock şi nu 
ca despre un film cu Rod Taylor (de altfel, actor exce- 
lent). O asemenea situaţie este rezultatul unei acțiuni 
indelungate și persistente a criticii. 


Tot criticii i se datorează și promovarea anumitor 
valori intelectuale, însoțită și de o oarecare abando- 
nare a unor preterințe altădată populare. Spectatorii 
se obişnuiesc tot mai mult, de pildă, să judece actrițele 
după talent și nu după frumuseţe (ba chiar să urmeze 
moda — lansată tot de critică — a exaltării artistelor ne- 
frumoase), să nu dea unor filme, de altfel frecventate, 
cum ar fi de pildă supraproducțiile istorico-mitologice 
sau dramoletele muzicale, mai mult decit o valoare de- 
conectantă. E semnificativ că atunci cind sint invitați să 
facă clasificări valorice ale filmelor vizionate, specta- 
torii nu trec de obicei pe primele locuri filmele care au- 
tost cele mai trecventate. Cutare,care a tost de trei ori la 
«O floare şi doi grădinari», nu-i trece pe lista filmelor de 
talitate. Este in această reacție și o bună doză de sno- 
bism, cultivată cu sau fără voie de către critică, prin cre- 
area unei atmosfere în care spectatorul simplu se je- 
nează să-și mărturisească preferințele autentice și se 
simte obligat să se declare adeptul unei arte «elevate». 
Dar un asemenea snobism nu are numai consecințe 
negative, el este obiectiv şi o treaptă urcată, cu mai pu- 
țină plăcere, spre familiarizarea cu valorile culturale. 


Consecințe importante are şi faptul că activitatea cri- 
tică instituționalizată influențează factorii intermediari 
(presă, radio, televiziune, ca şi așa-numiții în sociologia 
contemporană, lideri de opinie, persoane care în micile 
grupuri sociale stabile sau instabile, focalizează şi ex 
primă părerile difuze ale colectivului), prin care ideile 
opțiunile se răspindesc în mase. 


În sfirşit, influenţa difuză a criticii contribuie la crea 
rea unui limbaj propriu comentării actului cinematogra- 
fic, limbaj care prin intermediul mijloacelor de comuni- 
care de masă se extinde în pături tot mai largi, inclusiv 
in acelea care nu practică în mod curent exerciţiul critic 
în materie de artă. Or, existența unui asemenea limbaj 
determină, cum e şi firesc, mutații corespunzătoare în 
modul de a gindi. 


Desigur, toate cele arătate mai sus sint simple consi- 
derente generale; în practică, ponderea reală a criticii — 
acționind direct sau indirect — depinde de o sumă de 
condiții concrete, ea fiind, de pildă, în țări în care con- 
strucția politică, socială, culturală este rodul unei acti- 
vității conștiente și orientate, mult deasupra mediei 
generale. 


Un film susținut de critică, dar greu acceptat 
de public («Hiroşima, dragostea mea») 


O coincidență fericită: un film apreciat de 
critică. un film iubit de public («Păsările») 


H. DONA 


asociația cineaştilor 


Orașul Pitești a fost gazda unor cineaşti 
de prestigiu,care s-au întreținut cu publicul 
cinefil pe diverse teme privind arta cinema- 
tografică. La întilnirile de la Casa de cul- 
tură a sindicatelor, de la Uzina de auto 
turisme şi de la Casa de cultură a studenți- 
lor, Francisc Munteanu, vicepreședinte 
al Asociaţiei cineaștilor, și compozitorul 
Temistocle Popa au răspuns la întrebările 
gazdelor și apoi au prezentat în premieră 
episodul al zecelea, color, pe 35 mm, din 
filmul «Pistruiatul». 


O contribuție deosebită au adus 
cineaștii la reușita festivalului culturii 
brăilene. ia gala filmului de animaţie, 
realizatorii Gheorghe Sibianu, lon Truică 
și Constantin Isculescu au prezentat peli- 
culele «Galaxie», «Formica», «Puiul» şi 
«Prostia omenească». Citeva zile mai tir- 


În sfîrşit... 


ziu, regizorul Haralambie Boroș și actorii 
Ilarion Ciobanu, Paula Chiuaru şi Marieta 
Luca au fost prezentaţi spectatorilor brăi- 
leni cu prilejul galei filmului «Capcana» 
și al reluării filmului de scurt metraj «Poli- 
tică cu delicatese». Ambele întilniri au 
fost precedate de discuții, cineaștii răs- 
punzind la întrebările puse de către specta- 
tori. 


La clubul uzinelor Republica, regizorul 
Haralambie Boroş s-a intilnit cu tinerii 
muncitori cinefili cărora le-a prezentat, 
în reluare, filmul «Afacerea Protar». Criti- 
cul lon Mihu a vorbit despre «Modalităţi 
de ecranizare a operelor literare». 


La Casa de cultură a sectorului opt din 
Capitală, în sala clubului «Înfrăţirea între 


popoare», s-a deschis un nou cineclub 
sub îndrumarea regizorului Dinu Cocea. 
Programul cuprinde atit activități de 
creație cit și de cultură cinematografică 
vizionări, cicluri de conferinte din istoria 
cinematografului, intilniri cu  cineaștii 
profesionişti. 
a 


În cadrul înțelegerii privind colaborarea 
dintre ACIN şi Uniunea lucrătorilor din 
cinematografie și televiziune din R.D.G,, 
o delegație de cineaști români, compusă 
din Francisc Munteanu, vicepreședinte al 
Asociaţiei cineaștilor, Manole Marcus, 
președintele secției de regie și scriitorul 
Petre Sălcudeanu,au fost oaspeții orașu- 
lui Berlin, unde au Întreprins un util schimb 
de experiență și documentare. Cu acest 
prilej, ei au prezentat colegilor germani 
două dintre noile producţii ale studioului 
«Bucureşti»: «Capcana» și «Pistruiatul» 


S 
O delegație a Uniunii cineaștilor din 
Uniunea Sovietică, compusă din Grigori 
Mariamov, secretar al Uniunii și artistul 
poporului, Serghei Gherasimov, a vizita! 


tara noastră. Oaspeţii au avut discuţii 
profesionale cu membri din conducerea 
Asociaţiei noastre și au vizionat mai 
multe filme românești. 


În ultimul timp, au avut loc ședinte 
de lucru ale secţiilor regie, scenografie, 
animaţie şi critică. S-au discutat proble- 
mele curente ale secțiilor şi planurile de 
lucru pentru primele şase luni ale anului. 


În sfirşit, o veste mult așteptată de către 
publicul cinefil din Capitală: prima sală 
de la complexul «Casa filmului» a intrat 
în funcțiune. Au avut loc, în bune condi- 
țiuni tehnice, primele ședințe de docu- 
mentare ale membrilor ACIN și Casei 
filmului. În scurt timp, aici se vor organiza 
vizionări speciale pentru întreprinderi și 
instituții; pentru iubitori ai filmului, pe 
bază de abonamente, se vor prezenta 
programe compuse din cele mai bune 
producții ale repertoriului românesc și 
universal. 


idoli 
de ieri 
şi de azi 


În ultimele zile ale Festivalului internaţional al filmului 
de la Londra, organizatorii ne-au rezervat o surpriză pe 
care am aplaudat-o așa cum se cuvenea. Cel mai recent 
film al Katharinei Hepburn — ecranizarea după piesa lui 
Tennessee Williams, «Menajeria de sticlă» — era prezen- 
tat în premieră mondială. Filmările avuseseră loc chiar la 


Londra și,cu acest prilej, marea actriță americană a acordat 


tAm ajuns vedetă inainte să știu ce în- 

seamnă să fii vedetă. Atunci, nu am avut 

incotro şi a trebuit să învăţ cum să mă 

port ca o vedetă. Primul lucru pe care 

trebuie să-l deprinzi este ca nimeni, ni- 

ciodată, să nu-și dea seama cit iți este 
de frică. Trebuie să pari întotdeauna stăpin pe tine. Să 
pari doar. Chiar dacă în sufletul tău mori de spaimă, și 
vă asigur, sint o mulțime de trucuri pe care le poți invăța 
pentru a te stăpini. 

Cred că fiecare dintre noi venim din locul unde ne-am 
nascut, in marile oraşe, cu o anume zestre de calități. 
Aceste calități nu durează însă o veşnicie. Cind pentru 
prima dată ajungi la oraș şi iei contact cu o altă lume 
fiecare vrea să ți le cumpere; tu trebuie să fii insă foarte 


«Cu cît eşti mai extraordinar, cu atit e nevoic 
să fii mai temperat» («Nebuna din Chaillot») 


Cu cît înaintezi în vîrstă, 
cu atit 
ți se dezvoltă 
mai mult 


simțul ridicolului 
Şi vezi 
partea comică a lucrurilor 


zgircit cu zestrea ta, să gindeşti bine cui, cit şi ce vinzi. 
Altfel te poți trezi intr-o zi că bagajele tale s-au golit și 
că nu mai ai cu ce să le umpli la loc; și că inocenţa ta 
sau cea pe care credeai că o are lumea, nu mai există 
şi nu ai cu ce să le înlocuiești. Am râmas pină astăzi 
legată de locul unde m-am născut. Pot spune că încă 
mai trăiesc acolo. De acolo am pornit şi acolo vreau să 
fiu îngropată. Gindul ăsta îmi dă putere. Majoritatea 
oamenilor îşi taie rădăcinile originare. Dar eu am încă 
rădăcinile puternic înfipte în pămîntul unde m-am născut. 
Acest sentiment se întilnește foarte rar în lumea noastră 
a actorilor. 


„o ENE ei Na ABE aT e BINE CPR E TI IE 
Inceputul 


Am debutat cu George Cukor. Era în 1932, cind am 
jucat în «Legea divorțului». Aveam un rol bun. Kit Cor- 
nell l-a jucat și a urcat pe firmamentul stelelor de cinema. 
Meggie Albanesi l-a jucat și a ajuns și ea imediat o stea. 
Era un rol mare, de o excepțională tensiune tragică. 

Pot spune că am avut noroc; am dat patru lovituri 
într-un singur an. Așa că mi-am creat de la bun început 
o platformă solidă pe care mă puteam sprijini: «Legea 
divorțului», «Cele patru fiice ale doctorului March», «În 
pragul gloriei» (Premiul «Oscar» și Premiul «Academy») 
și «Christopher Strong». Patru roluri, pe care azi le-aș 
numi de «ingenue cu personalitate», erau ceva mai mult 
decit să interpretezi o simplă ingenuă, pentru că iți 
jadeau prilejul să joci. 

