Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages601-650

La 30 de ani 
impunea 
Hollywoodului 
un nou stil 


Mae West împlineşte opt- 
zeci de ani. Faptul că acum 
doi ani termina rolul princi- 
pal în filmul «Myra Breckin- 
ridge» (cu Raquel Welch în 
rolul secundar) e prea puțin 
zis. Faptul că biografia ei e bogată, pito- 
rească, senzaţională, asta s-a mai întim- 
plat și altora. Faptul că ea, care a lansat 
idealul femeii planturoase, opusă puștan- 
cei sportive, a fost de o sută de ori mai 
sportivă decit cea mai mare parte din 
colegele sale (trapezistă, atletă, îmblin- 
zitoare de lei și multe altele) — este desi- 
gur un nostim paradox, dar nu mai mult. 
Originalitatea ei e însă alta. Unică. De 
care voi vorbi aici, în cinstea celei de-a 
optzecea aniversări a actriței. 


nema 


Mae West e un caz singular în lumea 
actorilor. Că actorul compune personaje, 
asta nu e ceva original, căci dacă n-ar 
face-o, n-ar mai fi actor deloc. Că această 
impielițare in pielea altuia, «Mae West» o 
reușește mai bine decit alți colegi — asta 
iarăşi nu e propriu-zis originalitate, ci 
banală întrecere, rivalitate curentă, ine- 
rentă oricărei competiții profesionale. Că 
personajul desfășurat de ea pe scenă sau 
pe ecran il face pe spectator să se simtă 
el însuși personajul acela — asta e cu- 
noscută transpunere în sufletul altuia, 
pe care estetica germană o numește: 
Einfuhlung, adică, literar, să te «simţi» 
tu «în» altceva, condiție primă a oricărei 
conduite estetice. Atunci care și unde 
este originalitatea unui actor? Calitatea 
pe care să o aibă el și pe care să nu o 
mai aibă nimeni? 


Transpunerea spectatorului în perso 
najul întruchipat de actor are un cusur 
Este efemeră. Durează doar cit ține re 
prezentația. Un ceas sau două, am fost 
altceva decit noi înșine. Spectacolul odată 
terminat, redevenim noi, adică cineva cu 


28 


atit mai diferit de tipul de om din dramă, 
cu cit mai tare rivnisem să fim realmente 
un asemenea om. Este o evadare scurtă 
Ei bine, În loc de această evadare scurtă, 
Mae West a dat spectatorului o regăsire 
lungă, nu numai durabilă, dar chiar de 

finitivă. Spectatorul va recunoaște cu de 

licii că, fără s-o știe, el a fost și este, efec 

tiv, eroul poveștii; azi, acum, și miine, şi 
totdeauna... Am spus: spectatorul. Adică 
nu cutare spectator, ci toți, fascinaţi de 
plăcuta descoperire, recunoscători acestei 
femei care le-a deschis ochii despre pro- 
pria lor ființă. 


Cum oare a făcut ea asta? Cu inteli- 
gența? Desigur. Dar mai ales cu cealaltă 
mare virtute: bunătatea, dorința de a sal- 
va pe om. Mae West intră în acţiune 
(autoare de romane, piese de teatru, fil- 
me, precum şi actriță a acestor povești) 
în anii amari ai crizei (depression), cind 
oamenii se sinucideau cu duiumul, cind 
șomajul arunca în stradă 54%, din populaţia 


S.U.A. Desigur crizele sint provizorii, 
temporare, trecătoare. Dar depresiunea 
nervoasă adusă de ele nu trece. Nu mai 
vorbesc de sinucideri care au cusurul de 
a fi definitive. Mae West a vrut să ajute 
pe toți acei nefericiți, să le redea curaj 
Și atunci a inceput să fabrice povești din 
lumea Far West-ului. Nu westernuri com- 
puse din galopuri de cal și gloanțe de 
pistol, ci viața din saloon-urile din Texas, 
din barăcile de lemn din Klondyke, unde 
fete dansau în brațele căutătorilor de aur 
şi de drumuri, acei tipi tari cu fetrul turtit 
și revolver la briu, care au creat West-ul, 
care au creat un nou continent. Mae 
West a reanimat lumea aceea «where 
men were men», unde bărbatul era băr- 
bat. Era? E prea puțin spus. Pe vremea 
aceea toți erau așa. Această calitate de 
a brava zilele rele o are orice american. 
Cel de «azi» (adică din anii 1928—1932) 
și cel de ieri sau miine. Supărarea crizei 
și șomajului îi făcuse pe oameni să-și 
uite această calitate. Providența, întruchi 


idoli de ieri 


E cazul să ne întrebăm: 


ce-a adus «special» această 
faimoasă actriță, care rămîne 
vioara întîi 
şi la 80 de ani? 


La 80 de ani, 
înfruntă 


sub 
reflectoare, 
«noile valuri» 


pată in Mae West și poveștile ei, a adus 
aminte acestor oameni necăjiţi adevărata 
lor identitate. l-a făcut să descopere că 
firea de pionier nu piere. Mae West și 
poveștile ei au oferit nu o călătorie trecă- 
toare în sufletul unui erou de ficțiune, 
identificare care se potrivea mai mult sau 
mai puţin cu cutare sau cutare spectator. 
Nu! Ea le-a oferit o asemănare care se 
potrivea cu absolut toți. Fenomen unic, 
fenomen spiritual fără precedent în istoria 
acelei Einfuhlung, acelei transpuneri su 
fletești pe care arta o dă cu parcimonie 
şi pe termen limitat, dar pe care această 
preoteasă a fericirii o dădea tuturora și 
pentru totdeauna. lată de ce ea a fost, 
pentru lumea ei, un adevărat fetiș păgin 


Cu numele ei erau botezate tot felul de 
obiecte. Multă vreme după criza care de- 
clanşase cultul Mae West, numele ei se 
grava pe bombe, parașute, obuze și alte 
instrumente destinate a izbăvi pe oameni 
de apocalipsul nazist. 


În istoria filmului, în istoria artelor, în 
istoria divismului și vedetismului, în isto- 
ria apostolilor laici, Mae West este o figură 
fără precedent. 


Cu ocazia intrării ei în octogenariat, 
s-ar cuveni'ca Direcţia noastră cinemato- 
grafică să importe, măcar pentru această 
primă oară, un film de-al ei şi să-l arate 
compatrioţilor noştri. 


D.I. SUCHIANU 


Un tînăr 
«leu» 
al Hollywood-ului, 
în vîrstă A 
de 48 ani 


A debutat în umbra lui Mar 
lon Brando. În «Potirul de 
argint» (1954) îi imita stilul 
dur, tonul agresiv, chipul 
incruntat. De fapt, iși masca 
un complex: «Cind am sosit 
la New York, habar n-aveam să joc. Apă- 
rusem în citeva seriale la televiziune, ca 
să am din ce trăi. Acolo am citit o piesă 
pe care o punea în scenă Josuah Logan. 
Era «Pic-nic». Așa a încăput tînărul, 
proaspăt sosit de la Teatrul universitar 
din Yale, pe mina unor regizori ca Stras- 
sberg, Kazan, Logan, Martin Ritt. Un 
prim succes pe micul ecran: personajul 
din «Pic-nic» — tînărul nomad simbolizind 
virilitatea și libertatea — şi, imediat, un 
succes asemănător pe marele ecran Rocky 
Marciano în «Cineva, acolo sus, mă iu- 
beşte» (1955), în regia lui Robert Wise 
(unde juca un boxer obligat să-și demon- 
streze lui și celorlalți că totul e o luptă 
crincenă, pe viață și pe moarte). Umbra 
lui Brando plutea încă în aer. Dar curind, 
ucenicul își întrece modelul în «decontrac- 
tare și simț al umorului» — nota critica 
În colțul gurii îi apare un zîmbet ironic, 
vag dezabuzat; cind joacă în filme color, 
publicul îi descoperă frumoşii ochi al- 
baștri, «cei mai albaștri ochi» — remarca 
partenera lui din  strălucitul recital 
Tennessee, celebra Geraldine Page. Dar 
asta îi sună junelui ambițios ca o ironie: 
«Imi place să cred că aș fi avut, ca actor, 
tot atit succes, chiar dacă aveam ochii 
negri». Şi începe să refuze cu îndirjire 
roluri în filme comerciale care mizau doar 
pe farmecul lui fizic. Impresarul bombăne. 
El pierdea o groază de bani, în timp ce 
«nebunul» sta zi și noapte la exerciţiile 
lui Elia Kazan, la Studioul actorului. Re- 
zultatele artistice nu întirzie. Actorul New- 
man e salvat, cu ajutorul lui Kazan și 
Strassberg, iar, în film, cu ajutorul lui 
Arthur Penn (cu care realizează «Stinga- 
ciul», o privire ascuțit critică asupra lui 


nema 


Billy the Kid și apoi, după multă vreme, 
acel «Butch Cassidy»). Apoi, cu ajutorul 
lui Martin Ritt (cea mai îndelungă colabo 
rare, plecind de la «Lunga vară fierbinte» 
după romanul lui Faulkner — în care 
tinărul Newman apare alături de monstrul 
sacru Orson Welles, și nu se face de ris — 


trecînd prin «Hud Bannon», eroul devenit, 


ca şi «Hombre», simbol al tipului de per- 
sonaj pe care il va interpreta cu precădere 
actorul: omul de preerie, liber, răzvrătit 
împotriva  conveniențelor,  ipocriziilor. 
Apoi tot cu Martin Ritt realizează «Ultraj», 
o adaptare americană după celebrul 
«Rashomon» al lui Kurosawa — compo- 
ziție interesantă ce prevestea partitura 
strălucită din schița «Campionul», după 
Hemingway, ecranizare datorată tot lui 
Ritt: «Povestirile unui tinăr». Un alt regizor 
care stimulează lui Newman ambiția si 
talentul: Richard Brooks, cu cele două 
adaptări după Tennessee Williams, «Pi 
sica pe acoperișul fierbinte» și «Dulcea 
pasăre a tinereţii». Sfetnic — indirect — 


i-a tost însuși Tennessee, cu acel perso- 
naj-avertisment din «Dulcea pasăre...», 
tinărul pornit să cucerească cu orice preț 
lumea filmului. Înverșunarea, lipsa de 
scrupule, sacrificarea celor dragi și poate, 
pînă la urmă, scirba de sine, ratarea uma- 
nă în ciuda eventualei glorii, iată traiecto- 
ria pe care i-o sugerează, cu dramatică 
luciditate, actrița (Geraldine Page) pe 
care arivistul voise s-o folosească drept 
rampă de lansare. În violenta discuţie din 
camera hotelului, încriîncenarea lui se 
loveşte de oboseala, scepticismul ei: în- 
veninata săgetare a ochilor albaștri se 
fringe parcă de masca ei tragică, atit de 
vulnerabilă, spărgind mirajul «visului de 
aur», în zecile de riduri dezamăgite de pe 
faţa actriței, cutremurătoare față a gloriei 
fără machiai. 

Paul Newman e unul dintre marii 
actori americani care au înţeles la timp toa- 
tà «drama din această comedie», precari 
tatea visului hollywoodian. De asta și-a 

lădit cariera lucid, pe muncă asiduă, pe 


«Singurul lucru care mă interesează 


este angajarea. Dar nu e suficient 
ca actorul să fie angajat, 
trebuie ca şi publicul să se angajeze» 
Paul NEWMAN 


reună cu Clint Eastwood, 
«pe urmele» faimosului 
i judecător 
al vestului sălbațic: 
e S, Roy Bean 


A 
i 
Ei 


refuzuri mai mult decit pe acceptări. Pen- 
tru atitudinea sa neconformistă (el și-a 
convins fiul să fugă în Suedia pentru a 
evita să lupte în Vietnam) e considerat 
unul din «tinerii lei» ai Hollywoodului. 

Un om de calitate», îl numeşte «L'Ex- 
press». Un «angajat», îi spune «Films and 
Filming». Un «luptător» — aş adăuga, nu 
atit în sensul cetățenesc (deşi luările sale 
de poziție la diverse alegeri, atitudinea sa 
progresistă la diversele mitinguri antise- 
gregaționale, sint bine cunoscute), ci mai 
ales în sens profesional. Un luptător, 
tinind seama că tinărul — încă necunos- 
cut — și-a permis să zică nu chiar de la 
începutul carierei, riscind să moară de 
foame. Un campion, un învingător, el care 
jucase cu strălucire rolul înfrintului, al 
fostului campion care și-a pierdut minţile, 
in filmul lui Ritt. 

Treptat, pe fața neliniştită a tinărului 
actor a început să se îintrevadă «conștiința 
bunei alegeri», aş numi-o. O maturizare 
care-l înseninează, dindu-i o gravitate 
profundă, interioara. In «Hombre», unde e 
personajul-simbol al durității, drepte, ge- 
neroase, paşii lui sint grei şi siguri, de om 
ce știe ce are de făcut, care cunoaște pre- 
tul adevărat al lucrurilor. «Hombre» în- 
seamnă om în spaniolă și în toate limbile 
pămintului. 

După «Hombre», după «Butch Cassidy», 
Newman nu mai poate greși. Chiar dacă 
riscă (poate) trecind de partea cealaltă a 
aparatului şi realizind, ca regizor, filmele 
lui, cu soția lui (Joanne Woodward): 
«Rachel, Rachel» sau «Efectul razelor 
Gama asupra crăițelor» (premiu de inter 
pretare feminina pentru Joanne Woodward 
la Cannes 1973). Dacă regizorul iși caută 
incă drumul, actorul l-a găsit demult. 
Cu prețul renunțării la tot ce e strălucire 
de suprafață, derizoriu, în minunata şi dura 
lui profesie. 


Alice MĂNOIU 
29 


documentarul 


filmul, anchetă socială 


O selecție alcătuită din fil 
mele documentaristei Flo 
nema rica Holban (citeva dintre 
ele, circumscrise de- o pe- 
rioadă destul de largă de 
timp) mi-a dat prilejul să 
meditez, din nou, asupra unei formule 
aparte a genului în discuție: ancheta so- 
cială. Toate cele cinci filme văzute («Mi-a 
spus o vecină», «Noi unde ne jucăm?», 
«Să treacă vara...», «Cartea de vizită», 
«Răspundem la întrebare?») iși pot re- 
vendica acest subtitlu dificil, de «anchetă 
socială» (chiar dacă unele dintre ele — 
cu o oarecare largheță) și faptul in sine 
m-a bucurat, ca avind o semnificație mai 
profundă pentru filmul documentar romă- 
nesc. Căci — mi se pare — ancheta so- 
cială apropie mai mult decit oricare alt 
gen aparatul de filmat de viața adevărată, 
este percutorul cel mai direct, mai puțin 
prelucrat și sofisticat, prin care arta se 
poate implanta în realitatea cea de toate 
zilele; în ultimă instanță este, poate, me- 
toda (să-i zicem așa) care justifică cel 
mai plenar condiția dintotdeauna a docu- 
mentarului — reflexul netrucat al cotidia- 
nului (mai mult decit ciné-vérité-ul pro- 
priu - zis), tocmai pentru că imnlică si 
ciné-vérité-ul, dar intr-un context orga 
nizat, preconceput, programatic 
Cu oarecari condiţii, totuși; a ardenţei 
subiectelor, a nemistificării premizelor și 
a sincerității — uneori, neplăcute — a con- 
cluziilor. Apoi o anchetă socială ideală 
are ceva — pentru mine cel puţin — dintr-o 
demonstrație matematică perfectă. Este 
austeră în argumentele ei, folosindu-le 
doar pe cele absolut necesare și total 
elocvente. Este riguroasă în desfășurarea 
ei, neadmițind «literatură» inutilă, divaga- 
ţii tentante, rezultate parțiale sau imper- 
fecte. Nu admite grandilocvența, dar nici 
lipsa de imaginație. Şi — mai presus de 
orice — își atinge, inexorabilă, scopul. 
(Fără să fiu deloc misogin, aveam impre- 
sia că acest gen de «aptitudini carthezie- 
ne» se potrivesc mai ales firilor mascu- 
line, dar iată că Florica Holban îmi infirmă 
hotărit, de destule ori, vagile mele apre- 
hensiuni. Să nu anticipăm, insă). 


Nu știu 
PT Ace 


dacă filmele invocate ale Floricăi Holban 
tratează subiectele cele mai arzătoare 
(intr-o ordine imaginară, nestabilită încă 
de nimeni) ale societății noastre contem- 
porane. La citeva dintre ele, importanța 
«temei» este imediat sesizabilă, sint pro- 
bleme grave, de care ne izbim în fiecare 
zi, întilnite pe stradă, re-citite in ziare, 
comentate de toți, într-un unison vehe- 
ment al refuzului civic («Să treacă vara...», 
de pildă, film «dedicat» parazitismului si 
delincventei unor tineri; acesta, de alttel. 
mi se pare cel mai important din seria 
văzută). Altele — în schimb — par relativ 
minore, periferice («Noi unde ne jucăm?» 
— despre importanța locurilor de joacă 
pentru copiii din centrele urbane), dar ca- 
pătă dimensiuni nebănuite, de-a dreptul 
ingrijorătoare — implinesc, deci, caratul 
«ardenţei» — cind le consideri in logica 
stringentă a autoarei, cind îi urmăreşti 
(uimit) demonstrația, complicațiile ei ne- 


30 


Nu avem dreptul 


să ignorăm ! 


așteptate, crescute dintr-un gest banal 
pe care l-ai crezut oarecare... «Mi-a spus 
o vecină», un film stufos, cu prea multe 
direcții de cercetare, m-a cutremurat (oh, 
vorbele mari și necesare!) printr-un deta- 
liu căruia doar titlul îi dă greutatea cuve- 
nită: inconștienţa, iresponsabilitatea, rău- 
tatea gratuită (dar cit de nocivă...) a «ve- 
cinilor» care maculează, absurd, o feri- 
cire posibilă, destăinuindu-i, urît, începu- 
turile. Este vorba de categoria sensibilă, 
cu nimic vinovată, a copiilor «pierduţi» și 
apoi înfiaţi. Dezorientaţi, la un moment 
dat,de intrigile abjecte ale «celor-care-se- 
află-in-treabă». Filmul, spuneam, se pier- 
de intre prea multele lui intenții de acu- 
zare (fiecare factor incriminat aici, merita 
parcă o peliculă aparte), dar revelaţiile 


Cine a spus: 
«doar bărbaţii 
ştiu să lupte». 
nu cunoaşte 
filmele 
Floricăi Holban 


echivoc. Filmele Floricăi Holban o fac 
(fără să fie perfecte, citeodată «din con 
tra») şi pentru acest fapt, pentru aceasta 
obstinație de a nu uita, de a nu ierta, 
munca ei merită un respect necondi 
ționat. 


Neimpliniri 


ca și calități există în toate filmele mai 
sus citate. Despre «Mi-a spus o vecină» 
am şi vorbit. «Noi unde ne jucăm?» este 
un film realmente emoționant, dar citeva 
secvențe — mai ales cele de interior — 
lasă senzaţia de iînscenare, lucru care 
minează demonstrația, o face suspectă 
de contrafacere. «Cartea de vizită» ascun- 
de un viciu de concepție; filmul incearcă 
să probeze noblețea meseriilor, să con- 
damne totodată ridicolul celor care ţin 


un gen într-adevăr «legat de viață» 
(«Noi unde ne jucăm?») 


sale ating, toate, zone neștiute de con- 
flicte. 

