Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages551-600

LIRI LI? e 


I 


Şi tipi 


poat OTE eri 


ve 


Cum se fură o mașină... 


Dialog 
despre cum s-a plagiat 


un scenariu 


— Aveţi un scenariul 
— Nu. Un protest. 
— Scris? 
"am — Verbal. Pur şi simplu 
mi-e teamă să mai scriu. 
— De ce? 
— Fiindcă în cinematografie se 
fură. Sînteţi scenarist? 


= Nu, 

= Regizor? 

«= Nu. z 

~- Atunci pot să vă spun. Scena- 
riştii și regizorii dumneavoastră, 


iertați-mi expresia, se dedau. 

— Se dedau? 

— Fără scrupule. Mi-s-a furat ma- 
şina. 

— Ce maşină? 

— Dacia 1300. 

— Reclamați la Miliție. 

, — Am reclamat, dar mi-au spus 
că nu e de competența lor. Aţi vă- 
zut premiera de aseară? 

— Da. 

— Și nu v-a izbit? 

— Ce? 

— Chiar nu v-a izbit? Nu, e lim- 
pede, nu v-a izbit. Dacă v-ar fi iz- 
bit, s-ar fi cunoscut pe fața dumnea- 
voastră. Filmul e furat. De la un ca- 
păt la celălalt. Plagiat. 

— Plagiat? După ce? ^ 

— După scenariul meu. ÎI am aici, 
în mapă... Nu vi-l arăt, din pruden- 


t. 
ı¿— Dacă tot a fost plagiat... 


— Da, dar nu poți să știi pînă unde 
merg ăştial Aţi observat că eroul are 
o mașină Dacia 1300? 

— Am observat. 

— Ei bine, situația este identică, 
mai mult, aproape similară cu situa- 
ţia din scenariul meu: și eroul meu 
are o mașină Dacia 1300, Doar că 
mașina din film e roșie, în timp ce în 


documentarul 


42 


„Cea mai 


'naltă 
poruncă“ 


Forţa autenticităţii. | 
Poezia acelor 


imagini modeste, 
dar sincere 


scenariul meu nu se precizează cu- 
loarea. 

— Dar asta e o situație materială, 
nu o situație cinematografică. Sînt 
ctteva zeci de mii de oameni care po- 
sedă Dacia 1300. 

— Şi de ce să mă deposedeze toc: 
mail pe mine? Dar replica asta nu vă 
pune nimic: „Ne revedem mîine"? 

— De unde-i replica? 

— Din film. 

s~ N-am remarcat-o. 

— Bineînţeles.| A fost strecurată 
în așa fel încît să n-o remarce decit 
spectatorii avizaţi. 

=- Şi cine e avizat? 

= De pildă, eu. Fiindcă replica îmi 
petic La pagina 73, în scenariul 

eu, nepotul îi spune- unchiului său: 
„Ne întîlnim mîine“. Au schimbat un 
cuvînt ca să nu se demaşte. 

— Dacă nu mă înşel, în film nu se 
află nici un unchi şi nici un nepot. 

— Ce contează? Au pus replica în 
zi logodnicei. Un tertip ordinar. 

ici faptul că băiatul din film e stu- 
dent nu vă deranjează? | 

— De ce să mă deranjeze? 

— Dar e fără precedent, domnule! 
În scenariul meu există nu un stu- 
dent, ci patru! 

— Înseamnă că v-au furat numai 
unul. 

— Şi asta nu-i tot furt? Ca să nu 
mai vorbesc de faptul că eroul, pînă 
la sfîrşit, nu moare. Ca și la mine. 
Cred că v-am dat destule dovezi în 
legătură cu plagiatul. Problema e gra- 
vă, nu? 

— Foarte gravă. Cine a mai citit 
scenariul dumneavoastră? 

— Nimeni. Nici măcar soția. Îl 
țin de opt ani încuiat într-un sertar. 
Vă daţi seama de ce. Fiindcă în cine- 
matografie se fură ca-n codru. . 


Dumitru SOLOMON 


Cea mai izbutită sec- 
vență din filmul „Răs- 
punderea stăpiînilor“ de 
Octav loniţă este prile- 
juită de montarea unor 
imagini de jurnal de 
atum trei decenii, pe fondul muzical 
al unui cîntec de mase din aceeași 
epocă: „Veniţi cu toți la muncă / 
E cea mai'naltă poruncă...“ Vor- 
bele cîntecului cad sacadat, pe o li- 
nie melodică severă, cu multe semne 
de exclamare: „La muncă, tineretul!/ 
Să fim ai muncii eroi! / Stegarii vre- 
mior noi!”. Imaginile în alb-negru sînt 
de o condiție tehnică modestă — sce- 
ne de muncă pe primele șantiere ale 
socialismului, filmate fără un relief 
expresiv deosebit. Dar tocmai în 
acest moment al documentarului în- 
chinat actului revoluționar al naționa- 
lizării, se produce un mic miracol — 
acela pentru .care filmul a devenit 


inema 


pp 


på 


A rezuma este atunci cînd... 


Un film începe cu un deeuta. 
Un rezumat poate să sugereze. 


Dar să şi deruteze 


it cu mai toate se- 


nema cretele platourilor de 


` filmare—publicitatea 
cinematografică se în- 


| Spectatorul, obişnu- 


trece în detalii de 


bazar lirico-butaforic — ignoră în- 
că, în naivitatea lui, tocmai punc- 
tul de plecare al oricărui film. El 
nu știe că — înainte chiar de a exis- 
ta ca idee cinematografică, scenariu 
sau decupaj regizoral — „valo- 
roasa“ peliculă trebuie să existe 
ca... rezumat. Un film — bun, 
prost, mare, tare, cu cutare sau 
fără cutare, călduț, așa și așa, fain, 
mişto, genial ș.c.l. — pare să nu 
se poată dispensa, la începutul 
începutului, de propriul său 
rezumat anticipativ. Povestea cu 
cel care a făcut lumea în şapte zile 
este preluată — evident, la alt 
nivel mitologic— de cel care face 
filmul în șapte rînduri. 

Breasla redactorilor și producă- 
torilor beneficiază deja de cîteva 
capete capabile să povestească „Ro- 
meo și Julieta” în trei rînduri și-un 
sfert, „Mihai Viteazul“ în şaptezeci 
de litere, opt puncte și nouă vir- 


gule, „Veronica“ sau „Dimineţile 
unui băiat cuminte“ în două sem- 
ne de exclamaţie, o trăsătură de 
unlre şi litera î din a. 

Un rezumat bun este o capodo- 
peră  împlicit-explicită-semantic 
inovatoare. A 

Un rezumat bun este o cheie de 
boită și o secțiune de aur în fața 
cărora bătrînul Leonardo da Vin- 
ci s-ar încrunta de invidie. 

Un rezumat bun este un stm- 
bure — dialectica sîmburelui, ia- 
tă secretul! — din care vor ţișni 
viitoare crengi-acte, rămurele-sec- 
venţe, muguri-dialog. 

Un rezumat bun este: un Nu 
categoric adresat mediocrităţii şi 
un Da solemn afișat în coloana 
sonoră a viitoarei opere (Pe melo- 
dia „Eternitate”.) 

Un rezumat bun este rotund ca 
universul, în continuă expansiune 
tot ca universul — capabil să işte 
constelații de celuloid, planetoizi 
și galaxii pe ORWO sau Eastman- 
color. 

Un rezumat bun este... 


Marcel PĂRUŞ 


Caricaturi după „La Pologne“ 


Muncitorul-director, după un sfert de veac 
(„Răspunderea stăpinilor“) 


film>si literatura. ” 


O sugestie pentru filme-scheci, 
Siut implicaţi: 
Eugen Barbu, Ion Băieşu, Fănuş Neagu, 

Teodor Mazilu, Al, Mirodaa, 
| Adrian Păunescu şi Belphégor 


Pînă la urmă, 
reclama cea mai bună 
sînt tot filmele noastre 


Știm cu toții ce Și așa mai departe. Cinemato- 
înseamnă un film grafia ne-ar prezenta un filmuleţ 
de comandă: mi- în care o dulcecopilă, puţin sașie, 
` nisterul cutare, sau degustă cu o încîntare contagioasă 


Unul din „subiectele“ 
cele mai darnice pentru 
film (dar şi pentru li- 
teratură) este mania, 
hobby-ul, mica extra- 
vaganță, nota de pito- 
resc — deseori atît de ciudată și de 
contrastantă cu personalitatea celui 
ce — ca să zic aşa — o practică. Fil- 
mul însuși, literatura însăși pot fi, 
chiar ele, manii: există cititori care 
„înghit“ orice, de la Proust la sfatu- 
rile pentru apicultori — colecționa- 
rii de lecturi. Există şi spectatori care 
nu pierd un film: fi vezi uneori în 
săli aproape goale, au un fel de bagaj 
personal — un fel de trusă „de lu- 
cru” ce conț ne bomboane, mento- 
san, un evantai, chiar şi o pernuţă 
(Car nu pentru dormit). Pot fi întîi- 
niţi singuri — mania poate fi uneori 
un simptom de aprigă singurătate — 
sau în cupluri. Colecționarii de lec- 
turi au cartea la ei oriunde: pe plajă, 
la cofetărie, în tramvai — căci fie- 
care clipă le este ameninţată de plic- 
tiseală — lectura fiind pentru aceș- 
tia (dar oare numai pentru ei?) un fel 
de absenţă din concret. Admirabile 
aceste manii, aceste slăbiciuni, aces- 
te compensații — suplus al unei vi- 
talități neconsumate, gratuită în fi- 
nalitate, netransmisibilă și dătătoare 
de neprețuite satisfacţii. 

Cu o vie curiozitate urmăresc de 
mulţi ani și hobby-ul comun al cîtor- 
va dintre cei mai importanți scriitori ai 
noștri: sportul. Toate revistele au 
o rubrică de sport în care Eugen Bar- 
bu, lon Băieșu, Fănuş Neagu, Teodor 
Mazilu, Al. Mirodan, Adrian Pău. 
nescu și Belphégor — simpatica fan- 


tomă de vineri dimineață, telespor- 
tist sedentar și supraviețuitor al su- 
gestiilor amicale date de „microbiş- 
tii” de ocazie — se întrec în a face 
zile fripte „specialiștilor“ și a ne da 
satisfacţii stilistice demne de cauzele 
drepte ale sportului cu și fără baloane, 

„Minunate iluzii și contestări, straş- 
nice propuneri și amare zimbete de 
suporteri dezamăgiţi,alcătuiesc un fel 
de cronică şi, pînă la urmă, un soi 
de mare, pasionant și inutil speztacol. 

Și iată că aci voiam să ajung... cine- 
matografia,cu toate casele sale nume- 
rotate frumos (ca jucătorii unei echi- 
pe), ar trebui poate să profite de pe 
urma acestui hobby inofensiv, chiar 
sănătos: să facă adică unul sau mai 
multe filme-scheciuri, pe scenarii 
sportive semnate de cei numiţi mai 
sus, care, toţi au fost, sînt sau vor fi 
autori de filme, vechi simpatizanți 
și combatanți nu numai în cele ale 
sportului, ci și în ale filmului, 

Sînt sigur că ar fi (acestea) filme 
pasionante, cu har, cu umor, cu vînă 
— şi, desigur, cu acea autenticitate -pe 
care o dorim mereu și o găsim rareori. 


Gelu IONESCU 


II Îi OO SUD Ve ARI et ec 3372 * 


Aspirația 


centrala economică ultimele bomboane de ciocolată 

sau îndustrială cu- produse de fabrica nuștiucare, iar 
tare, sau mai știu eu cine, la rîndul ei, aceeași fabrică ar bă- 
lansează un nou produs. E ne- gaîntr-obomboană din cele 20,săzi- 
voie de reclamă, se adresează cem,aflateîntr-ocutie, frumos pliat 
cinematografiei pentru un filmu- într-o capsulă,un premiu: un bilet 
leţ adecvat. Sau nu neapărat pen- de intrare la o viitoare premieră... 
Ar mai exista o cale de exploa- 
general, ca să fie cunoscute mai tat: cinematografia să facă recla- 
bine realizările dintr-un anumit ma necesară filmelor sale, fără să 
domeniu. De pildă, trebuie lău- se adreseze altora, ci chiar prin... 
date calităţile tipului de mobilă X  peliculele respective, 
E mai greu, dar filmul oricum se 
fi dacă dinematografia (să ne în- plătește, ai un regizor, un scena- 
chipuim, așa, prin reducere la rist, un decorator, un operator, 
absurd), pentru a face reclamă ul- actori, compozitor la îndemînă... 
timului său film, s-ar adresa Mi- De ce nu ar face aceștia reclamă 
nisterului Transporturilor? Pro- filmului la care lucrează printr-o 
babil că, în trenurile de distanțe metodă foarte simplă? Fiecare să-și 
lungi, ar apărea în vagoane mici facă treaba lui, mult mai bine de= 
ecrane cu programe „pentru călă- cît înainte, cu gîndul că publicul 
tori... Sau dacă ar cere același ser- va veni să vadă ce a mai făcut fie- 
viciu industriei alimentare? Atunci, care dintre artişti... 
Da, e o problemă reclama asta. 


tru un anumit produs, ci așa, în 


sau ale conservelor Y. Dar ce-ar 


pungile de zahăr ar deveni, în 


sfîrşit, ambalaje adevărate din hîr- Dar probleme fără 
tie civilizată, avînd tipărite în co- n-am prea văzut. 
Radu GEORGESCU 


lor, peste dulcele adecvat, portre- 
tele, să zicem al lui Florin Piersic 
sau al Mariellei Petrescu... Sau 
dacă s-ar adresa centralei produse- 
lor farmaceutice? Ar apărea pe 
piață antinevralgice ambalate în 
cutiuțe strălucitoare, și o dată cu 
micuța pilulă ai înghiţi și un au- 
tograf ștanțat al lui Sergiu Nico- 
laescu. A propos: ce-ar fi dacă în 
magazinele cu autoservire, de 
exemplu, în locul cîtorva sala- 
riați însărcinaţi cu supravegherea 
rafturilor și a eventualilor clienţi 
„cleptomani” s-ar planta cîte un 
panou frumos cu fotografia comi- 
sarului Miclovan? 


artă: fragmentele de imagine — stia- 
gace, dar autentice — și rezonanța cîn- 
tecului de epocă — care nu mai e azi 
pe toate buzele, dar a fost cindva— 
se unesc și se comentează reciproc, 
creînd împreună ecoul viu al momen- 
tului istoric evocat. Este o emoție pe 
care ne ne-ar fi transmis-o simpla re- 
producere a imaginilor de jurnal, nici 
cu concursul celor mai patetice fraze 
ale unui comentariu şi a! celor mai 
noi orchestrații simfonice. 

Într-un moment cînd documentarul 
pare ameninţat de stilul expeditiv al 
unora din reportajele televiziunii, 
în care domină interminabilele con- 
versații-interviu și graba informaţio- 
nală, este reconfortant să redesco- 
perim persistența vechilor și bunelor 
virtuți artistice în producţiile stu- 
dioului „Sahia”. Cu alte cuvinte, este 
îmbucurător să descoperim că ci- 


nematograful viețuiește și într-un 
film de eveniment sau — după cum 
vom încerca să arătăm mai jos — şi 
într-un film ştiinţific. 

Este vorba de „El Dorado“, docu- 
mentar româno-belgian, realizat cu 
prilejul trecerii prin București a ex- 
poziției itinerante cu teazaurul din 
El Dorado. Acesta cuprinde un nu- 
măr impresionant de piese din aur 
— piese decorative, podoabe, măști 
şi alte obiecte preţioase: din epoca 
precolumbiană a Americii Latine. 
Calitatea imaginii color și încerca- 
rea autorilor de a „anima“ obiectele 
metalice nu ne surprind. Nu e:prima 
dată cînd se caută cu multă ambiţie 
efecte artistice într-un film de popu- 
lafizare științifică. Ceea ce ni se 
pare că explică fascinația inedită a 
acestui film este mai ales fericita 
sinteză a imaginii cu muzica. O mu- 


zică pe care n-o mai putem denumi 
„ilustrație sonoră”, pentru că nu 
mai e un simplu auxiliar al imaginii. 
Ea este însăși respiraţia imaginii, pul- 
sul ei vital. 

Prin însuşi faptul că pune în valoa- 
re mijloacele de care dispune, fil- 
mul ştiinţif ic devine film pentru toți. 
Adică pur şi simplu film. Dar oare 
nu tocmaiaceasta este — ca să para- 
frazăm cîhtecul folosit de Octav 
loniţă —a„cea. mai'naltă poruncă?“ 
Pentru că de prea multe ori subiec- 
te, cel puțin tot atît de spectaculoase 
ca acelea de mai sus, sînt handicapate 
de juxtapunerea întîmplătoare- sau 
inoportună a imaginilor, a ilustraţiei 
muzicale și comentariului, compro- 
mise prin soluții de serviciu. 


Val. S. DELEANU 


„Răspunderea stăpînilor" 


Producţie a studioului „Al.Sahia“. 
Regia şi scenariul: Octav loniţă. 
Imaginea: Sorin Constantinescu şi 
Gheorghe Dumitru. Aranjamentul 
muzical: Radu Zamfirescu, 

Li 

a ma a 


„EI Dorado” 


Prcducție Sahia Film București 
— A.T.C. Bruxelles. Un film de 
Zoltan Terner și Hamid. Far- 
gead. Imginea: Ing. Claudiu Sol- 
tescu. Montojul şi ilustrația muzicală: 
Michel Fano. 


Pe o oa a o a a 
G 


e - 


“În așteptarea premiilor... 


DE TE TSO EA 

Călătoriile „Veronicăi“ 

i e] 

Abia întoarsă de la Gi- 

jon, „Veronica“ va tre- 

bui să ne părăsească 

din nou. De data aceasta, filmul 

Elisabetei Bostan, alături de dese- 

nele animate „Cine a furat apa?“ 

de Genoveva Georgescu și „Pa- 

rada cifrelor" de Isabela Petra- 

şincu, va reprezenta România la Fes- 

tivalul internaţional pentru copii şi 

tineret de la Teheran (31 octombrie— 

7 noiembrie). Filmul „Porumbeii şi 

fanfara” de Jean Petrovici va fi 

şi el prezent la acest festival, cu 
veselele lui muzici de alămuri. 


Vînătorești... 


În mijloc de toamnă, o dată cu des- 
chiderea sezonului de vînătoare, s-a 
organizat un festival internaţional al 
filmului de vinătoare şi pescuit la 
Novisad (23 — 28 octombrie). Ex- 
celent prilej de a povesti noi și noi 
întîmplări extraordinare, de care au 
profitat și „vinătorii și pescarii“ stu- 
dioului Alexandru Sahia, care îşi în- 
cearcă norocul cu filmele „Peşti şi 
pescari“ de lon. Bostan şi „Armonii“ 
de Maria Săpătoru. 


Filme în competiţie 


Dacă pentru naţionala noastră de 
fotbal sezonul întilnirilor interna- 
tionale s-a încheiat (cum s-a încheiat), 


pentru cineaştii sportivi el este în 
plină desfășurare, Pentru început, În 
ring, la Festivalul internaţional al fil- 
mului sportiv de la Oberhausen (22— 
26 oct.), au fost prezenți Constantin 
Vaeni cu „Cupa Davis" şi Florica 
Holban cu „Bucuria succesului“. În 
urma partidei de verificare cu „for- 
mația“ criticii se aşteaptă un rezul- 
tat care să mulţumească pe toţi 
„fan“-ii documentarului nostru, 


Şase zile 


Filmul „Nunta de piatră“ („un fru- 
mos poem pe două voci“, după cum 
îl caracteriza Jean Delmas, redactor 
şef al revistei „Jeune Cinéma“) a 
fost invitat să reprezinte cinemato- 
graful românesc la Festivalul interna- 
ponn al filmului de la Qttawa (15 — 

0 oct.). i 


O recoltă bogată 


: 


Dacă la Festivalul internațional al 
filmului de artă populară și mește- 
șuguri de la Orvieto — cu ani în ur- 
mă, filmul „Anotimpul mireselor" a 
fost o adevărată revelaţie a acestui 
fesțival — nu putem trimite din 
recolta acestui an decît filmul „În 
pădurea cea stufoasă” de Titus Me- 
szaroş; în schimb, la Festivalul inter- 
național a! filmelor de știință popu- 
larizată de la Varna (10 — 20 oct) 
am fost prezenţi cu o selecţie sub- 
stanţială numeric, și ne place să cre- 
dem, şi din punct de vedere calitativ, 


Arhiva naţională de filme 


O publicație încă prea 
puțin cunoscută și co- 
mentată este „Caietul 
de documentare cine- 
matografică”, editat de 
Arhiva Națională de 
filme. Şi totuși, deși cititorii „obiş- 
nuiți” nu şi-l pot procura decit de la 


~ Cinematecă (doar aici fiind difuzat 


koi dee 


"5 gS 
Ds 3 Sa. e ma 
din ae Po å 


1 EA 


Filmele „Pădurea scufundată” de lon 
Bostan, Dimitrie Gusti şi Mircea 
Popescu, „Trei peisaje“ de Alexandru 
Sîrbu, „Enotul“ de Stelian Penu, 
„Temperamente“” de Zoltan Terner, 
„Şi medicii au început să filmeze“ de 
lon Bostan, „Premieră după 75 de 
ani“ de Alexandru Gașpar, reprezintă 
o bogată recoltă documentaristică, 


la Salonic 


Anul trecut, filmul lui Constan- 
tin Vaeni „Apoi s-a născut orașul“, 
prezentat la prima ediție a Festiva- 
lului internaţional al filmului de la 
alonic, a fost răsplătit cu un premiu. 
Anul acesta sîntem prezenţi la ace- 
laşi festival cu filmul „Porumbeii și 
fanfara" de Jean Petrovici. În Sec- 
ţia informativă a Festivalului este 
prezentat, de asemenea, filmul „Cu 
mîinile curate“ de Sergiu Nicolaescu, 


În Spania 


La ce! de al XXI-lea Festival inter” 
naţional de la San Sebastian (septem 
brie 1973), a fost prezent doar un 
actor român, Constantin Anatol. In- 
terpret principalal filmului lui Zoltan 
Fabri, „O zi în plus sau în minus“, 
Constantin Anatol a fost calificat, de 
Mayor Lizarbe, cronicarul ziarului 
„Unidad“, drept „un actor excep- 
tional... care dă o lecţie de natura- 
leţe în film... creaţia sa convinge prin 
complexitate“, iar Puri San Martin, 
în „El diario vasco", afirmă că „in- 
terpretarea actorului român, Ma- 


„_. Cunoaşteţi această 
publicaţie cinematografică? 


Dacă nu, păcat! 


D public), „Caietul“ nu este o publicație 


corelată neapărat programelor Ci- 
nematecii. Ba chiar, răsfoind mai 
multe numere din ultimii doi ani, 
constaţi că aria preocupărilor celor 
care îl editează (redactor-responsa- 
bil — Cristina  Corciovescu, aju- 
tată uneori de Napoleon Toma lancu) 
este neașteptat de „la zi” cu pulsul 
mişcării cinematografice mondiale. 
De pildă, înainte ca filmul să ruleze 
la noi, un număr îi este consacrat 
lui „Rubliov“ şi lui Tarkovski; ala 


“tul (4/5/1973) este o suită de „omagii“ 


aduse unor personalităţi dispărute 
în 1972 (idee cam tristă, dar — în 
fine — utilă). $i, trebuie subliniat 
de la bun început, sînt numere 
foarte bine concepute (mai ales cel 
cu „Rubliov”). 


Sete a ie 


. 


Căci la aceste „Caiete“ trebuie 
apreciate mai întîi „concepția “ lor 
— materialul în sine fiind rareori 
o operă originală. „Caietele“ sînt 
mici antologii de studii, de obicei 
pe o singură temă, extrase din di- 
ferite publicații de circulație din 
lume. Este o operație cu adevărat 
de „arhivar“ aceasta de a alege și de 
a „monta“ într-un volum cam tot 
ce s-a putut găsi mai interesant, la 


` un moment dat, despre un anume 


subiect, E drept, traducerile artico- 
lelor nu sînt întotdeauna impeca- 
bile, şi nici sursele de informare 
nu sînt foarte variate. Dar — şi 
cu-aceste imperfecțiuni — „Caietele“ 
sînt perfect utile nu numai cinefi- 
lului, dar și specialistului, dornic 
de o documentare rapidă şi inteli- 
gent selectată. l 


<din documentarea 


turizat în teatru, este perfectă, ea 
relevă toate nuanțele deconcertan- 
tului său personaj". Constantin 
Anatol a concurat, “7 altfel, pentru 
premiul de interpretare masculină 
(juriul l-a preferat însă pe Lino 
Ventura...) 


Îi a i i uitai x 
La concurență cu Ventura 
(Constantin Anatol) - 


Caietele de documentare cinematografică 


De discutat la aceste „Caiete“, 
este — să-i zicem — planul lor te- 
matic (dacă există-aşa ceval) Deo- 
caridată pare cam întîmplător, mai 
mult dictat de universal-valabilul dic- 
ton, „ce-am avut la îndemînă" ; această 
consecuție a subiectelor de număr,» 
în care după un „Rubliov“ urmează 
un John Ford, apoi un număr despre 
filmul-de montaj, altul despre docu- 
mentar, etc. N-am avut impresia — 
cercetind o parte a colecţiei— că 
m-aș afla în fața unei acțiuni siste- 
matice de acoperire a golurilor 
cinematografică, 
Dar poate mă înșel, şi acest plan de 
perspectivă există; atunci însă ar. 
fi cu atit mai folositor pentru toată 
lumea să fie cunoscut cu anticipație, 

O ultimă notație, vizind ceea ce 
estecutotul pozitiv în aceste, Caiete": 
publicarea integrală a unor scenarii 
de filme celebre. Această meritorie 
iniţiativă ar avea dreptul să fie co-- 
relată, anual poate, de publicarea 
unor volume exclusive de scenarii 
(antologia anului respectiv). Ar fi o 
„mică bibliotecă de film" nesperată. 
Şi cît de binevenită! 

AS a ji D. K. 


pa, să Să y iea aA f E 


| 


.. | se spunea — după 
titlul unui film în care 
jucase — „mama Roma“, 
Atit de mult, această ac- 
triţă de excepţie a teatru- 
lui şi a filmului italian, se 
identificase — prin creaţie 
şi existenţă — cu un spi- 
rit profund național şi 
popular, acel spirit care 
culminase, în anii de după 
război, printr-unul din cele 
mai originale și mai uni- 
tare curente din cinema- 
tograful mondial: neorea- 
lismul italian. Anna Mag- 
nani era o „instituție ve- 
nerabilă“ în peisajul ro- 
man, O prezenţă — nu 
extravagantă, gălăgioasă, 
şocantă, dar vie, fermecă- 
toare, de O generozitate 
nesfirşită, Eram speriat, 
cînd am cunoscut-o, acum 
cîţiva añi; mă aşteptam 
să întîlnesc un „monstru 
sacru“; şi era, într-adevăr 
copleșitoare, dar prin 
temperament, prin vita- 
litate, prin pasiunea cu 
care discuta orice fleac 
sau orice „idee capitală", 
În aceste zile, casa ei, 
deschisă întotdeauna tu- 
turor artiştilor Romei, tu- 
turor artiştilor lumii, a 
rămas pustie... 

Debutase în cinemato- 
graf, în filme de mică re- 
zonanță, în anii dinain- 
tea războiului (cel mal 
important „nume“ de re- 
gizor al acestei perioade 
este De Sica, cu care tur- 
nează „Tereza Venerdi"). 
Dar marea revelație a 
talentului său s-a produs 
abia după întîlnirea cu 
Rossellini. „Roma, oraş des= 
chis" (1945) consacra o 
tragediană desăvîrşită, iar 
neorealismul cîştiga un 
tip de actor particular, 
ce va fi reluat, în variante, 
de o pleiadă strălucită 
(Aldo Fabrizzi, Lucia Bosé, 
Raf Vallone...) Filmul lua, 
la Cannes, în 1946, Ma- 
rele premiu, în mare par: 
te graţie interpretării el, 
„Mir acolul" Annei Magnani 


Asociaţia cineaştilor 


Recent s-a întors în 
ţară o delegație de 
cineaști români care a 
făcut o vizită în Uni- 
unea Sovietică, pentru 
TI schimb de experiență 
şi documentare. Cineaștii români 
au vizitat orașele Moscova și Tbi- 
lisi. Din delegaţie au făcut parte 
regizorii de filme de animație Gheor- 
ghe Sibianu și Constantin Iscrulescu, 
operatorul Gheorghe Voicu şi cri- 
ticul George Littera. Cu acest pri- 
lej, la televiziunea din Tbilisi a fost 
prezentat un montaj din filmele de 
animaţie româneşti. Au avut loc fn- 
tilniri cu cineaștii sovietici şi con= 


inema 


„ferinţe de presă. 


Între 12 și 16 septembrie, s-a 
desfășurat la Dresda — R.D. Gera 


A murit Roza Tamala, A murit Mamma Roma, 
A murit Vocea umană, 


A murit? 
Cum o să moară Vocea umană ? 


A plecat într-un lung turneu cu o trupă necunoscută... 


(„Secretul de la Santa Vittoria“) 


Vizite și întilniri 


mană, întîlnirea reprezentanților uni+4 
unilor de cineaști din unele ţări soi 
cialiste, Din partea Asociaţiei noastre 
a fost prezent regizorul Francisc 
Munteanu, vicepreședinte al Consi+ 
liului ACIN, 


La sediul Asociaţiei cineaștilor a 
fost primită delegaţia bulgară care 
a participat la „Zilele filmului bulz 
gar“. Oaspeţii au purtat discuţii 
cu Virgil Calotescu, secretar al Con+ 
siliului Asociației şi Corneliu Leu, 
directorul Casei de filme nr. 4. 


A avut loc o informare reciprocă - 


despre activitatea celor două asoa 

ciații şi despre producţia de filme 
din cele două ţări. 
m 

John Porter, conferențiar la caa 

tedra de film a politehnicii din Lona 


dra, a făcut recent o vizită în ţara 
noastră, Oaspetele a vizionat filme 
românești, a făcut o expunere cu 
privire la industria filmului englez 
şi a purtat discuţii cu cineaşti şi 
critici de film din ţara noastră. 


Delegaţia de cineaști condusă de 
Czeslaw Petelski, care a participat 
la „Zilele filmului polonez“, a fost 


primită la sediul ACIN de către Ni- 


colae Ţic, secretar al Consiliului 
Asociaţiei. Oaspeţii şi gazdele au 
făcut un schimb de informaţii în 
legătură cu organizarea producţiei 
de filme şi au discutat posibilitățile de 
extindere a colaborării între asociații- 
je de cineaşti din România şi Polonia. 


La sfîrșitul lunii septembrie a 
fost organizată la Cisnădie „Săptă- 


îl impresionase într-atit 
pe Rossellini, încît acesta 
avea să-i consacre, în 1948, 
în „exclusivitate“ un film, 
„Amore“; un film din două 
părţi—,, Vocea, umană“ (du- 
pă Cocteau) şi „Miracolul* 
(după Felltni) — în care 
Anna Magnani joacă aproa: 
pe singură (aproape, 
pentru că în cea de a 
doua parte apare şi însuşi 
marele — de. mai tîrziu 
— Federico Fellini). Tot 
Rossellini este cel care, 
extaziat de creația Annel 
Magnani în „Vocea umană“, 
spunea că actriţa a reușit 
o adevărată „microscopie 
cinematografică" a sentil 
mentelor. De aici înainte, 
cariera Annel Magnani — 
în film ca și în teatru — 
va fi un şir neîntrerupt de 
succese. În 1955, obține — 
pentru „Roza tatuată"! — 
Oscar-ul pentru interpre- 
tare. Unul din ultimele 
sale filme (văzute şi la 
noi) a fost „Secretul de 
la Santa Vittoria" (1969, 
în regia lui Stanley Kramer, 
în care îl avea partener 
pe Anthony Quinn. 

Acum doi ani, cînd îm= A 
plinea 63 de ani, actrița — 
într-o convorbire cu regi- 
zorul Paolo Magelli, pu- 
blicată în paginile „Con- 
temporanului" — mărturi- 
sea că lucrul pe care şi-l 
dorea cel mai mult ar fi 
fost să reînceapă, cu o 
trupă de teatru ambulani 
tă, călătoria de artist prin A 
italia, prin lume. Anna > 
Magnani avea, merc U, nosa 
talzia începuturilor tul- 
burătoare, implinite cu o 
devoțiune necondițion átă, 
ale aceste! arte miracu- 
loase pe care a oficiat-o 
o vlață. 

Şi iată, astăzi, casa el 
din Roma e pustie... Anna 
Magnani a plecat într-o 
lungă călătorie, cu o trupă 
de actori necunoscuţi, pes 
lerini... 


Dinu KIYU 


mîna filmului românesc“. Au fost 
prezentate filmele „Sfinta Tereza 
şi diavolii”, „Astă seară dansăm în 
familie”, „Ciprian: Porumbescu“, 
„Conspirația“, „Departe de Tippe- 
rary", „Dragostea începe vineri". La 
manifestările care au avut loc cu 
acest prilej, Asociația cineaștilor 
a fost reprezentată de regizorii 
Francisc Munteanu și Sergiu Nico- 


-łaescu, precum şi de actorii Reka 
Nagy, lon Dichiseanu, Ilarion Cio- 


banu. Cineaştii au avut o întîlnire 
cu tineretul din Cisnădie şi cu mem- 


brii cercului „Prietenii filmului”. 


Au fost de asemenea vizionate şi 
discutate două producţii ale cineaş- 
tilor amatori din localitate. În tim- 
pul „Săptămiînii filmului românesc”, 
s-a efectuat şi un test de cultură cine- 
matografică, spectatorii răspunzîndla 
chestionarele lansate de organizatori. 


Un confrate 


pe drumul cel bun 


Mă bucur 


ori de cite ori 
- binele învinge râul... 


Fratern şi confratern 

vorbind, colegul nostru 

T. Caranfil n-a avut și 

nici. nu ne-a făcut vreo- 

dată viața uşoară în 

ceea ce numim cu toţii 

cinematografie. Exprimîndu-ne ca-n 

familie, T. Caranfil ne-a supărat cu 

multe și nici „noi, victime ale condeiu- 

lui său niciodată obsedat de nuanţă 
şi finețuri, nu l-am uitat, 

Nu scriu toate acestea pentru a-l 
mai supăra pe T. Caranfil încă o dată, 
pentru a-i aminti un trecut de 
neînţelegeri căruia cu toţii i-am plă- 
tit un tribut onest, dimpotrivă: in- 
troducerea aceasta o socotesc nece- 
sară pentru' a evidenția — chiar cu 
entuziasm, chiar cu excesivă plăcere 
— calitatea emisiunii sale, „Travel- 
ling peste timp“. E o mare plăcere 
să constați că un confrate aflat de att- 
tea ori în ceea ce se cheamă greșeală, 
realizează dintr-odată, surprinzător 
de bine şi de inspirat, un lucru fru- 
mos, valabil, fin și inteligent. Saltu- 
rile acestea, schimbările acestea în 
gindirea și sensibilitatea unui frate 
pe care se pusese o pecete cenușie 
şi neplăcută — fac de data aceasta: 
deliciul încrederii noastre neabătute, 
tolstoiene, în sm și în puterea 
lui de a pricepe. 

„Travelling peste timp” este cea» 
mai exemplară emisiune de cinema 
lansată de studioul nostru în ultima 
vreme. Regret sincer restrinsa ei 
audiție, sîmbăta la o oră ingrată, pe 
programul |l*... E o emisiune care do- 
vedește din plin pasiune pentru arta 
noastră, ochi drăgăstos pentru ima- 
gine şi vraja ei, cultură și sensibilitate 
filmică, finețe — adică tocmai ceea 
ce lipsea criticului de altădată, mo- 
horît şi tern. Printre frumusețile de 


O convorbire telefonică 
de 20 ore 


pînă acum, trebuie remarcate micile 
Şseuri pe temă dată, cum ar fi fost 
tema „vaporului“ care lega cu cap 
„un Malec pe vapor“ cu „Ultimul țărm“ 
(dramatica secvenţă a submarinului 
care caută ultimul sunet emis de pe 
pămîntul pustiit) şi cu un step al lui 
Astaire în decorul unei săli a mașini- 
lor. E aici o educare a asociativului la 
care Caranfil nu trebuie să renunţe. 
Mai sînt ideile inspirate de filmele ro- 
mânești, numesc la întîmplare dar și 
cu bună dispoziție: Amza Pellea față 
în faţă cu filmul său de debut, ca stu- 
dent, sau secvențele din „Trenul fan- 
tomă” comentate de Silvia Timică... 
Aș mai elogia inspirații „Incoruptibili 
împotriva gangsterilar” — montaj ca- 
re interferează admirabil lumea cu 
filmul, filmul cu lumea, realul cu 
„Sînt un evadat“, Bogart cu Dillin- 
ger... 

Emisiunea are idei, tragere de ini- 
mă, respirație, nu o dată poezie, un 
cert sentiment al  omenescului în 
fața acestei arte de atîtea ori artifi- 
ciale. (După cum are deja și manie- 
rismul ei, prea mult Fred Astaire...) 
T. Caranfil face cea mai bună operaţie 
din cîte a realizat domnia-sa; el a lă- 
sat, în sfîrșit, un bisturiu nefericit 
pentru o pensetă fină și aplicată, Mă 
bucur cu o sinceritate fără umbră — 
ca ori de cîte ori binele învinge răul. 


* Mare progres: emisiunea a înce- 
put să fie reprogramată. şi dimineaţa. 
N-ar fi nici o nenorocire să ajungă şi 
pe programul |, seara, nivelul ei in- 
telectuol permițind o asemenea în- 
drăzneelă, 


BELPHEGOR 


Record 


Un an greu pentru Jerry Lewis. 
Asta din cauză că el prezintă anual, 


la un post de televiziune american, 
intitulată „Te- 
leton“. Ultima, cea de anul trecut, 


o emisiune-maraton 
a ţinut exact 20 de ore. Pentru 
anul acesta şi-a pus în cap să 
doboare acest record. Musai! 


d 


— 


not 


Cristian Țopescu 
i explică ce înseamnă 
regizor de transmisie directă: 
„De fapt, expresia e greşită. 
Transmisia directă nu poate fi 
regizată“ 


M-am referit în nu- 
mărul trecut la rea- 
lizatorul emisiunii 
sportive TV şi ci- 
titorul - telespectator 
Mihai Udrea din 
Cîmpulung-Muscel îşi exprimă o 
nedumerire care mi se pare fi- 
rească : de ce crainicele studioului 
nostru anunţă, înainte de a da 
legătura cu carul de reportaj, 
doar numele comentatorului, ui- 
tindu-l pe regizor — principalul re- 
alizator al transmisiei care ur- 
mează? RA 

Trebuie să recunosc că Mihai 
Udrea are dreptate. La televiziu- 
ne, important este mai întîi ceea 
ce vezi şi abia apoi ceea ce ţi se 
spune. Chiar dacă la sfîrşitul unei 
transmisiuni sportive, pe generice, 
printre altele, apare şi numele rea- 
lizatorului (la noi i se spune gre- 
şit, regizor de transmisie;o trans- 
misie directă nu poate fi.regizată!), 
totuși comentatorul este prezentat 
ca un fel de „personaj principal 
al emisiunii, cu toate că în primul 
rînd numele realizatorului este le- 
gat de succesul sau insuccesul trans- 
misiunii, lui revenindu-i întreaga 
responsabilitate pentru ceea ce 
vede telespectatorul. Acest om 
trebuie să vă facă să savuraţi un 
meci ale cărui frumuseți el nu le 
poate gusta. i 

Închipuiți-vă carul de reportaj, 
un fel de camion — în genul ce- 
lor care asigură transporturile in- 
ternaționale — „mobilat” cu nu- 
meroase instalaţiielectronice.Publi- 
cul arată întotdeauna un interes 
deosebit față de carul de reportaj 
TV. Atrag atenţia antena parabo- 
lică, emițătoarele portabile și di- 
versele generatoare, utilajele de 
sunet şi toate celelalte aparate ne- 
cesare transmisiunilor din afara 
studioului. Într-un spațiu destul 
de mic, un pupitru de comandă cu 
cîteva miniecrane în față, pe fie- 
care apărind imaginea dată de o 
cameră de luat vederi. 

Să zicem că meciul a început. 
Fiecare cameră arată altceva: un 
„Plan larg“ —o jumătate de te- 
ren, un „plan mijlociu“ — porțiu- 
nea de teren pe care se desfă- 
şoară acțiunea, un „plan strîns” 
— purtătorul mingii. Operatorii 
urmăresc fazele conform unui plan 
stabilit de realizator înainte de in- 
trarea în emisie și în funcție de 
ceea ce se întîmplă neprevăzut în 
teren, Existînd un sistem de co- 


municare prin căști, operatorii sînt 
uneori dirijaţi, dar ei se uită şi pe 
lîngă camere atunci cînd nu sînt 
în emisie pentru a sesiza ceea ce 
ar mai putea interesa pe telespec- 
tator în afara jocului. Realizatorul 
nu are această posibilitate, totuşi 
trebuie să găsească imediat ima- 
ginea cea mai potrivită pentru . 
momentul respectiv. O reacție 
promptă cere o bună coordonare, 

o traducere rapidă a gîndului în 

faptă. Și cu soate că ochii privesc 

spre trei sau patru ecrane, iar 

comenzile verbale însoțesc miş- 
carea aproape automatizată a mii- 

nilor pe butoane, realizatorul tre- ` 
buie să asculte și comentariul, pen- 
tru a însoţi cu imaginea ceea ce 

crainicul-reporter observă pe te- 
ren.. Odată, un coleg comentator 

a fost surprins şi chiar jignit cînd, 

întrebîndu-l pe realizator la sfir- 

şitul unei transmisii,cum i s-a pă- 

rut comentariul său, acesta i-a 

răspuns că nu l-a ascultat! De fapt, 

el îl auzise, dar ca o parte inte- 

grantă a unui întreg, un factor prin- 

tre cei mulţi alţii cu care era în 

permanent contact tot timpul e- 

misiunii, 

Realizatorii emisiunilor sportive 
de la ngi vin din diferite domenii 
de activitate, Ei. au a experiență 
profesională anterioară, fie în 
teatru (Dan Cojocaru și Mihail 
Panait), în film, radio sau ziaris- 
tică (Roger Georgescu). Nu avem 
încă realizatori specializați pentru 
acest gen de emisiuni cum este 
Alec Weeks. de la BBC, fost spon- 
tiv de performanţă, om care,„simte 
stadionul“ cu ochii închiși. O fi- 
nală a „Cupei Angliei“ transmisă 
de echipa lui Weeks este un veri» 
tabil spectacol-TV (finala Le=ds 
United — Arsena! din 1972 a pri- 
mit premiul Euroviziunii pentru 
cel mai bun reportaj sportiv al 
anului. E drept că lucrează cu 8 
(opt) camere de luat vederi (|) 
şi cu întotdeauna aceiași: 8: ope- 
ratori, a căror afinitate cu sportul 
a fost îndelung testată. 

Ar mai fi ceva. Există anumite 
profesiuni în lanțul activității o- 
mului care nu pot fi practicate fără 
entuziasm, fără un fanatism în sen- 
sul bun al! cuvîntului. Cea de rea- 
lizator TV — indiferent domeniul 
— este una dintre ele. lar diletan- 
tismul nu are ce căuta aici. Mili- 
oane de ochi privesc, observă, 
apreciază. 

Cristian ȚOPESCU 


V-a prins vreodată som- 
nul, uitaţi în fotolii, la 
ora tirzie a romanţelor, 


atunci cînd imaginile se“ 


pregătesc şi ele de cul- 

care, făcînd loc arma- 
tei aceleia sforăitoare de buburuze 
albe și negre care abia așteaptă ulti- 
ma „Oră exactă“ a zilei pentru a in- 
vada micile ecrane și a le transforma 
în cîmpul unor bătălii infernale, pe 
viață şi pe móarte? N-aţi încercat, 


La ora romanțelor 
a (Mariana iu) 


uneori, cu ochii împăienjeniţi, să mai 
descifrați în vălmășagul acelor lupte 
nocturne, cîte un contur de călăreț 
alb, sau de călăreț negru, care să vă 
risipească iluzia că „programul de 
azi s-a terminat, vă mulțumim pen- 
tru atenție, noapte bună“? V-a tre- 
zit vreodată din visare glasul și zîm- 
batul crainicei de serviciu la ora au- 
tobuzelor de noapte, rostind insi- 
nuant și pe un ton complice formula 
magică „programul de ieri s-a ter- 
minat“? 

Pentru orice „telespectator con- 
ştiincios", căruia i se mulţumeşte pen- 
tru atenție, seară de seară, sîmbăta 
este un prilej de secretă bucurie. 
În celelalte zile ale săptămînii, tih- 
na de telespectator este tulburată de 


norişorul „zilei de miine”. Simbăta * 


nu, n-are miine. Simbăta te poţiarun- 
ca liniştit în vălmăşagul imaginilor, ca 
într-a mare caldă şi bună, fără medu- 
ze şi fără șerpi, te poţi lăsa dus de 


Confruntarea a două generații, cea 
a luptătorilor pe fronturile celui deal 
doilea război mondial și cea a fiilor 
lor, constituie tema unui nou serial 
de televizine. Da-a lungul a zece 
episoade da cîte o oră fiecare, seria- 
lul „Destine“ va consemna, de fapt, 
cele mai importante evenimente din 
viața și istoria Poloniei contempo- 

- 


Cea mai frumoasă 
noapte 


a săptăminu: - 
simbăta ! 


v:luri] oriunde (da, sîmbăta poți ieși 
chiar în larg, nu te temi de rechinii 
„Teleencilopediei”), sîmbăta e mai 
altfel decît celelalte zile, nici reali- 
zatorii nu îţi pun la încercare, de la 
o oră în sus, „câpacitatea de alegere, 
te lasă] să navighezi liniștit pe un sin- 
gur canal, nu te supără cu surprize de 
program, ştii la ce să te aștepți, e bi- 
ne, e în jurul tău o mare caldă şi 
bună, fără meduze şi fără şerpi, și o 
scrumieră plină cu mucuri, așa e 
sîmbăta, ziua fără norişorul lui„mii- 
ne“ care să-ți întunece siesta gîn- 
dului. La ora buburuzelor se mai în- 
tîmplă cîteodată să-ți dai seama că 
valurile te-au purtat spre nicăieri 
şi te-au adus nicăieri, dar n-are im- 
portanță, n-au intrat sîmbetele în 
sac, vine ea din nou ziua lui Mannix şi 
atunci să vezi valuri, şi scrumiere, şi 
rechini... 

Aşa e sîmbăta, ziua telespectato- 
rilor conştiincioși de pretutindeni. 


0 „gală“ 
în alb și negru 


Programul de sîmbătă este construit, 
cel puţin teoretic, în consecință, așa 
ca un magazin universal, unde se gă- 


rane. Scenariul a fost scris de cunos- 
cutul romancier Roman Bratny, iar 
regia va fi semnată de Zbigniew 
Kuzminski. 