O mulțime dintre filmele pe care le-am făcut atunci, 
la început, se lucrau în doar 17 zile sau în maximum patru 
săptămini. «În pragul gloriei» a fost făcut în 17 zile. 
«Cele patru fiice ale doctorului March», în cinci săptă- 
mini și jumătate. Pe vremea aceea era foarte mult. Era 
nevoie de o concentrare maximă. Dar să nu credeți că 
lucram mai mult decit programul obișnuit. Întotdeauna 
plecam de pe platou la ora 5 și jumătate după amiaza. 
Lowell Sherman, regizorul filmului, se considera epuizat, 
deşi lucra doar de la 9 dimineaţa la 5 și jumătate după 
amiaza. Acum atmosfera e cu totul alta. Se lucrează 
lent. Dacă cineva vine să te cheme la telefon, te duci; 
dacă te întrerupe ca să te întrebe ce vrei să măninci la 
cină, tu-i spui: «stai o clipă să văd meniul». Dar pe vre- 
mea cind aveai doar trei săptămini la dispoziție pentru 
un film, spuneai: «Dă-l dracului de telefon și nu-mi pasă 
ce măninc.» 


„N TEO a LA a 27 7 IRI AL AFTER PIEPT TE 
Mary, regina Scotiei 


Era în 1936 și, după atiția ani,pot spune că a fost un rol 


un interviu suplimentului duminical al ziarului «Times». 
După 42 de ani de creație cinematografică și teatrală 
(aproape 50 de filme și 3 premii Oscar) Katharine Hepburn 
face, cu modestie și luciditate, cu inteligență și autoironie. 
un bilanț al carierei sale. Este, credem, pentru mulți, o 
lecție de ceea ce înseamnă să fii cu adevărat o mare actriță. 


Adina DARIAN 


mizerabil. Atunci mi-a plăcut să lucrez cu Jack Ford, 
eram foarte buni prieteni, dar el era la fel de nepotrivit 
ca regizor pentru acest film, pe cit eram eu, ca actriță, 
pentru rolul reginei Scoției. Mi-ar fi plăcut să interpre- 
tez pe Elisabeth. Ea, da, era un personaj fascinant. Dar 
Mary mă scotea din sărite. 


ARE RUTE LED De DEEP DID alia 2 a ZO ac DONA ANNEI BORA 
Filme clasice 

FRIA ITI DOE, ai Or Dati PEPE 27 II A E IEEE, AT 
A urmat o perioadă cind am jucat în citeva filme foarte 

proaste, deși, intre timp, ele au devenit clasice. Îmi amin- 

tesc, de pildă, de «Sylvia Scarlett» Scriam In jurnalul 

meu: «Filmul ăsta n-are rost şi mă întreb cum de George 

Cukor nu-și dă seama de asta». 


«Un rol istoric, într-o dispută istorică» 
«Leul în iarnă» ) 


„Toate actrițele care au jucat acest rol 
au ajuns vedete“ („Legea divorțului“) 


Aveam un salariu foarte bun şi filmările duraseră o 
grămadă de timp. Rolul meu era important. Cred 
că filmul a costat cam, un milion de dolari și pînă 
la urmă nu a putut scoate mai mult de jumătate 
de milion de dolari, așa că pierderea a fost substan- 
țială. La premieră stăteam alături de Nathalie 
Paley, care avea și ea un rol în film. Erau cîteva:luc- 
ruri pe care noi le socotisem foarte nostime la fil- 
“mare. La un moment dat îmi tundeam părul și in- 
terpretam un băiat. Era și o echipă talentată — 
Cary Grant, Teddy Gwenn și cu mine eram trei 
vagabonzi rătăcind: prin lume, Dar la premieră, 
cînd filmul a început să ruleze și eu aveam prima 
replică caraghioasă, nimeni n-a ris. Nathalie m-a 
întrebat: „Ascultă Kate, de ce nu rîde nimeni?“ 
Eu i-am răspuns: „Pentru că nu se distrează“. În 
sfirșit, apăream într-un prim-plen enorm recitînd, 
în întregime, un poem de Edna St. Vincent Millay. 
În acel moment, grupuri, grupuri de oameni s-au 
ridicat și au părăsit sala. M-am retras la toaletă 
fără să dau mîna cu nimeni, evitînd orice comenta- 
riu. Acolo am întîlnit o femeie care se uita plicti- 
sită în tavan. Am întrebat-o surîzător: „Te-a făcut 
praf filmul ăsta?“ S-a uitat la mine. Nici măcar nu 
s-a ostenit să-mi răspundă. 

În seara aceea ne-am dus cu toții acasă la George 
Cukor să bem un pahar cu producătorul Pandro 
Borman. Într-un fel, ne socoteam vinovaţi față de 
el; ca să îndreptăm lucrurile, ne-am simţit obligaţi 
să-i promitem că vom face un alt film pentru el, 
pe gratis. Dar Pandro, dîndu-și seama că dezastrul 
era evident, ne-a răspuns: „Nu vreau să mai fac nici 
un film cu vreunul din voi“. 


Intoarcerea 


Cariera mea părea să se apropie de sfîrșit. Nu 
mai găseam de lucru nici cît să cîştig un ban pen- 
tru un cornet de semințe. Făcusem o mulți- 
me de filme proaste și pur și simplu nimeni nu-mi 
propunea nici un contract. Așa că, atunci cînd m-am 
întors la New York şi mi s-a dat să joc în piesa 
„Philaldephia Story“, l-am rugat pe autor, Phil 
Barett, să schimbe începutul rolului pe care mi-l 
destinase și care avea o intrare senzațională, Sim- 
team că n-am să rezist și am să mor. L-am rugat 
să-mi scrie o scenă plictisitoare, care să mă arate 
meschină şi răutăcioasă, așa cum mă știa publicul, 
ca nu cumva să aibă impresia că vreau să-l trag pe 
sfoară. Doream să fiu la fel de antipatică cum se 
obișnuise el să mă vadă. Autorul m-a ascultat. 
mi făceam intrarea în scenă arțăgoasă, făcînd scan- 
dal pentru un cadou de nuntă și apoi plecam. 
Erick Charell era în sală. La sfirșit a venit să mă 
vadă și mi-a spus că i-a fost teribil de frică, pentru că 
știa că apariția aceasta era foarte importantă pentru 
mine: „Dar tu ai intrat și parcă ai scuipat pe toată 
lumea în față, pe urmă ai părăsit scena și mi-am 
zis: Bravo, Kate, ești la fel de dispreţuitoare și de 
tăioasă ca întotdeauna!“ 

Citeodată este foarte periculos să știi că publi- 
cul te iubește pentru că vrei atunci să fii și mai cu- 
ceritoare și, încet, încet, te lași furată de această 
concesie și te simţi obligată să fii și mai firească și 
iată cum și din firesc se poate naște un fel de 
manierism.... 9 


„Regina africană“ 


Filmam în 1951 în Africa, în Congo — peatunci 
colonie belgiană, în apropiere de Ponteville. Fil- 
masem prima scenă în care îl îngropasem pe Ro- 
bert Morley. În dimineața următoare, John Hus- 
ton a venit foarte vesel la cabana în care locuiam. 
l-am tăiat-o scurt: „Sper că nu ţi-ai pus în cap să 
lei breakfast-ul cu mine în fiecare dimineață. Mie 
îmi place să mănînc singură“. Mi-a răspuns: „Nu, a 
nu, Am venit doar pentru o clipă”, 


pă ata 


Ştiţi cu toţii că am o față cam galbenă și tenul 
pătat,, un maxilar foarte, puternic, colțurile gurii 
coborite și cînd stau șerioasă am o figură cam sinis- 
tră. Dacă pot să zimbesc, am, ce-i drept, dinţi fru- 
moși şi pot să înveselesc pe cei din jurul meu. John 
s-a așezat lîngă mine și. mi-a spus doar atit: „Ai 
văzut-o vreodată pe doamna Roosevelt vizitind 
soldaţii în spitale?” l-am răspuns că da. O văzusem 
la cinema, Atunci mi-a spus: „Bine. Gindește-te 
la regina ăfricapă ca la o doamnă Roosevelt" — şi 
a plecat, af a 

Ei bine, trebuie să vă spun că a fost cea mai in- 
teligentă indicație de regie pe care am primit-o. 
Cum era o femeie foarte urîtă, Eleanor Roosevelt 
ridea tot timpul. Asta am făcut și eu. Pot spune 
că tot filmul Huston nu mi-a mai dat nici o altă 
indicație, şi nici, n-a mai fost nevoie. O găsise pe 
cea mai potrivită. ` 

Cred că unul-din lucrurile cele mai inteligente 
pe care le-am făcut în cariera mea este de a fi ales 
întotdeauna regizori cu o mare pârsonalitate, 
foarte siguri în opțiunile lor, care ştiu ce le 
place şi ce nu le place, Un bun actor tinde întotdeae 


SA 


„Trebuia doar să zîmbese c 


mările. Știu că mulţi nu acceptă părerea asta, dar 
eu zic că acesta este adevărul. Bineînţeles, cu con- 
diția ca regizorul să fie cel puţin la fel de bun ca 
actorul. 


Regizorii 
AZ FRED RI PE POPI DE T NR RE ESEIST 

Ori de cîte ori am lucrat cu un regizor pe care 
puteam să-l domin — și am cunoscut destui, din 
aceștia, deși n-am să je pomenesc numele — sus 
feream, Şliam atunci Că eu trebuie să conduc jo- 
cul, şi mă durea și mai mult pentru mine decît 
pentru el, pentru că era limpede că am să fac un 
rol prost. Pentru mine plăcerea de a domina pe 
cei din jur era șieste irezistibilă; am o mare enere 
gie şi găsesc în asta o imensă plăcere. Numai că res 
zultatul ărtistic era de obicei lamentabil. 

Altă dată, pentru că de fapt în adîncul sufletu= 
tui meu sînt foarte blindă, mă luptam ca să fac 
ceea ce regizorul cel prost voia, în speranţa că pină 
la urmă își va da seama că nu avea dreptate. Numai 
că, nu prea se întimpla așa. 


zi Tina 


a doamna Roosevelt...“ 


(„Regina africană“) 


„La Londra, doar în cimitire 
mai poți merge cu bicicleta“ 


una să se pună în valoare mai mult decît trebuie; 
și cu cît eşti mai extraordinar ca actor, cu atit ai 
mai multă nevoie să fii strunit. Foarte rar e nevoie 
într-un spectacol să împingi un actor să facă mai 
mult, și foarte des eşti obligat să-l frînezi. Eu nu 
cred că un actor poate face regia unui film la fel 
de bine ca un regizor care dirijează din afară fil- 


Anthony Harvey e un regizor foarte sigur pe 
el și nu pierde niciodată privirea de ansamblu, asu- 
pra filmului. Experienţa sa de monteur îl face să 
știe cu exactitate cîți metri de film trebuie să tra= 
gă pentru o scenă. Lucru pe care nici un actor nu-l 
poate ști. Eu pot da sugestii excelente pentru o 
scenă comică, dar nu pot să am o părere despre film 
în ansamblul său, pentru că actorul nu se poate 
privi pe sine ca făcînd parte dintr-un ansamblu. 
În general, Anthony şi cu mine avem același simţ al 
ritmului şi al comicului și nutresc o reală simpatie 
pentru felul lui de a gîndi și, la rîndul lui, el pen= 
tru mine — așa încît era o experiență plăcută să 
lucrăm împreună, Eu am o voce puternică și sînt 
o persoană căreia-i cam place să se impună, și 
treaba asta pe el îl deranja tineori. La rîndul lui, 
Anthony obținea cîteodată ceea ce voia, purtin= 
du-se destul de urît. Pot spune deci că, în ceea 
ce privește relația regizor-artor, noi doi făceam 
o pereche ideală, 

