Revista Cinema/1990 — 1998/012-CINEMA-anul-XII-nr-2-1974

nr.2 


Anul XII (134) 


revistă 


de cultură 


amat ap a 9 ch 
Bucureşti - Februarie 1974 


cinema 


Anul XII nr.2 (134) Februarie 1974 


Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


COPERTA | COPERTA IV 

Silviu STANCULESCU, actor de ro- Sophia LOREN sau, mai receni, 
luri «pozitive» in teatru și în cinema, pentru publicul românesc. Dona Xi- 
tălmâcitor neintrecul de poezie. pe mena din «Cidul» şi Dona Dul 


scenă și la televiziune, principalul  cineea din «Omul din La Mancha» ~ 
interpret al tilmului «Vitornita» Din sumar: 
. 


Foto: A. Mihailopol Foto: Tazio Secchiarolli 


| 
EDITORIAL 


3 e Imaginea unei inalte vocatii 


ÎN DEZBATERE, FI ROMÂNESC 


e «Trecătoarele iubiri» — Mircea Alexandrescu 
e «Proprietarii» — Dan Comsa 


è | Condiţia fem n film] Permanenţele Malvinei Urşianu — Manuela Gheorghiu 


M i de buni profesionişti Un film 


e Nişte idei colosale — Dumitru Solomon de dezbatere 
e Unde ne sint avarii? — Mircea Albulescu psihologicà 
e Homo celuloidis — Radu Georgescu 

e A vorbi... — Marcel Păruș 


Documentarul istă, chiar dacă e ignorat 


e Alte cupe de cristal — D.. Suchianu 
e Nu vă pierdeţi capul. Filmati cintind... — Titus Mesaros 


e. Un film numit curaj — Sanda Ghimpu 


Petre Sàlcudeanu: cu pași rari, dar apăsați, pe urmele lui Rebreanu — Călin Căliman 
Un film 


de dezbatere 


Elisabeta Bostan: marea premiantă în lumea celor mici — Valerian Sava ez 
etică 


Aveţi cuvintul, stimaţi operatori 


e Imagine=emaoţie — interviu cu George Cornea 
e Nu-i ușor! — Nicu Stan 


. Ave Marcus, spectatori te salutant!— Constantin Pivniceru 
. Oul lui Columb — Lucia Olteanu 


ETATE ă 
FILM ȘI SOCI Tema unui 


e Plinsul, ca act politic — Radu Cosașu «dosar» : 
e Dar ce nu e azi politic? — Dinu Kivu : : : é 
è Poate fi filmul politic mai politic? Cum? — Dana Duma film şi societate 
e Subiectul acestor filme polițiste: politica — Dan Comşa 

e Chiar şi noi, cei care facem istoria, oameni sintem — Teodor Mazilu 


ACTORUL 


36 «e Silvia Popovici: «Noi, actorii, trebuie să ne grăbim»— interviu de Sanda Faur 
28 e James Dean, între nefericire și mit — D.I. Suchianu 
29 «e Sophia Loren, ieri, azi, miine — Magda Mihăilescu 


PANORAMIC ROMÂNESC 
O actriță 


48 «e «Tatăl risipitor», un film de Eugen Barbu și Adrian Petringenaru pentru 
51 e «Agentul straniu», un film de Horia Lovinescu și Savel Stiopul toate rolurile 


ca noastră | Filmul e o lume, lumea e un film — Radu Cosașu 


. [Sondaj in cineunivers| La ce foloseşte critica? — H. Dona 
23 o Nea Tilincă doarme... — Ilarion Ciobanu 
. Visul pe ecran: un experiment riscat — Gelu Ionescu Mitul 


unei 


generaţii 


TELEVIZIUNE 


e impermeabilul cu ochi de sticlă — Belphégor 

e Ingenioșşii bine temperaţi — Călin Căliman 

e Emisiunea lui..-— AL Mirodan 

e Nicolae Holban intre reportaj si documentar tv. — interviu de N.C Munteanu 
e Scurtcircuit cerebral — Cristian Ţopescu 


CINEMATECA 
e Memoria in conserve de cinema — Petre Rado 


PE ECRANE Toate umilinţele, 


e «Misterioasa prăbușire» — D.I. Suchianu toate 
e «Oamenii de pe «Flamingo» — Aura Puran succesele 
e «Omul cu creierul transplantat» — Aurel Bădescu 

e «Aurul negru din Oklahoma» — loana Creangă 

e «Luna furioasă» — Dinu Kivu 


Imaginea unei inalte 
vocatii 


Încă de la inceputul său, noul an a readus pe ecranul conștiinței noastre 
imaginea, in cel mai inalt grad elocventă, a iniţiativelor României Socialiste 
ale Secretarului general al Partidului, Preşedinte al Consiliului de Stat 
tovarășul Nicolae Ceauşescu, întreprinse din dorința și hotărirea «de 
a contribui la crearea unei lumi mai drepte şi mai bune, la realiza- 
rea înțelegerii şi păcii în lume». Vizita de prietenie a conducătorului 
Partidului și Statului nostru în patru țări arabe din estul Mediteranei — Libia, Liban 
Siria şi Irak — după călătoriile laborioase întreprinse nu demult în opt țări africane — 
printre care şi Egiptul, Sudanul, Algeria şi Marocul — şi, mai recent, în şase state din 
America Latină, iar in cursul ultimilor ani în numeroase țări vecine sau mai indepărtate 
din Europa, precum și din Asia şi America de Nord, se integrează firesc, cu o nouă stră 
lucire, în politica principială şi constructivă pe care țara noastră o promovează, ca mem 
bră activă și demnă a familiei țărilor socialiste, a familiei tuturor popoarelor. 
«Politica ţării noastre— declara la acest inceput de an tovarășul Nicolae Ceauşescu 
în cadrul unui interviu acordat unui publicist danez —de dezvoltare largă a colaborării 
cu toate statele lumii, fără deosebire de orinduire socială, a dus la creșterea 
prestigiului internaţional al României, la afirmarea ei ca o forță a colaborării pe 
plan internațional, a politicii de pace şi de conlucrare pașnică între toate statele 
lumii.» Consecvenţa cu care această politică este urmată și dezvoltată, succesul noilor 
contacte, substanțialele acorduri de colaborare și celelalte rezultate politice, culturale 
și umane, repurtate în cele patru vizite succesive ale lunii februarie, într-o zonă nevral- 
gică a lumii contemporane—atit sub raportul potențialului energetic, cit și al realizării 
păcii universale— inseamnă o nouă confirmare a justeții acestei politici. Această politică 
a cărei continuitate n-o impiedică nici imprejurările de maximă complexitate, izvorăşte 
din cele mai autentice interese permanente ale poporului român, ale tuturor popoarelor, 
ale cauzei progresului social, independenței naționale şi conlucrării echitabile. «Noi— 
preciza tovarășul Nicolae Ceauşescu, în toastul rostit in capitala Libiei—pornim de la 


realitățile lumii contemporane, în care există țări cu orinduiri sociale diferite, 
concepții filozofice, politice, credinţe religioase diferite. Dar, în același timp, 
plecăm de la faptul că trăim o epocă de puternică revoluție tehnico-științifică, 
în care popoarele trebuie să conlucreze strins între ele pentru a-și asigura un 
progres rapid. Fără îndoială că trebuie să ne declarăm pentru respectarea dreptu- 
lui fiecărui popor de a-și hotări singur dezvoltarea, corespunzător dorințelor 
sale, fără nici un amestec din afară. În același timp, este necesar să întărim cola- 
borarea și solidaritatea între țările care doresc să-și asigure progresul economico- 
social, libertatea și fericirea, să făurească un viitor fericit popoarelor lor». 

lată deci finalitatea creatoare şi umanistă, lucidă şi generoasă politicii noastre interne 
și externe, exprimată sintetic la începutul acestui an de bilanț și totodată de nou start— 
anul în care aniwersăm trei decenii de la eliberare, anul in care Congresul al XI-lea al 
Partidului Comunist Român va prefigura noile dimensiuni ale construcției materiale 
și spirituale pe care o întreprindem. Graţie acestei politici, orizonturile cunoașterii 
și înțelegerii noastre se lărgesc spectaculos, imaginea lumii contemporane ne devine 
tot mai apropiată, mai familiară, ne descoperim pe noi înşine în ceea ce avem mai viu și 
mai original. Imaginile acestor noi vizite istorice se constituie de aceea, pentru noi 
cineaşti și cinetili, nu numai sub forma unei pelicule de mare interes civic și documentar 
dar şi ca un film al memoriei noastre afective, ca un stimulent durabil al gindirii, al cău- 
tărilor noastre artistice. Acest film de pe ecranul conştiinţei noastre politice, patrio- 
tice şi protesionale ne inspiră inainte de toate un sentiment de răspundere și de partici 
pare, prin mijloacele specifice care ne stau la indemină, ca oameni de artă: «Trebuie 
să ne gindim întotdeauna că popoarele ne vor judeca după felul cum am știut 
" acționăm în interesul păcii, pentru crearea condițiilor de bunăstare și fericire 
a lor.> 


CINEMA 


Telefoto 


noi filme românești. in dezbatere 


lubirile sint poate trecătoa- 
re, într-adevăr, dar în filmul 
Malvinei Urşianu nu la fra- 
gilitatea sentimentelor de 
dragoste se opreşte discu- 
tia. Sintem introduşi, dim- 
potrivă, intr-un cadru de dramă nu atit 
al unor mari sentimente dezlănțuite, ci 
nai ales al unei confruntări lucide. Nu 
1sistăm la nașterea unei iubiri între un 
El și o Ea, ci, dimpotrivă, la confruntarea, 
la explicaţia dintre doi oameni care s-au 
iubit dar s-au despărțit cu ani în urmă 
Ceea ce ni se pare că imbracă acum 
forma unor gesturi afective, sint doar eco- 
uri ale unei iubiri cindva incandescente 
Reinţilnirea are loc, de fapt. sub semnul 
unei despărţiri — ultima și ireversibila, 
Țceasta. 

Întoarcerea in țară a arhitectului And! 
este expresia tot a unei iubiri, dar de 
cu totul altă natură, dincolo de un seni 
mentalism obişnuit; ea este concretizare 
unei stări sufleteşti pe care limba noastr: 
o exprimă printr-o noțiune intraductibila 
în alte limbi: dor (amestec de durere 
luciditate, speranță, ceva probabil greu 
de definit în limbaj de dicționar, ceea ce 
nu inseamnă că oamenii nu-i cunosc sem- 
nificația exactă, profunzimea, vibrația) 
Există o comuniune între om și locul lui 
de baştină care nu poate fi curmată de 
nimeni şi de nimic. Este o stare de spirit 
care stă sub semnul unei dureri mocnite 
dar permanente, care declanșează pro- 
cese adinci de conştiinţă, care cere expli- 
caţii, și care, mai ales, cere imperios re- 
paraţii. Acest dor este alimentat şi de un 
flux în care amintirea este mai puternică 
decit realitatea — nostalgia — iar singura 
tormă de răspuns este aceea a înlăturării 
unei frustrări pe care omul o resimte 
prin îndepărtarea de locurile natale, de 
țară, de lumea în care s-a născut. 

Un bărbat, cam la mijlocul vieții (titlul 
«Trecătoarele iubiri» invită insistent la 
o predispoziție neapărat poetică a specta- 


4 


Un film 
despre acel cuvînt intraductibil: 
dor. 
Filmul unei regizoare care 
«are stil», personalitate, rafinament 


torului), un bărbat, deci, se intoarce acasa 
după cîțiva ani petrecuți intr-o altă țara 
S-a însurat acolo (o mare dragoste, aflăm 
sfirşită şi aceasta, ajunsă intr-o formă de 
reciprocă acceptare, de conveniență, de 
joc de societate). O incă tinără arhitectă 
Lena (Silvia Popovici), este tulburată de 
această revenire. Dar nu ne putem aștepta 
a o redeșteptare a unei vechi af n 
pentru că înțelegem de indată că este vor- 
ba mai curind de o nervozitate, de o tul- 
burare provocată de apropierea momentu- 
lui unei confruntări multiple şi mai ales 
cu sine însăşi. Gama de situații și de pro- 
cese sufleteşti pe care o parcurge eroina 
nu este declamatorie. nu este deloc tea- 
t ma nu este demonstrativă. 
O despnindem din nuantele comportamen- 
tului, dintr-un sondaj discret, uneori abia 
perceptibil în planul psihologic al perso- 
najului. Dar este cazul să remarcăm aici, 
că şi de astă dată Malvina Urșianu face 
din personajul feminin al filmului ei cen- 
trul acțiunii dramatice, nervul, pivotul ei, 
față de care se eşalonează restul lumii 
filmului, evoluind într-o dependenţă ne- 
contestată faţă de acesta. De aici înainte 
filmul depăşeşte limitele unei naraţiuni 
obiective șidupă ce ne prefigurează cadrul 
și problematica socială, introduce o altă 
traiectorie, de fapt o proiectare a intențiilor 
artistului preocupat să-și justifice prin- 
tr-un personaj o întreagă pledoarie: sen- 


mentul — pare a ne spune autoarea — nu 
se poate dispensa de rațiune, de lucidi- 
tate, fără a se primejdui pe sine insuş 
Şi, mai ales, sentimentul nu poate exista 
nedubiat de responsabilitate. Pentru Mal- 
vina Urşianu, sentimentul de dragoste nu 
esupune absența meditaţiei, nu este o 
are eutorică şi nu este o licență umană 
fată de ansamblul de drepturi şi obligaţii 
ale individului privit prin prizma socială. 
Un om nu valorează in ochii celuilalt 
numai prin afecțiunea de care e capabil 
(sau eventual, numai prin farmecul pe 
care-l degajă, prin seducţia pe care o are) 
ci şi prin faptele şi calitățile lui. 

O dată premisele conflictuale stabilite 
filmul Malvinei Urșianu işi construieşte 
atmosfera, universul său printr-o serie de 
optiuni, de selectii. de elaborări popa 
Desigur, realitatea nu apare ca 
m arta, ea este recreată de viziunea art 
tului. Şi este, intr-adevâr, cum 
poetul, mereu aceeași şi de feca 
alta. Autoarea «Trecătoarelor 
s-ar putea spune că a fol 
natural, deşi filmările s-au 
mai mare parte in natu 
obiectivă. Ea a comp 
realitate, ea a ales ac 
pe care l-a socotit 
acțiunea filmului ei 
că pot evolua ş 
exista eroii filmulu 


de ea sau, dacă vreți, recompus de ea, 
este, in viziunea autoarei, cadrul ideal care 
ar putea contribui, care s-ar putea înscrie 
in universul personajelor propulsate de 
acțiunea «Trecătoarelor iubiri». Așadar, 
Bucureștiul apare celui venit după o lungă 
absență, în primul rind prin ceea ce este 
nou În el. Orașul este familiar, desigur, 
dar în primul rind surprinzător. Este ace- 
lași și în același timp altul. Se descinde 
de-a dreptul la «Intercontinental» nu la 
acel hotel de trei etaje, socotit cindva 
vedeta urbanistică și rămas astăzi mai 
mult o duioasă amintire. (Cine mai vor- 
beşte, cine-şi mai aminteşte de «Hotelul» 
de deasupra cofetăriei Capșa? ÎI mai 
ştiau Arghezi, Barbu sau Păstorel Teo- 
doreanu.) 

Andrei nu rezistă tentaţiei de a lăsa ba- 
gaje şi pașaport la recepţia hotelului spre 
a se aventura pe străzile orașului adoles- 
cenţei și tinereții lui. Porneşte pe străzi, 
întru reintilnirea Bucureștiului lui. Defi- 
lează printre vitrine ca nişte ogiinzi. Noi 
nu vedem ce vede ei. Pent noi contactul 
ponema al de prima 
pping (cu 
metropolă, 
tace cumpă- 
venit la Bucu- 
mistică, ci pro- 
ese om de afaceri. Nu se 
= mese de dragul de a minca, 
œ o masă se discută un pro- 
we sa nu are timp și nu 
sist Nu e sensibilă la ceea 
1 Andrei. Pentru ea cadrul 

miliar unui comis-voiajor. Un 
= cîteva stele în ierarhia rețelei 
=—atonale de hoteluri, şi atit. Are un 
bet rece şi o politețe înscrisă în caietul 
ðe sarcini, este grăbită pentru că minutele 
vivalează anumite sume, și în frinturi 
de secundă pare a lăsa să se înțeleagă 


(Continuare in pag. 6) 
Mircea ALEXANDRESCU 


10i filme românești. în dezbater 


# E 
_ K. 


Proprieta 


Ca şi în filmul «Despreoanu 
me fericire», in fata noas- 
nema tă se intruntă şi se con 
truntă mai mune concepții 
A despre muncă şi datorie 
despre sensul și semnifica- 
tia datoriei, despre limitele și perspective- 
le datoriei, in marea competiție zilnică a 
vieţii într-o uzină. Ca şi în celălalt film 
ne cufundăm și aici in noianul de probie- 
me, in complexa şi complicata struct 
a raporturilor umane într-o astfel de red 
a muncii. Nu intentionez să tac vreo parale 
la intre «Proprietarii» şi «Despre o anu 
fericire», sau vreo apreciere comparativă 
a lor. însă mi se pare demn de subiiniat 
că şi intr-un caz ŞI In celalalt, abordarea 
acestei teme, în aparență simplă, a muncii 
şi vieții în jurul unei mari uzine, deschide 
perspectivele şi posibilitățile unui studiu 
psihologic, moral şi politic asupra omulu 
contemporan, studiu ale cărui multiple 
date şi interferenţe sint departe de a f 
epuizate in filmele amintite. Nu este un 
reproș, ci mai degrabă constatarea şi 
descoperirea unui zăcămint de adevăruri 
umane, puțin prospectate în filmele noas- 
tre. De altfel expediţia întreprinsă de Mihai 
şi Şerban Creangă — scenariul, şi Şerban 
Creangă — regia, în meandrele destinelor 
si vointelor acestei «uzine vii», cumulează 
in mai multe portrete și sugestii de pov 
tiri, material dramaturgic nu pentru unui 
ci pentru zece filme. Ei incearcă o sis- 
tematizare rapidă a acestor fragmente 
de viață in jurul unui conflict intern de 
muncă, cu toate ramificaţiile lui sociale 
şi morale. Conflictul povestit nu se aşază 
însă cuminte, într-un tipar dramatic sau 
dramaturgic, ci, o dată pornit, se declan- 
şează complex, antrenind nu doi sau două 
tabere de protagoniști, ci o diversitate de 
tipuri umane, fiecare cu explicaţia şi struc- 
tura sa autonomă. Regizorul nu renunță 
nu poate renunţa la niciunul din aceste 
personaje, se mulțumește să le schițeze, 
dar cu o egală apăsare și cu un interes 


Monografia unei uzine. 
Biografia proprietarilor ei. 


O cronică 
angajată 
a zilei de azi 


egal, nevoind să trimită pe vreunul 
din ele in planul doi al atenţiei noastre 
şi, deci, neputind extinde pe niciunul într- 
un adevărat și minuţios portret. La fiecare 
din numeroasele personaje ale filmului 
(și poate că acest titlu generic — «Pro- 
prietarii» — e semnificativ în pluralul său) 
se simte tentaţia cineastului de a merge 
mai departe, mai adinc, dincolo de 
sugestie şi sugerare — o carte din care 
ai citit doar fragmente și pe care ai vrea 
s-o deschizi în tihnă, de la pagina intii — 
tentație mereu frinată de însăși sarcina 
asumată a povestirii unei pagini din viața 
uzinei, a unui moment din viața oamenilor 
acd 
Tentaţia documentarului 


O altă tentaţie — diametral opusă celei 
enunțate mai sus — a acestui film dens şi 
agitat (agitat in sensul vitezei cu care 
cunoaștem personajele, agitat in sensul 
unei neliniști vitale care ni se comunică 
de la acești constructori, nelinistea timpu- 
lui care trebuie dominat și infrint), o altă 
tentaţie deci a cineastului pare să fie 
reportajul, nu acela concluziv şi cam 
didactic care comentează evenimentele 
filmului pe ecranul televizorului, ci repor- 


tajul-sinteză, reportajul ca formă directă 
de contact cu oamenii şi viața lor, fără 
artificiul poveştilor și explicațiilor de tot 
felul. Aceste două tentaţii, a incursiunii 
biografice și a trescei sociale pe de o 
parte, și a documentarului rapid şi sec, 
pe de altă parte, coexistă în filmul «Pro- 
prietarii»,dind narațiunii un ton particular, 
unde notația infimă, intimistă, accentul 
pus pe detaliu, se compune cu relatări 
ample şi precise ale evenimentelor uzinei, 
relatări în care protagoniștii sint incluși 
şi observați, parcă fără afenție specială, 
cu o lucidă şi necesară obiectivitate, ca 
şi cum nu i-am fi cunoscut mai înainte, 
ca și cum nu i-am mai vedea niciodată 
în afara cadrului lor de muncă, și altfel 
decit în legătură cu problemele acestui 
cadru de muncă 


EEE SEI EEE LE UE EI ae 
Tentaţia biografiilor 
CI EEE AER SEE EEE: 


Putem regreta — pe de altă parte — că 
nu urmărim povestea bătăiosului inginer 
Dan (Ştefan Iordache), despre care aflăm 
de-abia la sfirşitul filmului că e tare singur 
si cå tot ce are pe lume este o pendulă 
făcută de tatăl lui, unică și insoiită amintire 
dintr-o familie și o casă zdrobite de o 
bombă, în timpul războiului. Dan are un 
apartament în bloc, dar doarme acolo pe 


un pat de campanie și are principii la care 
nu renunţă, fie ce-o fi, gata s-o ia mereu 
de la capăt, chiar dacă i-au apărut fire 
albe la timple. E un om care crede in munca 
sa și în munca celorlalți, crede în rostul 
utilajelor pe care le face, și în numele 
acestei credințe nu acceptă compromisu- 
rile, minciuna şi fățărniciile celor mărunți 
şi bicisnici. 

Putem regreta că nu aflăm mai multe 
despre secretarul de partid Roates 
(George Constantin), despre mutaţiile se- 
crete care i-au transformat intransigența 
în rigiditate, dăruirea de sine şi pasiunea 
constructivă în egocentrism și sentiment 
al infailibilității, procesul psihologic care 
l-a transformat din motor în frină pe un 
om care este totuși, calitativ. dincolo de 
ispita meschină a problemelor de condiție 
materială. 

Putem regreta că prim-secretarul jude- 
tean (Amza Pellea), intruchipare a unei 
puteri, care nu este decit puterea adevăru- 
lui, este prea puțin prezent în film — actorul 
Amza Pellea reușind, cred, o excelentă 
compoziție,in numai citeva cadre, a unui 
om în care parcă citim o întreagă istorie 
contemporană, şi mai putem regreta că 
povestea tinerei inginere (Carmen Galin) 
oscilind între un logodnic oportunist şi 
antipatic, și promisiunea unei iubiri ade- 
vărate, este abia sugerată, ca și cum am 
surprinde pe stradă, în treacăt, o privire 
intre doi oameni, şi un inceput de zimbet. 

Filmul «Proprietarii» se poate defini ca 
o dezbatere etică asupra unei probleme 
esenţiale în procesul muncii: atitudinea 
oamenilor față de bunul obştesc, față de 
acea proprietate ai căror proprietari sint. 
Măsura în care ei se consideră răspunză- 
tori şi angajaţi in soarta acestui avut al 
tuturor. Si nu este neinsemnat numărul 
falsilor «proprietari», al celor ce urmăresc 
doar mărunte scopuri personale, cei căro- 


(Continuare în pag. 7) 
Dan COMŞA 


5 


noi filme românești. in dezbatere 


condiţia femeii în film 


(Urmare din pag. 4) 


că a venit și pentru a-i face hatirul soțului 
ei. 

Arhitecta Lena are o primă reacţie pe 
care o înțelegem: amină confruntarea, 
pretextind nevoia de a pleca pe șantier, 
la mare. La mare, pe șantier, dar printre 
imense complexe hoteliere ultramoderne 
(unele dintre ele le-a construit chiar ea). 
Este o femeie care pe plan profesional s-a 
realizat şi bănuim că progresia realizată 
întru meserie a schimbat şi termenii exi- 
genţei ei în raporturile umane și chiar 
de afecțiune. Cere mai mult, așteaptă mai 
mult şi probabil la ea decepțiile cintăresc 
mai greu. Plaja Mangaliei este pustie, 
dar de o frumusețe picturală, aproape 
ireal de frumoasă şi de expresivă. Tăcerea 
este curmată o clipă de o cavalcadă juve- 
nilă, învăluită în mister, un gest estetic 
şi poate o invitație la trecătoare romantis- 
me. Apoi recade în tăcerea ei de toamnă 
tirzie. O ciudată apariție — bătrina cu 
ciinele (rolul este remarcabil realizat de 
Beate Fredanov) — e tot ca o amintire 
a unor vremuri apuse, poate chiar un fel 
de reper față de care austerul cadru ultra- 
modern se accentuează și mai mult. Poezia 
lui e mai cerebrală, în timp ce bătrinica 
sugerează un farmec vetust şi melancolic. 

Andrei pornește spre satul natal — 
spre locurile acelea «unde mai toate 
femeile se numesc Ana» (cum îi spune 
doctorița, tot Ana şi ea, în timp ce-i pan- 
sează rana de la mină).Peisajele copilăriei 
și adolescenţei se succed în prelungi 
descrieri poetice, melancolice și ele, in- 
vitind la meditaţie. Le privim prin ochii lui 
Andrei — nostalgic şi simțind, sau mai 
degrabă presimţind, că aici va trece hota- 
rul ultim al existenţei lui. Cadrul e real, 
desigur — este și el insă devitalizat, 
superb şi împietrit, cuprins parcă de acea 
liniște interioară ce incepe să-l stăpi- 
nească pe Andrei. Descoperă un imens 
șantier al unei hidrocentrale pe acele 
locuri pe care le ştia doar pastorale. Oa- 
meni noi, chipuri noi- lucrează și discută 
cu ardoare deasupra planșetelor. Afară, 
mașini grele dau altă ordine și altă desti- 
nație peisajului pastoral. Acea doctoriță, 
Ana, de prin partea locului şi ea, îi prile- 
juiește regizoarei încă o notație referitoare 
la schimbările nu numai de decor, ci şi de 
concepție a oamenilor. O altă Ana, cea 
din copilărie și adolescenţă, îl pindește 
cind intră în vechea casă părintească. 
Nestatornicia lui Andrei lăsase şi aici o 
rană. Astăzi este cicatrice. 

Există în filmul Malvinei Urşianu o do- 
rință evidentă de a păstra naraţiunea cine- 
matografică departe de armonii melodra- 
matice, cantonată mai curind în aria unei 
lucidități care deschide calea oricăror 
angajări și explicaţii. Şi, mai ales, autoa- 


rea îşi fereşte cu strășnicie filmul ei de 
căderea în convenționalismul de situații 
şi de formule, în convenționalismul lozin- 
cilor care nu au acoperire dramatică. Mal- 
vina Urșianu a vrut să facă din «Trecătoa- 
rele iubiri» un film al confruntărilor pro- 
funde, dar nu de rezonanţe spectaculoase. 
Este foarte prezent însă efortul de elabora- 
re şi o anumită asceză estetizantă pe care 
o impune, deopotrivă, oamenilor și locu- 
rilor. «Trecătoarele iubiri», mărturiseşte 
o personalitate regizorală, este filmul unui 
autor, de fapt al unui cineast care își ela- 
borează scenariul și-l tălmăcește in ima- 
gini. Este un film care vorbește nu despre 
iubiri mai mult sau mai puţin trecătoare, 
ci despre o intoarcere, despre o impăcare 
cu sine şi cu alții, despre o resemnare cu 
sine însuşi, cu cei care înțeleg sau nu 
înțeleg și cu destinul care, în dramă, este 
totdeauna implacabil. Este o poveste a 
Malvinei Urșianu, dar nu este o ficțiune 
de Malvina Urşianu, ci o variaţiune artis- 
tică pe o temă reală. 

Ca de obicei, condusă de Malvina Urs:a- 
nu, distribuția filmului se valorifică la 
maximum. Patru actori de o factură deo- 
sebită — Silvia Popovici, Gina Patrichi, 
George Motoi şi Cornel Coman — susțin 
un adevărat recital. Mari actori! Pină la 
cele mai mărunte apariţii, actorii iși de- 
monstrează talentul și rolurile nu rămin 
simple treceri prin cadru. Malvina Urşianu 
le datorează faptul acesta, iar ei îi dato- 
rează Malvinei Urșianu personaje acope- 
rite de idei și personalitate. În sfirşit, 
imaginea in Graphis-color semnată de 
Întorsureanu şi Fischer se confirmà. 
Muzica scrisă de Tiberiu Olah (la nai, 
Gheorghe Zamfir) este un comentariu 
discret, inteligent, este o operă in sine, 
care ajută, completează subtil o atmosferă 
dramatică, fără s-o divulge și mai ales 
s-o vulgarizeze, aşa cum se întimplă prea 
adesea. Cine poate cere mai mult unui 
film pe o temă atit de delicată, realizată 
de un om care are pasiunea ideilor lui și 
simte dificultatea de a le traduce în film? 

M.AL. 


Producţie a Casei de filme 3, film rea- 
lizat în studiourile Centrului de pro- 
ducție cinematografică «București». 
Scenariul și regia: Malvina Urşianu. /ma- 
ginea: Sandu Întorsureanu și Gheorghe 
Fischer. Muzica: Tiberiu Olah. Decoru- 
rile şi costumele: Arh. Adrian Păun. Cu: 
George Motoi, Silvia Popovici, Gina 
Patrichi, Cornel Coman, Nina Costa, 
Mihai Pălădescu, Beate Fredanov, Emi- 
lia Dobrin, Maria Cumbari, Dorel Vișan, 
lulian Necșulescu, Mihaela Nestores- 
cu. 

DE == 


Cei slabi au probleme. Cei puternici au soluții 
(Gina Patrichi şi Silvia Poporici) 


Permanenţele 
Malvinei Urșianu 


Poate nu întimplător, 
acest film, 
care vorbeşte cu atita gravitate 
despre viață şi moarte, 
despre chinuitoarea căutare a fericirii, 
este semnat de o femeie 


Subiectele de inspirație 

contemporană presupun 

intotdeauna o mare doză 

de curaj şi de forță mo- 

rală din partea realiza- 

torului, fiindcă un ade- 
vărat film de actualitate — și înțeleg 
prin acest termen numai filmul dez 
batere — este tot atit de riscant ca o 
intervenţie chirurgicală pe inimă. Rea- 
litatea pulsează grăbit şi lunecă prin- 
tre degetele celui ce vrea să o ţintu- 
iască o clipă locului ca să-i descopere 
şi să-i radiografieze punctul nevralgic 
lar pacientul se dovedește uneori in 
grat. Pentru că cinematograful est: 
o oglindă necruțătoare, se intimplo 
ca oamenii să refuze să creadă ade 
vărul ei şi, îngropindu-și capul în ni 
sipul conformismului, să pretindă c^ 
imaginea, ea şi numai ea, este strim 
bă. 

Cind pe ecranele noastre a rà 
sunat în sfirşit clocotitor glasul real: 
tății în «Puterea și Adevărul» lui T: 
tus Popovici şi Manole Marcus, s-a 
afirmat, pe drept cuvint, că acel film 
marca o etapă crucială in destinu! 
cinematografiei româneşti care işi gă 
sise puterea prin adevăr. În eutoria 
momentului, nimeni nu şi-a amintit 
de un alt film, care cu ciţiva ani în ur- 
mă, în 1968, adusese pentru prima 
oară în discuţie o serie de probleme 
ocolite pină atunci, de pildă aceea a 
urmărilor avute asupra destinelor in 
dividuale de către o anumită perioad.: 
din istoria societății noastre, cind «do 
sarul personal» prima asupra exis 
tenţei și valorilor individuale ale unor 
oameni. Filmul în cauză — portret in- 
cisiv, cu străluciri metalice înghețate, 
al unei femei pe care ratarea vieții 
personale a transformat-o într-o «Gio- 
condă tără suris» — purta semnătura 
unei regizoare debutante — Malvina 
Urşianu. 

Cu modestie, fără veciarați sior 
toare în presă despre menirea Simu 
wu de actuaitate (cum na înc astă 
„că tocmai regizori come de 2 de 
De emodeară adi Timbre esen- 
“aie sie eco mese retugundu-se 
în fnidurie gemervese ale istoriei, în 
comedi tace sau în specularea unor 
menimente spectaculoase), Malvina 
Urisamu s-a impus de atunci incoace 
primt-um sistematic refuz al căilor 
bătute, prin ambiția de a ne propune 
de fecare dată o perspectivă îndrăz- 
mestă asupra unor subiecte conside- 
rate dificile. Pe de altă parte, ea se 
numără printre puținii noștri regizori 
care ştiu să facă «filme de autor» 
în adevăratul sens al cuvintului, iz- 
butind să găsească pentru propriile 


lor scenarii o formulă cinematografică 
elaborată, de un estetism rafinat. lată 
de ce, fiecare nou film al ei reprezintă 
un eveniment, în ciuda rezervelor sau 
obiecţiilor pe care sintem sau nu in- 
dreptății să i le aducem 
«Trecătoarele iubiri»... Ce titlu poe- 
tic și ce dureros de limpede sugerează 
el zbaterea de pasăre rănită a fiecărui 
personaj în parte. Un bărbat frumos 
şi tinăr a traversat ca un vifor viața 
mai multor femei pustiindu-le sufle- 
tul înainte de a se pustii pe meleaguri 
străine. Ani mai tirziu, cind soarta îl 
aduce la hotarul dintre tărimul vieții 
şi cel al neființei, chemarea pămin- 
tului natal îl readuce acasă, pentru că 
dacă toate iubirile se dovedesc efe- 
mere, una singură rămine veșnică, 
pină dincolo de moarte: iubirea de 
țară. Această reintoarcere răscolește 
iarăşi sufletele mai multor temei, dar 
de astă dată suflul furtunii nu mai inal- 
tă decit trimbe de cenuşă. Cerebral, dar 
în același timp de o mare sensibili- 
tate, «Trecătoarele iubiri» se poate 
citi în mai multe chei, pentru că mai 
multe sint și ideile pe care le pune în 
discuţie. Deşi personajul principal es- 
te un bărbat, filmul rămine totuși un 
film despre condiția femeii, despre 
milenara ei dependenţă afectivă față 
de bărbat, pe care independenţa pro- 
fesională ciştigată în zilele noastre 
nu o poate elimina sau suplini. Cu 
ce se deosebește oare strălucita ar- 
hitectă, din proiectele căreia se in- 
trupează grațios imense complexe ho- 
teliere, de Aniţa, femeia de la țară 
care, intăşurată în broboada ei nea- 
gră, s-a resemnat, după ce anotimp 
după anotimp așteptase intoarcerea 
mirelui dorit? Niciuna şi nici cealaltă 
nu şi-au putut găsi implinirea și feri- 
cirea din pricina unui vis de iubire re- 
tezat cindva «Eo care am construit 
aie case mu am şiut să-mi con- 
wues propri meu cămin», recu- 
"caşie cu amărăciune Lena. Și vina 
este a ei, ci a condiției sale, după 
cum ne dovedeşte in continuare fil- 
mul, pentru că Andrei, bărbatul zeu, 
cauza atitor eșecuri şi suferințe, deși 
este de presupus că a cunoscut ace- 
leași neimpliniri ale marii lui iubiri, 
nu pare cituși de puţin afectat în echi- 
librul existenţei lui pe care doar ame- 
nințarea morții o tulbură. 
«Trecătoarele iubiri»... Rareori s-a 
vorbit la noi cu atita gravitate și ade- 
văr despre viaţă și moarte, despre 
chinuitoarea căutare a fericirii. Poate 
fiindcă regizorul este o femeie? 


Manuela GHEORGHIU 


noi filme românești. in dezbatere 


(Urmare din pag. 5) 


ra însăși evocarea cuvîntului responsabi- 
litate pare să le trezească indiferența și 
apatia, cei' pentru care inițiativele, elanul 
și pasiunea altora sint sinonime cu primei- 
dia mortală a ieșirii din molcoma linişte 
în care s-au cuibărit. Negativismul acestor 
personaje negative pare insă minor în 
film, pe linia unei mai vechi tendințe în 
filmele noastre de actualitate de a plasa 
personajele negative într-o lumină de 
satiră, de a le caracteriza cu distanțarea 
ironiei şi detaliului rizibil, modalitate care 
le face să devină mai puțin răufăcătoare şi 
mai mult caraghioase. Or, ceea ce repre- 
zintă personaje ca directorul Mateescu 
(Octavian Cotescu), secretarul de partid al 
uzinei (Mihai Mereuţă), inginerul-șet (Ze- 
phi Alșec) sau muncitorul X (Ştefan 
Bănică) sint tipuri umane nocive cărora 
li se potrivesc caracterizările aspre, de 
lichelism, carierism, oportunism, minciună 
şi lipsă totală de principii. lată o sumă de 
trăsături care fac din aceşti oameni — 
pentru care uzina nu este decit un paravan 
în spatele căruia să-şi ascundă neputinta 
şi afacerile personale — un balast social 
destul de serios. Apariţia şi dispariția 
lor de pe scena acțiunii sint efectuate 
prea simplu, prea brusc, intr-o rezolvare 
ușoară «ca-n filme». Ei sint «instalați», la 
începutul filmului, îi observăm imediat 
cine sint de fapt și ne întrebăm cum au 
ajuns să ocupe posturi-cheie intr-o mare 
uzină. Fac tot răul posibil şi, în final, sint 
eliminaţi doar prin intervenția salutară și 
autoritară (ca să nu spun «ex-machina») 
a primului secretar județean. Ştim că 
secretarul este alertat asupra situaţiei din 
uzină de reprezentanții comitetului oa- 
menilor muncii şi că autoritatea sa vine 
tocmai din încrederea cu care este investit 
de oameni, dar răminem cu senzația unei 
expedieri dramaturgice a finalului tilmului. 


telex Buftea 
SE APEI aSa 


Ave 


o. Filmul «Trei scrisori 
secrete», scenariul Piato 
Pardău, regia Virgil Calo 
tescu, a intrat pe «bancu 
de probă» al vizionărilor. Pe 
moment, «cele trei scrisori 
secrete» sint «citite în secret» de directo- 
rul casei producătoare, Corneliu Leu, 
care ne promite un film interesant, pe o 
problematică de actualitate. Așteptăm cu 
legitim interes premiera filmului ce și-a 
propus să denunțe denunțul. Pină atunci 
păstrăm «secretul operatiunilor». eee Cu 
ocazia premierelor pe luna ianuarie («Cap- 
cana» şi «Trecătoarele iubiri»), Studioul 
«Alexandru Sahia» a prezentat două docu- 
mentare excelente: «Nunta de au şi 
«Începuturi», semnate de Titus Mesaros 
şi respectiv Constantin Vaeni. Consem 
nām succesul şi aplaudăm reuşita colegi- 
lor genului scurt. eee Ultimele lucrări de 
montaj-sonorizare la «Un comisar acuză», 
scenariul şi regia Sergiu Nicolaescu. Regi 
zorul ne-a declarat că noul său film va în- 
trece in dramatism şi suspens producțiile 
sale anterioare, «Cu miinile curate» și «U! 
timul cartus». Dacă e aşa, inseamnă că vom 
asista la a doua noapte a Sf. Bartolomeu. 
eeo Luni, 4 februarie ac., în decorul 
din Bd. Schitu Măgureanu, s-a dat primul 
tur de manivelă ia noul fiim al Casei Nr. 3 
(director Eugen Mandric), «Filip cel Bun», 
scenariul Constantin Stoiciu, regia Dan 
Piţa, imaginea Florin Mihăilescu. După 
«Nunta de piatră», sintem indreptātit 
sperăm ca «Fil-ip cel Bun» să fie «Fil-mui 


Şi asta pentru că in acest capitol al per- 
sonajelor vinovate, incriminate, filmul 
«Proprietarii» cred că nu analizează mai 
indeaproape rădăcina însăşi a conflictu 
lui ce şi-a propus să-l zugrăvească. 


O simplă privire 
EI BE PE UE LEE ISP PE 


Regizorul Şerban Creangă a ales,pentru 


a ilustra lumea activă și în mişcare a uzinei, 
o frază cinematografică scurtă, povestind 
mai mult prin elipsă şi rapidă sugestie 
decit prin descriere. Cadrajul are mereu 
tendinţa de a se dilata de la prim-plan la 
plan general, pentru a surprinde în orice 
moment măreţia gravă a construcției şi a 
efortului, şi poate și pentru a subsuma 
mereu particularul generalului, omul care 
nu e decit o părticică în propria lui 
construcție uriașă. 

Actorii, chiar în cele mai episodice 
roluri, au o expresivitate lipsită de osten- 
tație, lipsită de poză, şi reușesc perfor- 
manța de «a fi» adevărați și autentici 
(Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ernest Maftei, 
Aurel Giurumia, Vasile Ichim), muncitori 


Da. Aceşti oameni sint «uzina vie» 
(Mihăilescu Brăila, Ernest Maftei, Aurel Giurumia și Carmen Galin) 


intr-o uzină cum nu se poate mai reală. 

Operatorul lon Marinescu, după dificila 
şi interesanta performanţă a filmului «Vi- 
fornița», compune cromatic fiecare imagi- 
ne a filmului. Cadre care ar fi putut fi 
neutre şi de legătură sint «interpretate» 
de operator într-o paletă vie, uneori chiar 
prea exuberantă, a culorilor. 

Muzica lui Richard Oschanitzky, fără a 
fi supărătoare sau nelalocul ei, nu cred 
că este decit un acompaniament onest 
și fără mari capacităţi de sugestie. 

Filmul «Proprietarii» este un film, poate 
în cel mai întreg sens cu putință, de azi. 
Șantiere şi uzine ca cele din film, le vedem 
în jurul nostru, le vedem pe ecranul televi- 
zorului, şi biografiile contemporane pe 
care filmul le schițează au aceeași forţă 
a autenticului pe care o au reportajele pe 
viu, cu oameni care se întorc o clipă de la 
locul muncii lor, pentru a ne vorbi și pentru 
a ne privi. Cred că principala valoare a 
acestui film este tocmai această senzaţie 
a autenticităţii, pe care ne-o dau persona- 
jele sale. lar impertecţiunile filmului, ca şi 
virtualele lui prelungiri în alte povestiri 
și în alte imagini, sint inerente; un film 
este doar o privire, și în fața privirii aces- 
teia se află lumea, cu mişcarea ei văzută 
şi nevăzută. 


D. C. 
RS E A E aE 


Producție a Casei de filme 3, film rea- 
lizat în studiourile Centrului de pro- 
ducție cinematografică «București». 
Regia: Şerban Creangă. Scenariul: Mihai 
Creangă, Şerban Creangă. /maginea: 
lon Marinescu. Muzica: Richard Oscha- 
nitzky. Decoruri și costume: Adriana 
Păun și Nicolae Edulescu. Cu: George 
Constantin, Ştefan Iordache, Amza 
Pellea, Octavian Cotescu, Toma Cara- 
giu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Carmen 
Galin, Constantin Cojocaru, Nicolae 
Ivănescu, Ştefan Bănică, Mihai Me- 
reuță, Zephi Alșec, Ernest Maftei 


Marcus, spectatori te salutant! 


cel bunz. eee Un vechi cineast, admira- 
tor al lui Bachus, a constatat de la o 
vreme că ochelarii pe care îi poartă sint 
prea slabi Dialog la oculist «Doctore 
am nevoie de sticle mai tari?» — «Nu-ti 
trebuie sticle mai tari, ci mai puţine!» 
eee Participăm la Festivalul Festivaluri- 
lor de la Belgrad (2—9 februarie a.c.) 
cu filmul «Explozia» (scenariul loan Gri- 
gorescu, regia Mircea Drăgan), medaliat 
la festivalul de la Moscova 1973. «Încărcă- 
tura periculoasă» este însoțită de o dele- 
gație formată din directorul general al 
Centralei «Româniafilm», Marin Stanciu, 
și regizorul filmului. Succes exploziv! 
eee Plecind de la o informaţie de 9% de 
cuvinte apărută în telexul nostru din luna 
noiembrie 1973, și care viza într-un fel 
şi pe producătorul delegat Cornel Cris- 
tian, distinsul colaborator de la Casa 
de filme nr. 5 răspunde printr-un articol 
de 456 cuvinte, publicat în revista «Ci- 
nema» din ianuarie a.c. Între altele 
domnia-sa ne întreabă insinuant: «Între- 
vedeţi cumva riscul ca vreuna din casele 
de filme să se adreseze altor studiouri?» 
Răspundem: Nu. Altminteri, ar fi valabilă 
reciproca. eee Serialul TV «Un August 
în flăcări» (13 episoade a 50 de minute), 
scenariul Eugen Barbu, regia Dan Piţa 
şi Radu Gabrea, trăieşte febra ultimelor 
lucrări inainte de predarea copiilor stan- 
dard către televiziune. La sfirşitul unui 
efort artistic şi de producție comparabil 
doar cu filmul «Mihai Viteazul». întreaga 
noastră gratitudine echipei de realiza- 


Încă o premieră românească: 
“Întoarcerea lui Magellan» 


E 
£ 


tori, actorilor şi in special scenaristului 
Eugen Barbu, care, în fapt, s-a dovedit 
că iubeşte cinematograful mai mult decit 
o declară public. eee larnă, frig, ceaţă. 
Echipele s-au cuibărit mai mult pe pla- 
touri şi filmează în Buftea, cu nostalgia 
depărtărilor: «Agentul straniu», scena- 
riul Horia Lovinescu, regia Savel Stiopul, 
«Tatăl risipitor», scenariul Eugen Barbu, 
regia Adrian Petringenaru și «Ştefan 
cel Mare», scenariul Constantin Mitru, 
Profira Sadoveanu, Mircea Drăgan, regia 
Mircea Drăgan. «Afară ninge liniştit) 
Şi-n casă arde focul/ lar noi pe lingă 
Buftea stind/ Demult uitarăm jocul»... de- 
plasărilor. eee Scenă à la Hollywood 
în luna noiembrie 1973. Criza de combus- 
tibil l-a obligat pe un producător obscur 
să-şi transporte aparatura, echipa și ac- 
torii la studio cu... camionul. Aventuri 
în epoca de piatră. eee Record de în- 
casări in capitală la filmul «Capcana», 
scenariul Titus Popovici, regia Manole 
Marcus. În numai 4 săptămini de la pre- 
mieră şi rulind doar pe ecranele a patru 
cinematografe, filmul a fost vizionat de 
276 000 spectatori. Ave Marcus, spectatori 
te salutant! 


Constantin PIVNICERU 


% 


epoca, 
noastră 


Ce așteaptă 
un cineast... 


Istvan Szabo — admirabilul re- 
gizor maghiar al «Tatălui», al «Po- 
veștii de iubire» — a lucrat în '73 un 
film îndeaiuns de enigmatic — vi- 
surile unor budapestan! intr-o noap- 
te toridă de vară! — pentru ca opiniile 


lui farte realiste, dezvăluite cu o pro- 
bitate și o modestie exemplare, så 
ne intereseze in mod deosebit: 

— Ceea ce aș vrea, în filmele mele, 
e să vorbim despre oameni, să po- 
vestesc întimplări care, după convin- 
gerea mea, să-i dea spectatorului un 
sprijin în existența sa. Înseamnă asta 
că am ajuns la un stil propriu? Ah, 
dacă ar fi adevărat! Sincer vorbind, 
n-am deloc sentimentul că mi-am for- 
mat stilul meu propriu. Fireşte, cind 
se descoperă în filmele mele trăsături, 
elemente comune — asta mă cople- 
șește de bucurie. Mă uit foarte atent 
la filmele altor cineaști şi sint unii la 
care recunosc imediat stilul personal. 
Stiu ceea ce face din Bergman un mare 
cineast și toată bogația lumii lui Fel 
lini. Punctele mele de comparaţie 
nu suportă nici un estetism ușuratic. 
Descopăr valoarea unui film acolo 
unde se ajunge la o asemenea pro- 
funzime în analiza relațiilor umane, 
încit concluziile care mi se impun imi 
dizolvă complexele şi găsesc deo 
dată un sprijin pentru propria mea 
existență. Dacă aceasta o cer și í 
aştept de la filmele altora, n-aş pute: 
cere de la mine mai puțin... 


Fitzgeraldiana 


Răzhunare a timpului în numele ce- 
lui care — la apogeul crizei sale scrii- 
toriceşti — din om care lipea suta de 
dolari pe truntea chelnerului fran- 
cez, ajunsese biet scenarist la Hol- 
lywood, lucrind fără succes la ecra- 


nizarea romanului d-nei Mitchell, al 
«Ațipilor vintoase»... din care n-avea 
voie să schimbe un cuvint. El, Scot! 
Fitzgerald, n-avea voie să modifice 
un rind al doamnei... 

Azi se lucrează intens la noua ecra 
nizare a «Marelui Gatsby» — despre 
cea veche să nu mai vorbim... 

Se lucrează la ecranizarea ultimu- 
lui său roman, «Ultimul nabab»... 

X n descoperă că Scott e ecraniza- 
il 

David Niven işi amintește: 

Sam Goldwyn îi ceruse odată lui 
Scott Fitzgerald să rescrie dialogurile 
unui film. Scott se execută. În ziua 
de filmare, Niven e faţă în față cu par- 
tenera sa, Olivia de Havilland. Gata, 
motor! 

David Niven: Eşti atit de frumoasă 
cind surizi! 

Olivia de Havilland: Multumesc. 

David Niven: Zimbește! Hai,mai zim- 
bește! Mai mult... (și conform textu- 
lui lui Scott): A propos, care e numele 
dentistului tău? 

A doua zi, Goldwyn i-a desfăcut 
contractul lui Scott... 


Mia Farrow: 
«Zimbeşte! Hai, mai zimbeşte!» 


OoN nna 


D a 


Micul prinț: — «Pe ce planetă am căzut ?» 
Şarpele: — «Pe Pămînt!» 


Vine, vine 
„Micul Prinț“ 


«Micul Prinţ» ar avea anul acesta 
31 de ani. Pentru mulți, el e o lectura 
sfintă, tradusă in 37 de limbi, oameni 
mari şi mici ştiu pe dinafară acest imn 
al inocenţei, al tristeţii lucide, născut 
din imaginaţia acelui pilot, Antoine 
de Saint Exupery, care, aterizind cîndva 
tortat în Sahara, se u+zește dimineaţa, 
la vocea copilului-minune: 

— Dacă nu vă supăraţi, desenați-m 
o oaie! 

E un băiețel căzut pe Terra, dez 
luzionat de o floare foarte orgohoasă s 
foarte prostuță pe care o iubise ca ur 
nebun, acolo, pe asteroidul său B 612 

Se ştie pe dinafară, prin lumea noas 
tră explozivă, dialogul Micului Prinţ cu 
aviatorul care i-a desenat o oaie; cu 
şarpele care-i spune că «poți fi. singur 
chiar şi printre oameni», cu vulpea 

are-i atrage atenția că «neexistind 
vinzātori de prieteni, oamenii care s-au 

bişnuit să cumpere lucruri gata fà- 

ute nu au prieteni»; cu businessman 
ul care socotește stelele ai căror pro 
prietar este; cu geograful care — din 
biroul său — judecă exploratorii dupa 
moralitatea lor şi nu după descope 
ririle lor... 


Toate aceste minunăţii vor fi șlagă- 
rele unui film-musical semnat de ma 
estrul meșterilor întru comedie cu 
muzică, Stanley Donen, care a cumpă 
rat dreptul de a ecraniza capodopera 
care a ales din 700 de copii englezi 
tocmai pe acest Steven Warner, de 
6 ani, ai cărui părinți — parc-ar fi chiar in 
«Micul Prinţ» — lucrează in autobu- 
zele Londrei... Se turnează in deşertul 
tunisian, s-a adus — in piese detașate 
— un avion monoplan Simun, desco- 
perit intr-un fund de garaj, la New 
Jersey, fiindcă tocmai cu un Simun 
1930 a căzut, în deșertul Saharei, Saint 
Ex., in 1935... etc., etc, 

Etc., etc., dar să sperăm că în lumea 
aceasta a filmelor singeroase, de- 
mente și catastrofice, «Micul Prinț» va 
fi măcar floarea aceea pe care copilul o 
iubea pe asteroidul său B 612. Poate 
că am merita... 


Telecopii și 
telepărinți 


Din părerile unor copii — cursul ele- 
nentar — al școlii comunale din Villers 
Saint Barthélemy (departamentul Oise 
din Franța) asupra televiziunii: 

— Ceea ce nu înțeleg eu este că 
atunci cind se bat sau ne arată răz- 
boiul din Vietnam,nu se pune careul alb 
(semn de emisiune interzisă minori- 
lor) şi e voie să ne uităm... 

— Dacă aş fi director la televiziune aș 
pune un triunghi verde sau de oricare 
altă culoare pentru a le spune părinţilor 
că e interzis pentru ei... 

— Părinţii zic: Nu e pentru copii. Eu 
zic: Atunci nu e nici pentru părinţi! 

