Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages451-500

seleeveniment ' 


Istoria 
filmului sonor... 


„camu trebuie 
cicălită conceptual 


După gustul și mintea subsem- 

natului» doar două mărunte — 

nema dar pline de consecinţe — co- 

rectări ar fi necesare viitoarelor 

emisiuni ale „Istoriei filmului 

sonor“, performanță cu totul 

remarcabilă a studioului nostru, a redactoa- 

relor sale de film (Viorica Bucur şi Doina 

Boieriu), efort cult, de lungă respiraţie, care nu 
trebuie cu nici un chip întrerupt, 

Doar două corectări minore, ușor de reali- 
zat, care nu afectează întregul și nici judecata 
noastră asupra întregului — largă şi atentă 
panoramă asupra artei noastre filmice, ilustrare 
substanțială a principalelor tendințe crista- 
lizate de-a lungul timpului, întreprindere unică 
în felul ei la televiziunea noastră prin seriozi- 
tate, tenacitate, volum de muncă harnică și su- 
fletistă, antrenînd colaboratori dintre cei mai 
calificați ca FI. Potra, D.I. SucHianu, Călin Că- 
liman, George Littera, Adina Darian, oferindu- 
ne chiar surpriza unor microbisti fermecători 
ca acest N. Opriţescu, în cea mai discutabilă 
şi mai simpatică „lecție“, aceea a „nouvelle- 
vague"-ului... (Punctul cel mai de jos: „Dra- 
gostea dincolo de viață gi de moarte“-chestie 
de neingrijit amatorlic, perpetuu alături de 
subiect, ceea ce e foarte rău în amor, în istorie, 
şi mai cu seamă într-o istorie sonoră...) 

Fireşte că ne-am putea lansa în mari proble- 
me de conceptie—dacá e bine să tratăm fil- 
mul și istoria sa pe „verticală“, nu numai „ori- 
zontal", dacă nu e mai normal să impártim 
ideile pe școli şi curente sau curentele pe idei, 
iar ideile per capete, dacă n-ar fi fost mai in- 
dicat să pornim de la ou la găină gi de la boi spre 
căruță — întotdeauna apar asemenea obiec- 
ţii „principiale“ care, într-adevăr, ajută oamenii 
să nu greseascá, sá se gîndească dar să nu prea 
înfăptuiască. Or, la ora actuală, cum-necum, 
această „Istorie a filmului sonor“ există, e reali- 
zată, are chip şi trup, nu văd de ce trebuie s-o 
cicălim conceptual. Ea ar trebui + repet — 
continuată, coborînd mai adînc în viața filmu- 
lui, în planuri mai detailate, cu mai puţină in- 
formare generală și mai multă grijă pentru 
formarea ochiului, în emisiuni mult mai scurte, 
dar mai percutante şi mai agitatorice, dacă se 
poate spune așa, ca expresie telegenicá, 

În aceste condiţii, cele două mărunte corec- 
tări pe care le sugerez cred că nu vor fi interpre- 
tate greșit sau ráuvoitor, ci cu acel haz 
propriu unor oameni de cultură (iată îmi iau 
insistente precautii, căci ştiu cum arată sus- 
ceptibilitatea istoriografilor): E 

O ar fi nimerit sá se desfiinteze actuala mi- 
zanscená a prezentatorilor — redactorul mai 
in fatá, colaboratorul ceva mai retras — care 
creează un efect didactic, plicticos gi, în anumite 
cazuri, paternalist. E o regie care ar vrea să 
sugereze dialogul, dar ceea ce reiese e departe 
de așa ceva. În locul unui dialog, apare — prin 
jocul privirilor celor doi — un fel de „îmi daţi 
voie, tovarășe profesor?"... sau, cînd n-avem 
profesori, un înduioșător „pot să spun şi eu 
ceva?".., 

O si se rărească la maximum, dacă e imposi- 
bil sá se desfiinteze chiar din vocabularul emi- 
siunii cuvintele care prin suprasolicitare la 
fiecare „lecţie“ au ajuns ele însele la un sindrom 
astenic, golite de orice vlagă și farmec. Aceste 
cuvinte sînt: prospeţime; autenticitate; vi- 
talitate; vigoare; căldură umană; căldură 
umană ; vigoare; vitalitate; autenticitate; pros- 
petime; prospețime... autenticitate... căl... 


BELPHEGOR 


> 
= 


Wee 


4 éú 
„Ca la Tănase 


Şi bine v-am găsit! 


Deşi-s astfel gătit, 


Dar numele de fel: 


Mă cheamă ca şi altă dat' 


Tănase, Tánasel 


În acest sfîrşit de august se împli- 
| nesc (cifra nu este tocmai „rotundă. 

j 28 de ani de la moartea lui Constan- 

nema tin Tănase. Căzuse, de cîteva zile, 

la pat. Cu o seară înaintea sfirgitu- 

lui — după cum relatează monografii 
săi, loan Masoff și Radu Tănase — l-a vizitat 
compozitorul lon Vasilescu. „Facem o pantarolá?" 
— a Întrebat musafirul. „$i acum vrei sá-mi iei 
banii?“ — a răspuns, zîmbind amar, Tănase, bă- 
tîndu-și obrazul cu degetul — gestul lui cînd voia 
să spună că e „Chestie de obráz". Nu se simţea 
deloc în apele lui. Soția l-a asigurat că se va face 
bine, dar Tănase, pesimist, i-a spus: „Madam Tă- 
nase, să vedem cine are mai multă imaginație!“ 
L-a vizitat, tîrziu, spre noapte, un medic. „Doc- 
tore, sá ştii că asta-i ultima noapte a lui Mihai Vi- 
teazul “... Era încă 28 august 1945. În dimineața 
zilei de 29 august, la cinci, zimbetul lui Tănase 
murea. 

De la moartea lui Tănase n-am mai avut nici 
un Tănase.. 

De ce am recapitulat toate acestea, acum, 
într-un prozaic „telesfirşit de săptămînă?" Întii 
şi-ntii pentru că este bine sá ne reamintim mereu, 
nu numai la cifre rotunde, că a existat un Tănase. 


Salut, salut, salut, salut, 
Socot că m-ati recunoscut 


Háinutele mi le-am schimbat, 


Apoi pentru că „spiritul lui Tănase“ (nu, nu este 
vorba de nici un soi de spiritism) nu poate muri 
niciodată. În sfîrşit, pentru că ultimele telesfirsi- 
turi de săptămînă ne-au arătat că micul ecran 
încearcă să-și amintească de faptul că „a fost odată 
un Tănase...“ şi să demonstreze că spiritul lui 
Tănase nu poate muri niciodată. Ah, dacă arfi 
apucat Tănase telesfirşiturile de săptămînă! 
Dar pe vremea lui Tănase televiziunea mondială 
era, de la caz la caz, un „dulce copil“ sau o felie 
de science-fiction. Nici cinematograful nostru, din 
păcate, care intrase în al patrulea deceniu al co- 
pilăriei sale prelungite, nu ni l-a păstrat aşa cum se 
cuvenea. Citeva documente filmate au rămas to- 
tusi, dar disparate şi accidentale, a rămas chiar 
şi amintirea unor filme „artistice“ — foarte pu- 
tine — în care a jucat Tănase. „Visul lui Tănase", 
de pildă, film scris special pentru marele actor, 
care începea cam așa (citez din monografia amin- 
tită mai sus): ,...Tánasese plimbă pe Calea Vic- 
toriei şi după un mic incident cu un sergent de 
circulaţie, care nu-l lasă să treacă peste lanţuri 
(de curînd introduse), intră într-un cinematograf 
unde rulează „Fabricarea găurilor de svaiter în 
România". Tănase adoarme... şi începe să viseze“. 
Ce minunat „film“, dincolo de film, era „Visul 


lui Tănase“! Se zice că (şi nu numai „se zice", 


= ARTE aean 
Sîmbătă seara Un Tănase malagambist... «mucalit... 
3 
tv. incearcá 
sá redea 


vigoarea 
eupletului 
satiric. 


Foarte bine! 


Ar fi pácat 
ca 
spiritul eritic 
sá rămînă 
numai 
la Reflector 


aşa era) la sfirsitul fiecărei reprezentații, Tá- 
nase se găsea în banca întîi a cinematogra- 
fului si în timp ce pe ecran „rula“ o bătaie stras- 
nică (așa i se termina visul eroului), în care Tănase 
împărțea pumni în dreapta si în stinga, în sală se 
aprindea lumina si Tănase era văzut făcînd ace- 
leași gesturi ca pe ecran, apoi se freca la ochi, 
cerîndu-și scuze în dreapta și în stinga: „Am vi- 
sat, mă iertaţi“.... Nu era aceasta o idee a „virs- 
telor de aur“? Veţi spune că.... începutul comenta- 
riului nostru treacă-meargă.... dar chestia asta, 
cu visul, cu ,virstele de aur“, chiar că n-are nici 
o legătură cu telesfirsitul nostru de săptămînă. 
Ba are, de cînd ultimele telesfirsituri de săptămînă 
ne-au arătat că micul ecran încearcă să-și amin- 
tească de faptul că „a fost odată un Tănase“ si că 
ideile lui Tănase nu se poate să nu revină în actua- 
litate. ; 

Cum spuneam, se simte că cineva, la televiziu” 
ne, s-a gindit în ultima vreme mai mult decît în 
anii trecuţi la Tănase, şi chiar dacă n-a avut ni- 
meni ideea să-i consacre un omagiu (cum? la ci- 
fre nerotunde?) spiritul marelui ironist a început 
să dea tircoale emisiunilor. „Apele“ cupletului sa- 
tiric tv. sînt în creștere, chiar dacă nu există încă 
nici un pericol să se apropie de „cota de inundații“. 

ntr-una din lunile trecute, de pildă, l-am văzut 
în carne si oase pe „Alo, aici e Stroe!“ și apoi 
l-am mai văzut o dată și încă o dată.... După moar- 
tea ,masterului”, Stroe (rămas si el fără Vasilache), 
a adus cu el un firicel de Tănase (si pe Stroe, da, 
televiziunea l-a descoperit abia într-un tîrziu). 
A apărut, apoi Trio Ra—Ta—Ta: sînt foarte plá- 
cuti la vedere si la auz „cei trei muschetari” ai e- 
misiunii — Vasilica Tastaman, Dumitru Rucăreanu, 
Stefan Tapalagă si, ceea ce este foarte important, 
nu se bat cu „morile de vînt" — duelează parcă 
cu sabia lui Tănase. Au reapărut, pe ecranele mici, 
emisarii brigăzilor de satiră și umor ale artiștilor 
amatori (ponderea lor calitativă în programe poa- 
te fi, neindoios, mai mare). Da, miculecran încearcă 
să dea vigoare nouă cupletului satiric. Satira cu 
țintă precisă (şi există încă atitea „ținte precise“ 
În jurul nostru, în noi si pe lingă noi), spiritul cri- 
tic aplicat actualitátii — ar fi păcat să rămînă doar 
apanaj de ,reflectoare". 

N-am mai avut un Tănase de la moartea lui Tă- 
nase. Au apărut si au dispărut feluriti cupletisti, 
asta e adevărat, dar un Tănase... „Cărăbușul“ este 
astăzi doar o amintire, Stilul lui Tănase (adaptat, 
fireşte, vremilor pe care marele actor doar le 
prevestea) a început, în schimb, să reapară, timid, 
in cîte o replică, în cite un cuplet, în cîte un virf 
de spadă. Poate că micul ecran ar trebul să aibă, 
În programe, o stagiune permanentă „Ca la Tă- 
nase“... Cine știe, poate atunci, nasul lui Cyra- 
MO... 


Cálin CÁLIMAN 


„„„Şi imitator inimitabil 


E A 
Noi în lume 


Festivalul internaţional de televiziune din Praga : 


54 filme, 33 tári, 2,409 minute de emisie 


Cifra 13 se pare că nu mai inspiră 
o teamă superstițioasă. În ziua des- 
chiderii ediției jubiliare a Festi- 
valului international de televiziune 
de la Praga — miercuri, 13 iunie — 
sălile splendidului palat Wallenstein 
s-au dovedit a fi aproape neîncăpătoare pentru cei 
care au ținut să răspundă invitatiei. În diminetile, 
după amiezile şi serile care au urmat — s-au pre- 
zentat 54 de filme din 33 de ţări, însumînd 2.409 
minute de emisie. Un tur de forță pentru orga- 
nizatori. O muncă dificilă pentru jurii. Sute de 
telespectatori norocoși, care au făcut „rost“ de 
invitaţii, au stat neclintiti ore în șir, pînă tîrziu; 
pînă la ultimul program'din noaptea de 19 iunie, 
atunci cînd crainica cu ochi albaștri — filmele alb- 
negru au fost niște „oi rătăcite“ pe micul ecran! 
— a rostit un „noapte bună“ dulce, în cinci limbi, 
și cu un zîmbet profesional a urat „la revedere 
pe anul viitor, la a Xl-a ediție“. Desigur, urma o 
noapte albă pentru jurii — şi pentru realizatorii 
care au avut filme în concurs, dar asta era altceva... 
S-ar mai putea vorbi, firește, de seara următoare, 
de grădinile aceluiași palat Wallenstein unde a 
avut loc festivitatea de premiere, de acei domni 
cu figuri marțiale, îmbrăcaţi în smokinguri ne- 
gre, suflind solemn în trîmbiţe argintii... Dar peste 
toate astea a căzut, demult, cortina, 


Trei jurii 


Ediţia jubiliară din acest an — la care au parti- 
cipat 80 de delegați reprezentînd 57 de organisme 
de televiziuni din patru continente — printre 
„care aproape toate „casele mari" cu firmă renumită 
în toată lumea — a fost marcată de prezența a 
numeroase personalități. Aș vrea să subliniez 
— şi asta o fac cu mîndrie declarată — că, în două 
din cele trei jurii ale festivalului, au fost invitați 
să facă parte delegaţi ai Radioteleviziunii române. 


Alături de colegul meu Radu Anagnoste —alá-. 


turi, deși am activat în jurii diferite — am simțit 
interesul și simpatia deosebită de care se bucură 
România în lume, mă refer, în primul rînd, la rea- 
lizările de pe tárim social, politic și economic. 
Tara noastră și-a cucerit, în ultimii ani, un imens 
prestigiu și mă gîndesc că și răspunderea noastră, 
a lucrătorilor din Radioteleviziune, a crescut 
enorm, programele de televiziune putînd face 
ca România să fie prezentă în multe seri în casele 
a sute de milioane de oameni din toate colțurile 
pămîntului. 


Oglinda lumii '73 


La festival s-au prezentat două categorii de pro- 
grame; opere dramatice de televiziune şi filme 
documentare. Fácind parte din juriul de filme 
documentare o să mă refer, îndeosebi, la acestea. 
Și poate că aș fi procedat oricum așa, deoarece 
cred că telespectatorul așteaptă azi, pe micul 
ecran, în primul ri d; filmul document-contempo- 


A doua 


ran și abia apoi opera dramatică, de ficțiune. 
Dar presimt că această afirmaţie va stírni un val 
de proteste. din partea colegilor mei „dramatici“, 
așa că mă opresc aici... 

Un regizor de la televiziunea iugoslavă îmi spu- 
nea că el s-a simţit tentat să realizeze un film de 
montaj din toate documentarele prezentate la 
festival, ca un fel de oglindá a lumii 1973. Am gă- 
sit ideea excelentă. 

Cum ar fi arătat o asemenea „oglindă 1973" 
văzută prin ochii realizatorilor de televiziune pre- 
zenti la Festivalul international de la Praga? 
O lume sătulă de război, încercînd să facă totul 
pentru vindecarea rănilor acestuia: „Hanoi-Dien 
Bien Phu" (Tv. Vietnam), „Războiul nu este uman" 
(Ard/SFB Berlin West), „Orfanii Vietnamului“ 
(NHK Tokyo); o lume care munceşte și constru- 
ieşte pentru azi dar și pentru mîine: „A doua 
tinerețe“ (Tv. România), „Cinci dintre noi“ (Tv. 
Polonia), „India construieşte“ (Tv. New: Delhi), 
„Orașul viitorului“ (Tv. Cairo); o lume care face 
eforturi pentru salvarea orașelor de cataclismul 
poluării: „Strada“ (Tv. Belgia) — documentar care 
a luat premiul „Praga de aur“ — „Ei bine, și noi 
să facem la fel" (BBC-Londra); o lume care în- 
cearcă să salveze spiritul oamenilor loviți de boli 
necruțătoare: „Bariera“ (Tv. Zúrich), „Copiii în 
suferință" (ZDF-Mainz); o lume care se apleacă 
cu tandrete asupra copiilor, asupra tineretului și 
a universului lor — „Cea mai frumoasă poveste” 
(Tv. Bulgară), „Mătușile lui Petrov” (Tv. Ceho- 
slovacia), „Școala Ana Betancourt" (Tv. Cuba), 
„Nici o persoană să nu fie abandonată” (DDR- 
Tv. Berlin), „Un pas în cer“ (Tv. Bruxelles); e 
lume a dragostei, a poeziei, a frumosului, a jert- 
firii pentru un ideal: „Testamentul poetului“ 
(Tv. Dublin) — un poem fermecător — document 
care a primit două premii, pentru realizare si 
scenariu. 


at Mica lume mare 


AE ALETAS STREET LIA 

Această „oglindă 1973" poate párea — gi ea 
este într-adevăr așa — incompletă sau imper- 
fectá... Dar, desfășurat sub deviza „Micul ecran 
servește la cunoașterea reciprocă și înțelegerea 
între popoare“, Festivalul internaţional de la Praga 
a reunit sub acelaşi steag filme documentare 
dintre cele mai diverse — mă refer nu numai la 
modul de realizare artistică, la „temperamentul“ 
cu care au fost tratate subiectele. In același 
timp, s-a desprins din toate aceste filme un nu- 
mitor comun: dragostea pentru om, grija pentru 
viitorul planetei noastre. Fiecare zi de vizionare 
îţi întărea convingerea că lumea noastră mare este 
mică — într-atît se  întîlneau unele cu altele 
temele oferite de realizatori din patru continente- 
dar că totuși mica noastră lume este mare, prin 
modul responsabil în care oamenii privesc ziua 
de astăzi și ziua de nfine. Această răspundere o 
resimt din plin și realizatorii de televiziune de 


pretutindeni. 
Nicolae HOLBAN 


tinereţe 


„„„Vulcan, o mică localitate din Valea 
Jiului, a fost condamnată la dispariţie, acum 
40 de ani, în urma crizei economice din 1929— 
1933. În prezent, sub ochii noștri, Vulcanul 
renaşte, o viață efervescentá a readus în că- 
minele odinioară părăsite prosperitatea, bună- 
starea. Un reporter porneşte, pe străzile 
unui oraş mare, modern, să tacă o investiga- 
ție, printre oameni de virste diferite, pentru 
a afla ce s-a întîmplat cu o căsuţă, de pe o 
stradă oarecare, unde locuia acum patru dece- 


nii un miner rămas fără piine. Un miner 
căruia primăria din Vulcan, acum 40 de ani, 
i-a refuzat ajutorul de șomaj „din lipsă de 
fonduri“. Filmul realizat de Nicolae Holban, 
se numește „A doua tinerețe“. (Imaginea; 
Mihai Romaşcu, montajul: Maria Tudor Ne- 
delcu.) 

Felicitám autorii pentru Mentiunea specială 
a juriului Interviziunii la cea dea X-a ediţie 
jubiliară a Festivalului internațional de 
televiziune de la Praga. 


“pentru şi prin 


Emanuel 


Valeriu: 
Trăim 


telepublicul 
nostru 


— Cine sínteti dumnea- 
voastră, Emanuel Vale- 


ma riu? 


—Un ziarist. Adică 

un-om în stare să 
relateze și să comenteze un eveni- 
ment la care asistă. În scris, la micro- 
fon sau în fața camerelor de luat ve- 
deri. Un om care se descurcă bine la 
volanul automobilului și nu-și scrînteş- 
te degetele între clapele maşinii de 
scris, care știe sá mînuiască aparatul 
de fotografiat sau — dacă are ocazia 
— şi pe cel de filmat. 


— Aveţi aproape treizeci de ani 
de gazetărie, dintre care cincispre- 
zece de televiziune, ce sfaturi ati 
da unui tînăr începător într-ale te- 
leviziunii? 


— Tînărul în chestiune, e cît decît 
prezentabil?  Simpatic? Vreau să 
zic telegenic, are o figură intere- 
santă, expresivă, are farmec? Ştie 
să se facă agreabil, plăcut fără osten- 
tatie? Nu e timid? Are o voce bună? 
Cum stă cu dicţiunea? Vorbeşte 
bine ? E în stare să monologheze zece 
minute, fără să se poticnească? Ştie 
să tacă şi, fără să aibe aerul că se 
plictiseste, să asculte un om vorbind 
timp de zece minute? Are simțul 


„replicii? Dar simţul umorului? Spi- 


ritual? Inteligent? instruit? Curajos? 
Răbdător? 


— Ei bine, să presupunem că ar 
întruni calitățile enumerate... 


— Atunci,  i-aș recomanda să 
înceapă prin a cunoaște bine filmo- 
teca televiziunii. Să scotocească, să 
descopere și să vadă cît mai multe 
din filmele de toate genurile, bune sau 
rele, existente aici. Apoi, bine ar fi 


Fără intirzieri! 


Telespectatorii cubanezi, con- 
form unui sondaj dat recent publi- 
citátii,nusint deran jați de programe- 
le care depăşesc spațiul acordat. 
Dimpotrivă, dacă emisiunea e bună, 
cu atit mai bine. Într-un singur caz 
toate răspunsurile au fost categorice, 
neadmitindu-se nici un moment de 
intirziere: telejurnalul. S-a cerut 
cu insistenţă ca această emisiune să 
fie transmisă exact la orele fixate 
şi anunţate în program. 


46 


dacă s-ar împrieteni cu un operator.) 
de la care să afle cam ceea ce se poa- 
te face cu un aparat de filmat. N-ar 
fi rău dacă și-ar "petrece cîteva zile 
în laboratoare. Ar căpăta acolo c- 
teva noțiuni elementare, dar indis- 
pensabile, despre developare, eta- 
lonaj, montaj negativ şi ar vedea cu 
cîtă grijă trebuie manipulată peli-, 
cula, Și dacă tot se află în laborator, 
să nu uite să treacă prin studioul 
de sunet. Trebuie să știe cum se în- 
registrează un comentariu, cum se 
pun zgomotele, cum se face ilus- 
trația muzicală, ce este un mixaj. 
Urmează să-și petreacă un timp la 
masa de montaj. Acolo unde filmul 
se „re-scrie“, capătă forma finală, 
va descoperi că lipirea a două pla- 
nuri într-un fel sau altul duce la 
rezultate cu totul surprinzătoare, 
Tînărul ar avea foarte multe de în- 
vátat dacă va lucra și în redacția de 
actualități. E aici o şcoală aspră şi 
decisivă pe care trebuie s-o promo- 
veze orice om de televiziune. Numai 
aici el va fi în contact nemijlocit cu 
realitatea, cu faptele și se va de- 
prinde să fie concis, să lucreze re- 
pede. 
CAMARA A AD ATAR 
— $i mai departe? 
ARAN RRE LOTES 
— Mai departe e omul, adică sti- 
tul. Carmen Dumitrescu, Alexan- 
dru Stark sau Rodica Rarău sînt trei 
reporteri foarte buni, dar emisiu- 
nile pe care le semnează fiecare sînt 
inconfundabile, chiar si atunei cînd 
nu vor fi văzuți sau auzifi de tele- 
spectatori. 
CIERRE ROS NIE 
— Nu credeți că omul nostru tre- 
buie să fie si puțin actor? 
ATI RUIN ES ZERENA 
— Nu. Mai ales actor, nu! Pentru 
cá un actor e continuu preocupat de 
persoana lui gi, oricit de dezinvolt 


ar fi el, e mereu tentat să „joace“ un 
text. Or, „firescul“ actorului e cu 
totul altul decît cel al reporterului. 
De altfel, ati văzut citi actori foar- 
te talentați pe scenă, eșuează ca pre- 
zentatori ai televiziunii. 


— Aţi fost într-o vreme un mem- 
bru foarte activ al redacției de 
sport... 


— Greșiţi. De două ori greșiți. 
În primul rînd, eu nu am făcut ni- 
ciodată în exclusivitate doar trans- 
misiuni sportive. Eu am făcut 
de toate în televiziune: şi filme do- 
cumentare și reportaje și anchete 
sociale și interviuri și transmisiuni 
în direct, printre care multe trans- 
misiuni sportive, date fiind „ante- 
cedentele“ mele (am practicat atle- 
tismul, am jucat rugby și sînt ma- 


estru al sportului cu acte în regulă). 


În al doilea rînd, Televiziunea Ro- 
mână nu a avut și nu are o redacție 
sportivă, ci doar o secție sportivă, 
subordonată redacției de actuali- 
táti. Spun asta, deoarece cred că as- 
tăzi, dată fiind amploarea pe care a 
luat-o sportul ca fenomen social de 
masă, televiziunea ar trebui să aibă 
o redacție sportivă, cu un redactor 
şef, cu oameni de specialitate, cu 
mijloace materiale si tehnice adec- 
vate. 


— De asta ati renunţat la transmi- 
siile sportive? 


— Nu! Comentariile mele, mi 
s-a spus, n-ar place unor telespecta- 


„ tori. Însă, după cum se știe, ro- 


mânul dacă nu e născut chiar tot- 
deauna poet, în mod sigur e pri- 
ceput într-ale sportului. Desigur, 
trăim pentru public şi prin public. 


Atenţie, telefagi! 


Voci dintre cele mai autorizate atrag atenția asupra: pericolelor 
la care se expun cei care-și petrec cea mai mare parte a timpului 
liber în faţa televizoarelor. Astfel, specialiștii din Republica Federală 
Germania au constatat că „telefagia“ este una din cauzele diminuă- 
rii vitaminei A în organism, decarece aceasta are un rol primordial 
în funcția vizuală, iar vederea este suprasolicitată în timpul vizionării 


emisiunilor TV, mai ales după înserare. 


La rîndul lor, specialiştii 


americani au arătat că tendința spre obezitate este proporţională 
cu numărul de ore petrecute în fața televizorului. În tine, Congresul 
Uniunii naţionale pentru viitorul medicinii, întrunit recent la Paris, 
a ajuns la concluzia că televizorul ar fi cauza unor tulburări e si 
nervoase care duc la apariţia gastritelor şi ulcerelor. 


E simpatic ? E ielegenie ? 


Are o voce bună? 
Ştie să tacă? 
Ştie să asculte? 
E spiritual ? 

E inteligent? 

E instruit ? 


Dar a comenta înseamnă să ai un 
punct de vedere personal asupra a 
ceea ce vezi. Se pare că asta îi deran- 
jează pe cei care nu se pot obiectiva 
în fața unui eneniment sportiv la 
care asistă. 


— Bine, dar tocmai aicie proble- 
ma. Nu puteţi face abstracție de 
faptul că telespectatorul „vede“ şi 
el ce vede comentatorul? 


— Nu fac abstracție, doamne fe- 
reste! Dar nici nu te poți rezuma doar - 
la relatarea drumului unei mingi, la 
identificarea jucătorilor şi la anun- 
tarea scorului. Pentru treaba asta 
nici nu e nevoie de comentator. 


— Aveţi orgolii de creator? In 
ce măsură se poate vorbi de crea- 
tie în televiziune? 


— N-am orgolii de „creator“, Cit 
despre „creaţie“, cuvîntul e cam mare. 
La televiziune se poate vorbi de așa 


„ceva doar în cazul transmisiunilor 


în direct. si al filmului artistic 
propriu-zis. Aici totul trebuie să 
fie bine dintr-un foc. Emisiunea tre- 
buie să aibă prospețime, să fie bine 
organizată, să surprindă pulsul gi 
temperatura evenimentului, 


— Cum vă aveţi cu telecronicarii? 


— Ce să zic? Bine! Dacă aș fi un 
răutăcios ca Léon Zitrone, as spune 
şi eu ca el că „telecronicarii sînt 
acei oameni care ştiu cu exactitate 
cum trebuie făcută o emisiune tv., 
fireşte, dacă ar fi ştiut să o facă“. 
Dar eu nu sînt răutăcios și nici 
Léon Zitrone nu sînt. Asa că nu zic 
nimic despre telecronicari. Fac şi 
ei ce pot. 


N.C. MUNTEANU 


Henry Fonda dixit 


»Pentru mine nu e nici o dife- 
rentá între televiziune, cinema sau 
teatru. Important e să fii mereu pre- 
zent, să nu dispari din box-office. 
Pentru producători acesta este sin- 
gurul lucru care contează. De alt- 
fel şi pentru actor, căci numai asa 
poate lucra. În fine, cred că un. 
scenariu poate fi la fel de bine pus 
în valoare pe micul sau pe marele 
ecran“, 


De ce m-a dezamágit 

emisiunea? Frumoasa 

crainică duminicală 

anunţase: „Şi acum ur- 

meazá un un micro-re- 

cital lleana Popovici“, 
comunicindu-ne în acelaşi timp 
cartea de vizită a artistei: cîn- 
táreatá de muzică ușoară, de operă 
(sau poate de operetă, nu mai 
tin minte), specialistă într-ale muzi- 
cologiei, etc. O carte de vizită, 
așadar, cuprinzind mai multe însușiri 
ale protagonistei decît sîntem 
obisnuiti în marea majoritate a cazu- 
rilor asemănătoare: cutare actor, 
cutare primadoná. O carte de vi- 
zită, deci, oarecum multi-dimensio- 
nală. Ce ne va oferi posesoarea amin- 
titelor talente? Posesoarea ne-a ofe- 
rit cîteva minute de muzică ușoară. 
Minute bune. Foarte bune. După care 
însă, s-a trecut la altceva, Mighty Mou- 
se sau un meci de popice. Decep- 
tionantá trecere: în vreme ce asmu- 
titi de informarea crainicei, noi aș- 
teptam o lleană Popovici multiplă 
(evoluînd de pildă și în chip muzico- 
logic), Televiziunea s-a mărginit la, 
adică s-a mărginit ca-n atîtea şi fără 
de număr rînduri. A fost (cu mutan- 
dis-ul respectiv) ca și cum, prezen- 
tind un mic show Sammy Davis jr., 
postul N.B.C. din New York ar fi 
cerut artistului sá se rezume la cîn- 
tece, evitînd dansul și imitatiile după 
confrati. De unde vine încrîncenarea 
aceasta de a refuza personalitáti- 
lor dreptul la exprimare totală? Din, 
probabil, aservirea față de natura 
spectacolului teatral, unde actorul 


q pre 


Nina Cassian, pianistá 
ATTE 


Mai mult 


Pasiunile nestinte, 
Activităţile 
suplimentare, 
Adică 
omul multilateral | 
dezvoltat 


este obligat, prin dură lege estetică, 
să-și joace rolul. Şi atît. Și, pe bună 
dreptate, pentru că oricit aș pretui 
eu darurile da comentator de box 
ale lui Rădulescu Biban, nu pot 
îngădui acestuia să se oprească din 
replică, în plină „Scrisoare pierdută”, 
şi să analizeze meciul lui Cutov de la 
Belgrad. Şi oricît de subțire pictor ar 
fi Mircea Șeptilici, regizorul de tea- 
tru n-o să-i fhgáduie niciodată să 
deseneze o portocală, pe şevalet, 
în actul Il din „Ucigași fără simbrie“. 

„În schimb, televiziunea poate 
săvîrşi — şi încă lesne — operațiuni 
precum cele nofate mai înainte. Dar, 
din păcate, TV-ul suferă de aceeași 
infirmitate care ne caracterizează pe 
noi, oamenii: conștientă întotdeauna 
de limitele profesiei în timp și spa- 
tiu, şi mai ales altele, autorii televi- 
ziunii n-au dobíndit conștiința li- 
bertátilor de care dispun. Or, 
printre libertăți (aflată la doi pași, 


fan Tapalagă, fost campion de scri- 
mă, să dueleze în studio cu Mihai 
Tiu? Cine i-a cerut Ninei Cassian, 
pianistă şi compozitoare, să cînte, 
între două rostiri de poezie, Sonata 
lunii? Dezlántuirea unei campanii 
pentru valorificarea resurselor lo- 
cale — of, atit de ignorate — ne-ar 
oferi prilejul să-l vedem pe Beligan 
recitind propriile și  ne-ușoarele 
sale poezii (cine le cunoaște?), pe 
Moni Ghelerter prezentind o ex- 
punere despre istoria porțelanului, 
pe Dorin Dron apárind poarta unei 
echipe de hochei pe gheață, pe 
Marin Moraru vorbind italiana, en- 
gleza, germana, spaniola și bengali 
cu o viteză și o siguranţă de natură 
a-l convinge pe spectator că a-ntil- 
nit un poliglot din naștere, pe Di- 
plan conducind un automobil de 
curse în stil Emerson Fittipaldi sau 
pe Matei Gheorghiu, dresînd canari 
(fiecare cu...) Bineînțeles, ar fi să 
fie solicitati cu predilecție artiștii 
capabili de performanțe multiple. 
De aceea ni se pare firesc un „Li- 
viu Ciulei show": două minute de 
actorie, trei la masa regiei de tea- 
tru, alte trei de regie cinematogra- 
fică, două minute creionînd o schiță 
de decor, două minute infátisindu- 
ni-l în chip de autor de costume, 
trei minute proiectind, ca arhitect, 
machata unui teatru subteran, două 
minute de lucru cu aparatul fotogra- 
fic, plus trei minute pentru altceva: 
omul lucrează atît de mult, încît nu 
se poate să n-aibă o activitate su- 
plimentară, 


Al. MIRODAN 


ca un teren petrolifer sub picioarele | 


unui geolog neinspirat), vom înre- 
gistra posibilitatea ființei de tip 
„enciclopedic“, actor sau matemati- 
cian, de a ne înfățișa în şapte minute 
cîteva haruri şi operațiuni altminteri 
greu de adus laolaltă. In același 
timp, departe de a mulțumi numai 
dorința noastră veşnică de a pă- 
trunde în culisele personalității, 
asemenea micro-recitaluri totale vor 
stimula activitățile secundare sau 


nestiute ale interpretului, silindu-l § 
pe acesta la noi antrenamente si $ 


erfecțiuni. Cine l-a chemat pe Ște- 
TEZE PAITA 


Beligan, poet 


A SEO | 


Tapalagă, campion la scrimă 
IET A 
Meana Popovici, muzicolog 


Ocolul pămîntului 


Televiziunea elvețiană a trans- 
mis o emisiune în care a recons- 
tituit traseul parcurs de personajele 
celebrului roman al lui Jules Verne, 
„Ocolul pămîntului in 80 de zile“. 
La sfîrşit, realizatorii au declarat 
că a ocoli astăzi pămîntul în 80 
de zile e un fleac față de răbdarea 
îngerească pe care o presupune 
intocmirea devizului filmului cu o 
sumedenie de aprobări şi acte 
contabile, stabilirea celor mai bune 
rute si legături aeriene, procura- 
rea biletelor, rezolvarea a încă o 
mie şi una de probleme organiza- 
torice, pentru care le-a trebuit 
exact 79 de zile! 


Interes jostificat 


Una din cele mai bune emisiuni 
ale televiziunii engleze a avut ca 
protagonistă pe Agatha Christ'e. 
În vîrstă de 82 de ani, celebra au- 
toare a acceptat sá apará pe micul 
ecran, cu o singură conditie: nici 
o întrebare despre viaţa ei parti- 
culară. Interlocutorii au promis si 
s-au ţinut de cuvint, totul a fost 
fair-play. Numai că, așa, între al- 
tele, întrebată despre viața în doi, 
Agatha Christie a făcut o confiden- 
tá în cea mai bună tradiţie englezeas- 
că: „Mă împac de minune cu 
soțul meu. Cu cît imbátrinesc mai 
mult, cu atît se interesează mai 
mult de mine. Știţi, el e specialist, 
în arheologie!“ 


Coincidentá bizară, la interval 
de citeva zile, pe teleimprimatoa- 
rele agenţiilor de presă. Prima sti- 
re anunța prăbuşirea unuia din cele 
mai mari turnuri de televiziune din 
SUA, cu o înălţime de 450 metri, 
aflat în apropierea oraşului Orlan- 
do (Florida), accident în care doi 
oameni şi-au pierdut viața şi alți 
doi au fost grav răniţi. În cea de a 
doua ştire era vorba de începerea 
construcției unui turn de televi- 
ziune gigant la Plock, în Polonia. 
Atunci cînd va fi gata, în 1974, va 
atinge înălțimea de 642 metri si 
va permite receptionarea emisiu- 
nilor pe o razá de peste 500 km. Tur- 
nul polonez va fi construit din tevi 
de otel, astfel cá la viteze mai mari 
ale vintului, vîrful se va putea în- 
clina cu 1,2 metri. 

Parafrazind un cîntec demult 
uitat, putem spune: „turnul de pia- 
tră s-a dărimat/vom face altul 
mult mai înalt“. 


Răzbunătarii- 


Drumurile foştilor „răzbunători“ 
John Steed și Tara King, alias 
Patrick Mac Nee și Linda Thorson 
s-au despărțit definitiv, o dată cu 
ultimul episod al celebrului serial. 
De altfel, Mac Nee nici nu mai este 
cel da altădată. El a slăbit cu 25 de 
kg. grație unei metode pe care o 
consideră infailibilă: o viață calmă, 
englezească, fără alcool, fără tutun 
şi, mai ales, fără televiziune. În schimb 
Linda Thorson recidivează. După 
doi ani de teatru, ea revine pe pla- 
tourile televiziunii într-un serial 
cu titlu de spaimă, „Thriller“, și se 
va pune rău cu toţi răufăcătorii. 

Dar îi va învăţa ea minte... 


47. 


. Maria Volunítaru: 


La 
70 de ani 


De cincizeci de ani în 
slujba artei, peste 250 de 
roluri pe scenă, roiuri, e 
drept, mai puţine în film, 
dar începînd cu „Răsună 
Valea“ sau „Mitrea Cocor“ 
şi pină azi, în „Astă seară 
dansăm în familie“; mereu 
prezentă în spectacolele 
de televiziune, în emisunile 
radio, la „teatru la micro- 
fon"; interpreta Mitei 
Baston în 1928, dar si în 
1950, pe scena Nationa- 
lului; a Zitei şi a Vetei 
în 1931— 32, dar şi cu zece 
ani mai tîrziu, pe aceeași 
scenă; Lena, din „Gaiţele“ 
dar şi Zoe, din aceeași 
piesă, peste cîțiva ani; 
Ecaterina Buznea din „Pen- 
tru fericirea poporului" si 
Martha, în „Faust“, Estera 
în „Dama cu camelii“ si 
Maria în „Unchiul Vania" 
si, şi, pînă la 250... Nenu- 
mărate tipuri, nenumărate 
chipuri, unele înrudite, al- 
tele profund opuse, s-au 
perindat pe scena Teatru- 
lui Naţional sub trăsăturile 
unei actriţe numită Maria 
Voluntaru. O actriţă care 
şi-a jucat — fără orgolii, 
fără ambiția de a fi mereu 
„titulara“ — toate rolu- 
rile, mari sau mici, cu 
aceeași pasiune, cu aceeași 
dragoste şi cu un respect 
imens pentru această me- 
serie, care cere înainte de 
toate dragoste si respect. 

La 14 august Maria 
Voluntaru a împlinit 70 
de ani. Este o cifră fru- 
moasă, pentru că adună 
în ea o viață plină, și din 
plin dăruită celorlalți. 

O viață pe care Maria 
Voluntaru şi-o aminteşte 
şi azi, cu umor, cu bucurie, 
cu nostalgie. Pentru ea, 
şi pentru cei care au apla- 
udat-o de-a lungul anilor. 


Născută în Dobrogea 
— la Murfatlar, acolo 
nema unde-i licoarea aceea 
care îmbată și dispune, 
si te face să vezi viața 
trandafirie — am avut 
o copilărie tristă, presărată de lip- 
suri și nevoi. N-am păstrat decît 
amintirea pitorescului Dobrogei şi 
greutățile prin care am trecut. 
După școala elementară, făcea 
impresia părinţilor că aș fi giuruită 
pentru învățămînt. Am început ca 
învățătoare la Cavaclar. Îndrăgeam 
copiii şi vedeam de ei și de grija de a 
da primele noţiuni de carte. Clasa 
întîia primară la țară. Nici eu, nici 
ei, nu eram obişnuiţi cu ceea ce urma 
sá facem, Mi-am făcut datoria și 
strădania mea n-a fost irosită în 
vînt. Un prieten de-al meu, fost 
director al şcolii de la Cavaclar, 
a găsit printre hirtiile lui un 
proces verbal de inspecţie șco- 
lară și... ca să-mi facă plăcere, mi 
l-a trimis. Anul 1921, martie 14: 


48 


Ascensorul e bun la urcat... 
Dar în meserie, 


trebuie sá sui treptele gifiind... 


„în urma inspecției făcute la clasa 
d-rei Maria Voluntaru, am găsit 
copii cu frecvenţă regulată (ceea ce 
era enorm pentru acele vremuri 
si şcoala de atunci) gi nivelul ridicat: 
copiii știu a citi și socoti“. Cu alte 
cuvinte îmi luasem în serios meseria. 

Și cînd părinţii şi eu însămi gîn- 
deam că am intrat pe făgașul normal, 
că m-am dedicat meseriei pentru care 
„avusesem chemare" — un conflict 
între dascăli, o mică neînțelegere 
a fost suficientă să-mi sară tifna și sá 
părăsesc slujba „în plină glorie“ — 
functionasem doar un an ca învăță- 


toare! — plecînd la Constanța unde 
erau părinții, și mai ales marea... 

Anii copilăriei au trecut repede. 
Tata se prăpădise. Problema vieţii 
se punea din plin. Săracă și singură 
la Constanța, era greu. Citeva uşi 
la care am bătut nu s-au deschis cu 
entuziasmul pe care-l aşteptam. 
Bucureștiul, cu multiplele posibili- 
táti, mă atrăgea. Încă nu ştiam ce 
am să fac în marele oraş. Un cunoscut, 
care își amintea că-n școală eram mai 
dezghetatá decît alţii, atunci cînd 
la sfîrșit de an dădeam serbări, 
îmi dă o recomandatie către maes- 


trul Nottara. Abia astăzi îmi dau 
seama ce însemna atunci să poţi 
sta de vorbă cu cel mai mare actor 
al nostru, cu maestrul Nottara. 
Probabil, cunoscutul meu nu ştia pe 
altcineva sau poate voia să ridá de 
mine. 

M-am dus la Conservator să-l văd 
pe marele Nottara. l-am predat 
scrisoarea. Și astăzi încă îmi amintesc 
emoțiile mele de atunci. Maestrul 
avea tocmai ora de curs. Am aștep- 
tat. Cu ochii máriti, sfisiatá de emo- 
tii, ascultam, Așadar, aici se învăţa 
pentru „teatru“! Totul era altceva 
decît diletantismul scoláresc. li dau 
scrisoarea. Má pune să-i spun poezii. 
Încep, gituită de emoţii și stîngăcii. 
După ce dramatizez o poezie, îmi 
cere sá declam și ceva comic. Aştep- 
tînd judecata lui, îmi venea să fug, 
să renunţ la visul meu mingiiat de 
cîteva zile de speranţe şi să mă apuc 
de altceva. Știu eu de ce? Maestrul 
a pus capăt emoțiilor mele şi, spre 
surprinderea mea, m-a primit să 


audiez cursurile piná în ianuarie cînd 
au început selectionárile, Apoi exa- 
menul, și iată-mă elevă la Conserva- 
toru? de artă dramatică! 

Să fii eleva maestrului Nottara nu 
era puţin lucru. Viaţa începea să-mi 
suridă. După primul an de Conser- 
vator, maestrul Nottara îşi serba 
50 de ani de teatru și, organizindu-se 
un turneu triumfal, m-a luat cu el. 
Eram un paj. oarecare. 

Se cuvine să vă spun că maestrul 
Nottara nu mi-a fost numai profesor, 
mi-a fost şi părinte. O vorbă bună, 
un sfat, un cuvînt de încurajare. 
Cînd îmi privea pantofii scilciati 
şi-mi vedea ambiția de a face teatru, 
îmi_ spunea: „Maria Voluntaru, să 
ştii de la mine, tu ai să faci teatru”, 
Eu eram într-al nouălea cer. 

În turneul final, Maestrul a avut 
față de mine atentii pe care n-am 
să le uit niciodată, Ne apropiam de 
Constanţa; el știa că părinţii sînt 
acolo și că-i orașul unde am crescut, 
A rugat-o pe Miti Ignătescu să-mi 
lase mie rolul ei— m-a pus să-l 
învăţ și astfel, la Constanţa, am jucat 
cu maestrul Nottara, un rol, primul 
rol într-un ansamblu de teatru se- 
rios. După spectacol, mama s-a dus 
să-i mulțumească marelui Nottara 
pentru cele ce făcuse din mine,pentru 
grija părintească care o are pentru 
fata ei. Și tot mama a adăugat, 
după ce Nottara spusese: „Vezi ce 
face fata d-tale?" — „Ehei, dacă bie- 
tul tată-său trăia, nu ajungea fata 
noastră “ Nottara, bun, 
mbit și a asigurat-o 
u-i așa de rușine cum 


crede ea. 
După doi ani, jucînd roluri mari 
acolo și în diferite formaţii, 


angajată la Teatrul 
București. În loc. să 
meseria de la capăt, 
Figuratie ani de zile. 
ajutat. Nu-i bine să nu 


nicie în meserie. Ascensorul 
e bun la urcat, dar în meserie 
trebuie să sui treptele giîfiind. 