Filmele Floricăi Holban acuză, pun 
semne de întrebare, lasă loc de puncte- 
puncte (pină şi în titluri!), şi este exce- 
lentă această condiţie a lor, căci nu îngă- 
duie indiferența, toleranța. Sint filme utile, 
în sensul cel mai nobil al cuvîntului, căci 
în efortul general, in sensul de construire 
a conștiinței socialiste, nu se poate 
admite, trece cu vederea nici o defec- 
țiune care grevează morala noastră cetă- 
țenească, nici o «excepție» care se abstra- 
ge idealului nostru de omenie şi civili- 
zație. Sint «racile» de neconceput, pe 
care nu avem dreptul să le ignorăm, să 
le trecem — bonom — cu vederea, ci 
trebuie să le condamnăm prompt, fără 


morțiş la «patalamaua» universitară, deti- 
nută chiar împotriva oricăror înclinații şi 
posibilități. Dar intenţia filmului, cu totul 
notabilă — este argumentată doar prin 
excepții (fostul maistru I.S. a ajuns in- 
ventator de reputație internațională, etc) 
Demonstrația nu poate convinge decit 
parțial, pentru că — asta-i situația — nu 
sintem toți excepționali... Şi totuşi, bucu- 
ria, satisfacția datorită meseriei bine alese 
şi bine făcute, este un sentiment real, 
probabil intru totu! ue crezut şi de invidiat 
Normalitatea nu se poate demonstra insă 
pornind de la particular, ci de la actul 
pozitiv comun. Şi «Răspundem la între- 
bare?» — cultivă un particular, prea rar 
inteligibil pentru spectatorul care nu e 
«in cauză». Nefiind nici eu «în cauză», 


— ame- 


documentarul 


z 


lată un gen vital pentru o cinematografie militantă 
(«Să treacă vara...») 


acest film despre felul în care vorbim și 
răspundem copiilor mi s-a părut mai mult 
o lecție de pedagogie, mai puțin o anchetă 
socială. Dar s-ar putea ca cei «in cauză» 
să fie cu mult mai mulți decit îmi închipui 
eu, și atunci... 


O altă discuţie... 
BARAER E ZII 


se impune cu «Să treacă vara...». Filmul 
e dur, necruţător, persiflant cînd e cazul, 
decent și discret mereu. Există însă in 
acest film despre o stare oribilă a incon- 
știenței, o secvență care mă urmărește, 
mi-e teamă că mă va urmări toată viața; 
e un profil în «contre-jour» al unei fete, 
o prostituată, un «cap de medalie» aproa 
pe, incredibil de pur, de nealterat, acolo, 
care rostește alb, cu o ură stinsă și în- 
mormintată, cuvinte de coşmar — «m-au 
îmbolnăvit... o să-i îmbolnăvesc și eu... 
pe toți...» Era, cred — o minoră, şi profilul 


acela pur și nealterat, proferind blesteme 
(căci erau blesteme!), răscolite din nu ştiu 
ce bolgii, necunoscute, evitate cu pudoare 
de insul confortabil și blajin pe care-l 
figurăm cu toții, acel profil iși striga, 
acolo, o dramă teribilă, pe care filmul 
acela trebuia ori să n-o vadă (cu nesfir 
şită amărăciune), ori să și-o asume. 

Dar documentarul acela, mai ales do- 
cumentarul acela, mai mult decit toate 
celelalte, spunea crincen, apăsat, cit de 
util, de vital e filmul-anchetă socială în 
cadrul complex, foarte variat, al cinema- 
tografiei noastre. Şi cit este de dotat omul 
(pe care-l credeam fragil, conciliant) nu- 
mit Florica Holban, pentru acest gen de 
filme. 


Dinu KIVU 


lată un gen subestimat: ancheta-socială 
(«Răspundem la întrebare? ») 


gygy m ~ 


filmul biografic 


Dimitrie Cantemir 
de ani 


la 300 


Dimitrie Cantemir, 
erou de film. 
În aşteptarea filmului artistic, 
un documentar omagial 


Proeminentă personalitate 


a culturii 


Acest documentar de 

două acte reprezintă com 

tribuția Studioului «A 

lexandru Sahia» la ce- 

lebrarea celor 300 de ani 

de la naşterea domnito- 
rului, savantului și scriitorului român 
Dimitrie Cantemir. 

Spirit sistematic și meticulos, regi- 
zorul Petre Sirin (totodată și scena- 
rist), asistat de doi consilieri presti- 
gioși, alături de care semnează pe 
generic, Virgil Cândea și Ana Turdea- 
nu, își propune să cuprindă, între 
coperţile monografiei sale filmate, toa- 
te reperele importante ale vieţii şi 
operei marelui inaintaș. 

Ca material ilustrativ pentru comen- 
tariul competent pe care il ascultăm, 
autorul a folosit cele mai diverse su- 
gestii: imaginea de azi a cetății Neam- 
tului și a minăstirii Voroneţ, cu fres- 
cele filmate in ansamblu sau în deta- 
liu, coperţile numeroaselor ediții din 
scrierile domnitorului savant, planșe 
infățişind personajul celebrat, la dife- 
rite virste și în multiple ambianţe, gra- 
vuri, hărți și alte mărturii, adunate cu 
grijă, pentru a compune, fie și fragmen- 
tar, traseul atit de zbuciumat și semni- 
ficativ al eroului, apoi din nou imagini 
«pe viu», cu minăstirile Trei lerarhi 
și Golia din lași, pe unde au călcat 
pașii ilustrului voevod, apoi imaginea 
munților Moldovei, cu Ceahlăul ca 
leit-motiv, și alte priveliști pitorești 
descrise la vremea sa de pana primului 
nostru scriitor beletristic ș.a.m.d. 


româneşti şi universale 


Acest binevenit și meritoriu docu- 
mentar omagial reușește astfel perfor- 
manța neașteptată a unei adevărate 
abundenţe imagistice, pe fundalul că- 
reia comentariul se poate desfăşura 
amplu. El cuprinde date biografice, 
enumerarea faptelor istorice şi a tit- 
lurilor lucrărilor datorate lui Cantemir, 
aprecieri privind valoarea lor știinţi- 
fică și importanța lor patriotică — 
deschizătoare de drumuri pentru îm- 
plirfirea destinului nostru național. Co- 
mentariul inserează, de asemenea, ci- 
tate elocvente din operele respective, 
rostite cu un patetism măsurat de că- 
tre actorul Silviu Stănculescu. 

Deși la inceput comentatorul ne pre- 
venise cu modestie că se va opri doar 
la citeva aspecte din viața «premergă- 
torului», această acumulare riguroasă 
de imagini și informaţii vine în întim- 
pinarea interesului mereu viu al spec- 
tatorului pentru istorie și reușește să 
sugereze conturul vast, greu de cu- 
prins, al uneia dintre personalitățile 
cele mai reprezentative ale geniului 
poporului nostru 


Răzvan POPOVICI 
„PRIN PE RE DEPIE DRE > EI ISC TIBI 


O producție a studioului «Alexan- 
dru Sahia». Regia și scenariul: Petre 
Sirin. Imaginea: Dumitru Predeanu. 
Consultanti ştiinţifici: Virgil Cândea 
și Ana Turdeanu. 


31 


in dezbatere. 


filmul romànesc 


Cum participă sau cum nu participă personajul colectiv 
la destinul eroului principal? 


Chiar dacă în anul cinema- 
tografic cuprins între o toam 
nă şi o alta, «numărul filme- 
lor de actualitate a rămas 
riguros staționar», cum se 
atrăgea atenția, nu demult, 
in paginile revistei «Cinema» chiar dacă 
in dreptul lui staționar trebuie să trecem, 
cu părere de rău, modesta cifră 7, nici 


măcar 12, nici măcar 10 — faptul că aceste 
filme, atitea cite sint, suportă o discuţie 
a termenilor umani pe care se sprijină, 
este şi el un semn al unei maturităţi încă 
pe drum, ce-i drept, dar cu făgăduinți mai 
limpezi. Cind spun «suportă», mă gindesc 
la obligatoria cotă de seriozitate pe care 
o implică o dezbatere desfășurată în anul 
1973, pentru că de discuţii pur și simplu, 


Şansa de a fi mizat pe eroul colectiv 
(«Explozia») 


de despicat firul de păr în patru nu am 
dus lipsă nici cu 7 sau cu 10 ani în urmă, 
cind, adeseori, să nu uităm, ne căutam 
o salvare compensatorie într-un compar- 
timent sau altul al filmului, în imagine 
sau în personajul secundar. Mediul a 
fost și el, într-o vreme, calul de bătaie, 
mama bună a pescuitorilor de «părți rea- 
lizate». S-au găsit justificări unor pelicule 
pentru simpla pricină că eroul poposea 
din cînd în cînd pe un șantier, chit că 
venea acolo ca într-o vizită la socri, «bună 
ziua, cum o duceți cu sănătatea», și că 
intilnea un moş hitru, un tinăr-model, 
pus pe fapte mari, etc. Efortul general al 
filmului nostru de actualitate de a desco- 
peri căile autenticității, de a așeza rela- 
tiile dintre personaje sub semnul ome- 
nescului posibil, include și invitația de a 
depăși înțelegerea mediului ca pe o suită 
de fotografii de grup — fie ele şi excelent 
executate; mai mult decit atit, cred că se 
cuvine a perfora puţin și pojghița mult 
flatatului personaj colectiv, dacă acesta 
din urmă slujește doar drept decor. Între- 
zărim, în mai noile noastre filme cu tema- 
tică contemporană — alături de alte cişti- 
guri parțiale, semnalate cu alte prilejuri — 
însăși măsura autenticităţii relaţiilor dintre 
personaj și mediu, măsură dată de parti- 
ciparea sau de neparticiparea acestuia 
la destinul eroului. 


PFLEGE 0 ES 
Un raport vital 
aa ej 


Atirmată mai abil sau mai stingaci, mai 
răspicat sau mai discret, această con 
știință a unei inextricabile legături și-a 
spus cuvintul în însăși consistenţa filme- 
lor pe care le avem în vedere, le-a de- 
terminat într-un fel impactul asupra spec- 
tatorului. «Explozia», de pildă, trăiește, 
în bună parte, ca structură cinematogra- 
fică armonioasă și emoţionantă datorită 
acelei respiraţii profunde, sănătoase, pe 
care o simți tot timpul ca fiind a oameni- 
lor din mijlocul cărora s-a ivit inimosul 


Salamandră, cel care lasă nunta baltă 
pentru a se arunca în flăcări. loan Grigo- 
rescu și Mircea Drăgan au lucrat aici nu 
doar în sensul alcătuirii unui portret co- 
lectiv al curajului, ci au făcut loc adevă- 
rului că, în acel moment, în acea sutlare 
gătită de sărbătoare, omul care renunță 
la chef și pleacă să înfrunte moartea nu 
era o excepție, un supra, ci doar «cel 
mai bun dintre cei buni». Dacă nu s-ar fi 
nimerit ca el să fie acolo, s-ar fi găsit 
un altul, dar pentru că este el acolo nu 
se poate intimpla ceva rău. 

E o sugestie ce răzbate din micile 
gesturi de incredere, de ocrotire, cu care 
cei apropiați de Salamandră îl așteaptă 
să se întoarcă din iadul din pintecul vapo- 
rului. Prietenul oacheș (Jean Constantin), 
dispus să bage mina în foc (la figurat) 
ca semn de credinţă, nevasta care întinde 
masa cu dichisul cuvenit, fără să ia în 
seamă că ștergarul se murdărește de fum, 
nu mai sint doar personaje secundare 
izbutite, mai mult sau mai puțin pitorești; 
ele configurează lumea eroului, aflăm, 
prin intermediul ei, o biografie morală. 

Dacă în cazul «Exploziei», mediul — 
unul dintre ele, cel la care ne-am refe- 
rit — ne spune de unde vine eroul, un 
alt film, «Dragostea începe vineri», ne 
lasă să ghicim unde va ajunge eroina. 
După o dezamăgire, după un eșec, fa- 
brica spre care se îndreptase nu atit 
dintr-o mare convingere, ci mai mult 
pentru a o lua cu totul și cu totul de la 
capăt, i se dezvăluie tinerei Sanda Do- 
brescu nu ca un refugiu unde te pierzi 
de ochii lumii pe care ai părăsit-o, ci ca 
un univers al unor existențe, poate nu 
toate fericite nici ele, luate în parte, dar 
dispuse să-și transmită experiența sau 
să-și ofere căldura și înțelegerea lor. Din 
acest unghi de vedere, fabrica nu este lo- 
cul dăscălelilor deghizate sau împodobite 
cu lozinci mărețe, ci o școală a vieţii, în 
sensul superior al cuvintului. Maistrul 
Panait nu a uitat că există o virstă la care 
o neimplinire poate lua proporţiile unei 
catastrofe, drept care se poartă grijuliu 
chiar atunci cînd îi mijește zimbetul sub 
mustață; muncitoarea Marieta, cu bom- 
bănelile şi amărăciunile ei, cu un suflet 
de mamă aprigă din ambiţie, nu din voca- 
ție; cei trei băieți puşi pe şotii, doar aşa, 
pentru a spori cota de veselie a celor din 
jur — toți aceștia sint argumente umane 
în favoarea ideii de solidaritate, de atașa- 
ment 

Mult mai modest, sub toate aspectele, 
«Parașutiștii» lui Dinu Cocea încearcă 


felurite comportări ale eroului vis-ă-vis 
de mediile cu care vine în atingere, dar 
niciunul din drumurile apucate nu se lasă 
străbătut pină la capăt, pentru că se por 
neşte de la început cu gindul «umanizării» 
unui neînduplecat colonel de aviație 


a ri TA EA MEIR, SERI TE. ana XĂ. 
Mediul defilează 
RISE a fii lia RS RT nt e SD 


tinca subalternilor săi nu are temei sau 
dacă, să zicem, are, atunci s-ar datora nu- 
mai firii furtunoase a şefului. Trebuie să 
mai existe niște cauze exterioare. Şi hai să 
le depistăm în romanţă. O soţie resem- 
nată înainte de vreme, o soacră cum scrie 
la carte, un copil cu pasiuni de botanist 
compun celălalt cadru, al familiei, față de 
care tragerea de inimă a eroului pare în- 
doielnică. Doar o intimplare tragică stabi- 
leşte raporturile plauzibile ale personaju- 
lui cu lumea în subordine ori cu lumea 
din casă, dar cind se întîmplă evenimen- 
tul, s-a terminat și filmul. «Paraşutiştii» 
ne reamintește indărătnicia unei mai vechi 
slăbiciuni care ține cu tot dinadinsul ca 
personajul să treacă in revistă mediul, 
nici să i se integreze, nici să-l respingă. 

Ne-a reamintit-o şi un alt film, nu lipsit 
de merite, cum a fost «Zestrea» care, pe 
alocuri, lăsa impresia smulgerii eroinei 
intruchipate de Margareta Pogonat dintr-o 
lume în care se simțea la largul ei și a 
inserării forțate pe un fond ce contrazicea 
însăși autenticitatea personajului. Autorii 
le-au dorit indrăgostiților o descindere 
dintr-o pastorală cu tractoare, în timp ce 
povestea în sine ducea dorul unor accente 
mai aspre, mai fireşti chiar. In mod curios, 
aceste momente de nesiguranţă alter- 
nează cu altele de precizie și perspicacitate 
în determinarea condiţiei sociale și mo- 
rale a unei alte eroine, Lola, proaspăta 
parvenită. (Privirea panoramică asupra 
locuinței ințesate de lucruri de valoare, 
dar mai ales acea tristă scenă a nunții, 
cu oameni stingheriți de morga femeii) 

Am lăsat la urmă ultima premieră româ- 
nească, «Şapte zile», întrucit o viziune 
regizorală, de o pregnantă personalitate, 
se poate desluși, după părerea mea, și în 
nişte biografii blindate ale personajelor, 
în absenţa oricăror relații dintre ele și un 
posibil mediu. Atit protagonistul, cit și 
ceilalți pioni necesati mișcării sint vă- 
zuţi aici ca sub un imens clopot de sticlă, 
muncind pe locuri fără oameni, circulind 
pe străzi pustii, viețuind în case fără 
vecini şi prieteni, ajungindu-și lor înșiși. 
În ceea ce mă priveşte,nu cred că de aici 
se trag neimplinirile filmului, ipostaza 
propusa de Mircea Veroiu poate fi luată 
in considerație, dacă admitem că «7 zile» 
din viața unor oameni pot fi tot atitea zile 
de singurătate, că aceasta este uneori 
insăşi condiția unui anumetip de existență 


Magda MIHĂILESCU 


Un conflict care n-a fost inventat în 
«birou» («Zestrea») 


egatura dintre individ 
i mediu e atit de evi 
nema dentă încit n-are rost să 
insistăm cu lux de argu- 
| mente asupra unui ade- 
văr unanim acceptat. In- 
dividul e, desigur, rezultatul dezvoltării 
i aptitudinilor proprii, dar și a mediu- 
lui care şi-a pus pecetea. Nimeni nu 
este liber de mediu, de societatea în 
care trăiește, de bagajul de valori sau 
de prejudecăți moștenite... Chiar dacă 
admitem ideea romantică, atrăgătoare 
că, cu fiecare om lumea începe și se 
sfirșește, influenţa mediului tot rămine 
puternică... În fond, viaţa fiind comuni- 
care, e firesc să asistăm la acest 
schimb de idei și de influențe. Auzim 
adeseori această frază: «Mediul l-a 
influențat» — sau mai simplist, dar la 
fel de adevărat: «Anturajul contează». 
Nu e nimic grav, dacă «mediul l-a in- 
tluențat», importante sint structura și 
valoarea mediului. Dacă mediul e să- 
nătos şi inteligent, e foarte bine să-și 
exercite intluenţa... 

Cinematografia occidentală a exa- 
gerat uneori «influența mediului» și a 
făcut, dintr-o realitate obiectivă, un 
pretext de melodramă. Prea ușor se 
lasă influențate personajele de un 
mediu cit de cit corupt... Prea lesne 
fetele din suburbiile Parisului se pier- 
deau cu firea în fața unui bărbat cu 
mustăți enigmatice și piscină la ulti- 
mul etaj... Prea ușor se lăsau ademe- 
nite la o viață frivolă, chiar cind me- 
diul nu le trăgea de minecă... Avem 
impresia că fecioarele din aceste su- 
burbii ale Londrei sau ale Parisului 
erau parcă aprioric corupte, mediul 
nu făcea decit să le asigure condiții. 
Fellini, în «La strada» și alte filme ale 
lui, a înțeles că mizeria materială nu 
duce inevitabil la mizerie spirituală 
Că mediul, oricît de copleșitoare i-ar fi 
influența, nu poate zdruncina și schim 
ba fundamental decit caracterele foar 
te firave... Neorealismul a avut acest 
merit istoric de a zugrăvi cu autentici- 
tate nu numai mizeria materială, dar 
și puterea omului de a trăi cu demni 
tate şi nobleţe... Cită delicateţe nu 
răzbătea in acele fete din cartierele 
sărace ale Romei care, în ciuda priva- 
țiunilor, nu-şi trădau nici feminitatea 
și nici integritatea morală... Totodată 
exista și o luptă între medii, ele incer- 
cau să atragă individul într-o parte sau 


alta. Individul nu traieşte intr-un sin 
gur mediu de cind se naşte pină moare, 
el e supus la toate influenţele. Şi apoi 
mai există și «adaptarea la mediu». 
Un mediu nou nu înseamnă neapărat 


n mediu ostil... Dar... Şi e păcat că 
cinematografia noastră n-a făcut un 
asemenea film — trecerea unui țăran 
Teodor MAZILU 

(Continuare in:pag. 43) 


In cadrul celui de a! 9-lea Saion internațional de artă fotogra- 
fică, fotoreporterul nostru, A. MIHAILOPOL (excellence 
F.I.A.P.), a obținut Medalia de argint a Federaţiei Interna- 
ționale de Artă Fotografică cu lucrarea T. Mazilu-pamfletar, 
«— Poate fi omul att de talentat? 
— Poate!» 
(Din volumul «Teatru» de T. Mazilu) 


Luati loc mai în fată. 


