Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-6-1973

) "5, 
| Anul XI (126) f 

3 revistă lunara 

| ne ; 
Sam ) e O 
i d | piangi 
> = ei aa 
d de cultura I mi 


IR 


Bucuresti — iunie 1973 4, 


4 = 
> 4 


În aces 
Fil 
i filn G 


E SR SE d 


CINEMA 


Anul XI mr. 6 (12% unie 1973 


Redoctor şef. Ecaterina OPROIU 


ha 
"i 


Coperta | 
Ilarion CIOBANU sau comisarul co- Natalie DELON 
munist din «Cu mîinile curate», din Foto: Unifrance-Film 


«Ultimul cartus» si, în curînd, din 
«Conspirația» și din «Departe de 


Oe Foto: Aurel Mihailopol Din sumar: 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC 


«Zestrea si «Explozia 
față în față 
Faţă în față cu regizorul «Cetei» cu spectatori 


14 @ Viadimir Popescu-Doreanu: O artă fără solist, cinematograful—interviu de Alice Mānow 


Faţă în fată cu scenaristul «Cetei» 
15 @ Alexandru Siperco: După patru ani... 


Tribuna creatorilor 


30 @ Unde ne sint păpușarii?— George Sibianu 


EPOCA NOASTRĂ 
Cannes ’73—Ecaterina Oproiu 


8 © 
32 @ Un telex-document—Aure/ Bădescu 
50 © 


Cannes 
Procese celebre pe ecran—Magda Mihăilescu 


Kei 


28 @ [Un spectator temperat | Război între arte ?— Teodor Mazilu 
Travelling-avant| Cunostinta amicului rudei prietenului meu—Radu Georgescu 


Locurile—Gelu /onescu 


Un film de acțiune, 
dar si un film : 
ACTORUL politic i 
«Ultimul cartuș 


25 @ Welles, băiatul minune—D./.Suchianu 
40 © Ernest Maftei: «Bădie, al si umanizează-l!»— interviu de Eva Sirbu 


12 0 «Ultimul cartuș»—Dan Comşa 

12 @ «Aventurile lui BabuscA»—Eva Sirbu 

16 @ «Ciprian Porumbescu» la el acasă— Șerban Stincă 

17 @ «Solaris» — Gelu Ionescu 

18 @ «Homolka si portofelul»—Viore! Bindea 

19 @ «Fluturii sint liberi»—Adina Darian Lee 
@ «Aici zorile sint din nou liniştite»—Dinu Kivu Orson Welles 
@ «O zi mai lungă decit un an»—Dan Comşa 
@ «Monte Carlo»— Stere Gulea 


TELEVIZIUNE 


Personaje de duminică—Că/in Căliman 

Hocus-pocus—A/. Mirodan 

Rodica Rarău: «Să uităm cuvintul indiferență» — interviu de N.C Munteanu 
O îndelungă încintare—Be/phégor 


CINEMATECA 


; Vioara—/larion Ciobanu 


4 e Dacă nu, de ce da?— Constantin Pivniceru i ek a 


— -o # 
49 @ «Un August in flăcări»—reportaj de Eva Havaş «Procesul de la No 


«Noi privim cinematografia ca un mijloc important 
de educare si elevare spiritualà a omului, în contextul 
multiplelor mijloace de ridicare si formare spiritualà 
de care dispune societatea noastrà de astàzi. Dar, 
pentru ca cinematografia sà-si îndeplineascà acest rol 
important în societatea noastrà socialistà, trebuie sà 
se apropie mai mult de preocupările de astăzi ale 
poporului, să trăiască viaţa tumultuoasă a construc- 
torilor socialismului și să o redea în forme diverse, în 
adevărata ei măreție.» 


Nicolae CEAUȘESCU 


filmul 

de actualitate. 
film 

de calitate 


Cinefili 
de la «Timpuri Noi», «Griviţa Rosie» si Combinatul poligrafic «Casa Scînteii» 


despre filmul nostru de actualitate 


Masă rotundă 
la care participă, în ordine alfabetică: 

Ing. Oprea Berceanu, 36 ani — «Grivita Roșie; Voicu Bratu, sculer, 50 ani — «Timpuri Noi»; 
Elena Georgescu, frezor — «Griviţa Rosie; Dorel Gusoiu, rectificator, 26 ani — “Timpuri Noi»; 
Mariana Oprică, tasteristă — «Casa Scinteii»; Ion Pàpàleatà, tehnician, 37 ani — «Griviţa Rosie; 

Viorel Pleașu, sculer, 19 ani — “Timpuri Noi»; Nicolae Popisteanu, frezor, 41 ani — “Timpuri Noi); 
Alexandru Stoica, maistru principal, 49 ani — «Timpuri Noi»; Gica Stefan, tasteristă — «Casa Scinteii», 


CINEMA: Am vizionat împreună ultimele două filme Pentru cei mai multi dintre dumneavoastră, ambele filme 
românești de actualitate. Primul dintre ele, «Zestrea», a fost au avut avantajul noutàtii — le-aţi văzut acum pentru prima 
realizat de regizoarea Letiţia Popa, după un scenariu de Paul dată. Filmele au fost prezentate în premieră acum cinci sau 
Everac — a existat de altfel, anterior, și o emisiune de televi- șase luni. Din zece cinefili cîti avem plăcerea să avem ca oaspeți, 
ziune cu același scenariu, aceeași regie și chiar aceeași distri- numai doi ati vizionat «Explozia» înainte, iar «Zestrea», patru 
butie. Al doilea, «Explozia», e datorat regizorului Mircea îl cunoasteti din emisiunile de la televiziune, iar doi l-ați revi- 
Drăgan, care,a fost inspirat de un scenariu al scriitorului loan zionat pe ecranele cinematografelor. 

Grigorescu care, la rindul lui, s-a inspirat dintr-un fapt real, 
petrecut nu demult în portul Galaţi. >> 


3 


in dezbatere, filmul românes 


filmul de actualitate 


— Publicul a devenit mai comod? 


— Nu. Publicul a devenit mai exigent! 


Alexandru Stoica: După apariţia tele- 
vizorului, lumea a început să fie mai co- 
modă. E mulțumită să vadă, de 2—3 ori pe 
săptămînă, filme la domiciliu, fie seriale, 
fie filme de cinema. Numai cind e vorba de 
un film foarte bun merge la cinema, mai 
ales dacă se organizează procurarea de bi- 
lete în cadrul colectivului de muncă. 

CINEMA: Ar rezulta că spectatorii 
au devenit nu atit mai comozi, cit mai 
exigenti. 

Elena Georgescu: Eu, dacă-mi dati voie, 
sint difuzoare voluntară de bilete, pentru 
teatre și cinematografe. Avem un contract 
cu cinematograful «Griviţa» — si eu perso- 
nal am difuzat, pentru filmul «Veronica», 
300 de bilete care au fost luate ca piinea 
caldă. 

CINEMA: Deci interesul pentru vi- 
zionarea filmelor la cinema se păstrea- 


spus o colegă, că filmul «Explozia» ar fi 
slab. Acum, văzîndu-l, pot să spun că mie 
mi-a plăcut foarte mult. 

Alexandru Stoica: Mie nu numai că 
mi-a plăcut, dar m-a și impresionat. 

CINEMA: Vă scapă, deci, filme pe 
care aţi fi dorit să le vedeți. Ce remedii, 
ce ajutoare ati propune si ati solicita, 
pentru a fi în cunoștință de cauză? 


Un apei 
către televiziune 


Alexandru Stoica: La cronica care se 
face la televiziune, simbătă sau duminică 
sau luni — nu știu exact cind este emisiu- 
nea respectivă — poate că ar fi bine dacă 
s-ar da mai multe secvențe din filmele de 


EE EE 
Patima, dezamàgirea, moartea si speranta de 


ză Dar ce alte cauze fac ca acest in- 
teres sà nu fie totdeauna fructificat? 

Mariana Oprică: Se găsesc greu bilete 

Dorel Gusoiu: Acesta este doar un 
aspect. Însă eu mai văd și un altul. Cam 
dureros. Așa cum știm cu toții, se scriu 
cronici la filme, în ziare. De multe ori, 
aceste cronici sînt foarte descurajatoare. 
Eu, spre exemplu, iau si citesc presa. Citesc 
si cronica cinematografică. Evident, dacă 
nu-mi convine ce se spune despre un film, 
nu mă duc să-l văd, Pentru ca, mai tirziu, 
cînd filmul a fost scos de pe ecrane, să aud 
că a fost foarte bun. 

Mariana Oprică: Eu «am auzit», mi-a 


4 


«Dincolo de nisipuri» 


pe ecrane. 

Ing. Oprea Berceanu: Nici nu ştiu 
dacă mai există o cronică a filmelor la tele- 
viziune. 

Voicu Bratu: Eu consider că pentru noi 
ar fi de un real folos dacă cel puţin o oră 
în cursul fiecărei săptămîni ar fi prezen- 
tate la televizor secvențe din filmele care 
rulează pe ecrane, însoțite de scurte co- 
mentarii. Si, în special, mă refer la filmele 
româneşti. Televizorul e mijlocul nostru 
de informare zilnic. În acest mod, fiecare 
ar putea vedea si judeca dacă si ce anume 
i-ar place să vadă din ceea ce i se oferă pe 
ecranele cinematografelor. 


Un suspens cu un titlu care promite: 


«Departe de Tipperary» 
D= 


Un apel 
către cronicari 
EE aul 


Dorel Gusoiu: Ar fi bine dacă fiecare 
cronicar în parte. în fiecare ziar, ar face o 
sinteză a filmului, o expunere — dacă se 
poate spune așa — obiectivă a subiectului. 
Pentru că — normal — o cronică poate fi 
favorabilă sau defavorabilă filmului, adevă- 
rată sau greşită. Dar dacă există acea expu- 
nere obiectivă şi sintetică a faptelor, citi- 
torul îşi poate da seama despre ce este 
vorba. Cronicarii prea se grăbesc să treacă 


peste aceste fapte și să ne comunice direct 
un verdict, ne înşiruie calificative bazate 
pe impresiile lor, pe care nu prea le explică. 

Viorel Pleasu: Eu, fiind cel mai tinăr 
dintre cei de aici, vă pot spune că, atunci 
cînd merg la cinema, tinerii nu se iau după 
cronici. Deoarece cronicile par a fi prea 
pretențioase, cu fraze mult prea stufoase 
și prea complicate. 

Voicu Bratu: Aici aș vrea să mă asociez 
si eu cu o părere. Cronicile acestea, publi- 
cate în presă, am impresia că se adresează 
numai unor oameni de specialitate. Ceea 
ce, cred eu, e foarte greșit, întrucit presa, 
presa cotidiană, este un mijloc de comu- 
nicare cu mase mari de oameni. Există 
cronici de specialitate si mai deloc cronici 
de popularizare. Eu aș considera ca partea 
aceasta profesională să fie tratată în alte 
locuri, în discuțiile care se țin în cinemato- 
grafie, în revista «Cinema», iar presa de 
milioane de exemplare să se adreseze mi- 
lioanelor de cititori. 


Un apel 
către publicitate 


Alexandru Stoica: Cronicile sint prea 
complicate, iar reclama ori este prea simplă, 
ori nu se vede deloc. Dumneavoastră cereati 
sugestii. De pildă, în «Informația...» să nu 
se dea numai cite o poză cu doi inşi, înrà- 
magi ca Într-un tablou, si doar trei cuvinte 
dedesubt: «Romînia-film prezintă...». Să 
fie ceva mai sugestiv, ceva mai apropiat de 
fineţea filmului respectiv, ceva despre genul 
filmului, fiindcă în cadrul aceleiaşi familii 
sim ființe, firi diferite şi fiecare trebuie 
ajutat să-și facă o părere. Dar, în afară de 
popularizarea la domiciliu şi în presă, tre- 
buie accentuată popularizarea chiar la cine- 
matograf. Cind mà duc la cinema sà văd 
un film — indiferent care — înainte de a 
vedea acel film, să se prezinte două-trei 
aspecte din filmele viitoare. 

CINEMA: Mai multe forspanuri, deci. 

Dorel Guşoiu: Se prezintă uneori, dar 
numai în cinematografele centrale. Am vă- 
zut reclame din acestea la Sala Palatului, la 
Patria, la București... În rest, cinematogra- 
fele mai mărginașe nu proiectează niciodată 
așa ceva. 


Frecventa 
înseamnă eficientă 


Mariana Oprică: Eu cred că un ajutor 
important pentru ca spectatorii să fie în 


mt ep emo 


Oamenii unei veri fierbinti în 
«Un August în flăcări» ` 


cunoştinţă de cauză si să frecventeze mai 
des filmele de valoare ar fi ca însăși revista 
«Cinema» să aibă un tiraj mai mare. Eu, 
întîimplător, călătoresc mult prin ţară si 
am observat că nu prea se găsește. Nici 
chiar în București. 

Ing. Oprea Berceanu: Văd că am în- 
ceput cu discutarea frecvenței noastre la 
filme şi chiar am insistat, concretizind su- 
gestii asupra mijloacelor prin care ea poate 
fi influențată. Într-adevăr, acesta cred că 
este punctul de plecare firesc al discuţiei. 
Nu putem trece peste constatarea că doar 
2 din 10 am văzut filmele la cinema. Eu 
chiar venisem aici purtînd în gînd întreba- 
rea pe care voiam s-o adresez redacției 
revistei «Cinema», care a avut inițiativa 
acestei Întîlniri: este cinematografia noastră 
rentabilă? Pentru că, în fond, prin frecvența 
noastră la cinematografe, în special la filme 
de calitate, educative, ca acelea văzute de 
noi astăzi cu întîrziere, se măsoară eficiența 
ideologică şi chiar economică a cinemato- 
grafiei. 

CINEMA: Vă mulțumim pentru a- 
ceste sugestii si vă propunem să trecem 
acum la aprecierea propriu-zisă a celor 
două filme: «Zestrea» și «Explozia» 
Sînt cele mai noi dintre filmele noastre 
de actualitate, inspirate din problema- 
tica morală a societății contemporane. 
În ce măsură le simtiti apropiate de 
preocupările dumneavoastră reale, per- 
sonale sau colective, în ce măsură vă 
par ele autentice gi fireşti, în ce măsură 
v-au captivat, v-au convins, v-au plăcut? 


Cam asta ar fi 
ideea filmului 


Dorel Gusoiu: In filmul «Explozia», 
pe care l-am văzut la urmă, o foarte bună 
impresie mi-a lăsat în special finalul — 
pasajul acela în care toată lumea pleacă 
de la locul primejdiei și totuși un singur 
om, fără să știe ceilalți, se întoarce din 
proprie inițiativă — cu toate că încercările 
dinainte eșuaseră — ca să găsească și să 
salveze pe cei doi tineri închiși în cala 
vaporului. E aici grija omului față de om, 
spiritul de sacrificiu — pe tăcute si dezinte- 
resat. Acest stingător de sonde nu poate 
trece nepăsător pe lîngă un incendiu, deşi 
se află într-un alai de nuntă. E cu adevărat 
un om nou, un muncitor comunist. Pur și 
simplu, el nu se poate despărți de meseria 
sa si mai ales nu se poate despărți de un 
lucru pină nu-l duce la capăt, așa cum s-a 
angajat — de data asta din întimplare si 


aparent fără nici o obligație. Are, adică, în, 
cugetul lui, un scrupul moral care nu-l lasă 
să trăiască altfel. AC e de posedat de 
acest scrupul — nu pot să-i spun altfel — 
încît nu poate face altceva decit să se în- 
toarcà si să intre din nou în foc. Si e un om 
în toată firea — iar actorul Dinică chiar 
asa ni-l şi prezintă: fără nimic bolnăvicios 
sau mistic. De fapt, aceasta a fost, după 
părerea mea, cam toată ideea filmului. 
Ing. Oprea Berceanu: Eu aș mai sub- 
linia o scenă: plecarea celor trei marinari 
cu vedeta rapidă care e pe punctul să ex- 
plodeze în apropierea vasului şi care, la 
rîndul lui, ar arunca în aer orașul. E un 


— Va luați după cronici 
înd mergeti la cinema 
— Poate că ne-am lua. dacă criticile 
n-ar fi atît de pretentioase, 
atit de incilcite 


moment foarte intens dramatic si foarte 
complex în același timp. Pentru că cei trei 
eroi, care se sacrifică de bună voie, plătesc 
vinovăția celor care au năvălit anarhic pe 
vas. Aceştia făcuseră să cadă explozibilul 
pe vedeta rapidă de alături. Deci, eu con- 
sider că filmul cuprinde, așa cum a spus și 
colegul, trăsăturile esențiale, de abnegatie, 
eroism şi spirit de sacrificiu, caracteristice 
poporului nostru. 

Alexandru Stoica: Un aspect din aceste 
caracteristici ! 


ERE PEEL PIE 
Ceva lipseşte 
tocmai la mijloc 
[—[ r——————m—_—_—_—_—mG 
Ing. Oprea Berceanu: Da, nu toate 


momentele sînt la fel, nu toate rolurile sînt 
interesante şi nici n-au fost poate distribuite 


zie. Dar mie nu mi-a plăcut că în momentele 
decisive, cînd vasul trece prin oraș, nu 
vedem decit pe unul din conducătorii locali 
trecînd cu limuzina pe o stradă... 

Alexandru Stoica: Si cu ce cravatà la 
git! 

Nicolae Popisteanu: Problema orasu- 
lui a dispărut! E momentul de virt al peri- 
colului — moartea trece prin oras — si am 
fost surprins că n-am văzut decit, timp de 
o secundă, de departe, gara Navrom, prin 
fata căreia trecem ca la defilare. 

Dorel Gușoiu: Nu. Problema orașului 
n-a dispărut. Numai că, pentru moment, 
a fost uitată. Dovadă — autorii îşi amintesc 
de ea în final — după explozie. Această 
imagine din final mi-a plăcut — e foarte 
bine venită şi la locul ei: se arată suflul 
extraordinar al exploziei care, desi se pro- 
duce la mare depărtare, sparge geamurile, 
zguduie clădirile, spulberă fructele din piaţă. 


Lupta cu singurătatea, cu teama, cu lasitatea în 
«7 zile» 


chiar atit de bine. Ne-am obişnuit la Toma 
Caragiu si Dem Rădulescu cu un anumit tip 
de roluri — comice. Consider că cei doi 
s-au achitat si aici de îndatoriri, dar eu am 
fost mai Putin convins de apariţia lor în 
roluri grave. În general, cam multe per- 
sonaje apar si dispar si iar apar, se agită si 


se explică — si ne retin mult atenţia în 
acest film — fără să le vedem prea clar 
rostul, 


Nicolae Popișteanu: În momentul cind 
începe, filmul îţi prezintă panorama ora- 
sului Galati — o perlă a civilizaţiei noastre 
socialiste. Aceasta e miza pentru ca să 
vedem ce anume va fi ameninţat prin explo- 


Ceva lipseşte însă tocmai la mijlocul filmu- 
lui. 


„DEI RISE TE REG E ERIE EI SIRE 
Un nu hotărit 
oricărei idealizări 
SEES DEE SEEN E i A A 


Elena Georgescu: Mie, filmul, ace- 
leasi lacrimi mi le-a stors si astăzi ca și prima 
dată. A scos bine în evidență solidaritatea 
umană. Nu știu însă dacă au fost bine plasate 


scenele cu acei voluntari veniţi să salveze 


»— 
5 


in dezbatere, filmul românesc 


EE 


vasul, unii încercind să pună mina să fure! 
Parcă nu cadra cu momentul. 

Alexandru Stoica: După mine, găsirea 
acestei acțiuni a fost excepțională! 

Nicolae Popișteanu: Formidabilă! 

Elena Georgescu: Adică vreţi să spu- 
net că sint fel de fel de oameni... Mie totuși 
nu mi-a plăcut. Știu eu?! Omul, cind vine 
să salveze ceva, nu pune mina să fure. 

(Vociferări. Pasaj indescifrabil pe bandă.) 

Voicu Bratu: Mă faceți să zimbesc — 
doar au venit 200! 

Alexandru Stoica: A fost o idee excep- 
tionalà! Mai există oameni a căror calitate 
sufletească este departe de ceea ce se 
cheamă omenie, de ceea ce se cheamă 
demnitate personală. De aici, eu zic că 
plasarea acelor hoți în acel moment a fost 
excepțională. 

(Vociferări. Pasaj indescifrabil pe bandă.) 

Voicu Bratu: Exceptionalà! 

Dorel Gușoiu: Dacă ne uităm mai atent 
asupra acestei scene, am putea desprinde 
anumite lucruri foarte interesante pentru 
tot ceea ce se discută azi la noi, în presă, în 
organizaţiile de partid si peste tot, despre 
etica si echitatea socialistă. În toată învăl- 


filmul de actualitate 


film în care se vede clar ce e bine si ce e 
rău: pe de o parte — tăria unei căsnicii, 
încrederea dintre soți, pe de altă parte — 
cît de periculoasă poate fi o persoană, 
ahtiată după cîstig, care nu mai crede în 
nimic omenesc, înrăită în obiceiul de a 
manevra afaceri si de a minți. Unele scene 
sînt totuși cam forțate si în acest film si 
creează o stare de spirit cam artificială. 

Alexandru Stoica: Joc forțat si expri- 
mare nefirească. 

Voicu Bratu: E un adevăr! Si cred că 
multe din filmele noastre dacă pierd, pierd 
tocmai datorită acestui defect. 

Alexandru Stoica: Poate să aibă un 
subiect bun, poate să aibă un fond bun 
filmul, dar dacă e exprimat strident si nu 
firesc ca în viața de toate zilele, nu te con- 
vinge, vezi că e teatru filmat. 

Mariana Oprică: Mie mi-a plăcut cum 
regizoarea Letiţia Popa a distribuit unele 
roluri. Am, totuși, o întrebare: la un mo- 
ment dat, cînd inginerul o întîlneste prima 
dată pe viitoarea sa soție, aceasta spune 
că a dat examen de admitere la facultate. 
Deci, tocmai a terminat liceul. Pare însă 
să-l fi terminat cam prea demult, judecînd 


«Zestrea»: analiza răspunderii morale 
tr cristina ice] 


mășeala si chiar panica aceea, oamenii de 
pe vas au găsit timp să-i pună la punct şi 
chiar să le administreze o lecţie mai 
concretă celor care calcă alături, au găsit 
în ei resurse nu numai să stàpîneascà in- 
cendiul, dar să si înlăture o manifestare 
imorală, 

Alexandru Stoica: Sigur. În general, 
mie filmul «Explozia» mi-a creat o stare 
sufletească foarte bună. M-a pus în situația 
să gindesc că în ţara noastră, în orice mo- 
ment, există oameni care într-adevăr sint 
gata să facă totul pentru a participa la înlă- 
turarea unui rău din jurul lor, ca si la bucuria 
celor din jurul lor. 


RIZZI TIE TI PIA 
Am vàzut un actor pe tractor, 
nu un tractorist 


Voicu Bratu: În fond, cele două filme 
pe care le-am văzut astă seară au același 
caracter, acelaşi rol: de a educa. La primul 
film vizionat, «Zestrea», mi-a plăcut foarte 
mult felul cum e arătată creșterea celor doi 
tineri — de unde au pornit ei, ca simplu 
tractorist sau ca bucătăreasă, și cum au 
ajuns oameni cu carte și cu răspundere, 
chiar dacă destinul şi greșelile lor i-au des- 
părțit. E ceva care s-a petrecut, într-adevăr, 
în timp, în societatea noastră. Si e cu atit 
mai interesant, cu cit tot aici vedem trăsă- 
turi şi defecte morale existente încă în 
societatea noastră și dintre care unele, 
după natura lor, trebuie combătute. E un 


6 


după interpretă, pentru ca actrița să fie 
«în rol», cum se spune. 

Elena Georgescu: Toţi cei trei actori 
din rolurile principale sînt foarte buni si 
foarte talentaţi. Dar ar fi putut să fie si 
alţii, tot atit de talentaţi, ceva mai apropiaţi 
însă de cerinţele rolurilor. 

Alexandru Stoica: Adică nu se potri- 
veau rolurile cu virsta? Noi avem însă 
studenţi la inginerie, la facultate, care sînt 
oameni în toată firea, oameni de 45 de ani. 
Este deci posibil ca o fată, la 30 de ani, să 
dea examen la facultate. Altu-i defectul: 
că interpreţii voiau să pară mai copilàrosi 
decit puteau fi. Pe mine însă, mai degrabă, 
interpretul tractoristului nu m-a convins: 
am văzut un actor pe tractor, nu un trac- 
torist! 


PESE E LD 
Dialog despre măsură 
si despre relief 
res SAI SOS E E EE 


Dorel Gusoiu: Eu am impresia că scena- 
ristul a cam forțat aici imaginea — cînd e 
vorba de trecutul eroilor, căutînd să scrie 
un text al vorbirii apropiat de virsta lor şi 
de nivelul lor de atunci. Dar nu așa se vor- 
beste la țară. Scenaristul a vrut să arate cà 
cei doi erau copilàrosi si nestiutori, dar 
naivitatea lor e cam cusută cu aţă albă. 
Prea se vede că au vrut să fie «ca la țară» 
şi, pină la urmă, vă rog să-mi iertati expre- 
sia, a rezultat un limbaj bulevardist. 

Ing. Oprea Berceanu: Dar dumnea- 


voastră aţi fost vreodată la tară? 

Dorel Gușoiu: Bineinteles 

Ing. Oprea Berceanu: Să ştiţi è eu am 
întîlnit expresii de jargon si la țară Asa 
că eu nu găsesc că s-a depășit măsura. Autor 
trebuiau să dea un relief anumit vorbirii s 
nu s-o uniformizeze. 

Dorel Guşoiu: De acord. Dar, părerea 
mea este că autorii mai bine procedau alt- 
fel. Stim cu toții că mai fiecare regiune a 
țării are un accent aparte in vorbire. Ar 
fi fost mult mai firesc și ar fi sunat mult mai 
bine urechii dacă, pentru a se arăta cum 
vorbeau eroii la început, se folosea accentul 
regional, decit să se recurgă la jargon, la 
aglomerarea de expresii căutate pentru 
grosolănia lor — chiar în scenele de dra- 


«Filmul 
este 
adevărul 


de 
24 de ori 


pe 
secundă » 


goste, cînd cei doi nu-şi spun unul altuia 
decit «măi, prostule!» 

Ing. Oprea Berceanu: Eu nu consider 
că a spune unuia în glumă «prostule» în- 
seamnă că-l jigneşti. Poţi chiar să-l alingi. 

Dorel Gugoiu: Mie,unul, mi-a sunat prea 
strident. Și, prin repetare, prea uniform. 
Asa că n-am văzut unde e relieful. Atîta tot. 


TRIESTE PCT DIS PE EP 
Dialog despre convingere 
si despre înduioşare 
Eire ceca RIDE Sa 


De altfel, as da si o explicatie acestor 
stridente. În general, filmul «Zestrea» ri- 
dicà probleme importante, dar mi se pare 
că apasă prea mult pe latura naivitàgii, nu 
numai în vorbirea voit copilăroasă și îna- 
poiată, dar si în comportări, nu numai în 
partea de aducere aminte, dar și la timpul 
prezent. Mă refer la eroul principal, la 


tractoristul devenit inginer. El căpătase 
o pregătire serioasă, avea, să zic așa, «un 
terasament» destul de solid, trăia într-un 
colectii de muncitori, de oameni cinstiți, 
cunoscuse tot felul de indivizi în viața lui, 
pe diferitele trepte pe care s-a aflat, şi totuşi 
e dus de mas de nevastă-sa cu o uşurinţă 
cam «făcută», deci neconvingătoare, numai 
a să iasă pasienta, să fim noi înduiosati. 

Alexandru Stoica: Dar de ce să nu fim? 
Pe mine, nu că m-a induiosat acest personaj, 
dar m-a convins. Societatea i-a creat con- 
ditii acestui om și el a ajuns inginer. Însă. 
săracul de el, cu simplitatea lui sufletească, 
cu ritmul lui mai încet, îi vine greu să per- 
ceapă — cum să mă exprim mai corect? — 
vanitățile lumii. N-a fost capabil să surprindă 
din timp masinagiile nevestei. 

Dorel Gusoiu: Dar eu tocmai lucrul 
ăsta nu mi l-am putut explica: cum un om 
care a plecat de jos, care a avut voință, a 
urmărit un gel, a fost un om curajos — să nu 
posede un simţ de observaţie măcar mijlo- 
ciu si un simţ al adevărului ca al unui om 
obișnuit? Să fie complet în necunostintà 
de cauză și să nu bănuiască nimic în privinţa 
caracterului nevestei? Si doar nu era vorba 
de lucruri greu de observat: el vedea 
aducîndu-i-se în casă nenumărate lucruri 
de mare valoare. Și nu mi s-a părut firesc 
nici cînd, în fața procurorului, se pierde 
cu firea, îşi pierde brusc toată sinceritatea 
pe care a avut-o în restul vieţii si spune 
prima lui minciună, poate, ca s-o acopere 
pe nevastă-sa. O singură explicație s-ar 
putea da, deși filmul n-o dă şi ne rămîne 
dator — pentru că autorii se bizuie pe 
înduiosarea noastră, în loc să facă analiza 
tipului. Care ar fi această explicaţie plau- 
zibilă? Acest om a judecat pe absolut toți 
oamenii, inclusiv pe soția lui, prin optica 
lui de om cinstit. Si, judecînd astfel, s-a 
lăsat înșelat 

Alexandru Stoica: Adică, de fapt, 
n-a mai judecat deloc. 

Dorel Gușoiu: Da — si asta a fost gre- 
sala lui. Așa că pe mine filmul nu mă con- 
vinge, pentru că vrea să-l scoată pe inginer 
basma curată, fără nici o vină, doar puțin 
trist sau mirat, de-abia în ultima secvență 
— adică cerîndu-ne din nou înduiosarea 
— cînd noi ne-am mirat într-una de la în- 
ceputul filmului. 

Elena Georgescu: Şi eu aș putea sà 
spun că m-a deranjat scena de la urmă, cu 
plinsetele nevestei mincinoase. 

Ing. Oprea Berceanu: Aici s-ar putea 
să aveţi dreptate. Eu găsesc totuși filmul 
interesant, în mare parte, plăcut de urmărit 
tot timpul. ÎI văd pentru a doua oară și 
chiar dacă Lag vedea încă o dată nu m-ar 
plictisi. Însă este pe ici, pe colo, insuficient 
legat, cu salturi prea mari, teatrale, de la 
o stare la alta, 

Alexandru Stoica: Sigur că sint salturi 
pentru că, ajuns în fața procurorului, ingi- 
nerul își aduce aminte de anii primei tinereti. 


| 


Oaspetii revistei «Cinema»: de la stînga la dreapta — Viorel 


Dorel Gusoiu, Mariana Oprică, Gica Ştefan 


in dezbater 


„filmul românesc 


— Mie îmi place! 
— Mie nu-mi place! 
Gusturile pot fi deosebite. 
unul gust este însà obligatori 


SR SAR PSE E IRA TERE, 


Mai tirziu, el n-a mai fost capabil să caute 
cinstea şi prietenia adevărată. A apucat pe 
primul drum — s-a căsătorit cu prima femeie 
care La impresionat. Dar naivitatea lui nu 
e «făcută», cum zice tovarășul Guşoiu. 
Eu o găsesc reală. Ati observat prima lor 
scenă? Cind încerca și el, săracul, să dan- 
seze, dar în realitate dansa mizerabil? Nu 
voia să-şi arate ignoranta. Deci emancipa- 
rea lui îl pune în dificultate! Aici filmul e 
original, chiar dacă nu exploatează cum 
trebuie originalitatea asta. 


Anchetă-fulger 
comparativă 
el 

Gica Stefan: Mie, în general, mi-a plàcut 
filmul «Zestrea» mult mai mult decît «Ex- 
plozia», care mi-a plăcut si el, dar... 

CINEMA: De ce faceți această dife- 
rentà? 

Nicolae Popisteanu: Probabil — sexul 
slab... 

CINEMA: E o preferintà de gen — 
pentru că în primul film e vorba despre 
dragoste, iar în al doilea despre altfel 
de incendii — sau vreţi să faceţi o 
apreciere a calităţii? 

Gica Ştefan: Prefer filmele de dragoste. 

CINEMA: Dar dumneavoastră? O 
mică anchetă-fulger, vă rog! 

Mariana Oprică: Mie tocmai, dimpo- 
trivà, al doilea film ,cExplozia», mi-a plăcut 
mai mult. Prefer filmele de acţiune si nu 
pe acelea de dragoste, fiindcă acestea nu 
știu să se ferească de melodramă. 

Alexandru Stoica: Primul film pune 
accentul pe caracterele dificile, în timp ce 
al doilea înfăţişează mai mult gravitatea 
situaţiei. Pe mine m-au impresionat amin- 
două, fiecare cu calitățile şi lipsurile lui. 
Vreau să fac însă mențiunea că apreciez 
în mod deosebit citeva scene de dragoste 
din «Zestrea» care au fost aproape de reali- 
tate. N-am mai văzut demult astfel de 
scene. Noi nu prea știm să facem filme de 
dragoste ca lumea, eroii parcă nici nu știu 
să sărute o femeie. 

Nicolae Popisteanu: Si ca subiect si 
ca interpretare, mi-au plăcut ambele. 

Voicu Bratu: «Zestrea» rămîne pentru 


mine un film mai plăcut: apar mai multe 
laturi ale vieţii, inclusiv dragostea care 
lipsește din filmele noastre sau e arătată 
trunchiat. 

Dorel Gușoiu: După părerea mea. nu 
se pot face astfel de departajări. Filmele sint 
complet diferite. Ca realizare, îmi place 
totuși mult mai mult «Explozia». În primul 
rînd, are o peliculă foarte bună, un colorit 
foarte apropiat de natural, are un scenariu 
foarte bine pus la punct şi secvențe de 
cascadorie foarte reușite. În cazul filmului 
«Zestrea», vă spun sincer, din momentul 
cînd a apărut procurorul, am știut absolut 
tot filmul pînă la sfirşit. În timp ce la «Explo- 
zia». doar cînd a apărut cuvintul «Sfîrsity 
am aflat cum se încheie acţiunea. 

Ing. Oprea Berceanu: Şi eu fac o dife- 
rență între cele două filme, dar altfel decit 
colegul de alături. Al doilea film, «Explozia», 
e mai complet, arată mult mai multe lucruri. 
Însă dacă e vorba de preferințe, mie mi-a 
plăcut, adică mi-a ajuns mai bine la inimă, 
primul. A fost mai apropiat de experiența 


două. Am însă unele observaţii față de 
«Zestrea», unde nu am văzut pe erou nici 
ca tractorist, nici ca inginer. Nu-l vedem 
deloc în acțiune, îl vedem doar vorbind. 

Elena Georgescu: Ambele filme, pe care 
le-am văzut azi pentru a doua oară, mi-au 
plăcut. Dar îndeosebi «Zestrea», fiindcă a 
arătat caractere diferite. 

Viorel Pleasu: Eu, fiind cel mai tînăr. 
sînt probabil printre cei care au văzut cele 
mai multe filme. De aceea, poate, «Explozia» 
m se pare un film ca toate filmele, e la rînd 
cu celelalte, numeroase, de același gen. 
Toate filmele acestea de acțiune sînt ase- 
mănătoare, chiar dacă subiectul diferă. E un 
film modern, mi-a plăcut. Ca oricărui tînăr, 
îmi plac filmele de acțiune si de comedie. 
Dar ca un film aparte, mi-a plăcut mult mai 
mult al doilea, «Zestrea», care mă atrage, 
fiindcă arată realitatea pură în unele mo- 
mente și chiar limbajul m-a impresionat. 


mon. is 
Ce propuneţi 
cineastilor nostri? 
orti 


CINEMA: Încă o dată, vă mulțumim. 
Aţi făcut — prin zig-zag-ul preferinte- 
lor si al nuantelor de apreciere — o 
demonstraţie a faptului că fiecare spec- 
tator este o personalitate distinctă, cu 
observații și judecăţi proprii. Ne-ar fi 
greu, imposibil, să tragem linia și să 
adunăm, ne-ar fi greu să facem clasa- 
mente sau să dăm note filmelor, deși 
în tot ceea ce ați spus există consen- 
suri foarte clare. 


problemă a apetitului pentru muncă. 

Cu dragoste, cu sport, cu muncă, cu 
Putin efort supraomenesc, dacă pot să spun 
asa, cu fapte de eroism şi cu fapte retrograde, 
cam așa cred eu că s-ar putea compune re- 
çeta subtilă a unui film, și nu oferindu-se «cu 
ridicata» o singură marfă. Asa se pot scoate 
în evidență, cu folos și frumos, toate cali- 
tățile lumii noastre, se pot blama trăsăturile 
de proastă calitate, se pot pune în lumină 
cu finețe și cu multă stàruingà calitățile 
omului. Fiindcă, în definitiv, omul este 
el însuşi o contradicție. Şi ceea ce are rău în 
el, societatea trebuie să înlăture și prin 
filmele pe care le realizează și care sînt cea 
mai bună, cea mai populară metodă de 
educare a maselor. 


Un vînzitor de bilete sau un risipitor de 
timp sau altfel de risipitor ar putea deveni 
şi el erou de film, dar insul respectiv să 
aibă destule calități care să poată fi redate 
societății, chiar dacă filmul s-ar încheia 
tragic. 

Şi mai cred că în cinematografia noastră 
ar trebui să-și facă loc, neapărat, comedia. 
Noi avem destui artiști de comedie, buni, 
dar care nu participă la realizarea unor filme 
de nivel calitativ superior. Băiatul nostru 
spunea adineaori că i-a plăcut mai mult 
«Zestrea». Pe undeva, în acel film, au fost 
unele scene atrăgătoare — jocul acela liber, 
degajat, al celor doi logodnici, pe cîmp. 
Era ca un surîs binefăcător. Si la fel ar 
trebui să fie și comediile noastre, să apară 
filme bine puse la punct — nu trucate, 
adică nu prea mult trucate, să fie în ele si 
ceva real. Pentru ei noi trebuie să trăim 


«Explozia»: elogiul eroismului colectiv 


mea de viață si mi-a plăcut foarte mult jocul 
Margaretei Pogonat. 
lon Păpăleață: Mie mi-au plăcut amin- 


Il Pleaşu, Elena Georgescu, Ion Păpăleaţă, ing. Oprea Berceanu, 
Voicu Bratu, Nicolae Popişteanu, Alexandru Stoica 


Pornind de aci, ce alte teme, ce noi 
aspecte ale relaţiilor de muncă, ale 
eticii si echităţii socialiste, ale vieţii 
dumneavoastră intime sau ale preo- 
cupărilor dumneavoastră sociale ati 
dori să sugerati cineastilor nostri? 

Dorel Gugoiu: Dacă aţi face iarăși, pe 
loc, o nouă anchetă-fulger, sînt convins 
că aţi obţine din nou o lungă listă de pro- 
puneri, similare sau simetrice cu răspun- 
surile anterioare. Cel mai important ciștig 
al întîlnirii noastre nu mi se pare însă lungi- 
mea unei liste de subiecte care pot fi ori- 
cind propuse. Consider că ar fi mult mai 
folositor să cerem cinematografiei noastre 
să manifeste o comunitate de idei şi să 
îmbine în unul și același film viața socială 
cu dragostea, secvențele care se petrec 
în orele de producţie și altele, să zicem, pe 
terenurile de sport. In «Love Story», eroul 
era student si totodată sportiv, iar filmul 
se ocupa de dragostea dintre cei doi şi de 
relațiile de familie. 


[rr SE emma nz) 
Concluzii voluntare 
si unanime 

fera nei 

Alexandru Stoica: În privința su- 
gestiilor, eu aș vrea să spun totuşi un lucru 
cunoscut — că mai există unii cetăţeni, mai 
ales tineri, care nu se lasă antrenați în 
muncă şi preferă, de pildă, să se ocupe de 
vinzarea biletelor de cinema la suprapret. 
Ar trebui nişte filme care să trateze această 


realitatea și să trăim, dacă vreţi, si supra- 
omenescul. 

Cum spune un proverb? Nu te urmează 
nimeni dacă tu n-o pornesti înainte. 
Deci, cinematografia trebuie să meargă 
înainte, pe cele mai bune drumuri. Nu numai 
pe cărări bătute. Ea trebuie să meargă și pe 
cărări nebătute, dar cu stàruintà căutate. 
Să ne dea posibilitatea, încrederea și ape- 
titul de a vedea filme mereu mai multe, 
pretenţia noastră fiind ca ele să ne convingă 
din ce în ce mai mult. 

Nu trebuie să uităm că noi, ăștia mai în 
vîrstă, cînd vedem un film, indiferent ce 
scene, ce grozăvii s-ar întîmpla în el, noi ne 
Sindim mereu că e vorba de un film si ne 
linistim. Dar sint atîtia, mult mai tineri, 
care nu se gindesc mereu că e doar un film, 
ci privesc ca gi cum lucrurile s-ar petrece 
în realitate astfel. Aceștia sînt adevărații 
spectatori de film. Ei participă cu adevărat 
la viața de pe ecran. Dacă nu participi la 
viaţa de pe ecran cînd ești tînăr, n-ai ce să 
cauţi la cinematograf. lar ca să participi 
la viața de pe ecran, ecranul trebuie să fie 
la înălțime. Nu este ecranul la înălţime, 
degeaba mai stăm de vorbă. 

Dar eu n-am vrut să trag concluzii — să 
mă iertagi dacă le-am tras fără voie, fiind 
printre cei mai în vîrstă. 


TETIERE SIZE PI E 
Masà rotundà realizatà de 
Valerian SAVA 
EU SUPERI DEIANA 

7 


Dacà festivalul de la Cannes 
nu s-ar fi organizat decit 
pentru a aduce la cunostinta 
opiniei publice cà existà pe 
lume un film care se nu- 
meste Strigàt si soaptà, 
Cannes-ul '73 si-ar fi justificat din plin si 
existenta si rumoarea si orgoliile. 

Nu pot sà vorbesc decît cu pietate 
despre acest film care mi-a dat douà ore 
de fericire, e greu de spus ce fel de feri- 
cire, poate fericirea de a vedea cu ochii 
proprii cum oamenii, oamenii nu sfinții, 
fac minuni. Poate, pur și simplu, fericirea 
de a te simți om, adică o făptură care iși 
gîndeşte soarta, deci care se poate ridica 
nu numai deasupra vieţii, ci și deasupra 
morții sale. 

M-a mișcat cum și-a prezentat Bergman 
opera. 

«Ascultati-mà, zice Bergman, asculta- 
ti-ma,và rog, o clipă. Numai o clipă. Vă 
rețin numai ca să vă spun că am vrut să 
fac un film pentru dumneavoastră. Numai 
pentru dumneavoastră. Am scris un sce- 
nariu despre patru femei care se reintil- 
nesc pentru citeva zile în împrejurări dra- 


8 


Festivalul unei capodopere 


Festivalul artei 
de a fi mestesugar 


matice. Am rugat patru actrite minunate, 
care sint si prietenele mele,să joace cele 
patru roluri- Harriet Andersson, Ingrid 
Thulin, Kari Sylwan și Liv Ullman. L-am 
rugat pe prietenul meu Seven Nykvist să 
se așeze, ca intotdeauna, în spatele came- 
rei. l-am rugat pe colaboratorii mei să-mi 
mai vină încă o dată în ajutor. Am desco- 
perit o casă mare și veche într-un parc 
liniştit. Patruzeci de zile am turnat acest 
film. L-am numit «Strigăt şi şoaptă». 
Dacă o să mă întrebaţi dacă e bun sau 
rău, n-am să ştiu ce să vă spun. Tot'ce as 
sti să vă spun este că tin la el. lată de ce 
as dori să vă placă». 


Nu ştiu ce spuneți dumneavoastră, dar 
pentru mine, adică pentru un om a cărui 
profesiune de critic se contundă atit de 
des cu a hrăni orgolii, acest mod de a vorbi 
despre o capodoperă, despre propria ca- 
podoperă, acest repetat «am rugat», «v-as 
ruga», acest sentiment că nu numai tu, 
autor total, eşti minunat, ci si ceilalţi, ele 
de pildă, «aceste minunate actrițe care 
sint și prietenele mele», nu ştiu ce spuneți 
dumneavoastră, dar tonul acesta la egală 
distanță de emfază si de modestie cu 
cenușă pe cap, tonul acesta de simplitate, 
de o caldă, foarte caldă simplitate a ra- 
porturilor unui mare artist cu lumea incon- 


jurătoare, tonul acesta care este şi tonul 
filmului, mie îmi inspiră un respect îndu- 
rerat. Atita cuviință, atita cuviință! Ce 
straniu răsună cuvintele acestea plecate 
în urechile mele obişnuite cu alte tonuri. 
Cum, există şi autori care se indoiesc că 
filmul lor e «cu totul deosebit»? Există 
şi autori care acceptă, acceptă fără ran- 
chiună, că opera lor ar putea să nu placă? 

Uluitor acest Bergman. Coplesitor acest 
film despre trei surori despărțite de orgo- 
liu si de glacialitatea simțămintelor lor si 
reunite, pentru putinà vreme, de plecarea 
definitivà a uneia dintre ele. Trei doamne 
bogate si o slujnică fatà-n faţă cu viaţa, 
fatà-n față cu moartea, fatà-n față cu ceva 
mai greu de înfruntat chiar decit moartea: 
fatà-n față cu ele insele. 

Ziceam că e un film care-ţi dă fericire. 
Aş spune mai exact: fericire şi frică. Frica 
de a nu trăi fără să simţi. Fără să simți 
intens, pentru că numai intensitatea sim- 
țirii, numai ea, ne poate consola că sintem 
concomitent atit de muritori și atit de 
iubitori de eternitate. 


bop ecco EEE 
De la «Cràpelnità» la «Sperietoarea» 
fre —rconccisccme-@- 


Cannes-ul 1973 a fost un seminar la o 
chermeză. Vedetele veneau, se fotogra- 
fiau, surideau sau dimpotrivă tipau, își 
acopereau fața, scoteau limba la blitz-uri 
și insultau gazetarii — așa s-a întimplat 
cu Eustache, autorul filmului «Mămica și 
tîrfa», asa s-a intimplat cu Carmelo Bene, 
autorul unui film, care echivaleazà cu 
electrocutarea lui Shakespeare,«Un Ham- 
let mai putin», asa s-a întimplat cu Ferreri. 

Autorul «Marei crăpelnițe», domnul 
Ferreri, accepta să iscălească «un film 
de provocare totală», îi plăcea să afle că 
se vomită în timpul proiecției, făcea haz 
de persoanele sensibile, înspàimintate 
de cei patru holtei — Mastroianni, 
Tognazzi, Piccoli, Noiret — care se sinu- 
cideau mincind si făcind amor, dar nu 
putea suporta ca provocatii să-l provoace, 
adică să-l întrebe: — Cum v-a venit dom- 
nule Ferreri să faceţi una ca asta? — 
«Uite-așa mi-a venit!» striga congestionat 
Ferreri trăgindu-se furios de barba lui 
cea roșie. — Poate ati vrut, sărea cite un 
tinăr revoltat, poate ati vrut să arătaţi 
societatea de consum care se descom- 
pune? — N-am vrut s-arăt nici o societate 
de consum, strigă Ferreri. Am vrut s-arăt 
patru bărbaţi qui bouffent, qui patent, 
qui... — Obiectiv, striga cineva, dintr-un 
colt, ar putea fi interpretat ca o contestaţie, 
— Eu, ţipă Ferreri, nu contest. Eu fac filme! 
— Totuşi, zice o voce, filmul, poate, ar 
influența... — Filmul nu poate influența 
nimic. Filmul e imagine. Atit. O vezi, te 
distrezi. Te distrezi ca la circ si pleci. 