Și asa am ajuns artistă. Am muncit 
mult, am renunțat la o sumedenie de 
ambiţii, uneori la demnitate, la mîn- 
drie, și toate astea pentru teatru, 
pentru meseria mea pe care O iu- 
besc. . 

Am jucat o multime de roluri si 
mari și mici. Maestrul mă pregătise 
pentru interpretele lui Caragiale, 
şi mame blinde și bune, si vrăjitoare, 
şi femei nebune și gaite și tot ce vreţi. 
Tipuri. E foarte greu că contribui 
într-o piesă lungă de două ceasuri 
cu cîteva replici, iar prezența ta să 
fie reținută și de public, si-de cro- 
nicari. Să ştergi fardurile de pe față 
si mástile care te sluțesc cere de 
multe ori mai mult timp decît cele 
cîteva replici de pe scenă. Nu mai 
vorbesc de timpul care mi-l ia com- 


Pe vremea cînd juca 
gitane 


punerea personajului care mi-e dat 
să-l interpretez, înțelegerea a ce vrea 
autorul cu personajul, cu mine; de 
multe ori, pînă intru în „personaj“ 
durează săptămîni în sir, ajunge 
obsesie. Ai satisfacţii. Din nimic 
să faci ceva! Întîlnesc de multe ori 
tipuri create de mine, și-mi zic „și 
asta seamănă cu mine, cu Mama din 
lon de Liviu Rebreanu sau...“ 

De multe ori trebuia să mă duc la 
locul de muncă al oamenilor să văd 
cum vorbesc, cum se comportă, ce 
fac. Aşa m-am dus la o colectivă din- 
tr-o ¿comuná îndepărtată din Do- 
brogea și am stat cîteva zHe printre 
colectiviste, pentru cá urma sá joc 
pe Gherghina Brîndeliu în „Ziua cea 
mare" de Maria Banus. Stau zile în- 
tregi și gîndesc asupra rolului. Adaug 
ceva personajului, ca apoi să revin, 
să-l fac altfel, pînă cînd îl fac așa cum 
trebuie. 

Am jucat femei bátrine de cînd 
eram tînără, ofițeri, doctori, uneori 
femei cochete, numai popi n-am 
jucat. Preotese da. Să scoţi în cîteva 
replici un personaj care să rămînă 


Pe vremea cînd juca 
Veta 


Jucînd orice cu aceeași pasiune 
(Cu Marcela Rusu în „Ultima oră“) 


spectatorului după ce a văzut piesa 
intreagá este mult, foarte mult. 
Mi s-a întîmplat într-o piesă în care 
aveam un rol mic — dacă nu mă în- 
sel în piesa lui Camil Petrescu, 
„Mioara“ — ca după spectacol au- 
torul şi'critica să socoteascá că titlul 
piesei ar fi trebuit să fie „LINA“, 
după numele personajului interpretat 
de mine» și nu „Mioara“, deși această 
Mioară era tot timpul în scenă și 
avea rolul principal. 

Cind joci „tipuri“, adesea îţi vine 
să adaugi rolului replici în afară de 
text, și astfel, după mai multe spec- 
tacole, rolul să fie cu totul altul decît 
la premieră. Niciodată nu mi-a plăcut 
să mă amuz pe scenă. Am jucat în- 
totdeauna, ca-n prima zi, ca pentru 
premieră, cu aceeași grijă si cu ace- 
leași emoții. În scenă, uneori, este 
drept, trebuie sá ai prezență de spi- 
rit, să spui ceva care nu este în 
text, să salvezi scena. 

Îmi amintesc că jucam într-o piesă., 
Încăperea plină cu flori, flori“ în 
vaze, flori în borcane, etc. S-au pus 
florile într-un vas din care, la un 


Cu Tanti Cocea în 
„Nunta însîngerată“ 


moment dat, apa începuse să curgă 
siroaie. Toti înmărmuriseră. Ce-i de 
făcut? Am spus: „Se revarsă Jiul...“ 


si, fără emoții, cu o naturaletá 
desávirsitá, am schimbat vasul, am 
șters apa, ca și cum tot ce făceam era 
în text. A fost atît de natural gi atit 
de bine jucat, încît publicul se amuza, 
iar autorul, fiind între culise, în 
panică, mi-a adus elogii și se gîndea 
dacă n-ar fi cazul să facem același 
lucru în toate serile... 

După 23 August 1944, deși încă 
cu mult înainte activam (am intrat 
în partid în 1942) am început o 
muncă asiduă politică. Actorul-ce- 
tátean. Am lucrat, cum s-ar zice, la 
două războaie. La teatru și, paralel, 
băteam cartierele. Sezátori, festi- 
valuri, spectacole la locul: de muncă. 
Răspundeam de Uniunea de Artă din 
Uniunea de artă și poligrafie. Îmi 
făceam datoria. Mi-am făcut datoria. 
Si m-a bucurat. 


Maria VOLUNTARU | 
Do A ci] 


Întotdeauna 
ca pentru premieră 


| 


50 


SA Fişă aproape personală $ 


O Níscut-Ja 3 mai- 1933 în 


București. 


O 1956: absolvă Institutul de.. 


Featru;clasa N, Bálfifeanu- 


Beate Fredanov. 


0 1959: debut pe scena tea- 
trului”, Nottara”'cu „Pygmalion“, 


OQ 1960: debut în. film cu 
„Aproape de soare“; 


O 1959—1973: joacă pe scena 
Teatrului Nottara şi :colaborează 
la Teatrul Mic.si National. 


O Roluri care l-au împus ca 
pe unul de actorii de seamă: ai 
românești: Vania - din 
ul Vania” și bărbatul din 


sc el 


„Omul, “acest animal: ciúdat”; 
Dimitri din- „Frații Karamazov“ 
şi procurorul din: „Crimă s 
pedeapsă“; Henric : din - „Henric 
al “IV-lea”; Sineşti din. „Jo 
ielelor”; - Stomil din „Tango“; 
lona din'.piesa cu același nume: 
Lear din. „Regele Lear". 


O la film, după debutul--cu 
„Aproape de soare", în care in- 
terpreta- „un oțelar”, urmează: 
preşedintele gospodăriei colec- 
tive dia „Un surts în plină vară” 
de Geo Sáizescu; Mastacan. din 
„Procesul alb"” de" lulian “Mihu; 
George din. „La porțile -pămin- 
tuiui “ de "Geo Saizescu ; tatăl în 
„Dimineţi]e unui băiat cuminte“-de 
Andrei: Blaier; Pazvanoglu în 
„Răpirea fecioarelor“ şi. „Răzbu- 


narga. haiducilor":-de Dinu: Co- 
cea; maiorul din „Reconstituirea” 
de Lúcian Pintilie. Semaca în 
¿Cu mtinile curate” si „Ultimul 
cartus" -de Sergiu: Nicolaescu, 


În prezent joacă pe scena Teá- 
trului „Nottara“ rolul. pictorului 
din „Cei şase" de Robert Hossein 
și Frédéric Dard, repetă pentru 
micul ecran „Pescărușul“ şi ffi 
mează în serialul „Un: august.în 
flăcări”. 


Ce v-a atras “către profesia 


asta, . George Constantin? 


— M-am /gîndit că e mai co. 
modă. Între timp am -aflat că 
nu-i. chiar asa... 


Mastacan în 
„Procesul alb“ 
CN ATIT POLII A 
Cu Gilda Marinescu în 
„Omul, acest anima! ciudat“ 


- 


— — Sintegi, “Stiti ata 

George Constantin, 

unul dintre puţinii 

actori pentru care 
„specificul' — cine- 

matografic sau teatral —pare să 
nu fi fost inventat. Pe scenă sau 
în film sînteţi întotdeauna ace- 
laşi George Constantin. Lumea 
spune că asta s-ar datora unei 
recados spontaneitáti. Aşa e? 
¡RR CI ASTRE 
— Nu știu... Eu am foarte 
puţină experienţă în cinemato- 
fie. Dar asemenea actori, egal 
estraţi pentru teatru și film, 
xistá. Înzestrare care se îmbo- 
gățește, fireşte, cu experiența. 
Am filmat, de exemplu, -cu 
Mircea Albulescu. El are, fără 
doar şi poate, o experiență 
Vastă în materie de film. Mă 
pitam da el cît de multe ştie 
din cesa ce se numește teh- 
nică de filmare, cum ştie să se 
pună în valoare, cum îşi cunoaș- 
te unghiurile și raportul dintre 
ele și aparatul de filmat. O ade- 
vărată știință. Eu unul nu am 
această știință și n-o am, poate, 
pentru- că n-am făcut atitea 
filme... În ceea ce priveşte spon- 
taneitatea cred că lucrurile stau 
nitel“ mai altfel de cum încearcă 
unii „creatori“ din cinemato- 
grafie să le prezinte. Nu cred în 
spontaneitate ca sistem Ye lucru 
nici unde'— dărămi-te în artă. 
Acei ce susțin. că lucrind la un 
film trebuie să lași totul în seama 
ineditului, a surprizei, a inspira- 
tiei de moment, se păcălesc pe 
ei înșiși. Nu cred că trebuie sá 
începi o filmare fără să știi ni- 
mic despre scenariu, despre per- 
sonaj, despre costum, despre 
regizor (şi: invers) despre actor. 
Într-un cuvint să fii cît mai „tran- 
dafir“ pentru 'că asa, vezi dom- 
anule, «esti mai proaspăt, mai 
vpontân... Cum nu cred că e 
un sistemul unor regizori și 
eratori, de a nu arăta mate- 
riaNul filmat celor mai apropiaţi 
coltihoratori: actorii. Se moti- 
veaza neputinta acestora - din 
urmă de a fi obiectivi. Dacă 


Pasvanolgu în 
„Haiducii“ 
E LNO AI 


Cu lon Dichiseanu 
si Pue lordache în „Cei 6“ 


DD N CI 


nía 


tul de cultură. Un public deosebit * 


A as a SA 
într-adevăr aga s-ar întîmpla lu- 


crurile, proasta obiectivitate, am 
impresia, ar fi şi de partea cea- 
laltă. Şi dacă stau sá mă gîndesc 
bine nu e numai impresie... 


— Sinteti dintre actorii care 
„aduc“ personajul la ei. Sinteri 
întotdeauna George Constan- 
tin. Asta ar trebui să ducă la 
monotonie, numai că, după pă- 
rerea mea, monotonia dumnea- 
voastră este foarte diversă... Cum 
reusiti? 
DICC PAZ EDO E aa RSR 


— Fără: falsă modestie, nu cred 
că sînt-un actor divers. Mă strā- 
duiesc, de fiecare dată, ca per- 
sonajul pe -care-! întruchipez să 
fie foarte sincer. Mi se pare cá 
un personaj, la te 
film, poate chiar 
film, "trebuie să 
aproape de existe 
obișnuită... Monoto 
vai doamne, atit de dive 
EOI NAS A 
— Sinteti un actor foarte ¡ubit 
şi foarte respectat de public. 
Deci asta ar fi relația public- 
George Constantin. Care-i re- 
latia George Constantin— public? 
CATARATAS 


— Eu nu am nici un fel 
relatie cu publicul. N-as vr 
jignesc pe nimeni, dar publ 
e ceva foarte ciudat și neunifori 
În fond, cred că nici nu trebuie 
fie o fiară blindá şi drăguță, dar 
atît de ciudat că uneori te pune pe 
gînduri... Am o amintire foarte 
frumoasă despre publicul de tea- 
tru. Era, pe vremea inundații- 
lor. Turneu prin Ardeal cu 
„Crimă și pedeapsă”, trebuia să 
ajungem la Cluj. În mod normal, 
trupa ar fi trebuit-să fie la teatru 
pe la șase, pentru că la șapte 
jumătate începea spectacolul. Au 
sosit pe la zece. La zece fără un 
sfert am ieşit la rampă să cer scuze 
pentru întîrziere. Sala era plină și 
liniştită. Nimeni nu se miscase din 
scaun piná la ora aceea. Un res- 
pect imens pentru ei, pentru noi, 
pentru lăcașul acela, pentru ac- 


«+ Am jucat „Lear“ la Florența, de 
exemplu. Am început spectaco- 
lul cu un public foarte recalci- 
trant, neatent, deloc comod, si 
am terminat în urale. Nu mi-a 
fost dat să văd. un, succes mai 
nare. Şi era un -sicces cucerit 
clipă cu clipă. Dar am şi amintiri 
neplăcute. Un public care nu te 
lasă să joci, care nu vrea să 
asculte, nu-l interesează,. te si 
miri de ce-şi pierde serile la 
teatru. În ce privește publicul de 
film, nu pot: să spun nimic, îl 
cunosc mai puțin. Dar cred că 
filmul are un altfel de public. 
Mai puţin preocupat de noi. 
Mai legat de ceea ce se întîmplă 
acolo pe pinzá. Nu neapărat şi 
de cum se. întîmplă. Da, el ré- 
marcă jocul unui actor, 1i place, 
are preferinţe, dar punctul de 
interes rămîne, cred eu, acțiunea. 


— Ştiţi că multă lume vă asea- 
mănă cu Orson Welles? 
ERA ARIAS SEE 

— Știu, dar cred că e o mare 
prostie. Mi-e și jenă să vorbesc 


despre ata Orson Welles este 
Un titan. În artă, în ştiinţă, 
în viaţă, Nevoia asta de a găsi 
asemănări este, cred la noi mai 
degrabă o nevoie de a avea si noi 
„faligi noștri“. Stiti, noi ar tre- 
bui, de fapt, să avem miturile 
noastre și, pentru că nu vrem săle 
avem, în Apr umutám de la alţii, 
Numai că un om nu poate se- 
măna decît cu el însuşi, cu genera- 
tia lui, cu evenimentele care se 
petrec la o anumită etapă... Ve- 
deti, noi, generația '50, — Silvia 


Popovici, Sanda Toma, Mircea 
Albulescu, Victor Rebengiuc, Dra- 
ga Olteanu, Cozorici, Stánculescu, 
nu Semánám deloc cu, cei car 
au venit după- noi. Nu semănăm 
CU generația Motoi, de exem- 
plu, și cu atît mai: puţin cu 
cea -foarte- tînără. Am impresia 


ă sintem, :ît de cît, o generație 
mai ie nu numai sub aspec- 


tul vîrstei. Privim lucrurile” mai 
în pr Ei ime. Poate de asta am 
si reușit să lăsăm cîte ceva de al 
nostru, ceva te ne seamănă, 


- Ce credeți că determină 
deosebirea asta dintre generațiile 
actoricești? 


— Nu știu sá vá spun foarte 
exact. În fond, cei care vin acum 
după noi sînt „născuţi, crescuți 
si formaţi sub. aceeași flamură. 
Poate greutăţile au fost de 
altă natură. Știu eu? Poate 
vor mai- puţin. Poate nive- 
lu! pretențiilor a scăzut... De 
ce oare n-a mai apărut un Penciu- 
lescu, Giurchescu, Esrig, Pintilie. 
De ce, dacă tot am ajuns la re- 
gizori, teatrul românesc nu poate 
număra mai departe de cinci re- 
gizori foarte buni? E o întrebare 
pe care (dacă vrea) poate să și-o 
pună oricine. 


— Care este întrebarea pe 
care v-aţi pus-o cel mai des în 
ultima vreme? 


— M-am întrebat serios dacă 
mai pot sau nu să Mac profesia 
asta. Mi se pare că. teatrul e din 


ce în ce mai greu de făcut. 
Devine un fel de lux de care 
oamenii nu mai au timp. 


— Dacă v-aţi schimba într- 
adevăr profesia, ce-ati face? 


— Cred că aş face case. Un 
fel de zidărie. Ar fi un lucru pe 
care l-aș face cu plăcere. Să pui 
o temelie, să ridici un zid care 
rămîne acolo, mi se păre un lucru 
interesant, bun și util, 


— Și de pe urma profesiei 
dumneavoastră rămîne ceva... 


<- = Credeţi? Nu ştiu, zău... 
Aura Buzescu trăiește încă si sá 
zicem că 50% dintre. spectatori 
își mai amintesc de ea. Sonia 
Cluceru, Timică, Báltáteanu, Mihai 
Popescu... Puţini, chiar din breas- 
la noastră, își mai amintesc de 
ei. Spectatorii? nu mai vorbesc. 
În meseria noastră oamenii sînt 
uitaţi repede. De aici poate și 
dorința de „a te vedea“, de a 


ate 


sări în ochii oamenilor. De aici 
şi gafa pe care o facem multi 
dintre noi atunci cînd ne grăbim 
să jucăm şi ce trebuie și ce nu 
trebuie. 


— Filmu! însă rămîne şi poate 
fi revăzut oricind... 


— N-am văzut un film romá- 
nesc scos pe piaţă peste zece ani, 
pentru că a fost foarte bun și 
se cere revăzut: N-am auzit de 
fenomenul ăsta. Dacă cumva auziţi 
să-mi spuneţi și.mie 


— Aveţi întotdeauna cronici 
foarte bune. Sinteti cotat drept 
un „mare actor”. Asta nu vá mul- 
tumeste? Nu vă face plăcere? 


— Sigur că-mi face plăcere. 
ș fi ipocrit dacă as spune „nu“. 
ln profesia asta a noastră, foarte 
multi avem impresia că sîntem 
mari”, Nenorocirea e că nu toţi 
avem dreptate. Mie mi se pare 
că înainte de a spune „mare 
actor“ ar trebui spus: „om care 
ştie ce e [másura” pentru că în 
teatru, ca și în viaţă, măsura are 
o importanță vitală. Doar toți 
sîntem actori. Unii au șansa să și 
joace pe scenă, și dacă măsura 
este esențială pentru toată lu- 
mea, pentru un actor, ea € vi- 
tală; dacă nuo are nu numai că 
nu poate deveni în vecii vecilor 
un bun actor, dar.e și pornit 
pe stîngul în ceea ce privește 
viața lui. Pentru că nici în viață 
un om 'care nu-și simte lungul 
nasului nu poate fi-om întreg. 
Prin măsură, înţeleg firește, în 
primul rind puterea de a te 
aprecia la adevărata valoare. Dar 
asta e din nou un lucru foarte 
greu de dibuit şi mai ales „de 
păstrat, 
„EI DE A ASAS 
— Spuneati, mai înainte, că 
nimeni nu poate semăna decit 
cu el însuşi, Dumneavoastră cum 
sinteti. 7 
A A IE a  BERIRI 
— Ca om? 


STS 


— Ca om, ca actor, ca amin- 
două... 


— Nu sînt deloc un individ 
comod, Sînt plin de complexe 
si, uneori, aş zice, chiar speriat. 
Sînt un timid prin .excelentá, 
Pînă la spaimă. Ar putea să pară o 
märe farsă ce spun eu aici pentru 
cei care mă știu de pe sceră, 
dar ăsta «e adevărul... -Fricile 
mele sînt foarte mari și multi- 
ple. Începînd cu mine, ca exis- 
tenţă, și sfirsind cu profesia mea. 
Dar mă mîngii cu gîndul cánu 
numai eu sînt aşa. Mai toți 
sîntem o mare de complexe, În 
genere, oamenii parează și po- 
zează. Îşi acoperă complexele. Se 
apără. Și eu am învățat să mă 
apăr, 


— Aveţi dreptate. Ceea ce aţi 
spus poate părea o farsă. Vreti 
să încheiem interviul așa? 


T 


— Ar fi bine să nu-l încheiați 


deloc.. Să-l lăsați așa, ca și cum 
n-ar fi fost... 


Eva SÎRBU 


Sia Ap af 


„x. 


mAşadâr te afli în sa- 
lá. După ce te-ai ins- 
talat binişor pe scaun, 
după ce ai reglat înăl- 
timea vecinului din 
faţă, sau ai despărţit 
două capete de îndrăgostiţi care-ţi 
acoperă imaginea, după ce te-ai ui- 
tat semnificativ la rontáitorul de 
covrigi din stînga şi la cel de semin- 
te din spate, te concetrezi asupra 
imaginii. . 

Ca la orice film bun, te lași furat de 
acţiune. Toate par a fi în regulă 
dacă fiu s-ar mai trezi cîte unul certat 
cu punctualitatea la spectacol gi 
cu bunul simţ, care a întirziat, și 
acum, prin întuneric, vrea mortis 
să'ajungă pe locul care-i aparține. 
În fine, îl găsește ocupat, încep 
schimburile de amabilități — deloc 
plăcute pentru urechile celor care 
vor să vadă spectacolul. S-a terminat 
şi cu asta, filmul îşicontinuăacțiunea, 


nema 


Pasir 

LĂ 

ni Y) n 
Nia W 


S.0.S!... 
Sau mai bine un cinema 


(urmare din pag. 4) 


acţiuni, trăsături 
spirituale, cît mai mult dintr-un 
limbaj dominat de o anume pedan- 
terie latinizantă, dintr-o pretiozitate 
și joc de cuvinte menit să camufleze 
intenţiile reale ale senatorului, avan- 
sind în schimb „formule“ de poli- 
tician burghez format la şcoala ca- 
“zuisticii și iezuitismului. Senatorul 
Varga nu este, aşadar, ceea ce s-ar 
putea numi o biografie umană, ci 
un simbol, un simbol retoric, un 
simbol al cinismului politic burghez, 
un simbol a ceea ce a fost politicia- 
nismul. Dar simbolul oferit de Fory 
Etterle este extrem de virulent, 
de viu şi de puternic şi, mai ales, de 
prezent. Victor Rebengiuc, pe de 
altă parte, interpret al / acelui 
personaj de funestă memorie, al 
comandantului legionar, reţinut prin 
două-trei trăsături, de 
brutalitate şi obtuzitate, o indirjire 
oarbă, se impune, de asemenea, prin- 
tr-o forță de portretizare pe care 
actorul o desfășoară aproape cu 
virtuozitate. Încă mai vag conturat, 
chiar ca funcţie simbolică, personajul 
fiicei senatorului Varga (interpretat 
de Maria-Clara Sebúk, o actriță de 
altfel excelentă şi de fineţe) îşi caută 
tot filmul un loc pentru ca prezența 
ei să se justifice, dramaturgicvorbind, 
dar nu pare a intra în replică cu ceea 


psihologice sau ` 


caracter: . 


> “RDE 


Cum sá te cuprindă 
emotia ? 

În sală, | 
glume deşuchiate, 
sforăituri, 
tipete de copil, 
ronțăit 
de semințe.. 
Asa se vede 


| 


ce se întîmplă în jurul ei. De aceea, 
în film, fiica senatorului nu este to- 
tuși rudă cu acesta. b 

Filmul oferă o scená-mostrá a ceea 
ce a însemnat în realitate faimoasa 
determinare a legionarilor şi credința 
lor materializată în „cărticica şe- 
fului de cuib“, chintesentá a confu- 
ziei megalomane, de o exprimare 
semidoctă dar prețioasă, “plină de 
„imagini stilistice“ demne de pictura 
de gang cu temă, unde „mocirlei“ 
metaforice îi corespunde (tot meta- 
foric) „cerul sfint“. Scena, ce se pe- 
trece într-o pivniță (mai curînd ca- 
vernă) realizează atmosfera aceea de 
obscurantism agresiv. şi primar. 
Chipurile sînt tenebroase și înfri- 
coșătoare. „Ritualul“ însuși al șe- 
dintei ne apare ca expresie a unui 
instinctualism retrograd. Demn de 
reținut aici, portretul expresiv (cu 
atit mai expresiv cu cît este realizat 
cu mijloace desuete de către Mircea 
Veroiu), al unui „intelectual“ din 
acest cuib, o simplă unealtă pentru 
care știința nu înseamnă uzul ra- 
ţiunii. 

Celelalte personaje, care sînt in- 
vestite cu o biografie complexă 
și cu o umanitate plenară, au în 
fruntea lor, în primul rînd, pe comi- 
sarul Roman, personaj deja popular, 
angajat, de astă dată, într-o activitate 
de alt nivel, de altă întindere și de altă 
răspundere, si civică, şi profesională, 
Este vorba de depistarea unei acțiuni 
îndreptată împotriva statului, o ac- 
tiune avînd drept scop aruncarea în 
aer a clădirii Adunării Naţionale, 
în prima zi a convocării aleşilor 


pînă cind pe ecran se cofsumă o 
scenă mai intimă la care OMUL- 
ZERO, venit să, vadă filmul debi- 
tează cu glas tare nişte grosolánii 
ce nuse potreda și care nu-i fac de loc 
cinste, nici lui şi nici celor care-i 
țin isonul. Trece şi asta, la un mo- 
ment dat în salá se aude un sforáit 
cu nuanțe de la piano la fortissimo 
— este omul venit în stare de ebrie- 
tate, completat de fipetele *unui 
vajnic umblátor la grădiniță, care 
protestează públic, ca sá înțeleagă 
şi părinţii lui că filmul nu-i "pentru 
el. Filmul rulează mai departe, iar 
din fundul sălii âuzi din nou glume 
desucheate și grosolane la adresa ac- 
torilor de pe ecran. - 

Cu nervii epuizați, aștepți să 
se facă lumină ca să-i vezi pe „eroii“ 
din sală dar, c€ păcat, privirea ti 
se încurcă în plete, nespălate, în 
chipuri tinere, în chipuri fe trec 
sfidătoare pe lingă tine, spectatorul 


modest, care te-ai dus la film pentru 
o mie şi unul de motive. Aceştia 
sînt tinerii care nu ştiu să vadă un 
film, dar îşi permit să tulbure liniştea 
unui întreg spectacol. Cu ce drept? 

Cele relatate“ se petrec în' mod 
curent la majoritatea cinematogra- 
felor din Piteşti (cu excepția cine- 
matografului „Bucureşti“ şi a Casei 
Sindicatelor). 

Am rugă prin intermediul dvs, 
întreprinderea cinematografică din 
Piteşti să manifeste mai multă soli- 
citúdine față de spectatori, să nu 
se mai permită intrarea cu copii 
mici, nici accesul tinerilor sub 
14—16 ani la anumite filme, şi 
nici intrarea celor intirziafi decit 
în pauza de după jurnal, 

Cu mulțumiri, 
în numele unui grup de spectatori, 


Tereza PITIRICI 
Str. Craiovei, bloc 53 


A 


Sint la cinema! 


poporului în sesiune. Ilarion Cio- 
banu marchează aici o anume maturi- 
zare a personajului, căruia îi conferă 
o mare greutate prin înseşi calitățile 
umane de comunist si de luptător, 
pe care actorul le punctează cu dis- 
crefie, consecvent şi convingător. 
Roman capătă, astfel, nu numai.o 
prezență dramatică, ci o întreagă 
biografie, captează atenția specta- 
torului prin evoluţia sa, prin calită- 
tile şi universul său spiritual. De ase- 
menea, Ernest Maftei, inegalabilul 
Maftei al rolurilor ce trebuie să se 
impună în scurtele lor apariţii, al 
rolurilor mai-mici, dar de importanță 
covirsitoare, face o dată mai mult 
dovada acelei aptitudini pe care atît 
de puțini interpreți o au: și anume 
de a face din orice clipă a existenţei 
unui personaj un moment plin, 
greu, semnificativ şi deloc conven- 
tional. 

Trebuie de asemenea sá ne oprim 
asupra figurii ofițerului întors de la 
centrul de instructaj diñ Germania, 
rol realizat cu sensibilitate și inte- 
ligentá de Silviu Stănculescu. Perso- 
najul trăiește o dramă: aceea a tră- 
dării și este dominat de o singură 
dorință: a răscumpărării. Drumul lui 
în „Conspirația“ urmează deci două 
planuri, pe care actorul le sugerează, 
le punctează, fără să ne divulge însă 
întreaga sa evoluție, pástrind un 
anume suspens pentru ca în final 
(cînd își trimite un soldat mesager 
spre a avertiza asupra planurilor puse 
la cale de conspiratori) portretul 
său să capete tușa definitivă. Nu 
lipsesc nici anume scene savuroase 
prin introducerea. unui personaj 
cum este cel al bátrinei doamne 
cîndva „de onoare“, ruptă parcă de 
mersul vremurilor şi existind doar 
biologic şi anacronic, pe care actrița 
Nunuta Hodoș îl realizează cu un 


S.0.S! 
A venit filmul! 


simț al caricaturii subtile. De reti- 
nut „cu laude“ o seamă de imagini 
și cadraje expresive ale filmului 
(operator: Nicu Stan), 

Filmul, în ansamblul său, este 
expresiaunor bune, foarte Sune chiar, 
intenţii în abordarea unei epoci de 
o mare și covirșitoare însemnătate 
pentru noi, pe care,.cu modestie, 
cu emoție si cu simţul responsabili- 
tátii, regizorul o abordează, ştiind 
— ceea ce estebine — că n-ar putea 
spune totul dintr-o dată, crezind 
(precum se vede, crezînd prea mult) 
că faptele deosebite, că istoria își 
are propria ei mizanscenă și că 
filmul n-ar avea nevoie de o prea 
laborioasă mizanscenă proprie. Tot 
filmul este inSdtItde un comentariu 
muzica! (al lui George Grigoriu), 
un comentariu care s-ar putea afirma 
că este omniprezent (nici un pas 
fără o notă pe portativ), dar cînd 
își propune să iasă cu totul în relief, 
pare mai degrabă un semnal de alarmă 
care funcționează cu întîrziere. Ceea 
ce creează o anumită distonantá 
cu rigoarea onestă a acestui film, 


Mirceă ALEXANDRESCU 


NS 


O producție a Casei de filme 4. 
Scenariul: Titus. Popovici, Petre 
Sálcudeanu. Regia: Manole Marcus. 
Imaginea: Nicu Stan, Muzica: 
George Grigoriu. Decoruri: arh, 
Aureliu lonescu. Costume: Lidia Lulu- 
dis. Cu: Fory Etterle, Ilarion Cioba- 
nu,Maria Clara-Sebăk, Victor Reben- 
giuc, Silviu Stănculescu, Ernest 
Maftei, Zephi Alşec, Virgil Mogoş, 
Constantin Dinulescu, Manu Ne- 
deianu, Lazăr Vrabie. 


A e, a e ee 


Exemplul 


O comemorare a străbătut, 
aproape neobservatá, lumea fil- 
mului. Cu 50 de ani ín urmá, 
Sarah Bernhardt (pe adeváratul 
său nume, Rosine Bernard), una 
din primele vedete ale cinemato- 
grafului (în 1900 jucase într-unul 
din filmele importante ale epocii- 


e) 


Sarah Bernhardt: 
„Păcat că filmul n-a fost 
inventat mai devreme“ 
CA ISLA 


„Duelul lui Hamlet”) murea la 
citeva clipe dupá ce interpretase 
— avea 79 de ani —o scená din- 
tr-un film pe care regizorul îl 
turnase la locuinţa ei, transfor- 
mată în studio, pentru a o scuti 
de oboseala deplasărilor. Se 
ştie că marea actriță suferise 
înainte cu cîțiva ani amputarea 
unui picior, ceea cenu o împiedi- 
case să se angajeze într-o a doua 
carieră, piná la ultima suflare. 
Pentru că ea a murit, ca Moliére, 
ieșind din scenă. Un memorialist 
povestea cum, după ce ceruse, 
îngrozită, să se distrugă copiile 
primelor filme, marea tragedia- 
nă ar fi exclamat!: „Păcat că fil- 
mul n-a fost inventat mai devre- 
me! Ce carieră aș fi făcut!“ 

x Fapte si vorbe care, ele sin- 
gure, ar fi justificat o amploare 
sporită a acestei comemorári, 


Curriculum vitae 


La editura pariziană „Stock“ a 
apărut volumul „Kazan văzut de 
Kazan”, cuprinzind convorbirile 
purtate de Elia Kazan cu repor- 
terul şi  comentatorul Michel 


profesorul 

lui Marlon Brando 

A |] 
Ciment: o adevărată trecere în 
revistă a deceniilor de activitate 
— patru — ale actorului, regi- 
zorului de teatru si film, roman- 
cierului Elia Kazan (Kazanoglu), 


care s-a născut în 1909 la Constan- 
tinopol si trăiește, din 1913, în 
Statele Unite, unde a studiat arta 
dramatică la Universitatea Yale 
şi a debutat în teatru în 1933, | 
se datorează formarea, la „Ac- 
tor's Studio“ a unor actori ca 
James Dean, Montgomery Clift, 
Marlon Brando, precum şi carie- 
ra teatrală a pieselor „lui Arhur 
Miller și Tennessee Williams. 
Filme ca „Viva Zapata“, „Un tram- 
vai numit dorință”, „Pe chei“, 
„America, America!", „Aranja- 
mentul“, „Vizitatorii” îl înscriu 
printre marii frămîntați ai ci- 
nematografului, iar noua sa car- 
te — printre marii lui ginditori. 
Procesele de constintá nu lipsesc 
nici ele din această biografie. Ka- 
zan — așa dupá cum nus-a uitat 
— are ce să-și reproseze. 


Carte vorbită 


Monica Vitti: 
un nume din cele 72- 
RA a E ALEA 


În fiecare luni şi vineri, Radio- 
difuziunea italiană transmite un 
program de o oră şi jumătate 
în cadrul căruia personalitățile 
cele mai importante ale artei 
peninsulei îşi recapituleazá în 
fața microfonului etapele carie- 
rei. Vor fi 72 de emisiuni, 72 
de nume, dintre care —în ce 
priveşte cinematograful — au fost 
anunţate cele ale lui Nino Man- 
fredi, Alberto Sordi, Ugo Tognazzi 
Monica Vitti, Mariangela Me- 
lato, Walter Chiari, Gina 
Lollobrigida si Vittorio Gassman. 
O adeváratá carte vorbitá, a cá- 
rei idee — deși plutind în eter 
— ar merita să fie copiată... 


Memoria proiectelor 
SETE TIO n at Y 


Dupá cea abandonat temporar 
proiectul filmului despre Şaliapin, 
Mark Donskoi a terminat, cu o 


repeziciune uimitoare pentru cei - § 


[a mac Pe d ae eri 
Un poem biografic 
despre Krupskaia: „Nadejda“ 
cu Natalia Belohvostikova 


Po HE 
¡Toshiro Mifune: 
un samurai la Mascova 


72 de ani ai săi, „Nadejda“, poem. 
biografic despre Krupskaia, so- 
tia lui Lenin. Filmul — turnat la 
Moscova, Leningrad și la Susens- 
koe, în Siberia — a fost primit cu 
mare interes de publicul sovie- 
tic. Acum, regizorul s-a reîntors 
la proiectul iniţial, trama filmu- 
lui urmînd să fie axată pe priete- 
nia dintre marele cintáret și Ma- 
xim Gorki. 

Un alt veteran al filmuluisovie- 
tic, losif Heifit, a terminat ecra- 
nizarea povestirii ,Duelul" de 
Cehov. 

Studiourile „Mosfilm" îl aşteap- 
tă pe marele regizor japonez Aki- 
ra Kurosawa, care va turna, în 
coproducție, un film cu — pro- 
babil — Toshiro Mifune în ro- 
lul principal. 


Hima familie 


Recent laureată cu „Oscar", 
Liza Minnelli-(fiica lui Judy Gar- 
land şi a lui Vincente Minnelli) 
va turna în această toamnă 'un 
film în regia tatălui său. „Filmul 
memoriei“ porneşte de la cartea 
lui Maurice Druon, proaspătul 
ministru francez al culturii (dar 
va fi realizat în Italia şi în 


` R. F. Germania). 


VERACES 
Vincente si Lizza Minnelli: 
tatál si fiica, 
regizorul și interpreta 


Întreprinzătorii 


Trecuta stagiune a înregistrat 
încă un număr de dezertări (tem- 
porare?). Marina Vlady a optat 
pentru muzică, Ea a înregistrat 
un disc de mare succes si pregá- 
teste un al doilea, în întregime 
dedicat versiunii muzicale a poe- 


ziei lui Louis Aragon. Vittorio 
Gassman a devenitinitiatorul unui 
„curios spectacol de varietáti,spec- 
tacol maraton, desfăşurat în con- 
tinuare pe parcursul unei întregi 
săptămîni, într-o sală de teatru, 
la Torino. Amedeo Nazzari a 
semnat o montare... de operă, la 
celebrul Teatru „San Carlo“ din 
Napoli. Trei reprofilări — din 
atitea — care refuză ideea înce- 
tátenitá că vedeta ar fi — doam- 
ne fereste! —un obiect care se 
lasă filmat. 


Noua cintáreatá 
Marina Vlady 
Şi cele: trei surori ale sale 


Cartea surorilor 
PISCU IASI ZI AE 


Olivia de Havilland si sora ei, 
Joan Fontaine, ambele vedete 
ale anilor '40—'50 si protago- 
niste, fiecare, a peste 50 de 
filme de răsunet, s-au hotărit 
să scrie împreună o carte. Fireş- 
te, o carte de memorii, în care 
cele două surori celebre își vor 
povesti viaţa si experiențele lor 
cinematografice. 


- Vedetele animate 


Un desen care animá 
o epocă 
a filmului 


Stan si Bran redebutează... 
post-mortem. Este vorba de un 
serial de desene animate în 54 
de episoade, pe care producătorul 
american Larry Harmon a avut 
ideea să-l ax&ze pe peripetiile cu- 
noscute ale celebrilor comici 
siamezi. După generoasa râ- 
trospectivá de la Cinëmateca 
bucuréstéaná, avem oare dreptul 
să sperăm că-l vom vedea gi noi? 


Romulus RUSAN 


53 


Pentru 


acest iți de vacan tă, 


„Curierul“ 


„Curierul“ nostru îşi “propune şi vă propune luna sa de 
vacanță. „Concediul“ acesta îl exprimăm prin publicarea celor 
mai simpatice, mai năstruşnice şi mai deconectante scrisori 


adunate în ultima vreme. 


Sperăm că aceste rînduri vor fi 
citite cu zîmbetul pe buze, asa cum 
de altfel le publicăm și noi, cu 
multă duioșie, cu multă veselie, deci 
cu tot umorul. Dar tinind seama 
tocmai de aceasta, știind ce suscep- 


scrisoarea lunii 
[AR E ALIR 


tibilitári mai poate trezi umorul— 
ne-am permis ca aceste scrisori să 
le semnăm doar cu inițialele cores- 
pondentilor noştri, asigurind însă 
cititorii de perfecta lor autencitate. 


Propunere cátre tinerele 
fete bacalaureate 


„Vă scriu următorul articol de specialitate pentru combaterea 
apucăturilor rele ale tineretului de pretutindeni şi de la noi. De pe 
vremea filmului mut, cînd se jucau filme cu Rudolf Valentino, tineretul 
'si femeile scriau scrisori de dragoste idolului lor. Am văzut cum după 
moartea lui Rudolf Valentino, la inmormintarea lui, ele se cálcau în 
picioare ca să-l vadă mort, dacă nu au avut ocazia să-l vadă în viaţă. 
Fetele tinere care-l vedeau în filmele mute, se îndrăgosteau de el, îl 
divinizau, colecționau fotografiile lui şi unele din ele plecau în voiaj 
numai să-şi vadă idolul. Rezultatul a fost că toate se întorceau deza- 
măgite. Acelaşi lucru se întîmplă şi în zilele noastre, cind tinere care 
nu au absolvit şcoala se îndrăgostesc de Alain Delon, Jean-Paul Bel- 
mondo, Jean Marais și multi alții, rezultatul fiind același: ele rămîn 


pînă la urmă dezamăgite. 


In prezent sînt filme româneşti de mare succes, cu artişti ca 
Florin Piersic, Victor Rebengiuc şi alții, şi chestiunea se repetă: sînt 
tinere care se îndrăgostesc de aceşti eroi, colectioneazá fotografiile 
lor cu autografe si spun că fără deagostea lor nu pot trăi. Astfel de 
cuvinte spun fete tinere de 18 ani care abia şi-au luat bacalaureatul. 
Se pune întrebarea acestor fete: nu ar fi mai bine caă învețe mai 
departe si să-şi facă un viitor? Dacă nu vor fi oprite la timp, ele se 
vor dezamăgi pentru toată viața. Cuvintele că „nu pot trăi fără el” 
trebuie să dispară din vocabularul lor. Propun tinerelor fete care 
au apucat pe această cale greşită să urmeze învățătura sau să ocupe un 
serviciu și să lase ca să se îndrăgostească de ele tineri colegi de aceeași 
categorie şi atunci vor întocmi un cămin pe baze sănătoase." 


Mina 
Turda 


N. R Pr8bunerea dumneavoastră e înțeleaptă, rezonabilă, altruistă, 
serioasă, dar — teamă ne e — imposipil de realizat. Nu vă putem ex- 
plica de ce, dar credeti-ne... Rezultatul, de altfel, va fi acelaşi. Căci 
nu e nimic de făcut: cuvintele „nu pot trăi fără el“ nu prea pôt că 
dispară din vocabularul fetelor care şi-au luat bacalaureatul. Ce putem 
face? Noi, personal, „nu putem trăi,fără Michele Morgan", asta-i situ- 
aria, deşi ocupăm şi noi un serviciu bun, îndrăgostiți fiind de o tova- 
rasá din aceeaşi categorie... Dar avem umor şi ne salvám asa... 


Cronica 
spectatorilor 


ERE PRI E ASA 7 
Tractoarele, Daciile și ștechegele 
A A r EERE S 


„Doresc sá: transmit sincere feli- 
citári tuturor realizatorilor filmului 
„Zestrea“. În primul rînd actorilor 
principali care și-au interpretat per- 
fect și convingător rolurile. Filmul 
este de actualitate și în orice caz 
bun. Deși sînt un simplu spectator, 
am o vechime de 22 de ani de cînd 
văd filme, și eu am 28. Îmi plac tot 
atît de mult filmele bune cum unora 
le place fotbalul. Chiar dacă nu ci- 
tear» în revistă „În dezbatere, fil- 
mul românesc“, tot vă scriam, pen- 
tru că și părerea altor] spectatori 
contează. Mare bucurie am avea 
dacă filmele românești ar fi toate 
foarte bune și am găsi cu greu bi- 
lete. În continuare, vreau să arăt 
şi cîteva defecte observate de mi- 
ne si care aș dori să nu se mai re- 
pete, presupunind că avem oameni 
foarte” pregătiți în acest domeniu. 


1. De ce el apare la intilnirile cu 
ea pe-un tractor tip 651 care nu exis- 
ta pe atunci? Ca să arătăm ce trac- 
toare bune face industria noastră? 
Tractoarele noastre au fost arătate 


dA 


prin diferite expoziții și medaliate 
cu aur. Ele sînt cunoscute pînă şi 
de copiii de clasa l-a. Nu putea să pună 
un UTOS de tip vechi? 


2. Tot pe șantier se întîlnesc, la 
barăcile unde locuiesc eroii: pe perete, 
o instalație electrică care are un în- 
trerupător foarte modern, așa cum 
numai acum se fabrică, nicidecum cu 
20 de ani în urmă... ' 


3. Cind el locuieste cu viitoarea 
lui sotie la o margine de cartier — 
apare miliția de la circulație tu o Da- 
cie—1300, vopsită tip. Nu era mai 
bine să pună un IMS? 

Și în alte filme româneşti cu su- 
biecte mai vechi apar diferite gre- 
şeli mărunte la prima vedere. Ce-ar 
avea de spus criticii noștri dacă în se- 
rialele de la televizor cu „Cei trei 
mușchetari”, unul care se luptă cu 
sabia să poarte un ceas DOXA la 
mînă? Propun să fim atenţi pînă si 
la cheile de la încuietorile dulapuri- 
lor și chiar la servietele pe care le 
poartă actorii în filmele care-și des- 
făşoară acțiunea cu 10—15 ani în ur- 
mă, aceste obiecte evoluind și ele 
foarte mult...“ 

L.M. 
Toheanul Vechi 


N.R.: Aveţi un ochi de vultur, sincere 
felicitări! 7 


Dialog 


intre cititori 


Trăiască Miclovan 


Ta eu vreau să trăiască Miclovan, 
si eu am aceeași dorință ca şi ingine- 
rul Popica din Cluj, însă nu știu sá 
mă exprim aşa frumos ca dînsul. 
Nu vrem să moară Miclovan. De ce 
Ness și Mannix să trăiască și Miclo- 
van al nostru: sä moară? Vezi, Ser- 
giu Nicolaescu, poate Miclovan nu a 
murit, poate din cauza durerii a că- 
zut în letargie. S-a mai întîmplat, 
Dacă totuşi a murit, regret sincer“. 
E.M. 