Operatori, 
aveti cuvintul! 


incontestabil, imaginea de lim est 
zonă a cinematografiei românești in care 
s-a scris puțin și s-a făcut mult. 

Într-o artă ce s-a născut sub ochii 
noștri s-a scris puțin, pentru că interesul 
general s-a îndreptat, firesc de altfel, spre 
dramaturgie, tematica şi construcția scenariului, ma- 
niera regizorală, interpretarea actoricească. 

S-a scris puţin, pentru că în marşul de 25 de ani al 
filmului românesc, marş forțat, in pas alergător, eșecu- 
rile artistice, şi vai, au fost atit de numeroase, ne-au 
răpit tihna unor judecăți de valoare atotcuprinzătoare 
pe toate compartimentele filmului. Nu este de mirare 
că atita vreme cit imaginea era clară, albastrul cerului 
albăstriu şi verdele ierbii aproximativ verde, imaginea 
de film a fost trecută în categoria problemelor soluțio- 


| S-a scris și s-a vorbit prea puțin despre arta actorului. Ne-am 

ema ocupat prea puțin de operatorii noștri, despre care s-a spus în- 

totdeauna, p:-=a general, că sînt «o adevărată forță a cinemato- 

è _| grafiei noastre». O serie de întrebări esențiale n-au fost încă 

puse in discuție. De pildă: Care este rolul imaginii în filmul nostru? Care 
este aportul operatorului la nașterea unei povești cinematografice? Ce 
contribuție are imaginea la crearea emoției artistice și a mesajului filo- 


nem 


zofic? 

A sosit momentul nu numai să interogăm, ci să și răspundem la aceste 
întrebări care așteaptă de atîta vreme la porțile publicisticii cinematografice. 

Aceste două pagini constituie, deci, doar un punct de plecare al unei 
discuţii pe care o dorim serioasă, fără a fi plictisitoare, și curajoasă, dar 
nu curajoasă în spiritul celor care dau și fug. 

Toţi acei care vor și simt că au ceva de spus în această ordine de idei 
sînt așteptați. Sînt doriți. Sînt rugaţi să ia cuvîntul! 


Prietenul meu, 
operatorul 


N 
k i 


Arta de a scrie cu imagini 
(Ovidiu Gologan) 


fi. 


Arta de a picta cu lumini 
(«Ciprian Porumbescu») 


Cred că o dezbatere despre munca 


operatorului se impunea cu necesitate 


Toți marii regizori pe care i-am intil- 
nit filmind pe marile platouri ale lumii 
mi-au prezentat pe operatorii lor ca pe 
za mi prieteni. 

ntr-adevăr, dacă se impune o fuziune 
totală de afinități, concepție plastică și 
stilistică, o incredere nemărginită, care 
începe de la alegerea distribuției şi locu- 
rile de filmare pînă la dubla pe care o alegi 
pentru a o pune în film, atunci trebuie 
vorbit de relația regizor-operator. Relaţie 
în care se îmbină jocul actorului cu miş- 
carea de aparat, licărirea de lumină în 
ochii eroului cu atmosfera plastică cea 
mai izbutită. 

Pe operator, unii îl consideră autorul 
total al imaginii, mişcării și plasticii, alții 
îl consideră un tehnician — adică omul 
care operează cu DIN-i, cu lucși,cu filtre, 
cu exponometre, băi de developare și 
filmări combinate. 

Adevărul le cuprinde pe amindouă: 
pe de o parte, operatorul nu poate exista 
ca artist fără o concepție artistică şi sti- 


34 


listică asupra întregului film, concepție 
care emană de la regizor, şi aici cei doi 
colaboratori se completează reciproc în 
sensul pregătirii şi pe parcursul realizării. 
Pe de altă parte, nu poate fi neglijată di- 
mensiunea operatorului stăpin pe cea 
mai avansată tehnică a profesiunii sale, 
profesiune din care fac parte calitatea 
peliculei, performanţele tehnice ale apa- 
raturii de filmat și de iluminare, condiţiile 
prelucrării peliculei de laborator, filtrele 
folosite, utilajele speciale (dolie, obiec- 
tive și transfocator), etc., etc. 

Dar operatorul de miine? Poate ope- 
ratorul imaginii magnetice! 

Sigur că operatorul trebuie să aibă 
cultură plastică, bun gust și rafinament 
artistic, simţ al firescului și inventivitate, 
într-un cuvint, o «scriere» a imaginii. 

Da, sigur, fraza cinematografică se în- 
cheagă din cadre mari şi mici, din pro- 
poziții eliptice, din sinteze care, în citeva 
clipe, pot exprima mai mult decit kilo- 
metri de peliculă. Şi istoria cinematogra- 


ale 


fului înregistrează nenumărate exemple 
(Urușevski, Monakov, Lelouch, etc.), cind 
operatorii de talent au sfirșit prin a deveni 
regizori remarcabili. 

Chiar în cinematografia noastră avem 
exemple de regizori care la inceputurile 
lor au fost operatori, și e suficient să 
amintim de Paul Călinescu sau de Victor 
lliu (care povestea că primul său contact 
cu cinematograful a fost cel de asistent 
de operator...) 

De aceea ar fi absurd să fie barată calea 
către mult visatul autor total pentru acei 
operatori de talent care, însușindu-și par- 
ticularitățile profesiunii de regizor, pot 
deveni, ei înşişi, autori de film. 

Este de asemeni absurdă și dăunătoare 
tendința ca toți operatorii să nutrească 
complexul subordonării lor față de un 
regizor şi concepția lui asupra intregului 
film, fiindcă asta poate duce ia experiențe 
regretabile. A nu se confunda filmul de 
ficțiune cu reportajul sau cu documen- 
tarul TV sau cinematografic. 

De aceea eu cred în varianta de opera- 
tor ca principal colaborator al regizorului 
şi în același timp prieten și părtaş al său 
la bine şi la rău. 

Cred în acei prieteni — regizori şi ope- 
ratori — care au zămislit opere memora- 
bile şi am în minte acum colaborări ce- 
lebre ca Eisenstein-Tisse, Urușevski-Ka- 
latozov, Rene Clair-Lefebvre, și, de ce 
nu? Sergiu Nicolaescu-Sandu David, Ma 
nole Marcus-Nicu Stan, lulian Mihu-În 


torsureanu-Fischer, Geo Saizescu-Geor- 
ge Cornea, etc., etc. 

Personal, am fost legat afectiv şi pro- 
fesional de bunii și marii mei colegi 
Ovidiu Gologan, Nicolae Girardi, Aurel 
Kostrakievici. Căutările noastre, insom- 
niile noastre au fost de fiecare dată 
comune. 

Un mare cineast, văzind mai multe filme 
românești, spunea că imaginea filmelor 
noastre se situează la nivelul celor mai 
bune experiențe pe plan mondial, și cu 
siguranță nu greșea. Avem şi premii in- 
ternaționale in acest sens. 

În privința profesiunii de operator de 
film avem o glorioasă tradiție, unde iși 
inscriu numele cu litere de aur, operatori 
ca P. Ivanovici, Posmantir, Vasilescu, 
Cociu, lon Stoica, lon Cosma, Wilfried 
Ott, Ovidiu Gologan, etc., etc... nume 
cărora li se adaugă generația anilor 1950- 
1970, cea care a impus imaginea româ- 
nească de film, și care astăzi primește 
noi talente înscrise sub semnul unei arte 
autentice. Aș aminti de proaspețţii absol- 
venți ai |.A.T.C. — Dinu Tănase, Mărgi- 
neanu, Ghibu, Demian etc. 

Cred că o dezbatere, ca cea pe care 
o inaugurează revista «Cinema» despre 
operatori se impunea cu necesitate. 

Colegilor, prietenilor mei, operatorii, le 
mulțumesc pentru pasiunea cu care slu- 
jesc filmul românesc. 


Gh. VITANIDIS 


- Operatorul, 
colaborator absolut 


Tandemul graphis-colorului Nu 


(Fischer şi Intorsureanu) 


numai actorii. Şi culoarea 
«joacă» («Castele de nisip») 


stimati operatori? 


Operatorii noştri s-au 
complăcut să rămînă 
la subsol. 


Poate 
din 
modestie. 
Poate din teamă 


S-a scris puțin din lipsa unor condeie de autoritate 
capabile să descifreze sensurile mai adinci ale imaginii 
de film sau măcar interesate să înțeleagă aportul opera- 
torului în vizualizarea operei cinematografice, într-o 
artă, prin excelență, vizuală. 


Și dacă nimeni nu s-a aplecat cu oarecare pricepere 
asupra a tot ce înseamnă încadratură, mişcare de aparat, 
culoare, etc., n-au făcut-o nici operatorii înşişi din teamă, 
din modestie, poate din bun simț sau, pur și simplu, 
fiindcă s-au complăcut să rămină în subsolul creației 
cinematografice. 

Dacă s-a făcut mult, și s-a făcut, meritul revine în pri- 
mul rind cineașştilor din spatele camerelor de luat vederi, 
pasionaţi, întreprinzători, talentaţi, mulți dintre ei cu 
autentic simț pictural și care și-au plămădit cadrul nu 
numai în lumină crudă de proiector, dar și în lumină de 
suflet. 

Este de datoria noastră, a regizorilor în primul rind, să 
repunem în drepturi pe acești artişti anonimi. Cind 
«Pădurea spinzuraților» a luat premiul la Cannes pentru 
regia lui Liviu Ciulei și ziarele străine elogiau filmul cu 
«cea mai frumoasă scenă de dragoste din tot festivalul», 
puțini, dintre noi, am sesizat că decanul operatorilor, 
Ovidiu Gologan, înnobilase cadrul într-o calmă bine- 
cuvintare de lumină, extaz discret de pulbere aurie, şi 
realizase cea mai frumoasă mișcare circulară de aparat 
din toată istoria filmului românesc. Ciţiva ani mai tirziu 


el obținea un important premiu internațional pentru 
imagine. 

Mai sint şi alţii, dintre care unii tineri, foarte tineri; 
ar fi greşit să dăm nume şi să stabilim ierarhii. Pe dea- 
supra tuturor numelor și vanităților, creația operatori- 
cească românească rămine, după părerea mea,o dovadă 
de talent a cinematoarafiei noastre, pe care citeva gla- 
suri răzlețe au îndrăznit s-o numească,pe ocolite, școală 
națională. 

De aici incolo, de pe această poziție, se poate discuta, 
trebuie discutat. În lipsa criteriilor de apreciere și a unei 
opinii publice cit de cit inițiate producem și maculatură: 
filme cu rezolvări plastice facile, cu stiluri de împrumut, 
imagini de frivolitate cu poză înzorzonată, mozaic cro- 
matic de bazar oriental, culori stridente de ilustrată. 

În ansamblu însă am ferma credinţă și convingere că 
imaginea de film la noi în țară a atins subtilitatea și nive- 
lul de protesionalism al multor cinematogratii de tradiţie. 

Luaţi loc mai în față, stimaţi operatori! 

Aveţi cuvintul! 


Constantin PIVNICERU 


Întorsureanu şi Fischer 
au descoperit prin Graphis-color 
un lucru extraordinar. 
de care colegii lor 
nu-şi dau încă seama 


Mi-e greu să vorbesc despre operatorii 
de imagine, deoarece eu am lucrat mereu 
cu aceiași colaboratori (Sandu Intorsu- 
reanu şi Gheorghe Fischer). Ceea ce imi 
amintesc din trecut este că mă uitam şi 
eu prin aparat la fiecare cadru, fie el cit 
de scurt. Astăzi, mă înțeleg cu ei din 
priviri. Chiar la mișcările cele mai com- 
plicate, în cadre foarte lungi (pină la 
300 m), adică cuprinzind o întreagă bo- 
bină, e suficient să parcurgem traseul 
împreună, să definitivăm în spațiu punc- 
tele de atenție cele mai importante, miş- 
carea actorului și momentele de acţiune 
sau text, ca să nu mai fie nevoie, după 
aceea, să stau lingă aparat. 

La filmele pe care le fac nu există 
«semne» pentru actori. Ei au voie să se 
mişte cum vor in fața camerei de luat 
vederi, în toată libertatea. Să respecte 
insă linia personajelor și să nu denatureze 


sensul scenei. În telul acesta, aparatul si 
reflectoarele sint ca şi inexistente pentru 
interpreți. Actorii sint foarte mulțumiți 
de această libertate. 

Eu cred că Sandu Intorsureanu și Gheor- 
ghe Fischer au descoperit prin acest 
Graphis-color un lucru extraordinar, de 
care colegii lor, poate, dintr-o anumită 
inerție sau rutină, nu-și dau încă seama, 
dar vor fi convinşi cu vremea. 

Culoarea care se substituie dramatur- 
giei, fără ostentaţie, discret, realist, este 
în mod cert un cîştig mare pentru film. 

Şi revenind mai exact la esenţa proble- 
mei, cred că operatorii trebuie să fie în- 
tr-adevăr colaboratorii absolut cei mai 
apropiaţi de regizor, cei mai fideli, mai 
credincioși cinematografiilor și regizo- 
rului cu care lucrează. 

Eu am un asemenea noroc. 


lulian MIHU 


Operatorul, 
invulnerabil? 


Am văzut la mulți operatori 
încăperi luminate ca ziua 
în plină noapte. 
Am văzut oameni cu patru umbre 


Operatorul este liber. Vreau să spun, 
că el depinde de sine și de măiestria sa, 
demn şi rezervat, lipit de aparatul care 
poate îl protejează. 

Discuţiile care-l înconjoară și care atit 
de rar il definesc, l-au făcut într-un fel 
invulnerabil. Invulnerabil la critică. 

Asta pentru că o fotografie frumoasă 


şi cu atmosferă este o mică operă de artă 
definită şi definitivă, iar un film frumos 
şi de atmosferă poate deveni plat și 
imbecil sau rafinat și subtil. Totul depinde 
de ochii care-l privesc sau de «neochii» 
care-l gindesc. Dar aici incepe discuţia 
despre regizor. 

Uneori, și nu întimplător, sint discutaţi 


împreună, căci, ciudat, devin pereche, un 
fel de individualități-cuplu, straniu cen- 
taur împotriva fricii, a neliniştei unei ore 
de film, pentru ei atit de lungă... 

Definiţii de încadratură s-au tot dat, 
căci încadratura este un domeniu fix și 
limitat și îi priveşte pe amindoi, operator 
şi regizor, de la început, pe unul echili- 
brul ei ca atare, iar pe celălalt, dimensiu- 
nea și dinamica dreptunghiului de reali- 
tate cuprins în ea. Fireşte, tot ceea ce 
scriu, se referă la operatorul total, cel 
care face, în sensul că execută, mișcarea 
de aparat, cel care face, în sensul că 
ordonează lumina și deci o bună parte a 
atmosferei din cadru. 

Revin, deci, la mișcarea de aparat, gin- 
dită şi trăită, anterior poate pe hirtie, sau 
în timpul unei plimbări, de către regizor. 
Aici operatorul trebuie să devină, dacă 
poate, un fin instrumentist, și asta pentru 
că el interpretează cu aparatul, mișcarea 
dată, reluată, la rindul ei de actori. În 
cazul unor mizanscene complexe, asta 
devine chiar o interpretare, nu o execuţie. 
Poate fi şi o executare, fără îndoială, 
dar am văzut în filme — să zicem în cele 
ale Malvinei Urșianu, ale lui Mihu sau 
Gabrea, în orice caz ale lui Piţa, astfel 
de interpretări ale unor secvenţe și nu 
erau tocmai rele. 

Aş putea să mă gindesc că erau chiar 
teribil de bune. Dar fără îndoială că filiera 
este regizor-operator: compozitor-inter- 
pret. Poate că dacă Demian ar fi făcut 
«singur» un film, articolul era despre el, 
dar atunci nici el n-ar mai fi fost operator 
și deci n-ar mai fi fost invulnerabil. 


Omul şi arma 
(operatorul Călin Ghibu) 


Invulnerabil în faţa criticii. 

Eu am văzut însă, la mulţi operatori 
«de tradiție», încăperi luminate ca ziua, 
în plină noapte, oameni furișindu-se cu 
patru umbre după ei și multe altele. Dar 
asta înseamnă un ochi poate prea atent. 
Dar fiindcă e vorba de operator... Am 
ajuns, odată cu umbrele, în mijlocul ope- 
ratoriei pure — fotografia. Aici, rar, in- 
tervine cineva. Aproape ca în nici un alt 
moment al filmării, operatorul rămine sin- 
gur cu «electrica». Lumina-atmosferă, de- 
licată, dură, obscură, clar-obscură, pri- 
virea, sensibilitatea și cultura ei estetică, 
toate contribuie la a-l face pe operator 
(din nou) invulnerabil sau poate chiar 
artist. Bineînțeles, in ipoteza, aproape teo- 
retică, a existenței unor reflectoare ca 
lumea. 

Dar ele sint rare, puţine și dau fiecare 
o altfel de calitate de lumină... 

Scriu asta, poate, pentru că eu sint un 
regizor foarte operator, sau poate pentru 
că, în general, lumea nu știe sau nu vrea 
să știe ce face omul acesta, operatorul, 
într-un film și care este calitatea lui, pe 
lingă regizor sau odată cu el. 

Sint cazuri și cazuri, amenajări de echi- 
pe care au tot felul de puncte vulnerabile 
comune sau nu, oboseli şi imagini di- 
verse care dau pe ecran cine ştie ce... 

Cel mai bine ar fi să pot să filmez iar 
și iar cu operatorul pe care-l știu de ani 
și care mă ştie la fel, dincolo de obstaco- 
lele care ne sint comune sau separate... 