Desigur, se întîmpla ca el să vadă o situație 
în tragic, cînd mie mi se părea de-a dreptul comică, 
Dar asta numai din pricina diferenței de vîrstă 
dintre noi. Eu sînt mult mai mare decit el. Și cu 
cît îmbătrinești, cu atîta ţi se dezvoltă simţul ri- 
dicolului și. vezi partea comică a lucrurilor, Eşti 
nevoit să procedezi așa. Pe măsură ce te îndrepţi 
către întuneric, trebuie să rizi mai mult, 


Actorii 
DE 


N-aș putea spune că sînt prea disciplinată din 
fire, dar îmi place să muncesc și întotdeauna ve- 
neam pe platou cu rolul repetat şi cu textul 
învățat. Cind aud pe cineva spunînd „nu 
pot să învăţ textul pînă ce hu ştiu pe unde trebuie 
să umblu" — mi se pare complet stupid. De ce 
trebuie să înveți traseul într-un decor, dacă nu 
ştii ce ai de spus? E stupid. Cred că treaba actorului 
e să înveţe piesa. Atunci, pentru numele lui dum- 
nezeu, mai bine s-o învețe înainte:să intre în scenă, 
E poate interesant de știut că ori de cîte ori am 
filmat cu Spencer, niciodată, absolut niciodată, nu 
am repetat înainte de a filma. Nu sînt de acord că 
soarta unui film se hotărăște în primele zile de lù- 
cru. Cu Spencer Tracy aveam mari discuţii în aceas- 
tă privinţă. E! spunea că primele două-scene fil- 
mate hotărăsc întreg rolul, și toată lumea era de 


e a 


37 


rea. A 


ge 


A 


Katharine Hepburn 


părerea lui. Eu cred însă că poți să începi prost şi 
să te îndrepți abia la scena a 23-a... 


Dramaturgii 


În ultima vreme am ajuns din ce în ce mai mult 
fa concluzia că actorul nu este cel mai important 
argument într-un spectacol. Este poate ceașca, 
dar în nici un caz nu este ceaiul. În privinţa asta 
n-am nici un dubiu. Dacă ceaiul e prost, porţelanul 
din care e făcută -ceașca nu mai contează. E un ade- 
văr valabil și pentru teatru şi pentru film. Dacă 
eşti un actor foarte inteligent şi foarte talentat, 
cred că uneori poţi să înviorezi o partitură proastă 
în așa fel încît să pară bună. Dar dacă vrei ca rolul 
să te slujească, să te pună în valoare în aşa fel în- 
cît să dea strălucire. interpretării tale, cine trebuie 
să te ajute este numai şi numai scriitorul. Drama- 
turgul Alan Lerner, scenaristul filmului „Coco“ 
(inspirat din viața celebrei modeliste franceze Coco 
Chanel — -n.n.), a fost criticat, dar filmul a avut 
mare succes iar pe mine m-a înfățișat ca pe o fe- 
meie extraordinară. Lumea îmi spunea: „O, dar 
eşti chiar tu“. Şi nu eram eu. Era Alan Lerner. 
Era scriitorul. Privind înapoi la întreaga mea ca- 
rieră, pot spune că, atunci cînd un rol a fost prost 


la urmă a capitulat. Mi-a spus că nu știe cum să 
scoată un ro! pentru mine din povestea asta. 

A venit apoi rîndul lui Hugh Wheeler să încer- 
ce cîteva variante de ecranizare, apoi Jay Allen, 
apoi, din păcate, am lucrat eu însămi destul de 
mult timp, aproape opt luni, pînă în februarie 
'72, la scenariu. 

În sfîrşit, l-am considerat pus la punct şi s-a 
definitivat distribuția. S-au făcut costumele. În 
zece zile urmau să înceapă filmările, cînd, într-o 
marţi seară, primesc un telefon de la James Aubrey, 
reprezentantul casei producătoare Metro Gold- 
wyn Mayer: „Kate, ne-am hotărît să adoptăm o 
altă variantă a scenariului“ — și mi-a vorbit de 
o altă variantă, la care, deși lucrasem, nu-mi plăcea 
deloc. În loc să-i spun: „Dracu' să te ia, cu cine 
crezi că vorbeşti?" i-am răspuns pe un ton foarte 
liniștit: — „În aceste condiţii nu sînt dispusă să 
accept!" Cred că i-am vorbit foarte frumos pentru 
că mi-am dat seama că făcuse comanda prin centrală 
şi telefonista asculta. Atunci mi-a menţionat o 
altă variantă a scenariului, iar eu i-am răspuns din 
nou că nici pe asta n-o puteam accepta. A urmat 
o pauză lungă, după care mi-a spus: „Bine, atunci 
vom alege pe cea pe care o vrei tu. Şi a continuat 
cu mare grijă: „Cred...“ O altă pauză... 
„Şi Metro crede... și eu sînt de acord cu ei.... că 
ar fi mai bine...“ 

În ziua următoare, impresarul meu a fost în- 
ştiințat că eu refuzasem rolul. Vă daţi seama că nici- 
odată n-aș fi putut refuza un rol cu 10 zile înain- 
te de începerea filmărilor. Consider acest lucru o 


„Cu Spencer nu repetam niciodată...“ 
(Katharine Hepburn și Spencer Tracy) 


scris, niciodată n-am reușit să fiu altfel decît foarte 
plictisitoare şi foarte proastă. 


EDERSE 27 UER A ai PD AER e RATE e PRE E 
Coco 
PER I T OE ID AOSE ES EA DIGEST NENE EA À 


Nu eram prea sigură dacă trebuia să accept 
sau să refuz acest rol. Coco Chanel era o femeie 
mondenă, o personalitate cu totul senzațională 
şi era cunoscută de toată lumea, iar eu mă vedeam 
mai degrabă ca o fată de la ţară. Îmi plăcuse scena- 
riul, dar știam că n-am să fiu în stare să interpre- 
tez rolul dacă nu o cunosc pe Coco şi dacă ea n-o 
să-mi placă mie ca persoană. Alan Lerner a insistat 
să o cunosc și, în cele din urmă, ne-am dus la ea. în 
fața mea se afla o bătrinică înspăimîntată, tremu- 
rîndă. Cred că efortul de a părea mereu isteaţă, 
plină de calități, atrăgătoare, o obosise. Cînd am 
întîlnit-o avea 87 de ani. Ne-a invitat la dejun 
iar după aceea să privim colecţia prezentată de ma- 
nechinele ei. Ea s-a retras. Pe neașteptate m-am 
dus după ea, în camera ei. Adormise pe canapea, 
cu pălăria pe cap, cu ochelarii pe nas, îmbrăcată 
— așa cum era — foarte elegant. Dormea buștean. 
Din cînd în .cînd, capul îi cădea pe piept. Nemaie 
pomenită zi! 


„Călătorie cu mătușa mea“ 
RCA TON IC SIRET SE AD: — PARI MSI OR 


Vreţi să ştiţi ce mi s-a întîmplat la acest film? 
Ei bine, am fost concediată. Nu prea ştiu bine de 
ce, dar sigur este că am fost dată afară. Editorul 
îmi trimisese povestea (după romanul lui Gra- 
ham Greene — n.n.). O citisem de cincisprezece 
ori şi îmi fusese cu neputinţă să văd cum dracu' 
ar fi ieșit un rol pentru mine din cartea asta. Era 
în 1972. În cele din urmă i-am spus că nu mă in- 
teresează. George Cukor şi cu Robert Fryer s-au 
hotărit să facă filmul şi m-au chemat. Arthur Lo- 
rentz se pregătea să facă adaptarea cinematogra- 


„fică și am avut cu el vreo 15—20 de niri. Pînă. 


38 


impietate. Atunci am spus: „Mai bine spune-ți-mi 
adevărul că nu m-ați vrut şi m-ați dat afară. Mi-e 
tot una“. Oricum, au angajat-o pe Maggie (Maggie 
Smith — Premiul Oscar'69 pentru „Tinerețea dom- 
nișoarei Broodie“ — n.n.) şi, după 10 sau 12 zile, 
filmau, 

M-am gîndit să-i dau în judecată. Aș fi avut drep- 
tul. Dar m-am răzgîndit; ar însemna să trăiesc în 
trecut. Trecutul e ceva foarte plictisitor. Să încerci 
să dovedeşţi că ai fost nedreptăţit sau că nu ai fost 
plătit sau mai știu eu ce. Mi-ar fi luat doi ani. lar 
ca să mă apuc să-l învăţ pe James Aubrey, conducă- 
torul M.G.M., cum să se poarte, nu intră în o- 
bligaţiile mele. 

Poate ar fi trebuit să-i dau în judecată pentru 
că astfel de lucruri nu sînt permise. Dar este foar- 
te greu să te judeci pe tine însuţi. Nu putem şti 
niciodată cît de arțăgoși sîntem. Poate că am fost 
şi eu prea aspră cu el şi nu-mi dădusem seama pen- 
tru că — să vă spun adevărul — credeam că sînt 
Sfinta Caterina. (Acum știu că sînt Sfînta Caterina, 
pentru că nu am primit nici un ban pentru opt luni 
de muncă a cîte 16 ore pe zi.) Aş fi curioasă doar 
să știu de ce am fost dată afară. 

Probabil că George Cukor nu ştia mai mult 
decît mine. Mi-a telefonat şi mi-a spus: „in aceste 
condiții nu mai pot continua“. Dar i-am spus că 
nu are nici un rost să se înece și el dacă eu mă 
înecam. Am fi putut avea nevoie de banii pe care 
urma să-i cîştige. Sintem prieteni foarte buni. 
Aşa că i-am spus că nu-i port ranchiună şi să meara 
gă mai departe. 


„Menajeria de sticlă“ 

De ROE I EIES DOAR EERE 

Piesa lui Tennessee Williams este extraordi- 
nară. În ce mă priveşte, descopăr destul de greu 
virtuțile construcţiei sau ale stilului unei piese 
dacă nu o joc. Dar repetînd în „Menajeria de stie 
clă“, am fost uimită de sensurile ei. Are o construc- 
ţie dramatică strălucită pentru țoate cele patru pera 


sonaje. Este vorba de lupta omului, o luptă dispe- 
rată și curajoasă, împotriva unui destin nefericit. 
Este lupta unei femei, lipsită de educaţie, pe care 
viața a pus-o în situația dea nu avea nici bani, nici 
poziție socială, nici absolut nimic pe lumea asta, 

Piesa a fost filmată o dată cu Gertie Lawrence 
în rolul pe care îl interpretez eu acum; găsesc 
că nu i-au înțeles sensurile. Filmul s-a făcut pe vre- 
mea cînd o mare vedetă nu-şi putea pemite să 
accepte rolul unei bătrîne nenorocite, al unei fiin- 
te disperate. Pe atunci trebuia să dovedești me- 
reu că eşti tînără, atrăgătoare și frumoasă, așa că 
au fost obligaţi să modifice piesa. 