Gazetarii protestează. Ferreri se con- 
gestionează şi mai tare. Piccoli intervine: 
— «Ferreri, zice Piccoli, Ferreri vrea să 
spună că numai filmul nu poate schimba 
societatea». Gazetarii protestează. Mas- 
troianni începe să povestească o amintire 
din copilărie cu un bunic care în timpul 
mesei scotea anumite sunete. — «Sunetele 
astea considerate de dvs., indecente, în- 
veseleau melancolicele noastre cine...» 
Zadarnic! Povestirile idilice ale lui Mastro- 
ianni mai mult pun gaz pe foc. Inteligen- 
tul Piccoli nu-și poate salva regizorul. 
Dimpotrivă, trebuie să se salveze pe sine, 
trebuie să explice de ce-a acceptat să 
joace un astfel de rol. Ferreri ţipă. Bate 
cu pumnu-n masă. Se infurie. — De ce 
«Ultimul tango» să placă si «Marea cră- 
pelnità» să nu placă? Era mai bun untul 
lui Bertolucci? Ferreri nu se poate con- 
sola. Părăseste conferinta de presă, agi- 
osie. Pleacă şi Mastroianni. 


tindu-ş 


Pleac 


un seminar 
intr-o chermeza 


edetele pleacă, 
asta volo 
i, dincolo de 
inzatà dimineața, jar 
seară în „ținută de galà obligatorie“, 
dincolo de chermeza Cannes-ului, se 
zăresc destul de bine citeva locuri 
calme, cîteva stite, citeva 
figuri reculese 


mese | 


Există, există, fără îndoială, şi un 
Cannes-seminar. Unul din cursurile 
cele mai interesante care s-a ținut 
anul acesta a fost despre profesio- 
nalism., Marea demonstraţie au fă- 
cut-o americanii cu toate filmele 
prezentate în competiție, dar mai 
ales cu Sperietoarea de ciori a 
lui Schatzberg. Filmul a luat, de alt- 
fel, si jumătate din „Ramura de aur" 
a palmierului. 


Dacă cinev 


da 
CES sep 
înd aura filmului, 
i uşor vălu i 


H i 
aburu 


nici tema pr 
dur si un băiat 
e tte 
multa, mo 
ternă dintr: 
voltarea 


ritu 


4, roma 


uma 


rain a fo È 
mediul soc at după 
o todà atatà: i nomazi 


străbat tara corul se schimbă în 
cadenta pagilor lor. Obiectul de 
este fabricat însă cu atita acuratețe 


încît rețeta pierde caracterul de 
prescrip ar schema pierde carac 
terul hemă sub mulțimea deta 
liilor pe care le inventează necon- 


tenit autorii. De pildă, detaliul lam- 
pei. Al Pacino, care interpretează 


rolul băiatului sensibil, străbate 
aventură picarescă {inînd în 
o lampă, o lampă de noapte 


fundă 
entru că 
ă după 


ambalată într-un carton, cu 
mare, roșie. De ceo lampă? 
vagabondul se întoarce ac 
multe peregrinări, se 
copilul născut după 
Nu știe dacă e băiat sau 
aceea îi duce un 
el, vagabor 
cărui puști. Un 
vieţii străbate Am 
teste si 
gînd în braţe o lampă fînf&suratà 
într-un fundă roşie. In- 
credibil cît lirism poate să pomp 
un asemenea detaliu într-un film 
care vrea să fie o replică la violența 


înfundă 


carton cu 


unei lumi, o speranţă că prin 
"ai prin prietenie, 


tenie, 


se 


actori care așteaptă o zi 
pe autost cum pot să um 
re c metru pătrat de peli- 
cu priviri, cu gesturi, cu șotii, 
cu burzuluieli, este pilduitor şi 
aproape deznădăjduitor. De unde 
atîta bogăție interioàrà în atita zgîr- 
cenie exterioară? 


Citit cu ochi de calfă sau cu ochi 
de ucenic, acest film nu-i numai o 
lecție. As zice că-i o adevărată odă 
a mestesugului de a face artă sau, 
poate, a artei de a fi mestesugar. 
Mestesugar de har, căci lucrul cel 
mai uimitor care se poate învăţa 
privind „Sperietoarea” este că mez 
tesugul, pe treapta lui superioară, 
include necesitatea de a-și sfarîma 
propriile lui legi. Nimic nu-i nou, dar 
totul are pr mea 
detali 


$ lui sau despre mestesugul 
artei? Mi-e greu 

știu sigur este că 
demons A 


Îl recunoasteti pe Gene Hackman? 


Politistul din „Filiera“ a devenit „Sperietoarea de ciori“! 


Jacqueline Bisset star în rol de star 
într-un film despre filme („Noaptea americană“) 


9 


Un Hamlet mai putin 


Unul dintre filmele cele mai d 
cutate a fost Un Hamlet mai putin, 
filmul lui Carme!o Bene, regizor de 


teatru, care a provocat nu o dată în 
jurul spectacolelor sale o rumoare 
plină de semnificaţii. Opera sa de 
cineast nu e făcută nici ea să treacă 
neobservată pe bună dreptate, 
căci Bene propune o oper 
e nu poate lăsa pe nimeni indif 


Mai întîi își propune dezmembra- 
rea celebrei piese. N IM am zice 
noi „O viziune proprie“, ci dezmen 
brarea. Hamlet-ul este dinamitat. 
nele. sînt demontate, replicile 
sînt desurubate, cuvintele sînt scoase 
din vecinătatea lor şi reasamblate 
după o voință not Femeile sînt 
fastuos îmbrăcate în partea de su: 
pălării imense, mineci somptuoase, 
corsaje luxuriante, dar cu desăvir- 
sire neîmbrăcate în cealaltă jumătate 
a trupului. Hamlet este sulemenit, 
cabotin, cu dinţi stricati, zăpăcit, 
tot ce face, face semnul unei unice 
dorinti, dorința grabnică de a pleca 
cît mai repede din àcest regat unde 
ceva e putred, de a fugi cu expresul 
de Paris, căci prima parte a filmului 
nu e decit vinzoleala preparativelor: 
toată lumea face bagaje, cară valize 
incarca geamantane, geam 
care scrie: „Paris-Express“, 


ntane pe 


Ofelia, cu toate că poar che- 
fari rotunzi cu ramă de sîrma si 
o bonetă de călugăriță, este compusă 
ca un simbol al voluptății carnale. 
Hamlet sugrumă porumbeii şi rupe 
foile din cărți. Relațiile lui cu regina 
ilustrează minuțios teoria comple 
xului De cet-De ce 
în această inter- 
pretare, îl întreb pe Carmelo Bene 
Şi el spune:— O nu, nu cred 

Dar ce sens are să-l vid pe Hamlet 
distrugînd biblioteci? — N-are nici 
un sens, spune regizorul. — Dar ce 
semnificaţie filozofică are filmul? 

N-are nici o semnificație, — Cum, 
un Hamlet fără semnificație? îl 
întreb din nou, nedorind să-mi cred 
urechilor. — Da! Asta-i semnifica- 
ţia, Semnificaţia, zice regizorul, e 


@ Truffaut povestește unul 
din multele lui necazuri cu ulti- 
mul său film. Directorii de la 
Warner Bros, zice el, nu accep- 
tau titlul. Ziceau că Noaptea 
americană nu-i un titlu comer- 
propuneau un 

u vino-ncoa: Ea îl iu- 
beşte, ca îl urăște. Trebuia să 
mă opun, zice în continuare 
Truffaut, dar asta 
aminte de o altă tristi 
Germania Federală es 
ţară în care pri 
400 de lovituri, a 
Nu pot 
s-a pr 
tia lui. Filmul a 
sărutau, cînd îl băteau, 


aducea 
întîmplare 
singura 


@ Paralel cu Nora h 
la un cinematograf din 
s-a prezentat Nora 
Garland. Diferenta 
două pelicule constă, 
altele, că Jane Fonda a 
nu poate veni la festival 
buind să-i sprijine pe in 
pildă, împotriva une 


10 


Jane Fonda 


într-o Noră fermecătoare, care nu prea mai convinge pe nimeni 
„DR E Pale RZ FEST LI ie 


lipsa semnificației. Hamletu! meu în- 
truchipează absența. Absența de 
pasiuni, absența de acţiuni, absența 
de sens. Hamlet-ul meu are numai o 
semnificaţie estetică. Un joc de 
culori. Un joc de umbre. Un joc de 
costume. Un joc 


Dacă n-aş fi discutat cu regizorul, 
as fi rămas cu o mare nelinişte. 
Aș fi fost persecutată, așa cum sîntem 
de atitea ori în fata unor opere greu 
accesibile, aș fi fost persecutată de 
furia de a nu fi înțeles ce spune, de 
suferința de a nu pricepe cifrul. 
Regizorul mi-a spus însă clar: opera 
mea n-are dimensiuni morale 
dimensiuni filozofice, deci re 
m-a scutit de 
transmiţîndu-mi 
mai gravă și mai importantă: Este 
cu putinţă ca o generaţie să reia 
această piesă, care a reprezentat 
de-a lungul secolelor simbolul ne- 


iniştii omenești, s-o reia pentru a 0 
transforma nu în ceva, nu în ceva 
contrariu, nu în ceva discutabil, ci 


vrea să-și construiască o vilă 
nemaipomenit de frumoasă pe 
un cimitir indian). Claire Bloom 
a venit et a declarat că și-a cumpă- 
rat o vilă de „toată frumuseţea“ 
pentru ca să aibă 

înd Nora ei va fi lan- 


un interviu: 
e fericirea? 

n: O bună să- 
ro memorie 


des citat 
Cocteau 
ceea ce 


ştii ce 


Cannes 


il înțeleg! 


în neant?-Este cu putință ca un autor 
atit de însetat de celebritate, un au- 
tor care suferă atît de mult că nu e 
înțeles, să nu fi găsit alt drum spre 
glorie decît urmele pașilor lui Era- 
tostrat? În secolul acela îndepărtat, 
Eratostrat a dat foc templului Dia- 
nei din Efes. Anul acesta, la Cannes, 
Carmelo Bene a dat foc lui Hamlet. 


Consternare ! 
Există autori 
care acceptă că 
opera lor ar putea 
să nu placă 


„Un Hamlet mai putin", spune 
titlul, si eu îl repet cu sentimentul 
că un Hamlet mai putin înseamnă o 
lume mai săracă, mai tristă. Eu îl 
repet cu sentimentul că a goli cul 
tura de sens este ca și cum ai goli 
pămîntul de oameni. Eu îl rep 
cu sentimentul că pentru nimic în 
lume nu se poate trăi fără acel 
»a fi sau a nu..." 


În sfirșit si noi 


În ceeace privește filmul românesc, 
este clar că, de data aceasta, critica 
noastră nu s-a înşelat. Intr-un cadru 
nternațional, în atmosfera lipsită de 
indulgență a Cannes-ului, în lumina 
tare a unei selecții pretentioase, 
făcută de o comisie de preselecție 
care a ales mult si a cules putin, 
foarte putin (numai 8 filme care să 
reprezinte ideile cinematograficedin 
porţiunea cuprinsă între Paris 
Tokio şi Paris—New York), în acest 
context, zic, filmul nostru Nunta 
de piatră nu ne-a făcut de rușine 


Piccoli, Noiret, Tognazzi, Mastroianni, 
Toată lumea se întreabă ce-au căutat ei în „Marea crapelnità“? 


Prezența sovietică: 


un film numit „Monolog“ despre dialogul dintre generații 


Dimpotrivă. As fi gata să pronunț 
chiar o vorbă mare. Aş fi gata să 
spun că de la Pădurea spinzuraților 
n-am simţit în giganta, exigenta şi 
uneori năzuroasa confruntare pe 
care o reprezintă Cannes-ul, atît de 
intens interes pentru filmul româ- 
nesc 


Extrasele publicate în Contempora- 
nu 


r 
nul au fost scoase, ca st 


Critica orală n 
cità. Dimpotri am impresia 
niciodată o prezență romanea a 
Festivalut de pe Coasta de Azur nu 
a inspirat atîta căldură (si termenii 
de comparaţie nu-mi-lipsesc, Memoria 
mă ajută să-mi amint primiri 
glaciale și dezamăgiri rici mă 
car nu se sileau să fie politicoase) 
Opinia Cannes-ului, atît cît o poate 
prospecta un ir nteresat s- 
noască, a on filmul nostru 
bucurie din care nu a lipsit p 
de principiu d a ne revedea în 


atît de îndelungată, nici unele re- 
prosuri de estetism, de prea desă- 
vîrşită caligrafie a camerei-stilou 
şi nici surpriza a fi pusă față în 
față cu un film de o calitate artis- 
tică care ne proiecta, incontestabil, 
în partea cea mai reuşită a progra- 
mului oferit de Săptămîna criticii 
nternationale (program paralel cu 


„Nunta de piatră“, 
într-adevăr, ` 
un eveniment 

al 


| Săptăminii criticii 


Un băiat a vindut cafele si a devenit vedetă mondială în filmul 
lui Anderson, ca si în viața particulară (Malcom MeDoweli) 


marea competiție. Fac această pre- 
cizare întrucît ştiu cîţiva dezamă- 
giti: „iar nu am luat nici un premiu 
la Cannes”. E cam greu să ieși în- 
vingător dintr 
participat). 


meci la care n-ai 


Au fost foarte multe glasuri 


care au considerat Nunta de piatră 


„O. lucky man"! „O noroco- 
sule!“ — Ün film despre care s-a 
vorbit foarte puțin. Un film care 
n-a intrat în palmares, pentru că 
nici un palmares din lume nu e un 
act de totală justiţie. Un film 
aparținînd unui regizor str 
care nu mai e critic, dar 
gînditor!: | ay Ander 


lel" 

Băiat 

cafea. EI aj 

fea. El cutreieră 

nînd negustorilor o 

cafea for-mi-da-bi 

mașină. El are o haină 

norocosu cîntă orchestra. 

Comisvoiajorul nu mai propu 

ne o marcă for-mi-da-bi-lă. Co- 
nereste din în- 
bază militarà ul- 

tra-sec at. Oameni 

misterioș nu atii mis 


te 


generos 
lire, 
pe co- 
eptà. Seara, 
vecin, des- 
efalalt cobai are capul 
trupul de mistreţ 
cîntă orchestra 
d e cobai. Cobaiul 
baiul-vagabond e cules 
drum de o companie veselă 
întàreti-pop. Mascota com- 
panie o fată dulce si veselă 
pare că-l! place. Mascota îl ia ca 
efi ie m 

le 


, norocosule oriche 


ca cel mai sus punct al Săptăminii 
criticii la editià 1973. Mesi puține 
ucruri Îmi apar mai putin ridicole 

ît lauda de sine, desi consider cu 
wna D LE: | A D à r 


cu adevarat eficientă nu trebu 


practice sis 


rabat” 
îndrăznesc să 
parte cu toată convinge- 
u toată răspunderea dintre 
acele multe gla e au considerat 
Nunta de piatră un eveniment al 
a ji program. program paralel 
din punct de vedere organizator 
dar afectiv și cultural făcînd parte 


adică „pentru ai 


e aces 


ntrinsecă din Cann&, ad dintr-o 
întîlnire inte onală care este 
socotită azi a amploa a doua din 
| după Olimpiadă 

Spun „nu-i puţin”, ca să nu n 
că-i destul de mult. Casi nu spun că 


o aseme 


ea reintrare pe un circuit 
n 


ează o obligație 
suflarea noastră c 


rnational 


plus pentru 


asti 


i aceasta cea mai importantă 
obligație a autorilor de filme de la 
Di, dar nu-i nici cea mai putin im- 
portanti, căci trăim un timp. în 
care popoare tr-o bună măsură, 
se cun reciproc prin intermediu 
filmelor. Sociologii, se ştie, spun că 
imic n-a contribuit într-o astfel de 
proporție la cunoașterea Italiei cit 
a contribuit film anu 


Din acest punct de vedere, Nunta 
de piatră la Cannes poate fi socotit 
că reprezintă primii paşi dintr-un 
maraton la care trebuie să partici- 
păm, avem toate șansele să partici- 
se fac si cu bani, 


filme 


păm, căci e 

dar şi cu inteligență, ci suflet, 
cu ştiinţă Știința n se oferă, 
ar p Lan > 

au a 


sufletul, 


le exo” 
miliar” 
miliar- 
n-aibă 

vor 


conferințe secrete 
tice din ţări exot 

darului credite, îi pro 
darului garanţii. Nu, 
grijă ardar S 


fi exterminat 


ervieta ines- 
secretarul, O, 


chestra 


Poliţiştii fac 
nele exotice au 


tediplo- 
miliard 


de d 
nta or- 
este eliberat. Direc- 

torul penitenciarului îi ține un 
j rs despre iubirea de oameni. 
tul iubeşte oamenii. Eli- 

te biblia. Eliberatul 


ratu i da ultimii 
bani pentru Armata Salvării. 
Armata Salv mulțumește 
cu un frumos cin şi îi fură 
biblia, O, morocosule! cîntă 
hestra. 
norocosule! cîntă orches- 
cînd îl întilneste regizorul, 
norocosule! cîntă ea, cînd 
izorul vrea să facă proba. O, 
norocosulei cîntă figuratia, cînd 
proba reuşeşte. O, norocosule! 
cîntă actorii. O, norocosule! 
cîntă recuzitierii. O, norocosule! 
tintă partenera. O, norocosule! 
cîntă toată lumea. Şi toată lumea 
începe să topàie. O ţopăială 
veselă. Veselă pînă la nebunie, 
la pînă la deznădejde. O, 
le 2, norocosule! 


II 


„Am şi eu sensibilità 
tile mele" — spune in- 
nema spectorui Roman (|la- 
rion Ciobanu ) dupà 
un moment de recule- 
gere la mormîntul prie- 
tenului stu Miclovan (Sergiu Nico- 
faescu), O spune cu glas tare, privind 
spre aparat, spre noi deci, şi întreg 
filmul se luminează de această măr- 
turisire complice, care este şi a cine- 
astului, mărturisire parcă a unei nos- 
talgii a prieteniilor duse, a timpului 
din care nu rămîn decît amintirile 
stinghere.., 

Ultimul cartuș, pe care Miclovan 
nu-l putuse folosi în finalul „Miini- 
lor curate“ împotriva banditului 
Semaca, este păstrat de Roman, nu 
atit ca talisman al luptei pentru 
dreptate, cît ca simbol al prieteniei, 
simbol al prietenului ucis ce trebuie 
răzbunat, În final, Roman aduce 
cartusul pe mormîntul prietenului 
său, eliberare „dintr-un  jurămînt, 
împlinire a lui pecetluită cu cîte 
va fiori. 

Ca și „Cu mîinile curate”, „Ultimul 
cartuș“ adună o serie de episoade a 
ciocnirilor între inspectorul comunist 
Roman si bandiții, foarte act n 
acel an 1945, frăm 


ivi 


Un film polițist, dar și un film istorie, 
Un film de acţiune, dar si un film politie 


bări, Sem (anticarul din „Cu 
mîinile curat — George Con- 
stantin) si un frate al său, mare 
agricultor (Amza Pellea) sînt prezenţi 
în mai toate fără-de-legile, parcă 
amintindu-i lui Roman de legămîntul 
(fără vorbe, doar din priviri) făcut 
cu Milcov la moartea acestuia, 
Bandiţii sînt  numeresi, înarmaţi 
pină-n dinţi, organizaţi pe reţele. 
Fie că jefuiesc un tren cu alimente 
pentru copiii din Moldova, fie că, 
deghizați în poliţişti, masacrează o 
demonstrație pașnică muncitorească, 
înfruntareacu ei presupune adevărate 
lupte de stradă, ce lasă caldarîmul 
plin de cadavre. Nimic nu e simplu 
H înfruntare.  Fără-de-le- 
J subtextul politic al 
i făţişe si brutale față de 
procesul revoluționar care începea să 
schimbe fața țării. Sint în joc interese 


vitale, si marii bogătași, c 
orînduiri ce prinde viaţă, 
tează cetele de asasini pri 
spelunci şi bordeluri, şi-i 
dinciosi prin bună plată, 
în bani sau gloanțe, Ei sînt greu de 
prins, neactionind niciodată direct, 
în persoană, ci prin trei-patru 
termediari, după procedeele bine 
cunoscute. ale Mafiei. De la spar- 
gerea de magazine si furtul de 
alimente, pînă la spionaj, trăda- 
re şi crimă, totul e folosit, şi în 
felul acesta, e greu de făcut drep- 
tate cu mîinile curate. Metodele dure 

D 


ale lui Miclovan erau o tristă n 
sitate şi inspectorul Roman în 
să devină polițist profesionist, car 
trage fără greșeală 

Dacă dincolo de comp! 
abia ghicită a caracterului 
poliţiştii sînt nedifer 


n 


ton. 


ee Pia reens 
Së See 


g eun fel una răufá- 
cătorilor se i atā atenția 
realizatorilor. P e lor emană, 
predomir sînt 
lustruiti, ele etate“, 

parlagii 


fie că sînt 
cu expresi 


mina”, 


mentar, sonor s 
filmul nu reuses g è 
aerul timpului, tul acela de 
sfîrșit de lume, de început de lumeal 
ilor 45, asta se datorește faptului 
> r a acțiunii 


tare rapidi episoade, împiedică 
aprofundar criptiei mediilor în 
care acțiunea (acțiunile) se desfás 


soara, 


Romanul lui Petre 
Luscaloy »Ostrovu 
lupilor“, devenit 
pentru ecran „A 
venturile I Ba 


busci", avea o adresă 


12 


dest Babu.: 


precisă ea dea doua 
de fapt virsta dintre copilărie și 
adolescent Ambitiite  filmulu 


sem * Naghi si Geta 
Doin se pare că 
au mers În ciuda eti- 


chetei „film pentru copii”, cei doi 
autori lasă impresia că au dorit 
să realizeze un film pentru toate 
vîrstele, un film în care fiecare 
să găsească măcar o secvență pe 
înţelesul şi gustul său. Așa se 
că „Aventurile lui Babusci* 
cepe ca un film poliţist, con 
în chip de comedie rurală — cu un 
Babuşcă istet și inventiv, frate bun 
cu „Năică” al Elisabetei Bostan — 
se transformă într-un fel de „Aven- 


ui Tom Sawyer" şi „Huckle- 
nn” pe Dunăre, se întoarce 
către final la genul poliţist și 


sfirșește într-un cotidian pionie- 
rbătoresc și educativ: cai 
doi eroi aproape fără voie, pri- 
insigna de 


mesc în cadru festiv 
„Cutezători”. 
Povestea în sine doi copii, 
doi pionieri în vacanţă, nimeriti 
din întîmplare pe urmele unor 
răufăcători şi ducîndu-si, pină la 
capăt, cu convingere și curaj, 
misiunea — este nobilă, tota! lip- 
sită de morgă moraliz 
ține, într-adevăr, de v 
moasă a cutezatorilor 
sens, „Aventurile lui B 


Prezenţa agreabilă 
a doi copii, 
prezenta 
convingătoare 
a trei actori, 
puţină poezie 
a Deliei 


si o performanță 


operatoricească 


pe ecrane 


(Semaca dispune în plinà ceremonie 
>xecuţia lui Roman), apoi sfîrşitul 
-eremoniei pe o melodie cîntată de 
“Marlène Dietrich, muzică auzită 
parcă în somn, adaggio al unei 
lumi ce dispare; sau tramvaiul pus- 
tiu, Zdrăngănitor, cu geamurile în- 
florlte de ger, cu puştii care-i co- 
lindă lul Roman, evocînd străzile 
pustii, cu rănile proaspete ale răz- 
bolului; sau sosirea lui Roman, de 
Crăciun, la Semaca, unde eleganța 
gazdelor, somptuozitatea decorului 
şi un disc cu Bing Crosby (el ar fi 
trebuit să fie) cîntind dulce, sînt 
imagini vil ale unei tagme sociale 
care nu voia să ştie nici de război 
(de pe urma căruia se îmbogăţise), 
nici de răsturnările capitale pe care 
războiul le adusese; sau manifes- 
tatia muncitorilor, ticuti sub o nin- 
soare răzleață, pe străzile pestriţe 
de firma colorate și sărăcăcioase; sau 
colțurile acelea cu ganguri şi intrări 
de bordeluri, cu foiala lor de pros- 
tituate vopsite și prost îmbrăcate, 
de hoţi şi derbedei cu pălăriile pe 
ochi, toate aceste imagini prind în 
ele, nu atit locuri și lumini reconsti- 
tuite; cît sentimentul sfirșitului de 
rizbol, al sftrşitului unei epoci 
senzaţie a unor ahi plini de feb 
Arsenalul pur poliţist al filmului 
este dotat, as spune, chiar cu prea 
multe arme grele. Lungi mitraliade 
prin gări pustii, bătăi uriaşe în spe- 
lunci, asasini pîndind într-un circ pă- 
răsit, urmăriri de mașini prin ser- 
pentine și drumuri denivelate ca la 
San Francisco, banditi ascunși în- 
tr-un cămin de copii, etc. Nu tot- 
deauna ritmul este păstrat, şi această 
acumulare de „episoade tari” duce la 
un moment dat laoanihilarereciprocă, 
vitregind involuntar si fatal fiecare 
aventură în parte de posibila ei forţă 
de șoc asupra spectatorilor. Cred, de 
asemenea, că o mai îndelungă pregă- 
tire vizuală a scenelor de acțiune, 
folosirea unor cadraje şi apoi a unui 
montaj mai strîns, mai sugestiv, ar 
putea clasa pe regizorul Sergiu 
Nicolaescu în circuitul internațional 
cinematografic printre realizatorii cei 
„mai buni ai filmelor de acţiune. 
Totul se învaţă în practică, și Sergiu 
Nicolaescu, film după film, dove- 
deste Indiscutabil un plus de măies- 
trie, de la cadraj (trebuie mentio- 
nată imaginea foarte frumoasă, în 
grafis-color, a lui Alexandru David), 
pînă la reușita atmosferei (ambiţie 
) dificilă) în năvala trepidantă a scene- 
lor de acțiune pură. : 
Am lăsat deo parte discutarea unui 
lung episod — prinderea spionului 
german la mănăstire — pentru că 


aici se operează o dublă ruptură atît 
în ritm, cît și în atmosfera filmului. 
La început, părăsirea oraşului şi a 
mediilor sale sordide şi pestrite 
pentru pustietàtile ninse ale mănăs- 
tirii, cu siluetele hegre ale călugări- 
lor decupindu-se pe zăpadă ca în 
vechi gravuri, aduce un ton insolit 
filmului, şi cum peste această liniște 
patriarhală planează un mister po- 
litist, interesul spectatorului este viu 
solicitat. Acţiunea întirzie să se de- 
clanseze însă si filmul poposeste 
îndelung în mănăstire printre ade- 
varati (si bicisnici) călugări, si poli- 
isti, banditi si spioni deghizați cu 
ărbi si sutane, Scemaristii Titus 
Popovici si Petre Sălcudeanu care, 
în restul filmului, conduc situații 
şi tipuri într-un ritm antre- 
nant se lasă aici furati de latura 
mai mult burlescă a acestor falsi 
călugări, recitind cuvioase litanii, si 
pălindu-se cu sete prin ungherele 


tainice unde veghează icoanele, Dess 
criptia nu e lipsită de haz — luptele 
mărunte pentru un loc în ierarhia 
mănăstirii, a adevaratilor călugări, 
sau locul de reculgere al bătrinului 
staroste, cu peretele acoperit de 
fotografii... cu nuduri, Oscilatia în- 
trenton parodic si suspens, ca şi 
lipsa unor legături precise între acest 
episod si restul filmului, duc la schim- 
barea ritmului, la senzaţia unei lun- 
iri a secventei, unde se cîştigă în 
ectia unui adevăr psihologic co- 
lorat, chiar pitoresc, dar. se pierde 
ceva din atmosfera“ dură a marii 
infruntàri. 

Dincolo de aceste observaţii, există 
o concordanţă, o coeziune între scena- 
risti şi regizor. Un acord de multe 
ori peffect realizat între textul sce- 
nariului şi film, între ritmul imaginat 
al acțiunii şi ritmul efectiv al filmului, 
Nu e puţin lucru, o știm prea bine, 
căci marele deziderat al unui cineast 


Spovedania unor prea cuviosi 
banditi 


| 
| 
| 


O producţie a Casei de filme 5. Film realizat. în studiourile Centrului de 
producție cinematografică ,, Bucuresti". Cu concursul Ministerului Aface- 


rilor Interne. Reg 
Sălcudeanu. 


a: Sergiu Nicolaescu. Scenariul: Titus Popovici si Petre 
Imaginea: Alexandru David. Muzica: Richard Oschanitzky. 


Decorurile: Marcel Bogos. Costumele: Olteea lonescu. Cu: Ilarion Ciobanu, 
George Constantin, Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Marga Barbu, lon 
Besoiu, Colea Răutu, Jean Constantin, Nineta Gusti, Carmen Maria Stru- 
jac, Mitzura Arghezi, Ernest Maftei, Constantin Brezeanu 


TE A ez mie m 


şi al unui scenarist este tocmal 
această prelungire, fără hiatus, ge la 
substanța scrisá la film. 

Sergiu Nicolaescu își conduce cu 
brio complicatele figurati din care se 
detașează chipuri gi tipuri caracteris- 
tice, 

Actorii sînt buni, pentru că sce- 
Naristii au creat personaje mustind 
de viață, si pentru că regizorul a 
ştiut să-i afle în împrejurările vieţii. 

Perfidia sinistră, calmul sub care 
sînt zăgăzuite violenta si isteria, duc 
la o compoziţie remarcabilă a lui 
George Constantin. Bonomia rece, 
falsa degajare, surîsul distant, de 
ciocoi sigur pe sine, îl caracterizează 
pe celălalt Semaca — Amza Pellea, 
completat de aroganta dispretui- 
toare a sotiei sale (Marga Barbu). 
Tonul e mereu cel just, fără scăpărt, 
siluetele sînt pregnant si sigur tra- 
sate. E greu să-i uităm pe Colea 
Răutu, brutal şi criminal sub masca 
unui valet credincios, pe Jean Con- 
stantin, jalnic cutitar, jalnic mahala- 
giu, pe Sebastian Papaiani, într-o 
compoziţie subtilă, a unui argat- 
oràsean, căutînd să-și afle demnita- 
tea, pe Ernest Maftei, anchetator 
de o molcomă duritate. Ilarion Cio- 
banu, în rolul comisarului Roman, 
dovedește o dată în plus calitățile 
unui adevărat (cît de rar întîlnit) 
actor de film, Expresia sa este im- 
perturbabilă, doar o sclipire meta- 
lică în privire trădează minia, con- 
centrarea sau ura, : 

Trebuie aici amintite, ca o reuşită 
a filmului, decorurile lui Marcel 
Bogos si costumele Oiteei lonescu. 
O concepţie unică pare să-i anime pe 
cei doi creatori. Documentarea şi 
reconstituirea duc nu spre exacti- 
tate rigidă, ci mai degrabă spre amins 
tirea vie a unui timp. 

Muzica lui Richard Oschanitzky 
dă un plus de ritm și de tensiune 
agitatelor desfăşurări ale acţiunii 
filmului, cu inspirate teme melodice 
bine. piasate în fiim. 

Un film poliţist dar şi un film îs- 
toris, un film de acţiune dar şi un 
film politic, „Ultimul cartuș“ poartă 
semnul acestei dublări meritorii 
între talentul autorilor săi — Titus 
Popovici, Petre Sălcudeanu, Sergiu 
Nicolaescu — şi înaltul lor profe- 


sionalism, 
Dan COMSA 


În numărul viitor: 
Faţă în faţă cu Sergiu 


Nicolaescu, regizorul ` 
filmului „Ultimul cartuș“ 


fi un film util, un film educativ în 
înțelesul bun al cuvîntului. Scopul 
este deci, ca şi faptul relatat, no- 
bily numai că așa cum se știe, atunci 
e cînd e vorba de artă (şi filmul este, 
pentru orice vîrste ar fi el făcut, 
artă), scopul nu ajunge, mai enevoie 
și de mijloace. lar la acest capitol, 
al mijloacelor, „Aventurile lui Ba- 
busca" rămine din păcate vizibil 
deficitar. Povestit lung şi fără 
nerv, comentat masiv, parcă din 
necesitatea de a acoperi cumva 
tocmai acea lungime nejustificată 
a naraţiunii, marcat de o'mare 
naivitate în ce privește imaginarea 
unor personaje negative si a aciu- 
nilor lor (greu de înţeles, de exem- 
plu, cum o barcă cu motornue 
în stare să ajungă din urmă o biată 
bărcuţă pescărească), cu un dialog 
greoi, încircat de expresii chipu- 
rile copilàresti care sună fals si 
total neconvingător, cu doi copii 
(Gabriel Nacu — Babușcă si Horia 
Zugrăvescu — Scatiul) care se strà» 
duiesc, în limitele impuse de sce- 
nariu si de dialoguri să fie fireşti, 
cit mai firești cu putință, nereuşind 
în fapt cu acel efort decît să scoată 


în evidență tocmai nefirescul si+ 
tuatiilor şi al replicilor, cu tot 
acest balast de defecte, „Aventurile 
lui Babușcă” se pierde în infinitul 
unor convengionalisme pe care cre- 
deam că filmul nostru le-a depășit 
demult. 

De acest conventionalism suferă 
chiar şi muzica semnată de altfel 
de un prestigios compozitor, Du- 
mitru Capoianu, chiar şi decorurile 
«(atitea cîte sint ele) semnate de 
Guţă Stirbu, chiar si jocul acto- 
rilor, în ciuda unei distribuții al- 
cătuită din nume ale scenei şi 
ecranului nostru. Acestui conven- 
tionalism reusesc să i.se sustragă, cît 
de cît poate şi graţie unor partituri 
mai putin false — Emanoil Petrut 
în rolul Panait, Lazăr Varabie în 
rolul căpitanului Vlad si Amza 
Pellea în rolul Chiorului. Despre 
restul distribuției, e de preferat 
să nu vorbim din respect pentru 
actori ca lon Marinescu, Mircea 
Anghelescu, Constantin Rautchi, 
Mihai Mereutà, Paul Ioachim, puşi 
în situația de a da viață unor per- 
sonaje de mucava, unor personaje 
în care, clar, n-au cum crede. 


Una peste alta, „Aventurile lui 
Babuşcă" este un film plin de 
bune intenţii ratate. Cu o excepție, 
la capitolul imagine, Imaginea sem- 
nată de Dan Platon are discreţie 
și poezie, culoarea e lipsită de 
stridentele de carte poştală ilus- 
trată la care ar fi tentat poate și 
povestea si decorul natural ‘al 
Deltei. 

Ni se propune deci să ne multu- 
mim cu prezenţa agreabilă a doi 
copii, cu prezenţa convingătoare a 
trei actori, cu cîteva secvențe de 
adevărată poezie a Deltei şi cu o 
performanţă operatoricească. Oare 
nu e prea putin pentru un film ce 
se vrea plăcut, palpitant, util si 


pentru toate vîrstele? Oare n-ar 
fi fost mai bine dăcă autorii se 
hotărau să facă un film pentru copii 
pur şi simplu? Mai ales, dacă ne 
gîndim că la acest capitol, al fil- 
melor pentru copii, sîntem atit 
de săraci... Mai ales, dacă ne gîndim 
că tocmai această virstă are nevoie 
de un dram de frumos şi fantezie 
pe măsura și înțelesul ei. Și are 
nu numai nevoia dar și dreptul. 
Un drept pe care, din păcate, 
„Aventurile lui Babuscà" nu i-l 
acordă. În ciuda dedicatiei: „pen- 
tru copii“, asa cum e realizat, el 
rămîne numai ` un „posibil film 
pentru copii“, 

Eva SÎRBU 


O producţie a Casei de Filme nr. 5. Film realizat în studiourile Centrului 
de producţie cinematografică „Bucureşti”. Ecranizarea: Geta Doina Tar- 
navschi şi Petre Luscalov, după romanul „Ostrovul lupilor“ de Petre Lusca- 
lov. Un film de Gheorghe Naghi şi Gera Doina Tarnavschi, Imaginea: 
Dan Platon. Muzica: Dumitru Capoianu. Decorurile: Guţă Stirbu. Costu- 
mele: Olteea lonescu, Cu: Gabriel Nacu, Horia Zugrăvescu, Amza Pellea, 
Emanoil Petrut, Lazăr Vrabie, lon Marinescu, Mircea Anghelescu, Paul 
loachim, Nucu Păunescu, Mihai Mereutà, Constantin Rauşchi, Emil Hossu 


a 7LY ķi 


13 


— Cu Cara, sintepi la al patru- 
lea film polițist. Aveţi o afinitate, 
să-i zic, temperamentală, cu acest 

i gen, sau intimplarea v-a pus din nou 
în faţă un scenariu de aceeași fac- 
7 tura? 


— La. „Pisica de mare", la „Rund 
interesase. să schitez, pe un fundal 
caractere în situații încordat dramati 
atras la scenariul lui Alexandru Șipe 
savariantă, „Trepte“, zăcuse în sertarele studioului 
6 ani pînă să ajungă și la mine) a fost posibilitatea 
de a evoca, printr-o formulă de maximă tens 
— formula. politist-psihologici — o etapă deci- 
sivă a luptei partidului în ilegalitate, Cunosteam 
bineviațazbuciun acomuniştilor care opusese- 
ră o rezistenţă crincenă, morală si fizică, dușmanu- 
lui dinafară sau celu recurat înlăuntrul mişcării 
Datele psihologice ale conflictului mi se păreau 
cu atît mai interesante, cu cît ra persanajelor 
plana, Laun moment dat, o bănuiată îngrozitoare 
ce sporea tensiunea entului. lată — mi-am 
zis — un aspect încă inedit în filmul nostru 
inspirat: din aceasta perioadă. 


itist, cîteva 
Ce m-a 


(prima 


— Deci meseria de cineast începe cu tehnica 
lecturii unui scenariu, cu posibilitatea descoperi- 
rii acelui „nu știu ce” care reprezinră virtualitatea 
operei specifice. 


— Vă mărturisesc că, pe lingă afinitatile senti 
mentale pe care le am cu acest gen „bărbătesc“, 
capabil să evoce fără retorism eroismul celor ce 
ssau jertfit atunci pentru Romania socialistă” de 
azi, cred că mă! ajută mult la detectarea specifi 
cului de care vorbeați si formaţia mea de oper 
tar. Ochiul deprins să „cadreze“ întîmplarea; să 
vadă. unghiul cinematografic, uneori chiar ritmul 
viitorului film. 


— Într-adevăr, „ochiul“ acesta profesionist se 
resimte în detaliile din care construiți suspensul: 
o: privire surprinsă în obiectiv, un gest apropiat 
prin transfocator , o ezitare a vocii interpretului. 


— Marea dificultate la acest gen de film este să 
reusesti să creionezi personajele ca din unghii 
spectatorului, care încă nu știe ce ştii tu, autor 


— Practic, cum se poate realiza această deta- 
sare, dedublare a autorului! 


— De faptț, intervin două dedublari. Prima: 
încercareadea” fugi“ de scenariu, de forma lul li- 
terarà, ca să-l poți regindi filmic: Urmează 3 doua 
dedublare: efortul de a te rupe şi de decupaj, dea 
deveni spectatorul viitorului film, pe cît posibil, 
criticul lui, ca avind în faţă 500 de cadre, stiute 
pe-dinafară, să le îmbini astfel încît'să te surprindă 
— dacă se poate — chiar şi pe tine. Apar uneori 
surprize, dar altele decit cele scontate: la masa de 
montaj descoperi rialul filmat s-a stre- 
curat un amănunt gat ti trădeze, cu un minut 
mai devreme, vinovatul, Din acel moment incep 
îngrijorările, temerile, un fel de teroare ce apasă 
asupra regizorului c pra personajelor sale 


— În sfîrşit, o 
detaşări... 
PRE AED DODI EE SE Ee een 
- Practic, detașarea la care vă refercati nu se 
poate obţine decit în condiţiile unei strinse cola 
borări cu echipa, cu profesioniști ideali care sà 
ia de pe umeri celelalte preocupări si -ti la 
una singură. Majoră. Viziun amblului. Ve- 
derea „de pe pod", din care mai scape nimic. 
Nici o greşeală. 
RE ENE RETRO EE ER 
— V-aţi întîlnit în activitatea dumneavoastră 
cu asemenea colaboratori ideali! 


după atitea 


RIO PRIZE E EE ere 
hi à "amavut o echipă mir 
cür mesc cu acest ptile d 


O cale sigură 
de a ne impune în lume: 
să vorbim 
despre trecutul și 
prezentul nostru 
printr-o formulă, 
cred eu, atrăgătoare : 
filmul politic de acţiune 


aportul ei preţios. Regizorul-sec 


veneam doar la o scenă ma 
iseră exact sensurile. În felul 
mi-a dat posibilitate 
de viziunea întreg 
menea film. (N-aş vrea, cu ace 
laud „Ceaţa“; filmul are | 


rfect conştient; 


ară la un ase- 


inele lui de 


Vladimir Popescu-Doreanu 


despre o artă fără solist: 


matograful 


liniez rolul hotăritor pe care îl are o bună conlu» 
crare cu echipa). Cu operatorul Costache Ciubos 
taru am găsit ușor un limbaj creator'comun. Ge 
nericul „Ceţei”, de pildă, l-am gîndit amănunţit, 
a realiza acel efect de dramatism foarte 
ut. Din primele imagini, dacă ati observat, 
aratul urmăreşte lent o mișcare foarte brutală. 
Nu sînt subliniate deloc feţele îngrozite ale 
elor maitratati de Siguranţă ci, dimpotrivă, 
rezistența lor surdă, aproape neexteriorizată, ce 
definea eroismul comuniștilor în acele vremuri 
de cumplită teroare. Genericul lansează astfel, 
printr-un ritm interior, obţinut din filmare: și 
din montaj, ideea de bază a filmului: condiţiile 
dure, de aspră bărbăţie, în care s-au format carac- 
terele: acestor luptatori, 
PI DCR EE ET SCAP PCIE 
—> Vorbeati de un anume ritm pe care-l intuiti 
uneori chiar de la scenariu şi-l imprimaţi apoi la 
filmare. 


important e ritmul care se sta- 
bileste la masa de montaj, în căutarea unor so- 
ptime care să salveze uneori o filmare nee 
3, Am avut şansa să lucrez cu o monteuză 
ntă, un om foarte vesel în general, dar nes 
tor cînd era vorba să-mi reproseze că nu-i 
m un cadru de racord sau că nu-mi iesise 
agine intenția pe care i-o ceream ei la montaj, 
a are un simţ deosebit al cadrului, al 
interioare, într-un cuvînt, acel simț al 
lui care înseamnă totul la un film de suspens. 
Cu asemenea colaboratori mi-a fost ușor să ajung 
la termene convenabile de realizare: a filmului: 
5 săptămini de filmare, ceea ce este sub media 
internaţională. 
TEE EE EE 
— Pentru că am ajuns la capitolul acesta, ştiu 
că ati urmărit îndeaproape si îndelung activi- 
tatea cîtorva studiouri americane... 
PT RIT TIE DRE EES EE 
— Sînteti primul om de film care mă întreabă des- , 
pre această călătorie de studii la Hollywood, Nici 
ACIN-ul, nici ehiar cei ce m-au trimis în Statele 
Unite nu mi-au cerut să le expun mai amănunţit 
teresanta documentare. A trecut vremea, am 
mai u unele lucruri, păcat că nu fructificăm mai 
ampiu experienţele ciştigate,.. 
ed 
— Ce-aţi cîştigat mai important ca meserie? 
E EE EE EC 
Sì la Paramount si la Columbia, laM.G.M,sau 
la Universal-Studios m-a impresionat spiritul de 
echipă în care se lucrează, începînd cu ideea scena- 
lui şi terminînd cu publicitatea filmului, Într-a- 
r, filmul este o artă prin excelență colectivă. 
o art rà solişti. Mă aflam la Paramount, cînd se 
uta realizarea unul film după best-seller-ul lui 
I, „Love Story". Deși era. vorba de o carte 
tă ce putea garanta succesul filmului, m-a 
ire au fost antrenați, pe 
„şase scenariști de pro- 
ai studioului. Colectiv 
fiecare secvenţă în parte. 
netrecuți pe genericul 


ri a stu 
Shavelson — președintele Asocia- 
ilor dim America de Vest —am putut 
interesantele discuţii pe marginea 


venje; erau analizate toate detaliile, comparate 
cele mai bune soluţii. Aşa s-a ajuns la concluzia că 
secvența de la începutul filmului, cu joaca îndră- 
gostiţilor, e mai bine să se petreacă într-un cadru 
natural neutru — zăpada — decît în peisajul cons 
ventional „cimp cu flori”, propus iniţial, 


— Deci nici lui Segal, nici regizorului Hiller nu 
le aparţine ideea frumoasei secvenţe a bătăii cu 
zăpadă. 


inite" deacestea pecarele admirăm 
liudind ratia principalilor 


realizatori, nu sînt rezultatul unor îndelungi 
strădanii colective, adesea anonime, dar esenţiale 
în arta cinematografică ! Ştiţi, de exemplu, cum au 
fost aleşi cei doi străluciți interpreti din „Love 
Story“? 


— Presupun că i-a ales regizorul în urma unor 
probe filmate ale multor concurenţi... 


—"Vă înselati. Aufost aleși de către producător, 
pe baza unor diapozitive color ale candidaţilor, 
separat fotografiati din toate unghiurile. foto 
grafiile au fost proiectate apoi pe ecran, concomi- 
tent cîte un băiat și o fată, încercînd să sesta- 
bilească „perechea ideală”, Un fel de pereche-ro- 
bot. Așa s-au „întilnit” pentru prima oară, marii 
„îndrăgostiți“: Ali Mac Graw si Ryan O'Neal 


- A fost doar o întîmplare, sau nu se mai fac 
în mod curent probe filmate? 


— Setinde să se renunţe la probe. O dată cu apa- 
ritia videocasetelor, aparate miniaturale, ușoare, 
portative, producătorul şi regizorul văd simultan, 
ca pe telerecording, si compară evoluția concuren- 
tilor respectivi. Se cîștigă timp și bani cu aceste 

f ? > 
testări directe. 


— Ati întîlnit si producători „luminaţi”, care 
să nu-și impună distribuția lor regizorului? 


- Concepţia curentă e că cel care investeşte 
banii trebuie să meargă la sigur cu filmul. Or, 
actorul e gadget-ul lui, formula magică cu care 
obţine succesul la public. Cum ar putea renunța la 
acest important atu? Există, apoi, un alt om cu 
care producătorul „merge la sigur“: cadreur-ul, 
Mai precis, echipa de tehnicieni angajaţi numai 
pentru conceperea cadrului, pentru punerea în 
pazină, macheta viitorului film. La americani, de- 
cupajul e o treabă strict tehnică, 
Leben 

Bine, si atunci regizorului ce-i mai rămîne 
de făcut? 


— El se ocupă exclusiv de personaje, de relaţiile 
dintre ele, de interpretarea actoricească. Adică de 
esențial, Regizorul nu vine pe platou decit la sec- 

_ventele:cheie ale filmului, la acelea la care se pun 
robleme dificile de joc. De ambianţă interioară 
E rest, e treaba secunzilor, a cameraman-ului, a 
directorului de producție, adică o armată întreagă 
de specialiști ce-şi cunosc, în cele mai fine detalii, 
meseria. Vă dau un mic exemplu. Am asistat la o 
discuţie a unui regizor cu scenograful: regizorul îi 
cerea colaboratorului lui o oglindă din secolul 
XIV. — Din ce perioadă? La întrebat acesta 
începutul sau sfîrşitul secolului? Si pentru că 
regizorul nu i-a precizat, i-a adus opt oglinzi din 
care să-și aleagă perioada convenabilă, Pare o 
glumă, dar ea vă demonstrează la ce amănunte 
merge- profesionalismul- și totodată impecabila 
organizare a unui film. 


Americanii dețin un record si în materie de 
scurtare a termenelor de pregătire, pe lingă cele 
de filmare! 


-— Dacă termenele de filmare sînt foarte strinse, 
în schimb cele de pregătire sînt mult mai largi 
Nici nu încep un film pînă nu pun totul la punct 
în cele mat mici amănunte. E ştiut că o bună orga- 
nizare scurtează considerabil termenele de filmare, 
adică acelea care implică cele mai mari cheltuieli. 
Pe noi he costă foarte mult lipsa de organizare a 
filmărilor. Mie, la „Ceaţa“, îmi trebuia un chioșc 
de ziare care nu mi-a sosit cu camionul studioului 
decit du pă-ar „cînd, din cauza umbrelor prea 
lungi, nu mai puteam filma, S-a pierdut astfel o zi 
de filmare, actorii au fost deranjati inutil. În alte 
condiții, producătorul ar fi trebuit să plătească 
actorilor despăgubiri însemnate, 


Revenind pe continent, ce film v-ar interesa 
să realizați în perspectivă? Tot un film politic de 
acțiune? 


