Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages651-693

Portretul unui comandant 


pe fundalul 


unei bătălii decisive 


Sobru și profund ră- 

sună elogiul filmic adus 

inema eroilor celui de-al doi- 
lea război mondial; re- 

luînd evenimentele tre: 

cutului, cinematografia 

iugoslavă a recompus mereu, în linii 
ample (alteori în subtile analize 
psihologice), tipologia esenţializată 
a curajului şi abnegaţiei, a raţiunii 
luptînd patetic împotriva cruzimii 
şi nedreptăţii. După „Bătălia de pe 
Neretva“, publicul bucureștean des- 
coperă în „Sutjeska“ (peliculă pre- 
zentată în Gala filmului iugoslav) o 
nouă și maiestuoasă frescă a unui 
alt episod dramatic al rezistenţei 
partizanilor conduşi de generalul 
Tito împotriva atacurilor dezlănțuite, 
furibunde, ale armatelor hitleriste. 
Descrierile panoramice urmăresc 
detaliat evoluția crîncenelor înfrun- 
tări de pe malurile şi din împrejuri- 
mile rîului Sutjeska; întîmplările 
şi faptele din vara anului '43 — de la 
deplasarea trupelor încercînd să 
străpungă încercuirea la mesajele 
diplomatice dintre aliați sau la 
enumerarea națiunilor aflate pe fron- 
tul din Muntenegru şi Bosnia-Herţe- 
govina — sînt transcrise pe peliculă 
cu minuție. Cineaştii au fost parcă 


preocupați să nu neglijeze niciuna 
dintre informaţiile utile, dintre da- 
tele revelatoare; ei repovestesc isto- 
ria Supunindu-se, în primul rînd, 
principiilor genului documentar — 
pregenericul este de altfel alcătuit 
din „actualităţile” epocii. Dar recon- 
stituirile momentelor reale se dilată, 
dobîndesc spectaculozitatea marilor 
montări. Tensiunea interioară își 
caută permanent expresia. Ororile 
războiului sînt ilustrate insistent, în 
dorința de a nota, prin sugestii de 
excepţie, atmosfera; secvenţa exodu- 
lui răniților şi cea a supravieţuirii pe 
platoul stîncos, sub rafalele duşma= 
nului, se prelungesc de asemenea 
reliefînd în gesturi explicative situaţii 
dramatice, puternice în sine. 
Respirația epică este întretăiată 
de multiple scene-poriret; perso- 
naje des întilnite pretutindeni în 
filmele de război, revin şi în scena- 
riul conceput de Branimir Scepa- 
novit, Realizînd la vîrsta de 47 de ani 
prima sa operă independentă, regi- 
zorul Stipe Delit a surmontat difi- 
cultățile unei narațiuni cinemato- 
grafice de anvergura celei din „Sut- 
jeska“ demonstrînd' că — în cei 
peste 20 de ani de experienţă, 
secondînd de-a lungul a 70 de pelicule 


pe cîțiva dintre cei mai importanți 
cineaști europeni — a învățat să 
alterneze fragmentele surprinzind 
dinamica taberelor adverse cu „sche- 
ciurile” creionînd chipuri şi destine 
omeneşti, Femeia simplă și dirză, 
urmîndu-și fiul pe front (Irène 
Papas subliniază traiectoria tragică 
a Mamei, fără a intenționa să-și 
definească eroina prin trăsături 
particulare; ea este doar o ţărancă, 
nu are importanţă din ce parte a 
lumii), tatăl ce-şi pierde rînd pe 
rînd toţi feciorii, soldatul ce moare 
întinzînd mîna să culeagă o floare — 
sînt cîteva dintre crochiurile presă- 
rate pe parcursul întregii drame. 
Marcînd însă structura filmului, 
ca un leit-motiv, apare portretul 
generalului Tito. Giîndurile, frămir- 
tările, . deciziile sale sînt aduse în 
prim plan, fără ostentaţie sau grandi- 
ă; Richard Burton își inter- 

pr ă partitura recreînd pe ecran, 
cu adevăr și sensibilitate, personali- 
tatea conducătorului rezistenţei iu- 
goslave. Tăcerile și privirile, ţinuta, 


| interpretul 


Mareșalul Tito a cerut produ- 
cătorilor, atunci cînd a aflat că 
e vorba să se facă un film al cărui 
erou va fi chiar el, dreptul de a-și 
alege el singur interpretul, După 


mai multe zile de gîndire, ma- 
reşalul a ales un actor, care dacă 
nu îi semăna foarte mult din 
punct de vedere fizic, i se părea 
că este cel mai potrivit pentru 
„a intra în pielea personajului”. 
L-a ales pe Richard Burton. Un 
Richard Burton plin de trac, pen- 
tru că rareori i s-a întimplat unui 


Filmul 


Bătălia de la Sujetska ʻa 
durattreizecide zile şitreizeci 
de nopţi. Filmul a fostrealizat 
în doi ani, cu participarea a 
zeci de mii de figuranţi. 

Branimir Scepanovic, sce- 
naristul filmului: „Scenariul 
literar s-a bazat pe studiul 
detailat al arhivelor istorice, 
ca şi pe multiple mărturii, 
de la soldat la general." 

Stipe Delić, regizorul fil- 
mului: „Autenticitatea isto- 
rică a fost adevărata poziție 
estetică a filmului. Spiritul 
acestui film este spiritul op- 
timismului istoric. Credința 
în victorie şi optimismul i-au 
condus pe eroii noştri la vic- 
torie". 


felul de a păși, modul de a gesticula 
devin atributele unei compoziţii 
filmice realizate cu măiestrie, cu 
subtilitate dar şi cu pregnanţă. 
„Sutjeska“ se impune prin eloc- 
venţa pledoariei sale umaniste: forţa 
oarbă, armata fascistă, este învinsă 
de credinţa, vitejia și patriotismul 
fiecăruia dintre simplii ostaşi ai 
dreptăţii. Istoria oferă argumentele, 
pelicula semnată de Stipe Delit le 
citează, le ilustrează. lar muzca lui 
Mikis Teodorakis le comentează. 


loana CREANGĂ 


Producție a studiourilor iugoslave 
„Bosna filma" — Sarajevo. Regia: 
Stipe Delić. Scenariul: Branimir Sce- 
panovi€. Imaginea: Tomislav Pinter. 
Muzica: Mikis Teodorakis. Cu: Ri- 
chard Burton, Irène Papas, Ljuba 
Tadić, Bata Zivojinović, Boris Dvor- 
nik, Bert Sotlar, Milena Dravić 


actor să joace un personaj istoric 
sub ochii acelui personaj istoric; 
pentru că rareori i s-a întim- 
plat unui actor să fie sfătuit de 
însuşi personajul pe care urmează 
să-l interpreteze. 

losip Broz Titoaurmărit îndea- 
proape realizarea filmului — epi- 
sod al luptei partizanilor împo- 
triva invadatorilor germani. Uri- 
aşe mijloace materiale au fost 
puse în mişcare. Însuși mareșalul 
a ordonat ca armata iugoslavă să 
fie „mobilizată” pentru film. Pes- 
te 20.000 de oameni au parti- 
cipat, astfel, în munţii Bosniei 
la turnarea acestei impresio- 
nante reconstituiri istorice... 


<- y 


Bătăli 
ătălia 
120 000 de soldaţi înarmați 
pină-n dinţi, odihniţi, antre- 
nai şi bine hrăniţi sînt arun- 
caţi de Hitler împotriva a 
20 000 de partizani înfometați, 
epuizați, bolnavi şi răniţi. 
Şi totuşi ofensiva germană 
eșuează. În fruntea partizanilor 
se afla losip Broz Tito. O mare 
victorie militară, dar, mai 
mult “decit atît, o victorie 
morală. Victoria ideologică a 
unui popor care a ştiut să 


reziste invadatorului, 


LE E CC E E E E AR E E RC EC i 7 TOD PR N 


văzut... 


Întîmplări cu 
Cosa Nostra 


Ne-am obișnuit să vorbim serios 
despre orice fel de „mafii“, cu 


22 


atît mai mult despre aceea primor- 
dială, numită şi „Cosa Nostra". 
Dar iată că se poate şi altfel, şi pri- 
mii care ne-o demonstrează sînt 
chiar italienii (probabil din orgoliu 
național). Fără să fie o parodie, 
„Întîmplări cu Cosa Nostra“ baga- 
telizează subiectul — paradoxal — 
luîndu-l în serios. Adică se admite, 
în acest film, existenţa cît se poate de 
organizată şi de malefică a „sindica- 
tului” crimei“, dar — o dată accep- 
tată această premiză — se constru- 
iește pe temeiul ei un şir de întima 


plări mai mult sau mai puţin ha- 
zoase, cu personaje pitorești şi 
femei frumoase (Pamela Tiffin), cu 
un De Sica destul de cabotin (exact 
atît cît cred că e şi în realitate) și 
un Aldo Fabrizi fără glorie, cu qui- 
pro-quo-uri subțirele, cîntece napo- 
litane şi „tifosi“ care sucombă de 
fericire la meci. ME 

Un mixtum compositum agreabil 
în jurul unei intrigi care, doar în 
final, prin avansarea neașteptată a 
unui ridicol brigadierer de poliţie, 


ne aduce aminte că fabulează despre 
Mafia, o societate secretă cu puteri 
oculte. 


Adrian ȚIROIU 


Gianviti Steno, A. Fabrizi. Imaginea: 
Carlo Carlini. Muzica: Manuel De 
Sica. Cu: Pamela Tiffin, Vittorio 
De Sica, Jean Claude Brialy, Agnès 
Spaak, Aldo Fabrizi, Salvo Randono, 
Mario Feliciani. 


Telex 


lam mai -văzut..; 


Fa ȘI 


l:a Eor en | 
In munți creste 


un brad verde 


„E bine să înveţi 


chiar și de la duşmani“ | 


Aristofan 


Un jurnal de război 
semnat Ivan Sibil și păs- 
ineima trat intact este sursa de 
inspiraţie a acestui film 
care constituie doar o 
parte dintr-o amplă tri- 
logie cinematografică realizată de iu- 
goslavul Antun Vrdoljak, Această 
epopee reconstituie cîteva episoade 
din lupta partizanilor croaţi împotri- 
va ustaşilor şi a gărzilor naţionale, 
momente deosebit de dureroase din 
istoria unui popor care nu poate uita 
că ultima conflagrație mondială l-a 
împins unesri la lupta fratricidă. E- 
xistă un sentiment de copleșitoare 
tristeţe care răzbate din film, împrăș- 
tiindu-se peste zgomotul şi focul 
bătăliilor, peste înfruntările şi con- 
fruntările dintre personaje, care, de 
o parte sau de cealaltă a baricadei, 
sînt silite de evenimente să înţelea- 
gă și să aleagă. Este un proces care se 
înfăptuieşte însă repede şi definitiv 
— frontul nu poate lăsa prea mult 
răgaz de meditaţie şi aici hotărtrile 
sînt esenţiale. > 

‘Cei doi eroi care concentrează e- 
venimentele în jurul lor sînt coman- 
dantul Dikan și comisarul politic 
Ivan. Dikan este un ţăran dur, un 
soldat asprit în lupte. Împrejurări 
tragice, care au însemnat pierderea 
întregii familii, i-au adus lui Dikan 
înţelegerea brutală a evenimentelor 
pe care le trăiește. Războiul, rostul 
luptei, este pentru el limpede. Ur- 
suz, şi-a păstrat totuși capacitatea de 
a se apropia de cei din jur, mai ti- 
neri şi nu arareori descumpăniți, 
aşa cum este Ivan, cel care abia acum 
primește botezul focului. 

Aparent, filmul respectă nişte re- 
guli deja cunoscute, multe devenite 
convenţionale, chiar clișee, și care aici 
nu strălucesc prin virtuozitate (epi- 
sodul cuceririi fortului ustașilor, 
dezarmarea succesivă şi rapidă a 
gărzilor, etc.). 

Dar interesul real al filmului re- 
zidă în abordarea unui alt aspect: 


înfruntările care se produc în afara 


frontului, fâră schimburi spectacu- 
loase de focuri. Căci este mult mai 
greu să fii confruntat cu duşmanul 
tău pe plan uman, să înţelegi de ce 
luptă şi să asiști la procesul său de 
conştiinţă, la clipa în care refuză să 
vadă că și-a legat viaţa de un ideal 
fals pe care însă, acum, e prea tîrziu 
să-l renege, fiindcă ar însemna rene- 
garea întregii lui existenţe.!Noţiunea 
de „duşman“ devine un lucru deosebit 
de concret şi e aproape imposibil 
să pronunţi sentinţa cu răceală. 
Adică fără o mare durere. 


Constantin MARINESCU 


Producție a studiourilor iugoslave. 
Regia și scenariul: Antun- Vrdoljak. 
Imaginea: Frano Vodopivec. Muzica: 
Andelko Klobucar. Cu: Boris Dvor- 
nik, Ivica Vidovi, Velko Milojević, 
Mato Ergović, Ilija Ivezić 


de la colegii 
iugoslavi 


© Festivolulul de lo Pola a 
împlinit 20 de ani de existen- 
tă. 9 Cunoscutul regizor Du- 
şan Vukotić a lucrat, în cola- 
borare cu cineastul canadian 
Norman Mc Larren, la un 
lung-metraj de animaţie pe 
tema poluării: „Omul, acest 
poluator“. Premiera a avut 
loc la conferința UNESCO de 
la Stockholm consacrată pro- 
blemelor poluării. @ Regizo- 
rul Jose Pogacnik a realizat 
cu prilejulcampionatelor mon- 
diale de sărituri cu skiurile 
de la trambulină filmul „Mer- 
gînd după soare“. @ Milena 
Dravić, actriţa nr. 1 a ecra- 
nelor iugoslave, apare în co- 
producţia  iugoslavo-spaniolă 
„Primăvara ucigătoare“, tra- 
gica poveste a unui tînăr care 
nu poate uita o veche dragos- 
te. În urmă cu cîţiva ani, 
Milena Dravić declara: „Sînt 
nemulțumită că nu mi se 
încredințează un rol asemenea 
celui interpretat de Shirley 
Mac Laine în „Apartamentul“. 
Oare personajul Veronica din 
„Primăvara ucigătoare“ i-a 
oferit această satisfacție? e 
După o absență de 7 ani, 
regizorul sloven France Stig- 
liċ revine pe ecrane cu fil- 
mul „Păstorii“. Nedesminţin- 
duşi predilecţia de a lucra cu 
actori-copii (vă mai amintiţi 
„Nu plinge Peter“?), Stigli€ 
redă în acest film viaţa grea, 
dar nu lipsită de farmec a 
unor copii păstori. @ La 30 
de ani, după o prodigioasă 
carieră — 35 de roluri în mai 
puțin de 10 ani — Kole An- 
pelovski debutează ca regi- 
zor în filmul „Tatko“, o dramă 
construită după regula cla- 
sică a celor trei unităţi: de 
loc, de timp şi de acţiune. 


Partizan al partizanilor 


@ Antun Vrdoljak, regizorul 
filmelor de rezistenţă, s-a născut 
în 1931. 9 Absolvent al Academiei 
de teatru din Zagreb — secția 
actorie. Timp de doi ani, actor 
la teatrul de dramă din Zagreb. 
@ Tot în calitate de actor apare 
în peste 20 de filme şi primeşte o 
serie de premii printre care pre- 
miul „Arena de aur“ la Pola, în 
1958 şi în 1960. Q În 1965. debut 
regizoral cu scurt-metrajul „Che- 
ia". @ Primul lung metraj „Cînd 
se aud clopotele“ (vizionat/şi pe 
ecranele noastre) obţine la Festi- 
valul internaţional de la Moscova, 
din 1969, medalia de argint. 


@ Comedia „Dragostea şi ame- 
hzi" o semnează în 1970. 9 Te- 
matica sa preferată: lupta parti- 
zanilor iugoslavi în timpul celui 
de-al doilea război mondial. e 
Pe această linie se înscrie şi tri- 
logia din care fac parte : „În mun- 
ți creşte un brad verde“ (1971) 
și „Ivan Lackovic—croatul” (1972). 


@ Vorbind despre modul în care 


Vrdoljak abordează trecutul is- 
toric în filmele sale, ziarul Te- 
legram din Zagreb scria: „Sti- 
lul lui Vrdoljak se caracterizează 
prin simplitate, umanism și sen- 
sibilitate”. @ Filmul prezent pe 
ecranele noastre confirmă aceas- 
tă opinie. 


Producție a studiourilor din R.D.G. 
Regia şi scenariul: Ulrich Thein. 
Imaginea: Hartwig Strobel. Muzica: 
Karl-Ernst Sasse. Cu: Renate Greis- 
sler, Jurgen Greissler, -Hans-Peter 
Reinecke 
EY cc i EIO TET 
Filmul tui Ulrich Thein se apropie 
cu sensibilitate de existența singura- 
tică a Julianei. Din întîmplări banale, 
cotidiene, alăturate trăirilor grave, 
sînt refăcute momente din viața unei 
asistente medicale, viață consumată 
în anonimatul dăruit salvării de vieți 
omeneşti. Peste zile istovitoare de 
muncă, nu întotdeauna încheiate cu 
izbînzi, se aşează tristeţea neîmplini- 
rii în dragoste. Bărbatul ei, un tînăr 
aparent ușuratic, dar actor de voca- 
ție, convins că numai de unul singur, 
fără obligaţii și fără răspunderi, “se 
poate realiza în meserie,o părăseşte, 
Dar gestul lui nu e definitiv. i 
Ceea ce te cucerește în acest film 
sînt simplitatea, măsura, bunul simţ. 
Ca de obicei, argumentele, con- 
traargumentele și rezolvările felu- 
ritelor dileme care traversează via- 
ţa eroilor, remediile singurătăţii şi 
tristeţii se află în lumea din jur. Fit- 
mul nu-și pierde seninătatea, pentru 
că, vorbind despre: omeneasca ne- 
voie de afecţiune, de stabilitate şi 
certitudine, atrage atenția cu discre- 
ţie asupra obligaţiei oricărui om de 
a porni din nou de la capăt, atunci 
cînd drumurile se înfundă, cînd trăi- 
rile se mecahizează, cînd echili- 
brul moral se clatină. 


Julieta ŢINTEA 
IERNI DAP es ICC 97 PETRECUT? - 20 STABP Ec 7 


Misiunea secretă 
a maiorului Cook 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Philip Leacock. Scenariul: 
David Kidd. Imaginea: Jack A. 
Marta. Muzica: David Rose. Cu: 
Doug McClure, René Aubergonois, 
Richard Basehart, Max Baer jr., 
Chuck Connors. 


Din nou o evadare, o spectacu- 
loasă fugă, cum am mai văzut. în 
atîtea filme, cum s-a încercat şi în 
realitate, 'chiar sub nasul nemți- 
lor, mizîndu-se pe trufașa lor sigu- 
ranță, care avea totdeauna şi inevi- 
tabil fisuri. 

Evadarea trebuie să aibă loc dintr- 
un castel așezat pe înălțimi greu acce- 
sibile — „de unde doar păsările pot 
zbura“. Cook. încearcă, sfidînd im- 
posibilul, să facă ceea ce, mai apoi, 
se va raporta simplu și laconic: „mi- 
siunea a fost îndeplinită”. 

E păcat însă că elementul conven- 
tional al genului, clişeul filmului de 
acţiune revine prea des, cu trucurile 


“ şi naivităţile sale. Eroii sînt din 


cale afară de inventivi, iar nemţii 
din cale afară de proşti. 

Pe undeva se simte „reţeta” — 
atîta bărbăţie și atîta duioșie, atita 
suspens și atîta umor, totul se face 
explicit, cu răceală şi măsură, res- 
pectîndu-se, pînă la inevitabilul happy- 
end, regula jocului. 

Pe alocuri, spectatorul zîmbeşte 
neîncrezător sau indulgent... 

M.C. 


23 


Pe a PAI 


Morgian 


O parodie realistă 
într-o lume de basm 


liniene și costume în ge 

lui Clair sau Demy, subtilităţ 
ristic imiţi peratorul „Mar 
garet 

p 


m „ chiar pentru o 
de rnută printr-o 
de c a Rezultatul 
certe u Adevărur e con= 
1 bună știință ca şi imaginea 
— lebăda albă şi lebăda 
d nţînd ir de fap 
C Š pr t can 
binel e] | 
p în c e erioa 
perii grele, og! deforr 
ling pisici diabo! si vrăji 


ne. Surorile își plimbă crinolinele pe 
terase spre mare, printre trandafiri 
galbeni alături de junkeri îmbujo- 
raţi. Vrăjile de la miezul nopţii de- 
dublează, ciudat, realitățile — ade- 
vărat paradis pentru fantezia opera- 
plin, şi desfătarea ochilor noștri. 

ilmul n-are alte ambiţii decît să-și 
i ingă sieși. Sursa literară — bas- 
mul inițial — e parodiată, ca nu cum- 
va să emită pretenţii moralizatoare. 
Totul e virtej de volume, ritmuri, 
culoa joc impecabil al unor for- 
caricaturale. 

O actriță—lva |] Borov -joacă în 
dubiu rol, reușind să fie, în ambele 
ipostaze, printr-o deliberată fixitate 


ască sarcastică, 


Zi 


Filmul ceh se alcătuiește din sunes 
te, lumini, culori ce își răspund şi 
cuvinte ce rămîn captive în sipete cu 
armorii vechi şi dantele otrăvite— 
departe de ambiția filozofică a „Mara 
garetelor” Chytilovei, dar aproape de 
scînteierile ei formale. 


Alexandru BOGDAN 


Producţie a studiourilor ceho- 
slovace. Regia: Juraj Herz. Scenariul: 
Vladimir Bor, Juraj Herz, după nus 
vela „Jess'e şijMorgiana“de Aleksandr 
Grin. Imaginea: Jaroslav Kucera. 
Muzica: Lubos Fiser. Cu: Iva jan- 
jurovă, losef Abrham, Nina Divisa+ 
ková, Petr Capek, Josef Somr: 


Exclusiv romantic 


că romantismu! intere- 
i de astăzi?" 
je regizorul Ju- 
-ar fi frică de ne- 
telegereå spectatorilor, nu aș fi 
turnat filmul „Morgiana“. M-am stră- 
duit să facun film exclusiv romantic, 
cu decoruri şi costume bogate, în- 
tr-un mediu deosebit. Ca filmul să 
trăgător pentru specta- 
tori, în dublul ro! principal am luat 
njurovâ. Vreau ca 
erceapă cele două 
so: ca două femei diferite, 
dar totuși să-și dea din cînd în cînd 
ama că ele sint reprezentate, ju- 


raj Herz:, 


înțeleg 


A es i 
cate de o singura actrița. int de 


părere că pu iblicului îi plac astfe! da 
enigme și trucaje”, 

În timpul turnării, la Varna și în 

apropierea orașului Balcik din Bul- 
garia, toți interpreţii au dat dovadă 
de o mare stăpînire de sine şi disci- 
plină: femeile purtau costume lungi, 
toți aveau peruci grele, un machiaj 
dens, stilizat — şi cu toate acestea 
au fost obligați să sufere dogoarea 
soarelui din miez de vară. Iva Jan- 
iurovă a lucrat neîntrerupt — fie 
în prima, fie într-a doua înfățișare. 
Chiar de.cîteva ori pe zi era nevoită 
să-şi schimbe machiajul. 

Autoarea costumelor, Irene Grei+ 
fovâ, şi arhitectul Hloch au avut sar- 
cina de a crea o lume aparte, enig- 
matică, aproape de lumea lui Grin. 


Alte „surori“ 


În povestirile romantice 
lui A q G in învinge tot- 
cea a Princip | binel lā 
f j iH z der tre c 

j t i răul e totd 

ri í tare şi d 
put ar f pe i bun n 


goste mare învinge şi moartea” 
— spune cineastul. 

EA te “ este povestea a 
două surori. Una'este tînără, fru- 
moasă, bun nă, cealaltă este urîtă, 
rea şi răzbunătoare. Sora mai ma= 
re, cea ur îtă, invidiază la cea mai 
mică bunătatea și dragostea ei 
n te lar ura sa merge pină 


24 


Anul acesta, studiou 
rile „ cinematografic e 
a Nouă“ au ale 
“prezenta, CU o- 
aniversării elibe- 
rării ţării de sub jugul 
fascist, un film de acțiune, a! căru 
titlu — „Operațiunea focul” — o 
omandă în cod lansată trupelor de 
intervenție este foarte semnifi- 
cativ. Războiul s-a'terminat, pira- 
mida opresivă a administraţiei fas- 
ciste s-a prăbușit și, totuși, în zonele 
nuntoase ale ţării, bande înarmate de 
asasini și jefuitori răspindesc teroa- 
rea în satele din împrejurimi, prin 
tacuri sîngeroase și execuții cum- 
plite ale celor ce li se împotrivesc. 


Povestea este simplă și dură. Un 
tînăr, fost partizan, ofiţer al securi- 
tăţii statului, se infiltrează treptat în 


rîndurile bandiţilor. Misiunea sa este 
proape imposibilă. Tînărul ofiţer 
trebuie să ajungă în inima agentu- 
rii străine care susține că se poate 
deturna cursul firesc al istoriei. Du- 
pă multe peripeții, punatate de fo- 
curi de armă și de lovituri de for- 


tă, ofițerul își va îndeplini misiunea 
încredințată. 

Un film.de aventuri, deci, un film 
în care istoria frămîntată a primi- 
lor ani de după eliberarea Albaniei 
este permanent prezentă ca perso- 
naj, un film în care pedala suspensu- 
lui este apăsată cu grijă și cumpă- 
tare. Regizorul Muharrem Feizo, aju- 
tat de interpretul Llazi Serbo în ro- 
lul principal, au.creat un film cursiv, 
plăcut de urmărit, capabil să reţi- 

ul la gură, spectatorii 


lulian GEORGESCU 


m e a e e ee 


Producție a studioului cinematogra- 
fic Albania Nouă. Regia: Muharrem 
Feizo. Scenariul: Mark Dodani, En- 


ver lusfi, Muharrem Feizo, Imagi- 
nea:Petra Lubonia. Muzica: Koytim 
Laro. Cu: LlaziSerbo, Ndrek Loutsas, 
Tinka Kourti, Enver Plaku, Ymer 
Bala, Sheri Mito. 


pe ecrane 


o mn 


Joe 


Kidd 


î N: 


Un western special. 
Mai mult special 
decît western 


Filmul e american. Inter- 

pretul (Clint Eastwood) e 

american. Dar tot el lansase 

moda westernului «a l'ita- 

lienne». El a fost eroul «Pum 

nului de dolari», mai mult 
sau mai puțin «găuriți», izvorit din nevoia 
de a ieşi din monotonia care amenința 
fabrica de westerne. Eastwood este un 
aventurier cu pălăria pleoștită pe nas şi cu 
chiștocul de țigară atirnind de buză. Tre- 
buie să recunoaștem că filmele lui aduceau 
o oarecare improspătare in șablonul 
western. În «Joe Kidd», el continuă să 
aducă înnoire, ajutat și de regizorul John 
Sturges, care în cursul carierei sale incer 
case (şi reușise) să mai aerisească şi alte 
compartimente cinematografice (cele, de 
pildă, ale filmului de război). 

«Joe Kidd» e original pentru că nu prea 
știm ce e, adică cu care din părți «ține» 
eroul. Pleacă să se răzbune pe o bandă de 
peoni răsculați, «haiducizaţi», apoi incepe 
să-i stimeze, să-i admire, apoi încearcă 
(și reușește) să-i convingă să se predea 
autorităților și să se încreadă în justiția 
magistraților. Aceeași purtare echivocă 
cu șeriful, pe care îl detestă, pe care totuși 
îl ajută substanţial, nu însă fără a-i cirmi 
un pumn zdravăn cînd acesta, recunoscă- 
tor, îl întrebase: «Pot face ceva pentru 
tine?». Apoi cind, încă pe țărină, acest 
șerif, trezindu-se din knock-out, îi spune 
lui Joe: «Rău ai făcut că ai făcut asta!» — 
Joe îi răspunde: «Data viitoare te şi omor!» 
(cum mai spusese el și altora). 

E curios cum din acest pseudo-western 
lipsesc clasicele atacuri de piei roșii. În 
schimb, apare o bandă de haiduci idealiști, 
precum și una de capitaliști plini de bani, 
organizaţi în ceată de tip fascist. Un wes- 
tern fără indieni și fără «desperados», în- 
locuiţi cu două genuri de pistolari de speță 
nouă. lar pe deasupra tuturora, pluteşte 
privirea plictisită, impasibilă, superioară 
a lui Joe Kidd, care «conduce balul». El 
inovează și din punct de vedere al arma- 
mentului. Pe lingă pumni, puști, pistoale, 
el mai introduce citeva arme noi. De pildă, 


o locomotivă, expediată impotriva inami- 
cului, mai exact împotriva casei unde se 
retranșase adversarul, casă care va fi 
perforată de locomotivă și făcută zob. 

Altă dată, Joe Kidd, de pe un foişor de 
40 metri înălțime, lasă în jos o fringhie 
de care atirnă un borcan uriaș, cu care 
pindeşște și vinează santinelele. Cind plan- 
tonul se apropie de zid, îi sparge capul cu 
amintitul gigantic gavanos. 

n tot cazul, e un western destul de spe- 
cial. Mai mult special decit western. 


D.I. SUCHIANU 
0 APIA: IE 1300 Ep RE AI ERIE ae OE rea 


Producţie a studiourilor americane 
1972. Regia: John Sturges. Scenariul: 
Elmore Leonard. /maginea: Bruce Sur- 
tees. Cu: Clint Eastwood, Robert Du- 
vali, John Saxon, Don Stroud, Stella 
Garcia, JamesWainwright,Paul Koslo, 
Gregory Walcott 


Ř———————_— m 


Unul 


John Sturges și-a început cariera 
în primele zile ale sonorului, ca asis- 
tent scenograf la R.K.O. A fost apoi 
monteur şi asistent al producătorului 
Selznick. În timpul războiului a realizat 
mai multe documentare pentru arhivele 
militare. Practica montajului şi expe- 
riența documentarului de război au 
format un regizor cu solide calităţi 
narative, un regizor al filmelor de 
acțiune pură, nervoase și alerte în 
ritm, fără diversiuni inutile. De aceea, 
in lunga sa filmografie, reușitele lui 


Datoria „pînă la capăt“ 


Succesul acestui actor american 
a început în Italia. «Pentru un pumn de 
dolari», «Cițiva dolari în plus» ṣi «Cum- 
secadele, bruta și banditul», cele tra 
westernuri pe care ne-am obișnuit să le 
numim «spaghetti», au pulverizat în citeva 
luni toate recordurile de încasări. După 
care proaspăt celebrul Clint se întoarce la 
Hollywood şi decide să-și schimbe regis- 
trul. Citeva filme din acea perioadă și 
citiva parteneri: «Doi catiri pentru Sora 
Sarah» cu Shirlev MacLaine‘ „«Undezboa- 
ră vulturii» .cu Richard Burton, «Care e 
caruța ta» cu Jean Seberg şi Lee Marvin. 

De curind, a terminat «inspectorul 
Harry», în care joacă rolul titular, un comi- 
sar implacabil, obsedat de memoria sa şi 
mai ales de datoria de a-i hărțui pe rău- 
făcătorii din San Francisco, chiar dacă 
uneori metodele sale justițiare nu sint 
dintre cele mai ortodoxe: dinte pentru 
dinte într-o incleștare în care se pot folosi 


și armele dușmanului. Cu filmul «Joe 
Kidd», reîntilnim un Clint Eastwood rătă- 
citor în preriile Westului sălbatic, erou al 
unor întimplări din cele mai extraordinare. 
Şi o trăsătură comună cu filmul «inspec- 
torul Harry»: și Harry, ca şi Joe Kidd, nu 
înfăţişează altceva decit fireasca dorință 
a omului de a-și face datoria pină la capăt. 


În 1971, «Joe Kidd» îi asigură succesul 
mondial şi,atunci,Clint Eastwood se hotă- 
răște să-și investească talentul și banii 
in meseria de regizor. Face un film de 
dragoste intitulat «Cintă-mi, te rog, Misty», 
foarte bine primit de publicul american. 
Protagonistul dolarilor în plus prinde 
curaj și declară: «Succesul unui actor e 
trecător. Sint hotărit să produc și să 
regizez filme. lar cind voi ajunge să fiu 
sigur pe mine, voi renunța să mai fiu 
actor». Să sperăm că pină la urmă va fi 
clintit din hotărirea sa. 


Masca antieroului de western (Clint Eastwood) 


dintre, „magnifici“ 


Sturges se pot număra printre filmele 
de război, polițiste sau westernuri. 

Ne amintim de «Ultimul tren din Gun 
Hill», unde westernul avea rigoarea 
unei tragedii antice (unitate de timp, 
loc și acțiune). Ne amintim de «Cei 
șapte magnifici», care refăcea epopeea 
japoneză a lui Kurosawa («Cei șapte 
samurai»), fără intensitatea poetică a 
modelului, dar portretizind în culori 
tari tipuri ale westului. Ne amintim de 
«Marea evadare», western al unei fugi 
prin Germania nazistă, dar și reconsti- 


tuire foarte serioasă a vremurilor răz- 
boiului. Acolo unde a reușit cineastul 
mai puțin a fost în adaptarea, foarte 
ambițioasă, după Hemingway. «Bătri- 
nul şi marea» n-a reușit să surprindă 
esenţele filozofice ale povestirii, rà- 
minind o simplă ilustrare figurativă 
nu lipsită totuși de eleganţă și acura- 
tețe profesională. Caracteristici funda- 
mentale ale unui regizor fără sclipiri 
poetice, dar stăpin pe meseria sa. 


Un 


„neexploatat'“: 


D. R. Popescu 


Am luat într-o bună dimi- 
neață «la citit» filmele lui 
ema D.R. Popescu, realizate de 
Saizescu, şi m-am uitat cu 
í atenție la ele. N-aş putea 
~ spune că nu știu ce mi-a 
venit, cum spun îndrăgostiți frivoli. Ştiu. 
Sint dintre aceia care văd în D.R.-ul clu- 
jean unul dintre prozatorii de primă mărime 
ai literaturii noastre noi. Imi place cum 
scrie — dacă acest argument poate fi folo 
sit şi în alt sens decit in acela vulgar și 
superficial. D.R.-ul scrie întotdeauna cu 
miez — noțiune simplă, şi ea perimată — 
cu dramatism, cu simț poetic intens, fas- 
cinat de om și de ale omului, pagina lui 
respiră cel mai curat oxigen, acela al ade- 
vărului, scriitorul — fără a fi un «abisal» — 
e permanent ingrijorat de sufletele noas- 
tre, acel tainic S.O.S. care caracterizează 
toate cărţile bune sună permanent în tot 
ceea ce realizează dramaturgul și proza- 
torul. D.R.-ul nu s-a compromis niciodată 
în festivism şi «bărbi», minciunile i-au fost 
odioase şi nu cunosc pagină in care el 
să fi practicat neadevărul (ca să nu repet 
acest cuvint: «minciună»... Odată, demult, 
cind nu ne știam deloc, nici măcar la față, 
țin minte că mi-au parvenit la ureche trei 
vorbe ale lui despre o piesuță de-a mea, 
nostimă în verva ei, dar căreia el ii imputa, 
şi eu am roșit receptindu-i mesajul, că 
«doamne, cum le mai întoarce»... Ceea 
ce nu m-a împiedicat ca un an mai tirziu, 
tot neștiindu-l la față, să-i trimit trei rin- 
duri de omagiu sincer pentru o neuitată 
nuvelă a sa. Trebuie să fii foarte rău in- 
tenționat pentru a nu te simți solidar cu 
proza lui D.R. Popescu, chiar dacă există 
celebra varietate de stiluri din care se hră 
neşte sfinta contestare dintre scriitori, 
fără de care, desigur, n-ar exista mers 
iunte) 


Balul şi joaca 
in penumbra sāli de cinema, ceea ce 


frapează lectorul pasionat şi «la curent» 
cu opera literară a lui D.R. Popescu — 


filmul de animaţie 
TREE LEE DE DEI AEO A 277 


În fața unui perete înalt, neted, de 
netrecut, se află o furnică. O furnică 
în impas. Își ia elan și se năpusteşște cu 
capul în zid, să-l dea la o parte. O în- 
cercare, apoi alta. De o mie de ori cu 
capul de perete, pină înțelege. Şi începe 
escaladarea. O prăbușire, apoi alta. 
O mie de prăbușiri pînă să ajungă dea- 
supra, pe coama zidului. Beată de feri- 
cire. Dar, în față, are alt perete, la fel 
cu primul. Căci furnica se află pe trep- 
tele unei mari scări care suie, suie — 
spre ce? 

Orizontul se deschide doar din treap- 
tă în treaptă și fiecare treaptă cere 
aceeași experiență, același efort și fur- 
nica fragilă e şi încăpăținată și naivă 
şi... Fără răutate, cu risul pe buze, dar 


26 


este caracterul predominant comic al fil- 
melor sale. Nu incape îndoială că buna sa 
colaborare cu Geo Saizescu, caracter emi- 
namente vesel și iubeț al glumei, şi-a pus 
pecetea pe scenaristica prozatorului mult 
mai zgircit în poante, bancuri și glume pe 
pagina sa de roman. Fireşte că o bună 
vină de umor, robust și eficace, există în 
«Vara oltenilor», în «Îngerii trişti», în «F» 
— încit comicul din filmele sale nu eo 
surpriză totală care să merite o îndelun- 
gă speculație. Dar trebuie mărturisit că,in 
proza sa, scriitorul avea, şi are, o strate- 


gie mai adincă a comicului, îndreptindu-l 
spre atacarea sau învăluirea unor obiec- 
tive mult mai grave si mai importante. 
orientindu-se nu o dată spre o privire gro 
tescă și rea, de bună calitate, în rezol 
varea unor situaţii de un dramatism la care 
filmele sale nu ajung sau iu: nu vor să 
ajungă. Ceea ce nu înseamnă că — în 
peisajul cinematografiei noastre — acest 
«Bal de simbătă seară», cel mai bun din 
tre scenarii, sau «Surisul în plină vară» 
(lăsind de o parte «La portile pămintului» 
și păstrina cu bună ștunță «Prea mic...) 


«Un suriîs în plină vară»... Dar unde-i sarcasmul D.R.-ului? 


lucid şi parcă uneori pe un ton sar- 
castic, filmul adună mai multe «pilule» 
vizuale în care, timp de citeva zeci de 
secunde, trec marile situaţii ale unei 
vieţi. E un fel de mic tratat despre 
viață, succes, înfrîngere și triumf, acest 
film, unde furnica oscilează perpetuu 
între a pierde și a cîştiga, niciodată 
pierziînd definitiv, niciodată ciștigind 
absolut. 

Verva desenului lui Matty, drama- 
turgia precisă și eficace sint puse în 
valoare de inteligența care descoperă 
o îndoială și o sămință amară în spatele 
fiecărui suris. O parabolă a condiției 
umane,care e mai mult comedie umană. 
Sau invers. 


In «decorul» animației 


românești, 


N 
ÎL 


O parabolă a condiției umane 
(«Formica») 


Semnat : 


Dumitru Radu 
Popescu 


1963— «Un suris în plină vară» 
(regia Geo Saizescu), 
Premiul pentru cel mai 
bun scenariu, Mamaia 
1964 

1965—«La porţile pămintu- 
lui» (regia Geo Sai- 
zescu) 

1967— «Balul de sîmbătă 
seara» (regia Geo Sai- 
zescu) 

1969— «Prea mic pentru un 
război atît de mare... 
(regia Radu Gabrea) 


D.R. Popescu 
n-a acordat 
filmului nostru 
mai mult de 
trei surîsuri 
în plină vară... 

Dar cine cunoaşte 
forța operei lui 
constată lesne 

că e prea puţin. 
E vremea să... 


trebuie semnalată în mod special apa- 
riţia filmului «Formica |», pentru că el 
justifică aspiraţiile (cîteodată împlinite, 
de multe ori ignorate) ale unui gen 
către o clasă internaţională. 

D.C. 


FORMICA | 


Producție a studioului «Anima- 
film». Regizor, scenarist, animator, pic- 
tor principal: Matty Aslan. Imaginea 
Rad Codrean. $ef de producție: Dan 
Popescu. Redactor: Cecilia Rădu- 
lescu 


pentru suspensul final al articolului) sînt 
filme rele, de lepădat, de uitat. Dimpo- 
trivă. Din punctul de vedere al lui D.R. Po- 
pescu, strict literar discutind, ele dove- 
desc mina lui ușoară și talentată, robuste- 
tea caracterului său artistic, o capacitate 
de a fi bine dispus, ingenuu și hitru care 
— toate la un loc — duc la o eficacitate 
reală a jocului. Dar pentru noi, admiratorii 
săi drepți și greu coruptibili, ele rămin o 
joacă, de cele mai multe ori plăcută, nu 
mai mult,dar nu mai puţin. De nenumă- 
rate ori, pe parcursul filmului, simți că ar 
putea fi mai mult; că s-ar putea lega o 
imagine care să depășească veselia cu- 
rată, necesară și inofensivă, dar deodată 
constati că nu e... 

Mai ales «Balul...» putea duce — exact 
în spiritul prozei lui D.R. — la o situație 
poematică plină de frumusețe gravă și 
substanțială. E acolo, mai ales în începu- 
tul filmului, un capăt de ţară, un tărim al 
zinelor pe care n-a călcat încă nici un pi- 
cior de scenarist român. O ființă dulce și 
prozaică, un bărbat tinăr și realist, un 
pămintean ca toți pămintenii dar mult la 
simţire, acest Papă (dar nu lapte.ci Papa- 
iani), şofer legumicol pe un șantier unde 
nimeni nu-l ia in seamă, întilnește pe o 
șosea reală ființa ireală la care visa, în 
cel mai evident stil poematic la care vi- 
sează și tinjeşte zi şi noapte creatorul său: 
e o fată pierdută de amicii ei, rămasă sin- 
gură în soare și în combinezon. E o fru- 
moasă a nopţii care-ţi apare deodată în 
plină zi, la un colț de cotitură, ființa exira- 
terestră, gata s-o calci cu un camion ne- 
zburător. Situaţie absolut încintătoare, pe 
care regizorul o aduce repede pe pămint, 
nu fără umor, dar nici cu prea mare înăl- 
time de spirit. După aceea e — in același 
balans propriu prozei lui D.R. — descope- 
rirea de către același Papa(iani) a unei 
pămintence în apa unui riu, scenă ferme- 
cătoare și ea, foarte frumos lucrată în tan- 
drețea și pudoarea ei, dar care din nou 
nu decolează... Sufletul băiatului bătrin va 
pendula — idee tipică și ea pentru creația 
prozatorului — între ființa extraterestră și 
cea păminteană, neindrăznind să se an- 
gajeze în aventură, posedind o pudoare 
prea feciorelnică, ceea ce produce umor 
desigur, dar nu și gravitate, cu atit mai 
puțin acea gravitate spre centrul lumii , pe 
care o detectezi înfiorat în «Căruţa cu 
mere», «F», printre îngerii trişti, sau «Pi- 
sica din Noaptea Anului Nou»... Finalul 
însă — lucrat pe acea indecizie a soluției, 
cu acea grijă pentru adevarul sufietesc, 
fie el minor, dar adevăr — simte bătaia 
de aripă a inspiraţiei D.R.-ului, elimină 
lesne facilul umor şi te lasă la acea răs- 
cruce sufletească unde scenaristului îi 
place atit de mult să stea îndelung în bu- 
nele sale nuvele, romane și piese. 


