Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-9-1973

Anul XI (129) 


revistă lunară 


Bucureşti-Septembrie 1973 


cinema 


Anul XI mr. 9 (129) Sept. 1973 


Redactor șef Ecaterina OPROIU 


Coperta | Coperta IV 


Regizorul Mircea Drăgan tur- Ali Mac Graw și Steve McQueen, 
nează la Suceava&Fraţii Jderi» parteneri în film, love story în 
În rolul lui Ştefan cel Mare. viață 

Gheorghe Cozorici. Foto: Bunte 


Foto: A. Mihailopol! Din sumar: 


e Cum vi s-au părut filmele stagiunii trecute, ce așteptați de la stagiunea viitoare? Să realizăm 
Răspund: E/isabeta Bostan, Aurica Budescu, Călin Căliman, Dumitru Fernoagă, Al. Întorsu- filmele 


reanu, Corneliu Leu, Ernest Maftei, Magda Mihăllescu, Sergiu Nicolaescu, Horia Pătraşcu, acestui timp! 
Florin Piersic, Gheorghe Vitanidis 


e O nouă premieră: «7 zile» de Mircea Veroiu. Cronică de Mircea Alexandrescu 


Scenariștii noștri 


e Un copil al secolului său: Titus Popovici — Radu Cosasu 


il litist? 
10 «e Virgil Calotescu; «Umăr la umăr». Interviu de Eva Sîrbu A holene 


O dezbatere etică? 


14 e Aventura scenariului: . Din unsprezece în unsprezece, numărați! — Dumitru Solomon 
14 e Agrafă: Secvența 47 — Marcel Păruş 
14 «e Sala de cinema: Cinema la grădină — ing., Victor Bătālan 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


e |«Fraţii Jderi»| Putna in sărbătoare — reportaj şi interviuri de A/ice Mănoiu 5 
Bună ziua copilărie! 


è |: Castele de nisip»| Unde începe cinematogratul — reportaj de Constantin Stoiciu Bun găsit 


paradisule! 
e |: Doi ani de vacanță»! Cu Sergiu Nicolaescu pe o corabie 


elex Buftea] Du-i doamne, la Ploieşti! — Constantin Pivniceru 


Telex Animafilm| Lumea în secunde — Lucia Olteanu 


e |Epoca noastră | Filmul e o lume, lumea e un tilm 
Un copil 


Literatura și filmul] Călinescu cinefil — Radu Cosasu sokil s al 
se äu 


. Cine se teme de ecranizări — Teodor Mazilu 


e |Filmul și lumea de azi] Automobilul! — Andrei Bacalu 


e [MARI CINEAŞTI... pe micul ecran] Originalitatea lui Ford — D./,Suchianu 


ACTORII NOȘTRI 


e Fory Etterle: «Să potrivesti vorba cu tapta» — interviu de Eva Sirbu 


Dreptul de a iubi 


«Copernicus» — Viorica Bucur 
Perechile» — Marina Constantinescu 
«Nunta de aur» — /osif Naghiu 
«Atecţiune» — D./.Suchianu 
«Albă ca zăpada și cei 7 pitici» — Nina Cassian 
Vrăjitorul din Roz — Ecaterina Oproiu 
Dreptul de a iubi» — A/. Racoviceanu 


TELEVIZIUNE 


Ca mine sau ca dumneata — Belphégor Un nou 
Unde-i jocul? — A/. Mirodan erou de film: 
Un județ, două județe — Călin Căliman automobilul! 
Tudor Vornicu: Emisiuni care să placă tuturor — interviu de NC Munteanu j Monte Cark» 
Am ridicat mănușa, sint în gardă! — Cristian Țopescu O "rapa 


28388 


«Avem nevoie de filme de toate genurile — și 
istorice, și de actualitate, și social-politice, și comedii, 
chiar cît mai multe comedii bune. Este nevoie să 
sprijinim eforturile de construcţie a noii orînduiri 
atît prin filme grave, cu un înalt conţinut educativ, 


cît și prin satire bune — mult apreciate de public — și 
care, cîteodată, pot fi mai eficiente decît un film ce 
seamănă cu un veritabil referat despre felul în care 
trebuie acționat într-un domeniu sau altul.» 


sa realizam 
filmele 
acestui timp! 


Ne-am obișnuit să asimi- 
lâm cinematografia cu artele 
spectacolului. Socotim că, 
vara, încheiem o «stagiune» 
si. înainte de a intra în ur- 
mătoarea etapă, ne oferim răgazul unui 
examen. Un examen al conştiinţei noastre 
profesionale și civice, un examen în care 
cinematografia naţională își pune sieşi 
întrebări, încearcă retrospectiva unui an şi 
aruncă o privire nouă asupra propriului 
său destin 

Încă de acum doi ani, premierele 
filmelor românești continuă și în lunile 
de caniculă, iar în perspectiva celor 
25—30 de filme de lung-metraj anual, luxu! 
spectacolelor de gală numai în sezoanele 
reci va cădea tot mai mult în desuetudine. 
Cinematografia românească a devenit deci 
aptă, prin numărul de filme şi prin diver- 
sitatea de specii şi formule la care a ajuns, 
să se prezinte la intilnirea cu publicul, 
cu critica şi cu propria sa conştiinţă de 
sine, în toate anotimpurile. Totuşi — ori- 
cit de relativ este răgazul estival — deo- 
camdată ne lipsește un prilej mai bun 
pentru a aduna ciclic în minte pelicu- 
lele unui an, într-o confruntare de lucru, 
pentru a măsura cotele și cadența evolu- 
tiei noastre, pentru a propune din mers 
atenţiei generale, printr-un consens al 
breslei,o scară de valori și o ordine de pri- 
orități. 


nema 


Pentru a depăşi pionieratul perpetuu, 
avem o cale unică, 


dar generoasă: 
actualitatea! 


Comentind acum un an cele 11 filme 
ale stagiunii 1971—1972. care durase 
zece luni, ne inșelam apreciind că «sin- 
tem încă departe» de nivelul preconizat, 
al unei producții de 25—30 de filme anual. 
lată că acest nivel, pe care şi experiența 
altor cinematografii îl indică drept mini- 
mul necesar pentru afirmarea unei școli 
naționale de artă, ne apare acum într-o 
perspectivă mult mai apropiată. 


De la A la Z 

m PRE E E 

Prin cele 20 de titluri de lilme de lung- 
metraj, prezentate din septembrie 1972 
pină în august 1973 — suficient de nume- 
roase pentru a solicita aproape întregul 
alfabet de la A la Z — cinematografia 
românească realizează, practic, într-un 


an, o dublare a numărului de experienţe 
profesionale. Este adevărat că, prin autorii 
lor, 7 din cele 20 de titluri se inseriază, cite 
două sau trei, sub un numitor comun: 
sistemul filmelor în două părţi a fost în- 
locuit cu formula serialelor. Saltul este 
însă evident și prin numărul regizorilor 
care se semnează pe generice — 18 față 
de 12 ai stagiunii trecute — și al autorilor 
de subiecte, scenariști şi dialoghişti — 
2 față de 13 în stagiunea 1971—1972. 
Tematic și sub raportul speciilor, pei- 
sajul obținut poartă, şi nu poate să nu 
poarte, semnele unui an de tranziţie. Este 
primul an în care întilnim pe generice titu- 
latura noilor case de filme. Au fost posi- 
bile o sporire efectiv spectaculoasă a 
rumărului de filme, o înmulțire a semnă- 
turilor — deocamdată în special prin reac- 


tivizarea unor regizori și scenariști, prin 
promovarea unor redactori ca scenariști, 
a unor regizori secunzi ca realizatori inde- 
pendenți şi a altor regizori ca scenariști — 
unici sau în tandem — ai propriilor lor fil- 
me. Mai dificilă s-a dovedit a fi definirea 
concomitentă a unor dominante tematice 
şi de gen. Numărul filmelor de actualitate 
este riguros staționar: 7, ca şi in stagiunea 
precedentă. 7 din 20 este însă mai puțin 
decit 7 din 11. Racordurile de continuitate 
cu anii anteriori nu sint încă evidente. 
Lipseşte filmul politic al cărui cap de serie 
ne-a plăcut să credem a fi fost, anul trecut, 
«Puterea şi Adevărul». În locul a două co- 
medii, în această stagiune am regăsit una 
singură — şi aceea sub forma unui film 
de montaj ş.a.m.d. Singurul film care 
trimite la realizările reprezentative din 
trecutul cinematografiei noastre, chiar 
dacă nu în sensul unei continuități de 
formulă, este performanţa artistică a regi- 
zorilor Dan Pița și Mircea Veroiu într-o 
ecranizare din literatura clasică: «Nunta 
de piatră». Filmul lor se înscrie pe linia 
«Noaptea furtunoasă», «Moara cu noroc», 
«Pădurea spinzuraţilor» — mai modest 
ca anvergură şi rezonanţă, dar mai unitar 
definit stilistic, 


o 


filmul românesc 


Noi capete de serie 


Au tost prezentate, in schimb, unele 
filme care par să se constituie ele insele 
drept noi capete de serie. 

Drum în penumbră» și «Dragostea 
incepe vineri» — respectiv a doua şi pen 
ultima premieră a stagiunii, în ordine 
cronologică — pun acest an cinematogia 
fic între acoladele filmului de dragoste 
Prezenţa în context a filmelor «Zestrea», 
«Parașutiștii» şi «Explozia» ar sugera, 
alături de cele pomenite mai sus, o gru- 
pare a filmelor de actualitate preocupate, 
cu acuitate și insistență, de viața morală 
a contemporanilor noștri, de la conduita 
lor în viața intimă, confruntată cu etica 
socialistă, pină la spiritul de sacrificiu 
în folosul  obștesc. Problematica etică 
se extinde, lucru semnificativ, de alt- 
fel, și în alte specii. O probează, de la 
titlu, filmul «Cu miinile curate», care inau- 
gurează serialul polițist inspirat din anii 
revoluției populare. La rindul lor, «Bariera» 
şi «Ceaţa», înfățişind episoade dramatice 
din lupta comuniștilor, în timpul ilegali- 
tății, transformă dezbaterea etică în con 
flict dramatic, iar suspiciunea şi încrede 
rea in elemente ale acțiunii. 

Alături de schițarea acestei direcţii de 
preocupări tematico-ideologice, apar sem 
ne ale unei continuități de bun augur în ur- 
mărirea unor genuri sau specii, lată, în 
spațiul unei singure stagiuni, patru epi- 
soade ale unui serial: «Cu miinile curate», 
«Ultimul cartuş», «Conspirația», «Depar- 
te de Tipperarv». lată, în același interval, 
alte patru filme cu destinaţie specială — 
pentru copii, tineret şi ostași: respectiv, 
«Veronica», «Aventurile lui Babușcă», 
«Săgeata căpitanului lon», «Parașutiștii» 
Și volumul producției a devenit suficient 
de cuprinzător pentru a include și un film 
biografic («Ciprian Porumbescu») 

În planul regiei, am asistat in acest an 
la o primă abordare a filmului dramatic 
de actualitate de către realizatori care au 
cultivat pină acum numai filmul istoric 
sau de gen: Mircea Drăgan și Dinu Cocea 


Sà realizam 
filmele acestui timp? 


am semnalat, ca o confirmare a acestei 
tendințe, o apropiere treptată dar constan- 
tă de pragul epocii noastre: Sergiu Nico- 
laescu — de la «Dacii» la «Mihai Viteazul» 
și de la «Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte» la «Cu miinile curate»; am re- 
marcat, în aceeași ordine de idei, reveni- 
rea la tematica de actualitate, ca la adevă- 
rata vocaţie: Virgil Calotescu — autorul 
unuia dintre cele mai izbutite dintre fil- 
mele noastre dramatice, «Subteranul» — 
realizează cu sensibilitate și simțul auten- 
ticității cea mai mare parte din «Dragostea 
începe vineri». Este, de asemenea, de 
bun augur pentru definirea indelung re- 
clamată a personalităţilor regizorale con- 
stanța tematică pe care o mărturisesc 
unele producţii ale stagiunii: Elisabeta 
Bostan continuă cursa pentru calitate în 
filmul pentru copii, iar Vladimir Popescu- 
Doreanu reia in «Ceaţa» cercetarea epocii 
care l-a preocupat și în «Runda a șasea»; 
nu se poate scăpa nici tendința de innoire 
și nuanțare a mijloacelor de expresie ale 
unor regizori: Mircea Mureşan în «Barie 
ra» şi alții 


Evident, semnele anului de tranziţie nu 
sint greu de descoperit nici cind cîntărim 
consistenţa ideologico-artistică sau mă 
surăm eficiența educativă — estetică şi po 
incă — a filmelor produse. 

Trebuie de alttel să spunem, pentiu a 
ne putea concentra apoi asupra filmelor 
care rezistă discuţiei, că e greu de imagi 
nat că noile case producătoare nu şi-ar ti 
dat seama, ele însele, cel puțin în stadiul 
decupajului, că «Aventurile lui Babuşcă», 
“Lupul mărilor», «Răzbunarea», «Săgeata 
căpitanului lon» vor fi niște pelicule slabe, 
sub toate aspectele. Eşecurile previzibile 
nu par, decisă reprezinte un stadiu cu totul 
depăşit. După cum, prin modul în care «+ 
vădesc a fi fost improvizate adaptarea 
scenarizarea sau dialogurile sau decupa 
jele sau toate la un loc, într-un singur sta 
diu nediferențiat, nu era nevoie de prea 
multă perspicacitate pentru a prevedea, 
înainte de intrarea lor în producţie, factura 
mediocră a unui număr cel puțin echiva- 
lent de alte produse ale acestei stagiuni 


Sub semnul ingenuităţii 


zolate 
"supra c 
rin intențiile 
) virtuală dire 
de artă şi nu ca p 
șugărești. Este vo 
de actualitate și de cele 
dezbaterea unei problema 
Nora caracteristică a acestor 
care după cum am văzut se con 
drept capete ale unor noi serii ale cine 
tografiei naționale — ar fi, deocamdată, 
anumită circumstanţialitate. Ca într-ur 
foarte popular refren de muzică ușoară 
filmele în cauză răspund cu multă aplicație 
la apelul «spune-mi unde, cînd şi cum» 
Răspunsul îl aflăm chiar din titlu. Dragos- 
tea «incepe vineri», drumul este «in pe- 
umbră», lupta se desfășoară in «ceată», 
dreptatea se tace «cu miinile curate», sa- 
crificiul este ocazionat de o «explozie», 
iar traseele şi trăirile personajelor sint 
strict localizate dincoace de «bariera» 
unui anumit mediu și a situaţiei date. 
Am reuşit, in aceste filme, să identifi- 
căm ambianțe care ne caracterizează, 
am îixat celelalte puncte de reper ale 
dramei. Întrebarea este: după ce preci 
rează, firesc, «unde, cind şi cum), CE 


Un an 
cu un număr dublu 
de filme, 
un an 
cu mulți regizori 
în lucru. 
Dar... 
un an în care 
numărul filmelor 
de actualitate 
a rămas riguros 
staționar 


Şansa unui autentic film de actualitate: «Explozia» 


= E er a 


in dezbatere 


Dragostea de toate zilele și 


«Dragostea 


anume ne spun aceste filme, la va 
pe care ne-o propun? CE trāiesc 


CE idei vibrează în ac 
incit fluxul lor să ajum 
convingător $ 
centrul acțiun 

O primă o 
mai f 


mbră»), 
plozia)), 
ustiției 
ri decit 

bicei, în 
ame reale 


MM 


isai - nocet îm fat 


umstanţial 
“n perso- 
cum sint 


stagiunea 1972-1973 


In planul cel mai elevat al realizării, între 
parametrii acestui grupaj, ajunge astfel 
filmul «Drum în penumbră» de Lucian 
Bratu. după scenariul lui Petru Popescu 
La data premierei, am trecut poate prea 
repede peste calitățile și mai ales peste 
sugestiile pe care acest film le conţin 
dincolo de minusurile evidente ale sce 
narizării și regiei. Performanţa filmului 
este de a-și fi asumat cu franchețe situaţia 
de circumstanţă de la care pleacă — do 
cvadragenari singuratici se cunosc la 
mare — de a fi refuzat orice artificiu exte- 
rior, punind în lumină resurse ignorate de 
umanitate și dramă. Este apropierea în- 
delung reclamată a cinematografului ro- 
mânesc de viața curentă, de relaţiile inti- 
me dintre oameni, cuprinse în întreaga 
lor amplitudine și diversitate, în peisajul! 
care ne aparține, în mediile sociale care 
ne definesc 


a] 
Spaţiu pentru maturizare 


Stagiunea care se încheie a fost lipsită 
de succese spectaculoase. 

Totuși, alături de realizarea de excepție 
pe care o reprezintă «Nunta de piatră» 
în această stagiune ni s-a oferit, pentru 
prima oară, o grupare de filme dramatice 
de actualitate, îndemnind la comparații 


Ea are nevoie de iubire. dar şi de demnitate: Drum în penumbră» 


La 13 ani după «Darclce». un nou film biografic: «Ciprian...» 


T 


Un an 
al filmului 
de dragoste, 
un an 
al filmului 
de dezbatere 
etică. 
Dar... 
un an din care 
n-au lipsit eşecuri. 
E şecurile 
previzibile 


i 


* 


semnificațiile ei mai largi: 
începe vineri» 


Premierele românești 
(din septembrie 1972 pînă în august 1973) 


sungătorul de incendii şi autorităţile locale 


in filmul «Explozia» de Mircea Drăgan, 
după un scenariu de loan Grigorescu. 


Confruntind eroii cu alternativa capitală, 
a vieţii și a morții, a răspunderii și a laşi- 
tății, această producţie, inspirată dintr-un 
fapt de eroism consemnat în ziare, a pre- 
figurat un film politic original, cu valențe 
filozofice proprii și o factură inedită. Din 
păcate, în elaborarea și realizarea filmului, 
premizele dramaturgice şi factura docu- 
mentaristă a subiectului s-au estompat. 
Ciocnirile dintre caractere și atitudini, 
precizarea pozițiilor personajelor aflate 
in conflict şi polemica implicată par, pe 
alocuri, să fi interesat mai puțin decit as- 
pectele de circumstanță ale acțiunii: in- 
cendiul, elicopterele, mașinile pompieri- 
lor, tumul, birourile somptuoase ș.a.m.d. 
Totuşi, În această stagiune, am fost ca 
niciodată mai aproape de un autentic și 
reprezentativ film de actualitate. Nu ne 
râmine decit să sperăm că sugestiile de 
excepţie ale acestui film vor fi preluate 
și puse în valoare. 


1. «Sfinta Tereza și diavolii» de Francisc Munteanu, după 
un scenariu propriu. Y 


2. «Drum în penumbră» de Lucian Bratu — scenariul: Petru 
Popescu. 


3. «Cu mîinile curate» de Sergiu Nicolaescu — scenariul: 
Titus Popovici și Petre Sălcudeanu. 


4. «Săgeata căpitanului lon» de Aurel Miheles — scena- 
riul: Alexandru Mitru. 


5. «Lupul mărilor» de Alecu Croitoru — scenariul şi adap- 
tarea dialogurilor: Sergiu Nicolaescu. 


6. «Răzbunarea» de Sergiu Nicolaescu — scenariul şi adap- 
tarea dialogurilor Alecu Croitoru. 


7. «Bariera» de Mircea Mureșan — scenariul: Teodor Mazilu. 


8. «Explozia» de Mircea Drăgan — scenariul: loan Grigo- 
rescu. 


9. «Zestrea» de Letiţia Popa — scenariul: Paul Everar. 

10. «Nunta de piatră» de Dan Piţa şi Mircea Veroiu— 
scenariul regizorilor, după lon Agârbiceanu. 

11. «Veronica» de Elisabeta Bostan — scenariul: Vasilica 
Istrate și Elisabeta Bostan. 


12, «Ciprian Porumbescu» de Gheorghe Vitanidis, după un 
scenariu propriu — dialogurile: Fănuş Neagu. 

13. «Ceaţa» de Vladimir Popescu-Doreanu — scenariul: 
Alexandru Şiperco şi Vladimir Popescu-Doreanu. 

14. «Ultimul cartuș» de Sergiu Nicolaescu — scenariul: 
Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu. 

15. «Aventurile lui Babușcă» de Gheorghe Naghi și Geta 
Tarnavschi — scenariul: Geta Tarnavschi și Petre Luscalov. 

16. «Lumea se distrează» de Alecu Croitoru — scenariul: 
Dumitru Fernoagă şi Alecu Croitoru, cu un comentariu de 
Valentin Silvestru. 

17. «Parașutiștii» de Dinu Cocea — scenariul: Gheorghe 
Bejancu, Ladislau Tarco şi Mihai Opriș. 

18. «Conspirația» de Manole Marcus — scenariul: Titus 
Popovici şi Petre Sălcudeanu. 

19. «Dragostea începe vineri» de Virgil Calotescu — sce- 
nariul: Francisc Munteanu. 

20. «Departe de Tipperary» de Manole Marcus — scena- 
riul: Titus Popovici și Petre Sălcudeanu. 


filmul românesc in dezbatere 


Să realizăm 
filmele acestui 
timp! 


şi disocieri preliminare. E ceea ce, in 
perspectiva continuității, oferă șansa unei 
competiţii, deci a autodenășirii. N-ar tre- 
bui să ne scape din vedere că tocmai ast- 
tel și pe un asemenea teren se poate afir- 
ma o cinematografie modernă, matură. 


noastre şcol 
angajare polit ste! 
raport cu cerințele societ 
ialiste, intregul peisaj al producției se 
putea structura mai organic şi mai efic t 
Insuşi filmul de gen, dispus radial în 
jurul acestui filon esenţial, va avea şansa 
să se dezvolte, precizindu-și speciile ş 
adresa. O primă simplificare a formulelo 
se face deja simțită, începind cu renun 
tarea la balastul filmelor în două seri 
Relansarea unor genuri este însoțită, de 
pe acum, de un efort de reconsiderare a 


VĂ RUGĂM SĂ NE RĂSPUNDEII 


Care a fost, 
pentru dumneavoastră, 


revelaţia 
stagiunii trecute? 


Ce v-a dezamăgit? 


Ce așteptați 
de la stagiunea 
următoare? 


se 


Elisabeta 
BOSTAN: 


Aştept filme cal 
omeneşti, 
filme care să convingă 


1.Revelaţia a constituit-o apariția pe 
genericele unor filme, pentru prima dată 
in cinematografia română, a numelui pro- 
ducătorului. Înscrierea caselor de film 


6 


alături de realizatori e un semn bun, de 
solidaritate şi răspundere comună, in 
fata publicului. Visul regizorilor de a se 
putea adresa mai multor producători, di- 
feriţi ca gindire artistică și gust, gata să 
se aplece cu răbdare şi pasiune asupra 
proiectelor noastre, s-a realizat. Să urăm 
caselor de filme succesul pe care ni-l do- 
rim fiecare dintre noi în parte. 

2. Dezamăgirea o reprezintă populari- 
zarea încă săracă şi neinspirată care se 
tace filmului românesc. Din toată stagiu- 
nea, nu mi s-a impus nici un afiş, nici un 
pliant, nici o fotografie. Unde este acea 
imagine obsedantă care să-ți rămină peste 
ani? Am dorit foarte mult să pun în miinile 
micilor spectatori un frumos program a 


O absență persistentă: 


comed 


a! 


Un popor cu atîta umor, 
să riîdă atît de rar 
la cinema? 


filmului «Veronica». N-a fost posibil. În 
aceste condiţii, sigur că apariția sincronă 
a filmului și a unor discuri cu melodiile 
din film pare o utopie. 

3. Aştept de la stagiunea viitoare ceea 
ce aştept în primul rind de la mine: filme 
calde, omenești, înaripate și convingătoa- 
re. Convingătoare prin ideile și sentimen- 
tele pe care le promovează. Convingătoare 
prin personalitatea creatorilor şi a produ- 
cătorilor care le semnează. 


Aurica BUDESCU 
esp bilă a € ulu 
Aştept noi ecranizări, 
scenarii mai bune 
şi multe comedii 


1. Revelația stagiunii: «Cu miinile cu- 
rate». Pentru tineret: «Ciprian Porum- 
bescu». Pentru copii: «Veronica». 

2. M-a dezamăgit «Săgeata căpitanului 
lon». 

3. Aştept ecranizări cu scenarii mai 
bune și comedii satirice. 


Călin CĂLIMAN: 


Citeva revelații, 
dar prea multe 
dezamăgiri 


1. Citeva revelații există, într-o stagiune 
incertă. «Nunta de piatră», da, este u! 
film de excepție și cei doi regizori, Mircea 
Veroiu şi Dan Pița merită felicitări căldu 
roase pentru marea lor rigoare artistică 
Fără a fi o revelaţie, «Ciprian Porumbes 
cu» înseamnă, de asemenea, mult pentru 
producţia naţională (Gh. Vitanidis, regi- 
zorul, știe mai bine decit noi ce ecou formi- 
dabil a avut filmul la locul de baştină al lui 
Ciprian). La capitolul (eventual) «satis- 
facții», aş mai nota: «Drum în penumbră», 
«Cu miinile curate» și cam atit. O revelaţie 

actoricească? Da: Adina Popescu în 
«Dragostea incepe vineri». 

2. Prea multe dezamăgiri (in ordine al- 
fabetică): «Aventurile lui Babuşcă» — 
simplist, dar pasabil —, «Paraşutiştii» — 
foarte simplist, dar pasabil —, «Sfinta Te- 
reza şi diavolii» — inimaginabil —, «Să- 
geata căpitanului lon» — imposibil... De 
adăugat, ca simplă decepţie (nu neapărat 
în ordine alfabetică»), «Dragostea începe 
vineri» — despre care, știu, alții au zis 
altfel... N-am văzut «Lupul mărilor» și 
«Răzbunarea». Nu cred însă că le-am pier- 
dut cu adevărat... Ce fac casele de filme? 

3. Oricum am întoarce-o (recitiți cu glas 
tare cele 20 de titluri ale referendumului, 
în orice ordine vreţi), stagiunea '72—'73 


n-a fost prea darnică în filme de calitate 
a conţinut mult balast. Sporul cantitativ 
al «filmului de actualitate» («Drum în pe- 
numbră», «Explozia», «Dragostea incepe 
vineri», «Parașutiștii», Zestrea» sint, din- 
colo de orice observaţie filme necesare!) 
n-a fost însoțit de un spor calitativ. Cred 
că acest salt ar fi ciştigul cel mai de pret. 
Dintre promisiunile-program ale caselor 
de filme, foarte puţine s-au realizat. Şi 
parcă funcționa un consens tacit. Se 
spunea că, pină una alta, pină la produ- 
cerea unor creaţii cinematografice capi- 
tale, care necesită timp, se spunea deci, 
că vom încerca să evităm filmele slabe. 
Că le vom evita noi, criticii, nu va fi nici un 
păcat. Că le vom evita, noi, spectatorii, 
asta ar fi rău de tot. Mai bine ar fi să le 
evităm curajos, noi, realizatorii şi produ- 
cătorii. 


Dumitru 
FERNOAG 


Revelaţiile viitoare 
să ne fie oferite de 
filmul de actualitate 


1. «Nunta de piatră». 

2. «Sfinta Tereza și diavolii» 

3. a) Un film politic de talia «Puterii şi 
Adevărului», b) un film de actualitate care 
să constituie revelația stagiunii viitoare; 
c) o comedie de bună calitate. 


Al. 
INTORSUREANU 


Filmele 
de prima mărime 


n-au existat 
nici în proiecte 


1. Revelația o reprezintă recordurile in 
producție. Impresionează mai întii numă- 
rul mare de filme ieșite in premieră (a 
proape cite două filme pe lună), numărul 
mare de filme care au depășit valoarea 
medie a profesionalismului. Sergiu Nico- 
laescu a realizat două filme în patru luni, 
Manole Marcus — trei într-un singur an. 
Cifra medie a productivității pe platourile 
de filmare atestă caracterul industrial 
evoluat al producţiei naționale de filme. 
În afară de filmele prezentate publicului 
in stagiunea '72—'73, «România-film» a 
făcut în acest an şi prestații și coproducții, 
realizind totodată cu televiziunea română 
seriale echivalind aproape 10 alte filme 
de lung-metraj. Această probă de foc a 
fost trecută cu succes şi modestie, în 


Un colocviu:+Despre o anume fericire 


ciuda faptului că numai 5—6 echipe de 
filmare ar putea fi dotate cu utilaj tehnic 
corespunzător și cu cadre medii de spe- 
cialitate calificate. 

Un alt record: calitatea artistică a unei 
pelicule ca «Nunta de piatră», realizată 
cu mijloace materiale foarte modeste. Și 
aș incheia cu o revelaţie, care nu consti 
tuie un simplu record, ci o creaţie de ex- 
cepţie: Leopoldina Bălănuţă în filmul mai 
sus citat 

2. Regret că din repertoriul acestei sta- 
giuni au lipsit, încă din faza de proiect, 
acele filme de prima mărime care să ridice 
mai sus stacheta valorilor atinse în stagiu- 
nea 1971—72. Mă refer in primul rind la fil- 
mele care se petrec acum, în timpul pre- 
zent. Nu înțeleg prin aceasta decit că este 
absolut posibil să avem în fiecare dintre 
stagiunile viitoare citeva filme de exceptie 
Stagiunea '72—'73 a ratat această posibi- 
litate. 

Dezamăgește în continuare starea teh 
nică a proiecțiilor şi a sălilor de cinemato- 
graf. Măcar o dată pe săptămină să se 
șteargă de praf obiectivele aparatelor. 

3. Mai multe revelații și mai puţine deza- 
măgiri. 


Corneliu LEU: 


Scenariile conțineau 
mize pentru speranțe 
mai mari 


1. Revelația: școala românească a ac- 
torilor de film. 

2. Din păcate, dezamăgirea este aceeași, 
de mai multi ani: discrepanta dintre in- 
tenţie şi realizare. Cunoaștem, la începu- 
turile lor, aproape toate scenariile acestor 
filme și pot spune că ele conțineau pre 
mize pentru speranțe mai mari. 

3. Aşteptăm cu toții filme româneşti in 
adevăratul înțeles al cuvintului. Adică 
filme cu o cetățenie precisă: Republica 
Socialistă România. Filme funciarmente 
legate de natura, psihologia, tradiția, isto- 
ria și realizările noastre. 


Ernest MAFTE 


Astept 
scenarii 
cu oameni 


văraţi 


1. Cel mai bun film al stagiunii a fost — 
ca surpriză — «Nunta de piatră». Pentru 
maturitatea sa,am apreciat, de asemenea, 
«Drum în penumbră». 

2. Dezamăgirea cea mai mare a fost 
«Săgeata căpitanului lon». Aici aş cita 


insă şi defectele, mici sau mari, de la 
Buftea, pe care se pare că nu le putem 
înlătura prin filmele pe care le facem. 

3. Aştept, în sfirșit, niște scenarii au- 
tentice, valoroase, după care să se poată 
face filme în care să vedem oameni ade- 
vărați, cu problemele lor, cu «revelațiile» 
și «dezamăgirile» lor zilnice. S-ar putea 
să avem deja gata un film care îndepli- 
nește această condiție. Nu vreau să-i 
spun titlul. pentru că joc și eu în el 


Magda 
MIHĂILESCU: 


Filme 
mai mici 
dar adevărate 


1. Dacă nu aș fi avut habar de Dan Pita 
şi Mircea Veroiu, aș fi spus că «Nunta de 
piatră» a fost o revelaţie, ca să răspund 
exact intrebării dumneavoastră. Dar cum 
luasem mai inainte cunoștință de talentul 
lor, nu pot să numesc filmul lor decit un 
autentic moment al cinematografului nos- 
tru şi, în același timp, o bucurie a unei 
reconfirmări. 

2. Tot filmul de actualitate. cu unele 
excepții («Drum în penumbrā»,«E xplozia») 

3. a) Aştept mereu filmele despre ziua 
de azi, nu marele film, să fim ințelesi, ci 
filmele mai mici, dar adevărate; b) aştept 
filme semnate de acei tineri cineaști care, 
între un titlu și altul, sint lăsaţi să se odih- 
nească neîngăduit de mult. 


Sergiu 
NICOLAESCU: 


se producă 
acel salt 
pe care demult 
îl aşteptăm 


Spe 


1. Revelaţie e poate prea mult spus. În 
orice caz, semnalez în această stagiune — 
pe care o delimitați într-un mod destul de 
original — o creștere a profesionalismului 
unor regizori, un remarcabil salt al acto- 
rilor de film şi, ceea ce este poate cel mai 
important, vis-â-vis de întreaga noastră 
producţie, un public care poate fi încă 
entuziasmat. 

2. Şi la această intrebare imi este destul 
de greu să răspund. Întotdeauna, în orice 
situație, am şi dezamăgiri, incepind cu 
filmele mele proprii. Deci mi-ar fi foarte 
greu să mai vorbesc și despre alţii. 

3. De fapt, mai corect ar fi să împărțim 


şanselor lor, atit în planul ideilor, cît și al 
realizării. Filmul de aventuri-polițist, care 
intr-o duzină de pelicule nu produsese 
nimic citabil după «Secretul cifrului», se 
prezintă astăzi reabilitat grație infuziei 
de ingeniozitate sau rigoare — uneori 
aceste calități n-au făcut corp comun — 
din filmele realizate de Sergiu Nicola- 
escu şi respectiv Manole Marcus, după 
scenariile lui Titus Popovici şi Petre Săl- 
cudeanu. La 13 ani după «Darclee», «Ci- 
prian Porumbescu» de Gheorghe Vita 
nidis relansează, într-o formulă rapsodică, 
filmul biografic, cu o puternică rezonanță 
patriotică 

Nimic mai firesc și mai necesar decit 


o mare diversitate de genuri și specii, în 
spațiul tot mai larg de lucru și de gindire 
care ni se oferă sau pe care îl ciștigăm. A 
ceasta nu ne îngăduie insă să întirziem in 
stadiul unui pionierat perpetuu. Pentru a-l 
depăși pe un front larg, avem o singură san 
să și o singură sursă: actualitatea. Aceas- 
tă opțiune, însuşită de cei mai mulți rea- 
lizatori — și de cei mai buni — poate să 
conducă la acele opere de excepție care 
nu se uită a doua zi după proiecție și nici 
o dată cu încheierea stagiunii. Ele rămin 
în conștiința noastră și devin, astfel, cu 
adevărat, ale noastre. 


Valerian SAVA 


răspunsul în două: ce aștept pentru mine 
de la stagiunea viitoare și ce aştept in 
general de la cinematografie pentru sta- 
giunea care urmează. În ceea ce mă pri 

veşte, aș putea spune că aşteptarea poate 
fi trecută la timpul trecut. Am în mină trei 
scenarii excepționale, iscălite de Titus 
Popovici, Eugen Barbu, loan Grigorescu. 
Nu aştept altceva decit aprobarea lor, ca 
să pot intra în producție. Pentru cinema 

tografia noastră națională, aştept o conte 

nuntă a Asociaţiei cineaştilor care să cons- 
tituie un impuls, o concentrare a tuturor 
forțelor creatoare, pentru realizarea saltu- 
lui calitativ pe care demult îl așteptăm şi al 
cărui început s-a arătat. 


Horia 
PATRAȘCU: 


Nici o revelaţie, 
nici o dezamăgire, 
foarte multe aşteptări 


1. Nici una! Au existat, poate, satisfactii 
fragmentate. Cit despre «revelații»...?! 

2. Cred că nimic... Adică: nici măcar! 

3. Multe, fir'ar să fie. Aştept — aştept 
din toată inima şi cu tot sufletul meu! 
— filmul contemporan adevărat; aştept 
filmul acela de la care spectatorii să iasă 
plingind (de bucurie sau de emoție sau de 
tot ceea ce poate insemna lacrimi, sensi- 
bilitate, adevăr!); aştept filmul contem- 
poran, nu in mult preconizata (și falsa!) 
soluție de a prezenta lumea «contempo- 
rană» prin descrierea mai mult sau mai 
puțin adevărată a anumitor evenimente 
istorice, ci prin ceea ce inseamnă realita- 
tea noastră de zi cu zı: un film contemporan 
a cărui acțiune să nu se petreacă alaltăieri 
sau ieri, ci exact acum, cel mult cu două 
ore în urmă! Aştept cu foarte multă incre- 
dere filmul generației mele: filmul celor 
care, în anul următor, îşi sărbătoresc 30 
de ani de la nașterea intr-o lume nouă, o 
lume pe care, sint convins, au început să 
o înțeleagă! 


Florin PIERSIC: 


continuăm 
ce-am înc 
dar n 


1. Revelația este insăși cifra 20. Ea nu 
semnifică numai un spor cantitativ, ea 
înseamnă diversitate tematică și de gen; 
filme  politico-sociale, romantico-muzi- 
cale, filme pentru copii, polițiste, filme de 


investigație psihologică. lar diversitatea 
este prima condiție a originalității, deci a 
calității. Am senzaţia că, astăzi, aproape 
fiecare dintre regizorii noștri, dacă nu 
reprezintă «un univers» sau un stil incon- 
fundabil, manifestă totuși preferințe mai 
constante, înclinații mai limpezi, un gust 
al selecției mai decis. Aceasta îi ajută 
pe ei să se definească şi îi ajută şi pe spec- 
tatorii care, la rindul lor, pot să aleagă. 
Cum ne ajută aceasta pe noi, actorii, care 
trebuie să fim aleşi, aceasta este altă pro- 
blemă. 

2. Situaţia este următoarea: intri la un 
film românesc, te așezi să-l priveşti, ac- 
țiunea începe, totul pare normal, chiar 
bine și, dintr-o dată, vezi că incepe altceva, 
altfel, ca și cum s-ar proiecta o bucată 
din alt film. Adică filmele noastre dezamă- 
gesc pentru că nu au unitate. Uneori 
această senzație o incerci la fiecare nouă 
secvenţă, sau chiar la fiecare cadru sau, 
în subconștient, la fiecare fotogramă, 
adică de 24 de ori pe secundă. 

3. Aştept, in primul rind, să avem conti- 
nuitate. Publicului îi plac comediile și noi 
facem o comedie la doi ani o dată. Publicu- 
lui îi plac filmele de aventuri, și noi nu 
mai facem filme cu haiduci. Fără a mai 
vorbi de scrisorile din țară, am sute de 
scrisori din Franţa, în care spectatorii 
serialului nostru roagă pe producători să 
continue ce-au inceput. Publicul are acto- 
rii săi preferați și scenariștii, regizorii şi 
producătorii noștri nu se gindesc la actori 
atunci cind scriu sau comandă sau discută 
un scenariu. lar pe mulți îi uită și după 
aceea. Deci avem nevoie de continuitate. 
În al doilea rind, avem nevoie de disconti- 
nuitate. Publicul are actorii lui preferaţi și-i 
așteaptă mereu, dar ii vrea de fiecare dată 
altfel, adică in roluri adevărate, care să-i 
transfigureze și să-i solicite la maximum, 
într-un fel inedit și nu să-i limiteze la citeva 
ticuri care trec automat din film în film, 
în virtutea unui șablon cu care sint iden- 
tificați din comoditate. 


Gheorghe 
VITANIDIS: 


9) 
implicare mai profund: 
în destinul 
acestui pămînt 


1. Revelația? Pentru mine, Viad Rădes- 
cu — Ciprian. În general, serios vorbind, 
revelaţia încă nu a existat. Totuși, stagiu- 
nea aceasta inscrie anul 20 pe răbojul 
meu cinematografic cu bucuria că ceea ce 
acum douăzeci de ani constituia un vis, 
a devenit astăzi revelația marelui public 
(«Ciprian Porumbescu»). 

2 Resemnarea şi abandonul care-și fac 
loc în rindurile colegilor mei de talent 

3. O implicare mai profundă a creaţiei 
noastre in destinul acestui pămint. 


3. 


Ne aflăm cu acest «7 zile» in 
fața unui film care impune o 
nema ‘foarte personală și foarte 
cinematografică viziune a 
realizatorului. Afirmația nu 
este nici o laudă fără rezerve 
ı nici tributul de politețe plătit la inceput, 
pentru a putea destășura apoi — la umbra 
convenienţei gentile — o listă de nemulțu- 
miri. Nu putem însă porni discuția despre 
cel de al doilea film al lui Mircea Veroiu 
decit constatind existența unor ambiții 
artistice ferme — cu legile, ascezele, chiar 
şi cu excesele lor — ambiţii care par a 
avea ca principală preocupare efortul de 
a acorda prioritate imaginii şi expresivi- 
tāții ei, de a impune și dezvolta, la nivelul 
unei arte moderne, un limbaj cinemato- 
grafic. Aș fi tentat să fac de la bun inceput 
afirmaţia, in legătură cu «7 zile», că ne 
aflăm în fața unui aparent film polițist, de 
acțiune, cu ajutorul căruia autorul episo- 
dului «Fefeleaga» din «Nunta de piatră» 
(atit de apreciată la festivalul de la Cannes 
din anul acesta) își continuă exercițiul 
stilistic, care acordă un rol hotăritor ima- 
ginii, atmosferei, climatului și de-abia 
mai apoi țesăturii dramatice, story-ului. 
Urmăriţi cu atenție (cu acea atenție pe care 
spectatorul nu prea este intotdeauna obiş- 
nuit și chiar pregătit s-o acorde unui 
generic), urmăriți în acest film genericul 
care nu mai este o tradițională, o conven- 
țională derulare de nume, de colaboratori 
ai regizorului. Genericul filmului de față 
îşi propune să facă succint o reeducare a 
privirii şi a receptivității spectatorului (sau 
dacă formularea aceasta nu este prea 
politicoasă, vom spune că dorește să 
adapteze optica spectatorului de la o 
predispoziție pentru divertisment în fața 
unui film de acțiune, la una meditativă, 
care impune zăbovirea asupra fiecărui 
cadru). Veroiu insistă asupra necesității 
de a învăța privirea să iscodească toate 
planurile unei imagini de film, să caute și 
să descopere argumentele realizatorului, 
să simtă și să se integreze în atmosfera 
unui film cu ziduri reci, cu zile cenușii 
Mbăstrui, cu oameni tăcuţi, închiși, 
parcă inghețați. Autorul nu este disci 
polul spectacolului alert, al formu 
lelor «captivante» și nici nu urmă 
reşte succesul gratuit și imediat. În filmul 
său nişte răufăcători, stipendiaţii unui 
serviciu de spionaj, vor să pună mina pe 
o prețioasă invenţie a unui tinăr savant și 
chiar sint pe punctul de a reuși, ceea ce ar 
favoriza exploatarea mult savuratului sus- 
pens, cuvint care e suticient să-l pomeneș- 
ti pe afiş pentru ca toată lumea să stea 
cu sufletul la gură încă din holul cinema- 
togratului. Dar a exploata acest filon — 
simpla urmărire şi prindere a «negativi- 
lor» asupra faptului, sau (ca să existe 
acel suspens) prelungirea plină de peri- 
peții pentru ca la capătul ei, printr-un efort 
aproape supraomenesc, urmăritorii să-i 
ajungă și să salveze situația — pare prea 
facil pentru autorul filmului de faţă. Unii 
spectatori ar prefera poate incordarea (ca 
să nu spun numai incăierarea previzibilă) 
dintre răufăcători şi urmăritori. Există în 
film şi o descriere sumară a unei întimplări 
de acest gen, dar, paradoxal insă nu 
întimplător, ea nu se situează pe planul 
principal al filmului, ci rămine doar o 
substanţă pe care realizatorul o modelează 
și remodelează necontenit — prin rarefieri, 
ntercalări de momente care cer nu să 
stai cu sufletul la gură, ci să meditezi. Ţi 
se oferă pentru aceasta prilejul unor am- 
bianțe care vorbesc despre oamenii ce le 
populează, există o întreagă și studiată 
gamă de gesturi succinte, dar semnifi- 
cative, care dau consistență şi nuanţare 
personajelor. Surprinderea şi interpreta- 
rea acestor gesturi imprimă o notă de 
autenticitate anunțind intenţia de a face 
din personajul de film o reală prezență 
umană și nu o swmoiă funcție dramatică 
Genericul la care ne reterim— cu dimine- 
tile lui înceţoşate ume reci, cu umbre 
inghesuite pe arelă strimtă, peste 
o încordare pentru noi încă 


dar și ce spunem 


Jicabilă, cu oameni despre care 
amvreasăaflămceașteaptă— ge 
culacesta ne puneşi pe noi, spe 
rii, să privim de la înălțimea pasare- 
lei, să descoperim unghiuri destul 
de inedite pentru filmul nostru, 
lonindtraseuleventualelor întîn 
Se surprinde „caracterul“ clădirii 
industriale, cu liniile ei vetuste, dar 
pe zidurile căreia se citeşte nu nu 


apj- 


vîrsta clădirii, ci şi amprenta 
loc de muncă. Nu cadrul mat 
este aici modern, modernă se 


deșteafiprivireacinematografică pur- 
tată peste el. Ni se inoculează și 
senzaţia tensiuni care c 
mereu. Imaginea devi 
reflectarea însăși a stării de sp 
eroilor. (Le spun eroi în mod con- 
venţiona!, pentru că nimeni în acest 
film Bu are şi nu urmăreşte ipostaza 
omului de excepție), Ni se propune 
o meditaţie asupra omului de acţiu- 
ne şi nu ọ acțiune cu niște supraoa- 
meni. El, genericul, dă tonul filmu- 
lui. De aici înainte. planul acţiunii 
este păstrat doar ca un-cadru epurat 
de orice element care l-ar putea par- 
ticulariza, care l-ar face apt să re- 
prezinte o societate anume, societa- 
tea noastră. El, cadrul, devine deci 
un spațiu-convenție, Și în acest ca- 
dru sînt introduşi maiorul Miu, ingi- 
nerul Mușat, Lena, Dan Nicolescu, 
colonelul cu figură de boxer, puşi 
în situaţii menite să le dezvăluie chi- 
pul uman, structura morală, situaţii 
deloc extraordinare, ci de rutină pen- 
tru profesiunea respectivă. 

Intenţia regizorului a fost de a es- 
camota o carenţă, din păcate, destul 
de evidentă a scenariului: aceea a re- 
laţiei dintre mediu şi personaj. Ni se 
propun în schimb cîteva portrete. 
Astfel: maiorul Miu este înfăţi- 
şat ca omul datoriei, răspunderii, al 
inteligenţei în acţiune, profesionis- 
tul care ştie să alieze imaginaţia cu 
dirzenia, În rolul acesta, Mircea Albu- 
lescu demonstrează și de astă dată 
convingătoarele lui calităţi actori- 
cești, dar ne face să bănuim şi acea 
dorinţă pe care o resimte actorul de 
a îmbogăţi personajul pe planul de- 
taliului psihologic, detaliu pentru ca- 
re nu are deajuns de multe elemente 
dramatice, Inginerul Mușat, un om 
obsedat de invenţia sa, îmbină în 
film inocenţa cu niște concesii inex- 
plicabile (pentru că este inexplica- 
bi! cît de mult se complace în trio-ul 
pe care îl alcătuiește cu Dan și Lena, 
situație de o vinovată acceptare pen- 
tru el, de o interesată încuviințare 
din partea lui Dan), Și aici, și de astă 
dată, George Motoi își dovedește 
subtilitatea interpretativă în situaţii 
care ar fi putut conduce la ipostaze 
de un ridicol nedorit. Motoi păs- 
trează tot timpul tdnul judicios, nuan- 
tat, credibil, și izbutește să facă din 
Mușat un personaj compus din um- 
bră și lumină, din convingeri şi şo- 
văieli, din bun-simţ și opacitate, iz- 
butește să facă din el un om ca mulţi 
alţi oameni,cu o calitate în plus:aceea 
de inspirat cercetător științific și cu 
o scădere provenind din faptul că 
este capabil să-și întrevadă țelul 
ştiinţific, dar nu-şi. poate privi în 
față propria sa viaţă. Autorii fil- 
mului se mărginesc la o destul de 
convențională configurare a unui 
personaj neechivoc „negativ“ — Dan 
Nicolescu (pe care de altfel Vic= 
tor Rebengiuc îl interpretează cu 
dezinvoltura unui actor care se vede 
nevoit să repete în ultima vreme un 
anumit tip de personaj) şi nu aduc, 
din păcate, nimic nou în planul des- 
crierii personajului feminin, un pere 
sonaj atît de rar, atît de superficial 
și atît de convențional pe platourile 
noastre. Lena (rol încredinţat Irinei 
Petrescu, actriţă mult aşteptată de 


Trei cercetători: 
un soţ, o nevastă, un bărbat. 
Cineva fură proiectul. 
Un film poliţist ? 
Un film psihologic ? 
O dezbatere etică ? 


spectatori și totuși atît de sporadic 
invitată în film în ultimul timp) nu 
izbutește să ne dezvăluie decito exis- 
tenţă de umbră tristă și graţioasă, 
căreia i se lasă o nesemnificativă con- 
tribuţie la naraţiune. Ea este o funcţie 
dramatică și nu un caracter, cu toată 
complexitatea pe care o presupune 
noţiunea de caracter. Aici probabil 
că realizatorii noștri iau totuși nu 
prea în glumă o butadă, după care 
nu există caracter în general, iar 
cînd există, el e rău, 

De-a lungul filmului, discrepan- 
tele (care ţin de zonele plăpinde 
ale dramaturgiei) dau naştere unor 
reale hiatusuri: acțiunea propriu- 
zisă rămîne — cum spuneam — 
element decorativ, simbolic şi „uni- 
versal valabil“; personajele, la rindul 
lor, extrase dintr-un cadru vital 
pentru ele, în loc să se afirme ca 
niște caractere, devin şi ele adeseori 
cadre-umane-simbol. Anuliînd su por- 
tuf social autentic, ca şi planul doi 


uman, aproape inexistent în lumea 
filmului, se simte o anume devitali- 
zare și, pînă la urmă, asistăm chiar 
la un proces de despersonalizare a 
eroilor. Personajele fac anumite 
gesturi, dar nu întrezărim resortul 
care le determină și aceasta din 
pricina debilei motivări psihologice, 
Personajele urmăresc o anumită 
evoluţie, dar sărăcia psihologică și 
nemotivarea socială ne face să le 
simțim doar în ipostaze cerute de 
evoluția filmului şi nu a unui autentic 
conflict. Am vrea să suplinim, să 
aducem propria noastră contribuţie 
ja imaginea, de pildă, a maiorului 
Miu, dar ne surprindem întrebîn- 
du-ne dacă nu cumva el este adeptul 
plăcerii de a acţiona şi nu al necesi- 
tății de a o face, pentru că abili- 
tatea, pasiunea lui de urmăritor nu 
sînt în măsură să ne lumineze şi 
amploarea cauzei în slujba căreia 
arfi puse. Dimpotrivă, cauza aceasta 
(dispariţia unei invenţii a inginerului 


„Deşertul gri“ de sub Dealul mitropoliei 


nai mult al unui 
pretext decit al unei cauze determi- 


Mușat) are aerul 
nante, profunde, grave, La rindul 
lui, Muşat nu are nici el o prea 
bogată nuanţare psihologică; nu 
înțelegem prea exact ce determină, 
de pildă, acceptarea condiţiei de „al 
treilea” pe lîngă un cuplu; nu înţe- 
legem cum suportă această situaţie 
şi de ce o face. 

