Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-11-1973

"i ] 


nr. 11 x 
Anul XI (131) 


x 
revistë EN" Ke 
Í ) — pa 
ca cultură 


nsmatogratică 
Bucuresti - Noiembrie 1973 


Se 
ză 


4 


i. 
n acest nun Ar: | 
O anchetă realistă: | 
romantismul nâstru | 
acel de toat 

zilele 


Coperta i 


lon DICHISEANU, actor de teatru 
si de cinema, cintëret în ceasurile 
libere, o apariţie întotdeauna plă- 


cută la televiziune. Interpretul lui 
Andrei Pantea în filmul «100 de lei». 


e Romantismul nostru cel de toate zilele. Autorii filmului «Despre o anume fericire» tatë 
in fata cu spectatorii si colaboratori lor de la Uzinele «Independenţa» si de la Teatrul de 


Foto: A. Mihailopol 


Coperta IV 
Catherine DENEUVE, la 30 de ani: 
«e mai bine să fii actriță decit vede- 
tă. Şi eu vreausă fiu actriță. Atit.» 


Foto: Unifrance Film 


IN DEZBATERE, FILMUL ROMANESC 
e Pe măsura epocii pe care o trăim! — Gheorghe Ravas 


Stat din Sibiu — Valerian Sava 


În dezbatere, «100 de lei» 


— Ecaterina Oproiu 


Nu avem dreptul să ignorăm! — Dinu Kivu 
Dimitrie Cantemir la 300 de ani — Răzvan Popovici 


Personajul colectiv, ca erou al filmului nostru 


Mediu sau decor? 


Magda Mihăilescu 


Luaţi loc mai în față, stimati operatori! 


Operatori, aveţi cuvintul: — Constantin Piyniceru 
Prietenul meu, operatorul — Gheorghe Vitanidis 
Operatorul, colaborator absolut — lulian Mihu 
e Operatorul, invulnerabil? — Mircea Veroiu 


cinema 


Anul XI nr. fi (131) Noiembrie 1973 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


poca noastră | Filmul e o lume, lumea e un tilm — Radu Cosasu 


n spectator temperat 


Adevăr si piscină — Teodor Mazilu 


In premieră, filmele de alaltăieri — H. Dona 


Travelling-av 


ACTORII 


e Mae West, «bomba» — D.I. Suchianu 
e Paul Newman, campionul — Alice Mănoiu 
e lon Dichiseanu: «Totuşi e loc si de mai bine» — interviu de Eva Sirbu 


PE ECRANE 


«Fapt divers in prima pagină» — Adina Darian 
«Generalul doarme in picioare» — Julieta Țintea 
«Nicovala sau ciocanul» — Simona Darie 

«Bună seara, doamnă Campbell» — Dan Nestor 
«Omul din La Mancha» — Dan Comşa 


PANORAMIC ROMÂNESC 73 


«Trei scrisori secrete». Reportaj de A. Mihailopol; interviuri de 


Ajuns cuţit os — Constantin Pivniceru 


TELEVIZIUNE 


De ce şi cum ride Valentin S.? — Belphégor 
Cind se vor întilni paralelele? — A/. Mirodan 
Viața cea de toate zilele — Cëlin Căliman 


Catinca Ralea: «Lucrul cel mai greu e prima întrebare» — interviu de N.C. Munteanu 


Comentatorul — Cristian Topescu 


Ce ne pasă nouă de un creuzet? — Radu Georgescu 


N.C. Munteanu 


Revista «Cineman 

îşi propune să analizeze 
viața unui film 

şi după premieră 


«100 de lei», 
pseudonimul 
indiferentei 


A milita pentru film 
ca 
act de cultura 


«Singurul lucru 
care mă interesează 
este angajarea» 


Vioara întîi 
şi la 
80 de ani 


Din sumar: 


«Despre o anume fericire» 


2A L 
SST E 
«100 de lei» 


«Cinematografia 


trebuie să constituie pentru 


poporul nostru o adevărată oglindă în care să se exprime 
sintetic, în formă artistică, rezultatele creaţiei și efor- 
turilor sale — și care totodată să facă cunoscute și peste 
hotare realizările noastre în construcţia socialistë). 


In dezbatere. filmul românesc 


„Pe măsura epocii 


Nicolae CEAUȘESCU 


pe care o trâim! 


Se împlinesc, in noiem- 
brie, 25 de ani de la crea- 
rea cinematografiei socia- 
liste de stat, eveniment 
d ) marcat cu un sfert de secol 
în urmă de trei momente importante: 

E infiintarea Întreprinderii Comer- 
ciale de Stat «Cinexfilm», tutelată de 
Ministerul Artelor si Informaţiilor 
(întreprinderea avea în patrimoniu cca 
40 de cinematografe preluate de la 


societatea «Filmul Popular», societate 
creată după 23 August 1944, îndrumată 
si sprijinită de partid); 

@ Primul tur de manivelă la filmul 
artistic de lung metraj, «Răsună valea» 
(septembrie 1948) — în regia lui Paul 
Călinescu, după un scenariu de Mircea 
Stefënescu — eveniment care marchea- 
ză începutul organizării socialiste a 
producţiei de filme; i 

N Apariţia, la 2 noiembrie 1948, a 


Decretului 303 privind «Naţionalizarea 
Industriei Cinematografice şi regle- 
mentarea comerțului cu produse cine- 
matografice». 

Începerea producției naţionale de 
filme şi trecerea cinematografelor în 
proprietatea statului ca bun al întregu- 
lui popor la numai 5 luni de la desființa- 
rea proprietăţii private asupra mijloa- 
celor de producție au pus la indemina 
celor ce muncesc unul dintre cele mai 


puternice și mai populare mijloace 
cultural-educative. Cinematografia so- 
cialistă s-a bucurat încă de la început de 
un sprijin nelimitat din partea parti- 
dului și statului, transformindu-se în- 
tr-un factor activ al revoluției culturale, 
dar moştenirea lăsată de vechile regi- 
muri burghezo-mosieresti în economie 
si în domeniul social-cultural își pusese 


Do. 


3 


in dezbatere. filmul românesc 


Në” 


Filmul de actualitate n-a dat încă tot ceea ce putea da, dar el reprezintă 
marea șansă a cinematografiei noastre («Despre o anume fericire») 


pe care o trăim! 


DE “id, 


amprenta și în domeniul cinematogra- 
fiei. Așa după cum se știe, nu exista o 
producție națională de filme de lung si 
scurt metraj (cu excepţia unui jurnal 
cinematografic), iar rețeaua cinemato- 
grafică aflată numai în orașe cuprindea 
multe săli improvizate sau amenajate 
în scop de speculă. Despre o rețea de 
cinematografe la sate nici nu era vorba. 

Referindu-se la rolul culturii în con- 
struirea socialismului, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu arăta la Plenara din 3—5 
noiembrie 1971: 

«Pentru partidul și statul ħostru 
socialist s-au impus ca o necesitate 
obiectivă lichidarea rapidă a acestei 
situații, înfăptuirea într-un timp cit 
mai scurt a măsurilor menite să ducă la 
ridicarea nivelului de cultură al în- 
tregului popor. Încă de atunci — și 
viaţa a confirmat acest lucru — apărea 
cu toată claritatea că, dacă nu vom reuși 
să “lichidăm starea de înapoiere cultu- 
rală. să creăm cadrele necesare de 
specialişti și muncitori pentru toate 
domeniile de activitate, însăși dezvol- 
tarea economico-socială a țării nu se va 
putea înfăptui cu succes.» 


Împlinirea a 25 de ani de cinemato- 
grafie socialistă impune o succintă re- 
trospectivă privind etapele parcurse și 
aportul în dezvoltarea construcţiei so- 
cialiste în țara noastră. 

La naţionalizare,au fost preluate de la 
foștii patroni, 414 cinematografe, citeva 


zeci dintre acestea într-o stare deplo- 
rabilă — construcţii improprii, mobilier 
degradat, aparatură uzată, etc., ceea ce 
a obligat Ministerul Artelor să între- 
rupă activitatea lor. 

In același timp, necesitatea de a se 
crea şi o reţea de așezăminte culturale 
(teatre, atenee populare, cămine, etc.) 
a determinat același minister să dis- 
pună trecerea unor săli de spectacole 
cinematografice în folosinţa altor insti- 
tutii de artă si cultură. 

Din cele 414 cinematografe natio- 
nalizate au rămas în funcțiune, la incepu- 
tul anului 1949, numai 258. 

Prin grija partidului şi statului, re- 
teaua cinematografică pe bandë nor- 
malë a cunoscut in anii care au urmat o 
dezvoltare continuă prin refacerea, 
modernizarea și construirea de noi săli, 
ajungîndu-se astăzi la 557 de săli şi 148 
de grădini-cinematograf, la orașe (din- 
tre care 132 de săli şi 9 grădini con- 
structii noi). 

Rețeaua sătească, practic inexistentă 
înainte de 23 August 1944, a cunoscut 
şi ea o dezvoltare impetuoasă. În 1948 
au fost importate 50 de caravane, iar 
în 1949 s-au deschis primele 500 de 
unități cinematografice sătești. Astăzi 
rețeaua sătească numără peste 5 650 de 
unități cinematografice pe bandă în- 
gustă. 

Tabloul sinoptic al rețelei noastre 
cinematografice arată astfel: 


1948 37.0 milioane spectatori 
1953 — 64,2 milioane spectatori 
1958 — 113,4 milioane spectatori 


1963 — 176 miloane spectatori 
1968 — 203 milioane spectatori 
1972 — 180 milioane spectatori 


O datë cu dezvoltarea rețelei cinema- 
tografice s-au creat condițiile materiale 


și organizatorice ale producției na- 


tionale de filme. Studioul cinematogra- 


fic București, a cărui construcţie a 


început în anul 1950, produce în pre- 
zent 25 de filme artistice de lung me- 
traj pe an. Studioul «Alexandru Sahia» 
are o producție anuală de 162 de filme 


StudiouleBucurestis 


lung scurt 
metraje metraje 


1949 1 
1954 3 


8 
1958 5 13 69 
1964 14 9 93 
1969 14 2 141 
1973 25 (**) — 155 


*) Pină în anul 1964, filmele de desen animat 


şi păpuși se produceau de către Studioul 
Bucureşti. 


De asemenea, s-au creat condițiile ne 
cesare formării cadrelor de specialitate 
În prezent, avem un institut di 
învățămînt superior, un liceu tehni 


de specialitate, precum şi numeroase 


Studioul «Al. Sahia» 


documentare 


28 


documentare, reportaje, filme de stiin- 
të popularizată, erc. up jurnal săptă- 
minal de actualități, un jurnal agricol, 
si unul științific. Studioul «Animafilm» 
produce cca. 30 de filme. 


Dezvoltarea producției naționale de 
filme poate fi sesizată mai ușor dacă 
privim următorul tabel: 


Studioul «Animafilm» 


periodice 


76 — 


89 — 
82 4 (*) 
76 26 
76 30 


) Inclusiv seriale de TV, echivalate cu filme 
de lung-metraj. 


cursuri de pregătire profesională. 


Este interesantă si semnificativă lista 
succeselor noastre de public. 


Este semnificativ de constatat că peste 


» «Tudor»; 

» «Neamul Șoimăreştilor»; 
“ «Explozia»; 

“ «Asediul»; 

„ «Cu mîinile curate»; 


8,5 milioane de spectatori au vizionat filmul «Dacii», 
5,3 milioane ,, ” ” D 

4,5 milioane ,, A ee ” 

1,5 milioane ,, ” ” D 

1,2 milioane ,, a ge .. 

2,0 milioane ,, ve e se 

1.0 milion 


Este semnificativ faptul cë,desi filmele 
românești reprezintă doar 12% din 
numărul anual al premierelor, ele sînt 
vizionate de peste 22% din numărul 
total al spectatorilor. În anul 1972, din 
cei 180 de milioane de spectatori, 


Filmul nu e numai o 


artă. 


«Veronica». 


filmele din producția națională au în- 
registrat 40 de milioane. 

O contribuţie importantă la cunoas- 
terea politicii interne si externe a 
partidului nostru, la educarea si cres- 
terea nivelului general de cunoaștere al 


Este şi o 


wee 


operă de educație patriotică 
aşteaptă încă Marile filme («Mihai 


1948 1953 1958 1963 1968 1973 
Unităţi pe 35 mm. 258 324 417 480 557 557 
Unităţi pe 16 mm. — 1000 1262 4507 5784 5656 
Caravane 50 86 112 94 22 9 


Paralel cu dezvoltarea bazei mate- tere vertiginoasă: saltul este cuprins 
riale a rețelei cinematografice, numă- în următoarele cifre: 
rul spectatorilor a înregistrat o creş- 


4 


/iteazul» 


Marile 


milioanelor de spectatori, au adus-o 
filmele produse de Studioul «Alexan- 
dru Sahia». Reportajele privind vizitele 
de lucru ale conducerii de partid și de 
stat în județele țării si peste hotare au 
fost vizionate de milioane de spectatori. 
Documentarele și reportajele din in- 
dustrie și agricultură contribuie la mo- 
bilizarea oamenilor muncii pentru înde- 
plinirea planului cincinal înainte de ter- 
men, pentru introducerea tehnicii noi, 
pentru organizarea ştiinţifică a produc- 
tiei. 

Se poate afirma, fără exagerare, că 
cinematografia a fost prezentă alături 
de celelalte mijloace de propagandă la 
toate acțiunile importante, inițiate și 
conduse de partid, pentru construirea 
societăţii socialiste. Ea a susținut, prin 
mijloace specifice, lupta pentru îndepli- 
nirea primelor planuri de stat, pentru 
industrializare, pentru transformarea 
socialistă a agriculturii şi pentru înde- 
plinirea sarcinilor revoluției culturale. 

Anual se desfășoară, în perioada de 
iarnă, un festival al filmului la sate 
(aflat azi la a 17-a ediţie), prilej cu care 
cca. 10 milioane de spectatori vizionea- 
ză un număr important de filme de lung 
metraj din producția națională și din 
import, participind totodată la nume- 
roase manifestări cultural-artistice. 

Se află la a IV-a ediție Festivalul filmu- 
lui pentru elevi, care se desfășoară în 
vacanța de iarnă la orașe și la sate, pri- 
lej cu care peste un milion de elevi și 
copii își petrec o parte a timpului lor 
liber în mod plăcut și instructiv. 

Dezvoltarea cinematografiei socia- 
liste a permis ca operele ei cele mai 
reprezentative să se înscrie tot mai 
mult în circuitul mondial al valorilor 
culturale. O serie de filme româneşti: 
«Valurile Dunării» , «Răscoala», «Pădu- 
rea spinzuratilory, «Setea», «Tinerețe 
fără bătrineţe», «Mihai Viteazul», «Ex- 
plozia», «Homo Sapiens», «Scurtă is- 
torie», «Năică», «Memoria trandafiru- 
lui» și altele au primit distincții impor- 
tante la marile festivaluri de la Cannes. 
Moscova, Karlovy-Vary, Mar Del Plata, 
Oberhausen, San Francisco, San Se- 
bastian, Acapulco, Teheran, Cork, etc. 

Filmele românești sînt prezentate in 


pagini ale istoriei 


noiembrie 1971, 


Filmul de copii. Un gen pinë nu demult nedreptăţit. Azi un ambasador al Buftei 


rețelele de cinematografe si la posturile 
de televiziune într-un număr crescînd 
de tëri. În ultimul an, de exemplu, au 
fost exportate filme româneşti în 31 
de tëri. 

De asemenea. cinematografia noastră 
desfășoară un schimb frecvent de filme 
cu ţările socialiste din Europa, Asia şi 
cu Republica Cuba. 

In același timp, filmele românești au 
fost difuzate si în multe alte tëri 
Republica Federală Germania, Italia, 
S.U.A., Venezuela, Peru, Japonia, Sue- 
dia, Egipt, Liban, Franţa, Finlanda, 


- Anglia, Elveţia, Grecia, etc. 


La plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 
Secretarul General 
al Partidului, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu a arătat: 

«În ce privește producția cinema- 
tografică, după cum se ştie, ea s-a dez- 
voltat de fapt în anii construcţiei socia- 
liste. Există o bază bună care ne poate 
permite ca în scurt timp së realizim 
o producţie de filme superioară, atit 
din punct de vedere cantitativ. cît și 
calitativ, astfel ca cinematografia să-și 
îndeplinească, în condiţii tot mai bune, 
importantul rol care îi revine în socie- 
tatea noastră socialistă». 

În lumina acestor sarcini, producția 
naţională crește la 25 de filme artis- 
tice de lung metraj pe an, punindu-se 
un accent deosebit în creația cinema- 
tografică pe filmele de actualitate, care 
dezbat problemele majore ale epocii 
noastre si reflectă eforturile conjugate 
ale întregului popor pentru construirea 
societăţii socialiste multilateral dez- 


(«Veronica se întoarce») 


voltate. 

Nivelul la care a ajuns filmul nostru,ca 
şi amploarea producţiei naţionale, în 
toate genurile acestei arte, impun as- 
tăzi, după un sfert de secol de existență 
a cinematografiei noastre, pe lingă abor- 
darea problemelor de stringentă actua- 
litate si tălmăcirea lor artistică cu toată 
angajarea şi responsabilitatea specifice 


constructorilor unei societăți noi, pe 
măsura epocii pe care o trăim. Şi sîn- 
tem convinși că filmul românesc va 
izbuti să se ridice și să fie expresia 
convingătoare si emoţionantă a acestei 
epoci de o incomparabilă semnificatie 
în istoria poporului nostru. 
Gheorghe RAVAȘ 
Director in Centrala ROMÂNIAFILM 


Revoluția socialistă. O temă care a inspirat cu generozitate, 


Ideea a fost întotdeauna mare. Realizările 


de mărimi diferite 


(«Asediul») 


Parë 
é | 


S 


Romantismul nos 


i 
t 
Yp 


tru ` 


cel de toate zilele 


Cinema: Stimati colegi de 
la Uzinele «Independența» 
şi de la Teatrul din Sibiu 
Sperăm că veți accepta 
acest apelativ, fiindcă fil- 
mul pe care vă propunem 
să-l discutăm azi, împreună cu echipa 
Casei de filme 5, a fost realizat cu co! 
cursul direct al Uzinelor si al Teatrului 
dumneavoastră, ceea ce vă conferă într-un 
fel calitatea de co-autori. Dumneavoastră 
sinteti însă în acelaşi timp si beneficiarii 
acestei realizări cinematografice, ca spec- 
tatori. De aceea ni se pare cë, in această 
dublă calitate — de co-autori ceva mai deta- 
saji si de spectatori ceva mai apropiați de 
procesul de creare a filmului — puteti deveni 
colaboratori ideali ai criticii de film. Veti ti 
adică si mai obiectivi, si mai competenți 
in discutarea filmului. O datë premiera de 
galë consumatë, o datë momentul festiv 
parcurs, cu toasturile, cu florile si aplau- 
zele sale, putem acum să încercăm a 
merge împreună mai departe decit cro- 
nicile publicate în preajma premierei, anga- 
jindu-i în același timp și pe autorii, aici de 
față, la o dezbatere de lucru pe marginea 
filmului «Despre o anume fericire». 

Pentru ca, la rindul nostru, să fim obiec- 
tivi, am vrea să stabilim împreună, pe loc, 
ordinea de zi și tema discuţiei. 

Ce v-a interesat cel mai mult în acest film, 
eventual, ce v-a intrigat cel mai mult, 
prin ce credeți că ar putea acest film së fie 
mai semnificativ în etortul cinematogra- 
fiei noastre de a se apropia de actualitate? 


O ordine de zi 
ad-hoc 


Ing. Maria Andrei: Eu propun să dis- 
cutăm în ce măsură filmul este actual. 
Actual din punctul de vedere al unor cate- 
gorii specializate ale publicului — de 
pildă, pentru noi, inginerii. auto-utilarea 
despre care e vorba într-o bună parte din 
film este o temă zilnică de discuţie. Dar 
actual si din punctul de vedere al altor 
categorii de spectatori — pentru că există 
o actualitate tehnică, care este mai repede 
trecătoare, și trebuie să existe si o actuali- 
tate umană şi politică mai acută si în același 
timp mai persistentă. Cum vi s-a părut, 
de pildă, dragostea din film? 

Mona Onu, secretar literar: Si după 
mine, asta e problema: acest început pe 
care-l marchează filmul «Despre o anume 


6 


Ce se întîmplă după premieră? 
Revista «Cinema» îşi propune să analizeze 
viața unui film. 
nu numai în sala cinematografului. 
ci şi în conştiinţa spectatorului 


Realizatorii filmului «Despre o anume fericire» 
față în faţă cu spectatorii si colaboratorii lor 
de la Uzinele «Independența» 
si de la Teatrul de Stat din Sibiu 


Participă 
EN 


de la 
Teatrul de Stat: 


de la Uzinele 
«independența»: 


Mircea Braga, director 
Gheorghe Ditu, 
director adjunct 

Radu Basarab, actor 
Mona Onu, 

secretar literar 

lulian Visa, regizor 


Ing. Maria Andrei 

Ing. Livius Bera 

Augustin Birsan, muncitor! 

Viorel Cioni, muncitor 

Petre Popa, tehnician 

Virginia Vrinceanu, 
tehnician 


dintre realizatorii filmului: 


Dumitru Fernoagă, director al Casei de filme 5 
Mihai Constantinescu, regizor 
şi actorii: 
Ovidiu luliu Moldovan 
lon Caramitru 
George Oancea 
Ernest Maftei 


tericire» în cistigarea unei anumite auten- 
ticități a relaţiilor umane din mediile în- 
dustriale. Spun «inceput», pentru că sint 
multe obiecții de făcut. 

Radu Basarab, actor: Autenticitatea 
mediilor industriale, dar şi a mediilor 
artistice, intelectuale, pentru că întreaga 
poveste înfățișată în film se leagă de... — 
să nu spun destinul — de viața eroinei, 
care e actriță. 

Augustin Birsan, muncitor: De fapt, 
noutatea cea mai interesanta pe care o 
aduce acest film este tocmai asta: că e vorba 
şi de muncitori şi de artişti. Totuși, tema e 
unică, fiindcă ceea ce urmărim în uzină 
este în primul rind această celulă pe care o 
formează un intelectual — inginerul ino- 
vator — cu cei doi muncitori care-l ajută. 
Să vedem cit de bine s-au imbinat aceste 
elemente diferite — lucru care după știința 
mea nu s-a mai încercat pină acum într-un 
film românesc. 


Hamlet cu pistoale 
de cow-boy? 


Petre Popa, tehnician: Totuşi, să ştiţi 
că eu as începe cu altceva, cu partea mai 
tehnică a filmului, înainte de a vedea cum 
se îmbină elementele umane. Nu știu dacă 
se va lua sub aspect critic ceea ce vreau să 
spun, dar eu cred că se fac unele greşeli 
inițiale în ceea ce privește autenticitatea 
acțiunii. Astea cred că trebuie discutate 
mai intii. În fond, totul se învirte aici în 
jurul unei mașini care trebuie fie moderni- 
zată, fie înlocuită cu alta. Şi.dacă tot ne 
ocupăm de o uzină — de inventarea unei 
noi mașini de către un tinăr inginer si 
de ceea ce rezultă de aici — atunci trebuie 
să fim tot așa de pretenţioşi ca și cînd 
acțiunea s-ar petrece într-o cetate antică, 
într-un palat medi sau pe un bulevard 
modern. Pentru cë filmu-i film, si ceea ce 
se intimpë se si vede Si dacă vrem să-i 
captivëm sau pot să nu-i indepërtëm 
pe spectatori, trebue să evităm inadverten- 
tele si să asigurëm o anumită coherentë 
chiar în chesbum de detaliu sau tehnice. 
Asia e vaabi e aumai pentru mobilier 
si costume. c is cazul nostru e valabil si 
pentru me Dacă spectatorul acestui 
fim este secas ei nu va putea së nu 

seme că ss pëscë de la o mașină de 

a pr” morezzre, se trece apoi la un 
m 5 se sjunge la un automat 
e m z m "ege si nici o tangenţă 


in dezbatere. | 


producator 


Este prima dată cînd 


ăm despre romantism 


cu maşina de la care s-a plecat. Oricine are 
puțin cap de tehnician, zice: — Ăştia sînt 
străini şi la haine si la politehnică. lar 
dacă spectatorul nu este specialist, el 
nu va înțelege mai nimic sau îl vor lăsa rece 
scenele de suspense — destul de multe şi 
de lungi care se petrec în jurul acestei 
mașini fictive şi, de neinteles, cu care nu- 
si poate da seama deloc ce se întimplă. 
Veţi spune că asta nu contează, fiindcă în 
film urmărim ce se întimplă cu oamenii, 
nu cu mașinile. Dar eu vă întreb: pe dum- 
neavoastră nu v-ar şoca, nu v-ar scoate 
din atmosferă dacă în «Hamlet» eroul ar 
purta pistoale de cow-boy sau dacă ar 
trece la un moment dat pe lingă un perete 
pe care se află un comutator electric? 
Ati spune cë e vorba de nişte aberaţii. În 
cazul nostru, la fel. Pentru că la ora actua- 
lë, în ţara noastră, toți oamenii sint «me- 
seriași», adică au o meserie, o profesie. 
Ei, şi dacă dumneavoastră cereti unui 
film din timpul revoluției franceze să nu 
conţină toalete de la 1900, si noi cerem ca 
procesul industrial şi dispozitivele teh- 
nice să fie prezente cu o minimă cohe- 
renta, ca să se înțeleagă limpede, de către 
toți spectatorii — deci şi de către nespe- 
cialisti — care e rațiunea pentru care ne 
batem capul cu ele. 


Ernest Maftei 
la braseria «Bulevard» 


Ernest Maftei, actor: Eu cred că tova 
rășul tehnician are în mare parte dreptate, 
deşi filmul nostru nu este un documentar. 
Dar aș mai spune și eu să discutăm fil- 
mul gi în alt mod. Să vedeţi. Azi dimineaţă, 


pe la ora 7,30, am intrat la braseria «Bule- 
vard», de aici, din Sibiu. Si ospătarul-șet 
de acolo, văzuse filmul aseară, la premie- 
ră. Şi mă opreşte si zice: — Tovarăşe 
dragă, mi-a plăcut filmul formidabil. Par- 
că-s şi problemele mele acolo. M-am uitat 
la el — zic: — Da' explică-mi cum” În felul 
lui, omul mi-a explicat imediat — Păi şi 
eu, aici, la bucătărie, am aceleași probleme 
ca aceia care lucrează la motoare. Vedeţi 
dumneavoastră, de fapt asta ar trebui să 
discutăm: dacă acest film, prin autentici- 
tatea lui de viață, interesează şi pe oamenii 
din alte medii. Ca şi în pictură sau alte 
arte, nu facem fotografii, nu reproducem 
mecanic detaliile, ci dăm idei, din diferite 
medii de viață, dar interesante pentru 
toată lumea. 

Viorel Cioni, muncitor. Din diferite 
medii de viață! Dar aseară, dumneavoas- 
tră, tovarăşe Maftei, ne-ati vorbit, la spec- 
tacolul de gală, că acest film este foarte 
legat de clasa muncitoare. Să ştiţi însă 
că eu sint foarte nemulțumit de treaba asta 
— că în tot filmul apar doar trei personaje 
care reprezintă muncitorul. Unul dintre ele 
e chiar tovarăşul Maftei, care apare la 
cămașă albă, cu cravată. Şi asta ar fi o 
problemă: cum apar muncitorii? Să vedem. 

Mihai Constantinescu, regizor: Vreau 
să spun și eu două lucruri. Ca să fie lămu- 
rite pentru toată lumea. Eu am lucrat în 
uzină, să știți. inexactitatie nu sint de 
ordinul necunoasterii. Dumneavoastră ati 
asistat nu la un film documentar, ci la un 
film artistic. Mașina pe care o inventează 
inginerul Mușat este simbol, este idee, este 
ideal. Deci să nu ne legăm de copilării, 
de treburi din astea — că maşina face o 


ri Mașina din film există 


ca un simbol... 


ilmul romanese 


Mona Onujsecretar literar) Aici e vorba doar de romantism? 
Nu-i vorba si de idilism? 


operaţie şi nu face alta. Maşina este 
idealul, este simbolul. Așa se judecă un 
film artistic. În al doilea rind, un singur 
lucru aş vrea eu de la dumneavoastră: 
dacă oamenii pe care i-ati văzut pe pinzë 
par făcuți din carton sau dacă sint din viață? 
Asta este pentru mine unica dorință 
şi unicul tel pe care l-am urmărit în acest 
film. 

Cinema: Vedeţi, de îndată ce intră în 
arenă creatorul, regizorul filmului, seis- 
mogratele subiectivitatii indică nivelul de 
alertă. Ceea ce e însă foarte bine, într-o 
discuţie. Pentru că intervenția regizorului 
Mihai Constantinescu ne ajută să-i privim 
poate filmul dintr-un unghi mai potrivit. 
Unii colegi cronicari au crezut că pot 
evidenția în film autenticitatea ambiante- 
lor, că acesta ar fi succesul deosebit 
al filmului — prezentarea realistă a mediilor 
muncitoreşti. De asemenea, s-a scris 
mult despre acest debut ca despre un 
film de dezbatere, de înfruntare a noului şi 
vechiului. Există însă un alt aspect al 
filmului — poate mai caracteristic, ră- 
mine de văzut cit de bine realizat — că- 
reia autorul pare să-i fi acordat mai multă 
atenţie. E vorba de o anumită dispoziție 
romantică, pe care o trădează nu numai 
filmul, dar si vorbele rostite aici de regizor. 
Aţi văzut că dumnealui — dacă nu negli- 
jează, în orice caz privește de la o oarecare 
distanță aceste «copilării», cum ar fi 
reproducerea exactă a unor elemente ale 
mediului industrial. El vede în maşină «un 
simbol, o idee, un ideal». Chiar şi eroul 
său, inventatorul, se confundă într-un 
fel cu o idee. Pe regizor pare să-l intere- 
seze prea puţin să explice detailat de ce 


tehnician 
nu există 


renunţă inginerul Muşat së rămînă în 
Bucureşti şi de ce pleacă tocmai la Sibiu. 
El reţine gestul ca atare — entuziasmul, 
puterea de sacrificiu a eroului. Nici iubirea 
acestuia nu poate fi pusă în tiparele obiş- 
nuite. E o iubire de la distanță, care se 
întreține din propria sa flacără lăuntrică, 
timp de ani de zile. Eroul se mulţumeşte, 
ca să cităm din marele nostru poet ro- 
mantic, să primească «din ochiul cel se- 
ninj O rază dinadins.» 

In ce măsură vă convinge această încli- 
nație a autorului? 

Ce şanse si ce soluții vedeți peniru un 
asemenea cinematograf al marilor entuzias- 
me şi marilor dăruiri? 

Sau poate ati fi preferat o elaborare mai 
realistă a subiectului? 


Vi se pare 
romantic? 
BE PESE IEEE KT SA 


Mona Onu: Depinde cum privim ro- 
mantismul. Pentru că, cu argumentele 
pe care le prezentați dumneavoastră, s-ar 
putea tot aşa de bine ca virtuțile filmului să 
fie nişte defecte. Pornind de la premiza că 
romantismul este o stare permanentă a 
omului, inseamnă că fiecare epocă își are 
romantismul ei... 

Mircea Braga, director al Teatrului din 
Sibiu: ...asa cum fiecare epocă își are 
realismul ei... 

Mona Onu: Deci romantismul emi- 
nescian n-ar fi tocmai potrivit ca argument 
pentru filmul nostru. Acest film are un 


Valerian SAVA 
(Continuare în pag. 11) 


Dar știți că o mașină ca a dumneavoastră 


în realitate? 


Cavalerul d'Artagnan : Nobilul Athos: Gălăgiosul Porthos: Seducătorul Aramis: 
Michael York Oliver Reed Frank Finley Richard Chamberlain 


Producătorul llya Salkind a pus la bătaie 30.000.000. 
de franci pentru o nouă versiune a celor «Trei 
Muşchetari». Tatăl lui Salkind e cel care «a băgat 
banii» în «Austerlitz»-ul lui Gance și «Procesul» lui 
Welles. Bunicul său «a făcut» «Don Quijotte» cu 
Saliapin si «Strada tristă» cu Greta Garbo. Salkindzii 
au deci tradiția afacerilor bune şi de prestigiu în 
cinema. 

Pentru cei «Trei mușchetari», lui Ilya Salkind i 
s-au propus mai întîi Beatlesii. Nu — a spus producă- 
torul — ei ar distruge spiritul lui Dumas. | s-a 
prezentat un alt proiect. Muschetarii să fie Jerry 
Lewis, Peter Sellers, de Funès si Danny Kaye. Nu!— 
să fim fideli lui Dumas, a răspuns producătorul. 
S-a ajuns deci lao distribuție senzationalë, pe măsura 
bugetului: Michael York = d'Artagnan, Oliver 
Reed = Athos, Richard Chamberlain = Aramis, 
Frank Finley = Porthos, Jean-Pierre Cassel = Ludo- 
vic al XIII-lea, Charlton Heston = Richelieu, Faye 
Dunaway = Milady, Christopher Lee = Rochefort... 
Regizorul? Faimosul regizor al Beatlesilor, talenta- 
tul Richard Lester, care socotește că «din toate 
scenariile citite pînă acum, acela al lui Dumas e 
categoric cel mai bun. Orice film care are ca deviză: 
«Toți pentru unul, unul pentru toţi (si fiecare pen- 
tru sine) merită să fie făcut !»... 

a 3 SFA > a O fabrică de dulciuri din Franța proiectează, de 
Ludovic al XIII-lea si ə tui regină, Anna de Austria altfel, să lanseze o marcă de ciocolată numită «Cei 


(Jean-Pierre Cassel şi Geraldine Chaplin) trei mușchetari» 


E 


s 
ea) 


Soţia repudiată a lui Athos, diabolica agent secretă Prelatul despot, eminenta cenușie a Frantei ini Ladovic al XIII-lea: 
a cardinalului: Milady (Faye Dunaway) Cardinalul Richelieu (Charities Heston) 


Imi pare rău, to- 

varësilor scenaristi, 

dar povestea plăs- 

muită de dumnea- 

voastră gi tesutë în 

imagini mi-a dat 

sentimentul unei zile de luni 

ploioase. (Aţi observat, lunea, 

parcă toată lumea e tristă, 
chiar cînd nu e ploaie). 

În filmul dumneavoastră ati 

pus de toate: un tînăr cu dra- 


goste de muncă, ce merge cu ^ 


sacrificiul pînă la totala uitare de 
sine, un altul superficial și carie- 
rist, care, dimpotrivă, nu se 
uită deloc pe sine, o fată fru- 
moasă care pendulează senti- 
mental și mai e şi actriţă pe 
deasupra, un director retrograd, 
un secretar de partid principial 
şi dornic să invete, nişte munci- 
tori ce fac din noapte zi, chiar 
și o şedinţă de producţie furtu- 
noasă, o istorie 'a unei inovaţii 
(care este nejustificat de lungă), 
un Sibiu nostalgic și nemaipo- 
menit de frumos (imaginile ora- 
şului sînt într-adevăr excelente). 
Directorul retrograd este scos 
la pensie (așa am înţeles, parcă), 
tînărul inginer lon Mușat, per- 
severent, își vede visul cu ochii, 
mașina lui cu comandă-program 
merge în sfîrşit, actrița Liana 
Popa ajunge pe o scenă aunui 
teatru din Capitală (unde o vede 
toată lumea și, în plus, „poate 
să mai ciugulească cîte o emisie 
la radio sau la televiziune”), 
celălalt inginer, Liviu Filimon, 
cu situaţie strălucită, mașină și 
deplasări în străinătate, pare să 
fi învăţat ceva din exemplul 
„tare“ pe care i l-a dat colegul 
lui, lon Mușat. Deci, pînă -aici 
toate bune, toate la locul lor, 
și totuşi filmul mi-a lăsat un 
sentiment de iremediabilă tris- 
tete. O tristeţe la prima vedere 
oarecum inexplicabilă, cînd cele 
trei personaje principale sînt 
trei tineri, sînt trei tineri ai 
vremurilor noastre. De ce? Pen- 
tru că, aş îndrăzni să cred eu, 
toţi cei trei au un aer contra- 
făcut, nefiresc, un aer trist şi 
suferind, altfel decît ni-i pre- 
zintă realitatea. lon Muşat este 
grav, debutează cu o replică 
ce pare că îl urmăreşte în film: 
„Fiecare moare singur“, şi ea 
nefirească pe buzele unui tînăr. 
Dar nu este numai un grav, este 
şi un dur. Nu ştie să se apropie 
de nimeni. De fapt, nu el se 
apropie de cei doi muncitori 
maturi, care îl secondează și-l 
ajută (personaje încărcate de 
sensibilitate și omenesc), ci in- 
vers, 

În faimoasa ședință de produc- 
ție este exploziv (asta-i bine), 
dar si jignitor. În relaţiile sale 
obişnuite e violent şi vindicativ, 
iar scena finală în care se des- 
parte de Liviu este de-a dreptul 
catastrofală în raport cu sensi- 
bilitatea ce se presupune cu 
necesitate la un tînăr de mare 
calitate sufletească (cum îmi în- 
chipui că aţi fi vrut dumneavoas- 
trë să-l plëmëditi). Scena de 
dragoste cu Liana e conventio- 
nalë si săracă, într-un cuvînt, 
ratată. Așa cum spune singur: 
„El nu visează, are coşmaruri", 

Liviu? Cuceritor în primele 
secvenţe. Cavaler de capë şi 


Cronica unui necineast 


Despre o anume fericire 
sau despre trei tineri trişti 


0 opinie despre fericire, 
despre tinerețe, 
despre un film, 


0 opinie care ar putea fi 


începutul unui schimb de opinii 


Poziţia lui este: 
„Vă priveşte“! 
Nu-i firesc ca 

o astfel de filozofie 
să ne întristeze? 


El spune: 
„fiecare moare singur“. 
E firească o astfel 
de replică pe buzele 
unui astfel de tînăr? 


Cei trei actori 
au făcut tot ce-au putut. 
Dar nu-i firesc să mă întreb 
unde e acea tinerețe optimistă, 
cuceritoare, generoasă? 


Ea gîndeşte: 
„Nu pot iubi un om 
care nu are nevoie de mine“, 
E firesc să nu lupte 
pentru dragostea ei? E? 


Ei ar putea replica: 


Ei au vrut, probabil, să 
„Am vrut să arătăm 


arate „antitinerețea“, 


„antiiubirea“. cum nu trebuie să 
Dar nu-i firesc fie tinerii“, 
ca eu, spectator, să d Dar atunci n-ar fi fost 


mai firesc să 
se intituleze filmul 
„despre o anume 
tristețe“? 


am nostalgia 
unui film despre 
tinerețe fără „anti“, 
despre iubire fără „anti“? 


spadă, generos şi irezistibil. Dar 
asta nu durează mult. Se schimbă 
cu 180”, capătă morgă, plicti- 
sul celor ajunși, superficialitatea 
încrezuţilor,  nepësarea egois- 
tilor. Poziţia lui: „Vă privestel” 
În dragoste cameleonic: „Tu nu 
ești omul iubirii veşnice“, ti 
spune Liana. Dar nu e numai 
nepăsător, este și cinic. Are 
acest fel de „tărie“ sufletească 
de a lovi în rană: „Cîţi ani aveți 
tovarăşe directori”, îl întreabă 
el pe cel ce o viaţă întreagă şi-o 
dedicase muncii. Și-apoi lovi- 
tura: ,Sinteti bătrîn!“, Succesul 
lui lon, prietenul tui cel mai 
bun, îi mușcă inima. 

Şi n-am dreptate cînd spun că 
prezenţa lui m-a întristat cum- 
plit? 

Mai este și Liana Popa. Un 
personaj fără consistență. Ea 
nu luptă pentru dragoste. Ea 
măsoară. E iubită? Atunci iu- 
beşte. Nu-i iubită? Se resem- 
nează ușor, prea ușor. Şi-a făurit 
și o platformă teoretică: „Nu 
pot iubi un om care nu are ne- 
voie de mine”, spune ea în- 
tr-o replică. De altfel nici nu-i 
adevărat, pentru că în final, cînd 
lon o cheamă și are nevoie de 
ea (e o scenă de mare poezie 
care încearcă o reabilitare tîr- 
zie a credo-ului în dragoste, 
indestructibil legată de tinereţe, 
as spune eu), ea, Liana, gingașa, 
sensibila, îşi astupă urechile cu 
perna. Adorată într-un oraș de 
provincie („prima actriţă a tea- 
trului“), urmărită cu suflarea în- 
tretăiată și cu ochii larg deschişi 
de mii de tineri, ti “trădează si 


"pleacă în Capitală pentru că 


acolo,în Sibiu, „n-o vedea nimeni”, 
Pot să cred în ea? Niciunul din 
cei trei tineri nu s-au proiectat 
cu fortë şi convingere în sufletul 
si în mintea mea şi e păcat, pen- 
tru că fiecare din cei trei actori, 
Ovidiu luliu Moldovan, lon Cara- 
mitru, Tamara Creţulescu au 
și sensibilitate, şi inteligentë, şi 
talent, au făcut totul, dar în 
niste haine prea strimte. 

Poate îmi veţi răspunde „aşa 
am vrut să-i zămislim“, Asta am 
vrut să spunem cu forta exeme 
plului: iată cum nu trebuie să 
fie unii tineri. Se poate si aşa, 
Mai ales că se poartă antimemo- 
riile, antijurnalul, de ce nu şi 
antitineretea, dacë este pusë in 
chiar slujba tinereţii? Numai cë, 
în acest caz, poate ar fi fost mai 
potrivit pentru filmul dumnea- 
voastră titlul „Despre o anume 
tristeţe" decît „Despre o anume 
fericire”, 

Totuşi, daţi-mi voie ca eu să 
cred în continuare în tinereţea 
optimistă, cuceritoare, generoasă. 
Acea tinereţe în care nu măsori, 
ci iubeşti cu băierile inimii dez- 
legate, în care acţiunile au de 
multe ori o gratuitate îngerească; 
în care credinţa nu se zdruncină 
si prietenia este de granit, în 
care se ride nestëvilit şi se plinge 
zguduitor, în care. nefericirea se 
topește cu iuteala zăpezii sub 
puterea soarelui, lumea ti se pare 
splendidă si viaţa plină de farmec 
si fior. 

Dati-mi voie să cred într-o 
astfel de tinereţe, chiar dacă am 
văzut filmul dumneavoastră. 


Sanda GHIMPU 


Romantismul 
nostru 


(Urmare din pag. 7) 


anumit romantism, dar de-o factură 
mai nouă, cel puţin în intenție sau 
ca Virtualitate. Și tocmai dë aceea 
m-au nemulțumit unele lucruri, cel 
putin la prima vizionare. Am rămas 
cu un fel de insatisfacție, fiindcă 
filmul începe foarte bine si are si 
pe parcurs unele reușite, dar se vede 
că persistă un anumit soi de idilism. 
Nu romantism: idilism! Mai ales în 


ceea ce privește: desfășurarea rela- ` 


tiilor dintre oameni. S-au păstrat 
unele șabloane destul de vechi. Acum 
îmi vin în minte, de exemplu, 
relațiile: dintre: inginerul inventator 
Muşat și cei doi muncitori, interpre- 


Augustin Birsan, muncitor: 


scenariu mă refer, nu la interpretare, 
pentru că lon Caramitru e unul 
dintre actorii mei preferați. Aş putea 
chiar spune că din interpretare per- 
sonajul apare ceva“ mai complex, 
puțin frëmintat de neliniște, cu un 


anumit umor. Poartësunele tare, dar ` 


are şi niște calităţi omenești: se vede 
că el îl dezaprobă pe directorul 


rutinier çi parë nemultumit continuu, ` 


chiar de propria sa lipsă dë decizie, 
Ceva lipseşte totuşi şi acestui perso- 
naj pentru casă fie într-adevăr. cre- 
dibil şi semnificativ. Partitura lui e 
fragmentară, ca și celelalte parti- 
turi dinfilm, de altfel. 


„E bine cë in film apar și 


muncitori si actori“ 


taţi de Ernest Maftei si Boris Ciornei, 
Sint relații demonstrative pe: care 
le ştim demult, vehiculate sumar de 
O întreagă literatură, dë dramatur- 
gie, de beletristică si chiar de sce- 
nariile:.. 

George Oancea, actor: Care 
la vremea: lor-nu erau idilice: 

Mona Onu: Ba tocmai că erau. 
Adică: tînărul entuziast, avînd parcă 
această vocație din naștere sau din 
oficiu, plin: de proiecte generoase la 
care se rezumă întreaga sa: viaţă, 
tînăr care după o anumită perioadă 
de timp şi cîteva mici neplăceri 
reușește să adune în jurul său un 
grup de muncitori capabili şi cu to- 
tul dezinteresati, care merg cu. el 
pinë-n pînzele; albe, fără së tinë cont 
de nimic altceva. Mie mi s-a: părut, 
vă spun, Putin, idilică această relație 
şi chiar. faptul că tînărul inginer 
reușește pînă la urmă să dërime un 
director general al unei întreprin- 
deri de asemenea dimensiuni. Totul 
a decurs prea ușor, prea... romantic. 
Dar pentru că acest romantism nu 
m-a convins, eu sînt nevoită să mă 
situez pe terenul mai sigur al realis-. 
mului, Și mă gîndesc că nici al doilea 
personaj, interpretat de lon Carami- 
tru, nu e în totalitate rezolvat, La 


10 


€ 


Nu mi se pare 
romantic 


Mircea Braga: În parte sînt de 
acord, in” parte nu sint de acord cu 
ceea.ce a spus. Mona. Onu... Mie nu 
mi se pare că putem vorbi despre 
acest film ca fiind romantic, decit 
dacă atribuim. cuvîntului respectiv 
niște extensiuni figurate, foarte în- 
depërtate. Ce este excepţie în acest 
film? Faptul că un inginer nu ră- 
mine în București și se duce într-un 
oraș oarecare? Astăzi, acesta este un 
lucru cu totul obişnuit. Faptul că 
un inginer se aruncă cu pasiune în 
efectuarea unei lucrări mai deose- 
bitet Şi” asta este o întîmplare cu- 
rentă în zilele noastre. Vi se pare 
romantică relaţia: de iubire din film? 
Mie nu mise pare în. nici un fel, Este 
adevărat că eroul se manifestă cu 
entuziasm în unele: momente, Dar 
nu știu dacă: entuziasmul froului 
— colorat uneori cu oarecare blazare 
— ţine de romantism. În schimb, 
mi se: pare: mai interesant să discu- 
tăm această lucrare de debut ca un 
film realist. Si filmul mi se pare, 
efectiv, destul de realist, fără a duce 
realismul pînă acolo încît să frizeze 
naturalismul. Ceea ce este, o dată în 
plus, un merit al regizorului. De aceea 
eu propun să discutăm despre au- 


tenticitatea cadrului, despre fires- 
cul cu care intră sau nu intră în 
relație anumite personaje Sam. 
Regizorul ar spus că vede în mașină 
un simbol. Dar de cînd realismul ne 
interzice să vorbim despre simboluri? 

Mona Onu: Realismul nu exclu- 
de însă nici elementul poetic. Si atunci 
aceste elemente realiste, obişnuite, 
cotidiene ar putea fi integrate unui 
nou romantism. Dar nu etichetele 
contează; 


George Oancea: Etichetele 
nu contează, contează însă că într-un 
film a) nostru găsim în acelaşi timp şi 
elemente realiste şi elemente roman- 

“tice, şi momente autentice și momen- 
te idealizate. Poate că unitatea ope- 
rei suferă din această pricină, dar cel 
puţin putem remarca o mişcare, o 


. încercare de a dăpăși, fie și cu posi- 


bilitëti modeste, limitele noastre 
tradiţionale. Dacă pînă acum roman- 
tismul părea să ţină de evocarea tre- 
cutuluinostru istoric, acum asistăm 
la transferarea lui în actualitate, 
chiar în. zona industrială, Filmul 
acesta: mi se: pare că oferă unele 
premize. pentru un cinematograf 
de actualitate romantic. Fiindcă exis- 
tă chiar şi o poezie a peisajului in- 


general, osumă de adevăruri delicate 
sau de subtext pe care, în marea 
majoritate a cazurilor, nu le găsim 
în filme — si nu numai în filme — 
din foarte, foarte multe motive. 

Cinema: De pildă? 

Mircea Braga: De pildë, înce- 
pînd de la scenariu. Cred că nu se su- 
pără nimeni dacă spun că scenariul 
pe baza căruia s-a realizat filmul 
acesta nu a conținut aceaidee şi acea 
dramaturgie: care să fifost premiza 
iaeală pentru un film: strălucit. 
Cred că nu se supără nici regizorul 
filmului dacă spun că, deocamdată; 
nu s-a vădit-a fi acea personalitate 
de excepţie care să facă dn sine 
însăşi un capitol separat în cinemator 
grafia noastră. Si așa mai departe; 
De aici provin, după părerea mea, 
acele debilități și lacune pe care le 
resimtim în film. 

Dumitru Fernoagă: Së stiti cë 
nici noi n-am ţinut să vë prezentăm 
o capodoperă. : 

Mona Onu: Atunci vă întrebăm 
şi noi: de ce n-aţi ținut? 

Mircea Braga: Nu, eu aș reti- 
ne altceva din replica tovarăşului Fer- 


Radu Basarab, actor: „Dar et n-am înțeles de ce vine 
actrița la Sibiu și mai ales de ce pleacă din Sibiu“ 


dustrial, a mașinilor, chiar dacă, 
aşa cum spunea tovarășul -Petre 
Popa, în fiim s-au strecurat si unele 
inexactitëti, chiar dacă există unele 
salturi- sau lacune în. naraţiune pe 


“nu le putem explica nici dacă 


iknulvar fi eminamente romantic. 


Dumitru Fernoagă, director 
al Casei de filme 5: Şi eu cred că 
această. agendă a: discuţiei, stabilită 
ad-hoc, conţine deja nu numai 
propuneri foarte interesante, dar 
și sugestii cît se: poate de concrete, 
câre ne pat fi folositoare şi la reali- 
zarea altor filme de actualitate. 
Așa. este, de pildă, romantismul 
filmelor noastre, pe care îl discutăm 
acum pentru prima: datë — să vedem 
în ce măsură și cum poate fi vorba 
despre romantism în lumea industriei. 
La fel sînt și observaţiile privind 
autenticitatea mediilor industriale 
care, chiar dacă nuet o problemă 
nouă pentru cinematografia noastră 
socialistă, ea rămîne mereu deschisă 
şi în Primul plan al atenţiei. 