Cred că aceasta e formula cea rai sigură de a 
ne impune în lume printr-o experienţă de viață 
şi artistică originală, Cun întîmplări 
senzaţionale din trecutul n eroic, noi înşine 
sîntem rodul ar ar lupte dramatice, acestor jertfe 
ale părinţilor nostri, încît nu mă pot desprinde de 
această tematică, Aș continua bucuros colaborarea 
cu Alexandru Siperco, în măsura în care casele de 
filme nu vor scăpa din mins acest scriitor cu o 
cunoaștere atit de bogată, de vie, a istoriei parti- 
dului, M-ar interesa un film după romanul său, 
„Cîndvă, Piste oameni”. Pentru că e vorba de 
oamenii nostri, eroi de factură spirituală cu totul 
deosebită, pentru care acţiunea, riscul, însemnau 
nu ca pentru James Bond o spectaculoasă cascado- 
rie, ciun imperativ istoric şi social, firesc sitotodati 
eonștient asumat, 


Alice MĂNOIU 


faţă în față 


cü Scenaristul 
„Ceţei J 


dupa 


Se 


P 


„Aici am stat si de aici am pornit“ 
PAIE DESE SE TE EE 


Cum m-am împăcat cu regizorul? 
Bine. Ne-am situat, de la început, 
pe planul deplinei sincerități și a 
dorinţei reciproce ca filmul să 
reuşească. Am combătut fiecare, de 
itia sa, încercînd sà ne convin- 
gem unu! pe celătalt de justețea viziunii proprii ca, 
pînă la urmă, să căutăm soluții comune unor po- 
zitii aparent- ireconciliabile, Autorul scenariului 
punea accentul principal pe trăirile interioare ale 
unor drame sufleteşti majore si pe teserea unei 
intrigi complicate, în timp ce regizorul, îmbrăţi- 
şînd fără rezerve mesajul umanist al scenariului 
și fără să-i fie străine preocupările autorului, se 
declara partizanul ‘unei acţiuni directe, deseori 
violente, de factură polițistă și 'suspens, înclinînd 
spre ‘sacrificarea acelor părți care ar fi presupus 
o doză prea mare de efort intelectua! din partea 
spectatorului, 

Parafrazînd replica. unuia din eroii filmului: 
„aici am'stat'și de aici am'pornit”,-potatirma că, în 
nesfirșitele săptămîni «de discuţii, am strătătut 
fiecare maximum de drum posibil în întimpinarea 
celuilalt. Astfel colaborarea 'mea:ca autor de sce- 
narii cu Viadimir Popeseu:Doreanu a însemnat 
pentru mine acceptarea unor sugestii ale -regizo- 
rului, iar dän partea lui minima garanție că, deve- 
nind în acest fel copărtaş la scenariu, î! va respecta 
O astfel de garanţie rămîne, desigur, “totdeauna 
şubredă din partea unui regizor care, dezlănțuit 
în “entuziasmul! şi focul filmării, creează pe loc si- 
tuații a căror reuşită ieste uneori ne?ndoie!nică, 
chit că alteori este departe ge a stirni același en- 
tuziasm din partea autorului, 
EE SIERRA) e er II 

Ce am urmărit... 


E fiimul pe care — deși cu uncie ne 
mulțumiri ce ar putea părea meschine crea 
torilor care n-au reușit încă, spre regretul crea- 
torilor, să pătrundă ‘în lumea fascinantă, dar 
și în bucătăria tinerei muze a cinematografiei noas- 
tre — mă încăpăţinez să-l consider ca fiind al 
meu, alături de regizor? În primul rind, mesajul 
încrederii ultime între oameni, învingînd biinuialite 
stîrnite și chiar evidenţa trădării regizată de si- 
guranti. În condiţiile terorii, ale provocărilor, 
ale fără ilor, ale n oscutului din bezna ile 
galității, ale necesității imperioase de a păstra vi 
gilenta revoluționară, solidaritatea umană, în 
crederca în tovarăși îi ținea pe comunisti laolaltă, 
formînd din ei un tot — partidul, 

Am încercat să rup cu stereotipia unor filme cu 
subiecte din lupta ilegală a partidului, în care 
dramelor reale și adevăratului eroism de o înaltă 
vibraţie al revoluționarilor ilegalisti li s-a substi- 
tuit bravura exterioară, primitivă, de paradă, cu 
străzile Capitalei presărate cu trupuri de poliţişti 
ciuruite de gloanţe și sfirtecate de grenadele co- 
munistilor. Am căutat să așez ilegalitatea în cadrul 
ei real, acela al eroismului cotidian, anonim, al 
revoluționarilor trăind baut), în case conspira- 
tive, lipsiţi de căldura căminului, folosind arta con- 
spiratiei nu numai pentru a se ascunde, cìi- pentru a 
supraviețui un timp cît mai îndelungat, ca să poată 


Alexandru 
Siperco: 


atru ani.. 


lovi:dusmanul, să ducă cuvintul partidulu! în mase, 
să realizeze, cu mulvetort şi jertfe grele, acţiunile 
de sabotarea producţiei de război. Nu mă încumet 
să afirm pînă la capăt cl unele scene tari", me- 
Nite, în concepția regizorului, să dea o mat mare 
vigoare şi “tensiune filmului, ar fi putut lipsi.5-a 
invocat argumentul ci asemenea scene ar lipsi 
publicului. Dar filmul „La-nuit des'espions", jucat 
de Marina Vlady și Robert ‘Hossein în întregime 
între patra pereţi, a'rulat cu sălile “pline oriunde 
l-am intilnit pe întinsul Europei. 


Cred că filmul a reușit... 


— pînă la urmă, desi pu pe deplin, să pună 
în adevărata ei lumină înfruntarea dintre cele 
două lumi şi să sugereze © imă a inte- 
ligentetor puse unele t ujba “binelui, altele 
în slujBa răului. Pentru prinia d apare în filmul 
românesc figura luminoasă a secretarelar “tehnice, 
a „fetelor scut" cum le-a numit recent Uh cgitic, 
al căror eroism și spirit -de”sacrificiu a permis 
scoaterea cadrelor de. răspundere de sub lovitu- 
rile peliției şi astie! menținerea integrității cons 
ducerii partidului 

Am wrutsă evit ca polizia să apară în film, din 
dorința 'ca spectatorul, punîndu-se în situația eroi- 
lor filmului, să-i simtă prezenţa indirect, asa cum 
era ea percepută în ilegalitate, să-i analizeze si 
să-i dejoare intenţiile, să ia contramăsuri în cadrul 
unei subtile şi morta! de periculoase partida de 
şah. N-am considerat necesar nici să se pățeundă 
în biroul comisarului — prilej pentru acesta să-i 
explice spectatorului din sală intenţiile sale — 
si nici ca acea urmărire să apară ‘att de vizibil, 
sau să se recurgă la desfărurări atît de imipresio- 
nantede forțe polițienești, să se apeleze si în acest 
film la due! cu pistoalele pe scări... Se prea poate 
însă ca regizorul să aibă dreptate pe plan filmic, 
în virtutea criteriilor ce sini accesibile numai crea: 
torilor cu har, — 


Dacă filmul s-a născut ușor? 

ITEE EI A AE CEE CSR EE es 

Cred că avatarurite acestui scenariu, dacă ar fi 
fost cunoscute, ar fi reuşit să tină -departe de | 
mea cinematografiei pe multi intrusi intempest 
Timp de 4 ani m tot propi ţii de 
nititire tot ma 
iniţială asemanatoar 
mai întîi să tre: pe 


bu 
o formulă 
hi s-a sugerat 

apoi mi s-a 
zerut să revin lao d a frarcă, directă, 
americană”, ca pînă la urmă să mi se repartizeze 


un regizor tînăr, talentat, dar un pic oniric, care 
vol neapărat ca filmul să se numească „Labirintul“, 
poliția să fie întruchipată de Minotaurul cretan 
care să conducă un bal mascat, iar trădătorul, de- 
venit personaj principal, spășit și sfisiat de drama 
dedublării sale, 5ă se întoarcă la casa părintească 
pentru a fi omorît de tată! său 

Mărturisesc că mă situra de atitea sugestii 
în care, de fiecare dată, mă străduiam, cu maximă 
bumăvoință, să găsesc cîte un dram de rațiune, 
Astrecut destul timp pînă am înţeles că în ambianta 
vieții noastre cinematografice de acum doi-trei 
ani, subiectul nu stîrnea un interes deosebit si că 


cei ce aveau un cuvint de spus în acest domeniu 
n arătau dispuşi să părăsească cărărea bità 
torită a rezistenţei antifasciste româneşti, adusă 


de fantezia celor ce n-at'avut Contingent cu ea şi 
nici nu s-au obosit s-o stu si s-o înţeleagă, la 
nivelul de război civil! dintr-o republică latino- 
americană, A trebuit vină plenara din iulie 
1971 ca tema să fie re tt și, cu un oftat de 
ușurare, să primesc ca regizor pe V'adimir, Po- 
f Doreanu, Dine d 
în ceea ce priveşte modul de a ea transpunerea 
cenariului pe peliculă, am avut în față un om cu 
care vorbeam aceeași limbă 


Ce intenţii am? 


Mărturisesc că apătul uniti drum atît de lung 
și spinos mă aflam pe punctul de a jura că nicio- 
dată... Dar mi-am văzut eroii trăind, am încercat 
un sentiment ciudat de a le fi dat viață, loana va rā- 
mine pentru totdeauna oglindită de chipul Mariei 
Rotaru, Paula, de acela al Adelei Mărculescu — 
şi m-am gîndit, în caz că se va considera utilca pen- 
tru a 30-a aniversare a Eliberării să apară filme pe 
ăsemenea teme, să mă az din nou la masa de scris. 


Alexandru SIPERCO 


45 


zile sub semnul | 
nema ciprian Porumbescu, 

i Totul a început din 

tren, Mă îndreptam că- 

tre Suceava, la premie- 
ra festivă a filmului „Ciprian Porum- 
bescu", Mă îndreptam către «tara 
lui Ştefan Vodă", cum spunea opera- 
ratorul Ovidiu Gologan, Discuţie 
obişnuită între călători, ca să mai 
treacă vremea: 

— Unde mergeţi? 

— La Suceava şi apoi la Stupca — 
răspund, 

— Ati citit ¿Cinta ia Stupca e 
vioară“? 

— Da. 

— Ştiţi, ăsta e satul lui Ciprian, 

— Știu, 

Mi se povestise că în timpul filmări 
lor, regizorul” Gheorghe Vitanidis a 
trebuit să-l roage petinirul Vlad Rã- 
descu, interpretul iui Ciprian, să nu 
mai umble „în civil”, adică în hainele 
sale personale, ci în costumul din film, 
pentru că sătenii veneau zilnic la el 
-livadă și să-i ureze „Ziua buni, 
comnisorule Ciprian”, Pentru ei, 
el era Ciprian, cel despre “care ie 
vorbiseră bunicii lor, Ciprian al 


ji urau cu toată admiraţi 
domnisorule Ciprian", 

Era o totală contopire a fi 
cu realitatea. De la cei din e 
pina la uitimu! spectator din 
la Suceava sau din cea de 
toți au trăit acţiunea filmu! 
ar fi fost implicați în e 
mîndri la procesul lui 
au fost disperaţi la plec 
şi, o dată cu prietenii și colegii lui 
Ciprian, toţi ar fi cîntat din tot 


ufietul „Tri È 
Vlad Rade răspundea mai dee 
la numele de Ciprian 


Viad, iar Tamara Ci 
des la cel de Bertha 
Tamara. Emanoil Petrut re 

pe inimă” că trece zilnic 


| La Stupca 
| s-au adus mii de oameni, 

veniți din toate părțile Moldovei 
să-l vadă pe Ciprian 


eanca 
dintre membrii 


„Ziua bună, 
domnisorule Ciprian!“ 


atit ca nişte interpreti ai filmului, cât 
ca niște aleși ai s tei care au avut 
norocul să fie aproape de Ciprian. 

Timp de trei zile umbradui Ciprian 
Porumbescu mea însoţit pretutin 
deni, vie şi str: it e, conferind 
umină aparte, de legendă și reali 

j o tuturor locurilor 


si iiler. În relatările 
f ărintelui s 

Co. r 

vi lui Traian si 
Rafila Pi i Casei me 
moriale 

povestirile 

ului O 


debord: 


iotismul 


emeni unui v 


ereu, cuprindea tot 
Un moment într-adev: 
bit a fost premiera 
Ca (actuă 


Într-o 


4 de aproxima 
i adunat mult 


mai mul niti să inti 
pine del ri ai filmu 
lui, în a cet i Dimitrie 


Hreciuc si Marcel Mureșan, pre 
şedintele si vicepreşedintele Co- 


mitetului județean de cultură 
si educaţie socialistă, şi de to- 
varășul lon Florea, secretarul 


Comitetului comunal de partid. 
500 de oameni de prin toáte partile 
Moldovei au venit la Stupca să-l vadă 
pe Ciprian. Şi acest gest al lor a 
căpătat proporţiile unei adevărate 
manifesatii de patriotism. A fosi o 
măreață sărbătoare pentru regizorul 
Gheorghe Vitanidis și colaboratorii 


La Suceava cu 
echipa lui „Ciprian Porumbescu“ 
Da ENEE EEN 


săi, care au știut să rămînă în umbră 
și să aducă în lumină patriotismul 
marelui compozitor care a fost 
Ciprian Porumbescu, 


Șerban STÎNCĂ 


D 


pe ecrane 


»Solaris" este un film 
la fel de diferit de 
celelalte semnate tot 
de Andrei Tarkovski, 
cît şi de restul peli- 
culelor de acest gen 
din alte cinematografii. Formal, el 
pare să aparțină genului science- 
fiction — pentru că acţiunea se pe- 
trece, în bună parte, pe o navă spa- 
fiala uriașă, plasată în apropiereaunei 
planete necunoscute (Solaris). Vom 
găsi deci tot felul de recuzite anti- 
cipative, un decor adecvat si „pre- 
vizibil” după ce aparatura cosmică 
ne-a oferit atîtea miracole, Nu în 
aceste date exterioare stă interesul 
filmului, deși este pentru prima oară 
cînd Tarkovski semnează un film 
color în intregime (pînă acum-folo- 
sise culoarea doar în ultimele imagini 
din Rubliov) și, datorită acestei op- 
tiuni, modifică plasticitatea sì chiar 
relaţia dintre acțiune si aparatul de 
filmat. 

Mai mult, încercînd să analizez 
problemele filmului de sclence-fic- 
tion, constatam un impas al genului 
şi socoteam că ieșirea nu poate veni 
decît dacă acest soi de filme vor im- 
plica şi constiintele terestrilor, vor 
arăta sibilele mutații pe care 
marea'aventură a investigării spațiale 
le va produce în profunzimile umane. 
Filmul lui Tarkovski este un astfel 
de caz fericit, în care problema și 
genul e mutat într-o altă dimensiune, 
Și iată despre ce e vorba: în preajma 
planetei. misterioase obsesiile oame- 
nilor capătă o formă... concretă, 
adică oamenii aflaţi în preajma ei sînt 
dintr-o datà vizitaţi de fiinţele tre- 
cutului lop de care moartea i-a des- 
pàrtit. Fantasmele, amintirile sau 
regretele iau chip, chipul celor ce au 
lăsat urme adinci şi irevocabile în 


D 


nema 


„Il mattino” (Italia) 
„Solaris“ este un model de c 
în acelaşi timp sever gi fascina: 


„La libre Belgique” (Belgia) 

„Solaris” a fost unul dintre cele 
mai importante filme ale celei de a 
25-a ediţii a Festivalului de la Cannes, 


„Dagens Nyheter“ (Suedia) 
O operă de ştiință-ficțiune care 


conștiința savanților astronauti — 
și astfel le devorează existenţa. 

Filmul e o ecranizare după nuvela 
lui Stanislas Lem pe care, din păcate, 
n-o cunosc. |deea este extrem de 
ispititoare şi justifică interesul unui 
mare cineast ca Tarkovski, preocupat 
în toate filmele sale anterioare de 
problemele conștiinței. Nu demult, 
»Rubliov" reamintea publicului nos- 
tru prezenţa acestui atît de personal 
creator în istoria filmului contem- 
poran. 

Surprinde ,saltui" făcut de autor 
între „Rubliov" si „Solaris“, deşi 
el nu este fără precedent. Să 
ne gindim la François Truffaut 
care după „jules et Jim" a făcut 
„Fahrenheit“, după un film intimist 
a ecranizat tot o nuvelă de science- 
fiction, în care, din nou, problema 
era cea a conştiinţei — deși antici- 
parea cineastului francez era pe de-a 
întregul pămîntească. 

Film de dialog şi de psihologie, 
„Solaris“ polemizează cu atractivitatea 
obișnuită a peliculelor de anticipa- 
ție, şi cred că Tarkovski a vizat în 
polemica sa în primul rînd „Odiseea 
spaţială“ a lui Kubrick. Saltul în 
cosmos nu înseamnă rivalitatea între 
om şi maşină ci, din nou, într-o altă 
formă, repunerea problemelor fun- 
damentale ale conștiinței umane. 
„Vizitatorii" din nava spaţială nu sînt 
decit „produsele“ subconstientului 
uman, încît tot ceea ce se petrece în 
„ficţiune“ privește numai eternele 
noastre procese de etică, de constiin- 
OG. raportul viu şi de neabolit cu abso- 
lutul. Cînd eroul se reîntoarce pe pă- 
mint și îngenunchează la picioarele 
tatălui său, metafora filmului se elu- 
cideazi întru totul. Omul cosmic este 
omul problemelor vieţii noastre — și 


călătoria în planeta Solaris a lui Kriss 
este identică în semnificații cu călă- 
toria în tăcere a lui Andrei Rubliov, 


Natalia Bondarciuk 


9 Pentru fiica cineastului Ser- 
ghei Bondarciuk si a actriței 
Inna Makarova, debutul în 
film însemna mai mult decit 
un examen personal. Cele- 
britatea obligă. De aceea, poa- 
te, Natalia şi-a propus să 
aleagă de la bun început un 
drum dificil. Aşa se explică 
de ce la 18 ani, la exa- 
menui de anul t al ins- 
titutului de artă teatrală si 
cinematografică, clasa regi- 
zorului Serghei Gherasimov, 
ea a ales ca temă rolul unei 
bătrîne de 80 de ani, într-o 
piesă de Gubenko, Aurmat 
apoi Katiuşa din „Invierea” 
lui Tolstoi, Aglaia din „Idio- 
tul“ de Dostoievski, Sofia din 
„Petru |” de Alexei Tolstoi, 
Fibby din „De veghe în lanul 
de secară“ de Salinger. Cu a- 
tîtea cărţi de vizită, desigur, 
nu a fostoîntimplare că Andrei 
Tarkovski s-a bprit laea pen- 
tru rolul Harry din „Solaris”. 
Pină atunci, Natalia interpre- 
tase în film cîteva roluri epi 
sodice şi altele care nu-i 
aduseseră populagicatea. Cu 
„Solaris” şi premiul de la 
Cannes 72, Natalia Bondarciuk 
poate spune că a onorat ce- 
lebritatea primită moştenire. 
De EEN CSC 


„Solaris“ la Cannes '72 > 


întinde un arc între Cehov si ,Odi- 
seea 2001“. Un film care demarează 
greoi, dar care se înalță fără salturi 
la o plenitudine şi o forti emoţio- 
nală imensă. Un film remarcabil, 


„La croix" (Franţa) 
S-a vorbit în legătură cu „Solaris” 


de o operă stiintifico fantastică, E 
o eroare. E o operă de constiinjè- 
ficţiune, Poate peunii filmul ţi va plic- 
tisi, Pe alţii ti va surprinde, Mulţi îl 
vor considera o capodoperă. Dar 
fiecăruia acest film ti va da de gindit. 


Film bogat, stufos, în care cuvîntul 
are o însemnătate neobișnuită în 
cinematograful de azi, „Solaris“ este 
o operă culturală și filozofică condusă 
de Tarkovski către o specie „literară“ 
foarte rar abordată de cinema: 
dialogul filozofic. „Solaris” este poate 
cel mai inovator film tarkovskian 
— Nu şi cel mai realizat în întregi- 
me, Recomandăm iubitorilor acestui 
film — ştiind bine că ei nu vor fi 
prea multi — să îl revadă. Vor găsi 
senstri pe care aceste însemnări 
le-au trecut cu vederea. 

Încheiem remarcind cîteva prezenţe 
actoricești excelente: Donatas Ba- 
nionis, Natalia Bondarciuk, Nikolai 
Grinko, Încă o dată se verifică: un 
mare cineast „face” mari actori — 
căci în datele unei trame el le cere" 
personalitatea, cea care se vede, 
înainte de orice, pe ecran. 

Care, cum va fi, despre ce va 
vorbi, viitorul film al lui Tarkovski? 
Destinul artistic al acestui cineast 
de excepție se dezvăluie încet, cu 
greu, cu răbdare — cu evident 


efort. 
Gelu IONESCU 


Producție a studiourilor Mos- 
film, 1972. Regia: Andrei Tarkovski. 
Scenariul: Friederich Gorenstein 
si Andrei Tarkovski. Imaginea: 
Vadim lusov. Cu: Donatas Banionis, 
Natalia Bondarciuk, Juri larvet, 
Vladistav Dvorjetki, Anatoli Solo- 
nigîn, Sos Sarkisian. 


Donatas Banionis 


e Născut în 1924 @ Studii la 
Şcoala de artă dramatică de 
pe lingă teatrul Panevezis. 
@ Roluri în: „Adam vrea să 
fie bărbat” (1959), „Cronica 
unei zile” (1964), „Nimeni nu 
vroia să moară“ (1965),,,Micul 
print" (1966), „Sezon mort" 
(1968), „Cortul roşu“ (1970), 
„Regele Lear" (1970), Gong 
(1971), „Solaris“ (1972) @ lată 
cum îşi def neste Banionis 
crezul său art'stic: „Actorul 
trebuie să-şi găsească locul în 
lumea modernă. Trebuie să-și 
definească si să-şi lărgească 
cîmpul de gîndire. Opţiunea 
e un lucru dificil si comportă 
mari responsabilități. Para- 
frazind ozicalà clasică, as spu- 
ne: cînd ai ale, te-ai născut a 
doua oară, Ce ne ajută sà ale- 
gem? Constiinta noastră. Un 
artist a cărui conştiinţă tace 
nu se poate numi artist. Dar 
nu ajunge să-ți declari că îţi 
aparţine o idee generoasă, 
astanu înseamnă că ai ales-o. 
Trebuie să trăieşti ideea, s-o 
regindesti, să suferi pentru 
ea, dacă ţi se cere acest lucru, 
şi numai atunci ea va fi cu 
adevărat a ta. Actorul care 
are ideile sale poate lupta 
pentru binele omului, îi poa- 
te transmite spectatorului cre- 
dinţa în ideile care ii sînt 
dragi". 


«Corriere della Sera" (Italia) 
Farmecul lui „Solaris“ nu provine 


atit din conţinutul său filozofic cît 
din starea de neliniște pe care ţi-o 
comunică fără să-i poţi rezista. 


«Paese Sera" (talia) 
Un film de o mare: valoare cultu- 


rală care face cinste cinematografiei 
sovietice și care a ridicat nivelul aces- 
tui festival. 


este ochiul 


pentru 
ai, o clipă de des- 
a lui te po 


nică pier- 
ste s ă în concediul de 
odihnă. Satira se condimentează cu 
elemente de un un acid. De la 
cu descinderea 


primele imagini,o da 
în staţiunea montar „Homolka 
&co."--— bunici, părinţi si cei doi 


gemeni, încep vacanța în zodia ghi- 
nionului, Bineînţeles, nu numai lor 
li se poate întîmpla ca vecinul de 
cameră să bată cuie în perete, atunci 
cînd trag un pui de somn în plină zi 
— sînt doar la odihnă — 
pomenească peste ei cu cin 
a încurcat numă 
mai g 


— am mai v 
foc, tot din n 


1... Bineînțeles, cam peste tot se 
e întîmpla așa-ceva, dar numai 
ilia Homolka posedă acel magne+ 
tism fermecător de încurcă-lume care 
face ca miruntele drame cotidiene să 
ia, în universul ei, amploare de catas- 
trofă. Deasupra tuturor acestor ne- 
mulțumiri si incidente, coeziunea fa- 
i trebuie păstrată, liniştea si 
felegerea trebuie să sălăşluiască 
ntre ei măcar în concediu şi, sub 
imînt, cel care va încălca acest 
cod va fi pus la colț în genunchi, 
Astfel, așezate, lucrurile par să de- 
curgă liniştit, dar nu pentru multă 
vreme. Încurcăturile reîncep, înso- 
ţite de alaiul lor de certuri. Și ca o 
culme a ghinioanelor, bunicul pierde 
portofelul cu cele 300 de coroane... 

Cu „Homolka şi portofelul“, Ja+ 
roslav Papousek, poate nu cu aceeași 
incisivitate si sarcasm ca în primele 
două pelicule ale seriei, dar cu un 
plus de tandreţe si de simpatie faţă 
de personajele sale, cu acelaşi simţ 
al observaţiei şi cu același.discernă- 
mint psihologic, se angajează să de. 
monstr pe viu că „bani! nu fac 


fericirea”, 


Viorel BINDEA 


Foarte egal... 


@ Papousek: născut în 1929 Pianist@ Sculp- 
tor; a absolvit Institutul de arte frumoase din 
Praga @ Caricaturist Desenator al citorva 
filme de animaţie Scriitor: primulroman: „Pe- 
ter şi Paula“ @ Întîlneste pe Milos Forman şi pe 
Passer, întîlnire ce echivalează cu un botez al 
filmului. @ La începutul acestei colaborări 
Papousek spunea: „Fiecare dintre noi este egal 
printre egali. Deși la început nu-mi formulasem 
încă o poziţie estetică proprie privind arta 
filmului, totuşi nu am avut niciodată sentimen- 
tul că Forman şi Passer sînt experţi, în timp 
ce eu sint doar un sculptor care s-a nimerit 
pe un platou de filmare". @ Papousek scrie 
scenariile pentru „Dragostea unei blonde“ 
(Forman) şi „Lumină intimă“ (Passer) TH 
1968 semnează primul film ca regizor, „Cea 
mai frumoasă vîrstă”, Urmează seria „Ecce 
homo Homolka" (O duminică în familie) „Hogo, 
fogo Homolka" (O duminică pierdută”) si „Ho- 
molka şi portofelul” — satire, în spiritul far- 
selor populare, a mediului şi mentalităților 
mic-burgheze, 


Producţie a studiourilor cehoslovace, 1972, Regia si scenariul: Jaroslav 


Papoušek, Im 


nea: Miroslav Ondricek, Cu: Josef Sebanek, Marie Morlova, 


Frantisek Husak, Helena Ruzickova, Matej şi Peter Forman, Jiri Hrzan, 
lva Janzurova, Jiri Cutka, Vera Kresadiova, Evzen Jegerov 


Seria |: ,,0 duminică în familie“ 


Doi bunici, doi părinţi şi doi ge- 
meni(interpregi, copiii lui Milos For- 
man) — deci toată familia Homolka 
se pregăteşte să petreacă un picnic 
duminical la pădure. Programul 
se desfăşoară într-un decor idilic 
spre  încîntarea participanților. 
La un moment dat, din pădure 
se aude un glas care strigă: 


Ajutoor | Familia Homolka se convin- 
ge că niciunul dintre ei nu a păţit 
nimic si se grăbeşte să-și ia tălpăşița 
ca nu cumva să dea de bucluc. Pic- 
nicul continuă la domiciliu, însoţit 
de cergurile obişnuite si împăcarea 
se produce într-un tîrziu, atunci cînd 
„tinerii“ părinţi valsează în acordu- 
rile Odei bucuriei, 


Seria Il: ,,0 duminică pierdută“ 


Familia Homolka are maşină. Se 
hotărăște deci o vizită în satul natal, 
unde străbunicul este, trebuie să fie, 
pe moarte. Ajunşi la fata locului, ei 
constată că străbunicul nu e acasă. 


Noi discordii se ivesc, Străbunicul ` 
aştepta într-adevăr să moară, dar 

la un pahar, cu prietenii. Fiecare în- 

gelege viaţa în felul său. 


Lloyd Bzebe, Harb și Lois Crisler. 
: Oliver Wallace 


de 
avalanse de 
le știm din poveşti - 
foci şi morse, reni și 
decaren- 


blănuri 
brate sau reptile; 


rite generații— 


care încearcă disperate să-şi apere, 
puii de alte animale mai mari, tot 
de pradă ; animale de pradă jucîndu-se 
gingas cu puii lor; tundra în culori 
de Van Gog anotimpul cel cald 
cînd totul renaşte, anotimpul rece 
cînd totul moare pentru o vreme. 
Filmări admirabile, ntaj amorf; 
blocuri e, care se prabusesc 
nu sînt blocuri de lo- 


de gheață, deci pri- 
velistea e dulce-înfricoşătoare,., 
Ivan HELMER 


Simon Templar 
intervine 


Producție a studiourilor engleze. 
Regia: Roy Baker. Scenariul: John 
Kruse — după Leslie Charteris, Ima- 
ginea: Michael Reed. Cu: Roger Moo- 
re, Sylvia Syms, Justine Lord, Ken- 
neth J. Warren, Philip Locke, Tem 
Clegg 
SCEMA MD TEE SEE: EE II 


PRE ISA ea > = 


Spectatorii să n-aibă nici o teamă, 
nu vor fi deziluzionati, vor regăsi 
sub acest titiu tot ce făcea farmecul 
și interesul serialului care l-a făcut 
celebru pe Roger Moore, atunci cînd 
interpreta pe eroul lui Leslie Char- 
teris. Ca şi în episoadele serialului 
si aici i se cere ajutor „Sfintului“, 
şi el se „bagă pe fir“ cu o nonşalanţă 
elegantă şi sportivă, intrînd în cele 
mai imposibile complicaţii. 

Ceeace face totuşi originalitatea 

ideea ir i 
romanelor de aventuri polițiste. 


scenariului este 


Identitatea uñui autor de asemenea 
romane e ținută secretă de editorul 
bandă adversă încearcă să-l 
$i editorul cere ajutorul 
Acesta va avea plăcuta 
surpriză de a descoperi că „autorul” 
este o foarte graţioasă blondă si va 
intra voios în rolul de apărător al 
ei, Peripeţiile ce urmează constituie 
ntà si destul de subtilă 
a procedeelor r 
de tipul „Sfintului“ 
a tuturor 
moderne, a 


Fluturii 
sint | 


pe ecrane 


Leonard Gershe a a- 
daptat pentru ecfan una 
dintre piesele sale ju- 

S cate cu mare succes la 

New York, „Fluturii 

sînt liberi“. Popas în 

lumea tinerilor ce închiriază aparta- 
mente mansardate în cartierulGreen- 
wich Village — un fel de Saint- 
Germain-des-Prés new-yorkez — în 
dorința de a-și afirma independența 
faţă de familiile lor şi ideile acestora. 

Jill (Goldie Hawn), o fată afisînd o 
ceartă cu principiile şi morala, frec- 
ventînd mediile teatrale off-off-Broad- 
Way în speranța dea se afirma ca ac- 
trità, după ce a ratat o căsnicie doar 
în cinci zile, se pomeneşte, mai mult 
din glumă decit din serios, prinsă 
într-o poveste de dragoste cu veci- 
nul ei de apartament. Abia după aceea 
descoperă, cu stupoare, că Don (Ed- 
ward Albert), tînărul chipes ce în- 
certa să-și cîştige existenţa ca autor 
de muzică uşoară, era orb, 

Viaţa ti prinde din urmă pe aceşti 
fiuturi ce vor să zboare din floare în 
floare. În jocul lor inconștient, ari- 
pile se ard si cad. Cînd zborul se 
opreşte, ei sînt obligaţi să ginge 
să aleagă. Vor şti să o facă, d 
că, sub mascatuturor atitu 
frondă, se ascund fiinţe fragi 
curate. 

Tfanspusă de pe scenă pe ecran de 
către regizorul Milton Ka i 


ca„Odu ála N 
în parc“ Unitatea detimp, de loc, dia- 
logul voit sclipitor, replica speci- 
fică teatrului de bulevard, purtată 
doar de trei personaje, nu a oferit 
regizorului posibilitatea unor solu- 
ţii cinematografice. Dar trei remar- 
cabili interpr un d ant, Ed- 
ward Albert şi doi laur i premiu- 
fui Oscar pentru roluri secundare, 
Goldie Hawn şi Eileen Heckart 


mențin ridicată temperatura emo- 
fionalà a acestei întilniri. 

„Fluturii stit tiberi“, film produs 
anul trecut, are meritul de a depista, 
de fapt, sub aparențele înșelătoare, 
noul romantism al tinerei generaţii, 


opunîndu-l. modei violenţei, a cazu- 

rilor patologice și-a introvertirilor 

sexuale, atît de răspîndită pe ecra- 
P 


nul occidental. 
Adina DARIAN 


Producție a studiourilor americane. Regia: Milton Katselas. Scenariu! Leo- 
nard Gershe. Imaginea: Charles B. Lang. Cu: Goldie Hawn, Edward 


Albert, Eileen Heckart 


Goldie Ha 
talentului d 


Două Oscar-uri 


am văzut-o pe 
Floarea de cactus” 
le a serioasei 
valitatea de 
na Un examen Mai 
u în realitate,deoarece 
rebuia să ţină piept 
t confirmat şi far- 
tui,deloc stins, al lui ingridBerg- 
i tinerei comediene. è 
estat, drept care a fost 


onorat cu premiul Oscar pentru cel 
mai bun rol segundar al anului '70. 


Heckart èste o actriţă că- 

| american i-a rezervat cu 

ri de plan doi. Eaa 

le dea un relief de prim- 

n. Pentru interpretarea lui Mrs. Ba- 


ker — mama ce greseste în dorin- 


ta ei dea-și proteja f 
ferintele vieţii — Iw 
i-a fost acordat pre 
tru cel-mai bun rol 


infirm de su- 
leen Heckart 
| Oscar p 
dar al anu- 


ivi *73, 


O debutantà premiată 
cu Oscar (Goldie Hawn) 


Două Oscar-uri mici pentru două 


de zile mari, 


radarelor, pentru întreținerea sus- 
pensului. 

Dagă se adaugă la aceasta şi oa 
doua blondă (ele sînt Sylvia Syms şi 
Justine Lord) mai întîi adversară a 
lui Roger Moore, apoi convertită 
la rolul de aliată —ca si prezența 
obsedantă a melodiei din genericul 
serialului de televiziune, vom fi spus 
deajuns pentru a convinge pe spec 
tatorii cărora acest serial le-a plăcut, 
de faptul că îl vor regăsi cu piăcere 
pe Simon Templar si pe te 
ecran, Şi cum se pare că gen făcut 
deliciul multor spectatori de cea mai 
mare. inteligenţă, n-au nici macar 
nevoia de-a se scuza 

lon CANTACUZINO 


Semnale -> 


Producție a studiourilor din R.D, 
Germani si R.P. Polonă. R 
Gottfried Kolditz. Scenariul: Claus 
Ulrich Wiesner și Gottfried Kol 
ditz, după motivele romanului „Vi 
nătorii de asteroizi” de Carlos Rasch, 
Imoginea: Otto Hanisch. C Piotr 
Pawlowski (RPP), Evgheni Sarikov 
(U.R.S.S.), Gojko Mitic (R.S.F.1.) 
Alfred Miller (R.D.G.), Heimur Sch- 
reiber (R.D.G.), Irena Kare! BPP, 
Soheir Morshedy (R.A.U.); lurie 
Darie (RSR),Karin Ugowski (R.D.G.) 
IA i 

înrudit şi acesta, ca idee si gen, ci 
filmul lui Kubrick „Odiseea spațiulu 
cu care de fapt urmăreşte să dialo- 
gheze, „Semnale“ ne ia drept martori 
ai unei aventuri cosmice din secolul 
XXI, O navă experimentală dispare 
în cosmos. Accident? Răpire? Un alt 
echipaj pleacă să descifreze misterul, 

Totul pare simplu şi credibil, cînd 
astăzi laboratoare spaţiale se rotesc 


pracerului nos cînd pentru 
lui viitor zborurile cosmice par 
e ca o realitate curentă. 


ventura cos- 
unci în planul doi, 
izorul. încercînd să prefigureze 
tura spirituală pe care o vor 
i semenii noștri peste zeci de vea- 
intrînd în polemică cu alte fi 
e ştiinţifico-fantastice, care se It 
miteazi de ób a suspensul în- 
tîmplărilor, „Se încearcă să 
ofere un răspuns, afirmind in același 
timp că terienii — ca fiinţe sociale, 
ca şi rudele: lor extraterestre — adi- 
că cei-ce vor în anii lumină, 
vor trebui să ap t 
du s 
rit inflo 
vitagii 
ea și autodistrugeri 


lulion GEORGESCU 
Di 


Salcîmul liliachiu 


Producție a studiourilor maghiare. 


mintea ş 
mică rămine 


ja distru- 


Regia: István Székely, 3 Pé- 
ter Müller şi István Székely după ro 
manul lui Ernë Szép. ignea: latvén 


Hildebrand. Cu: Judit Halasz, Andras 


Bilnt, Imre Ráday, Mariana Moór 


în Anglia si Italia) 
revi câtre gindurile t 
ecranizează din nou rom 
Ernö. „Salctmul liliachi 
dem, unicul remake creat 


grafice. Cu subtilă ironic 
chiar cu autoironie față de formulele 
filmice imaginate de ci în 1934 
István Székely alcătuieşte un tab! 
în culori pastela doar uneori, în- 
ceputul secolului şi galantele sale 
povești de dragoste, ce se doresc încă 
romantice, sînt privite fără nostal- 
gie, cu o totală detaşare. Chipurile 


celor doi eroi, ea — naivă, fermecă-” 


toare — si el, funcţionarul, poetul 
visînd neîncetatia .inaccesibila“doam- 
nă a inimii sale, fără a descoperi însă 
adevărata iubire decît atunci cînd 
va fi prea tirziu — sînt creionate cu 
dezinvolturà şi haz de Judit Halasz 
şi Andras Bálint, aceiași actori care 
au întrochipat cuplul modern în „Po- 
veste de dragoste“ al lui Istvan Szabo. 

loana CREANGA 


POPA EE IEEE OS EP 
Povestirile 
Beatricei Potter 


Producţie a studiourilor engleze. 
Regia: Reginald Mills. Scenariul 
Richard Goodwin şi Christine Edzard, 
după povestirile Beatricei Potter. 
| Austin Dempster. Co 
graf Frederik Asthon. Muzica 
John Lanchbery, interpretează an 
samblul Royal Ballet si The Royal 
Opera House Covent Garden. Film 
distins cu Premiul Special al Juriului 
la Moscova 1971 
E TRAI TA SIE OEI ISI TIME AC IRE PE TERT 3 

Beatrice Potter este o fetiţă că- 
reia ţi plac animalele și le imaginează, 
printr-un curios joc de referinţe, 
dansind într-una si încă după toate 
regulile baletului clasic. Deghizati 
în soricei; ratêk vulpi, broaște şi ve- 
verite, dansatorii de la Covent Gar- 
den ne oferă un strălucitor recital 


de profesionalism sf măiestrie în 
pas-de-deux şi menuete. Povestirile 
amintite în titlu sint mai. degrabă 
nişte simple pretexte (picnicul şo- 
riceitor, călătoria purceitor la tîrg, 
etc.) motivînd spectacolut coregra- 
fic. Sînt foarte frumoase măștile 
dansatorilor, capete mari ale anima- 
lelor respective, reproduse cu 0 u- 
luitoare precizie, care fac să pară pi- 
tice si nefiresti trupurile carg” le 
poartă. Pini la urmă însă, frumuse- 
tea dansului. nu compensează ab- 
senta filmului şi chiar măiestria mis- 
tilor oboseste. prin imobilitatea tor 
inexpresivi 


DIC. 
eeben 


Un „motan“ 
de la Covent Garden 


ege ve: 


st 


Ëch 


| Aici zorile geg 
„din nou liniștite! 


Ari 


Tot a gurul rămas în viață va fi bărbat 


încep Războiul a fost, de ace dată, par- 

inema pove de „mai dureros decit or cînd ` 
grupă Oarec În acest moment, filmul surprinde 

tași, undeva printr-o delicată metaforă, o punte 
primestamisiunea de a. aruncată peste ani, contemporanei- 

împiedica infiltrarea unui detaşa- out. Pe locul în care s-au dat altă- 
ment nemfes cel putin, pinà la dată luptele într-o luxuriantă pădure 
sosirea întăririlor, Nimic neobișnuit de mesteceni, în care doar un semn 
deci — dacă poate fi numit neob pios aminteşte de tragedia de odini- 
nuit orice fapt desprins din eroi oară, un grup de tineri — cu ghitare, 
cotidian al războiului. Şi totuşi corturi, aproape inconstienti în ve- 
bișnuitul există în ghiar datele pre- selia lor — a poposit pentru “camping 
liminare ale intrigii: ostașii grupei | (excelentă ideea regizorului de a 


sînt femei, doar conducătorul lor 


distribui aceleași actrițe — luptătoa- 
este un soldat cu perientii de lup- 


rele din război — în rolurile tinere- 


Pornind de lor aflate în excursie). Un bătrin—fi 
conti tul ostaș—depune cîteva flori pe mor- 
une mici vintul-mon nt. Gestul este repe- 
ù ei est tat ca un semn de 
supralicita l dar eratii, de o emotio- 
imor sa r 
tepta D r 
plinită are un fina ig ir Dinu KIVU 


WE a studioului „Maxim Gorki", Regio: Stanislav Rostotki. 

|; Boris Vasiliev, Stanislav Rostotki după povestirea cu 
acelaşi titlu de B. Vasiliev. Imaginea: Viaceslav Sumski. Cu: Andrei 
Martinov, Irina Dolganova, Elena Dropenko, Ekaterina Markova, Olga 
Ostroumova, lrica Sevcik, Liudmila Zaiteva, 


Asociatia cineastilor 
EH 


SS O delegaţie a Uniunii cineaș 
tilor din R.D. Germană a fost timp 
de citeva zile oaspete al Asociaţiei 
cineaştilor din tara noastră. Din 
delegaţie au făcur parte Günter 
Netzeband — critic de film, secre- 
tar al Uniunii cincastilor, Heiner 
Karow si Horst Seemann, regizori, 
Rolf Richter, critic de film. Oaspe- 
ţii au vizitat studiourile bucureştene, 
au vizionat filme româneşti, au pre- 
zentat cîteva producţii recente ale 
cinematografiei din R.D.G. La sediul 
A.C.I.N., delegația a avut o întilnire 
cu regizori si critici de film din ţara 
noastră. În “cadrul schimbului tovă- 
risesc de opinii care a avut loc cu 


itru Fernoagă, director al Casei 
filme nr.3 şi alții. 


BR Asociaţia cineastilor.din Româ- 
nia este coautoarea primului Anuar 
al Comitetului International pentru 
Difuzarea Artelor şi Literaturii prin 
Cinematograf (CIDALC). În cadrul 
şedinţelor Comitetului Executiv si 
Adunării Generale CIDALC, care 
au avut loc la Paris lasfirşitul anului 
trecut,s-a apreciatdrept „magnific 
această iniţiativă a Comitetului Na- 
gional Român CIDALC, urmind ca 
viitoarele ediţii ale Anuarului să fie 
editate, prin rotaţie, de către cele- 
lalte. Comitete nationale afiliate la 
acest prilej, au luat cuvintul Mircea acest organism. Anuarul — destinat 
Drăgan, secretar general al ACIN, unei circulații internaţionale — este 
Mircea Mureşan, secretar al Organi- editat în limba franceză. Primul nu- 
zaţiei de bază P.C.R. a Asociaţiei, măr al publicaţiei se deschide prin 
regizorii Jean Georgescu, Malvina saluturi semnate de Georges Auric, 
Urşianu, Adrian Petringenaru; Du- preşedinte al CIDALC și prof. univ. 


Intîlniri si discuţii 


i mai lungă 
decit un an 


Ne aflăm la Luca- 

Bania, în 1969, cu citeva 

inema zile înaintea cutremu 

rului care avea să dis- 

trugă pînă în temelii 

orașul. În primele sec- 

vente ale filmului un nou deținut este 

adu închisoarea municipală. Glume, 

planuri de viitor, bătăi, momente de 

linişte, lungi plimbări în cerc prin 

curtea închisorii, mici drame, o eva- 

dare, lungi plimbări în cerc prin 
curtea închisorii... 


Filmul povestește această eliberare 
condiţionată de catastrofă (fapt petre- 
cut, de altfel, în realitate,),cu peripe: 
țiile ei multiple, cu semnificaţiile ei 

Un deţinut fsi găseşte soţia, zdro 
bită în dărimăturile casei, surprinsă 
de moarte în plin adulter. Altul în 
cearcă să salveze o fetiță, nu reuses- 
te, şi suferă amarnic, neașteptată şi 
insolită. sensibilitate, 

Oraşul se agită c&un stup, revenind 
la viață, Sînge, lacrimi si ruine devin 
repede trecut. Ceea ce cîștigă deti- 

Cutremurul începe cu un vuet pre- ţii în această înfrigurată încercare 
lung, din măruntaiele pămîntului, si este ideea apartenenţei la umanitate. 
zidurile cad ca nişte umbre, iar casele Toţi s r întoarce la închisoare, o 
se topesc în mari bucle de praf, fără dată cu primele clipe ale liniştiirre 
consistență, Vieţile se risipesc ne- zăsite, se va întoarce și detinutul e 
ştiute, în această răsuflare a pimîn- j gere demnă și conștientă a 
tului, si supraviețuitorii au zugrăvit d tot ceea ce ea implică 
pe față frica aceea de început Plimbările în cerc prin curtea în 
lor, a oamenilor fari 4 trecut, 
faţă c cu natu ţii sînt 
roparea victi 


oamenii Tei 


hisorii se reia 
păstrează în sine, ca pe o taină, ca 


j pe.o cons ca pe sp 
i sau să moa er n K EE d $ 

ce rost mai are ped în. revelația minunată a solidarităţii. 

în pedeapsă generală a firii? D.C. 


Producție a studiourilor iugoslave. Regia si scenariul: Branimir Tori» - Jan- 
kovi€. Imaginea: sE, Pa Milicevié, Cu: Adem Cejvan, Dragomir Bojanit- 
Gidra, Ljuba Tadié avle Vujisi€, 


dr. Dumitru Ghişe, vicepreşedinte  concursului—intrebiri si răspun- 
al Consiliului Culturii si Educaţiei suri cinematografice — lansat prin 
Socialiste. Alături de documente si  „Caietulcirefiiului“—almanzhul1973 
declaraţii privind scopurile sì istori- editat de ACIN. Numele c stigătoare 
cul acestei organizaţii culturale in- au fostextrate din urnă de către doi 
ternationale (create în 1930 sub pre- spectatori. Cei favorizați de soartă, 
gel poetei Elena Mée: si după ce fuseseră ajutați de propriile 
in initiativ secretarului nera È AA, a a 
SE al CIDALG, Nicola Pile ©UNostinte, sine: Moriona Trăistaru 
lat), Anuarul 1973 conţine un amplu  COMuna Poiana Mare — Dolj (pre- 
panoramic asupra cinematografiei Miol H, premiul | nefiind acordat), 
româneşti. Pentru prezentarea di- | — Bucureşti (premiul 
verselor aspecte, trecute sau actuale, Gheorghe  Glodian — Bucu- 
ale filmului românesc, editorii au resti, Sondu Vasile — Birlad, Sc fia 
apelat la lon Mihu, Atanase Toma, ! — comuna Secusigiu — Arad, 
DICE Selian si AI. Racoviceanu. D.I. rpec — Bucureşti, Dinu 
uchianu prezintă citeva puncte de i E Bucuresti, EC: 
repor Zeit Ais „O imagino „generală — Tunarii Vechi — Dolj, Ma- 
a culturii cinematografice din d I e $ 

È rien Mirescu —Craiova, S Neagu 


România“. 

— Bucuresti, Roniţa man — 
MI Li Sai: Union a avut loc Poiana Mare — Dolj, Mihai Se 
decernarea premiilor din cadrul — Galati (menţiuni). 


j- 


pe ecrane 


f pă ‘dg K a 
4 
M oní e 
Simpla aparitie a une masini vechi printre 
vehicule moderne creează un mic spec- 
nema tacol. Pornind de la această curiozitate 
a oamenilor pentru ceea ce este desuet, 
regizorul Ken Annakin («Aceşti oameni 
minunati si maşinile lor zburătoare») a 
tăcut un film despre peripetiile primului raliu Monte 
Carlo din 1910. 