E a ORA ARE EEES 
Făniță și D.R. 
În e at eri 


Mai puțin dezinvolt în regie, mai cuminte 
în vervă, chiar și mai conform și mai liniș- 
tit în mesaj, «Surisul în plină vară» are o 


telex Buftea 
RIL MA 


calitate indiscutabilă, care mă face să-l 
prefer — numai în acest domeniu, al erou- 
lui — «Balului». E în acest «suris» una 
din cele mai apăsate peceți ale scrisului 
lui D.R. Mult mai apăsat decit în «Balul» 
— care capătă deseori caracter de hirjoană 
cu viața — găsim aici, surprinzător, tocmai 
în acest suris, acea încruntare, acea încă- 
păținare serioasă în apărarea ființei umane 
care nu lipseşte mai niciodată în proza 
serioasă a olteanului înrădăcinat la Cluj. 
Făniță — în pofida asigurărilor comice ale 
regizorului — posedă o dramă mare, reală, 
aceea a crizei individualismului cu care 
în «F», D.R.-ul nu s-a jucat, dar pe care nici 
aici «jocul» n-o poate șterge. Făniţă e un 
extravagant in lumea satului său (tratată 
foarte, foarte idilic...), un extravagant mî- 
nios, sub nostimadele sale, așa cum crea- 
torul său a descoperit cîndva «mări sub 
nisipuri». Există — pentru un ochi atent 
care lasă de o parte pitorescul, măgăruşii 
și cămăşuțele prea albe ale fetelor semă- 
nătoriste din sat — există în acest suris un 
gest de nesupunere tonică, de refuz al 
pustiului şi al plictisului, o gestică a exa- 
cerbării individuale care nu poate fi sus- 
pectată de «reacționarism», ci indelung 
salutată în numele acelor valori pe care 
tocmai socialismul visează să le dezvolte 
în omul simplu; firește, «malentendu»-ul 
lui Făniță nu capătă nici un caracter tra- 
gic (în care film românesc drama țăranu- 
lui individual a devenit tragedie, fie și opti- 
mistă ?) — dar el mărturisește acea vigoare 
dureroasă, acea mindrie răsucită în bizare- 


rii şi sarcasme puerile care te silesc să 
uiţi jocul şi să vezi nenorocul. Făniță aces- 
ta — care-și scrie numele pe gard, precum 
eroul «Balului» scrie pe căruța sa pur și 
simplu: «eu» — e cea mai elocventă do- 
vadă a mării care stă ascunsă, gata să 
vuiască, sub comicul filmelor lui D.R. Po- 
pescu. 


FEED? CALE PUI ABN EERTE 
Papaiani 
„VIE EEE: SAPE E AEPD LED CIMES 


„Şi mai există Papaiani. Dacă scena- 
riile vervoase ale D.R.-ului și regia ner- 
voasă a lui Saizescu au lăsat ceva sub- 
stantial in filmul românesc (pină acum, 
cînd aşteptam marele examen al lui «Pă- 
cală») e apariția din spuma marii a aces- 
tui anonim Papaiani — actor în primul rind 


de farmec percutant, care s-a simțit între , 


cei doi creatori ca la el acasă, care și-a 
găsit casa, aici, printre olteni... Papaiani 
are în el o linie de inger ziua vesel, noap- 
tea trist, el vine foarte bine din adolescen- 
ţii lui D.R. Popescu — de aici, ca să fim 
sinceri, cheia succesului unor scenarii pe 
care mulți, foarte mulți regizori români, 
le-ar fi stricat, le-ar fi ucis în platitudine 
conformistă şi vulgaritate nesărată. Pa- 
paiani — în filmele lui Saizescu — are o 
veselie sinceră, de bun simţ, de bun gust, 
niciodată forțată, tristeţile sint admirabi! 
sugerate, perplexităţile se transfigurează 
în gag fizionomic, îndirjirile nu sint omise, 
ritmul său de joc e inventiv, frenetic, de- 


«Balul...» atotferice. Dar unde-i tragismul D.R.-ului? 


Vînătoare de lei 


Simbătă, 1 dec. 1973, pe 

platourile de la Buftea s-a 

dat primul tur de manivelă 

la noul film istoric, în două 

serii, «Ştefan cel Mare», sce- 

nariul Constantin Mitru, Va- 
leria Sadoveanu și Mircea Drăgan, regia 
Mircea Drăgan, avind în rolul titular pe 
actorul Gheorghe Cozorici. Producţie a 
Casei de filme «cinci» (director Dumitru 
Fernoagă), filmul va fi realizat pe format 
panoramic, cu sunet stereofonic şi va 
vedea lumina ecranului cu ocazia aniver- 
sării a 500 de ani de la bātălia de la Vaslui 
(1475—1975). e e e Într-un recent interviu 
acordat ziarului «Săptămina culturală» la 
rubrica «Fotograme», regizorul lulian Mihu 
adresează o critică ucigătoare cinemato- 
grafiei, din care cu onoare face parte, 
desființind literalmente casele :de filme, 


producătorii, scenariștii şi, bineînțeles, 
confrații-regizori. După acest «casus 
belli», se vorbește despre lulian Mihu 
ca-n epigrama lui Giordano: «i-a muşcat 
mîinile și-a turbat ciinele». e e e Ne-a 
vizitat studioul delegaţia de cineaști for- 
mată din Brano Stepanovic, scenarist, 
vicepreședinte al Uniunii scriitorilor din 
Serbia și Dzavid Husic, ziarist, sosiți în 
Bucureşti cu prilejul. galei filmului iugo- 
slav. S-a discutat posibilitatea realizării 
în coproducție a filmului «Jocul cu moar- 
tea» după romanul cu acelaşi nume de 
Zaharia Stancu. 

e e e Problema transportului preocupă 
în cel mai înalt grad pe cineaştii de la 
Buftea, dată fiind importanţa pe care o are 
în activitatea studioului: 5 milioane de ki- 
lometri pe 1973. Unii, mai plini de fantezie, 
au mers pină într-acolo încît propun 


abandonarea studioului și mutarea la 
București. În acest caz, nu ne-ar rămine 
decit anunțul la mica publicitate: Schim- 
băm Studiou, provincie, încălzire centrală, 
contra stadion central-București. Poate 
fi şi cu lemne. 


Serialul TV «Pistruiatul», sce- 
nariul și regia Francisc Mun- 
teanu, a fost recepționat de te- 
leviziune și urmează să apară 
«în premieră» pe post în jurul 
datei de 23 decembrie 1973. Nici 
nu l-a terminat bine și neobo- 
situl cineast lucrează intens la 
continuarea lui. Scenariile pri- 
melor 5 episoade au și fost 
scrise. De ce se precipită? Cu- 
noscîndu-l pe Francisc Muntea- 
nu și parafrazindu-l pe Heming- 
way, filmul este caro “vînătoare 
de lei, întotdeauna te gindești 
la leul următor»!... 


o e e O veste tristă: a murit 
măgarul din filmul «Păcală». Drogat cu 
somnifere și tranchilizante, pentru a fi 


parte de plictis, rareori stupid. Papaiani 
e printre puținii noştri actori de cinema 
— adică de mișcare, de zbor de la una la 
alta, de spontaneitate a vieții prinsă in- 
tr-o secundă, care-ţi infringe rezervele cu 
un suris chiar în plină toamnă rece... 

Nici D.R.-ul şi nici Saizescu cred că nu 
se vor supăra dacă voi spune că filmele 
lor datorează lui Papaiani — ochii şi ure- 
chile lumii. 

„Dar e vremea ca D.R.-ul să fie desco- 
perit de cinematografia noastră și în altă 
tonalitate. De aceea l-am și «citit» într-o 
bună dimineaţă, singuratic, vrind să veri- 
fic — după ultima sa carte — dacă am sau 
nu dreptate cind cred că neexploatind pro- 
za unuia dintre cei mai viguroşi scriitori 
români contemporani, cinematografia 
noastră își ratează incă o şansă pentru 
a deveni cu adevarat dramatică, gravă, 
profundă. Cel care citește «F» sau roma- 
nele mai recente și face după aceea 
experiența mea, încuindu-se în întuneric 
să vadă «Balul de simbătă seară», nu 
poate ieși la lumină, tot ca şi mine, decit 
Sam edificat. 

i e frică vreunui regizor român de dra- 
mele lui D.R. Popescu?... Cui?... 


Experiența Gabrea 
DARET AEEA AIN i 


Şi aici e cazul să aducem în prim plan 
experiența deloc mică pentru cauza mare 
a filmului românesc, acel «Prea mic pentru 
un război atit de mare», film lucrat foarte 
liber — după cite ştiu — pe baza unui sce- 
nariu venit de la D.R. Popescu. Radu Ga- 
brea, la debut, a mizat pe ceea ce are 
inalienabii proza «neexploatatulu» din 
Cluj, i-a scos la iveală chipul neecranizat 
încă, de anti-Făniță, de anti-bal, întilnin- 
du-se cu scenaristul său în voluptatea 
poemului grotesc, a suspensului dintre 
moarte și viață, a detaliului halucinant, a 
angoasei curate în fața necunoscutului... 
In pofida multor ezitări, a cîtorva momente 
care descoseau în loc să lege — se desco- 
perea, în sfirșit, uitind surisurile «clasice» 
torul cel mai acut al lui D.R. Popescu, 
strigătul de milă și înțelegere al scrisului 
său care nu iartă inocenţele şi candorile 
netrecute prin apa grea a durerii. 

Mulţi au privit filmul lui Gabrea ca pe 
un experiment talentat al unui cineast 
care nu şi-a descoperit încă «scenariul»... 
Poate — deși revăzut azi, «Prea mic...» al 
lui Gabrea se dovedește mult mai rezis- 
tent decit alte filme solide. 

Dar din punctul meu de vedere, al celui 
care ţine să demonstreze ce forță ascun- 
să, neforată, ascunde scrisul D.R. Po- 
pescului pentru cinema, ce vocaţie pur 
cinetică are proza lui, abia aici, în acest 
film, de mai mic succes la un public atit 
de mare, se găsește punctul dramatic, de 
foc, al ideii mele deloc surizătoare: e 
vremea să trecem şi la exploatarea ener- 
giei reale ale acestui puternic scriitor. 


Radu COSAȘU 


mai docil la indicaţiile regizorale, el și-a 
dat sfirşitul inainte de filmarea ultimei 
secvențe. În fața acestei situaţii (alt măgar, 
care să-i semene, nu s-a găsit), echipa 
a fost nevoită să-l impăieze (în termeni 
de specialitate, să-l naturalizeze) și... a 
filmat cu măgarul decedat. Ce-i mai cu- 
rios, operaţia de naturalizare a costat mai 
mult decit măgarul viu. Preţuire postumă, 
chiar și pentru măgari... eee Actorul 
lurie Darie a devenit mărul discordiei 
între echipele «Ştefan cel Mare» și «Di- 
mitrie Cantemir». În timp ce una îi cere 
să poarte mustață, cealaltă îl obligă să-și 
lase barbă. N-ar fi exclus ca, pină la urmă, 
ambele echipe să renunțe la interpret pe 
considerente... capilare. Ras, tuns și fre- 
zat. e e e La filmul «Porţile albastre ale 
orașului», scenariul Marin Preda, regia 
Mircea Mureșan, filmările celor 2400 metri 
au durat două luni. Tot atit i-au trebuit 
operatorului de filmări combinate, lurie 
Stoica, să filmeze 65 metri, reprezentind 
zborul unor avioane-machetă. În materie 
de trucaje cinematografice sintem... in 
aer. La mulți ani! 

Constantin PIVNICERU 


27 


România-film 


1973 


— O retrospectivă a reperto- 
riului cinematografic, ca 
orice retrospectivă, e o in- 
treprindere riscată, pindită 
mai ales de primejdia iera! 
hizărilor cu orice preț, a ca 

lificativelor irevocabile (și — vai! — atit de 
discutabile). Tentaţia de a spune care a 
fost «cel mai bun» și care «cel mai prost» 
este enormă și totuşi cursa este abilă, 
deloc grosieră; căci, cum altfel poți să 
re-aduci in discuție filmele unui an (şi au 
fost atit de multe!), decit savurindu-le din 
nou pe cele mai bune, și prefăcindu-te că 
le uiţi pe cele de tot insignitiante? Și mai 
e un risc al acestui gen de retrospecții, cel 
al concluziilor pripite, care caută neapă- 
rat «vina», «țapul ispăşitor». Or, pe cit de 
discutabil este verdictul, la fel de discu- 
tabil e vinovatul. Te miri că s-au cheltuit 

ani pentru filme pe care tu le socotesti 


«prostii», dar afli că tocmai prostiile in 
cauză au făcut pianul de încasări, deci 
cheltuielile aveau și ele o justificare. Esti 
indignat că n-ai putut incă să vezi filmul X, 


despre care ai auzit că ar fi o capodoperă 
dar ţi se contraargumentează cu prețul 
capodoperei — care e, într-adevăr, exorbi- 
tant — preț care echivalează costul a nu 
stiu cite alte filme necesare. de care ai 
fost incintat. Intrebările retorice, acuza- 
toare, gen «de ce așa?...», «de ce nu 
invers?...», atunci cind sint comandate 
doar de un gust personal, sint și inutile, 
si ineficiente, într-o astfel de discuţie 

Din fericire, «inventarul» nostru (care 
nu se referă și la filmele documentare şi 
de animaţie) se poate dispensa de la 
Pun început de un capitol nelipsit în alti 


Da. putem afirma răspicat. 
în 1973 n-au rulat: 


e filme care violentează bunul gust 
e filme, «rebuturi ideologice» 


Au crescut: 


e ponderea filmului angajat 
e media artistică a filmelor 


e operativitatea în achiziţie 
Propunem (printre altele): 


„PONEI ea e - = o DIR DI IE PITT 3 ERE 
e mai multe comedii 
e prezentarea unor filme 
semnificative 


care «ne-au scăpat» la vremea lor 
e reluarea unor vechi succese 


ani: cel al filmelor fără nici o valoare arti: 
tică, subproducții care violentează bunu 
gust și logica elementară, filme care n: 
ciştigă publicul, ci îl pervertesc. 


«Lumea 


se distrează» 
REDIS DEI 0 OI LEE 02207 AIE 

Anul 1973 nu ne-a adus pe ecrane astfel 
de «rebuturi totale» și faptul acesta îşi are 
importanţa sa aparte. El denotă o înțelege 
re fermă şi responsabilă a noţiunii de «poli 
tica repertorială», a implicatulor educative 
etice, pe care le presupune existenţa con- 
cretă a unei astfel de politici. «Lumea se 
distrează» (e și titlul unuia din filmele a- 
cestui an), dar nu ne este indiferent cum 
se distrează şi ce anume o distrează. În- 
telegerea superioară a rolului educativ 
al artei, al cinematografiei în speță, este 
incompatibilă cu anticul concept de «cir 
censes». Publicul pe care il chemâm să 
vadă «Nunta de piatră» sau «Rubliov» 
este fundamental altul decit cel care nă- 
vălea altădată la «Femeia necunoscută». 
Din această perspectivă vorbind, absența 
kitsch-ului cinematografic de pe ecranele 
noastre, în 1973, nu este doar o dovadă 
de creștere a exigențelor estetice, ci și 
martorul care probează transformarea 
unei operații rutiniere de achizitii într-un 
instrument activ, de formare a conştiintei 
socialiste. 

Un alt argument al acestei mutații de 
cisive il oferă însăși examinarea nive- 
lului mediu al repertoriului cinematogra 
fic din 1973. Căci condiţia unui repertoriu 
nu este niciodată exprimată prin compo 


1973; Marile filme medii 


1973: Profesiunea de credință a unui clown 
(«Fluturii sînt liberi») 


(«Clownii») 


nențţii săi de excepție (plusuri sau minu- 
suri), ei doar îl nuanțează, îi dau persona 
litatea sa neconfundabilă. Dar producţiile 
curente, acea «aurea mediocritas» inte 
leasă in sensul cel mai bun al cuvîntului, 
vorbesc mai convingător și mai adevărat 
despre valoarea programatică a selecţiei, 
despre intenţiile culturale și etice ale 
celor care au alcătuit-o. Un repertoriu 
«neutru» sau «obiectiv» nu există. A 
pretera un film altuia, a acorda prioritate 
şi preponderență unui anume gen de 
filme, nu poate fi nicicind o operație în- 
timplătoare, ci este un act eminamente 
politic, căci preferințele noastre nu nu- 
mai că mărturisesc convingerile noastre, 
dar — prin faptul că optăm pentru anume 
filme, deci pentru niște produse artistice 
care urmează să fie văzute de milioane 
de spectatori — ele constituie și gesturi 
hotăritoare în influențarea gustului public, 
in orientarea lui spre idealurile majore ale 
eticii şi esteticii comuniste. 


O «medie» 
politică 
„IERTI 7 E CERBI ERE Ce 


Or, în 1973, acest «nivel mediu» a fost 
consecvent reprezentat mai ales prin fil 
me de o angajare politică și socială evi 
dentă și explicită. Remarcabil este faptul 
că această categorie poate fi exempliti 
cată nu numai prin producții ale cinemato- 
grafiilor socialiste — cărora atitudinea 
militantă, progresistă le este inerentă — 
dar şi prin filme aie țărilor occidentale, 
care retiectă pozițiile lucide, violent cri- 
tice față de tarele propriei lor societăţi, 
ale unor artiști cu o conștiință politică 
sensibilă şi deschisă. Nu mă gindesc 
acum la filmele «mari» — ca cel, de pildă, 
al lui Costa Gavras, «Stare de asediu». 
Mă gindesc la foarte multe filme adevă- 
rate, chiar dacă fără pretenția capodope- 
rei,.cum a fost «Queimada» de Gillo Pon- 
tecorvo, «Poliţia mulțumește» al lui Ste- 
fano Vanzina, «Eu nu văd, tu nu vorbeşti, 
el nu aude» de Mario Camerini, «Organi- 
zația» cu Sidney Poitier, «Fluturii sint 
liberi» de Milton Katselas, «Clasa munci 
toare merge în paradis» de Elio Petri. 
«Mafia albă» de Luigi Zampa, «Rondul de 
noapte» de Richard Fleisher, «Atentatul» 
de Yves Boisset, «Paradisul» de John 
Huston. Aceste filme, alăturate contin 


de geniu numit Fellini 


2 ME at i iale iai dl nt BA E a URMIND i 


i 


Pi 


1973: Romantismul, un mare succes de casă 
(«Pe aripile vintului») 


gentului masiv al filmelor din țările socia- 
liste («Căldura miinilor tale» -de Sota 
Monogadze — U.R.S.S., «Zilele apei» de 
Manuel Octavio Gomez — Cuba, «Afec- 
țiune» de Ludmil Straikov — Bulgaria, 
«Structura cristalului» de Krszysztof Za- 
nussi — Polonia, «Solaris» de Andrei 
Tarkovski — U.R.S.S., «...Şi salută rindu- 
nelele» de Jaromil Jires — Cehoslovacia, 
«Tu și eu» de Larisa Şeptiko — U.R.S.S., 
«Monolog» de llia Averbakh — U.R.S.S. 
etc), impreună cu cele citeva (e drept, nu 
din cale afară de multe) filme memorabile, 
de referință in cinematograful mondial, 
care au rulat pe ecranele noastre în 1973, 
trasează dominanta repertoriului din a- 
cest an. Şi dominanta — se vede lesne, 
prin simpla re-numire a titlurilor — au 
dat-o filmele cu o pronunţată coloratură 
politică. 

Într-un fel, această concluzie poate 
părea insolită. Pentru că nu eram încă obiş- 
nuiți cu o prezenţă atit de directă, de puţin 
transfigurată, a politicii în artă. A afirma 
categoric că filmul politic a constituit 
substanța unui repertoriu cinematogra- 
fic anual, înseamnă să te expui zimbetelor 
usor sceptice — mai ales din partea celor 
care nu uită — şi bine fac! — ca eficiența 
cinematografului trebuie să se traducă 
şi în plan economic. Or, «marile rețete» — 
orice director de cinematograf o ştie — se 
fac încă, din păcate, cu comedii, cu melo- 
drame, cu filme de aventuri. Filmul politic 
— poate ajunge un film rentabil? Da! 
Fenomenul, incipient incă, este explicabil. 
Trăim un climat atit de dens de permanen- 
tă solicitare, implicare a tuturor cetățe- 
nilor în activitatea politică a țării, sintem 
atit de des şi de profund chemaţi să parti- 
cipăm la anularea indiferenței civice, incit 
elementul politic ne-a devenit familiar și 
necesar. Omul României de azi nu este 
numai un «homo sapiens» şi un «homo 
taber», ci şi un «homo politicus». Trăim 
şi acționăm politic și cind spun asta mă 
gindesc la aviditatea cu care informațiile 
sint așteptate și cerute de public (căci 
există și un «public» al evenimentului 
politic), fie că ele provin de la Craiova sau 
laşi, de la Geneva sau Saigon, de la Mos- 
cova sau din Ceylon. Ma gindesc la «foa- 
mea» care epuizează cotidienele în pri- 
mele ore ale dimineții, la intemperanţa cu 


De de 


1973: Filmul «Explozia primeşte la festivalul internațional de la Moscova diploma juriului 


şi la festivalul de la Odesa, medalia de aur 


f 
$ 
f 
E 
à 
a 
bă 
A 
4 
o 


ki 


DE 
i, 
nt AR a 


$ 


“a 


la A 


un an „de repertoriu“ 


Alegerea unui film, 


un act eminamente politic 


care e urmărită ora telejurnalelor, la graba 
celor — din ce în ce mai mulți — care nu 
vor «să scape jurnalul» cînd se duc la 
cinematograf, în fine, mă gindesc la tipi- 
cul, arhicunoscutul «n-aveţi un bilet în 
plus»? pe care l-am auzit citeodată și în 
fața sălilor unde rulau «filme politice». 
Sintem martorii stabilirii unui nou echili- 
bru în gustul public, şi aceasta explică 
audiența pe care a început să o aibă filmul 
politic, audienţă atit de fidel şi de prompt 
reflectată de repertoriul cinematografic 
al anului 1973. 


Trebuie subliniat, de altfel, că acest 
proces de «reflectare» nu se referă numai 
la situația particulară a doleanţelor publi- 
cului românesc. Selecţia repertorială pe 
care am urmărit-o în 1973 reflectă, în ace- 
eaşi măsură, şi tendinţele, deplasările de 
accente din cinematograful universal, şi 
aceasta este incă o notă bună pe drept 


cîştigată de factorii răspunzători de la 
omânia- film, 


Nuanţele 
operativității 
BERLE PEE AINS, PEPEE E ITS. CII EE SER 


Filmul politic este și el, la rîndul lui, 
nu doar un gen agreat în ultimul timp 
şi de spectatorii noştri; este și unul 
din  aenurile predilecte—in ultimii 
ani — al cineaștilor de pretutindeni, iar 
prezența atit de abundentă, pe ecranele 
noastre, a titlurilor italiene și franceze din 
această categorie (Italia și Franţa fiind 
și țările în care genul se manifestă cu mai 
multă vigoare, alături de America de Sud, 
continent al «filmului politic» încă ne- 
explorat de achizitorii noștri) este conse- 


dovadă că filmul politic poate deveni «film de public» 


(«Departe de 


Tipperary») 


Filmul angajat, hrană vitală pentru «homo politicus» 
(«Stare de asediu») 


cinţa firească a proliferării pe care o re 
marcam. 
Dar a fi o oglindă cit de cit fidelă a evo 


Gavras), «Eglantine» (Brialy), «Atentatul», 
(Boisset), «Efectul razelor gamma asupra 
crăitelor» (Paul Newman). «Omul din La 
Mancha» (Arthur Hiller). Sint acestea 
filme importante nu numai prin valoarea 
lor propriu-zisă (desigur, alta de la caz la 
caz), dar și prin operativitatea și oportu- 
nitatea cu care au fost prezentate publicu- 
lui românesc. Să ne amintim că în 1973 
am văzut și versiunea înnoită a unui film 
de crespuscul al altei epoci cinematogra- 
fice — «Pe aripile vintului», și o capodo- 


O capodoperă semnată Wajda 
(«Nunta») 


luției mişcării cinematografice mondiale 
in planul unui repertoriu cinematografic, 
nu înseamnă automat a confunda ceea 
ce este realmente un proces evolutiv, de 
continue modificări, cu simpla apariție 
a «modelor», la fel de contagioase în lu- 
mea filmului ca şi în vestimentaţie. O pre- 
luare a fenomenului cinematografic viu, 
la zi, trebuie să fie, în orice caz, discrimi- 
natorie; şi ar fi fost absurd dacă în nu- 
mele ideii, altfel generoase, de «a fi la 
curent», în ton cu pulsul ultimei ore, ne-am 
fi trezit invadaţi — de exemplu — de filme- 
le «en vogue» pe alte meleaguri, a căror 
personalitate o dau doar numărul cascade- 
lor de «karate» ce alternează secvenţelor 
de torturi suprarafinate. In schimb, o dis- 
criminare judicioasă între producțiile mon- 
diale, conjugată cu o lăudabilă promptitu- 
dine în intormare şi selecție, ne-au permis 
să vedem în acest an citeva filme de rezo- 
nanță care au, întru totul, și atributul 
«ultimei ore» (unele din ele, abia ieșite — 
cu aureole — din confruntări festivaliere 
recente): «Andrei Rubliov» (Tarkovski), 
«Cazul Mattei» (Francesco Rosi), «Nun- 
ta» (Wajda), «Stare de asediu» (Costa 


peră «scrisă» inițial pentru televiziune, 
dar semnată Fellini — tristul și suavul, 
memorabilul «Clovnii», și vom concede 
că am încheiat un an în care a fost prezent 
şi evenimentul cinematografic, implantat 
cel puţin într-un context calitativ. 


Listele 
anului 


A fost un an care a satisfăcut şi gustu 
rile acelor cinefili care caută pe afiş mai 
întîi numele regizorilor;, căci i-au întilnit 
pe generice pe Fleming şi pe Luigi Zampa 
pe Fellini și pe Tarkovski, pe Vidor și pe 
Gosta Gavras, pe Wajda şi pe Pontecorvo, 
pe Camerini și pe Robert Wise. E adevă- 
rat, au lipsit Antonioni, Bergman, Welles, 
Visconti, Truffaut, Skolimovski... dar ciţi 
mari regizori pot fi, totuși, prezenți în 
repertoriul unui singur an? Mai fericiți 
au fost. probabil. cei care-și aleg filmele 
după distribuții: ei i-au văzut (sau re-vâzut) 
pe Vivien Leigh, Clark Gable, Leslie How- 


film şi literatură 


Romanţă 


S-a dus şi vara asta, vara 

nu se bucură de ardoarea 

cinefililor, există un echi- 

libru pe lumea asta: nu sint 

cinefili, dar vara se fac fil- 

mele, vara se coc capodo- 
perele și superproducțiile, nu-i timp decit 
de amintiri și de asociații ciudate ce-ţi 
umblă prin cap, ele singure știu pentru ce, 
cum îmi umblă mie acum prin vorbire 
exclamaţia aceea a lui Dimitri Karamazov: 
«la Mocroe, să mergem la Mocroel!» — la 
Mocroe e Gruşenka cu rochia ei de mătase 
și bătrina ei dădacă, dădacă ce seamănă 
cu mama unui prieten al meu artist artizan, 
palid, distins şi cam oblomovist cu care, 
multe veri în urmă, ascultam Anotimpu- 
rile lui Vivaldi, toată ziua, cu geamurile 
larg deschise și înflorite în iasomii şi 
hortensii, pindiți. de despărțire și de o 
căldură tratată cu ceaiuri și cvas, bun 
cvasul ăsta, foarte bun, ca mustul din 
recitalurile sadoveniene, recitaluri de toam 
nă — cum s-ar zice fiecare cu madlena lui, 
madlena lui Proust (copilăria seamănă cu 
fericirea), madlena pe care n-o s-o vedem 


niciodată pe ecran pentru că nu se poate 
— şi iar mă reintorc să-mi spun că filmul 
poate cit poate, e bun, e foarte bun — dar 
nu ajunge, e nevoie de Proust, de «Ma- 
croe», de Vivaldi, deși cu Vivaldi e altă 
poveste, e povestea că această muzică 
a făcut Elvira Madigan, Elvira Madigan, 
film despre o vară suedeză, seamănă 
nemaipomenit cu muzica lui Vivaldi — prin 
ce mister? ce madlenă o fi visat autorul 
pentru o asemenea identitate de stare, 
stare de grație? — graţia colegelor mele 
din adolescenţă cu care jucam baschet 
ca frații într-un oraș de provincie, tirg 
uitat, jucam vara, după-amiezile pînă seara 
și apoi treceam spre casă, copii cuminţi 
ne culcam la zece după două ouă proas- 
pete fierte, moi, date de mama, tirg ca cel 
din sublimul film Ultimul spectacol al 
lui Peter Bogdanovitch unde strada știa 
ce-i În sufletul trecătorului şi trecătorul 
ce e în inima străzii, alei, parcuri de coni- 
fere și troscot, mirosul de pădure şi iz- 
voare sulfuroase ca la Slănicul Moldovei 
cu cele trei sute de scări ale sale care nu 
există, cu Cazinoul unde prin 1951 se jucau 
șobolanii, înainte de a deveni casă de 
cultură, bibliotecă, stațiune de care mi-am 
amintit abia la Salzburg, unde nimic nu e 
mai frumos decit casa în care a văzut cerul 
Mozart, casă albastră într-o piaţetă colo- 
rată, înghirlandată, unde a zburat muzica 
Flautului fermecat, bun flaut, foarte bun 
Papagheno, cinta singur în timp ce luna 
coboară peste cupolele de bronz ale ora- 
șului acela, oraș absent de parcă nimeni 


ard, Marlon Brando. Renato Salvatore. 
Enrico Maria Salerno, Mariangela Melato, 
Vanessa Redgrave, Nino Manfredi, Clau- 
dia Cardinale, Ugo Tognazzi, Alain Delon, 
Kirk Douglas, Glenda Jackson, Alighiero 
Noscheze, Sidney Poitier, Charlton Hes- 
ton, Peter Ustinov, Daniel Olbrychski, 
Barbra Streisand, Gian Maria Volonté, 
Shirley McLáine (poate cel mai frumos 
recital actoricesc al anului, în «Doi pe un 
balansoar»), Robert Mitchum, Peter O'To 
ole, Sophia Loren, Pierre Richard, Louis 


de Funès, Roger Moore, Monica Vitti — 
şi lista e departe de a fi completă. Şi aici 
mai puteau fi adăugate niște nume (nici 
nu mai țin minte de cind n-a mai rulat pe 
marile ecrane un film de și cu Jerry Lewis, 
a trecut cam mult de cind nu i-am mai 
văzut pe Gassman, Smoktunovski, Henry 
Fonda; ce-o mai fi făcînd «eternul» Jean 
Marais şi unde s-au ascuns Brigitte Bar- 
dot, Jeanne Moreau?), dar observ că 
risc să cad şi eu în cursa pe care o sem 
nalam la inceputul acestui articol, să intru 


Filmul de actualitate, document pentru posteritate 
(«Dragostea începe vineri») 


Filmul de excepţie, o regulă pentru un repertoriu care se 
respectă («Andrei Rubliov») 


n-a venit cu atomica, cu poluarea, cu «ne 
prăbușim ecologic», unde Fellini este o 
inadvertență, Orson Welles un barbar și 
Hitchcock un marțian — dar nu despre 
asta, despre el voiam să-mi amintesc, ci 
despre cu totul altceva, «de liniștea unei 
prisăci», de prispa pe care «șăd» seara 
cind satul se orinduiește de noapte și 
miriştile înalță nouri de țințari, de acele 


foşnete de ginduri pașnice pe care poetul 
le așezase în citeva rinduri cinematogra- 
fice pe care le citez din memorie, spre a 
pune punct acestei palinodii molcome: 
«și cite alte incă nu pot a masura 
melancolic tu romanţă necintărit de 
grea». 


Gelu IONESCU 


Un «anotimp» de Vivaldi, o vară suedeză 
(«Elvira Madigan») 


în tagma celor cu prea multe pretenții... 
Încă o singură, ultimă remarcă (de tapt 
mai mult o sugestie): reprezentarea filmu- 
lui «Pe aripile vintului» pe ecranele acestui 
an (deci la o distanță serioasă de data 
premierei sale) nu trebuie să rămină o 
inițiativă singulară. Nu este singurul film 
din epoca respectivă (observația se referă 
și la anii de după război) care ar putea in- 
teresa încă spectatorul contemporan; sint 
destule alte titluri care — fie că n-au rulat 
niciodată la noi, fie că au rulat demult și 


DA d i 


bancul cu pesimistul care vede sticla pe 
jumătate goală. 

Fiindcă există si un «revers al medaliei» 
care— fără să compenseze absenţa come- 
diilor — îi contrapune cel puțin existența 
altor categorii. (Din nou, aş vrea să mă fe- 
resc de verdicte valorice, și cele citeva pă- 
reri care-mi vor scăpa trebuie înțelese ca 
fiind strict subiective.) Filmul românesc 
a excelat (prin cantitate, în primul rînd) 
in 1973 în două sectoare: filmul de actua- 
litate, al întruntărilor dramatice contem- 


Pt ni —- - 


Filmul care a înregistrat un mare succes la Cannes 
(«Nunta de piatră») 


Lumea se distrează. 
Dar pe noi ne interesează 
cum şi ce anume 
o distrează 


nu ni le mai amintim( mulți dintre noi n-am 
apucat să le vedem pur și simplu) — me- 
rită să fie programate, astăzi, din nou sau 
pentru prima oară. Au și avantajul că sint 
ieftine... 

Toate enumerările de pină acum (de 
titluri, regizori, actori) denotă incă un 
aspect pozitiv al repertoriului anului 1973: 
varietatea genurilor, într-un echilibru al 
lor aparte, diferențiat de cel al altor ani. 
Am amintit ponderea specială pe care a 
avut-o filmul politic. În schimb, a scăzut 
destul de mult frecvenţa filmului polițist 
şi de aventuri. Mai bine-zis, a acestor 
genuri «in stare pură», căci filmul poliţist 
l-am intilnit aproape de fiecare dată incul- 
cat în scheletul filmelor politice; iar alte- 
ori, chiar dacă prin rezultate mediocre, 
transformat în parodie. Puţine au fost 
și comediile, mai ales cele de un umor 
distilat, înnobilat (citeva excepţii: «Dis- 
tratul», «Fantoma lui Barbă Neagră». «Ce 
se întimplă doctore?», «Infailibilul Rat 
fles», «Mult zgomot pentru nimic», «Pere- 
chile»). Să fi avut lumea mai puține motive 
de ris în 1973? 


Profesionalismul 
filmului românesc 


De altfel, cu această intrebare ar putea 
incepe și — vorba poetului — o «scurtă 
privire» asupra repertoriului cinematogra- 
fic naţional (de data aceasta, un reper 
toriu perfect suprapus producției națio- 
nale, aici tactorul «selecție» nema'apa- 
rind). «Lumea se distrează» — afirmau 
Alecu Croitoru, Dumitru Fernoagă și Va- 
lentin Silvestru în filmul lor de montaj; 
dar cit de des se distrează grație tilmelor 
româneşti? Aproape deloc, căci numai 
cu un «Păcală» (Geo Saizescu) nu se 
poate face primăvară... decit cel mult la 
anul. Este netirească această situa- 
ție, tocmai la noi, țara in care între snoave 
şi comediile lui Caragiale este doar un 
pas filozofic, nu şi de aparență formală, 
la noi, în perimetrul unei culturi care i-a 
dat pe Urmuz și lonescu, mai nou pe Ma- 
zilu, Băieșu, Mirodan... Se întimplă ceva 
cu comedia cinematografică românească 
şi e greu de înțeles ce. Dar poate că eu 
sint prea alarmist, din nimica toată, ca în 


porane — «Zestrea» (Letiţia Popa), «Dra- 
yostea începe vineri» (Virgil Calotescu), 
«Paraşutiștii» (Dinu Cocea), «Despre o 
anume fericire» (Mihai Constantinescu), 
«100 de lei» (Mircea Săucan), și filmul de 
acțiune, cu profunde implicaţii social- 
politice, din seria descinsă din «Cu mii- 
nile curate» — «Ultimul cartuș» (Sergiu 
Nicolaescu), «Conspirația» și «Departe 
de Tipperary» (Manole Marcus), filme 
cărora le-aș adăuga, cu citeva rezerve, şi 
«Ceaţa» (VI. Popescu-Doreanu). În ceea 
ce priveşte filmul de actualitate, cinema- 
tografia românească și-a manifestat în 
1973, mai mult decit în toți anii precedenti, 
aaerenţa la gen, și un oarecare curaj al 
investigaţiei. Nu intotdeauna cu brio 
(de fapt, nu crea ca intre rimele citate 
există și capodopere), dar iñ orice caz 
cu mai mult profesionalism decit altădată 

Mai notez în cimpul producției romă- 
nești din 1973 doar două filme — pentru 
copii — «Aventurile lui Babușcă» (Gh. Na- 
ghi şi Geta Tarnavski) și «Veronica» (Eli- 
sabeta Bostan), un singur film, conținînd 
unele promisiuni din lumea satului — 
«Vifornița» (Mircea Moldovan) și tot un 
singur musical — biografic — «Ciprian 
Porumbescu» (Gh. Vitanidis). Filmul ro- 
mânesc de excepție al anului 1973 a exis- 
tat, totuși, şi acela este «Nunta de piatră» 
(Mircea Veroiu și Dan Piţa), o ecranizare 
care mi-a infirmat toate prejudecățile în 
materie. 

* 

Acum, la ora cind începe să ruleze «re- 
pertoriul anului 1974», nu putem «privi 
inapoi cu minie», spre retrospectiva lui 
'73. Neimplinirile au fost pasagere, ne- 
esențiale,aș zice. Anul 1973 a însemnat, 
în primul rînd, un «an de repertoriu» pen- 
tru rețeaua noastră cinematografică, de 
repertoriu clar și inteligent concept. Şi 
aceasta este cel mai mare cîştig. Un ciștig 
care ne autorizează «să avem pretenții», 
să aşteptăm mai muli și mai bine de la 
1974. Să reclamăm mai multe filme de 
autor, mai multe comedii, mai multe filme 
jin ţări şi continente (Canada, Japonia, 
țările scandinave, America de Sud, Aus- 
tralia, Africa) despre care citim o mul- 
țime de lucruri, dar de văzut — le vedem 
doar la Teleenciclopedie. Să dorim o pa- 
letă mai diversă, mai bogat colorată, mai 
proaspătă. Nu sint ambiții deșarte, ci 
legitime. 

Dinu KIVU 


31 


actorul 


anului 


1973 


Nu acceptă 
să joace 
decit 


in filme 


care corespund 
ideilor lui 
politice 


Mulţi, foarte mulți actori au 

privit înapoi cu minie. Cu pri- 

viri minioase,cel mai adesea 

incețoşate de glorie și de 

bani. Nu puțini actori au in- 

drăznit, uneori, să se uite 
chiar şi în jurul lor cu oarecare minie şi cu 
multă nedumerire. Atitudini spectaculoa- 
se eşuate în gesturi caritabile. 

Gian Maria Volontė este mai mult decit 
o privire la acel oarecare «inapoi». E! este 
o privire necruțătoare asupra acestui pre- 
zent şi acestei lumi. Mai mult decit o pri- 
vire, o neliniște. Mai mult decit o neliniș- 
te, o conştiinţă. Mai mult decit o conştiinţă, 
o atitudine. Mai mult decit o atitudine, o 
combativitate. 

Orice cinematografie îşi are publicul pe 
care-l merită şi actorii pe care și-i formea- 
ză. Gian Maria Volonte este cel mai bun, 
cel mai interesant actor pe care l-a dat 
filmul politic italian. De fapt, el este purtă- 
torul de cuvint numărul 1 al celei mai eter- 
vescente cinematogratii occidentale, in 
plin proces de radicalizare și angajare, o 
cinematografie care-și propune să dez- 
bată cele mai acute probleme politice şi 
sociale ale Italiei contemporane. El apar- 
ține acelei școli de regizori şi actori ita- 
lieni care nu pregetă să-și instaleze came- 
rele în stradă, la manifestații muncitorești 
de protest, în uzine, la întruniri sindicale 
şi la greve, în birourile poliției, în gretele 
tribunalelor, în redacţiile marilor cotidiene, 
pentru a filma nu un caz, ci o situație, nu 
o instituție, ci un sistem, nu o reacție indi- 
viduală, ci o condiționare socială. 

Numele său a figurat, între altele, pe ge- 
nericul filmelor «Un om de pus pe rug» 
de fratii Taviani, «Teroristul» de De Bosio, 
«Vint de est» de Godard, «Sacco şi Van- 
zetti» de Montaldo, «Oameni împotrivă...» 
şi «Afacerea Mattei» de Rosi, «Fiecăruia 
ce i se cuvine», «Anchetă asupra unui 
cetățean mai presus de orice bănuială» 
și «Clasa muncitoare merge în paradis» 
de Petri. «Atentatul» de Boisset, «Fapt di- 
vers in prima pagină» de Bellocchio. O 
înşiruire de titluri care se poate constitui 
într-un program, o filmografie elocventă 
pentru un actor militant. 


32 


Mai întîi crezul, 
cîștigul după... 


Şi poate că nu întimplător la ediţiile din 
1970 și 1971 ale Festivalului de la Cannes, 
i-a fost refuzat premiul de interpretare 
pentru rolurile din «Anchetă asupra unui 
cetățean...» şi «Sacco si Vanzetti». lar in 
1972, cind filmele «Afacerea Mattei» și 
«Clasa muncitoare merge în paradis» au 
fost distinse ex-aequo cu Marele premiu, 
juriul subliniind «calitatea excepțională a 
interpretării lui Gian Maria Volonté», el 
nu se afla acolo pentru a primi acest oma- 
giu indirect, ocupat fiind cu pregătirea 
unei campanii electorale, ca membru activ 
al Partidului Comunist Italian. 

În această calitate, de militant comunist, 
Volonté se refuză tuturor compromisuri- 
lor și nu acceptă să apară decit în filme 
care corespund ideilor sale despre viață 
și societate. Un actor, susține el, trebuie 
să-și demonstreze convingerile politice 
in tot ceea ce face. Credincios liniei de 
conduită pe care și-a impus-o, Volonte e 
conştient de dificultățile care stau în fața 
cineaștilor angajaţi în dezbaterea proble- 
melor sociale și politice ale societății ita- 
liene. «Este foarte greu să faci filme care 
pun în discuție probleme adevărate, reale 
Producătorii nu acceptă subiecte jenan- 
te». Şi nu numai ei. Fără să fi citit scena- 
riul filmului «Clasa muncitoare merge în 
paradis», peste treizeci de industriași ita- 
lieni au refuzat ca echipa lui Elio Petri să 
filmeze citeva secvenţe în uzinele lor. Pen- 
tru că, spune Volonté, «un aparat de luat 
vederi intr-o uzină este ceva periculos». 
Pentru patroni, desigur. 

Volonte işi refuză prerogativele de ve- 
detă. În majoritatea filmelor făcute în ul- 
timii ani joacă pentru sume foarte mici. 
Mai intii crezul, ciştigul după... Viaţa lui 
particulară nu face niciodată obiectul ar- 
ticolelor de senzaţie din revistele ilus- 
trate. În schimb, marile cotidiene scriu 
adeseori despre cetățeanul Volonté, mili- 
tantul vorbind la mitinguri, participind la 
manifestații de stradă, candidind în ale- 
geri. 

Dincolo de toate acestea, Volonté este 
și un mare actor, format la școala aspră a 
teatrului făcut de la virsta de 18 ani in 
mici companii de provincie, la care se a- 
daugă trei ani de conservator şi șase ani 


pe scena celebrului Piccolo Teatro. De 
menționat că, în 1965, poliția din Roma 
interzice spectacolele companiei sale cu 
piesa «Vicarul». 

«Prin capacitatea lui de a interpreta un 
personaj aut ae compiicar, atit de italian, 
Volonté era unicul actor care făcea posi- 
bilă realizarea filmului «Cazul Mattei», 
spune Francesco Rosi. Strateg şi intelec- 
tual («Cazul Mattei»), instinctiv și indivi- 
dualist («Clasa muncitoare...»), identificat 
cu personajul («Sacco și Vanzetti»), deta- 
şat pină la caricaturizare vitriolanta («An- 
cheta asupra unui cetățean...»), Volonté 
convinge în toate ipostazele. 

Volonté. O privire tăioasă şi un suris 
plin de sarcasm. O structură nelinistită. 
Un polemist de forță și un spirit activ. Un 
actor de mare tensiune şi o prezenţă ex- 
plozivă care acaparează ecranul. 

Presa de dreapta nu pregetă să-l ia 
peste picior, numindu-l «vedeta roșie», 
«contestatarul miliardar», reproşindu-i pă- 
catele tinereții și aparițiile în westernurile- 
spaghetti din seria «Dolarilor»... Se ig- 
noră faptul că cel care a jucat acolo sub 
pseudonimul John Welles, ar fi putut să 
tacă avere și carieră cum au făcut Sergio 
Leone şi Clint Eastwood și că, în fine, în- 
tr-o anume societate, pentru a fi cel mai 
bun, trebuie să fii și cel mai puternic. 

De fapt, ceea ce irită este activitatea cu 
precis caracter social și politic, atitudinea 
militantă a acestui actor, el însuşi autor al 
unui film documentar despre muncitorii 
care au ocupat uzinele din Roma. Un film 
cu muncitori, despre muncitori, pentru a 
fi arătat muncitorilor. «Situaţia clasei mun- 
citoare este extrem de gravă. A o ignora 
ar fi pentru film un act criminal», zice 
Volonté. Un adevăr incomod și subversiv 
pentru structurile unei orinduiri zguduită 
de contradicții sociale. 