Mircea VEROIU 


O plastică reușită. Dar în raport 
cu ce? («7 zile») 


pate c 
dacă aveam 
mai mult 
curaj, 
realizam 


Fişă personală 


e Ziua, luna, anul, locul naşteri: 20 
octombrie 1933, Adjud. 

e Liceul în București, la «Dimitrie 
Cantemir». Ca licean recită, cîntă şi 
joacă în spectacole puse in scenă de 
echipa artistică a școlii. 

e 1954-1955: student la Politehnică, 
Facultatea de Mine și Petrol. Debu 
tează în muzica ușoară într-un spec- 
tacol dat în aula Facultății de Drept 
Colegii îl sfătuiesc să se înscrie la 
teatru. 

e 1955: examenul la Institutul de 
Artă Teatrală și Cinematografică. 

e 1959: absolvă Institutul la clasa 
Al. Finţi. În același an debutează pe 
scena teatrului din Botoșani cu Cer- 
chez din «Ziariştii». Pe aceeași scenă: 
Hlebnikov din «O chestiune perso 
nală», Jupin Dumitrache în «O noap- 
te furtunoasă», Petrucchio în «Fe- 
meia indărătnică» (alături de Margareta 
Pogonat). 


e 1960: George Vraca îl vede în 
Petrucchio şi-l cheamă la București, 
la Teatrul Armatei, să repete ca du- 
blură a sa, Antoniu, din «Antoniu şi 
Cleopatra». După o lună de repetiţii, 
George Vraca îi încredințează rolul 
Este angajat la Teatrul Armatei, de- 
venit ulterior teatrul «Nottara», pe 
scena căruia joacă și azi. În acelaș: 
an, 1960, debutează și în film cu un 
rol episodic, Perratto din «Darclee» 


e 1961: două roluri în film. Inginerul 
Dan în «Post-Restant» și căpitanul 
Deliu in «Porto-Franco». Paralel, pe 
scenă, joacă Antoniu și Alioșa Ka- 
ramazov, un secretar de partid in 
«Steaua Polară» şi Lisardo în «Casa 
cu două intrări». 


e 1962: trei roluri în filmele «Tudor», 
«Mofturi 1900» şi «Titanic Vals». 


e 1964-1965: pe scenă: Mircea Ba- 
sarab în «Vlaicu Vodă» și Oedip în 
«Oedip-Rege», iar în film un inginer 
in «Runda a şasea», Vulpaşin în 
«Dincolo de barieră» și incă un ingi- 
ner în «Amprenta». 


e 1966: părăseşte pentru un timp 
scena ca să interpreteze rolul loco- 
tenentului Petrescu în filmul «Tu- 
nelul». 


e 1967: din nou pe scenă Don Al- | 
graysean in «Cind luna e albastră; 
Spectacol de mare succes. 500 de re 
prezentaţii. 


e 1967-1968: joacă în două copro- 
ducţii: «Frumoasele vacanțe» şi «Bă- 
tâlia pentru Roma». Pregătește «O 
thello». 


e 1969: pe scenă, premieră cu «O- 
thello». În film, joacă Voștinariu în 
«Printre colinele verzi», un locote- 
nent in «Castelul condamnaților» şi 
prințul din «Războiul domnițelor». 

e 1970-1971: «Omul care...» — pe 
scenă (premiul de interpretare), iar 
in film, un spion în «Cîntecele mării» 


e 1972-1973: Simon Charoux în 
piesa «Cei șase» şi trei roluri în film 
căpitanul Petrescu în «Sfinta Tereza 
si diavolii», Andrei in «100 de lei) 
si comunistul Vasile in «Pistruiatul» 
Joacă şi în citeva coproducţii ca 
«Tom Sawyer», «Ocolim pămintu'», 
«Preeria». 7 


Ar mai trebui adăugate desele apa 
riții pe micul ecran și înregistrările 
de muzică uşoară (cea de a doua 
pasiune a lui lon Dichiseanu fiind 
muzica uşoară). 


actorii 


In Dostoievski: 
Alioşa Karamazov 
EEE RECE ESEIST 


In «Tudor»: 
Oarcă 


Ret CA SIP ii ERIE SED a ZARIT 
— lon Dichiseanu, 
dacă v-aş lăsa dum- 
neavoastră rolul de 
a deschide acest in- 
terviu, cu ce Între- 
- bare ați începe? 
NTA ARALARA S e TIPURI si 

— Cu o întrebare banală, dar 
pentru mine plină de miez: ce pă- 
rere am despre meseria pe care 
am îmbrățişat-o. Şi atunci aș răs- 
punde că este o meserie afurisit 
de frumoasă și afurisit de spinoa- 
să. Şi dacă unii dintre noi credem 
că, făcînd ceea ce se cheamă „o 
creație“ (în teatru sau în film, tot- 
una), sîntem mari și consacraţi și 
ajunge pentru tot restul vieţii, ne 
înșelăm amarnic... Mai cred că 
această profesiune a noastră exis- 
tă, trăieşte în inimile specta- 
torilor numai atîta timp cît exis- 
tăm și noi. Din păcate, Și există 
mai ales atîta vreme cît ești într-o 
continuă prezență și într-o con- 
tinuă înnoire a mijloacelor de ex- 
presie. Așa-zisul talent nativ nu-i 
valabil decît puţin timp. Dacă nu-ți 
însușești mijloace noi şi mereu 
înnoite, dispare și, în locul lui, 
se instalează plafonarea. lar pla- 
fonarea ne scoate, ca să zic așa, din 
joc. Pentru că este lucru știut că 
artistul trebuie să reprezinte, atît 
cît poate, societatea în care tră- 
iește. Și tot pe cît poate, să aducă 
ceva nou. 


inema 


— Fiecare generaţie are sti- 
lul ei, tipurile ei de actori pe care 
le propune, uneori le și impune 
spectatorului. Dumneavoastră, ca- 
re socotiți a fi tipul de actor cel 
mai apropiat timpului nostru? 

72 CEE ERN E EATA 0 IEI AC STEI casa 

— Nu sînt un bun teoretician, 
dar pot să spun că iubesc actorul 
complex, care face de toate, co- 
medie la fel de bine ca tragedie, 
dramă sau melodramă, actorul care 
cîntă, dansează, care se poate deci 


În Shakespeare: 


` .. Othello 
FET ES EE G 
În „Dincolo de barieră“: 
Vulpaşin 


lon Dic 


n 


exprima prin toate mijloacele. Cred 
în actorul cu o paletă bogată și 
variată de mijloace de exprimare. 


— Dumneavoastră ați făcut în- 
tr-adevăr de toate. Ce credeţi că 
v-a reuşit mai bine? 


— Rolurile care au fost mai a- 
propiate de sufletul meu. Acelea 
care mi-au cerut efort de concen- 
trare, care-mi deranjează comodi- 
tatea. Am avut îndrăzneala să 
încerc. Și cred că un actor trebuie 
să aibă această îndrăzneală —so- 
ra curajului — de a încerca tot. Cu 
un pic de voință aș fi putut, poa- 
te, realiza mai mult. Și cred că pot 
mai mult. Nu cred că e lipsă de 
modestie în ceea ce spun... Poa- 
te că nu voinţa mi-a lipsit, poate 
n-am îndrăznit destul. Poate n-am 
avut destul curaj. Și dacă tot m-am 
întors la curaj, aș vrea să spun că 
el trebuie predat ca o ștafetă ce- 
lor care vin după noi. Sintem o- 
bligaţi, cred, să insuflăm celor care 
vin după noi acel curaj de care 
vorbeam (e o obsesie la mine) , cu- 
rajul de a da curaj. Curajul de a 
îndrăzni mai mult. Chiar dacă nu 
întotdeauna la capătul unei în- 
drăzneli se află reușita. 


— Ce consideraţi cu adevărat 
reușită în cariera dumneavoas- 
tră? 


— Aș spune Alioșa Karamazov, 
ca să dau un exemplu. Dar am con- 
siderat o reușită orice rol care 
mi-a dat senzaţia că am realizat 
ceva pentru public. Nu consumul 
de energie fizică și intelectuală 
răsplătit îndeobște cu, aplauze și 
flori (deși și asta contează), ci 
senzația aceea bună, de oboseală 
cu folos, pe care o ai cînd te în- 
torci în cabină, după spectacol. 
Satisfacţia că ai dat tot ce ai mai 
bun și că darul tău a fost primit, 
Din. păcate au fost puţine rolurile 


În „Sfinta Tereza și...“: 
căpitanul Petrescu 
apă = a O 


În „100 de lei“: 
Andrei Pantea 


= 


acelea, În teatru, cel puţin, a exis- 
tat un Alioşa Karamazov, un An- 
toniu chiar... În film, încă nu m-am 
întîlnit cu rolul acela mult visat. 


— De ce? 


— Poate pentru că majoritatea 
regizorilor m-au luat pentru cali- 
tățile mele. fizice, sportive, ori- 
cum exterioare, nu pentru cele 
mai dinăuntru, de sensibilitate, de 
firesc, de omenesc, calităţi pe care 
în teatru sper că le-am demon- 
strat și uneori, pe apucate, chiar și 
în film. 


— Se vorbeşte foarte mult, 
mai ales despre acest firesc: pe 
care un actor de film e musaisă-l 
aibă. De fapt, ce înseamnă a fi 


— A nu îngroșa cu nimic, a nu 
exagera cu nimic sentimentul pe 
care îl ai de redat. Dar cred că 
asta e mai ales în funcție de regi- 
zor, 


— Simplu. Mulţi regizori au o- 
biceiul să-ţi spună: „Fă ca mine" 
şi atunci ești obligat să faci cum 
ti-se spune, nu cum crezi tu căe 
bine. De fapt, acela este firescul 
regizorului, nu al actorului, Mi s-a 
întîmplat și mie să dau ascultare 
unor asemenea indicaţii și n-a ie- 
şit deloc bine. De aceea, în ulti- 
mii ani, cu riscul de a pierde un 
rol sau de a nu mai lucra cu un re- 
gizor, am făcut cum am crezut eu 
de cuviinţă, Pentru că, în ultimă 
instanță, publicul mă judecă pe 
mine, și el, publicul, este acela 
care-mi dă certificatul de actor. 
La ora actuală, nu mă mai intere- 
sează părerile unora care sînt pu- 
tini. Mă refer la critici, la regizori, 
şi poate la alţii, mai puţin compe- 
tenți. Ceea ce fac, pe cît îmi stă 
în putinţă, fac pentru marele pu- 


blic. Şi așa profesia noastră e tre-, 


cătoare. Din sutele de roiuri in- 
terpretate, rămîn cîteva. Și a. 
ceste cîteva mă străduiesc cu toa- 
te mijloacele, cu sensibilitatea mea, 
cu o pasiune organizată, cu o in- 
terpretare modernă, să le fixez 
măcar pentru un timp în memoria 
spectatorului. 


— Ce înțelegeţi prin: pasiune 
or ganizată? 


— Să știi să-ţi dozezi tempera ` 
mentul, să ţi-l canalizezi încotro 
trebuie, .să nu falsifici sentimen- 
tele, stările, să fii stăpînul, nu scla- 
vul calităţilor și defectelor tale 


— Spuneţi cănuvă interesea- 
ză părerile criticilor și ale regi- 
zorilor. Ale criticilor, se poate. 
Dar de regizori, depindeți to- 
tuși.... 


— Deocamdată, da, Pină cînd 
va veni ziua în care am să simt că 
am destulă pregătire și pentru 


iseanu: 


această profesie. Dar asta n-o voi 
face- decît atunci cînd voi socoti 
că sînt înarmat cu tot ce îi tre- 
buie unui bun regizor. Recunosc 
că e o îndrăzneală, Încă una. Dar 
mă bucur că o am. Face parte din 
mine. Ca neliniştea care mă mînă 
tot timpul spre alte căutări, ca ne- 
mulțumirea pe care o încerc atunci 
cînd un rol nu iese așa cum am 
vrut, Şi mai întodeauna (acum vor- 
besc de fiime), după ce văd mate- 
rialul, îmispun: era loc şi de mai 
bine. Dar nu maie nimic de făcut. 
Eu nu sînt producător, nu pot 
spune: nu-mi place scena cutare 
şi o refac; 


- — S-a întimplat vreodată (tot 
de film vorbesc şi eu) să spuneţi 
după un rol: asta am vrut, asta 
am făcut? 


— Da, Căpitanul Petrescu din 
„Sfinta Tereza şi diavolii”. lar ca 
pondere actoricească, ca maturi- 
tate artistică, Voștinariu din „Prin- 
“tre colinele verzi”. Am avut și în 
alte filme momente bune, dar nu- 
mai momente. 


— Am aflat din „fișa personală“ 
că tocmai ați împlinit o vîrstă la 
care omul se uită și la drumul ră- 
mas în urmă și la cel care-l așteap- 
tă. Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, 
ce aţi face? 


— Tot asta. Cînd sînt supărat, 
zic că am greșit. Dar cu lucidi- 
tate, zic că aceeași profesie, pe 
cît de nobilă pe atit de grea, aş 
îmbrățişa-o şi azi cu aceeași drā- 
goste, pasiune şi dăruire. Și dacă 
ar fi să aleg între teatru şi film 
(e o întrebare care se pune ade- 
sea), aș alege filmul. Filmul, -pen- 
tru că îmi oferă o arie mai largă, 
îmi solicită mai multe calități (fie 
ele şi sportive, ca să fac haz de 
necaz), îmi oferă mai multe con- 
diții de desfăşurare. Știu eu; pa- 
te spun filmul, pentru că aici n-am 
interpretat încă rolul pe care l-am 
visat... Teatrul îţi dă, în schimb, 
contactul acela minunat cu publi- 
cul, posibilitatea de-a trăi seară 
de seară, în fața lui, viața unui per- 
sonaj anume. La film eşti văduvit 
de plăcerea asta. Cind filmezi n-ai 
publicul în faţă, n-ai emoția lui 
care ţi se întoarce în scenă şi te 
impresionează, și te împinge să fii 
mai departe în ochii lui un per# 
sonaj anume, și te obligă să-l e- 
moționezi mai departe, pină cade 
cortina. La film, în schimb, efor- 
tul de concentrare artistică e mai 
mare, pentru că ești obligat, nu 
o dată, să începi cu finalul și să 
sfirşești cu începutul, oricum. să 
trăieşti un personaj făcut din bu- 
cățele. Dar poate de asta îmiși 
place: 


— lertați-mă, am uitat să vă 


întreb: cum vă place ultimul rol 
pe care l-aţi jucat în film? Rolul 
din „100 de lei"? 


05 PAGINE „SIRE > BAIE ETTET e REVII ia T9 
— Era loc şi de mai bine 
Eva Sirgu 


Ori 


AYI 


la ordinea zilei 


aventura - scenariului 


Despre unele aspecte ale interdependenţei 
și întrepătrunderii dintre literatură și film 


— Fusese vorba de un 


4 scenariu, 

Nema — Firește. lată-l. 
— Asta e roman, $i 
încă în două volume, 
— Bineînţeles. 


— Deci nu e scenariu, 

— E ca şi. Posed un stil cinema- 
tografic. 

— Cu atît mai mult. Vă va fi mai 
ușor să vă ecranizați romanul. 

— De ce să-l mai ecranizez dacă e 
Scris cinematografic? Am martori, 
Vă las volumele, dați-mi banii şi ne 
întîlnim fa premieră. 

— Pentru roman 
bani? „» 

— Ba da. 

— Atunci, de ce să vă mai dăm 
și noi? 


nu 


ati 


ați primit 


În căutarea unei pre- 
cizări de ordin docu- 
mentar, am răsfoit din 
nou numărul pe sep- 
tembrie al revistei care 
îmi face onoarea de a 
găzdui aceste incomodități. Recitesc 
cu mai multă atenție răspunsurile 
la ancheta „Filmul românesc în dez- 
batere. Stagiunea 1972—1973". Re- 
citesc și încep să mă mir, Un dis- 
tins cineast, de care depinde o cinci- 
me din producția anului viitor, aş- 
teaptă de la stagiunea următoare un 
film politic de talia „Puterii și Ade- . 
vărului“, un film de actualitate și o 
comedie de bună calitate. Un alt 
distins cineast, de care a depins și 
depinde o altă parte a producției 
cinematografice, recunoaşte că de- 
zamăgirea domniei sale are de mai 
mulți âni la bază discrepanţa dintre 
intenţie şi realitate. „Cunoșteam, la 
începuturile lor, aproape toate sce- 
nariile și pot spune că ele conțineau 
premise pentru speranțe Mai Mari”. 


O reţetă utilă 
pentru scrierea 


rapidă 
a opt scenarii 


— Dumneavoastră 
scenariul, 

— Numai dacă îl și scrieți. 

— Domnule, eu sînt un scriitor 
mare. M-aş compara, dacă mi-e în- 


îmi plătiți 


găduit, cu Thomas Mann. Nu scriu 
romane mai mici de o mie de pagini, 

— Observ. 

— Vă las volumele, faceţi filmul... 

— Filmele. 

— Doriţi să faceţi mai multe? 

— Noi nu dorim, dar în volumele 
astea, cu stilul dumneavoastră cine- 
matografic, aveți cel puţin opt filme. 

— Cu atît mai bine pentru dum- 
neavoastră. Îmi plătiți opt scenarii. 

— În sfîrșit, lăsați volumele aici. 
Le vom citi şi vom vedea. 

— A, nu, nu așa. Vă rog să nu se 
schimbe nici un cuvint din roman, 

— Cînd citim un roman, nu obiş- 
nuim să-i schimbăm cuvintele. 

— Nu cînd “citiți. Cînd filmaţi. 

— Cine v-a spus că filmăm?-Mai 
întîi să citim, 


Spectator incomod 


Pesimistul vesel și optimistul trist 


De ce se pling 

unii cineaşti? 

A spus cineva 

să nu facem 
filme 

de actualitate 

să facem 

filme 

e neactualitate? 


Un alt cineast așteaptă de la stagiunea 


următoare: „Multe, fir-ar să fie“,. 
” Simt că mă înec 


într-un noian de 
întrebări. Păi, dacă cei de care de- 
pinde apariţa unor astfel de filme 
cer respectivele filme, de unde 
atîtea deziluzii? Poate că înţelegerea 
problemei este prea grea pentru 
mine, dar nu pricep cum se poate ca 
să priveşti cu, să-i zicem, naivitate 
la cele făcute și, detașîndu-te total, 
să constaţi că ai lăsat să se facă cum 
nu trebuia, știind că se face cum nu 
trebuie? Păi, de ce a lăsat? A spus 
cineva-să nu facem filme de actuali- 
tate şi să facem filme de neactualitate, 
Și de unde atîta „resemnare și aban- 
don care-și fac loc în rîndurile cole- 
gilor mei de talent“, după cum de- 
clară un alt cineast în aceleași pagini? 
Nu s-au onorat devizele filmelor? 
Slavă domnului şi cum s-au mai 
onorat! De ce se plinge unul din 
cei de care atîrnă realizarea unităţii 
unui film că „filmele noastre dezamă- 
gesc pentru că n-au unitate”? Cine 


Producătorii și critica 


Casa de filme nr. 4 

(director, Corneliu Leu) 

manifestă intenția de 

: a conlucra cu critica 

de specialitate. Prilejul 

l-a constituit intrarea 

în producție a filmului pe care re- 

gizorul Virgil Calotescu îl va realiza 

după scenariul care poartă semnătura 

lui Platon Pardău — „Trei scrisori 

secrete“ (producător delegat, Marin 
Teodorescu), 

Înainte de a porni la lucru, realiza- 

torul și producătorii au organizat 

o întîlnire între principalii factori 


38 


Da! Da! Da! 
Criticul 


poate fi 


şi sfetnic! 


ai echipei de filmare, inclusiv actorii, 
şi cronicarii cinematografici. Subi- 
ectul discuţiei l-a constituit decu- 
pajul regizoral, oferit din timp spie 
lectură tuturor invitaţilor. 
Directorul casei de filme, re- 
gizorul, autorul story-ului (adap- 
tatorul şi dialoghistul n-au fost de 
față), operatorul Nicu Stan, sce- 
nograful Aureliu Ionescu, compozi- 
torul Laurenţiu Profeta şi cîţiva 
dintre actorii candidaţi la distribuție 
au expus pe larg concepţiile lor de 
lucru, Dintre intervenţiile criticilor 


— Prin urmare, vreţi să mă veri- 
ficaţi. Nu aveţi încredere. 