Mircea Veroiu simte rarefierea 
aceasta a structurii dramatice şi! 
introduce în filmul său, cînd tăceri 
prelungi, cînd sensibile încercări de 
a crea atmosferă, cînd frînturi de 
spectacol specific filmului deacțiu- 
ne, cum ar fi acea urmărire în auto- 
mobile, pe străzile pustii ale unui 
oraș care ar putea fi Bucureștiul, 
Dar şi orașul este privit parcă 
denudat de viaţa pe care o găz- 
duiește. $i pare “decor. De ace 
ea, cred că filmul se transformă 
tot mai mult într-o succesiune de 
întt-un joc de atmosferă, 
într-un exercițiu de regie cinemato- 
grafică, practicată de un òm cu 
talentul incontestabil și deosebit 
al lui Mircea Veroiu. 

Regizorul are, desigur, un punct 
de vedere arti pe care încă din 
prima sa realizare îl vestea, Noul 
său film îl conține cu prisosință. 
Veroiu are stil, urmăreşte o expri- 
mare filtrată, cultă, un limbaj cine- 
matografic pe cît de propriu pe atit 
de elevat. Dar pasiunea pentru stilul 
ascetic, pentru limbajul cinemato- 
grafic ales, reflectind o gîndire, ar 
fi mai fertilă dacă ar universaliza 
observaţia și naraţiunea și ar deveni 
o firească tălmăcire a unei realități 
şi nu numai o exegeză cinematogra- 
fică. Pentru că într-adevăr, dacă ne 
mărturisim încîntareaîn faţa unui rea- 
lizator de talentul lui Mircea Veroiu, 
nu putem să nu spunem: exprima- 
re aleasă, stil, expresivitate plasti- 
că — toate acestea sint bune dar ne 
preocupă nu numai cum spunem ci 
şi ce spuhem. De acord? 


Mircea ALEXANDRESCU 


O producție a Casei de filme nr.1. 
Regia: Mircea Veroiu. Scenariul: Ni- 
colae Ştefănescu. Imaginea: Călin 
Ghibu. Decorurile și costumele: Au- 
reliu lonescu. Muzica: Adrian Enescu. 
Consilier al Ministerului de Interne: Lt. 
col. Eugen Pandelescu Cu: Mircea Al- 
bulescu, Irina Petrescu, Victor Re- 
bengiuc, George Motoi. 


— Virgil  Calotescu, 
te-aș ruga să-mi spui, 
inema <" toată obiectivitatea 
in pe care o poate avea 
un creator față de ope 
ra proaspăt încheiată, 
cît de mulțumit eşti de „Dragostea 
începe vineri“? Cum il consideri? 
E că ai a a taci 
. Cred că după „Subteranul” 
ste cea de a doua reușită a mea 
tistică, Am uitat, intenţionat, „Ca- 
mera albă” (care era rezultatul lip- 
sei de experienţă), am uitat și/,Răz- 
boiul domniţelor“ ( din cauza 
angajării într-o zonă 
se potrivea) şi îmi place să ţin 
minte doar aceste două filme: „Sub- 
teranul” şi „Dragostea începe vi- 
ner Sigur că „Dragostea începe 
vineri” putea să aibă mai multe 
împliniri. Sigur că este departe 
încă de ceea ce mi-aş dori să fac, 
departe de acel film care să ajungă 
în egală măsură la spectator și la 
omul de specialitate, pe care îl 
stimez în egală măsură cu specta 
torul. Dar sîntem, lucru ştiut, în 
continuă perfecţionare — realizator și 
unelte... Nu cred deloc în miracolul 
spontan al măiestrie n talent, da. 
Măiestria însă c sită învăță- 
tură din partea oricărui profesio- 
nist care se doreşte f e bun, 


— Învăţătură, în meseria asta, 
înseamnă şi practică. Practică neîn- 
treruptă, iar la capitolul ăsta regizo- 
rii nų stau întotdeauna prea bine 
Dacă nu mă înşel, între „Subteranul' 
şi „Războiul domniţelor“ au trecut 
6 ani, iar pînă la „Dragostea începe 
vineri” au mai trecut 6... 

„SME n EEE ZANE EA ET 

— Aşa e. Și sigur că ideal ar fi să 
m de lan film i Dar eu 

i a celor care 
se pot plinge. pauzele dintre 
filmele jucate lucrez la filmul do- 
cumentar, ceea ce în i 
desăvîrşită experier 

nu sînt bur 
și mai mari în cin 
trä... Să nu le zice 
zicem „lipsuri” 


— De pildă? 
ANEI ILIE ET "E LI E 

— Scenariile! Nu 
departe să jignesc vre cenarist, 
nu vreau pentru că fi stimez, dar 
trebuie să spun că, în timp ce regizo- 
rii noștri, luați ca o medie, își cunosc 
profesia, sînt regizori buni, care pot 
merge în competiția internaţională 
(nu discut eșecurile, pentru că orici 
le poate avea la un 3 


Si a Dalia ei 


„Să ne spunem adevărul în față“ 


ne mul- 
mai slab. Un sce- 
eamnă, aproape de 

slab. nu în 
pute 


— Vrei să spui că l-ai stricat, 
Cum? 
SORATTE PS OTRS CF TE IAD 

— Simplu. În primul rînd din ceea 


ce se cheamă: neaderenţă lao temă. 
Personajele veneau dintr-o lume de 
basm. Toate îmi plăceau la lectură, 
dar nu mă tentau 
pentru film. Ai 


tunci de ce m-am apucat să-l fac. 


le recompun 


4 mă întrebi a- 


Există şi aici explicaţii. Cel puțin 


fă 

bine > Jestie) 
stat şase ani, Mi-e j 4 fac film 
Pe ur era-ș f tie personală 
la miji Eu c făcut "ist p 
în facultate mi-am e pe 

ă stric un subie Pe urr 


era co Alecu Iv 
Ghilia c începuse 
ir lum 

făcut după o carte foarte ă 

( Arr un 

și 

4 și 

GH e Răz do te- 

pre lipsa i 

nu 


— Vroiam să te întreb tocmai 
cum îțiexpliciaceastă lipsă? Spuneai 
că regizorii își cunosc meseria. Dar 
ei. au învăţat-o în bună măsură 
lucrînd, Oare pentruscenaristi, acest 
adevăr nu e la fel de valabil? 


cum actor noștri 
printre altele, Și unii şi alții, 
ung ia filr it gata obò- 
într-un caz și în celălalt nu 
0 fericire, Nici pentru ei, nici 
pentru regizor, cu atit mai puţin 


pentru film. 


Spune-mi, Virgil Calotescu, te 
întreb ca pe unul'pe care-l ştiu 
îndrăgostit de filmul de actualitate, 
sau contemporan, sau din zilelg 
noastre cum vrei să-i spui: de 
ce avem atit de puţine asemenea 
filme 


| 


ere nu nun 


realizato 
de filme, Şi unii şi alții au con- 
vingerea, formată în urma unei 
practici mai vechi, că un film con- 
se aprobá mai greu. Au 
iția că se parcurge mai 


— 


— Şi ce concluzii se pot trage 
de aici? 
ae mi 

— Problema asta are două laturi: 
una este drumul realmente greu pe 
care-l parcurge un film contemporan 
de la idee la proiectarea pe ecran, 
pentru că problemele fiind Ja ordi- 
nea zilei, forurile de decizie sînt mai 
îndelung consultate. E o dificultate 
de ordin obiectiv, zic eu. Există însă 
și a dificultate de ordin subiectiv, 
care s-ar putea numi o anume teamă 
a realizatorului faţă de public. Pentru 
că, spre deosebire de oricare alt gen 
(de la feerie pină la filmul de antici- 
paţie), la filmul contemporan se 
pricepe toată lumea. Dacă vrei, e 
și normal să fie așa. Pentru că eroii 
de pe ecran nu fac altceva decit să 
recompună viața celor din sală. 
Bineînţeles, printr-un proces de 
transfigurare artistică, dar viaţa lor 
totuşi. Dacă fac un film contem- 
poran sînt judecat de toţi cei care 
plătesc biletul la intrare. Repet, E 
normal să fie așa. Pe de altă parte 
însă, nu cred că cineva ne cere să 
copiem „realitatea în așa fel încît 
fiecare să se recunoască într-un. film 
ca într-o fotografie. Transfigurarea 
artistică e necesară. Transfigurarea 
artistică înseamnă, la mine, o reto- 
pire a materialului de viață la o 
anume temperatură a sentimentelor 
și ideilor, care poate sensibiliza şi 
obliga la meditaţie... Pe urmă mai e 
ceva cu filmul contemporan (eu 
spun contemporan și nu de actuali- 
tate, pentru că de actualitate poate 
fi și un film istoric), ceva ce-ţine de 
ritmul epocii noastre. Şi anume: 
prefacerile în decorul material și 
spiritual în lumea întreagă; nu numai 
la noi sînt atît de spectaculoase și 
de rapide, încît nu o dată se întîmplă 
ca filmul, ajuns pe piaţă, la spec- 
tator, să pară învechit. 


ZISE IT APE ICE "ESTI 
— Poate că noi nu lucrăm în 

ritmul timpului nostru, poate nu 

timpul e de vină... 

PIN E GE EEEN OE O FCI 


— Aşa e. Noi nu sintem adaptaţi 
ritmului modern de producție. În 
primul rînd, faza de elaborare şi de- 
finitivare a unui scenariu (ca s-o 
luăm de la început) e prea lungă. 
Adaugă la asta perioada (și ea lungă) 
de realizare a unui film, timpul care 
se pierde inutil pentru fiecare ope- 
rație şi o să vezi că la noi mecanis- 
mul de realizare a unui film este 
total anacronic. Există un imens 
consum inutil de energie. Trebuie să 
ştii că ceea ce consumă la un film 
este timpul pierdut, nu cel lucrat. 


` „Războiul domniţelor“: eşec într-un gen de succes 


Cred că 6 comprimare a timpilor de 
reațizare a unui film (mai ales dacă 
e vorba de un film contemporan) se 
impune ca o primă necesitate. Și 
mai cred că aici, într-un fel, ați putea 
să ne ajutați și voi, cronicarii. 


— Cum? Ce-ai face dac-ai fi din 
breasla noastră? 


— Nu știu exact... Dar poate că 
o masă rotundă, la care să participe 
creatori, scenariști, reprezentanţi ai 
organismelor din tot circuitul ciné- 
matografiei, ar atrage atenţia asupra 
acestei situaţii... Poate ar fi un 
semnal de alarmă.. 


— Asta se poate, dar crezi că 
asemenea probleme se pot rezolva 
la o masă rotundă? N-ar fi mai efi- 
cient ca fiecare regizor, pe cit poate, 
să-și rezolve în cadrul echipei pro- 
blemele timpilor de realizare a unui 
film? 


— Eu, unul, încerc. De exemplu, 
la filmul pe care-i fac acum, voi 
lucra cu Willi Goldgraber, care e 
un operator cu mare experiență, 
format ca şi mine la școala documen- 
tarului, deci operatorul ideal pentru 
genul de film contemporan pe care-l 
fac eu, Pe de altă parte, Goldgraber 
și-a perfecționat experienţa în cele 
șase luni cîta lucrat pentru tele- 
viziunea din R.F.G. El știe acum, 
conform sistemului de lucru de acolo, 
care sint limitele permise ale che!tu- 
ielji de energie, de-timp, de talent — 
în ultimă instanță. Lucru care la 
noi nu se învaţă nicăieri și cu atît 
mai puţin nu se impune. Producăto- 
rul străin nu acceptă nici un fel de 
risipă. Pentru el, fiecare minut pe 
platou este minut de lucru. Noi 
sîntem proprii noștri stăpîni şi 
producători, dar asta n-ar trebui să 
însemne risipa forțelor care tot ale 
noastre sînt. Există o anumită dis- 
ciplină şi disciplinare chiar în artă, 


Ce Te 


Nu cred în miracolul măiestriei 
spontane. 
În meseria noastră, 


măiestria 
cere multă învățătură 


cu atît mai mult cînd arta asta se 
întîmplă să fie ṣi industrie și încâo 
industrie în care se cheltuiesc bani 
mulţi... 


/ 


— Nu ştiu cum se face, dar 
aproape toate discuțiile se împotmo- 
lesc la un moment dat în probleme 
organizatorice... 
PETTA EEA ETSE 

— Se vede că nu întimplător... 
Dar hai-să ne întoarcem -la filmul 
contemporan, nu? Eu cred că despre 
filmul contemporan ar trebui să se 
discute mai mult, mai pe larg și 
mai profesional. Și aici ajung din 
nou la cronicari. Sigur, nouă creato- 
rilor, în general, ne plac cronicile 
bune, favorabile şi nu ne plac cele 
rele. Eu mărturisesc foarte- sincer 
că accept orice fel! de cronică cu con- 
diţia ca aceasta să-mi analizeză fil- 
mul, să-mi argumenteze greșelile și 
să nu fie o simplă „dare cu păre- 
rea”, N-as putea spune că-mi face 
plăcere să fiu criticat. Mă amă- 
răşte, e clar. Dar mă amărăsc 
şi mai tare cînd în locul unei analize 
din “care, eventual, să învăţ ceva 
pentru filmul următor, mă trezesc 
în fața unor păreri sentențioase: 
„filmul e bun sau e prost"; „mi-a 
plăcut sau nu mi-a plăcut”, Dacă eu 
aș fi cineast amator şi criticul ar fi 
și el amator, probabil că asta ar 
trebui să fie tot ce am avea a ne 
spune. Dar eu am pretenția că sînt 
profesionist și el, criticul, este 
de asemenea profesionist, În conclu- 
zie, discutarea unui film trebuie 
făcută la nivel de profesionişti. Dacă 
mi se argumentează, încep să mă gin- 
desc şi eu foarte serios la „prostiile“ 
pe care le-am făcut. Dacă criticul 
„îşi dă numai cu părerea", chiar 
dacă are dreptate în diagnostic, 
zicînd de pildă „filmul ăsta este 
genial de prost“, nu-l iau în serios, 
Părerea lui nu-mi foloseşte la nimic. 
Ceea ce-mi folosește (ceea ce poate 
deci folosi și filmului) este demonstra- 
rea acelui diagnostic, După mine, 


„Dragostea începe vineri“: 


criticul trebuie să se considere coleg 
de profesie cu cineastul. Umăr la 
umăr cu el. Trebuie să ştie tot atita 
meserie cît el. Să-l doară eșecul 
unuia sau altuia, să-l] doară cînd 
descoperă slăbiciunile unui film și 
să le semnaleze în așa fel încît să 
ne fie util. Eu cred că putem foarte 
bine să ne spunem adevărul în faţă, 
dar de pe o poziție de solidaritate, 
Doar avem același scop: cinemato- 
grafia noastră să se dezvolte bine și 
armonios, Filmele noastre să fie 
adevărate, să fie ale zilelor noastre. 
Cam asta ar fi.. 

Și acum aș vrea să spun un lucru 
care-mi stă mie pe suflet, și am 
să ţi-l spun, pentru că sint si- 
gur că n-o să mă întrebi despre el: 
discutăm o cifră anuală de 25 de 
filme. E bine. E bine să facem și 
mai multe. Dar nimeni nu se ocupă 
de ceea ce se cheamă prognoză 
cinematografică, Ce se va întîmpla 
de pildă cu filmul documentar 
(că eu, într-un fel, am rămas cu 
sufletul tot la „Sahia”), va dispare? 
Se va adapta? Cum? Ce se va în- 
timpla cu filmul artistice chiar, 
în condiţiile dezvoltării televiziunii 
şi a noilor procedee tehnice? Nu 
există în cinematografia noastră (în 
uzine există) un cabinet-de cercetare 
psiho-sociologică, un organism ştiin- 
tific, permanent, alcătuit din oameni 
pregătiți și capabili care, pe baza 
testelor şi sondajelor, să discute cu 
conducătorii cinematografiei şi cu 
realizatorii, direcționarea publi- 
cului, Știm noi oare încotro merg 
preocupările acestui public, către 
ce teme, către ce modalităţi ârtis- 
tice? Nu știm, Și doar filmele le facem 
pentru spectatori, nu? Am impresia 
că sîntem niște mici meșteșugari 
preocupaţi de ceea! ce facem azi, și 
nu ne gîndim deloc la viitorul aces- 
tei arte pe care o iubim și o dis- 
cutăm atît. Cred că am putea dis- 
cuta 20 de ani, de acum încolo, toate 
problemele legate de cinematografie 
şi am avea nevoie de încă 50 să le 
rezolvăm... 

PI ZE AI PERU CI IE aA 

— Chiar atita timp nu prea cred 
că avem, Dar ai datocifră: 50 de ani. 
Nu e mult pentru viața unei arte, 
N SIE ISI TAR RENI 2 PEPSI 

— Pentru viaţa unei arte, nu. 
Pentru viaţa noastră e imèns. ine 
seamnă să lăsăm totul în seama celor 
gde miine şi noi să ne ved=m mai 


“departe da ale npastre, cele de azi... 


Cu un asemenea calcul, eu nu pot 
fi de acord, 
Eva SÎRBU 


reîntoarcerea la filmul de azi 


Zanussi 
și viața 


Krzysztof Zanussi — regizo- 
rul polonez de rapidă c 
britate, după „Struct cris- 
talului“ și „Viaţa de familie“, 
bine cunoscute și bine-apre- 
citate şi de critica noastră, 
declară într-un interviu acor- 
dat revistei „Cinema '73": 
- „Sint născut în '39, aparţin 
unei generaţii de polonezi 
pentru care socialismul nu 
mai e de descoperit, ci eo 
realitate evidentă. Nu mai am 
de ce să justific această reali- 
tate. Ea există... Generaţia 
precedentă (Wajda, Kutz, Ka- 
walerowicz) s-a ocupat de 
originile societății noastre so- 
marile 
interve- 
nite în Polonia după război. 
Aceşti cineaști s-au definit 
într-un context social-istoric, 
Ceea ce au descoperit e 
azi un loc comun, larg difuzat 
și acceptat: individul este 
~ condiționat în comportările 
sale de situația economică 
şi istorică în care e plasat. 
Ceea ce-mi apare important 
e perspectiva, posibilitatea in- 
dividului — în această reali- 
tate contemporană — de a 
căuta valorile esenţiale ale 
vieții, de a fi interesat în 
această căutare. O etapă, desi- 
gur. decisivă, indispensabilă, 
e străbătută cînd o societate 
capitalistă se transformă în 
societate socialistă, dar atunci 
devine presantă o altă schim- 
bare, un nou progres. E vorba 
de a reflecta, ca moralist;oa 
doua fază revoluționară, aceea 
care va afecta radical mentali- 
tățile, psihologiile.“* 

ET AP PURTA PIERE, 


Bergman 
și moartea 


a RI EI ZEI 

Ingmar Bergman mărtu- 
riseşte: 

„Cînd eram mai tînăr, 
moartea mă urmărea ca o 
umbră şi-mi era frică, Mă te- 
meam de această singurătate 
în clipa morţii și mă întrebam 
ce va urma după aceea. Dar, de 
curînd, am suportat o inter- 
venţie chirurgicală. Am fost 
anesteziat. Cinci ore. Am crezut 
că a trecut un minut. M-am 
gîndit că asta trebuie să fie 
moartea şi nu mi-a mai fost 
frică. Moartea e o banalitate, 
o lumină care se stinge, con- 
tinuarea logică a vieţii. După 
aceea nu mai e nimic. Atunci 
viața mea are azi vreun sens? 
Nu mă interesează, știu că 
în fiecare dimineață mă tre- 
zesc curios..." 


Condiţia 
bărbatului 


„Și femeia 
fu creată! 


Multă vreme cei doi băieței a! 
Televiziunii din Cracovia — faimo- 
şii Bolek şi Lolek — au avut parte 
doar de: aventuri, ca să zicem așa, 
masculine. Ceea ce a stîrnit protes- 
tul vehement al publicului de feti- 
e: dacă nu în toate, cel puțin în 
anumite peripeții, Bolek și Lolek 
trebuie să aibă lîngă ei o verișoară, 
o surioară, hai — o prietenă... O 
Tola! 

S-a organizat un concurs printre 
tinerii telespectatori pentru „a se 
defini caracterul şi fizicul Tolei”. 
Mii de scrisori în care cei mici des- 
criau minuţios chipul, silueta, tem- 
peramentul eroinei — au fost stu- 
diate în studiou: 

s.. Şi desenatorii treară femeia! 


„Copii, copii, să fiți cuminţi !“... 


Ceea ce —ca de obicei —nu sim- 
plifică, ci complică problemele vi- 
rile. Apariţia Tolei pe post de veri- 
şoară ceru o modificare a caractere- 
lor băieţilor, a stilului lor de, a se 


comporta, îmblinzindu-i, îndulcin= 
du-i, subtilizindu-i — după cum a> 
preciază critica de specialitate care 
mîngiie frumos pe creştet copila- 
şi, 


Filmele 


din ziare 


Odiseea 
spaţiului 1973 


„Filmul sovietic” publică opiniile 
cosmonautului sovietic Vitali Sevas- 
tianov: 

„Cînd vezi Terra din adîncul Cos- 
mosului, de culoarea verdelui de 
smarald, mică, parc-ar fi o inimă 
strînsă de dor, singuratică, nu poți 
fi indiferent la. soarta oamenilor, la 
viața lor. Ceea ce au comun cosmo- 
nauţii și cineaștii e explorarea lumii. 
Dacă principiile umanismului vor 
deveni o lege a cinematografului 
mondial, vom putea spune că Terra 
e în miinile unei echipe de astronauți 
competenți și îndrăzneţi”. 


„Blow-Up“ 


„Time“ relevă marele succes al 
manechinelor de rasă neagră —a- 
tit bărbaţii, cît şi femeile — pentru 
casele de modă din America și Europa 
Occidentală. În America, agenţiile 
specializate folosesc manechinele ne- 
gre pentru a demonstra că n-au pre- 
judecăți rasiale, Un director lon- 
donez găsește că manechinele de 
culoare sînt admirabile pentru a pre- 
zenta „modelele de avangardă" ș 
cele foarte tinerești, dar nu produ- 
sele de larg consum. Pentru francezi, 
un manechin negru este sinonim cu 
graţia și eleganța. 


Un manechin celebru 
(Donyan Suna) 
PETE PRESE 


„Binecuvîntaţi 


animalele și...“ 


„Sunday Telegraph” anunţă că un 
om de afaceri sud-african a lansat 
pe piețile locale, vest-germane și 
franceze, noi produse de carne în 
conserve. Carne de elefant şi bivol. 
Carnea provine dintr-o celebră rezer- 
vaţie de animale unde, de doi ani, 
se desfășoară o sălbatică vinătoare 
a unei populații animaliere care se 
înmulțește catastrofic. 2800 de ele- 
fanţi şi 2300 de bivoli au fost deja 
împuşcaţi. Nimeni nedorind să ia, 
fie şi gratis, un elefant adult. 

Conserva de elefant costă 38 
cenți, cu 15 cenți mai ieftină decit 
aceea din carne de vită... 


„dar mai întîi 
binecuvîntaţi copiii ! 


40.000 000 cîini, 

40 000 000 pisici, 

15.000 000 păsări, 

10000000 animale cu sînge cald, 
de [a lei la rozătoare, 

600000000 peşti — 
cam acesta ar fi, în cifre, generale; 
populația animalieră care însoțește 
omul și cetățeanul în S.U.A. 

Fireşte, afacerile merg minunat în 
această branşă. Patru miliarde de 
dolari pe an „merg” pentru îngrijirea 
și hrănirea acestor vieţuitoare. Sute 
de mii de dolari se duc pentru sorti- 
mente variate ca: dezodorizante ale 
respirației canine, „mantouri de ma- 
ternitate" la pisici, etc, de vinzare 
în raioanele specializate ale marilor 
magazine, Foarte bine merg și hotes 
lurile pentru vacanța animalelor — 
prea obosite de viață lîngă stăpinii 
lor sau invers, n-are importanţă, 
chestia e că se poate ajunge şi la 20 
de dolari pe zi, hotelul animalier. 

Cauzele nu-s deloc necunoscute sau 
uimitoare: „Mai mult de 11000000 
de americâni trăiesc singuri, cu 40% 
mai mult decît în 1961. Înfricoşaţi 
de creşterea criminalităţii, miide ame- 
ricani își cumpără animale care să le pă- 
zească viața sau cu care să-şi împartă 
temerile. S-a ajuns pînă la achiziţio- 
narea pisicilor sălbatice şi a şerpilor 
boa. Ciinele-lup e o banalitate...” 

Dar care e consecința acestei vieţi 
civilizate, departe de sălbăticie? 
Mulțimea acestor animale naște grave 
probleme de igienă, mai ales în Oraşe, 
probleme atît de complicate şi vehe- 
mente încît au apărut societăţi nu- 
mite: „Children before dogs“ („Co- 
piii înaintea ciinilor!”) declanșînd 
campanii „tari” pentru curăţenia Ora- 
şi limitarea naşterilor 


Cînd? 


„Într-un singur festival: 

„Țăranii“ de Fr. Ermler (URSS) 

„Ceapaev“ de fraţii Vasiliev (URSS) 

„Tinereţea lui Maxim“ de Kozîn- 
tev şi Trauberg (URSS) 

„Ultimul miliardar“ de René Clair 
(Franţa) 


„Viaţa privată a lui Henric al 
Vill-lea” de A. Korda (Anglia) 

„Piinea noastră cea de toate zi- 
lele" de King Vidor (SUA) 

„Regina Christina“ de Rouben Ma- 
moulian (SUA) 

„Maria Chapedelaine“ de J. Duyi- 
vier (Franţa) 

şi» și, şi... desene animate de Walt 
Disney. 

Marele Premiu: filmelor „Ceapa- 
ev“, „Tinereţea lui Maxim“ şi „Ţă- 
ranii“ pentru valoarea artistică ex- 


cepțională. Premiul special: lui Walt 
Disney „pentru desenele sale ani- 
mate denotînd o mare artă, o înal- 
tă cultură grafică și o magnifică mu- 
zicalitate“. 

Toate aceste filme — care fie- 
care în parte ar justifica azi stră- 
lucirea a nu ştiu cîte „Festivaluri ale 
Festivalurilor“ — au rulat, în 1935, 
la primul festival internaţional de 
la Moscova, după cum și-a amintit 
revista „Filmul sovietic“, 


Marea 
publicitate 


„Titrat. 32 de ani. 
Căsătorit. Fericit. 
2 copii. 
Cunoaște Shakespeare...“ 


Reciclarea 


în cinema 
"LE SEI PICE ERP ED 


Citeva mari case de fil- 
me franceze, proprietare 
ale unor sălide cinema,s-au 
asociat — cu cîtva timp 
în urmă — pentru a lan- 
sa un mare afiș publicitar 
în favoarea Cinematogra- 
fului, „Opera“ ocupa două 
pagini de revistă, una din 
ele aparţinind acestui tip 
candid, cu ochii pudic lă- 
sați în jos. El era prezentat 
astfel, cu litere mari: 


„Titrat. 32 de ani. 
Căsătorit. Fericit. 2 co- 


pii. 
Cunoaşte . Shakespeare, 
Debussy, Karajan, Bé- 
jart. 
Nu cunoaşte Losey, 
Ken Russell, Visconti, 


Cetăţeanul Kane, Tati, 
Ceva şchioapătă!“ 


.. ŞI se continua cu o 
argumentare plină de miez 
şi de haz pe care ne permi- 
tem s-o transcriem în în- 
tregime, fiindcă nu e rea 
deloc: 

„A cui e vina? E vina lui 
Voltaire, e vina lui Rous- 
seau, e din cauza surmena- 
jului, a indiferenţei sau a 
prejudecăților ? N-are nici 
o importanță, sintem într-o 
epocă în care cadrele se 
reciclează în informatică 
exact ca în cinema... În ce 
privește cinema-ul, iată me- 
toda: a arunca pacientul 
în prezent, a-i face o baie 
de imagini, a-l supune unei 
viguroase frecții cu aven- 
turi şi vise și, dacă maie ne- 
voie, a-l chema la o şuetă, 
lîngă un pahar, pe temele 
filmului, Asta-i tot. lar va- 
ra e foarte agreabil. Infor- 
maţii practice: cinema-ul 
e un sport care se practică 
într-o sală totdeauna obs- 
cură, deseori climatizată, 
la doi paşi de casa dum- 
neavoastră, la ora care vă 
convine”, 

Afişul se încheie cu a- 
ceastă lozincă foarte fru- 
moasă şi de neuitat: „Cind 
iubeşti viața, mergi la ci- 
nema!“ 


Rubrica „Filmul e o 
lume, lumea e un film“ 


este realizată de Radu 
is, 


Cronica 
ştiinţifică 


Calculul 


. 
violenţelor 

oi IESI E PRE ZE CATRENE IRI A 

Cei o sută de eminençi specialişti, 
din lumea întreagă, adunaţi la Mo- 
naco, într-un congres ce-și propunea 
să studieze agresivitatea, cauzele și 
consecințele ei — au ascultat, prin- 
tre altele, comunicarea unui profe- 
sor belgian, dr. Leyens:echipa sa — 


„preocupată de efectele cinematogra- 


fului asupra tinerilor —a ales un 
internat de băieți, de la 13 la 18 ani, 
tră nd în cămine separate, pe grupe 


a 20 de indivizi. În ritmul unei pro- 
iecții pe zi, jumătate dintre elevi 
au văzut succesiv un șir de comedii 
„drăguțe“: „Frumoasa Americană“, 
„Logodnica lui papa“, „Sebastian 
printre oameni“, „Lily“ şi „Alexandru 
cel Fericit“, Pentru ceilalți, psiholo- 
gii au ales filme violente : „Bonnie şi 
Clyde“, „Zorro“, „Stingaciul“, „Cei 
12 ticăloşi“. Ce s-a constatat? Acti- 
vitatea, relaţiile sociale, schimburile 
verbale între cei care au văzut come- 
diile, s-au intensificat net. La ce 
laţi, această creştere a activității 
s-a tradus îndeosebi printr-o dez- 
voltare îngrijorătoare și bruscă a 
agresivităţii verbale şi fizice, mani- 
festată stăruitor, chiar după 15 zile 
de la proiectarea filmelor. 
Profesorul Liebert (de la Universi- 
tatea din New York) a atras aten- 
ţia că fenomenul se agravează con- 
siderabil prin televiziure : 80 la su- 
tă din teleprogramele americane cele 
mai populare conţin cite 80secvențe 
violente pe oră. Cele mai agresive 
programe sînt cele destinate copii- 
lor, mai ales desenele animate, în 
care s-a calculat că o scenă violentă 
apare din două în două minurel 


Prof. Liebert: „Cele mai agresive programe americane 
sînt cele destinate copiilor!“ 
III ZET OES SIE AIE 


„Cineva acolo sus 


te iubeşte?“ 


“Oficiul politic de la Bonn — în 
buletinul său din august '73, redac- 
tat în colaborare cu serviciile de 
presă ale Bundestag-ului — apreci- 
ază că „boxul este azi singurul omi- 
cid,admis legal"; bizuindu-se pe an- 
chete medicale suedeze, se subliniază 
că „din 1945, 300 de boxeri din în- 
treaga lume au sucombat de pe 
urma loviturilor primite în ring” şi 
că „această pretinsă artă nobilă nu 
e în realitate decît un sport al ca- 
petelor crăpate“... 


Anunţ prizărit prin „Le Monde“ 
şi alte ziare: 


La Paris, în august, 
Hubert le Feal vă învață 
VORBIREA UŞOARĂ 


în conversații, 
în afaceri, 
în public 


— Am venit să văd ce se aude 
cu scenariul meu. 
inema — Care scenariu? 
— V-am mai spus: al meu. 
— Dar cine sinteți dumnea- < 
voastră? 
— Autorul scenariului. 
— În sfîrşit... Cum se numeşte scenariul? 
— Vă rog, fără glume. Sint într-o dispo- 
ziție destul de proastă. Un singur scenariu am 
adus şi despre el e vorba. 
— Cînd l-aţi adus? 
— Acum unsprezece ani, 
— Și cui i l-aţi dat acum unsprezece ani? 
— Unui tovarăș. Dumneavoastră nu eraţi. 
— Nu, nu eram. 
= Acum, văd câ nu mai e tovarășul, 
— Nu, nu maie. 
— Aş dori să ştiu -ce s-a întîmplat cu scenariul 
meu. 


grafă 


Secvența 47 


Odată aprobat, filmul exis- 
tent doar pe hirtie (şi ce hirtie, 
nema doamne, doamne, la cîte nu re- 
zistă eal) e sortit unor modifi- 
s cări neesențiale, ciupituri ami- 
cale,  ghionţi drăgăstoşi, infuzii 
de autenticitate, transfuzii de genialitate, li- 
pitori, ventuze, cataplasme cu muștar, gaguri 
cu olteni. EA să-l iubească pe EL, un colț din 
termocentrala de la Rogoielu, ceva preclasic, 
puţină zăpadă, un cal, o ședință, problema po- 
luării, problema disperării, problema transfi- 
gurării, ceva fin şi o pajiște, un tonomat, un 
pat, un handicapat, un extaziat, întărirea dia- 
logului, estomparea teribilismelor, evitarea 
truismelor, ascuțirea conflictului, „jos para- 
zitismu'l”, simplitată dreptate, acuitate, in- 
ventivitate, momen'ul adevărului, participa- 
rea spectatorului, activizarea decorului etc. 
etc,, etc... > 


Secvența 47, varianta iniţială: lancu in- 
tră, ia paharul, zice către cline: Acum să te 
văd, Griveil ; 


Varianta ||, a redactorului : lancu iese, arun= 
că paharul, zice către ciine: Nu vreau să te 
mai văd, Griveil 


Varianta li, a regizorului: lancu stă pe loc, 
soa-be din sticlă, zice către pisică; Azi n-ai 
prins nici un șoarece, Griveil 


Varianta IV, a producătorului: lancu se a- 
şează, soarbe din ochi, zice: Tu nu eşti psică, 
Griveil 


Varianta V, a directorului de producție : Pă- 


cat de tine, lancule, dacă ai fi Grivei, n-ai fi 
pisicăl 


ă=i ctine sau 


„Nota regizorului: Precizaţi da 
pisică! 

lancu e lan= 
şicăl 


Nota producătorului delegat: 
cu, tovarăşe, nu-i nici cline, nic 


Secvența filmată: lancu iese. (Din off se 
aude șlagărul Șoarecele şi pisica, text Mişu 
lancu, voce Margareta Pislaru). 


După premieră, cronica din „Cinema“: 


„Secvența cu lancu, sticla și Margareta Pis- 
laru denotă că universul de imagini al reali- 
zatorului — ca şi în cazul lui Fellini — benefi- 
ciază de o încărcătură de viaţă unică, cinemato- 
grafia noastră vădindu-şi încă o dată..." 


Marcel PĂRUȘ 


414 


-la ordinea zilei 


aventura scenariului 


„..Din unsprezece în unsprezece, numărați ! 


— Să-l căutäm... 

— S-a făcut sau nu film după el? 

— Dumneavoastră nu știți dacă s-a făcut sau 
nu film după scenariul dumneavoastră? 

— Cred că nu s-a făcut, 

— De ce? 

— Fiindcă e prost. 

— Atunci nu s-a făcut. 

— Dar s-ar fi putut face. 

— Da, s-ar fi putut face. Vreți să luați 
scenariul înapoi? 

— Nu. Vreau să se facă film. Aţi recunos- 
cut şi dumneavoastră că s-ar fi putut face... 

— Aşa, în principiu... 

— Alte “scenarii proaste s-au făcut în reali- 
tate, nu în principiu. 

— Şi ce doriţi? 

— Să 'se facă și al meu. 

— Numai fiindcă e prost? 


la de cinema 


Cinema la grădină 
Stimată redacție, 


Nu odată s-a scris în paginile 

revistei „Cinema“ despre sala 

nema de cinema — factor important 

la reuşita unei proiecţii — cu 

toată seriozitatea cu care trebuie 

privit acest subiect. Și cum majo- 

ritatea opiniilor erau exprimate de cititorii- 

spectatori, trag nădejde că nu vor fi fost (re) 
citite numai de ei. 

În ce mă privește, iubesc atît de mult fil- 
mul încît nu pot să nu mă gîndesc și la acele 
locuri de proiecții atît de căutate în sezonul 
cald — grădinile de vară. 

lată cum arată, la Sighişoara, 
vară a unicului cinematograf, „Lumi 
se prezintă ea încă de la intrare: din unica ușă 
care își îndeplinește rolul în condiţii omenești 
doar pentru intrare (se poate imagina leșirea!), 
se deschide perspectiva unor „scaune“, ce-i 
drept plasate în pantă (noroc cu natural), 
sub forma unor șipci de lemn tip grătar, fără 
spate, puse pe nişte postamente din beton, Au 
exact forma care deschide, în cele mai bune 
condiții, libera circulație a spectatorilor gră- 
biţi. De pe astfel de bănci ai toate şansele să 
te ridici la capătul a două ore de ședere, mur- 
dar, zebrat şi cocîrjat ca un semn de întrebare. 

Difuzoarele ecranului, cu dese variații de 
tonalitate, sînt într-o continuă concurenţă cu 
orchestra plus cîntărețul grădinii-restaurant, 
aflată doar la cîțiva metri depărtare, 


Gramatică concretă 


— Abordează o temă actuală. 

— Actuală acum unsprezece ani... 

— Dar ce, eu sint de vină că a trecut atita 
timp? 

— Nu puteţi fi dumneavoastră de vină. Tre- 
cerea timpului e un;proces obiectiv, indepen- 
dent de voința dumneavoastră. 

— Cred că n-am fost destul de explicit: 
cine e de vină că nu s-a făcut pînă acum film 
după scenariul meu? 

— Cred că scenariul, 

— Prin urmare, şi dumneavoastră susti- 
neți că e prost. 

— Eu nu susțin mimic. Premisa vă apar- 
ține. 

— Şi scenariul, 

— Atunci, să vi-l îmapoiez. 

— De ce? Poate că, totuși, se face. 


Dumitru SOLOMON 


Am ieşit din această grădină, de cele mai mul- 
te ori, cu unica imagine demnă de admirat, 
văzută în contur de noapte pe deasupra ecra- 
nului, imaginea de basm a frumosului turn cu 
ceas din Sighişoara. 

Să fie oare Sighișoara un caz izolat? Pentru 
conwingere, am făcut un popas în municipiul 
Arad, la grădina de vară a ultramodernului - 
cinematograf „Dacia“, Nici n-apuci să te apro- 
pii prea mult de intrare, că te şi întîmpigă o 
duzină de vînzători-de seminţe (infernală inven- 
ţie — dovleacul!), așa că prima concluzie e 
clară. Intrat înăuntru, constați aceleași bănci 
din lemn, majoritatea din ele cu şipci rupte şi 
înverzite de ploi. Ecranul, o pînză aproxima- 
tiv dreptunghiulară, arată ca un cearceaf pus 
la uscat, Şi parcă pentru a fi solidară cu cea din 
Sighisoara, grădina-cinema este vecină tot cu 
o grădină-restaurant, zgomotoasă, ultra-zgo- 
motoasă. 

Am „consumat“ în această grădină arădea- 
nă drama eroilor din „La răscruce de vinturi” 
într-un continuu amestesc de muzică de dans, 
ronțăituri de semințe, plus „zace melodii pre- 
ferate“, de la tranzistorul unui vecin de bancă 
(dumnszaule, pentru ce oare vin la spectacole 
astfel de inși?)! 

Nimeni nu are pretenţia unor grădini! aido- 
ma legandarelor grădini suspendate, dar dacă 
nici măcar un minim de condiţii nu sînt reali- 
zabile, atunci prefer să transpir într-o sală, de 
căldură, şi nu într-o grădină, de nervi. 

Chiar dacă aceste rînduri vor vedea, proba- 
bil, lumina tiparului la vremea „mustului și a 
pastramei“, cînd grădina de vară va fi o 
nostalgică amintire, mă gîndesc că se vor găsi 
unii care-și vor aduce aminte de cunoscutul 
proverb al gospodarului. Şi cine știe, viitorul 
sezon estival poate va sosi cu surprize (plă- 
cute!), 


Ing. Victor BĂTĂLAN 
. str. Dumbrăveni 18, ap. 69 
Sighişoara 


Orientare competentă 


(Caricâtuei după „to Pologne”) 


Omul poate fi măreț, 
chiar dacă nu este centrul universului 


Realizat cu ocazia săr= 
À bătoririi unei jumătăți 
inema de mileniu de la naş- 
terea marelui astronom 
polonez Nicolai Coper- 
nic (arsta) filmul 
lui Ẹwa și Czeslaw Petelski şi-a 
propus’ să reconstituie în 150 de 
minute citeva momente diñ viaţa 
marelui savant. Acestea sînt urmă- 
rite pe fundalul Europei şi al lumii 
creștine din acel ev de Renaștere, 
cu conflictele generate de Reformă 
şi de aventura descoperirii conti- 
nentului american, Autorii urmăresc 
cele trei etape determinante în for- 
marea concepției științifice a lui 
Copernic: studiile la Academia din 
Cracovia, doctoratul la Universi- 
tatea din Ferrara şi activitatea sa 
de canonic pe lîngă Episcopatul cate= 
dralei de la Warmie. 

Pornind la realizarea unui film 
monumental, autorii au dovedit o 
pasiune documentaristică-arhivistică 
cu totul remarcabilă. Au fost stu- 
diate manuscrisele şi mărturiile vre= 
mii, s-a făcut apel la moştenirea 
imagistică, a pieturii din secolele 
a! XV-lea și al XVI-lea, au fost vizi- 
tate locuri legate de viața și activi- 


tatea astronomului polonez. Din 
efortul celor doi ani de muncă 
cerut de pregătirea acestui film a 
rezultat, cum era de aşteptat, o 
operă densă, o frescă de mari pro- 
porţii, pe alocuri — poate — cam 
încărcată. Apare clar că realizatorii 
au preferat, unei structuri narative 
tradiționale, œ povestire: cinemata- 
grafică stufoasă în care epocile, locu- 
rile şi multe personaje se juxtapun. 
Uneori aceasta îngreunează înţele- 
gerea situaţiilor de către un specta- 
tor necunoscător al vieţii lui Coper- 
nic. 

Copernic — tînăr, adult sau bä- 
trîn — trece aparent pasiv printr-o 
lume sfîrtecată de războaie, terori- 
zată de: inchiziţie, bintuită de super- 
stiții, frămîntată de îndoieli, În con- 
cepţia realizatorilor, autorul revolu= 
ţionărei teorii heliocentrice este 
nu atît un revoltat, cît un înțelept, 
care gustă tăcut victorii ştiute numai 
de ei, lăsînd timpul să lucreze în 
favoarea sa. Aşadar, um Copernic 
împovărat de compromisurile im- 
puse de acel moment istoric, dar nu 
mai puțin erou. Un Copernic mai 
aproape de adevăr, 

Viorica BUCUR 


eu i 
În decorul natural al Bolognei 


Copernic 


@ Astronom polonez. @ 
ăscut la Torun in 1473. @ 
Îa vestita Universita- 
din Cracovia şi 

le din Bo- 


logăa, “Padova, Ferrara. e 
Învață gfeata, latina, filozo- 


fias cita, matematica, as- 
tron Serie versuri, de- 
| seré peaa de 0 
obținedoetoratul?n medicină. 
e ai un document men- , 
songa i că „polonezul Cop- 
pernicus a primit la Padua 
douvcuñuni de aur pentru 
filozâfie şi „medicină.“ @ În 
1500 predă ăbroape doi ani 
un curs de anatomie şi 
matematică la universitatea 
din Roma. & Continuă să lu- 
creze în Italia la Padova şi 
Ferrara. @ E numit canonic 
la Frombork şi în 1504 se 
reintoarce definitiv în Polo- 
nia, stabilindu-se la Warnia. 
@ Cu cîteva zile înainte de 
moartea sa, apare faimosul 
său tratat „De revolutioni- 
bus orbium cac lestium“ („De- 
spre mișcările de revoluție 
ale. corpurilor cereşti“). Ma- 
nuscrisul fusese elaborat încă 
de la începutul veacului (1507- 
1512) şi. fusese predat disci- 
polului său Rhaeticus, celebru 
matematician german, spre 
a fi tipărit la Nürnberg. e 
Copernic a fost primul care 
a elaborat sistemul heliocen- 
tric riguros demonstrat mate- 
matic. @ Teoria sa demon- 
strează dubla mişcare a plane- 
telor, în jurul lor şi în jurul 
soarelui. @ Toate teoriile as- 
tronomiei de pină atunci, 
după care pămintul consti- 
tuia centrul imobil al univer- 
sului, erau astfel răsturnate. 
@ Sistemuj lui Copernic a 
fost condamnat de Papa Paul 
al V-lea, ca fiind contrar 
scrierilor sfinte. @ Teoria lui 
Copernic a fost verificată de 
Galileo Galilei în 1610, dato- 
rită lunetei, inventată de el. 
@ Copernic moare la 24 mai 
1543 la Frombork unde este 
îngropat. @ În 1851, în urma 
unor reparații, placa come- 
morativă e distrusă și astfel 
astăzi nu este cunoscut mor- 
mintul aceluia care a fost 
unul din cei mai străluciți 
umaniști din veacul Renașterii. 


0 familie de regizori 


Nu sînt multe exemple ce pot fi 
date pentru un soț şi osoţie amindoi 
regizori, care lucrează împreună de 
aproape 20 de ami. Este cazul lui 
Ewa Petelska (absolventă a Insti- 
tutului de arte plastice din Poznan) 


500 
de ani 


S-a filmat la 


caste lul renascentist Warmin- 
ski şi la cel teutonic Malbo- 
rok din Cracovia, la catedra- 
lele gotice din Frombork şi 
Pelplin (în Polonia), la cate- 
drala din Halberstade(R.D.G.); 
reședința cardinalului Este din 
Ferrara a fost amplasată în 
caste lul renascentist Telecdin 
Moravia, iar la Tangermünde, 
pe Eiba, a fost plasat episo- 
dul tirgului de fa Elblag: În 
Italia s-a filmat în biserica 
Santa Marla del Carmine de 
la Padova, la Colegiul spaniol 
din Bologna, la Templul adep- 
ţilor lui Pithagora de la Phe- 
stum. 


Dr. Jan Bicniewski, 


astronom contemporan, a de- 
senatplanurileinstrumentelor 
utilizate de Copernic. Ele 
au fost reconstituite de către 
un artist-tehnician. Lipsea, 
bineînţeles, luneta astrono- 
mică, necunoscută de Coper- 
nic, dar atribuită lui, după ce 
pictorul polonez Matejko l-a 
imortalizat astfe | într-unul din 
tablourile sale. 


Laboratoarele 


de cercetare a industriei de 
sticlă din Cracovia au re- 
constituit, după modele auten- 
tice, un set complet de vase, 
recipiente, eprubete indis- 
pensabile studiului unui sa- 
vant şi medic din epoca lui 
Copernic. 


De revolutionibus... 


„„„orbium caelestium — lucra- 
rea ştiinţifică capitală a lui 
Copernic— apare în film in- 
tr-un facsimil tipărit pentru 
UNESCO de Editura Naţio- 
nală din Cracovia, cu Oca- 
zia comemorării acestui eve- 
niment. 


şi a lui, Czeslaw Petelski (absolvent 
al Institutului de teatru din Lodz). 
Din 1953 („Trei schițe”) ei au lucrat 
împreună la zece filme de lung- 


metraj şi tot atitea pentru televizi- , 


une. 


Coproducț'e R.P. Polonă — DEFA Berlin — 1972. Regia: Ewa şi Czeslaw 
Peteiski. Scenoriul: Jerzy Broszkiewicz, Zdzislaw Skowronski. Imaginea: Stefan 
Matyjaszkiewicz. Cu: Andrzej Kopiczynski, Barbara Wrzesinska, Czeslaw 
Wollejko, Andrzej Antkowiak, Klaus Peter Thiele, Henryk Boukolowski, 
Hanjo Hasse, Henryk Borowski, Aleksander Fogiel, Emilia Krakowska, 


Gustaw Lutkiewicz. 


| 


be adi 


y 


ÎI) ai 


"3 


Trei scheciuri semnate 
de trei regizori. Trei 
perechi în situaţii, la 
prima vedere, comice 
şi mai ales doi mari 
actori: Monica Vitti şi 
Alberto Sordi, 

Primul scheci — „Frigiderul“ (re- 
gia Mario Monicelli, autorul acelui 
neuitat film social, „Tovarăşii“) — 
este o istorioară pe care parcă am 
mai auzit-o. O pereche săracă şi-a 
îngăduit un lux nesăbuit — un fri- 
gider! Dar banii pentru ultima rată 
s-au pierdut şi în scurt timp cei 
doi nefericiți trebuie s-o achite. Cea 
care încearcă totul ca să procure banii 
e Monica Vitti, Rar am văzut o 
«veselie mai zgomotoasă şi mai dis- 
perată ca a ei, căutînd în zadar să 
împrumute bani. Demult n-am mai 
văzut o secvență mai comic— 
dureroasă ca aceea în care, ospita- 
lieră, ti oferă vecinei venită în vizită... 
apă rece, singurul lucru care se găsea 
în mult prea încăpătorul și luxosul 
frigider. Cred că în jocul Monicăi 
Vitti într-adevăr umorul poate ucide 
și doar dezarmanta ei naturalețe 


inema 


9 De Sica s-a născut în 1901, 
9 La numai 15 ani se face remarcat 
ca actor în filmul „Procesul lui Clé- 


16 


Veşnic june, chiar la 70 de ani, 
după 50 de ani de carieră 


chile 


Lumea privită 


tandru, dureros, 
sarcastic 


poate face să se accepte, ca ultimă 
soluție, prostituția, pentru o sumă 
exact cît ultima rată, nici măcar 
o liră în plus, Doar Monica Vitti, 
toată numai vervă și inteligenţă, 
cu mobilitatea ei deconcertantă și 
vocea răgușită cu zeci de inflexiuni, 
doar ea poate să trăiască atît de dis- 
perat și de resemnat totodată gro- 
tescul unui personaj, al unei situaţii, 
Monicelli posedă ştiinţa rară de a 
implica şi nu de a explica, Finalul 
insinuează, nu fără ironie, că s-ar 
mai putea cumpăra și o maşină de 
spălat... 

„Camera“ (regia Alberto Sordi) 
este construit pe schema clasică a 


menceau“, a cărui protagonistă era 
Francesca Bertini, @ Din 1922 în- 
cepe o lungă carieră în teatru și 


imbroglioului. O pereche de condi- 
ţie socială medie — purtînd un nu- 
me cu rezonanță nobiliară care va 
genera o suită de încurcături — 
intenţionează să-și petreacă o va- 
canță în Sardinia. Cei doi nimeresc 
în zona vilelor miliardarilor și sti 
tul personal hotelier priveşte d 
cumpănit ridicolul cuplu: el, Al- 
berto Sordi, demonstrativ degajat, 
făcînd gafă după gafă, alături de o 
soție durdulie și placidă. Vor rä- 
mîne, desigur, neacceptați de către 
o castă socială pentru care doar 
milioanele pot compensa’ lipsa unui 
adevărat titlu nobiliar. 