Pentru această societate Volonte e un 
actor «subversiv» pentru că, înțelegind 
să folosească marea șansă de a se face 
auzit, pe care i-o dă cea mai populară din- 
tre arte, pune sub semnul întrebării valo- 
rile morale ale unei lumi în care «forţa» 
face «legea». 


N.C. MUNTEANU 


Actor şi erou într-un posibil film intitulat: «Anchetă asupra unui cetățean numit... Volonte» 


Să nu 
mai conteze 
virsta ? 
Fermecătoarea 
«veterană» 


eclipsează 
vedetele zilei 


Revenirea spectaculoasă — 
o comedie «crazy», «Floare 
de cactus», după drama de 
vehemenţă socială a «Vizi- 
tei» lui Durrenmat — o pro- 
pulsează din nou pe Ingrid 
Bergman in aţenția artistică mondială 
Pină într-atit incit devine; în 1973, pre- 
ședinta juriului competiției de la Cannes 
Și nu o președintă onorifică, ci o perso 

nalitate activă, parcurgind zeci de filme, 
pentru ca opiniile ei să nu rămină forma- 
lităţi, ci reale judecăţi de valoare. Postura 
de critic conştiincios — chiar dacă mai 
puțin concesiv față de direcţiile unui anu- 
me cinematograf «excentric», cum îl nu- 
mește actrița de formaţie clasică — nu 
ne surprinde. Cariera ei artistică a fost 
clădită, pas cu pas, pe rigoare și metodă, 
pe talent blindat de o ambițioasă șlefuire, 
în profunzime, a partiturilor. Temele care-i 
stau la inimă — și loana d'Arc este obse- 
sia ei fundamentală — le reia, găsindu-le 
de fiecare dată o coloratură aparte. A fost 
prima interpretă în film şi apoi în teatru 
a dramei «loana din Lorrena» de Maxwell! 
Anderson, apoi a operei lui Honnegger, 
«Jeanne d'Arc și călăul» jucată în diverse 
turnee în ltalia sub direcţia lui Rossellini 
și apoi reluată cinematografic, în 1959, dar 
nu cu succesul scontat. Un alt exemplu, 
mai de inceput — romanticul personaj din 
«intermezzo» — care a lansat-o ïn 1937 in 
Suedia, sub regia lui Gustav Molander, 
rol pe care l-a refăcut apoi, după doi ani, 
în direcția lui Gregory Ratoff cu un parte- 
ner — probabil pe atunci copleşitor pen- 
tru tinăra interpretă — Leslie Howard. 
Sinceritatea jocului ei direct, «solar», a 
încălzit se pare și flacăra rece a spiritu- 
lui intelectualului actor englez, aici în 
postura unui pianist celebru, iubit în taină 
de tinăra sa pupilă. Cuplul a stirnit, pro- 
babil tocmai prin acest contrast, senzația 
pe care o va stirni după alţi ciţiva ani 
Ingrid Bergman alături de Humphrey Bo- 
gart în «Casablanca». Filmul unei pasiuni 
imposibile într-un context tragic: războiul. 
Actriţa iubește și astăzi această frumoasă 
melodramă, probabil cu duioșia cu care 
ne iubim tinerețea, primul amor neimpii 


ia 
Vă place... 
Bergman? 


nit. Pentru ea rolul rămine o tristețe 
blindă, nostalgia fericirii zădărnicite la 
care visezi toată viața. O declaraţie re- 
centă a interpretei ne pune în lumină 
dificultatea acestui personaj aflat între 
două sentimente cruciale: admiraţia pen- 
tru soţul ei, luptător în rezistență, alătu- 
rarea ei la nobila cauză și pasiunea pentru 
bărbatul ciudat, misterios și aparent ma- 
lefic jucat de Bogart. Un fel de atracție 
intre bine şi rău sporea dramatismul 
acestui personaj feminin. «Regizorul m-a 
sfătuit să joc tot timpul ca și cind n-aş 
şti pe care din cei doi îl iubesc» preciza 
ea ambiguitatea ce constituise farmecul 
acestui rol (destinat iniţial Michălei Mor- 
gan). Ne imaginăm desigur cîtă vrajă 
ar fi putut conteri marea actriță franceză 
acestei poetice duplicități, dar solara sue- 
deză i-a dat cu totul altceva. Şi pentru 
asta merită trecută în istoria filmului. A 
ridicat-o pe femeia aceea, surprinsă în 
iureşul istoriei la rangul de om social și 
util, a ridicat-o deasupra sentimentelor 
personale în planul unor interese umane 
generale. Înainte de război, actrița — crea- 
toare de tipuri — ar fi rămas poate pe 
linia acelor timide personaje: pianista în 
drăgostită în taină, devotata guvernantă 
ori disperata îndrăgostită de un om ne- 
trebnic, luptind să-și reciștige luciditatea 
(ca în «Lumina de gaz» care-i aduce 
primul Oscar), adică prototipul ideal al 
unei condiții de sclavie senzorială. Dar 
intilnirea interpretei cu citeva personaje 
din literatura modernă: Maria din «Cui ii 
bate ceasul», eroina din «Arcul de triumf», 
sau îndelungul exercițiu pe tema eroismu- 
lui vizionar (modern interpretat) al loanei 
d'Arc, ce-au precedat «Casablanca» au 
pus-o pe actrița matură în prezenţa unei 
tulburătoare tipologii moderne. O inter- 
pretă clasică ce-a traversat cu strălucire 
toată gama de personaje lirice hollywoodie 
ne (romanțioase ca pianista din «inter 
mezzo» ori guvernanta din «Adam avea 
patru fii») evoluind spre realismul brutal 
din anii postbelici ai cinematografului 
italian (o şcoală de viaţă și de profesie 
dură, dar deosebit de fertilă — acest in- 
termezzo În compania lui Rossellini din 


care au leșit citeva mari filme ca «Euro- 
pa '51», «Voiaj în Italia» ori «Stromboli») 
pină la aceste virfuri artistice ale carierei 
sale care se cheamă, în dramă, «Vizita» 
și în comedie «Floarea de cactus». Sen- 
zația ultimei e de perplexitate. Nici «Anas- 
tasia» (al doilea Oscar, obținut după pe- 
rioada sa itahană), nici «Elena şi bărbații» 
sub bagheta lui Renoir, n-o aruncasera 
cu atita violenţă în brațele comediei bur- 
leşti. 


Acolo unde compatrioata sa (cu care 
tusese atita vreme şi inutil comparată 
fiind vorba de două personalități cu totul 
deosebite, şi anume Greta Garbo) a eşuat 
Ingrid, la 50 de ani a trecut cu succes 
proba de foc. În «Vizita marea actriță 
e grandioasă. Împietrirea ei regală te 
înspăimintă, patima ei congelată te bi- 
ciuie. Dar nu te surprinde: e ea, stăpina 


absolută pe arsenalul dramatic ajuns la 
apogeu. Înainte de «Vizita» o subtilă 
escală în drama de cameră: «Vă place, 
Brahms»? Fineţe, discreție a sugestiei, 
spirit, grație, armonie («Totul la ea e 
armonie — spune un critic; o adevărată 
operă de artă»), dar acuta sublimă întir- 
zie. Şi nu știu de ce, rememorindu-i 
toate succesele — succintă și fatalmente 
incompletă antologie — aș zice că abia 
astăzi așteptăm, de la marea doamnă a 
ecranului, superba, magnifica simfonie. 


Alice MĂNOIU 


Farmecul personalității 
discrete 


Aveti cuvintul, 


civilizati 


priv 


Continuăm discuția despre 
rolul operatorului 


în filmele noastre, 
Are cuvîntul operatorul filmului 
«Ceata» 


Salut această inițiativă bună 
de a pune în dezbatere una 
dintre cele mai controver- 
sate profesiuni create de 
acest secol şi, aş spune, 
încă nedefinită teoretic. 
insuşi faptul că această profesiune nu 
are nici pînă astăzi o titulatură exactă, 
ne scutește de orice comentariu. Ameri- 
canii şi englezii îi spun «cinematographer» 
sau «cameraman»; italienii «director 
de fotografie», în majoritatea țărilor so- 
cialiste, creatorul de imagine se nu- 
meştẹ «operator de film» (a nu se con- 
funda cu operatorul de proiecție, cu 
operatorul dispecer sau chimist), iar fran- 
cezii îl numesc «înregistratorul imaginii». 


Desigur,este greu să găsești o titulatură 
adecvată unei profesiuni atit de complexe 
şi care, în contextul dezvoltării actuale a 
societății, a căpătat o tot mai mare am- 
ploare, fiind prezentă în cele mai diverse 
ramuri ale activității umane. 


Este știut că, incă din cele mai vechi 
timpuri, omul, în dorința sa spre nemurire, 
de a se fixa pe sine și lumea înconjură- 
toare, a incercat să creeze imagini. Măr- 
turie stau toate formele de civilizație din 
preistorie şi pînă astăzi. Totul, de la por 
tretul «Bărbatul in togă albastra» de 
Fayum şi pină la apariția primei fotograt 
in mișcare, constituie etapele unui lung 
și complex drum al geniului uman și în 
acest domeniu. 

Această amploare se explică prin faptul 
că societatea contemporană se carac- 
terizează și printr-o puternică dezvoltare a 
limbajului vizual. 


Legat de aceasta, cele mai intime pro- 
cese de percepţie ale ochiului, care s-au 
dezvoltat la om în decursul timpului, au 
intrat în sfera de influenţă a acestui limbaj, 
suferind sensibile modificări. 


O discuţie despre rolul şi aportul reali- 
zatorului ae imagine de nim nu se poate 
face decit pornind de la cele mai mari 
reușite în acest domeniu, reuşite care 
și-au adus o importantă contribuţie la 


34 


conferirea denumirii de «cea de-a șaptea 
artă». 

Cind afirm aceasta, mă gindesc la Greg 
Toland cu magnificele sale realizări, atit 
de diverse ca stil şi concepție, dintre care 
menţionez «Cetăţeanul Kane» (regia Or- 
son Welles), «Fructele miniei» (regia John 
Ford), «La răscruce de vinturi» (reaia 
William Wyler), ma gindesc mereu la zim- 
bitorul Gabriel Figueroa, cel care prin fil- 
meie sale; «Rio Escondido», «Fata mexi- 
cană», «Maria Candelaria», realizate îm- 
preună cu regizorul E. Fernandez, ne-au 
transpus în tragicul peisaj social al Mexi- 
cului, tradus in uimnoare nuanțe de alb- 
negru, cu imaginea dantescă a cerurilor 
grele, cu nori mari apăsători. Sint la 
acest operator imagini care te cutremură 
prin forța lor de expresie. Clipele speran- 
tei și ale deznădejdei sint marcate în 
toate portretele eroilor săi prin treceri 
atit de subtile, de la umbră la lumină, 
încît ne amintesc de grafica mexicană a lui 
Siqueiros. 

În mîna sovieticului Serghei Urusevski 
aparatul clocotește, se zbate, trăiește, 
cercetează cele mai ascunse cute ale 
sufletului omenesc, tremură, plinge, tre- 
sare, trece împreună cu eroul prin lume, 
participă la drama lui. Este imaginea sur- 
prinderii totale a trăirii eroului, cu alter 
nanțe de stil cine-verite şi metafore de o 
forță de sugestie rar întilnită. «Al 41-lea». 
«Zboară cocori», «Scrisoare neexpedia- 
tă», «Fuga buiestrașului» sint filme în 
care imaginea a atins cele mai înalte 
culmi artistice. 

Francezul Sacha Vierny în «Hiroșima, 
dragostea mea» și «Anul trecut la Marien- 
bad» işi însingurează eroii. Acest opera- 
tor atit de original face ca totul să transpară 
ca într-o închipuire a eroului. 

Vojcik Jerzy și-a adus remarcabila sa 
contribuție la dezvoltarea artei imaginii de 
film în cinematografia poloneză și mon 
dială, cu creațiile sale de o plastică 
incomparabila:  «Cenușă și diamant», 
«Maica loana...», «Faraonul». La Jerzy Voj- 
Cik, o tragedie se poate transmite prun 
pupila dilatată a ochiului înspăimintat, dar 


——— —— 


Costache 
Ciubotaru 


Conferenţiar universitar — 
Catedra de operatorie de film 
şi televiziune de la l.A.T.C. 

Laureat al Premiului de Stat 

— Debutul în 1954 cu scurt 
metrajul «Talente tinere» (sce- 
nariu, regie şi imagine) 

— «Secretul _cifrului» — 
1960 

— «6 000 de ani de artă ro- 
mânească» (scurt metraj) — 
1961 

— «Tudor» — 1963 

— «Sărutul» — 1964 

— «Dacii» — 1966 

— «Concert în Re major» 
(scurt metraj) — 1967 

— «Pantoful  cenușăresei» 
— 1969 

— «Noii Prometei» (scurt 
metraj) — 1971 

— «Ceaţa» — 1973 


şi prin imensul spațiu al unui cimp de 
cenușă. Acea nelinişte, acea stare impon- 
derabilă a transmiterii emoţiei de la ecran 
la sală, operatorul o stăpineşte și o mí- 
nuiește, într-un limbaj plastic de un înalt 
rafinament. 

Cu Carlo di Palma, Eduard Tisse, 
Henri Decae, Raoul Coutard, lungul șir 
al celebrilor realizatori de imagine de 
film ar putea desigur continua, dar nu ar 
sfirşi. 

Studierea creaţiilor lor este instructivă 
nu numai pentru operatorii de film, dar şi 
pentru spectatorul obişnuit care, în acest 
mod, ar putea lua cunoștință de intențiile 
cu care creatorul de imagine a pornit la 
realizarea unui film sau altul. Acest lucru 
ar ajuta mult şi la o înțelegere mai completă 
a operei cinematografice în totalitatea ei. 


lar pentru creatorii de film, confruntarea 
cu propriile lor concepții ar duce desigur 
la elevarea stilului personal și la găsirea 
de răspunsuri la multe probleme de creaţie, 
contribuind astfel la dezvoltarea artei ima- 
ginii în general, dar şi la definirea mai pre- 
cisa a şcolilor de imagine. 


Seorges Sadoul remarca, în 1963, inalta 
tnută a imaginii româneşti de film și o 
caracteriza ca pe unul din pilonii de bază ai 
succesului pe care îl au filmele româneşti 
— o apreciere care măguleşte pe cineaștii 
noştri, dar care ne obligă totodată la o 
analiză a elementelor care stau la baza 
acestui succes. 


Imaginea 
în filmul nostru 


Referitor la imaginea filmului românesc 
se poate afirma că principala ei carac 
teristică este deplina concordanță între 
idee și formă. Operatorul român, credin 
cios crezului său artistic, își trage seva 
creației din însăși ideea scenariului, încer- 
cind permanent, cu mijloace adecvate, 
să creeze cadrul și atmosfera cea mai 
potrivită receptării cît mai depline a ideii. 

Experimentul, imaainea insolită sau o 
modalitate artistică nouă sint abordate 
numai pentru a le pune în slujba ideii, 
mesajului pe care il conține scenariul. 
Această preocupare centrală constituie 
caracteristica operatorilor români, cărora 
le este străin șablonul sau imaginea în 
sine. 

Să luăm, de pildă, un interesant experi 
ment tehnic cu ajutorul căruia operatoru 
Al. Întorsureanu şi Gheorghe Fischer au 


Istoria ia forma 


stimati operatori! 


rezolvat problemele artistice ale imaginii 
filmului «Felix și Otilia» (regia lulian Mihu), 
conturind astfel un stil propriu acestui 
film. Graphiscolorul îi ajută in redarea 
atmosferei de permanentă neliniște și 
destrămare, sumbră, cu unghere sinistre, 
prin care personajele iși poartă destinul și 
zbuciumul interior. Tonurile frinte de cu- 
loare, trecerile nuanţate de la o culoare la 
alta, griul incorporat permanent în struc- 
tura ambianţei, chipurile lipsite de vitali- 


tatea omului sănătos fizic şi moral sint ` 


-efectele artistice obținute de cei doi crea- 
tori cu ajutorul acestui nou procedeu în 
redarea ambianţei dramatice, atit de sub- 
Ul surprinsă de George Călinescu in roma- 
nul său. 

Există, pe de altă parte, două elemente, 
două componente nelipsite în imaginea 
noastră de film: influența picturii și a 
artei populare. Ambele aceste influențe 
sau surse de referintă sînt în masură să 
evoce, să dea relief in imaginea de film 


acelor trăsături ale sufletului românesc. 


ca și ambianţei specitice, condiţiilor 
istorice şi sociale in care s-a dezvoltat 
Din acest punct de vedere, «Moara cu 
noroc» (regia Victor Iliu, operator O. Go- 
logan) este exemplul cel mai edificator şi 
un veritabil moment antologic în evoluția 
școlii româneşti de imagine. Bineînțeles, 
fără a se putea vorbi aici decit de începutul 
afirmării unui stil propriu. La acest film te 
cuceresc, din primele cadre, plastica per- 
fectă, exceptionala expresivitate a mo- 
mentelor ca și a personajelor ce par cio- 
plite în piatră, inăsprite de condiția lor 
socială, surprinse parcă într-o ambianţă 
de iad. Fiecare imagine poartă pecetea 
evolutiei dramatice a eroilor. Dramatismul 
situațiilor e desăvirsit sincronizat cu dra 
matismul cadrului ales. Nici un detaliu 
care poate sluji ideii filmului nu este uitat. 


unei balade populare 
(«Tudor») 


Epopee eroică. 


Legendă. 


Mit. Imaginea filmului 


le dă substanța unei realități vii («Dacii») 


«Pădurea spinzuraţilor» este un an 
film al aceluiași operator, unde, la marea 
reușită regizorală a lui Liviu Ciulei, Ovidiu 
Gologan îşi aduce o contribuţie însem- 
nată. Imaginile curg prin fața noastră prin 
griuri de noroi şi ceață, care îţi pătrund în 
corp, în creier, te tac să te identifici cu ace- 
le fantome care umblă haotic, trăindu-și 
poate ultimele clipe ale unei vieţi inutile. 
Peste această derulare, cind lentă, cind 
bruscă, lumina puternică a unui reflector 
dezvăluie cu intermitențe realitatea crudă, 
după care totul se cufundă din nou în 
întunericul unei lumi ce-și urmează dru- 
mul ei implacabil. 

George Cornea creează în unul din- 
tre cele mai complexe tilme realizate de 
cinematografia românească — «Mihai 
Viteazul» (regia Sergiu Nicolaescu) o 
imagine viguroasă, reluind o experiență 
foarte interesantă pentru găsirea unu! 
limbaj propriu şcolii românești. Stăpinind 
mijloacele de expresie ale artei operato- 
rului, George Cornea aduce în fața noastră 
imaginile unei lumi eroice, unde toate 
elementele vizuale sint judicios concepute. 
Alegerea peisajului, interioarele, tratarea 
plastică a personajelor, dovedesc grija 
operatorului în redarea atmosferei de 
epocă și a detaliului semnificativ. Sint în 
acest film cadre de un rar dramatism,ca 
cele din finalul bătăliei de la Călugăreni. 
Smircurile, noroiul, braţe și picioare, ochi 
dilatați de spaimă sau dimpotrivă încre- 
meniţi de groază, o ultimă suflare, totul 
este surprins şi redat cu forță narativă. 

Demne nu numai de menţionat, dar chiar 
de o analiză aprofundată ar fi și alte creaţii 
ale cinematografiei românești, ca de pildă 
«Valurile Dunării» (regia Liviu Ciulei, 
imaginea Grigore lonescu), «Răutăciosul 
adolescent» (regia Gh. Vitanidis, ima- 
ginea A. Kostrakievici), «Drum în penum- 
bră» (regia Lucian Bratu, imaginea N. Gi- 
rardi), «Explozia» (regia Mircea Drăgan, 
imaginea N. Mărgineanu), «Nunta de 
piatră» (regia Dan Piţa — Mircea Veroiu, 
imaginea losif Demian) și altele, dar 
acestea ar putea constitui obiectul unor 
alte discutii. 

Desigur,a pătrunde mai protund în 
procesul intim de creaţie al unui alt ope- 
rator este un lucru foarte greu, din care 
cauză m-am rezumat la menţionarea unor 
trăsături evidente și de largă semnificaţie, 
prezente la filmele sus menţionate. 

Momentul creator sau modul în care 
îşi concepe operatorul arta sa nu se poate 
determina decit de fiecare creator în 
parte, pe baza experienţei personale. 

Referitor la «Dacii», pot spune că încă 


de la primul contact cu scenariul lui Titus 
Popovici, mi-am dat seama că mă aflu în 
faţa unor probleme artistice cu totul spe- 
ciale. Personajele, ambianța, elementele 
de conflict cereau o transpunere în ima- 
gine, capabilă să redea cit mai fidel ideile 
majore pe care a fost construit scenariul. 
Decenal trebuia să tie intruchiparea des- 
crierii făcute de Dio Cassius: ...«Vinjos, 
atletic, tare de virtute și de cugetare, 
capabil să infrunte orice efort fizic și 
orice durere morală», iar peisajul tipic 
românesc să fie amplu și bogat. Locurile 
de filmare in exterior, alese impreună cu 
regizorul Sergiu Nicolaescu, trebuiau să 
contribuie la crearea unui cadru care, prin 
măreția codrilor și munţilor lui, să consti- 
tuie fundalul adecvat desfășurării eveni- 
mentelor eroice descrise în scenariu. De 
aceea, în momentul opțiunii intre peisajul 
Văii Sadului de lingă Ciucea, cu dealuri 
molcome şi relief puţin variat, şi piscurile 
cu văi abrupte ale Bucegilor, le-am prefe- 
rat pe cele din urmă. 

Cu această ocazie, filmul nostru a re- 
deschis o discuţie mai veche despre ce- 
lebra stincă din Bucegi, care aminteşte de 
chipul lui Decebal (în film este folosită ca 
fundal în scena sacrificiului lui Cotyso): 
nu este oare această stincă rezultatul unei 
lucrări conștiente de tipul monumentelor 
megalitice din sudul Bretaniei? 

Paleta cromatică a fimului a fost aleasă 
pe baza simbolurilor pe care tradiția 


poporului nostru le atribuie culorilor, fo- 
losind astfel patru culori principale: al- 
bastru, gri, galben și roșu. Aceste culori 
au avut rolul de a crea armonii și con- 
traste care să sugereze o stare, un perso- 
naj, o idee. 


Majoritatea filmărilor din exterior au 
fost realizate prin proiectarea elementelor 
compoziționale ale cadrului pe albastrul 
infinit al cerului, sugerind orizontul liber, 
tară limite. 


Cele mai multe interioare şi costumele 
lui Decebal au fost concepute în tonuri de 
galben, simbolizind aurul, bogăția dacilor, 
sursă de invidie și năvăliri. Costumele 
dacilor au fost redate în gri, ancorate în 
peisajul din jur, parcă desprinse din stinca 
și pămîntul pe care-l apără. Prin contrast, 
legiunile romane sint dominate de purpu 
riu strident și agresiv. Imaginarea acestor 
culori, care s-au topit într-un tot,suge 
rează in finalul filmului contopirea celor 
două popoare din care a luat ființă poporul 
român. 


O cronică 
în imagini 


Drumul parcurs de filmul românesc este 
destul de scurt: un sfert de secol. de 
existență socialistă. 

Este un drum presărat cu frumoase 
succese, atit în fața spectatorului român 
cit şi peste hotare. Numeroasele premii și 
aprecieri pozitive sint rezultatul muncii 
întregului colectiv de cineaști — creatori, 
tehnicieni, realizatori ai tuturor sectoare- 
lor care contribuie la conceperea şi turna- 
rea unui film. i 

Înarmați cu ideologia comunistă a Parti- 
dului nostru, cineaştii, printre care și 
operatorii de film, fie el artistic, documen- 
tar, reportaj, animație, au căutat și vor 
căuta în continuare să fie în mijlocul eveni- 
mentelor, să surprindă şi să înscrie pe 
peliculă cronica eroică a poporului nostru 
în opera de făurire a societăţii socialiste 
multilateral dezvoltate. 

lar dacă lumea secolelor trecute ne-a 

lăsat o cronică scrisă sau orală pictată 
sau sculptată, secolul XX a adăugat cro- 
nica scrisă în imagini reale, imagini în 
care documentul destinat istoriei este re- 
darea vieţii insăși,iar creatorul ei, avind o 
profesiune bine determinată, specifică a 
cestei «scrieri» — creatorul de imagine. 
Oare Lelouch, Figueroa, Urusevski sau 
Gologan nu vor fi peste secole asemeni 
anonimului artist al peşterii de la Alta- 
mira? 


Costache CIUBOTARU 


Nota redacţiei 


Operatorul Ciubotaru aduce, pe lingă experienţa sa” personală,și o anume 
exigenţă pe care ar vrea s-o imprime dezbaterii despre imaginea de film. 
Profesorul Ciubotaru cere ca discuţia să invoce drept argumente doar cele 


mai reușite exemple ale acestei arte. 


De acord. Dar a adopta criteriile acestea nu înseamnă a ne confunda cu 
ele. Pentru că, dacă vrem, într-adevăr, să analizăm problemele semnificative 
ale autorului de imagine, trebuie — credem noi — să fim în primul rind exi- 


genţi cu filmul nostru. 


e Oare filmul nostru este întotdeauna expresia «deplinei concordanțe 


între idee și formă»? 


e Oare operatorilor noștri le este chiar total străin «șablonul și imaginea 


în sine»? 


e Oare imaginea în filmul nostru nu suferă de nimic, deși filmele suferă 


adesea de atit de multe? 


Dar discuţia noastră abia incepe. Nutrim speranţa că »cei care vor lua 
cuvintul vor răspunde și la aceste întrebări. 


documentarul 


Pictura 
un autobuz 


Un documentar 
sui generis. 
O captivantă aventură 
în tovărăşia studenților 
Institutului de arte plastice 


Autobuzul... în paleolitic, văzut de Al. Sirbu 
şi pictat de Victor Wegeman 
RE Dor I RE Impe SERE AURIE Mee 
Faruonul... şofer. intr-o frescă egipteană 
executată de Mircea Velicu 


Alexandru Sîrbu: 


Filmele se fac 
pentru că... 


Un proiect temerar la «Sahia»: 
+.minescu fără Ipotești. 
fără crengi de tei 
şi fără... 
plopi fără soţ 


«Pictura și... un autobuz» 

dovedește că Alexandru Sir- 

bu nu e un «simplu amator» 

în filmul de artă. Așa cum a 

4 fost, cu ani (sau decenii) in 

urmă, un specialist în re- 

portajul cu filmări directe, pe viu («Sonda 

numărul...» și altele), apoi un consacrat 

al filmului de popularizare a științei («Pe 

cimpul alb» și altele), regizorul realizează 

rara performanţă de a îi devenit, chiar de 

la a doua lucrare de acest tip,un expert 
al filmului dedicat picturii. 

Cu adevărat caracteristic pentru Al 
Sirbu este însă faptul că asemenea epi 
tete precum «specialist» sau «expert» nu 
par să-i fie deloc simpatice. El face tot 
ce-i stă în putinţă pentru a-şi menține și 
chiar a afişa ingenuitatea debutantului, a 
amatorului, a omului «din afară». 

Această dublă existență profesională a 
cineastului este cit se poate de evidentă 
în cel mai recent film al său, chiar de la 
titlu: «Pictura şi... un autobuz». Expertul 
şi specialistul se trădează în ambiția de a 


— De ce se fac filmele, 
Alexandru Sirbu? 
— De obicei filmele se fac 
pentru ca să se descrie 
ceva, ca să se prezinte 
== ceva, să se înfățișeze ceva 
Şi mai sint şi filme care încearcă să 
susțină ceva. 

— De pildă? 

— Depinde. Eu am fost şi rămin de 
părerea lui Gorki — că dacă sint și lucruri 
negre de spus oamenilor, poţi să le spui, 
cu condiția să le tolosească la ceva. 

— Ce înseamnă «lucruri negre»? 

— De pildă, ceea ce nu cunoaştem încă. 
Să zicem că de aceea fac filme științifice. 
Pentru că filmul, prin faptul că este foto- 
grafie, se citeşte foarte usor. 

— Ușor? 

Trebuie să se citească foarte uşor şi 
foarte rapid! Nu-mi place, în orice caz, 
amestecul de «artisticăraie», de artă si- 
mulată, cind demersul poate fi simplu, 
publicistic. Mie mi se pare, de alttel, că ce! 
ma! aproape de artă, în tilmul documentar, 
este tocmai cind-verit-ul, deși metoda 
pare cea mai depărtată de procedeele 


hema 


rezuma În zece minute de proiecție cam 
tot atitea mii de ani de istorie a picturii 
— cronologic și explicit, cu delimitări rigu 
roase de perioade, cu explicaţii tehnice și 
scheme constructiviste aplicate minuţios 
unor opere antologice. În schimb, preten 
dentul la ingenuitatea perpetuă se relevă 
în ideea oarecum extravagantă de a con- 
strui acest curs scurt de istorie a picturii 
prin intermediul unui personaj mult mai 
recent decit frescele din peşterile de la 
Altamira: autobuzul, în penultima variantă 
produsă de uzinele din Budapesta. Nici 
mai mult, nici mai puțin. Drept care, plas- 
ticienii studioului «Al. Sahia» — Victor 
Wegeman, Mircea Velicu, precum și stu- 
denții profesorului Vasile Celmare, de la 
Institutul «Nicolae Grigorescu», au fost 
rugaţi de cineast să colaboreze la reali- 
zarea filmului, improvizindu-se în pictori 
din diferite epoci istorice care ar picta 
un autobuz. 


Această aventură ideatică și nu mai 
puțin imagistică la care ne invită expertul 
disimulat în improvizator (căci Alexandru 
Sirbu este nu numai regizorul, dar şi sce- 
naristul și comentatorul şi chiar crainicul 
filmului său) e captivantă. Ea nu este tot 
timpul «egal de strălucită» și nici uniform 
elocventă, dar tocmai aceasta favorizează 
evidenţierea momentelor excepționale, în 
care siguranța și verva autorului fuzio- 
nează intim și atunci asistăm la transfigu- 
rarea filmului ştiinţific într-un film spiri- 


artistice. La fel, filmul științific poate 
avea un fior uman — să zicem, artistic — 
dacă este făcut cu mijloacele gindirii 
logice riguroase, şi nu dacă recurge la 
manipulări de efecte, la subterfugii de 
împrumut, la mijloace lacrimogene sau 
poleitoare. Omul de ştiinţă este cel mai 
aproape de artă,nu atunci cînd îi imită pe 
artiști, ci cînd scrie ceva exact, de ştiinţă 
pură, pe înțelesul tuturor. La fel stau 
lucrurile şi în filmul ştiinţific. În filmul 
meu despre semnele scrise, eu n-am pus 
literele să danseze sau să facă alte mi- 
nunății prostești, în schimb am încercat să 
reconstitui drumul pe care l-a parcurs 
omul de la desenarea ideogramelor pină 
la alfabet și de aici la limbajul cosmic. 
Însăși expunerea seacă a iaptelor, acu- 
mularea lor, te infioară, la gindul că ești 
om! 

— Expunerea seacă? Dar subiectul 
din «Pictura și... un autobuz» este 
aproape extravagant! Sinteţi un pu- 
blicist disimulat! 

- Nu, absolut deloc. Extravagant, poate, 
dar prin simplitate, prin brutalitate, prin 
caracterul direct a! expunerii. Pentru că 


tual (ca la prezentarea autobuzului egip- 
tean sau a celui suprarealist). Aventura 
este cu atit mai captivantă cu cit eroul pe 
care-l urmărim de-a lungul mileniilor di: 

pare din cind în cind din cimpul nostru 
vizual (autorul nu uită să accentueze că 
autobuzul nu putea îi văzut, de pildă, în 
neolitic... pentru că pe atunci domina arta 
decorativă abstractă). Dar oare, sensul 
ultim al intregului film nu este tocmai acela 
de a ajuta publicul să înțeleagă însăși 
condiția acestei arte dificile, care e pic 

rura — artă care înfățișează ceea ce se 
vede, dar si ceea ce (poate) nu se vede? 


Val. S. Deleanu 


P.S. O excelentă iniţiativă a celor care «gos- 
podăresc» cinematograful «Scala»: în hol 
sint expuse picturile care au stat la baza fil- 
mului realizat de Alexandru Sirbu. Felicitări 
şi o sugestie: nu vă sfiiţi, stimaţi responsa 
bili de la celelalte cinematografe, să imitaţi 
acest exemplul 


Producție a Studioului «Alexandru Sa- 
hia». Regia și scenariul: Alexandru Sirbu. 
Imaginea: Liviu Georgescu. Muzica: Lu- 
cian Meţianu. Grafica şi picturile speciale: 
Victor Wegeman, Mircea Velicu și stu- 
denții clasei profesorului Vasile Cel- 
mare, de la institutul «Nicolae Grigo- 
rescu». 


Variaţie tematică după Pierro della 


Francesca 


Autobuzul ă la Chagall 
sau ingenuitatea studentei Maria Salgian 


nu există nimic mai detestabil decit imensa 
vorbărie despre artă, prețioasă, care pri 
tinde să circule, și circulă de altfel, dar < 
efecte nule, numai între inițiați. 

— Ce lucraţi acum? 

— Fac un film despre manuscrisele 
eminesciene. 15 minute numai pe ma- 
nuscrise! Fără obișnuitui deal molcom de 
la Ipotești, fără crengile de tei deasupra 
noastră, fără plimbarea pe lingă plopii 
fără soț, fără imagini de epocă, fără băr- 
buța lui cutare sau bastonul altuia! Fac 
acest film gindindu-mă la ceea ce spunea 
Constantin Noica despre manuscrisele 
eminesciene: dacă le cercetăm și le pre- 
zentăm pe toate, așa cum sint ele, cu toate 
caracteristicile lor, cu tot ceea ce trădează 
calitatea normală de om, de individ incon- 
fundabil, a autorului, inclusw toate încer- 
cările nereușite şi imensa cantitate de 
proiecte nerealizate, de-abia in acest mod 
reuşim să ne așezăm pe noi înşine într-o 
poziție de responsabilitate. 


V.S.D. 


un spectator temperat 


E greu 
di presupus 
că 
viața 
poate fi 
O 
veşnică 
sărbătoare. 
iar 
ne via 
omului 
de 
sărbătoare 
nu poate 
fi 
pusă la 
îndoială 


ermane 


Agitația feerică din preajma 
sărbătorilor de iarnă n-are 
A numai semnificația respec- 
tării unor tradiții și obiceiuri, 
ci pe cea mai adincă, a 
nevoii omului de a transtor 
ma viața într-o permanentă sărbătoare 
N-are rost să devenim idilici, nici măcar 
în preajma sărbătorilor, nici măcar sub 
presiunea mirosului de brad. Există încă 
in lume boii incurabile, există încă răz- 
boaie, întuneric şi sărăcie, ignoranță şi 
suficiență. În aceste condiţii e greu de 
presupus că viața poate fi o veşnică si 
feerică sărbătoare. Dar nevoia omului de 
sărbătoare, de feerie, nu poate fi pusă la 
îndoială. Artă prin excelență democratică, 
filmul şi-ar fi trădat destinul, dacă ar fi 
ignorat această latură a sensibilităţii şi 
psihologiei contemporane. M-a impresio- 
nat întotdeauna numărul mare de adulți 
amatori de basme şi de povești. Dacă s-ar 
face o statistică s-ar vedea că citim basme 
cu aceeaşi energie ca și copiii, cot la cot. 
Basmul îi dă cititorului posibilitatea de a 
pătrunde într-o lume ireală, unde binele 
triumfă... 

E limpede că filmul a furat ceva din 
ingenuitatea basmelor. Filmul este in ace- 
laşi timp, prin structura lui intimă, o mare 
sărbătoare cimpenească. Vă amintiți, poa- 
te, de vechea capodoperă a lui Aleksan- 
drov, dacă nu mă înșel, «Toată lumea 


cintă, ride şi dansează». Farmecul acestei 
comedii venea tocmai din mișcarea ei 
amplă, din bucuria pantagruelică care 
chema la veselie și la dans pe toata lumea, 
veselia devenise mai obligatorie decit 
plata impozitelor. Chiar şi birocraţii in- 
răiţi erau siliți să danseze. Întregul pămint 
pulsa parcă de o extraordinară dragoste 
de viață. Dacă te sustrăgeai acestei ex- 
plozii de vitalitate, te păştea ridicolul. 
Sint, în tradiția multor popoare, sărbă- 
tori în care veselia e obligatorie, la altele, 
egalitatea și clemenţa devin obligatorii... 
Vechii greci eliberau un număr de sclavi 
cu prilejul sărbătorilor religioase. Desi- 
gur că a dărui egalitatea între oameni 
numai o zi din toate cele 365 de zile ale 
anului e cam puțin. Egalitatea nu trebuie 
să fie un eveniment deosebit, ieșit din 
comun. Dar ce comedie grozavă s-ar 
putea face pe această temă a unei sigure 
zile de egalitate și de clemență după care 
totul reintră în nefericitul! si barbarul obis- 
nuit. Cineaştii italieni făcuseră, parcă, un 
fel de melodramă anostă şi bine inten- 
ționată cu o fată devenită regină pentru o 
singură zi și care este apoi silită să-si 
reia traiul şi existența mizeră... 
Cinematograful s-a achitat de aceasti 
nevoie de basm a spectatorilor oferindu-le, 
mai ales pină acum citiva ani, ceea ce se 
numeşte «feerie». Numai că decorul moral 
al acestor basme moderne nu era pe må- 


sura fastuoaselor montări. Zadarnic scli- 
peau stelele în înaltul cerului, zadarnic 
curgeau la vale pirliașe argintii, dacă toți 
cei care se răsfățau în acest decor de 
paradis se dovedeau niște terchea-ber- 
chea sau niște secretare multicolore vi- 
sind să devină soțiile credincioase ale 
milionarilor. Feeria presupunea neapărat 
o revărsare egală de lumină solară și de 
lumină morală... 

E de neînțeles aproape de ce cinemato- 
grafia noastră s-a arătat atit de rezervată 
cu nevoia adulților și a copiilor pentru 
lumea ideală și tonică a basmelor. Tre- 
buie să ajungem la virsta reumatismului 
pină cind ni se dăruie cite o ecranizare 
după un basm de Creangă. Numai Eli- 
sabeta Bostan s-a hotărit să-și dedice fără 
șovăire talentul și inteligența artistică 
acestei lumi feerice. Desigur, înţeleg, un 
basm e mai greu de creat decit o nuvelă 
psihologică subtilă care demonstrează 
pînă la urmă că ea nu-l iubea de fapt nici 
pe primul, nici pe al doilea. Lucrez acum 
la un asemenea basm, un fel de legendă a 
virii pe pămint a floarei de mușeţel și 
stiu, din experienţă, cit e de greu. 

Regizorul care creează un basm se 
poate socoti un om fericit, cine creează 
un basm participă direct la frumusețea si 
aroma lumii. 


Teodor MAZILU 
37 


regizorul 


anului 
1973 


Bergman., 


acest necunoscut! 


«Cînd scot un strigăt la Farö, un corb îşi ia zborul» 
(«Strigăt şi şoaptă») 


Despre unul dintre cei mai mari cineaști contemporani, despre Ingmar Berg- 
man, se știu puţine lucruri, şi aceste lucruri puține nu de el au fost spuse. Se știe, 
de pildă, că are 55 de ani, că a făcut 35 de filme în 28 de ani, că se ocupă de teatru, 
că are nouă copii. Bun, şi mai departe?... Mai departe, în biografia regizorului, 


încearcă să pătrundă revista franceză «L'Express» (rubrica este chiar intitulată 
«L'Express va plus loin avec...»), care izbutește să-l smulgă pe Bergman din «tă- 
cerea» lui de pînă acum... Reproducem citeva fragmente din acest amplu și foarte 
interesant interviu. 


Redacţia: — În filmul dumneavoastră ultim, «Stri- 
găt și şoaptă», pot fi regăsite toate temele, toate obse- 
siile dv.: incomunicabilitatea, tocirea cuplului, teama 
de moarte, teama de scurgerea impiacabilă a timpului, 
refuzul de a crede în existența lui dumnezeu. Să se 
cuprindă toate acestea în viziunea dvs. asupra condi 
tiei umane? 

Ingmar Bergman: — Da, așa cred. De fapt, nu știu 
nici eu. Cind mă apuc de un film, n-o fac cu intenția 


38 


de a vorbi despre condiția umană, Atunci cînd se creează 
un film — nu, a crea este un cuvint ridicol — atunci 
cînd se construieşte un film, cind se scrie și cind se 
turnează, se încearcă intotdeauna a se vorbi despre 
ceva care ţine de trecut. Dacă ar ţine de prezent, am 
face un reportaj. Ceva se petrece, ceva se simte, un 
eveniment se produce, dar nu-l poți pătrunde în tot 
adevărul lui, nu-l poți restitui, decit mai tirziu. Adevărul 
lăuntric trebuie mai intii să se coacă pentru a putea 


fi folosit, apoi, în construcţia artistică. Cred că ceea ce 
există în «Strigăt şi şoaptă» răspunde cu exactitate, 
undeva în trecut, punctului meu de vedere asupra 
vieții. 


«A nu se confunda un film crud 


cu un film pesimist» 


Redacția: — Un punct de vedere pesimist? 

Bergman: — Nici pomeneală! N-am deloc sentimen- 
tul că am făcut un film pesimist. Dacă dvs. îl considerati 
asttel, inseamnă că eu am comis o greșală. Este un 
film crud, înspăimintător chiar, dar nu pesimist. Nu 
uitaţi de personajul Anna. El înfățișează speranţa. Sau 
Agnes, din ultima imagine a filmului, o Agnès care se 
simte bogată, recunoscătoare, pentru că a cunoscut 
dragostea, pentru că s-a putut simţi alături de o altă 
ființă. 

Redacţia: — Dar Anna rămîne singulă, pierde totul. 

Bergman: — Da, în afară de jurnalul Agn6sei, de 
amintirile ei, ea a pierdut totul, dar a doua zi, sau după 
o lună, va găsi cu siguranţă pe cineva sau ceva de in- 
drăgit. Vă promit acest lucru, pentru că-l ştiu. Nu poate 
fi altfel. Este inevitabil. Eu cred că ființe ca Anna există, 
le-am şi cunoscut. Şi atita vreme cit ele există, iar noi 
le putem intilni și cunoaşte, nu avem cum, nu avem 
de ce să fim pesimişti. Poate să vi se pară ridicol ce 
spun, dar eu locuiesc pe o mică insulă, Fară, în mijlo- 
cul Balticei: 700 de suflete, agricultori sau pescari, 
care trăiesc in condiţii extrem de aspre, mult mai aspre 
decit v-aţi putea închipui dvs. ȘI vă asigur ca nu fac 
parada de romantism vorbindu-vă de ei și de taptul 
că mă simt foarte legat de toți. Fără îndoială că intre 
aceşti oameni există și dușmănii, fără doar și poate 
că între ei se petrec și lucruri îngrozitoare, uneori. Dar 
mai există acolo şi o bătrină de vreo 85 de ani — nu, 
are doar 82 — care este un fel de Anna. A avut o existen- 
tă chinuită, cumplită chiar, dar a rămas plină de viaţă, 
de câldură. Ea este o ființă umană în sensul cel mai 


complet. 

Redacţia: — Dar există și ceilalți... 

Bergman Da, există, și puterea de distrugere 
din noi este primejdioasă și ingrozitoare. 

Redacția: — Aţi întilnit-o pe Anna, i-ați întilnit și 


pe ceilalţi. Aţi întilnit și moartea? 


«Singura mea religie este 


credința în sanctitatea omului» 


Bergman: — Da... da... da... (o lungă, o foarte lungă 
tăcere). Nu mi-e atit teamă de moarte, cit simt cum mă 
fascinează. Am doi prieteni foarte apropiaţi, unul me 
dic, cealaltă infirmieră la un mare spital unde sint aduși 
muribunzii. Am vorbit mult cu ei, i-am interogat chiar. 
Ei sint încredințaţi că moartea, deși nouă ni se pare 
crudă, de fapt nu este crudă. Chiar dacă suferința e 
mare, în noi, oamenii, există resurse fantastice, extra- 
ordinare instincte ca s-o dominăm. 

Redacţia: — Fără a recurge la religie? 

Bergman: — Eu nu am nici un fel de religie. Nu mă 
interesează. Sau dacă mă interesează, este numai în 
măsura în care religia reprezintă o putere cumplită care 
impune oamenilor limite şi îi frinează. Singura mea 
religie este credința că orice ființă omenească — sau 
aproape orice ființă — poartă în ea un fel de sanctitate. 
Care s-ar putea numi dragoste sau altfel, nu știu. Tot 
ce ni se întîmplă, se întimplă înlăuntrul nostru, și în 
relațiile pe care le avem cu semenii noștri. Și asta eu 
găsesc că e minunat! 