— Dacă părinții nu se iubesc, filmele 
le-ar putea da idei cum să se omoare 
sau cum să ucidă pe alții. 


Cronica 
filmului 
politic 


Allende 
nu este mort 


Miguel Littin, cineast chilian, a 
primit la Paris premiul „Georges 
Sadoul 1974" (secţiunea filmelor 
străine) pentru „La Tierra prome- 


Cronica 
eroului 
real 


lonescu 
despre lonescu 


are în critica parizi- 
ană fat filmul „Mocirla“ 
— după nuvela cu același titlu 
a lui Eugen lonescu. Eroul prin- 
cipal și unic — Eugen lonescu. 
e ră actor de cine- 
film al 


într-un 


filmului 
științific 


Frica şi 
angoasa 


tida“ („Pămîntul făgăduit")"— isto- 
rie a unui extraordinar eveniment po- 
litic petrecut în Chile, de o actua- 
litate cum nu se poate mai ostenta- 
tivă: în 1932, generalul Marmadu 
Grove proclama Republica socia 
tă Chile și chema poporul să se u- 


nească „Împotriva reacţiunii oligar- 
hice și a capitalismului străin, nesă 
tul“. 12 zile mai iu ernul lui 


Grove era răsturn de exploata- 
tori, instaura „normalizarea“, dar 
șomerii din nord coborau într-un 
marş al disperării, ocupînd pămîntuă 
rile, creînd o Comună care a fost 

i prin foc şi sabie sălbatic, de 


ent al armatei chiliene. 
Littin care a început filmul în 
1972, încheindu-l în iulie 1973, cu 
un simț straniu al istoriei, cu un 


acut sentiment al actualităţii, încît 
s-ar putea vorbi de o premoniţie — 
a declarat la Paris: 

„N-am vrut să realizez un film 
„istoric, nici de epocă, am vrut să 
particip la lupta ideologică din Chi- 


Ionescu: „Să-mi arunc 
în față propriu-mi chip?“ 


la Paris, încercînd o discuţie lar- 


gă asupra „noii percepții a pri- vrozele, accidentele de circula- 
mejdiei în viața socială“. Un fi- ție, abia pe al cincelea loc bom- 
de talia lui Roger Garaudy bardamenul atomic (54% din- 


tat un fil 


asupra crizei 
Lip, 
echivoc 


f ale unui 
sondaj — cerut de organizatori, 
Institutului de opinie publică. 

Din acest sondaj al „ameninţ 
care apasă lumea“ reiese 


sînt s te „grave" — în 


n-am nici o pr 


— Totuși aţi: mers 

— Nu mai mult de 
an, reţinînd pînă azi 
Bresson, „Calea lactee" a lui Bu- 
fuel, „Odiseea 2001" și un film 
polonez al cărui titlu l-am uitat... 
De cînd am filmat 
băigui ca un comedian și am lap- 
susuri ca orice critic cinemato- 
grafic. În orice caz, știu ce film 
nu-mi place, dar mă duc să-l văd 
cu un deliciu pervesrs: „My fair 
lady“, al cărui echivalent în tea- 
tru îl găsesc în „Cyrano de Ber- 
gerac"! 

— Păreți mulțum 
d-voastră actoric 

— A fost îngrozitor timp de 
două săptămîni. Eram agasat și 
stinjenit de a-mi arunca în față 
propriu-mi chip. Dar o dată de- 
barasat de personaj, m-am 
cat în decor. Era frumos, mă sim- 
team fericit... 


ordine: degradarea naturii, ne- 


tre subiecți socotesc printre ame- 
nințările grave „muncitorii emi- 
granţi“]). Dintre „amenin 
care au „putere de mobilizare“ 


Sondaj 
mentatorul 
căci nu poate fi decît tristă ob- 
servația că se minimalizează, a- 
aproape 
dinafara universului cotidian, ime- 
diat perceptibil..." 

Ffica s-a transformat în angoasă 
greu definibilă, dar angoasa nu 
depășește ograda binecunoscută... 


le anilor '72 şi '73. Sînt marxist și 
particip la lupta marxiştilor pentru 
socialism în Chile. Istoria luptei de 
clasă este o istorie permanentă; 
lupta pentru putere e totdeauna de 
actualitate; cum explică unul din 
personajele mele principale, nu exis- 
tă bogătaş care să-și cedeze lesne 
averea, nu există clasă care să re- 
nunţe la putere. Unitatea este forța 
săracilor... În filmul meu, eroii îşi 
văd propria lor moarte, Noi punem 
problema de a ști cînd un om e viu, 
şi cînd este mort: un om e viu cînd 
participă la luptă. Che e viu, nue 
mort. Allende este viu, nu e mort. 
Ei sînt vii prin ideile lor, prin con- 
cepţia lor despre viaţă. Pentru po- 
poarele în luptă, în țara mea, în 
America latină, problema cronolo- 
gică a morţii nu există! Eu trăiesc şi 


mor după intensitatea participării 
mele la luptă, la transfonmările so- 
ciale care tind spre descoperirea 
unor raporturi umane mai drepte... 
Fascismul e un râu care corupe azi 


| meu. 


la cinema 
trei ori pe 
filmele lui 


„Mocirla“, 


it de meseria 
că... 


e- 


ärile” 


individului 
e aceea car 
i mult fri 


— criza fa- 


eciază co- 


Monge” 


Le 


i 


absurd, „amenințările 


viața nu numai în Chile, ci încearcă 
să atace întreaga umanitate”... 


Cronica 


stranie 


Anul trecut, 
la Copenhaga... 


Anul trecut, la Copenhaga, din 
58.000 de obiecte găsite de poliție 
doar 11.000 au fost cerute de pro- 
prietarii lor. Lucrurile pierdute — 
de là biciclete-cu motor la bijuterii 
depășesc imaginația cea mai des- 
frînată. S-au mai inventariat o le- 
bădă, o vulpe argintie, un cal... S-au 
mai numărat și 400 de mașini aban- 
donate în stradă... 


Filmele 
din ziare 


Singurătatea 
dentistului de... 


Ziarul englez „The Observer"—r 
flectind aspectele cele mai acı 
ale crizei de carburant din Angl 
a trimis un reporter în urm 
unui dentist socotit, deocamdată, 
drept cel mai ingenios londonez în 
zschivarea dificultăților de circulație: 

„Domnul Cocker a plecat de acasă 
la orele 7 și 5 minute dimineața, în 
ținută de alergător şi și-a de 
rat cu grație lungile sale fuleuri tre- 
cînd prin faţa tristei „cozi” de auto- 
mobile care așteptau deschiderea 
garajului lor. De cîteva ori i s-a în- 
timplat să depășească taxiurile blo- 
cate la stop sau să facă un oarecare 
ocol. DI. Cocker a traversat Vauxhall 
Bridge la orele 7 și 44 de minute și a 
ajuns la cabinetul său din Cadogan 
Square la orele 7 și 59 de minute, 
formă, după cit se 


oria i-a luat 54 de minute 
adică cu 26 de minute mai puțin 
decit folosirea celui mai rapid mij- 
loc de transp: 

E ceea ce s-a 


putea numi „singu- 
rățatea dentistului de cursă lungă“.., 


Rubrica „Filmul e o lume, 
lumea e un film“ este 
realizată de Radu Cosaşu 


— Aș avea niște idei 
| de film cotosale 
nema — Vă ascult. 

— O colectivistă fru- 
moasă, să zicem, nu-i 
aşa, Margareta Pislaru, 
Margareta Pogonat sau Marga Bar- 
bu... 

— Lăsați, 
mai tîrziu. 

— Făceam o sugestie, nu mă ames- 
tec, doamne fereşte, mai ales că 
nici nu le cunosc personal pe tova- 
rășele. 

Zelea ideea. 

— Așa... Va să zică o colectivistă 
frumoasă vine la un tîrg de vite in- 
tercooperatist împreună cu fiica ei, 
aici n-am nici o idee, poate să fie și 
neprofesionistă, și cu un tăuraș 
de rasă... 

— Aici avet 

— Ce idee? 

— De distribuţie. 

— N-am. Adevărul e că nu m-an 
gîndit. Dar ar putea fi tot un nepro- 
fesionist, Tăurașul ăsta nu e nu 
de rasă, dar e și dresat, Nu răspu 
decit dacă-i cînţi... 

— „Yankee Doodie Dandy” 

— No! Ceva mai de-al nostru, to- 
varâşe, ca de exemplu: „O porum- 
biţă cît o bobiţă”. 

— Mai aveţi și altă idee? 

— Incă n-am terminat cu asta, E 
și un colectivist la tîrgul de vite, unul 
care se ocupă cu vitele... un... 

— Cow-boy. 

— He-het No! Un... 


distribuția o discutăm 


vreo idee! 


cum 


aventura scenariului... 


„RR idei 


colosale 


A: avea niște idei de film colosale. 
— Rupte din viață? 
— Rupte! 
Extrem de rupte! 


te. ceva... care paște 
h 


— Da??? Dar la el 

— Altceva? 

— Și Ilarion Ciobanu, sau Toma- 
asta rămîne la altitudinea 
astră, se îndrăgosteşte de 

ivista cea frumoasă și de tău- 
Taul cel muzical 


-— Nu e Atunci fără bandiți, 
Şi președintele, care e unul cu bar- 
bă... 

— George Constantin. 

— Lui Dem Rădulescu nu-i puteţi 
pune o barbă? Că ta el rîde lumea 


pe se înd 
ei, 

— De unda știți? Aşa-el Şi tăura- 
şul, rămîne în condiții meteorologice 
nefavorabile, în frig, cum ar veni, 
iar președintele ceapeului face o 
baie şi se rade. Şi pe urmă cîntă la 
cimpoi. 

—A fost cimp 
regulată scoțiană. 

— Ce să caute scoțienii în ceapa? 
A fost într-o formaţie de muzică 
populară. Sau de muzică pop. 

— Pop? 

— Nu ţine? Atunci n-a fost. Are 
cimpoiul de la bunica lui. 

— iar tăurașul moare, în condiţii 
meteorologice nefavorabile, dar în 


armata 


A. 


De ce avem nevoie? Mai întâi 


schimb, “de pe urma lui se nasc alți 
tăurași care ascultă şi ei „o porum- 
biţă cît o bobiţă”, iar Caragiu se 
însoară cu colectivista după ce i-a ars 
o mamă de bătaie lui Dem Rădulescu, 
în timp ce fiica se mărită cu fiul 
președintelui, 

— Stefan Bănică. 

— Şi șeptelul se îmbogățește cu 
mulţi tăuraşi de rasă. 

— Extraordinar! Da unde ştiţi? 

— De la televizor. 

— Rupt din viaţă, nu-i aşa? 

— Celelalte idei, tot rupte din 
viaţă? 

Mat rupte! Am o comedie mu- 
i Lambru cîntă la 
soară, se desparte de | 
partenerul lui care făcea bancuri, 
dar nu reușește să-i facă pe oameni 
i te un băiat..: 

— Pe Jerry Lewis. 

— No! Pe Puiu Călinescu, că la el 
ride lumea, 

— Ba Jerry Lewis! 

— Ba Puiu Călinescu. 
dez. 

— Nici eu. 

— Atunci nu vă mai 

— Să nu mi-o mai dați! 

— O să vă pară rău? 

— Să ne pară! Să ne muşcăm de- 
getele! Să ne smulgem părul din 
cap! Să ne dăm palme! Aşa ne tre- 
buie! 


Aici nu ce- 


dau ideea. 


Dumitru SOLOMON 


Stimate tovarăşe, 
Dacă am înţeles bine, scenariul 
dumneavoastră, în toate deta- 


liile și subtilităţile sale, unele 
secvențe ar trebui să arate ca 
în schițele de mai jos: 


s Aga, 


„Urmele eroului se bifurcă...“ „„Filmîind cu aparatul la. nivelul 


roților, perspectiva se lărgește văzînd 


wwe Cele două femei 
cu ochii,“ 


bărbatul...“ 


„Care era un om de o greutate 
incomensurabilă,,,“ 


„Drumul lui duce într-un singur 
Sens, în sus, mereu în sus, 
numai în SUS...“ 4 


„= Fără a se clinti din loc, el se 
bate cu capul de toți pereții...“ 


1 după „ta Pologne“) 


(Caricatui 


P. S. Comentariile: tot Da S» 


10 


şi-ntii de buni profesionişti! 


condiţia actorului 


| „adică acei mari actori 
care ştiu să facă 


„să tacă“ 


acel lucru neînchipuit de greu: 


În lumea acto- 
rilor este împămin- 
tenit obiceiul de a 
„aprecia” import 
ţa unui 
el în film, 


rot — fie 


la televi- 


dar mai ales în teatru — 


Zune, 
după n 
fel spus, după 
după "a 


i-l discutăm 


ca atare, 
un obicei. Cine-lare 
cină nu. Chiar? 
se descurcă, 
„apreciază un rol sa, dară vreţi, 
cum fi zice? Că într-un fel tre- 
buie să-i zica Şi lu, sărătul rol 
ie compăziție. o apariţie intere- 


cum 


santă, un tòl principal {deşi în 
genaral, cele, principale- aŭ; slavă 
domhulii atîtea, pagini. cît tot 


scenariul; “aproapa)? 
Dacă în 


mai multe ori 


testu. şi „de 


îm spectacolul de 


travelling-avant 


episodul Íl: 


o recunoa: esta za hui Dz- 
mocies, sina, nu 
bosul, în somn, 


mai îns 
te și alta, vrea 
ub amenințare, nu 
apropie din ce î 
bosul se zvîrcole 
şi «tirrr (sună telefonul). Sabia dis- 
pare, Bărbosul face ochi, fa recepto- 
rul (între timp transpiraţia provo- 
cată de coșmar i-a inundat camera, 
pe apă ma! plutesc doar tel 
cearcaaful și pătura în 
află personajul nostru); 
3 ia receptorul şi din aparat se aude 


televiziune 


replica este impor- 


tantă, deoarece replica —ce mai? 
ştiţi dumneavoastră! — deci dacă 


în teatru şi la tele 
film, uneori, lucrurile stau alt- 


Sigur, sînt f 
vorbește mult 
bine. Şi ca să dau 


Sigur, sînt f 


viziune este așa, 
itme în care se 
şi se vorbește 


totuşi 


itme în care nu 


se vorbeşte, și nu se vorbeşte 
bine. N-am să dau exemple; 
Lucrurile încep să se complice 


atufici cînd replica este folosită 


în. neconcordanță 


5 cu cerințele 


stringente ale scenariului, ale idei- 


lor cuprinse de acesta. 
film (dînd fireșta Ce- 


cred că în 


Personal 


zarului ce'e al Cezarului), replica 


în raport 


fie, undeva, 


Adica. 


mul. 


mijlocul artistic de bază, 


derent, este, tre 


cu imaginea trebuie să 
vecină cu plegnas- 
după părerea mea: 


prepon- 


buie să fie ima- 


funcţie decit de 
cizie. 

lată de ce cred că ar fi fo 
util ca dialogul unui film să fie, 
hai să zicem, revăzut după ela- 
borarea amănunțită a decupaju- 
lui şi, mai pă alegerea 
fermă 3 locurilor mare. Mi-ar 
place (cu modestie) ca scenariş- 
tii şi cegizorii — dacă vor să fie 
priza cu ceva, chiar foarte zpîr- 


a puncta cu 


ciți, s dar cu replicile. A- 
heni armă- redutabilă se ce 
deşte de multe ori ineficientă, 
atunci cinemato- 


cînd st 
i 


imaginea în 
int la înăl- 
ată de 
Trebuie 


vinte cerute de 
ată Publicul m 
una o firească satisfacție 


esta 


nan 


cind reu- 


şește 
sul unei scene, 
a mai auzi 


să înţeleagă 
al unei 


fără 
explice încă o datä c ceca ce a în- 
teles clar de la început. De acsea 
publicul îi caută cu răbdare şi-i 
savurează cu plăcere pe actorii 
care știu să facă un lucru extrem 
de dificil în film... Să tacăl 


Mircea ALBULESCU 


„Homo celuloidis« - 


ă 
i] 

su“! 
isu"! 


cîntăreşte cartof 
ut într 
raţie de drag 


în timp ce Bărbosul 


să îndepărteze cu 
vis, Spune: 
Veniţi pe aici. Vi 
rceaf plonjează 
ze, dispare, 
toaleta de 


Bărbosul împotriva monstrului sacru 


Bărbosul pleacă mai dep: 
un beţiv, beţivul, apros 
tindu-se ţine pe picioare, urcă 
o scară de mătase 
unde o julieţă vaporoa 
rie, nevinovată, scutu 
Barbosul porneşte m ai 

drumul lu e în față i se at 


arte, 


îi st 


vede 
e nemaipu- 


spre un balcon 
trandafi- 
e ciîrpe; 


cu o invitația de ş 


teniti de-o viață, 


? 


A vorbi. 


nor fraze 
cărora pînă și 
mai surd dintre 
şi-ar înfunda urechile cu 
şoapte-tunete afirmaţii — o 
mie de cai putere: cirip-ciripuri — 
goarnele lerihonului; picături de 
ploaie — pă că vinet; te iubesc 
— zece herghelii proaspăt potcovite; 
mămicuţo — prăvălirea Ceahlăului 
peste Neg oiu; fii cuminte, tiner 
ident de cale ferată; mă mărit cu 
Mişu — apariţia unui atol lîngă in- 
sulā Paștelui, etc., etc., de-ai crede 
că biata ta ureche (bleagă sau c 
lită, nu contează) a încăput pe mii- 
nile unui tip care vrea să-şi facă re- 
pede și nestingherit de nimeni norma 
trimestrială de internări la balamuc. 
Acasă urli şi tu ca vedeta c 
(ciorr-baa, pa- puu-ciii!), la s ijbă 
descoperi lipsa de vigoare sonoră a 
unui biet sait de dimineaţ tä (norr- 
în ri biletul gbil- 
peri zece ouă 
și întrebi 
t-arec!), te întîlneşti 
dnica şi-i topeşti sinceritatea 
sute de deci 
n-al mîncat 


a 


de cutare (Cu 


cu k 


bæli (Zii-i mai ta 
azi dimineaţă?i), etc, etc. 

ţii buciucașe, microfoanele, 
potențiometrele, postsincronizarea, 
priza directă, megafoanele, amplifi- 
toate bigudiurile şi răsbiau- 
astea au ajuns să distrugă 
„ să încurce 1TB-ut, să tero- 
rizeze soacrale, să masatreze pric- 
Să... Sâm. Măcar 
dacă s-ar ivi cineva care să reinven- 
a vorbirea obişnuită: Sau, dacă 
asta nuse poate, filmul mut, prost 


dar muti Marcel PĂRUȘ 


iar sabia prie- 
dr cu o mise 
sizură "o apucă şi cu aer bătăios, în- 
drăznet, victorios, invincibil şi im- 
placabi!, porneşte mai departe, decis 
să taiem care vie pină-l va găti 
pe El, pe Actarul-principal. În fața 
îi apare Amza Pellea, îl spintecă, îi 
apare Mircea Albulescu, îl spintecă. 
îi apare ion Besoiu, Îi țaie, îi apare 
Silviu Stănculescu, Îl străpunge, Ho- 
ria Căciulescu, îl ucide, Dem Rădu- 
lescu, Îl face bucâţeale, Florin Pier- 
sie, îl crastează, cind, deodată, o 
aglindă dintr-o vitrină I oprește pe 
ria-i imagine. Bărbosul azvirle 
a, care dispare în neant, semnul 
supra capului 
oglindă ima- 
brațe, o alintă, îi 
o stringe la piept 
ajunge în fața 
așează cu grijă 
pinea sa; în 
nai fericit 
și mai triumfător, imaginea lui 
e dince în ce'mai plouată şi mai tris- 
tă. Producătorul o privește lung, 
lung de tot, ridică disperat ochii 
spre cer, adică spre tavan, vede s 


masa acestuia 
timp ca el e din ce în ce 


bia lui Damocles d 
său, o trage bruse 
harakiri: 


Bărbos 


Next moon, episodul IH: 


pe platou. 


Rodu GEORGESCU 


a 


documentarul există, . 


Alte cupe de cristal 


Pe anul 1973 recolta de 

filme documentare ale 

studioului Sahia numă- 

ră vreo 160 de. lucrări, 

60 din ele au fost -pre- 

zentate la Concursul 
„Cupa de cristal”. Din ele au fost 
premiate 20. Multe, veți zice, poate. 
Prea puține, aș îndrăzni să spun eu. 
Căci multe din cele nepremiate erau 
la fel de bune ca și cele premiate. 
Nedreptate! veţi zice, poate. Da și 
nu. Nu, pentru că acordarea premiilor 
s-a făcut pe calea cea mai serios elec- 
torală, Fiecare din membrii juriului 
dădea o notă (de la 1 la 10). Filmele 
excelente şi totuși ne-premiate obţi- 
nuseră note drepte, care nu dife- 
reau decît cu cîteva sutimi de punct 
de -cele premiate, Așadar, hazardul 
acestor infime fracțiuni de punct 
fusese “cauza eșecului și nicidecum 
judecata judecătorilor. Totuși, oare- 
care nedreptate există. Şi pricina ei 
este mai generală. Și este remedia- 
bilă — cel puțin pentru anii care 
vin, Căci întreagă această competiţie 
avea un cusur. Întrecerea avea loc 
înlăuntrul unei anumite categorii, 
unei” anumite rubrici, unei anumite 
teme generale. Au fost 21 de rubrici, 
Foarte bine. Dar lipsea o categorie. 
Poate cea mai importantă din toate 
şi anume aceea a premiilor acordata 
autorilor care găsiseră'cele mai bune 
subiecte, cele mai ingenioase, mai 
interesante, mai impresionante teme. 


O subtilă formă 


de poezie 
BEREA PEN NEC PSI E EP cu 
Găsirea subiectelor este poate cea 
maitimportantă operație în materie 
de filme documentare. Gen greu, gen 
dificil şi gen primejdios. Într-adevăr, 


E 


caracterul informativ al filmului do- 
cumentar îl face uneori să fie indul- 
gent faţă de obligația de a nu fi 
plicticos. Astfel, multe așa-zise „com- 
pletări“ sînt în realitate umpluturi de 
o incomensurabilă anosteală. 

Dar în multe alte cazuri facem o 
mare nedreptate. Căci documentarul” 
este una din cele mai subtile forme 
de poezie. El realizează două soiuri 
de emoție: emoția ştirii și emoția 
cuceririi. Este plăcerea de a afla o 
veste, ceea ce limba engleză des 
fineşte așa de bine prin cuvîntul 
„news“, Într-adevăr, noutatea, afla- 
rea neașteptată a unei întîmplări 
noi, are totdeauna ceva zguduitor; 
ceva senzaţional, 


12 


D. I. Suchianu reia, dintr-un unghi inedit, 
discutarea documentarelor din 1973, 
premiate 
sau (încă) nepremiate 


O bunăvoință suspectă („Indiferență“) 


Cealaltă emoție este aceea a cus 
ceririi. O veste, o informaţie, un 
fapt divers, ca să aibă valoare de 
document omenesc, trebuie să fie 
o descoperire de largă sferă, o sin+ 
teză de fapte multe, concentrate 
strîns într-un mic fapt concret și re- 
velator. Avem atunci sentimentul 
de a asista, ba chiar de a colabora 
la un fel de minune, la exprimarea 
lui „foarte mult” cu „foarte puţin“; 
cum s-ar zice, avem cam ceea ce ne 
închipuim noi c-ar fi (dac-ar fi) vră- 
jitoria. € 

lată cîteva exemple de găsire a 
unui subiect ingenios. Filmul are ca 
titlu faimoasele cuvinte ale lui Ham- 
let: „A dormi?... A visa?“ Autorii 


documentarului (Zoltan Temer şi 
Claudiu Zoltescu) s-au gîndit la stu- 
pefiantele descoperiri recente asu- 
pra visului, Mai întfi; că noi visăm 
de zece ori mai multe vise decît cre- 
deau pînă nu demult fiziologii şi 
psihologii. Al doilea, că visele pot 
fi foarte lungi şi nu numai de maxi- 
mum 14 secunde, cum se credea. Se 
credea așa pentru că nu se cunoș- 
tea decit acel vis scurt și confuz care 
precede momentul deştepțării, cînd 
de-abia putem ratrapa la iuțeală ceva 
din ce fusese. Dar azi, aparatele elec- 
tro-encefalografice permit să se ştie 
dacă cel ce doarme visează sau nu. 
De asemenea, azi putem întrerupe 
visul, fără a întrerupe somnul ador= 


mitului. Cu această ocazie, s-au făcut 
două constatări uluitoare. Prima: că 
dacă privăm pe om de vise, omul 
acela moare! Al doilea, că dacă după 
ce am supus pe subiect la acest tra- 
tament de gituire a viselor sale, îl 
lăsăm să doarmă în voie şi să viseze 
cînd îi vine — ei bine, în aceste ca- 
zuri se constată că omul visează mult, 
enorm de mult, mai mult decît celce 
nu fusese supus tratamentului pri- 
vativ, Este la el o categorică nevoie 
de a recupera visele pierdute... Toate 
acestea au oferit prilejul unui film 
documentar. Nu voi spune dacă rea- 
lizarea lui a fost perfectă sau imper= 
fectă ; spun însă că ideea de a fi ales 
acest subiect merită un premiu la 
categoria eminamente creatoare a 
găsirii de subiecte noi, de subiecte 
pasionante. 
Di 
Cine-verite 
cu ghicitoare 

ui 

Un alt subiect interesant a fost 
acela ales-de Doru Sega! („În fiecare 
luni și joi”). Nişte timişoreni foar- 
te serioși — vîrsta minimă: 35 de ani; 
vîrsta maximă: nelimitată — se în- 
tilnesc pe stadion și joacă fotbal. De 
17 ani. De două ori pe săptămînă. 
Spectacolul. acestor” „old boys" este. 
impresionant, înduioșător și... nou, 

Despre ideea de a reface preisto- 
ria  miliardară a Mării noastre, a 
scumpului Pont Euxin („De la Ro- 


, potamo la gurile Dunării”), despre 


povestea acestei ființe vii și uriașe, 
poveste povestită cu pensula lumi- 
nii, mișcării şi culorii, despre această 
simfonie compusă de Al, Gaspar, am 
vorbit deja într-o cronică din „Ro 
mânia literară”. Tot acolo am sem- 
nalat curioasa, neașteptața origina. 


şi joi“) 


litate a unui film de Titus Mesaroș: 
„Nunta de aur“. Subiect la prima 
vedere banal, din care însă au răsă- 
rit cîteva sub-teme (sau: suprateme) 
de o neobișnuită savoare, Am anali- 
zat, de asemenea,frumusețea de nou | 
tate şi prospeţime a fanfarei liceeni- 
lor de la lași, defilînd vitejește în 
uniformele lor de dragoni și umplind 
întreg orașul cu binevoitoarele lor 
eforturi muzicale („Porumbeii și 
fanfara” de Jean Petrovici). 

O altă idee excelentă a fost ura 
mătoarea păcăleală eminamente pe- 
dagogică. O fată a fost doar costu- 
mată şi grimată în.mai multe feluri. 
Întruchipînd de fiecare dată alt pèr- 
sonaj, ea a fost prezentată mai mul= 


| 


E icut 
re că 
z ul 
după 

tra- 

îl 

e ze 
te cão 

| It, 
è ce 
- j= 
- ie 
ate 

m 

' a- 
apa 

t la 


"IA 


r răsă 
` prateme) 

Am anali- 
2 tea de nou-s 


liceeni- 


fost ura 
amente pe- 
jar costu- 


Ite feluri. 
tă alt pèr- 
nai muls 


O.iginalitate meritorie, 
dar... 


infra 


ri 


chiar dacă e ignorat 


ni 


j e 
de ome- 


e ale omului civi- 


D. î. SUCHIANU 


carnetul documentaristului 


Nu vă pierdeţi capul. 


Filmati, cîntînd. 


— Mi-am închipuit, Așa înțe= 
leg eu creația, nu cu nervi, bles- 
r înjurături. Îmi spunea 
cin la o filmare 
la și  smulgea 
barba, se da cu capul de pereţi 
și, ca să nu înjure pe alții, se 
blestema pe sine şi soarta sa. 

— Există fel de fel de tempera: 
mente. Po și te cerea un 
stil de lucr ai 
eu să-mi apăr col 

— Cum ţi-a venit ideea? 

— Care? 


întat. 
i-a ut, nu? 
distrat copi 
s-a oprit și m 


zis suspectînd 


Mi-am dres şi am intrat 
la director. Ca să nu-l iau prin 
surprindere, i-am spus că va fi 
un film structurat pe muzică, 
i-ai cîntat scenariul? 

act. Directorul m-a ascul- 
bind reținut. Un director 


d să fie pregătit 
p ație. De două 
fonul, am 


urmăriţi aceste documentare 


„Nu faci cu nervii, ce 
poți face cu un cîntec!“ 


— Cum ţi-a 
venit ideia 
— Care? 

— Aia cu pictorii! 


bună ideea, mi-a 
Să cere i 


La forul tutel 


in 
pre 
teii 
Începui să 
într-o zi, cînd 
uț 


eram mal p! 
dus la forul 
Directorul ge 
buia să piece j 
»ortantă, dar casă mă scuteas 
că să mai fac un drum, m-a 
rugat să-l pun la curent cu 
problema în vreme ce-l condu- 
ceam pe cori i mi-a fost 
prea uşori Mergez e 
în întîi r 


era altul, dar nu m-am băt 


„Bună, ca ziua“ 


în idee, mi-a 
foarte 
e-i drept, 
e n-am n 
» ȘI Mi-a urat s 
A mers totul strunăl 

se pregă- 
şeful pro 


dar eram obişnuit, 
tam degalat, însăşi vocea 
așezase foarte bine m-a 
ărit cu seriozitate și m-a pus 
să repet strofa a lIl-a i se 


costisitoare, 
centrică 

e Contre 
fac? Eu n-am voie 
pe minel Eu 


„Mă cher 


şi așa, vedeţ 
„Duceţi-vă financiar, ei au 
— Care va á zică se poate 


lucra și fără nervi 
Firește. M-am 
plec la Birca, în D 


cîntecul lui Gheorg 


i y 
deseneze. 


Nu plec eu m-a 
întîmpinat șofe Să 
o d | 
tr-o 

pi se 


tim și i-am cîntat 
Excelenti 
— Fir'aș al drac 
deodată puştiul, Ş 
Nu vreți să mi-l mai cîntați? 
Și, neavînd automat la microbuz, 
a sărit repede jos pornească 
motorul cu . 
— N cu ner ce poți 
ce cu un cîntec! 
— Tocmai. l-am cînta 
riul pînă dincolo d 
să-i mențin tonusul, 
îndine 


SMR E EET GAZE ICE E E E PIERRE 

bse i cur nografice ale lui Sla Popo cu melodia şi tul, punin 
cristal, Slavor p vici țin o vizi du-le pe to dată, 
vânșează, dom asupra folclorului, dia cîte unui semn: semnul 


acest Început de 
topisețul lui Hrib „Bună ca 
ziua”. Bună ca ziua e pîinea 
din care se fac colacii prezenţi 
la toate datinele străbune ale 
românilor: la botez, la nunți ca 
la înmormiîntări. Filmele et- 


după „Le- 


totde 
resc și nu se opre: 
ta autenticităţii 

fățişind dansuri, șezători și ritua- 
luri străvechi, dar şi actuale, 
regizorul- uneşte organic gestul 


ui sau al soarelui sau al șar. 
pelui, descoperite pe costume, pe 
creștetul caselor ș.a.m.d. De data 
aceasta simbol este cercul colaci- 


lo mn al plenitudinii şi bună- 


Sondaj în cine-univers 


a ce foloseşte 
critica? 


investigaţiile cu privire la destinul 

public al operei de artă cinemato- 

grafică au mobilizat în ultimele 

decenii toate metodele. și tehnicile 

cercetării sociologice şi s-au extins 

asupra tuturor zonelor care implică 
un contact direct sau indirect între creația cinema- 
tografică şi comportamentul maselor de oameni. 
Au fost studiate astfel, printre altele, reacţiile 
diferitelor grupe de populaţii (după vîrstă, sex, 
nivel de instrucțiune, profesiune, natura comuni- 
tăţilor de viață din care fac parte), influența mij- 
loacelor de comunicare de masă moderne, ponderea 
tradițiilor, deprinderilor, miturilor şi modelor, 
influenţa reciprocă între film şi alte centre de in- 
teres (politice, sociale, culturale, sportive, turis- 
tice, etc), ecoul diferențiat al diverselor compo- 
nente ale spectacolului cinematografic (tematică, 
ritm, grad de accesibilitate, interpretare-actori- 
cească, stil regizoral, muzică, etc) şi cîte şi mai cîte. 

Lucru curios: o problemă care a reținut în 
mai mică măsură atenția a fost aceea a influenţei 
criticii cinematografice asupra comportării specta- 
torilor şi, implicit, asupra succesului sau insucce= 
sului la public a unui film. O asemenea carență 
ar putea fi explicată, desigur, și prin dificultatea de 
a măsura exact influenţa criticii, dar greutăţi 
asemănătoare există și în legătură cu alți factori. 
Mal degrabă, fenomenul se datorește, poate, fap- 
tului că, după atiţia ani ,critica de film continuă să 
aibă un statut ambiguu. Pe deo parte, toată lumea 
recunoaște necesitatea existenţei unei critici 
cinematografice serioase şi competente ca una 
dintre condiţiile fundamentale care justifică şi 
întăresc calitatea de artă majoră a cinematografiei. 
O critică de ţinută dă filmului titlurile de nobieţe 
fără de care nu poate intra în panteonul arte- 
lor. Din această necesitate decurg şi situaţii bizare: 
există ţări în care nu se produc filme, dar în care 
se produce, în schimb, multă critică, după cum 
există ţări (nu vrem să dăm exemple) în care 
critica se află la un nivel de calitate mult superior 
producţiei. Pe de altă parte, există părerea, nici- 
odată deschis exprimată, dar implicit însuşită de 
mulți, după care critica instituționalizată nu joacă 
cine ştie ce rol în formarea curentelor de opinii 
în masa cititorilor. De film, individul mediu nu 
se apropie cu respectul cvasi-religios sau cu în- 
fiorarea snobă adesea practicate în relațiile cu 
alte arte mai vechi şi mai dificil abordabile. În ma- 
terie de film, toată lumea se pricepe, toată lumea 
are păreri şi, ceea ce e și mai important, îşi ex- 
primă aceste păreri fără nici un fel de complexe. 

aceste condiţii, firește, determinarea precisă 
a impactului criticii de specialitate este o operah 
în același timp pasionantă și teribil de dificilă. 
Toate sondajele şi cercetările efectuate pînă în 
prezent (în special în țările cu un indice înalt de 
producție şi consum cinematografic), afirmă că 
numărul celor determinaţi direct de către critică 
în aprecierile lor asupra filmelor este încă redus. 
Dar chiar și în cadrul acestei categorii scade pon- 
derea celor mulțumiți cu o acceptare pasivă a 
opiniilor emise de cei însărcinați cu sacerdoțiul 
critic şi sînt, în schimb, tot mai numeroși cei care 
găsesc în cronica cinematogratică un instrument 
de control al propriilor aprecieri. 

Majoritatea celor care se află sub influența 
directă a criticii sau care recunosc în critică un 
instrument indispensabil în procesul de elaborare 
a propriilor lor opinii pot fi grupaţi (ne referim 
aici, în special, la rezultatele unor anchete efectuate 
în Canada, Franța, Olanda şi Danemarca şi la 


o cercetare asupra spectatorilor polonezi, dar 
concluziile pot fi extinse şi dincolo de limitele 
acestor ţări) în cîteva categorii principale: 

1) Publicul — în special provincial — al mari- 
lor cotidiene, cititorii care s-au deprins să gă- 
sească de vreme îndelungată, cu regularitate şi 
de obicei cam în același loc o călăuză clară şi ex- 
plicită care să le permită să se orienteze printre 
sutele de premiere ale unui an cinematografic. 
Aceşti cititori sînt sensibili la prestigiul unei sem- 
nături cunoscute și recunoscute, la folosirea siste- 
matică a unei scări de valori clare şi inteligibile cu 
care s-au familiarizat, apreciază critica drept un 
serviciu public deosebit de util omului ocupat și 
solicitat de atitea alte probleme, drept o sursă 
suplimentară de informaţi și drept o posibilitate 
de a face, fără pericol, cîțiva pași în domeniul 
generalizărilor teoretice. Un asemenea cititor e 
flatat să descopere că westernul care i-a plăcut 
pentru acțiune, cai și pistoale este și „o meditaţie 
asupra prieteniei bărbătești, asupra solitudinii 
şi asupra efectelor degradante ale violenţei“. 
Descoperirea subtextelor nobile înnobilează şi 
pe cel ce le află, 

2) Partizanii diferitelor bisericuțe artistice, 
obişnuiţi să reacționeze în același fel la aceleași 
filme (eventual chiar înainte de a le viziona) şi 
bucuroşi de a-și regăsi propriile păreri, exprimate 
mai coerent și uneori mai agresiv. O puzderie de 
reviste și revistuțe care apar actualmente în occi- 
dent se adresează acestui public căruia nu i se 
poate nega nici pasiunea pentru cinematografie, 
nici militantismul juvenil. 

3) Spectatorii —tot mai numeroşi — care 
caută în cronica de film posibilitatea unei conver= 
saţii inteligente, a unui dialog cu atît mai fertil 
cu cît — aici e principala deosebire faţă de cei din 
categoria 1 — nu presupune superioritatea unui 
interlocutor asupra celuilalt şi nici adoptarea de 
concluzii categorice. Dialogul, fiind cel mai carac- 
teristic și mai rodnic dintre exerciţiile intelectuale, 
o asemenea ipostază a criticii e firesc să cîştige 
tot mai mult teren, conducînd și la transformarea 
imaginii criticului dintr-un distribuitor de sen- 
tințe, într-un interlocutor care uzează nu numai 
de inteligență şi cultură ci şi de farmec personal. 
Cine ştie dacă istoria cinematografiei nu va con- 
semna cîndva printre contribuţiile românești (în 
aşteptarea marilor filme de răsunet mondial) și 
faptul că spre deosebire de toate celelalte ţări de 
pe lume, la noi majoritatea cronicarilor de film 
sînt „cronicărese" (cum foarte urit se exprima 
cineva într-un moment de iritare). A discuta des- 
pre un film care ţi-a plăcut (sau nu ţi-a plăcut), 
pe care l-ai văzut sau nu (din motive de principii, 
de timp sau de „România-Film“) cu o doamnă in- 
teligentă, sensibilă şi cu harul împletirii mește- 
şugite a cuvintelor, o doamnă pe care o bănuiești 
tînără şi, fermecătoare, iată, fără îndoială, o cale 
mai mult decît agreabilă spre culmile culturii 
cinematografice. Sociologilor noștri nu ar trebui 
să le scape acest fenomen. 

Dar influenţa directă este numai una dintre 
formele prin care critica modelează opinia publică 
cinematografică. Și poate nu cea mai importantă. 
Despre cealaltă formă, influența indirectă, va 
trebui să vorbim într-un număr viitor. 


H. DONA 


În pragul 
noului sediu 


Regizorul Lucian Bratu şi operatorul 
Ovidiu Gologan au fost invitați la Cercul 
municipal de „Prieteni ai filmului” din 
oraşul Piteşti, unde au vorbit despre 
„Elementele care concură la realizarea 
unei opere cinematografice”. 


La Școala generală nr. 19 din Bucureşti. 
regizorul Bob Călinescu, membru în Bi- 
roul Asociaţiei cineaştilor şi regizorul 
George Sibianu, preşedinte al Secției de 
animaţie, s-au întilnit cu un grup de pio- 
nieri cărora le-au vorbit despre metodele 
de realizare a filmelor de animaţie. În 
continuare, copiii au vizionat șase filme 
româneşti de animaţie. 


În ziua de 31 ianuarie 1974, a avut loc 
prima şedinţă a Consiliului ACIN din 
acest an. Regizorul Francisc Munteanu, 
vicepreședinte al Asociaţiei, a prezentat 
o informare cu privire la stadiul pregătiri- 
lor pentru viitoarea conferință ACIN. 
S-au mai discutat regulamentul de func- 
ţionare a Casei filmului, normele de 
primire în Asociaţia cineaştilor, înființarea 
Secţiei de film documentar ştiinţific, pro- 
punerea de reluare a Festivalului naţional 
al filmului românesc și altele. Consiliul 
ACIN a hotărît ca viitorul sediu al Asocia- 
tiei cineaștilor, Casa filmului din Bd. Ma- 
gheru 29, să devină un for cultural pentru 
documentarea cineaștilor, a colaboratori- 
lor cinematografiei, a membrilor altor 
uniuni de creaţie, a studenţilor şi mem- 
brilor cinecluburilor. Aici se vor organiza 
avanpremiere și premiere ale filmelor 
românești și străine, precum şi vizionări 
pentru specialişti şi pentru cinefili cu 
filme din repertoriul naţional și din alte 


țări. 

| 

Secţia de operatori-imagine a Asociaţiei 

cineaștilor a ţinut prima ei şedinţă din 
anul 1974. S-au discutat, printre altele, 
reciclarea profesională a operatorilor de 
imagine, modificările aduse proiectului de 
statut ACIN şi cereri de primiri de noi 
membri. 

a 


În perioada 13—18 ianuarie ac. la 
Praga a avut loc un simpozion internaţio- 
nal cu tema „Acţiunea filmului şi televiziu- 
nii asupra conştiinţei sociale”, la care au 

articipat reprezentanţi ai cinematografi- 
ilor din unele țări socialiste. Din partea 
Asociaţiei cineaștilor din România, a par- 
ticipat regizorul Francisc, Munteanu, care 
a prezentat un referat. 


a 

O delegaţie a Uniunii cineaştilor din 
Republica Populară Ungară a fost recent 
oaspetele Asociaţiei cineaștilor din țara 
noastră, în cadrul înțelegerii privind cola- 
borarea dintre cele două uniuni. Delegaţia 
Uniunii cineaștilor din țara prietenă, com- 
pusă din Imre istván, Mogyor Gergely şi 
Vajd Bela, realizatori în domeniul filmu- 
lui de animaţie, a fost primită la sediul 
ACIN de către Francisc Munteanu, vice- 
președinte al Asociaţiei, Constantin Simio- 
nescu, secretar al Consiliului ACIN şi 
George Sibianu, președinte al Secţiei de 
animație. A avut loc, într-un spirit de 
caldă colegialitate, o informare reciprocă 
privind activitatea celor două uniuni. 
Oaspeţii au vizitat studioul cinematografic 
„Animafilm“, au vizionat un mare număr 
de filme de animaţie, au purtat discuţii, 
realizindu-se un fructuos schimb de ex- 


perienţă. 
E 


La sfîrşitul lunii ianuarie, actorul Ilarion 
Ciobanu, membru al Asociaţiei cineaştilor, 
a participat la Budapesta la un schimb 
de experiență şi documentare, în cadrul 
înțelegerii privind colaborarea dintre cele 
două uniuni. 


inițiative 


Expoziţie 
în hol. Bravo! 


expoziţie 


dați? Sau nu vor? 


ce citim? 


— Alo! Editura Meridiane? 
tura Meridiane, 


— á ziua! 


fililor în 19742 


= Apare în anu 
3 


Viața redactorului acestei pagini 
nu e deloc, dar deloc uşoară. Să 
priveşti lunar lumea cinematogra- 
fică, în alb şi negru, evident şi cu to- 
nurile intermediare de gri-uri şi 
roz-uri, e o întreprindere destul de 
dificilă. Din fericire, sîntem mereu 
salvați de iniţiativele responsabi 
lor de la cinematografele „Scala“ 
„Patria”. lată, cu prilejul premierei 
filmului „Capcana“, în holul cinema- 
tografului „Patria” a fost deschisă o 
e scenografie de film,unde 


hai dumneavoas- 
t li de cinemato- 
f nu mai sînt? Ei nu pot fi lău- 


Şi noi, cinefilii, 


— Ce cărţi de film veţi oferi cine- 


Dicţionarul cinematografic", 
u trebuia să apară anul 


Veronica o concurează pe Scarlett 


Tur de orizont cinematografic 
în sălile de cinema din ţară, în- 
treprins cu ajutorul rubricilor 
de „memento” din toate ziarele 


județene. Așadar, ce vedeau ci- : 


nefilii în ziua de miercuri 16 
ianuarie 1974? Evident filme ve- 
deau, filme mai vechi sau mai noi, 
filme de la noi şi de pretutin- 
deni. O primă constatare: oame- 
nilor continuă să le placă ferme- 
cătoarele filme ale bătrînului 
Walt Disney. Animate sau jucate, 
filmele lui se pare că fac săli 
pline, judecînd după frecvența 
cu care sînt programate. 

Un film celebru, aproape clasic, 
recondiționat şi scos nu demult 
de la arhivă, ţine piept cu succes 
uitimelor noutăţi. E vorba de- 
sigur, de „Pe aripile vîntului“, 
programat în şase cinematografe, 
Film, egalat, ca număr de săli, de 
comedia „Homolka şi portofelul”, 
Urmează cu cite cinci programări, 


Ce-aţi avut cu 
el? Dar cu noi? 


A trecut vremea şi tot n-am 
reușit să ne revenim după neui- 
tatul film oferit nouă, telespecta- 
torilor, duminică 20 ianuarie 
a.c pe la orele 20,35, de cei care 
se îngrijesc de duminicile noastre 
telecinematografice. Cît de greu 
le va fi fost redactorilor de acolo, 
ce eforturi nebune vor fi făcut 
ei să găsească în arhivele lumii 
pelicula aceea extraordinară, nus 
mită „Fracul” şi prezentată de 
crainică, toată numai zîmbet şi 
complicitate, ca fiind o „premieră 
pe ţară”. Auziţi! Premieră pe 
țară! Să nu știi de ce să mori maj 
întfi! De invidie, de rîs sau de 
marii Nu-i putem face o vină 
ui Fernandel că a acceptat să 
joace în şuşaneaua aceea cinema» 
tografică, dar de ce să vină Te- 
leviziunea noastră să-i tulbure 
memoria, pacea veşnică şi veş- 
nica pomenire? 


Dear Pegasul è de visā 


hA 
£ 


ži 


Afară-i vopsit 
gardu’ 


tori ni se pling 
lor din vitrinele 
rafe care anunță 
dată intraţi în 
T doar copii 
„ se întîmplă 
din motive, 


D 


„Misiunea secretă a maiorului 
Cook“, „Grăbiţi apusul soarelui”, 
„Bună seara, doamnă Campbell", 
„Walter apără Sarajevo” şi „Eli- 
berarea“. În regres, „Simon 
Templar“, care „intervine“ doar 
pe ecranele a trei cinematografe. 

Începînd cu producţii mai 
vechi („Străinul”, „Şeful secto- 
rului suflete“, „Harap alb”, „Ce- 
rul începe la etajul H1") şi termi- 
nînd cu noutăţile lunii („Vifor- 
nița”), filmul românesc este ju- 
dicios reprezentat pe ecranele 
ţării. Lucru îmbucurător, cele 
mai bune dintre filmele noastre 
istorice („Mihai Viteazul”, „Dacii“, 
„Columna”) continuă să suscite 
înteresul spectatorilor. De mare 
atenţie se bucură serialul realizat 
de scenariștii Titus Popovici şi 
Petre Sălcudeanu și de regizorii 
Sergiu Nicolaescu și Manole 
Marcus, în frunte aflindu-se 
„Conspiraţia”. Înscris pe afişele 


Şi mai ales, ce-aveți cu noi, 
tovarăși dragi? De ce ne siliți 
să înghițim în a șaptea zi a săptă- 
mînii o inepţie precum „Fracul“? 
Desigur, noi ne mulţumim cu 
puţin şi cu orice. Dar de ce să 
exagerați? 


propunere 


Despre „Virstele peliculei” s-a 
vorbit adeseori în revista noas- 
tră ca despre una dintre cele mai 
bune, mai variate 'și mai intere- 
sante emisiuni de cultură cinema- 
tografică difuzată vreodată de 
televiziunea noastră. Singurul ei 
defect era difuzarea pe progra- 
mul Il, care nu poate fi încă re- 
cepţionat în toată ţara; apoi 
era programată într-o zi cam 
aplecat, sîmbăta, şi la o oră 
(17,30 sau 18) cînd lumea «e 
ocupată cu obișnuitele treburi 
de sfîrşit de săptămînă. Un prim 
pas s-a făcut, dar prin reluarea ei 
în cadrul emisiunilor de dimi- 
neață, cînd cinefilii, oricît de 

asionați, sînt de obicei la slujbă, 
a școală, etc. Nu demult, emi- 
siunea a fost programată lunea, 
dar tot foarte devreme şi tot pe 


pentru o corectă informare a 
spectatorilor, normal ar fi ca 
responsabilii să lipească pe afişul 
din vitrinele cinematografelor un 
ştraif care să anunţe pur şi sim- 
„copie alb-negru”. Aşa s-ar 
ina cu povestea asta cu 
„afară-i vopsit gardu', şi-năuntru 
nu e leopardu'“,.. 


Afișul, 
ah, afişul! 


Cum facem propagandă unor 
filme? Și, mai ales, cum popula- 
rizăm în fața publicului un 
nou film românesc? Şi iată, 


a șase cinematografe, „Veronica 
se întoarce“ a egalat, cel puţin în 
ziua respectivă, recordul deținut 
de filmul „Pe aripile vîntului”. 


De ce 
nu vii... 


„Locuiesc în unul din cele mai 
frumoase cartiere ale Capitalei, 
cartierul Titan, un adevărat oră- 
şel înzestrat cu un foarte modern 
cinematograf. Din păcate, la noi 
nu a fost adus frumosul film ro- 
mânesc „Ciprian Porumbescu“, 
probabil pentru că sintem prea 
departe de centru. În schimb, au 
ajuns „Doamna Campbell” și 
„Omul din La Mancha”. Să fi 
fost ei mai iuți de picior decît 
bietul Ciprian?" (Alex. Nacev 
Bădescu— Bucureşti.) 

N.R.: Docă, între timp, filmul 
nu O sosit și în cartierul dumnea- 
voastră, aveţi puţintică răbdare. 
Vine, vineel 


programul TI, rămînînd în con- 
tinuare inaccesibilă majorităţii 
telespectatorilor din ţară. De 
vreme ce bunăvoință există, 
că am văzut că există, nu s-ar 
putea introduce această emisiune 
chiar la o oră de după-amiază, 
dar pe progamul |, pentru a 
oferi tuturor amatorilor din ţară 
posibilitatea să o vadă? Altfel 
e păcat de atita muncă şi de 
această emisiune realmente 
foarte bună și necesară în peisa- 
jul nostru cultural. 


Altă 
propunere 


Cititoarea Melinte Gabriela 
are multe cuvinte de laudă pentru 
tot ceea ce Televiziunea a făcut 
şi face pentru cinefili. Între al- 
tele, corespondenta noastră pro- 
pune ca, acum, cînd cazul Marilyn 

"Monroe a revenit din nou în 
actualitate, televiziunea să pro- 
grameze un ciclu de filme dedicat 
acestei vedete. Ideea nu e rea, 
în arhiva noastră sînt citeva pe- 
licule cu această actriţă, chiar da- 
că ştim cîte dificultăți stau totuşi 
înaintea unei asemenea inițiative. 
S-ar putea, totuşi, încerca. 


exemple concrete: vis-à-vis de 
sala „Patria” se află, la vedere, 
în fața ochilor tuturor trecă- 
torilor, un panou circular bine 
garnisit cu afişe -de film romă- 
nesc. Bine, o să spuneţi dum- 
neavoastră. E un lucru pozitiv. 
Pozitiv şi nu prea, fiindcă panoul 
găzduia, chiar şi atunci cînd pe 
ecrane rulau „Capcana” şi 
„Trecătoarele iubiri“, afişele cam 
plouate şi cam şifonate ale fil- 
mului „Despre o anume fericire”, 
film care a rulat în toamna tre- 
cută. Şi atunci despre ce propa- 
gandă vizuală mai este vorba? 
Cui folosesc panourile cu afişe 
învechite de vreme, pentru filme 
care între timp au şi fost scoase 
de pe ecran? 


Dacă ar fi să carac- 
terizez cu un singur 
cuvint filmul „Vi- 
forniţa”, aş spune 
curajul. 

i Curajul creatori- 
lor filmului de a se opri asupra 
unui subiect spinos, dur, dureros: 
greșelile nu se recunosc ușor, 
despre ele ne vine greu să discu- 
tăm. 

Curajul de a plasa acțiunea 
într-un sat fără drumuri asfaltate 
şi fără lumină electrică, fără 
crengi înflorite și fără măcar un 
izvor care să susure. Dimpotrivă, 
un sat unde viforul geme 
într-una spulberind zăpezi şi 
adunînd neliniști. 

Curajul de a încredința, în 
intriga filmului, munca de secre- 
tar de partid unei femei, care 
ea, vede cel mai clar, cel mai 
politic lucrurile, mai bine decît 
bărbaţii. 