Plaje cu lume multă și pestriță 
familii cu mulți copii care mănîncă 
zgomotos fructe şi conserve şi le 
aruncă apoi la întîmplare; petre- 
ceri snoabe cu oaspeţi pi ți de 
mese sofisticate. Sordi — regizorul 
— ştie să vadă, cu umor și amără- 
ciune o lume care, avînd tot 
pierdut totul. În contrast cu a 
apare bucuria sănătoasă pe care doa 
cuplul a păstrat-o intactă. El ştie 
să ne facă să zîmbim ironic sau să 
rîdem cu hohote. Demonstrația ar 


joacă în trupe celebre din Italia ani- 
lor '20. @ Abordează alternativ un 
repertoriu lejer, elegant, spiritual, 
în piese comico-sentimentale, și un 
repertoriu „serios“ cu piesele lui 
Pirandello. @ Paralel joacă în filme 
şi obţine oarecare popularitate în 
roluri de băiat bun, simpatic, puţin 
romantic şi puțin cabotin („Voi da 
un milion“, „Domnul Max“, „Mari- 
le magazin „Napoli de altădată”, 
etc., etc.) @ După o încercare nere- 
ușită de a schimba acest tip de per- 
sonaj, în „Manon Lescaut“ (1940), De 
Sica începe cariera sa de regizor 
(„Trandafirii roşii“ — 1940; “"Magda- 
lena, nota zero la purtare“ — 1940; 
„Terese Venerdi“—1941 ; cu acest film 
începe colaborarea -de o viață cu 
scenaristul Cesare Zavattini), @ În 
1940 înfiinţează o companie de teatru 
și joacă Pirandello, Sheridan,| Shaw. 
@ in 1946, o altă companie, iniţiată 
tot de el, îl lansează în „Nunta lui 
Figaro“ de Beaumarchais, în regia 
lui Luchino Visconti. @ Interpre- 
tează de asemeni Crommenlynck, Sa- 
royan, Goldoni, etc. Din 1943 
lucrează ca regizor, aproape fără 
întrerupere („Copiii ne privesc“ — 
1944; „Poarta cerului“ — 1944) @ Cu 


fi fost mai suculentă, dacă ar fi fost 
mai scurtă, 
Cel de-al 


treilea scheci, „Leul* 


(regia Vittorio De Sica), reunește 
cele 


ă vede Monica Vitti şi 
Sordi., Amanţi din lumea 
cei doi se trezesc într-o zi 
în imposibilitatea de a părăsi apare 
nde se întîlneau în secret, 
unui leu fugit de la circ, 


ignorind drama ce o 
lenevește impasibil în 
Treptat, nervozitatea 


prizonieri“ se transformă 
galanteria se topește 
rosolâniei, distincţia dee 
. Amanţii, de o eles 
nată pînă adinea», 
iainele lor impgca- 
„EI nu face nimic pentru 
are ar trebui să rămînă 
orice preț. Orice este , 
tru ca aparențele să fie 

rezolvă totul, 


onoarea Ei 
imaculată 


pentru prima 
dată, „indră, se dezvăluie 
aşa cum sint. Demnă, ea își ia rămas 
bun. Se vor întilni din nou săptămîna 
viitoare, 

oar un biet îmbiînzitor, în haine 
de circar, aleargă plingînd moartea 
n-ar fi 


leului atît de blajin, încît 
omorit nici o muscă 
Cele trei „perechi“ nu rămîn 


niti o clipă în nişte tipare comice, 
lesne de categorisit: comic de situ 
aţie, comic de caracter, etc.; perso» 
najele şi împrejurările care ni se 
dezvăluie sînt impregnate de sugestii 
dind alte dimensiuni noțiunii de 
comic. Filmul devine o radiografie 
a unei lumi privită. fie cu înţelegere 
tandră-dureroasă (Monicelli), fie cu 
sarcasm nedisimulat (De Sica). 


Marina CONSTANTINESCU 


Producţie a studiourilor italiene. Re- 
gio: Mario Monicelli, Alberto Sordi, 
Vittorio De Sica. Scenariul: Sonego, 
Maccari, Strucchi. Imaginea: Carlo 
Di Palma, Sante Achilli, Ennio 
Garnieri. Cu: Monica Vitti, Alberto 
Sordi, Enzo Jannacci, Rossana DI 
Lorenzo. 


De = rae anu 


„Sciuscia”, 1946 — filmul delincven= 
ților minori, consecință a mizeriei 
postbelice — se consacră definitiv ca 
cineast-poet al realttăţilor dure- 
roase și al celor umiliți. Succesul 
de prestigiu al filmului (Oscar, 
Nastro d'Argento) nu e susținut 
şi de un succes comercial și găseşte 
cu greu fonduri pentru următorul 
său film: „Hoţii de biciclete“ (1948), 
capodopera sa, a filmului italian 
şi mondial, care de astă dată îl aduce 
şi un imens succes de public. @ Cu 
„Sciuscia“ și „La terra trema“ al lui 
Luchino Visconti, se inaugurează 
în istoria filmului perioada cunos= 
cută sub numele de „neorealism“, 
9 Filim- după film, De Sica va scrie 
cronica Italiei şi a oamenilor ei de 
după câderea fascismului („Mirae 
col la Milano” — 1951; „Umberto 
D"—1952; „Stazione Termini"—1953; 
„Aurul din Napoli“ — 1954; „Acos 
perișul“ —1956). @ Filmează la Holly- 
wood în anii' 60, iar în 1971 se reîne 
toarce în ltalia şi semnează „Grădi- 
na lui Finzi Contini“ — tragic mee 
mento al începutului fascismului — 
care îl consacră din nou printre 
premiaţii Oscarului 1971, 


a * can 


Vitti, nu numai fata cu pistolul văzut 


@ Maria Luisa Cenciarelii, după numele ei ade- 
vărat, s-a născut la Roma în 1937. @ Urmează liceul 
În Sicilia, apoi în Anglia. @ La 15 ani joacă într-o 
trupă de teatru profesionistă rolul unei femei: de 
45 đe ani. @ În revista „Fierra Literaria“ e compara- 
tă cu Eleonora Dusg, @ Toată critica e atit de lauda- 
tiVă, încît se hotărăşte să facă teatru,trecind peste 
opoziţia familiei. @ Studiază la conservatorul din 
Romatrei ani,canto, dansul, arta dramatică. @ Pseu- 
dofimul Monica e ales din plăcere, iar Vitti este 
prima parte din numele de domnişoară al mamei. 
E Joacă în piese de Molière, Machiavelli şi e prima 
actriță italiană care interpretează în. italia, Brecht 
şi lonesco. @ Lucrează pentru radio, televiziune și 
post-sincronizează diferite filme. În 1959 il întilneşte 
pe Antonioni la un post-sincron al filmului „Strigă- 
tul“. @ Marele regizor italian hotărăşte să facă din 
ea o vedetă. @ Rezultatul e „Aventura“. @ 11 mari 
premii internaţionale. e Monica Vitti devine vedeta 
filmelor lui Antonioni: „Eclipsa”, „Noaptea“, „De- 
şertul roșu”. @ Şase ani după ce abandonase teatrul 
se reîntoarce pe scenă pentru piesa lui Milier, „După 
cădere“. @ Legătura cu Antonioni se destramă. @ 
E sfătuită să joace comedie. @ Începe colaborarea cu 
alți regizori: Losey, Monicelli, Salce. e „Modesty 
Blaise“, „Castelin Suedia“, „Fata cu pistolul“, „O 


Legenda negrului Charlie 


Producție a studiourilor americane, Regio: 
Martin Goldman. Scenariul: Martin Goldman şi 
Larry G. Spangler, bazat pe cercetări istorice, 
Imaginea: Peter Eco. Cu: Fred Williamson, D'Ur- 
ville Marin, Don Pedro Colley, Tricia O'Neil, 
John Ryan. 
DOG CEA A PET a ZE 00 SEA INTAI OBEZI > 

În secolul trecut, undeva; pe o plantație din su- 
dul Statelor Unite, un negru este eliberat din scla- 
vie de către stăpinul său muribund. Un petec de 
hirtie consfințeşte libertatea nouă a negrului, dar 
ce înseamnă un petec de hirtie şi cuvintul — liber 
— cînd pentru toţi, el, negrul, nu e decîtun obiect 
de schimb, o marfă a cărei valoare se cifrează la 
un sac sau doi de bumbac? 

Libertatea negrului Charlie este libertatea aspră 
a vîntului. Dar vintul aduce miros cală şi stătut 
de sînge, drumurile ascund primejdii, setea se 
întîmpină cu secetă... Şi negrul Charlie face o 
liberă călătorie în căutarea libertăţii, o călătorie 


i i . i prietenie, şi O călătorie, 
femeie trăznită“. În ultimul ei film, Monica Vitti cu moarte, şi prietenie, KA speranțe, < ie, 
are din nou partener pe Alberto Sordi, care este şi Lansată de Antonioni dar către ce tărîmuri, către ce izbăvire, cînd iz- 
regizorul filmului intitulat „Pulbere de stele“ băvirile și tămăduirile fericite nu fac decit să se 


afunde în hăţisurile timpului? 

E un fel de baladă haiducească acest film, și de 
n-ar fi tinerețea realizatorilor săi, i-am reproşa 
tonul cam forțat, cam retoric uneori, și o oarecare 
monotonie în perindarea violenţelor, Imaginea 
este însă nespus de frumoasă, plină de orbirea 
soarelui, de halo-brile prafului şi de strălucirile 
apei, factor important în povestea acestei peregri- 
nări, care este, de fapt, o ucenicie a revoltei şi a 
libertăţii unui asuprit, Căci nimic nu poate mai 
bine exalta dorul de a fi liber al unuj om, decit 
imaginea unor nesfirşite cîmpii peste care alear- 


gă norii... . 
Dan COMȘA 


Sordi, comicul nr. 1 al Italiei 


e Alberto Sordi s-a născut la Roma în 1919.09 
Frecventează pentru scurt timp Academia de artă 
dramatică de la Milano. @ La 17 ani intră în trupa 
de revistă a lui Zaccari. @ Ani de zile a fost cel care 
a dublat pentru Italia pe Oliver Hardy — Bran. @ 
Vocea sa era deci celebră cînd apare pentru prima 
oară în film — 1938. @ După război se întoarce în tea- 
trul de estradă. @ În 1947 lansează la radio citeva 
rubrici „Vorbeşte Alberto Sordi“, „Teatrul cel mic 
al Jui Sordi" şi „Contele Carlo“ — care ajung în scurt 
timp foarte populare. @ Numeroase roluri mici în 
diferite filme şi chiar._citeva roluri principale nu-i 
aduc succesul așteptat. Q Abia la 14 ani după debut, 
datorită „Șeicului alb“al lui Fellini, obține primul 
său succes real ca actor de film. @ Se reafirmă, tot 
datorită lui Fellini, în anul următor, în „Vitelloni“, 
E Din 1953 devine unul dintre cei mai populari şi 
cei mai solicitați actori italieni („Un american la 
Roma“, „Seducătorul“, „Mica poștă“, „Marele război“, , 
„Cu toţii acasă“, „O viaţă dificilă“, „Mafiotul“, etc., 
etc.). @ Din 1969, Sordi se apucă de regie; noul său Consacrat de Fellini 


debut s-a numit „Un italian în America“, AZ TE TRE EI E GEA 


JO EI CERE 1 ET A EP IS EC SEE POSE IPAC DUE ECE PE UREAZA: CE ERE ESTICE RESETA 
Monicelli, generalul „Marelui război“ 


e Mario Monicelli s-a născutîn 1915. @ Urmează 
facultatea de Istorie şi Filozofie la Pisa și Milano. 
O Student fiind, publică articole de critică cinemato- 
grafică în revista pentru tineret „Camminare“, în 
paginile căreia colaborează și Alberto Mondadori, 
Alberto Lattuada, Remo Cantoni. @ În 1935 prezintă 
la Festivalul din Veneţia un film pe 16 mm, „Băieţii 
din strada Pál", care obţine un premiu special. @ Pină 
în 1940 lucrează alternativ ca scenarist și asistent de 
regie. e După război, în 1944, îşi reia activitatea 
de scenarist. @ Din 1949incepe colaborarea cu Steno 
(pseudonimul de scriitor al regizorului Stefano Van- 
zina), care-i va lansa drept cuplul de scenariști al 
comediilor italiene. @ Scriu pentru T6t6, Chiari, 
Scotti, Fabrizi. Lucrează şi pentru regizorii Came- 
rini, Germi, @ Din 1954 alternează activitatea sa de 
scenarist cu cea de regizor. Încearcă să treată din 
domeniul comediei în cel al temelor dramatice. Şi 
poate nici elnu s-ar fi aşteptat ca după atîtea comedii 
să fie consacrat și să rămînă regizorul „Marelui răz- 
boi” (1959) cu Vittorio Gassman, Alberto Sordi şi 
Silvana Mangano; film laureat cu „Leul de Aur“ la 
festivalul de la Veneţia din 1959. @ Anul acesta 
la Festivalul de la Cannes, Mohicelli a fost prezent cu 
© sayuroasă farsă, nu lipsită de adresă politică, 
intitulată „Coloneii“. 


Lupta după victorie 


Producție a studiourilor Mosfilm. Regia: Villen 
Azarov. Scenariul: V. Ardamatski, M. Bleiman, 
V. Azarov. Imoginea: M. Diatlov. Cu: M. Volkov. 
G. Jijenov, E. Kuzneţov, A. Eibojenko, G. Gai, 
L. Maksakova, V. Gusev. 

ESEA ON E ESE T ST OSE 


Acest film face parte dintr-un serial de aventuri, 
proiectat pe fundalul istoriei. Eroul este un agent 
sovietic, a cărui misiune este să saboteze mașina 
de război hitleristă („Drumul Saturi“, „Sfirșitul 
acţiunii Saturn”). Peripeţiile sale continuă și după 
semnarea tratatului de capitulare din 8 mai 1945, 
„Lupta după victorie“, căci uneltirile unor gru- 
puri răzlețe de fascişti continuă, Protagonistul 
acestei noi încleștări, a! „bătăliei după victorie”, 
este, desigur, ca și în primele episoade, tot Krilov 
(interpretat de Mihail Volkov), i. 

Autorii recompun tabloul dramatic al unei Ger- 
manii tfrite într-o monstruoasă aventură; creio- 
nează portrete şi momente veridice (emoţionantă 
este secvenţa exodului refugiaților care, revenind 
din Erfurt, speră să-și regăsească familiile, prie- 


aa i loana CREANGĂ 
E] 
Războiul din timpul păcii 


Propriul său Pygmalion 


Nunta de aur 


Poate „Nunta de aur” 

nu vrea decit să demon- 

nema streze faptul că viața 

— chiar şi la virsta pă- 

rului nins — este dem- 

nă nu numai de atenția 

noastră, ci şi de a cineaştilor, sau 

poate este doar un pretext pentru 

a pune în discuţie cîteva aparent 

complicate cazuri de etică şi familie. 

Divorţ, dragoste, absenteism sau 

singurătate - (în cazul acesta, al 

unei văduve de cursă lu care își 

ascunde. tristețea sub 3 

zburdălnicii, nu de puține ori căz 
în păcat). 

În Grice caz, filmul benef 
dincolo de aventurile pro 
un număr apreciabil de actori 
cuți și familiari spe i 
care nu de puţine or 
filmului îţi dă senzaț 
dintre cele mai ambiţ 

Povestea cupli 
se pregătește 
de aur cu participarea 
orășel, nuntă care se amină 
pricina respectabilu ire dea 
care a dispărut 
tabil și proaspăt c 
de însurătoare, este nost 
o dată plină de acel farm 

? ol a 
cu oa 


Viata 
la vîrsta 
părului nins 


plări neduse pînă la capăt sau pur 
implu schematice, care-i pun pe 


putea face remarcaţi. (Lucru cu atit 
mai trist cu cît actorii aceştia ne 
scuți din filme realmente 
ale cinematografiei cehe.) 
regizorul Jaroslav Mach 
sef Hanys Îşi cunosc 


este faptul că au 
ri 4 calitate 


a 
a 
G 


prea schematice 
prin ce are bun, 
de aur“ la propriu și la figurat — 
remarcabile mi s-au părut „coche 
nerabilei mirese cu gusturi 
midi sau împăcarea celor 
3 readucerea acasă a mirelui 


3r — $ 


filmul este interesant, 


Şi totuși, ciudat, tocmai iu 
lor tandră şi uneori înd 
lä, trădată prin 
și îmbulnări copil 
vie ca un „clas 
il celor doi impr 
îşi dau seama de asta, în afară de ei, 
În asta, cred constă partea ce 
mai frumoasă a filmului, flona! 
nu trebuia părăsit. Dar 
îşi propune mult mai mult, 
locul evatărilor lirice este 
luat de tipice situaţii de 
moralizatoare, cu carac 


losif NAGHIU 


e în 


Producţie a studiourilor ceho- 
slovace. Begia: Jaroslav Mach. Sce- 
nariui: Frantisek Bret slav. Imaginea: 
Josef Hanus. : Jirina Sejbalovă, 
Bohus Zahorsky, Slávka Budinovă, 
Zdena Hadrbolcovă, Marcela Mar- 
tincovă, Miriam Kantorkovă, Blanka 
Lormanovi, Vladimir Mensik 


cinați 


Aţi mai văzut... 


A dis- sentimentală conte 
familie” — 
vîrsta copilăriei 


nporană: „Tată de 
ursiune sentimentală la 


. în regia lui Jaroslav Mach: 
ărut un Fragonard“ — comedie po- 
liţistă ; „Colivie pentru dai" — dramă 


18 . 


În acest film, al regi- 

4 zorului bulgar Ludmil 

nema Staikov, toată povestea 

i se bazează pe situația 

în care se află o tinără 

fată ce se simte, su- 

fletește, străină în. casa părinţilor 
ei. Aceştia nu-s nişte monştri de 
egoism preocupați numai de plă- 
cerile lor. Părinţii eroinei noastre 
sînt oameni normali, corecţi în 
rolul şi datoriile lor de părinți. 
Dar sînt reci. Nu desfășoară acea 
pasiune pe care unii oameni o au 
u copiii lor. E drept că, de 
ori, copilul e mulțumit dacă 
părinţii îl lasă în pace, dacă nu-l 
stingheresc de dla acţiunile lui. 
În povestea noastră însă, tinăra 
eroină nu se meşte numai 
cu Așteaptă de la părinţi 
un ardent ajutor la pateticele ei 
i elanuri. Neprimindu-l, 
mează viziunea morală 


5, nu le va 
lumea 
banală, pedestră, 
Singurul om la care găsise aripi, la 
e generozitate, avînt, ideal, 
a doctoriţă. Dar zadarn 
. Căci o va pierde de două 


Părinți şi copii. 
Cine nu înțelege 


pe cine? 


ori. O dată pentru că, doritoare să 
ajute încă mai tare pe oameni, 
pleacă în Vietnam lar idealista ado- 
lescentă o va pierde încă o dată pen- 
tru că, în Vietnam, doctorița moare. 

Avem aici o a doua sursă de ori- 
ginalitate cinematografică. Această 
fiinţă model, către care merg toate 
gîndurile eroinei, nu ne este ară- 
tată direct, ci numai în gînd, numai în 
flash-back-uri. Pînă acum, acest pro- 
cedeu tehnic servea să lege sau 'să 
alterneze cronologia poveștii, eve- 
e subiectului, Acum capătă 
o funcţie nouă: zugrăvește un per- 
sonaj. Îl pictează așa, şi numai așa. 

O vedem pe eroină în două medij 
sociale. Într-o cabană pe munte şi 
la spital unde face practică de infir- 
mieră. Două lumi unde se găseşte 
de obicei mai multă spiritualitate 
decit în altele, 

În prima lume, în aceea a cabanei 


„Și despre tinereţe 
BPE I a CEI Es 


nu o dată chiar crud. De pildă, 
Maria, pentru a-și găsi calea ei, 

ea să găsească o soluție unică. 
i cerea s-o feresc de compli- 


rbim cu atita înțelegere despre ații, s-o eliberez de toate hotăririle 
ineretul din ziua de å e căre le-ar fi putut lua din iner- 
Violeta Danev à ie, de şabi le care ne înconjoa= 

tinem seama că uneori (sau deseori) ră. Tinerii nu sint obişnuiţi să accep- 
este foarte puţin înţele Dr te o situaţie prestabilită și asta îi 
ICI er E EA E E TREE IRITARE 


Telex de pe platourile 


@ Anu! acesta, colegii bulgari au 
aniversat25de ani de cinematografie 
socialistă. @ Potrivit unui clasament 
alcătuit de revista canadiană „Quebec 
Press”, filmul „Cornul de capră" al 
lui Metodi Andonov figurează pe 
locul patru, după „Roma“ lui Fellini 
şi „jeremiah Johnson“ al lui Sidney 
Pollack, pe lista succeselor anului. 
Acest film a fost prezentat la 
Festivalul festivalurilor din acest an 
de la Belgrad (BITEF). @ Studioul 
de filme de popularizare ştiinţifică 
din Sofia produce anual 125 de pell- 


cule. @ Filmul de animaţie „ldolul”, 
realizat de caricaturistul Gheorghi 
Cevdarov, a obţinut în acest ân, 
la festivalul de la Cracovia, premiul 
„Dragonul de argint”. @ După o sfà- 
tistică recentă, publicul de flim 
din Bulgaria e format mai aleg 
din tineri între 15 şi 24 ani, care 
merg cel puţin o dată pe săptămină 
la cinematograf. @ Regizorul Niko- 
lai Kobarov lucrează în prezent 
laecranizarea romanului „lvan Kon- 
darey” de Emilian Stanev. Proporț ile 
impresionante ale romanului (1250 


- 


pe ecrane 


DR 
aay 


de odihnă și turism, eroina noastră 
e dezabuzată, Regăseşte aceeaşi ba- 
nalitate, aceeași  superficialitate, 
aceeaşi răceală, În celălalt mediu, 
s-ar părea că va avea mai mult noroc. 


„Are ocazia să îngrijească un tînăr. 


pacient cu care se înțelege așa de 
bine sufletește, încît e dispusă chiar 
să se îndrăgostească de el. Pînă 
atunci își interzisese orice îndrăgos- 
tire, căci toți tinerii cu care venise în 
contact o dezamăgiseră prin lipsa, 
la ei, a oricărui avint spre frumusețe, 
bunătate, poezie. De data asta cre- 
dea că găsise. Și nu se înşelase. Tř- 
mărul acela merita buna eiopinie 
despre el. Și, totuși, ea se înșe- 
ase. În mod sfişietor. Căci acel 
inăr se va căsători cu fața căreia îi 
cuse un copil, 

Interesantă va fi reacţia eroinei 
noastre în fața acestui faliment de 
vise şi nădejdi. Reacţia logică, avind 
în vedere firea ei idealistă, caracte= 
rul ei exaltat, elanurile excesive pe 
care de atitea ori a trebuit să le re- 
prime. Nu numai că nu-și arată 
crunta dezamăgire, dar simte nevoia 
să facă exces de ze', să supralicițeze 
în bunătate și iertare, Simte nevoia 
să facă nu numai iubitului, dar şi 
rivalei sale necunoscute, să le facă un 
cadou. Un cadou mare. Un cadou 
totodată enorm şi simbolic. Le va 
da, ca dàr de nuntă, însuşi cuibul 
în care se vor stabili cei doi îndrăgos- 
tiți. Le va da cheia dela apartamentul 


acelei dactorițe moartă în Vietnam, . 


Le va da casa pe care doctoriţa i-o 
dăduse în păstrare şi care acum dė- 
venise a ei. 

Am Înşirat toate aceste calităţi 
ale filmului pentru că se întimplă 
aci același lucru supărător. care se 
întîmplă așa de des și în cinemata- 
grafia românească. Idei tematice 
remarcabile, vor fi oarecum pierdute 
pe drum, adică nu vor fi îndeajuns 
exprimate ca detalii evocatoare. De 
pildă, acel admirabil angajament al 
autorului de a picta, un personaj 
(al doilea personaj principal) din 
flash-back-uri şi numai din flash- 
back-uri care să fie, aproape 
toate, scene-cheie, momente scurte 
care pictează întreaga lume inte- 
rioară a personajului. 

D.I. SUCHIANU 


Producţie a studiourilor bulgare, 
Regia: Ludmil Straikoy. Scenariul: 
Alexandr  Karasimenov. Imaginea: 
Boris Yankiev. Cu: Violeta Doneva, 
Nevena Kokanova, Stefan Danailov, 
Banko Bankov, Nikolai Binev, Ivan 
Kondov, Katia Dineva 


Ra ee 
BETE GT GATE IRITARE «220580 
face să caute mereu altceva, dînd 
un scop vieţii lor şi societății în care 
trăiesc. Sintem înconjurați de un 
tineret lacom de viaţă, niciodată 
sătul, care cere mereu mai mult... 
Forţele sale imense cresc — la înce- 
Put, încet ca o floarecare se dezvoltă, 
apoi izbucnesc cu violența unei 
explozii. de primăvară,“ 


bulgare 


pagini) îl obligă pe realizatorul bul- 
gar la performanţe de „concentrare 
a acțiunii“, @ „Odiseea albă“ este 
titlul unui nou film inspirat din 
luptele partizanilor din timpul ce- 
lui de al doilea război mondial; 
realizatorul său: Mirtcev. @ Cunos- 
cuta actriță Nevena  Kokanova, 
(printre altele „Ocolui“şi „Afecţiune) 
apare într-un film pentru şi despre 
copii, al cărui erou principal este 
băieţelul Dimo, supranumit şi „micul 


tigro". 
Cristina CORCIOVESCU 
E A CE ORA OETA L 


0 afacere pe cinste 


A e ce A a A 

Producţie a studiourilor franceze, 
Regia: s Bernard. Scencrial: 
André Clair, Robert Thomas. Ima- 
ginea: Marcel Grignon. Cu: Michel 
Serrault, Rosy Varte, Michel Gafi- 
bru, Paul şi Preboist, Ray- 
mond Gérôme, Max Amyl, Ginette 
Leclerc. 


Traficul de droguri a devenit în 
ultimii ani o sursă inepuizabilă pen- 
tru scenariști. Filme polițiste sau de 
serie neagră, drame, sau comedii, 
orice gen s-a dovedit potrivit pentru 
a condamna —cu arme de foc sau 
cu cele ale rîsului — pericolul „mor- 
ţii albe“, În „O afacere pe cinste“, 
regizorul a optat pentru comedie. 
O comedie cu clasicele gaguri de 
situație, cu abișnuitele calambururi, 


Risul ca detectiv 
OC ZEII A UNEI 


cu tradiționalele qui-pro-quo-uri, în 
fine, cu toate ticurile și tipicurile 
cinematografului „à la papa”. Nu 
lipsesc nici accentele parodice la 
adresa filmului cu gangsteri. Cu 
vervă şi chiar cu oarecare inventi- 
vitate a situațiilor generatoare de 
haz, autorii Își călăuzesc eroii — un 
paşnic patron de bar și consoarta sa 
— într-o aventură care îi implică 
fără voie în rețeaua de stupefi- 
ante din temuta filieră din Marsi- 
lia. Speriaţi de ceea ce li se întîmplă, 
cei doi se vor descoperi curajoşi 
datorită fricii. Spre stupoarea noas- 
tră și a lor reușesc să lichideze, în 
final, două bande de gangsteri, lă 
sind cu gura căscată polițiștii, care 
ei, bineînţeles, nu observaseră nimic. 


AD. 


Fellaga 


Producţie a studiourilor din Tunis, 
în colaborare cu Studioul de filme 
de lung-metraj din Sofia. Regio şi 
scenariul: Omar Khlifi. Imoginea: 
Stoian Zlatckin. Cu: Habib Shaari, 
M. Tabuby, Lewi Didzel, M. Hachi- 
chica 
TEATE AE NTAN 

Evocare istorică, prin care tinăra 
cinematografie tunisiană încearcă să 
ne prezinte aspecte ale mișcării de 
rezistență împotriva colonialismului 
francez. Filmul realizat după romanul 
„Dragoste şi revoluţie“ pune în 
dezbatere idei ca lupta dintre idea- 
lul revoluționar și răzbunarea per- 
sonală, dragoste şi război, patrio- 
tism într-un moment istoric deter- 
minat, în care idealurile libertăţii, 
legile rezistenței cer luptătorilor 
şi mai ales conducătorilor luptei, 
întreaga capacitate, putere de dăru- 
ire şi sacrificiu. 


Conceput pe o formulă eroico- 


baladescă, cu alternanţe de „vérité“, 


în care putem surprinde obiceiuri 
și chipuri caracteristice meleaguri- 


lor nor: icane, fără să poată evita 
clișeele lui şi dificultăți. tehnice 
şi profesionale specifice unei tinere 
cihematografii, filmul are meritul 
dea ne facecunoscută o pagină repre- 
zentativă din istoria și lupta pentru 
eliberarea poporului tunisian. 
IN. 


_ Drumul spre 
satul natal 


Producţie a studiourilor din R.P.D. 
Coreeană, Regio: Kim En. Scenariul: 
Kim Se Riun. Imaginea: Ten Bon Fu. 
Cu: Tel Phun Ghi, Li In Suk, Toi Un 
Bon, Hen Min Sun, Pak En Dzie. 
Cr OEE S E 

Un sat coreean ca atitea altele, ai 
cărui locuitori trăiesc din cultiva- 
rea orezului. An de an, sătenii sint 
obligaţi pentru e supraviețui să dea 
bătălia împotriva inundaţiilor care 
le îneacă cîmpurile lucrate. Intro 
zi, un tînăr şi talentat pianist sosește 
în acest sat, din dorinţa de a se apro- 
pia de munca cultivatorilor. Împreju- 
rările îi dezvăluie însă un adevăr 
tragic, ce-i fusese tăinuit pir De 
El era fiul unor țărani care au murit 
ucişi în luptă în timpul ultimului 
război de apărare a patriei. Sătenii 
le comemorează an de an, sacrificiul, 
venerîndu-le memoria ca unor adevă- 
rați eroi, Tînărul înţelege atunci că 
şi el fusese crescut de alți părinți, 
pe care-i iubea, deși cunoscuse o 
altă viaţă, el a aparținut totdeauna 
acestor locuri și acestor oameni şi 
că datoria lui, pentru memoria pă- 
rinților săi adevărați, este să rămînă 
aici, Să se dedice cu tot talentul 
şi tenacitatea de care este capabil 
transformării pămînturilor inundate 
în lanuri fertile. 

Filmul aduce astfel în dezbatere 
un caz de conștiință, o opţiune de 
viaţă şi o rezolvă prin întoarcerea 
„la matcă”. 


M. CONSTANTINESCU 


DPN EPOCI POIEUZE SE 7 PRE IP. CEI DAIA FIE 
Micul şi marele Klaus 


Producţie a studiourilor R.D.G.— 
după o povestire de Hans Chris- 
tian Andersen. Regia: Celino Blei- 
weiss, Imaginea: Horst Hardt, 
OEE TT E EAE 
Corect, traducerea titlului ar fi 
fost „Klaus cel mic şi Klaus cel mare“, 
sugerînd şi determinarea socială a 
celor două personaje și relația din- 
tre ele. Povestea filmului, inspirată 
de Andersen, putind fi regăsită ca 
motiv și printre peripeţiile lui Pă- 
cală, este cunoscută: Klaus cel mic, 
ţăran sărac, merge la tirg să vindă 
pielea calului său pe care-l amorise 
vecinul lui Klaus cel mare. Pe drum. 
poposește la o moară, unde, atri- 
buind puteri vrăjitorești pieii din 
sac, îi „ghicește“ morarului ceea ce 
văzuse dinainte pe fereastră, adică 
mineărurile şi băutura ascunse în 
cuptor de morăriță, iar apoi păcă- 
leşte şi pe paracliser, beneficiarul 
bunătăților, virit în ladă de soţia 
infidelă. În schimbul saculut miracu- 
los, Klaus cel mic primește de la 
morar o avere întreagă. Aflind de 
norocul tizului său, Kiaus cel mare 
repetă istoria, dar în stil, propriu. 
Cerind preţuri fabuloase, la tîrg, 
pe pieile celor patru cai ai săi, sacri- 
ficaţi, Bineînţeles, experiența eṣu- 


ează, bogătanul vrea să se răzbune 
pe Klaus cel mic, aruncînduel în rîu, 
dar acesta scapă, ieșind din sacul în 
căre fusese băgat. La vedere lui 

aus cel mic inviat și tolănit pe 
iarbă, lîngă o turmă de oi, Klaus cel 
mare, uluit, stă să asculte o nouă 
minciună, cu o 2înă subacvatică și 
niște bogății cu care te poți întoarce 
de pe fundul apei. Drept care face 
ultima încercare din viața lui, de data 
asta ireversibilă. Şi așa a scăpat Klaus 
ce! mic și înțelept de Klaus cel mare 
și rău. Povestea nu e pusă în valoare 
cu prea multă fantezie. Ne multu- 
mim cu ascultarea unui basm pe care, 
mulţi, îi ştim. 


Bărbaţii 


Producție a studiourilor sovietice 
„Armenfiim”. Regia: Edmond Keo- 
saian. Scenosiui: Edmond Keosaian, 
Aleksandr Cervirski. Imeginea: Ni- 
kolai Vasilkov. Cu: Armen Djigar- 
hanian,  Mgher  Mikrtcian, Azat 
Sereng, Avetik Ghevorkian, Armen 


Aivazian, Alla TUhajarie 


Trei bărbaţi să căznesc în fel și 
chip să-l apropie pe timidul lor 
nepòt, frate şi respectiv prieten, 
pe nume Aram, de aleasa inimii lui. 
Situaţiile nu strălucesc prin origina- 
litate, dar irtervine — idee salutară 
— comentariul maliţios din off care 
restabilește dimensiunea normală a 
peripețiilor şi contribuie la detaşa= 
rea ironică faţă de „aventura“. celor 
patru bărbaţi. Trecerea de la mărețele 
planuri tactice imaginate de ei pentru 
irea frumoasei Karine la eṣu- 
r ridicelă în realitate, furni- 
a filmului citeva secvențe de 
haz, În scena vizitei la stomatolog, 
gravitatea cu care mesenii, care nu se 
cunosc, pentruva topi gheața și a 
înlocui lipsa de conversaţie încep 
să cinte patetic melodii populare 
armenești, ne oferă un eșantion al 
felului cum regizorul imaginează 
umorul. De asemeni, este reprezen- 
tat cvefița primirii musafirilor 
Î fapt care mobilizează toţi 


în 


vec ntr-o agitaţie culinară, spe- 
cifică ităţii caucaziene și redat 
ca un r i 

În sf surpriza finalului mărtu= 
risește simţul artistic echilibrat al 


regtzorului şi ne obligă să acceptăm 
comedia în ansamblul ei, chiar dacă 
pe alocuri ni s-a părut a fi cam şar- 
fată. 

Sergiu SELIAN 


Infailibilul Raffles 


Producție a casei Walt Disney. 
Regio: Robert Butler. Scenariul: joe 
seph L. Mc. Evveti. Cu: Kurt Ruse 
sell, Geof Phyn, Henry Morgan. 


Un cimpanzeu atotștiutor, tra 


gostit de emisiunile TV, fi dă stă- 
pînului su sugestii pentru felul 
cum poate alcătui cel mai bun proe 
gram de televiziune, Stăpînul Wi 
îi ascultă sfaturile-şi devine milhoes 
nar, Pînă la urmă, cum se întîmplă 
în comediile moralizatoare ale casei 
Disney, trucul este descoperit şi 
stăpinul (salariat al televiziunii) e 
nevoit să-şi dea demisia. Maimuţa e 
foarte simpatică şi seamănă cu o altă 
maimuţă, tot foarte simpatică și 
tot dintr-un film american: Judy, 
din serialul TY, „Daktari“. 

Actorii sînt bine aleși, iar regie 
zarul Robert Butler ştie să ducă îna 
inte comedia fără momente de plice 
i á. Păcat doar că filmul „Infailie 

Raffles” seamănă destul de 


bilal 
mult cu un mai vechi film american 
pentru televiziune, „Bobickins“, 


Ak, Re 


19 


— Oglindă, oglinjoară străvezie, 
care-i cea mai frumoasă poveste 
din copilărie ? 


— „Albă ca zăpada“ e, neapărat, 


„Albă ca zăpada“ 


— desen animat, 


A fost un miracol 
pentru mine (şi sînt 
sigură că nu numai 
pentru mine) acest 
desen animat de lung 
metraj, pentru că de 

scurt metraj văzusem sute, înţot- 
deauna părindu-mi-se prea scurte, 
Şi chiar și „Albă ca zăpada“, am 
văzut-o de șase ori, dorindu-mi-o 
interminabilă (cum tot de şase ori 
am văzut „Pinocchio“ şi „Vrăjitorul 
din Oz“), lăsînd în suspensie cifra 
7, cea care ar fi închis ciclul magic, 
cea care ar fi încheiat minunea. 
Perfecțiunea acelui Walt Disney 
de atunci — de-atitea ori întrecută, 
și chiar de el însuşi — rămîne per- 
fecțiune, marcînd o culme imagis- 
tică și tehnică a desenului animat din 
acea etapă, solidarizînd copii și adulţi 
într-o unică încîntare. Se înțelege 
că prin „perfecţiune“ numesc exe 


9 Walt Disney (pe numele său 
adevărat Walter Elias) s-a născut 
la Chicago, în anul 1901. 

O A urmat studiile superioare la 
Academia de Belle—Arte din Kan- 
sas—City. 


O A debutat ca realizator de dia; 
pozitive publicitare. 


@ 1924: realizează primele benzi 
desenate, 


9 1926: Apare primul lui perso- 
naj de desen animat: iepurașul Os- 
wald, 


@ 1928: Își face apariția pe ecra- 
ne Mickey Mouse, personaj care l-a 
consacrat, 


celența unei performanţe la un moe 
ment dat, şi nicidecum „opera fără 
cusur“, Pentru că noi toți, şi adulţii 
și copiii înșiși, remarcam, chiar dacă 
diferențiat, convenţionalismul stîn- 
gaci al Făt-Frumosului animat, miş- 
carea lui greoaie, chipul inexpresiv 
(se pare că şi în domeniul cartoon- 
urilor, eroul pozitive o problemă.,,). 
Albă-ca-zăpada însăși, ştim astăzi, 
respectă într-un fel stas-ul de cover- 
girl. Dar ce importanță mai au toate 
astea față de cum sclipesc ptraiele 
și pietrele preţioase, cum dansează 
pădurea, cum se desfăşoară familia 
de pitici, șapte persoane, şapte 
personalități — față de cîntecele de 
neuitat, adevărate „șlagăre“ fără 
crepuscul, față de liniile şi culorile 
unei flore, ale unei faune atît de 
realist-feerice? „Realismul  feeric“, 
iată cum ar trebui, poate, intitue 
lată arta lui Walt Disney. 


rățoiul și cîinele Pluto. 


@ 1934: Primul desenat animat 
în culori, avîndu-l drept personaj 


principal tot pe Mickey Mouse, 


@ 1930: Apar pe peliculă Donald- 


Esteţii puriști n-au decît să-i res 
proşeze excesul antropomorfic, li- 
nia schematic-convențională, duio- 
şia minoră —eu voi continua să a= 
plaud portretistul şi psihologul ge- 
nial, infinita varietate de mimici co- 
respunzind unei infinite varietăți de 
nuanțe afective, poezia şi verva tră- 
ind în aliajul lor cel mai surîzător. 

Din toată „comedia umană“ (tra- 
vestită sau nu în „bestiar“) propusă 
de Walt Disney, mă voi opri la un 
singur „caracter“ şi anume la „Prose 
tuțul“, mezinul piticilor. Candid în- 
curcă-lume, visător și năstrușnic, 
tandru şi dezarmat, acest „tip“ re- 
vine în multe opere de mai mare 
sau mai mică întindere, fiind, într-un 
fel, un tip predilect. În cei „101 
dalmaţieni“, el e cățeluşul ultim, 
răsfățatul, care în toiul dezastrului 
sau în toiul triumfului, pune o ace- 
eaşi, de altfel îndreptăţită, proble- 
mă: „Mi-e foame, mamă...“ El e co- 
pilul sau naivul, el, în „Albă-ca- 
zăpada“, înghite un săpun și sughite, 
el poate fi, în alte versiuni, „Micul 
prinț“, el este, sigur, Bambi, el 
poate fi și dulcele „fraier“, victima 
sigură a celor răi și vicleni. 

Pentru această predilecție, care e 
și a mea, pentru elogiul pe care-l 
aduce candorii, îl iubesc (între alte- 
le) pe Walt. 

— Alungă lumea strimbă, rea, 

Oglindă, oglinjoara mea... 


Nina CASSIAN 


9 1940—1941: realizează un film 


abstract, lucrat cu mijloacele tradiţio- 
nale ale desenului animat: „Fante- 
zia". 


@ 1941: Apare elefantul Dumbo, 


Disney și personajele sale 


9 1937: realizează primul film 
de animație de lung-metraj: „Albă 


ca zăpada şi cei şapte pitici“. 


@ 1939—1940: Un alt lung-me- 
traj de animaţie, care s-a bucurat de 
un succes internaţional: „Pinocchio“, 


alt personaj popular, 


@ 1944: „Bambi“, puiul de căpri- 


oară trezit la viață în inima pădurii 
și iepurașul Bocănilă. 


@ 1945: Apare filmul de desen- 


animat „Trei cavaleri“, 


Mickey: 45 ani 


Mickey Mouse (botezat ini- 
țial Mortimer) s-a născut a- 
cum 45 de ani într-un garajde 
scînduri din California, Tatăl 
său era Walt Disney, cascador 
al benzilor desenate, iar mama 
sa era fratele tatălui său, 
Roy Elias, de profesiune foto- 
graf. Părinţii sînt prolifici. 
După el apariin lume un luhg 
şir de creaturi norocoase: 
răţoiul Donald, Pluto — dulăul 
melancolic, cei trei purceluşi, 
taurul Ferdinand, Dumbo—ele- 
fantul zburător, ete. Nici- 
unul din succesele fraterne 
n-au putut să rivalizeze cu 
gloria primului născut. Şori= 
celul cu mănuși albe a intrat 
în mitologia secolului. Cali- 
fornia a construit bulevarde 
care s-au numit Bulevardul 
Mickey. Debarcind pe: conti- 
nent ca să lupte împotriva 
Germaniei  naz'ste, parola 
trupelor americane a fost: 
„Mickey“, Minusculul patruped 
a fost la fel de celebru şi 
poate nu mai puţin adulat 
decît Greta Garbo. Compara: 
ţia nu este însă prea fericită, 
pentru că eroul desenat n-a 
avut niciodată nimic comun 
cu mitul și misterulsf:ncșilor. 
Imensa lui popularitate s-a 
născut tocmai din această 
neasemănare. Mickey Mouse 
a fost, avant la lettre, un 
Zorba de hirtie, Un magnific 
al sufletului nostru însetat 
de candori. În felul lui a fost 
şi un grinar pentru că a 
hrănit specia umană ny cu 
piine ci cu voioșie, care este 
la fel de necesară ca pîinea, 
Numai ceva mai dulce. 


În celebritate 
a rivalizat cu Garbo 


9 1949: Film animat de lung-me- 
traj; „Cenuşăreasa”, 


e 1950: Walt Disney devine pro- 
ducătorul unor filme dedicate tine- 
retului, filme închinate curajului, 
fanteziei şi ingeniozității umane. Dih- 
tre acestea citim: „20 de mii de le- 
ghe sub mări“, „Mary Poppins“. 


@ 1952: Se naște un alt personaj 
celebru al lui Disney: Peter Pan. 

@ 1966: Walt Disney încetează 
din viață la Burbank, în California, 
spre tristețea copiilor și a personas 
jelor sale iubite. 


-eP 


Bun găsit, paradisule? 


Vrăjitorul din roz 


Disney a fost și rămine unul 
din foarte puţinii vrăjitori 
care au izbutit să supravie- 
țuiască intr-o epocă atit de 
puțin favorabilă vrăjii. 

A întemeiat un imperiu, 
nu cu ajutorul unei armate, ci cu ajutorul 
unui șoricel. A inventat o țară, nu a cu- 
cerit-o, nu a descoperit-o, a inventat-o. 
O ţară care-i poartă numele: Disneyland. 

A zămislit o planetă din carton și vop- 
sea și planeta asta locuită de iepurași 
pictați s-a dovedit uneori mai aproape de 
visurile omului, pentru că pe planeta 
aceea imaginară există o imensă iubire 
de om, iar pe planeta noastră reală mai 
există canibalism și la propriu şi la fi- 
gurat. 

A fost un vrăjitor pentru că a scos ani- 
malele din jungla africană şi le-a aruncat 
într-o junglă care s-a dovedit adesea in- 
finit mai primejdioasă: jungla umană. 

A fost un moralist șugubăţ. A pus oră- 
tăniile să domesticească oamenii. În glu- 
mă, firește în glumă, cu un umor de geniu 
și cu o artă care atinge în legea ei perfec- 
țiunea, Disney a pus animalele să-i dre- 
seze pe oameni. Leul de jucărie îl dre- 
sează pe dresorul de-adevărat. Animalul 


IEEE 


intemeiat 
un imperiu 


cu ajutorul 
unui şoricel 


incearcă să lecuiască omul de spaima lui 
animalică. Animalul incearcă să-l dezvețe 
pe om de ura lui animalică, de răutatea 
lui animalică. Cum ar veni bunătatea ca- 
nină în luptă cu ciinoșenia umană. Gene- 
rozitatea rățoiului în luptă cu toată mes- 
chinăria lumii. 

De fapt, aici nu e vorba de luptă pro- 
priu-zisă. Disney n-a vrut niciodată să pară 
un militant. Cind a auzit că i s-a pus 
candidatura la Casa Albă a ris ca de o 
glumă bună. El n-a vrut să demoleze socie- 
tatea în care a apărut și in care s-a simțit 
atit de bine. Religia lui a fost amuzamentul 
rentabil şi igienic, căci un film de Walt 
Disney echivalează cu o cură de de- 
zintoxitare. Prin el încercăm să ne 


dezintoxicăm de propria noastră ma- 
turitate. Vom accepta ochelarii tran- 
dafirii, nu pentru ca să ne convingem că 
viața e roz, vom închide ochiul din frunte 
şi pe cel din ceafă, nu pentru ca să ador- 
mim, ci ca să reciștigăm iluzoriu purita- 
tea dintii, ca să redevenim mici, cum ar 
zice poeta, «cit bobul de strugure, cit 
bobul de mazăre, cit bobul de griu». 

Disney a fost și rămine unul din marii 
fabricanți de copilărie în conserve și,cind 
zic fabricant, poate nu greșesc prea mult. 
A visat, dar a visat intotdeauna în cecuri. 
A vrăjit, dar acest «abracadabra» s-a 
rostit intotdeauna sub o ploaie de valută 
forte. Biografia lui este caracteristică pen- 
tru acest soi de cavaleri purtați în același 
timp de nebunia romantică și de «spiri- 
tul practic american». Cind avea 10 ani şi 


era in Kansas, tatăl său făcea o afacere. 
de difuzare a presei iar el era jurnalistul, 


Se scula la 3,30 noaptea ca să ducă ziarul 
la domiciliul clientului: o clanță — un Mor- 
ning Times. Cind avea 14 ani, tatăl său 
făcea o afacere cu zaharicale (acolo toată 
lumea făcea afaceri și Ford şi vinzătorul 
de covrigi) și el, Walt Disney — pe atunci 
Walter Elias — vindea limonadă în trenul 
de Santa Fe. Primele desene le-a publi- 


cat în Gazeta restaurantelor, putea deci 
să mănince pe datorie și să filmeze noi 
născuți (asta a fost la un moment dat 
specialitatea sa: să filmeze noi născuți la 
domiciliul clientului ). A fost întotdeauna 
în preajma falimentului. A jucat întot- 
deauna «ori totul, ori nimic». Cind toti 
experții spuneau că un desen de o oră 
și jumătate este o sinucidere, el și-a pus 
totul, absolut totul la bătaie și a făcut să 
apară «Albă ca zăpada și cei şapte pitici». 
Mickey Mouse s-a născut în sărăcie lucie. 
Azi locuieşte în Disneyland, cea mai teri- 
bilă combinaţie fantastico-financiară din 
istoria filmului, opera unui Don Quijotte, 
cavaler-visător și businessman experimen 
tat, un regat al feeriei, al feeriei rentabile 
desigur. Lumea copilăriei, spaimele copi- 
lăriei, extazurile, balaurii şi zinele copi- 
lăriei reconstituite pe 300 ha. Frumoasa 
din Pădurea adormită așteptind vizitatorii 
într-un castel de 21 metri, un carusel în 
care scaunele par cești, ceștile din care 
bea ceaiul Alice, Alice în țara minunilor; 
o corabie cu pirați atacind vizitatorii ca 
apoi să apară un Făt Frumos care îi va 
salva pe vizitatori; Cartea junglei cu cro- 
codili în mărime naturală, de plastic, bine- 
înțeles, cu hipopotami în mărime natu- 
rală, cu elefanţi in mărime naturală, cu o 
bucată de junglă, junglă de carton şi clo 
rofilă, o junglă cu papagali, cu fiare, cu 
sălbatici cu fețe tatuate, o junglă în care 
se aude ciîntul păsărelelor din junglă și 
$uieratul șerpilor din junglă și strigătul 
fiarelor din junglă înregistrat, firește, pe 
bandă de magnetofon. Imperiul a rămas 
aşa cum a vrut el, chiar după ce el, impă- 
ratul copiilor, a închis ochii, grăbit, mult 
prea grăbit (a murit în 1966, la 65 de ani). 
Moartea a dovedit chiar mai bine decit 
viața spiritul practic al nebuniilor lui 
Disney. Plecind de lingă colaboratorii 
lui — așa cum ar pleca într-un week-end 
lung;—ducindu-se să moară puțin, cum 
zicea cineva, Disney a încredințat disci- 
polilor săi un plan de lucru pentru urmă- 
torii 20 de ani. După 7 ani de la dispariția 
lui, Disney, studiourile Disney, Disney- 
land-ul, toată lumea lui Disney, lucrează 
conform indicaţiilor lui Disney. După 7 ani 
de la dispariție, spiritul lui Disney e mai 
viu ca oricind. Maestrul își supraveghează 
ucenicii, îi dirijează, îi dăscăleşte zburind 
deasupra norilor, zburind — să sperăm 
așa cum a zburat aproape intotdeauna. 
Adică în faimosul lui avion personal. 