O cursă automobilistică poartă în sine germenii unor 
situaţii cinematografice care, agrementate la rindul lor 
cu gaguri, poante și accente lirice, au născut o antre- 
nantă comedie. Primul raliu automobilistic din lume 
trebuie să fi stirnit la vremea respectivă un interes egal 
cu cel provocat în deceniul nostru de zborurile cosmice, 
interes subliniat de participarea internațională care a 
transformat raliul intr-o întrecere automobilistică a 
naţiunilor. Perspicace, regizorul profită de o astfel de 
curiozitate «mondenă» pentru a inventa situații şi per- 
sonaje care să servească subiectul și genul ales; per- 
sonaje pe care ni le prezintă caricaturizindu-le, şarjind 
astfel schemele tipologice caracteristice fiecărei na- 
Hunt italianul e curtenitor, zgomotos; englezul e serios 
pînă la rigiditate, expunindu-se cu eleganţă situațiilor 
celor mai'ridicole, dar el nefiind niciodată lipsit de umor: 
neamțţul ia bătălia in serios și luptă cu maximă gravitate 
pentru victorie, etc. Cursa se complică și prin prezența 
unor concurente reprezentind sexul slab și atunci spe- 
cificul national se estompează în favoarea eternului 
feminin. Prilej de noi calambururi, urmăriri, renghiuri, 
intrigi sau accidente la care regizorul își supune, fără 
milă, dar cu mult haz, eroii. È 

Toată această linie excentrică are evident ca prim 
scop să inveselească spectatorul si lucrul reuşeşte prin 
situații comice variate și printr-un ritm extrem de alert. 
La reușită contribuie desigur si actorii — Bourvil, Tony 
Curtis, Gert Fröbe, Mireille Darc, Susan Hampshire, 
Marie Dubois — care pot sà exprime printr-un singur 
gest sau printr-o singură privire, ceea ce alții exprimă 
printr-o întreagă compoziție. 

Ken Annakin se amuză și ne amuză cu un film plăcut, 
plin de vervă comică şi, în acelaş timp, riguros cinema- 
tografic. 


Stere GULEA 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Ken Annakin, Scenariul: Jack Davies, Ken 
Annakin. Imaginea: Gabor Pogany. Muzica: 
Ron Goodwin.Cu: Bourvil, Lando Buzzanca, 
Walter Chiari, Peter Cook, Tony Curtis, 
Mireille Darc, Marie Dubois, Susan Hamp- 
shire, Gert Froebe, Jack Hawkins, Nicoletta 
Machiavelli, Dodley Moore, Terry Thomas. 


s 


Carlo 


Actorii despre raliu 


Mireille Darc: 


«Am fost fericită că pot participa la acest 
raliu, fie si în film. Într-adevăr, a fost raliul seco- 
lului. Condițiile atmosferice, neprevăzutele accidente 
de pe parcurs si maşinile de atunci puneau în calea 
participanților obstacole mai mari ca astăzi. Noi le-am 
reconstituit și le-am trăit. Rezultatul a fost că niciodată 
nu am ris atita ca la aceste filmări. Scenaristul Jack 
Davies, unul dintre cei mai celebri gagmeni, ținea mult 
ca hazul secventelor imaginate de el să fie prelungit si 
în viață. Pot spune că a reuşit din plin». 


Tony Curtis: 


«În viața mea de actor am mai participat la un raliu, 
«Marea cursă în jurul lumii», dirijat de Blake Edwards, 
si la care am avut ca parteneri pe Nathalie Wood si Jack 
Lemmon. Acum am fost fericit să conduc o Triple S-1910, 
alături de Susan Hampshire» 


Marie Dubois: 


«Regulamentul raliului de la Monte Carlo era vestit 
pentru severitatea lui. Concurentii nu aveau voie sà 
folosească roți de rezervă, piese de schimb sau alte 
utilaje decit cele ce figurau în programul concursului. 
Tocmai această interdicţie a dat regizorului si scenaris- 
tului ideea s-o încalce cit mai des, inventind o serie de 
bufonade pe care noi, actorii, le-am interpretat cu o 
bună dispoziție firească». 


Bourvil: 


«Scenariul mi se pare foarte inspirat. E drept că au- 
torii au folosit ca sursă de informație — vă dati seama 
că în calitate de secretar al Automobil-clubului cunosc 
situația — jurnalul de bord al automobiliştilor partici- 
panti la raliu. Acolo se pot citi tot felul de întimplari 
care, desi par incredibile, s-au întimplat în realitate». 


Cînd în car, cînd în căruță... 
(Susan Hampshire, Tony Curtis, Peter Cook, Dodley Moore) 


Alte mașini 


e Ken Annakin aduce un omagiu ciștigă- 
torilor de atunci: Donald Healey gi Rudi 
Carracciola; mașinilor Nifty Nine, Triple S, 
Mercedes, Peugeot, datate 1910; şi primelor 


zburătoare... 


femei-sofer, celebrul raliu numărind printre 
ciștigătoare pe Mrs. Victor Bruce care a obti- 
= trofeul «Cupa doamnelor» în 1927 şi în 


— Am impresia cà la mijloc 
e o neinţelegere: eu nu am 
acceptat sà dau un interviu 
si nici nu am dat vreodată, 
Totdeauna am fost de pă- 
rere că e mai util pentru 
oricine să citească o pagină scrisă de 
Sadoveanu, decit să mă asculte pe mine 
istorisind tot felul de poveşti despre el, 
îndeobște subiective, deci de interes re- 
lativ restrins. Şi apoi mi se pare cam im- 
postoare poziția de «Valeria Sadoveanu 
vorbind despre soțul ei, marele scriitor 
Mihail Sadoveanu». La ce bun? Cu ce 
drept? Ceea ce am acceptat a fost doar 
o discuţie, o simplă discuţie relaxată 
despre «Fraţii Jderi», despre drumul lor 
O film si, implicit, despre creatorul lor. 
tit. 

— Nici nu mi-am dorit mai mult. 
Doar un tic profesional — am spus, strin- 
gind si ascunzind fără urmă hirtia si cre- 
ionul pe care le scosesem cu un minut 
inainte: ele erau vinovate pentru fraza de 
mai sus. Bucata aceea de hirtie părea să-i 
indispună deopotrivă pe cei doi interlocu- 
tori ai mei, Valeria Sadoveanu si Constan- 
tin Mitru, secretarul si colaboratorul de 
o viaţă al lui Mihail Sadoveanu. 

— Așadar, «Fraţii Jderi»... 

— Ştiţi probabii că la scenariul primei 
serii au lucrat Profira Sadoveanu, Con- 
stantin Mitru şi regizorul Mircea Drăgan, 


inema 


Emanoil Petrut 
va fi cuviosul Nicodim Jder 


din culisele unui scenariu 


fratii 


JDERI 


„Am citit «Fraţii Jderi» 
pentru a 10-a oară si tot am mai găsit 
lucruri pe care nu le ştiam“ 


Mihail Sadoveanu împreună cu două din fiicele sale 
pe vremea cînd scria «Frații Jderi». 


iar la cel de-al doilea — am înlocuit-o eu 
pe Profira. Si, după niște luni de muncă 
intensă, mărturisesc că sint la fel de in- 


doită ca în prima zi. Mă refer la această 
veșnică piatră de încercare a ecranizărilor. 
Oricum ai face, nu e bine. Dacă respecti 


litera cărții, nu e bine pentru că structurile 
literare nu sînt traductibile ca atare în 
structuri cinematografice. Dacă o încalci 
in favoarea specificului cinematografic, 
iar nu e bine si {i se strigă «Trădarel». 


Un mosneag la margine de drum 


Despre jumătăţile de măsură nu mai vor- 
bim, că oricum ele au fost intotdeauna mai 
rele decit măsurile întregi. Cel mai bun 
exemplu în acest sens îmi pare a fi acel 
mare film al lui Bondarciuk, «Război și 
pace». Mie mi-a plăcut grozav, am auzit 
că si altora. Dar cam la fel de numeroși 
au fost cei ce au acuzat inconografia. 
Soluţii perfecte nu cred că există. Tot 
ce pot să vă spun, şi vă rog sà mă credeți, 
este cà am citit «Fraţii Jderi», de curînd, 
cam a zecea oară, și încă am mai găsit lu- 
cruri pe care nu le știam, pe care nu le 
observasem. Fiecare bulgăr de pămint, 
fiecare fir de iarbă își are rostul său, ca să 
nu mai vorbesc de fiecare cuvint. Un mos- 
neag la o margine de drum, se oprește, 
spune ceva, și se duce în drumul său. 
Renunti la el fără prea mari remuşcări: 
nu e acțiune, nici personaj principal. 
Apoi sute de pagini mai incolo, întilnești 
ceva foarte important, ceva esențial, care 
se împlineşte prin vorba aceea spusă în 


George Motoi 
va fi negustorul Damian Jder 


Mihail Sadoveanu stia sà se bucure din nimic. 
de un măr, de exemplu 


treacăt, la început, de bătrin, la margine 
de drum. Totul e important si selecția, 
fie ea reuşită sau nu, este o muncă chi- 
nuitoare. Dacă ar fi după mine, aș filma 
intreaga carte, pagină cu pagină, exact 


Florin Piersic 
va fi sfătosul Cristea Jder 


aşa cum e scrisă. Dar ar ieși un film de 
două zile. Ceea ce nu se poate nici face, 
nici vedea. În orice caz, abia acum văd 
cită dreptate am avut cind m-am opus 
ani de zile oricăror prelucrări după scrie- 


Sebastian Papaiani 


rile lui Sadoveanu. Singurul care m-a 
convins pină astăzi a fost regizorul Radu 
Penciulescu. Mi-a adus să citesc o dra- 
matizare a «Baltagului». Bineînteles că 
i-am spus şi lui, cum mai spusesem de 
multe ori pină la el: «Dacă credea Sado- 
veanu că subiectul ăsta se cuvine să fie 
piesă de teatru, o scria singur». Mi-a 
răspuns calm: «Eu vă rog totuşi să citiți 
dramatizarea mea». Şi Penciulescu a avut 
dreptate. Acum vedem pe pielea noastră 
cit e de greu să ai dreptate. Şi încă nici 
nu avem certitudinea ei. Oricum, dacă 
iubitorii «Fraţilor Jderi» vor fi dezamăgiți, 
noi, scenariștii, vom fi de vină... 

— Dacă aţi refuzat atitea, de ce ati în- 
cuviintat tocmai această ecranizare? 


DESE ene so E SPAS Si 
Un petec alb 
PRE PET SARE eo 


— Pentru că am simțit — intervine Con- 
stantin Mitru — că tineretul nostru are 
nevoie astăzi, mai mult ca oricind, de un 
erou, de un erou istoric şi legendar tot- 
odată, de un erou care a trăit cu adevărat, 
si care a devenit legendar datorită fap- 
telor lui reale. Or, nu cred că există altul 
mai potrivit pentru aceasta decit Stefan 
cel Mare. În Moldova si astăzi, cind iti 
povestesc ceva, țăranii adaugă... «ca pe 
vremea lui Ştefan». Candela de la mor- 
mintul lui nu s-a stins, de patru secole, 
niciodată. Nici măcar în timpul războiului. 
Mereu s-a găsit cineva să-i poarte de 

rijă, să străjuiască memoria lui Ştetan. 
n romanul lui Sadoveanu, el este tot 
timpul prezent, fie în prim plan, fie în 
fundal. Noi i-am amplificat şi mai mult 
acțiunile de prim plan. Pentru asta, bine- 
înțeles, am verificat la sursă toate datele 
istorice, am cercetat toate documentele 
existente. Corespundeau perfect cu da- 
tele romanului. Doar în locurile în care 
existau controverse încă nelămurite, între 
Xenopol şi lorga de exemplu, Sadoveanu 
este de partea unuia sau a celuilalt. Atit. 
Pe alocuri a avut chiar și nişte intuitii for- 
midabile, pentru că, pe vremea cind a 
scris el romanul, nu se descoperiseră 
încă două documente importante. Or, el 
le-a intuit conținutul cu precizie. Şi nici 
nu-i de mirare dacă ne gindim că, deşi l-a 
scris foarte repede, cum scria el de obi- 
cei, s-a gindit la acest roman, l-a avut 
permanent în minte, timp de treizeci de 
ani, mai exact încă din școală. Ştefan 
cel Mare a fost o preocupare continuă 
pentru el. Asta este și motivul pentru 
care pe baza însemnărilor şi notelor lui, 
ne-am permis să amplificăm rolul lui 
Ştefan. N-a fost insă uşor deloc. Este 
aproape imposibil să adaugi, intr-o lume 
alcătuită de Sadoveanu, vreo scenă sau 
vreun dialog. E o lume atit de personală 


va fi veselul Ionuț Jder 


şi de închisă, cu sonorități atit de parti- 
culare, incit orice vrei să introduci din 
afară, arată de parcă ai pune un petec 
alb pe un costum negru. Aşa că, practic, 
tot ce am adăugat, e preluat din note și 
din alte scrieri ale lui ca,de pildă, din 
«Vremuri de bejenie», pentru invazia tă- 
tarilor. Şi totul, absolut totul — în slujba 
portretului, a imaginii lui Ştefan cel Mare. 
Pentru că nu sint deloc de acord cu acel 
obicei, devenit aproape tic astăzi, al de- 
mitizării. Vine cineva și iși ia, cu de la 
sine putere, dreptul de a povesti despre 
un mare personaj, despre un erou, că 
se certa cu nevasta,să zicem și că îi plăcea 
vinul roșu cam prea mult. Cui folosește 
așa ceva? 

— Dar poate că demitizarea aceasta 
la care và referiti nu tinde să pone- 
grească eroii, ci doar să arate că au 
fost si ei oameni ca toți oamenii... 

— Sigur că da, așa privind problema, 
lucrurile se schimbă. În acest sens, cred 
că Stefan va fi în filmul nostru cit se 
poate de viu, de om ca toți oamenii. La 
asta va contribui, desigur, foarte mult, și 
hotărirea regizorului Mircea Drăgan, un 
vechi si credincios iubitor al operei lui 
Sadoveanu, de a filma totul în Moldova, 
chiar pe locurile în care s-au petrecut 
faptele. Astfel, șansele de a obține pe 
peliculă atit de specifica și dificila atmos- 
feră sadoveniană, sint mult mai mari. 


KE el 
Nici un fir de iarbă 


ntru că fratele meu a pomenit de 
intuiţia formidabilă a lui Sadoveanu — 
reia zimbind Valeria Sadoveanu — aș 
vrea să vă povestesc și eu ceva. Maestrul 
a fost invitat odată să țină o conferință 
despre Taras Șevcenko. Ca să se docu- 
menteze,a cerut în prealabil un volum din 
versurile poetului, care nu era încă tradus 
în românește. A primit deci o traducere 
din ucraineană în rusă. A citit, a ţinut con- 
ferinta, si după aceea s-a apucat să-şi 
traducă unele poeme. Cind a terminat, a 
cerut părerea unui specialist. Acesta a 
citit la rîndul său, după care l-a întrebat 
cu uimire dacă știe limba ucraineană. N-o 
ştia. Ceea ce nu-l împiedicase ca, pe 
alocuri, unde traducătorul rus își permi- 
sese niște licențe cerute de specificul 
limbii, să revină, fără să ştie, din pură 
intuiție, la formulările originale. De altfel, 
contrar opiniilor cum că Sadoveanu ar fi 
fost doar un om cu intuiție si cu darul scri- 
erii, el ştia foarte bine enorm de multe 
lucruri. Totuși n-a descris niciodată ceva 
ce nu a văzut cu ochii lui, nici măcar un 
fir de iarbă sau un bulgăre de pămint. 


»— 


Draga Olteanu. din nou Într-un rol 
plin de culoare si pitoresc 


Foto: Dan Grigorescu 


fratii JDERI 


D 
Insà vedea tot, absolut tot. Copiii spuneau 
despre el: «Tata are ochi si la ceafă». Si 
zău că era adevărat. lubirea lui cea mare, 
iubirea lui de-o viatà, a fost Moldova. O 
cunoștea ca pe livada lui, si se intorcea 
mereu acolo. Spre sfirșitul vieții, cind era 
foarte bolnav, stătea într-o vilă la Timiș. 
Într-o bună zi ne-a cerut: «Hai să mergem 
la Neamţ». «Nu se poate, i-am răspuns 
noi. Acolo n-avem confort. E frig și tre- 
buie să facem foc cu lemne». «Ce frumos!» 
— a replicat el. «Bine, dar n-avem nici 
lumină. Trebuie să stăm la lampă cu gaz». 
«Şi mai frumos» — a hotărit el senin. Şi 
ne-am dus. Ce anceva puteam face. 


— Ştiţi, oricit ar părea de ciudat — con- 
tinuă Constantin Mitru — Sadoveanu e 
incă un scriitor necunoscut. Parte din 
cărțile lui au ajuns la cititori abia în ultimii 
ani. Ca sà nu mai vorbim, cit de puţine 
se ştiu despre omul Sadoveanu. Uitaţi, 
de exemplu, poza asta a lui, mie îmi place 
grozav. E vie, cuceritoare. Se bucură gro- 
zav în ea, din nimic; se bucură pur şi sim- 
plu că mușcă dintr-un măr. 

— Demitizati cumva? 

— De ce nu?... În fond, atit de puţini 
Lau cunoscut asa cum a fost el cu ade 


vărat. Eva HAVAŞ 
Fotografii de platou:Mihai HANCEAREK 


eroul preferat 
(Gheorghe Cozorici) 


Serialul cinematografic al «Haiducilor» de Eugen Barbu şi Dinu Cocea a devenit serial în culori pentru televiziunea franceză: «Serialul cel 
mai extraordinar şi cel mai popular al anului», zice afişul, Succesul considerabil a dus la apariția unui volum (în editura «Presses de la Cité») 
povestind evenimentele serialului şi la înregistrarea unui disc care popularizează muzica filmului. 


LA REVOLTE 


DIOU DES HAIDOUKS 


LE PLUS 
EXTRAORDINAIRE 


ET LE PLUS 
POPULAIRE 
DE L ANNEE 


Orson Welles, «the wonderboy», bàia- 
tul-minune cum i se zice, declara odatà, 
cu o modestie reținută: «nu primesc, 
fiindcă nu-mi convin, decit rolurile de 
rege», de potentat, de șef. Si avea de 
două ori dreptate. Mai întîi pentru cà, trupeste, se 
născuse gigant, dar mai ales pentru ci, moraliceste, 
ura gigantismul, ura acea lăcomie insatiabilà a magna- 
tului, a ciclopului care poruncește, oricare ar fi el: 
cel de tip Macbeth din epoca pietrei, cel de tip Kane 
sau Amberson din epoca burgheză, cel de tip Harry 
din epoca poluării, «cel de ai treilea om», tinàrul 
genial, înzestrat cu toate darurile, şi care se afundă 
în crimă, în genocid, minat de beţia banului și a 
murdăriilor puterii pe care banul o dă. 

Despre el Cocteau scria asa: «Este un gigant cu 
privire de copil, un leneș harnic, un nebun înţelept, 
o singurătate cu lume împrejur, un şcolar care 
doarme în clasă, un strateg care se preface că e beat 
cind vrea să fie lăsat în pace. E a întrebuințat 


mari actori pe micul ecran 


Welles? 
«Un gigant 
cu privire de copil, 
un lenes harnic, 
un nebun întelept... 
Un strateg care 
se preface beat 
cînd vrea 
să fie lăsat în pace» 


Jean Cocteau 


(probabil mai bine ca oricine) acea mutră de epavă 
si de urs somnolent». 


esi EN 
«Debarcarea martienilor» 
CI RE e ETER a e FEL 


Porecla de Wonderboy este deplin meritată. La 
virsta de 11 ani a redactat o lucrare în care făcea 
analiza cărții lui Nietzsche: «Așa gràit-a Zaratustra». 
La 15 ani avea 1.80 m înălțime și primise un premiu 
de la Asociaţia Dramatică din Chicago pentru mon- 
tarea pe scenă a piesei luliu Cezar. Cind avea 
numai 5 ani, regiza piese cu copii de virsta lui şi adora 
să se grimeze în mosneag. La 21 de ani montează un 
Macbeth jucat în întregime de negri, cu acțiunea în 
Haiti şi cu cultul Vodu înlocuind pe cel al vrăjitoa- 
relor; apoi, un luliu Cezar unde acesta, îmbrăcat 


Lee 
25 


mari actori 


pe micul ecran 


WELLES, 


în fisnetul costum al lui Mussolini, perora principii 
fasciste. La 23 de ani, angajat de Radio la emisiunea 
care se potrivea asa de bine cu ideile lui despre el 
însuşi («Persoana Întîi Singular»), sloboade fai- 
mosul său reportaj despre atacul locuitorilor din 
Marte împotriva planetei noastre. Era o simplă 
adaptare a romanului lui Wells: «Războiul între 
lumi». Dar, creduli cum sînt americanii, atacurile 
Martienilor au produs o panică generală, cu bejenii, 
spovedanii de criminali, crahuri de bănci, sinucideri, 
jafuri, haos, anarhie, isterie colectivă... Astfel, de 
la o zi la alta, băiatul-minune devine vedeta nr. 1 si 
obține ceva ce nici o vedetă americană nu obținuse 
pînă atunci, obține mînă 100% liberă pentru filmul 
contractat la R.K.O.: «Cetăţeanul Kane». 

Este un obicei bine stabilit pentru fricosii care 
se tem să pară ne-destepti; este un fel de datorie 
de onoare să declari «genială» această primă lucrare 
a lui Welles. Desigur, Orson Welles este personal 
genial, iar «Cetăţeanul Kane», film făcut de un om 
care pînà atunci habar n-avusese de cinematograf, 
este sigur o performanță, mai ales pentru că conținea 
o idee excelentă — desigur depășită, dar depășită 
de însuși Orson Welles în progresele sale ulterioa- 
re: ideea reconstituirii biografice pe bază de mărturii 
multiple. Și, alături de asta, o atitudine curioasă a 
lui Welles, amestec de ură și fascinatie, față de tot 
ce e rege, potentat, împărat, șef, dictator. Această 
idee o va perfecționa în «Splendoarea Ambersonilor» 
(epoca 1900), în «Macbeth» (preistoria Scoției), în 
«Falstaff» (acea «veselă Anglie» care n-a existat 
decit în nostalgia poftelor puse-n cui), în «Doamna 
din Shanghai» (epoca racket-ului si a sacalilor con- 
temporani), în «Arkadin», un Kane mult mai complex 
mai misterios, mai original. 


IDEE PE LE IE DI APEI PISIC Ea 
Mostenirea lui «Kane» 


Ceea ce râmine ca o noutate adevărată în «Cetă- 
teanul Kane» este, mai întîi, ideea de a reconstitui 
o întîmplare veche de 40 de ani, de a o reconstitui 
cu martori. Ideea pe care o vom regăsi ridicată la 
un nivel mult superior în «Rashomon». În sfirșit, 
«Cetăţeanul Kane» va lăsa moștenire artiștilor 
viitori o exuberantà barocă si explozivă, o bogăție 
abil dezordonată a secventelor, o coerență de gra- 
dul 2, o unitate dramatică bazată pe temă și nu pe 
cursivitate anecdotică. 

Orson Welles este un nedreptăţit. Nu s-a înțeles 
îndeajuns ch de profet a fost cind spunea că nu e 
permis să vezi un film numai o dată, căci atunci prin- 
cipalul ne scapă sigur. lar acest «principal» este 
ceea ce nu se vede pe ecran, ceea ce stă ascuns 
îndărătul imaginilor de celuloid, poveştile pe care 
la adaugă spectatorul. Să nu se creadă că atribui lui 
Welles propriile mele teorii. De aceea îi voi repro- 
duce propriile sale minunate cuvinte. Citez: 
«Nu acord nici o importanță faptului că un 
film reprezintă sau nu o reușită tehnică. Ci- 
nematograful cel adevărat este expresie poeti- 
că. Cred că latura vizuală a filmului este numai 
o cheie spre poezie. Filmul nu se justifică prin 
el însuși. Putin interesează dacă imaginile sint 
frumoase, sau şocante, sau oribile, sau tandre. 
Filmul nu înseamnă nimic,dacă nu face posibilă 
poezia. Și poezie înseamnă să sugerezi lucruri 
absente, să evoci mai mult decit este vizibil. 
Pericolul, în cinematograf, este tocmai că apa- 
ratul de filmat riscă să vadă totul. Pentru 
această mașină totul e prezent. Sarcina noastră 
însă este să evocăm; să facem să iasă la iveală 
nevăzutele; să realizăm această vrajă. Faptul 
că un cadru este frumos nu e o rațiune sufi- 
cientă pentru a-l păstra. Un film se face atit 
din ceea ce adaugi cit și din ceea ce arunci». 


Previziunea «Procesului» 


Genială această mefientà față de aparatul de 
filmat care, în automatismul său de robot, fotogra- 
fiază orice. Dar şi mai genială e ideea că selecția, 
pe care o face autorul filmului, nu este o discriminare 
operată chiar de la început, ci o alegere tirzie. Auto- 
rul mai întîi vede ce a filmat. Şi simte care din cadre 


26 


Masca misterului 
(«Malpertuis») 


Masca istoriei 
(«Căderea imperiului roman») 


Masca diavolului 
(«Mr. Arkadin») 


La 5 ani regiza piese. 
La 11 ani îl analiza 
pe Nietzsche. 

La 15 ani era premiat 
pentru regia 
la «Iulius Cezar». 
La 21 de ani monta 
«Macbeth» 
jucat de negri. 
La 23, transmitea la radio 
faimosul reportaj 
stiintifico-fantastic 
«Debarcarea martienilor» 
si provoca la New York 
panică generală... 


Paradoxurile 


La 5 ani, Welles recita, se spune, pe de 
rost, citeva din piesele lui Shakespeare. 

La 15 ani, monta pe scenă un spectacol-sin- 
teză din opt piese ale aceluiași bard de la 
Stratford. 

La 26 de ani, realiza «Cetăţeanul Kane», 
ce se află pe toate selectiile pentru cele mai 
bune 10 filme din istoria universalà a cine- 
matografului. 


Ce face Orson Welles la 58 de ani, adică 
în 1973? 


Pentru prima oară, în agitata sa existență, 
Welles aruncă ancora. Pină azi nu a avut nicio- 
dată o casă. A locuit numai la hoteluri inter- 
naționale unde și-a stabilit frumoasa reputație 
de cel mai mare mincător de steak-uri gigant. 
Orașul ales: Paris. Asteptînd să-i fie montată 
casa, locuieşte tot la hotel. Aici a fost abor- 
dat de un gazetar francez, la ale cărui întrebări 
a răspuns cam așa: 


despre geniu: 


Eu, un geniu?! Poate vreți să vă bateți 
joc de mine! Au existat foarte puține genii 
în istoria umanității. Mozart a fost unul dintre 
aceştia. Şi Einstein. Dar eu!... 


despre multumirea de sine: 


Să fiu mulțumit de mine? Nu. Ar fi cea 
mai mare prostie. Viața mea a fost si este o 
continuă căutare. N-am înțeles niciodată pe 
cei ce spun: «nu regret nimic». Eu am o mul- 
time de regrete. Nu însă totdeauna cele ce 
mi se atribuie. De exemplu, s-a spus că aș 
fi regretat că am «distrus-o» pe Rita Hayworth 
în «Doamna din Shanghai», cînd eu, de fapt, 


balatul minune“ 


«Filmul 
nu se justificà prin 
el însusi. 
Putin intereseazà 
dacà 
imaginile sînt frumoase 
sau socante, sau oribile, 
sau tandre. 


Filmul 
nu înseamnà nimic, 
dacà nu face posibilà 
poezia. 
Si poezie înseamnă... 
să evoci mai mult 
decît este vizibil». 


Orson Welles 


lui Welles 


nu am făcut decit să-i tai părul pentru a-i da 
o nouă înfățișare! 


despre interpretare: 


Vreți să știți dacă «interpretez» un perso- 
naj? Ei bine, dacă «joc», sînt un actor destul 
de bun ca să-mi maschez jocul. Deci vă răs- 
pund: nu. Si dacă nu «joc». vă răspund de a- 
semeni: nu Toată lumea poartă o mască 
Copilul se naşte cu o mască. Totul e să știi 
cite măşti acoperă pe cea inițială 


despre roluri: 


Întrebare: Cum vă alegeți rolurile? 

Răspuns: In funcție de onorariu. Presedin- 
tele Roosevelt mi-a spus odată: «Dumneata 
și cu mine sintem cei mai buni actori din 
lume. Doar că dumneata eşti mult mai bine 
plătit decit mine». 


despre Don Quijotte: 


A fost mai bun decit mine. El vedea lucrurile 
cum ar trebui să fie. Eu le văd cum sînt 


despre sine însuși: 


Sint un om foarte angoasat. Cine nu este? 
Sint angoasat, pentru că nu sînt mai bun decit 
sint, pentru că nu pot crea mai bine decit 
creez. Am scris cărţi, dar le-am aruncat 
intotdeauna la coș. Le găseam foarte proaste 
Toate lucrurile la care ţii, le pierzi — inclusiv 

a. Totuşi nu mi-e frică de moarte. Nici 
măcar nu doresc ca oamenii să-şi amintească 
«într-o zi» de mine. Cred că să lucrezi pentru 


posteritate sau pentru bani e la fel de vulgar. 


Masca magiei 
(«Sahistul lui Dumnezeu») 


Masca mondenă 
(Welles la o recepție) 


Cetăţeanul Welles 
(«Citizen Kane») 


Cetăţeanul justiției 
(«Procesul») 


Cetăţeanul lui Shakespeare 
(«Falstaff») 


îi vor permite spectatorului să ghicească, să desco- 
pere «nevăzutul», «absentul». Acesta e subtilul 
criteriu care indică autorului ce să păstreze și ce să 
arunce. 

Acesta fiind Orson Welles, cred că era singurul 
dintre toți cineastii din lume capabil să facă un film 
din «Procesul» lui Kafka. O relație de la geniu la geniu, 
de la profet la profet. Kafka, mult înainte de apariția 
nazismului, a ghicit cum va fi lumea fascistă. O lume 
unde fiecare cetățean este un culpabil prezumat si 
căruia i s-a acordat o supraviețuire provizorie. 
Culpa lui, ca si legile, ca si toate, este o culpă secretă. 
Vinovatul habar n-are de ce este învinuit. 

O lume reală care avea în curind să se nască şi să 
funcționeze în oribilul stat major nazist. Această 
lume ghicită de Kafka, Orson Welles a pus-o pe 
ecran. Si sînt încredinţat că numai el putea face asta. 

Dar pentru ca portretul să fie complet, trebuie 
să adaug că imens este numărul de reflecții originale, 
mari şi mici, pe care le poate spune un geniu. Vreau 
să citez aici citeva: 

«Nu eram de acord cu Kafka în filmul «Pro- 
cesul». Consider pe Kafka un bun scriitor, dar 
el nu este geniul pe care ne-am pus de acord 
să-l recunoaştem astăzi. De aceea n-am fost 
preocupat de fidelitate». 

(Bineînţeles, ideea kafkiană a fost foarte fidel 
ecranizată) Sau: 

«Nu vreau să zic nimic contra lui Antonioni. 
Dar pentru a interesa, personajele trebuie să 


facă ceva.» Sau: 
«Ca actor, Chaplin este foarte bun. Dar îl 


prefer pe Keaton, care e si un excelent regizor, 
ceea ce Chaplin nu e» Sau: 

«Falstaff reprezintă vesela Anglie, o Anglie, 
care n-a existat niciodată, dar pe care o incar- 
nează la perfectie.» Sau: 

«Merg rar la cinema. Apartin acelei catego- 
rii de artisti care se simt amenințați de compe- 
titie. Mă feresc de filmele altora dintr-un 
reflex de auto-apărare. Dacă fac ceva original, 
nu vreau să descopăr că Godard, de exemplu, 
a realizat acelaşi lucru anul trecut.» 

«Văd numai propriile mele filme. Și asta 
numai o dată, pentru că nu le mai pot modifica, 
si asta e ceva îngrozitor.» 

Preferă (si cum îl înțeleg!) filmul în alb și negru, 
format normal: «Consider cinescopul potrivit 
numai pentru parade». Sau: 

«După părerea mea, Falstaff este cel mai 
complex personaj din literatura istorică uni- 
versalà.» Sau: 

«Jeanne Moreau este cea mai bună actriță 
din lume.» 


VERI o a EE EE LI AAA 
Fascinantul «boy» 


Orson Welles face parte din ginta celor care 
fac pe destepgii. Din fericire, el mai face parte si 
dintr-o altă categorie, mai onorabilă: din aceea a 
deștepților pur si simplu, din categoria acelor 
puțini care-s uluitor, genial de destepti. De aceea 
i se iartă capriciile de limbaj, judecăţile neonest ca- 
tegorice, contradicţiile pe care le lasă baltă, suvera- 
nul său dispreț pentru efectul defavorabil produs 
de ele. Căci toate acestea sînt nimicuri față de ului- 
torul, fascinantul «wonderboy». De aceea voi sfîrsi 
cu un citat unde el descrie felul lui de a lucra: 

«La început am o idee bază. Dar în fiecare zi 
eşti deviat, eşti modificat, bunăoară din pri- 
cina expresiei pe care o găsești în ochii unei 
actriţe. Pregătesc filmul, dar nu intentionez 
să FAC chiar ACEL film. De pildă, «Don Oui- 
jotte» l-am filmat cu o libertate pe care nu o 
veti găsi în filmele obișnuite. A fost o filmare 
fără decupaj, fără nici un fir narativ, fără măcar 
un sinopsis. Plecam cu actorii si inventam 
filmul în mijlocul străzii. Găseam ce trebuie, 
în goana clipei, în fulgerul gindului. A! Dar 
asta se întîmpla după ce săptămini întregi 
actorii repetaseră toate scenele din cartea 
lui Cervantes. Asta le dădea amintirea per- 
manentă a personajelor.» 


D.I. SUCHIANU 
27 


un spectator 


Ai / 


În domeniul 
spiritului 
nu existà 

luptà pentru 
suprematie 


Adeseori se spune despre 
un scriitor cà «are un stil 
cinematografic» sau că fo- 
loseste «metoda monta- 
jului». Terminologia fil- 
mului pătrunde energic în literatură, 
mai exact în critica literară... La ni- 
velul marii literaturi nu se poate vorbi 
însă de o influență a filmului asupra 
literaturii. Cinematografia de-abia se 


inema 


ţine ea pe picioare si e greu de presupus 
că într-o asemenea situație ingrată mai 
are chef să influenţeze pe alţii. Dar în 
ceea ce privește literatura medie, lite- 
ratura de consum, este evident că 
meseriașii literaturii, gelosi pe abilità- 
tile meseriașilor filmului, au învățat 
mult de la frații lor mai mici... și mai 
operativi... Filmul ştie să meargă mai 
repede la inima consumatorului de artă; 
dacă nu merge la inimă, producătorul 
se poate ruina. Un editor care publică 
un roman fără succes de librărie, nu 
pàgeste nimic; în comparaţie cu finan- 
tele necesare realizării unui film, cele 
legate de tipărirea și lansarea unui 
roman sint sume modeste, un fel de 
bani de buzunar... si ăia dați de un 
tată zgircit... De la cinematograf, o 
anumită literatură a luat «obsesia suc- 
cesului». Şi aici a făcut o greșeală... 
Nu întotdeauna ceea ce aduce succesul 
unei pelicule aduce şi succesul unei 


Nu există 
primejdia 
unui război 
al artelor 


cărți. Am citit scenariul filmului «La 
dolce vita». Ce literatură de prost 
gust... Ce scene forțate, crosetate în 
grabă... Dar filmul a reușit să alunge me- 
lodrama, să transforme în firesc atitea 
scene trase de păr... Imaginea are pu- 
terea de a schimba toate în firesc... 
M-a uimit în călătoriile mele, în 
Apus, numărul mare de romane ilus- 
trate. Aici se vedea, într-adevăr, influ- 


enza nefastă a cinematografului. Cu- 
vîntul fusese izgonit, murise. În locul 
cuvîntului se lăfăia imaginea... Imagi- 
nea care nu presupunea efort era o lite- 
ratură pentru oameni obosiţi si grăbiţi. 
Unii specialiști în estetică au riscat să 
vorbească chiar despre «o criză a cuvîn- 
tului». Oamenii secolului XX n-ar mai 
crede în cuvint. Cuvintul s-ar fi discre- 
ditat în fața omului. În secolul nostru, 
omul nu mai are răbdarea de a se apro- 
pia de cuvint. Speculind acest impas al 
cuvîntului, imaginea și-ar fi mărit, ne- 
rușinată, teritoriul. Nu cred că se 
poate vorbi de un război între cuvint 
şi imagine... Transplantarea imaginii 
în zone care îi sint de fapt străine ră- 
mine o aventură mai mult plicticoasă 
decit primejdioasă. Romanele ilustrate 
nu vor avea viață lungă. 

Au fost unii exaltati ai tehnicii care 
susțineau că fotografia și imaginea de 
film vor distruge pictura. Ci foto- 
grafii şi operatorii vor ajunge la aseme- 
nea performanțe, încît Rafael ni se va 
părea un diletant... Eroare! Vom admi- 
ra, desigur, imaginea lui Figueroa, dar 


E o greşeală 
să se creadă 
că o artă poate 


să ducă 
la moartea 
altei arte 


vom continua să-l admirăm si pe Rafael. 
Desigur că inteligența nu implică nea- 
pàrat bun gust artistic, desi ar fi fost 
atit de preferabil... Mérimée, care era 
un om umblat și citit, susținea că Goya 
e un amator. Confuzii au existat întot- 
deauna, asta mi se pare tonic într-un 
fel. Asemenea sumbre confuzii nu mă 
miră, deci, chiar dacă ele vin de la 
oameni inteligenți. 

E o greșeală să se creadă că o artă 
poate să ducă la moartea unei alte 
arte. Că artele se dușmănesc între ele. 
În domeniul spiritului nu se duce o luptă 
pentru supremație, o luptă unde con- 
curenţa este sfişiată si alungată. S-a 
crezut că cinematograful va săpa mor- 
mintul teatrului. Si n-a fost asa... Au 
apărut mari spectacole de teatru, mari 
regizori și mari dramaturgi și în pe- 
rioada de glorie a filmului. Teatrul 
dăruie omului cu totul altceva decit 
filmul, o asemenea gravitate și solem- 
nitate în fata existenței... Cinemato- 
graful n-a fost deci un balaur care i-a 
înghițit pe Shakespeare și Sofocle. Pe 
urmă s-a crezut că televiziunea va ucide, 
la rîndul ei, cea de a șaptea artă. Că 
ele nu pot convieţui. Că oamenii au 
de ales. Ori televiziunea, ori filmul. 
Nici această sumbră profeție nu s-a 
adeverit. Stăm și acasă la televizor, 
dar simțim si nevoia să ieşim la un film. 
Sigur, televiziunea are avantajele și 
ispitele ei, e foarte plăcut să-ți vină 
miracolul acasă, să asisti la o scenă de 
groază, în halat și în papuci, să admiri 
o scenă de iubire divină și să sorbi din 
legitima cafeluţă a soției, e agreabil 
să ai inefabilul la îndemină, dar e la 
fel de agreabil să pleci în lumea cea 
mare şi să vezi un film. 

Ambele dorințe sînt la fel de acute 
în psihologia omului... Nu există pri- 
mejdia unui război al artelor. În această 
lume, pacea va fi eternă. 


Teodor MAZILU 


s 


Dupà o ratio calli. absentà, 
Ursula ANDRESS 
filmează în Canada 

un film al cărui titlu nu 
i se potriveşte: „Ultima şansă“ 


TRIBUNA CREATORILOR 


George Sibianu, 
autor al unor filme 
de pàpusi 
distinse cu premii 
în țară si în străinătate, 
răspunde — polemic — 
la unele critici 
formulate în articolul 
«Filmul de animaţie 
este o artă populară» 
din revista «Cinema» 
nr. 3/1973 


Modestul tel pe care si l-au propus 

criticii Eva Sîrbu si Valerian Sava, 

în amplul lor articol «Filmul de ani- 

magie este o artă populară» — de a 

iniţia un prim tur de orizont asupra 

peisajului animației româneşti — poate fi conside- 
rat pe deplin realizat. 

O primă impresie pe care o oferă articolul din 

revista «Cinema» nr. 3/1973 este o anumită detasare, 


30 


abordarea temei din punctul de vedere al specta- 
torului pe care nu-l interesează decit ceea ce vede 
pe ecran, valoarea operei ca atare. Nu se poate nega 
că autorii reuşesc să distingă cu destulă finețe si 
precizie simptomele maladiei actuale a animației 
românești, chiar dacă o listă de simptome nu con- 
stituie încă un diagnostic exact. 

Nu-mi propun să comentez și nici să suplinesc 
ceea ce un singur articol — oricît de extins — nu 
poate, desigur, realiza. Aş încerca să răspund, în 
spiritul celor de mai sus, doar unora dintre între- 
bările pe care le formulează articolul, în scurtul 
pasaj care se referă la filmul de păpuși. 


Întrebări și nedumeriri 


@ Autorii articolului își exprimă nedumerirea 
față de răminerea în urmă (eu as zice chiar regresul) 
în sectorul filmelor de păpuși, schitînd chiar cîteva 
observaţii critice, destul de sumare, constatind că 
sintem «săraci în idei si personaje», ci păpușile 
noastre sînt «inexpresive, neatrăgătoare, pau- 
pere în invenţia scenaristică și tehnică». Chiar 
dacă nu putem considera aceste observații întru 
totul întemeiate, ele nu sînt nici prea departe de 
adevăr. 

În ceea ce priveşte păpușile ca atare, ele nu sînt 
mai putin reușite decît cele ale altor păpușari. E 
adevărat însă că ele nu reușesc să trăiască și să devină 
expresive pe ecran, datorită tehnicii rudimentare 
a animației, determinată de construcția improvizată, 
defectuoasă. Pe de altă parte, chiar în cazul unei 
animații izbutite, un erou-păpușă nu poate cuceri 
întotdeauna simpatia publicului și nu se poate con- 
sacra de la prima sa apariţie. De cele mai multe ori 
sînt necesare mai multe tentative, în diferite ipos- 
taze, pentru ca un erou de film să se împlinească, 
să se definească, să-și etaleze toate calitățile, să-și 
creeze o suficientă popularitate. Or, în acest sens 
numărul filmelor noastre de păpuşi — pe care autorii 
articolului citat nu-l remarcă nici măcar în treacăt — 
nu ne-a permis încă abordarea unor seriale care să 
consacre păpuşile-vedete așteptate si îndrăgite de 
spectatori. 

@ Autorii se întreabă «cum e cu putință ca 
într-o țară cu o tradiţie păpușerească de cea 
mai bună calitate, cu un teatru de păpuși cu- 
noscut în toată lumea, să fim atit de săraci» 
în domeniul filmului de păpuși. 

Dar filmul de păpuși este o artă principial diferită 
de teatrul de păpuşi, cu care nu are, în mod practic, 
nici o legătură. 

Teatrul de păpuşi, avînd un limbaj artistic de 


mult constituit, îşi axează expresia artistică pe 
convenția potrivit căreia păpuşa reprezintă un 
instrument, o prelungire a actorului păpuşar, care 
îi împrumută, de obicei, si vocea. Mişcarea, chiar 
cea de virtuozitate, este în teatru rudimentară în 
comparaţie cu cea mai simplă mișcare a unei păpuși 
de film. De aceea, în teatrul de păpuși, sforile, ba- 
ghetele si alte mijloace tehnice de mînuire nu numai 
că nu-i deranjează pe spectatori ba, dimpotrivă, 
ele reprezintă legătura firească, necesară, dintre 
actor şi păpuşă. Chiar si mînuirea pàpusilor fără 
paravan, «în văzul lumii», nu impietează cu nimic 
asupra valorii artistice a spectacolului. 

În schimb, în filmul de păpuși, ecranul întrerupe 
orice legătură între păpuşă si însufletitorul ei. 

lată de ce încercările de ecranizare a unor specta- 
cole excepționale, cu păpuși de teatru, au însemnat, 
de regulă, tot atitea eșecuri. lată de ce filmul de 
păpuși îşi are drumul său propriu. 


Ei 
De ce Trnka nu e Disney 
Eege 


@ Care ar fi acest drum propriu? 

Mai întii, trebuie să observăm că, datorită carac- 
terului său mai complex și mai «tehnic», în compa- 
ratie cu celelalte forme de animaţie, arta filmului 
de păpuși își cristalizează mai greu propriul său 
limbaj artistic. Dacă în desenul animat formula 
Disney a reprezentat mai mult decit un stil personal, 
constituind una dintre cele mai fecunde și mai sur- 
prinzătoare tehnici de însufletire a liniilor si culori- 
lor, care a putut fi preluată ca metodă de lucru, de 
către generații de animatori, în zeci de variante 


«Prostia omenească», 
adaptare după Ion Creangă 


originale, în filmul de păpuși, arta lui Trnka, de exem- 
plu, este atît de personală si «specială», încît for- 
mula lui de animaţie, stilul lui par imposibil de 
imitat sau de continuat. Totuşi, din creaţia lui 
Trnka și a altora puteam deduce că una dintre di- 
rectiile cele mai promițătoare pentru filmul de 
păpuși ar fi aceea de a sublima concretetea și mate- 
rialitatea păpușii prin fantezia invenţiei scenaristico- 
regizorale. În acest sens, trebuie luată în considera- 
tie stilizarea proprie artei populare, cu convingerea 
că se va găsi artistul care să exprime în filmul de 
păpuşi ceea ce Brâncuşi a exprimat în sculptură, 
pornind de la aceleaşi izvoare. Intuim, de asemenea, 
că una dintre ipostazele cele mai fertile ale filmului 
de păpuşi poate fi parodia — de la parodia comică 
la cea lirică sau chiar la parodia tragică — această 
ipostază decurgind din însuși statutul estetic al 
pàpusii — prin definiție o expresie parodică a fiinţei 
umane. 

Dacă toate aceste direcții de investigație, care 
nu epuizează nici pe departe posibilitățile multiple 
ale genului, n-au fost în suficientă măsură explorate 
şi valorificate în filmele noastre de păpuși, aceasta se 
datorește în primul rînd faptului că n-am apreciat 
suficient diferențele dintre cele trei forme princi- 
pale de animație — desen animat, păpuși, cartoane 
decupate. Le-am dizolvat pe toate trei în noţiunea 
eterogenă, simplificatoare, de «film de animaţie», 
care a fost luată într-atit în serios încît a fost trans- 
formată într-o realitate organizatorică şi chiar în 
obiect de inspiraţie pentru articole de sinteză, 
filmului de păpuși rezervindu-i-se, şi într-un caz 
şi în celălalt, un loc de apendice. 

Faţă de caracterul mai artizanal al desenului 


1 
3 


TRIBUNA CREATORILOR 


animat sau al cartoanelor decupate, filmul de pàpusi 
reprezintă animația cea mai «tehnică». Dezvoltarea 
sa firească e condiționată de o mini-bază tehnico-ar- 
tistică specifică, care se realizează în timp, prin acu- 
mularea experienței tehnice și perfecționarea tehno- 
logiei de lucru. Mijloacele tehnice de lucru ale filme- 
lor de păpuși au un caracter foarte personal, legat de 
individualitatea creatoare și de stilul de lucru al 
regizorilor. Această «bază tehnică» nu poate fi o 
unitate standard, neutră, «de închiriat». Ea este 
inseparabil legată de activitatea artistică căreia îi 
amplifică valenţele. 

În cei aproape 25 de ani de existenţă, filmul ro- 
mânesc de păpuși a beneficiat de baze tehnice ame- 
najate cu mulți bani si cu multă energie. Ele au tre- 
buit însă să fie abandonate si reconstruite de la 
zero de multe ori. Ne-am trezit, fără voia noastră, în 
ipostaza lui Dănilă Prepeleac, schimbînd mereu o bar- 
că crăpată pe una spartă, pină ce n-am mai rămas decit 
cu vislele... Dacă toate aceste investiții materiale și 
de efort uman n-ar fi fost risipite pentru amenaja- 
rea a cinci baze tehnice, dacă ne-am fi concentrat 
asupra dotării şi perfecționării unei singure baze, 
am fi avut astăzi cel mai modern studiou de filme 
de păpuși din Europa! 