Din nou 


pe pămînt 


Mircea Braga: sti 
unele slăbiciuni ale filmului? Exis 
o anumită complexitate a da 
vieții, a personajelor, a Ozmen 


noagă: faptul îmbucurător că pro» 
ducătorul, ststinindussi filmul, îşi 
dă totuşi seama că el nu este 
cuvintul cel mai reprezentativ pen= 
tru posibilitățile cinematografiei 
noastre și nici ultimul.cuvint al auto- 
rului filmului. E adică loc pentru 
mai bine. Pentru mult: mai bine. 
Mihai Constantinescu: În ori- 
ce caz, e bine că discutăm așa cum 
discutăm, Pe mine cronicile m-au 
cam desprins- puțin de. pămînt. Au 
fost foarte bune, adică foarte favora- 
bile filmului. Acum vă rog pe 
dumneavoastră să mă aduceţi din 
nou pe pămînt. 
Cinema: Cu : 
invitaţie a regizo 
ranteza, m r 
subiectivë pe 
mului c 


tā binevenită 
ului, încheiem pas 
mai puțin 
utorul file 
stat pentru 
de duel, foarte 
slizatori şi colegii 
i Sibiu. Am jne 
regizorului, 
mai bine pamins 
cë e momentul ca 

tormsi co-zutorii din uzină: să. ins 
tera mă, nu atit în calitate de arbitri 
protagonişti 


Mi se pare 


prëa romantic 


Ing. Livius Bera: Ca spectator, 
mie mi-a “plăcut în “primul rînd 
începutul “filmului, mi-au plăcut 
unele lucruri şi de pe parcurs și de 
asemenea și sfîrşitul. Așa cum se 
obișnuiește cînd iese lumea de la 
cinema, vin unii si întreabă:— E 
bun filmul? Să mă duc să-l văd sau 
nu? Si eu le-am recomandat şi le 
recomand “tuturor să "meargă să-l 
vadă. Acum, judecind, -așa Cum s-a 
propus aici, relațiile dintre perso- 
najele care apar în film, pot să spun 
că unele dintre ele m-au surprins 
foarte plăcut. De pildă, spre deo- 
sebire de “tovarășa “de ila teatru 
care a vorbit la început, pe mine 
m-au convins “momentele în care 
inginerul inovator iconlucreazë cu 
cei doi muncitori. Sigur, e vorba 
de un anumit entuziasm ieșit din 
comun, dar cu care nol ng-am obis- 
nuit de-a lungul anilor. S-ar putea 
să fie vorba despre ceea ce se nu- 
meste romantism, dar atunci el 
ar trebui mai bine să fie numit 


care ise acordă secretarului, mise 
pare uneori formală, protocolarë. 
Eu de cînd sînt'în-uzina asta, să știți 
că n-am văzut încă nici un secretar 
de partid protocolar. Am prins aici 
patru secretari de partid și pot să 
vă spun că toţi au fost foarte bătă- 
iosi, toţi. au fost cunoscători ai pro- 
blemelor și niciodată în afara lor. 
Este adevărat că, la:un moment dat, 
îl arëtati pe secretar fëcindu-si un 
fel de autocritică, într-un cerc 
intim. Dar nici din asta-nu înţelegem 
mare lucru, pentru că mi se pare că 
s-a adoptat şi de data'aceasta o solu- 
tie formală. Ar fi fost poate mai 


interesant ca-secretarul să fi greşit. 


cumva într-adevăr, pentru ca cel 
puţin să aibă de ce-să-şi facă auto- 
critica. Or, el spune mereu că nu 
ştie prea bine despre ce este vorba, 
că de-abia urmează-să înveţe, ca să 
poată aprecia o invenție. Foarte 
bine. Si asta se poate întîmpla unui 
secretar. Nenorocirea e însă că el 
spune asta cu aerul-că-e ceva Scu- 
zabil, că este vorba de o vină peste 
care se poate trece :prin vorbe mari 
si promisiuni “solemne. lar filmul 
pare să-i acorde credit în acest sens, 
trecînd ușor peste o situație destul 


Ing. Maria Andrei: „Cum vi se pare povestea de dragoste 
din film?“ 


romantismul de toate zilele. Alte 
relații din film nu au fost însă chiar 
atit de convingătoare. Şi în uzina 
noastră există multi ingineri și alți 
tehnicieni care inovează. Pot să 
vă dau exemple, cînd o zi, două zile 
sau poate chiar trei zile, n-a plecat 
acasă omul, pentru ca să realizeze 
ceea ce avea de făcut. Numai că 
poate conflictul pe care îl arată 
filmul, tegat de invenția inginerului 
Mușat, nu e chiar așa'de firesc arătat. 
Nu mă'refer la rolul mai mult ne- 
gativ interpretat de lon Caramitru. 
Si știți că există și personaje din 
acestea în realitate, Deci, în parte, 
filmul e și realist și conflictul dintre 
cei doi tineri ingineri e firesc. 
Sînt însă alte aspecte care au fost 
mai slab- realizate. Mai întîi, secre- 
tarul de partid apare foarte șters. 
Să nu credeți însă cë eu voiam-ta 
el să apară mai des sau să vorbească 
mai mult. Nici măcar nu cred că în 
fiecare film despre o uzină trebuie 
să apară neapărat și secretarul de 
ipartid. Ba chiar, mi se pare că în 
acest film autorii îi acordă destulă 
importanță: îl pun în prezidiul adu- 
nării, unde și intervine de cîteva 
ori în discuție, îl arată apoi la ple- 
care, în mașină, discutind cu direc- 
torul, tot el discută si cu ringiterul 
Muşat si cu cel de la centrală, mai 
trece și prin hale și spune vorbe 
juste. Numai că această importanță 


de-gravë. Ei, cu asta nu sînt eu de 
acord, asta nu mă convinge. Mai 
departe. Şi directorul “tehnic e în 
film o figură foarte slab prezentată, 
Pe linia producției, în realitate, 
directorul tehnic e acela care dă 
tonul într-o uzinăcEl este specia- 
listul. Din nou însă, să nu credeti că 
as vrea ca într-o uzină arătată în 
film să fie numai oameni vrednici. 
Dar dacă si secretarul de partid 
si directorul tehnic sînt-niște oameni 
de care se poate face abstracţie, 
conflictul pe care “dumneavoastră 
îl căutați şi care 'poate face filmul 
interesant nu mai are de unde ieși. 
Fiindcă la “fel stau lucrurile si cu 
șeful serviciului “tehnic, pe care mu 
uitaţi să-l prezentaţi, dar care ze 
spală şi el pe mtini, nu vrea să se 
pronunțe, fiindcă se teme së rişte, 
are “familie -grea. Mă srog, situația 
pare destul de realistă și plauzibilă 
în acest caz. Dar cerezultë din toate 
acestea? Rezultă că nu m-au convins 
nici calitățile, nici defectele celor 
din conducerea uzinei şi din această 
cauză, de data aceasta, îi dau drep- 
tate tovarësei de la teatru care 
spunea cë prea uşor îl dërimë tînă- 
rul inginer pe directorul general. 
Rezultă că tot conflictul se concen- 
trează între directorul uzinei şi 
tînărul inginer inovator care toc- 
mai a absolvit facultatea. Ei, asta 
e schematic, si totul se desfășoară 


în continuare cam mecanic. Direc- 
torul nu mai e nici realist, nici ro- 
mantic, Ba romantic ar putea fi 
puțin, fiindcă prea l-ați făcut ne- 
gru. Asupra lui s-au acumulat toate 
defectele si eu, care pot să vă spun 
că am o destul de îndelungată ex- 
perieritë in munca politică de 
partid, aș putea să vă asigur că un 
asemenea director nu mai e tocmai 
reprezentativ pentru un cadru de 
conducere din zilele noastre. El 
seimënë mai degrabă cu unii din 
directorii din epoca de după natio- 
nalizare. De altfel, astăzi, 80%, din 
utilajul uzinelor e nou și o asemenea 
situație pe care dumneavoastră mi- 
zati foarte mult, cum e înlocuirea 
unei mașini vechi cu una nouă, nu e 
nici ea chiar-așa de dramatică. Din 
acest punct de vedere, actualitatea 
filmului, pe care ne propunea SO 
discutăm la început tovarësa Maria 
Andrei, este oarecum ştirbită, 


De la.romantism 


la satiră 


Petre Popa: Totuși, în film, așa 


cum spunea și tovarășul Bera, există 


Mircea Braga, 


director: 


definiţii“. Poate că+uneori, ca în 
cazul fericirii, nici nu e bine să cău- 
tim o “definiție, Totuşi, în film, nu 
numai că n-am găsit o definiție, 
dar nici n-am înţeles, ca să zic așa, 
în ce ar consta fericirea pe careo 
afişează eroul principal în final. Fil- 
mul pare, pînă la un moment dat, 
un film artistic, dar, de la un punct 
încolo, porneşte, cred-eu, caun film 
documentar despre o inovaţie. lar 
gîndurile intime ale eroului mu prea 
le putem descoperi. Ce vrea el în 
fond? Să construiască o masina. 
Bine. Și după aceea? Sau în afară 
de aceasta, ce ne spune el? Poate 
că ar fi fost mai bine dacă s-ar fi 
urmărit mal profund și continuu 
pasiunile inginerului, legate sau 
nelegate de producție, ca së intele- 
gem, de fapt, ce'fel'de-om, ce fél de 
caracter este. Fiindcă noi știm 
din -viaţa de toate zilele că unii ti- 
neri ingineri vin într-adevăr într-o 
uzină, în provincie, chiar cu gîndul 
să facă aici ceva grozav, uneori 
chiar -reușesc, dar de fapt asta e 
pentru ei numai o'trambulină ca să 
ajungă la centrală, din “nou în 
București. Aș avea toate motivele să 
mă întreb dach nu est cazul ingine- 


Care 


n 


Asta era dragoste?“ 


si personaje foarte autentice. Un 
oarecare inginer dintr-o centrală 
industrială — şi vă spun din expe- 
reng, pentru cë si eu am făcut 
inovații — are într-adevăr de multe 
ori alura pe care lon Caramitru o 
dă personajului pe care-linterpre- 
“tează. Este o satirë la adresa acelor 
tineri absolvenți care fără să aibă o 
pregătire practică, fără să vadă 
si să simtă cum se trăieşte viața de 
jos, devin nişte funcționari super- 
ficiali. Aiciregizorul Mihai Constan- 
tinescu a văzut bine şi a făcut exact 
ceea ce trebuie. Mai departe. Eu 
cred şi ştiu că directori, de felul 
celui care a apărut în film, există 
totuși şi la ora actuală” în numër 
suficient. Că nu sînt peste tot, asta 
e altceva. Nu putem spune că n-avem 
decît oameni perfecţi, pentru că atun- 
ci nu i-am mai schimba niciodată. Si 
doar'îi mai schimbăm din cînd în cînd. 

Virginia Vrinceanu, tehnicia- 
në: Vëd cë de la romantism am ajuns 
ta satirë, De aceea eu n-am să më 
refer ta ambianta, “nici ta genul 
filmului care se vede că e greu de 
prins într-o formulă. Aş vrea să 
pornesc deta titlu : „Despre o anume 
fericire“. Ce vrea să spună acest 
titlu și ce vrea filmul, în general? 
Să ne referim, adică, la idee, la 
conţinut. Ca să parafrazez pe unul 
dintre. personaje, „nu sînt tare în 


rului nostru, carë, așa cum spunea 
cineva aici, e și puțin blazat și nu 
ştim ce mocneste in capul lui. 
Umblă “după “acea actriță prin Bu- 
curești, fără ca să înțelegem de ce si 
cu ce șanse. Eroul nostru, adică, € 
în afara oricărei încercări de analiză 
şi totul rămîne din această cauză 
undeva în zona unortrăiri interme- 
diare, fără relief şifără strălucire. 


Scenariul, 


scenariul, scenariul 


Gheorghe Ditu, director 
adjunct: Cred că din punctul ăsta 
de „vedere “suferă scenariul. După 
părerea men, regizorul este mai 
puțin în “cauză si cred cë «el a 
avut un debut remarcabil. Scena- 
riştii însă şi-au propus, pentru 
acest film, nu o temë, pe care pre- 
supun că ar fi putut-o elabora foarte 
bine, ci cel puçin patru teme. Din 
această cauză, ca și în alte filme 
românești, rezolvările sînt strangu- 
fate, neverosimile... 

Mihai Constantinescu: ...grë- 
bite. 

Gheorghe Ditu: Da. lată citeva 
dintre temele care se aglomerează 
în acest film. Mai întîi, repartizarea 
absolvenţilor în producție, o temă 
complexă care se rezolvă aici foarie 


41 


simplu si uşor. Este apoi pro- 
blema raportului dintre genera- 
ţii, si ea atinsă uşor. E apoi 
vorba de condiția intelectualului — 
vechiul specialist plin de dileme mai 
mult mimate, sau prins între inco- 
moditatile existenţei zilnice. Mai e 
vorba şi de mirajul scenei, mai e şi 
tema fidelității absolute şi necondi- 
tionate, asigurată de la distanţă 
timp de ani de zile. 

Augustin Bîrsan: La drept vor- 
bind, eu nu prea știu cu ce se ocupă 
acest tînăr inginer si care e viaţa 
lui, ca să zic așa, sentimentală, devre- 
me ce timp de mai multi ani nu-l 
vedem decit trimitind o dată niste 
flori și vorbind o dată la telefon cu 
fata care pare să fie iubirea unică a 
vieţii lui. 

Radu Basarab: Ca si-l comple- 
tez pe colegul din uzină și pentru că 
regizorul zice că are platosa tare, 
ca să ajungem într-adevăr cu picioa- 
rele pe pămînt, mai ales că sîntem 
într-o discuție „de familie”, vreau să 
spun şi eu următoarele, tot cu pri- 
vire la scenariu, în primul rînd. 
N-am înțeles de ce actrița vine la 
Sibiu, n-am înţeles de ce nu vrea să 
rămînă la Sibiu, n-am înţeles de ce 


Ovidiu Iuliu Moldovan (actor): 


tinescu că unele din rezolvările sale 
mi-au plăcut, iar altele — nu. Nu 
mi-a plăcut deloc momentul cînd 
directorul - află că proiectul de 
maşină pe care l-a copiat dintr-o 
revistă străină e greșit. Rezolvarea 
regizorală a acestui episod — cu 
lumini fulgerate si muzică de furtuna 
— ţine de un romantism desuet. 
Mi se pare,de asemenea,cë personajul 
directorului, în interpretarea lui 
Colea Răutu, vine cumva din filmele 
începuturilor cinematografiei noas- 
tre: e personajul rău, negativ, care 
are şi un ochi rănit si un scrisnet 
continuu din măsele. Sînt rezolvări 
foarte 


Mihai Constantinescu: ...1a 
indeminë. 

lulian Vişa: Së zicem. Mai cred 
că personajul inginerului Muşat este 
atît de convingător — întreg filmul 
e de fapt al acestui personaj, remar- 
cabil interpretat de Ovidiu luliu 
Moldovan—incit nu mai era necesar 
acel leit-motiv al motocicletelor de 
care se ocupă eroul în timpul liber. 
Și, în orice caz, mi s-a părut ostenta- 
tivă încărcătura simbolică pe care o 
conferă verbal autorii acestei pasiuni 
a eroului, cînd Muşat cade de pe 


„Ne-am străduit 


ca personajele să devină credibile“ 


-pleacă la Bucureşti. La Sibiu, o 
vedem primind nişte aplauze, într-o 
secvenţă, ceea ce ar putea să în- 
semne 'cë are succes, dar în scena 
următoare ea se arată foarte nemul- 
fumitë, nu însă fără a`ne da motive 
să o suspectăm de oarecare cochetë- 
rie sau de făţărnicie. Apoi o vedem 
la. București stînd în pat și primind 
un telefon din gară, care o cheamă 
din nou la Sibiu, ceea ce o aduce 
într-o stare de mare agitație inte- 
rioară — nu inçelegam din ce motiv. 
Mai apare apoi citeva clipe pe un 
Platou a! televiziunii, filmînd însă 
pentru o emisiune de reclamă, ca 
unica șansă pe care ar conferi-o 
Capitala unei actriţe care, iarăși nu 
înțelegem de ce, numai la Sibiu 
putea să se dovedească talentată şi 
să aibă cu adevărat sueces. Cam 
sumare şi cam forțate aceste sugestii. 
fragmentare și difuze, ca să nu zic 
confuze, chiar dacă autorii n-au 
avut altă dorință decît să îndemne 
pe absolvenți să meargă cu încre- 
dere în provincie. Și cred că toate 
aceste 'daficienţe stridente ale sce- 
nariului au constituit un destul de 
mare handicap si pentru regizor în 
realizarea unei lucrări unitare si în 
demonstrarea, dacă nu a unui stil, 
cel puţin a unor preferințe proprii 
mai bine conturate. 


De la regizor 


la regizor 


lulian Visa, regizor la Teatrul 
din Sibiu: În această or rdine de idei şi 
discutînd tot „în familie“, aș vrea 
Să-i spun regizorului Mihai Cohstan- 


19 


motocicletă, apoi se ridică şi declară 
rituos că el nu se va lăsa, că nimeni 
nu-l va: putea împiedica si meargă 
cu viteza cu care vrea el. În schimb, 
mi-a plăcut foarte mult, mai ales 
regizoral, scena-cînd, tot la stadion, 
vine inginerul mai în vîrstă, Bostan, 
cu nevasta si copiii şi-l caută oares 
cum în secret pe Mușat, ca să se 
scuze că n-a îndrăznit să-l sprijine, 
invocind riscurile și greutățile unui 
cap de familie, Și sînt şi alte soluţii 
regizorale, în cazul unor personaje 
episodice sau în momente care pot 
trece neobservate, dar care sînt 
foarte sugestive. De pildă, apariția 
acelijiași inginer Bostan, — neliniștit, 

uspect într-un fel, în mijlocul malda- 
Sa de dosare dezordonate din 
biroul său — un tablou care nu este 
şi nu se vrea caricatural, ci e o imas 
gine foarte izbutită a unui modest 
destin, în această zbatere între hirtii 
şi oameni. Sînt apoi cîteva percuçii 
de autenticitate, datorate interpre- 
tilor, dar în egală măsură si regizo- 
rului. Ati remarcat ce reacție are 
întreaga sală cînd secretara directos 
rului iese pe ușă și întirzie doar o 
clipă, apoi intorcindu-se spre ingine- 
rul venit de la centru, cu un surfs şi 
cu o sclipire din ochi, întreabă cum 
să fie cafeaua. Și așa mai departe. 


Au cuvintul 


protagoniști 


Cinema: Acum urmează să ve- 
dem cit de tare a fost, platosa” reali- 
zatorului. Mihai Constantinescu a re- 
proşat într-un fe! cronicilor—foarte 
favorabile — că l-au cam desprins 


de pămînt şi ne-a cerut să executăm 
noi operaţia inversă. Am reuşit oare? 


Mihai Constantinescu: Mai 
intti -să-i ascultăm pe actori. . 

lon Caramitru: În ceea ce pri- 
veste personajul meu, eu am avut o 
obiectie, de la început, la scenariu. 
Mi se părea foarte schematic și 
neinteresant. Vă mărturisesc — 
Mihai Constantinescu poate s-o spu- 
nă — că, la prima lectură, am rîs 
cît de schematic era scris. Dar din 
momentul cînd am înțeles cë scena- 
riul nu va rămîne așa, am început să 
mă apropii de rol. E poate chiar 
pentru prima oară, în sumara mea 
experiență cinematografică, cînd am 
putut să lucrez atent cu amănuntele 
si nuanțele de psihologie. În disputele 
cu regizorul şi cu producătorul-dele- 
gat, am schimbat foarte mult din 
scenariu — și finalul și o anumită 
modalitate de a privi „personajul 
negativ. Dialogul lăudat în cronici 
este, în mare măsură, rezultatul 


- efortului nostru colectiv, continuat 


pînă în momentul filmării, de cele 
mai multe ori. Mihai Constantinescu 
a avut, după părerea mea, una din 
cele mai inteligente modalități de a 
lucra cu actorii, lăsîndu-ne să venim 


colaborăm în condiții optime. Discu- 
tia a marcat și note acut critice şi 
asta era normal, devreme ce ca a 
avut loc la iniţiativa unei reviste de 
specialitate, care nu se poate mulțumi 


cu ceca ce se spune într-o cronică 
de premierë. Mai ales că am avut 
cont'nuu senzaţia şi certitudinea 
— destul de rară în discuţiile ciiti- 
ce —că s-au receptat efortul si 
intenția noastră si că, de fapt, si 
criticile cele mai severe au mers 
exact în sensul în care am încercat 
si noi să mergem, indemnindu-re ca 
în viitor să mergem mai departe. 


Despre o altă 


fericire 


Mihai Constantinescu: Ulti- 
mul care părăsește barca e regizorul. 
Eu, de fapt, ar trebui să mă limitez 
la a face plecăciuni si a mulțumi 
tuturor. Dar redacţia revistei „Ci- 
nema”, care a luat iniţiativa acestor 
discuţii unice în cinematografia noas- 
trë, între realizatorii şi beneficiarii 
filmelor, ne-a somat de la început că 
momentul festiv s-a consumat în 
întregime aseară. Voi fi de aceea, 


Ing. Livius Bera: „Mie nu mi se pare credibil ca un tînăr 
gett së dërime atit de uşor un director general!“ 


în intimpinare cu ceea ce credeam 
noi că este bine — ih extremis să 
improvizim si ceea ce era bun să 
rămînă în film. Din punctul acesta 
de vedere, îl consider pe Mihai 
Constantinescu regizorut cel mai 
interesant cu care am lucrat pînă 
acum, Am avut, ca și Ovidiu Molda- 
van, senzaţia că participăm la crearea 
unui film și nu că ne limităm la 
executarea unor indicaţii. Ceca ce 
mi se părea cel mai important era 
să reiasă că cei doi tineri sînt real- 
mente foarte buni prieteni — doi 
foști, actuali si viitori prieteni, pe 
deasupra marilor lor disensiuni. Și 
de a sugera — în măsura posibilului, 
pe neobservate — că personajul meu 
putea avea corespondențe, în planul 
tipologiei clasice, dar și în planul 
imediat al vieţii de zi cu zi, care îl 
urcă sau îl coboară în proprii săi 
ochi şi ai altora, Cam atit. 

Ovidiu luliu Moldovan: £u 
consider această discutie—in întregi- 
mea ei—un elogiu la adresa filmului. 
Ca și pentru Caramitru, teama mea 
inițială era ca personajul së nu pară 
incredibil. De aceea am simţit nevoia, 
o datë cu regizorul, de ja completa 
partiturile, pentru a nu avea de a 
face cu un fanatism tehnic al unui 
personaj schematic, cu totul unilate- 
ral. Asta în măsura în care mai era 
cu ‘putință. Pe mine m-a emotiona 
foarte mult această discuţie, fiindcă 
am stat faţă în față cu cole 
uzină, cărora le-am cerut de multe 
ori sfaturi în timpul filmării, am stat 
faţă în faţă cu colegii de la Teatrul 
din Sibiu care, la rindui lor, au făcut 
totul pentru ca să lucrăm și să 


pînă „în ultima clipă, concret si 
lapidar. 

Primul lucru drept care s-a spus 
aici este că era loc pentru mai 
bine. Pentru mult mai bine. Deocam- 
dată, faptul că cineva a spus, tot 
alci că, ieşind de la film, îndeamnă 
si pe alțiisă se ducăsă-l vadă, repre- 
zintă cistigul cel mai mare, mai ales 
pentru un debutant. Este pentru 
mine... o anume fericre. Dar ştiu 
că poate ex'sta si o altă fericre, 
mai înaltă, mai deplină. Dacă aș 
face încă o dată acest film, La 
face altfel. M-as preocupa numai 
de prietenia dintre cei doi tineri şi 
filmul ar avea o temă centrală mai 
limpede, mai puternică. Și mai ales 
cred că aș face mai convingătoare 
relațiile dintre oamenii uzinei, iar 
dezbaterea ar fi mai curajoasă. Mult, 
mult mai curajoasă. 

Sigur că nu toate părerile expri- 
mate aici concordă între ele și nici 
ale mele nu se suprapun totdeauna 
cu opiniile pe care le-am ascultat. 
Nu ştiu dacă sînt um romantic, 
Ceea ce știu este că mi-am iubit 
foarte mult eroii — fie buni, fie 
răi — şi am vrut ca fiecare să 
aibă dreptatea luj. Asta ţine poate 
de un anumit realism -psihologica 
Oricum, în căutarea acelei alte feri- 
ciri — mai realiste sau poate mal 
romantice — si eu cred că o discu- 
tie ca „aceea de astăzi e un prilej de 
limpezire si un îndemn, 

Cinema: Este clar că nu mai 
încape decît un singur cuvînt, adres 
sat tuturor: Vă mulţumim, 


Valerian SAVA 


ufletisr 


Un of cinematografic 


Ce se întimplă 


după ce sîntem „traşi in film“? 


La Muzeul satului, 

într-una din odăile 
ineima acelea înalte cu mi- 

ros de scoarță, -de 

putină nouă, de lină 

înroșită cu vopsea 
de ouă, stam de vorbă cu Maria 
Spiridon, celebra mesteritë, Lu- 
chian în fotă, vitează a războiului 
de țesut, academiciană a năframei, 
filozoafă a arniciul ui, mare strateg 
al străpungerii pinzei de boran- 
gic. Așezată pe scăunel, vijtind 
din suveică sub privirile ferme- 
cate ale unor doamne venite de 
departe, de foarte departe, sexa- 
genare copilăroase purtind pălă- 
rioare ca nişte cosulete cu ciresi. 
iar sub cosulete, ochelari prinşi 
în rame aurite bătute cu pietre 
de sticlă sclipicioasă, acolo pe sub 
strigătele entuziaste ale vizita- 
toarelor — wonderful! wonderful! 
— Maria Spiridon mi-a povestit 
of-ul ei cinematografic: 

Au venit la mine — zicea — 
si mi-au cerut să le scot pînzele, 
fețele de pernă, gătelile de clop, 
broderiile de pe mîneci, șerpii de 
la bete, snururile de la straite, 
riurile de pe ti. Le-am scos. Le-am 


film si literatură 


Citind cu hërnicie 
„cronicile confratilor, 
fiind cînd în acord, 
cînd în dezacord (ta- 
cite ambele), cu ele, 
am fost surprins de 
asprimea și ironia cu care filmul 
„7 zile”, mai mult decît altele, 
a fost recenzat. Sînt departe de 
a mă îndoi de eficiența asprimei 
si a ironiei, Tonul minglietor si 
serios nu se potrivește unor fil- 
me. sau unor recenzii asupra lor. 
Dar vreau să cred că tot atîta 
ironie şi asprime meritau și alte 
filme si că deci „7 zile”. este, cel 
puțin din acest punct de vedere, 
nedreptăţit, 

Urmărind cu aceeași hărnicie 
si producția ce o avem, cred că 
din anumite puncte de vedere — 
voi spune imediat care — „7 zile” 
este mult superior altora. Din 
altele — nu voi fntirzia nici cu 
aceste explicații — nu este infe- 
rior, deşi asta nu înseamnă că e 
mai valid, 

Superior mi s-a părut din punc- 
tul de-vedere al regiei şi imagi- 
nii. Cred că echipa condusă de - 
Mircea Veroiu dovedea, ca ex- 


arătat. Mi-am chemat elevele. 
Le-am pus să teasë cit pot ele 
de frumos. Era într-adevăr o zi 
mare, Le-am spus, așa pe soptite, 
fetelor: acum e acum. Acum 0 


să ne vadă toată țara. Toată țara” 


o să ştie ce puteţi voi. Ce mail 
Ne-am dat osteneală multă. Cei 
de la studioul „Sahia“ — aga-i 
spune studioului! — ne-au filmat 
si ziceau că-s foarte mulţumiţi. 
Toată țara — ziceau ei —o să fie 
mulțumită și noi astea, artistele 
cum s-ar zice, o să fim primele 
multumite, fiindcă prima oară fil- 
mul — se-nțelege — o să vină 
la noi, la Avrig. 

Eu nu zic că ne-a părut rău, 
îmi zice celebra mesteritë. Nu, 
nu ne-a părut rău. N-a fost rău. 
A fost numai așa o întristare, 
fiindcă azi venea unul de la 
București şi ne povestea cum 


ne-a văzut acolo, la cinematograf, 
si miine venea unul de la Sibiu 
şi ne spunea ce zicea despre noi 
lumea de acolo, cînd ieșea de la 
film. Si pe urmă mal venea unul 
din Alba. Și tot așa veneau şi se 
duceau povestind mereu despre 


0 nedumerire 


presie, că este capabilă să pro- 
ducă orice fel de filme la un nivel 
profesional bun. Mircea Veroiu 
si ceilalți au talentul si pregăti- 
rea, ușurința, abilitatea și tehnica 
necesară și de dorit ar fi să fie 
puse în slujba unor cauze mai 
bune: povestesc fluent, inventiv, 
cu spirit de observaţie și grijă 
pentru plasticitate, atenți la firesc 
— firescul replicii şi comporta- 
mentului. Cred că aceste calităţi 
nu se întîlnesc la toate filmele 
noastre. Ci din contra. 

Există, trecînd la punctul doi, 
ceva foarte slab în acest film: 
scenariul, adică literatura lui. Pa- 
lida poveste ajungea pentru 
cel mult 10—15 minute de fil- 
mare. Mai mult, restul, lësind la 
o parte incredibilitățile flagrante, 
a fost lungire — si dacă s-a ris 
în sală, cei care au comis scenariul 
trebuiau să se simtă cu musca pe 
căciulă, 

Dar e oare acesta singurul sce- 
nariu incredibil, debil? Ce alt- 
ceva decît aceleaşi calificativele-ar 
putea primi scenariile la „Paraşu- 


H 


noi, cum eram noi, eu si elevele 
mele, „la jurnal", și nu ca toată 
lumea, căci noi eram si „în cu- 
lori”, şi încetul cu încetiul am 
băgat de seamă că filmul ăsta 
al nostru parcă trecuse prin 
toate cotloanele țării. Prin toate, 
afară de comuna noastră, 

Nu, nu zic cë ne-a părut rău — 
zice ea. Dar dacă ajungea și la 
noi filmul ăla despre noi, parcă 
ar fi fost așa, o încurajare. Nu 
pentru mine. Pentru ele. Pentru 
fete. Dacă s-ar fi văzut, parcă 
si mai tare le-ar fi dat inima 
ghes. 

Nu, nu zic că ne-a părut rău, 
dar poate-o së ziceti dvs. pe-acolo, 
pe la gazetă, pe la televizor, pe 
la radio. Poate-ar fi bine cînd se 
face un film cu nişte oameni, 
într-o comună undeva, într-un 
colţ de tarë, să se trimită filmul 
ăla și pe la ei. Adică să se vadă 
şi ei! Că oamenii-s oameni, și 
zic că dacă ei sînt arëtati pe film 
ca să-i încurajeze pe alții, să fie 
şi ei încurajați c-au încurajat, 

Dar asta s-o spuneți numai 
dacă o să credeţi că am dreptate. 
Numai dacă s-o cuveni — îmi 
zice Maria Spiridon. ` 

Ea e mică în faţa mea, ghemuită 
la războiul de ţesut pe un scău- 
nel cu trei picioare. 

Nu știu de ce, dar scăunelul 
ăsta scund, de brad, parcă o 
înalță pe un soclu. Nu pe un 
soclu de granit, Ci pe un soclu 
din mărgele și betealë, 


E. O. 


tistji“, „Veronica“ şi altele, prea 
multe pentru a ne forța memoria? 

Scenariul rămîne golul cel ma- 
re al producției noastre. Consta- 
tëm că sînt însă și certitudini — 
de ce nu le folosim pe acestea? 
De ce nu se scriu scenarii pentru 
cîțiva (destui) actori atit de în- 
zestraţi? Pentru Albulescu, pen- 
tru Caragiu? 

Dacă nu se scriu scenarii bune, 
atunci de ce nu folosim clasicii? 
Literatura din „Păcat boieresc“, 
din „Hanul lui Minjoalë”, din 
„Ce mult te-am iubit“, din „Prin- 
cipele", din atîtea altele pe care 
le-am auzit anunțate ca intenţii 
de ecranizare, de-a lungul ani- 
lor, este fără îndoială o garanţie 
ce nu mai trebuie demonstrată, 

Nu fac oare aceleași lucruri și 
alte cinematografii, la fel „de 
tinere"? Nu fac același lucru și ci- 
nematografii mai „bătrîne”? 

Literatura bună nu are vîrstă. 
Totul este să știi să o citeşti, 
Ecranizarea este, prin forţa lu- 
crurilor, o lectură — ea trebuie 
făcută. 


Gelu IONESCU 


lâ-faţa locului 


„Răsună valea“ 
în ` 
Maramureș 


K J] Această toamnă băimă= 

| reană, aflată la a doua 
„ei ediţie si care s-a 
desfășurat în octombrie, 
a prilejuit prima Int, 
hire a creatorilor no- 
ştri de filme cu cinefilii maramua 
reşeni. 

Luni, 15 oct, 1973... 

În uriașul hol al cinematografului 
Dacia are loc vernisajul expoziţiei 
„25 de ani de realizări în domeniul 
cinematografiei româneşti”, 

invitat de onoare: Paul Călinescu; 
regizorul primului film al cinemato- 
grafiei socialiste — „Răsună valea” — 
devenit azi film-document. 

Gala de filme, de la „Răsună valea“ 
la „Departe de Tipperary", a adus si 
alţi invitați: Marga Barbu, Colea Ră- 
utu, Ilarion Ciobanu, Mihai Boghita, 
etc. 


H 


nita chiar 
în momentu! intrării noastre — Du a 


Pana de lumină — inter” 


împiedicat cu nimic manifestatia de 
simpatie reciprocă şi prezentarea oase 
petilor s-a desfăşurat la lumina lan: 
ternei care, la rîndul ei, nu a fost cu 
nimic mai prejos decit strabuha apas 
fatului de-filmare-— lanterna mági- 
Ga. 

Gazdele ne-au plimbat apoi prih 
toamna maramureseanë... La Sighe- 
tul Marmaţiei si la Vişeul de Sus s-au 
organizat alte întilniri cu publicul. | 
Tineri dornici să-şi însușească tehnica 
artei cinematografice ne-au asaltat cu 
întrebări de specialitate. Am recu- 
noscut printre” si pe meșterii viitoa= 
relor noastre filme. 

Q intrebare —.mai. puţin de. spe- 
cialitate pusă însă cu atîta asiduitate 
prin toate colțurile Maramureşului, i 
de la sălile.de cinema pînă Ja hanurile 
de la răscruce — încît nu mă pot ab- 
ține să nu o pun și eu" 

— Pe cînd un film despre eroul 
nostru maramureşan „Pintea vitea- 


Angela CHIUARU 1 


Două „camere“ 


superbe 


Două mari nume, doi ,giganti” în 
această lume mică, de mulți neluată 
în seamă, a operatorilor: 


@ Richard Leacoçk — operatorul 
genialului documentarist Robert Fla- 
herty — om azi în vîrstă de bi de ant, 
pasionat al çinematografuluj-ziar, al 
filmului-adevăr, obsedat acum de 
perfecționarea unei „camere“ușoare, 
la îndemina oricui, un „super 8 mili- 
metri", care să permită filmarea 
ieftină, o „cameră" dotată cu un sim- 
plu magnetofon inregistrind la fel 
de uşor sunetul, boicotind astfel 
toate companiile de cinema trucat, 
scump, tradiţional: 


Cronica 
puer 
culturii 


Daţi copiilor 


nu numai dulciurit... 


Regizorul sovietic Roland Bikov 
— realizator consecvent de filme 
pentru copii — declară: 

„Ca autor de filme pentru cei 
mici, problema filmului mediocru, 
să-i zic „cenușiu“, mă doare, mă 
chinuie. Filmul „cenușiu“ și filmul 
pentru copii sînt două noţiuni opuse 
categoric, (N.R. : La adulți, e altfel?) 
Pentru că cenuşiul înseamnă plictis, 
pentru cë plictisul îl face pe copil să 
plîngă, ca și foamea, ca și frigul, ca 
boala sau ca suferința, pentru că 
plictisul e de neconceput pentru 
copil“... 

Serghei Mihalkov, alt specialist în 
literatură pentru cei mici, observă 
altceva? 

„Statisticile arată că adolescenţii 
şi copiii văd două filme pe săptămînă. 
in 11 ani, de la virsta de 5 ani la 
16 ani, tînărul spectator vede 1056 
de filme. Dacă durata medie a unui 
film este de 2500 de metri, înseampă 
că puștiul vede în 11 ani un fleac de 
2.640.000 metri de peliculă! Cred 
că e o cifră care mărturiseşte o 
fortë formidabilă a influenţei filmu- 
lui asupra spiritelor tinere, nul”... 


„Nu mă interesează filmul pe 
35 mm sau pe 16 milimetri, merg 
rar la cinema. Ceea ce văd pe ecran 
mi se pare mai tot timpul pompos, 
grotesc, de necrezut, Regizorii ăştia 
nu se gindesc decit la scumpul lor 
public personal. Eu vizez un alt 
public, Și mă lasă rece să-l văd pe 
Brando făcînd amor îmbrăcati Tele- 
viziunea nu e deloc mai bună, Ea 
rămîne un instrument al „establish- 
ment“-ului, ca și cinematograful, 
Cine ţine frinele bursei, hotărăşte 
şi ce să se producă, Un început se va 
produce, sînt sigur, dacă vom reuși 
să ieftinim echipamentul nostru 
pentru filmat și montaj. Refuz mai 
hotărît ca niciodată un realism 
trucat! Am să vă dau un exemplu, 
Vă amintiţi în „Supa de ratë” al 
fraţilor Marx, scena cînd pălăriile 
treceau din mînă în mînă. Nimeni 
nu vă cerea să credeţi că asta e 
adevărat. Dar se crăpa de rîs. Într-un 
film care l-am făcut despre lucrările 
Comitetului național republican, am 
surprins o scenă identică: foarte 
importanți oameni politici îşi treceau 
unii altora biftecurile pentru a 
constata care sînt „în sînge“ și care, 
bine fripte. Operația nu se mai 
sfirşea — se rideë în hohote. Un 
regizor al cinematografului „adevă- 
rat“, a reluat scena, cu actori. Era 


grotesc, nimeni nu. credea că e 
adevărat"... 
@ Vadim lusov: — operatorul 


nedespërtit de Tarkovski de la filmul 
de debut, „Violoncelul si patinoarul“, 


Charlot si copiii, 
azi 


„Express“-ul francez a organizat 
o proiecție de filme Charlot pentru 
copiii de la 7 la 12 ani, redacția 
fiind curioasă să afle răspuns la 
întrebarea pusă chiar de Chaplin, 
în urmă cu doi ani, la Londra: 

„Mai rîd copiii la Charlot?" 

La capătul unei retrospective ra- 
pide, selectată din principalele sale 
filme (inclusiv o secvență din „Dom- 
nul Verdoux” — pentru a le. sugera 
diferența dintre Chaplin-adevăratul 
şi personajul său comic) s-au înregis- 
trat răspunsuri de acest tip: 

„Chariot e caraghios cînd aleargă 
și nu e prins...“ 

„E un om trist, fiindcă-i totdeauna 
flămînd,,.” 

„Îi e greu să fie fericit, fiindcă nu 
se căsătoreşte niciodată..." 

„Face lucruri nëëtime, dar n-are 
noroc..." 

„E naiv, Nu-i 
atunci e trist..." 

„Nu e aşa de amuzant ca Stan si 
Bran,..” 

„Trebuie së fi existat, dar nu se 
știe unde...” 

Pentru cei mai mici, Chaplin si 
Charlot nu sînt una si aceeași per- 
soană, primul e tatăl celui de-al 
doilea, tatăl a imbëtrinit, dar fiul 
— singuratic si turbulent — a rămas 
tînăr, rătăcind aiurea, aventurile lui 
făcîndu-i să rîdă incontinuu. Doar 
cînd „Charlot tindea către Chaplin“ 
— remarcă reporterul — „sala intra 


“ într-o tăcere gravă"... 


place ordinea si 


la „Copilăria lui Ivan“, „Rubliov” si 
„Solaris, Operator socotit unanim 
genial — dar căruia, după cum 
afirmă ziariştii, nu-i poţi smulge 


uşor vreo declaraţier.. „Camera vor- 
beste pentru ei” — titrează revista 
„Filmul sovietic", lar noi ne confor 
mëm. 


Ne conformam: „Rubliov“ 


Cronica 
westernului 


Cow-boy-ul, 
sîmbătă seara... 


Cum mai trăieşte azi un cow- 
boy? 

În orice caz nu ca în vvester- 
Nurile ciasice, cînd şcaua era sin- 
gura lui proprietate, locuinţa şi 
perna sa, trăind zile întregi sin- 
gur, departe, într-un perpetuu 
galop. Dar oricît i s-a schimbat 
viața, un eveniment a rămas 
neschimbat: „tunrul” de sîmbătă 
seara. 

lată cum se desfășoară și azi 


e 


vorbește pentru lusov,,. 


această poveste—în relatarea 
unui ziar american — deloc lip- 
sitë de poezie şi realism: 

„În Montana, cînd se apropie 
ziua cea mare de distracție, 
vara, cow-boy-ul se pregătește 
din timp fëcindu-si  cizmele, 
barbierindu-se, periindu-si pă- 
laria, După aceea se îngrămădeşte 
într-un camion și , pe un drum 
prăfuit, o pornește: spre oraș, 
„pentru o seară plăcută”. La 
8 seara, cow-boy-ul trăiește deja 
o viaţă: în jurul saloon-ului 
„Luna albastră", mașini de toate 
tipurile. sînt parcate. în lungi 
şiruri, În local, vreo 15 perechi 
dansează o polica locală în sune- 
tele unei orchestre locale, La 
bar, berea si scotch-ul kurg 
gîrlă, discuţiile sînt — blind spus 
— din ce în ce mai vii... Busculat, 
ametit, puţin ,ciupit”, cow-boy-ul 
trece la indignare: e prea multă 
lume, nu suportă... A, iarna — 
strigă dinsul — n-aş avea în cine 
trage pe aici... Acum, s-a sfîrşit 
totul, nu mai ai de ce trăi vara, 
o noapte de sîmbătă, la oraș... 
Sînt prea multi străini... Toti 
veniți din California”... 

Ce viaţă! Ce viață pentru un 
erou legendari 


ECH 
Charlton Heston, cow-boy-ul la lumina zilei 


Filmele 
din ziare 


„Poliţia 
nu vă mulțumește“ 


„L'Espresso”, săptămînalul ita- 
lian, relevă pe larg nemultu- 
mirile polițiștilor italieni, ale paz- 
nicilor din închisori — acestea în 
plină perioadă de revoltă şi a 


. deţinuţilor: 


„20 de agenţi de la „închisoarea- 
modei" din Roma au făcut o 
grevă a foamei timp de 3 zile, 
imita.i şi de colegii lor din To- 
rino și Milano, În timpul răzmeri- 
tei deţinuţilor — gardienii şi-au 
dat seama de insuficientele sis- 
temului economic în care sînt 
implicaţi... Ei sînt în număr de 
15.000, adică unul la 50de delinc- 
veni. Mai mult de 909, dintre ei 
sînt veniţi din sud, proveniţi 
din rîndurile şomerilor de acolo, 
cu un nivel*de cultură şi instruire 
coborit. Pentru o leafă nenoro- 
citë, eiduc o viață inumanë, -au 
un orar epuizant, plin de riscuri: 
în cursul ultimilor cinci ani, 
50 dintre eiau fost ucişi şi 400— 
răniţi. Ei cer drepturi sindicale, 
care să le permită, mai ales, de 
a nu mai fi folosiţi pentru a 
menţine o ordine inumană“, 


„Aeroportul“ 


„Daily Mail", prin corespon- 
dentul său american, informează 
că în S.U.A., 25 000 000 de ame- 
ricani suferă groaznic de stomac, 
ficat si urechi cînd trebuie să 
călătorească cu avionul, Printre 
aceşti alergici ai zborului se nu- 
mără Joan Crawford, Tony 
Curtis, celebrul regizor a! „Odi- 
seli spaţiului 2001” (sic!) Stanley 
Kubrick şi chiar Ray Bradbury, 
autorul nr. 1 al romanelor de 


, Science-fiction... 


Nate Cott a scris o carte, 
„Cum să urci in avion fără frică", 
în care consemnează că această 
angoasă a zborului aparţine celor 
mai diferite meserii— dar se 
manifestă cu deosebire la jude- 
cători, la medici, la ziarişti, la 
actori şi la psihiatri.. Sursa 
acestei neliniști: teama de a 
pierde controlul de sine, 


Cronica 
filmului 
polițist 


Un critic 
nepolitist 


Marea 
publicitate 


Zburati cu 
Valentino ! 


Celebra companie aeriană Pan- 
Am — autointitulîndu-se „cea mai 
expertă companie aviaticë din lume” 
— dovedeste un ochi expert nu 
numai in reclamă, ci şi în logică si 
umor... 

Pentru a convinge milioane de 
„pietoni ai aerului” să-i folosească 
aparatele, pentru 'a le demonstra 
cit de bine si amplu ar descoperi 
dumnealor America apelind la zbo- 
rurile Pan Am, pentru a le deschide 
bine ochii că America, ,,oggi” (azi), 
nu se mai reduce la clasica imagine a 
Hollywoodului — ingeniosii compa- 
niei n-au apelat la Cristofor Columb, 
ci la fascinantul Rudolph Valentino, 
într-una din nemuritoarele sale scene 
de amor. Logica s-ar desfășura așa, 
dacă pornim dela titlul: 

Odată, America era Hollywood-ul, 
Odată, Hollywood-ul era Rudolf 
Valentino, pë 

Azi, Rudolf Valentino a murit. 
Azi, deci, călătoriți cu Pan Am... 

Cine nu vede legătura, să nu urce 
în aviort.... 


MrFoarte interesante observații face 


criticul cehoslovac Richard Fiala asu- 
pra genului de filme polițiste reali- 
zate în ţara sa — „gen aflat într-o 
concurență severă cu producțiile 
similare din străinătate”, se ştie cît 
de populare atît la ei, acolo, ca şi 
la noi... i 

„Locul individului genial în rolul 
detectivilor a fost luat, în Cehoslo- 
vacia de criminalisti grijulii care se 
bazează pe aparatul de anchetare; 
în locul criminalului şiret apar din 
ce în ce mai mult delincventi psihici 
şi sociali cu totul obișnuiți. Totuși 
creatorii filmului detectiv nu stau 
pe roze,.. Rareori se evită tiparul 
economicos, sablonard, confecționat, 


Oh, ah, Pan Ami 


E adevërat, lista crimelor si infrac- 
tiunilor din tarë e cu adevërat 
modestă. Nu întîlnim in Cehoslova- 
cia ucideri în lanţ ale moștenitorilor, 
gangsteri puternici, comerț en gros 
cu droguri şi nici răpiri de copii ai 
milionarilor...” precizează, cu umor, 
Fjala. 

„Cea mai mare parte a filmelor 
cehe din anii '50 — '60 se ocupau de 
cazuri de spionaj, în condiţiile speci- 
fice ale societăţii socialiste aflată în 

inătatea imediată a lumii apu- 
În episoadele cu caracter 
ntern“, bandiții de meserie apar 
ca oameni care se străduiesc, 
în noile condiţii, să-și aranjeze o 
viață ușoară, obișnuiți de cînd lumea 
cu o asemenea viață sau speculind 
posibilitățile minime care mai există 
pentru a parazită, și azi... În ultimii 
20 de ani, nu au lipsit subiectele 
bine gindite, cu intrigi pline de 
umor — numai că acei care încalcă 
legea au fost de multe ori infatisati 
cam stereotip. Detectivii s-au dovedit 
mai totdeauna personaje omenoa- 
se, foarte competente profesional și 
discret simpatice”, 


Rubrica „Filmul e o lume, 
lumea e un film“ este 
realizată de Radu Cosasu 


a 


„a A | 


im prima pagina 


Ofensiva declanșată de 
cineaștii italieni fm- 
inema Potriva societăţii ca- 
S Pitalului continuă. Nici 
un domeniu de activi- 
tate din Italia contem- 
porană nu a rămas în afara intran- 
sigentei lor critice. Abuzurile jus- 
titiei în „Mărturisirile unui comisar 
de poliţie făcute procurorului Re- 
publici”, poziţia poliției în „Poliția 
mulțumește”, raportul dintre pa: 
troni și muncitori în „Clasă munci- 
toare merge în paradis“, înfeudarea 
economiei din țările mici sau mijlocii 
față de marile companii monopo- 
listeinternationalejn „Cazu Mattei“, 
marea afacere medicală in „Mafia 
albă” si acum în. „Fapt divers in 
prima pagină”, presa ca instrument 
de. acțiune al marilor capitalisti. 
Am enumerat doar cîteva dintre 
temele dë cea mai stringentă actua- 
litate pe care acești cineaști-sociologi- 
artişti le-au adus cu filmele lor, 
în dezbatere publică, 

Asemenea tuturor -filmelor ci- 
tate și „Fapt divers în prima pa- 
gină” se inspiră din evenimente si 
fapte petrecute în ltalia, în ultimii 
ani, asociate într-o aceeași povestire 
pentru a da demonstrației mai 
multă vigoare. Si vigoare și curaj, 
şi fortë de convingere și pasiune, 
şi elocintë şi concentrare artistică 
are această cronică italiană dinzilele 
noastre; semnată de unul dintre cei 
mai reputați regizori din tinăra 
generaţie a cineastilar italieni: Marco 
Bellocchio. 

Cadrul evenimentelor este Milano 
în ajunul alegerilor din 1972. Pentru 
a combate influența crescindë a 
partidelor.de stînga, un ziar de ex- 
tremë dreapta, denumit simbolic 
uli Giornale", acuza ca vinovat de o 
dublă crimă, viol și omucidere, pe un 
tinăr cunoscut ca avînd idei de 
stînga. Directorul ziarului dirijează 
personal ancheta acestui „linşaj“ 
moral“ şi nu ezită să folosească orice 
mijloace pentru a transforma tra- 
gicul accident într-un instrument 
de propagandă electorală. Abuzul 
de încredere, minciuna, amenințări 
de toate gradele care vizează pe toți 
cei ce depind de el, sînt folosite 
fără şovăire. În același timp, se pës- 
trează toate aparențele de onesti- 
tate și de comportament. social. ire- 
proșabil. În cele din urmă, cînd des- 
coperă pe adevăratul fâptaș, un ma- 
Diac sexual, directorul nu 


16 


numai că 


Un linşaj moral, 
un şantaj politie 


nu-l denunţă poliției, ci îi propune 
tăcerea în schimbul tăcerii lui, 
asigurîndu-se astfel că manevra sa 
politică va reuși. 

Acestea sînt faptele. Bellocchio 
le foloseşte pentru a denunța presa 
aservită intereselor capitalului, presa 
ca armă de dezinformare şi șantaj 
politic, presa ca mijloc de a dirija 
mulțimea tăcută și de ao induce în 
eroare asupra adevăratelor cauze 
ale inechitatii sociale. Conceput în 
stil de film documentar — de alt- 
fel pregenericul ne prezintă alter- 
nativ secvențe din incidentele care 
au marcat atmosfera alegerilor de la 
Milano — filmul lui 
transpune în ambianța vie a unui oraş 
italian de azi, a conflictelor politice 
actuale, dar şi a condiţiei cetëtea- 
nului de rînd al Italiei contempo- 
rane. Portretul ridicol si tragic 
totodată al femeii trecute de vîrsta 
dragostei, căutînd totuși dragostea, 
devine emotionant în interpretarea 
Laurei Betti. Se cuvine să elogiem 
din nou arta actorului, supranumit 
„vedeta roşie“ a Italiei, care este 
Gian Maria Volontë. După ce l-am 
văzut în rolul fascinantului creator 
al industriei: petroliere italiene 
— Enrico Mattei, in Lulu— muncito- 
rul din „Clasa shuncitoare...”, H 
regăsim acum cu o elegantë desă- 
virsitë interpretind Ge cinicul per- 
sonaj al mafiei presei capitaliste. 
Trecind de la un rol la altul, Volontë 
îşi schimbă nu numai stilul de inter- 
pretare, dar parcă şi vocea. Aici 
vorbește într-o italiană graseiată 
care dă întregului personaj o nuanță 
în plus de snobism, de distanță 
faţă de ceilalți. De altfel, nenumărate 
sînt -nuanțele jocului său ca si 
ale întregului film — o exce- 


lentă lecție de  cinema-document 
dată de Marco Bellocchio, Sever 
cu sine, regizorul îşi exprimă re- 


zerve. Exigenta sa este însă direct 
proporţională cu talentul său. Din 
păcate pentru multi alţi regizori 
doar feciproca e valabilă 

= Adina DARIAN 


Bellocchio ne, 


Q S-a născut la Piacenza la 
9 noiembrie 1939 @ Face studii 
primare și liceul la o şcoală 
ecleziastică Q În 1959 se înscrie 
la Centrul experimental cinema- 
tografic din Roma e Aderă la 
Uniunea Comuniştilor italieni. 
e Cind nu filmează, locuieşte în 
orașul natal @ Debutează cu 
scurt-metrajul „Pedeapsa e de 
vină” şi „Jos unchiul” (1961 — 
filme de institut); „Ginepro e 
bărbat" (1962 — film de diplo- 
mă) 9 Primul lung-metraj: „Cu 
pumnii în buzunare“ (1965 — film 


Bellocchio 
despre : 


Biografia artistului si 
constiinta epocii 


„Există o legătură strinsë între 
„biografia mea si. primele trei fil- 
me — „Cu pumnii în buzunare“, 
„China e aproape“, „În numele 
tatălui”. Viața mea, felul meu de 


participarea la anumite eveni- 
mente politice, toate acestea sint 
determinante pentru filmele pe 

„care le fac ; nu în sensul că redau 
direct lucrurile pe care, le-am 
trăit, ci în sensul reflectării unei 
conștiințe: conștiința epocii si a 
faptelor. petrecute. Capacitatea 
de a înţelege: şi de a interpreta 
“istoria ţării mele, a realităţii, 
nu se poate Produce decit prin- 
tr-o experiență directă, așa cum 
spune și un principiu marxist: 
adevărata cunoaștere vine. prin 
experienţă. 


Tema filmului 


La Milano, im timpul ultimei 
campanii electorale, un ziar de 
mare tiraj utilizează yn delict 
pentru a proceda la un linșaj 
moral al unui tînăr ce - făcea 
parte din mișcarea de stînga. 
Acuzarea de viol şi de crimă a 
unui tipar făcînd parte din gru- 


Cine ești Marco Bellocchio ? 


a trăi, atitudinea mea. politică, 


„Viața mea, materie primă pentru filmele mele“ 
(Marco Bellocchio) b 


care a rulat cu ocazia Zilelor 
filmului italian în 1968 la Bucu- 
reşti); „China e aproape“ (1967); 
„Discutăm, discutăm“ (1968 — cel 
de alcincilea scheci dintr-un film 
de lung metraj, film realizat în 
colaborare cu studenţii Univer- 
sitëtii din Roma; Bellochio este 
unul din interpreți, ceilalți sînt 
studenți ai facultăţii de filozofie); 
„Paola“ şi „Trăiască primul mai 
roşu" — (1969 — două filme co- 
lective produse de Uniunea co- 
munistilor italieni); „În numele 
tatălui” (1971); „Fapt divers în 
prima pagină” (1972), 


pările de extremă stînga — tînăr 
care, ziarul respectiv știa prea 
bine că era nevinovat — avea ca 
scop discreditarea mişcării de 
stînga în ansamblul ei. 


Scopul filmului 


Filmul construit ca up, amestec 
de documentar şi ficțiune are ca 
scop së redea climatul agitat, 
tensiunile si provocările politice 
din perioada lui mai 1972, cînd 
au avut loc alegerile legislative. 

a Am filmat în acest scop inmormin- 

- "tarea celebrului editor și om de 
cultură florentin Feltrinelli si 
am prezentat-o în film într-o 
manieră obiectivă pentru a putea 
obține starea de spirit a Italiei 
din acele zile. Aceste părți de 
documentar sînt, după părerea 
mea, cele mai interesante. 


Defectele filmului k 


Unul dintre punctele slabe ale 
filmujui este tocmai lipsa de 
cdeziune dintre cele două ele- 
mente constitutive. După pare- 
rea mea, anumite parti de ficţiune 
nu mi-au reușit. Personajul pro- 
prietarului de ziar este destul de 
ireal. Poate o greșeală a lost çë 
nu am putut avea un control asus, 
pra materialului în ansamblu. 
Cînd lucrez, am nevoie să vad si 
să revëd.., E bine cînd poti impro- 
viza, dar trebuie să pleci de la 
un scenariu elaborat chiar. dacă 
după aceea îl modifici complet, 
Nu a fost cazul scenariului de 
faţă”. 