Bucuresti 


In apúrarea lui Mannix 


OQ „Unu si cu unu fac doi, asta o 
ştie fiecare, Ce ne tot mirăm atîta? 
Fiecare cu meseria lui. Odată ce 
Mannix își face meseria cum trebuie, 
ce să-i mai băgăm noi bete-n roate? 
Vedeţi, asta nu o ştie fiecare”. 

i A et 
Timişoara 


@ „Într-o sîmbătă seară, am fost 
invitată la ziua unei prietene, pen- 
tru orele 21. Chiar la ora cînd înce- 
pea ,Mannix". Regretam că trebuia 
să plec de acasă, dar invitația era 
invitație. Ajungind la casa prietenei 
mele, în loc să aud muzică, veselie, 
am dat de o linişte mormintală. 
l-am spus gazdei, pe întuneric, „feli- 
citările mele“, am spus celorlaltiun 
„bună seara” şi m-am așezat pe un 
scaun care zău nu ştiu cum a ajuns în 
fața mea. Toţi erau numai ochi şi u- 
rechi la serial. Şi eu care credeam că 
nu-i văd sfîrșitul! Nu m-am mirat 
nici cînd gazda, pe întuneric, m-a în- 
trebat: „Servești ceva, Doina?", nici 
cînd i-am răspuns parcă de pe altă 
lume, „Mulţumesc, acuma privesc 
la „Mannix”. Nu m-am mirat. Era 
ceva firesc să se termine mai întii 
filmul, mai întîi să-l vedem pe Mannix, 
spunînd: „Nu mulțumesc, nul!” si 
apoi să spunem „la multi ani”, şi 
să ascultăm The Phenix, nu?"? 

D.B. 
Timişoara 


N.R.: Da, do! Nici pe noi nu ne mai 


miră nimic în legătură cu acest domn...” 


Cronica 


viselor 


Brașov, 22 mai, ora 21,30... 


„Nu de mult v-am povestit niște 
vise de-ale mele. Acum să nu credeți 
că vă scriu de dragul de-a vă scrie. 
Eu vă scriu fiindcă vreau să aduc ce- 
va nou în cinematografie. Şi chiar 
dacă nu valorez nimic, voi fi realist 
şi sincer, asta categoric. Am visat 
că... soarele strălucea puternic pe 
cer. Deodată soarele se cobori spre 
mine. La numai cîțiva metri unul de 
celălalt, începu discuția. Soarele m-a 
întrebat dacă eu nu vreau să mă joc 
cu el. Eu i-am răspuns: nu. Ce cre- 
deti că s-a întîmplat?.... Soarele s-a 
transformation piine,s-a ridicat pe.cer 
și în cea-mai mare viteză, mai mare 
decît a curentului, piinea s-a îndreptat 
spre asfinfit. Eu vázind această mi- 
nune am tremurat. Se făcuse întuneric 
beznă, De aceea am strigat: Soare, 
vino înapoi, mă „joc cu tine! Soa- 
rele îmi răspunse: Nă mă mai pet 
întoarce. Dacă n-ai vrut de prima 
dată, acum adio! Pînă aici am visat, 


Am visat că Toma Caragiu mi-a tras 
o palmă de-am zburat foarte bine. 
Cînd am aterizat, m-am  prefá- 
cut într-o piatră de calcar. Am vi- 
sat că am fost pe Dunăre, la Por- 
tile de Fier, cu o plută de frunze. 
Fiind seară m-am culcat pe frunze. 
Apa mă ducea și mă tot ducea. Cînd 
m-am trezit, am văzut că este după 
masă, o fată trecea cu gáletile de 
apă, am întrebat-o unde mă aflu, 
Ea mi-a întors spatele, mi-a zîmbit 
şi mi-a răspuns că „sînt pe planeta 
Terra — în orașul portului Con- 
stanța“. M-am apropiat de mal, am 
aruncat cîţeva sticle goale (pe care 
scria Vin de masă) și apoi am ple- 
cat. Am întîlnit-o din nou pe acea 
fată pe care o mai întîlnisem odată, 
știți cine era această fată? Nu era de- 
cît Mihaela Mihai. Cînd am văzut-o, 
am întrebat-o dacă-şi mai aduce amin- 
te de mine? Ea începu să sughită 
de vreo2—3 ori, mai departe nu știu 
ce s-a întîmplat.... Dacă mai visez 
ceva am să vă mai scriu. Ne vom în- 
tilni cît de curînd, numai dacă voi 

mai visa”... 
C.N. (16 ani) 
Brașov 


N.R. Si dacă nu veţi mai visa, ce ne 
facem? 


Un mare secret 


„Aș dori să fac un film muzical de 
genul filmului „O floare şi doi gră- 
dinari“, l-am găsit titlul. l-am făcut şi 
cca. jumătate din schița după care 
va fi făcut. Vă mărturisesc că aceas- 
tă idea mi-a venit de la începutul 
acestui an, de cînd am vizionat fil- 
mul „O floare și doi grădinari“. Şi 
mi-am pus întrebarea: Cum? Oare 
românii nu vor putea face un astfel 
de film? Ba da. Numai dacă este bu- 
návointá şi un pic de ambiţie. M-am 
pus să văd ce-mi poate capul. De ce-l 
tin pe umeri. Veţi sti că nu-l ţin 
degeaba. V-as scrie titlul acestui film. 
V-aș scrie chiar și ceva din conţinutul 
schiţei acestui film. Dar nu știu cine 
va citi această scrisoare. Nu vreau 
să-mi trădez eu singur tot ce-am vi- 
sat pînă acum. Numai eu ştiu de cî- 
te ori m-a durut capul în urma cîtor- 
va ore de gîndire, de visuri forțate 
asupra acestui film. Sînt foarte se- 
cret. Nu am spus pînă în prezent 
nici celui mai bun prieten al meu. 
Nimeni nu ştie ce-am de gînd, doar 
gazda mea dă ceva de bănuit, dar 
precis că nici ea nu ştie despre ce 
e vorba. 


ME- 


Suceava 


N.R.: Vă desconspirám şi noi un 
controsecret: definem un stoc masiv 
de scenarii de la corespondentii nos- 
tri, inspirate toate din celebrul film 
indian. Grábiti-vd! 


Din. propunerile 


Cititoriior 


„Sufletul și cronica 


E 


„În unele cazuri, figura omului 
oglindește sufletul lui. Propun deci 


es 


in pliná vará, 
este un larg suris 


N o 5 a 5 a ~ 


ar 


curier 


că revista „Cinema” să publice si 
fotografiile cronicarilor ei. Poate du- 
pă figură să citim ce au dínsii în su- 
flet. Să vedem și noi pe tovarásii care 


critică în această revistă, să ne dăm 
seama dacă sînt “sinceri sau numai 
creaturi abstracte. Vă scriu din ma- 
şină, aici, la parcarea din Constanţa, 


sînt în concediu și plouă cu găleata, 

dar articolul acela din revistă m-a 

scos intr-atita din sărite, asa de tare, 

încît am impresia că mi-a stricat tot 
concendiul....” 

L.P. 

Tg. Mureş 


NR.: Propunerea dumneavoastră 
e înfricoşătoare; Íngroziti, murmurám 
neîncetat: „Sintem ființe omenești, 
din carne şi oase, care din cind în 
cînd plingem și noi la filmele cu Sa- 
rito Montiel". lertați-ne, iertaţi-ne si 


nu mai repetati ideea aceasta maca- 


bră! 


Sá votăm și distribuțiile! 


„Ce-ar fi atunci cînd se transpune 
pe ecran o operă literară sau de altă 
factură, cunoscută de noi, publicul, 
să se ceară, în distribuția personaje- 
lor, şi părerea noastră. Cum adică? 
Simplu. Să se comunice, să zicem în 
revista „Cinema“, viitorul film pe care 
şi l-a propus cutare regizor să-l tur- 
neze. Noi să scrim revistei ca în ro- 
tul lui cutare să fie actorul cutare, în 
rolul cutáreia, să fie cutare actriță 
ș.a.m.d. Actorul sau actriţa care în- 
trunește cel mai mare număr de 


Costum practic 
ventru unele săli... mode 


travelling avant 
SE DDP PER Pe CREIER 


Facem un film de actua- 

4 litate? Trebuie mai 

NCMA întîi şi-ntii să ne hotá- 

rim asupra meseriei 
pe care O vor avea 

J personajele noastre. 
O meserie cît mai actuală, mai 
contemporană. Apoi fixám perso- 
najele. Pe cît se poate, în viață, nu 
decedate, că ăla-i film istoric, 
nu de actualitate. Personajele e 
recomandabil să aibă și nişte drame, 
cît mai personale, astfel încît drama- 
turgia filmului să se bazeze pe con- 
tradictiile care, din păcate, încă mai 
există pe drumul greu al identifică- 
rii intereselor personale cu cele ale 
colectivitátii. Şi acum să trecem la 
treabă: 

1. Meseria: Furnalisti? Nu, a mai 
fost. Ceferişti? Nu, și asta a mai fost. 
Aviaţie, paragutism? Nu, că şi asta... 
A, am găsit: scafandri. N-a mai fost, 
şi e şi o meserie spectaculoasă. Ce 
fel de scafandri? Scafandri care se 
scufundă. Se scufundă și caută epa- 


< 


voturi să 

asta nu numai la protagoniști, ci și 

la celelalte personaje. Ar fi mai bine 

așa, numai asa s-ar întări dialogul din- 
tre public si filme...” 

M.R. 

Com. Băceşti 


N.R.: Aţi uitat să precizați: actorii 
vor fi aleși cu majoritate simplă sau 
absolută de voturi? Ori facem ceva 
serios, ori renunțăm... 


Un cinema special 


„Ce bine ar fi dacă ar exista un 
cinematograf de dezintoxicare! Acolo 
să ruleze „Blow Up“ și „Noaptea“, 
„Hoţii de biciclete” și „Fragii sălba- 
tici", „Mecanicul generalei” şi „Dra- 
gostele unei blonde“... 

D.G. 
Bucureşti 


A propos de “Fraţii Jderi“ 


„În interviul din Cinema nr. 6/73, 
consacrat problemelor ecranizării ce- 
lebrului roman „Frații Jderi”, unul 
din preopinenti spunea: „Dacă ar 
fi după mine, aș filma întreaga car- 
te, pagină cu pagină, exact așa cum 
e scrisă. Dar ar ieși un film de două 
zile..." — și-ar fi foarte bine zic eu. 
De ce? Pentru că un film de două 
zile ar fi un serial de televiziu- 
ne, cu multe episoade, la care ne-am 
grăbi să asistăm cu încîntare, rezer- 
vîndu-ne plăcerea de a vedea un 
erou naţional şi multe, foarte multe 
figuri pitorești, decoruri și mănăs- 
tiri minunate..." 


N.R.: Ar fi un spectacol — o ţară 
întreagă să stea două zile la un serial 
de televiziune!... la inchidefi ochii 


şi imaginati-vál 


Cereri 


speciale 


Cură de slăbire 


„Sint o veche cititoare a revistei, 
am toate numerele de la apariţie și 


Pînă în prezent. Vă rog să binevoiti 


joace rolul respectiv. Și ` 


a-mi răspunde cum aș putea să prac- 
tic metoda Playceps—Flix—Flecs cu 
care. am citit în numărul trecut că 
maestrul Caragiu a slăbit 14 kilogra- 
me în două luni“,, 


Oradea 


N.R.: Mai ușor vă dezvăluim secre- 
tul bombei atomice. 


loc de naștere 


„Doresc să știu dacă Virna Lisi 
sau poate tatăl ori bunicul ei sînt 
născuți în Loco—Rotondo, un mic 
orășel! de lîngă Bari. Doresc să știu 
acest lucru întrucît bunicul meu din 
partea mamei era originar din acest 
orășe|! pe care l-a părăsit de mult 
timp nemaiavînd nicio veste despre 
cei 12 frați ai săi. S-ar putea ca Virna 
Lisi să se tragă din această familie 
numeroasă, caz în care ea ar fi rudă 
cu bunicul meu și deci și cu mine..." 


N.R.: .Felcitárile noastre numai la 
gîndul acestei eventualitáti... 


Sfirsitul la „Trapez“ 


„Aveam musafiri, două familii, 
și cum gazda are menirea de-a fi 
foarte atentă,nu am reușit să urmăresc 
îndeaproape decît cîteva fragmente 
din „Trapez“ la televizor. Nu am în- 
teles și nu știu cine l-a urmat pe 
Burt Lancaster: Lola sau Roza, par- 
-tenera de la trapez sau cea cu dresu- 
ra de cai? Au urmat contraziceri, eu 
vă rog mult să-mi ráspundeti dum- 
neavoastră așa cum este: cînd s-a 
terminat filmul, el a plecat cu Lola 
sau cu Roza? 


M.S. 
București 


- 


N.R.: A plecat cu Lola. 


O tînără blondă... 


„Am vizionat în decurs de șase 
zile același film, „Marea hoinárealá". 
Motivul? În acest film, alături de re- 
numiții actori Louis de Funès gi 
Bourvil, a mai jucat și o tînără blon- 
dă şi cu ochii albaștri, avînd în film 
rolul unei fete pe nume Juliette, 
Tocmai asta este marea mea durere, 


„$i dacă se aprobă? 


ve, comori, pești, rezerve submarine 
de petrol, repară nave, etc. Deci, 


scafandri; ne oprim la asta, că, să. 


nu uităm, e o meserie spectaculoa- 
să. Mergem să ne documentăm la 
niște șantiere navale, la Olteniţa, la 
Galați? Nu. Nu mergem. Mai bine 
vedem filmul ăla a! lui Cousteau, 
„Lumea tăcerii“, că poate ne mai 
vine! vreo idee... 
2. Personajele: Să zicem două că 
altfel ne aglomerăm. Doi scafandri. 
Unul mai tînăr, altul mai bátrin. 
Ciocniri între ei, tînărul crede că 
celălalt e depășit și el e mai deștept. 
Dar între ei trebuie să se petreacă 
o dramă, ceva, da? Bine: cel bátrin 
îl va salva de la moarte pe cel tînăr, 
atunci cînd acesta, fără să țină seama 
de sfaturi, va face o prostie... De 
exemplu, va zgîndări o caracatitá 
uriașă (c-am văzut asta într-un film). 
Care caracatitá? Caracatiţele le pu- 
nem numai pentru suspens. Drama 
trebuie sá aibá o legáturá directá cu 
meseria lor. Să zicem că tînărul 


lucrează greșit cu un aparat de sudură 
sub apă? Dacă există asemenea apa- 
rate? Nu știu, trebuie să aibe ei fel 
de fel de ustensile pe șantierul ăla. 
Vezi că trebuie să mergem să ne 
documentăm? Da de unde, se duce 
producătorul-delegat după ce sem- 
năm contractul, sau dăm un telefon 
la ei, la sindicat... 

3. Dramele personale: E clar: 
dragostea. Bun, dar avem nevoie de 
o singură poveste de dragoste, să 
nu devină filmul prea stufos. În re- 
gulă. E simplu: tînărul e îndrăgostit, 
dar iubita lui îl va părăsi. Cel mai 
în vîrstă, fără ca tînărul să ştie, o 
va convinge să nu-l părăsească, el 
e băiat bun, are o meserie frumoasă, 
de viitor... Dar bátrinul, bătrînul 
n-are. nici o dramă? Ba da, și el a 
fost logodit în tinereţe, și logodnica 
l-a părăsit. Dar nu prea are legătură 
cu filmul. Putem să arătăm că logod- 
nica bátrinului s-a măritat cu unul 
de la „suprafață“, care a devenit di- 
rectorul șantierului. Şi că bătrînul de 


Îndrăgesc această actriță și nu-l 
știu numele. Tocmai de aceea m-am 
dus la film mereu, ca s-o pot vedea. 
Poate o să rideti cînd veți citi aceste 
rînduri scrise de un copil de 18 ani. 
Dar acesta este adevărul. De atunci 
și pînă acum, m-am zbătut și nu i-am 
aflat numele. În ceasul al 12-lea îmi 
aduc aminte de un lucru foarte im- 
portant. M-am uitat la distribuţie: 


singurul nume de fată era Maria 
Marquet. Nu cumva ea este? 

M.E. 

Cucureşti 


N.R. Faceţi trei confuzii, probabil 
din cauza sentimentului tulburător. 
Prima: Marie Marquet era octriga care 
o juca pe Maica Superioard. Nu 
credem că sínteti la virsta cînd vd 
poate fascina un asemenea personaj. 
Singura fată cu ochi albaștri, blon- 
dă, din acest film, nu se numea Juliet- 
te, ci Ginette. Sperăm să fie cea pe 
core o căutați. Numele ei: Marie Du. 
bois. A treia confuzie: nimeni nu mai 
e copil la 78 ani. Ceea ce nu ne-a îm- 
piedicat să vă răspundem cu toată 
simpatia, desigur. Dar v-am sfătui 
să citiți și „scrisoarea lunii“ din acest 
număr... 


CURIERUL 
este selectat și redactat 
de Radu COSAȘU 
TREO AENA 


atunci nu s-a mai însurat, că a rămas 
fidél- vechii dragoste, pînă acum, 
aproape de pensie. Şi cum se ter- 
mină filmul? Tînărul rămîne cu 
iubita lui (sá sugerăm că urmînd 
încă o școală, va putea deveni şi 
el director) gi îşi dă seama cît de 
demn de dragoste şi stimă e bátri- 
nul care acum iese la pensie şi el îi va 
face cadou, cu această ocazie, un șah 
mititel... Formidabil, şi legám fi- 
nalul pe o partidă de șah între bá- 
trîn și directorul șantierului... Nu,: 
chestia cu șahul îmi dă altă idee. 
Facem alt scenariu, tot de actuali- 
tate (şi-l predăm la altă casă de 
filme): un film de actualitate cu șa- 
hişti. Doi -prieteni foarte buni care 
se înfruntă mereu la turneele de șah. 
Unul e mai în vîrstă, altul tînăr. Cel 
tînăr e logodit, dar iubita lui vrea să-l 
părăsească... 


Radu GEORGESCU 


panoramic românesc 


La ora H 


Păcală = 
în luptă cu Prostia 


Regizorul Geo Saizescu la aparat, după ce 
a «scăpat cu viață» din săritura în Olt 


D.R. Popescu gi Geo” Saizescu, 
acum cînd eroul cel mai popular din 
nema citi a zămislit fantezia românilor 
e gata să părăsească numeroasele 
pagini şi variante ale scenariului 
literar, ocupind ultimii metri de 


peliculă Eastman-color, ne puteţi spune cine este 
Păcală? 


— Păcală este un pelegrin. Drumul lui începe la 
infinit și se sfirseste la infinit. Ca și Don Quijotte, 
el pornește în lume să se bată cu „morile de vînt“, 
cu Prostia —un balaur cu o mie de capete. 

Lupta lui e grea şi fără de sfîrşit, pentru că adver- 
sarul se alimentează cu o hrană miraculoasă care-i 
multiplică forţa si chipul la nesfirgit; trufia, vicle- 
nia, slugărnicia, naivitatea, credulitatea, arivismul 
etc. etc. sînt tot atîtea capete ale monstrului care 
trebuie răpus. 


56 


Don Quijotte, 


Păcală 


porneste în lume 
să se bată 


cu morile de vint 


Dorim ca filmul nostru să-și înscrie victoriile 
sau înfrîngerile alături de acelea ale marilor cavaa 
leri ai risului de pretutindeni: Till, Giuffá, Bertoldo, 
Petre prostul, Jean I'ldiot, Nastratin Hogea şi 
mai ales Charlot. 

Întruchipare genială a istetimii şi naivitátii, 
a credulității și bănuielii, a simțului de dreptate, 
Păcală are toate trăsăturile umorului românesc: 
direct (de-a dreptul!), subtil (pe ocolite D, obraznic 
(de la obraz), nevinovat, prefăcut,  usturător, 


absurd, amabil, ucigător. "Păcală este tinereţea 


veșnică a spiritului românesc justitiar, 

Acum însă, mai mult ca oricînd, Păcală este — 
şi va rămîne Papaiani, actorul născut pentru acest 
rol, interpretul al cărui talent se confundă cu ge~ 
nerozitatea, inventivitatea și farmecul personaju- 
lui îndrăgit. 


po z 


e 


w 


A 


5 


fişa filmului : 
IEA 


dansám în familie“, comedia care a cucerit 
într-un timp foarte scurt sufragiile a péste 


două milidáne şi jumátáte de spectatori, ' 
regizorulăse” întoarce la, umorul” popular, -$ 


de inspiratie folclorică, Construind un” soi 
de punte între 'comicul din realitate şi trans- 
figurarea lui fantastică. 


Imaginda: George Cornea, semnatarul 


Regia: Geo Saizescu. După „Astă seară ` 


E 


cîtorva” din cele mai frumoase pelicule. 


românești—„Mihai Viteazul”, „Asediul“, „Ba- 
riera", „Un surts în pliná Yará", „Balul de sîm- 
bátá seafa", „La porţile pămîntului“, „Dra- 
gostă lá zero grade", „Golgota“, „Astă seară 
dansám in*familie" şi altele-+colaboratorul 
permanent al lui Geo Saizescu. 


Scenografia: Virgil Moise, autorul ca- 
drului plastic al tuturor, filmelor create de 
Geo Saizéscu și al altorá' apartinind lui 
Manole Marcus, Nicolae* Breban, Mircea 
Mureșan, Alexandru Boiangiu. 


Costúmele: Ileana Oroveanu. Lista fil- 
melor „îmbrăcate“ de lleána Oroveanu ar 
ocupa o coloană întreagă. Recomandám 
cititorilor să urmărească, „dezbaterea revis- 
tei noastre pe teme de Stenografie, pen- 
tru a o cunoaste pe aceastá talentatá crea- 
toare. 


Interpretii principali: 


— Sebástian Papaiani, în rolul lui Pá- 
cală, arg în faţă ceá mai grea și cea mai bo- 
gată partitură pe care şi-ar fi putut-o dori 
vreodatá un actor de -comedie. De la co- 
pilul nevinovat, adus pe lume de o barzá 
(la propriu, cu ajutorul. filmărilor combi- 
nate) şi pînă la bărbatul copleșit de greu- 
tatea „uşii“ sale (simbol al investiturii 
părintești), Papaiani îmbracă pe rînd haina 
a numeroase personaje: mezinul naiv 
care smulge ușa din fitini, negustorul cre- 
dul care vinde vaca unui copac, preotul 
„trezit“ în grabă în locul lui Păcală, mireasa 
salvată din mîinile unui soț- hrăpăreț,. bă- 
iețașul pedepsit să fie şapte ani măgar 
pentru că și-a minţit părinţii, condamnatul 
la moarte care refuză să-și pună funia de 
gît pentru că nu ştie cum ar putea respira 
astfel, etc. etc. 

Prietenii lui Păcală: 


— o barză trucată cu ajutorul Studiou- 
lui ,Dovjenko" din Kiev; 

— o vinzátoare de otravă, mireasă dis- 
perată și „Păcăliță“ convingătoare: Ma- 
riella Petrescu; 

— un cintáret: Tudor Gheorghe; 

— cei doi fraţi. lon şi Gheorghe: Cosma 
Braşoveanu şi Aurel Cioranu; 

— o vacă devotată, Florica; 

— un măgar credincios, Doina, 


Adversarii lui Păcală: 


(o suită de cupluri comice) 

— Cîrciumarul Nucu Păunescu și ener- 
gica hangitá, Dorina Lazăr; 

_— Pădurarul Ştefan Mihăilescu-Brăila si 
temperamentala lui soție Vasilica Tastaman ; 

— Perceptorul Octavian Cotescu și cre- 
dula sa pereche Mariana Mihuţ; 

— Judecătorul Geo Saizescu și ocrotitoa- 
rea lui nevastă lleana Stana Ionescu; 

— Doi hoți care-și isprăvesc munitiile 
în faţa lui Păcală: Ovid Teodorescu şi Şte- 
fan Bănică; ` 

— Şeful bandei de hoţi, lon Besoiu; 
— Toboșarul ` Mihai Mereutá; 

— Preotul, poetul Pică. 


Producător : Casa de filme nr. 5. Produ- 
cător delegat: Vasilica Istrate. Director de 
producție: Sidonia Caracas. Metraj pla- 
nificat: 4200 m. Peliculă Eastman-color. 
Ecran normal. 


panoramic românesc 


atenţie! se filmează: Pácala 


fragmente din jurnalul producátorului delegat 


Rimnicu Vilcea. Toamna ploioasă a 

anului 1972. Într-un microbuz care 

emana suficienţi vapori de benzină 

pentru a oferi material de «inspiraţie», 

echipa PĂCALĂ cerceta Oltul pe un 
m al si pe celălalt, î între Vilcea şi Călimăneşti, pentru 
a alege cel mai fotogenic loc pentru secvențele 
«Aruncarea prostilor în apă» (după ce Păcală le 
«explică» unde a găsit banii) si «Aruncarea lui Păcală 
în Olt». 

Avînd în minte dialogurile din scenariu («Nici 
Oltul n-are fund şi dacă n-are tund n-are piatra unde 
să se oprească... Să căutăm alt loc, unde apa are 
asa ceva... Unde să-l aruncám, mai la deal, sau mai 
la vale?... ÎI aruncăm mai la vale ca toată apa care 
vine de la deal sá se stringá în capul lui»... etc. etc.), 
transcriu aici o parte din replicile schimbate cu 
prilejul acelei frumoase prospectii: 

— Ştiu eu un loc extraordinar, cu mal înalt, 
abrupt, can filmele americane... 

— D2’ si cine sare de la înălțimea asta? 

— Ám procurat o dublurá, un specialist de la 
circ... 

— Puteţi sări de aici? 

— Dar mustetile? 

— Eu nu sar. Eu trebuie să fiu aruncat. Am doi 
colegi care ştiu să arunce. Dacă filmați pînă plec 
în turneu, m-aș putea înțelege cu ei. 

— Cit costă? 

— msoceee (n-am memoria cifrelor!) 

— Geo, să renuntám (in şoaptă). 


— Fratilor, de aici puteti arunca si un sac cu paie, 
tot nu se va simti ce este ináuntru... 

— Pái, cum? Trebuie sá se zbatá, altfel nu filmez. 

— Da si eu unde stau cu aparatul? 

— Din unghiul cui filmezi? 

— Toatá lumea in microbuz! Mergem mai la vale. 
Acolo este o insulă, am putea plasa aparatul chiar 
în mijlocul Oltului. 

— La revedere. Cum prindem o zi cu soare, vă 
telefonăm! Drum bun! 

— Bravo, mă! Pentru atîta mă arunc şi eu. 

— Dar mustetile? 

— Ce vrei, Roji? 

— Dacá filmati cu un singur aparat, eu ce fac? 

Pe 

— Se udă... Se pierd în Olt... Eu cum le mai 
lipesc?! Mustetile! Că nici nu mai lucrez la film 
de epocă! Asta e machiaj ??! 

— Vorbesc eu cu actorii. Cum intră în apă să 
ducă mina la gură! 


P.S. La filmare totul a fost nemaipomenit. Ca-n 
filmele americane! Malul era spectaculos, actorii au 
sărit singuri în apă, fără dubluri, urmînd exemplul 
pozitiv al regizorului-actor Geo Saizescu. Doar sacul 
a fost ca la Buftea, adică, după prima dublă, cînd s-a 
udat, n-a mai putut fi înlocuit pentru că nu i se pre- 
văzuse dublură. Şi era o toamnă ploioasă la Rimnicu 
Vîlcea, cu un soare zgircit și leneș. 


Vasilica ISTRATE 


4 picioare, bărbate: 2 ale mele si 2 ale tale 


(Vasilica Tastaman si Mihăileseu-Brăil: a) 


Doi hoți rămași fără... 
(Ştefan Bănică şi Ovid Teodorescu) 


Schimb de haine şi de «vederi» asupra lumii 


(Mariella Petrescu şi Sebastian Papaiani) 


Pácilita, purtind cu cinste hainele 


şi «minciunile» lui Păcală 


VAS SED a 
La drum, Păcală, cu frații săi şi cu Florica 
(Papaiani. Cioranu si Braşoveanu) 


57 


Se pare cá de la o vreme, 

bátrinul si linistitul Sibiu a 

inema inceput sá-i atragá ca un 
magnet pe cineaștii noștri. 

Nici n-a terminat bine Mihai 
Constantinescu filmările la 

«Despre o anume fericire», nici nu s-au 


Era ziua „celor răi“ 


golit bine hotelurile de echipa lui, că au 
și fost invadate de echipa lui Manole 
Marcus. «De unul singur» se realizează 


Regizorul Manole Marcus filmează, 
dar nu singur «De unul singur» 


Telex Buftea 
IES EA 


000 Numeroase scrisori 

sosite pe adresa studioului 

felicitá colectivul de cineasti 

in frunte cu regizorul Gheor- 

ghe Vitanidis pentru reușita 
filmului «Ciprian Porumbescu». Ultima, 
primită prin redacția ziarului «Informația 
Bucureștiului», din partea tov. Crișan lon, 
preşedintele comitetului de cetățeni din 
circa 52, sectorul 8, este un cald elogiu 
adus cinematografiei românești, care a 
realizat acest «film emotionant de înalt 
patriotism». Mulţumim tuturor pentru a- 
preciere și încurajare. 9OEchipa «Pă- 
cală» scenariul D.R. Popescu, regia Geo 
Saizescu, execută ultimele filmări com- 
binate la Rimnicu Vilcea. Într-una din sec- 
vente, Păcală (Sebastian Papaiani) duce 
în spate o ușă, pe care stă cocofat un 
măgar. Specialiștii echipei consideră că 
urcarea pe ușă a ironizatului patruped va fi 
relativ simplă; mai complicată se pare a 
fi coborirea lui... 


integral, atit exterioare cit și interioare, 
la Sibiu și în împrejurimile sale. 
Am ajuns la Sibiu într-o însorită zi de 


se filmează: 


După 
«Conspirația» 
si 
«Departe 
de Tipperary», 
Mihai Roman 
continuá 
să acţioneze 
in regia aceluiaşi 
Manole Marcus. | 
La Sibiu. 
De astă dată 
însă... 
«De unul singur» 


vineri. Echipa filma în Piaţa 6 Martie, «la 
grotă». Contrar așteptărilor, «grota ban- 
ditilor» cum i se spune în echipă, nu era 
vreo peșteră, sau măcar vreo cavitate 
naturală,ci o «biată» pivniță, joasă, întor- 
tocheată, plină de scări abrupte tocmai 
bune să-ţi fringi gitul pe ele, transformată 


Tatăl luminilor. Să-i zicem iluminist? 
(Operatorul Nicu Stan) 


Între noi, artiștii 


Bucureşti, strada Bárátiei, vis-a- 
vis de biserica Sfinta Vineri. 
Sub privirile curioase ale tre- 
cătorilor, echipa serialului tv 
«Un August în flăcări», condusă 
de regizorul Dan Pita, filmează 
în «magazinul Robescu». Prin- 
tre obiectele de recuzită din de- 
cor, o vioară veche, închiriată 
de la un lăutar strimtorat La o 
zi după semnarea contractului, 
proprietarul a venit să-şi închi- 
rieze propria-i vioară pentru cite- 
va ore: se angajase între timp 
la o petrecere. Dacă nu ne-om 
ajuta, între noi, artiștii... 


929 Decorul cu pricina este amenajat 
în curtea interioară a unei case foarte 


vechi. Cameramanul filmului, Florin Mihăi- 
lescu, ne istorisea că o locatară, deran- 
jată de activitatea echipei, a cerut în com- 
pensare să joace citeva zile ca figurantă, 
amenintind că dacă nu i se aprobă, va 
spăla rufe și le va atirna la uscat... în 
decor. Este de presupus că echipa a 
acceptat, preferind să-și spele rufele în 
familie. 000 Serialul tv «Pistruiatul», 
scenariul si regia Francisc Munteanu, se 
apropie de sfirșit. Echipa se poate felicita 
de pe acum că și-a îndeplinit și depășit 
planul, în efortul de a «ieși pe post» în 
premieră, în jurul datei de 23 August crt. 
Păcat că bucuria succesului nu poate fi 
împărtășită gi de către colectivul fabricii 
de cărămizi din Cluj (unde s-au filmat 
citeva episoade), care, într-o scrisoare 
adresată studioului, se plinge de neinde- 
plinirea planului de producție pe trim. |. 
1973 din cauza echipei noastre. Regretăm 
si ne cerem scuze. Așa se intimplá: pe 
cine lași să filmeze nu te lasă să-ţi 


faci planul. 999 Casa de filme «patru» 
(director Corneliu Leu) debutează în 1974 
cu un film intitulat «O oră din August», 
scenariu Marin Preda, regia Mircea Mu- 
reșan. Filmul «Vifornita», scenariu Petre, 
Sălcudeanu, regia Mircea Moldovan, a 
intrat în faza finală de montaj-sonorizare. 
Echipa care a filmat astă iarnă, la Cluj, 
şi a îngheţat la —20 C, se topește acum de 
căldură la Buftea, în cabinele de montaj 
şi postsincron, la +35'C. Climă conti- 
nental excesivă! 000 Duminică, 1 iulie 
1973, şedinţă festivă la 1.A.T.C. de re- 
partizare în producţie a noii promoții de 
absolvenți. Proaspăta actriță Lavinia Jem- 
na, refuză cu încâpăținare postul la teatrul 
din Reșița. La insistența comisiei de re- 
partizare si a directorului teatrului, tinára 
aspirantă la schema Thaliei își explică 
refuzul: «nu mă duc la Reșița din cauza... 
poluării». Ars sana in corpore sano. 


Constantin PIVNICERU 


panoramic românesc 


într-o adevărată grotă, cu pereți umezi si 
colțuri de stincă, și mobilată cum nu se 
poate mai eterogen de scenograful Virgil 
Moise. Te impiedecai acolo de orice îți 
îți dădea prin cap, de la scaune Ludovic 
XV și oglinzi venețiene, pînă la butuci 
si blănuri netăbăcite. Te impiedecai, de- 
sigur, dacă erai un străin cum eram eu, 
pentru că nu mi-a fost dat încă să văd 
oameni cu travelling-ul în brațe sau cu 
proiectorul în spate, trecînd dintr-o «in- 
căpere» in alta, prin intrări atit de mici. 
în spaţii atit de inghesuite, fără sá lo- 
vească pe nimeni, fără să dărime nimic. 
Într-un spațiu de aproximativ 5 m pe 2,5 m 
si de vreo 2 m înălțime, incápuse toată 
echipa, plus actorii și se filma snur. Fără 
probleme. Fără încurcătură. Fără enervări. 
Ca de obicei în echipele lui Manole Mar- 
cus. Bineinteles insă, nu se fuma. Ceea 
ce pentru un fumător ca Nicu Stan de 
exemplu, care în acea zi n-a ieșit din decor 
timp de 13 ore, nu era lucru de glumă. În 
grotă era adăpostul improvizat al bandei 
de legionari. Astăzi era ziua lor, ziua 
«celor răi», cum mi s-a spus. Ilarion Cio- 
banu, Mariana Mihut, Mircea Albulescu 
şi Mircea Diaconu, adică «cei buni», erau 
liberi. În schimb, «legionarii» munceau 
din greu: Victor Rebengiuc schimbă cite- 
va replici cu Lazăr Vrabie și cu Silviu Stăn- 
culescu. «Bună! Încă o dublă!» S-a tras. 
Bună și asta. Cadrul următor, cadru mut 
în timpul căruia inginerul de sunet Bujor 
Suru pune un tango «de pe vremuri», 
pentru atmosferă; Clara Maria Sebok se 
priveşte tristă în oglinda venețiană. Difi- 
cil şi pentru ea și pentru Nicu Stan. Patru 
duble. Următorul. Octavian Cotescu și 
din nou Silviu Stănculescu și Victor Re- 
bengiuc. «Aur! Următorul!» 

Fusesem avertizată că era o zi deosebit 
de grea pentru echipă. Trebuiau să se 
tragă toate cele trei sevcente din film care 
se petrec în acest decor, adică mai bine 
de 100 m. utili. Şi totuși, în echipă nu se 
simţea nici o umbră de încordare sau de 
tensiune, alta decit cea firească, inerentă 
lucrului. ÎI întreb pe directorul de film 
Vlad Nicolau, dacă așa merge treaba 
mereu: 


[|] 
l 


Unii mor, alții pleacă. El rămîne mereu la post 


(Comisarul Roman 


— Dacă se pregăteşte atent fiecare fil- 
mare, si cu actorii si cu producția, cum 
să nu meargă... lar Manole Marcus nu 
filmeazá niciodată la întîmplare. Ştie în- 
totdeauna ce vrea, ce e important, ce nu 
e foarte important. Nu pune niciodată 
oamenii să alerge inutil, nu cere imposi- 
bilul. Aşa că, sigur că treaba merge. 

Îl caut pe Manole Marcus care a ieşit 
sá mai vadă si el soarele, piná se pune 
lumina pentru cadrul următor. 


sau Ilarion Ciobanu) 


— Am auzit că vă merge grozav filma- 
rea... 
— Ei, normal. 

— Cum normal? Asta e ritm si metraj 
normal?... 

— Păi ce vedeți exceptional aici? Nimic, 
vă spun eu. Normal, pur si simplu. 

Ceea ce m-a făcut să-mi spun în sinea 
mea că, poate, nu o dată, normalul e mai 
greu de realizat și mai excepțional, decit 
însuşi exceptionalul. 


Şerban STÎNCĂ 


În misiune specială 
(Silviu Stănculescu) 


Tristeţe fotogenicá 


(Clara 


Maria Sebok) 


Rebengiuc, 
«un negativ» de profesie? 


fisa filmului 


O Regia: Manole Marcus. Autor 
a încă două tilme din această 
serie, «Conspirația» și «Departe 
de Tipperary» 


O imaginea: Nicu Stan—de la 
«Puterea si Adevărul». colaborator 
nedespártit al lui Manole Marcus. 


O Scenografia și costumele: 
Virgil Moise. Scenograful tuturor 
filmelor lui Geo Saizescu, el lu- 
creaza pentru a doua oara, dupa 
«Canarul și viscolul», cu Manole 
Marcus. 


O interpreții principali: 


— Marion Ciobanu continuă să-l 
întruchipeze pe sobrul și curajosul 
ofițer de securitate Mihai Roman. 


f În acțiunile sale el va fi ajutat 
e: 


— Varlam, interpretat de Silviu 
Stănculescu. introdus în secret 
în mijlocul legionarilor, îi va salva 
la un moment dat chiar viaţa lui 
Mihai Roman. 


— Primarul comunist, interpretat 
de Mircea Albulescu. El va fi 
unul dintre sacrificatii acestei lupte 
eroice. 


— Negoiţă, fost boxer, actual ofi- 
ter de securitate, impulsiv și «su- 
fletist», interpretat de Mircea Dia- 
conu. 


— Silvia, activistă U.T.C., alias 
Mariana Mihut, incă tinără şi naivă 
dar plină de energie și fermă în 
credința ei că, orice s-ar întîmpla, 
comuniștii vor învinge. 


Grupul banditilor legionari es- 
te compus din: 


— Horia Baniciu — interpretat în 
continuare de Victor Rebengiuc 
— organizatorul şi conducătorul 
bandei. 


— luliana Varga, fiica dezaxată 
a senatorului Varga, interpretată de 
Clara Maria Sebok. 


— Nacu — alias Lazăr Vrabie — 
om cu violenţa în sînge. 


— Jandarmul, un biet oportunist 
analfabet, ticălos din fire, interpre- 
tat de Octavian Cotescu. 


Debutanti: 


— Marieta Luca, in rolul soției 
primarului. 


— Maria Bernachi, in rolul în- 
vátátoarei si 


— Cornel Ciupercescu, in cel 
al preotului legionar. 


Producător; 


Casa de filme nr.4. Producător- 
delegat: Nicolae Crișan. Director 
de producţie: Vlad Nicolau. Pelicu- 
lă: Eastman Color. Metraj plani- 
ficat: 2700 m. Ecran normal. 


poveste 


pe 
luna 


Hitchcock: «Cînd Maria Callas 
ia cea mai dificilá acutá...» 


Alfred Hitchcock povestește: 


«Inchipuiti-vá că ne aflăm într-un mare 
teatru de operă, să zicem la Scala din Milano 
sau la Metropolitan din New York. Pe scenă 
cîntă una dintre marile stele ale melodramei. 
Să zicem chiar Maria Callas. Sîntem în mo- 
mentul în care Maria cîntă aria cea mai indrá- 
gită si e chiar pe punctul de a lua cea mai 
dificilă acută. In timp ce nota străluceşte 
parcă pe deasupra capetelor celor din stal, 
asemeni unei săbii în lumină, cintáreata ză- 
reste, la cîțiva pași în fața ei, un bărbat în- 
junghiat. Atunci, pe măsură ce interpreta 
se ingrozeste, acuta devine parcă mai înaltă. 
Publicul nu înțelege ce s-a întîmplat și aplau- 
zele izbucnesc frenetic. Cortina cade, pri- 
madona lesiná, e dusă pe sus în cabină, ci- 
neva îi pune apă rece pe frunte, altcineva 
îi dă să miroasă săruri... În cele din urmă își 
revine și cere să fie lăsată singură. După ce 
toți pleacă din cabină, ea ingenuncheazá pe co- 
vor, ridică receptorul şi formează un număr 
de telefon...» 

Aici Hitchcock se întrerupe și fixează zia- 
riştii care, urmărindu-i povestirea, parcă şi 
ei ingroziti, s-au oprit să mai ia note. 

— Şi pe urmă? întreabă cineva. 

— Nu știu, răspunde scurt Hitchcock și 
îşi aprinde tacticos trabucul. 

Această scenă s-a petrecut în 1969 la o 
întîlnire cu criticii, organizată de Institutul 
de film britanic. 

Patru ani au trecut de atunci, fără însă ca 
Hitchcock să fi renunţat la această obsesie. 
Aflat pe platourile de la Pinewood unde 
filma «Frenezie», Hitchcock povesteşte unui 
gazetar italian, fără absolut nici o modifi- 
care, exact aceeași secvență — cu o cîntă- 
reatá de operă, tot Maria Callas care, atunci 
cînd lua acuta cea mai dificilă a ariei celei 
mai îndrăgite de public, vede la cîțiva pași 
în fața ei... 

Hitchcock nu schimbase o iotă. Reacţia 
celor prezenţi se pare că a fost aceeași: 

— Şi pe urmă? 

Reacţia lui Hitchcock, idem: 

— Nu ştiu! 

Trabucul începea să fumege... 


Mușchetari 
motorizati 


Concomitent cu Richard 
Lester, care pregătește în 
Anglia o versiune «Cei 
trei  muşchetari» — cu 
Charlton Heston și Raquel 
Welch ca vedete— în Fran- 
ta, Andre Hunnebelle, spe 
cialist în filme comerciale 
de genul  «Fantómas», 
i-a convocat pe cei patru 
Charlots, socotiți de unii 
critici francezi  «Marx- 
Brothers»-ii zilelor noas- 
tre, în același scop. Cei 
patru Charlots au acceptat 
cu plăcere să fie D'Artag- 
nan, Porthos, Athos si 
Aramis, dar cu o conditie: 
caii să fie înlocuiți cu mo- 
tociclete. Se circulă mai 
repede... 


«Cei trei (+1) muschetari» versiune 1973 


Frumusețea 
nu ajunge 


Cu puţini ani în urmă, o 
elevă pe nume Ewa Szykulska 
făcea figuratie în film. Apoi 
primește chiar un rolisor în 
comedia muzicală «Tandem». 
Apoi regizorul Jerzy Hoffman 
îi încredinţează rolul princi- 
pal într-un episod din filmul 
«Tatăl». Figuranta devine ac- 
triță. Se spune că e frumoasă. 
Ştie, dar mai ştie și că frumu- 
setea nu ajunge. | se spune că 
are talent. Dar Ewa Szykulska 
ştie că talentul trebuie veri- 
ficat şi, dacă există, cultivat 
Se înscrie la Institutul de Artă 
teatrală din Varşovia. Regi- 
zorii se incápátineazá însă s-o 
considere actriță. Ofertele 
curg gîrlă, dar studenta Szy- 
kulska nu acceptă să joace 
decit în timpul vacantelor. 
Joacă astfel în filmul lui Istvan 
Gall, «Întîlnire de familie», 
în «Jocuri» de Kawalerovicz, 
în cîteva telefoiletoane. Suc- 
ces de public, succes de critică 
| se prezice o carieră formida- 
bilă. Toată lumea e multumi- 
tă, în afară de ea. Se 
poate mai mult—îşi spune— 
si acel mai mult i-l aduce rolul 
principal din filmul lui Janusz 
Kondratiuk, «Tinára dispo- 
nibilá». Rol care cere sensi- 
bilitate, inteligență, talent, 
meserie. Ewa Szykulska le 
demonstreazá, dintr-un foc, 
pe toate. Pentru cei din jur si 
pentru ea insási. 

«Tinára speranță» a înce- 
put să creadă, în fine, că acea 
fată, despre care se spunea cu 
ani in urmă «e irumoasá si 
talentată», este una si aceeași 
persoană cu ea, Ewa Szykulska, 
actriţa. 


i 


Es 


AR 


Vizitaţi cu încredere magazinele 
«Hermes» din Bucureşti (str. Sepcari 
nr. 16 si str. Constantin Exarcu nr. 1) 
—unitáti de prezentare si desfacere 
ale Centralei de producţie prestări si 
construcții. 

Acestea vă oferă o bogată şi variată 
gamă de articole de artizanat: cusáturi, 
ţesături şi covoare româneşti, articole 
de cojocărie-pielărie, diferite articole 
de podoabă şi pentru decorarea inte- 
rioară a căminelor dvs. 


Cadrele din filmele românești au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BÎLU 


Prezentarea artistică! Alexandru, CATARGIU Mary, CIUREA Ștefan, 


DABIJA Constantin Mrozentarea grafică 


ANAMARIA SMIGELSCHI GHEORGHIU Eugen, DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul : CORNEL DANELIUC 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA | Piata Scinteii nr.1—Bucureșt: 
«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. 