Pentru noi „Menajeria de sticlă“ s-a dovedit 
a fi un scenariu ideal. Am făcut filmul în numai trei 
săptămîni şi jumătate. Ceva nemaipomenit pentru 
un regizor ca Anthony Harvey, care s-a format 
în timpurile astea cînd pe platouri se lucrează 
relaxat. E mult mai bine să lucrezi repede, sub 
presiune. N-ai răgaz să vezi probleme acolo 
unde nu sînt. 


Am o fire fericită 


Îmi place să fac lumea să rîdă. Îmi place ca per- 
soana mea să se afle în centrul interesului. Îmi pla- 
ce să-i fac pe toţi să se ocupe de mine, pentru că 
atunci cînd ești preocupat, viața ţi se pare mai 
uşoară. În asta constă şi bucuria de a citi sau 
de a merge cu bicicleta, la Wimbledon Common 
de pildă, unde din suta-n-suta de metri e scris: 
„interzis să mergi cu bicicleta”. (Acum, în Londra, 
doar în cimitire mai ai dreptul să mergi cu bicie 
cleta. Pînă acum am fost dată afară din cel puţin 
patru parcuri.) 

Am o fire fericită. Şi mi-a fost de mare ajutor. 
Aşa am fost educată de cînd eram copil. Dacă ta- 
ta spunea: „De ce ai o privire atît de acră?“ — 
şi eu îi răspundeam că mă simt prost, el riposta: 
„Du-te în odaia ta și stai acolo pînă îţi trece, ca să 
nu indispui toată lumea cu mutra astal” Așa am 
fost eu crescută, 


Astăzi, o mulţime de oameni, de toate vîrstele, 
se simt singuri, părăsiți, neînţeleși. Dacă teatrul 
poate să-i ajute să se identifice cu ei înşişi, să le 
aducă o. rază de speranţă, să-i facă să tindă spre 
înălțimi, atunci cred că actorul şi-a atins menirea. 
E fantastic să spui fiecăruia: „şi tu poți face ca 
mine“, „totul e posibil dacă vrei!“ Întotdeauna m-au 
fascinat acele caractere care la început păreau în- 
frînte, iar apoi, dintr-o dată, se regăseau. Niciodată 
nu m-am împăcat cu oamenii care spun că e inu- 
til să speri, să munceşti sau să realizezi ceva dacă 
tot ai să mori într-o zi, Este o mentalitate depre- 
sivă și greșită. Este un fel cu totul greșit de a 
gîndi și de a (răi. În același timp este o mentali-! 
tate la îndemîna celor care trăiesc astăzi în ciudata 
noastră civilizație care, pe măsură ce se moderni-! 
zează, devine tot mai dificilă, pune din ce în ce mai 
multe probleme, e biîntuită de tot mai multe cri- 
ze, Viața e totuşi un dar nepreţuit, şi cred că de- 
seori nu izbutim pentru că, de fapt, sîntem niște 
răsfățați şi nu ştim prea bine ceea ce trebuie să 
vrem şi ceea ce trebuie să facem. Cred că lecțiile 
de viață din moși-strămoși sînt mai sănătoase şi 
nu trebuie să le uităm, 


„Risul, un antidot universal“ 
(în... viața de toate zilele 


Într-o duminică sea- 
ra, să tot fi trecut de 


nema atunci vreo trei-pa- 
, tru înghețuri și dez- 
gheţuri (ah, . derdelu- 


șurile!), mă jucam pe 
la butoane. Era, dacă nu mă înşel, 
cam aceeași zi în care un muzician 
celebru ne asigura cu zimbetul pe 
buze, "într-un _teleinterviu matinal, 
că butoanele acestea — cel puţin în 
muzică — vor deveni într-o zi mult 
mai importante decît muzica însăși, 
dacă nu cumva au și devenit. Pentru 
mine — deși ştiu foarte bine, cum 
ştim cu toţii, că o apăsare de buton 
a însemnat și noaptea Hiroșimei şi 
lumina zborului spre Lună— pentru 
mine, deci, jocul de-a butoanele a ră- 


Daniela a crescut. 
Aşchiuţă n-are vîrstă 


mas şi va rămîne joc, în sensul cel mal 
pur şi mai copilăresc al cuvîntului. 
Tocmai de aceea, cînd mă zgirie, de 
pildă, cîte un interpret de muzică 
ușoară pe micile ecrane, îi răpesc 
imediat vocea (pe care tot n-o are), 
lăsîndu-i să circule doar buzele, și 
îl fac om cu ajutorul altui buton 
— ce sincronizări perfecte ies cîte- 
odată| — de la un alt aparat, mai 
puţin vizual, dar deloc afon. Sau, 
tocmai de aceea, cînd mă supără 
de-a binelea o emisiune anostă, ori- 
care ar fi ea, apăs brusc pe toate bu- 
toanele (şi de sunet, și de imagine, 
și de curent), nu neapărat pe ideea 
că „destul cu jocurile!“, și deschid o 
carte. La acest „capitol“, triumful bu- 
toanelor este încă destul de departe... 

În seara despre care vorbeam, jo- 
cul era mai altfel și mai terestru, 
Vroiam „pur și simplu“ să privesc 
fața nevăzută a lucrurilor, să verific 
cum își petrec serile „telespecta- 
torii privilegiați“, adică aceia care 
au posibilitatea să umble la butoane 
şi la programe — unu-doi, unu-doi..., 
într-o duminică oarecare, seara, deci 
într-un  telesfiîrșit de săptămînă 
stricto sensu, la ceasul în care 
„dincoace“ urma să fie un reportaj 
al săptămînii (pe care, oricum, 
voiam să-l urmăresc, pentru că 
am încredere în priceperea și talentul 
de reporter al autoarei, Carmen Du- 


mitrescu). Îmi cer scuze faţă de 
reporter, butoanele sînt de vină, 
în. seara aceea nu i-am mai 
mai văzut emisiunea. Din simplul 


motiv că dincolo, pe programul ce- 
lălalt apăruse — neanunțat, nedumerit 
şi acaparant — „George”. Pentru cei 
care nu știu nici acum cine este Geor- 
ge (deși nu cred să mai fie prea mulţi 


oo | Yee 


telesfîrşit de.săptăminaă 


Copil 


w ç ma 


arii 


1001 de seri. 

Dar niciuna cu Creangă. 
Niciuna cu Ispirescu, 

Nu-i păcat? 


3 


lurie Darie: un cumulard de talente 


despre care am vorbit prea puțin (cu Mihaela) 


din aceștia), ar fi de spus că George 
este un exemplar canin, de toată 
frumuseţea, imens, superb și înţele- 
gător, care și-a asumat, printre alte 
misiuni, şi responsabilitatea unui se- 
rial „de program doi”... De ce „de 
program doi"? Asta ar fi, realmente, 
o întrebare, dar la cîte întrebări nu 
s-a răspuns încă, cu toate eforturile 
cursive ale lui lon Petru, cel însoţit 
mereu de butoane, astronomi, ma- 
tematicieni, geologi, fizicieni şi căr- 
turari, într-o neîntreruptă competi- 
ție cu butoanele timpului. George 
acesta, pe care nu se putea să nu-l 
îndrăgim cu toţii, mici şi mari, copii şi 
copii, aapărut, e drept, după ora tra- 
diționalului „noapte bună, copii“, dar 
cîte mari bucurii ale -copilăriei nu au 
farmecul captivant al „orelor inter- 
zise"?... Ca să nu mai vorbim de su- 
per-bucuriile contemporane ale mi- 


Ce vă doare? 


Un nou gen de consultații medi- 
cale pe videocasete a fost expe- 
rimentat la un spital din Londra. 
Medicul înregistrează pe film toa- 
te întrebările pe care doreşte 
să le pună pacientului. Acesta 
trebuie să apese pe unul din cele 
trei butoane care înseamnă „da“, 
„nu“ şi „repetați întrebarea". 
Prin noua metodă se cîştigă timp 
şi se obține o mai mare sinceri- 
tate din partea bolnavului, mai 
puțin jenat cînd „întrebările deli- 
cate" sint puse de o maşină! 


cilor telespectatori, acelea de fa 
„ora“ lui Mannix, devenită, clar, 
„ora lui Columbo", după cum a de- 
monstrat-o minunatul copil al seco- 
lului nostru, R.C., într-un „tele- 
eveniment” de învățat pe de rost şi 
de ținut minte toată viața, aşa cum 
dintr-o altă copilărie ne-a rămas multo- 
ra ecoul „versurilor“ clasice „ala bala 
portocala" (A propos de jocuri, treceţi 
din cînd în cînd podul Grant, prieteni, 
este acolo o scufiță roșie cuminte și 
curajoasă, căreia unii îi mai spun şi 
Rodica Mandache, și mai este o vul- 
pe superb de şireată, Olga Bucă- 
taru, mergeţi să le vedeţi, să le as- 
cultați ariile, merită, nu vă mulţu- 
miți cu „scufița cu trei iezi“, asta e 
o altă poveste, cineva a umblat la 
butoane...) 


Moliere, rîs şi plins 


Viaţa şi activitatea autorului 
dramatic Jean Baptiste Poquelin, 
zis Molière, fac obiectul unui fol- 
leton realizat de Televiziunea 
franceză, în regia lui Marcel 
Camus. De-a lungul a şase epi- 
soade de cite o oră fiecare, cele- 
brul, fiu al unui tapiţer obscur 
va fi văzut vagabondind, îmbă- 
trinind, iubind, scriind şi jucînd 
în cele mai bune comedii ale tea- 
trului universal, în interpretarea 
actorilor Roger Mirmont  (Mo- 
lière tînăr) şi Jean-Pierre Darras 
(Moliere matur). 

ncă un omagiu pe care televi- 
ziunea îl aduce teatrului. 


George, deci — care ni-l reamin- 
teşte vrind - nevrind pe minuna- 
tul amic de suflet al lui Sebastien — 
apărut printre noi într-o seară de 
duminică, şi-a găsit, fireşte, imediat, 
numeroși prieteni, pe ecran și în 
casele noastre, În fiecare nou epi- 
sod, o bucurie și o lacrimă de emo- 
ţie, asta nu e deloc puţin, mai ales 
din partea unui cîine... Să mai adău- 
găm că prietenii lui George, de pe 
ecran, printre care „bătrînul“” to- 
varăş al lui Clarence și al lui Judy, 
inimosul Daktari — într-o ipostază 
mai puțin exotică — băiețașul de-o 
şchioapă cu infinite disponibilităţi 
afective, și ceilalţi, și ceilalți, au toți 
darul acela rar de a aprinde „luminiţe 
de gînd“... Și să mai adăugăm că „de- 
corul“ întîmplărilor, de-a dreptul 
fascinant, cu bucurii de munţi, cu 
bucurii de ceruri, cu bucurii de pace, 
în jocurile noastre de copii s-a numit 
întotdeauna Elveţia... Şi să nu mai 
adăugăm nimic: „George” este un se- 
rial de care copiii oricăror vîrste au 
întotdeauna nevoie. 