S Ss 


Laura Betti: 
avantajul de 


a îmbătrîni 
Începutul 


„La început am fost cintëreatë. 
Cariera mea a culminat cu un re- 
citalicu care am făcut un turneu 
la Paris în 1962. Era un spectacol 
de muzică si pantomimă — atră- 
gător, dar obositor. 

Am continuat cu teatrul. 

Am ajuns la film. Două filme 
cu Pier Paolo Pasolini: „Teorema“ 


si „Povestiri din Canterbury” şi - 


două filme cu Bellocchio: „În nu- 
mele tatălui”, „Fapt divers în prima 
pagină”. Am refuzat tot atitea 
filme. 


Primul regizor 


Pasolini e un poet. Este o mare 
diferență între el şi ceilalți regi- 
zori. Îl accepti așa cum este sau 
refuzi. să lucrezi cu el. În mîna 
lui un actor. devine un obiect, un 
obiect-simbol, un reflex al poeziei 
sale. Mie îmi plăcea să mă simt 


așa, deoarece Pasolini are forţa unui, 


poet care e întotdeauna mai mare 
decît forta unui regizor. 


Regizorul-coleg 


Cu Bellocchio e altceva. La în- 
teput a vrut să facă un film întreg 
despre acea femeie pe care Cala- 
bresi- a convins-o. să denunțe. E 
incredibil ce a putut să declare 
această femeie la tribunal, la proces. 
Filmasem ceva cînd Bellocchio a tre- 
buit să plece la Milano. Peste ci- 
te zile am „primit -un . telefon: 
„Ştii, m-am gîndit să punem epi- 
sodul cu femeia într-un alt film...” 
M-a întrebat dacă sînt de acord, 
l-am răspuns da şi l-am întrebat 
dacă scrisese un alt scenariu. Bel- 
locehio a răspuns: „Nu, nu mai 
avem. timp, o să filmăm direct. 
Fragmentul. documentar "De care 
l-am filmat se potrivește perfect 
cu ficţiunea filmului”, 


Maturitatea unui actor 


Virsta ideală a unui actor de film 
este virsta maturității. La 25 de ani 
nu poţi face nimic, fața nu are nici 
o expresie, or, chipul unui actor 
trebuie să fie încărcat de expresiile 
tuturor personajelor. În ceea ce mă 
privește, pot spune că abia acum 
m-am întîlnit „fizic“ cu cinemato- 
graful. 


Politica si viaţa 

: Cred că politica e tot atît de 
importantă ca și viaţa, ca dragos- 
tea. În Italia multi urmăresc ca 
cinematograful să renunţe la ideo- 
logie dar asta nu va fi posibil. 
Să luăm doar exemplul echipei de 
la „Fapt divers în prima pagină“: 
Bellocchio şi-a făcut experienţa în 
„Mișcarea de stînga, ca și scenaris- 
tul Goffredo Fofi. Gian Maria Vo- 
lontë este, după cum se ştie, mem- 
bru al Partidului Comunist Italian.“ 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Marco Bellocchio. Scenariul: 
Marco Bellocchio, Sergio Donat, 
Goffredo Fofi. lmaginea: Enrico 
Menczer, Luigi Kuweiller. Cu: Gian 
Famio 


Maria Volonté, Laura Berti, 
Garriba, Carla Tato 


REES 
unui general incomod 


Pentru generalul Le- 
one, somnul in. con- 
inema ditii normale nu este 
citusi de putin odih- 
nitor. În somn, la ori- 
y zontală, Leone vorbes- 
te cu o vehementë, deloc indicată, 
exprimîndu-şi toate resentimentele 
despre viața de militar a lui și 
a colegilor săi. Din pricina asta 
strălucita lui carieră era cit 
p-aci să se acopere perpetuu de 
nenoroc. Totuşi, viitorului general 
șansa îi suride și, oricît de bizar 
ar putea părea, la sursa promovării 
sale nu stau tocmai enormele sale 
gafe de somnambul. Pentru tot ceea 
ce dă el în vileag, un altul ar fi fost 
pedepsit. Dar nu el. Cu el se în- 
tîmplă altceva. “Destăinuirile sale 
sînt atît de compromițătoare pen- 
tru felurile somitëti, încît comisii- 
le de anchetă se grăbesc să închidă 
dosarul, preferind să cumpere tă- 
cerea lui Leone şi propunindu-i pen- 
tru un grad. superior. 


Filmul începe într-un moment 
de eclipsă pentru cariera amintită 
— moment în care colonelul medic 
Leone (numit doar director la o 
școală medicală din Florenţa) îşi 
petrece vremea pindind gradul de 
general pentru care se simte che- 
mat. Tot acum — și nu întîmplător — 
îşi scrie memoriile, istoria atitor 
„brave“ întîmplări de front, ce 
urma să „sensibilizeze“ o nouă co- 
misie de anchetă. 

În așteptarea rezultatului (evi- 
dent pozitiv), Leone trimite flori 
și priviri abătute frumoasei Lola 
Pigna (ca un făcut, văduvă de genera!) 
cu care se şi însoară pentru a re- 
stabili echilibrul unei vieţi plină de 
jertfă si abnegatie. 

Un film despre o reputaţie nës- 
cocită, în care satira se exercită 
cu măsură și poate de aceea eficace, 
un film presărat cu poante remar- 
cabile și cu neașteptate întorsături de 
situaţii, mizează în primul rînd pe 
forta actoricească. Sever, prosper, 


demn, seducător, Ugo Tognazzi e 
poate cel mai potrivit Leone din 
et şi-ar fi oferit serviciile, ÎL inso- 
tesc în drumul spre glorie şi îl ajută 
să ţină piept generalului Pigna- 
Mario Scaccia — țeapăn, cu o Mase 
cë tragica de cabotin scos la pensie, 
a cărui minte — vast cîmp de ruine 
— îi permite să aștepte veşti din 
prima linie a frontului la aproximativ 
douăzeci de ani după terminarea 
celei de a doua conflagrații mondi- 
ale; colonelul Bettram (Franco Fa- 
brizzi) — cu nevinovăția unei bo- 
vine recent premiată la o expozi- 
tie agricolă; superba Lola (Mari- 
angela Melato) — darnică, ispiti- 
toare, autentic neroadă şi atît de 
inocentă in alegerea ei, căci ma- 
riajul cu Leone nu-i mai poate aduce 
surprize, ci doar o lungă şi nedori- 
ta contemplatie. 

Julieta TINTËA 


l-aţi 
mai văzut: 
Di 


L 
Ugo Tognazzi — acto- 
rul, de curind trecut siel in 
tabara regizorilor (,Acest fel 
de dragoste”), în: „Marşul asu- 
pra Romei”, „Tată de familie" 
„O chestiune de onoare”, 
„Creola, ochii-ţi ard ca fla- 
căra“, „Monştrii”, „Anul car- 
bonarilor”; 


Mariangela Melato —nou 
———— i: 
lansata vedetă a filmului ita- 
Han, în: „Poliţia multumes- 
te“, ` „În umbra violenţei”, 
„Violenţa, a cincea putere , 
„Clasa muncitoare merge IN 
paradis"; 


Franco Fabrizzi — cter- 
nul personaj de plan doi, în: 
„Femeia zilei“, „Blana de vi- 
zon, „Escrocii”, „Adorabile 
şi mincinoase“, „Încurcătură 
blestemată“, „Povestiri din 
Roma“, „Soții în oraş”, „Viaţă 
dificilă”, „Şoarecele din Ame- J 
rica", „Neveste periculoase“, 
„Martor în oraş”, „Surprizele 
dragostei" „Vicontele plăteş- 
te polita”, „Ce noapte, bă- 
ieti”, „O chestiune de onoa- 
re”, „Castanele sînt bune", 
„Micul: scăldător”, „Poliţia 


mulţumeşte”; 


Georges Wilson — repu- 
SE AI 
tatul actor de teatru, îMpru- 
mutat citeodatë de film, în: 
„Caidul“, Absent indelun- 
gată“, Tintin şi misterul Une) 
dëi . 
de aur“, „Dracul şi cele zece 
porunci”, „Aruncaţi banca în 
aer”, „Violenţa, a cincea pu- 
tere“ 


Producţie a studicurilor italiene. 
Regia; Francesco Massaro. Scenariul: 
Ugo Pirro-Giuseppe D'Agata, Fran- 
cesco Massaro. Imagined: Dario 
Di Palma. Cu: Ugo Tognazzi, 
Mariangela Melato, Franco Fabriz- 
zi, Mario Scaccia, Georges Wilson 


ës 


Nicovala 


sau cioca 


1 | 


„Cine ep vrea si fie ciocan, 
va fi nicovală“ 


(Goethe) 


Acţiunea filmului în- 

cepe în noiembrie 1933 

şi se încheie în februa- 

rie 1934. Aceste ci- 

teva luni au fost cele 

ale faimosului proces al 
incendierii Reichstag-ului, înscenat 
de autoritățile naziste unui grup 
de muncitori străini în frunte cu 
Gheorghi Dimitrov, Acuzarea urma 
să constituie punctul de pornire al 
unei largi ofensive împotriva partidu- 
lui comunist german, ca și împotriva 
întregii mişcări progresiste. ce. se 
opunea ascensiunii dictaturii fe: 
ciste. Acest proces a intrat în is 
torie drept primul act de atac 
fățiș al naziștilor împotriva a tot ce 
înseamnă: democraţie si progres. 
Opinia publică progresistă din în- 
treaga lume, prestigioși oameni 
de cultură s-au solidarizat atunci 
cu cauza lui Dimitrov, care era şi 
cauza lor. 

Film comemorativ, dedicat îm- 
plinirii a 90 de ani de la nâșterea 
lui Dimitrov, „Nicovala sau ciocanul“ 
are în primul rînd meritul de a nu 
fi vrut să epuizeze o întreagă bio- 
grafie. Oprindu-se doar asupra 
unui segment din viața personajului 
ales, autorii reușesc să concentreze 
întreaga sa personalitate moral-po- 
litică si să exprime, printr-o parte, 
întregul, cît şi rolul determinant 
pe care l-a deținut Dimitrov în 
mișcarea muncitorească mondială. 

Arhiva Dimitrov, documente din 
muzeul Dimitrov din Leipzig, ste- 
nograma procesului au fost sursa de 
inspirație a acestui scenariu si a fil- 
mului conceput în stil de documen- 
tar. Mare parte din minutele filmului, 
în număr de 130, sînt dedicate pro- 
cedurii penale propriu-zise. Dar o 


18 


dată cu acestea, cunoaștem și maşi= 
națiile din culisele diplomației eu- 
ropene si sistemul de lucru al vir- 
furilor politice din guvernul nazist 
(Herman Göring; interpretat de 
actorul slovac William Polony, pri- 
mul său consilier Dix, interpretat 


de actorul din R.D.G', Frank Obs? 
mann, preşedintele tribunalului fas- 
cist, Dr. Binger etc.). Din boxa 
acuzaților, vocea lui Dimitrov rë- 
sună acuzator, denuntind politica 
fascistë si provocërilë eiin vederea 
începerii unui nou război mondial, 
În asemenea momente de răscruce 
ale istoriei „cine nu vrea să fie 
ciocan, e nicovalë” — spunea el ci- 
tîndu-l - pe Goethe. Achitat din 
lipsă de probe, Dimitrov continuă 
să fie deținut. Doar sub presiunea 
forţelor progresiste din întreaga lume 
este eliberat în februarie 1934, dus- 
manii . lui recunoscindu-se implicit 
învinşi. Filmul se încheie cu sosirea 
sa în Uniunea Sovietică, tarë care 
i-a oferit azil politic. 

Lui Stefan Ghetov, artist al po- 
porului,. i-a revenit această grea 
sarcină artistică de a da chip unui 
personaj din istoria recentă a Bul- 
gariei. O face cu fortë de convin- 
gere, cu emoție şi evident sedus 
de personalitatea celui ai cărui rol 
îl interpretează, 

Simona DARIE 


Coproductie a studiourilor din R.P. 
Bulgaria-Defa Berlin-Mosfilm. Regia: 
Hristo Hristov. Scenariul: Liuben 
Stanev, Ivan Radoev. Cu: Stefan 
Ghetov, Wolfgang Ebeling, Wil- 
liam Polony, Frank Obermann, Han- 
jo Hasse, Michaela Kreissler,Marin 
Flërchinger, Hans-Hardt Hardtloff, 
Giinter Simon.Marele Premiu „Tran- 
dafirul de aur”, Varna 1972. Pre- 
miul pentru cel mai bun rol mas- 
culin lui Stefan Ghetov — Varna 
1972 


D despre eroul filmului 


Paul Eluard: 


„El a luptat pentru noi toți, a 
vorbit în numele nostru al tutu- 
ror. El a fost vocea noastră, 
mai dreaptă si mal puternică.” 


Maxim Gorki: 


„Salut în Dimitrov purtătorul 
unui ideal, adevăratul bolșevic. 
ÎI salut din toată inima. Sînt 
foarte bucuros cë în sfirşit s-a 
reîntors printre noi, printre noi, 
tovarășii săi." 


Martin Andersen Nexë: 


„El nu. este doar un adevărat 
bolşevic, el este, mal presus da 
orice, un mare om. Nu știu dacă 
as fi capabili să scriu despre el 
tot ceea ce simt. 


Romain Roliand: 


„Strălucirea sa, curajul său, 
au făcut mai muit pentru salva- 


rea sa decit toate eforturile 
noastre la un loc. El a provocat 
un ecou atit de puternic în toată 
omenirea, încit dușmanii săi, 
înfricoşați, au trebuit să cedeze”. 


Palmiro Togliatti: 


„Dimitrov ii cunoştea pe 
Goethe si pe Dante tot atit de 
bine ca pe Karl Marx, pe 
Heine, pe Voltaire si pe Lenin. 
Spiritul tui trăia cu acești titani 
şi noi — tovarësii săi de arme 
si prietenii săi — nu eram nicio- 
dată surprinşi cînd vedeam pe 
masa sa de lucru, alături de 
textul unei rezoluţii politice, un 
volum de Ariosto sau ultimul 
roman apărut la Paris. El era 
modelul viu al culturii noi socia- 
liste în care se oglindesc toate 
marile cuceriri si realizări ale 
trecutului.“ 


am mai văzut... 


ST 


Fiul mecanicului 
de locomotivă 


Producţie a studiourilor coreene 
SN, E TN 

Primul lucru pe care simțim 
nevoia să-l subliniem, văzînd acest 
film desfășurat pe fundal de război 
(ca si cele mai .multe din filmele 
coreene care au rulat la noi în lunile 


| din urmă), este pregnantul său con- 


ținut educativ. Fiul mecanicului de 
locomotivă, eroul principal al unui 
film cu, despre și pentru copii, se 
distinge prin curaj, spirit de iniția- 
tivă şi spirit de sacrificiu. În condi- 
tiile grele ale rezistenței împotriva 
ocupanților; în condiţiile speciale pe 
care le învederează trama peliculei, 
personajele mature sînt puse în 
imposibilitatea de a acționa — 
copiii iau pe cont propriu o impor- 
tantă acțiune de sabotaj și o duc 
cu bine la capăt, nu fără a depăşi 
dificultăți, de a trece prin pericole. 
Trăsăturile morale sînt relevate în 
prim plan de către regizor și inter- 
Pret) într-un film dinamic, ca e 
lecţie despre curaj și abnegatie. 


Căiin CĂLIMANI 


Operaţiunea 
„atomul marcat“ 


Producţie a studiourilor Lenfilm 
Regia: Igor Gostev. Scenariul: Fedor 
Sahmagonov. Imaginea: L. Kolganov. 
Cu: Gheorghi Jjenov, Vladimir Sa- 
moilov, Gheorghi Taratorkin, Mihail 
Pogorelski, luri Tolubeev, lulia 
Diosi 

EEN 

O agenturë străină de spionaj 
încearcă să-și reactiveze rețeaua în 
Uniunea Sovietică pentru obţinerea 
unor date militare. 

De obicei, aceste filme etichetate 
sub formula „de contra-spionaj“ 
urmează o schemă fixă. De data 
asta, autorii încearcă însă să plătească 
cît mai puţin tribut genului. Realizat 
cu o remarcabilă sobrietate, ocolind 
tot ce putea fi superficial-spectacu- 
los, refuzînd imaginea color în favoa- 
rea alb-negrului, filmul oferă in 
locul retetei obișnuite a suspensului, 
dozat cu cîteva lovituri de teatru, 
fațeta psihologică a  înfruntărilor 
dintre personaje, o undă de tristețe. 
Este mihnirea atît de omenească a 
colonelului de securitate (interpretat 
cu discretia si tandretea morocă- 
noasë a lui Gheorghi Jjenov), mihni- 
rea omului care trebuie mereu să 
întiinească și să lupte cu oameni 
angrenati în afaceri josnice. Apoi 
amărăciunea și spaima prost disimu- 
lată a telor care, greșind o dată, 
intră în lanțul distrugător și nesfirsit 
al șantajelor, deruta si disperarea 
tînărului prins într-o cursă abilă și 
devenit, inevitabil, și el, obiectul 
unui șantaj (minunat. profilul și 
jocul nervos, neliniștit al lui Gheorghi 
Taratorkin). 


M. CONSTANTINESCU 


pe ecrane 


El 


Bună seara, 


„doamnă Campbell 


„Bună seară doamnă“. 


Dar mai ales „adio“ 


„Filmul „Bună seara... 

are toate datele pen- 
inema tru a fi o comedie. Ab- 
solut totul — drama- 

| turgie, dialog, interpre- 


tare, actiuni paralele 

si qui-pro-quo-uri — este lucrat, 
mestesugit, artizanal, cum vreţi, 
pentru a fi hazliu. Realizatorii 
merg (încearcă să meargă) la siguri 
Care este rezultatul? Nici cel mai 
rău, nici cel mai bun, si iată-ne 
tentaţi a face procesul mediocritatii. 
Previzibilul, lipsa surprizei, fan- 
toma difuză a unui „déjà vu” pla- 
nează între ecran si privire; -ne 
aflăm în sală, consimtind së mai 
jucăm o dată jocul, cîteva surisuri 
amuzate si povestea se stinge epui- 
zindu-si resorturile ca un mecanism 
cîntînd într-o cutie. Filmul dispare 


din amintire topit in incertitudie 
nea unor culori si zgomote vagi. 

Într-un fel, „Bună seara...“ pare 
a fi (poate chiar este) teatru filmat, 
O serie de personaje nu ştiu un lucru, 
pe care noi îl ştim, reacționează 
mai mult sau mai puțin vodevi- 
lesc, sentimentele bune domină, 
acţiunea se mai dă de vreo două- 
trei ori peste cap şi toate se sfire 
şesc cum au început— în sensul 
că nici un personaj nu se schimbă, 
nu imbëtrineste nici măcar cu cele 
două ore ale filmului... A 

Actorii sînt dealtfel excelenți (cu 
excepția Ginei Lollobrigida care 
face prea tare pe italianca, ceea 
ce n-ar fi fost nevoie). Excelenti 
şi rutinati fiecare pe genul său: 
Phil Silvers, genul comper TY, 


O italiancă prea „made în Italy“ 
(Gina Lollobrigida 


Teily Savalds, american de “rînd din 
Midwest, Peter Lawford, play-boy 
grisonat, care pare să-și ia „peste 
picior propriile atribute, Shelley 
Winters, actriță de mare fortë, 
puțin rătăcită prin încurcăta le 
nevinovate ‘ale filmului. 

În rest, s-ar mai putea spune 
că lumea comediei începe în 
oglinda adincë a imaginaţiei, unde 
se reflectă peisajele oamenilor. Ea 
nu poate fi o reţetă. 

Dan NESTOR 


Eat ET 


„Eşti cea mai 


frumoasă!“ 


O Cu aceste cuvinte Gina Lollo- 
brigida este intimpinati de 20 
de ani, pretutindeni, în Italia Q 
Ea a rămas într-adevăr cea mai 
frumoasă, fără să-şi piardă nici 
silueta, nici tinereţea, nici vioiciunea 
O Peste 50 de filme i-au asigurat 
un statut- de supervedetă şi o ca- 
rieră internațională. Q lată cîțiva 
dintre celebriiei parteneri: Gerard 
Philipe („Fanfan la Tulipe”, „Frumoa- 
sele nopţii”), ' Vittorio De Sica 
(,Phryne”, „Pline, dragoste si fan- 
tezie“, „Pline, dragoste si gelozie“ 
etc.), Vittorio Gassman („Frumoasa 
frumoaselor“), Burt Lancaster. („Tra- 
pez“), Anthony Quinn (,Cocogatul 
de la Nëtre Dame“), Yves Montand 
(„Legea”), Gian-Maria Volonté („Fru- 
musetea lui Hippolite"), Louis Jour- 
dan („Sultanii”), Alec Guiness („Ho- 
telul liberului schimb”), Belmondo 
(„O mare nebună”), Bob Hope 
(„Flota particulară a regelui Farrell“), 
David Nived (,Riga,dama şi valetul“), 
Jean-Louis Trintignant (,Moartea a 
făcut un ou“) @ Cu përul vopsit 
în culoarea cerului senin, ` Lollo 
şi-a luat anul acesta,la televiziunea 
italiană, rolul zînei celei bune, pen- 
tru a-l salva pe Pinocchio de-a lun- 
gul aventurilor serialului său. 


Fotograf 
amator 


Între două filme, Gina tollo- 
brigida a găsit timpu! să cutreiere 
toată ltalia şi së reţină imagini 
despre locuri şi oameni; rezul- 
tatul acestui pelerinaj a apărut 
în volumul „talia mea”: „Am în- 
cercat să surprind inima țării- mele 
şi a oamenilor ei, așa cum sînt, 
calzi, ospitalieri, veseli. Comenta- 
riile, care însoțesc fiecare foto- 
grafie, redau impresiile mele asu- 
pra fiecërui subiect. Aparitia acestei 
cărți m-a emoţionat mult mai mult 
decît toate premierele mele. Am 
lucrat la aceste fotografii doi ani 
şi pot spune că am pus în ele tot 
sufletul meu de italiancă. Ştiam că 
un debut după 40 de ani nu e numai 
un debut, ciun mare risc. Ca să-mi 
dau curaj, l-am rugat pe bunul 
meu prieten, marele Moravia, să-mi 
prefateze cartea. El a fost cel care 
cu atitia ani în urmă mi-a purtat 
noroc în filmul care. de fapt, m-a 
lansat, inspirat după romanul său 
nProvinciala” (1952). 


————————  ———— 

Productie a studiourilor din SUA. 
Regia: Melvin Frank. Scenariul: Mel- 
vin Frank, Dennis Norden, Sheldon 
Keller. Imogineo: Gaboz Bogany. 
Cu: Gina Lollobrigida, Shelley Win- 
ters, Phil Silvers, Peter Lawford, 
Telly Savalas, Lee Grant, Janet 
Margolin, Philippe Leroy, Marian 
Moses; 


EH 


jam mai văzut... 


Ancheta 
postasilor 


Producţie astudiourilor cehoslovace: 
Regia: Vëclav Vorlicek. Scenariul: 
Jaroslav Korán, Václav  Vorlicek. 
Imaginea: Rudolf Stahl. Cu: Václav 
Postranecky, Jana Sulcova, Jan Li- 
bicek, Jaroslav Moucka, Ladislav 
Mrkvicka 

PË E ATESTE Ee ETE 


Un șofer de pe o camionetă de 
poştă este asasinat, aparent, fără 
nici_un mobil. Colegii de muncă ai 
defunctului se lansează în descope- 
rirea asasinului. Respectind baremul 
minim al acuratetii si cursivitatii, 
barem indispensabil unui film de 
factură polițistă, filmul cineaştilor 
cehoslovaci reuşeşte să -te ţină în 
scaun pînă la sfirsit nu numai dato- 
ritë faptului că nu știi, că nu bănui, 
identitatea asasinului, ci si datorită 
faptului că „descurcarea itelor' an= 
trenează, pe nesimţite, şi problema 
recuperării morale a unui alt perso- 
naj — o fată tînără mult prea 
de vreme căzută pradă unor 
proaste influenţe. 

Ceea ce împiedică filmul să fie 
cu adevărat bun este, totuşi, încărcă- 
tura adiacentă de întîmplări care 
complică inutil desfășurarea firească 
a faptelor şi face greu de descifrat 
intenţiile realizatorilor. 


lulian GEORGESCU 


Ultimele 
6 minute 


Producţie a studiourilor engleze. 
Regia: Michael Tuchner, Scenariul; 
Robert Carryngton, după romanul 
„Frica e cheia“ de Alistair Mace 
Leane. Imaginea: Alex Thomson. Cu: 
Barry Newman, Ben Kinksley, Suzy 
Kendal, John Vernon, Dolph Sweet, 
Peter Marinker, Elliott Sullivan 


o DS DIE PE TI ZI DEEE T 


O tehnică aparent simplă, aceea 
a captării înteresului încă de la 
primele fimagini. Dar de ea depinde 
reușita întregului film. Prima mis- 
care a acestor „Ultime şase minute“: 
precizarea mizei foarte serioase care 
va declanșa nebunia personajului, 
Un om vorbeşte prin radio-receptor 
cu familia aflată la bordul unui avion 
transportind 0 încărcătură preti- 
oasă : deodată zgomotul unei explozii 
si într-un singur minut realizezi 
toată disperarea sutelor de minute 
de încordare ce vor urma. În felul 
acesta te alături fără rezerve per- 
sonajului, chiar cînd uneori răzbu- 
narea lui (pentru că fusese vorba de 
o piraterie a aerului) se complică 
cu o acțiune de contraspionaj eco- 
nomic international. Un film oare- 
care dar convingător prin abilitatea 
demarajului, prin găsirea acelei pre- 
mize dramatice capabile să ne capte- 
ze pentru tot restul acţiunii. Un 
interpret (Barry Newman) deloc 
frumos în accepţia comună, dar de 
o mare, irezistibilă fortë de comu- 


nicare. 
A AM. 


Mult zgomot 
pentru nimic 


Producție Mosfilm — după William 
Shakespeare. Regia şi scenariul: Sam- 
son Samsonov. Imaginea: Mihail 
Bit, Evgheni Guslinski. Cu: Galina 
Loghinova, Konstantin Raikin, Ta- 
tiana Vedeneeva, Leonid Truskin, 
Boris Ivanov, Aleksei Samoilov, 
Vladimir Korenev. 


Cu o filmografie ce oscilează în- 
tre o tematică inspirată din actua- 
litate si ecranizări de piese de tea- 
tru („Tragedia optimistë”, „Trei 
surori”), Samson Samsonov își la 
elan si atacă un text shakespearian 
pe care îl desfășoară în ,panoramic. 
Elanul său îl duce la „Mult zgomot 
pentru nimic”, text considerat de-a 
lungul secolelor drept cea mai 
simplă partitură shakespeariană, cu 
sensuri ușot de descifrat. Eroii își 
poartă fericiţi frumuseţea trupului, 
se dăruiesc în voie Oe Lu si 
au ca armë doar ascutisul cuvintelor 

Filmul fi oferă regizorului ocazia 
de a scăpa de o anume încorsetare 
a decorului de teatru si de a scoate 
interpreţii sub cerul liber, printre 
chiparoși si statui antice. Schim- 
barea aceasta a cadrului dramat 
pune bineînțeles si problema redo- 
zării materialului dramatic oferit 
de textul shakespearian. Si astfel, în 
plan general, filmul urmăreşte ins- 


„taurarea unei atmosfere dominată, 


de comicul de situaţie, prim-planul! 
retinind cu precădere portretul în 
linii uşor caricaturale, dar nu numai 
machiajul acuzat al personajelor, 
ci substantial ajutat de însuși dia- 
logul frazat cu intenție caricaturalë. 
Samsonov, Or de teatru, nu trădează 
aici ce'oc spiritul, comediei shakes- 
peariene, dar între avantajele ofe- 
fite de părăsirea decorului scenic si 
respectarea spiritului grațios, une- 
ori acid al piesei, asistăm de fapt 
la o alternare de teatru in prim- 
plan şi de panoramare cifematogra- 
fică pe fundal. 


Florica ICHIM 
DE SN EU > PESE FI 


Păm întul 
părinților noștri 


Producție a studiourilor egiptene. 
Regia: Youssef Chahine, după ro- 
manul lui Abdel Rahman el Char- 
cani. Cu: Nagua Ibrahim, Ezzat e 
A'arali 

EE ETHET 


Dragoste si urë, traditie si patri 
tism, muncë si sacrificiu, exploata 
şi revoltë, toate adunate in jurul 
unui simbol general si generos, 

“— pămîntul strămoșilor — sînt tot 
atitea motive ale acestui film care, 
cu toată multitudinea temelor pro- 
puse, nu reușește să nu ni se par 
prea lung și obositor pe alocuri, 

Patetic şi naiv, producţie a une 
cinematografii tinere, departe de 
realizările cinematografiei sud-ame- 
ricane pe teme asemănătoare, n 
aproape de filmele cu caracter docu- 
mentar si istoric deși are o narațiune 
literară la bază, filmul își realizează 
scopul propus, acela de a ne face să 
luăm cunoştinţă de trecutul nu prea 
îndepărtat al unui popor si de fră- 


mintërile sale. 


losif NAGHIU 


20 


Un hidalgo, 
nu-atit-de-nebun-pe-cit-pare, 
in rëzboi eu toatë indiferenta lumii 


Ecranul _e negru; o 
pală luminoasă îl stră- 
bate încet, apoi alta, 
apoi alta, într-un ritm 
lin şi rotund... O moa- 
ră! Toate morile de 
vînt. Molcome ca turmele la pășune. 
Toate morile si omul din La Mancha 
în război cu indiferența lor adormită, 
atras în capcana rostogolului ` tor 
orizontal. Omul din La Mancha— 
Don “Quijotte, dar şi Cervantes, 
două măști ale unei nelinişti. Neli- 
niştea cenușie şi. roşie a Spaniei adînc 
îngropate. în. secole de ev mediu — 
ziduri cenușii, înalte cît munţii, zi- 
duri compacte care ascund hrube 
pline de demoni, procesiuni amenin- 
tëtoare sub glugi fără chip, care 
greoaie ce duc pe drumuri aride și 
pustii morții molimelor, ruguri pe 
care sint ereticii, legile de sînge 


inema 


şi foc ale inchizitiei... Aceste legi 
îl aruncă pe Miguel Cervantes 
temnita-subteranë, printre 
hoţi şi ucigași de rînd. În această 
„curte a miracolelor“, sumbră și 
claustrată, plină de zdrente şi de 
cruzime, se desfășoară un „happe- 
ning“: Cervantes e Don Quijotte, 
ocnasii sint celelalte personaje ale 
capodoperei si toți joacă în faţa 
noastră, ca într-un adevărat specta- 
col medieval, pëtaniile amare ale 
hidalgoului-nu-chiar-atit-de-nebun-pe 
-cit-pare. 

Improvizatia deschide drum imagi- 
natiei: zidurile dispar, „scena" de- 
vine film, sintem pe cimpuri sau prin 
hanuri — năluci si ele în mintea lui 
Quijotte — apoi ne: reîntoarcem în 
temniță, printr-o simplă mișcare de 
aparat, care alunecă dintr-un lan de 
grîu” între zidurile umede, și deja 


într-o 


visul pîndește din nou să-i absoarbă 
pe toţi în dubla lui viață. 

Regizorul Arthur Hiller este foarte 
departe, în acest film, de tonul plat 
și corect cu care povestea „Love 
Story“. Decupajul său are o flui- 
ditate cuprinzînd vis şi viaţă, reali- 
tate si imaginaţie, într-o aceeași 
lumină, într-o aceeași egală şi „rea- 
listă" reprezentare. El modifică 
structura de musical a scenariului 
lui Dale VVasserman, eliminind cu- 
loarea specifică genului și străluci» 
rea agresivă a „numerelor“. Muzica 
e abia ghicită, vocile sînt parcă 
hirtite, cintecul e un fel de monolog 
unde tremură o melodie, dansurile 
sînt abia schitate, elanuri bruște ce 
se sting fără să apuce să devină co- 
regrafie. Toate elementele show- 
ului dispar ca atare, mișcarea fil- 
mului are ceva bolovănos, o calitate 
de dezordine vitală si necioplita, 
care trebuie să fi fost caracteristică 
trupelor de actori ce colindau ora- 
şele-cetate de acum atîtea secole, 

Cervantes si Don Quijotte au 
un singur chip— Peter O'Toole, 
şi cred că pe umerii actorului se 
află toată încărcătura de emoție a 
filmului, E atit de desëvirsitë compo- 
zitia pe care el o face, încît musi- 
calul încetează să mai fie musical. 
Actorul pare să fi intuit, în profun- 
zime, esența tragică a personajului 
Don Quijotte, si nemaitinind seamă 
în nici un felde structura iniţială 
a filmului pe care urma să-l joace, a 
tompus cimo virtuozitate și o sensi- 
bilitate rară o imagine aproape 
generică a eroului tragic, paroxism 
al suferinței idealurilor imposibile, 
desperare și. frumuseţe ale unor 
aspirații frifite: Deșelat ca o Mario- 
netă cu sforile rupte, „eroic şi-ne- 
putincios, înfrînt si visător, fiecare 
gest, fiecare privire, fiecare mișcare 
a actorului au o încărcătură drama 
tică rar intilnite. Chiar de la început, 
în chip de Cervantes, el stă cu Spa- 
tele la noi, trebăluiește într-o cu- 
tioară pentru a se grima în Quijotte; 
apoi, brusc, se întoarce cu fața spre 
aparat. Grima e elementară, dar 

& privirea halucinatë comunică o sfi- 
sietoare şi în același timp “derizorie 
disperare. 

„Omul din La Mancha” este, fără 
îndoială, ținînd seama de regulile 
genului si de regulile jocului, un 
musica! ratat. Este însă filmul unui 
cineast de mare talent și al'unui actor 
de geniu. 


Dan COMSA 


ARE e ELIS, 


De 12 ori 
pe muzică, 
de 17 ori 
pe scena 


EE e 


Aventurile lui Don Qui- 
jotte au inspirat peste 12 
musicaluri, pinë cind scriito- 


rul american Dale Wasserman 

a rupt tradiţia! punind, pe 
note, chiar viaţa autorului, 
Premiera piesei sale „Omul 
din La Mancha” a avut locpe 
Broadway la 22 noiembrie 
1965 si spectacolului i s-a 
conferit premiul „celui mai 
bun musical al anului”, După 
ce a fost montată în 17 ţări, 
„Omul din La Mancha“ a 
fost ecranizată de regizorul | 
Arthur Hiller în studiourile | 
italiene ale lui Dino de Lau- 
rentiis. 


Un succes 
dintr-o 
eroare 


Dale Wasserman, pe urmele 
cavalerului tristei figuri 


Totul a pornit de la o știre falsă, 
lansată de un gazetar prea zelos 
și prost informat. Scriitorul ameri- 
can Dale Wasserman era la Ma 
drid cînd a citit în ziare că se află în 
Spania pentru a cunoaşte ţara lui 
Sancho Panza și a stăpinului său, 
în vederea dramatizării faimosului 
«Don Quijotte». Mai întîi indignat, 
apoi uimit, Wasserman se gîndi 
totuși că n-ar fi rău să încerce ceva 
în sensul acesta, dar poate nu o 
dramatizare a romanului, ci chiar 
a vieţii autorului său. Așa i-a venit 
ideea! S-a transformat apoi în cer- 
cetător pe urmele «cavalerului tris- 
tei figuri» și a aflat că Cervantes: 

e a fost războinic și că în bătălia 
de la Lepanto și-a pierdut un braţ; 

e a fost luat prizonier și vindut 
ca sclav în Africa unde a stat nu 
mai puţin de cinci ani; 

e a fost răscumpărat de către 
familia sa, care în urma acestui 
fapt a ajuns falită; 

e a fost închis în trei rinduri; 

e a fost excomunicat de către 
biserica catolică; 

e a avut numeroase îndeletniciri 
si că abia la 50 de ani, cu vederea 
slăbită, bolnav si sărac, a scris 
nemuritorul «Don Quijotte». 

e Publicat in 1605, romanul nu i-a 
adus autorului nici bani, nici glorie. 
Abia“după zece ani, a doua ediție 
îi aduce o oarecare faimă, dar 
Cervantes moare fără să-și fi putut 
închipui că va rămine peste veacuri 
printre cei mai proeminenți gîndi- 
tori ai literaturii universale. 

e 


Inspirat de acest surprinzător 
scenariu adevărat, Wasserman s-a 
gindit să facă o legătură între 
scriitorul care suferise atita, fără 
să-şi piardă încrederea în măreția 
omului şi în personajul său, căruia 
i-a transmis același crez. Doar 
spusese Cervantes: «Sîntem amin- 
doi oameni din La Mancha». 


«OMUL DIN LA MANCHA» 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Arthur Hiller. Scenariul: Dale 
Wasserman, bazat pe musicalul lui 
Mitch Leigh. /maginea: Giuseppe Ro- 
tunno. Cu: Peter O'Toole, Sophia Lo- 
ren, James Coco, Harry Andres, John 
Castel, Brian Blessed, lan Richardson, 
Julie Gregg. 


Dona Sophia din La Mancha 


Don Hiller 


Născut în 1923, canadian de ori- 
gine, regizorul Arthur Hiller a în- 
vëtat arta spectacolului la radio si 
televiziune. In 1955, se stabileste la 
Hollywood. După citeva filme, mai 
bine sau mai prost primite de cri- 
ticë, se lansează cu succesul mon- 
dial: «Love Story». Filmează apoi 
«Plaza Suite», «Spitalul» (cu Geor- 
ge C. Scott) și acum primul său 
musical, «Omul din La Mancha» 


După Love-story, Mancha-story 


(Arthur Hiller) 


Cit de spaniol poate fi un 
britanic (Peter O'Toole) 


In acest film, atit de britanicul 
Peter O'Toole nu este spaniol o 
singură dată ci de două ori. El 
întruchipează pe autorul Don 
Miguel de Cervantes y Saavedra 
si pe personajul creat de el — Don 
Quijotte. Pentru acest dublu rol, 
aportul machiorului Charles Par- 
ker nu a fost lipsit de importanță 
Ela acordat zilnic 2 ore măștii vesti- 
tului spaniol și a utilizat nu mai 
puţin de 75 de nasuri din material 
plastici 


Călare pe măgar şi pe bunul 
simț (James Coco) 
„EIB KËTE TIT 


James Coco, fiul unui cizmar 
italian si al unei argentiniene, a 
avut ocazia să călătorească de mic 
cu o trupă de teatru pentru copii. 
Dar cea mai plăcută călătorie din 
viața sa, după cum spune astăzi, 
este cea pe care o face travestit 
în Sancho Panza, călare pe măga- 
rul, insotitorul Rosinantei, călăto- 
rie cu care speră să facă încon- 
jurul lumii. 


in dezbatere, filmul romanesc 


“Aparentele înşală! Si caii 
ăștia par adevăraţi, dar nu 
sintin 

Este fraza-cheie rostită in 
carusel de Dan Nutu. Junele 
minë cabalinele de lemn si 
le biciuieste cu o furie zurbagie, încărcată 
de subtext, căci personajul este el însuşi 
un minz nërëvas, care mușcă zăbala, a- 
runcă hamul și pare că nu vrea să tragă 
la căruță. Pare! Puștiul fuge de-acasă, 
doarme-n Cişmigiu, deci pare derbedeu. 
Vorbeşte cam aiurea, se poartă cam aiu- 
rea, deci pare cam țăcănit. Are «un inci- 
dent» la autoservire, deci pare cam hot. 
Pare! Dar aparențele — asta-i sugestia — 
ar putea să înşele, fiindcă si «caii ăștia 
par adevărați, dar nu sint!» 


inema 


Descoperirea raportului aparentë-esen- 
ta, căutarea adevărului de dincolo de ves- 
minte și zorzoane, nu e doar un joc pentru 
intelect. E foarte clar că această «100 de 
lei» își propune să declanșeze o stare de 
nelinişte, poate chiar de alarmă, faţă de 
primejdia unei gindiri, a unei simtiri, care 
refuză să treacă dincolo de aparență. Re- 
fuză,pentru că e mult mai comod să judeci 
lumea după ce pare, decit după ceea ce 
este. Cunoașterea înseamnă participare 
și participarea înseamnă suferință. Necu- 
noașterea te scuteste de vină. Indiferenta 
este un mod de a-ţi blinda conştiinţa. Dar 
împotriva cui? 


Întrebarea. e cuprinsă chiar în titlul fil- 
mului. Un om care pare derbedeu intilnes- 
te un alt om care pare fericit şi-i cere o 
jumătate de oră. Omul care pare fericit 
n-are timp pentru omul care pare derbe- 
deu. Nu-i dă 30 de minute, dar îi dă 100 de 
lei ca o compensație, ca un mod de a se 
apăra împotriva unei viitoare remușcări. 
«100 de lei» este pseudonimul indiferentei. 


Inițial foarte interesant, întristător de 
interesant acest băiat care pare derbedeu. 
Setea de absolut, setea de aventură și, 
precis şi setea de a se face văzut, remar- 
cat, «luat în consideraţie», îi tulbură su- 
fletul, îi dă un fel de ciudă, de ricë impotri- 
va a tot ceea ce îl înconjoară şi pentru că 
nu poate găsi absolutul în carne si oase, 
si pentru că aventura, marea aventură, nu 
apare de după colţ, şi pentru cë el — poe 


-—  — — — aau 


22 


100 de lei. 
seudonimul 
indiferentei 


O criza de identitate 


eşuată într-o criză de idei 


tul! — n-a fost încă descoperit, și pentru 
că nu-şi poate iubi tatăl fiindcă-l dispre- 
tuieste, şi pentru că își iubește fratele, dar 
fratele îi dă în schimb doar 100 de lei, 
pentru toate astea şi pentru altele, desi- 
gur, băiatul are senzaţia că tot ce-l încon- 
joară este cenușiu. El nu vrea să facă jocul 
a ceea ce lui i se pare că ar fi lipsă de sim- 
tire. Nevoind să fie confundat cu mediul 
său, el vrea să se diferentieze cit mai apă- 
sat, cît mai violent. Vorbeşte așa cum nu 
vorbesc cei din jur. Se poartă așa cum nu 
se poartă cei din jur. Tot ceea ce face este 
dictat nu de dorința de a face ceva anume, 
ci de a face altfel. Nu importă cum, nu 
importă de ce. Important e să fie altfel. 
Important e să nu fie ca ceilalți. Ceilalţi 
trec dintr-o odaie în alta ocolind mobilele. 
El trece suindu-se pe masă. Ceilalţi schim- 
bă locul în mașină coborind politicos pe 
asfalt, deschizind politicos portiera. El es- 
caladează bancheta învelită în huse. El 
nu vrea să fie politicos. Ceilalţi sînt «ono- 
rabili». El se aşează în parc și cerșește 
fise de telefon. Ceilalţi sint «practici». El 
se duce de şase ori la Brăila fără nici un 
scop. Ceilalţi vorbesc limba funcțională, 
el vorbeşte limba punană. Ceilalţi sînt 
mai mult sau mai puțin onesti. El «zuleşte» 
de la autoservire o cutie de sardele. — De 
ce-ai furat-o? — D-aia! — Măninc-o! — 
Nu-mi plac sardelele. 

Actele de protest sint gratuite și excen- 
trice. Opoziția e confuză şi livrescă, li- 
vrescă în maniera suprarealiștilor sau 
poate mai exact a dadaistilor: acelaşi nihi- 
lism facil, aceeaşi revoltă nobilă, dar 
ineficace împotriva placidităţii, aceeași 
preferință pentru fistichiu, aceeași dorință 
de a epata, acelaşi impuls al bravării, 
aceeași iubire fanatică pentru spontanei- 
tate, aceeași voluptate a jocului, a dictee- 
ului automat, aceeași disperată agatare 
de gesturile copilăriei, aceeași plăcere «de 
a distruge limbajul»: «Malam Kuman... 
Kaan, diseară mincäm mistreţ»... 


Nu vreau să discut cit de frecvent este 
azi un astfel de neadaptat — în artă argu- 
mentele cantitative nu sint niciodată deci- 
sive. Nu vreau să discut nici cit de actual 
este acest prototip, nici dacă nu cumva 
el ar fi mai reprezentativ pentru junetea 
contestatară dintre cele două războaie, 
adică mai contemporan cu epoca mar- 
cată de Tzara și Breton decit cu epoca 
marcată de furioși şi de hippv. 

Ceea ce mi se pare in primul rind inte- 
resant e faptul că, psiholog fin, iubitor 
de nuanțe, dar și moralist într-un sens 
superior, Horia Lovinescu «atrage aten- 
ţia» asupra fiinţei tinere în derută, în criză 
de identitate, cum se zice. Şi băiatul si prie- 
tena sa sint două creaturi care «se caută», 
nu atit unul pe celălalt, cit fiecare pe sine 
însuşi. Din punctul nostru de vedere, 
căile pe care se caută sint inutil intorto- 
cheate, excesiv de puerile, uneori false, 
uneori derizorii, dar ei, acești îngeri tristi, 
nu pot să vadă lumea din punctul nostru 
de vedere. Băiatul vrea afecțiune, vrea în- 
telegere, dar nu capătă decit 100 de lei. 
Fata vrea și ea afecţiune, dar mai mult 
decit afecţiune, «vrea să se facă actriță» 
Amindoi, dar fiecare în felul lui, «vor să 
reconcilieze visul cu realitatea». Dar rea- 
litatea nu se poate mula pe visul fiecărui 
adolescent. Ea opune rezistenţă si visul 
se ciocneşte de concret, și setea de afec- 
tiune a băiatului se ciocneste de frivoli- 
tatea, de simpatica, de şarmanta frivoli- 
tate a unui frate prea acaparat de succes 
ca să se mai lase acaparat și de un frate; 
şi setea de afecţiune a băiatului se cioc- 
neste de frivolitatea, de gratioasa frivo- 
litate a fetei care, la rindul ei, e şi ea atit 
de acaparată de dorința de a deveni ve- 
detă, încit se va îndrăgosti, bineînţeles, 
de actorul celebru cu mașină decapota- 
bilă, iar nu de studentul zănatic cu cai 
verzi pe pereți. 


Din cind în cînd, filmul are evident șansa 


poeziei. Imaginea lui Viorel Todan merită 
o analiză amănunțită. Ce frumoasă scena 
din baie! Băiatul cu fëhn-ul spulberă spu- 
ma din baie și clăbucul umple camera cu 
fulgi mari de nea, iar băiatul pare și mai sin- 
gur sub această tristă ninsoare. Ce frumoa- 
să scena din parc! Ce adevărată conversa- 
tia aceea despre cum e cînd mëninci cirese, 
ce caracteristică vorbăria aceea despre ni- 
mic şi despre «hai să-ți arăt un joc»; ce 
autentic pentru o anumită psihologie apa- 
ritia băiatului acela — prietenul! — «acum 
am venit» și dispariția lui imediată «acum 
plec». Cită dulceaţă în secvențele în care 
«ea vine la fel», în furişarea aceea pe scă- 
rile în formă de melc, în ţigara aceea fu- 
mată «aşa, pentru atmosferă». 


Filmul are şi șansa prospetimilor, a cre- 
dibilitatii, căci rareori am întîlnit la actorii 
noștri de film atita spontaneitate şi atita 
firesc. Ileana Popovici are tot timpul aerul 
că improvizează. Totul la ea mi se pare 
ieșit din comun: felul în care se joacă cu 
suvita, cu puloverul, cu degetele, replicile 
acelea rostite cu ochii dați peste cap, cu- 
vintele acelea anticipate, subliniate, rete- 
zate de mutre și mutrite, amestecul acela 
de candoare și insolentë, puterea de a re- 
crea textul, adică a crea impresia că-și 
inventează replicile, că-şi pre-gindește 
vorbele. Afirmația ar fi ridicolă, dacă «a 
spune o replică» nu s-ar izbi atit de des 
la noi de «a debita o replică». Impecabilul, 
adică vorba rostită rotund, caligrafic, gros- 
subțire, cu intonatii clasice prin care trans- 
pare corect, cu o corectitudine imperso- 
nală, ortografia textului, virgulele, cu to- 
nul lăsat jos, punctele, cu oprirea lor șco- 
lărească, semnele de exclamatie, cu acea 
retorică ridicare de ton, stilul impecabil 
e bine să se confrunte cit mai des cu acest 
firesc în care intră și ezitarea și bilbiiala 
și pauza (pauza aceea a căutării, a explo- 
rării cuvîntului potrivit) si frazarea psiholo- 
gică — nu numai frazarea ortografică — 
căci starea de spirit are legile ei care vin 
uneori în contradicție cu punctuatia, cu 
frumosul scos din etuvă. Aceeași senzație 
de intrat în piele pină la confundare — la 
Dan Nuţu. El nu reprezintă o surpriză. 
În peisajul cinematografiei noastre, în care 
aportul actoricesc s-a făcut mai ales pe 
linia pitorescului, a caracterului pitoresc, 
a umorului pitoresc, a limbajului pitoresc, 
Dan Nuţu a impus tipul unui adolescent 
dur, malitios, extrem de reţinut în gesturi 
exterioare, deci nepitoresc, un dur ciudat, 
în fond un dur in aparentë,doar în aparentă, 
pentru că duritatea la toți durii din istoria 
filmului există doar ca să ascundă un 
fond A excesivă sensibilitate, sensibi- 
litate care duce mereu in preajma 
suferinţei. Eroul Sutei de lei este atit 
de aproape de acest prototip, incit 
la un moment dat este gata să se con- 
funde cu el. Nu e deci de mirare că Dan 
Nuţu pare turnat în acest rol dar, pretuind 
mult inteligența actorului, nu mă pot îm- 
piedica să sper o reinnoire, adică o auto- 
reconsiderare. După părerea mea, acto- 
rul trecut el însuși de faza homo ludens, 
ludens și niciodată sapiens, nu trebuie 
să mai intirzie prea mult in zona acestei 
adolescente teribile. Manierismul este un 
cuvint care nu se potriveşte nici unei inte- 
ligente si, cu atit mai puţin, unei inteligente 
neconformiste. Dar nu despre asta e vorba 
aici. Aici e vorba de «intrarea în piele». 
E vorba de faptul că distribuția pare atit de 
halucinant «de acolo», încit ai senzaţia că 
fiecare s-a jucat pe el însuși. Identificarea 
a fost atit detotală, încit în vestibulul perso- 
najului care întruchipa «celebrul actor» 
am zărit chiar si afișul filmului «Dincolo 
de barieră». Exceptind excesiv de lungul 
şi de melodramaticul sfîrşit, exceptind 
acea lacrimă finală — dar de ce s-o excep- 
tăm? lacrima aceea făcea parte din set, 
ea era amintirea acelui furtunos Vulpașin 
pe care îl zărisem în vestibul, cu capul dat 
pe spate, scrisnind din dinți — lon Dichi- 
seanu l-a jucat foarte bine pe Dichiseanu 
lon. Îmi vine chiar să spun cë se află la cel 
mai reuşit rol al său, vorbesc de rolurile 
cinematografice. Actorul a tost șarmant, a 


DD a a a 


E Bă 


in dezbatere. filmul românesc 


fost într-adevăr vedetă bucureșteană... 
Ca o adevărată vedetă, el a suris mult și 
fotogenic, a purtat costume bine croite, a 
băut whisky, a adus acel iz de snobism 
fără de care la ce dumnezeu mai eşti vedetă 
(«la camambert! E veritabil!»), a dat in- 
terviuri la TV — foarte bună apariția lui 
Emanoil Valeriu, reușit acest joc care 
topeşte frontierele dintre realitatea reali- 
tatii si realitatea filmului. Tot în calitate 
de vedetă, actorul a cîntat cu mare antren 
muzică ușoară și a condus cu la fel de 
mare degajare o limuzină cit un tanc 
Ar fi nedrept dacă am spune că sub gla- 
mour-ul indigen n-am simțit o viaţă inte- 
rioară care.aspiră să tresalte, aspiră, dar 
nu ajunge,fiind boicotată de o prea intensă, 
de o prea trepidantă viaţă exterioară. Foar- 
te interesantă intenţia filmului de a medita 
asupra succesului ca formă a alienării. 
Dar pornirea a rămas numai in faza de 
enunț. Şansa de a o dezvolta, de a muta 
personajul din geometria plană in geo- 
metria în spațiu ar fi fost, poate, relația 
actorului cu acea actriță, care evident îl 
iubeşte în tăcere. Dar rolul actriței nu a 
depășit apariţia. Violeta Andrei a fost fru- 
moasă, foarte frumoasă, tristă, foarte tris- 
tă, a «interiorizat», dar prezența sa gra- 
țioasă și fugitivă a marcat atit, exact atit 
cit poate să marcheze fugitivul. 


De unde sentimentul de insatisfactie 2 

Mai întîi dintr-o anumită lipsă de densi- 
tate a imaginii. Substanţa e subtiatë in 
multe locuri de trenări, de plimbări abulice 
prin locuri insolite, de conversații și ges- 
turi neconcludente sau inexpresive, inex- 
presive cu tot insolitul peisajului (vezi 
plimbarea peste mormanele de nisip. Plim- 
bare ca să ce? Vezi telefonul matinal ca- 
re-l aduce pe frate la marginea șoselei 
naționale. ll aduce ca să ce?). Filmul e 
marcat de o anume lipsă de scop, iar în 
unele locuri chiar de lipsă de logică. 