Exemplarul 5 lei 


Tiparul executat la 


41 017 Combinatul poligrafic 


nr.8 
Anul XI (128) 


revistă lunară 


al 


Se inecmato gr? 


E 


... - d si 7 
- Li - Da 2 
p sos k ' - PP... 
z b - - - 
- 7 = $: y ð - - - 
' .. vb o = e. Pa 
. - Pi 


eet 


: berdia NOGSTTA ii 


y A 


nr.9 
Anul XI (129) 


revistă lunară 


de cultură 


îcinematograftica i 
Bucureşti-Septembrie 1973 


AA i 


A 


EZ 
sy 


Coperta | 
Regizorul Mircea Drăgan tur- 
nează la Suceava&Fraţii Jderi» 


cn 


Coperta IV 
Ali Mac Graw și Steve McQueen. 
parteneri în film, love story in 


În rolul lui Stefan cel Mare. viață 


Gheorghe Cozorici. 


42 


25888 


Foto: Bunte 
Foto: A. Mihailopol 


Cum vi s-au părut filmele stagiunii trecute, ce așteptați de la stagiunea viitoare? 
Răspund: Elisabeta Bostan, Aurica Budescu, Călin Căliman, Dumitru Fernoagá, Al. Intorsu- 


reanu, Corneliu Leu, Ernest Maftei, Magda Mihállescu, Sergiu Nicolaescu, Horia Pătraşcu, 
Florin Piersic, Gheorghe Vitanidis 


Scenaristii noștri 


Un copil al secolului său: Titus Popovici — Radu Cosasu 


La ordinea zilei 


Aventura scenariului: Din unsprezece în unsprezece, numărați! — Dumitru Solomon 
Agrafă: Secvența 47 — Marcel Párus 


e Sala de cinema: Cinema la grădină — ing., Victor Bátálan 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 
«Fraţii Jderi»| Putna în sărbătoare — reportaj și interviuri de A/ice Mănoiu 
“Castele de nisip» | Unde incepe cinematogratul — reportaj de Constantin Stoiciu 


Doi ani de vacanță»! Cu Sergiu Nicolaescu pe o corabie 


Spectator incomod] Prietenul meu, actorul — Alexandru Stark 
elex Buftea] Du.i doamne, la Ploieşti! — Constantin Pivniceru 


Telex Animafilm| Lumea în secunde — Lucia Olteanu 


Filmul e o lume, lumea e un film 
Literatura si filmul| Călinescu cinefil — Radu Cosasu 
Un spectator temperat 


Cine se teme de ecranizári — Teodor Mazilu 


Filmul şi lumea de azi] Automobilul! — Andre; Bacalu 


MARI CINEAST!... pe micul ecran] Originalitatea lui Ford — D./.Suchianu 


ACTORII NOŞTRI 


e Fory Etterle: «Să potrivesti vorba cu fapta» — interviu de Eva Sirbu 


«Copernicus» — Viorica Bucur 

«Perechile» — Marina Constantinescu 

«Nunta de aur» — /osif Naghiu 

«Afectiune» — D./.Suchianu 

«Albă ca zăpada si cei 7 pitici» — Nina Cassian 
Vrăjitorul din Roz — Ecaterina Oproiu 

«Dreptul de a iubi» — A/. Racoviceanu 


TELEVIZIUNE 


Ca mine sau ca dumneata — Belphégor 

Unde-i jocul? — A/. Mirodan 

Un județ, două județe — Călin Căliman 

Tudor Vornicu: Emisiuni care să placă tuturor — interviu de N.C.Munteanu 
Am ridicat mánusa, sînt în gardă! — Cristian Topescu 


cinema 


Anul XI 


nr.9 (129) Sept. 1973 


Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


Să realizăm 
filmele 
acestui timp! 


Un film polițist? 
Un film psihologic? 
O dezbatere etică? 


Bună ziua copilărie! 
Bun găsu 
paradisule! 


Un copil 
al 
secolului sáu 


Politică 
şi 
love story 


Un nou 
erou de film: 
automobilul! 


Din sumar: 


«Explozia 


Titus Popovici 


dea 


«Avem nevoie de filme de toate genurile — şi 
istorice, si de actualitate, si social-politice, si comedii, 
chiar cît mai multe comedii bune. Este nevoie să 
sprijinim eforturile de construcţie a noii orînduiri 
atît prin filme grave, cu un înalt conţinut educativ, 
cît si prin satire bune — mult apreciate de public — și 
care, cîteodată, pot fi mai eficiente decît un film ce 
seamănă cu un veritabil referat despre felul în care 
trebuie acţionat într-un domeniu sau altul.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


sa realizam 


acestui timp! 


filmele 


Ne-am obişnuit să asimi- 
lám cinematografia cu artele 
spectacolului. Socotim că, 
vara, incheiem o «stagiune» 
si. înainte de a intra în ur- 
mătoarea etapă, ne oferim răgazul unui 
examen. Un examen al conștiinței noastre 
profesionale şi civice, un examen în care 
cinematografia naţională își pune siesi 
întrebări, încearcă retrospectiva unui an şi 
aruncă o privire nouă asupra propriului 
său destin 

Încă de acum doi ani, premierele 
filmelor românești continuă şi în lunile 
de caniculă, iar în perspectiva celor 
25—30 de filme de lung-metraj anual, luxui 
spectacolelor de gală numai. în sezoanele 
reci va cădea tot mai mult în desuetudine. 
Cinematografia românească a devenit deci 
aptă, prin numărul de filme și prin diver- 
sitatea de specii și formule la care a ajuns, 
să se prezinte la întîlnirea cu publicul, 
cu critica şi cu propria sa conştiinţă de 
sine, în toate anotimpurile. Totuși — ori- 
cit de relativ este răgazul estival — deo- 
camdată ne lipsește un prilej mai bun 
pentru a aduna ciclic în minte pelicu- 
iele unui an, intr-o confruntare de lucru, 
pentru a măsura cotele și cadenta evolu- 
tiei noastre, pentru a propune din mers 
atenției generale, printr-un consens al 
breslei,o scară de valori şi o ordine de pri- 
oritáti. 


nema 


Pentru a depăşi pionieratul perpetuu, 
avem o cale unică, 
dar generoasă: 
actualitatea! 


Comentind acum un an cele 11 filme 
ale stagiunii 1971—1972. care durase 
zece luni, ne inselam apreciind că «sin- 
tem incă departe» de nivelul preconizat, 
al unei producții de 25—30 de filme anual. 
lată că acest nivel, pe care și experiența 
altor cinematografii îl indică drept mini- 
mul necesar pentru afirmarea unei școli 
naționale de artă, ne apare acum într-o 
perspectivă mult mai apropiată. 


De la A la Z 


Prin cele 20 de titluri de tilme de lung- 
metraj, prezentate din septembrie 1972 
piná in august 1973 — suficient de nume- 
roase pentru a solicita aproape intregul 
alfabet de la A la Z — cinematografia 
românească realizează, practic, într-un 


an, o dublare a numărului de experienţe 
profesionale. Este adevărat că, prin autorii 
lor, 7 din cele 20 de titluri se înseriază, cite 
două sau trei, sub un numitor comun: 
sistemul filmelor în două părţi a fost în- 
locuit cu formula serialelor. Saltul este 
insă evident și prin numărul regizorilor 
care se semnează pe generice — 18 față 
de 12 ai stagiunii trecute — și al autorilor 
de subiecte, scenariști și dialoghişti — 
22 față de 13 în stagiunea 1971—1972. 
Tematic și sub raportul speciilor, pei- 
sajul obținut poartă, și nu poate să nu 
poarte, semnele unui an de tranziție. Este 
primul an în care întilnim pe generice titu- 
latura noilor case de filme. Au fost posi- 
bile o sporire efectiv spectaculoasă a 
rumărului de filme, o înmulțire a semnă- 
turilor — deocamdată în special prin reac- 


tivizarea unor regizori și scenariști, prin 
promovarea unor redactori ca scenariști, 
a unor regizori secunzi ca realizatori inde- 
pendenti si a altor regizori ca scenarişti — 
unici sau în tandem — ai propriilor lor fil- 
me. Mai dificilă s-a dovedit a fi definirea 
concomitentă a unor dominante tematice 
și de gen. Numărul filmelor de actualitate 
este riguros staționar: 7, ca și în stagiunea 
precedentă. 7 din 20 este insă mai puțin 
decit 7 din 11. Racordurile de continuitate 
cu anii anteriori nu sint încă evidente. 
Lipseste filmul politic al cărui cap de serie 
ne-a plăcut să credem a fi fost, anul trecut, 
«Puterea și Adevărul». În locul a două co- 
medii, în această stagiune am regăsit una 
singură — și aceea sub forma unui film 
de montaj ș.a.m.d. Singurul film care 
trimite la realizările reprezentative din 
trecutul cinematografiei noastre, chiar 
dacă nu în sensul unei continuitáti de 
formulă, este performanţa artistică a regi- 
zorilor Dan Pita și Mircea Veroiu într-o 
ecranizare din literatura clasică: «Nunta 
de piatră». Filmul lor se înscrie pe linia 
«Noaptea furtunoasă», «Moara cu noroc», 
«Pădurea spinzuratilor» — mai modest 
ca anvergură și rezonanţă, dar mai unitar 
definit stilistic. 


PE + «3 


filmul românesc in dezbatere 


Noi capete de serie 


Au fost prezentate, in schimb, unele 
filme care par să se constituie ele insele 
drept noi capete de serie. 

Drum în penumbrá» și «Dragostea 


incepe vineri» — respectiv a doua şi pen 
ultima premieră a stagiunii, în ordine 
cronologică — pun acest an cinemalog: 
fic intre acoladele filmului de dragoste 
Prezenţa in context a filmelor «Zestrea», 
«Paraşutiştii» şi «Explozia» ar sugera, 
alături de cele pomenite mai sus, o gru- 
pare a filmelor de actualitate preocupate, 
cu acuitate și insistență, de viața morală 
a contemporanilor noștri, de la conduita 
lor în viaţa intimă, confruntată cu etica 
socialistă, pină la spiritul de sacrificiu 
in folosul  obștesc. Problematica etică 
se extinde, lucru semnificativ, de alt- 
fel, si in alte specii. O probează, de la 
titlu, filmul «Cu mîinile curate», care inau- 
gurează serialul polițist inspirat din anii 
revoluției populare. La rindul lor, «Bariera» 
și «Ceaţa», infátisind episoade dramatice 
din lupta comuniştilor, în timpul ilegali 
tátii, transformă dezbaterea etică in con 
flict dramatic, iar suspiciunea si increde 
rea în elemente ale acțiunii. 

Alături de schitarea acestei direcții de 
preocupări tematico-ideologice, apar sem 
ne ale unei continuitáti de bun augur în ur 
mărirea unor genuri sau specii, lată, in 
spațiul unei singure stagiuni, patru epi- 
soade ale unui serial: «Cu miinile curate», 

Ultimul cartuș», «Conspirația», «Depar- 
e de Tipperarv» lată, în același interval, 
te patru filme cu destinaţie specială — 
pentru copii, tineret și ostași: respectiv, 
«Veronica», «Aventurile lui Babușcă», 
«Săgeata căpitanului lon», «Parasutistii». 
Şi volumul producției a devenit suficient 
de cuprinzător pentru a include și un film 
biografic («Ciprian Porumbescu») 

În planul regiei, am asistat în acest an 
la o primă abordare a filmului dramatic 
de actualitate de către realizatori care au 
cultivat pină acum numai filmul istoric 
sau de gen: Mircea Drăgan și Dinu Cocea 


sa realizam 
[ilmele acestui timp? 


am semnalat, ca o confirmare a acestei 
tendințe, o apropiere treptată dar constan- 
tă de pragul epocii noastre: Sergiu Nico 
laescu — de la «Dacii» la «Mihai Viteazul» 
si de la «Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte» la «Cu miinile curate»; am re- 
marcat, în aceeaşi ordine de idei, reveni- 
rea la tematica de actualitate, ca la adevă- 
rata vocație: Virgil Calotescu — autorul 
unuia dintre cele mai izbutite dintre fil- 
mele noastre dramatice, «Subteranul» — 
realizează cu sensibilitate și simțul auten- 
ticitátii cea mai mare parte din «Dragostea 
incepe vineri». Este, de asemenea, de 
bun augur pentru definirea indelung re- 
clamatá a personalitátilor regizorale con- 
stanta tematicá pe care o márturisesc 
unele producții ale stagiunii. Elisabeta 
Bostan continuă cursa pentru calitate în 
filmul pentru copii, iar Vladimir Popescu- 
Doreanu reia în «Ceaţa» cercetarea epocii 
care l-a preocupat si in «Runda a şasea»; 
nu se poate scăpa nici tendinţa de innoire 
si nuantare a mijloacelor de expresie ale 
unor regizori: Mircea Mureșan în «Barie 
ra» şi alții 


Evident, semnele anului de tranziţie n: 
sint greu de descoperit nici cind cintárim 
consistenţa ideologico-artistică sau mà 
surăm eficienţa educativă — estetică si po 
hiică — a filmelor produse. 

Trebuie de alttel să spunem, pentru a 
ne putea concentra apoi asupra filmelor 
care rezistă discuţiei, că e greu de imagi 
nat că noile case producătoare nu şi-ar fi 
dat seama, ele însele, cel puțin în stadiul 
decupajului, că «Aventurile lui Babuşcă», 
«Lupul mărilor», «Răzbunarea», «Săgeata 
căpitanului lon» vor fi niște pelicule slabe, 
sub toate aspectele. Esecurile previzibile 
nu par, decisă reprezinte un stadiu cu totul 
depășit. După cum, prin modul în care s« 
vădesc a fi fost improvizate adaptarea 
scenarizarea sau dialogurile sau decupa 
jele sau toate la un loc, într-un singur sta 
diu nediferentiat, nu era nevoie de prea 
multă perspicacitate pentru a prevedea, 
inainte de intrarea lor în producţie, facturii 
mediocră a unui număr cel puțin echiva 
lent de alte produse ale acestei stagiuni 


Sub semnul ingenuitátii 


Să incercám insă a depăși calificativele 
zolate si sá ne oprim un moment în plus 
supra citorva pelicule care se evidenţiază 
rin intenţiile lor inedite, tratindu-le ca pe 
» virtuală direcţie a unei şcoli naţionale 
de artă si nu ca pe niște produse meste- 
sugáresti. Este vorba de filmele dramatice 
de actualitate și de cele preocupate de 
dezbaterea unei problematici morale. 
Nora caracteristică a acestor filme — 
care după cum am văzut se constituie 
drept capete ale unor noi serii ale cinema 
tografiei nationale — ar fi, deocamdată, o 
anumită circumstantialitate. Ca într-un 
foarte popular refren de muzică ușoară 
filmele in cauză răspund cu multă aplicaţie 
la apelul «spune-mi unde, cind și cum» 
Răspunsul il aflăm chiar din titlu. Dragos- 
tea «incepe vineri», drumul este «in pe- 
umbră», lupta se desfăşoară în «ceată», 
dreptatea se tace «cu miinile curate», sa- 
crificiul este ocazionat de o «explozie», 
iar traseele si trăirile personajelor sint 
strict localizate dincoace de «bariera» 
unui anumit mediu și a situației date. 
Am reuşit, în aceste filme, sá identifi 
căm ambiante care ne caracterizează, 
am fixat celelalte puncte de reper ale 
dramei. Întrebarea este: după ce preci 
»eazá, firesc, «unde, cind si cum). CE 


Un an 

cu un număr dublu 
de filme, 
un an 

cu multi regizori 
în lucru. 


Dar... 
un an în care 
numărul filmelor 
de actualitate 
a rămas riguros 
staționar 


Şansa unui autentic film de actualitate: «Explozia» 


æ 


» 


=, 


` 


] 


Dragostea de toate zilele şi 
«Dragostea 


anume ne spun aceste filme, la intilnirea 
pe care ne-o propun? CE trăiesc, CE fac, 
CE gindesc personajele? CE emoții si 
CE idei vibrează în aceste filme, în asa fel 
încît fluxul lor să ajungă și mai ales să fie 
convingător și ceva mai departe de epi- 


centrul acțiunii respective? 


O primă observaţie ar fi că starea cea 
mai frecventă în care se află personajele 
filmelor pomenite este ingenuitatea: in- 
genuitatea fecioarei («Dragostea începe 
vineri»), a femeii demult insingurate în 
fața unei iubiri noi («Drum în penumbră»), 
a vaporenilor în fața focului («Explozia»), 
a desávirsitului inocent în fața justiției 
(«Zestrea») — pentru a nu ne referi decit 
la filmele timpului prezent. De obicei. în 
această ecuație, premiza unei drame reale 
este doar sugerată în unele secvențe 
(«Zestrea») sau se destramă repede sub 
un zimbet induiosátor («Dragostea începe 
vineri»). 

Sansa de a depási cazul circumstantial 
apare totusi, atunci cind intervin perso- 
naje din afara cadrului dat — cum sint 


nificatiile ei mai largi: 
cepe vineri» 


stingátorul de incendii si autoritățile locale 
in filmul «Explozia» de Mircea Drágan, 
după un scenariu de loan Grigorescu, 
Confruntind eroii cu alternativa capitală, 
a vieții și a morții, a răspunderii si a laşi- 
tátii, această producție, inspirată dintr-un 
fapt de eroism consemnat în ziare, a pre- 
figurat un film politic original, cu valente 
filozofice proprii și o factură inedită. Din 
păcate, în elaborarea și realizarea filmului 
premizele dramaturgice și factura docu 
mentaristă a subiectului s-au estompat. 
Ciocnirile dintre caractere şi atitudini, 
precizarea pozițiilor personajelor aflate 
în conflict și polemica implicată par, pe 
alocuri, să fi interesat mai puțin decit as- 
pectele de circumstantá ale acțiunii: in- 
cendiul, elicopterele, maşinile pompieri- 
lor, fumul, birourile somptuoase s.a.m.d. 
Totuşi, în această stagiune, am fost ca 
niciodată mai aproape de un autentic si 
reprezentativ film de actualitate. Nu ne 
rámine decit să sperăm că sugestiile de 
excepție ale acestui film vor fi preluate 
şi puse în valoare. 


stagiunea 1972-1973 


În planul cel mai elevat al realizării, între 
parametrii acestui grupaj, ajunge astfel 
filmul «Drum în penumbrá» de Lucian 
Bratu. după scenariul lui Petru Popescu 
La data premierei, am trecut poate prea 
repede peste calitățile și mai ales peste 
sugestiile pe care acest film le conţine 
dincolo de minusurile evidente ale sce 
narizării și regiei. Performanţa filmului 
este de a-și fi asumat cu franchete situația 
de circumstantá de la care pleacă — doi 
cvadragenari singuratici se cunosc la 
mare — de a fi refuzat orice artificiu exte- 
rior, punind în lumină resurse ignorate de 
umanitate şi dramă. Este apropierea în- 
delung reclamată a cinematografului ro- 
mânesc de viața curentă, de relaţiile inti- 
me dintre oameni, cuprinse în întreaga 
lor amplitudine și diversitate, în peisajul 
care ne aparține, în mediile sociale care 
ne definesc. 


IES de TS TOA, AAA 
Spatiu pentru maturizare 


Stagiunea care se încheie a fost lipsită 
de succese spectaculoase. 

Totuşi, alături de realizarea de excepție 
pe care o reprezintă «Nunta de piatră» 
in această stagiune ni s-a oferit, pentru 
prima oară, o grupare de filme dramatice 
de actualitate, îndemnind la comparații 


Ea are nevoie de iubire. dar si de demnitate:< Drum în penumbrá» 


La 13 ani după «Darcléee». un nou film biografic: «Ciprian...» 


Un an 
al filmului 
de dragoste, 
un an 
al filmului 
de dezbatere 
etică. 
Dar... 
un an din care 
n-au lipsit eşecuri. 
Eşecurile 
previzibile 


y 


Premierele românești 
(din septembrie 1972 pînă în august 1973) 


1. «Sfinta Tereza gi diavolii» de Francisc Munteanu, după 


un scenariu propriu. 


2. «Drum în penumbrá» de Lucian Bratu — scenariul: Petru 


Popescu. x 


3. «Cu mîinile curate» de Sergiu Nicolaescu — scenariul: 


Titus Popovici si Petre Sálcudeanu. 


4. «Săgeata căpitanului lon» de Aurel Miheles — scena- 


riul: Alexandru Mitru. 


5. «Lupul mărilor» de Alecu Croitoru — scenariul și adap- 


tarea dialogurilor: Sergiu Nicolaescu. 


6. «Răzbunarea» de Sergiu Nicolaescu — scenariul și adap- 


tarea dialogurilor Alecu Croitoru. 


7. «Bariera» de Mircea Mureșan — scenariul: Teodor Mazilu. 
8. «Explozia» de Mircea Drăgan — scenariul: loan Grigo- 


rescu. 
9. «Zestrea» de Letiţia Popa — scenariul: Paul Everar. 


10. «Nunta de piatră» de Dan Pita și Mircea Veroiu — 


scenariul regizorilor, după lon Agârbiceanu. 


11. «Veronica» de Elisabeta Bostan — scenariul: Vasilica 


Istrate și Elisabeta Bostan. 


12. «Ciprian Porumbescu» de Gheorghe Vitanidis, după un 
scenariu propriu — dialogurile: Fănuş Neagu. i 

13. «Ceaţa» de Vladimir Popescu-Doreanu — scenariul: 
Alexandru Şiperco si Vladimir Popescu-Doreanu. 


14. «Ultimul cartuș» de Sergiu Nicolaescu — scenariul: 
Titus Popovici şi Petre Sálcudeanu. 


15. «Aventurile lui Babușcă» de Gheorghe Naghi și Geta 
Tarnavschi — scenariul: Geta Tarnavschi si Petre Luscalov. 


16. «Lumea se distrează» de Alecu Croitoru — scenariul: 
Dumitru Fernoagă și Alecu Croitoru, cu un comentariu de 
Valentin Silvestru. 


17. «Parașutiștii» de Dinu Cocea — scenariul: Gheorghe 
Bejancu, Ladislau Tarco și Mihai Opris. 

18. «Conspirația» de Manole Marcus — scenariul: Titus 
Popovici si Petre Sălcudeanu. 

19. «Dragostea începe vineri» de Virgil Calotescu — sce- 
nariul: Francisc Munteanu. 


20. «Departe de Tipperary» de Manole Marcus — scena- 
riul: Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu. 


filmul románese in dezbatere 


Să realizám 


filmele acestui 
timp! 


si disocieri preliminare. E ceea ce, în 
perspectiva continuității, oferă şansa unei 
competiţii, deci a autodepăşirii. N-ar tre- 
bui să ne scape din vedere că tocmai ast- 
tel şi pe un asemenea teren se poate afir- 
ma o cinematografie modernă, matură. 


anchetă: 


VĂ RUGĂM SÁ NE RÁSPUNDETI 


Prin schitarea unei grupări a filmelor 
dramatice de actualitate și mai ales prin 
consacrarea acestui nucleu al viitoarei 
noastre școli cinematografice, printr-o 
angajare politico-estetică mai decisă, în 
raport cu cerințele societății noastre so- 
cialiste, întregul peisaj al producției se va 
putea structura mai organic și mai eficient. 
Însuși filmul de gen, dispus radial în 
jurul acestui filon esențial, va avea şansa 
să se dezvolte, precizindu-si speciile si 
adresa. O primă simplificare a formulelor 
se face deja simțită, începînd cu renun- 
tarea la balastul filmelor în două serii 
Relansarea unor genuri este însoțită, de 
pe acum, de un efort de reconsiderare a 


Care a fost, 
pentru dumneavoastră, 
revelaţia 
stagiunii trecute? 


Ce v-a dezamăgit? 


Ce așteptați 
de la stagiunea 


următoare? 


as 


aláturi de realizatori e un semn bun, de 


Elisabeta 
BOSTAN: 


Astept filme calde, 
omeneşti, 
filme care să convingă 


1.Revelația a constituit-o apariția pe 
genericele unor filme, pentru prima dată 
in cinematografia română, a numelui pro- 
ducătorului. Înscrierea caselor de film 


6 


solidaritate și răspundere comună, în 
fața publicului. Visul regizorilor de a se 
putea adresa mai multor producători, di- 
feriti ca gindire artistică şi gust, gata sá 
se aplece cu răbdare și pasiune asupra 
proiectelor noastre, s-a realizat. Să urăm 
caselor de filme succesul pe care ni-l do- 
rim fiecare dintre noi în parte. 

2. Dezamăgirea o reprezintă populari- 
zarea încă săracă si neinspirată care se 
face filmului românesc. Din toată stagiu- 
nea, nu mi s-a impus nici un afiș, nici un 
pliant, nici o fotografie. Unde este acea 
imagine obsedantá care să-ți rămină peste 
ani? Am dorit foarte mult sá pun în mîinile 
micilor spectatori un frumos program al 


O absenţă persistentă: 
comedia! 


Un popor cu atita umor, 
să ridá atît de rar 
la cinema? 


filmului «Veronica». N-a fost posibil. În 
aceste condiții, sigur că apariția sincronă 
a filmului și a unor discuri cu melodiile 
din film pare o utopie. 

3. Aștept de la stagiunea viitoare ceea 
ce aștept în primul rind de la mine: filme 
calde, omenești, inaripate si convingătoa- 
re. Convingătoare prin ideile şi sentimen- 
tele pe care le promovează. Convingătoare 
prin personalitatea creatorilor și a produ- 
cătorilor care le semnează. 


Aurica BUDESCU 


responsabilă a cinematografului Griviţa 
Aştept noi ecranizări, 


scenarii mai bune 
şi multe comedii 


1. Revelația stagiunii: «Cu mîinile cu 
rate». Pentru tineret: «Ciprian Porum- 
bescu». Pentru copii: «Veronica». 

2. M-a dezamăgit «Săgeata căpitanului 
lon». 

3. Astept ecranizári cu scenarii 
bune si comedii satirice. 


mai! 


Călin CĂLIMAN: 


Citeva revelații, 
dar prea multe 
dezamăgiri 


1. Citeva revelații există, într-o stagiune 
incertă. «Nunta de piatră», da, este un 
film de excepție și cei doi regizori, Mircea 
Veroiu și Dan Pita, meritá felicitări cáldu 
roase pentru marea lor rigoare artisticá 
Fără a fi o revelaţie, «Ciprian Porumbes- 
cu» Înseamnă, de asemenea, mult pentru 
producția națională (Gh. Vitanidis, regi- 
zorul, ştie mai bine decit noi ce ecou formi- 
dabil a avut filmul la locul de baştină al lui 
Ciprian). La capitolul (eventual) «satis- 
factii», aș mai nota: «Drum în penumbrá», 
«Cu mîinile curate» şi cam atit. O revelaţie 

actoricească? Da: Adina Popescu în 
«Dragostea începe vineri». 

2. Prea multe dezamăgiri (în ordine al- 
fabetică): «Aventurile lui Babuscá» — 
simplist, dar pasabil —, «Parașutiștii» — 
foarte simplist, dar pasabil —, «Sfinta Te- 
reza și diavolii» — inimaginabil —, «Să- 
geata căpitanului lon» — imposibil... De 
adăugat, ca simplă deceptie (nu neapărat 
în ordine alfabetică»), «Dragostea începe 
vineri» — despre care, știu, alții au zis 
altfel... N-am văzut «Lupul márilor» si 
«Răzbunarea». Nu cred însă că le-am pier- 
dut cu adevărat... Ce fac casele de filme? 

3. Oricum am întoarce-o (recititi cu glas 
tare cele 20 de titluri ale referendumului, 
în orice ordine vreţi), stagiunea '72—'73 


n-a fost prea darnică în filme de calitate, 
a conținut mult balast. Sporul cantitativ 
al «filmului de actualitate» («Drum în pe- 
numbră», «Explozia», «Dragostea începe 
vineri», «Parașutiștii», Zestrea» sint, din- 
colo de orice observatie,filme necesare!) 
n-a fost însoțit de un spor calitativ. Cred 
că acest salt ar fi ciștigul cel mai de preț. 
Dintre promisiunile-program ale caselor 
de filme, foarte puține s-au realizat. Și 
parcă funcționa un consens tacit. Se 
spunea că, pină una alta, pină la produ- 
cerea unor creații cinematografice capi- 
tale, care necesită timp, se spunea deci, 
că vom încerca să evităm filmele slabe. 
Că le vom evita noi, criticii, nu va fi nici un 
păcat. Că le vom evita, noi, spectatorii, 
asta ar fi rău de tot. Mai bine ar fi să le 
evităm curajos, noi, realizatorii și produ 
cătorii. 


Dumitru 
FERNOAGA: 


Revelatiile viitoare 
sá ne fie oferite de 
filmul de actualitate 


1. «Nunta de piatrá». 

2. «Sfinta Tereza si diavolii» 

3. a) Un film politic de talia «Puterii si 
Adevărului»; b) un film de actualitate care 
să constituie revelația stagiunii viitoare; 
c) o comedie de bună calitate. 


Al. 
INTORSUREANU 


Filmele 


de prima márime 
n-au existat 
nici ín proiecte 


1. Revelatia o reprezintá recordurile in 
producție. Impresioneazá mai intii numá- 
rul mare de filme ieșite in premieră (a- 
proape cite douá filme pe luná), numárul 
mare de filme care au depășit valoarea 
medie a profesionalismului. Sergiu Nico- 
laescu a realizat două filme în patru luni, 
Manole Marcus — trei într-un singur an. 
Cifra medie a productivităţii pe platourile 
de filmare atestă caracterul industrial 
evoluat al producţiei naționale de filme. 
În afară de filmele prezentate publicului 
in stagiunea '72—'73, «România-film» a 
făcut în acest an si prestații și coproductii, 
realizind totodată cu televiziunea română 
seriale echivalind aproape 10 alte filme 
de lung-metraj. Această probă de foc a 
fost trecută cu succes și modestie, în 


stagiunea 1972-1973 


Un colocviu:«Despre o anume fericire » 


ciuda faptului că numai 5—6 echipe de 
filmare ar putea fi dotate cu utilaj tehnic 
corespunzător și cu cadre medii de spe 
cialitate calificate. 

Un alt record: calitatea artistică a unei 
pelicule ca «Nunta de piatră», realizată 
cu mijloace materiale foarte modeste. Şi 
aș încheia cu o revelaţie, care nu consti 
tuie un simplu record, ci o creaţie de ex- 
ceptie: Leopoldina Bálánutá în filmul mai 
sus citat. 

2. Regret că din repertoriul acestei sta- 
giuni au lipsit, încă din faza de proiect, 
acele filme de prima mărime care să ridice 
mai sus stacheta valorilor atinse în stagiu- 
nea 1971—72. Mă refer în primul rind la fil- 
mele care se petrec acum, în timpul pre- 
zent. Nu înțeleg prin aceasta decit că este 
absolut posibil să avem în fiecare dintre 
stagiunile viitoare citeva filme de excepție 
Stagiunea '72—'73 a ratat această posibi- 
litate. 

Dezamágeste in continuare starea teh 
nică a proiectiilor si a sălilor de cinemato- 
graf. Măcar o dată pe săptămînă să se 
şteargă de praf obiectivele aparatelor. 

3. Mai multe revelații și mai puține deza- 
măgiri. 


Corneliu LEU: 


Scenariile conțineau 
premize pentru speranțe 
mai mari 


1. Revelația: școala românească a ac- 
torilor de film. 

2. Din păcate, dezamăgirea este aceeași, 
de mai multi ani: discrepanta dintre in- 
tentie si realizare. Cunoastem, la incepu- 
turile lor, aproape toate scenariile acestor 
filme și pot spune că ele conțineau pre- 
mize pentru speranțe mai mari. 

3. Așteptăm cu toții filme românești în 
adevăratul înțeles al cuvintului. Adică 
filme cu o cetățenie precisă: Republica 
Socialistă România. Filme funciarmente 
legate de natura, psihologia, tradiția, isto- 
ría si realizările noastre. 


Ernest MAFTEI: 


Astept 
scenarii 
cu oameni adevăraţi 


1. Cel mai bun film al stagiunii a fost — 
ca surpriză — «Nunta de piatră». Pentru 
maturitatea sa,am apreciat, de asemenea, 
«Drum în penumbră». 

2. Dezamăgirea cea mai mare a fost 
«Săgeata căpitanului lon». Aici aș cita 


însă şi defectele, mici sau mari, de la 
Buftea, pe care se pare că nu le putem 
înlătura prin filmele pe care le facem. 

3. Aştept, în sfirșit, niște scenarii au- 
tentice, valoroase, după care să se poată 
face filme în care să vedem oameni ade- 
várati, cu problemele lor, cu «revelatiile» 
și «dezamăgirile» lor zilnice. S-ar putea 
să avem deja gata un film care indepli- 
neste această condiție. Nu vreau să-i 
spun titlul, pentru că joc si eu în el. 


Magda 
MIHĂILESCU: 


Filme 
mai mici, 
dar adevărate 


1. Dacă nu as fi avut habar de Dan Pita 
și Mircea Veroiu, aș fi spus că «Nunta de 
piatră» a fost o revelație, ca să răspund 
exact întrebării dumneavoastră. Dar cum 
luasem mai înainte cunoștință de talentul 
lor, nu pot să numesc filmul lor decit un 
autentic moment al cinematografului nos- 
tru si, în același timp, o bucurie a unei 
reconfirmări. 


2. Tot filmul de actualitate, cu unele 


excepții («Drum în penumbrá».«Explozia»). 


3. a) Aștept mereu filmele despre ziua 
de azi, nu marele film, să fim intelesi, ci 
filmele mai mici, dar adevărate; b) aștept 
filme semnate de acei tineri cineaști care, 
între un titlu și altul, sint lăsaţi să se odih- 
nească neingáduit de mult. 


Sergiu 
NICOLAESCU: 


Sper să se produca 
acel salt 
pe care demult 
îl aşteptăm 


1. Revelatie e poate prea mult spus. În 
orice caz, semnalez in această stagiune — 
pe care o delimitati într-un mod destul de 
original — o creştere a profesionalismului 
unor regizori, un remarcabil salt al acto- 
rilor de film şi, ceea ce este poate cel mai 
important, vis-â-vis de întreaga noastră 
producţie, un public care poate fi încă 
entuziasmat. 

2. Si la această întrebare îmi este destul 
de greu să răspund. Întotdeauna, în orice 
situație, am și dezamăgiri, începind cu 
filmele mele proprii. Deci mi-ar fi foarte 
greu să mai vorbesc și despre alții. 

3. De fapt, mai corect ar fi să impártim 


sanselor lor, atit în planul ideilor, cît si al 
realizării. Filmul de aventuri-politist, care 
intr-o duzină de pelicule nu produsese 
nimic citabil după «Secretul cifrului», se 
prezintă astăzi reabilitat graţie infuziei 
de ingeniozitate sau rigoare — uneori 
aceste calități n-au făcut corp comun — 
din filmele realizate de Sergiu Nicola- 
escu și respectiv Manole Marcus, după 
scenariile lui Titus Popovici şi Petre Săl- 
cudeanu. La 13 ani după «Darclée», «Ci- 
prian Porumbescu» de Gheorghe Vita- 
nidis relansează, într-o formulă rapsodicá, 
filmul biografic, cu o puternică rezonanță 
patriotică. 

Nimic mai firesc şi mai necesar decit 


răspunsul în două: ce aștept pentru mine 
de la stagiunea viitoare și ce aștept în 
general de la cinematografie pentru sta- 
giunea care urmează. În ceea ce mă pri- 
veste, as putea spune că așteptarea poate 
fi trecută la timpul trecut. Am în mină trei 
scenarii excepționale, iscălite de Titus 
Popovici, Eugen Barbu, loan Grigorescu. 
Nu aștept altceva decit aprobarea lor, ca 
să pot intra în producție. Pentru cinema 

tografia noastră naţională, aştept o confe- 
rintá a Asociaţiei cineaștilor care sá cons- 
tituie un impuls, o concentrare a tuturor 
forțelor creatoare, pentru realizarea saltu- 
lui calitativ pe care demult îl așteptăm si al 
cărui început s-a arătat. 


p Horia 
PATRASCU: 


Nici o revelație, 
nici o dezamăgire, 
foarte multe aşteptări 


1. Nici una! Au existat, poate, satisfacţii 
fragmentate. Cit despre «revelații»... ?! 

2. Cred că nimic... Adică: nici măcar! 

3. Multe, fir'ar să fie. Aştept — aştept 
din toată inima și cu tot sufletul meu! 
— filmul contemporan adevărat; aştept 
filmul acela de la care spectatorii să iasă 
plingind (de bucurie sau de emoție sau de 
tot ceea ce poate însemna lacrimi, sensi- 
bilitate, adevár!); aştept filmul contem- 
poran, nu în mult preconizata (și falsa!) 
soluție de a prezenta lumea «contempo- 
rană» prin descrierea mai mult sau mai 
puțin adevărată a anumitor evenimente 
istorice, ci prin ceea ce Înseamnă realita- 
tea noastră de zi cu zi: un film contemporan 
a cărui acțiune să nu se petreacă alaltăieri 
sau ieri, ci exact acum, cel mult cu două 
ore în urmă! Aştept cu foarte multă încre- 
dere filmul generației mele: filmul celor 
care, în anul următor, își sărbătoresc 30 
de ani de la nașterea într-o lume nouă, o 
lume pe care, sint convins, au început să 
o înţeleagă! 


Florin PIERSIC: 


Să continuăm 
ce-am început, 
dar mai bine 


1. Revelația este insási cifra 20. Ea nu 
semnifică numai un spor cantitativ, ea 
inseamnă diversitate tematică şi de gen; 
filme  politico-sociale, romantico-muzi- 
cale, filme pentru copii, polițiste, filme de 


o mare diversitate de genuri si specii, în 
spaţiul tot mai larg de lucru şi de gindire 
care ni se oferă sau pe care îl ciștigăm. A- 
ceasta nu ne îngăduie însă sá întirziem in 
stadiul unui pionierat perpetuu. Pentru a-l 
depăşi pe un front larg, avem o singură șan- 
să și o singură sursă: actualitatea. Aceas- 
tă opțiune, insusitá de cei mai multi rea- 
lizatori — și de cei mai buni — poate sá 
conducă la acele opere de excepție care 
nu se uită a doua zi după proiecție și nici 
o dată cu încheierea stagiunii. Ele rămin 
in conștiința noastră și devin, astfel, cu 
adevărat, ale noastre. 


Valerian SAVA 


investigaţie psihologică. lar diversitatea 
este prima condiție a originalității, deci a 
calității. Am senzația că, astăzi, aproape 
fiecare dintre regizorii noştri, dacă nu 
reprezintă «un univers» sau un stil incon- 
fundabil, manifestă totuși preferințe mai 
constante, înclinații mai limpezi, un gust 
al selecției mai decis. Aceasta îi ajută 
pe ei să se definească și îi ajută și pe spec- 
tatorii care, la rindul lor, pot să aleagă. 
Cum ne ajută aceasta pe noi, actorii, care 
trebuie să fim aleși, aceasta este altă pro- 
blemă. 

2. Situaţia este următoarea: intri la un 
film românesc, te așezi să-l priveşti, ac- 
tiunea începe, totul pare normal, chiar 
bine si, dintr-o dată, vezi că începe altceva, 
altfel, ca și cum s-ar proiecta o bucată 
din alt film. Adică filmele noastre dezamă- 
gesc pentru că nu au unitate. Uneori 
această senzaţie o încerci la fiecare nouă 
secvenţă, sau chiar la fiecare cadru sau, 
în subconstient, la fiecare fotogramă, 
adică de 24 de ori pe secundă. 

3. Aștept, în primul rind, să avem conti- 
nuitate. Publicului îi plac comediile și noi 
facem o comedie la doi ani o dată. Publicu- 
lui îi plac filmele de aventuri, și noi nu 
mai facem filme cu haiduci. Fără a mai 
vorbi de scrisorile din ţară, am sute de 
scrisori din Franţa, în care spectatorii 
serialului nostru roagă pe producători să 
continue ce-au început. Publicul are acto- 
rii săi preferați și scenariștii, regizorii şi 
producătorii noștri nu se gindesc la actori 
atunci cînd scriu sau comandă sau discută 
un scenariu. lar pe mulți îi uită și după 
aceea. Deci avem nevoie de continuitate. 
În al doilea rind, avem nevoie de disconti- 
nuitate. Publicul are actorii lui preferați și-i 
așteaptă mereu, dar îi vrea de fiecare dată 
altfel, adică în roluri adevărate, care să-i 
transfigureze şi să-i solicite la maximum, 
într-un fel inedit și nu să-i limiteze la citeva 
ticuri care trec automat din film în film, 
în virtutea unut șablon cu care sint iden- 
tificati din comoditate. 


Gheorghe 
VITANIDIS: 


O 
implicare mai profundă 
în destinul 
acestui pámint 


1. Revelația? Pentru mine, Vlad Rádes- 
cu — Ciprian. În general, serios vorbind, 
revelaţia încă nu a existat. Totuşi, stagiu- 
nea aceasta înscrie anul 20 pe răbojul 
meu cinematografic cu bucuria că ceea ce 
acum douăzeci de ani constituia un vis, 
a devenit astăzi revelația marelui public 
(«Ciprian Porumbescu»). 

2. Resemnarea și abandonul care-și fac 
loc în rindurile colegilor mei de talent. 

3. O implicare mai profundă a creaţiei 
noastre în destinul acestui pămint. 


7 


Cum spunem. 


Ed] Ne aflăm cu acest «7 zile» in 
fata unui film care impune o 

hema foarte personală și foarte 

cinematograficá viziune a 

realizatorului. Afirmatia nu 

este nici o laudá tárá rezerve 

i nici tributul de politețe plătit la început, 


pentru a putea desfășura apoi — la umbra 
convenientei gentile — o listă de nemultu- 
miri. Nu putem însă porni discuția despre 
cel de al doilea film al lui Mircea Veroiu 
decit constatind existența unor ambiţii 
artistice ferme — cu legile, ascezele, chiar 
și cu excesele lor — ambiții care par a 
avea ca principală preocupare efortul de 
a acorda prioritate imaginii și expresivi- 
tátii ei, de a impune și dezvolta, la nivelul 
unei arte moderne, un limbaj cinemato- 
grafic. As fi tentat să fac de la bun inceput 
afirmaţia, in legătură cu «7 zile», că ne 
aflăm în faţa unui aparent film polițist, de 
acțiune, cu ajutorul căruia autorul episo- 
dului «Fefeleaga» din «Nunta de piatră» 
(atit de apreciată la festivalul de la Cannes 
din anul acesta) iși continuă exercițiul 
stilistic, care acordă un rol hotăritor ima- 
ginii, atmosferei, climatului și de-abia 
mai apoi tesáturii dramatice, story-ului. 
Urmăriţi cu atenţie (cu acea atenţie pe care 
spectatorul nu prea este intotdeauna obis- 
nuit și chiar pregătit s-o acorde unui 
generic), urmăriți in acest film genericul 
care nu mai este o tradițională, o conven- 
tionalá derulare de nume, de colaboratori 
ai regizorului. Genericul filmului de față 
îşi propune să facă succint o reeducare a 
privirii şi a receptivitátii spectatorului (sau 
dacă formularea aceasta nu este prea 
politicoasă, vom spune că doreşte să 
adapteze optica spectatorului de la o 
predispozitie pentru divertisment în fața 
unui film de acțiune, la una meditativă, 
care impune zăbovirea asupra fiecărui 
cadru). Veroiu insistă asupra necesităţii 
de a învăța privirea să iscodească toate 
planurile unei imagini de film, să caute şi 
să descopere argumentele realizatorului, 
să simtă şi să se integreze in atmosfera 
unui film cu ziduri reci, cu zile cenușii 
Whástrul, cu oameni tácuti, inchis 
parcă inghetati. Autorul nu este disci 
polul spectacolului alert, al formu 
lelor «captivante» și nici nu _ urmă 
reşte succesul gratuit și imediat. In filmul 
său nişte răufăcători, stipendiatii unui 
serviciu de spionaj, vor să pună mina pe 
o prețioasă invenţie a unui tinăr savant si 
hiar sint pe punctul de a reuși, ceea ce ar 
favoriza exploatarea mult savuratului sus 
pens, cuvint care e suficient să-l pomenes 
ti pe afiș pentru ca toată lumea să stea 
cu sufletul la gură încă din holul cinema- 
tografului. Dar a exploata acest filon — 
simpla urmărire și prindere a «negativi- 
lor» asupra faptului, sau (ca să existe 
acel suspens) prelungirea plină de peri- 
petii pentru ca la capătul ei, printr-un efort 
aproape supraomenesc, urmăritorii să-i 
ajungă si să salveze situația — pare prea 
facil pentru autorul filmului de față. Unii 
spectatori ar prefera poate incordarea (ca 
să nu spun numai incăierarea previzibilă) 
dintre răufăcători şi urmăritori. Există în 
film şi o descriere sumará a unei întimplări 
de acest gen, dar, paradoxal insă nu 
intimplător, ea nu se situează pe planul 
principal al filmului, ci rămine doar o 
substanţă pe care realizatorul o modelează 
și remodelează necontenit — prin rarefieri, 
ntercalări de momente care cer nu să 
stai cu sufletul la gură, ci să meditezi. Ti 
se oferă pentru aceasta prilejul unor am- 
biante care vorbesc despre oamenii ce le 
populează, există o întreagă și studiată 
gamă de gesturi succinte, dar semnifi- 
cative, care dau consistență și nuantare 
personajelor. Surprinderea și interpreta- 
ea acestor gesturi imprimă o notă de 
autenticitate anuntind intenția de a face 
din personajul de film o reală prezență 
umană şi nu o simplă functie dramatică 
Genericul la care ne referim—cu dimine 
tile lui incetosate, cu brume reci, cu umbre 
inghesuite pe o pasarelá strimtá, peste 
care pluteşte o încordare pentru noi încă 


ar sl ce: 


PA 


ESTI RAI 


Ex, i 


inexplicabilă, cu oameni despre care 
am vreasăaflămceaşteaptă — generi- 
cul acesta ne pune si pe noi, spectato- 
rii, să privim de la înălțimea pasare- 
lei, să descoperim unghiuri destul 
de inedite pentru filmul nostru, ja- 
lonîndtraseuleventualelor întîmplări. 
Se surprinde „caracterul“ clădirii 
industriale, cu liniile ei vetuste, dar 
pe zidurile căreia se citește nu numai 
vîrsta clădirii, ci şi amprenta unui 
loc de muncă. Nu cadrul material 
este aici modern, modernă se dove- 
deşte a fiprivirea cinematografică pur- 
tată peste el. Ni se inoculează si 
nouă senzaţia tensiunii care crește 
mereu. Imaginea devine, încet-încet, 
reflectarea însăși a stării de spirit a 
eroilor. (Le spun eroi în mod con- 
ventional, pentru că nimeni în acest 
film nu are și nu urmărește ipostaza 
omului de excepţie). Nise propune 
o meditaţie asupra omului de actiu- 
ne şi nu o acţiune cu niște supraoa- 
meni. El, genericul, dă tonul filmu- 
lui. De aici înainte planul acțiunii 
este păstrat doar ca un cadru epurat 
de orice element care l-ar putea par- 
ticulariza, care l-ar face apt să re- 
prezinte o societate anume, societa- 
tea noastră. El, cadrul, devine deci 
un spatiu-conventie. Și în acest ca- 
dru sînt introdugi maiorul Miu, ingi- 
nerul Mușat, Lena, Dan Nicolescu, 
colonelul cu figură de boxer, puşi 
în situații menite să le dezvăluie chi- 
pul uman, structura morală, situaţii 
deloc extraordinare, ci de rutină pen- 
tru profesiunea respectivă. 