Au fost totuși realizate — sporadic — filme de 
păpuși, ca «Prostia omenească» sau «Cîmpul», 
care au fost primite cu multă simpatie de spectatori, 
au dobindit importante distincţii internaționale şi 
au realizat adevărate recorduri la export. Prin aceasta, 
filmul de păpuși şi-a dovedit viabilitatea. 


nei IE EFES ZISE 
O coincidenţă de bun augur 
fee ce EET SE e IEEE 


@ Nu se poate nega faptul — pe bună dreptate 


subliniat în articolul citat — că ceea ce «afectează 
cel mai grav condiţia intelectuală, ținuta artis- 
tică, eficiența civică» a filmelor noastre este 
calitatea scenariilor. Cum putem însă să influentàm 
în mod practic această calitate? Ideile, subiectele 
potrivite filmului de păpuși nu pot lua naștere «in 
vitro», în abstract. Nu se pot scrie scenarii pentru 
filme de animaţie «în genere». Fiecare formă de 
animație își elaborează altfel scenariile, potrivit cu 
posibilitățile de expresie specifice, care determină 
pentru fiecare gen de animaţie o anumită configurație 
a ariei tematice, un anumit mod de prelucrare a 
datelor realității, printre care se află și realitatea 
materială, specifică, a păpuşii însăși. De aceea ar 
fi necesară constituirea, în jurul filmului de păpuși, 
a unui cerc deschis de scenariști, critici, compozitori, 
artisti plastici si alti iubitori ai filmului de păpuși, 
care să contribuie la dezvoltarea ideatiei specifice, 
la precizarea direcțiilor estetice ale filmului de pă- 
puși și la elaborarea planurilor sale tematice. Nu- 
mai o astfel de activitate artistico-ideologică con- 
cretă, polarizată în jurul unui atelier de creație de 
filme de păpuşi, numai în cadrul unui colectiv 
complex, cuprinzind întregul personal artistic și 
tehnic care participă efectiv la realizarea filmelor, 
de la regizor si scenarist pînă la operator si la fiecare 
dintre tehnicienii care asigură unitatea și continui- 
tatea întregului proces de creație, numai astfel se 
va putea realiza un real reviriment al filmului nostru 
de păpuși. 

În acest sens, se fac în prezent eforturi pentru 
refacerea bazei tehnice și a climatului de lucru ne- 
cesar filmului de păpuși. 


George SIBIANU 


„Nuielușa fermecată“ de Laurențiu Sîrbu, sau „Animafilm“ explorînd lumea basmului 
(ca să se întoarcă - sperăm - în lumea de azi) 


cineclub 


În 
„Ţara Zarandului“ 


Sentimentul istoriei ce izvorăște 

firesc şi emogionant în fiecare 

dintre noi ne determină să cău- 

| tàm cele mai răscolitoare mijloa- 

ce de redare a aspectelor coti- 

diene. Tocmai din această dorință, în cursul 

anului trecut, în cadrul Casei orășenești de 

cultură din Brad (județul Hunedoara),a luat 

ființă, la iniţiativa unui grup de 10 pasionați, 

un nou mijloc eficace de propagandă: cine- 
clubul. 

Împreună cu tovarășul Dumitru luga, me- 
todist al Casei de Cultură, am vizionat citeva 
din filmele realizate. 

Deosebit de interesante ni s-au părut: 

@ «Centenarul morții lui Avram lan- 
cu». Oricine l-ar privi, rămîne fascinat admi- 
rindu-l pe Craiul munților cea cutreierat aces- 
te minunate văi si dealuri. Potecile îți grăiesc 
drumurile lui; brazii te vestesc cu murmurul 
cetinilor care alintaseră odinioară întristarea 
lui. Totul pină la ultima secvență e convingă- 
tor în acest film. 

9 «Ziua Victoriei», un film cu caracter 
patriotic ce trezeşte în fiecare spectator 
dragostea de partid și patrie, admirația pentru 
eroi în cugetul și inima noastră. 

@ «Buchete hunedorene» redă secvenţe 
de la un festival cultural-artistic al amatorilor 
din județ 

@ «Aspecte din centrul minier Brad», 
un alt reușit film, ce contribuie din plin la 
problemele de organizare si planificare a 
muncii si a producției, unele rezerve privind 
folosirea timpului de muncă. 

@ «Păstrarea și îngrijirea avutului ob- 
stesc» — legat nemijlocit de viață si produc- 
tie — este un film vibrant, de educație socia- 
listă, ce ajută la formarea celor mai înaintate 
trăsături ale omului nou. Doi din cei zece pasio- 
nagi si talentați cineamatori ai «atelierului de 
creație» — cum i se mai zice cineclubului din 
Brad — sînt tovarășii Mircea Golcea, adminis- 
trator la Casa de Cultură și Pavel Popa, sala- 
riat al întreprinderii miniere Brad, buni 
cunoscători ai tehnicii de tratare și prelucrare 
a peliculei. 

In prezent, membrii cineclubului, lucrează 
la un film cu aspecte din domeniul economic, 
iar altul a fost prezentat în cadrul unei plenare 
a Comitetului orășenesc de partid. În el au 
fost reliefate noile construcții din oraș, cit 
şi activitatea comercială. Nu a fost neglijat 
nici felul cum sînt păstrate materialele de 
construcţie. 

O echipă de cinereporteri ai cineclubului 
pregătesc amenajarea unui «reflector» vi- 
zual ce va fi instalat într-o fereastră din fata 
Casei de Cultură, oamenii muncii din Brad 
putind comenta faptele negative ale conce- 
tàtenilor. Fireşte, cineamatorii din orașul 
Brad nu se vor opri la cit au realizat pînà în 
prezent, deoarece istoria îndeamnă la mai 
mult. Meleagurile Bradului și-au primit în 
anii noștri dreptul la cultură și civilizație 
De aceea, cineclubul s-a orientat spre o pro- 
blematică majoră, spre producții diversificate, 
spre pelicule de calitate. Colaborarea cu Te- 
leviziunea Română şi cu secția de regie film 
de la ITAC e binevenită 

Și pe viitor cineamatorii din Brad vor folosi 
la maximum aparatul de filmat ca pe un pre- 
tios instrument de afirmare în conștiința 
oamenilor muncii a unei mentalități noi, pro- 
fund partinice, fiind vrednici continuatori ai 
răspîndirii culturii în Tara Zarandului. 


lon COTOI 


epoca noastra 


Un tel 
docum 


Zice Trahanache: «Ei? Nu 
bate telegraful?... Bate!; ce 
treabà alta are? Poate cà 
acum cind noi vorbim, poate 
să fi și sosit numele pe 
sirmă, stimabile... Da, pe 
sirmă, ce crezi d-ta?» 

Ce bătea prin urmare telegraful în ziua 
de 28 martie, la ora «unsprezece trecute 
fix», adică la 11,52?| Să ne mai amintim 
odată si să reconstituim întimplarea în 
lumina documentului. Să vedem ce pu- 
tem întelege. Deci: 

«Ceremonia de decernare a premiilor 
Oscar pentru anul 1972, aflată la cea de 
a 45-a ediție, a avut loc, marti seara, la 
Music Center din Los Angeles, în 
prezența celor mai marcante persona- 
litàti ale cinematografiei americane — 
actori, regizori și producători». 

Proza aceasta e banala, convențională, 
e un fel de «Marchiza a ieşit la ora 5». 
Dacă mergem însă mai departe, textul 
se mai colorează putin și încep să so- 
sească numele pe sirmă, stimabile... «Da, 
pe sirmă, ce crezi d-ta?»«Bate» telexul în 
continuare: 

«Premiul pentru cel mai bun film 
american al anului 1972 a fost atribuit, 
conform așteptărilor, filmului «Na- 
sul», în reaia lui Francis Ford Coppo- 
la, iar filmul «Farmecul discret al 
burgheziei», realizat de spaniolul Luis 
Buñuel, a fost distins cu Oscarul 
pentru cel mai bun film străin al anului», 

Aici, cum spun poemul si poetul, «se 

luminează zarea». E loc larg pentru ana- 


Pe atunci, Brando îşi pregătea discursul pentru eventualul Oscar e Azi refuză demonstrativ Oscarul 
cu trei luni înainte («Un tramvai numit dorință») 


aceremonia de dacer= 

nare a promitor "'soscar**, pentru anul 1972, aflată La coa 
do-a 45-a ediție, a.avut Loc, marti seara, La '’omusic acter”? 
din olos sanatos, în prozenta celor mai marcante personali- 
äi alo cinematografici americano = actori, rocizori şi pro: 
ducători, 

opromiul pentru col mai bun film amorican al anului 
1972 a fost atribuit, conform aştoptăritor, filmului WTA 
în regia Lui ofrancis oford acoppola, iar filmul '’ofarmocul 
discret al burghezioi'', realizat de spaniolul oluis abunuel 
- a fost distins cu *’ooscarut’’ pentru col mai bun film stră- 
in al anului, 

opremiile de interpretare a fost atribuite actorilor 
omaron obrando = pentru rolul titular din ‘’onagul’’ = gi 
oliza omineLli pentru interpretarea cin "'ocabarat!!, reali- 
zat de obob nfosse, film distins în total cu 9 '*'ooscaruri!? 
/cea mai bună regie, cea mai buni: realizare cinematografică, 
cel mai bun montaj şi sumet etc/. 

oceremonia do înmînare-a promiilor a fost marcată, însă, 
do un incidant neobișnuit, în momentul în care, în Locul Lui 
omarton obrando, pe scena de La ''omusic aconter”” a apărut 
o fotiță indiană,.care a anunțat că Laurcatul refuză dis- 
tincția acordată în sem de protost față do tratamentul apli- 
cat indienilor în industria cinometografică şi La televiziune. 

oalte premii speciale ''aoscar!! au fost acordato actoru= 
Lui nedward ag.orobinson /post-mortem/, ’’pentru strălucita 
91 îndelungata sa contribuţie La dezvoltarea colei do-a şaptea 
arto", gí peliculei Lui acharlie ochaplin ’’oluminile rampei”* 
realizată cu pesto 20 de ani în urmă, dar proiectată po ecra- 
neLe din osua abia anul trocut. 


(«Nasul») 


Vedetele 


refuză Oscar-ul 
din motive politice. 
Alteori, dimpotrivă, 
Oscar-ul le e refuzat 
din motive politice. 
Citeodată, Oscar-ul 
li se acordă 
ca tardiv 
reparații politi 


lizà. Ce vă spune numele Francisc Ford 
Coppola? Chiar nimic nou? Nu l-ați mai 
intilnit? Nu cumva el a fost scenaristul! 
la «Patton», realizat de Franklin J. Schaff- 
ner? Si nu cumva interpretul lui Patton, 
George C. Scott, a fost distins pentru 
acest rol cu «Oscar»-ul de interpretare 
masculină în 1971? Fireşte că da. Şi nu a 
refuzat Scott acest «Oscar»? Ba, da! 
Din ce cauză? Pentru că — a declarat 
atunci Scott — cinematograful american 
a devenit nepermis de comercial, refu- 
zind creația onestă (chiar acesta a fost 
cuvintul). Retineti refuzul acestui Oscar, 
nu atit pentru ideea de refuz, cit pentru 
ideea mai largă de delimitare, de reti- 
centà faţă de un mod de a înțelege cina- 
matograful. 

Partea a doua a citatului-fragment-de- 
telex ne familiarizează cu o problemă 
nouă, vecină cu grotescul. Buñuel, Von 
Luis — cum îi spun cei care îl bat amical 
pe umăr — a fost distins pentru «Farmecul 
discret al burgheziei», considerat cel mai 
bun film străin prezentat anul trecut în 
S.U.A. Bufiuel laureat cu Oscar, iată un 
paradox al vremurilor noastre. Cineastul 
cel mai caustic în raporturile sale cu tipul 
de structură socială în care trăiește şi 
creează se vede distins cu cel mai presti- 
gios premiu cinematografic imaginat în 
cadrul acestei structuri. Nu merge. Drept 
care, Bufiuel răspunde din Europa, la 
aflarea veștii, că puţin îi pasă de premiul 


În schimb, e recompensată pentru o contribuție 


Lui Jane Fonda pentru filmul acuzator «Şi caii se împuşcă...» 
e oarecare în «Klute» 


nu i se atribuie Oscar-ul 


«Oscar» (sugerînd, ca si Scott, caracterul 
lui comercial) si că nu are de gind să se 
deplaseze pentru a intra în posesia lui. 
Să reținem si acest cvasi-refuz si să ve- 
dem ce mai «bătea» în.continuare telex-u! 
din 28 martie: 
«Premiile de interpretare au fost atri 
buite actorilor Marlon Brando — pen 
tru rolul titular din «Naşul» — și Liza 
Minnelli pentru interpretarea din «Ca 
baret», realizat de Bob Fosse, film 
distins în total cu 9 Oscar-uri (cea 
mai bună regie, cea mai bună reali- 
zare cinematografică, cel mai bun 
montaj și sunet, etc.). 

«Cabaret» e un film interesant, pe a- 
locuri cam deochiat, în orice caz cu succes 
de casă, insă Liza Minnelli mă face să mă 
gindesc nu atit la Liza Minnelli, cît la «Os- 
car-ul» de interpretare feminină, în gene- 
ral, iar apoi, mergind cu numai citiva ani 
înapoi, la Jane Fonda, în particular. 

Memoria imi spune că, în 1970, Jane 
Fonda a fost înscrisă pe lista candidatelor 
la «Oscar»-ul de interpretare feminină 
pentru rolul din filmu! lui Pollak «Si caii 
se împușcă, nu-i asa?». N-a obţinut pre- 
miul în acel an pentru acel rol de acuzată 
factură critică. Nu l-a obținut din cauza 
«scandalului» pe care La declanșat prin 
campania de protest față de războiul din 
Vietnam. Nu poți să acorzi «Oscam — 
în cadrul unei ceremonii urmărite la tele- 
vizor de un număr de oameni care nua 
fost întrecut decit de numărul celor care 
au privit debarcarea pe lună din 1969 — 
unei actrițe pe care același număr de 
oameni o ştiu drept militantă antirăzboi- 
nică. Est modus in rebus... În schimb, 
Jane Fonda avea să obțină, doi ani mai 
tirziu, în 1972, «Oscar»-ul de interpretare 
feminină. Pentru rolul de prostituată din 
«Klute»... În sfirşit, să mai amintim faptul 
că, în același an (1970), în atara de candı- 
datura lui Jane Fonda pentru rolul din 
«Si caii se împușcă...» pe lista propuneri- 
lor pentru «Oscar»-ul de interpretare femi- 
nină mai figura si Liza Minnelli pentru rolul 
din «Sterile Cuckoo». («Cucul steril»). 
Nici ea n-a obținut atunci premiul... 

Eu vă ofer aici diverse informații, pe 
care le «montez» într-un anume fel. Pà- 
răsesc deci, printr-o tăietură bruscă de 
montaj, capitolul «Oscar»-ului de interpre- 
tare feminină si trec la cel de interpretare 
masculină care, precizează telex-ul, a 
fost atribuit lui Marlon Brando. Dar, con- 
tinuă acest telex pe care îl analizez: 

«Ceremonia de inminare a premiilor 


Prea tînără ca să poată zice nu marelui premiu 
(Liza Minnelli în «Cabaret») 


a fost marcată, însă, de un incident 
neobișnuit, în momentul în care, în- 
locul lui Marlon Brando, pe scena de 
la Music Center a apărut o tinără in 
diană, care a anunțat că laureatul 
refuză distincţia acordată în semn 
de protest față de tratamentul aplicat 
indienilor în industria cinematogra- 
fică si la televiziune», 

Brando e o cunoştinţă veche a noastră. 
Nu o dată, el a luat atitudine în problema 
politică ce îl obsedează, ca de altfel pe 
orice om de bună credință: aceea a tra- 
tamentului inuman la care sint supuși 
indienii americani. Şi Brando se retrage 
aşadar în fata «Oscar»-ului, se delimi- 
tează de el, nu tarà o anume abilitate, care 
nu face decit să pună în lumină faptul că 
actorul refuză premiul dintr-un motiv 
politic precis. Important e deci nu atit 
faptul că Brando refuză un «Oscar», 
cit faptul că el îl refuză dintr-o rațiune 
politică. Judecat din acest punct de 
vedere, gestul lui este de incontestabilă 
utilitate. E încă un semnal de alarmă. Cu 
atit mai mult cu cit telex-uri ulterioare au 
venit cu precizări suplimentare: Brando 
a refuzat «Oscar»-ul nu numai în «semn 
de protest față de tratamentul aplicat indi- 
enilor în industria cinematografică și la 
televiziune», ci și în semn de protest față 
de cele ce se petrec la Wounded-Knee 
(să vă reamintesc si aceste telex-uri?) 

Şi totuși: Brando «comite» gestul de 
rezonanţă de a refuza din motive politice 
un «Oscar» exact în momentul cind tot 
el își expune cu dezinvoltură sexul pe 
ecranele occidentale în cel mai obscen 
film din istoria cinematografului, «Ultimul 
tango la Paris». Pe urmă, analistul și es- 
tetul din mine nu pot privi această pro- 
poziție a telex-ului: 

«in locul lui Marlon Brando, pe scena 

de la Music Center a apàrut o fatà 

indiană», 
decit cu maximum de suspiciune. Sus- 
pectez această scenă. de cabotinism, de 
«făcătură», de operetă, de prost gust, de 
comercialul cel mai cras. Suspectez acest 
înduioșător moment («o tinără...») de du- 
bioasă premeditare. Lucrurile s-au petre- 
cut probabil în spiritul nemuritoarei ob- 
servatii a lui Thackeray, care ne atrâgea 
atenția că, la teatru, de fiecare dată cind 
cineva din scenă are nevoie de un obiect, 
apare din culise, agale, un tip care aduce 
acel obiect. Dacă aș impinge absurdul 


Les 
33 


epoca noastra 


(nu al gîndirii mele, ci al relatării conți- 
nute în telex) la limitele lui,ar trebui sà mà 
întreb cu toată seriozitatea: cum a pă- 
truns fata aceea în sală? În ce limbă a 
rostit surprinzătoru-i mesaj? etc. Să fim 
serioşi! Să ne amintim mai bine o altă 
intimplare: cu mulți ani în urmă, în 1951, 
cind Brando fusese înscris pe lista can- 
didatilor la «Oscar»-ul de interpretare mas- 
culină pentru rolul din «Un tramvai numit 
dorinţă», el începuse să-și redacteze cu 
trei luni înainte scurta alocutiune necesară 
în cazul eventualei premieri. N-a obținut 
Oscarul în acel an. 

Mergem mai departe şi vedem ce «bate» 
telex-ul în încheiere: 

«Alte premii speciale «Oscar» au fost 
acordate actorului Edward G. Robin- 
son (post-mortem), «pentru strălucita 
şi îndelungata sa contribuţie la dez- 
voltarea celei de-a șaptea arte», și 
muzicii din pelicula lui Charlie Chaplin 
«Luminile rampei», realizată cu peste 
20 de ani în urmă, dar proiectată pe 
ecranele S.U.A. abia anul trecut. 

Ce să mai analizăm aici? Lucrurile sînt 
atit de clare chiar din telex: nu filmul lui 
Chaplin a cistigat «Oscarul», ci muzica 
lui. Anul trecut Chaplin mai obținuse un 
«Oscar» exceptional, decernat pentru an- 
samblul operei si activității sale, un fel 
de scuză oficială pe care America i-o 
cerea tirziu (mai bine mai tirziu, etc... ). 
Chaplin e om cu umor nu numai în filme, 
ci si în viață, probabil, pentru că altfel 
ar fi trebuit să refuze şi el aceste «Oscar»- 
uri ce seamănă cu o teribilă comedie inche - 
iată cu clasicul «pupat toți piața endepen- 
dentin, Pentru că iată ce spune istoria: 
pacifist și antimilitarist, Chaplin organiza 
în timpul primului război mondial, în 
America anului 1918, mitinguri politice 
împreună cu Mary Pickford si Douglas 
Fairbanks, suindu-se pe umerii acestuia 

din urmă pentru a se putea adresa mul- 
fimii. La New Orleans, în acelaşi an, un 
înalt funcţionar în Ministerul apărării na- 
tionale, aflind de prezenţa în aceeaşi zi 
în oraș a lui Chaplin, reclamă organizarea 
a două mitinguri distincte: unul, după 
amiaza, pentru «cabotin» (Chaplin), altul 


Oscar-ul a început 
ca un grandios spectacol de artă. 
Sfîrseste 
ca un marcant eveniment politic 


Un telex 


seara, pentru el. Rezultatul: 50 000 de per- 
soane au venit să-l asculte pe Chaplin, 
50 pe funcționar. La declanșarea revolu- 
tiei în Rusia, Chaplin e suspectat de «sim- 
patie pentru bolșevici». În același sens e 
interpretată, în 1935, secvenţa din «Tim- 
puri noi», în care Charlot apare în fruntea 
unei manifestații muncitorești, tinind un 
drapel roșu în mină. «Dictatorul» din 1940, 
îi agravează situația și în Europa, unde 
autorităţile naziste îl «pun la index». Un 
festival Chaplin, organizat la Moscova 
în 1946. e interpretat în America drept o 


34 


Un ghinion 
numit 


OSCAR ? 


«Nu Oscar-ul m-a făcut actor. 
Nu el mi-a dat mai multă minte şi talent. 


Dar m-a lansat. 
Am devenit din nimeni, cineva» 
Anthony Quinn 


Cea mai importantă distinc- 

ție din lumea filmului, pre- 

miul Oscar, este mai mult 

o consacrare decit o incu- 

rajare. Așa işi începe co- 
respondenta din Hollywood, 

ziarista Joan Mac Trevor, cunoscută de 
peste 30 de ani ca o foarte neobosità (si 
la fel de indiscretà) comentatoare a vieții 
«monstrilor sacri» din «uzina de vise». 
Fără doar şi poate cà au fost si excepții, 


tineri actori care și-au văzut încununate 
creațiile cu acest mult rivnit premiu. Ast- 
fel, Ernest Borgnine sau Anthony Quinn 
au primit distinctiile la începutul carierei 
lor şi. mai recent, Gene Hackman, pentru 
care Oscarul luat cu «Filiera» a însemnat 
foarte mult în lansarea sa pe plan mondial. 
Dar se cunosc si Oscaruri care n-au re- 
prezentat nimic sau aproape nimic pentru 
evoluția artistică ulterioară a posesorilor 
lor. 


(Buñuel: «Farmecul discret al burgheziei») 


Imprudentii 
SOIA FTSE Pa PRE LESS 


În 1961, Maximilian Schell primeste sta- 
tueta pentru creatia sa din «Procesul de 
la Niirnberg». Foarte impresionat si de- 
venit brusc si foarte orgolios (dupà pro- 
priile-i mărturisiri), Schell și-a îngăduit 
în anul care a urmat să refuze peste 60 de 
propuneri. de la diferiți producători. Pier- 


Pe i 
Divinà... 
dar, se pare, nu îndeajuns 


Un «simbol al frumuseții»... dar 
fără ecou (Gloria Swanson) 
teen] 


zînd «momentul»Hollywood-ul La uitat si 
de atunci cariera acestui excelent de alt- 
fel actor vienez nu a mai cunoscut mo- 
mente de strălucire. 


E E EEN 
Realistii 

Ef EE F 

Dar existà si un revers al medaliei, 
mult mai justificat de fapt: consecințele 
psihologico-materiale pozitive ale pose- 
dării unei asemenea distincţii. lată ce po- 
vestea Joan Crawford, în 1945, după ce 


document 


Prea tîrziu ca să poată zice nu 
(Oscar-ul post-mortem pentru Edward G. Robinson) 


obținuse un Oscar pentru filmul «Roma- 
nul Mildredei Pierce»: «Această statuetă 
mi-a schimbat caracterul. Eram timidă si 
mai ales înspăimintată. De fapt, nu cre- 
deam în mine. Pină la acest premiu, 
care a fost ca o lovitură de bici. O dată cu 
el, mi-a dispărut sentimentul de inse- 
curitate, de neîncredere si am devenit... 
ceea ce sint». Poate că e o mică exagerare, 
am îndrăzni noi să observăm, dar chiar 
dacă nu i-a schimbat caracterul, i-a schim- 
bat sigur... șansele. 

Pe Ernest Borgnine, Oscarul luat pentru 
filmul «Marty» l-a trecut, peste noapte, 
de la rangul de actor de planul doi la cel 
de superstar. De care a ştiut să profite. 


Dezamăgiții 


Anthony Quinn: «După ce am fost pre- 
miat în 1952 (cu «Viva Zapatta») am deve- 
nit din nimeni, cineva. Mi se oferea să joc 
în cele mai importante filme europene și 
mai ales italiene. Dar nu pot spune că am 
crescut în ochii mei. Dimpotrivă, acest 
«incident» mi-a răsturnat toată filozofia 
mea despre viaţă. Pentru că nu Oscarul 
m-a făcut actor, nu el mi-a dat mai multă 
minte și nici mai mult talent. Dar m-a lan- 
sat. Cind mă gindesc că fără el n-aș fi 
cunoscut poate niciodată Italia şi poate 
nici n-aș fi fost un mare actor (după pă- 
rerea unora), mă cutremur...» 


Ironicii 


Bing Crosby, însă, este perfect multu- 
mit: «Cind mi s-a dat acest premiu, în 1944 


Dansatorii secolului... dar 
fără atestare (Rogers-Astaire) 


provocare. În sfirşit, urmind filiera nor- 
mală a epocii, Chaplin e silit să compară 
în fata comisiei pentru cercetarea activi- 
vitàtilor anti-americane. În 1952 părăseşte 
definitiv America. 

Acum, în ultimii doi ani, Premii «Oscar» 
pentru Chaplin... 

Aici se încheie modesta analiză a unui 
telex, pe care, de altfel, îl puteţi observa 
la pag. 32, reprodus în facsimil, asemenea 
unui document. Căci el este, în măsura 
în care vorbește despre premiile «Oscar, 
în general, şi despre premiile «Oscar» ale 
acestui an, În special — un document (în 
felul lui). 

Un document din care se poate vedea 
că azi, în lumea premiiloreOscar:si a altor 
premii de prestigiu, suspensul legat de 
numele ciștigătorului este inlocuit de sus- 
pensul mai nou, mai modern, mai adecvat, 
mai existenţial (}inînd, adică, de existen- 
tă): va refuza premiul sau nu? Întrebarea 
nu mai este cine va ciștiga? — ci: va ac- 
cepta ciștigătorul distincția? 

ncepind prin a fi un grandios «show 
business», «Oscar»-ul a sfirsit prin a fi 
depreciat public, nu o dată, de către cei 
cărora le-a fost oferit, tocmai pentru acest 
caracter de «business». 

Mai nou, el a devenit, cum am văzut, 
terenul favorabil unei luări de atitudine 
politică. Prestigiul de care premiile «Os- 
car» se bucură încă în rindurile opiniei 
publice mai largi, aflată oarecum în atara 
«culiselor», face ca orice gest sau cuvint 
legate de aceste premii să cunoască o 
răspindire și o capacitate de influențare 
imense. 

A refuza un «Oscar» «în semn de pro- 
test față de tratamentul la care sint supuși 
indienii americani» echivalează cu un 
discurs politic pe această temă ținut în 
fata întregii Americi. Între anii '50, cind 
Brando îşi compunea ca un școlar cu 
trei luni înainte alocutiunea pentru even- 


tualitatea că ar primi premiul si anii '70, 


cind el refuză din motive politice un 
«Oscar», e mai mult decit o diferenţă de 
20 de ani. E diferenţa între două epoci. 
E diferența între un Brando mai simplu, 
aflat la începutul carierei, pentru care un 


epoca noastra 


(pentru «Drum presărat cu stele»), eram 
deja un cintăreț cunoscut si nici nu riv- 
neam la altceva. Producătorii, după ce au 
văzut filmul în care «făceam» pe actorul, 
au clătinat din cap a îndoială: nu trebuia 
să fiu scos din ale mele, eu știam să cint, 
de ce să fiu pus să fac ce nu mă taie capul. 
După ce pe acest cap al meu, de cintăreţ, 
a căzut statueta cu pricina, aceiași pro- 
ducători se intreceau care mai de care sà 
declare: e un mare actor. Noroc că și 
cîntăl... Marea mea mulțumire? Că le-am 
făcut-o!» 


TESTA a E SS SS IZZO 
Glorioşii uitaţi 
Le 


CH de relativă este (totuși!) valoarea 
acestei statuete (în afară de preţul ei de 
cost, foarte precis: 60 dolari) o dovedesc 
numeroasele ei «scăpări». Poate că o 
statistică atentă ar putea demonstra că 
cel puțin un număr egal de mari actori 
(dacă nu mai mulți) nu au luat Oscarul 
si nici n-au fost vreodată propusi să-l ia. 
Citeva exemple: Greta Garbo, Douglas 
Fairbanks (senior), Gloria Swanson, Lon 
Chaney, Harold Lloyd, Marlene Dietrich, 
Mickey Rooney; Judy Garland, Fred As- 
taire, Tyrone Power, Barbara Stanwyck, 
Orson Welles (ca actor), Deborah Kerr, 
Robert Mitchum, Shirley Mac Laine, Henry 
Fonda și... Edward G. Robinson! Pentru 
că, acesta din urmà a luat un Oscar în 1973, 
dar post-mortem si cumva onorific, încu- 
nunind activitatea lui de o viaţă. 

lată o celebritate inversă, care i-ar putea 
indemna pe tinerii actori să spere că nu 
vor fi niciodată stinjeniţi, în cariera lor, 
de vreun Oscar! 


Rodica LIPATTI 


«Oscar» era vital și un Brando mai com- 
plex, contradictoriu, ce a învățat să dea cu 
o mină, dar sà si apuce cu cealaltă, în ace- 
lași timp: un Brando care ia atitudine 
cu sinceritate în problemele politice ale 
vremii sale, dar care, e drept, cu tot atita 
sinceritate înțelege să se folosească de 
aceste gesturi ale sale pentru a-și spori 
(dacă mai e nevoie) popularitatea; un 
Brando care — privind acum lucrurile din 
punctul de vedere cel mai semnificativ — 
nu mai are nevoie de «Oscar», ca premiu 
profesional, ci se folosește de «Oscar: 
pentru afirmarea unor convingeri. 

Este aceasta, cum spuneam, o tendință 
mai generală de a transforma venerabilui 
premiu (ajuns anul acesta la a 45-a ediţie) 
în veritabil «cîmp de bătălie» politică. 
Vedetele refuză «Oscar»-ul din motive 
politice. Alteori, dimpotrivă, «Oscar»-ul 
le este refuzat, tot din motive politice. 
În sfirsit, citeodată el li se acordă ca re- 
paratie politică. 

«Oscar»-ul s-a politizat, am putea spune. 
«Oscar»-ul e din ce în ce mai fidel în oglin- 
direa vieţii. Acesta e unicul lui cîstig si, 
poate, șansa redobindirii unui prestigiu, 
cel artistic, deteriorat. «Oscar»-ul se a- 
mestecă cu viața. Mai mult decit un eve- 
niment de artă el e azi un moment social. 
Nu poate scăpa nimănui această semnifi- 
cativă îndepărtare a «Oscar»-ului de lu- 
mea filmului și apropierea lui de lumea 
propriu-zisă. 

Să ne amintim, în această ordine de 
idei, o stranie întimplare mai veche: la 
vremea lui, «Cetăţeanul Kane» s-a aflat 
detașat în fruntea candidaților la «Oscar» 
ul pentru cel mai bun film al anului. Cursa 
părea cistigatà. Un magnat de presă al 
timpului, William Randolph Hearst, a dez- 
lantuit însă în ziarele sale o campanie 
furibundà împotriva filmului. Rezultatul? 
«Cetăţeanul Kane» nu a mai obținut decit 
premiul pentru cel mai original scenariu. 
Explicaţia? Orson Welles nu făcuse în 
«Cetăţeanul Kane» decit să se inspire 
din viața lui William Randolph Hearst, 
calchiind în film persoana din realitate... 


Aurel BĂDESCU 


35 


SE O e _ _—@——t_—_—_—_—_—_—————@ 


coff Wee 


Personaje de duminică 


De citeva luni incoace, telepersonajele 
duminicilor noastre (prin noastre, hai să 
cuprindem, deopotrivă, telespectatorii co- 
pii, tineri, dar şi cei mai puțin tineri) sint 
altele. S-au schimbat cam dintr-odatà. 


Delfinul Flipper a lăsat locul, dimineața, 


zburdalnicei maimuțe Judy, în timp ce familia Robinson, 


Un zîmbet în junglă 
(Cheryl Miller) 


pierdută definitiv în spaţiu, a fost urmată, pe ecranele 
tele-dupà-amiezelor duminicale, de privilegiatii călători 
prin timp (privilegiati, oare?) din serialul produs de 
Irwin Alen si regizat de Sobey Martin. Sint, toate acestea, 
şi cele vechi și cele noi, niște personaje, într-adevăr 
«de duminică», cărora telespectatorii le acordă girul 
fără prea multe formalitàti și fără să-și pună prea multe 


probleme. În. spațiul si timpul duminicilor noastre, 
Tony şi Doug, Judy și Clarence coexistă pașnic cu 
nevoia de suspens si de destindere, de aventură și ritm, 
de tensiune și happy-end (cel putin temporar) a unor 
categorii variate de telespectatori. 


PS Pare DE a DE ES DESI EINE a 
«Tunelul timpului», 
Se SED PSESE EPA LEE 


serialul după-amiezelor noastre duminicale, are chiar 
mai mult decit suspens, tensiune și happy-end. Are 
un pretext filozofic, cu care nu se pot mindri prea multe 
seriale, mai ales acelea confecționate pe banda unor 
rețete ultra-veriticate; ba mai mult, iși permite uneori 
pină si luxul de a suplini caracterul aventuros și ritmul 


id 
Judy: o vedetă «naturală» 


(Cu Yale Summers) 


Regizorul Henri Clouzot, spre deose- 
bire de mulți dintre confrații săi, are 
numai cuvinte bune despre televiziune. 
Pentru că e «concisă, mobilă și intimă». 
Şi pentru că a schimbat radical «sin- 
taxa» academică a cinematografului tra- 
dițional, modificînd decisiv felul de «a 
privi» al oamenilor. Cit despre reali- 
zatorii de emisiuni TV, Henri Clouzot 
este de părere că Jean Claude Averty 
este singurul regizor care realmente 
a inventat cite ceva în materie de tele- 
viziune. Şi asta mai ales într-un gen 
atit de dificil cum sînt varietățile! 


Mobilă și intimă 


Viaceslav Tihonov a trecut de partea 
televiziunii. În noul serial sovietic 
«Saptesprezece clipe dintr-o primă- 
vară», el joacă rolul principal, un agent 
de informaţii, Maxim Isaev, care, în 
timpul ultimului război, reușește să 
contracareze acțiunile serviciilor se- 
crete fasciste. 


36 


Teleastii polonezi si cei de la 
O.R.T.F. și-au propus sà readucă, 
împreună, pe ecran, un episod sen- 
timental din viața scriitorului «Co- 
mediei umane». Justificarea acestei 
colaborări o aduce chiar povestea 
de dragoste a lui Balzac pentru fru- 
moasa contesă poloneză Hanska. 
O iubire pasională, consumată în 
mare parte la distanță. Episoadele 
transmise săptăminal de cele două 
televiziuni se bucură de un succes 
remarcabil, succes pe care am dori 
şi noj să-l verificăm. Pierre Mey- 
rand, actorul francez cunoscut mai 
mult de pe scena pariziană decit 
ca interpret de film, va fi Balzac, 
iar doamna Hanska este interpre- 
tată de actrița poloneză Beata Tysz- 
kiewicz despre care ziariştii străini 
spun că în urma acestui rol a desco- 
perit si ea că are o descendență 
nobilă. 


Poloneza 
lui Balzac 


Draga mea mincinoasă 


(Beata Tyszkiewicz şi Pierre Meyrand) 


episoadelor, executiv prin acest pretext filo- 
zofic determinant. Literatura stiintifico-fantas- 
tici a făcut adesea salturi în timp, şi chiar „tu- 
nelul timpului” (nu totdeauna ca atare) are o 
bibliografie  prodigioa Serialul produs de 
Irwin Allen, fără pretenţii de originalitate abso- 
lută şi pornind de la un pretext stiintifico-fan- 
tastic „clasic“, lumine din perspective filo- 
zofice inedite acest miraculos lift" între se- 
cole, spaţii si timp. 

Personajele sale principale, Tony și Doug, 
ajunși — cu bagajul de ex nta al prezentu- 
lui — în diferite circumstanţe istorice „auten- 
tice" (este vorba, fireşte, despre autenticul 
trecut prin prisma, cel puţin i izantă, a 
filmelor de ficțiune) încearcă să modifice cursul 
evenimentelor. petrecute aevea. Tentative za- 
darnice. Cu ei sau fără ei la bord, „Titanicul“ 
tot se va scufunda (si aici este un grăunte fi- 
lozofic: se va scufunda, trecutul devine, iată, 
Viitor!), cu ei sau fără ei în preajma lui Ulisse, 
„calul troian“ va intra totuși în cetate, cu ei 
sau fără ei în-epocă, faimoasa cometă anunţată 


„Tunelul timpului“ 
sau 

nevoia de suspens, 

aventură și destindere 


de Halley va ocoli pămîntul într-o dimineață 
de secol contemporan. Dar dificultăţile eroilor 
în încercarea de a-și convinge interlocutorii 
ocazionali despre realitatea rezolvărilor isto- 
rice constituie multiple prilejuri de meditaţie. 
Cuceririle ştiinţei contemporane care, mutate 
în altă epocă, pot fi echivalente cu nişte previ- 
ziuni ştiinţifice, riscă să fie taxate drept obscu- 
rantism si magie neagră; mai este nevoie să ne 
amintim, pe acest fir filozofic, de Giordano 
Bruno sau Galilei, de toţi neîntelesii reali (nu 
pretinsi!) ai epocilor și ai zilei? Să mai adăugăm 
comentariului nostru doar pigmentul de spec- 
taculos pe care îl oferă, cu obstinaţie, acest 
seria! : o mitralieră pe malurile Hellespontului 
de acum mai bine de trei mii de ani, un troian 
(devenit volens-nolens marțian) în laboratorul 
(ultracontemporan) de cercetări spatialo-t 
porale al inventatorilor „tunelului“. un radar 
călătorind (cu insucces) spre anul 1940... 


Celelalte personaje 
EE EE n RIA FREE e 


duminicale, stinate desfătării copiilor 
sin. matineu”, -au un aer mai puțin 
sofisticat, d merg şi ele cu mult suc- 
ces spre ţintă. Cum să nu-şi atingă { 


turile lui Clarence, leul sașiu si copi 
ale micutei Judy, ma a- 
tivă, desfășurate sub privirile calme ale unor 
girafe de şi hieratice, sau sub ameninta- 
rea din un à hidoasei hiene? Oameni si 
animale, ru ceia din universul 
fascinant 

întîmplări 


referit au, iată, r 
că au, Spr 
(ora 
chetari 
noi ca şi cum nimica nu 
cum a trecut cometa H 
Sau așa cum ar fi 
ceberg, 

icebergul 


o sare cantitate 
de imprevizibil, 


într-o imensă cantitate 
de previzibil 


Am avut prilejul să văd, nu demult, 

pe ecranele unei televiziuni din 

străinătate, o emisiune care se 

transmite lunar, al cărei nume l-am 

uitat si care ține în fotolii, la domi- 

ciliu, mal multă lume decit ,,Sfintul" 
şi mai mulți tineri între 15 si 21 ani decît campio- 
natul mondial de fotbal. Emisiunea are, pentru 
cel neinitiat, o înfățișare, la început, fără prea 
mari ispitiri: e vorba de prezentarea unei persoane 
sau, mai precis, a unel personalități. Om politic, 
matematician sau actor. O convorbire cu X, asa- 
dar, care poate fi dătătoare de replici cu haz sau 
(inhibiția genillor la ideea de a fi instalați în vi- 
trină e destul de răspîndită) de cîteva opinii para- 
lizate, Oricum, o discuție ce, exceptind chipul 
în mişcare al personajului întrebat, nu poate 
furniza mai multă gîndire decît un interviu pe 
trei coloane de gazetă. 

Emisiunea la care ne referim ne furnizează 
însă mai multe, 

X-ul personalitate (să zicem actor) stă obişnuit 
pe un scaun, animatorul discuţiei stă si el pe un 
scaun. înd v-aţi născut? Unde? Ati avut incă 
din copilărie o atracţie către teatru, sau... ]— Am 
avut, — La şcoală? — La şcoală, da, să vedeţi... 
Eram într-a V-aşi într-o iarnă... profesorul de isto- 
rie zice: mă... ce-ar fi ca... Un moment, intrerupe 
reporterul, ce-i cu profesorul de istorie, l-aţi 
mai întîlnit de-atunci? — Nu cred... nu l-am mai 
văzut de vreo 40 de ani... Nici nu ştiu dacă mai 
trăieşte... Era un tip care... — Un moment, zice 
reporterul, se ridică si face un semn şi de după 


cortină apare un Berin chel, cu ochelari si baston, 
Actorul întoarce capul si încremeneste. Apoi se 
ridică și bolboroseşte : „Dom'profesor... dom'pro- 
fesor..." Era profesorul de istorie pe care anima- 
torul îl detectase și-l adusese cu avionul la Te- 
leviziune, ca să-l pună faţă-n faţă cu fostul 
său elev, Care elev (subliniem cu trei linii) nu 
fusese prevenit în nici un chip despre această ate. 
rizare, operațiunea fiind efectuată de animator 
sub pecetea tainei. După cum, sub aceeași pecete, 
va apare peste un sfert de ceas, ivindu-se de după 
cortină, chelnerul care l-aservit la cafenea cu şvar- 
turi pe datorie și l-a împrumutat cu bani de chirie, 
După cum, sub aceeași pecete, va apare doctorita 
care în '53 — atunci cînd interiocutorul intrase 
cu masina-n pom (ca Bănică) —|-a cperat,ncaptea 
pe la trei. salvîndu-i viaţa... — 

Metoda (deoarece avem de-a face nu numai cu 
o „idee", ci cu o meredă extraordinară de spargere 
a blindajului de convenţii) mi se pare demnă de 
luat în consideraţie „atunci cînd medităm pe margi- 
nea mult aştepratilui şi mult ratatului „portret 
al contempor anului” la TV, 

a) Pentru că alături de drama („conflictul”) 
izbucnità (eventual) prin schimbulragional de 
întrebări si răspunsuri (ce părere aveți despre?), 
apare drama generată de situații, 

b) Pentru că alături! de nişte răspunsuri, îngă- 
duindu-ne a cuncaşte opiniile, gramatica orală, 
plus cîteva ridicări de umăr sau de sprînceană 
ale celui intervievat, vom avea prilejul să cunoas- 
tem modul de comportare a personalititii în im- 
prejurări neaşteptate: plinge? ride? tremură? 
se bucură! se descurcă? e emotiv? își păstrează 
sîngele rece! 

c) Pentru că introduce o mare cantitate de 
imprevizibil într-o imensă cantitate de previzibil, 
Dar, fireşte, această năvălire a misterului solicită 
din partea organizatorilor cel puţin două calităţi: 

1) buzele cusute, pe cuvînt de onoare, sfidînd 
astfel chemările la trişat; 

2) tactul în alegerea „martorilor”, casă nu ne 
trezim, de după cortină, cu amanta părăsită acum 
20 de ani sau cu copilul din flori :..tàticule,eusînti” 

AI. MIRODAN 


Nu-i adevărat că televiziunea ar 
avea tendinţa de a-i face pe oameni 
să nu mai citească, Dimpotrivă, 
Demonstrația a fost făcută nu demult 
de televiziunea spaniolă într-o senza- 
țională acțiune de editare si difuzare 
ao sută de titluri de cărțidin cele mai 


diferite domenii, în ritm deo carte 
pe săptămină. Toate cărțile editate 
sau reeditate în cadrul campaniei 
„Libros RTV" au făcut obiectul unor 
emisiuni de televiziune (ecranizări, 
foiletoane, seriale, cronici literare, 
anchete printre cititori, etc.). În mod 
normal, un tiraj de 25.000 de exem- 
plare este considerat un succes pen- 
tru cartea respectivă. „Libros RTV: 
a asigurat însă tiraje între 300.000 


şi 600.000 de exemplare, oferind 
o bibliotecă uriversală atit de căutată, 
încît cărțile dispăreau din librării 
în numai 2—3 zile de la apariţia lor. 


Anultrecut a fost pus în funcțiune, 
co. sprijinul specialiștilor polonezi, 


primul post de televiziune din Repu- 
blica Democrată Vietnam. Pentru 
început, studioul instalat la Hanoi 
a transmis săptăminal, duminica, 
programe de o oră şi jumătate, 
receptate doar pe raza capitalei 
vietnameze. În vederea extinderii 
orelor de emisiune, cît şi a puterii 
de transmisie, 30 de tehnicieni 
vietnamezi s-au specializat în Repu- 
blica Democrată Germană. 


37 


sa uitam 
cuvîntul 


— Ce înseamnă te- 
leviziunea pentru dum- 
neavoastrà? 


entru mine un ideal. 
format din crimpeie de 
emisiunile — ca o'coloa H 


— De fapt, care a fost primul dvs. 
contact cu televiziunea? Ce-ati fă- 
cut înainte de a lucra la televiziune? 
E 

-— Primul contact a fost primul re. 
portaj realizat. Dar n-am să vă vor- 
besc despre el. Importanţa acelui re- 
portaj constă doar în faptul că, în 
urma realizării lui, am fost chemată 
să lucrez la Televiziune. 

Întilnirea mea cu televiziunea (în 
anul 1965) a fost de fapt o întîlnire cu 
imaginea, Şi nici nu vă pot spune ce 
revelaţie aconstituit clipa cînd mi-am 
dat seama cum gîndurile care, la Ra- 
dio Cluj, își găseau materializarea 
doar în coloana sonoră, acum folo- 
seau încă o modalitate spre a se ex 
prima, De puterea combinatieisunet- 
imagine, care de fapt este tele 


nea, mi-am dat seama mult mai tîr- 


ziu — cînd am început s-o 

Pentru că, din păcate, nu exi 
şcoală în urma căreia să ieși ab: 
vent, cunoscător în ale televiziun 


— Ce emisiuni ati realizat de cînd 
sînteti în Televiziune? 
RFC IER PRET DE BERE. IT APCE 

N-am ajuns încă la vîrsta bilanţ 
rilor. Poate am să le număr într-o 
zi. Într-o carte. Dar pinà atunci am 
făcut și fac emisiuni —am făcut şi 
fac emisiuni de televiziune — și 


Nicoleta Toia 


Rodica Rarău: 


„indiferență“ 


repetă „Plicul“ 
cu Octavian Cotescu, 
Val. Plătăreanu, Cornel Vulpe, Marian Hudac 


Emisiunea 
„pe viu“: 
zece minute 
cit 
zece ani 


asta este acum | 
portant pentru 


— De cite din emisiunile dvs. sin- 
teti cu adevărat foarte mulțumită? 
ET IFR EE TE EEE 

— Pe deplin mulţumită nu sînt 
niciodată. De multe ori mi s-a fn- 
timplat să-mi doresc să ia foc peli- 
cula trasă, să se şteargă prin te miri 
ceminune sunetul înregistrat, pentru 


ca s-o pot lua de la capat: Nu ştiu 


Heu la nu a pier SS 
netul doar o singură 
accident (nu dintr-o 
fost șters. 

Dacă multumirea înseamnă 
gostea cucareamlucrat,laoem 
atunci vă pot spune că-mi iubesc 
unele reportaje — cu calitățile şi de- 
fectele lor — aşa cum un părinte își 
iubeşte copiii. 


dintr-un 
une) mi-a 


TEDDIZI d ERA PA DEI SOTA 

— Cum vă apropiaţide „subiecții“ 
emisiunilor dvs.? Cum reuşiți să-i 
cunoàsteti înainte de a-i face „eroii“ 
micului ecran? 
LE 

— Mă apropii de oameni fără idei 
preconcepute. Citeodată încerc să-i 
cunosc prin faptele lor, iar alteori 
descopăr faptele cunoscind Toi 
oamenii. Nu există o metodă în mun- 
ca premergătoare realizării unei emt: 
siuni, Pe cît posibil, încerc să mă a 
propii în așa fel de ei, încît să nu le 
tulbur activitatea şi existența pro- 
prie, si surprind în atitudini şi 
împrejurări obişnuite, fireşti, care 
să-mi permită să găsesc „poarta“ 
prin care personalitatea lor să mi 
ăluie, 


se dezv 


e AREA ERI EE 
— În ultimă instanță, ce este, 
după dvs., un reporter tv? 
Pon ancient 
— Un om merey treaz— cu ma 
multe perechi de ochi, Un om c 
trebuie să uite exi r 
„indiferență” cu t 
lui, un observator a 
prindă clipa şi s-o ot 
în reportajele sale. 
VT NE O IN EES 
— Si ce este esential pentru un 
reporter tv? 