Baronul 


Despre omul care a fost cel mai 
popular, cel mai inventiv şi cel mai 
productiv autor de romane polițiste 
din Anglia, John Creasy, vom vorbi de 
aici înainte la trecut. A încetat din 


sesc de toate pentru toți (pentru 
toți telespectatorii conștiincioși, fi- 
rește). Pînă la ora navigării pe un 
singur canal, atunci cînd starea de 
spirit a privitorului de sîmbătă este 
încă nedefinită, se mai încearcă, din 
cînd în cînd, cîte o formulă inedită, 
la ora aceea se suportă încă experi- 
mentele. În acel interval de tranzi- 
ţie s-a născut şi a murit (demult) 
top-ul, lui Octavian Ursulescu. În 
acel interval de tranziţie, pe progra- 
mul „concurent“ la liberă alegere, 
s-a născut şi n-a murit încă ciclul de 
cultură cinematografică numit „ls- 
toria filmului“, Noutatea în materie 
o reprezintă „Travellingul peste 
timp". Spun noutate — deşi maga- 
zinul acesta cinematografic (iniţiat 
de T. Caranfil) împlinește cîteva luni 
— pentru că cine n-a văzut la vremea 
respectivă, în cadrul acestei emisiuni, 
parabola lui Norman Mc Laren cu 
scaunul — care vrea şi el, o dată mă- 
car, o dată în viaţă, să se așeze; sau 
pasajele incredibile din filmul inedit 
„Ţarul“ (clipă de nebunie şi uitare 
în gîndirea cinematografică profundă 
şi novatoare a unui Dovjenko), cine 
n-a văzut la vremea respectivă meda- 
lionul de amintiri despre Michèle 
Morgan; iepurașul din „Simfonia pas- 
torală" sau harababura din „Cutare“ 
— cine n-a văzut toate acestea şi ce- 
lelalte multe travellinguri peste timp, 
mai are timpul s-o facă, pentru că ele 
de-abia acum au ajuns pe programul 
întîi, cel care poate fi văzut de toată 
lumea. 

Curînd însă, după hotarul „telejur- 
nalului de seară", telespectatorul con- 
ştiincios (şi sîmbăta are, sigur, foarte 
mulți telespectatori conştiincioşi) se 
aruncă voluptuos în ape de imagini. 
„Teleenciclopedia“ nu va fi concu- 
rată niciodată de „Micul dicționar 
enciclopedic”, ele pot coexista foar- 
te bine în paralel. „Mannix"” a înso- 
țit de peste un an barca telespecta- 
torului conştiincios, ieșită în larg, de 
dragul aventurii și nu o dată a folo- 
sit drept „colac de salvare”. Este loc, 
apoi, în programul serii și de Bocăneţ 
şi de Marin Trâian, de toți slujitorii 


viaţă, la proprietatea sa din Wilt- 
shire, la virsta de 64 de ani, împovărat 
de glorie, împăcat cu sine. Anual 
scria 14 romane polițiste şi de aven- 
turi. În total 560 de cărţi, apărute 
în 60 de milioane de exemplare și 
traduse în 23 de limbi. Personajul 
său preferat, de altfel şi cel mai 
cunoscut dintre detectivii cărora 
le-a dat viață, a fost „Baronul“, 
devenit celebru grație şi serialului 
turnat de BBC şi văzut de milioane 


de telespectatori din toată lumea. 
t 


show-ului și ai divertismentului, „cu 
toate armele, de toate gradele“, 
pentru că o sîmbătă seara fără o me- 
lodie sau fără o glumă (uneori.... la 
ora buburuzelor... dar nu-i nimic... 
vine ea altă sîmbătă...) n-are gust, ma- 
rea trebuie să fie sărată, altfel n-ar 
fi mare, altfel ar fi lac cu broaște, 


| 


altfel ar fi baltă. Cînd se mai întîmplă | 
cîte un program de divertisment din- | 
tre acelea fără urme dozabile de haz | 


sau de bună dispoziţie (şi se mai în- 
tîmplă), 


se găsește întotdeauna şi 


Ai A 


Fără teamă, nici sfială 
(Corina Chiriac) 


cîte un recital mai săltăreț, cu cite 
o japoneză superbă, sau cîte un az- 
navour mai mititel, tu, telespectator, 
ştii asta, n-ai nici o grijă, faci pluta 
în larg, fără să te temi de nimic, îţi 
vei asculta la timpul ei romanţa, aṣ- 
tepţi cu încredere ora buburuzelor, 
cînd vă mulțumim pentru atenție, 
programul de azi, programul de ieri, 
programul de mîine... s-a terminat. 

Duminică dimineaţa va fi altfel, cu 
totul altfel, duminica este o zi cu 
mîine, oricărui telespectator conștiin- 
cios i se mai întîmplă să întiîrzie la 
ora buburuzelor de dimineaţă, chiar 
şi la năzdrăvăniile leului sașiu, pentru 


unii duminica televiziunii începe abia 


după-masă, cu golul lui Neagu și cu 
şutul lui Oblemenco (sau invers), 
pentru alții duminica... Nu, ce mai 
încoace încolo, sîmbătă e raiul pe 


pămîntul telespectatorilor conștiin- 


cioşi.... E 
dă Călin CALIMAN 


AEI SELE i n ni ial 


Baronul. Steve Forrest 
Î a e ee 


47 


ANCA ARION: 


Răspunderea 


și 
riscurile ei 


— Ce înseamnă pentru 
un reporter TV cuviîn- 
tul „responsabilitate“? 
SENES 


— Cunoaşteți 
profesie care s-ar putea practica în 
afara unei responsabilități depline? 


şi cu tristețile lor, cu frămîntările, 
cu viaţa lor... 


— Nu € cam incomod? 


— Nu trebuie să fie. Eu, repor- 


foarte mare răspundere față de se- 
menii tăi, o răspundere pe care tre- 
buie să ne-o asumăm, cu toate ris- 
curile pe care le implică, 


— Dar răspunderea față de oa- 
menii nemijlocit implicaţi într-o 
emisiune TV? De asta nu trebuie 
să ţină seama un reporter? 


— Eu am ţinut întotdeauna sea- 
a, : 


— Spuneți-mi... un om poate fi 
obligat să răspundă la întrebările 


FI 
N 
© 
n 
ax 
3 
c 
0 
w 
1A 
i 


— Nu credeţi că, uneori, aspecte 
mărunte ale vieţii noastre sînt su- 
pradimensionate, ridicate la rangul 
de „problemă“, de „caz“ și aduse 
ca atare pe micul ecran? 


— Vă referiți la, vreun caz con- 
cret? e 


— Sint multe, dar, dintre ele, 
aş alege mult discutata dv. anchetă 
„Catedra nu e amvon'! 


— Mult discutată? Mă miră. Eu 
n-am citit decit o singură “cronică. 


` 
— Nu întotdeauna dacă cronica- 

rii tac, înseamnă că tac şi telespecta- 

torii. Dar să revenim... 

CITE PUII IG NE CTE AEZ PI PEREZ 


— Dacă s-a înțeles că în ancheta 
aceea am supradimensionat un caz 
mărunt, nu e vina mea! Nu mi se 
pare un „caz mărunt" faptul că pro- 
fesori, oameni tineri de numai 23— 
24 de ani au astăzi, în 1973, niște 
concepții religioase care-i împiedică 
să-și facă datoria la catedră. Nu iau 
în discuție credința lor. Dar am drep- 
“tul să mă interesez de felul în care 
se desfășoară învățămîntul în şcolile 
unde profesează ei. Vă întreb eu pe 
dumneavoastră, fără a aștepta un 
răspuns: putem rămîne oare indi- 
ferenţi la felul cum se face educația 
copiilor noștri? Avem sau nu drep- 
tul, datoria, să ne întrebăm cui încre- 
dințăm educaţia acestor copii? După 
părerea mea, trebuie să ne oprim 
și asupra acelor cazuri, doar în apa- 
rență singulare, „mărunte“, cum spu- 
neați, să vedem ce se află dincolo 
de ele, să avertizăm asupra implica- 
ţiilor și consecințelor posibile. Eu am 
convingerea că locul de la catedră 
nu poate fi încredinţat oricui. De 
aceea am și intitulat așa ancheta. 


— Această luare de poziţie nu im- 
plică şi riscuri? 
TESNE IZEI RD BIS EET EREI 


Duminică, 21 octombrie, a 
început serialul Italian „În ul- 
timul minut“. Primul episod, 
Intitulat „Alarmă la bord“,este 
o pastişă a cunoscutului film 
„Aeroportul“. Departe, foarte 
departe de zona bunelor tradiţii 
ale neorealismului italian (cum 
ne anunța crainica). Nesituat 
măcar în zona bunelor tradiţii 
ale westernurilor-spaghetti... Nu 
ştim însă ce ne rezervă în con- 
tinuare serialul. De aceea să nu 
anticipăm, să nu emitem jude- 
căți de valoare pripite. 

Observațiile noastre se referă, 
în aceste rînduri,la un alt aspect. 

Pină acum ne-am deprins 
ca serialele pentru tineret 
de duminică după masă să fie 
corecte din punct de vedere al 
traducerii. De data aceasta 
ne-am trezit, buimăciţi, cu „per- 
le“ ca acestea: la bordul navei 
se aflau un steward şi o ste- 


— Ca orice meserie. La noi, ris- 
curile se traduc prin: scrisori, de 
cele mai multe ori anonime și de cele 
mai multe ori ireverenţioase; și pen- 
tru că anonimilor efortul de a scrie 


„le este uneori peste puteri, ei bine... 


folosesc telefonul.a Pentru că este 
mult mai comod să te revolți cînd 
ți se spun lucruri inconfortabile, de- 
cît să meditezi asupra justeţii lor... 


Îi. aa i e ia ce piane aair sac 

— Spuneţi-mi, de ce emisiunile 
critice, cele care pun în discuție „ca- 
zuri", „probleme“, sînt sau par 
mai interesante decît reportajele 
care aduc pe micul ecran fapte 
exemplare, oameni exemplari, în 
situații exemplare? 


— Am terminat de curînd @ an- 
chetă despre o căsnicie ratată, cău- 
tînd să scot la lumină cauzele acestei 
ratări; cred că va interesa pe mulţi 
tineri. Promit, în replică, o ernisiu- 
ne despre o căsnicie fericită, care să 
stîrnească un interes asemănător... 


E drept că o falsă atracţie către 
senzațional ne îndeamnă pe uni din- 
tre noi să ne oprim exclusiv asupra 
cazurilor ieşite din comun, Dar cred 
că păcatul cel mai mare al reporta- 
jelor noastre este idilismul. Poate că 
prea abuzăm de imagini cu pajiști 
înflorite, cu oameni printre lanur 


spaghetti 


wardessă. În traducere, stewar- 
dul este botezat... di. Stewart!. 
Așa că, în repetate rinduri, 
citim: „Domnul Stewart spune 
că un pasager...",sau „comandan- 
tul vorbeşte cu Stewart“. La 
un moment dat, în film, coman- 
dantul spune: „Hai, steward, 
serveşte micul dejun“ (în ita- 
liană, clar: „prima collazione“). 
n “traducerea noastră, ideea e 
tălmăcită astfel: „Domnule Ste- 
wart, fă prima verificare l“ 
(Adică, ce verificare? Verificarea 
gustării?) În film, comandantul 
spune: „Nu te-apuci să scrii 
scrisori cînd ai de gînd să arunci 
avionul în aer, cu scrisoare 
cu tot“ („lettera compresa“). 
Traducerea spune însă că nu te 
apuci să scrii scrisori cînd ai 
de gînd „să arunci în aer avionul 
cu o scrisoare cuprinzătoare“... 
(Grabă sau candoare lingvistică?! à 


Nu! 
Nimeni nu poate 
fi obligat 
să apară 
la televizor! 


unduind în vînt, cu copii anormal de 
cuminţi, imagini cărora le corespund 
fraze ca: „Am avut și greșeli, dar din 
ele am învățat foarte multe", «X... 
mai are și realizări, dar ele sînt um- 
brite de lipsuri”, etc, .etc. 


— Vă socotiți încheiată misiunea 
o dată cu difuzarea emisiunilor pe 
care le semnaţi? 


— Am să răspund prin două e- 
xemple. În urma unui reportaj des- 
pre copiii-pictori din  Vultureşti, 
s-au primit de la telespectatori ne- 
numărate colete cu cartoane, culori 
şi albume de artă; apoi, sutele de 
scrisori pline de omenie adresate 
unei tinere fete care se afla într-un 
moment de viaţă dificil... Și dacă cei- 
lalţi au asemenea reacții, cum aș PU- 
tea y reporterul, să rămîn impa- 
sibil 


EI (cc BORSTE PA ASES 
— În ce relații vā aflați cu tele- 
cronicarii? 


— Relații? Nu-mi place cuvintul. 
Cunosc doar doi; dar unul-a abando- 
nat (sper, nu definitiv) cronica de 
televiziune, iar celălalt (vai!) face 
doar telecronică... sportivă, Pe cei- 
lalţi... nu-i cunosc nici din vedere. 
Ba nu, greşesc, i-am mai văzut pe 
cîte unii la televizor. Aceasta a fost 
singura relaţie... dacă o putem nu- 
mi astfel... 


— Nu mă gindeam la relaţii per- 
sonale. 


— A... vă referiţi la celelalte... pro- 
fesionale. Citeam undeva că un scrii- 
tor cunoscut, cînd se afla la începutul 
carierei, își scria singur cronicile în 
revistele vremii ca să fie sigur de 
succes, Or, eu nu sînt nici scriitor, 
nu sînt nici la începutul carierei... 
așa că las cronicile în grija colegilor 
mei, cronicarii. De altfel este şi echi- 
tabil așa. Eu realizez emisiuni, ei, 
cronici la emisiuni. Poate că unora 
le-ar părea inechitabil faptul că în 
timp ce ei pot emite aprecieri asu- 
pra emisiunilor mele în cronici, eu 
nu pot emite aprecieri asupra cro- 
nicilor lor în emisiunile pe care le 
realizez, Dar aceasta este o părere 
pe care eu nu o împărtășesc. Impăr- 
tășesc, în schimb, ideea că atît emi- ` 
siunile noastre, cît și cronicile la aceste 
emisiuni trebuie să aibă un singur 
scop: să intereseze publicul şi să-i 
fie utile. Asta înseamnă şi succes 


real. 3 | i 
| N. C. MUNTEANU 


4 


Epoca de piatră este 

o temă de cea mai stric- 

tă actualitate. Altmin- 

teri nu s-ar explica plă- 

cerea cu care privim, 

duminical,  binecunos- 

cutul serial american de desene ani- 

mate înfățişind viaţa (cea de toate 

zilele) unei familii în timpurile sus 

amintite. Altminteri, mai ales, nu 

s-ar explica ușurința cu care specta- 

“torul de azi se recunoaște în eveni- 
mentele și relațiile ultra-antice. 

Giraudoux a încercat printre cei 
dintii, în teatru, să „contemporani- 
zeze" trecutul așa-zis îndepărtat, în- 
zestrîndu-i pe eroii Eladei cu lim- 
bajul și reacţiile secolului 20. Dar, 
oprindu-se la granița care desparte 
comedia de parodie, autorul „Răz- 
boiului Troiei“ nu l-a făcut pe Aga- 
memnon să vorbească la telefon și nici 
nu a urcat-o pe Elena într-un auto- 
mobil zeiesc, 

„Aventurile din epoca de piatră" 
s-au instalat ferm în parodie, construin- 
du-și umorul din niște mult încercate 

materiale care se realizează prin a- 


Viitorul televiziunii atîrnă de un 
fir. De sticlă. Nu 'mai gros decit un 
fir de păr. Experimentarea transmi- 
siei imaginilor de televiziune prin- 
tr-un cablu confecționat din fibre 
de sticlă a avut loc la Bremen 
(R.F.G.) în luna august. Experienţa 
a fost repetată la începutul lunii 
septembrie în direct, într-oemisiune 
de actualități. Noua invenţie are 
un viitor de aur. După cum au decla- 
rat specialiştii, cu ajutorul unei 
singure fibre de sticlă, de grosimea 
unui fir de păr, vor putea fi realizate 
o mie de comunicaţii telefonice, 
zece programe de televiziune şi 
chiar comunicaţii video-telefonice. 


Alertă în lumea telefagilor. Pro- 
fesorul Enrique Melon-Martinez arată 
negru pe alb în cartea „Televiziunea 
în familie și în societatea modernă“ 
că majoritatea telespectatorilor con- 
sumă dulciuri în cantităţi industriale. 
În cazul că noi, spectatorii în halat 
şi în papuci, nu ne vom abține de la 
indulcirea emisiunilor de televiziune, 
vom ajunge niște huidume. Astfel 
se va adeveri pronosticul său, potrivit 
căruia „creşterea vinzării aparatelor 
de televiziune va fi direct proporţio- 
nală cu creșterea obezității şi a ca- 
riilor dentare“. 


În legătură cu epoca de piatră 


Giraudoux nu l-a făcut 
pe Agamemnon să vorbească la telefon 


şi nici n-a ureat-o 
pe Elena în maşină... 


O șuetă preistorică 
(Wilma și Betty) 
ERP) AFIS DEEE 


mestecuri de ieri și azi: se circulă cu 
maşina, însă vehicolul posedă roți 


Jackie. Onassis':în film 


Sfătuită de sora sa, Lee Radziwill, 
celebra Jackie Onassis şi-a pus în 
cap să devină și mai celebră. Pentru 
asta ea va realiza un film de televi- 
ziune. Nu pe degeaba, ci pe bani 
buni. Va fi „un film de caracter”. 
Altfel cum ? Filmul despre viața fostei 
prime doamne a Americii nu putea 
fi încredinţat oricui,deciproducătorii 
şi-au asigurat serviciile altor două 
celebrități, regizorul Mike Nichols 
şi scriitorul Truman Capote. 


CEET OS 
O celebritate scumpă 
(Jackie Onassis) 


O viață deidinesale 
(Dino) 
BEUN SAUDI Tana 


de piatră. Amestecul despre care-vor- 
bim e un beton" al comicului. 


Tribuna -civică 


O emisiure, în care nişte oameni 
vorbesc altor oameni, este trarsmisă 
cu un succes uriaș de Televiziurea 
bulgară. Programată lunar la o 
oră de virf, între 19,30 şi 21,30, cu o 
durată de 90, „Tribuna civică" 
adună în jurul micilor ecrane peste 
patru milioane și jumătate de tele- 
spectatori, cifră niciodată atinsă de 
vreo transmisie sportivă sau de un 
program distractiv. Prin intermediul! 
acestei emisiuni, orice cetățean poate 
scrie, punind întrebări, cerînd expli- 
caţii şi lămuriri unor conducători de 
întreprinderi, organizații şi instituţii 
administrative, inclusiv miniştrilor. 
Înalții demnitari apar la această 
emisiune și răspund la întrebările 
puse de telespectatori. Se pot pune 
întrebări, prin telefon, chiar şi în 
timpul emisiunii şi au fost cazuri în 
care diferiţi oameni s-au prezentat 
la sediul televiziunii şi au fost intro- 
duși direct în emisie. 


4 


4 i N cae pO ai A 
-= Deramprul siluetei: 


În 1969, cînd se trăgea ultimul tur 
de manivelă la cel! de al 300-lea epi- 
sod din serialul „Răzbunătorilor“, 
Patrick McNee era asaltat de către 
producători cu tot felul de propu- 
neri. A acceptat însă un lung turneu 
teatral în Australia şi Noua Zeelandă 
pentru „a verifica, spune el, dacă 
John Steed era într-adevăr popular“. 
După care joacă pe Broadway în 
„Copoiul”. Viaţa în Statele Unite îl 


..Dar, mai cu seamă, înseamnă o 
posibilitate de cunoaştere și — deci 
de satiră, prin distanţare, Satiră les- 
ne realizabilă și — important — les- 
ne acceptabilă, deoarece dacă lauda 
ne-o dorim oferită direct, actul cri- 
tic, în schimb, îl digerăm, mai cu ușu- 
rință, prin intermediar. Or, timpul 
s-a dovedit a fi întotdeauna cel mai 
bun mijlocitor între noi şi noi în- 
şine... 

Cazul epocii de piatră mă îndeamnă 
să propun televiziunii bucureştene 
o tentativă de evadare din actuali- 
tatea vetustă în antichitatea contem- 
porană. Aflată, după cîte ştim, în 
criză de umor 364 zile pe an (a 365-a, 
Revelionul, e singura în formă bună,ca 
o zi de purificare anuală) T.v. ar putea 
găsi, prin explorarea terenurilor vir- 


gine ale trecutului, prilejuri mult. 


rîvnite de momente și— de ce nu? 
— „seriale“ la înălțimea spiritului şi 
spiritelor disponibile. 

Mă gîndesc, de pildă, la un serial 
în, să zicem, junglă. 


Al. MIRODAN 


atrage și hotărăște să-și prelungeas- 
că şederea, dar pe platourile de tele- 
viziune, unde e invitat de onoare al 
unui nou serial intitulat „Şampanie 
Sailor“. În ciuda titlului,se pare că 
rolul său este al unui personaj is- 
toric. Deocamdată nu se știe decît că 
își pregătește viitorul succes cu un 
drastic regim alimentar compus zilnic 
din morcovi fierți şi suc de porto- 
cale. Rezultatul: imbatabilul”răzbu- 
nător a pierdut 25 de kg. Un personaj 
uşor pentru un rol greu! 


Un răzbunător minus 25 kg. 
(Patrick McNee) 


pr 


estetica, 


dar și etica 


urmare din pag. 5) rea să la mbaterea celor 
uzină. Eu îns a c | at filmul pentru lipsa 
filme despre in > 3 Reşiţa te. Uzina noastră este 
și în alte lo te le í- aşa cum se vede, poate chiar mai 
tat frumo pentr fi Nu f va în mod 
vè P u ep de Í i t f a | au 


Nicolae Girardi: — Am ales totdeauna unghiurile 
cele mai frumoase 


avut o interpretare tig r ar 
ca muncitoare. La fel - tineri ce y de t 
Caragiu, ca maistru. „C-ul meser 


eXprimă realitatea, nu s-a exagerat eu să refac cror 
nimic. Poate că ză i 


mai bine 


se însista să se arate sectia noz prea tł A lor 
ultramodernă, unde se lucrează ȘI p doua p 4 
mănuși și nu intri în secție pînă filmului 
à unghiile te < de f e 
nu ai e fă te i de fu 
g Al h ! 

f R Mexandrina Gheorghe : Dragi ) 

dată te speli pe miini,te curet = m d 
apa i ISOa! ntr-adevă 


cool etilic şi îţi pui din 


Cinema: Dar eroina noastr: 

Í 

tocmai a p t p j F 
în viaţă prag ei uzine, nu d căt 
probabil chiar la p | măto i m 
opi pi e € d va pe i cu 

í [ | p p prea 


Dan Rădulescu, maistru: — Dar de ce mirip 
să fie puși aproape întotdeauna în locuri pitorești? 


43 


rit te e 


Arh. Nicolae Drăgan: — Uzina de azi nu mai sea- 
mănă cu cea de ieri 


lucrurile din jur, cît de îndrăgostit aranjat cîteva lădițe mai ordonat, 
eşti de ele. Noi în acest film trebuia ri s-au vopsit pereţii — asta era 
să arătăm o fată care a avut un ghi- necesar pentru estetica filmului. 
nion în viață, dar căreia în cele din = i t 


e face... Aşa se proce 
urmă fi face plăcere să lucreze în c c 
uzină. Pentru aceasta, treb'ia să 
arătăm uzina cu foarte, foarte pu- 
ţine înfrumuseţări, pentru ca ori- 
cine a trăit ceea ce a trăit 
noastră, să dorească să vină 
uzină şi să rămînă acolo să lucreze 
Pentru acest motiv, noi am ales din 
fabrică locurile şi unghiurile cele 


Da. Dragostea în acest film este 
cam simplă. 
Maturizarea apare cam prea ușor 


„2 NINE REA Ei AUAA IDR IEEE i OAIE 
Ing. Aurel Pană: Este şi părerea 


mai interesante, dintre toate pe care mea. Eu vreau chiar să-i felicit pe 
le-am cunoscut şi pot să vă asigur cei care au realizat acest film, în- 


că am ajuns să cunoaştem bine în- 
treaga fabrică. 
Alexandrina Gheorghe: Și eu aş 


50 


trucît este un film real, bun şi co- 
rect, cu cîteva excepţii pe care am 
să: le pomenesc. Adina Popescu a 


Ing. Dan Smărăndescu: — Da. Dar uneori în decorul 
filmului e prea puțină mișcare 


loc în acest 


ă se arate mai mult tocmai aceast puțin. N-a apă ai 
secţie? film, 


tea social-educativă din via- 
dare 


EA a à ului — nici din unghiul 
Ing. Aurel Pană: Pentru a atrage părinţilor, nici al activităţii politice. 
tineretul. 
i “ TR A ing. Nicoleta Cosma: Eu am as- 
Cinema: Credeţi că educaţia ti- iltat foarte atentă tot ceea ce s-a 
neretului trebuie făcută numai în spus și, curios, sînt de acord cu toți 
sensul că munca ar însemna nişte ante-vorbitorii. Numai că eu gă- 
operaţii executate cu mănuși în a 
medii sterilizate? Sinteţi de părere 
că o dramă poate fi convingătoare 
dacă se evită zonele de umbră şi 
de dificultate? 


sesc că multe iucruri, foarte juste, 
fie obiecții, fie chiar unele explica- 
ţii date de producători, nu prea au 
legătură cu acest film sau cu ceea 
ce cred eu că trebuia el să fie. 


Ing. Aurel Pană: Nu. Dar să ştiţi 
că şi o tînără începătoare poate să 
tucreze în secția la care mă refer. 
Eu însumi am fost şef în această 


Pentru că ceea ce am văzut pe ecran 
reprezintă, după părerea mea, Mma- 
terialul pentru mai multe filme. 
Sînt foarte multe probleme aici. 


E vorba de absolventul de liceu care 
nu intră la facultate, dar care intră 
totuși în producție. Apar apoi 
problemele adaptării tinărului la 
locul de muncă pe care parcă e su- 
ficient să le ridicăm ca să se şi re- 
zolve. Apar şi problemele fetei de 
18 ani care cunoaște prima dragoste, 
înțilnește un escroc sentimental 
şi are timp să limpezească și cea de 
a doua dragoste, cea definitivă 
Am impresia că din cauza unei sete, 
foarte explicabile, de „filme pentru 
tineret“, s-au cam amestecat lucru- 
rile și problemele de mai sus s-au 
acoperit unele pe altele și n-a mai 
ieșit nimic în relief. 


Virgil Calotescu: Dar, după pă- 
rerea dumneavoastră, ce trebuia să 
iasă în relief? Poate că procedaţi 
şi dumneavoastră ca acei critici 
care ne-au propus un alt film. De 
ce nu-l discutaţi pe cel care l-am 
făcut? 


Ing. Nicoleta Cosma: Tocmai. 
În relief trebuia să iasă ceea ce 
promite titlul: dragostea „care 


sau numere în sine — ne fac să tre- 
cem ușor şi peste dragostea a doua. 
Deși fata pare uneori să cadă pe gin- 
duri, nimic n-o neliniştește, de fapt, 
cu adevărat. Ea intră foarte repede, 
după începutul destul de interesant 
al filmului, într-un fel de cursă cu 
mici farse — cei doi își plătesc unul 
altuia „datoriile“ — și astfel această 
vîrstă ingrată, pe care o bănuiam la 
începutul! filmului: dramatică, apoi 
poetică, chiar patetică, apare în 
cele din urmă sub un aspect bule 
vardier, fără să semnifice într-ade 
văr un moment de maturizare mo 
ra! 


Ing. Răzvan Bărbulescu: $ eu 
cred că nu trebuie să uităm că fil- 


mu! este o operă de artă și deci o 
convenție — o convenţie de o oră 


și jumătate. El nu poate aborda 
toate problemele unei uzine. | 
măsura în care a făcut o selecție, 

film a reușit să ne convingă 
am redescoperit, aici, unele 
prejudecăţi cu care, într-un fel, fil- 
mele românești ne-au cam obişnuit. 


, Dumitru Fernoagă: — Există în film, e adevărat, și 
i o anumită tentă roz 


t n Sei r 
cepe vineri” sau în altă z 
teá unei fete de 18 ani, suf ei 
vulerabil, toată zbaterea i 


pei care o implică trecerea 
adlesceniă la tinereţe, dez 
dej care uneori e vinovată 
săşi. Fiindcă la 18 ani nu 
înseamnă nici munca, Nici dr: 
şi cred că, în uzină, cel ma ere 
sant ar fi fost să vedem tocmai şo- 
cul pe care îl constituie pentru fată 
primul contact cu greutăţile mur 
care există pretutindeni. Aici ni 
era loc pentru nicio pată roz, deci 
pentru a o combate, întrucit 


de naivitate, de iluzii. La 18 ani, 
eşti teribil, vrei să faci foarte multe 
lucruri, pe care nul unoşt 
care sint de : r 
ceea creează inā 
drame mi f le ară 
tate în film. Sîn Lf 
ale momentulu 
iți gin care ri de 

cum zice Ba: 1 a 

aici că dr jin fi e 
cam uşoară. E pentru i 
e arătată printre c „probleme"” 


care, e drept. © a fata så nu 
prea sufere după ce 
aceleași „probieme” sau altele 


ilustrate uneori cam revuistic, al 


e părăsşită. Apoi 


teori prin mic! aparte-uri teatrale 


Ce nseamnă, de pildă, viața într-o 
uzină? S-ar părea, dacă ne conducem 
după unele imagini din film, că ea 

foarte simplu de reconstituit: nişte 
băieţi vesel: pe care-i cățărăm. pe 


nişte geamuri sau pe nişte lăzi şi 
nişte fete vesele care se tachine 
într-un cămin — asta ar trebui 


ne dea senzaţia de viaţă a unei uzine! 
mai facem filme în care 
ea e îmbrăcată ca la Mu- 
| dar u > amintiri din 
acele filme parcă persistă. O altă 
prejudecată este că toți cei cu 
face într-o fabr 


ar sau 
ci puii personaju neig Ce care 
depine soarta eroului, trebuie să 
| întruchiparea  bunăvoinţe 

H ) 5 chiar C 

n | sau ma! puț: Z ut J 
da asta chiar foarte i 

et e pr rar foart 
Numai de obice ur | 

timp hi i5 


Cu un cărucior din acelea cu care 
apăreați dimreavoastra n fi'm 
un cetatean l-a omori! pe ur alt 
cetaâțean. 
Dumneavoastră, îrsă, va jucaţi... 
CORE DINTE. Sl SSL PICTA NITA 
Nicclae Girardi: Dar așa ar fi 


norma! să fie 


Ing. Răzvan Bărbulescu: Bine, 
bine; să ne înțelegem: ar fi normal, 
dàr ce facem cu autenticul? 


Nicolae Girardi: Dumneavoastră 
credeți că nu există și asemenea oa- 
men: în >, ca personajul inter- 
Toma Caragiu în fitm? 


pretat 


Ing. Răzvan Bărbulescu: Există 
Dar nu mai păstrăm nicio măsură? 
Am pornit deja de la o excepţie, 
alegind ca ambianță I.P.R S.-ul, o 
uzină dint cele mai moderne. E 
o excepţie, dar am trecut-o la tipic 
și pe asta. Acum procedăm la fel cu 


personajele? 


Virgil Ogăşanu, actor: Da, Vir- 
gi! Calotescu și-a ales, într-adevăr, 
o uzină foarte modernă, cu o tehno- 
logie: foarte avansată, cu oameni 
foarte competenți, îmbrăcați la fel, 
toţi în halate proaspete, toți aplecaţi 
deasupra unor aparate foarte com- 
plicate. E foarte greu să descoperi 
viața acestor oameni în procesul de 
producţie care pare uniform şi care 
de obicei te depăşeşte prin noutatea 


etică. Rămine însă sugestia ei — în 
alte momente din acest film, în- 
cărcate de un real fior de omenie, 
cu un schimb de replici mai firesc, 
mai deschis decît de obicei, deci mai 
sincer. Este cel puţin prima treaptă 
a unei dezbateri morale autentice. 


Virgil Calotescu: Toate aprecieri- 
e te aici sînt şi vor fi, pentru nol 


autor de filme, ca orice artist, tre- 
buie să caute mereu prilejuri de 
meditație. Am impresia că acest 
tip de întîlnire iniţiat de revista 
„Cinema“ este şi poate deveni, din 
ce în ce mai mult în viitor, un prilej 
fertil de meditaţie. Fertil — nu în 
cuvintele, multe, pe care le-am pu~- 
tea rosti drept concluzii. Ci — să 
sperăm — în filmele pe care le vom 
face. Sigur, fiecare dintre noi sîntem 
şubiectivi — autori, coautori sau 
critici. Subiectivi, deci părtinitori — 
fie în favoarea filmului nostru, fie 


Nicoleta Cosma: — Da. Dar aici 
pentru nici o pată roz 


și prin complicațiile lui. Dramele 
oamenilor par alungate, undeva afa- 
ră, departe. Or, tocmai aici e meritul 
lui Calotescu: de a nu fi alergat în 
altă parte, de a fi introdus un fir 
de viaţă și o sugestie dramatică între 
aceste linii automate. Sigur, referi- 
la ceea ce am făcut noi în film, 
— grupul acela de băieţi veseli la 

re v-aţi referit — am fost puţin 
pe dinafară, am şocat un pic, ne-am 
cam. jucat... 


tor 


Constanţa Dinu: Avem şi noi băieţi 


G:n aceștia. 


ing. Aurel Pană: Un cetăţean, cu 
i í or din acelea pe care apă- 
ițtidumneavoastră în film, l-a omo- 
rît înt zi pe un altul, tot din 
um făceați dumneavoas- 
E proces mare acum. 


(5) Exa 


ră cu fat 


SEAT EEO EENI DAE EARR EET SE 

Concluziile nu le tragem în vorbe. 

Concluziile vor fi — să sperăm — 
filmele care vor urma 

FE A: RENE. d RAPO RR DOC BRENNER 


Virgil Ogăşanu: Din joacă — în 
ramă și de aici la proces! Înteresant, 
No ratat această șansă. Era poate 


şansa cea mare, pentru ca filmul să 


fie într-adevăr un film de dezbatere 


în favoarea uzinei noastre, fie în 
favoarea părerii noastre deja €x- 
primate: Dar nu litera unor concluzii 
comune şi uniforme ar reprezenta 
cîștigul acestei întîlniri, nici promis 
nile frumoase sau  generalităţile 
cu care sîntem cu toţii de acord. Ceea 
ce contează este rezultatul, în timp, 
al travaliului nostru cor „ De aceea, 
în ceea ce mă priveşte, aş vrea să vă 
prezint următorul meu film — care 
va continua, într-un fel, pe = 
zionat — drept con 
purtat-o aici. 


dumneavoastră 


discuţiei pe care 
De pe acum, deci, 


sînteţi coautori ai- viitorului nostru 
film, chiar dacă el nu se va mai turna 
în uzina dumneavoastră. Vă mulțu- 
mesc, pent toate in par- 
tea celor care au realizat filmul de 
Astăzi și Gin partea ce re îl 
realiz pe urmatorul Sp r că 
revist Cinema d pe vera în 
orga! àr unor asemenea întîl- 
niri, pentri ne fi din no gazdă, 


Cinema: Vă r utti mim şi vă aş- 
teptam. 


Valerian SAYA 


54 


LONDRA: 


Buftea 


-Filmul românesc în presa internațională 


văzută 


de pe Tamisa 


Revista engleză „Films 

and filming" . din au- 

inema £st 1973 publică sub 

titlul „Privire în urmă“ 

un articol al lui Derek 

Elly, inspirat de zi- 

lele filmului românesc în Anglia, 
organizate în anul acesta. . 

Autorul care îşi subintitulează ex- 

punerea „Filmul românesc recent“ 

începe prin a pune o întrebare pe 


"cît de răspicată pe atit de îndreptă- 


țită, legată de prezența cinemato- 
grafului românesc pe ecranele en- 
glezești: de ce vedem atît de puţine 
filme românești? 

Derek Elly schițează apoi un is- 


í toric al filmului românesc, de la 


începuturile sale, încă din 1896, spre 
a ajunge la cele mai recente producţii 
ca „Puterea și Adevărul“, „Nunta 
de piatră”, filmele lui Sergiu Nico- 
laescu, ale Elisabetei Bostan, scurt- 
metrajele şi filmele de animaţie 
românești. 

Autorul vorbeşte, de pildă, despre 


TIR E ID aa e 
La redacție a sosit o 


pema scrisoare... 


„semnată de domnul 

Nicolas Pillat, . Vice- 
preşedintele fondator și Secretar 
general al Comitetului Internațional 
pentru Difuzarea Artelor şi Litera- 
turii prin intermediul cinematografu- 
lui (Le Comité International pour la 
Diffusion des Artset des Lettres par 
le Cinema), CIDALC, Președintele 
pentru „Franţa şi director al 
festivalurilor “naţionale și inter- 
naţionale organizate şi realizate în 
Franța de acest Comitet: 

Cităm: 

„Cum știți “și dumneavoastră, 
CIDALC este pe multe planuri o 
operă nu numai internaţională și 
naţională, atîtîn Franţa cît şi în nu- 
meroase alte ţări care au un comitet 
CIDALC, dar acest Comitet este în 
primul rînd o realizare românească, 
pentru că el a fost fondat, cu ani în 
urmă, în România. Deci României 
îi datorează el existența sa de azi. 
După înfiinţare, CIDALC-ul româ- 
nesc s-a numărat printre cei mai 
activi colaboratori ai noştri, cola- 
borare ilustrată și de Anuarul pe 


i. „A 


Stare de asediu 


(Urmare din pag. 23) ( 


om, nu şi o idee. Și Santore se pră- 
buşeşte în fața acestei revelații, pe 
căre o are acum, cînd ceasul al 12-lea 
a trecut. „Specialistul“ acesta, care 
credea cu tărie că „guvernele vin 
şi pleacă, poliția rămîne“, pricepe, 
în sfîrșit, că el nu este, nu a fost, 
decît una din uneltele unui arsenal. 
Un arsenal de care se folosește cine? 
Şi aici Gavras face o altă demonstra- 


52 


+ 


“afirmarea rapidă și recunoașterea 
internaţională materializate în pre- 
miul obținut -la Cannes de Liviu 
Ciulei pentru „Pădurea spînzura- 
ților”; spune despre lon Popescu 
Gopo că „în anii “50 s-a impus ca 
unul din marii artiști ai lumii”. 
Despre autorul filmului „Mihai Vi- 
teazul“, ziaristul englez afirmă că-și 
impune un stil, „filmul său „Mihai 
Viteazul“ neavînd probabil perfec- 
țiunea epică a unui „Ben Hur“ sau 
„Lawrence al Arabiei”, dar țelul 
urmărit de autor a fost în primul 
rînd de ordin naţional și nu deor- 
dinul succesului individual. Ceea ce 
izbuteşte totuşi Sergiu Nicolaescu 
este să imprime o tușă personală 
în măsură să înlăture toate tarele 
unei producţii grandioase“. „Nunta 
de piatră“ prilejuiește de asemenea 
unele constatări și chiar succinte 
caracterizări ale celor doi reali- 
zatori, Dan Piţa şi Mircea Veroiu. 
Astfel, despre stilul pe care-l afirmă 
Mircea Veroiu, ziaristul englez spune 


internaţional 


de români 


1973, realizat, editat şi difuzat în 
lumea întreagă din inițiativa şi cu 
sprijinul însemnat al secţiei române. 
Vă rugăm să-i informaţi şi pe ci- 
titorii Dvs. despre toate acestea”. 


[oc E Ura tatea ae e ut ac E 
La redacție a sosit și primul Anuar 
CIDALC'73... 

E ZA ISU O EEA 


care cuprinde o prezentare a comi- 
tetului, intitulată: „CIDALC, o pre- 
zență cinematografică  internaţio- 
nală de prestigiu“ şi completată 
de părerile referitoare la această 
instituție ale unor mari persona- 
lităţi mondiale. 

Cităm: 

George Enescu spunea în 1940: 
„A difuza prin film marile opere 
muzicale și diferitele lor interpre- 
tări, a putea să pătrunzi astăzi 
în rîndul miilor de auditori din toate 
colțurile lumii, nu este oare cea mai 
minunată cale de a îmbogăţi cultura 
oamenilor? Știu că în programul 
său, CIDALC — și sînt mîndru de 
a mă număra printre membrii săi 
— a înscris, printre preocupările 
sale și la loc de frunte, muzica. 
Pentru asta îi mulțumesc”, 

Elena Văcărescu  (președintă a 


între altele „... fiecare cadru este 
compus cu o precizie geometrică, 
iar mișcarea camerei nu are loc decît 
în “măsura strict necesară. Efectul 
astfel obţinut este bressonian, dar 
fără selectivitatea vizuală a aces- 
tuia. Veroiu își expune personajele 
în contextul peisajului înconjură- 
tor și nu se arată preocupat de vreo 
evoluție lăuntrică. lar scene ca ri- 
tuala peregrinare a Fefeleagăi la 
mormint sau drumul prelung spre 
oraș sînt profund emoționante...” 

„Elisabeta Bostan, afirmă pe de 
altă parte ziaristul în amplul său 
articol, este un regizor deplin, 
un realizator afirmat al genului 
pentru copii. Ea a făcut între 1964 
şi 1968 filme despre „Năică” care, 
aveau o mai mare coeziune şi profun- 
zime, demonstrînd că filmele ei ar 
putea fi mai mult decît o îndelungă 
idilă..." 

În sfîrşit, „Puterea și Adevărul" — 
spune în încheierea articolului său 


„Derek Elly, „se dovedeşte a fi o 


pledoarie pregnantă pentru uma- 
nism şi socialism...“ 

O observație la care, evident, va 
trebui ca noi să ne gîndim nu numai 
în treacăt, este constatarea pe care o 
face ziaristul atunci cînd spune: 
„O scădere vizibilă și agasantă în 
filmele prezentate la Londra a fost 
titrarea lor defectuoasă (autorul 
spune chiar proastă) care, ca și 
materialul. publicitar, erau redactate 
într-o engleză ininteligibilă”. 

E bine totuși, spunem noi, că un 
grupaj de filme româneşti a putut 
să apară pe ecranele englezești, că 
o revistă de ţinuta lui „Films and 
filming“ acordă o atenție deloc con- 
venţională acestei împrejurări care, 
așa cum a fost, a constituit un eveni- 
ment cinematografic pentru noi 
şi precum se vede şi pentru cineaștii 
şi spectatorii din Anglia. Convinge- 
rea noastră este că putem să facem 
pe acest tărim şi mai mult și chiar 
mai bine. 

M. AL. 


L annuaire 


f 


Corte Întemnati 


CIDALC între anii 1930 şi 1945): 
„Cinematograful nu este altceva 
decit sinteza supremă dintre spiri- 
tul uman şi lumea înconjurătoare“. 
Nicolae lorga, membru al 
CIDALC: „Noi, istoricii, aflăm în 
filmul istoric — cu condiţia ca acesta 
să fie veridic — un suport admira- 
bil. A face să răsune din nou vorbele 
istoriei, a resuscita gesturile și ca- 
drul -marilor momente ale istoriei, 
nu Înseamnă oare a da viață căută- 
rilor şi muncii noastre? CIDALC 
nu trebuie să uite a înscrie filmul 
istoric printre primele puncte ale 
programului său de activitate”. 
Walt Disney: „Cum aș putea uita 
spectacolul de gală de la Gaumont- 
Palace, în Parisul anului 1935? Cum 
aș putea uita miile de copii şi ovaţiile 
lor frenetice? Cum aș putea uita 
„Medalia de aur CIDALC“ oferită 
mie? Și cum aș putea uita strîngerea 
de mînă a lui Louis Lumière?" 
Nicolae Titulescu spunea în 1934: 
„Felicit din toată inima CIDALC 
de-a fi propus ca, prin imaginile 
cinematografului, să se pună în 
slujba culturii și a înţelegerii între 
popoare". 
Paul Valéry: „Omul este pe cala 
să se adapteze cinematografului în 
loc ca filmul să fie acela care să se 


„dea“ după om. Această artă a 7-a, 
pe care o admir, este un despot. Ea 
ne impune stilul său și se instituie 
stăpînă pe vederea și auzul nostru. 
Dacă o s-o lăsăm să-și facă de cap, 
va ajunge să ne transforme în ce 
vrea ea să fim. Din fericire, cinema- 
tograful încă nu s-a legat de poeți 
și mă bizui pe CIDALC, al cărui 
membru sînt, ca să ne apere împo- 
triva cotropirii ce ne ameninţă”. 
lon Pillat, membru CIDALC, spu- 
nea în 1930: „Nu peste multă vreme 
filmul va face din poezie o artă vi- 
zuală . Eu unul îmi văd perfect de 
bine o poezie a mea reprodusă 
într-un film documentar". 


Același Anuar trece în revistă 
evenimentele cinematografice din 
1973 și îşi face cunoscute proiectele 
şi sugestiile lui pentru 1974. Dar 
nu înainte de a consacra-un capitol 
cinematografiei române, pe care o 
înfățișează de la originile ei și pină 
astăzi, cu concursul cîtorva critici 
români, semnatarii unor articole 
destul de convenţionale şi adeseori 
de o stingheritoare lipsă de idei. 

Cu această rezervă, iată o publi- 
cație pe care am fi dorit s-o citim 
şi în limba română. 

Rodica LIPATTI 


A 


ție de măiestrie. lată cine — pare 
a spune realizatorul într-o nouă 
scenă. antologică în care sînt -puși 
să defileze, de la automobil la in- 
trarea în palat, toți boss-ii băncilor, 
uzinelor și intereselor financiare, 
ai guvernului și armatei, oameni 
grei, intraţi acum în panică, simţin- 
du-se în primejdie şi gata să lovească. 
Vocea gravă, stăpînită,a bătrînului 
ziarist pe care nu-l vedem în cadru, 
îi caracterizează ca într-o fişă de 
cazier, pe fiecare, Nici un artificiu, 
nici un exces, nici un adjectiv, nimic 
aluziv şi nimic literaturizat. Concis, 
precis, ni se perindă prin fața ochi- 
x x 


lor, o dată cu pasul grăbit și prețios 
de „personalitate de stat într-un 
moment de tensiune socială”, niște 
figuri radiografiate, niște trupuri 
voluminoase, adevărate buldozere, 
câre arborează ţinuta prestanței 
și a gravităţii. Ştim acum la ce ne 
putem aștepta. Gavras nu încheie 
filmul său cu scena atît de înfrico- 
şătoare a percheziţiei în masă. Ne 
lasă să ne gîndim ce vor pune acum 
la cale acești grăbiţi şi întunecaţi 
centurioni care grăbesc pasul spre 
palatul pe al cărui acoperiș soldaţii 
stau atîrnaţi ca stolurile pe sîrma de 


telegraf. Știm ce va urma: noi acte 


o 


de reprimare, noi arestări și, desi- 
gur, decretarea stării de asediu. 