Intenţia regizorului a fost de a es- 
camota o carentá, din păcate, destul 
de evidentă a scenariului: aceea a re- 
latiei dintre mediu și personaj. Ni se 
propun în schimb cîteva portrete. 
Astfel: maiorul Miu este infáti- 
şat ca omul datoriei, răspunderii, al 
inteligenţei în acţiune, profesionis- 
tul care ştie să alieze imaginaţia cu 
dirzenia. În rolul acesta, Mircea Albu- 
lescu demonstrează și de astă dată 
convingătoarele lui calități actori- 
cești, dar ne face să bănuim şi acea 
dorinţă pe care o resimte actorul de 
a îmbogăți personajul pe planul de- 
taliului psihologic, detaliu pentru ca- 
re nu are deajuns de multe elemente 
dramatice. Inginerul Mușat, un om 
obsedat de invenția sa, îmbină în 
film inocenta cu niște concesii inex- 
plicabile (pentru că este inexplica- 
bil cît de mult se complace în trio-ul 
pe care îl alcătuieşte cu Dan și Lena, 
situație de o vinovată acceptare pen- 
tru el, de o interesată incuviintare 
din partea lui Dan). Și aici, şi de astă 
dată, George Motoi îşi dovedește 
subtilitatea interpretativă în situaţii 
care ar fi putut conduce la ipostaze 
de un ridicol nedorit. Motoi păs- 
trează tot timpul tonul judicios, nuan- 
tat, credibil, şi izbutește să facă din 
Mușat un personaj compus din um- 
bră și lumină, din convingeri şi șo- 
văieli, din bun-simt și opacitate, iz- 
butește să facă din el un om ca multi 
alți oameni,cu o calitate în plus:aceea 
de inspirat cercetător științific si cu 
o scădere provenind din faptul că 
este capabil să-și întrevadă țelul 
științific, dar nu-şi poate privi în 
față propria sa viață. Autorii fil- 
mului se mărginesc la o destul de 
convențională configurare a unui 
personaj neechivoc „negativ“ — Dan 
Nicolescu (pe care de altfel Vic- 
tor Rebengiuc îl interpretează cu 
dezinvoltura unui actor care se vede 
nevoit să repete în ultima vreme un 
anumit tip de personaj) şi nu aduc, 
din păcate, nimic nou în planul des- 
crierii personajului feminin, un per- 
sonaj atît de rar, atît de superficial 
şi atît de convenţional pe platourile 
noastre. Lena (rol încredinţat Irinei 
Petrescu, actriță mult așteptată de 


EE E << 


„Deșertul gri“ de sub Dealul mitropoliei 


Trei cercetători: 
un soţ, o nevastă, un bărbat. 
Cineva fură proiectul. 
Un film poliţist ? 
Un film psihologie ? 
O dezbatere etică ? 


Marea. Plaja. Pumnii dinaintea scenei finale 

[ea a a aia. |] 
uman, aproape inexistent în lumea 
filmului, se simte o anume devitali- 
zare și, pînă la urmă, asistăm chiar 
la un proces de despersonalizare a 


spectatori şi totuși atît de sporadic 
invitată în film în ultimul timp) nu 
izbutește să ne dezvăluie decito exis- 
tentá de umbră tristă și gratioasá, 
căreia i se lasă o nesemnificativă con- 
tributie la narațiune. Ea este o funcţie 
dramatică şi nu un caracter, cu toată 
complexitatea pe care o presupune 
noțiunea de caracter. Aici probabil 
că realizatorii noştri iau totuși nu 
prea în glumă o butadă, după care 
nu există caracter în general, iar 
cînd există, el e rău. : 

De-a lungul filmului, discrepans 
tele (care tin de zonele plápinde 
ale dramaturgiei) dau naştere unor 
reale hiatusuri: acţiunea propriu- 
zisă rămîne — cum spuneam — 
element decorativ, simbolic și „uni- 
versal valabil“; personajele, la rîndul 
lor, extrase dintr-un cadru vital 
pentru ele, în loc să se afirme ca 
nişte caractere, devin și ele adeseori 
cadre-umane-simbol. Anulînd supor- 
tul social autentic, ca și planul doi 


eroilor. Personajele fac anumite 
gesturi, dar nu întrezărim resortul 
care le determină și aceasta din 
pricina debilei motivări psihologice. 
Personajele “urmăresc o anumită 
evoluţie, dar sărăcia psihologică și 
nemotivarea socială ne face să le 


“simţim doar în ipostaze cerute de 


evoluția filmului și nu a unui autentic 
conflict. Am vrea sá suplinim, să 
aducem propria noastră contribuţie 
la imaginea, de pildă, a maiorului 
Miu, dar ne surprindem întrebîn- 
du-ne dacă nu cumva el este adeptul 
plăcerii de a acţiona și nu al necesi- 
tátii de a o face, pentru că abili- 
tatea, pasiunea lui de urmăritor nu 
sînt în măsură să ne lumineze și 
amploarea cauzei în. slujba căreia 
ar fi puse. Dimpotrivă, cauza aceasta 
(dispariţia unei invenţii a inginerului 


Muşat) are aerul mai mult al unui 
pretext decît al unei cauze determi- 
nante, profunde, grave. La rîndul 
lui, Muşat nu are nici el o prea 
bogată nuantare psihologică; nu 
înțelegem prea exact ce determină, 
de pildă, acceptarea condiţiei de „al 
treilea“ pe lîngă un cuplu; nu înțe- 
legem cum suportă această situație 
şi de ce o face. 

Mircea  Vergiw- simte rarefierea 
aceasta a structurii dramatice. şi 
introduce în filmul său, cînd tácgri 
prelungi, cînd sensibile încercări“de 
a crea atmosferă, cînd frinturi de 
spectacol specific filmului deactiu- 
ne, cum ar fi acea urmărireîh auto- 
mobile, pe străzile pustii ale unui 
oraș care ar putea fi Bucureștiul. 
Dar și orașul este privit parcă 
denudat- de viața pe care o găz- 
duieste. Şi pare:  decof. De ace- 
ea, cred că filmul se transformă 
tot mai mult într-o succesiune de 
climate, într-un joc de atmosferă, 
într-un exercițiu de regie cinemato- 
grafică, practicată de un om cu 
talentul incontestabil și deosebit 
al lui Mircea Veroiu. 

Regizorul are, desigur,*un punct 
de vedere artistic pe care încă din 
prima sa realizare îl vestea. Noul 
său film îl conţine cu prisosintá. 
Veroiu are stil, urmărește o expri- 
mare filtrată, cultă, un limbaj cine- 
matografic pe cît de propriu pe atit 
de elevat. Dar pasiunea pentru stilul 
ascetic, pentru limbajul cinemato- 
grafic ales, reflectind o gîndire, ar 
fi mai fertilă dacă ar universaliza 
observaţia și naraţiunea şi ar deveni 
o firească tălmăcire a unei realități 
și nu numai o exegeză cinematogra- 
fică. Pentru că într-adevăr, dacă ne 
mărturisim încîntareaîn fața unui rea- 
lizator de talentul lui Mircea Veroiu, 
nu putem să nu spunem: exprima- 
re aleasă, stil, expresivitate plasti- 
că — toate. acestea sînt Bune dar ne 
preocupă nu numai cum spunem ei 
şi ce spunem. De acord? 

Mircea ALEXANDRESCU 


O producţie a Casei de filme nr.1. 
Regia: Mircea Veroiu. Scenariul: Ni- 
colae Ștefănescu. Imaginea: Călin 
Ghibu. Decorurile și costumele: Au- 
reliu lonescu. Muzica: Adrian Enescu. 
Consilier al Ministerului de Interne: Lt. 
col. Eugen Pandelescu Cu: Mircea Al- 
bulescu, Irina Petrestu, Victor Re- 
bengiuc, George Motoi. 


es 


Virgil Calotescu: 


— Virgil Calotescu, 
te-aș ruga să:mi spui, 
cu toată "obiectivitatea 
pe care 0 poate avea 
un creator față de ope 
ra proaspăt încheiată, 
cit de mulțumit eşti de „Dragostea 
începe vineri"? Cum îl consideri! 
SD EI R ierti cs iii 

Cred că după ,Subteranul" 
este cea de a doua reușită a mea 
artistică. Am uitat, intenționat, „Ca- 
mera atbá” (care rezultatul lip- 
sei de experientá) uitat şi „Răz- 
boiu] 'domnițelor“ (eșuat din cauza 
ării într-o zonă care nu mi 
trivea) şi îmi place să tin 
minte doar aceste două filme : „Sub- 


teranul” şi „Dragostea începe vi- 
neri". Sigur că „Dragostea începe 
vineri“ putea să aibă mai multe 
împliniri. Sigur că este departe 
încă de ceea ce mi-aș dori să fac, 
departe de acel film care să ajungă 
în egală măsură la spectator și la 
omul de specialitate, pe care îl 
stimez în egală măsură cu specta- 
torul. Dar sîntem, lucru ştiut, în 


continuă perfecționare — realizator și 
unelte... Nu cred deloc în miracolul 
spontan al măiestriei. În talent, da. 
Măiestria însă cere multă inváfá- 
tură din partea oricărui profesio- 
nist care se doreşte foarte bun. 
A ZEII 2 CERC A A VEST IER AD 
— Învăţătură, în meseria asta, 
înseamnă și practică. Practică neîn- 
treruptă, iar la capitolul ăsta regizo- 
rii nu stau întotdeauna prea bine. 
Dacănu mă înşel, între ,Subteranul" 
şi „Războiul domnitelor” au trecut 
6 ani, iar pînă la „Dragostea începe 
vineri“ au mai trecut 6... 
„n Dă AR DĂ ESPN A LIES DE RAMII 
— Așa e. Şi sigur că ideal ar fi să 
trecem de la un film la altul. Dar eu 
nu fac parte din categoria celor care 
se pot plinge. In “pauzele dintre 
filmele jucate lucrez la filmul do- 
cumentar, ceea ce înseamnă cea mai 
desávirsitá experiență. Sigur, pau- 
zele nu sînt bune, dar există rele 
şi mai mari în cinematografia noas- 
trá... Să nu le zicem „rele“, să le 
zicem „lipsuri“... 
A RE PIINE RSE RA 
— De pildă? 
A ta 


— Scenariile! Nu vreau nici pe 
departe să jignesc vreun scenarist, 
nu vreau pentru că fi stimez, dar 
trebuie să spun că, în timp ce regizo- 
rii noștri, luați ca o medie, își cuno 
profesia, sînt regizori buni, care pot 
merge în competiția internat 
(nu discut eșecurile, pent 
le poate avea la un 


onala 


cit i i 


„Să ne spunem adevărul în față“ 


scenariștii lucrurile nu stau tot așa. 
Există cîţiva scenariști, autorii par- 


titurii fără de care nu să poate 
face film (prefer să nu-i numesc, 
căci aș fi obligat să mă opresc 
după 3—4 nume), care ar putea 


asigura anual 3—4 scenarii bune, deci 
și bune. Dar ce facem cu 
restul pînă la 25? Cum le acoperim? 
Nu avem cum, şi atunci încep cedă- 
rile. Cedările cu complezentele de 
rigoare, de la cei care aprobá si 
piná la regizorii care acceptá. Dacá 


ilme 


nu avem un scenari mul- 
tumim cu unul ma sce- 
nariu slab A aproape de 
E í, un film slab. Asta nu în- 

í că noi regizorii nu putem 


„Camera albă“: rezultatul lipsei de experiență 


pă 3% 


4 


DE 


strica un scenariu bun. Eu aș da un 
exemplu, pe care-l cunosc, cre- 
de-mă, foarte bine. La „Războiul 
domnitelor" scenariul era mai bun 


decît filmul. 
PA XP? Ac D EARE 
să spui că l-ai stricat, 


Cum? 
A 75 RUTE SEC COT ADT 


— Simplu. În primul rînd din ceea 
ce se cheamă: neaderentá la o temă. 
Personajele veneau dintr-o lume de 
basm. 1 îmi plăceau la lectură, 


dar nu mă tentau să le recompun 
pentru film. Ai să mă întrebi a- 
tunci de ce m-am apucat să-l fac, 
Există și aici explicaţii. Cel puţin 


față de mine însumi, că față de 
alții tot e prea tîrziu... După ce am 
făcut „Subteranul“ (și l-am făcut 
bine, scuză-mi lipsa de modestie), am 
stat șase ani, Mi-era dor să fac film, 
Pe urmă, era și o ambiţie personală 
la mijloc. Eu care am făcut "Istoria" 
în facultate mi-am zis că nu se poate 
să stric un subiect istoric... Pe urmă, 
era colaborarea mea cu Alecu Ivan 
Ghilia, colaborare care începuse pe 
un scenariu inspirat din lumea sa- 
tului, făcut după o carte foarte bună 
a lui, „Cuscrii”. Am prezentat si un 
sinopsis care însă, din diverse motive, 
a fost considerat la vremea aceea, 
inoportun... Și așa, în toiul colabo» 
rării pe o temă contemporană, $ 
în urma eșecului ei, am ajuns, și 
Ghilia și eu, la „Războiul domnite- 
lor“... Dar, de fapt, discutam des- 
lipsa de scenarii și scenariști, 


— Vroiam să te întreb tocmai 
cum îți expliciaceastă lipsă? Spuneai 
că regizorii îşi cunosc meseria. Dar 
ei au invátat-o în bună măsură 
lucrînd. Oare pentruscenarişti, acest 
adevăr nu e la fel de valabil? 


— Nu, si am să spun de ce. În 
primul rînd, la noi nu există ideea 
că a fi scenarist este o meserie ca 
oricare alta. Scenaristii apar la voia 
intimplárii. In al doilea rînd, cu rare 
excepții, preocuparea principală a 
celor care scriu scenarii nu este 
scenariul. În afară de marele dedi- 
cat care este Titus Popovici, așoi 
Eugen Barbu și loan Grigorescu, ceis 
lalti scriu scenarii printre altele, 
Exact așa cum actorii noștri fac 
film, printre altele. Si unii și alții, 
cînd ajung la film, sînt gata obo- 
siti, Şi într-un caz gi în celălalt nu 
e o fericire. Nici pentru ei, nici 
pentru regizor, cu atît mai puţin 
pentru film, 


— Spune-mi, Virgil Calotescu, te 
întreb ca pe unul pe care-l știu 
îndrăgostit de filmul de actualitate, 
sau contemporan, sau din zilele 
noastre — cum vrei să-i spui: de 
ce avem atit de puţine asemenea 
filme? 
A A ISA ZAO E PODU D T 

— Eu cred că există un fel de 
neîncredere nu numai a scenaristilor, 
dar și a realizatorilor în faţa acestui 
gen de filme. Și unii și alţii au cona 
vingerea, formată în urma unei 
practici mai vechi, că un film cona 
tempo se aprobă mai greu. Au 
senzația că se parcurge mai 
mult mai greu, procesul de la 
propunere la premieră... 


pe m 


— a 


¡Subteranul“: o reușită prea curind dată uitării 


— Si ce concluzii se pot trage 
de aici? 
DEAN BASA AECA 

— Problema asta are douá laturi: 
una este drumul realmente greu pe 
care-l parcurge un film contemporan 
de la idee la proiectarea pe ecran, 
pentru că problemele fiind la ordi- 
nea zilei, forurile de decizie sînt mai 
îndelung consultate. E o: dificultate 
de ordin obiectiv, zic eu. Există însă 
şi o dificultate de ordin subiectiv, 
care s-ar putea numi o anume teamă 
a realizatorului față de public. Pentru 
că, spre deosebire de oricare alt gen 
(de la feerie pînă la filmul de antici- 
patie), la filmul contemporan se 
pricepe toată lumea; Dacă vrei, e 
şi normal să fie așa. Pentru că eroii 
de pe ecran nu fac altceva decît sá 
recompună viața celor din sală. 
Bineînţeles, printr-un proces de 
transfigurare artistică, dar viața lor 
totuși. Dacă fac un fim contem- 
poran sînt judecat de toţi cei care 
plătesc biletul la intrare. Repet. E 
normal să fie asa. Pe de altă parte 
însă, nu cred că cineva ne cere să 
copiem realitatea în așa fel încît 
fiecare să se recunoască într-un film 
ca într-o fotografie. Transfigurarea 
artistică e necesară. Transfigurarea 
artistică înseamnă, la mine, o reto- 
pire a materialului de: viață la o 
anume temperatură a sentimentelor 
și ideilor, care poate sensibiliza și 
obliga la meditaţie... Pe urmă mai e 
ceva cu filmu contemporan (eu 
spun contemporan și nu de actuali- 
tate, pentru că de actualitate poate 
fi și un film istoric), ceva ce tine de 
ritmul epocii noastre. Și anume: 
prefacerile în decorul material și 
spiritual în lumea întreagă; nu numai 
la noi sînt atît de spectaculoase și 
de rapide, încît nu o dată se întîmplă 
ca filmul, ajuns pe piaţă, la spec- 
tator, să pară învechit. 


„DEDICE TED PIZZA AIRES IS CSS CI 
Poate că noi nu lucrăm în 
ritmul timpului nostru, poate nu 
timpul e de vină... 
CORTA DM E A 


— Așa e. Noi nu sîntem adaptati 
ritmului modern de producție. In 
primul rînd, faza de elaborare și de- 
finitivare a unui scenariu (ca s-o 
luăm de la început) e prea lungă. 
Adaugă la asta perioada (și ea lungă) 
de realizare a unui film, timpul care 
se pierde inutil pentru fiecare ope- 
ratie și o să vezi că la noi mecanis- 
mul de realizare a unui film este 
total anacronic. Există un imens 
consum inutil de energie. Trebuie să 
ştii că ceea ce consumă la un film 
este timpul pierdut, nu cel lucrat. 


Cred că o comprimare a timpilor de 
realizare a unui film (mai ales dacă 
e vorba de un film contemporan) se 
impune ca o primă necesitate. Și 
mai cred că aici, într-un fel, ati putea 
să ne ajutaţi și voi, cronicarii. 


— Cum? Ce-ai face dac-ai fi din 
breasla noastră? 


— Nu știu exact... Dar poate că 
o masă rotundă, la care să participe 
creatori, scenariști, reprezentanți ai 
organismelor din tot circuitul cine- 
matografiei, ar atrage atenția asupra 
acestei situații... Poate ar fi un 
semnal de alarmă... 


— Asta se poate, dar crezi că 
asemenea probleme se pot rezolva 
la o masă rotundă! N-ar fi mai efi- 
cient ca fiecare regizor, pe cit poate, 
să-și rezolve în cadrul echipei pro- 
blemele timpilor de realizare a unui 


— Eu, unul, încerc. De exemplu, 
la filmul pe care-l fac acum, voi 
lucra cu Willi Goldgraber, care e 
un operator cu mare experiență, 
format ca şi mine la școala documen- 
tarului, deci operatorul ideal pentru 
genul de film contemporan pe care-l 
fac eu. Pe de altă parte, Goldgraber 
și-a perfecționat experiența în cele 
șase luni cît a lucrat pentru tele- 
viziunea din R.F.G. El știe n 
conform sistemului de | u de acolo, 
care sînt limitele permise ale cheltu- 
ielii de energie, de-timp, de talent — 
în ultimă instanță. Lucru care la 
noi nu se învaţă nicăieri și cu atît 
mai puţin nu se impune. Producăto- 
rul străin nu acceptă nici un fel de 
risipă. Pentru el, fiecare minut pe 
platou este minut de lucru. Noi 
sîntem proprii noștri stápini si 
producători, dar asta n-ar trebui să 
însemne risipa forțelor care tot ale 
noastre sînt. Există o anumită dis- 
ciplină și disciplinare chiar în artă, 


„Războiul domnițelor“: eșec într-un gen de succes 


Nu cred în miracolul măiestriei | 
spontane. 

În meseria noastră, 
măiestria 


cere multă învățătură 


cu! atît mai mult cînd arta asta se 
întîmplă să fie și industrie şi încă o 
industrie în care se cheltuiesc bani 
mulţi... 


A e SPUI 

— Nu stiu cum se face, dar 
aproape toate d'scut ¡le se impotmo- 
lesc la un moment dat în probleme 
organizatorice... 


AR AREA DARA ST 

— Se vede că nu întîmplător... 
Dar hai sá ne întoarcem la filmul 
contemporan, nu? Eu cred că despre 
filmul contemporan ar: trebui să se 
discute mai mult, mai pe larg şi 
mai profesional. Și aici ajung . din 
nou la cronicari. Sigur, nouă creato- 
rilor, în general, ne plac cronicile 
bune, favorabile și nu ne plac cele 
rele. Eu mărturisesc foarte sincer 
că accept orice fel de cronică cu con- 
diția ca aceasta să-mi analizeze fil- 
mul, să-mi argumenteze greșelile și 
să nu fie o simplă „dare cu păre- 
rea". N-aș putea spune că-mi face 
plăcere să fiu criticat. Mă amá- 
răște, e clar. Dar mă amărăsc 
ȘI mai tare cind în locul unei analize 
din care, eventual, să învăţ ceva 
pentru filmul următor, mă trezesc 
în fața unor păreri sententioase: 
„filmul e bun sau e prost”; „mi-a 
plăcut sau nu mi-a plăcut”. Dacă eu 
aș fi cineast amator și criticul ar fi 
și el amator, probabil că asta ar 


trebui să fie tot ce am avea a ne 
pune. Dar eu am pretenția că sînt 
profesionist și el, criticul, este 
de asemenea profesionist. În conclu- 
zie, discutarea unui film trebuie 


făcută la nivel de profesioniști. Dacă 
mi se argumentează, încep sá mă gîn- 
desc și eu foarte serios la ,,prostiile" 
pe care le-am făcut; Dacă criticul 
„își dă numai cu părerea“, chiar 
dacă are dreptate în diagnostic, 
zicînd de pildă „filmul ăsta este 
genial de prost“, nu-l iau în serios. 
Părerea lui nu-mi folosește la nimic. 
Ceea ce-mi folosește (ceea ce poate 
deci folosi și filmului) este demonstra- 
rea acelui diagnostic. După mine, 


„Dragostea începe vineri“: 


criticul trebuie să se considere coleg 
de profesie cu 'cineastul. Umăr la 
umăr cu el. Trebuie să ştie tot atita 
meserie cît el. Să-l doară eșecul 
unuia sau altuia, să-l doară cînd 
descoperă slăbiciunile unui film și 
să le semnaleze în așa fel încît să 
ne fie util. Eu cred că putem foarte 
bine să ne spunem adevărul în faţă, 
dar de pe o poziţie de solidaritate. 
Doar avem același scop: cinemato- 
grafia noastră să se dezvolte bine și 
armonios, Filmele noastre să fie 
adevărate, să fie ale zilelor noastre, 
Cam asta ar fi... 

Și acum aș vrea să spun un lucru 
care-mi stă mie pe suflet, și am 
să ţi-l spun, pentru că sînt si- 
gur că n-o sá mă întrebi despre el: 
discutăm o cifră anuală de 25 de 
filme. E bine. E bine să facem și 
mai multe. Dar nimeni nu se ocupă 
de ceea ce se cheamă prognoză 
cinematografică. Ce se va întîmpla 
de pildă cu filmul documentar 
(că eu, într-un fel, am rămas cu 
sufletul tot la ,Sahia"), va dispare? 
Se va adapta? Cum? Ce se va în- 
timpla cu filmul artistic chiar, 
în condiţiile dezvoltării televiziunii 
si a noilor procedee tehnice? Nu 
există în cinematografia noastră (în 
uzine există) un cabinet de cercetare 
psiho-sociologicá, un organism știin- 
tific, permanent, alcătuit din oameni 
pregătiți și capabili care, pe baza 
testelor și sondajelor, să discute cu 


conducătorii cinematografiei și cu 
realizatorii, direcționarea publi- 
cului. Ştim noi oare încotro merg 


preocupările acestui public, către 
ce teme, către ce modalități artis- 
tice ? Nu știm. Și doar filmele le facem 
pentru spectatori, nu? Am impresia 
că sîntem niște mici meșteșugari 
preocupați de ceea! ce facem azi, şi 
nu ne gîndim deloc la viitorul aces- 
ei arte pe careo iubim și o dis- 
cutăm atît. Cred că am putea dis- 
cuta 20 de ani, de acum încolo, toate 
problemele legate de cinematografie 
şi am avea nevoie de încă 50 să le 
rezolvam... 


DATES AC CDI eroare eco: ez 

— Chiar atita timp nu prea cred 
că avem. Dar ai datocifră: 50 de ani. 
Nu e mult pentru viaţa unei arte. 
EMPATE 


— Pentru viața unei arte, nu. 
Pentru viaţa noastră e imens. In. 
seamnă să lăsăm totul în seama celor 
de mîine și noi să ne ved=m mai 
departe de ale noastre, cele de azi... 
Cu un asemenea calcul, eu nu pot 
fi de acord, X 

Eva SIRBU 


reîntoarcerea la filmul de azi 


An 


Zanussi 
și viaţa 


OREA II Ca PP RZA 

Krzysztof Zanussi — regiz 
rul polonez des rapidă 
britate, după „Strt 
talului” și „Viaţa de , 
cunoscute și bine apre- 
trå, 
tr-un interviu acor- 
dat revistei „Cinema '73": 


A ye $ na 
ȘI de critica no 
+ 


” '39, aparțin 
unei generații de polonezi 
pentru care socialismul nu 


mai e de descoperit, ci eo 
realitate evidentă. Nu mai am 
de ce să justific această reali- 
există Generația 
ntă (Wajda, Kutz, Ka- 
s-a ocupat de 

societății noastre so- 
cialiste. Ea a arătat marile 

imbări colective interve- 
ite în Polonia după război. 
ști cineasti s-au definit 


a ce au descoperit e 
un loc comun, larg difuzat 
acceptat: individul este 
onditionat în comportárile 
le de situația economică 
n care e plasat. 


» qu 


my Mm an E 


istoricá 1 
Ceea Te-mi apare important 
e perspectiva, posibilitatea in- 
dividului — în această reali- 


tate contemporană — de a 
căuta valorile esenţiale ale 
vieții, de a fi interesat în 
această căutare. O etapă, desi- 
gur decisivă, indispensabilă, 
e străbătută cînd o societate 
capitalistă se transformă în 
societate socialistă, dar atunci 
devine presantă o altă schim- 
bare, un nou progres. E vorba 
de a reflecta, ca moralist,oa 
doua fază revoluționară, aceea 
care va afecta radical mentali- 
tátile, psihologiile.* 


Bergman 
şi moartea 


AIA EA CDV III IN 

Ingmar Bergman mărtu- 
riseste: 

„Cînd eram mai tînăr, 
moartea mă urmărea ca o 
umbră şi-mi era frică. Mă te- 
meam de această singurătate 
în clipa morții și mă întrebam 
ce va urma după aceea. Dar, de 
curînd, am suportat o inter- 
ventie chirurgicală. Am fost 
anesteziat. Cinci ore. Am crezut 
că a trecut un minut. M-am 
gîndit că asta trebuie să fie 
moartea și nu mi-a mai fost 
frică. Moartea e o banalitate, 
o lumină care se stinge, con- 
tinuarea logică a vieţii. După 
aceea nu mai e nimic. Atunci 
viața mea are azi vreun sens? 
Nu mă interesează, știu că 
în fiecare dimineaţă mă tre- 
zesc curios..." 


Condiţia 
bărbatului 


„„Şi femeia 
fu creată! 


Multă vreme cei doi báietei ai 
Televiziunii din Cracovia — faimo- 
sii Bolek și Lolek — au avut parte 
doar de aventuri, ca sá zicem asa, 
masculine. Ceea ce a stirnit protes- 
tul vehement al publicului de feti- 
te: dacă nu în toate, cel puţin în 
anumite peripeții, Bolek și Lolek 
trebuie să aibă lingă ei o verișoară, 
o surioară, hai — o prietenă... O 
Tola! 

S-a organizat un concurs printre 
tinerii telespectatori pentru „a se 
defini caracterul si fizicul Tolei“. 
Mii de scrisori în care cei mici des- 
criau minuțios chipul, silueta, tem- 
peramentul eroinei — au fost stu- 
diate în studiou : 

.. şi desenatorii creará femeia! 


„Copii, copii, sá fiți cuminti!”... 


Ceea ce —ca de obicei —nu sim- 
plifică, ci complică problemele vi- 
rile. Apariţia Tolei pe post de veri- 
soará ceru o modificare a caractere- 
lor băieţilor, a stilului lor de a se 


comporta, îmblînzindu-i, indulcin- 
du-i, subtilizindu-i — după cum a- 
preciază critica de specialitate care 
mingiie frumos pe creștet copila- 
sii. 


4 


din ziare 


Filmele 


Odiseea 
spaţiului 1973 


„Filmul sovietic“ publică opiniile 
cosmonautului sovietic Vitali Sevas- 
tianov: 

„Cînd vezi Terra din adîncul Cos- 
mosului, de culoarea verdelui de 
smarald, mică, parc-ar fi o -inimă 
strînsă de dor, singuraticá, nu poți 
fi indiferent la soarta oamenilor, la 
viața lor. Ceea ce au comun cosmo- 
nautii şi cineaștii e explorarea lumii. 
Dacă principiile umanismului vor 
deveni o lege a cinematografului 
mondial, vom putea spune că Terra 
e în mîinile unei echipe de astronauți 
competenţi și indrázneti”. 


„Blow-Up“ 


„Time“ relevă marele succes al 
manechinelor de rasă neagră — a- 
tit bărbații, cît și femeile — pentru 
casele de modă din America și Europa 
Occidentală. In America, agenţiile 
specializate folosesc manechinele ne- 
gre pentru a demonstra că n-au pre- 
judecăți rasiale. Un director lon- 
donez găsește că manechinele de 
culoare sînt admirabile pentru a pre- 
zenta „modelele de avangardă“ și 
cele foarte tinerești, dar nu produ- 
sele de larg consum. Pentru francezi, 
un manechin negru este sinonim cu 
graţia şi eleganța. 


manechin celebru 


(Donyan Suna) 
EAT AES 


Un 


,»Binecuvintati 
animalele gi...“ 


„Sunday Telegraph“ anunţă că un 
om de afaceri sud-african a lansat 
pe pietile locale, vest-germane și 
franceze, noi produse de carne în 
conserve. Carne de elefant si bivol. 
Carnea provine dintr-o celebră rezer- 
vatie de animale unde, de doi ani, 
se desfășoară o sălbatică vînătoare 
a unei populaţii animaliere care se 
înmulțește catastrofic. 2800 de ele- 
fanti si 2300 de bivoli au fost deja 
împuşcaţi. Nimeni nedorind să ia, 
fie și gratis, un elefant adult. 

Conserva de elefant costă 38 
cenți, cu 15 cenți mai ieftină decît 
aceea din carne-de vită... 


„„dar mai întîi 
binecuv întaţi copiii! 


EAT E IRU ET SETE DE EA. 

40 000 000 cîini, 

40.000 000 pisici, 

15000000 păsări, 

10000000 animale cu sînge cald; 
de la lei la rozătoare, 

600 000 000 pești — 
cam acesta ar fi, în cifre, generale, 
populația animalieră care însoțește 
omul și cetățeanul în S.U.A. 

Fireşte, afacerile merg minunat în 
această bransá. Patru miliarde de 
dolari pe an „merg“ pentru îngrijirea 
și hrănirea acestor” viețuitoare. Sute 
de mii de dolari se duc pentru sorti- 
mente variate ca: dezodorizante ale 
respirației canine, „mantouri de ma- 
ternitate“ la pisici, etc. de vînzare 
în raioanele specializate ale marilor 
magazine. Foarte bine merg și hotes 
lurile pentru vacanța animalelor — 
prea obosite de viaţă lîngă stápinii 
lor sau invers, n-are importanță, 
chestia e că se poate ajunge si la 20 
de dolari pe zi, hotelul animalier. 

Cauzele nu-s deloc necunoscute sau 
uimitoare: „Mai mult de 11 000000 
de americani trăiesc singuri, cu 40% 
mai mult decît în 1961. Infricosafi 
de creșterea criminalităţii, mii de ame- 
ricani își cumpără animale care să le pă- 
zească viața sau cu care să-și împartă 
temerile. S-a ajuns pînă la achizitio- 
narea pisicilor sălbatice și a şerpilor 
boa. Ciinele-lup e o banalitate...” 

Dar care e consecința acestei vieţi 
civilizate, departe de sălbăticie? 
Mulțimea acestor animale naște grave 
probleme de igienă, mai ales în oraşe, 
probleme atît de complicate și vehe- 
mente încît au apărut societăți nu- 
mite: „Children before dogs“ („Co- 
piii înaintea cîinilor!“) declansind 
campanii „tari” pentru curăţenia ora- 
selor şi... și... și limitarea nașterilor 
la cîini și pisicil 


an E 3 a — Di 


Cînd? 


„Într-un singur festival: 

„Ţăranii“ de Fr. Ermler (URSS) 

„Ceapaev“ de fraţii Vasil ev (URSS) 

„Tinereţea lui Maxim“ de Kozin- 
tev si Trauberg (URSS) 

„Ultimul miliardar“ de René Clair 
(Franţa) 


$ 


timpului. 


„Viaţa privată a luie Henric al 
Viil-lea“ de A. Korda (Anglia) 

»Píinea noastră cea de toate zi- 
lele“ de King Vidor (SUA) 

„Regina Christina“ de Rouben Ma- 
moulian (SUA) ` 

„Maria Chapedelaine“ de J. Duvi- 
vier (Franţa) 

i» şi, şi... desene animate de Walt 
Disney. 

Marele Premiu: filmelor. „Ceapa- 
ev“, „Tinereţea lui Maxim“ gi „Ţă- 
ranii“ pentry valoarea artistică ex- 


ceptionalá. Premiul special: lui Walt 
Disney „pentru desenele sale ani- 
mate denotind o mare artă, o înal- 
tă cultură grafică și o magnifică mu- 
zicalitate“. i si 

Toate aceste filme — care fie» 
care în parte ar justifica azi strá- 
lucirea a nu ştiu cite „Festivaluri ale 
Festivalurilor“ — au rulat, în 1935, 
la primul festival internațional de 
la Moscova, după cum şi-a amintit 
revista „Filmul sovietic“. 


Reciclarea 
în cinema 


Marea 
publicitate 


Cîteva mari case de fil- 
me franceze, proprietare 
ale unor săli de cinema,s-au 
asociat — cu cîtva timp 
în urmă — pentru a lan- 
sa un mare afiş publicitar 
în favoarea Cinematogra- 
fului. ,Opera"-ocupa două 
pagini de revistă, una din 
ele apartinind acestui tip 
candid, cu ochii pudic lá- 
sați în jos. Elera prezentat 
astfel, cu litere mari: 


„Titrat. 32 de ani. 

Căsătorit. Fericit. 2 co- 
pii. 

Cunoaste Shakespeare, 
Debussy, Karajan, Bé- , 
jart. pS $ 

Nu cunoaşte Losey, 
Ken Russell, Visconti, 
Cetáteanul Kane, Tati. 

Ceva şchioapătă!“ 


.. Şi se continua cu:o 
argumentare plină de miez 
şi de haz pe care ne permi- 
tem s-o transcriem în în- 
tregime, fiindcă nu e rea 
deloc: 

„A cuie vina? E vina lui 
Voltaire, e vina lui Rous- 
seau, e din cauza surmena- 
jului, a indiferentei sau a 
prejudecátilor ? N-are nici 
o importanță, sîntem într-o 
epocă în care cadrele se 
reciclează în informatică 
exact ca în cinema... În ce 
priveşte cinema-ul, iată me- 
toda: a arunca pacientul 
în prezent, a-i face o ba'e 
de imagini, a-lsupune unei 
viguroase frectii cu aven- 
turi şi vise și, dacă maie ne- 


„Titrat. 32 de ani. 
Căsătorit. Fericit. 


Cronica 


științifică 


Calculul 
violențelor 


ABAD ti ctre N 

Cei o sută de eminenţi specialişti, 
din lumea întreagă, adunaţi la Mo- 
naco, într-un congres ce-și propunea 


* «să studieze agresivitatea, cauzele si 


consecințele ei — au ascultat, *pr'n- 
tre altele, comunicarea unui profe- 
sor belgian, dr. Leyens:echipa sa — 
preocupată de efectele c.nematogra- 
fului asupra tinerilor —a ales un 
internat de băieţi, de la 13 la 18 ani, 
trá nd în cămine separate, pe grupe 


a 20 de indivizi. În ritmul unei pro- 
iecții pe zi, jumătate dintre elevi 
au văzut succesiv un şir de comedii 
„drăguțe“: „Frumoasa Americană“, 
„Logodnica lui papa“, „Sebastian 
printre oameni“, „Lily“ și „Alexandru 
cel Fericit“. Pentru ceilalți, psiholo- 
gii au ales filme violente : „Bonnie si 
Clyde“, „Zorro“, ,Stingaciul", „Cei 
12 ticăloşi“. Ce s-a constatat? Acti- 
vitatea, relaţiile sociale, schimburile 
verbale între cei care au văzut come= 
diile, s-au intensificat net. La cei- 
lați, această creștere a activității 
s-a tradus îndeosebi printr-o dez- 
voltare îngrijorătoare si bruscă a 
agresivităţii verbale şi fizice, mani- 
festată stăruitor, chiar după 15 zile 
de la proiectarea filmelor. - 
Profesorul Liebert (de la Universi. 
tatea din New York) a atras aten= 
tia că fenomenul se agravează cone 
siderabil prin televiziure : 80 la su- 
tă din teleprogramele americane cele 
mai populare conțin cite 80secvente 
violente pe oră. Cele mai agresive 
programe sînt cele destinate copii- 
lor, mai ales desenele animate, în 
care s-a calculat că o scenă violentă 
apare din două în două minute! 


Prof. Liebert: „Cele mai agresive programe americane 


voie, a-l chema la o şuetă, sînt cele destinate copiilor!“ 


2 copii. 
Cunoaste Shakespeare...“ 


Cadre. 32 ans. 


Marié. Heureux.2enfanés. 


Comait Snakespedro, | 
- pebussy, Karajan, Béjar. 
ri ia 


Ga doche! 


Kan Russel, Visconti, 
Citizen Kane, Tati. 


lîngă un pahar, pe temele 
filmului. Asta-i tot. lar va- 
ra e foarte agreabil. Infor- 
matii practice: cinema-ul 
e un sport care se practicá 
într-o sală totdeauna obs- 
cură, deseori climatizată, 
la doi pași de casa dum- 
neavoastră, la ora care vă 
convine“, 

Afisul se încheie cu a- 
ceastă lozincă foarte fru- 
moasă gi de neuitat: „Cind 
iubeşti viaţa, mergi la ci- 
nema!" 


Rubrica „Filmul e o 
lume, lumea e un film“ 


este realizată de Radu 
Cosagu 


„Cineva acolo sus 


te iubește?“ 


Oficiul politic de la Bonn — în 
buletinul său din august '73, redac- 
tat în colaborare cu serviciile de 
presă ale Bundestag-ului — apreci- 
ază că „boxul este azi singurul omi- 
cid admis legal“; bizuindu-se pe an- 
chete medicale suedeze, se subliniază 
că „din 1945, 300 de boxeri din în- 
treaga lume au sucombat de pe 
urma loviturilor primite în ring” si 
că „această pretinsă artă nobilă nu 
e în realitate decît un sport al ca- 
petelor crápate"... 


Anunţ prizărit prin „Le Monde* 
şi alte ziare: 


La Paris, în august, 
Hubert le Feal vă învaţă 
VORBIREA .UŞOARĂ 
în conversații, 


în afaceri, 
în public 


14 


iy 


la ordinea zilei 


aventura scenariului 


...Din unsprezece în unsprezece, numărați! 


— Am venit să văd ce se aude 
cu scenariul meu. 

— Care scenariu? 

— V-am mai spus: al meu. 

— Dar cine sínteti dumnea- 
z voastră? 

— Autorul scenariului. 

— In sfîrşit... Cum se numește scenariul? 

— Vă rog, fără glume. Sînt într-o dispo- 
zitie destul de proastă. Un singur scenariu am 
adus şi despre el e vorba. 

— Cind l-aţi adus? 

— Acum udsprezece ani. 

— Şi cui i l-ați dat acum unsprezece ani? 

— Unui tovarăș. Dumneavoastră nu eraţi. 

— Nu, nu eram. 

— Acum, văd că nu mai e tovarășul. 

— Nu, nu maie. 

— Aş dori să ştiu ce s-a întîmplat cu scenariul 
Meus 


agrafă 


Secvența 47 


dată aprobat, filmul exis- 
tent doar pe hîrtie (şi ce hirtie, 
> doamne, doamne, la, cîte nu re- 
nema zistă eal) e sortit. unor modifi- 
cári neesentiale, ciupituri ami- 
cale, ghionti: drăgăstoși, infuzii 
de autenticitate, transfuzii de genialitate, li- 
pitori, ventuze, cataplasme cu muștar, gaguri 
cu olteni. EA să-l iubească pe EL, un colţ din 
termocentrala de la Rogojelu, ceva preclasic, 
puțină zăpadă, un cal, o şedinţă, problema po- 
luării, problema disperării, problema transfi- 
gurării “ceva fin şi o pajiște, un tonomat, un 
pat, un handicapat, un extaziat, întărirea dia- 
logului, estomparea teribilismelor, evitarea 
truismelor, ascutirea conflictului, „Jos para- 
zitismui!”, simplitate, dreptate, acuitate, in 
ventivibate, momentul adevărului, participa- 
rea spectatorului, activizarea decorului etc. 
etc,, etc... hd 


Secventa 47, varianta iniţială: lancu in- 
trá, ia paharul, zice către cline: Acum sá te 
văd, Griveil 

Varianta Il, a redactorului : lancu iese, arun- 
că paharul, zice către ciine: Nu vreau să te 
mai văd, Grivesl 

Varianta Îl, a regizorului: lancu stă pe loc, 
soa-be din sticlă, zice către pisică: Azi n-ai 
prins nici un şoarece, Griveil 


Varianta IV, a producătorului: lancu se a- 


_şează, soarbe din ochi, zice: Tu nu esti p'sică, 


Griveil 

Varianta V,a directorului de producţie : Pă- 
cat de tine, lancule, dacă ai fi Grivei, n-ai fi 
pisicál, i 


Nota regizorului: Precizați dacă-i ciine sau 
pisică! 


Nota producătorului delegat: láncu e lan- 
cu, tovaráse, nu-i nici cîine, nici pisică! 


Secvența filmată: lancu iese. (Din off se 
aude șlagărul Șoarecele şi pisica, text Mişu 
lancu, voce Margareta Pislaru). . 


După premieră, cronica din „Cinema“: 


„Secvența cu lancu, sticla şi Margareta Pis- 
laru denotă că universul de imagini al reali- 
zatorului — ca şi în cazul lui Fellini — benefi- 
ciază de o încărcătură de viață unică, cinemato- 
grafia noastră vădindu-și încă o dată...“ 


Marcel PĂRUŞ 


— Sá-l căutăm... 

— S-a făcut sau nu film dupá el? 

— Dumneavoastră nu ştiţi dacă s-a făcut sau 
nu film după scenariul dumneavoastrăt 


— Cred că nu s-a făcut, 

— De ce? 