Redactia: — In filmele dvs., totuși, parcă este mereu 
invocat dumnezeu... 

Bergman: — Nu! Nu-i adevărat! Sau în tot cazul, 
nu-i adevărat de vreo zece ani incoace. Cerul este 
absolut vid, sint convins de acest lucru. 

Redacţia: — Dar speranța, speranta există? 

Bergman Da, da, da. Dacă nu aştepţi prea mult 
de la viaţă, dacă incerci să-ţi afli propriile limite, dacă 
ai norocul să trăieşti fără a fi umilit din cale afară, atunci 
poţi găsi, hai să nu zic fericirea, dar un soi de echilibru. 
Fericirea, eu unul, nu prea știu ce înseamnă în realitate. 
Fericirea e cuprinsă în minutele sau secundele acelea 
plăzmuite de anumite lucruri, de vitalitate, de elanuri, 
de generozitate. 


«Nevoia 
de a fi iubit 
te învață 
mai mult 
decît teama 
de a fi bătut» 


«Succesul? Cum să nu-mi placă succesul!» 
(Ingmar Bergman) 


Redacţia: — Şi unde se află salvarea, descătușa 
rea, pentru un artist? 

Bergman: — O, artistul este un privilegiat! lată in- 
tr-adevăr un om cu noroc. El are posibilitatea să-și 
creeze propriul său univers, cu imaginaţia lui și prin 
intermediul operei sale. Indiferent dacă e vorba de li- 
teratură, de muzică, chiar dacă nu merg toate ca pe 
roate, atita vreme cit el, artistul, asamblează, constru- 
iește, înseamnă că e fericit. Încă n-am intilnit artişti 
netericiți. Nu ştiu dacă înțelegeți ce vreau să spun. 


“Credeţi-mă, 


n-am întîlnit artisti nefericiti 


Redacția: — Chiar şi atunci cind nu izbutește să 
exprime ce-ar dori el să exprime? 

Bergman: — Desiaqur, asta este altceva şi e şi foarte 
important, dar să ne ințelegem: eu vorbesc de artiştii 
adevăraţi. Şi apoi... Nu, nu vorbesc numai de artiştii 
adevăraţi! Vorbesc de noi, toţi cei care ne străduim să 
asamblăm, să construim. Este o treabă de răbdare și 
cred că orice artist — bun sau prost — are răbdare. O 
problemă de răbdare, deci, și de curaj. Curajul de a te 
așeza la masa de lucru 

Redacţia: — Și... dacă sint neinţeleși, acești artiști? 

Bergman: — Asta-i allă poveste, despre care aș 
avea şi eu cite ceva de spus, eu care nu am cunoscut 
intotdeauna succesul. Eu am fost considerat un soi 
de obiect ciudat, periferic, ceva cam suspect. Totuşi, 
ascultați-mă pe mine, esențial este să te așezi și să 
faci ceva. În clipa aceea ești ființa cea mai privilegiată 
din lume. Strindberg a spus-o — și el a suferit cu adevă- 
rat, a avut groaznice greutăți în viață, în raporturile sale 
cu oamenii, cu femeile — și totuşi a spus-o: «Chiar și 
in momentele în care suferința mea e atroce, sufăr cu 
un mic, un foarte mic zimbet interior». 

Redacţia: — Aţi scris undeva: «Acum o sută de 
ani lumea putea fi schimbata printr-o operă de artă 
Astăzi, arta a dat înapoi spre un loc mult mai modest». 
Credeţi în continuare la fel? 

Bergman: — Absolut. Acum o sută de ani puteai 
schimba cite ceva, spunind un cuvint potrivit la un mo- 
ment potrivit. Tolstoi a făcut-o, a făcut-o și Strindberg. 
Şi alţii, ca Rousseau, Voltaire. Schiller. Astăzi, această 
sarcină revine oamenilor politici. Lumea intreagă este 
mult mai aproape de noi, iar lucrurile se precipită verti- 
ginos. Este de necrezut cite s-au putut întimpla în 
numai 100 de ani! Doar omul rămine aceeaşi bătrină 
ființă umană. lar radarul artistului nu s-a schimbat nici 
el. Odinioară, era un instrument rapid; astăzi, el rămine 
același instrument, dar îmbătrinit, demodat. Radio-ul 
și televiziunea evoluează infinit mai repede decit el. 


«O! dacă am putea învăța din școală 


să citim nu numai în cărţi, ci și în suflete!» 


Redacţia: — Ce părere aveţi despre politică? 

Bergman: — Eu sint un social-democrat suedez 
cinstit, care crede în compromis, în discuţii, în dialog. 
lar ca artist, cred în viziuni. Cred în idei. Dacă ne-am 
așeza să discutăm, ca oamenii care cred cu pasiune 


în ideile lor, pentru a schimba lumea şi viaţa, atunci 
încet, încet, cu răbdare, curaj, vitalitate și onestitate, 
atunci poate, poate am reuși să schimbăm cite ceva. 
Dar numai prin discuții, prin compromis. Niciodată 
prin violență. Trebuie să incerci, întotdeauna trebuie 
să încerci... 

Redacţia: — Sinteţi impotriva angajării politice a 
artistului? 

Bergman: — Eu nu sint ceea ce se cheamă un artist 
politicește angajat, dar sint, evident, expresia societății 
în care trăiesc. Artistul trebuie să aibă intotdeauna 
putinţa de a zice nu, intr-un fel oarecare, la ceea ce 
știe el că nu se poate accepta. E ceva absolut indispen- 
sabil. Altfel, ți se oprește radarul și ești pierdut, pentru 
că atunci încetezi să mai fii un artist | 

Redacţia: — Şi viitorul, cum vedeți dvs. viitorul? 

Bergman: — Vreți să spuneți viitorul omului, al ome- 
nirii? Cinstit vorbind — și dacă mă aflu aici, cu dvs., 
este ca să fiu cinstit — nu mă prea ginaesc la lucrurile 
astea. Nu înă interesează foarte tare. Pe mine mă inte- 
resează ce se poate intimpla cu insula pe care trăiesc, 
cu ţara mea, dar în ceea ce priveşte Europa, umanita- 
tea, imaginația mea bijbiie. Dar dacă totuși mă siliți 
să gindesc, o să vă spun că viitorul îmi apare în culori 
sumbre. Mi se pare cam dificil, aproape imposibil, să 
urcăm din nou povirnișul 

Redactia: — Dare povirniş? 

Bergman: — Noi, toţi, sintem niște analfabeți prin 
raport cu noi înșine, prin raport cu ceilalți. Dacă am 
putea învăța din școală, prin toate formele de educaţie, 
sa ne cunoaștem reacțiile, propria noastră agresivitate, 
umilința, relațiile cu semenii noștri, dacă am fi învăţaţi 
să citim în suflete şi pe chipuri, dacă am învăţa lu- 
crurile cele mai simple, mai elementare despre ceea ce 
sint ființele omenești, poate că atunci am dobindi un 
progres real. Pare naiv ce spun, dar e singura cale 
posibilă. Am impresia, de pildă, că nu odată copiilor 


«Care-i meseria mea? Să-i distrez pe 
oameni» (Streisand, «văduva veseli») 


ai 


i 
i 


- 
most 


le place să se umilească unii pe alții. Întreg sistemul 
nostru de educaţie este o umilire. Birocraţia este și ea, 
în mare parte, bazată pe un sistem de umilire. lar per- 
soana umilită ajunge să se întrebe și ea, la rindul ei, 
cum ar face să-i umilească pe ceilalți. Este una dintre 
cele mai teribile otrăvuri care actionează azi în lume. 
Redacţia: — Credeţi in raporturile umane? 
Bergman: — lubesc oamenii. într-un fel, iubesc toa- 
te cateyoriile de oameni. Şi pe măsura ce imbătrinesc, 
îi iubesc tot mai mult. lată, de pildă, ieri seară m-am 
dus să văd «Marea crăpelniță». Omul care a făcut acest 
film nu simte decit greață față de orice categorie de 
ființe umane. Începînd cu el însuși. 
Redacţia: — Ce credeți despre acest film? 
Bergman: — Nu există şoapte acolo. Acolo există 
numai strigăte. Am ieșit din sală. Nu mi s-a mai în- 
timplat să părăsesc o proiecţie inainte de sfîrșitul ei 
Nu ştiu de ce, dar după ce am plecat,am inceput să mă 
gindesc la turnarea acestui film. Cită mincare au trebuit 
actorii ăia să bage în ei. Pentru că, deşi o vomitau, tot 
trebuiau s-o şi înghită din cînd în cînd, nu? 


«Nu-i nici o glumă 


Eu preter să lucrez cu lemei» 


Redacţia: — În filmele dvs., bărbatul este prezentat 
cam schematic, atunci cind nu e înfățișat ca un laș 
sau chiar ca o ființă detestabilă... 

Bergman: — Într-un fel... (tăcere lungă). Da, ştiu 
că personajele mele masculine sint cam simplist tra- 
tate, dar imi este mult mai greu să vorbesc despre 
bărbați decit despre femei. De fapt, nici nu știu de ce 
întimpin aceste dificultăți. S-ar putea să fie o remi- 
niscenţă din copilărie... Cam îndepărtată, e drept. Am 
încercat întotdeauna, cind eram copil, să mă țin de 
fustele mamei, care n-a fost o ființă prea ușor de cuce- 
rit. Am învățat repede să mă port în așa fel incit să-i 
cîştig tandrețea, dragostea. Foarte curind, și instinc- 
tiv, am învățat apoi să înțeleg femeile. Tatăl meu a fost 
un om foarte sever, foarte distant, de care mă temeam. 
Mă străduiam tot timpul ca nu cumva să-i stirnesc 
minia. Poate că nevoia de a fi iubit te învață mai multe 
decit teama de a fi bătut... Dar mai sînt și motive profe- 
sionale. 

Redactia: — De pildă? 

Bergman: — Femeile se adaptează mai ușor muncii 
pe platou sau repetitiilor. Cu actorii, întotdeauna ai de 
furcă. Ori cad în depresiuni nervoase, ori fac gripă... O 
sumedenie de probleme: cu intelectul lor, cu compor 
tamentul, cu copiii lor, cu cariera lor artistică, cu banii, 
mai știu eu, tot soiul de probleme. Femeile insă au un 
soț, au copii, au munca lor. Niciodată nu se vaită, nici- 
odată nu protestează. Muncesc! Nici un fel de probleme, 
niciodată! Dumneavoastră ridați dar să știți ca aşa e! 

Redacția: — Sinteţi singurul regizor care spune 
asta. 

Bergman: — Se poate, dar e adevărat! 

Redacţia: — Lucraţi aproape întotdeauna cu ace- 
leaşi actriţe, și cu toate acestea ele izbutesc să tie me- 
reu altele. Cum le dirijați? 

Bergman: — Au talent! Pentru un regizor, talentul 
actorilor cu care lucrează înseamnă mană cerească. 
Prima regulă, în teatru ca și în film, este să ai incre- 
dere. Chiar dacă te zbați cu un scenariu, trebuie să-ți 
încuraiezi actorii. creindu-le o atmosferă de siguranţă, 
și să le dovedești că ai încredere în ei. 

Redactia: — Le explicati mai întii scenariul, perso- 
najele, și apoi le spuneţi ce vreți de la ele? 

Bergman: — Doamne păzeşte! De ce? Ele işi au 
propria lor inteligenţă și se slujesc de ea. Ştiţi ce mi-a 
spus Ingrid Thulin? «Cind îmi vorbeşti, nu înțeleg abso- 
lut nimic, dar cind taci te pricep de minune». Rar și 
rar, le dau unele indicații: «Acum schimbă-ți puţin po- 
ziţia... Priveşte încoace... Nu te intoarce prea mult... E 
minunat ce-ai făcut». Doar citeva vorbe de incredere, 
de comunicare. Ca să putem avea sentimentul acela 
de «impreună», de «alături». Şi de a juca. 


“Trebuie să fii disciplinat, 


chiar și în pasiuni.» 


Redacția: — Aveţi sentimentul că prin opera dvs. 
trece un fir conducător? 

Bergman: — Nu. Evident că există un fel de conti- 
nuitate, de vreme ce eu rămin aceeași persoană, dar 
în viața mea se petrec atitea lucruri, încit situațiile nu 
sint, nu pot fi niciodată aceleași. Se schimbă mereu. 
De la un an la altul, aproape de la o lună la alta sau, 
de la zi la zi, punctul meu de vedere se modifică. Nu 
cred că sint închis, băgat într-o ramă. Cineva — cred 
că Anouilh — spunea: «Scriem mereu aceeași piesă. 
Ne mulțumim doar să potrivim altfel cărțile». Poate că 
are dreptate. Dar eu nu am sentimentul că in mine, prin 
mine, ar trece vreun fir conducător. Încerc pur şi simplu 
să vorbesc despre lucruri diferite, păstrind o mare 
disciplină. Nu-mi place cînd aparatul de filmat dă impre- 
sia că ar fi epuizat sau tulburat, sau că regizorul se lasă, 
brusc, pradă pasiunii. Publicul începe să se gindească 
atunci la frămintările cineastului, cind ar trebui să fie 


IE MU o 


39 


cu mintea la ce se petrece pe ecran și la ce se petrece 
în el însuși. Spectatorul nu trebuie niciodată să-şi 
spună: «lată, acum aparatul se precipită! lată, acum 
regizorul o ia razna!» Este foarte important să fii logic 
limpede, deși pe mine știu că publicul mă consideră 
uneori contuz. Mi-e greu så tac unele lucruri, dar difi 
cultățile mele nu trebuie să transpară în film. lar pentru 
asta, trebuie... să le disciplinezi. 

Redacţia: — In Franţa nu se ştie mare lucru despre 
dvs. Se ştie doar că ați fost căsătorit de şase ori şi că 


— «O pasiune» (al doilea 
film color) 
1971 — «Atingerea» 
1972 — «Strigăt și șoaptă» 
Eai 


35 de filme în 28 de ani 


1945 — «Criza» 
1946 — «Plouă peste oraş» 
1947 — «O navă spre India» 


1956 — «A şaptea pecete» 
1957 — «Fragii sălbatici» 
1958 — «În pragul vieții» 


Din 35 de tiime, publicul nostru 
a văzut 


trăiţi pe o insulă. Ne puteți spune ceva mai mult? — «Muzică în penumbră» — «Chipul» e în rețeaua obișnuită: 
Bergman: — Trăiesc pe insula asta de șase ani. Am 1948 — «Oraşul-port» 1959 — «Izvorul» «Fragii sălbatici» și 

descoperit-o pe cind turnam «Prin oglindă». M-am în — «Închisoare» — «Ochiul diavolului» «Voi fi mamă» (contribuția tradu 

drăgostit pe loc de ea..Am revenit ca să filmez «Per 1949 — «Setea» 1960 — «Prin oglindă» cătorilor noştri la titlul origina! 

sona». Și m-am hotărit să n-o mai părăsesc. Pe vremea — «Întimpinind bucuria» 1961 — «Prima comuniune» «În pragul vieții») 

aceea eram directorul Teatrului regal din Stockholm 1950 — «Jocuri de vară» 1962 — «Tăcerea» e la Cinematecă: 

mă cam săturasem pină peste cap de toate, şi vroiam — “Așa ceva nu seva întim «Plouă peste dragostea noastră» 


să fiu singur... Un soi de viziune romantică à la bătrinul 
şi marea! Bani n-aveam şi prietenii mei mi-au spus ca 1951 — Filme publicitare 
am înnebunit de-a binelea. Dar eu m-am încăpăținat 1952 — «Femei în așteptare», 
Am construit aici o casă. — «O vară cu Monika» 
Redacţia: — Şi cum trăiţi în ea? 1953 — «Noaptea  saltimbancu- 
lui» 
1954 — «O lecție de aragoste» 
- «Visuri de femeie» 
1955-1956 — «Surisul unei 
de vară» 


(titlul 
oraş»); 
«O vară cu Monika», 
«Femei în așteptare», 
«Noaptea saltimbancului», 
«O lecţie de dragoste», 
«Prin oglindă», 

«Ochiul diavolului», 
«izvorul» 

xA şaptea pecete». 


1963 — «Ca să nu vorbim de toate «Plouă peste 
temeile astea» (primul 


film color) 


pa aici» original: 
i 


«Persona» 

«Ora lupului» 

«Rușinea» 

«Ritul» 

«Farö» (documentar de 
metraj mediu) 


«Munca n-are nimic de-a face cu 


inspirația și alte gogoși 


nopți 


Bergman: — Timp de do! an: am stat complet singur 
şi am fost foarte fericit. Dar și azi sint fericit, pentru 
că şi soției mele îi place aici. Am fost cooptati de locui 
torii insulei, ceea ce e toarte important. Ducem o viaţa 


este pentru dvs. ca o soție credincioasă, în vreme ce pentru că îmi place, deși mă epuizează fizic. lar uneori 


implă: cărți, muzică, televizor. 

Redacţia: — Vă place televiziunea? 

Bergman: — E o pasiune! Un viciu. Îmi aduce două 
lucruri. Mai întii, informaţiile: ador să citesc ziarele, 
sint abonat la cinci cotidiene, iar televiziunea mi le 
completează cu imagini. Şi apoi, mă dau în vint după 
seriale, ştiţi, alea naivele... Nu rideți, zău că-mi plac! 
Stau în fotoliu, privesc și mă destind. Ah, ce admirabilă 
odihnă! Dar nu mă uit la televizor, din principiu, decit 
intre orele 7,30 şi 9,30 seara. Ca un viciu să fie cu adevă 
rat viciu, trebuie să-l practici cu disciplină! 

Redacţia: — Sinteţi un disciplinat? 

Bergman: — Fără disciplină nu pot trâi. Nu pot 
lucra în dezordine şi improvizație. Mă scol la 7,30 dimi 
neața. După micul dejun, mă plimb cam un ceas, indi- 
ferent de vreme. Apoi scriu pină la amiază, măninc și 
imi reincep lucrul după masă. După care dorm. Puțin, 
nu mult. Apoi mă urc în maşină și mă duc după ziare, 
în insula vecină. Seara, după cină și după programul 
de la televizor, cam pe la 9 și jumătate, mă apuc să le 
citesc, 

Redacţia: — Dacă sună de 12, lăsaţi lucrul la jumă- 
tatea frazei şi vă duceți la masă? 

Bergman: — Evident. Munca n-are nimic de-a face 
cu inspiraţia şi alte gogoși de felul ăsta. Singurul lucru 
care mă supără este că am insomnii. Nu izbutesc să 
dorm mai mult de 4-5 ore pe noapte. Și atunci ma scol 
şi ascult muzică — nu, noaptea n-ascult muzică se- 
rioasă, ci din aia uşoară, pop, de pildă. Încet, și cu mini 
difuzoare de ureche, ca să nu-mi trezesc nevasta 
Numai cînd e furtună afară și vuiește marea, atunci 
nu ascult muzică. Atunci ascult marea. 

Redacţia: — Vedeţi multe filme? 

Bergman: — Foarte multe și de toate soiurile, cele 
trei luni pe an cit stau la Stockholm. 

Redacția: — Spuneaţi cindva, de mult, că teatrul 


filmul este doar pe post de amantă. Mai credeţi aşa? 

Bergman: — Oho, asta era acum 25 de ani! Ce pot 
spune azi este că nu tot omul are norocul să se nasc: 
Buñuel, care, cind face un film, depășește de fieca': 
dată precedentul. O să mai fac filme încă cîțiva ani 


mă și plictiseşte. Cind n-o să mai am nimic de zis, o 
să mă opresc. Dar de teatru, doar dacă o să mă azvirie 
afară am să mă las. Sint legat trup și suflet de el. Daca 
Traducere de Rodica LIPATTI 

(Continuare În pag. 50) 


«indiferența? Da. iată ceva odios!» 


anchetă fulger 


„Cine este Ingmar Bergman?“ 


După ce in pagina precedentă am inti- 
tulat interviul cu marele regizor suedez 
«Bergman, acest necunoscuti», ne-am 
surprins pradă indoielilor: dar dacă Berg- 

este chiar aşa de necunoscut 
edem noi? În consecință, l-am 
rugat pe colegul nostru, Dan Comşa, să se 
ducă trei seri la rind in holurile citorva 
cinematografe, inarmat cu un magnetofon 
şi cu o întrebare titi cine este Ingmar 
Bergman? 

lată rezultatul anchetei noastre fulger 
+, în ordinea primirii răspunsurilor, ci 
ntr-o ordine, să-i zicem, a exactității. Der 

Cine este Ingmar Bergman? 


Ingmar Bergman, celebrul regizor 


‘Un regizor suedez de renume inter 
național. Filmul «Fragii sălbatici» a rulat 
şi la noi» (Arbagic Mihai, inginer din 
Galaţi). 

— «Un regizor suedez. Un celebru regi 
zor suedez» (Mihaela Ştefănescu, ar- 


40 


tist plastic, decorator în ceramică și 


Voinea Sincu, student la Arhitectură). 


Ingmar Bergman, scriitorul 


— «Bergman? Un scriitor» 

— Cunoașteţi vreo carte scrisă de el? 

— «Da. Fragii sălbatici.» 

— Aţi citit-o? 

— «Da. O carte impresionantă» 

— A fost și un film «Fragii sălbatici» 
L-aţi văzut? 

— «Nu, Filmul nu. Am citit doar cartea; 
(Constantin Filipescu, inginer). 

— «ingmar Bergman? Scriitor!...» 

— Ce naţionalitate? 

— «După nume, englez» (Farcaș Voicu, 
student). 


Ingmar Bergman, actrița 
— «Ingmar Bergman? Bineinţeles că 


ştiu. E o actriță» (Lungescu Nicolae, 
conducător auto). 


— «O actriță bătrina care s-a lăsat de 
filme şi-şi mai vede și de treburile casei» 


(Un spectator care nu și-a dat numele). 


— «O mare actriță, dar care a murit de 
mult, se pare» (Petre Vasile, șofer) 
— «Actrița Ingmar Bergman nu ma 
profesează pentru că s-a dedicat fiicei ei 
care va ajunge și ea, firește, o mare actriță 
de cinema» (Mihai Sever, 


Ingmar Bergman, compozitorul 


— «Bergman? Un compozitor de mu- 
zică simfonică, bineinteles!» 
— Din ce tară? 


— «Statele Unite ale Americii» (Brah 


Vera, elevă la Lic. George Enescu). 


Ingmar Bergman, savantul 


— «Ingmar Bergman? Vreți 
inseamnă? Stați putin! Imediat 
E suedez. Actor. Ba nu. E savant 

— Savant? 

— «Da. În domeniul fizicii. Tuburile 
Bergman. Tuburi speciale pentru elec- 
tricitate» (Ruset Traian, student la 
fără frecvență). 


să stiți ce 
imediat 


Ingmar Bergman... la «diverse» 


— «Îmi pare rău, n-am auzit de el. Sint 
venit de-abia de două zile in București» 


student). 


(«Ca să nu vorbim de toate femeile astea») 


— Cum vă numiţi? 
— «N-are importanţă... 


— «Cine să fie?y— întreabă ea 

— «O americancă, dragă!» — răspun- 
de el. 

— Nu Ingrid Bergman 
porterul 

— «Ştiţi ce, s-ar putea să avem idee 
cine este, dar astăzi sintem foarte depă 
siti...» 

— De ce? 

— «Tocmai ne-am serbat căsătoria. Am 
fost tot pe drum». 

— Felicitări. Să știți că e vorba de un 
regizor suedez 

— «Suedez, da, da. Mi-amintesc că a 
apărut într-un «Magazinul» o fotografie şi 
arată că se menține foarte bine» (Soții 
Petrescu, ospătari). 


precizează re- 


Dar dvs. știți cine sint eu? 


— În primul rind, cine sinteți dumnea- 
voastră să-mi puneţi mie întrebări?» 

Reporterul se prezintă, Răspunsul vine 
aspru 

— «Eu sint de la televiziune, așa că. 

— Îmi pare bine. Dar cine este Ingmar 
Bergman? 

— «Ştiu, bineințeles că ştiu... Oricum, 
cred că știți cum mă numesc eu, asa câ...» 
(O spectatoare, în hol, la Patria) 


piaţa 


filmului 
1973 


Este un adevărat eve- 
. niment că importanța 
inema unei cinematografii se 


măsoară nu' în numărul 
de filme produse, nu 
în desfășurarea de mij- 
loace materiale și forțe actoricești, 
nu în vremelnice succese. de casă 
(deși niciunul dintre acești factori 
şi alţii asemănători nu pot fi negli- 
jați), ci în capacitatea de a aborda 
problemele însemnate ale vieții, 
raporturile fundamentale dintre oa- 
meni și dintre oameni și societate, 
în capacitatea de a exprima speran- 
tele, frămîntările, spaimele, aspira- 
țiile unor mari colectivități. Produc- 
ţia de 100—150 filme anual ale cută- 
rei sau cutărei țări nu înseamnă mare 
lucru, deoarece e vorba în majoritate 
de melodrame confecționate după 
șablon, de comedioare superficiale, 
de montări elefantiene, în care sără- 
cia de idei nu poate fi camuflată de 
tonele de carton zugrăvit şi de şu- 
voaiele de vopsea roșie, 

Dacă cinematografia americană, cu 
toate plusurile și minusurile ei, cu 
toate crizele grave pe care le-a stră- 
bătut, cu toate concesiile făcute de 
prea multe ori gustului vulgar și 
prudenţei conformiste, reușește: de 
atitea decenii să se mențină ca o 
prezență majoră în arta contempo- 
rană iar în ultimii ani — după o 
dificilă „traversare a deșertului” — 
să cunoască un indiscutabil reviri- 
ment calitativ, aceasta nu se dă 
rește în primul rînd montărilor s 
taculoase (care n-au lipsit, dimpo- 
trivă) sau subtilelor jocuri de arti- 
ficii intelectuale, ci atacării marilor 
probleme omenești, p 
dimensiunile concrete 
americane. 

Cele mai 
ale ultimilor ani se referă 
indirect, într-o formă b 
sau metaforică, la ter 
societatea pe care o 
tinele tineretului, dis 
raporturile inter-rasiale 
rea femeii, soarta străvechilo 
cuitori ai țării, indienii, asaltul vio 
lenţei individuale și publice, răspîn- 
direa drogurilor, corupţia politică, 
solitudinea locuitorilor marilor așe= 
zări urbane, consecințele în conștiința 
oamenilor a războiului din Vietnam. 
Multe dintre aceste filme profe- 
sează o filozofie a dezabuzării sau a 
disperării. Dar, în altele — și ele 
sînt tot mai numeroase — palpită, 
mai timid sau mai îndrăzneț, nostal- 
gia după dreptate, credința în soli- 
daritatea omenească, în respectul 
față de fiinţa umană. Deseori, această 
căutare a justiției și omeniei îm- 
bracă forme paseiste, se exprimă 
printr-o încercare de revenire la 
vechile valori, la vremurile revolute, 
cînd totul părea mai simplu și mai 
adevărat, cînd relaţiile dintre oameni 
nu erau atît de sofisticate. Protestul,” 
nemulțumirea față de realitățile 
actuale ia astfel înfățișarea — atît 
de răspîndită în imaginația populară 
din toate timpurile şi de pe toate 


bune filme 


tui vic 


meridianele — nostalgiei după un 
„veac de aur“; după o „epocă sa- 
turniană“ rămasă departe, în urmă, 


în cețurile trecutului. 

Făceam aceste reflecții, privind 
un mare număr de filme din selecția 
anului 1973, prezentate de compa- 
niile americane la Tirgul internaţio- 
nal al filmului de la Brno din luna 


Importanța unei cinematografii 
este direct proporțională 


cu importanța temelor pe care 
le „atacă“ 


noiembrie a acestui an. Pentru ilus- 
trare, ne-am pu 
pelicule; să 


de o valoa 


ne oprim la două, 
artistică deosebită 
„Viaţa şi vremea judecătorului 
Roy Bean“ este o operă de împli- 
nire a bătrînului meșter John Huston. 
În anii de după războiul de secesiune, 
în vestul Texasului, unde nici o auto- 
ritate nu fusese încă stabilită, unde 
domneau nestingherite crima şi ho- 


ţia, ne întîlnim cu figura lui Roy Bean 


yem 


sondaj in cineunivers 


Priveşte înapoi 
cu speranid 


sacră, cu mijloacele care-i sînt la 
îndemînă și care singure au efect 
în această ţară a fărădelegii (şi 
printre aceste mijloace, spinzură- 
toarea ocupă locul principal), instau- 
rării unui climat de pace, de respect 
a persoanei umane, de corectitudine 
şi securitate. În jurul saloon-ului său 
care este în același timp şi tribunal) 
se formează o aşezare populată mai 
ales cu oameni cu un trecut dubios, 
dar doritori să regăsească demni- 


Al doilea film, „Paper Moon” (Luna 
de hîrtie) este creația lui P. Bogda- 
noviteh, unul dintre cei mai tineri 
și mai talentați cineaști din ultima 
generație. De data aceasta, acţiunea se 
petrece în anii prohibiţiei, într-o 
Americă, în care, caaltădată, la vest 
de Texas, forțele răului s-au dezlăn- 
tuit într-o precipitare care parcă 
sugerează iminența marii crize. Pe 
murile fără de sfirșit ale ţării 
vagabondează (tema baladării de-a 
lungul și de-a latul continentului este 
un clasic leit-motiv al multor filme 
de protest social și ea dă sens și 


Ş 
vigoare și unei opere ca „Sperie= 
toarea" de j. Schatzberg, care a luat 
marele premiu la Cannes anul acesta) 
un pricăjit de comis-voiajor (Ryan 

'Neil) și o orfană de opt ani (Ta- 
tum O'Neil, fiica interpretului prin- 
cipa! din story"). Copilul 
n-are nimic din trăsăturile Shirley 
Templey-iene ale eroului pozitiv: fu- 
mează, fură, spune minciuni, dar 
este oarecum, într-o fermecătoare 
ediţie infantilă, un haiduc care se 


„Love 


Un manifest al purității, al demnităţii și al dragostei de oameni 


(interpretat magistral de Paul New- 
man). Om în afara legii, urmărit 
pentru fel de fel de delicte, Bean 
este în esenţă un haiduc, un personaj 
care şi-a făurit un sui-generis cod a! 
onoarei și al cinstei. In prima secven- 
tă îl vedem modificîndu-şi portretul 
de pe afişul care promite o impor- 
tantă recompensă celui ce-l va 
prinde; înfățișarea sa actuală nu mai 
corespunde cu cea de pe afiș și Bean 
nu admitea să trișeze. A nu profita 
de circumstanțe fortuite,a acorda 
chiar dușmanului de moarte o şansă 
pentru ca să fie cinstită, 
reprezintă un principiu de bază al 
moralei pionierilor Westului. Scăpat 
ca prin minune din ghearele unor 
bandiți fără scrupule, Bean nu evită 
să-i măcelărească pe toți și, procla- 
mîndu-se singur judecător, se con- 


lupta 


(„Luna de hirtie“) 


tate şi căldură omenească. Erou de 
baladă haiducească, judecătorul Roy 
Bean este și un fel de Don Quijotte, 
în a cărui inimă plină de sensibilitate 
şi tandrețe arde flacăra unei dragoste 
pure și cavalerești pentru o Dulcinee 
pe care n-a întîlnit-o și n-o va întîlni 
niciodată, o actriță de teatru care 
simbolizează pentru el ideea de fru- 
musețe, de grație, de artă. Cînd co- 
rupţia şi minciuna vor pune stăpi- 
nire pe micul orăşel, ca urmarea 
goanei după petrolul recent des- 
coperit, Bean, dezamăgit de lași- 
tatea și cupiditatea oamenilor în 
care a crezut, va dispărea în negură. 
De unde, ca în legende, se va reîn- 
toarce după douăzeci de ani ca un 


erou justițiar venit, să purifice prin 
foc și moarte pămîntul de care s-a 
legat şi pe care l-a iubit. 


traficanţii de alcool, cu po- 
iștii veroși, cu răii și șmecherii de 
|, care-i ajută pe cei slabi 

s care crede în prietenie, 
ntr-o solidaritate deschisă, frățeas- 
că și cinstită, fâră miorlăituri şi pa- 
tetisme, o solidaritate așa cum exista 
între eroii ideali ai westernelor. 
Acțiunea ei justițiară, micuța Audie 
și-o îndeplinește prin cele mal neor- 
todoxe mijloace, iar de dragul prie- 
teniei cu voiajorul care a însoțit-o 
de-a lungul întregului ei periplu, re- 
nuntă, în final, la confortul confor- 
mist care i se oferă. Filmul este în 
esență un manifest al purității, al 
demnităţii și al dragostei de oameni. 
În „Paper Moon“, ca şi în „Roy 
Bean”,o anumită Americă îşi caută, 
eate, ostoirea setei 


săraci $ 


` H. DONA 


"7 DIE AEE TEAS E EN OE IER, 00 A A e AEE SREP EL ET 2 SSE EA E a a e EE SR E 2 OE DERA, 


4 


Fișă personală 


aniversarea mea). 
sor de contabilitate. 
: elev la Școala Co- 


tui care nu 
totuşi... 

— Drumul de la contabilitate 
la artă... 

— „trece prin sport, volei și 
atletism de performanţă şi — 
printr-o buc de studenţie la 
ICEF. O secre repezită („Cum 
ce e aia „comportare scenică”? Nu 
ştii Şi vrei să dai examen?”) mă 
face să mă lepăd de visul înscrie- 
rii la teatru, dar anul următor, 
o comisie (regizorul D.D. Nelea- 
nu și operatorul C. Dembinski) 
mă culege de la Caracal. „E bun 
de regie de film, nu de actor: are 
figura asimetrică”. La examen, 
Vraca, Sadova, Ana Barcan, Mir- 
cea Săucan îmi iartă bărbia strîm- 
bă şi salvează filmul românesc de 
un regizor nechemat. 


— De încă unul! Nu regreți? 
Ai fi avut piinea rolurilor şi cu- 
ţitul distribuţiilor în mină. 

— Nu, nu regret. Ca actor am 
cut 14 filme. Cîte aș fi făcut ca 

izor, cîte au făcut Ciulei, Pin- 

Penciulescu? Şi mă cur 
veam, cum se zice, chem 
Aşa, însă, am fost chemat î 

1960 — să-l secondez pe Florin 
Piersic în „Aproape de soare“ 
(regia Savel Stiopul). Am călcat 
cu dreptul în seria personajelor 
pozitive: Abrudan, secretar UTC. 

1961 — „Străzile au amintiri” 
(Manole Marcus); continui „spe- 

alizarea” începută: condu- 


cător în mişcarea comunistă ile- 


Ilieș, 


gală. 

4962 — „Partea ta de vină 
(Mircea Mureşan): Mării, secreta- 
rul organizaţiei UTC. 

1962 — „A fost prietenul meu“ 
(Andrei Blaier): Victor, un avia- 
tor ușor zăpăuc și îndrăgostit de 
Marie!la Petrescu. Altceva deci. 

1964 — „La patru pași de in- 
finit” (Francisc Munteanu): Mi- 
hai, ofițerul ilegalist. Debut forte 
al lrinei Gărdescu 

1964 — „Merii sălbatici“ 
cu Croitoru): Toma, un 
dur, bărbatul rău, aprig şi 
grad al Danei Comnea. 

1965 — „Camera albă" (Vir- 
gil Calotescu): Dr. Şerban, care-i 
redă vederea lui lon Besoiu. 


(Ale- 
țăran 
retro- 


7 


F S 
dd 


„Dincolo de barieră! 
Munteanu): 


i Domn soarei Nasta 

biet Luca plin de bune intenții. 
1967 — începe la 

jul Iti” (Francisc Munteanu): din 

nou ilegai (Mihai, alături de 

ina Gărdescu, 

1969 — „Simpaticul domn R“ 

(Ștefan Traian Roman): pentru a 

doua oară în viaţă un personaj 

negativ în fili in spion 


Cerul 


eta- 


ir 


A 
At 


1 
us): o apariție scu 
lui M 


de dragul 


evar 


„Parașutiștii“ (Dinu Co- 
i| Deleanu, secretar 
iei de partid. Nu mă 


„Conspiraţia” (Manole 
/arlam,ofiţer deblocat, 
pînă la urmă. 

„Viforniţa” (Mircea 
Moldovan): Varlam Ștefu, acti- 
vist cu urcușuri şi coborişuri so- 
ciale (şi de conştiinţă). 

1973 — „De unul singur” (Ma- 
nole Marcus): din nou Varlam, 
în drum spre tot mai bine. 

TEATRU? Cinci teatre (Bacău, 
Nottara, Delavrancea, Giuleşti, 
Comedia) patruzeci de roluri: Bla- 
ga, Anouilh; Leonov, Wilde, Chiri- 
tescu, Sebastian, Mușatescu, - Ba- 
ranga şi un singur Shakespeare. 


rr errara, 


actorii 
nostri 


N 


= Vi s-a intimplat să. 
refuzati- vreun ro! 

= Da! 

= Incredibil! 


La cinci ani: 
nu știa ce va fi 


Aspirant la glorie: 
în anul I de actorie 


1 Silviu 


Deci, 42 de ani măr- 
turisiți, 17 ani de 

Nema activitate artistică 

- — atiția ies la so- 
coteală, nu? lată, 
Silviu Stănculescu, 
n-avem ce face, nu mai sîntem 
„tirerii actori; am părăsit chiar 
şi „noua generație“, ne place 
ori nu, iată-ne ajunşi la virsta 
împlinirilor. Cum te găseşte 
această virstă? Ce vezi cînd te 
uiţi înapoi? Tare mi-ar place 
să pot spune la capătul acestui 
interviu: „am întîlnit şi eu actori 
o mulţumiţi” ds 

— S-ajungem deci întîi la ca- 
pătul interviului... Ce văd cînd 
întorc capul şi privesc înapoi, 
zici? Ai dreptate, e rezonabil să 
faci treaba asta — cînd mai fi 
ce şi pentru ce să priveşti îna- 
inte. Ei bine, văd o întreagă ga- 
lerie de statui, de oameni-lumi- 
nă, de torsuri în luptă, de pi- 
cioare în atac, de priviri scrută- 
toare, de frunţi prinse-n griji, de 
frunţi luminate. Îmi văd chipul 
ăsimetric — vorba comisiei de la 
admitere! — aplicat ca o mască 
peste toate aceste statui, îmiaud 
vocea ieşind din toate acele guri 
ge Laocooni cu șapcă și bandu- 
lieră şi mă apucă spaima: oare 
fu se topesc unul în altul toate 
aceste personaje pozitive pe care 
le-am luat cu mine în mai toate 
fiimele mele? Oare nu seamănă 
prea tare între ele și toate cu 
mine? Oare nu am revenit, obo- 
sitor, cu unul şi acelaşi personaj 
în toate filmele? 

— Înţe leg şi consemnez atacul 
dumitale delicat la adresa sche- 
matismului acelor personaje pe 
care ne-am învăţat să le numim 
pozitive. 

— Înainte totuși de a-mi fi 
teamă de personajul-schemă, mi-e 
teamă, crede-mă, de mine, de 
vocea mea, de gesturile mele, de 


tănculescu: ` 


mijloacele mele cu care umplu pi 
fiecare dată schema albă şi lip- 
sită de umbre. Din păcate, nu pot 
furniza pentru fiecare nou erou 
statuar care mi se încredinţează, 
altă frunte, altă voce sau altă 
bărbie strîmbă. Poate totuși că 
scenariştilor le-ar fi mai uşor să 
nască eroi mai diferenţiaţi, decît 
să-l renasc eu de fiecare dată pe 
Silviu Stănculescu. 

— În doiala dumitale e frumoa- 
să, e nobilă, face bine şi în inter- 
viul nostru, dar am impresia 
că e lipsită de obiect. Spectatorii 
dumitale te iubesc așa, strălucind 
din toate articulaţii le pozitive ale 
eroilor dumitale pozitivi, regizo- 
rii te vor aşa și te distribuie mai 
departe în ace lași gen de roluri, 

— E adevărat, recunosc, că e 
reconfortant să,te mişti mereu 
printre personaje- -lumină, cum le 
zic eu, că e onorant să întruchi= 
pezi mereu imaginea umană idea- 
lă a unei epoci, mai ales o epocă 
tumultuoasă, de prefaceri struc- 
turale, ca cea a noastră şi mai ales 
imaginea ideală a comunistului, 
omul care determină prefacerile 
acelei epoci. Personajul despre 
care mi se amintește cel mai des 
— şi care înțeleg că s-a imprimat 
cel mai puternic în memoria afec+ 
tivă a spectatorilor — e Mihai, 
comunistul ilegalist din „La patru 
paşi de infinit”, Îmi doresc să-mi 
mai vină în faţă un asemenea 
personaj. Destinul meu au fost 
marii îndrăzneţi. Pe cînd eu... 

— Dumneata!? N-ai să-mi spui 
că eşti un om sau, mă rog, un 
actor lipsit de îndrăzneală? 

— Ba da, o voi spune. Eu nu 
am avut un drum spectaculos. în 
artă. Acumulările le-am făcut 
lent, poate prea măsurat, întota 
deauna m-am exprimat în meses 
rie — găsesc eu — cu prea multă 
reținere și sobrietate.Există actori 
de îndrăzneală şi îmi plac, dar eu 


prea discret, prea în surdină, Nu 
scapă nimeni din noi de obsesia 
asta... 

— Te-ai dori deci altfel, Sil- 
viu Stănculescu. 

— Mi-ar place şi pot şi trebuie 
să pot apărea pe scenă sau pe 
ecran altul decît cel care mă știu, 
zgomotos, exuberant, năvalnic,plin 
de haz — să zicem — chiar dacă 
asta nu m-ar prinde deloc bine 
în viață. Noi, actorii, avem aceas- 
tă şansă de a ne amăgi, atunci 
cînd ne-am săturat de noi înșine, 
că ne putem muta pentru o vre- 
me în alt eu. Dar pentru asta, ca 
în orice, trebuie să fim doi. E 
necesar măcar un scenarist sau 
un regizor care să te vrea altfel. 

— Înţe leg, te-ai săturat de sta- 
tutul de înger. Te vrei diavol, 
Silviu Stănculescu, 

— De ce neapărat înger sau dia“ 
vol? Nu există trepte intermedia- 
re? Mi-ar place să mă opresc pe 
una din aceste trepte. Dar noi, 
actorii, îmbrăcăm cel mai ade- 
sea haine de gata, nu de coman- 
dă, în care tu, actor, nu poţi decît 
să-ţi scurtezi mînecile sau să-ți 
lungeşti tivul. Pe dinăuntru, nu 
se întîmplă prea multe. 

— Eşti, totuşi, nedrept. În 
„Viforniţa“ urci şi cobori de 
două-trei ori scara înţelegerii 
umane: greşeşti, cazi, iar gre- 
şeşti, te loveşti cu capul de prag, 
înţe legi, te autocritici, te trans- 
formi, 

— Dar totul se petrece în afara 
ecranului şi oarecum în afara per- 
sonajului, şi de aceea nu mă prea 
crede nimeni, nici măcar eu în- 
sumi, Ce mi-a plăcut la Varlam 
Ştefu a fost tonup o anume sim- 
plitate adîncă şi adevărată, cu 
care ne-am întîlnit perfect. Poa- 
te pentru că și eu sînt un om sim- 
plu; obişnuit. Poate pentru că 
sînt un om ca toți oamenii, da, 
ai dreptate, cred că o fire ca 
a mea se întilnește de obicei mai 
rar cu meseria de actor. Sînt un 


„mu stat dintre aceştia, eu mă văd $j „cheţă, ce gîndeşti despre ei, agi 


cum o fac ei cu actorii, 


— De ce? De ce crezi că nu 
acceptă? 

— Din orgoliu. Din gustul pu 
terii. Sînt mai orgolioși, cred, 
chiar decît actorii, Şi nu-și îngă- 
duie prea des să fie sinceri cu ei 
înșiși, Dar să-ți răspund la între- 
bare: mă simt bine în mîna lui 
Manole Marcus, deși n-am făcut 
multe filme cu el, iar el a făcut 
destule filme fără mine, Există o 
afinitate de structură artistică, 
de gînduri, există între noi acea 
comunicare subterană fără de 
care nu put lucra bine împreună 
regizorul cu actorul, 


— Şi cu care regizor n-ai mai 
vrea să lucrezi? Răspunsul e fa- 
cu |tativ,.. 

— Nu-l ocolesc nici de astă 
dată. N-aş mai vrea să lucrez cu 
Francisc Munteanu, de pildă, deși 
cu el am, făcut neuitatul — de 
mulţi — „La patru pași de infi- 
nit“, Am impresia că acum nu 
ne-am mai putea întiîlni, artistic 
vorbind. Sîntem buni amici, dar 
fiecare merge, în artă, pe pro- 


“ pria sa potecă. 