Ecaterina OPROIU 


Părintele celui mai celebru 
rățoi din lume 


Fisa filmului 


Scenariul: Constantin Mitru, Profira Sadovea- 
nu și Mircea Drăgan din nou co-autori; după 
«Neamul Şoimăreştilor», a doua lor adaptare 
sadoveniană: «Fraţii Jderi» 

Regia: Mircea Drăgan. După «Explozia» de 
vibrantă actualitate, regizorul işi ia dificila sar- 
cină de a evoca o mare epocă şi o mare personali- 
tate: Ştefan cel Mare 

Imaginea: Nicolae Mărgineanu şi Mircea Mia 
din, un cuplu operatoricesc tinăr, dar plin de 
virtuți protesionale 

Scenografia: Constantin Simionescu Fidel 
colaborator al lui Mircea Drăgan la toate filmele 
sale, el recreează aici atmosfera curții lui Ştefan 

Producător delegat: Lidia Popita 

Casa de filme nr. 5 — Director: D. Fernoagă 


DS E DE DC SIE IO 
Domnitorii văzuţi de Sadoveanu 
Po DR DE ERE a 


e Ștefan cel Mare (Gheorghe Cozorici) 
«Deşi scund de statură, cei dinaintea sa, opriti 
la zece pași, păreau că se uită la el de jos în sus» 

e Alexăndrel-Vodă (Ştefan Velniciuc): ...«Era 
în figura cu mustăcioară bălaie ceva nelinistit 
ȘI nesigur»... 


Eo o ——————————a 
«Jderii» văzuți de Sadoveanu 
An E a PN RE 20 RE 


e Manole Păr Negru (Geo Barton): „..«ur 
om puțin vorbăreț, dădea din cind în cind răs 
punsuri pe cit se putea mai scurte, dar aceste răs 
punsuri îndeplineau slujba untdelemnului pe 

e-l torni peste foc». 

e lonuț (Sebastian Papaiani):...«N-aveai de 
unde-l prinde și ce-i face. Era fluture, flacără 
schimbător ca un pui de demon»... 

e Nicodim (Emanoil Petruţ): . «O ființă care 
şi căuta înțelepciunea întru mihnire și cărțile 
sfinte» 

e Simion (Iurie Darie): ...« Avea mare asemă- 
nare cu părintele său. Era tot aşa de supărat și 
indărătnic ca bătrinul».. 

e Cristea (Florin Piersic): ..«Glasul lui dulce 
semâna intocmai cu al mamei lui. În acel glas, in 
acea privire castanie, era un anumit farme 

e Dămian (George Motoi) Are atitea du 
gheni și atita bănet încit nu-i mai trebuie nimic 


decit sânâtate»,., 


Putna in sârbâătoare 


O vestită trilogie literară: 
«Fraţii Jderi». 


Un film despre Ştefan cel Mare, adică o mare 
răspundere 


O oră liberă între filmări sau o zi inoratu 
obligind echipa la un popas la Hanul An- 
cuței, ne-au dat posibilitatea să discutăm 
cu ciţiva dintre interpreții principali ai 
«Fraţilor Jderi», despre rolurile lor. 


Gheorghe Cozorici: Ştefan cel Mare 


— Te-am recunoscut după voce, «Măria ta». Tim- 
brul lui Cozorici, atît de impunător pe scenă, nu 
devine însă un handicap pentru interpretul de film? 


— Cind am fost distribuit în «al doilea plutonier» din 
«Tragedia optimistă», mi s-a cerut să recit, să strig 
Vasul devenea o tribună, tribuna revoluției Piesa era 
un poem eroic Regizorii s-au obişnuit insă ca de cite 
ori aveau nevoie de un tribun, să-l cheme pe Cozorici 
Abia cind am jucat un rol ca Lesci din «Cei din urmă», 
un medic criminal care nu scotea o vorbă dar pindea din 
umbră — am început să mă apropii de ceea ce sint cu 
adevărat: un actor de compoziție 


— Pină la «Fraţii Jderi» cinematograful nu prea 
v-a oferit prilejul... 


— Am făcut însă o experienţă interesantă cind l-am 
dublat pe Kovacs în «Serata». Am stat două zile la ton 
studio și am învăţat cit în 15 ani de meserie. Acolo, in 
intuneric, studiam fiecare inflexiune a vocii lui Kovacs; 
fiecare pauză a lui era o gindire, o definire a personajului 
La «Fraţii Jderi» am filmat deocamdată puțin. Abia în 
partea a doua portretul domnitorului se întregește. Sa- 
doveanu descrie însă cu grijă fiecare schimbare de to- 
nalitate a lui Ştefan care «răcnește uneori ca un tunet», 
alteori «gilgiie» nemulțumit sau rosteşte apăsat fiecare 
vorbă, Regizorul Mircea Drăgan e foarte atent la indica- 
țiile scrise și receptiv la toate sugestiile din afară. Ne 
spune: «dacă găsiţi ceva, o idee nouă, un cuvint din carte 


orice e binevenit» Ne străduim impreună să deșcifrăm 
toate aspectele acestei personalități copleșitoare 


— L-aţi mai interpretat pe domnul Ştefan la 
televiziune... 


— O apariție doar. l-am studiat mai mult biografia În 
meseria noastră, cu cit te duci mai inapoi în trecutul per- 
sonajului, cu atit inaintezi mai bine, în cunoaștere. M-a 
interesat mult și piesa lui Paul Anghel, «Săptămina pa- 
timilon» — «o ipoteză dramatică de veac moldav», cum 
și-a subintitulat-o. Dar acolo apărea un Ștefan tragic 
din perioada intringerii, un domn nevoit să dea foc țării 
ca să oprească înaintarea lui Mahomed. «Frații Jderi» se 
ocupă de momentul gloriei, al puterii domnitorului, ridi 
cind într-un singur suflet poporul 


— În film, domnitorul se adresează adesea mul- 
țimilor. Nu veți putea, deci, evita un anume retorism, 


— Evident, un om călare, care vorbește fără difuzor 
sutelor de țărani adunaţi pe dealuri, nu poate şopti. Dar 
scenariul a alternat asemenea scene cu momente de 
intimitate ca acela pe care îl filmăm miine. Bătrinul Cà- 
liman, interpretat de artistul poporului George Calbo- 
reanu, îi spune lui Ştefan: «Ştiţi, Doamne, cind v-a vă- 
zut printre noi, de sfială, o femeie a lepădat pruncul». — 
«Copilul trăiește? Să fie finul nostru!», hotărăște domnul 
și tonul lui devine calm, familiar, personajul se întregeşte. 


— Filmul modifică romanul? 


— S-au păstrat, cred, lucrurile lui esenţiale. S-a com- 
pletat cu ceea ce era absolut necesar dramaturgiei de 
film. 


confruntarea cu legendarul 


—Nu vă 
Ştefan? 


sperie 


Două zile în istorie 


Nechezat şi ziduri. Ziduri și nechezat. Plăieși în straie de săr- 
bătoare. Ecou de îndepărtate veacuri. Ovaţii puternice, apropiate 
Sub zidurile Putnei s-au strîns sute de țărani să-l întîmpine pe 
«Vodă» — Cozorici. 

— Vine Măria-Sa! tună vestitorul în goana murgului și oamenii 
se dau înlături cu pioşenie. Apare Ştefan cu plete-n vînt, pe un cal 
alb, nărăvaș, alergat cinci ore înainte ca să fie domolit. Cu cîteva 
zile în urmă, un armăsar din herghelia figurației trîntise un casca- 
dor şi-l accidentase grav. 

«Un film foarte greu, cu scene ae luptă, cu sute de figuranți și 
un singur regizor secund», ne spune răgușit de indicațiile strigate 
pe obcinele Bucovinei, energicul secund Demetrios Sukas. 

Calm, metodic, Mircea Drăgan își dirijează fără panică 
«corabia» pe dealurile înțesate de lume, lume venită la hramul 
minăstirii dar şi la spectacolul filmărilor. 

E sărbătoare la Putna și zi de lucru, intensă, la «Frații Jderi». 

A doua zi se filmează la mînăstirea Neamţului. În originalul 
decor creat de arhitectul Constantin Simionescu într-un vechi 
depozit al minăstirii. Citeva bolți împart sala în mici încăperi: 
camera de lucru a arhimandritului, atelierul de preparat vopsele 
și pergamente al miniaturiștilor, atelierul de pictură. O lumină 
dulce, filtrată de reflectoarele de afară pentru a crea iluzia lumi- 
nii de luminare, desene ciudate expuse pe pereți — figuri 
simbolice reprezentînd «Judecata de apoi» — ilustrații la 
biblie migălite cu talent de acei harnici părinţi ai sufletului și 
minţii româneşti din veacuri trecute. Aparatul de filmare mane- 
vrat de operatorii Nicolae Mărgineanu și Mircea Mladin 
se retrage într-un travelling foarte lung, de cîțiva zeci de metri, 
ca să prindă într-o singură mișcare intrarea lui Ştefan și a suitei 
sale în atelierul miniaturiștilor. Aer festiv, veșminte somptuoase 
(costume Horea Popescu) contrastind cu sobrietatea, austeri- 

tatea chiliilor. Efect plăcut ochiului, efect pe care, sperăm, că-l 
vom găsi în filmul lui Mircea Drăgan. 


La hanul Ancuţei, o «iscoadă» a polonezilor 
(Lucia Ripeanu) 


Răzeşul — talpa țării şi forța Domnului Ştefan 
(Dem. Rădulescu) 


Un preot- cărturar şi o credință 
numită Moldova (Emanoil Petruţ) 


— Desigur, fiecare din noi şi-a făurit încă din şcoala 
o anume imagine despre el Important pentru mine va fı 
să nu contrazic icoana pe care ne-am făcut-o cu toții, dar 
în acelaşi timp să accentuez şi latura profund omenească 
Mai mult însă decit cunoscutul lui temperament «iute 
la minie şi gata a vărsa singe...»,-mă preocupă să-l in- 
fățişez pe Ştefan ca pe o personalitate care iese din 
comun mai ales prin puterea de a stăpini momentele di- 
ticile. Um om obișnuit, obligat să acționeze în situaţii ne- 
obișnuite. Erou devenit excepțional, datorită vremurilor 
excepţionale. Şi dominînd vremurile 


Emanoil Petruţ: Nicodim 


— Cine sînteți în «Fraţii Jderi», Emanoil Petrut? 


— V-aş răspunde ca într-o poezie a mea: sint «popă» 
şi sint «Vreme». Dar mai întii a fost Ștefan cel Mare. Pe 
urmă a fost cel care în vremea noastră l-a vorbit Acesta 


a fost Sadoveanu. S-a născut apoi Gh. Cozorici. El e 


«unul» și singurul care seamănă cu Ştefan cel Mare! - 
*Nu contează rolul ce joc eu. Contează faptul că Gh. Co- 


zorici îl joacă pe Ştefan cel Mare. 

Timpul n-a sădit răstimpul. 

Vremea a plins în vreme. 

Eu îl joc pe Nicodim. Personajul meu e arhimandrit la 
Neamţu. M-am specializat, cum a spus Eugen Barbu, 
în preoți. Dar preot pentru mine inseamnă credință 
Credinţa poate fi poezie, poate fi proză, poate fi dragoste 
şi — de ce nu? — căsătorie. Cine are urechi de auzit... 
Tot credinţă se cheamă și harul lui Ştefan de a însufleți 
mulțimea și harul celor ce-l înconjoară. Printre care mă 
număr şi eu, preotul Nicodim. Un animator de cultură, 
un îndrumător de școală. În ultima parte a «Jderilor», 
Sadoveanu il face un luptător, punindu-l să-şi apere 
țara ca oricare ostaș. 

Am uitat să vorbesc însă de naștere. Mircea Drăgan, 
la acest film, imi ești tată. Îți port iubire de fiu pentru 
talent şi ordine. În meseria noastră şi ordinea contează 


Marcel Anghelescu: Johan Roşu 


— E un personaj complicat, un hangiu duplicitar pe 
care Sadoveanu îl descrie, iar scenariul îl păstrează în 
liniile lui esenţiale. Recitesc cu plăcere cartea și încerc 
să nu-l trădez în film pe trădătorul Moldovenilor. 


Lucia Ripeanu: Pana Mina 


— Joc o hangiţă vicleană — iscoadă a polonezilor, tră 
dătoare. Un rol care mă obligă mult, și pentru că e primul 
meu film şi pentru că mă aflu intr-o asemenea distinsa 
companie actoricească. Consider o mare șansă că pot 
debuta sub regia lui Mircea Drăgan 


Alice MĂNOIU 


Asociaţia cineastilor 


Gale 
şi festivaluri 


Două fiime, două premii 


În cadrul schimbului de dele- 
gaţii dintre Asociația cineaștilor 
din România și Asociaţia cineas- 
tilor din URSS, la Festivalul 
internaţional al filmului de la 
Moscova a participat o delegaţie 
compusă din regizorul Mircea 
Drăgan, autorul filmului «Explo- 
zia», Constantin Simionescu, se- 
cretar al Consiliului ACIN şi re 
gizoarea Elisabeta Bostan, autoa- 
rea filmului «Veronica», De ase- 
meni, ca invitați ai Uniunii cine- 
aștilor din URSS. au participat 
la festival regizorul Mircea Mu- 
reșan și directorul Casei filmului, 
Constantin Boieriu 


«Ciprian» în toată țara 


După premiera bucureșteană, 
filmul «Ciprian Porumbescu» a 
rulat în reprezentații festive, cu 
un deosebit succes, în orașele 
Arad, Timişoara, Constanţa, Man- 
galia. La Arad și Timişoara, la 
întîlnirea cu publicul şi cu acti- 
viștii culturali, au fost prezenti 
regizorul și scenaristul filmului, 
Gheorghe Vitanidis, operatorul 
Ovidiu Gologan şi actorii Vlad 
Rădescu şi Emanoil Petrut 
Tamara Crețulescu și — «un 
actor în curs de consacrare» — 
Dan lonescu, inginer de sunet. 


Cinefilii pitesteni 


Consiliul popular al orașului 
Pitești a organizat o excursie 
«mai deosebită» în Bulgaria și 
lugoslavia: beneficiind de con- 
cursul ACIN-ului și de legăturile 
asociației noastre cu organiza- 
tiile similare din țările vizitate, 
excursioniştii piteşteni au avut 
posibilitatea să viziteze unele 
studiouri cinematografice din So- 
fia, Belgrad, Zagreb. 


Cineamatorii la Săliste 


Ministerul învățămîntului. în 
colaborare cu C.C. al UTC. a 
organizat, în vară, la Săliște (Si- 
biu),o tabără de instruire pentru 
membrii cinecluburilor şi cercu- 
rilor foto din şcoli Între 30 
iulie și 14 august, s-a desfășurat 
la Sălişte și festivalul cineamato- 
rilor din şcoli. Președinte al 
juriului a fost regizorul Alecu 
Croitoru 
„PE eee ad e E 

«Dragostea...» în turneu 
E ui 

«Dragostea începe vineri», fil- 
mul realizat de regizorul Virgil 
Calotescu, a fost recent prezen- 
tat în premieră de gală la Cluj, 
Oradea și Pitești. Pe scenă, ală- 
turi de regizor, au urcat: direc- 
torul Casei de filme nr. 4, Du- 
mitru Fernoagă, scenaristul Fran- 
cisc Munteanu, scenograful Nae 
Drăgan, directorul de film Si- 
deriu Aurian şi interpreţii Adina 
Popescu, Margareta Pogonat, Pe- 
ter Paulhoffer, Reka Naghy, Ma- 
riana Calotescu. 


+. Actori, regizori, operatori, decoratori, muzicieni — dar scenariștii? Nu am fost niciodată 
părtași la vreun război între muzele artei noastre cinematografice — și cine nu ştie cîte muze «se 
ciocnesc» într-un film nu e cinefil, desigur! — dar socotim că e vremea dea spune și mai ales de a 
vedea că cinematografia noastră are un valoros contingent de scenariști, de oameni-fără-de-care... 
Deschidem în acest număr o suită de articole des 


e acei oameni ai cuvîntului scris din care se 


întrupează imaginea. Începem cu Titus Popovici — scriitor de care sînt incontestabil legate realizări 
dintre cele mai izbutite ale filmului nostru. În numerele viitoare ne vom consacra atenția unor 
Eugen Barbu, Mihnea Gheorghiu, loan Grigorescu, D.R. Popoescu, Petre Sălcudeanu, Nicolae Tic, 
scriitori de primă mărime, din ale căror eforturi cinematografia noastră își extrage acea materie 
primă-fără-de-care... 


Dincolo de mit 
-respiră întotdeauna 
„omul. - e 
„Un om- - 
contemporan 


Ceea ce m-a interesat in 
totdeauna în opera, scrisul 
și vorbele lui Titus Popo 
vici a fost forța copilariei 
sale. Eu am credinţa că tot 
ce e mai adinc în Titus— 
izbucnind de atitea ori în jerbe de artificii 
facile, in erupții groteşti și fermecătoare, 
în idei de o fascinantă somptuozitate dar 
şi de mai multe ori în scene de o mare gra- 
vitate și un vizionar dramatism — este 
un fond nespulberat de copilărie, de inge- 
nuitate perversă, păstrată în plin incendiu 
al secolului nostru care începe sistematic, 
după cum se știe, prin a arde și a pirjoli 
«puer»-ul din noi. 
.„. Abia la a treia vizionare a «Puterii și 
Adevărului» — în care prea puţini au văzut 
existența citorva pagini demne de cea 


Un copil al secolului său: 


mai bună literatură a scriitorului, ceea ce 
se întimplă extrem de rar la scenaristul 
român, să dea scene de film de valoarea 
paginilor sale de roman — mi-a sărit în 
ochi cea mai crudă și cea mai «tare» sec- 
venţă a acestui film care a atras prin atitea 
calități prea puțin întilnite pe ecranele 
noastre: curaj şi pasiune comunistă, sete 
de adevăr nerostit pină atunci, dorință 
incontestabilă, patetică — pină şi în limita 
ei rațională — de a dezvălui ceea ce ne 
doare, ne arde. «Puterea și Adevărul» a 
dat la timpul ei clipa aceea binecuvintată 


de uimire fără de care arta nu se poate nicio- 


dată impune. Citeva scene au circulat din 
om în om, din gură în gură — țin minte că 
am fost rugat de citeva ori să povestesc 
unor amici, după prima vizionare, scena 
ședinței cu Petrescu, scena dansului — 


Titus Popovici 


Niciodată n-a fost necesar 
să i se explice importanța 


socialului 


Slujeşte filmul, 
dar nu trădează literatura 


Semnele zodiei sale literare: 


semne sigure cind un film are ceva pu- 
ternic în el, mai presus decit subiectul. 
E «scena», e clipa, e secunda de foc, e 
acel «atunci cind» pe care Titus îl deține 
cu o artă inegalabilă in scenaristica noas- 
tră. 


ej 
Pac-pac şi bau -bau 
e ea i 


Dar scena cea mai viguroasă şi mai plină 
de acolo mi s-a părut — la a treia vizionare 
— aceea a copilului care se joacă, la acel 
inocent botez, cu pistolul tovarăşului Ma- 
nu. E o scenă fără pereche în gindirea 
dramaturgică a filmului românesc 
E greu s-o uiţi: un puști — în acea atmos- 
feră veselă, destinsă, printre sifoane, sti- 


politicul şi 
revoluția 


cle de vin, mame bune, poezii-model, cîn- 
tece de chef și voie bună, cu colonelul 
Vrabie care stă cu haina descheiată, răs- 
turnat leneș pe scaun, într-o pauză a ma- 
rilor sale misiuni de luptă, unde toţi oa- 
menii mari lasă de pe umerii lor toate po- 
verile sociale — un puşti ca toți puștii, fer- 
mecat de armele celor mari, se roagă şi 
primește așa, în joacă, din partea tovară- 
şului Manu, revolverul visat, după ce omul 
mare i-a luat încărcătorul. Puștiul merită: 
să se joace şi el o dată, eroic, cu o armă 
de erou. Numai că, deodată, cei doi oameni 
mari — printre sifoane și cintece de lume— 
vor constata că un glonț a rămas pe țeavă 
şi puştiul se joacă inconștient cu un pis- 
tol încărcat făcînd bau-bau şi pac-pac 
prin casă, amenințind o fetiță, ba chiar 
ajungind să pună arma între coastele to- 


24 


varăşului Stoian!... În filmul românesc 
n-am mai avut o asemenea scenă cu im- 
plicaţii atit de complicate psihologic, în 
care politicul şi individul, drama şi deri- 
zoriul, enormul şi nimicul să se determine 
și să compliciteze atit de organic. E in 
scena aceea totul, şi autorul acestui arti- 
col are suficientă putere pentru a nu o 
strica analizindu-i prea amănunțit ade- 
vărul... 

Voi spune doar că acel copil mi s-a pā- 

rut dacă nu chiar Titus — atunci una din 
cele mai subtile şi mai percutante mărtu- 
risiri autobiografice ale scriitorului, 
o privelişte de taină scăpată din adincul 
său, un cifru pentru toți cei care vor să 
înțeleagă — mai presus de polemici şi 
antipatiile inerente lumii artistice — gravi- 
tatea «copilului» din Titus Popovici. 


Doi bărbați 


Scriitorul nu şi-a permis pină azi auto- 
biografia deschisă în literatura sa, cu atit 


mai puțin în dramaturgia sa cinematogra- 
tică. Niciodată nu i-am invidiat pe cei care 
s-au hazardat să-l abordeze, niciodată 
n-am dorit să-i iau un interviu, să stau față 
în față cu el pentru a-i smulge o declarație, 
o confesie, un strigăt. O mie de interviuri 
nu mi-au putut spune ce-mi «declarau» 
o plecare de-a lui la vinătoare, o criză de 
ulcer sau de furie, achiziția unei halebarde 
sau a unei mulinete, un telefon în noapte 
pentru a-mi citi primul act al unei tragi- 
comedii în versuri alexandrine! Niciodată 
n-a dat seamă în cărțile sale — cu atit 
mai puțin in «Dacii» sau în «Columna»! 
— de aceste paroxisme sau momente de 
calm ale vieții sale. Îl aştept de 20 de ani 
într-un roman la persoana întii. Am con- 
vingerea că nu voi citi niciodată aşa ceva. 

Sint două surse enorme în el care îl im- 


piedică de la a se confesa direct, ge a se 
incredința fără suspiciuni, de la a vorbi 
despre sine, într-un joc mic, intim, la colt 
de şemineu, jucind pinacle în loc de poker 

Aceleași surse care-l vor duce mereu pe 
fluviul mare cu poveşti eroice, rocambo 

leşti, nemaipomenite despre alții, numai 
despre alţii,-în care ochiul avizat va des- 
coperi sistematic că înăuntrul lor se joacă 
mereu un copil cu un revolver care poartă 
in neștire un glonte pe țeavă. Sursele aces- 
tea sint de cea mai bună calitate, ele în 

sele dovedesc — cum ar spune sfintul 
nostru M.R.P. — forța plăminilor lui, age- 
rimea ochiului și a vocației sale indubita- 
bile de scriitor: Rebreanu și Malraux. Pu- 
doarea, tenacitatea, seriozitatea ardele- 
nească, fraza condamnată perpetuu la a 
semnifica, oroarea de a bate cimpii, pof- 
ta hulpavă, aproape de «lon», de a stă- 
pini tot ce e esenţial pină la tipic, volup 

tatea de a construi temeinic și rotund, vin 
de la Rebreanu, Slavici şi Agârbiceanu 

Celălalt — e omul «iluziei lirice» a seco- 
lului 20, iluzia şi speranța fără de care se 

colul nostru nu poate fi înțeles, fără de 
care orice scriitor al acestui secol ră- 


mine mic, oricit de mare i-ar fi capaci- 
tatea de a inventa năzdrăvănii. E omul 
acela care a spus că nimic din cele cei 
s-au intimplat lui, personal, n-are nici o 
valoare dacă nu s-a răsfrint în revoluția 
celorlalți. E omul care ne-a înnebunit pe 
toţi. de mici, cu visul solidarității virile, cu 
cianura de potasiu împărțită între cîțiva 
revoluționari înainte de a fi aruncaţi în fo- 
cul unei locomotive, omul care a văzut cu 
ochi mari, vrăjiți de frumusețea peisajului, 
că politicul e spectacolul primordial al 
lumii de azi: Malraux. 


IT La (PT ESI XE SEES 
Două semne 


E PESE IPEE TISA 
Titus este unul dintre cei însemnați, 


incă din leagănul său literar, cu semnul 
acestor doi mari crini de foc: politicul si 
revoluția. Niciodată n-a fost necesar să 
i se explice importanţa socialului în artă, 
a opțiunii intelectuale de stinga, marxiste, 
antifasciste, antitotalitariste, a marilor res- 
ponsabilități comuniste. Aici, în acest do- 
meniu nu-l vei găsi cu naivități, ignoranţe, 
dezinformări și duioșii. Malraux-ismul îl va 
duce pină la ignorarea celor două realități 
străine dintotdeauna operei francezului: 
femeia îndrăgostită și prostia. Nu cunosc 
poveste importantă de dragoste la Titus 
Popovici. Nu aș putea numi vreun prost 
de-al lui, «prostia» la el e intotdeauna o 
idee de grotesc și inconsistență. Risul lui 
față de prost e inexistent — descoperii 
doar un rinjet de orgoliu intelectual care 
nu catadicsește să nuanțeze sau să 
explice... 


Un defileu printre stinci 


Între aceste două roci evidente, dar rar 
fuzionate în geologia literatului român, in 


Semna 


@ 1956 


@ 1959 


e 1960 


@ 1963 


@ 1964 
@ 1966 
@ 1968 
9 1970 


@ 1971 


e 1973 


acest defileu atit de propriu imaginației lui 
— ce spațiu totuși pentru copilărie, pen- 
tru toate copilăriile, curate şi stupide, drep- 
te şi oribile, ale unui om superior inzes- 
trat! Un adevărat canion — cum s-ar zice 
în westernurile lui la care n-ar renunța 
decit poate pentru un drum, în căruță, cu 
Danton, spre zarea adincă. Firește, nicio- 
dată nu-și va divulga «puer»-ul din el. Nu e 
niciodată vremea, nu e niciodată cazul, nu 
e malraux-ian, nu e nici rebrenist. E o slă- 
biciune, e o vulnerabilitate — și Titus are 
şi «copilăria» primară a detestării celor 
slabi și neputincioşi. Dar poate să citească 
o zi întreagă «Cei trei muşchetari» şi «Wi- 
nettou», poate să plece după pești și am- 
fore sub ape, să povestească de dimineata 
pină seara biografii nebune de aventurier: 
şi romane nescrise — şi va da, o dată, 


o pagină sublimă despre tata. Casa e ta- 
petată cu halebarde, biografii de la Cas- 
tro la Tito, de la discursurile lui Robes- 
pierre pină la coruri slave. Podul e plin 
cu puşti, cu istorii ale războaielor civile şi 
romane polițiste — dumnezeu sâ-l ințe- 
leagă pe acest copil al secolului său care 
deodată se vrea Caligula şi ca oricare copil 
rebel şi rău inventează mereu spectacole, 
nebun după cinema cu bau-bau și pac- 
pac. 

Literatura e vocaţia lui — filmul e insă 
perpetua sa invocaţie. Nici un scenarist 
român — și se va înțelege că eu aici nu-s 
deloc interesat de clasamente, ci fac doar 
un portret de profesionist al unei inspi- 
rații esențiale pentru cinematografia ro- 
mână de azi — nu are ochiul lui cinematic, 
sensul mişcării, dinamica replicii lui. Dar 
vai, niciunul nu a consumat atitea gloanțe 
oarbe ca Titus Popovici. Şi nici atitea cos- 
tume pentru a se ascunde de el însuși prin 
poduri, muzee și cringuri. Dar nimeni nu 
are resursele lui de a fi curios — curios în 
sensul cel mai nobil, acela tot al copilului, 
de a urmări, ca la Grand Guignol, ca la circ, 
ca la cinema, spectacolul dezlănțuit al 


Titus Popovici 


«Moara cu noroc» (în colaborare 
cu Al. Struțeanu),regia: Victor Iliu 
“Valurile Dunări colabo- 
rare cu Francisc Munteanu), regia: 
Liviu Ciulei 
«Furtuna» 
cisc Munt 
ier şi Sir |vetici 

Setea» gia: Mircea Drăgan. 
Străinul» — regia: Mihai lacob 


n colaborare cu Fran- 


u), regia: Andrei Bla- 


«Pădurea spinzuraţilor» re- 
gia: Liviu Ciulei 
«Dacii» reg 
laescu 
«Columna» 
gan 

«Mihai Viteazul» 
giu Nicolaescu 
«Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte» gia: Sergiu 
Nicolaescu 


Sergiu Nico- 


regia: Mircea Dră- 


regia: Ser- 


“Puterea și adevărul» 

Manole Marcus 

«Cu mîinile curate» (în 
rare cu ălcudeanu) 


Sergiu Nicolaescu 


(în colaborare 
nu) regia 


«Ultimul cartuș 
cu Petre Sălcud 
Sergiu Nicolaescu 
Conspirația» (în colabora 
Petre Sălcudeanu) re 

nole Marcus 

Departe de Tipperary» (în co- 
laborare cu Petre Sălcud 

regia: Manole Marcus 


istoriei contemporane din care urechea și 
ochiul său de vinător rețin, tot cu acuitate 
de copil, replicile cele mai importante, sce- 
nele cele mai tari, grotescul și explozia re- 
voluționară. De cite ori s-a îndepărtat de 
acest strat de uraniu al personalităţii sale, 
Titus a ratat rătăcind printre povești fals 
dramatice, de profesionist cu colțul lejer. 
Drama lui e maturizarea — prin nealterare, 
prin necompromitere, fără concesii — a- 
cestei fastuoase, pure și inteligente ima- 
turități. Nu mă interesează atît un roman 
autobiografic al lui ci un gest, din nou mal- 
raux-ian, acela de a lua aparatul de filmat 
şi, după scenariul şi inspirația sa, să til- 
meze nebuneşte «Espoir»-ul său. 


Radu COSAȘŞU 


DP > ED DES PPE EC PO TOR SE e E ES SE IE SE E TIE Pa DOE a 


25 


mari cineaști pe micul ecran 


Originalit: 


ea 


Z 


Sā examinăm mai atent aceasta «Di- 
ligență» atit de tare lăudată, atit de tare | 
dată ca exemplu tipic al genului. N-are l 
peripeții. Are un singur eveniment: atacul 
pieilor roșii, şi nici măcar acela nu e eve 
nimentul cel mai important. Important e 
sentimentul dinainte de atac. Frica pro- 
vocată de acesta. Și mai ales felul foarte 
multiplu si diferit al panicii; diferit de la 
om la om, fiecare reacționind altfel. Reac- 
tiile acestea se întilnesc, se împletesc, 
produc alianţe şi dezbinări, produc schim- 
bări de opinie în judecata unuia de către 
altul. Într-un cuvint, frica primejdiei, frica 
viitorului produce peripeții sufleteşti, peri- | 


N] «Eu sint— spunea John 
Ford — de origine irlandez 


inrait | Cînd a fost inițiat de televiziune.ciclul Ford 
Sau că n fact (duna pare. avea doar valoarea unui document 
se vag ASe E (ES tago coacha DE social şi artistic. 
Acum, cînd marele regizor a dispărut, 
prezentarea filmelor sale devine 
un cald şi recunoscător «in memoriam» 


e 


t ligența). Dar asta nu inseamnă că are «su- 

| flet western»? Și în fond ce înseamnă a 
| «simţi western»? 

Mulţi cred că western înseamnă cal, 

pistol, cirezi și piele roșie. Această imagi- 

| ne schematică se datorește abundenței de 


filme proaste despre cucerirea Westului. 
În realitate şi cu excepția filmelor lui Ford 
—a unora dintre ele— toate sutele de 
filme sint false, în sensul că sint sărace 
și deci falsifică tabloul prin omisiuni. O- 
misiuni multe şi mai ales uimitoare, căci 
acel episod de istorie universală care a 
fost colonizarea Westului, e un fenomen 
recent, în tot cazul contemporan cu jur- 
nalismul, cu presa cotidiană, deci oferind 
cercetătorului informaţie miliardară. Un 
mare cunoscător al Westului, prieten per- 
sonal cu Buffalo Bill, prieten cu mai mulți 
șefi de trib indieni, Joe Hamon (mort acum 
doi ani) a scris o carte în care a povestit 
diverse întîmplări trăite sau aflate de el; 
întimplări foarte romansabile, foarte «su- 
biect de nuvelă». Ei bine, aproape niciunul 
din aceste fapte de mare valoare drama- 
turgică nu a fost utilizat în filmele western. 
Nici chiar în filmele lui Ford nu le prea 
găsim. Și totuși, Ford, realmente a «sim- 
tit western». Încă o dată, ce înseamnă asta? 


Ford cu diliyență 

BERI ui EEE II EI 

Să luâm filmul despre care mulţi zic cå 
e cel mai bun western din lume, deşi făcut 
acum 34 de ani. Ce are el așa de particular? 
De ce diferă el de alte westernuri? Răspun- 
sul e foarte curios. O poveste western 
comportă, prin definiție, peripeții. Eroii 
western sint căutători de pămint, de aur, 
de argint, de petrol, vinători de noroc și 
înfruntători de primejdii. Într-un cuvint, 
western înseamnă peripeții. Ei bine, în 
«Stagecoach» («Diligența»), nu avem peri 
peţii. În sensul că nu avem decit una 
Una singură, O luptă contra unui atac de 
piei roşii, sau mai exact frica tuturora 
înainte de acel atac. Omul western e un 
aventurier; el deci, prin definiţie, înfruntă, 
trăiește tot timpul peripeții. A nu întilni 
decit una singură, oare nu anulează cali 
tatea de explorator, de pionier, de aven- 
turier, de «westerner»? 


26 


e 1895. 1 februarie: s-a născut la 
Cape Elizabeth, din părinți irlandezi, 
Sean Aloysius O'Feeney — mai tirziu 
John Ford, actor, regizor, scenarist și 
producător american. 

e 1913: pleacă la Hollywood unde 
fratele său Francis Ford era regizor. 

e 1913—1916: joacă în cîteva filme 
semnate de Francis Ford şi în «Naşte- 
rea unei națiuni» de Griffith (rolul unui 
sudist din Ku-Klux-Clan). 

e 1917: debutează ca regizor sub 
numele de Jack Ford. 

e 1917—1923: semnează cu acest 
nume peste 40 de filme — durata de 
la 20 la 40 de minute. 

e 1923: semnează pentru prima oară 
John Ford. Titlul filmului: «Bărbatul 
cu camee». 

e 1923—1973: peste 100 de filme, 
dintre cele mai diverse. De la wester- 
nuri la drame sentimentale, de la drame 
comice la ecranizări, filme de război 
şi din nou westernuri. 

Printre cele mai cunoscute filme ale 
sale: «Calul de fier» (1923); «Arrow- 
smith» (1931); «Patrula pierdută» (1934); 
«Tot orașul vorbește» (1935); «Denun- 
ţătorul» (1935); «Maria Stuart» (1936); 
«Diligenţa» (1939); «Fructele miniei» 
(1940); «Drumul tutunului» (1941); 


Cow-boy-ul irlandez 


«Casa din vale» (1941); «Draga mea 
Clementine» (1946); «Masacrul de la 
Fort-Apache» (1948); «Rio-Grande» 
(1950); «Un om liniştit» (1952), «Soa- 
rele răsare pentru toată lumea» (1953); 
«Omul care l-a ucis pe Liberty Valance» 
(1961); «Cucerirea Westului» (1962); 
«Toamna Cheyennilor» (1964); «Tină- 
rul Cassidy» (1965); «Şapte femei» 
(1965). 

În 1942, John Ford a fost mobilizat 
în marina americană. În timpul bătăliei 
de la Midway este rănit și-și pierde un 
ochi. Midway este bătălia despre care 
Ford a făcut trei filme: documentarul 
numit chiar «Bătălia de la Midway» 
(1942), filmat şi comentat de el; «Esca- 
dronul Torpedo» (1942), despre viața 
echipajului masacrat la Midway, film 
care n-a ieșit pe piață, în schimb copiile 
lui au fost înminate familiilor celor 
dispăruți, și «7 decembrie 1943» — 
scurt-metraj despre atacul de la Pearl 
Harbour. 

Considerat cel mai mare cineast al 
Americii, John Ford nu este doar așa 
cum îi place să spună: «de origine ir- 
landez şi de cultură western», ci în- 
tr-adevăr regizorul care a realizat cel 
mai complet portret al Americii timpu- 
lui său. 


peții de stări și ştiri sufleteşti. În fața acelu- 
iaşi fapt, fiecare se comporta alttel, în a 
cord cu psihologia proprie. Psihologii foar 
te variate: un doctor bețiv, filozof şi foarte 
de treabă; o prostituată; o foarte infu- 
murată soţie de ofițer; un ucigaş (din răz- 
bunare) urmărit de autorități; un aristo- 
crat decăzut și trişor la poker; un șerif cu 
inimă de aur; un bancher veros fugit cu 
banii. Şi toți aceștia se vor purta în chip 
neașteptat, dar nu pentru că fac lucruri 
neverosimile, ci pentru că ori de cite ori 
zece oameni reacționează, fiecare altfel, 
atunci fiecare reacție este, în felul ei, 
neașteptată. 

Așadar, o singură intimplare. Totuși 
acest western fără peripeții e mai western 
decit celelalte. Tocmai fiindcă western 
înseamnă peripeții. Cuceritorii Westului 
aveau de înfruntat peripeții tipic westice, 
care nu semănau cu alte peripeții. ca de 
pildă acelea prin care trece un bandit fu- 
gărit, sau un dezertor care se ascunde 
sau o fată fugită de la părinţi. Peripeţia de 
tip western este o aventură pe care o in- 
fruntă nu un om, ci un colectiv numeros 
un grup, o întreagă caravană. Aventura 
comportă nu numai primejdia unor atacuri, 


dar mai ales rătăcirea drumului, foamea, 


descurajarea. Apărarea reclamă o armo- 
nizare a conduitelor diverșilor membri ai 
grupului. Ceea ce importă este sá ştii, în 
caz de pericol, pe cine te poți bizui, pe 
cine Să nu faci greseala să contezi, apoi să 
ştii despre fiecare la ce se pricepe, cum 
să-l iei ca să obţii cooperarea așa de pre- 
țioasă, cind tot grupul e la strimtoare. 
Aceste judecăţi de psihologie au importan- 
ta particularitate de a fi utile în orice soi 
de primejdie. Sînt valabile pentru toa- 
te soiurile de peripeții. lată de ce, po- 
vestind toate aceste conduite nu e nevoie 
s-o lungim acumulind peripeții peste peri- 
peţii, ca în foiletoanele de cinci parale 
Știm, desigur, că western e sinonim cu 
peripeții multe. Ca să nu le dăm pe toate, 


lată de ce Stagecoach n-a fost pină acum 
depășit, nici măcar egalat 


Ford tără diligență 


Adică mă înşel. Egalat a fost. Dar tot 
de Ford. În alte filme făcute tot de el. Care 
nu se petrec în Far West, dar care au ca 
temă aceeași problemă care frămintă pe 
eclerorii Far-West-ului. În «Patrula pier 
dută» e vorba de o echipă de soldaţi care 
se pierde în deșert. Atita tot. Dar fiecare 
soldat se pierde altfel. Încă și mai tipic 
în această privință este «Lunga călătorie». 
Un cargobot navighează pe ape pericu- 
loase. De două ori periculoase. Expuse 
şi bombelor și închisorii (căci navigatorii 
fac contrabandă de muniții). Primejdiile 
sint pentru toți aceleaşi. Diferite sint 
numai reacţiile personajelor. Diferențe 
cu atit mai interesante cu cit persona 
jele sint oameni foarte puţin deosebi! 
unul de altul. Aici Ford face o mare des 
coperire de psihologie. Spuneam că reac- 
tiile celor din Stagecoach sint neaștep 
tate. Adică, descoperim că omul cutare 
e în realitate un cu totul alt om decit ne 
aşteptam. S-ar părea că situaţia face pe 
individ să se depășească, să devină dife- 
rit de el însuși, să-și iasă din caracterul 
său obişnuit şi să abordeze o personali- 
tate nouă, pe care nici el nu o bănuia. 
S-ar părea că așa crede Ford. Dar Ford 
crede întrucitva altfel, şi mult mai bine. 
Acel «altul» care sintem noi în momen- 
tele grele nu este «altul», ci din contra 
este adevăratul  noi-inșine, adevărata 
noastră personalitate, înăbușită de me- 
diocritatea şi mizeria vieţii cotidiene. fal- 
sificată de prejudecățile ambiante, de min- 
ciunile sociale, de lașități contagioase. 
Că aşa gindeşte Ford, iată dovada. Citez 
propriile lui cuvinte: «Situaţiile nu-s decit 


A realizat cel 
mai bun western din lume, 

a inventat «cultura western», 
«sufletul western» şi «simţirea western»... 
Dar ce este 
«Simţirea western»? 


Ford, socialul 
(«Denunţătorul», 1935) 


vom da măcar ceea ce se găsește în toate; 
ceea ce e important în toate. Astfel vom 
avea echivalentul tuturora, trecute și vii- 
toare, întimplate sau doar posibile. Acest 
element comun tuturor aventurilor, tu- 
turor primejdiilor infruntate în grup este 
diversitatea de reacție a fiecăruia din 
membrii grupului. A descrie această diver- 
sitate de reacţii inseamnă a descrie toate 
peripeţiile, deci a ne putea mărgini la una 
singură, de vreme ce ea le conţine pe toate 
sub raportul descurcării și al soluțiilor. 


puncte de plecare pe care trebuie să le 
depășim». Cum? «Urmărind oamenii în 
momentul tragic cind ei iau cunoștință 
de ceea ce sint». În fèlul acesta, o singură 
peripeție e de ajuns. În felul acesta putem 
chiar respecta clasicul principiu estetic 
al unității de timp şi de loc. Timpul nu 
importă. Oamenii se definesc şi iși 


recizează. ni 
P (Continuare in pag 44) 


D.I.SUCHIANU 


Ford, istoricul («Maria Stuart». 1936) 


Ford, revoltatul («Fructele miniei». 1940) 


Ford, omul-western («Draga mea Clementine», 1946) 


Ford, psihologul («Toamna Cheyennilor», 1964) 


Politică 
Un suflu pasional din c 
O romanţi 

cu succes de 


28 


Dreptul de a greși doar o singură dată 


e Florinda Bolkan este fiica scriitorului bra- 
zilian, Jose Soare Bulcoa. 

e Ani de zile a fost stewardessă pe marile linii 
internaționale ale unei importante companii 
aeriene braziliene. 

e Stabilindu-se pentru o vreme în Europa, 
se înscrie la Sorbona ca să-și perfecționeze limba 
franceză. 

e Primul care-i propune să facă o probă pen- 
tru film este actorul și regizorul Robert Hossein 
care, își amintește actrița, căuta « o necunoscută 
de o frumusețe diabolică. Nu ştiu dacă am fost 
îndeajuns de diabolică, dar sigur eram o necu- 
noscută, pentru că producătorul nici n-a vrut 
să audă de mine». 

e În timpul unei călătorii în Italia îl cunoaşte 
pe Luchino Visconti, care îi oferă un rol în filmul 
la care tocmai lucra: «Amurgul zeilor». 

e O apariţie, interesantă doar, în filmul «Can- 


dy», dar cu şansa de a fi jucat alături de Marlon 
Brando și Richard Burton. După care... 

e ...regizoarea franceză Nadine Trintignant o 
alege pentru rolul principal în filmul «Hoţul de 
crime». 

e În «Anonimul venețian», Florinda Bolkan 
face cel mai bun rol din cariera sa de pină acum. 
Dăm din nou cuvîntul actriței: «Toată lumea mă 
sfătuia să nu accept propunerea lui Enrico Maria 
Salerno: era un moment în care cinematograful 
romantic nu avea nici o șansă de reușită, Sau în 
tot cazul, așa se spunea. Dar eu țineam morțiș 
să joc în acest film și atunci mi-am zis că e mai 
bine să faci o dată o greșeală mare, decit mereu, 
o sumedenie de erori mici. Am acceptat rolul și 
nu cred că am greșit». 

e În 1972 turnează alături de Omar Sharif și 
în regia lui Eric le Hung filmul franco-italian 
«Dreptul de a iubi». 


Există loc într-o poveste de dragoste nu 

numai pentru îmbrățişări şi lacrimi, ci şi 

pentru o situare a unei astfel de povești 

pe fundalul unor evenimente autentice? 

Există posibilitatea pentru un film de a 

depăși — tematic, conflictual — formula 
love-storysmului în care drama afecțiunii încețoșează 
cauzele de ordin social care o determină? Există posibi- 
litatea ca într-un film de dragoste să apară, cu drepturi 
egale, şi sentimentul datoriei față de lume? Există posi- 
bilitatea ca printr-o poveste de dragoste spectatorul să 
fie invitat, nu numai să se induioșeze și eventual să sufere 
pentru un destin trist, al unuia sau al altuia dintre eroi, 
ci să-i preia cauza pentru care el se sacrifică? 

Există, pare a spune realizatorul francez Eric Le Hung 
în filmul său, «Dreptul de a iubi», există pentru simplul 
motiv că nimeni nu iubeşte în realitate rupindu-se de 
cadrul vremii şi al lumii spre a consuma un sentiment, 
ci, dimpotrivă, pentru a întregi o existență umană. 

Ca și filmul «Z» al regizorului Costa Gavras, ca şi 
«Quiemada» al lui Pontecorvo, «Dreptul de a iubi» este 
o poveste de dragoste, proiectată pe un cadru real, 
de dramă a luptei convingerilor revoluționare, a năzuin- 
telor pentru a clădi o astfel de lume. Pledoaria pentru 
dreptul acesta de a iubi trece astfel dincolo de povestea 
de dragoste, ca prim și ultim obiectiv al narațiunii. Ba 
chiar aș spune că-i dă un sens mai profund, puterea 
exemplului său devenind mai semnificativă. 

Un tinăr, senin şi chipeș, apare în filmul lui Le Hung 
mai întii ca apostol al primei, marii și determinantei lui 
pasiuni; lupta pentru o cauză, lupta pentru o lume, pentru 

o întreagă lume, lupta pentru o societate mai bună. 
(Filmul, în mod deliberat, nu face o precisă descriere a 
mediului, a ţării în care se petrece întimplarea, preferind 
să descrie un loc simbolic al unei societăţi care cunoaște 
oprimarea, teroarea de regim polițist). Apare apoi noua 
sa pasiune, prilejuită de o scurtă intilnire: apare EA. 
Nici o clipă cei doi termeni ai dramei ce se anunţă nu se 
situează la antipod, nu se inscriu într-o evoluție de trage- 
die. Oamenii din «Dreptul de a iubi» nu au proporții de 
mit, ei sint asemenea celor din viața adevărată. Sint 
duioși, au oarecare stingăcie și uneori intimitatea lor 
jenează pentru că, autentică fiind, pare că nu respectă 
tocmai legile intimităţii ce nu îngăduie ochi străini. 


ablic garantat 


Și ne simţim atunci intruși. Cei doi îndrăgostiţi suferă 
rigorile opresiunii (și în cite locuri pe meridianele lumii 
de astăzi, oamenii nu cunosc astfel de rigori ale unor 
regimuri politice inumane și dezumanizante?)dar cind 
suferă, îndrăgostiți lui Le Hung nu sînt puşi în ipostaze 
eroice, de supraoameni ci, dimpotrivă, ei trăiesc impre- 
jurarea ca niște oameni obișnuiți. Suferința este depășită 
prin voință şi demnitate. Dragostea este manifestată 
în priviri, gesturi tandre, prin vibrația prezenței unuia 
în fața celuilalt. 

Filmul acesta, «Dreptul de a iubi», mai demonstrează 
ceva: și anume că o poveste de dragoste, chiar atunci 
cind stă sub influența melodramei — cum este cazul 
nostru — poate încerca să depășească stilul clasic al 
melodramei. Există deci prezente în acest film intenția, 
dorința și chiar realizarea unei depășiri a genului prin 
aprofundarea situațiilor dramatice. Dar sint prezente 
încă şi unele servituți față de formula filmului de succes, 
a filmului care asigură popularitatea sau poate chiar 
forțează obținerea acestei popularităţi printr-un retorism 
atit de situaţie, cit şi de comportament. Exagerarea — 
precum se știe — nu devine decit uneori artă, și atunci, 
nu accidental, ci premeditat 

Florinda Bolkan ne-a amintit de acel «love story» 
italian care a fost «Anonimul venețian». Cu un chip 
capabil să înregistreze cu sensibilitatea unui seismograf 
zbuciumul sufletesc al eroinei, ea a știut și a izbutit 
să-și trăiască la un inalt diapazon rolul din acest film, 
La rindu-i, Omar Sharif ne dezvăluie noi posibilități ale 
jocului său actoricesc. El își refuză notele stridente şi 
realizează partitura ziaristului, deţinut politic, în cele mai 
fine nuanţe, cu o permanentă grijă pentru a zugrăvi cele 
mai tulburătoare stări sufletești. 

Al. RACOVICEANU 


E E IER DE IL 


Producţie franco-italiană. Regia: Eric Le Hung 
Scenariul: Eric le Hung și Françoise Xenakis, după 
romanul «Ea îi va spune pe insulă» de Francoise 
Xenakis. /mag'nea: Henri Decae. Cu: Omar Sharif, 
Florinda Bolkan, Pierre Michael, Georges Douking, 
Didier Haudepin. 


TIS ea 


Matematician și 


e Omar Sharif s-a născut la Alexandria, în 
Egipt, în anul 1932. Pe numele său adevărat: 
Michel Shalub, 


e A debutat în film, în anul 1954, cu «Cerul ` 
infernului». 

e 1956: primul său film european, «Castelana 
din Liban» 

e 1962: joacă în filmul de răsunet mondial, 
«Lawrence din Arabia», alături de Peter O'Toole. 


e 1964: rolul Marco Polo în filmul «Fabuloa- 
sele aventuri ale lui Marco Polo». 


e Tot în 1964, o secondează pe Ingrid Berg- 
man în filmul de scheciuri «Rolls-Royce-ul gal- 
ben». 

e 1967: «Funny Girl», unde apare alături de 
Barbra Streisand 

e 1965: «Mayerling», mare succes de public 
în întreaga lume. 