— Dacă as fi ma asă, as spune 
talent. Dar socotind că-l avem... să 
să te aprop desea 
idicapati de fa sica 
le intră în viaţă cu mo nele-i us- 
tensile: aparat de filmat, microfoane, 


reflectoare, etc. Şi i să fie ei 
înșiși, 
Apoi, spre deosebire de reporte- 


rul care operează iaşi condeiul, 
telereporterul tre să fie deştept 
şi cu idei, înainte de filmare, Du pă, 
oricîte idei straşnice ti-ar veni, fap- 
tul este consumati; eroul este poate 
la Satu H a Sulina, la Timişoa 
sau aiurea, iar tu la sa de mont 
Ce se mai poate face? 


— Care v-a fost clipa cea mai di 
ficilă din activitatea dvs. de telere- 
porter? 


— Clipa? Zece minute Să zece 


na”, Interlocutorul meu, ca 
ngă emoţiile, a luat două ta 
de Napoton. Emisiunea era pe viu", 
cum se spune. Vă puteţi da a? 
itatul meu era de o Înd 
Cit pece si 
isie, iar eu eram la un pas de les 


pe platourile televiziunii 


lui Liviu Rebreanu 
Dorina Lazăr, 


Cruciada ciresarilor, condusă de Andrei Blaier. 
De la Peștera Dîmbovicioarei 
pe platourile televiziunii 


EEE ES LEE DA IREAL PE 
Ce credeți despre popularitatea 
reporterului tv? E doar un orgo 
liu sat'sfăcur, un lucru agreabil, 
sau implică si responsabilități necu- 
noscute pentru telespectatori? 
EBA DEA E EE EE 
— Depinde despre ce popu laritato 
este vorba, Nu ţin 


care face, plăcere 
, aducînd cu sine 
ecran; n mod firesc, oamenii 

pe care i-a cunoscur la rindui să 
Acest gen de popularitate cred că 
obligă cel mai muit şi e cel ma: greu 
de atins, Miet doresc din tot sufite- 
tul, 
Eed 

— Ce vă nemultumeste în activi- 
tatea dvs.? 


mereu în criză ce 
de lucruri pe e SS de 
si ştiu precis c am să 
„AGITE DI ETICII: E. TR La DEE 
- V-aş ruga să vă puneţi dvs. o 
întrebare pe care noi n-am reușit 
sau nu ne-am -priceput să ve 
punem. 
kamt ME Za 
ispunde 
j Eë pus 
um îmi dan 


e timp. 


unei întrebari pe care ş 
cam tot aşa. D -abi 
seama ce greu e sa rà 


N. C. MUNTEANU 


teleevenimen 


0 îndelungă 
încîntare 


Simplu si serios, 
sobru şi eroic, 
Birenboim în fata lui 
Beethoven 


Birenboim pare — la prima ve- 
dere — un tinăr liniștit, echili- 
brat, studios, la locul lui. Am 
avut în liceu vreo 10 colegi 
care semănau cu Birenboim, bă- 
ieţi care-și făceau după-masa 

lecţiile și nu ieșeau să joace fotbal, ceea ce 
mă făcea să-i socotesc tocilari,tipi comuni din 
care aveau să iasă ingineri comuni... 

Birenboim și-a început prelegerile sale pri- 
Vindu-ne în ochi, aşezat lingă pian, si spunîn- 
du-ne așa: „Ce compunea Beethoven în clipele 
cind şi-a dat seama că surzeste? Cea mai ve- 
selă simfonie a sa! lat-o!* Birenboim a luat 
bagheta si a dat intrarea orchestrei — totul 
a izbucnit și a răsunat cutremurător de vesel. 
„Ce-a spus Beethoven cînd a înţeles că auzul 
său piere? A spus: „Nu mă voi lăsa doborit 
de soartă, o voi stringe de git!" Dacă aceste 
cuvinte ar fi fost spuse de un om oarecare — 
le-am fi putut socoti emfatice, dar rostite de 
Beethoven, acoperite de opera sa, ele trebuie 
să ne înfioare”. Cu aceste două acorduri profun- 
de si esențiale a început „serialul Birenboim“ 
despre Beethoven — şi nu cred că televiziu- 
nea ne-a datin ultima vreme ceva mai frumos, 
mai adînc, mai substanţial 

Muzicianul se exprimă clar, patetic şi exact, 
Minunatele efecte pitoreşti, fermecătoarele 
glume ale lui Bernstein au dispărut.Birenboim 
e luminos si grav. Simplu si serios. Sobru şi 
eroic, Niciodată actor“. Niciodată „charmeur“ 
— ca precedentul nostru profesor întru mu- 
zică, După enuntarea — nu o dată „școlăreas- 
că“ a ideii — el trece la pian si, ceea ce era o 
definiție sumară, devine lacrimă şi fior: Idei, 
fraze, cuvinte minunate, ginduri gingase şi 
măreţe ne sînt spuse în fata orchestrei, cu o 
gestică divină — o orchestră de cameni cu- 
ragi, naturali, în cămăși, fără frac si pantofi 
de lac; dirijorul e în pulover, cu col roulé, 
într-o zi de lucru, în strană. În transă. Biren- 
boim are un geniu tînăr, năpraznic — Beetho- 
ven-ul luie un geniu al vieţii, care a sinteti- 
zat ca nimeni altul apa și focul, cerul și ladul, 
etica şi estetica, 

Nimic nu-l pasionează pe Birenboim ca 
această transfigurare a unei morale în muzică, 


ca trecerea de la melodie la suflet. Beetho. 
ven-ul lui, privit şi înțeles cu patima si chiar 
naivitatea sublimă a lui Romain Rolland, e un 
revoluționar, un fantastic provocator, un in- 
cendiator al conştiinţei. „Ceea ca-l deosebește 


de noi toți si de contemporaniisăi,e curajul...“ 
Idee simplă, adincă, din care Birenboim extra- 
ge o întreagă etică a sforzando-urilor beetho- 
veniene, a acelor ruperi, sfişieri şi accente 
nemaiauzite de vreo ureche omenească, ne- 
maiincercată de inima cuiva, pe påmint. Un 
Beethoven etic, energic, eroic, la care pină 
și grosolănia se transformă în muzică, pină și 
sălbăticia sa poate fi invocată pentru aexplica 
dinamitarea menuetului în numele scherzo- 
ului. € 

„Birenboim despre Beethoven" ne dă, în 
cele din urmă, ceea ce tinàrul muzician spunea 
fulgerător despre sonatele Titanului: „oîn- 
cîntare fizică”, 


BELPHEGOR 


memorii 


Anii fericiţi ai lui Cecil Beaton . 


Flash-ul unui fotogra? de geniu, 
îndreptat spre trecutul Gretei Garbo 


BREST SES e 
Cecil Beaton, fotograful familiei 
regale britanice, play boy-ul cercu- 
rilor aristocrate anglo-saxone, de- 
coratorul filmului „My Fair Lady“, 
a publicat în editura Albin Michel 
> de la Paris un volum de amintiri: 
„Anii fericiţi“, Anii, 1946—1948, au fost fericiți, 
pentru că în cursul lor Cecil Beaton a adunat, 


travelling-avant 
ip D 


din zile răzlețe, trei luni petrecute în tovărășia 
divinei Garbo. 

Amintiri. Amintiri. 

Plimbările în Central Park, la grădina zoolo- 
gică, la Muzeul Metropolitan, statuile lui Michel- 
angelo privite împreună... Gustul Gretei, aproa- 
pe maladiv, pentru secret. Ea mergea undeva, flo- 
rile le primite de la cineva, altcineva i-a spus că.. 
Altădată, cu un primtelefon ilanuntàs-o aștepte; 
un aldoileatelefon :vaintirzia; un al treilea tele- 
fon : nu va veni. În dimineața următoare Beaton a- 
leargă la hotelul ei ca să afle că plecase din Lon- 
dra. Doi ani au trecut de la acea așteptare, își 
aminteşte Cecil Beaton, pină să lămurească „mis- 
terul”. „S-a întimplat teva îngrozitor, îi va spune 
Garbo, am uitat robinetul deschis la bale şi to- 
tul s-a inundat. M-am temut să nu se dirîme pla- 
fonul apartamentului de jos așa încît am şters to- 
tul, singură, cu micul meu burete de baie...l* 

Ca întotdeauna Garbo e cea care pleacă. 

Amintiri. Amintiri. 

Un fiash-back luminează o clipă misterul vie» 
ţii Divirei. 

„Femeia cu două feţe“, ultimul ei film, a fost o 
cădere. După aceea Garbo a refuzat scenariu 
după scenariu, pentru ca în cele din urmă să pără- 
sească pentru totdeauna Hollywood-ul. Cei mal 
mari producători au continuat săspere, ficindu-i 
oferte din ce în ce maiirezistibile. Garbo a rezis- 
tat. „Mi-ar [i fost imposibilsă mă reîntorc la Hol- 
lywood, spune ea. Acolo unde înainte făceam nu- 
mai ce vroiam, jucam cum vroiam, nu repetam ni- 
ciodată un rol. Priveam doar regizorul cînd recl- 
tea scenariul cu ceilalți actori. Eu stăteam de-o 
parte. Eram incapabilă să repet din pricina tra» 
cului și puteam intra în starea de spirit a unul 
personaj numai dacă era complet nou pentru mi- 
ne. Nici măcar nu cunosteam trama povestirii, 
Nu doream să cunosc nici actorii cu care jucam.” 

Azi, la 67 de ani, Garbo declară a avea o singură 
pasiune: să citească romane pe timp de ploaie. 

` AD, 


Cunostinta amicului 
rudei prietenului meu 


Aveam un prieten, grafician 

de meserie. Ficea afişe. Avea o 

idee, o schiţa asa, în mare, lua 

cartonul si pleca pe la prieteni, 

să-l ajute: unul îi desena figura, 

altul care se pricepea la mini 

— mina, altul pantofii şi după ce avea desenul 
gata, îl mai ajuta unul să găsească culoarea 
cea mai potrivită, iar altulfi scria textul... Pre- 
zenta apoi afisul beneficiarului si lua banii, 

Pe acest prieten, din fericire, l-am pierdut 
demult. Au rămas însă alţii. 

Unul dintre ei are o vagă, foarte vagă idee 
pentru un scenariu. Se agaţă de un prieten 
mai priceput şi acesta scrie scenariul propriu- 
zis (dar va semna pe locul doi, pentru că 
„ideea“ primează...). El va face decupajul si 
chiar dacă la treaba asta nu va găsi pricteni 
dispuși să-l ajute, nu-i nimic; pentru un decu- 
paj, chiar al unui film strict rezos, se găsesc 
destule exemple demne de urmat din wester- 
nuri sau alte pelicule sigure... Amicul nostru 
va porni apoi (dacă scenariul i s-a aprobat) 
să-și găsească alt prieten, prieterul de-o via- 
ta: operatorul. Chiar dacă în sirea lui ştie că 
scenariul e banal, fad, neoriginal si pe deasu- 
pra şi prost, speră ca prietenul din spatele 
camerei de luat vederi să-i salveze filmul prin- 
tr-o imagine turtitoare... 

Dar cineastul nostru are si alti prieteni: 
unul este compozitorul gata oricird să dea o 
mină de ajutor. (Dar şi compozitorul are prie- 
teni gata să-l ajute: Mozart şi Francis Lai, 
Beethoven si Firimità Lambru, Armtrorg si 
muzică pop, uniti între ei prin aceleaşi fraze 
muzicale proprii de pe urma cărora trileste de: 
ani de zile. Prietenii la nevoie se cunosc sau 
„les amis de mes amis". A 


Se va găsi gi un decofator-costumier care 
trebuie să-l ajute doar cu apariţia numelui 
său celebru pe generic; filmul va fi turnat de 
altfel în decoruri naturale, iar costumele vor 
fi create" printr-in anunţ la mica publici- 
tate: „Căutăm costume autentice din epoca 
cutare...“ 

Urmează doar să găsiţi prietenii-actori, 
toată lumea ştie că ei nu-ţi refuză ajutorul solici- 
tat: cu talentul lor recunoscut vor face un film 
mare din orice (rebut). Dacă actorilor cu vech? 
State de serviciu |i se va adăuga generos și 
numele vreunei cintàrete de muzică ușoară 
(sau populară), chiar dacă n-are nimic comun 
cu arta interpretativă, totul e perfect. Priete- 
nul nostru poate aştepta liniştit premiera, 
mai ales că montajul a fost semnat de o bună 
prietenă care irtr-adevăr e stăpină pe mese- 
rie... 

Dar trebuie rezofvarasi problema premierei: 
tot cu ajutorul prietenilor, cireastul nostru 
are prieteni pe la gazete, sau are prieteni care 
au prieteni pe la gazete. Unii mai au și rude... 
Ajutorul cerut prietenilor amicilor săi nu e 
mare: nu trebuie neapărat să laude filmul. 
Darsănu-l critice prea tare... lar dacă s-ar 
găsi cumvavreun nebun care să-l! refuze pe ami- 
cul prietenului amicului nostru, atunci se-ape- 
lează la ajutorul altor amici, specializați în a 
transmite (îintimplăror), voalat sau mai puţin 
voalat, la ce repercusiuni s-ar putea expune, 
ştiut fiind faptul că cineastul nostru mai are 
si alti amici, dispuşi oricind să-l ajute punînd 
„cu botul pe labe“ pe înrăitulinfracror... ` 

Sper că n-a înţeles nimeni altceva, decit că 
a citit proiectul (ideea) unui scenariu. Să ve- 
dem dacă există vreun prieten dispus să-l 
scrie. Şi să-l semneze. 


Radu GEORGESCU 


actorii 


nostri 


Ernest Maftei: 


— Să mă jertagi, Er- 
oh Maftei, dacă am 
să încep cu o întrebare 

inema pe care mi-am pus-o 
de foarte multe ori 

şi mărturisesc că nu 

l-am găsit răspunsul cel drept: dum- 
neavoastrà api jucat cel mai adesea 


roluri secundare. Cum — că aici 


vine întrebarea —reusiti din acel 


rol secundar să faceţi unul de prim- 


plan „unul care se ţine minte orice-ar 
fi 


— Uite cum e treaba: mai întți 
că eu îmi iau meseria foarte în serios. 
Nu glumesc cu ea. Asta ar fi o expli- 
catie... Da’ spune, dumitale nu ti 
s-a întîmplat să cunoşti o mulțime de 
Oameni, cu unii să stai mai mult, 
cu alţii numai o oră și tocmai pe cel 
cu care ai stat numai o oră să-l ţii 
minte? Uite-asa cred eu că e și cu 
rolurile. Eu zic că nu există roluri 
mari şi roluri mici, Există oameni. 
Da’ și cu oamenii e o treabă. Poţi 
să cunoşti un om de ani de zile, dar 
să nu-l] cunoşti cu adevărat pînă nu-l 
prinzi la un moment de sinceritate 
în care-ţi dă replica-cheie. Pină atunci 
nu-l cunoşti. Că oamenii nu se lasă 
descoperiți uşor. O fi avind fiecare 
replica lui cheie, fie că ştie sau nu 
de ea, dar nu ţi-o încredințează cu 
una sau cu două, Și personajele sînt la 
fel, să ştii. Şi ele au replica lor cheie, 
Şi trebuie să stai multă vreme cu ele 
să le-o dibui... Mata ştii de ce-am 
făcut eu teatru? 


— Din dragoste pentru teatru, 
nu? 


— Sigur că din dragoste, dar nu 
numai. Ficînd teatru, am aflat şi 
secretele scrierii unei piese de tea- 
tru. e 


— Aţi şi scris... 


"zs Am scris eu una mare — ca În- 


tindere vorbesc, să nu crezi că mă 
laud — „Răzeşii lui Bogdan". Eroii 
sînt din satul meu, şi i-am numit pe 
numele lor. şi i-am făcut asa cum 
ştiam eu că sînt... A avut succes piesa, 
peste tot în țară, da” la noi în sat nu-ţi 
închipui mata ce-a fosti... În afară de 
piesa asta, am mai scris şi altele, tf- 


«tr-un act. Da? de-o vreme-ncoace 


nu mai scriu nimic. Parcă mi-a murit 
autorul... 


— Să începem cu ce e mai simplu: 
anul, luna, ziua, locul naşterii. 

— M-am născut pe malul Siretului, 
în comuna Prăjești,la 6 martie 1920, 

— Şcoala? 

— La Bacău. Școala Normală, că 
tata mă dorea învățător. Numai că 
pe mine mă trăgea inima către 
teatru. Încercasem eu și pictura — 
şi toţi ziceau că am să ajung pictor 
— dar se vede că nu asta mi-a 
fost chemarea. Fiul meu' poate 
o are. Tocmai a intrat la Şcoala 
de arte plastice... După Școala 
Normală m-am înscris la Academia de 
Muzică și Artă Dramatică din lași. 
Şi dacă tot eram acolo, am făcut și 
vioara vreo 4 ani. Tata, n-a fost el 
prea încîntat cînd a auzit că mă fac 
actor, „Vrei s-ajungi la circ?" — 
zicea. Că la el nu era tocmai limpede 
cum e cu teatrul ăsta... 


— Dar,spunegi-mi, dumneavoastră 
care jucaţi mai tot timpul muncitori 
si țărani, cum faceţi de unul nu 
seamănă cu altul? 

[oe e ne inn] 

— Da’ ce, oamenii seamănă unul 
cu altul?... Eu pot să-ţi spun cum 
îmi fac un personaj pentru film. Unu’ 
de-ăsta, secundar. Ca si cum aș fi 
autor. ÎI completez. Se vede că vine 
și autorul din mine la personajul res- 
pectiv. Asta-i tot secretul, cred eu, 
Gabrea, cînd lucrez cu el,are obiceiul 
să-mi spună! „Bădie, ia-l şi umanizea- 
24-11, Sergiu Nicolaescu are altă 
vorbă. El zice: „Fă-l aşa, să i se vadă şi 
a treia dimensiune!” L-am tot întrebat 
eu cum e cu a treia dimensiune, dar 
n-am aflat... Și pe urmă mai e ceva 
cu rolurile astea secundare: filmul 


u-i ca teatrul, Filmul aduce totul 


în prim-plan. În teatru, un rol mic 
poate să se piardă. În film, tocmai, 
dimpotrivă, cîştigă. De cîte ori n-am 
văzut în filme un'erou principal care 
se vede de la început pînă la sfirşit; 
dar se-ntimplă să-lţii minte taman pe 
altul care apare o clipă. Prim-pla- 
null... Acuma eu, de fapt, sînt con- 
tra prim-planului. Filmul nu-i foto- 
grafie. Prim-planul are rostul lui 
numai cît să te fixeze în mintea spec- 
tatorului. Restul, trebuie să-l faci 
tot tu, Să-ţi gîndesti de la cap la coa- 
dă chiar apariția de-o clipă. Arta noas- 
tră e creier, zic eu. Că talentul tot 
nu și-a găsit definiția completă... 
Trebuie să știi cu mintea cine-i omul 
acela, de ce spune el ce spune, cum 
de-a ajuns într-o situație sau alta; 
biografia, ce mail... Şi eu îţi mai spun 
matale ceva. În arta noastră, contea- 
ză al dracului autenticul. Dacă vii cu 
un moment de autentic, acela se vede 
şi rămîne. Dar autenticul acela nu 
tot_din cunoașterea biografiei omu- 
lui se trage? 


— A personajului adică... 


— A omului, că şi personajul tot 
om ti. Uite, să-l luăm pe Nichifor din 
„Puterea şi Adevărul“, În film, el 
apare, foarte putin, nu? Dar te în- 
treb, omul ăsta, în anii aceia, n-a avut 
si el acelaşi rol — în viață, nu pe 
film — ca şi ceilalţi? Nu avea şi el o 
biografie legată de a celorlalţi? Şi 
nu trebuiam eu să-i găsesc toată bio- 
grafia pentru ca să-l fac priceput nua 
mai din cîteva vorbe? Eu cred — da' 
vezi să nu sune a laudă, că nu-i, 


Fișă aproape personală 


— Deci între muzică, pictură şi 
teatru, v-aţi oprit la teatru. De ce? 

— Ei, îmi” plăcea, Si jucasem eu 
dintr-a cincea pînă-ntr-a opta si la 
şcoală. Am jucat Alecsandri. Roluri 
de femei, În „Dezertorul“, îmi aduc 
aminte, eram fată... Mi-era tare frig, 
îmi îngheţaseră miinile, degetele 
îmi arătau ca nişte cartofi, da' eu 
eram domnişoară... 

— Cînd agi debutat pe scenă? 

— În 1942. Eram încă student, 
dar jucam la teatrul „Muncă gl 
lumină” din laşi — o filială a teatrus 
lui lui Victor lon Popa. Am debutat 
în piesa „Zece milionari“ de Victor 
lon Popa şi culmea! eram bancher. 
Prima şi ultima oară în viața mea. 
După aia, numai muncitor gi țăran, 
cum ştii şi mata... Tot acolo am jucat 
şi Filimon în „Omul care avăzut moar- 


e realitate— că pot strînge biografia 
unui om în cîțiva metri de peiiculà... 
Să-ţi mai dau un exemplu. Am avut, 
la ,Vifornita", o filmare foarte fru- 
moasă, chiar la început. Am filmat 
noi, totul a mers bine, am spart si 
sticla de șampanie, ne-am felicitat, 
dar mie nu-mi era sufletul împăcat. 
Mat dies că era vorba de o secvenţă 
foarte importantă pentru biografia 
personajului şi-mi era jale să nu iasă 
bine. Mă văd ei aşa, cam îndoit, şi 
încep să mă întrebe: „Ce-ai ie, că 
uite, am filmat 72 de metri,a ieşit 
bine...“ „Bine, pe dracu“, am zis, si 
i-am rugat s-o refacem, Ştiam euch 
nu-i bine. Pe urmă am refăcut-o, şi 
acuma, da, acuma a ieşit. 


tea”... că eu de tînăr am fost batrîn... 
— Cînd aţi absolvit? 
— In 1944. Examenul mi l-am dat 
cu „Avarul“ si Ion din „Năpasta“, 


Pe timpul acela 
l “ziceam 
„eo să iau, 

` premiul Nobel 


— De unde, cum api ştiut că 
nu-i bine? 
ua 

- Vezi, un actor trebuie să aibă 

nu știu dacă știi, că asta se vorbea 
acum vreo 30 de ani — un al doilea 
Eu, În momentul în care sînt pe sce- 
nà sau filmez, se-ntîmplă ceva foarte 
curios:-undeva, departe, mă aflu 
eu, Maftei, care mă uit la omul de 
pe scenă sau din fata aparatului de 
filmat. Dacă mă uit și nu-l văd, știu 
că nu-i bine, Astao spunea foarte bine 
Lovinescu în „Criticile“ sale, Enam 
elev cînd am citit şi a incgput să mă 
preocupe problema. Mai apoi am 
descoperit pe pielea mea că aşa e. 


Maftei 
într-o piesă de Maftei 
SE A n 
Doi ani am rămas la lași. Apoi, 
prin "48, s-a înființat Teatrul Popo- 
rului. Mata nu ştii teatrul acela. 
Era cel mai frumos lucru din cîte pu- 


——— 


— 


per 


badie. ia-1 si vumanizeaza lf 


Nu Lan luat, ` 
dar mai am timp, 
Eu trăiesc” 


lar azi, cînd sînt pe scenă, știu că 
nu-mi iese, dacă eu, Maftei, nu sînt 
în același timp și sus la galerie să mă 
văd, 


— Mi se pare că v-am găsit şi eu 
replica-cheie, desi nu se leagă direct 
de ceea ce spuneati acuma. Dumnea- 
voastră, cum spuneţi personaj, 
spuneţi om. La dumneavoastră om 
și personaj par a fi totuna. 


— Păi, sînt totuna! Demult mă 
obsedeazi ideea asta că oamenii si 
personajele tot de viaţă tin. Şi cînd 
se întîmplă să nu fie așa, nu-i bine 
pentru personaj... Se vede că tot 
din obsesia asta a mea mi s-a tras şi o 


„Puterea și Adevărul“ 
sau „și personajul e om“ 
Da IER LA 


teau exista, Un teatru de turnee. 
Toată ţara, sate, tirguri, oraşe, am 
bătut-o cu teatrul acela. Jucam pentru 
muncitori. jucam pentru țărani. Patru 


plesă pe care-am scris-o mai demult, 
Numai finalul îmi lipseşte să fie gata, 
Îi zice: „Personajul principal“, Dar 
tocmai el, personajul principal, e 
cel mai mic, Nici n-are text. Şi totuşi, 
el e cel mai important. El e Omul... 
PE IEI TE TIET BEA, INCI Ea 


— Nu vreţi să-mi spuneţi despre 
ce e vorba? 


— Ba cum nu. Am plecat de la i- 
deea că oamenii mor, dar personajele 
niciodată. Ele există de cînd e lu- 
mea si pînă-n zilele noastre. lar me 
nirea lor este să-l înveţe pe om să fie 
om adevărat, să-l învețe să fie mal 
bun. Ei, în piesa mea toate perso. 
najele astea se revoltă, Şi nu mai vor 


SS 
E SS 


„Soldatul fanfaron“ 
sau un Maftei nebănuit 


ani. Tare frumos timp a fost acelas 
— Ce jucaţi? 
— Multe. Dar un an am mers numai 
cu „Năzdrăvăniile lui Păcală".Eu eram 


F 


să se urce pe scenă; că s-au săturat. 
Ele de cînd lumea tot spun oamenilor 
„nu mai fiți răi, fiți buni”, „nu mai 
fiți urîti, fiți frumoşi“, iar oamenii, 
în sală, rîd, aplaudă si pleacă acasă 
şi fiecare face cum îl taie capul, De 
aceea se revoltă personajele si nu 
mai vor să apară în fața oamenilor, 
Numai acela principal nu se dă bă- 
tut. El a tăcut tot timpul, dai încă 
se gîndeste că mai poate să-i învețe 
pe oameni cite ceva, că poate-poate 
într-o zio să-l siasculte... Știi mata de 
ce am renunțat eu la profesia de în- 
vatator? Pentru că as fi învățat doar 
un singur sat, M-am făcut actor, pen- 
tru că actorul e tot un învăţător. Un 
învățător cu o mai mare rază de acti- 
vitate. 


— Ştiţi ce multă lume vă iubeşte? 
Mai ales colegii... Și cei mai multi 
spun că vă iubesc pentru modestia 
dumneavoastră nemăsurată. 


— Nu e bine să spui asta. Cum 
zici modestie, e de laudă și 
nu-i a bună... Eu îs țăran și mi-a fost 
dat să mă fac actor. Tin minte timpu- 
rile acelea cind băteam tara cu Tea- 
trul Poporului, Se întimplase atunci 
ceva,  Veniteră la putere oa- 
meni simpli, oameni curati. Si noi 
eram tot dintre ei, unii. Ştiţi cum se 
uitau la noi actorii ceilalţi? Ca 
la niște copii. Poate că şi eram... 
Da’ dacă eu am ajuns în meseria 
asta, nu vreau să fiu respectat eu, 
ci meseria. Dac-as fi fost învățător, 
acum, la 53 de ani, tot satul m-ar fi 
salutat cu respect, as fi avut cea mai 
frumoasă gospodărie din sat... Ca 
actor... 


PARERE ESCL PI IE LMR ZA 

— Actorul e şi el învăţător, spu- 
peatt, Deci într-un fel tot asta ati 
ajuns. Si după cite ştiu, aveţi si o 
gospodărie la ţară... 


— Am, Pentru că în orele libere 
sînt agricultor. Fiecare artist, în 
orice domeniu s-ar afia el, are şi o 
a doua pasiune. Eu cred că pasiunea 
asta se creează din copilărie. Adică 
vine din copilărie. Dacă omul e năs- 
cut la oraș, îl trage ata către cine 
ştie ce trăznaie i s-a întipărit lui 
în ochii de copil. Eu, dacă-s ţăran, 
potsânu văd pomii în floare? Sănu-n- 
grijesc vita de viel... De fapt, omul 
numai în mijlocul naturii se împros- 
pătează, se încarcă de altă energie... 


Păcală, Tindală era Sandu Sticlaru. 
— Şi după Teatrul Poporului? 
— S-a înființat Teatrul de Stat 

din Pitești. Din "49 pina în '52 am 

stat acolo, 

— Ce-aţi jucat acolo? Ce roluri 
Importante vă mai amintiţi? 

— Pai, mai mult muncitori şi 
țărani. Asta-i biografia mea. Asta îs. 

„+ Vorba nevesti-mi: „leri eram pe 
stradă şi ţi-am auzit vocea. Cînd 
mi-ntorc, eraun tăietor de lemne..." 

— ŞI după Piteşti? 

— Am fost adus la București la 
Teatrul Tineretului, dar de fapt m-au 
adus mai mult pentru cinematografie. 

— Debutul în film a fost „În sat 
la noi", nu? 

— Nu, debutul a fost în „Răsună 
valea“, Era acolo unu care trebuia 
să ducă o ladă-n spate. Eu erafn 
acela, Am avut şi emoţii. Mă uitam 
să văd unde e aparatul ca nu cumva 
să mă scape din vedere... La premieră 
i-am invitat pe toţi ai mei să mă vadă, 
dar nu m-a văzut nimeni, E adevărat 


— Tare multe trebuie că ştiţi 
despre oameni... 


— Ei, şi eu ca omul... Ştiu ce-am 
văzut, Am văzut oameni cu zece di- 
plome mai proşti decît văcarul din 
satul meu, Că numai atunci cînd cul- 
tura se întilneşte cu inteligența e 
bine de om. Dar dacă vine cultura 
peste prostie, face mai rău, Face rău 
de tot... Omul... știi cum e cu omul? 
Numai acela e om care poate prinde 
ceruan braţe, dei să nu desprindă tăl- 
pilẹ de pămint. Că dacă-s si tălpile 
tot acolo, nu-i bine. Şi-n artă e asa, 
şi-n viaţă — că doar ziceam că tot 
i... Omul... Mai are în el omul 
sta şi iubire, şi ură,şi frică, si toate-s 
una, să știi mata... Ce iese din iubire 
si din ură, hai să zicem că mai ştim, 
Dar cu frica... De cine se teme omul 
mai mult, dacă nu de el? Orice-poate 
face si spune, dar el nu știe asta și 
se teme că ceva poate să sune urit, 
că ceva poate să fie necurat... 


— Toată lumea vă ştie vesel, mu- 
calit, „pus pe şotii“. Dar cu mă uit 
la ochii dumneavoastră si parcă unul 
plînge si altul ride. Si parcă un Maf- 
tei îl ascunde pe alt Maftei. E o pri- 
vire care se apără... 


— Ei, dacă tot ai zis bine treaba 
asta cu privirea care se apără, hai 
să-ți mai arăt o dată cele două poze, 
Cea de la 17 ani și cea de acum și 
să-ţi spun ce nu ţi-am spus la înce- 
put. Uite-aici: 

(Fotografia de la 17 ani) 

A vu eu pe timpul ăla ziceam ci 
în 1973 o să iau premiul Nobel. De 
ce tocmai premiul Nobel, nu ştiu, 
Da’ ca să vezi cît de încrezut eraml 
Că se vede şi pe privire. Dincoace... 

(Fotografia recentă) 

— „+ privirea asta este a celui care 
n-a luat premiul Nobel. Pricepi? 
Mata spuneai că e o privire care se 
apără, S-o fi apărînd de tristețea pe 
care i-o dă gîndul ăsta... DS nu-i 
timpul pierdut. Eu trăiesc o sută de 
ani,... Sînt foarte sănătos, Dacă min- 
tea nu se-mbolnăvește şi sufletul, 
celulele fac faţă... Și să mai ştii că din 
fire sînt un tip vesel, Foarte vesel, 


— Aşa zice toată lumea, Aşao 
fi. 


Eva SÎRBU 


că a trecut prin film sì unu” cu e 
ladă în loc de cap... Eu eram... Ca să 
vezi ce-nseamnă lipsa de experienţă... 

— Aţi jucate mult după aceea şi 
fără pauză. 

— Am jucat şi în „Nepoţii gor- 
nistului* şi în „Desfășurarea! — 
primul rol mare — am jucat... doar 
nu vrei să pomenim aici 50 de filme! 

— Atitea aveţi? 

— Şi cu cele pe carele Jee? acum, 
53. Si uite că acum, în 1973, ACIN-ul 
vrea să mă sărbătorească pentru cel 
de al 50-lea film, Foarte frumos din 
partea lor. 

— $i teatrul? | 

— Păi sînt la Giuleşti de 20 de ani. 

— Aţi Jucat ceva în aceşti 20 de 
anil Ce roluri vreţi să trecem în 
fişa dumneavostră? 

— Ei, sînt multe, Ce rost are să 
le-nşiruim? Trece si mata pe ulti- 
mul din „Comedia cu olteni”, că 
de cînd îl joc, toţi sînt convinşi că 
sînt oltean... 


Ai 


Au sosit artiştii! A sosit 
circul! Bucuria părin- 


Mema pilor! Bucuria copiilor 


şi nebunilor !... Aş lucra 


doar cu semne de 
exclamatie, as întocmi 
afişe — ca pe vremea copilăriei cu: 
„de mîine, în oraşul nostru — Stan 
şi Bran!” aş scoate oameni pe picio- 
roange if stradă anuntîndu-i ca pe 
clovnii sfinţi — dar, cum nu mai 
sînt copil, cum mă aflu om aaa ii 
cinematecă si gînduri sobre, matu- 
re şi serioase, cum semnele de excla- 
matie nu-mi mai aparţin, mă retin, 
mă retin la culme si,strîngîndu-nl 
în chingi veselia, neseriozitatea si plă- 
cerea, mă trezesc înşirind doarci- 
teva titluri din ceca ce s-a anunţat în 
ciclul „Stan şi Bran”, şi las imaginația 
să-mi rătăcească, jucindu-mă la in- 
finit cu aceste vorbe, căci la ei 
— ca şi la marii comici — nemai- 
pomenit de frumoase sint pînă si 
titlurile, concise, stîngace, exacte, 
scăpăr înd de viață şi de haz, ca tiri- 
bombele. 
Închideti ochii ai deschideti ure- 


chile — auziţi-le doar cum sună: 
«Stan si Bran si elveţianca'| 
„Stan şi Bran poliţişti“! 


„Stan şi Bran 
„Stan şi 


„Stan 


fac curăţenie"! 
Bran și aventuriera | 
şi Bran contrabandisti‘| 
ù „Stan si Bran, fii ai deşertului" l 
„Stan şi Bran şi pianul“! (3 acte 

e geniale, le ştiu pe dinafară). 
„Stan şi Bran se-ntorc acasă'| 

„Stan şi Bran toreadori“! 

„Stan şi Bran scamatori”... 
ee gi aviatori! Şi vagabonzi! Si spăr- 
gători| Si pescari! Si studenti la 
; Oxford! Şi boxeri! Ca să nu mai 
| spun de această minunăţie: „Stan 

şi Bran eroi fără voie"| 

N-or fi toate geniale, n-or fi toate 
grozave, or mai avea şi lipsuri, dar 
ce contează? Numai cînd le aud, îmi 
lasă gura apă ca la miros de gogosi | 
Pe cai, copii! Ura, la gară si la 
“Cinematecă, oameni! sobri şi frați 

serioşi ai acestul mare oraş! 


Radu COSASU 


Acum up an și jumătate, 
stăteam de vorbă cu 
-Dumitru Fernoagi, di. 
rector, pe atunci, al Ar- 
tionalede Filme, 
stagiunea fes- 


De ieri, în orasul nostru, 


DEIBATEREA CONTINUA ` 
incotro ? 


ivă 1971—1972 a Cinematecii, Fes- 
tivă, pentru că la 24 februarie 1972 


urmau să se împlinească zece ani de 
la acea „Seară a prietenilor filmului“, 
iniţiativă frumoasă şi de excepţie, 
încă nebânuită, 


cu o continuare 


Au sosit artistii! 
A sosit circul! 


Stan si Bran 


într-o instituție de cultură care s-a 
numit „Cinemateca” şi care a format 
o categorie specială de oameni: 
„cinemateciştii”, Aflam intenţii bune, 
uşor de realizat, și ele ar fi scos, 
poate, acest lăcaș de cultură, odi- 
hioarà idolatrizat, din impasul uiti- 
milor ani.O parte dintre ele s-au Mma- 
terializat, altele nu, cert este însă (și 
aceasta este ideea la care am vrut 
să ajung amintind de discuție) că 
Cinemateca nu s-a redresar. Dimpo- 
trivă, alunecă regresiv spre anoni- 
matul unei săli comerciale de cinema. 


Este mai åcut ca orfcînd... 
NENE ZA: E PCIE ENEE EE 
-momentul să analizăm ce s-a 
greșit, dar mai ales ce trebuie făcut 
mai departe. Pentru cei contempo- 
rani cu biografia Cinematecii, pentru 
afan"-ii ei care au urmat-o din sediu 
în sediu, cu o încăpăținare de cine- 


fili pasionați, este evident că perioada 
de giorie se încheie în anul 1969. 
Atunci cînd, e drept, fondul de filme 
al Arhivei ajunsese să fie aprcape 
epuizat, dar, pe de altă parte, si 
entuziasmul organizatorilor se ră- 
Che, Căci, s-a văzuţ ulterior, Arhiva 
a reușit, sporadic, să tenteze cu 
pelicule inedite (fie proprii, fie 
obținute prin schimburi cu alte ar- 
hive), iar în 1970 avem acel exemplu 
de minunată iniţiativă care a fost 
„ciclul T", adică o recapitulare a 
istoriei cinematografului prin capo- 
doperele sale, făcută în 30 de pro- 
ert) pentru tinerii cinefili iviti în 
anii din urmă, lată, deci, că modali. 
titi de asigurare a unui repertoriu 
deținută existau, nici nu trebuia pusă 
la îndoială supraviețuirea Cinema- 
tecii, dar se pare că se deformaseră 
principiile, criteriile de alcătuire a 
acestui repertoriu, (Ca să nu discus 
tăm despre condiţilie „tehnico-ads 


cda 


CINEMATECA 


Microantologie 
de gaguri 


Stan Laurel si Oliver Hardy au sem- 
nat 137 de scurt-metr aje, dintre care 
60 făcute de Stan singur, 77 în tan- 


dem şi 25 de lung-metraje. În toate ` 


aceste filme, există o groază de 

obiecte şi e serie de acțiuni clasice, 
generatoare de gaguri, care revin cu oarecare 
periodicitate. lată cîteva: e 


Acoperis: 


Contrar lui Harold Lloyd care ametea ori de 
cite ori se afla la înălțime, dar nu cădea niciodată, 
Stan si Bran nu ametesc niciodată, dar cad întot- 
deauna („Stan și Bran cosari", „Stan şi Bran şi 
cîinele”), 


è Animale: 


— Întîlnim un cîine într-un dulap, un cîine 
într-o sobă, un cîine pe-un acoperiş (care nu era 
încă fierbinte) („Stan si Bran si cîinele”); 

— un corb port-bonheur pe nume Penelopa, 
afin d domiciliui temporar în pantalonii lui Bran 
(„Stan şi Bran soldaţi”); 

— un catir la balconul unui saloon („Stan si 
Bran în Far West"). 


Arme: 


— Un pistol:stropitoare („Stan si Bran poli- 
tisti"); 


ministrative” de vizionare din 
»Union", ele singure reușind să-i 
îndepărteze pe abonaţi.) 

Astfel încît, dacă ne propunem să 
relansăm Cinemateca spre faima e 
de altădată, va trebui în primul rînd 
să regîndim alcătuirea programelor 
ei. Bineînţeles, forma imediată care 
se impune este cea a ciclurilor, Rë- 
mîne de văzut, apoi, criteriul de 


Cele 
cer 
ar fi ciclurile de ne aer, cele de ci 
nemarografii naţionale (pe perioa 
şi cele ale marilor tendinţe esteti 
din istoria filmului, Cicluri verificate cule holly 
în. decursul anilor la Cinematecă, în 
prin succese d bite, şi care pot i 

fi reluate (ca idee) chiar, de ce S 


lte criterii‘pot fi triste cu dis- efogiatā 


nu? repet 
interesule 
Cinemateca 


VEST RI DI A RT A 
Indiferent de formula adoptatà... lele acinema 


xeze activitatea viitoare a - 
tecii, si anume ideea nocivă (pentru 
formarea unei cultur 
definire a ciclurilor, de aici urmînd fice) a filmelor aș I 
automat exemplificarea cu, titluri aur" 1930—1950, Fals și eronat 
astfel, perioada amintită 
mint și cred că cele mai logice  este—o ştie orice cinefil informat — 
perioada de inflaţie, cu dramolete 
frantuzesti, comedii germane răsu- 
drame italienesti şi pel 
odiene de serie, peri 
care sonorul, rec 
vadast ecranul cu poveşt 
jr că şi-a avut 


flate, mei 


—Vreo două mitraliere utilizate brambura 
(„Stan şi Bran contrabandisti“ şi „Stan şi Bran 
eroi fără voie”). 


Apa: 


Dacă tortul cu frişcă a fostsemnul de recunoas- 
tere al producţiilor lui Mack Sennett, s-ar putea 
spune că toată creația lui Laurel şi Hardy poate fi 
pusă sub semnul apei. Ar fi mai uşor de enumerat 
filmele lor „fără apă”, decit cele cu". 


Banană: 


— O coajă de banană pusă de Bran pentru 
Stan, pe care cade bineînţeles Bran („Stan si 
Bran profesori de dans"); 

— o banană cojită de Stan, în care se află o 
banană, în care se află o altă banană, care ascunde 
o a patra banană în care nu se află nimic („Stan 
şi Bran lupi de mare”). 


Fumat: 


Stan si Bran sînt în principiu nefumători cu 
excepția unor rare ocazii festive cînd fumează: 
o havanăcîrnat( „Fără nici o grijă”), o pipi-bombi 
(„Stan și Bran studenţi la Oxford”), o pipă įm- 
provizată într-un pumn umplut cu tutun si aprins 
(Stan si Bran eroi fără voie“). 


Caràmizi: 


În decursutcariereilor, Stan si Bran au consumat 
o cantitate impresionantă de cărămizi, una cite 
una sau în stive, desigur niciodată în scopuri 


constructive („Stan şi Bran cosari" si „Stan si 
Bran meșteșugari ). 


Ferestre: 


Sint preferate cele cu ghiletină pentru multi- 
plele lor posibilități de utilizare. 

De reţinut fereastra-fanvoma din „Stan şi Bran 
eroi fără voie”. 


Instrumente muzicale: 


Cind apar , sînt menite practic în exclusivitate 
pentru a fi distruse. Cu excepţia unui contrabas, 
a unui corn englez călcat de un camion şi a unui 
trombon, cei doi preferă pianul, regele instrumen- 
telor , indispensabil oricărei d strugeri bine orga- 
nizate. Întilnim astfel un pian pe o scară („Cutia 
cu muzică”), un pian-loc de refugiu („Stan şi Bran 
în Far West"), un pian într-o prăpa:te („Stan si 
Bran și elveţ anca”), 


Maşină: 


Cei doi manifestă o evidentă preferință pentru 
marca Ford tip T. 

Vedem astfel: un Ford îngropat în nisip cu Bran 
cu tot la volan, dezgropat apoi numai spre a fi 
distrus („Stan si Bran eroi fără voie“); 

— un Ford tăiat în două ca fiecare să aibă 
jumătatea lui („Oameni ocupați”); 

— un Ford cu motorul pe bancheta din spate 
circulind deci, b'neînteles, de-a-ndaratelea („Stan 
şi Bran lupi de mare”). 


Prelucrare după Pre 
de Raym 


er Plan, „Laurel si Hardy" 
Borde şi Charles Perrin 


E DIRSI PRE SONE ET TT AT 
Mereu credincioși bătrinului lor Ford 


A 


pentru. a rein 


masiv „de au 


ANRE pro au abundat Am evitat s țiişi rezolvări, 
însă renunţarea la o acele supe iecenii si n-are Variante sau exemple; Cinemateca 
pe care pare că vrea să se a grea pentru înseamnă în primul rind un act de 


Cinen 


sei 


rani de talent 


950 


dreptate, că nu fac o aut 


I Este păcat, sì treb 


fleti și capodoperele ei, dar ele si 
spectatorilor — şi astfel excepţiile care confirm 
să capete o nouă vigoare, orice caz, foar t 


le va ignora în cultură, prea 
imân mari necu- 
i de glorie 


gi ale unor cineasti foarte con. - trebui să se îi 
as, este păcat  infailibile, unicele posibile. Adică, cu 
forma gustul luciditate, Fără teamă, dar mai ales 
precum „epoca de fără repros. 
„ Si asta, tocmai la 

şi tocmai din partea c 


cărora li se reproșează, 


enticî edu- 


/ = 
catie: cinematografică spectatorilor, 
ie să ne gîndim 


bine ca să nu greşi grav, să ne gin- ~ 


dacă nu cumva tocmai criteriile 

apreciere orică nu prea sfat 
puse în Ordine. Abia de aici, după 
aceea, ne putem permite gesturi 
decisive, 


rtant și delicat 
ca să ne pripim cu,dorinţele "noastre 
prea concrete, prea subiective. Cei 
chemaţi să-i precizeze drumul ar 
cu jaloane 


Sergiu SELIAN 


or 
bună 


Autorul și creația sa 


Un mit în demolare 


Eveniment la televiziunea 
franceză: Brigitte Bardot răs- 
punde, după o lungă absenţă, 
la întrebările ziariştilor. Patru 
reporteri o împung cu între- 
bari, Se ajunge de la condiţia 
femeii la sănătatea fiului ve- 
detei, de la problema polu- 
ării la cruzimea faţă de ani- 
male. Punctul culminant al 
discuţiei îl constituie, însă, 
„mitul Bardot“. Intervieva- 


tă, dă răspunsuri memorabile: 
„Nu mă priveşte, nu eu l-am 
creat. Vadim a inventat un 
personaj care a dat naştere 
acestui mit“, Şi mai departe: 
„Mi-ar fi plăcut să filmez cu 
Fellini sau Bergman. Ar fi 
fost altceva“... 

Există răspunsuri care fac 
uneori misterele si mai de 
nepàtruns.., 


Teatrul nostalgiilor 


Cel mai original teatru işi 
datorează existenţa... tot fil- 
mului. Lars Schmidriîieste fon- 
dator. Celebrul impresar, în 
același timp sot al actriţei 
Ingrid Bergman, a dat viață 
sugestici acesteia de a invita 
vedetele ecranului sà inter- 


O moarte scumpă 


Jeanne de Roqueville lan- 
sează, într-o monografie de 
curind apărută, o îndrăznea- 
ţă ipoteză asupra morţii lui 
Rudolph Valentino. Corobo- 
rînd mărturiile unor contem- 
porani, cercetătoarea ajunge 
la concluzia că frumosul italo- 
american ar fi fost victima 
unui rival al său la farmecele 
Polei Negri. Bucărarii june- 
lui-prim ar fi fost, astfel, cum- 
pàrati, pentrua-istrecura zil- 
nicin mîncare oinfimă, neob- 
servabilă doză de... pulbere 
de diamant! 

Strălucitoare moarte, care 
— dacă ar fi să o luăm în se- 
rios — răzbună după 47 de ani 


preteze pe scenă rolurile la 
care au tinjit, dacă ar fi făcut 
teatru, Seria va fi inaugurată 
de Jean— Paul Belmondo, care 
va juca în „Vicleniile lui Sca- 
pin“. Ce rol va mărturisi 
Oare autoarea din umbră a 
acestui proiect? 


Cu pulbere de diamant 


banalul si inadecvatul diag- 
nostic de peritonită atribuit 
beneficiarului... 