În al doilea rind, aș reproşa lipsa de ac- 
cente. Povestea e luminată otova. Momen- 
tele sint valorificate fără priorități. Un ega- 
litarism artistic pune totul la aceeași cotă, 
dar dilatind tot, nimic nu mai pare mărit. 
Totul curge, se scurge, cu intensitati egale, 
fără surprize, fără răsuciri, fără variații de 
ritm, într-o monotonie parcă voită, poate 
chiar căutată, o căutare din care nu lip- 
sește chemarea straniului, mai bine-zis 
o anume tendinţă de a încărca faptele coti- 
diene cu o coloratură bizară. Nu e, firește, 
locul să analizăm această propensiune 
spre ciudat. Ea face parte dintr-o anume 
personalitate cu un echilibru foarte fra- 
gil, cu o hipersensibilitate aflată în vecină- 
tatea unei dureri cronice. Ea face parte 
dintr-o anume structură artistică — și Mir- 
cea Săucan este în mod incontestabil un 
artist, unul dintre nu foarte multi artisti 
autentici, de care dispune cinematogra- 
fia noastră. Între cele două gusturi care-l 
caracterizează în egală măsură, între gus- 
tul pentru autenticul transfigurat de un 
simţ poetic refractar la dulcegării — şi gus- 
tul pentru bizarerie — vreau să cred că Mir- 
cea Săucan va favoriza tendinţa sa stenica. 
Lumea se radicalizează şi, dacă filmul tră- 
ieşte un reviriment, este evident că acest 
reviriment există în măsura și numai în 
măsura participării la viaţa lumii, la pro- 
cesul de radicalizare, radicalizare în sen- 
sul raționalismului, al normalului, iar nu 
al irationalismului şi al bizarului. Ora 
aceasta este ora artei cu muchii tari. Nu 
preferințele individuale ale unuia sau ale 
altuia, ci un context general defavorizea- 
ză azi arta meandrelor, o împinge în 
minor. În desuet. 


În sfirşit, o a treia observaţie vizează 
concepția realistă a dramei, căci filmul 
închide, trebuie să închidă o dramă, dacă 
n-ar închide-o de ce s-ar mai fi făcut? Dar 
el s-a făcut, se ştie, tocmai pentru că şi-a 
propus acel atac de care vorbeam mai sus, 
atacul împotriva frivolitatii, al frivolitatii 
în simtire — atenție la generozitatea celor 
care deschid buzunarul ca să nu deschi- 
dă inimal: împotriva frivolitatii in gin- 
dire — atentie, complexitatea nu-i instru- 


Un om care pare derbedeu, 


lingă un om care pare fericit 


(Dan Nutu si lon Dichiseanu) 


mentul ambiguitëtii ci, dimpotrivă, ea e 
tocmai un mod de a nuanța adevărul, 
adică de a fi cit se poate de clar. Filmul 
a avut şanse pinë acolo, dar exact pinë 
acolo unde a fost consecvent cu pro- 
priul său program, cu propriile sale idei 
despre complexitate si trivolitate, mai 
exact cit timp s-a situat în propria sa dra- 
mă. El și-a lichidat drama, artistic si ideo- 
logic, în clipa in care a renunțat la ceea 
ce şi-a propus, cînd a început să-şi go- 
lească problematica de forța şi adevărul 
contradictiilor ei fireşti, adică din clipa in 
care ni se relevă că, de fapt, nu e vorba de 
nici o dramă. Băiatul acesta nu e deloc 


un dezorientat,așa cum crezusem noi pînă 
spre ultimele scene. E adevărat că a căzut 
la examen, e adevărat că a umblat puţin 
hai-hui, dar cînd a cunoscut viața fratelui 
său, el şi-a dat seama cit de găunoasă este 
această viață, i-a aruncat celebrului flus- 
turatec suta lui de lei și s-a dus fuga să 
lucreze pe un șantier, așa cum face orice 


tinăr cu scaun la cap care nu vrea să 
ajungă la «Reflector». E adevărat, iarăşi e 
adevărat că i-a «luat» mașina fratelui ca 
s-o întilnească pe fată, ca s-o plimbe ridi- 
cînd miinile de pe volan, povestind cum 
face el triplu salt mortal pe serpentinele 
de pe valea Prahovei. E adevărat c-a luat 
mașina. Dar ce discurs just rostește el 
coborind din tancul acela argintiu, cum o 
demască el la marginea șoselei pe fata- 
care-nu-munceste si cum părăsește el pe 
cimp în faptul serii acest element atit de 
ahtiat de lux si de viață ușoară, după ce 
— e adevărat — elementul însuși îşi dă- 
duse arama pe față într-un discurs care 
mi-a amintit autodemascările chiaburilor 
de acum 20 de ani. Da,e adevărat, si ăsta 
e adevărat, că tinărul a furat de la tată 
atitea mii de lei! Dar v-aţi intrebat de unde 
are 100 000 la CEC un funcționar la poştă? 
Bineinteles că bătrinul — cum zice Si fiul 
— te o bestie». Deposedarea părintelui — 
sugerează discursurile finale — ar fi un 


O poveste de iubire care a rămas în stadiu 
de enunț. Păcat. (Violeta Andrei şi lon Dichiseanu) 


fel de luptă cu iliciții. Să uităm deci 
această ștrengărie de haiduc. Ar rà- 
mine sardelele. Ce facem cu sarde- 
lele de la autoservire? Pe ele de ce 
le-a sterpelit, căci ele nu erau de la iliciti, 
ci de la stat? Sardelele, precizează eroul 
în acel final care urmărește nu numai gra- 
tierea, ci si reabilitarea lui totală, sardelele 
«le-am luat» ca să «te epatez», ca «să-ţi 
atrag atenţia». Va să zică totul nu fusese 
decit o furtună într-un pahar cu apă. Va 
să zică nimeni nu era derutat, decit cel 
mult spectatorul care-și inchipuia că acest 
tinăr se află în acea dureroasă criză de 
identitate de care vorbeam la început și 
care ne trezise atita îngrijorare. 


Dar dacă băiatul era «atit de conştient», 
dacă fata era atit de iremediabil pierduta, 
cum ne sugerează ultimele lui replici, ce 
rost mai avusese totul — ne întrebăm noi 
spre sfirșit, cind totul se lămurește atit 
de deplin și atit de fals. Doar ca să îl faci 
pe Dichiseanu să stea atit de mult la 
televizor, doar pentru o lacrimă oricit de 
abundentă? Filmul avea sens tocmai pen- 
tru că ne atrăgea atenția asupra unei posi- 
bile derute. Deruta aceasta făcea să creas- 
că în noi un sentiment de responsabili- 
tate. Finalul filmului face însă alarma nu 
numai inutilă, ci și ridicolă. Inadaptabilul 
se dovedește perfect adaptat. Confuzul 
se dovedește perfect lămurit. Căzutul la 
examen se dovedește reușitul la examen. 
«Am luat examenul şi, ca să am un ban 
de buzunar, am lucrat pe un şantier. Am să 
găsesc eu în viaţă un loc si fără tine». Vai 
ce replică, vai, ce replică! Ea pare clară, 
dar e confuză,pentru că numai printr-o con- 
fuzie asupra personajului si, a dramei se 
poate pune o astfel de replică într-o 
astfel de gură. Ea pare pozitivă, dar e 
negativă, pentru că neagă problematica, o 
anihilează, pentru că face de neînțeles nu 
numai tot ce s-a întîmplat mai înainte, ci 
chiar ceea ce se intimplë in minutele 
după, căci e de neînțeles la o astfel de 
conștiință gestul sinuciderii. Ce rost mai 
avea acea funestă aruncare în fața maşinii 
— secvenţă incongruentă, parcă-i dintr-un 
film de reclamă pentru ADAS. Ce rost 
avea? Poate pentru a se auzi acele voci 
care susțin din off un comentariu care 
ar vrea să fie al înțelepciunii populare. 
Intelepciune populară să se numească 
acele vorbulite care nu reuşesc să depă- 
seascë nivelul unor concluzii la intilni- 
rea părinţilor cu diriginta clasei? 


Un film care şi-a propus să lupte cu fri- 
volitatea nu prea avea dreptul să cadă in 
astfel de frivolităti, căci nu așa, nu prin 
acel hocus-pocus, nu prin astfel de 
naivitati se poate da filmului perspec- 
tiva optimistă de care el avea nevoie. 


De aceea, poate ar fi cazul să discutăm 
și despre o altă latură a raportului aparen- 
ta-esentë. De pildă, despre ceea ce pare 
just. Pare, dar nu este. Căci, vorba filmului, 
si «caii ăștia par adevăraţi, dar nu sînt». 


Ecaterina OPROIU 


Producţie a studioului cinemato- 
grafic «București». Regia: Mircea Său- 
can. Scenariul: Horia Lovinescu. /ma- 
ginea: Gheorghe Viorel Todan. Aran- 
jament muzical: Theodor Mitache, după 
muzică de Richard Oschanitzky. De- 
coruri: Stefan Maritan, Costume: Oltea 
Ionescu Cu: Dan Nuţu, lon Dichiseanu, 
Ileana Popovici, Violeta Andrei. 


23 


Mihnea Si 
Gheorghiu 


și vocaţia culturii 


«Întoarcerea constelatiei Fecioarei prevesteste timpul 


Pentru Mihnea Gheorghiu 
scenariile sint — ca să-i pre 
ema luăm titlul unui interesant vo 
ir lum de eseuri — niste «scri- 
sori din imediată apropiere». 
De multi ani încoace, pentru 
scriitorul, profesorul, esteticianul, teatro- 
logul (în mod special shakespearologul), 
dramaturgul si poetul Mihnea Gheorghiu, 
filmul a fost o constantă pasiune, o a 
doua — sau a cita? — natură. Preocupă- 
rile sale cinematografice, variate, de largă 
extindere, atit pe orizontală, cit si pe verti- 
cală, a investigației, au vădit, mereu, o 
atitudine angajată și responsabilă față de 
destinele filmului românesc. De multi 
ani încoace a fost, și continuă să fie, în 
«imediata apropiere» sau chiar în miezul 
travaliului cinematografic, teritoriu pe 
care, în mod firesc și justificat, s-a simţit 
permanent ca acasă. Scria, încă în 1964, 
un amplu studiu despre «Cinematografia 
naţională și problemele ei actuale», și 
multe din consideratiile sale de atunci — 
preluate și continuate în multiple alte 
ipostaze — îşi păstrează acut valabili- 
tatea. 

Am reținut — nu fără un scop anume — 
două opinii ale sale despre filmul roma 
nesc, exprimate în anii din urmă. Prima 
«O bună politică culturală va face tot ce 
depinde de ea pentru ca forța morală și 
socială a artistului conștient de țelul său 


24 


dreptății» («Zodia fecioarei») 


să fie protejată in folosul culturii natio 
nale și al societăţii, și nu irosită în lupta 
cu morile de vint ale situaţiilor de con- 
junctură». Şi a doua: «Una din principa- 
lele însușiri ale unei politici judicioase in 
cinematografie este dezvoltarea apetitu- 
lui autorilor de filme pentru valoarea cul- 
turală a creației lor profesionale». 


Un act 
de cultură 


Dincolo de adevărul intrinsec al unor 
asemenea ginduri privind destinele filmu 
lui national, reține atenţia legătura lor indi- 
solubilă cu factura cinematografului pe ca- 
re Mihnea Gheorghiu îl scrie: înainte de or 
ce, filmul a însemnat si înseamnă pentru 
autorul unor scenarii ca «Tudor», «Zodia 
fecioarei», «Pădurea pierdută» sau «Muş- 
chetarul român» — act de cultură. 

In această «zodie», a cinematografului 
cu profunde semnificaţii culturale, se în- 
scria de altfel si debutul ca scenarist al 
lui Mihnea Gheorghiu. Aceasta se pe- 
trecea acum aproape un deceniu și jumă- 
tate, pe cînd filmul românesc nu lăsase 
prea multe semne durabile în urmă. Atunci 
Mihnea Gheorghiu ecraniza romanul lui 
Jean Bart, «Europolis», şi filmul realizat 


«Porto franco», însemna, practic, o resti- 
tuire culturală. Mi se pare semnificativă 
(și caracteristică) însăși alegerea acestui 
roman drept obiect al ecranizării. Filmul 
românesc are la activ şi alte citeva resti- 
tuiri (nu prea multe!); printre acestea, 
transpunerea pe ecran a romanului lui 
Jean Bart păstrează un loc aparte, nu 
numai prin pronuntatele virtualității cine- 
matografice, de atmosferă și de acţiune 
ale prozei originale. Sulina primului de- 
ceniu al secolului 20, capăt de tarë spre 
universuri marine, era, in felul ei, 0 Europë 
in miniaturë. Un asemenea mediu insolit 
și-a exercitat desigur forta de seducţie 
si fascinatie asupra scenaristului. Numai 
că ceea ce pentru Jean Bart însemna, 
probabil, doar o lume exotică, cu tipurile 
exotice ale unui «stat în stat», cu pasiuni 
exotice şi cu deznodăminte exotice, pen- 
tru Mihnea Gheorghiu a devenit de- 
monstratie. Contrastele societății româ- 
nești din primul deceniu al veacului, rigu- 
ros delimitate atit prin sublinierea apar- 
tenentelor sociale ale personajelor din 
film cit și prin conturarea specifică a prin- 
cipalelor ambiante (restaurantul de lux 
al lui Petre Grecu, «Café Modern» al lui 
Stamate sau circiuma marinarilor: iată 
un singur «triptic» de contrast), sînt impu- 
se în prim-planul narațiunii cinematogra- 
fice. Sigur, însuși faptul că acest scena- 
riu era scris atunci, şi că filmul era rea- 


Semnat: 
Mihnea Ghe 


6 1961 — «Porto Franco» (după ro- 


0 1962 - 


@ 1966 


manul «Europolis» de 
Jean Bart). Regia: Paul 
Călinescu. 


«Tudor». Regia: Lucian 
Bratu. 


«Zodia fecioarei». Regia: 
Manole Marcus. 


0 1972 — «Pădurea pierdută». Re- 


gia: Andrei Blaier 


Prezenţa sa 


a dat 
şi dă 


cinematografiei 


prestigiu. 
Prestigiul 


actulu 


de cultură. 
De cultură 


militantă 


lizat de Paul Călinescu tot atunci, in 
1961, constituia automat un handicap pen- 
tru o întreprindere scenaristică si regizo- 
rală de o asemenea factură. Sfirșitul de- 
primant al romanului, ca să luăm o sin- 
gură pildă, era înlocuit, în scenariu, cu o 
perspectivă optimistă mult peste puterile 
epocii în care se desfășura acțiunea. 
Acea perspectivă era justificată doar de 
viziunea contemporană asupra deveniri- 
lor «de dincolo de carte» ale locurilor 
descrise, si așa stind lucrurile, tarată 
de naivitëti ale unui timp artistic 
revolut. 

me, PP RREPERI i A TTE SREE 


Primul film istoric 
românesc 


Vocatia culturală a scenaristului, ca Si 
pasiunea de premergător în valorificarea 
pe ecran a unor momente de amplă re- 
zonantë națională din trecutul poporului 


dublat de o mare capacitate de invenție, 
în deplin consens cu sensurile istoriei, 
fără de care filmul de ficțiune n-ar deveni 
niciodată operă de artă, ar rămine arheo- 
logie. Cronicile au subliniat toate acestea 
la vremea premierei, după cum o dove- 
deste și următorul pasaj analitic extras 
dintr-un substanţial studiu al lui lon Mi- 
hăileanu, la care subscriu în întregime: 
«Filmul istoric «Tudor», pe lingă atribu- 
tele incontestabile ale peliculei de acest 
gen, pe lingă dinamismul acţiunii, al atmo- 
sferei autentic naţionale şi de epocă, al 
înțelegerii dialectice a răscoalei panduri- 
lor, a devenit și o dramă psihologică în 
care se înfruntă concepții despre viață 
şi moarte, despre politică si luptă, despre 
dragoste si prietenie, ciocnindu-se perso- 
nalități puternice, rectilinii sau contradic- 
torii, în orice caz autentic umane și — de 
aceea — emotionantev. 

Ceea ce ar fi de subliniat acum, cind ne 
preocupă in mod special definirea perso- 
nalitëtii artistice a scenaristului, este per- 
manenta corespondenta a naratiunii cine- 
matografice cu legenda personajului evo- 


care nu este la indemina oricui, aceea de 
a sublima într-o aceeaşi creaţie, deopo- 
trivă, film patriotic, film de caractere, film 
de acţiune (aș zice chiar de aventuri), 
fără a face concesii în favoarea niciunuia 
dintre aceste genuri ci, dimpotrivă, su- 
punindu-le unui scop unic, acela de a 
înscrie evocarea pe orbita unui fapt de 
cultură cu profunde implicaţii social-pa- 
triotice. Din nou, gestul superior, cultu- 
ral devine, așadar, dominant în creația 
scenaristului. 


Magnetismul 
legendei 


Pe teritoriul «ticțiunilor cinematografice 
pure», corespondentele cu mitul, cu le- 
genda, cu tezaurul baladesc devin încă 
şi mai explicite. Despre filme ca «Zodia fe- 
cioarei» și «Pădurea pierdută» — mult ase- 
mănătoare în substanța lor și totuşi atit 


Sub soarele puternic şi pe pămintul ars al Dobrogei. 
«un abur de departe şi sfîrşitul unui rău» («Pădurea pierdută») 


nostru sînt reprezentate elocvent de «fi- 
liera» filmului istoric. «Tudor» deschidea 
o epocă nouă în filmul românesc, marca 
începutul unei epopei cinematografice na- 
tionale care avea să se consolideze de-a 
lungul anilor prin evocarea altor perso- 
nalități istorice proeminente din trecutul 
neamului, și pe care cineastii au frumoasa 
îndatorire civică și artistică s-o desăvir- 
şească în viitor. Premers de un volum de 
poeme «Întimplări din marea răscoală» si 
de evocarea dramatică «Tudor din Vladi- 
miri» (este si acesta un indiciu de cerce- 
tare angajată și responsabilă a istoriei, 
caracteristic autorului, pe care mișcarea 
populară de la 1821, cu principalele ei 
semnificaţii social-politice, l-a preocupat 
îndelung) scenariul celui mai popular film 
românesc al tuturor timpurilor — aproape 
zece milioane de spectatori în decurs de 
zece ani de la premieră! — rămine exem- 
plar prin. capacitatea de a reinsufleti isto- 
ria dintr-o perspectivă acuzat contempo- 
rană. e 

În scenariul lui Mihnea “Gheorghiu, si 
implicit in filmul lui Lucian Bratu, Tudor 
Vladimirescu a fost restituit generatiilor 
de astëzi (si de miine) la dimensiunile 
complexe ale personalitëtii sale. Realis- 
mul istoric al scenariului este permanent 


cat. Descifrăm in această relaţie, intimă 
şi profundă, o trăsătură dominantă a sce- 
naristicii lui Mihnea Gheorghiu. Nu este 
vorba doar de utilizarea laborioasă a unor 
inestimabile surse folclorice, care au imbo- 
gatit considerabil și au vitalizat imaginea 
de sorginte istorică a lui Tudor din Vla- 
dimiri. Este vorba indeosebi de capaci- 
tatea specifică a scenaristului de a «topi» 
— pinë la temperatura deplinelor identifi- 
cări — legenda in istorie si in ficțiune. Nu 
întimplător o replică cum e aceea rostită 
de Tudor înspre finalul scenariului, 
«Scurtă o să vă fie sărbătoarea, boieri 
dumneavoastră! Căci ne vom întoarce ca 
frunza şi ca iarba primăverii»..., devine la 
rindul ei legendă, prelungește legenda 
de ieri spre legenda de miine... 

Cu același sentiment că parcurg un 
text de superioare osmoze între istorie, 
ficţiune şi legendă, am citit, recent, sce- 
nariul unui probabil film viitor, de aseme- 
nea rod al unei cercetări prodigioase şi 
îndelungate. Este vorba de «Muşchetarul 
român», evocare a marelui domnitor şi 
umanist Dimitrie Cantemir, un prestigios 
scenariu — publicat nu demult in revista 
«Teatrul», pe care cinematografia noastră 
se pregătește să-l transforme în film. Din 
nou, scenaristul izbutește o performanță 


de diferite ca tramă — se poate afirma că 
nu au echivalențe în cinematografia 
noastră; sint, cu alte cuvinte, foarte dificil 
de catalogat după canoanele tradiționale. 
Şi totuşi intenţiile lor artistice și cultu- 
rale (sublinierea ca și repetiţia insistentă 
a termenului mi se par necesare) sint 
foarte limpezi. i 

Povestea contemporană din «Zodia fe- 
civarei» poartă amprenta și tonalitatea 
tragediilor antice. Faptul este evident, 
dincolo de orice discuție. Gindindu-și 
astfel filmul, ca o prelungire a mitului în 
contemporaneitate, Mihnea Gheorghiu nu 
a făcut decit să sublinieze permanentele 
mitologiei, reflectate in universul de viață 
al unui sat dobrogean din timpul nostru. 
Consecvent punctului de pornire, sinteti- 
zat în replica virgiliană aleasă drept 
motto — «întoarcerea constelatiei Fecioa- 
rei prevestește timpul dreptăţii» — filmul 
îşi propune să întreprindă, in spiritul 
tragediilor antice, dar și în spiritul vremi- 
lor noi (poate că aceste interferenţe nu 
sint întotdeauna organice), operaţia veri- 
ficării trăiniciei sentimentelor umane, tre- 
cerea constiintelor prin purgatoriul purifi- 
cator al propriilor responsabilități morale. 
Ritmul filmului realizat de Manole Marcus 
este susținut în primul rind de contra- 


punctul scenaristic; viața, tradițiile popu- 
lare, mitologia se completează întru evi- 
dentierea sensurilor filozofice generali- 
zatoare. În Dia, de pildă, tinăra şi fru- 
moasa dobrogeană a Anei Szeles, se în- 
tilnesc trăsăturile obișnuite ale unei fete 
din zilele noastre cu ecourile mitologice 
ale zeiței dragostei pasionale. lar în perso- 
najul lui Dionis (sinonimiile merg în acest 
caz pină la suprapunere), tinerețea erou- 
lui se împletește cu bucuria de viață a 
tinereții lui Dionysos, legendarul stëpin 
al bucuriei. 


Acţiunea «Pădurii pierdute» se desfă- 
șoară in Delta Dunării, prin anul 1943, si 
cuprinde trimiteri spre realitatea imediat 
contemporană. Dincolo, însă, de iposta- 
zele tramei — o prietenie înțeleasă abia 
într-un prea tirziu, o iubire curmată de- 
vreme, o suspiciune anacronică — sau, 
mai corect spus, în ipostazele tramei, se 
poate ușor desluși și aici un «abur de 
departe», o rezonanţă mitologică. Scena- 
riul acestui film nu este altceva decit o 
baladă dunăreană, impregnată de fiorul 
unor străvechi tradiții, și prin care răzbat 
cu insistență valorile morale perene ale 
poporului nostru. Nu întimplător povestea 
se desfășoară, ca şi în «Zodia fecioarei», 
sub soarele puternic și pe pămintul ars 
al Dobrogei, în inima unor păduri secu- 
lare, imprumutind ceva din temperamen- 
tul oamenilor de pe aceste meleaguri. Nu 
întimplător, construcția dramatică a sce- 
nariului impune rigori clasice, de timp și 
spaţiu, ca şi «Zodia fecioarei» de altfel. 
Timpul acesta «rotund», perfect inchis, 
transmite, în ambele cazuri, senzaţia sfir- 
şitului unui rău. Cele două naratiuni cine- 
matografice — cu un deznodămint dra- 
matic și el prilej de analogii mitologice — 
mărturisesc astfel si replica autorului dată 
traditionalului . «fatum». «Pădurea pier- 
dută», ca film, a avut neșansa unei insu- 
ficiente aprofundări regizorale tocmai a 
semnificaţiilor metaforice ale tramei; dar 
aceasta este o problemă care depășește 
cadrul discuţiei de față. 


Toate, dar absolut toate scenariile lui 
Mihnea Gheorghiu sînt magnetizate, par- 
cë, de mit. De aici si forta lor lăuntrică, 
subtextul lor permanent. Pronuntata în- 
clinatie către zonele reflexive,a autorului, 
si implicit a personajelor, le conferă parcă 
acorduri grave, de orgă, un pronunțat 
substrat filozofic. Cuvintul n-a fost nici- 
odată pentru scenarist un mijloc întim- 
plător de vehiculare a ideilor. Dimpotrivă. 
Foarte atent la ţinuta literară a scrisului 
său, autorul a ajuns uneori dincolo de 
extrema cealaltă, «limbajul literar» al unor 
personaje din «Porto franco», de pildă, 
disonind uneori cu condiția lor moral- 
socială, si cite o «pată» de livresc, pe ici 
pe colo, s-a făcut simțită si în celelalte 
creaţii ale sale. Ceea ce nu l-a împiedicat 
să portretizeze personaje dintre cele 
mai convingătoare ale filmului românesc. 

Nu cred că Emanoil Petrut a avut un 
rol mai complex și mai bogat în sub- 
stanță decit acela al lui Tudor. Nu cred 
că George Vraca a avut la dispozitie un 
personaj mai viabil decit Constantin Brân- 
coveanu. Sigur, această fascinantă actriță 
care este Gilda Marinescu nu s-a mai în- 
tilnit cu o partitură ca cea din «Zodia fe- 
cioarei». Dar loana Bulcă? 


Ar putea să ne pună pe ginduri faptul 
că cele patru scenarii devenite film ale 
lui Mihnea Gheorghiu au avut parte de 
regizori diferiți. Primul a fost Paul Căli- 
nescu. Apoi Lucian Bratu, realizatorul 
unui «Tudor» prestigios si durabil, a tre- 
cut o singură dată în carieră prin focul 
filmului istoric. În creaţia lui Manole Mar- 
cus, «Zodia fecioarei» este un film de 
excepție. Ca și «Pădurea pierdută» pen- 
tru Andrei Blaier, un scurt popas între 
filme cu subiect de actualitate. Al cincilea 
scenariu va însemna, probabil, o a cincea 
experiență regizorală. Sigur, faptul în sine 
poate să nu aibă nici o importanţă; este 
chiar tentant pentru un scenarist să-și 
vadă creaţiile finalizate de regizori dife- 
riti Dar dacă scenariile cu solidă plat- 
formă culturală ale lui Mihnea Gheorghiu 
nu şi-au găsit, încă regizorul? 


Călin CĂLIMAN 


E 


25 


Din cind in cind, subsemna- 

tul e cuprins de un senti- 

ment tulburător, greu de de- 

finit, ușor de exprimat. Aşa 

cum din cind în cînd mă 

stringe de git un dor nebun 
după Caragiale, Vianu și Călinescu — tot 
așa, cu același paroxism, dar în altă ordine 
de idei, în cu totul și cu totul altă ordine 
de idei (ce binefăcătoare și ce binecuvin- 
tată este această expresie inteligentă: în 
altă ordine de idei), îmi vine să închid 
prăvălia (a nu se uita: Caragiale și-a des- 
chis odată o băcănie și a fost primul ei 
client! Gherea, prietenul său Costică, a 
ținut restaurant în gară! Poetul Nichita 
Stănescu mi-a spus zilele trecute, cu 
blestematul său farmec: «bătrine, o vreme 
mă retrag din afaceri!»), să închid, deci, 
prăvălia-mi de hronicar și hornar (hornar 
de la Capul Horn, punctul de foc al mari- 
lor călătorii solitare în jurul lumii) al fil- 
mului român și să pun la geam afișul 
atotcunoscut, atoatebiruitor, atoatedezle- 
gător: 

«Sintem în inventar. Primim marfă»... 

O, ce afiş sfint! Să fii în inventar! Să 
primești marfă! N-am orgoliul să cer în- 
tregii noastre cinematografii a încerca un 
asemenea sentiment complicat și limpe- 
de, nu merg nici pină într-acolo să cer 
caselor noastre producătoare afișarea 
unui asemenea anunţ, dar zic: ce bine 
le-ar prinde! Ce bine le-ar prinde direc- 
torilor noștri — freneticului nostru Alec 
Ivasiuc, blajinului moldovean Eujen Man- 
dric, dulcelui Leu și preabunului Fer- 
noagă — să bată în pioneze un afiș: 

«Sintem în inventar. Primim marfă». 

O zi — nu mai mult. 

S-ar lua filmele realizate, scenariile 
coapte, decupajele necoapte şi s-ar con- 
stata că avem: 

oarecari cantități de ingineri, oarecari 
cantități de constructori; unele cantități 
de doctori, nu puțini șoferi; citiva țărani; 
oarecari oameni de bine; meșteri; multe 
macarale; sulițe, arcași, cai, mantale, paf- 
tale, revolvere, multe gloanțe; cîțiva para- 
sutisti, unul-doi muzicieni, sculptori, arhi- 
tecti, multe blocuri noi, fete fermecătoare, 
femei responsabile, dudui între două ape, 
făpturi între două luntre, mici piese en 
detail si chiar de schimb, etc. 

Inventarul n-ar fi rău, dar loc de martă 
nouă ar mai fi... 

Căci n-avem — n-avem nenumărate 
lumi, vieți, străzi, galaxii, suflete și frumu- 
seti en-gros care roiesc în jurul nostru 
și la care filmul nostru nu se uită, nu le 
vede, și dacă le vede parcă nu le crede... 
Nici alte cinematografii ale lumii n-or sta 
pe roze mai frumoase, dar ne-am obișnuit 
să nu ne amestecăm în inventarele altora 
şi e o chestie de bun simț cind măninci 


26 


Foto: Ileana Muncaciu 


inaltimea 


` 


Într-o cinematografie 
care ignoră 
«omul mărunt», 


nu poate apărea opera majoră! 


la bufet-express să nu te uiţi în farfuria 
francezului exasperat de sărăcia subiec- 
telor lui («Marea crăpelniță», vezi bine!), 
cind trage cu ochiul la fastuoasa farfurie 
cu spaghetti a italianului... Să fim cuminti 
şi să privim cu minte la a noastră lume a 
filmului. E încă mică, strimtă, patetic 
obsedată de a nu fi minoră, de a «pocni» 
capodopera, evitind măruntul, pitorescul, 
ceea ce e foarte bine și tocmai de aceea — 
dialectic — deajuns de rău. Căci îi lip- 
sește evident foiala supremă a vieţii mă- 
runte, n-avem surpriza. uimirea, instan- 


taneul, spontaneitatea poveștii cu «acea 
halbă de bere care să pocnească în capul 
preopinentului» (vezi povestea lui Cara- 
giale, cu strigătul ei: «vreau să aud halba 
de bere pocnind în capul onorabilului»...), 
n-avem acel om oarecare al zilei de azi 
care dă drama și comedia majoră a timpu- 
lui, n-avem arta aceea pe care poetul a 
descris-o genial în versul nemuritor: 

«Am spus uimire de a trăi acolo unde 
toți spuneau obicei...» 

Nu voi face elogiul neorealismului care 
a trecut pe lingă noi, fără urme, și asta 


ve. unde sînt aceste Fiat-uri? 


+ unde sisë 


e... Nu voi mai apela la «faptul divers» 
din ziare, am apelat, inutil, probabil că 
așa cum ne lipsesc în fotbal Pele si Miller. 
așa ne lipsesc în cinema Zavattini și 
Cecco d'Amico. Nu e vocaţia noastră, 
probabil. Nu voi propune nici o cură de 
pitoresc din Ișarlik, nu mai e cazul. Voi 
spune doar că acolo unde «omul mă- 
runt» — ca să-l numim cumva — e igno- 
rat, acolo nu poate crește opera majoră. 

«Marfa» care ne lipsește e cotidianul, 
cu gestul lui normal, cu poveştile lui nor- 
male din care crește acel anormal al 
artei, cu detaliile lui care duc în orice 
operă de talent la major, la important, la 
esenţial, cu fantasticul lui care se în- 
toarce implacabil pentru cine vede adinc 
la un realism fundamentat solid în social 
şi vrajă. 

N-aș vrea së incalc logica articolului 
meu şi voi redacta in cel mai strict ton de 
proces verbal un inventar al «mărfii» pe 
care aș visa s-o primesc pe hornul meu 
deloc deosebit de hornurile celorlalte ca- 
se din preajma blocului meu unde littul 
nu merge de șase ani (ce comedie ar ieși, 
ar urca si ar cobori din acest lift impietrit 
nu în acea epocă a lui şabadabada!). As 
inventa un inventar apelind strict la ziarul 
din mine, care nu cred că e redactat 
altfel decit ziarele din interiorul cititori- 
lor mei: 

e lipsesc total din filmele noastre taxa- 
torii şi taxatoarele; 

e lipsesc troleibuzele lor (incalcind sti- 
lul de proces-verbal, ar trebui să întreb: 
la atitea «Dacii» și «Fiaturi», cite trolei- 
buze, tramvaie şi autobuze ati numărat 
în filmele românești de ficțiune a lung- 
metrajului?); 

e lipsesc Georgeștii (unul din ei e cel mai 
bun prieten al meu, sudor într-o fabrică, 
dat afară în urmă cu 15 ani de undeva, 
fiindcă nu se știe de ce, dus într-o fa- 
brică, învățat meseria, rechemat peste 
citiva ani acolo sus unde toți il iubeau, 
refuzat, rămas la sudură, trăgind ca nebu- 
nul, gi duminica, să instaleze utilaj, trezit 
la cinci dimineața, dacă nu la patru, zil- 
nic, adormind noaptea pe caietul copila- 
sului cu care face la aritmetică); 

e lipsesc lonestii (nu Eugen, nu Gelu, 
nu Vasile, aceștia-s oameni celebri, ci 
lonescu-activist de U.T.M. prin '56, om 
de-al lui Ţic, care făcea instructajul nu 
știu citor șantiere, purtind doar o valiză 
cu cărți, o pijama și mai ales o pernă — 
căci asta era singura lui comoditate la 
care nu renunța, perna pe care să-și pună 

capul, că pat găsea...); 

e avem ingineri, dar lipsesc subingine- 


fetele de la macarale? 


rii, impiegatii de mișcare, subimpiegatii, 
scriitorii de vagoane, acarii (inclusiv pau- 
nii), parchetarii, bibliotecarii, băieții care 
dau două facultăţi fiind și la servici, tre- 
cind din gazdă-n gazdă, acceptind si o 
cameră de trecere ca dormitor, unde nu 
pot veni desigur cu iubitele lor, ei fiind 
sistematic timizi; 

e lipsesc casieritele CEC (ati văzut 


... unde e sărutul fără mizanscenă? 


z 
Ki 
S 
S 
3 

Š 
S 
Š 

= 


vreodată vreun CEC în vreun film româ- 
nesc de lung metraj al ficţiunii? Fiindcă 
eroii noștri nu se gindesc niciodată la 
bani, în schimb avem ospătari. barmani 
eleganti care pregătesc cocktail-uri se- 
lecte); 

e n-avem croitori, croitorese, probe la 
croitor (deschideţi romanul «Deruta» al lui 
Virgil Duda și veti vedea ce importanță 


G. Dijmărescu dă 


Foto: 


> 
S 
3 
G 
e 
DG 
S 
EI 
S 
S 
= 


Foto; 


— unde ne sînt precupeti 


covirsitoare are croitorul în viața omului); 

e n-avem frizeri, pronosportişti, oameni 
care joacă la loto și prono-expres, discu- 
tii fundamentale de luni dimineaţa pe 
marginea campionatului, n-avem portar 
de bioc, portar de fotbal (zece minute la 
telesport, un alt lonescu, Mihai, om Ja 
36 de ani, portarul «Petrolului», retră- 
qindu-se din sport, după ce a apărat 


.. unde sînt portarii de fotbal? 


20 de ani — ce viață e acolo, un scriitor 
i-a şi zis frumos într-un titlu: «Angoasa 
portarului în clipa loviturii de penalti»...); 

e avem Cipriani, dar n-avem Enescu 
(nu George, ci un altul, tinăr compozitor 
născut in '46 la Salva-Viseu, din părinți 
brigadieri care l-au cărat pinë pe la şapte 
ani din viaduct în viaduct, dindu-i să 
asculte numai muzica stațiilor de radio 
ale santierelor, la șapte ani asezindu-i in 
fata unui pian...): 

e n-avem gogosi, gogosari, toamne cu 
drumuri în Obor după gogoşari și varză 
(activitate neesentialë din care n-are, de- 
sigur, cum ieşi artă!), n-avem tineri care 
își tapetează camerele cu Che Guevara 
și poeme de Nichita și Sorescu, n-avem 
băieți care la 20 de ani mai dau odată un 
examen la politehnică, pentru că au luat 8 
si «el e de zece», si a doua oară chiar 
ia 10; 

e n-avem taxi-uri cu stație radio, şi în 
nici un film românesc nu s-au înregistrat 
dialogurile dintre șoferii de pe circuit și 
dispecerele care strigă: «Inter, Rossetti, 
Universitate, nu e nimeni liber, se apropie 
cineva?»; 

e n-avem oameni, care stau in fața 
«Electro-tehnicelor», în preajma cite unui 
televizor nou, a unui frigero, a unei ma- 
şini de spălat așteptind o furgonetă ca 
pe Godot; 

e n-avem actori, care să joace în fața 
unor săli goale, simbăta, în provincie, din 
cauza lui «Mannix», n-avem procuroarea 
Ecaterinei Oproiu, niciuna din temeile ei, 
cu monologurile lor de-o fastuoasă putere 
de asociație, pinë la abracadabra, nu s-au 
mixat și nu s-au arătat măcar odată pe 
ecran; 

e n-avem femeia care predă marxismul 
la facultate, definind zilnic ce e și ce nu 
e optimism in istorie, dar simțind că inne- 
buneste dacă fetița ei minunată nu vine 
de la plimbare la 11 noaptea fix; 

e n-avem niciunul dintre nebunii 
«Curier»-ului nostru care-l caută pe Ser- 
giu Nicolaescu pentru a-i da o idee de 
scenariu în care... În care ce? 

În care un inginer... și-o doctoritë... 
el face naveta... 

e N-avem navetiști! 

Şi dacă am avea, dacă am avea tot 
ce insiri dumneata aici, ce? Am avea 
filme mai bune? Mofturi, domnule! 

O, în filmele noastre — ultima piesă din 
inventarul meu — n-avem moftologi! 


Radu COSASU 
27 


La 30 de ani 
impunea 
Hollywoodului 
un nou stil 


Mae West implineste opt- 
zeci de ani. Faptul că acum 
doi ani termina rolul princi- 
pal în filmul «Myra Breckin- 
ridge» (cu Raquel Welch în 
rolul secundar) e prea puțin 
zis. Faptul că biografia ei e bogată, pito- 
rească, senzationalë, asta s-a mai întim- 
plat și altora. Faptul că ea, care a lansat 
idealul femeii planturoase, opusă puștan- 
cei sportive, a fost de o sută de ori mai 
sportivă decit cea mai mare parte din 
colegele sale (trapezistă, atletă, îmblin- 
zitoare de lei si multe altele) — este desi- 
gur un nostim paradox, dar nu mai mult. 
Originalitatea ei e însă alta. Unică. De 
care voi vorbi aici, în cinstea celei de-a 
optzecea aniversări a actriței. 


inema 


Mae VVest e un caz singular in lumea 
actorilor. Că actorul compune personaje, 
asta nu e ceva original, căci dacă n-ar 
face-o, n-ar mai fi actor deloc. Că această 
impielitare în pielea altuia, «Mae West» o 
reuşeşte mai bine decit alți colegi — asta 
iarăși nu e propriu-zis originalitate, ci 
banală întrecere, rivalitate curentă, ine- 
rentă oricărei competiţii profesionale. Că 
personajul desfășurat de ea pe scenă sau 
pe ecran îl face pe spectator să se simtă 
el însuși personajul acela — asta e cu- 
noscută transpunere în sufletul altuia, 
pe care estetica germană o numește: 
Einfuhlung, adică, literar, să te «simţi» 
tu «în» altceva, condiţie primă a oricărei 
conduite estetice. Atunci care și unde 
este originalitatea unui actor? Calitatea 
pe care së o aibă el si pe care sănuo 
mai aibă nimeni? 


Transpunerea spectatorului în perso- 
najul întruchipat de actor are un cusur. 
Este efemeră. Durează doar cit ţine re- 
prezentatia. Un ceas sau două, am fost 
altceva decit noi înșine. Spectacolul odată 
terminat, redevenim noi, adică cineva cu 


28 


atit mai diferit de tipul de om din dramă, 
cu cit mai tare rivnisem să fim realmente 
un asemenea om. Este o evadare scurtă. 
Ei bine, în loc de această evadare scurtă, 
Mae West a dat spectatorului o regăsire 
lungă, nu numai durabilă, dar chiar de 
finitivă. Spectatorul va recunoaște cu de 
licii că, fără s-o știe, el a fost și este, efec 
tiv, eroul poveștii; azi, acum, și miine, si 
totdeauna... Am spus: spectatorul. Adică 
nu cutare spectator, ci toți, fascinati de 
plăcuta descoperire, recunoscători acestei 


femei care le-a deschis ochii despre pro- - 


pria lor ființă. 


Cum oare a făcut ea asta? Cu inteli- 
genta2 Desigur. Dar mai ales cu cealaltă 
mare virtute: bunătatea, dorința de a sal- 
va pe om. Mae West intră în acțiune 
(autoare de romane, piese de teatru, fil- 
me, precum si actriță a acestor povești) 
în anii amari ai crizei (depression), cind 
oamenii se sinucideau cu duiumul, cind 
șomajul arunca în stradă 54%, din populația 


S.U.A. Desigur crizele sint provizorii, 
temporare, trecătoare. Dar depresiunea 
nervoasă adusă de ele nu trece. Nu mai 
vorbesc de sinucideri care au cusurul de 
a fi definitive. Mae West a vrut să ajute 
pe toți acei nefericiti, să le redea curaj. 
Si atunci a inceput să fabrice poveşti din 
lumea Far West-ului. Nu westernuri com- 
puse din galopuri de cal şi gloanțe de 
pistol, ci viaţa din saloon-urile din Texas, 
din barăcile de lemn din Klondyke, unde 
fete dansau în brațele căutătorilor de aur 
și de drumuri, acei tipi tari cu fetrul turtit 
și revolver la briu, care au creat West-ul, 
care au creat un nou continent. Mae 
West a reanimat lumea aceea «where 
men were men», unde bărbatul era băr- 
bat. Era? E prea puțin spus. Pe vremea 
aceea toți erau aşa. Această calitate de 
a brava zilele rele o are orice american. 
Cel de «azi» (adică din anii 1928—1932) 
și cel de ieri sau miine. Supărarea crizei 
și şomajului îi făcuse pe oameni să-și 
uite această calitate. Providența, intruchi- 


idoli de ieri 


E cazul să ne întrebăm: 


ce-a adus«special» această 
faimoasă actriță, care rămîne 
vioara întîi 
şi la 80 de ani? 


La 80 de ani, 
înfruntă 


sub 
reflectoare, 
«noile valuri» 


pată in Mae West și poveștile ei, a adus; 
aminte acestor oameni necăjiţi adevărata 
lor identitate. l-a făcut să descopere că 
firea de pionier nu piere. Mae West și 
poveștile ei au oferit nu o călătorie trecă- 
toare în sufletul unui erou de ficțiune, 
identificare care se potrivea mai mult sau 
mai puțin cu cutare sau cutare spectator. 
Nu! Ea le-a oferit o asemănare care se 
potrivea cu absolut toți. Fenomen unic, 
fenomen spiritual fără precedent în istoria 
acelei Einfuhlung, acelei transpuneri su- 
fletesti pe care arta o dë cu parcimonie 
si pe termen limitat, dar pe care aceasta 
preoteasă a fericirii o dădea tuturora si 
pentru totdeauna. lată de ce ea a fost, 
pentru lumea ei, un adevărat fetis păgin 


Cu numele ei erau botezate tot felul de 
obiecte. Multă vreme după criza care de- 
clanșase cultul Mae West, numele ei se 
grava pe bombe, parasute, obuze și alte 
instrumente destinate a izbăvi pe oameni 
de apocalipsul nazist. 


În istoria filmului, în istoria artelor, în 
istoria divismului şi vedetismului, în isto- 
ria apostolilor laici, Mae West este o figură 
fără precedent. 


Cu ocazia intrării ei în octogenariat, 
s-ar cuveni'ca Direcţia noastră cinemato- 
grafică să importe, măcar pentru această 
primă oară, un film de-al ei și să-l arate 
compatriotilor noștri. 


DL SUCHIANU 


- Un tînăr 
«leu» 
al Hollywood-ul 
în vîrstă 
de 48 ani 


A debutat în umbra lui Mar 
lon Brando. În «Potirul de 
argint» (1954) îi imita stilul 
dur, tonul agresiv, chipul 
încruntat. De fapt, își masca 
un complex: «Cind am sosit 
la New York, habar n-aveam să joc. Apă- 
rusem în citeva seriale la televiziune, ca 
să am din ce trăi. Acolo am citit o piesă 
pe care o punea în scenă Josuah Logan. 
Era «Pic-nic». Așa a încăput tînărul, 
proaspăt sosit de la Teatrul universitar 
din Yale, pe mina unor regizori ca Stras- 
sberg, Kazan, Logan, Martin Ritt. Un 
prim succes pe micul ecran: personajul 
din «Pic-nic» — tinărul nomad simbolizind 
virilitatea si libertatea — si, imediat, un 
succes asemănător pe marele ecran: Rocky 
Marciano în «Cineva, acolo sus, më iu- 
bește» (1955), în regia lui Robert Wise 
(unde juca un boxer obligat să-și demon- 
streze lui si celorlalți că totul e o luptă 
crincenë, pe viață si pe moarte). Umbra 
lui Brando plutea încă în aer. Dar curînd, 
ucenicul își întrece modelul în «decontrac- 
tare si simț al umorului» — nota critica. 
În colțul gurii îi apare un zîmbet ironic, 
vag dezabuzat; cînd joacă în filme color, 
publicul îi descoperă frumoșii ochi al- 
baștri, «cei mai albaştri ochi» — remarca 
partenera lui din strălucitul recital 
Tennessee, celebra Geraldine Page. Dar 
asta îi sună junelui ambițios ca o ironie: 
«Îmi place să cred cë as fi avut, ca actor, 
tot atit succes, chiar dacă aveam ochii 
negri». Şi începe să refuze cu îndirjire 
roluri în filme comerciale care mizau doar 
pe farmecul lui fizic. Impresarul bombăne. 
El pierdea o groază de bani, în timp ce 
«nebunul» sta zi și noapte la exerciţiile 
lui Elia Kazan, la Studioul actorului. Re- 
zultatele artistice nu întirzie. Actorul New- 
man e salvat, cu ajutorul lui Kazan şi 
Strassberg, iar, în film, cu ajutorul lui 
Arthur Penn (cu care realizează «Stinga- 
ciul», o privire ascuţit critică asupra lui 


inema 


Billy the Kid si apoi, dupë multë vreme, 
acel «Butch Cassidy»). Apoi, cu ajutorul 
lui Martin Ritt (cea mai îndelungă colabo- 
rare, plecind de la «Lunga vară fierbinte» 
după romanul lui Faulkner — în care 
tinărul Newman apare alături de monstrul 
sacru Orson Welles, și nu se face de ris— 
trecind prin «Hud Bannon», eroul devenit, 
ca şi «Hombre», simbol al tipului de per- 
sonaj pe care îl va interpreta cu precădere 
actorul: omul de preerie, liber, răzvrătit 
împotriva convenientelor,  ipocriziilor. 
Apoi tot cu Martin Ritt realizează «Ultraj», 
o adaptare americană după celebrul 
«Rashomon» al lui Kurosawa — compo- 
zitie interesantă ce prevestea partitura 
strălucită din schița «Campionul», după 
Hemingway, ecranizare datorată tot lui 
Ritt: «Povestirile unui tînăr». Un alt regizor 
care stimulează lui Newman ambiția si 
talentul: Richard Brooks, cu cele două 
adaptări după Tennessee Williams, «Pi- 
sica pe acoperișul fierbinte» și «Dulcea 
pasăre a tinereţii». Sfetnic — indirect — 


i-a fost însuşi Tennessee, cu acel perso- 
naj-avertisment din «Dulcea pasăre...», 
tînărul pornit să cucerească cu orice pret 
lumea filmului. Înverşunarea, lipsa de 
scrupule, sacrificarea celor dragi şi poate, 
pinë la urmă, scirba de sine, ratarea uma- 
nă în ciuda eventualei glorii, iată traiecto- 
ria pe care i-o sugerează, cu dramatică 
luciditate, actrița (Geraldine Page) pe 
care arivistul voise s-o folosească drept 
rampă de lansare. În violenta discuţie din 
camera hotelului, incrincenarea lui se 
loveşte de oboseala, scepticismul ei: în- 
veninata săgetare a ochilor albaștri se 
fringe parcă de masca ei tragică, atit de 
vulnerabilă, spărgind mirajul «visului de 
aur», în zecile de riduri dezamăgite de pe 
faţa actriței, cutremurătoare față a gloriei 
fără machiai. 

Paul Newman e unul dintre marii 
actori americani care au înţeles la timp toa- 
ta «drama din această comedie», precari 
tatea visului hollywoodian. De asta și-a 
clădit cariera lucid, pe muncă asiduă, pe 


«Singurul lucru care mă interesează 


este angajarea. Dar nu e suficient 
ca actorul să fie angajat, 
trebuie ca şi publicul să se angajeze» 
Paul NEWMAN 


në cu Clint Eastwood, 
e urmele» faimosului 
à judecător 
vestului sălbatic : 
Roy Bean 


refuzuri mai mult decit pe acceptări. Pen- 
tru atitudinea sa neconformistă (el și-a 
convins fiul să fugă în Suedia pentru a 
evita să lupte în Vietnam) e considerat 
unul din «tinerii lei» ai Hollywoodului. 
Un om de calitate», il numeşte «L'Ex- 
press». Un «angajat» Îi spune «Films and 
Filming». Un «luptător» — aş adăuga, nu 
atit în sensul cetățenesc (deși luările sale 
de poziție la diverse alegeri, atitudinea sa 
progresistă la diversele mitinguri antise- 
gregationale, sînt bine cunoscute), ci mai 
ales în sens profesional. Un luptător, 
tinind seama că tînărul — încă necunos- 
cut — si-a permis să zică nu chiar de la 
începutul carierei, riscind să moară de 
foame. Un campion, un învingător, el care 
jucase cu strălucire rolul înfrîntului, al 
fostului campion care și-a pierdut mințile, 
în filmul lui Ritt. 

Treptat, pe fața neliniștită a tinărului 
actor a început să se întrevadă «conștiința 
bunei alegeri», aș numi-o. O maturizare 
care-l insenineazë, dindu-i o gravitate 
profundă, interioara. In «Hombre», unde e 
personajul-simbol al durității, drepte, ge- 
neroase, pașii lui sint grei și siguri, de om 
ce ştie ce are de făcut, care cunoaște pre- 
tul adevărat al lucrurilor. «Hombre» în- 
seamnă om în spaniolă și în toate limbile 
pămîntului. 

După «Hombre», după «Butch Cassidy», 
Newman nu mai poate gresi. Chiar dacă 
riscă (poate) trecînd de partea cealaltă a 
aparatului si realizind, ca regizor, filmele 
lui, cu soția lui (Joanne Woodward): 
«Rachel, Rachel» sau «Efectul razelor 
Gama asupra crăițelor» (premiu de inter- 
pretare femininā pentru Joanne Woodward 
la Cannes 1973). Dacă regizorul îşi caută 
încă drumul, actorul l-a găsit demult. 
Cu prețul renunțării la tot ce e strălucire 
de suprafaţă, derizoriu, în minunata si dura 
lui profesie. 


Alice MĂNOIU 
29 


documentarul 


filmul, anchetă socială 


O selecție alcătuită din fil 
d mele documentaristei Flo- 
rica Holban (citeva dintre 
inema ele, circumscrise de- o pe- 
rioadă destul de largă de 
timp) mi-a dat prilejul să 
meditez, din nou, asupra unei formule 
aparte a genului în discuție: ancheta so- 
cială. Toate cele cinci filme văzute («Mi-a 
spus o vecină», «Noi unde ne jucăm?», 
«Să treacă vara...» «Cartea de vizită», 
«Răspundem la întrebare?») își pot re- 
vendica acest subtitlu dificil, de «anchetă 
socială» (chiar dacă unele dintre ele — 
cu o oarecare larghetë) și faptul in sine 
m-a bucurat, ca avind o semnificație mai 
profundă pentru filmul documentar româ- 
nesc. Căci — mi se pare — ancheta so- 
cială apropie mai mult decit oricare alt 
gen aparatul de filmat de viața adevărată, 
este percutorul cel mai direct, mai puțin 
prelucrat și sofisticat, prin care arta se 
poate implanta în realitatea cea de toate 
zilele; în ultimă instanţă este, poate, me- 
toda (să-i zicem aşa) care justifică cel 
mai plenar condiția dintotdeauna a docu- 
mentarului — reflexul netrucat al cotidia- 
nului (mai mult decit cine-vëritë-ul pro- 
priu -zis), tocmai pentru că imnlică si 
cinë-vëritë-ul, dar intr-un context orga 
nizat, preconceput, programatic. 

Cu oarecari condiții, totuși; a ardentei 
subiectelor, a nemistificării premizelor și 
a sinceritëtii — uneori, neplăcute — a con- 
cluziilor. Apoi o anchetă socială ideală 
are ceva — pentru mine cel puțin — dintr-o 
demonstrație matematică perfectă. Este 
austeră în argumentele ei, folosindu-le 
doar pe cele absolut necesare și total 
elocvente. Este riguroasă în desfășurarea 
ei, neadmitind «literatură» inutilă, divaga- 
tii tentante, rezultate parțiale sau imper- 
fecte. Nu admite grandilocventa, dar nici 
lipsa de imaginaţie. Şi — mai presus de 
orice — își atinge, inexorabilă, scopul. 
(Fără să fiu deloc misogin, aveam impre- 
sia că acest gen de «aptitudini carthezie- 
ne» se potrivesc mai ales firilor mascu- 
line, dar iată că Florica Holban îmi infirmă 
hotărit, de destule ori, vagile mele apre- 
hensiuni. Să nu anticipăm, însă). 