Omar Sharif, 
campion , 
la bridge 


călăreț 

e 1970: în filmul american «Valea pierdută» 
o are prima oară ca parteneră pe artista braziliană 
Florinda Bolkan. 

e 1971: «Călăreţii», alt succes de public. 

e 1972: se reintilnește cu Florinda Bolkan în 
filmul franco-italian «Dreptul de a iubi». 

e Matematician de mare talent («dacă nu aș 
fi ajuns actor, m-aș fi dedicat matematicii și, mai 
ştii, aș fi fost apoi poate o somitate»), Omar Sha- 
rif este și unul din cei mai reputați jucători de 
bridge din lume, deținătorul a numeroase mari 
premii la concursurile internaționale în care a 
apărat culorile Egiptului. 

o Călăreț pasionat, posedă o crescătorie de 
cai pur-sînge, cu care participă la marile curse 
din Franţa. Şi afirmă: «A cîştiga un Mare Premiu 
în cursa Arcului de Triumf este mult mai impor- 
tant pentru mine decit a lua un Oscar» 


În frumoasa dimineaţă de 
4 vară a anului 1973, cind trei 

INCITA cosmonauţi deschiseseră u- 

şile laboratorului «Skylab», 
| rămas pe o orbită circum- 
terestră ca o casă care se 

invirtea de zile şi nopți în jurul caselor 
noastre — in acea suprarealistă, ştiinți- 
fică şi fantastică dimineață de duminică, 
noi, ca nişte cuminţi păminteni, am renun- 
tat la proiectul de a pleca la Snagov, în 
mijlocul naturii, să înotăm, să dansăm și 
să mincăm, pentru a intra în bibliotecă și a 
deschide acolo o carte, o carte a unui 
clasic român, scrisă pe vremea cind încă 
nu era clasic... Ne-am întors în timp cam 
cu toți atiția ani ciți posedăm noi acum, 
să zicem 40 şi. La vremea aceea, clasicul 
se apropia și el de 40. Și făcea cam aceeași 
meserie pe pămint, ca și noi azi — făcea 
ziaristică, publicistică, scria săptăminal 
cronici, note, reportaje și lucra la romane, 
se interesa de toți și de toate, trecea fre- 
netic de la una la alta, citea și devora totul 
de la «Mica publicitate» din ziar pină la 
«Comedia Umană» (dovadă acea babă 
la care sta cu chirie și care-l intreba siste- 
matic și măreț, de cite ori il prindea ci- 
tind: — Tot mai înveți, maică?) se risipea 
adică, precum tot omul care nu știe că 
va deveni clasic, cu blazon, cu rigoare, cu 
protocol, se risipea într-atit încit, după 
cum se știe, un clasic în viaţă și cu bronz 
in curte se și declarase într-un cerc de 
prieteni: 

— Călinescu ăsta ar fi un băiat bun, 
dacă nu s-ar risipi in atitea nimicuri... 

Toate aceste nimicuri — montate ad- 
mirabil şi cu mare inspirație de unul dintre 
noi, nebuni publicisticii, Geo Şerban, 
intr-un prim volum de peste 600 de pagini 
— ne-au dat un grandios vertij de viaţă pen- 
tru care merită să trăiești o duminică pe 
pămint. O lungă zi am crezut în metempsi- 
hoză, în reincarnare, în nemurire. 300 de 
articolaşe efemere ne-au dat, indelung, 
senzația eternității, bătaia aceea prodigi 
oasă de aripă nevăzută care trece peste 
noi, rar, foarte rar, la «Situaţiunea» lui 
Caragiale și la «Război şi pace»... 


Pa] 
Obsesia realului 
RES ET EI SEE SE PIELE Ea 
Ca și în noi, azi — e întii si intii in acest 
confrate din'33 o năpraznică obsesie a 
vieţii, a realului, a materiei, a faptului din 
afară, a evenimentului lumesc. Ceea ce 
Rebreanu numea pe atunci &grandiosul 
puls al vieţii» şi a cărui captare era, pen- 
tru el, suprema biruință a scrisului — 
tot asta îl tascinează și pe critic, și pe estet, 
şi pe reporter, cu o intensitate atit de pu- 
ternică încit în adincul fiecărui articol nu 
mai poți deosebi puritan genul, aşa cum 
pe margine de vulcan în erupție sau de 
cascadă nu mai poți desluși epicul de dra- 
matic. Articolele lui Călinescu sint erupții 
de viață, cascadă de strigăte, risete, zgo- 
mote și cîntece. Impresia fundamentală 
a acestor «nimicuri» e de torent vital. 
Totul pare scris pe un colț de masă care 
merge cu tramvaiul, la piată, apoi în bibli- 


Psi 


a 


>= 


= 


«Gilceava înțeleptului cu lumea» — primul vo- 


A ei lum, apărut în Editura de Stat pentru Literatu- 
G. CĂLI DESCU ră și Artă — e o culegere masivă de articole 


semnate de George Călinescu între anii 1927 şi 


E cor 
| IC 1938, ani în care «divinul critic» s-a cheltuit 


i GilLce AVA NS 


publicațiile democratice ale vremii. 


incele p- Criticul Geo Şerban a «montat» aceste 


articole cu o incontestabilă voluptate a zia- 


. 
CU lui CU ristului militant, pentru care lumea este şi 


lu ME A va rămîne spectacolul cel mare — exact în 
spiritul călinescian. Radu Cosașu și-a permis 


O să citească această carte cu ochi de cineast, 
pentru a o prezenta cinefililor. în frumusețe pe Greta Garbo?» 


| «Ce actriță de film francez o poate concura 


{| 30 


George Călinescu: 
«Filmul este mijlocul cel mai sigur 


de a lua pulsul 
unei naţiuni» 


otecă, apoi la mare, la băi, pe urmă în ti 
pografie, în librărie, în Franţa, în Italia. la 
pol şi în Abisinia, în grădină, in Obor și 
la Universitate, însoţită permanent de zar- 
zavagii, de apropietari, de elevi timpiţi, de 
burghezi eminenti, de găini, de femei 
galante, de domni bine și binișori, de proști 
de ipohondri , de mindri proletari intelec- 
tuali? de vinzători de ziare care strigă toată 
ziua ce e nou în lume, de dizeuri, de boxeri, 
de melodrame şi — peste toţi şi toate — 
de lon Luca Caragiale. 

Conştiinţă estetică indivizibilă, scriitorul 
proclamă inflexibil domnia vieții şi cere 
transferul ei pe orice pagină scrisă, in- 
diferent la gen şi rece la canoane: «Ro- 
manul e viața... Adincimea unui roman nu 
stă în abstragerea lui de la existența diurnă 
(ceea ce ar fi semn de decadenţă), ci de 
gradul de semnificaţie al acestei vieți» 
scrie Călinescu într-un articol care cere 
scriitorului român să dea maximă aten 
ție sportului (!!!), strigătelor de la un meci 


«Cinematogratul este un specta- 
col care îmi place. Intru cînd vreau, 
ies cînd poftesc, nu-mi pierd noap- 
tea întreagă, nu trebuie să mă îm- 
brac în smoking și am prilejul să 
văd cu bani puțini (relativ) o serie 
de bune fotografii, dacă nu altceva, 
şi uneori să ascult muzică bună. Şi 
oricum, dacă piesa e o inepție, ne- 
ducindu-mă eu decit la acelea cu 
actori favoriți, mă delectez cu pri- 
virea unor chipuri de femei frumoa- 
se, lucru care la teatru îmi este a- 
proape refuzat 

De cităva vreme însă nu mai mă 
duc nici la cinematograf. Şi iată 
de ce. Mai întotdeauna se așează 
în jurul meu spectatori de sex femi- 
nin. Cînd sînt străini unul altuia, 
atunci e bine. Dar cînd spectatoa- 
rele în chestiune se cunosc, e un 
supliciu. Mai întotdeauna se în- 
timplă ca una din ele să mai fi văzut 
piesa sau să fi citit subiectul în pro- 
gram spre a servi celorlalți drept 
ghid artistic. lată cum decurge 
spectacolul. În sală se face întune- 


O doamnă bine la cinema: 
«Nu ştiu ce găsiți la Marlène.. 


de box: «Arde-l Moţi! Nu te da, Gogule!» — 
tot atitea izvoare de observaţii multiple 
şi adinci pentru romancierul modern care 
trăieşte din plin şi știe să exprime ce tră- 
iește. 

Şi care e «baza de operație a cinemato- 
grafului — arta a cărei esenţă este zugră- 
virea mediului moral al unui popor»? 
Sintem la 23 Aprilie 1932: «Observaţia 
măruntă a vieții!... Laptele care dă pe foc, 
mașina de călcat uitată cu fum pe un pan- 
talon, strigătul unui locatar din gang, de- 
zordinea matinală a unui pat şi jurnalul 
puțin ieșit din cutia poștală a unui apar- 
tament sint elemente mult mai eficace 
decit retorica abstracție a filmelor fran- 
ceze», pe care de altfel estetul nu le poate 
suferi imputînd actrițelor franceze că «nu 
ştiu să-şi poarte nudul, să înoate în sportul 
modern şi-şi clatină numai rotunditățile 
coapselor cu prezumția unei irezistibilități 
suverane», preferindu-le categoric «ad- 
mirabilele artiste germane: Greta Garbo, 


La cinematograf 


ric şi pe ecran rulează primele titluri. 

— Nu știu de ce, zice una, pune 
atitea titluri. Pe mine mă plictisesc 
de moarte. 

— Am auzit că nu e grozav filmul, 
zice alta 

— Ba e foarte interesant; cine 
ţi-a spus? El e bine. Ea e mai ștearsă. 

— Cine e actorul ăsta? întreabă 
din nou cea dintii; nu l-am mai vă- 
zut. 

— Nu-ţi mai aduci aminte de fil- 
mul pe care l-am văzut împreună la 
Rio, cu Dolores? El juca rolul ofi- 
țerului. 

— Acum vine frumos (sic), zice 
doamna, informată din program. Ea 
îl iubeşte, dar nu-i spune. 

— Admirabilă toaletă, tu, remarcă 
una. 

— Trebuie să fie film vechi, nu 
vezi că nu se mai poartă? 

— Ah, zice alta, am văzut-o pe 
Greta într-un mantou teribil, alb, 
cum avea madam Popovici... 

— Apropos, întreabă alta, ce mai 
face madam Popovici? 


«Mie îmi place Sylvia Sidney, 
de pildă... 


» 


Brigitta Helm, Elisabeth Bergner, Lilian 
Harvey, Dolly Haas, care știu a trece în 
chipul cel mai firesc  (s.n.) din subsolul 
unei odăi de portar într-un bar și de acolo 
pe ștrandul unui bazin...» Ca și noi, azi 
dar întirziați — criticul intuia din vreme şi 
devreme cerința (neo)realismului vital pen- 
tru cinema. 
DEEE PE Iată PIERE Ta 
Obsesia vietii 
COTA ARE EAT SED ie 27 DEI AEZ 
Ca și noi, azi — Călinescu acelor ani 
avea o credință sălbatică in imaginaţia 
vieţii, în dramele și comediile aranjate 
perpetuu de ea: «Scriitorii se străduiesc 
să găsească subiecte extraordinare pen 
tru a exemplifica drama umană, dar ima 
ginaţia lor nu va atinge niciodată puterea 
de invenție a vieții insăși». Poveşti tabu 
loase sau cu totul banale, dar mai inainte 
de toate povești, culese la piaţă sau din 
ziare, mai ales din ziare, foiesc şi foșnesc 
în articolele, eseurile și meditaţiile sale, 
fără nici un protocol. Faptul divers, 
«scurtele știri», «ultima oră», necrolo- 
gurile, «Mica publicitate», cronicile de 
modă şi de cinema sint devorate panta- 
gruelic: «Sint adeseori prin ziare ştiri 
«mărunte», de o semnificație imensă, că- 
rora însă le lipsește comentatorul. Trage- 
dim care ar face să pălească eschilianele 
Orestii sau aventuri pe care nici cea mai 
inventivă imaginaţie nu le-ar născoci se 


întimplă totuşi aproape z!'!-(Contin pag. 44) 


Radu COSAȘU 


— A văzut și ea filmul ieri... 

Ciîteodată se întîmplă ca un nu- 
măr de cetățeni indignaţi să sisiie 
a tăcere. Sporovăiala încetează ci- 
teva clipe, apoi, întocmai ca tăciu- 
nii stropiți cu apă, izbucnește cu 
mai mare furie. 

— O să vie în curind un film cu 
Marlene... 

— Unde? 

— La Capitol. 

— Mie, să-ți spun drept, începe 
din nou una, nu-mi place de fel 
Marlene Dietrich. Nu știu ce găsiți 
voi la ea.. 

— Ei dragă, are mișcări și apoi 
îmbracă niște toalete... 

— Apropos, îţi faci mantou iarna 
asta? 

— Nu-mi fac, dragă, că nu s-a 
schimbat moda. Îi pun blană nouă 
la cel de anul trecut». 


G. CĂLINESCU 
(«Adevărul literar şi artistic» nr. 667, 
26 noiembrie 1933) 


Călinescu 
despre cinema 


m Cinematograful este, 
cred, o artă, dar dintre cele 
mai materiale, dintre cele 
mai supuse relațiunilor de 
tot felul, ca îmbrăcămintea 
şi cîntecul de lume. Sau ca 
arta culinară. 


m Gresim cînd judecăm fil- 
mul cu măsurile teatrului şi 
m-a mirat întotdeauna aler- 
garea unora după filme «ju- 
cate admirabil» de actori de 
teatru. Natura de viată di- 
rectă a filmului cere înlătu- 
rarea actorului tipic și adu- 
cerea de fiece dată a ființei 
cu totul necunoscute, ca şi 
autentice. 


m Piesa cinematografică nu 
e alcătuită dintr-un text și 
dintr-o interpretare. Imagi- 
nea goală a lucrurilor, aceea 
e piesa (la cinema, n.n.). 


m |n cinematograf, actorul 
nu prețuiesște prin cit inter- 
pretează, ci prin cit sugerea- 
ză cu fizicul său... Dacă în 
film Julietta e bătrină sau 
numai nu-mi place mie, a- 
tunci totul e pierdut. 


m Chaplin nu e rău inten- 
ționat, dar are conștiința că 
e un deștept. Prin urmare, 
o condiție a personajului co- 
mic este de a face pe destep- 
tul, fiind totusi prost... Stan 
și Bran simbolizează boro- 
boata permanentă. Prin ur- 
mare, una din condiţiile e- 
senţiale ale marelui ris este 
de a avea de a face cu perso- 
naje statornice. Atit come- 
dia «dell'arte», cit și filmul 
american, ca de altfel și cir- 
cul, şi-au dat seama de acest 
principiu al simpatiei în uni- 
formitate. 


@ Esenţa cinematografului 
este zugrăvirea mediului mo- 
ral al unui popor, elementele 
acestei arte fiind un realism 
cotidian şi stilizarea aspira- 
țiunilor de viață ale maselor. 


«Cînd văd bărbaţii din film înnebunind 


după Miriam Hopkins, mă intreb: de ce?» 


Pe aripile 
vîntului 


Un model clasic. Aici literatura 
şi filmul s-au completat reciproc, 


s-au sprijinit, duet fabulos al succe- 
sului devenit legendă. Trădările mul- 
tiple şi inerente ale ecranizărilor 
au lipsit în această operație uriaşă, 
unde romanul de peste o mie de 
pagini a fost scenariu al unui film 
fluviu, pe care milioane de specta- 
tori l-au sorbit și îl sorb dintr-o 
singură înghiţitură. 


Pe aripile gloriei 


Love Story 


Mai mult decit un film coplesitor, 
un film copleşit de fluxul succesului. 
La bază a fost o cărticică, citită ca 
o broșură, tipărită în mii de ediții, 


povestind ca pe un adevăr demult 
uitat, sau ignorat,sau pierdut, dra- 
gostea dintre doi tineri, căsătoria 
şi fericirea lor care, de n-ar fi şi 
moartea pe lumea asta, nu s-ar fi 
stins niciodată. Atit. O rețetă magi- 
că pentru cutremurat inimile la 
sfîrșit de veac XX. 


Reţeta mapică 


Cine 
se teme de 
ecranizâări? 


Bariera 


Dificil de găsit echivalentul ver- 
bului dens, viu colorat, al lui Ma- 
zilu, definind mahalaua bucureștea- 


nă din timpul războiului. Filmul lui 
Mircea Mureşan își delimitează ambi- 
ţiile și reușește cîteva portrete me- 
morabile, dominate de figura erou- 
lui comunist Vițu, inteligent și sub- 
til personificat de Octavian Co- 
tescu. 


Pentru unii critici sau specialiști, e 

| cranizarea unor opere literare e consi- 

nema deratăo soluție de compromis în lipsă 

» de ceva mai bun, fiindcă n-avem la 

îndemină un scenariu original tras 

de păr, îl ecranizăm pe Rebreanu sau 

pe Sadoveanu. Alţi specialiști și critici, la rindul 

lor, susțin că filmul n-ar trebui decit să ecranizeze 

toate produsele literare de la Flaubert pînă la Petru 
Vintilă. 

Deși expresia «adevărul e pe undeva, la mijloc», 
personal mi-e antipatică și chiar puțin suspectă, 
în cazul de față trebuie să apelez la ea Da! Adevărul 
e pe undeva la mijloc. 

Cinematografia americană, care are atita experi- 
ență, și artistică,și financiară, nu se sfiește să ecra- 
nizeze fiecare roman sau piesă de succes. Opera- 
tivitatea ei este cu adevărat exemplară, chiar dacă 
din această grabă opera literară, cum a fost cazul cu 
cea a lui Hemingway, iese uneori vlăguită, castrată 
Deși cinematograful are mari posibilități tehnice, 
deși el poate apela la cuceririle celorlalte arte, com- 
plexul de inferioritate față de literatură rămîne și 
astăzi foarte viu. Romanul este o expresie artistică 
infinit mai complexă și mai pregnantă decit un film; 
nu numai la început a fost cuvintul dar şi la sfîrșit... 
Literatura exprimă misterul şi sensul ultim al exis- 
tentei, parfumul ei tragic şi,cu toate eforturile eroice 
şi comerciale ale filmului, cu toată aparatura, cu 
toți banii cheltuiţi, cu toate talentele, cu toți mon- 
ștrii sacrii, cu toate festivalurile internaționale, el 
n-a reușit să egaleze literatura și să pătrundă astfel 
în zona superioară a artei. Obsesia poveștii, a unui 

story» foarte ușor de urmărit și orgia de maniere 
tehnice, joacă multe feste celei de-a Șaptea arte 
Sigur, s-ar putea ca această convingere a mea să 
fie nedreaptă și alții să susțină că Fellini se poate 
compara cu Shakespeare sau Antonioni cu Dosto- 
iewski. Ce dispare într-un film? Dispare parfumul 

misterul, simțul sublim sau comic care plutea dea- 
supra personajelor. Ce-a mai rămas din Ghepardul 
lui Visconti? Mai nimic la drept vorbind. Au rămas 
acțiunea și imaginea, dar substanța, acel crepuscul 
de o extraordinară frumusețe și durere a dispărut. 
Imaginea s-a dovedit incapabilă de a egala cuvintul. 
Așa s-a întîmplat și cu romanele lui Hemingway... 
Filmului îi este greu să pătrundă în adinc, sau în 
orice caz în adincul zugrăvit de literatură și atunci el 
cerșește ajutorul imaginii și această încredere in- 
fantilă în puterea imaginii distruge totul... Ce film 
slab a fost «Bătrînul și marea», deşi totul era al dra- 
cului de expresiv, şi valurile mării, și interpretul 
principal, şi cei secundari — dar incapacitatea de 
a capta esenta bătea la ochi... Aceste observaţii 
sint valabile, în linii generale, cu unele precizări și 
pentru filmele românești inspirate din opere literare 
mai mult sau mai puțin celebre... Au fost citeva 
succese sigure. «Pădurea spinzuraților» al lui Ciulei 
«Răscoala» lui Mircea Mureșan, «Felix și Otilia» al 
lui Mihu lulian, cam astea mi le amintesc în timp ce 
scriu aceste rinduri... Dificultatea însă de a capta mis 
terul, de a reda atmosfera, nu în sensul reconsti- 
tuirii istorice a epocii, ci în «sufletul ei», se păstrea- 


Un Tolstoi tălmăcit fidel, pînă la 
detalii de mare rafinament plastic 
şi psihologic, ca în scena balului. 
O naraţiune grandioasă, ambițios 


Visul de a ecraniza «Hamlet» sau «Război şi pace: 
va obseda în continuare pe toți marii regizori 


ză chiar și în aceste fericite exemple. Mie mi-a plă- 
cut mult “Felix si Otilia», am spus-o și cu alte prile- 
juri. Dar oare, sincer vorbind, răzbate cu forta in 
film vraja acestui roman, cel mai bun pe care l-a 
scris Călinescu? Nu întotdeauna... Îmi amintesc 
așa la întîmplare, citeva fraze din roman, fraze care 
dau atmosfera acelei lumi şi acea atmosferă subtilă 
de rafinament și rapacitate. Ce frază grozavă spune 
fata Aglaiei, roasă atroce de fecioria ei prelungită: 
«Mamă, trece un bărbaty cu o uimire aproape știin- 
țifică, de parcă apariția unui bărbat ar echivala cu 
apariția unei comete. Şi, la acest eveniment, fiica 
vrea s-o facă și pe maică-sa complice, e prea mare 
evenimentul ca să-l trăiască singură... Stupidi- 
tatea atinge aici sublimul... Sau aerele de generozi- 
tate culturală aproape pripită ale lui Stănică... «Să 
dăm şi noi, ceara mă-si, un Eminescu!» Imaginea 
transformă opera literară în ceva prea epic, prea 
sistematizat şi de aceea e şi atit de greu să-i vedem 
esenţa. 

Şi, fiindcă tot vorbim acum de filmele româneşti, 
este inexplicabil numărul mic de ecranizări făcute 
după opera lui Caragiale... Ca să intru și eu în preju- 
decățile comune, Caragiale e cel «mai filmic» din- 
tre scriitorii români... Şi nu în piese, ci în schițe. 
În general.teatrul se opune cel mai mult ecranizării 
Teatrul e o artă atit de independentă, cu legi atit de 
riguroase, cu o atit de diferită concepție despre re- 
lația dintre public și opera de artă, cu alte conventii 
incit.cu excepţia lui Shakespeare. mai toate ecra- 
nizările făcute după piesele de teatru au eșuat. 
Succesul ecranizării lui Shakespeare este explica- 
bil nu numai prin geniul autorului și vitalitatea și 
adincimea extraordinară a personajelor, ci şi prin 
spectaculosul fascinant al acestei dramaturgii 
Toate piesele lui Shakespeare, chiar şi comediile, 
au dimensiuni de epopee, schimbări de spațiu, mari 
desfășurări de forțe, ceea ce convine de minune fil- 
mului. Despre piesele lui Cehov nu se poate spune 
același lucru, ele sînt mai intime, mai fragile... În 
schimb, ideale pentru film s-au dovedit nuvelele 
lui Cehov.după care s-au făcut atitea filme memora- 
bile: «Doamna cu cățelul», «Ordinul Anna». Ideală 
pentru film este și nuvelistica lui Gogol. numai că 
aici regizorii au fost depășiți de extraordinara com- 
plexitate a autorului «Sufletelor moarte». 

Oarecum intimidată de complexitatea şi autori- 
tatea operelor literare, cinematografia a încercat 
să-şi caute propria ei substanţă, să trăiască inde- 
pendent. Scenariile originale au avantajul că sint 
făcute exact pe măsura posibilităților și aspirațiilor 
cinematografiei. Din această pricină regizorul se 
simte în largul lui, nu mai e torturat de autoritatea 
lui Shakespeare, a lui Gogol sau a lui Sadoveanu... 

Un mare poet american spunea într-o poezie plină 
de o superbă și tandră ironie: 

— Toţi actorii vor să-l joace pe Hamlet... 

Cu timpul,cinematograful va fi mai independent 
față de literatură, dar visul de a ecraniza Hamlet sau 

Război și pace» va obseda în continuare pe toti 
marii regizori. 


Teodor MAZILU 


ciuk, sedus de toate magiile capo- 
doperei literare. Fluxul imaginilor 
somptuoase te solicită continuu, 
ca într-un carusel amețitor. 


concepută de un Serghei Bondar- 


Si atunci 
i-am condamnat... 


Viaţa, războiul, trădarea, înregistrate cu 
ochiul febril, neiertător, al unui copil. Nuvela 
lui Titus Popovici, «Moartea lui Ipu» țișnea 
ca o pasionată mărturisire de dragoste și ură. 
Suflul patetic se transmite filmului semnat 
de Sergiu Nicolaescu, dar din perspectiva 
obiectivă a adulților. O compoziţie de zile 
mari, Ipu al lui Amza Pellea. Și o secvență de 
profesionalism matur: scena scoaterii la me- 
zat a lui Ipu. 

Graphis-colorul limpezește, pînă la transpa- 
rență poetică, tonurile. 


Prietenia bărbaţilor 


La est de Eden 


La est de Eden, spune litera bibliei, a fost 
gonit Cain după săvîrşirea omorului de frate. 
Acolo, undeva, la răsărit de rai, a fost să fie 
lumea oamenilor, plină de neliniști, de aştep- 
tări, de speranţe 

Steinbeck repovestea mitul biblic, Kazan 
il repovestea pe Steinbeck și astfel apărea 
în cinematograful american James Dean, agi- 
tat, nesigur, cu reacții imprevizibile, vulne- 
rabil şi agresiv, el însuși sursă de viitoare 
mituri, simbol al refuzului societăţii, al unei 
revolte, al unei tristeți și al unui regret după 
Eden-ul pierdut și uitat pentru totdeauna. 


Regrete amare 


Pi vijiyii 
prr 


filmul și lumea de azi 


Roţile sint fotogenice. Orice 

documentar care se respec- 

tă are cel puţin citeva pla- 

nuri de roți în mișcare (nu 

contează dimensiunile sau 

funcţia), orice serial care nu 
se petrece în alt secol are obligaţia să 
conțină mașini, deci roți, nici un film ar- 
tistic de calitate rezonabilă nu se poate 
lipsi de ele. De aici și pină la intrarea în ar- 
gouri ultra-specializatea cuvintului «roti» 
ca înjocuitor al cuvintului «automobil», 
nu mai era decit un singur pas. Pas, de alt- 
minteri, nesemnificativ, dacă ne gindim 
că automobilul, ilustrat nu numai de roți 
dar și de celelalte amănunte semnifica- 
tive ale anatomiei sale înaripate,a devenit 
de multă vreme chiar erou de film. 

Erou de carte ajunsese demult. Un 
obscur autor din deceniul patru a scris 
«Omul cu un Hispano», roman oscilind 
între lacrimogen şi abject, iar maşina 
Hispano-Suiza, cea cu cocorul pe masca 
radiatorului, a ajuns subiect demn de 
citat pentru maniacii inotensivi ai automo- 
bilului. Filmul pîndea după colț. N-ar fi 
fost suficient un delicat și melancolic 
Rolls-Royce galben, n-ar fi şocat pe nimeni 
pe nedrept uitata «Mare cursă», n-ar fi 
deranjat gusturile sensibile frumosul Vol- 
vo P 1800 al Sfintului, n-ar fi declanşat vise 
frumoase marele Jenssen FF Interceptor 
al Baronului, n-ar fi stirnit surisuri nostal- 
gice Jaguarul SS al lui Steed, dacă într-o zi, 
aparent la fel cu celelalte, nu s-ar fi auzit 
zgomotul unui generic de neuitat. Înce- 
pea, pe lingă o epocă nouă în istoria fil- 
mului specializat, primul mare spectacol 
audiovizual destinat pasionaților corridei 
mecanice: «Marele premiu». 


“Grand prix» 


Aceste două cuvinte ar fi rămas, poate 
goale de sens pentru multă vreme şi pen- 
tru multă lume,dacă în acea zi ecranul nu 
s-ar fi împărțit în pătrate din ce în ce mai 
mici, din ce în ce mai pline de eşapamente 
fumegind și urlind (12 cilindri sună mai 


34 


După ce a ajuns vedetă 
în viață, 
automobilul a ajuns personaj artistic. 
Şi. mai ales, erou de film 


bine, dar opt cilindri sint mai siguri de vic- 
torie) la startul unui film şi al unei serii de 
curse auto care, deși parțial trucate, aveau 
să însemne multă vreme un maximum de 
realizare para-artistică în materie de por- 


Un «Sfint» în raliu 
(Roger Moore) 


tret mecanic. Am avut timp de aproape 
trei ore ocazia să trecem prin citeva tem- 
ple ale vitezei precum Monte Carlo, Spa 
Francorchamps, Zandvoort, Silverstone, 
Nürburgring, Watkins Glen, Monza, nume 
incărcate de magia după-amiezelor de 
duminică în care vreo două duzini de gla- 
diatori moderni încearcă să domesticea- 
scă zecile de mii de cai putere ale unor 
trabucuri metalice rapide, periculoase și 
urit mirositoare. Reţeta e simplă. Multă 
viteză, sunet în stereo (cunosc amatori 


Victime pe asfalt 
„Na ARIE ENPI FEST Di) 


adevăraţi care au acasă banda sonoră 
a filmului și o ascultă măcar o dată 
pe lună), culoare bine filmată și bine 
exploatată, una sau două temei frumoase 
tremurind, plingind şi, la sfirşit, bocind 
pentru erou, o dragoste pură in marginea 
pistei de concurs, între cronometru și 
schimbări de cauciucuri, o victorie um- 
brită de amărăciunea morții unui prieten-ri- 
val, citeva personaje exotice, aluzii mai 
degrabă neindeminatice la realitate, un 
final dramatic cu muzică relativ optimistă. 
Fără a uita filmările cu maşini tele- 
comandate sau pe machete, tehnica insta- 
lării camerelor pe botul pseudo-bolizilor 
sau inserturile de poezie vizuală. Ceea ce 
poate readuce in mintea scepticilor in- 
corigibili vechiul şi incintătorul paradox al 
lui Oscar Wilde: «Viaţa imită arta». Și 
de ce nu? 

Orice pasionat respectabil ar trebui să 
cunoască un episod semnificativ din tim- 
pul turnării Marelui Premiu. Jackie Ste- 
wart, scoțianul zburător, pilot autentic, nu 


La Zandvoor, în Marele premiu al 
Olandei, din vara aceasta, pilotul bri- 
tanic Roger Williamson, de 25 de ani, 
s-a răsturnat după ce abordase prea 
repede o curbă. Un singur alt pilot, 
David Purley, a oprit la locul acciden- 
tului. Toţi ceilalți au continuat cursa. 
Purley a făcut eforturi disperate de a 
repune maşina pe roți, pentru a-l pu- 
tea degaja pe Williamson, dar nefiind 
ajutat de nimeni, nu a reușit. Focul a 
cuprins carcasa bolidului, în interiorul 
căruia Williamson a sfîrşit tragic, prins 


într-o carapace de fier, în timp ce Pur- 
ley asista neputincios, iar cursa își con- 
tinua ronda infernală... 


Tot pe circuitele lunii iulie (Francor- 
champs) şi-au mai pierdut viața Massi- 
mo Larihi, Roger Dobos, Hans Peter, 
Joisten. 


Amare victorii, trişti lauri pentru 
cîştigătorii acestor Grand Prix-uri — 
care lasă în urma lor, pe asfalt, petele 
de benzină ale catastrofei și petele de 
sînge ale sacrificiului. 


8 cilindri sînt mai puternici decît 12 
(«Marele Premiu») 
CT e] 


erou de film, a avut neșansa să intre la 
mijlocul unui viraj într-o banală băltoacă 
La peste 160 de kilometri pe oră mașina a 
decolat, a zburat citeva zeci de metri, s-a 
lovit de un stilp de beton și s-a transformat 
intr-un maldăr de piese metalice. Pilotul, 
aproape neatins, aștepta în iarbă sosirea 
ambulanței; apropierea unui elicopter l-a 
umplut de speranţă şi admiraţie, speranța 
unui pat de spital și admiraţie pentru or- 
ganizatori. Numai că nu era vorba de un 
elicopter de salvare, ci de o echipă de 
filmare aeropurtată care căuta accidente 
isa pentru un film de ficțiune: «Grand 

rix». 

Nimeni nu ar mai fi putut contesta locul 
de prim rang pe care l-au ocupat nu oame- 
nii, ci maşinile, în ierarhia artistică a unui 


film. A fost insă nevoie de imaginația 
nestăpinită a lui lan Fleming filtrată prin 
dorinţa de succes cu orice preț a producă- 
torilor și neîndulcită de prezenţa lui Sean 
Connery — altfel actor serios, vezi «Coli- 
na», vezi repertoriul Shakespeare, vezi 
«Omul de paie» — pentru ca faimosul 
agent ultrasecret 007, zis și James Bond, 
să-şi poată dovedi relativa incompetenţă 
în manevrarea celui mai complicat monstru 
mecanic apărut pe un mare ecran 


E loc de succes 
„DEE PPE DEEE SE BEE i IEEE aL 


Mașina lui Bond, capabilă să-și moditice 
numărul de inmatriculare, să răspindea 
scă pe şosele fum, cuie sau ulei, să tragă 
cu mitraliere ascunse în faruri şi în cele 


Un leit-motiv al filmelor lui Sergiu Nicolaescu: 
automobilul (plus glontul)(«Cu mîinile curate») 


Un instrument cu tendințe vag asasine 


lubirea începe în automobil 
(«Un bărbat şi o femeie») 


din urmă să catapulteze pasagerul care 
devine periculos (cu scaun cu tot), işi 
termină cariera deloc glorioasă după un 
sfert de film, o luptă nu prea inspirată și 


citeva zeci de victime, proptită intr-un stilp, 
ca cel mai banal Trabant Sic transit... 


Dar acel multimecanizat Aston Martin a 
deschis gustul multor producători pentru 
mașini în afara seriei cunoscute, pentru 
prototipuri «de vis», la fel de semnificative 
pentru psihanaliști ca şi cea mai încărcată 
de simboluri reverie. Filmele cu automobile 
au devenit, în raport cu frecvenţa lor nor- 
mală de apariție, atit de interesant-ren- 
tabile, încit pe la mijlocul deceniului trecut 
unele scenarii semănau binişor cu un 
manual de întreținere sau cu un curs post- 
universitar de motoare cu ardere internă. 


reotip relativ simpatic, pasionatele vitezei 
(cunoscute în argoul curselor drept «șopir- 
le de boxă») au continuat să viseze roluri 
într-un film cu Paul Newman sau cu 
Steve McQueen. Filmul cu automobile 
își aştepta profetul. Profet care s-a ma- 
terializat în persoana lui Lelouch, oferind 
deopotrivă pasionaţilor și scepticilor sec- 
venţțele de neuitat ale cursei de 24 de ore 
de la Le Mans, virajele pe gheaţă din raliul 
Monte-Cario și clipele de pericol mortal! 
dar controlat ale încercării unui prototip. 
S-a scris prea mult despre aceste imagini 
și sunete pentru a mai risca o tentativă 
de analiză. Lelouch ne-a oferit șansa, 
deloc neglijabilă, de a nu fi spectatori ci 
participanți, de a trăi un fragment din 
aventura automobilului, de a înțelege 


Smoktunovski face din automobil o vedetă de comedie 
(«Feriţi-vă automobilul)») 


Cităm: «A ciștiga» — o poveste despre 
cele 500 de mile de la Indianapolis, «R.P.M» 
— adică turații pe minut, film despre curse- 
le de zgură, «Chitty-Chitty-Bang-Bang» — 
istoria unei mașini vechi dar foarte capa- 
bile, plus nenumărate episoade cu mașini 
de lux, cu maşini banale, cu mașini de 
curse (vezi «Dragoste la Las Vegas» — 
episodul detestabil al raliului) cu maşini- 
simbol. 


PEPE LIES IEEE 
Substitut de iubire 
i 

Psihologii, amatori și profesioniști, nu 
s-au putut abține să nu teoretizeze. S-au 
scris chiar și cărți cu titluri hamletiene ca 
«Este Volkswagen-ul dumneavoastră un 
simbol erotic ?»; s-au redactat studii seri- 
oase și s-au făcut in continuare filme. 
Duminicile circuitelor de curse au conti- 


nuat să fie împodobite cu echipe de filmare. 


pilotul erou a continuat să rămină un ste 


semnificația zgomotului și furiei cursei; 
el face din automobilul filmat nu un simplu 
instrument cu tendințe vag asasine, ci 
o componentă semnificativă a ceea ce 
crede el că înseamnă existența modernă. 


i] 
Feriţi-vă de imitatii! 

Îi ia: Di -] 

Cum ar fi, de exemplu, recentul, amuzan- 
tul și pe alocuri inspiratul «Monte Carlo». 
Repetind ideea încintătoare a oamenilor 
minunaţi și a mașinilor lor zburătoare, 
«Monte Carlo», film perfect onorabil, în 
cearcă fără prea mare succes să refacă 
istoria agitată a unui raliu devenit clasic, 
într-o tentativă de comedie de prea multe 
ori oprită la jumătate. 

Sint prea frumoase mașinile vechi pen 
tru o astfel de soartă ingrată, sint prea 
simpatici actorii pe care-i iubim pentru 


oe 


35 


roluri atit de subțirele, e prea ispititor 
subiectul pentru o realizare care nu e 
departe de a fi o capodoperă. Nu de alta, 
dar și filmul cu automobile este un dome- 
niu în care capodoperele se cam lasă 
asteptate, inecindu-se de cele mai multe 
ori în sosul pe jumătate melodramatic, 
jumătate duios pe care autorii îl risipesc 
cu o generozitate rău înțeleasă. 


IEEE Ea CI E ee 
Nostalgie 
ERE a ae ae LIREI DR 


Poate că singura apropiere de capodo- 
peră a unui film dedicat exclusiv mașinilor 
nezburătoare a fost dialogul lui Steve 
McQueen cu viteza şi moartea: «Le Mans». 
Celebru pentru roluri realizate cu o mare 
economie de mijloace, McQueen se bucu- 
ră și de o celebritate nedorită printre agen- 
“ţii de asigurări pe viață care au cam încetat 
să-i mai facă oferte de cind i-au descifrat 
pasiunea pentru mașinile foarte rapide 
pe care le conduce în timpul filmărilor. 

Filmul dedicat cursei de la Le Mans 
(acele 24 de ore din iunie, detestate de 
puriști și iubite de un public uriaş) este 
primul moment de înțelegere a disperării 
entuziaste care îi animă pe piloţii de curse, 
este prima transpunere inspirată in ima- 
gine şi sunet a riscului şi plăcerii unei 
competiții auto. 

O singură secvenţă a filmului, cea în care 
o uriaşă Porsche se răstoarnă, filmată cu 
încetinitorul, şi-ar merita locul în orice 
filmotecă de aur a automobilului. Cadru 
cu cadru, tabla se şifonează, geamurile 
pleznesc, roțile se desprind, asfaltul pistei 
începe să se păteze cu ulei, benzină și 
singe, chipurile oamenilor de pe margine 
incep să se deformeze de grimasele înțe 
legerii. Şi fiecare spectator simte nu 
intelectual, ci fizic, ce înseamnă să te 
răstorni la 280 de kilometri pe oră, ce in- 
seamnă să te rostogoleşti printre alți bolizi, 
ce inseamnă să mori într-o după-amiază de 
duminică nu pe nisipul arenei cu tauri,ci 
pe asfaltul încins al unui circuit. 

E un film făcut nu pentru piloţii de dumi- 
nică, nu pentru maniacii inofensivi, ci 
pentru cei care au nostalgia riscului ne- 


36 


cunoscut și neînțeles al cursei, un film 
ca un duș rece. 


Steaguri cu pătrate albe și negre 


Acele steaguri ca un șah, fluturind la 
începutul şi sfirșitul unei curse, simboluri 
totogenice ale victoriei și înfringerii, con- 
tinuă să-i inspire pe cineaști. Dar nimic 
încă, nici măcar acea capodoperă poten- 
țială despre care abia am vorbit, nu satis- 
face în totalitate. Nu se ştie de ce. Subiec- 
tul promite, eroii sint complecși (uneori 
complexați), imaginile superbe... Lipsește 
ceva. Poate că nişte automobile şi mai 
simbolice decit cele de pină acum, niște 
automobile mai de viitor, mai de vis... 

S-a spus, exagerindu-se, dar nu prea 
mult, că automobilul este cel mai sigur 
vehicul pentru «transportarea» unui spec- 
tator într-o anume perioadă istorică și 
«limpezirea» lui asupra acelei epoci; exper- 
tul ascuns, care își face veacul în fiecare 
dintre noi, distinge cu mai multă siguranță 
diferența dintre automobilele despărțite 
în timp de cel mult ciţiva ani, decit nesigu- 
rele variațiuni ciclice ale modei vestimen- 
tare. De unde şi ușurința lansării cu senină- 
tate a unor anacronisme zguduitoare pen- 
tru purist. Dar să renunțăm la digresiuni 
estetizante. Să incercăm să găsim începu- 
turile automobilului ca erou de film în 
propria noastră producţie cinematogra- 
fică. Ceea ce nici nu e prea greu. 


Automobilul la noi 


Ce bucureştean, ce orăşan ar putea uita 
(ajutat de virstă!) taxiurile, de regulă negre, 
care au bintuit pînă prin '56, ce adult nu-şi 
amintește de vechile Ford, Dodge sau 
Plymouth, fabricate între '28 și '39, astma- 
tice, fumigene, trecind pe străzi cu viteza 
nebunească de 35 de kilometri pe oră? 
Le-am revăzut, mai mult chiar, le-am 
retrăit, le-am simțit completind sentimen- 
tul de autentic, de perioadă cunoscută, în 
serialul început cu filmul «Cu miinile 


e Mc Q 


de asigurări pe 
(«Le Mans» 


| spaima agenților 


viaţă ` 


curate» şi continuat de celelalte episoade 
(mai mult sau mai puţin lăudate), le-am 
deplins pierderea în flăcări după urmăriri 
tulburătoare (s-a vorbit prea puţin de 
cascadorii care le-au pilotat, dar despre 
asta poate altădată), le-am ascultat pentru 
ultima oară scrișnetele cutiilor de viteze 
la limita superioară a uzurii, ni le-am 
reamintit. 

Şi a fost deajuns un singur șir de auto- 
mobile bine folosite și suficient de foto- 
genice (în sensul bun al cuvintului),ca să 
uităm liniștiți de toată lunga serie de super- 
be inepții decapotabile cu care au fost 
binecuvintați neplauzibilii eroi din prea 
multe filme recente sau nu prea. 

Automobilul devine erou de film româ- 
nesc o dată cu transformarea sa din obiect 
decorativ simbolic, în element de auten- 
tică valoare dramatică. 

Automobilul nu este un simplu mijloc 
de transport, nu este un simplu element 
decorativ, ci o parte integrantă a unui 
peisaj socio-economic în continuă modi- 
ficare. Peisaj încă destul de infidel redat 
în filmele noastre. Pentru că eu unul refuz 
să cred că oamenii din viața de toate zilele, 
care inspiră eroii acestor filme, circulă 
exclusiv, sau aproape exclusiv, în BMW 
uri clasice (ca în «Răutăciosul adoles- 
cent») sau limuzine strălucitoare («Gio- 
conda fără suris»), refuz să cred că 
pietonul sau beneficiarul troleibuzelor nu- 
și merită roluri mai convingătoare. 

Să nu uităm că pietonii sint sarea pămin- 
tului. Cu toată dragostea noastră a tuturor 
pentru automobile, ele nu pot defila la 
infinit pe ecrane în perfectă stare, străluci- 
tor de neuzate, aproape mirosind a nou, 
transportind eroi neconvingători. E mo- 
mentul să simțim, cum spune poetul, 
«o uşoară neliniște atunci cind...». Ne- 
linişte, sperăm, ceva mai creatoare decit 
nostalgia. Dacă încercăm să ne desprin- 
dem de nostalgia mașinii vechi, de ce nu 
ne-am lansa în speranțe realizabile cum ar 
fi, într-un viitor cit mai apropiat posibil, 
un film cu oameni de pe aceste meleaguri 
care fac, care încearcă, care creează, cu 
miinile și minţile lor, frumoasele mașini 
multicolore ale străzilor și şoselelor 
noastre. 

Andrei BACALU 


prezenţe româneşti peste hotare 
ENA i i VI PP SSI RCS ID IRA CPR SSA 


În Uniunea Sovietică. Numeroase 
manifestări cinematografice au fost 
consacrate în străinătate, anul acesta, 
sărbătoririi zilei de 23 August, 
ziua insurecției naţionale antifas- 
ciste armate din România. Astfel, 
la Moscova și apoi la Kiev și Volgo- 
grad, s-a desfășurat „o săptămînă a 
filmului românesc“. La spectacolele 
de gală cu filmul „Explozia“ a luat 
parte şi o delegație de cineaști ro- 
mâni formată din directorul Stu- 
dioului Buftea, Constantin Pivniceru, 
şi actrițele Draga Olteanu și Marga- 
reta Pogonat. În continuare, au fost 
prezentate filmele „Drum în penum- 
bră”, „Astă seară dansăm în fa- 
milie”, „Pădurea pierdută“, „Pentru 
că se iubesc”. Primire caldă, succes 
de public și de presă, În orașul-erou 
de pe Volga, postul local de televi- 
ziune a dedicat filmului românesc o 
emisiune de 40 de minute. 

L 

În Polonia. Cu prilejul zilei de 

23 August, la Varşovia, s-au desfă- 


longevitate 
ARE E SIRE AEST E 


.. de mare succes de public (succes 
care a impus pînă și revizuirea pă- 
rerii unor critici ultrazeloși ce-l 
priviseră cam de sus acum un dece- 
niu), „Neamul Şoimăreştilor“ e re- 
luat în țară cu săli pline. Numai în 
luna iunie — căldură mare, știm bi- 
ne — filmul lui Mircea Drăgan a 
întrunit 24.000 de spectatori. La 


16 filme în 10 ţări 


șurat „Zilele filmului românesc“. 
Au fost prezentate „Nunta de piatră“ 
de Mircea Veroiu şi Dan Piţa, „Cu 
mîinile curate“ de Sergiu Nicolaescu 
şi „Bariera“ de Mircea Mureşan. 
Filmul „Nunta de piatră”, vizionat 
în spectacolul de gală, a fost primit 
cu îndelungi aplauze de exigentul 
public varșovian. Reproducem o 
părere a revistei „Magazin Filmowy“ : 
„Consecvent ca stil, filmul tratează 
o temă umanistă într-un mod impre- 
sionant", Delegaţia română a fost 
compusă din regizorul Mircea Mu- 
reşan și actorii Octavian Cotescu şi 
Mihaela Mihai. 
m 

În Bulgaria. O delegație de actori 
români, compusă din Ilarion Ciobanu, 
Aimée lacobescu şi Sebastian Rado- 
vici, a prezentat, la Sofia, filmele 
„Cu mîinile curate”, „Zestrea” şi 
„Bariera“, 

a “ 

În Cehoslovacia. La Praga, cu pri- 

lejul zilei de 23 August, au fost 


După zece ani... 


Suceava s-a organizat o reluare fes- 
tivă a filmului, care s-a bucurat de un 
deosebit succes. În aceste condiţii, 
reţelei cinematografice i s-au cerut 
să tragă încă 5 copii care să acopere 
solicitările venite din ţară. 

Cite din filmele noastre se pot mîn- 
dri cu o astfel de longevitate? 


O singură lună: 24.000 spectatori („Neamul Şoimăreştilor“) 


Nu o dată, în traducerea titluri- 
lor de la filmele străine apar inad- 
vertenţe în raport cînd cu litera, 
cînd cu conţinutul filmului, Uneori 
izbutim să le încurcăm pe amîndouă, 
De ce, de pildă, traducem „Poli- 
țistul”, cu direcția precisă indicată de 
articolul hotărit, cînd Melville şi-a 
conceput personajul interpretat de 
Delon, -nù ca pe un poliţist anume, 
ci ca pe un polițist oarecare, un słu- 
jitor al ordine: trimis în fiecare 
moment al zilei şi al nopţii în altă 
parte (vezi dialogul care revine 
mereu În mașina cu telefon, Telefo- 
nul ţirtie, Adjunctul spune: „vi-l 
dau imediat“. Polițistul Delon ascultă 
în tăcere şi încheie de fiecare dată 


prezentate în spectacole de gală, 
filmele românești „Cu miinile cu- 
rate", „Aventuri la Marea Neagră“ 
și „Pentru că se iubesc“. Delegaţia 
noastră a fost formată din regizorul 
Virgil Calotescu şi actrițele Ilinca 
Tomoroveanu și Dana Comnea. 


Gi 

În R.P.D. Coreeană, Tot cu ocazia 
sărbătoririi zilei de 23 August, o 
delegație de cineaști, alcătuită din 
regizorul Dinu Cocea și actorul Sil- 
viu Stănculescu, a prezentat la Phe- 
nian filmele „Cu mîinile curate“, 
„Conspirația“ și „Zestrea domniţei 
Ralu”. 


E 
În Germania. Filmul lui loan Gri- 
gorescu și Mircea Drăgan, „Explozia“, 
a fost prezentat la Berlin într-un 
spectacol de gală, de către actorii 
George Motoi, Mircea Başta și 
Cezara Dafinescu, 


u 
În Mongolia și Vietnam. În 
R.P, Mongolă și R.D. Vietnam a fost 


sugestiile cititorilor 


„leșind de la filmul „Cu mîinile cu- 
rate“, am auzit exclamaţii şi de bine 
şi acceptabile. Cei mai tineri însă, 
spuneau că-s „basme“, „scorneli“ şi-mi 
venea să-i opresc și să le spun: „Nu-s 
basme, nu-s scorneli“, dar poate cre- 
deau că-s mai ştiu eu cum, Eu am pri- 
vit filmul cu emoția cu care am pri- 
vit serialele comentate de Eugen Man- 
dric despre acei ani... 

Cred că cinematografia noastră 
ar trebui să povestească cum s-a 
născut republica noastră, se știe că 
s-a născut în chinuri grele, într-o 
luptă pe viață și pe moarte. Luptă 
ce s-a dus în anii '45, '46, 147... '52, 
53, cînd scăpaţi de piedicile puse, 
am început să refacem oraşele 
distruse, cum a fost şi oraşul meu, 


Titlurile și traducerile lor 


în același mod: „Bine. Plec într-a- 
colo. Chem eu după aceea”). Nu 
degeaba regretatul Melville a fixat 
titlul „Un flic" și nu „Le flic". 


Alteori sînt folosite în traducerea 
titlurilor barbarisme care nu-şi: au 
sensul (pentru că pot exista şi barba- 
risme „cu sens”). De pildă, o produc- 
ție Walt Disney care se adresează 
cu deosebire copiilor, se numește 
„Infailibilul Raffles". Credem că nu 
numai micuţilor spectatori, dar şi 
unor mămici le-a fost destul de greu 
să se descurce în faţa acestui titlu 
atit de puţin potrivit, chiar și pentru 
un cinematograf nespecializat în 
iepuraşi. 


Poate că oarecare lipsă de adec- 
vare lao situaţie concretă o dovedesc 
și titlurile filmelor noastre. De ce 
„Departe de Tipperary”, greu de 
citit corect chiar şi de crainicii tele- 
viziunii, care ne-au anunţat seri de-a 
rîndul că vom vedea în curînd filmul 
„Departe de Tipărari"? Mă întreb 
cum s-o pronunţa titlul acestui cu- 
mei film românesc la Tincăbeşști. 


Alt exemplu, de data aceasta de 
replică. La filmul „Parechile”, sim- 
paticul dialect din sudul Italiei; folosit 
de protagonişti, este tălmăcit (cu 
intenţia bună, fireşte, de a nu pierde 
culoarea şi pitorescul vorbirii din 
textul original) într-o ardelenească 


. logiei 


"PP 


prezentat, în/ spectacol 
filmul Malvinei Urşianu, 


a 
Festivaluri. Între 15 și 22 septem- 
brie ac. s-a desfășurat la Stratford 
— Ontario, un festival internațional 
al fiimului. Ţara noastră a fost re- 
prezentată de filmul „Mihai Vitea- 
zul", 


de gală, 
„Serata”, 


a 
După succesul repurtat la festi- 
valul de la Moscova, „Veronica” a 
reprezentat țara noastră la festiva- 
lul internaţional al filmului pentru 
copii de la Gijon (Spania), între 

9 și 15 septembrie. 

x a 
În lipsa unui film monografic de 
amploare despre întemeietorul speo- 
româneşti, Emil Racoviță, 
la festivalul internațional! de speolo- 
gie de la Olimane (Cehoslovacia) 
care s-a desfășurat între 3 și 9 sep- 
tembrie a.c., România a fost prezentă 
cu filmul „Lumină în întuneric" 

al regizorului Paul Cojocaru. 