— Fiindcă e prost. 

— Attnci nu s-a făcut. 

— Dar s-ar fi putut face. 

— Da, s-ar fi putut face. Vreti să luați 
scenariul înapoi? 

— Nu. Vreau să se facă film. Ati recunos- 
cut și dumneavoastră că s-ar fi putut face... 

— Aşa, în principiu... 

— Alte scenarii proaste s-au făcut în reali- 
tate, nu în principiu. 

— Şi ce doriţi? 

— Să se facă și al meu. 

— Numai fiindcă e prost? 


sala de cineima 


Cinema la grădină 
Stimată redacție, 


+ Nu odată s-a scris în paginile 

“revistei „Cinema“ despre sala 

de cinema — factor important 

la reușita ynei proiecții — cu 

toată seriozitatea cu căre trebuie 

privit acest subiect. Şi cum Majo- 

ritatea -opiniilor erau exprimate de cititorii- 

spectatori, trag nădejde că nu vor fi fost (re) 
citite numai de ei. 

În ce mă privește, iubesc atît de mult fil- 
mul încît nu pot să nu mă gîndesc și la acele 
locuri de proiecții atît de căutate în sezonul 
cald — grădinile de vară. 

lată cum arată, la Sighişoara, grădina de 
vară a unicului cinematograf, „Lumina“, aşa cum 
se prezintă ea încă de la intrare: din unica ușă 
care își îndeplinește rolul în condiții omenești 
doar pentru intrare (se poate imagina ieșirea!), 


se deschide perspectiva unor „scaune“, ce-i, 


drept plasate în pantă (noroc cu natura!) 
sub forma unor șipci de len tip grătar, fără 
spate, puse pe nişte postamente din beton. Au 
exact forma care deschide, în cele mai bune 
condiţii, libera circulaţie a spectatorilor gră- 
biți. De pe astfel de bănci ai toate șansele să 
te ridici la capătul a două ore de ședere, mur- 
dar, zebrateşi cocîrjat ca un semn de întrebare. 

Difuzoarele ecranului, cu dese variaţii de 
tonalitate, sînt într-o continuă concurenţă cu 
orchestra plus cintáretul grădinii-restaurant, 
aflată doar la cîțiva metri depărtare. 


i 


— Abordează o temă actuală. 

— Actuală acum unsprezece ani... 

— Dar ce, eu sint de vină că a trecut atlta 
timp? 

— Nu puteţi fi dumneavoastră de vină. Tree 
cerea timpului e un proces obiectiv, indepen» 
dent de voința dumneavoastră. 

— Cred că n-am fost destul de explicit: 
cine e de vină că nu s-a făcut pînă acum film 
după scenariul meu? 

— Cred că scenariul. 

— Prin urmare, şi dumneavoastră susti- 
neti că e prost. 

— Eu nu susțin nimic. Premisa vă apar- 
ține. 

— Şi scenariul. 

— Atunci, să vi-l înapoiez. 

— De ce? Poate că, totuși, se face. 


Dumitru SOLOMON 


Am ieșit din această grădină, de cele mai mul- 
te ori, cu unica imagine demnă de admirat, 
văzută în contur de noapte pe deasupra ecra- 
nului, imaginea de basm a frumosului turn cu 
ceas din Sighișoara. 

Să fie oare Sighişoara un caz izolat? Pentru 
convingere, am făcut un popas în municipiul 
Arad, la grădina de vară a ultramodernului . 
cinematograf „Dacia“. Nici n-apuci să te apro- 
pii prea mult de intrare, că te şi întîmpină o 
duzină de vînzători de seminţe (infernală inven- 
tie — dovleacul!), așa că prima concluzie e 
clară. Intrat înăuntru, constati aceleași bânci 
din lemn, majoritatea din ele cu şipci rupte şi: 
înverzite de ploi. Ecranul, o pînză aproxima- 
tiv dreptunghiulară, arată ca un cearceaf pus 
la uscat. Și-parcă pentru a fi solidară cu cea din 
Sighișoara, grădina-cinema este vecină tot cu 
o grădină-restaurant, zgomotoasă, ultra-zgo- 
motoasă: * 

Am „consumat“ în această grădină arădea- 
ná drama eroilor din „La răscruce de vînturi“ 
într-un continuu amestesc de muzică de dans, 
rontáituri de semințe, plus „zece melodii pre- 
ferate“, de la tranzistorul unui vecin de bancă 
(dumnezeule, pentru ce Oare vin la spectacole 
astfel de inşi?)! 

Nimeni nu are pretenția unor grădini aido- 
ma legendarelor grădini suspendate, dar dacă 
nici măcar un minim de condiţii nu sînt reali- 
zabile, atunci prefer să transpir într-o sală, de 
căldură, și nu într-o grădină, de nervi. 

Chiar dacă aceste rînduri vor vedea, proba- 
bil, lumina tiparului la vremea „mustului și a 
pastramei“, cînd grădina de vară va fi o 
nostalgică amintire, mă gîndesc că se vor găsi 
unii care-și vor aduce aminte de cunoscutul 
proverb al gospodarului. Și cine ştie, viitorul 
sezon estival poate va sosi cu surprize (plă- 
cutel). 


Ang. Victor BĂTĂLAN 
- str. Dumbráveni 18, ap: 69 
Sighisoara 


Orientare competentá 


Ss 
v 
* 
Lo 
$ 
a 
o 
S 
3 
3 
o 
3 
1 
z 
© 
Š 


Omul poate fi máret, 


chiar dacá nu este centrul universului 


Realizat cu ocazia săr- 
„XI bătoririi unei jumătăţi 
nema de mileniu de la naş- 
terea marelui astronom 
polonez Nicolai Coper- 

i nic (1473-1543), filmul 
lui Ewa şi Czeslaw Petelski şi-a 
propus să reconstituie în 150 de 
minute cîteva momente din viața 
marelui savant. Acestea sînt urmă- 
rite pe fundalul Europei și al lumii 
creştine din acel ev de Renaștere, 
cu conflictele generate de Reformă 
şi de aventura descoperirii conti- 
nentului american. Autorii urmăresc 
cele trei etape determinante în for- 
marea “concepției ştiinţifice a lui 
Copernic: studiile la Academia din 
Cracovia, doctoratul la Universi- 
tatea din Ferrara și activitatea sa 
de canonic pe lîngă Episcopatul cate- 
dralei de la Warmie. 

Pornind la realizarea unui film 
monumental, autorii au dovedit o 
pâsiune documentaristică-arhivistică 
cu totul remarcabilă. Au fost stu- 
diate manuscrisele și mărturiile vre= 
mii, s-a făcut apel la moştenirea 
imagistică a picturii din secolele 
al XV-lea și al XVI-lea, au fost vizi- 
tate locuri legate de viața și activi- 


tatea astronomului polonez. Din 
efortul celor doi ani de muncă 
cerut de pregătirea acestui film a 
rezultat, cum era de așteptat, o 
operă densă, o frescă de mari pro- 
porții, pe alocuri — poate — cam 
încărcată. Apare clar că realizatorii 
au preferat, unei structuri narative 
tradiționale, o povestite cinemato- 
grafică stufoasă în care epocile, locu- 
rile și multe personaje se juxtapun. 
Uneori aceasta îngreunează intele- 
gerea situaţiilor de către un specta- 
tor necunoscátor al vieţii lui Coper- 
nic. 

Copernic — tînăr, adult sau bă- 
trin — trece aparent pasiv printr-o 
lume sfirtecatá de războaie, terori- 
zatá de inchizitie, bintuită de super- 
stitii, frámintatá de îndoieli. În con- 
ceptia realizatorilor, autorul revolu- 
tionarei teorii heliocentrice este 
nu atît un revoltat, cît un înţelept, 
care gustă tăcut victorii știute numai 
de el, lăsînd timpul să lucreze în 
favoarea să. Aşadar, un Copernic 
împovărat de compromisurile im- 
puse de acel moment istoric, dar nu 
mai puțin erou, Un Copernic mai 


aproape de adevăr, 
Viorica BUCUR 


- 


"Copernic 


O Astronom polonez. Y 
Născut la Torun în 1473. @ 
Studiază la vestita unlversita- 
ta Jagellonă din Cracovia si 
apoi la universitățile din Bo- 
logra, Padova, Ferrara. e 
Învață greaca, latina, filozo- 

fia, medicina, matematica, as- 
| tronomia. @ Scrie versuri, de- 
" senează şi pictează. @ În 1496 
" obține doctoratulîn medicină. 
"9 În 1499, un document men- 
floneazá că „polonezul Cop- 
pernicus a primit fa Padua 
două cununi de aur pentru 
' filozofie şi medicină.“ e În 
1500 predă aproape doi ani 
un curs de anatomie şi 
matematică la unlversitatea 
din Roma. & Cont'nuá să lu- 
creze în Italia la Padova si 
Ferrara. @ E numit canonic 
la Frombork si în 1504 se 
reîntoarce definitiv în Polo- 
nia, stabilindu-se la Warnia. 
O Cu citeva zile înainte de 
moartea sa, apare faimosul 
său tratat „De revolutioni- 
bus orbium cae lestium“ („De- 
Į spre mișcările de revoluţie 
| ale corpurilor cerești“). Ma- 
nuscrisul fusese elaborat încă 
| de laînceputul veacului (1507- 
- 1512) şi fusese predat disci- 
polului său Rhaeticus, celebru 
matematician german, spre 
a fi tipărit la Núrnberg. e. 
Copernic a fost primul care 
a elaborat sistemul hellocen- 
tric riguros demonstrat mate- 
matic. @ Teoria sa demon- 
streazá dubla mişcare a plane- 
telor, în jurul lor gi în jurul 
soarelui. Y Toate teoriile as- 
tronomiei de pînă atunci, 
după care pămîntul consti- 
| tuia centrul imobil al univer- 

sului, erau astfel răsturnate. 

O Sistemul lui Copernic a 
"fost condamnat de Papa Paul 

al V-lea, ca fiind contrar 
scrierilor sfinte. @ Teoria lui 

Copernic a fost verificată de 

Galileo Galilei în 1610, dato- 

rită lunetei, inventată de el, 

O Copernic moare la 24 mai 

1543 la Frombork unde este 

îngropat. @ În 1851, în urma 
unor reparații, placa come- 
morativá e distrusă şi astfel 
astăzi nu este oscut mor- 
mintul aceluia “care a fost- 
unul din cei mai străluciți 
umaniști din ve L.A aşterii. 


Nu sînt multe exemple ce pot fi 
date pentru un soţ si osotie, amîndoi 
regizori, care lucrează împreună de 
aproape 20 de ani. Este cazul lui 
Ewa Petelska (absolventă a Insti- 
tutului de arte plastice din Poznan) 


pe ecrane 


S-a filmat la 


caste luj renascentist Warmin- 
ski și la cel teutonic Malbo- 
rok din Cracovia, la catedra- 
lele gotice din Frombork și 
Pelplin (în Polonia), la cate- 
drala din Halberstadt(R.D.G.); 
reședința cardinalului Este din 
Ferrara a fost amplasată în 
castelul renascentist Telec din 
Moravia, iar la Tangermiinde, 
pe Elba, a fost plasat episo- 
dul tirgului de la Elblag. În 
Italia s-a filmat în biserica 
Santa Maria del Carmine de 
la Padova, la Colegiul spaniol 
din Bologna, la Templul adep- 
ţilor lui Pithagora de la Phe- 
stum. 


Dr. Jan Bicniewski, 


astronom contemporan, a de- 
senat planurileinstrumentelor 
utilizate de Copernic. Ele 
au fost reconstituite de către 
un artist-tehnician, Lipsea, 
bineînţeles, luneta astrono- 
mică, necunoscută de Coper- 
nic, dar atribuită lui, după ce 
pictorul polonez Matejko l-a 
imortalizat astfe | într-unul din 
tablourile sale. 


Laboratoarele 


de cercetare a industriei de 
sticlă din Cracovia au re- 
constituit, după modele auten- 
tice, un set complet de vase, 
recipiente, eprubete indis- 
pensabile studiului unui sa- 
vant şi medic din epoca lui 
Copernic. 


De revolutionibus... 


„„„orbium caelestium — lucra- 
rea ştiinţifică capitală a lui 
Copernic— apare în film in- 
tr-un facsimil tipărit pentru 
UNESCO de Editura Natio- 
nală din Cracovia, cu oca- 
zia comemorării acestui eve- 
niment. 


0 familie de regizori 


şi a lui Czeslaw Petelski (absolvent 
al Institutului de teatru din Lodz). 
Din 1953 („Trei schițe“) ei au lucrat 
împreună la zece filme de lung- 
metraj şi tot atitea pentru televizi- 
une. 


Coproduct'e R.P. Polonă — DEFA Berlin — 1972. Regia: Ewa şi Czeslaw 
Petelski. Scenariul: Jerzy Broszkiewicz, Zdzislaw Skowronski. Imaginea: Ste fan 
Matyjaszkiewicz. Cu: Andrzej Kopiczynski, Barbara Wrzesirska, Czeslaw 
Wollejko, Andrzej Antkowiak, Klaus: Peter Thiele, Henryk Boukolowski, 
Hanjo Hasse, Henryk Borowski, Aleksander Fogiel, Emilia Krakowska, 


Gustaw Lutkiewicz. 


„48 


Trei scheciuri semnate 
de trei regizori. Trei 
perechi în situaţii, la 
prima vedere, comice 
şi mai- ales doi mari 
actori: Monica Vitti şi 
Alberto Sordi. 

Primul scheci — „Frigiderul“ (re- 
gia Mario Monicelli, autorul acelui 
neuitat film social, „Tovarășii“) — 
este o istorioară pe care. parcă am 
mai auzit-o. O pereche săracă şi-a 
îngăduit un lux nesăbuit — un fri- 
gider! Dar banii pentru ultima rată 
s-au pierdut şi în scurt timp cei 
doi nefericiti trebuie s-o achite, Cea 
care încearcă totul ca să procure banii 
e Monica Vitti. Rar am văzut o 
veselie mai zgomotoasă şi mai dis- 
perată ca a ei, căutînd în zadar să 
împrumute bani. Demult n-am mai 
văzut o secvență mai comic— 


inema 


dureroasă ca aceea în care, ospita- 
lieră, îi oferă vecinei venită în vizită... 
apă rece, singurul lucru care se găsea 
în mult prea încăpătorul şi luxosul 
frigider. Cred că în jocul Monicăi 
Vitti într-adevăr umorul poate ucide 
naturalete 


şi doar dezarmanta ei 


Lumea privitá 


tandru, dureros, 
sarcastic 


poate face să se accepte, ca ultimă 
soluție, prostituția, pentru o sumă 
exact cît ultima rată, nici măcar 
o liră în plus. Doar Monica Vitti, 
toată numai vervă şi inteligență, 
cu mobilitatea ei deconcertantá si 
vocea rágusitá cu zeci de inflexiuni, 
doar ea poate să trăiască atît de dis- 
perat şi de resemnat totodată gro- 
tescul unui personaj, al unei situaţii. 
Monicelli posedă ştiinţa rară de a 
implica și nu de a explica. Finalul 
insinuează, nu fără ironie, că s-ar 
mai putea cumpăra şi o mașină de 
spălat... 

„Camera“ (regia Alberto Sordi) 
este construit pe schema clasică a 


2 s » CN 


imbroglioului. O pereche de condi- 
tie socialá medie — purtind un nu- 
me cu rezonantá nobiliará care va 
genera o suită de încurcături — 
intenționează să-și petreacă o va- 
cantá în Sardinia. Cei doi nimeresc 
în zona vilelor miliardarilor și stila- 
tul personal hotelier privește des- 
cumpănit ridicolul cuplu: el, Al- 
berto Sordi, demonstrativ . degajat, 
făcînd gafă după gafă, alături de o 
soție durdulie și placidă. Vor ră- 
míne, desigur, neacceptati de către 
o castă socială pentru care doar 
milioanele pot compensa lipsa unui 
adevărat titlu nobiliar, 

Plaje cu lume multă și pestriță, 
familii cu multi copii care mănîncă 
zgomotos fructe și conserve și le 
aruncă apoi la întîmplare; petre- 
ceri snoabe cu oaspeți plictisiți de 
mese sofisticate, Sordi — regizorul 
— ştie să vadă, cu umor și amără- 
ciune-o lume care, avînd totul, a 
pierdut totul. În contrast cu aceasta 
apare bucuria sănătoasă pe care doar 
cuplul a păstrat-o intactă, El știe 
să ne facă să zimbim ironic sau sá 
ridem cu hohote. Demonstrația ar 


Inepuizabilul De Sica 


Vesnic june, chiar la 70 de ani, 3 
“după 50 de ani de carieră 


9 De Sica s-a născut în 1901. 
O La numai 15 ani se face remarcat 
ca actor în filmul „Procesul lui Clé- 


menceau“, a cărui protagonistă era 
Francesca Bertini, @ Din 1922 în- 
cepe o lungă carieră în teatru și 


-ar p s = POI a — za 
A e 
he 16 
2 > FRE a iia 


joacă în trupe celebre din Italia ani- 
lor '20. Y) Abordeazá alternativ un 
repertoriu lejer, elegant, spiritual, 
în piese comico-sentimentale, și un 
repertoriu „serios“ cu piesele lui 
Pirandello. Paralel joacă în filme 
şi obține oarecare popularitate în 
roluri de băiat bun, simpatic, puţin 
romantic şi puţin cabotin („Voi da 
un milion“, „Domnul Max“, „Mari- 
le magazine“, „Napoli de altădată“, 
etc., etc.) @ După o încercare nere- 
ușită de a schimba acest tip de per- 
sonaj, în „Manon Lescaut“ (1940), De 
Sica .începe cariera sa de regizor 
(„Trandafirii roşii“ — 1940; “Magda- 
lena, nota zero la purtare“ — 1940; 
„Terese Venerdi"-—1941 ; cu acest film 
începe colaborarea de o viață cu 
scenaristul Cesare Zavattini). @ În 
1940 înființează o companie de teatru 
și joacă Pirandello, Sheridan,! Shaw. 
O in 1946, o altă companie, iniţiată 
tot de el, îl lansează în „Nunta lui 
Figaro“ de Beaumarchais, în regia 
lui Luchino Visconti. @ Interpre- 
tează de asemeni Crommenlynck, Sa- 
royan, Goldoni, etc. Din 1943 
lucrează ca regizor, aproape fără 
întrerupere („Copiii ne privesc“ — 
1944; „Poarta cerului“ — 1944) Y) Cu 


<~ a a 


AAA E ve NA a DL io 


fi fost mai suculentá, dacă ar fi fost 
mai sctrtă. 

Cel de-al treilea scheci, „Leul” 
(regia Vittorio De Sica), reunește 
cele două vedete: Monica Vitti și 
Alberto Sordi, Amanti din lumea 
bună, cei doi se trezesc într-o zi 
în imposibilitatea de a părăsi apar. 
tamentul, unde se întîlneau în secret, 
din pricina unui leu fugit de la circ, 
leu care, ignorînd drama ce o 


-declanșează, lenevește impasibil în 


fața ieșirii. Treptat, nervozitatea 
celor doi „prizonieri“ se transformă 
în spaimă, galanteria se topeşte 
lăsînd loc grosolániei, distincția de- 
vine vulgaritate. Amantii, de o ele- 
gantá atît de rafinată pînă adinea- 
ori, se uritesc, hainele lor impeca= 
bile se botesc.El nu face nimic pentru 
onoarea Ei, care ar trebui să rămînă 
imaculată cu orice preț. Orice este 
permis pentru ca aparențele să fie 
salvate, Un glonte rezolvă. totul, 
ucigînd „fiara“ şi curmind disputa 
în care abia acum, pentru prima 
dată, „îndrăgostiții“ se dezvăluie 
așa cum sînt. Demnă, ea îşi ia rămas 
bun. Se vor întîlni din nou săptămîna 
viitoare, 

Doar un biet imblinzitor, în haine 
de circar, aleargă plingînd moartea 
leului atît de blajin, încît n-ar fi 
omorît nici o muscă, D 

Cele trei „perechi“ nu rămîn 
nici o clipă în niște tipare comice, 
lesne de categorisit: comic de situ- 
atie, comic de caracter, etc.; perso. 
najele și împrejurările care ni se 
dezvăluie sînt impregnate de sugestii 
dind alte dimensiuni noţiunii de 
comic. Filmul devine o radiografie 
a unei lumi privită, fie cu înţelegere 
tandră-dureroasă (Monicelli), fie cu 
sarcasm nedisimulat (De Sica). 


Marina CONSTANTINESCU 


DE ii 


Producţie a studiourilor italiene. Re- 
gia: Mario Monicelli, Alberto Sordi, 
Vittorio De Sica. Scenariul: Sonego, 
Maccari, Strucchi. Imaginea: Carlo 
Di Palma, Sante Achilli, Ennio 
Garnieri. Cu: Monica Vitti, Alberto 
Sordi, Enzo Jannacci, Rossana Di 
Lorenzo. 


„Sciuscia“, 1946 — filmul delincven= 
tilor minori, consecință a mizeriei 
postbelice — se consacră definitiv ca 
cineast-poet al realitátilor dure- 
roase și-al celor umiliti. @ Succesul 
de prestigiu al filmului (Oscar, 
Nastro d'Argento) nu e susținut 
şi de un succes comercial și găseşte 
cu greu fonduri pentru următorul 
său film: „Hoţii de biciclete“ (1948), 
capodopera sa, a filmului italian 
şi mondial, care de astă dată îi aduce 
și un imens succes de public. @ Cu 
„Sciuscia“ şi „La terra trema“ al lui 
Luchino Visconti, se inaugurează 
în istoria filmului perioada cunos- 
cută sub numele de ,neorealism”, 
O Film după film, De Sica va scrie 
cronica Italiei și a oamenilor ei de 
după căderea fascismului („Mira- 
col la Milano“ — 1951; „Umberto 
D"—1952; „Stazione Termini“—1953; 
„Aurul din Napoli“ — 1954; „Aco= 
perișul“' —1956).  Filmează la Holly- 
wood în anii''60, iar în 1971 se reîn= 
toarce în Italia și semnează „Grădi- 
na lui Finzi Contini“ — tragic me- 
mento al începutului fascismului — 
care îl consacră din nou printre 
premiaţii Oscarului 1971, 


e 


Vitti, nu numai fata cu pistolul 


O Maria Luisa Cenciarelli, dupá numele ei ade- 
vărat, s-a născut la Roma în 1937. @ Urmează liceul 
În Sicilia, apoi în Anglia. O La '15 ani joacă într-o 
trupă de teatru profesionistă rolul urei femei de 
45 de ani. O) În revista „Fierra Literaria“ e compara- 
tă cu Eleonora Duse. @ Toată critica e atit de lauda- 
tivă, încît se hotărăşte să facă teatru,trecind peste 
opoziția familiei. Y Studiază la conservatorul din 
Roma trei ani,canto, dansul, arta dramatică. Y Pseu- 
donimul Monica e ales din plăcere, iar Vitti este 
prima parte din numele de domnişoară al mamei. 
O Joacă în piese de Moliere, Machiavelli și e prima 
actriţă italiană care interpretează în Italia, Brecht 
şi loresco. & Lucrează pentru radio, televiziune si 
post-sincronizează diferite filme. Ş În 1959 îl întilneşte 
pe Antonioni la un post-sincron al filmului „Strigă- 
tul“. @ Marele regizor italian hotărăște sá facă din 
ea o vedetă. Y) Rezultatul e „Aventura“. Y 11 mari 
premii internaționale. @ Monica Vitti devine vedeta 
filmelor lui Antonioni: „Eclipsa“, „Noaptea“, „De- 
şertul roşu“, Y Şase ani după ce abandonase teatrul 
se reîntoarce pe scenă pentru piesa lui Miller, „După 
cădere“. Y Legătura cu Antonioni se destramă. Q 
E sfătuită să joace comedie. Q Începe colaborarea cu 
alți regizori: Losey, Monicelli, Salce. @ „Modesty 
Blaise“, „Castel în Suedia“, „Fata cu pistolul“, „O 
femeie trăznită“. @ În ultimul ei film, Monica Vitti 
are din nou partener pe Alberto Sordi, care este şi 
regizorul filmului intitulat „Pulbere de stele“. 


Lansată de Antonioni 
ME AS A 


Sordi, comicul nr. 1 al Italiei 


O Alberto Sordi s-a născut la Roma în 1919. Y 
Frecventează pentru scurt timp Academia de artă 
dramatică de la Milano. @ La 17 ani intră în trupa 
de revistă a lui Zaccari. Y Ani de zile a fost cel care 
a dublat pentru Italia pe Oliver Hardy — Bran. @ 
„Vocea sa era deci celebră cînd apare pentru prima 
oară în film— 1938. 9 După război se întoarce în tea- 
trul de estradă. @ În 1947 lansează la râdio citeva 
rubrici „Vorbeşte Alberto Sordi“, „Teatrul cel mic 
al lui Sordi“ şi „Contele Carlo“ — care ajung în scurt 
timp foarte populare. Y Numeroase roluri mici în 
diferite filme și chiar_citeva roluri principale nu-i 
aduc succesul așteptat. @ Abia la 14 ani după debut, 
datorită „Șeicului alb“al lui Fellini, obţine primul 
său succes real ca actor de film. Q Se reafirmă, tot 
datorită lui Fellini, în anul următor, în „Vitelloni“. 
O Din 1953 devine unul dintre cei mai populari si 
cei mai solicitati actori italieni („Un american la 
Roma“, „Seducătorul“,,, Mica poştă“, „Marele război“, 
„Cu toţii acasă“, „O viaţă dificilă“, „Mafiotul“, etc., 
etc.). @ Din 1969, Sordi se apucă de regie; noulsău 


debut s-a numit „Un italian în America“, 


Consacrat de Fellini 


Monicelli, generalul „Marelui război“ 


O Mario Monicelli s-a născut în 1915. Y Urmează 
facultatea de Istorie şi Filozofie la Pisa și Milano. 
O Student fiind, publică articole de critică cinemato- 
grafică în revista pentru tineret „Camminare“, în 
paginile căreia colaborează şi Alberto Mondadori, 
Alberto Lattuada, Remo Cantoni. @ În 1935 prezintă 
la Festivalul din Veneţia un film pe 16 mm, „Băieţii 
din strada Pál“, care obține un premiu special. @ Piná 
în 1940 lucrează alternativ ca scenarist și asistent de 
regie. @ După război, în 1944, îşi reia activitatea 
de scenarist. @ Din 1949 incepe colaborarea cu Steno 
(pseudonimul de scriitor al regizorului Stefano Van- 
zina), care-i va lansa drept cuplul de scenariști al 
comediilor italiene. Q Scriu pentru Tótó, Chiari, 
Scotti, Fabrizi. @ Lucrează şi pentru regizorii Came- 
rini, Germi, @ Din 1954 alternează activitatea sa de 
scenarist cu cea de regizor. Încearcă să treacă din 
domeniul comediei în cel al temelor dramatice. Şi 
poate nici elnu s-ar fi aşteptat ca după atitea comedii 
să fie consacrat şi să rămînă regizorul „Marelui răz- 
boi“ (1959) cu Vittorio Gassman, Alberto Sordi si 
Silvana Mangano; film laureat cu „Leul de Aur“ la 
festivalul de la Veneţia din 1959. @ Anul acesta 
la Festivalul de la Cannes, Monicelli a fost prezent cu 
o savuroasă farsă, nu lipsită de adresă politică, 
intitulată „Coloneii“, : 


Propriul său Pygmalion 


Legenda negrului Charlie 


Producţie a studiourilor americane, Regia: 
Martin Goldman. Scenariul: Martin Goldman şi 
Larry G. Spangler, bazat pe cercetări istorice, 
Imaginea: Peter Eco. Cu: Fred Williamson, D'Ur- 
ville Marin, Don Pedro Colley, Tricia O'Neil, 
John Ryan. 


În secolul trecut, undeva, pe o plantație din su- 
dul Statelor Unite, un negru este eliberat din scla- 
vie de către stápinul său muribund. Un petec de 
hîrtie consfinteste libertatea nouă a negrului, dar 
ce înseamnă un petec de hîrtie şi cuvîntul — liber 
— cînd pentru toţi, el, negrul, nu e decîtun obiect 
de schimb, o marfă a cărei valoare se cifrează la 
un sac sau doi de bumbac? 

Libertatea negrului Charlie este libertatea aspră 
a vintului. Dar vintul aduce miros cald și státut 
de sînge, drumurile ascund primejdii, setea .se 
întîmpină cu secetă... Și negrul Charlie face o 
liberă călătorie în căutarea libertăţii, o călătorie 
cu moarte, si prietenie, şi speranţe. O călătorie, 
dar către ce tárimuri, către ce izbăvire, cînd iz- 
băvirile și tămăduirile fericite nu fac decit să se 
afunde în hátisurile timpului? 

E un fel de baladă haiducească acest film, și de 
n-ar fi tinerețea realizatorilor săi, i-am -reproşa 
tonul cam forțat, cam retoric uneori, și o oarecare 
monotonie în perindarea violențelor. Imaginea 
este însă nespus de frumoasă, plină de orbirea 
soarelui, de halo-urile prafului şi de strálucirile 
apei, factor important în povestea acestei peregri- 
nări, care este, de fapt, o ucenicie a revoltei şi a 
libertății unui asuprit, Căci nimic nu poate mai 
bine exalta dorul de a.fi liber al unui om, decit 
imaginea unor nesfîrșite cîmpii peste care alear- 
gă norii... 


Dan COMSA — 


Lupta dupá victorie 


Productie a studiourilor Mosfilm. Regia: Villen 


` Azarov. Scenariul: V. Ardamatski, M. Bleiman, 


V. Azarov. Imaginea: M. Diatlov, Cu: M. Volkov. 
G. jjenov, E. Kuzneţov, A. Eibojenko, G. Gai, 
L. Maksakova, V. Gusev. 


Acest film face parte dintr-un serial de aventuri, 
proiectat pe fundalul istoriei, Eroul este un agent 
sovietic, a cărui misiune este să saboteze maşina 
de război hitleristă („Drumul Saturn", ,Sfirgitul 
acțiunii Saturn"). Peripeţiile sale continuă și după 
semnarea tratatului de capitulare din 8 mai 1945, 
„Luptă după victorie”, căci uneltirile unor gru- 
puri răzlețe de fascisti continuă. Protagonistul 
acestei noi încleștări, al „bătăliei după victorie“, 
este, desigur, ca şi în primele episoade, tot Krilow 
(interpretat de Mihail Volkov). 

Autorii recompun tabloul dramatic al unei Ger- 
manii tîrîte într-o monstruoasă aventură; creio- 
nează portrete și momente veridice (emoţionantă 
este secvenţa exodului refugiaților care, revenind 
din Erfurt, speră să-şi regăsească familiile, prie- 


tenii). x 
loana CREANGA 
RS AS 
Războiul din timpul păcii 


Poate „Nunta de aur“ 
o nu vrea decit să demon- 
Mema streze faptul că viața 
— chiar şi la virsta pă- 
rului nins — este dem- 
nă nu numai de atenţia 
noastră, ci și de a cineaștilor, sau 
poate este doar un pretext pentru 
á pune în discuție cîteva aparent 
complicate cazuri de etică și familie. 
Divorţ, dragoste, .absenteism sau 
singurătate (în: cazul acesta, al 
unei văduve de cursă lungă care își 
ascunde tristețea sub masca unei 
zburdálnicii, nu de puține ori căzută 
în păcat). ` 
In orice caz, filmul beneficiază, 
dincolo de aventurile proprii, de 
un număr apreciabil-de actori cunos- 
cuti și familiari spectatorilor, lucru 
care nu de puţine ori la începutu 
filmului îţi dă senzaţia u e 
dintre cele mai ambitio 
Povestea cuplului de bă c 
serbeze nu 


se pregătește să-și 


nire deaur’ 
care a dispărut de acasă ca un Veri- 
tabil și proaspăt candidat, riat 
de însurătoare, este nostimă şi nu 

dată plină de acel farmec desuet 


ec desu 


şi, Uneori, de ce nu? ridicol al intim- 
plărilor provinciale, cu oameni în 
virstă. 

Şi totuşi, ciudat, tocmai iubirea 
lor tandrá şi uneori înduioşător 


de ridicolá, trădată 
ascunse și imbufnári copilăreș 

este vie ca un „clasic în viaţă“. Toţi 
cei din “jurul celor doi împricinaţi 
îşi dau seama de asta, în afară de el, 
În asta, cred eu, constă partea cea 
mai frumoasă a filmului, filonul care 
nu trebuia părăsit. Dar scenariul 
îşi propune mult mai mult, și atunci 
jocul evocărilor lirice este adeseori 
luat de tipice situații de comedie 
moralizatoare, cu caractere și intim- 


n 


Viata 
la virsta 
părului nins 


plări neduse piná la capăt sau pur 
şi simplu schematice, care-i pun pe 
protagonişti în situaţia de a nu se 
putea face remarcafi. (Lucru cu atit 
mai trist cu cît actorii aceștia ne 
sînt cunoscuţi din filme realmente 
valoroase ale cinematografiei cehe.) 

În rest, regizorul Jaroslav: Mac 
şi operatorul Josef Hanus își cunosc 
meseria și singura obiectie care li 
s-ar putea aduce este faptul că au 
dus de multe ori această calitate 
pină la rutină și nu au încercat sá 
îmbogăţească, să adauge noi trási- 
turi cîtorva. personaje care, in ca- 
drul prea natural provinciei, au 
părut prea schematice. 

Însă prin ce are bun, jocul „mirilor 
de aur“ la propriu și la figurat — 
remarcabile 'mi s-au părut „cochetă- 
rille" venerabilei mirese cu gusturi 
mini și midi sau împăcarea celor 
doi după readucerea acasă a mirelui 
r — şi alte citeva scene me- 


rătăcit 
morabile, filmul este interesant, mes 
rită să fie văzut. 


losif NAGHIU 


Producţie a studiourilor 
slovace. Regia: Jaroslav Mach. Sce- 
nariul: Frantisek Bret slav. Imaginea: 
Josef Hanus. Cu: Jirina Sejbalová, 
Bohus Zahorsky, Slávka Budinová, 
Zdena Hadrbolcovă, Marcela Mar- 
tincová, Miriam Kantorkovă, Blanka 
Lormanovă, Vladimir Mensik 


Ati mai văzut... 


«. în regia lui Jaroslav Mach: „A dis- 
părut un Fragonard" — comedie po- 
liţistă ; „Colivie pentru doi” — dramă 


18 


sentimentală contemporană; „Tată de 
familie” — incursiune sentimentală la 
vîrsta copilăriei de 


În acest film, al regi- 
zorului bulgar Ludmil 
Staikov, toată povestea 
se bazează pe situația 
în care se află o tinără 
fată ce se simte, su- 
fleteste; străină în „casa părinţilor 
ei. Aceștia nu-s nişte monștri de 
egoism “preocupaţi numai de plă- 
cerile lor. Părinţii eroinei noastre 
sînt oameni normali, corecti în 
rolul și datoriile lor de părinți. 
Dar sint reci. Nu desfășoară acea 
pasiune pe care unii oameni o au 
pentru copiii lor. E drept că, de 
multe ori, copilul e mulțumit dacă 
părinţii îl lasă în pace, dacă nu-l 
i er de la acțiunile lui. 
23 noastră însă, tinára 
se multumeste numai 
Așteaptă de la părinţi 


inema 


cu atit. 
un ardent ajutor la pateticele ei 


ginduri şi elanuri. 'Neprimindu-l, 
asta îi deformează viziunea morală 
asupra vieții. Va căuta frumusețea 
şi pasiunea în afara familiei. Si, 
înțeles, nu le va găsi. După ce fuge 
de acasă, lumea întilnită de ea este 
încă mai banalá, mai pedestră, 
Singurul om la care găsise aripi, la 
care. găsise generozitate, avint, ideal, 
era o tinárá doctoritá. Dar zadarnic 
o găsise. Căci o va pierde de două 


| Párinti si copii. 
Cine nu înțelege 
pe cine? 


ori. O dată pentru că, doritoare să 
ajute încă mai tare pe oameni, 
pleacă în Vietnam lar idealista ado- 
lescentá o va pierde încă o dată pen- 
tru cá, in Vietnam, doctorita moare. 

Avem aici o a doua sursá de ori- 
ginalitate cinematografică. Această 
fiinţă model, către care merg toate 
gîndurile eroinei, nu ne este ară- 
tată direct, ci numai în gînd, numai în 
flash-back-uri. Pină acum, acest pro- 
cedeu tehnic servea sá lege sau să 
alterneze cronologia poveștii, eve- 
nimentele subiectului, Acum capătă 
o funcție nouă: zugrăvește un per- 
sonaj. Îl pictează așa, și numal aga. 

O vedem pe eroină în două medii 
sociale. Într-o cabană pe munte si 
la spital unde face. practică de infir- 
mieră. Două lumi unde se găsește 
de obicei mai multă spiritualitate 
decît în altele. 

În prima lume, în aceea a cabanei 


„$i despre tinereţe 
e dedos dell 


din ziua de azi (declară 
actrița Violeta Doneva) fără să 
ținem seama că uneori’ (sau deseori) 
el este foarte puţin înţelegător gi 


Ñ 


nu o dată chiar crud. De pildă, 
Maria, pentru: a-și găsi calea ei, 


dorea să găsească o soluție unică. 


Ea îmi cerea s-o feresc de compli- 
catii, s-o eliberez de toate hotărtrile 
pe care le-ar fi putut lua din iner- 
tie, de şabloanele care ne înconjoa- 
ră. Tinerii nu sînt obișnuiți să accep- 
te o situație prestabilită și asta îi 


Teiex de pe platourile 


O Anul acesta, colegii bulgari au 
aniversat 25 de ani de cinematografie 
socialistă. Potrivit unui clasament 
alcătuit de revista canadiană „Quebec 
Press”, filmul „Cornul de capră“ al 
lui- Metodi Andonov: figurează pe 
locul patru, după „Roma lui Fellini 
și „Jeremiah Johnson“ al lui Sidney 
Pollack, pe lista succeselor anului. 
O Acest film a fost prezentat la 
Fastivalul festivalurilor din acest an 
de la Belgrad (BITEF). @ Studioul 
de filme -de popularizare stiintificá 
din Sofia produce anual 125 de peli- 


cule. @ Filmul de animaţie „Idolul“, 
realizat de caricaturistul Gheorghi 
Cevdarov, a obținut în acest an, 
la festivalul de la Cracovia, premiul 
„Dragonul de argint“. Y După o sta- 
tistică recentă, publicul de film 
din Bulgaria e format mai  aleș 
din tineri între 15 și 24 ani, care 
merg cel puţin o dată pe săptămînă 
la cinematograf. Regizorul Niko- 
lai Kobarov lucrează în prezent 
laecranizarea romanului „ivan Kon- 
darev“ de Emilian Stanev. Proporţ ile 
impresionante ale romanului (1259 


RA A A AI AE AAC 


2 


de odihná si turism, eroina noastrá 
e dezabuzatá. Regáseste aceeasi ba- 
nalitate, aceeași  superficialitate, 
aceeași răceală. În celălalt mediu, 
s-ar părea că va avea mai mult noroc, 

“ Are ocazia să îngrijească un tînăr 
pacient cu care se înțelege așa de 
bine Sufletește, încît e dispusă chiar 
să se îndrăgostească de el. Pînă 
atunci îşi interzisese orice îndrăgos- 
tire, căci toți tinerii cu care venise în 
contact o dezamăgiseră prin lipsa, 
la ei, a oricărui avînt spre frumusețe, 
bunătate, poezie. De data asta cre- 
dea că găsise. Și nu se înșelase. Ti- 
nărul acela merita buna ei opinie 
despre el. Și, totuși, ea se înșe- 
lase. În mod sfisietor. Căci acel 
tinăr se va căsători cu faţa cáreia li 
făcuse un copil. 

Interesantă va fi reacția eroinei 
noastre în fața acestui faliment de 
vise şi nádejdi. Reacţia logică, avînd 
în vedere firea ei idealistă, caracte- 
rul ei exaltat, elanurile excesive pe 
care de atîtea ori a trebuit să le re- 
prime. Nu numai că nu-și arată 
crunta dezamăgire, dar simte nevoia 
să facă exces de ze', să supraliciteze 
în bunătate și iertare. Simte nevoia 
să facă nu numai. iubitului, dar și 
rivalei sale necunoscute, să le facă un 
cadou. Un cadou mare. Un cadou 
totodată enorm şi simbolic. Le va 
da, ca dar de nuntă, însuși cuibul 
în care se vor stabili cei doi îndrăgos- 
titi. Le va da cheia de la apartamentul 
acelei doctorite moartă în Vietnam. 
Le va da casa pe care doctorita i-o 
dăduse în păstrare și care acum de- 
venise a ei. $ 

Am înşirat toate aceste calități 
ale filmului pentru că se întîmplă 
aci acelaşi lucru supărător care se 
întîmplă așa de des și în cinemato- 
grafía românească. Idei tematice 
remarcabile, vor fi oarecum pierdute 
pe drum, adică nu vor fi îndeajuns 
exprimate ca detalii evocatoare. De 
pildă, acel admirabil angajament al 
autorului de a picta un personaj 
(al doilea personaj principal) din 
flash-back-uri gi numai din flash- 
back-uri care să fie, aproape 
toate, scene-cheie, momente scurte 
care pictează întreaga lume inte- 
rioară a personajului. 

D.I. SUCHIANU 


Pompei _ _ __ _ Qz»>»_ oa 


Producție a studiourilor bulgare, 
Regia: Ludmil Straikov. Scenariul: 
Alexandr Karasimenov. Imaginea: 
Boris Yankiev. Cu: Violeta Doneva, 
Nevena Kokanova, Stefan Danailov, 
Banko Bankov, Nikolai Binev, Ivan 
Kondov, Katia Dineva 


LI AR AI Dd BE ARO MATO AI 
CASINO AZ 
face sá caute mereu altceva, dind 
un scop vieţii lor si societății în care 
trăiesc. Sîntem înconjurați de un 
tineret lacom de viață, niciodată 
sătul, care cere mereu mai mult... 
Forțele sale imense cresc — la înce- 
put, încet ca o floare care se dezvoltă, 
apoi izbucnesc cu violenta unei 
explozii de primăvară.“ 


bulgare 


pagini) îl obligă pe realizatorul bul- 
gar la performanţe de „concentrare 
a acțiunii“. @ „Odiseea albă“ este 
titlul unui nou film inspirat din 
luptele partizanilor din timpul ce- 
lui de al doilea război mondial; 
realizatorul său: Mirtcev. @ Cunos- 
cuta actriţă Nevena  Kokanova, 
(Printre altele „Ocolul“şi „Afecţiune) 
apare într-un film pentru şi despre 
copii, al cărui erou principal este 
băieţelul Dimo, supranumit și „micul 


tigru“. 
Cristina CORCIOVESCU 


ETF 


am mai 


0 afacere pe cinste 


Producţie a studiourilor franceze. 
Regia: Jacques Bernard. Scenoriul: 
André Clair, Robert Thomas. ima- 
ginea: Marcel Grignon. Cu: Michel 
Serrault, Rosy Varte, Michel Gala- 
bru, Paul și Jacques Preboist, Ray- 
mond Géróme, Max Amyl, Ginette 
Leclerc. 


Ur Să POR DT EI UL 

Traficul de droguri a devenit în 
ultimii ani o sursă inepuizabilă pen- 
tru scenariști. Filme polițiste sau de 
serie rieagră, drame sau comedii, 
orice gen s-a dovedit potrivit pentru 
a condamna — cu arme de foc sau 
cu cele ale rîsului — pericolul „mor- 
tii albe“. În „O afacere pe cinste“, 
regizorul a optat pentru comedie. 
O comedie cu clasicele gaguri de 
situație, cu obişnuitele calambururi, 


Risul ca detectiv 
Di SS 


cu traditionalele qui-pro-quo-uri, în 
fine, cu toate ticurile şi tipicurile 
cinematografului „ă la papa“. Nu 
lipsesc nici accentele parodice la 
adresa filmului cu gangsteri. Cu 
vervă şi chiar cu oarecare inventi- 
vitate a situațiilor generatoare de 
haz, autorii își călăuzesc eroii — un 
pașnic patron de bar gi consoarta sa 
— într-o aventură care îi implică 
fără voie în rețeaua de stupefi- 
ante din temuta filieră din Marsi- 
lia. Speriati de ceea ce li se întîmplă, 
cei doi se vor descoperi curajoși 
datorită fricii. Spre stupoarea noas- 
tră si a lor reuşesc să lichideze, în 
final, două bande de gangsteri, lă- 
sind cu gura căscată poliţiştii, care 
ei, bineînțeles, nu observaseră nimic, 

A.D. 


Fellaga 


Producţie a studiourilor din Tunis, 
în colaborare cu Studioul de filme 
de lung-metraj din Sofia. Regia si 
scenariul: Omar Khtifi. Imaginea: 
Stoian Zlatckin. Cu: Habib Shaari, 
M. Tabuby, Lewi Didzel, M. Hachi- 
chica 
CIEN ION 

Evocare istorică, prin care tinára 
cinematografie tunisianá încearcă sá 
ne prezinte aspecte ale mişcării de 
rezistenţă împotriva colonialismului 
francez. Filmul realizat după romanul 
„Dragoste. şi revoluţie“ pune în 
dezbatere idei ca lupta dintre idea- 
lul revoluţionar şi răzbunarea per- 
sonală, dragoste gi război, patrio- 
tism într-un moment istoric deter- 
minat, în care idealurile libertăţii, 
legile rezistenței cer luptătorilor 
şi mai ales conducătorilor luptei, 
întreaga capacitate, putere de dăru- 
ire și sacrificiu, 

Conceput pe o formulă eroico- 
baladescă, cu alternanţe de „vérité“, 


văzut... 