Mircea ALEXANDRESCU 
Mataraman am a i e a 


Coprceducţie franco-italo-vestger- 
mană. Regia: Costa Gavras. Scena- 
riul: Franco Solinas şi Costa Gavras. 
Imaginea: Pierre William Glen şi 
“Silvio Caiozzi. Muzica: Mikis Theo- 
dorakis. Cu: Yves Motand, Renato 
Salvatori, O.E. Hasse, Jacques We- 
ber, Jean-Luc Bideau, Evangâline Pe- 


terson, Maurice Teynac, Yvette 
Etiévant. ; 


Tinereţea 
lui Petru 


Serghei Gherasimov, poate cel 
mai legat de actualitate din ve- 
chea generație de regizori so- 
vietici, a anunţat că va încerca 
de astă dată un film istoric. Un 


La cel de al treilea festival 
al filmului de la Moscova: 
Serghei Gherasimov cu Mih- 
nea Gheorghiu și Mircea 
Drăgan 
DP SITE AER E 


film despre tinereţea lui Petru 
cel Mare. Interesul regizorului se 
va îndrepta, după cum a declarat, 
spre furtunoasele evenimente ale 
epocii, care au forjat caracterul 
viitorului ţar şi i-au desenat pro- 
gramul politic. Filmul este şi nu 
este o ecranizare, pentru că— 
în afara celebrului roman al lui 
Alexei Tolstoi — Gherasimov se 
va inspira abundent din toate 
operele figurînd în istoriografia 
ţarului inovator. 


Wisdom 
. ` la Pekin 


Norman Wisdom, comicul-idal 
al anilor '50, a anunţat că a fost 
invitat în Republica Populară Chi- 
neză pentru o serie de spectacole. 
În paralel, compania britanică 
„Technicolor“ s-a angajat să cons- 
truiască la Pekn un studio cine- 
matografic modern. 


Norman Wisdom și marea 
călătorie 


P 


Surprize 
filantropice 


Familia Chaplin este departe de 
a epuiza surprizele ce o caracte- 
rizează.  Surpriza-culme a fost 


înregistrată, vara trecută, în Sco- 
ţia, unde, în scenografia unui ho- 
tel, Oona, soția lui Charlot, 
Annie şi Christopher, fiica şi 
fiul lui, în vîrstă de 13 și 11 ani, 
au pus în scenă un spectacol ale 
cărui încasări au declarat că le 
varsă în beneficiul „fondului mon- 
dial pentru salvarea animalelor pe 
cale de dispariţie“. Asta, în timp 
ce „cumintea“ Geraldine își vede 
de ale sale, fiind protagonista fil- 


_mului germano-spaniol „Joider- 


gang“! 
Da 
Oona Chaplin îndrăgostită 
de Charlot şi de cinema 


Incredibil! Bergman re- 
curge la serviciile Barbrei 
Streisand 


/ 


În timp ce Ingmar Bergman 
recurge la serviciile BarbreiStrei- 
sand pentru „Văduva veselă“, ac- 
torii săi favoriţi se angajează 
în producții răzlețe. Liv Ulimarn 
o interpretează pe regina Cris- 
tina a secolului al XVIl-lea(una din 
eroinele mult iubite ale cinemato- 
grafului) într-o nouă tentativă 
de imortalizare datorită fostului 
actor Anthony Harvey. lar Max 
von Sydow a fost-captat de ita- 
lianul Pinio Tosini pentru rolul 
de căpetenie din „Un preot in- 
comod”, ecranizare a unui po- 
pular motiv din literatura ita- 
liană. j 


Doi Lancaster, 
un Moise 


Orson Welles 
se ocupă de diplomați 


În America, Orson Welles se o- 
cupă de dest nul unei familii de 
diplomați („Cealaltă față a vin- 
tului“); Otto Preminger (revenit 
la film) întreprinde biografia unui 
făcător de minuni („Misterul pă- 
rintelui Pio“). Venit în ltalia, 
Burt Lancaster filmează pentru 
televiziune lungul serial „Moise“, 
împreună cu fiul său William (ca- 
re-l interpretează pe profetul- 
tînăr) în regia lui Gianfranco De 
Bosio. 


După Gide 


Alberto Moravia, unul dn cei 
mai ecranizați autori italieni (în 
atitea rînduri scenarist veritabi]!) 
a încheiat de curînd o călătorie 
pentru a începe alta. El a recors- 
tituit itinerariul african al lui 
André Gide, parcurs în urmă cu 
45 de ani,urmărind şi modificările 
înregistrate în acest răstimp. Cor- 
tinuarea drumuluiva fi înscenariul 
pe care îl pregătește pentru telt- 
viziunea italiană. Filmul se va nu- 
mi „Călătorie în Congo“ și va 
fi realizat de Andrea Andermarn. 


e ca e 


Misterul feminin 


La 81 de ani, Mae West con- 
tinuă să fie considerată un star 
al Hollywoodului. Academia de 
film şi artă din Statele Unite 
i-a acordat actriței înalta ei pre- 
çuire, corsiderind-oincà la această 


Fecioara cu plete blonde 
este Mae West la 81 de ani 


Welch. 


al altor şi altor generaţii de copii. 


vîrstă venerabilă în deplină for- 
ță de creație. Organizația stu- 
denţilor de la Universitatea din 
California a desemnat-o pe Mae 
West „femeia secolului XX“. La 
Muzeul Wax din New York i s-a 
rezervat actriţei un colţ unde 
sînt expuse fotografiile ei şi ale 
numeroşilor ei parteneri din 
filme. 

În 1970, la o vîrstă cînd mulți 
actori se află la pensie, Mae West 
îşi dovedeşte d'n nou vitalitatea 
şi se reintoarce pe platou pentru 
a filma în „Myra Breckinridge" a- 
lături de John Huston și Raquel 


Cărările Inocenţilor 
e o E 


Michel Simon a împl nit 77 de 
ani şi a hotărît să se reîntoarcă 
la teatru (hotărîrea inversă fu- 
sese| luată cu 7 ani în urmă). 
Pentru noul debut şi-a ales un 
teatru de avangardă (Théâtre 
des Innocents) şi o piesă nu prea 
dusă la b's-rică: „Rușinea jude- 
cătorului Dă—Domnul“. „Dacă 
am optat pentru această lucrare 
extrem de îndrăzneață —a de- 
clarat monstrul sacru — este pen- 
tru că nu pot suferi cărările bătu- 
te: trebuie să trăieşti în pas cu 
timpul”... 


A murit o voce 


Marinarul Poppeye, 
rămas singur pe lume 


Harry Foster Welch se numea 
actorul care, timp de 46 de ani, 
a fostvocea marinarului Poppeye, 
eroul trăznit şi bubuitor din se- 
rialele de desen animat. În 1927, 
cînd abia debutase la Hollywood, 
soarta l-a ales pe Welch să devină 
celebru sub un nume şi sub o 
înfăţişare străină. A murit de 
curînd, în vîrstă de 74 de ani. Du- 
pă moartea creatorului său, Max 
Fleischer (1972), Poppeye a ră- 
mas acum cu desăvirșire orfan. 
De n-ar fi retrospectivele cinema- 
tecilor şi risul mereu ocrotitor 


53. 


scrisoarea lunii 


prin maturitate“ 
(George Călinescu) 


„Domnii cineaști vor plăti...“ 


„Am iubit un om. A fost foarte frumoasă dragostea 
aceasta, dar ne-am despărțit. Pentru că lui i-a fost 
frică să meargă mai departe, pentru că ela fost laş. 
Aţi rămas vreunul golit de dragoste la 20 și puţini 
ani? Să simți că el a fost omul pe care l-ai iubit cu ade- 
vărat, ştiind că nu există decît o singură dragoste 
adevărată?... Să nu-ţi mai placă muzica pe care o 
ascultai, să nu-ți mai placă nimic şi să nu maitai puterea să 
începi din nou pentru că simți că nu vei mai putea repeta 
gesturile pe care le-ai făcut? Să simţi cum începi să 
înveţi alfabetul urii? Cînd mi-am dat seama ce am pier- 
dut, am fost disperată. Rămăsesem singură cu rana 
mea. Nu puteam mărturisi nimănui nimic. Cei mari 
ar fi zîmbit ironic şi cu îngăduință (ei au trecut prin 
acestea), iar prietenii m-ar fi compătimit şi nu-mi 
place să fiu compătimită. Trebuia deci să ies singură 
din această grozăvie. Atunci mi-am amintit că există 
filme. Mă ajutaseră de foarte multe ori. De data 
aceasta însă m-au trădat și ele. Mi-am amintit de o 
femeie care iubise . Războiul i-a ucis iubitul şi o dată 
cu el şi dragostea. La numai 19 ani. Şi n-a uitat această 
dragoste pînă ce n-a venit o alta, tot mare, pe care 
fata, acum femeie, a respins-o pentru că n-a vrut s-o 
uite pe prima, pentru că n-a vrut să o împovăreze cu 
o nouă. amintire. lubirea venise la Hiroşima. Mi-am 
mai amintit de o femeie și un bărbat. Tot o dragoste 
nefericită. O casă neterminată și doi tineri care urcau 
nişte scări și nu se înțelegeau. O Margareta Pogonat, 
de altfel admirabilă, care iarăși n-a fost înțeleasă; 
Era măritată, cu doi copii. Mi-am amintit și de gustul 
mierii, amar acest gust: genială această Rita care la 
numai 17 ani a înțeles atît de mult din viaţă, încît a 
putut arunca asupra ei refuzul de a o accepta, cu ne- 


păsarea aceea pînă la înțelepciune. Atit. Cred că 
oamenii nu sînt fericiți pentru că nu se înțeleg unii 
pe alţii. i 

El va plăti pentru că a confundat dragostea cu 
moda, pentru că a trădat dragostea și, prinea, o viaţă. 
Eu am plătit pentru că am avut nenorocul să întilnesc 
un asemenea om, pentru că am crezut în el, cum mai 
cred și acum, iubind. 

Dar vor plăti și domnii cineaști, pentru că fug de 


- o temă ce înseamnă sîmburele vieţii, dragostea. Veţi 


spune că toate trec. E adevărat, dar trebuie să ştim 
sub ce forme apare dragostea și cum se comportă ea 
cu noi. Întreba cineva dacă filmele dau soluţii. Da, 
dacă sînt adevărate pînă la cruzime. Vor plăti şi 
domnii cineaști, pentru că ei cunosc toate acestea și 
le țin secrete, pentru că ne hrănesc cu haiducişi cartuşe, 
bune și acestea, dar prea ieftine”. 

Loredana— Neamţ 


N.R.: Nu prea obișnuim şi nici nu ne face plăcere să 
concurăm în revista noastră acele rubrici specializate 
în revistele de specialitate feminină, numite „Curier 
sentimental”, „Curier al inimilor“, etc. Dar suferința 
dumneavoastră aruncă asupra Filmului o lumină care 
merită să ne pună pe ginduri. „Blestemul“ pe care-l 
aruncaţi asupra cineoștilor care ar cunoaşte și poveşti 
fericite de dragoste dar nu le aduc pe ecran, „pînă la 
acel grad de cruzime care să le facă şi adevărate“ (idee 
deloc greșită), nu e lipsit de îndreptăţire. Oricum, ideea 
că „domnii cineaști vor plăti...” (pentru că prea ne hră- 
nesc cu gloanțe...) e o idee prețioasă și dacă această 
apreciere vă poate cit de cit alina suferința — atunci 
zimbiţi ca şi noi! 


Dialog 
între cititori 


Pro și contra 


lui Mefisto din Galaţi 


Vesela scrisoare a lunii iulie a co- 
respondentei Mefisto din Galaţi ne-a 
adus'un vraf de scrisori, caracterizat 
nu numai prin plăcerea de a comunica 
cu o elevă atît-de ingenioasă, cit şi 
prin unele accente patetice întru apă- 
rarea tinereţi, întru consacrarea unor 
calități esenţiale ale acestei virste atît 
de cinefile; ne face o deosebită plă- 
cere ca, în acest „curier“, să dăm cu- 
vîntul cu prioritate tineretului: 


GET PR PEARL De ERRE, + MI 
@ „Părinţii pe care nu-i intere- 
sează decit notele“ 

MEF IPIRIEAPIRD PA ETP AA Dan i ETE: ADERE 


Mariana Parfenie (str. Independen- 
ei nr. 20—Galați): „M-am bucurat 
foarte mult că s-a găsit, în sfîrşit, 
cineva care să arate regizorilor noș- 
tri că se ocupă foarte puțin, pot să 
spun că deloc, în filmele dumnealor, 
de viaţa elevilor. Viaţă atît de fru- 
moasă, plină de cotituri şi semne de 
întrebare. Aş vrea să văd un film ro- 
mânesc care să ilustreze în exclusi- 
vitate viața de elev. Un film în care 
să se vorbească despre părinţii pe 
care nu-i interesează decît notele 
(fiindcă sînt şi astfel de părinți) ră- 
minînd cu totul indiferenți la activi- 
tatea în afară de şcoală şi casă. Un 
film despre o mamă căreia fiica îi 
spune că s-a îndrăgostit de un coleg 
de clasă, dar mama prirnește această 
veste cu încruntare și ameninţări. Da, 


Pery 


un film despre acele mame cărora le 
e frică să-şi înțeleagă copiii sau 
poate că nu sînt capabile să înțelea- 
gă că așa cum Julieta putea iubi la 14 
ani, așa și puştoaica de 14 ani a seco- 
lului 20 poate iubi și ea. Cred că re- 
gizorii noștri ar putea face astfel de 
filme, și mai ales regizorii cei tineri 
care sînt mai aproape de problemele 
noastre, -ale tinerilor”. 

N.R.: Mamele co mamele — dar 
dumneavoasțră, „puştoaicele”, nu vă 
gindiţi, din cînd în cind, la sfirşitul 
Julietei? 


PR AO IT EIN ZANE ASA TES 
@ „Nu bătaia face omul blind"... 


Dorset Hester (Timişoara): „În- 
tr-un sens, Mefisto a spus adevărul. 
Scrisoarea ei m-a impresionat. Avind 
în față un film cu tema propusă de 
ea, „bătrînii” (începînd cu cei de la 
20 de ani) îşi vor aminti ce înseamnă 
să mergi cu lecţia învățată sau ne, 
profesorii vor afla cum se iubeșe la 
17 ani, mătuşile şi unchii iubitori vor 
afla multe lucruri pe care şi le închi- 
puiealtfe!. Am văzut și eu filmul „Dom- 
nului profesor, cu dragoste“ și sînt 
de acord cu corespondentul care — 
în completarea scrisorii lui Mefisto 
— scrie că: „jos picioarele de pe 
masă... jos cu ideile excentrice“, dar 
astea nu se vor împlini niciodată, 
dacă nu se va proceda corect la înde- 
părtarea lor... Nu bătaia și tipet l2 
fac omul blînd. Profesorul acela :e-a 
vorbit elevilor despre viaţă, ară îr- 
du-le viaţa, făcînd cu ei un pact ade- 
vărat și cinstit. Acesta a fost secretul 
reușitei. Dovadă că acea clasă de 
prost crescuţi s-a putut transforma, 
nu sub nuia și trăznete, într-o clasă 
care putea să pășească în viață 
așa cum trebuie. Sînt de acord că 
lozincile noastre trebuie să fie cin- 
stea, dreptatea, luciditatea și hotărî- 
rea de sine. Dar nu cred ca M.C., co- 


+ 


respondentul Dv., să nu fi spus și 
el, măcar o dată, că „a fost mişto un 
film”. Toţi am trecut prin asta căci, 
vorba poetului: „Nu e nimeni drac 
şi nimeni sfint”. Şi apoi de ce s-o re- 
fuzăm pe Mefisto? Probabil filmul ei 
nu va fi un „Love Story” sau „Pe ari- 
pile vintului”, va fi poate un „Aşa 
s-a călit oţelul”, oricum departe de 
„Antoniu şi Cleopatra” sau „O floare 
și doi grădinari”. Am sau nu drep- 
tate? Şi nu uitaţi, Goethe a spus-o și 
dv. aţi rescris-o: „Fără îndoială că 
am avea mai mulţi copiibinecrescuţi, 


dacă ar exista mai mulţi părinţi bine 


educați”. 


Dă SATE ISRO 0 SE PA DATORI EEEE ETA 
®© „Noi sîntem niște candizi“ 
PIE PORTIE E RDS OS IT INA A CDI TI 


r 

Virginia Albu (Brăila): „Am 16 ani. 
Nu mă întrebaţi dacă sînt o senti- 
mentală. Recunosc că mi-ar place să 
joc rolul Julietei din „Romeo și Ju- 
lieta", că mi-ar place să fac un film 
despre tineri şi lumea lor. Nu, sti- 
mate Constantin Mamelia din Onești, 
cînd spui tineri, nu spui numai plete, 
jazz, glume stupide. Nu, de trei ori. 


Tinerii de azi știu să fie şi sentimen= 
tali (eu mai am încă de exersat în 
această problemă — dacă e o pro- 
blemă) şi spirituali. Am numai 16 
ani şi nu vreau să ţin o predică în 
legăţură cu acest lucru: tinerii, în 
fond, sînt niște candizi. Trebuie să 
intri în lumea lor şi s-o înţelegi. Ti- 
nerii de dincolo de 50 de api (şi ei 
sînt nişte candizi) trebuie să înțeleagă 
lumea celor 20 de primăveri, iar noi 
trebuie să ne facem înţeleşi, să încer- 
căm să privim ziua de mîine cu ochii 
noştri, fără snobism și fără a face con- 
ceşii viitorului. Să fim noi înșine, chiar 
dacă sintem niște candizi şi chiar da- 
că ne place jazz-ul...” 

N.R. Dor să știți că nu numai cu 
candoarea — treci marea... 


IDEEA PASE, RE GENE: 1 ANPC PIUS 
@ Acele filme storcătoare de lacrimi 
ICTIREERC_ E A, A DO PRE” NME PRE 


Eugenia Mitran (cartier Craiovița — 
Nouă, bloc 23, Craiova): „Nu visez 
să fac filme ca Mefisto din Galaţi şi 
nici alte minuni căci ştiu că nu toţi 
reuşim să ajungem la ceea ce-visăm..» 
Sînt un om a! cifrelor, sînt planifica= 
tor principal la Centrala industria- 
lă de îngrășăminte chimice din Cra- 
iova, nu ştiu să spun vorbe mari şi 
pompoase. Spun însă numai atit: 
că în luna iunie a.c, la şcoala generală 
nr. 32 din Bucureşti, ar fi trebuit să 
fie de față un regizor, fie şi începă- 
tor, un martor care să vadă prin ce 
încercări neînchipuit de grele a 
putut trece o fată cu un minunat ca- 
racter, o fată care ştie şi vrea să iu- 
bească viața — atunci cînd a avut de 
suferit o îngrozitoare operaţie, uni» 
ca șansă de a scăpa de un pericol ire= 
mediabil. Nu știu dacă un om matur 
ar fi fost în stare să treacă prin încer- 
cările grele ale acelui copil de 16 ani, 
care totuşi a ştiut să zimbească și mai 
ştie să-și făurească visuri de viitor. 
Spectatorului îi plac şi îi trebuie filme 
adevărăte, inspirate din viaţa reală. Să 
nu-l! mai- hrănim cu filme siropoase, 
storcătoare de lacrimi”, 


Æ De ce vă mindriţi cu noi? 


Gabriela Melinte (elevă, liceul 
„Vasile  Alecsondri'—Bocău):. „Ape- 
lați la noi cu încredere, doar sîntem 
tineri, inima noastră vibrează pen- 
tru om, doar sîntem comuniști, 
promotori ai noului, ai iniţiativelor 
valoroase. Putem realiza poeme 


pline de energie creatoare și frumu- 
seţe lăuntrică. Fie tinereţea noastră, 
poemul ... Vrem un film de, cu şi 
despre noi, o epopee a aspirațiilor 
noastre, a sufletelor noastre demne 
căci altfel, de ce vă miîndriți cu 
noi?...* 


„Tinerilor! 


omul nu îmbătrineşte'* 


(Jules Renard) 


Am să vă spun un adevăr 
care ar putea să nu vă 


O singură obiecţie 
la Mefisto din Galaţi 


© „Eu nu-s un boy bătrin, dar”... 
CIRIE E OEE SPOSE BATA PLD L? 

Colea Cureliuc (comuna Dărmă- 
nești, jud. Suceava): „Mefisto m-a 
călcat pe nervi, Adică dumneaei 
își închipuie că toți cei trecuți de 
20 de ani văd numai elemente nega- 
tive? Să nu uite această domnişoară 
că şi cei peste 20 de ani au trăit şi 
au iubit la 17 ani, am compus poezii, 
am visat, am avut bucurii şi necazuri, 
am. fost fericiţi și am fost nefericiţi. 
Nu, Mefisto, n-ai dreptate. A, să 
nu se creadă că scrie chiar un „bă- 
trin boy“. Am trecut cu numai 6 
ani peste 20. Mai bine ţi-ai vedea de 
cărţile tale de școală, iar după ce-o 
să te dai cu capul de pragul de sus, 
îţi vei schimba părerea despre lumea 
de azi. De fapt, o vină purtați şi 
dumneavoastră — de ce publicați 
rîndurile celor ce nu-şi dau numele 
și adresa?” 


Cronica 


spectatorului 


În aceostă atmosferă foarte tine- 
rească a „Curierului“ nostru, credem 
că își găsește locul cronica — fie 
şi cu oarecare întirziere, de care 
ne simțim vinovaţi —la un film care 
a stirnit o corespondență foarte 
simpatică, bucurindu-se de o „presă“ 
scmificotivă atît la tineri cît și la 
maturi. Nu focem nici un secret, 
filmul se numeşte; 


„Fluturii 


sînt liberi“ 


SONR e a DE oi 
8 „Nu cred că trebuia interzis mi- 
norilor sub 16 ani. Dimpotrivă!" 

DON POE EE ENE PI i II UIAA 


Aloisia Căciulescu (16 ani și o 
lună, — str. Romain Rolland 6B, 
Craiova): „Am citit în numărul 6 
un articol scris de Adina Darian 
despre un film în care juca şi Goldie 
Hawn. „Fluturii sînt liberi“ a devenit 
pentru mine „filmul cu Goldie 
Hawn". N-aveam de unde să știu că 
d.pă vizionare acest film nu va mai 
fi „filmul cu Goldie Hawn", ci fil 
mul cu care toți tinerii ar trebui să-și 
înceapă viaţa de, tineri. Îmi pare rău 
că n-am să pot aduce toate argumen- 
tele pentru care acest film mi-a plă 
cut mai mult decit „Pe aripile vin 
tului” sau „Love Story“. Mi-a plăcut 
în primul rind alegerea actorilor 
care a fost minunată. Goldie Hawn, 
şi urîtă și frumoasă, teribil da dega- 
jatá, cînd năroadă, cind fină, cînd 
prozaică —o pură mostră a noii 
generaţii atit de delicată sufletește 
şi totuşi atinsă de microbul snobis- 
mului, prin care poţi înţelege atitu 
dinea şi sentimentele tinerilor de azi, 
a acelora care uneori din prea pu 
ţină, alteori din prea multă perso- 
nalitate, îşi bătătoresc sentimentele, 
încît atunci cînd întîlnesc dragostea, 
nu o recunosc și o aruncă la coș. 
Goldie Hawn este” înduioșătoare 
atunci cînd vorbește despre fluturii 
liberi, a căror libertate însă ea o 
înţelege greșit. Tînărul Don (Edward 
Albert) este de o gingășie ce ar tre- 
bui să dea de gindit multora dintre 
tinerii zilei de azi... lar mama este o 
mamă ca toate celalalte, cu excepția 
că este mama unui copil orb. Toată 


opoziţia pe care ea o pune în fața 
hotărîrii lui Don de a deveni într-un 
fe! liber, nu este decit dragostea ei 
înfricoşată că băiatul ar suferi, ne 
gindind nici o clipă că totuși ea este 
cea care-l handicapează cel mai mult, 
De fapt, atitudinea ei nu trebuie pri 
vită cu oprobiu, căci ea vede situaţia 
doar de pe poziţia ei de mamă nefe 
ricită... E răsplătită la sfîrşit pentru 
toate aceste gingășii și lucruri deli 
cate, de însuşi fiul ei, care-i spune 
pentru prima oară: „Îmi pare bine 
că ai venit!“. Îmi permit o paranteză: 
această tactică a convingerii prin 
viu grai, folosită pe rînd de cei trei 
eroi, ar trebui bine înţeleasă, căci 
şi printre noi nu-s puţini cei care vor 
să domine cu forța și fără argumente 
Dialogul, pe care Adina Darian îl 
considera voit sclipitor, pe mine, 
cel puțin, nu m-a deranjat deloc și 
cred că și dinsa e de părere că e 
preferabil să ai lîngă tine oameni 
care să giîndească şi să vorbească 
altfel, decît nişte blegi capabili doar 
de „da” și „evident”. În concluzie, 
cred că filmul ar trebui nu interzis 
celor sub 16 ani, cum s-a prezentat 
la noi, ci recomandat tinerilor, căci 
şi pe meleagurile noastre se găsesc 
o mulţime de fluturi  năbădăioși 
ce înțeleg greșit libertatea“. 


PEPE PP RI CEPE PET e ETS 
9 „Fluturii nu sînt numai liberi, ci 
şi serioşi“... 

CESE S FAILED ORI A E E 2051. 


Emilia Bogdan (Bucureşti): „Apa- 
rent, filmul are ca fundament non- 
conformismul. Şi ce pot face do 
tineri  nonconformiști? Pleacă de 
sub oblăduirea părintească care e 
de-a dreptul copleșitoare (el). Își 
pun niște haine aiurite și niște san- 
dale murdare (ea). Încalcă sfintele legi 
ale căsătoriei, punindu-i capăt după 
6 zile. Şi totuşi, în afară de noncon 
formism, am văzut ceva: incert 
tudinea tinerilor care au toată 
viaţa înainte şi nu se grăbesc: iubirea 
tinerilor care nu au nevoie de an 
pentru a se mărturisi; furia tinerilor 
care nu se împacă cu înfrîngerea; 
seriozitatea tinerilor care-şi asumă 
riscurile unei  existențe 
ne; luciditatea tinerilor în faţa 
realității. Fluturii aceștia nu sînt 
numai/liberi, veseli şi zburători, «ei 
sînt şi serioşi şi cuminţi. Senzaţia 
de echilibru a filmului este dată și 
de jocul actorilor —un joc reținut, 


comu- 


discret, fără gesturi în plus, fără 
poze teatrale. autentic — mi-au plă- 
cut mult acești fluturi, liberi, serioși 


" 


cuminţi 


N.R.: În privința eratei Dys. — per 
fectă dreptate: Judy Garland a pri- 


Butonul regelui 


mit Oscar-ul la 17 ani pentru „Vrăji 
torul din Oz" şi a doua oară pentru 
rolul din „Procesul da la Nürnberg“. 


@ „Fluturii sint liberi ... să se pră- 
buzea:câ” 


M.R. (student anul IIl Cibernetică — 
București): „Fluturii sînt liberi, li 
beri să facă absolut ce vor, liberi chiar 
să se prăbușească din efemera lor 
libertate, libertatea absolută neexis- 
tînd decit la fluturi... Fluturii sînt 
liberi să-și înalțe destinul lor plin 
de deşertăciune la rang de ideal. 
Dar dacă vreodată se vor opri pe 
petalele acelei flori ce se cheamă 
dragoste, ei vor deveni oameni, 
În sublimul tor efort de umanizare, 
fluturii vor plînge și vor căpăta 
puterea miraculoasă de a deosebi 
răul de bine"... 


9 Încă o dată: de ce „interzis 
> celor sub 16 ani”? 


Ileana Șiraev (str. Poiana Nar- 
ciselor nr. 2—Bucureşti): 
cinema însoțită de copiii mei (15 şi 
12 ani), iar impresiile și nedumeririle 
le discutăm între noi. La cîteva filme 
m-a întîmpinat însă acel anunț bi- 
zar: „Copiii sub 16 ani nu au acces 
în sală”. Am spus bizar, pentru că 
de fiecare dată am rămas nedumerită 
asupra motivului interdicției. „Flu- 
turii sînt liberi", de pildă, e un film 
despre adolescenți sau cei în devenire, 
cu foarte multe probleme care-i 
frămîntă și din care se pot extrage 
unele soluții. Un film excepțional, 
după părerea mea. „Binecuvîntaţi 
animalele și copiii" era un film cu 
probleme care există și la noi, pe 
care copiii le cunosc chiar și de la 
TV. Ar fi de dorit ca Întreprinderea 
de difuzarea a filmelor să afişeze ast- 
fe! de anunțuri numai în cazuri 


bine întemeiate... 


TDI Ie PPE? PER UPRGIRA ID E PE EN 
Apăraţi bunele 


filme de dragoste! 
ATENE E SN DEPINDE IPA TI IER 


„La răscruce de vinturi” putea să 
fie un film-monument, un film ge 
neros și patetic aidoma cărții, dacă 


realizatorii nu l-ar fi trunchiat, nu 
l-ar fi tăiat tocmai acolo unde ar fi 
trebuit să reînceapă destinul de ură, 
răzbunare și dragoste al 


5 acestui 
fenomenal personaj care este 


Heath- 


clif. Și totuşi, atit cît este, acest film 
reuşeşte să emoționeze și nu e puţin 
lucru. Avem nevoie, din ce în ce mai 
multă nevoie, de filme ca „Romeo și 
Julieta", „Love story”, „La răscruce 
de. vinturi“! Şi e foarte trist că se 
pot găsi oameni care se distrează 
la astfel de filme, oameni instruiți, 
numiţi chiar critici, oameni care rîd 
și iau drept prost gust o dragoste 
neobişnuită prin intensitatea şi spi- 
ritul ei de sacrificiu. Astăzi, cînd 
progresul teribil al ştiinţei și tehnicii 
invadează lumea, cînd toți sînt prinşi 
în vîrtejul nenumăratelor probleme 
cotidiene, iubirea — sub forma ei cea 
mai romantică şi pustiitoare— desigur 
că poate părea desuetă, iar actorii 
care o exprimă pot apărea criticilor 
că „rag, urlă, se schimonosesc şi se 
zvîrcolesc isteric“... mai ales că nici 
lectură nu mai avem timp să facem 
ca să vedem că şi în roman eroii 
„urlă isteric“ și nu e numai vina ac- 
torilor. Vina este mai ales a acestei 
domnișoare  bătrine și nevropate, 
a acestei minunate romanciere din 
Yorkshire, Emily Brontë! Luaţi mä- 
car dumneavoastră apărarea filmelor 
de dragoste, căci e foarte tragic 
eea ce se întîmplă,” 


Stefana ALEXANDRESCU 


tehniciană 
București 


n 


E au a] 
®© Primele impresii... 
 FEDDES DRINA KIE HEE EE + MAAT INEC TEI”) 


„Dragostea începe vineri" mi-a 
plăcut mult, deși din nou totul era 
ca din cutie şi stop-cadrul din. final 
putea foarte bine -să fie înlocuit 
de Amin-ul lui Toma Caragiu... Poate 
tocmai pentru că avea multe puncte 
comune cu viața de „fiecare zi”.. 
(Nu stopcodrul!) 

St. DONATH 
Brașov 


Poșta cronicii 


spectatorului 


V. DADU (Galaţi): Noi pre- 
tuim confesiunile copilăriei. Vă mul- 
tumim pentru tot ce na-aţi scris în 
legătură cu viața Dvs. Să vedem 
însă cum vom transmite realizato- 
rilor filmului coreean, „Fata care 
, felicitările Dvs. 


vinde flori' 


V. RARU (str. 
Tirgovişte):: Reluarea tuturor ace- 
lor filme, mai mult sau mai puţin 
minunate la care visați, nu ţine de 
noi. Adresaţi-vă la „România-Film“ 
sau chiar atît de  înţelegătoarei 
noastre televiziuni. 


Cimpulung 13— 


BRING: + IERI NAT „MATEI PESE e PALE 
„CURIERUL* 
este selectat și redactat 


da Radu COSAȘU 


ţa 


Fişa 
filmului 


Scenariul: Morin Preda. De 
la primul (şi pînă nu demult 
ultimul) său scenariu trans- 
pus în film, „Desfășurarea“, 
au trecut 18 ani. Eroii noului 
său scenariu, scris special 
pentru film, sînt ostaşi, ai 
unei baterii antiaeriene, pe un 
aerodrom de lingă București, 


în ziua de 24 august 1944 
Fiecare din ei —cu aminti- 
rile, cu drama ș „ eroismul 
său particular 

Regia: Mircea Mureșan. 
Laureat la Cannes pentru 
„Răscoala“, regizorul conti- 


nuă investigarea perioadei is- 
torice_ care l-a preocupat în 
„Asediul“ şi „Bariera“. 


Imaginea: Viorel Todan. 
Una din cărțile sale de vizită: 


„Meandre". 


Interpreții principali: 


@ Pop Romeo, debutant, 
student în anul al lll-lea la 
LA.T.C., în rolul subiocote- 
nentului Roșu, comandant de 
baterie. 


© Costel Constantin, actor 
la Teatrul Maţional, debutant 
în film, e primul dintre ser- 


genţii care-l  secondează pe 
comandantul bateriei eroice. 
9 Dumitru Furdui, ser- 


gentul lones mutat disci- 
plinar de la Ploieşti, unde s-au 
întîmplat fapte suspectate de 
Gestapo. 


9 lon Caramitru și Dan 
Nuţu, doi tunari absenți la 
ape! în dimineaţa de 24 august... 


© Aurel Cioranu și Dumi- 
tru Rucăreanu, mereu pre- 
zenţi la datorie. 


9 Emilia Dobrin, femeia 
din cauza căreia absentează 
de pe aeroport unul dintre 
tunari. 


9 Amza Pellea și Matei 
Alexandru vor interpreta în 
apariţii episodice rolurile 


unor colonei, 


Scenografia: Liviu Popa. 


Costumele: Lidia Luludis. 
Regizor secund: Ovidiu Geor- 
gescu. Machiaj: Mircea 
Vodă. Tehnician de sunet: 
Vasile Rădulescu. Consultant 
militar: Locotenent-colonel 
Petre Cuţitoiu. 


Producţia: Casa de filme 


nr. 4. Director: Corneliu Leu. 
Producător-delegat: Marin 
Theodorescu. Administrator- 
producător: Romeo Orășanu. 
Peliculă Eastman color—2400 
m. Copia standard — 15.111. 
1974 


Un om prea singur 
(Pop Romeo) 


«Un film 
cu mult eroism 


pe cap de locuitor) 


— Ce va fi „O oră 
din august"? 

inema — „O oră din august“, 

sau „La o margine de 

cer”, sau poate altfel, 

este un film scris de 
Marin Preda. 

— Şi totuși, un film de Mircea 
Mureșan. 

— Un film în viziunea dramatur- 
gic — cinematografică a lui Marin 
Preda. Mircea Mureşan semnează 
regia. 

—E un 
strategic? 

— De ce? 

— M-ar interesa strategia... 


— Strategia e bine să rămînă se- 
cretă, din motive de regie; am 
constatat că filmele îmi ies cu 
totul altfel decit declarasem. Pot 
să vă spun, totuşi, că va fi un film 
eroic, dar cu puţine personaje, 
deci cu mult eroism pe cap de locui- 
tor: 3—4 destine umane surprinse 
a doua zi după începutul! insurecției, 
la 24 august 1944, pe un aerodrom 
de lîngă Bucureşti, dar și în afara 
lui. Eroii sînt artilerişti din bateria 
antiaeriană a aeroportului, fiecare 
însă cu amintirile, cu drama și cu... 
eroismul său particular, 

—Ne puteți da vreun reper 
stilistic pentru viitorul film? Vom 
recunoaște în el o anumită, influență”? 


răspuns modest sau 


atenţie! se filmează: 


ts 
an 


După 18 ani 
de la „Desfăşurarea“, | 

un nou film | 
seris de Marin Preda 


— Eu cred, ca şi Fellini, din care 
îmi permiteţi să citez și aştept- să 
fiu citat: „cinematograful m-a influ- 
ențat în general”, deci nu recunosc 
influenţe anumite în zone sau stiluri 
speciale. „Filmele, în general, aparţin 
unei experiențe de viaţă, începînd 
cu amintirile din copilărie, cînd e 
posibil să fi fost influențat de 
cinematograf, ca şi de familie sau 
de educaţia pe care ai primit-o, la 
şcoală sau din cărţi“, 

— Să ne întoarcem, atunci, la 
Marin Preda. Ce vă place mai mult 
în scrisul său? 

— Am citit tot ce-a scris. Mă fra- 
pează totdeauna, de la primul rînd 
al fiecărei povestiri. Are un mod 
foarte direct, deci cinematografic, 
de a începe narațiunile. Ca şi Rebrea- 
nu, care deschidea „Răscoala” cu 
un fel de apostrofare a cititorului: 
„Dumneavoastră, domnilor, nu cu- 
noașteți țăranul român!” Marin 
Preda începe „Marele singuratic”, 
care, virtual, e un scenariu de film 
excepţional, cu o reflecţie exclama- 
torie: „Un ţăran cînd vine la 
București, tot țărani caută“. 

— În scenariul acestui film cu 
ostaşi, e ușor de descoperit urma 
inconfundabilă a amintirilor lui Ma- 
rin Preda, care trebuie să fie cam 
din contingentul '44, poate chiar 
artilerist. Dar dumneavoastră! 

— Eu sînt soldat fruntaș în cine 


Să vină operatorul! 
(Viorel Todan) 


«Cel mai dificil -e 


să creezi senzația 


de căldură. toridă: 


Artileristul în permisie 
(lon Caramitru) 


— Filmul e foarte greu. Aproape 
tot ce se întîmplă, se întîmplă îhtr-o 
oră, într-o zi toridă de vară, sub ce- 
rul liber E de la sine înțeles, însă, 
că filmăm la diferite ore din zi, în 
condiţii climaterice schimbătoare şi 
în locuri diferite.. De aici, obligaţia 
şi dificultatea de a păstra o perfectă 
unitate de lumină și în tentele de 
culoare ale tuturor cadrelor. Și mai 
dificilă este însă senzaţia de căldură 
toridă, pe care trebuie s-o transmi- 
tem prin imaginea color, fu humai 
pentru a ilustra fidel anotimpul, 
ci mai ales pentru a reda tensiunea 
momentului istoric. Într-o măsură, 
cred că am reuşit. Majori:a ea fil- 
mărilor se fac cu transfocator sau 
cu obiective cu distanță focală lungă, 
pentru a crea în planul doi o anumită 
neclaritate, asemănătoare aerului 
care vibrează în cuptor. Totodată, 
vom supraexpune, conferind astfel 
culorii, mai ales în planurile îndepăr- 
tate, o tentă deosebită, de mare 
transparență. În schimb, figurile 
umane din prim plan vor fi filmate 
mai ales în contre-jour, pentru ale 
ţine în umbră, compensînd astfel 
supraexpunerea. Acest efect sper să 
creeze un dialog -dramatic interior 
al imaginii. Probabil că voi folosi 
şi procedeul Graphis-color, dar nu- 
mai în scenele de retrospectivă — 
înfățişînd amintirile unor. perso- 
naje — pentru că acest sistem aduce 
în cadru o anumită răceală. În rest, 
contez pe brlanța maximă a culorilor 
în acest film în care pasiunile și des- 
tinele oamenilor ating punctul in- 
candescenţei. 


panoramic românesc 


O oră din August 


Pop Romeo: 


«Cu mine totul a fost 
foarte simplu» 


— Sinteţi student în anul IIl al Insti- 
tutului, la clasa profesorului Octavian 
Cotescu, n-aţi mai apărut pînă în pre- 
zent pe ecran și deţineţi, totuși, rolul 
principal în acest film. 


— Totul a tost destul de simplu. Se pare 
că, fizic, eram personajul căutat de Mircea 
Mureșan. 


— Dar, psihic, cum este sublocote- 
nentul Roşu? 


—E un om singur, un om cu o viață 
ascunsă, mai precis, cu o viață pe care el 
o ascunde, tocmai pentru că nu e nimic de 
descoperit în ea: e viața unui ortan. 
De aceea singura lui justificare este me- 
seria, meseria armelor şi disciplina pe 
care şi-o impune. E sever, dur, stăpinit de 
resentimente. E ceea ce-l înstrăinează de 
subordonați și de oameni in general. 
Doar sergentul Ana îl ascultă și, poate 
il înțelege. Nu credeţi că e interesant de 
văzut cum devine un asemenea om — 
erou? 


Un tunar prea îndrăgostit 
(Dan Nuţu şi Emilia Dobrin) 


În decorul din «Marele singuratic» 
(Marin Preda) 


Dumitru Furdui: 


«Am de gind 
să mă lansez de-a binelea 
în cinematografie» 


— Jucaţți cam rar în filme... 


— E ceea ce am constatat și eu, deși am 
debutat demult. Tot sub regia lui Mircea 


Dan Nutu: 


«Sint unul 
care ia palme» 


- Cine sinteți dumneavoastră? 
— Unul care ia palme — pe nume Păun 
Alexandru, soldat recalcitrant, care-și îm- 
puşcă superiorul, apoi fuge la o iubită, 
dar în final... veți vedea dumneavoastră 
de ce e în stare în ziua de 24 august 1944. 

— Cum va fi filmul? 

— Sper să fie așa cum e regizorul. La 
Mircea Mureșan simţi totdeauna o anu- 
mită gingășie ascunsă — deși ar trebui 
să găsesc un cuvint mai bărbătesc pentru 
a-l caracteriza. Nu e «o mină forte» — 
iți dă citeodată o singură indicație de joc 
la două zile, dar simți tot timpul că te lasă 
in voie şi în același timp te ține aproape 
de ceea ce vrea. Lucrează repede și pre- 
cis, dar — paradoxal — într-o perpetuă 
stare de afecțiune discretă. Trebuie de 
altfel să vă spun, în altă ordine de idei 
sau chiar în aceeași, că mie mi-a plăcut 
«Răscoala» mai mult poate decit «Pă- 
durea spinzuraţilor». Sper să-mi placă 
la fel. «O oră din august», care probabil 
se va numi «La o margine de cer». 


Val. S. DELEANU 
Fotografii de A. MIHAILOPOL 


Mureşan, pe cind eram studenți — într-un Un sergent nedisciplinat 
scurt metraj cu țărani. Mircea e un regizor i i 
care lucrează foarte repede și foarte bine, (Dumitra Furdui) 


ceea ce cred că se va vedea și în rezul- Îi 
tatul final al acestui film de maximă duri- P vi ` 
tate, dar cu delicate subtexte psihologice, La o margine de cer 


un film în care eu însumi sînt un sergent 
destul de dur, dar, după cum cred că vă 
puteți da seama, şi destul de înțelegător. 
De altfel, incurajat de rolul pe care îl am 
în acest film, am de gind să încep o cam- 
panie ca să mă lansez de-a binelea în ci- 
nematografie. Adevărata mea lansare se 
va produce însă în a doua parte a carierei 
mele, într-o epocă în care calitățile de 
fotogenie sper să nu mai fie indispen- 
sabile. 


— Doar n-aveţi complexe... 


— Ba am. Dar mă gindesc că mulți 
actori faimoși — Humphrey Bogart, An- 
thony Quinn și alții — erau mult mai mo- 
dești în rolurile lor din tinerețe decit în 
filmele care i-au consacrat mai tirziu, 
în a doua perioadă a carierei lor. Probabil 
că la fel se va întimpla și cu mine. 


— Ce înseamnă «mai tirziu»? 
— După 35 de ani. 


— Mai aveți mult pînă atunci? 


— Nu, am 37! 


panoramic romanesc 


atenţie! se filmează: 


Echipa filmului «Proprie 
tarii» e din cale afară de greu 
de găsit: dimineaţa filmează 
la Snagov, pe la prinz unde- 
va în cartierul Militari, iar 
seara citeva planuri de le- 
gătură pe o stradă din centrul oraşului. 

«Mă sperie cit de repede se termină fie- 
care filmare», mărturisește directorul de 
tilm. 

Dacă nu te grăbeșşti, riști să ajungi la 
locul filmării, după ce s-au strîns apara- 
tele şi En toți, cu excepția unui șef 
de producție rămas să verifice dacă in 
urma amenajărilor de decor nu trebuie 
reparat ceva, sau dacă nu s-a rătăcit pe 
undeva vreun detaliu de recuzită. 


nema 


Alexandru Mușat: 


Nu se gindește decit la ei! 
La proprietari 
De pe i 


Ne aflăm la o întreprindere de utilaj 
greu. S-a terminat o zi de muncă. Pentru 
cineaști, pentru «proprietarii» din film s-a 
terminat filmarea într-una din halele uzinei 
Pentru cei care muncesc aici, pentru «pro- 
prietarii» din realitate, a luat sfirșit acti 
vitatea schimbului de dimineaţă. 

Sintem la club. Citeva trepte ne despart 
de locul unde s-a filmat toată dimineața 
Muncitorii vor să-i cunoască pe actorii 
care de citva timp muncesc şi ei, în felul 
lor, în uzină. Sint nerăbdători mai ales 
să-l întilnească pe Amza Pellea, ca să le 
povestească păţaniile lui Nea Mărin. Prin 
urmare, actorul trebuie să iasă din haina 
sobră a eroului din film şi să devină așa 
cum îl ştim la televizor, rubedenia faimo- 
sului Sucă. Mă,Sucă,mă! 

Amza Pellea — Nea Mărin — se pare 
că e tot timpul cu gindul la Alexandru 
Mușat. La Mușat și la celelalte personaje 
ale filmului. Parcă nici nu vrea să vor- 
bească decit despre «ei». 

Despre ei, adică despre losif Roateș. 
El e secretar cu problemele economice. 
Are aceleași sentimente și principii ca 
și Mușat. Dar parcă a inceput să oboseas- 
că. Parcă a inceput să accepte compro- 
misul. 

Despre ei, adică despre Radu Neculai. 
Neculai e un tinăr activist. «Am pe cineva 
foarte sus-pus... adevărul!», îi spune el 
lui Roateş, cind Roateș il acuză că face 
«exces de zel» din dorința de a-și asigura 
ascensiunea. 

Despre ei, adică despre meșterul Sir- 
bu, unul din acei maiștri cu mare autori 
tate (în film Ştefan Mihăilescu-Brăila) care 


telex Animafilm 
SI SIRE a DR PILE TA 


e e e «Formica» lui Matty 
a început să vorbească cu 
vocea Virginicăi Romanov- 
schi. A plecat și în turneu. 
Proaspăt ieșit din laborator, 
filmul serial de desen ani- 
mat, a cărui protagonistă este o furnică, 
a fost cumpărat de șase țări (deocamdată). 
Doar Televiziunea noastră rămine nemu- 
ritoare şi rece față de filmele de animaţie 
care nu sint din import... @ e è Ştiaţi că 
nici o formă de învățămint de stat nu 
pregătește animatori? Aceştia se formea- 
ză doar la planșete, în cadrul studioului. 
Dar profesionalizarea din mers costă timp, 
bani, şi... riscuri, pentru că nu poți investi 
«răbdare» într-un tînăr talentat, dar care 
pînă la urmă se dovedește inapt in ceea 
ce privește desenul dinamic. lată de unde 
ideea creării unui cenaclu la «Animatilm». 
Membrii? Tinerii desenatori angajați, stu- 
dențţi de la artele plastice, arhitectură, poli- 
tehnică, medicină. Dindu-se curs insis- 
tențelor Studioului pe lingă Institutele de 


nema 


cer drepturile, dar și datoriile de proprie- 
tari. 