Curajul de a folosi pentru 
realizarea acestei pelicule valo- 
roase creatori tineri, foarte ti- 
neri și chiar debutanţi. (Este 
primul film, de unul singur, al 
regizorului Mircea Moldovan, este 
primul film al operatorului lon 
Marinescu, este primul fiim al 
tînărului şi talentatului actor 
Cosmin Ghiară.) 

Şi iată că ceea ce la prima ve- 
dere ar fi putut să pară temerar, 
s-a dovedit a fi inspirat, ceea ce 
ar fi putut să pară riscant, s-a 
dovedit a fi înțelept. Cum au 
reușit? Mi-aș permite să cred că 
primul merit revine scriitorului 
Petre Sălcudeanu, autorul unui 
scenariu de un puternic drama- 
tism, scris cu nerv, conceput 
filmic, creînd suspense, 

Intriga e bine condusă, rapor- 
tul de forțe între personaje nu e 
dezvăluit de la început, specta» 
torul participă treptat, intere- 
sat și convins la deznodămînt. 

În general, subiectele din viața 
satului sînt greu de abordat și 
este explicabil de ce sînt deseori 
ocolite. Scrii despre ceea ce știi 


liar, uneori despre ce ţi-a intrat 
în sînge, 

Petre  Sălcudeanu cunoaște 
bine satul și țăranii şi chiar dacă 
n-aş fi citit că meleagurile despre 
care a scris sînt cele ale copilă- 
riei sale, încă aș fi afirmat-o fără 
ezitare. Meritele sînt cu atît mai 
mari cu cît scenaristul n-a scris 
numai un scenariu, dar „a făcut 
istorie“. Şi să fim drepți, cu is- 
toria nu te joci, pentru că, de- 
naturată, se răzbună amarnic, 

Autenticitațea filmului o creea- 
ză, în primul rînd, aş spune, au- 
tenticul personajelor, 

Actrița Luiza Orosz este de 
neuitat în bătrîna mamă a acti- 
vistului Varlaam. Cu broboada 
trasă peste ochi, cu figura alun- 
gită de suferinţe și lipsuri, cu 
riduri apăsate în jurul ochilor, 
cu totul ştearsă la privirea 
fugară a începutului, reuşeşte să 
creeze. un personaj încărcat de 
fior şi umanitate, Înţeleaptă, 
dar şi naivă, bună, dar şi dirză, 


bine, despre ceea ce ţi-e fami-e 


„Unde ați fost pînă acum, 
Luiza Orosz? Dvs, care ați 
reușit să readuceți în min- 
tea tuturor imaginea tulbu- 
rătoare și caldă a mamei!“ 


„Învățătorul Dobrotă nu este 
un personaj, este un caz. lar 
Ernest Maftei este emoțio- 
nant, este veridic, este smuls 
de acolo, din satul Gligorești“ 


şi-ar urma copilul pînă la capătul 
pămîntului, pentruică ea ştie că 
„omul la necaz nu poate fi lăsat 
singur“, dar n-ar pregeta (şi 
nici n-a pregetat) să rid a 
asupra lui, el activistul 
cînd inima ei de mamă i-a 
că fiul său a greșit. Doamn 
cu cît har se rotunjea orice re- 
plică spusă de Luiza Orosz! 
Ce firesc suna pe buzele ei do- 
jana că -din vina: băiatului și-a 


cronica unui necineast 


„N-aţi vrea, 
stimate Peire Sălendeanu, 
să depănáți mai departe 
firul istoriei gligoreştenilor ?* 


„Eugenia Bosinceanu, în rolul secretarei de partid, are un 
farmec inefabil. Echilibrată, liniștită, ea inspiră încredere 
și izbutește să-și păstreze nealterată feminitatea, 
ceea ce, trebuie să recunoaștem, 
este foarte mult“ 


„Silviu Stănculescu, Varlaam, 
are o partitură grea. El este 
cel chinuit de suferința unui 
eşec. El trebuie să aibă pro- 
cesul revelator al erorilor sale“ 


„lon Besoiu creează persona- 

jul Adam cu siguranța unui 

matematician care rezolvă 
0 ecuație 

cu mai multe necunoscute“ 


lăsat pe răposatul fără cruce de 
marmoră la cap, „să fi avut și el 
scumpul" (Poate mai puțin 
inspirată e scena cu preotul și 
spovedania.) Unde aţi fost pină 
acum Luiza Orosz? Dumneavo 
tră, care aţi i - 
ochii tuturor 
mărit şi să ri 


tuturor im 


Silviu Stănculescu în rolul ac- 
tivistului Varlaam are o parti- 
tură grea. El este cel chinuit de 
suferința unui eșec. O suferință 
ce se cere a fi demnă, neosten- 
tativă, dar şi neparalizantă. $i 
apoi el este cel ce a greșit. El 
trebuie să aibă pe parcursul fil- 
mului procesul revelator al ero- 
rilor sale: față de linia partidului, 
faţă de săteni, faţă de mama lui, 
faţă de fiul lui şi chiar faţă de cel 
pe care îl consideră prieten, 
instructorul Adam. Rolul i-a reu- 
şit tocmai printr-o sobrietate de 
structură a actorului (ajutat și 
de ochii lui inteligenţi și „vor- 
bitori“, în care drama lui și drama 
satului se oglindeau cu atita 
profunzime). 

Învățătorul Dobrotă este mai 
mult decît un personaj, este un 
caz. Satul gravitează în jurul 
lui. Învățătorul e iubit și prețuit 
de oameni, este omul care a pus 
zecilor de generaţii condeiul în 
mînă şi izgonirea lui (mai exact, 
mutarea lui disciplinară în altă 
comună) îi lovește prin nedrep. 
tatea ei. De aici zbuciumul lui 
Dobrotă şi al consătenilor lui» 
Scena în care învățătorul este 
silit de Adam, celălalt instructor 
(rol creat de Besoiu cu siguranța 
unui bun matematician ce re- 
zolvă prestigios o ecuaţie cu ne- 
numărate necunoscute), să-și 
dezavueze public convingerile 
şi să spună în fața sătenilor că a 
greşit, cînd de fapt nu greşise, 
ridică foarte sus punctul de fier- 
bere a filmului, dă o mare den- 
sitate acțiunii, 

Ernest Maftei este emoţionant 
şi veridic, este smuls de acolo 
parcă, din satul Gligoreşti. 

Un farmec inefabil îl are Eu- 
genia Bosînceanu în rolul secre- 
tarei de partid din comună. Echi- 
librată, liniștită, ponderată, ea 
infuzează încredere, rămînîndu-i 
nealterată feminitatea, ceea ce, 
trebuie să recunoaștem, este 
foarte mult, 

Nu numai eroii principali ai 
filmului, care te izbesc printr-o 
personalitate proprie, bine con- 
turată, dăltuită aproape, dar 
impresionanţi sînt și cei mulți, 
țăranii satului Gligorești care rup 
convenția filmului, trăiesc, res- 
piră și se mișcă aevea, 

Reuşit, impresionant acest 
„recital“ at gligoreștenilor, redat 
cu atîta brio de regizorul Mircea 
Moldovan şi operatorul lon 
Marinescu, 

Ce au devenit azi sătenii de 
acum cincisprezece ani? 

Cit de pasionant ar putea fi 
r nd din nou, 
dimensiuni, ale 
îl trăim, 
aţi zice, tovarăşe scriitor 
Sălcudeanu — mă  alătur 
$ altor voci — dumneavoas- 
tră, care iubiți aşa de mult satul 
şi ştiţi să scrieţi atit de emoţio- 
nant despre el, dacă v-aţi propune 
să depânați mai departe firul 
istoriei gligoreştenilor? 


Sanda GHIMPU 


pe ecrane 


Pilotajul este profesiunea în care 
a greşi înseamnă a muri 


lată un film foarte 

special din punctul de 

vedere al felului cum 

se desfăşoară drama; 

P| al felului cum facem 

cunoștință cu persona- 

jele; al felului cum se amestecă pe- 

rioadele de timp, cum finalul se în- 

fcalecă cu începutul, cum finalurile 

sint mai multe, finaluri efective, nu 

„deschise” în imaginaţia şi în ipote- 

zele spectatorului, De asemenea, ori- 

ginal şi neobișnuit, este folosit un 

procedeu cinematografic de obicei 

ieftin şi răsuflat: „flash-back“-ul, 

rememorarea, întoarcerea în tre- 

cut. De data aceasta, retrospecția 

are un rol nou și important. Dar 
iată povestea. 

Un avion cu pasageri aterizează for- 
at într-un loc foarte impropriu. 
De aceea se face praf. Cincizeci și 
două de perso mor. S rul su- 
pravieţuitor e 
ne Pieshette). Este sigur că av 
se aflase în mare primejdie 
pilot extrao ca cel cecondu 
avionul (Rod Taj 
toți pentru iscusința s 
sa, cumpătarea sa (n 


'am--mai văzut: 


| 


Trimestrul V 


E aa - A 
Ce poate fi mai minunat pentru un 


Să fi înnebunit subit? Avioane ca 
acela distrus, Compania -mai avea 
multe altele. Controlate riguros, ni- 
ciunul din ele nu prezenta nici cel 
mai mic defect de fabricaţie, 

Cu cercetarea cazului şi întocmirea 
raportului este însărcinat şeful exe- 
cutiv al Companiei care aspira la 
postul de vicepreședinte al socie- 
tății. Dar însărcinarea de a studia 
cauzele dezastrului îi încurcă soco- 
telile, Mai întîi pentru că cercetă- 
rile sale concrete se arătaseră in- 
fructuoase. Şi mai era ceva. Pilotul 
cel mort, pilotul „vinovat“, fusese 
cel mai bun prieten al său, ÎI cunoș- 
tea ca pe sine-însuși. Și ştia, mai pre- 
sus de orice îndoială, că nu putuse 
face nici o greșală, nici o impruden- 
tă. Dragostea şi prietenia față de 
acesta îl împing să încerce o ple- 
doarie care să evoce multe episoa- 
de din viața defunctului, cu martori 
diverşi, dovedind toți că omul acela 
era un om de o mare generozitate, 
şi destoinicie, și bunătate, și nobleţe, 
Aproape tot filmul constă în aceste 
ceri aminte ale unor oameni 
ți şi îndurerați. Acest mod 
referatul tehnic 


simtă cum se desprin- 
pe pămint și pluteşte 
inderea cerului albastrul 
sta dintotdeauna al copii- 
de ce nu?, şi al omului ma- 
e transpus în 


zbura. 


de asta îi păsa lui, ci de obstinata, 
patetica dorință de a demonstra că 
prietenul său nu are nici cea mai 
mică vină în moartea în masă pe care 
o provocase inexplicabila lui ateri- 
zare forțată. Finalmente, oferă un 
ultim și îndrăzneț probatoriu. Va lua 
unul din aparatele identice cu cel 
accidentat, aparat căruia experţii 
nu-i găsiseră nici un cusur, şi el în- 
suşi îl va pilota, exact în condiţiile 
în care se produsese catastrofa, re- 
constituind toate detaliile celor pe- 
trecute la bord: la îmbarcare, la de- 
colare şi în timpul zborului. Tot mai 
spera să răsară un defect de construc- 
ţie a avionului, Defect care nu apare 
— şi — totuși — apare! 

Foarte originală această poveste, 
unde eroul principal moare de la 


Prăbușiri 
în filme și în realitate 


Statisticile arată că în toate 
accidentele aviatice dintr-un an 
pier mult mai puţini oameni 
decit într-o singură lună pe 
șoselele şi autostrăzile lumii. Şi, 
totuşi, tragedia unui avion 
care s-a prăbușit cu o sută de 
oameni la bord impresionează 
infinit mal mult decit o sută de 
accidente de automobil, soldate 
cu osută de victime. Atita doar că, 
într-o catastrofă aviatică, o sută 
de oameni sînt victimele unui 
destin neindurător și absurd, 
reuniți într-un sfirșit tragic și 
nu mai puţin absurd. Aici nu 
există răniți, şansele de supravie- 
uire sînt, practic, nule. La 11 
iulie 1973, un Boeing 707 al unei 
companii braziliene, cu 122 de 
pasageri, se prăbușește în apro- 
piere de Orly, lar la 22 decembrie 
1973, un avion Caravelle al unei 
societăți belgiene se prăbușește 
în Maroc, cu 106 oameni la bord. 
În ambele cazuri n-au existat 
supraviețuitori. 

Nimic din ceea ce e viaţă şi 
moarte n-a scăpat cinematogra- 
fului. Producători întreprinză- 
tori, scenariști inventivi,regizori 
talentaţi, s-au grăbit să inventeze 
nu catastrofe, din fericire, ci 
doar accidente aviatice, mizind 


început; unde povestea vorbeşte a- 
proape numai de el, de faptele lui; 
unde aceste fapte sint cu totul strā- 
ine de povestea filmului; unde cau- 
za unui accident tehnic se descoperă 
grație dragostei, admirației pentru 
un prieten scump. 

D, |, SUCHIANU 
SR a 
Producție a studiourilor americane. 
Regia: Ralph Nelson. Scenariul: Ha- 
rold Medford, după romanul lui 
Ernest K. Gann. Imaginea: Milton 
Krasner. Muzica: Jerry Goldsmith, 
Cu: Glenn Ford, Nancy Kwan, Rod 
Taylor, Suzanne  Pleshette, Jane 
Russel, Wally Cox, Nehemiah Persoff, 
Mark Stevenson, Dorothy Malone, 
Max Showalter, Constance Towers 


totul pe curiozitatea spectato- 
rului, pe mediocra nevoie de 
senzații tari a omului pitit în 
întunericul sălii de cinema. 
n „Clanul sicilienilor“” cîţiva 
gangsteri deturnau un avion care, 
după peripeții ca în filme, ateriza 
cu bine pe o autostradă americană 
graţie unui pilot pe jumătate 
ţicnit. În „Fuga e sănătoasă”, 
vreo trei francezi tindăleau o 
vreme printre dunele Saharei 
şi cu ajutorul unui avion. 

Cu gustul lor atit de dezvol- 
tat pentru senzațional, doar 
americanii au reuşit să fie ceva 
mai aproape de realitate în 
filmul „Aeroportul”, În ciuda unei 
acţiuni cam stufoase, cu un Dean 
Martin cam obosit, dar încă se- 
ducător, şi cu un Burt Lancaster 
de zile mari, avionul de pasageri 
a fost dus pînă la marginea 
catastrofei. Nu mai departe. 
Dar,din fericire, totul se termină 
cu bine. Căci, vai, şi tot din feri- 
cire, realitatea nu poate fi imitată 
sau copiată chiar întru totul. În 
acest domeniu niciun producător, 
nici un regizor n-ar avea curajul 
să meargă pînă la capăt. Şi totuși 
acum, de dragul unei anchete, 
Ralph Nelson duce prăbuşirea 
pină la capăt... 


118 pasageri = 118 morţi (Heathrow, iunie 1972) 


Nimic nu pare neobișnuit pentru 
acești copii ai zilelor noastre, obiș- 
nuiți în egală măsură cu zborurile 
cosmice și cu jocurile de-a ulii şi 
porumbeii. Şi dacă lacrimile nereu- 
Şitei scaldă obrajii celor doi buni 
prieteni în final, cînd elicopterul 
lor nu'vrea să zboare, ei reuşesc în 
schimb să ne emoţioneze şi credem, 
alături de ei, că ziua în care ei vor 


zbura cu adevărat nu este prea de. 


te. 
maci lulian GEORGESCU 


PO 
Producţie a studiourilor Lenfilm. 
Regia: Grigori Aronov. Scenariul: 
Mihail Kuraev. Imaginea: Eduard 
Rozovski. Muzica: Nadejda Simo- 
nian. Cu: Serioja Gorbayski, Igor 
Urumbekov, l. Tolubeev, T. Pis- 
kunova, O. Belova 

———_——— 


17 


am mai văzut... 
(iei zar vă 


Chemarea 
străbunilor 


Producţie franceză. Regia: Ken An- 
nakin. Scenariul: Peter Welbeck, 
Wyn Wells, Peter Yeldham, după 
Jack London. Imaginea: Hans Nord. 
Muzica: Carlo Rustichelli.Cu: Charl- 
ton Heston, Raimund Harmstorf, 
Michèle Mercier 

EL GE SC REET TOEI TEL 2 


Un film după Jack London, cu o 
Alaskă înzăpezită și superbă, cu cîini 
mulți și lupi şi mai mulți, iată condi- 
ţii care — în principiu — garantează 
succesul. Mai ales cînd în distribuţie 
mai sînt și Charlton Heston și Michèle 
Mercier, totul pare să meargă „ca 
pe roate", Nu e chiar așa, totuși, în 
această de fapt co-co-co-producție, 
semnată de un regizor altfel stimabil, 
Ken Annakin. Într-adevăr, Jack Lon- 
don e Jack London, cartea lui e 
respectată cu scrupulozitate (cartea 
intitulată la fel e o fermecătoare 
poveste cu căutători de aur şi ctini 
devotați), Charlton Heston și Michèle 
Mercier își fac datoria, Alaska ce să 
mai vorbim, mai e şi Buck, ctinele- 
minune, dresat perfect (dar cum oare 
au dresat lupii?) şi totuși... filmul e 
monoton, trenant, fără suspens şi 
fără conflict, e o lungă și descriptivă 
hoinăreală prin zăpadă, încheiată — 
aici e aici — fără happy-end. Charl- 
ton Heston nu rămîne cu Michèle 
Mercier, Buck nu intervine la timp, 

harlton Heston e omorît de indieni 
și, uite-așa, te trezeşti brusc din som- 
nolența care a durat mai bine de două 
ore. Păcat de Buck şi de lupoaica 
lui cenușie. Erau frumoși. 


Dinu KIVU 


Nu trișa, 
dragă 


DI DO e N a A ee d, 
Producție a studiourilor „Defa“. Re- 
gia: Joachim Hasler. Scenariul: Joa- 
Chim Hasler, Heinz Kahlo. Imagi- 
neo: Joachim Hasler, Peter Săring. 
Cu: Dorit Gäbler, Karel Fiala, Chris 
Doerk, Frank Schöbel, Rolf Herricht 
„Pe GE EEEE. AEE 


Apelul atit de tandru și totodată 
atit de ferm din titlu rezumă foar- 
te bine tot ceea ce am putea noisă 
spunem despre acest divertisment 
cinematografic, muzical şi sportiv 
în același timp. Eroii sînt împărțiți 
în două tabere, separate prin gra- 
nița naturală dintre sexe, dar și 
prin una profesională, Fetele fac par- 
te dintr-un ansamblu artistic, în timp 
ce băieţii se închină regelui sportu- 
rilor — fotbalul. Rivalitatea este pu- 
ternică, pasiunile sînt totale, iar 
graniţele de netrecut: nici o fată nu 
agreează fotbalul, nici un băiat nu 
devine balerin. Se înţelege că numai 
dragostea va putea să înduplece în 
cele din urmă aceste inimi de oțel şi 
să facă dialogul posibil. Cum? Veţi 
vedea — fiindcă filmul nu este lip- 
sit de nerv, beneficiază de o muzică 
excelentă, plină de vervă și antren 
— şi deci poate fi văzut. 


Val. S. D. 


18 


Oamenii de pe „Flamingo“ 


». 


Aa 
É 


Cine nu aşteaptă, acela 


nu vede, nu ştie, nu înțelege 


În versiune originală, 
filmul se numeşte 
„Aşteptarea“, Spre de- 
osebire de alte, titluri 
de film, atrăgătoare — 
unele, aluzive— altele, 
fără legătură cu povestea — vai, 
destule!, „Aşteptarea“ este, sau mai 
bine-zis era un titlu concludent. 
Spectatorul ştia dinainte că, într-un 
asemenea film, cineva aşteaptă 
ceva. Dar filmul rulează la noi 
sub un alt titlu, mai puțin edifi- 
cator asupra conţinutului. 

În pelicula bulgară, navigatorii de 
peun traulerașteaptă în rada portului 
de unde au plecat acum şase luni 
revederea cu cei dragi. Pe chei, ru- 
dele și prietenii îi așteaptă pe navi- 
gatori. O echipă a televiziunii așteap- 
tă să filmeze reîntoarcerea neînfri- 
caților și harnicilor pescari. Un re- 
dactor, debutant, așteaptă cu nerăb- 
dare să i-se dea un subiect mai sen» 
zaţional _decit obişnuitul reportaj 
despre o reintoarcere. Odată aceste 
așteptări colective şi individuale 
trecute în revistă, se termină şi fil- 
mul, 

La prima vedere deci, un subiect 
banal, de încadrat în categoria o 


„felie de viață" sau „un moment de 
viaţă“. Dar aceasta doar la prima ve- 
dere. Pentru că, sub ochii noştri, 
momentul. se dilată şi descoperim, 
sau ne reamintim, rînd pe rînd, că 
revederea intens așteptată nu înseam- 
nă numai fericire, întotdeauna feri- 
cire, că o așteptare ia sfirşit pentru 
a face loc alteia, că este foarte trist 
cînd omul nu mai aşteaptă nimic. 
Odată trecut acest prag de înţelegere, 
filmul începe și el să nu mai fie ba- 
nal. Pentru că poate fi „citit“ şi alt- 
fel: Ca o meditaţie asupra superficia- 
jităţii sau, dimpotrivă, asupra pro- 
funzimii, o invitaţie la a urmări mai 
atent viaţa înconjurătoare peste care 
nu poți trece în zbor. Oricît ar în- 
cerca redactorul televiziunii — care 
s-a pregătit să filmeze o sărbătoare, 
şi atîta tot — să se detașeze de „ca- 
zurile” care tulbură caracterul fes- 
tiv al evenimentului, oricît de gră- 
bit ar fi el să se întoarcă repede, 
cît mai repede la Sofia, unde şi 
pe el îl așteaptă cineva, sau îl aş- 
teaptă în mod sigur succesul publi- 
cistic, oricît s-ar strădui el să pozeze 
în fața echipei sale într-un „dur“ care 


nu se lasă nici „dus", nici emoționat, 
nu se poate totuși sustrage fascinaţiei 
actului de a investiga, de a cunoaște 
ceea ce se află îndărătul unei perdele 
pe care, pentru o clipă, a dat-o lao 
parte... SA 

Căci parafrazînd o replică din film, 
așa fac unii reporteri: vin, dau per- 
deaua la o parte, se uită şi pleacă 
apoi scuzîndu-se că n-au avut timp 
să se uite mai bine. (Dar acest alt 
plan al filmului — „introspecția în 
lumea reporterului-tv“ — e mai bine 
să fie lăsat pe seama specialiştilor în 
materie.) 

Întorcîndu-ne la filmul nostru, tre- 
buie spus că este un exempu rar 
de firesc. Firescul personajelor şi al 
situaţiilor, al dialogului și al imagi- 
nii (nu întotdeauna și al actorilor). 
Datorăm deci scenaristului Tenev și 
regizorului Saraliev un film despre 
firesc şi despre profunzime, despre 
legea așteptării şi cea a răbdării, 


Aura PURAN 


a e e 


Producție a studiourilor bulgare. 
Regio: Boris Saraliev. Scenariul: 
Atanas Tenev. Imaginea: Veneg Di- 
mitrov. Muzica: Gheoghi Genkov. 
Cu: Gheorghi Cerkelov, Ivan An- 
donov, Gheorghi Djubrilov, Albena 
Kazakova 


Premiile, o armură 
(Boris Saraliev) 


Un trubadur cu „col roulé“ 


@ Boris Saraliey s-a născut în 1922 la Plovdiv (Studiază la Sofia la 
Şcoala de artă dramatică @ În timpul războiului participă în calitate de re- 
gizor şi actor la turneele teatrale de pe front După război, organi- 
zează teatrul de amatori @ Din 1947 pînă în 1950 urmează cursurile 
Institutului de artă cinematografică din Moscova la clasa regizorului 
Mihail Romm @ 1954 — semnează primul său film, „Cintec omului“ — 
Premiul național pentru pace și diploma de onoare la Festivalul de la 
Karlovy-Vary, ediţia a Vill-a 1957 — prima comedie: „Două victorii” 
9 1353 —.. O seară liniştită“, film inspirat din trecutul de luptă al po- 
porului bulgar @ Lupta tineretului bulgar împotriva fascismului e ilus- 
trată în filmul „Vaskata“, Inspirat după o nuvelă scrisă de el însuşi (Pre- 
miul Festivalului de la Leipzig-1964) @ Filme închinate tineretului de 
azi : „Doi sub cer'“(1962), „Cavalerul fără armură”(1965), „Adio prietene” 
(Marele premiu la Varna — 1970) @ 1971 — „Păcătosul necesar“ (la noi 
a rulat cu titlul „Încrederea“) @ 1972 — „Aşteptarea“ (la noi rulează 
sub titlul „Oamenii de pe Flamingo“) În 1971, lui Saraliev i s-a acor- 


dat titlul de artist emerit, 


nul cu creierul 
transplantat 


Ale cni gînduri 


tree printr-un creier transplantat? 


Transplantul de inimăa 

devenit o realitate. O 

realitate curentă (exa- 

erînd puțin). Deci nici 

deea unui transplant 

de creier nu mai e în 
stare de a zgudui, chiar dacă, prac- 
tic, operația nu se poate încă efectua, 
iar teoretic şansele ei de succes ţin 
de domeniul iluzoriului. 

Jacques Doniol-Valcroze imaginea- 
ză (în calitate de scenarist şi de re- 
gizor) reușita unei asemenea operaţii. 
Sigur, „Omul cu. crelerul transplan- 
tat” nu e un film de anticipație 
ştiinţifică, lucrul se simte imediat. 
Pretextul — grefa de creier — este 
rapid prezentat și, ca să zic așa, re- 
zolvat la fel de rapid, secvența ope- 
rației „curge” în cîteva stop-cadre în- 
lănțuite pe solemne acorduri brahm- 
siene, e clar că nu asta interesează, 
ci numai ceea ce se întîmplă după. În 
acest sens, pretextul grefei de cre- 
ler e o adevărată mană cerească, o 
inspirație de zile mari, căci el deschi- 
de drum larg unui număr nesfir- 
şit şi realmente palpitant de conse- 
cințe, iar apoi de situaţii. 

Aşadar: unui tînăr oarecare, încă 
în viaţă, dar avînd creierul ca și dis- 
trus dintr-un accident, îi este grefat 
(prin voința acestuia) creierul unui 
bătrin şi cardiac profesor, somitate 
medicală. Înfăţişarea exterioară a 
tînărului rămîne, evident, aceeaşi: 
cea interioară este acum alta, Tînă- 
rul reintră în societate, mai bine-zis 
doar imaginea lui reapare în lume, 
căci moral, psihic şi intelectual el este 
un altul. În spatele imaginii fizice fa- 
miliare soției și prietenilor se ascun- 
de (fără a o mărturisi, în interesul 
experienței) conștiința bătrînului pro- 
fesor, gindirea sa, personalitatea sa. 
Evident, tînărul avea o biografie ca- 
re, o da ia” lui, trebuie 
să cont | în care 
se oprise dator identului. Fil- 
mul devine d 
lor şi contactelor st 
gența profesorul 
tinărului, descrier f 
treptate și complicate a 
teligențe, a acestei personali 


biografie care nu este a sa, dar care 
trebuie asimilată, trăită ca atare, 
dacă nu pentru altceva măcar pen- 
tru păstrarea (o vreme) a secretului 
experienţei. 

Sigur, din acest punct, materialul 
se poate diversifica enorm, și chiar 
se diversifică, păşind pe o mulțime de 
alte piste care la un loc fac din toată 
povestea un simbol (apăsat rostit în 
final) al nevoii fiecărui individ de a 
fi el însuși, de a se sustrage prin ori- 
ce mijloc unei posibile pierderi a i- 
dentităţii. 

Frumos făcut, adică plăcut ochiu- 
lui, filmul îşi pierde interesul trep- 
tat dar sigur, pe măsură ce se desfă- 
şoară, în ciuda complicaţiilor intro- 
duse mereu de scenariu. Îşi pierde 
din interes fiindcă nu ştie (sau nu 
vrea) să dezvolte prin meditaţie con- 
ţinutul pe care îl tratează mai mult 
prin epic (cu uşoare tente de senza- 
tional — vezi concursul de împreju- 
rări ce duce la îndrăgostirea fetei pro- 
fesorului de însuși tatăl ei), încercînd 
deci să exteriorizeze, să pună in sco- 
nă ideea. ; 

Tendința este tipică pentru acel 
gen de filme care, avînd prin scena- 
riu toate premizele de a deveni ope- 
re livreşti şi nu cinematografice, în- 
cearcă să se salveze prin exteriori- 
zarea ideilor. r 

„Omul cu creierul transplantat" 
este un asemenea film. Tulburătoarea, 
incitanta idee care a servit ca punct de 
pornire, nu a fost însă valorificată 
pe măsură; 

Aurel BĂDESCU 


Coproducție franco-italo-vestger- 
mană. Regia și scenariul: Jacques Do- 
niol-Valcroze, după romanul lui 
Victor Vicas şi Alain Franck. Ima- 
ginea: Etienne Becker. Muzica: Jo- 
hannes Brahms. Cu: Mathieu Car- 
rière, Nicoletta Machiavelli, Mari- 
anne Egerick, Michel Duchaussoy şi cu 
participarea lui Jean-Pierre Aumont 


—_ - 


Un critic 
regizor 


9 Jacques Doniol-Valcroze 
s-a născut fa Paris în 19209 
A studiat la Facultatea de 
Litere şi Drept & S-a ocupat 
de pictură 9 A fost publicist 
e Critica de fiim îl atrage și, 
după ce colaborează la „Cin6- 
monde” şi „La Revue du Ciné- 
ma", timp de trei ani, colabo- 
rează cu criticul André Bazin 
la înființarea revistei „Cahiers 
du cinéma” (1951) la care 
colaborau, pe atunci tinerii 
Truffaut, Godard, Chabrol, 
Demy, Rohmer @ În 1959 
realizează, după cîteva scurt 
metraje, primul său film de 
ficțiune :„Cu apa pînă la gură” 
@ Urmează „Cu emoția în 
suflet” (1960),  „Denunţul” 
(1961), „Violul” (1969), „Casa 
familiei Borie” (1970) @ Apare 
ca figurant în „Orpheu“ al 
lui Jean Cocteau (1949) și ca 
actor în filmele lui Pierre 
Kast: „ Virsta frumoasă“ (1958), 
„Vacanţă în Portugalia” (1963) 
şi în, Nemuritoarea“ lui Alain 
-Grillet (1963) e De 
nea, scrie cîteva scenarii 
împreună cu Pierre Kast şi 
Jacques Rivette. 


Pictor și actor 
(Doniol-Valcroze) 


Fantasticul 
autentic 


@ Mare parte din filmări 
au avut loc la Spitalul Henri- 
Mondor, una din cele mai 
moderne clinici neorologice 
din Franța, sub controlul 
prof. dr. Caron @ Medicii 
spitalului au scris ei înşişi 
{utilizînd limbajul lor coti- 
dian) dialogurile lui Jean 
Pierre Aumont şi ale asis- 
tentului său interpretat de 
Michel Duchaussoy @ Prof. 
dr. Huguenard, şeful servi- 
ciului de reanimare, a dirijat 
şi ei filmarea scenei în 
cursul căreia eroul, Mathieu 
Carriére, grav rănit, sosește 
în elicopter la spital. 


a ————— 
i 


E departe 
pînă la cer 


Producţie a studiourilor din Bra- 
tislava. Regio: lan Laţko. Scenariul 
lan lonas, Ștefan Sokol. imaginea: 
Tibor Viat. Cu: Ivan Pairiak, lulius 
Pantik, Kveta Lukoșikova—Mihal- 
că Viera Strinskova, Vlado Rur- 
i 


Presupun că povestirea literară 
s-a inspirat dintr-o întimplare reală, 
cu personaje care au suferit cu ade- 
vărat pe aceste locuri, pentru că 
— se vede de la distanță — faptele 
sînt tratate cu o impresionantă gri- 
jă a amănuntului local și sufletesc. 
Oricum, un lucru e cert: că poves- 
tirea dramatică în ansamblul ei 
„ţine“. Cîteva înfruntări ale prima- 
rului despotic cu învățătorul venit 
de pe front (acţiunea se petrece” 
după cel de-al doilea război mondial) 
— învățător cu idei subversive — 
sau certurile primarului cu frumoasa 
lui noră sînt urmărite cu încordare. 
Sint scene convingător jucate, com- 
puse cu minutie plastică în decorul 
şcolii părăginite (devenite teren de 
înfruntări ideologice) sau în odăile 
primarului. Pedanteria faţă de amă- 
nuntul scenografic, pe de altă parte 
— duce încet, încet, la monotonie 
(în ciuda pitorescului portului din 
această regiune), Grija pentru subli- 
nierea fiecărei „luări de poziţie”, 
argumentaţii pro și contra între ad- 
versari, încarcă pedant adevărul, 
făcîndu-l destul de greu de reţinut. 


Alice MÂNOIU 


ENI EAI I ee XE 7 SERI D 


Cojocelul 
fermecat 


a_a 
Producpe a studiourilor maghiare. 
Regia: Mihály Szemes., Scenariul: 
Mariann Szemes, după o povestire de 
Ferenc Móra. Imoginea : Ferenc Szec- 
salnyi. Cu: Gabor Szücs, Maria Med- 
gyesi, Peter Haumann, Adam Szir- 
tes 

DAROAN IEAA TEED 


Nu! Nu este un basm, așa cum s-ar 
părea. Cojocelul fermecat nu este 
investit cu puteri miraculoase de 
către zina bună, după cum crede mi- 
cuţul Ferkó. Este un cojocel ca ori- 
care altul, forța sa magică stă de 
fapt în încrederea în sine pe care o 
simte cel ce îl poartă. Cu această în- 
credere intră în viaţă Ferkó, un 
băieţel de 6 áni, cîndva înaintea pri- 
mului război mondial, într-un sat 
sărăcăcios de mineri din Ungaria, 
Dar pentru ca filmul să nu-și dez- 
mintă întru totul titlul, o minune se 
va petrece totuși. În timp ce Ferk6 
se află în mina părăsită, se produce 
o explozie, descoperindu-se astfel o 
nouă galerie de cărbune care va da 
din nou de lucru oamenilor. Filmul 
regizorului Mihâly Szemes  (afir- 
mat încă din 1955 prin scurt-metra- 
jul „Sania”, inspirat de asemenea din- 
tr-o povestire de Ferenc Móra, autor 
şi al povestirii „Cojocelul fermecat”) 
e mai mult decit o poveste, ẹ O 
oglindă a vieţii. 

Viorel BINDEA 


19 


Aurul neg 
„din Oklahom 


z 


Bătălia pentru petrol e 


n-a început acum, ci atunci... 


„OklahomaCrude"(„0- 

klahoma așa cum este“ 

se intitulează de fapt 

pelicula), ţinutul aurului 

negru, al goanei după 

avere, al începuturilor 
marilor companii din primele 
decenii ale secolului. Proverbiala 
lipsă de scrupule, violența vii- 
torilor magnați se reliefează prin 
contrast cu dirzenia și simplitatea as- 
piraţiilor Lenei: Doyle (Faye Duna- 
Way), proprietara unui mic teren pe- 
trolifer, Apariţia lui Cleon Doyle 
(John Mils), tată! tandru şi viclean 
în același timp, intervenția lui No- 
ble Mason (George C. Scott), un fel 
de cow-boy șomer, puternic și pur, 
completează liniile de forţă ale dra- 
mei. Un triplu portret se încheagă 
în ritmuri lente, aproape monotone. 
Tensiunea coboară — se pierde une- 
ori — în gesturi cotidiene, fără sem- 
nificație şi oarecum groteşti ale aces, 
tui trio ce-și apără speranțele — le- 
gate de găsirea tezaurului subteran 


Cercul 


Producție a studiourilor Lenfilm. 
Regia: G.Rappaport. Scenariul: E. 
Dubrovski, G. Rappaport. Imaginea: 
A, Cirov, Muzica: A. Mnațakanian. 
Cu: A. Zbruev, l. Gorbacev, P. 
Gorin, A. Kohewnikov, A. Djigar- 
hanian. 

e PA T TEEI 


Lao fabrică de produse chimice se 
provoacă un incendiu pentru a se 
şterge urmele furtului unei mari 


20 


— cu aceleași cuvinte, cu aceleași 
procedee ca și strămoşii lor, faimoşii 
cuceritori ai vestului, 
Reconstituirea nostalgică — în ca 
dre ample, frumos compuse plastic — 
a atmosferei este sincopată de mo: 
mentele alerte, de cele cîteva dure 
ciocniri dintre taberele despărțite 
printr-un simplu gard de sîrmă. Coa 
lina pustie, pe care se desluşește o 
mică baracă, pe care se înalță silue+ 
ta unei sonde, joacă un rol important, 
mai sugestiv chiar decît desfășurarea 
evenimentelor; căci intriga e punc- 
tată de tradiționalele certuri între 
tată şi fiică, soluționate abia dincolo 
de mormint, sau e concretizată în 
amenințările, bătăile și asediul orga- 
nizate de „trustul“ Pan Oklaho ma 
Gas and Oil. Apropierea dintre La 
şi Mason — ce-şi explică naiv pro- 
priul destin în termeni cvasi-freudi- 
eni — chinul lor pentru a ajunge la 
punga petroliferă, rezistența și 
victoria în faţa celor puternici 
alcătuiesc însă doar lungul prolog al 


cantităţi de opium. O mulțime de 
oameni care lucrează aici sînt puşi sub 
semnul suspiciunii. Sarcina verifi- 
cării alibiurilor și a găsirii vinovatu- 
lui revine unui simpatic ofițer de mi- 
liție. Tinăr fiind, el are cîteva in- 
abilităţi, dar descoperă totuși, în 
cele din urmă, rețeaua vinovaţilor. 
Arareori se reproşează filmalor de 
acest tip supralicitarea cliș 
tipologică oarecum 


genu 
aici, 
canţi 
Harică, să n-o bănu 


zată prin introducerea unei acțiuni 
complementare, de ordin psiholo 
menită să aducă o nuanțată 
gere a erorii și a falsei vinovăţii, 


Dana DUMÀ 


noului eşec: erupția de scurtă 
durată vlăguieşte întreaga rezervă 
de aur negru. 

Cei buni au pierdut partida, dar 
pledoaria generoasă a lui Stanley Kra- 
mer, optimismul său şi al personaje- 
lor sale nu s-a epuizat. Căci întot- 
deauna regizorul ştie să dirijeze tra- 
ma pentru a-și valorifica intenţiile, 
reușește să creioneze chipurile mesa- 
gerilor săi conferindu-le cu grijă, ne- 
astentaţiv, aura simbolică a bogâţiei 
sufletești, a izbînzii dincolo de neno- 
rocire. Desigur, receptivitatea, sen- 
sibilitatea publicului de pretutindeni 
nu ar fi însă atît de marcată de idei- 
le, de filmele cineastului american, 
dacă în ele nu ar exista acel plăcut 
amalgam de gravitate şi umor, calcu- 
Jat exact în limitele verosimilității ;şi, 

ai ales, dacă peliculele sale n-ar fi 
„animate de idoli, de vedete cu stră- 
lucirea și rafinamentul unei Faye Du- 
naway sau al unui George C. Scott. 

Aşadar, regizorul Stanley Kramer 
nu a uitat tainele învățate de-a lun- 
gul carierei sale; nu neglijează nici 
secretele aflate atunci cînd era re- 


dactor sau scenarist; după cum nici 
ambițiile producătorului Stanley Kra- 
mer nu s-au schimbat: el socotește 
minuţios și şansele, și ecoul filmului, 
montat de el însuşi, Scopul ca şi suc- 
cesul este dublu: spectatorii se în- 
grămădesc în sălile unde rulează pro- 
ducţiile sale, iar competiţiile cinema- 
tografice îi oferă laurii gloriei — 
„Aurul negru din Oklahoma" obținea, 
de pildă, în vara anului '73, lacel 
de al Vill-lea Festival internaţional 
al filmului de la Moscova, Premiul 
de aur pentru „contribuția la trans- 
punerea consecventă a ideilor uma- 


niste pe ecran“. 
loana CREANGĂ - 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Stanley Kramer. Scenariul: 
Marc Norman — după romanul său. 
Imaginea: Robert Surtees. Cu: Geor- 
ge C. Scott, Faye Dunaway, John 
Mils, Jack Palance 


Kramer: 


În 1952, Stanley Kramer defi- 
nea astfel producătorul indepen- 
dent: „Bugete mici, filme fără 
vedete, perioadă lungă de pregă- 
tire, turnare propriu-zisă scurtă“, 
Nu se poate spune că această 
rețetă a fost prea adesea pusă în 
practică de producătorul inde- 
pendent Stanley Kramer dacă ne 
gîndim la „O lume nebună, ne- 
bună, nebună” sau la „Corabia 
nebunilor“, „Totuşi teoria mea 
rămîne valabilă în linii generale, 
spune astăzi regizorul, dar poate 
că cea mai valabilă dintre teorii 
este aceea că în materie de film 
nu există reguli fixe“, 


Kramer: 
militant 


„Întotdeauna trebuie să existe 
un mesaj într-un film, chiar dacă 
cuvîntul s-a uzat, sensul său 
rămîne valabil. Chiar și comediile, 
mă refer la cele mari, se bazează 
pe ceva uman, pè un sentiment, 
pe o pasiune. Toate filmele mele 
se ocupă de o temă majoră, 
vrind în același timp să fie deco- 


Semurg, 
pasărea fericirii 


cție a studiourilor Uzbekfilm. 
Habibulla Faiziev. Scenariul: 
Inna Filimoncva./maginea : Aleksandr 
Pann. Cu: Habibulla Karimov, Ta- 
mara Sakirova, Sukart Ergaşev, 
G. Hamraeva, Tamara Kokova. 


Prod 


Semurg, adică „pasărea fericirii“, 
întruchipează  pentruwpoporul uz- 
bek ideea superioară a binelui, un 
fel de Zina cea Bună. Inspirat de poe- 
mu! cu același nume, filmul se supune 


nectante şi 
spectatori." 


amuzante pentru 
„Recunosc. Nu mă inte- 
resează decit publicul“ 
f er ar 
) 


Kramer: 
autocritic 


„Mulţi mi-au reproșat adesea 
că am ales întotdeauna subiecte 
prea vaste, cum âr fi problema 
oamenilor de culoare, a bombei 
atomice, a libertăţii de expresie, 
a responsabilităţii pentru ororile 
războiului sau. a imperativelor 
morale ale unei națiuni. Poate că 
au dreptate, poate că întotdeauna 
am ales subiecte mari şi m-am 
preocupat mai puțin să fac 
filme „artistice“, dar întotdeauna 
am simțit nevoia de a înfrunta 
marea masă de spectatori şi 
să le obțin adeziunea“, 


legilor nescrise ale basmului: tradi= 
ţionala înfruntare dintre bine şi 
rău, aventurile fantastice ale eroului, 
ajutat de elemente supranaturale, 
triumful binelui şi al iubirii ca re- 
compensă supremă pentru idealul 
de umanitate pe care-l reprezintă 
eroul nostru, Urmînd această clasică 
traiectorie, filmul aduce ceva din 
ecourile pămîntului unde s-a născut 
acel fior pa care îl au toate basmele 
lumii orientale. De remarcat, ca par- 
ticularitate narativă, un fel de— 
să-i zicem — înțelepţire a eroului. 
Încercările pe care le-a biruit i-au 
adus, pe lingă victorie. și înţelepciune: 
el va ști să renunţe la mîna trufaşei 
și viclenei fiice a hanului, rămînînd 
alături de adevărata iubire, modesta 
fată din satul său. 


Marina CONSTANTINESCU 


pe ecrane 


În lipsă de mari idei, 
se recurge 
la mari actori 


Există, fără îndoială, o mo- 
dă a «love-story»-urilor. Cu 
rezultate mai bune şi mai 
proaste. Nu e nimic îngri- 
jorător în asta, căci atita 
timp cit — în aceeași ca- 
tegorie — se intimplă şi filme ca «Anoni- 
mul venețian», «lovestorismub poate să 
trăiască liniștit; eu, cel puțin, îl accept 
şi-l suport cu calm şi detaşare. N-aş 
fi crezut insă, niciodată, că fenomenul îi 
poate contamina şi pe cei pe care mi-i 
închipuiam ca fiind iconociaşti, noncon- 
formişti. Bryan Forbes, regizorul «Luni 
furioase», este unul dintre aceştia Pe 
vremuri (vremea «Singurătăți aiergăto- 
rului de cursă lungăa, a «Vief sportive» 
a «Gustului mieriia), Bryan Forbes era 
unul din numele de marcă ale etree-c 
ma»-ului, acei curent proaspăt, decom 
plexat, cu un apetit nemaipomeni al so- 
Cialului, care a revigorat cinematograful 
englez; care a trezit «bătrina doamnăs 
din amorțire: care a avut curajul să «pri- 
vească inapoi cu miniea. Curentul care 
a lansat citeva personalități (regizori 
actori), astăzi mai mut deck celebr 
Lindsay Anderson, Karel Reisz, Tony 
Richardson, Tom Courtenay, Albert Fin- 
ney, Rita Tushingham şi alții.. Bryan 
Forbes (după ce incercase, cu succes 
şi cariera de actor) regiza pe atunci 
«Camera în formă de L», un film dispe- 


rat despre disperare, despre dragoste și 
solitudine, un film adevărat și frumos, așa 
cum regizorii «free-cinema»-ului știau să 
facă... 

Dar Bryan Forbes s-a contaminat. «Lu- 
na furioasă» (titlul induce în eroare, sună 
în el ceva din «vremurile bune», dar — 
de fapt — nu e decit o sintagmă desprinsă 
dintr-un vers aproape dulceag de Dylan 
Thomas) e un film făcut cuminte după o 
rețetă pe care am inceput s-o știm pe dina- 
fară. Subiectul: «dragostea lor e imensă, 
dar ea moare tocmai cind totul urma să 
fe nemaipomenita. Distribuţia: doi ac- 
tori cia modă» şi dacă cea» e şi nevasta 
producătorului, sau a regizorului, cu 
mai bime. În ui de f d e M 
Wc Dome: > — care dur? — dir 
sa. «Portocala mecanicăz, «O lucky 
mas) şi ea e Nanette Newman, chiar 
nereste regizorului. Dar — ce-i drept nu-i 
păcat — de data asta e şi o actriță extra- 
ordinară Cadrut ct mai patetic cu pu- 
njā Şi ce să mai discutăm, cei doi sint 
mrmi, iar dragostea lor se intimplă in- 
tr-un sanatoriu. 

Da, Bryan Forbes s-a contaminat. Dar 
=love-story>-ul lui n-a ieșit prost, căci 
meseria din «Camera în formă de L» 
nu se putea uita. Există — mai ales la în- 
ceputul filmului— citeva secvențe de ci- 
nema frust, necruţător, în care recunoști 
«scrisul» unui om care ştie să facă şi 


critică socială, care nu e complet aneste 
ziat de partumul «lovestorismului». Sint — 
în tot filmul — acești doi mari actori, 
Nanette Newman şi Malcom McDowell, 
mari actori pentru că știu să joace atit 
de adevărat o poveste mincinoasă. Este 
fineţea cu care se trece peste pasajele 
prea de tot uleioase, este o imagine su- 
perbă semnată Tomy Timi, englezească 
de-a dreptul (căci sint culorile lui «Tom 
Jones» și sobrietatea bărbătească din 
«Viaţă sportivă»). 

Sint toate aceste «detalii» care fac ca 
«Luna furioasă» să nu fie un «love-story» 
prost. L-aş trece alături de «Anonimul 
venețian», pentru că mă ajută — cum 
spuneam — să accept moda cu calm și 


d ; 
spas Dinu KIVU 


Producție a studiourilor engleze. Re- 
gia și scenariul: Bryan Forbes. Imaginea 
Tomy Timi. Muzica: Shirlev Mayers. 
Cu: Malcom McDowell. Nanette New- 
man, Giorgia Brown, Bernard Lee, 
Gerald Sim, Michael Flanders 


Actorul nr. 1 al anului 1973: «Nu am proiecte. Nu sînt vedetă» 
(Malcom McDowell) 


«Profesorul meu? Shakespearc!» 
(Nanette Newman) ` 


Stafeta tinerilor furioși 


De la Tom Jones, cel din opera și desigur din vremea lui Fielding, pînă la 
Jimmy Porter, cel ce a privit înapoi cu minia lui John Osborne, fiecare generaţie, 
la fiecare răscruce a timpului, a avut tinerii ei furioși. Istoria filmului a consemnat 
şi ea, prin talentul şi personalitatea citorva mari actori, acest tînăr mereu în con- 
fict cu epoca. De la americanul James Dean la polonezul Cybulski sau, chiar, la 
contestatarul romantic care a fost Gerard Philipe — a căror viață le-a imitat tragic 
arta urmind parcă un paradox al lui Wilde — ștafeta lor e preluată mereu de noi 
succesori. Azi, englezul Malco m McDowell s-a lansat în arena vedetelor inter- 
naționale ca tăcind parte din aceasta tamilie de spirite de la primul său film, 
remarcabilul «if...» al lui Lindsay Anderson (Marele Premiu la Cannes 1969). În 
cei patru ani care au urmat, McDowell lucrează pentru cei mai cotaţi regizori. 
Pentru Losey în «Două siluete în zare», pentru Kubrick în «Portocala mecanică» 
și din nou pentru Lindsay Anderson în «O, norocosule!». Pe ecranele noastre a 
apărut în rolul dușmanului lui Alfred cel Mare, iar acum, în această nouă poveste 
de dragoste, în rolul unui infirm în regia lui Bryan Forbes. McDowell s-a născut 
la Leeds. A crescut la Liverpool şi a făcut parte, chiar dacă pentru un singur rol, 
din celebra Royal Shakespeare Company de la Stratford. La clasica întrebare 
care vă sint proiectele, răspunde ca și eroul ultimului său film: «Nu am proiecte. 
Nu sînt vedetă. Vreau numai să învăţ să trăiesc ca un om adevărat». Furioșii 
îşi dezvăluie din nou, sub masca contestaţiei, sensibilitatea. 


21 


Petre Sâlcudeanu: 


cu pași rari, dar apăsaţi, pe urmele lui Rebreanu 


Cu modestie, perseverență 
şi răbdare, Petre Sălcudea- 
nu și-a constituit, în timp, 
ema o filmografie scenaristică — 
dacă se poate spune aşa — 
destul de robustă. Numele 
său figurează pe vreo zece generice şi 
filmul continuă să-l solicite, în parale! cu 
celelalte preocupări ale sale, tot scriito- 
ricești, dar extra-cinematografice. Este 
drept, marea majoritate a scenariilor sale 
au tost scrise in colaborare (unul, primul— 
cu Francisc Munteanu , vreo patru — in 
vremea din urmă, cu Titus Popovici), în 
timp ce alte citeva creații sint adaptări 
cinematografice după scrieri clasice (Li 
viu Rebreanu și Mark Twain), deci tot un 
fel de «colaborări», așa încit, ca-n poves- 
tea cu negrii mititei, din zece, pină la urmă, 
râmiîn mai puțintei... Dar această consta 
tare nu impietează nicidecum asupra ca- 
lității de scenarist a lui Petre Sălcudeanu 
ci, dimpotrivă, faptul că a colaborat insis- 
tent cu un scenarist ca Titus Popovici, 
reprezintă, în sine, un « certificat de cali- 
tate», în timp ce «colaborarea» — în ultimă 
instanță pozitivă — cu Liviu Rebreanu 
w Mark Iwan, s-o recunoaştem, nu 
este la îndemina oricui. Singura dificul- 
tate obiectivă care decurge dintr-o ase- 
menea situație ar fi că nu se poate des- 
prinde, decit cu aproximaţie, «felia» de 
contribuție personală a unui autor (a ori- 
cărui autor) părtaș la o colaborare și, 
deci, «indiciile de personalitate» pe care 
le căutăm întotdeauna cu speranţă la 
scenariștii noștri (chiar atunci cînd ele nu 
prea există) sint mai greu de decantat și 
de atribuit. În judecata de valoare, inter- 
vin — aproape inevitabil — supozițiile. 
Cred, de pildă, parcurgind filmografia sa, 
întinsă peste limitele unui deceniu, că 
Petre Sălcudeanu este un bun scenarist 
complementar. Aceasta poate fi o cali- 
tate de rutină — dobindită, ca un semn al 
experiențelor parcurse — dar disponibi- 
lităţile complementare pot avea și resor- 
turi temperamental-psihologice, sau pot 
exprima, să zicem, un «bagaj» greu de 
observaţii de viață — întotdeauna și oricui 
util — stimulator pentru o cooperare artis 
tică. Este greu de răspuns din afară (co 
scenariștii săi o știu, desigur, mult ma: 
bine) care dintre aceste însușiri stau la 
baza suitei de scenarii scrise în colabo- 
rare. Sint tentat să cred (altă supoziție) 
că nu una sau alta din posibilităţile enu- 
merate este definitorie; toate aceste însu- 
şiri, și altele încă, mai mult sau mai puțin 
pregnante, fac din Petre Sălcudeanu un 
scenarist util, nu numai altor scenariști 
(cu care se completează, reciproc, adică — 
sint două posibilități — pe care îi comple- 
tează sau care îl completează), ci, pas 
logic, filmului românesc în ansamblu. De 
aici incolo, «partea sa de vină» — iertată-mi 
fie butada — este destul de greu de pre- 
cizat. 