Astea nu-s basme! 


Galaţi. Eu nu am ajuns cineva, 
dar am ajuns om şi suport cu greu, 
pe acei tineri care spun despre acei 
ani că-s basme. Am dus viaţa de copil 
în pătura celor exploataţi, am văzut 
schimbarea vieţii noastre de la greu 
spre bine, ca din tranșee, ca un sol- 
dat simplu, Se spune că Mihai Ro- 
man luptă în "46 ca un comisar pri- 
ceput. Ce-ar fi să lupte şi în 1947, 
anul foametei, dar și anul în care 
a fost proclamată Republica? După 
părerea mea cred că foametea la 
oraș nu a fost descrisă în nicio pagi- 
nă cinematografică, iar aici, în Ţara 
de Jos, ea.a făcut adevărate ravagii...“ 


CONSTANȚA D. 
Galaţi 


din cele mai neaoșe, 
— Eu mi-s Gavino Puddu — zice 
simpaticul actor italian. 


— Plătit-ai polița? — întreabă sta- 
rul Monica Vitti. 

— Nu. 

— Uitat-ai? 

— Dispărut-au baniil 


— Fost-ai? 

— Fost-am? 

No, că nu mere, credeţi-ne, căci 
mîine, poimfine o să-l punem pe 
Fernandel să glăsuiască pre marseieza 
lui Sucă şi a lui Nea Mărin! 


Rodica LIPATTI 


4 telèeveniment 


Ca mine 
sauca dumneata 


Coproductia 

nu ţine seama 
că Balzac lucra 
16 ore pe zi 


Cei care şi-au bătut multă, mul- 

tă vreme capul cum să realizeze 

„Marea dragoste a lui Balzac“ 

pe micul ecran, oameni francezi 

şi oameni polonezi de bună sea- 

mă — căci, după cum se ştie, 
scriitorul de mare succes, mai cu seamă la doam- 
ne,aavut ca amor al amorurilor sale o polo- 
neză, celebra doamnă Hanska, amor realmente 
minunat şi deșiranț, întins pe mulți ani, tocmai 
bun pentru un serial cu multe episoade — au 
plecat de la o idee surprinzătoare: 

Se ştie, de pildă, că Balzac se proclama (și 
era!) un sclav al scrisului; se știe, de pildă, că 
Balzac lucra cîte, 16 ore pe zi și în celelalte 
opt, dacă nu punea capul pe pernă, benche- 
tuja, flirta, îşi făcea de cap şi cunoștea astfel 
noi aspecte ale vieții; se mai știe că, în afara 
credinței sale nesmintite în geniul său, acest 
bărbat avea și geniu, nu numai cheltuieli exor- 
bitante, nu numai datorii enorme, nu numai 
creditori care-l urmăreau cu poliția; se mai 
știe că avînd indiscutabil geniu, omul acesta 
avea obsesii, nebunii, o seamă de mari şi multe 
frumuseți ale spiritului — pe care oamenii 
din jur le numeau șile mai numesc nuo dată 
țăcăneli sau aiureli — cu care scriitorul a in- 
trat în legendă ca unul dintre cele mai fasci- 
nante personaje ale literaturii, de care azi ni- 
meni, dacă are cît de cît pudoare și bun simț, 
nu mai ride, cum nu se mai ride azi timpeşte 
de Don Quijote. Balzac era un posedat, un 
colos, un personaj extra-ordinar, în afara or- 
dinii normale sau — cum l-a caracterizat ne- 
muritor Baudelaire — „personajul cel mai ciu- 
dat, cel mai nostim, cel mai interesant şi cel 
mai vanitos dintre personajele comediei u- 
mane, originalul la fel de insuportabil în viață 
pe cît de încîntător în scrierile sale, copilul 
grăsun, umflat de geniu şi de vanitate"... 

Acceptabila coproducție franco-poloneză face 
abstracție de multe din cele ce se știu și pleacă 
de la ideea surprinzătoare că Balzac nu lucra 
16 ore pe zi. Sau — dacă lucra — asta nu ne 
interesează-pe noi telespectatorii, căci așa ce- 
va nu se poate filma şi chiar dacă s-ar filma nici 
n-ar fi interesant — ceea ce așa și e, să recu- 
noaștem... Coproducția pune deci accentul pe 
orele în care Balzac nu scria, ci flirta, iubea, se 
îndrăgostea rapid căzînd săgetat de frumuse- 
tea doamnei Hanska. Coproducția nu vede în 
Balzac un geniu, un obsedat al scrisului și deci 
al vieţii, un posedat, un sclav al condeiului său, 
un monstru, un personaj enorm al „Comediei 
umane”, cel mai fantastic personaj al ei, ñe- 
bunul care clama că ceea ce n-a făcut Napo- 
leon cu spada va face el cu cuvintul. Nu. Toate 
aceste enormități sînt străine de „Marea dra- 
goste a lui Balzac“, Coproducția face din Bal- 
zac un om normal, deștept, bonom, grăsuliu, 
mai mult simpatic decît fără-de-pereche, un 
om ca mine, ca dumneata, căci şi noi ne-am pū- 
tea îndrăgosti mortal de o doamnă frumoasă 
care ne scrie de departe, dar nu într-atit ca să 
nu ne mai alerge ochii şi după ducesa de Vis- 
conti... E rezonabil. Un amor ca toate amoru- 
rile. 

¿Dar n-o să murim noi din astal 


BELPHEGOR 


privind o privire 


Televiziunea ncastiă nu iubește 

jocurile. Mai exact, nu iubeşte 

curile culturii. Lipsesc coneursu- 

rile spirituale (din toate punctele de 

vedere) lipsesc întrebările pentru 

dobîndirea de performanţe și recor- 

duri pe terenul agerimii, informaţiei sau puterii de 

a judeca rapid. Rezultatele jocurilor de noroc, 

Proncexpresul sînt comunicate prompt şi indi- 

rect, dar sîntem privaţi de taina și tensiunea jocu- 
rilor, cum să le zic?... de ne-noroc. 

E păcat. Cu atît mai mult cu cit, mai demult, 
forțele audio-vizuale reușiseră să promoveze cî- 
teva asemenea competiţii, cu succes, „Cine ştie, 
cîștigă“ a atras, un timp, în fața aparatelor de ra- 
dio cam tot atîția auditori cît meciurile de fotb 
de pe 23 August. Pe urmă, din pricina uzurii 
cursul acesta nu ne-a mai spus nimic, începîn 
ne plictisi, dar tocirea era inevitabilă şi sînt încre- 


E departe ziua 
cînd ne vom grăbi 
să ajungem la televizor 
ca să nu pierdem 
finala filozofilor 


4 
dințat că, lăsat în pace (să-şi revină...) vreo cinci 
ani, „Cine ştie“ (la un alt punct al spiralei) va re- 
veni pe afiş, așa cum și pe baza acelorași legi ale 
ciclurilor care vor așeza, din nou în vitrine, hai- 
nele cu reverul îngust sau pantofii ascuţiţi. La rîn 
du-i, TV a organizat — pe acest stadion al tetutor 
înfrunțărilor, care este (sau ar trebui să fie) „mi- 
cul ecran“ — binecunoscuta „Stea fâră nume“, 
Animată excelent de Dan Deșliu — acest Ţopescu 
al meciurilor de artă — „Steaua“ ne-a chemat la 
începuturi, ne mai cheamă şi astăzi, dar pe de o 
parte uniformitatea emisiunii (ştim că vom asista 
Ja un examen de cînt și cîntăreți) iar pe de altă 
parte solitudinea astrului te îndeamnă stăruitor 
să cauţi pe bolta pauperă a televiziunii scinteieri 


Un arbitru al meciurilor muzicale 
(Dan Deșiiu) 


Unde-i jocul? 


complementare. Zadarnică explorare: cerul TV- 
ului bucureştean nu este prielnic stelelor. 

Or, cerul acesta nemobilat ar trebui să fie reor- 
ganizat serios. Poate — cine, știe? O nouă organi- 
zare a ideilor ?... Dacă deschid ziarul şi citesc ru- 
brica de sport, la capitolul „unde mergem astăzi“? 
întîlnesc cel puţin zece meciuri, virtual crîncene, 
de fotbal şi baschet, de tenis şi polo de apă. Des- 
chizind jurnalul la capitolul TV, aş dori să în- 
tilnesc zece derby-uri ale inteligenţei. 

Responsabilii postului din Calea Dorobanţi sînt 
prea competenţi şi umblaţi pentru ca, în aceste 
rincuri, să tipărim în folosul lor o listă de jocuri 

osibile. De altfel imaginația umană, care a pus la 
indemina picioarelor și' mîinii nenumărate exer- 
ciţii, a inventat şi inventează la nesfîrșit exerciţii 


— şi încă mult mai dificile — pentru practicarea . 


imaginaţiei: cine împarte parte-și face. 

ă jocuri pentru campionii cunoașterii şi 
ei culturale. Participanţii şînt ciuruiţi de 
întrebări referitoare la cele mai diferite domenii, 
de la folosirea matematicii şi de la istorie, la pic- 
tură și geografie. Există jocuri pentru campionii 
spiritului de observaţie și deducție: cinci concurenți 
sînt puși în situația de a dezlega o enigmă poli+ 
ţistă: cine-i criminalul? Există, de asemeni, jocuri 
sofisticate, chinuitoare şi eventual diabolice : cite- 
va cupluri (soț — soţie) sînt-așezate la o masă 
lungă. Animatorul pune o întrebare soțului, o îns 
trebare de viață: ce părere are despre cartea, 
individul, fenomenul cutare, sau ce ar face în îm- 
prejurarea cutare. O întrebare oarecare. Apoi so- 
tul răspunde, însă soţia nu poate auzi răspunsul, 
După care soția respectivă trebuie să răspundă 
la aceeași întrebare. Va răspunde la fel? Atunci 
perechea a cîştigat un punct. Și. în plus, a dovedit 
că partenerii se cunosc între ei, avînd reacţii co- 
mune, Va răspunde altfel? Atunci perechea pier- 
de un punct şi uneori — așa cum mi-a fost dat 
să văd pe un mic ecran new-yorkez — se ceartă la 
cuțite, după principiul „tu nu m-ai înțeles nicio- 
dată!“ Să recomandăm jocul sus pomenit? Să nu-l 
recomandăm? Greu de judecat. 

Să recomandăm, în schimb, cu mare convingere, 
principiul concursurilor. de gîndire, încredințaţi 
fiind că la capătul primului sezon competițional, 
televiziunea va lansa, din necunoscut, o generaţie 
întreagă ce Năstași al creierului și Dobrini ai in- 
tuițiilor fără greș, lar noi, ne vom grăbi să ajungem 
la televizor ca să nu pierdem finala filozofilor... 


Al. MIRODAN 

Li n zori 
Mult e dulce şi frumoasă... 
(Floarea din grădină) 


DE E ee Te e e e 


Cinematograful nu este 
o,„întreprindere“ ju- 
dețeană. Este drept, 
există peste tot în 
țară întreprinderi ci- 
= nematografice jude- 
tene, spectatori de film (vezi şi 
„Curierul”) sînt pretutindeni, se 
nasc și în provincie actori de film 
(dar nu-i prea descoperă nimeni), 
se nasc 'și în provincie cineaști (și 
încă ce cineaști amatori , pe Ja cine- 
cluburile din Timişoara, de la Oţelul 
Roșu, din Suceava...), dar producția 
de filme rămîne concentrată la 
„centru“, Televiziunea, în schimb, 
care este cîteodată film, care 
este cîteodată teatru, care este 
cîteodată cu totul altceva, și care 
nu este (sau nu trebuie să fie) nicio- 
dată numai film, sau numai teatru, 
sau numai „cu totul altceva”, pentru 
că este (sau trebuie să fie), mereu, 
televiziune, televiziunea, deci, chiar 
dacă şi ea are un unic „centru“, este 
şi trebuie să fie, şi o „întreprindere” 
judeţeană. Nu mă gindesc la carele 
de reportaj care pot produce spec- 
tacol de televiziune în felurite Jocuri 
din țară, nu mă gîndesc nici la rețeaua 
de relee care face doar cu cîteva 
sirme mai mult decit milioane 
de caravane cinematografice cu 
acţiune simultană și neîntreruptă... 
La altceva mă gindesc, mă gîndesc 
cît de important este pentru micile 
ecrane să cuprindă în obiectiv 
țara, cu oamenii și locurile ei... 
lată de ce, în rîndurile de faţă. mi-am 
propus a vorbi despre județe, chiar 
dacă cinematograful (şi implicit re- 
vista „Cinema") nu este o „întreprin- 
dere" judeţeană, 
Într-unul din telesfirșiturile de 


filmul studenţesc 
ESI DES, SN FOUR 


La sfîrşitul primăve- 

rii Peara i sadna 

Festivalului Național a 

nema studenților din insti- 
tutele de artă, am vš- 

zut un film de scurt-me- 

traj (11 minute), dupăo schiţă de D.R. 
Popescu, „Soldatul necunoscut“, Fil- 
mul se chema „Crepuscul“ și era sem- 
nat de D. Seceleanu, student în anul 
Il regie al cursului special post-uni- 
versitar, D, Seceleanu a primit titlul 
de laureat şi premiul pentru regie. 
Cred că proaspătul premiat a im- 
presionat juriul printr-o calitate din 
ce în ce mai rară: discreţia, transmi- 
terea directă a emoţiei fără dorinţa 
de a demonstra spectatoruluisu perio- 
ritatea regizorului, demonstraţia a- 
ceasta fiind cu atît mai supărătoare 
cu cît ea este făcută de cele mai mul- 
te ori în dezavantajul mesajului, care 
— astfel — trece pe planul doi, de- 

veniind-un. simplu pretext. 

În schița lui D.R. Popescu, un grup 


“de copii care se joacă într-un zăvoi 


descoperă un soldat pe care ei îl 
cred adormit și care în realitate îşi 
doarme somnul de veci. Copiii vor 
să-l trezească, să-l aducă în jocul Tor, 


Duminica, pe drumurile țării, avem 
simţim „ca acasă“ 


toate şansele să ne 


săptămînă ale varii, pe care ne pregă- 
tim s-o conducem, mai bronzați, 
spre anotimpul tot mai cuprinzător 
al amintirilor, într-o duminică de 
vară, deci, la ora „albumelor“ póst- 
meridiane, realizatorii micului ecran 
au încercat o formulă inedită: au 
întocmit obișnuita emisiune recrea- 
tivă care preceda, îndeobște, tribu- 
laţiile lui Doug și Tony printre stră- 
moşi şi urmaşi, „cu forţele locale“ 
(cum se spune) ale unui județ. Pen- 


tru început au ales, dacă nu mă înşel, 
Bacăul, desfăşurîndu-și episoadele al- 
bumului printre oamenii și spaţiile 
dintre Valea Trotușului şi Valea 
Bistriţei. Sigur, o astfel de inițiativă 
este puținte! riscantă. O emisiune 
duminicală găsește într-un anume fel 
pregătită receptivitatea privitorului. 
Dar cred că astfel de riscuri merită 
să fie asumate. 

Am ascultat cu acel prilej, şi cu 
altele următoare, gîndurile oameni- 


(după „Revue Danoise") 


dapsează o horă imprejurul soldatul- 
lui nemișcat și în ntirziu, intuiesc 
că ostaşul nu doar: t 
ceva tainic acolo, în 


cea margine de 


„Aţi văzut pînă acum vreun film 


realizat de studenții de la I.A.T.C.? 


pădure. Şi fiindcă timpul de joacă a 
trecut, ei vor trebui să se întoarcă 
acasă, nu înainte de a-l acoperi pe 
soldat cu flori, 


ACEI E DATEI A 
Un film care poate îi prezentat nu numai la școală 


lor care au schimbat şi schimbă 
mereu fața locurilor. Am văzut cu 
acel prilej fața locurilor, cu izvoarele 
ei de frumuseţe, unele moștenite 
de talentul și priceperea unor moși- 
strămoşi, altele făurite de tezaurul 
de gînd al contemporanilor. Bacăul, 
atunci, la început, și alte judeţe ale 
țării, au adus pe micile ecrane — la 
ora după amiezelor duminicale, 
atunci cînd receptivitatea specta- 
torului este profilată pe o lungime de 
undă „cantantă“ și „amuzantă“, voci 
şi melodii noi, actori și texte satirice 
(da, texte satiricel) cu un abur de 
prospeţime, interpreţi de muzică 
ușoară mai puțin rodaţi, în peisaje, 
adesea, de o frumusețe ea însăşi 
captivantă, 

„Experienţele” de pînă acum nu 
se poate spune că au reprezentat, 
neapărat, niște succese. Riscurile per- 


„sistă ; un „album duminica!” nu este 


nici „teleenciclo *, nici „drumuri 
prin istorie“, nici „vetre folclorice" 
(chiar dacă poate avea din toate cîte 
puţin, şi chiar din „La volan“ sau 
„Căminul”): este un „album dumi- 


nical“ «şi reclamă structuri de spec-` 


tacol, 3 
important însă e faptul că realiza- 
torii de televiziune şi-au dat seama că 


au mari datorii neîmplinite faţă de - 


județele ţării. Faţă de oameni şi 
locuri, față de atîtea şi atîtea talente 
de circulație încă restrinsă sau pur 
şi simplu nedescoperite. O dată fă- 
cută această descoperire, emulația 
va constitui, mai mult decît sigur, un 
„ferment de calitate”, Duminicile 
după amiaza, pe drumurile ţării, 
avem toate șansele să ne simţim, cum 
se spune, „ca acasă”... 


Călin CĂLIMAN 


Acel ostaş adormit -reprezintă, 
poate pentru copii, pe tatăl sau fra- 
tele lor, plecat — poate pentru tot- 
deauna:— la război, tată sau frate 
despre care ei nu știu altceva decît 
că e dus să-i apere... Gestul e cu 
atit mai emoţionant și, cum spuneam, 
meritul lui D. Seceleanu este acela de 
a ne fi transmis un sentiment nealam- 
bicat, dar şi de a fi reuşit să pătrundă 
în mentalitatea copiilor, nefalsificînd-o 
prin necunoaștere sau mimare, 

Operatorul, Radu Ștefănescu, ab- 
solvent al LA.T.C. din anul 1972, 
a înţeles intenţiile regizorului şi s-a 
apropiat cu aparatul de copii, firesc, 
astfel încît joaca lor să nu fie nici o 
clipă pozată; peisajul filmat de Radu 
Ștefănescu, neîncorsetat în nu știu 
ce legi stricte —şi voit vizibile de 
compoziție —e peisajul românesc 
al satului, cu attt mai frumos cu cit 
este exact: acela care stăruie în amin- 
tirile copilăriei. noastre... 

Un film frumos, fiindcă e sincer: 


acesta e copilul de la ţară şi acesta e. 


Soldatul necunoscut, căzut ta datorie 
pentru ca plozii din satul lui să se 
poată juca în pace, 

De aceea filmul nu este numai fru- 
mos. El este şi sincer, şi o promisiune 


pe care ostașul D. Seceleanu, sin 


tem convinși, o va respecta. 
G. RADU 


TUDOR VORNICU: 


Emisiuni 
care 
să placă 


„Interviul 
este cel mai complicat 
gen gazetăresci“ 


nu a învățat 
să înoate 
făcînd ` 
teorie pe uscat 


— Din capul lo- 
cului vă rog să 
precizaţi întrebă- 
rile la care n-aţi 
dori să răspundeți 
în acest interviu. 


— Răspund la toate întrebările! 


— Dacă vă pun întrebări la 
care, răspunzind, va trebui să vă 
lăudaţi ? 


— Nu-ţi bate capul, nu mă laud. 


— Faptul că răspundeți la în- 
trebările acestui interviu, ştiţi 
bine, nu mi se datorează, De ce nu 
Vă place să dați interviuri? 


=— Pentru că sînt convins că 
interviul este cel mai dificil, cel 
mai complicat gen gazetăresc, 
Atit pentru omul care întreabă, 
cît şi pentru cel care răspunde. 


telereporterii noştri 


Di 

— În ceea ce mă priveşte, e 
rîndul meu să vă rogsănuvă 
faceţi griji. Ce înseamnă „compli- 


cat“ pentru „omul care întreabă“? 


— Cel mai „complicat“ este ca 
„omul care întreabă“ să fie cît 
mai concis şi să primească răspu- 
suri pe cît de concise, pe atît de 
interesante. „Omul care întreabă“ 
se va pune cu atît mai mult în evi- 
dență cu cît va ști să stea mai mult 
înumbră — dar fără să-l uite dum- 
nezeu acolo — cedind primul loc 
interlocutorului, problemelor şi 
ideilor pe care acesta le expune, 
Treaba asta presupune, dacă vreţi, 
o documentare, o pregătire foar- 
te serioasă şi o severă concen- 
trare. 


es: pentru „omul care răs- 


unde“? 


— Pentru „omul care răspunde“, 
interviul presupune o mare sin- 
ceritate şi o mare cantitate de 
modestie, Problema pentru repor- 
ter este de a ști să-şi aleagă inter- 
locutorul, de a şti să-l pună în 
acea stare de sinceritate, fără de 
care interviul nu e interviu. 


— Ştiu că în redacţia în care 
lucraţi, printre altele, cuvin- 
tul de ordine cel mai des auzit 
este „profesionalism“, „profesio- 
nalism“ şi lar „profesionalism“. 
Ce vrea să însemne asta? 


— Vrea să însemne că televi- 
ziunea se înyață făcînd televiziu- 
ne, cu o pasiune totală, cu o dă- 
'rulre totală, Indiferent de pre- 
gătirea cu care vine din şcoală, 
din presă sau din altă parte, in- 
diferent de domeniul în care lu- 
crează, fie că e vorba de „pedac- 
tor, de regizor sau de scenograf, 
fie că e vorba de operator, de 
sunetist sau de electrician, un om 
dë televiziune se creează, dobin- 
deşte cunoștințele profesionale 
necesare în cinci, şase sau chiar 
șapte ani. lar pentru a face emi- 
siuni fără defecte, atît din punct 
de vedere al imaginii, cît și al 
părţii vorbite, realizatorul trebuie 
să-și pună în joc tot prestigiul şi 
toată priceperea sa. În general, 
teles pectatorul nu-şi dă seama de 
defectele unor emisiuni. O emi- 
siune poate să-i placă, poate să-l 
intereseze, sau să nu-i placă, să 
nu-l intereseze. Dar gafele, gre- 
şelile de construcție, de organi- 
zarea unei emisiuni ţin de pre- 
gătirea profesională, Şi de mul- 
te ori idei excelente sînt ucise 
în emisiuni apoase, terne, cenu- 
şii, tocmai din lipsă de profesio- 
nalism. 


Baci lucrurile stau așa, 


cum rămîne cu încrederea în a- 
firmarea tinerilor realizatori? 


— Eu cred că un copil, un tî- 
năr, un om n-o să învețe să înoa- 


te făcînd teorii pe uscat. Eu 
în tinerețe am făcut sport şi 
pe atunci înotul se învăța arun- 
cîndu-l pe om direct în apă. În 
ceea ce mă privește, am aruncat 
cîţiva tineri sau oameni noi ve- 
niţi în televiziune, direct în apă. 
Niciunul nu s-a înecat. Adevă- 
rat, eram pe aproape. Să nu-mi 
cereți nume, nu vreau să mă laud. 
Serios vorbind, cred că în tele- 
viziune, ca și în alte domenii, un 
om se poate afirma numai dacă 
e trimis în linia întti, din primul 
moment. Numai aşa va reuși să 
suporte șocul şi să înveţe din e- 
şecuri, Noii veniţi, cărora le-a 
trebuit o jumătate de an pînă 
să se apuce să facă o emisiune, 
“și dacă au avut un eșec, le-a tre- 
buit altă jumătate de an ca să-şi 
revină, ei bine, aceşti oameni 
n-au reuşit să se impună, Televi- 
ziunea nu le-a spus nimic şi nici 
ei n-au reușit să-i dea sau să-i 
spună ceva, 
TE a CEPE PE E SN 
— Ce e esenţial pentru reu- 
şita unei emisiuni? 


Spiritul de echipă. Oamenii de 
televiziune care lucrează mai mult 
timp împreună, care ştiu să se 
completeze, care se cunosc și-și 
cunosc posibilitățile și limitele, 
se ceartă, se urăsc, se împacă, au 
încredere unii în alții, discută şi 
realmente creează împreună, a- 
jung la un moment dat să-și for- 
meze un limbaj al muncii lor co- 
mune, de o importanță covir= 
șitoare în realizarea şi succesul 
unei emisiuni, Alexandru Bocă- 
neț a reușit, el în primul rînd, aju= 
tat și de noi ceilalți, uneori fă- 
cînd sacrificii în favoarea lui, să-și 
formeze o echipă de televiziune. 
Emisiunile lui sînt cea mai bună 
dovadă, televiziunea de calitate 
se poate face doar în echipă. Bo- 
căneț nu e doar Bocăneţ, este 
echipa Bocăneţ, Asta înseamnă și 
fantezia nesecată a scenografei 
Doina Levinţa și miile de ore de 
muzică ascultate de Ovidiu Du- 
mitru și care, împreună cu Ro- 
meo Chelaru, alcătuiesc benzile 
pentru  baletele imaginate de 
Cornel Patrichi şi, la rîndul lor, 
ei toți, se pun de acord cu George 
Grigorescu, omul imaginii și al 
luminii, Asta face ca munca lor 
foarte susținută, continuă și de 
loc simplă sau ușoară, săse mate- 
rializeze în emisiuni excelente. 
lată de ce actori și cîntăreți din- 
tre cei mai buni acceptă să apară 
în emisiunile lor. Pentru că echi- 
pa Bocăneț mai înseamnă şi An- 
da Călugăreanu, și Mihaela Mihai, 
şi Rodica Tapalagă, și Florin Pier- 
sic, și Dem Rădulescu, și Mihai 
Fotino, şi Ștefan Tapalagă... 


MEEA CPE POETA 
— Credeţi că numai absența 
„spiritului de echipă“ face ca 


multe alte emisiuni de varietăți,- 


O experlență că 


Experienţă unică pentru pensionarii Departamentului de cerce- 
tări asupra comportării animalelor de pe lîngă Universitatea statului 
Georgia (SUA) în majoritate maimuțe și maimuțoi trăind cu nostalgia 


junglei. 


upă ce |i s-a oferit posibilitatea să urmărească o vreme pro- 


gramele de televiziune, cimpanzeii au manifestat un viu interes pen- 
tru scenele cu bătăi și încăierări, în timp ce gorilele, mai urbane, au 
înclinat spre discuţiile lungi şi spre emisiunile muzicale! 


> 


transmise în zile şi la ore de ma- 
ximă audienţă, să nu placă şi să 
nu mulțumească toate categoriile 
de telespectatori? 


— Succesul sau insuccesul unei 
emisiuni de varietăți depinde în 
aceeaşi măsură de realizatori ca 
şi de telespectatori, Și am con- 
vingerea că într-o zi vom găsi for- 
mula de emisiune care să placă 
tuturor telespectatorilor. 


— Nu 


— Ba eu cred. Pentru că avem 
compozitori foarte buni, cîntă- 
reţi buni, cîntărețe excelente şi 
interpreți de comedie cu totul și 
cu totul remarcabili. 


cred că veţi izbuti! 


— Atunci, care-i problema? 


— Concepţia emisiunii. Și as- 
ta depinde în primul rînd de ca- 
litatea textelor umoristice din 
emisiunile de varietăți. Textele, 
scheciurile critice, satirice, care 
să amuze, să biciuiască, să zguduie 
sînt puţine și după ce că sînt pu- 
ţine, mai sînt şi slabe.,Ni sa repro- 
șează adeseori că nu apelăm la 
scriitorii consacraţi de literatura 
satirică. Nu-i adevărat. Am ape- 
lat adescori la remarcabile pagini 
satirice, semnate de Teodor Ma- 
zilu, Aurel Baranga sau lon Bă- 
ieşu, de un haz irezistibil la lec- 
tură, dar care n-au avut succesul 
pe care-l scontam, Pentru că 
televiziunea e totuşi o creație 
colectivă care înseamnă punere 
în scenă, interpretare, imagine, 
Vreau să spun că pentru tele- 
viziune e nevoie de texte care 
să țină seama de toți factorii pe 
care-i implică, O emisiune de 
varietăți premiată la Montreux 
avea pe generic nu mai puţin de 
zece scenariști, autori de scheciuri 
şi de gaguri, care lucraseră îm pre- 
ună cîteva luni de zile. Şi nu spun 
toate acestea ca să scuz produc- 
ţiile noastre slabe, unele dintre 
ele aflate cu mult sub ștachetailu- 
ziilor noastre. Ne străduim și noi 
să ne apropiem un grup de scrii 
tori și autori de texte care să 
scrie pentru televiziune. Am con- 
vingerea că vom reuşi într-o zi. 

— cr spune despre dvs, că 
sînteţi în televiziune 25 de ore 
din 24, Cind începe și cînd se 
sfirşeşte ziua dvs. de lucru? 


— Eu n-aș putea spune, și asta 
de mulți ani, că ziua mea de lu- 
cru începe sau se sfîrșește, Eu 
cred, și nu numai pentru mine, 
ci pentru orice teleast, dacă eu 
pot fi trecut în categoria teleaș- 
tilor, că nu există zi de muncă. 
Chiar dacă nu sînt în televiziune, 
chiar şi atunci cînd vorbesc cu 
oameni care n-au de-a face cu 
televiziunea, rămîn totuși în te- 
leviziune, în preocupările ei, mă 
frămîntă ceea ce am putea face 
mai bine, ceea ce trebuie să fa- 
cem și mai bine. Asta nu înseamnă 
că uneori nu mă întreb cît timp 
echipa redacției de varietăți va 
reuși să-și păstreze, să-şi menţi- 
nă tinerețea, energia, entuzias- 
mul, ca să ajungă să realizeze tot 
ceea ce-și propune, nu în 25, ci 
numai în 24 de ore? 


—Cit 


— Asta mă întreb și eu. 
N. C. MUNTEANU 


Am ridicat mănușa... sînt în gardă! 


„Studiourile TV cuprind 
mulți individualiști neîn- 
nem du plecaţi care au învățat 
să se adapteze muncii 
de echipă, baza în- 
= tregii activități la te- 
leviziune... Ei știu că fără coordonarea 
străduinţelor unor oameni aparţi- 
nînd tuturor sectoarelor studioului, 
pe ecran nu ar apărea nici o ima- 
gine ... Imaginea este produsul finit al 
efortului unei echipe, produs care 
dispare de îndată ce a fost efectuat...“ 
Fraze de acest gen pot fi citite de 
obicei în primele pagini ale puţi- 
nelor cărți despre televiziune apă- 
rute pînă acum pe mapamond; 
Penuria de astfel de lucrări, care să 
ocolească termenii tehnici, expri- 
mîndu-se pe înţelesul tuturor, moti- 
vează părerile deformate pe care 
mulți telespectatori le au despre 
„bucătăria internă” a studiourilor; 
motivează uneori și neputința con- 
ducerilor televiziunilor de a îmbună- 
tăți, cantitativ și mai ales calitativ, 
corpul realizatorilor, reporterilor, 
prezentatorilor, comentatorilor etc, 
La noi, această meserie se învață 
deocamdată dih mers, pe furate, 
bazîndu-se mai mult pe intuiţie, decît 
pe ceea ce ar trebui să se înveţe de 
la cei cu mai multă experienţă în 
acest domeniu, 


„În televiziunea sportivă, se recu-. 


noaște că majoritatea competițiilor 
apar mai „îmbogăţite“ în timpul trans- 
misiei decît pe stadion. Camera TV 
a descoperit latura psihologică a 
sportului şi ne oferă posibilitatea de 
a pătrunde în;tumea interioară a 
celor care creează spectacolul spor- 
tiv: încurajarea și disprețul, provo- 
carea și insuccesul, factorii biologici 
şi psihologici; contactul corpurilor; 
durerea urmată de necaz sau teamă; 
eşecul sau posibilitățile de eșec; 
probabilitatea sau realitatea umilin- 
tei, spectre care urmăresc şi pe 
sportivi și pe antrenori, 

Exprimarea emoţiilor este con- 
tagioasă la spectatori și telespecta- 
tori. Totul se petrece în fața ochilor 
atenţi ai mulţimii. Prieteni, coechi- 
pieri, antren rude, adversari, 
ziarişti sportivi și suporteri urmă- 
resc fiecare mișcare și cele mai mari 
performanțe se realizează — între- 
buințind un termen cinematografic 
— la lumina reflectoarelor. 

Primind amabila invitaţie a revis- 
tei „Cinema“ de a dezvălui ceea ce 
nu se vede întotdeauna la lumina 


Împreună cu toată familia 


ee Y ee 
i faţa nevăzută”a' telesportului 


Am văzut în sport 


mai mult decit victoria mușchilor, 


Am văzut lecţii de viată 


reflectoarelor, voi încerca să vă 


conving că trebuie să priviţi cu mai 
multă atenție „în planul secundar“, 


acolo unde dispare dorința de a 
învinge cu orice preţ, pasiunea 
oarbă, admirația greşit înţeleasă 


Ce mai face 


În fiecare an, un celebru dirijor e 
invitat să conducă un concert la Basi- 
lica'San Pietro din Roma. Anul acesta 
privilegiul i-a revenit lui Leonard 
Bernstein. Profesorul orelor noas- 
tre de muzică de la televiziune, cu- 
noscut în întreaga lume ca pianist, 
compozitor, dirijor şi chiar, da, ca 
actor care interpretează partiturile 
muzicale ca pe un rol, va dirija cu 
această ocazie messa „Magnificat” 
de Bach şi compoziţia proprie 
„Psalmurile Chichester“. 

Nu este pentru prima oară cînd 
Bernsteln dirijează în italia. Din 


față de o echipă, teama de înfrîngere, 
şi sportul apare nu numâi ca o lume 
fizică cu rupere de oase şi, muşchi, 
cum mulți gîndesc că este, În ceea 
ce mă priveşte, în ultimii 20 de ani, 
am văzut în sport mai mult decit 
mușchi și sînge, Am văzut inimă și 
suflet, minte şi caracter. Am _văzut 
unele dintre cele mai importante 
lecţii de viață, 
i 
Riscuri 

PAROLE e ARON NE 

Accept dialogul care mi se propune 
cu speranța că experiența de vechi 
primitor de scrisori, mai mult sau 
mai puțin amabile, mă va ajuta să-i 
fac a înţelege pe cei interesați că 
telesportul nu este o treabă chiar 
atît de simplă precum s-ar putea să 
pară, Oameni foarte diferiţi contri- 
buie la realizarea emisiunilor spor= 
tive din studio sau a transmisiilor 
de pe stadioane: pilonişti, electri- 
cieni, şefi de producție, sunetiști, 
operatori, ingineri tehnicieni elec- 
tronişti, regizori. Felul în care fie- 
care îşi face datoria îi afectează pe 
toți, cu toate că pentru telespecta- 
tor, în mod eronat, cel pe care îl 
vede sau îl aude, reprezintă „tele- 
viziunea“, Voi încerca să vă descriu 
munca acestor oameni, ale căror 
eforturi combinate creează televiziu- 
nea sportivă, 


Îmi dau seama de multiplele ris- 
curi ale acestei întreprinderi. A 
scrie despre aspectele mai puţin 
cunoscute ale activității realizato- 
rilor emisiunilor sportive de tele- 
viziune înseamnă a te încumeta să 
intri într-un dialog permanent (și nu 
întotdeauna deschis) atît cu telespec- 
tatorii — cititori ai acestor pagini 
galbene — care vor dori să cunoască 
amănunte despre cei pe care îi 
văd sau îi aud deseori în casele lor, 
cît şi cu telecronicarii (belph&gori- 
zaţi sau nu),cu colegii de breaslă sau 
cu cei care își vor închipui în tot 
momentul că vrei să baţi şaua ca să 
priceapă... Deci am ridicat mănușa. 
Sînt în gardă! 


Cristian ȚOPESCU 


Bernstein? 


1953, cînd a condus orchestra Sca- 
lei din Milano în „Medeea“ interpre- 
tată de Maria Callas, Bernstein a 
făcut un turneu italian în fiecare an. 
Muzician -maâltilateral, animator al 
vieții muzicale americane, el a fost 
descris de către Igor Stravinski ast- 
fel: „Nu m-ar mira să aud că Bern- 
stein dirijează mai multe concerte 
la aceeaşi oră, trecînd de pe un po- 
dium pe altul în fața mai multor 
orchestre. Sigur este că viaţa artis- 
tică newyorkeză ar fi foarte searbădă 
fără el." 


41 


actorii 
noștri 


Fișă personală 


POPI PIETEI EE AAN ETS A SITE DENSĂ 


"Fory Etterle s-a născut la 24 mal 1907 la Ploieşti, 

e 926; absolvă liceul. Oscilează între pasiunea penru 
muzică (a luat lecții de pian, vioară şi chitară), pasiunea 
peniru teatru (era nelipsit de la toate spectacolele, sus, 
la «cucurigu», ca orice licean) şi pasiunea pentru mare. 
pons îs devină ofițer da marină: Părinţii hotărăsc să facă 

reptul, 

O 1926—1929 urmează, în paralel, cuisurile Facultăţii 
de Drept și ale Conservatorului de Artă Dramatică. Remar- 
cat şi foarte apreciat de Lucia Sturza-Bulandra, începe să 
joace încă din anul |, z h 

@ 1926—37: Joacă la teatrul Companiel Bulandra Ince- 
pind cu-«un crupiem pină la ducele de Tom şi Toxls 
din «Don Carlos», da la moș Ștefan (avea 21 de ani) în 
«Goana după, dragoste» la lonel din «Domnişoara 
Nastasia» 

9 1934-4935: stagiune la «Teatrul Vesel». Patru roluri, 
1936: vara, joacă cu Tănase la «Cărăbuş», 
1937—1938: stagiune la «Teatrul Muncitoresc», Cinel 

roluri, - o 

„© 1538-1940: joacă la teatrul «Comedian Smerdiakov 
‘In «Fratii Karamazow, dar și logodnicul în «Un băiat 
iubește o fată» Bătrinul Mohr în «Hoţii», dar și tinărui 
Intrigant în «Păianienul». + M 

Tinărul actor Fory Etterle trece de pa o scenă pe 
alta, - dintr-un rol în altul cu aceeaşi dezinvoltură, 


ucikm  tipograful în «Pentru fericirea poporului», bu- 
fonul în «A 12-a noapte» şi omul cu şuba în «Omul cu 
arma»; Jack melancolicul în «Cum vă place» și Hamlet, 
ceasornicarul în «Cui | se supune vremea» şi Don Car- 
tos și Filip în «Don Carlos», Kutuzov în «Război și pace» 
şi Dr. Oppenheimer în «Cazul Oppenheimer», Edgar în 
el e morții» şi Monsieur Dupic în «Un fluture pe 

mpm x 

În film, începînd cu spionul îneViata învinge» (1950) 
şi sfirşind cu senatorul Varga din «Conspirația» şi 
«Departe de Tipperary, 30 de roluri nu mai puţin variate. 
Procuror în «Nepoţii gornistului» şi chiabur în «Desfăşu- 
Tarea», diplomat în «Soldati fără şi escroc în 
«Portretul unui necunoscut», impărat în «Harap 
Alb» şi părintele Potra în «Străinul», etc., etc. etc. 

Paralel (toată cariera lul Fory Etterle înseamnă o uriașă 
activitate In paralel), co cu studiourile de radio şi 
televiziune, nu numai în emisiunile de teatru la microfon, 
dar și recitaluri de varsuri şi recitaluri de muzică. Colabo- 
rează de asemeni cu Filarmonica Română la 
«loana pa rug», «Grivita noastră» 

O activitate cu adevărat 
aplauzele publicului, ci şi cu Met 
miul de Stat (1954), Ordinul Muncii ci. HI, Ordinul 
cl, il (1957), titlul de aArtist emerite (1955), Ordinui 
rul Cultural» c} Il (1967). 


Liceanul Fory Etterle 


La 21 de ani, „Moș Ştefan“ 


| 
| 


PIE PEACE ASIEI E IER 
— Aș dori, stimate 
maâestre Etterle, să 
vorbim despre film, 
despre lucrurile pe 
care le-aţi aflat fă- 
cînd film, despre 

bucuriile şi decepţiile dumnea- 

voastră, despre ce iubiți şi ce nu 
în această artă care v-a iubit și 
vă iubeşte. Sinteți unul din ac- 
torii de teatru cu o mare expe- 

riență cinematografică, şi o 

foarte bogată carieră... 

E zi 


— Un actor e chemat de multe 
ori să vorbească despre ceea ce 
face. Să vorbească prea mult 
chiar. Mie mi se pare că, dimpo- 
trivă, despre procesul de expri- 
mare a unui gînd artistic, în tea- 
tru sau în film, e normal să vor- 
bești cît mai puţin. Procesul de 
creație e în sine misterios și 
complicat... Shakespeare pune 
în gura lui Hamlet o` replică, 
un gînd despre arta teatrului, 
dar eu cred că și filmul e artă și i 
se potrivește replica pe care o 
rostește Hamlet în fața actorilor: 
„Legea de bază este să potriveşti 
vorba cu fapta și fapta cu vorba”. 
Asta sună ca o sentinţă, ca un 
unicat, dar dacă vrei să potriveşti 
vorbele cu faptele și faptele cu 
vorbele, problema devine mai 
complicată, pentru că soluţiile 
sînt infinite... Eu, drept să vă 
spun, mă tem de vorbele multe. 
Am un respect foarte mare pen- 
tru cuvintul „creație“ dintr-un 
soi de modestie faţă de arta în 
sine. Sînt mulțumit chiar mai 
rar de ceea ce fac, tocmai pentru 
că, criteriile mele sint mult mai 
exizente. Și, de altfel, noi știm 


că dintr-o carieră întreagă rămin `“ 


citeva creaţii. Restul sînt, cum se 
spune, realizări,,, E adevărat că 
am o oarecare experienţă cine- 
matografică, am jucat din 1950 
încoace în 30 de filme. Dar, 
uitindu-mă acum, la acest — hai 
să-i zicem palmares — constat că 


„numai ? din 30 au fost roluri in- 


terasante şi ce privește carac- 
terul persorielor și în ce priveşte 


VOLI 


La 41 de ani, Higgins 


La 52 de ani, Hamleţ 


Fory Eiterle: 


rului și a regizorului este, pen-.- 
tru film, atit de importantă. 


întinderea. Restu! au fost apariţii 
nesemnificative, Din” punct de 
vedere artistic, vreau să spun, 
pentru că așa, orice ro! are sem- 
nificaţia fui. Nu mă pling, nu 
mi-e în fire, ci constat. Nu mă 
plîng cu atît mai mult cu cît am 
avut bucuria să joc cel mai com- 
plex rol din toată cariera mea 
cinematografică :senatorul Varga 
din „Conspiraţia” şi „Departe. de 
Tipperary”. Nu spun asta pentru 
că e ultimul rol şi întotdeauna 
ultimul e cel mai bun. Este, cu 
adevărat, rolul care mi-a dat 
cele mai marisatisfacţii, începînd 
chiar cu satisfacția, dacă vreţi, de 
a lucra cu Manole Marcus. -Un 
admirabil regizor, un regizor 
ideal pentru mine, cu care simt 
nevoia să mă consult, să discut, 
să stabilesc datele,, caracterul 


personajului, linia lui de conduită ~ 


pe întreg filmul, pentru ca mai 
apoi, ta filmare, să-mi permit 
acea libertate de mişcare, de in- 
terpretare, care dă firescul unui 
personaj... De altfel este o pă- 
rere a mea că, la film, regizorul are 
un rol de foarte mare importanță 
în raport și cu actorul, nu numai 
cu filmul în general. Regizorul 
(împreună cu operatorul de fapt) 
trebuie să aibă foarte limpede în 
minte de la început ce dorește 
de la ambianța filmului, ce do: 
rește să realizeze din punct de 
vedere vizual și din punct de ve- 
dere dramatic. De aceea, cred 
eu, nu are voie să greşească cînd 
indică unui actor măsura exactă 
aceea ce el trebuie să realizeze în 
fața ochiului magic și cumplit al 
aparatului de filmat, Care, în 
ultimă instanţă, este ochiul pu- 
blicului, 


Ba ce spuneţi „cumplit”, 


maestre? 


— Pentru că, în fața lui, o mică 
greşeală sau mai multe adunate, 
te fac la un moment dat să ratezi 
un rol. În fața lui trebuie să ex- 
primi cît mai mult, dar cu mij- 
loace cît mai economice. Pentru 
asta, cred eu, gindirea aprofun- 
dată a rolului din partea acto- 


Domnitor în „Haiducii“ 


Preot în „Străinul“ 


— Vi se mai întimplă să aveţi 
emoţii în faţa aparatului de fil- 
mat? 


— Întotdeauna la începutul fil- 
mărilor. La prima apariţie în 
fața obiectivului. Aceea e foarte 
importantă, Este verificarea cu 
tot ce ţi-ai construit în minte 
despre personajul tău, Pentru 
că, dacă în teatru, în cursul repe- 
tițiilor, îţi poţi definitiva perso- 
najul, la film, din pricina condi- 
țiilor specifice de lucru, ace! pro- 
ces de definitivare se petrece mai 
mult în mintea ta, iar cînd vii în 
fața aparatului de filmat, cînd 
acel personaj trebuie înregis- 
trat pe peliculă, vii, de fapt, 
numai cu o parte din el. Poate fi 
o secvenţă de la mijloc, poate, una 
de la sfîrşit... Dar acea primă apa- 
riție trebuie să conțină tot per- 
sonajul de la început pină la 
sfîrșit și să fie, în același timp, 
partea aceea impusă de secvenţă. 
Eu cred că la acea primă filmare, 
ochiul regizorului și al operato- 
rului trebuie să ştie să nu ierte, 
dar și să nu greşească. 


enero dumneavoastra, ca! 


actor de teatru, contactul cu 
filmul a însemnat un cîştig, o 


imbozățire, profesion al vorbind? 


— Chiar cînd ești un actor 
format de teatru, ca mine, tot 
timpul ai ceva de învăţat... De 
altfel, unul dintre marii actori 
de teatru italian de pe vremuri 
spunea că nu încetezi să înveţi 
decît în momentul în care ai pă- 
răsit scena. Cred că este valabil 
și pentru film. Părerea mea este 
că, jucînd în mai multe filme, 
un actor începe să afle ce-și poate 
permite și ce nu în fața obiecti- 
vului. Dacă într-o sală de teatru 
joci, cum se spune, mai încărcat, 
acei cîţiva metri dintre scenă și 
stal şterg, anulează şi fac să pară 
firesc totul, mimica, gestul. La 
film asta nu e cu putință, pentru 
că aparatul prinde cea mai mică 
nuanţă. Da, există actori care-și 


pot permite orice cu faţa lor, 
dar sînt cazuri rare: Jean Gabin, 
Giulietta Masina... Pentru mine, 
această problemă n-a fost și nu 
este ușoară, din pricina unei 
anume mobilități a feței pe care 
trebuie să mi-o controlez mult 
mai mult în fața aparatului de 
filmat. Şi cred că nu sînt singurul... 
Dacă în teatru este destul de 
greu pentru un actor să fie natu- 
ral, în film, din cauza reducerii 
distanţei dintre ochiul specta- 
torului şi actor, lucrul acesta 
este cu mult mai dificil, și acea 
știință de afi firesc, cum se spune, 
în film se cîştigă, ca tot ce se 
ciştigă în lumea asta, prin ex- 
perienţă. Cred că filmul consti- 
tuie pentru un actor un examen 
de profesionalitate şi prin aceea 
că el te obligă să-ți construieşti, 
cum spuneam, personajul în 
minte, să-l gîndești perfect pînă 
la ultimul gest, să-i memorezi 
toate acţiunile şi toată linia de 
conduită, indiferent de ordinea 
în care trebuie să-l trăieşti în 
fața aparatuldi de filmat, Soco- 
tesc că ceea ce am învăţat de la 
film înseamnă ceva, dar nus 
este totul, Sînt convins că dacă 
aș mai juca, aş mai avea încă de 
învăţat, 


— Credeţi în existența unui 


simț cinematografic? 


— Un simţ cinematografic exis- 
tă, fără îndoială, cum există un 
simţ de teatru. Este, de fapt, 
ceea ce se cheamă instinct în 
artă. Unii îl au mai dezvoltat de 
la bun început. Un instinct care 
te conduce spre căile cele mai sin- 
cere de exprimare, cele mai bune. 
Orice om care profeseazăare un 
instinct al lui. Totul e să nu fie 
iluzie. Sigur că un actor cu o 


carieră lungă şi bogată ca a mea ` 


are și nereuşite. Înseamnă că 
instinctul, în cazul acela, nu l-a 
călăuzit bine. Excepţia confirmă 
regula, Problema de bază însă 
pentru un actor este ca tot ce 
face să facă simplu și natural. 
Să nu se simtă efortul de reali- 
zare. Să n-ai aerul că ai ajuns la 
capătul resurselor tale artistice 
şi fizice. Sudoarea nu interesează 
pe nimeni, pe nimeni nu intere- 
sează cît s-a muncit și cu ce mij- 
loace. Ceea ce interesează este 
rezultatul. Şi asta este valabil 
pentru orice operă de artă... 
lar pentru un actor din generaţia 
mea mai există o problemă; 
să nu ai-aerul că eşti produsul 


altei școli, să te acomodezi în-: 


tr-un film în care joacă tineri şi 
să nu distonezi. Este o problemă 
de stil. Practic, n-ai voie să fii 
sclavul unui stil. Trebuie să-l 
ai, fireşte, dar să cauţi să ţi-l 
împrospătezi. Și dacă e adevărat 
că tinerii au ce învăţa de la virst- 
nici, este la fel de adevărat că și 
vîrstnicii au ce învăţa de la cei 
tineri. Trebuie, ăsta este ade- 
vărul, să fim atenţi la ceea ce 
generaţia tînără aduce cu ea, 


Ear r) avut şi aveți o viai 


plină, o carieră strălucită, sînteți, 
cred, unul dintre oamenii im- 
pliniçi. Mi-ar place să ştiu ce-şi 


doreşte un om implini, 


— Am avut, într-adevăr, o 
carieră interesantă, dar şi un 
temperament sau un caracter 
fericit, care m-a pus la adăpost 
de supărările pe care unii din- 
tre noi le încearcă la vederea 
succesului altora. Dimpotrivă, am 
crezut întotdeauna că valoarea 
distribuţiei în care mă aflu și eu 
mă onorează și face cu atît mai 
mare succesul nostru, al tuturor. 
Ce-aș putea să-mi. doresc? Se- 
nectutea, în profesia mea, nu 
mai poate aduce mari satisfacţii. 
Dar, cum iubesc muzica, -iubesc 
cărţile, iubesc călătoriile, aș dori 
să mă mai bucur de lucrurile pe 
care le iubesc, lucruri pe care 
viața ţi le pune la dispoziţie, 
Aş dori, cît mai sînt sănătos, să 
joc și să văd cît mai multe filme 
şi spectacole de teatru bune..De 
altfel, eu le văd cu plăcere și pe 
cele mai puţin bune, Cunosc 
efortul necesar realizării unui 
spectacol sau al unui film şi îl 
judec cu ochiul celui care știe cîtă 
voință 'și perseverenţă și energie 
se ascund chiar într-o nereușită. 
Cu atit mai mult mă bucură reu- 
şitele... Mă bucur, cînd apar forţe 
noi în generația tînără față de 
mine, oameni care au acum 35— 
40 de ani, mă mir adesea cînd 
aflu cîți ani au, pentru că au cres- 
cut sub ochii mei şi-mi dau' seama 
cît au zburat anii, dar nu încerc 
nici un regret. Am fost şi eu 
tînăr şi am gustat toate bucuriile 
tinereţii. Mă bucur, mai ales, 
pentru că am fost totdeauna aproa- 
pe de tineri, poate și din convin- 
gerea că, atunci cînd îi înţelegi, 
cînd mintea ţi-e deschisă pentru ce 
e nou, e semn de tinerețe su- 
fletească. Am avut-o dintotdea- 
una: și sper, şi doresc să mi-o 
păstrez. Eva SÎRBU 


ORIGINALITATEA 
LUI 


FORD 


(Urmare din pog. 27) 


caracterul devenind, brusc, ei în- 
siși, devenind ceea ce în realitate 
sint. Aceste subite „prize de conș- 
ţiință” l-au făcut pe Mitry să spună 
întrucitva greşit: „La Ford, oamenii 
nu împlinesc evoluții, ci mutații“, 
În biologie, mutația face pe animal 
să devină brusc ceea ce nu fusese 
încă niciodată, Brusca „priză de 
conștiință" a personajelor lui Ford 
le face, din contra, să redevină ceea 
2 A fond nu încetaseră niciodată 
să fie. 