Despre ei, adică despre Vereșezan, 
interpretat de Toma Caragiu. Acest șef 
de șantier refuză recepționarea şi achizi- 
ționarea unui utilaj depășit din punct de 
vedere tehnic, şi deficitar. Refuză nu din 
lipsă de înțelegere față de conducerea 
uzinei. Refuză din necesități de producţie. 
Refuză «din conștiință». 

Stind, deci, de vorbă cu Amza Pellea 
despre Mușat, omul și inteligența care 
trebuie să asigure buna desfășurare a 
producției în întregul județ, am trecut în 
revistă toate personajele filmului. 

Fiecare echipă de pete are o înfăţi- 
șare a ei și numai a ei,care o deosebește 
de toate celelalte echipe. Este evident cà 
ceva din atmosfera filmului trece și in 
atmosfera de lucru a echipei. Ca soți 
care încep să semene după mulți ani de 
conviețuire; după o anumită etapă de 
lucru,cineaştii parcă încep să semene cu 
eroii lor. Desigur,doar cu cei pozitivi 


pr e. i 
Şerban Creangă: 


Cineva,acolo, sus-pus: 
adevărul 


«Stilul» echipei este fără îndoială ho- 
tărit de personalitatea regizorului. 

Pătruns de exigenţele acelui «cineva 
foarte sus-pus... adevărul», Şerban Crean- 
gă a devenit parcă mult mai tăcut decit îl 
cunoșteam înainte de inceperea filmului. 
Dintre personaje am impresia că se simte 
solidar mai ales cu cel interpretat de Şte- 
fan lordache, adică cu inginerul Teodor 
Dan, cel care se trudeşte să convingă 
toată lumea că un nou prototip cu randa- 
ment și producție de calitate superioară 
merită mai multă bătaie de cap decit rea- 
lizarea unor cifre artificiale. De ce oare 
se simte regizorul atras mai ales de acest 
personaj? 

«Motor!» Clachetă! Zumzetul pătrunză- 
tor al aparatului cuprinde totul. Octavian 
Cotescu incetează să mai fie colegul vesel, 
amabil cu toată lumea. A devenit impor- 
tant, distant. A devenit un director foarte 
preocupat de sine. 

Prima confruntare cu rezultatul zilelor 
şi nopților de mare încordare — pentru că 
în ciuda mediei de virstă în jur de 30 de ani 
(virsta regizorului), echipa a lucrat într-a- 
devăr cu mare încordare — prima con- 
fruntare are loc pe intuneric, într-o sală 
de proiecție,la o masă de montaj. 

Toţi văd, dar nimeni din echipă nu vrea 


Non multa, 


specialitate, urmează ca din primăvara 
anului 1974, un grup de studenți cu apti- 
tudini pentru filmul de animaţie,de la 
Institutul de arte plastice, să-și efectueze 
practica în producție, la «Animafilm». 
ar ae ara poate şi muntele să vină la Maho- 
mea. 


Cit de «lung»Ppoate fi sau ar 
trebui să fie un scenariu pentru 
un film de desen animat? Une- 
ori ajung și cîteva cuvinte. lată 
unul dintre cele mai laconice 
scenarii, care poartă titlul «E- 
fect»: «Un copil și-a rezemat 
capul de o floare și toate liniile 
din lume au devenit moi». De 
unde se constată că și în pri- 
vința scenariilor rămîne actual 
dictonul: «non multa,sed mul- 
tum». Dar de la scenariu pină 
la film... e cale lungă să ne-a- 
jungă! 


Schimbul de dimineață 
(George Constantin şi Octavian Cotescu) 


«Proprietarii» : 
un film despre oamenii muncii, 
un film turnat în uzină. 
un film de fierbinte 
actualitate! 


Proprietarii au cuvîntul! 
(Mihăilescu-Brăila, Ernest Maftei şi Carmen Galin) 


sed multum 


e e e Ce-i deosebește pe oameni 
de obiecte? Multe. Dar mai ales «obiec- 
tivitatea». Obiectele sint extrem de «o- 
biective», adică indiferente, pe cind oame- 
nii.. Filmul «Week-end» al regizorului 
Liviu Ghigorţ, după scenariul lui Şerban 
Creangă, ironizează cu amărăciune indi- 
ferența oamenilor față de oameni. Adică 
asemănarea cu obiectele. e... Ce se 
poate intimpla dacă unui operator i se 
distrage atenţia,in timpul filmării, pentru 
10 secunde? Mai nimic, s-ar putea răs 
punde. Se mai «trage» încă o dată scena 
respectivă. Acest lucru este foarte ade- 
vărat pentru filmul cu actori. Imaginaţi-vă, 
insă, consecințele pentru filmul de desen 
animat sau de pictură sub aparat. Artistul 
pictează pe sticlă o scenă complexă, cu 
multe personaje și cu penelul său adaugă 
rapid unele elemente și spală de pe sticlă 
altele, pentru ca, filmate, să dea iluzia 
mișcării. Dar operatorul n-a fost atent 
citeva secunde. Scena nu mai poate fi 
refilmată, ea a fost spălată de pe sticlă. 


Artistul, cu efort, o va reface în ore sau 
în zile, dar actul de creație,cu adevărat 
inspirat, va putea fi oare repetat? 


e e e Un grup de UTC-iști s-a ambi- 
ționat să debuteze în anul acesta cu cite- 
va filme a cite, 30 sau 60 secunde fiecare. 
Unul dintre ele: O gară. Aglomeraţie. Tre- 
nurile sint gata de plecare. Lumea își ia 
rămas bun. Se îmbrățișează. Își flutură 
batiste. Doar un călător singuratic se 
precipită spre un automat şi introduce 
o fisă, nu ca să primească un pachet de 
țigări sau un pahar de sirop, ci ca să de- 
clanşeze o mină mecanică, care săi se 
întindă şi să-i ureze «drum bun». De doi 
bani tandreţe! 


Lucia OLTEANU 


panoramic românesc 


Un regizor în căutarea adevărului 
(Şerban Creangă). 


să răspundă la nici o întrebare referitoare 
la calitatea materialului vizionat. Poate că 
ar fi și prematur să faci afirmaţii sau ju- 
decăți de valoare, bizuindu-te numai pe 
eșantioane de film, fără să ştii cum va 
arăta secvența-cheie, care restabileşte 
rosturile personajelor — încă nefilmată — 
sau dacă nuanța zimbetului, care n-a ieşit 
încă din laborator, e îndeajuns de subtilă 
pentru a dezvălui tilcul unei alte secvențe. 

Înainte ca publicul să stabilească dacă 
realizatorii unui film reuşesc sau nu să 
fie convingători, dacă au izbutit sau nu 
să pună în discuţie problema de interes 
major şi dacă perspectiva pe care o aduce 
filmul este cea așteptată, autorii «Pro- 
prietarilor» nu pot decit să spere că rezul- 
tatul muncii lor va fi cel dorit de ei și de 


noi toți. Anca GEORGESCU 
Îi] 


Alexandru Muşat: un comunist pe cinste! 


(Amza Pellea) 


telex Buftea 
TI IO DINA SE 


După succesul filmului «Cu 
miinile curate», mulți spec- 
tatori şi-au exprimat regretul 
morţii comisarului Miclovan 
şi dorința de a-l revedea pe 
Sergiu Nicolaescu într-un 
nou rol de gen. Regizorul «Ultimului 
cartuș», atent și receptiv la public, va 
realiza, în consecinţă, pînă la sfirșitul 
anului, un nou film polițist, după o idee 
proprie: «Un comisar acuză», în care 
interpretează rolul principal, pe comisarul 
Moldovan. Păcat că, în final, il ucide 
și pe ăsta. Chestiune de obișnuinţă. 
e e e Comuna Buftea de ieri, oraşul Buf- 
tea de astăzi, este în plină modernizare. 
De citeva zile, în centrul din urbea cine- 
matografiei, s-a instalat primul semafor 
electric pentru dirijarea circulaţiei. Stu- 
dioul se ruralizează, Buftea se urbanizează, 
e e e Doi actori de la teatrul german din 
Sibiu, Christian Maurer şi Kurt Conradt, 
realizează două importante roluri în seria- 
lul tv «Un August în flăcări» (scenariul 
Eugen Barbu, regia Dan Piţa şi Radu 


nema 


Fişa filmului 


* «Proprietarii»,un tilm de actualitate, 
dramatic prin adevărurile pe care le 
relevă. Pune în discuţie drepturile și 
îndatoririle fiecărui om la locul său de 
muncă, noțiunea de «proprietar» în 
accepţia societății noastre socialiste. 


Personajele: 


e Teodor Dan (Ştefan 
Inginer preocupat numai de calitatea 
lucrării pe care o face. El e «mărul dis- 
cordiei». El dezlănţuie conflictul fil- 
mului. 

e Radu Neculai (Constantin Cojo- 
caru). Tinăr activist, dotat, printre al- 
tele, cu o mare încredere în oameni. 

e Alexandru Mușat (Amza Pellea). 
Primul -secretar al comitetului jude- 
tean de partid. Chipeş. Autoritar. 
Prompt. Parcă ar avea «iarba fiarelor». 

e losif Roateș (George Constan- 
tin). Secretar al comitetului județean 
P.C.R. «şi poate să mă și plec în fața 
domnişorilor ăstora, cărora le căram 
la şcoală, cu spatele meu, piinea dosită 
de chiaburi?» 

e Meșterul Sirbu (Ștefan  Mihăi- 
lescu-Brăila). Trăieşte «de la o chen- 


lordache). 


Mateescu: un director cum n-ar trebui să fie 


zină la alta», dar se simte proprietar, 
coproprietar al uzinei în care lucrează. 

e Mateescu (Octavian Cotescu). 
Directorul uzinei. Cam comod, cam 
laş, cam depășit de evenimente. 

e Natalia Toma (Carmen Galin), 
ingineriță. Se pare că responsabilită- 
tile de producție nu o împiedică să fie 
și să rămină fermecătoare. 

e Vereșezan (Toma Caragiu), șef 
de șantier. Dinamic. Generos. Anti- 
podul comodității, deci antipodul lui 
Mateescu. 

e Calomfirescu (Zefi Alşec), ingi- 
nerul șef al uzinei. Îngrozit de greșelile 
care se fac, dar incapabil să-și impună 
punctul de vedere. 

e ilie Gheorghe (Mihai Mereuţă), 
secretarul organizaţiei de bază. Me- 
reu dispus să ofere soluții. Dar din pă- 
cate superficiale. 

e Griguţă (Ernest Maftei), tehni- 
cian CTC. «De ce am dat rebuturi? 
De ce întirziem prototipul? Să lămurim 
astea și pe urmă vedem noi...» 


Realizatorii: 


Scenariul: Mihai Creangă, scena- 
rist, critic de film, reporter la ziarul 


directorii (Octavian Cotescu) 


Astă vară era iarnă 


Gabrea),filmind după un program cu totul 
ieşit din comun: o singură zi pe săptă- 
mină; restul timpului, ocupați în teatru. 
Aber de la un Zeit încoace, vorba arde- 
leanului, filmul wollte nicht să meargă... 


„Filmul «De bună voie şi ne- 
silit de nimeni», noua producție 
a casei «cinci» (director Dumi- 
tru Fernoagă), scenariul Gheza 
Domocos, regia, tinăra debu- 
tantă Maria Callas Dinescu, a 
intrat în producție «de bună 


voie» în cursul lunii august și 
va începe filmările «nesilit de 
nimeni» la sfîrşit de octombrie. 
Timpul fiind înaintat, se încear- 
că schimbarea dramaturgiei de 
pe vară pe iarnă. Cum zice cîn- 
tecul: astă vară era iarnă. 


e ee Excelent spectacolul prezentat de 
televiziune duminică, 30 sept. crt., «Gala 
lunilor», realizator Alexandru Bocăneț: 


ritm alert, montaj inedit și inspirat, plas- 
tică originală. A impresionat în mod deo- 
sebit creaţia actorilor lrina Petrescu şi 
Virgil Ogășanu. Și-au oftat adinc, trăgind 
cu ochiul în ograda vecinului. eee Ín 
citeva luni, studioul de la Buftea va fi 
dotat cu o modernă instalație electronică 
pentru etalonarea filmelor în culori. Noua 
aparatură, Hazeltine Color Analyser, ulti- 
mul strigăt al tehnicii TV. va contribui la 
simplificarea şi ieftinirea unei importante 
operaţii — acordul de culoare. Gurile rele 
spun că a venit vremea cind cinemato- 
grafia începe să împrumute cite ceva de 
la televiziune, căci și televiziunea... è e 
Unii actori solicitaţi intens în teatru, cine- 
matografie, radio, televiziune și etc., în- 
curcați deodată în mai multe angajamente, 
absentează sau nu respectă programul 
de filmare, aducind serioase prejudicii 
filmului. Printre altele, se propune ca la 
viitoarele colaborări cu cinematografia,cei 
vizați. să se lege solemn, după formula 
jurămintului ce se rostea, odinioară, la 
decernarea unui titlu academic: «Te so- 


România Liberă; Şerban Creangă, re- 
gizorul filmelor «Căldura» și «Aştep- 
tarea». 


Regia: Şerban Creangă. A realizat 
pină în prezent două filme de actuali- 
tate. Tinjește după o comedie. 


Imaginea: lon Marinescu. Debutul 
în filmul «Vifornița» (regia: Mircea 
Moldovan); lucrează pentru prima dată 
la un lung-metraj color. 

Montajul: Dan Naum. A lucrat la 
filmele «Veronica» și «Veronica se 
intoarce». 


Muzica: Richard Oşanitzki. 


Scenografia și costumele: Adria- 
na Păun. A debutat în regia Malvinei 
Urşianu, la filmul «Trecătoarele iubiri»; 
Nicolae Edulescu, pictor. A debutat 
la filmul «Viforniţa». 


Sunetul: ing. Andrei Pap. 


Directorul de film: Georgeta Vilcu, 
absolventă a Institutului de cinemato- 
grafie din Praga. 


Producător delegat: Anca Geor- 
gescu. 


O producţie a Casei de film 3 — 
director:Eugen Mandric. 


Peliculă Eastmancolor — 2 700 m. 


Roateş: un om care renunță la principii 


(George Constantin) 


lemniter interego...» sau in traducere:«Te 
întreb în mod solemn (intrebarea poate fi 
adresată, cu totul întimplător, lui Toma 
Caragiu, Cornel Patrichi, Vasilicăi Tas- 
taman și altora), te-ai hotărit, oare. să făgă 
duiești prin jurămint și să iîntăreşti in 
modul cel mai sacru că doreșşti,pe măsura 
forțelor tale, să te ocupi de artele nobile, 
să le faci să progreseze și să le înfrumu- 
sețezi (...), nu pentru ciștig sau pentru o 
glorie deșartă, ci pentru ca să se răspin- 
dească mai larg lumina adevărului»? Aş- 
teptăm un DA pe măsura talentului. @ ee. 
Ciţiva directori de film, automobilişti a- 
matori, urmăresc cu regularitate previ- 
ziunile meteorologice din revista auto 
și-și planifică filmările în exterior în func- 
ție de pronosticul vremii semnat de re- 
putatul Topor. Unul dintre ei, Constantin 
Toma, director la filmul «Doi ani de va- 
canţă», aplicind cu strictețe recomandă- 
rile privind starea vremii, a evitat multe 
refilmări din cauza timpului nefavorabil. 
De atunci i se spune Toma... credincio- 
sul! Constantin PIVNICERU 


foto: Markov 


Pe urmele Orlovei 


(Irina Miroşnicenko) 


O poveste pe lună 
IA ar PE A LEN 


O să mă fac 
vedetă! 


Irina Miroșnicenko își amintește cu 
plăcere că, în clasele primare, cînd era 
întrebată «ce-o să te faci cînd o să fii 
mare?», răspundea cu modestie: «ve- 
detă de cinema». Astăzi, a ajuns. 
vedetă! De la debutul într-un rol epi- 
sodic din filmul lui Danelia, «Mă plimb 
prin Moscova», a ajuns partenera lui 
Smoktunovski și Bondarciuk în «Un- 
chiul Vania» și protagonista filmelor 
«Un soldat se întoarce din război» și 
«Libertate, ce dulce cuvînt!» 

Acum, ca vedetă, cînd e întrebată 
care ar fi rolul ei preferat, lrina Mi- 
roșnicenko răspunde: «Să cint și să 
dansez într-un film muzical. Idolul meu, 
din copilărie, a fost Liubov Orlova...» 


„Bătrîna“ 
Liz Taylor 


O femeie îmbătrinită, uriţită, nu 
găsește altă soluție de a-și salva căsni- 
cia — aproape compromisă — decit 
să suporte un șir de operații estetice. 
Acest rol l-a acceptat... Liz Taylor. 
Filmul se va intitula «Miercurea cenu- 
şie». Plictisitul soț nu va fi interpre- 
tat de... Burton, ci de Henry Fonda! 
Tinărul care va aprecia minunile pe 
care le poate înfăptui chirurgia moder- 
nă — îndrăgostindu-se de întinerita 
Liz — va fi Helmut Berger. 


Liz luptă în film, pentru căsnicie 
(în viață, pentru diamant) 


6 zile din viaţa [europeană] a lui Erich Segal 


Erich Segal — scenaristul filmelor 
«Submarinul galben» și «Love Story» 
traducătorul lui Plaut în engleză, omul 
care-l ştie pe Euripide ca pe «Tatăl 
nostru», pianistul concertist al or- 
chestrei filarmonice din K6ln, inter- 
pret și al melodiilor lui Aznavour — 
este și... maratonist. În fiecare zi, Erich 
Segal se antrenează, alergînd 15 km. 
lată fragmente din jurnalul său de 
vacanță din vara '73, publicat de re- 
vista «Paris Match»: 

Duminică: Am plecat cu cei mai 
buni prieteni ai mei, Jeremy şi Catheri- 
ne, spre Salzburg. El e psihiatru. L-am 
întrebat: «Ce face un psihiatru în 
vacanță?» «Înnebuneşte !», mi-a răs- 
puns. 

Luni: La trecerea în Italia, observăm 
că munţii devin mai amicali, mai puțin 
majestuoși, mai «italienești». Verona 
e toată un muzeu. Impozantele arene 
romane ofereau odinioară acele «cir- 
censes» care completau «panem»-ul 
cetățenilor. Astăzi, cetăţenii Veronei 
au Opera, care completează «pando- 
ro»-ul și alte «pizze»... 

Marți: Jeremy ar vrea să cumpere 
nişte havane originale. Pe cutie scrie 


Maraton-story pe Coasta de Azur... 
[i 


«made in Holland». «Nu, nu, pro- 
testează el, vreau cubaneze». «Si, si 
signore, zice afabilul negustor italian 
(negustorul italian nu concepe să te 
decepționeze în nici o împrejurare), 
astea sînt nişte havane făcute de un 
olandez cubanez».. 


Miercuri: În «Călătorie în Italia», 
Goethe scria că Veneţia întrece şi 
visele sale cele mai înaripate. Afirma- 
tia lui rămîne valabilă şi astăzi. Veneţia 
e unul din miracolele naturii sau, mai 
exact, ale omului. La hotel, o primire 
regală îl întîmpină pe umilul dvs. ser- 


vitor. În clipa cînd intru, orchestra 
intonează patetic tema din «Love Story» 
și jumătate din totalul personalului mă 
asaltează cerindu-mi autografe. Mă simt 
jenat, dar și flatat... 

Joi: După Veneția, dacă sînt într-a- 
devăr un profesor serios de latină, e 
obligatoriu să mă opresc la Sirmione, 
pentru a admira lacul făcut celebru de 
poemul lui Catul. Numai că mlaștina 
asta de azi nu mai poate inspira pe 
nimeni... 

Vineri: Nu prea mi-am respectat 
antrenamentele de alergări. Unde poți 
alerga la Veneţia? Acum, pe Coasta de 
Azur, e altă situație. Știu că francezii îi 
respectă pe atleți. Dar mă întîlnesc cu 
Alan King, cel mai celebru prezentator 
comic al televiziunii americane, care-mi 
strigă dintr-un Cadillac: «Dă-o-ncolo, 
Segal, n-ai cu ce să-ți cumperi o ma- 
şină?»... 

Aș vrea să consemnez și impresiile 
mele despre felul cum conduc euro- 
penii. Există, firește, un specific na- 
țional. Mi s-a părut că italianul conduce 
de parcă ar vrea cu tot dinadinsul să 
se sinucidă; iar francezul, de parcă ar 
ține cu tot dinadinsul să te ucidă... 


ladul 


din paradis 


Musicalul care a cunoscut o mare 
vogă în America, «Godspell», s-a trans- 
format, cum era și de așteptat, într-un 
film. Subiectul biblic a devenit o temă 
laică, cu mult mai pronunţat laică decît 
în musical. Regizorul David Greene a 
plasat povestea în prezent și și-a ales 
locurile de filmare la New York, în 
Central Park, Times-Square și Coney- 
Island. Acţiunea inspirată de Evan- 
ghelia după Matei cunoaște acum nişte 
apostoli în straie și cu atitudini con- 
testatare. «De Paradis — spune regi- 
zorul David Greene — nu se mai 
ocupă nimeni, pentru că iadul e aici, 
pe pămînt». 


Gagul lunii 


Katharine 
Hepburn la TV 


Pregătindu-se să apară pentru 
prima oară la televiziunea: ameri- 
cană, în cadrul emisiunilor «TV- 


„M-am schimbat! 


Dar joc!“ 


Simone Signoret a incărunțit. A părăsit 
demult balurile de periferie și după călă- 
torii deșarte «către înalta societate», după 
călătorii disperate pe «corăbii de nebuni», 
după multe alte călătorii inerente în lungul 
drum al vieții prin film, în prezent «s-a 
așezat», devenind femeie de serviciu în 
filmul la care lucrează René Allio, «O zi 
grea pentru regină». Dar Simone Signo- 
ret rămine Simone Signoret, adică nu 
face niciodată un lucru simplu şi uşor de 
făcut. Femeia de serviciu pe care o inter- 
pretează nu este una oarecare, ci una cu 
imaginație, cu boala travesti-ului și... a 
călătoriilor. Umblind pe străzi după cum- 
părături, ea devine Elisabeta de Austria 
plimbindu-se prin palatul regal. Ascul- 
tind ultimele știri la radio, ajunge imediat 
soția speriată a unui preşedinte de stat, 
țintă a unor atentatori. Şi așa mereu, zile 
grele pentru Simone, ca şi pentru «regina» 
despre al cărei rol actrița spune: «Aș fi 
fost în stare să plătesc ca să joc rolul 
ăsta. Fiecare sfirșit de filmare e dur și 
trist ca o despărțire, ca un divorţ. E ucigă- 
tor», Şi în continuare: «Cind filmez, pla- 
toul devine singura mea familie. Orice 
altceva mă agasează, mă deranjează. Ni- 
mic altceva nu mai contează!» 

Simone Signoret nu este dintre acele 
actrițe speriate de timpul care a trecut, 
de timpul care trece: «Îmi accept virsta 
şi fizicul — spune ea. — Frumos mi-ar 
sta dacă s-ar spune despre mine că nu 
m-am schimbat deloc şi că nu mai joc. 
M-am schimbat. Dar de jucat, joc». 


Viaţa lui Hristos în imaginaţia hippy 
Îi 


„Micul-prinţ“, 
musical 


talk show» (adică interviu-TV), Kat- 
harine Hepburn, în pantaloni și 
pulover, a refuzat orice fel de ma- 
chiaj și dichis. «N-am nevoie de 
machiaj și de nici un fel de pregă- 
tiri. Se așteaptă oare cineva să mă 
vadă altfel decit sînt?» — l-a între- 
bat Katharine pe prezentator, că- 
ruia i-a «tăiat» astfel cuvîntul intro- 
ductiv. 

Prezenţa ei, spun ziarele, a elec- 
trizat toată lumea (de pe platou și 
din fața aparatelor de recepție) 

— Ce părere aveți despre Hum- 


Cartea pilotului scriitor Antoine de 
Saint Exupery, povestea care a stirnit 


lacrimi și zimbete copiilor — dar și 
adulților — din lumea întreagă, va 
deveni (după îndelungi pregătiri şi 


phrey Bogart? — a fost una din 
întrebări. 

— Ca om era extraordinar de 
bun, de bine crescut, chiar îngrozi- 
tor de bine crescut. Nimic comun 
cu gangsterii lui de pe ecran. 

— Despre dumneavoastră ce pă- 
rere aveți? — a sunat inevitabila 
întrebare a prezentatorului. 

— Ceea ce ştiu eu, dragă domnule 
prezentator, e că niciodată în viața 
mea nimeni n-a îndrăznit să se 
poarte urit cu mine. Decit dacă 
era beat... 


... Şi ea devine Elisabeta de Austria... 


așteptări) film. Regizorul Stanley Do- 
nen încearcă să exprime printr-un 
«musical» întreaga fantezie a cărtii. 

Micul Steve Warner (un băiețel de 
6 ani, selecționat dintre 600 de școlari 
englezi) va deveni pe ecrane «micul 
prinț». 


«tu vii de pe altă planetă?» 
(«Micul Prinţ») 


Maiakovski, 
actor de film 


S-au împlinit 80 de ani de la naşterea 
lui Vladimir Maiakovski, poetul pasiu- 
nilor revoluționare. Pe lingă prodi- 
gioasa sa activitate literară, Vladimir 
Maiakovski a desenat afişe (3000 de 
afişe pe teme revoluționare), a montat 
spectacole de teatru (a fost asistentul 
lui Meyerhold la transpunerea scenică 
a piesei sale, «Baia») și a fost actor de 
film (muncitorul Ivan Nov în «Născut 
nu pentru bani» și apoi huliganul din 
«Domnişoara şi huliganul»). 


SE ZISE Faza sei 
Cu Lili Brik 
in «Domnişoara și huliganul» 


P 


cinerama 


/ ochii şi N 
urechile | 


lumii i 


eee La conferința de presă 
care s-a ţinut la Bucureşti 
după «Zilele filmului din 
R.P. Bulgaria», am aflat că 
cele trei case de film din 
Sofia poartă denumirile «Mla- 
dosti» (Tinerețe), «Henus» 
(o veche denumire a Balca- 
nilor) şi «Sredeț» (vechiul 
nume al orașului Sofia). eee 
Peliculele de tip «Nașul» au 
început să apară ca ciuper- 
cile după ploaie, mizînd, fi- 
rește, pe succese de casă si- 
milare. În consecinţă Antho- 
ny Quinn va apare ca pro- 
tagonist al filmului «Don a 
murit». Urmează «Naşa» (da, 
femininul de la nas), film 
care numără în distribuție și 
pe Mickey Rooney (firește, 
nu în rolul nașei!). eee La 
Mosfilm, în regia lui Aleksei 
Saltikov, același regizor care 
a distribuit-o și în «Președin- 
tele», Nonna Mordiukova 
joacă rolul unei cazace de 
pe Don. Acţiunea filmului 
(«Nici o întoarcere nu mai e 
posibilă») se petrece în primii 
ani ai puterii sovietice. eee Fi- 
ică a unor părinţi celebri, ac- 
triţa Liza Minnelli a decla- 
rat că educaţia ei lasă mult 
de dorit: «Fetițele sînt sfă- 
tuite să citească «Scufița Ro- 
şie», apoi, mai tirziu, să nu 
citească cutare sau cutare ro- 
man, să nu meargă la cutare 
film. Dar nimeni nu le învață 
cum să devină femei și nimeni 
nu le stimulează personalita- 


Editura 
Meridiane 


62 


Lillian Gish: 


O cazacă de pe Don 
(Nonna Mordiukova) 
ABOA 


După Brando, noul naş: 
Anthony Quinn 


tea...» eee lată însă un sfat 
pe care o altă celebritate, 
Mae West, îl dă colegelor 
ei de breaslă: «Țineţi-vă cu 
grilă jurnalul de însemnări. 
ntr-o bună zi, doar el o să 
vă scoată din uitare...» Nu 
e cazul ei. Precum se ştie, 
deși are 81 de ani, Mae West 
mai e distribuită în film și 
prezenţa ei, oricînd și oriunde, 
stîrnește vilvă! eee Michael 
Sarrazin joacă rolul Franken- 
stein, versiune '73. El a de- 
clarat că intenţionează să-l 
pastișeze pe Boris Karloff: 


«Deoarece a fost unicul Fran- 
kenstein care a intuit sensul 
ascuns al povestirii scrisă de 
Mary Shelley, în 1818. A in- 
tuit adică zbuciumul fiinţei 
proscrise din pricina înfăți- 
şării, zbuciumul monstrului 
care caută în zadar înțelege- 
rea şi afecțiunea societăţii». 
Printre partenerii actualului 
monstru: James Mason și 
Leonard Whitting (da, Ro- 
meo din viziunea Zeffirelli !). 
eee Evenimentul anului '73 
în materie de remake se da- 
toreşte regizorului maghiar 
Istvan Szekely. Este vorba de 
reecranizarea nuvelei «Lila 
Alkazie» de Erno Szep, con- 
siderat astăzi un scriitor cla- 
sic. Din declarația regizoru- 
lui: «Probabil că sînt singurul 
cineast din istoria cinemato- 
grafiei care a izbutit să-și 
refilmeze chiar el o nouă 
versiune a unui film făcut 
în urmă cu 38 de ani. In 
aceeași țară și în aceeași lim- 
bă!» eee După ce a reali- 
zat rolul epocal din «Eveni- 
mentul cel mai important...», 
prilejuindu-ne chiar și o dis- 
cuție despre condiția bărba- 
tului, Marcello Mastroianni 
preia, în regia lui Yves Robert, 
rolul unui actor italian, emi- 
grat în Franţa, veșnic dis- 
tribuit numai și numai în rolul 
cardinalului Mazarin. Ghini- 
oanelor profesionale li se a- 
daugă și altele, de ordin senti- 
mental. Deci, un rol mai puţin 
epocal pentru Mastroianni! 
eee Regizorul Jacques Ri- 
vette, care a transformat-o pe 
Anna Karina în celebra «călu- 
găriță», o transformă de data 
asta pe Jeanne Moreau în- 
tr-o celebră actriță din veacul 


bibliorama 


trecut. Titlul filmului: «Phoe- 
nix» eee Ecranizind patru 
schițe ale scriitorului Vladi- 
mir Kalina, sub titlul «Baca- 
laureatul din viață», patru 
absolvenți ai Institutului de 
regie din Praga și-au făcut 
debutul în film cu intenţia 
de a demonstra că tinere- 
tul își poate manifesta opțiu- 
nile și aptitudinile abia după 
ce acumulează o experiență 
de viață. eee Antonioni s-a 
întors în Anglia după șapte 
ani de la realizarea lui «Blow 
Up». Filmul la care lucrea- 
ză acum — după recentul 
succes ca documentarist cu 


«Personalitatea mea 
lasă de dorit!» (Minnelli) 


Viitorul Rhett Butler 
(Rock Hudson) 


«Ciung Kuo» (China )— este, 
anunţă ziarele, «o nouă pri- 
vire a unui italian asupra 
Albionului». Filmul se va 
chema: «leșirea fatală». eee 
Julie Andrews va fi solista, 
unui concert ce va avea loc 
la Albert Hall, în scopuri 
caritabile, în luna decembrie 
a acestui an. Orchestra sim- 
fonică din Londra va fi diri- 
jată de André Previn (so- 
tul Miei Farrow).eee La studio- 
urile din Odesa se turnează 
«Ringul»,un film despre viața 
unui campion de box. Peli- 
cula prilejuiește debutul re- 
gizoral al tînărului Vilen No- 
vak și debutul actoricesc al 
fostului boxer Aleksandr Po- 
rokovcikov. eee Stanley 
Kubrick, care prin filmele 
«Odiseea spațiului 2001» și 
«Portocala mecanică», şi-a 
manifestat net interesul pen- 
tru ştiinţa-ficţiune și proble- 
matica viitorului, se întoarce, 
în 1973, spre trecut. El ecra- 
nizează «Barry Lindon», un 
roman scris de Thackeray în 
1844. Barry Lindon, un escroc 
irlandez, eroul romanului, va 
fi... Ryan O'Neal (din «Love 
Story»!) eee |n proiect 
la M.G.M.: musicalul «Pe 
aripile vîntului». Pentru ro- 
lul Rhett Butler, alegerea s-a 
oprit la Rock Hudson. Isto- 
ria se repetă, ca de obicei: 
Scarlett este cea căutată... 
(Atenţie! Se primesc oferte 
din toată lumea!) 


Rubrica «Cinerama» 
redactată de 


Laura COSTIN 


„Filmele, domnul Griffith şi eu: 


Incontestabil, Lillian Gish 


reprezintă o epocă, și încă 
Nema una «de aur» în istoria 
filmului: începuturile ci- 
nematografului american. 
«Pionieratul», legat de nu- 
mele unor Griffith. Mack Sennett, 
Chaplin, Zukor, Mary Pickford, Dou- 
glas Fairbanks nu-și poate îngădui ri- 
sipa de a o uita pe Lillian Gish,cea care 
a fost nu numai una din colaboratoarele 
apropiate ale marelui D.W. Griffith, 
dar și una din primele actrițe care și-au 
impus un stil propriu în film, stil șle- 
fuit pînă la strălucire în perioada cine- 
matografului mut. Astăzi, Lillian Gish 
rămîne o «lady» a filmului mondial — 
cum spune regizorul Peter Glenville — 
şi, mai mult decit atit, Brooks Atkinson, 
cel mai mare critic de teatru din Statele 
Unite, afirmă despre «distinsa doam- 
nă» că «a devenit, azi, o instituție ame- 
ricană», că «povestea vieții sale face 
parte din mitologia americană». 

E adevărat însă, pentru noi, chipul 
Lillianei Gish revine mai greu în me- 
morie. Citeva cadre vagi din «Intole- 
ranță», poate şi din «Drumul spre est» 
(pentru pasionaţii cinematecii), se a- 


daugă unei alte imagini, mai recente, 
destul de greu de suprapus celei vechi, 
cea din filmul lui Glenville, «Come- 
dianții»; o apariție episodică (soția 
«bunului american»), dar exemplară. 
Raritatea amintirilor nu se datorește 
doar memoriei noastre capricioase și 
lacunare; dar, efectiv, Lillian Gish a 
jucat în ultimele decenii în puține 
filme importante. În tot acest răstimp 
a fost, în schimb, o neobosită și emi- 
nentă actriță de teatru (ca actriță de 
teatru și-a început, de altfel, cariera, 
la vîrsta de 5 ani), jucînd cu succes «ro- 
lurile mari» ale dramaturgiei univer- 
sale pe scenele importante din Anglia 
şi America, alături de actori nu mai 
puțin celebri. 

Cartea ei (scrisă în colaborare cu 
Ann Pinchot si tradusă la noi în Editura 
Meridiane) este, de fapt, o autobiogra- 
fie, cu un caracter mai degrabă «roman- 
ţat» decit de rigoare științifică. De a- 
ceea, chiar dacă paginile rezervate lui 
Griffith şi cinematografului în general 
sînt într-adevăr abundente și justifică 
titlul volumului, ciștigul de informaţii, 
pentru istoricul de tilm, nu este dintre 
cele mai substanțiale. Cum datele des- 


pre nașterea cinematografului american 
sint mai toate controversate și aproxi- 
mative (unele provenind din surse des- 
tul de obscure), nici mărturiile Lillianei 
Gish nu pot fi luate ca literă de evan- 
ghelie, ci doar sub «beneficiu de in- 
ventar». Citeva versiuni ale istoriei 
acelor timpuri sînt însă redate pasio- 
nant în această carte. Una din cele mai 
interesante mi s-a părut relația pe care 
o stabilește Lillian Gish între «Naș- 
terea unei națiuni» şi «Intoleranță». 
Potrivit ei, cel de-al doilea film n-ar fi 
decit răspunsul lui Griffith la criticile 
aduse primului (critici care persistă și 
astăzi). 

Deși cuprinde şi pasaje monotone, 
nesemnificative (este, de altfel, o auto- 
biografie de proporţii respectabile!), 
cartea se citește cu un explicabil sen- 
timent de nostalgie, iar unele notații 
sint memorabile. La un moment dat, 
Lillian Gish, ființă cu un simţ olfactiv 
hiperdezvoltat, își amintește că «Româ- 
nia miroase a lemn ars»... Cind oare, 
o fi trecut Lillian Gish prin România? 


A.T. 


a 


INTREPRINDEREA DE 
TURISM HOTELURI ȘI 
RESTAURANTE VĂ IN- 
VITĂ LA: a 365-a NOAP- 
TE 
în unitățile sale, din 
Bucureşti: 


Restaurantele: ATHENEE 
PALACE, AMBASADOR., 
BUCUREŞTI, NORD, Ll- 
DO, BUCUR, UNION, 
VICTORIA, CINA, TURN, 
DEBARCADER, PĂDU- 
REA BĂNEASA, PARCUL 
PRIVIGHETORILOR 
Barurile: MELODY, CON- 
TINENTAL 
Braseria AMBASADOR. 
Complexul SNAGOV-SAT 


La mare: 


în hotelurile din stațiunile 
NEPTUN 


MAMAIA 
EFORIE NORD 


La munte: 


în vilele din 
PREDEAL 


SINAIA 


BUSTENI 

La cabanele de pe Valea 
Ialomiței și Valea Prahovei 
REVELION?”74! 


În staţiunile: Călimăneşti, 
Căciulata, Herculane, 
Govora, Olăneşti, Tuşnad, 
Sovata, Borsec, Slănic Mol- 
dova, Pucioasa 
şi la: Iaşi — hotel UNIREA), 
Piatra Neamţ (hotel 
CEAHLĂUL), Tg. Neamţ 
(motel PLAIEȘU), Cluj (ho- 
tel NAPOCA), Sibiu (hotelu- 
rile BULEVARD și 
ÎMPĂRATUL 

ROMANILOR), Hanul 
AGAPIA 


Informaţii și înscrieri la res- 


x Yo taurantele enumerate mai 
sus, iar pentru excursii la 
x * filialele de turism din Bul. 
DY) Republicii nr. 68 şi Calea 
%* * Victoriei nr. 100, telefon 


x 15.74.11 şi 14.08.00 


REVELION'74 
Noaptea bunei dispoziţii, a antrenului, a unei ambianțe plăcute și bineînţeles a... surprizelor! 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate de: Raru BĂNICĂ, Alexandru 
Prezentarea artistică BILU, Mary CATARGIU, Ştefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea grafică 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinder; CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1. Bucureşti Tiparul executat la 
17 


«ROMPRESFILATELIA» — Serviciu! import-export presă — Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 t a nteii» — B p 


Cineaștii se întorc în uzină. 
Arată filmul. Intreabă: 
— Credeţi în această «anume fericire»? 
Muncitorii de la uzinele «Independenţa»-Sibiu 
vor da răspunsul 
în numărul viitor 


nr.10 


Anul XI (130) 


revistă lunsră 


da cultură 


cinema to gr 


La 
nr. 11 i 
za Anul XI (131) E 
i- i revistă lunară i A 


nema g Eat că 
Bucuresti - Noiembrie 1973 


istă: 
mantismul ndstru 
acel de toată — 


Coperta | 

lon DICHISEANU, actor de teatru 
şi de cinema, cintăreț în ceasurile 
libere, o apariţie întotdeauna plă- 
cută la televiziune. Interpretul lui 
Andrei Pantea în filmul «100 de lei». 


Foto; A. Mihailopol 


Coperta IV 

Catherine DENEUVE, la 30 de ani: 
«e mai bine să fii actriță decit vede- 
tă. Şi eu vreausă fiu actriță. Atit.» 


Foto: Unifrance Film 


cinema 


Anul XI nr. 11 (131) Noiembrie 1973 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Din sumar: 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC 


Pe măsura epocii pe care o trăim! — Gheorghe Ravaş 


Romantismul nostru cel de toate zilele. Autorii filmului «Despre o anume fericire» tață 


in față cu spectatorii şi colaboratorii lor de la Uzinele «Independenţa» și de la Teatrul de 
Stat din Sibiu — Valerian Sava 


În dezbatere, «100 de lei» | — Ecaterina Oproiu 


Cronica unui necineast 


Documentarul 


Nu avem dreptul să ignorăm! — Dinu Kivu 
Dimitrie Cantemir la 300 de ani — Răzvan Popovici 


Personajul colectiv, ca erou al filmului nostru 
Mediu sau decor? — Magda Mihăilescu 

Luaţi loc mai în față, stimați operatori! 
Operatori, aveţi cuvintul: — Constantin Piyniceru 
Prietenul meu, operatorul — Gheorghe Vitanidis 


Operatorul, colaborator absolut — /u/ian Mihu 
Operatorul, invulnerabil? — Mircea Veroiu 


Adevăr și piscină — Teodor Mazilu 


In premieră, filmele de alaltăieri — H. Dona 


Travelling-avant| Ce ne pasă nouă de un creuzet? — Radu Georgescu 


ACTORII 


Mae West, «bomba» — D.I. Suchianu 
Paul Newman, campionul — A/ice Mănoiu 
lon Dichiseanu: «Totuşi e loc şi de mai bine» — interviu de Eva Sirbu 


«Fapt divers în prima pagină» — Adina Darian 
«Generalul doarme în picioare» — Julieta Țintea 
«Nicovala sau ciocanul» — Simona Darie 

«Bună seara, doamnă Campbell» — Dan Nestor 
«Omul din La Mancha» — Dan Comșa 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


Atenţie! Se filmează: 


«De bună voie şi nesilit de nimeni» — Reportaj de Vasilica Istrate 


«Trei scrisori secrete». Reportaj de A. Mihailopol; interviuri de 
N.C. Munteanu 


Telex Animafilm| Cu și fără mănuşi — Lucia Olteanu 


Ajuns cuțit os — Constantin Pivniceru 


TELEVIZIUNE 


De ce şi cum ride Valentin S.? — Belphégor 

Cind se vor întilni paralelele? — A/. Mirodan 

Viaţa cea de toate zilele — Că/in Căliman 

Catinca Ralea: «Lucrul cel mai greu e prima întrebare» — interviu de N.C. Munteanu 
Comentatorul — Cristian Topescu 


Revista «Cinemap 

îşi propune să analizeze 
viața unui film 

şi după premieră 


«100 de lei», 
pseudonimul 
îndiferenţei 


A milita pentru film 
ca 


act de cultură 


«Singurul lucru 
care mă interesează 
este angajarea» 


Vioara întîi 
şi la 
80 de ani 


„a 
DD + 4 


«Cinematografia 


trebuie să constituie pentru 


poporul nostru o adevărată oglindă în care să se exprime 
sintetic, în formă artistică, rezultatele creaţiei și efor- 
turilor sale — și care totodată să facă cunoscute și peste 
hotare realizările noastre în construcţia socialistă). 


In dezbatere. filmul românesc 


Nicolae CEAUȘESCU 


Pe măsura epocii 
pe care o trâim!? 


Se împlinesc, în noiem- 

brie, 25 de ani de la crea- 

rea cinematografiei socia- 

liste de stat, eveniment 

| marcat cu un sfert de secol 

în urmă de trei momente importante: 
N infiinţarea Întreprinderii Comer- 
ciale de Stat «Cinexfilm», tutelată de 
Ministerul Artelor și Informaţiilor 
(întreprinderea avea în patrimoniu cca. 
40 de cinematografe preluate de la 


societatea «Filmul Popular», societate 
creată după 23 August 1944, îndrumată 
și sprijinită de partid); 

@ Primul tur de manivelă la filmul 
artistic de lung metraj, «Răsună valea» 
(septembrie 1948) — în regia lui Paul 
Călinescu, după un scenariu de Mircea 
Ștefănescu — eveniment care marchea- 
ză începutul organizării socialiste a 
producției de filme; 

N Apariţia, la 2 noiembrie 1948, a 


Decretului 303 privind «Naţionalizarea 
Industriei Cinematografice și regle- 
mentarea comerțului cu produse cine- 
matografice». 

Inceperea producției naţionale de 
filme și trecerea cinematografelor în 
proprietatea statului ca bun al întregu- 
lui popor la numai 5 luni de la desființa- 
rea proprietății private asupra mijloa- 
celor de producție au pus la îndemina 
celor ce muncesc unul dintre cele mai 


puternice şi mai populare mijloace 
cultural-educative. Cinematografia so- 
cialistă s-a bucurat încă de la început de 
un sprijin nelimitat din partea parti- 
dului și statului, transformîndu-se în- 
tr-un factor activ al revoluţiei culturale, 
dar moștenirea lăsată de vechile regi- 
muri burghezo-moşierești în economie 
şi în domeniul social-cultural îşi pusese 


in dezbatere. filmul românesc 


Filmul de actualitate n-a dat încă tot ceea ce putea da, dar el reprezintă 
marea şansă a cinematografiei noastre («Despre o anume fericire») 


Pe măsura epocii 
pe care o trăim! 


amprenta și în domeniul cinematogra- 
fiei. Aşa după cum se știe, nu exista o 
producție națională de filme de lung și 
scurt metraj (cu excepția unui jurnal 
cinematografic), iar rețeaua cinemato- 
grafică aflată numai în orașe cuprindea 
multe săli improvizate sau amenajate 
în scop de speculă. Despre o rețea de 
cinematografe la sate nici nu era vorba. 

Referindu-se la rolul culturii în con- 
struirea socialismului, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu arăta la Plenara din 3—5 
noiembrie 1971: 

«Pentru partidul și statul 
socialist s-au impus ca o necesitate 
obiectivă lichidarea rapidă a acestei 
situații, înfăptuirea într-un timp cit 
mai scurt a măsurilor menite să ducă la 
ridicarea nivelului de cultură al în- 
tregului popor. Incă de atunci — şi 
viaţa a confirmat acest lucru — apărea 
cu toată claritatea că, dacă nu vom reuși 
să “lichidăm starea de înapoiere cultu- 
rală. să creăm. cadrele necesare de 
specialişti şi muncitori pentru toate 
domeniile de activitate, însăși dezvol- 
tarea economico-socială a țării nu se va 
putea înfăptui cu succes.» 

Împlinirea a 25 de ani de cinemato- 
grafie socialistă impune o succintă re- 
trospectivă privind etapele parcurse și 
aportul în dezvoltarea construcției so- 
cialiste în țara noastră. 

La naționalizare,au fost preluate de la 
foştii patroni, 414 cinematografe, citeva 


Aostru 


zeci dintre acestea într-o stare deplo- 
rabilă — construcții improprii, mobilier 
degradat, aparatură uzată, etc., ceea ce 
a obligat Ministerul Artelor să între- 
rupă activitatea lor. 

In acelaşi timp, necesitatea de a se 
crea şi o rețea de așezăminte culturale 
(teatre, atenee populare, cămine, etc.) 
a determinat același minister să dis- 
pună trecerea unor săli de spectacole 
cinematografice în folosința altor insti- 
tuții de artă și cultură. 

Din cele 414 cinematografe naţio- 
nalizate au rămas în funcţiune, la începu- 
tul anului 1949, numai 258. 