în care putem surprinde obiceiuri 
şi chipuri caracteristice meleaguri- 
lor nord-africane, fără să poată evita 
clişeele genului și dificultăți tehnice 
şi profesionale specifice unei tinere 
cinematografii, filmul are - meritul 
de a ne facecunoscută o pagină repre- 
zentativă din istoria și lupta pentru 
eliberarea poporului tunisian. 


IL N. 

A ET E ETATE 
Drumul spre 
satul natal 


Producție a studiourilor din R.P.D. 
Coreeană. Regia: Kim En. Scenoriul: 
Kim Se Riun. Imaginea: Ten Bon Fu. 
Cu: Toi Phun Ghi, Li In Suk, Toi Un 
Bon, Hen Min Sun, Pak En Dzia. 
A A | 


Un sat coreean ca atítea altele, ai 


_cárui locuitori trăiesc din cultiva- 


rea orezului. An de an, sătenii sînt 
obligați pentru a supraviețui să dea 
bătălia împotriva inundaţiilor care 
le îneacă cîmpurile lucrate. Într-o 
zi, un tînăr şi talentat pianist sosește 
în acest sat, din dorinţa de a se apro- 
pia de munca cultivatorilor, Împreju- 
rările îi dezvăluie însă un adevăr 


tragic, ce-i fusese tăinuit pînă acum. - 


El era fiul unor țărani care au murit 
uciși în luptă în timpul ultimului 
război de apărare a patriei. Sătenii 
le comemorează an de an, sacrificiul, 
venerîndu-le memoria ca unor adevă- 
rati eroi. Tînărul înţelege atunci că 
şi el fusese crescut de alţi părinți, 
pe care-i iubea, deși cunoscuse o 
altă viață, el a aparținut totdeauna 
acestor locuri și acestor oameni şi 
că datoria lui, pentru memoria pă- 
rintilor săi adevărați, este să rămînă 
aici. Să se dedice cu tot talentul 
şi tenacitatea de care este capabil 
transformării pămînturilor inundate 
în lanuri fertile. 

Filmul aduce astfel în dezbatere 
un caz de conştiinţă, o opţiune de 
viaţă gi o rezolvă prin întoarcerea 
„la matcă“. 


i M. CONSTANTINESCU 
SS AA TSE 
Micul și marele Klaus 


Producție a studiourilor R.D.G. — 
după o povestire de Hans Chris- 
tian Andersen. Regia: Cel'no Blei- 
weiss. Imaginea: Horst Hardt. 
A METZ 
Corect, traducerea titlului ar fi 
fost „Klaus cel mic şi Klaus cel mare“, 
sugerînd și determinarea socială a 
celor două personaje şi relaţia din- 
tre ele. Povestea filmului, inspirată 
de Andersen, putind fi regăsită ca 
motiv și printre peripetiile lui Pă- 
cală, este cunoscută: Klaus cel mic, 
ţăran sărac, merge la tîrg sá vindá 
pielea calului său pe care-l omoríse 
vecinul lui Klaus cel mare. Pe drum. 
poposește la o moară, unde, atri- 
buind puteri vrájitoresti pieii din 
sac, îi „ghicește“ morarului ceea ce 
văzuse dinainte pe fereastră, adică 
mincárurile şi băutura ascunse. în 
cuptor de moráritá, iar apoi păcă- 
leste și pe paracliser, beneficiarul 
bunátátilor, virit în. ladă de soția 
infidelă. În schimbul sacului miracu- 
los, Klaus cel mic primește de la 
morar o avere întreagă. Aflind de 
norocul tizului său, Klaus cel mare 
repetă istoria, dar în stil propriu. 
Cerînd preturi fabuloase, la tirg, 
pe pieile celor patru cai ai săi, sacri- 
ficati. Bineînţeles, experiența eşu- 


ează, bogătanul vrea să se răzbune 
pe Klaus cel mic, aruncîndu-l în rîu, 
dar acesta scapă, ieșind din sacul în 
care fusese băgat. La vedere lui 
Klaus cel mic înviat și tolánit pe 
iarbă, lîngă o turmă de oi, Klaus cel 
mare, uluit, stă să asculte o nouă 
minciună, cu.o zînă subacvatică şi 
nişte bogății cu care te poţi întoarce 
de pe fundul apei. Drept care face 
ultima încercare din viaţa lui, de data 
asta ireversibilă. Şi așa a scăpat Klaus 
cel mic și înțelept de Klaus cel mare 
şi rău. Povestea nu e pusă în valoare 
cu prea multă fantezie. Ne multu- 
mim cu ascultarea unui basm pe care, 
multi, îl ştim. 


EREINDA RASFOIT 17 TONER PENE 
A .. o 
Bárbatii 
Productie a studiourilor sovietice 
„Armenfilm“. Regio: Edmond Keo- 
saian. Scenoriul: Edmond Keosaian, 
Aleksandr Cervinski. Imoginec: Ni- 
kolai Vasilkov. Cu: Armen  Diigar- 
hanian,  Mgher Mikrtcian, Azat 
Serent, Avetik Ghevorkian, Armen 
Aivazian, Alla Tumanian. ¿ 
RREKO BIRD SR TICA 
Trei bărbaţi să căznesc în fel și 
chip să-l apropie pe timidul lor 
nepot, frate și respectiv prieten, 
pe nume Aram, de aleasa inimii lui. 
Situatiile nu strălucesc prin origina- 
litate, dar intervine — idee salutară 
— comentariul malitios din off care 
restabilește -dimensiunea normală a 
peripetiilor și contribuie la detasa» 
rea ironică faţă de „aventura“ celor 
patru bărbați. Trecerea de la máretele 
planuri tactice imaginate de ei pentru 
cucerirea frumoasei Karine la eșu- 
area lor ridicolă în realitate, furni- 
zează filmului cîteva secvenţe de 
haz. În scena vizitei la stomatolog, 
gravitatea cu care mesenii, care nu se 
cunosc, pentru a topi gheața și a 
înlocui lipsa de conversaţie încep 
să cînte patetic melodii populare 
armenești, ne oferă un eșantion al 
felului cum regizorul imaginează 
umorul. De asemeni, este reprezen- 
tativă secvenţa primirii musafirilor 
în sat, fapt care mobilizează toți 
vecinii într-o agitaţie culinară, spe- 
cifică ospitalităţii caucaziene și redat 
ca un bun moment de comedie, 
În sfîrşit, surpriza finalului mărtu- 
riseşte simţul artistic echilibrat al 
regizorului și ne obligă să acceptăm 
comedia în ansamblul ei, chiar dacă 
pe alocuri ni s-a părut a fi cam șar- 
jată. 


Sergiu SELIAN 


Infailibilul Raffles 


Producție a casei Walt Disney. 
Regia: Robert Butler. Scenariul: Joe 
seph L. Mc. Evveti. Cu: Kurt Ruse 
sell, Geof Phyn, Henry Morgan. 


Un cimpanzeu atotstiutor, îndră- 
gostit de emisiunile TV, îi dă stá- 
pinului său - sugestii pentru - felul 
cum poate alcătui cel mai bun pros 
gram de televiziune, Stápinul lui 
îi ascultă sfaturile şi devine milioe 
nar. Pînă la urmă, cum se întîmplă 
în comediile moralizatoare ale casei 
Disney, trucul este descoperit şi 
stăpînul (salariat al televiziunii) e 
nevoit să-și dea demisia. Maimuţa e 
foarte simpatică și seamănă cu o altă 
maimuță, tot foarte simpatică si 
tot dintr-un . film american: Judy, 
din serialul TV, „Daktari“. 

Actorii sînt bine aleşi, iar regie 
zorul Robert Butler ştie să ducă ina. 
inte comedia fără momente de plice 
tisealá, Păcat doar că filmul „Infailie 
bilul Raffles“ seamănă destul de 
mult cu un mai vechi film american 
pentru televiziune, „Bobickins“, 


AL. Re 


19 


A 


+ 


Bună ziua, copilărie! 


— Oglindă, oglinjoará strávezie, 
care-i cea mai frumoasă poveste 
din copilărie ? 


— „Albă ca zăpada“ e, neapărat, 
„Albă ca zăpada“ — desen animat, 


A fost un miracol 
pentru mine (şi sînt 
sigură că nu numai 
pentru mine) acest 
desen animat de lung 
metraj, pentru că de 

scurt metraj văzusem sute, întot- 
deauna părîndu-mi-se prea scurte. 
Şi chiar și „Albă ca zăpada“, am 
văzut-o. de șase ori, dorindu-mi-o 
interminabilă (cum tot de șase ori 
am văzut „Pinocchio“ şi „Vrăjitorul 
din Oz“), lăsînd în suspensie cifra 
7, cea care ar fi închis ciclul magic, 
cea care ar fi încheiat minunea. 
Perfectiunea acelui Walt Disney 
de atunci — de-atitea ori întrecută, 
şi chiar de el însuși — rămîne per- 
fectiune, marcînd o culme imagis- 
ticá şi tehnică a desenului animat din 
acea etapă, solidarizind copii şi adulți 
într-o" unică încîntare. Se înţelege 
că prin „perfecțiune“ numesc ex- 


O Walt Disney (pe numele -sáu 
adevărat Walter Elias) s-a născut 
la Chicago, în anul 1901. 


0 A urmat studiile superioare la 
Academia de Belle—Arte din Kan- 
sas—City. 


O A debutat ca realizator de dia- 
pozitive publicitare. 


O 1924: realizează primele benzi 
desenate. 


O 1926: Apare primul lui perso- 


naj de desen animat: iepurașul Os- 
wald. 


O 1928: Își face apariția pe ecra- 
ne Mickey Mouse, personaj care l-a 
consacrat. 


celenta unei performanţe la un mo- 
ment dat, și nicidecum „opera fără 
cusur“, Pentru că noi toți, şi adulții 
şi copiii înşişi, remarcam, chiar dacă 
diferențiat, conventionalismul stîn- 
gaci al Făt-Frumosului animat, mis- 
carea lui greoaie, chipul inexpresiv 
(se pare că și în domeniul cartoon- 
urilor, eroul pozitive o problemă...): 
Albă-ca-zăpada însăși, ştim astăzi, 
respectă într-un fel stas-ul de cover- 
girl. Dar ce importanță mai au toate 
astea față de cum sclipesc piraiele 
și pietrele preţioase, cum dansează 
pădurea, cum se desfășoară familia 
de pitici, şapte persoane, șapte 
personalități — față de cîntecele de 
neuitat, adevărate „șlagăre“ fără 
crepuscul, față de liniile şi culorile 
unei flore, ale unei faune atît de 
realist-feerice? „Realismul  feeric*, 
iată cum ar trebui, poate, intitu= 
lată arta lui Walt Disney. 


O 1930: Apar pe peliculă Donald- 
rátoiul şi cîinele Pluto. 


O 1934: Primul desenat animat 
în culori, avîndu-l drept personaj 
principal tot pe Mickey Mouse. 


Estetii puristi n-au decît să-i res 
proşeze excesul antropomorfic, li- 
nia schematic-conventionalá, duio- 
sia minorá —eu voi continua sá a. 
plaud portretistul și psihologul ge- 
nial, infinita varietate de mimici co- 
respunzind unei infinite varietăţi de 
nuanţe afective, poezia şi verva tră- 
ind în aliajul lor cel mai surizátor, 

Din toată „comedia umană“ (tra- 
vestită sau nu în „bestiar“) propusă 
de Walt Disney, mă voi opri la un 
singur „caracter“ și anume la „Pros- 
tutul”, mezinul piticilor. Candid în- 
curcă-lume, visător şi năstruşnic, 
tandru si dezarmat, acest „tip“ re- 
vine în multe opere de mai mare 
sau mai mică întindere, fiind, într-un 
fel, un tip predilect. În cei „101 
dalmațieni“, el e cátelusul ultim, 
răsfățatul, care în toiul dezastrului 
sau în toiul triumfului, pune o ace- 
eaşi, de altfel indreptátitá, proble- 
mă: „Mi-e foame, mamă...“ El e co- 
pilul sau naivul, el, în „Albă-ca- 
zăpada“, înghite un săpun și sughite, 
el poate fi, în alte versiuni, „Micul 
prinț”, el este, sigur, Bambi, el 
poate fi și dulcele „fraier“, victima 
sigură a celor răi și vicleni, 

Pentru această predilecție, care e 
și a mea, pentru elogiul pe care-l 
aduce candorii, îl iubesc (între alte. 
le) pe Walt. 

— Alungă lumea strimbá, rea, 

Oglindă, oglinjoara mea... 


Nina CASSIAN 


O 1940—1941: realizează un film 
abstract, lucrat cu mijloacele traditio- 
nale ale desenului animat: „Fante- 
zia“. 


O 1941: Apare elefantul Dumbo, 


Disney și personajele sale 


O 1937: realizează primul film 
de animaţie de lung-metraj; „Albă 
ca zăpada gi cei şapte pitici". 


O 1939—1940: Un alt lung-me- 
traj de animatie,*care s-a bucurat de 
un succes internaţional: „Pinocchio“, 


alt personaj popular. 

O 1944: „Bambi“, puiul de căpri- 
oară trezit la viaţă în inima pădurii 
şi iepurașul Bocánilá, 

O 1945: Apare filmul de desen- 
animat „Trei cavaleri“, 


Mickey: 45 ani, 


Mickey Mouse (botezat inl- 
tial Mortimer) s-a născut a- 
cum 45 de ani într-un garaj de 
scînduri din California. Tatăl 
său era Walt Disney, cascador 
al benzilor desenate, iar mama 
sa era fratele tatălui său, 
Roy Elias, de profesiune foto- 
graf. Părinţii sînt prolifici. 
După el apar în lume un lung 
şir de creaturi norocoase: 
rátoiul Donald, Pluto — dulăul 
melancolic, cei trei purcelusi, 
taurul Ferdinand, Dumbo—ele- 
fantul zburător, etc. Nici- 
unul din succesele fraterne 
n-au putut să rivalizeze cu 
gloria primului născut. Sori- 
celul cu mănuși albe a intrat 
în mitologia. secolului. Cali- 
fornia a construit bulevarde 
care s-au numit Bulevardul 
Mickey. Debarcind pe conti- 
nent ca să lupte împotriva 
Germaniei  naz'ste, parola 
trupelor americane a fost: 
„Mickey“, Minusculul patruped 
a fost la fel de celebru gl 
poate nu mai puţin adulat 


decît Greta Garbo. Compara- 
tia nu este însă prea fericită, 


pentru că eroul desenat n-a 
avut niciodată nimic comun 
cu mitul si misterulsf ncșilor. 
Imensa lui popularitate s-a 
născut tocmai din această 
neasemănare. Mickey Mouse 
a fost, avant la lettre, un 
Zorba de hîrtie. Un magnific 
al sufletului nostru însetat 
de candori. În felul lui a fost 
şi un grînar pentru că a 
hrănit specia umană fu cu 
piine ci cu voioşie, care este 
la fel de necesară ca piinea, 
Numai ceva mai dulce. 


În celebritate 
a rivalizat cu Garbo 


O 1949: Film animat de lung-me- 
traj: „Cenuşăreasa“, 


O 1950: Walt Disney devine pro- 
ducátorul unor filme dedicate tine- 
retului, filme închinate curajului, 
fanteziei și ingeniozitátii umane. Din- 
tre acestea cităm: „20 de mii de le- 
ghe sub mări“, „Mary Poppins“, 


O 1952: Se naște un alt, personaj 
celebru al lui Disney: Peter Pan. 


O 1966: Walt Disney încetează 
din viață la Burbank, în California, 
spre tristețea copiilor şi a personas 


“jelor sale iubite. 


Bun găsit, paradisule! 


Vrăjitorul din roz 


Disney a fost și rămine unul 
din foarte puținii vrăjitori 
care au izbutit să supravie- 
tuiascá într-o epocă atit de 
puțin favorabilă vrăjii. 

A întemeiat un imperiu, 
nu cu ajutorul unei armate, ci cu ajutorul 
unui soricel. A inventat o țară, nu a cu- 
cerit-o, nu a descoperit-o, a inventat-o. 
O țară care-i poartă numele: Disneyland. 

A zămislit o planetă din carton şi vop- 
sea si planeta asta locuită de iepurași 
pictaţi s-a dovedit uneori mai aproape de 
visurile omului, pentru că pe planeta 
aceea imaginară există o imensă iubire 
de om, iar pe planeta noastră reală mai 
există canibalism şi la propriu și la fi- 
gurat. 

A fost un vrăjitor pentru că a scos ani- 
malele din jungla africană și le-a aruncat 
într-o junglă care s-a dovedit adesea in- 
finit mai primejdioasă: jungla umană. 

A fost un moralist șugubăţ. A pus oră- 
tăniile să domesticească oamenii. În glu- 
mă, fireşte în glumă, cu un umor de geniu 
si cu o artă care atinge in legea ei perfec- 
tiunea, Disney a pus animalele să-i dre- 
seze pe oameni. Leul de jucărie îl dre- 
sează pe dresorul de-adevărat. Animalul 


A întemeiat 
un imperiu 


cu ajutorul 
unui soricel 


incearcă să lecuiască omul de spaima lui 
animalică. Animalul încearcă să-l dezvete 
pe om de ura lui animalică, de răutatea 
lui animalică. Cum ar veni bunătatea ca- 
nină în luptă cu ciinosenia umană. Gene- 
rozitatea rátoiului în luptă cu toată mes- 
chinăria lumii. 

De fapt, aici nu e vorba de luptă pro- 
priu-zisă. Disney n-a vrut niciodată săpară 
un militant. Cind a auzit că i s-a pus 
candidatura la Casa Albă a ris ca de o 
glumă bună. El n-a vrut să demoleze socie- 
tatea în care a apărut și în care s-a simțit 
atit de bine. Religia lui a fost amuzamentul 
rentabil și igienic, căci un film de Walt 
Disney echivalează cu o cură de de- 
zintoxitare. Prin el încercăm să ne 


dezintoxicăm de propria noastră ma- 
turitate. Vom accepta ochelarii tran 
dafirii, nu pentru ca să ne convingem că 
viaţa e roz, vom închide ochiul din frunte 
și pe cel din ceafă, nu pentru ca să ador- 
mim, ci ca să recistigám iluzoriu purita- 
tea dintii, ca sá redevenim mici, cum ar 
zice poeta, «cit bobul de strugure, cit 
bobul de mazáre, cit bobul de griu». 

Disney a fost și rămine unul din marii 
fabricanți de copilărie in conserve și,cînd 
zic fabricant, poate nu gresesc prea mult. 
A visat, dar a visat întotdeauna în cecuri. 
A vrăjit, dar acest «abracadabra» s-a 
rostit întotdeauna sub o ploaie de valută 
forte. Biografia lui este caracteristică pen- 
tru acest soi de cavaleri purtați în același 
timp de nebunia romantică și de «spiri- 
tul practic american». Cind avea 10 ani si 


era în Kansas, tatăl său făcea o afacere. 
de difuzare a presei iar el era jurnalistul. 


Se scula la 3,30 noaptea ca să ducă ziarul 
la domiciliul clientului: o clantá — un Mor- 
ning Times. Cind avea 14 ani, tatăl său 
făcea o afacere cu zaharicale (acolo toată 
lumea făcea afaceri şi Ford şi vinzátorul 
de covrigi) şi el, Walt Disney — pe atunci 
Walter Elias — vindea limonadă în trenul 
de Santa Fe. Primele desene le-a publi- 


cat in Gazeta restaurantelor, putea deci 
să mănince pe datorie şi să filmeze noi 
născuți (asta a fost la un moment dat 
specialitatea sa: să filmeze noi născuți la 
domiciliul clientului ). A fost intotdeauna 
in preajma falimentului. A jucat întot- 
deauna «ori totul, ori nimic». Cind toti 
experții spuneau că un desen de o oră 
și jumătate este o sinucidere, el şi-a pus 
totul, absolut totul la bătaie și a făcut să 
apară «Albă ca zăpada și cei șapte pitici». 
Mickey Mouse s-a născut în sărăcie lucie. 
Azi locuiește in Disneyland, cea mai teri- 
bilă combinaţie fantastico-financiară din 
istoria filmului, opera unui Don Quijotte, 
cavaler-visător si businessman experimen 
tat, un regat al feeriei, al feeriei rentabile 
desigur. Lumea copilăriei, spaimele copi- 
lăriei, extazurile, balaurii şi zinele copi- 
lăriei reconstituite pe 300 ha. Frumoasa 
din Pădurea adormită așteptind vizitatorii 
într-un castel de 21 metri, un carusel in 
care scaunele par cești, cestile din care 
bea ceaiul Alice, Alice în tara minunilor; 
o corabie cu pirați atacind vizitatorii ca 
apoi să apară un Făt Frumos care îi va 
salva pe vizitatori; Cartea junglei cu cro- 
codili în mărime naturală, de plastic, bine- 
înțeles, cu hipopotami în mărime natu 
rală, cu elefanți in mărime naturală, cu o 
bucată de junglă, junglă de carton și clo 
rofilă, o junglă cu papagali, cu fiare, cu 
sălbatici cu fețe tatuate, o junglă în care 
se aude cintul păsărelelor din junglă si 
Suieratul serpilor din junglă si strigătul 
fiarelor din junglă înregistrat, firește, pe 
bandă de magnetofon. Imperiul a rămas 
așa cum a vrut el, chiar după ce el, impá- 
ratul copiilor, a închis ochii, grăbit, mult 
prea grăbit (a murit în 1966, la 65 de ani). 
Moartea a dovedit chiar mai bine decit 
viața spiritul practic al nebuniilor lui 
Disney. Plecind de lingă colaboratorii 
lui — așa cum ar pleca într-un week-end 
lung;—ducindu-se să moară puţin, cum 
zicea cineva, Disney a încredințat disci- 
polilor săi un plan de lucru pentru urmă- 
torii 20 de ani. După 7 ani de la dispariția 
lui, Disney, studiourile Disney, Disney- 
land-ul, toată lumea lui Disney, lucrează 
conform indicatiilor lui Disney. După 7 ani 
de la dispariție, spiritul lui Disney e mai 
viu ca oricind. Maestrul iși supraveghează 
ucenicii, îi dirijează, îi dăscălește zburind 
deasupra norilor, zburind — să sperăm 
așa cum a zburat aproape întotdeauna. 
Adică în faimosul lui avion personal. 


Ecaterina OPROIU 


Părintele celui mai celebru 
rátoi din lume 


Fişa filmului 


Scenariul: Constantin Mitru, Profira Sadovea- 
nu si Mircea Drăgan din nou co-autori; după 
«Neamul Şoimăreştilor», a doua lor adaptare 
sadoveniană: «Fraţii Jderi» 

Regia: Mircea Drăgan. După «Explozia» de 
vibrantă actualitate, regizorul își ia dificila sar- 
cină de a evoca o mare epocă şi o mare personali- 
tate: Ştefan cel Mare 

Imaginea: Nicolae Mărgineanu și Mircea Mla- 
din, un cuplu operatoricesc tinăr, dar plin de 
virtuți profesionale 

Scenografia: Constantin Simionescu. Fidel 
colaborator al lui Mircea Drăgan la toate filmele 
sale,, el recreează aici atmosfera curții lui Stefan. 

Producător delegat: Lidia Popita 

Casa de filme nr. 5 — Director: D. Fernoagă 


Domnitorii văzuţi de Sadoveanu 


e Stefan cel Mare (Gheorghe Cozorici) 
«Deşi scund de statură, cei dinaintea sa, opriti 
la zece paşi, păreau că se uită la el de jos in sus».. 


e Alexăndrel-Vodă (Ştefan Velniciuc): ...«Era 
in figura cu mustăcioară bălaie ceva nelinistit 
și nesigur»... 


«Jderii» văzuți de Sadoveanu 


e Manole Păr Negru (Geo Barton): ...«Un 
om puțin vorbáret, dădea din cind in cînd rás- 
punsuri pe cit se putea mai scurte, dar aceste răs- 
punsuri îndeplineau slujba untdelemnului pe 
care-l torni peste foc»... 

e lonut (Sebastian Papaiani):...«N-aveai de 
unde-l prinde si ce-i face. Era fluture, flacără 
schimbător ca un pui de demon»... 

e Nicodim (Emanoil Petrut): .. «O ființă care- 
şi căuta înțelepciunea întru mihnire şi cărțile 
sfinte» 

e Simion (lurie Darie): ...« Avea mare asemá- 
nare cu părintele său. Era tot aşa de supărat și 
indárátnic ca bátrinul».. 

e Cristea (Florin Piersic): ..«Glasul lui dulce 
semâna intocmai cu al mamei lui. În acel! glas, in 
acea privire castanie. era un anumit farmec»... 

e Dămian (George Motoi «Are atitea du 
gheni si atita bănet incit nu-i mai trebuie nimic 
decit sănătate»... 


Putna in sârbaâtoare 


O vestită trilogie literară: 
«Fraţii Jderi». 


Un film despre Ştefan cel Mare, adică o mare 
răspundere 


O oră liberă intre filmări sau o zi inorata 
obligind echipa la un popas la Hanul An- 
cutei, ne-au dat posibilitatea să discutăm 
cu Citiva dintre interpreții principali ai 
«Fraţilor Jderi», despre rolurile lor. 


Gheorghe Cozorici: Ştefan cel Mare 


— Te-am recunoscut după voce, «Măria ta». Tim- 
brul lui Cozorici, atit de impunător pe scenă, nu 
devine însă un handicap pentru interpretul de film? 


— Cind am fost distribuit în «al doilea plutonier» din 
«Tragedia optimistă», mi s-a cerut să recit, să strig 
Vasul devenea o tribună, tribuna revoluției Piesa era 
un poem eroic. Regizorii s-au obișnuit însă ca de cite 
ori aveau nevoie de un tribun, să-l cheme pe Cozorici 
Abia cind am jucat un rol ca Lesci din «Cei din urmă», 
un medic criminal care nu scotea o vorbă dar pindea din 
umbră — am început să mă apropii de ceea ce sint cu 
adevărat: un actor de compoziție 


— Pină la «Fraţii Jderi» cinematograful nu prea 
v-a oferit prilejul... 


— Am făcut insă o experienţă interesantă cind l-am 
dublat pe Kovacs in «Serata». Am stat două zile la ton 
studio si am învăţat cit in 15 ani de meserie. Acolo, in 
întuneric, studiam fiecare inflexiune a vocii lui Kovacs; 
fiecare pauză a lui era o gindire, o definire a personajului 
La «Fraţii Jderi» am filmat deocamdată puţin. Abia în 
partea a doua portretul domnitorului se întregeşte. Sa- 
doveanu descrie însă cu grijă fiecare schimbare de to- 
nalitate a lui Stefan care «rácneste uneori ca un tunet», 
alteori «gilgiie» nemulțumit sau rostește apăsat fiecare 
vorbă. Regizorul Mircea Drăgan e foarte atent la indica 
tiile scrise și receptiv la toate sugestiile din afară. Ne 
spune: «dacă găsiți ceva, o idee nouă, un cuvint din carte 


orice e binevenit». Ne străduim impreună sá descifrám 
toate aspectele acestei personalități copleșitoare 


— L-ati mai interpretat pe domnul Stefan la 
televiziune... 


— O apariţie doar. l-am studiat mai mult biografia În 
meseria noastră, cu cit te duci mai inapoi în trecutul per- 
sonajului, cu atit înaintezi mai bine, in cunoaștere. M-a 
interesat mult și piesa lui Paul Anghel, «Săptămina pa- 
timilor» — «o ipoteză dramatică de veac moldav», cum 
şi-a subintitulat-o. Dar acolo apărea un Ştefan tragic 
din perioada intringerii, un domn nevoit să dea foc ţării 
ca să oprească înaintarea lui Mahomed. «Fraţii Jderi» se 
ocupă de momentul gloriei, al puterii domnitorului, ridi 
cînd într-un singur suflet poporul 


— În film, domnitorul se adresează adesea mul- 
timilor. Nu veți putea, deci, evita un anume retorism, 

— Evident, un om călare, care vorbeşte fără difuzor 
sutelor de țărani adunati pe dealuri, nu poate şopti. Dar 
scenariul a alternat asemenea scene cu momente de 
intimitate ca acela pe care il filmăm miine. Bătrinul Cà- 
liman, interpretat de artistul poporului George Calbo- 
reanu, îi spune lui Ştefan: «Ştiţi, Doamne, cînd v-a vă- 
zut printre noi, de sfialá, o femeie a lepădat pruncul» — 
«Copilul trăiește? Să fie finul nostru!», hotărăște domnul 
si tonul lui devine calm,familiar, personajul se intregeste. 


— Filmul modifică romanul? 


— S-au păstrat, cred, lucrurile lui esenţiale. S-a com- 
pletat cu ceea ce era absolut necesar dramaturgiei de 
film. 

—Nu vă sperie confruntarea cu legendarul 
Ştefan? 


Două zile în istorie 


Nechezat și ziduri. Ziduri şi nechezat. Pláiesi în straie de sár- 
bătoare. Ecou de îndepărtate veacuri. Ovaţii puternice, apropiate. 
Sub zidurile Putnei s-au strîns sute de țărani să-l intimpine pe 
«Vodă» — Cozorici. 

— Vine Mária-Sa! tună vestitorul în goana murgului și oamenii 
se dau înlături cu piosenie. Apare Stefan cu plete-n vînt, pe un cal 
alb, nărăvaș, alergat cinci ore înainte ca să fie domolit. Cu citeva 
zile în urmă, un armásar din herghelia figuratiei trîntise un casca- 
dor și-l accidentase grav. 

«Un film foarte greu, cu scene ae luptă, cu sute de figuranti si 
un singur regizor secund», ne spune rágusit de indicaţiile strigate 
pe obcinele Bucovinei, energicul secund Demetrios Sukas. 

Calm, metodic, Mircea Drăgan își dirijează fără panică 
«corabia» pe dealurile intesate de lume, lume venită la hramul 
minástirii dar si la spectacolul filmărilor. 

E sărbătoare la Putna și zi de lucru, intensă, la «Frații Jderi». 

A doua zi se filmează la minástirea Neamţului. In originalul 
decor creat de arhitectul Constantin Simionescu într-un vechi 
depozit al minástirii. Cîteva bolți împart sala în mici încăperi: 
camera de lucru a arhimandritului, atelierul de preparat vopsele 
si pergamente al miniaturistilor, atelierul de pictură. O lumină 
dulce, filtrată de reflectoarele de afară pentru a crea iluzia lumi- 
nii de luminare, desene ciudate expuse pe pereți — figuri 
simbolice reprezentînd «Judecata de apoi» — ilustrații la 
biblie migálite cu talent de acei harnici părinţi ai sufletului si 
minții românești din veacuri trecute. Aparatul de filmare mane- 
vrat de operatorii Nicolae Mărgineanu și Mircea Mladin 
se retrage într-un travelling foarte lung, de cîțiva zeci de metri, 
ca să prindă într-o singură mişcare intrarea lui Stefan si a suitei 
sale în atelierul miniaturistilor. Aer festiv, veșminte somptuoase 
(costume Horea Popescu) contrastind cu sobrietatea, austeri- 

tatea chiliilor. Efect plăcut ochiului, efect pe care, sperăm, că-l 
vom găsi în filmul lui Mircea Drăgan. 


La hanul Ancuţei, o «iscoadă» a polonezilor 
(Lucia Ripeanu) 


Rázegul — talpa țării şi forța Domnului Stefan 
(Dem. Rădulescu) 


Un preot- cărturar şi o credință 
numită Moldova (Emanoil Petruf) 


— Desigur, fiecare din noi și-a făurit incă din scoali: 
o anume imagine despre el Important pentru mine va fı 
să nu contrazic icoana pe care ne-am făcut-o cu toții, dar 
în același timp să accentuez și latura profund omenească 
Mai mult însă decit cunoscutul lui temperament «iute 
la minie si gata a vărsa singe...»,:mă preocupă să-l în- 
fátisez pe Ştefan ca pe o personalitate care iese din 
comun mai ales prin puterea de a stăpini momentele di- 
ficile. Um om obișnuit, obligat să acţioneze în situaţii ne- 
obișnuite. Erou devenit excepțional, datorită vremurilor 
excepționale Şi dominind vremurile 


Emanoil Petrut: Nicodim 


— Cine sinteti în «Fraţii Jderi», Emanoil Petrut? 


— V-aș răspunde ca într-o poezie a mea: sint «popă» 
si sint «Vreme». Dar mai întîi a fost Ştefan cel Mare Pe 
urmă a fost cel care în vremea noastră l-a vorbit Acesta 
a fost Sadoveanu. S-a născut apoi Gh Cozorici. El e 
«unul» si singurul care seamănă cu Ştefan cel Mare! 


"Nu contează rolul ce joc eu. Contează faptul că Gh. Co- 


zorici îl joacă pe Ștefan cel Mare. 

Timpul n-a sădit răstimpul. 

Vremea a plins în vreme. 

Eu îl joc pe Nicodim. Personajul meu e arhimandrit la 
Neamţu. M-am specializat, cum a spus Eugen Barbu, 
în preoți. Dar preot pentru mine înseamnă credință 
Credinţa poate fi poezie, poate fi proză, poate fi dragoste 
si — de ce nu? — căsătorie. Cine are urechi de auzit... 
Tot credinţă se cheamă și harul lui Stefan de a insufleti 
mulțimea si harul celor ce-l înconjoară. Printre care má 
număr si eu, preotul Nicodim. Un animator de cultură, 
un îndrumător de școală. In ultima parte a «Jderilor», 
Sadoveanu îl face un luptător, punindu-l să-și apere 
țara ca oricare ostaș. 

Am uitat să vorbesc însă de naștere. Mircea Drăgan, 
la acest film, îmi ești tată. Îţi port iubire de fiu pentru 
talent și ordine. In meseria noastră și ordinea contează 


Marcel Anghelescu: Johan Roşu 


— E un personaj complicat, un hangiu duplicitar pe 
care Sadoveanu il descrie, iar scenariul îl păstrează in 
liniile lui esențiale. Recitesc cu plăcere cartea si încerc 
să nu-l trădez în film pe trădătorul Moldovenilor 


Lucia Ripeanu: Pana Mina 


— Joc o hangitá vicleaná — iscoadá a polonezilor, trá 
dátoare. Un rol care má obligă mult, și pentru cá e primul 
meu film şi pentru că mă aflu într-o asemenea distinsă 
companie actoricească. Consider o mare șansă că pot 
debuta sub regia lui Mircea Drăgan. 

Alice MĂNOIU 


Asociaţia cineastilor 


Gale 
si festivaluri 


Douá filme, douá premii 


În cadrul schimbului de dele- 
gatii dintre Asociaţia cineastilor 
din România și Asociaţia cineas- 
tilor din URSS, la Festivalul 
international al filmului de la 
Moscova a participat o delegatie 
compusá din regizorul Mircea 
Drágan, autorul filmului «Explo- 
zia», Constantin Simionescu, se- 
cretar al Consiliului ACIN si re- 
gizoarea Elisabeta Bostan, autoa- 
rea filmului «Veronica», De ase- 
meni, ca invitati ai Uniunii cine- 
astilor din URSS, au participat 
la festival regizorul Mircea Mu- 
resan si directorul Casei filmului, 
Constantin Boieriu 


«Ciprian» în toată țara 


După premiera bucureșteană, 
filmul «Ciprian Porumbescu» a 
rulat în reprezentații festive, cu 
un deosebit succes, în orașele 
Arad, Timişoara, Constanţa, Man- 
galia. La Arad şi Timişoara, la 
întîlnirea cu publicul şi cu acti- 
viştii culturali, au fost prezenți 
regizorul și scenaristul filmului, 
Gheorghe Vitanidis, operatorul 
Ovidiu Gologan și actorii Vlad 
Rădescu și Emanoil Petrut 
Tamara Creţulescu și — «un 
actor în curs de consacrare» — 
Dan lonescu, inginer de sunet. 


Cinefilii pitesteni 


Consiliul popular al orașului 
Pitești a organizat o excursie 
«mai deosebită» în Bulgaria și 
lugoslavia: beneficiind de con- 
cursul ACIN-ului și de legăturile 
asociației noastre cu organiza- 
tiile similare din ţările vizitate, 
excursioniștii piteșteni au avut 
posibilitatea să viziteze unele 
studiouri cinematografice din So- 
fia, Belgrad, Zagreb. 


Cineamatorii la Săliste 


Ministerul învățămîntului. în 
colaborare cu C.C. al U.T.C.. a 
organizat, în vară, la Săliște (Si- 
biu),o tabără de instruire pentru 
membrii cinecluburilor și cercu- 
rilor foto din şcoli. Între 30 
iulie și 14 august, s-a desfășurat 
la Săliște și festivalul cineamato- 
rilor din şcoli. Președinte al 
juriului a fost regizorul Alecu 
Croitoru. 


«Dragostea...» în turneu 


«Dragostea începe vineri», fil- 
mul realizat de regizorul Virgil 
Calotescu, a fost recent prezen- 
tat în premieră de gală la Cluj, 
Oradea și Pitești. Pe scenă, ală- 
turi de regizor, au urcat: direc- 
torul Casei de filme nr. 4, Du- 
mitru Fernoagă, scenaristul Fran- 
cisc Munteanu, scenograful Nae 
Drăgan, directorul de film Si- 
deriu Aurian şi interpreții Adina 
Popescu, Margareta Pogonat, Pe- 
ter Paulhoffer, Reka Naghy, Ma- 
riana Calotescu. 


.. Actori, regizori, operatori, decoratori, muzicieni — dar scenariștii? Nu am fost niciodată 
părtași la vreun război între muzele artei noastre cinematografice — și cine nu ştie cîte muze «se 
ciocnesc» într-un film nu e cinefil, desigur! — dar socotim că e vremea dea spune și mai ales de a 
vedea că cinematografia noastră are un valoros contingent de scenariști, de oameni-fără-de-care... 
Deschidem în acest număr o suită de articole despre acei oameni ai cuvîntului scris din care se 


întrupează imaginea. Începem cu Titus Popovici — scriitor de care sînt incontestabil legate realizări 
dintre cele mai izbutite ale filmului nostru. În numerele viitoare ne vom consacra atenţia unor 
Eugen Barbu, Mihnea Gheorghiu, loan Grigorescu, D.R. Popoescu, Petre Sălcudeanu, Nicolae Tic, 
scriitori de primă mărime, din ale căror eforturi cinematografia noastră își extrage acea materie 
primă-fără-de-care... 


> Ceea ce m-a interesat in 
totdeauna în opera, scrisul 
si vorbele lui Titus Popo 
vici a fost forța copuáriei 
sale. Eu am credința că tot 
ce e mai adinc în Titus — 
izbucnind de atitea ori in jerbe de artificii 
facile, in erupții groteşti și fermecătoare, 
in idei de o fascinantă somptuozitate dar 
şi de mai multe ori în scene de o mare gra- 
vitate şi un vizionar dramatism — este 
un fond nespulberat de copilărie, de inge- 
nuitate perversă, păstrată în plin incendiu 
al secolului nostru care începe sistematic, 
după cum se știe, prin a arde si a pirjoli 
«puer»-ul din noi. 

„ Abia la a treia vizionare a «Puterii și 
Adevărului» — în care prea puțini au văzul! 
existența citorva pagini demne de cea 


Un copil al secolului său: 


mai bună literatură a scriitorului, ceea ce 
se intimplá extrem de rar la scenaristul 
român, să dea scene de film de valoarea 
paginilor sale de roman — mi-a sărit în 
ochi cea mai crudă și cea mai «tare» sec- 
ventá a acestui film care a atras prin atitea 
calități prea puţin întilnite pe ecranele 
noastre: curaj și pasiune comunistă, sete 
de adevăr nerostit pină atunci, dorintă 
incontestabilă, pateticá — piná si în limita 
ei rațională — de a dezvălui ceea ce ne 
doare, ne arde. «Puterea și Adevărul» a 
dat la timpul ei clipa aceea binecuvintată 
de uimire fără de care arta nu se poate nicio 
dată impune. Citeva scene au circulat din 
om în om, din gură în gură — ţin minte că 
am fost rugat de citeva ori să povestesc 
unor amici, după prima vizionare, scena 
şedinţei cu Petrescu, scena dansului — 


Titus Popovici 


Niciodată n-a fost necesar 
să i se explice importanța 


socialului 


Slujeşte filmul, 
dar nu trădează literatura 


Semnele zodiei sale literare: 
politicul şi 
revoluția 


semne sigure cind un film are ceva pu 
ternic în el, mai presus decit subiectul 
E «scena», e clipa, e secunda de foc, e 
acel «atunci cind» pe care Titus îl deţine 
cu o artă inegalabilă in scenaristica noas- 
tră. 


E CAD A O PRE 
Pac-pac şi bau -bau 
UDA 08 SL E DIS ARDERI AEP A ROT 


Dar scena cea mai viguroasă și mai plină 
de acolo mi s-a părut — la a treia vizionare 
— aceea a copilului care se joacă, la acel 
inocent botez, cu pistolul tovarăşului Ma- 
nu. E o scenă fără pereche în gindirea 
dramaturgică a filmului românesc 
E greu s-o uiţi: un puști — în acea atmos- 
ferá veselă, destinsă, printre sifoane, sti- 


cle de vin, mame bune, poezii-model, cin- 
tece de chef și voie bună, cu colonelul 
Vrabie care stă cu haina descheiată, răs 

turnat leneș pe scaun, într-o pauză a ma 

rilor sale misiuni de luptă, unde toţi oa- 
menii mari lasă de pe umerii lor toate po- 
verile sociale — un puști ca toți puștii, fer- 
mecat de armele celor mari, se roagă şi 
primește așa, in joacă, din partea tovará- 
șului Manu, revolverul visat, după ce omul 
mare i-a luat încărcătorul. Pustiul merită 
să se joace și el o dată, eroic, cu o armă 
de erou. Numai că, deodată, cei doi oameni 
mari — printre sifoane si cintece de lume — 
vor constata că un glonț a rămas pe țeavă 
si puştiul se joacă inconştient cu un pis- 
tol încărcat făcind bau-bau şi pac-pac 
prin casă, amenintind o fetiță, ba chiar 
ajungind să pună arma între coastele to- 


24 


varăşului Stoian!... În filmul românesc 
n-am mai avut o asemenea scenă cu im 
plicatii atit de complicate psihologic, in 
care politicul și individul, drama și deri- 
zoriul, enormul şi nimicul să se determine 
si să compliciteze atit de organic. E în 
scena aceea totul, și autorul acestui arti 
col are suficientă putere pentru a nu o 
strica analizindu-i prea amănunțit ade- 
vărul... 

Voi spune doar că acel copil mi s-a pà- 

rut dacă nu chiar Titus — atunci una din 
cele mai subtile și mai percutante mártu- 
risiri autobiografice ale scriitorului, 
o privelişte de taină scăpată din adincul 
său, un cifru pentru toți cei care vor să 
inteleagá — mai presus de polemici și 
antipatiile inerente lumii artistice — gravi- 
tatea «copilului» din Titus Popovici. 