„Vikingii“ 


lată şi o altă confuzie a lui Mitry. 
Începe printr-o observație justă, 
anume că la Ford acțiunea nu se des-4 
făşoară în timp, ci în spaţiu. Nu avem ` 
succesiune de peripeții, ci în cadrul 
aceluiaşi eveniment dramatic, al 
unuia singur, se produce o desfă- 
şurare de psihologii diferite, cîte 
una de fiecare personaj. Desigur 
această suprimare atimpului permite, 
cum am mai spus, concentrarea 
acțiunii pe un răstimp foarte scurt. 
Se poate obţine chiar și acea unitate 
a timpului din teatrul clasic. Asta 
a fost suficient pentru dl, Mitry ca 
să-l acuze pe Ford de teatralisml 


Ford și puritanii 


lată și un alt aspect al originali- 
tăţii lui Ford. În anii '30, marile 
companii hollywoodiene,  temîn- 
du-se de procese de daune și de 
fulgerele ligilor puritane, luaseră 
obiceiul de a confecționa scenarii 


„Dincolo de barieră“ 


la adăpost de orice protest şi cen- 
zură, nişte scenarii, deci, perfect 
stupide. Marii regizori au preîntîm- 
pinat această moarte a filmului ar- 
tistic, împănind scenariul idiot al 
patronilor cu detalii emoţionante, 
cu momente scurte de frumuseţe in- 
tensă. Ford n-a făcut așa, căci tăiase 
răul de la rădăcină. Evitase scenariul 
patronal pentru bunul motiv că 
scenariul său nu putea displăcea 
patronilor. Nu-i.putea speria, căci 
Ford reduce povestea (story-ul) la un 
minimum de evenimente, Restul e 
psihologie, sugestii de psihologie, 
care nu pot daloc la procese de calom- 
nie sau la ofensarea unor guverne 
străine. Cît despre legile de pudoare, 
iată părerea lui Ford în materie de 
pornografie şi îndrăzneli „sexy“: 
„Sexul, obscenitatea,  degenerații, 


asemenea lucruri nu mă interesează”, 
Asta s-a văzut bine cînd a ecranizat 
Drumul tutunului, nuvela și piesa 


ou 


„„Cineva, acolo 


sus, mă iubește“ 


lui Erskine Caldwell. A suprimat 
aproape complet erotismul din 
opera literară. A insistat asupra 
unei savuroase, nostime teorii des- 
pre Dumnezeu, concepţie practicată 
de acei paria, acei strigoi care sînt 
cultivatorii de tutun și bumbac, 
mereu expropiați pentru neplată 
de datorii. Eroul crede în Dumnezeu. 
E obligat. Pentru că, după el, „tre- 
buie musai un atotputernic ca să 
fabrici o lume așa de murdară, absurdă 
şi timpită ca a noastră“, Ori de 
cîte ori eroul comite o ticăloșie, 
nu e-de vină el, ci Dumnezeu. Căci 
atotputernic cum e, ar fi putut așa 
de bine s-o împiedice. N-are decit 
ce merită. Această obraznică și 
dezgustată tratare a Celestului Păs 
rinte de la egal la egal îl zugrăvește 
bine pe cusurgiul irlandez Sean 
Aloysius Ford. John, de la Sean, care 
în Irlanda se pronunţă $on. 


D.I. SUCHIANU 


f 
2 
£ 
© 
3 
: 
3 
T 
F] 
k 
š 


„Arta de a (se) iubi“ Š 


CĂLINESCU 
CINEFIL 


(Urmare din pag. 31) 


nic sub ochii noştri”, Estetul e zgu- 
duit de „filmul senzaţional“ al ingine- 
rului din Lille condamnat la depor- 
tare pe viaţă în Insula Dracului, 
fiindcă semnalmentele, date de ca- 
sierul muribund în urma unui atac 
banditesc, se potrivesc cu ale lui. 
Eroul își strigă 24 de ani nevinovăția, 
încearcă să evadeze de cîteva ori 
(Papillon ?), în sfirsit, cînd izbutește 
să sang cu o barcă, o furtună răs- 
toarnă barca lîngă țărm, unul din 
evadați cade în apă, eroul se aruncă 
după tovarăşul său, dar e sfişiat de 
rechini. „Credeţi că imaginația 
Soartei se oprește aici? gesticulează 
fastuos Călinescu. Nu. În același 
timp — notează triumfal — sosea 
din patrie ordinul eliberării lui“, 
Melodramele — „melodrama se 
arată a fi genul de predilecție al 
vieții... stilul vieţii e neprevăzutul 
însuşi" —nu numai că nu-l dezgustă, 
dar tocmai rezerva intelectuală prea 
bine cunoscută a criticului literar 
față de întîmplările „melodramatice“ 
şi „neverosimile“ îl scoate din sărite. 
Trimiterea de la ziar la operă, de la 
viață la creaţie, e permanentă. Un 
țăran din Polonia care vine acasă cu 
un pachet de bancnote ne e proiec- 
tat imediat pe „lon“ al lui Rebreanu. 
Copilul său de trei ani — „celălalt 
personaj al tragediei“, după cum 
înscenează faptul scriitorul — îi va 
arunca banii în foc. Pedeapsa părin- 
telui e „de o cruzime zguduitoare: 
el ia un topor și retează mîinile care 
au luat banii, ca şi cînd acolo, în ele, 
ar fi fost sediul gîndului”. Trimiterea 
imediată e la Oedip: „Oedip care-și 
scoate ochii nu cugetă altfel“. 


Pe scurt: „Viaţa e ceva mai inven- 
tivă în întîmplări extraordinare de- 
cît scriitorul, dar scriitorul le rezolvă 
mai bine decît oamenii“, transfigu- 
rîndu-le în Oedip, Hamlet, Raskol- 
nikov, organizări superioare ale mate- 
riei. Cultura e pentru Călinescu 
viață superior transfigurată, superior 
sfinţită, „o religie înaltă care a de- 
păşit idolatria și a atins o tradiţie 
orală”, Niciodată un teanc de „ro- 
mane şi eseuri"... Niciodată — o 
formă de împilare a individului. 
Totdeauna — o formă de libertate: 
„Italia a dat pe Dante, pe Boccaccio, 
pe Petrarca. Foarte frumos. Ei şi? 
V-am.spus ce e cultură. Biblia evrei- 
lor țiñe loc la zece Shakespeare“ 
(27 octombrie 19351) 


Obsedănta lu 


Nimic nu-i mai dur, mai violent, 
mai comic, mái substanțial, mai 
spectaculos m sensul curat felli- 
nian al cuvîntului, pînă la asumarea 
cabotinajului) şi, înt cele din urmă, 
nimic nu-i mät tălihescian decît 
războiul său cu lumea celor numiţi 
exact şi nemuritor de loanide „do- 
bitoci“, burghezii şi mic-burghezii 
a- Și ariti-culturali, anti-intelectuali, 
cărora geniul său le descoperă re- 
pede şi distrugător insensibilitațea 
umană, bădărănia, moftangeala, hu- 
liganismul sufletesc și de idei, pus- 
tiul. În acest domeniu, Călinescu sim- 
te enorm, vede monstruos şi aude 
caragialean. Portretele lui poartă 
gheara exasperării nebune. „Dobi- 
tocul” lui devine un eveniment cose 
mic, dialogurile cu el ating treapta 
aceea poetică descoperită de critic 


- în discursurile lui Farfuridi și Caţae 


vencu. Ceea ce-i poate auzi urechea, 
benzile de magnetofon reținute și 
redate frenetic de. memoria lui 
acustică sînt absolut fără egal, de la 
Caragiale încoace; patru-cinci re- 
plici şi lumea e deodată creată, ca 


ipusteal gesturi la Sennett sau Ma- 
ec: 

— „Ascultă, ce faci de Paşti? 

— Ce fac de Paşti? 

— Da, 

— O să caut și eu să mă recreez 
puţin“ 

Dobitocului „îi place să fie liniştit 
de sărbători”, ca atare pleacă la 
iarbă verde, ascultă muzică la pate- 
fon, fredonează Moscopol, dizeurul 
„zilei, va mînca miel la tavă şi refuză 
să citească cărți: ;— Citesc mereu 
„Universul“. Şi apoi ce carte să 
citesc?" | se răspunde că „Rebreanu, 
"de pildă...“ Întreabă: „— Serie bine?" 
În concluzie, dat fiind că „nu e 
serios să citeşti romanţuri în loc să 
dai piept cu viața", omul preferă 
un bilet la Alhambra, „c-am auzit că 
e o revistă nostimă!", 


La cinematograf (unde „de ce 
ne-am mistifica?, ne ducem pentru ac- 
tori, îmi place Silvia Sidney, de 
pildă,..“, mărturisește Călinescu, în- 
durerîndu-ne pasager, căci noi sîn- 
tem vai, azi, mult mai evoluaţi...) 
acolo, apar doamnele care discută 
în timpul filmului despre 'mantoul 
Gretei Garbo, „alb, cum avea madam 
Popovici“, tot acolo e doamna care nu 
știe ce găseşte lumea la Marlene 
Dietrich și doamna care-și anunță 
suratele pe întuneric că „acum vine 
frumos, ea-l iubeşte dar nu-i spune“... 
Colonelul Al. Vasilescu-Lascar, şe- 
ful suprem al Ligii Sacre Naţionale 
(„La-Să-Ne”, sintetizează Călinescu) 
cu sediul la Fundeni-lifov, îi trimite 
o mustrare fiindcă nu s-a înscris în 
Ligă și un plugușor... Pamfletul e de 
nerezumat. Examenele de bacalau- 
reat sînt o explozie atomică, înregis- 
trată ca atare în lanț: 

„— Ce simbolizează Luceafărul? 
— Luceafărul simbolizează diferite 
simboluri. — Anume. — În această 
poezie Eminescu iubeşte o fată... 
— Dar ce vrea Luceafărul? — EI 

„este un om rău. Este pesimism... 
— Ai auzit vreodată de Topîrceanu? 
— Da, şi €l e tot pesimism“, 

La mare, pe plaja de la Eforie, 
micii coloniști cîntă: 

„Noi sîntem în colonie 


/Daaal Da! 
Să facem helioterapie 
Daal Da! Da...“ 
Dizeurul  Moscopol — cu a sa 


„dă-mi guriţa s-o sărut căci pentru 
sărut e dată“... — „ar trebui împuș- 
cat, spînzurat, electrocutat și apoi 
înecat“, strigă şarjînd turbarea re» 
porterul, trecînd după aceea la 
jurnalul lui Stendhal, la aniversarea 
lui Creangă într-o clasă unde nici 
un copil nu citise „Amintirile”, ceea 
ce-l face să viseze idilic că, dacă ar 
avea bani, ar curipăra atîtea volume 
de Creangă cîţi copii sînt în clasă, 
rugîndu-i „să-l citească sub ochii 
lui“, ca deodată să sară la luptă îm- 
potriva poeziei facile, de mare 
succes, care stihuieşte propoziţiuni 
prozaice, de convorbire obișnuită, 
dind impresia de cursivitate mare şi 
muzicalitate, ceea ce în spectacolul 
călinescian sună parodic astfel: 
„Ştii c-am fost aseară la un cinema, 
Însă, să-țis pun sincer, nu știu cine m-a 
Pus să-mi arunc banii la un film ine 
fect. 
Într-o sală proastă cu aparat defect... 
Eu mă și jurasem sănu merg tot anu’, 
Mă luai după cronica lui D.A 
Suchianu |“ 

Eatita hazaici și peste tot în cartea 
asta, haz enorm, haz superior, haz 
serios, haz facil, haz cu har, încît 
deodată mă întunec și mă gindesc 
la groaznica ipoteză că amici.de' rea 
voinţă m-ar putea suspectași ar putea 
murmura: sete-te la ell Simţirea 
noastră e prea curată pentru a mai 
cheltui energie în a ne apăra de 
asemenea păcătoşi. Nu obișnuim 
să delirăm de orgoliu personal 
cînd ni se relevă totala şi trainica 
actualitate a unui geniu de farmec 
care ne-a marcat pe toţi, Trăim cu 
totul altceva. E o bucuroasă, o ne- 
spus de bucuroasă încîntare, e acea 
„Voioasă vibrație” preconizată de 
loanide în faţa vieții pentru orice 
intelectual. În sfirşit, sînt emoţii şi 
consonante prea sfinte pentru a le 
explica celor prea “vanitoşi ce e şi 
ce nu e deșertăciunea deşertăciuni- 


lor. , 
Radu COSAȘU 


44 


Muza uitată 
CURA E EES PELET 


Viitoarea stagiune a teatrului 
Odâon din Paris îşi prevede în 
program o comedie de René 
Clair, Ibovnica are buze dulci. 
Piesa va fi montată de Yves 


René Clair într-o postură 
inedită: ca dramaturg 


Robert şi va apare pe afiş între 
13 martie şi 14 aprilie, anul vii- 
tor. 

După cum se ştie, prima pa- 
siune a lui René Clair a fost li- 
teratura;în 1917 scria versuri pe 
front,iarun an mai tirziu a înce» 
put să scrie un roman, pe care 
(furat de jurnalistică și apoi de 
film) nu l-a mai terminat nicio- 
dată. Nu poate fi vorba, deci, 
de un debut literar. Dar e, în 
orice caz, o reîntilnire tîrzie cu o 
muză aproape uitată, 


w 


Capodopera regăsită 


O știra senzaţională: după pa- 
tru decenii, negativele orig'nale 
ale giganticei fresce Que viva 
Mexico, turnată de Eisenstein, 
Alexandrov și Tisse pentru Holly- 


O reconstituire semnată 
Eisenstein-A lexandrov-Tisse 


wood, dar niciodată terminată, 
au fost restituite de Muzeul ame- 
rican de Artă Modernă arhive- 
lor de film sovietice. Aici, cei 
70.000 metri de peliculă urmea- 
ză să fie montați după indicaţiile 
rămase de la Eisenstein și sub 
supravegherea lui Grigori Ale- 
Xandrov, ultimul supraviețui- 
tor alechipei. Deşi fragmente dis- 
parate de peliculă au mai fost 
utilizate în diverse filme holly- 
woodiene, este vorba, practic, de 
o primă reconstituire făcută în 
spiritul autorilor înşişi. O resti- 


tuire a cărei importanţă poate fi 
comparată — după expresia di- 
rectorului Gosfilmfond-ului (ar- 
hiva cinematografică sovietică) 
— cu regăsirea unor manuscrise 
de Tolstoi sau Balzac .... 


Timpul n-a acţionat 


După treisprezece ani de la 
premieră, La Dolce vita a fost 
reluat pe ecranele franceze. O 
largă campanie publicitară înso- 
țeşte această reeditare. Sint a- 
mintite cuvintele prin care au- 
torul, în 1959, îşi anunța inten- 
ţiite : „Filmul îşi propune să po- 
Vestească „în maniera unei fres- 
ce libere şi nel niştite, această 
„la dolce vita“, condiţia de a fi 
(pe un fond vag apocaliptic) a 
unei întregi societăţi ai cărei re- 
prezentanți sînt invadaţi de pa- 
siunile cele mai moderne: ur- 
mărirea suecesului financiar şi 
modern, urmărirea celebrității 
şi strălucirii publicitare, pînă la 
mirajul amorurilor faimoa:e..., 


„La dolce vita“: condiția 
de a îi a unei societăți 


soluție iluzorie a tuturor proble- 
melor solitudinii.,..* 

Cu sau fără aceste explicaţii, 
publicul francez umple sălile ma- 
rilor cinematografe, într-un mo- 
ment de  Cinematecă devenit 
emoționant prin actualitatea sa 
nealterată. 


aaa 
Curiozități 
EPNESLI IT PACII 

Luchino Visconti a fost acla- 
mat la scenă deschisă, la „Festi- 
valul celor două lumi“ de la Spo- 
leto, pentru un spectacol de 
operă, Manon Lescaut de Pucci- 
ni. Virsta cîntăreţilor: între 18 şi 
24 ani. 

Cesare Zavattini, participant 
la Bienala de artă contemporană 
de la Monterotondo (rezervată, 
după cum bine se ştie artelor 
plastice) a fost distins cu premgful 
de onoare al juriului! 


Visconti aclamat pentru 
un-spectacol... de operă 


amurgul zeilor 


Vestimentară 


Deşi obiceiul este invers, Va- 
lentina (una din cele mai vechi 
şi celebre vedete ale benzilor 


O vedetă cu ascendență 
de carton: Caroll Baker 


publicitare, născută cu ani în 
urmă din penița desenatorului 
Crepax) a fost metamorfozată 
în chip ciudat de regizorul ita- 
lian Corrado Farina: ea a fost 
transformată în eroina unui fiim 
cu actori (interpreta „în carne 
oase“ fiind Caroll Baker). Filmul, 
prezentat la festivalul „Science 
fiction“ de la Triest, a stirnitîn- 
să un imens scandal: pentru că 
producătorul l-a scurtat cu cîte- 
va secvențe „decoltate“, regizo- 
rul l-a retras din concurs. De 
unde se vede că vedetele, chiar 
şi cele cu pașnice ascendente de 
carton, pot naşte oricind inci- 
dente, atunci cînd se pure deli- 
cata problemă a vestimeritaț ei... 


Transferuri 


Kirk Douglas: actor, 
producător, regizor 


Cunoscut de o întreagă lume 
ca actor și (în ultimii ani) ca 
producător, Kirk Douglas şi-a 
anunțat intenţia de a se dedica 
şi regiei. El va realiza la Para- 
mouat un film „de acțiune“, 
Scalawag,narind aventurile unui 
pirat cu picior de lemn pornit 
în căutarea unei comori pierdute 
(la începutul secolului trecut, în 
California). Scenariul a fost ex- 
tras de Albert Maltz dintr-o 
povestire de L. Stevenson, - 

O altă schimbare de profesie: 
mimul Marcel Marceau va debuta 
ca actor de film,iîn rolul unui sur- 


domut! Regizorul acestei peli- 
cule, intitulată Shock, este Wil- 
liam Castle, 

Constant, Henry Fonda in- 
terpretează într-o rezervaţie din 
New Mexico (alături de Terence 
Hill) un rol de western. Dar nici 
de aici curiozitatea nu lipseşte: 


- filmul este realizat de o echipă 


italiană, regizorul este Tonino 
Valeri. Titlul sună frumos: Nu- 
mele meu este Nimeni! 


Reveniri 
E BCU 


La Minchen, Michelangelo An- 
tonioni s-a întors la cinemato- 
graf. Cel de al 14-lea film al său, 
Reporterul, va fi povestea unui 
slujbaș alteleviziuniiengleze care 
s-a decis să-şi schimbe indentita= 
tea, Să fie vreo legătură, în fond 
sau în formă, cu Blow-up? 

Jack Nicholson, interpretul 
ales de Antonioni, este însă, în 
orice caz, punctul de tangenţă 
cu un alt destin întrerupt și re- 
înnodat, El va fi, tot în acest an, 
vedetă pe platourile americane, 
unde nu a mai filmat din 1968. 


Reporterul lui Antonioni 
va fi Jack Nicholson 


Un cuplu pe ecran 
„ESEIST Eee EEE RI LT UE 


Vittorio De Sica este părintele 
unui cuplu inedit. El ĵi va reuni 
pe Sophia Loren şi Richard Bur- 
ton într-un film, Călătoria, pro- 
dus în Sicilia sub auspiciile lui 
Carlo Ponti. Pentru Burton este 
al doilea film turnat consecutiv 
în Italia (după Moartea la Roma) 
şi, poate, consolarea tribulații- 
lor conjugale la care adopția 
peninsulară a constrins mariajul 
său legendar cu Liz Taylor, 


Sophia Loren din nou 
în regia lui De Sica 


Topul estival 
al 
cititorilor noştri: 


scrisoarea lunii 
UIMIT E IS IZMIR 


„Mergeţi 


Ultimii ani au marcat debu- 
turi convingătoare, uneori chiar 
strălucitoare, la capitolul regiei 
noastre de film. Nume ca Şerban 
Creangă, Radu Gabrea, Mircea 
Veroiu şi Dan Piţa stau mărturie 
spuselor mele. Creaţiile lor im- 
presionează prin originalitate şi 
forță de expresie. Numărul 
tinerilor creatori lansați pe 
orbită a crescut, fireşte. l-aş 
cita printre cei mai dotați pe 
Găitan, Mihăiță, Julieta Szânny, 
Diaconu, Emilia Dobrin, Vlad 
Rădescu, Tamara Creţulescu. Ro- 
luri ca Vipu—toboşarul, Ciprian 
Porumbescu, Otilia chiar, sint 
puncte noi de referință în gale- 
ria personajelor noastre de film. 
Mi se pare simptomatic faptul 
că prezenţa binefăcătoare a unor 
tineri artişti se face simțită și în 
domeniul imaginii și al'scenogra- 
fiei. Dinu Tănase, losif Demian 
au adus cu „imaginile“ lor un 
aport decisiv la reușita filmelor. 


Pe ot Pai 
_ronica 


spectatorilor 


NUCSOARA PENE E R 
) Cîntare lui „Ciprian“ i 


Periodicul nostru top, bazat pe 
scrisorile cititorilor noștri, stabi- 
lește pentru lunile de vară următorul 
clasament: 

1) „Cipri-n 

2) „Veronica” 

3) „Ultimul cartus“ 

Trebuie să relevăm că abundența 
scrisorilor despre şi în favoarea 
t'imului lui Gheorghe Vitanidis face 
concurență celor mai mari succese 
inregistrate în istoria „curierului” 
nostru, măsurîndu-se chiar cu „Love 
Story” şi „Drum în penumbră"... 
Vom cita cît mai sobru şi mai con- 
cis din mulțimea superlativelor, 
riscind pentru cîteva clipe să fim 
suspectaţi de ceea ce ne e străin, 
de o selecție apologetică: 

@ „in nici un film românesc sau 
"străin (ex: „Ofloare şi doi grădinari, 
„Fata care vinde flori”) n-am văzut 
în mănuncheate pînă acum atîta duio- 
şie, atîta suflu de viaţă, atîta putere 
de adevăr ca în „Ciprian Porumbescu“, 
Este filmul cel mai frumos, cel mai 
minunat; cel mai extraordinar pe 
care |-am văzut vreodată“, 

Georgeta BREABĂN 
com. Grăniceşti — jud. Suceava 


Porumbescu" 


@ Eo minunată realizare cinema- 
tografică, Niciodată n-am fost mai | 
impresionată de înaintașii noștri. 
Realizări de acest fel am vrea să 
vedem cît mai multe pe ecranele 
noastre, asemenea filme te fac mai 
încrezător în viaţă, în viaţa asta nouă, 
palpitantă şi magnifică. Totul e plă- 
cot şi încîrtător: și artiștii, și costu- 
mele, și decorurile, și peisajele, şi 
muzica," 

Elena CIOBANU 
str, Șt. O. Iosif nr. 17 B, lași 

9... Acest film a clintit şi pie- 
«rele din loc. Inimile cele mai împie- 
trite le-a zdrobit”, 

Constanța MARINESCU 
str. Pulberăriei nr. 6, Sibiu 


Vă rog să citiți 
aceste rînduri | 
ca o pledoarie 
pentru tinerele 
valori 


În cazul scenografilor Boruzescu, 
este uimitor cit de puţin timp 
le-a trebuit să-şi impună persona- 
litatea, Vă rog să citiţi aceste 
rînduri, aparținînd uneitinere 
spectatoare, ca pe o pledoarie 
pentru promovarea unor valori 
autentice din rindul tinerei gere- 
raţii. 

Şi nu întiîmplător vă scriu 
tocmai acum, la sfirșitul stagiu- 
nii, Am vizionat cu plăcere spec- 


@ .— Ziuă bună, domnișorule Ci- 
prian!“ — și-ţi mulțumim ţie și mul- 
tumim mult celor ce te-au ajutat 
să „învii“, 

L Trif 
com. Ruginești, 
jud. Vrancea 


9 „Zilele filmului „Ciprian Po- 
rumbescu“ la Suceava au fost fără 
precedent, Întrebarea obişnuită: 
„Ai fost la cinema?" s-a transformat 
în: „De cîte ori ai fost la Ciprian?" 
Explicația reuşitei lui Vitanidis mi 
se pare simplă, cala orice lucru mare. 
El s-a identificat cu tot ce a fost 
esențial în tema propusă și. a găsit 
forma cea mài apropiată de adevărul 
vieţii. Nici dansuri în stare de impon- 
derabilitate, nici opriri brusce de fil- 
mare, nici schimbări tam-nesam de 
tentă în colorarea peliculei. De alt- 
fel, nici nu era timp de așa ceva. 
Oamenii spuneau atitea cîte aveau 
de spus, onest, cinematografic”. 

G. BRUCMAIER 
Suceava 


9 .... Ce apropie. dincolo de ati- 
tea deosebiri, filmul lui Vitanidis 
de „Pădurea de mesteceni“, este 
tocmai sentimentul demnităţii omu- 
lui în faţa morţii. Ercul filmului amin- 
tit se stinge în floarea vîrstei, fără 
a avea, în acele ultime clipe, mîngi- 
ierea fiinţei dragi caree departe 
Dar nu plînge. Nici noi nu plingem 
la acest film: și ne pare bine că nu 
plîngem. Ne plac eroii care nu se 
umilesc în faţa morţii...” 

"Marin G. RĂDULESCU 
cartier Trivale, bloc 87 
Pitești 


9... M-am bucurat nespus de 
mult că avem și noi un „Love Story“ 
al nostru, românesc, cu o frumoasă 
poveste de dragoste, mult mai 
veridică decit creația lui Segal, 
Dragostea dintre Berta și Ciprian 
— pentru unii spectatori partea cea 
mai insignifiantă din film—eu o 
consider un punct forte al filmului; 
m-au frapat naturalețea, puritatea 
sentimentului, cadru! mirific al iu- 
birii, Un singur gînd nu-mi dă pace 
— numărul mic de spectatori din 
sală. Doresc cu toată căldura inimii 
mele ca acest film să ruleze cu săli 


tacolele ultimei promoţii a in- 
stitutului şi am fost impresionată 
de elanul și credinţa tinerilor ac- 
tori, Aş recomanda regizorilor 
noştri să treacă mai des pe la 
studioul |.A.T.C., pentru că au 
ce vedea. Din mulțimea de stu- 
denți, majoritatea foarte dotați, 
m-a impresionat Emil Mureşan. 
Forţă de expresie, gest dinamic, 
el posedă roate datele pentru a 
deveni o puternică personalitate 
actoricească. Şi, să ştiţi, că am 
fler. Acum cîțiva ani, urmăream 
pe scena „Casandrei” un student 
expresiv, în roluri de compoziţie 
magistral rezolvate. l-am pre- 
zis atunci un mare viitor. Tină- 
rul acela a făcut film, a jucat în 
teatru şi la TV. E copleșit cu 
cronici elogioase şi recunoscut 
de public. Numele lui? Dan Nu- 
p". 


Liana MEDAN 
Bucureşti 2 


Cînd comedia era rege 


pline şi în acest sens cronicarii noș- 
tri să-și aducă un aport mai mare, 
că doar oameni sintem, avem inimă, 
nu carapace”. 
4 Ella DUZI 
str. 30 Decembrie nr. 34 
o Urziceni 
N.R.: Sinteţi singura. coresponden= 
tă care ne-a sesizat această problemă: 
fiţi pe pace, nimeni nu a mai mărtu- 
risit o îngrijorare de acest fel. 


„..și unele descîntări 


După acest cor entuziast de laude, 
să dăm cuvintul şi celor care ne-au 
scris despre acest film într-un climat 
shfletesc. ceva mai temperat. Căci și 


ei sint oameni — „cu inimă şi nu 
carapace”, cum bine zicea corespon- 
denta din Urzic 


@.—. Dacă avem 
giem pārțile bune ale unui film, de 
ce să nu avem și îndrăzneala să-i 
observăm și defectele Pe scurt, 
mi-a plăcut filmul. Consideraţi că 
sînt de acord cu critica lui Dan Com- 
șa din ar, 5/73 al revistei „Cinema“, 
Cu excepţia a două lucruri: Berta 
şi „legătura” dintre cadre. M-am 
întrebat la un moment dat ce mă 
deranjează mai mult — fizicul “sau 
jocu! Bertei? E falsă, zău așa. Nu e 
deloc discretă şi sensibilă cum o 
numeşte Dan Comşa. Poate că 
aprecierile mele sînt cam dure şi 
nu vor fi publicate, (N.R:: 17) Se 
mai semnalează o neconcordanță 
între lumini, sentimente și exterio- 
rizări: după secvența în care cei doi 


se întîlnesc în pădure, secvență 
plină de mister, poezie şi întuneric, 
apar niște oi în plin soare. Poetic, 
nu, dar care-i legătura? Sau: C.P. 
moare — secvența este magistrală 
făcliile inundă cerul și pămîntul, 
soarele apune. Trebuia să se pună 
punct. Aș! Cimpuri însorite, flori, 
flori, și iar flori. Ce rost au? Nici 
un moment nu mi-a trecut prin cap 
că florile acelea sugerau primăvara 
cîntată de erou — precum ne-a ex- 
plicat regizorul în revista dv. ... 
Livia DOBROTĂ 

str. Alex. Sahia, bloc 5 

Giurgiu 


IRIS ESI: PSC ZET E ASETE 
Despre aceeași scenă finală 


9... Mi s-a părut că filmul are 
prea multe scene finale. Dacă la 
moartea lui „a căzut o stea”, de ce 
filmul nu s-a încheiat cu mulțimea 
care ține în miini cîte o fărtmă din 
lumina stelei? Poate că o singură 
floare făcea mai mult decît toate 
magnoliile din București. Ce mult 
poate spune o floare încărcată de 
amintiri!.,.. Gheorghe Vitanidis, ca 
mulți regizori de-ai noştri, nu se 
îndură să taie scenele frumoase care 
nu aduc cîștig emoțional. Cu sceneie 
în plus ar fi făcut un scurt metraj 
pentru: filmele turistice“, 

Maricica GEORGESCU 
str. Căp. Bulugea, 7, 


Bucureşti 


Fluturii sint liberi 


@ Crea ce nu pot ierta filmului 
— gin unghiul meu de vedere — 
este evidenta alunecare spre o ma- 
lodramă de un gust destul de îndo- 
ielnic. După părerea mea, greșeala 
pornește de la distribuţie...” 


Mona MANU 
Bucureşti 


@ M-a impresionat acest amplu 
poem datorită în mare parte faptului 
că vedeam și ascultam din nou ceea: 
ce-mi plăcea şi ştiam demult. Am 
ascultat fragmente din muzica lui 
Ciprian, l-am simţit în film aproape 
de noi, vibrant, plin de vitalitate, 
emoționant. Dar cam atit. Filmul nu 
are nerv și nici o tensiune necesară 
a acțiunii. Momentele de virf sînt pre- 
sărate rar, într-un eșafodaj de hore, 
lozinci și flori de maci. Cinemato= 
grafic vorbind, filmul este slab — 
cu excepția imaginii lui Gologan şi 
Kostrachievici. Eventualul lui succes 
aparține interpretului și compozi- 
torului Giprian Porumbescu, aproape 


fidel copiat de niște admiratori 
sinceri.” 

Şt, DONATH 

Bdul. Steagul Roşu 21, 

Broşov 


şi în concluzie... 

„TR TREE PE 5 NI RI PESSET S 

9 .... Ciprian Porumbescu ne-a 
demonstrat că se pot face filme 
emoţionante şi fără mult admiratele 
pistoale și cartușe false. Aştă mă 
face să cred că sintem pe calea cea 
bună şi că în inima noastră există 


1) „Ciprian Porumbescu“ 


2) „Veronica“ 
3) „Ultimul eartuş“ 


un filtru din ce în ce mai selectiv, 
Însă orice s-ar întîmpla; nu tuturor 
ne place același film, pentru că nu 
toţi simțim la fel. Dacă gusturite 
noastre! ar fi omogene și general 
valabile ar însemna că ne-am pierdut 
individualitatea, ar însemna că nu 
mai avem motive să ne contrazicem 
şi implicit tot ce există ar deveni 
ambalat în celofan”. 


Teodor. NEDELEA 
Complex „Grozăvești” bloc E, 
Bucureşti 


Ceva moi calm -ṣi — fireşte — 
măi „drăgut", dosarul scrisorilor 
stirnite de „Veronica“. A 

Cităm dintre scrisorile elogioase: 

„La elogioasele cuvinte ale cronicii 
Magdei Mihăilescu din revista „Fla- 
căra" (Nr. 18), eu aș adăuga: a cîta 
oară trebuie să ne demonstreze 
Margareta Pislaru — graţia ei, sen- 
sibilitatea, puterea ei de muncă, 
într-un cuvînt talentul ei, pentru ca 
regizorii noștri să înțeleagă în sfîrșit 
că au în faţă un talent multilateral? 
Să nu vină o vreme cînd regretele 
ne vor apăsa conştiinţa. Eu cred că 
la ora actuală, Margareta Pistaru 
simte nevoia vitală de a munci mai 
mult ca oricînd. Eu cred în ea și nu 
mi-e teamă de dezamăgire“. 

= Livia PAVEL 
Bul. Republicii 78, Arad 


Prima întîlnire 


lată și nelipsita obiecție 


„În sfîrşit, cineva s-a gîndit că 
în țara asta mai există și copii-copii. 


travelling avant 


Cunosc un spectator 

pasionat, bineînțeles, 

care la anumite filme 

caută în sală locul cel 

mai extremlateral posi- 

bil, astfel încît să poată 
privi ecranul cît mai cis cu putință. 
Multă vreme după ce îi observasem 
ciudăţenia, am îndrăznit să-l întreb: 
dragă tovarăşe, dar cum este posibil 
şi care este explicația? Ținind seama 
de diferenţa de cpticădintre punctul 
de vedere al creatorului inainte de a 
începe filmările şi rezultatul final 
(mi-a spus el), eu mă așez așa ca să 
pot (dacă se poate) să-mi recompun 
imaginile iniţiale. E un punct de 
vedere, am zis, Este, azis el, dar mai 
bine n-ar fi. Alt spectator avea un 
obicei şi mai ciudat. Anunţa că se 
duce să vadă un film istoric şi îl 
vedeai intrînd la unul de actualitate. 
Sau declara că are chef de comedie 
i intra la o tragedie sau invers. 
n cadrul aceleiași anchete strict 


Fiind şi - prima “realizare în „genul 
muzical, o putem absolvi de păcate, 
dar nu de toate, După părerea mea, 
filmul are la bază un pretext subţire 
care nu permite decit utilizarea pe 
scară largă a muzicii şi dansului, aici 
reprezentat tot timpul printr-o 
joacă neastimpărată, dezordonată. 
Cu excepția vulpii şi a șoricelului, 
personajele sînt superficiale, incon- 
sistente, nu neapărat rele, dar fără 
dileme morale. Decorurile fastuoase, 
inepuizabila fantezie, nu mai puţin 
impresionantele soluții scenografice 
ascund un spaţiu gol, filmul deve- 
nind un ornament amăgitor. Mai 
am impresia că s-a lucrat fals cu 
fetița, de vină fiind și textul lui 
Blok, adaptat prea savant muzicii“. 
x Constantin MANOLE 
Orașul Gh. Gheorghiu-Dej 


Roman, 
Miclovan, Maigr 


Mult mai vijelios și mai aspru, 
dosarul la „Ultimul Cartuș“, care n-a 
mai realizat — să fim drepți — nici vo- 
lumul, nici substanţa, nici entuziasmul 
corespondenței de la „Mlinilecurate“. 
lată, de altfel, de lg-punctul cel mai 
de sus pînă la punctul cel mai critic, 
curba celor mai caracteristice păreri: 

@ Succes de casă, deci împuşcă- 
turi, suflete la gură, deci încurcă- 
turi ș.a.m.d. pînă la ultimul cartuș 
şi metafora finală, după care tragem 


A avea sau a nu avea 


(Caricaturi după „Lo Pologne“) 


linie și... Total: un Roman, 
bil de frumos, o candoare de zile 
mari pe post de comisar hăituit 
(e Semaca — nu-i Semaca) — ne- 


incredi- 


numărați răi puternici, dar tot häi- 
tuiți (e Roman — nu-i Roman), plus 
imprevizibilul, împușcăturile, inter- 
mediarii şi zîmbetul post—mortem 
al lui Miclovan. Și, totuși, violetele 
acelea m-au tulburat... După kilo- 
grame de vopsea, pumni, urlete și 
alte teribilisme gangsterești, să te 
opreşti cu aparatul îndelung pe nişte 
violete, să te agăți de nişte petale, 
nu uitînd împuşcăturile, ci simplifi- 
cîndu-le, căci lîngă flori pui şi un 
cartuș— totul atunci înseamnă a 
visa. şi, mai ales, a spera. Sala a 
fremătat..." 
Marilena POPA 
Bacău 


9 „Ceeace ne atragela acest film 
este ținuta lui bine ritmată (cu excep- 
ţia secvenţelor de la minăstire). 
Personajul principal, comisarul Ro- 
man, are pondere în conflict, e un 
fel de Maigret, sigur pe sine, inteli- 
gent, abil. Adversarii săi (George 
Constantin şi Amza Pelea) sînt 
conturaţi exact, Au apărut şi perso- 
naje noi, ca llie al lui Sebastian 
Papaiani, pe care scenariștii l-au in- 
ventat cu oarecari intenții simbolice 
dar, mai ales, pentru coloratura 
comică necesară în echilibrul fil- 
mului, prea încărcat de scene cu 
împuşcături şi cu morţi latot pasul... 
Secvența din mînăstire nu are ritm, 
e foarte lungă și pare a fi din alt film. 
Tonul se schimbă, polițistul devine 
stîngaci şi desuet, măștile presupu- 
şilor călugări se văd de la Q poştă 
că sînt false, în sfîrşit regizorul și 
bperatorul par preocupaţi de plas- 
tică mai mult decit de caracterul 
polițist a! filmului lor... Cega ce 
impune însă în film este ținuta erou- 
lui principal, interpretat de Ilarion 
Ciobanu, ca un tip cu totul aparte 
în galeria de personaje a cinemato- 
grafiei noastre”, 


ionel GRAIF 

str. Tutora nr. 10, 

lași 

9 „frumoasă semnificaţia, fru- 


moasă intenția realizatorilor de a 
ne readuce în atenţie figura lui Mi- 
clovan, Căci tot ce se întîmplă în 
acest al doilea film se datorează, 
într-un fel, lui. Dar se întîmplă 
prea puţine pentru a pune în lumină 
evoluția personalității lui Roman. 
Mă aşteptam, şi sper că nu eram 


Spectatori frumos aranjaţi pe sortimente 


Nu rideti! 
Am cunoscut și spectatori 


entuziasmați 


personale pe care începuscm a o 
întreprinde, i-am pus şi lui fatala 
întrebare hamletreportericească: de 
ce? Eu — a zis preopinentul — mi- 
am construit o maşină a timpului ca 
să mă întorc în trecutul nu prea 
îndepărtat, la intenţiile regizorului, 
ca măcar eu să nu-l trădez, dacă el 
mă trădează. Am cunoscut un alt 
spectator, pasionat bineînțeles şi 
el, care de cite ori întilnea un regi- 
zor îl lăuda şi-l felicita că mămica 
aceluia, dacă ar fi fost de faţă, ar fi 
fost foarte fericită, Dar spectatorul 
acela pasionat nu se ducea nicio- 
dată să vadă filmele acelor regizori 


pe care-i felicita şi cînd l-am întrebat 
mi-a răspuns că ăsta-i singurul mod 
de a fi sincer cu cineva atunci cînd 
îl felicită, Alt spectator avea alt obi- 
cei. Mergea mereu la premiere şi 
după ce avea loc prezentarea reali- 
zatorilor de către vreo inimă mi- 
loasă de la casa respectivă de filme, 
urca pe scenă şi-i înmina regizorului 
un buchet splendid de flori, absolut 
naturale, și-l ruga săi le reînmineze 
cît mai festiv şi mai solemn cu pu- 
tință că, zicea el, noi spectatorii 
n-avem drept din partea voastră 
măcar la un buchet de flori, mai ales 
că tot eu l-am adus ca să vă scap şi 


de grija asta, că voi nu prea aveți 
grijă să ne faceţi cadou nici măcar 
filmele pe care le aşteptăm de la voi... 


pentru el zicînd că prea rar i se în- 
timplă să primească flori-de la 
spectatori... 


care căuta pelistăfilmul ce-l interesa, 
îşi găsea în sală un loc cit mai normal, 
adică la centru şi nici prea departe, 
nici prea aproape de ecran şi de ie- 
şire, viziona filmul în linişte, atent, 
fără să foșnească foițe de staniol 
sau celofan, își făcea chiar şi o părere 
a lui despre cele văzute și culmea 
nici nu o împărtășea celorlalți că, 
zicea el, 
nici n-am dreptul să contribui măcar 
indirect la scăderea rețetei cinema- 
tografului. > 


entuziasmați la multe filme. Erau 
regizorii acelor pelicule, 


singurul, să văd continuarea firului 
politic început în „Miinile curate”, 
Dar, din păcate, n-a fost să fie așa... 
Reproșez în general peliculei lipsa 
de sobrietate. Nu cred că e cazul 
să ținem seama de gustul și plăce- 
rea pentru aventură a „intelectuali- 
lor" — cum fi numea cineva — de pe 
bulevardul filmului. Nu dau soluții 
realizatorilor — mai ales unui pro- 
fesionist ca Nicolaescu pe care-l ad- 
mir din toată inima — dar nu pot 
să nu observ că „Ultimul cartuș“ 
nu pune şi nu-și pune nici o între- 
bare. De ce așa, nu ştiu”, 
Ulise VINOGRASCHI 
Bucureşti 


9 „Pe mine personal, numărul 
cartuşelor trase m-a cam plictisit. 
Speram într-o creştere a ponderii 
ideilor, dar se pare că și de astă 
dată s-a optat pentru încăierări 
captivante, care diminuează valoare: 
artistică a filmului“, t 

Lavinia CONSTANTINESCU 
Bucureşti 53 


9 Dacă am admirat fără rezervă 
„Cu mîinile curate”, faţă de „Ultimul 
cartuș" am reţineri şi mi-e teamă că, 
dată fiind epuizarea subiectului Mi- 
clovan, seria următoare va avea de 
suferit şi mai mult, dacă va supra» 
licita aceleaşi procedee. Comisarul 
Roman în interpretarea lui. Ilarion 
Ciobanu nu este omul de acţiune 
impresionant și nici tipul comisa- 
rului cerebral, gen Maigret. Ilarion 
Ciobanu este un dur, dar de altă 
factură. Mai veridic mi s-a părut în 
secvenţa de la mînăstire, ciudat dar 
inspirat introdusă în film... Mi-a plă- 
cut mult felul în care afost interpre- 


tat Jean Semaca de către Amza 
Pelea". 

St. DONATH 

raşov 


SPT E DIE red O e 
„CURIERUL 
este selectat și redactat 
de Rau COSAȘU 


Dar regizorul îşi oprea florile 


Am cunoscut încă un spectator 


de ce să-i indispun şi 


Am cunoscut și spectatori absolut 


Radu GEORGESCU 


47 


fişa 
filmului 


Scenariul: Paul Everac, Este 
un caleidoscop satiric, alcă- 
tuit din mai multe povestiri, 
care alcătuiesc o imagine comi- 
că și chiar grotescă uneori a 
imposturii, a incompetenţei, 
a afacerismului, a lichelismu- 
lui, într-un cuvînt, o imagine 
satirică a unei lumi mici, 
lăturalnice, izolate în margine 
de lege şi de omenie, 

Regia: lulian Mihu, autorul 
mult discutatului și aprecia- 
tului film „Felix şi Otilia”. 
Imaginea: Alexandru Întor- 
sureanu şi Gheorghe Fischer, 
colaboratori permanenţi ai lui 
lulian Mihu, care filmează și 
de astă dată cu ajutorul pro- 
cedeului  Graphiscolor, in- 
ventat de ei și premiat anul 
acesta de Asociaţia cineaștilor. 
Scenografia: arh. Aurel lo- 
nescu, 

Costumele: Doina Levinţa. 


interpreţii principali: 
O Toma Caragiu — un res- 
ponsabil de restaurant „uns 
cu toate alifiile". 
© Gheorghe Dincă — un di- 
rector care în curind nu va 
mai fi director. 
O Flavia Buref — soția di- 
rectorului, o doamnă Ancli- 
nată către o cochetărie exa- 
gerată. 
O Jean Constantin: un afa- 
cerist deopotrivă de simpatic 
şi de păgubos. 
O Gina Patrichi şi Angela 
Chiuaru: două personaje pline 
de energie şi avînt, aflate la 
„virsta întrebărilor“. 
O Ovidiu Schumacher — un 
neamț plin de candoare ce-şi 
apără cu încăpăţinare buna 
dispoziţie estivală. 
@ Aristide Teică—un pro- 
fesor cam sărac cu duhul și 
cam ciudat cu fapta. 
O Rodica Mandache — o ac- 
triță în turneu cu un specta- 
col ... de comedie. 
@ Aimée lacobescu — o fată 
sentimentală, sentimentală, 
sentimentală... 
@ Angela Stoenescu — debu- 
tantă neprofesionistă — o 
Oare care vrea să devină 
cu orice preţ cintăreaţă de 
muzică ușoară. 
@ Mircea Florian — debutant 
neprofesionist — matematician 
şi cunoscut cîntăreț de mu- 
zică uşoară în viaţă, cîn- 
tăreț,.. amator de muzică 
uşoară în film, 
@ Viorel Baltag — debutant 
—un chelner care... ia 
bacșiș 
@ Mihai Catriţa — debutant 
— un salvamarist cu ambiţii 
justițiare. 
@ Marin Voinea — debutant 
neprofesianist— zugrav de me- 
serie în viaţă, lipsit de mese- 
rie în film. N 
Producător: Casa de filme 
nek Producător delegat: 
Constantin Stoiciu. Director 
de producție: Marin Ghioroa- 
ia. Peliculă Eastman color 
Metraj preconizat: 2700 m. 


Toma Caragiu supraviețuind... 


admiratorilor 

DEE LMI 
Trei săptămîni, în 
plină vară capricioasă, 


de nisip”. Am fost îm- 
preună cu un regizor, cu doi opera- 
tori, cu un scenograf, cu un pictor 
de costume, cu doi asistenți de 
regie. Am fost împreună cu r 
ziterii, cu electricienii, cu t 
giștii, cu actorii profesion 
actorii neprofesionişti, cu figuraţia 
obişnuită şi cu figuraţia specială, cu 
funcționarii şi şoferii. Am.fost ca 
să văd și să înţeleg din nou cum se 
face un film. Am fost ca să văd şi să 
înțeleg din nou cum se caută și se 
găseşte un loc de filmare. Am fost 
ca să văd şi să înțeleg din nou cum 
se așază, de pildă, o masă şi cum se 
ascunde, de pildă, un zid scorojit 
Am fost ca să văd şi să înţeleg din 
nou cum şi de ce'șinele travelling- 
ului sînt frecate centimetru cu 
centimetru, pină ajung să lucească. 


CPA T DAE NERA 
S-au înșelat cei ce au crezut 
că Flavia Buref „n-a dansat decit o var 


la realizarea unei aşteptate comedii satirice: 
„Castele de nisip“ 


| Scriitorul Constantin Stoiciu 
| (producător delegat) 

| deserie trei săptămîni de muncă 
| 


Am fost ca să văd și să înțeleg din 
nou cum, din mulțimea de fete şi de 
băieţi fascinaţi de cinematograf, un 
tinerel cu replică maliţioasă („Fări 
lon P. lon nu se mişcă nimi 
opreşte pentru un plan doi sau trei al 
cadrului doar cîţiva. 

Am fost ca să văd şi să înțeleg din 
nou cum şi deee se aprind reflectoa- 
rele şi cum şi de ce şi cel din urmă 
trecător întoarce atunci ochii amăgit 
o clipă lungă de acea făcimă de viaţă 
adevărată sau mincinoasă care alu- 
necă în preajma sa și în care, aproape 
ciudat, ar dori săseregăsească mereu. 
De aici abia începe cinematograful... 

Ar trebui poate să urmeze acum 
citeva povestioare voioase despre 
r or și operator, şi despre actori 
și actrițe, şi cîteva schimburi de cu- 
vinte bine simţite şi grijuliu inteli- 
gente; ar trebui poate să urmeze 
acum o imagine dezlînată cu cabluri 
de electricitate, cu aparatul de fil- 
mat mușcînd orizontul şi cu tradiţi- 
onalul şi inexpresivul „motor,” ar 
trebui să urmeze poate... 

PB S: VEZES E A BET 
Vreau ca spectatorii să ridă 
CREE E OE 100 


„Vreau ca spectatorii să rid", 


mi-a spus pînă la exasperare lulian 
Mihu. 