Prin grija partidului și statului, re- 
țeaua cinematografică pe bandă nor- 
mală a cunoscut în anii care au urmat o 
dezvoltare continuă prin refacerea, 
modernizarea și construirea de noi săli, 
ajungindu-se astăzi la 557 de săli și 148 
de grădini-cinematograf, la orașe (din- 
tre care 132 de săli și 9 grădini con- 
strucții noi). 

Rețeaua sătească, practic inexistentă 
înainte de 23 August 1944, a cunoscut 
și ea o dezvoltare impetuoasă. În 1948 
au fost importate 50 de caravane, iar 
în 1949 s-au deschis primele 500 de 
unități cinematografice sătești. Astăzi 
rețeaua sătească numără peste 5 650 de 
unități cinematografice pe bandă în- 
gustă. 

Tabloul sinoptic al rețelei noastre 
cinematografice arată astfel: 


1948 1953 1958 1963 1968 1973 
Unităţi pe 35 mm. 258 324 417 480 557 557 
Unităţi pe 16 mm. — 1000 1262 4507 5784 5656 
Caravane 50 86 112 94 22 9 


Paralel cu dezvoltarea bazei mate- 
riale a rețelei cinematografice, numă- 
rul spectatorilor a înregistrat o creş- 


4 


tere vertiginoază: saltul este cuprins 
în următoarele cifre: 


1948 37,0 milioane spectatori 
1953 — 64,2 milioane spectatori 
1958 — 113,4 milioane spectatori 


1963 — 176 milioane spectatori 
1968 — 203 milioane spectatori 
1972 — 180 milioane spectatori 


O dată cu dezvoltarea rețelei cinema- 
tografice s-au creat condițiile materiale 
și organizatorice ale producției na- 
tionale de filme. Studioul cinematogra- 
fic București, a cărui construcție a 
început în anul 1950, produce în pre- 
zent 25 de filme artistice de lung me- 
traj pe an. Studioul «Alexandru Sahia» 
are o producție anuală de 162 de filme 


StudiouleBucuresti» 


Anul 
lung 
metraje 


scurt 
metraje 


1949 1 — — 
1954 3 8 28 
1958 5 13 69 
1964 14 9 93 
1969 14 2 141 
1973 25 (**) — 155 


*) Pînă în anul 1964, filmele de desen animat 
şi păpuși se produceau de către Studioul 
Bucureşti. 


Studioul «Al. Sahia» 


documentare 


documentare, reportaje, filme de ştiin- 
ță popularizată, etc., un jurnal săptă- 
mînal de actualități, un jurnal agricol, 
și unul științific. Studioul «Animafilm» 
produce cca. 30 de filme. 


Dezvoltarea producției naționale de 


filme poate fi sesizată mai uşor dacă 
privim următorul tabel: 


Studioul «Animafilm» 


periodice 


76 E 
89 E 
82 4 (*) 
76 26 
76 30 


) Inclusiv seriale de TV, echivalate cu filme 
de lung-metraj. 


De asemenea, s-au creat condițiile ne 
cesare formării cadrelor de specialitate 
În prezent, avem un institut di 
învăţămînt superior, un liceu tehni: 
de specialitate, precum şi numeroase 


cursuri de pregătire profesională. 


Este interesantă și semnificativă lista 
succeselor noastre de public. 


Este semnificativ de constatat că peste 


8,5 milioane de spectatori au vizionat filmul «Dacii»; 


5,3 milioane „„, că s- 
4,5 milioane „,, sal 5 S 
1,5 milioane „, 5 e sa 
1,2 milioane „, so +9 j 
2,0 milioane „, si A js 
1,0 milion 


Este semnificativ faptul că,deși filmele 
românești reprezintă doar 12% din 
numărul anual al premierelor, ele sînt 
vizionate de peste 22% din numărul 
total al spectatorilor. În anul 1972, din 
cei 180 de milioane de spectatori, 


Filmul nu e numai o artă. 


«Tudor»; 

«Neamul Şoimăreştilor» ; 
«Explozia» ; 

«Asediul»; 

«Cu miinile curate»; 
«Veronica» 


filmele din producția națională au în- 
registrat 40 de milioane. 

O contribuție importantă la cunoaș- 
terea politicii interne și externe a 
partidului nostru, la educarea și creş- 
terea nivelului general de cunoaștere al 


Este şi o operă de educaţie patriotică 
aşteaptă încă Marile filme («Mihai Viteazul 


LA Ad 


Tarile 


in dezbatere. filmul românesc 


milioanelor de spectatori, au adus-o 
filmele produse de Studioul «Alexan- 
dru Sahia». Reportajele privind vizitele 
de lucru ale conducerii de partid și de 
stat în județele țării și peste hotare au 
fost vizionate de milioane de spectatori. 
Documentarele și reportajele din in- 
dustrie și agricultură contribuie la mo- 
bilizarea oamenilor muncii pentru înde- 
plinirea planului cincinal înainte de ter- 
men, pentru introducerea tehnicii noi, 
pentru organizarea științifică a produc- 
ţiei. 

Se poate afirma, fără exagerare, că 
cinematografia a fost prezentă alături 
de celelalte mijloace de propagandă la 
toate acțiunile importante, inițiate şi 
conduse de partid, pentru construirea 
societăţii socialiste. Ea a susținut, prin 
mijloace specifice, lupta pentru îndepli- 
nirea primelor planuri de stat, pentru 
industrializare, pentru transformarea 
socialistă a agriculturii și pentru înde- 
plinirea sarcinilor revoluției culturale. 

Anual se desfășoară, în perioada de 
iarnă, un festival al filmului la sate 
(aflat azi la a 17-a ediţie), prilej cu care 
cca. 10 milioane de spectatori vizionea- 
ză un număr important de filme de lung 
metraj din producția națională și din 
import, participind totodată la nume- 
roase manifestări cultural-artistice. 

Se află la a IV-a ediţie Festivalul filmu- 
lui pentru elevi, care se desfășoară în 
vacanța de iarnă la orașe și la sate, pri- 
lej cu care peste un milion de elevi și 
copii își petrec o parte a timpului lor 
liber în mod plăcut și instructiv. 

Dezvoltarea cinematografiei socia- 
liste a permis ca operele ei cele mai 
reprezentative să se înscrie tot mai 
mult în circuitul mondial al valorilor 
culturale. O serie de filme româneşti: 
«Valurile Dunării», «Răscoala», «Pădu- 
rea spînzuraţilor», «Setea», «Tinerețe 
fără bătrineţe», «Mihai Viteazul», «Ex- 
plozia», «Homo Sapiens», «Scurtă is- 
torie», «Năică», «Memoria trandafiru- 
lui» și altele au primit distincţii impor- 
tante la marile festivaluri de la Cannes, 
Moscova, Karlovy-Vary, Mar Del Plata, 
Oberhausen, San Francisco, San Se- 
bastian, Acapulco, Teheran, Cork, etc. 

Filmele românești sînt prezentate în 


pagini ale istoriei 


Filmul de copii. Un gen pînă nu demult nedreptăţit. Azi un ambasador al Buftei 


rețelele de cinematografe și la posturile 
de televiziune într-un număr crescînd 
de țări. In ultimul an, de exemplu, au 
fost exportate filme românești în 31 
de ţări. 

De asemenea, cinematografia noastră 
desfășoară un schimb frecvent de filme 
cu țările socialiste din Europa, Asia şi 
cu Republica Cuba. 

In același timp, filmele românești au 
fost difuzate și în multe alte țări: 
Republica Federală Germania, Italia, 
S.U.A., Venezuela, Peru, Japonia, Sue- 
dia, Egipt, Liban, Franța, Finlanda, 
Anglia, Elveţia, Grecia, etc. 

La plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 
noiembrie 1971, Secretarul General 
al Partidului, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu a arătat: 

«In ce priveşte producția cinema- 
tografică, după cum se ştie, ea s-a dez- 
voltat de fapt în anii construcției socia- 
liste. Există o bază bună care ne poate 
permite ca în scurt timp să realizăm 
o producţie de filme superioară, atit 
din punct de vedere cantitativ, cit şi 
calitativ, astfel ca cinematografia să-și 
îndeplinească, în condiţii tot mai bune, 
importantul rol care îi revine în socie- 
tatea noastră socialistă». 

În lumina acestor sarcini, producția 
națională creşte la 25 de filme artis- 
tice de lung metraj pe an, punîndu-se 
un accent deosebit în creația cinema- 
tografică pe filmele de actualitate, care 
dezbat problemele majore ale epocii 
noastre și reflectă eforturile conjugate 
ale întregului popor pentru construirea 
societăţii socialiste multilateral dez- 


(«Veronica se întoarce») 


voltate. 

Nivelul la care a ajuns filmul nostru,ca 
şi amploarea producției naționale, în 
toate genurile acestei arte, impun as- 
tăzi, după un sfert de secol de existență 
a cinematografiei noastre, pe lingă abor- 
darea problemelor de stringentă actua- 
litate și tălmăcirea lor artistică cu toată 
angajarea și responsabilitatea specifice 


constructorilor unei societăți noi, pe 
măsura epocii pe care o trăim. Şi sîn- 
tem convinși că filmul românesc va 
izbuti să se ridice și să fie expresia 
convingătoare și emoţionantă a acestei 
epoci de o incomparabilă semnificație 
în istoria poporului nostru. 
Gheorghe RAVAȘ 
Director în Centrala ROMÂNIAFILM 


Revolutia socialistă. O temă care a inspirat cu generozitate. 


Ideea a fost intotdeauna mare. Realizările 


de mărimi diferite 


(«Asediul») 


| 


+ 


omantismul nostru 
toate zilele 


Cinema: Stimaţi colegi de 
la Uzinele «independența» 
nema şi de la Teatrul din Sibiu 
Sperăm că veți accepta 
4 acest apelativ, fiindcă fil- 
= mul pe care vă propunem 
să-l discutăm azi, împreună cu echipa 
Casei de filme 5, a fost realizat cu con 
cursul direct al Uzinelor și al Teatrului 
dumneavoastră, ceea ce vă conferă într-un 
fel calitatea de co-autori. Dumneavoastră 
sinteți însă în acelaşi timp şi beneficiarii 
acestei realizări cinematografice, ca spec- 
tatori. De aceea ni se pare că, in această 
dublă calitate — de co-autori ceva mai deta- 
şați şi de spectatori ceva mai apropiaţi de 
procesul de creare a filmului — puteţi deveni 
colaboratori ideali ai criticii de film. Veţi fi 
adică şi mai obiectivi, şi mai competenți 
în discutarea filmului. O dată premiera de 
gală consumată, o dată momentul festiv 
parcurs, cu toasturile, cu florile şi aplau- 
zele sale, putem acum să încercăm a 
merge împreună mai departe decit cro- 
nicile publicate în preajma premierei, anga 
jindu-i în același timp și pe autorii, aici de 
față, la o dezbatere de lucru pe marginea 
filmului «Despre o anume fericire». 

Pentru ca, la rindul nostru, să fim obiec- 
tivi, am vrea să stabilim împreună, pe loc, 
ordinea de zi și tema discuţiei. 

Ce v-a interesat cel mai mult în acest film, 
eventual, ce v-a intrigat cel mai mult, 
prin ce credeţi că ar putea acest film să fie 
mai semnificativ în etortul cinematogra- 
fiei noastre de a se apropia de actualitate? 


O ordine de zi 
ad-hoc 


Ing. Maria Andrei: Eu propun să dis- 
cutăm în ce măsură filmul este actual. 
Actual din punctul de vedere al unor cate- 
gorii specializate ale publicului — de 
pildă, pentru noi, inginerii. auto-utilarea 
despre care e vorba într-o bună parte din 
film este o temă zilnică de discuție. Dar 
actual şi din punctul de vedere al altor 
categorii de spectatori — pentru că există 
o actualitate tehnică, care este mai repede 
trecătoare, şi trebuie să existe şi o actuali- 
tate umană şi politică mai acută şi în același 
timp mai persistentă. Cum vi s-a părut, 
de pildă, dragostea din film? 

Mona Onu, secretar literar: Şi după 
mine, asta e problema: acest început pe 
care-l marchează filmul «Despre o anume 


6 


Ce se întîmplă după premieră? 
Revista «Cinema» îşi propune să analizeze 
viața unui film, 
nu numai în sala cinematografului. 
ci şi în conştiinţa spectatorului 


Realizatorii filmului «Despre o anume fericire» 
față în faţă cu spectatorii și colaboratorii lor 
de la Uzinele «Independenţa» 
și de la Teatrul de Stat din Sibiu 


Participă 
ADE RA 


de la 
Teatrul de Stat: 


de la Uzinele 
«Independența»: 


Mircea Braga, director 
Gheorghe Diţu, 
director adjunct 

Radu Basarab, actor 
Mona Onu, 

secretar literar 

lulian Vișa, regizor 


Ing. Maria Andrei 

Ing. Livius Bera 

Augustin Birsan, muncitor! 
Viorel Cioni, muncitor 
Petre Popa, tehnician 


Virginia Vrînceanu, 
tehnician 


dintre realizatorii filmului: 


Dumitru Fernoagă, director al Casei de filme 5 
Mihai Constantinescu, regizor 
şi actorii: 
Ovidiu luliu Moldovan 
lon Caramitru 
George Oancea 
Ernest Maftei 


fericire» în ciştigarea unei anumite auten- 
ticităţi a relaţiilor umane din mediile în- 
dustriale. Spun «început», pentru că sint 
multe obiecții de făcul. 

Radu Basarab, actor: Autenticitatea 
mediilor industriale, dar și a mediilor 
artistice, intelectuale, pentru că întreaga 
poveste înfățișată în film se leagă de... — 
să nu spun destinul — de viața eroinei, 
care e actriță. 

Augustin Birsan, muncitor: De fapt, 
noutalea cea mai interesantă pe care o 
aduce acest film este tocmai asta: că e vorba 
şi de muncitori şi de artişti. Totuşi, tema e 
unică, fiindcă ceea ce urmărim în uzină 
este în primul rînd această celulă pe care o 
formează un intelectual — inginerul ino- 
vator — cu cei doi muncitori care-l ajută. 
Să vedem cit de bine s-au îmbinat aceste 
elemente diferite — lucru care după ştiinţa 
mea nu s-a mai încercat pină acum într-un 
film românesc. 


Hamlet cu pistoale 
de cow-boy? 


Petre Popa, tehnician: Totuși, să ştiţi 
că eu aș începe cu altceva, cu partea mai 
tehnică a filmului, înainte de a vedea cum 
se imbină elementele umane. Nu știu dacă 
se va lua sub aspect critic ceea ce vreau să 
spun, dar eu cred că se fac unele greșeli 
inițiale in ceea ce priveşte autenticitatea 
acțiunii. Astea cred că trebuie discutate 
mai întii. În fond, totul se învirte aici în 
jurul unei mașini care trebuie fie moderni- 
zată, fie înlocuită cu alta. Şi,dacă tot ne 
ocupăm de o uzină — de inventarea unei 
noi mașini de către un tinăr inginer şi 
de ceea ce rezultă de aici — atunci trebuie 
să fim tot așa de pretenţioşi ca și cind 
acțiunea s-ar petrece într-o cetate antică, 
într-un palat medieval sau pe un bulevard 
modern. Pentru că filmu-i film, şi ceea ce 
se întimplă se și vede. Și dacă vrem să-i 
captivăm sau cel puțin să nu-i îndepărtăm 
pe spectatori, trebuie să evităm inadverten- 
tele și să asigurăm o anumită coherență 
chiar în chestiuni de detaliu sau tehnice. 
Asta e valabil nu numai pentru mobilier 
și costume, ci în cazul nostru e valabil şi 
pentru mașini. Dacă spectatorul acestui 
film este specialist, el nu va putea să nu 
observe că se pleacă de la o maşină de 
danturat prin mortezare, se trece apoi la un 
strung normal şi se ajunge la un automat 
care nu are nici o relaţie și nici o tangenţă 


Dumitru Fernoagă (producător ) : Este prima dată cînd 
discutăm despre romantism 


cu maşina de la care s-a plecat. Oricine are 
puțin cap de tehnician, zice: — Ăştia sînt 
străini şi la haine şi la politehnică. lar 
dacă spectatorul nu este specialist, el 
nu va înțelege mai nimic sau îl vor lăsa rece 
scenele de suspense — destul de multe și 
de lungi care se petrec în jurul acestei 
mașini fictive și de neînțeles, cu care nu- 
ȘI poate da seama deloc ce se întimplă. 
Veţi spune că asta nu contează, fiindcă în 
film urmărim ce se întimplă cu oamenii, 
nu cu maşinile. Dar eu vă întreb: pe dum- 
neavoastră nu v-ar şoca, nu v-ar scoate 
din atmosferă dacă în «Hamlet» eroul ar 
purta pistoale de cow-boy sau dacă ar 
trece la un moment dat pe lingă un perete 
pe care se află un comutator electric? 
Aţi spune că e vorba de niște aberaţii. În 
cazul nostru, la fel. Pentru că la ora actua- 
lă, în țara noastră, toți oamenii sînt «me- 
seriași», adică au o meserie, o profesie. 
Ei, și dacă dumneavoastră cereți unui 
film din timpul revoluţiei franceze să nu 
conţină toalete de la 1900, și noi cerem ca 
procesul industrial și dispozitivele teh- 
nice să fie prezente cu o minimă cohe- 
renţă, ca să se înțeleagă limpede, de către 
toți spectatorii — deci și de către nespe- 
cialişti — care e rațiunea pentru care ne 
batem capul cu ele. 


Ernest Maftei 
la braseria «Bulevard» 


Ernest Maftei, actor: Eu cred că tova- 
rășul tehnician are în mare parte dreptate, 
deși filmul nostru nu este un documentar. 
Dar aş mai spune și eu să discutăm fil- 
mul și în alt mod. Să vedeți. Azi dimineaţă, 


pe la ora 7,30, am intrat la braseria «Bule- 
vard», de aici, din Sibiu. Şi ospătarul-şef 
de acolo, văzuse filmul aseară, la premie- 
ră. Şi mă opreşte şi zice: — Tovarășe 
dragă, mi-a plăcut filmul formidabil. Par- 
că-s și problemele mele acolo. M-am uitat 
la el — zic: — Da' explică-mi cum? În felul 
lui, omul mi-a explicat imediat — Păi şi 
eu, aici, la bucătărie, am aceleași probleme 
ca aceia care lucrează la motoare. Vedeți 
dumneavoastră, de fapt asta ar trebui să 
discutăm: dacă acest film, prin autentici- 
tatea lui de viață, interesează și pe oamenii 
din alte medii. Ca și în pictură sau alte 
arte, nu facem fotografii, nu reproducem 
mecanic detaliile, ci dăm idei, din diferite 
medii de viață, dar interesante pentru 
toată lumea. 

Viorel Cioni, muncitor: Din diferite 
medii de viață! Dar aseară, dumneavoas- 
tră, tovarăşe Maftei, ne-aţi vorbit, la spec- 
tacolul de gală, că acest film este foarte 
legat de clasa muncitoare. Să știți însă 
că eu sint foarte nemulțumit de treaba asta 
— că în tot filmul apar doar trei personaje 
care reprezintă muncitorul. Unul dintre ele 
e chiar tovarășul Maftei, care apare la 
cămașă albă, cu cravată. Și asta ar fi o 
problemă: cum apar muncitorii? Să vedem. 

Mihai Constantinescu, regizor: Vreau 
să spun şi eu două lucruri. Ca să fie lămu- 
rite pentru toată lumea. Eu am lucrat în 
uzină, să ştiţi. Inexactitățile nu sint de 
ordinul necunoașterii. Dumneavoastră ați 
asistat nu la un film documentar, ci la un 
film artistic. Mașina pe care o inventează 
inginerul Muşat este simbol, este idee, este 
ideal. Deci să nu ne legăm de copilării, 
de treburi din astea — că maşina face o 


Mihai Constantinescu țregizorik Maşina din film există 
ca un simbol... 


in dezbatere. filmul românesc 


Mona Onusecretar literar): Aici e vorba doar de romantism? 
Nu-i vorba și de idilism? 


operație şi nu face alta. Mașina este 
idealul, este simbolul. Aşa se judecă un 
film artistic. În al doilea rînd, un singur 
lucru aş vrea eu de la dumneavoastră: 
dacă oamenii pe care i-ați văzut pe pinză 
par făcuți din carton sau dacă sint din viaţă? 
Asta este pentru mine unica dorință 
și unicul țel pe care l-am urmărit în acest 
film. 

Cinema: Vedeţi, de îndată ce intră în 
arenă creatorul, regizorul filmului, seis- 
mogratele subiectivității indică nivelul de 
alertă. Ceea ce e însă foarte bine, într-o 
discuţie. Pentru că intervenţia regizorului 
Mihai Constantinescu ne ajută să-i privim 
poate filmul dintr-un unghi mai potrivit. 
Unii colegi cronicari au crezut că pot 
evidenția în film autenticitatea ambianțe- 
lor, că acesta ar fi succesul deosebit 
al filmului — prezentarea realistă a mediilor 
muncitorești. De asemenea, s-a scris 
mult despre acest debut ca despre un 
film de dezbatere, de înfruntare a noului şi 
vechiului. Există însă un alt aspect al 
tilmului — poate mai caracteristic, ră- 
mine de văzut cit de bine realizat — că- 
reia autorul pare să-i fi acordat mai multă 
atenție. E vorba de o anumită dispoziție 
romantică, pe care o trădează nu numai 
filmul, dar și vorbele rostite aici de regizor. 
Aţi văzut că dumnealui — dacă nu negli- 
jează, în orice caz privește de la o oarecare 
distanță aceste «copilării», cum ar fi 
reproducerea exactă a unor elemente ale 
mediului industrial. El vede în maşină «un 
simbol, o idee, un ideal». Chiar şi eroul 
său, inventatorul, se confundă într-un 
fel cu o idee. Pe regizor pare să-l intere- 
seze prea puțin să explice detailat de ce 


renunță inginerul Mușat să rămină. în 
Bucureşti şi de ce pleacă tocmai la Sibiu. 
El reține gestul ca atare — entuziasmul, 
puterea de sacrificiu a eroului. Nici iubirea 
acestuia nu poate fi pusă în tiparele obiş- 
nuite. E o iubire de la distanță, care se 
întreține din propria sa flacără lăuntrică, 
timp de ani de zile. Eroul se mulțumește, 
ca să cităm din marele nostru poet ro- 
mantic, să primească «din ochiul cel se- 
ninj O rază dinadins.» 

In ce măsură vă convinge această încli- 
nație a autorului? 

Ce şanse și ce soluții vedeți pentru un 
asemenea cinematograf al marilor entuzias- 
me şi marilor dăruiri? 

Sau poate aţi fi preferat o elaborare mai 
realistă a subiectului? 


Vi se pare 
romantic? 


Mona Onu: Depinde cum privim ro- 
mantismul. Pentru că, cu argumentele 
pe care le prezentați dumneavoastră, s-ar 
putea tot aşa de bine ca virtuțile filmului să 
fie nişte defecte. Pornind de la premiza că 
romantismul este o stare permanentă a 
omului, înseamnă că fiecare epocă îşi are 
romantismul ei... 

Mircea Braga, director al Teatrului din 
Sibiu: ...așa cum fiecare epocă își are 
realismul ei... 

Mona Onu: Deci romantismul emi- 
nescian n-ar fi tocmai potrivit ca argument 
pentru filmul nostru. Acest film are un 


Valerian SAVA 
(Continuare în pag. 11) 


Petre Popa (tehnician) ; Dar ştiţi că o maşină ca a dumneavoastră 
nu există în realitate? 


PETE os „alis 


PE aii 


e NE ~ 


Cavalerul d'Artagnan : Nobilul Athos; Gălăgiosul Porthos: Seducătorul Aramis: 
Michael York Oliver Reed Frank Finley Richard Chamberlain 


Producătorul Ilya Salkind a pus la bătaie 30.000.000. 
de franci pentru o nouă versiune a celor «Trei 
Muşchetari». Tatăl lui Salkind e cel care «a băgat 
banii» în «Austerlitz»-ul lui Gance și «Procesul» lui 
Welles. Bunicul său «a făcut) «Don Quijotte» cu 
Șaliapin şi «Strada tristă» cu Greta Garbo. Salkindzii 
au deci tradiția afacerilor bune şi de prestigiu în 
cinema. 

Pentru cei «Trei muşchetari», lui Ilya Salkind i 
s-au propus mai întîi Beatleşii. Nu — a spus producă- 
torul — ei ar distruge spiritul lui Dumas. | s-a 
prezentat un alt proiect. Mușchetarii să fie Jerry 
Lewis, Peter Sellers, de Funès și Danny Kaye. Nu! — 
să fim fideli lui Dumas, a răspuns producătorul. 
S-a ajuns deci lao distribuție senzațională, pe măsura 
bugetului: Michael York = d'Artagnan, Oliver 
Reed = Athos, Richard Chamberlain = Aramis, 
Frank Finley = Porthos, Jean-Pierre Cassel = Ludo- 
vic al XIII-lea, Charlton Heston = Richelieu, Faye 
Dunaway = Milady, Christopher Lee = Rochefort... 
Regizorul? Faimosul regizor al Beatleşilor, talenta- 
tul Richard Lester, care socotește că «din toate 
scenariile citite pină acum, acela al lui Dumas e 
categoric cel mai bun. Orice film care are ca deviză: 
«Toţi pentru unul, unul pentru toți (şi fiecare pen- 
tru sine) merită să fie făcut !»... 

Sep O fabrică de dulciuri din Franţa proiectează, de 
Ludovic al XIII-lea şi a lui regină, Anna de Austria altfel, să lanseze o marcă de cioc lată numită «Cei 


(Jean-Pierre Cassel şi Geraldine Chaplin) trei mușchetari». 


Soția repudiată a lui Athos, diabolica agentă secretă Prelatul despot, eminența cenușie a Franţei lui Ludovic al XIII-lea; 
a cardinalului: Milady (Faye Dunaway) Cardinalul Richelieu (Charlton Heston) 


ra) 


„Sau despre trei tineri trişti 


Îmi pare rău, to- 
varășilor scenariști,. 
inema dar povestea plăs- 
muită de dumnea- 
voastră şi țesut în 

i “imagini mi-a dat 
sentimentul unei zile de luni 
ploioase. (Aţi observat, lunea, 
parcă toată lumea e tristă, 
chiar cînd nu e ploaie), 

În filmul dumneavoastră aţi 
pus de toate: un tînăr cu dra- 
goste de muncă, ce merge cu 
sacrificiul pînă la totala uitare de 
sine, un altul superficial și carie» 
rist, care, dimpotrivă, nu se 
uită deloc pe sine, o fată fru- 
moasă care pendulează senti- 
mental şi mai e şi actriță pe 
deasupra, un director retrograd, 
un secretar de partid principial 
şi dornic să învețe, nişte munci- 
tori ce fac din noapte zi, chiar 
și o ședință de producție furtu- 
noasă, o istorie a unei inovaţii 
(care este nejustificat de lungă), 
un Sibiu nostalgic şi nemaipo- 
menit de frumos (imaginile ora- 
şului sînt într-adevăr excelente). 
Directorul retrograd este scos 
la pensie (așa am înţeles, parcă), 
tînărul inginer lon Muşat, per- 
severent, își vede visul cu ochii, 
mașina lui cu comandă-program 
merge în sfîrșit, actrița Liana 
Popa ajunge pe o scenă a unui 
teatru din Capitală (unde o vede 
toată lumea şi, în plus, „poate 
să mai ciugulească cîte o emisie 
la radio sau la televiziune”), 
celălalt inginer, Liviu Filimon, 
cu situaţie strălucită, mașină şi 
deplasări în străinătate, pare să 
fi învățat ceva din exemplul 
„tare“ pe care i l-a dat colegul 
lui, lon Mușat. Deci, pînă aici 
toate bune, toate la locul lor, 
şi totuși filmul mi-a lăsat un 
sentiment de iremediabilă tris- 
tețe. O tristeţe la prima vedere 
oarecum inexplicabilă, cînd cele 
trei personaje principale sînt 
trei tineri, sînt trei tineri ai 
vremurilor noastre. De ce? Pen- 
tru că, aș îndrăzni să cred eu, 
toţi cei trei au un aer contra- 
făcut, nefiresc, un aer trist și 
suferind, altfel decît ni-i pre- 
zintă realitatea. lon Mușat este 
grav, debutează cu o replică 
ce pare că îl urmărește în film: 
„Fiecare moare singur“, şi ea 
nefirească pe buzele unui tînăr. 
Dar nu este numai un grav, este 
şi un dur. Nu ştie să se apropie 
de nimeni. De fapt, nu el se 
apropie de cei doi muncitori 
maturi, care îl secondează şi-l 
ajută (personaje încărcate de 
sensibilitate şi omenesc), ci in- 
vers. 

În faimoasa ședință de produc- 
ție este exploziv (asta-i bine), 
dar şi jignitor. În relaţiile sale 
obișnuite e violent și vindicativ, 
iar scena finală în care se des- 
parte de Liviu este de-a dreptul 
catastrofală în raport cu sensi- 
bilitatea ce se presupune cu 
necesitate la un tînăr de mare 
calitate sufletească (cum îmi în- 
chipui că aţi fi vrut dumneavoas- 
tră. să-l plămădiţi). Scena de 
dragoste cu Liana e convenţio- 
nală și săracă, într-un cuvint, 
ratată. Aşa cum spune singur: 
„El nu visează, are coşmaruri“. 

Liviu? Cuceritor în primele 
secvențe. Cavaler de capă şi 


Cronica unui necineast 


Despre o anume fericire 


O opinie despre fericire, 
despre tinerețe, 
despre un film, 
O opinie care ar putea fi 
începutul unui schimb de opinii 


AS 


Poziţia lui este: 
„Vă priveşte“! 
Nu-i firesc ca 

o astfel de filozofie 
să ne întristeze? 


El spune: 
„fiecare moare singur“. 
E firească o astfel 
de replică pe buzele 
unui astfel de tînăr? 


Cei trei actori 
au făcut tot ce-au putut. 
Dar nu-i firesc să mă întreb 
unde e acea tinerețe optimistă, 
cuceritoare, generoasă? 


Ea gîndeşte: 

„Nu pot iubi un om 
care nu are nevoie de mine“, 
E firesc să nu lupte 
pentru dragostea ei? 


Ei au vrut, probabil, să 
arate „antitinerețea“, 
„antiiubirea“, f 
Dar nu-i firesc 
ca eu, spectator, să 
am nostalgia 
unui film despre - 
tinereţe fără „anti“, 
despre iubire fără „anti“? 


Ei ar putea replica: 
„Am vrut să arătăm 
cum nu trebuie să 
fie tinerii“, 
Dar atunci n-ar fi fost 
mai firesc să 
se intituleze filmul 
„despre o anume 
tristețe“? 


spadă, generos şi irezistibil. Dar 
asta nu durează mult. Se schimbă 
cu 180°, capătă morgă, plicti- 
sul celor ajunși, superficialitatea 
încrezuţilor,  nepăsarea egoiş- 
tilor. Poziţia lui: „Vă priveşte!” 
În dragoste cameleonic: „Tu nu 
ești omul iubirii 
spune Liana. Dar nu e numai 
nepăsător, este și cinic. Are 
acest fel de „tărie“ sufletească 
de a lovi în rană: „Cîţi ani aveţi 
tovarăşe director?”, îl întreabă 
el pe cel ce o viață întreagă şi-o 
dedicase muncii. Şi-apoi 
tura: „Sînteţi bătrîn!”. Succesul 
lui lon, prietenul lui cel mai 
bun, îi mușcă inima. 

Şi n-am dreptate cînd spun că 
prezența lui m-a întristat cum- 


plit? 
Mai este și Liana Popa. Un 
personaj fără consistenţă. Ea 


nu luptă pentru dragoste. Ea 
măsoară. E iubită? Atunci iu- 
beşte. Nu-i iubită? Se resem- 
nează uşor, prea uşor. Și-a făurit 
şi o platformă teoretică: „Nu 
pot iubi un om care nu are ne- 
voie de mine“, spune ea în- 
tr-o replică. De altfel nici nu-i 
adevărat, pentru că în final, cînd 
lon o cheamă și are nevoie de 
ea (e o scenă de mare poezie 
care încearcă o reabilitare tîr- 
zie a credo-ului în dragoste, 
indestructibil legăză de tinereţe, 
aş spune eu), ea, Liana, gingaşa, 
sensibila, își astupă  urechile=cu 
perna. Adorată într-un oraș de 
provincie („prima actriţă a tea- 
trului'“), urmărită”tu suflarea în- 
tretăiată și cu ochii larg deschişi 
de mii de tineri, îi trădează şi 
pleacă în Capitală pentru că 
a€blo, în Sibiu, „n-o vedea nimeni“, 
Pot să „cred în ea? Niciunul dint. 
cei trei tineri nu s-au proiectat 
cu forţă şi convingere în sufletul 
şi în mintea mea şi e păcat, pen- 
tru că fiecare din cei trei actori, 
Ovidiu luliu Moldovan, lon Cara- 
mitru, Tamara Creţulescu au 
și sensibilitate, şi inteligență, şi 
talent, au făcut totul, dar în 
niște haine prea strimte. 

Poate îmi veţi răspunde „așa 
am vrut să-i zămislim“. Asta am 
vrut să spunem cu forța exem- 
plului: iată cum nu trebuie să 
fie unii tineri, Se poate şi așa. 
Mai ales că se poartă antimemo- 
riile, antijurnalul, de ce nu și 
antitinereţea, dacă este pusă în 
chiar slujba tinereţii? Numai că, 
în acest caz, poate ar fi fost mai 
potrivit pentru filmul dumnea- 
voastră titlul „Despre o anume 
tristețe“ decît „Despre o anume 
fericire”, 

Totuşi, daţi-mi voie ca eu să 
cred în continuare în tinerețea 
optimistă, cuceritoare, generoasă. 
Acea tinerețe în care nu măsori, 
ci iubești cu băierile inimii dez- 
legate, în care acţiunile au de 
multe ori o gratuitate îngerească; 
în care credinţa nu se zdruncină 
și prietenia este de granit, în 
care se ride nestăvilit şi se plinge 
zguduitor, în care nefericirea se 
topește cu iuțeala zăpezii sub 
puterea soarelui, lumea ţi se pare 
splendidă și viaţa plină de farmec 
și fior. 

Daţi-mi voie să cred într-o 
astfel de tinereţe, chiar dacă am 
văzut -filmul dumneavoastră. 


Sanda GHIMPU 


veşnice", îi . 


lovi- ` 


(U mare din pag. 7 


anumit romantism, dar de o factură 
mai nouă, ce! puţin în intenție sau 
ca virtualitate. Și tocmai de aceea 
m-au nemulțumit unele lucruri, cel 
puţin la prima vizionare. Am rămas 
cu un fel de insatisfacție, fiindcă 
filmu! începe foarte bine și are și 
pe parcurs unele reușite, dar se vede 
că persistă un anumit soi de idilism. 
Nu romantism: idilism! Mai ales în 
ceea ce privește desfășurarea rela- 
țiilor dintre oameni. S-au păstrat 
unele șabloane destul de vechi. Acum 
îmi vin în minte, de exemplu, 
relaţiile dintre inginerul inventator 
Mușat și cei doi muncitori, interpre- 


Augustin Birsan, muncitor: 


in dezbatere. filmul românesc 


scenariu mă refer, nu la interpretare, 
pentru că lon Caramitru e unul 
dintre actorii mei preferați. Aş putea 
chiar spune că din interpr etare per- 
sonajul apare ceva mai compiex, 
puțin frămîntat de nelinişte, cu un 
anumit umor, Poartă unele tare, dar 
are și niște calități omenești: se vede 
că el îl dezaprobă pe directorul 
rutinier şi pare nemulțumit continuu, 
chiar de propria sa lipsă de decizie. 
Ceva lipsește totuși și acestui perso- 
naj pentru ca să fie într-adevăr cre- 
dibil şi semnificativ. Partitura lui e 
fragmentară, ca şi celelalte parti- 
turi din film, de altfel. 


„E bine că în film 


muncitori și actori“ 


taţi de Ernest Maftei și Boris-Ciornei. 
Sînt relații demonstrative pe care 
le știm demult, vehiculate sumar de 
O întreagă literatură, de dramatur- 
gie, de beletristică și chiar de sce- 
nariițe 

George Oancea, actor: Care 
la vremea lor nu erau. idilice. 

Mona Onu: Ba tocmai că erau. 
Adică: tînărul entuziast, avînd parcă 
această vocaţie din naștere sau din 
oficiu, plin de proiecte peneroase la 
care se rezumă întreaga sa viață, 


tinăr care după o anumită perioadă 
de timp și cîteva mici neplăceri 
reuşeşte să adunegin jurul său un 


grup de muncitori capabili și cu to- 
tul dezinteresați, care merg cu el 
pînă-n pinzele albe, fără:să țină cont 
de nimic altceva. Mie mi s-a părut, 
vă spun, Puţin-idilică această relație 
și chiar faptul că' tînărul inginer 


reușește pînă la urmă să dârîme 


ne ur 


direc general al unei întreprin- 
deri de asemenea dimensiuni. Totul 
a decurs prea ușor, prea... romantic. 


Dar pentru că acest romantism nu 
m-a convins, eu sînt nevoită să mă 
situez pe terenul mai sigur al realis- 


mului. Şi mă gîndesc că nici al doilea 
personaj, interpretat de lon Carami- 
tru, nu e în totalitate rezolvat. La 


10 


Nu mi se pare 
romantic 


Mircea Braga: În parte sînt de 
acord, în parte nu sînt de acord cu 
ceea ce a spus Mona Onu. Mie nu 
mi se pare că putem vorbi despre 
acest film ca fiind romantic, decît 
dacă atribuim cuvîntului respectiv 
nişte extensiuni figurate, foarte în- 
depărtate. Ce este excepție în acest 
film? Faptul că un inginer nu ră- 
mîne în București şi se duce într-un 
oraș oarecare? Astăzi, acesta este un 
lucru cu totul obişnuit. Faptul că 
un inginer se aruncă cu pasiune în 
efectuarea unei lucrări mai deose- 
bite? Şi asta este o întîmplare cu- 
rentă în zilete noastre. Vi se pare 
romantică relația de iubire din film? 
Mie nu mi se pare în nici un fel. Este 
adevărat că eroul se manifestă cu 
entuziasm în unele momente. Dar 
nu știu dacă entuziasmul eroului 
— colorat uneoricu oarecare blazare 
— ține de romantism. În schin 
n > pare mai interesant să discu- 
tăm îti lucrare de debut ca un 
film realist. Şi filmul mi se pare, 
efectiv, des tu! de realist, fără a duce 


realismul pînă acolo încît să frizeze 
aturalismul. Ceea ce este, o dată în 
plus, un merit al Da aceea 
eu prop să d despre au- 


tenticitatea cadrului, despre fires- 
cul cu care intră sau nu intră în 
relație anumite personaje ș-a.m.d, 
Regizorul a spus că vede în maşină 
un simbol. Dar de cînd realismul ne 
interzice să vorbim despre simboluri? 


Mona Onu: Realismul nu exclu- 
de însă nici elementul poetic. Și atunci 
aceste elemente realiste, obişnuite, 
cotidiene ar putea fi integrate unui 
nou romantism. Dar nu etichetele 
contează. 


George Oancea: Etichetele 
nu contează, contează însă că într-un 
film al nostru găsim în același timp şi 
elemente realiste și elemente roman- 
tice, și momente autentice şi momen- 
te idealizate. Poate că unitatea ope- 
rei suferă din această pricină, dar cel 
puțin putem remarca o mișcare, o 
încercare de a depăși, fie și cu posi- 
bilități modeste, limitele noastre 
tradiţionale. Dacă pînă acum roman- 
tismul părea să ţină de evocarea tre- 
cutului nostru istoric,acum asistăm 
la transferarea lui în actualitate, 
chiar în zona industrială. Filmul 
acesta mi se pare că oferă unele 
premize pentru un cinematograf 
de actualitate romantic. Fiindcă exis- 
tă chiar şi o poezie a peisajului in- 


Radu Basarab, actor: 


general, osumă de adevăruri delicate 
sau de subtext pe care, în marea 
majoritate a cazurilor, nu le găsim 
în filme — și nu numai în filme — 
din foarte, foarte multe motive. 

Cinema: De pildă! 

Mircea Braga: De pildă, înce- 
pînd de la scenariu. Cred că nu se su- 
pără nimeni dacă spun că scenariul 
pe baza căruia s-a realizat filmul 
acesta nu a conţinut acea idee şi acea 
dramaturgie care să fi fost premiza 
iaeală pentru un* film strălucit, 
Cred că, nu se supără nici regizorul 
filmului dacă spun că, deocamdată, 
nu s-a vădit a fi acea personalitate 
de excepţie care să facă din sine 
însăși un capitol separat în cinemate- 
grafia noastră. Și așa mai departe. 
De aici provin, după părerea mea, 
acele debilități și lacune pe care le 
resimțim în film. 


Dumitru Fernoagă: Să știți că 
nici noi n-am ţinut să vă prezentăm 
o capodoperă. 

Mona Onu: Atunci vă întrebăm 
şi noi: de ce n-aţi ținut? 

Mircea Braga: Nu, eu aş reți- 
ne altceva din replica tovarăşului Fer- 


„Dar eu n-am înțeles de ce vine 


actrița la Sibiu și mai ales de ce pleacă din Sibiu“ 


dustrial; a maşinilor, chiar dacă, 
aşa cum spunea tovarășul Petre 
Popa, în film s-au strecurat şi unele 
inexactități, chiar dacă există unele 
salturi sau lacune în narațiune pe 
care nu le putem explica nici dacă 
filmul ar fi eminamente romantic. 


Dumitru Fernoagă, director 
al Casei de filme 5: Şi eu cred că 
această agendă a discuţiei, stabilită 
ad-hoc, conţine deja nu numai 
propuneri foarte interesante, dar 
şi sugestii cît se poate de concrete, 
care ne pot fi folositoare şi la reali- 
zarea altor filme de actualitate. 
Așa este, de pildă, romantismul 
filmelor noastre, pe care îl discutăm 
acum pentru prima dată — să vedem 
în ce măsură și cum poate fi vorba 
despre romantism în lumea industriei. 
La fel sînt şi observaţiile privind 
autenticitatea mediilor industriale 
care, chiar dacă nu e o problemă 
nouă pentru cinematografia noastră 
socialistă, ea rămîne mereu deschisă 

în Primul plan äl atenţiei. 


Mircea Braga: știți în ce rezidă 
unele slăbiciuni ale filmului? Există 
o anumită complexitate a datelor 
vieţii, a personajelor, a oamenilor în 


noagă: faptul îmbucurător că pro- 
ducătorul, susținîndu-şi filmul, își 
dă totuși seama că el nu este 
cuvintul cel mai reprezentativ pen- 
tru posibilitățile cinematografiei 
noastre şi nici ultimul cuvînt al auto- 
rului filmului. E adică loc pentru 
mai bine. Pentru mult mai bine. 