Partea lui 
în actualitate 


Cind debuta ca scenarist, scriind,impre 
ună cu Francisc Munteanu, partitura filmu 
lui «Partea ta de vină» — asta se intimpla 
cu mai bine de un deceniu în urmă — 
Petre Sălcudeanu avea la activ doar citeva 
lucrări literare, rod al unor experiențe de 
viață diverse. Intrarea în cinematograf și-a 
făcut-o pe poarta filmului de actualitate. 
Faptul se cuvine a fi reținut. Erau anii în 
care — să ne amintim — cinematograful 
românesc îşi propunea, pe front desfășu- 
rat, apropierea de realităţile timpului, anii 
pe care istoricii de miine ai filmului nostru 
ii vor putea considera, nu fără dreptate 
anii «primului val» al actualității pe ecran 
Era într-adevăr un val, cu «Aproape de 
soare», cu «Cinci oameni la drum», cu 


22 


«A fost prietenul meu», cu «Partea ta de 
vină», filme subțirele,tentative vulnerabile, 
pe care unii ar fi, poate, tentaţi să le uite 
in preistorie, dar ar greşi, pentru că ele 
au pus, fiecare, cite o cărămidă, şi au 
deschis cite o fereastră spre lumea de 
lingă noi și din noi. De la început, așadar, 
scenaristul Sălcudeanu s-a inscris pe o 
coamă de val. 


Să ne reamintim: «Partea ta de vină» 
oterea, în primul rind, un rol valabil pentru 
un debut actoricesc valabil, acela al lui 


ranizind un roman «tipic ardelenesc 
scenaristul îşi recomanda universul spiritual («Răscoala») 


Sebastian Papaiani. Atunci, la vremea 
premierei, filmul se citea puţin altfel: 
un tînăr moț, venit să muncească pe un 
mare şantier al socialismului, se familiari- 
za greu cu ritmurile şi realitățile construc- 
tiei, și abia într-un tirziu accepta să se 
califice într-o meserie, dar asta după ce 
pe şantier se întimplase un furt, şi unii 
il suspectaseră tocmai pe el, deși el era 
inimos, şi cinstit,și muncitor, și îi plăceau 
macaralele... Acum, cred, putem privi mai 
degajat spre acea peliculă — una dintre 
cele mai izbutite, de altfel, ale «valului» 
amintit — lăsînd de o parte referirile sce- 
nariului (sau ale noastre) la realități peri- 
mate şi uitind deficiențele de construcție 
propriu-zisă, care schimbau la un mo- 
ment dat cursul normal al filmului, în ra- 
mificații de intrigă polițistă (deşi «partea 
ta de vină», din titlu, nu avea nimic comun, 
fireşte, cu vina furtului). Acum, cred, 
putem porni, pur și simplu, de la constata- 
rea «globală» că scenariul conținea un rol 
pentru un Papaiani. Asta insemna mult, 
şi înseamnă în continuare mult, pentru că 
știm acum mai bine decit atunci că perso- 
najele cinematografice, adevăratele per- 
sonaje, nu apar precum ciupercile după 
ploaie. Era în «Partea ta de vină» un per 
sonaj,aproape un caracter, cu o dramă 
de conştiinţă (adevăratul conflict al fil- 


mului era acela din conştiinţa eroului), 
cu o psihologie vetust-țărănească, ana- 
cronică într-un nou context social, dar 
pertecti bilă, era în film un om, cu pro- 
bleme curente de viață, și mai era în film 
un îndemn nerostit la o comportare atentă 
față de oameni. Repet, nu știu exact care 
era «partea de vină» a lui Petre Sălcudea 
nu în filmul lui Mircea Mureșan, dar sce 
nariul stabilea o relație concretă între film 
şi viața cea de toate zilele, și acest «gră- 
unte realist», care închidea în el experien- 
te umane posibile sau chiar parcurse, 


e inspirație rurală», 


poate fi considerat semn distinctiv ir 
creația scenaristului. 


Maturitate 
profesională 


În căutare de alte «semne», prin «Răs- 
coala», ecranizarea romanului lui Liviu 
Rebreanu, săvirșită in 1965, ne oferă 
din capul locului nişte contumaări. Este 
vorba, așadar, de ecranizarea unui roman 
tipic ardelenesc, de inspirație rurală. 
Dintr-odată, prin simplul gest al acestei 
ecranizări, scenaristul îşi recomandă uni- 
versul spiritual. Dar ceea ce merită să fie 
evidențiat în mod special la acest al doilea 
scenariu al lui Sălcudeanu (transpus pe 
ecran de un același regizor— este si acesta 
un semn) sint sugestiile cinematogratice 
pe care le conţine. Prima secvenţă a filmu- 
lui (vi-o reamintiți?) este şi cel mai de- 
monstrativ argument: un cimp nesfirşit 
imagine panoramică a imenselor moşii 
din prag de 1907, străbătut de o trăsură, 
minată de un țăran încruntat și îngindurat, 
pe fondul sonor al explicațiilor «topogra- 
tice» oferite de Grigore luga amicului Ba- 
loteanu. Erau acolo, într-un același cadru 


Semnat: 


Petre 
Sălcudeanu 


labora 
teanu), r 
şan 
Răscoala». Regia: Mircea 
Mureşan 
«Aventurile lui Tom Saw- 
yer» Regia Wolfgang 
Liebeneiner 
“Moartea lui Joe India- 
nul». Regia: Wolfgang Lie 
eneiner. 
«Cu mîinile curate» (in co 


Ultimul cartuș» (în 
are cu Titus Pop 


rare cu Titus Popovici), re- 
jia: Man Marcus 
Departe de Tipperary» (in 


Vifornița». Regia: Mircea 
Moldo 


Prima condiţie 
astăzi 
a unui 
scenarist 
este 


profesionalismul. 


Autorul 
«Viforniţei» 
l-a dovedit! 


şi în stare profund conflictuală, cele trei 
elemente de bază ale întregului film: pă- 
mintul-țăranii-boierii. Poate că sugestia 
aceasta nu este menținută, ca atare, pe 
parcursul întregului film, sigur că lumea 
pestriță de arendaşi, pretecți, ziaristi, oa 
meni politici. cismari, miniștri, moşieri 
soldaţi, din paginile romanului, preocu- 
pată insistent de amenințătoarea chestiu- 
ne țărănească, este reprezentată doar 
fragmentar şi pe sărite în scenariu și, la 
fel de sigur, acumularea tensiunii în masa 
țăranilor are un desen mai palid și mai 
rece decit acela riguros gradat, fierbinte, 
din romanul originar. Dar sugestiile cine 
matografice conținute de adaptarea lui 
Petre Sălcudeanu suplinesc, adesea, ase 
menea absenţe (să ne gindim, de pildă, la 
semnificaţia horei din preajma răscoalei 
și la ritmurile dramatice pe care le declan- 
șează), unele fortuite, astfel încît scena- 
riul — cu sigure amănunte de atmosferă, 
atent la specificul şi factura romanului de 
inspirație — poate fi considerat, ca text 
și ca pretext de film realist, o creație ma- 
tură, sigură şi echilibrată. Cit despre «sem 
nele cinematografice» evidenţiate aici, ele 
sint, sigur, insemne de profesionalism. 


ton), scenariile acestea, puse cap la cap, 
compun fresca unui timp de acute colizi- 
uni, acela al anilor '44—'47. Din nou,«păr- 
tile de vină» ale scenariștilor, adică meri- 
tele personale, se întrepătrund și nu pot 
fi (n-are nici un rost, de altfel) delimitate. 
Raportate la creaţia lui Titus Popovici, 
roadele colaborării (nu totdeauna la fel 
de finisate, ca scenariile atit de «rotunde» 
și atit de exigent construite ale scenaris- 
tului nostru numărul unu) propun, însă, 
citeva noutăţi, printre care — de reținut — 
dinamismul înfruntărilor cinematografice 
de care nu poate fi străin Petre Sălcudea- 
nu, chiar dacă astfel de calități au, sigur, 
și un simbure mimetic. «Grăuntele de 
realism» este, insă, la locul lui. 


Esi TS PC TES A RPR 
De unul 
singur 
BSE. EDD E RE PA SI IEI 


Şi va rodi în «Viforniţa». S-a scris (şi am 
scris) recent despre acest film care repre- 
zintă pentru Petre Sălcudeanu, cred, des- 
coperirea (putem spune, forțind puțin de 
monstrația, redescoperirea) adevăratei sa 
le naturi. Nu întimplător el se intoarce, 


În concepția scenaristului, țăranii din filmul «Vifornița» 
sînt o replică a țăranilor din vifornița lui 1907 


ED PI n PE Ia 
Exerciţii 
scenaristice 

EA RES SEE SE a 

Poate tocmai de aceea, scenaristul şi-a 
propus, în continuare, «exerciții de rutină» 
Astfel trebuie interpretate, cred, ecrani- 
zările după Mark Twain, «Aventurile lu 
Tom Sawyer» și «Moartea lui Joe India- 
nul», puse la dispoziția unui regizor de 
peste hotare. Comparaţi, însă, aceste a- 
daptări cu producții similare ca gen din 
cinematogratii ele însele de rutină, și veți 
vedea că lucrările lui Petre Săicudeanu nu 
sint cu nimic mai prejos — ca atmosferă 
de Mississippi, ca fluenţă a narațiunii, ca 
ritm, poate doar unele personaje sint 
excesiv de îngroșate, dar aceasta nu este 
de loc o practică «originală». De aceea ele 
au şi fost preluate și însușite operativ de 
producători externi, care numai de scenarii 
ca acestea, cu Tom şi Huck, nu se poate 
spune că duc lipsă. Tot ca o colaborare in 
primul rind (dar nu numai) ude rutină» 
văd şi seria filmelor scrise împreună cu 
Titus Popovici. Cu dominante de «poli- 
cien în «Cu miinile curate» şi «Ultimul 
cartuș» (sugerate de însăși realitatea evo- 
cată), cu accente sociale mai pregnante 
în «Conspirația» şi «Departe de Tippe- 
rary» (dar cu pauze de ritm și oscilații de 


acum, pe meleagurile copilăriei, propu- 
nindu-şi să evoce cit mai realist cu putință 
intimplări trăite ale unui timp material şi 
moral revolut. Întimplător, această întoar- 
cere la surse reprezintă, practic, contribu- 
ţia sa scenaristică absolut personală, ne- 
condiționată de nimeni, nici măcar de 
Rebreanu sau de Twain, condiţionată doar 
de evenimentele parcurse atunci, în '56, 
și de interpretarea lor contemporană. Nu 
contribuția sa scenaristică 
absolut personală, coincide cu un film 
despre țărani, a căr tune se petrece 
intr-un sat ardelenesc. Petre Sălcudeanu 
închide, de fapt, nişte cercuri Pentru că 
tinărul moț din «Partea ta de vină» avea 
certe afinități spirituale cu țărani din 
«Vifornița», chiar dacă problematica filme- 
lor diferă atit de categoric. Şi pentru că 
țăranii din vifornița anilor '56 sint o replică 
fie ea indirectă, a ţăranilor din vifornița 
lui 1907. 


Petre Sălcudeanu închide niște cercuri, 
pentru a porni acum, după ce şi-a redo- 
bindit condiția primordială şi independenţa 
«pe cont propriu», mai departe... 


Călin CĂLIMAN 


& 


ntimplător 


ce-ar fi dacă?... 


Nea Tilincă doarme... 


Pe platoul de filmare 
aparatul 
reține 
un story. 
Martorul ocular 
reține 
«un fapt de viaţă» 


Pauza era prea lungă, 
începuse să devină ener- 
vantă, Nu era o pauză de 
masă sau de odihnă. Era 
o pauză de soare. Zeul 
exploziilor de hidrogen 
se încăpățina să rămină ascuns în 
nori. Echipa de filmare, risipită în jurul 
aparatului, aşteaptă cu ochii pe cer. 


Regizorul mormăie ceva despre ne- 
putinţa ştiinţei în fața norilor 


Operatorul şef, care şi-a insărcinat 
secundul să rămină cu «ochiometrul» 
la pindă, critică nişte fotografii abia 
uscate. Fotograful cu ochii roşii de 
nesomn — a developat și copiat toată 
noaptea — nu-l mai ascultă demult. 
Nu mai vrea nimic, decit să doarmă. 
lar mai încolo, aproape de-o fintină 
părăsită, electricienii și ciţiva figuranti 
localnici au incins o biză-trăznet. Un 
ciine mare şi flocos caută ceva la 
rădăcina unui copac și tresare într-una 
la pocnetul palmelor de la biză. 


Pe cele trei scaune de pinză, stau cei 
trei actori principali ai filmului. Care din 
ei e «mai principal» încă nu s-a stabilit, 
dar săpăturile continuă. Filmul acesta 
cu un deviz de citeva milioane, are doar 
trei scaune de pinză. De lemn, niciunul 


— Asta-i! Ziua trece, leata merge, noi 
cu drag muncim. 


Citeva capete se intorc către Man- 
lache-grupistul. Acesta zimbeşte je- 
nat şi pare sincer uimit că s-a trezit 
vorbind. Directorul filmului, care toc- 
mai voia să-şi aprindă o țigară, rămîne 
cu chibritul în aer pină se frige la deget. 
Se ridică de pe lada pe care sta și se 
apropia de Manlache. Fără un cuvint 
își aprinde ţigara de la chiştocul aces- 
tuia. 


— Şefule, m-a luat gura pe dinainte. 
— Ţi-a zis cineva ceva? 

— Nu, totuși... 

— Las-o baltă... 


În microbuzul tras mai la umbră 
asta de pe vremea cind era soare, nez 
Tilincă, zis şi şoferul-rachetă — in 
viața lui n-a depășit viteza de patru- 
zeci la oră — stă la taciale cu Bibi, 
nepotu-su, tinăr actor absolvent de 
anul trecut şi repartizat, spre dispe- 
rarea familiei, în provincie, și pe care 
nea Tilincă a reușit să-l «distribuie» 
într-un rol episodic. 


— „„Asta-i Bibicuţă taică, ascultă 
ce-ţi cin eu, că nu de pomană am 
albit cârindu-i pă ăştia pe toate co- 
Claurile de fro douăşcinci dă ani... 
scaunu', ăsta-i șpilu'. li vezi p-ăia trei 
cum se lăfăie pă scaune străine? 


— Cum pe scaune străine, sint doar 
scaunele echipei... 


— Or fi, dar te-ai uitat ce scrie pă 
ele? Pă unu' e scris cu litere mari, 
REGIZOR. Pă altul OPERATOR, iar 
p-al treilea e scris de mintuială MA- 
CHIAJ. Au mai fost două cu înscrisu' 
dă ACTOR, da' s-au rupt. Atita s-a 
tras dă ele, că s-au făcut ferfeniţă... 
Dar chestia e să nu stai pă ăla de 
scrie ce ești, ci să te-nfigi, și-asa să 
taci și tu ae-acum incolo, la ăla mai 
mare în grad, la REGIZOR. Dacă pui 
mina pă ăla, ești aranjat. Nimeni nu-ți 
mai zice pă nume, deodată devii 
MAESTRE. 


— Păi măi unchiule, cum să mă con- 
sider eu MAESTRU, cînd eu știu mai 
bine ca oricine că-s incă boboc, abia 
am terminat. 


— Nepoate, nu mă face să-ți zic una. 
Nu ce ești contează, ci scaunul pe 
care stai e totul. Păi,tu crezi că dacă pe 
unul din ăștia îl apucă... lasă scaunu' 
şi se duce unde trebuie? Aşi, îl ia cu 
el. Şi mai află că e mare lucru să pui 
mina p-un scaun, dar şi mai maree să-l 
păstrezi. 


— Nea Tilincă, știi la ce mă gin- 
desc eu? 

— Dacă-mi spui, oi ști. 

— Mă gindesc că n-ar fi rău să se 
cumpere pentru fiecare om din echipă 
cite un scaun. Atunci... 

— Mă băiete, tu eşti scrintit la cap? 
Cum adică la fiecare cite un scaun... 
Să fie toată lumea o apă şi-un pămint, 
de-a valma? 

— Nu, nene, nu de-a valma. Dar să 
stea fiecare pe scaunul lui, pe scaunul 
inscris cu ce se pricepe mai bine să 
facă, nu? 

Nea Tilincă a rămas mut şi cu ochii 
țintă la nepotul care n-a învăţat nimic 
din vasta sa experiență. Deodată a 
lăsat capul în pămint, şi a spus încet, 
cu tristețe. 


— Nepoate, n-o să iasă din tine 
nimic. Poate o să-l joci pe Hamlet 
ăla, poate o să joci ce visezi tu, dar 
MAESTRE n-o să fii niciodată. Asta-i. 

Dar nu mai era cine să-l asculte. 
Tinărul,incălzit de propriile sale idei, a 
fugit la directorul filmului și a început 
să-i spună: 

— Tovarăşe director, ce-ar fi dacă... 

— Atenţie, toată lumea la locuri, iese 
soarele. 


Vocea regizorului,ca o poruncă de 
mult așteptată, într-o clipă îi adună pe 
toți în faţa şi-n spatele aparatului. Se 
așteaptă cuvintul magic, «motor», 


Doar nea Tilincă, dezamăgit de nepot, 
şi-a rezemat capul pe volan și a ador-, 
mit. Doarme și visează un tren plin cu 
scaune. 


Marion CIOBANU 


Filmul politic este la ordinea zilei. 
| se consacră studii, analize, teorii. 
Dar numai filmul politic e politic? 
Comedia, satira, drama, melodrama, filmul istoric, 
filmul de știință-ficțiune 


nu sînt și ele filme politice? 


Mă obsedează de citeva luni 
— de cind am decupat-o și 
nema am plasat-o la rubrica noas- 
tră «Filmul e o lume, lumea 
e un film» — această idee a 
lui Yves Boisset, autorul 
binecunoscutului «Atentatul», film din 
categoria politico-polițistă care-și trăiește 
o modă logică dar și suspectă în ochii 
mei. Încercind să explice tipul de film 
spre care tinde — «un cinema politic 
popular» care să captiveze și să atragă 
masa informă și enormă a «publicului 
nemilitant, a publicului lui de Funes și de 
simbătă seara, predispusă la divertisment 
şi apolitism», încercînd nu să-l «prelucre- 
ze» schematic și brutal, ci să-l şocheze 
prin întrebări clare și dure, chiar fără a le 
rezolva pe loc și total — Yves Boisset 
tace această remarcă fulgerătoare: 

«Nu se ține seama că cel mai impor- 
tant film politic al ultimilor ani a fost 
«Love Story»... 

Afirmația mă obsedează prin adevărul 
ei, prin forța-i percutantă și demascatoare, 
prin inteligenţa cu care se susține și o altă 
propozițiune la care țin foarte mult în 
toate dezbaterile la care asist, aceea a lui 
Elio Petri, autorul unui evident și răspicat 


«Al 41-lea» — poveste cu lacrimi,dar şi a revoluției 


act politic 


Nu vă faceţi 
iluzii: 
plingînd la 
«Love Story 
nu «evadați». 
ci 
vă implicați 
într-un film 
la fel de 
politic 
ca «Atentatul»! 


«Love-Story» 


poveste cu lacrimi,dar şi„de castă... 


anti «Love-Story», «Clasa muncitoare mer- 
ge în paradis». Petri susține această idee 
de aur: 


«Nu există cinema mai politic decit cel 
aşa numit de evaziune»... 


Duios 
şi dubios 


Îndrăznesc a mă lăuda că am fost printre 
cei care şi-au dat seama de forța politică 
a lui «Love Story». Love Story nu e «Aten 
tatul» (afacerea Ben-Barka), nu e «Z», 
nu e «Cazul Mattei», nu e «Clasa mun- 
citoare ...xnu e «Stare de asediu», filme 
deschis politice, violent politice — şi 
fără a face greşala, fără a cădea în capcana 
de a le opune valoric și estetic poveștii lui 
Segal, consider că puterea acesteia de 
fascinaţie asupra maselor e incontestabil 
de ordin politic, deşi milioane de specta- 
tori și spectatoare plingind (la ceea ce s-a 
numit cam fără inimă și dispreţuitor de 
esteticieni-moftologi: «povestea unui can- 
cer») credeau că trăiesc şi suferă în afara 
luptelor cetăţii, adică a politicii. Nu voi 
analiza aici bine făcuta, duioasa și mai 
ales dubioasa binefacere a amorului acela, 
nu voi îndrăzni să sfidez lacrimile scurse 
pe obrajii noștri atunci cind ea moare și 
nu numai atunci, dar și cind el patinează 
— nimic mai stupid și mai imbecil decit a 
face pe deșteptul, pe lucidul și pe durul 


cînd în jurul tăv milioane de batiste se 
storc ude, în întunericul sălii de cinema; 
nu e sarcina criticului militant de a ride 
si de a bagateliza emotia celor cu lacrima 
facilă. Şi nici nu voi discuta dacă «Love 


Story» e un film bun sau rău, mai bun 
decit «Clasa muncitoare...» sau «Z» (altă 
capcană!). 


Ideea mea este că trebuie să deschidem 
bine ochii celor plinşi, după ce li s-au uscat 
lacrimile mai mult sau mai puțin justificate 
(din nou problemă nepolemică, fiecare e 
liber să plingă la ceea ce crede de cuviință 
că e de plins) şi acelor ochi,în sfirșit uscați, 
să le spunem foarte clar, cu tandreţe, 
cu brutalitate, cu inteligență: dragi prie- 
teni, plingind la «Love Story» (ca și la 
«Un bărbat și o femeie», ca şi la «Romeo 
și Julieta», ca şi la «Drum în penumbră», 
ca şi la «O floare și doi grădinari»), plin- 
gind și suferind la filmele de dragoste, 
faceţi politică, sinteți oameni politici. lacri- 
mile d-voastră — cum ar spune Brecht — 
au tot ce le trebuie pentru a fi și lozinci 
politice. Fiindcă orice film bun de dragoste 
e un bun film politic — adică un film al 
cetății (polis=cetate), al unei probleme 
fundamentale pentru viața și moartea 
cetățenilor ei. E atit de simplu, e atit de 
clar, încit e firesc să nu observați acest 
adevăr și să vi să pară că la «Anonimul 
venețian» evadați din cotidian, din «Z», 
din «Atentatul», cind de fapt această 
evadare (vezi mai sus Elio Petri) nu vă 
duce — pe o cale ușor ocolită şi uşor voa 
lată de lacrimi — decit tot în miezul ardent 
al «paradisului» în care se zbate Lulu, 
eroul exasperat al lui Petri sau — la alt 
pol, după ce s-a cucerit puterea — Stoian 
al lui Titus Popovici și Mircea Albulescu. 


O poveste de dragoste este cu atit mai 
tare, mai tare emoţionantă, cu cit implică 
o politică (vedeţi în atitea melodrame 
unele admirabile, diferențele de clasă, de 
castă, de clan, nedreptăţile sociale, iar 
dacă peste toate mai vine şi moartea 
atunci totul e O.K.), cu cit diferențiază mai 
explicit o ciocnire socială, chiar dacă 
această explicitare se face sau se preface 
a fi discretă, pudică, «artistică». Cele mai 


frumoase şi, desigur, cele mai puternice 
love-storv-uri date de literatură lumii sint 
«Mănăstirea din Parma», «Roşu şi Negru», 
«Lucien Leuwen», romanele lui Stendhal, 
unde dragoste și politică sint inextricabil 
«legate», unde autorul nu face nici un 
secret că sărutul e urmarea unei angajări 
la dreapta ori la stinga timpului său, sau 
— mai bine zis — că sărutul nu poate fi 
«dat» în afara pasiunilor cetățenești, ca 
să mă exprim schematic dar exact. Dacă 
războiul e urmarea unei politici, amorul 
e — în toate filmele bune de dragoste — 
urmarea sau urmărirea (cu succes sau nu) 
a unei strategii de clasă, de castă, de «casă» 
bună sau proastă... 


Cinefilul, 
om politic 


Nu discut de filmele de dragoste desfă 
surate direct în război («Zboară cocorii» 
«Pe aripile vintului», «Hiroshima. mon a- 
mour», «Duminică la ora 6»), al căror 
patetism își trage puterea şi lacrima din 
cea mai politică și politizată dintre reali 
tăți. Argumentul meu ar fi prea facil în 
triumful său. Nu mă voi întinde nici la a 
demonstra cit de puternice sint și filmele 
de dragoste — să le spunem totuși așa, 
deși e atita naivitate pernicioasă in acest 
termen — în care amorul se luptă cu politi- 
cul, cu poziția (se poate culege şi «poliţia») 
celor care se luptă și se sărută, sau nu se 
sărută ca să se lupte, sau nu se luptă ca 
să se sărute, și celelalte posibilități care 
— toate — se centrează pe un conflict 
între sentimentul individual de «ea și el» 
opus lui «noi şi ei»... (vezi «Al 41-lea»...) 
Fireşte că nu poate scăpa observaţiei 
noastre faptul că puține sint în lume, nu 
numai la noi, marile capodopere în care 
amorul și idealul politic se conjugă fericit 
artistic, chiar dacă se moare sau nu se 
moare din cancer sau din glonţ de clasă... 


Ceea ce mă interesează e elucidarea — 
chiar dacă nu definitivă, căci multe filme 
sint pe lume... — a acestei idei, deci a 
acestui sentiment: 


A merge la cinema e politică. 

A te emoţiona, acolo, e un act politic; 
(asta nu inseamnă că orice politică e 
bună și că toate filmele, fiind toate politice 
sînt şi bune... Vai, nu!) 


«Drum în penumbră» — poveste cu lacrimi,dar și a prejudecăților 


«Romeo şi Julieta» — poveste cu lacrimi, dar şi de ură în cetate 


Chiar dacă «Anonimul venețian» nu 
atacă problemele lui «Z», ba chiar se pre- 
tace că habar n-are de problemele «Stării 
de asediu» — a plinge la «Anonimul 
venețian» e o politică, ține de o politică, 
fie că-i zici «evadare», fie că nu-i zici așa. 

A suferi la «Romeo și Julieta» e politică, 
politică personală, dar a persoanei aflată 
în cetate, chiar acolo în sala de cinema. 

Sala de cinema, cu love-story-urile ei, 
e o dependinţă a cetății în care proliferează 
pe case antenele de televiziune și pe străzi 
chioșcurile de ziare.... 


Chiar dacă «Faptul divers din prima 
pagină» nu-ți stoarce sufletul, nu te sfişie 
ca «O floare și doi grădinari» — acest 
film epocal, ca și «Femeile necunoscute», 
ca şi «Dreptul de a iubi», ca și atitea alte 
uimitoare succese de filme «pur-sentimen- 
tale», n-ar avea forța de impact pe care 
o au, dacă n-ar exista faptele diverse din 
prima şi mai ales din ultima pagină, aceea 
externă, a ziarelor lumii... 


Încit — plingeţi dacă vă e a plinge la 
povestea din Veneţia, staţi de piatră la 
ceea ce e prea rece pentru glandele 
d-voastră lacrimale, dar fie-vă clar că 
temperatura sufletului d-voastră nu e de 
capul ei, iar capul d-voastră nu e liber 
de judecata şi prejudecata «polisului» în 
care traii, intre două filme cu Sarita 
Montiel și Gian Maria Volonté. 


Căci «totul e politică» — precum spune 
Pierpaolo Pasolini. 


Radu COSAȘU 


a?» 
e,» 


25 


| 
| 


Optimismul şi speranța erau prezente chiar în inima tragediei 
(«Zboară cocorii») 


Ca orice discuţie «pe o te- 

mă», și discuția despre fil- 

mul politic îşi cere precizati, 

mai intii de toate, termenii. 

Altfel, contuziile și neințe- 

legerile sint inevitabile. Cu 
atit mai mult în cazul de față: vorbim curent 
despre «filmul politic», însă acest capitol 
este neobişnuit de larg, mă întreb chiar 
dacă o eventuală istorie a «filmului politic» 
nu ar trebui să se refere — în proporții, 
evident, nuanţate — la aproape toate date- 
le istoriei cinematografului. Ar fi prea 
simplu să afirmăm nonşalant că «filmul 
politic este... acela care se ocupă de po- 
litică». Dar ce nu e politică, astăzi, ca și 
întotdeauna? Care film, deci, e politic și 
care nu, care e mai mult decit altul, și așa 
mai departe, la nesfirşit? Cineva va 
demonstra că «Love Story» e un film 
politic. E posibil şi cred că, din punctul 
său de vedere, are dreptate. «Organiza- 
ţia», va replica altul, este tot un film politic 
şi — dacă-i înțeleg punctul de vedere — 
are dreptate. Zilele trecute s-a dat la 
televizor «Becket» și un coleg de breaslă 
a exclamat cu nostalgie: «Uite cum se 
face un adevărat film politic!» Și atunci? 


«Codurile» 
filmului politic 


Şi atunci trebuie să ne precizăm ter 
menii; să admitem că fiecare partener de 
discuție își poate legitima punctul său de 
vedere, în funcţie de interesul special pe 
care-l poartă unui anume aspect din stera 
atit de largă, de cuprinzătoare a fenomenu- 
lui politic. Este drept că filme cum sint 
«Becket», «Mihai Viteazul», «Queimada», 
«Cenușă» să fie socotite filme politice, 
căci ele, prin intermediul istoriei, morali- 
zează despre sensurile politice ale prezen- 
tului. «Organizaţia», «Naşul», «Noapte 
însingerată», «Cu miinile curate», «Sacco 
şi Vanzetti» sint filme politice, căci relevă 


26 


4 


Ficţiunea şi fantezia disperată a epocii atomice 
(«Oh, norocosule!») 


Miklos lancso: Importanţa 
subtextului politic 


cel mai mare al filmelor mele este de a nu da des- 
că spectatorilor mai puţin informați. Sint con 
ştient de acest | dar nu reuşesc să găsesc o soluție. De 

provizez mereu și introduc subtextul politic în film pe măsura filmā- 
rii. Oricum, dacă un film, ca operă de artă, reuşeşte să facă în așa fe 
incit oamenii să reflecteze asupra unei situaţii din trecut sau din pre- 
zent, atunci şi-a atins scopul.» 


tulă informaţie 


Filmul politic 
nu e cel 
care discută 
politică, 
ci 
care te obligă 
pe tine, 
spectator, 
să vezi lumea în 
termeni politici 


În lumina orbitoare a adevărului politic 
(«10 000 de sori») 


structurile reale ale unor mecanisme so- 
ciale ignorate sau fals cunoscute, or, a 
spune adevărul (din păcate, și a nu spune 
adevărul) este un fapt politic. Şi liste de 
acest gen se mai pot face o mulțime, or 
nu e rostul meu, aici, să le întocmesc, 
Dar pentru că fiecare dintre noi, cu 
incorigibila noastră subiectivitate, ne orga- 
nizăm automat, de cele mai multe ori 
inconştient, un «sistem de reterințe» (cum 
spun vocile distinse), în care catalogăm la 
fel de automat, cu etichete — altfel folo- 
site de toţi — doar o parte din faptele pe 
care le înregistrăm, voi încerca şi eu să-mi 
explic «codul» potrivit căruia atribui cali- 
tatea de «politic» unui film sau altuia. 


EI II PI DI ASE EEE 2534003 CESE 
Totul pornește 
de la clasic 
ED E DEE AS ARIEI 

Primele filme pe care le-am simţit poli- 
tice, în ordinea istoriei cinematografului, 
au fost «Crucişătorul Potemkin» al lui 
Eisenstein și «Pămint» de Dovjenko. 
Erau primele filme mari ale Revoluţiei, dar 
nu numai faptul că erau produse ale unei 
revoluții — această stare de maximă ten- 
siune a atitudinii politice — le omologa 
apartenența la gen. «Potemkin» și «Pă- 
mint» erau filme care, în momente acute 
de criză, interveneau pentru a milita expli- 
cit în favoarea unei soluţii revoluționare. 
Erau filme implicate în revoluție, nu doar 
emanații ale ei. 

Această condiţie a implicării în eveni- 
mentul social mi se pare esențială pentru 
categoria filmului politic, totodată esen- 
țială pentru viitorul ei. Mi se pare mai 
importantă, mai eficientă,atitudinea luptă- 
torului, decit cea a martorului, chiar dacă 
acesta din urmă este obiectiv. Cineastul 
cel mai mult «martor obiectiv» al societății 
sale contemporane, într-un film genial, 
rămine — pentru mine — Orson Welles; 
și totuși, «Cetăţeanul Kane» este un film 
pe care-l iubesc, dar care nu aparține 
«codului meu» despre filmul politic. Poate 


să pară paradoxal — şi totuşi «Kane» este 
un film prea apropiat de perfecțiune, prea 
«obiectivat» de această perfecțiune, pen 
tru a mai putea fi direct implicat într-un 
context politic. În schimb, peste ani (tre- 

utul semnat de Eisenstein și Dovjenko 
continuă, prin acest prezent, într-un viitor 
probabil tumultuos, plin de neprevăzut), 
Costa Gavras — ca să citez doar un nume 
de rezonanţă — recompune aceeași condi- 
ție implicată a artistului faţă de diagrama 
politică a societății, același «ne-obiecti- 
vism» in fața meandrelor dialecticii ei 
Toată filmografia lui Costa Gavras, dar 
mai ales «Z»si «Stare de asediu», mărturi 
seşte o conștiință pentru care indiferenta 
politică este o situație imposibilă. Filmul 
politic contemporan — pe care l-am numit 
pină acum doar prin exemplul lui Costa 
Gavras — trăiește în tensiunea continuă 
a unei «stări de asediu». Rănile lui sint 
rănile lumii politice. 

De obicei, discuția despre filmul politic 
contemporan începe cu referirea la Fran 
cesco Rosi. «Salvatoare Giuliano» și 


cele mai elocvente; Karel Reisz a făcut mai 
tirziu «Morgan, un caz care poate fi tratat». 
Lindsay Anderson «lf» şi «Oh, norocosu- 
le!». Toate acestea, filme a căror implicare 
in destinele politice ale societăţii este 
incontestabilă. 


Este interesant de constatat că filme de 
o profundă implicare politică realizează 
— cu predilecție — «cinematografiile în 
curs de dezvoltare» (dacă acest termen 
nu există, el trebuie inventat). «Potemkin» 
şi «Pămînt» erau produsul unei astfel de 
cinematografii, după cum astăzi cinema- 
tograful sud-american (atit de puţin cunos- 
cut la noi; mă voi mărgini să citez doar 
«Ora de los hornos», filmul argentinianu- 
lui Federico Solanas şi intreaga producţie 
a brazilianului Glauber Rocha) sau ceea 
ce s-a numit — la un moment dat — «școa- 
la new-yorkeză» («Umbre» de John Cas- 
savetes, «Of Bovery» de Lionel Rogozin) 
constituie, prin produsele lor, avanposturi 
ale filmului politic. Tot o situaţie de criză 
este şi la baza acestui fenomen. Mai uimi- 


O confruntare politică, o înfruntare istorică 
(«Becket») 


mai ales «Cu mîinile pe oraș» (lor li se 
adaugă astăzi «Cazul Mattei») sint consi- 
derate filme model pentru conștiința poli- 
tică a cinematografului. Aşa și e, iar Rosi 
este, fără îndoială, un «cap de școală»; 
dar — pentru mine — acuitatea temelor 
lui Rosi derivă în primul rind din specta- 
culosul lor și doar al doilea lor argument 
este angajarea. Există insă un alt film 
in cinematograful italian, un film mult mai 
patetic, mai înverşunat împotriva socie- 
tăţii care îl produsese: «Hoţii de biciclete» 
al lui Vittorio De Sica. Filmul a fost socotit 
doar o capodoperă a neorealismului, nu a 
fost niciodată asimilat filmului politic; 
faptul se datorește unei contuzii de gen 
Ne-am obișnuit prea ușor să echivalăm 
«politic» cu «pamflet». Dar e, în el, ur 
dramatic apel la schimbare; dincolo de 
melodrama subiectului, «Hoţii de bicicle 
te» nu este decit o pasionată negare a 
unui sistem, 


Politica, 
dincolo de genurile esteticii 


De altfel, teoria genurilor nu are nic 
un amestec cu ceea ce constituie conditia 
unui film politic. Dacă am circumscrie 
aria lui doar la genul fals-polițist, tip 
«Atentatul» (Yves Boisset) sau «Z», foarte 
multe din titlurile din «lista» mea a filmu- 
lui politic ar rămine pe dinafară. N-ar 
avea ce căuta aici documentarele lui 
Jean Rouche sau «Joli Mai» al lui Chris 
Marker; și totuși, de la aceste experimente 
ale cin6-vârit&-ului au pornit «reconstitui- 
rile» de mai tirziu, «cazurile» și «dosarele» 
care fac astăzi faima filmului politic. «Free- 
cinema»-ul a fost, pe de altă parte, un 
curent de pură ficțiune, ceea ce nu îm- 
piedeca însă ca filmele lui Karel Reisz 
(«Simbătă seara, duminică dimineața») 
sau Lindsay Anderson («Viaţă sportivă») 
să aibă un pronunţat caracter politic. lar 
evoluția acestor doi cineaști este dintre 


toare este însă evoluţia spre filmul politic 
a unor cineaşti cu o personalitate foarte 
bine definită, pe care criza — probabil — 
nu putea să-i mai întimpine decit din in 

terior. Este cazul unui Godard, de pildă, 
la care — în primele lui filme — singura 
atitudine politică era nonconformismul 
tradus prin aderenţa la «noul val». Dar 
de la «Pierrot nebunul» pină la filmele 
pe 16 mm., făcute în cinecluburile munci- 
torești, făcute de pe poziţiile unui partiza- 
nat declarat, e o distanţă uriașă, parcursă 
cu o viteză şi într-un ritm amețitor. Un alt 
exemplu este Antonioni: după distantul, 
rafinatul, estetizantul «Blow Up», el tur- 
nează în America «Zabriskie Point», un 
film incendiar, la propriu şi la figurat 
(incendiul fiind şi metafora finală a filmu- 
lui} 


A fi sceptic 
sau optimist 


Din nou trebuie să revin la primele ar- 
gumente ale articolului ṣi să mă intreb 


Ecoul nestins pînă azi al unor pagini de istorie 
(«Mihai Viteazul») 


Visul ascuns al cenușii de a fi 
diamant («Cenuşa») 


]. A. Bardem: Mărturie 
pentru „momentul uman': 


«dar ce poate să nu fie politic în aceste 
filme?». Dacă folosim însă criteriul mai 
special al implicării directe într-un con- 
text politic, atunci cele mai bune filme 
ale genului («Cer senin» de Ciuhrai și 
«Scrisoare neexpediată» de M. Kalatozov, 
U.R.S.S.;«10.000 de sori» de Istvan Szabo, 
Ungaria, «Puterea și adevărul» de Manole 
Marcus; «Zilele trădării» de Otokar Vavra, 
Cehoslovacia; «Sutjeska» de Stipe-Deli€, 
lugoslavia etc.) sint filme care, pe lingă 
dezbaterea ideologică pe care o impun, 
propun spectatorului şi o viziune a conflic- 
tului, care îndreptățește, cu realism. opti- 
mismul. Nu se intimplă la fel și în filmele 
occidentale. În «Z», militarii revin, în final, 
la putere; în «Stare de asediu», un alt 
«consilier american» coboară din avion, 
în «Clasa muncitoare merge în paradis», 
muncitorul își reia locul în angrenajul din 
care încercase să evadeze; în «Atentatul», 
asasinatul se înfăptuieşte. Ș.a.m.d. Este 
explicabil acest scepticism al unor autori 
de filme politice din Occident? Eu cred că 
da, căci poziția lor — lucidă, implicată în 
sensul «publicizării» acestei lucidități — 
este reflexul limitelor filozofiilor — nu 
întotdeauna marxiste — din care s-au 
dezvoltat. Ei caută încă, frenetic, soluția, 
şi o fac spunînd adevărul, îndemnind la 
nesuportarea falsului și ipocriziei. 


Sigur că filmul politic nu se reduce la 
cele citeva exemple citate de mine mai sus 
(am «nedreptăţit» mai ales școala italiană, 
dar mă liniştesc la gindul că ea este foarte 
bine cunoscută spectatorilor noștri). Dar 
n-a fost în intenţia mea să fac un panora- 
mic exhaustiv al categoriei. Ci doar să 
precizez o direcție a ei care mi s-a părut 
mai fertilă, mai plină de promisiuni. 


Dinu KIVU 


% 


27 


James 


Dean: 


neferici 


A tost un caz unic în istoria 
divismului. Nu pentru că 
moartea lui a declanșat un 
delir public de adoraţie care 
a bătut toate recordurile, 
chiar şi pe cel al lui Rudolf 
Valentmo. O victorie la «scor» nu în- 
seamnă «caz unic». Dar cu siguranţă, 
«caz unic» este faptul că, în timpul vieții, 
aproape nici o fată nu se uita la acest 
băiat drăguţ și talentat. Una din puţinele 
lui partenere, Arlene Lorca,spunea: «Nu- 
mai iubindu-l! foarte multil puteai suporta». 
Era ursuz, mojic, jegos, cu hainele în de- 
zordine; era obraznic (la 18 ani pălmuise pe 
unul din profesorii lui). Faimoasa canca- 
nieră, biografă de vedete, Hedda Hopper, 
îi scrie: «Dragă Jimmy, e foarte original din 
partea ta să locuiești într-un pod. Vin la 
tine să-ți iau un interviu». La care el răs- 
punde: «Nu mă cheamă Jimmy, ci James 
Dean și anume, domnul James Dean. Şi 
nu primesc vizite!» Foarte curioasă avea 
să fie o asemenea idolatrie declanșată de 
un băiat frumos la chip, care n-a avut în 
timpul vieţii nici cel mai mic succes la 
femei. Aceea pe care a iubit-o, Ana-Maria 
Pierangelli, îl refuzase categoric. În schimb, 
după moartea lui, mai multe fete şi-au 
pierdut minţile (nu în sens metatoric, ci 
strict medical). Giulio Cesare Castello, 
specialist în istoria divismului, spune că 
acestui James Dean i se intimpla mereu 
să se indrăgostească fără rezultat. Sau 
dacă fata răspundea în primul moment, 
repede îl prefera pe un altul, mult sub 
valoarea lui. Acest sex-appeal post-mor- 
tem, Castello îl numește «il suo inedito 
sex-appeal». 


Era un băiat plin de neliniști şi, mai pre- 

us de toate, nefericit. Avea o față indu- 
rerată, nemulțumită, avea ochi tulburi de 
ciine frustrat, avea umblet dezordonat 
avea violențe subite, hohote brusce de 
ris. 


Elia Kazan, conducătorul faimoasei școli 
de actorie «Actor's Studio», spunea de el 
așa: «L-am ales fiindcă era leit eroul care 
se potrivea cu ce-mi trebuia. Ura pe toți 
taţii din lume. Simţea cumplit lipsa mai- 
că-si. Era vindicativ și bănuitor. Avea 
complexul persecuției și al solitudinii. Și 
poseda un mare, un extraordinar talent!» 


Mai avea și alte complexe, de care nu 
vorbește Kazan: obsesia morții și senti- 
mentul vinovăţiei. Strassberg, celălalt con- 
ducător de la «Actor's Studio», spunea de 
el că «avea pe dracu-ntr-insul. Nu-mi 
cerea niciodată vreun sfat. Și nici să se 
imprietenească cu mine nu voia. Stătea 
deoparte, de parcă i-ar fi fost frică sa lie 
observat. Totdeauna am avut impresia că 
era în el o putere de auto-distrugere». 


28 


e și mit 


Giulio Cesare Castello scrie că «sin- 
gurul lucru care îi dădea un fel de volup- 
tate imbătătoare erau cursele nebunești 
cu automobilul. Cînd se aşeza la volan, 
dornic să atingă cele mai astronomice 
viteze, se gindea cu delicii să reușească, 
dar, în același timp și cu aceleași delicii 
se gindea la frumusețea unei asemenea 
morţi. Calul său năzdrăvan — el il condu- 
cea cu ambele aceste ginduri». 


Astfel a putut el muri la 24 de ani. Acci- 
dent de automobil? Sinucidere? Probabi 
și una și alta. Maila Nurmi, care avea să-l 


Un rebel fără cauză 


«Trăia totul atît de intens 


încit, 


azi, te întrebi 
dacă-şi presimțea sfîrşitul» 


(Le 


Un gigant la est de Eden... 


- .55 33... 


ded, 
sit 


svf 
s.t 


Strassberg) 


recomande la TV, îl inițiase în practicile 
necrofile (această actriță interpreta la 
micul ecran personajul Vampirei). 

James Dean a trăit numai 24 de ani. 
A lucrat ca actor numai un an. A turnat 
trei capodopere. În ultima, nici n-a apucat 
să se vadă. Dar, în zilele care au urmat 
morții sale, se vindeau șaizeci de mii de 
fotografii pe zi. S-au scris despre el cărți 
întregi. S-a făcut imediat un film de montaj 
de 72 de minute. S-au turnat patru mii de 
busturi. Tineri și tinere încadrau statuile 
lui cu două luminări aprinse în permanenţă 
Mașina cu care se omorise (un Porsche) 
a fost expusă, Se plătea 25 de cenți biletul 
de intrare. Fișii din hainele lui purtate în 
ziua morții erau, ca lemnul din crucea lui 
Hristos, vindute cu suprapreț. O Fundaţie 
James Dean a fost, stante pede, creată. 

Era un actor extraordinar. În ultimul său 
film, «Gigantul», care a fost gata de-abia 
după moartea lui, el întruchipează toate 
virstele personajului, de la adolescent la 
moșneag. «La est de Eden» ca și «Rebel 
fără cauză» au marcat date în istoria 
artei actoricești. Edna Farber, autoarea 
romanului «Gigantulwzicea că numai gra- 
ţie lui James Dean a putut să cunoască 
cu adevărat pe eroul cărţii pe care o 
scrisese. 


În ciuda succesului, acest om era pro 
tund nefericit. Spuneam că regizorul Kazan 
a uitat să vorbească de un alt complex al 
protejatului său: complexul vinovăţiei. A- 
celei prietene de care am mai vorbit, 
James Dean îi spunea că el e de vină că 
şi-a pierdut părinţii, fiindcă e un băiat 
rău care și-a meritat pedeapsa. Această 
ursită ca în basme, această fatalitate de 
blestem, îmi readuce aminte anumite vorbe 
de poveste, din cea mai frumoasă poveste: 
«Numai un copil o să aveți. El o să fie Făt 
Frumos şi Drăgăstos. Dar parte n-o s-aveți 
de el». 


Avea Făt Frumos toate darurile, chiar 
şi acela de a zbura, ca zmeii, cu 200 de km 
pe oră, peste stinci și prăpăstii, unde avea 
să găsească «tinerețea fără bătrineţe și 
viața fără de moarte». Toate darurile. Dar 
ursitoarele vegheau neinduplecate. Ele ii 
vor porunci să lase toată fericirea în spa- 
tele lui, să apuce friiele zmeului de fier și să 
zboare drept, crunt, implacabil, să se în- 
tilnească cu moartea. 


Ursită, Fatum, Soartă, Moira, Ananke, 
toate acestea mai au și un nume adevărat. 
Acel artist uluitor, acel actor care între- 
cuse într-un răstimp fulger toate recordu- 
rile era, sărmanul de el, nefericitul de el, 
era... nebun. Contra acestui lucru. toate 
darurile trupului și minţii nu pot face nimic. 
Un cronicar, vorbind de James Dean, 
spunea așa: «Personalitatea și tempera- 
mentul lui reflectă îndoielile, incerti- 
tudiniie, dramele tinerei noastre generații. 
Întreaga sa scurtă viață s-a desfășurat 
la umbra unei mari singurătăți și a unei 
angoase care nouă, contemporanilor, ne 
este bine cunoscută». Scriind așa, istorio- 
graful acesta are, dar mai ales nu are drep- 
tate. Fanaticii adoratori ai lui James Dean 
(«deanagers», cum li se spune, prin ana- 
logie cu «teenagers», adică tineri sub 
20 de ani, al căror «age» poartă sufixul 
«teen») — acest tineret ar vrea să se vadă 
în drama lui Dean propria lor dramă. 
Ar vrea. Dar ei au prea puțin acest drept. 
Cică ei n-au nici la bine, nici la rău, nimic 
din ce avusese el. N-au nici talentul lui, 
nici ambiția lui, nici onestitatea lui așa de 
modestă, nici vulnerabila lui mindrie, nici 
cultura. și mai ales ei nu au blestemata 
lui nebunie, psihoza lui chinuitoare. Dean- 
agerii sint, în general, cumplit de sănă- 
toși. Şi mai ales intumuraţi. Și mai sint, 
spre deosebire de James Dean, foarte 
grăbiţi. El, dimpotrivă, aștepta, căuta, avea 
complexe de inferioritate, iar talentul său 
îl socotea mult mai mic decit era. Totuși 
cronicara de adineauri avea dreptate. Dra- 
ma lui James Dean este, într-o privinţă, 
și a noastră, a tuturora, în sensul că, din 
pricina unei stupide nedreptăți de biolo- 
gie, a murit la 24 de ani, după numai un 
an de desfășurare, un mare, foarte mare 
artist 


D.I. SUCHIANU 


“e 


Sophia 


oren: 


ieri, azi, miine 


Dacă s-ar fi născut doar sub 

semnul frumuseții, al ace- 

lei frumuseți stranii și totuși 

hotărite, Sophia Loren ar fi 

mușcat, poate, din piinea 

vedetelor supuse lui «astăzi 
ești, miine nu ești». A venit însă pe lume 
— lăsind la o parte sărăcia — împovărată 
de talent și, mai ales, de acea voinţă de 
napolitană aprigă care au făcut din ea 
ceea ce este astăzi, ceea ce continuă să fie 
de aproape douăzeci de ani: o actriță din 
familia acelora prin care triumfă însăși 
demnitatea neamului histrionic. Cariera 
ei — arcultă peste o perioadă de timp în 
care s-au făcut şi desfăcut atitea mituri, 
în care vedetele incandescente și-au dat 
mina cu antivedetele schimonosite de 
efortul de a fi demne de particula anti — 
a trecut demult proba de foc a celui care 
știe să fie și actor și vedetă, cu orgoliu 
dar și cu decenţă. Sophia Loren și-a apărat 
cu dinţii autenticitatea, chestiune nu numai 
de viaţă şi de moarte ci, deopotrivă, de 
etică și estetică, a intuit acțiunea defor- 
matoare a miturilor și i s-a sustras la timp, 
înainte de a fi prea tirziu. Personajul domi- 
nant pe care și l-a creat — după destule 
meandre şi sacrificii — şi care a creat-o 
pe ea, nu reprezintă un mod spectaculos 
de a supravieţui ca star ci, în primul rind, 
un mod de a exista în lume, de a stabili 
raporturi cu ea, de a înfrunta şi de a re- 
zista. Lingă el, lingă acest personaj nu 
se intimplă niciodată să uităm adevărurile 
aspre ale vietii. Ciocciara sau Filumena 
Maturano, Madame Sans Gêne sau Dul- 
cineea, «la Loren» (cum îi soun italienii) 
ne propune, în cele mai bune dintre filmele 
ei, imaginea unei eroine vitale, partici- 
pantă demnă, ba chiar mindră, la toate 
bucuriile și durerile lumii. Iluziile deșarte 
nu o ating, așa cum, și în viața de toate 
zilele, Sophia Loren nu-şi pierde vremea 
cu visuri care nu prezintă şansa de a fi 
ajunse din urmă. 


E IE 
Fellini nu mă vede 
„PE Do RE 


O trecere în revistă a filmografiei vede 
tei Nr. 1 a ecranului italian ne duce în fața 
unei constatări surprinzătoare la prima 
vedere: marii cineaşti ai ţării sale au evitat 
s-o solicite. Fellini, care intenţiona cindva 
să scrie un scenariu pentru ea, a tot ami- 
nat proiectul. Actriţa nu se amăgește; 
în primăvara anului trecut, cind am avut 
prilejul unei lungi convorbiri, nu a evitat 
deloc delicatul subiect: «de ce să ne 
mințim, Fellini nu mă vede, de fapt, 
într-un film de-al lui și nici eu nu mă 
văd lîngă el, pe platou. Dacă un regi- 


Ne-am obișnuit să asociem numele 
Sophiei Loren cu cel al lui De Sica, deși 
actrița nu este o creație a regizorului în 
măsura și mai ales în sensul în care Mar- 
lene Dietrich este o creație esențială a lui 
Joseph von Sternberg, ori Monica Vitti — 
a lui Antonioni. Vittorio De Sica a fost 
acela însă care a oferit actriței prilejurile 
cele mai prielnice dezlănţuirii resurselor 
sale dramatice. 


PER DE SS IP 
Toate drumurile duceau la Ciocciara... 


dar pină acolo au fost mii de umilințe în 
care napoletana Sophia Scicolone face 
figurație la Cinecittà și poze pentru acele 
«cineromanzi» — foarte gustate în anii '50 
— cu numele de Sotia Lazzaro. Au fost 
anii măruntelor roluri din pelicule mediocre 
precum «Africa sub mări». Au fost 
însă şi anii întilnirii decisive cu un produ- 


«Odată ce i-ai încredinţat un rol, 
poți să fi sigur 

că va face tot ce-i stă în putință 

pentru a-l impune cu respect) 


(Vittorio De Sica) 


Privind înapoi cu mindrie 


zor nu te poate imagina pe tine, ca 
personaj, nu e nimic de făcut». 