Doi bărbați 
Pa TT _2E0E8EE_p E EA tri ii 


Scriitorul nu şi-a permis pină azi auto 
biografia deschisă în literatura sa, cu atit 


mai puţin în dramaturgia sa cinematogra 
ficá. Niciodată nu i-am invidiat pe cei care 
s-au hazardat să-l abordeze, niciodată 
n-am dorit să-i iau un interviu, să stau față 
in faţă cu el pentru a-i smulge o declarație, 
o confesie, un strigăt. O mie de interviuri 
nu mi-au putut spune ce-mi «declarau» 
o plecare de-a lui la vinătoare, o criză de 
ulcer sau de furie, achiziţia unei halebarde 
sau a unei mulinete, un telefon în noapte 
pentru a-mi citi primul act al unei tragi- 
comedii în versuri alexandrine! Niciodat: 
n-a dat seamă în cărțile sale — cu atit 
mai puţin în «Dacii» sau în «Columna»! 
— de aceste paroxisme sau momente de 
calm ale vieții sale. Îl aştept de 20 de ani 
într-un roman la persoana întii. Am con- 
vingerea că nu voi citi niciodată așa ceva. 
Sint două surse enorme în el care îl im- 


piedică de la a se confesa direct, de a se 
încredința fără suspiciuni, de la a vorbi 
despre sine, într-un joc mis. intim, la colt 
de şemineu, jucind pinasite în loc de poke: 
Aceleaşi surse care | Vor duce mereu pe 
fluviul mare cu pyvesti eroice, rocambu 
lesti, nemaipomenite despre alții, numai 
despre alții, în care ochiul avizat va des- 
coperi sistematic că înăuntrul lor se joacă 
mereu un copil cu un revolver care poartă 
in nestire un glonte pe țeavă. Sursele aces 
tea sint de cea mai bună calitate, ele în 
sele dovedesc —cum ar spune sfintul 
nostru M.R.P. — forţa plăminilor lui, age- 
rimea ochiului şi a vocației sale indubita- 
bile de scriitor: Rebreanu și Malraux. Pu- 
doarea, tenacitatea, seriozitatea ardele- 
nească, fraza condamnată perpetuu la i 
semnifica, oroarea de a bate cimpii, pof- 
ta hulpavá, aproape de «lon», de a stá 
pini tot ce e esenţial pină la tipic, volup 
tatea de a construi temeinic și rotund, vin 
de la Rebreanu, Slavici și Agârbiceanu 
Celălalt — e omul «iluziei lirice» a seco 
lului 20, iluzia.şi speranța fără de care se 
colul nostru nu poate fi înțeles, fără de 
care orice scriitor al acestui secol ră 


mine mic, oricit de mare i-ar fi capaci- 
tatea de a inventa năzdrăvănii. E omul 
acela care a spus că nimic din cele cei 
s-au intimplat lui, personal, n-are nici o 
valoare dacă nu s-a răsfrint în revoluția 
celorlalți. E omul care ne-a innebunit pe 
toţi. de mici, cu visul solidarității virile, cu 
cianura de potasiu împărțită între cîțiva 
revoluționari inainte de a fi aruncați în fo- 
cul unei locomotive, omul care a văzut cu 
ochi mari, vrájiti de frumusețea peisajului, 
că politicul e spectacolul primordial al 
lumii de azi: Malraux 


NR A E AA A 
Douá semne 


RADA ETE DN PI 
Titus este unul dintre cei însemnați, 


incă din leagănul său literar, cu semnul 
acestor doi mari crini de foc: politicul si 
revoluția. Niciodată n-a fost necesar să 
i se explice importanța socialului în artă 
a opțiunii intelectuale de stinga, marxiste, 
antifasciste, antitotalitariste, a marilor res- 
ponsabilitáti comuniste. Aici, în acest do- 
meniu nu-l vei găsi cu naivități, ignorante, 
dezinformări si duiosii. Malraux-ismul îl va 
duce piná la ignorarea celor douá realitáti 
stráine dintotdeauna operei francezului: 
femeia indrágostitá si prostia. Nu cunosc 
poveste importantá de dragoste la Titus 
Popovici. Nu as putea numi vreun prost 
de-al lui, «prostia» la el e intotdeauna o 
idee de grotesc si inconsistentá. Risul lui 
fatá de prost e inexistent — descoperim 
doar un rinjet de orgoliu intelectual care 
nu catadicsește sá nuanteze sau să 
explice... 


Un defileu printre stinci 


Între aceste două roci evidente, dar rar 
fuzionate în geologia literatului român, in 


o pagină sublimă despre tata. Casa e ta 
petată cu halebarde, biografii de la Cas- 
tro la Tito, de la discursurile lui Robes- 
pierre pină la coruri slave. Podul e plin 
cu puști, cu istorii ale războaielor civile şi 
romane polițiste — dumnezeu sa-l inte- 
leagă pe acest copil al secolului său care 
deodată se vrea Caligula și ca oricare copil 
rebel și rău inventează mereu spectacole, 
nebun după cinema cu bau-bau și pac- 
pac 

Literatura e vocaţia lui — filmul e însă 
perpetua sa invocatie. Nici un scenarist 
român — si se va înțelege că eu aici nu-s 
deloc interesat de clasamente, ci fac doar 
un portret de profesionist al unei inspi- 
ratii esențiale pentru cinematografia ro- 
mână de azi — nu are ochiul lui cinematic, 
sensul mișcării, dinamica replicii lui. Dar 
vai, niciunul nu a consumat atitea gloanțe 
oarbe ca Titus Popovici. Şi nici atitea cos- 
tume pentru a se ascunde de el insuși prin 
poduri, muzee și cringuri. Dar nimeni nu 
are resursele lui de a fi curios — curios în 
sensul cel mai nobil, acela tot al copilului, 
de a urmări, ca la Grand Guignol, ca la circ, 
ca la cinema, spectacolul dezlántuit al 


Semnat: Titus Popovici 


O 1956 


O 1959 — 


O 1960 


O 1963 


O 1964 
O 1966 
O 1968 
O 1970 


O 1971 


O 1972 


O 1972 


@ 1973 


acest defileu atit de propriu imaginației lui 
— ce spațiu totuși pentru copilărie, pen- 
tru toate copilăriile, curate si stupide, drep- 
te si oribile, ale unui om superior inzes- 
trat! Un adevárat canion — cum s-ar zice 
in westernurile lui la care n-ar renunta 


decit poate pentru un drum, în căruță, cu 


Danton, spre zarea adincá. Firește, nicio- 
dată nu-și va divulga «puer»-ul din el. Nu e 
niciodatá vremea, nu e niciodatá cazul, nu 
e malraux-ian, nu e nici rebrenist. E o slá- 
biciune, e o vulnerabilitate — si Titus are 
si «copilária» primará a detestárii celor 
slabi și neputinciosi. Dar poate să citească 


o zi întreagă «Cei trei muschetari» si «Wi 
nettou», poate să plece după pești și am 


«Moara cu noroc» (în colaborare 
cu Al. Strufeanu), regia: Victor Iliu 
«Valurile Dunării» (în colabo- 
rare cu Francisc Munteanu), regia: 
Liviu Ciulei 

«Furtuna» (în colaborare cu Fran- 
cisc Munteanu), regia: Andrei Bla- 
ier si Sinisa Ivetici 

«Setea» regia: Mircea Drágan. 
— «Stráinul» — regia: Mihai lacob 


«Pádurea spinzuratilor» 
Liviu Ciulei 
regia: Sergiu "Nico- 


re- 
gia: 
«Dacii» 
laescu 
«Columna» 
gan 

«Mihai Viteazul» 
giu Nicolaescu 
«Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte» — regia: Sergiu 
Nicolaescu 


regia: Mircea Dră- 


regia: Ser- 


«Puterea si adevărul» 
Manole Marcus 

- «Cu mîinile curate» (în colabo- 
rare cu Petre Sálcudeanu) — regia: 
Sergiu Nicolaescu 


regia: 


«Ultimul cartus» (in colaborare 
cu Petre Sálcudeanu) regia: 
Sergiu Nicolaescu 
«Conspiratia» (in colaborare cu 
Petre Sálcudeanu) regia: Ma- 
nole Marcus 

— «Departe de Tipperary» (in co- 


laborare cu Petre Sálcudeanu) — 
— regia: Manole Marcus 


istoriei contemporane din care urechea și 
ochiul său de vinător rețin, tot cu acuitate 
de copil, replicile cele mai importante, sce- 
nele cele mai tari, grotescul și explozia re- 
volutionará. De cite ori s-a îndepărtat de 
acest strat de uraniu al personalităţii sale, 
Titus a ratat rătăcind printre povești fals 
dramatice, de profesionist cu colțul lejer. 
Drama lui e maturizarea — prin nealterare, 
prin necompromitere, fără concesii — a- 
cestei fastuoase, pure și inteligente ima- 
turitáti Nu mă interesează atit un roman 
autobiografic al lui ci un gest, din nou mal- 
raux-ian, acela de a lua aparatul de filmat 
si, după scenariul si inspirația sa, să îi! 
meze nebunește «Espoir»-ul său. 


fore sub ape, să povestească de dimineața 


pină seara biografii nebune de aventurier 


și romane nescrise — si va da, o dată 


Radu COSAȘU 


TEI PPE II UNEI SPIONI A A PNUD IE A UI Re ZE SET a 


25 


«Eu  sint — spunea John 

Ford — de origine irlandez 

si de culturá western». Ce 

înțelegea el prin asta? Că a 

făcut multe filme western. 

Sau că a făcut (după păre 
rea multora) cel mai bun western din cite 
s-au făcut vreodată («Stagecoach» — Di 
ligenta). Dar asta nu inseamnă că are «su- 
flet western»? Şi în fond ce inseamnă a 
«simți western»? 

Mulţi cred că western inseamnă cal, 
pistol, cirezi și piele roșie. Această imagi- 
ne schematică se datorește abundenței de 
filme proaste despre cucerirea Westului. 
În realitate și cu excepția filmelor lui Ford 
—a unora dintre ele — toate sutele de 
filme sint false, în sensul că sint sărace 
si deci falsifică tabloul prin omisiuni. O- 
misiuni multe si mai ales uimitoare, căci 
acel episod de istorie universală care a 
fost colonizarea Westului, e un fenomen 
recent, în tot cazul contemporan cu jur 
nalismul, cu presa cotidiană, deci oferind 
cercetătorului informaţie miliardará. Un 
mare cunoscător al Westului, prieten per- 
sonal cu Buffalo Bill, prieten cu mai multi 
șefi de trib indieni, Joe Hamon (mort acum 
doi ani) a scris o carte în care a povestit 
diverse intimplári trăite sau aflate de el; 
intimplári foarte romansabile, foarte «su- 
biect de nuvelá». Ei bine, aproape niciunul 
din aceste fapte de mare valoare drama- 
turgicá nu a fost utilizat in filmele western. 
Nici chiar în filmele lui Ford nu le prea 
găsim. Şi totuși, Ford, realmente a «sim- 
tit western». Încă o dată, ce inseamnă asta? 


Ford cu diligentá 

A Fa a iata macese E plita e Za ae 

Să luăm filmul despre care multi zic ca 
e cel mai bun western din lume, deși făcut 
acum 34 de ani, Ce are el asa de particular? 
De ce diferá el de alte westernuri? Ráspun- 
sul e foarte curios. O poveste western 
comportá, prin definitie, peripetii. Eroii 
western sint cáutátori de pámint, de aur, 
de argint, de petrol, vinátori de noroc si 
infruntátori de primejdii. Într-un cuvint, 
western înseamnă peripeții. Ei bine, in 
«Stagecoach» («Diligenta»), nu avem peri 
petii. În sensul că nu avem decit una 
Una singură. O luptă contra unui atac de 
piei roşii, sau mai exact frica tuturora 
inainte de acel atac. Omul western e un 
aventurier; el deci, prin definiție, înfruntă, 
trăieşte tot timpul peripeții. A nu intilni 
decit una singură, oare nu anulează cal: 
tatea de explorator, de pionier, de aven- 
turier, de «westerner»? 


26 


Cînd a fost inițiat de televiziune.ciclul Ford 


mari cineasti pe micul ecran 


avea doar valoarea unui document 
social şi artistic. 


Acum. cînd marele regizor a dispărut, 
prezentarea filmelor sale devine 
un cald şi recunoscător «in memoriam» 


Ford, cel de piná ieri 


e 1895, 1 februarie: s-a născut la 
Cape Elizabeth, din părinţi irlandezi, 
Sean Aloysius O'Feeney — mai tirziu 


John Ford, actor, regizor, scenarist si 


producător american. 

e 1913: pleacă la Hollywood unde 
fratele său Francis Ford era regizor. 

e 1913—1916: joacă în citeva filme 
semnate de Francis Ford si în «Naste- 
rea unei natiuni» de Griffith (rolul unui 
sudist din Ku-Klux-Clan) 

e 1917: debutează ca regizor sub 
numele de Jack Ford. 

e 1917—1923: semnează cu acest 
nume peste 40 de filme — durata de 
la 20 la 40 de minute. 

e 1923: semnează pentru prima oară 
John Ford. Titlul filmului: «Bărbatul 
cu camee». 

e 1923—1973: peste 100 de filme, 
dintre cele mai diverse. De la wester- 
nuri la drame sentimentale, de la drame 
comice la ecranizări, filme de război 
şi din nou westernuri. 

Printre cele mai cunoscute filme ale 
sale: «Calul de fier» (1923); «Arrow- 
smith» (1931) ; «Patrula pierdută» (1934); 
«Tot orașul vorbește» (1935); «Denun- 
tátorul» (1935); «Maria Stuart» (1936): 
«Diligenta» (1939); «Fructele miniei» 
(1940); «Drumul tutunului» (1941); 


PTA 


a RAN 


Da 
-T Yu 
x “i 


3 


`e 
a 


Sá examinám mai atent aceasta «Di 
ligentá» atit de tare láudatá, atit de tare 
datá ca exemplu tipic al genului. N-are 
peripeții Are un singur eveniment: atacul 
pieilor roșii, şi nici măcar acela nu e eve 
nimentul cel mai important. Important e 
sentimentul dinainte de atac. Frica pro- 
vocată de acesta. Şi mai ales felul foarte 
multiplu si diferit al panicii; diferit de la 
om la om, fiecare reactionind altfel. Reac- 
tile acestea se intilnesc, se împletesc, 
produc alianțe și dezbinări, produc schim- 
bări de opinie în judecata unuia de către 
altul. Într-un cuvint, frica primejdiei, frica 
viitorului produce peripeții sufleteşti, peri- 


Cow-boy-ul irlandez 


«Casa din vale» (1941); «Draga mea 
Clementine» (1946); «Masacrul de la 
Fort-Apache» (1948); «Rio-Grande» 
(1950); «Un om liniștit» (1952), «Soa- 
rele răsare pentru toată lumea» (1953); 
«Omul care l-a ucis pe Liberty Valance» 
(1961); «Cucerirea Westului» (1962); 
«Toamna Cheyennilor» (1964); «Tină- 
rul Cassidy» (1965); «Șapte femei» 
(1965). 

În 1942, John Ford a fost mobilizat 
în marina americană. În timpul bătăliei 
de la Midway este rănit şi-şi pierde un 
ochi. Midway este bătălia despre care 
Ford a făcut trei filme: documentarul 
numit chiar «Bătălia de la Midway» 
(1942), filmat si comentat de el: «Esca- 
dronul Torpedo» (1942), despre viata 
echipajului masacrat la Midway, film 
care n-a ieșit pe piaţă, în schimb copiile 
lui au fost inminate familiilor celor 
dispăruţi, şi «7 decembrie 1943» — 
scurt-metraj despre atacul de la Pearl 
Harbour. 

Considerat cel mai mare cineast al 
Americii, John Ford nu este doar așa 
cum îi place să spună: «de origine ir- 
landez si de cultură western», ci în- 
tr-adevăr regizorul care a realizat cel 
mai complet portret al Americii timpu- 
lui său. 


George Călinescu: 
«Filmul este mijlocul cel mai sigur 


de a lua pulsul 
unei naţiuni» 


otecă, apoi la mare, la băi, pe urmă în ti 
pografie, în librărie, în Franţa, în Italia, la 
pol si în Abisinia, în grădină, în Obor si 
la Universitate, însoţită permanent de zar- 
zavagii, de apropietari, de elevi timpiti, de 
burghezi eminenti, de găini, de femei 
galante, de domni bine și binișori, de proști 
de ipohondri , de mindri proletari intelec- 
tuali? de vinzátori de ziare care strigă toată 
ziua ce e nou în lume, de dizeuri, de boxeri, 
de melodrame şi — peste toți si toate — 
de lon Luca Caragiale. 

Constiintá estetică indivizibilă, scriitorul 
proclamă inflexibil domnia vieţii şi cere 
transferul ei pe orice pagină scrisă, in- 
diferent la gen și rece la canoane: «Ro- 
manul e viața... Adincimea unui roman nu 
stă în abstragerea lui de la existența diurna 
(ceea ce ar fi semn de decadentá), ci de 
gradul de semnificaţie al acestei vieţi». 
scrie Călinescu într-un articol care cere 
scriitorului român să dea maximă aten 
tie sportului (!!!), strigátelor de la un meci 


«Cinematograful este un specta- 
col care îmi place. Intru cînd vreau, 
ies cînd poftesc, nu-mi pierd noap- 
tea întreagă, nu trebuie să mă îm- 
brac în smoking și am prilejul să 
văd cu bani puțini (relativ) o serie 
de bune fotografii, dacă nu altceva, 
şi uneori să ascult muzică bună. Şi 
oricum, dacă piesa e o ineptie, ne- 
ducindu-má eu decit la acelea cu 
actori favoriți, mă delectez cu pri- 
virea unor chipuri de femei frumoa- 
se, lucru care la teatru îmi este a- 
proape refuzat 

De cităva vreme însă nu mai mă 
duc nici la cinematograf. Şi iată 
de ce. Mai întotdeauna se așează 
în jurul meu spectatori de sex femi- 
nin. Cind sînt străini unul altuia, 
atunci e bine. Dar cînd spectatoa- 
rele în chestiune se cunosc, e un 
supliciu. Mai întotdeauna se în- 
timplă ca una din ele să mai fi văzut 
piesa sau să fi citit subiectul în pro- 
gram spre a servi celorlalți drept 
ghid artistic. lată cum decurge 
spectacolul. În sală se face intune- 


O doamnă bine la cinema: 
«Nu ştiu ce găsiți la Marlene...» 


de box: «Arde-l Moti! Nu te da, Gogule!» — 
tot atitea izvoare de observatii multiple 
şi adinci pentru romancierul modern care 
trăieşte din plin şi știe să exprime ce tră- 
ieşte. 

Si care e «baza de operaţie a cinemato- 
grafului — arta a cărei esenţă este zugră- 
virea mediului moral al unui popor»? 
Sintem la 23 Aprilie 1932: «Observatia 
măruntă a vietii!... Laptele care dă pe foc, 
maşina de călcat uitată cu fum pe un pan- 
talon, strigătul unui locatar din gang, de- 
zordinea matinală a unui pat și jurnalul 
puţin ieșit din cutia poștală a unui apar- 
tament sint elemente mult mai eficace 
decit retorica abstracție a filmelor fran- 
ceze», pe care de altfel estetul nu le poate 
suferi imputind actritelor franceze că «nu 
știu să-şi poarte nudul, să inoate în sportul 
modern și-și clatină numai rotunditátile 
coapselor cu prezumția unei irezistibilitáti 
suverane», preferindu-le categoric «ad- 
mirabilele artiste germane: Greta Garbo, 


La cinematograf 


ric și pe ecran rulează primele titluri. 

— Nu ştiu de ce, zice una, pune 
atitea titluri. Pe mine mă plictisesc 
de moarte. 

— Am auzit că nu e grozav filmul, 
zice alta 

— Ba e foarte interesant; cine 
ţi-a spus? El e bine. Ea e mai ștearsă. 

— Cine e actorul ăsta? întreabă 
din nou cea dintii; nu l-am mai vă- 
zut 

— Nu-ţi mai aduci aminte de fil- 
mul pe care l-am văzut împreună la 
Rio, cu Dolores? El juca rolul ofi- 
terului. 

— Acum vine frumos (sic), zice 
doamna, informată din program. Ea 
îl iubește, dar nu-i spune. 

— Admirabilă toaletă, tu, remarcă 
una 

— Trebuie sá fie film vechi, nu 
vezi cá nu se mai poartá? 

— Ah, zice alta, am văzut-o pe 
Greta într-un mantou teribil, alb, 
cum avea madam Popovici... 

— Apropos, întreabă alta, ce mai 
face madam Popovici? 


«Mie îmi place Sylvia Sidney, 
de pildă... 


» 


Brigitta Helm, Elisabeth Bergner, Lilian 
Harvey, Dolly Haas, care știu a trece în 
chipul cel mai firesc (s.n.) din subsolul 
unei odăi de portar într-un bar si de acolo 
pe ştrandul unui bazin...» Ca și noi, azı 
dar intirziati — criticul intuia din vreme şi 
devreme cerința (neo)realismului vital pen- 
tru cinema. 

A E AOS DIA 

Obsesia vietii 

TOSCA PS TES DUI IRA TEE 


Ca si noi, azi — Cálinescu acelor ani 
avea o credință sălbatică in imaginaţia 
vieţii, în dramele și comediile aranjate 
perpetuu de ea: «Scriitorii se stráduies: 
să găsească subiecte extraordinare pen 
tru a exemplifica drama umană, dar ima 
ginatia lor nu va atinge niciodată puterea 
de invenţie a vieții insăși». Povești fabu 
loase sau cu totul banale, dar mai inainte 
de toate povești, culese la piață sau din 
ziare, mai ales din ziare, foiesc si fosnesc 
în articolele, eseurile și meditatiile sale, 


fără nici un protocol. Faptul divers, 
«scurtele știri», «ultima oră», necrolo- 
gurile, «Mica publicitate», cronicile de 


modă şi de cinema sint devorate panta- 
gruelic: «Sint adeseori prin ziare ştiri 
«mărunte», de o semnificație imensă, că- 
rora însă le lipseste comentatorul. Trage- 
din care ar face să pălească eschilianele 
Orestii sau aventuri pe care nici cea mai 
inventivă imaginaţie nu le-ar náscoci se 
întimplă totuși aproape +'-(Contin pag. 44) 


Radu COSAȘU 


— A văzut și ea filmul ieri... 

Citeodată se întîmplă ca un nu- 
măr de cetățeni indignati să sisiie 
a tăcere. Sporovăiala încetează ci- 
teva clipe, apoi, întocmai ca tăciu- 
nii stropiti cu apă, izbucnește cu 
mai mare furie. 

— O să vie în curind un film cu 
Marlene... 

— Unde? 

— La Capitol. 

— Mie, să-ți spun drept, începe 
din nou una, nu-mi place de fel 
Marlene Dietrich. Nu știu ce găsiţi 
voi la ea... 

— Ei dragă, are mișcări și apoi 
îmbracă niște toalete... 

— Apropos, îți faci mantou iarna 
asta? 

— Nu-mi fac, dragă, că nu s-a 
schimbat moda. Îi pun blană nouă 
la cel de anul trecut»). 


G. CĂLINESCU 
(«Adevărul literar si artistic» nr. 667, 
26 noiembrie 1933) 


Călinescu 
despre cinema 


m Cinematograful este, 
cred, o artă, dar dintre cele 
mai materiale, dintre cele 
mai supuse relatiunilor de 
tot felul, ca îmbrăcămintea 
şi cîntecul de lume. Sau ca 
arta culinară. 


E Gresim cînd judecám fil- 
mul cu másurile teatrului si 
m-a mirat intotdeauna aler- 
garea unora dupá filme «ju- 
cate admirabil» de actori de 
teatru. Natura de viatá di- 
rectá a filmului cere înlătu- 
rarea actorului tipic si adu- 
cerea de fiece dată a fiinţei 
cu totul necunoscute, ca și 
autentice. 


m Piesa cinematografică nu 
e alcătuită dintr-un text și 
dintr-o interpretare. Imagi- 
nea goală a lucrurilor, aceea 
e piesa (la cinema, n.n.). 


m in cinematograf, actorul 


nu pretuieste prin cit inter- 
pretează, ci prin cît sugerea- 
ză cu fizicul său... Dacă în 
film Julietta e bátriná sau 
numai nu-mi place mie, a- 
tunci totul e pierdut. 


m Chaplin nu e rău inten- 
tionat, dar are conștiința că 
e un deștept. Prin urmare, 
o condiție a personajului co- 
mic este de a face pe destep- 
tul, fiind totuși prost... Stan 
si Bran simbolizează boro- 
boata permanentă. Prin ur- 
mare, una din condiţiile e- 
sentiale ale marelui rís este 
de a avea de a face cu perso- 
naje statornice. Atit come- 
dia «dell'arte», cit și filmul 
american, ca de altfel și cir- 
cul, şi-au dat seama de acest 
principiu al simpatiei în uni- 
formitate. 


Mi Esenţa cinematografului 
este zugrăvirea mediului mo- 
ral al unui popor, elementele 
acestei arte fiind un realism 
cotidian si stilizarea aspira- 
tiunilor de viaţă ale maselor. 


«Cînd văd bărbații din film înnebunind 
după Miriam Hopkins, mă intreb: de ce?» 


Pe aripile 
vîntului 


Un model clasic. Aici literatura 
si filmul s-au completat reciproc, 


s-au sprijinit, duet fabulos al succe- 
sului devenit legendă. Trădările mul- 
tiple și inerente ale ecranizărilor 
au lipsit în această operaţie uriașă, 
unde romanul de peste o mie de 
pagini a fost scenariu al unui film 
fluviu, pe care milioane de specta- 
tori l-au sorbit si îl sorb dintr-o 
singură inghititurá. 


Pe aripile gloriei 


Love Story 


Mai mult decit un film coplesitor, 
un film copleșit de fluxul succesului. 
La bază a fost o cărticică, citită ca 
o broșură, tipărită în mii de ediţii, 


povestind ca pe un adevăr demult 
uitat, sau ignorat,sau pierdut, dra- 
gostea dintre doi tineri, căsătoria 
si fericirea lor care, de n-ar fi si 
moartea pe lumea asta, nu s-ar fi 
stins niciodată. Atit. O rețetă magi- 
că pentru cutremurat inimile la 
sfirsit de veac XX. 


Reţeta magică 


Cine 
se teme de 
ecranizâări ? 


Bariera 


Dificil de găsit echivalentul ver- 
bului dens, viu colorat, al lui Ma- 
zilu, definind mahalaua bucurestea- 


nă din timpul războiului. Filmul lui 
Mircea Mureşan își delimitează ambi- 
tiile și reușește cîteva portrete me- 
morabile, dominate de figura erou- 
lui comunist Vitu, inteligent si sub- 
til personificat de Octavian Co- 
tescu. 


Visul de a ecraniza «Hamlet» sau «Rázboi si pace» 
va obseda în continuare pe toți marii regizori 


Pentru unii critici sau specialişti, e- 

cranizarea unor opere literare e consi- 

inema derată o soluţie de compromis în lipsă 

de ceva mai bun, fiindcă n-avem la 

indeminá un scenariu original tras 

de păr, îl ecranizăm pe Rebreanu sau 

pe Sadoveanu. Alţi specialiști și critici, la rindul 

lor, susțin că filmul n-ar trebui decit să ecranizeze 

toate produsele literare de la Flaubert pînă la Petru 
Vintilă. 

Deși expresia «adevărul e pe undeva, la mijloc», 
personal mi-e antipatică și chiar puțin suspectă, 
în cazul de față trebuie să apelez la ea Da! Adevărul 
e pe undeva la mijloc. 

Cinematografia americană, care are atita experi- 
entá, și artistică,și financiară, nu se sfiește să ecra- 
nizeze fiecare roman sau piesă de succes. Opera- 
tivitatea ei este cu adevărat exemplară, chiar dacă 
din această grabă opera literară, cum a fost cazul cu 
cea a lui Hemingway, iese uneori vlăguită, castrată 
Deși cinematograful are mari posibilități tehnice, 
deși el poate apela la cuceririle celorlalte arte, com- 
plexul de inferioritate față de literatură rămîne si 
astăzi foarte viu. Romanul este o expresie artistică 
infinit mai complexă și mai pregnantă decit un film; 
nu numai la început a fost cuvîntul dar și la sfîrșit... 
Literatura exprimă misterul și sensul ultim al exis- 
tentei, parfumul ei tragic si,cu toate eforturile eroice 
și comerciale ale filmului, cu toată aparatura, cu 
toți banii cheltuiţi, cu toate talentele, cu toți mon- 
ștrii sacrii, cu toate festivalurile internationale, el 
n-a reușit să egaleze literatura și să pătrundă astfel 
în zona superioară a artei. Obsesia poveștii, a unui 
«story» foarte ușor de urmărit și orgia de maniere 
tehnice, joacă multe feste celei de-a Şaptea arte. 
Sigur, s-ar putea ca această convingere a mea să 
fie nedreaptă și alţii să susțină că Fellini se poate 
compara cu Shakespeare sau Antonioni cu Dosto- 
iewski. Ce dispare într-un film? Dispare parfumul, 
misterul, simțul sublim sau comic care plutea dea- 
supra personajelor. Ce-a mai rămas din Ghepardul 
lui Visconti? Mai nimic la drept vorbind. Au rămas 
acțiunea și imaginea, dar substanța, acel crepuscul 
de o extraordinară frumusețe și durere a dispărut. 
Imaginea s-a dovedit incapabilă de a egala cuvintul. 
Așa s-a întimplat și cu romanele lui Hemingway... 
Filmului îi este greu să pătrundă în adînc, sau în 
orice caz în adincul zugrăvit de literatură și atunci el 
cerșește ajutorul imaginii și această încredere in- 
fantilă în puterea imaginii distruge totul... Ce film 
slab a fost «Bătrinul și marea», deși totul era al dra- 
cului de expresiv, și valurile mării, și interpretul 
principal, și cei secundari — dar incapacitatea de 
a capta esenta bătea la ochi... Aceste observaţii 
sint valabile, în linii generale, cu unele precizări și 
pentru filmele românești inspirate din opere literare 
mai mult sau mai puțin celebre... Au fost citeva 
succese sigure. «Pădurea spinzuratilor» al lui Ciulei 
«Răscoala» lui Mircea Mureșan, «Felix și Otilia» al 
lui Mihu lulian, cam astea mi le amintesc în timp ce 
scriu aceste rînduri... Dificultatea însă de a capta mis 
terul, de a reda atmosfera, nu în sensul reconsti- 
tuirii istorice a epocii, ci în «sufletul ei», se pástrea- 


Un Tolstoi tălmăcit fidel, piná la 
detalii de mare rafinament plastic 
şi psihologic, ca în scena balului. 
O naraţiune grandioasă, ambițios 


ză chiar și în aceste fericite exemple. Mie mi-a plă- 
cut mult «Felix si Otilia», am spus-o si cu alte prile- 
juri. Dar oare, sincer vorbind, răzbate cu forta în 
film vraja acestui roman, cel mai bun pe care l-a 


scris Călinescu? Nu întotdeauna... Îmi amintesc. 


așa la întimplare, cîteva fraze din roman, fraze care 
dau atmosfera acelei lumi și acea atmosferă subtilă 
de rafinament si rapacitate. Ce frază grozavă spune 
fata Aglaiei, roasă atroce de fecioria ei prelungită: 
«Mamá, trece un bărbat» cu o uimire aproape stiin- 
tificá, de parcă apariția unui bărbat ar echivala cu 
apariția unei comete. Şi, la acest eveniment, fiica 
vrea s-o facă și pe maică-sa complice, e prea mare 
evenimentul ca să-l trăiască singură... Stupidi- 
tatea atinge aici sublimul... Sau aerele de generozi- 
tate culturală aproape pripită ale lui Stănică... «Să 
dăm și noi, ceara mă-si, un Eminescu!» Imaginea 
transformă opera literară în ceva prea epic, prea 
sistematizat și de aceea e și atit de greu să-i vedem 
esența. 

Si, fiindcă tot vorbim acum de filmele românești, 
este inexplicabil numărul mic de ecranizări făcute 
după opera lui Caragiale... Ca să intru și eu în preju- 
decățile comune, Caragiale e cel «mai filmic» din- 
tre scriitorii români... Şi nu în piese, ci în schite. 
În general,teatrul se opune cel mai mult ecranizării 
Teatrul e o artă atit de independentă, cu legi atit de 
riguroase, cu o atit de diferită concepție despre re- 
latia dintre public şi opera de artă, cu alte conventii. 
incit.cu excepția lui Shakespeare, mai toate ecra- 
nizările făcute după piesele de teatru au eşuat. 
Succesul ecranizării lui Shakespeare este explica- 
bil nu numai prin geniul autorului si vitalitatea si 
adincimea extraordinară a personajelor, ci si prin 
spectaculosul fascinant al acestei dramaturgii. 
Toate piesele lui Shakespeare, chiar și comediile, 
au dimensiuni de epopee, schimbări de spațiu, mari 
desfășurări de forțe, ceea ce convine de minune fil- 
mului. Despre piesele lui Cehov nu se poate spune 
același lucru, ele sînt mai intime, mai fragile... În 
schimb, ideale pentru film s-au dovedit nuvelele 
lui Cehov,dupá care s-au făcut atitea filme memora- 
bile: «Doamna cu cățelul», «Ordinul Anna». Idealá 
pentru film este și nuvelistica lui Gogol. numai că 
aici regizorii au fost depășiți de extraordinara com- 
plexitate a autorului «Sufletelor moarte». 

Oarecum intimidată de complexitatea și autori- 
tatea operelor literare, cinematografia a încercat 
să-și caute propria ei substanță, să trăiască inde- 
pendent. Scenariile originale au avantajul că sînt 
făcute exact pe măsura posibilităților și aspirațiilor 
cinematografiei. Din această pricină regizorul se 
simte în largul lui, nu mai e torturat de autoritatea 
lui Shakespeare, a lui Gogol sau a lui Sadoveanu... 

Un mare poet american spunea într-o poezie plină 
de o superbă și tandră ironie: 

— Toti actorii vor să-l joace pe Hamlet... 

Cu timpul,cinematograful va fi mai independent 
față de literatură, dar visul de a ecraniza Hamlet sau 
«Război şi pace» va obseda în continuare pe toti 
marii regizori. 


Teodor MAZILU 


ciuk, sedus de toate magiile capo- 
doperei literare. Fluxul imaginilor 
somptuoase te solicită continuu, 
ca într-un carusel ametitor. 


concepută de un Serghei Bondar- 


Si atunci 
i-am condamnat... 


Viaţa, războiul, trădarea, înregistrate cu 
ochiul febril, neiertător, al unui copil. Nuvela 
lui Titus Popovici, «Moartea lui Ipu» tignea 
ca o pasionată mărturisire de dragoste și ură. 
Suflul patetic se transmite filmului semnat 
de Sergiu Nicolaescu, dar din perspectiva 
obiectivă a adulților. O compoziţie de zile 
mari, Ipu al lui Amza Pellea. Şi o secvență de 
profesionalism matur: scena scoaterii la me- 
zat a lui Ipu. 

Graphis-colorul limpezeste, piná la transpa- 
rentá poeticá, tonurile. 


Prietenia bărbaților 


La est de Eden 


La est de Eden, spune litera bibliei, a fost 
gonit Cain după săvîrşirea omorului de frate. 
Acolo, undeva, la răsărit de rai, a fost să fie 
lumea oamenilor, plină de neliniști, de astep- 
tări, de speranţe 

Steinbeck repovestea mitul biblic, Kazan 
îl repovestea pe Steinbeck și astfel apărea 
în cinematograful american James Dean, agi- 
tat, nesigur, cu reacții imprevizibile, vulne- 
rabil şi agresiv, el însuși sursă de viitoare 
mituri, simbol al refuzului societăţii, al unei 
revolte, al unei tristeti și al unui regret după 
Eden-ul pierdut si uitat pentru totdeauna. 


Regrete amare 


filmul si lumea de azi 


Rotile sint fotogenice. Orice 
documentar care se respec 
tá are cel putin citeva pla- 
nuri de roti in miscare (nu 
conteazá dimensiunile sau 
functia), orice serial care nu 
se petrece ín alt secol are obligatia sá 
continá masini, deci roti, nici un film ar- 
tistic de calitate rezonabilá nu se poate 
lipsi de ele. De aici si piná la intrarea în ar- 


gouri ultra-specializateea cuvîntului «roti» 
ca injocuitor al cuvîntului «automobil», 
nu mai era decit un singur pas. Pas, de alt 


minteri, nesemnificativ, dacă ne gindim 
că automobilul, ilustrat nu numai de roți 
dar si de celelalte amănunte semnifica- 
tive ale anatomiei sale inaripate,a devenit 
de multă vreme chiar erou de film. 

Erou de carte ajunsese demult. Un 
obscur autor din deceniul patru a scris 
«Omul cu un Hispano», roman oscilind 
între lacrimogen şi abject, iar mașina 
Hispano-Suiza, cea cu cocorul pe masca 
radiatorului, a ajuns subiect demn de 
citat pentru maniacii inofensivi ai automo- 
bilului. Filmul pindea după colț. N-ar fi 
fost suficient un delicat si melancolic 
Rolls-Royce galben, n-ar fi şocat pe nimeni 
pe nedrept uitata «Mare cursă», n-ar fi 
deranjat gusturile sensibile frumosul Vol- 
vo P 1800 al Sfintului, n-ar fi declanșat vise 
frumoase marele Jenssen FF Interceptor 
al Baronului, n-ar fi stirnit surisuri nostal- 
gice Jaguarul SS al lui Steed, dacá intr-o zi, 
aparent la fel cu celelalte, nu s-ar fi auzit 
zgomotul unui generic de neuitat. Înce- 
pea, pe lingă o epocă nouă în istoria fil- 
mului specializat, primul mare spectacol 
audiovizual destinat pasionatilor corridei 
mecanice: «Marele premiu». 


«Grand prix» 


Aceste douá cuvinte ar fi rámas, poate 
goale de sens pentru multá vreme si pen- 
tru multă lume, dacá în acea zi ecranul nu 
s-ar fi impártit in pătrate din ce în ce mai 
mici, din ce în ce mai pline de eșapamente 
fumegind şi urlind (12 cilindri sună mai 


34 


După ce a ajuns vedetă 
în viaţă, 
automobilul a ajuns personaj artistic. 


Si, mai ales, 


bine, dar opt cilindri sint mai siguri de vic- 
torie) la startul unui film şi al unei serii de 
curse auto care, deşi parțial trucate, aveau 
să însemne multă vreme un maximum de 
realizare para-artisticá în materie de por- 


Un «Sfint» în raliu 
(Roger Moore) 


erou de film 


tret mecanic. Am avut timp de aproape 
trei ore ocazia să trecem prin citeva tem- 
ple ale vitezei precum Monte Carlo, Spa 
Francorchamps, Zandvoort, Silverstone, 
Nurburgring, Watkins Glen, Monza, nume 
încărcate de magia după-amiezelor de 
duminică în care vreo două duzini de gla- 
diatori moderni încearcă să domesticea- 
scă zecile de mii de cai putere ale unor 
trabucuri metalice rapide, periculoase şi 
urit mirositoare. Reţeta e simplă. Multă 
viteză, sunet în stereo (cunosc amatori 


adevărați care au acasă banda sonoră 
a filmului și o ascultă măcar o dată 
pe lună), culoare bine filmată şi bine 
exploatată, una sau două temei frumoase 
tremurind, plingind și, la sfirsit, bocind 
pentru erou, o dragoste pură in marginea 
pistei de concurs, între cronometru și 
schimbări de cauciucuri, o victorie um- 
brită de amáráciunea morții unui prieten-ri- 
val, citeva personaje exotice, aluzii mai 
degrabă neindeminatice la realitate, un 
final dramatic cu muzică relativ optimistă. 
Fără a uita tilmárile cu maşini tele- 
comandate sau pe machete, tehnica insta- 
lării camerelor pe botul pseudo-bolizilor 
sau inserturile de poezie vizuală. Ceea ce 
poate readuce în mintea scepticilor in- 
corigibili vechiul și incintátorul paradox al 
lui Oscar Wilde: «Viaţa imită arta». Si 
de ce nu? 

Orice pasionat respectabil ar trebui să 
cunoască un episod semnificativ din tim- 
pul turnării Marelui Premiu. Jackie Ste- 
wart, scotianul zburător, pilot autentic, nu 


Victime pe asfalt 


La Zandvoor, în Marele premiu al 
Olandei, din vara aceasta, pilotul bri- 
tanic Roger Williamson, de 25 de ani, 
s-a răsturnat după ce abordase prea 
repede o curbă. Un singur alt pilot, 
David Purley, a oprit la locul acciden- 
tului. Toti ceilalți au continuat cursa. 
Purley a făcut eforturi disperate de a 
repune mașina pe roți, pentru a-l pu- 
tea degaja pe Williamson, dar nefiind 
ajutat de nimeni, nu a reuşit. Focul a 
cuprins carcasa bolidului, în interiorul 
căruia Williamson a sfirgit tragic, prins 


într-o carapace de fier, în timp ce Pur- 
ley asista neputincios, iar cursa își con- 
tinua ronda infernală... 


Tot pe circuitele lunii iulie (Francor- 
champs) și-au mai pierdut viața Massi- 
mo Larihi, Roger Dobos, Hans Peter, 
Joisten. 


Amare victorii, trişti lauri pentru 
cîştigătorii acestor Grand Prix-uri — 
care lasă în urma lor, pe asfalt, petele 
de benzină ale catastrofei și petele de 
sînge ale sacrificiului. 


8 cilindri sînt mai puternici decit 12 
(«Marele Premiu») 
== ui 


erou de film, a avut nesansa sá intre la 
mijlocul unui viraj într-o banală băltoacă 
La peste 160 de kilometri pe oră mașina a 
decolat, a zburat citeva zeci de metri, s-a 
lovit de un stilp de beton și s-a transformat 
intr-un maldăr de piese metalice. Pilotul, 
aproape neatins, aștepta în iarbă sosirea 
ambulantei; apropierea unui elicopter l-a 
umplut de speranţă și admiraţie, speranța 
unui pat de spital și admiraţie pentru or- 
ganizatori. Numai că nu era vorba de un 
elicopter de salvare, ci de o echipă de 
filmare aeropurtată care căuta accidente 
ră pentru un film de ficțiune: «Grand 

nx» 

Nimeni nu ar mai fi putut contesta locul 
de prim rang pe care l-au ocupat nu oame- 
nii, ci mașinile, in ierarhia artislică a unui 


film. A fost insă nevoie de imaginația 
nestăpinită a lui lan Fleming filtrată prin 
dorinţa de succes cu orice preț a producă- 
torilor şi neindulcitá de prezenţa lui Sean 
Connery — altfel actor serios, vezi «Coli- 
na», vezi repertoriul Shakespeare, vezi 
«Omul de paie» — pentru ca faimosul 
agent ultrasecret 007, zis și James Bond, 
să-și poată dovedi relativa incompetentá 
în manevrarea celui mai complicat monstru 
mecanic apărut pe un mare ecran 


În loc de succes 


TAPIA AI AED A 

Mașina lui Bond, capabilă să-și moditice 
numărul de înmatriculare, să răspindea 
scă pe șosele fum, cuie sau ulei, să tragă 
cu mitraliere ascunse în faruri și în cele 


Un leit-motiv al filmelor lui Sergiu Nicolaescu: 
automobilul (plus glontul) («Cu mîinile curate») 


lubirea începe în automobil 
(«Un bărbat şi o femeie») 


din urmă să catapulteze pasagerul care 
devine periculos (cu scaun cu tot), își 
termină cariera deloc glorioasă după un 
sfert de film, o luptă nu prea inspirată şi 


citeva zeci de victime, proptită intr-un stilp, 
ca cel mai banal Trabant Sic transit... 


Dar acel multimecanizat Aston Martin a 
deschis gustul multor producători pentru 
mașini în afara seriei cunoscute, pentru 
prototipuri «de vis», la fel de semnificative 
pentru psihanaliști ca și cea mai încărcată 
de simboluri reverie. Filmele cu automobile 
au devenit, în raport cu frecvenţa lor nor- 
mală de apariție, atit de interesant-ren- 
tabile, incit pe la mijlocul deceniului trecut 
unele scenarii semănau binigor cu un 
manual de întreținere sau cu un curs post- 
universitar de motoare cu ardere internă. 


reotip relativ simpatic, pasionatele vitezei 
(cunoscute în argoul curselor drept «sopir- 
le de boxă») au continuat să viseze roluri 
într-un film cu Paul Newman sau cu 
Steve McQueen. Filmul cu automobile 
își aştepta profetul. Profet care s-a ma- 
terializat în persoana lui Lelouch, oferind 
deopotrivă pasionatilor și scepticilor sec- 
ventele de neuitat ale cursei de 24 de ore 
de la Le Mans, virajele pe gheaţă din raliul 
Monte-Cario și clipele de pericol mortal 
dar controlat ale încercării unui prototip. 
S-a scris prea mult despre aceste imagini 
si sunete pentru a mai risca o tentativă 
de analiză. Lelouch ne-a oferit șansa, 
deloc neglijabilă, de a nu fi spectatori ci 
participanţi, de a trăi un fragment din 
aventura automobilului, de a intelege 


Smoktunovski face din automobil o vedetá de comedie 
(«Feriti-vá automobilul)») 


Un instrument cu tendinte vag asasine' 


Citám: «A cistiga» — o poveste despre 
cele 500 de mile de la Indianapolis, «R.P.M» 
— adică turatii pe minut, film despre curse- 
le de zgură, «Chitty-Chitty-Bang-Bang» — 
istoria unei mașini vechi dar foarte capa- 
bile, plus nenumărate episoade cu mașini 
de lux, cu mașini banale, cu mașini de 
curse (vezi «Dragoste la Las Vegas» — 
episodul detestabil al raliului) cu mașini- 
simbol. 


RIA TA ERE, AROS AS IE 
Substitut de iubire 
TISEI SEI RED VIA EA, ERE PER 


Psihologii, amatori și profesioniști, nu 
s-au putut abtine să nu teoretizeze. S-au 
scris chiar şi cărți cu titluri hamletiene ca 
«Este Volkswagen-ul dumneavoastră un 
simbol erotic ?»; s-au redactat studii seri- 
oase și s-au făcut în continuare filme. 
Duminicile circuitelor de curse au conti- 


nuat să fie împodobite cu echipe de filmare. 


pilotul erou a continuat să rămină un ste 


semnificația zgomotului și furiei cursei; 
el face din automobilul filmat nu un simplu 
instrument cu tendințe vag asasine, ci 
o componentă semnificativă a ceea ce 
crede el că înseamnă existența modernă. 


DEEE IER PEPE RES TIAS ai 
Feriti-vá de imitații! 
i A NI i i 


Cum ar fi, de exemplu, recentul, amuzan- 
tul şi pe alocuri inspiratul «Monte Carlo». 
Repetind ideea incintátoare a oamenilor 
minunati și a mașinilor lor zburătoare. 
«Monte Carlo», film perfect onorabil, în 
cearcă fără prea mare succes să refacă 
istoria agitată a unui raliu devenit clasic, 
intr-o tentativă de comedie de prea multe 
ori oprită la jumătate. 

Sint prea frumoase mașinile vechi pen 
tru o astfel de soartă ingrată, sint prea 
simpatici actorii pe care-i iubim pentru 


==