— Ți s-a întimplat să refuzi 
roluri? 


— Da. 


— lată un curaj pe care nu-l 
au, din păcate, mulți dintre acto- 
rii noştri bine cotaţi. Și ce roluri 
anume? 

— Cele în care în mod cert mă 
repetam, Sau cele care nu mă in- 
teresau prin neadevărul lor. Sau 
cele propuse de vreun regizor care 
nu-mi oferea o garanţie | de lucru 
profund, serios, Şi am avut saţis- 
facția să văd că unii regizori au 
recunoscut justeţea refuzului meu, 
nu mi-au purtat ranchiună și m-au 
rechemat mai tîrziu, cînd au avut 
un rol mai potrivit pentru mine. 

— Reciţi des. Constitui o obse- 
sie — agreabilă —al oricărui în- 
flăcărat recital televizat, a ori- 


„Aproape de soare“: 
primul rol în film 


ATOR IL PISTA ME TREE 
În „Brigada de cavalerie“: 
actor de teatru 


„La patru 'pași de infinit“: 
cel mai bun rol de film 
IL REIES IA ES CA DUAL 
„Vitorniţa“: 
om cu urcușuri și coborișuri 


om obişnuit, îmi plac bucuriile 
obişnuite, simple, ale vieţii, de 
aici poate şi faptuj că-mi trăiesc 
pe deplin existenţa de familie cu 
toate obligaţiile ei — înalte sau 
prozaice, 

— Ştiu că-ți iubeşti copiii, 
ştiu că ai o fetiță şi un băiat 
extrem de reuşiţi, dar de ce ai 
fost totuşi atit de neconvingător 
în rolul de tată pe ecran? Poate 
unde ți s-a atribuit — dacă-mi 
dai voie să glumesc — în „Vifor- 
niţa”, un fiustudent, cînd a! dumi- 
tale nu e nici măcar la grădiniță! 

— Dacă te referi din nou la 
cine ştie ce complexe de virstă 
(pe care le-ar putea trezi de as- 
tă dată rolul), poţi fi liniştită, nu 
e cazul, compoziţia mi-a plăcut 
întotdeauna şi, de altfel, de cînd 
mă ştiu, am interpretat personaje 
peste vîrsta mea și eu însumi am 
fost pe dinăuntru mai vîrstnic 
decît anii mei. N-am fost nicio- 
dată un răsfăţat, experienţele 
le-am trăit rapid şi precoce, în- 
ghesuindu-le într-o primă tine- 
reţe, după care m-am aşezat şi am 
rămas un om așezat. Avantajul 
e, cum vezi, că nu risc să fac crize 
de vîrstă, ca alţii. 

— Bine,încheiem capitolul. Cu 
ce regizor te simţi mai la înde- 
mînă! Deşi, recunosc, e o între- 
bare pe care din tact n-ar trebui 
s-o pu: unui actor aflat mereu 
la mîna regizorilor... 

— Îmi place întrebarea şi te 
rog să nu o retragi. Deși regizo- 
rii nu acceptă să le spui, cu fran- 


cărei manifestări poetice de greu 
tate. Îţi place atit de multpoezia? 

— Îmi place poezia, Îmi plac 
toate genurile de poezie, nu nu- 
mai cel în care sînt considerat spe- 
cializat”,. Poezia e o=stare, nu o 
specializare. Pentru această stare 
aş vrea să fiu solicitat nu numai 
pentru prezenţa scenică și infle- 
xiunile vocii, 


— N-ai să-mi spul acum că 
Vocea e ceva care te apasă... 

— Nu suport tirania niciunuia 
din mijloacele de expresie, Vo- 
cea era arma actorului de școală 
veche. O ai? E bine, dar nu poți 
ieşi cu ea singur în scenă; dacă 
nu o mulezi pe trăire, pe stare, 
degeaba... 

— Pentru că ne apropiem de 
ace | sfîrşit în care aș fi dorit să 
exclam „iată actorul fericiti“ 
— dar văd cănu ţii la asta, poate 
din exces de modestie, din luci- 
ditate ori din acea rezervă care- 
ți însoțește, Văd, toate mani- 
festări le —spune-mi, Silviu Stăn- 
culescu, n-ai vreo idee pentru un 
alt final potrivit? 

— Dacă-ţi convine, îţi pot o- 
feri o variantă! ai întîlnit ac- 
torul care așteaptă. Care știe să 
aștepte: calm, fără panică, li- 
niştit, Care ştie să aştepte 
şi anii, şi rolurile, şi succesele 
pline chiar. Fără așteptare viaţa 
e terminată, nu crezi? Şi nu e 
deloc obligatoriu să-l aştepţi 
mereu și numai pe Godot... 


Sanda FĂUR 


43 


A 


Stimată tovarăşă San- 
da Ghimpu, faptul că 
Enema „filmul „Despre o anu- 
“a * me fericire” (la care 
mă număr nu fără 
oarecare mîndrie, 
recunosc, printre - colaboratori) 
v-a întristat, m-a întristat la rîn- 
du-mi. Poate că m-a şi sur- 
prinş. Am asistat la multe pro- 
lecții cu filmul. acesta, am dis- 
cutat cu spectatori, 'am citit şi 
cronici (am racest prost obicei) 
şi n-am întilnito emoție atît de po- 
trivnică intenţiilor noastre, Ceea 
ce, vă spun drept, m-a neliniștit, 
Vreau să cred că sînt un om foar- 
te receptiv,'un meseriaş Într-ale 
filmului, chinuit de îndoieli şi ne- 
linişti şi tristețea dumneavoastră 
m-a deconcertat şi m-a determi= 
natsă vă răspund. 
Respect cu sfială munca dumneaa 
voastră, stimată tovarășă Sanda 
Ghimpu, urmăresc ceea ce scrieți 
şi de aceea nu mi-e indiferentă 
tristețea pe care o mărturisiţi. 
Nu ştiu exact în ce dispoziție aţi 
văzut filmul nostru, de altfel asta 
n-are nici o Impoftanţă. Dumnea- 
voastră aveți un reper foarte pre: 
cis,mai mult chiar, un criteriu: fil- 
mulv-a întristat...: Desigur, de-aici 
se poate emite şi o judecată, fie 
ea chiar și de valoare. Dar, reca- 
pitulînd nişte acuzări „de fond“; 
găsesc circumstanțe atenuante 
unora dintre personajele noastre. 
Astfel, credeam că superficiali- 
tatea ce o încriminați unuia din 
eroi, înseamnă tocmai o preocu= 
pare excesivă pentru propria-i 
persoană. A-ţi concepe existența 
în limita fiinţei tale concrete, cred 
că e într-adevăr un punct de ve- 
dere mărunt, subţire şi, de fapt, 
dincolo de o anume realitate. A- 
ceastă preocupare nu e împotriva 
superficialităţii, ci în cel mai bun 
sens al ei. Mult mai puţin super- 
ficial, chiar dacă v-a întristat şi 
el, este și un tînăr care merge cu 
sacrificiul pînă la uitarea de sine. 
Desigur, un asemenea tînăr nu 
e ămuzant, nu seamănă cu o fan- 
fară dintr-un oraș prin care treci 
într-o duminică însorită de week- 
end și nu într-o zi de luni, pio- 
ioasă. Şi la urma urmei, chiar și 
o actriță poate „pendula senti- 
mental“, întristindu-ne prin lip- 
sa ei de decizie. Şi, desigur, mai 
pot să nu ne bucure şi cîte un 
director retrograd şi nişte mun- 
citori care fac din noapte zi, fă- 
ră să strige „hei-rup”. Dintre 
aceştia sînt încă prea puține per- 
sonaje în filmul nostru, recunosc, 
nu, „de toate“ și. mai ales nu „toa- 
te”. Dar ce să facem dacă aceste 
adevăruri pe noi nu ne întristea- 
23, ci zău, iertaţi-mă, ne recon- 
forteazăt Mie personal îmi dau 
sentimentul acela de forță, de 
îndîrjire care binedispune, ier- 
tați-mă, că altfel nu pot să spun. 
Desigur, poţi să te întristezi 
cumplit luînd în serios cugetarea 
„fiecare moare singur“, dacă ne-a 
pus pe gînduri perenitatea abso- 
lută a maximei. Dar nu cred că 
cei doi actori din film, care-o pun 
în cîrca „nemuritorului Gam- 
betta”, intenționau să ne dea atît 
de gîndit. x 
Şi-am stat şi am cumpănit și 
altfel, după puterile mele, consi- 
derentele psihologice care v-au 
întristat văzînd filmul „Despre 


Tribuna creatorilor 


T PS BEN 33 


Despre un anume fel 


de a vedea filme 
Regizorul Andrei Blaier, 


scenarist al filmului 
„Despre o anume fericire“, 
polemizează cu critica 


„Credeţi că! optimismul poate îi împlinit numai prin personaje 


optimiste?) Generozitatea, optimismul nu pot să transpară și 
fără chiote, din disputa neliniștită) a unor personaje chinuite 
de rostul lor în viață?“ 


o anume fericire”. Poate că ne> 
concordanţele în comportamen- 
tul unei anume-structuri v-au dea. 
ranjat. Nimeni dintre noi nu crede 
că a construit niște caractere 
ireproșabile, fără contradicții ne- 
justificate. Dar dacă un tip explo- 
Ziv este şi jignitor, de ce n-ar pu- 
tea fi şi vlolent și de ce violența 
lui n-ar putea să-i pulverizeze cal- 
mul, bunăvoința obișnuită? Chiar 
dacă nu procedează frumos, re- 
cunosc, De ce neapărat ar trebui 
ca el să reușească să se apropie de 
muncitori şi nu invers, cum re- 
marcați cu un trist reproş dum- 
neavoastră. Ce fel de culpă față 
de adevărul vieţii conţine acest 
„invers“? Şi ce condamnare pen- 
tru nereuşita eroului nostru, în 
ce priveşte încercarea lui de a se 


apropia de muncitori, poate să 
constituie faptul că ei i-au luat-o 
înainte? 

Şi mă întreb iarăși, vă rog să 
mă credeți, cu tot respectul și 
încercînd din răsputeri să vă în- 
teleg. Nu... de ce vă supără că 
v-a întristat Liana Popa? Pentru 
că ea trebuia să vă întristeze, așa 
am dorit și nol. Dar credeam că 
tristețea ei poate fi depăşită, 
înțelegîndu-i limitele. Ea nu le 
înțelege, o priveşte. Atit poate 
ea. Așa vrea ea, Pentru că ea 
beneficiază de o tristețe falsă, 
contrafăcută. Înțelegerea acestei 
„contrabande de sentimente“ am 
crezut că va constitui tonul op- 
timist al personajului. Desigur, 
ea nu luptă pentru dragos- 
te. Dar cine o dă de exemplu? 


Ea luptă măsurînd. Ei și, ce e 
rău în asta? Mărturisiţi neînțe- 
legerea personajului enunţind niş- 
te convingeri limpezi, ferme (cît = 
vă invidiez pentru ele...). „E iu- 
bită? Atunci iubeşte. Nu-i iu- 
bită? Se resemnează ușor, prea 
ușor..." Dar dacă, să zicem, e iu: 
bită, iubeşte, și apoi nu mai e 
iubită, e iubită de altul pe care 
nu-l iubește? Nu se poate în- 
tîmpla şi așa ceva? Zău, vă întreb 
cît se poate de sincer şi nedume- 
rit, credeţi că asta e o invenţie 
întristătoare prin lipsa de fermi- 
tate în decizii a eroilor? Credeţi 
că nu se poate să fii iubit de ci- 
neva pe care nu-l iubeşti? Eu cu- 
nosc un caz, vă jur... Şi-apoi, de 
ce să n-o înțelegem că vrea să 
vină la Bucureşti? Chiar dacă nu 
e bine să vrea așa... lertaţi-mi in- 
discreția, dar îmi permit să fiu 
ia fel de sincer cum ne-ați onorat 
în cronica dumneavoastră: aţi 
pleca cu uşurinţă, la, să zicem, 
Leșul Ursului? 

Dar înainte de concluziile toni- 
ce ale articolului dumneavoastră, 
am rămas fără argumente citind 
că acceptaţi posibilitatea adevă- 
rului-unor asemenea personaje. 
Credeţi însă că optimismul poate 
fi împlinit numai prin personaje 
optimiste, ca şi cum ideile pe care 
le revendicaţi, generozitatea, op- 
timismul, etc , nu potsă transpară 
şi fără chiote, din disputa neli- 
niştită a unor personaje chinuite 
de rostul lor în viață:? Antime- 
moriile nu cred că înseamnă amin- 
tiri false. ci, dimpotrivă, amintiri 


“nu așa cum ne-am obişnuit să le 


citim, scrise pentru bucuria noas- 
tră, ci “crude” prin adevărul lor. 
Antijurnal cred că ar fi fost jur- 
nalui lui Kafka, dacă îl ardea cu 
mîna lui, nu dacă-i cerea „cu lim- 
bă de moarte“ unui prieten s-o fa- 
că, sperînd că acesta, prieten bun, 
n-o să-i respecte rugămintea... 

Să fi numit filmul „Desprè o 
anume ` tristețe”? Poate, dacă-i 
făceam | pe eroi să chiuie de 
la început pînă la sfîrşit, in- 
diferenți la efortul superb la 
care asistă şi participă. Poate că 
neliniştea unor întrebări poate 
să fie „o anume fericire”, nu sin- 
gura, fireşte, nu cea absolută, ci 
poate (nu ştiu, zic... poate) una 
dintre ele. ; 

Poate nu cea pe care o pretin- 
deţi eroilor noştri. Eroi greşitori, 
sîntem convinşi, ca noi toţi, de 
altfel. Pentru că uneori, rar, ce-i 
drept, pot şi nespecialiştii să gre- 
şească în ceea ce priveşte filmul. 
Ca să nu mai vorbim cît de des 
greşesc oamenii de film, în ceea 
ce priveşte viața... 4 

Altfel, cred cu toată convinge: 
rea, ca și dumneavoastră, stimată 
tovarășă Sanda Ghimpu, în stine- 
“rețea optimistă, cuceritoare... 
„în care nu măsori, ci iubeşti“... 
„cu băierile inimii dezlegate”.... 
„în care prietenia este de gra- 
nit" (cum foarte frumos spuneţi), 
„în care se ride nestăvilit şi se 
plinge zguduitor...“ 

Mă gîndesc doar, ce v-aș fi pu- 
tut răspunde dacă ați fi mărturi- 
sit sincer că aţi rîs nestăvilit în 
tot timpul filmului. 

Sau; cine ştie... dacă „aţi fi 
plins zguduitor..." 4 


Andre! BLAIER 


„pere aa ȘI ver 


Cronica unui necineast 


Ei se iubesc. 


Sint alături de San- 

da, dar nu numai de 

ea... Evident, Sanda 

este fermecătoare. 

Dar nu numai fera 

`. mecătoare, ci şi 

plină de personalitate, vervă, 
istețime, drăgălăşenia. 

Bravo Adina Popescu, persona- 
jul pe care l-ai întrupat în „Dra= 
gostea începe vineri" are tot acel 
inefabil vino-ncoa, garanţie sigură 
a cuceririi spectatorului, de la 
prima pînă la ultima secvenţă. 

Un bulgăre de lumină într-o 
simfonie de lumini (începutul 
filmului are ceva din focul aurit al 
Italiei, Să fie oare vreo legătură 
între operatorul Nicolae Gi= 
rardi şi lumina sudului?) 

Că s-a îndrăgostit iremediabil? 
Ce fată tînără n-ar reacționa 
la fel lîngă un făt-frumos cu fä- 
țişă candoare de înger (şi ascunsă 
perversitate de drac), care între 
o miîngiiere și un sărut face să 
răsune cuvintul magic „veri: 
gheta“? (Este fantastice cum se 
fisticesc şi capitulează fetele la 
auzul acestui cuvînt vrăjit!) 

Că îl urmeză aproape hipnoa 
tizată să o cunoască pe „mama“ 
lui? Dar ce adolescentă n-ar 
considera că o asemenea invitaţie 
echivalează cu cea mai autentică 

ecetluire a dragosteil 

Că „ti cedează"? Aici răspunsul 
meu nu mai este atît de ferm. 
Poate față de istețimea ei, de 
puritatea ei sufletească, de edu- 


cația pe care o primise, n-ar fi . 


trebuit să capituleze atît de ză- 
natec, Dar filmul trebuia să de+ 
mareze şi demarajul, recunoaștem, 
așa cum a fost conceput, are dra+ 
matism, 

Că biciuită, flagelată de mona 
struozitatea gestului iubitului ei, 
se mai întoarce la casa odioasă ca 
un infractor la locul crimei? 
Firesc, cu totul firesc. Lovitura 
fusese atît de ameţitoare, atît 
de incredibilă, încît Sanda ar fi 
fost gata să se împotrivească 
chiar şi celei mai strigătoare 
evidențe. 

Faptele - se succed motivat; 
chiar cu o logică strînsă. (e ade= 
vărat, de multe ori cu o logică 
specială, aș zice logica teribilis+ 
mului de la 18 ani), acțiunea are 
vervă, tonusul nu scade nici un 
moment: incontestabil, filmul nu 
e făcut de începători. 

Un tren în noapte, întunecat 
şi amenințător, cu scrîşniri ce 
amintesc de trenul fatal din Ana 
Karenina o duce pe Sanda, ni: 
micită de două mari prăbușiri, 
acasă. Dar „acasă” pentru ea, 
învinsa, şi-a pierdut din semni- 
ficaţie. Căldura unui tată n-are 
forță îndestulătoate. Și aici mo- 
tivaţia e fără cusur: desigur, dacă 
ar fi existat și o mamă în viaţa 
Sandei, fuga ei n-ar: mai fi fost 


Noi să-i iubim! 


„Dragostea începe vineri“, 
un film care te lasă cu sentimentul 
că viaţa este nemaipomenit 


de gustoasă! 


Da! Am fost alături de ea! 
Ce fată nu s-ar îndrăgosti 
de un tăt-frumos, 
care între o mîngiiere și 
un sărut face să răsune și cu- 
vintul magic: „verigheta“? 


Da! Am fost alături de ea 
și în uzină. O prindea bine, 
pe ea, premianta liceului, 
să se prezinte: 
„Sanda Dobrescu, 
muncitoare necalificată“, 


convingătoare. Așa este .expli- 
cabilă. La 18 ani, povara unui eșec 
înconvoaie mai tare printze cei 
ce te-au cunoscut biruitoare. 
Înţelepciunea tie a putea trans- 
forma un eșec într-o victorie vi- 
ne mai tîrziu, mult mai tirziu... 

Am fost alături de ea și în 
uzină, 

Da, o prindea să se prezinte, 
ea, premianta liceului, parcă ză- 
dărînd soarta: „Sanda Dobrescu, 
muncitoare -necalificată“. 

Da, o prindea să-i ţină la res- 
pect- pe cei trei muncitori-muş- 
chetari (alias Papaiani, Ogăşanu 
şi Cornel Coman, atît de simpa- 
tici, atît de autentic de tineri, 
atît de debordant de spirituali). 


Da! Am fost alături de ea 
și cînd s-a întors acasă, 
dar și cînd și-a dat seama 
că dragostea unui tată 
nu-i destul, 
Dac-ar fi fost și-o mamă... 


Da! Am fost alături de ea și 
cînd s-a îndrăgostit din nou 
și tot atît de iremediabil de 
inginerul Radu: „Bolile vin- 
decate nu mă interesează“. 
lată o replică generoasă! 


Da, o prindea să se îndrăgos- 
tească din nou și tot atit de ire- 
mediabil de inginerul Radu... 
Tinereţea  cicatrizează repede 


rănile, iar replica finală a lui 


Radu —,„ Bolile vindecate nu mă 
interesează”, strigă a generozitâte 
şi tinerețe. i 

Un motiv în plus să fiu'alături 
de el şi de ea. 

Dar nu numai de ei. Ce rol de 
zile mari face Toma Caragiu în se- 
cretarul de partid! Un secretar de 
partid cu părul alb ce simte tine- 
reşte şi carenu se sfieşte să spună 
„la vîrsta mea e mai greu cu auto= 
critica“, ce se mărturisește suflet 
de pripas cînd nevasta e la băi, 
dar care își întinde inima în pumni 


PE TI PE 


la auzul nostalgicului „Dragostea 
începe vineri şi-a venit cerşind 
spre mine...”, Autentic. Uman. 
Emoţionant. 

Dar nu numaăi el. Cît de confe- 
rențiar este în rol Sergiu Nico- 
laescu (nu încetez să mă tot mir 
cu cîtă eleganță reuşeşte să con- 
vingă şi ca poliţist, şi ca moşier, 
şi ca profesor...) 

Desigur, replica aceea „cînd 
spui conferențiar este ca și cum 
ai spune măturător“, aparține 
unei cochete, frumoasa . Lia 
(Marga Barbu), învățată să tră- 
iască ușor, să prețuiască aurul și 
nu aurul cenușiu. Totuşi m-a 
mîhnit! Un conferenţiar nici cît 
un  măturător, iată o replică 
cu care nu mă pot împăca, nici 
chiar cînd e rostită de un per- 
sonaj negativ. 

Dar Margareta Pogonat? Acea 
Ană matură care „a băgat di- 
vor“ pentru că fusese înjurată de 
bărbatul ei, perpeloasă foc, dar 
bună, bună ca pîinea caldă și cu 
rîs “proaspăt de fată tînără? 

Dar Liviu Ciulei, Vasilica Tas- 
taman, Andy Herescu? Ce distri- 
buţiel 

Cite autentice talente la un loc. 
M-am întrebat cum au putut să 
fie strînşi cu toţii, uneori chiar şi 
în frînturi de roluri. 

Mi-am răspuns, toteu, că poate 
i-a fascinat, atrăgîndu-i verva unui 
scenarist lucid , experienţa unui 
regizor de cursă lungă, luminoz 
zitatea unui operator-vrăjitor. 

Ca trăsături dominante ale 
acestei pelicule: veridicul, ca nd 
litatea, frumosul, 

Spun veridic, pentru că ceea 
ce i s-a întîmplat Sandei i se poate 
întîmpla oricărui pui de om 
neînarmat pentru viaţă; spun 

ctual, pentru că a pune frontal 
problema unei răsfățate care a 
căzut în viață de două ori, şi în 
dragoste şi la examenul de intrare 
în facultate, și care apoi găseşte 
resurse să se ridice, să-și scuture 
disperarea, să munceacă într-o 
uzină, recuperîndu-se în proprii 
săi ochi și în ai celor din jur, 


"înseamnă a da rezolvări care ţin 
"de felul nostru de viață de azi; 


spun. frumos, pentru că, pe 
parcursul ` întregii pelicule, se 
simte acea măiestrită filtrare 
a realităţii cotidiene prin nişte 


- fermecătoare lentile colorate ale 


rafinamentului vizual şi ale bu- 
nului gust. 

Este un film care te lasă cu 
sentimentul. că viaţa, în fond, 
este nemaipomeait de gustoasăl 


Sanda GHIMPU 


filmul. românesc în lumea largă şi în 1 


130 de filme în 12 luni pe 5 continente... 


Peste 130 de filme de 

lung și scurt-metraj au 

purtat prin Europa, A- 

merica, Asia, Australia 

şi] Africa mesajul cine- 

- matografiei noastre. 

Gale ale filmului românesc, or- 

ganizate cu prilejul sărbătoririi zi- 

lei insurecției naționale antifasciste, 

armate, cuprinzînd producții de 

cele mai diferite genuri, au avut loc 

la Moscova, Leningrad, Tirana, Buda- 

pesta, Varşovia, Praga, Sofia, Cairo, 

Lagos. Pretutindeni, ambasadorii noş- 

tri cinematografici s-au bucurat de 

aprecierile binemeritate ale presei 

de specialitate, În afară de aceste 

gale au avut loc Zile ale filmului ro- 

mânesc la Roma, Haga, Londra, Edin- 

burg, Bochum, Lugano, Alexan- 
dria. 


Premii și participări 


Filmele noastre au fost prezente 
de asemenea la Cannes, Bergamo, 
Moscova, Cork, Cracovia, Locarno, 
Oberhausen — oraşe ale marilor fes- 
tivaluri cinematografice internațio- 
nale. „Nunta de piatră“, de pildă, 
se bucură de o presă foarte elogioasă. 
Efectul acestei aprecieri s-a făcut 
simţit imediat. Mulţi dintre cei care 
achiziționează filmul pentru o di- 
fuzare în cinematografele de specia- 
litate, au formulat dorința de a-l 
lansa în circuitul sălilor mari. „Ex- 


plozia" și „ Veronica" — concurînd cu 
producții ale unor ţări cu bogate tra- 
diţii în genurile respective — au ob- 
ținut un. număr considerabil de 
premii. 


Arta la tîrg 
La e] 


Scurt-metrajul „În pădurea cea 
stufoasă“ a obținut diploma de o- 
noare la Orvieto. „Alergia“, „Pre- 
mieră după 75 de ani”, desenele ani- 
mate „Puiul“ și „Parada cifrelor“ 
au primit la rîndul lor distincţii şi 
premii. 

Există, se știe, tîrguri de filme, și 
oameni specializați în vînzarea fil- 
melor, operațiune datorită căreia 
multe din peliculele noastre sînt 
cunoscute și apreciate pe toate con- 
tinentele. Brno, Milano sînt nume 
mai puţin sonore decit cele ale ora- 
șelor unde au loc festivalurile dar, 
în . felul lor, mai importante decît 
acestea. Aici,se încheie cele mai volu- 
minoase tranzacții privind filmele. 
Prezenţi la aceste întîlniri, am reu- 
şit nu numai să ne descurcăm, ci 
chiar să devenim serioşi parteneri. 

Anul acesta, „Veronica“, „Explozia” 
(la tîrgurile de la Milano şi Brno 
numeroși achizitori din America Latină 
şi din Europa au cumpărat filmele 
pentru circuitele mari comerciale), 
„Aventurile lui Babuşcă” (achiziţionat 
la Brno de mai multe filme distribui- 


toare) și „Cu mîinile curate“ au fost 
filmele cele mai solicitate la tîrgu- 
rile internaţionale. Societăţi de tele- 
viziune din întreaga lume solicită, din 
ce în ce mai frecvent, pelicule româ- 
nești pentru a le difuza pe post. 
Telespectatorii din Austria şi R.F. 
Germania au văzut astfel pe micul 
ecran „Pădurea spînzuraților“; în 
Franța a fost difuzat filmul „Zodia 
fecioarei“ și documentarul „Racheta 
de aur“, iar în Italia „Neamul $oi- 
măreştilor“, „Columna“, „Mihai Vi- 
teazul”. 


> 


A 12-a luna 


La festivalul internaţional al fil- 
melor pentru copii și tineret de 
la Teheran au fost prezentate docu- 
mentarul „Porumbeii şi fanfara “ şi 
filmul artistic „Veronica“. Desenul 
animat „Parada cifrelor“ a primit din 
partea Ministerului iranian al educației 
premiul |, „Delfinul de aur”, pentru 


deosebitele sale calităţi instructive. 
Marele juriu 


Tot de la Teheran ne-a parvenit 
următorul mesaj: „Juriul festivalului 
internațional al filmului de la Te- 
heran, format din Elisabeth Taylor, 
Miklos lanesă, Jerzy Kawalerowicz, 
Torre Nielson, Frank Capra, pro- 


pune ca pelicula dvs. „Nunta de pla- 
tră", înscrisă iniţial numai în secția 
informativă, să reprezinte oficial 
România în festivalul competitiv“. 


Cartagena și Odesa 


După'ce filmul „Explozia“ a cuce- 
rit premiul „Vela de aur“ la Carta- 
gena, a fost prezentat la Odesa, 
unde, între 1—10 decembrie a avut 
loc festivalul orașelor înfățite, „Ci- 
nemarina'73*, şi unde filmul ro- 
mânesc a obţinut medalia de aur. 


O floare la Milano 


Filmele științifice „Biodetermi- 
nările“ şi „Floarea uitată" ne-au 
reprezentat la festivalul internațional 
„Natura, omul şi mediul înconjură“ 
tor (Milano, 10—15 decembrie). 


Oscar și „Veronica“ 


„Veronica" pleacă spre Holly- 
wood, pentru a concura la mult rîv- 
nitul „Oscar“l  Ambiţioasa noastră 
fetiță şi nu mai puţin ambiţioasa rea- 
lizatoare speră să-și înscrie numele 
printre cei pe care sorții, și nu nu- 
mai ei, îi desemnează ca laureați ai 
distincţiilor oferite de Academy of 
Motion Pictures of Arts and Scien- 
ces — Los Angeles, California 


„Filmul“ preferințelor dumneavoastră 


(Urmare din pag. 5) 


— Nu vă plac filmele 


cu studenţi? 
— Ba da. Unde rulează! 


— Vedeţi des filme românești? 

Emilia Vasilescu (medic pediatru, 
policlinica nr. 5): 

— Cînd am timp, fără prejude- 
căți gen „străin — românesc“. 

— Aţi văzut şi filmele pentru copii? 

— Îmi plac copiii, filmele pentru 
copii ar fi normal să le placă lor. Dar 
bănuiesc că nu sînt tocmai proaste, 
dacă mă gîndesc la drăgălășenia Vero- 
nicăi — Lulu Mihăescu, „pacienta 
mea”, Dar ce filme pentru copii au 
mai fost? 

— „Aventurile lui Babuşcă”, 

— Mda. 

— Preferați vreun gen? X 

— Cel în care nu sînt obligată să 
mă izbesc de falsuri, de imposturi 
artistice. 

— Ce-ați vrea să vedeți? 

— Un „Rubliov“ sau un „Opt şi 
jumătate” românesc, 


* 


— Ce filme... 

Anda Stoica (studentă, Matematică 

— Mie îmi place teatrul, mai ales 
că teatrul nostru este— din cînd în 
cînd — extraordinar, 

— Totuşi... 

— Cite ceva din filmele cu „gang- 
steri români din preajma războiului“, 

— De ce tocmai astea? De ce nu 
filmele despre studenţi? 

— Unde rulează? Şi apoi, în cele 
cu gangsteri n-am de unde să ştiu 
că „nu-i așa“, 

— Filmul falsifică viața? 


46 


B Daci-mi aduc aminte, şi-mi aduc 
aminte cu plăcere de „Dimineţile 
unui băiat cuminte“ sau de „Dumini- 
că la ora 6", nu. Dacă e vorba de 
„Parașutiștii“, sau „Zestrea“, sau „O 
sută de lei“, da. A propos, nu vreţi 
să mă întrebaţi ce aştept de lafil- 
mul românesc? 

— Ba da, 

— Un fel de „love-story”, în care 
ea să nu aibă cancer, în schimb el 
să facă armata, pentru că nu a intrat 
la facultate. Dacă se poate şi cu 
„happy end”, 

* 


— Filmele româneşti vă distrea- 
ză? 

Miron Goleț (planificator, trustul 
de construcții nr. 3): 

— N-ar fi rău, dar... „Lumea se 
distrează“ nu m-a distrat. Aștept 
„Păcală“, sper să nu mă păcălesc, 

— Dar vă duceţi la cinematograf 
ca să vă distraţi? 

— Nu, de ce? Îmi plac lucrurile se- 
rioase, mi-a plăcut „Nunta de pia- 
trä", Cîteodată îmi pare mai rău cînd 
ies de la o comedie „cu reclamă“, 


“ca „Jandarmul din St. Tropez“ (care 


nu ştiu de ce se mai fac...), decît dacă 
am văzut un film discutabil, contra- 
dictoriu, ca „7 zile", 

— Ce v-a plăcut în „7 zile”? 

— Frica eroului principal. Nicio- 
dată n-am văzut ceva mai uman în- 
tr-un film românesc de acest gen. 

— Poate că preferința dvs, ascunde 
un complex... 

— Nu ştiu încă să am complexe... 
Poate mai degrabă e un complex 
al filmului românesc, această teamă 
de a discuta slăbiciunile omenești. 
Dar tocmai dvs. mă întrebaţi asta? 
Şefa dvs. de la „Cinema“ spunea, în 
„Contemporanul“, că şi curajul poa- 
te fi o consecință a fricii. Aș zice, în 


această ordine de idei, că ar fi mai 
bine să avem mai mult curaj. 


* 


— Vă plac filmele colorate? 

Mariana... (picoliţă, restaurantul 
„Nord-Hotel'”) 

— Nu mă duc decît la filmele co- 
lorate şi muzicale. E mai modern. 

— Aţi văzut vreun muzical romă- 
nesc? 

— Da, „Ciprian Porumbescu”. Era 
foarte frumos colorat. Şi actorii erau 
frumoși. Păcat că noi nu facem și 
filme muzicale moderne. 

— Dar dacă e colorat şi muzical, 
nu ziceţi că e „mai modern"? 

— Ba da, dar vreau să spun că 
mi-ar place un film cu muzică și cu 
dans modern, de exemplu muzică 
pop. Dar ştiţi, muzică bună,... 


* 


— Ce film românesc v-a plăcut mai 
mult în 1973? 

lon lonescu (spectator, România): 

— Toate, dar mai ales „Despre o 
anume fericire“. Pentru că nu-și 
propune să vorbească despre orice 
fericire, și pentru că în el inginerii 
nu au televizoare în culori şi nici 
automobile „Porsche“. Şi mai ales 
pentru că nu este și nu vrea să fie; 
nici un moment, un film perfect, 

— Ce film românesc nu v-a plă- 
cut deloc în 1973? 

— „Mica serenadă”,,, 

—... cu care unii au înțeles să 
„înnobilizeze”, fără să fie nevoie; 
durităţile inerente ale vieţii contem= 
porane. 

— Vedeți viața în negru? 

— Doamne fereşte! Dar ca s-o văd 
în roz, trebuie să fac din negru un 
termen de comparaţie. 

— Vă plac filmele de acţiune? 


— Sigur că da. Dar aş vrea să văd 
cum le face şi Liviu Ciulei, nu numai... 

— Vă place, în mod deosebit un 
actor? 

— Beligan, Etterle, Albulescu, Ca- 
ragiu,Dinică, Moraru etc. De fapt, toţi 
— cînd sînt buni. 

— Cum arată filmul pe care-l do- 
riţi cineaștilor români? 

— Foarte complicat. Adevărat și 
frumos, puțin trist, plin de umor și 
tandrete, amar şi înfiorat în fața mor- 
ţii, infuzat de speranţe și idealuri, 
modest lîngă măreția oamenilor pe 
care-i evocă, impunător cînd priveş- 
te nimicnicia. Pe scurt, ca într-o poe- 
zie de Nichita Stănescu — „El este 
cel mai frumos“, dar şi ca într-un vers 
de Shakespeare — „Şi mai presus 
de orice, fii tu însuţi“, O capodoperă, 
deci, 


Concluziile acestui reportaj-an= 
chetă nu pot fi în nici un caz trase 
de autorul ei. 


Dinu KIVU 


Filmele româneşti realizate în 
1973 şi văzute de Interlocutorii 
noştri (pînă la data redactării 
acestel anchete): 


„Zestrea“ 
„Ultimul cartuș” 


„Nunta de platră” . 
„Conspirația“ 

„Departe de Tipperary” 
„Aventurile lul .Babuşcă” 
„Lumea se distrează“ 
„Ciprian Porumbescu” 
„Parașutiştii* 

„Draj a începe vineri” 
„DBE 9 anume fericire” 
„7 zile“ 

„O sută de lei” 


primul sportiv-actor 
Dot DD. LE ai SEDERE Se Led ee 


Tarzan 
îşi publică 
memoriile 


STI 


Strigătul lui: un mixaj din urlet 
de hienă, lătrat de ciine și nota do, 
susținută de o soprană celebră 


Asociaţia cineaştilor 


O delegație de cine- 


Din partea Comitetului român pen- 


În 1924, aşadar acum o jumătate de. 
veac, revelaţia jocurilor olimpice. 


inemna de la Paris a fost un tînăr atlet ame- 

rican, pe nume Johnny Weissmüller. 

El a bătut recordul mondial la 400 m. 

înot liber, la 800 m ştafetă și a 

fost declarat campion olimpic. În 1928, la jocurile 

olimpice de la Amsterdam, Weissmüller depășea 
propriul său record olimpic. 

n 1932, cînd (la 28 de ani!) era considerat „prea 
bătrîn" ca să mai izbutească performanţe sportive 
de răsunet mondial, lui Johnny Weissmüller i s-a 
făcut o propunere, care la ora aceea părea senza- 
ţională: i -s-a propus să devină actor în rolul 
Tarzan, Şi, pentru prima oară, s-a petrecut în 
istoria filmului fenomenul de trecere al vedetei 
sportive în rîndul vedetelor de cinema. Mitul spor- 
tivului asociat cu cel al vedetei— fenomen care a de- 
venit azi loc comun, căci exemplele pot începe cu 
Sonja Henie şi continua cu Tony Sailer, Jean- 


| El a fost 
' Tarzanul de categorie grea, 
„Ceilalţi au fost 
Tarzani de categorie muscă 


Claude Killy, boxerul Piotr lsaiev — era pe 
atunci o noţiune complet nouă. Această ino- 
vaţie a permis în vremea aceea cinematografului 
să acrediteze, definitiv, un personaj legendar al 
filmului: personajul Tarzan. Pînă la Johnny Weiss- 
miller se perindaseră în acest rol, începînd cu 
Elmo Lincoln care jucase Tarzan în 1918, în perioada 
filmului mut, un şir întreg de actori; dar niciunul 
dintre ei n-a impus p&rsonajul. Chiar şi în epoca 
sa de glorie, Weissmiller n-a fost unicul Tarzan. 
În paralel au jucat acest rol o serie de rivali (între 
care și unii „onorabili“, ca regretatul Lex Barker 
de pildă); dar niciunul dintre ei nu a izbutit să-l 
eclipseze pe Weissmüller. Timp de 18 ani, cît a 
deţinut acest „emploi“, Weissmüller a fost Tarzan- 
cel-autentic și Tarzan-cel-unanim-recunoscut-de 
spectatori, ceilalți Tarzani fiind trataţi de public 
(chiar şi de- tineretul care nu cunoștea epoca de 
glorie a personajului), ca „rude sărace“, ca imita- 
tori neglorioşi, 

Așadar, Tarzan-omul-maimuţă, Tarzan-regele- 
junglei, al cărui strigăt inimitabil! (un mixaj compus 
din urletul unei hiene, lătratul unui cîine, nota do 
strigată la gama cea mai de sus de soprana Lorraine 
Bridge, plus vibrația coardei sol a unei viori) sau 
ale cărui plonjoane au impresionat în sălile de 
proiecţie, de pe toate meridianele globului, mi- 
lioane de spectatori, și-a cucerit faima și gloria — 
pe ecrane — doar sub trăsăturile acelui actor care 


și-o cucerise pe stadioane. Chiar într-o vreme 
cînd persista încă idealul frumuseţii masculine 
stabilit de romanticii languroşi tip Valentino sau 
John Gilbert, un ex-campion mondial acredita 
idealul frumuseţii viguroase, sportive, cea a băr- 
batului-atlet. (Firește, campionul Johnny Weiss- 
Müller măsura 1,95 m. înălţime şi avea o muscula- 
tură ieșită din comun.) Fiind nevoie de o parteneră 
pe măsură, de o tînără actriță cu alură sportivă, 
a fost găsită și cea ma? potrivită „tarzană” între 
numeroasele deținătoare ale acestui rol: și anume 
Maureen O'Sullivan (mama Miei Farrow). Dacă 
este revăzut azi pe ecrane, în vechile creaţii, nu i se 
poate reproşa acestui cuplu de „oameni ai junglei" 
vreo lipsă în ale decenţei — de la conduită pînă 
la detaliul vestimentar. La- vremea respectivă, 
însă, cuplul a stîrnit destule scandaluri. În urma 
protestului ligii puritanilor, juristul Will H. Hays 
a obţinut ca Weissmüller să poarte un slip mai 
înalt și ca decolteul Maureenei O'Sullivan să fie 


„Tarzan la New York“, mai exact spus, 
în jungla newyorkeză 
DOL de TREI DEL TAA 


cu mult redus. lar părintelui moral al celor doi 
copii ai junglei, scriitorului Edgar Rice Burroughs, 
i s-au reproșat abateri de la etică, pe motivul că 
eroii săi nu sînt căsătoriţi. Romancierul a izbutit 
însă să infirme reproșurile, invocînd că în volumul 
„Întoarcerea lui Tarzan”, publicat în 1915, Tarzan 
şi Jane se căsătoresc prin „bunăvoința unui pastor 
în trecere prin junglă. Cînd Burroughs a murit, 
în 1950, micul orășel californian unde a trăit, a fost 
botezat, în cinstea sa, Tarzana. Dar popularitatea 
scriitorului nu s-a datorat artei sale, nu romanele 
sale l-au făcut celebru, ci ecranizările lor. 

Cît despre Johnny Weissmüller, el se apropie 
astăzi de a șaptezecea aniversare şi rămîne celebru 
ca protagonist preferat al serialului Tarzan. Ulti- 
mul său film, „Zeița diavolului“, a fost realizat în 
1955. De atunci, campionul-actor s-a mulțumit cu 
veniturile pe care i le aduce reclama... (În statele 
Unite se vînd piscine botezate cu numele său.) 

Anul acesta, Weissmüller și-a dat încuviințarea 
ca memoriile sale, pe care le redactează un specia- 
list, să fie publicate. \ 
Laura COSTIN 


La sfirșit de an... 


creației populare, 


regizorul 


Adal- logice, a spiritului critic și a discu- 


aşti din R.S. Ceho- 
slovacă — formată din 
ing. Arno Kraus, se- 
cretar general al Uniu- 
A nii artiştilor dramatici, 
Maximilian Nitrak, dramaturg, şi 
Jirina Hulcova, însărcinat cu pro- 
bleme de relații externe în cadrul 
Uniunii artiştilor dramatici din 
R.S.C. — a avut un fructuos schimb 
de experiență cu cineaștii români. 
La sediul Asociaţiei, ei s-au întîlnit 
cu regizorii Francisc Munteanu, Mir- 
cea Mureșan și Bob Călinescu. Cu 
acest prilej, s-a semnat Înțelegerea 
privind colaborarea pe 1974 dintre 
Asociaţia cineaştilor din România 
şi Uniunea artiștilor dramatici din 
Cehoslovacia. - 


I La 6 decembrie a avut loc la 
Paris Adunarea generală GIDALC. 


tru CIDALC, de pe lîngă Asociaţia 
cineaștilor, şi în calitate de vicepreşe- 
dinte al Comitetului internaţional 
pentru difuzarea artelor şi literaturii 
prin cinema, a participat regizorul 
Mircea Drăgan. 

Ø La 2 decembriea avut loc la Mos- 
cova deschiderea expoziţiei de afişe 
și reclame de film din ţările socialiste, 
La vernisaj a participat şi o delegaţie 
a Asociaţiei noastre, formată din 
regizorul Francisc Munteanu şi eco- 
nomistul llie Lotreanu. 

Ø La Casa de cultură a tineretului 
din Slobozia (Ialomița) s-a înființat 
cercul „Prietenii filmului“. La festi- 
vitatea de deschidere au fost pre- 
zenţi regizorul Francisc Munteanu, 
actorii Angela Chiuaru, Carmen 
Struja, lon Dichiseanu şi reprezen- 
tantul Centrului de îndrumare a 


bert Szatmary. În cadrul acțiunilor 
dedicate aniversării a 25 de ani de 


cinematografie socialistă, Casa de: 


cultură a tineretului din localitate, 
în colaborare cu ACIN, a organizat 
un ciclu de proiecţii cu filmele ro- 
mânești „Răsună valea“, „Duminică 
la ora 6“, „Cerul începe la etajul Ili“, 
„Răutăciosul adolescent”, „Puterea 
şi Adevărul”, 


=: sediul ACIN au avut loc 
şedinţe de analiză ale activităţii 
secţiilor Asociaţiei, Participanţii la 
discuţii — Manole Marcus, Hara- 
lambie Boroş, Virgil Moise, Mircea 
Albulescu, Ştefan Horvath, George 
Sibianu, Mircea Alexandrescu, Va- 
lerian Sava ș.a. — au subliniat nece- 
sitatea impulsionării activităţii sec- 
iilor şi a colaborării dintre ele. În ve- 
derea stimulării preocupărilor ideo- 


ţiilor de creaţie, s-a făcut propunerea 
de a se organiza un Cenaclu săptă- 
mînal al Asociaţiei cineaștilor și 
revistei „Cinema“ și de a se spori 
numărul * întîlnirilor cu publicul, 
În acest cadru, urmează să se solicite 
și colaborarea Comiteţelor judeţene 
pentru cultură și educație socialistă, 
întreprinderilor de difuzare a fil- 
mului, cluburilor sindicale, cineclu- 
burilor şi altor organizaţii obștești, 

W La ședința Consiliului ACIN. 
din luna decembrie s-a discutat noul 
Proiect de statut al Asociaţiei, s-au 
făcut primiri de noi membri și au 
continuat lucrările de pregătire a 
Adunării generale. 