Nu ştiu 
H 


dacă filmele invocate ale Floricăi Holban 
tratează subiectele cele mai arzătoare 
(într-o ordine imaginară, nestabilită încă 
de nimeni) ale societății noastre contem- 
porane. La citeva dintre ele, importanța 
«temei» este imediat sesizabilă, sint pro- 
bleme grave, de care ne izbim în fiecare 
zi, intilnite pe stradă, re-citite în ziare, 
comentate de toţi, într-un unison vehe- 
ment al refuzului civic («Să treacă vara...», 
de pildă, film «dedicat» parazitismului si 
delincventei unor tineri: acesta, de alttel, 
mi se pare cel mai. important din seria 
văzută). Altele — in schimb — par relativ 
minore, periferice («Noi unde ne jucăm?» 
— despre importanţa locurilor de joacă 
pentru copiii din centrele urbane), dar ca- 
pătă dimensiuni nebănuite, de-a dreptul 
îngrijorătoare — împlinesc, deci, caratul 
cardenteip — cind le consideri în logica 
stringentă a autoarei, cînd îi urmărești 
(uimit) demonstrația, complicațiile ei ne- 


30 


Nu avem dreptul 


Cine a spus: 
«doar bărbaţii 
ştiu să lupte». 


nu cunoaşte 
filmele 


Floricăi Holban 


echivoc. Filmele Floricăi Holban o fac 
(fără să fie perfecte, citeodată «din con- 
tra») și pentru acest fapt, pentru această 
obstinatie de a nu uita, de a nu ierta, 
munca ei merită un respect necondi- 
tionat. 


Neimpliniri 
SS AA 

ca si calități există in toate filmele mai 
sus citate. Despre «Mi-a spus o vecină» 
am si vorbit. «Noi unde ne jucăm?» este 
un film realmente emotionant, dar citeva 
secvențe — mai ales cele de interior — 
lasă senzația de înscenare, lucru care 
minează demonstrația, o face suspectă 
de contrafacere. «Cartea de vizită» ascun- 
de un viciu de concepție; filmul încearcă 
să probeze noblețea meseriilor, să con- 
damne totodată ridicolul celor care tin 


lată un gen într-adevăr «legat de viață» 
(«Noi unde ne jucăm?») 


așteptate, crescute dintr-un gest banal 
pe care l-ai crezut oarecare... «Mi-a spus 
o vecină», un film stufos, cu prea multe 
direcţii de cercetare, m-a cutremurat (oh, 
vorbele mari si necesare!) printr-un deta- 
liu căruia doar titlul îi dă greutatea cuve- 
nită: inconstienta, iresponsabilitatea, rău- 
tatea gratuită (dar cit de nocivă...) a «ve- 
cinilor» care maculează, absurd, o feri- 
cire posibilă, destăinuindu-i, urit, incepu- 
turile. Este vorba de categoria sensibilă, 
cu nimic vinovată, a copiilor «pierduţi» si 
apoi infiati. Dezorientati, la un moment 
dat,de intrigile abjecte ale «celor-care-se- 
află-în-treabă». Filmul, spuneam, se pier- 
de între prea multele lui intenţii de acu- 
zare (fiecare factor incriminat aici, merita 
parcă o peliculă aparte), dar revelatiile 


sale ating, toate, zone neștiute de con- 
flicte. 

Filmele Floricăi Holban acuză, pun 
semne de întrebare, lasă loc de puncte- 
puncte (pinë și in titluri!), şi este exce- 
lentă această condiţie a lor, căci nu îngă- 
duie indiferența, toleranța. Sint filme utile, 
în sensul cel mai nobil al cuvintului, căci 
în efortul general, în sensul de construire 
a conștiinței socialiste, nu se poate 
admite, trece cu vederea nici o defec- 
tiune care grevează morala noastră cetă- 
teneasca, nici o «excepție» care se abstra- 
ge idealului nostru de omenie și civili- 
zatie. Sint «racile» de neconceput, pe 
care nu avem dreptul să le ignorăm, să 
le trecem — bonom — cu vederea, ci 
trebuie să le condamnăm prompt, fără 


mortis la «patalamaua» universitară, deti- 
nută chiar împotriva oricăror înclinații şi 
posibilități. Dar intenția filmului, cu totul 
notabilă — este argumentată doar prin 
excepții (fostul maistru LS a ajuns in- 
ventator de reputație internațională, etc). 
Demonstrația nu poate convinge decit 
parțial, pentru că — asta-i situația — nu 
sintem toți exceptionali... Şi totuși, bucu- 
ria, satisfacția datorită meseriei bine alese 
si bine făcute, este un sentiment real, 
probabil intru totu! ue crezut si de invidiat, 
Normalitatea nu se poate demonstra insă 
pornind de la particular, ci de la actul 
pozitiv comun. Şi «Răspundem la între- 
bare?» — cultivă un particular, prea rar 
inteligibil pentru spectatorul care nu e 
«în cauză». Nefiind nici eu «in cauză», 


dl 


latë un gen vital pentru 


o cinematografie militantă 


(«Să treacă vara..») 


acest film despre felul în care vorbim și 
răspundem copiilor mi s-a părut mai mult 
o lecţie de pedagogie, mai puţin o anchetă 
socială. Dar s-ar putea ca cei «in cauză» 
să fie cu mult mai mulți decit îmi închipui 
eu, și atunci... 


O altă discuţie... 
Da NA 


se impune cu «Să treacă vara...». Filmul 
e dur, necruţător, persiflant cînd e cazul, 
decent și discret mereu. Există însă in 
acest film despre o stare oribilă a incon- 
stientei, o secvență care mă urmărește, 
mi-e teamă că më va urmări toată viața; 
e un profil în «contre-jour» al unei fete, 
o prostituată, un «cap de medalie» aproa 
pe, incredibil de pur, de nealterat, acolo, 
care rosteşte alb, cu o ură stinsă și în- 
mormiîntată, cuvinte de coșmar — «m-au 
îmbolnăvit... o să-i îmbolnăvesc si eu... 
pe toți...» Era, cred — o minoră, si profilul 


lată un gen subestimat: ancheta-socială 
(«Răspundem la întrebare? ») 


DI 
TË 


LI pj d. 
A y A 
SANS 


D 


acela pur si nealterat, proferind blesteme 
(căci erau blesteme!) rëscolite din nu știu 
ce bolgii, necunoscute, evitate cu pudoare 
de insul confortabil și blajin pe care-l 
figurăm cu toții, acel profil îşi striga, 
acolo, o dramă teribilă, pe care filmul 
acela trebuia ori să n-o vadă (cu nesfir 
șită amărăciune), ori să și-o asume. 

Dar documentarul acela, mai ales do- 
cumentarul acela, mai mult decit toate 
celelalte, spunea crincen, apăsat, cit de 
util, de vital e filmul-anchetă socială în 
cadrul complex, foarte variat, al cinema- 
tografiei noastre. Şi cit este de dotat omul 
(pe care-l credeam fragil, conciliant) nu- 
mit Florica Holban, pentru acest gen de 
filme. 


Dinu KIVU 


documentarul 


mul biografic 


Dimitrie Cantemir 


la 300 


de ani 


Dimitrie Cantemir, 
erou de film. 
În aşteptarea filmului artistic, 
un documentar omagial 


Proeminentă personalitate 


a culturii 


Acest documentar de 

două acte reprezintă com 

tributia Studioului «A- 

lexandru Sahiar la ce- 

lebrarea celor 300 de ani 

de la nasterea domnito- 
rului, savantului şi scriitorului roman 
Dimitrie Cantemir. 

Spirit sistematic si meticulos, regi- 
zorul Petre Sirin (totodată si scena- 
rist), asistat de doi consilieri presti- 
gioși, alături de care semnează pe 
generic, Virgil Cândea şi Ana Turdea- 
nu, îşi propune să cuprindă, între 
coperţile monografiei sale filmate, toa- 
te reperele importante ale vieții și 
operei marelui inaintas. 

Ca material ilustrativ pentru comen- 
tariul competent pe care il ascultăm, 
autorul a folosit cele mai diverse su- 
gestii: imaginea de azi a cetăţii Neam- 
tului și a minëstirii Voroneţ, cu fres- 
cele filmate in ansamblu sau in deta- 
liu, coperţile numeroaselor ediţii din 
scrierile domnitorului savant, planşe 
infatisind personajul celebrat, la dife- 
rite virste și in multiple ambiante, gra- 
vuri, hărţi si alte mărturii, adunate cu 
grijă, pentru a compune, fie și fragmen- 
tar, traseul atit de zbuciumat și semni- 
ficativ al eroului, apoi din nou imagini 
«pe viu», cu minăstirile Trei lerarhi 
și Golia din laşi, pe unde au călcat 
pașii ilustrului voevod, apoi imaginea 
munților Moldovei, cu Ceahlăul ca 
leit-motiv, și alte - privelişti pitorești 
descrise la vremea sa de pana primului 
nostru scriitor beletristic ș.a.m.d. 


româneşti şi universale 


Acest binevenit și meritoriu docu- 
mentar omagial reușește astfel perfor- 
manta neașteptată a unei adevărate 
abundente imagistice, pe fundalul că- 
reia comentariul se poate desfășura 
amplu. El cuprinde date biografice, 
enumerarea faptelor istorice şi a tit- 
lurilor lucrărilor datorate lui Cantemir, 
aprecieri privind valoarea lor stiinti- 
fică si importanța lor patriotică — 
deschizătoare de drumuri pentru îm- 
plirfirea destinului nostru national. Co- 
mentariul inserează, de asemenea, ci- 
tate elocvente din operele respective, 
rostite cu un patetism măsurat de că- 
tre actorul Silviu Stănculescu. 

Deși la inceput,comentatorul ne pre- 
venise cu modestie că se va opri doar 


'la citeva aspecte din viața «premergă- 


torului», această acumulare riguroasă 
de imagini și informaţii vine în întim- 
pinarea interesului mereu viu al spec- 
tatorului pentru istorie și reușește să 
sugereze conturul vast, greu de cu- 
prins, al uneia dintre personalitățile 
cele mai reprezentative ale geniului 
poporului nostru 


Răzvan POPOVICI 


O producție a studioului «Alexan- 
dru Sahia». Regia si scenariul: Petre 
Sirin. Imaginea: Dumitru Predeanu. 
Consultanti stiintifici: Virgil Cândea 
și Ana Turdeanu. 


in dezbatere. 


filmul românesc 


Cum participă sau cum nu participă personajul colectiv 
la destinul eroului principal? 


Chiar dacă în anul cinema- 
tografic cuprins între o toam- 
nă și o alta, «numărul filme- 
lor de actualitate a rămas 
riguros staționar», cum se 
atrăgea atenţia, nu demult, 
in paginile revistei «Cinema» chiar dacă 
în dreptul lui staționar trebuie să trecem, 
cu părere de rău, modesta cifră 7, nici 


inema 


măcar 12, nici măcar 10 — faptul că aceste 
filme, atitea cite sint, suportă o discuție 
a termenilor umani pe care se sprijină, 
este si el un semn al unei maturitëti încă 
pe drum, ce-i drept, dar cu fagaduinti mai 
limpezi. Cînd spun «suportă», mă gindesc 
la obligatoria cotă de seriozitate pe care 
o implică o dezbatere desfășurată în anul 
1973, pentru că de discuţii pur și simplu, 


Şansa de a fi mizat pe eroul colectiv 
(«Explozia») 


de despicat firul de păr în patru nu am 
dus lipsă nici cu 7 sau cu 10 ani în urmă, 
cind, adeseori, să nu uităm, ne căutam 
o salvare compensatorie într-un compar- 
timent sau altul al filmului, în imagine 
sau în personajul secundar. Mediul a 
fost şi el, într-o vreme, calul de bătaie, 
mama bună a pescuitorilor de «părți rea- 
lizate». S-au găsit justificări unor pelicule 
pentru simpla pricină că eroul poposea 
din cind în cînd pe un șantier, chit că 
venea acolo ca într-o vizită la socri, «bună 
ziua, cum o duceti cu sănătatea», și că 
întilnea un mos hitru, un tinăr-model, 
pus pe fapte mari, etc. Efortul general al 
filmului nostru de actualitate de a desco- 
peri căile autenticităţii, de a așeza rela- 
tille dintre personaje sub semnul ome- 
nescului posibil, include și invitația de a 
depăşi înțelegerea mediului ca pe o suită 
de fotografii de grup — fie ele și excelent 
executate; mai mult decit atit, cred că se 
cuvine a perfora puțin și pojghita mult 
flatatului personaj colectiv, dacă acesta 
din urmă slujește doar drept decor. Între- 
zărim, în mai noile noastre filme cu tema- 
tică contemporană — alături de alte cisti- 
guri parțiale, semnalate cu alte prilejuri — 
însăşi măsura autenticității relațiilor dintre 
personaj și mediu, măsură dată de parti- 
ciparea sau de neparticiparea acestuia 
la destinul eroului. 


Eu a ui 
Un raport vital 
EEN CEE DTS PER EI ap 

Afirmată mai abil sau mai stingaci, mai 
răspicat sau mai discret, această con- 
ştiinţă a unei inextricabile legături şi-a 
spus cuvintul în însăși consistenţa filme- 
lor pe care le avem în vedere, le-a de- 
terminat într-un fel impactul asupra spec- 
tatorului. «Explozia», de pildă, trăiește, 
în bună parte, ca structură cinematogra- 
fică armonioasă si emoţionantă datorită 
acelei respiratii profunde, sănătoase, pe 
care o simţi tot timpul ca fiind a oameni- 
lor din mijlocul cărora s-a ivit inimosul 


Salamandră, cel care lasă nunta baltă 
pentru a se arunca în flăcări. loan Grigo- 
rescu şi Mircea Drăgan au lucrat aici nu 
doar în sensul alcătuirii unui portret co- 
lectiv al curajului, ci au făcut loc adevă- 
rului că, în acel moment, în acea sutlare 
gătită de sărbătoare, omul care renunță 
la chef şi pleacă să înfrunte moartea nu 
era o excepție, un supra, ci doar «cel 
mai bun dintre cei buni». Dacă nu s-ar fi 
nimerit ca el să fie acolo, s-ar fi găsit 
un altul, dar pentru că este el acolo nu 
se poate întimpla ceva rău. 

E o sugestie ce răzbate din micile 
gesturi de încredere, de ocrotire, cu care 
cei apropiați de Salamandră il așteaptă 
să se întoarcă din iadul din pintecul vapo- 
rului. Prietenul oacheș (Jean Constantin), 
dispus să bage mina în foc (la figurat) 
ca semn de credinţă, nevasta care întinde 
masa cu dichisul cuvenit, fără să ia în 
seamă cë ștergarul se murdëreste de fum, 
nu mai sint doar personaje secundare 
izbutite, mai mult sau mai puţin pitorești; 
ele configureazë lumea eroului, aflăm, 
prin intermediul ei, o biografie morală. 

Dacă în cazul «Exploziei», mediul — 
unul dintre ele, cel la care ne-am refe- 
rit — ne spune de unde vine eroul, un 
alt film, «Dragostea începe vineri», ne 
lasă să ghicim unde va ajunge eroina. 
După o dezamăgire, după un eșec, fa- 
brica spre care se indreptase nu atit 
dintr-o mare convingere, ci mai mult 
pentru a o lua cu totul și cu totul de la 
capăt, i se dezvăluie tinerei Sanda Do- 
brescu nu ca un refugiu unde te pierzi 
de ochii lumii pe care ai părăsit-o, ci ca 
un univers al unor existente, poate nu 
toate fericite nici ele, luate in parte, dar 
dispuse să-și transmită experiența sau 
să-și ofere căldura și înțelegerea lor. Din 
acest unghi de vedere, fabrica nu este lo- 
cul dăscălelilor deghizate sau împodobite 
cu lozinci marete, ci o școală a vieții, în 
sensul superior al cuvîntului. Maistrul 
Panait nu a uitat că există o virstă la care 
o neimplinire poate lua proporțiile unei 
catastrofe, drept care se poartă grijuliu 
chiar atunci cînd îi mijeste zimbetul sub 
mustață; muncitoarea Marieta, cu bom- 
bănelile și amărăciunile ei, cu un suflet 
de mamă aprigă din ambiţie, nu din voca- 
ție; cei trei băieți puşi pe şotii, doar așa, 
pentru a spori cota de veselie a celor din 
jur — toți aceștia sint argumente umane 
în favoarea ideii de solidaritate, de atasa- 
ment 

Mult mai modest, sub toate aspectele, 
«Parașutiștii» lui Dinu Cocea încearcă 


felurite comportëri ale eroului vis-ă-vis 
de mediile cu care vine în atingere, dar 
niciunul din drumurile apucate nu se lasă 
străbătut pinë la capăt, pentru că se por 
neste de la început cu gindul «umanizării» 
unui neînduplecat colonel de aviație 


Vs sË NESER 
Mediul defileaza 
pe EES OP DEI PR EI RIA 


Frica subalternilor săi nu are temei sau 
dacă, să zicem, are, atunci s-ar datora nu- 
mai firii furtunoase a șefului. Trebuie să 
mai existe niște cauze exterioare. Si hai së 
le depistăm in romantë. O sote resem- 
nată înainte de vreme, o soacră cum scrie 
la carte, un copil cu pasiuni de botanist 
compun celălalt cadru, al familiei, față de 
care tragerea de inimă a eroului pare în- 
doielnică. Doar o întimplare tragică stabi- 
leste raporturile plauzibile ale personaju- 
lui cu lumea în subordine ori cu lumea 
din casă, dar cînd se întîmplă evenimen- 
tul, s-a terminat și filmul. «Parașutiștii» 
ne reamintește îndărătnicia unei mai vechi 
slăbiciuni care ține cu tot dinadinsul ca 
personajul să treacă în revistă mediul, 
nici să i se integreze, nici să-l respingă. 

Ne-a reamintit-o și un alt film, nu lipsit 
de merite, cum a fost «Zestrea» care, pe 
alocuri, lăsa impresia smulgerii eroinei 
întruchipate de Margareta Pogonat dintr-o 
lume in care se simțea la largul ei si a 
înserării forțate pe un fond ce contrazicea 
însăși autenticitatea personajului. Autorii 
le-au dorit îndrăgostiților o descindere 
dintr-o pastorală cu tractoare, în timp ce 
povestea în sine ducea dorul unor accente 
mai aspre, mai firești chiar. În mod curios, 
aceste momente de nesiguranță alter- 
nează cu altele de precizie și perspicacitate 
în determinarea condiției sociale și mo- 
rale a unei alte eroine, Lola, proaspăta 
parvenită. (Privirea panoramică asupra 
locuinţei intesate de lucruri de valoare, 
dar mai ales acea tristă scenă a nunții, 
cu oameni stingheriti de morga femeii) 

Am lăsat la urmă ultima premieră româ- 
nească, «Şapte zile», întrucit o viziune 
regizorală, de o pregnantă personalitate, 
se poate deslusi, după părerea mea, și în 
niste biografii blindate ale personajelor, 
în absenţa oricăror relaţii dintre ele și un 
posibil mediu. Atit protagonistul, cit şi 
ceilalți pioni necesati mișcării sint vă- 
zuti aici ca sub un imens clopot de sticlă, 
muncind pe locuri fără oameni, circulind 
pe străzi pustii, vietuind în case fără 
vecini si prieteni, ajungindu-si lor înşişi. 
În ceea ce mă priveste,nu cred cë de aici 
se trag neimplinirile filmului, ipostaza 
propusă de Mircea Veroiu poate ti luată 
in considerație, dacă admitem că «7 zile» 
din viaţa unor oameni pot fi tot atitea zile 
de singurătate, că aceasta este uneori 
însăși condiția unui anumetip de existență 


Magda MIHĂILESCU 


Un conflict care n-a fost inventat în 
«birou» («Zestrea») 


Prea multi scriitori. artisti, balerine, bintuie în filmele 
noastre ca personaje, cînd locul lor ar fi mai indicat pe generic 


Legatura dintre individ 
i mediu e atit de evi- 
inema dentă încit n-are rost să 
insistăm cu lux de argu- 
mente asupra unui ade- 

2 văr unanim acceptat. In- 
dividul e, desigur, rezultatul dezvoltării 
si aptitudinilor proprii, dar si a mediu- 
lui care și-a pus pecetea. Nimeni nu 
este liber de mediu, de societatea în 
care trăiește, de bagajul de valori sau 
de prejudecăți moștenite... Chiar dacă 
admitem ideea romantică, atrăgătoare 
că, cu fiecare om, lumea începe și se 
sfirșeşte, influența mediului tot rămine 
puternică... În fond, viaţa fiind comuni- 
care, e firesc să asistăm la acest 
schimb de idei și de influențe. Auzim 
adeseori această frază: «Mediul La 
influențat» — sau mai simplist, dar la 
fel de adevărat: «Anturajul contează». 
Nu e nimic grav, dacă «mediul l-a in- 
tluențat», importante sint structura şi 
valoarea mediului. Dacă mediul e să- 
nătos şi inteligent, e foarte bine să-și 
exercite influența... 

Cinematografia occidentală a exa- 
gerat uneori «influența mediului» şi a 
făcut, dintr-o realitate obiectivă, un 
pretext de melodramă. Prea ușor se 
lasă influențate personajele de un 
mediu cit de cit corupt... Prea lesne 
fetele din suburbiile Parisului se pier- 
deau cu firea în fața unui bărbat cu 
mustëti enigmatice si piscină la ulti- 
mul etaj... Prea ușor se lăsau ademe- 
nite la o viaţă frivolă, chiar cînd me- 
diul nu le trăgea de minecă... Avem 
impresia că fecioarele din aceste su- 
burbii ale Londrei sau ale Parisului 
erau parcă aprioric corupte, mediul 
nu făcea decit să le asigure condiţii. 
Fellini, în «La strada» și alte filme ale 
lui, a înțeles că mizeria materială nu 
duce inevitabil la mizerie spirituală 
Că mediul, oricît de copleșitoare i-ar fi 
influența, nu poate zdruncina şi schim 
ba fundamental decit caracterele foar- 
te firave... Neorealismul a avut acest 
merit istoric de a zugrăvi cu autentici- 
tate nu numai mizeria materială, dar 
şi puterea omului de a trăi cu demni- 
tate și noblețe... Cită delicateţe nu 
răzbătea în acele fete din cartierele 
sărace ale Romei care, în ciuda priva- 
tiunilor, nu-şi trădau nici feminitatea 
şi nici integritatea morală... Totodată 
exista și o luptă între medii, ele încer- 
cau să atragă individul într-o parte sau 


alta. Individul nu traieste într-un sin 
gur mediu de cînd se naşte pinë moare, 
el e supus la toate influenţele. Şi apoi 
mai există și «adaptarea la mediu». 
Un mediu nou nu înseamnă neapărat 


un mediu ostil... Dar... Și e păcat că 
cinematografia noastră n-a făcut un 
asemenea film — trecerea unui țăran 


Teodor MAZILU 
(Continuare inipag. 43) 


| 


În cadrul celui de al 9-lea Saion internațional de artă fotogra- 
fică, fotoreporterul nostru, A. MIHAILOPOL (excellence 
F.L.A.P.), a obținut Medalia de argint a Federaţiei Interna- 
tionale de Artă Fotografică cu lucrarea T. Mazilu-pamfletar, 
«— Poate fi omul at't de talentat? 
— Poate!» 
(Din volumul «Teatru» de T. Mazilu) 


S-a scris si s-a vorbit prea putin despre arta actorului. Ne-am 

nema ocupat prea Putin de operatorii noștri, despre care s-a spus în- 
totdeauna, prea general, că sînt «o adevărată fortë a cinemato- 

LA I grafiei noastre». O serie de întrebări esențiale n-au fost încă 
puse in discuţie. De pildă: Care este rolul imaginii în filmul nostru? Care 
este aportul operatorului la nașterea unei poveşti cinematografice? Ce 
contribuție are imaginea la crearea emotiei artistice și a mesajului filo- 


zofic? 


A sosit momentul nu numai să interogăm, ci să și răspundem la aceste 
întrebări care așteaptă de atîta vreme la porţile publicisticii cinematografice. 
Aceste două pagini constituie, deci, doar un punct de plecare al unei 
discuții pe care o dorim serioasă, fără a fi plictisitoare, și curajoasă, dar 


nu curajoasă în spiritul celor care dau și fug. 


Toţi acei care vor şi simt că au ceva de spus în această ordine de idei 


sînt așteptați. Sint doriți. Sînt rugați să ia cuvîntul! 


Ëer 


Arta de a scrie cu imagini 
(Ovidiu Gologan) 


Prietenul meu, 
operatorul 


Arta de a picta cu lumini 
(«Ciprian Porumbescu») 


Cred că o dezbatere despre munca 


operatorului se impunea cu necesitate 


Toţi marii regizori pe care i-am întil- 
nit filmind pe marile platouri ale lumii 
mi-au prezentat pe operatorii lor ca pe 
aa prieteni. 

ntr-adevăr, dacă se impune o fuziune 
totală de afinități, concepție plastică si 
stilistică, o încredere nemărginită, care 
începe de la alegerea distribuției și locu- 
rile de filmare pinë la dubla pe care o alegi 
pentru a o pune în film, atunci trebuie 
vorbit de relația regizor-operator. Relatie 
în care se imbină jocul actorului cu mis- 
carea de aparat, licărirea de lumină în 
ochii eroului cu atmosfera plastică cea 
mai izbutită. 

Pe operator, unii il consideră autorul 
total al imaginii, mișcării şi plasticii, alții 
îl consideră un tehnician — adică omul 
care operează cu DIN-i, cu luesi,cu filtre, 
cu exponometre, bëi de developare si 
filmëri combinate. 

Adevărul le cuprinde pe amindouă: 
pe de o parte, operatorul nu poate exista 
ca artist fără o concepție artistică si sti- 


34 


listică asupra întregului film, concepție 
care emană de la regizor, și aici cei doi 
colaboratori se completează reciproc în 
sensul pregătirii si pe parcursul realizării. 
Pe de altă parte, nu poate fi neglijată di- 
mensiunea operatorului stăpin pe cea 
mai avansată tehnică a profesiunii sale, 
profesiune din care fac parte calitatea 
peliculei, performanţele tehnice ale apa- 
raturii de filmat și de iluminare, condiţiile 
prelucrării peliculei de laborator, filtrele 
folosite, utilajele speciale (dolie, obiec- 
tive si transfocator), etc., etc. 

Dar operatorul de miine? Poate ope- 
ratorul imaginii magnetice! 

Sigur că operatorul trebuie să aibă 
cultură plastică, bun gust și rafinament 
artistic, simţ al firescului și inventivitate, 
într-un cuvint, o «scriere» a imaginii. 

Da, sigur, fraza cinematografică se în- 
cheagă din cadre mari şi mici, din pro- 
poziţii eliptice, din sinteze care, în citeva 
clipe, pot exprima mai mult decit kilo- 
metri de peliculă. Şi istoria cinematogra- 


Operatori, 
aveți cuvîntul! 


Incontestabil, imaginea de film este 
zonă a cinematografiei românești în care 
A s-a scris puţin gi s-a făcut mult. 

Într-o artă ce s-a născut sub ochii 
noştri s-a scris puțin, pentru că interesul 
general s-a îndreptat, firesc de altfel, spre 

dramaturgie, tematica şi construcția scenariului, ma- 
niera regizorală, interpretarea actoricească. 

S-a scris puţin, pentru că în marșul de 25 de ani al 
filmului românesc, marș forțat, în pas alergător, esecu- 
rile artistice, și vai, au fost atit de numeroase, ne-au 
răpit tihna unor judecăți de valoare atotcuprinzătoare 
pe toate compartimentele filmului. Nu este de mirare 
că atita vreme cit imaginea era clară, albastrul cerului 
albăstriu şi verdele ierbii aproximativ verde, imaginea 
de film a fost trecută în categoria problemelor solutio- 


nale 


fului înregistrează nenumărate exemple 
(Urusevski, Monakov, Lelouch, etc.), cînd 
operatorii de talent au sfirșit prin a deveni 
regizori remarcabili. 

Chiar in cinematografia noastră avem 
exemple de regizori care la inceputurile 
lor au fost operatori, si e suficient să 
amintim de Paul Călinescu sau de Victor 
lliu (care povestea că primul său contact 
cu cinematograful a fost cel de asistent 
de operator...) 

De aceea ar fi absurd să fie barată calea 
către mult visatul autor total pentru acei 
operatori de talent care, insusindu-si par- 
ticularitățile profesiunii de regizor, pot 
deveni, ei înşiși, autori de film. 

Este de asemeni absurdă şi dăunătoare 
tendința ca toți operatorii să nutrească 
complexul subordonării lor față de un 
regizor Si concepția lui asupra intregului 
film, fiindcă asta poate duce la experiențe 
regretabile. A nu se confunda filmul de 
ficțiune cu reportajul sau cu documen- 
tarul TV sau cinematografic. 

De aceea eu cred în varianta de opera- 
tor ca principal colaborator al regizorului 
și în același timp prieten și părtaș al său 
la bine și la rău. 

Cred in acei prieteni — regizori şi ope- 
ratori — care au zămislit opere memora- 
bile şi am în minte acum colaborări ce- 
lebre ca Eisenstein-Tissë, Urușevski-Ka- 
latozov, René Clair-Lefebvre, si, de ce 
nu? Sergiu Nicolaescu-Sandu David, Ma- 
nole Marcus-Nicu Stan, lulian Mihu-În- 


torsureanu-Fischer, Geo Saizescu-Geor- 
ge Cornea, etc., etc. 

Personal, am fost legat afectiv și pro- 
fesional de bunii şi marii mei colegi 
Ovidiu Gologan, Nicolae Girardi, Aurel 
Kostrakievici. Căutările noastre, insom- 
niile noastre au fost de fiecare dată 
comune. 

Un mare cineast, văzind mai multe filme 
românești, spunea că imaginea filmelor 
noastre se situează la nivelul celor mai 
bune experiențe pe plan mondial, și cu 
siguranță nu greșea. Avem și premii in- 
ternationale in acest sens. 

In privinta profesiunii de operator de 
film avem o glorioasă tradiţie, unde își 
înscriu numele cu litere de aur, operatori 
ca P. Ivanovici, Posmantir, Vasilescu, 
Cociu, lon Stoica, lon Cosma, Wilfried 
Ott, Ovidiu Gologan, etc, etc... nume 
cărora li se adaugă generaţia anilor 1950- 
1970, cea care a impus imaginea româ- 
nească de film, şi care astăzi primeşte 
noi talente înscrise sub semnul unei arte 
autentice. As aminti de proaspetii absol- 
venti ai |.A.T.C. — Dinu Tănase, Mărgi- 
neanu, Ghibu, Demian etc. 

Cred că o dezbatere, ca cea pe care 
o inaugurează revista «Cinema» despre 
operatori se impunea cu necesitate. 

Colegilor, prietenilor mei, operatorii, le 
mulțumesc pentru pasiunea cu care slu- 
jesc filmul românesc, 


Gh. VITANIDIS 


- Operatorul, 


colaborator absolut 


Tandemul 
Fischer şi 


Intorsureanu) 


eraphis-colorului Nu 


numai actorii. Si culoarea 
«joacă» («Castele de nisip») 


stimati operatorit 


á zi : 
Operatorii noştri s-au 


complăcut să rămînă 
la subsol. Poate 
din 
modestie. 


Poate din teamă 


S-a scris puțin din lipsa unor condeie de autoritate 
capabile să descifreze sensurile mai adinci ale imaginii 
de film sau măcar interesate să înțeleagă aportul opera- 
torului în vizualizarea operei cinematografice, într-o 
artă, prin excelență, vizuală. 


Şi dacă nimeni nu s-a aplecat cu oarecare pricepere 
asupra a tot ce înseamnă încadratură, mişcare de aparat, 
culoare, etc., n-au făcut-o nici operatorii insisi din teamă, 
din modestie, poate din bun simț sau, pur si simplu, 
fiindcă s-au complăcut să rămină în subsolul creaţiei 
cinematografice. 

Dacă s-a făcut mult, și s-a făcut, meritul revine în pri- 
mul rînd cineaștilor din spatele camerelor de luat vederi, 
pasionați, întreprinzători, talentați, mulţi dintre ei cu 
autentic simț pictural si care și-au plămădit cadrul nu 
numai în lumină crudă de proiector, dar si în lumină de 
suflet. 

Este de datoria noastră, a regizorilor în primul rind, să 
repunem în drepturi pe acești artiști anonimi. Cind 
«Pădurea spinzuratilory a luat premiul la Cannes pentru 
regia lui Liviu Ciulei şi ziarele străine elogiau filmul cu 
«cea mai frumoasă scenă de dragoste din tot festivalul», 
puțini, dintre noi, am sesizat că decanul operatorilor, 
Ovidiu Gologan, innobilase cadrul într-o calmă bine- 
cuvintare de lumină, extaz discret de pulbere aurie, și 
realizase cea mai frumoasă mișcare circulară de aparat 
din toată istoria filmului românesc. Citiva ani mai tirziu 


el obținea un important premiu internaţional pentru 
imagine. 

Mai sint şi alţii, dintre care unii tineri, foarte tineri; 
ar fi greşit să dăm nume şi să stabilim ierarhii. Pe dea- 
supra tuturor numelor si vanitëtilor, creaţia operatori- 
cească românească rămine, după părerea mea,o dovadă 
de talent a cinematoarafiei noastre, pe care citeva gla- 
suri răzlețe au îndrăznit s-o numească,pe ocolite, școală 
națională. 

De aici incolo, de pe această poziție, se poate discuta, 
trebuie discutat. În lipsa criteriilor de apreciere si a unei 
opinii publice cit de cit inițiate producem și maculatură: 
filme cu rezolvări plastice facile, cu stiluri de împrumut, 
imagini de frivolitate cu poză înzorzonată, mozaic cro- 
matic de bazar oriental, culori stridente de ilustrată. 

În ansamblu însă am ferma credinţă si convingere că 
imaginea de film la noi în tarë a atins subtilitatea si nive- 
lul de protesionalism al multor cinematogratii de tradiție. 

Luaţi loc mai in față, stimati operatori! 

Aveţi cuvintul! 


Constantin PIVNICERU 


Întorsureanu şi Fischer 

au descoperit prin Graphis-color 
un lucru extraordinar. 
de care colegii lor 


nu-şi dau 


Mi-e greu să vorbesc despre operatorii 
de imagine, deoarece eu am lucrat mereu 
cu aceiași colaboratori (Sandu Intorsu- 
reanu și Gheorghe Fischer). Ceea ce imi 
amintesc din trecut este că mă uitam si 
eu prin aparat la fiecare cadru, fie el cit 
de scurt. Astăzi, mă înțeleg cu ei din 
priviri. Chiar la mişcările cele mai com- 
plicate, în cadre foarte lungi (pină la 
300 m), adică cuprinzind o întreagă bo- 
bină, e suficient să parcurgem traseul 
împreună, să definitivăm în spațiu punc- 
tele de atenţie cele mai importante, mis- 
carea actorului și momentele de acțiune 
sau text, ca să nu mai fie nevoie, după 
aceea, să stau lingă aparat. 

La filmele pe care le fac nu există 
«semne» pentru actori. Ei au voie să se 
miste cum vor în fața camerei de luat 
vederi, în toată libertatea. Să respecte 
însă linia personajelor si să nu denatureze 


încă seama 


sensul scenei. In telul acesta, aparatul și 
reflectoarele sint ca şi inexistente pentru 
interpreți. Actorii sînt foarte mulțumiți 
de această libertate. 

Eu cred că Sandu Intorsureanu si Gheor- 
ghe Fischer au descoperit prin acest 
Graphis-color un lucru extraordinar, de 
care colegii lor, poate, dintr-o anumită 
inerție sau rutină, nu-și dau încă seama, 
dar vor fi convinşi cu vremea. 

Culoarea care se substituie dramatur- 
giei, fără ostentatie, discret, realist, este 
în mod cert un ciștig mare pentru film. 

Şi revenind mai exact la esenţa proble- 
mei, cred că operatorii trebuie să fie in- 
tr-adevăr colaboratorii absolut cei mai 
apropiați de regizor, cei mai fideli, mai 
credincioși cinematografiilor si regizo- 
rului cu care lucrează. 

Eu am un asemenea noroc. 


lulian MIHU 


Operatorul, 
invulnerabil? 


m văzut la mulți operatori 
încăperi luminate ca ziua 
în plină noapte. 
Am văzut oameni cu patru umbre 


Operatorul este liber. Vreau să spun, 
că el depinde de sine si de măiestria sa, 
demn şi rezervat, lipit de aparatul care 
poate îl protejează. 

Discuţiile care-l înconjoară și care atit 
de rar îl definesc, l-au făcut într-un fel 
invulnerabil. Invulnerabil la critică. 

Asta pentru că o fotografie frumoasă 


şi cu atmosferă este o mică operă de artă 
definită și definitivă, iar un film frumos 
şi de atmosferă poate deveni plat și 
imbecil sau rafinat și subtil. Totul depinde 
de ochii care-l privesc sau de «neochii» 
care-l gindesc. Dar aici începe discuţia 
despre regizor. 

Uneori, si nu întimplător, sint discutati 


împreună, căci, ciudat, devin pereche, un 
fel de individualități-cuplu, straniu cen- 
taur împotriva fricii, a nelinistei unei ore 
de film, pentru ei atit de lungă... 

Definiții de încadratură s-au tot dat, 
căci încadratura este un domeniu fix și 
limitat și îi privește pe amindoi, operator 
și regizor, de la inceput, pe unul echili- 
brul ei ca atare, iar pe celălalt, dimensiu- 
nea și dinamica dreptunghiului de reali- 
tate cuprins în ea. Firește, tot ceea ce 
scriu, se referă la operatorul total, cel 
care face, in sensul că execută, mișcarea 
de aparat, cel care face, in sensul că 
ordonează lumina si deci o bună parte a 
atmosferei din cadru. 

Revin, deci, la mişcarea de aparat, gin- 
dită și trăită, anterior poate pe hirtie, sau 
în timpul unei plimbări, de către regizor. 
Aici operatorul trebuie să devină, dacă 
poate, un fin instrumentist, și asta pentru 
că el interpretează cu aparatul, mișcarea 
dată, reluată, la rindul ei de actori. În 
cazul unor mizanscene complexe, asta 
devine chiar o interpretare, nu o execuţie. 
Poate fi şi o executare, fără indoială, 
dar am văzut în filme — să zicem în cele 
ale Malvinei Ursianu, ale lui Mihu sau 
Gabrea, in orice caz ale lui Pita, astfel 
de interpretări ale unor secvențe și nu 
erau tocmai rele. 

Aş putea să mă gindesc că erau chiar 
teribil de bune. Dar fără îndoială că filiera 
este regizor-operator: compozitor-inter- 
pret. Poate că dacă Demian ar fi făcut 
«singur» un film, articolul era despre el, 
dar atunci nici el n-ar mai fi fost operator 
și deci n-ar mai fi fost invulnerabil. 


Omul şi arma 
(operatorul Călin Ghibu) 


O plastică reușit 


Invulnerabil în fața criticii. 

Eu am văzut însă, la multi operatori 
«de tradiţie», încăperi luminate ca ziua, 
în plină noapte, oameni furisindu-se cu 
patru umbre după ei și multe altele. Dar 
asta înseamnă un ochi poate prea atent. 
Dar fiindcă e vorba de operator... Am 
ajuns, odată cu umbrele, în mijlocul ope- 
ratoriei pure — fotografia. Aici, rar, in- 
tervine cineva. Aproape ca în nici un alt 
moment al filmării, operatorul rămine sin- 
gur cu «electrica». Lumina-atmosferă, de- 
licată, dură, obscură, clar-obscură, pri- 
virea, sensibilitatea și cultura ei estetică, 
toate contribuie la a-l face pe operator 
(din nou) invulnerabil sau poate chiar 
artist. Bineînțeles, în ipoteza, aproape teo- 
retică, a existenței unor reflectoare ca 
lumea. 

Dar ele sint rare, puţine și dau fiecare 
o altfel de calitate de lumină... 

Scriu asta, poate, pentru că eu sint un 
regizor foarte operator, sau poate pentru 
că, în general, lumea nu ştie sau nu vrea 
să știe ce face omul acesta, operatorul, 
într-un film și care este calitatea lui, pe 
lingă regizor sau odată cu el. 

Sint cazuri şi cazuri, amenajări de echi- 
pe care au tot felul de puncte vulnerabile 
comune sau nu, oboseli şi imagini di- 
verse care dau pe ecran cine ştie ce... 

Cel mai bine ar fi să pot să filmez iar 
si iar cu operatorul pe care-l știu de ani 
si care mă ştie la fel, dincolo de obstaco- 
lele care ne sint comune sau separate... 


Mircea VEROIU 


Dar în raport 
zile») 


cu ce? («7 


Da > 
dacă aveam 
mai mult 
curaj, 


realizam 
mai mult 


Fisa personală 


e Ziua, luna, anul, locul naşterii: 20 
'ctombrie 1933, Adjud. 

e Liceul în București, la «Dimitrie 
Cantemir». Ca licean recită, cintă şi 
joacă în spectacole puse in scenă de 
echipa artistică a școlii. 

e 1954-1955: student la Politehnică, 
Facultatea de Mine și Petrol. Debu 
tează în muzica uşoară într-un spec- 
tacol dat în aula Facultăţii de Drept 
Colegii îl sfătuiesc să se înscrie la 
teatru, 


e 1955: examenul la Institutul de 


Artă Teatrală și Cinematografică. 

e 1959: absolvă Institutul la clasa 
Al. Finti. În acelaşi an debutează pe 
scena teatrului din Botoșani cu Cer- 
chez din «Ziariștii». Pe aceeaşi scenă: 
Hlebnikov din «O chestiune perso 
nală», Jupin Dumitrache in «O noap- 
te furtunoasă», Petrucchio in «Fe- 
meia îndărătnică» (alături de Margareta 
Pogonat), 


36 


e 1960: George Vraca îl vede în 
Petrucchio şi-l cheamă la București, 
la Teatrul Armatei, să repete ca du- 
blură a sa, Antoniu, din «Antoniu și 
Cleopatra». După o lună de repetiţii, 
George Vraca îi încredințează rolul 
Este angajat la Teatrul Armatei, de- 
venit ulterior teatrul «Nottara», pe 
scena căruia joacă și azi. În acelaş 
an, 1960, debutează și în film cu un 
rol episodic, Perratto din «Darclte» 


e 1961: două roluri în film. Inginerul 
Dan în «Post-Restant» și căpitanul 
Deliu în «Porto-Franco». Paralel, pe 
scenă, joacă Antoniu si Aliosa Ka- 
ramazov, un secretar de partid in 
«Steaua Polară» si Lisardo in «Casa 
cu două intrări». 

e 1962: trei roluri în filmele «Tudor», 
«Mofturi 1900» şi «Titanic Vals». 


e 1964-1965: pe scenă: Mircea Ba- 
sarab în «Vlaicu Vodă» și Oedip în 
«Oedip-Rege», iar in film un inginer 


in «Runda a șasea», Vulpasin în 
«Dincolo de barieră» şi încă un ingi- 
ner in «Amprenta». 


e 1966: părăsește pentru un timp 
scena ca să interpreteze rolul loco- 
tenentului Petrescu în filmul «Tu- 
nelul». 


e 1967: din nou pe scenă Don Al- 
graysean in «Cind luna e albastră» 
Spectacol de mare succes. 500 de re 
prezentatii 


e 1967-1968: joacă in două copro 
ductii: «Frumoasele vacanțe» si «Bă 
tălia pentru Roma». Pregătește «O 
thellon. 


e 1969: pe scenă, premieră cu «O- 
thello». În film, joacă Voștinariu în 
Printre colinele verzi», un locote- 
nent in «Castelul condamnaților» si 
prințul din «Războiul domniţelor». 

e 1970-1971: «Omul care...» — pe 
scenă (premiul de interpretare), iar 
in film, un spion în «Cintecele mării» 


e 1972-1973: Simon Charoux în 
piesa «Cei şase» şi trei roluri în film 
căpitanul Petrescu în «Sfinta Tereza 
si diavolii», Andrei in «100 de lei» 
si comunistul Vasile in «Pistruiatul 
Joacă si in citeva coproductii ca 
“Tom Sawyer», «Ocolim pămîntul», 
«Preeria». 


Ar mai trebui adăugate desele apa 
ritii pe micul ecran și înregistrările 
de muzică uşoară (cea de a doua 
pasiune a lui lon Dichiseanu fiind 
muzica uşoară) 


actorii 
noştri 


În Dostoievski: 
Aliosa Karamazov 
ps EES 
În «Tudor»: 


Oarcă 


Foto: A. MIHAILOPOL 


më ii 


|| on Dichiseanu: i 


— lon Dichiseanu, 
dacă v-as lăsa dum- 
neavoastră rolul de 
a deschide acest in- 
terviu, cu ce Între- 
bare ati începe? 
Ee 

— Cu o intrebare banalë, dar 
pentru mine plină de miez: ce pă- 
rere am despre meseria pe care 
am imbratisat-o, Şi atunci aș răs- 
punde că este o meserie afurisit 
de frumoasă și afurisit de spinoa- 
să, Şi dacă unii dintre noi credem 
că, făcînd ceea ce se cheamă „o 
creaţie“ (în teatru sau în film, tot- 
una), sîntem mari şi consacraţi și 
ajunge pentru tot restul vieţii, ne 
înşelăm amarnic... Mai cred că 
această profesiune a noastră exis- 
tă, trăiește în inimile specta- 
torilor numai atîta timp cît exis- 
tëm și noi. Din păcate, Și există 
mai ales atita vreme cit ești într-o 
continuă prezenţă şi într-o con- 
tinuă înnoire a mijloacelor de ex- 
presie. Așa-zisul talent nativ nu-i 
valabil decît puţin timp. Dacă nu-ţi 
insusesti mijloace. noi și mereu 
înnoite, dispare si, în locul lui, 
se instalează plafonarea. lar pla- 
fonarea ne scoate, ca să zic așa, din 
joc. Pentru că este lucru ştiut că 
artistul trebuie să reprezinte, atît 
cît poate, societatea in care tră- 
iește. Si tot pe cît poate, să aducă 
ceva Nou. 


inema 


— Fiecare generație are sti- 
tul ei, tipurile ei de actori pe care 
le propune, uneori le şi impune 

` spectatorului. Dumneavoastră, ca- 
re socotiți a fi tipul de actor cel 
mai apropiat timpului nostru? 
ET RE TREE NR 

— Nu sînt un bun teoretician, 
dar pot să spun că iubesc actorul 
complex, care face de “toate, co- 
medie la fel de bine ca tragedie, 
dramă sau melodramă, actorul care 
cîntă, dansează, care se poate deci 


În Shakespeare: 
Othello 


NET SO MEDIE 
În „Dincolo de barieră“: 
Vulpasin 


exprima prin toate mijloacele. Cred 
în actorul cu o paletă bogată si 
variată de mijloace de exprimare. 
Ee E AD FI SOAP PESTERI EI 


— Dumneavoastră ati făcut in- 


tr-adevăr de toate. Ce credeți că 


v-a reuşit mai bine? 


— Rolurile care au fost mai a- 
propiate de sufletul meu. Acelea 
care mi-au cerut efort de concen- 
trare, care-mi deranjează comodi- 
tatea. Am avut îndrăzneala să 
încerc, Şi cred că un actor trebuie 
să aibă această îndrăzneală —so- 
ra curajului — de a încerca tot. Cu 
un picde voinţă aș fi putut, poa- 
te, realiza mai mult. Si cred cë pot 
mai mult. Nu cred că e lipsă de 
modestie în ceea ce spun... Poa- 
te că nu voinţa mi-a lipsit, poate 
n-am îndrăznit destul. Poate n-am 
avut destul curaj. Şi dacă tot m-am 
întors la curaj, aș vrea să spun că 
el trebuie predat ca o ștafetă ce- 
lor care vin după noi, Sîntem o- 
bligati, cred, să insuflăm celor care 
vin după noi acel curaj de care 
vorbeam (e o obsesie la mine) , cu- 
rajul de a da curaj. Curajul de a 
îndrăzni mai mult. Chiar dacă nu 
întotdeauna la capătul unei în- 
drăzneli se află reuşita. 


— Ce consideraţi cu adevărat 
reuşită în cariera dumneavoas- 
tră? e 
DEESA EELER E EATA 

— Aș spune Alioșa Karamazov, 
ca să dau un exemplu. Dar am con- 
siderat o reuşită orice rol care 
mi-a dat senzația cë am realizat 
ceva pentru public, Nu consumul 
de energie fizică și intelectuală 
răsplătit îndeobște cu aplauze și 
flori (deşi “şi asta contează), ci 
senzaţia aceea bună, de oboseală 
cu folos, pe care o ai cînd te în- 
torci în cabină, după spectacol. 
Satisfactia că ai dat tot ce ai Mai 
bun și că darul tău a fost primit. 
Din păcate au fost puţine rolurile 


În „Sfînta Tereza și...“: 


căpitanul Petrescu 


În „100 de lei“: 
Andrei Pantea 


acelea. În teatru, cel puţin, a exis- 
tat un Alioşa Karamazov, un An: 
toniu chiar... În film, încă nu m-am 
întîlnit cu rolul acela majt visat. 


— De ce? 


— Poate pentru că majoritatea 
regizorilor m-au luat pentru cali- 
Ge mele fizice, sportive, ori- 
cum exterioare, nu pentru cele 
mai dinăuntru, de sensibilitate, de 
firesc, de omenesc, calități pe care 
în teatru sper că le-am demon- 
strat și uneori, pe apucate, chiarşi 
în film. 


— Se vorbeşte foarte mult, 
mai ales despre acest firesc pe 
care un actor de film e musai să-l 
aibă. De fapt, ce înseamnă a fi 


= 
= 
0 
i 
D 


— A nu îngroșa cu nimic, a nu 
exagera cu nimic sentimentul pe 
care il ai de redat. Dar cred că 
asta e mai ales în funcţie de regi- 
OF. 


| 


— Cum adică? 


— Simplu, Mulţi regizori au o- 
biceiul să-ți spună: „Fă ca mine” 
și atunci ești obligat să faci cum 
ti se spune, nu cum crezi tu că e 
bine. De fapt, acela este firescul 
regizorului, nu al'actorului: Mi s-a 
întîmplat Și mie să dau “ascultare 
unor. asemenea indicaţii și n-a ie- 
sit deloc bine. De aceea, în ulti- 
mii ani, cu riscul de a pierde un 
rol sau de a nu mai lucra'cu un re- 
gizor, am făcut cum am crezut eu 
de cuviinţă. Pentru că, în ultimă 
instanță, publicul më judecă pe 
mine, și el, publicul, este acela 
care-mi dă certificatul de actor. 
La ora actuală, nu mă mai intere- 
sează părerile unora care sînt pu- 
tini. Mă refet la critici, la regizori, 
si poate la alţii, mai putinicompe- 
tenti. Ceea ce fac, pe cit îmi stă 
în putinţă, fac-pentru marele pu- 
blic. Şi așa profesia noastră e tre- 
cătoare. Din sutele de roluri in- 
terpretate, “rămîn cîteva. Și a- 
ceste cîteva mă străduiesc cu joa- 
te mijloacele, cu sensibilitatea mea, 
cu o pasiune organizată, cu o in- 
terpretare modernă, să le fixez 
măcar pentru un timp în memoria 
spectatorului. 


— Ce intelegeti prin: pasiune 
or ganizată? 


— Să știi să-ţi d 
mentul, să ţi-l cana 
trebuie, să nu falsif 
tele, stările, să fii stëpinul, nu scla- 


tempera 


vul calităților şi 
ES EE EE 

— Spuneţi cănu vë interesea- 
zë pirerile criticilor si ale regi- 
zorilor. Ale criticilor, se poate. 
Dar de regizori, depindeti to- 
tusi.... 


— Deocamdată, da, Pina cînd 
va veni ziua în care am să simt că 
am destulă pregătire. şi pentru 


această profesie. Dar asta n-o voi 
face decit atunci cînd. voi socoti 
că sînt înarmat cu tot ce îi tre- 
buie unui bun regizor. Recunosc 
că e o îndrăzneală. Încă una. Dar 
mă bucur că o am. Face parte din 
mine. Ca neliniştea care më mina 
tot timpul spre alte căutări, ca ne- 
multumirea pe care o încercatunci 
cînd un rol nu iese aşa cum am 
vrut, Și mai întodeauna (acum vor- 
Besc de filme), după ce văd mate- 
rialul, îmispun: era loc şi de mai 
bine. Dar nu mai e nimic de făcut. 
Eu nu sînt producător, nu pot 
spune; nu-mi place scena cutare 
şi o' refac.. 


— S-a intimplat vreodatë (tot 
de film vorbesc şi eu) să spuneţi 
după un rol: asta am vrut, asta 
am făcut? 


— Da, Căpitanul Petrescu din 
„Sfinta Tereza şi diavolii”. lar ca 
pondere actoricească, ca maturi- 
tate artistică, Vostinariu din „Prin- 
tre colinele verzi", Am avut si în 
alte filme momente bune, dar nu- 
mai momente. 


“—— Am aflat din „fişa personală” 
că tocmai ati împlinit o vîrstă la 
care omul se uită si la drumul ră- 
mas în urmă si la cel care-l așteap- 
tă. Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, 
ce ati face! 