Tele-sfirșiturile de săptămînă, cu 
orele lor admise, cu orele lor inter- 
zise, sînt — nu-i așa? — și ale capii- 
lor. Nici o copilărie, deci, de fapt, 
în comentariul de față. Dimpotrivă, 
un „memento“ foarte serios privind 
modul în-care micile ecrane. îşi îm- 
plinesc îndatoririle faţă de micii spec- 
tatori, Cunosc îndeosebi două rea- 
lizatoare, pe numele lor Erica Pe- 
trușa şi Tatiana Sireteanu, care şi-au 
făcut din emisiunile pentru copii un 
crez şi o pasiune de lungi ani de zile 
încoace, Lor le „datorează” copiii 
numeroși prieteni, dintre cei mulți, 


cîștigați cu destulă trudă: Daniela - 


şi Aşchiuță, cuplul poznaș al atîtor 
întîmplări cu tîlc (ce frumos este ct- 
teodată „cu Daniela la carnaval“!), 
Mihaela și lurie Darie, alt cuplu de 
marcă, sac nesfirșit de poveşti cîn- 
tate, desenate sau zîmbite, nostimul 
profesor Allegretto, cel cu bagheta 
sensibilă a prietenului Mircea Mușa- 
tescu, și alții, și alţii, ca să nu mai 
vorbim de absolut strașnicul baron 
Münchausen cel întocmit după chipul 
şi asemănarea lui Nicolae Gărdescu. 

* Dincolo de enumerarea tuturor 
acestor construcții durabile ale emi- 
siunilor pentru copii, pentru că ori- 
cum am promis un „memento“ se- 
rios, ar mai fi de zis și cîte ceva mai 
puţin „de bine“. „Val Vîrtej“ este, 
de ani de zile, doar o amintire, să-i 
zicem plăcută; n-a rămas, oare, prea 
puțin dintr-un serial de largă audien- 
tă? La „1001 de seri”, povești peste 
poveşti, seară de seară, cu Bolek și 
Lolek, cu Lambsy, cu „prințesa de 
Mac” și cu fel de fel de alte oac-uri; 
e bine, dar poveștile noastre, de la 
Creangă citire, sau de la Gârleanu, de 
la Ispirescu pînă la Alexandru Mitru, 
nu și-ar avea locul, oare, printre cele 
o mie şi una? Dimineţile de dumini- 
că, „cravatele roșii“ își prezintă, săp- 
tămină de săptămînă, „raportul“; 
este foarte bine, Alecu și Alec au 
mereu tolba cu scrisori plină, dar, 
oare, reportajele acestei emisiuni au 
totdeauna culoarea de zîmbet, de 
prospeţime și de fantezie a copilă- 
riei? A copilăriei de azi și a celei 
dintotdeauna? 

Ar mai fi de pus, probabi!, destule 
întrebări, dar s-a lăsat seara, pe pro- 
gramul celălalt a revenit „ora lui 
George"... Este rîndul altui „repor- 
ter al săptămînii" să mă ierte, 
dar voi umbla din nou la butoane... 


Călin CĂLIMAN 


w 


teleeveniment 


Frumoasele fără trup . 


Sint teleevenimente 
care trec prin faţa noastră, 


Te A ear arat 


* EA fulgurante, 


scăpîndu-ne printre gene, 
ca zinele în pădure... 


> ai 


Trec pe 'lîngă noi, 
prin fața noastră, jucîn- 
du-se, încruntîndu-se, 
fulgurante, sărind în- 
tr-un picior sau ducînd 
degetul la fruntea dal- 
bă de poet, felurite teleevenimente 
mici, mari, copilărești, mature, pe 
care nu le 'vedem cînd sînt, pe care 
le vedem, „dar nu e", ele ne scapă, 
hoaţe, zine, ştrengare, feline, “fru- 
moase care nu încheagă trupul unui 
articol — cum să le mai'zic? Un mare 
regret mă curprinde, aș fugi spre 
exemplul Gabrielei Melinescu care, 
deși nu e decit femeie, e totuși alt- 
fel, nu ştiu cum, şi înțelege să nu le 
dea acestor frumoase-— trup, ci 
doar cîte un bumb „în cap“, lăsîndu-și 
cronica să cînte de la una la alta... 
Dar pot? Pe mine, organizarea 'mă 
chinuie, mă apasă, nu mă lasă.... 
Teleevenimentele pentru mine sînt 
totdeauna unul, unul şi bun, el tre- 
buie împuşcat și împăiat, pus ca tro- 
feu pe perete, între cuadraţi, cap de 
cerb cu etichetă, datat și explicat. 

.. Într-o bună zi, trec prin trei 
case și, în toate trei, puștoaicele 
fug pe seară și se îmbracă fugos pens 
tru concertul celor trei „B“. Mă uit 
pe programul |I şi le caut prin“sala 
arhiplină. Nu le găsesc, dar sînt 
fericit că am concertul, că televi- 
ziunea nu-l ratează, mă așez bine în 
fotoliu, vine Leonora, a treia, uver- 
tura, sînt tînăr ca o puștoiacă mo- 
dernă care nu scapă ciclul celor trei 
pi - af Încep o belotă, în patru, patru 
bărbați, televizorul e deschis la orele 
17,30, într-un bloc din Drumul. Ta- 
berei, pentru părinții gazdei, oameni 
în vîrstă care ascultă și văd totul, de 
la „Agenda economică” pînă la „24 
de ore" şi apare „Cursul de limbă en- 
gleză“:. „Nepoţii lui Sherlock Hol- 
mes", Vine un puști, cu pelerină ca- 
drilată pe umeri, cu caschetă Holmes, 
cu pipă, tip fabulos, fără efecte, im- 
pasibil, vorbindu-ne înttengleză, nu 
ştiu ce, alternînd monologul alb cu 
cîntece ale colegilor săi — toți patru 
lăsăm belota şi ne uităm înmărmuriţi: 
Mă, cine-i băiatul? Buster — tînăr? 
Elev la „lon Luca Caragiale“?... Vin, 
după aceea, într-o „vîrstă a pelicu- 
lei“, „Les mistons“ ai lui Truffaut, 
film de început al fratelui. nostru în- 
tru cinema, o bijuterie a candorii 
crude, un grup de golănei care se 
ţin laie după doi îndrăgostiți, viața 
mea de cinefil ar fi mai scurtă fără 


„Les mistons“, cu o idee, cum se 


zice la croitor cînd vrei să-ți corec- 
tezi haina  imperceptibil: „Dac-ar 


fi o idee mai scurtă?”... Sînt teleeve- 
nimente care-ţi dau fiorul acestei 


"probe la croitor, cîndite gindești— 


tra-la-la — că haina s-ar putea să-ți 
fie însăşi viața... Aşa a trecut „Film“ 
cu Buster Keaton, bătrîn, filmat nu- 
mai din spate, trecînd de-a lungul pe- 
reților de- case şi de camere, orb, ne- 
bun, îngrozitor, bijbiitor, într-un 
pustiu civilizât cu fotografii, amintiri 
şi frică, om fără oameni, erou fără „E- 
roică”. Îi zicea chiar așa: „Film“. 
După care — pentru prima oară în 
viața mea — îl văd pe D.I Suchianu 
plecînd să joace tenis, sărind de pe 
trambulină la Lido, odihnindu-se la 
soare, pe terasă, om care nu'confun= 
dă viaţa cu haina şi nu-i cere nimă- 
nui „O idee mai scurtă“... Fi-vom nói 
vreodată așa, la 75 de'ani? Întrebare- 
eveniment, n-o vita Dafie — căci 
apare Zaharia Stancu într-una din 
secvențele „Revistei literar-artistice“, 
axată memorabil de Adrian Păunescu 
pe o întrebare nu numai alecsandri- 
nă, dar mai ales inconfortabilă: „E 
unul care cîntă mai “dulce decit 
d-voastră?"... Emisiune de neuitat — 
prin caracterul ei pasionant, detec- 
tivistic, radiografic, întrebarea fiind 
dintr-acelea care definesc un om, o 
atitudine, o lume. Păunescu a anun- 
țat că ancheta e oarecum ratată, căci 
nu mulți s-au încumetat să răspundă 
la chestiunea aceasta, dar așa, rata- 
tă, Zaharia Stancu acceptînd prudenţa 
confraternă, Aurel Baranga mărtu- 
risind c-ar fi fost fericit să fie el auto- 
rul „Rinocerilor“ (dar că e fericit 
că alţii au scris propriile lor piese!) 
Păunescu acceptind deschis că Sorescu, 
Alexandru şi Nichita sînt mari și 
tari — toți aceștia se constituie în- 
tr-o imagine absolut fascinantă, du- 
pă ce — în aceeaşi seară de luni — 
la „maeștri inediți", Caranfil scoate 
de nu știu unde un Kalatozov al ani- 
lor '30, un documentar despre un 
sat îndepărtat, departe de revolu- 
ţie, unde femeia care naşte în tim- 
pul unei înmormîntări e blestemată 
şi prigonită, în timp ce un călăreț își 
aleargă calul pînă cînd animalului îi 
va plezni inima, jerftă omenească 
pentru a goni blestemul şi suprana- 
turalul... 

„„„Ah, numai dacă mintea și ochiul 
nostru și-ar păstra puterea lor. tai- 
nică de sinteză la care ne îndemna, 
cum n-am mai auzit vreodată, „Glosa“ 
lui Eminescu, în viziunea acestui mare 
poet numit lon Caramitru, 


BELPHEGOR 


Li 


A Soo 


Pa pm A SI a 


Linia frîntă 


“Un director cu gindirea în acţiune 
şi un reporter pîndind la cotitură 
„ar putea trezi din 
soma è -- 
citeva milioane de spectatori 


Învățind cîte ceva 
de la Richelieu care 
spunea că secre- 
tul succesului este 
taina, trebuie — ori 
de cîte ori discu- 

tăm «despre interviurile montate 
pe ecranele televiziunii — să a- 
mintim că secretul succesului la 
public îl constituie surpriza. 

Surpfiza poate fi obținută pe 
cel poţin două căi sigure, Cea 
dintii am numi-o conflictul dintre 
personalitatea (eventual numai 
persoana) anchetată și reporter. 
E o €hesfiune despre care am mai 
discutat şi niciodată nu vom greşi 
stărifind, pînă la pisălogeală, chiar 
pe marginea faptului că discuţiile 
tip: 

si Prezentatorul: Cum apres 
ciați rezultatele planului pe fe- 
bruarie? 

— Directorul fabricii: Răspuns. 

— Prezentatorul: Ce vă pro- 
puneţi pentru trimestrul urmă- 
tor? 

— Directorul 
puns,.. 

. ne înfățișează inevitabil un 
director. enunţător de cifre şi un 
ziarist devenit simplu (dar scump) 
port-magnetofon. În schimb, dacă 
trimisul TV evadează din starea 
de 'receptacol, intrînd în „con- 
flict" cu gazda sa, adică întreru- 
pîndu-l, cerînd precizări, arătînd 
nedumeriri, exprimînd (mai ştii?) 
îndoieli, așteptind la cotitură, re- 
zultatul va fi: un director cu gîn- 
direa în acțiune, un reporter pur- 
tător de cuvînt şi cîteva 'milibane 
de telespectatori treziţi din somn. 