W Renovarea sălii din Bd. Magheru 
se apropie de faza finală. În curînd, 
va avea loc inaugurarea acestui nou 
sediu al Casei filmului. 


teleeveniment 


Noi, filiparzii... 


Di: asa „vechiturile: 
cu Gérard Philipe.. 
Să le demitizăm? De ce? 


La orice oră de zi şi 

de noapte, noi îl iubim 
prea mult pe Gérard 

“m Philipe pentru a-i 
Putea imputa Teleci- 
nematecii că printre 
acțiunile ei atît de sinuoase.- ne-a 
dat la sfîrşit de an, „o vechitură“, 
un ciclu care dovedește marea ei slă- 
biciune pentru o „slăbiciune“ și a 
noastră... Nu avem noi inima asta 
— acum cînd Fabrice visleşte pe 
lac privind-o pe Sanseverina... Nu, 
nu sîntem noi aceia, cîrcotașii, cînd 
Julien Sorel îndrăznește să mîngiie 
pe.sub masă mîna d-nei de Rânal.., 
„Noi îl iubim prea mult pe Fanfan 
la Tulipe şi a sa „beauté du diable“ 
pentru a ne mai gîndi la cea fost 
brambureala cîtorva luni. Îl iubim 
ca fetișcanele, ca mamele de familie; 
ca bărbații timizi, ca băieții cu visuri 
frumoase. Desigur — avizaţi cum 
sîntem — cunoaştem toate obiecțiile 
intelectualilor aspri şi reci care disə 
preţuiesc gustul fetişcanelor, al ma- 
melor de familie şi al bărbaților sen- 
sibili cărora încă le mai place „Dună= 
rea albastră“. Dar nu le cedăm. Noi 
încă cedăm farmecului lui Gérard 
Philipe. „Vechiturile“ sale cinemato-= 
grafice sînt pentru noi încă proas- 
pete, curate, încîntătoare teleave- 
nimente. Lăsăm de o parte suspiciu= 
nile justificate la vraja lui. Ne lăsăm 
învăluiți. Ne lăsăm vrăjiți, Vraja lui 
e la fel de mare ca voluptatea înte- 
ligenţei în a demitiza, în a-l demitiza, 
De ce l-am demitiza pe Gerard 
Philipe? Şi în folosul a ce? A unei 
estetici a răcelii, anti-romantis- 
mului, a anti-aerienei? Şi de ce? 
Romantismul lui e perfect valabil 
într-o epocă a greţei şi a grețurilor 
existenţiale, necesara şi ele, valabile 
şi ele, dar fără dimensiune, dacă nu 
li s-ar opune cîte un artist de graţie, 
antigreţos... După cum e necesar 
ca să corectăm şi noi— fanii lui 
Gerard Philipe — imaginea sa stas, 


Nu-i de glumitigss 


Cu toată seriozitatea, Jerry Lewis combate pe 
baricadele sociologiei, avertizînd asupra utilizării 


fără discernămînt a televiziunii. 


„Televiziunea á făcut din americani un popor de 
tîmpiți. Dacă nu vor fi avertizați, vor sfirşi prin a 
se lăsa înghițiţi de televiziune. Acest blestemat mic 
ecran este cel mai mare duşman al lor. Ei îşi pierd 
încetul cu încetul personalitatea și simţul umorului, 
practic nu mai comunică între ei, nu maiştiu să se 
distreze, planificîndu-și viaţa în funcție de progra- 
mul emisiunilor. Lucru foarte regretabil pentru o 
națiune întreagă. Nu este prea tîrziu să se limiteze 


de veșnic romantic, de veşnice îna= 
morat, de etern Eulenspiegel al unui 
stendhalism de extracție joasă. Dar 
ce avem de corectat e o operaţie 
Sectară, între noi, filiparzii, ca să 
zicem aşa — în afară, noi trebuie să-l 
susţinem încăpăținat pe acest ultim 
exemplar al rasei de bărbaţi ferme- 
cători, aruncați cu capul înainte în 
marile manevre ale jocului și întîm- 
plării, amîndouă catastrofale în amor. 

La urma'urmei, de cîte oriaudobiec- 
țiile încruntate la -surîsul lui, la că- 
mășile lui albe, îmi aduc aminte 
de împotrivirile rele la opera lui 
Camus (al cărui „Caligula“ interpre- 
tat în teatru de Philipe nu ne-a 
Parvenit niciodată, nicicum, nouă 
cinefililor, pentru a înţelege o dimen- 
siune supremă a eroului nostru). 
Sînt mari spirite care-i obiectează 
lui Camus „o filozofie de Cruce 
Roşie"... Nu pot vedea vreun film 
al lui Philipe fără să-mi aduc aminte 
de această obiecție bagatelizatoare, 
ironică şi malițioasă la adresa lui 
Camus, nu lipsită însă de temei. 

La care răspund cu fiecare sec- 
vență — de la Fanfan la Sorel, de la 
Faust la „Belles de nuit" — prin mih- 
nita şi capitala constatare că lumea de 
azi nu se poate lipsi de Crucs Roşie, 
că, vai, de nenumărate ori Crucea 
Roșie a fost salvarea a nenumărați 
semeni de-ai noştri. Ce rău e să fii 
pe post de Cruce Roşie, chiar şi ca 
filozof, chiar şi ca artist? N-are rost 
să demitizăm nici această instituţie. 
Cel mai bine ar fi s-o desființăm, fã- 
cind-o inutilă. Dar pînă atunci, să 
ne pansăm îndelung durerile și or- 
goliile cu parada rezimentului călare 
intrînd în oraș, şi chipul lui Michsie 
Morgan după o perdea, remarcind 
un locotenent în șa, în superbele 
manevre ale lui René Clair, la care 
— iarăş mă întreb — de ce am avea 
obiecţii antisentimentaliste? 


BELPHEGOR 


funcționarea televiziunii la cinci sau șase ore pe zi. Pentru Jerry Lewis: 


Statele Unite au şi așa destule recorduri triste pen- 


tv = blestem 


tru a-l mai adăuga şi pe cel al abrutizării cetăţe- 


nilor lor...“ 


euo 


Domnișoara (doam- 
na?) Kiss L.... mi-a 
trimis o ilustrată din 
Hamburg (cu ştam- 
pila poștei din Cluj 
însă), exprimîndu-şi 
pe de o parte acordul cu dorinţa 
noastră exprimată într-unul din 
numerele trecute, ca Televiziu- 
nea să iubească mai mult, mult mai 
mult decît pînă acum, „jocurile”, 
iar pe de altă parte uimirea (plus 
dezaprobarea) că, în clipele cînd 
vorbeam . despre funcţia de ani- 
mator al jocurilor, i-am încadrat 
în aceeași familie de-spirite tele- 
viziogenice pe Dan Deșliu (poetul) 
şi Cristian Ţopescu (cronicarul 
sportiv neagreat de cititoarea 
noastră). Critica hamburghezo- 
clujană nu este singulară; într-a- 
devăr, am mai auzit cîteva glasuri 
şocate de împerecherea lirismu- 
lui cu lovitura de la 1t metri, 
pare-se nefirească, asemenea adu- 
nărilor imposibile din clasa în- 
tîi primară cînd trebuia să răs- 
punzi cît fac cinci portocale şi 
două mere. 

Asemenea observații mă în- 
deamnă la citeva sublinieri. 

Trecînd peste faptul că trimi- 
țătoarea ilustratei se numără prin- 
tre non-admiratoarele lui Țopescu 
şi renunțînd să argumentez acum 
în favoarea comentatorului spor- 
tiv (l-am elogiat în cîteva rînduri, 
încît simt nevoiaunei pauze pentru 
reaprovizionarea cu adjective), 
voi reține esența problemei şi 
anume faptul că asocierea calită- 
ţii de scriitor (în cazul de față 
cu un scriitor de talie) cu aceea 
de animator (sau comentator 
sau cum vreți) TV este greu, sur- 
prinzător de greu digerabilă, 


E i be 


Un scriitor 
„coboară“ în arena sporlivă. 
Cota spiritului TV—în creştere 


așa cum, în urmă cu 10—15 ani, 
lumea a receptat cu dificultate in- 
cursiunea literaţilor în cronicile 
fotbalistice “din „gazete. Astăzi, 
ne-am mai obişnuit. Am stabilit 
de altfel dinadins această compa- 
rație, deoarece Dan Deştiu, om cu 
vocaţie de spărgător de gheaţă, 
s-a numărat printre cei foarte din- 
tti- scriitori care au îndrăznit a 
„cobori“ în, din toate punctele de 
vedere, arena sportivă. 

Or, ca să revenim lateleviziune, 
apariția poetului ca arbitru al 
emisiunii „Stelei fără nume“ a 
reprezentat o mică operaţie de: 
şoc, întrucît era prima oară cînd 
studioul. bucureștean lansa „pe 
ecran chipul omului care îmbină, 
într-o: sinteză rară, forța-culturii 
cu aceea, nu mai puţin magică, 
a telegeniei. 

Statul: major din calea Doro- 
banţi a intuit bine această sin- 
teză (așa cum o intuise în cazul 
profesorului Moisil pe care l-a 
stimulat să devină: personalitate 
familiară pe ecran) dar, din păcate, 
după ce a stabilit un cap de pod 
pe teritoriul inamicului (să-l nu- 
mim convenţional: mediocritatea 
sau inexpresivitatea), Deșliu a ră- 
mas un singuratic, 

Dar de ce vorbesc atît de mult 
despre Dan Deșliu? Pentru că nu 
mă gîndesc numai la el. Mă gîn- 
desc la ceilalţi. La ceilalți virtuali 
poeți ai televiziunii, care ar tre- 
bui să-l însoțească, sporind trupa 
de elită a studioului, înaintînd 
paralel cu detașamentele mai bine 
echipate. ale animatorilor sociali, 
sportivi, de varietăţi, etc, şi fă- 
cînd astfel ca raportul de forțe de 
pe teren să se modifice radical 
în favoarea spiritului. 


AL. MIRODAN 


Constat acum, la te- 
lesfirşit de -an (cînd 
telesfîrșiturile de săp-= 
tămînă își pierd nuan- - 
ţa de week-end, pentru 
că de la un an la altul. 
se trece fără odihnă), că n-am scris 
niciodată, în această rubrică, despre 
„nevastă-mea vrăjitoarea" şi despre 
ce vrăji a mai făcut ea. Eroare. N-am 
scris în anul care se încheie nici 
despre „Varietăţi“, chiar dacă ele au 
fost redescoperite încă în luna lui 
Brumar (a.c.), nici despre vitejiile 
lui Arthur, deși multe din isprăvile 
năvalnicului antisaxon au şi început 
să se uite, n-am scris nici despre du- 
minica în care Țopescu a numărat 
pînă la nouă golurile echipei de fot- 
bal a României (de parcă era pe aco- 
lo, printre crampoane, „nevastă-mea 
vrăjitoarea"), n-au intrat în atenţia 
rubricii prezente nici discuţiile des- 
pre hipertensiune, hiperpondere şi 
hipercolesterolemie purtate vîrtos 
pe la opt dimineaţa (din simplul mo- 
tiv-că am considerat întotdeauna scu- 
latul prea de dimineaţă, duminica, 
drept cauză a hipercolesterolemiei), 
n-am mai scris demult despre „Cra- 
vatele roşii” și de vreun an şi ceva 
despre „Mannix", n-am scris nicio- 
dată despre inspirata emisiune a lui 
Teodor Caranfil numită, la ultimele 
ei ediţii, „Virstele peliculei“, deși 
despre toste acestea — şi despre multe 
altele — s-ar fi cuvenit, probabil, să 
aducă vorba un „telesfirşit de săp- 
tămînă” care se respectă. Promit 
că-mi voi îndrepta eroarea. Dar 
faptul că n-am scris nimic despre 
sfertul acela de oră al cîtorva (doar 
cîtorva) duminici din repertoriul 


inema 


anului pe. care ne pregătim să-l 
bifăm, despre sfertul acela voios 
de oră cu „nevastă-mea vrăjitoa- 


rea" și ce vrăji a mai făcut ea, mă 
pune în mod special pe gînduri, pen- 
tru că vine o vreme, cînd vrăjile.., 
EAEE ER A EN 


Paparude şi căţei de rasă 
ZI PIETEI A RE AP EI DESCRIE A 

Nu este puțin lucru să ai în casă o 
nevastă vrăjitoare, ca blonda Eli- 
sabeth Montgomery din serialul cu 
pricina, O nevastă vrăjitoare care 
să-şi schimbe rivalele în paparude și 
curtezanii nedoriți în căţei de rasă, 
care să-și aștearnă masa printr-o dis- 
cretă mișcare de nară și să-ți schimbe 
mobilarea interioară a apartamentu- 
lui printr-o simplă ridicare de sprin- 
ceană, aproape la fel de operativ. ca 
specialistul de la 14.14.14, acela din 
telepublicitatea teiesfirșiturilor de 
săptămînă, care îţi rezolvă subit 
orice nedumerire în domeniul am- 
bianţei locative. (Aceste minunate 
tele-reclame, într-o paranteză fie 
spus, trebuie să le crezi pe cuvînt, 
Altfel poţi avea suprize, cum am avut 
eu cu vreo două luni în urmă, cînd 
am vizitat, la sugestia telepublicită= 
ţii, hotelul de la Cheia, unde nu gă- 
seai un loc să dai cu tunu; şi unde res- 
taurantul arăta cu totul altfel decît 
în zugrăveala reclamei, purtînd pe fe- 
tele de mese întreg menu-ul lunilor 
de vară și în frapiere conţinutul tu- 
turor scrumierelor rămase intacte 
la sfîrşit de sezon). N-am adus vor- 
ba despre publicitate, așa, într-o 
doară, dar preafericitul soţ al „ne- 
vestei mele vrăjitoare” are tocmai 
această nobilă profesiune: este agent 
publicitar. Face texte publicitare, de 


un schimb de experienţă cu 


„„nevastă-mea, 


vrăjitoarea“ 


Tu ești romantică. Ei sînt „„Romanticii“ 
[on ie usa] 


pildă, pentru şupa Caldwell, care 
era, pe vremuri, singura supă pream= 
balată, dar acum, cînd sînt patruzeci... 
Are dreptate, în altă ordine de idei, 
şi „soacră-sa vrăjitoarea", care spu- 
ne (citez): „cineareo nevastă ca el 


3 Atracția "Serial 


Să joace într-un serial a devenit 


o adevărată modă printre marile 
vedete, care vor să-şi încerce astfel 
şansa şi să-şi testeze popularitatea, 


Ultimul convertit, RichardWidmark, 


joacă rolul unul poliţist în luptă cu 


răufăcătorii într-un serial de trel- 


sprezece episoade intitulat „Madi- 
gan“, 


şi își petrece nopțile cu o conservă 
de supă nu poate fi numit om“. 
Dar să lăsăm în pace amuzantele 
personaje ale filmuleţelor „de du- 
minică" realizate de William Asher 
şi să ne întoarcem la emisiunile te- 


Pentru Richard Widmark: 
tv = serial — 


E PI zi fi at “Lb PE. 


lesfîrșiturilor noastre de săptămt- 


“nă. Pentru că vine o Mpeiiiac ind vră= A 
AP) Ti x ag K F + PE 
t jile.» N ih yD S 


Boala plutirii în gol 


Propun, așadar, un schimb de ex- 


periență cu „nevastă-mea vrăjitoa- 


rea", Nu ştiu exact ce ar putea cîş- 
tiga ea din acest „schimb“, să zicem, 
de la autorii „Varietăţilor“ sau de la 
aceia ai „Albumului duminical“, eml- 
siune care o găzduieşte de altfel, dar 
— deși sînt total neîncrezător. în 
` miracole — știu că interlocutorii s-ar 
putea alege cu bagheta ei. Ar strica 
puțin mai multă fantezie în conce- 
perea și realizarea programelor spe- 
cifice telesfirșiturilor de săptămînă 
(ca să mă refer doar la domeniul 
rubricii de față)? Și cîte şi mai cîte 
nu S-ar putea face cu această baghes 
tă... „Varietăţile“, de pildă, a căror 
reluare este binevenită (şi cărora 
le dorim cu toţii viaţă lungă chiar 
dacă ne dau tuturora destule dureri 
de cap), ar putea dobindi, fiecare, 
cîte o idee anume, și atunci, aproape 
sigur, satira s-ar substanţializa (pen= 


boala plutirii în gol, gravă boală!) 
'şi autorii textelor ar căpăta în sfîr- 
şit curajul să-şi consemneze numele 
pe generice. „Filmele de duminică“, 
despre care am scris în '73, nu vor 
putea fi niciodată altfel decît le-au 
făcut regizorii lor (decît dacă vră- 
jitoarea ar umbla la ele cu foarfe= 
ca), în schimb realizatorii progra- 
melor noastre le-ar putea alege ast+ 
fel încît să se potrivească, toate, spe- 
cificului duminical. Şi aşa mai de- 
parte, de la o emisiune la alta. Doar 
Bocăneţ, cu „galele“ sale, despre 
care am scris totdeauna cu plăcere, 
pare a fi scutit de acest schimb de 
experiență, deși, cum bine scria ci- 
neva, din cînd în cînd, se simte în 
emisiunile lui nevoia unor vorbe la 
înălțimea fanteziei imagistice şi a 
dinamismului vizual. Pentru că vine 
o vreme, cînd vrăjile... - 


Fiecăruia emisiunea sa 


N-aș vrea să se înțeleagă, cumva, 
că telesfirşiturile de săptămînă ar 
trebui să cuprindă doar (vrăjite 
sau nevrăjite) ore de recreație şi di+ 
vertisment. Programele de sîmbătă 
și duminică își au, de altfel, echilibrul 
lor de preocupări bine statuat, cu 


tru că ar avea obiect), comperajul. 
s-ar întrema (pentru că ar scăpa de 


adrese foarte exacte, în special cele 


de duminică dimineața, gîndite — 
eșalonat — pentru diferite categorii 
de telespectatori care îşi au fiecare 


în parte. la „ora lor“, „emisiunea lor”, 
„Reportajul săptămînii“, în fiecare 


duminică, transmite cîte o secvență 
din biografia unor semnificative dea 
veniri ale prezentului, „Teleenci« 
| clopedia“ îşi păstrează de foarte 
"multă vreme (deși a suferit anul 
acesta o mare pierdere) prestanța 


cultural-științifică, rubrica „Vetres 


lor folclorice“ s-a străduit, nu o das 
tă cu succes, să transmită nealterat 
suflul autentic al ii „populare... 
“Doar absenţa emisiunii „24 de ore“ 


ne atrage atenţia că telesfirșitul de 
- săptămînă e un teritoriu cu speci- 
-fic aparte. Dar n-are niciun rost să 
“mai invocăm bagheta, Pentru 
„vine o vreme, cînd vrăjile... 
AE Călin CĂL 


sira 


A 


TE 


Sa 
S Pr SA ai 
Sha Nm IS 


a KOTS at 


b 


MANASE 
RADNEV : 


În 
văzul 
tuturor 


nev, de cînd lucraţi 

în televiziune? 

EI ET RESONTIRE 2 
— De vreo cin- 


cisprezece ani, iar mai înainte 
am lucrat vreo nouă ani la „Con- 
temporanul”, unde am intrat la 
vîrsta de 18 ani. Dacă vă intere- 
sează totalul, calculaţi-l singur.... 


— Nu! Mai interesant ar fi 
să ne spuneţi ce-ați făcut la în- 
ceput? 


— Am venit în calitate de cro- 


nicar dramatic şi am lucrat pen- 


50 


tru început în redacţia cultural- 
artistică, unde m-am ocupat de 
teatru. A fost o epocă plină de 
dificultăţi, dar și de farmec, 


— Inconvenientele 
tului? 


pioniera- 


— Nu numai asta, în fond trans- 
misia directă — unicul nostru mod 
de exprimare atunci — își păs- 
trează şi astăzi farmecul. Era vor- 
ba de sărăcia mijloacelor tehnice 
şi de lipsa de experienţă a oameni- 
lor. Asta nu ne-a împiedicat să 


moria telespectatorilor. 


— Entuziasmele tinereţii? 


— Poate! Îmi aduc aminte cu 
plăcere de ciclul „Istoria teatru- 


remarcabile spectacole de teatru 
transmise în direct, de „Studioul 
mic“, consacrat pieselor într-un 
act, de „Dicţionarul de personaje”, 
de primele emisiuni de publicis- 
tică teatrală, „Revista spectacole- 
lor și „Gong”. 


— Cam cîte emisiuni ați sem- 
nat de atunci și pînă astăzi? 


— După vreo zece ani de tea- 
tru am trecut la redacția de actua- 
lități sau la direcția programelor, 
nu-mi amintesc bine, în ideea de 
a înființa un serviciu de cercetări. 
N-am stat prea mult aici, vreun 
an, dar am lansat cîteva emisiuni 
printre care și binecunuscutul 
„Prim plan“, emisiune cu care, 
fără modestie, mă mîndresc şi 
acum. Dar cîte emisiuni am fă- 


Cu Patrick Me Nee 


cut în total, scuzaţi-mă, nu-mi 
amintesc. 


— V-am întrebat asta,deoarece, 
în ultima vreme, apăreți foarte 
rar pe micul ecran. E vorba de o 
oboseală sau.... 


— Nu. Însă de trei 'ani deţin 
o funcţie de coordonare într-un 
sector redacțional important, e 
vorba de tot ceea ce ţine de re- 
portaj, anchetă, prim plan etc. 
Toate eforturile mele sînt îndrep- 
tate în această direcție, ceea ce-mi 
lasă foarte puţin timp pentru a 
face eu însumi emisiuni. Regret 
acest lucru și sper să revin, nu 
pentru a reapare pe micul ecran, 
ci pentru că mă interesează să 
fac emisiuni. 


— Profesiunea de teleast se 
exercită „în văzul tuturor“, dacă 
nu apari, lumea te uită! 


— Nu asta-i problema. Dar 
nu cred că un om poate fi în 
conducerea unei redacții dacă 
el însuși nu se confruntă perma- 
nent cu dificultățile, cu proble- 
mele pe care le ridică realizarea 
unei emisiuni. Cum ar putea 
altfel să-și îndrume oamenii cu 
care lucrează? Personal îi deplîng 
pe cei cu răspunderi redacțio- 
nale dar care n-au făcut în viaţa 
lor o emisiune! A şti cum se face 
o emisiune, înseamnă să ştii ce 
se poate cere! 


— Nu sînteţi cumva prea ve- 
hement în pledoaria dvs.? 


— Deloc. Vedeţi, se întîmplă 
cu televiziunea ceea ce se întîmplă 
cu estrada sau cu fotbalul. Văzută 
din afară, televiziunea. pare a fi 
foarte şimplă şi, fireşte, toată 
lumea se pricepe. 


— Şi telespectatorul, mai ales 
telespectatorul se pricepe! 


— Nu încape îndoială. E drep- 
tul lui să-și spună opinia în cali- 
tate de beneficiar. Dar nu putem 
absolutiza opiniile individuale și 
nu putem face din ele unicul 
criteriu de apreciere. Trebuie să 
ne ghidăm după o medie raţio- 
nală, inteligentă și nu după pă- 
rerile extreme. În același timp, 
ambiția cea mai nobilă a unui rea- 
lizator mi se pare a fi aceea de a 
convinge şi influența un public 


cît mai larg. Noi nu facem emi- 
siuni pentru grupuri 'restrînse, 
pentru iniţiaţi... 


— Se pare că meseria de teleast 
e mai grea decit... se vede? 


— Mult mai grea. Mai ales că 
exclude specializarea îngustă. Ex- 
perienţa ne-a demonstrat că un 
teleast trebuie să ştie să facă de 
toate la televiziune, de la trans- 
misiunea directă la interviul 
filmat, de la emisiunea culturală 
la reportajul social- politic. 


— Ciţi astfel de teleaşti are 
televiziunea noastră? 


— Nu știu cîți, dar cred că 
numai cei care îndeplinesc aceste 
condiții se pot numi teleaști. 


— Aminteaţi mai înainte de 
un serviciu de cercetări. Ce ar 
trebui să însemne acest serviciu? 


— O bursă a ideilor de televi- 
ziune. Constatăm adeseori că 
unele emisiupi sînt depășite sau 
învechite, iar altele s-au banali- 
zat, au devenit monotone. Un 
serviciu de cercetări ar avea sar- 
cina de a găsi idei şi tipuri noi de 
emisiuni pentru a le înlocui pe 
cele depășite, sau modalităţi de 
renovare a celor care mai merg 
încă, adică o altă punere în pagină. 
Acesta ar trebui să fie un servi- 
ciu centralizat pe întreaga tele- 
viziune pentru a avea o vedere 
de ansamblu asupra întregului 
program. Altfel, fiecare redacţie 
caută sau nu caută să vină 
cu lucruri noi, dar nu are 
acea privire de ansamblu de 
care vorbeam. De exemplu, 
noi am constatat că emisiunea 
„Prim plan” a dat în ultima vreme 
semne de oboseală și ne străduim 
acum să-i ridicăm stacheta la 
nivelul renumelui de care se 
bucură încă. O vom completa 
cu un alt tip de portret cinema- 
tografic, „Vocaţii“, în care vom 
prezenta oameni cu rezultate deo- 
sebite în activitatea lor, dar care 
nu au darul vorbirii și nu pot 
capta atenţia prin ceea ce spun și 
mai ales prin felul cum spun. 
Orice emisiune a televiziunii tre- 
buie să fie un spectacol, pentru 
că altminteri ideile, oricît de 
merituoase, nu „trec“ micul ecran. 


— da 


În societate, 
înfumuratul 


“ este o pacoste, 


În televiziune, 


este o 
primejdie ! 


— Aţi realizat în ultima vreme 
cîteva frumoase reportaje de 
călătorie... 


— Așfiun ipocrit dacă aș spune 
că nu-i plăcut să călătorești. Dar 
reporterul care pleacă în străină- 
tate are o mare responsabilitate: 
aceea de a aduce cît mai mult 
material interesant, de calitate. 
Evident, asta impune renunțarea 
la plăcerile turistice, pentru că 
durata deplasărilor noastre este 
în general foarte scurtă, dar ai 
în schimb marea satisfacție de a 
deschide telespectatorilor o fe- 
reastră spre lume. Asta nu în- 
seamnă că, uneori, nu vedem şi 
reportaje filmate în goana mași- 
nii, cu vorbe'multe și platitudini 
pescuite din pliantele turistice... 


— Cu tot programul încărcat, 
ați văzut, bănuiesc, și programe 
de televiziune? 


— Evident. Asta face parte din 
însăși meseria noastră. Televi- 
ziunea e o profesiune nouă. A 
te confrunta cu ceea ce fac altii 
este o condiție obligatorie. În 
acest sens, vizionînd programele 
din țări cu o mai veche experien- 
tă, vă pot spune că nivelul gene- 
ral al producției noastre este 
mulțumitor și rezistă multor 
comparații. Ceea ce cred că tre- 
buie să ne preocupe în momentul 
de faţă este realizarea unor emi- 
siuni ieșite din comun, care să 
provoace și pe plan emoţional 
și pe plan estetic ecouri profunde 
în opinia publică. Televiziunea a 
depășit la noi faza de miracol 
tehnic, de simplu mijloc de difu- 
zare, telespectatorii încep să se- 
lecţioneze, să fie mai exigenţi, să 
nu mai recepteze în bloc tot ceca 
ce le dăm. În aceste condiţii, me- 
diocritatea, oricît ar fi ea de 
„decentă”, devine profund pă- 
gubitoare. Cred că trebuie să 
gindim mai temeinic, să nu mai 
lucrăm de pe o zi pe alta, cum 
deseori se mai întîmplă acum, să 
avem o perspectivă mai clară pe 
o perioadă îndelungată, să nu 
ne sperie gestaţia uneori mai 
dificilă a unei idei, dacă eae 
capabilă să producă acele lucruri 
de valoare atit de necesare. 


— Ca teleast aveți o devizát 
É IPRC Io PT AB EUA AESC ED a L EO 


— Da. A fi lucid! 
N. C. MUNTEANU 


A 


Să crezi cee 


lată un principiu ca- 
re trebuie să călău- 
zească pe un teleco- 
mentator sportiv, in- 
diferent de necazurile 
pe care s-ar putea săi 
le aducă uneori. 

La 31 rai 1970, într-o corespon- 
denţă telefonică de la Guadalajara, 
înaintea turneului final al campio- 
natului mondial de fotbal, afirmam: 
„Absența din echipă a lui Răducanu 
și Dobrin se datorește numai felu- 
lui în care ei s-au pregătit și compor- 
tat la antrenamente şi în meciurile 
de verificare. Răducanu, cu neserio= 
zitatea care»l caracterizează în ulti- 
ma vreme, a făcut cîte două greșeli 
grave la fiecare îmeti de pregătire, 
în, timp ce Dobrin a fost campionul 
indolenței atît la antrenamente cît 
și în joc”. Era purul adevăr. Ştiam că 
va supăra pe fanaticii admiratori ai 
celor doi fotbalişti. Consecința? O' 
avalanșă de scrisori abundînd de „a- 
mabilităţi“. Un grup de sportivi din 
București (trăiască anonimatul) scria: 
„Protestăm cu indignare împotriva 
modului cum Cristian Ţopescu în- 
ţelege să-și îndeplinească misiunea de 
comentator sportiv în materie de fot- 
bal. Cum îşi permite să-l numească pe 
Dobrin — campionul  indolenţei? 
Pentru spiritul de echitate, nu mai 
este nici un secret pentru nimeni din 
țara asta, că Dobrin este mîndria 
fotbalului românesc indiferent de 
păcatele lui la capitolul disciplină 
care, incontestabil, trebuie să exis» 
te în oricecolectiv de muncă. Acestul 
mare talent îi datorăm participarea 
echipei noastre în Mexic" (sublinie= 
rea îmi aparţine). Anghel Petrescu 
din Bucureşti (la adresa indicată, evi- 
dent, persoana nu. exista) a fost şi 
mai vehement. Citez: „Lui Cristian 
Ţopescu i s-a urcat la cap. Cum îi 
este permis să afirme puncte de ves 
dere discutabile? Cred că Televiziu+ 
nea va lua măsuri ca salariaţii săi să 
nu-și mai depășească atribuţiile, mai 
ales cînd n-au mijloace intelectuale 
corespunzătoare”. Mai tîrziu, pînă 
și cei mai înfierbîntați susținători 
ai lui Dobrin (care nu-l mai numeau 
decît „prințul din Trivale") și-au dat 
seama că atunci, în Mexic, idolul 


O emisiune făcută literalmente 
din resturi, din ceea ce în modobiș- 
nuit „cade la masa de montaj, a 
avut un succes nebun la Televiziunea 
franceză. Ce-i drept, erau resturi de 
calitate. De fapt, e vorba de secvențe 
nereuşite, ratate la filmare din dife- 
rite pricini. Şi astfel s-a dovedit că 
succesuls-ar putea obține, bunăoară, 
dintr-un pas greşit al prea frumoasei 
Brigitte Bardot, o cascadă nereușită 


a tenebrosului Ain Delon şi o- 


cădere mai piezișă a mereu tînărului 
Jean Marais. 


Stop violenței? 


Doi copii vor să se dea în leagăn, 
Aleargă, ajung în același timp şi, 


fața nevăzută a telesportului 


O emisiune de televiziune 


trebuie să fie şi un spectacol, 
pentru că aliminteri ideile, 
oricît de merituoase, 


nu „trec“ dincolo de micul ecran 


(A dumuaroacă , 


9 Lucia Stoichiţă, profesoară — Craiova: O scurtă apariție pe 
micul ecran este precedată de o sumedenie de pregătiri. De multe 
ori, emisiunea propriu-zisă cere un efort mal mic decit pregătirea 
ei şi, la aprinderea becului roşu al camerei de luat vederi, ai nevoie 
de o deosebită concentrare pentru a înfrînge obosealanervoasă 
acumulată în orele dinaintea emisiunii. 


@ Vasile Barna, funcţionar — Turda: Echilibrul imagine-comen- 
tariu trebuie păstrat cu orice preţ. Chiar dacă multe informaţii inte- 
resante rămîn nespuse. Uneori imaginea vorbeşte singură. A şti să 
taci este lucrul cel mai important în astfel de momente, 


9 Vasilica Biolan, elevă — Turnu Severin: Nu sînt de acord 
cu prejudecățile privind comentatoarele sportive. La o televiziune 
care se respectă, sporturile feminine sînt comentate de femei. Noi 
căutăm permanent persoanele potrivite. Din păcate, în afară de 
Teodora Predescu (baschet), Sonia lovan şi Elena Leuştean (gimnas- 
tică) nu am mai găsit pînă acum nici o comentatoare cu calităţile 
cerute, inclusiv competenţă in sportul respectiv. 


9 Andrei Kiss, farmacist, Tg. Mureș: Cei care scriu televizi- 
unii reprezintă numai o mică parte a telespectatorilor. Întîlnirile 
directe cu grupuri mari de telespectatori constitue cel mai bun 
mijloc de a afla părerea publicului despre programe. Din păcate, 
programatorii televiziunii se limitează la părerile: unui mic cerc 
de cunoscuți atunci cînd apreciază interesul existent pentru ge- 


nurile de emisiuni, 


Pentru B, B tv = 


evident, se, încaieră. O voce intervine 
şi-i povățuleşte să-l folosească pe 
rînd, explicîndu-le cum se pot re- 
zolva neînțelegerile chiar și atunci 
cînd doi copii doresc același obiect. 

Acesta este subiectul unui film 
publicitar de 38 de secunde, difuzat 
de mai multe reţele de televiziune 
americane, pentru a contracara efec- 
tele nocive ale violenței „în imagini“, 

Rămîne de văzut care vor fi efec- 
tele acestei predici moralizatoare 
la concurență cu puzderia de filme 
şi emisiuni în care „forţa face legea“. 


La mintea copiilor 


Ne-am obişnuit cu ideea că îm. 
bătrînim mereu şi că mereu tinerij 
ne-o iau înainte. Dar ca şi copiij 
să ne depăşească, la una ca asta nu 
ne-am fi aşteptat. Dar e adevărat, 


- 


cădere? Un foarte serios studiu psihoso- 


a ce spui, să Spui ceea ce crezi 


lor n-a fost un persecutat. Acum, 
Dobrin este cu totul alt om. Dar 
atunci... 

Și astfel de necazuri datorită lul 
„aspuneceea ce crezi“ au mai fost și 
vor fi totdeauna într-o profesiune 


„An care ești urmărit şi ascultat de 


milioane. de oameni. Important este 
să-ți păstrezi sinceritatea și stilul 
personal. Avem cu toţii trăsături de 
caracter care, într-o anumită măsu= 
ră, ne marchează personalitatea. Aţi 
auzit desigur maxima potrivit căreia 
televiziunea deosebește pe cei sin- 
ceri de cei nesinceri. Ea cuprinde un 
sîmbure de adevăr: omul fals este 
repede demascat de telespectatori. 
Trebuie să fii sincer față de profesiu- 
nea ta, să fii convins că merită să 
muncești la televiziune chiar dacă 
ești pîndit la tot pasul de pericole 
mai mari sau mai mici. Un asemenea 
pericol „de calibru mare“ este înfu- 
murarea, „În societate, înfumuratul 
este o pacoste, în televiziune — el 
este o primejdie. În loc să aibă de-a 
face cu un pumn de oameni, la tele- 
viziune el intră în contact cu milioane 
de oameni. Fiind influențat de lu- 
cruri care stimulează vanitatea — 
scrisorile admiratorilor, efuziunile 
unor oameni cu totul străini, întîi- 
niți întîmplător — este nevoie de 
un discernămînt sănătos ca să nu 
te îneci în laude ocazionale. Am stat 
de vorbă cu sportivi mari, de faimă 
mondială. Cei mai talentaţi dintre 
ei sînt foarte modești. Dacă ești 
într-adevăr un OM, nu simţi nevoia 
să strigi în gura mare. 

Cred că astfel am răspuns tuturor 
celor care m-au rugat să încerc a 
creiona tipul ideal de telecomenta- 
tor sportiv, care fireşte nu există. 
Nu există, fiindcă în aprecieri do- - 
mină subiectivismul acelui „îmi pla- 
ce“ sau „nu-mi place”, 

A fi tele-reporter sportiv este 
în fond un sport, pentru că trebuie 
să te „antrenezi“ zilnic, citind, în- 
tocmind fişe, dosare. Dar aceasta 
este o altă față nevăzută a telespor- 
tului despre care, cu permisiunea 
dumneavoastră, voi scrie în numărul 
viitor. 


Cristian ŢOPESCU 


ciologic demonstrează negru pe 
alb că cei pe care ne-am obişnuit 
să-i numim copii, între 6 şi 14 ani, 
ştiu astăzi de trei ori mai multe _ 
lucruri decît știau părinţii lor la 
aceeași virstă,iartinerii între 14 şi 
18 ani au de patru ori mai multe 
cunoştinţe decit aveau părinţii lor 
la aceeași vîrstă! La această situa- 
ţie, dintre toate mijloacele de edu- 
care şi informare, televiziunea are 
o contribuție decisivă. Drept care 
s-a şi grăbit să-şi onoreze obli= 
gațiile. Televiziunea engleză trans- 
mite un buletin de ştiri destinat 
copiilor între 8 şi 12 ani. În R.F.G. 
a apărut un telejurnal special pen- 
tru cei între 6 şi 12 ani, în Belgia 


- orubrică de informaţii pentru cel 


între 12 şi 15 ani. În fine, în 


- Franța, se pregăteşte un fel de 


telejurnal pentru uzul tinerilor 


între 13 şi 18 ani. 


iR ati i N E 


TAPPIE iii 


festivaluri 1973 


Varna așa cum ne obiș- 


nuise de 10 ani încoace, 
s-a arătat, şi în anul 
acesta o gazdă primi- 
toare pentru cineașşti, 
ca şi pentru tot felul 
de întruniri, congrese şi manifestări 
internaţionale. Privind albastrul 
mării, sub soarele de toamnă, ne-am 
amintit cu nostalgie de alt festival 
de pe malul Mării Negre, unde gazde 
primitoare am fost noi: Festivalul 
național al filmului de la Mamaia, 
care începuse, de altfel, să-şi facă 
tradiție încă din 1963. Poate în 
1974, cine ştie... 

Festivalul de la Varna s-a deschis 
în prima seară cu prezentarea fil- 
mului „Cel mai bun om pe care-l 
cunosc“, care a prilejuit în' primul 
rînd interpretei principale, Nevena 
Kokanova, o izbutită realizare artis- 
tică în-rolul unei învățătoare ce preia 
un curs seral într-o şcoală medie. 
Elevii sînt de vîrste diferite, ca și de 
profesii de alt fel. „Școlarii“ de aici 
sînt de fapt oameni în putereavirstei,. 
Simplitatea, căldura, firescul, o fac 
pe învățătoare să fie ascultată și 
stimată, Momentul culminant al fil- 
mului se petrece la una din lecţii, 
cînd elevii (muncitori de diferite 
vîrste şi specializări) povestesc des- 


nema 


pre omul cel mai drag pe care l-au ` 


întîlnit. Unul din „elevi“ povestește 
o întîmplare din viața sa. Deşi nu era 
deloc un om extraordinar, muncito- 
rul este dat ca exemplu de către un 
inginer,- pentru că muncește sta un 
adevărat comunist. Imaginea ingine- 
rului rămîne pentru el cel mai bun 
om pe care l-a cunoscut, de care își 
va aminti atunci cînd devine cu 
adevărat membru al partidului co- 
munist, Momentul este jucat cu 
atita sinceritate, încît a emoţionat 
o întreagă sală de spectatori, care 
au izbucnit în aplauze frenetice. Este 
un film contemporan, care aduce pe 
ecran oameni de azi, oameni simpli 
ai societății socialiste. Filmul a fost 
încununat cu Premiul special al ju- 
riului atribuit scenaristei Liliana 
Mihailova, - regizorului  Liubomir 


ECT E 
. E a 
R 
Pd i sei 
TAIS 
Ra 
e Fios 
A “ 
a Și 
POR e 
£ a 
k 
m: oc 
a mii Să 
PA ; k A 
R 
’ s 
"Yy 
Li - 


Papa si parih şi. jaapii? v 


Bergman, acest 


near pener Apta 


Pentru 
filmul de actualitate, 


premiul întîi 


Trandafirul de aur pentru 
„ivan Kondarev“ 


Sarlandjiev şi operatorului Borislav 
Puncev. 

Am insistat asupra acestui film, 
nu atît pentru că s-a impus asistenţei 


necunoscut! 


(U:mare din pog. 40) 


ar trebui să aleg între teatru şi 
cinema, n-aș ezita o clipă: aș alege 
teatrul. Deși ar fi îngrozitor să 
renunţ la cinema! Sint atîţia ani de 
cînd formăm o echipă, aceeași echi- 
pă, regizor, actori, operatori, teh- 


` nicieni. - - 


_ Redacţia: — lucraţi repede? 
Bergman: — Nu prea. „Strizăt și 
şoaptă“ l-am făcut în 35 de zile. 
„ Redacţia: — Și asta numiţi dvs. 
mult! 
Redacția: — Tot 


meritul e al 


operatorului Sven Nyquist, care este 


extraordinar de rapid și de precis, În 
primele zile, la un film, născoceşti 
mereu alte soluţii, care mai de care 


mai complicată. Te dai de ceasul 


morții ca să-ţi exprimi ideile, Asta 


"în primele cinci zile, cînd sosești pe 


„platou încărcat de toate ambițiile. 
Cheltuiești o energie imensă. Nu te 
mai opreşti din repetiții și dai gata 


|. pe toată lumea. După cinci zile, cînd 
oamenii adorm din picioare, te apuci: 
“să refaci toate scenele. Şi atunci te 
„ linişteşti, n-ai cum altfel. Şi începe 


PAUN e e a ae i ca 
“Redacţia: — Aţi simţit de la bun 


-0 ou! per SĂ, LI t Pe 
| Bergman: — Binetnţeles că nu. 
“Cine poate ști așa ceva! Uneori, simt 
că rezultatul va fi slab, pentru că 

$ "s pă 


n 4 « 
dapi P a na 
t b 
S) 
i , 
2 $ 
> . 
= ARI IEEE 
A ON ` Fi 
+ A ` Sr 
t r ze 
1. -+ 7, 


a 
1 


prietenă de-a ei şi fiul meu, care are 


între momentul în care am scris sce- 
nariul și cel în care filmez, eu sînt 
acela care m-am schimbat, Nu mai 
sînt de acord cu omul care a scris 
scenariul. Dar să-mi dau seama că 
va fi o capodoperă? Nu! Încerc să 
scot ceva frumos, ceva bine făcut, 
ceva ce reprezintă tot ce este mai 
bun din noi înșine. 


„Uneori, cînd îmi-revăd 
filmele, mor de rușine“ 


Redacția: — Dintre toate fil- 
mele pe care le-aţi făcut, pe care-l 
socotiți cel mai important? 

“Bergman: — Colecţionez filme cu 
pasiune. Am vreo 220, printre care şi 
ale mele, pentru că îmi place să le 
revăd peste ani, pentru că mai învăţ 
şi eu cîte ceva din greşeli. Atunci cînd 
le faci, nu poţi fi obiectiv. Dar mai 
tîrziu, cînd te afli singur în sala de 


proiecție — neapărat singur! — se. 


stabileşte o relație emoţională între 
film şi tine. Şi atunci descoperi că pe 
unele le iubeşti şi pe altele nu. E 
~ foarte interesant, numai că uneori, 
“eu unul, mor de ruşine! Să vă po- 
vestesc ceva. Astă vară, erau la noi 
“trei tineri: fiica soției mele cu o 


_16 ani. Am vrut să le arăt unul din 


filmele mele mai vechi: „Jocuri de 


- vară“, După un sfert de oră de pro- 


ap 


ETAR, 


scara mondială mă impresionează 


și juriului, dar pentru că el însu- 
mează datele unei pelicule de refe- 
rință a cinematografului bulgar pe 
teme de actualitate, prin autentici- 
tatea discursului, prin simplitate şi 
lipsă de emfază și mai ales prin cu- 
noaşterea pe care o dovedește în 
privința vieții şi oamenilor de astăzi. 