Într-adevăr, pînă la proba contrarie, 
ne este greu să ne-o inchipuim pe pămin- 
teana Sophia în lumea fantasmelor felli- 
niene, ori rătăcind prin deșerturi anto- 
nioniene. 


£ 


cător care știe să vadă departe, Carlo 
Ponti, lingă care va rămîne pentru toată 
viata. Ponti a văzut în fetiscana de 18 ani o 
trumusețe mai expresivă decit a Ginei 
Lollobrigida, o voinţă mai încrincenată de- 
cit a Silvanei Mangano. El lansează în 
«Aida» — o stîngace ecranizare făcută de 
Clemente Fracassi — o nouă actriță, 


Sophia Loren, tot el selecționează propu- 
nerile venite din partea unor regizori mai 
mult sau mai puțin obscuri, alegind — 
într-o perioadă secetoasă a filmului ita- 
lian — din două rele pe cel mai mic, din 
două scenarii mediocre pe cel care îngă- 
duie să se vadă o făgăduială numită Loren. 
«Am credința — declara Carlo Ponti 
atunci — că frumusețea nu va constitui pen 
tru Sophia un handicap, că înnăscutul ei 
simț dramatic va gasi drum liber». Ceea ce 
s-a şi întimplat. Anul 1955 a însemnat prin 
intilnirea cu De Sica în «Aurul Neapole- 
lui» şi o primă luare în serios de către 
critica europeană: «Sophia se avintă în 
stradă ca o corabie în plină viltoare a 
mării, ride sau se imbufnează dumne- 
zeiește şi ne aduce aproape de pertec- 
țiune». Personajul Sophiei Loren (com- 
pletat ulterior de filme ca «Frumoasa 
morăriță», «Păcat că ești o canalie») 
nu mai poate fi trecut cu vederea de nimeni 
şi mai ales de Hollywood care nu ştia 


Un personaj numit Sophia Loren 


insă cu cine are de a face. Mai marii 
cetății de plăsmuit staruri așteptau o 
supusă actriță europeană care ar putea fi 
replămădită după canoanele și obiceiurile 
casei. Sophia Loren nu a ieșit însă înfrîntă 
din consimţita ei aventură hollywoodiană, 
a refuzat să fie «o rotiță a unei industrii» 
sau, dacă vreți, «un ciolan», a lucrat cu 
Delbert Mann, cu Stanley Kramer, cu 
Martin Ritt și Henry Hathaway, a asimilat 
lecţia de rigoare profesională a cineaștilor 
americani. după care s-a intors în Europa 
unde o aștepta marea intilnire cu «Cioc- 
ciara», punctul cel mai înalt al creației 
sale, pentru care va fi răsplătită în 1961 
cu mult rivnitul Oscar. Cei care au privit 
cu neincredere distribuirea Sophiei în 
«Ciocciara», «prea frumoasă pentru a fi 
Cesira lui Moravia», au recunoscut, final- 
mente, autenticul suflu tragic al actriţei, 
Filmele care au urmat, multe și diverse 
ca tonalitate, nu au făcut decit să justifice 
marile rezerve de incredere.investite în 
Sophia Loren, care, fie că împrăștie scin- 
tei de vervă comică («leri, azi, miine», 
«Căsătorie în stil italian», «Contesa din 
Hong-Kong» al lui Chaplin), fie că îsi 
compune o nobleță statuară («Cidul», 
«Căderea imperiului roman», «Seches- 
trații din Altona»), rămine credincioasă 
personalității sale. `. 


În pragul a 40 de ani, după mai bine de 
50 de filme, departe de sfişierile celor care 
ignoră ceasul apusului, şi mai departe 
de orice încercare de a atrage în mod 
ostentativ atenția lumii asupra ei, Sophia 
Loren privește înapoi cu mindrie, iar 
înainte — cu liniște şi speranţe: «Mă aflu 
într-o perioadă foarte senină, în care pot 
să pornesc orice acțiune cu un calm 


desăvirșit Magda MIHĂILESCU 


Cid 


29 


După vizionarea «Cruci 

șătorului Potemkin», ma- 

rinarii de pe un vas olan- 

dez au organizat o revoltă 

asemănătoare celei des- 

"i — crisă de film. Au trecut 

mulți ani de atunci şi «Potemkin» este 

considerat de un copleșitor număr de 

esteticieni filmul cel mai bun din lume. 

El este un mare film politic. Cu tot rafi- 

namentul stilistic, cu premeditat savan- 

ta sa arhitectură, «Potemkin» a fost in- 

teles pretutindeni şi a stirnit interesul 

tuturor oamenilor cu idei progresiste. El 

a îndeplinit sarcina fundamentală a fil- 

mului politic: puternicul impact asupra 
maselor 


În mijlocul lumii 
dezlănţuite 


Între timp, cinematogratul a fost cla- 
sificat ca unul din mijloacele de informare 
şi comunicare în masă, mass-media. Mult 
discutata sa concurență cu televiziunea 
nu a exclus insă o reciprocă influențare. 
Dacă cinematograful a imprumutat tele- 
viziunii multe din tehnicile sale, influența 


filmul politic 
mai politic? 
Cum? 


Filmul politic 
trebuie 
„să implice“ 
Trebuie 
să 
te facă 
să răspunz 
dar 
dumneata 
de care parte 
eşti? 


Reportaj despre o tragedie politică («Atentatul») 


televiziunii asupra cinematografului se 
concretizează prin cultul evenimentu- 
lui. Cinematografia occidentală a ulti- 
milor ani a produs numeroase filme pur- 
tind pecetea acestei influențe. Inspirate 
din evenimente politice recente, aceste 
filme au ca temă de preferință demasca- 
rea asasinatelor  camuflate, a corpuției 
aparatului de stat, a violenţei și abuzu- 
lui. «Președintele Kennedy este ucis în 
fața camerelor de luat vederi și întreg 
globul se cutremură», scrie Marshall Mc 
Luhan. Sub ochii îngroziţi ai telespecta- 
torilor, pe micul ecran, stăpinit cu puțin 
înainte de simpatice personaje de serial 
apar satele pirjolite din Vietnam, oameni 
care-și dau foc, înfometate chipuri de 


30 


copii. Cu miinile ridicate la ceafă sint 
puși la zid partizanii fostului guvem Al- 
lende. Dar nu numai aceste imagini ne 
pot face să simțim pulsul rapid al epocii 
noastre agitate şi plină de contraste, «e- 
pocă de cotitură», cum o numea Camus. 

Cinematografia, arta cu cea mai mare 
putere de influențare, poate face ca orice 
eveniment politic să stirnească in min- 
tea spectatorului tulburătoare întrebări. 
Filmul politic trebuie să implice. Pe 
ecran, evenimentul politic poate fi ana- 
lizat în amănunțime, fața ascunsă a lu- 
crurilor poate ieşi la iveală. Filmul poate 
stabili vinovăţiile,dar şi responsabilitățile, 

Stilul reportericesc specific prezentă- 
rii evenimentelor politice la televiziune 


sau în ziare, caracterizat printr-o neutra- 
litate a tonului, îl face pe spectator să ur- 
mărească doar cu interes evenimentele 
prezentate. Sarcina filmului este de a 
face spectatorul să urmărească asasi- 
natul politic, nedreptatea și crima, cu 
minie. 


Majoritatea filmelor politice văzute pe 
ecranele noastre în ultima vreme sint 
tributare acestui stil gazetăresc: «Cazul 
Mattei», «Mărturisirile făcute unui comi- 
sar de poliție procurorului republicii», 
«Atentatul», «Z», «Stare de asediu». 

În cazul lui Costa Gavras, stilul repor- 
tericesc a căpătat o specială concreti- 
zare filmică, o puternică semnificație mi- 
litantă şi agitatorică. Filmele sale aduc 
premizele definirii unui stil propriu al 
filmului politic. Prezentarea faptelor este 
simultană sau alternează cu un comen- 
tariu din «oft», patetic şi totodată critic. 
Acumularea vertiginoasă a faptelor im- 
plicind victimele şi călăii păstrează 
spectatorul într-o stare de inconfort psi- 
hic. Adevărul se reconstituie din decla- 
rații fragmentare. Personaielor nu li se 


N. 


olonialism («Stare de asediu») 


consacră o minuțioasă analiză psiholo 
gică, ele sint schițate din citeva trăsături 
Nici nu s-ar putea altfel, de vreme ce 
personajul principal este istoria. Filmul 
urmărește evenimentul pe mai multe pla- 
nuri, analizează consecințele lui la toa- 
te nivelele. Dramele individului sint pre- 
zentate în măsura în care sint semnifi- 
cative pentru intreaga colectivitate pro- 
gresistă. Printre studenţii înregimentati 
în mişcarea democratică ilegală sint cu- 
pluri de îndrăgostiți reperate de poliție 
ei vor cunoaște gustul torturii, nu al 
fericirii. Dar această imagine poate fi 
infinit multiplicată: este destinul acelora 
care și-au asumat condiția de luptători 
pentru dreptate, spune comentariul. Vor 
mai fi asasinați politicienii progresiști, 
vor mai fi torturați studenții revoluționari, 
vor mai fi interzise cărțile cu idei demo- 
cratice, 


„NISE Safe SSDP — Disease 
Printr-o armură 
de indiferentă 
„TEZE LESS E ES r 


Urmează o chinuitoare întrebare: Dar 


Francesco Rosi: 
Filmul politic 
nu e o modă! 


«Da, cred că a venit vremea 
cînd oamenii doresc să afle ceva 
în plus Pentru mine a face 
«Cazul Mattei» a fost un mod 
de a mă întoarce în trecut și 
de a-l gîndi. În viață, din cînd 
în cînd, trebuie să te oprești 
Cinematogra- 


pentru a medita 
ful permite această «oprire» — 
televiziunea nu, ea răminind me- 
reu în actualitate 


fie prezentă 
sau abia trecută 

Fiecare film e o acţiune poli- 
tică. Cinema politic? Sper să 
nu devină o modă. Deci un gen, 
cum a fost neorealismul care, 
totuşi, la origine a provocat o 
reală revoluție în filmul mon- 
dial 


pina cînd? Pină cind? Depinde numai 
de voi, de dumneavoastră, răspund filmele 
lui Costa Gavras. 

Cinematogratul poate şi trebuie să de- 
clanşeze în spectator o participare fier- 
binte. Acest deziderat al activizării şi im- 
plicării spectatorului se poate realiza nu- 
mai prin folosirea mijloacelor filmice ce- 
le mai specifice. Filmul politic își poate 
elabora statutul sub semnul «agresiunii» 
asupra spectatorului, al soluţiei brechtie- 
ne de uimire a lui. Un film pentru cei în- 
fometați — spunea cineastul brazilian 
Glauber Rocha — se poate face numai cu 
violență, ca un răspuns firesc la violenţă. 
Filmul are nenumărate posibilități de pul- 
verizare a comodității spectatorului: dis 
continuitatea spațio-temporală, alătura 
rea benzii sunetului și a imaginii după 
principiul asincronismului, etc. Specta 
torul este silit să-și pună întrebări, să 
refacă legăturile eliptice dintre secvențe. 
El nu va mai putea să se identifice în mod 
comod, să simpatizeze cu personajele 
«pozitive» şi să le dezaprobe pe cele 
«negative». Spectatorul participă afec- 
tiv și rațional la descifrarea semnifica- 
țiilor politice, este provocat la luarea unei 
atitudini. Filmul politic are menirea — 
și o are în mod vital într-o lume în care 
lupta de clasă a devenit acută — de a 
recruta partizani ai luptei pentru progres. 
Estetica surprizei şi a violenţei are func- 
ţia de a face să străbată prin armura indi 
ferenţei îndemnurile de a schimba lumea 
Filmul politic are sarcina de a-şi potenta 
mijloacele sale angajante pentru a pro 
duce grave mutații în constiința specta- 
torilor, Sintem martori ai istoriei, dar nu 
spectatori pasivi la scrierea ei. 


Dana DUMA 


Intr-o accepție mai largă, 
mai generală, categoria poli- 
ticului nu poate lipsi din 
nema structura unei opere de artă 
cinematografică, pentru că 
acolo unde apare o imagine 
a vieții, apare şi o concepție de viață. Într-o 
lumină politică sint judecate astăzi chiar 
şi revistele muzicale ale lui Busby Berke- 
ley «Broadway Melody '33», «Goldig 
gers'34», etc. — ele reflectind printre mii de 
paiete și jobene, printre scheciuri şi com- 
plicate mişcări coregrafice, neliniștea și 
nemulțumirea generate de marea criză 
economică. În aceste somptuoase diver- 
tismente, poleite și evazioniste, atmosfera 
epocii este prezentă; personaje de şomeri 
sau glume și aluzii referitoare la valul de 
sinucideri provocat de prăbușirea dolaru- 
lui, parcă vin să spulbere euforia de muca- 
va. Comediile lui Frank Capra sau dramele 
lui King Vidor din anii '33—'39 au deseori 
un caracter angajat, sprijinind New Deal- 
ul lui Roosevelt. Neorealismul italian, în 
întregime, reprezenta o atitudine angajată, 
iar cinematograful sovietic era în bună 
parte un comentariu politic al revoluției 
sau războiului antifascist. 
Filmul politic din ultimul deceniu are o 


Fiecare personaj, 
fiecare 
rafală 

de automat 
este ecoul 

unei ciocniri 
politice. 

Dar glonțul 

- numai glonțul ! — 

nu poate înlocui 
ideea 
artistică 


În cinematograful nostru s-a definit 
exact această dublă dimensiune — politic 
și polițist — într-o serie de filme care a 
debutat prin «Cu miinile curate». 


Privire 
în perspectivă 


Privite în perspectivă, «Cu miinile cu- 
rate», «Ultimul cartuș», «Conspirația», 
«Departe de Tipperary» și «Capcana» 
oferă o amplă descriere a societă- 
ţii românești de după război, cu ma- 
rile ei frămintări şi transformări. Este 
tabloul unui început de eră, unde re- 
constituirea istorică este subordo- 
nată evocării fluxului politic al acelor 
vremuri. Acțiunea, indeosebi a filmelor 
«Cu miinile curate» şi «Ultimul cartuș», 
este pur polițistă, realizatorii încercind 
suprapunerea a trei caracteristici — film 
istoric, film politic, film poliţist. Fiecare 
personaj reprezintă o structură politică 
bine determinată — cutare traficant sau 
gangster ține de armătura mai mult sau 
mai puţin pusă în lumină a cutărui partid 
şi, chiar în aceeași tabără, Miclovan repre- 
zintă un stil de poliție, în vreme ce comisa- 


Comando-ul de şoc al negativilor («Un comisar acuză») 


particularitate: subiectul său este insăşi 
politica. Angajarea și mesajul devin astfel 
directe, nemascate în vreun fel. «Puterea 
şi Adevărul», «Clasa muncitoare merge 
în paradis» sau «Cazul Mattei» sint ade 
vărate documente ale unor realități poli 
tice, în care ficțiunea scenariului se cal 
chiază perfect pe adevărul vieții. Cinema- 
togratul devine document fără a fi docu- 
mentar, devine discurs politic fără a fi 
manifest politic. 

De multe ori, conflictul de idei sau de 
ideologii, prezent în acest cinematograt 
s-a materializat într-un conflict şi o întrun- 
tare fizică. Filmele au povestit ieșirea in 


stradă a politicii, caracterul ireductibil al 
marilor confruntări între două concepții 
de viață. Asasinate, răpiri, șantaje, urmă- 
riri, tentative de corupție, multiple violențe 
— iată un întreg arsenal al filmului de serie 
neagră, al filmului de factură polițistă, 
folosit însă nu pentru a povesti traficuri 
şi întimplări cu gangsteri, ci pentru a 
descrie dedesubturile divergenţelor poli- 
tice, mecanismele puse în funcțiune de 
unele partide de tip fascist atunci cind vor 
să-și înăbuşe și sugrume adversarii. Re- 
constituind evenimente sau stări de fapt 
reale, aceste filme «polițiste» pun într-o 
lumină netă adevărurile luptei politice. 


rul comunist Roman vine cu alte concepții. 
Rătuielile se amplifică departe de obiectul 
lor imediat, care este o spargere, o afacere 
necinstită sau o crimă. Conflictele capătă 
o intensitate deosebită; «aventura 
polițistă» este pretextul unei ciocniri funda- 
mentale. Această identitate politică a per- 
sonajelor, această identificare, strictă și 
conștientă, cu direcţiile politice ale epocii, 
dau un caracter particular acestor filme 
de factură polițistă. În actiunea lor prinde 
viață notiunea conflictului de clasă, a 

Dan COMȘA 


(Continuare în pag. 32) 
31 


(Urmare din pag.:31) 


acelei lupte, surde sau violente, dusă de 
oamenii unei noi orinduiri impotriva ob- 
strucționismului şi duşmăniei ca forme de 
reacţie a unui sistem politic falit. «Cu 
miinile curate» sau «Ultimul cartuș» reu- 
şeau această simbioză a genurilor, putind 
fi considerate modele de film politic de 
o factură nouă. 


audă 
Riscurile 
spectatorului 


Există cu siguranţă riscul ca acest pre 
text al acțiunii polițiste să umbrească 
semnificaţiile politice, și asta cu atit mai 
mult cu cit realizatorii s-ar lăsa furați de 
reacţia în lanț a faptelor povestite sau de 
înseși modalitățile povestirii. Este o scă- 
dere care apărea în «Cu miinile curate» sau 
în «Ultimul cartus», unde, pe alocuri, 
insistența descrierii unor tipuri umane 
pitorești și chiar exotice (gangsteri parcă 
debarcaţi din filmele cu Humphrey Bogart), 
ca și căutările șocului vizual (automobile 


călcate de tren, explozii, bătăi infernale 
și un perpetuu concert de mitraliere) 
păreau să alunece în exerciții formal 
spectaculoase. Acest element spectacu- 
los, care de altfel nu trebuie deloc neglijat, 
poate deveni însă. prin exces de folosire, 
rațiunea de a fi a filmului, lăsind pe planul 
doi scopurile reale, politice și morale ale 
narațiunii. 


Ne amintim că acțiunea trepidan 
tă, montajul rapid al unui film ca «Z» nu 
se despărțeau nici un moment de motorul 
politic care pusese filmul in mișcare. 
Fiecare moment slujea o gravă dezbatere 
politică. Stilul direct al cineastului, un fel 
de bruscheţe deliberată a cadrajului, a 
culorii şi luminii, sugerau documentul sur- 


Me 


Războiul primelor zile de pace («Capcana») 


Andrzej Wajda: Importanța dialogului politic 


«Din ce in ce mai puțin caut imaginile-s:mbol ale ideilor politice. Incerc să mă conving că asta este un semn 


de maturitate, pentru că sint mai bătrin, dar 


in fond mă tem că e vorba de o minciună: poate că nu se manifestă 


in acest mod decit imaginația mea mult mai săracă. Mă tem că în filmele mele pun din ce în ce mai mult în scenă 
Jialogul, în paguba imaginilor pure. E drept că filmez mai repede, din ce în ce mai repede. Oricum, e mult mai 
uşor să pui în scenă un dialog cu semnificaţii politice, decit să invenți o scenă care să spună același lucru printr-o 


bogăție vizuală.» 


Dedesubturile violente ale politicii («Cu mîinile curate») 


prins pe viu, încercind să ne sugereze, 
mereu și mereu, că avem de-a face cu 
reflexia cinematografică a unor evenimen- 
te reale şi nu cu o ficţiune. 


„E CI Sa SASU RER 
Capcanele 
genului 


În «Conspirația» şi «Departe de Tippe- 
rary», acțiunea polițistă este oarecum 
neglijată în avantajul unei amănunțite și 
corosive descrieri a mediilor politice reac- 
ționare în primii ani de după război, 
demonstraţie implic ită a autoelimipărilor 
de pe scena politică a țării, prin neputinţă, 
corupție generală și lipsă de contact cu 
oamenii. Cineastul pare să fi evitat pune- 
rea în mișcare a mecanismului pur polițist, 
intervenţiile comisarului Roman, preluat 
din celelalte filme, desfășurindu-se mai 
cu seamă in finalul filmelor, consecință 
legală şi concluzie a cortegiului de trădări 
si afaceri suspecte prin care sint descrise 
și caracterizate partidele politice «istorice» 


Poate că în filmul «Capcana», final al 
seriei, poveste a ciocnirii ultime intre 
banda de legionari și comisarul Roman, 
se intrunesc cel mai pregnant datele unui 
cinema politic-polițist. Concluzie a întregii 
serii amintite, desfășurare de acţiune 
violentă, «Capcana» este prin esența con- 
flictului evocat un film politic. 


Această interferență a filmului poliţist, 
de mare acțiune, cu semnificaţiile direct 
politice ale unei evocări şi ale unui mesaj, 
nu poate decit să asigure accesul celui 
mai larg public la filme cu o problematică, 
gravă și dițicilă. 


Dar — să nu uităm — atenţi poate prea 
mult la mijloacele prin care vrem sa asi- 
gurăm succesul de public, conștienți (a- 
ceasta se vede limpede) de atractivitatea 
genului, am putea cădea în capcanele 
unei atractivități în sine. Şi așa, gloanţele 
acțiunii riscă să pară mai percutante 
decit ideile spuse simplu, omenește. 


Pentru că înlănțuirea semnificaţiilor 
unui film nu e niciodată directă. Imaginile 
compun întimplări, întimplările compun 
destine, destinele compun o idee. Spec- 
tacolul şi spectaculosul unui film nu sînt 
decit o privire, de neconceput în afara 
unui gind și a unei atitudini. 


Elio Petri: 
Artistul 
e și sociolog 


«Alegerea limbajului, a struc- 
turii filmului e o alegere po- 
litică. Din păcate, în noţiunea 
de cinema popular, intelectualii 
refuză ideea de divertisment 
E adevărat că așa cum e prac- 
ticat divertismentul în lumea 
capitalistă şi burgheză, el e ne- 
gativ. Dar trebuie să ţii sea- 
ma că oamenii fac toată ziua 
ceva care nu le place, uneor 
foarte dur și că seara au nevoie 
de o eliberare. E o realitate 
pe care n-o poţi ignora. Munca 
unui artist nu e a unui izolat 
care-şi face autobiografia. E o 
muncă de sociolog. Uneori ești 
inaintea timpului, alteori anali- 
zezi cele ce s-au întîmplat. În 
orice caz, eu nu mai cred în 
estetism. Un film «frumos» nu 
ma! are sens...» 


Vă mai amintiţi piesa «Bi- 

dermann şi incendiatorii?» 

de Max Frisch jucată cu 

ani în urmă pe scena, de 

pe atunci glorioasă, a Mu- 

nicipalului? Era o piesă po- 
litică şi aproape o capodoperă, căci sub 
linia cu forţă artistică o idee foarte impor- 
tantă: întunericul, fascismul se pot pro- 
paga şi prin apatia unora și chiar şi victi- 
mele viitoare dau inconstient o mină de 
ajutor. Domnul Bidermann aproape câ-și 
invita călăii să-i dea foc casei, îi găsea 
foarte simpatici... Arta politică conține 
în sensul ei major un avertisment, chea- 
mă individul la o stare de veghe cu luci- 
ditate — demonstrind că de soarta ome- 
nirii răspundem cu toții, că nimeni nu 
poate fi absolvit de această răspundere 
Cine fuge de la această răspundere socială 
devine complicele călăului, cu toată cali- 
tatea lui de vină. Nu există pentru ființa 
sensibilă o fericire ruptă de mișcarea 
lumii, o stare de apatie despre care vor- 
bea autorul lui «Bidermann și incendia- 
torii» poate ajuta forțelor întunecate să 
transforme în praf și scrum toate nopțile 
de dragoste. Arta politică are deci a- 
ceastă sacră menire maternă de a apăra 
viața în totalitatea ei, de a asigura indi- 
vidului nu orice fel de viață, nu să-și 
tirască viața, ci să o trăiască în demni- 
tate și fericire. 

Nici o putere rațională nu este absolută. 
Ea se subordonează unei răspunderi mo- 
rale față de oameni și în clipa în care se 
naşte «beţia puterii» totul se degradează. 
Nici o formă de beție nu e recomandabilă, 
dar «beţia puterii» cu atit mai mult... De 


Ideile 
trebuie încorporate 
în acțiune, 
în oameni, 
în tremurul 


pasiunii, 


nu prezentate 
ca nişte 


fete 
venite la peţit 


aceea tema atacată de prozatorul și scena- 
ristul Titus Popovici, raportul dintre pu- 
tere și adevăr,e dintre cele mai dramatice 
și mai actuale. Puterea politică care nu 
se sprijină pe adevăr merită tot dispre- 


Chiar si noi. cei 


care facem istoria, 
oameni sintem 


tul — şi, pină la urmă,ea se destramă. Nu- 
mai adevărul e cel care menţine vitalita- 
tea puterii politice. Cind puterea își face 
din adevăr yn inamic politic, cind mereu 
persecută, percheziționează şi intero- 
ghează adevărul, șansele de a supravie- 
tui sint minime. Dar nici un adevăr, ori- 
cit de nobil, de bine intenţionat, nu poate 
supraviețui dacă nu e impus, apărat. 
Există o contradicție dintre adevăr şi 
putere? lată ce temă importantă, demnă 
de invidiat, şi-a ales Titus Popovici. Ana- 
lizind această problemă la dimensiunea 
istoriei noastre contemporane, Titus Po- 
povici şi regizorul Manole Marcus sint 
de părere că antagonismul nu este ine- 
vitabil, și chiar dacă apar momente de 
dezechilibru, puterea și adevărul se pot 
ajuta și ilumina reciproc. Se vede că a- 
ceastă temă Manole Marcus a iubit-o 
mult, și iubirea s-a dovedit și in acest 
caz cel mai bun sfătuitor, indreptindu-l 
spre cele mai bune soluții artistice. Fil- 
mul e bun — și aici e poate în primul rind 
meritul scenaristului prin forța cu care 
cei care fac istoria sau participă la istorie 
în carne şi oase nu sint automate. Bin- 
tuie de multă vreme prin scenariile noastre 
acest vechi păcat; personajele interesan- 
te cu mari răspunderi nu sint descoperite 
în umanitatea lor firească şi inevitabilă. 
Chipul lor uneori devine aproape o anexă, 
după rigiditatea și schematismul de ri- 
goare li se mai adaugă o mustață stu- 
foasă, o schemă, citeva ticuri verbale, 
un amor cu o văduvă coaptă. Umanitatea 
individului îi este in acest caz lui insuși 
exterioară, de aceea bieţii actori, oricit 
de talentaţi ar fi, sint stingheriți pină și 


de ochii cu care privesc în jur. Schema- 
tismul ăsta, devenit aproape datină, Titus 
Popovici l-a evitat fără să cadă în alt 
schematism mai elevat; el ne-a prezen- 
tat oameni vii, cu caractere care se im- 
pun în mod legitim, nu prin fraudă. Am 
tăcut această precizare fiindcă, de multe 
ori,evitindu-se un clișeu, se ajunge la alt 
clișeu, ceea ce nu e nici o pricopseală. 

Chiar și cei care fac isioria sint oameni 
şi trebuie să ne resemnâm o dată cu a- 
ceastă idee, idee cu care genialul Sha- 
kespeare s-a resemnat demult. Intere- 
sant că tocmai unele filme politice in- 
cearcă să se indepărteze de viaţă, ste- 
rilizind-o pină la farmacie și la plicti- 
seală; spectatorul nu se recunoaşte in 
acești martori vegetarieni și confuzi. Via- 
ta, măreaţă și brutală, este izgonită, mă- 
turată, pentru a face loc unor idei care de 
abia iși tiriie opacitatea și mediocritatea. 
În artă, ideile trebuie incorporate in 
destine, în patimi, în oameni, în tremurul 
pasiunii, în țipetele oamenilor, nu pre- 
zentate şi împodobite ca niște fete ve- 
nite la peţit. Un film politic autentic cu 
atit mai mult trebuie să colcăie de viaţă. 
Filmul politic îşi propune să judece viața, 
s-o organizeze, s-o îndrume, dar această 
viață trebuie să existe în primul rind... 
Ce rost are să dai sfaturi de igienă unor 
oameni Morți? Ce rost are să aperi pină 
la sacrificiul suprem o viată care nu 
există? Un film ca «Puterea și Adevărul, 
care geme, in egală măsură, de probleme 
şi de viață, ne arată că avem toate moti- 
vele să fim optimişti. 


Teodor MAZILU 
33 


| 
i 


Semnat: 
Elisabeta Bostan 


1958 — «Cloșca cu puii de aur» 
— «Trei jocuri româneşti» 
1959 — «Hora 
1961 — «Puștiul». Scenariul 
Sirbu şi Ecaterina Farkaş 
1963 ăică» (Pelayo d'oro, Gi- 
jon, 1964; Meda 
iu al ju 


1964: Premi 
film pentru tin 
Diplomă la 
pentru tine 
1965 — «Amintiri din copilărie» — 


65) 
1966 — «Năică și barza» (Medalia 
de argint pentru cea mai bună 
La Plata, 1967 


1967 — «Năică și veverița 
cheta Leul din San Mar 
tia, 1967; Premiul Os 
stiano — Gijon 196 
— uNăică pleacă la Bucu- 
reșt Dewfanul de aur — Te- 
heran, 1968) 
1969 — «Tinerețe fără bătrineţe» 


(Premiul special al juriului filme 


1973 — 
silica Is 
(Medalia 
1973) 

— «Veronica se intoarce». 
Vasilica Istrate și Eli- 


a Bostan 
— Moscova, 


A ştiut 
să-şi impună 
un stil 
într-un gen 


dificil şi evitat: 
filmul 
pentru copii 


Cred că Elisabeta Bostan se 
atlă pe drumul cel bun. Dar— 
o autoare de basme va fi 
lesne de acord — drumul cel 
bun e presărat cu fel de fel 
de primejdii și mai ales este 
foarte lung. Drumul pină la împărăție nu 
e de altfel trasat cu exactitate — eroul mai 
mult intuieşte o direcție. Dacă ne oprim 
la un punct din traseu, îl putem surprinde 
pe temerarul călător într-un moment de 
încurcătură sau copleșit de tenebre. Nu- 
mai cind cuprindem dintr-o privire toate 
meandrele vom întrezări la capătul dru- 
mului un luminiş sau poate chiar tărimul 
tinereții fără bătrinețe şi al vieții fără de 
moarte. 
Dar să incepem cu începutul, pentru că 
tocmai la inceput drumul Elisabetei Bostar 
apărea sub cele mai bune auspicii. 


E iii ini e 
Un mic prinț numit Năică 
DAAA DO ESP CE E E 


Începutul se numeşte «Năică» (ceea ce 
nu înseamnă că, înainte de plecare, regi- 
zoarea nu a făcut și unele pregătiri, ma- 
terializate în alte scurt-metraje și chiar 
într-un film de lung metraj, «Puștiul») 
«Năică» pur şi simplu, fiindcă ulterior vor 
apare diferite cupluri: «Năică şi barza» 
«Năică şi veverița», după care «Năică 
pleacă la București». Este deci vorba de 
un serial, oprit poate prea devreme, fiindcă 
revizionat astăzi, la 11 ani de la lansarea 
primului episod, el nu pare să fi imbătrinit 
deloc, își păstrează intacte prospețimea 
şi farmecul, în ciuda modestiei mijloacelor. 
Mai important este însă că cele patru epi- 
soade (care ar putea fi reunite şi relansate 
ca un film-scheci de lung-metraj) propu 
neau o formulă originală și chiar schițau 
un stil. 

Interesul pornește de la invenția scena- 
ristică însăşi și e declanșat de personali- 
tatea eroului ale cărui aventuri le urmărim. 
Fiindcă Năică nu este un personaj oare- 
care. Născut parcă dintr-o bună asimilare 
a marii literaturi moderne pentru cei mici, 
Năică circulă ca un mic prinț printr-o țară 
a minunilor cuprinsă între prispa casei 
şi balta din marginea satului, de la fintina 
din curte şi pînă în virful casei. El işi e sieși 
unicul stăpin și tot ceea ce face izvorăşte 
din propria sa inițiativă. Lui nu-i este frică 
să colinde singur prin pădure. fie vară 
fie iarnă, nu are de dat nimănui socotea 
și merge țanțoș prin mijlocul uliței ca u 
om mare. Este adevărat că toate propor 
tiile sint mult reduse, dar chiar dacă nu are 
în grijă o întreagă planetă sau măcar un 
asteroid — ca fratele său căzut din cer în 
Sahara lui Saint Exupéry — Năică se socoa- 
te răspunzător de tot ce se intimpiă la el in 
bătătură şi în vecinătăţi. Ch despre minuni 
ele incep cu descoperirea propriului său 
chip dincolo de suprafața lucie a lacului. 
Ce-i drept, Năică nu păşeşte dincolo de o- 
glinda apei, ca să descopere acolo o altă lu- 
me, cum ar face surioara sa din paginile lui 
Lewis Carroll, dar din acel moment el 
nu va mai trece niciodată pe lingă o baltă 
fără să se caute pe sine în ea. O buburuză 
pe petalele unui nutăr, un peşștișor peste 
care e gata să calce în praful uliței, dar 
care se reanimă în borcanul cu apă, veve- 
rițele mărunte și cochete care consumă, 
ca şi noi, mere și nuci — sint tot minuni. 
La fel sint berzele misterioase care aduc 
copii mici în casele oamenilor şi care se 
vor lăsa în cele din urmă induplecate să-i 
aducă şi lui un frățior. Fiecare minune 
inseamnă o dragoste nouă și deci incă o 
grijă în suflet, deşi dragostele lui Năica sint 


Elisabeta 


marea premiantă 


(«Năică pleacă la Bucureşti») 


schimbătoare. El nu iubește, de pildă, toată 
viața o floare «unică în lume», ci e îndră- 
gostit mai intii de peştişorul său din bor 

can, apoi devine prietenul veveriței, iar în 
al treilea episod intră într-o secretă şi 
tandră complicitate cu barza,căreia-i con- 
struiește cuib pe culmea acoperişului şi-i 


face și aşternut în staul, cu cergă și pernă. - 


EPICE ADOR PRE ES E EOE 
Micul prinț sau Tarzan? 
IES TE SEE EI e a 


Primul episod, cel mai pur şi mai con- 
secvent în linia acestor stilizări, are chiar, 
în final, acea indispensabilă nostalgie 
care marchează orice despărțire şi orice 
sfirşit de poveste: Năică e nevoit să dea 
drumul peștişorului în lac. Celelalte schițe 
se încheie după tipicul finalurilor senine 
și deci mai puţin expresive. Cite o secvență 
care iese din linearitatea uneori monotonă 
a narațiunii ne aduce aminte de poezia 


diafană a filmelor lui Lamorisse: instala 
rea cuibului de barză şi ploaia fulgilor 
răsturnați dintr-o pernă în virful casei. 
Stilizarea este evidentă şi în factura mon- 
tajului — eliptic și cu efecte umoristice 
economice: Năică se prăbușește din podul 
casei și-l redescoperim bosumflat pe ban- 
ca de la poartă; este un succes în lupta 
grea impotriva ilustrativismului. Senzaţia 
de firav şi tern e combătută de apariţii 
neașteptate şi de mici incidente, la rindul 
lor cu umor potențial: intilnirea măgarului 
pe uliţă, un cui prins de fundul pantalo- 
nilor în momentul cel mai inoportun sau 
berzele clănțănind într-un concert sui 
generis. 

Cu nu prea multe puncte de strălucire 
cele patru schițe probează un simț al 
măsurii și o atenție la nuanţă care nu se 
dezmint decit sporadic, atunci cind, în 
criză de inventivitate, se recurge la soluții 
de imprumut — mici diversiuni inutil-aven- 
turoase sau suplimentar comice. În «Năică 


«Nu ştiu alții cum sint, dar eu, cînd mă gindesc 
la locul nașterii mele... («Amintiri din copilărie») 


Bostan: 


și veverița», personajele incetează la un 
moment dat să fie ceea ce sint şi trebuie 
să facă eforturi vizibile, ca marionetele 
într-o înscenare: vulpea asediază casa în 
care Năică iși protejează veverițele, ase 
diatul scoate un steag alb la vedere, apoi 
declanșează din greşeală o pușcă și vulpea 
fuge. În «Năică pleacă la București» — 
cel mai puțin izbutit dintre cele patru 
episoade — se ajunge la mimarea filmului 
cu gangsteri: o luptă într-o magazie, prin- 
tre lăzi și tuburi care se rostogolesc, 
Năică salvindu-se grație unui salt å la 
Tarzan, 

Acest gust pentru năstrușnicii mimetice 
este primul semnal de alarmă pe care-l 
receptăm. Al doilea nu este propriu-zis 
un semnal de alarmă, ci un semnal de 
direcție, greu de sesizat, dar nu mai puțin 
simptomatic. În fiecare din episoade, re- 
gizoarea își rezervă plăcerea unui moment 
pe care-l vrea ieșit din comun, în stare să 
ne poarte dincolo de simplele aparente 
și să ne dea senzaţia unei revelații. Pentru 


în lumea celor mici 


litera celebrei istorisiri, încit nu şi-a în- 
găduit nici o divagație. Cu o pioasă mo 
destie, ea se mulțumește să traducă far 
mecul eminamente oral al originalului in 
datele cele mai simple și mai accesibile 
ale unui film de acțiune, făcind din Nică 
al lui Ştefan a Petri un Năică mai timorat, 
iar din părintele loan, tatăl Smărăndiţei, 
un fel de moș Gerilă sever, descins parcă 
într-un orășel al copiilor, nu cu daruri, ci 
cu pedepse. Surprinzător, nici lirismul evo- 
cării, nici sugestia fantastă din paginile 
lui Creangă nu rețin atenția. Indiferent de 
aprecierea rezultatelor, ne-am înșela însă 
dacă am judeca acest film în sine: ecrani- 
zarea a insemnat pentru regizoare nici 
mai mult nici mai puțin decit o ceremonioa- 
să intoarcere la surse, în afara oricărei 
ambiţii de originalitate sau inovaţie. Uni- 
versul descris de Creangă apare redus la 
cel al lui Năică, cu deosebirea că balta 
din marginea satului e aici Ozana cea 
frumos curgătoare și limpede ca cristalul, 
iar peștişorul din borcan — pupăza din tei 


Şi-am încălecat pe-o şa... 
(«Tinerețe fără bătrinețe 


aceasta autoarea găsește cu cale să re- 
curgă la efecte optice: Năică incepe să 
vadă peștișorul din borcan în culori ṣan 
jante și de un avantaj similar se vor bucura 
la un moment dat veverițele care apar in- 
conjurate de raze. Miraculosul bate deci 
la ușă și el işi face efectiv intrarea în ulti- 
mul cadru din «Năică pleacă la Bucureşti»: 
pălăria eroului capătă puteri supranatu- 
rale și rămine plutind indelung deasupra 
orașului, în timp ce purtătorul ei se in- 
toarce în sat. 


Nu avem insă motive s-o bănuim pe 
regizoare de nici un fel de fixaţii sau ob- 
sesii. Ea e aptă să se elibereze de pro- 
priile-i slăbiciuni și să parcurgă zig-zag 
uri derutante. 

În «Amintiri din copilărie», ilustrare de 
lung-metraj a unor scene din textul clasic 
al lui lon Creangă, nu vom regăsi nici 
urmă din simptomele mai sus semnalate 
Autoarea a fost atrasă cu o asemenea 
putere și stăpinită cu atita autoritate de 


E ca şi cum Elisabeta Bostan ar fi avut 
nevoie de un răgaz, găsind prilejul potrivit 
binevenit, pentru a face un rezumat con 
ştiincios al peripeţiilor, al datelor de am- 
bianță și recuzită, din filmele anterioare, 
înainte de a porni din nou la drum. 

Circumspectă, dar și liberă de complexe, 
regizoarea nu-și propune decit exact ceea 
ce-i este necesar şi-i stă în putință la un 
moment dat. Ne-o dovedește şi noul salt 
derutant care urmează spre cu totul alt 
gen. 


În basmul «Tinerețe fără bătrinețe 
toate simptomele pe care le descoperisem 
în unele momente din scurt metrajele ini- 
tiale, se confirmă de data aceasta cu pri- 
sosință. 

Cartea pe care mizează regizoarea este 
aceea a fidelității: dacă e basm, basm 
să fie! 

ES SPT: TARE 5 E E 
Dacă e basm, basm să fie! 
„5 SI e RE, IEI ep EC SIRE 


Nici urmă din  ingenuitatea lui 
«Nāică», nici urmă din simplitatea «Amin- 
tirilor»!... Toate mijloacele sint mobilizate 


A ştiut 
să reimpună 
un gen şi 
acasă şi 
peste graniță: 
musicalul cu 
şi despre copii 


pentru atingerea noului scop: un Fătfru- 
mos senin și surizător, un zmeu intunecat 
şi cu grimase, o zină care ride cu ochii și 
fascinează prin îmbrăcăminte — și, mai 
ales, decoruri, figurație, măști grotești, 
efecte optice de mare anvergură. Filmul 
transmite, incontestabil, din cind în cind, 
un anumit frison şi chiar senzaţia că autoa- 
rea poate găsi un limbaj modern în tra- 
tarea unui episod de basm: eroul intră 
în pădurea mincinoșilor stilizată tenebros, 
prin care mișună oameni mascaţi, cu măști 
la rindul lor stilizate, într-o linie monstru- 
oasă, dar cu vervă reală, iar în locul tra- 
diționalei lupte, trimișii împăratului cel 
rău îl înconjoară pe Făt Frumos mișcin- 
du-se în ritmul unui dans necunoscut, 
surd şi ameninţător. 

Uneori pe nesimţite, alteori cit se poate 
de evident, basmul este insă contrazis de 
elementele care-l compun și care scapă 
stilizării. Elisabeta Bostan are în prea mare 
măsură vocaţia realismului, a lucrurilor 
palpabile, curente, și totul capătă în con- 


t 


Un superstar care învață tabla înmulțirii 
(«Veronicile») 


secință o materialitate care ne trezește 
din orice reverie, fără a inceta să ne impre- 
sioneze prin spectaculos. Curtea împă- 
ratului cel bun este reconstituită cu rigoare 
de film istoric, decorația palatului are o 
factură etnografică aproape documentară, 
costumele de epocă cad grele pe umerii 
eroilor, coroanele consistente şi podoa- 
bele sunătoare par luate de la cel mai 
serios muzeu, interesindu-ne indeosebi 
prin garanţiile lor de autenticitate. O gra- 
vitate cu totul terestră și contemporană 
marchează aproape fiecare detaliu şi fie- 
care efect, pină la flăcările din inima pă- 
mintului, evident pirotehnice. Textul bas- 
mului, actualizat pe alocuri, este citit din 
off cu patos și cu adresă, morala fiind sub- 
liniată apăsat, explicit, în repetate rînduri. 
Pentru acelaşi motiv, finalul este apoteotic, 
nunta lui Făt Frumos e celebrată printr-un 
fel de serbare cîimpenească cu proporții 
de demonstrație sportivă filmată din tri 

bună. Fericirea eroilor este rapsodică, 
muzica de fond direct folclorică, interpre 

tată neîndoielnic de mari ansambluri pro- 
fesioniste, în timp ce transparența imaginii 
ne dezvăluie peisajul dintr-un unghi aproa- 
pe turistic. 


Era evident că, cel puţin pentru moment, 
regizoarea nu va putea persevera în aceas- 
tă direcţie, a basmului ilustrativ. Filmele 
următoare — «Veronica» şi «Veronica se 
întoarce»— o situează pe Elisabeta Bostan 
la jumătatea drumului de întoarcere spre 
eroii săi din primele producții 
BEEN PIE IESI IER 

Regizoarea se întoarce 


PT e ARE TEZE TI 270 e Ra 

Veronica este un Năică feminin. urban 
şi deprins, prin forța împrejurărilor, cu 
viaţa în colectiv, la cămin. Ambianţa este 
însă convenţională — o cabană, undeva 
la munte — și racordurile cu năzdrăvăniile 
lui Năică sint rare — cel mult o rață sal- 
vată din mîinile bucătarului și ascunsă în 
dormitor. Aventura solitară nu mai pare 
posibilă decit în vis şi fetița ajunge în 
acest mod pe tărimul basmului imaginat 
de ea însăși. Cum basmul reprezintă însă 
pentru regizoare o experiență consumată, 
la care pare deocamdată decisă să nu 
se mai întoarcă, nu mai răminea altă so- 
luţie decit aceea a parodiei. Astfel a luat 
naștere acest «musical» destul de incert, 
ca o formulă intermediară, dovedind to- 
tuși că autoarea este pe drumul cel bun, 
tocmai pentru că-l caută fără incetare. 
Cel mai mult ne incintă, în aceste cele mai 
recente producţii, chipurile copiilor, ta- 
lentul regizoarei în a-i descoperi și sur- 
prinde în expresiile și gesturile lor natu- 
rale — o lume ingenuă, a purității, a graţiei 
şi încrederii, din care Elisabeta Bostan 
își face un titlu de cinste şi un semn de 
originalitate investigind-o cu consecven- 
tă. A transpune aceste sugestii în ter- 
menii filmului de ficțiune de lung metraj 
se dovedește a fi lucrul cel mai complicat 
Ceea ce deocamdată izbuteste cel mai 
puțin în această tentativă sint tocmai 
scenele de basm și de fabulă — parodiate 


sau nu — mai ales scenografia și costu- 
mația lor, supraincărcate grotesc, dar și 
fabulația, adesea eclectică și parazitară: 
scene de french-cancan și mimarea show- 
urilor t.v., într-un decor cu mere, pere, 
floarea soarelui, spini, căpșuni, rădăcini, 
petale, etc... se amestecă cu periniţe şi cu- 
plete in care preşcolarii vorbesc despre 
pisicuţe, dar şi despre... trubaduri, în timp 
ce printre picioarele balerinilor, deghizați 
în furnici, se strecoară micuța noastră 
eroină care, dacă a uitat de motanul Dănilă 
și de vicleana vulpe care o așteaptă ame- 
ninţător la ieșire şi care nu sînt alții decit 
Dem Rădulescu și Vasilica Tastaman in 
sofisticate travestiuri, trebuie să înțeleagă, 
odată cu spectatorii din sală, că de fapt 
morala fabulei «Greierele și furnica» ar 
putea fi reconsiderată, în sensul toleran- 
tei față de greierele cîntător! E poate puțin 
prea mult! 

Aș vrea să inchei pe o constatare tăcută 
de altfel mai sus: Elisabeta Bostan este 
un regizor care caută mereu, care pare că 
nu se mulțumește niciodată. Şi in această 
neîncetată căutare a ei, avem sentimentul 
că se află acum pe drumul cel bun. 

Valerian SAVA 


35 


Acolo, 


doar acolo, 
pe scenă 


sau 
pe platou, 
ne justificăm 


existenţa. 
Acolo 

noi trăim, 
acolo 

noi muncim, 
acolo 

noi ardem 


ngură spre casă, de la 
rice j s 
prin pădure să ajungă mai repede in sat, la Fundata 
Dar nu ajunge și naște acolo, pe munte, între Piatra Craiului 
i NIBUABg) lingă un brad, ajutată de o babă, Şarba pe nume 
păștea o prin apropiere Peste citva timp, f 
moare, peste altă cităva vreme ii moare și bărbatul şi în casa 
crescătorului de vite rămîn șase orfani. Cea mai mică e 
fetița născută în pădure, la poalele bradului 
Copiii s-au pripăşit pe la rude. Pină la doi ani, pe mezină 
a crescut-o o soră cu trei ani mai mare: o hrânea cu mâmâligă 
şi lapte și o lăsa să se culce, vara d dădea câldura, la 
umbră, sub banca din fața casei. Într-o seară, cînd se răco ai A a 5 x 
rise, o mătuşă venită de la Bucureşti a simț de sub Emoţiile debutului: «La mere» Înţelepciunea unui personaj: «Gioconda...» 
banca pe care stă șca ceva: peste o clipă ieșea afară, 


amorțită de som area pietrei, o fetiţ ui 
brațe, copilul s-a cui Sibarit acolo, la cald, ş ] : r : : 
dată jos. Asa a fost înfiată Şi adusă. la București co Ipostază maternă: «Dragoste lungă...» Cehoviana Sonia: «Unchiul Vania» 


ai mică a crescătorului de vite 
In Fundata, 


femeie cu mintea 
venit de la Buc ata şi i-a oi 
vățat ea, se urcă pe scenă și joacă acolo teatru 


«Mamă, dar ţi s-au dedat picioarele şi 


duri de mai sus 
dar iată 
accesele ei de m 


biografic 
din mai 1 


36 


e> ma 


E ON 


Silvia Popovici: 


— Acum cîteva 
luni, îmi spuneați. 
stimată Silvia Popo- 

ri vici, un lucru care 

m-a şocat atit de 

E tare încit l-am re- 
zumat — dacă-mi amintesc bine 
— și în titlul interviului publicat 
în „Flacăra”: era vorba de mo- 
mentele de spaimă, de sentimen- 
tul neputinței, de îndoielilecu 
care v-a fost presărat — cu care 
v-aţi presărat — drumul în artă. 


UDUT E ES 

— Oricît de torturante ar fi 
aceste momente, cred că fără ele 
nu poți ajunge la certitudine. 
E moneda forte în care ne plă- 
tim momentele de liniște. Numai 
că certitudinea te poate euforiza 
o clipă, dar dacă durează şi ea 
prea mult, devine la rîndu-i para- 
lizantă și sursă a stagnării. Ce 
să-i faci, așa se întîmplă cu noi, 
actorii, urcăm şi coborim — în 
sufletul nostru—o nesfirșită gol- 
gotă, credem și nu credem în noi, 
murim și renaștem iar, Şi asta, 
în puţinele ceasuri ale unei vieţi 
de actor. Am mai spus-o unui co- 
leg al dumitale, care n-a avut pri- 
lejul s-o transmită în scris: noi, 
actorii, avem o viaţă foarte scur- 
tă, noi sîntem fluturii care se 
nasc azi și mor la noapte. ler- 
tați-ne că sîntem glorioşi, astăzi, 
dar noi la noapte murim, am spus 
atunci, dar și gloria aceasta vine 
rar și cu picătura spre noi, pe 
cînd moartea uitării vine sigur. 
O carte rămîne, o pictură supra- 
viețuiește, dar un rol moare la 
căderea cortinei. 


MICE 7 EEEE AED 
— E frumos să vorbim despre 
flutur ii care mor, e poetic chiar, 


Luluța în „Coana Chiriţa“ 


Julieta, un Tol visat şi realizat 


e mai spectaculos să vorbeşti 


despre îndoieli, modestia e în- 


totdeauna fascinantă, dar eu am 
pornit hotărită să discutăm de 
astă dată despre certitudini, şi 
nu voi renunța. Pentru că, iată, 
am prins un moment de certitu- 
dine din cariera dumneavoastră 
artistică, n-o să mă contraziceţi: 
o premieră cinematografică, două 
premiere TV („Femeia fericită“ 
şi „Ca o pasăre într-o colivie”), 
iar la Naţional —repetiţiicu... 
dar nu spun încă, lăsăm osurpri- 
ză şi pe mai încolo... 


— Gazetarii care iubesc acto- 
rii — mai sînt şi din aceştia — 
vin spre noi în asemenea momente, 
De fapt, noi sîntem creaţiile celor 
care ne iubesc şi cred în noi. 


— Aşadar, iată-vă într-un ceas 
de bune relații cu filmul, v-aţi 
făcut frumoase servicii reciproce, 
rolul Lenei din „Trecătoarele iu- 
biri"... 


— Dar „Trecătoarele iubiri" 
este în primul și ultimul rînd 
filmul Malvinei Urşianu, persona- 
litatea și poezia ei impregnează 
fiecare metru de peliculă, fiecare 
gest şi replică a noastră, a actori- 
lor, ele străbat fiecare imagine— 
superba, picturala, răscolitoarea 
imagine a lui Întorsureanu şi 
Fischer — şi fiecare notă cîntată de 
naiul lui Gheorghe Zamfir. 


— Nu credeţi, Silvia Popovici, 
că acceptaţi cu prea multă lar- 
gheţe şi cu oumilinţă—prea înal- 
tă poate — rolul de simplu ins- 
trument pe care îl are actorul? 


Soarta se află, pe de-a-ntregul, 
după dumneata, în mîna drama- 
turgului, aregizorului, şi a...şi a.. 