— Tot asta. Cind sînt supărat, 


zic că am greșit. Dar cu lucidi- 


tate, zic că aceeași profesie, pe 
cit de nobilă pe atit de grea; as 
îmbrățişa-o şi azi cu aceeași. dra- 
goste, pasiune şi dăruire. Și dacă 
ar fi să aleg între teatru și film 
(e o întrebare care „se pune ade- 
sea), aş alege filmul. Filmul, pen- 
tru că îmi oferă o arie mai largă, 
îmi solicită mai multe calităţi (fie 
ele și sportive, ca să fac haz de 
necaz), imi olërë mai multe Con: 
ditii de desfășurare. Știu eu, poa- 
te spun filmul. pentru că aici n-am 
interpretat încă rolul pe-care l-am 
visat... Teatrul îţi dă, în schimb, 
contactul acela minunat cu publi- 
cul, posibilitatea de a trăi seară 
de seară, în fața lui, viaţa unui per- 
La film eşti văduvit 
„Cînd filmezi n-ai 
a. n-ai emoția lui 
se înloarce în scenă şi te 
eaza, şi te impinge,sa fii 
eparte în ochii lui un perë 
aj anume, şi te obligă să-l er 
tionezi mai departe, pinë cade 
cortina. La fim, în schimb, efor- 
tul de concentrare artistică e mai 
mare, pentru că eşti obligat, nu 
o dată, să începi cu finalul şi să 
sfirsesti cu începutul, oricum să 


sonaj anume. 
de plëce 
blicul“ în 


trăieşti un personaj făcut din bu- 


citele. Dar poate de asta îmi si 


place. > ; 

— lertati-më, am uitat sa vë 
întreb: cum vë place ultimul rol 
pe care l-aţi jucat în film? Rolul 
din „100 de lei"? 


geed 
— Era loc şi mai bine. 
Eva siggu 


la ordinea zilei 


Despre unele aspecte ale interdependentei 
si întrepătrunderii dintre literatura şi film 


— Fusese vorba de un 

4 scenariu, 

Mema — Firește. lată-l, 

— Ăsta e roman, Si 
încă în două volume, 
— Bineînţeles. 

— Deci nu e scenariu, 

— E ca și. Posed un stil cinema- 
tografic. 

— Cu atît mai mult, Vă va fi mai 
ușor să vă ecranizati romanul, 

— De ce să-l mai ecranizez dacă e 
scris cinematografic? Am martori, 
Vă las volumele, dati-mi banii şi ne 
întîlnim la premieră, ` 

— Pëntru roman nu ati primit 
banit 

— Ba da, 

— Atunci, de ce să vă mai dăm 
si noi? 3 


În căutarea unei pre- 

cizări de ordin docu- 

mentar, am răsfoit din 

nou numărul pe sep- 

tembrie al revistei care 

îmi face onoarea de a 
găzdui aceste incomodități. Recitesc 
cu mai multă atenție răspunsurile 
la ancheta „Filmul românesc în dez- 
batere, Stagiunea 1972—1973". Re- 
citesc și încep së më mir, Un dis- 
tins cineast, de care depinde o cinci- 
me din producția anului viitor, aş- 
teaptă de la stagiunea următoare un 
film politic de talia „Puterii si Ade- 
vărului", un film de actualitate si o 
comedie de bună calitate. Un alt 
distins cineast, de care a depins şi 
depinde o altă parte a producției 
cinematografice, recunoaște că de- 
zamăgirea domniei sale are de mai 
multi ani la bazë discrepanta dintre 
intenție si realitate. „Cunoșteam, la 
începuturile lor, aproape toate sce- 
nariile și pot spune că ele conțineau 
premise pentru speranțe mai mari“. 


0 reţetă utilă 
pentru scrierea 


rapidă 
a opt scenarii 


— Dumneavoastră fmi plătiți 
scenariul, 

— Numai dacă îl și scrieți. 

— Domnule, eu sînt un scriitor 
mare, M-aş compara, dacă mi-e în- 


găduit, cu Thomas Mann, Nu scriu 
romane mai mici deo mie de pagini. 

— Observ, 

— Vă las volumele, faceţi filmul... 

— Filmele. 

— Doriţi să faceți mai multe? 

— Noi nu dorim, dar în volumele 
astea, cu stilul dumneavoastră cine- 
matografic, aveţi cel puţin opt filme. 

— Cu atit mai bine pentru dum- 
neavoastră. Îmi plătiți opt scenarii. 

— În sfîrșit, lăsați volumele aici. 
Le vom citi și vom vedea. 

— A, nu, nu așa. Vă rog să nu se 
schimbe nici un cuvînt din roman, 

— Cînd citim un roman, nu obiş- 
nuim să-i schimbăm cuvintele. 

— Nu cînd citiţi. Cînd filmati. 

— Cine v-a spus că filmăm? Mai 
întîi să citim. 


spectator incomod 


Pesimistul vesel și optimistul trist 


De ce se pling 
unii cineasti 2 
A spus cineva 
së nu facem 
filme 
de actualitate 


si 
sa facem 


filme 
de neactualitate? 


Un alt cineast aşteaptă de la stagiunea 
următoare: „Multe, fir-ar să fie“, 
Simt că mă înec într-un noian de 
întrebări. Păi, dacă cei de care de- 
pinde aparita unor astfel de filme 
cer respectivele filme, de unde 
atîtea deziluzii? Poate că înțelegerea 
problemei este prea grea pentru 
mine, dar nu pricep cum se poate ca 
să privești cu, să-i zicem, naivitate 
la cele făcute şi, detasindu-te total, 
să constati cë ai lăsat să se facă cum 
nu trebuia, știind că se face cum nu 
trebuie? Păi, de ce a lăsat? A spus 
cineva să nu facem filme de actuali- 
tate și să facem filme de neactualitate. 
Și de unde atîta „resemnare şi aban- 
don care-şi fac loc în rîndurile cole- 
gilor mei de talent“, după cum de- 
clară un alt cineast în aceleaşi pagini? 
Nu s-au onorat devizele filmelor? 
Slavă domnului şi cum s-au mai 
onorat! De ce se plinge unul din 
cei de care atirnë realizarea unităţii 
unui film că „filmele noastre dezamă- 
gesc pentru că n-au unitate"? Cine 


Producătorii si critica 


Casa de filme nr. 4 

(director, Corneliu Leu) 

manifestă intenția de 

ti a conlucra cu critica 

de specialitate. Prilejul 

l-a constituit intrarea 

în producţie a filmului pe care re- 

gizorul Virgil Calotescu îl va realiza 

după scenariul care poartă semnătura 

lui Platon Pardău — „Trei scrisori 

secrete“ (producător delegat, Marin 
Teodorescu). 

Înainte de a porni la lucru, realiza- 

torul si producătorii au organizat 

o întîlnire între principalii factori 


38 


Da! Da! Da! 
Criticul 
poate fi 


şi sfetnic! 


ai echipei de filmare, inclusiv actorii, 
şi cronicarii cinematografici, Subi- 
ectul discuţiei l-a constituit decu- 
pajul regizoral, oferit din timp sp'e 
lectură tuturor invitaţilor. 
Directorul casei de filme, re- 
gizorul, autorul story-ului (adap- 
tatorul şi dialoghistul n-au fost de 
față), operatorul Nicu Stan, sce- 
nograiul Aureliu Ionescu, compozi- 
torul Laurențiu Profeta și cîţiva 
dintre actorii candidaţi la distribuție 
au expus pe larg concepţiile lor de 
lucru, Dintre intervențiile criticilor 


— Prin urmare, vreţi së më vert, 
ficati, Nu aveţi încredere, 

— Stiti, înainte de a face un film, 
ne mai informăm si noi despre ce e 
vorba,,. 

— Nu-mi convine. Cînd, citiţi, 
vă vin idei, 

— Ce idei? 

— Să modificaţi, să tăiați, să 
adăugaţi. Vă previn că nu accept 
să-mi schimbaţi nici o virgulă, 

— Am. Mai auzit. 

— Eu sînt un scriitor -mare. 

— Si asta am mai auzit. 

— Perfect. Înseamnă cë se face, 

— Ce anume? 

— Filmul, Pot să trec pe la casie- 
rie? 

Dumitru SOLOMON 


să le dea unitate dacă nu cei care le 
fac? La recuzită, „Deus ex machina“ 
lipseşte din inventar, Şi nu văd cine 
ar putea fi angajat pe postul acesta, 
Cred că răspunsurile la toate între- 
bările se găsesc într-o afirmație a 
unui alt cineast, tot distins, care 
scrie că eșecurile previzibile nu 
par să reprezinte un stadiu depășit 
si că nu este nevoie de prea multă 
perspicacitate pentru a prevedea 
înainte de intrarea unor filme în 
producţie factura lor mediocră, 

Ba, uite că este! Şi mă tem că 
mai este încă nevoie de multă per- 
spicacitate, fir-ar să fie, vorba dis- 
tinsului cineast, si el mai sus citat. 

Bunica mea cînd se apuca să facă 
sărmăluțe nu conta pe eşecuri pre- 
vizibile, ci pe sărmăluțe gustoase, 
Dar bunica mea ştia înainte de a 
începe să le facă, ce trebuie să pună 
în ele ca să iasă bune, 

Asta e! 


Alexandru STARK 


prezenţi, o semnalăm pe aceea a 
lui DÄ. Suchianu, ca de obicei deose- 
bit de elocvent, 

Va rămîne această întîlnire o 
simplă încercare? Va persevera casa 
de filme condusă de Corneliu Leu 
în organizarea unor asemenea dezba- 
teri consultative? Va stirni această 
inițiativă vreun ecou în alte zone 
ale cinematografiei? lată întrebările 
pe care ni le punem noi înşine şi 
la care vom încerca să răspundem 
într-un număr viitor, 


la ordinea zilei 


prezențe românesti 


peste 


hotare 


Toamna se numără premiile... 


Degustări 
de filme 


Orice s-ar spune 

şi filmele au nevoie 

de timp pentru a 

se mecht! și a 

fi trimise să-și ve- 

rifice calitățile. Ca 
„ vinurile! „Apoi s-a născut oraşul“, 
filmul de debut al lui Constantin 
Vaeni, răsplătit anul trecut la 
Salonic cu premiul special al 
juriului, a fost trimis la Bilbao 
(Spania) pentru”a fi ... degustat 
de către membrii juriului Festi- 
valului internațional al filmului 
documentar şi experimental. Aş- 
teptăm verdictul! 


RE . —— —— mmm 
printis Premii 


Un cargou. în flăcări, care nu 
este altul decît cel din filmul 
„Explozia" al lui Mircea Drăgan, 
s-a îndreptat către festivalul fil- 
mului dè navigație de la Carta- 
gena. Există suficiente „asigu= 
rări“ că nu vom avea nevoie de 
colaci de salvare sau de bărci 


de cauciuc, de yreme ce pelicula 
lui Drăgan colindă cîteva „mări“ 
mari din Europa şi America 
Latină. 

P.S. Aflăm în ultima clipă că 
filmul a obţinut premiul de aur 
„Faro de Cabo de Palo“ 


D 
și micul Paris 
EE REES Bemtgen 


„Micul Paris” — cum îl numea 
Goethe — Leipzig-ul, se pregă- 
teste pentru festivalul interna- 
tional al tilmului de scurt metraj 
(24 noiembrie—5 decembrie). În 
afara faptului că noi ne-am trimis 
deja... „Porumbeii şi fanfara” 
şi pe Jean Petrovici să-i înso- 
teascë, nu putem trece cu vede- 
rea nici faptul că oaspeţii festi- 
valului vor asista la o premieră 
neobișnuită, premieră care se 
datorează tot cineaştilor români, 
mai exact lui Alexandru Gaspar 
şi filmului său „Premieră după 
75 de ani“. Vom mai fi prezenţi 
la Leipzig și cu „România, ţara 
mea“ (regia Octav Ioniţă), „Zi- 
lele si nopţile unui bărbat“ (re- 
gia Eugenia Gutu), „Recaş-ul si 
oamenii săi“ şi „În pădurea cea 
stufoasă“ (ultimele două dato- 
rate lui Titus Meszaros). 


Speranţe 
confirmate 


Două recunoașteri, două con- 
firmări, două speranţe s-au ma- 
terializat în două diplome de 
onoare obţinute de filmele „Pă- 
durea scufundată" (regia lon Bos- 
tan) şi „Premieră după 75 de 
ani“ (regia Al. Gașpar), la Festi- 
valul international al filmului 
ştiinţific de la Zlatnti-Piaseti 
(R.P. Bulgaria) — A.1.C.S. pen- 
tru contributia adusë la istoria 
cinematografiei stiintifice. 


Nunta de piatrë 
new-yorkeză 


O senzationalë ştire de ultimă 
oră: „The Museum of Modern 
Art” din New York se află în 
posesia unui exponat unic venit 
din România. „Piesa“ nu este 
altceva decît filmul „Nunta de 
piatră”, achiziţionat de celebrul 
muzeu si menit să deschidă, în 
acest an, festivalul organizat de 
reputata instituție artistică ame- 
ricană. Maria Fefeleaga şi calul 
ei cel alb, ceterașul și soldatul 
vor fi, sperăm, la inëltimel 


lulian GEORGESCU 


Un sfert de veac 


În cinstea aniver- 
sării unui sfert de 
veac de cinemato- 
grafie socialistă, în 
multe orașe din ţară 
au loc manifestări 

cultural-educative, cu participa- 
rea creatorilor de filme. Astfel, 
în judeţul Hunedoara, în centrele 
muncitorești Petroșani, Deva, 
Lupeni, Vulcan,. Hunedoara, Si- 
meria ș.a. au fost organizate 
„Zile ale filmului românesc“, 


S-au prezentat publicului urmă- . 


keine" producţii ale studiourilor 
noastre?» „Băieţii noștri“, „Post 
restant", „Gaudeamus igitur“, 
„Tudor“, „Amintiri din copilă- 
rie", „Mihai Viteazul”, „Haiducii“, 
La festivități au participat re- 
gizorii Gheorghe Vitanidis, Dinu 
Cocea, operatorul Nicolae Girardi 


şi actorii lurie Darie, Carmen 


Maria Struja, Adina Codrescu şi 
Constantin Guriţă. 
u 

De asemenea, meritë a fi men- 
tionat „Festivalul filmului docu- 
mentar românesc, Valea Jiului- 
1973", în cadrul căruia au rulat 
filme de scurt metraj grupate pe 
următoarele teme: Aspecte din 
marile realizări ale României 
socialiste, Documentarul în spri- 
jinul educației cetăţeneşti, Arta 
şi cultura socialistă, Contribuţia 


filmului științific în procesul de 
învățămînt, Frumuseţi ale pă- 
mintului natal. În cadrul acelorași 
manifestări hunedorene, a avut 
loc un simpozion ştiinţific la care 
au fost dezbătute probleme ale 
difuzării filmelor. 


În cadrul acordului de colabo- 
rare dintre -Asociația cineastilor 
din România si Uniunea Cineasti- 
lor din U.R.S.S., o delegaţie de 
cineasti români, formată din pic- 
torii scenografi Ileana Oroveanu 
şi Horia Popescu și administrato- 
rul-producător Aurian Desideriu, 
a efectuat un schimb de expe- 
rientë cu cineagtii sovietici. Cu 
acest prilej, în sala de festivități 
de la Casa filmului din Moscova 
s-a deschis o expoziţie de schiţe 
de costume semnate de cei doi 
artisti români şi o expoziţie de 
măști realizate de Bob Călinescu, 

u 

Doi cineasti sovietici, Viktor 
Basarabov si Ghenadi Nikiforovici 
Lisiakov au fost oaspeti ai cineas- 
tilor români. În timpul vizitei, 
oaspeţii au vizitat studiourile 
noastre, au prezentat filme pro- 
prii și au vizionat unele dintre 
producţiile colegilor lor români. 


La festivalul national de la 


Varna — R.P. Bulgaria, a partici- 
pat o delegatie de cineasti romëni 
formatë din regizorul Haralambie 
Boroş şi operatorul Gheorghe 
Cornea, a 


Elisabeta Bostan si protago- 
nista ultimelor sale două filme, 
Lulu Mihăescu, au avut intilniri 
la Casa tineretului din. Braşov și 
la Casa sindicatelor din Pitești 
cu pionierii care-au vizionat în 
avanpremieră „Veronica se în- 
toarce”, 


Regizorul Luciani Bratu a fost 
unul dintre profesorii taberei de 
creaţie care a funcționat în cursul 
verii pe lîngă cineclubul „16 Fe- 
bruarie” din Timişoara. 

u 

La a treia editie a festivalului 
cultural „Pontica '73”, desfășurat 
recent la Constanţa, a rulat pen- 
tru “tineret filmul „Dragostea 
începe vineri”. Prolectia a fost 
urmată de discuţii la care au 
participat realizatorii filmului: 
regizorul Virgil Calotescu, scena- 
ristul Francisc Munteanu, regizo- 
rul secund Mariana Calotescu și 
actrițele Adina Popescu şi Reka 
Naghy. 


Proteze 
sonore 


Cind un film 
şehioapătă, 
n-ar fi mai bine 
să fie trecut, 
fără proteze, 
în rîndul 
marilor mutilati 
ai războaielor 
de mucava 
şi rimel? 


Cînd e foarte bună, 

bunisoarë sau măcar ac- 

ceptabilă, muzica unui 

film realizează miraco- 

lul cotidian alfredonării 

ei prin tramvaie, bufe- 
te-expres, gări, parcuri, şedinţe, 
sc ajungînd pinë și pe buzele se- 
rioșilor paznici ai ordinei publice, 
Cu cîteva luni în urmă, militianca de 
la Universitate — deocamdată so- 
pranë de  coloratură, evoluind 
spre alto, contralto si bariton — 
aplica amenzile de circulatie ciripind 
nostalgic partitura din „love Story“. 
Plăteai, ciripeai și tu din „Love 
Story” sau din ,Diminetile unui 
băiat cuminte“ în antiteză, fiindcă aşa 
e viața, cu muzică, ce mai...1 

Sint însă filme — și româneşti, 
vreo: 30 în ultimii ani, dacă le socotim 
pe degetele unui miriapod — în 
care coloana sonoră e inundată de 
ceva lălăitor, detunător, grav-angoar 
sat, bemolizat, concretizat, dodecafo- 
nizat, esentializat, fciciorizat, punc- 
tat si contra-punctat, cu orgă, cu 
flaut și trianglu, cu tobe, tube, corni 
englezeşti și timpane, versuri de 
tipulr,, Te iubesc, te iubesc, dar site 
ador, Margaretaaal” Bibiluri, trom- 
boane, tromboze: (,„Sîngele tău, sîn- 
gele tău în obrăjooriii...!), percutii, 
percepții, nostalgii revelatoare, etc., 
erc, de te apucă dorul după o sfintă 
și populară... trecere pe roșu la 
stopul de la Universitate. 

Ştiu un film cu Ilarion Ciobanu 
unde replica! „la-ți valea, timpitulel” 
e susținută sonor de patru cinele, 
opt viori, două orgi „prelucrate“, 
patrusprezece saxofoane, zece co- 
riste, un cintëret de operă si trei 
piculine. 

Doamne, cînd un film şchioapătă, 
n-ar fi mai bine să fie trecut fără 
atîtea proteze în rîndurile marilor 
mutilati ai războaielor de mucava și 
rimel de pe peliculă? i 


Marcel PARUS 


De ce și cum rîde. 
Valentin $.2 


A apërut de curind o 

carte umoristică. O car- 

inema te umoristică e o carte 

care te face să rizi.Cërti 

care te fac să rizi apar 

rar în țara noastră, ca 

să nu mai vorbim de alte ţări. Cartea 

se numește „De ce rideau gepiziit”,.. 

Autorul ei ar trebui numit Valentin S., 

dacă obligaţiile în vigoare nu ar cere 

să numim autorii de cărţi cu întregul 
lor nume, deci Valentin Silvestru. 

La capătul lecturii, nu vom afla 
dece rideau gepizii. Noi nu sîntem ge- 
pizi. Noi sîntem români, La capătul 
lecturii vom afla de ce rideau românii 
în anul 1973, De ce rîdea numitul 
Valentin S în România, Fiindcă re- 

. 


muzică uşoară, seriale teve, vulgaris 
tate, infumurare, Zestre, realism, ho- 
teluri, celibat, vînt, într-un cuvint: 
din Om, cuvint care sună nu numai 
mindru Ci și Vesel — aceste poeme 
suprarealiste scăpărate din întreba- 
rea omului și răspunsul lui Valentin S. 
sînt fantastice și intraductibile. Cin- 
ste celui căruia i-a venit ideea dea nu 
le socoti nesemnificative, minore și 
neroade! Cinste celui ce a văzut în 
Georgeta V, din Ploieşti, în ViorelC. 
din Baia de Arieș, în Maricel D. 
din Dorohoi, în G.G. din Blaj, în 
T.L. din Cavadinesti, în uimirile, în 
gafele, în enormitatile lor, in dezlăn= 
tuirea lor epistolară — o tipologie! 
O tipologie negepidă care pornește 


iese foarte clar de ce rideau românii 
si Valentin S. în 1973, cartea e foarte 
bună, dar mai ales foarte umoristică, 
Partea ei cea mai bună e capitolul 
final, numit „Poșta veselă”. „Poșta ve- 
selë' e o invenţie admirabilă a lui 
Valentin S, Eas-a născut din miile de 
scrisori pe care Valentin S. din Bucu- 
resti le-a primit, le maj primeste 
şi nu e nicio speranță că nu le va 
mai primi din toată ţara, din partea 
celor care-l ascultau la sfîrșitul emi- 
siunii umoristice de la radio, dumini» 
cal. Subsemnatul Radu C, din Bucu- 
rești mărturisește că nu poate minca 
duminica dacă nu-l ascultă pe Valen- 
tin $. rëspunzind întrebărilor de la 
„Poşta veselă“. Subsemnatul Radu C. 
mărturisește că duminica fără „Poșta 
veselă“ a lui Valentin S. nu mai e 
duminică, În calitate de Radu C., 
susțin că „Poșta veselă“ a lui Valen- 
tin S. e o sărbătoare de 5 minute 
demnë de tarain care s-au nëscut lon 
Luca Caragiale şi Gheorghe Brëiescu. 

Nu se pot descrie într-o recen- 
zie poemele suprarealiste, unele ab- 
solut geniale, enunțate acolo. Poeme- 
le suprarealiste.— tisnite din can- 
doare, prostie, incipatinare, curio- 
zitate, amor nebun, ceartă, incultură, 
vanitate, nebunie, logică, suficien- 
ta, agramatism, cultură, umilinţă, vi- 
suri de glorie, gelozie, păsări, hoţii, 


Soțul ideal 


Un oarecare Mc Hunt din Phoenix 
(Arizona) își blestemă si azi clipa 
cînd s-a hotărît să participe la 
concursul intitulat „Soțul ideal”, 
lansat de un post local de televi- 
ziune. El susține si acum că dumne- 
zeu i-a luat minţile. Că s-a prezentat 


40 


0 carte a lui Valentin S. Gilvestra) 
ne dovedeste cë 
Dm 


sunë mindru, dar si vesel 


din acest banc adorabil de a numi 
stimabilii pe numele de botez inso- 
tit de inițiala numelui de familie, 
efect care — mulțumită tipului de 
umor sec al lui Valentin S. — 
atinge forţa fenomenului misterios, 
cînd auzi ce poate fi în capul Ceci- 
liei T. din Galaţi (care cere o metodă 
de a deosebi Antarctica de Arctical). 
Marea lipsă (păi cum altfel?) a aces- 
tei cărți este lipsa glasului lui Valen- 
tin S. în” clipa cînd răspunde Tu- 
doritei R. din Cirligele-Vilcea (cea 
care intreabë cum se pot jumuli pë- 
sările domestice fără ale provoca du- 
reri, dar şi lăsîndu-le în viață, pentru a 
le comercializa penele...) E o lip- 
să gravă, căci glasul lui Valentin S, 
tonul lui impasibil, rece, de fiin- 
ță oarecum gepidă e inimitabil și dă 
dimensiunea cea mai exactă a scrisului 
său pe care-l consemnăm aici, la ru- 
brica t.v., nu numai fiindcă nu avem 
cronică literară in revista noastră, dar 
şi deoarece-l socotim pe Valentin S, 
un radioteleastru capabil de a fio- 
biectul marcant al unui teleradioeve- 
niment literar. Socotim că nu făp- 
tuim, astfel, nici un sacrilegiu. 
Radu C. 
din Bucureşti 


` 
la concurs n-ar fi nimic, dar a avut 
proasta inspirație să-l si cîştige, 
ceea ce le întrece pe toate. Conform 
regulamentului, a apărut într-o emi- 
siune specială si şi-a împărtăşit 
cite ceva din „ideala“ lui experienţă, 
spre marea incintare a soției legale 
din Phoenix. A doua zi însă s-a 
trezit drept într-o celulă a închi- 
sorii locale, acuzat fiind de bigamie. 


Cînd se vor 


întilni paralelele ? 


Acum vreo trei ani am întîlnit, 
într-un accelerat, un agronom. 
Venea la Bucureşti să vadă „Lear“, 


— Sinteti pasionat de teatru? 
— Nu, dar vreau să văd si eu 
de ce se ceartă ăştia 
în „Contemporanul“ 


Trei critici lite- 
rari s-au adunat în 
i fata camerei TV 
nema E inceput së vor- 
bească despre trei 
cărți noi. Gîndul a- 
cesta al televiziunii de a servi 
literatura e mai mult decît lăuda- 
bil. Discursul criticilor (auzit de 
mine la o oră dealtminteri foarte 
ne-poetică: 1, prînz) a fost mai 
mult. decît elevat. Dar, după 
două minute jumătate de ascul» 
tare, m-am simţit ne-legat de 
ecran si străin de nişte oameni 
cărora, cînd fi citesc în reviste, 
le admir scrisul. Paradoxal, ima- 
ginea, în loc să ușureze circulația 
cuvintelor, a creat dificultăţi 
mersului acestora înspre noi, 
Paradoxal, zic, deoarece în prins 
cipiu s-ar zice (și de altfel se zice 
cu îndărătnicie) că ideea plastici- 
zată, încorporată adică în imagine 
sau măcar „ajutată“ ca de un cola» 
borator, € mai lesne abordabilë 
creierului nostru obosit decît pe 
calea aridă a contactului individ- 
tipar. (Navigatorii solitari). Se 
poate. Cu o condiţie, însă, şi 
anume ca imaginea să funcţioneze 
ca imagine, asumindu-si, ca să 
spun așa, condiţia. 

Ceea ce n-am avut prilejul să 
observăm de-a lungul minutelor 
oferite amintitei cronici literare, 

Mai întîi ceitrei critici, instalaţi 
corect pe scaune, au fost puşi 
să vorbească, fiecare pe rînd, 
despre cite-o carte, Ca la examen, 
cu biletele trase din pălărie: 
mie mi-a cëzut Boliac, mie 
Cosbuc... Şi-n timp ce colegul 
nr. 1 vorbea, colegii 2 şi 3 ascul- 
tau civilizat, îndurîn d stoic apara- 
tul TV care le înfățișa tăcerea. 
(Tăcerea — să mai precizăm? 


— „nesemnificativă“, Tăcere, pur 
şi simplu), Pe urmă, rolurile se 
inversau. Vorbea, ca un om eli- 
berat de sub jugul tăcerii, cole- 
gul 2 şi ceilalți îl ascultau, Fără 
un cuvint, fără ointrerupere, fără 
mirare, fără un gest, fără pic de 
comunicare între ei, asemenea 
făpturilor din. picturile lui Del- 
vaux, care umblă semi-lunatic 
pe ‘stradă, fără a-și percepe 
semenii. 

lgnorarea reciproc dezavanta- 
joasă a criticilor de pe ecran, 
constituirea lor ca linii paralele 
şi fără de întîlnire (decit la...) 
naște o imagine inactivă, o falsă 
imagine, poate deosebirea dintre 
vizual. şi imagine. Cum pot fi 


puşi acești oameni „în mișcare“? | 


ingaduindu-le și solicitindu-i să 
intre în discuție, cu Nu-uri, cu 
Vai-uri, cu „se poate?'-uri, cu 
„pentru nimic în lume!“'-uri pe 
marginea cărților discutate. Ma- 
ximum de comunicare înseamnă 
maximum de conflict (de idei, de 
idei...). În clipa cînd trei cronicari 
se vor certa în fața a cinci Mili- 
oane de cititori din cauza unui 
roman, autorul cărţii cu pricina 
poate fi sigur că volumul său se 
va epuiza în 24 de ore, (Acum 
vreo trei ani, am întîlnit în 
acceleratul Sibiu— Bucureşti, un 
agronom care se ducea în Capitală 
ca să vadă la Naţional „Lear“-ul 
lui Penciulescu, — Sinteti pasio- 
nat de teatrut, pinadhër-atit în- 
cît... să...— Nu, dar vreau să văd 
și eu de ce se ceartă ăştia în 
„Contemporanul“:) 

AL. MIRODAN 


Căci infamul mai avea o soție la 
San Francisco, tot legală, care se 
vita la televizor. 


in Mexic a fost datë publicititiio 
lege care limitează numărul emisiu- 


nilor străine difuzate pe posturile 
naţionale. Asta pentru că, pînă nu 
demult, aproape 80%, din emisiuni- 
le transmise erau programe sosite 
direct din S.U.A. Şi multe dintre ele 
curat, „made in USA“ și din cale-afară 
de condimentate cu „ingrediente“ 
specifice: droguri, violenţă, alcool, 
Si dacă toc a apărut legea, ,ingre- 
dientele” au fost interzise si în 
programele autohtone. , 


da 


Re e EE EE EE DEE -© R EE E Ee 


De luni si luni de 
zile, care fac împreună 
cîțiva ani, sau, dacă 
vreți, cîteva clipe, orele 
de duminică ale mitu- 
e lui ecran cuprind, spre 
seară, cu remarcabilă consecvență 
cîte un „reportaj al săptămînii”. 
În acel spațiu de timp, care prelun- 
gește de obicei telejurnalul spre „fil- 
mul de duminică seară“, între știrile 
şi comentariile zilei, deci și „Texasul 
de peste gîrlă“ al lui Alain Delon si 
Dean Martin (ce film încîntător!) 
sau grimasele Mai mult sau.mai puţin 
amuzante ale unui Louis de Funës, 
reportajele săptămînii, cam stinghe- 


telesfirsit de săptămină 


Viaţa cea de toate 


zilele 


Fraze şablon? Da, mai sînt. 
Înclinaţia spre literaturizare ? 
Da, mai există, 
Dar mai puternică decit deficienta 
este pasiunea. 
Marea pasiune a afirmării 


ore ale noului n-au fost cuprinse în 
obiectiv de către autorii „reportaju- 
lui săptămînii"? Orele Galaţiului de 
azi, marcate de originalul orologiu 
care însoţeşte scurgerea timpului cu 
acordurile nemuritorului vals al lui 
Ivanovici despre valurile Dunării... 
Incandescenta nestinsă a  Resitei, 
surprinsă la ora „Aniversării focu- 
lui“, de ziua otelarului, o dată cu 
focul din inima oamenilor care 
însuflețeşte inima de jar a furnale- 
lor... Sau orele Dobrogei contempo- 
rane, pe firul văii Carasu, unde 
oamenii au dat chipuri noi unor 
locuri inerte peste care s2 așternu- 
seră colbul și mlaștinile nemişcării, 


Da. O piesă cu si despre 


țărani poate fi palpitanta 


(„Descoperirea familiei“ de lon Brad) 
VEND Te SA 


re uneori, sufocate de respiraţia 


> vedetelor înconjurătoare, reprezin- 


tã u, numai in intenţie, ferestre 
spre viața noastră cea de toate 
zilele. Duminică seara, aşadar, de 
zeci și chiar sute de duminici încoace, 
fiecare săptamină se încheie cu un 
reportaj „al săptămînii”, Un docu- 
mentar, care, fără a-și propune să 
fie inspirat, neapărat, din eveni- 
mentele respectivei săptămîni, cu- 
prinde de cele mai multeorisecvente 
pline din cronica mereu dinamică a 
prezentului. 

Suprapunerile dintre film şi viaţă, 
etrecute în acel teritoriu de timp 
de la confluența săptăminilor, au 
izbutit, nu o dată, să ne atragă aten- 
tia prin, semnificațiile “umane si 
morale conţinute, Acolo, în „repor- 
tajul săptămînii”, realizatorii micului 
ecran s-au obișnuit să aleagă („repor- 
tajul săptămînii” este unul printre 
atitea) şi să înfățișeze oameni si 
fapte cu drept și funcție de numitor 
comun, pentru realitatea pe care o 
trăim 

Cititorii ne vor scuza d 
bind. despre aceste reportaje, 
merge pe firul unor exemple cu 
mai multe luni în urmă, dar facen 


nu 


acest lucru cu bună sti 
numai pentru că unele secvenţe 


persistă în memorie, ci pentru că 
acest „serial“ de reportaje se ie 
printre preocupările de duratë și 
durabile ale micului ecran. Dovadă 
este și acel poetic documentar de 
antiteze al lui Nicolae Holban, „A 
doua tinerețe“, distins cu o mèn- 
tiune specială a juriului interviziunii 
la cea de a zecea ediţie jubiliară a 
Festivalului “international de televi- 


ziune de la Praga. Erau puse în acest 
documentar, față în faţă, două, ipos- 
taze ale uneia și aceleiaşi așezări 
muncitoreşti: Vulcan-ul de azi și 
Vulcan-ul de ieri. Reporterul căuta 
o stradă de odinioară și o casă de 
odinioară printre. așezările prezen- 
tului. Și n-o găsea, Pinë aci, nimic 
neobişnuit in „A. doua - tinereţe"; 
cîte străzi, şi cîte așezări de odini- 


Descoperirea familiei, desigur, 
dar nu numai atît, ci si (re) des- 
coperirea faptului că se poate 
face un excelent spectacol de 
teatru tv. după un roman, cu 
condiţia să existe o adaptare in- 
teligentă a acelui roman; (re) 
descoperirea faptului că specta- 
colele (fie teatru, fie film) cu 
şi despre ţărani pot fi, oricit 
s-ar dovedi unii de sceptici, pal- 
pitante, nespus de palpitante, cu 
idei frumoase şi interesante; 
(re) descoperirea, graţie acestui 
spectacol (dramatizare de Vir- 
gil Stoenescu după romanul luj 
lon Brad; regia Cornel Popa) 
că teatrul tv (si, în general, tv) 
are inestimabilul privilegiu de a 
reuni oricînd într-un spectacol 
actori ideali pentru distribuţia 
ideală; (re) descoperirea faptu- 
lui că aceşti actori joacă într-un 
spectacol de teatru tv. cu o plă- 


Un spectacol și 
cîteva re-descoperiri 


"şi în film), a dovedir-că lucrurile 


O redescoperire numită 
Amza Pellea 
SDU Pai Ee A 


oară n-au fost ridicate de cupele 
unor imense escavatoare si. mutate 
în uitare? Dincolo de pretextul 
vcinematografic” însă, în filmul lui 
Nicolae Holban trăia viu „textul” 
vieții de azi a oamenilor vechii ase- 
zëri miniere. Oamenii Vulcanului 


contemporan, întîiniţi de reporter, 
schitau pe ecran dimensiunile spiri- 
tuale ale prezentului. Dar cîte alte 


cere şi cu o tragere de inimă 
evident sporite de faptul că, 
nu 0 dată,aici, în teatrul ty, ei 
„prind“ nişte roluri cu care e 
puţin probabil să aibă ocazia de 
a se mai întîlni aiurea, altă- 
dată; în sfirşit, (re) descoperirea 
faptului că, între aceşti actori, 
Amza Pellea rămine o figură 
solitară, schimbind mereu „măş- 
tile", relevînd la tot pasul altă 
trăsătură necunoscută a perso- 
nalitatii sale artistice. Amza Pel- 
lea pare a fi-un actor despre care 
s-a spus totul. Rolul lui Octavian 
Borcea, din Desco fami- 
liei, realizat cu excepționale 
mijloace de expresie, una din 
cele maibune apariţii din ultima 
vreme ale actorului (pe scenă 


nu stau tocmai aşa. 
Aure! BADESCU 


Rodica Rarău, unul dintre cei mai 
activi reporteri ai micului ecran (si 
ce bine o prindea propriul eirol in 
piesa lui lon Brad, „Descoperirea 
familiei”, unut dintre cele mai bune 
spectacole de teatru TV din ultima 
vreme!) ne-a oferit, în timp, nume- 
roase astfel de „secvențe ale sap- 
taminii”, despre oameni îndrăgostiţi 
de meseria lor, întîlniţi pe felurite 
drumuri- ale- țării; revăd şi acum 
oamenii şi cărbunii  Rovinarilor, 
dintr-un mai vechi ortaj al autoa- 
fei... At, Stark, printre reportajele 
saplëminii pe care le-a semnat, a 
ndrie, despre 
zinelor bucu- 
gust”... lon Sava, 
s, şi-a propus o incursiune în 
Si aşa mai de- 


pia Banatului... 


1 „reportajele săptămînii” stn- 
, de fapt, la antipodul „reflecto- 
. Acolo, reporterii pun dege- 
I pe ranë, Aici, în- aceste ,numi- 
re comune“ ale vieţii de fiecare 
zi, reporterii Micului ecran consem- 
ză mărturiile devenirii. Uneori, 
poate, aceste reportaje rămîn tri- 
butare unor . fraze-sablon. Alteori, 
viața este literaturizată peste Măsură. 
Dar ele sînt străbătute de acea 
pasiune a afirmării de care micul 
ecran a avut întotdeauna nevoie şi 
de care va avea nevoie întotdeauna. 
Nu este puţin lucru së stii să 


ă vorbeşti 
simplu, apăsat, senin, despre omul 
de. lingă tine... 

Călin CĂLIMAN 


N 
p 


42 


Catinca Ralea: 


Lucrul 
cel mai 
greu 
e prima 
întrebare 


— Catinca Ralea, 
ceea ce fac acum 
nu-mi este deloc la 
îndemiînă. N-aţivrea 
să mă ajutaţi şi, 
pentru început, să 

vorbim despre un eventual „de- 
calog” al realizatorului de inter- 
viuri? 


— Vreau, cum să nu vreau! 
Numai că eu, uite, nu cred în 
existenţa unui astfel de decalog. 
Şi nici n-aș avea curajul să formu- 
lez unul. 3 


—Atunci poate am putea vorbi 
despre arta interviului? 


— Arta interviului? E cam 
mult spus. -Prea ridicim toate 
celea la rangul de artă. Ajung cele 
şase si cu cinematograful, sapte. 
Am cunoscut mai demult o exce- 
lentă ziaristă din Statele Unite, 
mare mesterë în interviuri, Bar- 
bara Walters. Realizează de ani 
de zile o foarte populară emisiune 
laun post de televiziune american. 
A avut chiar timp să imbëtri- 
nească, lucru foarte rar în această 
meserie. Ei bine, a scris o carte 
cu un titlu tare nostim, „Cum să 
vorbeşti aproapeoricecu aproape 
oricine“, Am citit-o și eu dar, în 
afară de titlu, n-avea nici un haz. 
Se indica acolo precis şi frumos 
cum să ieiun interviu unui popă, 
unui magistrat, unui copil, etc. 


— Ce înseamnă, după dumnea- 
voastră, „a lua un interviu“? 


— La modul sentimental, a lua | 


un interviu e de fapt o aventură, 
într-un suflet sau o.minte de 
multe ori necunoscute tie. N-aş 
vrea, însă, să insist, Stiti cum se 
întîmplă cînd o femeie face o 
meserie de „bărbat deștept“i 
Imediat sare cineva si zice: „ia te 
uită, fata asta iar face pe desteap- 
ta, iar dă lecţii!” 


— Să nu-i dăm prilejul. Cum 
procedati dumneavoastră? 


— Chiar vreau să precizez că 
ceea ce vă spun acum nu are în 
nici un caz pretenţia de ,,valabi- 
litate universală“, Sînt opinii per- 
sonale, în urma unei experiente,nu 
mi-e frică s-o spun, de 20 de ant, 


— Vă admir curajul ăsta. Deci? 


— Există, cred, două feluri de 
a aborda un interlocutor, de a 
lua, adică, un interviu. Mă grăbesc 
să-l enunț pe primul, pentru că 
nu-mi este la indemina si nu ader 
la el, „genul agresiv”. Se poate 
şi aşa, Și există chiar reporteri 
mari care pun întrebări-şoc, här- 
fujesc interlocutorul si obţin, 
tocmai datorită acestui lucru, 
răspunsuri neaşteptat de intere- 
sante, Uneori! 

Punctul meu de vedere, metoda 
la care ader eu, este cunoașterea 
psihologică a interlocutorului. 
Asta se poate în cazul unei per- 
sonalități foarte cunoscute, că- 
reia îi cunoşti mai mult sau mai 
puțin activitatea. Ce faci însă în 
cazul unui om pe care-l cunoşti 
doar cu cîteva minute înainte de 
începerea interviului? Încep prin 
a discuta despre „evenimentul“ 
de care e lezat, uneori despre 
ocupaţia lui. Pe parcurs, dacă ai 
fler, puţin tact şi foarte multă 
răbdare, îţi dai seama cu ce fel 
de om ai de-a face şi te adaptezi. 


— Şi dacă interlocutorul e 
„dificil”, „ursuz“”, uneori „dez- 
agreabil“? 
SEP ES IE TT ZE 
— Cred că interlocutorul cel 
mai dificil din cîți am avut rămîne 
scriitorul-american. Erskine Cald- 
well. E un om bătrîn, destul de 
„vizibil“ bëtrin, atenția lui e 
destul de „distributivă”, Un om 
închis si introvertit. Nu e prea 
amabil și nu face nici un fel de 
concesii, ce e drept, nici lui, nici 
altora. L-am urmărit trei zile, la 
conferinţe, la întținiri cu scrii- 
torii... Si cînd amvorbit cu el, am 
încercat să mă leg de afirmaţiile 
lui... şi am reuşit... nu ştiu dacă a 
fost un interviu nemaipomenit,dar 
în orice caz un interviu „posibil, 
Vreau să spun că, în general, 
trebuie „să stai de vorbă“, să te 
consideri „spectatorul obişnuit" 
care vrea să afle o seamă de 
lucruri. Cred că nu trebuie 
„neapărat” să vrei să pari mai 
deștept decît interlocutorul tău, 
ES ES 
— Dacă ar trebui së insir 
numele celor cărora le-aţi luat 
interviuri, nu mi-ar ajunge o 


Cu Shirley Temple 


pagină. Dumneavoastră puteţi 
„vorbi despre aproape orice 
cu aproape oricine”? 
EE EE ET 
— Eu nu spun cë e ușor. Dim- 
potrivă. Dar, dinnou, cu tact, 
cu răbdare, cu documentare, 
CU... Și-apoi în meseria asta a 
noastră nu trebuie să existe cuvin- 
tele „nu pot”, „nu.se poate”, 
Mai demult am luat un interviu 
mai lung unui mare fizician, lau- 
reat ab Premiului Nobel. Eu [a 
fizică abia dacă am trecut la 
limită, și oricum, fizica de atunci 
nu prea mai are legătură cu cea 
de azi. Nu spun că nu m-am 
documentat, am consultat dictio- 
nare, enciclopedii, am fost chiar 
și la o conferință „pe înţelesul 
tuturor” ţinută de ilustrul savant, 
Şi totuși... 
EDIT ZEIT HS RR AT PERI 
— Nuvi s-a întimplat ca cineva 
să vărefuze,să ratați uninterviu? 
EMI RE E 
— Uneori da, alteori am avut 
noroc, cë există şi noroc. Uite, 
Duke Ellington nu e un tip prea 
agreabil. Dar e un muzician de 
geniu. Nenorocirea e că el știe 
asta şi e convins de genialitatea 


lui. M-a refuzat categoric. Am stat - 


șase ore în culise, matineu și 
seara, și el ştia asta, În cele din 
urmă, a zis da. Si-aici am greșit 
eu. l-am zis să aștepte două 
secunde să vină echipa de fil- 
Mare. A sărit ca ars si mi-a zis 
că el n-a venit tocmai din America 
să aștepte echipa mea. Dacă nu 
l-aș fi rugat să aștepte, ar fi 
așteptat oricît. În cele din urmă 
echipa a venit, dar nu mai era 
nimic de făcut. Mi-a răspuns cu 
nda” și „nu“, Abia am putut 
scoate de la el trei fraze despre 
Aura Urziceanu. 

Altădată, cînd au aflat că 
vreau să iau un interviu lui Nor- 
man Mc Laren, colegii de la 
Televiziunea canadiană mi-au spus 
că aș face mai bine să mă împușc. 
Am preferat să încerc interviul. 
Lucrul cel mai greu într-un inter- 
viu e prima întrebare. Ce să fac? 
Sinteti scoţian, am întrebat, Da, 
face el! Și... și ati studiat la 
Glasgow? Nici nu se mai oste- 
neste să zică da, dă doar din cap. 
Atunci mie mi-a venit să plec 
așa, la polul Nord, să rămîn 
acolo pînă la sfirşitul zilelar mele 
şi să më mănînce urşii albi, 


Disperată, l-am întrebat cum i-a 
venit ideea să picteze direct pe 
peliculă? Şi-atunci el şi-a dat 
drumul, cum n-avea bani să 
cumpere peticulă, cumpăra filme 
vechi, le curăța cu o soluţie... 
Mai departe a fost simplu, 

În fond, ca să încheiem, nu 
există o „reţetă“ de interviu, 
cu atit mai puțin un decalog. 
Fiecare reporter are stilul lui 
sau, în orice caz, e bine să-l aibă, 
Mi-am permis cîteva păreri, după 
un lung şir de interviuri de tot 
felul, luate în multi ani de uceni- 
cie, fiindcă în meseria noastră, 
„ucenicia“ durează pînă la pensie. 
Si tot ca să încheiem, mi-aş per- 
mite o opinie, un lucru la care 
tin foarte mult: respecta-ti inter- 
locutorul, oricine ar fi. Nu-l jigni 
încercînd să-l ,ajuti”, strecurin- 
du-i hîrtiuţe cu răspunsuri făcute 
de-acasă. Cu texte gata scrise nu 
se iau interviuri. De altfel, dacă 
pot să-mi permit s-o spun, nici 
măcar cu întrebări gata scrisel 
Ci cu teme gindite, judecate, 

regititel Şi asta e altceva. 

— Lucrati la radio, colaborati 
la ziare,la reviste, la televiziure. 
Care dintre aceste forme de 
gazatăc ie vă place mai mult? 

— Televiziunea, desigur! La în- 
ceput mi-au plăcut cuvintele, 
Atunci am scris, Mai mult pentru 
mine, Pe urmă mi-a plăcut cum 
sună cuvintele, şi-atunci am deve- 
nit crainică la radio, Pe urmă am 
descoperit reportajul, ilustratia 
muzicală, emisiunea. Era frumos. 
Dar nimic nu e mai frumos ca 
imaginea. Si-acum visez să fac un 
film fără cuvinte. Numai imagine! 
O imagine mai grăitoare decît tot 
teta ce s-ar putea spune şi nu 
s-ar putea- spuna prin cuvinte, 


— Da, dar reuşita la televi- 
ziune este atitde mult condiţio= 
nată de oamenii cu care lucrezi 
în echipă... 


— S am avut noroc. Am învă= 


tat foarte mult de la Virgil 
Cojocaru, omul cu care am filmat 
prima dată în viața mea, Datorez 
mult din ceea ce ştiu eu despre 
cum se face film, monteuzei 
Magda Batescof. Si dacă i-am po- 
menit numai pe ci, am făcut-o din 
motive sentimentala, cu ei am 
debutat. Pe toţi ceilalți îi rog să 
mă ierte, dar ei sînt prea multi 
și prea buni. lar ceea ce înseamnă 
cu adevărat o transmisie în direct 
am învăţat de la un excelent ga- 
zetar şi animator de televiziune, 
Emisiunile pe care le-am făcut 
în echipă cu Tudor Vornicu au 
fost pentru mine o experiență 
unică de televiziune. 
SEPSE PS TE, 
— Ati putea să-mi daţi o 
idee de incheiere pentru acest 
interviu? 
KEE EE 
— Dar ce, un interviu se 
încheie așa, ca și cum ai trage un 
fermoar. Un interviu se terminë 
acolo și atunci cînd ai aflat tot 
ce doreai să afli de la interlocue 
tor. Eu, de obicei, în loc de orice 
încheiere, spun „Mulţumesc“. 
DD OEE E 
-- Unu fa zero pentru dumnea- 


voastră. Revansa pe altă datë. 

Vă mulțumesc. 

i SË 
N. C. MUNTEANU 


fata nevëzutë a telesportului 


Gomentatorul 


Oricit am vrut së 
evit acest subiect, în- 
trebările din scrisorile 
primite mă obligă să 
abordez (şi... scripta 
manent) delicata pro- 
blemë a tele-comentatorului sportiv. 
Delicată, deoarece gusturile telespec- 
tatorilor în “această privință sînt 
neînchipuit de diverse, ele depinzind 
de vîrstă, formaţie, instrucţie, cul- 
tură generală, cunoștințe sportive, 
preferinţe, pasiune, obiectivitate sau, 
pur si simplu, dedispozitia de mo- 
ment, 

Voi încerca’ totuși să exprim în 
cele ce urmează o părere care nu 


inema 


modestie, spirit de echipă st... 
răbdare. Toate sînt necesare. Le 
ai sau nu le ai, Ele nu se pot învăţa, 
Unele se pot dezvolta. 

Mulţi cred că sînt născuți pentru 
această îndeletnicire, că ar face 
figură superbă dacă |i s-ar da șansa 
de a încerca. Minati de dorința de a 
apărea la televiziune, oameni foarte 
diferiți ca ocupaţie, calificare, per- 
sonalitate, cer să dea probe în 
speranța de a ocupa un loc vacant, 
Numai cei care lucrează în alte 
sectoare ale televiziunii nu sînt 
ispititi să facă oferte pentru postul 
de comentator sportiv, fiindcă ei 
știu, din ceea ce văd şi aud zilnic, 


Chipul, cultura, experienta. 
Mai ales experienţa! 
Multă experienţă şi ceva umor 


trebuie în nici un caz înterpretată 
drept lecţie, sfaturi ,destepte” sau 
cine știe ce altceva. Este doar un 
punct de vedere personal la care am 
ajuns, văzîndu-i și ascultîndu-i pe cei 
mal apreciaţi tele-comentatori spore 
tivi din lume. (Pentru a evita alte 
întrebări, iată cîteva nume: David 
Coleman — Anglia, lîngă care am 
stat la campionatul mondial de 
fotbal din Mexic; Nikolai Kotev — 
Bulgaria, Karel Mykyska — Cehos- 
lovacia, Gunnar Hansen — Danemaf- 
ca, Leon Zitrone — Franja, Nando 
Martellini — Italia, Vladan Stojako- 
vici — lugoslavia, Tamas Vitrai — 
Ungaria, Nikolai Ozerov — Uniunea 
Sovietică), 

Aspectul fizic trebuie să înfluen- 
teze mai puţin aprecierile telespec- 
tatorilor, totuși n-ar avea rost să fie 
folosiți oameni care provoacă repulsie 
sau milă (cazuri extreme). O faţă cu 
trăsături regulate, o voce plăcută, o 
sănătate bună — cred că sînt calită- 
tile fizice strict necesare celor care 
apar frecvent pe micul ecran pentru a 
prezenta emisiuni sportive. E nevoie 
de multă vigoare ca să faci faţă 
solicitărilor și eforturilor acestei 
vieți. Odată atins un standard, el 
trebuie menţinut zi de zi, an de an, 
recuperindu-ti forțele fizice şi psi- 
hice din mers, 

‘Apoi, „ingredientele“ : inteligenţă, 
cultură, imaginație, umor, entuziasm, 


Ardere lăuntrică 


cît de greu este să-i multumesti pe 
toţi cei de care depinde prezentul 
si viitorul acestei profesiuni, Uneori, 
conducerea televiziunii fi admonese 
tează pe comentatorii sportivi pen- 
tru o emisiune mai puţin reuşită, 
Telespectatorii trimit scrisori, intre- 
bind ce s-a întîmplat cu reporterul 
respectiv,,. Și asta tocmai cînd cel 
în cauză are mai mare nevoie de 
încurajare şi ajutor. Atunciel trebuie 
să-și mobilizeze toate rezervele de 
rezistență, să mormăie ceva pe sub 
mustață (dacă are), să-și adune 
puterile și să meargă mai departe, 

Cînd vrei să devii telereporter 
sportiv, este posibil să nu ai nici un 
fe! de experienţă în această direcţie, 
E foarte normal: orice lucru are un 
început, Ceea ce e. important este 
să aio experienţă dë viatë. Cunostin- 
tele dobindite în viață sînt chiar mai 
preţioase decît o cultură formală, 
O înaltă calificare academică nu este 
principalul. O pregătire serioasă în 
mai multe domenii este mai folosi- 
toare decît o specialitate limitată, 
Cei mai mulţi telespectatori deose- 
besc nunaldedt pe comentatorul 
matur, echilibrat, de cel care strălu= 
teste numai la suprafaţă. Ei au 
încredere în cei care „simt ceea ce 
vorbesc“, făcînd dintr-o emisiune 
obișnuită o transmisiune. plină de 
nerv, intelegind și apreciind just 
evenimentele care se petrec în jurul 
său, interpretindu-le în stil perso- 
nal, astfel încît ele să fie clare ori- 
cărui telespectator, 

Telespectatorului nu-jvpiace ca în 
clipele lui de relaxare să-i vorbească 
un om cu mutra acră care împrăștie 
în juru-i tristeţe si proastă dispoziţie, 
Lipsa de umor a omului i se oglin- 
deste pe faţă. Ai nevoie de umor 
ca să fii fericit și să-l faci si pe tele- 
spectator - fericit, Închei deci cu 
zîmbetul pe buze, așa cum ar trebui 
să facă întotdeauna un comentator 
sportiv pentru a rezista inerentei 
tensiuni nervoase, 

În numărul viitor, despre „a crede 
ceea ce spui Si a spune ceea ce 


crezi“. pë s 
Cristian TOPESCU 


Numai necazuri pe capul bie- 
telor vedete. Recent, Doris Day 
a fost adusă în fața tribunalului 
şi i s-au pretins serioase daune 
materiale pentru grave vătămări 
corporale. Acuma nu se poate 
zice că ea, Doris Day, ar fi 
„dat“, ca së ne exprimăm aşa. 
Însă a apărut la televiziune şi 
a explicat, mai în glumă mai în 
serios, că pentru a avea o 
bărbie frumoasă, e bine să stai 
zece minute în cap, timp în care 
să te indeletnicesti cu mesteca- 
tul gumei. Ce-i drept, ea n-a 
exemplificat procedeul, dar și-a 
arătat bărbia. Se pare că arăta 
bine. Vreo cinci semene i-au 
urmat sfatul si... s-au trezit la 
spital. 