Actualitatea pare de altfel să fi 
cucerit atenţia cineaștilor din ţara 
vecină, pînă într-atît, încît la acest 
festival anual filmele pe teme con- 
temporane au ocupat aproape în- 
treaga listă de prezențe în sala- de 
proiecție. Astfel „Ultimele lor cu- 
vinte", film realizat de Binka Jeleas- 
kova, un film închinat eroismului 
din anii grei ai prigoanei fasciste, 
se dovedeşte a fi tratat într-o viziune 
de astăzi, atît ca manieră cinemato- 
grafică, dar mai ales ca perspectivă 
(pe care o are realizatorul de acum 
asupra unor evenimente foarte apro- 
piate de vremurile noastre). Este un 
un film de verificare a caracterelor, 


de examinare a conştiinţelor. De. 


altfel, calitățile dovedite au făcut 
să i se decerneze Premiul |. Tot 
de actualitate, de astă dată într-o 
tonalitate satirică, a fost și filmul 
„Recensămîntul iepurilor sălbatici“, 
a cărui vizionare a stîrnit un viu 
interes dar şi discuții aprinse: un 
funcționar, venit de la centru, mobi- 
lizează un întreg sat (în special nota- 


iecție, am început să asud; după 
20 de. minute, am simţit că tot sîn- 
gele mi se urcă în obraji. După o 
jumătate de.oră, am ieșit afară: 
plezneam de ruşine! E un film-de- 
modat, lipsit de sinceritate. Surorile 
Brontë, pe lingă el, sînt un monument 
de modernism. După ce s-a terminat, 
fiul meu m-a bătut pe umăr și mi-a 
zis: „E foarte bine, tăticule!" Săra- 
cul, murea de ruşine din cauza mea, 
Am ieșit cu toţii afară şi ne-am az- 
vîrlit în mare. 
Redacţia: — O 
vă afectează? 
Bergman: — Da, îngrozitor. E ca 
o otrăvire. Nu umblu după ele, dar 
dacă aceste critici îmi pică în mină, 
le citesc, ce să fac! Necazul meu du- 
rează cam 24 de ore. Pentru căa doua 
zi, mă năpădește contestarea. Prima 
zi mi-e rușine, mă simt umilit şi 
“sînt furios. O reacție primitivă, 
foarte naivă, ştiu. A doua zi, însă, 
îmi vine să-i cotonogesc pe toţi 
criticii. lar mai tîrziu, mi se întîmplă 
să le dau dreptate, Singurul lucru 
important, însă, rămîne reacția pu- 
blicului. El să nu fie 
“indiferența, da, iată ceva odios. 
„Redacţia: — Şi succesul? “Vă im- 
presionează ae i 
Bergman: — Îl ader! Și asta e 
primitivism, “dar ce să-i faci? Mă 
simt grozav. Mă simt fericit cam... 
12 ore. 12 ore sînt rege în regatul 
meu. Vai, ce-mi place succesul! 
Redacţia: — Astăzi îl aveţi la 
scară mondială... 
Bergman: — Cinstit vorbind, nu 


critică proastă 


“acest film — nu 


bilităţile, care îşi părăsesc ocupa- 
țiile cotidiene ca să poată trece la 
„importanta“ acțiune a ciudatului 
recensămînt al iepurilor sălbatici). 

„După aceea totul se termină, €- 
vident, cu o petrecere cîmpenească, 
care apare de fapt ca scop principal, 
iar operaţiunea administrativă ca 
simplu pretext. 

Din nou despre actualitate și în 
filmul „Bărbaţi fără lucru“ și apoi în 
„Casa fără pereţi“ și, în sfîrşit, tot 
despre actualitate în filmele desti- 
nate copiilor cum ar fi „Copiii se 
joacă afară“ (seducătoare în acest 
film este secvența în care asistăm la 
descoperirea unui talent plastic pu- 
țin obișnuit la un copil de patru ani). 
În sfîrșit, o evocare (singurul film 
în două serii), „Ivan Kondarev” de 
Emilian Stanev, închinată insurecției 
antifasciste din 1923, Filmul — nici 
rămîne o simplă 
frescă în centrul căreia se află un 
eveniment din istoria modernă a 

Bulgariei. Urmărind. destinul unor 
eroi, pelicula semnată de Stanev 
nu rămîne descriptivă; ci adoptă 
tonul unei înflăcărate dezbateri des- 
pre atitudine. civică, spirit revolu- 
ționar, spirit de sacrificiu. „Ivan 
Kondarev“ a primit, pentru aceste 
calități, Trandafirul de aur decernat 
de juriul festivalului. 

„Am făcut doar o scurtă incursiune 
în lista filmelor prezente la Festi- 
valul de la Varna 1973, dar ceea ce se 
desprinde din prima clipă ca o 
constatare de - semnificaţie majoră 
este, pe lîngă calitatea, patosul şi 
profunzimea narațiunii  cinemato- 
grafului bulgar de astăzi, nota 
dominantă de observare atentă şi 
pasionată a evenimentelor timpului 
pe care-l trăim, ceea ce constituie 
de fapt una din condiţiile vitale 
unui cinematograf de ample rezo- 
nanţe sociale. 

Haralambie BOROŞ 

George CORNEA 


indiferent. 


cel mai tare, nu asta este important. 
Importantă-i atmosfera care mă în- 
conjoară acasă la mine, pe insulă, în 
teatru, la studio. Dacă scot un strigăt 
la Fară, undeva un corb îşi ia tălpă- 


şița,.. e 


i ii că 
„Nu mă interesează banii, 
dar fac bine la nervi“ 


viitorul dvs. 


Redacţia: — Cu 
schimbaţi 


film, „Văduva veselă“, 
cu desăvîrşire registrul... 
Bergman: — Mă încîntă lucrul la 
acest film. Vom avea în sfîrșit bani, 
vom avea decoruri frumoase, mulţi 
actori și figuranţi, vom putea re- 
învia atmosfera epocii, vom putea 
face ceva vesel. Am mai montat 
opereta asta în teatru. Îmi place mu- 
zica ei,este o adevărată destinderel 


Redacţia: — N-aveţi nevoie de 
bani ca să fiţi vesel... 
Bergman: — Da'ce, sînt banii 


mei? Sînt ai lui Dino de Laurentiis 
şi s-ar putea ca el să fie mai puţin 
vesel! Nu, personal n-am nevoie de 
mulți bani, dar sînt de acord cu cel 
care a zis: „Nu mă interesează banii, 
dar fac bine la nervi”. Dacă mă bucur 


că am bani este GE vreau să constru- 


iesc un studio pe insulă şi să le dau 
de lucru oamenilor de bine, oameni- 
lor care au talent și n-au slujbă. 
Da, de data asta sînt fericit că am 
bani. Ca să fac un film. În fond, a-i 
amuza pe oameni, iată meseria mea. 
Îmi place să-i distrez, ce mai... $i- 
apoi, e perfect legal, nu credeți? 


„Traducere de Rodica LIPATTI 


€ 


Pa 


S MU) CO în 


0 flacără 
pe continent 


SES. 7 a ERE 

Regizorul sovietic Roman Kar- 
men, binecunoscut prin repor- 
tajele sale despre războiul din 
Spania şi prin recentul său film 
„Continentul în flăcări“ (despre 
America latină), lucrează la un 
documentar de lung metrăj de- 
dicat dramei și luptei poporului 
chilian. Va fi un film de montaj 
realizat prin consultarea a o 
sută de mii de metri peliculă. 

De amintit că televiziunea ita- 
liană a prezentat în ultimele luni 
un film de Rossellini, „Interviu 
cu Salvador Allende“, care măr- 
turiseşte şi el atașamentul vechii 
generaţii față de problemele re: 
voluţiei chiliene. 


Solitarii 
în cuplu 


Un cuplu inedit au alcătuit alți 
doi solitari ai artei mezine: 
Juan Antonio Bardem și Henri 
Colpi („doi sentimentali cu suflet 


Colpi: un sentimental 
cu suflet de copil 


de copil"), care au „adaptat și 
pus în imagini naive“ — după 
cum se exprimă presa franceză — 
„Insula misterioasă” a lui Jules 
Verne. Ciudată turnură a desti- 
nului acestor pînă acum frămîn- 
taţi autori, care au găsit poate 
în lumea infantilă un remediu 
pentru relele secolului. 

Curiozitatea este completată 
de debutul lui Rafael Bardem, un 
fiu în ochii căruia ar trebui să 
se reflecte viziunea tatălui. 


Profet, 
acasă 


CEE REPERE 0 
Primul film al lui Eugène lo- 
nesco— La Vase —în care joacă 
Îi] 
Ionesco: filmul sînt eu! 


de altfel rolul principal, a apărut 
la începutul lui noiembrie, pe 
ecranul cinematografului parizian 
Panthéon. Turnat în 1970, în 
Franța, dar pentru televiziunea 
vestgermană (care l-a și proiectat 
în trei rînduri), filmul marelui 
dramaturg a avut nevoie de doi 


„ani pină să-şi găsească un distris 


“ buitor. ss. 

Departe de a se descuraja, 
lonescu pregăteşte acum adap- 
tarea cinematografică a romanu- 
lui său, Solitarul, a cărui versiune 
scenică a fost şi ea prezentată în 
noiembrie, 


Dedicaţie 
vie 


Se ştie că François Truffaut 
şi-a dedicat filmul „Noaptea ame- 
ricană  Lillianei Gish, celebra 


“Lilian Gish: a schim bat 
batista pe un Oscar 


„regină a batistelor“ de acum ju- 
mătate de secol. Și iată că, la 
festivalul! cinematografic de la 
New York, filmul a ajuns să fie 
prezentat de însăși actrița flan- 
cartă de Jacqueline Bisset şi Jean- 
Pierre Léaud, vedetele lui Truf- 
faut. O dedicație în carne şi 
Oase. 


Un film 
scris 


Se pare că, în cazul lui Fellini, 
filmele se citesc înainte de ase 


Fellini: i 
é arrivato... , „Amârcord“ 
ÎL aan 
scrie. In editura Rizzoli a apărut 


sub semnătura sa și a scriitorului 
romagnol Tonino Guerra o carte 


Mumit „Amárcord:" O autobio- 


grafie? Un roman? — se întreabă 
critica. „in orice caz, îşi răspunde 
tot ea, singularitatea constă că 
această carte respinge orice de- 
finiţie“. 

Pentru cine nu a ghicit încă, 
trebuie spus că e vorba de o 
„versiune de librărie“ a filmului 
cu același nume, film care în 
momentul originalei ediţii fusese 
deja tras pe peliculă, 


= 


Doctorul 
Bethune 


După marele reportaj despre 
China semnat de Michelangelo 
Antonioni, un altregizor occiden- 
tal va pleca în această țară pen- 
tru a se întoarce de acolo cu un 
film. Este vorba de Carlo Lizzani, 
care va ecraniza romanul Doc- 
tor Norman  Bethune de Sidney 
Gordon, un best-seller care po- 
vestește destinul unui medic ce 
şi-a desfășurat misiunea în China 
revoluționară a anului 1938. 


In trei 
exemplare 


Caz rarissim în istoria filmului, 
regizorul Billy Wilder este pe 
cale de a realiza cea de a treia 


Matthau: „Pagina întîi“ 
în ediția treia 
IDEII LATER ITI 


adaptare cinematografică a unel 
aceleiași opere. Este vorba de 
„Pagina întîi“, o piesă despre 
ziarişti pe care o mai ecrani- 
zase în 1931 şi 1940 (pe atunci 
cu Cary Grant şi Rosalind Rus- 
sel în rolurile principale). Prin- 
tre interpreţii de azi se numără 
Jack Lemmon şi Walter Matthau. 
Un alt remake, mai banal și mai 
senzațional în acelaşi timp: la 
Barcelona, englezul M.I. Bonns 
dă viață unul nou Tarzan. Titlul 
peliculei: „Misterul junglei” — 

distribuţia cenușie ne spune însă 
cam despre ce poate fi vorba. 


Cel mai mare 
succes 


DB: ZIC ASR 
„Casablanca" (1942), filmul de- 
venit clasic, s-a dovedit într-o sta- 
tistică „pelicula « cu u cel ma mare 


zeilor 


M E 


Eor 


Celebrul 
(cu soția sa, Laureen Bacall) 
ae a n aaa 


Bogart: „oim“ 


succes“ pe care a realizat-o 
Warner Bross în întreaga sa is- 
torie., Deci locul | ca populari- 
tate. Protagonistul Humphrey 
Bogart figure ază de asemenea pe 
locul 2 şi 5 în aceeaşi statistică 
cu filmele „Șoimul maltez“ şi 
„Comoara din Sierra Madre“, 
Pe locurile 3 și 4 apar „Cui 
i-e teamă de Virginia Woolf?" 
şi „Un tramvai numit dorință“. 

ntr-o clasificare similară, fă- 
cută de Televiziunea Monte Carlo 
în privinţa fiimelor prezentate 
în ultimul timp, locul de frunte 
este deținut de „|! Viteileni“ al 
lui Fellini, pentru „cel mai înalt 
indice de satisfacţie“. 


RAI-TV 
în boxă 


DELID ETE 

Cinci notabili autori din gene- 
rația veche au chemat în judecată 
RAI-TV —  Radioteleviziunea 
italiană — care, prin emisiunea 
de popularizare intitulată Ra- 
dioecran, ar fi adus grave preju- 
dicii morale şi ' materiale unor 
filme. Ciudata formă de „Cinema 
radicfonic“ a fost acuzată de re- 
gizorii Mario Monicelii, Nanni 
Loy, Ettore Scola și de scenariş- 
tii Age şi Scarpelli. După cum se 
vede, instituția reprezentată în 
eter printr-un paşnic ciripit de 
pasăre este primejduită de pro- 
pria sa inventivitate, 


Proces de 
tăinuire 


| aa] 

Un alt proces s-a încheiat 
după unsprezece ani de ami- 
nări. Este vorba de achitarea 
lui Luchino Visconti care,în 1962, 
în timp ce turna la Palermo 
„Ghepardul“, a cumpărat- de 
la un anticar două statuete de 


Giacomo Serpotta (sec. 16), re- 


prezentiînd Credinţa şi Caritatea. 
*S-a doveditînsă că operele fuse- 
seră furate în timpul războiului, 
împrejurare cu totul necunoscută 
“noului proprietar, care a avut ne- 
voie de mai mult de un deceniu 
ca să i se demonstreze inocenţa, 
AE LII PICE! 
Visconti: 
tăinuitor de capodopere? 


scrisoarea lunii 


Cum poţi dansa 
dacă citeşti un „Cinema... 


„De ce vă scriu? lată un lucru pe care am să vi-l explic imediat. 
Nu cer adrese ale actorilor (N.R.: de altfel ar fi şi inutil, am anunţat 
şi anunţăm cu aceeaşi hotărîre că nu dăm adresele nimănui), vă scriu 
pentru simplul motiv că revista „Cinema“, mai slabă la început, să 
fim sinceri, a început să prindă viaţă și, deși încă mai are cîte ceva de 
pus la punct pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, este o revistă 
care te ţine la curent, în limita posibilităţilor ei, cu tot ce este nou 
în cinematografia mondială. Și acum concret: nu de mult am fost în 
practică la Baia-Mare şi acolo, în „Casa Sindicatelor” — un giuvaer în 
construcţie și arhitectură, pentru că construcţia este profilul meu — 
am fost lao seară de dans care ar putea fi invidiată de orice oraș, mă 
refer la muzică şi la tinerii de acolo, Şi aşa cum stăteam eu acolo, băiat 
brunet şi de culoare din origine, mă văd asaltat de-o fată care era de 
acolo, dar care-și făcea liceul la foi în oraş. Eu, băiat cu inimă tare şi 
curajos ca o găină, rămîn pe poziţie și o întreb te s-a întîmplat. Ea, 
bucuroasă, în al noulea cer, îmi spune că i-avenito prietenă poloneză 
şi că fata nu ştie decît limbile slave plus germana. Eu, cu vechime de 
8 ani de rusă, mă ridic sobru şi ca tot românul mă gîndesc că, uite,a 
venit momentul să arăt că românii sînt poeţi şi mă îndrept cu grijă 
spre poloneza care între timp apăruse și ea. Fără formalități, se fac 
prezentările și pe urmă, după cum s-a lăsat de înţeles, trebuia să mă 
ocup de dînsa. Eu, băiat bine crescut, un metru şi mulți cm,o iau la dans 
şi în mod normal mă gîndesc să încep o discuţie pe orice temă dar să 
o încep, mai ales că şi începusem să uit din rusa pe care o ştiam cîndva 
foarte bine. Eu, mare microbist și rapidist, am o idee şi o întreb dacă-i 
place fotbalul și ce mai face Lubanski (un Dumitrache al polonezilor). 
De dataasta, fata— bucuroasă, îmi spune scurt şi cuprinzător că nu-i place 
fotbalul, dar că de cîte ori joacă Lubanski se uită la televizor sau merge 
la meci, numai să-l vadă, pentru că este un băiat Urăguţ şi simpatic, 
după care a tăcut brusc pentru că numai pe urmă am văzut că de fapt 
era logodită, iar logodnicul trebuia să sosească a doua zi din lugoslavia, 
lucru pe care l-am aflat abia mai tîrziu. Ei, îmi zic eu, acum despre 
fotbal am vorbit, ce să-i mai spun, ce discuţie să mai înfiripăm? Atunci 
mi-am adus aminte de revista „Cinema“, de cinematografia poloneză, 
de celebrul şi nemuritorul mit care se numeşte Cybulski, de urmaşul 
său Daniel Olbrychski, de renumitul Wajda. Cînd fata a auzit aceste 
nume, am asistat lao scenă rară. Ea m-a luat de mînă, am părăsit dansul, 
ne-am aşezat la o masă şi a început să-mi vorbească cu înflăcărare despre 
ei, că nici eu nu i-am vorbit aşa de frumos profesorului de istorie cînd 
m-a ascultat despre Ștefan cel Mare pe care-l știam ca pe o poezie, de 
la grădiniță. Mi-a povestit mult despre ei, mai ales despre Cybulski, 
care cred că le-a rămas ca un erou naţional, şi de fapt merită lucrul 
acesta. Cine-a mai văzut oare o scenă ca aceea din „Cenuşă şi diamant“ 
cînd el moare, un film văzut de mine de multe ori şi revăzut la Tele- 
cinematecă? Apoi i-am spus și eu tot ce știam despre el, pînă la acea 
moarte stupidă din gară, cînd după ce şi-a salutat prietenii a vrut să 
sară în trenul spre Varşovia... M-a întrebat de unde știu atît de multe 
lucruri despre filmul polonez, i-am spus scurt că există la noi o revistă 
de cinema, care are bunul obicei de a ne ţine la curent cu cinematografia 
lumii, a fost atit de bucuroasă încît mi-a dat a“resa ei şi eu pe a 
mea pentru a-mi trimiteo fotografie foarte mare a lui Cybulski. Nu cre- 
deam că prin intermediul revistei dumneavoastră se pot face asemenea 
prietenii...“ Gertrida (numele meu este format din inițialele a 7 colegi 
şi colege) Tîrgu-Mureş. 

N.R.:...nici noi nu credeam că am putea fi atît de folositori în asemenea 
momente dificile în viaţa oricărui adolescent. Și nici nu credeam că 
deschizind „Curierul“ nostru vom intra în posesia unei schiţe atit de fer- 
mecătoare pe care — de ce să n-o mărturisim? — n-am întfinit-o în nici 
un film românesc. Avem de ce să vă mulțumim. 


Adio, arme! 


Pro şi contra 


„Paraşutiştii“ 


lonel Graif — str. Țuţora 10, lași: 
++ Din seria de altădată a haiducilor 
săi, Dinu Cocea a păstrat totuși ce- 
va, şi anume acel spirit de aventură, 
de îndrăzrieală şi spectaculozitate... 
Substanța principală a filmului său 
o constituie însă viața privată a eroi- 
lor săi şi nu profesia, Între cele două 
zone în care ei evoluează, legătura 
este vagă. A căuta o simbolistică, o 
apropiere între evoluţia aeriană și 
evoluția aventuroasă și riscantă a 
eroului în viața sa de familie, mi se 
pare exagerat și numai spiritul une- 
ori excesiv de scormonitor al criti- 
cii (N.R.:1?) ar putea stabili astfel de 
conexiuni... Oricum, investigația pe 
care o face filmul asupra unei fami- 
lii contemporane are o suficientă 
notă de autenticitate și meritul ci- 
peaștilor este demn de subliniat. 
Narațiunea cinematografică are un 
ton firesc și simplu, personajele sînt 
credibile, evoluția eroului principal 
spre o maturitate etică e bine gra- 
dată. Uneori însă personajele par 
prea simple, relaţiile dramatice ce se 
stabilesc între ele nu sînt totdeauna 
suficient de tensionate...“ 


O doborire „a canoanelor“ 


ivan loan — Tălmaciu 327, jud. 
Sibiu: „Vreau să aduc elogiile mele 
Valeriei Seciu și lui Geo Costiniu, 
actori care prin fineţea jocului lor 
au doborit toate canoanele cinemato- 
grafiei noastre (N.R.: Chiar așa?). 
Pentru prima dată mi-e dat să văd 
un personaj feminin eclipsînd cu 
brio pe veşnicul şi neînvinsul per- 
sonaj masculin. Personajul Norei lu- 
ga este într-adevăr un personaj com- 
plex și foarte greu de realizat, 
şi nu sînt de acord cu D.l.Su- 
chianu care afirma în „România 
Literară” că acest personaj este rea- 
lizat doar pe jumătate. Nu, nu este 
adevărat. Valeria Seciu este formi- 
dabilă în acest rol, alte cuvinte de 
laudă ar fi inutile. Geo Costiniu nu 
mai este un oarecare debutant, ci 
un tînăr ce are de pe acum — cheia 
succesului...” 


„Falnici și arătoși“... 


Kollea Rusu — com. Văleni de 
Vaslui, jud. Voslui: „... Dacă ar fi 
tot omul critic şi tot nu cred că s-ar 
găsi „Parașutiştilor“ vreun defect 
vestimentar; ţinuta filmului, ca să 
mă exprim în termeni mai moldove- 
neşti, e falnică şi arătoasă. Ar fi o 
impietate pentru cineva — critic pro- 
fesionist, diletant sau corespondent 
al „Curier”-ului — să se ridice la 
un moment dat şi să înceapă a pescui 
greşelile şi nereușitele „Parașutiş- 
tilor“. (N.R.: Vedeţi moi jos...). Nu 
vreau să spun că nu au existat pe ici, 


pe colo, nu vreau să spun că Dinu 
Cocea şi-a ales parașutiștii cei mai 
nimeriţi pentru realizarea acestui 
salt. Au existat unele imperfecțiuni 
(N.R.:... păi vedeți?), dar ele au fost 
anihilate de tema și acțiunea filmului, 
de patetismul eroilor (N.R.: Ahal). 
De luni de zile n-am mai ieșit atît de 
mulțumit şi impresionat dintr-o sală 
de cinema din Vaslui“... (N.R: Asta 
ne bucură sincer.) 


„Ceva de documentar elogios,“ 
a E eg 


Ştefan Donat — Braşov: m... „Pa- 
rașutiștii“ nu-şi caută eroii printre 
noi, oamenii de rînd. El este o perso- 
nalitate puternică, de neimitat, un 
semizeu aproape, un Ares printre 
soldaţi, un soi de copil teribil întîr- 
ziat în societate, care are bani sufi- 
cienţi încît să poată împărți copiilor 
în loc de bomboane hirtii de-o sută 
şi care, plictisindu-se de nevastă, 
îşi caută fericirea în pasiunea pentru 
o eminentă şahistă (unicat şi ea), fe- 
meie cerebrală cu precepte înregis- 
trate pe bandă de magnetofon. Por- 
nind de la această materializare fan- 
tezistă a eroilor şi urmărind ima= 
ginea suspect de scrobită şi decorurile 
ireproşabil șterse de praf, găsim les- 
ne de ce filmul acesta ne lasă senza- 
ţia de artificial. Imaginile cazone ale 
filmului sînt multe și uneori frumoa- 
se, dar ne par a fi dintr-un documentar 
închinat bravilor noștri parașutiști. 
Momentul de tensiune care ar fi 
trebuit să fie moartea maiorului 
Deleanu se pierde ca o oază în des 
şert. Interpreții își fac conştiincios 
datoria, confirmîndu-se încă o dată 
pe sine dar nimic mai mult”, 


„Cam supraoameni...* 


Lucia Filimon — (Calea  Moșilor 
135 — Buc.) „Filmul m-a deceptio- 
nat mai ales că de la o vreme mă dez- 
obişnuisem de ideea „film românesc 
slab“. Şi iată de ce. Inconsistenţa 
personajelor. Toţi eroii filmului sînt 
nişte supraoameni. Nu exagerez. 

Sinceră să fiu, ce! mai convingător 
personaj este soacra interpretată de 
Nineta - Gusti. Cei doi îndrăgostiţi . 
ai filmului debitează numai replici 
pline de inteligență, poate prea 
inteligente pentru doi îndrăgostiţi. 
Şi toată această poveste se petrece 
într-o epocă cu mobilă stil veritabilă, 
cu televizor în culori, dar cu farul 
cel vechi din Constanţa funcţio: 
nînd. 

"P.S. Felicitări echipei care a reas 
lizat „Conspiraţia”. 


Pro şi contra 


„7 zile“ 


CETE RESITA RER 
„Sînt de acord cu cronica Dys...“ 
APTE Sp PARE E MERE 

luliana Micu — Magistrala N.S., nr. 
15 — Bucureşti. : „Trebuie să spun de 
la început că analiza din revista Dvs., 


aparținînd criticului Mircea Alexans 
drescu, este un model de judecată ri- 
guroasă, obiectivă, ea reuşind să 
delimiteze exact calitățile filmului de 
defectele lui , Am plecat la cinema ca 


Urăm 


dragilor noştri corespondenţi, 


tuturor celor care citesc „Curie 


“ nostru, 


un an vesel şi ferice, ca-n poetul Alecsandri 


curier 


filmul şi viața 


„Oameni, 
iubiții mei prieteni...“ 


„Vă întreb oameni, iubiții mei 
prieteni, ați auzit de marea în- 
trebare: A fi sau A nu fi, sau A 
şti să rizi sau A ști să plîngi? 

Voi, iubiții mei prieteni, ați 
auzit de pace, de umanitate: 

— Da, o să-mi spuneți, 

Vă întreb, oameni, n-aţi rămas 
desprinși de timp şi spaţiu în 
imponderabilitatea fanteziei, rupţi 
de gravitația excesivă a realităţii? 

— Da, o să-mi spuneţi. 

Și totuşi cum o să-mi răspundeți 
la roza întrebare (oare tot prin 
„da“?): 

Vin văzut într-o zi la un film, 
„Aventura lui Poseidon", v-am 
văzut și nu v-am înțeles. La un 
moment dat m-am îndoit c-aș 
sta în sală cu nişte oameni. Să 
n-aveţi impresia că sînt o fată 
bătrînă (am doar 16 ani!) care vă 
condamnă și că-am obiceiul să 
fac din ţințar armăsar. „Aventura 
lui Poseidon” nu e nici un 
film „mare“, nici un film me- 
diocru, nu-l putem integra în 
niciuna din aceste categorii. Pro- 
ducătorul filmului n-a avut de 
gînd ca filmul lui să fie aclamat sau 
să ajungă de risul lumii,cu alte cu- 
vinte n-a vrut să ajungă pe mîna 
bîrfitorilor mai mult sau mai puţin 
iluştri. E un film care exprimă un 
Adevăr, este filmul Firescului (şi 
ce mult iubim noi, oamenii, adevă- 
rurile, numai că...), filmul Umani- 


să văd în primul rînd un film de 
Mircea Veroiu. Tentaţia genului po- 
lițist nu există pentru mine. „Nunta 
de piatră”, acea sublimă baladă cine- 
matografică, dovedise o remarcabilă 
rigoare, o forţă de evocare, o putere 
de vizualizare uimitoare pentru doi 
debutanţi. Cred cu toată convinge- 
rea că acel film — spre deosebire de 
altele, adulate la apariţie şi ignorate 


travelling-avant 


tății,al Prieteniei. Ei bine, aflați 
voi ceilalţi (care în timpul acesta 
vă plimbaţi, dormiți, scrieți poe- 
zii, elaboraţi ecuații necesare pen- 
tru o armă nucleară sau pur și sim- 
plu iubiți trupul transparent de 
lumină și iarbă al femeii) că seme= 
nii voștri (ai acestui secol prea 
civilizat, din păcate) rideau gro- 
tesc, grețos, în timpul unor scene 
emoţionante, în jocul nebun dă-a 
viaţa și moartea. Şi ca să vă dau 
un exemplu care pe miñe, ca 
om, m-a jignit în demnitatea mea: 
pentru că în timpul unei operații 
primejdioase, unei fete i se vede 


“chilotul, au început să. rîdă cu 


hohote (ce este drept, doar unii 
dintre €:).... 

Reacţia lor era rîsul. Sau poate 
că eu nu mă exprim bine. Nu, nu 
rideau, rînjeau, pentru că rîsul 
la un asemenea film înseamnă apo- 
geul plînsului. Mă uitam cu groa- 
ză la unii dintre ei și vedeam că le ` 
e „rușine“ să plingă sau să se emo- 
ţioneze, ca nu cumva vecinul sau 
vecina. Y sau X să-i vadă și să „ 
creadă că sînt „slabi de înger“ 


. (oare așa ceva se mai poate scuza 


prin veșnicul pretext: prejude- 
cată?) 

«Şi acum, prietenii mei, vreau 
să-mi răspundeţi la această între- 
bare”. 


Iris Irina (elevă) 
Str. 13 Decembrie 31, Bucureşti 


imediat după aceea — va rămîne 
în istoria cinematografiei noastre, 


~ „Nunta“ lui Piţa și Veroiu nu se va 


demoda — însușire cu totul remar- 
cabilă în cea de a 7-a artă. Nu pot 
decît să blamez faptul că o realizare 
de asemenea valoare a trecut neob- 
servată de marele public. După cîte 
am constatat, nici,,7 zile“ nu se bucură 
de un climat favorabil, De alttel afi- 


Regizorii. au fost in- 

vitați (şi ideea a fost 

foarte bună) să se re- 

cicleze (parcă văd un 

film: „Vin re-cicliştii!”) 

S-au reciclat ei cît s-au 
reciclat, un timp cursurile s-au în- 
trerupt, deoarece clădirea în care 
își revigorau cunoștințele și în care 
îşi ranforsau talentul îngheţase (tre: 
buia racordată la o nouă termocen= 
trală care nu fusese gata la termenul 
stabilit, dar la aceeași dată vechea 


furnizoare de căldură își deconectase “ 


serviciile!), dar, iată, cursurile s-au 
terminat şi cursanţii (vai, ce imagine) 
au ajuns la examenul final. Tema 


Simplu: o probă de distribuție a 
rolurilor. Fiecare regizor proaspăt 


reîmprospătat, trebuia să indice pe 
cine l-ar vèdea în rolul lui Moş-Ge- 
rilă, sau Moş-Crăciun, sau Moş- 
Oricum sau Moş-cum-vreţi. 

Gopo, fără ezitare, l-a indicat pe 
Puiu Călinescu (care, cum se ştie, 
i-a servit ca model pentru crearea 
lui Homo-Sapiens); Geo Saizescu 
pe Păpaiani; Gheorghe Naghi pe... 
Gheorghe Naghi. Elisabeta Bostan 
pe Dam Rădulescu Dinu Cocea pe 
Toma Caragiu; Virgil Calotescu pe 
Toma Caragiuy Mircea Drăgan pe 
Toma Caragiu; Mircea Săucan pe 
Dan Nuţu; Mircea Veroiu pe Dan 
Piţa, Dan Piţa pe Mircea Veroiu, 
Alexandru Tatos ps Mircea Veroiu 
şi pe Dan Pița; Radu Gabrea pe Liviu 
Ciulei; Liviu Ciulei pe Liviu Rebrea- 


+ 


șele, forșpanul care ar fi trebuit să 
faciliteze întilnirea dintre specta- 
tor și film, sînt de o platitudine re- 
voltătoare. Filmul e indiscutabil o 
reuşită regizorală. Cu excepţia cî- 
torva scene din final, el e remarca- 
bil realizat, are o „punere în pagină“ 
riguroasă, un montaj inspirat, o su- 
prâpunere de ritmuri de un efect 
deosebit. Se remarcă de-a lungul în- 
tregului film acuratețea imaginii, iar 
distribuția e un model de profesio- 
nalism... Scenariul nu strălucește prin 
inventivitate, dar e sobru şi concis, 
e unul din puținele noastre filme în 
care se vorbește puţin şi inteligent, 
Ceea ce i-aș reproșa este că se lasă 
„Neacoperit” tocmai în final. Autorii 
ne sugerează că numai îndeplinirea 
misiunii are importanță, că nu con- 
tează cine sînt infractorii şi care sînt 
mobilurile acțiunii. Or, numai atît 
nu mi se pare deajuns. Poate sînt 
prea obişnuită cu finalurile conven- 
tionale, dar regret sfîrşitul acela tern, 
lipsit de spectaculozitate.... Aştept 
pe curînd un nou film de Mircea 
Veroiu“, 


„DE DONICI asa E PTR E III 
Păcat că filmul n-a ajuns la oameni 
ZE PRE E TOCAT PEARL Te APERE EEAS 


loana Adrian — Cluj: „Există 
mai Ite categorii de filme, din 
punctul meu de vedere: filme la 
care mă duc, filme la care mă 
duc și le văd, filme la care mă duc, 
le văd și rămîn la ele, filme la care 
mă duc şi le iau cu mine, Bineînţeles 
că la acestea din urmă ţin mai mult, 
Pe cele „7 zile" le-am luat cu mine. 
De ce? Poate pentru ca să le și 
apăr. Mi-ar fi plăcut să n-o fac, ci 
doar să spun oamenilor că le iubesc, 
dar nu s-a putut — nu am putut — 
pentru că filmul n-a ajuns la oameni. 
Filmul acesta scapă unei categorisiri 
şi spiritul nostru de ordine, astfel, 
suferă. E lipsit de distracţia clasării. 
De ce s-au grăbit atîția să-l treacă în 
categoria filmelor „slabe“ şi o nu- 
mesc așa, pentru că orice alt termen 
îmi displace? De ce a fost clasat pe 
ultimul loc de o anumită revistă ce 
se amuză a alcătui și astfel de clasa- 
mente? Am impresia că ştiu ceva: 
ştiu că unora nu le place „iarna su- 
fletului“ (mulţumesc pentru formu- 
lare, Petru Popescu!). Filmul acesta 
are o atmosferă bărbătească, aspră. 
Eun fel de joc bine dirijat de volume, 
joc care ne împinge spre locuri unde 
n-am prea fost și pe care trebuie să 
le descoperim, de unde şi teama. Nu 
trebuie să ne fie teamă de proaspăta 


nu; Savel Stiopul pe Florin Piersic; 
Adrian  Petringenaru pe Piliuţă, 
Gheorghe  Vitanidis pe Alexandru 
Repan, Sergiu Nicolaescu cere voie 
să depună teza şi să plece: e grăbit, 
are puțină treabă în  R.F.G., 
trebuie să facă un film în două serii 
şi diseară e înapoi; Sergiu îl propune 
pe Mircea Pascu (care a fost casca- 
dor și are dosar bun, revelînd vir- 
tuți educative, știe toată lumea), 
Constantin Vaeni îl vede în rolul lui 
Moșcutare pe Alexandru Boiangiu, 
Boiangiu îl propune pe Constantin 
Boeriu, dar conducătorul comisiei de 
examinare, monsieur Cinema, D.I.S, 
ia cuvîntul (de unde, doamne...?) 
şi zice că nu e de acord: cel mai bun 
e Emanoil Petruţ. Un alt membru 
al comisiei; Corneliu Leu, zice: 
Maestre, dar la marinteodorescu 
nu se gîndeşte nimeni? Malvina Ur- 
şianu îl propune, evident, pe George 


nelinişte care ne hărțuiește. E omez 
nească, Nu trebuie să ne fie teamă 
de singurătatea celor de acolo, sę- 
meni de-ai noştri... Cred că nu tres 
bule să cerem filmului o perfecțiu= 
ne absolută, deși eu îl văd foarte 
aproape de așa ceva. Părerea aceasta 
poate fi discutabilă, date fiind cu- 
noştințele mele restrînse, Dar nici 
să-i contestăm calităţile. Trebuie 
mai curînd să căutăm erorile și în 
cuvintele și ideile noastre despre film. 
Am oare dreptate?" 


Din întrebările 


Cititorilor 


O vrem 
pe Garbo! 


„Vă adresez aceste rînduri cuprins 
de o dorință verosimilă și nu este 
doar a mea, ci şi a multor colegi de-ai 
mei. De la oameni mai în vîrstă nu 
o dată am auzit că Greta Garbo a 
fost și va rămîne „unica” — nimeni 
nu o va putea imita sau compara, 
nici prin joc şi nici prin frumuseţe. 
Şi revista Dvs. publică fotografii 
„provocatoare“ ale actriței, provoca- 
toare mai ales pentru tînăra genera- 
ţie, care în marea ei majoritate a 
auzit doar de G.G. „Ce actriță de 
film francez o poate concura în fru- 
musețe “pe Greta Garbo? — aces- 
tea sînt cuvintele care-i însoțesc 
poza în ultima dvs. revistă. Tinerii 
nu au posibilitatea s-o admire, noi 
nu ne putem convinge dacă G.G. 
e un mit sau nu. Putem deci avea 
speranţa de a viziona la telecinema- 
tecă un film sau un ciclu cu Greta 
Garbo? Dacă răspunsul Dvs., oricît 
de laconic, va fi şi pozitiv, ne-ar pro- 
duce multă bucurie. 

Silviu Petcu — student 
Timişoara 


N.R.: În aceeași ordine de idei, 


adăugind alături de Greta - Garbo 
mitul Marlenei Dietrich, ne-a scris 
şi Angela Dumitriu din Caransebeș. 
Răspunsul nostru este pe cit de la- 
conic pe atitide pozitiv: aveți dreptate. 
Poate că rîndurile Dvs. vor emoţiona 
și redacţia Telecinematecii noastre, 


„CURIERUL: 
este selectat și redactat 
de Radu COSAȘU 


Motoi, dar şi pe Cornel Coman, 
influențată încă de trecătoarele iu- 


biri; Manole Marcus zice că mă mir 
că nu vă gîndiţi la Mircea Albulescu, 
aduceţi-vă aminte ce Stoian a făcut: 
e-adevărat, spune el, ar fi bun și 
Fory Etterle dacă n-ar avea apăsarea 
aceea ardelenească pe vorbă; Său- 
can și Vitanidis, după consultări 
reciproce, vin cu un amendament și-l 
propun pe Dichiseanu, că are şi voce 
şi cîntă și are şi Mercedes, adică 
poate fi un moșmodern:; un regizoraș 
mai tînăr, proaspăt evadat de pe băn- 
cile l-ateceului produce momentul 
de suspens necesar, prin naivitatea, 
simplismul și copilăria propunerii 
sale: cum că rolul moșului nu trebuie 
dat nimănui, că rolul trebuie ‘să-i 
revină doar moşului pe care-l știm 
- cu toții, că asta e autenticitatea. 
Rezon! spuse sughițind moșul. 


Radu GEORGESCU 


ER 


Comisarul Moldovan 
şi unul din argumentele sale 


Fişa filmului 


„Un comisar acuză“ 


© Scenariul: Sergiu Nicolaescu, Vin- 
tiä Corbu, Mircea Burada, lircea 
Gîndilă, după o idee de Sergiu Nico- 
laescu, Inspirat din sîngeroasele eveni- 
mente ale anului 1940, cînd „cămășile 
verzi” au încercat să pună mîna pe 
putere, filmul va aduce în prim plan 
figura unui comisar incoruptibil, care 
va ancheta cu sînge rece și indiferent 
la consecințe, crimele unei bande de 
legionari. 

@ Regia: Sergiu Nicolaescu. După 
„Cu mîinile curate” și „Ultimul cartuș“, 
încă un film de acțiune, cu urmăriri și 
înfruntări spectaculoase. 

O Imaginea: Alexandru David; sce- 
nografia: arh. Marcel Bogos; costumele: 
Oltea Maria Ionescu; muzica: Richard 
Oschanitzky; montajul: Dragoș Wit- 
kowska; sunetul: ing. A. Salamanian 
— nume întîlnite pe aproape toate 
genericele filmelor realizate de Sergiu 
Nicolaescu. 


interpreții principali 

Q Sergiu Wicolaescu: comisarul Mol- 
dovan., Bărbat dur, anchetator impar- 
ţial, detectiv de prima mînă, trăgător 
de clasă. 

O Amza Pellea:un muncitor comunist 
pe care Moldovan îl anchetează, îl 
stimează, dar nu-l înțelege. 

@ lon Besoiu: prefectul poliției şi 
legionar prin vocație. 

@ Emmeric Schäffer : senator, lucrea- 
ză mînă în mînă cu prefectul. 

e Gheorghe Dinică: conducătorul 
unui grup de haidamaci şi asasini legio- 
nari. 

e Mircea Pascu (de obicei cascador): 
legionarul Tănăsescu, numit adjunctul 
lui Moldovan. 

@ Jean Constantin: Limbă, pușlama 
simpatică, prietenul şi informatorul lui 
Moldovan. 

În alte roluri: Vasile Niţulescu, Marin 
Moraru, Colea Răutu, Ştefan Mihăile- 
scu-Brăila, Florin Scărlătescu,  loana 
Ciomîrtan, Jean-Lorin Florescu. 


Producţia: Casa de filme 1. Director: 
Alexandru Ivasiuc, Producător delegat: 
Beno Merovici. Directorul filmului: 
Nicolae Codrescu. Peliculă Eastman- 
color, 


Încă un film 
de acţiune, 
încă un comisar 
incoruptibil 


Născuţi pentru a pierde . 


telex Animăfilm 


@ La Festivalul inter- 
național al filmului de 
animaţie pentru copii 
şi tineret de la Teheran 
(31 octombrie — 7 no- 
iembrie 1973), filmul 
românesc de animaţie „Parada cifre- 
lor“, creația Isabelei Petrașincu, a 
fost distins cu premiul Delfinul de 
aur. Medalia a fost înmînată de 
împărăteasa Farah ministrului nostru 
plenipotenţiar din Iran. Așa că 
putem spune şi despre filmul de 
animaţie: mic la stat, mare la sfat! 
@ Proiecţia filmului „Cătălin şi Cătă- 
lina“ (fastuosul basm animat al lui 
Laurenţiu Sîrbu) ne face iar copii, 
ne face iar încrezători că putem 
topi piedicile şi gheţurile cu căldura 


inema 


(cei 8 -+ Paraipan: Gheorghe Dinică) 


Voci fără voce 


inimii noastre. Văzîndu-l, simţim 
un dor de bunătate, un dor de acest 
sentiment demodat. 


@Fiimul mut (cu actori), prin 
virtuțile cinematografice ale 
imaginii şi-a cîştigat, după 
apariţia zgomotosului său con- 
frate, filmul vorbit, titlul de 
glorie: marele mut. Filmul de 
animaţie, apropiat ca formulă 
şi folosindu-se de „cheile“ ma- 
relui mut, simte nevoia ca, în 

ofida conciziei, să comunice 
in ce în ce mai mult. Într-un 
film de animaţie, lung de 
1 minut, în chip firesc banda 
sonoră Joacă un rol dramatur- 
gic. Banda sonoră neînsem- 


nînd, în primul rînd, muzică, 
ci efecte sonore sau voci 
2u... da, de ce nu?... tăcere. 
Or, caricaturii, hiperbolelor 
grafice, omuleţilor desenaţi 
anume disproporționat, în 
funcţie de dimensiunile lor 
spirituale, le lipsesc prea ade- 
seori corespondenţele sonore, 
le lipsesc „vocile“, nu fru- 
moase, patetice, ci în conso- 
nanţă cu relieful grafic. 

Avem voci, dar ce folos de 
voci fără „voce“! 


e „Ciopirţilă“ este o obrăznicătură 
curioasă, care ciopirțește totul cău- 
tînd „adevărul“. În filmul cu același 
nume, realizat de lulian Hermeneanu, 


poznașul mic caută o cheie. De 


altfel, cîte o che spre, filmul de 


animație caută cu prilej şi 
părintele literar al lui Ciopi, poetul 
Tiberiu Utan, și creatoarea mucalitu- 
lui personaj, graficiana Clelia Ottone. 
9 Să credem în presimţiri? E început 
de decembrie şi revista „Cinema” 
a luat drumul tipografiei, iar noirtei 
de la Animafilm sîntem în febra 
pregătirilor pentru Gala Filmului 
de animație care... a și avut loc la 
cinematograful Capitol. Sîntem siguri 
că vă vom surprinde şi că, fie şi 
pentru cîteva zeci de minute, vă 
vom face tandri și copilăroși, Aveţi 
avantajul de a citi aceste rînduri 
acum, cînd Gala s-a ţinut şi cînd, 
deci, puteţi aprecia dacă era cazul 
să ne luăm după presimţiri. 