— Ştiţi, înainte de a face un film, 
ne mai informăm şi noi despre ce e 
vorba,,. 


— Nu-mi convine, Cînd citiţi, 
vă vin idei. 

— Ce idei? 

— Să modificaţi, să tăiați, să 


adăugaţi, Vă previn că nu accept 
să-mi schimbaţi nici o virgulă, 

— Am Mai auzit, 

— Eu sînt un scriitor mare. 

— Și asta am mai auzit. 

— Perfect. Înseamnă că se face, 

— Ce anume? 

— Filmul, Pot să trec pe la casie- 
rie? 

Dumitru SOLOMON 


să le dea unitate dacă nu cei care le 
fac? La recuzită, „Deus ex machina“ 
lipseşte din inventar. Și nu văd cine 
ar putea fi angajat pe postul acesta, 
Cred că răspunsurile la toate între- 
bările se găsesc într-o afirmaţie a 
unui -alt cineast, tot distins, care 
scrie că eșecurile - previzibile nu 
par să reprezinte un stadiu depăşit 
şi că nu este nevoie de prea multă 
perspicacitate pentru a prevedea 
înainte de intrarea unor filme în 
producție factura lor mediocră. 

Ba, uite că este! Și mă tem că 
mai este încă nevoie de multă per- 
spicacitate, fir-ar să fie, vorba dis- 
tinsului cineast, şi el mai sus citat. 

Bunica mea cînd se apuca să facă 
sărmăluţe nu conta pe eşecuri pre- 
vizibile, ci pe sărmăluțe gustoase, 
Dar bunica mea ştia înainte de a 
începe să le facă, ce trebuie să pună 
în ele ca să iasă bune, 

Asta e! 

Alexandru STARK 


prezenți, o semnalăm pe aceea a 
lui D.l. Suchianu, ca de obicei deose= 
bit de elocvent. 

Va rămîne această întîlnire o 
simplă încercare? Va persevera casa 
de filme condusă de Corneliu Leu 
în organizarea unor asemenea dezba- 
teri consultative? Va stîrni această 
inițiativă vreun ecou în alte zone 
ale cinematografiei? lată întrebările 
pe care ni le punem noi înșine și 
la care vom încerca să răspundem 
într-un număr viitor, 


b 


la 


ordine 


prezențe românești peste. hotare 


Toamna se numără premiile... 


Degustări 
de filme 


Orice s-ar spune 

şi filmele au nevoie 

de timp pentru a 

se „învechi“ și a 

fi trimise să-şi ve- 

rifice calităţile. Ca 
vinurile! „Apoi s-a născut orașul“, 
filmul de debut al lui Constantin 
Vaeni, răsplătit anul trecut la 
Salonic cu premiul special al 
juriului, a fost trimis la Bilbao 
(Spania) pentru a fi ... degustat 
de către membrii juriului Festi- 
valului internaţional al filmului 
documentar și experimental. Aş- 
teptăm verdictul! 


Navigație 
printre premii 


Un cargou în flăcări, care nu 
este altul decît cel din filmul 
„Explozia“ al lui Mircea Drăgan, 
s-a îndreptat către festivalul fil- 
mului de navigaţie de la Carta- 
gena. Există suficiente „asigu- 
rări“ că nu vom avea nevoie de 
colaci de salvare sau de bărci 


cineastilor 


de cauciuc, de vreme ce pelicula 
lui Drăgan colindă cîteva „mări“ 
mari din Europa şi America 
Latină. 

P.S. Aflăm în ultima clipă că 
filmul a obţinut premiul de our 
„Faro de Cabo de Palo“ 


Noi 
și micul Paris 


„Micul Paris“ — cum îl numea 
Goethe — Leipzig-ul, se pregă- 
teşte pentru festivalul interna- 
tional al tilmului de scurt metraj 
(24 noiembrie—5 decembrie). În 
afara faptului că noi ne-am trimis 
deja... „Porumbeii şi fanfara“ 
şi pe Jean Petrovici să-i înso- 
țească, nu putem trece cu vede- 
rea nici faptul că oaspeţii festi- 
valului vor asista la o premieră 
neobișnuită, premieră care se 
datorează tot cineaştilor români, 
mai exact lui Alexandru Gaşpar 
şi filmului său „Premieră după 
75 de ani“. Vom mai fi prezenţi 
la Leipzig şi cu „România, ţara 
mea” (regia Octav Ioniţă), „Zi- 
lele şi nopţile unui bărbat“ (re- 
gia Eugenia Gutu), „Recaș-ul și 
oamenii săi" și „În pădurea cea 
Stufoasă" (ultimele două dato- 
rate lui Titus Meszaroş). 


Speranţe 
confirmate 


Două recunoașteri, două con- 
firmări, două speranţe s-au ma- 
terializat în două diplome de 
onoare obţinute de filmele „Pă- 
durea scufundată“ (regia lon Bos- 
tan) şi „Premieră după 75 de 
ani" (regia Al. Gaşpar), la Festi- 
valul internaţional al filmului 
ştiinţific de la Zlatnti-Piaseti 
(R.P. Bulgaria) — A.I.C.S. pen- 
tru contribuţia adusă la istoria 
cinematografiei științifice. 


Nunta de piatră 
new-yorkeză 


O senzaţională ştire de ultimă 
oră: „The Museum of Modern 
Art“ din New York se află în 
posesia unui exponat unic venit 
din România. „Piesa“ nu este 
altceva decît filmul „Nunta de 
piatră”, achiziţionat de celebrul 
muzeu şi menit să deschidă, în 
acest an, festivalul organizat de 
reputata instituție artistică ame- 
ricană. Maria Fefeleaga și calul 
ei cel alb, ceterașul și soldatul 
vor fi, sperăm, la înălțimel 


lulian GEORGESCU 


Un sfert de veac 


În cinstea aniver- 
sării unui sfert de 
veac de cinemato- 
grafie socialistă, în 
multe oraşe din ţară 
au loc manifestări 

cultural-educative, cu participa- 
rea creatorilor de filme. Astfel, 
în judeţul Hunedoara, în centrele 
muncitorești Petroşani, Deva, 
Lupeni, Vulcan, Hunedoara, Si- 
meria ş.a. au fost organizate 
„Zile ale filmului românesc“. 
S-au prezentat publicului urmă- 


toarele producţii ale studiourilor 
noastre:- „Băieții noştri“, „Post 


restant", „Gaudeamus igitur", 
„Tudor“, „Amintiri din copilă- 
rie", „Mihai Viteazul“, „Haiducii“. 
La. festivități au participat re- 
gizorii Gheorghe Vitanidis, Dinu 
Cocea, operatorul Nicolae Girardi 
și actorii: lurie Darie, Carmen 
Maria Struja, Adina Codrescu şi 
Constantin Guriţă. 
n 

De asemenea, merită a fi men- 
ționat „Festivalul filmului docu- 
mentar românesc, Valea Jiului- 
1973", în cadrul căruia au rulat 
filme de scurt metraj grupate pe 
urmätoarele teme: Aspecte din 
marile realizări ale României 
socialiste, Documentarul în spri- 
jinul educaţiei cetăţeneşti, Arta 
şi cultura socialistă, Contribuţia 


filmului ştiinţific în procesul de. 


învățămînt, Frumuseţi ale pă- 
mîntului natal. În cadrul acelorași 
manifestări hunedorene, a avut 
loc un simpozion ştiinţific la care 
au fost dezbătute probleme ale 
difuzării filmelor. 


Li 

În cadrul acordului de colabo- 
rare dintre -Asociația cineaștilor 
din România şi Uniunea Cineaşti- 
lor din U.R.S.S., o delegaţie -de 
cineaști români, formată din pic- 
torii scenografi Ileana Oroveanu 
şi Horia Popescu și administrato- 
rul-producător Aurian Desideriu, 
a efectuat un schimb de expe- 
rienţă cu cineaștii sovietici. Cu 
acest prilej, în salade festivități 
de la Casa filmului din Moscova 
s-a deschis o expoziţie de schiţe 
de costume semnate de cei doi 
artiști români şi o expoziţie de 
măști realizate de Bob Călinescu. 

i] 

Doi cineaști sovietici, Viktor 
Basarabov și Ghenadi Nikiforovici 
Lîsiakov au fost oaspeţi ai cineaș- 
tilor români. În timpul vizitei, 
oaspeţii au vizitat studiourile 
noastre, au prezentat filme pro- 
prii și au vizionat unele dintre 
producţiile colegilor lor români. 


u 
La festivalul național de la 


Varna — R.P. Bulgaria, a partici- 
pat o delegaţie de cineaşti români 
formată din regizorul Haralambie 
Boroş şi operatorul Gheorghe 
Cornea, 


Elisabeta Bostan și protago- 
nista ultimelor sale-două filme, 
Lulu Mihăescu, au avut întîlniri 
la Casa tineretului din Braşov şi 
la Casa sindicatelor din. Piteşti 
cu pionierii care au vizionat în 
avanpremieră „Veronica se în- 
toarce”, 


Regizorul Luciari Bratu a fost 
unul dintre profesorii taberei de 
creaţie care a funcţionat în cursul 
verii pe lîngă cineclubul „16 Fe- 
bruarie“ din Timişoara, 


La a treia ediţie a festivalului 
cultural „Pontica '73", desfășurat 
recent la Constanţa, a rulat pen- 
tru tineret filmul „Dragostea 
începe vineri“. Proiecţia a fost 
urmată de discuţii la care au 
participat realizatorii filmului: 
regizorul Virgil Calotescu, scena- 
ristul Francisc Munteanu, regizo- 
rul secund Mariana Calotescu şi 
actrițele Adina Popescu și Reka 
Naghy. 


a zilei 


Proteze 
sonore 


Cind un film 
şehioapătă, 
n-ar fi mai bine 
să fie trecut, 
fără proteze, 


în rindul 
marilor mutilați 
ai războaielor 

de mucava 

şi rimel? 


Cînd e foarte bună, 
bunişoară sau măcar ac- 
ceptabilă, muzica unui 
film realizează miraco- 
lul cotidian alfredonării 
ei prin tramvaie, bufe- 
te-expres, gări, parcuri, şedinţe, 
ș.c.|. ajungînd pînă şi pe buzele se- 
rioșilor paznici ai ordinei publice, 
Cu cîteva luni în urmă, miliţianca de 
la “Universitate — deocamdată so- 
prană de  coloratură,  evoluind 
spre alto, -contralto şi bariton — 
aplica amenzile de circulație ciripind 
nostalgic partitura din „Love Story". 


Plăteai, ciripeai și tu din „love . 


Story“ sau din „Dimineţile unui 
băiat cuminte“ în antiteză, fiindcă așa 
e viața, cu muzică, ce mai,,.l. 

Sînt însă filme — și româneşti, 
vreo 30 în ultimii ani, dacă le socotim 
pe degetele -unui mitiapod — în 
care coloana sonoră e inundată de 
ceva lălăitor, detunător, grav-angoa- 
sat, bemolizat, concretizat, dodecafo- 
nizat, esențializat, folclorizat, punc- 
tat și contra-punctat, cu orgă, cu 
flaut şi trianglu, cu tobe, tube, corni 
englezești și timpane, versuri de 
tipul: „Te iubesc, te iubesc, dar și te 
ador, Margaretaaa!" Bibiluri, trom- 
boane, tromboze. (,„Singele tău, sîn- 
gele tău în obrăjooriii...!), percuţii, 
percepții, nostalgii revelatoare, etc., 
etc., de te apucă dorul după o sfintă 
și populară... trecere pe roșu la 
stopul de la Universitate. 

Știu un film cu Ilarion Ciobanu 
unde replica: „la-ţi valea, tîmpitule!" 
e susținută sonor de patru cinele, 
opt viori, două orgi „prelucrate“, 
patrusprezece saxofoane, zece co- 
riste, un cîntăreț de operă și trei 
Piculine. 

Doamne, cînd un film şchioapătă, 
n-ar fi mai bine să fie trecut fără 
atitea proteze în rîndurile marilor 
mutilați ai războaielor de mucava şi 
rimel de pe peliculă? 


Marcel PĂRUŞ 


A apărut de curind o) 
carte umoristică. O car- 
te umoristică e o carte 
care te face să rizi. Cărți 
care te fac să rizi apar 
rar în ţara noastră, ca 
să nu mai vorbim de alte țări. Cartea 
se numește „Da ce rîdeau gepizii?“... 
Autorul ei ar trebui numit Valentin S., 
dacă obligaţiile în vigoare nu ar cere 
să numim autorii de cărţi cu întregul 
lor nume, deci Valentin Silvestru. 

La capătul lecturii, nu vom afla 
dece rideau gepizii. Noi nu sîntem ge- 
pizi. Noi sîntem români. La capătul 
lecturii vom afla de ce rîdeau românii 
în anul 1973. De ce rîdea numitul 
Valentin S. în România. Fiindcă re- 


hema 


iese foarte clar de ce rîdeau românii 
şi Valentin 5. în 1973, cartea e foarte 
bună, dar mai ales foarte umoristică. 
Partea ei cea mai bună e capitolul 
final, numit „Poşta veselă“. „Poşta ve- 
selă“ e o invenţie admirabilă a lui 
Valentin S. Ea s-a născut din miile de 
scrisori pe care Valentin S, din Bucu- 
rești le-a primit, le mai primeşte 
şi nu e nici o speranță că nu le va 
mai primi din toată țara, din partea 
celor care-l ascultau la sfîrşitul emi- 
siunii umoristice de la radio, dumini- 
cal. Subsemnatul Radu C. din Bucu- 
reşti mărturiseşte că nu poate minca 
duminica dacă nu-l ascultă pe Valen- 
tin S. răspunzind întrebărilor de la 
„Poşta veselă“. Subsemnatul Radu C. 
mărturiseşte că duminica fără „Poșta 
veselă” a lui Valentin S. nu mai e 
duminică. În calitate de Radu C., 
susțin că „Poşta veselă” a lui Valen- 
tin S. e o sărbătoare de 5 minute 
demnă de țara în care s-au născut lon 
Luca Caragiale şi Gheorghe Brăiescu, 

Nu se pot descrie într-o recen- 
zie poemele suprarealiste, unele ab- 
solut geniale, enunțate acolo. Poeme- 
le suprarealiste — ţişnite din can- 
doare, prostie, încăpăținare, curio- 
zitate, amor nebun, ceartă, incultură, 
vanitate, nebunie, logică, suficien- 
tă, agramatism, cultură, umilinţă, vi- 
suri de glorie, gelozie, păsări, hoţii, 


Soţul ideal 


Un oarecare Mc Hunt din Phoenix 
(Arizona) își blestemă și azi clipa 
cînd s-a hotărît să participe la 
concursul intitulat „Soțul ideal", 
lansat de un post local de televi- 
ziune. El susţine şi acum că dumne- 
zeu i-a luat mințile. Că s-a prezentat 


40 


O carte a lui Valentin S. (ilvestru) 
ne dovedeşte că 
Om 


sef Voo 


Gi A 
De ce și cum ride 


Valentin $.? 


muzică ușoară, seriale teve, vulgari? 
tate, înfumurare, Zestre, realism, ho- 
teluri, celibat, vînt, într-un cuvint: 
din Om, cuvint care sună nu numai 
mîndru ci și vesel — aceste poeme 
suprarealiste scăpărate din întreba- 
rea omului şi răspunsul lui Valentin S. 
sînt fantastice şi intraductibile, Cin- 
ste celui căruia i-a venit ideea de a nu 
le socoti nesemnificative, minore şi 
neroade! Cinste celui ce a văzut în 
Georgeta V. din Ploieşti, în ViorelC, 
din Baia de Arieș, în Maricel D. 
din Dorohoi, în G.G. din Blaj, în 
T.L. din Cavadinești, în uimirile, în 
gafele, în enormităţile lor, în dezlăn- 
țuirea lor epistolără — 6 tipologie! 
O tipologie negepidă care porneşte 


din acest banc adorabil de a numi 
stimabilii pe numele de botez înso- 
țit de inițiala numelui de familie, 
efect care — mulțumită tipului de 
umor sec al lui Valentin S. 
atinge forța fenomenului misterios, 
cînd auzi ce poate fi în capul Ceci- 
iiei T. din Galaţi (care cere o metodă 
de a deosebi Antarctica de Arctica!), 
Marea lipsă (păi cum altfel?) a aces- 
tei cărţi este lipsa glasului lui Valen- 
tin S. în clipa cînd răspunde Tu- 
doriței R. din Cirligele-Vilcea (cea 
care întreabă cum se pot jumuli pă- 
sările domestice fără ale provoca du- 
reri, dar și lăsîndu-le în viaţă, pentru a 
le comercializa penele...) E o lip- 
să gravă, căci glasul lui Valentin S, 
tonul lui impasibil, rece, de fiin- 
tă oarecum gepidă e inimitabil şi dă 
dimensiunea cea mai exactă a scrisului 
său pe care-l consemnăm aici, la ru- 
brica t.v., nu numai fiindcă nu avem 
cronică literară în revista noastră, dar 
şi deoarece-l socotim pe Valentin S$. 
un radioteleastru capabil de a fio- 
biectul marcant alunui teleradioeve- 
niment Literar. Socotim că nu făp- 
tuim, astfel, nici un sacrilegiu. 
Radu C. 
din Bucureşti 


la concurs n-ar fi nimic, dar a avut 
proasta inspiraţie să-l și ciştige, 
ceea ce le întrece pe toate. Conform 
regulamentului, a apărut într-o emi- 
siune specială şi şi-a împărtășit 
cîte ceva din „ideala“ lui experiență, 
spre marea încîntare a soţiei legale 
din Phoenix. A doua zi însă s-a 
trezit drept într-o celulă a închi- 
sorii locale, acuzat fiind de bigamie. 


Cînd se vor 


întilni paralelele ? 


Acum vreo-trei ani am întîlnit, 
într-un accelerat, un agronom. 
Venea la Bucureşti să vadă „Lear“. 


— Sînteţi pasionat de teatru? 
— Nu, dar vreau să văd şi eu 
de ce se ceartă ăştia 
în „Contemporanul“ 


Trei critici lite- 
rari s-au adunat în 
făța camerei TV 
și-au început să vor- 
bească despre trei 
cărți noi. Gîndul a- 
cesta al televiziunii de a servi 
iteratura e mai mult decît lăuda- 
bil. Discursul criticilor (auzit de 
mine la o oră dealtminteri foarte 
ne-poetică: 1, prînz) a fost Mai 
mult decît elevat. Dar, 
două minute jumătate de ascul- 
tare, m-am simţit ne-legat de 
ecran şi străin de niște oameni 
cărora, cînd îi citesc în reviste, 
le admir scrisul. Paradoxal, ima- 
ginea, în loc să ușureze circlația 
cuvintelor, a creat dificultăți 
mersului acestora înspre noi. 
Paradoxal, zic, deoarece în prin= 
cipiu s-ar zice (și de altfel se zice 
cu îndărătnicie) că ideea plastici- 
zată, încorporată adică în imagine 
sau măcar „ajutată“'ca de un cola- 
borator, e mai lesne abordabilă 
creierului nostru obosit decît pe 
calea aridă a contactului individ- 
tipar. (Navigatorii solitari), Se 
poate. Cu o condiţie, însă, şi 
anume caimaginea să funcționeze 
ca imagine, asumîndu-și, ca să 
spun aşa, condiţia, 

Ceea ce n-am avut prilejul să 
observăm de-a lungul minutelor 
oferite amintitei cronici literare, 

Mai întîi cei trei critici, instalați 
corect pe scaune, au fost puşi 
să vorbească, fiecare pe rînd, 
despre cîte-o carte. Ca la examen, 
cu bilețele trase din pălărie: 
mie mi-a căzut  Boliac, mie 
Coşbuc... Şi-n timp ce colegul 
nr. 1 vorbea, colegii 2 și 3 ascul- 
tau civilizat, îndurînd stoic apara- 
tul TV care le înfățișa tăcerea. 
(Tăcerea — să mai precizăm? 


inema 


după . 