Capul face, capul trage 
(Doris Day) 


Adevăr si piscină 


(Urmare din pag. 33) 

din mediul mai patriarhal si mai 
cristalizat al satului, la viaţa orașu- 
lui, ridică multe probleme. Nu în 
sensul simplist al „spaimei de 
civilizație“... Nu imaginea vulgar 
rizatoare a ţăranului speriat de 
amploarea progreselor tehnice, 
ci descrierea inteligentă și nuan- 
tatë a acestui proces de adaptare 
prezintă un interes real. Schim- 
bul e şi aici, reciproc. Țăranul 
nu doar se bucură de progresele 
civilizaţiei, el, la rîndul lui, dë- 
ruleste civilizaţiei ceva din fon- 
dul lui moral, o sinteză a mii de 
ani de experienţe umane. Între 
medii nu există numai contra- 
dictii, ci şi binefăcătoare influențe 
reciproce. 

Dacă s-a erat cu impor- 
tanta „influenţei mediului” pinë 
acolosîncît bietul om era strivit 
de condiţii, apoi s-a exagerat în 
egală măsură și cu ignorarea 
mediului. Personajele veneau 
parcă din vid... Ele n-aveau nici 
0: biografie umană şi socialë. 
Chiar dacă unele -personaje erau 
pregnante, mediul în care. se 
miscau ni se dezvăluia pe deplin 
farmaceutic... Parcă erau sin- 
gurii supraviețuitori ai unui ca- 
taclism. teribil... Personaje. în 
carne-si oase intrau în conflict 


cu ființe dietetice si vă daţi 


seama că numai de- conflict nu 
mai putea fi vorba... Celelalte 
personaje, resemnate şi bicis- 
nice, se transformau în decor, 
luau: locul palmierilor şi cactu- 
silor. Din prea mare obsesie a 
„plasticii“ filmul se grăbeşte să 
preschimbe personajele în decor 
şi in ambiantë. 

Îi e greu, citeodatë, tinerei si 
ambitioasei arte a filmului să 
stăpînească întreaga desfësurare 
a conflictului, de aceea oboseste, 
nu dă viaţă decît cîtorva perso- 
naje. Este primejdioasă această 
încercare de ignorare a mediului, 
de conflicte care se desfășoară 
undeva „în ţara nimănui”, Mediul 
nu înseamnă numai ambiantë 
şi peisaje, cînd e vorba de deco- 
ruri, cinematografia o scoate des- 
tul de bine la capăt, eu înțeleg 
prin mediu și atmosfera poli- 
tică şi morală. 

Se spunea că cinematografia 
noastră e încă tinërë. Se poate... 
Dar tocmai fiind tînără i se poate 
cere mai mult decît unei cinema- 


tografii obosită de prea multă 
experiență. E interesant cum 
privilegiul tinereţii s-a transfor- 
mat într-o justificare a unor ne- 
ajunsuri, într-un handicap care 
trebuie recuperat... În artă nu 
experiența are însemnătate, ci 
talentul, puterea de observaţie. 
Cel care vine mai tîrziu într-o 
artă are avantajul de a nu repeta 
greșelile celuilalt, de a intra 
direct în esență. Desigur, evitind 
greşelile poți së eviti şi capodo- 
perele... Dar prea ne-am în- 
drăgostit de justificarea lipsei 
de experiență... Artistul adevă- 
rat își construiește în același 
timp și mijloacele artistice și 
substanța. Cînd a apărut Emi- 
nescu, limba română nu era pe 
deplin formată, dar genialul poet 
n-a aşteptat ca veacurile s-o 
slefuiascë, el și-a dăltuit si cuvin- 
tele de care avea nevoie pentru 
a se exprima. 

Dacă m-a nemulțumit ceva în 
filmele. noastre a fost tocmai 
palidă. descriere a mediului. Mă 
uitam pe pînză si nu recunosteam 
nimic: Nu: recunoșteam nici cu- 
vintele oamenilor —..cinemato- 
grafia- și-a făcut o limbă a ei 
specială, amestec de naturalete 
excesivă și de oratorie prelun- 
gită, nici cuvintele, nici măcar 
şedinţele... Totul era slefuit, sti- 
lizat, ori vă daţi seama că 0 şe- 
dintë de analizë ștefuită, parfu- 
matë, pieptënatë nu mai are nici 
un haz... l-aș reproşa filmului 
nostru si incapacitatea de a ne 
reda un personaj secundar preg- 
nant — căci doar personajele se- 
cundare aduc cel mai bine, poate, 
culoarea şi densitatea mediului! 
Și prea mulți scriitori, artiști, 
balerine, bintuie în filmele noas- 
tre in calitate de personaje, 
cînd locul lor ar fi mai indicat 
pe generic... Filmele polițiste 
prea se mișcă într-un decor 
luxos si tenebros de parcă am 
fi la Miami si prea des se aruncë 
personajele de toate sexele în pis- 
cină... Mai important decît piscina 
rămîne plăcerea de a fi realist. 

Desigur e neplăcută crearea 
unui mediu artificial, dietetic 
şi extravagant, dar şi mai neplă- 
cut e că acest mediu artificial 
înlătură pe cel adevărat, infinit 
mai complex, mai dramatic, mai 


poetic... 
Teodor MAZILU 


amurgul zeilor 


M. Verdoux 


deconspirat 
DE et va ec] 


Neastimpăratul Chaplin se în- 
căpățirează sănu pă ă.eascăru- 
b.ic l2 de știri ç nematografice. 
În afa a f-ecventelor proiecte 
pe care la anunță — pentru el 


EDERKI NTEP RITA 
Octogenarul de viitor 
(Chaplin) 


së pentru familia sa — intr-una 
din serile începutului de stagiune 
ei a ținut să facă drumul de la 
reședința din Elveţia si pinë la 
Paris pentru a participa la noua 
lansare a filmului său „M. Ver- 
doux". Amestecat într-o mul: 
time entuziastă, el a fost pinë 
la urmă deconspirat si... totul 
s-a transforma: într-o st re. Dar, 
de data aceasta,nuo făcuse, poa- 
te, înadirs... 


„Locul sfint“ 


„Şi adio ? 
RETEA AER DT 


Insistente anunţuri de presă 
vorbesc de ultimul film al Mariei 
Felix. „Locul sfint” eo ecr anizare 
a romanului omonim al lui Carlos 
Fuentes, unul dintre cei mai im- 
portanti prozatori ai noului val 
lat'no-american. Nu se știe cum 
va ajunge pe ecran deosebit de 


ËS DETINE PARIT 
Ultimul ultimatum 
(Maria Felix) 


— 


subtila şi incurcata poveste oe- 
dipianë pe care marele roman- 
cier o transmuta în zonele.irear- 
le ale lirismului. Este însă cert 
că actrița şi-a anunţat acest rol 
drept ultimul (simbolică retra- 
gere după exact 40 de ani de ca- 
rieră) şi că, dupăterminarea tur- 
nărilor, va părăsi Mexicul pen- 
tru a se stabili în Franţa, patria 
soţului ei. H 


Oscilatii 
favorabile 


În schimb, Viviane Romance 
a revenit în cinematografie du- 
pă o lungă serie de experiențe 
la televiziune. Ea joacă în filmul 
„Nada“ al lui Claude Chabrol, 
alături de cel mai nou june-prim 
al ecranului italian, Fabio Testi 
{lansat de Vittorio De Sica în 
„Grădinile lui Finzi Contini“). 

Un alt dezertor temporar, 
regizorul Orto Preminger (am 
anunțat, la timpul lor, spectaco- 
lele de teatru în favoarea căro- 


SADETE 
Conflict între generaţii? Ce 
banc! (Viviane Romance) 


ra a trădat a şaptea artă), s-a 
întors pe platouri pentru a re- 
duce pentru ecran un roman 
(Boboc de trandafir) semnat în 
colaborare de Paul Bonnecarrere 
şi Joan Hemingway (nepoata mas 
relui romancier). Ceea ce nu 
înseamnă că Preminger nu con- 
tinuă să-şi frecventeze muza de 
ultima oră: în paralel a pus în 
scenă, la Washington, „Cercul 
plin", singura comedie scrisă de 
Erich Maria Remarque. 


Un scenariu 


nescris 
ZI i ER 


Postum, Edith Piaf 2 devenit 
interpreta unui film biografic 


pe care televiziunea franceză La 


reconstituit din documentele 
aflate în magnetoteca ORTF, 
cu ocazia comemorării a zece ani 
de ja moartea marii cintirete. 
Cronicile dedicate foiletonului 
ne asigură că acesta ar fi echi- 
valat cu „O povestire pasionantë 
si mişcăroare”, „pe un scenariu 
pe care însăși viaţa l-a scris”, 


Nume celebre. 


Prenumele ? 
ESI IER ILES AA MODEI 


Familiile altor mari actori 
caută, în schimb, să-și prelun- 
gească postum gloria numelui, 
dedicind pe cite un membru al 
lor carierei filmice. Camille Kea- 
ton este nepoale nevitatului 
Malec și a apărut recent pe 
ecranele pariziene ca protago- 
nistă a filmului „Madeleine“, 
Anne-Marie Philipe, fica de 
19 ani a lui Gérard Philipe, 
are un rol important din seria- 
lul „Fragi de toamnă“( după po- 
vestirile Albei de Cespedes) si. 
pentru a-şi consolida prestigiul 
în continuare, un rol dintr-o 
tragedie de Racine. 


dh SK SISU E 
Camille Keaton 


Film 
si balet 


Maia Plisetkaja va fi protago- 
nista unei coproductii sovieto- 
japoneze, „Dragostea mea, Mos- 
cova”. Este istoria unei fete ja- 


poneze bolnavă de leucemie în 
urma exploziei atomice de la 
Hiroşima şi care visează să de- 
vină balerină în celebra trupă de 
la Balşoi Teatr. Regizorii Kenji 
Yoshida si Aleksandr Mitta au 
ales pentru rolul principal pe 
tinăra Tamaki Kurihara. 


Un cuplu 


greu 


Şeful „familiei“ corsicane 
(Jean Gabin) 
ER Le 


Un cuplu de veterani a fost 
asociat de Terence Young pen- 
tru noul film de gangsteri pe care 
îl pregătește („Familia“). Este 
vorba de Jean Gabin (şeful 
„familiei“ corsicane) şi Lee Mar- 
vin (şeful „familiei“ italiene). Se 
poate deduce că este vorba de 
rivalitatea a două bande care 
acționează (după cum sugerează 
locurile de filmare: Nisa, Marsi- 
lia şi Roma — Cinecittà) în spaţiul 
mediteranean, 

În schimb, tot la Nisa, Annie 
Girardot a interpretat rolul unei 
membre a Armatei Salvării, în 
filmul lui Serge Korber, „Ursule 
et Gren, 


Salut 


și Allonsanfan 


Marcello Mastroianni abia a 
terminat în Franța „Salut ar- 
tistul“ (un film unde joacă ro- 
lul unui actor obişnuit, nici 
vedeti dar nici figurant, care 
nu are timp să-şi trăiască tocmai 
propria viaţă — regizor Yves 
Robert) că a si început în Italia, 
în regia fraților Taviani, alături 
de Lea Massari, turnările la 
„Alonsanfan”. Este biografia unui 
patriot din epoca postnapoleo- 
neană (titlul poceste, fonetic, 
primele cuvinte ale Marseiezei) 
care, obosit si deceptionar, se 
decide să-şi părăsească vechile 
patimi politice si să se întoarcă 
la Unistitele pasiuni familiale, 

Într-un fel, e şi reîntoarcerea 
lui Mastroianni in Italia, după 
o serie de angajamente pari- 
ziene, 


Ce mai e nou prin 
cinematografele din 
lumea. întreagă? Noua 
stagiune abia a început 
şi e prea devreme pen- 
tru a emite pronos- 
ticuri. În schimb, cercetarea reperto- 
riului din principalele orașe euro- 
pene și nord-americane pe prece- 
dentele șase luni ne poate oferi cî- 
teva puncte de reper interesante, 
Anul cinematografic recent încheiat 
nu a fost — lucru subliniat în fel și 
chip — faimos. Dar, dincolo de 
calitatea mediocră a multor pelicule 
— fenomenul nu e nou — ceea ce 
frapează e lipsa unor clare centre 
de interes, În alţi ani se întîmpla ca 
o anumită școală — neorealismul 
sau noul vai, japonezii sau cehii — 
să polarizeze curiozitatea publicu- 
lui și entuziasmul criticii, să marche- 
ze o stagiune sau mai multe cu anu- 
me stil, o anumită manieră. Au 
existat perioade în care la modă erau 
westernurile patriarhale sau western- 
urile psihologice, musical-urile sau 
supraproductiile istorico-mitologice, 
thriller-urile sau melodramele, fil- 
mele de război sau — chiar — weś- 
tern-urile-spaghetti. De data aceas- 
ta, găsim în repertoriu de toate, 
dar nici o linie de fortë nu se impu- 
ne, Filmul pornografic a ieșit com- 
plet din modă, violența exacerba- 
të nu mai reuşeşte să definească o 
tendință, o bună parte din verva 
contestatară, politică a fost recupe- 
rată de către producţia comercia- 
lë și şi-a pierdut ghearele şi dinții, 
filmele cancerigene de tip „Love 
Story" și „Anonimul venețian" şi-au 
epuizat cariera si, bineînţeles, nu în 
jurul „eastern“-urilor (pelicule şi- 
roind de violență sîngeroasă pro- 
duse de Hong-Kong cu destinaţia 
„Bon pour l'Occident" si care au 
invadat ecranele vest-europene) se 
poate crea un curent de interes din 
partea criticii și a publicului, 
De aceea, 
în. repertoriul ultimelor şase luni 
găsim, de-a valma, operele prezenta- 
te la Cannes (si chiar la Cannes 
1968, cum este pare-se foarte inte- 
resantul „Pippermint frappë” al spa- 
niolului Carlos Saura), cîteva pro- 
ductii epigonice ale unor tendințe 
altădată la modă, „Chung Kao”, 
documentarul lui Antonioni despre 
China, obișnuitele filme cu și des- 
pre Mafioti, vreo două filme fran- 
ceze despre războiul din Algeria 
(mai bine mai tîrziu decit niciodată), 
unele filme americane, ca de obicei 


impecabil făcute din punct de ve-. 


dere meșteșugăresc și maj sus-amin- 
titele filme din Hong-Kong. Cam 
puțin. Si totuşi, ceva nou s-a impus 
atenției tuturora: prezenţa pe ecra- 
ne a numeroase reluări, fie ale unor 
filme clasice, fie ale altora din pro- 
ductia anilor '50-'60, De pildă, suc- 
cesele cele mai mari pe ecranele 
pariziene în perioada mai-septem- 
brie le-au înregistrat filmele lui 
Chaplin, „Timpuri moderne” si „M, 
Verdoux“, apoi „Casablanca“, „Ră- 
fuiala de la O.K. Korall", „La Dolce 
Vita“, Aventura”, „Dr. Stran- 
gelove“ si altele asemenea, Nu e 
vorba de reluări izolate, programate 
în cîte un cinema deartă pentru uzul 
cinefililor înrăiți, ci de 
premiere lansate cu tot dichisul 
(de ex. „La Dolce Vita” în zece cine- 
matografe de primă viziune, „O.K. 
Korallt în 14 săli, etc,). Premiera nr.+ 
a lunii septembrie a fost, la Paris, 
nArtistisi modele”, productieaanului 
1955, opera lui Frank Tashlin (marele 
regizor american, din nefericire com- 
plet necunoscut publicuiui nostru), 
Filmul a fost, bineînțeles, prezentat 
la Paris în 1956, dar a fost acum lan- 
sat din nou în 12 cinematografe de 
premieră, Situaţia nu este caracte- 
ristică numai pentru Paris: la Lons 
dra tendinţa e şi mai pronunțată, 


sondaj în cine-univers 


In premieră, 


filmele de alaltăieri 


La Paris, ` 


triumfă Chaplin si „La Dolce Vita“. 


La Londra, 
voga filmelor din 1950. 
Un fenomen recent, 
in stare së modifice 
soarta cinematografiei. 


Vasăzică, filmul nu mai e 
“un produs perisabil“ 


Într-o scenă din admirabilul film 
american „Jeremy“ (produs în 1973) 
se pot vedea doi adolescenţi new- 
yorkezi încercînd lërë succes să-şi 
găsească loc într-o coadă — de pro- 
porţii cu adevărat americane — din 
fața unui cinema. Filmul care pro- 
voacă o adevărată blocare a circu- 
laţiei este, bineînţeles, un film vechi: 
o producţie a lui W.C. Fields (alt 
necunoscut pentru publicul nostru) 
de prin anii '30. 

Desigur, 

în voga filmelor vechi, intră și 
anumite rațiuni conjuncturale: ne- 
cesitatea de a astupa golurile lă- 
sate de un repertoriu actual nesa- 
tisfăcător,  ieftinatatea (relativă) 
licenţelor. Dar asemenea motive nu 
pot explica integral un fenomen de 
amploarea celui pe care-l semnalăm, 

De fapt, 

asistăm la o schimbare în profun- 
zime a ideii despre opera cinemato- 
grafică, văzută pînă acum de către 
publicul larg ca un produs perisa- 
bil, avînd o existență limitată în 
timp. Dacă nimeni n-a contestat 
vreodată dreptul tuturor operelor: 
de seamă ale literaturii, de la Ho- 
mer și pînă la Faulkner, de a se găsi 
în orice bibliotecă sau librărie (ar 
putea fi oare concepută nu o biblio- 
tecă, ci chiar o librărie care ar ţine 
la dispoziţia cititorilor numai crea- 
tille anului în curs sau ale ultimilor 
3-4 ani?), în schimb un film dispă- 
rea definitiv din circulație după 
expirarea licenţei (în cel mai bun caz) 
uneori distrus, alteori — în ultimii 
ani — păstrat în copii, adesea uza- 
te, în arhive, Prezentarea filmelor 
de către cinemateci era și este în- 
grădită de convenţii internaţionale 
draconice. 

În prezent, 

această concepție, veche de trei 
sferturi de veac, începe să se schim- 
be, Opera cinematografică își cu- 
cereste treptat un statut (si o în- 
telegere din partea publicului) ase- 
mănător celui al oricărei alte opere 
de artë, La această schimbare de 
optică au contribuit activităţitetot 
mai intense în ultimii ani ale cine- 
matecilor şi ale altor instituţii de 
cultură cinematografică, ale cine- 
ciuburilor și ate cinematografelor de 
artă, organizarea de festivaluri, de 
cicluri tematice sau dedicate cîte 
unui creator, rëspindirea cărţii ci- 
nematografice si, într-o foarte Mare 
măsură, si influenţa principalului 
concurent al cinematografului, te- 
leviziunea, care a familiarizat zeci 
si zeci de milioane de spectatori 
cu filmele de altădată. În clipa în 
care ' managerii reţelelor de distri- 
butie au constatat că proiectarea 
unor. opere mai vechi constituie si 
o excelentă afacere, cauza era în 
liniile ei esenţiale,/cîştigată. 

Actualmente, 

difuzarea filmelor vechi se orga- 
nizează pe două direcţii: crearea 
i repertorit permanent în care 
în special operele clasice, 
cele care s-au impus prin valoarea 
lor artistică perenă şi reluarea, la 
o distanță de 10-15 ani, a pelicu- 
lelor care, fie cë au avut un Mare ecou 
în momentul premierei, fie cë, dim- 
potrivă, din motive conjuncturale, 
nu s-au bucurat atunci de toată apre- 
cierea cuvenită și care astăzi, în îm- 
prejurări schimbate, își pot începe 
adevărata lor carieră, Intervalul de 
10-15 ani corespunde pătrunderii 
în sălile de cinema ale unei noi ge- 
tii de spectatori care au dreptul 
si ei së se bucure de creaţiile deceni- 
ilor trecute, P 

Recistigarea Maselor de spectatori 
de către arta cinematografică, Te: 
nomen despre care am mai avut 
ocazia să ne ocupăm, trece, poate, 
si prin asumarea acestei noi dimen- 


siuni culturale. 
H. DONA 


A 


3 


scrisoarea lunii 
e E SEE e S 


„Răbdarea noastră de sfinți...“ 


„După umila părere de -spectator de rînd, încă 
n-a venit „marele film“ (sau rmarile filme), mult aştep- 
tatul mare film, cu personalitate speciiic “românească, 
filmul care së constituie „filmul antologic sal şcolii 
româneşti“... Aceasta nu este numai "părerea mea 
subiectivă, singulară. Chiar-nenumăratele, îndelunga- 
tele «discuții, anchete, mese rotunde, “mărturisiri, 
interviuri, cronici, etc, cu,privire la filmul'românesc, 
lasă së se înțeleagă că acesta suferă în continuare de 
neputinta de a căpăta în sfîrşit personalitate, de a 
se elibera total de o anume atemporalitate politică 
şi socială, de a ieși victorios din “dramatica luptă 
pe-care o duce pentru a surprinde, în sfieșit, sensurile 
actualitëtii (cum spune, mi se pare, Magda Mihăi- 
lescu) sau de a extrage şi exprima adevăruri-de viață 
din epoca noastră, despre oamenii de acum şi de 
aici (cum zice Călin Căliman, de pildă)... Ciudă- 
Lenia mare în toată această complicată poveste a fil- 
mului nostru este faptul, evident pentru toată lumea, 
că cei care au de-a face cu producţia cinematografică 
dau impresia că ştiu perfect cum trebuie făcut un 
film, bon. Gel puțin asta reiese din cele spuse de ei 
înainte de primul tur de manivelă. Cînd îi auzi că fil- 
mul care urmează să se nască din strădaniile lor va fi 
așa si pe dincolo, îţi vine să crezi că, în sfirşit, ne vom 
întîlni cuo operă cinematografică deo valoare nemai- 
atinsă-pînă la dînșii. Cînd colo, după ultimul tur de 
manivelă şi după montaj (ah, montajul!) iese Ja iveală 
ceva care nu corespunde nici pe departe cu bunele 
intenții, cu sugestiile și soluțiile: — caresmai de care 
mai ingenioase — cu ideile şi teoriile trimbitate la 
primul tur de manivelă... De ce această neconcordantë 
între intenţie şi rezultatul final? Ce ne lipseşte pentru 
a avea filmele pe care le dorim, pe care le așteptăm 
cu o rëbdare:de sfinţi? Condiţiile tehnico-materiale? 
Nu! Actori înzestrați? Nu! Operatori şi tehnicieni 
bine profesionalizatit Nu! Temele, subiectele intere- 


sante? Nicidecum! JE suficient să privim în jurul 
nostru și în noi înșine cu ochiul adevăratului artist 
pentru a alege, a'selecta idei majore, -esenţe, sensuri, 
adevăruri — viața fiind.un jnepuizabil izvor-de inspi- 
raţie, Atunci, de ce:nu avem încă filme bune, filme 
care së placă unui număr cît mai mare de spectatori, 
filme: prin care creatorii respectiv să pu devină sclavii 
publicului, să nu facă concesii gusturilor indoicinice 
şi capriciilor modei? Nu cumva cauza trebuie căutată 
printre realizatorii filmelor noastre? Nu cumva există 
printre ei unii nepriceputi, lipsiți-de chemare. și har, 
cărora li se încredinţează sarcini care le depășesc 
posibilitățile? Nu cumva a'sosit vremea ca mediocri- 
tatea si impostura 'săfie alungate si din acest do- 
meniu..." 
N. tancu 
Str. Plut. Petre lonescu 7 
Bucureşti 


N.R. Chiar dacă nu sîntem întru totul de acord cu 
unele opinii prea categorice ale dumneavoastră (de 
pildă, “afirmaţia că „nu avem încă filme bune“), scri- 
soarea dumneavoastră conține o sinceră îngrijorare 
şi un salutar şir de întrebări la care pu o dată revista 
noastră a încercat să deo răspuns. Lucrurile nu sînt 
atit de simple pe cit credeţi în vehemența dumneavoas- 
Dä, nu odată unilaterală, Și mai ales zacel „e sufi- 
cient să privim în jurul nostru ai în «noi înșine"... cu 
care credeţi cë se “poate rezolva problema, “acel „e 
suficient“ al dumneavoastră e o problemë imensă... 
Mai ales că ceea ce dumneavoastră considerați cu 
atita convingere cë „e suficient“, s-ar putea să nu fie 
deloc suficient. Sperăm însă ca scrisoarea dumneavoas- 
tră să trezească interesul și «deci răspunsurile altor 
cititori pe această temă atit de gravă și la care ţinem cu 
toții atit de mult, ca loo cauză personală: calitatea 
filmului nostru, 


Cronica 
spectatorilor 


Corespondenţă bogată la filme 
românești de actualitate, pe careo 
vom trata, cum ne stă în obicei, de 
la „plus la minus, descrescînd, cu 
calităţi și lipsuri deci, pentru a nu 
descuraja realizatorii şi actorii... 


“Mă bucur că actorii au și riduri 
si „defecte“ 

„RE PESE STR, EN: 

Cristina Marga Gatu-— București: 


ms AM văzut filmul lui Calotescu 
de dovă ori, la care dumneavoastră 
mă puteţi întreba, desigur: „ei şi?“ 
Nuri “chiar „ei sit”, “pentru -că eu 
n-am iprea mers la filme româneşti 
de “două sau de “mai multe ori... 
Pot:să span'că-am fost foarte atentă 
și-emoționată itë un merit deosebit 
alături de Calotescu are și scenaristul 
“Francisc Munteanu, Mi-au plăcut 
foarte mult dialogurile, ele sînt vii, 
spontane, foarte bine integrate. Aşa 
da, mai.zic. şi- eu scenariu, mai zic şi 
eu “roluri de unde actorul are ce 
extrage. Apokas vrea să vă mai spun 
că distribuția este în general bine 
aleasă. Şi încă ceva. M-am bucurat că 
în acest film:pe faţa actorilor se văd 
si ridurile de-expresie. şi atitea alte 
„defecte“ care de obicei la: noi se 
camufleazi „prin machiaj. Am fost 
foarte mișcată, am ieşit de la film 
într-o stare de mare tensiune, pen- 
tru că destinul Sandei seamănă foarte 
mult, pînă la un punct, cu destinul 


46 


meu, “Știu, se zice ch -oamenii nu 
mărturisesc ceea ce-i doare, Si 
“totuși... Aș mai zice că „Dragostea 
începe vineri“ este unul din cele 
mai bune filme româneşti pe Care 
le-am văzut eu te care as 
"numi „O noapte furtunoasă“, „Pă- 
durea spinzuratilor', „Puterea si 
Adevărul)“ 


Un film-lectie ca 
nsë nu facem buba” 


Aurora Inoan —iStr. Valeriu Bra- _ 


nişte 56, Bucureşti: Up film bun 
la çare Calotescu și Francisc Mun- 
teanu ne-au invitat să :polemizăm, 
dacă avem curajul, eu “realitatea. O 


"fată drăguță, modernă, o fată inevi- ` 


tabil-deșteaptă (pentru că nu facem 
filme despre fete proaste!) care se 
aprinde fulgerător după un tînăr 
“frumos şi desigur canalie.., Este un 
fitmelectie, seste ca și eum mama 
nesar spune, arătîndu-ne un alt copil 
patit, să nu-aiergăm, ca së pu cădem, 
ca „Să nu “facem buba”,.. Sîntem in- 
trodusi si într-o uzină, unde-cadrul 
seisimte însă frustrat de autentici- 


lubirile eterne începe 
i la + za” 


Marilena Popa — Bacău: ,,...Des- 
pre: o anumită “dragoste si o uzină, 


despre “oamenii Jor, despre 0 can- 
tina și un dormitor, despre o mătușă 
Sisun bal, e greu, e foarte greu să 
vorbeşti. „Dar aparatul de filmat a 
ieşit şi în stradă, iubirile eterne s-au 
mutat (de cînd erau acolo!) la can- 
tină, ea suferă precum sora mătuşii 
casieriţei de pe '83, aia din Focșani, 
el iubește pînă la moarte şi lucrează 
la controlul tehnic, iar în jurul 
marilor iubiri doar prundis, mașini, 
oameni... Pina la viață nu mai era 
decît un pas. Frumos ar fi fost acest 
pas de anti»love story, dar... Ei, tot 
acolo, tot la înălțimea mormanului 
de prundiş,-erau departe, îngrozitor 
de departe, și de iubire și de oa- 
meri, cu'toate că surideau imbrati- 
gati și ea venise din căminul. unde=și 
călcase o rochie... Departe, tot de- 
parte, un cămin, o Macara şi oamenii 
care semănau uluitor cu...“ 


EE EPES I T Eeer 
Chiar dacă e vineri, 

chiar dacă or fi fost în 13... 
DEVET SIE ST 

Constantin Mamelia — Str. Mun- 
cii 3, oroș Gh. Gh.-Dej: n, Mă 
miră faptul că Francisc Munteanu 
nu și-a triat cu atenţie dialogurile 
uneori surprinzător de prostoplasate. 
Leit-motivele erau de prisos, iar 
Sanda împreună cu Papaiani stat pe 
alocuri greu de suportat, Eterna 
joacă prin “parc, eternele vorbe 


” aruncate cu nemiluita, Drama izvo- 


ritë din imposibilitatea de a iubi ar 
fi trebuit së aibă o fluctuatie de 
sentimente pe care “nzo 'are... Un 
film obositor, o muzică plasată 
enervant, un Papaiani mai puţin, un 
Caragiu “caraghios dar grozav, o 
Margareta Pogonat care patimeste 
pentru omenescul din ea, o Sanda 
care Nusi Sanda, dar un “Ciulei 
minunat, Omul acesta e cel'mai mare 
artist pe care-l are cinematografia şi 
teatrul românesc,“ 

Kollea Rusu — com. Văleni de 
Vaslui, jud. Vaslui: „...Să 'fi căzut 
această vineri într-o zi de13, ghinio- 
nistă, și tot'nu mi-ar trece,prin cap 
să-mi acordez părerile-mele cu ace- 
lea ale “prea “stimatilor “cronicari 
Valerian ‘Sava şi Eva Sîrbu. Chiar 
dacă sînt eu diletant "na percepe 
toate scamatoriile de pe pinza de 
„baladă“, n-oi frot atit de diletant 
în a'nu-mi da seama ce-am așteptat 
de la Francisc Munteanu si ce-a 
ieșit din ideile romanului său „Înco- 
tro. 


Dragostea 


„Observ în ultimele “filme: romë- 
nesti (ca „Drum în penumbrë”, 
„Dragostea începe vineri“ et, Paraçu- 
tiştii”) o anume concepție privitoare 
la „scenele de dragoste. 'El şi ea se 
întîlnesc, se plac și. pleacă întrso 
călătorie. Asta pentru că el, avii 
mașină, ține să-i arate ei frumuset 
patriei care pot fi mănăstirile din 
nordul Moldovei, litoratulisau munţii. 
În orice caz iubirea se face și se des- 
face într-un cadru de mare. solemni- 
tate, Lumina difuză a lunii, valurile 
mării, munţii:cu crestele pierdute în 
nouri, o chilie a unei mănăstiri — 
astea sînt elementele, Dar, ca un 
făcut, iubirea “mărturisită într-un 
astfel de cadru nu va rezista verifidă- 
rilor ulterioare sau, şi mai interesant, 
se va termina chiar aici... Separe că 
excesul de sublim dăunează.“ “ 


Ștefan Ripas 
Bd. Steagul Roșu 20 
Brașov 


Ni începe vineri 


J cinema, răul nu vine, uneori, din micimea temei, 
ci din micimea sufletească“ 


(G. Kozintev) 


Post-restani 


Rubrica noastră de filme văzute 
tirziu intarë și despre care ni se scrie 
cu oarecare. intirziere față de Bucu- 
reşti, nu. duce lipsă de materie si 
programează în acest număr citeva 
reolizări si opinii care încă merită 
atenție: 

e „Rubliov“: .... ,Rubliov” — din 
fericire — nu poate fi comparat cu 
nici un film. „Rubliov“ este un film 
cum nu am mai văzut de la Eisenstein 
încoace, un film care-mi-a datisenzatia 
că-fac degeaba umbră pămîntului, o 
senzație destul de neplăcută, ca să 
zic așa... „Rubliov este. filmul care 
m-a făcut să ies bijbjind din sală, 
după trei ore dë cer si de pămînt,“ 


Alexandru Danga 
București 


9 „Solaris“: „S-a spus despre 


acest film că aparţine genului science- 
fiction, Eroare! Problema-cheie a 


+ 
„Machiaj“... 


(Desen de Cornel Popa, Mediaş) 


travelling-avant 


filmului este aceea a posibilității sau 
imposibilității stabilirii unui contact 
între oameni (umanitatea) si o altă 
civilizație, total diferită dea noastră, 
o civilizaţie reprezentată de un uni- 
cat, o planetă-creier care percepe 
universul de: la ultramicroscopic la 
super-galaxii, dë pe poziția ci gigan- 
tică dar singulară, Începutul filmului 
ne-ar sugera. ca. o. primă ipoteză 
imposibilitatea; unui asemenea: Con: 
tact... Dar ce-altceva' decît realizarea 
Marelui Contact este acea ultimă si 
triumfală. imagine 'cînd în mijlocul 
oceanului gînditor apare o insulă 
cu casa părintească a lui Kris, cu 
tatăl său, privindu-şi cu dragoste 
fiul atît de greu încercat, cu focul 
care mai arde încă în curte, cu. apa 
care se prelinge de nu se ştie unde 
peste tratatele de solaristică — acum 
fără nici o valoare — cu îngenunchie= 
rea aceea de învingător” şi învins, 
care dovedește că oamenii pot 
comunica între ei, pot fi fericiţi, iar 
Omenirea, în bogăţia ei spirituală, 
se poate înţelege cu oricare alta, 
fie ea chiar singularul Solaris: Tar- 
kovski — cu-geniul său în descifrarea 
naturii umane — a realizat o capo- 
doperă copleșitoare“, 
Despina Popescu 
Str. Clucerul Udricani 8 
București 
9.....Credcă în maitoatesălile ca- 
re au găzduit „Solaris“-ul lui Andrei 
Tarkovski, ambianța n-a fost prea 
mult diferită de cea constatată la 
„Rubliov”-ul său, cred că ambele 
filme au avut un public comun, sta- 
tornic in credința sa despre puterea 
artei cinematografice desa revela 
tărtmuri de viață prea puțin explos 
rate. Aria aceasta umană, în adincul 
căreia pătrunde Tarkovski, e menită 
să ne dea măsura pentru o altfel de 
înțelegere a raporturilor” noastre 
pëmintesti”... 
Teodor Matëescu 
Str. Donath — 160 
Cluj 
6 „Adio Petersburg”: „Consider 
cë acest film are merite incontestas 
bile. Începînd cu. machiajul, conti- 
nuînd cu ilustratia muzicală a com- 
poziţiilor lui Johan Strauss de pinë 
la vîrsta de 30 de ani, subliniind 
în mod deosebit interpretarea lui 


fakovlev, continuînd cu reliefarea 
atmosferei de epocă, inclusiv. roman- 
tismul ei (cîtă nevoiesam avea și noi 
de-o doză de romantism!), consider 
că acest film este o reuşită, 
Probabitcă filmul are si unele lipsuri, 
dar de aici şi pînă la a-l bagateliza 
cum se face în nr. 4173 (pag. 21)-al 
revistei „Cinema“ e totuşi o cale 
mai lungă... Vă rog foarte mult să 
avizaţi publicarea: acestor rînduri la 
rubrica „Curier” a revistei.“ 
Crista Stoicescu 
i Timiscara 

NR.: După cum vedeți, am avizat 
publicarea... 

O „Cazul Mattei“: „Tot filmul 
e o căutare, Rosi scoate bucăţi de 
pămint.din-care:se-pare că şi-a făcut 
filmul, filmul acesta: nervos si Mare, 
tare ca.o gripă de iarnă. Filmul spa- 
tiilor largi în care flăcări de metan 
ard ecranul, in care: aparatul nu 
paronamează. ci urmăreşte, filmul 
acesta şoc ne-a lovit în sfinta noastră 
lene, în micile noastre plăceri numite 
cînd o floare, cînd doi grădinari“. 

Marilena Popa 
Bacău 


@ „12 oameni furioși”: „Ah 
doamne, un film în care fiecare actor 
este „omul potrivit ladocul potrivit“. 
Sub privirea clară si stapfhitë a lui 
Henri Fonda care distruge st ultima 
farimë din. rezistența celui mai 
îndărătnic subiectivist — cei ce n-au 
aflat află că, indiferent de-ti este 
prieten sau dușman, cunoscut ori 
necunoscut, atunci cînd e în joc 
viaţa unui om de care dispui direct 
sau indirect, în clipele acelea nu 
“trebuie să te grăbeşti cu răspunsul, 
ci să analizezi temeinic: faptele, 
aflind mai multe nu numai despre 
el, ci mai ales despre tine însuți“. 

Valentina Galkin 
Str, Grădina: Bordei 7 
Bucuresti 


9 „Domnului profesor, cu dra- 
goste": ,,...Frumosul „Love Story" 
m-a impresionat, dar am plins mai 
mult fiindcă am auzit că așa se face 
și ca să mă laud, Am văzut si ,Anoni- 
mul venețian” şi m-am cutremurat 
pînă în străfundul micului meu 
suflet, dar. n-am: plins. Am văzut în 
schimb „To Sir with love“ şi am 
plins cu sughituri, în hohote. Și 


curier 


Sidney Poitier a plins, dar ca un 
bărbat, Eu am 14 ani şi am plins cu 
lacrimi amare si totuşi dulci, Am 
plins și apoi am fredonat toată ziua 
melodia și m-am gîndit să vă scriu, 
Vă urez noroc si imaginaţie pehtru 


revistă." 
Despina Tertea 
Str. Deva nr. 4 
Cluj 


Sintem 


de acord cu... 


Caterina Kutnik (str, Bușteni, Arad) 
— cu omagiut ei adus lui Mario Lanza; 
Marinei Nicolescu (str, D-tru Petrescu 
65, Bucureşti) şi Uxmal (Arad) — 
pentru o triere:și mai riguroasă (dar 
np lipsită de umor) a scrisorilor din 
„Curier“-ul nostru; A. Prahoveanu 
(Bd. Mogheru 34— București) — cu 
nostalgia pentru marii, marii actori 
ai ecranului; Gheorghe lonescu 
(Bucureşti) — cu privire la reperto- 
riu! bucureştean ; Dan lordan (Negoi 
76 — Sibiu) — cu privire la acel 
film într-adevăr neizbutit; Paul Bar pe 
(Birca — Dolj) — cu privire la 
transtațiile care nu pot fi de 180” si 
cu privire lasëpunul care nu se poate 
topi în apă; Bilu Grigore (Str, Roma- 
nă 8 — Drobeta, Tr. Severin) — în 
ceea ce privește necesitatea presantă 
a unor filme cît mai educative pe 
ecranele noastre. 


În două vorbe 


Teodor Vasilescu (Orşova): Regre- 
tim sincer că cele: scrise de dvs., 
în articolul ,,Sine-vëritë la Orşova” 
(Cinema nr. 7173) conțineau atitea 
exagerări, după cum ne bucurăm 
că acele cusururi reale, detectate de 
dis;, au fost înlăturate. Dar conse- 
cintele neplăcute pentru graba cu 
care ne-aţi scris meritë să le supor- 
taţi singur, pentru ca altădată së ne 
scrieți cu mult mai multă răspundere. 
IAA PEIOR IOP ARTE ADUCE MECH 


„CURIERUL“ 
este selectat și redactat 
de Radu COSASU 


Ce ne pasă nouă de un creuzet? 


Se petrece o meta- 

morfoză îngrijorătoare, 

Ca să se înțeleagă mai 

ușor: ceea: ce vreau să 

spun, trebuie să vă 

i amintiţi de ,,Rinocerii” 
lui lonesco, de felul în care perso= 
najele se transformau treptat în 
sus-pomenitele  patrupede. La tel, 
unii. dintre regizorii noștri au (ns 
ceput să se prefacă în... creuzete, 
În mari creuzetesin care poți ames- 
teca si topi orice. Fenomenul are 
loc nu oricînd, ci începînd numai 
de la data aprobării pentru intrare 
în producţie a unui film. Din acel 
moment, în regizorul-creuzet, sau 
în creuzetul-regizor (cum vreți dum- 
neavoastrë), vor fi introduse, sub 
formă de documentare, o mulţime 
de componente substanţiale: fil- 
mede Fellini, de Kurosawa, imagini 
de Lelouch, fragmente de Hitchcock, 


de: Eisenstein și Tiss6, planuri ge- 
nerale! din Rubliov, planuri apro- 
piate (inimii noastre) de Etaix, 
amintiri de la Cybulski, ilustrate 
de pe litoral, vederi, visuri persos 
nale cu zine blonde sau brunete 
(că de-aia ne-am făcut regizori, să 
ne: implininv visele...), formule de 
montaj hollywoodian, formule de 
decupaj „serie naire“, mașini de fors 
mula.1 și de diverse alte formule, 
tablouri din neoplasticism, mobilier 
produs: de cei mai buni design-eri, 
„sculpturi muzicale-cu comandă elec- 
tronică, istoria-artelor-de-la Summer 
la Guggenheim, muzică concretă, 
zgomote armonice, teorii în dezvol- 
tare despre arta cinematografului 
de la laponi la zulusi, si de la Chaplin 
la Bertolucci, spaţii redimensiona- 
te de Le Corbusier, mașini ale tim- 
pului și spațiului, eseuri asupra com- 
portamentului paralel Maimutë-omul 


zăpazilor, vis-Xvis de astronauți si 
exploratori subacvatici, eseuri com- 
paratiste: şi comportamentiste asu- 
pra relaţiilor de tip: diurn, docu- 
mentări vertical si diagonal— struc- 
turaliste cu aplicație la reacţiile 
pompierilor în fața reacţiilor vezu- 
viene, sărbători de paște în insula 
Paştilor, teatrul nipon Kabuki şi 
influența reciprocă dintre acesta 
şi Burt Lancaster, tabele şi formu- 
le de-nvăţat pe dinafară pentru re- 
zolvarea necunoscutelor din ecua- 
tille unui decupaj regizoral. Dar 
cîte nu încap într-un creuzet?! Şi 
mai ales într-un creuzet în care, în 
perioada de gestație a unui film, se 
pot topi laolaltă si fericit atîtea dò- 
cumentări, influențe, imaginatii și 
visuri... lată cîte: nu încap: 
Nu-încape Grigorescu. Nu încape 
Luchian. Nu încape Fărămiţă Lam- 


bru şi Maria Tănase, Nu încape Brân- 
cusi. Nu încap munţii noştri și nu 
încap rîurile (marea mai încape că 
mai sînt și baruri deschise vara...) 
Nu încape nea Tănase că nu poţi 
să-| găsești, că de 30 derani tot um- 
blä pe diverse șantiere, unde pune 
alături de ceilalți un umăr încercat, 
Nu încape tata loana, purtătoare de 
folclor autentic şi mulgătoare expe- 
rimentată, și ea nu încape că trebuie 
să facem loc în creuzet unei cîntă- 
rete străine. 

Nu încape tractoristul nostru, 
că n-are ce căuta într-un interior 
(de dactilografă, de pildă) mobilat 
ca la ultimul salon de arte menaje- 
re. Nu încape mașina ARO că mai 
există si Lancia și nu-ncape nici 
ceea ce e firesc, cë pe urmă nu mai 
are loc ceea ce e complicat... 


Radu GEORGESCU 


Fișa filmului: 
e EOL ZANE 


„Trei scrisori secrete“ 
ët PMR TT TE 


Scenariul: Platon Pardău. Scriitor si 
gazetar, autorul mai multor volume de 
versuri, piese de teatru şi, mai recent, a 
două romane, Ore de dimineață“ și 
„Aproapele nostru aproape“. Cu acest 
scenariu debutează în cinematografie. Su- 
biectul: o întîmplare oarecare pe un gan- 
tier de construcţii navale: Printr-o măsură 
administrativă abuzivë, fuatë de un director 
şi prea uşor acceptată de ceilalți, unui 
muncitor i se desface contractul de muncă, 
În urma unei sesizări, pe șantier sosește 
unul din secretarii comitetului județean de 
partid. Acesta nu face o anchetă, cumcred 
multi şi se tem unii, ci îi determină pe toţi 
membrii acestei colectivități să reexamineze 
situația si să descopere adevărul. 

Regia: Virgil Calotescu. După „Dra- 
gostea îhcepe vineri”, al doilea film pe 
care-l face în acest an, tot de actualitate, 
şi al cincilea din cariera sa, 

Imaginea: Nicu Stan. După: „Conspi- 
ratia”, „Departe de Tipperary“ şi „De 
unul singur“, se întoarce la filmul inspirat 
din actualitatea imediată, 

Decorurile si costumele: arh. Aureliu 
lonescu. 

Muzita: Laurentiu Profeta, 

Eroii filmului: 

SO Moruzan — un personaj despre care 
se vorbeste mult, dar care nu apare in film. 
Un maistru coltos, un meserias orgolios, 
îl înfruntă pe director şi i se desface con- 
tractul de muncă. 

6 Dirdea — Cornel Coman. Secretarul 
comitetului județean de partid. Fost mun- 
citor chiar pe acest şantier. Ştie că o indus- 
trie modernă înseamnă organizare, utilaje, 
tehnică nouă, dar mai ales oameni noi. 
Ştie să tacă, să asculte, ştie să aibă îndoieli, 

@ Obreja— Mircea Albulescu, Direc- 
tor general adjunct al șantierului. Specia- 
list de mare clasă, conducător autoritar, 
preocupat de promovarea tehnicii not; 
convins că nu poate gresi vreodată, negli- 
jează amănuntele, chiar cînd e vorba de 
oameni. 

@ Vasilescu — Nucu Păunescu. Secre- 
tarul comitetului de partid al șantierului. 
Activist intransigent dar, în virtutea unei 
autorităţi greșit si îngust înţelese o vreme, 
aprobă toate măsurile propuse de Obreja, 
pe care îl crede infailibil. 

O Maria — Violeta Andrei, O frumoasă 
si activă presedintë de sindicat. Nu e de 
acord cu măsurile luate împotriva lui 
Moruzan. 

9 Bocancea — Marcel Anghelescu. Nici 
el n-a fost de acord, dar nici nu s-a ridicat 
în apărarea lui Moruzan. Într-o scrisoare ne: 
semnată sesizează cazul judetenei de partid. 

@ Creţu — Lazăr Vrabie. Secretarul de 
partid din secţia lui Moruzan, și cumnat 
cu acesta, dar nu-l apără, pentru că nu vrea 
să fie acuzat de neprincipialitate. 

© Dărăban — Toma Caragiu. Un mun- 
citor copleșit de propriile sale necazuri, 
nu vrea să se pună rău cu nimeniși e folosit 
pentru a lovi în Moruzan. Reacționează 
violent cînd descoperă adevărul. 

Q Veronica — Margareta Pogonat. Apa- 
rent resemnata soție a lui Moruzan. 

Q Lucia — lrina Gărdescu. O frumuseţe 

de la „calculatoare“. Relaţii, să zicem ne- 
principiale, cu Obreja. 
„O Pantiru — Emanoil Petrut: Radu — 
Virgil Platon ; Calomfir — Grigore Gonta, 
Colegi de muncă. și prieteni cu Moruzan. 
La început acceptă măsurile luate de con- 
ducere, dar mai apol'vor impune rediscu- 
tarea cazului în organizația de partid. 

Producător: Casa de filme nr. 4. Pro- 
ducător delegat: Marin Teodorescu. Direc- 
tor de producţie: Dumitru Tofan, 

Peliculă Eastman color. Metraj planificat: 
2400 m, Ecran normal. 


Platon PARDĂU 


Un film 

despre puterea 

şi adevărurile 
noastre 


Platon Pardau: 
debut plin de incredere in 
„aproapele nostru aproape“ 

şi în aproapele său, 

Virgil Calotescu 


atenție! se filmează: 


— Cu ce gînduri 


ati venit în cne- 
inema matografie!? 
— Profund atras 


de această a șaptea 
artë si... cu UN sce- 
nariu de actualitate. 


— În ce măsură acest scenariu 
contnuă preocupările dumnea- 
voastră literare? 


— Convingerea mea este că 
„puterea şi adevărul“ artei To- 
mënesti de azi şi, deci, şi a fil- 
mului, stă, trebuie să .stea în 
actualitatea românească, în ac- 
tualitatea zilelor noastre, a Ro- 
mâniei de astăzi, a oamenilor 
de aici și de acum. Desigur, 
experiența de gazetar a contri- 
buit mult la sensibilizarea mea 
față de actualitate, la formarea 
mea ca om interesat de lumea, 
de viaţa, de fenomenele în mij- 
locul cărora trăiesc, 

— Deciun film cu personaje 
„rupte“ din realitate! 

— Da, într-un fel, da. l-am în- 
tilnit pe acești oameni în ipos- 
taze precise, oarecum asemănă- 


„toare cu cele din film, ei selec- 


tindu-se singuri dintr-o lume. în 
care am fost si sînt implicat ca 
scriitor şi, fireşte, ca gazetar. 


— Ce se ascunde în spatele 
celor „Trei scrisori secrete“? 


— E vorba de trei memorii, 
deloc secrete dar, din diverse 
motive, cunoscute doar parţial 
de cei cărora le sînt, direct sau 
indirect, adresate. Memoriile 
maistrului Moruzan, 


— E un subiect inedit in li- 
teratura dumneavoastră? 


— Mai fntti a fost scenariul, 
Ulterior, anumite elemente mi-au 
inspirat o acţiune colaterală în 
romanul „Aproapele .. nostru 
aproape“, 

— Filmul va fi o dezbatere 
a „cazului Moruzan“, acest po- 
sibil „aproape“ al nostru? 

— Nu, mai ales asta nu. Vreau 
să disec nu un caz, ci nişte cauze. 
Eroul filmului este o colectivi- 


tate, nu un individ. Încerc să pun 
în discuţie, nu oameri care au 
generat o măsură arbitrară, ci 
climatul care face uneori posibil 
ca o astfel de măsură să fie accep- 
tată, socotită ca dreaptă de că- 
tre ceilalți. Și dacă există totuși 
un erou principal, acesta este 
Dirdea, unul din secretarii jude- 
tenei de partid, omul. care ac- 
tioneazë indirect, determinin- 
du-i pe ceilalti së devinë con- 
stienti de dreptul si de datoria 
lor de a se judeca pe ei insisësgi 
faptele tor. Ceea ce face Dirdea 
e o impulsionare a constiintetor, 
el determină colectivul să re- 
creeze afectiv întreaga situaţie, 
să se simtă implicat în ea. Nu 
Dirdea este stăpînul adevărului, 
ci adevărul se află în capacitatea 
întregii colectivităţi de a desluşi 
cauzele, 


— Care ar fi aceste cauze? 


— Una ar fi gindirea tehnică 
îngustă, atitudinea tehnocrată a 
unui specialist față de oamenii 
cu care lucrează (Obreja). Apoi, 
o anumită rutină în munca po- 
litică a unui activist de partid 
din șantier, în fond un om cin- 
stit, care ştie că pasul înainte al 
societății înseamnă suma pasilor 
membrilor săi, dar nu mai e în 
stare să vadă componentele (Va- 
silescu). În fine, ar mai fi falsa 
Principialitate, pasivitatea, mi- 
cile compromisuri, etc. 

— Deci „Trei scrisori secrete” 
este un film politic? 

— Da, dar nu numai în sensul 
general și cam vag că arice gest, 
orice manifestare umană are im- 
plicatii politice. Politicul în so- 
cictatea românească de azi are 
o circumscriere precisă şi vi- 
zează mai ales sfera ridicării 
oamenilor la înțelegerea faptului 
că societatea stă pe umerii lor, 
are în vedere. perfecţionarea 
relaţiilor dintre oameni, a parr 
ticipării lor la conducerea sa» 
cietatii, implicarea si aportul 
fiecăruia în procesul exercitării 
puterii, 


Ra CIORI EROI CORNI LR Et [DE CDC EE PREA EE a FOAIE i dë 


Un amănunt 


peste care 
nu se poate 
trece 


— Încă un rol de 
greutate ` pentru 


inema dr Mircea Albu- 


lescu, cel al direc- 
torului general ad- 
junct Obreja. 

— În tot ceea ce are bun 
Obreja, l-am cunoscut, îl cunosc, 
există, e real, e un bun prieten 
al meu. E un om care dorește 
mereu noul, devotat mereu pro- 
gresului. 


— Unde si 
Obreja? 