Femeia 
paratrăznet 


Studenţii universităţii din 
Los Angeles au declarat-o 
pe Mae West „femeia seco- 
lului“, Invitatà să primeas- 
că la faţa locului distincția 
onorifică,celebra,„Sexy-bomb”, 
astăzi, în virstă de 78ani (se 
ştie că a ajuns la notorietate 
după virsta de 40 ani) s-a 
lăsat ușor convinsă să-şi dez- 
văluie unele amintiri, Printre 
altele, ea l-a elogiat pe comi- 


Mae West cu W.C. Fields 

VT SII TE 
cul W.C, Fields, singurul băr- 
bat din lumea filmului care 
a avut faţă de ea curajul o- 
piniei. Acesta s-a ştiut apăra 
Într-o anumită împrejurare, 
spunîndu-i: „Pentru mine, sti- 
mată doamnă, averi farmecul 
unui paratrăzneti” 


Raimu, Pierre Fresnay 

si Orane Demazis 
în „Fanny“ 

NED 


Triumful lui, 
Pagnol 


Marcel Pagnol a devegi 
clasic al cinematografiei, fiind 


în viaţă. Televiziunea franceză 
îi dedică şase emisiuni a 50 de 
minute fiecare. Academicianu- 
lui Pagnol îi vor da replica 
alți doi academicieni: René 
Clair şi Marcel Achard. Emi- 
siunile vor fi ilustrate cu scene 
din filmele scrise şi realizate 
de Pagnol. £| se numără prin- 
tre primii autori dramatici 
care au înțeles importanța 
sonorului şi care au ecranizat 
piese de teatru fără ca aces- 
tea să devină teatru filmat, 
ci filme realizate de un dra- 
maturg. Televiziunea scon- 
teazà un succes de public, 
considerind că acesta nu i-a 
uitat pe Marius, Farny, César 
gi, în acelaşi cimp, îi oferă rti- 
neretului prilejul să-i cunoas- 
că pe eroii lui Pagnol. 


Viață nouă, ecran nou 
PIPI DIS 


Aventuriie unei 
pudriere 


Vedetele de ieri şi de alal- 
tăieri nu contenesc să-şi afle 
refugiul la televiziune. Ast- 
fel, Viviane Romance este 
musafira micului ecran fran- 
cez într-un serial, „Plumb în 
cap”, avindu-l ca partener 
pe André Valmy. 

Odette Joyeux, celebra co- 
mediană (cunoscută nouă din 
„Caruselul” lui Max Ophüls), 
este scenarista unui alt se- 
rial, al cărui ţel mărturisit 
este „căutarea adevărului, re- 
flectarea acestuia în spiritul 
omenesc“. Primul episod, de 
pildă, istoriseste peripeţiile 
unci pudrigre pierdute, care 
trece, datorită acestei întim- 
plări — după metoda cu- 
noscută — prin diferite medii 
sociale, De notat că actrița 
se bucură de o oarecare noto- 
rietate şi ca romancieră, pre- 
cum şi ca mamă a lui Claude 
Brasseur, 


Un film portret 


Filmul „Profil“ de Christa 
MUhI si Werner Hecht este 
închinat actriţei Helere Weigl, 
fiind un omagiu adus marei 
comediene care la 12 mai 
1973 a împlinit 73 de ani. Fil- 
mul-portret dezvăluie sur- 
prinzàtorea ei carieră artis- 
tică, precum şi secretele ei 
profesionale (deşi celebra 
„Mutter Courage" nu prea s-a 
lăsat în general filmată şi 
intervievată), Autorii zu reu- 
şit să adune materiale filmate 
din diferite ţări (RDG, RFG. 
Uniunea Sovietică, Cehoslo- 
vacia, Franţa si Polonia), iz- 
butind să găsească si secven- 
te în care Helene Weigl apă- 
rea, în anii '20, alături de so- 
pul ei, Bertolt Brecht. 


Helene Weigl 
la 73 de ani 


|i 
d 
I 


| 
i 
| 
| 
d 


| 


| 
| 


| 
| 
| 
| 


L-am_văzut întîla 
oară în urmă cu mulţi 
nema ani de zile, pevremea 

G cînd eu însumi eram 

tînăr. Încă de pe a- 

tunci,Grigore Vasiliu 
Birlic însemna un cap de afiş, 
Numele său reprezenta o promi- 
piune de veselie și o făgăduință 
de bucurie. Aşteptam laolaltă 
cu toți ceilalți spectatori ridica- 
rea cortinei, cu o nerăbdare și 
cu o emoție a cărei amintire 
timpul n-a alterat-o. A fost su- 
ficient să apară în chenarul ram- 
pei pentru ca sala să izbucnească 
în aplauze, Magicianul săvîrșise 
minunea prin simpla lui prezen- 
tà. Nu-i dat oricui, prin simplul 
fapt de a intra în scenă şi înainte 
de a rosti un cuvint, înainte de 
a schița un gest, să devină un 
punct de atracţie. Numai marii 
actori populari au acest dar, 
Grigore Vasiliu-Birlic făcea par- 
te din rîndurile lor puține, 

Mai tirziu aveam să joc ală- 
turi de el în aceleaşi piese, de 
fiecare dată uluit de seductia 
pe care o exercita asupra sălii, 
Cel mai blazat, cel mai obosit, 
cel mai somnoros public sfirşea 
prin a se lăsa atras şi, prins de 
acest talent exploziv, familiar, 
cuceritor şi care ştia ca nimeni 
altul să înfatiseze cu umor fiin- 
faomeneasciîn ceea ce ea are su- 
bred, vulnerabil şi întri:tător. 
Se afla în interpretările sale o 
forță originară de emoție, de 
simplitate, de bună credinţă, 
care învingea şi convingea. Fie 
că juca în „O scrisoare pierdută”, 
fie că juca în ,Revizorul", Gri- 
gore Vasiliu-Birlic răzbuna cu 
fiecare rol şi pedepsea cu fiecare 
replică prostia, îngimfarea, opa- 
Citatea, cu un cuvînt, tot ceea ce 
face viața omenească mai stu- 
pidă și mai întunecată decit hu- 
ma. 

Să nu se creadă că acest actor 
ştia numai să ridă, și să ne facă 
să ridem. Birlic a fost şi un actor 
de tragedie, iar cine l-a văzut 
în „Egor Bulîciov şi alţii” si în 
„Nunta lui Krecinski" şi-a dat 
seama îndată de această forţă 
ascunsă a vocației sale. După cum 
am înţeles desigur că un plins 
fără lacrimi e un echivoc tăinu- 
it adesea sub comic, sub grotesc, 
Poate că actorul tragic se is- 
pășea pe sine în rolurile comice, 

Ce păcat că cinematografia 
noastră a păstrat o imagine atit 
de săracă, atit de plăpindă a aces- 
tei naturi înzestrâte cu cea mai 
extraordinară „Vis comica” pe 
care mi-a fost dat s-o vid. Dacă 
în lumea valorilor ar funcționa 
cumpăna dreptății, atunci Gri- 
gore Vasiliu-Birlic ar fi trebuit 
să fie un actor de film tot atît 
de mare caFernandel. Şi mai mare 
decit Louis de Funès. 


Radu BELIGAN 


KH 
BIRLIC ` După 10 ani,oiniţiativă fericită la Cinematecă : s-areluat prezentarea, 
7 KL înainte de proiecție, a ciclurilor și a autorilor lor. Prima asemenea prezen- 


un magician 


A a 
Seria de prezentări a continuat în luna mai, cînd profesorul doctor 
lon Cantacuzino a vorbit publicului despre creația marelui actor 


O iniţiativă fericită 


tare s-a făcut în luna trecută la ciclul INGMAR BERGMAN. D.I. Suchianu 
a vorbit despre „marele nordic", despre creația și personalitatea sa, dînd 
astfel posibilitatea, unui public format în majoritate din studenţi, să vadă 
în cunoştinţă de cauză şi deci să recepteze mult mal bine filmul care a - 
urmat, Tot cu această ocazie au fost puse la dispoziţia spectatorilor, ca 
material informativ, cîteva din scenariile regizorului suedez, traduse gl 
tipărite în limba română de către Arhiva Naţională de Filme. 


care a fost Grigore Vasiliu-Birlic. 


De neuitat, de neegalat, 
(în „O scrisoare pierdută“ — 1954) 


Doi ani după debut, în 1937, 
cu echipa „Doamnei de la etajul H“ 


Subaltern prin vocaţie Pàgubas predestinat 
(în „Directorul nostru“ — 1955) (în „Două lozuri“ — 1957) 


Mereu credincios lui Caragiale Omul-comedie 


-(în „Telegrame“ — 1959) („Pași spre lună“ — 1963) 
EH 
Părinte chinuit și primar fără voie Personaj nostalgic 


(în „Titanic vals“ — 1964) (în „Steaua fără nume“ — 1966) 


EE 


Scrisoarea lunii 


Detasim din dosarul anchetei noastre asupra serialului, 
scrisoarea inginerei Doina Ungur din Oradea, corespondentà 
de care cititorii noştri îşi mai amintesc din polemica din 
urmă cu cîțiva ani angajată cu Nina Cassian în jurul filmului 
„Vă place Brahms?". Scrisoarea Doinei Ungur depăşeşte pro- 
blemele legate de serial si, chiar fără a oreda în întregime, 
numai din aceste fragmente, credem că merită să fie pusă la 
loc de cinste în curierul nostru. (Celelalte scrisori triate din 
dosarul „serial'-ului vor fi găsite de cititorii tri tot în acest 
„curier, la rubrica „Dialog între cititori”); 


Din serie s-a întrupat 
serialul... 


s.. Cînd vrei sau îţi asumi sarcina să asiguri permanenta victorie a 
binelui asupra răului, fie asta si numai într-un film de aventuri, nu poţi 
conta doar pe naivitatea spectatorului sau pe calităţile fizice (si morale) 
ale celui mai bun; acum si copiii știu că nu toţi cei care ad dreptate sînt 
frumoși, destepti şi voinici, iar de eficienţa calităţilor morale în fata unui 
om înarmat... ce să mai vorbim? În mod logic apărea deci necesitatea 
unui intermediar angajat (în sensul propriu al cuvîntului) în sprijinul 
dreptăţii şi al adevărului. Ajutindu-i pe cei buni să fie si cei mai tari, 
acest intermediar are marele avantaj de a nu avea nimic de pierdut (dacă 
nu punem la socoteală însăși viața), fiind liber să aleagă de care parte a 
baricadei se va situa, Eroul de serial, detectivul, este tocmai persoana aptă 
să fie eroul unor nesfîrsite episoade (ca număr), avind rolul să repună 
pe cei buni în drepturile tor sau să-i protejeze de intervenţiile răufăcăto- 
rilor, Dar pentru a reapare într-o lume atît de civilizată ca a noastră, 
acești eroi trebuiau să aibă o serie de calități în plus sau în minus care să-i 
facă sociabili ; era nevoie de o stilizare. Şi tocmai acest regim li s-a aplicat, 
pentru a putea fi aduşi siptàmiînal în locuinţa telespectatorului. Din uni- 
cat, acești eroi s-au transformat într-un produs de serie. Produs dur si 
sentimental (cînd, atit si numai cît trebuie), sensibil sau cinic, spiritual 
şi dibaci, lucid si naiv ş.a.m.d, Nu se poate spune că nu e un amalgam de 
calităţi reconfortante si tonice prin veșnicul lor inedit (în realitate, mai 
ales). Este, fireşte, detașat faţă de acţiunea propriu-zisă sau faţă de mobilul 
ei; trece cu eleganţă sportivă prin toate gunoaiele și frumuseţile lumii, 
Dar tocmai asociaţia asta (de excepţie sau de zile mari) de calităţi contradic- 
torii, deşi indiscutabil umane, este improbabilă la un singur individ care 
are pretenția unui produs de calitatea întîi, dar şi de serie. Cu atît mai 
mult cu cît, ca oricărui produs fabricat şi expus publicului, pentru a fi 
consumat în rate, i se ascund tocmai trăsăturile negative, defectele acelea 
care ar reuși poate să-i contureze o personalitate, (Cum ar arăta oare un 
Mannix meschin, arțăgos sau interesat?) Si aşa, privat de orice ,calitàti" 
dubioase, apare el sîmbătă seara ca un ideal fabricat de o maşină electro- 
nică (după un program alcătuit de proprii lui spectatori) spre delectarea 
(sau neplăcerea) celor care-l privesc. „Sfintul”, Emma Peel, Mannix sau 
atîtia alţii sînt modele fermecătoare, indiscutabil, dar nu fascinante. Sînt 
prea antiseptice şi tonice ca să fie credibile, să fie reale. Ciudate că toc- 
mai în conglomeratul acesta de calităţi (cît pentru trei oameni desâvîrşiţi) 
şi în irealitatea lor stă mare parte din puterea lor de seducţie, din sa- 
tisfactiile pe care le procură sipt&minal.... Tocmai datorită acestor res- 
trictii (nemărturisite de altfel), cred eu, serialul impune în general fi- 
guri necunoscute de actori (ca acelea din revistele de modă) dar potrivite 
pentru orice (haină sau expresie). Un manechin al idealului de erou modern. 
Bun la toate..." 
Doina UNGUR 
str. 6 Martie 117 
Oradea 


(cel putin aşa îmi place mie să cred), 


Cronica 
spectatorului 


FIII E E IRINA LIRE DI 
„Zestrea“ — de la plus la minus 
SOCIET PPE PE TITEI 

Bună primire prinre cititori a fil- 
mului românesc „Zestrea”; adică re~ 
acţie vie, cu opinii diverse, majoritaea 
pozitive, care însă nu ne vor Impiedica 
— cum ne stă bine — să vedem şi 
lipsurile. Cităm „de sus în jos”, de 
la „bine la rău”: 

9 „Mi-a rămas întipărită în min- 
te o replică: „PROCURORUL:... în 
sensul că oameni sintem? LIVIA: 
Nu, fn sensul că sîntem oameni!” 
Da, sîntem oameni, oameni devotați 
muncii lor, oameni fermi, curajoși, 
drepți, necruțători. Livia și Radu 
sînt oameni. Lola? E un accident. 
Un accident nefericit. Spun asta, 
fiindcă Lola a fost bine intenționată 


46 


dar a căzut pradă mentalitàtii potri- 
vit căreia banii sint suverani. O acuz, 
dar nu-mi pot reprima o pornire de 
milă pentru ea. Radu e prea curat 
pentru a o înţelege. Are acea încre- 
dere oarbă în oameni, moştenită 
de la Livia, Il condamn: pentru lipsa 
sa de vigilentà, pentru uşurinţa 
cu care şi-a  dărimat visele 
— dar despre fidelitatea bărbaţilor 
mai merită să vorbim? (N.R.: De 
ce să nu merite? Vorbiti, vorbiti, ceva 
tot o să rămină — vorba împăra- 
tului...) Mi-e dragă Livia. Am iubit-o 
de cînd avea mținile murdare de lu- 
brefianti, am simtit-o bună ca ptinea, 
apoi am admirat voința, fermitatea, 
tenacitatea, sinceritatea dură, „Sîn- 
tem oameni", spune Livia, si cred 
că dacă în locul lui Radu ar fi fost 
un alt om, Livia l-ar fi apărat cu 
aceeași dirzenie... Filmul este bine 
interpretat. Actorii sînt pe rol. 
Rebengiuc aste același talentat actor 


pe care-l ştim din „Pădurea spînzu- 
ratilor". Sanda Toma e perfectă 
în Lola şi e mare, foarte mare păcat, 
că nu_o vedem mal des în filmele 
noastră. Ce se poate spune despre 
"Margareta Pogonat? Un joc de-a 
dreptul formidabil. li urez pe-viitor 
roluri pe măsura posibilităţilor ei 
artistice. Cred că posedă mult mai 
multe, chiar dectt arh văzut noi în 
„Drum în penumbră“ și „Zestrea“. 
Mona MANU 

Bucureşti 


@ „Cred ci o realizare de prim 
ordin a filmului o constituie rela- 
fille dintre Livia si Doru. lubirea lor 
e conturată cu gingăşie, cu meticu- 
lozitate, înscriindu-se ca un model 
antologic printre realizările în acest 
gen ale cinematografiei noastre. 
lată-ne, în. sfîrgit, martorii unei 
iubiri convingătoare, Şi ce precis 
desenate sînt întimplările iubirii 
în „Zestrea“ și ce varietate de ritm 
are montajul lor! Într-un sfert de 
oră de proiecţie, în numai un sfert 


de oră, se leagă irevarsibil două des. 
tine,.. Margareta Pogonat face din 


nou un rol mare. Numele acesta 
începe să devină girul calității inter- 
pretative, Înzestrată şi cu un text de 
valoare, ea reuşeşte să dea celor mai 
obișnuite | i dimensiuni nebă- 
nuite. În afară de marea reuşită a 
dragostei dintre Livia sì Doru, cred 
că-i mai datorăm regizoarei Letiţia 
Popa şi unele așa-zise amănunte, 
dar de mare expresivitate și discreţie. 
Aşa e cazul primului semn de plic- 
tis față de Lola sau scena ultimă a 
despărțirii. În film sînt și inadver- 
tenţe deloc neglijabile,de care aceeași 
regizoare cred că nu poate fi stră- 
inà: nici în acest film nu scăpăm de 
morbul retrospectivelor care aici 
ți pun pe interpreti în posturi 
hilare, după cum coincidentele reduc 
uneori din autenticitatea poves- 
tirii (Livia îl cunoaște demult pe 
același procuror al „cazului” Şerban 
sau— ce eroare!, ce dezmintire a 
bunului simț probat în atitea scene 
anterioarel — ea soseşte chiar în 
secunda cînd inginerul e gata să se 
prăbușească în prăpastia deschisă 
de soția sa...)" 
G. BRUCMAIER 
Calea Unirii nr. 27—31 
Suceava 


@ „Mă întreb: oare Victor Re- 
bengiuc prin acest rol din „Zestrea” 
nu este un actor ceva mai mare decit 
credem noi? Am mai reţinut cu 
cea mai mare plăcere apariţiile scurte, 
dar marcate de o naturalete deose- 
bită, ale actorilor lon Anghel și 
Mircea Basta". 


lone! GRAIF 
str. Tuţora nr. 10—12 
laşi 


@ „Pe mine m-a derutat portre- 
tul Liviei, pentru motivul că apare 
într-o formă mai evoluată, ca apoi 
să vedem retrospectiv epoca rustică 
a tărâncii. Scenaristul ne redă com- 


portarea Liviei în alura-i de țărancă 
îndrăgostită de tractorist. Dragostea 
nemestesugità, stîngace, chiar ri- 
dicolà, fuga Liviei din fata tracto- 
rului, dialogurile întilnirilor lor de o 
naivitate primitivă, subrurală, toate 
virtuozitățile femeii drăcoase îmi 
par că distonează cu seriozitatea de 
mai tîrziu ; cred că nu trebuia să se 
recurgă la atîtea stingăcii pentru a 
dovedi că e o femeie de la țară. 
Trecînd la portretul Lolei, consider 
că lăcomia ei trebuia arătată nu prin 
atîtea discuţii, ci din faptele eroi- 


neis 
Mircea PREDUTOI 
str. Dobrogeanu Gherea 11 
Alba-lulia 


(N.R.: Aceeași observație privitoare 
la construcţia acestui personaj și în 
scrisoarea Ellei Roizman, str. Traian 
nr. *103— Galaţi)”, 


@ „Ceea ce m-a deranjat, și nu 
în mică măsură, este strădania auto- 
rilor de a face cu tot dinadinsul ca 
personajele să fie —cum se zice 
—cît mai de la ţară, cu un vocabular 
care supără urechea, cu ghionturi 
şi îmbrinceli ca: El, dîndu-i un cot: 
„Hai fă, mă iubeşti?“ Ea, dîndu-i 
un, brînci: „Fugi, mă...“ Şi multe 
lucruri din acestea supărătoare, asu- 
pra cărora se stăruie foarte mult, 
cineva temindu-se că poate tot nu 
am înțeles că El și Ea sînt de la 
țară, nu au nici o educaţie și deci 
trebuie să uzeze de un vocabular 
grosolan. Toate aceste îmbrinceli, 
coate, hirjoneli, abuzuri de „fă“ și 
„mă“, se vede cît colo că-s lucruri 
făcute şi voite neapărat. Nu am 
înţeles de ce au ţinut autorii fil- 
mului să ne convingă că un tracto- 


“rist şi o fată de la țară trebuie ca: 


neapărat să se comporte cît mai 
grosolan... Adică, mai precis, de ce 
țin să ia în: derfdere, să înjosească 
comportarea unor oameni din mediul 


` rural, care în foarte multe cazuri 


se comportă mai frumos decit cei 


= de la oraş?” 


: I. DUMITRESCU 
e str. Plantelor 3 
Bucuresti 


Posta.cronicii 


spectatorului 


Constantin Manole, str. Muncii, 
bloc 3 — Oraș Gh. Gheorghiu-Dej: 
Lăsînd de o parte unele pretiozitàti 
și obscuritàti fortate—cronica dum- 
neavoastrà la filmele anului trecut 
se înscrie printre cele mai bune 
articole citite de noi, chiar în lite- 
ratura de specialitate. Vă rugăm să 
ne scrieți cît mai urgent — cronici, 
articole pe problemele cele mai 
apropiate dumneavoastră. 


Dialog 


între cititori 


Consacrăm această rubrică în in- 
tregime pasionontelor scrisori pri- 
mite într-un flux foarte bogat, după 
apariţia numărului 3/73- în care se 
dezbăteau problemele serialului, Fi- 
reste, nu putem publica totul, dar 
sperăm ca, prin fragmentele selectete, 
să dăm o imagine a inspirației care a 
călăuzit scrisul multora dintre ci- 
titorii nostri. 


ierea“ lui Miclo 


@ „Trebuie să salut în primul rind 
excelenta inițiativă a revistei de a 
discuta despre seriale — inițiativă 
care a debutat cu articolul excelent 
al prestigiosului critic Ov, S. Croh- 
mălniceanu.,. N-ar fi rău ca epidemia 


serialelor TV să-i molipsească și pe 
regizorii noștri. Dacă „Aventurile 
echipajului Val-Vîrtej" (initial bine 
conduse, ‘beneficiind de ‘Un tînăr 
echipaj care, evoluind în vîrstă, a 
avut alte ambiţii) s-au dezagregat 
în naivitàti sablonarde, în schimb 
primul Seria) veritabil românesc, 
„Urmărirea, a reprezentat o reuşită 
certă, Filmul a fost bine condus pe 
plan artistic si tehnic, cu suspen- 
suri de bună calitate, chiar dacă nu 
toţi interpreţii s-au ridicat la un bun 
nivel artistic. Cea mai interesantă 
dintre ideile articolului lui Ov. S. 
Crohmălniceanu mi s-a părut cea 
ilustrată şi pe genericul articolului: 


Miclovan! „lată ideea!" — mi-am zis 
şi de ce nu, în fond? N-am avut şi 
noi. „incoruptibilii” şi „corupţii“ 


noștri? Şi de ce nu s-ar realiza deci 
un serial TV intitulat ,Miclovan," 


în rolul titular evoluind, desigur 


„Grăbiţi apusul soarelui“ ` 


Sergiu Nicolaescu? Mi s-ar putea 
reproşa că personajul său din „Cu 
miinile curate” a murit. Dar e un 
fapt de importanță minoră, legile 
filmului sînt altele decît cele ale 
Vieţii, se poate reinvia eroul — 
faptul nu ar fi fără precedent, amin- 
titi-va de monstrul lui Franckenstein 
(si scuzati analogia!) — de exemplu, 
îl putem revedea pe Miclovan în 
acţiune, strigîndu-le gangsterilor cu 
intonatia sa dură si inimitabilă: 
n Ati crezut că m-ati lichidat, 
hai?! Medicii care m-au operat au 
fost însă de altă părere! Unul e 
comisarul Miclovan, puisoritort* 
Aceasta ar fi numai o variantà po- 
sibil&, dar se pot ilustra si aventurile 
anterioare morţii eroice, la datorie, 
a comisarului. Eu cred că Miclovan 
reprezintă un erou admirabil și nu 
trebuie condamnat la o dispariție 
ineluctabilă”, 


Mihai CONSTANTIN 


str. Avrig 63 
Bucuresti 


Cifra aceasta (fatidică 
À sau nu) spune multe. 
inema Ea marchează: 
9 minunile lumii (de 
cînd au fost stabilite, 
s-au înmulțit, dar nu 
asta contează); 

@ păcate (in număr de șapte, au 
și spacific cinematografic); 

@ ani de acasă (cu insemnate 
pierderi de teren datorită începerii 
şcolii la virsta de șase ani); 

@ metri ‘(tragici la handbal, cînd 
lovitura de pedeapsăe trasă la poar- 
ta ta și... invers); 

@ vieţi (...în pieptul de aramă); 

® vaci (care pot fi grase sau slabe 
conform recomandărilor din volumi- 
nosul scenariu scriptural). 

Daspre punctele de mai sus cu 
nu voi vorbi. Eu scriu despre al sap- 
telea, despre duble . Tot pe puncte, 

@ Ostradi ultracentrală în Bucu- 


NR: Dacă trecem peste citeva 
şocuri produse de ideile dv. nu lip- 
site de un spitit terifiant, fie vorba 
între noi, și dacă acceptăm totodază 
ideea dv. că moartea în filme nu e 
atit de gravă ca în viață, n-ar fi 
deloc 0 sugestie rea „reînvierea”. lui 
Miclovan într-o variantă — vorba 
dy. — ceva moi puţin imposibilă... 


Fa EE 
Serialele pentru cei mici sl maricei 
ISIDE. SIRO DITA II 
@ „Marine-Boy, la început, mi-a 
plăcut. Erau desene frumoăse, Dar 
m-a plictisit pînă la urmă. Erau 
Variatiuni pe aceeași temă. Banditi 
diabolici care căutau să stăpinească 
lumea sau savanţi la fel, Imbatabilul 
puşti era mereu victorios. Nu mi 
s-a părut prea educativ, deși avea 
ca scop cultivarea luptei împotriva 
răului şi a tot ce e putred. „Delfi- 
nul Flipper“ — ăsta da! Teribil de 
simpatic. Delfinul, formidabil delfin, 
merită decorat! Asemenea seriale, 
cu oameni simpli şi despre oameni 
simpli, ne plac și am vrea să vedem. 
În altă ordine de idei: pe lîngă 
cele tret semne de întrebare puse de 
dv. în scrisoarea lui Kolea Rusu ar 
mai fi trebuit pus unul, unul mare, 
mare de tot, la sfîrşit. Adică ce vrea 
să spună? Că nu-i plac serialele? 
Chiar niciunul? Nici măcar „un epi- 
sodulej"? Ar fi culmea minciunii!“ 
Billy NEEDLEMAN 
elev, cl. Mila 
Timisoara 
i e PESE EEN 
Cerea palme 
PSESE DE ZEI e TE ee 
@ „În „Pierduţi în spațiu" exista 
un erou exagerat — negativ, care 
întreprinde nişte acţiuni exagerat 
răuvoitoare, cu o figură atit de 
antipatică, încît în sufletul multor 
tineri s-a strecurat o furie atît de 
mare contra laşităţii lui, încît le venea 
să-i dea o mamă de bătaie (chiar 
nepedagogicà!) și să-l mai linisteasca, 
Ceilalti eroi,simpatici de altfel,erau 
un monument de calm si-si continuau 
liniștiți expediţia printre păpuşile, 
pardon animalele acelea fioroase, 
de-ti venea să rizi. Serialul acesta 
atît de artificial şi de exagerat te 
făcea să-ţi iei cîinele si să ieşi la 
plimbare și să te gîndești la Walt 
Disney"... 


Prof. Marinela BELU 
Bd. Lenin nr. 3 
Dumbrăveni 


Pro și chiar contra Mannix 


@ .Hennicei au înţeles bine ceva. 
Au înţeles că nu dau şi nu încasează 
pumni de la monstruosul unchi al 
unei fetișcane adorabile, au înţeles 


spectator incomod 


„Penultimul tren spre...“ 


că nu ţintesc în teribilii adversari, 
ci în somnul Măriei-Sale Telespecta- 
torul. Tele-Sfîntul în luptă cutele- 
somnul exclude! amorul și bine face. 
Să dăm noi raţia de tele-duri (firi 
largi si iubitoare de aproape, cu su- 
fletul nepoluat de amor) pe niște 
* amorezi lacrimogeni si egoisti? Nu, 
în nici un caz! Atunci, să mă iertati, 
nu ar mai. fi serial, nu ar mai fi omor 
cuminte, ci amor nebun şi pentru 
așa ceva sîntem disponibili doar lu- 
nea la ora: „Ecranizări englezeşti 
după romane franţuzeşti,” 
Marilena POPA 
Bocău 
9 „Trebuie să vă spun că, în ciuda 
faptului că nu sînt tocmai „nevino- 
vat", Mannix m-a prins mai mult 
ca oricare alt serial, Bineînţeles în 
„Răzbunătorii" era mai multă fan- 
tezie, în „Incoruptibilii” mai multă 
substanță socială, dar, cred eu, în 
Mannix este mai multă substanță 
umană. Sì asta tocmai pentru că se 
virá ca prostul în primejdie, Ar fi 
poate şi mai bine să nu cîştige de 
fiecare dată, dar asta nu se poate...“ 
Vasile SAMSON 
str. I.C. Frimu 55 
Cimpu Lung 


Un serial „La Medeleni" 


9 „Da, sîntem de acord cu seria- 
iul, cu moda lui, dar nu cu cel de 
sîmbătă seară... Ne-am săturat de 
împușcături, de infractori, de gang 
teri sau invadatori, ne-am săturat 
de atita paradă de eroism. Vrem ce- 
va simplu, distins, delectant, Vrem un 
serial despre tineri, despre o viaţă 
frumoasă și adevărată în care în- 
timplarile, chiar dacă ne tin cu su- 
fletul la gură, să fie adevărate, să 
fie nobile, să poată fi crezute. De 
ce n-ar putea face cineaștii nostri 
un serial după „La Medeleni”? 
Admirăm serialele ca „Elisabeth R“, 
„Destăinuire“ sau chiar „Pierduţi 
în spaţiu“. Le admirăm şi spunem cu 
toții da, pentru că ne merg la 


-1 [şapte] 


resti: Calea Victoriei @ Circulaţie 
intensă Q Ora 1t1—întinderi și tra- 
geri de sfori, oameni de ordine, 
fluiere, trecerea circulației de pe 
trei fire pe unul singur, strangulat 
@ ora 12 — atacă mașinile (cu ar- 
curi de zece mii, motoare), vin alți 
oameni de ordine @ Începe și a- 
tacul florăriei Athénée Palace, Ni- 
meni nu mai cumpără nimic. Florile 
au fost achiziţionate toate (pe vira- 
ment) pentru necesitățile creatoare 
ale. viitorului film artistic care se 
turnează 9 Alte încurcături de cir- 
culatie si mai mari @ Oamenii de 


ordine încep să fie mindri de misiu- 
nea încredinţată @ Soseste regizo- 
rul, sosesc de asemenea: secundul, 
asistentul cu asistenții săi, operato- 
rul, cameramanul, secretara, tova- 
răşa de la machiaj, electricianul- 
şef, minuitorul principal şi mîrtuito- 
rul-secundar ai travelling-ului, pre- 
cum şi alte persoane oficiale de pe 
generic. (Acesta a fost un punct 
lung) @ Se trage prima variantă a 
cadrului Q Stop! Nu se mai trage, 
pentru că se văd sforile, se trag 
sforile @ Se trece la dubla a doua 
care nu reușește, Petala albă din ga- 


inimă, pentru că nimeni nu se îm+ 


Puşcă — un, a din toată inima 

„ “sefialelor care ne linistesc.!* 
È Liliana ENACHE 
Buşteni 


Ginduri repezi și nostime... 


e .... Moda serialului nu a murit; 
nu trăieşte, ci supraviețuiește." 
(ivan ION — Tălmaciu 372, Sibiu) 

9 .... „Elisabeth R" mi s-a părut 
foarte nostim. Imaginile mi s-au 
părut asa cum as citi Un roman. În 
orice caz, filmul a fost bun. L-am 
înțeles. Pe alţii i-a ametit acest film.“ 
(Nicolae CIMPOI — str. Karl Marx 
63—Brasov) 

9 ..... Nu pot accepta aprecierea 
făcută în nr. 3 și în special termenul 
„mediocru“ adăugat portretului mo- 
ra! al „Sfintului“. Credeţi că omul 
reușește ceva dintr-o dată în viață?" 
(luliana OBREJA — Răzvani — lalo+ 
mito), a 

©... Sîmbătă... ne întîlnim cu 
Mannix care ne învață ce urmări 
pot avea un pumn, un glonte sau 
încăpăținarea. Îl admirăm cu toţii, 
dar de ce subiectul este mereu ace 
laşi? De ce Mannix salvează domni- 
şoare resemnate că unchiul nu le-a 
lăsat moștenirea sau de ce se bate cu 
pumnii şi cu pistoalele pentru ca la 
urmă să spună: „Nu, mulțumesc, 
mie nu-mi trebuie bani”...? Are 
prea multi sau vrea să pară carita- 
bil?” (R.E.C. — str. Păcurari nr. 22, 
lași) 

Răspuns: e adevărat, dar noi nu 
numai pentru osto îl iubim! 


e ..... Alergînd pe un rebus coma 
plicat, populat de prevăzut si nes 
prevăzut, înțesat de poliţişti nătă- 
fleti, ornamentat cu femei frumoase, 
recalcitrantul detectiv particular 
dezleagă noduri gordiene cu Ou: 
mănîncă 


rinta cu care Stan își 
pălăria.” (Teodor VASILESCU — 
Orşova) 


Răspuns: Stan fsi minca cu greu, 
cu noduri negordiene, pùldria,., Să 
fim precisi cind vorbim de Stan a 
Bran! 


erre 
„CURIERUL' 
este selectat și redactat 
de Radu Cosasu 


roafa roşie, pe care eroul principal 
o are în buchet, nu are destulă pro- 
funzime @ La vzriantele 3—4—5 
nu cade bine lumina,pentru că o aco- 
peră oamenii de ordine @ Varianta 
6 mai-mai să iasă, dar regizorul îşi 
dă seama că din cauza florilor nu 
se mai vede fata actorului, un băiat 
înalt, frumos si blond care nu-înţe- 
lege nimic din ce se întimplă @ De 
fapt, tot nu s-ar fi văzut, pentru că 
buchetul avea rolul principal. Sce- 
nariul fiind scenariu, lucrurile nu se 
pot schimba decît după o perioadă 
de gestație @ Gestaţiaeste împotriva 
travelling-ului adus degeaba si atunci 
se hotărăște filmarea ultimei varian- 
te cum o fi, că tot o să cadă la mon- 
taj @ S-au tras 7 duble timp de 7 
ore. Se zice că în film vor intra 7 
secunde (total general) e Într-a- 
devăr, arta cere sacrificii. 


Alexandru STARK 


47 


pal 


post-scriptum la 
PIENI WE Aere 
„Ultimul cartuş“ 


ze 


Vioara 
Lipscani, e primăvară, curind so 
lasă noaptea. O țesătură deasă de 
oameni mătură cu pasul lunga şi-n- 
ghesuita stradă de negustori, Hăr- 
mălaia babilonului lipscănesc e do- 
minată de huruitul celor două gru- 
puri electrogene ale unei echipe de filmare. În 
localul unui fost magazin, la etaj, scenograful 
filmului „Ultimul cartus* a amenajat un autentic 
nsaloon'“tip 1945. Mese multe, oameni si mai mulți, 
biliarde, jocuri de noroc, un bar lustruit, „fete“ 
din belşug și, bineînţeles, o orchestră de-ai noştri 
— dimbovijeni. 

Se va filma o secvenţă de bătaie ca-n „Şapte 
păcate“, Cascadorii, îmbrăcaţi în haine de „zme- 
cheri”, discută în grup, pregătind secvenţa băzăii, 
Cu ochii pe ei, un grup de vreo treizeci de luptă- 
tori şi boxeri tineri, iubitori de film, vor să afle 
cum va fi: n... totul va fi O.K., numai să nu vă-n- 
cingezi prea tare“, le spune un asistent de regie. 
Regizorul Sergiu Nicolaescu, învirtind pe deget 
un langisor cu fluier nichelat, dă ultimele Indica. 
ţii cascadorilor: 

—... şi-aveţi „grijă, menajaţi-vă, că azi nu se 
termină filmul şi, mai ales, menajaţi-i pe cei caro 
au venit să ne-ajute, să n-avem vorbe, 

— Gata, şefule, parcă mai trebuia să ne atragi 
atenţia, lorzi sîntem. 

Regizorul se preface că nu aude replica casca- 
dorului, intrat de pe acum în pielea personajului. 
Fluieră o dati puternic, o linişte învăluie 
„saloon“-ul, 

— Atenţie, ne pregătim de filmare, toată lumea 
la locuri... motori 

Ce a urmate greu de descris. Ca o herghelie 
de armăsari ţinuţi luni de zile în grajduri, s-au 
repezit băieţii într-o înclestare apocaliptică; o 
dezlănțuire de energii demult ferecate 
cutremură vechea clădire. Părea că un premiu 
substanțial îl aşteaptă pe cel'care face rost de mai 
multe vînătăi, de mai multe cucuie. După primele 
zece secunde de „şapte păcate“, mesele şi scaunele 
din lemn de balsa, special făcute pentru această 
secvenţă, erau ţăndări, Atunci băieţii au pus mî- 
na cu nădejde si mai ales cu tinereţe pe zdrave- 
nele scaune şi mese împrumutate de la un bufet 
si... şi dumnezeu cu milal Conform scenariului, 
în tot timpul acesta orchestra trebuia să cinte, 
apoi, pe rînd, încet, cu grijă, muzicantii trebuiau 
să-şi stringi Instrumentele, Dar focul bătăliei nu 
i-a ocolit nici pe ei. Cioturi de mobilă, sticle goa- 


KO ` 


le sau pline zburau către grupul ,cintàret“ care 
a rămas la început cam uimit: 

— Păi, n-a fost vorba asa frățioare, ce facem 
acilea? í 

Dar cine-i asculta? Cele patru aparate filmau 
necontenit, băieţii erau tot mai dezlintuizi. Se 

are că tinerii veniţi să dea o mînă de ajutor au 
vrut'să le arate cascadorilor că şi ei pot fi... Ba 
au început unii să vină şi din stradă. Îşi lua omul 
portia de cucuie si lovituri şi pleca răcoritsă caute 
mai departe ce nu găsise pînă atunci. Și doamne, 
cit năduf strînsese în el. Lovit, înghiontit, vioris- 
tul orchestrei, bărbat cu singe aprig, uită de tot 
şi de toate şi-l pocneste pe-un luptător cu vioara-n 
cap. Delicatul instrument se pulverizează în hăr- 
mălaie, bătălia continuă cu ardoare şi valuri de 
transpiraţie. Doar vioristul a rămas ca o stană de 
abanos cu gitul viorii în mînă, parcă voind s-o 
arate omenirii, care nu-l băga în seamă, şi să-și 


amic românesc 


strige durerea mută. Cele patru aparate nu mai 
filmau, regizorul fiuiera cu disperare din jucăria 


` nichelată, iar ghemul uriaş de miini, picioare si 


gifiieli se rostogolea mai departe, ca fiind de pe 
altă lume, O rafalà de armă automată cu cartușe 
oarbe a pus capăt jocului care nu se maisfirsea. 
Regizorul ceruse sprijinul consultantului M.A.I. 
lar acesta, prompt, a făcutlinişte. Se auzea doar 
glasul firav al vioristului care sta năuc. Pe cbraji 
îi curgeau lacrimile, iar el întreba în neant: 

— Şi vioara... vioara lu' tata, cine mi-o., 

Urma să se filmeze a doua oară, ca-ntotdeauna, 
pentru siguranţă. Mă întrebam cu ce, totul era 
demolat şi spulberat. Mi-am băgat mîinile în buzu- 
nare, m-am apropiat de-o fereastră şi, privind în 
noapte, am început să gîndesc cu tristețe, cu 
amărăciune, la vioara-armă, 


Ilarion CIOBANU 


KEE EEN ENEE EE I 
„Păi, n-a fost vorba asa, fràtioare 1“ 


Aproape 
toate secvențele 
spectaculoase 
din filmele lumii 
sînt trucate, 
Pentru o dată, 
o astfel 
de secvență, 
din filmul 
„Ultimul cariuş“, 
s-a filmat pe viu, 
fără nici un 


— 


trucaj 


cf 


neoromantic. Sper că (si cred că) vă 


telex-Buftea 
EH 


“Dacă nu, de ce da? 


eee În noaptea de 11 spre 12 


mai, echipa filmului „Întoarcerea 
lui Magelan“, scenariul si regia Cris 
tiana Nicolae, a filmat între orele 
24—3 dimineaţa la intersecţia stră- 
zilor Dionisie Lupu și Pitar Moș în 
acompaniamentul strident de gru- 
puri electrogene. Distinsa noastră 
regizoare Elisabeta Bostan, care lo- 
cuieste prin apropiere, s-a plins 
studioului că n-a închis ochii toată 
noaptea, tulburată de această „Eine 
kleine Nachtmusik". A adormit în 
zori de zi, meditind furioasă şi 
nostalgic la cinematografie. Du-te-n 
colo, vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi 
da pace. 999 Au inceput filmările 
în prestație pentru o nouă colabo- 
rare- dintre studiourile Buftea și 
DEFA-Berlin. Filmul „Apaşii“, avînd 


în distribuție pe Amza Pellea și 
Colea Răutu, îşi desfăşoară acţiunea 
în sălbatecul decor natural al rezer- 
vatiei geologice de la Cheia-Dobro- 
gea. De remarcat că acest fabulos 
colt de natură este complet necunos- 
cut cineastilor nostri. Parcă numai 
Estal... 099 După o „absenţă în- 
delungatà" de aproape 10 ani, 
vechiul şi talentatul colaborator al 
cinematografiei, compozitorul Du- 
mitru Capoianu, revine la muzica de 
film. Autorul partiturilor muzicale 
din filmele lui lon Popescu-Gopo a 
înregistrat recent pentru „Aventu- 
rile lui Babuşcă” și compune peste 
trei cre de muzică la serialul „Un 
August în flăcări”, On revient tou- 
jours... 


La 25 iunie a.c. se împlinesc 
10 ani de la redeschiderea sec- 
tiilor de cinematografie (re- 
gie, operatorie, teatrologie- 
filmologie) din cadrul Insti- 
tutului de arti teatralà si 
cinematografică „lL. Cara- 
giale". Recentul succes al fil- 
mului „Nunta de piatră“, re: 
gia Dan Pita şi Mircea Veroiu, 
imaginea losif Demian, la 
„Săptămîna criticii“ — Cannes 
1973, esta într-un fel semnalul 
prin care tînăra generaţie răs- 
punde „prezent la apel“. Deo- 
camdatà, modesta aniversare 
pare a trece neobservată în 
cinematografie. indiferență? 
Vorba lui Radu Cosasu: „dacă 
da, dece da, dacă nu, deceda“? 


e. ln nr. 2 din februarie 1973, 
revista „Cinema“ a deschis ancheta 
pe tema „A fi sau a nu fi romantic“. 
Un perseverent corespondent din 
Braşov, N.C., ne scrie cu oarecare 
întîrziere: „Am fost romantic, dar 
nu mai sînt si.de cînd nu mai sînt, 
încep să visez lucrurile cu ochii 
deschişi. Probabil că am devenit 


închipuiţi DE CE“? Nu ştim dece (si 
nici pentru ce); oricum neobisnuitul 
neologism al neogoitului colaborator 
ne reține atenția. 999 Continuînd 
tradiţia unei fructuoase colaborări 
cu studioul DEFA, echipa „După 
furtună“, scenariul Titus Popovici, 
regia Sergiu Nicolaescu, se pregătește 
pentru filmări exterioare în RDG. 
Sînt prevăzute filmări în cîteva cas- 
tele si burguri aparţinind ca stil 
secolelor XVI-XVII: Tangerminde, 
Kriebstein, Quedlinburg, Kânigstein 
şi Bernburg, cu turnul de case care 
leagă numele legendarului Eulenspie- 
gel. Relata refero.@ 9 E În șantierele 
navale de la Brăila se execută ultimele 
lucrări pentru „lansarea la apă” a 
vasului cu pînze „Speranţa“, amenajat 
pe modelul unui velier din secolul 
trecut, Vasul, proprietate a studio- 
ului, va fi folosit, începînd din luna 
iunie, pentru filmări pe Dunăre 
şi Marea Neagră la serialul tv. în 
culori, „Doi ani de vacanţă”, după 
Jules Verne, regia Gill Grandier s 
Sergiu Nicolaescu. Avem cai, avem 
vapoare, ce ne mai li te e? 
Versul, de inspirație bufteană 
Constantin PIVNICERU 


filmul filmului 


Un August in flacari 


«Se poate, de ce sà nu se poatà» 
(Toma Caragiu) 


O casà mare, pe bule- 
vardul Aviatorilor. În 
curte — un grup elec- 
trogen care uruie si cite- 
va masini, semn cà echi- 
pa a sosit și filmează. 
După ce incerc fără succes să-i prind 
liberi un moment pe Lidia Slavu sau pe 
Gheorghe Baciu, șefii de producție, 
care sint amindoi bàgati pină la git în 
treburi de rezolvat, o găsesc, în sfirşit, 
pe Sanda Mănescu, directorul de film, 
inchisă într-un birou, cu niște grafice 
mari și colorate în față. 

— Spuneţi-mi, ce echipă filmează, 
că știu că aveți două. 

— Două? Patru vreți să spuneți, 
probabil, două echipe și două sub- 
echipe. Acum filmează Radu Gabrea 
cu operatorul Aurel Kostrakievici, 
adică echipa albastră. Peste citeva zile 
incepe si cea violetă — condusă de 
Doru Năstase. Azi dimineată au filmat 
echipa roșie — Dan Pia cu opera- 
torul Florin Mihăilescu, și cea maro 
— Alexandru Tatos cu operatorul 
losif Demian. Le-am deosebit prin 
culori, că altfel nu ne mai descurcăm 


inema 


Un rol spectaculos pentru 
Ioana Bulcă 


Liviu Ciulei 
între repetiții şi filmări 


în graficele de filmare. la uitati-và cum arată... 

— O adevărată fabrică de seriale. 

— Într-un fel. În orice caz una care-și 
face planul și îl și depășește. 

— Cum fac să nu se încurce unii pe ceilalți? 

— Fac şi ei cum pot. Cu programarea acto- 
rilor e mai greu. În rest, merge. Aveţi grijă 
vă rog, cum umblati, sà nu và-mpiedicati în 
cabluri, că-s cam multe. 

Ce e drept, sint. Aproape că nu se mai 
vede podeaua de ele. Intru în camera rezer- 
vată machiajului. Pe scaun, în fata oglinzii, 


Fory Etterle. Punctual, ca intotdeauna, 
el e aproape gata pentru intrarea la 
cadru. Machieuza, Caliopi Stan, îl pu- 
drează, ca nu cumva să-i lucească 
nasul. Cealaltă machieuză, Jeanette 
Simionescu, întinde pe masă niște 
obiecte ce seamănă cu niște mese de 
păr, doar că-s mai mici. Mă uit mai bine 
şi constat că sint bărbi si mustàti 
false. Peste o duzină din fiecare. 

— De unde le aveți? Se pot cumpăra 
de undeva? 

— De nicăieri. Ni le facem singure, 
fir cu fir. O barbă, de exemplu, durează 
o zi întreagă. Opt ore fără pauza de 
masă. 

Renunt să mai întreb cit durează o 
mustață, pentru că între timp a ieșit 
de la cadru Florin Piersic. 

— Ai văzut ce mi-au făcut? — se 
plinge el. 


Şi-mi arată o carte poştală desenată, 


— Pot, de ce să nu pot! 

— Capul mai în faţă, vă rog, că ati 
ieşit din lumină, se poate? — ii cere 
Aurel Kostrakievici. 

— Se poate, de ce să nu se poată. 

— În timp ce te uiţi cu binoclul, bei 
din cafea — îi cere Radu Gabrea. Poţi? 

— Sigur că pot. 

Ascult si mă întreb dacă l-a auzit 
cineva vreodată pe Toma Caragiu re- 
fuzind o mizanscenă sau o replică, 
refuzînd ceva, orice, pentru cà e prea 
greu. Eu, una, nu cred. 

Între timp, a sosit și Liviu Ciulei. 
Toată existența lui se imparte între 
repetițiile de la teatru și filmările de la 
serial. Aleargă zi și noapte, incontinuu. 
Ceea ce i se pare perfect normal. 
Si regizorul Radu Gabrea pare să tie 
de aceeași părere. Aleargă exact la 
fel, diminetile la Buftea, unde lucrează 
la mixajul filmului «Dincolo de nisi- 
puri», iar după amiezile, aici, unde 


Echipele continuă să filmeze: 
«Un August în flăcări» 
se apropie de sfirşit 


Un rol complex pentru 


Marga Barbu 


pe care în mijloc se recunoaşte vag, 
dacă ai bunăvoință, capul lui. Pe dos, 
pentru cei ce mai au îndoieli, scrie 
negru pe alb: Florin Piersic. 