ADE EEE E SE E PESE 
— Şi, după dumneata, nu e aşa? 
Nu uita, actorul e, în primul 
rînd, propriul său instrument, pic- 
torul îşi exprimă talentul cu cu- 
lorile, scriitorul dispune de cu- 
vînt, actorulare privirile lui, tă- 
cerile lui, ridurile lui, nervii lui, 
muşchii obrazului, indispoziția sau * 
buna lui stare fizică, cu ele tre- 
buie să comunice ceva important 
de pe scenă (altfel, degeaba mai 
urcă pe scenă); dar ca să urce pe 
scenă, trebuie să existe mai întti 
un text, un rol, un regizor care 
să-l vadă în acest text și în acel 
rol . ete. Poţi avea şansa să 
ti în drum mari oameni de 
e să transforme această 
dependenţă a interpre- 
rilejul unor mari creaţii 
eu, recunosc, 


ii care îi 
ţa să le re- 
sint nişte 


de înalta 


IE LEEA PERETI CETE AESE AA 
— Buun...: lată-ne din nou 
la „Trecătoarele iubiri"... 


grăb 


— „care e filmul Malvinei Ura 
şianu, dar şi al lui George Motoi, 
el ocupă prim planul şi-l ocupă 
minunat, după mine, şi pe urmă 
mai e şi Gina Patrichi care a făcut 
un lucru admirabil, mai e şi Cornel 
Coman...» 


ER NES RICE R au 
— .. iar filmul e, de fapt (lu- 
cru spus prin toți porii, prin 
toate fibrele sale) un poem de 
dragoste. Un poem de dragoste 
pentru pămîntul țării. Rar am 
văzut un film mai patriotic — în 
sensul cel mai pur, mai neuzat 
de lozinci ca acesta; toate cele- 
lalte iubiri, spune Malvina, sînt 
trecătoare, chiar şi dragostea de 
viață, Veşnică rămîne doar legă- 
tura cu iarba,cu cerul, cu pămin- 
tul ţării tale. Dar nu ca să spun 
eu asta ne-am întilnit noi astăzi, 
vorbeam, parcă, de Lena... 
PIPERA NE TE ECE X-a 
— Lena nu e un personaj sim- 
patic, un personaj la care să aderi, 
e prea puternică pentru a fi sim- 
patică şi puterea aceasta e de 
fapt imensa ei slăbiciune și sursa 
nefericirii ei. Dacă vreţi, ea poar- 
tă în ea sîmburele dramatic al 
emancipării feminine. Lena a pier- 
dut nevoia de protecție mascu- 
lină, sau poate, fiind preaegală 
cu bărbații din jurul ei, nu mai 
are cui să o ceară... lar pentru o 
femeie e foarte trist să nu poată 
privi în sus spre bărbatul pe care 
îl iubeşte. Are încă nevoie să-l 
admire, să-l vadă puternic, să-l 
creadă chiar şi de neînțeles. 
UE IE OEI UR ICI Ea 
— La nevoie, construim sin- 
gure un piedestal şi-l urcăm cu 
mîna noastră acolo sus, unde nu 
se vede prea clar şi poate avea 
chiar şi halo-ul de mister nece- 
sar, nu? Poate chiar asta şi face 
Lena dumneavoastră cu Andrei... 


— Lena rămîne femeia unei 
singure şi mari iubiri, şi cînd e 


2. 


vorba de o mare iubire, nu stal 
să cîntărești toate calităţile şi 
cusururile omului; Lena rămîne 
marcată, asprită, poate chiar 
uscată sufletește, după pierderea 
acestei iubiri. Dar crezi oare că 
e cazul să-mi comentez eu persos 
najul? Asta e treaba cronicarilor 
şi-o vor face, te asigur, cu mal 
multă voluptate critică decit 
mine. 


— Esenţial e ca personajul 
— şi filmul, fireşte — să ajungă 
la public așa cum l-ați gîndit şi 
să fie recepționat pe aceeași lun- 
gime de undă. & 


RETETEI E TARCIA TE VE TEBA 

— Mi-am zis şi eu lucrul acesta, 
ne-am zis cu toții lucrul acesta, 
ştiu că fiecare film are spectato- 
torii lui, dar e foarte greu să 


inale sau pentru a ne exa- 
apoi fotogenia pe pelicu- 
lă, sau pentru glorie, sau pentru 
bani. Acolo, pe scenă, sau pe pla- 
tou, noi ne justificăm existen- 
ţa, acolo. noi muncim, noi pro- 
ducem, noi trăim. Dacă actorul 
nu joacă, moare, Se stinge de 
inaniție. Nimic nu mă sperie de- 
cît ziua în care nu fac nimic, de- 
cît săptămîna în care nu am spec- 
tacole, decît luna în care nu re- 

et, decît anul în care nu am avut 


o premieră bună. Inamicul meu 
nr.1 e timpul care fuge fără ca 
eu să-l pot stăphi, fără să fi 
putut face ceva cu el. lar noi, 
actorii, stăm uneori prea mult. 
Ne trec anii. Ne trece vremea. 
Noi n-avem timp, Noi ne grăbim: 
murim la noapte. 
Ema d aie ca ani 2ă 

— Păcătuiţi, Silvia Popovici, 
n-aveţi dreptul, am venit la dum- 
neavoastră cînd filmul... cînd te- 
leviziunea... cînd teatrul... 
POTTIE PRAT OSEERE E EGEE ETA 

— Dar să ne înțelegem, cau- 
za nu e numai a mea, numai a 
unui moment, cauza e a noastră, 
a artei noastre fragile şi efemere, 
a generaţiei noastre. Sîntem gene- 
rația aflată în plinătatea forțelor 
artistice și în măsură să cuprindă 
orice repertoriu, dar care poate 
fi devitalizată prin inacţiune. Nu 
e atît vorba de mine, repet, sau 
chiar nu e deloc vorba de mine, 
dar adevărul acesta e, timpul 
Julietei trece, trece şi cel al 
Ifigeniei şi al Luluţei, trebuie să 
prindem frumos şi la timpul lor 
celelalte roluri mari ale noilor 
virste. 


EETA 27 AREETUNIRE E "EET IE 
— Oricum, e prea devreme să 
intrăm în panică, Aveţi virsta 
marilor vedete de cinema, și 
dacă cineva e îngrijorat de felul 
în care ingenuele dramatice pot 
parcurge virstele vieţii şi alesce- 
nei, cazul dumneavoastră îl poate 
linişti pe deplin. Aş zice chiar 
că această alunecare lentă şi 
firească spre personajele pe care 
maturizarea le spiritualizează, le 
dă noi dimensluni şi nol profun- 
zimi ale trăirii, a fost în avantajul 
dumneavoastră. 
„DESIRE A TOR S E IE ES E 
— Vă mulţumese că-mi spu- 
neţi asta, avem nevoie mereu de 
un cuvînt bun, fără afecțiunea şi 
încrederea celor din jur, nu pu+ 
tem trăi. 
ENI RESIMT SEDATE E 
— Şi pentru că a venit momen» 
tulsă lansez surpriza de care vor- 
beam la începutul dialogului nos- 
tru, iată, cînd—dacănu acum, la 
vîrsta împlinirilor — aţi fi putut-o 
interpreta pe Anca din „Năpasta” 
lui Caragiale? Şi totuşi, nu e 
prea aproape de marea „Nă- 
pastă” a lui Emil Botta şi 
irina Răchiţeanu, nu vă e frică 
de apăsarea celor doi mari? 
BASS? ră E EAE 0 
— Da, poate e prea aproape, 
da, ne e frică, dar de vreme ce 
s-a hotărît să încercăm, încer- 
căm, nu, nu e bun cuvîntul, lup- 
tăm să scoatem un spectacol bun; 
e doar vorba de inaugurarea sălii 
mici a noului Naţional cu un spec- 
tacol al patronului nostru, Cara- 
giale; „Năpasta” se va juca îm- 
preună cu „Conu Leonida faţă 


„cu reacţiunea”. 


lon. Cojar are de altfel o 
viziune foarte interesantă asu- 
pra  „Năpastei”. Zilele tre- 
cute am avut prima lectură și a 
reușit să ne cîştige de partea aces- 
tei inedite viziuni regizorale: el 
vede perso Năpastei“ nu ca 
pe nişte cazuri de încrîncenare psi- 
hică, ci ca pe nişte oameni puterni- 
ci, frumoși ca brazii pămîntului, 
aproape monumentali în pasiunile 
lor, toți trebuie să aibă ceva 
comun cu dimensiunile mioritice 
ale celui ucis, aşa cum s-au păs- 
trat ele în mintea Ancăi. E drept, 
Anca mă sperie încă, e vijelioasă, 
dar personajul care vine spre 
tine cu paşi moi şi tirșiţi nu te 
îmbie la luptă şi, fără luptă, nici 
o bătălie nu e cîştigată, nici cea 
cu un erou de teatru... 

sy Sanda FAUR 


teleeveniment 


impermeabilul 
cu ochi de sticlă 


telesfirșit de săptămînă 


Ingenioșii 


bine temperați 


Cu toată simpatia pentru Mannix, 
cu toată bunăvoința pentru Sfintul, 
Columbo al lui Peter Falk 
le este superior... Asta e situaţia! 


Nu încape îndoială 

că acest locotenent 

Columbo e tot ce 

ne-a dat mai bun 

televiziunea noastră 

în domeniul înmăr- 
muritor de vast al detectivismu- 
lui. Cu toată simpatia pentru Man- 
nix, cu toată bunăvoința pentru 
„Sfîntul“, Columbo le e mult 
superior, ca să nu spun că-i des- 
fide, că-i sfidează, că e un anti- 
Roger Moore, un anti-Mannix. 
Se vede cu ochiul liber că omul e 
din rasa celor serioşi, puternici 
în idee și nu în pumn, fascinanţi 
ca expresie a inteligenţei și nu a 
sex-appeal-ului, din rasa pură a 
lui Sherlock Holmes, a celor 
cărora le trebuie un oscior pentru 
a reconstitui mamutul unui asa- 
sinat, un fir de păr (expresie din- 
tr-o teleenciclopedie cu insecte: 
„viitorul păianjenului ţine de un 
fir”) pentru a descoperi asasinul 
chel, o urmă în deșert pentru 
a înțelege dispariţia victimei în- 
tr-un ocean... 

Fără a depâși acest perimetru 
clasic — a! enigmei care trebuie 
dezlegată cu mintea, prin asociații, 
deducţii și mai ales intuiții, unele 
trase bine de păr, ba chiar şi de 
singurul fir de păr al unei chelii 
de subiect, căci există și intrigi 
chele ca unele cîntăreţe — „Co- 
lumbo” e însă memorabil prin 
forța artistului său, prin accentele 
extraordinare ale unui chip 
anticalofil, ale unui joc care-şi 
concentrează toată tensiunea în 
mişcarea unei miini, într-un ultim 
pas înaintea trecerii unui prag, 
trecerea palmei peste obraz, 
într-un umâr adus stîngaci spre 
bărbie, într-o privire care te lasă 
la răscrucea dintre naivitate și 
perfidie. Acest Peter Falk posedă 
arta diabolică a suspensului de 
fiecare clipă — fiecare clip 
din cauza lui, nu a s 
importantă și de nesc 
care detaliu duce sau poat 
la revelaţia cea mare. Fiecare 
fleac, fiecare replică — oricît de 
neutră, sau cu cît mai neutră și 
mai albă, cu atit mai gravă — 
greutate, semnificaţie, rostul 
miezul ei. 

Fireşte, tipule din categoria 
esenţială azi, a anti-eroilor. Ti- 
pul pare un cetăţean pașnic, onest, 
mediu sau chiar mediocru, un me- 
seriaş şters al „faptelor diverse“, 
al criminalogilor de mîna a doua, 
domnul nu are'secretară șarmantă, 
nu eun „ștab” al poliției (într-un 
episod, o doamnă bine i-o și spune 


de la obraz: „Nu prea arăţi a 
polițist“), e un fel de mărunt 
locotenent Lucas din „Mannix“, 
un anchetator dacă nu apatic, 
oricum oarecare. Dar e suficient 
ca aparatul să-i prindă un prim- 
plan, să-i decupeze o străfulge- 
rare în ochiul straniu (de sticlă 
sau sașiu?), să-l urmărească în 
schimbarea ţigaretei de foi din 
colţul stîng al gurii în colţul drept, 
să-i surprindă o ușoară închidere 
a pleoapei drepte, a ochiului 
sănătos — ca, deodată, antieroul 
să devină un erou, adică un om 
cu destin sau hotăritor în destinul 
altora. Nu mai insist în direcția 
recuzitei sale care se reduce la un 
obsedant și ponosit impermeabil 
fără de care tipul nu se mișcă, fie 
soare, fie vară, fie prînz, fie 
nimic, Impermeabilul lui spune 
tot asupra condiției sale — de om 
care mănîncă repede, între două 
intuiții, într-o bedezi de mîna a 
cincea, salată populară de ardei, 
de cetățean cam nasol cu care te 
împingi în tramvai dar care ştie 
măreața idee și măřețul adevăr că 
„nu haina face pe om“... Farmecul 
său vine dinlăuntrul său, din ceea 
ce nu se vede cu ochiul liber, al 
spectătorului normal de se: 
riale normale, farmecul lui e 
mult mai adinc decît enigmele 
pe care trebuie să le dezlege, 
enigme de altfel enunțate clar, 
din capul locului, cu o tehnică 
strălimpede şi străveche a sce- 
nariului de gen. Ca să fiu sincer, 
actorul mă interesează mult mai 
mult decit subiectul, deși nici 
regizorii lui nu sînt slabi sau ne- 
îndemînatici, monteurii au un 
fin simţ al elipsei, al „ruperii“ 
acolo unde trebuie, oameni de 
meserie şi ei în ale serialului, 
probabil nepistruiați, care ştiu 
um trebuie cr stofă ce 
va fi în curind î 


m rece sau simpat 
mina multora. E în chipul 
său o ascunzătoare frumoasă care 
ține într-adevăr de  teleeveni- 
ment. Şi nimic mai straniu — 
mai straniu decît ochiul său cel 
sting — ca această. informaţie 
plată că omul nostru n-a izbutit 
în filmele normale de cinema, 
izbind-o numaiaici, în „Columbo“, 
Nimic mai straniu şi mai logic — 
cum ar spune o rudă dea sa, rudă 
de spirit, aflată la Paris, Maigret, 
cînd enervanta intuiţie biruie, 
legînd cum se cuvine virsta căpi- 
tanului de înălțimea catargului. 


BELPHEGOR 


T serial de sîmbătă seara, 


fără bucurii, 
este ca un serial de 


A mai trecut pe lîngănoi 

un serial de sîmbătă 

seara, din acelea de 

universală tradiţie, me- 

nit să învioreze cu zim- 

bet de aventură tele- 
sfîrşiturile noastre de săptămînă. | 
s-a spus „Brett și Danny“, îi vom 
spune și noi aşa, dacă se mai întîm- 
plă să vină vorba despre el în rîn- 
durile următoare, deşi nu neapărat 
despre acești mannicși mai mititei 
ţin să scriu acum, după ce ei şi-au 
epuizat întreg repertoriul şi gloan- 
tele, şi săgețile cu tolbe cu tot, și 
au plecat spre uitare, grăbiţi ca 
mereu grăbitul februarie... Cred că 
parafraza „ingeniosului bine tempe- 
rat“, după titlul unei ingenioase 
proze (nu se va supăra, cred, autorul, 
că i-o preluăm și o adaptăm unor 
noi situaţii onomastice, așa cum nu 
ne-am supărat nici noi, ca Irimia, 
cînd ne-a folosit pe mulţi drept co- 
bai) li se potrivește de altfel foarte 
bine: poate mai puţin ingenioşi decît 
temperaţi, adică de o ingeniozitate 


cam prea temperată, Brett și Danny 
au evoluat pe o partitură camfşu- 
bredă, mai mult pe niște schela; în 
care și umorul și aventura, cu fici 
excepții, cam scîrțiiau din balamale 
şi nu erau decit nişte punți spreni+ 
căieri... a 


Te ZI ES EEO A a O GA 
Nici măcar aripi de spumă 


Dar să revenim la sentimente mai 
bune, adică să ne gîndim cum ar fi 
putut arăta acest serial de sîmbătă, 
dacă Brett și Danny ar fi avut teren 
solid sub picioare, sau măcar dripi 
de spumă... Nu este chiar un exer- 
ciţiu gratuit. Pentru că din S6ria- 
lul acesta puteau, efectiv, să sară 
scînţei: un lord (şi nu unul oarecare, 
ci unul trecut prin şcoala de viaţă 
a „Sfintului“ şi prin aceea de viteză 
a curselor automobilistice de la 
Monza și Monte Carlo), plus un juna 
american [rumuşel și simpatic, 6biș- 
nuit cu traiul aventuros și riscant, 
deci calmu! și umorul englezesc, plus 


Exuberanță americană, farmec francez, calm britanic 
(Tony Curtis, Annette André, Roger Moore) 


)0N0Y, agent- secreț 


A trecut un sfert de veac de 
cind a debutat, pe marele ecran, 

' unul din actorii favoriţi ai publi- 
cului sovietic de astăzi, Viaceslav 
Tihonov. În 1973, Tihonov a 
terminat turnările celor 12 epi- 
soade ale serialului TV „17 clipe 
dintr-o primăvară”. Cu acest 
prilej,el a declarat: „Am ţ nut cu 
tot dinadinsul să joc rolul agen- 


tului de contrainformaţii Isaev, 


alias ofițerul SS von Stierlitz, 
fiindcă acest agent are o perso- 
nalitate aparte, nuse circumscrie 
şabloanelor. Mi-am dat seama că 
micul ecran îmi oferă, prin inter- 
mediul accstul rol, posibilitatea 
nebănuită de a ieşi din tradițio- 
nala schemă — „agentul-secret 
superman-cu-nervi-de-oțel“. Am 
vrut să acreditez o nouă accep- 
iune a acestui gen de personaj 
şi cred că, datorită acestui serial 
TV, am izbutit s-o fac“; 


din. epoca Norman Taurog, deci cel 
de acum vreo douăzeci şi trei de ani, 


exuberanţa și ironia americană, puse 
în slujba „aventurii de sîmbătă sea- 
ra“, o aventură nici prea serioasă, 
câ să nu pară neadevărată, nici prea 
neserioasă ca să nu pară, cumva, ade- 
vărată,.. Umorul sec englezesc deci, 
plus ironia americană moștenită de 
la Twain şi trecută prin cîteva șa- 
curi electrotehnice și electrocosmi- 
ce, ce prilej excelent de competiţie 
nu numai într-un serial de sîmbătă 
seara, dintr-acelea cu puţin parfum, 
puţină păruială şi puţină crimă, cu 
mulţi detectivi particulari și cu foar4 
te, foarte multe urmăriri de avioane, 
jide trenuri, de elicoptere și mai ales 
de automobile, pe aceleași coaste mai 
mult sau mai puţin de azur. Încă din 
primul episod, cineva ne sugera (şi 
chiar credeam) că vom avea de a 
face cu nitro plus glicerină, deci — 
aveam asigurarea deplină că vom 
sări în aer. Acum, la sfirșit, respeca 
tiva picătură explozivă, am văzut cu 
toţii, ar putea fi numită, cel mult, 
rinofug... 


„E PPE. PARI” AI. LEII PPE BCE D Parta E 
lepure cu ochelari, ați văzut? 
EC ep =] 


Aici ar putea să urmeze o paran- 
teză mare. Spre sfîrşitul anului tre- 
cut, cînd Brett și Danny abia se cu- 
noșteau (promiteau, pe vremea a- 
cega, cel puţin mici explozii de zîm- 
bet) şi cînd tocmai ne pregăteam 
să consemnăm din nou, în altă ordi- 
ne de idei, că a mal trecut un an 
fără Jerry Lewis pe marile noastre 
ecrane (Cinemateca ne propune anul 
acesta un ciclu de șase filme: vom fi 
în banca întîi am văzut la tele- 
vizor „Partenerii“. O nostimadă cu 
Dean Martin și Jerry Lewis — cel 


de pe vremea cînd nu ne născusem 
încă cu toţii — film realmente vesel, 
la care am ris fără scăpare și fără 
menajamente. Nu spun că i-am fi 
dorit tot așa pe Brett și Danny — 
în dialoguri de tipul: —„Ce oameni 
mari s-au născut în Brooklyn?" — „În 
Brooklyn s-au născut numai capii”, 


sau — „Morcovii ajută vederea”. 
— 2 — „Da' ce, ai văzut vreun ie- 
pure cu ochelari?“ — şi nu spun că 
am fi vrut să-Lvedem pe Roger Moore 
mereu în postura lui Jerry Lewis, 
mai ales atunci cînd acestuia din 
urmă îi „adormeau picioarele” și, ca 
urmare, avea oarecari probleme cu 
echilibrul... Dar bucuria jocului ve- 
sel, trăit de Dean şi Jerry, n-ar 
fi trebuit să le lipsească lui Brett şi 
Danny. Dacă Roger şi Tony (da, este 
vorba totuși de Roger Moore şi 
Tony Curtis) au mai încercat ei să 
ne bucure și să se bucure cîte puţin 
(Steodată au fost chiar geniali), Brett 
și Danny — „partenerii”, asemenea 
lui Dean şi Jerry — n-au avut cum. 

O istorie cu un mafiot „rău“ care 
susținea că a murit, dar de fapt 
trăia într-o pivniţă, printre nişte 
butoaie... O altă istorie cu un ma- 
fiot „bun“, care trebuia salvat de cei 
răi şi trecut peste o graniţă oareca- 
re... O alta, cu nişte complici întru 
substituiri, atît de calmă, încît pe 
realizatori, încurcați printre „argu- 
mente“, nici nu i-a mai interesat 
să țină evidența complicităților... Şi 
așa mai departe. Dar, din cînd în 
cînd, cîte o sclipire, un episod cu a 
răpire și o „răscumpărare” cu o tra- 
gere pe sfoară bine ticluită. Cam 
puţin pentru Brett şi Danny, „sfin- 
ţii”, „răzbunătorii” şi „mannicșii” de 
sîmbătă seara... Cam puțin pentru 
Roger Moore și Tony Curtis, un 


cuplu agreabil, dar ce folos dacă- 


phen lor recentă s-a desfășurat 
n limitele serialelor „de serie“. Şi 
cam puţin pentru noi, „serialiștii“ 
telesfirșitului de săptămînă și amicii 
ingeniozităţii, care am rămas după 
„Brett şi Danny” doar cu senazaţia că 
au-trecut vreo trei luni sau trei ani 
de la despărțirea de Mannix. Prie- 
tenul Columbo, în schimb, prosperă 
și are parte de o zodie fericită: ne-a 
cucerit tocmai pentru că nimeni nu 
şi-a propus să-i tempereze ingeniozi- 
tatea şi ingenuitatea... 

Călin CALIMAN 


(Dean Martin și Jerry Lewis în „Partenerii 


| Unii numesc asta nostimadă 
3 


Kramer, judecătorul 


Stanley Kramer a acceptat să 
lucreze pentru micul ecran. El 
realizează un serial deteleviziune, 
mai multe episoade de 90 minute 
fiecare, adunate sub un titlu 
comun: „Judecata”, Fiecare epi- 
sod cuprinde reconstituirea unui 
proces celebru, un dosar recitit, 
așa cum numai Kramer știe s-o 


a, 


facă (vezi „Procesul maimutelor”, 
„Procesul de la Nürnberg”). 


tima tel 


Ultima telegramă trimisă de 
John Ford (cu o zi înainte de a 
muri) era adresată actriţei De- 
borah Kerr. Ford o felicita pentru 
succesul obţinut la TV cu piesa 
„A doua zi după tirg“, 


Emisiunea lui... 


Mă întreb cum ar arăta 
„emisiunile personalizate“? 
Mă întreb, 
dar... am şi citeva sugestii 


Actriţele care pre- 
zintă duminical emi- 
siunea plănuit dis- 
tractivă de după- 
amiază, îndeplinind 
funcțiunea de „a 
anima“, se pun cu trup și uneori 
cu suflet în slujba emisiunilor res- 
pective. Nimic de ris. Ceea ce 
înseamnă nimic de reproșat, așa 


inema 


ceput. Încă unul. Abandonat nu 
numai înainte de vreme, ci şi 
înainte de a se fi desăvîrșit, adică 
înainte ca TV-ul să realizeze sal- 
tul la construirea„emisiunilor per- 
sonalizate“, dacă nu chiar perso- 
nale; ceea ce ar însemna ca du- 
minică între 5şi7 sau sîmbătă 
la 9 cineva (egal un cineva) să 
apară cu regularitate măcar săp- 


în slujba actrițelor? 


ureșanu și Aimée lacobescu) 


cum nu poţi reproşa unui crai- 
nic citirea corectă a ştirilor Ager- 
press. Misiune îndeplinită. 
Din păcate însă, punerea actri- 
telor în slujba emisiunilor este 
unilaterală şi, dacă ne supără cea 
va, e lipsa de reciprocitate: emi- 
şiunile nu se pun niciodată în 
serviciul actriţelor și—ca să 
fac o precizare urgent necesară, 
prin actriţe înțeleg toate persoa- 
nele sau personalităţile alese pen- 
tru a înfățișa publicului reporta- 
jele și pelicula programului, 
N-a fost întotdeauna așa. N-a 
fost, adică, întotdeauna raportul 
dintre persoană și peliculă atit 
de nefavorabil celei dintti. În 
această ordine de idei, ne amin- 
tim că, mai demult, televiziunea 
poftea duminică de duminică in- 
vitaţi care, ei, alegeau fragmentele 
de program alcătuind mai feri- 
cit sau mai puțin „ dar alcătuind 
după-amiaza noastră, după chi- 
ul şi asemănarea lor. Moisil, 
rina Petrescu, apoi trio-ul Catinca 
Ralea—Vornicu—Emanoil Vale- 
riu îşi scoteau la lumină disponi- 
bilităţile întru facerea lumii, o- 
ferindu-ne universul lor. Timid, 
Fragmentar. În tangentă. Şi, mai 
ales, în limita materialelor existen- 
te la îndemînă. Era, părea un în- 


X 


tăminală pe ecran, în chip de 
autor și animator al emisiunii „sa- 
le”, spunîndu-ne și arătîndu-ne 
ce poftește, asemeni unui Geo 
Bogza căruia i se oferă nu un su- 
biect ci un spaţiu, de ocupat ca un 
teritoriu. 

Bineînţeles că printre cei din- 
tii posesori de „ore“ la TV ar 
fi să fie cîțiva actori şi cîteva ac- 
trițe, stăpinind deopotrivă fa- 
cultatea de a vedea şi pe aceea de 
a anima. Mă întreb, de pildă (tre- 
cînd dincolo de invitați consacrați 
ai TV-ului şi amintiţi, cîţiva, la 
începutul acestor rînduri), cum 
ar arăta nişte emisiuni gîndite de 
spirite atît de diverse precum O- 
gășanu, Ileana Stana lonescu sau 
Valeria Marian, în momentul cînd 
li s-ar acorda șansa şi sarcina dea 
ne „ţine“ în fața aparatului un 
ceas. Mă întreb cum ar arăta ora 
lui Amza Pellea sau, mai exact, 
cum ar olteniza el secolul. 

Trecînd la ne-actori, aş fi cu- 
rios să văd ora lui Cosaşu, înfă- 
țişîndu-ne „săptămîna cu sări- 
turi de la războaie la fotbal și de 
la filmele italieneşti la acciden- 
tele de automobil. 

Sau — să mai precizez — ora 
lui Tecdor Mazilu. 


AL. MIRODAN 


Nicolae 
Holban: 


între 
reportaj 


ŞI 
documentar 


tv 


— Pentru ao rupe 
cu mnaona inter- 
viurilor, vă propu- 

inema nem, Nicolae Hol- 
ban, să începem cu 
sfîrşitul. Ce proiec- 

te aveți? 


— Voi realiza un reportaj in- 
titulat „Aeroportul“. De ce acest 
titlu? La Petroşani, undeva la 
marginea orașului, există, a exis- 
tat mai bine-zis, un maidan pe care 
aterizau din cînd în cînd avioane 
utilitare. Astăzi pe acest maidan 
se află un splendid cartier de lo- 
cuinţe pe care oamenii îl numesc 
„Aeroport“, denumire care prac- 
tic s-a oficializat ; există şi o staţie 
de autobuz cu acest nume. De 
fapt, vă dați seama, acesta este 
pretextul pentru a realiza un re- 
portaj despre minerii din Valea 
Jiului. 


— Vreţi săspuneți, încă un re- 
portaj din Valea Jiului. După re- 
portajul care anul trecut v-a 
adus un premiu la Praga, vă 


"reîntoarceţi la locurile care v-au 


purtat noroc. 


5 RIC E BIET 

— Mai mult decît atît, țin să 
vă spun că, după Praga, reportajul 
„A doua tinerețe“ a fost solicitat 
să participe la un Festival in- 
ternațional de televiziune de la 
Hollywood și, după cîte sînt in- 
format, a trecut de comisia de 
preselecție. Însă, nu e mai pu- 
țin adevărat, mă întorc, mă reîn- 
torc în Valea Jiului și dintr-un 
punct de vedere sentimental. Aici 
am realizat primele mele reportaje 
prin anii '47 — '48, pe cînd 
tam în gazetărie. Cunosc bine lo- 
curile și oamenii. Pe de altă pa 
pentru că, într-un fel, minerii 
o viață asemănătoare cu a av 
torilor, poate mai puţin specta- 
culoasă, dar la fel de primejdioa- 
să. lar în timp ce aviatorii se 
avîntă spre înălţimi pentru a cu- 
ceri cerul, minerii se avîntă spre 
adîncimi spre a cuceri alt fel de cer. 
E POR GIP PE IEI a 


— Nu credeţi că această idee 
ar trebui tratată mai degrabă cu 
mijloacele filmului documentar, 
decit cu cele ale reportajului? 
IESEAN CCP VC SEC OES E 

— Nu ştiu, nu cred. Am impre- 
sia că mai tot ceea ce facem noi 
pe film la televiziune, cu excep- 
ţia filmelor artistice, este în ace- 


lași timp și reportaj și documentar 


sau, în orice caz, ceva între repor- 
taj şi documentar. Aşa-zisele do- 
cumentare produse de studioul 
Sahia sînt prezentate şi receptate 
în condiţii speciale, de regulă 
înaintea unui film artistic. Pe cînd 
la televiziune acest gen de film 
are un loc precis stabilit şi anun- 
tat în program. La cinema, spec- 
tatorul nu are ce face, trebuie să-l 
vadă, vrea nu vrea. Telespecta- 
torul e însă la el acasă, în timpul 
transmiterii unui documentar sau 
a unui reportaj mai face şi altceva, 
atenția lui e mai greu de captat, 
Reportajele noastre sînt mult 
mai lungi, mai amănunțite. În fine, 
dată fiind condiția televiziunii, 
noi sîntem obligaţi să lucrăm mai 
mult şi mai repede, or realizarea 
unui documentar făcut după toate 
regulile genului cere foarte mult 
timp. 


— Am putea vorbi aici de un 
specific al filmului documentar 
sau al reportajului de televiziu- 
ne? 


| 


— Nu ştiu dacă e locul să vor- 
bim aici şi acum despre acest spe- 
cific al televiziunii, Ceea ce ştiu 
precis este că în tot ceea ce facem 
trebuie să ne gîndim la omul care 
privește la televizor, la faptul că 
acest om nu e întotdeauna dispus 
să ne urmărească. 


— Cum poate fi determinat 
ş-o facă totuşi? 


— Spunindu-i adevăr 
du-l să cunoască lo 


un coctail în care să 
se despre toate și 


despre nimic. 


— Cu alte cuvinte să-i prezen- 
tăm viaţa și realitatea așa cum 
sint? 


— Exact. Dar nu mă feresc să 
spun că în unele din reportajele 
mele „regizez“ nişte lucruri, ceea 
ce m-a făcut să intru adeseori în 
mici conflicte profesionale cu co- 
legii sau cu șefii mei. 


OSIEA III = PREA 
— Cum adică „regizaţi”? „Re- 


glzaţi” realitatea, viața, faptele 
oamenii? Adineaori spuneați că... 


— Să fim bine înţeleși, eu nu 
cred că cineva, telespectator sau 
erou de reportaj nu ştie că asis- 
tă la o filmare. Desigur, n-am să 
mut un om de laun strung laaltul, 
pentru că acolo filmarea ar fi 
mai frumoasă. Dar nici nu pot să 
mă prefac că exact cînd m-am ni- 
merit eu cu echipa de filmare în- 
tr-un loc, tocmai atunci se petrec 
niște lucruri extraordinare; in- 
ginerul vine să dea indicaţii, uce- 
nicul vine să ceară sfaturi etc. lată 
de ce, înainte de filmare, discut 
cu eroul reportajului pe care-l 
fac, stabilesc anumite lucruri în 
prealabil, fac un fel de „regie”. 
E SIE TRI EARS IEZI 


— Dvs. aşi realizat un ciclu de 
reportaje despre Porţile de fier. 
Vrei să spuneţi că aţi făcut și 
acolo ceea ce numiţi „regie“? 
E DETINE I PERS ENE PE ESE? 


— Asta mai lipseal Ceea ce s-a 
întîmplat acolo e dincolo de 
orice film, de orice spectacol. 
Nu trebuia să fii regizor ca să 
simţi, să vezi şi să filmezi. Ceea 
ce ţi se cerea acolo era să fii pre- 
zent exact în locul în care tre- 
buia. Atunci şi eu și operatorul 
George Brătianu am fost real- 
mente nişte oameni de șantier, 
am stat săptămîni în şir acolo, 
toată lumea ne cunoștea, nimeni 
nu ne mai băga în seamă. laratunci 
cînd Dunărea a curs pentru pri- 
ma oară în noua sa albie, prin e- 
cluză, am pindit peste 24 de ore 
acel firicel de apă. De altfel tot 
ceea ce s-a întîmplat acolo este 
istorie. Noi am avut bucuria de 
a fi consemnat pe peliculă, în 
cpt reportaje, momente unice 
din istoria acestui gigant hidroe- 
nergetic. Sper să mă întorc a- 
colo peste zece ani pentru a 
monta în paralel imaginea de 
atunci a Dunării cu cele aflate 
acum în arhiva Televiziunii. 


— Sinteţi un sentimental? 


— Nu neapărat. Dar am înce- 
put să am nostalgia locurilor pe 
unde m-au purtat reportajele în 
urmă cu ani. Cred că nu trebuie 
să ne ferim de amintiri. Multe 
evenimente importante din viaţa 
României socialiste au devenit 
deja istorie. Despre  Bumbeşti- 
Livezeni, despre Agnita-Botorca 
se citeşte astăzi în cărţile de 


Să ne gîndim 

mai des la omul 

care se uită 

la televizor. 
De ce 


mai des! 
De ce n-o facem 
întotdeauna ? 


şcoală. Dar noi, cei care am fost 
contemporani cu aceste eve- 
nimente, care am participat la 
ele într-un fel sau altul, avem 
datoria să le retrăim, pentru a 
reîmpleti tradiţiile de ieri cu ceea 
ce se întîmplă astăzi. Televiziunea 
trebuie și poate să o facă. 


— Ce-l defineşte pereporterul 
Nicolae Holban în comparaţie 
cu colegii săi? 


IEC SIZE, RE. LORE RE ee 

— Ştiu și eu? Poate faptul că 
evit în reportajele mele inter- 
viul, Toate întrebările cad la 
montaj, pentru a face din inter- 
locutor un om care povestește, 
care se destăinuie altor oameni, 
Prin asta obțin o economie de 
spațiu și de timp şi , mai ales, 
cred eu, un anume firesc. 


— Credeţi că folosirea exce- 
sivă a interviului ar fi cauza mo- 
notoniei unor reportaje de tele- 
viziune ? 


— Nu, interviul nu trebuie 
eliminat definitiv, dar interviul 
nu trebuie să fie baza reporta- 
jului. Păcatele sînt altele, după 
părerea mea: excesul de vorbe, 
lirismul sau optimismul forțat, 
mimarea firescului, comentariul 
alături de imagine, imagine care: 
nu reușește să fie elocventă prin 
ea. însăși etc. S-ar mai adăuga 
lipsa noastră de mobilitate în 
consemnarea unor evenimente, 
cauză deocamdată obiectivă, 
faptul că adeseori facem prea 
multă muncă de cancelarie în 
detrimentul muncii de prospec- 
tare şi pregătire a filmărilor, Şi, 
în fine, poate că ar trebui să stăm 
mai puţin în televiziune și mai 
mult pe teren și... 


— Eu zic să ne oprim aici. 
Cu ce încheiem? 


— Cu ce-am început, adică 
tot cu un proiect. Mă gîndesc 
la o emisiune intitulată „Stop- 
cadru“, în care vom alătura 
imagini de arhivă cu oameni 
şi locuri de acum 20—25 de ani, 
oamenilor și locurilor de astăzi. 
Expunerea de motive am făcut-o 
mai înainte. Intenționăm ca, 
cercetind trecutul, să dăm o 
dimensiune a prezentului în cel 
de al 30-lea an de la eliberarea 


României. 
N.C. MUNTEANU 


| 


Octombrie 1964. În tim- 
pul Jocurilor Olimpice 
de la Tokio, trebuia să 
prezint din studio, în- 
tre două transmisii di- 
recte, buletine de știri 
cu rezultatele olimpice „la zi“. Adău- 
gaţi emoţiile debutului (erau prime- 
le mele apariţii la tv) şi veţi înţelege 
ce am simțit cînd crainicul de ser- 
viciu a anunțat la sfirșitul telejurna- 
lului fără nici un pic de șovăire: „Şi 
acum, Cristian Ţopescu vă prezintă 
buletinul meteorologic!?! „Mă găssam 
într-un alt studio, pregătit să intru 
în emisie, verificîndu-mi încă o dată 
știrile. Nu eram prea atent la ceea 
ce se spunea pe post, dar acel „vă 
prezintă buletinul meteorologic“ 
l-am recepționat, cum se spune la 
box — în plin. Nu mai ştiu dacă 
am îngheţat sau m-au cuprins căl- 
durile, cert este însă că un scurtcir= 
cuit cerebral m-a împiedicat cîteva 
secunde să reacționez în vreun fel. 
Cred că arătam ca tras pe roată! Cînd 
mi-am revenit, am reuşit să spun: 
„Stimaţi telespectatori, de fapt, eu 
trebuie să vă prezint ultimele nou- 
tăţi olimpice" și am continuat citind 
ca un automat, deși îmi propusesem 
să neglijez cît mai mult hirtia, 
1966. Duminică seară, emisiune în 
studio. Unul dintre cei mai vechi 
și mai simpatici colaboratori ai „Te- 


lesportului” prezenta cronica fot-/ 


balistică care se încheia întotdeauna 
cu rezultatele din divizia B. După 
ce citește din carnețelul său cu scris 
ordonat toate rezultatele din seria 
l-a şi cîteva din seria Il-a, se opreşte 
brusc, devine livid (nimeni nu înţe- 
legea ce s-a întîmplat) şi apoi, cu o 
voce de neuitat continuă: „Stimaţi 
telespectatori, vă rog să mă iertaţi, 
pînă acum v-am citit rezultatele me- 
ciurilor de duminica trecută (!H). 
Cele de astăzi sînt următoarele :..." 

1968. Comentam împreună cu 
Alexandru Stark, de la Sofia, trans- 
misiunile Festivalului Mondial al Ti- 
neretului și Studenţilor. Mai erau ct- 
teva minute pînă la începerea festi- 


Alegerea piesei Iut 
Corneliu Leu pentru 
inema inaugurarea ciclului de 
spectacole TV „Oameni 
ai zilelor noastre” s-a 
dovedit foarte inspirată, 
autorul arătîndu-se mereu interesat 
de evenimentele actualițăţii, de des- 
tinele celor numiţi „oameni ai 
lor noastre“, de regulă preze 
împrejurări neobișnuite. Est 
zul piesei „Femeia fericită”. 
Pe fundalul catastrofal i 
ţii care ne-au încercat 
cîţiva ani, eroii lui Co 
înfruntă şi se confruntă cu 
şişi şi cu semenii lor, cu fapt 
cu idealurile lor. În crîncena încleș 
tare cu natura, se decantează con- 
ştiinţe, se definescrcaractere, oame- 
nii se arată așa cum sînt, slabi și pu- 
ternici, eternele conflicte între ge- 
neraţii iau forme acute, găsindu-și, 
pînă la urmă, sensibile puncte de 
echilibru și trainice punți de comu- 
nicare, Dezbaterea pe care o pro- 
pune autorul stă sub semnul ideii 
că, înainte de toate, important este 


„omul'$ ceea ce s-a „construit“ în 


T Wee 


faţa nev 


ută a telesportului 


Scurtcircuit cerebral 


Reporterul are nevoie de: 
calm, fantezie, prezenţă de spirit, 
pregătire profesională, simţ al răspunderii 


şi încă multe altele. 
Are nevoie de ele nu pe rînd, 
ci de toate deodată 


vităţii de închidere. Totul părea a 
fi în regulă, Bucureştiul primea ima- 


după hirtie. 


Femeia 


explicație: 
Oameni ai zilelor noastre“ 


(UA dumiuaroaoli 
å, 
| (Au diau opiu 
Li N 
9 Marilena Stoișor, elevă, Ploiești: Majoritatea prezentatorilor 
de emisiuni în direct sint „proiectaţi” în studio, în faţa camerei, 
fără nici un fel de pregătire (ulterioară probelor cărora au fost su- 
puşi). Concursul de admitere este înregistrat, lar emisiunea pe viu 
— tu şi milioane de telespectatori —este cu totul altceva, Atunci 
se pune problema: te ineci sau înoţii 
@ Ştefan Tudora, inginer, Petroșani: Cine se angajează în a- 
ceastă muncă nu este suficient să fie „bun de gură“. Trebuie să aibă 
o înţelegere completă a conţinutului ştirilor şi o dorință profundă 
de a le împărtăşi telespectatorilor. Dacă nu simte această misiune, 
redarea textului va fi plictisitoare şi plată. 
9 Amalia Bălan, pensionară, Botoșani: Greu de răspuns la în- 
trebările dvs. Să încerc totuşi pe scurt: a) tehnica unul interviu reu- 


şit constă în a-l face pe oameni să spună adevărul; b) ca telespectator, 
prefer să mi se vorbeascăliber, cu unele stîngăcii, decît impecabil, 


gine şi sunet, Start, sîntem în emi- 
siel Nici nu terminăm introducerea 


teatrul pe micul ecr 


fericită 


el, chipul lui moral. Apăsat sublia 
niată în text, ideea este preluată 
firesc de regizorul Nicolae Motric 
şi folosită ca armătură solidă în edi- 
ficarea unui spectacol sobru, corect, 
atent la mişcarea sinuoasă a persona- 
jelor, deşi nu întotdeauna suficient 
de ritmat. Secvenţele din filmele 
documen mnat pe 
, folo- 
exces, alteori în racor- 
duri nu prea reŬșite, au dat totuși 
spectacolului un“ plus de autentici- 
tate și, mai ales, de dramatism, 
Succesul emisiunii se datorează nu 


mai puţin unei excelente distribuții, - 


Cu severă economie de mijloace in- 
terpretative, preferînd gestului ex- 
terior fine nuanţări psihologice, Sil- 
via Popovici, Colea Răutu şi Octavian 
Cotescu au- conferit o cuceritoare 
notă de firesc unor personaje extrem 


+ 


şi monitorul (televizorul de control) 
din cabina noastră se stinge. Continu- 
äm pe nevăzute, încercînd să ghicim 
ce anume urmăresc operatorii. Ni 
se aduce alt monitor. Din lipsă de 
timp pentru manevre tehnice este 
aşezat peste cel stricat. Mai trec 
citeva minute și sfirr! — se stinge și 
al doilea monitori Operațiunea se 
repetă: primim încă un monitor, 
cocoţat peste primele două. În acest 
timp, colegul meu A.S. — mare maes- 
tru al improvizațiilor salvatoare — 
vorbea, vorbea, vorbea. Ei bine, poa- 
te n-o să mă credeţi, dar și al trei- 
lea monitor s-a stricat! Tragedia era 
că, acum, cele trei televizoare, unul 
peste altul, ne acopereau complet 
vizibilitatea spre stadion. Atunci, 
A.S. are ideea să comentăm uitîn- 
du-ne pe televizorul din cabina ve- 
cină unde se afla colegul polonezi? 


l-am făcut semne disperate să se ` 


așeze în așa fel încît să vedem şi noi 
monitorul lui. Ne-a privit cu o enor- 
mă mirare, dar văzîndu-ne baricadaţi 
de televizoare a înţeles și ne-a aju- 
tat să ieşim dintr-o mare încurcă- 
tură. La București, nimeni nu a ob- 
servat vreo nepotrivire între ima- 
gine și comentariu, 

Un telereporter trebuie să gîn- 
dească şi să reacționeze ca un pi- 
lot. Pilotul reacționează ca să înlă- 
ture primejdia. Înlocuiți cuvîntul 
primejdie cu cuvîntul reputaţie. Re- 
porterul trebuie să gîndească repede 
ca să salveze reputația studioului de 
televiziune şi, în acelaşi timp, pro- 
pria-i reputaţie, 

În cîteva secunde, tot planul unei 
emisiuni poate fi dat peste cap. O 
ştire, cu un conținut diferit şi de o 
lungime diferită, intervenită în ulti- 
ma clipă, răstoarnă tot programul. 
Dar cînd, peste alte cîteva secunde, 
prezentatorul — cu nervii Întinși 
ca și coardele pianului — apare pe 
micul ecran, dumneavoastră, tele- 
spectatorii, trebuie să aveţi impresia 
de ordine și calm. 


Cristian ȚOPESCU 


de dificile, nu întotdeauna uşor de 
descifrat în patetica lor încercare de 
a se regăsi, de a se recunoaște și, 
mai ales, de a-și recunoaște erorile 
şi înfrîngerile, de a-și cîştiga sau re- 
cîştiga încrederea în ei şi în cel- 
lalți, Acești trei excelenți actori au 
fost satisfăcător secondați de mai 
tinerii lor parteneri Melania Cîrje 
și Viorel Comănici, în rolurile ceva 
mai ingrate ale generaţiei „intransi- 
gente", care pune probleme și mai 
ales întrebări decisive. Şi o menţiu- 
ne specială pentru savuroasa compo* 
ziție a Corneliei Turian, inimoasă, 
săritoare și guralivă în rolul unei fe- 
mei de bine, 

Inaugurînd ciclul „Oameni ai zi- 
lelor noastre“ cu spectacolul „Fe- 
meia fericită”, televiziunea a ridi- 
cat ştacheta exigenței. E de așteptat 
şi de dorit ca piesele care vor urma 
să fie cel puţin la acelaşi nivel. 


N.C.M. 


4 


Aveti cuvintul, 


Imagine = emoție 


Atel. 


După 22 de filme (operatorul George Cornea) 


Semnat: George Cornea - 


(Absolvent LA.T.C. 1955. 
Operator-şef imagine. Conferen- 
țiar universitar LA.Ţ.C.) 


1958 — „Viaţa nu iartă“ 

1960 — „Nu vreau să mă însor” 

1961 — „Într-o dimineață.. 
(scurt metraj) 

1962 — „Cinci oameni la drum“ 

1963 — „Un surîs în plină vară” 

1964 — „Dragoste la zero grade” 

— Premiul „Dona del Pa- 

raguas” — Barcelona, 1964, 


pentru calitatea culorii 
în film 
1964 — „Neamul Şoimăreştilor” 
— Premiul de onoare UNIA- 
TEC, Milano 1964, pt. cali- 
tatea imaginii color 
1965 — „La porţile pămîntului” 
1966 — „Golgota” 
1967 — „Balul de sîmbătă seara“ 
1968 — „Profilaxia” — (scurt me- 
traj) 
1968 — „Vinătorul de cerbi” 
regia Pierre Gaspard-Huit 


Cei trei ochi ai operatorului Nicu Stan 


Semnat : Nicu Stan 


1957 — „Dincolo de brazi” 

1960 — „Partea ta de vină” 

1964 — „Dragoste lungă de o 
seară” — Premiul de ima- 
gine, Mamaia—1964 


1965 — „Răscoala” 

1966 — „Vremea zăpezilor” 

1966 — „Diminețile unui băiat 
cuminte” + 

1966 — „Maiorul şi moartea” 


Te poţi lăsa 
impresionat 
de impresioniști, 
dar pină la urmă 
numai talentul tău 
îi poate 
impresiona 
pe ceilalţi 


1968 — „Preria” — regia Pierre 
Gaspard-Huit 

1968 — „Lacul Ontario“ — regia 
Jean Dréville 

1968 — „Ultimul mohican” — 
regia Jean Dreville 

1969 — „Mihai Viteazul” — Pre-, 
miul pt. imagineUNIATEC, 
Moscova 1971 — Premiul 
naţional pt. calitatea ima- 
ginii, Bucureşti, 1972 

1974 — „Asediul' — Premiul 
național pt. calitatea ima- 
ginii, Bucureşti, 1972 

1971—1972 — „Astă seară dan- 
săm în familie” 

1972 — „Bar iera” 

1972—1973 — „Păcală“ 


1967 — „Columna” 

1968 — „Legenda“ 

1969 — „Baltagul" 

1971 — „Puterea şi Adevărul” 
1971 — „Pădurea pierdută” 
1972 — „Zestrea 

1972 — „Conspiratia” 

1973 — „Departe de Tipperary” 
1973 — „Capcana” 

1974 — „Trei scrisori secrete” 


— Meseria dumneavoas= 

tră este, în fond, o 

condiţie a cinemato- 

grafului; forma, miş- 

carea, lumina, însăşi 

viaţa cinematografului 
este imaginea. Este un sector creativ 
care presupune o personalitate, o 
personalitate care trebuie să se 
contopească, să se completeze cu 
personalitatea regizorului, a scena» 
ristului, chiar şi a romancierului pe 
care-l transpune în imagine. A fi 
operator înseamnă a da viaţă unor 
cuvinte, unor idei, unor forme is 
maginate. 

George Cornea: — Aţi sesizat 
bine: operatorul de imagine modern 
— şi insist pe acest atribut, modern— 
trebuie să fie şi a demonstrat că 
poate fi o personalitate creatoa- 
re. Pe de o parte, el mînuieşte (şi 
trebuie să facă foarte bine acest 
lucru) o tehnică avansată — apara- 
tură, mijloace de iluminare — şi pe 
de altă parte, lucru extrem de im: 
portant, el trebuie să fie un artist. 
De ce? Pentru că imaginea pe care 
o realizează trebuie să emoţioneze, 
Nu să ilustreze, nu să informeze, 
ci să emoționeze, Acest factor, al 
emoţiei prin imagine, al forţei emo- 
ionale a cadrului cinematografic, 
cred că constituie marea barieră, 
marele salt de la meseriaș la artist. 
Dincolo de valoarea, de șocul: idei- 
lor unui scenariu, trebuie să existe 
o dimensiune pur vizuală, plastică 
a filmului, care să ducă la emoție. 
La emoția artistică. Această dinen- 
siune este imaginea. 

— Cum se adaptează atunci sti- 
lul propriu al unui operator la a- 
ceastă diversitate exterioară de sti- 
duri, de modalități de expresie die 
ferite cu regizori diferiţi? 

G.C.: — Mă aflu ta al 22-lea titlu 
de lung-metraj artistic. Am realizat 
„Mihai Viteazul”, care a obținut şi 


De cîte ori termin un 
film, încerc sentimentul 
unei eliberări. Am im- 
presia că mă aflu după 
o mare mărturisire, un 
fel de mărturisire sa- 
cră pe care mi-o fac la sfirşitul unei 
etape perfect delimitată în viaţă. 

Deşi opera cinematografică este 
o creaţie colectivă în care investi- 
tiile de artă sînt deopotrivă ale 
scriitorului, regizorului, actorilor, sce» 
nografului, compozitorului și ale 
altora, operatorul joacă rolul cel 
mai delicat. El se constituie într-o 
personalitate căruia i se depun toa- 
te cec-urile artistice, din care nu tres 
bule să piardă nimic, pe care tre- 
buie să le armonizeze într-o compo- 
ziție ideal expresivă, să le îmbrace 
într-o atmosferă a epocii şi, în final, 
să creeze sinteza imaginii artistice 
cu adresă precisă: spectatorul! Nu-i 
uşor! 

Şi dacă acceptăm că operatorul lue 
crează cu o tehnică rigidă, aparate, 
lumină, peliculă, chimicale, iar toate 
acestea trebuie însufleţite și sensi- 
bilizate astfel încît uneori lumina să 
alinte un portret dindu-i ingenul- 
tate, alteori să-l biciuie sculptind ca 
în piatră, uneori culoarea să fie dia- 
fană ca argintul pulverizat în soare, 
iar alteori consistentă de-ai crede că-i 
poţi afla grosimea pipăind-o între de- 
gete, şi dacă adaug că uneori apara- 
tul de filmat se mişcă încet, în taină, 
de parcă ar vrea să ţi se furișeze în 
suflet, iar alteori, brusc, violentează 
prin compoziţii reci şi înghețate... 
nu-i uşor! Întreaga artă de a combina 
luminile și culorile în armonii din 


imati operatori! 


premiul de imagine UNIATEC la 
Festivalul internațional de la Mos- 
cova —1971. Am realizat „Golgo- 
ta“, unde modalitatea de expresie era 
deosebită esenţial de „Mihai Vitea- 
zul". Am realizat „Astă seară dansăm 
în familie”, care era o comedie mo- 
dernă. Cred că personalitatea crea- 
toare a operatorului constă în primul 
rînd în adaptabilitate. Apoi în cultură. 
El trebuie să fie un bun cunoscător 
al artelor plastice, al artelor luminii 
şi culorii. Al sculpturii de dsemenea, 
cu armonia ei de volume. Poţi „îm- 
prumuta” culoarea unui Rembrandt 
sau a unui Caravaggio. Te poți lăsa 
influenţat de lumina impresioniş- 
tilor sau de echilibrul lui Rodin. 
Tocmai pentru că exprimi lumi și 
epoci diferite de film. A te orienta 
într-o mare de stiluri — iată pro- 
blema — pentru a găsi formula ar- 
tistică cea mai potrivită. 