— El nu greseste, El trăieşte 
cu convingerea că nu poate 
greşi. Pe el nu-l interesează 
amănuntele, ci doar sistemul. 
Se întîmplă ca pentru o dată 
acest amănunt să fie un punct 
de vedere care-i dă peste cap 
sistemul, Mai mult decit un 
punct de vedere, un om. El 
crede că tot ceea ce concepe la 
masa lui de lucru se transpune 
automat în practică, acolo jos, 
pe şantier. Sigur, el are dreptate, 
producţia modernă înseamnă 
mijloace moderne. lar noul la- 
minor trebuie construit, indi- 
ferent că un "muncitor vrea sau 
nu vrea. Orgolios, el nu „poate 
accepta însă că și alții gîndesc, 
sînt la fel de preocupați de pro- 
gresul tehnic, că un muncitor 
se opune casării vechiului la- 
minor, pentru că mai poate- fi 
încă folosit. Greșeala lui Obreja 
stă în această conștiință a infai- 
libilitëtii sale de specialist, prea 
încrezător într-un sistem de 
muncă care ignoră omul, 


cînd  gresesta 


— Dumneavoastră aveți un 

punct de vedere critic asupra 
personajului pe care-l interpre- 
taţi? 
_ — Eu îmi apăr cu dinţii pro- 
priul meu personaj. A-l acuza 
sau a-l aproba este o chestiune 
care ţine de scenarist, de 
regizor, de spectator, Nu cred 
că e cazul ca în interpretarea mea 
să transpară o atitudine critică, 
Nici nu pot să fac acest lucru, 
Eu cred în acest personaj, în 
dreptatea lui, sînt solidar cu el 
şi caut să-i conving pe toţi rcei- 
lalti de justetea punctului meu 
de vedere, care este cel al per- 
sonajului pe care-l joc. Numai 
astfel pot încărca cu maxi- 
mum de credibilitate existența 
şi acțiunile acestui persenaj. 

— Va fi „Trei scrisori secrete“ 
filmul politic, filmul de actuali- 
tate pe care-l așteptăm şi-l do- 
rim? 

— Nu ştiu! Să așteptăm Să-i 
vedem | 

Interviuri de 
N. C. MUNTEANU 


Farmecul secret al lui 
Calotescu 


Dragostea innobileazë iar 
munca îi apropie pe oameni, 
tie chiar si la 6,30 dimineața, 
oră ucigașă, cînd Virgil Ca- 
lotescu îți toarnă nastrusnic 
surisul său 3453 peste som 
nul dulce şi te ia, cum se zice, cu fulgi cu 
tot, şi te viră într-o balenă uriașă gri, tip 
1916,care se cheamă autobuzul de Buftea 

Aşa este el, plin de atentii si iubire față 
de ziariştii entuziaști ca mine care nu pot 
trăi în liniște dacă n-au măcar lunar un 
«prim tur de manivelă». 


mema 


Eu, Obreja, nu pot greşi! 
(Mircea Albulescu) 


Să nu insistăm asupra acestui «tur», 
deoarece vă inchipuiti ușor că totu-i elec- 
tric, de manivelă nici pomeneală. 

«Balena» m-a lăsat chiar în mijlocul San- 
tierului naval Olteniţa și trebuie neapărat 
să stai în acest loc măcar un singur ceas 
ca să știi ce înseamnă și de ce am eu viața 
plină de satisfacţii. 


Imaginati-vë cum ati cobori din scaunul 
moale al autobuzului şi dintr-o dată v-at 
pocni in sistemul auditiv 15.480.233 im- 
puşcături de nituri, un milion de kilometri 
de sfiriituri de sudură, ciocane mari pneu- 
matice, ciocane mici de mină, freze urlind, 
raboteze tipind, strunguri scrisnind, si- 
rene pe incercate si sute de polizoare elec- 
trice Cätärate pe «coca» viitoarelor va- 
poare care reduc infernul la o biată glumă 
și toate la un loc transformă zgomotul în 
suflu ce te loveşte din toate părțile si pen- 
tru acest motiv (natura le echilibrează pe 
toate) este imposibil să cazi la pămint,fie 
chiar de emoție sau bucurie. 


Trecut prin filmul de reportaj, Calotescu 
face el ce face şi găsește pentru echipa sa 
numai locuri pline de pitoresc. Cu «Sub- 
teranul», succesul său de căpătii, la fel 
s-a întimplat. 


«Trei scrisori secreterare la bază un 
scenariu de debut al cunoscutului ziarist 
Platon Pardău care, în dimineața aceea, 
venise emoționat «să vadă». 


Vibram tot,si eram ochi după regizor 
ce zice şi ce face. Celebrul său chiștoc din 
colțul sting al gurii, supranumit Parking- 
Story, era ca de obicei la locul respectiv. 
In aceste condiţii, asist cum ia naștere 
o viitoare premieră la Patria. Virtuozul 
Nicu Stan, operatorul cu şapte suflete, 
execută mișcări de aparat foarte rapide, 
deoarece cele 20 de macarale care mun- 
cesc se schimbă neașteptat în cadru si — 
zice el — se duce naibii racordul și apoi 
să vezi aiureală la montaj! 


Parcă toată lumea a uitat de «duble» si 
Nucu Păunescu transpiră și ţipă după un 
scaun, c-a obosit. Fotografiez in dreapta 
si în stinga, imboldit de fiorul întregii echi- 
pe, simțind că e rost de ceva bun de pu- 
blicat. 

Sirme indoite artistic din nimereala, 
span incolëcit sugestiv, iesit din strun 
quri creatoare, tablă groasă de 3 cm, bu 
clată in volte supreme, elice galbene de 
alamă, majestuoase, gata de a fi expuse 
în galeriile «Apollo». 

Sonorul «trage» zgomote pe bandă, ope- 
ratorul spunindu-mi in secret că păstrează 
o bucăţică din această melodie ca să i-o 
pună așa, dintr-odată și la maximum, 
unuia de la Buftea, din birou, care îl tot 
amină cu o adeverinţă. 

Cind m-am trezit sus pe schelă, cineva 
m-a întrebat dacă sintem de la «Reflec- 
tor». l-am răspuns că nu, că facem film 
artistic (observați cum mă contopisem 
cu echipa!) și dinsul a fost foarte deza- 
măgit, deoarece a vrut să-mi adauge ceva 
despre o cantină anacronică sau așa ceva. 

Calotescu venise lingă mine tinind în 
mină un aparat de sudură, habar n-aveam 
ce caută aparatul în mina lui și atunci 
am ascultat acel dialog pentru care merită 
într-adevăr să te scoli de la 4 dimineata 
ca să-l asculti: 

— Auzi, pustiule, ce fac ăștia aici? 

— Calotescu, ce să facă, face un film 
despre un director rău care i-a făcut o 


nedreptate unui muncitor... 

— Păi, îi dă mîna să se ia de-al nostru? 

— Calotescu, nu! Că al «nostru»-i bun! 

— Da, regizorul care-o fi? 

Calotescu, intorcind capul, protejat de 
casca contra accidentelor, zice: — Eu! 

Omul pufneste in ris și urcind mai de- 
parte sus pe schelă strigă către unul, Nae: 

— Auzi, mă, zice că el e regizorul! 

Si „.echipa de sudori ride toată si ride 
si echipa lui Calotescu de risul sudorilor 
și m-am trezit rizind si eu, pinë si Calo- 
tescu ridea, cë are omul simtul umorului, 
si aşa s-a ris pinë ce tot el a spus: gata! 
Trecem la secvența următoare! Si cînd 
sudorii de pe schele au observat'că oa- 
menii îl ascultă n-au mai ris, rëminind eu 
singurul, stingher, ca cioara lui Topir- 
ceanu, mai deștept decit toți si plin de idei. 

Atunci, trezindu-se regizorul din el, 
n-a tipat ca alții la unul care tocmai intra 
nepotrivit în cadru, căci musai voia să se 
vadă. Ci ușurel i-a zis la ureche: 

— Acum urmează ca dinsul, Cornel 
Coman (secretarul judetenei), să se întil- 
nească cu dinsul, Mircea Albulescu (di- 
rectorul) si dumneata eşti in plus; așa ca 
dacă te duci dincolo de aparat,ai să găsești 
o tavă plină cu mere coapte... 

Aşa este Virgil Calotescu, plin de poan- 
te... 


A. MIHAILOPOL 
(Fotografiile autorului) 


O principialitate fermecătoare (Violeta Andrei) 
PI NEEN, 


Cu toată increderea. inainte! 


(Cornel Coman) 


panoramic românesc 
atenție! 


se filmează: 


De buna voie 


Fişa filmului: 
RT ZI AEP 


De bună voie și nesilit de nimeni“ 
NE E PËS TËS PP TEPËRT, ËT 


Scenariul: Domokos Geza. Auto- 
rul, prozator si director al editurii 
«Kriterion», debutează în. filmul ar- 
tistic de lung metraj, după ce a mai 
colaborat la realizarea coproductiei 
româno-maghiare «Sentința», şi a 
semnat scenariul după care s-a rea- 
lizat filmul de metraj mediu «Drumuri» 
(o monografie cinematografică a ju- 
detului Covasna). Subiectul: o po- 
veste de dragoste desfăşurată în de- 
corul contemporan al unui sat din 
Transilvania, în care convietuiesc de 
veacuri romani gi secui. 

Regia: Maria Callas Dinescu si lon 
Stanciu. Absolventi ai facultății de 
regie, promoția 1969. Cei doi regizori 
debutează în filmul de lung metraj, 
după un stagiu edificator în domeniul 
filmului de scurt metraj. Între anii 
1969—1973, numele lor au apărut pe 
genericele a 16 filme documentar- 
ştiinţifice, publicitare, de protecția mun- 
cii, de educație sanitară. 

Imaginea: Costache Dumitru-Fo- 
ny şi Cornel Diaconu. Tot debutanţi. 
Primul este absolvent al IATC şi are 
o practică de peste 17 ani în studioul 
cinematografic «Bucureşti», răstimp 
în care a semnat ca asistent de ima- 
gine și cameraman peste 20 de filme. 
Cel de-al doilea este asistent uni- 
versitar la catedra de operatorie şi a 
semnat imaginea unei bune părți din 
scurt-metrajele realizate de Maria Cal- 
las Dinescu și lon Stanciu. 

Scenografia: Sever Frențiu, asis- 
tat de loana Cantuniari. Pictorul vine 
în cinematografie cu o prestigioasă 


telex Animafilm 
Ea e ee 


eege Regizorul Virgil Moca- 
nu şi-a propus să ne demon- 
streze cu ce este egal un 
măr. El ne asigură că mărul 
nu este doar echivalentul 
unui bucluc (după cum ar 
pleda patania biblică a lui Adam), nici 
doar egalul unei discordii (vezi legendele 
Olimpului). Mărul nu este egal nici cu o 
țintă tragică (impusă lui Wilhelm Tell). 
Chiar dacă privitorii văd în măr propria 
lor reflectare si, deci, de fiecare dată alt- 
ceva — de la idealul erotic privind întilnirea 
fericită a celor două emisfere predestinate, 
pinë la materia primă pentru o plăcintă 
(cu mere), totdeauna realitatea rămine 
încăpăținată si un măr = un măr. Deşi noi 
ne putem întreba în continuare, mutatis 
mutandis: «plăcinta din vis e plăcintă sau 
e vis?» eee lon Truică este autorul filmu- 
lui de grafică animată «Carnavalul», o in- 
terpretare liberă a poveștii «Fetița cu chibri- 
turi» a lui Andersen, film distins cu mai 
multe premii internaționale. Recent, el a 
incheiat un nou film, «Cadoul», prin care 
își propune trecerea unui examen de vir- 
tuozitate. Regizorul încearcă, de data a- 
ceasta, să facă să vibreze sensibilitatea 
spectatorului, nu cu destinul tragic al unui 
copil orfan, ci cu sensul pe care şi-l dă 


tema 


activitate de plastician si scenograf 
de teatru. Deci tot un debut. 

Costumele: Nelly Grigoriu Merola. 
Un nume care se recomandă de la 
sine. A semnat costumele la peste 
25 de filme. 

Muzica: Hary Maiorovici. 

Rolurile principale și interpreții 

lor: 
“Agnes — o tînără absolventă de 
liceu, a cărei dragoste față de tiul 
fostului preşedinte al C.A.P.-ului din 
sat este ameninţată de resentimentele 
tatălui său, rămas prizonier al unor 
întimplări demult depășite si clari- 
ficate — va fi Ana Szeles, aflată acum 
la cel de-al 13-lea rol in cinemato- 
grafia noastră si la cel de-al 20-lea 
în cariera sa de actriță de film. 

e Matei — un sofer vesel, care nu 
prea dă ascultare interdictiilor insti- 
tuite de tatăl fetei — va fi Romeo Pop. 
Interpretul este la cel de al doilea rol 
principal. De curind a terminat filmă- 
rile la «O oră din August», în regia 
lui Mircea Mureşan. 

e Bartha — actualul preşedinte al 
C.A.P.-ului, om energic si foarte gos- 
podar, trecut cindva pe nedrept pe 
lista chiaburilor — va fi interpretat de 
Fabian Ferenc, actor la Teatrul ma- 
ghiar din Timișoara. După 20 de ani 
de teatru, in care s-a intilnit cu o gama 
variată de roluri, de la Satin sau 
Teterev din repertoriul gorkian, la eroii 
contemporani din piesele lui Aurul! 
Baranga, Fabian Ferenc debutează 
în filmul românesc cu un rol care-i 
place foarte mult şi pentru obţinerea 


căruia ne declară că a trăit «cele mai 
mari emoții» din cariera sa artistică. 

e llie Clejan — tatăl lui Matei, în- 
temeietorul colectivei din sat, om bun 
şi echilibrat, dar încă foarte preocupat 
de gindul că la conducerea C.A.P.-ului 
a fost înlocuit tocmai cu Bartha, acela 
căruia ar vrea să-i reproşeze nu numai 
o atitudine nedelicată față de fiul său, 
ci şi ezitările manifestate în perioada 
întemeierii colectivei — va avea chipul 
lui Emanoil Petrut, actor îndrăgit de 
spectatori, premiat de ACIN pentru 
rolul din «Fraţii». Interpretul consideră 
acest rol «un rol de carieră». 

e Mama — o femeie supusă si 
răbdătoare, oscilind între dragostea 
pentru fiica sa și respectul pe care 
este convinsă că-l datorează soțului 
si — va împrumuta chipul expresiv 
și melancolic al Elisabetei Jar, a- 
flată «numai la al 3-lea rol în film», pen 
tru că nu-şi numără si apariţiile. 

e Inginerul Dimescu — proaspăt 
absolvent al Facultății de agronomie, 
pornit pe «recolte mari», stingaci și 
inabil în raporturile cu sătenii — va 
fi George Mihăiţă, supranumit de 
copii «Aurică», după numele şori- 
celului interpretat recent în «Veroni- 
ca». 

e Rodica — o fată exigentă si tristă, 
contabilă la C.A.P., care îl iubește pe 
Matei, dar ştie «să renunţe» — va fi 
Rodica Mandache, actriță născută 
pentru film, dar, din păcate, prea rar 
distribuită. A 

În alte roluri: Eugenia Bosinceanu, 
Paula Chiuaru, Gheorghe Naghi, 
lon Vasiliu, Costel Fugasin şi altii. 

Producător: Casa de filme 5, Di 
rector: Dumitru Fernoagă. Producător 
delegat: Vasilica Istrate. Directorul 
filmului: Nicolae Niculescu. 

Peliculă Eastman-color; format nor- 
mal; metraj preconizat: 2 700 m. 


Cu și fără mănuşi 


existenţei sale, un manechin dintr-o vitri- 
nă. Acest personaj, predestinat parcă la 
indiferență, vrea să destrame tristețea u- 
nui băiețel de bronz din cupa căruia fintina 
arteziană incetase să țişnească. Manechi- 
nul pleacă in căutarea apei, iar in banda 
sonoră, compozitorul Radu Şerban pune 
accente pe bocănitul neomenesc al perso- 
najului. Manechinul străbate țara secetei, 
traversează țara focului, părăseşte dezilu- 
zionat țara iluziilor in care făpturi de vis 
umplu ulcioarele «cu un nimic», dar care 
clipoceste ca apa. Cind manechinul se va 
întoarce, in sfirșit, cu cupa plină de apă, 
făcind să inflorească întregul drum tra- 
versat, spectatorul va înțelege că drumul 
lui este o Golgotă şi că florile cresc, nu 
din apă, ci din singe. ese Difuzorilor de 
film, acestor librari moderni, în miinile 
cărora incredintëm filmele noastre, vreau 
să le aduc un omagiu. De cit sint de ini- 
mosi, de inteligenţi, de inventivi acești 
colaboratori anonimi ai cineaștilor, de- 
pinde intr-o măsură, deloc de ignorat, si 
cariera filmelor noastre. Adeseori, lipsiți 
de pledoaria expertă a cronicarilor de film, 
dituzorii devin cronicari verbali ingeniosi, 
folosindu-se de toate atu-urile filmelor noi 
pentru a atrage atentia si interesul spec- 
tatorilor. Recent, directorul Intreprinderii 


cinematografice a județului Dolj,tovarășul 
Grosu Ştefan, şi colaboratorul său, tova- 
rășul Măngescu Mircea, şeful reţelei cine- 
matografice, au organizat la Craiova «Zi- 
lele filmului românesc de animaţie». Pen- 
tru a atrage publicul spre acest tip de film 
prin excelență modern, adresat deopotri- 
vă copiilor si maturilor, au pus in mişcare 
pe toţi craiovenii interesaţi in procesul cul- 
turii și educaţiei. S-au preocupat de lu- 
cruri mari şi de detalii. Au impodobit vitri- 
nele unor cinematografe cu desene, naive 
poate, dar care făceau geamul mai cald şi 
mai atractios şi pentru copii și pentru 
părinți. N-au pregetat deplasarea cu apa- 
ratele de proiecție la Universitate sau la 
Liceul pedagogic. S-au preocupat de toa- 
te categoriile de public incepind cu copiii 
de trei-patru ani şi sfirşind cu profesori 
sau cu muncitorii de la Uzinele «Electro- 
putere». După proiecţii, spectatorii au pu- 
tut afla de la regizorii prezenţi (Victor An- 
tonescu, Virgil Mocanu, Laurenţiu Sirbu, 
Olimp Vărășteanu) sau de la directorul 
studioului «Animafilm», amănunte privind 
«secretele» realizării acestor filme copilă- 
roase sau grave. Fără excepţie, spectatorii 
ne-au întrebat, surprinși, de ce aceste fil- 
me nu intră, in chip firesc, în toate sălile de 
cinematograf? În urma acestui test, urmea- 


A-ti 
schimba 
numele 
in 
renume 


Ca orice producător delegat, 
as fi fost tentată să descriu 
pentru cititorii revistei «Ci- 
nema» o zi de filmare plină 
de pitoresc (soare rece de 
toamnă, prima - ninsoare, 
Ana Szeles urmind să facă o baie «caldă» 
in Olt, etc.) sau să transcriu procesul-ver- 


[i ir "er 
Un agronom pus pe «recolte mari» 
(G. Mihăiţă şi E. Bosinceanu) 


ză ca Studioul «Animafilm», împreună cu 
«Româniafilm», să trimită judeţului Dolj 
un număr mai mare de filme de desen 
animat, care să poată fi difuzate nor- 
mal în toate cinematografele, nu numai 
în cele specializate pentru copii. lată de ce 
aducem pe această cale o mulțumire difu- 
zorilor de film craioveni. Unii dintre con- 
frați, încă neconvinsi, ar putea spune: 
«cu o floare, fie ea şi oltenească, nu se 
poate face primăvara». E drept, dar din 
cite am auzit, există mai multe asemenea 
flori în tarë. 


ese Cu semenii, uneori, te poți 
purta fără mănuși, dar cu aceto- 
fanul ba, căci riști ca amprentele 
digitale să-ţi împodobească fil- 
mul de desen animat. Din ace- 
lași motiv gi în timpul filmărilor 
se folosesc mănuși. Deși... dacă 
ne gindim, harta de fiecare dată 
originală a unui deget de om ar 
putea deveni punctul de plecare 
pentru un interesant film de 


desene animat. 


Lucia OLTEANU 


panoramic românesc 


si nesilit de nimeni 


De bună voie şi nesiliti de nimeni lucrează împreună 
(Maria Callas Dinescu si Ion Stanciu) 
Ei 


bal al uneia din ședințele de lucru care au 
loc la sfirșitul fiecărei zile de filmare. Aş 
fi avut, astfel, prilejul së delectez cititorii 
cu dezvăluirea unora din secretele «tabri- 
caţiei» sau să enumăr, încă o dată si poate 
pe un ton neașteptat, bolile devenite cro- 
nice ale cinematografiei noastre (dificul- 
tatile existente încă în obţinerea actorilor; 
răminerea în urmă a unor sectoare impor- 


tante în realizarea concepției artistice a 
unui film, să numim azi machiajul; insufi- 
cienta cadrelor medii; unele suprapuneri 
de competenţe între casele de filme si 
baza tehnică etc., etc.). 

Dar am renunţat în favoarea unei alte 
teme, descoperită tocmai într-una din 
aceste şedinţe operative, cînd la unul din 
obisnuitele «de-ce»-uri care se lansează 


Singurătatea în doi încă de la început de drum 
(Ana Szeles şi Romeo Pop) 


telex Buftea 
EEE IARA e EBD 


è e e Au intrat în produc- 

tie 5 noi filme contind pen- 

tru planul pe 1974: «Dimi- 

trie Cantemin ( serii), 

scenariul Mihnea Gheor- 

giu, regia Gheorghe Vitani- 
dis, «Stejar — extremă urgenţă», Horia 
Lovinescu și Dinu Cocea, «Filip cel bun», 
Constantin Stoiciu si Dan Pita, «Agentul 
straniu», Horia Lovinescu și Savel Stiopul 
şi «Tatăl risipitor», Eugen Barbu şi 
Adrian Petringenaru. Semne de ritmici- 
tate e e e Statisticile pe cele 9 luni ale 
anului 1973 indică un fapt îngrijorător. 
Din cele 1521 zile de filmare ale echipe- 
lor, 1381 zile s-au realizat în afara stu- 
dioului şi numai 240 pe platourile de la 
Buftea. Frantuzul zice «partir, c'est mourir 
un peu», în traducere bufteană, aceasta 
inseamnă că filmind mult în exterior, 
studioul moare cîte puţin. Si e păcat. 


Ce ştiu ăia cum se fac filmele! 


(Dumitru-Fony şi Cornel Diaconu) 
PIELE a 


în asemenea ocazii, cineva a răspuns: 
«pentru că am fost emoţionat». 

Așa mi-am adus aminte că mă aflu 
într-un colectiv a cărui majoritate o consti- 
tuie debutantii si am încercat să-i fac să 
mediteze cu glas tare asupra condiţiei lor, 
am încercat să-i determin să răspundă 
public la citeva din întrebările pe care şi le 
pun zilnic, în această calitate pe care o 
detin numai o dată în viaţa lor de creatori. 

— Sinteti niște debutanţi. La ce vë 
ginditi cînd auzifi această expresie? 

Primele răspunsuri, spontane, necău- 
tate, formulate sub imperiul preocupărilor 
imediate, al oboselii după o zi de muncă 
erau aproape nepublicabile: nu-mi place 
să mă gindesc la asta; nu ne puneţi între- 
bări la care lumea așteaptă răspunsuri 
frumoase; prea multi ochi se îndreaptă 
asupra noastră; ca şi cum în alte meserii 
nu s-ar debuta; e greu, ce știu unii cum se 
fac filmele?!; n-aș vrea ca debutul meu 
să acopere incompetenta sau comoditatea 
cuiva! etc. 

Apoi s-a vizionat materialul filmat (cca, 
400 metri utili), necazurilor muncii le-a 
luat locul bucuria creaţiei infaptuite și 
răspunsurile la întrebarea mea au căpătat 
un alt profil. 

lon Stanciu: 

— O casă de filme, la care Mircea Drăgan 
realizează «Fraţii Jderi», Gheorghe Vita- 
nidis, «Dimitrie Cantemir», Geo Saizescu, 
«Păcală», Sergiu Nicolaescu va turna 


Ajuns cuțit os 


Activitatea studioului este se- 
rios afectată și de supralicitarea 
unor actori de film. Un caz con- 
cret (şi nu singurul!) luni 5 oct. 
1973. Actorul Florin Piersic avea 
în programul său de lucru repe- 
titii la Teatrul National și filmări, 
in simultan, la echipele «Un 
August în flăcări», «Fraţii Jderi», 
“Un comisar acuză». Tragem- 
semnal-alarmă Ajuns-cutit-os 


e 6 e Pentru înregistrarea muzicii de, 
him, studioul are semnat un contract 
anual de colaborare cu orchestra Operei 
din București. În cursul anului 1973, or- 
chestra fiind indisponibilă, studioul a fost 
obligat să imprime muzica la 18 filme cu 
formații orchestrale improvizate, plă- 
tite cu bani-gheata. Propunem colegilor 
de la Operă să cintëm împreună duetul 


Malatesta-Don Pasquale (din opera lui 
Donizetti): «nu se poate, nu e bine...» 
eege Serialul tv. «Un August în flăcări», 
scenariul Eugen Barbu, regia Dan Pita si 
Radu Gabrea, dă interpretei Marga Barbu 
posibilitatea de a face dovada calităţilor 
sale de actriță completă de film. Recent, 
pe serpentinele de la Cimpina, Anita din 
«Haiducii» a schimbat calul cu mașina, 
executind un periculos număr de casca- 
dorie auto, ce ne aminteşte de pataniile 
lui Mannix. Anita, cascadorita e e e Sa- 
lariatul nostru Gh. O, solicitind creșterea 
salariului, invocă «pregătirea şcolară și 
vitală: 5 clase primare, una gimnazială, 
două clase elementare, două cinemato- 
grafice si 3 teoretice, plus bacalaureatul 
la Liceul Gh. Lazăr din București» și 
încheie: «Cred după mine, stăpine suve- 
ran, că la 40 de ani de viaţă, 20 de ani de 
muncă în cinematografie si 13 de invëta- 


«Pe unde nu se trece» după Titus Popo- 
vici, iar Dinu Cocea, «Stejar-extremă ur- 
genţă» după Horia Lovinescu, a avut 
incredere în noi, în întreaga noastră echi- 
pă. De aceea,a debuta pentru mineinseam- 
nă a răspunde acestei încrederi. 

Maria Callas Dinescu: 

— Debutul meu regizoral se confundă 
cu transpunerea pe peliculă a acestei 
trumoase poveşti de dragoste scrisă de 
Domokos Geza și ştiu că sub semnul ei 
se va înscrie întreg viitorul nostru artistic. 
Doresc să se ştie că ne-am pregătit in- 
delung pentru momentul acesta. Reali- 
zind filmele de scurt metraj pe care le cu- 
noasteti, am fost pusi în situaţia de a fi în 
același timp, şi regizori, şi scenografi, şi 
contabili. Ne folosește imens această ex- 
perientë. Era absolut necesară. Fără ea nu 
ne putem imagina debutul. 

Costache Dumitru-Fony: 

— M-am simțit debutant în institut, cind 
a trebuit să fac singur totul, după ce fuse- 
sem foarte multi ani «mina a doua»: e o 
senzaţie foarte plăcută, merită să te lupti 
pentru ea! Acum mă simt debutant doar 
în relaţiile cu Studioul «Bucureşti» care 
«nu poate să mă angajeze decit stagiar», 
deși am o vechime de 17 ani în cinemato- 
gratie. Dar enervarea trece şi filmele ră- 
mân. Îmi pun mari nădejdi in acest debut. 

Cornel Diaconu: 

— Asemuiesc debutul cu o rampă de 
lansare. Totul este pregătit, totul este bine 
şi dinainte calculat, antrenamentele sint 
la zi, numărătoarea inversă se apropie de 
sfirsit şi totuşi te întrebi: mă voi înscrie, 
oare, pe orbita aceea pe care gravitează 
succesul, reuşita, unde numele ti se trans- 
formă în renume? Voi întringe, oare, legea 
acelei gravitatii, după care filmele noastre 
par sortite să nu depășească o anumită 
cotă? Important este că doresc foarte 
mult acest lucru, La fel de mult cum do- 
resc să-mi păstrez toată viața emoția a- 
ceasta care uneori mă copleseste. 

Romeo Pop: 

— La 21 de ani, am fost distribuit aproa- 
pe simultan în două roluri principale şi 
datorez acest lucru profesorului meu, Octa- 
vian Cotescu. Sint un norocos, dar n-aș 
vrea ca norocul să-mi poarte ghinion. 


Să ocrotim şi să cultivăm emoţiile de- 
butantilor. Din ele s-ar putea naște o 
exigentë sporită sau, cine știe, poate că 
aceste emoții proaspete si sincere vor 
urca pină la ecran. Să nădăjduim. 


Vasilica ISTRATE 


tură cu caracter continuu, pot să-mi re- 
zerv dreptul de a-mi face patku intrări: 
facultate, salariu, casă și familie». Pe 
lingă cele patru «intrări», îi oferim si o 
«ieșire» — (semi) ieşirea din anonimat. 
see De cind cu reorganizarea produc- 
tiei pe case de filme și studiou, au apărut 
și primele neintelegeri în privința publi- 
cității. Unii cineasti de la casele de filme 
(cel mai vehement se pare a fi producă- 
torul delegat Cornel Cristian de la casa 
nr. 5) contestă dreptul studioului de a 
figura pe generic sau afiș ca principal 
partener la realizarea filmului. De notat că 
asemenea litigii nu apar în colaborarea 
Studioului cu casele de filme străine. Asta 
îmi aminteşte de o vorbă a Ecaterinei 
Oproiu: o — Cine ţi-a scos ochiul? — 
Frate-miu. — De aceeați l-a scos atit de 
adinci» 

Constantin PIVNICERU 


La început a fost dansul. Şi apoi a 
venit filmul. Așa ar trebui să înceapă o 
eventuală scurtă istorie cinematogra- 
fică a Ludmilei Savelieva. Serghei Bon- 
darciuk a văzut în ea pe Natasa Rostova, 
din vasta lui epopee cinematografică 
«Război si pace». Și odată cu el, milioa- 
ne de spectatori au văzut o Natasa Ros- 
tova surprinzătoare prin frumuseţea si 
fragilitatea ei de sălbăticiune nelinisti- 
tă, venită parcă din albul straniu al pă- 
durilor de mesteceni. A fost un triumf 
pe care a ţinut să-l confirme. În «Floa- 


rea Soarelui», într-un rol de mai mică 
intindere, Savelieva juca de la egal la 
egal cu Sophia Loren și Marcello Mas- 
troianni. 


Recent, Ludmila Savelieva a terminat 
filmările la noua producţie a studioului 
«Lenfilm», «Cavalerul fără cap», în 
regia lui Vladimir Vladimirov. Incă un 
rol de fată frumoasă, dar voluntară, 
fiica unui plantator lipsit de scrupule, 
într-un Texas aflat la începuturile co- 
lonizării. 


ICSI SE PS ËS 
Ludmila Savelieva: 
zimbetul unei învingătoare timide 


o poveste pe lună 


Citizen 
Delon 


52 


Ce-i lipseşte lui Alain De 
on? Banii? li are. Gloria? 
il copleseste. Atunci ce-l 
roade pe Alain Delon? Ce-iI 
face să se agite neincetat pe 
scenă si pe ring, pe ecran 
şi în viața de toate zilele, la dreapta și 
la stinga, se întreabă revista «Le Nouvel 
Observateur»? 

La atitea întrebări, un posibil răspuns 
ar putea fi găsit intr-un vechi interviu acor- 
dat în exclusivitate revistei «Paris Match» 
Acolo, Delon reproşa presei si chiar pu- 
blicului că s-ar fi bucurat. dacă ar fi ieșit 
implicat dintr-un proces cu largi ramifi- 
catii in lumea interlopă şi la care el a asis- 
tat, totuşi, numai ca martor. «Distrugerea 
unui idol — exclama el — ce subiect de 


inema 


senzaţie! Sint sătul de meseria asta. Cred 
că o să mă retrag cel mai tirziu la 45 de 


ani. Ce o să fac cind o să mă retrag din 
film? Toată lumea o să rămină trăznită 
Dar nu e încă momentul să-mi dezvălui 
intențiile». 

De fapt, Alain Delon a şi început să 
acă toate demersurile, imbinind abil uti- 
lul cu plăcutul, pentru ca nu peste multă 
vreme lumea să rămină într-adevăr trăz- 
nita. 

Delon adoră cinematograful, deşi sus- 
ține că filmul nu-l mai amuză. Mai precis 
nu-l mai amuză să-l facă așa cum l-a făcut 
pinë acum. Drept care şi-a intemeiat 
propria sa casă de producție cinematogra- 
fică. Astăzi «Adel-Films» produce al şap- 
telea film, «Doi oameni în oraş), realizat 
de Jose Giovanni. Pe generic,două vedete 
de prima mină: Gabin şi Delon. 

Lui Delon îi place să bea un păhărel 
intr-un restaurant bun. Probabil că din 
această cauză a si devenit acţionarul unui 
foarte select local de noapte parizian. 

Delon e nebun după cai. Aşa că a cum- 
părat vreo zece cai de curse. Din păcate, 
ia fost refuzată participarea la marile 
derbiuri în calitate de proprietar. A trebuit 
să se asocieze cu un personaj ceva mai 
cunoscut în lumea turfului. Deocamdată. 

Lui Delon îi place să zboare cu propriile 
lui aripi. Nimic mai simplu, mai ales dacă 
ai propria ta societate de transporturi 
aeriene. Si o are. Se numește «Transuni- 
on» si in hangarele ei se află trei avioane 
«DC-6» si două «Caravelle». Încercarea 
de a cumpăra și două «Boeing 707»a eșuat 
«Air France» n-a văzut cu ochi buni pe 
frumosul concurent. Autorizatia de cum 
părare i-a fost refuzată. Deocamdată. 


CRONICA AFIŞULUI 


Un afiș trebuie să ofere pietonului, dis- 
trat, grăbit și atit de solicitat vizual, titlul 
filmului, numele vedetelor si al realiza- 
torului. Pentru asta afișul trebuie să fie 
frumos, ingenios, să fure ochiul, să atragă 
privirea, să intrige, să-l facă pe om să 
zăbovească o clipă, să-l informeze despre 
ceea ce el nu ştia în urmă cu o secundă. 
În fine, dacă se poate prin limbajul său 
de semne și simboluri, afişul ar trebui 
să-i dea privitorului o idee despre ce fel 
de film e vorba, despre ce se întimplă 
acolo. Dramă? Comedie? Melodramă? 

La modul ideal, afisul trebuie să fie 
prima cronică a filmului. O cronică scurtă, 
concisă, laconică. O cronică de trei se- 
cunde, am îndrăzni să spunem. lată două 
afişe excelente, unul polonez și altul 
românesc, pentru acelaşi film, «Trafic» 
de Jacques Tati. in primul, înaintarea 
bravului domn Hulot e încetinită, stopată 
de puzderia semnelor de circulaţie care 
interzic, avertizează, indrumë şi zăpăcesc, 
in cel de al doilea, fermecătorul domn e 
cu desëvirsire pierdut în labirintul stră- 
zilor si autostrăzilor moderne, care, ce 
frumos, alcătuiesc şi titlul filmului. Cine 
a văzut filmul, poate ușor constata că 
aceste afişe spun totul sau aproape totul 
despre ceea ce se întimplă acolo. 

Alegerea acestor două afișe «exem- 
plare» n-a fost uşoară. Dintr-o sută de 
afise poloneze, ingenioase, pline de fan- 
tezie, e foarte greu să te opresti la unul, 
făra să le nedreptățești pe altele! 


În fine, Alain Delon are si un «hobby» 
Colectioneazë arme, lucru nevinovat și 


PAN HUOT? 


WSROD SAMOCHODOW | 
ee, D 


un film de 
Jacques Tati 


plăcut. Piese vechi, rare şi scumpe. S-a 
arătat interesat însă şi de ultimele noutăți 


Alain Delon: Gustul mierii. gustul puterii. 


Muza sofisticată a filmelor lui Antonioni 
și mai apoi interpreta atitor filme trăznite, 
vesele, amuzante, se confesează: «Totul 
mă terorizează, moartea, intunericul, a- 
vionul, maşina, lumea, răul care există 
in lume, răutățile care mi se pot face. Si 
atunci reactionez cu ironia, cu gluma, 
mai ales pentru a mă consola pe mine 
însămi. Accept cu seninătate ideea că 


îmbătrinesc. Niciodată nu mi-aş face o 
operație pentru a mă «reintineri». De 
altfel, imi place să cred că n-am făcut 
carieră în film, pentru că aș fi cine știe ce 
frumoasă. O să fac film pinë pe la vrec 
90 de ani. Vreau să joc și roluri de mam: 
si de bunică. Nu, virsta nu mă sperie 
Ma înspăimintă doar ideea că aș putec 
imbëtrini „pe dinăuntru” »+ 


EE Eh EE E E EE EE ECH 


Mai ceva ca-n filme 


Mare Frechette: 


„contestatar“ într-o celulă 


in acest domeniu, incercind së pună mina 
pe un mare pachet de actiuni care i-ar fi 
dat dreptul së controleze o importantă 
societate specializată în exportul de ma- 
terial aeronautic civil și militar. Eșecul 
a fost total. Deocamdată, poate! 
Aşadar, fermecătorul, misteriosul băr- 
bat cu ochi albaștri a devenit un foarte 
rece și foarte calculat om de ataceri. Nu-i 
vom mai intilni oare numele in paginile de 
scandal ale ziarelor și revistelor mondene? 
Probabil. Căci ce alt răspuns s-ar putea 
da la intrebarea pe care el, cu faimosul si 
malitiosul său zimbet, o adresa unui zia- 
rist: «Nu găsiţi că romantismul lumii in 
terlope s-a cam demodat?» Mai mult 
Alain Delon vrea să devină nu numai un 
businessman, ci și un cetățean «onora 
bil» si mai ales un «francez între francezi» 
Nu demult, Delon s-a indignat aflind c 
Jean-Claude Bouttier, un francez adică, 
nu-l poate intilni pe argentinianul Carlos 
Manzon intr-un meci pentru campionatul 
mondial de box la categoria mijlocie, din 
cauza unor meschine probleme financiare 
Era in joc onoarea Franţei, nu? Şi atunci 
a organizat el acest meci, riscind 1 700 000 


de franci. Boxerul său a pierdut. În schimb, 


ce strălucită lovitură pentru Delon. Finan- 
ciară și, mai ales, publicitară! 

Da, Alain Delon e bogat şi celebru 
Admiratia mulțimilor nu-i mai este sufi- 

ntă. Pe Alain Delon, susțin unii, îl 
fascineazë puterea. Gustul puterii, mai 
ales. 

Va opta oare actorul Delon pentru 
businessman-ul Alain Delon? Deocam- 
dată nu se ştie. 


A fost odată un băiat cum sint 
u miile în America. Tinăr, Fru 
mos, Visător. Marc Frechette 
era numele lui. El nu făcea 
nimic. Era un hippy. Contesta 
doar. Şi într-o zi a apărut și 
zina cea bună. Care purta chi- 
pul lui Michelangelo Antonioni. 
Care l-a ales pe el, pe Marc, 
să joace in «Zabriskie Point». 
Acum el nu mai contesta pe 
stradă, contesta în film. Asta a 
însemnat interviuri și fotografii 
în ziare şi reviste, apariții la 
televiziune, festivaluri, publici- 
tate, glorie, bani. Şi perspectiva 
unei lumi ameţitoare. Ba chiar 
şi contracte pentru încă două 
filme. Apoi n-a mai urmat ni- 
mic. Nici bani. Nici glorie. Ni- 
mic. Marc n-a putut suporta 
asta. El a inceput iar «să con 
teste». Împreună cu alți trei 
«contestatari», a incercat să 
jefuiască o bancă din Boston 
ca în cel mai banal film cu 
gangsteri. Dar l-au prins. Zu 
numele lui e iar pe prima pa- 
gină a ziarelor. lar el medi- 
tează după gratii la marele vis 
de evadare pe care, pentru 0 
clipă, l-a întruchipat pe ecran, 
Ca într-o poveste cu... a tost 
odată... 


Ginger Rogers: o femeie pentru toate anotimpurile 


e 


o sperie doar virsta «interioară» 


Nu mă consider 


un dezastru 


Regina musical-ului si împărăteasa ste 
ului de acum patruzeci de ani, faimoasa 
Ginger Rogers, nu se lasă detronată 
ind și-a pus în cui pantofii de dans, in 
950, și şi-a inceput cariera de actriță, 
nulti i-au prezis sfirșitul. Greseau. În 
1956, triumfa pe Broadway în «Hello Dolly». 
Astăzi face cu greu față numeroaselor 
contracte Vrea să danseze pină la 
adinci batrineti. Chiar pinë la2... — 
«Dar n-am decit 63 de ani! Imi trăiesc 
a doua linerete. Şi trebuie s-o trăiesc, 
nu?» Cum se menține in formă? — «Tră- 
iesc la țară, îndrăgesc pămintul și cred 
că am o fire de țărancă. Duc o viață cum- 
pătată, nu beau, nu fumez, joc tenis și 
golf si, mai ales, sint foarte optimistă», 
Ce crede despre Barbra Streisand și 
Liza Minelli: «Foarte bune actrițe. Dar 
pe vremea mea un star de musical insem- 
na mult mai mult, iar succesul era o fiară 
mult mai feroce». De ce s-a destrămat 
cuplul Ginger Rogers-Fred Astaire? «Pen- 
tru că a lucra într-un cuplu este ceva care 
te destramă. Publicul te vede ca pe o 
jumătate de măr, ceea ce te face să te 
indoiesti de propriu-ti talent. Si am vrut 
să demonstrez cë nu eram doar o pereche 
de picioare. Şi nu uitaţi, in 1940 am obținut 
un Oscar pentru „Kitty Foyle”. lar pe 
vremea aceea, Oscar-ul era incă un lucru 
erios. De altfel, ca actriță, in ciuda anu- 
mitor critici, nu mă consider un de- 
zastru». 


53 


ciher ama 


/ ochii şi N 


urechile | 


lumii 


eege «Atit timp cit poţi», 
filmul de curind terminat de 
regizorul polonez Lucjan Jan- 
kowski, este povestea unor pen- 
sionari care tin să mai fie utili 
societăţii şi celor din jur. Atit 
timp cit pot. ese Boris An- 
dreev revine pe platourile de 
filmare după o lungă absenţă. 
În filmul lui S. Naidenov, «Co- 
piii lui Vaniuşin», el va juca ro- 
lul unui tată care-și scapă fa- 
milia din mină. Un rol puţin 
tragic, puțin comic. e e e Noul 
film al lui Terence Young, 
«Amazoanele» a fost prezentat 
în premieră mondială la Tokio. 
Realizatorul a asistat la eveni- 
ment în compania a șase ama- 
zoane. La premiera pariziană 
a fost însoțit de douăsprezece. 
Pentru că Parisul nu se cuce- 
reste cu una, cu două. ese 
Multe vedete europene iau dru- 
mul Americii. François Truf- 
faut se află la Hollywood pen- 
tru a-și perfecționa cunostin- 
tele de limbă engleză, cu același 
profesor care i-a inițiat în tai- 
nele limbii anglo-saxone pe 
Yves Montand și Jean-Louis 
Trintignant. eee Lino Ven- 
tura va pleca la Chicago. Cu 
treabă. El va juca în primul său 
film american. O poveste cu un 
popă răspopit. eee Michèle 
Mercier va pleca şi ea în Ame- 
rica. În orice caz, pentru a o 
lua de la început. Că America 
e mare. e 6 e Jean-Paul Bel- 
mondo după meciul Jean-Clau 
de Bouttier-Carlos Manzon fi- 
nantat de Alain Delon: «Eu nu 
pot organiza meciuri de box. 
Grădina mea e prea mică». 
ese Jacques Brel a renun- 
tat, deocamdată, la regia de 
film. «Cinematograful, spune el, 
este o femeie care costă foarte 


Francois Truffaut: 
good bye! 


Peter Fonda: 
din clanul contestatarilor 


scump». Mai ales cind n-ai 
bani. eee «Scurtă întilnire la 
Paris», un film de Robert Wise, 
cu Peter Fonda în rolul princi- 
pal. Adică un dezertor de pe 
frontul din Vietnam, care are 
curajul să se întoarcă în S.U.A. 
pentru a înfrunta justiţia, exact 
în clipa întilnirii cu fata visuri- 
lor sale. O poveste de dragoste 
fără miine si incă un rol pentru 
contestatarii familiei Fonda. 
ece «Reţineţi numele», o 
nouă coproducție a studiouri- 
lor poloneze şi sovietice, inspi- 
rată de o intimplare autentică. 
Mulţi ani după terminarea răz- 


boiului, o femeie rusă iși regă- 
sește fiul, de care fusese des- 
partitë într-un lagăr de concen- 
trare și care a fost crescut de o 
familie poloneză. Adevăratul 
sfirşit al războiului! e e ePaul 
Newman si Robert Wag- 
ner au jucat împreună în 
«Ciştigătorul». Parteneră le era 
Joan Woodward, soția lui New- 
man. Cei doi se vor intilni din 
nou pe genericul filmului «De 
două ori zero-zero». Acum au 
ca parteneră pe Natalie Wood, 
soţia lui Wagner. e e e lar sint 
la modă filmele cu vampiri. Ba 
chiar şi cu vampire. În cel mai 
nou, intitulat doar «Vampira», 
David Niven va juca rolul con- 
telui Dracula. Nici o teamă, va fi 
cu totul altceva decit ce ne arăta 
Bela Lugosi. Adică cu sare si 
piper. Altfel de «bampir». o è è 
O alternanță aproape fantastică 
de evenimente, aşa cum le-a 
văzut, le-a trăit sau numai și 
le-a închipuit un copil in timpul 
ocupației naziste. Un film tragic 
si emotionant, pe care tinărul 
regizor bulgar Ivan Nicev l-a 
intitulat simplu, «Amintire» 
ece Liv Ullman face film 
după film, nu duce lipsă de 

roiecte şi nici de parteneri. 
n «Logodnica lui Zandy», regia 
Marc Norman, joacă alături de 
celebrul Gene Hackman. Dino 
de Laurentiis intenționează să-i 
ofere rolul principal în ecrani- 
zarea romanului «Madame Bo- 
vary». Parteneri probabili: Peter 
Finch si Alain Delon. eee 
Peter Sellers, de şapte ori 
ofițer într-un singur film. Per- 
formantë nu prea uşoară, deși 
filmul se cheamă «Paturi moi, 
bătălii grele». Noapte bună! 
606 Se va intoarce Howard 
Hughes in cinematografie, in 
calitate de producător ?La Holly- 
wood circulă cu insistență zvo- 
nul că ex-aviatorul, ex-actorul, 
ex-sotul mai multor staruri ce- 
lebre, astăzi doar excentric mul- 
timiliardar, intenționează să 
cumpere un studiou. Se mai 
zice că l-ar atrage din, nou 
frumusețea cinematogralului. 
Dar nu si frumusetile lui. eve 


Revista revistelor 


Peter Sellers: 
de 7 ori soldat! 


Jana Brejchova: 
sau domnisoara Golem 


e e e Jana Brejchova, vedeta 
numërul unu a filmului ceho- 
slovac, este protagonista co- 
mediei stiintifico-fantastice 
«Domnișoara Golem», în regia 
lui Jaroslav Balik. ese Are 
Charles Aznavour aerul unui 
pirat aerian? N-are. În schimb, 
are o placă metalică implantată 
într-un picior, consecinţă a unui 
grav accident pe o pirtie de 
schi. Drept care aparatele de 
control o iau razna ori de cite 
ori nefericitul accidentat dă să 
se urce în avion. Şi imediat e 
scotocit de sus pinë jos. ece 
Încă un film despre ultima zi de 
război si prima zi de pace. 
«Şi ziua vine» — regia Gheor- 


ghi Dulgherov — incepe în 
noaptea de 8 spre 9 septembrie 
1944, şi se desfășoară în prima 
zi de libertate a poporului bulgar 
e e e Succesul filmului lui Paul 
Newman, «Influența razelor ga- 
ma asupra comportamentului 
crăițelor», l-a determinat pe re- 
gizorul francez de origină ro- 
mână, Michel Fagadau, să în- 
cerce o adaptare teatrală a sce- 
nariului care a stat la baza fil- 
mului. Rolul jucat de Joanne 
Woodward va fi interpretat pe 
scenă de marea actriță Lila Ke- 
drova. Vă amintiti? Bubulina 
din «Zorba grecul» e e e «Nun- 
ta», în ciuda titlului atit de pas 

nic, va aduce pe ecran momen 

te eroice din lupta popoarelor 
iugoslave împotriva ocupanti- 
lor fascisti. Filmul va fi o co- 
producţie a studiourilor din 
Kiev și Titograd. 


e 
Lila Kedrova: 


sub influența razelor gama 


e e e Cliff Richard va cinta 
iar într-un film, deși cota lui e în 
uşor regres. Se speră că «Pro- 
prietate incendiară» va reuşi 
să încingă publicul. 


Rubrica «Cinerama 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


e munca 19 


ECRAN 73 


Ecran 73 


«Tristeţea si mila» e titlul 
capitolului de epitafuri in 
numărul pe septembrie-oc- 
tombrie al revistei «Ecran 
13», capitol al unei bogate re- 
colte a morţii printre oame- 
nii filmului: Jean-Pierre Melville, Robert 
Ryan, Betty Grable, Veronica Lake, Jack 
Hawkins, Lon Channey jr., si încă vreo 
30 de nume — chipuri și amintiri in reali- 
tatea inșelătoare a cinematografului. eTris- 
tetea si mila» e titlul unui film de Marcel 
Ophüls, si observăm că mai toate ru- 
bricile revistei poartă titluri de filme: 
actualitëtile si reportajele stau sub nu- 
mele «Tot orașul vorbeşte» (Ford); in- 
formaţiile se cheamă «Spuma zilelor» 
(Vian); festivalurile şi întilnirile interna- 
tionale stau sub titlul «Două săptămini 
în altă parte» (Minnelli): interviurile sint 


intitulate: «Scurtă intilnire» (Lean); cri- 
tica filmelor este sub genericul «Securea 
si balanța» (Cayatte); stelutele de apre- 
ciere ale cronicarilor se cheamă «Micile 
margarete» (Chytilova) şi cinemateca — 
«Al doilea suflu» (Melville). lată cum ci 
nematogratul creează un vocabular şi o 
lume de reterinte aparte. De altfel pină 
si nota redacțională care anunță scumpi- 
rea revistei, poartă titlul: «Pentru citiva 
dolari în plus». (!) 

Materialele de fond ale numărului sep- 
tembrie-octombrie sint două confesiuni- 
interviu ale lui Fellini şi Antonioni — 
«ltalia — o pereche de ași». 

Fellini şi KAmërcordy, Antonioni şi re- 
portajul din China. 

«Negativismul este un termen pe care 
nu-l cunosc — spune Fellini, artist al 
visului şi speranţei. «Diferența dintre Pa- 
vese și mine este că el s-a sinucis și eu 
nu» — spune Antonioni, mărturie a unei 
luciditati și a unei neliniști. Căci «pe lume 
nu există altceva decit lumea. Nu există 
altă alternativă. O priveşti, o observi, şi 
aşa apar filmele». 

Alain Tanner şi Daniel Schmid sint 
doi cineasti care au reușit să aducă fil- 


mul elvețian la un nivel european. Lor 
le este închinat un alt capitol al revistei, 
unde exegezele, punctele de vedere şi 
două interviuri ample creionează profilul 
unei cinematografii mai puțin cunoscute. 

«Un discipol neașteptat al lui Eisenstein 
— Antonin Artaud»— se intitulează eseul 
de estetică cinematografică semnat de 
Barthelemy Amengual, în care se încearcă 
demonstrația unor filiatii comune, este- 
tice și filozofice, la marele cineast so- 
vietic şi la poetul-regizor-vizionar Artaud 
Un fel de sinteză a analogiilor dintre două 
concepții asupra lumii si artei. 

In ceea ce priveşte capitolul de cronică 
trebuie semnalat că notele critice sint 
constant însoţite de scurte interviuri, de 
puncte de vedere ale cineastului în discu- 
tie. Este de altfel o caracteristică a re- 
vistei, acest continuu dialog, viu şi pasio- 
nant, cu cei care fac filmele, teoria şi cri- 
tica, fiind aici strins legate de concepțiile 
creatoare, de tendințele și direcţiile fil- 
mului contemporan. 

D.C. 


Je 


IS 


HE 


DHI 


LN 


MIN] 


MI 


| 
| 


| 


VI] 


tira 


=) 


La apelul dumneavoastră 

telefonic, lucrătorii casei 

de comenzi «DIODA» vă 

aduc la domiciliu urmă- 

toarele produse: 

Televizoare, aparate radio, maşini de 
spălat rufe, mașini de cusut, frigidere, 
aspiratoare de praf. Formele de vin- 
zare se întocmesc o dată cu predarea 
mărfurilor la domiciliul cumpărători- 
lor. Se pot cumpăra si cu plata în rate 


LGL TEHNOMETAL — Casa de comenzi «DIODA». Tel. 18.48.21 


i i 


Cumpărătorii din provincie 
își pot procura piese de schimb 
pentru televizoare, aparate 
radio, pic- up-uri si magneto- 
foane, prin ramburs postal. in 
acest scop, clientul se adre- 
seaza in scris casei de comenzi 
«DIODA», precizînd arti- 
colele dorite ce vor fi trimise 
prin posta la adresa solicitan- 
tului. Achitarea se face la ofi- 
ciul poştal unde domiciliază 
cumpărătorul 


I.C.L. TEHNOMETAL — Casa de comenzi «DIODA» București, 
B-dul 1 Mai nr. 126, sector 8. Tel. 18.48.21 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate ue. Raru BANICA, Alexandru 
Prezentarea artistică BILU, Mary CAT ARGIU, Ştefan CIUREA, Constantin DABIJA. Eugen GHEORGHIU Prezentarea graticë 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 
Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinde CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1 ee Tiparul executat la 
«ROMPRESFILATELIA» — Serviciu! import-export presë — Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic mi 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 “Casa Scinteii» — Bucureşti ` kel 


sy 


DOEN iant SA 
wietere A ENEE 


H 1 
1 A 

nr. 11 

Anul XI (131) 


revistë lunarë 


e s.n em ato gat aC a