A doua cale de provocare a sur- 
prizei aș numi-o conflictul din- 
tre persoana intervievată şi per- 
sonalitatea sa (sau profesiunea sa, 
sau imaginea sa în ochii publicu- 
lui). Departe de a mă gîndi la 
dezvăluirea pe ecran a dramelor 
de conștiință, am în vedere alt- 
ceva, la îndemîna televiziunii şi 
anume instalarea oamenilor în si- 
tuații opuse acelora în care, din 
inerție, ne-am obișnuit să-i în- 
tilnim. Or, din păcate, inerția 
e atît de puternică, încît s-a pre- 
schimbat în bun simț şi de-aici 
în lozincă, îndemnîndu-i pe au- 
torii convorbirilor să ceară di- 
rectorului de fabrică a discuta 
despre producție, numai despre 
producție, actorului despre „cum 
îşi pregătește rolul“, matemati- 
cianului despre viitorul ciberneti- 
cii, jucătorului de fotbal despre 
echipa naţională. 

Din cînd în cînd intră un cine- 
va, este scos de pe „linia sa“ și 
mutat pe o linie străină, aşa cum 


fabricii:  Răs- 


am avut prilejul, mai demult,să-l 
observăm pe Dem. Rădulescu — 
Bibanu  comentind serios . (su- 
bliniez: serios) meciul de box pen- 
tru campionatul mondial dintre 
Frazier'și Clay. În ziua aceea aten- 


ţia noastră a fost „agățată" în chip 


Închipuiţi-vi-l comen- 
tind un meci de box 


deosebit, deoarece actorul și 
profesorul de teatru pășise pe un 
drum străin, între imaginea (eti- 
cheta?) personalității sale şi zona 
abordată, scăpărind un oarecare 
conflict. (E de la sine înţeles că 
înțelegem prin „conflict” o sim- 
plă şi cumsecade contradicție.) 

Dacă, așa cum se știe de la'Berg- 
son, umorul izvorăște dintr-un 
act mecanic pe o situaţie firească, 
surpriza poate fi exprimată prin- 
tr-o linie frîntă şi trimisă într-o 
direcție neașteptată. 

Aş vrea, de pildă, în această 
direcție, să-l văd pe foarte dis- 
tinsul estetician Alecu Paleologu 
comentînd (dar fără ca reporterul 
să-l fi prevenit) efectele penuriei 
de petrol asupra vieţii cotidiene 
din Olanda. 

Aş vrea să-l văd pe Nunweiller, 
exprimîndu-și punctul de ve- 
dere despre volumul de poezii 
„Cartea Prințului” de Florin Mu- 
gur şi în continuare pe hamletia- 
nul autor de versuri obligat să ana- 
lizeze derby-ul Dinamo-— Rapid. 

După cum mi-ar place s-o văd 
pe Sanda Toma discutind despre 
superstiții și pe Moni Ghelerter 
despre conferința de la Geneva 
pentru dezarmare. 


AI. MIRODAN 


Cassius Clay — Joe Frazier: meci nul în culise 


Chiar dacă ați văzut 

și cu aţit mai mult dacă 

inoma "i ați văzut revanșa 

„meciului secolului”, o 

incursiune prin culisele 

* acesteia sper să vă in- 

tereseze şi să vă amuze. Voi încerca 

o recapitulare cronologică a „eveni- 
mentelor”, 


12 ianuarie. Joe Frazier aniver- 
sează 30 de ani, prilej cu care 
îşi cumpără un mantou de vizon 
alb, spunînd: „Acesta este cadoul lui 
Clay, fiindcă îmi voi scoate banii 
cheltuiţi, învingîndu-l. El îmi oferă 
o nouă șansă de a ataca titlul mondial. 
Îi mulţumesc, dar îl voi face K.O.!“ 


17 ianuarie. Cassius Clay împlinește 
32 de ani. Organizează o petrecere la 
restaurantul_ din  East-Side de la 
New York, unde invită 200 de ziariști 
și pe... Joe Frazier, care acceptă! 
Dialogul s-a desfășurat astfel: Clay: 
„Ursule alb (n.n. — aluzie la man- 
toul de vizon), îți faci iluzii că vei 
ajunge să lupţi din nou pentru 
centura mondială, Vei primi cea mai 
severă corecție din cariera ta şi 
n-ai să poţi cobori din pat cîteva 
zile. Te voi mătura din ring, trimi- 
ţindu-te la vizonul tău alb şi la 
Lincolnul Continental cu care te 
plimbi. Eşti bun de retragere. Bie- 
tul de tine!“ Frazier: „M-ai invitat 
la aniversarea ta ca să-mi vorbeşti 
astfel... Te voi, pedepsi pentru felul 
în care mă tratezi. Îţi vei pierde 
suflul după 4 reprize și n-ai să faci 
față crizei de lipsă de energie(!). 
Nimic nu-mi face o mai mare plăcere 
decît bătaia pe care ţi-o voi da". 


20 ianuarie. Joe Frazier este tri- 
mis de două ori la podea în cursul 
unuia din ultimele antrenamente 
susținute în compania sparring-par- 
tner-ului său, Jimmy Young. Noul 
său antrenor — Eddie Futch îl pune 
să lucreze la mănuși în ritm de rock, 
montînd o instalaţie stereo în sala 
de antrenament! Cassius Clay a 
făcut ultimele pregătiri la Deer 
Lake, în munții Pocono din Pen- 
sylvania, unde și-a construit un 
cîmp de antrenament care l-a costat 
un milion de dolari! „Am avut o 
idee genială, aici este punctul de 
plecare în come-back-ul- meu spre 
titlul mondial“. 


23 ianuarie. Cei doi sînt invitaţi 
în studioul canalului de televiziune 
„American Broadcasting Company“ 
din New York, pentru a comenta 
primul lor meci, cel de la 8 martie 
1971,cînd Frazier a cîștigat la puncte, 
După împunsături reciproce („ig- 
norantule”, „găgăuță”, etc.), se ajunge 
la insulte și la o încăierare în fața a 
milioane de telespectatori. Tehnicie= 
nii studioului abia reușesc să-i despar- 
tă. Edwin Dooley — președintele co- 
misiei de box a statului New York— 
îi amendează cu cîte 5000 dolari 
„în urma conduitei lor deplorabile 
care discreditează sportul cu mănuși“. 


24 ianuarie. La Las Vegas, Jimmy 
„grecul“, barometrul pariurilor tu- 
turor marilor evenimente pugilistice 


din S.U.A., merge 9 contra 5 pe 
mîna lui Clay. De remarcat că în 
urmă cu trei ani, acelaşi Bookmaker 
a pariat pe victoria lui Frazier, 


„Acum, 
Foreman nu mă mai poate 
evita, 


| 
| 
| Soarta | 
| 


acestui îngrăşat e pecetluită!“* 


25 ianuarie. George Foreman, de- 
ținătorul titlului suprem, pronosti- 
chează: „Va învinge Frazier prin 
K.O. sau Clay la puncte“, 


26 ianuarie. Joe Frazier își petrece 
ultimele 48 de ore dinaintea meciu- 
lui într-un hotel din New York al 
cărui nume este ţinut secret. Cas- 


— Ignorantule! — Găgăuţă! 
(dialog TV Clay-Frazier) 


At dau areal 
A, 
Put loper 
Li 

$ Dumitru Rizea, electromontor — Galaţi: George Foreman, 
actualul campion mondial, este cel mai mare specialist al K.O.-urilor 
din toate timpurile. „Puternicul George” a boxat pînă acum, în medie, 
doar trei reprize în fiecare meci. lată bilanțul victoriilor sale înainte 
de limită: de 11 ori În prima repriză, de 12 ori în repriza a doua, de 6 ori 


în repriza a treia, de 4 ori în repriza a patra, cîte o dată în repriza 
a cincea, a șaptea și a zecea. Doar 3 boxeri i-au rezistat pînă acum 


zece reprize: peruanul Roberto Davila (în 1969), 


americanul Levi 


Forte (1969) şi argentinianul Gregorio Peralta (1970). 
@ Stefan Maier, contabil — Arad: Aproape peste rot în lumea 
sportivă, cele mai scumpe bilete de intrare sînt la galele de box. 


Şi cele mai ridicate licențe de transmisii tv 


sînt tot la box. Gindi- 


şi-vă la bursele pe care organizatorii meciurilor le plătesc boxerilor 
şi veţi presupune cam ce licențe cer ei studiourilor tv. interesate 
să transmită respectivul meci. Nu e cazul să dau cifre tocmai unui 


contabil. 


@ Petronela Scurtu, funcţionară — Brasov: Tocmai o femeie 
să mă întrebe despre catch!? Practicanţii de catch sint sportivi impu- 
nători și comedieni inteligenți. Scenariul este pregătit, cronometrat, 
fiecare mișcare e cunoscută de adversar. Grimasele dureroase și bru- 
talitatea mişcărilor sint simulate. Dacă ar fi o luptă reală în locul 
unui spectacol amuzant, fiecare „gală“ s-ar solda cu articulaţii, torace 
şi abdomene traumatizate. Este vorba mai mult de circ decit de un 
sport de luptă. Catch-ul nu are nimic comun cu boxul. 


sius Clay închiriază 3 apartamente 
pentru el și 10 camere pentru suita 
sa într-un hotel din faţa lui Central 
Park din New York. 


27 ianuarie. Se anunță cîteva ci- 
fre definitive. Transmisia directă TV 
realizată de compania Top Rank va 
fi preluată de studiourile din 74 de 
țări care însumează aproximativ 900 
milioane de telespectatori! În plus, 
în numeroase săli de spectacole din 
SUA și Canada, datorită televiziunii 
cu circuit închis, contra unei sume 
medii, de 15 dolari, 1 750 000 ne- 
posesori de televizoare vor vedea 
transmisia directă a meciului, La 
Paris, la ora 3 noaptea, în Palatul 
Sporturilor, se proiectează pe un 
ecran uriaş o retrospectivă a celor 
mai interesante meciuri ale secolu- 
lui, după care la ora 3,30 începe 


transmisia directă. Costul intrării: 
50 franci. 

28 ianuarie — dimineața. Orga- 
nizatorii galei, calculind valoarea 


celor 20.450 bilete vindute și drep- 
turile de televiziune, contează pe 
încasări de 16 milioane dolari. Este 
comunicată oficial cota celor doi 
boxeri: învingător şi învins, 
2.600.000 dolari fiecare — cea mai 
mare sumă primită de un sportiv în 
toată istoria sportului mondial. Dacă 
socotim că Frazier și Clay au stat 
în ring 47 minute, avind în vedere 
şi cele 11 minute ale pauzelor, 
înseamnă că fiecare a cîştigat cîte 
70 mii de dolari pe minut! Fireşte, 
din toate aceste sume, fiscul ia o 
mare parte (peste 75*/.). 