— Care credeți căe momentul ac- 
tual al imaginii de film românesc? 


G.C.: — Imaginea de film româ- 
nesc e binecunoscută pe plan inter- 
naţional. Chiar mai bine cunoscută 
decit alte compartimente de creaţie 
ale filmelor noastre. Georges Sadoul 
era impresionat de calitatea imagi- 
nii filmelor româneşti. La ora actua- 
lä, în studiourile noastre se lucrează 
foarte mult pe peliculă color. Şi se 
caută foarte mult rezolvarea drama- 
turgică a filmului în culori. Aș cita 
în acest sens „Felix şi Otil unde o- 
peratorii Fischer şi Întorsureanu, prin 
metoda Graphis-color au rezolvat 
în bună parte problema saturării 
de culoare a filmului contemporan. 
Sigur că s-ar putea vorbi şi despre 
o anume bătaie pe loc, despre o 
anume rezolvare- tip a imaginii. 
De o fază a fotografierii naturii, care 
trebuie depăşită. Găsirea unor culori 
calde, de pildă, pentru a zugrăvi o 
scenă intimistă sau de dragoste, poate 


e 
cele mai diferite este o mare alchi- 
mie a talentului și sensibilităţii şi 
nu-i ușor! Toate acestea sînt o parte 
din tainele aparatului și motivele 
pentru care pe parcursul realizării 
unui film operatorul încearcă sen- 
timentul că lucrează singur. 

„Lucrezi singur și nu te poate ajuta 
nimeni. Numai tu poţi tălmăci sen- 
timentele în imagini, numai tu poți 
găsi echivalentul gîndurilor și pasiu- 
nilor tale, numai tu poţi crea oglinzi 


Ce este atmosfera? O sumă de detalii 
(„Mihai Viteazul“) 


eontribui capital la atmosfera scenei, 
la forța ei emoţională. 


— Există vreo secvenţă, filmată 
de dumneavostră, de care să vă 
amintiţi ca de ceva memorabil? 


G.C.: — Da. Secvența încoronării 
de la Alba - lulta, în „Mihai Viteazul“, 
Am încercat ca personajele, cu aju- 
torul luminii şi a punerii în cadru, 
să se confunde cu frescele de pe pe- 
reţii catedralei. Scena avea o măre- 
ţie stranie. Personajele vii se conti- 
auau cu chipurile pictate, ca un fel 
de imagine a istoriei. 

În ceea ce privește momentele mea 
morabile ale operatoriei româneşti, 
aș aminti pe Ovidiu Gologan, artist 
al luminii și atmosferei, care, împreu- 
nă cu Aurel Kostrakievici, au realizat în 


Nu-i ușoa- 
orezi sufle- 


valentă în soare și te dăruieşti fără 
preț filmului. Este'o muncă grea, 
densă și încordată... atunci, nu mai 
auzi nimic, nu vezi decit ceea ce 
faci, nu îți este foame, nu îţi este 
somn, muncești pentru un crez! 
După ce termini filmul, simţi un 
gol imens de parcă cineva drag te-ar 


Observator: Nicu Stan. Desenator: Nicu Stan. Operator: Nicu Stan. 


ultima vreme filmul „Ciprian Porum- 
bescu“. Apoi pe Nicu Stan, Costache 
Ciubotaru, Nicolae Girardi, Alexan- 
dru David, operatori încercaţi şi cu 
vechi state de serviciu. În ceea ce-i 
privește pe cei tineri, i-aş aminti pe 
foştii mei studenți — losif Demian, 
Dinu Tănase, Nicolae Mărgineanu, 
lon Marinescu. Cu ei se ridică şta- 
cheta calităţii şi se continuă tradi- 
ţia imaginii de film românesc. 


— Operatorul de imagine poate fi 
realizatorul total al unui film? 

G.C.: — Sînt mulți operatori de la 
„Sahia” care lucrează integral un 
film. Kalatozov a fost inţial operator. 
Urusewski este astăzi regizor. Le- 
louch este un exemplu clar în acest 
sens, Ei sînt o încarnare a unui vis 
vechi — realizatorul total, 


fi părăsit sau ar fi murit. A murit în 
tine tot ce ai inv t în film pentru 
„.. Să renască în spectator pe 
tărîmul simţurilor sale, să prindă rā- 
dăcini, să fertilizeze și să rodească 
în chipul cel mai preţios, înnobilin- 
du-l. 

izbînda pe care o simt în sala de 
spectacol în freamăt sau tăcere, în 
lacrimi sau aplauze, naște în mine 
noi germeni de artă, pe care-i hră- 


— Există un specific al imaginii 
de film românesc? 

G.C.: — Există o imagine de ca- 
litate şi o imagine fără calități. Nu 
cred că există încă un specific ro- 
mânesc al imaginii de film. Școala de 
operatorie românească este în plină 
formare. Se învață acolo despre ar- 
tele” plastice românești. lată un mij- 
loc de influență. Există apoi o notă 
specifică a peisajului românesc. Din 
aceste elemente poate prinde viață 
o imagine specific românească. 

— Nustrativismul, imaginea „de 
serviciu“, sînt încă prezente în fil- 
mul nostru? i 

G.C.: — Rar. Sint unii operatori 
care lucrează foarte repede. Lor 
le scapă fnulte detalii care se vor 
răzbuna în atmosfera filmului. A- 
ceastă rapiditate sau grabă e sus- 
pectă şi poate duce la ilustrativism. 

— Ce vă propuneţi, acum, după 22 
de filme realizate? 

G.C.: — De peste doi ani mă pre- 
gătesc pe baza unui scenariu în lucru, 
ia Casa de filme numărul 5, să rea- 
lizez un film ca regizor și operator. 
E vorba de un scenariu după Petru 
Vintilă — „Hiena”, scenariu la care 
am lucrat împreună cu actrița Draga 
Olteanu. Ea își construiește din 
scris rolul pe care-l va juca, şi toată 
colaborarea mea cu ea este foarte in- 
teresantă. Mă aflu de asemenea în 
discuţie la casa de filme nr. 5 cu un 
scenariu scris de „neexploatatul” 
D.R. Popescu — „Căruţa cu mere”. 

— Deci un scenariu scris de un 
operator şi de o actriţă, în vederea 
realizării unui film a cărui regie 
va fi semnată de un operator, 

G.C.: — Vechiul vis... Ceea ce 
îmi mai doresc e să pot continua 
activitatea de conferenţiar la cate- 
dra de imagine, la LA.T.C., unde am 
în grijă anul Ili-operatorie. O muncă 


pastonantă 
Dan COMȘA 


nese cu multă grijă şi ambiţie, dese- 
nînd şi pictînd tot ce văd în jur: oa- 
meni, lucruri, peisaje, într-un cuvînt 
viaţa, în trăsături cît mai simple, 
cît mai expresive, cît mai armonioase. 

Totul pentru un viitor film, în 
care voi descoperi alți oameni, alte 
caractere, alte ginduri, alte promi- 
siuni. 


Nicu STÂN 


44 


Valentino 
pe firmament 


PASA EN 

Pe harta cerului lor, actorii 
se îndepărtează, dispar, apoi re- 
vin după lungi perioade la zenit, 
ca niște ciudate comete, Este ca- 
zul lui Rudolf Valentino, care 
de un an încoace este o prezență 
vie în lumea culturală a filmului. 
După publicarea senzaționalei bio- 
grafii care atribuia, pentru pri- 
ma oară, moartea sa unei crime 


Erou de operetă 
~ post-mortem 
ERP NISE EEE 
Fiul lui Tino Rossi, 
Laurent... Valentino 


premeditate (am relatat supo- 
ziţia îndrăzneţei autoare chiar în 
această rubrică), iată-l acum pe 
Valentino transformat în erou de 
operetă, la music-hall-ul parizian 
„Bobino”. Interpretul: Laurent 
Rossi, „fiul lui Tino Rossi. 

Fără a mai vorbi de decernarea 
și în acest an, în Italia, a premiu- 
lui ce-i poartă numele şi care este 
destinat „actorilor cu cel mai ma- 
re răsunet în public”. Laureaţi: 
Anthony Quinn şi Sophia Lo- 
ren. 


Costume de 
Saint-Laurent 


Tot aici, anunțam reapariția 
pe platouri a lui Alain Resnais, 
pe genericul unui film inspirat 
din` viața celebrului aventurier 
Alexandre Stavisky; filmul fiind 
interpretat și finanțat de Jean 
Paul Belmondo. lată însă că sur- 
prinzătoarea hotărîre a lui Res- 
nais, puțin cam frivolă faţă de pro- 
gramul său de o viață, a fost 
completată de una și mai fri- 
volă: toaletele lui Anny Duperey 
— partenera lui Belmondo și 
soţia pe peliculă a lui Stavisky 


— au fost desenate nici mai mult 
nici mai puţin decit de Yves 
Saint Laurent, unul din cei mai 
în vogă stilişti ai Parisului. Her- 
melină, struț, vulpi albe, dia- 
mante și perle. Pare puţin pen- 
tru anii '30, dar cam mult pentru 
sobrul Resnais... Deși sîntem 
siguri că ne înşelăm... 
l 


Scrierile 
cineastului 


IL EGEE 2 3 

A apărut, la Paris, o masivă cu- 
legere de texte: Despre cine- 
matograf și convorbiri asupra cine- 
matogrofului — reprezentind tot 
ceea ce Jean Cocteau a scris cu 
privire la arta a şaptea: cugetări 
despre „teatru și cinema”, „poe- 
zie şi film“, „frumuseţe și cinema“, 
„civilizația sonoră“; omagii lui 
Bardot, Bresson, Renoir și Wel- 
les; note asupra propriilor fil- 
me; şase sinopsisuri inedite; di- 
verse interviuri; o filmografie 
completă... 

Totul concurind la cunoaşte- 
rea — de dincolo de ecran —a 
primului mare poet al ecranu- 
luise 


EPNER ESA 
Un mare poet 
al ecranului (Cocteau) 


Amurg 
total! 


Amurg, chiar dacă nu zeiesc, 
pentru faima lui Erich Segal, pă- 
rintele lui „Love story”. Noul 
său roman a fost desființat de 
critică, Universitatea Yale s-a 
despărțit de celebrul ei profesor 
pe motivul că era preaontestat 
de studenți și, colac- peste pu- 
păză, insuccesele au început să 
vină pînă şi la maraton, sportul 
preferat al scenaristului. Dacă 
în 1971 a terminat concursul de 
la Boston pe locul 50, în acest 
an—ne asigură l'Express — 
n-a reuşit să treacă peste locul 
487... Din 887 alergătoril 


Acelaşi 
rol 


Yves Montand continuă de 20 
de ani să-și joace rolul: rolul 
de veșnic tînăr bărbat iubit de 
mult mai tinere femei. De astă 
dată, în filmul „Hazard, duioșie 


= 


„ERĂ 


Un „prim“ nu tocmai june 
(Montand) 


și violență”, turnat la Paris de 
Philippe Labro. Tinăra îndrăgos- 
tită se cheamă pe peliculă Costan- 
za Weber (ca și soția lui Mozart) 
și este doctoriţă; în viaţa de 
toate zilele este vorba de actriţa 
americană Katharine Ross (cu- 
noscută la noi din filmul „Butch 
Cassidy...”). 


Primii 20 de ani 
de cinema 


Așa se intitulează serioasa emi- 
siune a televiziunii franceze, com- 
pusă din 188 serii a 26 minute şi 
dedicată cîtorva incunabule ale 
istoriei filmului, Posibilitatea ei 
este datorată în parte hazardu- 
lui. 

Între 1892 şi 1912 nu exista 
ea copyright-ului; ast- 
rimii regizori erau obli- 
gaţi să-și depună operele, pentru 
a le salva, într-un loc sigur, care 
s-a întîmplat să fie biblioteca Con- 
gresului american. Au trecut mulţi 
ani pînă cînd un funcționar pu- 
ţin curios să se întrebe ce puteau 
să conţină acele bobine. Și astfel, 
una din cele mai importante case 
de televiziune americane a des- 
coperit 5000 de filme inedite; 
dintre care a restaurat 3000 și a 
dăruit 80 ORTF-ului, lar, între 
acestea din urmă, de pildă, se 
află 15 inedite de Griffith... 


Reveniri 
îndărătnice 


Paul Newman a revenit în fața 
aparatului de filmat, jucînd ală- 


O perseverentă diabolică 
(Lucia Bosé) 


turi de Robert Redford în „la- 
dărătnicul“, 

Lucia Bosé perseverează în ne- 
hotărîrea: după ce-şi luase de ct- 
teva ori rămas-bun de la platouri, 
a terminat filmările în filmul lui 
Jaime Chavarri, „Excursii șco- 
lare”, 


Artele 
se ajută 


Palatul Versailles este în pri- 
mejdie! Pentru restaurarea sa 
a fost format un comitet de sal- 
vare. Cei care au acceptat din 
prima clipă să răspundă la apelul 
acestuia au fost Jean Louis Bar- 
rault (la Paris) și Liza Minnelli 
(la New York), care vor da cîte 
un spectacol de binefacere, vär- _ 
sînd fondurile în contul venera- 
bilului monument de arhitec- 
tură. 

Intr-ajutorarea artelor! 


Kedrova, 
mamă consolată 


Cel mai recent film: al Lik 
Kedrova, „Rak”, este povestea 
unei femei care află că trebuie să 


d ai 


În slujba științei medicale 
(Kedrova) 


moară de cancer şi a fiului său 
care vrea să-i Însenineze ultimele 
luni de viață. Samy Frey face 
încă un rol de mare sensibilitate 
alături de veterana ecranului, A 
rezultat — spune critica — un 
film dificil, dar sincer, apăsător, 
autentic și care vrea să facă 
lumină, în ciuda atitor umbre, în 
problema atit de controversată 
a medicinii tradiționale, a limi- 
telor ei ştiinţifice şi sociale. 


ia Da e > PSESE II PROSE ee 


Pe ce 
criterii? 


sera 

Într-o noapte, răufăcători ne- 
cunoscuți au devastat Muzeul fi- 
gurilor de ceară de la Holly- 
wood, unde sînt colecţionate du- 
blurile placide ale marilor stele, 
Din motive necunoscute, peste o 
sută de statui au fost distruse 
sau mutilate. Au fost preferate 
cu deosebire, pentru bestialele 
exerciţii, reproducerile după Mae 
West, Greta Garbo și Tyrone Po- 
WEF n 


CINEMATECA 


Memoria în conserve de cinema 


Viața în filmele de 

montaj este cu totul 

altceva decît viaţa îi 

filmele de cire - 

ta în filmele de montaj 

e realitate surprinsă a- 
supra faptului, e viața fără scenariu 
a lui Dziga Vertov, alcătuindu-se 
sub ochii noștri ca un film de impro- 
vizație genială, depășind uneori cu 
mult, cu foarte mult dicteul automat 
al suprarealismului şi ilogismului 
dadaiștilor. Viaţa în filmele de mon- 
taj ecinematograf fantastic pur, căci 
e pură realitate. Va fi avut dreptate 
domnul Oscar Wilde cînd spunea că 
natura începe să semene din ce în 
ce mai mult cu arta, e limpede că 
așa, trebuie să fie căci iată, în filmele 
de” montăj, natura e- neverosimilă, 
atît de neverosimilă încît, pentru a 
o erede, trebuie să ne-o imaginăm mai 
pe înţelesul nostru, mai ca la cine- 
matograf, mai „artistică”, mai ca în 
filmele de cinema. Pentru a înţelege 
un film ca „De ce America?” al lui 
Rossif e nevoie, neapărat, să revezi 


“Cum a rămas fascismul în mintea oamenilor? 
Adevărata față a fascismului“ de Mihail ai MI 


„Fructele mîniei” 
puşcă.. ", pentr 
„pe viu” cu 
pâșesc cu'm 
imaginată de S 
rechile de dansa 
52 de zile pentru un pu 
perechile reale, 
pe care Jane Fon 
zin în veci n-o pa atinge. 
prohibiţiei filmată „doc 
America „incoruptibililor”, cîtă as 
mănare, dar atît, „asemănare“ 
Eliott Ness trăia între gentle 
pe cînd Al Capone, adevăratul Al 
Capone, de l-ați văzut la Cinematecă, 
vă mai plac „Incoruptibilii“? 


Ei 
E artă sau nu e artă? 
PS E ES ee 

„Războiul s-a sfîrșit“ se numește un; 
“piendid film „de cinema“ al lui Alain 


Cinemateca s-a renovat! 
Cinemateca s-a redeschis! 
Cinemateca re-există! 3 


A. m 


Cum a rămas Stalingradul în mintea TERTE 
(„Memorie“ de Grigori Ciuhrai) 


Resnais, Dar cum a fost el? Războiul 
civil din Spania? El a fost exact aşa 
cum ni l-au păstrat documentele 
reunite - de același Rossif 
ori la Madrid“, adică depă- 
mult coșmarul „capriciilor"“ 
e război, despre 


Poate că nu eo artă. Poate că filmul 
de montaj nu este decît, cum s-a 
spus, memoria noastră depozitată 
în conserve cinematografice. Însă 
ce fel de memorie? Oare aceea care 
dă titlul filmului de montaj al lui 
Ciuhrai — „Memorie“? Memoria noas- 
tră cea de toate zilele, dormind ires- 
sabil între cutiile cu peliculă voa- 
ale sertărașelor noastre i 
Ciuhrai despre o 
a făcut un film 
„nu e artă? lată decupa 

— Stalingrad, iarna 1942—1943. 
Imagini de coșmar. O voce din off: 
Aici, în această iarnă, s-a decis soar- 
ta Europei. Bombardamente atroce. 
Case de zece etaje prăbușindu-se ca 
nişte cuburi de carton. Ger năpraz- 
nic. Foamete cumplită. Cadavre în- 
gheţate. Copii degeraţi. Bubuit de 
tunuri. Un oraș rezistă, rezistă, re- 
zistă.... 


(9 


na cu a muri 
la Hiroşima 


gerez, fireşte. Ştim, de la Aris- 
KER citire, că arta nu e imitație, ci 
transcriere verosimilă a realității 
şi de la această regulă de aur, de ce 
ar face excepţie tocmai cinematogra- 
ful? Dar care cinematograf? Căci 
şi filmul de montaj e cinematograf. 


— Paris, 1971. Piaţa „Stalingrad”. 
Staţia de metro „Stalingrad“. Bistroul 
„Stalingrad“. Toamnă. Plouă. Un 
reporter cu microfonul în mînă o- 
prește politicos trecătorii: „Nu vă 
supăraţi, ştiţi de ce se numeşte a- 
ceastă piaţă, piața Stalingrad?” — 
„Habar n-am", răspund ei și rîd; „Nu- 
mele de Stalingrad vă spune ceva?, 
mai întreabă reporterul. — „NI- 
mic. Absolut nimic.“ „Mulţumesc”, 
zimbește reporterul. — „Pentru pu- 
țin” — chicotesc cei anchetați, 


Formidabila documentare 
ERIE ri IDEE rii IENEI TLEN 

Omenirea se desparte de trecutul 
ei rizînd, desigur, dar filmele de rhon- 
taj de la Cinematecă (şi au fost multe, 
excelente toate) îţi îngheaţă zimbe- 
tul pe buze, căci filmul de montaj 
este în primul rînd istorie, o anume 
istorie, alta decît aceea frumos co- 
lorată din filmele de cinema. Este 


Cum este America în mintea oamenilor? 
(„De ce America?“ de Frederic Rossi?) 


istorie adevărată și adevărul e atit 
de neverosimil încît un ciclu de fil- 
me de montaj la Cinematocă pare 
uneori a fi totuna cu un ciclu Mêliès. 
Din fericire, pare numai. De ce „din 
fericire“? Pentru că filmul de montaj 
este ce spunea André Bazin. El scria 
așa: „Tr din ce în ce mai mult 
într-o lume devastată de cinemato- 
graf. O lume care tinde să devină 
pielea propriei sale imagini. La ora 
actualităților, sute de mii de filme 
ne fac să asistăm la formidabila do- 
cumentăre pe care o secretează zil- 
nic zecile de mii de aparate de fil- ~ 
mat. Abia formată, pielea Istoriei 
cade sub formă de peliculă. Azi, ne- 
numărate obiective spionează sem- 
nele pitoreşti, curioase sau groaz- 
nice ale destinului nostru”, 


Petre RADO 


45 


la fel de bine, „Dialog între cititori” nu e în tradiţia „C 
(la care nu ar 
tin dialog între cititori, intens, ardent, 
pasionant, avind ca subiect filmul 
românesc şi destinele sale, dialog implini 
provocat de cea „5 
„ din 11/73, intitulată 
r 


trä de slin Aeae 3. 0t „un 


Ce este noblețea? 
A vrea să fii mai bun, 
mai drept, mai vrednic, 
mai curajos decit 


gradul comun... 


scrisoarea lunii 


„Avem filme bune, 
avem valori...“ 


„lubesc filmul, îmi place să vizionez filme bune, filme vechi cu 
actori de renume, filme recente, atît pe marele cît şi pe micul ecran, 
dar (Și acest dar îmi apare de un timp deosebit de des şi de întrebător 
în minte): de ce consideră Telecinemateca și realizatorii emisiunilor 
tv. în general, filmele românești ca filme de zile mari, de zile-ocazie? 
Citesc cu regularitate revista „Cinema" — și mi-am putut da seama că 
încei 25deani ai cinematografiei noastre noi s-au creat filme multe, filme 
valoroase, filme bune, dar de ce n-am spune-o, și filme non-valori, 
inerente oricărui început. Filmele realizate, după cîteva proiecții în 
Capitală şi alte orașe, zac în praf şi-uitare la Arhiva națională de filme... 
(N.R.: Aşa să fie oare?) Şi aici vreau să vă scriu că nu sînt de acord cu 
„Scrisoarea lunii” din nr. 11/73, din contră, cred eu, ar fi bine ca de pe 
multe filme bune să se scuture prafufanilor şi să fie proiectate pe marele 
sau micul ecran pentru a fi văzute ori revăzute; filme ca „Moara cu 
noroc” (N.R.: Recent proiectată la televiziune, n-aţi văzut-o?), „Viața 
nu jart Procesul alb”, „Pași spre lună“, „Duminică la ora şase“, 
„Dimineţile unui băiat cuminte“, seriile „Haiducilor“ (adaptate pentru 
un serial tv. de duminică după amiază, n-ar merge și la noi, dacă în 
Franța au avut un mare succes?) sînt doar cîteva titluri care mi-au apărut 
în gînd. ŞI acum despre făuritorii lor: 

Regizorii. Avem regizori buni, regizori de talent, cu experiență 
acumulată în timp: lulian Mihu, Manoie Marcus “(aproape 20 de ani 
de muncă); Liviu Ciulei (exemplu de talent inepuizabi! şi pregătire 
multilaterală); Mircea Drăgan (atîtea filme bune, așteptăm cu nerăb- 
dare „Frații Jderi”); Dinu Cocea (părintele „Haiducilor”); Francise 
Munteanu (felicitări multe pentru reușitul serial TV — n-ar putea fi, 
așa după cum am înţeles că s-a hotărît, prelungit la peste 10 episoada?); 
Gheorghe Vitanidis (cîtă poezie, sensibilitate, duioşie, suavitate, muzi- 
calitate și sentimente patriotice ne-a oferit prin foarte reușitul său 
„Ciprian Porumbescu“) ; Sergiu Nicolaescu (bun regizor, talentat actor — 
îi urez comisarului Moldovan ani mai mulți decît lui Miclovan); 
Elisabeta Bostan, regizoarea celor mici, și cîţi alţii. A 

Actorii — avem mulți, foarte mulți, buni şi de talent, pe care-i 
vedem și revedem cu plăcere — aici sînt foarte multe nume şi foarte 
greu de ales pentru a nu supăra pe unii sau pe alții. l-am putea vedea 
în medalioane tv.,.așa cum i-am văzut pe G. Calboreanu, Carmen Stă- 
nescu, Alexandru Giugaru! 

Avem trupa „oamenilor din umbră“ care, anonimi, dar cu zel, ani 
şi ani, tăcuți, îşi desfăşoară cu seriozitate munca lor dificilă dar creatoare 
(mă refer la operatori, monteuri, sunetişti, scenografi — cum să-i ui- 
tăm 1). În sfîrșit, cred eu, c-ar fi bine să se acorde atenţie şi prin tele- 
viziune cinematografiei noastre documentare, mesajului ei plin de 
valenţe artistice și educative. Cum să facem istoria de mîine dacă n-o 
cunoaștem pe cea de ieri și de azi? Așa cum disciplinăm tînăra generație 
în fizică sau literatură, de ce să n-o disciplinăm şi în cinematografia 
noastră românească, pe viu? Nu sînt comisar, n-am pistol, dar vă întreb 
imperios: am sau n-am dreptate? Nu cred, nu pot să cred în cele scrise 
de corespondentul dvs. N. lancu în acea „scrisoare a lunii” că n-avem 
filme mari, mai degrabă cred că ne-am obişnuit să tratăm cu indiferență 
filmul nostru românesc, să fim prea pretențioși cu filmele noastre, 
apreciind'cu prea mare larghețe orice film străin. Râmîne la aprecierea 
dys., dacă-mi veţi publica ori nu aceste rînduri, fără P.S...” 
ileana ZAMFIR 

Brașov 


N. R. LI scrisoarea dys, - pe care 
apraape integral, cu sinceră plăcere — vă propunem să 
ţia cuvenită şi opiniilor inserate mai jos, lo Cronica spect 
opinii aflate într-un vizibil dialog cu area d-voastră, 


Cronica 


spectatorului 


use scrisorii de 
un procent pre 
spirit categoric şi 


„„.3-ar. putea numi în acest număr, 


să se sperie de opiniile 
— dacă ele au la bază dorir 

dentă de mai bine, de: sueces, 
E — după cum se 


renunțat, desigur...). 


isoare a lunii" 


unor fanatici ‘fru 


LOMÖNCSEs m 


ecou, Sintem foarte bucuroşi să dăm 
întul şi acestor cititori, nu moi 
in exigenţi decit tavarăşa ileana 
fir, chiar doc unele păreri 


vedea — şi cazul acestor. rînduri ale 
ai filmului 


Vom aștepta 


cît suporterii „Rapidului“? 


„Sînt un fanatic al filmelor ra- 
mânești. Și-aştept cu sufletul la gură 
ziva cînd juriul de la Cannes va 
declara: 

„Vedeţi acest film românesc, şi 
apoi muriți cu inima împăcată..." 

Aştept ziua cînd juriul care acor- 
dă premiile Oscar își va da demisia, 
nu înainte de a publica următoarea 
notiță oficială: 

„După ce am acordat toate Oscar- 
urile ultimei producţii româneşti, 
nu vedem rostul de a mai acorda 
această distincție cuiva..." 

Aştept să citesc în ziare că la 
premiera unui film românesc pe 
stadionul Olimpic -de la München 
mii de admiratori nu au mai putut 
intra din lipsă de bilete. Poliţia a 
trebuit să intervină... 

Dar, vai... după cum scrie Baco- 
via: „De-atitea nopţi aud plouînd/ 
Aud materia cum plinge...“ și publi- 
cul cum așteaptă de ani şi ani ace! 
film românesc, mare cu adevărat, 
care să răstoarne clasamente, să 
spargă recorduri de încasări, de 
exclusivitate, 

Este adevărat, uneori apar scîntei: 
aș numi: „Puterea şi Adevărul“, 
„Cu mîinile curate”, filmele lui Pinti- 
lie; în unele filme românești se 
mai văd lucruri frumoase, de exem- 
plu în „Felix și Otilia”, „Dacii”, 
„Ciprian . Porumbescu”, „Drum în 
penumbră”, „Și-atunci i-am con- 
damnat pe toţi la moarte“... 

Privesc. la chipurile spectatorilor 
după cite un film” românesc. Aş 
vrea să-i văd încîntați, furioși, de 
acord, În dezacord cu ceea ce au 
văzut şi auzit, dar de multe ori îi 
văd trişti și singură nedumerirea se 
citește pe chipurile lor. 

Filmul românesc are mulți, foar- 
te mulți spectatori entuziaști, oa- 
i care, ca şi mine, așteaptă 
ele film românesc cu acea cer- 
e și încăpăținare cu care au 
așteptat doar suporterii „Rapidu- 
lui “titlul de campioană cu care au 
fost răsplătiți după mai bine de 40 
(patruzeci) de ani. 

Qare noi, spectatorii de azi ai 
filmului, românesc, vom aștepta tot 
o jumătate de secol pînă la marele 
film românesc, cel dorit şi visat de 
toţi cei în numele cărora sc 
Sau poate, poat | vom 

i devreme şi nu va mai trebui să 
năm de invidie atunci cînd pe 
lează filme ca 
ţii din Altona”, 
ţia mulțumește”... 


Blow-up“, 
„Rubliov“, 


de hirtie, dar asta o fac 
pe cînd marele film romã- 


Vă mulțumesc pentru atenţie şi 
sint convins că această scrisoare 
exprimă ginduri identice cu cele 
ale iubitorilor de film care vă scriu." 

Cu stimă, 
Mircea FATHI 
Aleea Tomis 5 

Mediaş 


Avem de toate, 
doar filme... 


„Scrisoarea lunii” (Cinema nr. 11} 
73) intitulată „Răbdarea noastră de 
sfinți...” pune ferm degetul pe rană, 
deși prea „pătimaş”. Dar „patima” 
aceasta nu e atit orbire, cît bună- 
credință, efectul dragostei pentru o 


idee, în cazul acesta, filmul nostru. 
Nici eu nu voi fi scutit de aceste 
„accente“, deși problema e imensă, 
avem filme bune, cum să nu, avem 
numeroase premii, etc, etc. Dar 
nu poți rămîne indiferent nici în 
fața mediocrității, a confecțiilor din 
celuloid produse şi aruncate la coș 
(deși se obțin. profituri serioase şi, 
în acest sens, trăiască rețeaua rura- 
lä, săptămîna filmului la sate, deşi 
zeci de spectatori, etc., etc.). Sta- 
tisticile, bitanțurile financiare etc., 
îi pot satisface numai pe contabili, 
dar filmul este artă şi el trebuie să 
satisfacă în primul rînd pe specta- 
tori. Repet, nu uit că s-au creat și 
citeva filme bune sau foarte bune... 
Dar, prea puține... Avem de 
„toate, dar continuăm să facem şi 
filme mediocre. Ne bucurăm că 
mărim numărul filmelor pe an, dar 


ul nostru, scold, T. Hoblea —Bocău, 


(Desene trimise de coresponde 


„Cineva acolo, sus, 
mă iubeşte...“ 


După „La Pologne") 


e cel revoluționar, 
cel eroic, 
adică cel etic 


| „Singurul sens al nobleţei 


(Mihail Ralea) 


curier 


nu ne întrebâm cîte din ele 


filme, sînt artă... 


loan NEACSU 
Constă 


„Cum l-am văzut 


pe tenorul din La Mancha“ 
RIDE IE Dee DT aT. 


„O, plecaţi „de la + 


(Marin Sorescu) 
esc cu mîna lîngă con- 
tă că nu sînt o adeptă a musical- 
am ocolit cu dibăcie „Sunetul 
şi m-am plictisit cu elegan- 
M-am dus la 


ului, 
muzicii” 
tă la „My Fair Lady”. 

„Omul din La Mancha“ pentru el, 
divinul, pe care l-aș fi urmărit cu 
neștirbită emoție și în ecranizarea 
a două serii din Mersul Trenurilor, 


Spre surprinderea mea, mai mult 
decit plăcută, Peter O'Toole nu 
bătea step în timpul luptei cu moa- 
ra de vînt, şi nici Sophia Loren nu 
dansa poznaș can-can spre d 
tarea catirgiilor. Eu am avut 
onul de a viziona filmul în mijlocul 
unor stranii risete şi mi-am zis: 
„semn bun“, știind că eternul con- 
flict dintre generații e frate de sîn- 
ge cu conflictul cronicar-spectatori. 
Eu cred că oricît de onirici, abisali 
şi hămesiți după definiții bine sta- 
bilite am fi noi, nu putem să dăm 
diagnosticul de — nomina odiosa— 
„musical” acestui film în care muzica 
este subordonată acţiunii şi nu poţi 
măcar fredona, bărbierindu-te, de- 
claraţia sublimă a lui don Quijotte. 
Căci la urma urmei, ce firesc îl 
vezi pe bătrînul vizionar cîntînd un 
madrigal doamnei inimii sale—și 
nici melodramă nu văd cum ar putea 
să fie, dat fiind că nu poate fi un 
final mai optimist (n.r.: Pentru 
dvs.  melodramele nu au finaluri 
aptimiste?) decît adevărata plecare 
a muribundului spre noi aventuri, 
alături de credinciosul Sancho cu 
dulcineea convertită. N-am înţeles 
cum s-a putut trece peste memora- 
bila scenă a  înnobilării lui don 
Quijotte de către un hangiu cu 
simţul umorului. Și cum don Qui- 
jotte nu este numai Cervantes. 
Spania sau Unamuno, ci mai mult 


film şi literatură 


i puțin fiecare dintre noi, ce 
să observi într-o pădure 
nzi că tu însuţi devii bătrin! 
atunci vă întreb, dragi cronicari, 
spectatori și vinzători de bilete în 
plus: Ce poate fi „Omul din La 
Mancha”? 
O voce din off: 
— Un film de idei! 

Monica ISAC 
Str. italienă nr. 23 

București 


între cititori 


În jurul scrisorii 
lui Mefisto din Galaţi 


crezi că dumneata ştii! tot 

că ai dat cu capul de pr 

Ei bine, încearcă să-l vi pe cel de 

jos, înaintea lui Mefisto. Ea H-a văzut 

fără a face rău cuiva și cu atît mai 

puţin înţeleg cum a putut „să te 
calce pe nervi”... 

M. Floriana VLĂDESCU 

Com. Goranu 59 

Jud. Vilcea 


În jurul scrisorii 
Loredanei din Neamţ 


e „Am citit în nr. 10 al revistei 
„Cinema" — „Scrisoarea lunii”, sem- 
nată Loredana. l-aș fi răspuns per- 
sonal dacă nu ar fi 
nim, Am priv 
ei şi totuşi nu 
„blestemul“ adresat ci 
au ‘domnii cineaști 
rit „noi, toţi tinerii. trebuie să ne 
ne mai mult s 
puțin adevărate? Oare nu n 


ytelegere drama 
putut înțelege 
ştilor. Oare 
vreo vină? 


nnat cu-pseudo=* 


aceia care dăm viaţă filmelor? De ce 
să trăim noi prin film, cînd filmul 
trăiește, de fapt, prin, noi? Hai să 
nu mai privim filmul ca pe „inama” 
noastră. Filmul este copilul nostru 
de la care, paradoxal, trebuie să 
mai şi învăţăm cîte ceva, ȘI apoi 
nici-cineaștii nu sînt niște supraoa- 
Meni” 


Sold, frunt. 


SĂVULESCU G. 
Timişoare 


@ ....N-aţi observat că la noi 
vremea noastră, nu prea mai © 
băiatul care plinge dacă iubita l-a 
părăsit pentru totdeauna, dar există 
băiatul care rămîne indiferent dacă 
prietena. din copilărie s-a căsătorit 
cu un altul? Coboriţi pe pămînt, 
colindați mai des străzile (așa cum 
făcea pe vremuri Caragiale) și atunci 
veţi mai vedea tineri fără profesie, 
fără idealuri. Luaţi-iîn atenţia apara- 
de filmat, cercetați-i, anali- 


Ileana |. MATEI! 
Com. Lieşti 
Jud. 


Cereri 
speciale 


“Scenariul filmului 
„Heng cu mîna“ 


„Tovarăşe redactor, nu mi-a fost 
greu să-mi dau seama că cinemato= 
grafiei noastre îi lipseste un lung 
metraj dedicat fotbaliştilor. incurajat 
și exasperat la culme de banalitatea 
unor filme, m-am hotărit să vă 
trimit un proiect de scenariu din-care 
să se facă un film bun, tovarășe- 
redactor, un film cu vedetă feminină 
şi masculină. Filmul se va numi 
„lent cu mîna” şi va fi dramatic, 
pentru că e "constituit din mai 
multe drame, De la “început filmul 
începe cu un happy end, adică el 
şi ea se întîlnesc și se cunosc într-un 
atelier de croitorie, unde ca lucra şi 
el venise să-și coasă tricoul de fot- 
balist pe care i-l rupseseră în careu 


Visul pe ecran: un experiment riscat 


şi mi s-a părut foar 

că ştia au, useră, că 

lungul anilor filmele acestui au 
încă de la „Canulul" — tot 
cum căutaseră filmele unor Feli 


Antonioni, Welles sau recent ale lu 


Tarkovski. (E un fel de a discuta 
al publicului cinefil care, în chip 
paradoxal, foloseşte mult mai multe 
cuvinte tehnice decit ar trebui — 
de unde și un anume sentiment de 
falsă siguranţă.) „Munta plăcuse 
foarte mult — mult mai mult decît 
mie. Era „căutarea” ce are întotdea- 


una, atunci cînd e fecundă, o priză 


dă un sen vtiment de par- 
cinema plic- 


2 reperto- 


Najda a ştiut c 
cît de greu se suportă e! 2 
scenă — dacă nu e versul st 


— cu atît mai 


Atunci a încercat o c 


cu efecte nebănuite. Dar... 
şi s-a vorbit prea mult, apa- 
entru o 


da stă în povestire. 

zel! mai întotdeauna trage des- 

ea către un anume simbolism 

„ accentuat şi riscat (riscat nu 

r abilitatea efectului, ci în ambi- 
guitatea lui), de data aceasta simbo- 
lismul, nu mai puțin elaborat, a-su- 
ferit din pricina lipsei de suport, de 
spaţiu, de istorie, Poate că înțeles 
în limba originală, filmul ar fi plà- 
cut mai mult. Dare și aceasta o ser- 


cu anii — cu atit 


apărătorii adverși, văzînd că pune 
piciorul pe minge. Ei se privesc în 
ochi, el îi zimbește (curajos), ea la 
rîndul ei-zîm beşte (timid), el prinde 
din, ce în ce mai mult curaj (e o 
dragoste la prima vedere, tovarășe 
redactor!) şi îi dă și numărul: ca 
întreabă dulce: „Cum îl cos, e9 sau 
ui E limpede că ideea v-a 
din „O noapte furtunoasă“ — 
EI răspunde ferm: 
„E 7! şi xează o întîlnire. Dar de 
emoție. ca se înțeapă cu acul și 
aici, tovarășe redactor, s-ar putea ca 
eroina feminină să moară, da, tova- 
răşe redactor, căci acul conținea 
microbi, dar nu, nu, ca va trăi! 

Ei se_„iau”, se iubesc, dar cu 
timpul încep să apară discuţii, neca= 
zuri, cantonamente, el ratează din 
careul. mic şi dă a pe maseur, 
tribunele R fluieră și îl strigă pe 
numele mic, iar punctul culminant 
al primei serii (filmul are 2 serii, 
tevarăşe redactor) e cînd el dă 
autogol în propria poartă 

Seria a doua începe cu naşterea 
copilului, e băiat și el vrea să-l facă 
tot fotbalist, trec anii și, pe măsură 
ce creşte, tatăl observă că băiatului 
nu-i place sportul, nu-i place fotba- 
lul, tul Cîntă la violoncel, şi de 
aici o altă dramă, drama din sufletul 
tatălui care-şi vede năruite toate 
speranțele pe care şi le pusese în 
propriul său fiu din p.d.v. sportiv, 
Dar, credeți- -mă, n-am avut curajul 
să termin așa de dramatic fiimul, 
așa că în final băiatul sparge cu 
toporul violoncelul, vinde tot sacîzul 
şi-şi cumpără o minge roşie cu 
buline albe (lei-20) cu care se joacă 
pe un găzon verde, acestea fiind de 
altfel să ultimele secvenţe ale filmus 
lui.. 


P.S. Vă rog, fără actori străini! 
Cornel SURLEA 

Bucureşti 

NAR.: Felichări sincere și absolute 


E TE FE EET E EI SIE EEE 
„CURIERUL 
este selectat și redactat 
de Radu COSAȘU 
Dima 


vitute de care trebuia să ţină sea- 
mă — fiind limpede că între limba 
de fiecare zi și limbajul cinematogra- 
fic există o contradicţie ce poate 
produce eșuări, 

Sigur că dacă e un eşec — alţii 
vor socoti că nu e — atunci este 
eșecu I unui mare cin — şi eşecu- 
mănă cu 
pare că 
minute o 


cele ale obişn 
acest film ilustr 


ot boicota una pe cea- 
ul aceleiași opere ce 
ie apropie, să le contopeas- 


„Nunta“ e un ex periment — şi 
valoarea experimentului se măreşte 
ai mult cu cît în 
ultimele sala trei filme Wajda a 
experimentat, arătind forța unei ci- 
nematografii și personalități ce caută 
chiar şi după ce găsise tonul succe- 
sului real, mijloacele verificate de 
exprimare. Artist adevărat, Andrzej 
Wajda, dintre cei mai adevăraţi 
ce-i are filmul în istoria lui... 

Gelu IONESCU 


panoramic românesc 


Gata, anunță regizorul 
Adrian Petringenaru, 
Gata! Toată lumea la 
locuri!! O ultimă re- 
petiție şi tragem! 
Şi, dintr-o dată, obiș- 
nuita forfotă de pe platou se poto- 
lește ca prin farmec. Scrutaţi de 
obiectivul aparatului de filmat, Marga 
Barbu și Vasile Niţulescu au rămas 
singuri în decorul închipuind salonul 
Necșeşti, încăpere plină de mobile 
grele, masive, nu prea elegante, cu 
argintării, cu trofee de vinătoare, 
cu multe blănuri, panoplii, cu un 
cămin în care arde un foc adevărat: 
Un decor de mare expresivitate 
plastică, în tonuri şi game croma- 
tice stinse, rafinate. Atmosferă cenu- 
şie, apăsătoare, grea. Ea, Catinca 
Necşeşti, adică Marga Barbu, pri- 
veşte pierdută pe fereastră, dincolo 
de care se ghiceşte o vreme plo- 
ioasă, bolnavă, putredă și tristă. 
EI, Radu Necşeşti, adică Vasile 
Niţulescu, bărbat îmbătrînit prema- 
tur, închircit în el, su chipul răvășit, 
citeşte sau pare a citi un ziar. Şi... 
em tu minte ce frumos era 
prin '36, cînd ne întorceam de la 
soru-ta din Franţa, şi găseam totul 
înverzit şi ţăranii erau respectuoși 
şi din sărut-mîna boierule nu ne mai 
scoteau... Şi uite, nici zece ani n-au 
trecut şi totul s-a dat peste cap. 
Că i-am spus mareșalului: nu-i lăsa 
domnule, nu-i lăsa! Acolo, în dispo- 
zitiv, ne-am bătut ca nişte lei. Con- 
duceam regimentul 43 cu, Dumnezeu 
să-l ierte, căpitanul Firoiu. Cu el 
înaintam şi strigam soldaților: Ocu- 
paţi gările! Ocupaţi gările! Trăg i 
inamicii, nu se încurcau, cădeau ca 
muştele și de o parte și de alta,ṣi eu 
strigam mereu să m ostașii: 
Ocupaţi gările! Ocupaţi gările! 
—,Potoleșta-te! Potolește-te! Mi-ai 


inema 


Fişa filmului: 


„Tatăl risipitor“ 


Scenariul: Eugen Barbu. Una din- 
tre cele mai bune nuvele din proza 
binecunoscutului scriitor, „Oaie și ai 
săi“, a fost retopită de însuși autorul 
ei într-un scenariu de mare tensiune, 
aducînd în prim plan întîmplări și 
fapte dramatice din lumea satului 
imediat după terminarea celui de 
al doilea război mondial, cu oameni 


puternici, plini de dirzenie, mereu 
aflați în dispută cu cineva, cu ei 
înșiși, cu ai lor, cu cei care mai au 
încă puterea, cu stihiile naturii. 


Regia: Adrian Petringenaru. Un 
debut în filmul artistic de lung me- 
traj, după un stagiu îndelungat ca 
realizator de filme documentare şi 
desene animate. Cu filmul de ani- 
maţie „În pădurea lui lon", regizo- 


Secvența 13 


Un nou film semnat 
de Eugen Barbu, adică 
încă o şansă 
pentru filmul românese 


spus asta de o mie de ori. Nu 
mai am nici eu nervii de altădată... 

— Coniţă, baia. Se răceşte apa şi 
pe urmă tot pe mine dați vina... 

Începută cu dulcea şi pașnica evo- 
care a unor timpuri ce par demult 
şi definitiv apuse, continuată cu re- 
proșurile aduse unui mareşal surd 
la sfaturi strategice („că i-am spus 
mareșalului,..), ajunsă la un fel de 
paroxism . belicos, vecin cu isteria 
(“ocupaaați găăările!"), curmată tăios 
de femeia ai cărei nervi nu mai re- 
zistă (“potolește-te!”), terminată cu 
anunțul domestic al servitoarei 
("coniță, baia”) scena e rînd pe rînd 
lirică, tragică şi derizorie, 

E bine, e foarte bine, face regia 
zorul. Toată lumea la locuri, adaugă 
nerăbdător. Filmăm! 

Dar, fireşte, nu se filmează ime- 
diat. În „Salonul Necșești”, parcă la 
ssc o Mul- 
ecuziterii repun 
în ordine salonul, în: deplină înțe- 
legere cu secretara de platou, care 
notează mereu cîte ceva în registrul 
de care nu se desparte nici o clipă, 
foarte atentă la exactitatea racor- 
durilor, machiajul interpreţilor este 


time de 


retușat cu o deosebită grijă, cos- , 


rul a obținut două premii interna- 
ţionale, la Mamaia și la Londra, 

Imaginea: Viorel Todan. După 
„La porțile albastre ale oraşului”, 
operatorul revine pe pămînt în 
plină dramă țărănească, cu multe 
exterioare ce vor trebui filmate pe 
timp noros, în condiţii foarte spe- 
ciale de lumină, 


Decorurile: Guţă Știrbu, 
Costumele: loana Olteș, 
interpreții principali: 

@ Toma Caragiu — Oaie îl bă- 
trîn, ţăran aspru, dîrz. Un rol de 
mare dramatism, parcă scris anume 
pentru acest actor ale cărui dispo- 
nibilități interpretative au fost, cre- 
dem noi, pînă în prezent, insufi- 
cient şi unilateral puse în evidență 
de cinematografia noastră. 

9 Leopoldina Bălănuţă — Cos- 
tanța. După tragicul rol din „Nunta 
de piatră”, actrița revine pe ecran 
în rolul aprigei neveste a lui Oaie 
ăl bătrîn. 

@ Gheorghe Dinică — Marin al 
lui Oaie, abia demobilizat, înrăit de 
război, visează să-şi deschidă mult 
rîvnitul debit de tutun, la care îi,dă 


tumiera are şi ea o problemă cu un 
halat care nu stă cum trebuie. Obo- 
siți, actorii se abandonează docili în 
mîinile acestor oameni, repetîndu-și 


ne sufocăm dracului aici! Altcineva 
toarnă o găleată de apă peste fo- 
cul din cămin, care-și trimitea- fu- 
mul pe platou. Și în toată această 
forfotă, cel mai agitat este opera- 


torul de imagine, Viorel Todan, 
care face o ultimă corecție de lu- 
mini, treabă foarte complicată, în- 
delungată, minuțioasă, la realizarea 
căreia concurează o armată de elec- 
tricleni. 


E de înţeles nerăbdarea de a filma 
a regizorului Adrian Petringenaru, 
„Tatăl risipitor“ reprezintă, într-un 
fel, debutul său în filmul artistic de 
lung-metraj. Într-un fel, pentru că 
în altfel, regizorul, cunoscut critic 
„de artă și publicist, confrate“ deci, 


este realizatorul mai multor filme 
documentare şi de desen an 
Și exact în clipa în care repor 
se pregătea să-l abordeze cu veș- 
nica întrebare „cu ce gînduri înce- 
peți primul tur de manivelă ?*, re- 
_gizorul intră și el în agitația generală, 


dreptul eroismul dovedit pe front, 

@ Radu lţcuș—Lisandru al lui Oaie, 
băiat cuminte muncitor, nu iese din 
cuvîntul părinţilor, 

e Florin Zamfirescu — Zamfir al 
lui Oaie, mezinul familiei; s-a în- 
scris la comunişti şi mereu are ceva 
împotriva celor bogaţi. 

@ lon Marinescu — Cornel, secre- 
tarul organizaţiei de partid locale, 
om care contribuie decisiv la expro- 
pierea moșiilor din împrejurimi. 

@ Constantin Guriţă — Bușulică, 
lon Siminie — Furdui şi Mihai 
Mereuţă — Boancă: muncitori la 
căile ferate, toți trei membri de 
partid, tovarăși de muncă ai lui 
Oaie cel mic. 

@ Vasile Niţulescu — Radu Nec- 
șești, moșier, fost militar, acum de- 
mobilizat, îşi petrece timpul jucînd 
cărţi şi evocind la nesfirşit tr e 
fapte de vitejie. 

@ Marga Barbu — Catin 

femeia puter 

arcă neputința soţului, nădăjduind 
cu disperare că roata istoriei se 
va întoarce. 


avînd a da interpreților ultime şi 
importante indicaţii, 

Întotdeauna, în prima zi de fil- 
mare, la primul tur de manivelă 
reporterul e un intrus afurisit, 
Nimănui nu-i stă capul la declarații 
sau la interviuri. Oamenii muncesc 
pe rupte şi, în ciuda faptului că 
mulți dintre ei au lucrat la zeci de 
de filme, toţi sînt copleșiți de emo- 
tiile începutului, pentru că toți do- 
resc ca primul tur de manivelă să 
meargă strună. 

Și reporterul? El trebuie să-și 
facă datoria, tipografia așteaptă un 
reportaj de la primul tur de mani- 
velă! Nu trageţi în reporter, face 
şi el ce poate! Ar fi o idee! Dare 
vech 

Şi prima zi de filmare e pe sfîr- 
șite. Peste cîteva minute se va fil- 
ma ultimul cadru din secvența 13. 
Dar de ce secvența 13? O sfidare 
deliberată a....? Nu, nici vorbă, vi 
se spune, pur și simplu pentru că 
acest decor a fost terminat mai re- 
pede, iar interpreţii au fost liberi 
astăzi, 

Așa-se face că primul tur de ma- 
nivelă nu ne-a oferit prilejul să vă 
spunem nimic despre toăte cîte se 
vor întîmpla cu bătriînul Oaie, cu 
Costanţa lui şi cu cei trei fii ai lor, 
într-o agitată și timpurie primăva- 
ră de acum vreo treizeci de ani. 

Secvența 13, cu neputinciosul bo= 
ier Radu Necșești, ṣi apriga lui ne- 
vastă, e doar un preludiu la toate 
cite vor urma. 

Şi iată, ultimul cadru din secvența 
13-a, Gata. Regizorul invită lumea 
la locuri, cineva zice încetişor „să 
fie într-un ceas bun!” şi... 

Atenţie! Motor! 


C. N. MUNTEANU 


9 Colea Răutu — Voicu, vechilul 
Necșeştilor. 

O Ernest Maftei — plutonierul 
Niculcea, slugă dezorientată a celor 
care par încă puternici. 

@ Yannis Veakis — judecătorul, 
partenerul partidelor de cărţi de 
la conac, de fapt încă un regizor de 
teatru devenit actor de film. 

@ Octavian Cotescu — Maiorul 
Borilă, un edec al vechiului regim, 
acum în agonie, măcinîndu-și timpul 
la casa Necșeștilor.= 

@ Mircea Başta — Maiorul Ca- 
lomfirescu, distins, manierat şi plă- 
cut de Catinca Necșeşti. 

@ Carmen Maria Strujac — Sa- 
bina, fata frumoasă, salvată de la 
înec de Zamfir şi noră nedorită 
în casa lui Oaie ăl bătrin. 

9 Flavia Buref—o revenire în 


Director: Corneliu Leu. Producător 
delegat: Nicolae Crişan. Director 
de film: Mihai Năstase, 

Peliculă Eastman-color, 


panoramic românesc 


Tatâl risipitor 


„imi doresc ca filmul să fie 
la înălţimea scenariului“ 


g | — Ce v-a atras în mod 
| deosebit la scenariul lui 
Di Eugen Barbu? 

— Cea mai importantă ca- 
litate a lui, adică faptul că 
nu e un Scenariu mincinos. 

Cum adică? 