— „nesemnificativă”, Tăcere, pur 
şi simplu), Pe urmă, rolurile se 
inversau,. Vorbea, ca un om eli- 
berat de sub jugul tăcerii, cole- 
gul 2 și ceilalți îl ascultau, Fără 
un cuvint, fără o întrerupere, fără 
mirare, fără un gest, fără pic de 
comunicare între ei, asemenea 
făpturilor din picturile lui Del- 


vaux, care umblă semi-lunatic 
pe stradă, fără a-și percepe 
semenii, 


ignorarea reciproc dezavarita- 
joasă a criticilor de pe ecran, 
constituirea lor ca linii paralele 
şi fără de întîlnire (decit la...) 
naște o imagine inactivă, o falsă 
imagine, poate deosebirea dintre 
vizual şi imagine. Cum pot fi 
puşi aceşti oameni „în mișcare”? 
Îngăduindu-le şi solicitindu-i să 
intre în discuție, cu nNu-uri, cu 
Vai-uri, cu „se poate?“-uri, cu 
„Pentru nimic în lume!“-uri pe 
marginea cărților discutate, Ma- 
ximum de comunicare înseamnă 
maximum de conflict (de idei, de 
idei,..). În clipa cînd trei cronicari 


se vor certa în fața a cinci Mili- | 


oane de cititori din cauza unui 
roman, autorul cărții cu pricina 


poate fi sigur că volumul său se | 


va epuiza în 24 de ore. (Acum 
vreo trei ani, am întîlnit în 
acceleratul Sibiu— Bucureşti, un 
agronom care se ducea în Capitală 
ca să vadă la Naţional „Lear“-ul 
lui Penciulescu, — Sînteţi pasio- 
nat de teatru?, pînă-ntr-atit în- 
cît... să,,.— Nu, dar vreau să văd 
şi eu de ce se ceartă ăștia în 
„Contemporanul“!) 


AL. MIRODAN 


Căci infamul mai avea o soție la 
San Francisco, tot legală, care se 
uita la televizor. 


În Mexic a fost dată publicităţiio 
je ge care limitează numărul emisiu- 


nilor străine difuzate pe posturile 
naţionale. Asta pentru că, pînă nu 
demult, aproape 80% din emisiuni- 
le transmise erau programe sosite 
direct din S.U.A. Și multe dintre ele 
curat „made in USA“ şi din cale-afară 
de condimentate cu „ingrediente“ 
specifice: droguri, violenţă, alcool. 
Şi dacă tot a apărut legea, „ingre- 
dientele” au fost interzise şi în 
programele autohtone. 


De luni de 
zile, care fac împreună 
cîțiva ani, sau, dacă 
vreţi, cîteva clipe, orele 
de duminică ale micu- 
lui ecran cuprind, spre 
seară, cu remarcabilă consecvență, 
cîte un „reportaj al săptămînii”. 
În ace! spaţiu de timp, care prelun- 
gește de obicei telejurnalul spre „fil- 
mul de duminică seară“, între ştirile 
şi comentariile zilei, deci şi „Texasul 
de peste gîrlă" al lui Alain Delon și 
Dean Martin (ce film încîntător!) 
sau grimasele mai mult sau mai puţin 
amuzante ale unui Louis de Funès, 


luni şi 


reportajele săptămînii, cam stinghe- 


Da, O piesă cu și despre țărani poate îi palpitantă 


Fraze şablon? Da, mai sint, 
Înclinaţia spre literaturizare ? 
Da, mai există, 


Dar mai puternică decit deficiența 
este pasiunea, | 


Marea pasiune a afirmării 


(„Descoperirea familiei“ de lon Brad) 
ERE AI ANTE L BR SE 


re uneori, sufocate de respiraţia 
vedetelor înconjurătoare, reprezin- 
tă, nu numai în intenţie, ferestre 
spre viața noastră cea de toate 
zilele. Duminică seara, așadar, de 
zeci și chiar sute de duminici încoace, 
fiecare săptămină se încheie cu un 
reportaj „al săptămînii”. Un docu- 
mentar care, fără a-și propune să 
fie inspirat, neapărat, din eveni- 
mentele respectivei săptămîni, cu- 
prinde de cele mai multe ori secvenţe 
pline din cronica mereu dinamică a 
prezentului. 

Suprapunerile dintre film și viață, 
petrecute în acel teritoriu de timp 


de la confluenţa săptăminilor, at 
izbutit, nu o dată, să ne atragă 
tia prin semnificaţiile uma 


morale conţinute. Acolo, în „repor- 
tajul săptămînii”, realizatorii micului 
ecran s-au obişnuit să aleagă („re 
tajul săptămînii” e unul printre 
atitea) și să înfățișeze oameni și 
fapte cu drept și funcție de numitor 


comun, pentru realitatea pe tare o 
traim. 

Cititorii ne vor scuza dacă, Vor- 
bind despre aceste reportaje, vom 


merge pe firul unor exemple cu 
multe luni în urmă, dar facem 

st lucru cu bună știință, nu 
numai pentru că unele secvențe 
arsistă în memorie, ci pentru că 


acest „serial“ de reportaje se înscrie 
printre preocupările de durată și 
durabile ale micului ecran. Dovadă 
acel poetic documentar de 
antiteze al lui Nicolae Hoiban, „A 
tinerețe“, distins cu o men- 


este 


dou i 


tiune speciâlă a juriului interviziunti’ 


la cea de 
Festivalulu 


a zecea ediție jubiliară a 


internaționa! de televi- - 


ziune de la Praga, Erau puse în acest 
documentar, faţă în faţă, două ipos- 
taze ale uneia şi aceleiași aşezări 
muncitorești: Vulcan-ul de azi și 
Vulcan-ul de ieri. Reporterul căuta 
o stradă de odinioară și-o casă de 
odinioară printre așezările prezen- 
tului, Și n-o găsea. Pînă aci, nimic 
neobișnuit în „A doua tinereţe“; 
cîte străzi, şi cîte așezări de odini- 


ore ale noului n-au fost cuprinse în 
obiectiv de către autorii „reportaju- 
lui săptămînii"? Orele Galaţiului de 
azi, marcate de originalul orologiu 
care însoțește scurgerea timpului cu 
acordurile nemuritorului vals al lui 
Ivanovici despre valurile Dunării... 
Incandescența nestinsă a  Reșiţei, 
surprinsă la ora „Aniversării focu- 
lui”, de ziua oţelarului, o dată cu 
focul din inima oamenilor care 
însuflețește inima de jar a furnale- 
lor... Sau orele Dobrogei contempo- 
rane, pe firul văii Carasu, unde 
oamenii au dat chipuri noi unor 
locuri inerte peste care se așternu- 
seră colbul și mlaștinile nemișcării. 


O redescoperire numită 
Amza Pellea 
BEETLE ST ENEA 


oară n-au fost ridicate de cupele 
unor imense escavatoare și mutate 
în uitare? Dincolo de pretextul 
„cinematografic“ însă, în filmul lui 
Nicolae Holban trăia viu „textul” 
vieţii de azi a oamenilor vechii așe- 
zări miniere. Oamenii Vulcanului 
contemporan, întîlniţi de reporter, 
schiţau pe ecran dimensiunile spiri- 
toale ale prezentului. Dar cîte alte 


Un spectacol şi 
cîteva re-descoperiri 


Descoperirea familiei, desigur, 
dar nu numai atit, ci şi (re) des- 
coperirea faptului că se poate 


face un excelent spectacol de 
teatru tv, după un roman, cu 
condiția să existe o adaptare in- 
teligentă a acelui roman; (re) 
descoperirea faptului că specta- 


colele (fie teatru, fie film) cu, 


și despre ţărani pot fi, oricit 
s-a? dovedi unii de sceptici, pal- 
pitante, nespus de palpitante, cu 
idei frumoase și interesante; 
(re) descoperirea, graţie acestui 
spectacol (dramatizare de Vir- 
gil Stoenescu după romanul lui 
lon Brad; regia Cornel Popa) 
că teatrul tv (şi, în general, tv) 
are inestimabilul privilegiu de a 
reuni oricind într-un spectacol 
actori ideali pentru distribuţia 
ideală; (re) descoperirea faptu- 
lui că acești actori joacă într-un 
spectacol de teatru tv. cu o plà- 


cere şi cu O tragere de inimă 
evident sporite de faptul că, 
nu o dată,aici, în teatrul tv, ei 
„prind“ nişte roluri cu care e 
puţin probabil să aibă ocazia de 
a se mai întilni aiurea, altă- 
dată; în sfirşit, (re) descoperirea 
faptului că, între aceşti actori, 
Amza Pellea rămîne o figură 
solitară, schimbînd mereu „măş- 
tile", relevind la tot pasul altă 
trăsătură necunoscută a perso- 
nalității sale artistice. Amza Pel- 
lea pare a fi un actor despre care 
s-a spus totul. Rolul lui Octavian 
Borcea, din Descoperirea fami- 
liei, realizat cu excepționale 
mijloace de expresie, una din 
cele maibune apariţii din ultima 
vreme ale actorului (pe scenă 
și in film), a dovedit că lucrurile 
nu stau tocmai aşa. 


Aurel BĂDESCU 


sfătos, și-a propus o 


Rodica Rarău, unul dintre cei mai 
activi reporteri ai micului ecran (şi 
ce bine o prindea propriul ei rol în 
piesa lui. lon Brad, „Descoperirea 
familiei”, unul dintre cele mai bune 
spectacole de teatru TV din ultima 
vreme !) ne-a oferit, în timp, nume- 
roase astfel de „secvenţe ale săp- 
tămînii“, despre oameni îndrăgostiţi 
de meseria lor, întîlniți pe felurite 
drumuri ale țării; revăd și acum 
oamenii. și cărbunii  Rovinarilor, 
dintr-un mai vechi reportaj al autoa- 
rei... Al. Stark, printre reportajele 
săptămînii pe care le-a semnat, a 
vorbit, cu legitimă mîndrie, despre 
numele și renumele uzinelor bucu- 
reștene ' „23 August"... lon Sava, 
incursiune în 
Cimpia Banatului... Şi așa mai de- 
parte... 

Cu „reportajele săptămînii“ sin- 
tem, de fapt, la antipodul „reflecto- 
rului“. Acolo, reporterii pun dege- 
tul pe rană, Aici, în aceste „numi- 
toare comune“ ale vieţii de fiecare 
zi, reporterii micului ecran consem- 
nează mărturiile devenirii. Uneori, 
poate, aceste reportaje rămîn tri- 
butare unor” fraze-șablon., Alteori, 
viața este literaturizată peste măsură. 
Dar ele sînt străbătute de acea 
pasiune a afirmării decare micul 
ecran a avut întotdeauna nevoie şi 
de care va avea nevoie întotdeauna. 
Nu este puţin lucru să știi să vorbeşti 
simplu, apăsat, senin, despre omul 
de lîngă tine... i 

Călin CĂLIMAN 


41 


Catinca Ralea: 


Lucrul 


cel mai 
greu 


„e prima 
întrebare 


— Catinca Ralea, 
ceea ce fac acum 
nu-mi este deloc la 
îndemină. N-aţivrea 
să mă ajutați și, 
pentru început, să 

vorbim despre un eventual „de- 

calog” al realizatorului de inter- 
viuri? 


— Vreau, cum să nu vreaul 
Numai că eu, uite, nu cred în 
existența unui astfel de decalog. 
Și nici n-aş avea curajul să formu- 
lez unul. 


— Atunci poate am putea vorbi 
despre arta interviului? 


— Arta interviului? E cam 
mult spus. Prea ridicăm toate 
celea la rangul de artă. Ajung cele 
șase și cu cinematograful, șapte. 
Am cunoscut mai demult o exce- 
lentă ziaristă din Statele Unite, 
mare meşteră în interviuri, Bar- 
bara Walters. Realizează de ani 
de zile o foarte populară emisiune 
laun post deteleviziune american. 
A avut chiar timp să îmbătri- 
nească, lucru foarte rar în această 
meserie. Ei bine, a scris o carte 
cu un titlu tare nostim, „Cum să 
vorbeşti aproapeorice cu aproape 
oricine“, Am citit-o și eu dar, în 
afară de titlu, n-avea nici un haz. 
Se indica acolo precis și frumos 
cum să ieiun interviu unui popă, 
unui magistrat, unui copil, etc. 


— Ce înseamnă, după dumnea- 
voastră, „a lua un interviu“? 


— La modul sentimental, a lua 
un interviu e de fapt o aventură, 
într-un suflet sau o minte de 
multe ori necunoscute ție. ÎN-aș 
vrea, însă, să insist. Ştiţi: cum se 
întîmplă cînd o femeie face o 
meserie de „bărbat deștept“! 
Imediat sare cineva şi zice: „ia te 
uită, fata asta iar face pe deşteap- 
ta, iar dă lecţii!” 


DE i 
— Să nu-i dăm prilejul. Cum 
procedați dumneavoastră? 


— Chiar vreau să precizez că 
ceea ce vă spun acum nu are în 
nici un caz pretenția de „valabi- 
litate universală”, Sînt opinii per- 
sonale, în urma ânei experienţe,nu 
mi-e frică s-o spun, de 20 deani. 


Cu Shirley Temple 


— Vă admir curajul ăsta. Deci? 


— Există, cred, două feluri de 
a aborda un interlocutor, de a 
lua, adică, un interviu. Mă grăbesc 
să-l enunț pe primul, pentru că 
nu-mi este |a îndemînă și nu ader 
la el, „genul agresiv”. Se poate 
şi așa. Şi există chiar reporteri 
mari care pun întrebări-şoc, hăr- 
țuiesc interlocutorul şi -obţin, 
tocmai datorită acestui lucru, 
răspunsuri neașteptat de intere- 
sante. Uneori! A 
Punctul meu de vedere, metoda 
la care ader eu, este cunoașterea 
psihologică a interlocutorului, 
Asta se poate în cazul unei per- 
sonalităţi foarte cunoscute, că- 
reia îi cunoşti mai mult sau mai 
puțin activitatea. Ce faci însă în 
cazul unui om pe care-l cunoști 
doar cu cîteva minute înainte de 
începerea interviului? Încep prin 
a discuta despre „evenimentul" 
de care e legat, uneori despre 
ocupaţia lui. Pe parcurs, dacă ai 
fler, puţin tact și foarte multă 
răbdare, îţi dai seama cu ce fel 
de om ai de-a face şi te adaptezi. 


— Și dacă interlocutorul e 
„dificil”, „ursuz“, uneori „dez- 
agreabil"? 

[ze e YEN EEH I E ad 


— Cred că interlocutorul cel 
mai dificil din cîțiam avut rămîne 
scriitorul american Erskine Cald- 
well. E un om bătriîn, destul de 
„vizibil* bătrin, atenția lui e 
destul de „distributivă”. Un om 
închis şi introvertit. Nu e prea 
amabil și nu face nici un fel de 
concesii, ce e drept, nici lui, nici 
altora. L-am urmărit trei zile, la 
conferinţe, la întîlniri cu scrii- 
torii... Și cînd amvorbit cu el, am 
încercat să mă leg de afirmaţiile 
lui... şi am reușit... nu știu dacă a 
fost un interviu nemaipomenit,dar 
în orice caz un interviu „posibil“, 

Vreau să spun că, în general, 
trebuie „să stai de vorbă“, să te 
consideri „spectatorul obișnuit” 
care vrea să afle o seamă de 
lucruri. Cred că nu trebuie 
„neapărat“ să vrei să pari mai 
deștept decît interlocutorul tău. 
BOCU AC PEREZ IRU SA HEEP IA PETER ERE si 

— Dacă ar trebui să înşir 
numele celor cărora le-aţi luat 
interviuri, nu mi-ar ajunge o 


E 07 990 


pagină. Dumneavoastră puteţi 
„vorbi despre aproape orice 
cu aproape oricine"? 

i 

— Eu nu spun că e ușor. Dim- 
potrivă. Dar, dinnou, cutact, 
cu răbdare, cu documentare, 
cu... Și-apoi în meseria asta a 
noastră nu trebuie să existe cuvin- 
tele „nu pot", „nu se poate”. 
Mai demult am luat un interviu 
mai lung unui mare fizician, lau- 
reat al Premiului Nobel. Eu la 
fizică abia dacă am trecut la 
limită, şi oricum, fizica de atunci 
nu prea mai are legătură cu cea 
de azi. Nu spun că nu m-am 
documentat, am consultat dicțio= 
nare, enciclopedii, am fost chiar 
și la o conferință „pe înţelesul 
tuturor“ ţinută de ilustrul savant, 
Şi totuşi... 
COTIZARE DR PEAS E 

— Nuvi s-a întîmplat ca cineva 
să vărefuze,să rataţi uninterviu? 
PA OREI PRI AENA II T 

— Uneori da, alteori am avut 
noroc, că există şi noroc. Uite, 
Duke Ellington nu e un tip prea 
agreabil. Dar e un muzician de 
geniu. Nenorocirea e că el știe 
asta şi e convins de genialitatea 
lui. M-a refuzat categoric. Am stat 
șase ore în culise, matineu și 
seara, și el ştia asta. În cele din 
urmă, a zis da, Şi-aici am greșit 
eu, l-am zis să aștepte două 
secunde să vină echipa de fil- 
Mare, A sărit ca ars şi mi-a zis 
că el n-a venit tocmai din America 
să aștepte echipa mea. Dacă nu 
l-aş fi rugat să aștepte, ar fi 
aşteptat oricît. În cele din urmă 
echipa a venit, dar nu mai era 
nimic de făcut. Mi-a răspuns cu 
„da” şi „nu“. Abia am putut 
scoate de la el trei fraze despre 
Aura Urziceanu, 

Altădată, cînd au aflat că 
vreau să iau un interviu lui Nor- 
man Mc Laren, colegii de la 
Televiziunea canadiană mi-au spus 
că aș face mai bine să mă împușc, 
Am preferat să încerc interviul. 
Lucrul cel mai greu într-un inter- 
viu e prima întrebare. Ce să fac? 
Sînteţi scoțian, am întrebat. Da, 
face el! Şi... şi aţi studiat la 
Glasgow? Nici nu se mai oste- 
nește să zică da, dă doar din cap. 
Atunci mie mi-a venit să plec 
aşa, la polul Nord, să rămîn 
acolo pînă la sfîrşitul zilelor mele 
şi să mă mănince urșii albi. 


Disperată, l-am întrebat cum i-a 
venit ideea să picteze direct pe 
peliculă? Și-atunci el şi-a dat 
drumul, cum n-avea bani să 
cumpere peliculă, cumpăra filme 
vechi, le curăța cu © soluţie... 
Mai departe a fost simplu. 