28 ianuarie — seara meciului. 
Cassius Clay cîştigă la puncte după 
12 reprize spectaculoase, Cei trei 
arbitri punctează astfel :Tony Perez 
— 6 reprize Clay, 5 Frazier, una 
egală; Tony Castellano — 7 Clay, 
4 Frazier, una egală; Jack Gordon 
— 8 Clay, 4 Frazier. d 


29 ianuarie. Una din primele 
declarații ale învingătorului: „Mai 
întîi voi face un voiaj în capitala 


Franţei, unde Alain Delon (n.n. — 
specializat în ultimul timp și ca 
organizator de gale pugilistice inter- 
naţionale) dorește să mă prezinte 
publicului parizian. S-ar putea să ne 
înțelegem asupra unui meci Clay- 
Jerry Quarry la Paris, care să mă 
aducă în formă înaintea întilnirii cu 
Foreman. Acum, „Foreman ! nu mă 
mai poate evita; soarta acestui în- 
grășat e pecetluită!” 


ŞI, pentru că sîntem în paginile 
revistei „Cinema“, iată în încheiere 
cele spuse de Jean-Paul Belmondo, 
prezent îni sală la toate meciurile lui 
Cassius Clay, indiferent unde se 
dispută ele: „Nu regret nici timpul, 
nici banii. Pentru mine, Clay este 
un specimen unic, El reînvie boxul 
și, pentru a-l vedea, aș merge chiar 
şi în Honolulu. Clay este un munte 
de armonie, de mișcări suple, undu- 
joase, Are un joc de picioare uluitor 
şi o viteză de execuție stupefiantă”, 


Cristian ȚOPESCU 


44 


Dinu Săraru: 


„„Teleastul 
este 
victima 
invidiată 
a televiziunii 
şi a 
spectatorului 


mai ales“ 
Lant ii mem ET BONG A 


— Dinu Săraru, 
deasupra acestui in- 
terviu, deci deasu- 
pra capetelor noas- 
tre, scrie „teleaștii 
noştri”. Ce înseam- 

nă, după părerea dumneavoas- 
tră, teleast? Cine este și ce vrea 
el? Sau ce ar trebui să fie? 
AEAEE ORE LPT SE A 
— lată o întrebare care mi 
se pare incompletă. Pentru ca 
ea să fi fost completă, ar fi tre- 
buit să întrebaţi și ce este aceea 
televiziune şi ce vrea ea să fie, 
mai ales, ce vreți dumneavoastră 


să fie, înţelegînd prin dumnea- 
voastră, fiecare telespectator în 
părte şi toţi la un loc. Imi dau 
seama, că nici aşa întrebarea 


n-ar fi completă, pentru că ar fi 
trebuit să mă întrebaţi şi ce 
este acela telespectator şi ce 
vrea el, mai ales. Teleastul este 
victima invidiată a televiziunii şi 
a telespectatorului mai ales, aces- 
ta din urmă găsindu-şi, cu © 
satisfacție sadică, în teleast, o 
posibilitate de comparație cu pro- 
pria lui fotogenie, cu propria lui 
inteligență, cu propria lui cul- 
tură, cu propria lui volubilitate, 
etc., etc., comparaţie făcută cu 
un curaj uriaş, dar în forul cel 
mai intim, la suprafaţă neapărînd 
decit împrejurările cînd teleastul 
iese învins sau cel puțin într-o 
situație de inferioritate. Cred că 
vă imaginati de cîți ani funcţio- 
nează, ca să zic așa, televiziunea 
în lume şi noi tot ne întrebăm 
ce este un teleast? Curiozitatea 
aceasta se justifică, la noi în 
România, unde (deși televiziunea 
are pe 15 ani de existenţă, 
cu succese incontestabile în toa- 
te domeniile ei de manifestare 
specifică) o neîncredere continuă 
însoțește noțiunea de teleast și 
oricine nu o practică are un 
punct de vedere foarte clar și 
foarte categoric despre ea. Alt- 
fel, teleast ar trebui, poate, să 


42 


së 


Dinu Săraru, vicepreşedintele juriului de la Monte Carlo, 


1973, între celebrul Amedeo Nazzari 


şi nu mai puțin celebrul 


incoruptibil Robert Stack, președintele juriului 


însemne, realizator de programe 
de televiziune capabil să le și 
prezinte, adică nici mai mult nici 
mai puțin, decît un gazetar care 
şi conduce și scrie o gazetă. La 
noi, la București, unde se şi află 
unicul post de televiziune, no- 
țiunea de teleast se confundă cu 
Carmen Dumitrescu, atunci cînd 
ea ne apare obraznică în între- 
bările puse interlocutorilor, sau 
cu Tudor Vornicu, atunci cînd el 
prezenta Albumul Duminical și 
toată lumea zicea ori că n-are stil 
în oralitate, ori că de ce prezintă 
numai el Albumul Duminical. 
Din păcate, așa a reacţionat, 
suficient şi snob, chiar foarte 
reușita dumneavoastră revistă — 
şi observați că acest compliment 
vi-l face un gazetar de presă, 
care a scos el însuşi nişte gazete 
foarte citite, chiar dacă nu foar- 
te iubite. Teleastul rămîne însă 
cea mai inocentă victimă a ino- 
cenței telespectatorilor. 

La Monte Carlo, o teleastă de 
la ORTF, Jacqueline Mousigny, 
avea toate defectele, din punctul 
de vedere al telespectatorului 
român, pentru ca un interimar la 
cronica televiziunii de la „Con- 
temporanul“, s-o desființeze fără 


să semneze. Asta nu înseamnă 
că telespectatorul român este 
mai exigent, ci că, lăsînd 


la. o parte excepţiile feri- 
cite reprezentate, citeodată, de 
propriul dumneavoastră redactor 
șef în postura lui de cronicar TV, 
acest telespectator român a fost 
obişnuit de te miri cine, semna- 
tar la cronica TV, să privească 
la televizor ca la cuptorul lui 
Nastratin Hogea, fiecare crezînd 
că Nastratin Hogea trebuie în- 
vățat în ce parte să pună gura 
cuptorului ca să coacă pîinea. 
În încheiere, teleastul este un 
gazetar care muncește de zece ori 
cît iubitul lui coleg din presă și 
care nu poate da nici erată și 
care nu are avantajul de a nu 


ori, nici şansa de a fi iertat cînd 

are idei. 

arta STII PPR Lc A E CEIA 
— Ciţi asemenea teleaști, oa- 

meni care să corespundă acestor 

exigențe profesionale, are tele- 

viziunea noastră? 

eg aa e BEEP C IPE SEC Da Pe UEEDORS, 


— Foarte mulți, poate nu o 
să credeţi, dar foarte mulți de 
talie europeană. Cel mai teleast, 
şi care ne-a învățat pe cei care 
am vrut să învăţăm televiziune, 
este Tudor Vornicu. Cei mai 
mari animatori de televiziune au 
fost Octavian Paler și loan Gri- 
gorescu. Un mare animator muzi- 
cal a fost şi V. Râpeanu. Sînt 
teleaști Carmen Dumitrescu, Ale- 
xandru Stark, lon Sava, Rodica 
Rarău, Manase Radnev, Aristide 
Buhoiu, Emanuel Valeriu, Cris- 
tian Țopescu, Octav Sava, lon 
Mustaţă, lon Petru, Andrei 
Bacalu, echipa de la Reflector, 
echipa de la Revista literară, cele 
două fete, Doina Boeriu și Vio- 
rica Bucur, care au făcut la TV 
română prima istorie a filmului, 
mai de curînd Caranfil, și mai 
sînt vreo cîţiva cu care se poate 
face o televiziune trăznet! Ob- 
servați că n-am pus nici un șef! 


— În fond, cu ce vă ocupați 
dvs. în televiziune? 
ISAIA TANTA SPUI COE Ii 

— Cu ce mă ocup eu? Cu tea- 
trul Radio şi, mai ales, cu tea- 
trul TV care a devenit un fel de 
obsesie teoretizată nu o dată 
prin ambiția de a fi primul teatru 
nățional al ţării! Cu, fireşte, 
Revista literar-artistică TV, cu 
critica de teatru şi film la radio 
şi TV şi cu ambiția de a nu face, 
totuşi, un infarct! 

DEEE s OOC STIE SR BIN, EET 

— În ce măsură emisiunile 
culturale, mai bine zis de dezbateri 


;„ Teleastul 
este 
un gazetar 
care 
nu poate da 
erată, 
care nu are 
avantajul 
de a fi 


citit, 
nici șansa 
de a fi 


iertat“ 


fi citit şi care nu are, de multe” 


culturale, pot sau ar trebui să 
capteze atenția publicului? 
Na PEPE PE NATE 


— Emisiunile culturale pot să 
atragă atenţia publicului numai 
dacă au curajul de a fi un ghid 
sincer pentru acest public. Nu 
poţi face reclamă unei cărți proas- 
te cu şansa de a mai fi ascultat 
de cineva. Televiziunea nu este 
nici o revistă de asociație, nici 
de uniune, nici de grup, și eu 
ştiu ce este o revistă de grup, 
fiindcă am practicat această poli- 
tică. Televiziunea este o datorie 
naţională în domeniul culturii şi 
oricît de prieten aș fi eu cu 
Eugen Barbu, și sînt, la` tele- 
viziune sînt şi sîntem în slujba 
unei datorii naționale. 

EASED: SERION ZU 3-03, PIME AEE 

— „Revista literar-artistică TV” 
în forma actuală, cam etero- 
genă după părerea mea este 
rezultatul unor preocupări spe- 
ciale de atragere, de captare a 
atenţiei publicului? 

MATAA PROMIS AD ADL EI S 


„Revista literar-artistică” nu 
trebuie neapărat să placă revis- 
tei „Cinema“ sau revistei „Con- 
temporanul”. Fa trebuie să placă 
şi. să spună ceva cel puţin învă- 
țătorului Ridiche, de la mine, 
de la Slătioara. Programul aces- 
tei reviste este de a servi ideea 
de cultură pentru o țară întreagă, 
nu pentru o pătură superpusă 
cum ar fi zis paşoptiştii și eu 
cred că ea are datoria de a chema 
publicul la literatură și artă, 
apelînd în primul rînd la valorile 
consacrate și de a obişnui publi- 
cul cu idesa că poate participa 
le fundamentarea unei culturi 
naționale. Nu știu la cine vă 
referiți dumneavoastră cînd spu- 
neți că în formula actuală revista 
ste cam eterogenă. Pentru cine 
este eterogenă? Deşi toți care 
slujim actastă revistă . conside- 
răm că ea poate fi şi mai bună. 


Ştiţi cîte scrisori primim? De la 
telespectatori, desigur. Dar să vă 
spun că această revistă este rea- 
lizată de o -echipă excelentă 
formată din Viorel Grecu, Lili- 
ana Moldovan, Liviu Oprescu, 
Adriana Popescu, Ruxandra Nă- 
dejde și Cornelia Rădulescu, 
veche teleastă. 
NR PR IA PESE: MERA T 7 AED T A 
— În ce măsură teatrul tv. 
poate suplini o nevoie de destin- 
dere, dar şi de „culturalizare“” a 
telespectatorului? 