Lucia OLTEANU 


i 


a BREE oee 


panoramic românesc 


Un comisar acuză 


Regizorul Sergiu Nicolaescu şi operatorul Alexandru David 


— Nu lucraţi prea repede? — Nicidecum. 


«Am atins 


momentul de maximă productivitate» 


— Sergiu Nicolaescu, a- 
cum, la sfîrşitul anului, 
să aruncăm o privire pe 
agenda dumneavoastră 
de lucru, să tragem o linie 
şi să facem socoteala Mai 
intii, regizorul... 

— Anul 1973 a însemnat pentru mine, 
in primul rînd, filmul «Ultimul cartuș». 
Apoi, pentru o firmă franceză, am realizat 
impreună cu regizorul Gilles Grangier, 
serialul «Doi ani de vacanță», patru epi- 
soade a cite o oră și jumătate fiecare. Şi, 
în fine, acum, «Un comisar acuză». 

— Pe acesta din urmă îl treceţi deja 
la capitolul «realizări»? 

— Da, îl trec! 

— La ritmul acesta, vă rog să-mi în- 
găduiți să vă pun trei întrebări dintr-o 
dată. Cînd aţi început filmările? Cînd 
le terminaţi? Pe cînd premiera? 

— Efectiv, le-am inceput la 17 octom- 
brie, filmul va fi gata la sfirșitul lunii de- 
cembrie, iar premiera va avea loc, probabil, 
la începutul lunii ianuarie 1974. 

— Lucraţi repede, poate prea repede? 

— Repede? Nicidecum! Pentru mine a- 
cesta e un ritm normal de lucru, cit se 
poate de normal! 

— Şi actorul Sergiu Nicolaescu? 

— Un rol în filmul lui Virgil Calotescu, 
«Dragostea incepe vineri». Apoi, un toar- 
te dificil rol principal în serialul «Pistruia- 
tul», realizat de Francisc Munteanu pentru 
televiziune (zece episoade a cite 36 de 
minute fiecare, ceea ce înseamnă mai 
mult de trei filme obişnuite). lar acum, 
joc rolul principal din «Un comisar acuză». 

— Putem trage concluzia că în acest 
an aţi realizat tot ceea ce v-aţi propus? 

— Nu vă grăbiţi cu concluziile. N-am 
făcut filmul «După furtună», care ar fi 
trebuit să fie un fel de continuare la «Mihai 
Viteazul». Nu l-am făcut şi vă rog să nu 
mă întrebaţi de ce. 

— Bine, n-am s-o fac. Dar vă întreb 
de unde, de ce atita frenezie? Cit 
timp o să rezistați acestui ritm infernal 
pe care singur vi l-ați impus? 


— Frenezie? Ritm infernal? Da' de unde! 
Nu pot trăi altfel decit muncind în perma- 
nenţă. E felul meu de a exista. N-am fost 
în ceea ce se cheamă concediu, din 1956. 
Dar nu mă pling, dimpotrivă, mă simt foar- 
te bine. Nu găsesc nimic extraordinar în 
toate acestea. Fac o meserie care-mi place, 
care mă pasionează și mă relaxează în 
același timp. Şi ţin să o fac bine, cit mai 
bine. Vă repet, ceea ce am spus şi cu alte 
prilejuri, cred că am atins, și ca virstă şi 


ca pregătire profesională, momentul de 
maximă productivitate. Asta e tot. 

— Cariera dvs. cinematografică s-a 
desfășurat în salturi spectaculoase: 
inginer, documentarist, realizatorul u- 
nor filme artistice de mare amploare, 
interpret foarte prețuit de public. Pe 
genericul filmului «Un comisar acuză» 
apăreți în tripla ipostază de scenarist, 
regizor și interpret. Treceţi în tabăra 
a... de filme», a «cineaștilor to- 
ali» 


Păzea! Vine comisarul! 
(Gheorghe Dinică și Jean Constantin... în ofsaid) 


— N-aș putea răspunde exact la între- 
bare. Faptul că un regizor poate fi și 
scenarist nu cred că aduce, că adaugă 
merite în plus regizorului în realizarea 
unui film. Cu riscul de a-i supăra pe unii 
sau pe alții, cred și susţin cu tărie că 
regizorul este în ultimă instanță autorul 
filmului, indiferent dacă a lucrat sau nu 
la realizarea scenariului. Scenariul este 
literatură, e drept fără de care filmul nu 
se poate face, dar care nu poate determina 
în mod decisiv calitatea unui film. Regia, 
da, este factorul determinant in realizarea 
filmului. 

— Nu sint întru totul de acord cu 
dumneavoastră, dar nu asta are impor- 
tanță acum. Neincrederea în scenarii 
(și în scenariști?) v-a determinat să 
colaboraţi la scenariul filmului «Un 
comisar acuză»? 

— Acest film este făcut, ca să spun așa, 
la cererea spectatorilor. Personajul pe 
care-l interpretez, comisarul Moldovan, 
are unele trăsături comune cu alt comisar 
interpretat de mine, Miclovan din «Cu 
mîinile curate». 

«Un comisar acuză» se inspiră din 
evenimentele anului 1940, plin de ciocniri 
zguduitoare, un an crud din istoria nea- 
mului românesc „Faptele și unele perso- 
naje, inspirate din realitate, vor face din 
«Un comisar acuză» un film dur. Însă 
comisarul Moldovan este un personaj de 
ficțiune. 

— Așa stind lucrurile, cine este co- 
misarul Moldovan? 

— Nu atit un cavaler al dreptății, un 
«sfint» neprihănit, cit mai ales un om 
drept, intransigent, curajos, incapabil de 
compromisuri, rezistent la șantaj. Însă 
nu înțelege sensul exact al evenimentelor 
în care e implicat, mersul istoriei adică, 
și asta îl va pierde. 

— Sergiu Nicolaescu, toate filmele 
pe care le-aţi făcut pînă acum s-au 
inspirat dintr-un trecut mai mult sau 
mai puțin îndepărtat. Nu vă tentează 
un film de actualitate, cu și despre 
oamenii de astăzi, de aici și de acum? 

— Ba da, mă interesează foarte mult. 
Cind ni se va oferi un scenariu bun, vom 
fi fericiți să facem un film de actualitate, 
atit eu cit şi echipa mea, în frunte cu ope- 
ratorul Alexandru David, pentru că ne 
place să filmăm în stil de documentar, 
un fel de a «fura» imaginea, foarte potrivit 
timului de actualitate. 

— Dacă nu vi se oferă, de ce nu 
scrieţi un astfel de scenariu? 

— Nu am veleități de scenarist! 

— În schimb, aveţi o echipă de fil- 
mare despre care se spun lucruri gro- 
zave. 

— Poate că ar fi mai nimerit să-i spun 
nu echipa mea, ci detașamentul meu. 
Pentru că ceea ce reușesc ei să facă 
echivalează cu un adevărat război. Oame- 
nii cu care am filmat la Călugăreni (căl- 
dură toridă), la Șelimbăr (ploi torentiale), 
la triaj (sapte nopți la 23"), la Văcăreşti 
(șapte zile în incinta închisorii), la cimitirul 
Bellu (trei nopți printre morminte) şi altele, 
sint nişte adevărați veterani ai războaielor 
«cinematografice». Numai cuvinte de lau- 
dă pentru echipa de imagine condusă de 
Alexandru David. pentru cea de electri 
cieni condusă de Robert Fleischer, pen 
tru regizorul secund Adriana Dumitrescu. 
pentru inginerul de sunet Salamanian, 
pentru toți colegii mei de la producție. 

— Şi totuși, se spune că sinteţi foar- 
te «dur», chiar și cu această echipă 
pe care o lăudațţi! 

— Poate. Dacă a fi exigent șia nu admite 
compromisuri, munca de mintuială, tără- 
găneala, lipsa de profesionalism, dacă 
asta inseamnă a fi dur, ei bine, atunci sint 
un dur. Chiar foarte dur. 


N.C. MUNTEANU 


Fotografii de A. MIHAILOPOL 


Undeva 
pe planeta noastră 


Film sovietic despre ideea și starea de libertate. 
Pornind de la un simplu pretext, evadarea dintr-o 
închisoare a trei deținuți politici, acțiunea se des- 
făşoară «undeva în lume», fără nici o precizare geo- 
grafică, «oriunde pe planeta noastră, oriunde se luptă 
pentru libertate», după cum o spune și regizorul V. Ja- 
lakiavicius. Filmul «Libertate, acest dulce cuvint» a fost 
distins cu Premiul de aur la Festivalul de la Moscova. 


A gi 
pi 


Jumătate dintr-un «plamier de aur» 
(«Un om de închiriat») 
E ai a — 


Parabola 
sperietorii de ciori 


«Sperietoarea» este un film impotriva violenţei 
din America, care şi-a adjudecat cea de-a doua 
jumătate a «Palmierului de aur» din acest an. Marea 
lovitură a regizorului Jerry Schatzberg este știința lui 
de a vorbi simplu și frumos și totuși altfel, despre lu- 
cruri ştiute de cind lumea. lată cum își prezintă el însuşi 
eroii: «Lion şi Max au aceleași aspirații ca milioane de 
oameni de pe întreg pămintul. Drama pe care o trăiesc 
cei doi eroi este străbătută de o notă optimistă. Lion 
învaţă că în viață nu poți întotdeauna să iei fără să și 
dai. lar Max descoperă că nu poți trăi singur pe lume. 
Că a iubi pe cineva poate fi mai important decit a avea 
ceva. Lion încearcă să-l convingă pe certărețul Max că 
poți obține mai mult făcindu-i pe oameni să ridă, ca în 
parabola sperietorii de ciori, care nu îngrozește păsă- 
rile, iar pe oameni îi face să ridă». 


| ruffaut despre Truffaut 
(«Noaptea americană») 


A 


# » 


Sra - 
Gustul libertății 


j (Irina Miroşnicenko) 


Pi 


Imposibila dragoste 
a unui șofer cu ziua 


«Un om de închiriat» este filmul de debut al regizorului 
Alan Bridges, format la aspra și riguroasa școală a te- 
leviziunii britanice. Pe fundalul Angliei postvictoriene 
a anilor douăzeci, o poveste despre barierele de netre- 
cut dintre castele sociale. Dragostea imposibilă a unui 
șofer cu ziua, omul de închiriat, pentru o aristocrată, 
prilej de a condamna o societate care interzice orice 
comunicare Între indivizi ieșiți din medii diferite. Gravi- 
tatea subiectului, rafinamentul academic al regiei, în 
cea mai bună tradiție englezească, frumusetea imagi 
nii, o Sarah Miles remarcabilă, toate acestea au surprins 
la Cannes. Filmul şi-a adjudecat o jumătate din «Paimie 
rul de aur» pe anul 1973. 


A 


4 Cealaltă jumătate a «palmierului de aur» 


E 


(«Sperietoarea») 
To = o- pareri 


Realitatea amăgitoare 
a filmului 


Cel mai bun film francez al acestui an, «Noaptea 
americană», n-a fost considerat demn să reprezinte 
Franţa la Festivalul de la Cannes. A participat hors- 
concours şi a stirnit senzaţie. 


Cele mai reușite dintre filmele lui François Truffaut 
au fost cele în care vorbea, într-un fel sau altul, despre 
el însuși. «Noaptea americană» este un film despre 
cum se face un film și despre oamenii care fac acest 
film, despre viaţa lor de personaje amestecată cu viața 
lor de oameni vii. 


De fapt, o profesiune de credinţă, transpusă pe peli- 
culă cu delicată ironie, cu sinceră tandrețe, cu multă 
umilință și cu nedisimulată emoție. 


Deziluzia 


Numai teatrul 
e de vină? 


Aureola lui Joseph Losey a pălit 
exact cind toată lumea se aștepta să 
strălucească mai tare. În primul rind 
era el, Losey, autorul «Mesagerului», 
apoi Ibsen, apoi «Nora», apoi feminis- 
mul, apoi Jane Fonda, apoi o bună 
campanie de presă... Totul era acolo, 
iernile nordice cu toate frumusețile şi 
sărbătorile, patinoare de sfirșit de 
secol, «Nora», Ibsen, Losey și Jane 
Fonda, dar filmul n-a fost mai mult 
decit o frumoasă și merituoasă decep- 
ție. Va fi fost de vină numai teatrul? 


Metro Goldwyn Mayer e 
pe drojdie! Metro Gold- 
wyn Mayer lichidează! 
Metro Goldwyn Mayer 
trage obloanele! De vin- 
zare o uzină de vise și 
cincizeci de ani de istorie a filmului! 

Fabulos anunț de mică publicitate, pe 
cit de imaginar, pe atit de adevărat. Fai- 
moasa societate Metro Goldwyn Mayer 
a anunțat «vinzarea tuturor sălilor de 
cinema şi a rețelelor sale de difuzare din 
Statele Unite și din străinătate, urmind ca 
in viitor să producă între două și opt filme 
de calitate pe an şi, mai ales, seriale de 
televiziune. Se preconizează și vinzarea 
unor studiouri care n-ar mai fi necesare. 
Din păcate, problema filmelor de calitate, 
aşa cum e pusă, precum şi asigurarea că 
vinzarea nu inseamnă «retragerea din 
producția și industria cinematografică», 
nu le poate da de mincare celor 3000 de 
funcționari şi tehnicieni rămaşi fără lucru. 

«Cobra care suride va reuși să salveze 
leul care rage?» — paginează cu litere 
de-o șchioapă ziarele americane. «Cobra 
care suride» este porecla lui James Au- 
brey, iar «leul care rage» este faimosul 
Leo, adică acel simpatic leu care dă un 
răcnet de toată frumusețea pe genericul 
oricărui film produs și difuzat de Metro 
Goldwyn Mayer. Așadar, James Aubrey 
zis şi «cobra», va incerca să salveze ve- 
chea prăvălie. Ce-a mai rămas din acea 
veche prăvălie? 

Fară îndoială ea a fost cea mai frumoasă 
prăvălie şi cea mai americănească po- 
veste. O poveste extraordinară cu un 
anume Louis Burt Mayer, supranumit «Ra- 
jahul», fondatorul casei Metro Goldwyn 
Mayer, unul din bunicii cinematografului 
american şi in mod sigur tatăl suprapro- 
ducțiilor fastuoase cu decoruri care iau 
ochii. 

Ce erou de film şi acest Mayer care, dacă 
era puțin mai frumos ca dracu', în schimb 
nu avea pic de gust. Nici de idei prea 
multe nu poate fi suspectat amicul Mayer. 
Citeva avea, însă. Puţine şi rentabile. 
Simple și sănătoase, plesnind de sănă- 
toase ce erau. Ideea lui fixă, pe la incepu- 
tul secolului XX, a fost că «viitorul e al 
cinematografului». Bun. A inceput prin 
a fi trepăduş oarecare in compania de 
film «Metro». Amicul lucrează tare şi o 
cumpără in 1924, avea 19 ani, drept care 
s-a născut «Metro Mayer». Aici povestea 
lui Mayer cel urit vine de se leagă de altă 
poveste. Cu povestea lui Samuel Gold- 
wyn, omul care susține că viața lui e un 


ca 


A > 


o poveste pe an 


Totul 


de 
vinzare.. 


numai Chaplin 
ar fi putut face. La 18 ani acest Goldwyn 
Sam, e măturător intr-o fabrică de mănuş 
ie box, la 19, vinzător de mănuşi de box 
ar la 20 era «cel mai bun vinzător de mă- 
nuşi de box din SUA». Fireşte 
fabrica, ce putea face? Sam ce 
prea avea idei, in schimb, susține el 
făcea tot felul de lucruri la intimplare, fără 


film de cinema pe care 


cumpără 


mare nu 


să ştie de ce şi pentru ce. Astfel, in 191 
a New York,vede o anume Sarah Bern- 
hardt gesticulind pe o pinză in şandra- 
maua unui «scamator» care prezenta o 
că ședință de cinematografa De 
cului mânușile de 
gajează 
>) sută de dolari pe săptămină un 
tip care scrie poveşti şi care are un nume 
ie să te prâpâădești o 
ie Mille. Fac impreu 
umple de bani. Tot fără să 
ăsta era genul, flerul şi genių 
cumpără o plantație de portocai 
grajd într-un oraş cu un nume de nepro- 
nunțat, Hollywood, un loc foarte i 
are ușura filmările ; f 
Apare la moment Mayer cel urit, afle 
studiou 


grajdu! lu 


cãutarea unu pentru «Met 
Cumpără Sam 
prețul toarte piperat, Sam are 


singură pretenție, stipulată in contract 


Metro 


Gagul anului 1973 


Un pumn de dolari 


Faimoasa Mae West arăta ca 
Venus din Millo, adică nu mai avea 
brațe. Fermecătorul năsuc al ve- 
detei Raquel Welch era făcut fer- 
feniță. Ginditoare, Jane Harlow stă- 
tea cu propriul ei cap în poală. Bar- 
bra Streisand privea lumea cu un 
ochi critic, celălalt fiindu-i scos. 
Film de groază? Nu tocmai, dar pe 
aproape. Un dement, inarmat cu 
un topor s-a dedat la această bizară 
orgie de vandalism, mutilind 29 din 
cele 100 de personalități aflate in 


Cobra care surîde va 
salva leul care rage? 


sumele său să figureze pe frontispiciu 
"oului studiou: METRO GOLDWYN MA 
YER exista 

Rămas singur, Mayer cel mic rău 
var şi fără gust, pune în aplicare alte 
citeva idei, la fel de simple şi de sănă- 
toase. Mai intii cumpără un leu de la gră 
dina zoologică din Los Angeles, îl bo- 
tează Leo şi-i pune mutra pe eric 
filmelor produse de M.G.M. Apo 
și dă seama că lumea e ahtiată după vise 
Sint omul vostru, zice Mayer, şi incepe să 
facă filme de milioane, decoruri de 
mențiale, cu palate adevărate 


și pirați, cu pr 
p f 

ȘI eroine cu care bogat 

teau identifica pentru o or 


Ce vremuri! Ce vise! 


vestului» 

In afară de ideile lui bune şi simple 
aia a semnat contractul care a 
dintr-o scandinavă pe divina Greta Garbo 
Apoi a fabricat la grămadă și la intimplare 
pe Joan Crawford, Jean Harlow, Katha 
Hepburn, Ava Gardner, Debora! 
Judy Garland, Clark Gable, Robert 
Taylor, Spencer Tracy, Dougla 
Marlon Brando, Elisabeth 
etc. Frumoasă carte de v 


rine 


Kerr 


wood, dacă nu 


plus 


Muzeul figurilor de ceară din Holly- 
wood. Proprietarul, care nu e un 
om de ceară, ci un falnic bărbat cu 
simțul dolarului, a transformat pa- 
guba intr-o afacere rentabilă, or- 
ganizind în pripă o expoziție cu vic- 
timele ciopirțite. Lumea a năvălit 
ca la urs, muzeul realizind cele mai 
frumoase rețete de cind există. 

Și gagul? Ce-i de ris aici? Păi, 
tocmai asta e, că nu-i nimic de ris, 
ci de plins. Ca într-un film de groază 
«made in Hollywood». 


f umea asta 
se duce lo sus. Mii de 
tineri şi bătrini, asistă la fune 
uel Goldwyn, și el cu un picior 
à >; «s-au adunat cu toți 
tru a fi siguri că Mayer e mort». Vorbă 
Adevărul era că pe dric 


eva din Holly- 


părăsește 


e bătrin veninos 
; se afla doar Mayer, ci și c 
cumva totul 
Lumea nu mai e cum era. Nu ma ‘rge 
Televiziunea e de vină. Desigur 
lumea s-a schimbat. Cine 


cu un 


se r 


stăzi subiectele la ordinea 

ajul, mafia, drogurile, alcoolul, violența 
cite altele... «Nașul», «Love Story 
Easy rider» Filiera» «Sperietoa 

Alte timpuri, alte filme. In f 

94t A aai | > vro € 78 


ine 


>] 


oma ant 


rāgetul sãu milio 
m i pota Cc > 
viziun De a 
u va mai rage. Va scinci de plictisea 
ineori, de ruşine, pe genericele serialelo 
Noapte buna Di Co ma mar 
DD ea m 


Ș 


THE END 


Ofensiva 
filmului 
politic 
în 1973 


Ei acuză! 


Cinematogratul anului 1973 continuă să 
ne afle în plin proces de radicalizare, an- 
gajat tot mai acut în denunțarea meca- 
nismelor sociale, tot mai prezent în reali- 
tatea politică a lumii capitaliste, mereu 
gata să demaște relele unui sistem ne- 
drept alcătuit. Oameni şi fapte cu nume şi 
date exacte inspiră filmul de actualitate. 
Cineaștii occidentali nu se mai ascund în 
spatele clasicei formule «orice asemănare 
cu fapte și oameni cunoscuţi este pur 
întimplătoare». Ei pun sub semnul între- 
bării instituţiile, legile, conducătorii, parti- 
dele, demașcind și acuzind. 

Filmul politic italian continuă să fie cel 
mai vehement, cel mai angajat. Selecţia 
italiană pentru Festivalul de la Cannes din 
acest an a cuprins comedia lui Monicelli 
«Să vină coloneii», care imaginează lo- 
vitura de stat a unor militari îngrijorați de 
«dezordinea democratică»; «Mafia albă» 
de Luigi Zampa, o foarte brutală denunțare 
a sistemului medical in lumea capitalului; 
«Dragoste şi anarhie» de Lina Wertmiller. 
Să consemnăm, de asemeni, «Fapt divers 
în prima pagină» de Bellocchio, care pune 
în discuție dedesubturile presei burgheze 
şi mecanismele electorale, precum şi 
«Asasinarea lui Mateotti», de Florestano 
Vancini (răpirea de către fasciști a unui 
deputat comunist). 

Sub influența succesului de public al 
marilor filme politice italiene, şi în Franța 
au apărut citeva producţii deosebit de 
interesante prin direcție şi vehemenţă: 
«Starea de asediu» de Costa Gavras (răpi- 
rea şi executarea unui spion american de 
către Tupamaros), «Atentatul» lui Yves 
Boisset (despre asasinarea lui Ben Barka, 

eful politic al opoziției marocane), «Beau 
masque» de Bernard Paul (un portret al 
clasei muncitoare din perspectiva politică 
a partidului comunist), «R.A.S.» de Yves 
Boisset şi «Complotul» de René Gainville 
(despre războiul din Algeria și despre te 
roristii din O.A.S.). 

Incă o dovadă a cinematografiei oglindă 
a vremurilor noastre. 


O libertate provizorie 
(«Beau masque») 


Cina cea fără de taină 
(Gene Hackman şi Al Pacino) 


America 
văzută de la parter 


Doi bărbați «descoperă» America, 
străbătind-o de la Vest la Est. Gene 
Hackman şi Al Pacino. Își fac planuri 
de viitor, fără a reuși măcar să-și re- 
găsească trecutul. Un bărbat dur, cu 
un suflet delicat și un băiat sensibil, 
care va sfirşi în violență. Doi vagabonzi 


cerești coboriți pe pămint, magistral 
interpretati de Gene Hackman («Filie- 
ra») și Al Pacino («Nașul»). Doi actori 
care, prin jocul lor scinteietor,au con- 
tribuit decisiv la succesul filmului «Spe 
rietoarea». 


Victima 
unui mare premiu... 


Chip obosit, ochi încercănaţi, priviri 
neliniştite, gesturi puţine, ioc de mare 
interiorizare, şi o adevărată demonstra- 
tie de virtuozitate interpretativă: Sarah 
Miles. Candidată sigură la premiul de 
interpretare de la Cannes, Sarah 


y 
O candidată pentru altădată - 
(Sarah Miles) 


ni 


Miles nu l-a obținut, nu pentru 
că s-ar fi pus problema alegerii între 
ea și Joanne Woodward, ci pentru că 
filmul pe genericul căruia figura, «Un 
om de închiriat», a primit Marele pre- 
miu. 


Efectul succesului 
asupra familiei Newman 


Celebritatea în doi 


Joanne Woodward, revelația Festi- 
valului de la Cannes și ciștigătoarea 
premiului de interpretare pentru rolul 
din filmul «Efectul razelor gamma asu- 
pra crăițelor», în regia soțului, Paul 
Newman, şi avind ca parteneră pe pro- 
pria ei fiică, Nell Potts. Interpretare 


Un anarhist plin de tandrețe 
(Giancarlo Giannini) 


L 


surprinzătoare prin ciudatul amestec 
de tandrete neînțeleasă și incapacitate 
de a Înțelege și de a se adapta, cu răsu- 
ciri între răutate și duioșie, plutire 
continuă dincolo de vis, niciodată în 
realitate. 


Zile de fior şi ris 


După Gian Maria Volonté, Giancarlo 
Giannini. Încă un actor propulsat în 
circuitul internaţional de filmul politic 
italian. Interpretare remarcabilă, joc 
strălucitor, la limită între tragic și 


grotesc, în rolul unui «anarhist» venit 
la Roma pentru a-l asasina pe Musso- 
lini. Un meritat premiu de interpretare 
pentru rolul din filmul «Dragoste și 
anarhie» de Lina Wertmuller. 


O lume plictisită, plictisită, plictisită 
(«Mămica şi tirfa») 


O lume vulgară, vulgară, vulgară 
(«Marea crăpelniță») 


Poze „la cerere“ 


Regizorul maghiar Pal Zolnay incearcă să descopere 
ceea ce se află dincolo de oglinzile înșelătoare ale apa 
rențelor. «Fotografii» este un film delicat și un subtil 
exerciţiu în stil ciné-vérité. Doi tineri fotografi strabat 
satele pustei maghiare și fac poze «la cerere». Dar este 
fotografia o artă obiectivă? Oamenii refuză să se recu- 
noască așa cum sint. Ei se văd mereu altfel. Filmul are 
structura și tonul unei anchete sociale asupra unor 
destine individuale. O anchetă despre viață, despre 
nostalgiile bătrineţii, despre dureri uitate. O anchetă 
liniştită şi subtilă despre om și despre măștile sale, 
despre măreţia şi slăbiciunile sale. 


Oamenii, aşa cum n-ar vrea ei să fie 
(«Fotografii») 


Oscarul 
vulgarității 


Franţa a fost reprezentată 
la Cannes de «Marea cră 
pelniță» și «Mămica și tirfa», 
filme care mai degrabă au 
nedumerit, deși n-au lipsit 
nici aprobările entuziaste, 
nici indignările zgomotoa- 
se 

«Mămica şi tirfa», în regia 
lui Jean Eustache, este un 
fel de odisee a plictisului în 
trei, întinsă pe o durată de 
aproape patru ore. Mămica, 
tirfa și «el» își plimbă dez- 
gustul, greața, furia (!) şi 
disprețul (!) din camere boe- 
me în stradă și, de aici; în 
cafenea, iar cînd nu mai pot, 
fac drumul invers. in rest, se 
ascultă tangouri, se bea 
whisky şi se  monolo- 
ghează interminabil des- 
pre orice și despre toate, cu 
un număr incalculabil de 
cuvinte de negăsit chiar și 
în cele mai «îndrăznețe» dic- 
ționare. 

«Marea crăpelniță» nea- 
gă forma obişnuită de spec- 
tacol, susține regizorul 
Marco Ferreri. Prin subiect 
o face în felul următor: patru 
bărbați respectabili, și ca 
vîrstă și ca profesie,hotărăsc 
să se închidă într-o casă, cu 
patru partenere, toți puşi pe 
şotii şi pe zburdălnicii în 
grădina deliciilor. Plăcerile 
sint multe, cele ale burii 
fiind şi cele mai nevinovate. 
Cit despre stil? Desigur, sti- 
lul e omul, dar hirtia nu su- 
portă chiar totul. 

Un gazetar francez pro- 
punea pentru aceste două 
filme «Oscarul vulgarității». 


meritau mai mult 


Un norocos 
cu ghinion 


O demonstraţie că se poate face un 
film bun pornind de la un simplu cintece, 
cu condiția’ să fii Lindsay Anderson. 

«O, norocosule!»—4«O, lucky man»—e 
un fel de song, o obsesie care însoțeste, 
punctează și contrapunctează aventurile 
unui băiat in «cea mai bună dintre lumi». 
Băiatul de la bar ajunge cineva. «O, noro- 
cosule!», cu invidie. E arestat din întim- 
plare şi torturat cu bună știință. «O noro- 
cosule!», cu ironie. Scapă și dă peste un 
savant țicnit. «O, norocosule!», cu teamă. 
Fuge și in fugă face o partidă strălucită 
«O, norocosule!», cu bucurie. El ajunge 
cineva. «O norocosule!», cu admiraţie. 
Și tot așa, mereu și mereu, sus și jos, din 
veselie în nebunie, din nebunie în deznă 
dejde. Dar filmul n-a avut noroc la Cannes. 
«O, norocosule!», Lindsay Anderson. 


Eșecul anului 


— 
a 


Din nou cu stîngul? 
(Brigitte Bardot) 


Simţul ridicolului 
la francezi 


«Don Juan», faimosul cuceritor descinde în 
anul de graţie 1973 îmbrăcat în fustă și în chip 
de Brigitte Bardot care, evident, face ravagii în 
toată suflarea masculină (Maurice Ronet, Ro- 
bert Hossein, Mathieu Carriăre). Presa franceză 
a remarcat in corpore stupiditatea scenariului, 
platitudinea dialogului, interpretarea execrabilă 
şi regia sub orice critică. Una peste alta, un pro- 
dus fezandat, superficial și pompos, care fri- 
zează provocarea. Ceva între romanul-foto şi 
publicaţiile luxuoase pentru proaspeţii imbogă- 
titi, cu decoruri kitsch și rochii sofisticate create 
de Loris Azzaro. Total lipsit de simţul ridicolului, 
remarcă presa franceză. Vadim oferă o suită de 
tablouri vivante, imitind cu aplicație pe maeştrii 
picturii pompieristice. 


Ascensiunea şi decăderea băiatului de la bar 


(Malcom Mac Dowell) 


cinerama 


ochii 
şi 


urechile | 
lumii 


eee Andrei Tarkovski din nou 
pe platouri și încă o dată în 
căutarea copilăriei. Viitorul său 
film, «O zi albă», va sonda 
universul poetic și difuz al unor 
amintiri din copilărie, paralel cu 
momente din viața actuală a 
eroului și a mamei sale, filmate 
în stilul interviului documentar. 
Unde eşti copilărie? eee Acto- 
rul preferat al lui Tarkovski, 
Nikolai Burliaev («Copilăria 
lui Ivan», «Andrei Rubliov»), 
joacă în filmul bulgar «Poeme» 
care evocă momente din cel de 
al doilea război mondial. eee 
Marcello Mastroianni revine 
la rolurile care l-au consacrat. 
În filmul lui Jacques Rouffio, 
«Portretul unui seducător», el 
va fi, evident, seducătorul. Se- 
dusa va fi Marlène Jobert. Cu 
pistrui cu tot. ese Josephine 
Baker, 66 de ani mărturisiți, iși 
pune la punct manuscrisul ce- 
lor trei volume de memorii care 
vor apare în 1974. Prietenii şi 
dușmanii așteaptă să vadă cum 
au fost incondeiați. eee Noul 
film pe care-l realizează Zoltan 
Varkonyi, la Budapesta, se 
intitulează, ambiguu, «Crimina- 
la nevinovată». O parodie a 
genului polițist sau o eroare 
judiciară? eee Marco Pico, 
fost asistent de regie al lui 
Pierre Richard, debutează cu 
filmul «Un nor între dinţi», po- 
veste agitată cu doi reporteri de 
fapte diverse, care tocmai an- 
chetează un caz inexistent, rod 
al fanteziei lor. eee Serghei 


Bondarciuk pregătește filmul 
«Ei au luptat pentru patrie», 
o ecranizare după Mihail Şolo- 
hov. În urmă cu ani, Bondarciuk 


Unde eşti copilărie? 
(Andrei Tarkovski) 


a debutat ca regizur cu o altă 
ecranizare după Şolohov, «Soar- 
ta unui om». Reintilnire peste 
ani. eee Guy Casaril a tras 
ultimii metri din filmul «La 
Môme Piaf», după un scenariu 
bazat pe cartea scrisă de Simo- 
ne Gassion, sora cintăreței. Ro- 
lul principal trebuia să fie jucat 
de Liza Minnelli, dar pină la ur- 
mă a fost preferată Brigitte Ari- 
el, preferată și distribuită de un.. 
computer. Ne modernizăm, ne 
modernizăm! eee A douăspre- 
zecea ecranizare după «Don 
Quijotte» a fost făcută tocmai 
in îndepărtata Australie. Un 
film-balet, în clasica coregrafie 


a lui Petipa, pe muzică de Lud- 
wig Minkus. Un Don Quijotte 
pe poante. eee Filmul lui Franco 
Brusatti, «Piine și ciocolată», 
reunește pe generic pe Nino 
Manfredi, în rolul unui muncitor 
italian emigrant, şi pe popularul 
cintăreț Johnny Dorelli, în rolul 
unui industriaș care-l ajută pe 
muncitor. Unul cu piinea, altul 
cu ciocolata și gata capitalismul 
populari eee Pentru toată 
lumea unu și cu unu fac doi. 
Dar logica matematică nu e 
valabilă şi pentru paradoxalul 
domn Alfred Hitchcock. Filmul 
pe care-l pregăteşte se intitu- 


lează «Unu și cu unu fac unu». 


Şi cine-l poate contrazice? 
ese Este o prostie să se creadă 
că producătorii sint în pană de 
scenarii originale. Dovada? O 
companie italiană se pregătește 
să filmeze «Cele două orfeline», 
versiunea numărul 167. Cele 
două amărite vor fi Monica 
Vitti şi Claudia Cardinale. è è è 
Audrey Hepburn, Burt Lancas- 
ter şi Helmut Berger vor fi 
protagoniștii viitorului film pe 
care-l pregătește Luchino Vis- 
conti, un fel de «portret de 
familie». Aristocratul Visconti 
va contempla încă o dată, cu 
tandreţe şi ironie, crepusculul 
unei aristocrații. eee Viaţa tine- 


retului sovietic, felul cum mun-: 


cește, studiază și-și petrece 
timpul liber vor face subiectul 
documentarului de lung metraj 
«Ofertă de serviciu», realizat 
în studioul din Sverdlovsk. ese 
Pe vremea cind turnau filmul 
«Sălbatecul», în 1947, Lee Mar- 
vin i-a propus lui Marlon Bran- 
do să-și schimbe numele în 
Marlon Brandy. Timp de 25 de 
ani, cei doi nu şi-au vorbit. În 
fine, s-au împăcat. La un pahar 
de limonadă. eee Producătorul 
Sam Spiegel l-a angajat pe 
Mike Nichols să  ecranizeze 
«Ultimul nabab», romanul ne- 
terminat al lui Scott Fitzge- 
rald, scriitorul care a incercat 
cele mai amare deziluzii ca 
scenarist la Hollywood. De alt- 


2 aastst 


fel, «ultimul nabab» este chiar 
un producător de filme. ee. 
Cineaștii mongoli pregătesc o 
amplă epopee cinematografică, 
intitulată «Tamirul limpede», 
care va urmări destinele mai 
multor generaţii de-a lungul a 
25 de ani din istoria Mongoliei 
socialiste. Doi frați, unul lup- 
tind de partea revoluției, celălalt 
a contrarevoluției, vor fi eroii 
acestui film în trei părți. eee 
Michel Audiard a ales titlul 
viitorului său film: «Vreţi să 
ucideţi cu mine?>. La provocare 
a răspuns, deocamdată, doar 
Michel Serrault, care va fi un 
asasin țicnit și păgubos. eee La 
Varșovia a apărut volumul «Ci- 


neaști polonezi pe fronturile 
celui de-al doilea război mon- 
dial», dedicat «oamenilor cu 
camera» care și-au riscat viața 
pentru a consemna pe peliculă 
«rușinea secolului XX», ceea 
ce noi nu trebuie să uităm. 


ese Totul e în ordine, nimic 
nu-i la locul său, film ciné- 
vérité, pe care Lina Wertmiller 
il realizează la Milano, are ca 
eroi și interpreți tot felul de 
măturători de stradă, de servi- 
ciu din cafenele și restaurante, 
toți veniţi de la țară in căutarea 
fericirii citadine. Se anunţă un 


film vesel și satiric. Satiric? 
Poate. Dar vesel? Păi, ce-i de 
ris aici? eee Nadja Tiller, 
intrebată de un reporter de 
fapte mondene cind ar trebui o 
femeie să se căsătorească, răs- 
punde: «exact atunci cind nu e 
căsătorită». La mintea repor- 
terului, nu? eee Sir Lawrence 
Olivier joacă la «National 
Theatre», în piesa «Simbătă, 
duminică, luni» de Eduardo de 
Filippo. Atit el, cit partenera și 
soția sa, Joan Plawright, vor 
vorbi o engleză cu accentitalian. 
Așa le-a cerut regizorul Franco 
Zeffirelli, zis şi Shakespearelli. 
eee Și Jeanne Moreau revine, 
după paisprezece ani, pe scena 
unui teatru. În ianuarie, ea va 
apare la «Espace Cardin» în 
piesa «Promenade ă cheval sur 
le lac de Constance» de Peter 
Handke. Să sperăm că totul va 
fi bine și răufăcătorii o vor ocoli. 
ese Pentru că pe Ingrid Berg- 
man n-au ocolit-o. În timp ce se 
afla pe scena teatrului londonez 
«Albery»,unde interpretează ro- 
lul principal în piesa «Femeia 
fidelă» de Somerset Maugham, 
niște hoți aculturali i-au devas- 
tat apartamentul. eee Gian Ma- 
ria Volonté și Francesco Rosi 
au făcut un nou film care «de- 
mască legăturile dintre puterea 
legală și puterea Mafiei», intitu- 
lat «Fiindcă veni vorba de Lucky 
Luciano». Nu-i pace suo măs- 
lini, încă nul eee În studiourile 
de la Barandow,Hynek Bocan 
filmează comedia polițistă «Băr- 
batul din Londra». eee La Paris 
ca şi la Hollywood, Orson Wel- 
les nu pune nici un preț pe ținu- 
ta vestimentară. «N-are nici o 
importanță cum mă imbrac. La 
Hollywood mă cunoaşte toată 
lumea, iar la Paris nu mă cunoa- 
şte nimeni». O.K., Mister Wel- 
les! Moarte croitorilor. 


Rubrica «Cinerama 
redactată de 


N.C. MUNTEANU 


Ce-ar fi dacă... 


E dimineaţă, e joi și-i decembrie... 


Un actor faţă-n față 
cu propria lui 


conştiinţă 


Vreme zbirlită cu zăpadă și 

ger, vreme căzută ca un 

mort în casa unui om cum- 

secade, care-și serbează zi- 

ua de naștere. Cum chioș- 

cul de ziare din colțul străzii 
unde stau era inchis, am plecat spre cen- 
tru. 

Am plecat e un fel de-a spune, pentru 
că mai întii a trebuit să-mi fac stagiul în 
staţia lui 31 sau 35. Așteptarea mă-nfrigura 
și mai al dracului. Nu eram singur, dar 
lucrul ăsta nu mă încălzea. Îmi lungeam 
privirea pe sfoara ninsă a străzii. Doamne, 
nu ştiu ce n-aș fi dat să-l văd, deși nu-l 
cunosc, pe directorul general al |.T.B.-ului. 


Ajuns în centru, mi-am cumpărat citeva 
ziare, printre care și «România literară». 
Înfrigurat, am dat buzna în «Podgoria». 
M-am așezat la o masă și peste capetele 
altor înfrigurați matinali, am comandat 
o cafea fierbinte și un turt mare. Am întors 
«România literară» pe ultima pagină, acolo 
unde amicul meu Fănuş Neagu ori stă pe 
ginduri, ori face cuiva semn de despărțire, 
iar acela nu mai pleacă. 

Fane, ca de obicei, cu poezie şi obidă, 
a aruncat sportul rege în malaxorul lui de 
metafore și un fuior de cuvinte, dintr-o 
limbă nouă și de toţi ințeleasă, incepe să 
se depene de sus În jos. Stăpinul îngerului 
care strigă ia în spate cițiva jucători și, 


gifiind, îi urcă pină-n virful Ceahlăului, 
de unde vrea să-i arate lumii, ca apoi să 
coboare și, obosit, să-nceapă să măture 
mahalalele” cu alți antrenori sau cu alți 
federali. Sorbeam din cafea, mă uitam la 
turț, nu-i venise încă vremea și mă gin- 
deam că așa e Fane, scriitor-pus-pe-bă- 
taie-in-numele-omului. 

Prima gură de turț tocmai imi ardea gît- 
lejul, cind de masa mea s-a apropiat un 
om. De fapt, mai mult omuleţ, așa era de 
scund. Mi-a dat bună ziua, mi-a întins 
mina ca unei vechi cunoştinţe și mi-a cerut 
voie să ia loc. L-am invitat. Citeva clipe 
ne-am privit tăcuţi, ca doi cavaleri care 
așteaptă fiecare ca celălalt să-nceapă pri- 
mul să tragă. De ce aveam această impre- 
sie, nu știu. S-a hotărit el. 

— N-aţi mai fost pe la noi, tovarășu' 
artist... de mult n-aţi mai fost. Îs tare bucu- 
ros că vă văd, dar ce beţi? 

— Turt. 

— Turț? E-o beutură faină, doar cam 
slabă... să iertați, dar noi cu horinca noas- 
tră... poate vă mai amintiți, ați beut chiar 

la mine-acasă. 

Nu știam ce să cred, nu ştiam ce să spun. 
M-am hotărit pentru adevăr. La urma ur- 
mei, în asemenea. situații, numai adevărul 
te poate scoate la mal, fără să roșeşti. 

— Te rog să mă ierți, dar nu-mi amin- 
tesc... x 

— Aaa, dară nu-i bai, că dumneavoastră 


artiştii, cu drumurile, cu oameni mulți, 
dară că nu-i puteţi ține minte pe toți. Dar 
eu vă țin, că v-am văzut și-n alte filme, 
decit cela ce l-ați făcut pe la noi, la Cavnic... 

Îmi aminteam ca prin ceaţă. A fost un 
scurt metraj artistic, c-o întimplare din 
viața minerilor... 

— Şi noi minerii de pe acolo, am văzut 
filmul de cite șepte ori. Dar n-aţi mai venit 
pe la necazurile și bucuriile noastre, de- 
mult n-aţi mai fost... 

Aveam stinjenitoarea senzaţie că omul 
mă dojenea blajin. Priveam în pămint. 
Avea dreptate, de multă vreme nu s-a mai 
realizat un film cu o tematică minieră. Am 
ridicat capul să-i spun că are dreptate. 
La masă nu era nimeni. Am privit turțul, 
băusem doar jumătate pahar, atunci ce 
dracu' se întimplă cu mine? De unde gin- 
durile și viziunea asta? De la Fane la mi- 
neri, cum?... Nu știu cum, dar am hotărit 
să le spun tuturor celor de la casele de 
filme, că minerii așteaptă cam demult 
filmele cu ei și despre ei. Ce-ar fi dacă 
am mai face un film cu subiect minier? 
Chiar, ce-ar fi dacă?... 


Marion CIOBANU 


n toate anotimpurile 


Cooperaţia meșteșugărească din Bucureşti 


vă oferă un sortiment variat de produse pentru 
femei, bărbaţi și copii 


Pe gustul dvs., 
confecţii unicate 
pentru femei, la 
«buticul» organizat 
în saloanele Casei 
de Modă din Calea 
Victoriei nr. 21—23, 
parter 

Produse de con- 
fecţii,  încălțămin- 
te, marochinărie 
pentru femei, la ma- 
gazinul  «Anotim- 
pul» din str. Lips- 
cani nr. 63 

Confecţii, trico- 
taje și artizanat pen- 
tru copii, sortiment 
variat pentru toate 
vîrstele, la magazi- 
nul deschis recent 
în str. Gabroveni nr, 
4-A 

Un bogat sorti- 
ment de confecţii 
pentru femei și băr- 
baţi la magazinele 
cooperaţiei mește- 
şugărești din str. 
Lipscani nr. 32. 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate ue: Raru BĂNICĂ, Alexandru 


Prezentarea artistică BILU, Mary CATARGIU, Ștefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea grafică 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 


Cititorii din străinătate pol face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA, Piața Scinteii nr. 1. București Tiparul executat la 
«“ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 «Casa Scinteii» — București 


En ; A N ii | nr. 12 
i SEA REEN A j; ZI pu E 7 e Wy F ' ; d EPA SA W Anul XI (132) 


revistă lunara E 


da cultură 


Un examen 
foarte 

greu, 

dar și 


cinematografica IE 


foarte i i 
important 5 ; 
pentru | 
cinematogra i 


„mă 


românească: 7 
pe platouri 17 
un film 
despre >~ i 9% 
Ştefan cel Mare“