Mihai Constantinescu: În ori- 
ce caz, e bine că discutăm așa cum 
discutăm. Pe mine cronicile m-au 
cam desprins puţin de pămint. Au 
fost foarte bune, adică foarte favora- 
bile filmului. Acum vă rog pe 
dumneavoastră să mă aduceți din 
nou pe pămînt 

Cinema: Cu această binevenită 
invitație a regizorului, încheiem pa- 
ranteza, mai mult sau mai puțin 
subiectivă pe care tot autorul fil- 
mului a deschis-o. Am asistat pentru 
un timp la un fel de duel, foarte 
viu şi util, între realizatori şi colegii 
lor de la teatrul din Sibiu. Am în- 
teles însă și din apelul regizorului, 
care vrea să simtă și mai bine pămîn- 
tul sub picioare, că e momentul ca 
tocmai co-autorii 
tervină, nu atît în calitate de arbitri 
ai acestui duel, cît ca prot 
ai discuţiei. 


din uzină să in- 


igonişti 


Mi se pare 
prea romantic 


Ing. Livius Bera: Ca spectator, 
mie mi-a plăcut în primul rînd 
începutul filmului, mi-au plăcut 
-unele lucruri și de pe parcurs și de 
asemenea şi sfîrșitul. Așa cum se 
obișnuiește cînd iese lumea de la 
cinema, vin unii și întreabă:— E 
bun filmul? Să mă duc să-l văd sau 
nu? Și eu le-am recomandat și le 
recomand tuturor să meargă să-l 
vadă. Acum, judecind, aşa cum s-a 
propus aici, relațiile dintre perso- 
najele care apar în film, pot să spun 
că unele dintre ele m-au surprins 
foarte plăcut. De pildă, spre deo- 
sebire de tovarăşa de la teatru 
care a vorbit la început, pe mine 
m-au convins momentele în care 
inginerul inovator conlucraază | cu 
cei doi muncitori. Sigur, e vorba 
de un anumit entuziasm ieșit din 
comun, dar cu care noi ne-am obiş- 
nuit de-a lungul anilor, S-ar. putea 
să fie vorba despre ceea ce se nu- 
mește romantism, dar atunci el 
„ar trebui mai bine să fie numit 


in dezbatere. 


ae 


TI 


care İse acordă secretarului, mi se 
pare uneori formală, protocolară. 
Eu de cînd sînt în uzina asta, să știți 
că n-am văzut încă nici un secretar 
de partid protocolar. Am prins aici 
patru secretari de partid și pot să 
vă spun că toți au fost foarte bătă- 
ioși, toți au fost cunoscători ai pro- 
blemelor şi niciodată în afara lor. 
Este adevărat că, la un moment dat, 
îl arătaţi pe secretar făcîndu-și un 
fel de autocritică, într-un cerc 
intim. Dar nici din asta nu înțelegem 
mare lucru, pentru că mi se pare că 
s-a adoptat şi de data aceasta o solu- 
ție formală. Ar fi fost poate mai 
interesant ca secretarul să fi greşit 
cumva într-adevăr, pentru ca cel 
puţin să aibă de ce să-și facă auto- 
critica. Or, el spune mereu că nu 
știe prea bine despre ce este vorba, 
că de-abia urmează să învețe, ca să 
poată aprecia o invenție. Foarte 
bine, Și asta se poate întîmpla unui 
secretar, Nenorocirea e însă că el 
spune asta cu aerul că e ceva scu- 
zabil, că este vorba de o vină paste 
care se poate trece prin vorbe mari 
și “promisiuni solemne. lar filmul 
pare să-i acorde credit în acest sens, 
trecînd ușor paste o situaţie destul 


Ing. Maria Andrei: „Cum vi se pare povestea de dragoste 
din film?“ 


romantismul de toate zilele. Alte 
relații din film nu au fost însă chiar 
atît de convingătoare. Și în uzina 
noastră există mulţi ingineri și alţi 
tehnicieni care inovează. Pot să 
vă dau exemple, cînd o zi, două zile 
sau poate chiar trei zile, n-a plecat 
acasă omul, pentru ca să realizeze 
ceea ce avea de făcut. Numai că 
poate conflictul pe care îl arată 
filmul, legat de invenţia inginerului 
Muşat, nu e chiar așa de firesc arătat. 
Nu mă refer la rolul mai mult ne- 
gativ interpretat de lon Caramitru. 
Să știți că există și personaje din 
acestea în realitate. Deci, în parte, 
filmul e și realist şi conflictul dintre 
cei doi tineri ingineri e firesc. 
Sînt însă alte aspecte care au fost 
mai slab realizate. Mai întîi, secre- 
tarul de partid apare foarte şters. 
3ă nu credeți însă că cu voiam ca 
el să apară mai des sau să vorbească 
mai mult. Nici măcar nu cred că în 
fiecare film despre o uzină trebuie 
să apară neapărat și secretarul de 
partid. Ba chiar, mi se pare că în 
acest film autorii îi acordă destulă 
importanţă: îl pun în prezidiul adu- 
nării, unde şi intervine de cîteva 
ori în discuție, îl arată apoi la ple- 
care, în mașină, discutind cu direc- 
torul, tot el discută și cu inginerul 
Mușat şi cu cel de la centrală, mai 
trece și prin hale și spune vorbe 
juste. Numai că această importanță 


de gravă. Bi, cu asta nu şînt eu de 
acord, asta nu mă convinge. Mai 
departe. Şi directorul -tehnic e în 
film o figură foarte slab prezentată. 
Pe linia producției, în realitate, 
directorul tehnic e acela care dă 


tonul într-o uzină. El este specia- 


listul. Din nou însă, să nu credeți că 
aș vrea ca într-o uzină arătată în 
film să fie numai oameni vrednici. 
Dar dacă și secretarul de partid 
și directorul tehnic sînt niște oameni 
de care se poate face abstracție, 
conflictul pe care dumneavoastră 
îl căutaţi și care poate face filmul 
interesant nu mai are de unde ieşi. 
Fiindcă la fel stau lucrurile și cu 
șeful serviciului tehnic, pe care nu 
uitaţi să-l prezentați, dar care se 
spală şi el pe milini, nu vrea să se 
pronunțe, fiindcă se teme să riște, 
are familie grea. Mă rog, situația 
pare destul de realistă și plauzibilă 
în acest caz. Dar ce rezultă din toate 
acestea? Rezultă că nu m-au convins 
nici calitățile, nici defectele celor 
din conducerea uzinei şi din această 
cauză, de data aceasta, îi dau drep- 
tate tovarășei de la teatru care 
spunea că prea uşor îl dărimă tină- 
rul inginer pe directorul general. 
Rezultă că tot conflictul se concen- 
trează între directorul uzinei și 
tînărul inginer inovator care toc- 
mai a absolvit facultatea. Ei, asta 
e schematic, și totul se desfășoară 


lu 


= a FE 


în continuare cam mecanic. Direc- 
torul nu mai e nici reai st, nici ro- 
mantic. Ba romantic ar putea fi 
puț'n, fiindcă prea l-aţi făcut ne- 
gru. Asupra lui s-au acumulat toate 
defectele și eu, care pot să vă spun 
că am o destul de îndelungată ex- 
periență în munca politică de 
partid, aș putea să vă asigur că un 
asemenea director nu mai e tocmai 
reprezentativ pentru un cadru de 
conducere din zilele noastre. El 
seamănă mai degrabă cu unii din 
directorii din epoca de după națio- 
nalizare, De altfel, astăzi, 80%, din 
utilajul uzinelor e nou şi o asemenea 
situație. pe care dumneavoastră mi- 
zați foarte: mult, cum e înlocuirea 
unei mașini vechi cu una nouă, nue 
nici ea chiar aşa de dramatică. Din 
acest punct de vedere, actualitatea 
filmului, pe care ne propunea s-o 
discutăm la început tovarășa Maria 
Andrei, este oarecum știrbită, 


De la romantism 


la satiră 


Petre Popa: Totusi, în film, așa 
cum spunea și tovarășul Bera, există 


i romanesc 


definiții". Poate că uneori, ca în 
cazul fericirii, nici nu e bine să cău- 
tăm o definiţie. Tatuși, în film, nu 
numai că n-am găsit o definiţie, 


dar nici n-am înţeles, ca să zic aşa, ` 


în ce ar consta fericirea pe careo 
afişează eroul principal în final. Fil- 
mul: pare, pînă la un moment dat, 
un film artistic, dar, de la un punct 
încolo, pornește, cred eu, ca un film 
documentar despre: o inovaţie. lar 
gîndurile intime ale eroului nu prea 
le putem descoperi. Ce vrea el în 
fond? Să construiască o mașină. 
Bine. Şi după aceea? Sau în afară 
de aceasta, ce ne spune el? Poate 
că ar fi fost mai bine dacă s-ar fi 
urmărit mai profund şi continuu 

asiunile inginerului, legate sau 
nelegate de producție, ca să înțele- 
gem, de fapt, ce fel-de om, ce fel de 
caracter este. Fiindcă noi știm 
din viața de toate zilele că unii ti- 
neri îngineri vin într-adevăr într-o 
uzină, în provincie, chiar cu gîndul 
să facă aici ceva grozav, uneori 
chiar reușesc, dar de fapt asta e 
pentru ei numai o trambulină ca să 
ajungă la centrală, din nou în 
Bucureşti. Aş avea toate motivele să 
mă întreb dacă nu e și cazul ingine- 


Mircea Braga, director: „Care dragoste? 
Asta era dragoste?“ 


și personaje foarte autentice. Un 
oarecare inginer dintr-o centrală 
industrială — și vă spun din exp=- 
riență, pentru că şi eu am făcut 
inovaţii — are într-adevăr de multe 
ori alura pe care lon Caramitru o 
dă personajului pe care-l interpre- 
tează. Este o satiră la adresa acelor 
tineri absolvenţi care fără să aibă o 
pregătire practică, fără să vadă 
și să simtă cum se trăiește viața de 
jos, devin niște funcționari super- 
ficiali. Aici regizorul Mihai Constan- 
tinescu a văzut bine și a făcut exact 
ceea ce trebuie. Mai departe. Eu 
cred şi ştiu că directori, de felut 
celui care a apărut în film, există 
totuşi şi la ora actuală în număr 
suficient. Că nu sînt peste tot, asta 
e altceva. Nu putem spune că n-avem 
decît oameni perfecţi, pentru că atun- 
ci nu i-am mai schimba niciodată. Şi 
doar îi mai schimbăm din cînd în cînd. 

Virginia Vrînceanu, t-hnicia- 
nă: Văd că de la romantism am ajuns 
ta satiră. De aceea eu n-am să mă 
refer la ambianță, nici la genul 
filmului care se vede că e greu de 
prins într-o formulă. Aș vrea să 
pornesc de ta titlu : „Despre o anume 
fericire”, Ce vrea să spună acest 
titlu şi ce vrea filmul, în general? 
Să ne referim, adică, la idee, la 
conţinut. Ca să parafrazez pe unul 
dintre personaje, „nu sînt tare în 


rului nostru, care, așa cum spunea 
i cineva aici, e și puțin blazat și nu 
știm ce mocnește în capul lui. 
Umblă după acea actriță prin Bu- 
cureşti, fără ca să înțelegem de ce și 
cu ce șanse. Eroul nostru, adică, e 
în afara oricărei încercări de analiză 
şi totul rămîne din această cauză 
undeva în zona unortrăiri interme- 
diare, fără relief şi fără strălucire. 


Scenariul, 


scenariul, scenariul 


Gheorghe Diţu, director 
adjunct:-Cred că din punctul ă: a 
de vedere suferă scenariul. Du; i 
părerea mea, regizorul este mai 
puţin în cauză şi cred că el a 
avut un debut remarcabil. Scena- 
riştii însă şi-au propus, pentru 
acest film, nu o temă, pe care pre- 
supun că ar fi putut-o elabora foarte 
bine, ci cel puţin patru teme. Din 
această cauză, ca şi în alte filme 
româneşti, rezolvările sînt strangu- 
late, neverosimile... 

Mihai Constantinescu: gri- 
bite, 

Gheorghe Diţu: Da lati cîteva 
dintre temele care. se aglomerează 
în acest film. Mai întîi, repartizarea 
absolvenţilor în producţie, o temă 
complexă care se rezolvă aici foarte 


Ee 


n 


in dezbatere. filmul românesc 


simplu şi uşor. Este apoi pro- 
blema raportului dinthe genera- 
tii, şi ea atinsă™uşṣor, E apoi 
vorba de condiția intelectualului —- 
vechiul specialist plin de dileme mai 
mult mimate, sau prins între inco- 
modităţile existenţei zilnice. Mai e 
vorba şi de mirajul scenei, mai e şi 
tema fidelității absolute și necondi- 
ționate, asigurată de la distanță 


“timp de ani de zile, 


Augustin Birsan: La drept vor- 
bind, eu nu prea ştiu cu ce se ocupă 
acest tînăr inginer și care e viața 
lui, ca să zic așa, sentimentală, devre- 
me ce timp de mai mulţi ani nu-l 
vedem decit trimițind o dată nişte 
flori și vorbind o dată la telefon cu 
fata care pare să fie iubirea unică a 
vieții lui. 

Radu Basarab: Ca să-l! comple- 
tez pe colegul din uzină și pentru că 
regizorul zice că are platoșă tare, 
ca să ajungem într-adevăr cu picioa- 
rele pe pămînt, mai ales că sîntem 
într-o discuție „de familie“, vreau să 
spun și eu următoarele, tot cu pri- 
vire la scenariu, în primul rînd. 
N-am înţeles de ce actrița vine la 
Sibiu, n-am înţeles de ce nu vrea să 
rămînă la Sibiu, n-am înţeles de ce 


tinescu că unele din rezolvările sale 
mi-au plăcut, iar altele — nu. Nu 
mi-a plăcut deloc momentul cînd 
directorul află că proiectul de 
maşină pe care l-a copiat dintr-o 
revistă străină e greșit. Rezolvarea 
regizorală a acestui episod — cu 
lumini fulgerate și muzică de furtună 
— ţine de un romantism desuet, 


Mi se pare,de asemenea,că personajul: 


directorului, în - interpretarea lui 
Colea Răutu, vine cumva din filmele 
începuturilor cinematografiei noas- 
tre: e personajul rău, negativ, care 
are şi un ochi rănit şi un scrîşnet 
continuu din măsele. Sînt rezolvări 
foarte... 

Mihai Constantinescu: ...la 
îndemînă. 


lulian Vişa: Să zicem. Mai cred 
că personajul inginerului Mușat este 
atît de convingător — întreg filmul 
e de fapt al acestui personaj, remar- 
cabil interpretat de Ovidiu luliu 
Moidovan—încît nu mai era necesar 
acel leit-motiv al motocicletelor de 
care se ocupă eroul în timpul liber. 
Și, în orice caz, mi s-a părut ostenta- 
tivă încărcătura simbolică pe care o 
conferă verbal autorii acestei pasiuni 
a eroului, cînd Muşat cade de pe 


Ovidiu Iuliu Moldovan (actor): „Ne-am străduit 
ca personajele să devină credibile“ 


pleacă la Bucureşti, ta Sibiu, o 
vedem primind nişte aplauze, într-o 
secvență, ceea ce ar putea să în- 
semne că are succes, dar în scena 
următoare ea se arată foarte nemul- 
ţumită, nu însă fără a ne da motive 
să o suspectăm de oarecare cochetă- 
rie sau de fățărnicie. Apoi o vedem 
la Bucureşti stînd în pat și primind 
un telefon din gară, care o cheamă 
din nou la Sibiu, ceea ce o aduce 
într-o stare de mare agitație inte- 
rioară — nu înțelegem din ce motiv. 
Mai apare apoi cîteva clipe pe un 
Platou al televiziunii, filmînd însă 


pentru o emisiune de reclamă, ca - 


unica șansă pe care ar conferi-o 
Capitala unei actriţe care, iarăşi nu 
înțelegem de ce, numai la Sibiu 
putea să se dovedească talentată și 
să aibă cu adevărat succes. Cam 
sumare şi cam forţate aceste sugestii, 
fragmentare şi difuze, ca să nu zic 
confuze, chiar dacă autorii- n-au 
avut altă dorinţă decît să îndemne 
pe absolvenţi să meargă cu încre- 
cere în provincie. Și cred că toate 
aceste deficiențe stridente ale sce- 
nariului au constituit un destul de 
mare handicap și pantru regizor în 
realizarea unei lucrări unitare și în 
demonstrarea, dacă nu a unui stil, 
cei puţin a unor preferinţe proprii 
mai bine conturate. 


De la regizor 


la regizor 


lulian Vișa, regizor la Teatrul 
din Sibiu : În această ordine de idei și 
discutînd tot „în familie”, aș vrea 
să-i spun regizorului Mihai Constan- 


motocicletă, apoi se ridică și declară 
rituos că el nu se va lăsa, că nimeni 
nu-l va putea împiedica să meargă 
cu viteza cu care vrea el, În schimb, 
mi-a plăcut foarte mult, mai ales 
regizoral, scena cînd, tot la stadion, 
vine inginerul mai în vîrstă, Bostan, 
cu nevasta şi copiii şi-l. caută oare= 
cum în secret pe Mușat, ca să se 
scuze că n-a îndrăzait să-l sprijine, 
invocînd riscurtie şi greutăţile unui 
cap de familie. Și sînt şi alte soluţii 
regizorale, în cazul unor personaje 
episodice sau în momente care pot 
trece neobservate, dar care sînt 
foarte sugestive. De pildă, apariţia 
aceluiaşi inginer Bostan — neliniștit, 
suspect într-un fel, în mijlocul maldă= 
rului” de dosare dezordonate din 
biroul său — un tablou care nu este 
și nu se vrea caricatural, ci e o ima- 
gine foarte izbutită a unui modest 
destin, în această zbatere între hirtii 
și oameni. Sint apoi cîteva percuţii 
de autenticitate, datorate interpre- 
ţilor, dar în egală măsură și regizo- 
rului. Aţi remarcat ce reacție are 
întreaga sală cînd secretara directo- 
rului iese pe ușă și întirzie doar o 
clipă, apoi întorcîndu-se spre ingine- 
rul venit de la centru, cu un suris şi 
cu o sclipire din ochi, întreabă cum 
să fie cafeaua. Și așa mai departe. 


Au cuvîntul 


protagoniști 


Cinema: Acum urmează să ve- 
dem cît de tare a fost „platoṣa" reali- 
zatorului. Mihai Constantinescu a res 
proșat într-un fel cronicilor — foarte 
favorabile — că l-au cam desprins 


ul Y 


de pămînt și ne-a cerut să executăm 
noi operația inversă. Am reușit oare? 

Mihai Constantinescu: Mai 
întîi să-i ascultăm pe actori. 

lon Caramitru: În ceea ce pri- 
vește personajul meu, eu am avut o 
obiecție, de la început, la scenariu. 
Mi se părea foarte schematic şi 
neinteresant. Vă mărturisesc — 
Mihai Constantinescu poate s-o spu- 
nă — că, la prima lectură, am ris 
cît de schematic era scris. Dar din 
momentul cînd am înțeles că scena- 
riul nu va rămîne așa, am început să 
mă apropii de rol. E poate chiar 
pentru prima oară, în sumara mea 
experienţă cinematografică, cînd am 
putut să lucrez atent cu amănuntele 
şi nuanțele de psihologie. În disputele 
cu regizorul şi cu producătorul-dele- 
gat, am. schimbat foarte mult din 
scenariu — și finalul și o anumită 
modalitate de a privi personajul 
negativ. Dialogul lăudat în cronici 
este, în mare măsură, rezultatul 
efortului nostru colectiv, continuat 
pînă în momentul filmării, de cele 
mai multe ori. Mihai Constantinescu 
a avut, după părerea mea, una din 
cele mai inteligente modalităţi de a 
lucra cu actorii, lăsîndu-ne să venim 


EDES OR > 


colaborăm în condiții optime. Discu- 
ţia a marcat şi note acut critice şi 
astă era normal, devreme ce ea a 
avut loc la iniţiativa unei reviste de 
specialitate, care nu se poate mulţumi 
cu ceea ce se spune într-o cronică 
de premieră, Mai ales că am avut 
continuu senzaţia și certitudinea 
— destul de rară în discuţiile criti- 
ce —că s-au receptat efortul şi 
intenția noastră şi că, de fapt, şi 
criticile cele mai severe au mers 
exact în sensul în care am încercat 
și noi să mergem, îndemnindu-ne ca 
în viitor să mergem mai departe. 


Despre o altă 


fericire 


Mihai Constantinescu: Ulti- 
mul care părăsește barca e regizorul. 
Eu, de fapt, ar trebui să mă limitez 
la a face plecăciuni și a mulţumi 
tuturor. Dar redacția revistei „Ci- 
nema", care a luat iniţiativa acestor 
discuţii unice în cinematografia noas- 
tră, între realizatorii și beneficiarii 
filmelor, ne-a somat de la început că 
momentul festiv s-a consumat în 


întregime aseară. Voi fi de aceea, 


i ; 


Ing. Livius Bera: „Mie nu mi se pare credibil ca un tînăr 
inginer să dărîme atît de ușor un director general!“ 


în întîmainare cu ceea ce credeam 
noi că este bine — in extremis să 
“improvizăm și ceea ce era bun să 
rămînă în fiim. Din punctul acesta 
de. vedere, îl consider pe Mihai 
Constantinescu regizorul cel mai 
interesant cu care am lucrat pînă 
acum. Armgavut, ca și Ovidiu Moldo- 
van, senzația că participăm la crearea 
unui film şi nu că ne limităm la 
executarea unor indicaţii. Ceea ce 
mi se părea cel mai important era 
să reiasă că cei doi tineri sînt real- 
mente foarte buni prieteni — doi 
foști, actuali și viitori prieteni, pe 
deasupra marilor lor disensiuni. Și 
de a sugera — în măsura posibilului, 
pe neobservate — că personajul meu 
putea avea corespondențe, în planul 
tipologiei clasice, dar și în planul 
imediat al vieţii de zi cu zi, care îl 
urcă sau îl coboară în proprii săi 
ochi şi ai altora. Cam atît. 


Ovidiu luliu Moldovan: cu 
consider această discuție-— în întregi- 
mea ei —un elogiu la adresa filmului. 
Ca și pentru Caramitru, teama mea 
inițială era ca personajul să nu pară 
incredibil. De aceea am simţit nevoia, 
o dată cu regizorul, de a completa 
pârtiturile, pentru a nu avea de a 
face cu un fanatism tehnic al unui 
personaj schematic, cu totul unilate- 
ral. Asta în măsura în care mai era 
cu putință. Pe mine m-a-emoționat 
foarte mult această discuţie, fiindcă 
am stat faţă în față cu colegii din 
uzină, cărora le-am cerut de multe 
ori sfaturi în timpul filmării, am stat 
faţă în faţă cu colegii de la Teatrul 
din Sibiu care, la rîndul lor, au făcut 
totul pentru ca să lucrăm şi să 


pînă în ultima clipă, concret şi 
lapidar. 


Primul lucru drept care s-a spus ` 


aici este că era loc pentru mal 
bine. Pentru mult mai bine. Deocam» 
dată, faptul că cineva a spus, tot 
aici că, ieșind de la film, îndeamnă 
și pe alțiisă se ducă să-l vadă, repre- 
zintă cîştigul cel mai mare; mai ales 
pentru un debutant. Este pentru 
mine... o anume feric're. Dar ştiu 
că poate ex sta și o altă fericire, 
mai înaltă, mai deplină. Dacă aş 
face încă o dată acest film, l-aş 
face altfel. M-2ș preocupa numai 
de prietenia dintre cei doi tineri și 
filmul ar avea o temă centrală mai 
limpede, mai puternică. Și mai ales 
cred că aș face mai convingătoare 
relațiile dintre oamenii uzinei, iar 
dezbaterea ar fi mai curajoasă. Mult, 
mult mai curajoasă. 

Sigur că nu toate părerile expri- 
mate aici concordă între ele şi nici 
ale mele nu se suprapun totdeauna 
cu opiniile pe care le-am ascultat, 
Nu știu dacă sînt un romantic. 
Ceea ce știu este că mi-am iubit 
foarte mult eroii — fie buni, fie 
răi — şi am vrut-ca fiecare să 
aibă dreptatea lui. Asta ţine poate 
de un anumit realism psihologic. 
Oricum, în căutarea acelei alte feri- 
ciri — mai realiste sau poate mai 
romantice — şi eu cred că o discu- 
ţie ca aceea de astăzi e un prilej de 
limpezire şi un îndemn. 

„ Cinema: Este clar că nu mai 
încape decît un singur cuvînt, adre- 
sat tuturor: Vă mulțumim, 


Valerian SAVĂ 


| sufletism E 


Un of cinematografic 


Ce se întîmplă 


după ce sîntem „trași în film“ ? 


La Muzeul satului, 

într-una din` odăile 
inema acelea înalte cu mi- 
ros de scoarță, de 
putină nouă, de lînă 
înroşită cu vopsea 
de ouă, stam de vorbă cu Maria 
Spiridon, celebra meşteriţă, Lu- 
chian în fotă, vitează a războiului 
de ţesut, academiciană a năframei, 
filozoafă a arniciului, marestrateg 
al străpungerii pînzei de boran- 
gic. Așezată pe scăunel, vijiind 
din suveică sub. privirile ferme- 
cate ale unor doamne venite de 
departe, de foarte departe, sexa- 
genare copilăroase purtind pălă- 
rioare ca niște coșulețe cu cireşi, 
iar sub coșulețe, ochelari prinşi 
în rame aurite bătute cu pietre 
de sticlă sclipicioasă, sido pe sub 
strigătele entuziaste ale vizita- 
toarelor — wonderful! wonderful! 
— Maria Spiridon mi-a povestit 
of-ul ei cinematografic: 

Au venit la mine — zicea — 
și Mi-au cerut să le scot pinzele, 
fețele He pernă, gătelile de clop, 
broderiile de pe mineci,şerpii de 
la bete, șnururile de la straiţe, 
riurile de pe ii. Le-am scos: Le-am 


film. şi literatură 


Citind cu hărnicie 
cronicile confraţilor, 
fiind cînd în acord, 
cînd în dezacord (ta- 
cite ambele), cu ele, 
am fost surprins de 
asprimea și ironia cu care filmul 


„7 zile“, mai mult decît altele,. 


a fost recenzat. Sînt departe de 
a mă îndoi de eficiența asprimei 
și a ironiei. Tonul mîngiietor şi 
serios nu se potrivește unor fil- 
me sau unor recenzii asupra lor. 
Dar vreau să cred că tot atîta 
ironie și asprime meritau şi alte 
filme și că deci „7 zile“ este, cel 
puţin din acest punct de vedere, 
nedreptăţit, 

Urmărind cu aceeaşi hărnicie 
şi producţia ce o avem, cred că 
din anumite puncte de vedere — 
voi spune imediat care — „7 zile” 
este mult superior altora. Din 
altele — nu voi întîrzia nici cu 
aceste explicaţii — nu este infe- 
rior, deși asta nu înseamnă că e 
mai valid. 

Superior mi s-a părut din punc- 
tul de vedere al regiei şi imagi- 
nii. Cred că echipa condusă de 
Mircea Veroiu- dovedea, ca ex- 


arătat. Mi-am chemat elevele. 
Le-am pus să țeasă cît pot ele 
de frumos, Era într-adevăr o zi 
mare. Le-am spus, așa pe șoptite, 
fetelor: acum e acum. Acum o 
să ne vadă toată țara. Toată țara 
o să ştie ce puteți voi. Ce mai! 
Ne-am dat osteneală multă. Cei 
de la studioul „Sahia" — așa-i 
spune studioului! — ne-au filmat 
şi ziceau că-s foarte mulțumiți, 
Toată ţara — ziceau ei —o să fie 
mulţumită și noi astea, artistele 
cum s-ar zice, o să fim primele 
mulțumite, fiindcă prima oară fil- 
mul — se-nțelege — o să vină 
la noi, la Avrig. 

Eu nu zic că ne-a părut rău, 
îmi zice celebra meșteriță. Nu, 
nu ne-a părut rău. N-a fost rău, 
A fost numai așa o întristare, 
fiindcă azi venea unul de la 
București și ne povestea cum 
ne-a văzut acolo, la cinematograf, 
și mîine venea unul de la Sibiu 
şi ne spunea ce zicea despre “noi 
lumea de acolo, cînd ieșea de la 
film. Şi pe-urmă mai venea unul 
din Alba. Și tot așa veneau și se 
duceau povestind mereu despre 


0 nedumerire 


presie, că este capabilă să pro- 
ducă orice fel de filme la un nivel 
profesional bun. Mircea Veroiu 
şi ceilalți au talentul și pregăti= 
rea, ușurința, abilitatea și tehnica 
necesară și de dorit ar fi să fie 
puse în slujba unor cauze mai 
bune: povestesc fluent, inventiv, 
cu spirit de observaţie și grijă 
pentru plasticitate, atenţi la firesc 


— firescul replicii și comporta- 
mentului. Cred că aceste calități 
nu se. întîlnesc la toate filmele 
noastre. Ci din contra. 


Există, trecînd la punctul doi, 
ceva foarte slab în acest film: 
scenariul, adică literatura lui. Pa- 
lida poveste ajungea pentru 
cel mult 10—15 minute de fil- 
mare. Mai mult, restul, lăsînd la 
o parte incredibilitățile flagrante, 
a fost lungire — şi dacă s-a rîs 
în sală, cei care au comis scenariul 
trebuiau să se simtă cu musca pe 
căciulă. 

Dar e oare acesta singurul sce- 
nariu incredibil, debil? Ce alt- 
ceva decît aceleaşi calificative le-ar 
putea primi scenariile la „Paraşu- 


noi, cum eram noi, eu şi elevele 
mele, „la jurnal“, şi nu ca toată 
lumea, căci noi eram și „În cu- 
lori”, şi încetul cu încetlul am 
băgat de seamă că filmul ăsta 
al- nostru. parcă trecuse prin 
toate cotloanele țării. Prin toate, 
afară de comuna noastră. 

Nu, nu zic că ne-a părut rău — 
zice ea. Dar dacă ajungea şi la 
noi filmul ăla despre noi, parcă 
ar fi fost așa, o încurajare. Nu 
pentru mine. Pentru ele. Pentru 
fete. Dacă s-ar fi văzut, parcă 
şi mai tare le-ar fi dat inima 
ghes. 

Nu, nu zic că ne-a părut rău, 
dar poate-o să ziceți dvs. pe-acolo, 
pe. la gazetă, pe la televizor, pe 


la radio. Poate-ar fi bine cînd se 


face un film cu nişte oameni, 
într-o comună undeva, într-un 
colţ de ţară, să se trimită filmul 
ăla și pe la ei. Adică să se vadă 
și eil! Că oamenii-s oameni, și 
zic că dacă ei sînt arătați pe film 
ca să-i încurajeze pe alții, să fie 
şi ei încurajați c-au încurajat, 

Dar asta s-o spuneți numai 
dacă o să credeți că am dreptate, 
Numai dacă s-o cuveni — îmi 
zice Maria Spiridon. 

Ea e mică în faţa mea, ghemuită 
la războiul de țesut pe un scău- 
nel cu trei picioare, 

Nu știu de ce, dar scâunelul 
ăsta scund, de brad, parcă o 
înalță pe un soclu. Nu pe un 
soclu de granit. Ci pe un soclu 
din mărgele și beteală. 


„E.O. 


tiştii”, „Veronica” și altele, prea 
multe pentru a ne forța memoria? 

Scenariul rămîne golul cel ma- 
re al producţiei noastre. Consta- 
tăm că sînt însă și certitudini — 
de ce nu le folosim pe acestea? 
De ce nu se scriu scenarii pentru 
cîţiva (destui) actori atît de în- 
zestraţi? Pentru Albulescu, pen- 
tru Caragiu? 

Dacă nu se scriu scenarii bune, 
atunci de ce nu folosim clasicii? 
Literatura din „Păcat boieresc“, 
din „Hanul lui Mînjoală“, din 
„Ce mult te-am iubit“, din „Prin- 
cipele", din atîtea altele pe care 
le-am auzit anunțate ca intenții 
de ecranizare, de-a lungul ani- 
lor, este fără îndoială o garanţie 
ce nu mai trebuie demonstrată. 

Nu fac oare aceleași lucruri şi 
alte cinematografii, la fel „de 
tinere"? Nu fac același lucru și ci- 
nematografii mai „bătrîne”? 

Literatura bună nu are vîrstă. 
Totul este să știi să o citeşti. 
Ecranizarea este, prin forța lu- 
crurilor, o lectură —ea trebuie 
făcută. 


Gelu IONESCU 


la fața: locului 


„Răsună valea“ 
în 
Maramureș 


Această toamnă băimăa 
reană, aflată la a doua 
„ei ediție și care s-a 
desfăşurat în octombrie, 
a prilejuit prima întîl- 
nire a creatorilor nos 
ştri de filme cu cinefilii maramus 
reșeni, : 

Luni, 15 oct. 1973... 

În uriașul hol al cinematografului 
Dacia are loc vernisajul expoziției 
„25 de ani de realizări în domeniul 
cinematografiei românești”, 

invitat de onoare: Paul Călinescu, 


regizorul primului film al cinemato- 
grafiei socialiste — „Răsună valea" — 
devenit azi film-document, 

Gala de filme, de la „Răsună valea” 
la „Departe de Tipperary”, a adus şi 
alţi invitați: Marga Barbu, Colea RX 
utu, Ilarion Ciobanu, Mihai Boghiţă, 
etc, 

Pana de lumină — intervenită chiar” 
în momentul intrării noastre — nu a 
împiedicat cu nimic manifestația”de 
simpatie reciprocă şi prezentarea oase 
peţilor s-a desfășurat la lumina lan= 
ternei care, la rîndul ei, nu a fost cu 
nimic mai prejos-dectt str ibuni 3pa- 
ratului de filmare =< lanterna. magie 
că, š . 

Gazdele ne-au "plimbat apoi prin 
toamna maramureșeană.,. La Sighe= 
tul Marmaţiei şi la Vişeul de Sus s-au 
organizat alte întilniri cu publicul, 
Tineri dornici să-şi însușească tehnica 
artei cinematografice ne-au asaltat cu 
întrebări de specialitate. Am recu- 
noscut printre'ei pe meșterii viitoa= 
relor noastre filme. 

O.întrebare — mai. puţin de. spe 
cialitate pusă însă cu atita asidyitate 
prin toate colțurile Maramureşului, 
de la sălile de cinema pînă la hanurile 
de la răscruce — încît nu mă pot ab- 
ține să nu o pun șieu: 

— Pe cînd un film despre eroul 
nostru maramureşan „Pintea vitea- 
zul"? a 


Angela CHIUARU 


Stop cadru pe zăpadă! 


% 


Două „camere“ 
superbe 


Două mari nume, doi „giganți“ în 
această lume mică, de mulți neluată 
în seamă, a operatorilor: 


@ Richard Leacock — operatorul 
genialului documentarist Robert Fla- 
herty — om azi în vîrstă de 51 deani, 
pasionat al cinematografului-ziar, al 
filmului-adevir, obsedat acum de 
perfecționarea unei „camere“ uşoare, 
la îndemina oricui, un „super 8 mili- 
metri”, care să permită filmarea 
” ieftină, o „cameră“ dotată cu un sim- 
plu magnetofon înregistrînd la fel 
de uşor sunetul, boicotind astfel 
toate companiile de cinema trucat, 
scump, tradiţional: 


Cronica 
pueri- 
culturii 


Dați copiilor 


nu numai dulciuri !... 


Regizorul sovietic Roland Bikov 
— realizator consecvent de filme 
pentru copii — declară: 

„Ca autor de filme. pentru cei 
mici, problema filmului mediocru, 
să-i zic „cenușiu“, mă doare, mă 
chinuie. Filmul „cenușiu” şi filmul 
penteu copii sînt două noţiuni opuse 
categoric, (N.R.: La adulţi, e altfel?) 
Pentru că cenuşiul înseamnă plictis, 
pentru că plictisul îl face pe copil să 
plîngă, ca şi foamea, ca și frigul, ca 
boala sau ca suferinţa, pentru că 
plictisul e de neconceput pentru 
copil”... 

Serghei Mihalkov, alt specialist în 
literatură pentru cei mici, observă 
altceva: 

„Statisticile arată că adolescenţii 
şi copiii văddouă filme pesăptămină, 
În 11 ani, de la virsta de 5 ani la 
16 ani, tînărul spectator vede 1056 
de filme. Dacă durata medie a unui 
film este de 2500 'de metri, înseamnă 
că puștiul vede în 11 ani un fleac de 
2.640.000 metri de peliculă! Cred 
că e o cifră care mărturiseşte o 
forță formidabilă a influenţei filmu- 
lui asupra spiritelor tinere, nu ?".. 


44 


„Nu mă interesează filmul pe 
35 mm sau pe 16 milimetri, merg 
rar la cinema, Ceea ce văd pe ecran 
mi se pare mai tot timpul pompos, 
grotesc, de necrezut. Regizorii ăștia 
nu se gindesc decît la scumpul lor 
public personal. Eu vizez un alt 
public, Și mă lasă rece să-l văd pe 
Brando făcînd amor îmbrăcat! Tele- 
viziunea nu e deloc mai bună, Ea 
rămîne un instrument al „establish= 
rhent"-ului, ca' şi cinematograful. 
Cine ţine friînele bursei, hotărăște 
și ce să se producă. Un început seva 
produce, sint sigur, dacă vom reuşi 
să ieftinim echipamentul nostru 
pentru filmat şi montaj. Refuz mai 
hotăfit ca niciodată un realism 
trucat! Am să vă dau un exemplu. 
Vă amintiţi în „Supa de rață" al 
fraților Marx, scena cînd pălăriile 
treceau din mînă în mînă. Nimeni 
nu vă cerea să credeţi că asta e 
adevărat. Dar se crăpa de rîs. Într-un 
film care l-am făcut despre lucrările 
Comitetului național republican, am 
surprins o- scenă identică: foarte 
importanţi oameni politici îşi treceau 
unii altora - biftecurile pentru a 
constata care sînt „în sînge” şi care, 
bine fripte. Operația nu se mai 
sfirşea — se ridea în hohote. Un 
regizor al cinematografului „adeyă- 
rat“, a reluat scena, cu actori. Era 


grotesc, nimeni nu credea că e 
adevărat“... 
9 Vadim lusov — operatorul 


nedespărțit de Tarkovski de la filmul 
de debut, „ Violoncelul şi patinoarul”, 


Charlot și copiii, 
azi 


„Express"-ul francez a organizat 
o proiecție de filme Charlot pentru 
copiii de la 7 la 12 ani, redacția 
fiind curioasă să afle răspuns 
întrebarea pusă chiar de Chaplin, 
în urmă cu doi ani, la Londra: 

„Mai rîd copiii la Charlot?" 

La capătul unei retrospective ra- 
pide, selectată din principalele-sale 
filme (inclusiv o secvenţă din „Dom- 
nul Verdoux" — pentru a le sugera 
diferența dintre Chaplin-adevăratui 
şi personajul său comic) s-au înregis- 
trat răspunsuri de acest tip: 

„Charlot e caraghios cînd aleargă 
și nu e prins...“ 

„E un om trist, fiindcă-i totdeauna 
flămînd...“ 

„Îi e greu să fie fericit, fiindcă nu 
se căsătorește niciodată...“ 

„Face lucruri nostime, dar n-are 
noroc..." 

„E naiv. Nu-i 
atunci e trist...” 

„Nu e aşa de amuzant ca Stan și 
Bran..." 

„Trebuie să fi existat, dar nu se 
știe unde..." 

Pentru cei Mai mici, Chaplin şi 
Charlot nu sînt una și aceeași per- 
soană, primul e tatăl celui de-a! 
doilea, tatăl a îmbătrinit, dar fiul 
— singuratic și turbulent — a rămas 
tînăr, rătăcind aiurea, aventurile lui 
făcîndu-i să rîdă incontinuu. Doar 
cînd „Charlot tindea către Chaplin“ 
— remarcă reporterul — „sala intra 
într-o tăcere gravă"... 


la 


place ordinea și 


la „C 


opilăria lui Ivan“, „Rubliov" şi 


„Solaris”. Operator socotit unanim 


genial 


afirmă 


ușor vreo declarație... „Camera vor- 
beşte pentru el" — revista 


— dar căruia, după’ cum „Filmul sovietic“, lar noi ne confor- 
ziariștii, nu-i poţi smulge  măm. 
TIDS D 


Ne conformăm: „Rubliov“ vorbește pentru lusov... 


Cronica 
westernului 


Cow-boy-ul, 
sîmbătă seara... 


Cum mai trăieşte azi un cow- 
boy? 

In orice caz nu ca în wester- 
nurile clasice, cînd şeaua era sin- 
gura lui proprietate, locuinţa și 
perna sa, trăind zile întregi sin- 
gür, departe, într-un -perpetuu 
galop. Dar oricît i s-a schimbat 


viața, un eveniment a rămas 
neschimbat: „turul“ de sîmbătă 
seara. 

lată cum se desfășoară și azi 


această poveste— în relatarea 
unui ziar american — deloc lip- 
sită de şi realism: 

„În Montana, cînd se apropie 
ziua cea mare de distracţie, 
vara, cow-boy-ul se pregătește 
din timp  făcîndu-şi  cizmele, 
bărbierindu-se, periindu-şi pă- 
lăria. După aceea se îngrămădeşte 
într-un camion și , pe un drum 
prăfuit, o pornește spre oraș, 
„pentru o seară plăcută“, La 
8 seara, cow-boy-ul trăiește deja 
o viață: în jurul saloon-ului 
„Luna albastră”, mașini de toate 
tipurile sînt parcate în lungi 
şiruri. În local, vreo 15 perechi 
dansează o polcă locală în sune- 
tele unei orchestre. locale, La 
bar, berea și - scotch-ul curg 
gîrlă, discuţiile sînt — blind spus 
— din ce în ce mai vii... Busculat, 
amețit, puţin „ciupit“, coweboy-ul 
trece la indignare: e prea multă 
lume, nu suportă... A, iarna — 
strigă dinsul — n-aş avea în cine 
trage pe aici... Acum, s-a sfîrşit 
totul, nu mai ai de ce trăi vara, 
o noapte de sîmbătă, la oraș... 
Sînt prea mulți străini... Toţi 
veniți din California“... 

Ce viață! Ce viață pentru un 
erou legendari 


cezi 
oezie 


Charlton Heston, cow-boy-ul la lumina zilei 


umea e un 


Filmele 
din ziare 


„Poliţia 
nu vă mulțumește“ 


„L Espresso”, săptămînalul ita- 
lian, rae | 


Nicilor din î 
plină perioadă 
deținuților: 
„20 de agenţi de la „î? 

model“ din Roma 
„grevă a foamei timp de.3 zile, 
imita i și de colegii lor din -To- 
rino și Milano. În timpul răzmeri- 
tei deținuților — gardienii și-au 
dat seama de insuficiențele sis- 
temului economic în care sînt 
implicați... Ei sînt în număr de 
15.000, adică unul la 50 de delinc- 
venţi. Mai mult de 90% dintre ei 
sînt veniţi din sud, proveniţi 
din rîndurile şomerilor de acolo, 
cu un nivel de cultură şi instruire 
coborit. Pentru o leafă nenoro- 
cită, eiduc o viață inumană, au 
un orar epuizant, plin de riscuri: 
în cursul ultimilor cinci ani, 
50 dintre eiau fost ucişi şi 400— 
răniţi, Ei cer drepturi sindicale, 
care să le permită, mai ales, de 
a nu mai fi folosiți pentru a 
menține o ordine inumană“, 


„Aeroportul“ 


„Daily Mail“, prin 
dentul său american, informează 
că în S.U.A., 25 000 000 de ame- 
ricani suferă groaznic de stomac, 
ficat şi urechi cînd trebuie să 
călătorească cu avionul. Printre 
aceşti alergici ai zborului se nu- 
mără Joan Crawford, Tony 
Curtis, celebrul regizor af „Odi- 
seii spațiului 2001” (sic!) Stanley 
Kubrick şi chiar Ray Bradbury, 
autorul nr. 1 al romanelor de 
science-fiction... 

Nate Cott a scris o carte, 
„Cum să urci în avion fără frică", 
în care consemnează că această 
angoasă a zborului aparține celor 
mai diferite meserii—dar se 
manifestă cu deosebire la jude- 


carespon- 


cători, la medici, la ziariști, la 
actori şi la psihiatri... Sursa 
acestei nelinişti: teama de a 


pierde controlul de sine. 


Cronica 
filmului 
polițist 


Un critic 
nepoliţist 


Marea 
publicitate 


Zburaţi cu 
Valentino! 


Celebra! companie aeriană Pan- 
Am — autointitulîndu-se „cea mai 
expertă companie aviatică din lume“ 
— dovedeşte un ochi expert nu 
numai în reclamă, ci şi în logică şi 
umor... 

Pentru a convinge milioane de 
„pietoni ai aerului” să-i folosească 
aparatele, pentru a le demonstra 
cît de bine şi amplu ar descoperi 
dumnealor America apelînd la zbo- 
rurile Pan Am, pentru a le deschide 
bine ochii că America, „oggi“ (azi), 
nu se mai reduce la clasica imagine a 
Hollywoodului — ingenioşii compa- 
niei n-au apelat la Cristofor Columb, 
ci la fascinantul Rudolph Valentino, 
într-una din nemuritoarele sale scene 
de amor. Logica s-ar desfăşura așa, 
dacă pornim de la titlul: 

Odată, America era Hollywood-ul. 
Odată, Hollywood-ul era Rudolf 
Valentino. 

Azi, Rudolf Valentino a murit. 
Azi, deci, călătoriți cu Pan Am... 

Cine nu vede legătura, să nu urce 
în avion... 


im 


[Foarte interesante observații face 
criticul cehoslovac Richard Fiala asu- 
pra genului de filme polițiste reali- 
zate în ţara sa — „gen aflat într-o 
concurență severă çu producțiile 
similare din străinătate", se ştie cît 
de populare atît la ei, acolo, ca și 
la noi... 

„Locul individului genial în rolul 
detectivilor a fost luat, în Cehoslo- 
vacia de criminalişti grijulii care se 
bazează pe aparatul de anchetare; 
în locul criminalului șiret apar din 
ce în ce mai mult delincvenți psihici 
și sociali cu totul obişnuiţi. Totuși 
creatorii filmului detectiv nu stau 
pe roze... Rareori se evită tiparul 
economicos, şablonard, confecționat. 


E adevărat, lista crimelor și infrac- 
țiunilor din țară e cu adevărat 
modestă. Nu întîlnim în Cehoslova- 
cia ucideri în lanț ale moștenitorilor, 
gangsteri puternici, comerț en gros 
cu droguri şi nici răpiri de copii ai 
milionarilor...“ precizează, cu umor, 
Fiala. 

„Cea mai Mare parte a filmelor 
cehe din anii '50 — '60 se ocupau de 
cazuri de spionaj, în condiţiile speci- 
fice ale societăţii socialiste aflată în 
vecinătatea imediată a lumii -apu- 
sene... În episoadele cu- caracter 
„intern“, bandiții de meserie apar 
acum ca oameni care se străduiesc, 
în cec ema nt tie aranjeze o 


cu o asemenea viată sau speculiînd 
posibilitățile minime care mai există 
pentru a parazita, și azi... În ultimii 
20 de ani, nu au lipsit subiectele 
bine gîndite, cu intrigi pline de® 
umor — numai că acei care încalcă 
legea au fost de multe ori înfățișaţi 
cam stereotip. Detectivii s-au dovedit 
mai totdeauna personaje omenoa- 
se, foarte competente profesional și 
discret simpatice“, 


Rubrica „Filmul e o lume, 
lumea e un film“ este 
realizată de Radu Cosașu 


Oh, ah, Pan Am! 


im prima pagină 


Ofensiva declanșată de 
cineaștii italieni îm- 
nema potriva societății ca- 
7 pitalului continuă. Nici 
i un domeniu de activi- 
z tate din Italia contem- 
porană nu a rămas în afara intran- 
şigenţei lor critice. Abuzurile jus- 
tiţiei în „Mărturisirile unui comisar 
de poliţie făcute procurorului Re- 
Publicii”, poziţia poliţiei în „Poliția 
mulţumeşte“, raportul _ dintre pa- 
troni și muncitori în „Clasa munci- 
toare merge în paradis“, înfeudarea 
economiei din țările mici sau mijlocii 
faţă de marile companii monopo- 
liste internaţionale în „Cazu Mattei“, 
marea afacere medicală in „Mafia 
albă” şi acum în „Fapt divers în 


prima pagină”, presa ca instrument * 


de acțiune al marilor capitalişti. 
Am enumerat doar cîteva dintre 
temele de cea mai stringentă actua- 
litate pe care acești cineaști-sociologi- 
artiști le-au adus cu filmele lor, 
în dezbatere publică. 

Asemenea tuturor filmelor ci- 
tate și „Fapt divers în prima pa- 
gină” se inspiră din evenimente și 
fapte petrecute în Italia, în ultimii 
ani, asociate într-o aceeași povestire 
pentru a da demonstraţiei mai 
multă vigoare. Şi vigoare și curaj, 
şi forţă de convingere și pasiune, 
şi elocință și concentrare artistică 
are această cronică italiană dinzilele 
noastre, semnată de unul dintre cei 
mai reputați regizori din tînăra 
generaţie a-cineaștilor italieni: Marco 
Bellocchio. 

1 Cadrul evenimentelor este Milano 
în ajunul alegerilor din 1972. Pentru 


a combate influența crescîndă a" 


partidelor de stînga, un ziar de ex- 
tremă dreapta, denumit simbolic 
„Il Giornale“, acuza ca vinovat de o 


“dublă crimă, viol și omucidere, pe un 


tinăr cunoscut ca avînd idei de 
stînga. Directorul ziarului dirijează 
personal ancheta acestui „linșaj“ 
moral!“ și nu ezită să folosească orice 
mijloace pentru a transforma tra- 
gicul accident într-un instrument 
de propagandă electorală. Abuzul 
de încredere, minciuna, ameninţări 
de toate gradele care vizează pe toți 
cei ce depind de el, sînt folosite 
fără șovăire, În același timp, se păs- 
trează toate aparențele de onesti- 
tate şi de comportament social ire- 
proșabil. În cele din urmă, cînd des- 
coperă pe adevăratul făptaș, un ma- 
Diac sexual, directorul nu numai că 


„16 


I Un PR moral, 
` un gantaj politie 


nu-} denunță poliției, ci fi propune 
tăcerea în schimbul tăcerii lui, 
asigurîndu-se astfel că manevra sa 
politică va reuşi. 