— Astia nu mai știu cum să-și bată 
joc de mine. Am trăit să mă văd şi 
carte poștală, și încă ce carte poștală! 

Înăuntru la cadru — Toma Caragiu. 

— Fiți bun, s-a modificat o replică. 
Puteţi s-o învățați acum, repede, pină 
dă «motor»? — îl roagă secretara de 
platou, Maria Dan. 


filmează, pină seara tirziu, depășind 
zilnic norma obișnuită. Cum — numai 
el știe. lar seara, după filmare, pregă- 
tește și discută detaliile filmării de a 
doua zi. Nu ai unde să mai arunci un 
ac, în aglomeraţia din programul lui. 
Dar asta nu are nici o importanţă, din 
moment ce filmul se face. Asta e sin- 
gurul lucru important, singurul lucru 
care contează. Eforturile trec, filmele 
rămin. 

E.H, 


Foto: A. Mihailopol 


49 


Primul 
mare film proces 
a fost reconstituirea 


afacerii Dreyfus. 
De atunci, 


cinematograful 
si-a asumat sarcina 
nobilă 
a arunca 
lumină 
asupra 
«mistere» 
judiciare 


de 


Cinematograful nu se dă 

înlături să recunoască ade- 

nema vărul că de-a lungul exis- 
tentei sale s-a hrănit din 

abundență cu scenarii a- 

proape luate de-a gata, din stradă, din 
rubricile de fapte diverse ale ziarelor, 
din dosarele tribunalelor. O realitate 
sortată după legile unui anumit drama- 
tism, i-a servit, nu de puţine ori, drept 
materie primă. Dar unei eventuale 
acuzații de înfruptare cu posmagi mu- 
iaţi ori — pe alt plan — de cultivare cu 
tot dinadinsul a unui senzational de 
curier judiciar, i s-ar putea contrapune, 
pe o balanță imaginară, rîvna cu care, 


film si societate 


procese celebre 


pe ecran 


nu de putine ori, a folosit boxa acuza- 
tilor drept o tribunà de dezbatere a 
unor probleme ardente ale timpului, 
de agitare a constiintelor. Cinemato- 
graful a oferit unei serii întregi de 
acuzați, celebri sau mai putin celebri, 
prilejul de a se transforma în acuzatori, 
de a pune degetul pe rănile unei socie- 
tàgi, ale unor vremi. Încă de la începutul 
afirmării sale, se poate distinge, fie 
si sub forme naiv-sentimentale, cris- 
talizarea vointei de a nu contempla în- 
trebările unei epoci, ale unei colecti- 
vitàgi umane, ci de a si le transfera activ 
pentru a răscoli si mobiliza opinia 
publică. Istoriile celei de a 7-a arte 
consemnează drept «primul mare film 
jucat», «Afacerea Dreyfus» — sau, cum 
i se spunea, mai pe scurt, «Afacerea» — 
al lui Méliès (1899), care surprinde prin 
realismul cu care sînt tratate unele 
scene; documente fotografice, filmări 
în stilul jurnalelor de actualități, pre- 
figurează pasiunea cineaștilor de astăzi 
pentru reconstituirile cine-gazetàresti. 
Mai puţin sobru (căci sobru nu a fost 
el niciodată), Abel Gance reia, în 1919, 
cazul Dreyfus, în acel lung si patetic 
rechizitoriu după Zola, «Jaccuse». 
Astfel de creații rămîn, dincolo de 
valoarea lor artistică sau istorică în 
sine, și adevărate momente de con- 
știință, căci ele implică,dacă nu un 
destin social, atunci destinul unei idei 
din fata căreia orice abdicare devine 
sinonimă cu culpa. Nu întîmplàtor, la 
răspîntii de timp, cineastii au fost 
atrasi de procesul fecioarei din Orléans, 
în a cărei existență mitică au deslușit 
însăși metafora adevărului ineluctabil. 
«Pasiunea loanei d'Arc» a lui Dreyer 
(1928) înseamnă, pentru noi, nu numai 
«rămășagul paradoxal» — cum îl nu- 
mea cineva — al unui artist de geniu 
care a cîstigat ducind pînà la ultimele 


Si Méliès acuză: 
«Afacerea Dreyfus» 


consecinte — posibile atunci — folo- 
sirea prim-planului, ci si tragedia unei 
anumite conditii umane condamnate 
la tăcere, rechizitoriul tiranizàrii gîn- 
dirii. 

Filmînd, în 1962, «Procesul loanei 
d'Arc», Bresson adaugă nu numai o 
nouă piesă de rezistență esteticii sale 
de jansenist al cinematografului, ci 
propune totodatà o dezbatere pe mar- 
ginea semnificatiei universale a jertfei 
eroinei. De altfel, autorul mărturiseşte: 
«Am dorit să fac din loana un personaj 
al zilei de azi. Includerea cîtorva de- 
talii anacronice — cum ar fi cizmele 


Ioana d'Arc, «reconsideratà» 
de Ingrid Bergman şi Jan Fleming 


si patul — a fost determinată de intenția 
de a întări impresia de contemporanei- 
tate». z 

Nu este lipsit de interes să consem- 
näm, chiar dacă rezultatele întreprinde- 
rii n-au fost dintre cele mai fericite, si 
experiența lui Otto Preminger care, 
atras de piesa lui Bernard Shaw, «Sfinta 
loana», o ecranizează în 1957, pentru 
ca, după cîțiva ani, să se autoflageleze 
verbal «că nu ar fi ştiut să-i realizeze 
toate sensurile», că ar fi distribuit-o 
greşit pe Jean Seberg. Preminger re- 
gretă, se vede bine, ratarea unei teme 
majore, fertile. 


Ee PI ie a el 
Filmul încearcă să facă lumină 
Ech 


Cinematograful anilor din urmă cu- 
noaste o adevărată febră a investigației 
judiciare pătrunse de cel mai înalt și 
responsabil spirit civic. Sîntem marto- 
rii— nu lipsiți de un anumit orgoliu —ai 
demersurilor unei arte răspicat anga- 
jate, care nu mai are nici răbdare şi nici 
interes să aștepte răspunsuri oficiale 
la multe din întrebările nelinistitoare 
ale epocii. Cineastii nu pîndesc mo- 
mentul cînd se face luminà, într-un 
caz sau altul, ci pornesc ei înşişi să facă 
lumină, se încumetă să pătrundă o 
cale prin hàtisurile unor realități a- 
deseori mistificate. 

Citeva creații — cele mai multe cu- 
noscute publicului nostru — rămîn 
adevărate puncte de referință pentru 
pasiunea cu care, scormonind prin 
dosare, filmul relevă ceea ce s-a aflat 
dincolo de ferestrele unor procese 
de mai mare sau mai mic răsunet, impli- 
catiile profunde ale unor realități ale 
societății contemporane. Instalîndu-se 
cu aparatul, timp de aproape trei ore, 


Kramer acuză fascismul şi prin mărturia lui Judy Garland: 
«Procesul de la Nürnberg» 


într-o sală de judecată, Stanley Kramer 
reface «Procesul de la Niirnberg» (de 
fapt «Sentința de la Niirnberg») pentru 
a arunca o nouă și necesară lumină asu- 
pra mecanismului prin care își croiește 
drum crima: pe banca acuzaților se 
aflau oamenii legilor fasciste, foşti ju- 
decători, stilpii tribunalelor «excep- 
tionale», cei care au mijlocit din umbră 
fărădelegea. Ultimul insert al peliculei 
avertizează că din cei 99 de con- 
damnati, în 1949, la muncă silnică pe 
viață, niciunul nu se mai afla în închi- 
soare în anul turnării filmului. 

Ca un rechizitoriu fățiș împotriva 
unui sistem corupt, care a făcut posi- 
bilă, în America anilor "20, trimiterea 
la moarte a doi militanti italieni, este 
conceput si filmul lui Giuliano Montal- 
do, «Sacco si Vanzetti». Departe de 
a fi preocupat doar de reconstituirea 
a două biografii tragice care au zguduit, 
la vremea lor, opinia publică mondială, 
autorul reface coordonatele între care 
s-a putut pune la cale un sfidător proces 
politic. Filmul dezvăluie, cu pregnanta 
unui document de netăgăduit, dispe- 
rarea abil disimulată cu care oficialităţile 
juridice s-au agăţat de cazul «Sacco si 
Vanzetti» pentru a da «o lecţie, o 
pedeapsă exemplară». Pe măsură ce 
cercul probelor de foc, al dovezilor de 
nevinovăție, se stringea tot mai mult, 
pe măsură ce lașitatea unor martori 
începe să-și arate colții, se dezlintuie 
furia acuzatorilor, îngroziti la gindul că 
ar putea scăpa prada din mînă. Acest 
contrapunct, acest joc ce urmărește 
cota adevărului și a neadevărului, a 
dreptății şi a încălcării ei, este menit 
să aducă în discuţie viciile de esență 
ale unui sistem social. Dincolo de dosa- 
rul cu nume concrete se află un memen- 
to adresat conştiinţei de azi a lumii. 


Pa PIRATE TAI 
Filmul apàrà din oficiu 
| eccoci se) 


Cazurile clasate sau musamalizate 
în chip flagrant nu dau pace unor 
cineasti care stiu cà fierul trebuie bàtut 
cît e cald, ci a accepta un ràspuns ono- 
rabil sau ticluit confortabil înseamnă a 
întretine o falsi idee asupra dreptàtii 
si a drumului ei către liman. Două din 
filmele cele mai «nerăbdătoare», pro- 
iectate la noi in această stagiune — este 
vorba de «Cazul Mattei» al lui Francesco 
Rosi si de «Atentatul» al lui Yves 
Boisset — descifreazà «misterul» dispa- 
ritiei unor bărbaţi de seamă si fac asta 
nu de dragul dezlegàrii enigmelor, ci 
pentru a dovedi, prin intermediul unor 
probe la zi, care este preţul curajului 
de a-ți asuma o răspundere civică si 
socială. Cind adevărurile comode sint 
amenințate de cele neiertătoare ale 
indivizilor lucizi, clarvăzători, societa- 
tea declanșează nebănuite resorturi 


pentru a-i prinde ca într-o plasă de 
păianjen, 

Instituţiile oficiale, indiferent de func- 
tiile lor, aparyguvernate de aceleasi legi 
ale corupției si santajului, sînt doar 
rotite dintr-un imens mecanism spe- 
cializat în strivirea constiintelor. jus- 
titia, presa, poliția acționează la adă- 
postul unei singure credinţe: «totul 
este să ai acoperire». Personalitatea de 
anvergură mondială Enrico Mattei sau 
liderul popular al mișcării de eliberare 
din lumea a treia Sadiel (a cărui bio- 
grafie este inspirată de cea a lui Ben 
Barka) au căzut victime, pentru că au 
ignorat legăturile subterane ale tuturor 
organismelor oficiale. În ambele cazuri, 
fiind vorba de lichidarea a două perso- 
nalități stînjenitoare, autorii filmelor 
mai sus amintite deschid proces pu- 
blic si ideii de violență ca metodă de 
acțiune în societatea occidentală con- 
temporană. Pornind de la documente 
reale, concrete, de la dosare, astfel 


de filme ating, implicit, si zona docu- 
mentarului propriu zis. Întrebarea «cit 
procent de ficțiune și cît de nonfictiune» 
se află în materialul prezentat pe ecran, 
mi se pare însă oțioasă. Într-o epocă în 
care realitatea umilește, de atitea ori, 
închipuirea, nu cit din cit este esen- 
tial, ci «cine va învinge pe cine». 
Răspunsul este unul singur: realitatea 
faptelor are primul cuvint. 
. 

Procese care n-au apucat să se trans- 
forme în cazuri sau care n-au nici o 
șansă să devină faimoase pentru cà 
ele sînt din păcate întimplări curente, 
constituie o fertilă zonă de inspiraţie 
a filmului contemporan. Cinematografia 
italiană a adăugat, în ultimii ani, citeva 
piese revelatoare la dosarul masiv al 
acestui flagel social care este violenţa. 
«Poliția mulţumeşte», «În umbra vio- 
lefipei» sînt semnale de alarmă, do- 


cumente demascatoare; din largi dez- 
bateri de tribunal, din investigaţii poli- 


Procesul unor procese anonime: 
«Poliția mulţumeşte» 


Procesul «mascat» al unui proces de tragică notorietate: 
Ben Barka — «Atentatul» 


Montaldo «redeschide» 
faimosul caz Sacco si Vanzetti 


tiste, se desprind adevàruri terifiante: 
Mafia, temuta organizaţie teroristă, nu 
este o pecingine misterioasà crescutà 
pe tràpul societății, ci o emanaţie a 
unui organism incapabil sà stàvileascà 
anomaliile. Capetele de acuzare nu 
mai vizează doar o persoană sau alta, 
ci o întreagă ordine socială care îngă- 
duie mutilarea, degradarea relaţiilor 
sale vitale. In mod simbolic, finalul 
unor astfel de filme (să ne amintim 
cu acest prilej și «Z») cade pe suprima- 
rea martorilor unei posibile autentifi- 
cări a atrocităților. Cuvintul care 
ar putea să aducă lumină este interzis. 
Insistenta cu care cinematograful în- 
tîrzie în acele săli în care se hotărăște, 
nu de puține ori, însăşi soarta unor 
idei nobile, probează încă o dată hotă- 
rîrea sa de a sluji, cu toate forțele, 
cauzele umanității. Strădanie care îi 
conferă multă noblețe. 


Magda MIHĂILESCU 


film si literatur: 


Locurile 


Fără a crede că pitores- 
cul este unul din marile 
nema drumuri ale artei, ela fost 
încă de la început un 
| punct de atracție cîstigat 
pentru cinema Mă 
gindesc la atitea filme te-au trăit din 
farmecul unor locuri — Venetii, Rome, 
tot felul de Parisuri — cu cheiurile, cu 
rue Madame, cu rue Vaugirard (ca să 
răminem tot în cartierul latin și sà ne 
mai amintim încă o dată de «Cei trei 
muşchetari»), cu Place de l’Etoile pe 
ploaie si cu soarele de pe la Cité; 
orașe si provincii, minunate întimplari 
ale locurilor (mai mult decit ale oame- 
nilor). Mie imi plac călătoriile de la 
cinema — fiindcă sint un sedentar 
ce preferă prispa casei Orient-Express- 
ului, şi tinda, supersonicului. Nu e 
vorba de opțiune, ci de tipic. 


Filmul a făcut 
să trăiască 
Venetia, Roma, 
Parisul. 

Cu părere de rău, 
pot spune, 
că nu am în memorie 
un film 
despre Bucureşti. 

Sau 
despre vreun tirg 
de-al nostru 


Nu pot spune, cu părere de rău, că 
am sau că avem în memorie un film 
despre Bucuresti — fie Bucureștiul 
acela fabulos al lui Mateiu Caragiale, 
fie cel măreț si orgolios visat de George 
Călinescu, fie cel pitoresc si atit de 
exact totodată al lui Petru Popescu — 
sau al altor prozatori contemporani. 
Nici cu provincia nu stăm mai bine. 
«Nunta de piatră» a fost o fericită 
excepție — şi calitățile filmului s-au 
remarcat și pentru că era vorba de 
istoria unui loc, de aventurile unui 
mediu expresiv, structurat. Nimeni — 
cu rare excepții la Sahia — nu s-a gin- 
dit să facă un film despre tirgurile — 
aşezări pe cale de dispariție — despre 
acele tirguri sordide dar și fermec 
toare ce-au incadrat și determinat 
copilăria și adolescenţa atitora dintre 
noi. Ne-am dus la Mamaia, dar nu și 
la Botoșani — la minăstiri am fost ca 
să se vadă că le avem, foarte bine, da 
a lipsit Brăila,au lipsit orașele ardelene 
riguroase, reci sau patetice 

Cite filme bune sau foarte bune nu 
au trăit din ideea de provincie — din 
«strada mare», din «ultimul spectacol 
de adio» — sau din melancoliile pro- 
vincialilor deveniți cineaşti mai mult 
sau mai puţin notorii? 

O bună parte a literaturii noastre 
clasice este, prin locul acțiunii și tipo- 
logia personajelor, provincială. 
banitatea și ruralitatea provinciei ro 
mâneșşti are o istorie a ei, o tensiune, 
un climat si o dimensiune pe care fil- 
mul nostru o ignoră, 

În fond, problema depăşeşte cadrul 
strict al cinematografiei: e o problemă 
de conservare (nu numai în sens mu- 
zeistic) ce va interesa cu siguranță 
mult mai mult pe nepoții noștri. Nos- 
talgiile au întotdeauna repercusiuni 
nebănuite. Cenuşăreasa — spune 
basmul — are un farmec irezistibil 


Gelu IONESCU 


51 


E el 
Filmul e o lume, 


lumea e un film 
ist or ei edite rca» il 


f(_—yTyTrm6m_emhl 
Stereo integral 


La Studiourile «Mosfilm» a fost rea- 
lizat primul film stereo integral 
(«Coasta de Sud a Crimeei»). Inven- 
tatorul sistemului stereo integral — cu 
un coeficient de sute de ori superior 
sistemului stereo actual — este Se- 
mion Ivanov, laureat al Premiului de 
Stat. Noua sa metodă de filmare și de 
proiecție permite o reproducere mult 
mai fidelă a culorilor şi dă o senzație 
de relief neobisnuită. 


Petăffi ‘73 


Regizorul maghiar Ferenk Kardos 
a colaborat cu fratele său, profesorul 
de literatură Istvan Kardos, spre a 
elabora scenariul filmului omagial «Pe- 
toffi '73». lar ca actori ai filmului au fost 
solicitati studenţii profesorului Kar- 
dos. Cei 600 de tineri au fost lăsaţi de 
cineast să intervină activ în cursul 
turnărilor. Ei au retrăit — într-o impro- 
vizatie filmată — timpul istoric în care 
a evoluat poetul revoluționar, îmbinînd 
evenimentele trecutului cu momente 
din viața lor cotidiană, expunînd pă- 
rerile lor personale despre poetul ani- 
versat si epoca sa. De unde o originală 
manieră de tratare a unui film istorico- 
biografic. 


Era filmului fantastic? 


La Paris s-a desfăşurat recent cel 
mai mare festival internațional (care 
a avut loc pină în prezent) al filmelor 
stiintifico-fantastice si al filmelor de 
groază (vampiri, monștri legendari, 
etc.) Au participat la competiţie 30 de 
lung-metraje din 17 ţări (între care 
Anglia, Cuba, India, Japonia, Statele 
Unite și Uniunea Sovietică). A fost re- 
marcată absenţa țării gazdă, a cărei 
producţie națională în acest domeniu 
este aproape nulă (deși acum 71 de ani, 
pionierul Méliès inventa genul respec- 
tiv cu «Călătoria spre lună»). S-a mai re- 
marcat, cu acest prilej, că dotarea teh- 
nică a cinematografiei a făcut pași gi- 
gantici în vederea slujirii genului. De 
mai multe țări s-au construit platouri 
anume afectate acestor filme pentru 
realizarea rapidă a efectelor speciale 
(Stanley Kubrick fusese nevoit, acum 
cițiva ani, să pregătească timp de... 
4 ani, în laborator, «Odiseea spaţiului 
2001!), s-a ajuns la înregistrarea pe 
film a unor imagini imperceptibile pen- 
tru ochiul normal, muzica de fond este 
vizată si de psihiatri, iar impactul emo- 
tional al peliculelor asupra spectato- 
rilor poate fi si este chiar calculat de 
ordinatoare. 


SOS Welles! 


Spre a-l ajuta pe Orson Welles să-și 
realizeze ultimul său film, «Semn de 


întrebare», documentaristul Francois 
Reichenbach a devenit producător. 
Mai mult decit atit: a pus la dispoziția 
lui Welles documentele filmate de el 
(ca acelea despre Elmir de Hory, fai- 
mosul falsificator de la Ibizza, cît si 
cele despre Clifford Irvin, autorul fal- 
selor memorii ale lui Howard Hughes). 
Welles a realizat un film de fictiune 
despre adevàr si minciunà de-a lungul 
timpurilor, film în care nu s-a sfiit sà 
citeze si celebra sa emisiune de radio 
despre sosirea martienilor... 


Nu e vreme de glumit! 
fre ES PPE ze 


lată ce gîndeste despre viitorul cine- 
matografiei americane Charlton Hes- 
ton, actor care şi-a început cariera 
intruchipînd pe ecrane eroi biblici sau 
clasici ca Ben-Hur, Moise, Cidul, Mi- 
chelangelo, dar care, apoi, a preferat 
să-și devanseze epoca, ajungind la 
seriile «Planetei maimutelor». 

«Dacă as avea poftă să glumesc, as 
spune că văd viitorul în culoarea în 
care văd totul oamenii bett: în roz! 
Dar nu e vreme de glumit. E cît se 
poate de adevărat că industria noastră 
cinematografică a fost zguduită de 
crize serioase în ultimii ani. Dar ame- 
ninfarea care a planat asupra Holly- 
woodului, ani în şir, a adus și salvarea. 
Optimismul naiv al multor persoane 
iresponsabile a fost înlocuit cu o con- 
cepție realistă asupra conjuncturii. 
Mulţi au deschis ochii, au înțeles rea- 
litatea si ceața care le acoperea gin- 
direa — dacă pot să mă exprim așa — 
s-a risipit. Pontifii cinematografiei s-au 
trezit în situația unor miniștri dintr-un 
guvern pe cale să fie răsturnat și care 
se văd nevoiți să ia măsuri drastice 
şi ultraurgente ca să se salveze. Ame- 
nintarea era asa de grea, că cinemato- 
grafia a înteles cà nu are altà cale de 
scàpare. Trebuia, fie sà iasà din inertie, 
fie sà moarà. Si a iesit din inertie. Ceea 
ce înseamnà cà s-ar putea sà fie sal- 
vatà... 


lose --<@- 
Tangoul de acum 50 de ani 
eccito 


Una din cele mai vechi săli de cine- 
ma din Copenhaga (care funcţionează 
încă — majoritatea fiind închise din 
pricina concurenţei televiziunii) şi-a 
aniversat 50 de ani de activitate. Sala 
«Teatret» este strins legată de glori- 
oasa epocă de pionierat a cinemato- 
grafiei scandinave. Ea a fost inaugura- 
tă de regizorul Urban Gad cu filmul 
său, «Prăpastia», în care debuta Asta 
Nielsen. «Prăpastia» (film care la pre- 
mieră, la începutul veacului, a fost pe 
cale să fie interzis pentru... «exces de 
erotism») a rulat deci timp de 10 zile 
în cinstea aniversării. Biletele au fost 
vindute la acelaşi preț ca acum 5 de- 
cenii. Un pianist cu barbison și guler 
tare de celuloid acompania proiecția. 
El a cîntat faimosul tango «Jalousie», 
compus de danezul Jacob Gade, con- 
temporan cu Urban Gad... 


O melodie numită 
Marina Vlady 


Metamorfoza 
Marinei Vlady 


În curînd va fi descoperită o nouă 
Marina Vlady. De fapt, o nouă Gren a 
talentului acestei actriţe, aceea de... 
cîntàreatà! Cu aceeași seriozitate si 
putere de muncă cu care și-a pregătit 
întotdeauna rolurile de film, Marina 
Vlady pregăteşte un recital. Deocam- 
dată, ea și-a dovedit aptitudinile vocale 
printr-o mostră: un disc CBS cu zece 
cîntece dintre cele mai diferite ca gen. 

Diagnosticul criticilor francezi: «Un 
suflu slav si romantic. Dicţie îngrijită. 
Actrița — permanent prezentă. O 
voce înaltă, pură, deajuns de melo- 
dioasă, cîteodată solemnă...»(Le Figaro) 


Glenda J. 
si bătăliile navale 


Producătorului H.B. Wallis de la 
«Universal» i se datorează o serie de fil- 
me «istorice» ca «Ana celor o mie de zi- 
le». «Maria, regina Scoției», «Beckett», 
«Elisabeth si Essex». După ce a văzut 
pe o scenă londoneză piesa de succes 
a lui Terence Rattingan, «Afacerea 
Nelson», Wallis a avut o nouă idee 


«istorică»: el i-a încredințat unui de- 
butant, regizorului de televiziune Ja- 
mes Cellan Jones (autorul mai multor 
episoade ale serialului «Forsyte Saga») 
re-ecranizarea celebrei povești de dra- 
goste dintre Lady Hamilton si amiralul 
Nelson. lar rolurile principale le-a în- 
credintat Glendei Jackson (care în ul- 
timii 3 ani a fost consacrată de 4 mari 
premii internaţionale) şi lui Peter Finch 


Elisabeth R devenită Lady Hamilton 
(Jackson şi Finch) 


Foto: Universal Studios 


(cîştigător al Oscar-ului odată cu Glen- 
da Jackson pentru «Duminicà sînge- 
roasà», actor descoperit pe vremuri 
de Laurence Olivier în Australia, unde 
juca pe scenele unor teatre muncito- 
resti). 

Din declaratia Glendei Jackson în 
legiturà cu filmul «Afacerea Nelson»: 
«Sînt convinsà cà Lady Hamilton era o 
femeie fermecătoare. N-am văzut fil- 
mul cu Vivien Leigh, dar ştiu că a fost 
o versiune romantică, dorind să suge- 
reze ideea că o uriașă bătălie navală 
a fost dată din pricina unei femei, că 
marele amiral Nelson umbla ca un 
cățeluș în zgardă după Lady Hamilton... 
Eu aș vrea să sugerez o viziune mai 
realistă despre evenimentele din acea 
vreme si despre iubirea celor doi eroi». 


Ultimul 
hai-ho 


Ultimul basm semnat de Walt Disney 
n-are nimic comun cu Alba ca Zăpada 
şi alte dulci copilării. E un desen ani- 
mat crunt si nostim: eroii principali — 


microbii — și lupta acestor pitici împo- 
triva omului. Nici un fel de zîne, balauri, 
vrăjitoare si hai-ho... Microbii atacă 


omul si organismul lui — casa Disney le 
dă chip, haz și groază. Apare generalul 
lor, cinic. macabru, urit să-l visezi 


noaptea, Apar aliații lui: Ignoranta, 
Frica şi Rușinea. 

Basmul nu e pentru copii. Nici pentru 
marele public. E o poveste mirobolantă 
doar pentru uzul serviciilor sanitare 


Aliaţii microbilor: 
Ignoranta, Frica si Rusinea 
E DEI 


americane, pentru propaganda higieni- 
că — în citeva versiuni: franceză, ita- 
liană, spaniolă, germană şi suedeză 
Doi ani de lucru intens — supervizat de 
experți în medicină din lumea intrea 
Filmul e însoțit și de un 
pentru perfectul conferenţiar, c 3 
film urmează — cum se spune — dans 


După 
Ludwig 


Helmut Berger, denumit de unii 
ziarişti «diabolicul înger blond», in- 
terpretul lui Martin von Essenbach din 
«Căderea zeilor» de Visconti, al lui 
Alberto din «Grădina familiei Finzi 
Contini», filmul lui De Sica si, în 
fine, al lui Ludwig de Bavaria din filmul 


Celebra 


Taylor 
si «campionul» Berger 
E E ee 


aceluiasi Visconti, socotit un tip clasic 
de nordic — desi e născut la Salzburg,în 
Austria — actor de o elegantà aparte, 
fascinant — a fost recent partenerul 
celebrei Liz Taylor în compania căreia 
a turnat în decorul de la Cortina d'Am- 
pezzo. Berger interpretează rolul unui 
campion de ski, iar filmul e socotit 
«istoria unei posibile iubiri»... 


O nouă 
„serie neagră“ 


Ecranele Statelor Unite sint invadate 
de filme de groază, realizate și jucate 
de negri. Nu e vorba însă de vreo pre- 
zentare specifică, legată de modul de 
viață al negrilor din SUA, ci, pur și 
simplu, de un nou ambalaj pentru pre- 
zentarea — pe «înțelesul» şi în vederea 
captării populaţiei de culoare — a ste- 
reotipelor teme hollywoodiene. Aşa 
au apărut versiuni intitulate pro causa 
«Blackula (adică «Dracula negru») sau 
«Reintoarcerea lui Blackenstein» (în 
loc de «Reintoarcerea lui Francken- 
stein»)... 


Atenţie! 
Osanieni! 


«Tăcerea doctorului Ivens» va fi un 
film stiintifico-fantastic cu toate atri- 
butele genului; cu locuitori de pe altà 
planetà care se pot materializa sau pot 
dispare, cu nave extraterestre, cu me- 
saje interspatiale, cu... cu... etcetera... 
Esenta filmului semnat de scriitorul 
cineast Budimir Metalnikov (autor pînà 
acum al unor filme foarte 'terestre, 
d ca temă centrală viaţa colhoznici- 
or). nu e deloc «fantezistà». Se încearcă 
o ză a imperfectiunilor omenești. 
Acţiunea se petrece în zilele noastre, 
n orăşel din Europa Occidentală: 
doctorul lvens, un savant care studiază 
problema prelungirii vieţii umane, du- 
pă ce ia contact cu civilizaţia «Osanieni- 


lor» — care au lichidat orice fel de 
tare sociale, religioase, rasiale — işi 
dă seama ci trebuie să transforme întii 


relaţiile umane pe să determi- 
ne respectarea vieţii umane, şi abia 
apoi să lupte pentru prelungirea vieţii 
locuitorilor Terrei. Rolul doctorulu 
Ivens va fi interpretat de reputatul actor 
Serghei Bondarciuk. În rolul femeii 


in memoriam 


Grigori KOZÎNTEV 


În 1924, Grigori Kozîntev, Trau- 
berg, lutkevici și Gherasimov au 
înființat FEKS-ul, mișcare sovietică 
de avangardă, promovind un stil 
interpretativ legat de tradiţiile cir- 
cului, music-hall-ului, și adaptat 
filmului mut. Filme ca «Aventurile 
Oktobrinei» sau «Noul Babilon» 
(realizate de Kozîntev și Trauberg) 
au rămas date în Istoria cinemato- 
grafului, prin originalitatea și efica- 
citatea mizanscenei si concepției 
asupra jocului actoricesc. 

În lunga carieră a lui Grigori Ko- 
zințev, de curind sfîrsit din viață, la 
vîrsta de 68 de ani, rămin filme ca 
trilogia «Maksim», «Don Quijotte», 
«Bielinski» sau «Oameni simpli», 
mărturii ale diversității preocupări- 
lor si orizonturilor cineastului. A- 
daptările după Shakespeare — 
«Hamlet» și «Regele Lear», unde 
fidelitatea față de opera marelui 
dramaturg se îmbină cu tonul pro- 
fund personal al viziunii — sint fil- 
mele care dau cea mai pregnantă 
imagine a unui autentic creator de 
artă, a unui cineast care a știut să 
traducă în ritmul și vibrația imagin 
lor pînă si nesfirsitul univers sh 
kespearian. 


[_=ccc__r 
Robert SIODMAK 


Născut odată cu secolul, Robert 
Siodmak și-a început cariera de 
cineast în calitate de coregizor la 


extraterestre care se îndrăgosteşte de 
doctorul Ivens va apare Jana Bolotova. 
Extraterestrul tată al Bolotovei va fi 
întruchipat de un veteran al cinema- 


«Oameni, duminica» (1929), docu- 
mentar remarcabil intrat în istoria 
cinematografiei. Timp de patru d 
cenii a filmat aproape 40 de filme 
de toate genurile, pe toate meridia- 
nele lumii. În 1968, realiza la Buftea 
superproductia «Bătălia pentru Ro- 
ma» cu Orson Welles, Sylva Kos- 
cina, Laurence Olivier și numeroşi 
actori români. Printre filmele sale 
cele mai cunoscute: «Mollenard»- 
1938, cu Harry Baur, «Capcana»— 
1939, cu Maurice Chevalier, (Şobo- 
lanii»—1955, «Tatăl meu, actorul»— 
1956, «S.S.-istii vin noaptea»—1957. 
A murit în primăvara aceasta, la 
72 de ani. 


Nikolai SIMONOV 


După o lungă suferință, în virstă 
de 71 de ani, a murit actorul Nikolai 
Simonov. Cariera sa de o jumătate 
de veac, pe scena Teatrului Aca- 
demic din Leningrad, a fost strălu- 
cită. lar apariţiile sale pe ecrane 
în numeroase filme, dintre care 
«Anii cei grei», «Ceapaev», «Petru 
cel Mare», «Bătălia Stalingradului», 
au fost memorabile. 


Ken MAYNARD 


«Primul cow-boy» care a cintat 
în film s-a stins din viaţă, la 77 de 
ani, într-un spital din California, 
Ken Maynard a apărut în peste 
300 de westernuri. 


togratiei sovietice, Leonid Obolenski, 
interpret al filmelor «Aventurile lui 
Mister West în ţara bolșevicilor» (1924) 
şi «Raza morţii» (1925). 


Faţă în față, 
extraterestra Bolotova şi terestrul Bondarciuk 


cCinerarma 


TE PIE PE TR 
VOC... 


nz 
Re EI E i 


Julie ANDREWS, a cărei carieră artistică pendulează între două succese 
(«Mary Poppins» şi «Sunetul muzicii») și două eșecuri («Star» și «Dragă Lili»), 
a acceptat — după refuzul mai multor contracte — să turneze în filmul de sus- 
pense al lui Blake Edwards, «Tamarined Seed». Partener: Omar Sharif. 

e 

Brigitte BARDOT a si renunțat — se pare — la proiectul de a se retrage la 
țară. Fiindcă a acceptat propunerea scenaristei Nina Companeez de a juca în 
comedia «Veselă si ferice poveste despre Colinot-cel-cu-cămașa-scoasă» (al 
doilea film semnat de Nina Companeez ca regizor). 

e 

Gilbert BECAUD imbogateste rindurile cîntàretilor de muzică ușoară care 
au devenit actori de film. El va apare în comedia «Un om liber», avind-o ca parte- 
neră pe Olga-Georges Picot. 

e 


Claudia CARDINALE este protagonista comediei «Prietena era mereu 
acolo», scrisă si regizată de Marcello Mondato. Parteneri: Catherine Spaak si 
Robert Hoffmann. e 


Julie CHRISTIE si Donald Sutherland vor juca în filmul «Nu te uita acum» 
— adaptarea unei nuvele de Daphné du Maurier. Julie Christie. a declarat: «In 
zece ani n-am fàcut decît 6 filme. Dar esentialul e cà toate au fost filme de cali- 
tate; altfel nu as fi acceptat să joc». 


Mireille DARC nu va avea vacanţă în '73. După terminarea filmului «Valiza» 
de Georges Lautner, în care îl are ca partener pe Michel Constantin, va trece fără 
pauze la filmările pentru «Îndrăznețul», unde îi va avea ca parteneri pe Jean 
Rochefort şi pe Alice Sapritch. é 


Catherine DENEUVE si Marcello Mastroianni figurează pe genericul fil- 
mului «Evenimentul cel mai important de cind omul a păşit pe lună». Deneuve 
va fi coafezà si Mastroianni — instructor la o scoalà-auto. Regizorul filmului, 
Jacques Demy (realizatorul «Umbrelelor din Cherbourg»), a declarat că e vorba 
de un film tipic francez, circumscris bunelor tradiții ale artei cinematografice 
populare. e 


Kreso GOLIK, regizor cunoscut din Zagreb, turneazà cel de al saselea film 
de ficțiune al său, «Să trăieşti din dragoste». «Viaţa sugrumă dragostea, dar în 
același timp dragostea generează viață», declară Golik, care pretinde că filmul 
său va fi un love-story iugoslav. 

e 


Dayle HADDON a fost manechin; ca Ali Mac Graw, ca Twiggy, ca Sally 
Kellerman, ca Jennifer O'Neil. Si, la fel ca ele, a devenit actriță. Ea debutează ca 
protagonistà a noii productii Walt Disney, «Cel mai formidabil atlet al lumii». 

e 


Burt LANCASTER este protagonistul. regizorul şi producătorul filmului 
«Visul de la miezul nopții». După terminarea turnărilor, va juca într-un rol prin- 
cipal din noua ecranizare a «Călătoriilor lui Guliver» 


Li 
Andrei MIHALKOV KONCEALOVSKI realizează, la «Mosfilm», «Romantà 
de dragoste». După cele două adaptări ale unor opere clasice («Un cuib de nobili» 
și «Unchiul Vania»), regizorul abordează o temă contemporană, avind ambiția 
să demonstreze că «dragostea este un sentiment generator de viață». 
e 
Jeanne MOREAU a prins gustul călătoriilor. Imediat după întoarcerea din 
Brazilia, a pornit spre Canada. Acolo va fi vedeta filmului realizat de canadianul 
Pierre Duceppe și intitulat foarte simplu: «Te iubesc». 
Ki 
Anthony QUINN si Franco Nero sint protagoniștii unui film mexican a cărui 
acţiune se petrece în timpul primului război mondial: «Santajul tăcerii». 


e 
Cliff ROBERTSON, care cu filmul «J.W. Coop» (prezentat si la Bucuresti 
în cadrul Zilelor filmului american) s-a lansat ca actor si regizor de talie mondială, 
turnează în Scotia «Cred că l-am ucis pe Red Baron» şi a terminat totodată 
scenariul unui thriller psihologic, «Aleargà, iepurasule, aleargă». 


Simone SIGNORET va fi protagonista unei comedii amare, «Grea zi pentru 
regină», pe care o realizează René Allio. 


o 
Barbra STREISAND are în ultimul ei film, «lesi din tarcul de nisip», un rol 
de soție fericită în căsnicie; ceea ce n-o împiedică să-și pună o serie de întrebări 
despre rostul ei în viață ca femeie și chiar ca ființă umană. O partitură neobișnuită 
pentru Barbra Streisand... 
e 
Anastasia VERTINSKAIA (penultimul ei rol: Olga din ecranizarea gor- 
kiană «lakov Bogomolov») joacă rolul unei arhitecte care proiectează o aşezare 
colhoznică modernă. Noul ei film, în regia lui Aleksei Sakarov, este intitulat 
«Omul potrivit la locul potrivit». 


Silvana Mangano, 


victima,plosnitelor* 


De cîteva luni încoace, numeroase 
personalități ale Italiei — nu numai din 
lumea politică sau a industriei, dar și 


Silvana Mangano, susținută 
de fiica ei, Francesca, la tribunal 


Clint Eastwood, actorul rolurilor 
dure, necruțătoare, bărbatul care 
nu apare pe ecran fără un pistol în 
mînă si o cartusierà la brîu, este în 
realitate ființa cea mai încîntătoare 
si mai modestă din toată fauna 
Hollywoodului. Blîndetea si tactul 
lui sînt date chiar de exemplu, ori 
de cite ori o vedetă devine prea 
stînjenitoare pentru camarazii din 
echipă. 

Filmînd, o dată, într-o pădure si 
avînd de interpretat unul din acele 
personaje «iute de pistol», regizorul 
i-a strigat să împuște un şarpe ce 
apăruse dintr-un tufis. La care 
necrutàtorul Eastwood a replicat: 
«Cum o să ucid o biată reptilă?», 


după care s-a întors şi, continuîndu-si 
scena întreruptă, și-a «omorit», cu 
sîngele rece pe care i-l cunoaștem, 
doar din filme, partenerul din sce- 
nariu. 


EP IEI = 
Clint, 
omul care poate fi clintit... 


din lumea spectacolului — sînt în pa- 
nică. Cine a provocat această panică? 
O întreagă armată de minuscule micro- 
foane, botezate de presă «minispioni» 
sau «plosnite». Introduse în aparatul 
de telefon sau amplasate chiar în alte 
ascunzători ale unei încăperi, avind 
mărimea unei păstăi de fasole, «mini- 
spionii» permit înregistrarea tuturor 
convorbirilor și transmiterea lor la o 
mare distanță. Pînă în prezent au fost 
arestate 20 de persoane din conducerea 
societății de telefoane din Roma si, 
dest conducătorii partidului neofascist 
afirmă că n-au nici un amestec în 
această afacere — după cum relatează 
revista «Bunte», toate «firele» duc 
spre ei. Între «victimele plosnitelor» 
se numàrà si actrita Silvana Mangano, 
în casa căreia a fost descoperit un 
astfel de microfon. Deși actrița a fost 
chemată la tribunal pentru a fi intero- 
gată, «cazul Mangano» n-a fost elucidat. 
Rămine de văzut dacă «ascultătorii» 
urmăreau doar un șantaj sentimental 
sau spionau afacerile producătorului 
de film Dino de Laurentiis, soţul actriței. 


Două zile de filmare i-au fost 
necesare regizorului Gerard Oury 
ca să slefuiascà gagul anului în fil- 
mul «Amintirile lui Rabbi Jacob». 
Dar aceste două zile l-au dat gata 
pe Louis de Funăs. În ce va consta 
hazul (nostru)? In faptul că actorul 
trebuie să se vire pină la chelie 
într-un lac mocirlos si urît miro- 
sitor, după care, refugiindu-se într-o 
fabrică de chewing-gum, să cadă, 
nu într-un puț cu apă rece, ci 
într-un cazan cu pastă de gumă 
clocotindă. Nu-i de mirare că «ga- 
gul anului» n-a avut nici un haz 
pentru de Funăs... 


DE CE? 


Pentru că asigurarea cu termen fix se potriveşte mai bine cu interesele fami- 
liei fiecăruia dintre noi. Ea răspunde perfect simțămintelor noastre de nețăr- 
murită dragoste pentru copiii noștri. Fiecare părinte simte plăcere intensă să 
întindă asupra odraslelor sale o aripă care să le ocrotească timp cît mai înde- 
lungat. 

Fireşte, fiecare dintre noi a avut motive aparte, deosebit nuanțate, pentru 
a încheia la ADAS această asigurare, dar, în esență, gindul nostru a fost același. 
Noi am gîndit așa: fiul meu (fiica mea) are în prezent atîtia ani. Aceasta înseamnă 
că, în anul cutare, va termina pregătirea profesională si, intrînd în viața activă, 
se va afla în pragul întemeierii unui cămin propriu. În acel moment, copilul nostru 
va avea nevoie de un sprijin material mai substanţial. Ce-ar fi dacă noi, părinţii, 
am face în asa fel încît, în jurul acestei date, copilul să primească o importantă 
sumă de bani? Cum să facem ca acești bani să fie primiţi de copiii noştri, chiar 
dacă noi, părinţii, la această dată, nu vom mai fi în viață? 

D Această problemă, grea de rezolvat numai cu puteri proprii, se rezolvă prin 


ÎN CE CONDITII? 


ADAS, cu ajutorul ASIGURĂRII CU TERMEN FIX. 


Sintem 7 cetățeni din capitală care — fără să știm 
unul de altul — antrenați numai de Indemnul unui ( i M? 
harnic și priceput agent de asigurare, Mihail Siminel, ® 


am hotărit să utilizăm, în folosul copiilor nostri, 
calea deschisă de asigurările de stat. $ 

Ne-au fost prezentate mai multe feluri de asigu- Fiecare dintre noi, ținînd seamă de puterile proprii, am stabilit suma de bani 
rări practicate de ADAS și fiecare dintre noi, jude- pe care dorim ca fiul nostru (fiica noastră) să o primească de la ADAS. Această 
cînd separat unul de altul, sfătuindu-ne cu soțiile sumă poate fi cel putin de 10 000 de lei sau mai mare (crescînd din 5 000 în 5 000 
(soţii), am ales și am încheiat ASIGURAREA CU de lei). Totodată, am stabilit si la ce vîrstă, adică după ch ani începînd de acum, 
TERMEN FIX. copiii noştri să primească suma respectivă și acest număr de ani reprezintă durata 
asigurării. 

Această durată poate fi de cel puțin 5 ani si de cel mult 20 de ani. Înseamnă 
că putem lua o astfel de măsură de ocrotire a copilului chiar de cînd el se află în 
fasà. 

La stabilirea duratei am ținut seama de faptul că, la expirarea asigurării, nu 
se admite ca virsta noastră, a celor care am încheiat asigurarea, să depășească 
65 de ani. Pe aceste baze am încheiat contractul de asigurare (polita de asigurare) 
cu ADAS. 


ÎN CE CONDIȚII? 


În baza acestui contract, noi plătim la ADAS, lunar, prima de asigurare, care 
variază în funcție de: virsta fiecăruia dintre noi, suma asigurată și durata asigurării. 

Agentul de asigurare ne-a dat lămuriri la toate întrebările noastre. În special, 
am dorit să știm ce se va întîmpla cu asigurarea dacă noi, cei care am încheiat-o, 
între timp decedăm. Agentul de asigurare a deschis cartea în care se află tipărite 
condiţiile generale și condițiile speciale ale acestei asigurări și am aflat acolo 
răspunsul. Astfel: 

— Dacă decesul se întimplă din cauză de accidente sau boli infecțioase acute 
chiar și numai după 2 zile, respectiv 5 zile — socotite de la orele 24 ale zilei în 
care s-a plătit cea dintii rată a primei de asigurare — ADAS va achita copilului 
nostru, la împlinirea termenului stabilit prin poliţă, întreaga sumă asigurată, 
fără ca de la data decesului să se mai plătească la ADAS prime de asigurare. 

— În caz de deces al asiguratului din altă cauză decit cele arătate mai sus, 
soluția este aceeași dacă decesul a intervenit după ce au trecut 2 ani de la înche- 
ierea asigurării. 

— Dacă decesul — din alte cauze decit accidente si boli infecțioase acute — 
a intervenit înainte de împlinirea a doi ani de la încheierea asigurării, în acest caz 
ADAS plătește sume parțiale. 

Noi însă avem încredințarea că vom trăi pînă ce copilul nostru va primi de la 
ADAS suma asigurată și ne vom bucura cu el de cele ce va izbuti să realizeze cu 
această sumă. Pină atunci, vom plăti regulat, lunar, primele de asigurare, al căror 
total este, în toate cazurile, mai mic decit suma ce se va primi de copilul nostru. 

În același timp, am luat act, că, oricind, în perioada cit durează asigurarea, 
putem schimba, printr-o simplă cerere scrisă, persoana care va primi suma,fără 
ca această schimbare să atragă obligația noastră de a face plăți suplimentare. 

Noi considerăm că o astfel de reglementare este judicioasă si apără bine 
interesele familiilor noastre. Am luat această măsură de a încheia asigurarea în 
folosul copiilor nostri şi sintem convinşi că am făcut o treabă bună. 

Din explicaţiile agentului am luat cunoștință că o astfel de asigurare se poate 
încheia nu numai în beneficiul copiilor nostri, ci şi în beneficiul oricărei persoane, 

ent de vîrstă și chiar dacă nu face parte din familie. 


BADESCU ELFNA 


A 


GHILEZAN RADU 


BORTA GHEORGHE 


BORTÀ EUGEN 


GUCKER JEAN VICTOR 


CRISTIANA) 


ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STA 
CENTRALA 
Direcţia organizare, invitàmint si popularizare 
str. Smirdan nr. 5, Bucuresti — sectorul 4 — 
Telefon: 15 42 64 


STROE CORNELIA 
CU FIICA SA 


STANCULESCU CONSTANTIN 


| Subsemnatul 


| domiciliat în localitatea 


la domiciliu 


CITITORII CARE DORESC SĂ ÎNCHEIE O ASIG | de muncă) vă i 
U rog să trimiteţi la domiciliul meu 
CU TERMEN FIX SAU SĂ OBŢINĂ INFORMATI | un agent de asigurare, între orele ... +» (1), în legătură cu asigurarea 
PLIMENTARE DESPRE ACEASTA, SÎNT RUGAŢI material documentar suplimentar prin poștă 
DECUPEZE ŞI SĂ EXPEDIEZE ÎN PLIC, LA ADRESA cu termen fix (tarif ADAS V) 
INDICATĂ. CUPONUL ALĂTURAT. 


Data .. see Semnătura .... 


1) Se va tăia rindul de prisos 


È e z y Cadrele din filmele românesti au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BÎLU 
rezentarea artistică? Alexandru. CATARGIU Mary. CIUREA Stefan, DABIJA Constantin Prezentarea grafică 
ANAMARIA SMIGELSCHI GHEORGHIU Eugen. DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul CORNEL DANELIUC 


Cititorii din str&mstate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii CINEMA Piaţa Scinteii nr.1—Bucurest 
«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — ; Tiparul executat la M 


Bucureşti, Calea Grieiîzi nr. 6466, P.O.B. — Box 2001. Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic 
«Casa Scînteii» — Bucuresti 


nr. 6 
Anul XI (126) 


Pic gii iu GAN 
tà in É