În fond, ca să încheiem, nu 
există o „reţetă“ de interviu, 
cu atît mai puţin un decalog. 
Fiecare reporter are stilul lui 
sau, în orice caz, e bine să-l aibă. 
Mi-am permis cîteva păreri, după 
un lung şir de interviuri de tot 
felul, luate în mulţi ani de uceni- 
cie, fiindcă în meseria noastră, 
„ucenicia“ durează pînă la pensie. 
Şi tot ca să încheiem, mi-aş per- 
mite o opinie, un lucru la care 
ţin foarte mult: respectă-ți inter- 
locutorul, oricine ar fi. Nu-l jigni 
încercînd să-l „ajuţi“, strecurîn- 
du-i hîrtiuțe cu răspunsuri făcute 
de-acasă. Cu texte gata scrise nu 
se iau interviuri. De altfel, dacă 
pot să-mi permit s-o spun, nici 
măcar cu întrebări gata scrise! 
Ci cu teme gîndite, judecate, 

regătite! Şi asta e altceva. 


— Lucraţi la radio, colaboraţi 
la ziare „la reviste la televiziune. 
Care dintre aceste forme de 
faza tărie vă place mai mult? 

— Televiziunea, desigur! La în- 
ceput mi-au plăcut cuvintele. 
Atunci am scris, mai mult pentru 
mine. Pe urmă mi-a plăcut cum 
sună cuvintele, și-atunci am deve- 
nit crainică la radio. Pe urmă am 
descoperit reportajul, ilustraţia 
muzicală, emisiunea. Era frumos. 
Dar nimic nu e mai frumos ca 
imaginea. Și-acum visez să fac un 
film fără cuvinte. Numai imagine! 
O imagine mai grăitoare decît tot 
ceea ce s-ar putea spune şi nu 
s-ar putea spune prin cuvinte. 


— Da, dar reuşita la televi- 
ziune este atitde mult condiţio= 
nată de oamenii cu care lucrezi 


în echipă... 
- ai am avut noroc, Am învă- 


tat foarte mult de la Virgil 
Cojocaru, omul cu care am filmat 
prima dată în viața mea, Datorez 
mult din ceea ce ştiu eu despre, 
cum se face film, monteuzei 
Magda Bateşcof, Şi dacă i-am po- 
menit numai pe ei, am făcut-o din 
motive sentimentale, cu ei am 
debutat. Pe toţi ceilalţi îi rog să 
mă ierte, dar ei sînt prea mulţi 
şi prea buni. lar ceea ce înseamnă 
cu adevărat o transmisie în direct 
am învăţat de la un excelent ga- 
zetar şi animator de televiziune, 
Emisiunile pe care le-am făcut 
în echipă cu Tudor Vornicu au 
fost pentru mine o experienţă 
unică de televiziune. 
Ft OSEAAN AEA SRN 
— Aţi putea să-mi dați o 
idee- de încheiere pentru acest 
interviu? 
ISPITE ACELA SA EOR SESS 
— Dar ce, un interviu se 
încheie așa, ca şi cum ai trage un 
fermoar. Un interviu se termină 
acolo şi atunci cînd ai aflat tot 
ce doreai să afli de la interlocu- 
tor. Eu, de obicei, în loc de orice 
încheiere, spun „mulţumesc”, 


-= Onu la zero pentru damnet. 


voástră. Revanşa pe altă dată. 

Vă mulțumesc. 

RER A PMI GREC SRI SET VOR RED 2 
N. C. MUNTEANU 


fața nevăzută a telesportului 


Comentatorul 


Oricît am vrut să 

evit acest subiect, în- 

nema trebările din scrisorile 

primite mă obligă să 

abordez (și... scripta 

manent) delicata pro- 

blemă a tele-comentatorului sportiv. 

Delicată, deoarece gusturile telespec- 

tatorilor în această privință sînt 

neînchipuit de diverse, ele depinzînd 

de virstă, formaţie, instrucție, cul- 

tură generală, cunoștințe sportive, 

preferinţe, pasiune, obiectivitatesau, 

pur şi simplu, dedispoziţia de. mo- 
ment. 

Voi încerca totuşi să exprim în 

cele ce urmează o părere care nu 


modestie, spirit de echipă şi.. 
răbdare. Toate sînt necesare. Le 
ai sau nu le ai. Ele nu se pot învăţa, 
Unele se pot dezvolta. 

Mulţi cred că sînt născuți pentru 
această îndeletnicire, că ar face 
figură superbă dacă |i s-ar da şansa 
de a încerca. Minaţi de dorința de a 
apărea la televiziune, oameni foarte 
diferiți ca ocupație, calificare, per- 
sonalitate, cer să dea probe în 
speranța de a ocupa un loc vacant, 
Numai cei care lucrează în alte 
sectoare ale? televiziunii nu sînt 
ispitiţi să facă oferte pentru postul 
de comentator sportiv, fiindcă ei 
știu, din ceea ce văd şi aud zilnic, 


Chipul, cultura, experiența. 
Mai ales experiența! 
Multă experiență şi ceva umor 


trebuie în nici un caz interpretată 
drept lecţie, sfaturi „deștepte“ sau 
cine știe ce altceva. Este doar un 
punct de vedere personal la care-am 
ajuns, văzîndu-i şi ascultîndu-i pe cei 
mai apreciați tele-comentatori spor- 
tivi din lume. (Pentru a evita alte 
întrebări, iată cîteva nume: David 
Coleman — Anglia, lîngă care am 
stat la campionatul mondial de 
fotbal din Mexic, Nikolai Kolev — 
Bulgaria, Karel Mykyska — Cehos- 
lovacia, Gunnar Hansen — Danemar- 
ca, Leon Zitrone — Franţa, Nando 
Martellini — Italia, Vladan Stojako- 
vici — lugoslavia, Tamas Vitrai — 
Ungaria, Nikolai Ozerov — Uniunea 
Sovietică).. 

Aspectul fizic trebuie să influen- 
teze mai puţin aprecierile telespec- 
tatorilor, totuşi n-ar avea rost să fie 
folosiţi oameni care provoacă repulsie 
sau milă (cazuri extreme), O faţă cu 
trăsături regulate, o voce plăcută, o 
sănătate bună — cred că sînt calită- 
țile fizice strict necesare celor care 
apar frecvent pe micul ecran pentru a 
prezenta emisiuni sportive, E nevoie 
de multă vigoare ca să faci faţă 
solicitărilor şi eforturilor acestei 
vieți. Odată atins un standard, el 
trebuie menţinut zi de zi, an de an, 
recuperîndu-ți forțele fizice și psi- 
hice din mers, 

Apoi, „ingredientele”: inteligență, 
cultură, imaginaţie, umor, entuziasm, 


Ardere lăuntrică 


cît de greu este să-i mulțumești pe 
toţi cei de care depinde prezentul 
şi viitorul acestei profesiuni. Uneori, 
conducerea televiziunii ţi admonese 
tează pe comentatorii sportivi pene 
tru o emisiune mai puţin reuşită, 
Telespectatorii trimit scrisori, între- 
bînd ce s-a întîmplat cu reporterul 
respectiv... Și asta tocmai cînd cel 
în cauză are mai mare nevoie de 
încurajare şi ajutor. Atunciel trebuie 
să-și mobilizeze toate rezervele de 
rezistență, să mormăie ceva pe sub 
mustață (dacă are), să-şi adune 
puterile și să meargă mai departe, 

Cînd vrei să devii telereporter 


sportiv, este posibil să nu ai nici un- 


fel de experiență în această direcție, 
E foarte normal; orice lucru are un 
început. Ceea ce e important este 
să ai o experienţă deviaţă. Cunoştin- 
tele dobindite în viaţă sînt chiar mai 
preţioase. decît o cultură formală, 
O înaltă calificare academică nu este 
principalul, O pregătire serioasă în 
mai multe domenii este mai folosi- 
toare decit o specialitate limitată, 
Cei mai mulţi telespectatori deose- 
besc numaidecit pe. comentatorul 
matur, echilibrat, de cel care strălu= 
cește numai la suprafaţă, Ei au 
încredere în cei care „simt ceea ce 
vorbesc“, făcînd dintr-o emisiune 
obișnuită o transmisiune. plină de 
nerv, înțelegînd şi apreciind just 
evenimentele care se petrec în jurul 
său, înterpretîndu-le în stil perso- 
nal, astfel încît ele să fie clare ori- 
cărui telespectator. 

Telespectatorului nu-i place ca în 
clipele lui de relaxare să-i vorbească 
un om cu mutra acră care împrăștie 
în juru-i tristețe și proastă dispoziție. 
Lipsa de umor a omului i se oglin= 
deşte pe față. Ai nevoie de umor 
ca să fii fericit și să-l faci și pe tele- 
spectator fericit. Închei deci cu 
zimbetul pe buze, așa cum ar trebui 
să facă întotdeauna un comentator 
sportiv pentru a rezista inerentei 
tensiuni nervoase, 

În numărul viitor, despre „a crede 
ceea ce spui şi a spune ceea ce 


crezi“. 
Cristian ȚOPESCU 


Numai necazuri pe capul bie- 
telor vedete. Recent, Doris Day 
a fost adusă în fața tribunalului 
şi i s-au pretins serioase daune 
materiale pentru grave vătămări 
corporale. Acuma nu se poate 
zice că ea; Doris Day, ar fi 
„dat”, ca să ne exprimăm așa, 
Însă a apărut la televiziune şi 
a explicat, mai în glumă mai în 
serios, că pentru a avea o 
bărbie frumoasă, e bine să stai 
zece minute în cap, timp în care 
să te îndeletnicești cu mesteca- 
tul gumei. Ce-i drept, ea n-a 
exemplificat procedeul, dar și-a 
arătat bărbia. Se pare că arăta 
bine. Vreo cinci semene i-au 


urmat sfatul şi... s-au trezit la 
spital. 


(Urmare din pag. 33) 

din mediul mai patriarhal şi mai 
cristalizat al satului, la viața orașu- 
lui, ridică multe probleme. Nu în 
sensul simplist al „spaimei de 
civilizaţie“... Nu imaginea vulga- 
rizatoare a ţăranului speriat de 
amploarea progreselor tehnice, 
ci descrierea inteligentă și nuan- 
ţată a acestui proces de adaptare 
prezintă un interes real. Schim- 
bul e şi aici, reciproc. Țăranul 
nu doar se bucură de progresele 
civilizaţiei, el, la rîndul lui, dă- 
ruiește civilizaţiei ceva din fon- 
dul lui moral, o-sinteză a mii de 
ani de experienţe umane. Între 
medii nu există numai contra- 
dicţii, ci şi binefăcătoare influențe: 
reciproce, 

Dacă s-a exagerat cu impor- 
tanţa „influenţei mediului“ pînă 
acolo încît bietul om era strivit 
de condiţii, apoi s-a exagerat în 
egală măsură şi cu ignorarea 
mediului. Personajele veneau 
parcă din vid... Ele n-aveau nici 
©- biografie. umană și socială. 
Chiar dacă unele -personaje erau 
pregnante, mediul în care se 
mișcau ni se dezvăluia pe deplin 
farmaceutic... Parcă erau sin- 
gurii. supraviețuitori ai unui ca» 
taclism. teribil... Personaje în 
carne.și oase- intrau în conflict 
cu tiințe. dietetice. şi vă dați 
seama că numai de conflict nu 
mai putea fi vorba... Celelalte 
personaje, resemnate şi bicis- 
nice, se transformau în decor, 
luau locul palmierilor şi cactu- 
șilor. Din prea mare obsesie a 
„plasticii” filmul se grăbeşte să 
preschimbe personajele în decor 
şi în ambianţă. 

Îi e greu, cîteodată, tinerei și 
ambițioasei arte a filmului să 
stăpinească întreaga desfășurare 
a conflictului, de aceea obosește, 
nu dă viață decît cîtorva perso- 
naje. Este primejdioasă această 
încercare de ignorare a mediului, 
de conflicte care se desfășoară 
undeva „în ţara nimănui“. Mediul 
nu înseamnă numai ambianţă 
şi peisaje, cînd e vorba de deco- 
ruri, cinematografia o scoate des- 
tul de bine la capăt, eu înţeleg 
prin mediu şi atmosfera poli- 
tică şi morală., 

Se spunea că cinematografia 
noastră e încă tînără. Se poate... 
Dar tocmai fiind tînără i se poate 
cere mai mult decît unei cinema- 


Adevăr și piscină 


Capul face, capul trage 
(Doris Day) 


tografii obosită de prea multă 
experiență. E interesant cum 
privilegiul tinereţii s-a transfor- 
mat într-o justificare a unor ne- 
ajunsuri, într-un handicap care 
trebuie recuperat... În artă nu 
experienţa are însemnătate, ci 
talentul, puterea de observaţie. 
Cel care vine mai tîrziu într-o 
artă are avantajul de anu repeta 
greșelile celuilalt, de a intra 
direct în esenţă. Desigur, evitind 
greşelile poţi să eviți şi capodo- 
perele... Dar prea ne-am în- 
drăgostit de justificarea lipsei 


` dè experiență... Artistul adevă= 


rat își construiește în același 
timp şi. mijloacele artistice şi 
substanța. Cînd a apărut Emi- 
nescu, limba română nu era pe 


deplin formată, dar genialul poet ` 


n-a așteptat ca veacurile s-o 
șlefuiască, el şi-a dăltuit şi cuvin- 
tele de care avea nevoie pentru 
a se exprima. 

Dacă m-a nemulțumit ceva în 


filmele noastre a fost tocmai. 


palida descriere a mediului. Mă 
uitam pe pînză și nu recunoșteam 
nimic. Nu recunoșteam nici. cu- 
vintele - oamenilor —.-cinemato- 
grafia şi-a făcut o limbă a ei 
specială, amestec de naturaleţe 
excesivă şi de oratorie. prelun- 
gită, nici cuvintele, nici măcar 
şedinţele... Totul era șlefuit, sti- 
lizat, ori vă daţi seama că o ṣe- 
dință de analiză șlefuită, parfu- 
mată, pieptănată nu mai are nici 
un haz... laş reproşa filmului 
nostru şi incapacitatea de a ne 
reda un personaj secundar preg- 
nant — căci doar personajele se- 
cundare aduc cel mai bine, poate, 
culoarea şi densitatea mediului! 
Şi prea mulți scriitori, artişti, 
balerine, bîntuie în filmele noas- 
tre în calitate. de personaje, 
cînd locul lor ar fi mai indicat 
pe generic... Filmele. polițiste 
prea se mişcă într-un decor 
luxos şi tenebros de parcă am 
fi la Miami şi prea des se aruncă 
personajele de toate sexele în pis- 
cină... Mai important decît piscina 
rămîne plăcerea de a fi realist. 

Desigur e neplăcută crearea 
unui mediu artificial, dietetic 
şi extravagant, dar şi mai neplă- 
cut e că acest mediu artificial 
înlătură pe cel adevărat, infinit 
mai complex, mai dramatic, mai 


poetic... 
Teodor MAZILU 


amurgul zeilor 


M. Verdoux 
deconspirat 


Neastimpăr atul Chapln se in- 
căpăţi-ează şănu pă ă.eascăru- 
b'ic.le de ştiri c nematografire. 
În afara f-ecventelor proiecte 
pe care le anunță — pentru el 


AATU ANNE DEEE a 
Octogenarul de viitor 
(Chaplin) 


şi pentru familia sa — într-una 
din serila începutului de stagiune 
el a ținut să facă drumul de ia 
reşedinţa din Elveţia și pină la 
Paris pentru a participa la noua 
lansare a filmului său „M. Ver- 
doux”. Amestecat într-o mul- 
çime entuziastă, el a fost pină 
la urmă deconspirat şi... totul 
s-a transforma: într-o şt.re. Dar, 
de data aceasta, nu o făcuse, poa- 
te, inadirs... 


„Locul sfint“ 
„Şi adio? 


Insistente anunțuri de presă 
vorbesc de ultimul film al Mariei 
Felix. „Loculsfinr'e o ecranizare 
a romanului omonim al lui Carlos 
Fuentes, unul dintre cei mai im- 
portanţi prozatori ai noului val 
lat no-american. Nu se ştie cum 
va ajunge pe ecran deosebit de 


Amt DN Re CPE 
Ultimul ultimatum 
(Maria Felix) 


subtila şi încurcata poveste oe- 
dipiană pe care marele roman- 
cier O transmuta în zonele irea- 
le ale lirismului. Este însă cert 
că actrița și-a anunţat acest rol 
drept ultimul (simbolică retra- 
gere după exact 40 de ani de ca- 
rieră) și că, după terminarea tur- 
nărilor, va părăsi Mexicul pen- 
tru a se stabili în Franţa, patria 
soțului ei. 


Oscilații 
favorabile 


În schimb, Viviane Romance 
a revenit în cinematografie du- 
pă o lungă serie de experienţe 
la televiziune. Ea joacă în filmul 
„Nada“ al lui Claude Chabrol, 
alături de cel mai nou june-prim 
al ecranului italian, Fabio Testi 
(lansat de Vittorio De Sica în 
„Grădinile lui Finzi Contini“). 

Un alt dezertor temporar, 
regizorul Oro Preminger (am 
anunţat, la timpul lor, spectaco- 
lele de teatru în favoarea căro- 


RITET i 
Conflict între generaţii? Ce 
banc! (Viviane Romance) 


ra a trădat a şaptea artă), s-a 
întors pe platouri pentru a re- 
duce pentru ecran un roman 
(Boboc de trandafir) semnat în 
colaborare de Paul Bonnecarrere 
şi Joan Hemingway (nepoata ma~ 
relui romancier). Ceea ce nu 
înseamnă că Preminger nu con- 
tinuă să-şi frecventeze muza de 
ultima oră: în paralel a pus în 
scenă, la Washington, „Cercul 
plin“, singura comedie scrisă de 
Erich Maria Remarque. 


Un scenariu 
nescris - 


Postum, Edith Piaf 3 devenit 
interpreta unui film biografic 
pe care televiziunea franceză l-a 
reconstituit din documentele 
aflate în magnetoteca ORTF, 
cu ocazia comemorării à zece ani 
de la moartea marii cîntărcțe, 
Cronicile dedicate foiletonului 
ne asigură că acesta ar fi echi- 
valat cu „o povestire pasionantă 
şi mișcătoare”, „pe un scenariu 
pe care însăşi viața l-a scris”, 


ara 


Nume celebre. 


\ + 
Prenumele ? 
Laii DS, ERE CETE 


Familiile altor mari actori 
caută, în schimb, să-și prelun- 
gească postum gloria numelui, 
dedicînd pe cite un membru al 
lor carierei filmice. Camille Kea- 
ton este nepoate neuitatului 
Malec și a apărut recent pe 
ecrarele pariziene ca protago- 
nistă a filmului „Madelzine“. 
Anne-Marie Philipe, fica de 
19 ani a lui Gerard Philipe, 
are un rol important din seria- 
lul „Fragi de toamnă“( după po- 
vestirile Albei de Cespedes) şi, 
pentru a-şi consolida prestigiul 
în continuare, un rol dintr-o 
tragedie de Racine. 


fie IFR DRAMA SUE 
Camille Keaton 


ză 


Anne-Marie Philipe 


tj Film 
şi balet 


Maia Pliseţkaia va fi protago- 
nista unei coproducții sovieto- 
japoneze, „Dragostea mea, Mog- 
cova”. Este istoria unei fere ja- 


poneze bolnavă de leucemie în 
urma exploziei atomice de la 
Hiroşima şi care visează să de- 
vină balerină în celebra trupă de 
ia Balşoi Teatr. Regizorii Kenji 
Yoshida şi Aleksandr Mitta au 
ales pentru rolul principal pe 
tînăra Tamaki Kurihara. 