Acestea sînt faptele. Bellocchio 
le foloseşte pentru a denunța presa 
aservită intereselor capitalului, presa 
ca armă de dezinformare şi șantaj 
politic, presa ca mijloc de a dirija 
mulțimea tăcută şi de a o induce în 
eroare asupra adevăratelor cauze 
ale inechităţii sociale. Conceput în 
stil de film documentar — de alt- 
fel pregenericul ne prezintă alter- 
nativ secvenţe» din incidentele care 
au marcat atmosfera alegerilor de la 
Milano — filmul /lui - Bellocchio. ne 
transpune în ambianța vie a unui oraș 
italian de azi, a conflictelor politice 
actuale, dar și a condiţiei cetățea- 
nului de rînd al Italiei contempo- 
rane. Portretul ridicol şi tragic 
totodată al femeii trecute de virsta 
dragostei, căutînd totuși dragostea, 
devine emoționant în interpretarea 
Laurei Betti. -Se cuvine să elogiem 
din nou arta actorului, supranumit 
„vedeta roșie“ a Italiei, care este 
Gian Maria Volonté. După ce l-am 
văzut în rolul fascinantului creator 
al industriei petroliere italiene 
— Enrico Mattei, în Lulu— muncito- 
rul din „Clasa muncitoare...“, îl 
regăsim acum cu o eleganţă desă- 
virşită interpretind pe cinicul per- 
sonaj al mafiei presei capitaliste. 
Trecînd de la un rol la altul, Volonté 
îşi schimbă nu numai stilul de inter- 
pretare, dar parcă și vocea, Aici 
vorbeşte într-o italiană graseiată 
care dă întregului personaj o nuanță 
în plus de snobism, de distanţă 
față de ceilalţi. De altfel, nenumărate 
sînt nuanțele jocului: său ca şi 
ale întregului film — o exce- 
lentă lecție de  cinema-document 
dată de Marco Bellocchio. Sever 
cu sine, regizorul îşi exprimă re- 
zerve. Exigenţa sa este însă direct 
proporţională cu. talentul său. Din 
păcate pentru “mulţi alti regizori 
doar reciproca e valabilă. 

Adina DARIAN 


Za „> azi 


@ S-a născut la Piacenza la 
9 noiembrie 1939 @ Face studii 
primare și liceul la o şcoală 
ecleziastică @ În 1959 se înscrie 
la Centrul experimental cinema- 
tografic din Roma @ Aderă la 
Uniunea Comuniştilor italieni. 
@ Cind nu filmează, locuiește în 
oraşul natal 9 Debutează cu 
scurt-metrajul „Pedeapsa e de 
vină” şi „Jos unchiul” (1961 — 
filme de institut); „Ginepro e 
bărbat“ (1962 — film de diplo- 
mă) @ Primul lung-metraj: „Cu 
pumnii în buzunare“ (1965 — film 


Bellocchio 
despre: 


Biografia artistului și 
conștiință epocii 


„Există o legătură strînsă între 
biografia mea şi primele trei fil- 
me — „Cu pumnii în buzunare“, 
„China e aproape“, „În numele 
tatălui”. Viaţa mea, felul meu de 
a trăi, atitudinea mea politică, 
participarea la anumite eveni- 
mente politice, toate acestea sint 
determinante pentru filmele pe 
care le fac; nu în sensul că redau 
direct lucrurile pe care le-am 
trăit, ci în sensul reflectării unei 
conștiințe: conștiința epocii și a 
faptelor petrecute. Capacitatea 
de a înţelege și de a interpreta 
istoria ţării mele, a realităţii, 
nu se poate produce decit prin- 
tr-o experienţă directă, așa cum 
spune și un principiu marxist: 
adevărata cunoaștere vine prin 
experienţă. 


Tema filmului 


La Milano, în timpul ultimei 
campanii electorale, un ziar de 
mare tiraj uțilizează un delict 
pentru a proceda la un linşaj 
moral al» unui tînăr ce făcea 
parte din mişcarea de stînga. 
Acuzarea de viol şi de crimă a 
unui tînăr făcînd parte din gru- 


Cine ești Marco Bellocchio ? 


care a rulat cu ocazia Zilelor 
filmului italian în 1968 la Bucu- 
reşti); „China e aproape" (1967); 
„Discutăm, discutăm” (1968 — cel 
de al cincilea scheci dintr-un film 
de lung metraj, film realizat în 
colaborare cu studenţii Univer- 
sității din Roma; Bellochio este 
unul din interpreţi, ceilalți sînt 
studenți ai facultăţii de filozofie); 
„Paola“ şi „Trăiască primul mai 
roşu” — (1969 — două filme co- 
lective produse de Uniunea co- 
muniştilor .italieni); „În numele 
tatălui” (1971); „Fapt divers în 
prima pagină“ (1972). 


pările de extremă stînga — tînăr 
care, ziarul respectiv ştia prea 
bine că era nevinovat — avea ca 
scop discreditarea mișcării de 
stînga în ansamblul ei. 


Scopul filmului 


Filmul construit ca un amestec 
de documentar și ficţiune are ca 
scop să redea climatul agitat, 
tensiunile și provocările politice 
din perioada lui mai 1972, cînd 
au avut loc alegerile legislative. 
Am filmat în acest scop înmormîn- 
tarea celebrului editor și om de 
cultură florentin Feltrinelli și 
am prezentat-o în film într-o 
manieră obiectivă pentru a putea 
obţine starea de spirit a Italiei 
din acele zile. Aceste părţi de 
documentar sînt, după părerea 
mea, cele mai interesante. 


Defectele filmului 


Unul dintre punctele slabe ale 
filmului este tocmai lipsa de 
coeziune dintre cele două ele- 
mente constitutive. După păre- 
rea mea, anumite părți de ficţiune 
nu mi-au reușit. Personaiul pro- 
prietarului de ziar este destul de 
ireal. Poate o greșeală a fost cå 
nu am putut avea un control asu- 
pra materialului în ansamblu. 
Cînd lucrez, am nevoie să vâd şi 
să revăd... E bine cînd poţi impro- 
viza, dar trebuie să pleci de la 
un scenariu elaborat chiar dacă 
după” aceea îl modifici complet, 
Nu a fost cazul scenariului - de 


faţă“. 


„Viaţa mea, materie primă pentru filmele mele“ 
(Marco Bellocchio) 


p ZA 


Di 


Laura Betti: 
avantajul de 
a îmbătriîni 


Începutul 


„La început am fost cîntăreaţă. 
Cariera mea a culminat cu un re- 
cital cu care am ficut un turneu 
la Paris în 1962. Era un spectacol 
de muzică şi pantomimă — atră- 
gător, dar obositor. 

Am continuat cu teatrul. 

Am ajuns la film. Doi filme 
u Pier Paolo Pasolini: „Teorema“ 
estiri din Canterbury“ şi 
două filme cu Bellocchio: „În nu- 
mele tatălui“, „Fapt divers în prima 
pagină”. Am refuzat tot atitea 
filme, 


Primul regizor 


Pasolini e un poet te o mare 
diferent el şi ceilalți 
zori. îl ac așa cum este sau 
refuzi să lucrezi cu el. În mîna 


iui un actor devine un obiect, un 
obiect-simbol, un reflex al poeziei 


sale. Mie îmi plăcea să mă simt 
așa, deoarece Pasolini are for ţa unul 
are e întotdeauna mai mare 
f, t Mal - 
orța unul regizor. 
Regizorul-coleg 
í ellocchio Mtceva. La în- 
put a vrut să facă un fil ntreg 
jespre acea femeie pe ca Cala- 


bresi a convins-o să 
incredibil ce a putut să declare 


ceas f tribunal la j 
| eva cînd Bellocc! 
it la Milano 
p t 
îndit să puner 
odul 1 într-un alt film...” 
M-a î jacă sînt de acord. 


da și l-am întrebat 


scrisese un alt scenariu. Bel-” 
locchio a isp „Nu, Nu mai 
ivem. timp, o să filmăm direct. 
Fragmentul jocumentar pe care 


l-am filmat se potriveşte perfer 


Maturitatea unui actor 


Virsta ideală a unui actor de filn 
este vîrsta maturității. La 25 de ani 
nu poţi face nimic, fața nu are nici 
o expresie, or, chipul unui actor 
trebuie să fie încărcat de expresiile 
tuturor personajelor. În ceea ce mă 
privește, pot spune că abia acum 
m-am întîlnit „fizic” cu cinemato- 
graful. 


Politica şi viaţa 


Cred că politica e tot attt de 
importantă ca și viața, ca dragos- 
tea. În Jtalia mulți urmăresc ca 
cinematograful să renunțe la ideo- 
logie dar asta nu va fi posibil. 
Să luăm doar exemplul- echipei de 
la „Fapt divers în prima pagină“: 
Bellocchio și-a făcut experiența în 


„Mişcarea de stînga, ca și scenaris- 
tul Goffredo Fofi. Gian Maria Vo- 
lonté este, după cum se ştie, mem- 
bru al Partidului Comunist Italian.“ 


Producție a studiourilor italiene. 
Regia: Marco Bellocchio. Scenariul: 
Marco Bellocchio, Sergio Donari, 
Goffredo Fofi. Imaginea: Enrico 
Menczer, Luigi Kuweiller. Cu: Gian 
Maria Volonté, Laura Betti, Famio 
Garriba, Carla Tato 


Generalul 
doarme 


n Pentru generalul Le- 
one, somnul în con- 
diții normale nu este 
cîtuşi de puţin odih- 
nitor. În somn, la ori- 
—— zontală, Leone vorbeş- 
te cu o vehemenţă, deloc indicată, 
ex primindu-și toate resentimentele 
despre viața de militar a lui şi 
a colegilor săi. Din pricina asta 
strălucita lui carieră era cit 
p-aci să se acopere perpetuu de 
nenoroc, Totuși, viitorului, general 
șansa îi surîde și, oricîtde bizar 
ar. putea părea, la sursa promovării 
sale nu stau tocmai enormele sale 
gafe de somnambul. Pentru tot i 
ce dă el în vileag, un altul ar fi fost 
pedepsit. Dar nu el. Cu el se în- 
tîmplă altceva. Destăinuirile sale 
sînt atît de compromițătoare pen- 
tru felurile somități, încît comisii- 


inema 


ceea 


le de af yeta se zrăbesc să îr chidă 
dosarul, preferind să cumpere tă- 
rea lui Leone și propunîndu-! pen- 


tru un. grad superior 


Dosarul 
unui general incomod 


Filmul începe într-un moment 
de eclipsă pentru cariera amintită 
— moment în care colonelul medic 
Leone (numit doar director la o 
şcoală. medicală din Florența) își 
petrece vremea pîndind gradul de 
general pentru care se simte che- 
mat. Tot acum — şi nu întîmplător — 
își scrie memoriile, istoria atttor 
„brave“ întîmplări de front, ` 
urma să „sensibilizeze” o nouă co- 
misie de anchetă. 

În așteptarea rezultatului (evi- 
jent pozitiv), Leone trimite flori 
şi priviri abătute frumoasei Lola 
Pigna (ca un făcut, văduvă de general) 
u care se Și insoara pentru a re- 
stabili echilibrul unei vieţi plină de 
jertfă şi abnegație. 

Un film despre o reputați 
cocita, 1n care sâtira se ex 


cu măsură și poate de aceea eficace, 


un film presărat cu poante remar- 
cabile şi cu neașteptate întorsături de 
situat mizează în primul rînd pa 


forta “actoricească. Saver, prosper, 


demn, seducător, Ugo Tognazzi e 
poate cel mai potrivit -Leone din 
cîţi şi-ar fi oferit serviciile. II înso- 
tesc în drumul spre glorie şi îl ajută 
să ţină piept generalului  Pigna- 
Mario Scaccia — ţeapăn, cu O Mas- 
că tragică de cabotin scos la pensie, 
a cărui minte — vast cimp de ruine 
— îi permite să aştepte veşti din 
prima liniea frontului la aproximativ 
douăzeci de ani după terminarea 
celei de a doua conflagrații mondi- 
ile; colonelul Bettram (Franco Fà- 
brizzi) — cu nevinovăția unei bo- 
vine recent premiată la O expozi- 
ție agricolă; superba Lola (Mari- 
angela - Melato) — darnică, ispiti- 
toare, autentic neroadă şi atît de 
inocentă în alegerea ei, căci. ma- 
riajul cu Leone nu-i mai poate aduce 
surprize, ci doar o lungă şi nedori- 


tă  contemplaţie. 


Julieta ŢINTEA 


mai văzul: 


EP BERD SR ZEI EL 


Ugo Tognazzi — acto- 
eA i 
d | 
regizorilor ( „Acest 

„în: „Marşul asu- 


tiune 
reola, ochii-ţi 
Man : 
„Mo 


bonarilor” 


Mariangela Melato 
alma bolintin mie iaa 
filmului ita- 
iția mulţumeş- 


violenței“ 


i 
Franco Fabrizzi — eter 
E R A UD RI ki 

nul personaj de plan doi, în: 
Femeia zilei“, „Blana de vi- 

zon“, „Escrocii”, „Adorabile 
curcatura 


şi mincinoa E 
blestemată“, „Povestiri din 
Roma“, „Soții în oraș", „Viaţă 
dificilă“. „Şoarecele din Ame- 
rica", „Neveste periculoase“, 
„Martor în oraş”, „Surprizele 
i“, „Vicontele plăteș- 
„Ce noapte, bă- 
O chestiune de onoa- 
„Castanele sînt bune“, 
ul  scăldător“, „Poliţia 
muft umeşte"; 


Georges Wilson — repu- 


tatul actor de teatru, împru- 
nutat cîteodată de film 

„Absenţă îndelun- 
isterul lînei 


tă intin şi r 
-i y 7, ra 
de aur“, „Dracul şi cele zece 


porunc „Aruncaţi banca în 


CS E a e 


Producţie a studicurilor italiene 
Regia: Francesco Massaro. Scenariul 
Ugo Pirro-Giuseppe D'Agata, Fran- 
cesco Massaro. Imaginea: Daric 
Di Palma. Cu: Ugo  Tognazzi, 
Mariangela Melato, Franco Fabriz- 
zi, Mario Scaccia, Georges Wilson 


t7 


pe ecrane 


Nicovala 
sau ciocanul | 


„Cine nu vrea să fie ciocan, 
va fi nicovală“ 


Acţiunea filmului în- 

cepe în noiembrie 1933 

şi se încheie în februa- 

rie: 1934. Aceste cî- 

teva luni au fost cele 

ale faimosului proces al 
incendierii Reichstag-ului, înscenat 
de autoritățile naziste unui grup 
de muncitori străini în frunte cu 
Gheorghi Dimitrov. Acuzarea urma 
să constituie punctul de pornire al 
unei largi ofensive împotriva partidu- 
lui comunist german, ca și împotriva 
întregii mişcări progresiste. ce se 
opunea ascensiunii dictaturii fas- 
čiste. Acest proces a intrat în is- 
torie drept primul act de atac 
fățiş al naziștilor împotriva a tot ce 
înseamnă democrație şi progres. 
Opinia publică progresistă din în- 
treaga lume,  prestigioşi oameni 
de cultură s-au solidarizat atunci 
cu cauza lui Dimitrov, care era şi 
Cauza lor. 

Film comemorativ, dedicat îm- 
plinirii a 90 de ani de la nașterea 
lui Dimitrov, „Nicovala sau ciocanul“ 
are în primul rînd meritul de a nu 
fi vrut să epuizeze o întreagă bio- 
grafie. Oprindu-se doar asupra 
unui segment din viața personajului 
ales, autorii reușesc să concentreze 
întreaga sa personalitate moral-po- 
litică și să exprime, printr-o parte, 
întregul, cît şi rolul determinant 
pe care l-a deținut Dimitrov în 
mișcarea muncitorească mondială. 

Arhiva Dimitrov, documente din 
muzeul Dimitrov din Leipzig, ste- 
nograma procesului au fost sursa de 
inspiraţie a acestui scenariu și afil- 
mului conceput în stil de documen- 
tar. Mare parte din minutele filmului, 
în număr de 130, sînt dedicate pro- 
cedurii penale propriu-zise. Dar o 


48 


(Goethe) 


dată cu acestea, cunoaștem şi mași- 
națiile din culisele diplomaţiei eu- 
ropene și sistemul de lucru al vîr- 
furilor politice din guvernul nazist 
(Herman Göring, interpretat de 
actorul slovac William Polony, pri- 
mul său consilier Dix, interpretat 


de actorul din R.D.G., Frank Obsf 
mann, președintele tribunalului fas- 
čist, Dr. Biinger etc.). Din boxa 
acuzaților, vocea lui Dimitrov ră- 
sună acuzator, denunțind politica 
ascistă și provocările ei în vederea 
începerii unui nou război mondial. 
În asemenea momente de răscruce 
ale istoriei „cine nu vrea să fie 
e nicovală” — spunea el ci- 
tîndu-! pe Goethe. Achitat din 
lipsă de probe, Dimitrov continuă 
să fie deținut. Doar sub presiunea 
forțelor progresiste din întreaga lume 
este eliberat în februarie 1934, duș- 
manii lui recunoscîndu-se ir 
învinşi. Filmul se EE cu so 
sa în Uniunea Sovietică, ţară care 
i-a oferit azil politic. 

Lui Stefan Ghețov, 
porului, i-a revenit 
sarcină artistică de a da chip unui 
personaj din i istoria recentă a Bul- 
gariei. O face cu forță de convin- 
gere, cu emoție şi evident sedus 
d i 


al cărui rol 


ciocan, 


e personalitatea celui 


Simona DARIE 


Coproducţie a studiourilor din R.P. 
Bulgaria-Defa Berlin-Mosfilm, Regia: 
Hristo Hristov. Scenariul: Liuben 
Stanev, Ivan Radoev. Cu: Stefan 
Gheţov, Wolfgang Ebeling, Wil- 
liam Polony, Frank Obermann , Han- 
jo Hasse, Michaela Kreissler, Marin 
Flörchinger, Hans-Hardt Hardtloff, 
Günter Simon.Marele Premiu „Tran- 
dafirul de aur”, Varna 1972. Pre- 
miul pentru cel mai bun rol mas- 
culin lui Stefan Gheţov — Varna 
1972 


Ei despre eroul filmului 


Paul Eluard: 


„El a luptat pentru noi toți, a 
vorbit în numele nostru al tutu- 
ror. El a fost vocea noastră, 
mai dreaptă și mai puternică.” 


Maxim Gorki: 


„Salut în Dimitrov purtătorul 
unui ideal, adevăratul bolşevic. 
ÎI salut din toată inima. Sint 
foarte bucuros că în sfirşit s-a 
reîntors printre noi, printre noi, 
tovarășii săi." 


Martin Andersen Nexö: 


„El nu este doar un adevărat 
bolșevic, el este, mai presus de 
orice, un mare om, Nu ştiu dacă 
aş fi capabil să scriu despre el 
tot ceea ce simt.” 


Romain Rolland: 


„Strălucirea sa, curajul său, 
au făcut mai mult pentru salva- 


rea sa decit toate eforturile 
noastre la un toc. El a provocat 
un ecou atît de puternic în toată 
omenirea, încît dușmanii săl, 
înfricoșați, au trebuit săcedeze'. 


Palmiro Togliatti: 


„Dimitrov îi cunoştea pe 
Goethe şi pa Dante tot atit de 
bine ca pe Karl! Marx. pe 
Heine, pe Voltaire și pe Lenin. 
Spiritul lui trăia cu acești titari 
şi noi — tovarășii săi de arme 
şi prietenii săi — nu eram nicio- 
dată surprinşi cînd vedeam pe 
masa sa de lucru, alături de 
textul unei rezoluții politice, un 
volum de Ariosto sau ultimul 
El era 
modelul viu a! culturii noi socia- 
liste în care se oglindesc toate 
marile cuceriri şi realizări ale 
trecutului." 


roman apărut la Paris. 


văzut... 


am mai 


Fiul mecanicului 
de locomotivă 


Producţie a studiourilor coreene 
TAND IT d ADAS OON 
Primul lucru pe care simțim 
nevoia să-l subliniem, văzînd acest 
film desfășurat pe fundal de -război 
(ca și cele mai multe din filmele 
coreene care au rulat la noi în lunile 
din urmă), este pregnantul său con- 
ţinut educativ. Fiul mecanicului de 
he ide eroul principal al unui 
film cu, despre și pentru copii, se 
di istinge a, curaj, spirit de iniția- 
tivă și spirit de sacrificiu, În condi- 
tiile grele ale rezistenţei împotriva 
ocupanților, în condiţiile speciale pe 
care le învederează trama peliculei, 
personajele mature -sînt puse în 
imposibilitatea de a acționa — 
copiii iau pe cont propriu o impor- 
tantă acțiune de sabotaj și o duc 
cu bine la capăt, nu fără a depăşi 
dificultăți, de a trece prin pericole. 
Trăsăturile morale sînt relevate în 
prim plan de către regizor și inter- 
preţi într-un film dinamic, ca o 
lecție despre curaj și abnegaţie. 


Călin CĂLIMAN 
Operaţiunea 
„atomul marcat“ 


Producţie a studiourilor Lenfilm 
e Regia: Igor Gostev. Scenariul: Fedor 
Sahmagonov. Imaginea: L. Kolganov. 
Cu: Gheorghi Jjenov, Vladimir Sa- 
moilov, Gheorghi Taratorkin, Mihail 
Pogorelski, luri  Tolubeev, lulia 
Dioși 

PE OAIE SSE Se VETREI BEDEA 

O agentură străină de spionaj 
încearcă să-şi reactiveze reţeaua în 
Uniunea Sovietică pentru obținerea 
unor date militare. 

De obicei, aceste filme etichetate 
sub formula „de contra-spionaj“ 
urmează o schemă fixă. De data 
asta, autorii încearcă însă să plătească 
cît mai puţin tribut genului. Realizat 
cu o remarcabilă sobrietate, ocolind 
tot ce putea fi superficial-spectacu- 
los, refuzînd imaginea color în favoa- 
rea alb-negrului, filmul oferă în 
locul rețetei obișnuite a suspenşului, 
dozat cu cîteva lovituri de teatru, 
fațeta psihologică a  înfruntărilor 
dintre personaje, o undă de tristeţe. 
Este mîhnirea atît de omenească a 
colonelului de securitate (interpretat 
cu discreția și tandrețea morocă- 
noasă a lui Gheorghi Jjenov), mîhni- 
rea omului care trebuie mereu să 
întîlnească și să lupte cu oameni 
angrenaţi în afaceri josnice. Apoi 
amărăciunea și spaima prost disimu- 
lată a celor care, greșind o dată, 
intră în lanțul distrugător şi nesfirșit 
al șantajelor, deruta și disperarea 
tînărului prins într-o cursă abilă și 
devenit, inevitabil, şi el, obiectul 
unui șantaj (minunat profilul şi 
jocul nervos, neliniștit al lui Gheorghi 
Taratorkin). 


M. CONSTANTINESCU 


pe ecrane 


È 
îi 
N 
$ 


"Buna seara, 
|doamnă RR car 


„Bună seară doamnă“, 
Dar mai ales „adio“ 


f 
Filmul „Bună seara... 


are toate datele pen- 


nema tru a fi o comedie. Ab- 
solut totul — drama- 


| turgie, dialog, interpre- 
tare, acțiuni paralele 
şi qui-pro-quo-uri — este lucrat, 
a A artizanal, cum vreți, 
pentru a fi hazliu. Realizatorii 


merg (încearcă să meargă) la sigur.. 


Care este rezultatul? Nici cel mai 
rău, nici cel mai bun, şi iată-ne 
tentaţi a face procesul mediocrității. 

Previzibilul, lipsa surprizei, fan- 
toma difuză a unui „déjà vu“ pla- 
nează între ecran şi privire; ne 
aflăm în sală, consimțind să mai 
„jucăm o dată jocul, cîteva surisuri 
amuzate şi povestea se stinge epui- 
zîndu-și resorturile ca un mecanism 
cîntînd într-o cutie. Filmul dispare 


din amintire topit în incertitudis 
nea unor culori și zgomote vagi. 

Într-un fel, „Bună seara...“ pare 
a fi (poate chiar este) teatru filmat, 
O serie de personaje nu știu un lucru, 
pe care noi îl ştim, reacționează 
mai mult sau mai puțin vodevi= 
lesc, sentimentele bune domină, 
acțiunea se mai dă de vreo două- 
trei ori peste cap şi pate se sfir- 
şesc cum au început—în sensul 
că nici un personaj nu se schimbă, 
nu îmbătriînește nici măcar cu cele 
două ore ale filmului... 

Actorii sînt dealtfel excelenți (cu 
excepţia Ginei Lollobrigida care 
face prea tare pe italianca, ceea 
ce n-ar fi fost nevoie). Excelenţi 
şi rutinaţi fiecare. pe genul său: 
Phil Silvers, genul comper TV, 


O italiancă prea „made în Italy“ 
(Gina Leah rigla) 


Telly Savalaș, american de rînd 'din 
Midwest, Peter Lawford, play-boy 
grisonat, care pare să-şi ia peste 
picior propriile atribute, Shelley 
Winters, actriţă de mare forță, 
puțin rătăcită prin încurcăturile 
nevinovate ale filmului. 

În rest, s-ar mai putea spune 
că lumea comediei începe în 
oglinda adîncă a imaginaţiei, unde 
se reflectă peisajele oamenilor. Ea 
nu poate fi o rețetă, 

Dan NESTOR 


„Eşti cea mai 


frumoasă!“ 


@ Cu aceste cuvinte Gina Lollo- 
brigida este întîmpinată de 20 
de ani, pretutindeni, în Italia @ 
Ea a rămas într-adevăr cea mai 
frumoasă, fără să-și piardă nici 
silueta, nici tinerețea, nici vioiciunea 
9 Peste 50 de filme i-au asigurat 
un statut de supervedetă şi o ca- 
rieră internațională. @ lată cîţiva 
dintre celebrii ei parteneri: Gérard 
Philipe („Fanfan la Tulipe“”, „Frumoa- 
sele nopţii”), Vittorio De Sica 
(„Phryne” „ „Pine, dragoste şi fan- 
tezie", „Piine, dragoste şi gelozie“ 
etc.), Vittorio Gassman („Frumoasa 
frumoaselor“), Burt Lancaster („Tra- 
pez“), Anthony Quinn (,Cocoșatul 
de la Nôtre Dame“), Yves Montand 
(„Legea"), Gian-Maria Volonté („Fru- 
museţea lui Hippolite“), Louis jour- 
dan („Sultanii”), Alec Guiness („Ho- 
telul liberului schimb”), Belmondo 
(„O mare nebună”), Bob Hope 
(„Flota particulară a regelui Farrell“), 
David Nived („„Riga,dama și valetul“), 
Jean-Louis Trintignant („Moartea a 
făcut un ou”) @ Cu părul vopsit 
în culoarea cerului -senin, Lollo 
și-a luat anul acesta,la televiziunea 
italiană, rolul zînei celei bune, pen- 
tru a-l salva pe Pinocchio de-a lun- 
gul aventurilor serialului său. 


Fotograf 
amator 


Între două filme, Gina tollo- 
brigida a găsit timpul să cutreiere 
toată ltalia și să reţină imagini 


despre locuri şi oameni; rezul- 
tatul acestui pelerinaj a apărut 
în volumul „Italia mea”: „Am în- 


cercat să surprind inima anii mele 
şi a oamenilor ei, așa cum sînt, 
calzi, ospitalieri, veseli. Comenta- 
riile, care însoțesc fiecare foto- 
grafie, redau impresiile mele asu- 

ra fiecărui subiect. Apariţia acestei 
cărți m-a emoționat mult mai mult 
decît toate premierele mele. Am 
lucrat la aceste fotografii doi ani 
şi pot spune că am pus în ele tot 
sufletul meu de italiancă. Ştiam că 
un debut după 40 de ani nu e numai 
un debut, ci un mare risc. Ca să-mi 
dau curaj, l-am rugat pe bunul 
meu prieten, marele Moravia, să-mi 
prefațeze cartea. El a fost cel care 
cu atîția ani în urmă mi-a purtat 
noroc în filmul care. de fapt, m-a 
lansat, inspirat după romanul său 
„Provinciala” (1952). 


i 

Producție a studiourilor din SUA, 
Regia: Melvin Frank. Scenariul: Mel- 
vin Frank, Dennis Norden, Sheldon 
Keller. Imaginea: Gaboz Bogany. 
Cu: Gina Lollobrigida, Shelley Win- 
ters, Phil Silvers, Peter Lawfora, 
Telly Savalas, Lee Grant, Janet 
Margolin, Philippe Leroy, Marian 
Moses, 


am mai 


văzut... 


Ancheta 
poștașilor 


Producţie a studiourilor cehoslovace ; 
Regio: Václav Vorlicek. Scenariul: 
Jaroslav Korán, Václav  Yorlicek. 
Imaginea: Rudolf Stahl. Cu: Václav 
Postranecky, Jana Sulcova, Jan Li- 
bicek, Jaroslav Moucka, Ladislav 
Mrkvicka 


Un şofer de-pe o camionetă de 
poştă este asasinat, aparent, .fără 
nici un mobil. Colegii de muncă ai 
defunctului se lansează în descope- 
rirea asasinului. Respectînd baremul 
minim al acurateţii şi cursivităţii, 
barem indispensabil. unui film de 
factură polițistă, filmul cineaştilor 
cehosiovaci reuşeşte să te ţină în 
scaun pînă la sfîrșit nu numai dato- 
rită faptului că nu știi, că nu bănui, 
identitatea asasinului, ci și datorită 
faptului că „descurcarea ițelor“ an- 
trenează, pe nesimţite, și problema 
recuperării morale a unui alt perso- 
naj — o fată tînără mult prea 
de vreme căzută pradă unor 
proaste influenţe. 

Ceea 'ce împiedică filmul să fie 
cu adevărat bun este, totuşi, încărcă- 
tura adiacentă de întîmplări care 
complică inutil desfăşurarea firească 
a faptelor şi face greu de descifrat 
intenţiile realizatorilor. 


lulian GEORGESCU 


Ultimele 
6 minute 


Producție a studiourilor engleze. 
Regia: Michael Tuchner. Scenariul 
Robert Carryngton, după romanul 
„Frica e cheia" de Alistair Mac 
Leane. Imaginea: Alex Thomson. Cu: 
Barry Newman, Ben Kinksley, Suzy 
Kendal, John Vernon, Dolph Sweet, 
Peter  Marinker, Elliott Sullivan 


O tehnică aparent simplă, aceea 
a captării înteresului încă de la 
primele imagini. Dar de ea depinde 
reuşita întregului film. Prima miş- 
care a acestor „Ultime şase minute“; 
precizarea mizei foarte serioase care 
va declanşa nebunia personajului, 
Un om vorbește prin radio-receptor 
cu familia aflată la bordul unui avion 
transportind o încărcătură preţi- 
oasă : deodată zgomotul unei explozii 
și într-un singur minut realizezi 
toată disperarea sutelor de- minute 
de încordare ce vor.urma. În felul 
acesta te alături fără rezerve per- 
sonajului, chiar cînd uneori răzbu- 
narea lui (pentru că fusese vorba de 
o piraterie a aerului) se complică 
cu o acțiune de contraspionaj eco- 
nomic internaţional. -Un film oare- 
car& dar convingător prin abilitatea 
demarăjului, prin găsirea acelei pre- 
mize dramatice capabile să ne capte- 
ze pentru tot restul acțiunii. Un 
interpret (Barry Newman) deloc 
frumos în accepţia comună, dar de 
o mare, irezistibilă forță de comu- 
nicare. 

AM. 


am mai văzut... 


Mult zgomot 
pentru nimic 


Producţie Mosfilm — după William 
Shakespeare. Reg riul: Sam- 
son Samsonov. imaginea: Mihail 
Biţ, Evgheni Guslinski. Cu: Galina 
Loghinova, Konstantin Raikin, Ta- 
tiana Vedeneeva, Leonid Truşkin, 


sia si 


visul pîndește din nou să-i absoarbă 
pe toți în dubla lui viață 

Regizorul Arthur Hiller este foarte 
departe, în acest film, de tonul plat 
și corect cu care povestea „Love 
Story“, Decupajul său are o flui- 
ditate cuprinzînd vis și viaţă, reali- 
tate şi imaginaţie, într-o aceeași 
lumină, într-o aceeași egală și „rea- 
listă“ reprezentare. El modifică 
structura de musical a scenariului 
lui Dale Wasserman, eliminind cu- 
loarea specifică genului și străluci- 
rea agresivă a „numerelor“. Muzica 
e abia ghicită, vocile sînt parcă 
hîrîite, cîntecul e un fel de monolog 
unde tremură o melodie, dansurile 
sînt abia schiţate, elanuri bruște ce 
se sting fără să apuce să devină co- 


Bois Ivanov, Aleksei  Samoilov, 


regrafie. Toate elementele show- 
Vladimir Korenev. 


ului dispar ca atare, mișcarea fil- 
mului are ceva bolovănos, o calitate 
de dezordine vitală și necioplită, 


Cu o filmografie ce oscilează îr care trebuie să fi fost caracteristică 
tre o tematic rată di tua- trupelor de actori ce colindau ora- 
litate și piese de tea- şele-cetate de acum atitea secole 
tru („Trag ptimist: Tre Cervantes și Don Quijotte au 
sure £ i 5 un singur chip — Peter O'Toole, 


și cred că pe umerii actorului se 


e îl des îr află toată încărcătura de emoție a 
iu îl duce le t filmului. E atît de desăvîrşită compo- 
pentru r text c gerat ce- ziția pe care el o face, încît Musi- 

| col drept c m calul încetează să mai fie musical 
Í artitur kesp i Actorul pare să fi intuit, în profun- 
2 r de descifrat. Eroii i zime, esența tragică a personajului 
p ea trupul Don Quijotte, $ aiținînd seamă 
e < în voie C te în nici un felde stri ura inițială 
a armă doa cut | a filmului pe care urma să-l joace, a 
f i} îi oferă regizorul compus cu o virtuozitate și © sensi- 
ce a a de o anume ir bilitate rară o imagine aproape 
a dece de teatru și de a scoate generică a erou tragic, paroxisrn 
i pre ib cerul liber al suferinței idealurilor imposibile, 
desperare și frumusete ale nor 
aspirat frînte Deşelat ca O Mario- 
netă cu sforile rupte, eroic şi ne- 

|] 


putincios, înfrînt și visător, fiecare 
gest, fiecare privire, fiecare mișcare 
a actorului au o încărcătură drama- 
tică rar întîlnite. Chiar de la început 


de comicul de prim-planu în chip de Cervantes, el stă cu spa- 
reținînd cu pre portretul tele la noi, trebăluieşte într-o cu- 
li uşor caricaturale, dar nu numa tioară pentru a se grima în Quijotte; 
de mac! ul al personajelor apoi, brusc, se întoarce cu faţa spre 
c j ial ajutat de î aparat. Grima e elementară, dar 


şi dia 


logul f cu intentie privirea halucinată comunică o sfi- 
5 nov, om de teat şietoare şi în acelaşi timp derizorie 
f t CC disperare 

pe între a „Omul 1 Manci 

t de r decorulu enic îndoială seama 

T & e: tului g une ge lui $ regulile 

c C e si de fa musical rat este îns 

| thi L de eatr j cineast de e tal t$ 4 ctor 
f € c de { 


Florica ICHIM 
Mia a RE O FE BRN EEN TENTI 


Păm întul : 
părinților noștri > Un hidalgo, 2 
- nu-atît-de-nebun-pe-cit-pare, 


Producție a studiourilor egiptene 


pe muzică, 


Regia: Yoiissef Chahine; după ro- în război cu toată indiferența lumii de 17 ori 
cani Nagua Ibrahim, Ezzat e * 
tr ia pe scenă 


Se ii foc ai hizitis A (Ee E E III 
3 t pală zasă îl - îl aruncă pe Miguel i 
$ ; ba încet, po într-o temniță-subterană, print? Aventurile lui Don Qui- 
ita, într- rit hoți și ucigași de rînd. În această jotte au inspirat peste 12 
| tund O moa- „curte a  miraco pt. bră şi musicaluri, pină cînd scriito- 
105 i e f e d claustrată, plină de zdrențe şi de rul american Dale Wasserman 
z i mele păsune cruzime, se desfășoară ur ppe- a rupt tradiția punind, pe 
i A i IOr pro- te morile ș | din La Manc! ning"; Cervantes e te note, chiar viața autorului, 
a À F război cu indiferența lor adi t ocnaşii sînt celelalte ale Premiera piesei sale „Omul 
ş pe al tras în capca togolul capodoperei şi toţi ta din La Mancha” a avut loc pe 
n p ție cizantal 6) din la M noastră, ca într-un. ad 3 Broadway la 22 noiembrie 
à tinere, d ; J Dor Quijott dar “și C ni coh medieval, i 1965 şi spectacolului i s-a 
- mă i jle ei nelinisti, Neli- hidâleouluitnu=c! A -DE conferit premiul „celui mai 
r pe teme e niste e şi roşie a Spar i -cît-pare. bun musical al anului". După 
zi pe ce til caracte x zropate în de ev mec Improvizația deschide drum imagi- ce a fost montată în 17 ţări, 
r ir $ ire ziduri cenușii cit munții, zi- nației; zidurile dispar, „scena“ de- „Omul din La Mancha” a 
la baz Imul duri compacte care ascund hi vine film, sîntem pe cimpuri sau prin fost ecranizată de regizorul 
pul prop ela de a pline de demoni, procesiuni amenin- hanuri — năluci și ele în mintea lui Arthur Hiller în studiourile 
l de trecut țătoare sub glugi fără chip, care Quijotte — apoi ne reîntoarcem îr italiene ale lui Dino de Lau- 
Î pop e ira- greoaie ce duc pe drumuri aride ș temniță; printr-o simplă mişcare de rentiis. 
pustii mortii molimelor, ruguri pe aparat, care alunecă dintr-un lan de 
losif NAGHIU | care sînt arşi ereti egile de sîns griu între zidurile „umede, și” deja 


Un succes 
dintr-o 
eroare 


Dale Wasserman, pe urmele 
cavalerului tristei figuri 


Totul a pornit de la o știre falsă, 
lansată de un gazetar prea zelos 
şi prost informat. Scriitorul ameri- 
can Dale Wasserman era la Ma 
drid cînd a citit în ziare că se află în 
Spania pentru a cunoaște țara lui 
Sancho Panza și a stăpinului său, 
în vederea dramatizării faimosului 
«Don Quijotte». Mai întîi indignat, 
apoi uimit, Wasserman se gindi 
totuși că n-ar fi rău să încerce ceva 
în sensul acesta, dar poate nu o 
dramatizare a romanului, ci chiar 
a vieţii autorului său. Aşa i-a venit 
ideea! S-a transformat apoi în cer- 
cetător pe urmele «cavalerului tris- 
tei figuri» și a aflat că Cervantes: 

e a fost războinic şi că în bătălia 
de la Lepanto și-a pierdut un braţ; 

e a fost luat prizonier și vindut 
ca sclav în Africa unde a stat nu 
mai puțin de cinci ani; 

e a fost răscumpărat de către 
familia sa, care în urma acestui 
fapt a ajuns falită; 

e a fost inchis în trei rinduri; 

e a fost excomunicat de către 
biserica catolică; 

e a avut numeroase îndeletniciri 
şi că abia la 50 de ani, cu vederea 
slăbită, bolnav şi sărac, a scris 
nemuritorul «Don Quijotte». 

e Publicat în 1605, romanul nu i-a 
adus autorului nici bani, nici glorie. 
Abia“după zece ani, a doua ediţie 
îi aduce o oarecare faimă, dar 
Cervantes moare fără să-și fi putut 
închipui că va rămine peste veacuri 
printre cei mai proeminenţi gîndi- 
tori ai literaturii universale. 

9 


Inspirat de acest surprinzător 
scenariu adevărat, Wasserman s-a 
gindit să facă o legătură între 
scriitorul care suferise atita, fără 
să-și piardă încrederea în măreția 
omului şi în personajul său, căruia 
i-a transmis același crez. Doar 
spusese Cervantes: «Sîntem amin- 
doi oameni din La Mancha». 


«OMUL DIN LA MANCHA» 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Arthur Hiller. Scenariul: Dale 
Wasserman, bazat pe musicalul lui 
Mitch Leigh. /maginea: Giuseppe Ro- 
tunno. Cu: Peter O'Toole, Sophia Lo- 
ren, James Coco, Harry Andres, John 
Castel, Brian Blessed, lan Richardson, 
Julie Gregg. 


Dona Sophia din La Mancha 


Don Hiller 


Născut în 1923, canadian de ori- 
gine, regizorul Arthur Hiller a în- 
văţat arta spectacolului la radio și 
televiziune. În 1955, se stabilește la 
Hollywood. După citeva filme, mai 
bine sau mai prost primite de cri- 
tică, se lansează cu succesul mon- 
dial: «Love Story». Filmează apoi 
«Plaza Suite», «Spitalul» (cu Geor- 
ge C. Scott) și acum primul său 
musical, «Omul din La Mancha» 


După Love-story, Mancha-story 
(Arthur Hiller) 


Cit de spaniol poate fi un 
britanic (Peter O'Toole) 


In acest film, atit de britanicul 
Peter O'Toole nu este spaniol o 
singură dată ci de două ori. El 
întruchipează pe autorul Don 
Miguel de Cervantes y Saavedra 
Și pe personajul creat de el — Don 
Quijotte. Pentru acest dublu rol, 
aportul machiorului Charles Par 
ker nu a fost lipsit de importanță 
El a acordat zilnic 2 ore măștii vesti 
tului spaniol şi a utilizat nu mai 
puțin de 75 de nasuri din material 
plastic! 


Don Coco 


Călare pe măgar şi pe bunul 
simț (James Coco) 
a S 


James Coco, fiul unui cizmar 
italian și al unei argentiniene, a 
avut ocazia să călătorească de mic 
cu o trupă de teatru pentru copii 
Dar cea mai plăcută călătorie din 
viața sa, după cum spune astăzi, 
este cea pe care o face travestit 
în Sancho Panza, călare pe măga- 
rul, însoțitorul Rosinantei, călăto- 
rie cu care speră să facă incon- 
jurul lumii. 


a 


in dezbatere, filmul românesc 


q “Aparenţele înșală! Şi caii 
ăștia par adevărați, dar nu 
sînt!» 
nema Este fraza-cheie rostită în 
carusel de Dan Nuțu. Junele 
mină cabalinele de lemn și 
le biciuieste cu o furie zurbagie, încărcată 
de subtext, căci personajul este el însuşi 
un minz nărăvaș, care mușcă zăbala, a- 
runcă hamul și pare că nu vrea să tragă 
la căruță. Pare! Puștiul fuge de-acasă, 
doarme-n Cişmigiu, deci pare derbedeu. 
Vorbeşte cam aiurea, se poartă cam aiu- 
rea, deci pare cam țăcănit. Are «un inci- 
dent» la autoservire, deci pare cam hoț. 
Pare! Dar aparențele — asta-i sugestia — 
ar putea să înșele, fiindcă și «caii ăștia 
par adevăraţi, dar nu sint!» 


Descoperirea raportului aparență-esen- 
tă, căutarea adevărului de dincolo de ves- 
minte şi zorzoane, nu e doar un joc pentru 
intelect. E foarte clar că această «100 de 
lei» îşi propune să declanșeze o stare de 
neliniște, poate chiar de alarmă, faţă de 
primejdia unei gindiri, a unei simțiri, care 
refuză să treacă dincolo de aparenţă. Re- 
tuză,pentru că e mult mai comod să judeci 
lumea după ce pare, decit după ceea ce 
este. Cunoașterea înseamnă participare 
și participarea înseamnă suferință. Necu- 
noașterea te scutește de vină. Indiferenta 
este un mod de a-ţi blinda conștiința. Dar 
împotriva cui? 


Întrebarea: e cuprinsă chiar în titlul fil- 
mului. Un om care pare derbedeu întilnesș- 
te un alt om care pare fericit și-i cere o 
jumătate de oră. Omul care pare fericit 
n-are timp pentru omul care pare derbe- 
deu. Nu-i dă 30 de minute, dar îi dă 100 de 
lei ca o compensație, ca un mod de a se 
apăra impotriva unei viitoare remușcări. 
«100 de lei» este pseudonimul indiferenței. 


Inițial foarte interesant, întristător de 
interesant acest băiat care pare derbedeu. 
Setea de absolut, setea de aventură și. 
precis şi setea de a se face văzut, remar 
cat, «luat in consideraţie», îi tulbură su 
fletul, îi dă un fel de ciudă, de rică impotri- 
va a tot ceea ce îl înconjoară și pentru că 
nu poate găsi absolutul în carne și oase, 
și pentru că aventura, marea aventură, nu 
apare de după colț, și pentru că el — poe 


2 


100 de lei, 
pseudonimul 
indiferenței 


O criză de identitate 


eşuată într-o criză de idei 


tul! — n-a fost încă descoperit, și pentru 
că nu-și poate iubi tatăl fiindcă-l dispre- 
tuiește, și pentru că își iubeşte fratele, dar 
fratele îi dă în schimb doar 100 de lei, 
pentru toate astea și pentru altele, desi- 
gur, băiatul are senzaţia că tot ce-l încon- 
joară este cenușiu. El nu vrea să facă jocul 
a ceea ce lui i se pare că ar fi lipsă de sim- 
tire. Nevoind să fie confundat cu mediul 
său, el vrea să se diferenţieze cit mai apă- 
sat, cit mai violent. Vorbește așa cum nu 
vorbesc cei din jur. Se poartă așa cum nu 
se poartă cei din jur. Tot ceea ce face este 
dictat nu de qorința de a face ceva anume, 
ci de a face altfel. Nu importă cum, nu 
importă de ce. Important e să fie altfel. 
Important e să nu fie ca ceilalți. Ceilalţi 
trec dintr-o odaie în alta ocolind mobilele. 
El trece suindu-se pe masă. Ceilalţi schim- 
bă locul în maşină coborind politicos pe 
asfalt, deschizind politicos portiera. El es- 
caladează bancheta învelită în huse. E! 
nu vrea să fie politicos. Ceilalţi sint «ono- 
rabili». El se așează in parc și cerşește 
fise de telefon. Ceilalţi sint «practici». El 
se duce de șase ori la Brăila fără nici un 
scop. Ceilalţi vorbesc limba funcțională, 
el vorbeşte limba punană. Ceilalţi sint 
mai mult sau mai puţin onești. El «zulește» 
de la autoservire o cutie de sardele. — De 
ce-ai furat-o? — D-aia! — Măninc-o! — 
Nu-mi plac sardelele. 

Actele de protest sint gratuite și excen- 
trice. Opoziția e confuză și livrescă, li- 
vrescă în maniera suprarealiștilor sau 
poate mai exact a dadaiștilor: același nihi- 
lism facil, aceeași revoltă nobilă, dar 
ineficace impotriva placidităţii, aceeași 
preferință pentru fistichiu, aceeași dorință 
de a epata, același impuls al bravării, 
aceeaşi iubire fanatică pentru spontanei- 
tate, aceeași voluptate a jocului, a dictee- 
ului automat, aceeași disperată agățare 
de gesturile copilăriei, aceeași plăcere «de 
a distruge limbajul»: «Malam Kuman... 
Kaan, diseară mincăm mistreţ»... 


Nu vreau să discut cit de frecvent este 
azi un astfel de neadaptat — in artă argu- 
mentele cantitative nu sint niciodată deci- 
sive. Nu vreau să discut nici cit de actual 
este acest prototip, nici dacă nu cumva 
el ar fi mai reprezentativ pentru juneţea 
contestatară dintre cele două războaie, 
adică mai contemporan cu epoca mar- 
cată de Tzara şi Breton decit cu epoca 
marcată de furioși și de hippy. 