Despre lulian Mihu se crede și se 
vorbeşte că este un regizor dificil, 
talentat de dificil, cu o fantezie, 
ușor dezordonată, dacă nu de-a 
dreptul alarmantă. Ultimul său film, 
„Felix şi Otilia” — comentariu vag 
grotesc şi cam nesigur în marginea 
unui roman clasic, care face inutilă 
orice străduință asupra raporturilor 
dintre opera literară şi cinemato- 
graf, una sau două erori dezinvolte 
de distribuție desăvirșind modifica- 
rea perspectivei pină la risipirea în 
inexpresiv a modelului literar — l-a 
arătat în bună măsură “așa cum se 
crede și se vorbește, dar şi nerăb- 
dător să confirme o înţelegere a 
talentului şi a meseriei de regizor 
de film artistic în care surprizele 
să nu treacă decit accidental dincolo 
de savoarea și decenţa unei candori 
agresive, temeinic educate. Probabil 
că "tocmai acesta este şi motivul 
pentru care, după un dabut sărbă- 
toresc alături de Manole Marcus, 
a lucrat la răstimpuri mari filme 
prea puţin asemănătoare între ele, 
pentru a- dovedi că gustul simə 
plu al vieţii şi buna stăpînire 


EI FE Die PDS SEE EI SARD 
Regizorul Iulian Mihu și operatorii Al. Întorsureanu și Gh. Fischer: 


i 


„A face o comedie nu e cel mai vesel lucru din lume“ 


"ap Ca aa EI Moga d 


VOEE D EEPE IARTA 
Într-o bună dispoziție estivală și cinemato- 
grafică (Ovidiu Schumacher) 


Un rol de acasă, rolul actriței 
(Rodica Mandache) 


a profesiunii de regizor sint suficiente ca 
să scoată opera cinematografică din ano 
nimat și, vremelnic. 

Nu știu dacă printre proiectele mai vechi 
sau mai noi ale lui lulian Mihu exista și o 
comedie satirică inspirată din actualitate, 
și de aceea ar putea să pară neașteptată 
acceptarea răspunderii şi incercării deloc 
liniștite și liniştitoare de a filma scenariul 
di amaturgului Paul Everac, dar lulian Mihu 
nu este singurul regizor care se apropie 
de actualitate pe căi aparent mai lesni 
cioase. Pentru un regizor care n-a facut 


niciodată comedie, este greu de spus cum 
și cit va reuși. Dar probabil că va reuși. 


„E a E 2 e a ESTE 
Curajul de a gîndi cu voce tare 
o ESTO PRE S REIESE 


lulan Mihu admite că-i trebuie in ade 
văr curaj. Întii, curajul de a recunoaște că 
comedia noastră cinematografică trece 
printr-un impas la care, cu ani în urmă, pe 
vremea cind se făcea «O noapte furtunoa- 
să» și mai apoi «Directorul nostru» nu se 


Sint tot felul de posibilităţi de a te plimba 
pe o faleză: una dintre ele... pe travelling 


panoramic românesc 


Castele de nisip 


nu se poate clădi 
pe indiferență. 
Nimic, 
dar mai ales 
un film 


gindea nimeni. După aceea, curajul de a 
gindi cu voce tare că poți ciștiga specta 
torul de partea ta si fără invenții năstruşni- 
ce și adrese satirice puerile și fără clov- 
nerii și glume ieftine și inotensive și făra 
vulgarități pretenţioase și fără să imbraci 
actorii ca pe niște prezentatori la circ și 
fără să-i obligi să vorbească în argou și 
să-și bulbuce ochii sau să-și dea picioare 
în spate şi fără acel prost gust și fără tot ce 
împinge de obicei comediile noastre în 
preajma unui infantilism crispat. In stir şut, 
curajul ambițioasei dorinți de a găsi co 
mediei noastre cinematografice o noua 
stare, o nouă ținută, mai apropiată de a 
teptările, increderea și nevoile spectato- 
rilor. «Oricum, promite lulian Mihu, spec- 
tatorul. cind intră la o comedie, vrea să 
ridă din toată inima, şi eu am de gind să-l 
fac să ridă din toată inima, dar risul să fie 
cu rost, şi omul să aibă și sentimentul că 
risul lui a schimbat sau va schimba ceva. 
Altfel ne pierdem timpul cu toții». 
Aşadar, pe litoral, in această vară ca- 
pricioasă, la Mamaia, pe o șosea care 
atinge în alunecușul ei spre Năvodari hila- 
rele corăbii pe placaj de la hilarul «Han al 
piraților», pe o bucată de plajă și pe o 
bucată de faleză foită statornic de vilegia 
turiști curioşi, într-un restaurant auster 
ca o cantină şi intr-un hotel cu cel puţin 
zece intrări, intr-un bar cu program pentru 
toate gusturile, intr-o cofetărie care sea- 
mănă mai curind cu un labirint neterminat, 
la o cherhana, iarăși pe o șosea şi iarăși pe 
plajă şi pe faleză şi in mai multe interioare 
mobilate monoton, se filmează «Castele 
de nisip». Cam în fiecare zi, și cam la ci- 
teva ore o dată, unul dintre privitorii fără 
treabă, vreo doamnă suavă sau vreun dorm 
conştient de calitatea bronzului depus cu 
chinuri pe pomeți, pe miini și pe umeri, 
se interesează cu amabilitate stingace 
dacă filmul care se filmează acolo sau 
acolo este «de-al nostru» și, cînd, încăpă- 
tinat, primește răspunsul firesc, își dezvă- 
luie dinţii bogat și se ridică pe virturile de- 
getelor tripte de nisip și recunoaşte subit 
fericit, un actor. Sosit dimineaţa la Ma- 
maia, Toma Caragiu, responsabilul res- 
taurantului auster pomenit mai sus, ames- 
tec — în film — de viclenie, slugărnicie şi 
afacerism grosolan, povestește cum a 
strins toată noaptea miini de necunoscuți 
dispuși să-i consolideze prin admiraţie 
sinceră, dar guralivă, o celebritate căreia, 
totuşi, nu i se mai poate impotrivi. Intrat 
să mănince într-un restaurant, o tinără 
chelneriță i-a umplut deodată paharul cu 
vin alb şi a pocnit din degete spre un foto- 
graf pregătit din timp să imortalizeze emo- 
ționanta scenă. Ceva mai tirziu, îmbrăcat 
în costum negru, de responsabil, și în- 
virtindu-se aferat printre mese, fluturin- 
du-și degetele ca să îndepărteze o scamă 
de pe haina unui client,acelaşi Toma Cara- 
giu ne miră, fiindcă a coborit pe deplin în 
pielea unui personaj pe care cetățeanul 
obișnuit, acum vilegiaturist fără treburi 
importante, şi astfel curios, l-a întîlnit şi-l 
mai întilnește incă în viața cea de toate 
zilele. Cind se filmează scena în care Jean 
Constantin, mărunt bişniţar cu crize de 
sentimentalism, îi vorbeşte unei fete în 
italiană, în engleză, în germană, în fran- 
ceză şi, în cele din urmă, cu o disperare 
zăpăcită de amorez ferdonează «Love 
story», întreaga plajă ride în hohote. 
«Trebuie să fim cum ne vor spectatorii» 
— îmi spune Jean Constantin. Zimbeste: 


«Pe mine dacă nu mă văd așa cum mă 
știu, zic c-au plătit biletul degeaba și a 

doua oară imi întorc spatele...» 
Și iată cum, cel puțin de astă dată, cine 
matograful începe de aici de pe plaja, 
începe de aici de după colțul perdelei trasă 
cu virful degetelor atita doar cit să poată 
fi văzută masa mare, cu invitați de soi, in- 
talată pe malul lacului Siut-ghiol, cu or- 
chestră cintind, desigur, «Periniţa» şi apoi 
un vals în care doamna director Aposu 
Flavia Buret reintoarsă sfios la film după 
ani) flirtează cu un june scincit (Paul 
ster, cu vechi state de cascador) în 
diferența posacă a sotului (Gheorghe 
Dinică) frămintat sincer de aranjamentele 
ce trebuie să le pună la cale pentru a-și 
păstra postul. Şi iată cum, cel puțin de 
astă dată, cinematogratul începe de la 
viață, de la o fărimă de viaţă cu buni și răi, 
cu adevăr și minciună, cu demnitate și 
umilință, cu sinceritate și impostură, cu 
competenţă și incompetenţă. Şi iată cum, 
la fel ca în viața cea de toate zilele care 
nu poate fi trăită în indiferenţă, nici cine- 
matogratul nu se poate face fără atitudine. 
E șansa comediei noastre cinematografice 
E şi șansa filmului «Castele de nisip» de 

Paul Everac și lulian Mihu. 

Constantin STOICIU 


Foto: A. MIHAILOPOL 
Eine 


Directorul care nu va mai fi: 


Gheorghe Dinică 


Doi ani de vacanță 


Cu Sergiu Nicolaescu 
pe o corabie 


Un film de aventuri, 
un film pentru tineret, 


o colaborare cu televiziunile din Franţa 
şi Germania Federală 


— După cite ştiu este 
vorba despre un film 
în colaborare cu tele- 
viziunile franceză şi 
Z.D.F. din R.F.G. Dum- 
neavoastră sinteți regizorul din 
partea română? 

— Nu. Filmul are doi regizori: 
Gilles Grangier și cu mine. Partea 
română este reprezentată de regizo- 
rul Nicolae Corjos. Spuneam: filmul, 
de fapt, sint filmele, pentru că e un 
serial — patru serii de cite o oră și 
jumătate fiecare. În Franţa, el va fi 
împărțit în şase serii de cite o oră. 
La noi, «Doi ani de vacanță» va fi 
văzut pe marele ercan în două serii. 
Regia acestor serii va aparține lui Ni- 
colae Corjos și Dragoş Witkowska. 

— Ce se întimplă în cei «Doi 
ani de vacanță»? 

— Aventuri. Aventurile unui grup 
de copii, elevi ai unui colegiu din 
Noua Zeelandă. Este un film pentru 
tineret, cum din păcate la noi nu se 
prea fac. E adevărat că avem de-a face 
cu o ecranizare după Jules Verne... 

— Actorii? 

— Germani, români, francezi... copiii 
Cristea Ştefan și Bogdan Untaru. Dis- 
tribuție amestecată ca la orice cola- 
borare. Ceea ce se remarcă în mod 
special este faptul că de data aceasta 
majoritatea echipei de filmare este 
formatădin români. Operatori Ale- 


nema 


xandru David și George Cricler, sune- 
tul — inginerul Salamanian, decoruri 
şi costume — Constantin Dimitriu şi Ni- 
colae Teodoru, montajul — Dragos Wit- 
kowska, o excelentă echipă de electri- 
cieni condusă de Robert Fleischer şi o 
producție foarte bine pusă la punct de 
directorul Toma Constantin. De fapt, 
este în mare, echipa mea, echipa cu 
care am făcut celelalte filme. Drept 
care, s-a lucrat într-un ritm foarte ra- 
pid. 

— După «Ultimul cartuş»presu- 
pun că acest «Doi ani de vacanţă» 
a însemnat chiar un fel de vacanță 
pentru dumneavoastră. 

— Comparativ, da. Totuşi am avut 
filmări foarte interesante dar şi foarte 
grele, pe mare. Într-un fel, a fost o 
experiență mai complexă decit cea pe 
care am avut-o cu «Lupul mărilor»... 
Am avut o corabie foarte frumoasă si 
mai apoi epava sa. Privindu-le, mă gin- 
deam ce film s-ar putea face cu aceste 
decoruri extraordinare. Cred că umbla- 
tul pe apă pentru acești «Doi ani de 
vacanță» mia redeschis vechea pasiune 
pentru mare. Sper ca la anul să mă în- 
torc pe țărmul ei şi să fac un film pentru 
una din casele noastre producătoare. 
Poate «Toate pinzele sus», poate altul... 


E.S. 


«Aş vrea să fac un film după «Toate pinzele sus» 


ce udă ae ie 


telex Buftea 
E DEE a PE 


Du-i, doamne, la Ploiești! 


© e e Premieră pe lito 
ral cu filmul Dragostea 
începe vineri, scenarii! 
Francisc Munteanu, re 
gia Virgil  Calotescu. 


Dialog la ieșire, la unul 
dintre spectacole. Ea, frămintată: «Ji 
cule, si hii băiet cuminti, ci şi la noi 
amoru o inşeput tăt vinerea». 


zi 
Proprietarii, scenariul Şerban | 
Creangă și Mihai Creangă, 
regia Şerban Creangă, fil- 
mează din plin în citeva în- 
treprinderi mari bucureștene. 
Noua producție a casei de 
filme «trei» (director Eugen 
Mandric) se dorește a fi un 
film de dezbatere socială, 
avind ca punct de plecare 
conflictul generat de rapor- 
tarea eronată a realizărilor 
de plan. De notat că direc- 
torul unei importante între- 
prinderi dintr-o capitală de 
județ, aflind de tema filmu- 
lui, a refuzat categoric acce- | 
sul echipei în uzină. Ca în | 
cunoscutul banc: | 
«Du-i, doamne, la Ploiești! 


029 Fimul Castele de ni- 
sip, producție a casei de filme «unu» 
(director Alexandru lIvasiuc), scena 
riul Paul Everac, regia lulian Mihu, a 
intrat în perioada de montai sonori- 
zare, urmind să fie predat in copie 
standard în cursul lunii noiembrie a.c. 
Regizorul filmului «Felix și Otilia» a 
realizat un adevărat tur de forță, ter 
minind filmările într-un timp record; 
6 săptămîni. Allegro molto vivace. 
Noua promoție de operatori, abso! 
venti ai Institutului de artă teatrală și 
cinematografică «I.L. Caragiale», a luat 
drumul studiourilor. Marea majoritate 
a fost repartizată la Buftea, «Sahia» şi 
«Animafilm». Surprinde Televiziunea, 
care nu a avut nici un loc liber în sche- 
mă pentru tinerii operatori cu diplomă. 
Nu cumva, sint prea mulţi cei fără?... 
e. in nordul Moldovei, au înce- 
put filmările la ecranizarea după Mihail 
Sadoveanu, Fraţii Jderi, film în două 
serii, scenariul Constantin Mitru, Pro- 
fira Sadoveanu și Mircea Drăgan, re- 
gia Mircea Drăgan. Echipa intimpină 
serioase greutăți de deplasare din 
cauza lipsei de locuri la hotel. Fără 
alte comentarii! 


Constantin PIVNICERU 


telex Animafilm 


e 99 Pe parcursul u 
nui drum foarte lung, de 
60 de secunde, o furn: 
ă scapă atenţiei unei 
păsări care ciuguleşte la 
com tot ce găseşti, sca 
pă chiar și atenţiei unui şarpe pe care-l 
străbate ca pe un continent, cu terenul 
foarte denivelat. Dar la capătul dru 

mului o așteaptă, ascunsă, o altă fur- 
nică. Oare de data aceasta va scăpa?. 

Asemenea întrebări desenate adre- 
sează spectatorilor Matty Aslan în 
filmul său de desen animat «Formica» 
(un serial compus din filme lungi de 
cite un minut). 


inema 


O precizare: și în animatie 
1 minut = 60 de secunde, 
dar o secundă dintr-un film 
de desen animat înseamnă 
24 de fotograme, adică tot 
atitea desene. Deci un film 
de desen animat de 1 minut 
= 1440 desene. Că filmul de 
desen animat este 99% trans- 
pirație e limpede, rămîne să 
vă dovedim ce este acel 1”; 
care ne-a mai rămas. 
sta 

099 Studioul Animafilm» se atlă 
la o distanţă (in „pațiu) de 10 minute 
de reputatul teatru de păpuși «Tăn 
dărică» și totuși, pe drept cuvint, 
revista «Cinema» se întreba (consta 
tind absenţa filmului de păpuși) unde 
ne sint păpuşarii? Regizoarea Marga- 
reta Niculescu este, în sfirșit, tentată 
să realizeze la Animafilm un lung- 
metraj cu păpuşi, «Fram, ursul po- 
lar». Modestia ne-ar obliga să nu vin- 
dem pielea ursului (de la pol), dar sìn- 
tem siguri că vă anunțăm un film cu 


Lumea în secunde 


adevărat mare (nu doar ca lungime) 

e 9 € Regizorul Victor Antonescu, 
animator de cursă lungă (are în pal- 
maresul său un lung-metraj de desen 
animat, unitate de film socotită teme- 
rară pe plan mondial) se lansează în 

tr-o nouă cursă, de data aceasta inter 

stelară: în colaborare cu scriitorul Vic 

tor Kernbach piegăteşte un senal 
science-fiction despre «acești trecă- 
tori și minunați pămiînteni». Anto- 
nescu este un privilegiat, nu riscă să 
facă un infarct așteptindu-și în stațiile 
cosmice interpreții care trebuie să se 
repeadă la filmare între două repetiții 
de teatru. Norocul lui este că dacă are 
nevoie de un Florin Piersic e simplu... 
ŞI-l desenează.. @ @ @ 2 și 24 au- 
gust, la Ostende, pe țărmul Mării 
Nordului, s-a desfășurat panorama 
festivalurilor filmului de animaţie. Sea- 
ra de 21 august a fost seara României, 
seara dedicată Festivalului internaţio- 
nal al filmului de animaţie de la Mamaia. 
Deşi sub briza Mării Nordului, seara a 
fost fierbinte: spectatorii, ziariştii, re- 
porterii de la radio și televiziune din 
Belgia și Franţa, vizionind filmele pre- 
miate, au apreciat rigoarea cu care s-a 
decernat la noi «Pelicanul de aur». 
Am explicat acolo, ca președintă a serii, 
de ce am ales noi, românii, ca lozincă 
a festivalului, «Fantezia oamenilor în 
slujba umanităţii». Şi la glasul care 
venea de pe țărmul Mării Negre, spec- 
tatorii nordici au vibrat. Rămine — o, 
cit am dori! — ca la următoarea ediție 
a Festivalului internațional al filmului 
de animaţie de la Mamaia (iunie 1976) 
să emoţionăm, în sfîrşit, spectatorii şi 
cu filmele noastre, românești. 


Lucia OLTEANU 


panoramic românesc 


post-scriptum 
ci 


Nedreptățitul 


«Eram furios pe toată lumea. 


De ce nu le arată el 


Regizorul a hotărit ca satul 
acesta de oieri, de doine și 
iubiri aprige, să fie marele 
platou unde să începem și 
să sfirșim filmările. Acum 
iteva zile s-a «tras» primul 
tur de mamwvelă. E noapte. Stau rezemat 
de un stilp şi ascult cum piriul ce curge prin 
spatele meu, aleargă undeva în întuneric. 
Liniştea inaltă a nopții e zdruncinată de 
zgomotul puternic și monoton al unui 
grup electrogen. Sub lumina unei proiec- 
tor de servici, doi actor: stau pe scaune 
de pinză. Sint la machiaj. Aproape intrea 
ga echipă se invirte în jurul lor. Cuvintul 
«maestre» ii lovește din toate părțile ca 
niște bucăţi de lipie pe care cei doi le în- 
ghit pe nemestecate. Lingă grupul său, 
care duduie uniform, Vasile grupistul stă 
pe-un pietroi și fumează. Fumează «Mă- 
răşești», o știu. Stă singur şi nebăgat în 
seamă de nimeni. Cam aşa sint toți gru- 
piştii. Odată l-am întrebat pe unul, de ce-i 
aşa de retras. Mi s-a răspuns simplu: 
— Păi noi, grupiștii, cam mirosim a mo- 
torină, aşa că... asta-i. 
Am privit din nou pe cei doi care fumau 
țigări americane şi se lăsau mingiiaţi de 
vorbe, pămătufuri şi pensule. Vasile con- 


spectator incomod 
a e o au 


Pe faleză, la Mamaia. 

din difuzoarele «Radio- 

Vacanţei» sintem anun- 

ţați că filmul «X» cau- 

tă urgent o tinără în- 

tre 14 şi 19 ani (ce mi-e 14, ce mi-e 
19, dar asta-i altă chestiune) pentru 
un rol principal. (Scuzați această a 
doua paranteză, dar nu înțeleg cum 
se poate ca un film în plină pro- 
ducţie să-și mai caute încă o actriță 
pentru un rol principal. Şi asta este 
o altă chestiune, așa că să revenim 
la faleză). În faţa mea, aud urmă- 
torul dialog: — Hai, dragă, s-o 
ducem pe Doina! Auzi că au nevoie 
de o actriță. — Fii serioasă, Jenico, 
Doina e cu chimia. Asta-i place ei. 
Ce să caute ea la artiști? — Lasă, 


poate că are noroc! E mai simplu 
să fii artist! Acolo e muncă uşoară 

Ştiu că unii obişnuiesc să facă con- 
cursuri, mai știu că o dată la o sută 
de concursuri pot alege o «actriţă» 
pe care, după citeva luni, o uită toți. 
Dar de ce să stricăm concediul 


oamenilor? De ce să-i facem să 
creadă că meseria de actor e așa. 
una-două și gata? 


Mă întilnesc cu bunul meu 
prieten V.O. Avea filmare. Stăteam 
la masă. La ora 10 se ridică: «— lar- 
tă-mă, miine dimineaţă la 7 am fil- 
mare. Vreau să fiu cu o oră înainte, 
să mai «mestec» puţin personajul». 
Restul echipei (asistenţi, asistenții 
asistenţilor și persoanele adiacen- 
te) rămîne pe poziţii pînă la 2 noap- 
tea. Împins de curiozitate (voiam 


cine e de fapt?» 


tinua să fumeze singur. Brusc, am fost 
inundat de convingerea că omul ăsta e 
un nedreptăţit. Am inchis ochii. Apa din 
spatele meu işi vedea de cale, neștiind 
ce-i cu mine. Eram furios pe toată lumea 
Şi pe mine, și pe Vasile nedreptăţitul 
De ce nu le arată el cine e de fapt? Am 
hotărit să le arăt eu. M-am furișat prin in 

tuneric pină lingă grup. Vasile era pe pu 

tea cealaltă. Am privit motorul. Nu eram 
un nestiutor, cîndva fusesem soler. Am 
apucat o conduiță de alimentare si am 
*muls-o. După citeva zvicnituri motorul 
a tăcut, lumina s-a stins şi o pace imensă 
a căzut peste toate. M-am retras în întu- 
neric. Deodată s-a pornit hărmălaia. În 
lumina palidă a becului plătit de primărie, 
intreaga echipă a năvălit la grup, la Vasile 
Cei doi actori au rămas singuri cu șerve- 
tele la git. Vasile era în mijlocul tuturor. 
Răcnete, țipete, porunci, apoi rugăminți. 
Nedreptățitul, la lumina unui felinar de 
vint, adus repede de un recuziter, privea 
mirat la conducta smulsă și-ndoită. Au 
venit și cei doi cu șervețele la git. Cuvinte 
meşteșugite despre spectacolul de miine, 
despre teatru, tren.carieră, îl invăluiau 
pe Vasile. Dar acesta, sint convins, nu 
auzea nimic. Gospodăreşte, şi-a adus tru- 


sa de scule şi o lădiță cu tot felul de piese 
vechi, 

— Mă, fir-ar să fie, ştiu precis că mai 
aveam o scurtătură d-asta de conductă, 
dar unde-o fi că n-o găsesc! 

— Găsește-o Vasile... Vasilică băiatule, 
găsește-o că dau două chile miine. 

— Lăsaţi,maestre... eu o caut şi fără două 
chile, numai să dau de ea, că... 

Un «llarioane, la cadru!» m-a făcut să 
deschid ochii. Cei doi terminaseră ma- 
chiajul. Vasile tocmai arunca chiştocul 


Prietenul meu, actorul 


Intrebare: Se poate începe o filmare 
fără distribuția completă? 
Răspuns: Precum se vede, se poate! 


să văd cum «macină» V. rolul) sînt 
și eu la 6 la locul de filmare. În afara 
lui, nu mai era nimeni. Respectivul 
responsabil (fusese și el aseară la 
masă) uitase să-l anunţe că filmarea 
se aminase pentru ora 10, întrucit 
nu se găsise încă figurația. Un nimic, 
vor spune unii. O neatenţie, vor 
spune alţii. Oare numai o neaten- 
ție? V. trebuia să plece la ora 1 la 
Bucureşti ca să joace în spectacolul 
de seară, iar noaptea cu personalul 
de 0,14 trebuia să plece ca să ajungă 
din nou la ora 6 la locul filmării. 
V. stătea singur pe terenul acela 
pustiu şi privea uimit în jur. 


— Ştii ce mi-aș dori? (între- 
barea aparține unei bine cunoscute 
actriţe de mare valoare). Conferin- 
tă de presă, de fapt dezbateri dupa 
premiera filmului. Aș dori să-i văd 
față-n față pe cronicarii care au 
scris că «l.V. joacă execrabil» şi pe 


cei care au subliniat «excelenta in- 
terpretare a actriţei l.V.». 

— Eu, ştii ce mi-aș dori? (în 
discuție intervine un alt actor, foar- 
te cunoscut, M.H.). Aș vrea să-l in- 
tilnesc pe acel cronicar care scrie 
de ani de zile despre mine: «M.H 
— în nota lui obişnuită». Care o fi 
nota mea obișnuită? 


C.R. este vedetă. ÎI iubesc 
copiii, îl iubesc părinţii și bunicii 
acestor copii. El o ştie, dar — spre 
marea bucurie a tuturor care il 
cunosc —a rămas același om mo- 
dest, săritor, bun coleg și punctual. 

— Sînt distribuit anul ăsta în trei 
filme. Situaţia pare de invidiat. Dar 
nu e! Două din roluri sînt slabe, 
ca să nu zic proaste. Te rog să în- 
telegi, n-am zis roluri mici. Am spus 
slabe. Am încercat să refuz. Mi s-a 
spus că e nevoie de numele meu pe 
afiş şi mi s-au făcut aluzii că” «dacă 
refuzi nu va fi bine pentru tine». 


ce s-a întîmplat, i 
— Ţi-ai luat onorariul? N-ai pro- 


lui de Mărășești. Regizorul, cu-n zimbet 
pe care îl ştiu demult, se apropia de mine. 

— Hai,să-ncepem, că am zăbovit destul 

M-am întors către apa fugară, care era 
undeva acolo printre pietre. Se auzea doar. 
Mi-a venit s-o înjur, m-a adormit cu vraja ei 
și m-a mințit în vis. Nimic nu-i mai urit 
în lume decit un vis mincinos. 


Marion CIOBANU 


Or eu... eu vreau să joc şi pe viitor. 


E.P. a fost chemat să joace 
într-un film. A jucat. A făcut foarte 
bine rolul. Dar la montaj, regizorul 
a tăiat trei sferturi (nu se potrivea 


cu concepţia regizorală post-filma- 


re). Pe actor nu l-a anunţat nimeni, 
nu i s-a explicat cu ce a greșit. După 
premieră, amărit, cînd a întrebat 
s-a răspuns: 


bleme! Ce mai vrei? 

Am auzit răspunsul lui E.P.: — Un 
rol nu înseamnă numai onorariu. 
Şi în afară de asta, am crezut că mă 
socotiți şi un pic artist, nu numai 


actor. 


Dacă vreţi să știti ce înseamnă 
un actor iubit şi dorit de public, 


gindiţi-vă la oftatul de regret pe 
care-l auziţi în sală de fiecare dată 
cînd se termină genericul de început 
al excelentului film «Ultimul car- 
tuş». Publicul regretă dispariția, în 
a doua serie, a personajului întru- 
chipat de Sergiu Nicolaescu în filmul 


«Cu mîinile curate» 


In loc de incheiere: un cineast 


de renume mondial îmi spunea că 
avem o cinematografie de invidiat 
prin marele număr de actori buni 
pe care-i 
film. 


poate folosi în fiecare 


Poate aflăm și noi! 


Alexandru STARK 


51 


Skobţeva: «Să 
nu fie prea ușor» 


O Desdemonă e suticient într-o viaţă 
de actriță: aceasta a fost părerea lrinei 
Skobțeva cu 17 ani în urmă cind a debutat 
în «Othello» avindu-l ca regizor pe Ser- 
ghei lutkevici și ca partener pe Serghei 
Bondarciuk. Debut strălucit, după care 
ofertele de roluri de ingenue lirice, dra- 
matice sau tragice,s-au năpustit asupra ei 
buluc. Dar o Desdemonă este suficient 
pentru o viață de actriță, și-a spus ea, 
şi le-a refuzat, liniștit, pe toate celelalte 
«desdemone». Lucru deloc ușor, deloc 
comod pentru o debutantă. Ceea ce nu a 
clintit-o din hotărirea ei, nu a făcut-o să-și 
schimbe părerea. Timp de o viaţă. Cu 
aproximativ un deceniu mai tirziu, după 
ce a interpretat rolul mamei din filmul 
«Serioja», ea a refuzat exact la fel întreaga 
cohortă de «mame» ce i s-au propus. A 
refuzat intotdeauna toate «desdemonele», 
toate «mamele», toate rolurile construite 
pe un tipar, a evitat intotdeauna cu grijă 
şi. uneori cu sacrificii, toate căile ce riscau 
s-o ducă spre unilateralitate profesională, 
spre plafonare. «Am căutat întotdeauna — 
declara ea nu demult — să distrug formu- 
lele de distribuire fixe, să joc roluri cit 
mai diverse. Am avut insă,ce e drept, și 
norocul de a lucra personaje de mare an- 
vergură literară, create de scriitori ca 
Shakespeare, Tolstoi, Kuprin...». 

În cei 17 ani de carieră ea a jucat partituri 
dintre cele mai diferite și mai dificile, de la 
capricioasa Kira din «Un om obișnuit» 
sau disperata Şurocika din «Duelul», de la 
extraordinara compoziție din «Tribunalul 
nebunilor» pînă la frumoasa Helena din 
«Război și pace» sau mica burgheză 
excentrică din «Zig-zag-ul norocului». A 


o poveste pe lună 


DS Ea n 


~ 


«Ar trebui să fac un serial 
despre revoluția franceză...» 


O Desdemonă ajunge pentru o viață de actriță 
(Irina Skobțeva) 
IF aa EA 


O femeie despre 
altă femeie 


George Sand a tost o celebră ziaristă 
şi romancieră a secolului trecut. Dar 
inainte de orice, ea a fost o femeie. 


Michèle Rosier a fost ani de zile ziaristă 
la «France-Soir». Apoi a fost creatoare 
de modele, iar astăzi debutează ca regi- 
zoare de film. Dar inainte de orice ea este 
o femeie. Această femeie din ziua de azi 
a ales ca eroină pentru primul ei film, pe 
cealaltă femeie, din ziua de ieri. Filmul se 
intitulează «Care George?». 


«Răspunsul la intrebarea «Care Geor- 
ge?» — spunea regizoarea — ar putea fi 
George, dumneavoastră, cel care între- 
baţi, fie că sinteți bărbat sau femeie. Mi 
s-a părut interesant să aleg o perioadă de 
istorie foarte bogată in evenimente și un 
personaj foarte complex și să constat 
apoi asemănările dintre acea epocă și 
epoca noastră, dintre ceea ce a fost 
George Sand și ceea ce sintem noi. 

Comportarea lui George Sand a fost 
in vremea ei un fenomen mai tirziu, sintem 
numeroase cele care trăim ca ea». 


Filmul Michălei Rosier nu este un film 
biografic despre George Sand (interpre 
tată de Anne Wiazemsky), ci un film des- 

pre spiritul romantic, despre romantis 
mul anului 1973. 


Contemporana noastră Michèle Rosier 
a realizat un film despre o altă contem- 


jucat orice i s-a oferit,cu o singură condiție 
să nu fie prea ușor. În prezent, probabil 
tot ca nu cumva să-i fie prea uşor, a termi- 
nat patru filme deodată: «50 din 50», 


«Aventurile lui Huck Finn», «Tăcerea doc- 
torului Ivens» și «Omul în civil». Există 
oare un rol «destul de greu» pentru Irina 
Skobţeva?... 


porană a noastră, George Sand, un film 
in care vrea să arate «că orice viață este 
politică şi orice clipă de viaţă se trăiește 
politic, indiferent dacă e vorba despre 


6 zile din agenda lui Brialy 


Jean Claude Brialy povestește — în revista «Paris 
Match» — o săptămînă din viața lui, în vara aceasta, 
la Paris. Poveste încredințată agendei sale, 
care e mai mult un jurnal intim: 


Luni: l-am telefonat Marlenei Dietrich care e foarte 
mulțumită de «căldura» cu care a fost întimpinată la 
Paris. Mi-a declarat că se va reintoarce la iarnă... Am 
aflat, prin marile saloane de coafură, că mondenele 
Parisului sint nedumerite. Se întreabă de ce mai cîntă 
Marlene la virsta ei. Mai bine s-ar găsi cineva să le spună 
că la virsta lor n-ar trebui să iasă de loc, nici măcar ca 
să se ducă la coafor... Am vorbit și cu Jeanne Moreau 
E veselă. E fericită, ride într-una. Pleacă în vacanță 


Marți: Zi grea. Concurs de admitere la Conservator 
Fix la 9,30. Mi-a fost tare greu să parchez. Și cind e atit 
de cald afară, cum poți să judeci în 10 minute dacă 
concurentul e talentat sau nu...?! «Fantezia e cea mai 
primejdioasă încercare pentru talent» (Alfred de Musset) 
Eu am fost respins de două ori la admitere (în rolul 
Figaro din «Bărbierul...»). Doamna Dussane scrisese 
pe marginea dosarului: «Prea la largul săul» 


rcuri: Repetiţii la teatrul Marigny. Regizor: Jean- 
Laurent Cochet. Totul e clar, precis, amuzant, adevă- 
rat. Ce plăcut e să lucrezi cu un profesionist adevărat! 
Seara am fost la Comedia Franceză să văd «Bolnavul 
închipuit». Foarte, foarte frumos spectacol. Cinci stele. 
Regia lui Cochet e remarcabilă. Decorurile și costumele 
lui Jacques Marillier sint veridice şi totodată poetice. 
E, după părerea mea, unul din cele mai bune spectacole 
ale teatrului francez. 

Joi: E frumos. Cald. Prea cald. Am ştiri de la actrițele 
mele. Marie Bell imi telefonează că pleacă să se odih- 
nească la mare și că va discuta scenariul la intoarcere. 
O scrisoare de la Valentine Tessier care mă invită la 
ferma ei din Poitou, unde cultivă trandafiri. Arletty e la 
Belle Isle și pare mulțumită. Totul e bine, dacă ele sint 


mulțumite! Așa că discut la telefon cu Paul Misraki, 
căruia i-am predat scenariul «Marea scară», ca să-mi 
pregătească muzica. A lucrat bine şi dinspre partea lui 
sînt liniştit, căci își cunoaște meseria! li telefonez și 
tinărului Yves Simon, cu care scriu un scenariu: «O 
dragoste în ploaie». Pe seară mă reped la Nevers s-o 
văd pe protagonista viitorului meu film, Romy Schnei- 
der. Romy îmi spune că a plins cind a văzut «Eglantine». 
E parcă mai frumoasă după ce a plins... Cind ajung 
acasă îl chem pe Visconti la telefon. Se simte mai bine 
şi proiectează un film cu Dirk Bogarde. Adorm seara, 
la televizor... 


Vineri: O zi foarte grea. Telefonul sună fără încetare. 
Prieteni, actori care vor un rol în filmul meu. Ar trebui 
să tac un serial despre revoluția franceză ca să-i mulțu- 
mesc pe toți. ÎI întilnesc pe producătorul Raymond 
Danon care Îmi semnează cecurile de cheltuieli și îmi 
cere să grăbesc turnările... 


Simbătă: Văd la laborator prima copie a filmului 
meu «Pasărea rară». E gata și va intra încă în vară pe 
ecranele Parisului. Simt nevoia să-l refac tot. De fiecare 
dată simt aceeași nevoie. Actorii sint o revelaţie. Miche- 
line Presle e încintătoare, Annie Duperrey e trăznită și 
frumoasă, Barbara e miraculoasă, Marie José Nat e 
fermecătoare. Ar trebui să le-o spun. Le caut la telefon. 
Nu le găsesc. Mă întilnesc cu Romy carea venit la Paris. 
Ascultăm un disc al lui Marlene, vorbim despre Simone 
Signoret, cea mai bună prietenă a ei. Cădem de acord: 
Simone e cea mai mare, e formidabilă. Apoi discutăm 
despre Elisabeth, rolul ei din viitorul meu film. 

Mă întorc tirziu acasă. Miine e duminică și o să pot 
dormi după pofta inimii; dacă o să mă lase telefonul... 
Adorm citindu-l pe Jules Renard. Găsesc o frază încîn- 
tătoare: «Factorul și-a cumpărat un asin ca să meargă 
mai domol.» E drept că eu am în proiect filmul «Omul 
grăbit» după Paul Morand... 


George Sand, contemporana noastră 


(Anne Wiazemsky ) 


relaţii de familie sau despre articole di Dacă iubim 
ziar. politica», 


Maternitatea: 
rolul cel mai rîvnit 


Nu e prea departe vremea cind actrițele se fereau să 
apară ca mame în ochii admiratorilor, preferind să 
rămină pentru ei simbolul femeii-vampă, al femeii-copil, 
al femeii-obiect. Dar iată că, în ultimii ani, actrițele şi-au 
ciștigat dreptul de a nu mai ascunde bucuria materni- 
tății. Au cîştigat dreptul de a comenta și de a declara 
emoțiile lor în fața tradiționalului suspens: «fată sau 
băiat?», de a discuta grijile primilor dinţi, a biberoane- 
lor, a scutecelor și a grișului cu lapte. Producătorii de 
mituri s-au grăbit să ia de partea lor acest drept (din 
moment ce nu-l mai puteau ignora), în campanii publi- 
citare. 

Sigur că lista vedetelor-mame rămine deschisă, dar 
şi după aceste citeva declarații culese la intimplare, ne 
putem da foarte bine seama că astăzi rolul cel mai rivnit 
al actrițelor pare să fie cel de mamă. 


Senta Berger, diva-sexy, nu se sfieşte să spună 

producătorilor că ea nu mai acceptă să joace 

decît în filmele care i se par deosebit de intere- 

sante, pentru că altfel nu vede de ce s-ar despărți 
de Simone, băiatul ei de şase luni. 


Roger Moore — alias Simon Templar, 
alias «Sfintul» — a trecut de pe micul pe 
marele ecran. Noul său personaj este 
James Bond, invincibilul agent secret 007 
care, pină nu demult, avea înfățișarea ac- 
torului Sean Connery. Din Sfint justițiar 
cu aureolă, Roger Moore a devenit, așadar 
semizeu, un semizeu invulnerabil totuși, 
deoarece,conform scenariului Bond nu va 


Sfîntul a devenit semizeu 


putea fi vreodată atins nici la umăr (ca 
legendarul Sigfried) nici măcar la călcii 
(ca ultra-legendarul Achile). La premiera 
londoneză a filmului «A trăi și a-i lăsa pe 
alții să moară» (titlul exprimă tema...) a 
asistat și prințesa Ann a Angliei, care i-a 
felicitat după spectacol pe noul James 
Bond și pe partenera sa, Jane Seymour, 


viata, trebuie să iubim și 


Mia Farrow, simbolul vedetei-fetiță, declară azi 
că ea preferă să dea interviuri despre gemenii ei 
Sascha şi Mattews, decit despre cariera ei 
artistică. 
Ei 
Nathalie Delon spune că singurele ei vacanțe 
adevărate sint cele petrecute alături de Anthony. 
fiul ei şi al lui Alain Delon. 


Felicitări «princiare» pentru Roger Moore și Jane Seymour 


Sophia Loren, contrazicînd indicațiile medicale 
care susțin că a treia naştere i-ar putea pune 
viața în pericol, aşteaptă un al treilea copil (cel 
de-al doilea e tot băiat), cu speranța că va fi 
fată. Actriţa a întrerupt filmările abia începute 
cu Vittorio De Sica pentru «Călătoria», filmări 
pe care le considera ca o adevărată vacanță: 
«după ce te-ai ocupat un timp de copii, lucrul 
pe platou ţi se pare pur şi simplu o joacă». 


Un film polițist-romantic 
(Markova în «Ropotamo» ) 


9 9 8 Doi pescari bătrini se joacă de-a 
duşmănia. Doi tineri se joacă de-a dra- 
gostea. Ea e cîntăreaţă. El e polonez şi om 
de știință. Toţi patru caută singurătatea, 
o singurătate de care de fapt fug, pe malu! 
fluviului Ropotamo. De unde și titlul: 
«Fuga spre Ropotamo». Ultimul film al 
regizorului Ranghel Vilceanov, şi o expe- 
riență cu totul nouă pentru autorul filmu- 
lui «Voci în insulă». «Fuga spre Ropo- 
tamo» este un amestec de comedie muzi- 
cală, pantomimă, melodramă, film polițist, 
film poetic... «Mi-ar place — spune Vil- 
ceanov — ca spectatorul neavizat să se 
întrebe: Fuga spre .Ropotamo era un vis 
sau o realitate?». De văzut. 9 9 9 Luigi 
Comencini cãutà pentru nouă săul film o 
actriță tinără, modestă, dar şi frumoasă, 
pentru că de ea trebuie să se indrăgos- 
tească, în film. firește, Giuliano Gemma, 
ales de Comencini pentru rolul principal. 
Comencini caută și nu găsește, ceea ce-l 
determină să vorbească despre o adevă- 


a] 
Sărbătoritul Marcel Carné 
şi Pascale Petit 


marile familii 
Paul 


rată criză de actori tineri în filmul italian 
și să ceară ajutorul revistei «Grazzia 
întru găsirea mult căutatei actriiceuDi- 
vorț», filmul englezului Warris Hussein, 
comentat cu mare pasiune. Motivul: in- 
terpreții principali sint Liz Taylor şi 
Richard Burton, despre care nu demult 
s-a spus că sint pe cale de a divorța, apoi 
că s-au separat provizoriu, apoi că des- 
părțirea asta este prima dintre multele 
care pune în pericol celebrul cuplu Taylor- 
Burton. Gurile rele șoptesc un cuvint și 
mai rău: publicitate! O O Academia de 
cinema din Franţa prezidată de Georges 
Auric a decernat anul acesta «Stelele de 
cristal» regizorului maghiar Miklós lanc- 
s6 pentru ansamblul operei sale. O distin- 
tie binemeritată, 900 Marlene Die- 
trich a reușit să convingă autoritățile fran- 
ceze să-i rezerve (!!) un colțişor într-un 


cinetelexul lumii 


cimitir normand. «Prietenii care vor veni, 
sper, să mă vadă — spune ea —. vor fi incîn- 
taţi. La 50 de metri de cimitir, se află un foar 
te bun restaurant...» 9 9 O Un nou debut 
în filmul polonez: regizorul Sylwester 
Szysko turnează «Riul întunecat». Acţiu- 
nea se petrece în vara lui '44. Din nou 
războiul. O 9 @ La Viena au inceput tur- 
nările celei de a treia versiuni a celebrului 
«La ronde» (Cercul). Prima versiune e 
datată 1950 şi îi apartine lui Max Ophüls 
(cu Danielle Darrieux și Gerard Philipe); 
cea de a doua e semnată Roger Vadim 
(cu Jean-Claude Brialy și Jane Fonda) 
în 1964. Actuala versiune îi aparţine lui 
Otto Schenk. Interpreţi principali: Helmut 
Berger, Maria Schneider, Sidney Rome, 
Senta Berger 999 Și incă un remake: 
George Armstrong Custer, vinătorul de 
Piei-Roșii, mort în bătălia de la Little Big 
Horn în 1876, generalul a cărui jalnică 
epopee a descris-o atit de bine John Ford 
în «Masacrul de la Fort-Apache», se va 
afla din nou pe ecran. Regizor: Marco 


Ferreri. Titlul filmului: «Adevărata viaţă: 


a generalului Custer». Versiune despre 
care se spune că, în afara costumelor și 
uniformelor pe care Ferreri le-a respectat 
cu sfințenie, va fi cea mai falsă dintre 
viețile «adevărate» ale generalului. © © © 


Chaplinii 


La Madrid era cald în secolul XVII, 
o caniculă ingrozitoare, iar costumele 
de epocă, grele. Chiar și Anna de 
Austria simte nevoia să bea un «pep- 
permint frappé». Poate de aceea per- 
sonajul nostru, călătorind cu un paşa- 
port pe care scrie... Geraldine Cha- 
plin, a plecat la Paris. Dar nu ca să 
bea băutura răcoritoare respectivă, ci 
ca să prezinte în premieră filmul cu 
același nume, realizat de prințul său 
consort, regizorul Carlos Saura. După 
care urmează să se întoarcă în capi- 
tala Spaniei, spre a-și relua costumul 
din «Cei trei mușchetari»... Mai înainte 
însă, a făcut o vizită sorei sale, Jo- 
sephine Chaplin, măritată cu artistul 
francez Jean Baptiste, dar nu Poque- 
lin, ci Thierry; cei doi se produc in- 
tr-un circ. Geraldine a declarat că-l 
va vizita şi pe tatăl său (Charlie Cha- 


plin, vă aduceți aminte...) la Vevey, 
în Elveţia: «Nu trece niciodată multă 
vreme, a spus ea, fără să mergem 
să-l vedem. Tata are un simț foarte 
acut al familiei și-i place să ne adu- 
năm din cînd în cînd. În momentul 
de față se simte bine, cu toate că 
e puțin obosit (Charlot are 84 de 
ani). E foarte mindru de carierele 
noastre artistice și le urmărește cu 
atenție, el, care altfel, se dezinte- 
resează total de tot ce se întîmplă 
practic în lume». Geraldine a mărtu- 
risit că numele pe care il poartă (al 
tatălui) a ajutat-o mult. Mai ales prin 
capitalul de simpatie și afecțiune 
pe care le simțeam venind de la 
ceilalți, cînd lucram în balet, tea- 
tru sau film; ca și cînd cei care mă 
înconjoară ar fi voit ca fata lui 
Chaplin să fie demnă de marele 
Charlot». În momentul de față, Geral- 


Stele de cristal 
pentru Miklos lancs6 


Ecranizările TV aduc public la operă. 
Trei balete pe muzică de Bela Bartok 
puse in scenă de Miklos Szinetar la Buda- 
pesta, după ce au fost văzute pe micul 
ecran, au adus în sala Operei, trei milioa- 
ne de spectatori. Baletul și milionul. 
© 9 O Marcel Carné, sărbătorit de către 
interpreţii filmelor sale. Dovadă de dra- 
goste, dar şi protest la adresa dezintere- 
sului producătorilor față de unul dintre 
stilpii cinematografiei franceze. Sărbăto- 
ritul a primit în dar o statuetă, reproducere 
fidelă a unui idol antic precolumbian. 
029 Orson Welles: Americanii cred 
tot ce li se spune. În afara cazului în care 
li se spune adevărul, bineînțeles...» ®© © © 
Omagiu Humphrey Bogart pe ecranele 
pariziene, cu «Șoimul maltez», «Key Lar- 
go», «Contesa în picioarele goale». Re- 
întilnire cu generația al cărui idol a fost 
confruntare cu o nouă generaţie de «con 
testatari» care nu-l contestă. 


Cuplul Taylor-Burton: 
divort după «Divorţ»? 


dine lucrează cu soțul ei, dar inten- 
ționează să lucreze și cu Bergman, 
Eric Rbhmer și Buñuel. «Pentru 
acesta din urmă — spune ea — nu 
vai fi probabil o străină, căci soțul 
meu este adeseori comparat cu el, 
iar viziunile lor artistice sint foarte 
apropiate.» lar Charlie Chaplin, care 
acum merge greu şi nu mai aude bine, 
compune muzică pentru vechile sale 
filme mute şi a scris şi două scenarii. 
Unul dintre ele îi este destinat fiului 
său, actorul Dea Chaplin, iar celă- 
lalt, Josephinei. În acesta din urmă, 
un geolog descoperă pe acoperișul 
casei sale o femeie înaripată dar una 
din aripi îi este frintă. O îngrijește, se 
înfiripează o dragoste ciudată, socie- 
tățile de radio, de televiziune, bolnavii 
vor femeia-pasăre pentru ei. Dar «crea- 
tura ciudată, dintr-o specie pe cale 
de dispariție, jumătate pasăre — 
jumătate femeie, înger sau demon» 
îşi ia zborul, şi va cădea în mare,unde 
va fi regăsită prea tirziu... 

Filmul va fi turnat de o societate 
americană, dar pină atunci, «patriarhul 
de la Vevey» stă acasă unde-și pro- 
iectează vechile sale filme, care, după 
cum s-a aflat, îi provoacă veselie și 
satisfacție, mulțumire și mîndrie... 

R.G. 


in memoriam 


Veronica Lake 


Eleganță şi distincție 
rss 


Era numită «The Hair» (părul). 
Avea o frumuseţe vaporoasă și 
imaterială. A fost un simbol al 
reapariției eleganţei după răz- 
băi, o reîntoarcere la gustul 
schimbător al modei. Apariţia 
i-a fost meteorică și la începutul 
anilor '50 a părăsit pentru tot- 
deauna platourile. Deziluzia era 
mare, și între meserii trecătoare 
(chelineriță, muncitoare într-o u- 
zină, etc.) o pindeau primejdiile 
alcoolismului. Moartea prema- 
tură, la 53 de ani, i-a dat prilejul 
să mai fie o dată, o clipă, în 
atenția lumii. 


Robert Ryan 


Un mare actor «anonim» 
i 


S-a născut la 11 noiembrie 
1909. 

De un timp se știa atins de 
boală, dar a continuat să joace, 
stăvilind cu voinţă și încredere 
răul. 

A călătorit prin mai toate ge- 
nurile — western, polițist. co- 
medii, drame, aventuri, întiinin- 
du-se uneori cu mari regizori, 
sau mari filme, sau mari roluri, 
alteori, doar lăsînd o parte din 
dăruirea şi talentul său în filme 
uitate, ofilite, fără glorie și ră- 
sunet. 

Jean Renoir, Fritz Lang, Ro- 
bert Wise, Edward Dmytrick, Ro- 
bert Aldrich, Richard Brooks 
(în al cărui film «Profesioniş- 
tii» l-am văzut acum cîțiva ani) 
sint numai cîțiva dintre cineaș- 
tii de mare renume în filmele 
cărora a apărut. Robert Ryan 
n-a fost un star. Doar un actor, 
un adevărat actor a cărui viață 
și carieră s-au stins în această 
vară. Ne rămine de la el aven- 
tura unor filme. 


CASA ARCASULUI ge 


splendid cadru natu- 
ral, în imediata apro- 
piere a Cetăţii Neam- 
tului, hanul «CASA 
ARCAȘULUI — TG. 
NEAMT vă așteaptă în 


orice perioadă a anului. 

e Camere confortabile 

e Restaurant e Bar 

e Terasă e Cofetărie 

e Sală de jocuri e Ex- 

cursii la mânăstirile 
din împrejurimi 


U.J.C.C. NEAMT 


E ea usd |. * L/MTPIMUVUL PUN e Ih 
"ui a fe 


„átl Y 


Cadrele din filmele românesti au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BILU 
Prezentarea artistică! __ Alexandru, CATARGIU Mary, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin Prezentarea grafică 
ANAMARIA SMIGELSCHI GHEORGHIU Eugen, DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul + CORNEL DANELIUC 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii CINEMA | Piaţa Scinteii nr.1—Bucureșt: 
«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — 


Tiparul executat la 
Exemplarul 5 lei 41 017 Combinatul poligrafic 
București, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. P a Casa latai = Bucii PE 


i pi), 


„Dragostea începe vineri“, 
tar discuțule cu spectatori 
în numărul viitor