— Teatrul tv. vrea să fie, și 
sper că a și început să reușească 
să fie, după cum de data asta 
chiar toată presa o recunoaşte, 
prima scenă a ţării. O primă 
scenă modernă, dar care nu 
poate uita că peste 60 la sută 
din populaţia țării vede teatru la 
televizor şi uneori numai la tele- 
vizor și că deci actul de cultura- 
lizare este o realitate. De aici 
și concepția regizorală pusă la cale 
acum trei ani, de aici și patima 
pentru dramaturgia originală, tra- 
dusă prin cele trei concursuri 
de scenarii pentru teatru, radio 
şi tv., de aici și ambiția de a da 
lunar o premieră cu o piesă 
românească de actualitate, ambi- 
ție care ne ţine de doi ani, de 
aici și ideea unei istorii a teatru- 
lui de aici și transmisiile directe 
din teatre ale celor mai bune 
spectacole. 


aa i 

— TV a reluat, după o pauză 
cam mare, transmisiile în direct 
din sălile de teatru. Iniţiativa «e 
excelentă, dar... 


„9 mânie Daaeee mea Mpa rea se Mi-e area, 

— Sigur, o transmisie din tea- 
tru nu face decît să proiecteze 
nivelul unei scene anume, la un 
moment dat, dar să nu uităm ce 
rol stimulativ îl au aceste trans- 
misii şi ce ecou pot avea ele în 
viaţa culturală a provinciei. 
Pauzele încercăm să le consacrăm 
vieții culturale locale, pentru că 


Vă mai amintiţi de David Jansen, 
omul pe care săptămîni în șir l-am 
urmărit cu sufletul la gură în dra- 
matica lui încercare de a scăpa de 
urmăritori? El a fost, demult, cele- 
brul „El Fugitivo" — „Evadatul”, 
urmărit pe nedrept de o justiție 
oarbă. Astăzi, justiţia e din nou pe 


Peste 100 de episoade 
fără o clipă de răgaz 


oof Wee 


noi sîntem, totuși, nişte gazetari, 
chiar şi atunci cînd transmitem 
un spectacol de teatru. Dumnea- 
voastră mai priviți teatrul tv. 
ca pe o scenă oarecare, uitînd 
că obligaţiile scenei noastre sînt 
şi de culturalizare, ceea ce nu 
ne-a împiedicat să fim, nu odată 
înaintea scenei de scindură, cu 
pretențiile cele mai rafinate. Să 
ne gindim la „Micul Eyolf", de 
pildă, la „Moartea guvernatoru- 
lui”, la ciclul Ibsen. Teatrul tv. 
este semnat de cei mai buni 
regizori din țară și, cînd reuşim, 
avem distribuții aproape ideale. 
La tv. sînt regizori de teatru — 


P. Sava Băleanu, Letiţia Popa, 
Cornel Todea, Cornel Popa, 
Motric, regizori de montaj — 
Marga Niță, Emilia Andre- 
escu, Elena Wald. Am avut 
norocul să fim, în sfîrșit, înţe- 


leși, de o minte strălucită, și 
teatrul tv. s-a constituit în echipă 
şi lucrează ca un teatru adevărat. 
După doi ani și jumătate de ce- 
reri și de explicaţii!!! Explicații 
care, altfel și oricui, păreau 
elementare. 


— Aţi lucrat la radio, în presă, 
la tv., trei forme de publicistică 
înrudite şi totuși atit de diferite. 
Aveţi preferințe? Ce părere aveți 
de eficacitatea lor? 


— Am lucrat la radio — zece 
ani, în presa scrisă lunară, bi- 
lunară,  săptămînală, cotidiană, 
Uluitoarea influență a televiziunii 
este de neegalat. În ce mă priveș- 
te, mi-aş dori, totuși, o gazetă, 
pentru că sînt totuşi un gazetar 
și tocmai de aceea și scriu la 
trei gazete pe săptămînă, dar 
repet, televiziunea este de ne- 
egalat. 


— Aţi văzut programele altor 
Televiziuni? Se pot compara cu 
programele noastre? Unde stăm 
mai bine, unde stăm mai 
rău? 


urmele lui, pe motivul foarte prozaic 
şi foarte real că nu a plătit cam 
demult pensia alimentară datorată 
fostei sale soții. Nici o șansă de scă- 
pare. Legea e lege, chiar și pentru 
„El Fugitivo”. 


Stan și Bran redivivus 


Celebrul cuplu de comici Laurel şi 
Hardy, neuitaţii Stan şi Bran, poate 
fi revăzut periodic „in carne și 
oase", pe micile ecrane din Statele 
Unite, în emisiunea „Mamma Cass 
la TV“. Mama Cass este ciîntăreața 
Cass Elliott care, cu volumul ei 
surprinzător (în kilograme), cu o 
mustață (firește falsă), dar mai ales 
cu talent, cu mult talent, îl „reinvie“ 
convingător pe Oliver Hardy (adică 
pe Bran). Partenerul ei, Dick van 
Dyke, este un imitator desăvirșit al 
lui Scan Laurel. „El a fost și este 
— a declarat vân Dyke — idolul meu 
comic”. 

lată un eşantion din dialogul 
Elliott-Dyke într-un scheci parodie 
la „Romeo și Julieta”: „Oh, 
Romeo, Romeo, să ne unim prin 
cununie și să mă porți pe gingașele-ţi 
brațe ca pe o povară a pururei 
noastre iubiri!" — „Oh, bucurie! Ce 


— Să știți că. nu toate televiziu- 
nile europene sînt mai bune. Eşti 
mai bun cînd ai un elicopter la 
dispoziţie, cînd dai legătura cu 
Viena ca să transmiți un concert 
de Karajan, cînd... dar și noi am 
transmis direct din toată lumea cu 
gazetari de excepţie cum este 
Ciurescu, de pildă. Dar noi sîn- 
tem, totuși, o televiziune foarte 
serioasă și foarte preocupată de 
ideea de a sluji spectatorul, de 
ideea de al sluji educaţia lui, 
de ideea de a contribui la desă- 
vîrșirea procesului de culturali- 
zare a întregii ţări. 

Cei care stau mai |bine sînt 
cei care sînt mai vii ca noi. La 
această oră, cu Vornicu director 
de programe, am început să fim 
şi noi mai vii, și aș vrea să observ 
că avem condiţii să fim foarte vii, 
dacă unii dintre noi se dezobiș- 
nuiesc să se mai ţină cu amîndouă 
mîinile de scaun și ies la aer. 


— Între altele, ce credeți des- 
pre vedetele tv.? Avem noi astfel 
de vedete? Sint elesnecesare? 


— Vedetele tv sint absolut 
necesare, dar sensul cuvintului 
trebuie luat în accepţia lui pozi- 
tivă şi creatoare. Avem vedete, 
unele au fost, din nenorocire, 
bine temperate de niște fricoși 
cu funcţii care ar fi vrut, pentru 
liniştea lor, ca programul să se 
difuzeze pe întuneric. Sintem 
datori să creăm alte vedete, să 
creăm mereu vedete, dar vedete 
autentice, să le apărăm și să le 
investim cu autoritate. Fără ve- 
dete înseamnă să facem în serie 
un portret-robot de teleast și 
să-l ascultăm cum ne dă bunăseara 
ca un păstirnac american pre- 
parat sintetic. 


— Ce a determinat introdu- 
cerea concursurilor în progra- 
mul tv.? De ce sînt ele necesare? 


s-au  reintro- 
sînt, în toată 


— Concursurile 
pentru că 


dus 


Mama Cass și Dick 
ă la Stan și Bran 


rupere!" — „Pe naiba! Asta-i curată 
răpire!" — „Nu-mi pasă dacă-i ră- 
pire, Ollie. Să fie rupere!" 


Chaplin, Via “Swanson 


Într-un alt show TV poate fire- 
văzut regele comediei cinematogra- 
fice, Charlot, într-o imitație care 
egalează farmecul nemuritorului per- 
sonaj creat de Chaplin. Performanţa o 
realizează o actriță contemporană cu 
Chaplin. Ea se numește... Gloria 
Swanson. La 74 de ani, Gloria 
Swanson apare periodic la televizi- 
une. În chip de Charlot. Dar show-ul 


. 


lumea, cea mai populară formă 
de culturalizare a maselor şi 
sînt și cele mai ieftine emisiuni 
şi mai dau și satisfacția telespec- 
tatorului de a fi teleast cînd 
participă la concurs. 


Ci ARE SIZE NAD LAE SESE ES REMO 
— Ce întrebări nu v-am pus 
noi şi vreţi să vi le puneţi dvs.? 
Ce răspunsuri ați da la ele? 
Be IE ati TA 7 e ARIEI Lie 
— Nu mai vreau să-mi pun 
nici un fel de întrebări, pentru 
că și dumneavoastră aţi fost un 
fel de teleast, o vreme, și știți 
şi singur la ce întrebări se pot 
da răspunsuri interesante. Vreau 
să sper că la revista „Cinema” nu 
se mai pune întrebarea ce este un 
teleast, ci se optează pentru ce 
este un telespectator. Aș mai 
vrea să sper că la revista „Cinema“ 
se va opta și pentru arta de a 
sprijini eforturile teleaștilor, că- 
rora să li se ofere o tribună 
pentru a-şi apăra cauza. 
BUDE IIE DEEE o AI SD PA NT BCC DANII 
— De ce spuneţi că „ați vrea să 
speraţi ? Ce facem noi aici, și 
nu de ieri de azi,nu înseamnă oare 
că revista „Cinema“ sprijină efor- 
turile  teleaștilor? Faptul că 
vorbim ce vorbim, faptul că 
sprijinim ce sprijinim, ce sens 
poate să aibă? 
MIE 2 IAD 2 Pare IRI LA Pa 7 
— Nu m-aţi întrebat totuși cît 
timp mi-am pierdut în aproape 
cinci ani de tv. explicind că 
mai întîi se apasă pe clanţă și 
apoi se deschide ușa și că Brân- 
coveanu este un domn - român 
cunoscut și de copiii din clasale 
primare ca patriot și nu ca pro- 
pagator_ al  misticismului. Nu 
m-aţi întrebat cît timp am pierdut 
explicînd că e mai îngrozitor să 
mori cu încetul de frică decît 
să suferi în viață pentru propria 
ta opinie. În sfîrşit, nu m-aţi 
întrebat ce mai fac în timpul 
liber. În timpul liber nu mă 
uit la televizor. 


N.C. MUNTEANU 


ei nu e o noutate de ultimă oră. 

„Acum 50 de ani — îşi amintește 
ea — într-un film de scurtmetraj, mă 
înarmam cu un baston, cu un melon 
şi îi imitam mersul; asemănarea era 
uluitoare...” De altfel, in „Bulevardul 
amurgului”, celebrul film despre 
lumea filmului, vedeta Gloria 
Swanson a apărut - travestită în 
vedeta Chaplin. 


Gloria Swanson 
à la Chaplin