— Orice om care a trăit in epoca primilor 
ani de după război si-și amintește de ea, 
păstrează in esență aceleași amintiri des- 
pre lumea respectivă şi despre evenimen- 
tele care o caracterizează. Luate chiar și 
în detalii, evenimentele care puncteaza 
filmul (trenurile foamei, stihiile dezlănțuite 
ile naturii, intrarea țăranilor pe pămintu 
rile moşierești, exproprierile), oricn ue 
pectaculoase din punct de vedere cine- 
matografic, ele nu sint fantezii, sint lucruri, 
fapte, intimplări trăite de scenarist, de 
regizor, de mulţi dintre realizatorii filmu- 
lui şi, desigur, de o parte din viitorii specta- 
tori 


— Şi filmul? Cum va arăta filmul? 

— Pentru a spune cum va fi filmul trebuie 
să vorbesc de a doua calitate a scenariului 
Pornind de la evenimente, fapte şi întim- 
plări reale, scenaristul a izbutit să reinven- 
teze o lume care sintetizează, in limitele 
unui spectacol de două ore, tot dramatis- 
mul timpului, o patetică zbatere umană 
caracteristică acelui moment de început 
a noii societăți românești Se include, 
desigur, în această bază literară pe care 
o oferă scenariul, forța și autenticitatea 
caracterelor care se înfruntă. 


— Ce-și dorește regizorul, debutant 
în filmul artistic de lung-metraj? 

— Să reușesc, la rindul meu, să echiva 
lez în imagini cinematografice calităţile d 
adevăr şi de spectaculozitate pe care Iò 
oferă scenariul, aşa cum scenaristul a 
reuşit să echivaleze literar realitatea de la 
care a plecat 


Toată lumea la locuri! Tragem! 
(Adrian Petringenaru și Viorel Todan) 


— Ce vă oteră dumnea- 
voastră filmul «Tatăl risi- 
pitor»? 

— Un rol nu prea mare, 
dar excelent scris şi, mai 
ales, care nu seamănă cu 
nimic din ceea ce am făcut eu pină acum 
pe scenă sau în film. 

— Toţi actorii sint convinși că roluri- 
le lor sint unice... 

Dacă eu aş spune că rolul acesta 
a fost scris anume pentru mine, aș părea 
orgolios, poate că şi sint. Dar dacă vă 
spun că este excelent scris. vă rog să mă 
credeţi, pentru că am in spate ani buni de 


| 


„Un rol din care se poate 
mînca o 


as 
piine:: 
tza s r Ş Citeva filme. Radu Necşe 
dm care se poate minca 
iine, c spunem noi, actorii, care-t 
solicită toate disponibilitățile de interpre 
tare. 

Ciaustrat tizic şi moral, personajul are 
reacții imprevizibile. E un om neputincios, 
incapabil să ințeleagă ceva din evenimen- 
tele in care e implicat. Şi ori de cite ori se 
află în impas, se refugiază intr-un trecut 
pe cit de eroic, pe atit de ipotetic. Zbaterile 
lui pendulează între tragic și derizoriu 

Una peste alta, sper să-mi iasă bine 
să mă achit onorabil de... partea mea de 
vină, 


Eu, numai eu trebuie să mă ocup de toate! 
(Marga Barbu — Catinca Necşeşti) 


Marga Barbu: 


„Rolurile nu se împart în 
pozitive și negative: 


— Ce rol jucaţi dumnea- 
voastră, Marga Barbu? 

— Rolul moșieresei Catin- 
ca Necșeşti, femeie apriga, 
puternică, voluntară, mereu 
in acțiune, mereu gata de 

sac, dar și de apărare. Deci, o reprezen 
tantă tipică a unei boierimi de viță veche 

o boierime orgolioasă, mindră de ascen 

denţa ei, dar nu mai puțin ruinată, incapa 

bilă de a ințelege mersul istoriei. Multe 
din «calitățile» Catincăi Necşești sint 
numai aparente. În fond, spre deosebire 
de Radu Necșeșşti, ea intuiește că totul e 
pierdut, dar incearcă cu disperare să sal- 
veze ceea ce se mai poate salva. Dincolo 
de aparențe, Catinca Necșești e totusi o 


iemeie, «slabă» ca orice temeie și cu muit 
prea multe «slăbiciuni». 

— Încă un rol negativ în palmaresul 
dumneavoastră? 

— Ştiţi, pentru noi, pentru actori, rolurile 
nu se impart în negative și pozitive. Rolurile 
există pur și simplu. Nouă nu ne rămine 
decit să le dăm viață aşa cum le-au gindit 
scenaristul și regizorul. 


__—Nu v-ar tenta totuși un rol de feme- 
ie a zilelor noastre, de femeie care 
merge la slujbă, care are oră la coafor, 
gătește, are mici discuții cu soțul... 
— N-ar fi o idee rea.... 
— Deloc. Poate că vi-l scrie chiar 
Eugen Barbu. 


Ocupaţi gările! Ocupaţi gările! 
(Vasile Niţulescu — Radu Necşești) 


49 


panoramic românesc 


atenţie! se filmează: 


Atmosferă de mare mister în 

jurul filmului «Agentul stra 

niu». Stare normală pentru 

un film de spionaj. Chiar și 

data inceperii filmărilor a 

fost ținută în mare secre! 
pină în ultima clipă. Așa se face că era 
cit pe-aci, dar știți cit pe-aci, să ne scape 
primul tur de manivelă. Noroc cu secreta- 
riatul nostru de redacţie căruia nu-i scapă 
nimic. Astfel am fost avertizaţi că, la 
Buftea se dă primul tur de manivelă la 
«Agentul straniu», film de spionaj care 
ne oferă șansa să ne remarcăm şi să facem 
un reportaj grozav, «ceva de citit cu sufle 
tul la gură». 


Un reportaj grozav nu se poate face tără 
concursul fotoreporterului A. Mihailopol 


Mister și ceață 


Radu Beligan și Florin Piersic 


tr-un nou film de aventuri 
Horia Lovinescu şi realizat d 


omul reportajelor «de citit cu sufletul la 
gură». În plus, el are şi o maşină, mijloc 
de transport extrem de eticace, care 
înlesnește contactele noastre cu cetatea 


Ce face omul cu mina jui... 
(Savel Stiopul şi Clara Maria Sebök) 


F işa filmului 


„Agentul 
straniu“ 


e Scenariul: Horia Lovinescu. După 
«O sută de lei», acum «Agentul straniu», 
iar în pregătire «Stejar, extremă urgenţă!». 
Judecind după această serie de scenarii, 
se pare că cinematografia noastră și-a 
ciștigat un colaborator statornic în per- 
soana reputatului dramaturg. 

Scenariul filmului «Agentul straniu», 
avind la bază piesa «Omul care...» este 


un omagiu adus acelor oameni anonimi 
care apără liniştea şi cuceririle noastre. 
Evident, nu va lipsi nimic din ceea ce dă 
farmec filmelor de acțiune: înfruntări, con- 
fruntări, urmăriri spectaculoase, răstur 

nări de situaţii, lovituri de teatru, etc. 
Alte amănunte, să respectăm regula ge 

nului, la premieră... 

e Regia: Savel Stiopul. După expe- 
riența ciștigată cu «Aventuri la Marea Nea- 
gră», regizorul «recidivează», cu şanse de 
reușită, într-un gen de mare succes la 
public. 

e Imaginea: George Voicu, un obișnuit 
al filmelor de acţiune (vezi seria «Haidu- 
cilom şi «Parașutiştii») Cameraman: 
Gheorghe Kricler. 

e Decorurile: Mircea Ţapu, un tînăr 
şi talentat grafician; debutează cu acest 
prilej în scenografia de film. 

e Costumele: Ladislau Labancz, artist 
cu experiență în materie și un mai vechi 


filmul românesc peste hotare 


Invitaţiile... 


Pe marea festivalurilor internaţionale, 
lunile ianuarie și februarie sint luni de 
liniște, dar nu de inactivitate. Se fac bilan- 
turi, se întocmesc regulamente, se formu- 
lează invitaţii, mă rog, se pregătește «fur- 
tuna». 


Momentul finlandez 
CEEE EADE O Ee i a 


De departe, din Finlanda, primul semn: 


România a participat între 21 şi 24 februa- 
rie la Festivalul internaţional al filmului de 
la Tampere. Ne-au fost solicitate filme de 
scurt metraj (animaţie, documentar social 
sau despre natură, documentar educativ 
pentru copii și tineret), produse după 1 
ianuarie 1972. Deplasarea la Tampere au 
făcut-o: «Formica» lui Matty (cea ne-vor- 
băreaţă), «Parada cifrelor (Premiul obţi- 
nut de acest film la Teheran fiind un pre- 
cendent de bun augur), «Nunta de aur» 
(regia Titus Mesaroş), «Meseria luminii» 


scris de 
Savel Stiopul 


filmului românesc, așa se zice, unde 
de altfel știe tot ce se intimplă, și e foarte 
cunoscut la Buftea. 

În condiţii meteorologice grele, cu o 


burniţă și o ceaţă de să nu trimiţi un repor- 
ter pe teren, noi am plecat, totuși, acolo, 
unde datoria ne chema și ne aștepta. 


Toate drumurile duc la Buftea 
SE SEI SII ERIE SAR TEI rara 


Nu chiar toate, unele mai duc și prin 
alte părți, dar al nostru la Buftea ducea. 
Că eram pe drumul cel bun, ne-am convins 
imediat, cind l-am zărit, într-o mașină care 
venea din sens invers, pe Corneliu Leu, 
directorul casei producătoare a filmului 
«Agentul straniu». 

În fine, ajungem la porțile cetăţii. Teferi. 
Ceea ce nu-l impresionează pe portar, 
care e foarte vigilent, dar ne recunoaşte 


Ei cu luminile, ei cu umbrele... 
(operatorul George Voicu şi cameramanul Gheorghe Kricler) 


colaborator al regizorului Savel Stiopul. 

e Muzica: H. Maiorovici, specialist in 
muzica de atmosteră şi de fond, şi Edmond 
Deda, răspunzător de succesul viitoarelor 
șlagăre pe care le va lansa filmul. 

interpreții principali: 

e Florin Piersic — George, un tinăr şi 
foarte prețuit om de ştiinţă, ceea ce nu-l 
împiedică să se angajeze în acţiuni foarte 
riscante, atunci cînd împrejurările o cer. 
De prisos să vă mai spunem că tocmai 
el e «Agentul straniu». 

e Radu Beligan — profesorul Ciurea, 
directorul unui institut științific, adică 
șeful lui George în film. 

e Horea Popescu — binecunoscutul re- 
gizor de la Naţional, din nou în postură de 
actor, în rolul lui Bocșa, un consilier 
ministerial care rezolvă unele probleme 
şi cauzează multe bătăi de cap eroilor 
filmului. 

e Violeta Andrei — Anda, frumoasa 


(regia Nicolae Cabel), «Pescăruși cu aripi 
curate» (regia lon Bostan). Studioul «Ale- 
xandru Sahia», precum se vede, este re- 
prezentat de cele trei virste ale creaţiei 
lui. 


ÁUA a aee 
O generoasă selecție 
EAE E ZE EEC 


Februarie, lună de emoții. O delegație a 
Festivalului internațional al filmului de 
scurt metraj de la Oberhausen s-a depla- 
sat în România pentru a face, la fața locu- 
lui, o selecţie a filmelor care să fie invitate 
în competiția din acest an. Am pregătit o 
tolbă plină de... pelicule (spațiul nu ne 
îngăduie să reproducem lista titlurilor 
propuse de noi), sperind astfel să-i punem 
în dificultate pe distinşii noştri oaspeți. 


răbdătoarea şi credincioasa logodnică a 
lui George. 

e Fabian Gavriliţiu — Radu, un ingi- 
ner, coleg şi prieten cu George. 

e ...? — Gregor, şeful unei oficine de 
spionaj. Dar, pină la ora cind trimitem 
la tipar aceste rinduri, interpretul nu a fost 
încă găsit. Se pare că nimeni nu vrea un 
rol atit de negativ. 

e lon Marinescu — Dr. Kahn, un perso- 
naj care nu are nimic de-a face cu binele, ci, 
bineințeles, numai şi numai cu râul. 

e Maria-Clara Sebök — Alisa, o 
«unealtă» fatală care incearcă să-l seducă 
pe George. 

e Zephi Alșec — Poluxis, un tip aflat 
de la bun început în tabăra celor răi. 

Producător: Casa de filme 4. Director 
Corneliu Leu. Producător delegat: Ata 
nasie Toma. Director de producție: Soare 
Enache. 

Peliculă Eastman color, format normal. 


Alături de filmele documentare de anima- 
ție am oferit, spre a fi vizionate şi eventual 
selecționate, și un număr de filme studen- 
teşti. Cine știe dacă nu vreuna din aceste 
producţii, va fi cea aleasă? 


DREE ie DEEE FI za 
O ploaie de festivaluri 
INI ERE AG E ARRESEI 


Primăvara se face din ce în ce mai 
simțită! Luna mărțişorului ne invită in 
insorita Italie, la Bergamo, la festivalul 
filmului de autor, apoi la Cortina d'Ampez- 
zo, la Festivalul internaţional al filmului 
sportiv, la Viena, la New Delhi, la Festiva- 
lul filmului pentru copii, la Reims,la un 
festival sportiv CIDALC, la Los Angeles 
pentru «international Film Exposition» 
După cum se vede, în februarie, nu este 
încă primăvară; dar va fi! 


wue mpa vvs 


şi ne deschide. Nimic nu ne mai stă in 
cale, drumul e liber și ne oprim drept 


Unde se fac filmele 


Unde o să vedeţi o mulțime de om» 
agitindu-se fără incetare incolo şi în 
ei bine, puteți fi siguri, acolo se a 
se va face un film. În pius, soi a= 
şi norocul că-l știm bine pe mg 
Savel Ştiopul, care nu poate § co 
cu nimeni altcineva, deci cu ai însus 
Tocmai asculta indicațiile deiegatula pr 
ducător Atanasie Toma, în legătură cu 
urmărire de maşini Să vină mai int 
consultantul, zicea regizorul, că de « 
depinde totul 

sA, ce plăcerea face Savel Stiopul cind 
ne zărește. Salutăm presa, salutăm presa! 
Apoi ne zice: «Hai, că-i dăm bătaie» și 
dispare pe platou, mai înainte de a apuca 
să-i cerem tradiționala declaraţie de inten- 
tii 


Ultimele cinci minute... 


«le-am folosit în chip rodnic pentru a 
acumula impresii şi pentru a culege acele 
informații care fac sarea şi piperul unui 
reportaj «de citit cu sufletul la gură». 
Deci... 

„decorul e un adevărat labirint de 
încăperi: un birou de șef, un birou de 
secretară, un apartament ultramodern, 
chiar și un laborator, etc. 

„de ținut minte: primul tur de manivelă 
miroase a vopsea, a vopsea de la decoruri. 

„„grafic de lucru, foarte colorat, cu speci- 
ficarea secvenţelor, zilelor, obiectelor şi 
locurilor de filmare. 

„„în atara decorului de pe platou, se va 
filma la aeroportul Otopeni, în parcajul 
de la Intercontinental (tot la Intercontinen- 
tal) la Hotel Nord, la Athenee Palace, 
la Televiziune (care, în film, va fi Hotel 
Lux) și la ATM (unde se vor amenaja 
saloanele exoticului bar «Fantastic-Club»). 

„in dreptul zilelor de 26 februarie și 
5 martie cineva a scris cu majuscule: 
SUCCES! 

„din «planul de activitate» notăm că 
astăzi, 22 ianuarie a.c., se filmează in 
«obiectul-birou prot. Ciurea» 


Atenţie! Motor! 


In fine, totul e gata. Actorii şi-au ocupat 
locurile în «obiectul-birou prof. Ciurea». 


telex Animafim 


Oul lui 


eeo Simpatia pentru anma 
ție e oare molipsitoare, «se 
ia»? Se pare că da, și printre 
contagiați se află și Eugen 
Mandric, directorul Casei de 
filme numărul 3. El a prezen- 
tat un scenariu (în proiect) al unui film 
serial de desen animat, «Dosare în sus- 
pensie», pentru regizorul Horia Ștetă- 
nescu. Umorul atit de tonic al lui Mandric, 
hazul său de necaz cu care adeseori ne 
salvează din cenușiul unor ședințe, va 
scinteia de data aceasta inșeuat — dar 
nu cu zăbală— în secundele filmului satiric 
de desen animat. eee Sabin Bălașa a 
început perioada de pregătire a unui nou 
film. voltajul sufletesc îi anunţă cea mai 
inaltă tensiune, este gata să înceapă 
chinul dulce al picturii animate pentru 


de Radu Beiga=. œ care participă printre 
alții şi Homa Popescu. Constantin | 


oarecare r O à 
chei de glume Dar Horea Popescu 
æ 


Gine, foarte bine, zice Savel Stiopu 
ragem? Toată lumea la locuri! Şi... Aten 
vei MotorăŞedința se reia intocmai, urmă 
ră de vreo 50 de oameni care de acum 
ncolo vor vorbi despre «Agentul straniu» 
ca despre «filmul nostru». 


EL a AIE RIN ze 
Cum se ratează un reportaj... 
ui 


O sedintă e o şedinţă. Cit și ce se poate 


Florin Piersic, 
agent şi chiar om de știință 


Na 


Columb 


n poem cmematografic inchinat com: -s 
lor, pelerini în timp, moştenitor 
„"tutilor şi frumuseţilor celor ce au rèt 
5 intrat în această maică numită atè de 
frumos de un ñozot «Spaţiul mioritic» 
Şi dacă ne reamintim cu cît foc s-a jurat 
Sabin că n-o să mai tacă cinepictură, 
înțelegem ch de påtimaş iubeşte el această 
artă inimaginabă de chinuitoare şi seducă- 
toare. eee Aici ar î trebuit să anunț un 
serial cu noile aventuri ale «Omulețului 
lui Gopo». Părintele său părea că s-a 
apropiat de noi, revenind de la Geneva la 
București, dar aflăm din presă că își ia din 
nou zborul, de data aceasta intr-un film 
cosmic (cu actori şi cu Buftea). Avem 
insă răbdare. Se știe doar: «on revient 

toujours à son premier amour». 


panoramic românesc 


Radu Beligan (profesorul Ciurea), în film ca și. în viață. 
directorul lui Florin Piersic 


fotografia pentru a ilustra un reportaj, 
«de citit cu sufletul la gură»? Scenele tari, 
urmăririle spectaculoase, întruntările se 
vor filma mult mai tirziu. Mihailopol dă 
neputincios din umeri. Să mai așteptăm! 
Nu se poate! Dar nici prea multe amănunte 
despre această secvenţă nu vă putem da, 
deși cel puţin trei dintre participanții la 
ședința amintită nu sînt ceea ce par a fi. 
Cine sint şi ce sint? Vă lăsăm plăcerea să 
aflaţi la premieră. 

Salvarea ar fi dacă am obține niște 
declarații grozave de la realizatorii filmu- 
lui. Obținem o întilnire pentru a doua zi 
cu regizorul Savel Stiopul. La «Podgoria». 
Dar... 

— Nu fac revistei «Cinema» confesiuni 
despre gindurile și intențiile mele regizo 


rale! — ne declară rituos interlocutorul. 


— De ce? 

— Pentru că. Am avut o experienţă cu 
«Aventuri la Marea Neagră»! 

— Ce fel de experiență? 

— O experienţă tristă. 

—0 opinie critică e un motiv de 
supărare? 

— Nu, desigur. Cronica a fost bună 
Micile ironii care au urmat m-au întristat. 

— Experienţa ciștigată cu «Aventuri 
la Marea Neagră» vă va fi de folos în 
«Agentul straniu». 

— Toate experiențele sint bune la ceva. 


ece Celor mici, se ştie, E se dau 
foarte multe sfaturi Deci și stu- 
dioului nostru, care-i o unitate 
mezină a cinematografiei, i se 
dau sfaturi. chiar şi în loc de 
fonduri sau utilaje Dar situația 
de veșnic estătuit> — ca să nu 
spunem dojenit — are avantajele 
sale, te menține în stare de 
alertă, de căutare și găsire prin 
propriile puteri a unor rezolvări, 
a unor soluții. Astfel, respectatul 
nostru coleg, Nicolae Hizan, pic- 
tor la secția de culoare, căutind 
soluții pentru a se economisi 
timp și bani și mai ales pentru a 
face mai puțin istovitoare mun- 
ca colegilor săi care execută 
mii de desene intermediare 


— Ştiţi, cititorii noştri vor fi şi spec- 
tatorii filmului pe care îl faceți... 

— Ei, aşa, aş putea să vă dau citeva 
informații... 

— De exemplu? 

— «Agentul straniu» e un film polițist, 
de aventuri, care nu exclude latura psiho- 
logică, iar Florin Piersic insumează toate 
calitățile de farmec şi de talent pe care 
spectatorul tinăr le așteaptă de la per- 
sonajul interpretat de el. Vă mai pot spune 
că vom filma în exterioare spectaculoase, 
că scenariul e toarte bun, că echipa este 
excelentă, și că producătorul ne asigură 
cele mai bune condiţii de lucru şi... cam 
atit. 

— Interesant! Foarte interesant! Dar 
deloc original. Ştiţi, n-am întilnit încă 
regizorul care să nu vorbească în ter- 
meni superlativi despre scenariul pe 
care-l filmează, despre interpreți, 
despre echipă, despre producător. 
Apoi, unele din informaţiile oferite 
cu atîta amabilitate, le știm, le-am și 
consemnat în fișa filmului. Cît despre 
celelalte, rămine să ne convingem 
la premieră Pină atunci, vă dorim 
succes! 


N.C. MUNTEANU 
Fotografiile panoramicului 
de A. MIHAILOPOL 


(care filmate creează iluzia miş- 
cării) a inventat un aparat pe 
care l-aș numi «Hizan», pentru 
că îi seamănă foarte mult, mo- 
dest ca înfățișare şi incredibil 
de valoros ca eficiență. Acest 
aparat încropit din sirme, tablă, 
şuruburi și chiar o roată luată de 
la mașina de tocat carne, poate 
executa desene intermediare cu 
o perfecție pe care mina nu o 
poate atinge. Mașina poate în- 
locui cu succes munca manuală 
și se poate realiza la preț derizo- 
riu. Cînd vezi simplitatea apara- 
tului «Hizan» te miri că nu l-ai 
imaginat înaintea inventatoru- 
lui său și te convingi că oul lui 
Columb continuă să facă pui. 


Lucia OLTEANU 


ciner arma 


Eleva 


lui Higgins 


Audrey Hepburn de două ori în actuali- 
tate. În primul rînd pentru că s-a reluat cu 
mare succes pe ecranele lumii filmul 
«My Fair Lady», în care, alături de Rex 


Harrison, a realizat unul din cele mai bune 
roluri din cariera ei. În at doilea rind, pen 
tru că a refuzat să joace în viitorul film al lui 
Luchino Visconti, intitulat «Portrete de 
tamilie», Motivul? Nu vrea să-și lege nume- 
le «de un personaj întunecat și imoral». 
«Mă număr printre actrițele care se iden- 
tifică cu personajele lor, de aceea nu pot 
interpreta un rol pentru care e nevoie de o 
anumită experiență de viaţă pe care eu 
nu o am. De altfel, am fost şi rămîn o 
puritană». 

Întocmai ca eleva profesorului Higgins! 


Audrey Hepburn: My Fair Lady, 
precum în film, așa în viață 


Vremea 
întrebărilor 


pricioase, Brigitte Bardot 
anunță periodic retrag 
după care revine cu non 
lanţă, precizind 

s-o luăm prea 

năâm totuşi, numai in glum 


Nu, Brigitte Bardot 
nu regretă nimic 


această celebritate? 


Foto- 
ghicitoare 


Oricit v-aţi strădui, ne indoim că 
ați putea să-l recunoașteți pe acest 
actor celebru in toată lumea, văzut 
și de dumneavoastră cel puțin 
odată pe micul sau pe marele e- 
cran. Extraordinara transformare 
a acestui actor i-a fost prilejuită de 
apariția în chip de cerşetor (el care 
a jucat chiar şi rolul unui lord sim- 
patic!) intr-un show la televiziunea 
engleză. 


Dacă n-aţi reuşit, incă, vă mai 
dăm o indicație: uitați-vă cu aten- 
ţia, cu mare atenţie la ochii lui. 
Ei! Tot n-aţi reuşit? Nu-i nimic,li se 
întimplă şi marilor detectivi. Îi veți 
afla, totuşi, numele, citind rubrica 
«Ochii şi urechile lumii». 


că B.B. se va retrage în acest an, adică 
chiar în anul în care va împlini 40 de ani 
Pentru o femeie, aceasta este virsta 

de a doua tinereți, o tinerețe calm 
țeleaptă, incomparabil mai frumoasă 
mai plină de satisfacţii decit prima 


Dar... să ne imaginăm un anchetato 
aidoma celui din «Citizen Kane», care îi va 
reconstitui viața etapă cu etapă. Prima 
imagine: o fată fără prejudecăţi, cu pletele 
în vint, descinde pe terasa unei cafenele 
salutindu-şi prietenii, trei fotografi și doi 
ziarişti, cu neprotocolarul «Hei, voi! Salut!» 
Se numeşte Brigitte Bardot, pozează pen- 
tru copertele revistelor ilustrate, dar pentru 
Franța nu înseamnă încă nimic. Peste 
această imagine se suprapune chipul 
femeii de 40 de ani. intre aceste două 

antanee au trecut 20 de ani, răstimp in 
care fetița de ieri a devenit un star. 


Apoi, îl regăsim pe anchetator la masa 
de scris, redactindu-și notele 


Ruga 


nu mai ajunge 


America de Sud, un continent în perma- 
nentă mișcare, o lume care cunoaște una 
din cele mai dinamice angaiări sociale. Se 
vorbește din ce in ce mai des de explozia 
filmului sud-american, de o cinematogra 
fie care nu mai confecționează poveşti 
ci face istorie, de o cinematografie care 
porneşte direct de la documentul de viață, 
de o cinematografie care divulgă, ridică 
probleme şi cere răspunsuri, care anali- 
zează și acuză, care pledează și apără. 

Un remarcabil tilm chilian a inaugurat la 
Paris o nouă sală de cinematograf, «Studio 
de la Harpe», destinată prezemării în 
exclusivitate a unor filme politice 

«Ruga nu mai ajunge», datorat tinărulu 
regizor Aldo Francia, a fost turnat în ani: 
cînd s-a aflat la putere guvernul Unității 
Populare, dar își plasează acțiunea înainte 
de anii 1967—1968, adică înainte de venirea 
la putere a guvernului Allende. 

Eroul acestul film este un tinăr preot care 
propovăduiește nonviolența. În timpul unei 
greve el stă de vorbă cu muncitorii care-și 
revendicau drepturile şi este arestat, din 
intimplare, o dată cu greviștii. După elibe- 
rare, el se apropie tot mai mult de mișcarea 
muncitorească. În timpul unei manifesta- 
ţii, poliția intervine cu brutalitate, ră- 
nind mai mulți oameni. Tinărul preot iși 
dă seama că pentru cei ingenuncheaţi 
«ruga nu mai ajunge». Scena tina!a are va 
loare de simbol: propovăduitorul non- 
violenţei va desprinde prima piatră din 
caldarim și o va arunca în «forţele de or- 
dine». 

Un alt film chilian, proiectat tot la Paris, 
se intitulează «Metamorfoza şefului poli- 
tiei politice», semnat de regizorul Helvio 
Soto. Ultimele scene ale acestui film au fost 
turnate chiar în ajunul loviturii din septem- 
brie 1973. Amestec de ficţiune şi realitate, 
acest film este un adevărat document is- 
toric, avind ca fundal grevele reacționare 
ale patronilor de autocamioane din oc- 
tombrie 1972. Filmul este un vibrant elogiu 
adus puterii maselor populare, conștiente 
și gata de sacriticiu în infruntarea cu duș- 
manul 


«De o pregnantă actualitate, prin reteri- 
rea la problema fundamentală a opțiunilor 
politice, după cum scrieziarul «Le Monde», 
cele două filme au fost primite cu un deose- 
bit interes de critica de specialitate și de 
marele public, nu numai pentru gravitatea 
temelor abordate, ci şi pentru remarcabile- 
le calități artistice. 


Dacă nu e prea delicat, din capul locului 
el va spune că primele două filme («Le 
»ortrait de son pere» cu Jean Richard și 
«Le trou normand» cu Bourvil) n-au avut 
absolut nici un ecou. La fel și următoa- 
rele trei. După care va adăuga, din comple- 

citeva cuvinte despre farmecul 
te care nu e încă actriță. C 
ures vedettes) En effeuilla a 
rguerite», Marc Allégret va face din ea 
«steluța franceză nr. 1» în aşteptarea lui 
Roger Vadim, care o va lua de soție şi o va 
transforma în star cu «Şi dumnezeu a 
creat femeia». Filmul a făcut înconjurul 
lumii, dar anchetatorul nostru se va pre- 
face că nu-şi dă seama cit din acest succes 
se datorează talentului şi cit formidabilei 
maşini publicitare care s-a pus în mişcare 
acest prilej. Va consemna totuşi că 
mul a adus Franței mai multe devize 
regia Renault, cu un volum de export 
foarte mic în acel an 


De aici încolo B.B. a turnat film după 
film, n-are importanţă cum, bune sau rele. 


Privind înapoi 
cu luciditate 


Mary Töröcsik, o antivedetă cu ur 
chip care, odată văzut, iți revine me 
reu în memorie. O voce unică prin ! 


Mary Torocsik: sint oare 
cu adevărat o actriță” 


O piesă nevinovată 


la greul dosar al lui Ralph Bakshi 


Şi dacă în această perioadă n-a fost cea 
mai bună actriţă franceză, în mod sigur a 
fost cea mai fotografiată. Capriciile, de- 
presiunile, sinuciderile ei ratate au deve- 
nit materie primă pentru ziarele şi revistele 
de senzație. 


Anchetatorul va mai adăuga în treacăt 
că, timp de zece ani,s-a vorbit mai mult de 
ea decit de filmele ei. Şi nu va omite să 
transcrie atit de răutăcioasa remarcă a lui 
Alfred Hitchcock: «Fata asta e actriță de 
cinema sau actriță de revistă ilustrată?» 


Şi dacă omul nostru e foarte ră 
buie să ne imaginăm totul — el va adăuga 
că din vreo 40 de filme, abia dacă vreo trei 
merită să fie reținute («La vérité» de Henri- 
Georges Clouzot, «En cas de malheur» 
de Claude-Autant Lara și «Viaţa particu- 
lară» de Louis Malle) şi că trei filme în- 
seamnă mult prea puțin față de ceea ce au 
lăsat în urma lor Greta Garbo, Marlene 
Dietrich, Marilyn Monroe, Michèle Morgan 
sau Danielle Darrieux 


tre- 


rescul ei. Un suris încercat de tris- 
tețe. O tristețe care nu exclude ironia. 
O ironie care presupune simțul umo- 
rului. Şi mai presus de toate un mare, 
un foarte mare talent, o stea de primă 
mărime a ecranului maghiar. S-a im 


pus încă de la inceput cu binecunoscu- 
tul film al lui Zoltan Fabri, «Călușeii» 
Astăzi, după 35 de filme, Mary Tō- 
'ocsik priveşte Înapoi cu luciditate 
«În «Calușeii» nu eram decit o a 
matoare. Zoltan Fabri avea nevoie 
de un chip nou, proaspăt. de in 
Prezenţa mea era ma impo 


sigur, aş juca rolui cu mai multă c 
ştiinciozitate profesională, dar nu si 
sigură că l-aș face mai bine. Am de- 
venit eu oare cu adevărat o actriță? 
Căci, pentru mine, cel mai greu lucru 
din lume a fost să devin o actriță, 
după ce ajunsesem vedetă. Filmul 
«Călușeii» m-a ridicat foarte sus și 
cind am revenit pe pămint nu ştiam 
să mă ţin pe propriile-mi picioare. Pe 
scenă ești mult mai sigur decit în 
fața camerei. Pe scenă depinzi nu- 
mai de talentul tău. lar eu, ani de 
zile,n-am incercat să pariez dacă am 
sau nu talent. 

Şi astăzi? Am ajuns eu cu adevă- 
rat o actriță? Mi-e teamă că in meseria 
noastră nu se poate niciodată ajunge 
pe pămintul făgăduinței.» 


Cum nu vii tu, 
Disney, doamne... 


Un foarte talentat 
:merican, Ralph Bakshi 


El nu va ezita să-i pună la îndoială talen- 
tul şi profesionalismul, subliniind cu cru- 
zime lipsa ei de fler în alegerea scenariilor 
(a refuzat să joace în «Domnișoarele din 
Rochefort» de Jacques Demy și în «Mesa- 
gerul» de Joseph Losey!). 


Apoi dacă anchetatorul nostru va dori să 
facă puțină sociologie, el va spune că B.B. 
n-a fost decit lexul frivolității unei 
epoci, câ în decursul deceniului următor a 
fost depăşită, că s-a banalizat într-o vreme 
in care multe alte actrițe mai talentate 
n-au ezitat să se arate aşa cum sint. În 
fine, moralistul nu se va abține să remarce 
că drama ei se datorează faptului că s-a 
născut într-o familie de burghezi înstăriți, 
ceea ce e un adevărat handicap într-o 
meserie În care «ispita ciştigului și pers- 
pectiva unei promovări sociale sint stimu- 
lente serioase» (vezi Greta Garbo, Marlene 
Dietrich sau Marilyn Monroe, toate cu o 
origină foarte modestă). 


Dar, dacă anchetatorul nu e un om chiar 


a reusi! sa 
blicul cu primul sâu desen animat 

dulți, intitulat «Fritz, cotoiul». Da 
1 recidivat, mai ales pe linia scandalului, cu noul său 


Yul Brynner şi mintea robotului 
cea de pe urmă 


Revolta 
roboților 


În filmul științifico-fantastic, «West- 
world», tinărul regizor și romancier ameri- 
can Michael Crichton amestecă un trecut 
îndepărtat cu un viitor apropiat pentru a 
avertiza asupra ceea ce s-ar intimpla în 


ziua în care oamenii nu vor mai putea stå- 
pini mașinile pe care le-au creat. 

Delos este un uriaș complex de distrac- 
ţii care oferă vizitatorilor posibilitatea de a 
trăi în lumi dispărute: Roma antică, curţile 
regale din Evul Mediu și Westul american 
din anii 1880. Este vorba de o realizare de 
înaltă tehnică, programată prin ordina- 
roare, condusă și controlată de o armată 
de specialiști în electronică. Jocul de-a 
trecutul sfirșește tragic. Dereglați de o 
mină criminală (Yul Brynner), roboții, care 
nu se deosebesc de oameni, scapă orică- 
rui control şi încep să-i atace pe vizitatori. 


film «Trafic intens». De astă dată el a renunțat să mai 
pună pe seama bietelor animale toate cite le fac oamenii 


bune şi, mai ales, rele. «Trafic intens» aduce pe ecran o 
faună umană cu tot ceea ce are mai rău și mai urit în ea, 
o lume interlopă populată de gangsteri, mafioţi, drogaţi, 
prostituate, invertiți sexuali. O lume imposibilă, insu- 


portabilă, duhnind a descompunere. 


Se poate merge mai departe in acest domeniu al de 
senelor animate? Se pare că da, deoarece Bakshi are 
apul doldora de «idei», anunțind ecranizarea in aceeas: 


eprinzător caricaturist 
scandalizeze pu- 
je lung metraj pent 
să și amuze. Baks tara minunilor 
mafioții. 


așa de rău, nu e sociolog, nici moralist? 
Dacă el va avea indulgența publicului? 
Poate că va indulci rechizitoriul! În fond 
n-are nici o vină că tatăl ei era industriaş! 
Şi, mă rog, de cînd frumuseţea e o nenoro- 
cire? Da, s-a înșelat de citeva ori, dar poate 
că a fost greșit sfătuită! S-a lăsat prea des 
fotografiată? Dar nu întotdeauna fotogra- 
fii au fost chemați de ea. Dimpotrivă. ŞI, la 
urma urmei, mai bine să vedem un chip 
frumos, decit cine ştie ce pocitanie 


Şi dacă omul nostru e cit de cit onest 
atunci poate nu-i va limita cariera doar la 
trei filme. («Babette pleacă la război», 
«Ursul și păpuşa» și «Viva Maria» nu erau 
chiar așa de rele, cu precizarea chiar că în 
«Viva Maria» a ieșit învingătoare în disputa 
cu atit de talentata Jeanne Moreau!) 


Şi să nu uităm că în întreaga lume, B.B 
este una din cele mai populare personali- 
tăți franceze, că într-o anumită perioadă 
ea a însemnat imens pentru prestigiul 
filmului francez. Se bucură încă de o 


manieră a romanelor «Mizerabilii» şi «Război și pace» 


Desigur, in acest moment,bunul Wait Disney se răsu 
cește în mormint 


văzind cum pe planeta inocenței, in 


animate, se zbenguiesc gangsterii şi 


popularitate extraordinară în Franţa, iar 
unul din simbolurile scumpe francezilor, 
mindra Marianne, a împrumutat chipul ei 
Star-system-ul a mai creat şi alte vedete, 
dar B.B. este un fenomen care a scăpat 
tuturor canoanelor, inclusiv celor ale star- 
system-ului. 


Brigitte Bardot este ea însăși, întruchi- 
pind exact ceea ce publicul a dorit să gă- 
sească la un moment dat. Şi cea mai bună 
apărare a ei este răspunsul pe care l-a dat 
tuturor detractorilor: «Eu nu v-am căutat, 
voi ați venit la mine. 


Cit orgoliu e în această afirmaţie? Și 
cită tristețe? 


ochii şi 
urechile 
lumii 


eee Teatrul actorului de film 
din Moscova este unicul teatru 
de dramă din lume pe scena 
căruia joacă numai actori de 
lilm. În perioadele dintre filmări, 
cei 260 de membri ai trupei mon- 
tează piese, fac repetiții, dis- 
cută probleme de creație. eee 
Franco Nero nu are nici o clipă 
de răgaz. După succesele din 
«Cazul Matteottisși «Poliţia a- 
cuză, legea achită», a terminat 
de curind filmul «Golanii». Par- 
teneri: Claudia Cardinale și Fa- 
bio Testi. ese Paloma Picas- 
so, 24 de ani, fiica marelui pic- 
tor, ea însăşi pictoriță, a fost 
aleasă de Walerian Borowczyk 
pentru a interpreta rolul princi- 
pal în filmul «Poveste imorală» 
un fel de «barbă albastră» cu 
fustă, a cărei unică plăcere e să 
ungă servitoarele cu miere şi 
să le abandoneze albinelor. Ne- 
vinovată plăcere! eee Cineaștii 
din R.D.G. vor realiza o ecrani- 
zare pentru televiziune după 
romanul eminentului scriitor so- 
vietic Fedor Gladkov, «Cimen- 
tul. eee Eduardo Molinaro 
© pe cale de a termina «lronia 
sorții», povestea unui luptător 
în rezistență, desemnat să uci- 
dă un ofițer nazist. Regizorul 
montează in paralel două va- 
riante: una în alb-negru, în care 
eroul moare ca un... erou, alta 
în culori, în care el supraviețu- 
ieşte. eee Regizorul Marc Si- 
menon, împreună cu Mylâne 
Demongeot, Mariangela Me- 
lato şi Bernard Blier sint impli- 
cați în filmul «Asasini uimiți», o 
mică tragedie țărănească al că- 
rei protagonist, un dement, ia 
ca ostatec două fete, cerind în 
schimb de nevastă pe fata pri- 
marului. Două fete contra unei 


Charles Chaplin: 


soții! eee Franco Rosi a rea 

lizat în Statele Unite filmul «Ti 

nărul Garibaldi», avind ca pro- 
tagonist pe actorul Franco Ne- 
ro. Inspirindu-se din celebra 
carte a lui Alexandre Dumas, 
filmul este dedicat perioadei de 
tinerețe a marelui revoluționar, 
răstimp petrecut în America de 
Sud. eee Regizorul bulgar Liu- 
bomir Şarlandiev despre no- 
ul său film: «Cel mai bun om 
din ciți cunosc» este un aliaj 
solid între lumea poeziei și cea 
a materiei». Toate șansele de 
reuşită! În rolul principal apare 
talentata actriță Nevena Koka- 
nova. eee Ali MacGraw a 
declarat că nu va semna nici un 
contract dacă nu-l va avea ca 
partener pe Steve McQueen. 
La rindul său, Steve a spus că 
va refuza să joace în filmele în 
care Ali nu va apare pe generic. 


+ 


wa 


Henry Fonda: 
o invidiez pe Jane 
REET 


Uniți în viață, nedespărțiți in 
film și, fireşte, în afaceri. eee 
Biografia regizorului Michel 
Drach a devenit publică graţie 
filmului «Viorile balului», în re- 
gie proprie. Filmul e făcut în 
familie. Soţia sa, Marie-José 
Nat va fi in film mama lui Drach. 
Fiul lor, David, îl va juca pe 
Drach-copil. În fine, Jean-Lou- 
is Trintignant îl va întruchipa 
pe Drach-matur. eesinspirat 
dintr-un roman de Dimitri Ma- 
min-Sibiriak, filmul «Milioane- 
le lui  Privalov» aduce pe 
ecran momente dramatice din 
dezvoltarea capitalismului în 
Rusia, după abolirea iobăgiei in 
1861. Regizor: laropolk Lapşin. 
În rolurile principale: Leonid 
Kulaghin şi Ludmila Ciursina. 
ese Walter Matthau va fi 
protagonistul filmului «Poli- 


Ce poate fi, în principiu, mai 


Nevena Kokanova: cel 
mai bun om din ciți cunosc 
Ei 


țistul vesel», realizat de Stuart 
Rosenberg pentru casa «20 

th Century Foy». eee Regizorul 
ceh Jiri Menzel a fost invitat 
în Franța pentru a realiza filmul 
«Ridicarea cortinei». Protago- 
nistă: Marlène Jobert, pose- 
soarea celor mai fotogenici pis- 
trui din lume. eeeTaryn Po- 
wer, 20 de ani, fiica cea mai 
mică a regretatului Tyrone Po- 
wer, s-a avintat și ea pe Golgota 
carierei cinematografice, ca de 
altfel și sora ei, Romina Power. 
Mezina a debutat în filmul «Ma- 
ria», un «love story» în decor 
mexican. eee Critica de spe- 
cialitate subliniază în unanimi- 
tate că filmul «imnul» ar fi cea 
mai reprezentativă dintre crea- 
tiile marelui regizor japonez Ka- 
neto Shindo. Subiectul: o tul- 
burătoare poveste de dragoste 
dintre o fată deosebit de fru- 
moasă şi profesorul ei de mu- 
zică. eee Nemulțumiţi de fil- 
mele făcute pină acum despre 
marele Goya, spaniolii s-au de- 
cis să ecranizeze şi ei viața tita- 
nului de la Fuendetos. Noua 
peliculăva prezenta peste 400de 
tablouri, gravuri și desene ale 
pictorului. Scenariul are la bază 
un poem dramatic de José Ca- 
mon Aznar, iar regia va fi sem- 
nată de Rafael G. Salvia. eee 
Uimitorul Salvador Dali nu 
se dezminte. El va interpreta 
rolul  maliţiosului Voltaire, în 
filmul regizat de Pier Dante 
Loganesi, dedicat reabilitării le. 

gendarului Cagliostro. Parte 

ner, in rolul lui Cagliostro, Tre 

vorHoward.e. ee Alfred Hitch- 
cock despre căsătorie: «Cu 
adevărat căsătorit ești doar a- 


bibliorama 


tinărului, oarecarelui și muritorului de 


tunci cind înţelegi orice cuvint 
pe care soția nu l-a rostit». 
Da, dar dacă nu tace deloc? 
eee Ce este filmul, domnule 
Billy Wilder? — «Filmul e ca 
și avionul. Mai intii îi faci planul, 
apoi îl construieşti și pe urmă 
te intrebi — o să zboare sau n-o 
să zboare?». Depinde. ee e 
Lee Marvin, aflat la inceputul 
carierei, i-a fost prezentat lui 
John Ford ca fiind prieten cu 
John Wayne. «Sinteţi un minci 
nos — i-a replicat celebrul re 
gizor. Wayne n-are prieteni» 
ese Un violent incendiu a dis- 
trus imobilul în care se afla 
Arhivanaţională defilme şi cine- 
mateca uruguayană din Mon- 
tevideo. eee Maria Schneider 
a fost atit de marcată în rolul 
jucat in «Ultimul tango la Paris», 
incit a suferit o gravă depresi- 
une nervoasă. În viitor nu va 
mai accepta pentru nimic în 
lume roluri asemănătoare. A- 
cum așteaptă un rol de inge- 
nuă. eee Regizorul sovietic Le- 
onid Gaidai, autor a numeroa- 
se şi savuroase comedii cine- 
matografice, rămîne fidel ge- 
nului care l-a consacrat. Viito- 
rul său film, «lvan Vasilievici 
îşi schimbă profesia», va fi un 
prilej deosebit pentru nume- 
roase situații comice, din cau- 
za faptului că eroul principal 
(luri lakovlev) trăiește cind in 
epoca lui ivan cel Groaznic, 
cind în zilele noastre. eee N-o 
să vă vină să credeți, vedeta din 
fotoghicitoarea noastră este 
celebrul Roger Moore. Nu vă 
mai rămîne decit să admirati 
încă o dată extraordinarul ta- 
lent al machiorilor de la televi- 


Steve McQueen: 
niciodată fără Ali 


ziunea britanică. eee Gregory 
Peck va realiza, în calitate de 
producător, filmul «Porumbi- 
ta» după un best-seller de Robin 
Lee Graham. Producatorul şi-a 
ales singur interpreţii: doi ti- 
neri debutanţi, Deborah Raffin 
și Joseph Bottoms, ambii de 
19 ani. eee «Grozav o mai 
admir pe Jane, afirmă cu min- 
drie Henry Fonda Ea poate 
să vorbească unei mulțimi de 
oameni fără nici un text. Pe 
cind eu, chiar și pentru a spune 
«mulțumesc», imi trebuie un 
text scris». O, minunată invidie 
părintească! eee Casa «War- 
ner Bros» va realiza a treia ver- 
siune a filmului «S-a născut 
o stea». Deocamdată se caută 
un cuplu de actori care să fie 
cel puţin la înălțimea celor din 
primele două: Fredric March— 
Janet Gaynor şi, mai tirziu, Judy 


Salvador Dali: 
în fine, actor de film 
e 


Garland—yJames Mason. eee 
Asociaţia franceză a criticilor 
de film au stabilit că «Noaptea 
americană» este cel mai bun 
film francez al anului 1973, acor- 
dind lui François Truffaut 
«Premiul Méliès». lar filmului 
«Viață de familie» de Kenneth 
Loach i-a revenit «Premiul Lé- 
on Moussinac», pentru cel mai 
bun film străin al anului. De 
menționat că «Noaptea ameri- 
cană» va prezenta Franța la 
competiția anuală a Oscar- 
urilor, ediția 1974. 


Rubrica «Cinerama 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


existat mereu și în Chaplin, nu numai în 


„Povestea 
vieții mele“ 


CHAPLIN 


POVESTEA 
VIETII MELE 


Kostua MUZICALĂ A WMIUNII COMPOLITORILOa 


interesant, mai atractiv, de- 

cit autobiografia unei figuri 

marcante? Ce poate fi mai 

promițător decit relatarea 
L- A vieții şi faptelor unui crea- 
tor pe care, tără ezitări, mulți l-au numit 
«genial», ce poate fi deci mai palpitant 
decit povestea vieții unui geniu rostită 
de chiar gura lui, aşternută pe hirtie de 
propria-i mină? (vorba vine...) 

Nu te poţi apropia decit în această 
stare de spirit şi de aşteptare de masiva 
(390 de pagini mari, în ediția românească — 
într-o excelentă traducere de Sanda Ripea- 
nu) autobiografie a lui Charles Chaplin. 
După cum nu poţi să nu observi, pe măsură 
ce înaintezi în lectură, că aşteptările au 
fost iluzorii. Nu că autobiografia lui Cha- 
plin ar fi neinteresantă, insipidă, plicticoa- 
să, dar că puşi să vorbească despre ei 
înșiși, clasicii în viaţă sint adesea banali. 
Surprinşi în papuci, în civil, ei sint aproape 
oarecare, discursul le este comun, vor- 
bele biajine, amicale, fără sclipire, fără 
forță, fără capacitate de sugestie. 

Aşa și autobiografia lui Chaplin. Sigur, 
materialul faptic, de viață, pe care ea îl 
expune, este din cale afară de deosebit, 
lectura fiind în acest sens captivantă, căci 
captivantă, de necrezut, este colosala 
ascensiune pe treptele sociale a inițial 


foame Charles Chaplin. Cine se aşteaptă 
însă să găsească în autobiografia lui şi 
autobiografia «creatorului» Chaplin va fi 
dezamăgit. Acesta e un capitol nescris 
încă. «Povestea vieții mele» se referă la 
creatorul lui Charlot doar în măsura în 
care acele episoade pot explica evoluția 
vieții personale a omului Chaplin. De altfel, 
în momentele cind Chaplin se încumetă 
să teoretizeze despre opera sa și despre 
artă, în general, părerile, de bun simţ, 
cuminţi, îi sint banale. 

Rămin deci, în prim plan, doar faptele de 
viaţă (poate că autorul nici n-a intenționat 
altceva) care, numai ele, alcătuiesc un film 
spectaculos, cu început melo (foamea şi 
mizeria din copilărie), mijloc aventuros 
(brusca, norocoasa, uimitoarea ascensi- 
une) şi happy-end (celebritatea mondială, 
cucerită destul de timpuriu și păstrată, 
augmentată glorios, pină azi, la virsta 
senectuţii). Deşi toate acestea sint narate 
cam fără suflu şi pe tonul deplinei egalități 
de umoare (episoadele cele mai neverosi- 
mile sint relatate, poate și din cauza în- 
depărtării lor în timp, cu aerul cel mai fi- 
resc şi neimpresionant din lume), portre- 
tul omului Chaplin rezultă destul de clar în 
contururile esenţiale. Omul era inventiv și 
abil nu numai în creaţie, ci şi în viaţă. Un 
anume sentimentalism, o doză de lirism au 


Charlot. Li s-au alăturat (de asemenea 
mereu) o apăsată conștiință a propriei va- 
lori şi, indeosebi, a posibilităților perso- 
nale (exploatate inteligent), precum şi 
tenacitate, îndrăzneală, perpetuă tentaţie 
(bine controlată) de a se arunca cu «capul 
înainte», la risc. În sfirşit, odată ajuns pe 
culmile gloriei, omul știe să-şițină spinarea 
dreaptă, privind în continuare amical şi cu 
un aer destul de firesc în jur, rostind cu- 
vinte simple, bine simţite: «Fericit, mă așez 
uneori pe terasă la apusul soarelui și 
contemplu, peste vasta întindere de peluză 
verde, lacul în depărtare, iar dincolo de 
lac, prezența calmă a munților, și rămîn 
aşa, fără să mă gindesc la nimic, savurind 
minunata lor seninătate». 

Uimitor este numărul personalităților 
din lumea culturii, a științei şi a politicii cu 
care Chaplin s-a cunoscut de-a lungul 
vieţii și cu care (multe din ele) s-a bătut 
prietenește pe umeri: Caruso, Bernard 
Shaw, Somerset Maugham, Winston Chur- 
chill, Ciu-En-Lai, Cocteau, Serghei Dia- 
ghilev, Albert Einstein, Mahatma Gandhi, 
Clara Haskil, Robert Oppenheimer, Stra- 
vinski, Rahmaninov, Barbirolli, Thomas 
Mann, Nehru, H.G. Wells. 


Aurel BĂDESCU 


Pai 


Pentru zilele de vacanţă... 
Pentru orele de recreere... 


Hanurile şi cabanele co- 
operaţiei de consum vă ofe- 
ră, în orice anotimp, con- 
diții dintre cele mai bune 
de cazare şi masă; camere 
confortabile, cu încălzire, 
restaurante care servesc 
gustoase preparate culinare 
cu specific local. 


lată și cîteva adrese: 


Hanurile Cheia și Slănic 
ar din jud. Prahova. 

pare ; Hanul Bran, la 27 km de 
ji T ma M as- Braşov. 

dai 700008 Hanul Dealul Sasului, o 
nouă unitate turistică pe 
D.N. 73, Cîmpulung Brașov, 
lîngă localitatea Podul Dîm- 
boviţei. 

Casa Arcașului, de la Tg. 
Neamţ. 


9 Casa Arcaşului ® 


r 


FLSOOPh 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate ue Raru BĂNICĂ, Alexandru 
Prezentarea artistică BILU, Mary CATARGIU, Ştefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea gratică 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 
Cititorii din străinătate pot fao adresindu-se intreprinde CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1. Bucureșt Tiparul executat la 
ROMPRESFILATELIA» — $ rt-export presă — Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic „N 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, 08 SE Boa 2001 Casa Scinteii» — Bucureşti m 


nr.2 
Anul XII (134) 
ravastă vnară 


“În numărul viito 


În primul rînd, 

'în al doilea rînd, 

“în al treilea rînd: 
filmul de actualitate