Ceea ce mi se pare in primul rind inte- 
resant e faptul că, psiholog fin, iubitor 
de nuanțe, dar și moralist într-un sens 
superior, Horia Lovinescu «atrage aten- 
ţia» asupra ființei tinere în derută, în criză 
de identitate, cum se zice. Şi băiatul și prie- 
tena sa sint două creaturi care «se caută», 
nu atit unul pe celălalt, cit fiecare pe sine 
însuși. Din punctul nostru de vedere, 
căile pe care se caută sint inutil întorto- 
cheate, excesiv de puerile, uneori false, 
uneori derizorii, dar ei, acești ingeri trişti, 
nu pot să vadă lumea din punctul nostru 
de vedere. Băiatul vrea afecțiune, vrea in 
țelegere, dar nu capătă decit 100 de lei. 
Fata vrea și ea afecțiune, dar mai mult 
decit afecțiune, «vrea să se facă actriță» 
Amindoi, dar fiecare în felul lui, «vor sa 
reconcilieze visul cu realitatea». Dar rea- 
litatea nu se poate mula pe visul fiecărui 
adolescent. Ea opune rezistență și visul 
se ciocnește de concret, şi setea de afec- 
țiune a băiatului se ciocneşte de frivoli- 
tatea, de simpatica, de șarmanta frivoli- 
tate a unui frate prea acaparat de succes 
ca să se mai lase acaparat și de un frate; 
şi setea de afecțiune a băiatului se cioc- 
nește de frivolitatea, de grațioasa frivo- 
litate a fetei care, la rindul ei, e şi ea atit 
de acaparată de dorința de a deveni ve- 
detă, incit se va îndrăgosti, bineinţeles, 
de actorul celebru cu mașină decapota- 
bilă, iar nu de studentul zănatic cu cai 
verzi pe pereți. 


Din cind în cind, filmul are evident șansa 


poeziei. Imaginea lui Viorel Todan merită 
o analiză amănunțită. Ce frumoasă scena 
din baie! Băiatul cu föhn-ul spulberă spu- 
ma din baie și clăbucul umple camera cu 
fulgi mari de nea, iar băiatul pare și mai sin- 
gur sub această tristă ninsoare. Ce frumoa- 
să scena din parc! Ce adevărată conversa- 
tia aceea despre cum e cind măninci cireşe, 
ce caracteristică vorbăria aceea despre ni- 
mic şi despre «hai să-ți arăt un joc» ce 
autentic pentru o anumită psihologie apa- 
riția băiatului acela — prietenul! — «acum 
am venit» și dispariția lui imediată «acum 
plec». Cită dulceaţă în secvențele în care 
«ea vine la fel», în furișarea aceea pe scă- 
rile în formă de melc, în ţigara aceea fu- 
mată «așa, pentru atmosferă». 


Filmul are și șansa prospeţțimilor, a cre- 
dibilităţii, căci rareori am întilnit la actorii 
noștri de film atita spontaneitate şi atita 
firesc. Ileana Popovici are tot timpul aerul 
că improvizează. Totul la ea mi se pare 
ieșit din comun: felul în care se joacă cu 
șuvița, cu puloverul, cu degetele, replicile 
acelea rostite cu ochii dați peste cap, cu- 
vintele acelea anticipate, subliniate, rete- 
zate de mutre și mutrițe, amestecul acela 
de candoare și insolență, puterea de a re- 
crea textul, adică a crea impresia că-și 
inventează replicile, că-și pre-gindește 
vorbele. Afirmația ar fi ridicolă, dacă «a 
spune o replică» nu s-ar izbi atit de des 
la noi de «a debita o replică». Impecabilul, 
adică vorba rostită rotund, caligrafic, gros- 
subțire, cu intonațţii clasice prin care trans- 
pare corect, cu o corectitudine imperso- 
nală, ortografia textului, virgulele, cu to- 
nul lăsat jos, punctele, cu oprirea lor șco- 
lărească, semnele de exclamaţie, cu acea 
retorică ridicare de ton, stilul impecabil 
e bine să se confrunte cit mai des cu acest 
firesc în care intră şi ezitarea și bilbiiala 
și pauza (pauza aceea a căutării, a explo- 
rării cuvintului potrivit) și frazarea psiholo- 
gică — nu numai frazarea ortografică — 
căci starea de spirit are legile ei care vin 
uneori în contradicție cu punctuaţia, cu 
frumosul scos din etuvă. Aceeași senzație 
de intrat în piele pină la confundare — la 
Dan Nuţu. El nu reprezintă o surpriză. 
În peisajul cinematografiei noastre, in care 
aportul actoricesc s-a făcut mai ales pe 
linia pitorescului, a caracterului pitoresc, 
a umorului pitoresc, a limbajului pitoresc, 
Dan Nuţu a impus tipul unui adolescent 
dur, malițios, extrem de reținut în gesturi 
exterioare, deci nepitoresc, un dur ciudat, 
în fond un dur in aparență doar în aparenţă, 
pentru că duritatea la toți durii din istoria 
filmului există doar ca să ascundă un 
fond de excesivă sensibilitate, sensibi- 
litate care duce mereu in preajma 
suferinței. Eroul Sutei de lei este atit 
de aproape de acest prototip, încit 
la un moment dat este gata să se con- 
funde cu el. Nu e deci de mirare că Dan 
Nuţu pare turnat în acest rol dar, prețuind 
mult inteligența actorului, nu mă pot îm- 
piedica să sper o reinnoire, adică o auto- 
reconsiderare. După părerea mea, acto- 
rul trecut el însuși de faza homo ludens, 
ludens și niciodată sapiens, nu trebuie 
să mai întirzie prea mult în zona acestei 
adolescențe teribile. Manierismul este un 
cuvint care nu se potriveşte nici unei inte- 
ligenţe și, cu atit mai puțin, unei inteligențe 
neconformiste. Dar nu despre asta e vorba 
aici. Aici e vorba de «intrarea în piele». 
E vorba de faptul că distribuţia pare atit de 
halucinant «de acolo», încit ai senzația că 
fiecare s-a jucat pe el însuși. Identificarea 
a fost atit de totală, incit în vestibulul perso- 
najului care întruchipa «celebrul actor» 
am zărit chiar şi afișul filmului «Dincolo 
de barieră». Exceptind excesiv de lungul 
și de melodramaticul sfirșit, exceptind 
acea lacrimă finală — dar de ce s-o excep- 
tăm? lacrima aceea făcea parte din set, 
ea era amintirea acelui furtunos Vulpaşin 
pe care îl zărisem în vestibul, cu capul dat 
pe spate, scrişnind din dinţi — lon Dichi- 
seanu l-a jucat foarte bine pe Dichiseanu 
lon. Îmi vine chiar să spun că se află la cel 
mai reușit rol al său, vorbesc de rolurile 
cinematogratice. Actorul a tost șarmant, a 


in dezbatere. filmul românesc 


fost într-adevăr vedetă bucureșteană... 
Ca o adevărată vedetă, el a suris mult și 
fotogenic, a purtat costume bine croite, a 
băut whisky, a adus acel iz de snobism 
fără de care la ce dumnezeu mai eşti vedetă 
(«da camambert! E veritabil!»), a dat in- 
terviuri la TV — foarte bună apariţia lui 
Emanoil Valeriu, reușit acest joc care 
topește frontierele dintre realitatea reali- 
tății şi realitatea filmului. Tot în calitate 
de vedetă, actorul a cintat cu mare antren 
muzică ușoară şi a condus cu la fel de 
mare degajare o limuzină cit un tanc 
Ar fi nedrept dacă am spune că sub gla- 
mour-ul indigen n-am simţit o viaţă inte- 
rioară care aspiră să tresalte, aspiră, dar 
nu ajunge,fiind boicotată de o prea intensă, 
de o prea trepidantă viață exterioară. Foar- 
te interesantă intenția filmului de a medita 
asupra succesului ca formă a alienării 
Dar pornirea a rămas numai în faza de 
enunț. Şansa de a o dezvolta, de a muta 
personajul din geometria plană în geo- 
metria în spaţiu ar fi fost, poate, relația 
actorului cu acea actriță, care evident il 
iubește în tăcere. Dar rolul actriței nu a 
depășit apariţia. Violeta Andrei a fost fru- 
moasă, foarte frumoasă, tristă, foarte tris- 
tă, a «interiorizat», dar prezența sa gra 
țioasă şi fugitivă a marcat atit, exact atit 
cît poate să marcheze fugitivul. 


De unde sentimentul de insatisfacţie? 

Mai intii dintr-o anumită lipsă de densi- 
tate a imaginii. Substanţa e subțiată în 
multe locuri de trenări, de plimbări abulice 
prin locuri insolite, de conversații și ges- 
turi neconcludente sau inexpresive, inex- 
presive cu tot insolitul peisajului (vezi 
plimbarea peste mormanele de nisip. Plim- 
bare ca să ce? Vezi telefonul matinal ca- 
re-l aduce pe frate la marginea şoselei 
naționale. ÎI aduce ca să ce?). Filmul e 
marcat de o anume lipsă de scop, iar în 
unele locuri chiar de lipsă de logică. 


În al doilea rind, aș reproşa lipsa de ac 
cente. Povestea e luminată otova. Momen- 
tele sint valorificate fără priorități. Un ega- 
litarism artistic pune totul la aceeași cotă, 
dar dilatind tot, nimic nu mai pare mărit. 
Totul curge, se scurge, cu intensități egale, 
fără surprize, fără răsuciri, fără variaţii de 
ritm, într-o monotonie parcă voită, poate 
chiar căutată, o căutare din care nu lip- 
seşte chemarea straniului, mai bine-zis 
o anume tendinţă de a încărca faptele coti- 
diene cu o coloratură bizară. Nu e, fireşte, 
locul să analizăm această propensiune 
spre ciudat. Ea face parte dintr-o anume 
personalitate cu un echilibru foarte fra- 
gil, cu o hipersensibilitate aflată în vecină 
tatea unei dureri cronice. Ea face parte 
dintr-o anume structură artistică — şi Mir- 
cea Săucan este în mod incontestabil un 
artist, unul dintre nu foarte mulții artiști 
autentici, de care dispune cinematogra- 
fia noastră. Între cele două gusturi care-l 
caracterizează în egală măsură, între gus- 
tul pentru autenticul transfigurat de un 
simţ poetic refractar la dulcegării — şi gus- 
tul pentru bizarerie — vreau să cred că Mir- 
cea Săucan va favoriza tendinţa sa stenica. 
Lumea se radicalizează și, dacă filmul tră- 
ieşte un reviriment, este evident că acest 
reviriment există în măsura și numai în 
măsura participării la viața lumii, la pro- 
cesul de radicalizare, radicalizare în sen- 
sul raționalismului, al normalului, iar nu 
al iraționalismului și al bizarului. Ora 
aceasta este ora artei cu muchii tari. Nu 
preferințele individuale ale unuia sau ale 
altuia, ci un context general defavorizea- 
ză azi arta meandrelor, o împinge in 
minor. În desuet. 


În sfirşit, o a treia observaţie vizează 
concepția realistă a dramei, căci filmul 
inchide, trebuie să închidă o dramă, dacă 
n-ar închide-o de ce s-ar mai fi făcut? Dar 
el s-a făcut, se știe, tocmai pentru că şi-a 
propus acel atac de care vorbeam mai sus, 
atacul împotriva frivolității, al frivolității 
în simțire — atenţie la generozitatea celor 
care deschid buzunarul ca să nu deschi- 
dă inima!; impotriva frivolităţii în gîn- 
dire — atenție, complexitatea nu-i instru- 


Un om care pare derbedeu, 


lingă un om care pare fericit 


(Dan Nuţu şi Ion Dichiseanu) 


mentul ambiguității ci, dimpotrivă, ea e 
tocmai un mod de a nuanța adevărul, 
adică de a fi cit se poate de clar. Filmul 
a avut șanse pină acolo, dar exact pînă 
acolo unde a fost consecvent cu pro- 
priul său program, cu propriile sale idei 
despre complexitate și frivolitate, mai 
exact cit timp s-a situat în propria sa dra- 
mă. El şi-a lichidat drama, artistic și ideo- 
logic, în clipa în care a renunțat la ceea 
ce și-a propus, cind a început să-și go- 
lească problematica de forța și adevărul 
contradicţiilor ei firești, adică din clipa în 
care ni se relevă că, de fapt, nu e vorba de 
nici o dramă. Băiatul acesta nu e deloc 


un dezorientat,așa cum crezusem noi pină 
spre ultimele scene. E adevărat că a căzut 
la examen, e adevărat că a umblat puțin 
hai-hui, dar cind a cunoscut viața fratelui 
său, el și-a dat seama cit de găunoasă este 
această viață, i-a aruncat celebrului fluș- 
turatec suta lui de lei și s-a dus fuga să 
lucreze pe un șantier, așa cum face orice 


tinăr cu scaun la cap care nu vrea să 
ajungă la «Reflector». E adevărat, iarăși e 
adevărat că i-a «luat» maşina fratelui ca 
s-o întilnească pe fată, ca s-o plimbe ridi- 
cind miinile de pe volan, povestind cum 
face el triplu salt mortal pe serpentinele 
de pe valea Prahovei. E adevărat c-a luat 
mașina. Dar ce discurs just rostește el 
coborind din tancul acela argintiu, cum o 
demască el la marginea șoselei pe fata- 
care-nu-muncește și cum părăsește el pe 
cimp în faptul serii acest element atit de 
ahtiat de lux și de viață ușoară, după ce 
— e adevărat — elementul însuși iși dă- 
duse arama pe față intr-un discurs care 
mi-a amintit autodemascările chiaburilor 
de acum 20 de ani. Da,e adevărat, și ăsta 
e adevărat, că tinărul a furat de la tată 
atitea mii de lei! Dar v-aţi intrebat de unde 
are 100 000 la CEC un funcţionar la poștă? 
Bineinţeles că bătrinul — cum zice și fiul 
— «e o bestie». Deposedarea părintelui — 
sugerează discursurile finale — ar fi un 


O poveste de iubire care a rămas în stadiu 
de enunț. Păcat. (Violeta Andrei şi Ion Dichiseanu) 


fel de luptă cu iliciții. Să uităm deci 
această ștrengărie de haiduc. Ar rà- 
mine sardelele. Ce facem cu sarde- 
lele de la autoservire? Pe ele de ce 
le-a şterpelit, căci ele nu erau de la iliciti, 
ci de la stat? Sardelele, precizează eroul 
în acel final care urmărește nu numai gra- 
țierea, CYŞT reabilitarea lui totală, sardelele 
«le-am luat» ca să «te epatez», ca «să-ţi 
atrag atenția». Va să zică totul nu fusese 
decit o furtună într-un pahar cu apă. Va 
să zică nimeni nu era derutat, decit # 
mult spectatorul care-şi închipuia că ace 
tinăr se află în acea dureroasă criză de 
identitate de care vorbeam la inceput și 
care ne trezise atita îngrijorare. 


Dar dacă băiatul era «atit de conștient», 
dacă fata era atit de iremediabil pierduti 
«um ne sugerează ultimele lui replici, ce 
rost mai avusese totul — ne întrebăm no! 
spre sfirșit, cind totul se lămurește atit 
de deplin și atit de fals. Doar ca să îl faci 
pe Dichiseanu să stea atit de mult la 
televizor, doar pentru o lacrimă oricit de 
abundentă? Filmul avea sens tocmai pen- 
tru că ne atrăgea atenția asupra unei posi- 
bile derute. Deruta aceasta făcea să creas- 
că în noi un sentiment de responsabili- 
tate. Finalul filmului face însă alarma nu 
numai inutilă, ci şi ridicolă. Inadaptabilul 
se dovedește perfect adaptat. Contuzul 
se dovedește perfect lămurit. Căzutul la 
examen se dovedește reușitul la examen. 
«Am luat examenul și, ca să am un ban 
de buzunar, am lucrat pe un șantier. Am să 
găsesc eu în viață un loc și fără tine». Vaj 
ce replică, vai, ce replică! Ea pare clară, 
dar e confuză,pentru că numai printr-o con- 
fuzie asupra personajului și,a dramei se 
poate pune o astfel de replică într-o 
astfel de gură. Ea pare pozitivă, dar e 
negativă, pentru că neagă problematica, o 
anihilează, pentru că face de neînțeles nu 
numai tot ce s-a intimplat mai inainte, ci 
chiar ceea ce se intimplă în minutele 
după, căci e de neînțeles la o astfel de 
conștiință gestul sinuciderii. Ce rost mai 
avea acea funestă aruncare în fața maşinii 
— secvenţă incongruentă, parcă-i dintr-un 
film de reclamă pentru ADAS. Ce rost 
avea? Poate pentru a se auzi acele voci 
care susțin din off un comentariu care 
ar vrea să fie al înțelepciunii populare. 
Inţelepciune populară să se numească 
acele vorbulițe care nu reușesc să depă- 
șească nivelul unor concluzii la întilni- 
rea părinților cu diriginta clasei? 


) 


Un film care și-a propus să lupte cu fri- 
volitatea nu prea avea dreptul să cadă în 
astfel de frivolități, căci nu așa, nu prin 
acel hocus-pocus, nu prin astfel de 
naivităţi se poate da filmului perspec- 
tiva optimistă de care el avea nevoie. 


De aceea, poate ar fi cazul să discutăm 
și despre o altă latură a raportului aparen- 
tă-esență. De pildă, despre ceea ce pare 
just. Pare, dar nu este. Căci, vorba filmului, 
şi «caii ăștia par adevăraţi, dar nu sint». 


Ecaterina OPROIU 


“e 


Producţie a studioului cinemato- 
grafic «București». Regia: Mircea Său- 
can. Scenariul: Horia Lovinescu. /ma- 
ginea: Gheorghe Viorel Todan. Aran- 
jament muzical: Theodor Mitache, după 
muzică de Richard Oschanitzky. De- 
coruri: Ştefan Maritan. Costume” Oltea 
lonescu.Cu: Dan Nutu, lon Dichiseanu, 
Ileana Popovici, Violeta Andrei. x 

A 
n ăia EDE eene a OE a ai 


23 


Mihnea =» 
Gheorghiu 


şi vocația culturii 


«Întoarcerea constelației Fecioarei prevesteşte timpul 


Pentru Mihnea Gheorghiu 
scenariile sint — ca să-i pre 
nema luăm titlul unui interesant vo 

jum de eseuri — nişte «scri 
| sori din imediată apropiere» 
De mulți ani incoace, pentru 

riitorul, profesorul, esteticianul, teatro- 
logu! (in mod special shakespearologul), 
dramaturgul și poetul Mihnea Gheorghiu, 
filmul a fost o constantă pasiune, o a 
doua — sau a cita? — natură. Preocupă- 
rile sale cinematografice, variate, de largă 
extindere, atit pe orizontală, cit și pe verti 
cală, a investigaţiei, au vădit, mereu, « 
atitudine angajată și responsabilă față de 
destinele filmului românesc. De mulți 
ani încoace a fost, şi continuă să fie, în 
«imediata apropiere» sau chiar in miezul 
travaliului cinematografic, teritoriu pe 
care, în mod firesc şi justificat, s-a simțit 
permanent ca acasă. Scria, încă în 1964 
un amplu studiu despre «Cinematografia 
națională și problemele ei actuale», și 
multe din consideraţiile sale de atunci — 
preluate și continuate in multiple alte 
ipostaze — iși păstrează acut valabili- 
tatea. 

Am reținut — nu fără un scop anume - 
două opinii ale sale despre filmul romă 
esc, exprimate în anii din urmă. Prima 
O bună politică culturală va face tot ce 
depinde de ea pentru ca forța morală și 
socială a artistului conștient de țelul său 


24 


dreptăţii» («Zodia fecioarei») 


să fie-protejata in tolosul culturii națio 
nale şi al societăţii, și nu irosită în lupta 
cu morile de vint ale situaţiilor de con 
junctură». Şi a doua: «Una din principa 
lele insușiri ale unei politici judicioase în 
cinematografie este dezvoltarea apetitu- 
lui autorilor de filme pentru valoarea cul- 
turală a creației lor profesionale». 


Un act 
de cultură 
ESTI LAC apt AE ET E 


Dincolo de adevărul intrinsec al unor 
asemenea ginduri privind destinele filmu 
lui național, reține atenția legătura lor indi 
solubilă cu factura cinematografului pe ca- 
re Mihnea Gheorghiu îl scrie: inainte de ort 

e, filmul a insemnat și înseamnă pentru 
autorul unor scenarii ca «Tudor», «Zodia 
fecioarei», «Pădurea pierdută» sau «Mus- 
chetarul român» — act de cultură. 

In această «zodie», a cinematografului 
cu profunde semnificații culturale, se în- 
scria de altfel și debutul ca scenarist al 
lui Mihnea Gheorghiu. Aceasta se pe- 
trecea acum aproape un deceniu și jumă 
tate, pe cind filmul românesc nu lăsase 
prea multe semne durabile în urmă. Atunci 
Mihnea Gheorghiu ecraniza romanul lui 
Jean Bart, «Europolis», şi filmul realizat 


«Porto franco», însemna, practic, o resti- 
tuire culturală. Mi se pare semnificativă 
(și caracteristică) însăși alegerea acestui 
roman drept obiect al ecranizării. Filmul 
românesc are la activ și alte citeva resti- 
tuiri (nu prea multe!); printre acestea, 
transpunerea pe ecran a romanului lui 
Jean Bart păstrează un loc aparte, nu 
numai prin pronunțatele virtualității cine- 
matogratice, de atmosferă şi de acţiune 
ale prozei originale. Sulina primului de- 
ceniu al secolului 20, capăt de ţară spre 
universuri marine, era, in felul ei, o Europă 
în miniatură. Un asemenea mediu insolit 
și-a exercitat desigur forța de seducţie 
și fascinaţie asupra scenaristului. Numai 
că ceea ce pentru Jean Bart insemna, 
probabil, doar o lume exotică, cu tipurile 
exotice ale unui «stat în stat», cu pasiuni 
exotice şi cu deznodăminte exotice, pen- 
tru Mihnea Gheorghiu a devenit de- 
monstrație. Contrastele societății româ- 
nești din primul deceniu al veacului, rigu- 
ros delimitate atit prin sublinierea apar- 
tenențelor sociale ale personajelor din 
film cit şi prin conturarea specifică a prin- 
cipalelor ambianțe (restaurantul de lux 
al lui Petre Grecu, «Cafe Modern» al lui 
Stamate sau circiuma marinarilor: iată 
un singur «triptic» de contrast), sint impu- 
se în prim-planul narațiunii cinematogra- 
fice. Sigur, însuşi faptul că acest scena- 
riu era scris atunci, şi că filmul era rea- 


9 1966 


Semnat: 
Mihnea Gheorghiu 


9 1961 — «Porto Franco» (după ro- 


manul «Europolis» de 
jean Bart). Regia: Paul 
Călinescu. 


@ 1962 — «Tudor». Regia: Lucian 


Bratu. 


«Zodia fecioarei». Regia: 
Manole Marcus. 


@ 1972 — «Pădurea pierdută». Re- 


gia: Andrei Blaier 


Prezenta sa 
a dat 
şi dă 
cinematografiei 
prestigiu. 
Prestigiul 
actului 


de cultură. 
De cultură 


militantă 


lizat de Paul Călinescu tot atunci, în 
1961, constituia automat un handicap pen- 
tru o întreprindere scenaristică și regizo- 
rală de o asemenea factură. Sfirşitul de- 
primant al romanului, ca să luăm o sin- 
gură pildă, era înlocuit, în scenariu, cu o 
perspectivă optimistă mult peste puterile 
epocii în care se desfășura acțiunea. 
Acea perspectivă era justificată doar de 
viziunea contemporană asupra deveniri- 
lor «de dincolo de carte» ale locurilor 
descrise, și aşa stind lucrurile, tarată 
de  naivități ale unui timp artistic 
revolut. 


Primul film istoric 
românesc 


Vocaţia culturală a scenaristului, ca și 
pasiunea de premergător în valorificarea 
pe ecran a unor momente de amplă re- 
zonanţă națională din trecutul poporului 


dublat de o mare capacitate de invenţie, 
în deplin consens cu sensurile istoriei, 
fără de care filmul de ficțiune n-ar deveni 
niciodată operă de artă, ar rămine arheo- 
logie. Cronicile au subliniat toate acestea 
la vremea premierei, după cum o dove- 
dește și următorul pasaj analitic extras 
dintr-un substanţial studiu al lui lon Mi- 
hăileanu, la care subscriu în întregime: 
«Filmul istoric «Tudor», pe lingă atribu- 
tele incontestabile ale peliculei de acest 
gen, pe lingă dinamismul acțiunii, al atmo- 
sferei autentic naționale și de epocă, al 
înțelegerii dialectice a răscoalei panduri- 
lor, a devenit și o dramă psihologică în 
care se înfruntă concepții despre viață 
și moarte, despre politică și luptă, despre 
dragoste și prietenie, ciocnindu-se perso- 
nalități puternice, rectilinii sau contradic- 
torii, în orice caz autentic umane şi — de 
aceea — emoționante». 

Ceea ce ar fi de subliniat acum, cind ne 
preocupă în mod special definirea perso- 
nalității artistice a scenaristului, este per- 
manenta corespondenţă a naraţiunii cine- 
matografice cu legenda personajului evo- 


care nu este la indemina oricui, aceea de 
a sublima într-o aceeaşi creație, deopo- 
trivă, film patriotic, film de caractere, film 
de acțiune (aș zice chiar de aventuri), 
fără a face concesii în favoarea niciunuia 
dintre aceste genuri ci, dimpotrivă, su- 
punindu-le unui scop unic, acela de a 
înscrie evocarea pe orbita unui fapt de 
cultură cu profunde implicații social-pa- 
triotice. Din nou, gestul superior, cultu- 
ral devine, aşadar, dominant în creaţia 
scenaristului. 


Magnetismul 
legendei 


Pe teritoriul «ficțiunilor cinematografice 
pure», corespondențele cu mitul, cu le- 
genda, cu tezaurul baladesc devin incă 
și mai explicite. Despre filme ca «Zodia fe 
cioarei» şi «Pădurea pierdută» — mult ase- 
mănătoare în substanţa lor şi totuși atit 


Sub soarele puternic şi pe pămîntul ars al Dobrogei. 
«un abur de departe şi sfîrşitul unui rău» («Pădurea pierdută») 


nostru sint reprezentate elocvent de «fi- 
liera» filmului istoric. «Tudor» deschidea 
o epocă nouă în filmul românesc, marca 
începutul unei epopei cinematografice na- 
tionale care avea să se consolideze de-a 
lungul anilor prin evocarea altor perso- 
nalități istorice proeminente din trecutul 
neamului, şi pe care cineaștii au frumoasa 
îndatorire civică şi artistică s-o desăvir- 
şească în viitor. Premers de un volum de 
poeme «Întimplări din marea răscoală» şi 
de evocarea dramatică «Tudor din Vladi- 
miri» (este şi acesta un indiciu de cerce- 
tare angajată și responsabilă a istoriei, 
caracteristic autorului, pe care mișcarea 
populară de la 1821, cu principalele ei 
semnificații social-politice, l-a preocupat 
îndelung), scenariul celui mai popular film 
românesc al tuturor timpurilor — aproape 
zece milioane de spectatori în decurs de 
zece ani de la premieră! — rămine exem- 
plar prin. capacitatea de a reinsufleţi isto- 
ria dintr-o perspectivă acuzat contempo- 
rană. 

În scenariul lui Mihnea Gheorghiu, și 
implicit în filmul lui Lucian Bratu, Tudor 
Vladimirescu a fost restituit generațiilor 
de astăzi (şi de miine) la dimensiunile 
complexe ale personalităţii sale. Realis- 
mul istoric al scenariului este permanent 


cat. Descifrăm în această relaţie, intimă 
şi profundă, o trăsătură dominantă a sce- 
naristicii lui Mihnea Gheorghiu. Nu este 
vorba doar de utilizarea laborioasă a unor 
inestimabile surse folclorice, care au imbo- 
găţit considerabil și au vitalizat imaginea 
de sorginte istorică a lui Tudor din Vla- 
dimiri. Este vorba îndeosebi de capaci- 
tatea specifică a scenaristului de a «topi» 
— pină la temperatura deplinelor identifi- 
cări — legenda în istorie și în ficțiune. Nu 
întimplător o replică cum e aceea rostită 
de Tudor înspre finalul scenariului, 
«Scurtă o să vă fie sărbătoarea, boieri 
dumneavoastră! Căci ne vom întoarce ca 
frunza și ca iarba primăverii»..., devine la 
rindul ei legendă, prelungește legenda 
de ieri spre legenda de miine... 

Cu același sentiment că parcurg un 
text de superioare osmoze între istorie, 
ficțiune şi legendă, am citit, recent, sce- 
nariul unui probabil film viitor, de aseme- 
nea rod al unei cercetări prodigioase şi 
îndelungate. Este vorba de «Muşchetarul 
român», evocare a marelui domnitor şi 
umanist Dimitrie Cantemir, un prestigios 
scenariu — publicat nu demult in revista 
«Teatrul», pe care cinematografia noastră 
se pregătește să-l transforme în film. Din 
nou, scenaristul izbutește o performanță 


de diferite ca tramă — se poate afirma că 
nu au echivalente în cinematografia 
noastră; sînt, cu alte cuvinte, foarte dificil 
de catalogat după canoanele tradiționale. 
Şi totuși intențiile lor artistice și cultu- 
rale (sublinierea ca și repetiţia insistentă 
a termenului mi se par necesare) sint 
foarte limpezi. A 

Povestea contemporană din «Zodia fe- 
Civarei» poartă amprenta și tonalitatea 
tragediilor antice. Faptul este evident, 
dincolo de orice discuție. Gindindu-şi 
astfel filmul, ca o prelungire a mitului în 
contemporaneitate, Mihnea Gheorghiu nu 
a făcut decit să sublinieze permanenţele 
mitologiei, reflectate în universul de viață 
al unui sat dobrogean din timpul nostru. 
Consecvent punctului de pornire, sinteti- 
zat în replica virgiliană aleasă drept 
motto — «întoarcerea constelaţiei Fecioa- 
rei prevestește timpul dreptății» — filmul 
îşi propune să întreprindă, în spiritul 
tragediilor antice, dar și în spiritul vremi- 
lor noi (poate că aceste interferenţe nu 
sînt întotdeauna organice), operaţia veri- 
ficării trăiniciei sentimentelor umane, tre- 
cerea conştiințelor prin purgatoriul purifi- 
cator al propriilor responsabilități morale. 
Ritmul filmului realizat de Manole Marcus 
este susținut în primul rind de contra- 


punctul scenaristic; viața, tradiţiile popu- 
lare, mitologia se completează întru evi- 
dențierea sensurilor filozofice generali- 
zatoare. În Dia, de pildă, tinăra și fru- 
moasa dobrogeană a Anei Szeles, se în- 
tilnesc trăsăturile obișnuite ale unei fete 
din zilele noastre cu ecourile mitologice 
ale zeiței dragostei pasionale. lar în perso- 
najul lui Dionis (sinonimiile merg în acest 
caz pină la suprapunere), tinerețea erou- 
lui se împletește cu bucuria de viață a 
tinereţii lui Dionysos, legendarul stăpin 
al bucuriei. 


Acţiunea «Pădurii pierdute» se desfă- 
şoară în Delta Dunării, prin anul 1943, şi 
cuprinde trimiteri spre realitatea imediat 
contemporană. Dincolo, insă, de iposta- 
zele tramei — o prietenie înțeleasă abia 
intr-un prea tirziu, o iubire curmată de- 
vreme, o suspiciune anacronică — sau, 
mai corect spus, în ipostazele tramei, se 
poate ușor desluși și aici un «abur de 
departe», o rezonanță mitologică. Scena- 
riul acestui film nu este altceva decit o 
baladă dunăreană, impregnată de fiorul 
unor străvechi tradiții, și prin care răzbat 
cu insistență valorile morale perene ale 
poporului nostru. Nu întimplător povestea 
se desfășoară, ca și în «Zodia fecioarei», 
sub soarele puternic şi pe pămintul ars 
al Dobrogei, în inima unor păduri secu- 
lare, îimprumutind ceva din temperamen- 
tul oamenilor de pe aceste meleaguri. Nu 
întimplător, construcția dramatică a sce- 
nariului impune rigori clasice, de timp și 
spațiu, ca şi «Zodia fecioarei» de altfel. 
Timpul acesta «rotund», perfect închis, 
transmite, în ambele cazuri, senzația sfir- 
șitului unui rău. Cele două narațiuni cine- 
matografice — cu un deznodămint dra- 
matic și el prilej de analogii mitologice — 
mărturisesc astfel și replica autorului dată 
tradiționalului - «fatum». «Pădurea pier- 
dută», ca film, a avut neșansa unei insu- 
ficiente aprofundări regizorale tocmai a 
semnificaţiilor metaforice ale tramei; dar 
aceasta este o problemă care depășește 
cadrul discuţiei de față. 


Toate, dar absolut toate scenariile lui 
Mihnea Gheorghiu sint magnetizate, par- 
că, de mit. De aici și forța lor lăuntrică, 
subtextul lor permanent. Pronunţata in- 
clinaţie către zonele reflexive,a autorului, 
și implicit a personajelor, le conferă parcă 
acorduri grave, de orgă, un pronunțat 
substrat filozofic. Cuvintul n-a fost nici- 
odată pentru scenarist un mijloc întim- 
plător de vehiculare a ideilor. Dimpotrivă. 
Foarte atent la ținuta literară a scrisului 
său, autorul a ajuns uneori dincolo de 
extrema cealaltă, «limbajul literar» al unor 
personaje din «Porto franco», de pildă, 
disonind uneori cu condiția lor moral- 
socială, şi cite o «pată» de livresc, pe ici 
pe colo, s-a făcut simțită și în celelalte 
creaţii ale sale. Ceea ce nu l-a împiedicat 
să portretizeze personaje dintre cele 
mai convingătoare ale filmului românesc. 

Nu cred că Emanoil Petruț a avut un 
rol mai complex și mai bogat în sub- 
stanță decit acela al lui Tudor. Nu cred 
că George Vraca a avut la dispozitie un 
personaj mai viabil decit Constantin Brân 
coveanu. Sigur, această fascinantă actriță 
care este Gilda Marinescu nu s-a mai în- 
tilnit cu o partitură ca cea din «Zodia fe- 
cioarei». Dar loana Bulcă? 


Ar putea să ne pună pe ginduri faptul 
că cele patru scenarii devenite film ale 
lui Mihnea Gheorghiu au avut parte de 
regizori diferiți. Primul a fost Paul Căli- 
nescu. Apoi Lucian Bratu, realizatorul 
unui «Tudor» prestigios și durabil, a tre- 
cut o singură dată în carieră prin focul 
filmului istoric. În creaţia lui Manole Mar- 
cus, «Zodia fecioarei» este un film de 
excepţie. Ca și «Pădurea pierdută» pen- 
tru Andrei Blaier, un scurt popas între 
filme cu subiect de actualitate. Al cincilea 
scenariu va însemna, probabil, o a cincea 
experiență regizorală. Sigur, faptul în sine 
poate să nu aibă nici o importanţă; este 
chiar tentant pentru un scenarist să-și 
vadă creaţiile finalizate de regizori dife- 
riți. Dar dacă scenariile cu solidă plat- 
formă culturală ale lui Mihnea Gheorghiu 
nu și-au găsit, încă regizorul? 


Călin CĂLIMAN 


DOO RI Re N Re o E e e e e i 


25 


Din cînd în cind, subsemna- 

tul e cuprins de un senti- 

ment tulburător, greu de de- 

finit, ușor de exprimat. Așa 

cum din cînd în cind mă 

stringe de git un dor nebun 
după Caragiale, Vianu și Călinescu — tot 
așa, cu același paroxism, dar in altă ordine 
de idei, in cu totul și cu totul altă ordine 
de idei (ce binefăcătoare și ce binecuvin- 
tată este această expresie inteligentă: în 
altă ordine de idei), imi vine să închid 
prăvălia (a nu se uita: Caragiale și-a des- 
chis odată o băcănie şi a fost primul ei 
client! Gherea, prietenul său Costică, a 
ținut restaurant în gară! Poetul Nichita 
Stănescu mi-a spus zilele trecute, cu 
blestematul său farmec: «bătrine, o vreme 
mă retrag din afaceri!»), să inchid, deci, 
prăvălia-mi de hronicar și hornar (hornar 
de la Capul Horn, punctul de foc al mari- 
lor călătorii solitare în jurul lumii) al fil- 
mului român și să pun la geam afișul 
atotcunoscut, atoatebiruitor, atoatedezle- 
gător: 

«Sintem în inventar. Primim marfă»... 

O, ce afiș sfint! Să fii în inventar! Să 
primești marfă! N-am orgoliul să cer în- 
tregii noastre cinematografii a încerca un 
asemenea sentiment complicat și limpe- 
de, nu merg nici pină într-acolo să cer 
caselor noastre producătoare afișarea 
unui asemenea anunț, dar zic: ce bine 
le-ar prinde! Ce bine le-ar prinde direc- 
torilor noștri — freneticului nostru Alec 
Ivasiuc, blajinului moldovean Eujen Man- 
dric, dulcelui Leu și preabunului Fer- 
noagă — să bată în pioneze un afiş: 

«Sintem în inventar. Primim marfă». 

O zi — nu mai mult. 

S-ar lua filmele realizate, scenariile 
coapte, decupajele necoapte și s-ar con- 
stata că avem: 

oarecari cantități de ingineri, oarecari 
cantități de constructori; unele cantități 
de doctori, nu puțini şoferi; cîțiva țărani; 
oarecari oameni de bine; meșteri; multe 
macarale; sulițe, arcași, cai, mantale, paf- 
tale, revolvere, multe gloanțe; cîțiva para- 
şutişti, unul-doi muzicieni, sculptori, arhi- 
tecți, multe blocuri noi, fete fermecătoare, 
femei responsabile, dudui între două ape, 
făpturi între două luntre, mici piese en 
detail și chiar de schimb, etc. 

Inventarul n-ar fi rău, dar loc de marfă 
nouă ar mai fi... Š 

Căci n-avem — n-avem nenumărate 
lumi, vieți, străzi, galaxii, suflete și frumu- 
seți en-gros care roiesc în jurul nostru 
şi la care filmul nostru nu se uită, nu le 
vede, şi dacă le vede parcă nu le crede... 
Nici alte cinematografii ale lumii n-or sta 
pe roze mai frumoase, dar ne-am obişnuit 
să nu ne amestecăm in inventarele altora 
și e o chestie de bun simț cind măninci 


26 


Ileana Muncaciu 


Foto: 


inaltimea 


sa 


Omul 


tr-o cinematografie 
care ignoră 


«omul mărunt», 
nu poate apărea opera majoră! 


la bufet-express să nu te uiţi în farfuria 
francezului exasperat de sărăcia subiec- 
telor lui («Marea crăpelniță», vezi bine!), 
cind trage cu ochiul la fastuoasa farfurie 
cu spaghetti a italianului... Să fim cuminţi 
și să privim cu minte la a noastră lume a 
filmului. E încă mică, strimtă, patetic 
obsedată de a nu fi minoră, de a «pocni» 
capodopera, evitind măruntul, pitorescul, 
ceea ce e foarte bine și tocmai de aceea — 
dialectic — deajuns de rău. Căci îi lip- 
seşte evident foiala supremă a vieții mă- 
runte, n-avem surpriza, uimirea, instan- 


taneul, spontaneitatea poveștii cu «acea 
halbă de bere care să pocnească în capul 
preopinentului» (vezi povestea lui Cara- 
giale, cu strigătul ei: «vreau să aud halba 
de bere pocnind în capul onorabilului»...), 
n-avem acel om oarecare al zilei de azi 
care dă drama şi comedia majoră a timpu- 
lui, n-avem arta aceea pe care poetul a 
descris-o genial în versul nemuritor: 

«Am spus uimire de a trăi acolo unde 
toți spuneau obicei...» 

Nu voi face elogiul neorealismului care 
a trecut pe lingă noi, fără urme, și asta 


..„ unde sînt aceste Fiat-uri? 


e.. Nu voi mai apela la «faptul divers» 
din ziare, am apelat, inutil, probabil că 
așa cum ne lipsesc în fotbal Pele și Müller. 
așa ne lipsesc în cinema Zavattini și 
Cecco d'Amico. Nu e vocația noastră, 
probabil. Nu voi propune nici o cură de 
pitoresc din Işarlik, nu mai e cazul. Voi 
spune doar că acolo unde «omul mă- 
runt» — ca să-l numim cumva — e igno- 
rat, acolo nu poate crește opera majoră. 

«Marfa» care ne lipsește e cotidianul, 
cu gestul lui normal, cu poveștile lui nor- 
male din care creşte acel anormal al 
artei, cu detaliile lui care duc în orice 
operă de talent la major, la important, la 
esenţial, cu fantasticul lui care se în- 
toarce implacabil pentru cine vede adinc 
la un realism fundamentat solid în social 
şi vrajă. 

N-aș vrea să încalc logica articolului 
meu și voi redacta in cel mai strict ton de 
proces verbal un inventar al «mărfii» pe 
care aş visa s-o primesc pe hornul meu 
deloc deosebit de hornurile celorlalte ca- 
se din preajma blocului meu unde littul 
nu merge de șase ani (ce comedie ar ieși, 
ar urca şi ar cobori din acest lift impietrit 
nu în acea epocă a lui şabadabada!). Aș 
inventa un inventar apelind strict la ziarul 
din mine, care nu cred că e redactat 
altfel decit ziarele din interiorul cititori- 
lor mei: 

e lipsesc total din filmele noastre taxa- 
torii și taxatoarele; 

e lipsesc troleibuzele lor (încălcind sti- 
lul de proces-verbal, ar trebui să întreb: 
la atitea «Dacii» şi «Fiaturi», “cite trolei- 
buze, tramvaie și autobuze ați numărat 
în filmele românești de ficțiune a lung- 
metrajului?); 

e lipsesc Georgeștii (unul din ei e cel mai 
bun prieten al meu, sudor într-o fabrică, 
dat afară in urmă cu 15 ani de undeva, 
fiindcă nu se știe de ce, dus într-o fa- 
brică, învățat meseria, rechemat peste 
cîțiva ani acolo sus unde toţi il iubeau, 
refuzat, rămas la sudură, trăgind ca nebu- 
nul, şi duminica, să instaleze utilaj, trezit 
la cinci dimineața, dacă nu la patru, zil- 
nic, adormind noaptea pe caietul copila- 
șului cu care face la aritmetică); 

e lipsesc loneștii (nu Eugen, nu Gelu, 
nu Vasile, aceștia-s oameni celebri, ci 
lonescu-activist de U.T.M. prin '56, om 
de-al lui Ţic, care făcea instructajul nu 
știu citor șantiere, purtind doar o valiză 
cu cărți, o pijama și mai ales o pernă — 
căci asta era singura lui comoditate la 
care nu renunța, perna pe care să-și pună 
capul, că pat găsea...); 

e avem ingineri, dar lipsesc subingine- 


dei) = 


fetele de la macarale? 


rii, impiegaţii de mișcare, subimpiegații 
scriitorii de vagoane, acarii (inclusiv pău- 
nii), parchetarii, bibliotecarii, băieţii care 
dau două facultăţi fiind și la servici, tre- 
cind din gazdă-n gazdă, acceptind şi o 
cameră de trecere ca dormitor, unde nu 
pot veni desigur cu iubitele lor, ei fiind 
sistematic timizi; 

e lipsesc casierițele CEC (ați văzut 


... unde e sărutul fără mizanscenă? 


Ileana Muncaciu 


Foto: 


vreodată vreun CEC în vreun film româ- 
nesc de lung metraj al ficţiunii? Fiindcă 
eroii noștri nu se gindesc niciodată la 
bani, în schimb avem ospătari. barmani 
eleganți care pregătesc cocktail-uri se- 
lecte); 

e n-avem croitori, croitorese, probe la 
croitor (deschideţi romanul «Deruta» al lui 
Virgil Duda și veţi vedea ce importanţă 


Foto: G. Dijmărescu dă 


> 
z 
[zi 
8 
© 
E 
3 
z 
x 
x 
Ss 
RI 
= 
S 
(eu 


... unde ne sînt precupeții? 


covirşitoare are croitorul în viața omului); 

e n-avem frizeri, pronosportiști, oameni 
care joacă la loto și prono-expres, discu- 
tii fundamentale de luni dimineața pe 
marginea campionatului, n-avem portar 
de pioc, portar de fotbal (zece minute la 
telesport, un alt lonescu, Mihai, om Jla 
36 de ani, portarul «Petrolului», retră- 
gindu-se din sport, după ce a apărat 


.. unde sînt portarii de fotbal? 


20 de ani — ce viață e acolo, un scriitor 
i-a şi zis frumos într-un titlu: «Angoasa 
portarului în clipa loviturii de penalti»...); 

e avem Cipriani, dar n-avem Enescu 
(nu George, ci un altul, tinăr compozitor 
născut în '46 la Salva-Vișeu, din părinți 
brigadieri care l-au cărat pină pe la șapte 
ani din viaduct în viaduct, dindu-i să 
asculte numai muzica staţiilor de radio 
ale şantierelor, la şapte ani așezindu-l în 
fața unui pian...); 

e n-avem gogoși, gogoșari, toamne cu 
drumuri în Obor după gogoșari și varză 
(activitate neesențială din care n-are, de- 
sigur, cum ieși artă!), n-avem tineri care 
işi tapetează camerele cu Che Guevara 
și poeme de Nichita și Sorescu, n-avem 
băieți care la 20 de ani mai dau odată un 
examen la politehnică,pentru că au luat 8 
și «el e de zece», şi a doua oară chiar 
ia 10; 

e n-avem taxi-uri cu staţie radio, și în 
nici un film românesc nu s-au înregistrat 
dialogurile dintre șoferii de pe circuit și 


„dispecerele care strigă: «Inter, Rossetti, 


Universitate, nu e nimeni liber, se apropie 
cineva?»; 

e n-avem oameni, care stau in fața 
«Electro-tehnicelor», în preajma cite unui 
televizor nou, a unui frigero, a unei ma- 
şini de spălat aşteptind o furgonetă ca 
pe Godot; 

e n-avem actori, care să joace in fața 
unor săli goale, simbăta, in provincie,din 
cauza lui «Mannix», n-avem procuroarea 
Ecaterinei Oproiu, niciuna din temeile ei, 
cu monologurile lor de-o fastuoasă putere 
de asociaţie, pină la abracadabra, nu s-au 
mixat şi nu s-au arătat măcar odată pe 
ecran; 

e n-avem femeia care predă marxismul 
la facultate, definind zilnic ce e şi ce nu 
e optimism în istorie, dar simțind că inne- 
buneşte dacă fetița ei minunată nu vine 
de la plimbare la 11 noaptea fix; 

e n-avem niciunul dintre nebunii 
«Curier»-ului nostru care-l caută pe Ser- 
giu Nicolaescu pentru a-i da o idee de 
scenariu în care... În care ce? 

În care un inginer... şi-o doctoriță... 
el face naveta... 

e N-avem navetiști! 

Şi dacă am avea, dacă am avea tot 
ce înșiri dumneata aici, ce? Am avea 
filme mai bune? Mofturi, domnule! 

O, în filmele noastre — ultima piesă din 
inventarul meu — n-avem moftologi! 


Radu COSAȘU 
27