Un cuplu 
greu 


Șeful „familiei“ corsicane 
(Jean Gabin) 
0 SCRII CI LITE 


Un cuplu de veterani a fost 
asociat de Terence Young pen- 
tru noul film de gangsteri pe care 
îl pregăteşte („Familia”). Este 
vorba de Jean Gabin (şeful 
„familiei“ corsicane) şi Lee Mar- 
vin (şeful „familiei“ italiene). Se 
poate deduce că este vorba de 
rivalitatea a două bande care 
acţionează (după cum sugerează 
locurile de filmare: Nisa, Marsi- 
lia şi Roma — Cinecittă) în spaţiul 
mediteranean. 

În schimb, tot la Nisa, Annie 
Girardot a interpretat rolul unei 
membre a Armatei Salvării, în 
filmul lui Serge Korber, „Ursule 
et Gren". 


Salut 
și Allonsanfan 


Marcello Mastroianni abia a 
terminat în Franţa „Salut ar- 
cistul” (un film unde joacă ro- 
lul unui actor obişnuit, nici 
vedetă dar nici figurant, care 
nu are timp să-şi trăiască tocmai 
propria viață — regizor Yves 
Robert) că a și început în Italia, 
în regia fraților Taviani, alături 
de Lea Massari, turnările la 
„AlMonsanfan”. Este biografia unui 
patriot din epoca postnapoleo- 
neană (titlul poceşte, fonetic, 
primele cuvinte ale Marseiezei) 
care, obosit și decepţionat, se 
decide să-şi părăsească vechile 
patimi politice şi să se întoarcă 
la liniştitele pasiuni familiale. 

într-un fel, e şi reîntoarcerea 
lui Mastroianni în tralia, după 
o serie de angajamente pari- 
ziene, 


A aa 


Ce mai e nou prin 
cinematografele din 
nema lumea întreagă? Noua 
stagiune abia a început 
şi e prea devreme pen- 
tru a emite pronos- 
ticuri, În schimb, cercetarea reperto- 
riului din principalele oraşe euro- 
pene şi nord-americane pe prece- 
dentele șase luni ne poate oferi cî- 
teva puncte de reper interesante, 
Anul cinematografic recent încheiat 
nu a fost — lucru subliniat în fel și 
chip — faimos. Dar, dincolo de 
calitatea mediocră a multor pelicule 
— fenomenul nu e nou — ceea ce 
frapează e lipsa unor clare centre 
de interes. În alți ani se întîmpla ca 
o anumită şcoală — neorealismul 
sau noul val, japonezii sau cehii — 
să polarizeze curiozitatea publicu- 
lui şi entuziasmul criticii, să marche- 
ze o stagiune sau mai multe cu anu- 
me stil, o anumită manieră, Au 
existat perioade în care la modă erau 
westernurile patriarhale sau western- 
urile psihologice, musical-urile sau 
supraproducțiile istorico-mitologice, 
thriller-urile sau melodramele, fil- 
mele de război sau — chiar — wes- 
tern-urile-spaghetti. De data aceas- 
ta, găsim în repertoriu de toate, 
dar nici o linie de forță nu se impu- 
ne. Filmul pornografic a ieșit com- 
plet din modă, violența exacerba- 
tă nu mai reușește să definească o 
tendinţă, o bună parte din verva 
contestatară, politică a fost recupe- 
rată de către producția comercia- 
lă şi şi-a pierdut ghearele și dinţii, 
filmele cancerigene de tip „Love 
Story" și „Anonimul venețian“ şi-au 
epuizat cariera și, bineînţeles, nu în 
jurul „eastern“-urilor (pelicule şi- 
roind de violență sîngeroasă pro- 
duse de Hong-Kong cu destinaţia 
„Bon pour l'Occident" şi care au 
invadat ecranele vest-europene) se 
poate crea un curent de interes din 
partea criticii şi a publicului, 
De aceea, 
în repertoriul ultimelor șase luni 
găsim, de-a valma, operele prezenta- 
te la Cannes (şi chiar la Cannes 
1968, cum este pare-se foarte inte- 
resantul „Pippermint frappé“ al spa- 
niolului Carlos Saura), cîteva pro- 
ducții epigonice ale unor tendinţe 
altădată la modă, „Chung Kao“, 
documentarul lui Antonioni despre 
China, obișnuitele filme cu și des- 
pre mafioţi, vreo două filme fran- 
ceze despre războiul din Algeria 
(mai bine mai tîrziu decît niciodată), 
unele filme americane, ca de obicei 
impecabil făcute din punct de ve- 
dere meşteșugăresc și mai sus-amin- 
titele filme. din Hong-Kong. Cam 
puţin. Și totuși, ceva nou s-a impus 
atenţiei tuturora: prezenţa pe ecra- 
ne a numeroase reluări, fie ale unor 
filme clasice, fie ale altora din pro- 
ducția anilor '50-'60. De pildă, suc- 
cesele cele mai mari pe ecranele 
pariziene în perioada mai-septem- 
brie le-au înregistrat filmele lui 
Chaplin, „Timpuri moderne“ -ṣi „M, 
Verdoux", apoi „Casablanca“, „Ră- 
fuiala de la O.K, Korall", „La Dolce 
Vita“, „Aventura“, „Dr. Stran- 
gelove" şi altele asemenea, Nu e 
vorba de reluări izolate, programâte 
în cîte un cinema de artă pentru uzul 
cinefililor înrăiţi, ci de adevărate 
premiere lansate cu tot dichisul 


(de ex. „La Dolce Vita“ in zece cine- 
matografe de primă viziune, „...O.K. 
Korall" în 14 săli, ctc.). Premiera nr.1 
a lunii septembrie-a fost, la Paris, 


„Artiști și modele“, pr 
1955, opera lui Frank T 
regizor american, din ricire com- 
plet necunoscut public tru). 
Filmul a fost, bineînţeles, prezentat 
la Paris în 1956, dar a f acum fan- 
sat din nou în 12 cine 
premieră, Situaţia nu « 
ristică numai pentru Paris; 
dra tendința e şi mai pr 


ucţieaanului 
shlin (marele 


DN E T ep e a 


În premieră, 
filmele de alaltăieri 


La Paris, 
triumfă Chaplin si „La Dolce Vita“. 
La Londra, 
voga filmelor din 1950. 
Un fenomen recent, 
în stare să modifice 
soarta cinematografiei. 
Vasăzică, filmul nu mai e 
„un produs perisabil“ 


ion me e O Re e ae a e e 
FA reg n mami e Pit egean na ao rea 


Într-o scenă din admirabilul film 
american „Jeremy“ (produs în 1973) 
se pot vedea doi adolescenţi new- 
yorkezi încercînd fără succes să-și 
găsească loc într-o coadă — de pro- 
porţii cu adevărat americane — din 
fața unui cinema, Filmul care pro- 
voacă o adevărată blocare a circu- 
lației este, bineînțeles, un film vechi: 
o producţie a lui W.C. Fields (alt 
necunoscut pentru publicul nostru) 
de prin anii '30, 

Desigur, 

în voga filmelor vechi, intră şi 
anumite rațiuni conjuncturale: ne- 
cesitatea de a astupa golurile lă- 
sate de un repertoriu actual nesa- 
tisfăcător,  ieftinătatea (relativă) 
licenţelor, Dar asemenea motive nu 
pot explica integral un fenomen de 
amploarea celui pe care-l semnalăm, 

De fapt, 

asistăm la o schimbare în profun- 
zime a ideii despre opera cinemato= 
grafică, văzută pînă acum de către 
publicul larg ca un produs perisa- 
bil, avînd o. existență limitată în 
timp, Dacă nimeni n-a contestat 
vreodată dreptul tuturor operelor 
de seamă ale literaturii, de la Ho- 
mer și pînă la Faulkner, de a se găsi 
în orice bibliotecă sau librărie (ar 
putea fi oare concepută nu o biblio- 
tecă, ci chiar o librărie care ar ţine 
la dispoziţia cititorilor numai crea- 
tiile anului în curs sau ale ultimilor 
3-4 ani?), în schimb un film dispă- 
rea definitiv din circulaţie. după 
expirarea licenţei (în cel mai bun caz) 
uneori distrus, alteori — în ultimii 
ani — păstrat în copii, adesea Uza- 
te, în arhive, Prezentarea filmelor 
de către cinemateci era şi este în- 
grădită de convenţii internaţionale 
draconice, 

În prezent, 

această concepţie, veche de trei 
sferturi de veac, începe să se schim- 
be, Opera cinematografică își cu- 
cerește treptat un statut (şi o în- 
țelegere din partea publicului) ase- 
mănător celui al oricărei alte opere 
de artă. La această schimbare de 
optică au contribuit activităţiletot 
mai intense în ultimii ani ale cine- 
matecilor şi ale altor instituţii de 
cultură cinematografică, ale cine- 
cluburilor și ale cinematografelor de 
artă, organizarea de festivaluri, de 
cicluri tematice sau dedicate cîte 
unui creator, răspîndirea cărții ci- 
nematografice și, într-o foarte mare 
măsură, și influența principalului 
concurent al cinematografului, te- 
leviziunea, care a familiarizat zeci 
și zeci de milioane de spectatori 
cu filmele de altădată, În clipa în 
care managerii reţelelor de distri- 
buție au constatat că proiectarea 
unor opere mai vechi constituie și 
o excelentă afacere, cauza era în 
iniile ei esențiale, cîștigată, 

Actualmente, ° 

difuzarea filmelor vechi se orga- 
nizează pe două direcții: crearea 
unui repertoriu permanent în care 
intră în special operele clasice, 
cele care s-au impus prin valoarea 
lor artistică perenă şi reluarea, la 
o distanță de 10-15 ani, a pelicu- 
lelor care, fie că au avut un Mare ecou 
în momentul premierei, fie că, dim- 
potrivă, din motive conjuncturale, 
nu s-au bucurat atunci de toată apre- 
cierea cuvenită și care astăzi, în îm= 
prejurări schimbate, își pot începe 
adevărata lor carieră. Intervalul de 
10-15 ani corespunde pătrunderii 
în sălile de cinema ale unei noi ge- 
nerații de spectatori care au dreptul 
și ei să se bucure de creaţiile deceni- 
ilor trecute. 

Recîștigarea maselor de spectatori 
de către arta cinematografică, fe- 
nomen despre care am mai avut 
ocazia să ne ocupăm, trece, poate, 
și prin asumarea acestei noi dimen- 


siuni culturale. 
H. DONA 


scrisoarea lunii 
de ERTA E ej 


„Răbdarea noastră de sfinți...“ 


„După umila părere de spectator de rînd, încă 
n-a venit „marele film“ (sau marile filme), mult aștep- 
tatul mare film, cu personalitate specific românească, 
filmul care -să constituie „filmul antologic al şcolii 
românești”... Aceasta nu este numai părerea mea 
subiectivă, singulară. Chiar nenumăratele, îndelunga- 
tele discuții, anchete, mese rotunde, mărturisiri, 
interviuri, cronici, etc. cu privire la filmul românesc, 
lasă să se înțeleagă că acesta suferă în continuare de 
neputința de a căpăta în sfîrşit personalitate, de a 
se elibera total de o anume atemporalitate politică 
şi socială, de a ieşi victorios din dramatica luptă 
pe care o duce pentru a surprinde, în sfirşit, sensurile 
actualității (cum spune, mi se pare, Magda Mihăi- 
jescu) sau de a extrage şi exprima adevăruri de viaţă 
din epoca noastră, despre oamenii de acum şi de 
aici (cum zice Călin Căliman, de pildă)... Ciudă- 
tenia mare în toată această complicată poveste a fil- 
mului nostru este faptul, evident pentru toată lumea, 
că cei care au de-a face cu producția cinematografică 
dau impresia că ştiu perfect cum trebuie făcut un 
film bun. Cel puțin asta reiese din cele spuse de ei 
înainte de primul tur de manivelă. Cînd fi auzi că fil- 
mul care urmează să se nască din strădaniile lor va fi 
așa și pe dincolo, îţi vine să crezi că, în sfirşit, ne vom 
întîini cuo operă cinematografică de o valoare nemai- 
atinsă pînă la dînşii. Cînd colo, după ultimul tur de 
manivelă şi după montaj (ah, montajul!) iese la iveală 
ceva care nu corespunde nici pe departe cu bunele 
intenţii, cu sugestiile și soluţiile — care mai de care 
mai ingenioase — cu ideile şi teoriile trimbiţate la 
primul tur de manivelă... De ce această neconcordanță 
între intenţie şi rezultatul final? Ce ne lipsește pentru 
a avea filmele pe care le dorim, pe care le așteptăm 
cu o răbdare de sfinţi? Condiţiile tehnico-materiale? 
Nu! Actori înzestrați? Nu! Operatori şi tehnicieni 
bine profesionalizaţi? Nu! Temele, subiectele intere- 


sante ?--Nicidecum! E suficient să privim în jurul 
nostru și în noi înşine cu ochiul adevăratului artist 
pentru a alege, a selecta idei majore, esențe, sensuri, 
adevăruri — viaţa fiind un inepuizabil izvor de inspi- 
rație. Atunci, de ce nu avem încă filme bune, filme 
care să placă unui număr cît mai mare de spectatori, 
filme prin care creatorii respectiv să nu devină sclavii 
publicului, să nu facă concesii gusturilor îndoielnice 
şi capriciilor modei? Nu cumva cauza trebuie căutată 
printre realizatorii filmelor noastre? Nu cumva există 
printre ei unii nepricepuți, lipsiţi de chemare şi har, 
cărora li se încredinţează sarcini care le depăşesc 
posibilităţile? Nu cumva a sosit vremea ca mediocri- 
tatea și impostura săfie alungate şi din acest do- 
meniu..." 
s N. lancu 
Str.” Plut. Petre lonescu 7 
Bucureşti 


N.R. Chiar dacă nu sîntem întru totul de acord cu 
unele opinii prea categorice ole dumneavoastră (de 
pildă, afirmaţia că „nu avem încă filme bune“), sceri- 
soarea dumneavoastră conține o sinceră îngrijorare 
şi un salutar șir de întrebări la care nu o dată revista 
noastră a încercat să dea răspuns, Lucrurile nu sint 
atit de simple pe cit credeți în vehementa dumneavoas- 
tră, nu odată unilaterală. $i mai ales acel „e sufi- 
cient să privim în jurul nostru şi în noi înșine“... cu 
core credeţi că se poate rezolva problema, acel „e 
suficient” ol dumneavoastră e o problemă imensă... 
Moi ales că ceea ce dumneavoostră considerați cu 
atita convingere că „e suficient", s-ar putea să nu fie 
de loc suficient. Sperăm însă ca scrisoarea dumneavoas= 
tră să trezească interesul și deci răspunsurile altor 
cititori pe această temă atit de gravă şi la careţinem cu 
toții atit de mult, ca la o cauză personală: calitatea 
filmului nostru. 


Cronica 
spectatorilor 


Corespondenţă bogată la filme 
româneşti de actualitate, -pe care o 
vom trata, cum ne stă în obicei, de 
la plus la: minus, descrescind, cu 
calități şi lipsuri deci, pentru a nu 
descuraja realizatorii și actorii... 


„Dragostea începe 
ea vineri“, dar... 


ETNO SIT SE APA ZE DODI ZI 
Mă bucur că actorii au și riduri 
și „defecte“ 

NDS a SPIRII = LC 27 AEPD RAT: 


Cristina Marga Gaţu — Bucureşti: 
» AM văzut filmul lui Calotescu 
de două ori, la care dumneavoastră 
mă puteţi întreba, desigur: „ei şi?" 
Nuci chiar „ei şi?”, pentru că eu 
n-am prea Mers la filme românești 
de două sau de mai multe ori... 
Pot să spun că am fost foarte atentă 
şi emaţionată că un merit deosebit 
alături de Calotescu are şi scenaristul 
Francisc Munteanu. Mi-au plăcut 
foarte mult dialogurile, ele sînt vii, 
spontane, foarte bine integrate. Așa 
da, mai zic şi eu scenariu, mai zic și 
eu roluri de unde actorul are ce 
extrage. Apoi aş vrea să vă mai spun 
că distribuţia este în general bine 
aleasă. Și încă ceva, M-am bucurat că 
în acest film pe fața actorilor se văd 
şi ridurile de expresie și atîtea alte 
„defecte“ care de obicei la noi se 
camuflează prin machiaj. Am fost 
foarte mișcată, am ieșit de la film 
într-o stare de mare tensiune, pan- 
tru că destinul Sandei seamănă foarte 
mult, pînă la un punct, cu destinul 


40 


meu. Ştiu, se zice că oamenii nu 
mărturisesc ceea ce-i doare, $i 
totuși... Aș mai zice că „Dragostea 
începe vineri“ este unul din cele 
mai bune filme românești pe care 
le-am văzut eu (printre care aș 
numi „O noapte furtunoasă“, „Pă- 
durea spînzuraţilor“, „Puterea şi 


Adevărul)." 


Un fiim-lecţie ca 
„să nu facem buba” 


Aurora inoan — Str. Valeriu Bra- 
nişte 56, Bucureşti: maUn. film bun 
la care Calotescu și,Francisc Mun- 
teanu ne-au invitat să polamizăm, 
dacă avem curajul, cu realitatea. O 
fată drăguță, modernă, o fată inevi- 
tabil deşteaptă (pentru că nu facem 
filme despre fete proaste!) care se 
aprinde fulgerător după un tînăr 
frumos și desigur canalie... Este un 
filmăecţie, este ca și cum mama 
ne-ar spune, arătîndu-ne un alt copil 
pățit, să nu alergăm, ca să nu cădem, 
ca „să nu facem buba”... Sintem in- 
troduși și într-o uzină, unde cadrul 
se simte însă frustrat de autentici- 
tate: muncitoarele prea elegante, 
cu conversații și preocupări care s-ar 
putea spune că sînt cam prea cum 
scrie la carte... Dar, în general, e un 
film bun, pentru noi, şi ne Place să 
privim distincţia lui Nicolaescu, ome- 
nia lui Caragiu, liniştea resemnată 
a Margaretei Pogonat, frămîntarea 
lui Ciulei ca tată și inginer agronom 
pe deasupra...” 


lubirile eterne pot începe 
la cantină... 


| 


Marilena Popa — Bacău: „...Das- 
pre o anumită dragoste şi o uzină, 


` 


despre oamenii lor, despre o can- 
tină și un dormitor, despre o mătușă 
și-un bal, e greu, e foarte greu să 
vorbeşti. Dar aparatul de filmat a 
ieşit şi în stradă, iubirile eterne s-au 
mutat (de cînd erau acolo!) la cane 
tină, ea suferă precum sora mătușii 
casieriţei de pe '83, aia din Foeşani, 
el iubește pînă la moarte şi lucrează 
la controlul tehnic, iar în jurul 
marilor iubiri doar prundiş, maşini, 
oameni... Pînă la viaţă nu mai era 
decît un pas. Frumos ar fi fost acest 
pas de anti-love story, dar... Ei, tot 
acolo, tot la înălțimea mormanului 
de prundiș, erau departe, îngrazitor 
de departe, şi de iubire și de oa- 
meni, cu toate că surîdeau îrnbrăți= 
şaţi şi ea venise din căminul unde-și 
călcase o rochie... Departe, tot de- 
parte, un cămin, o Macara şi oamenii 
care semănau uluitor cu...“ 


H 


Parașutiștii 


PIPER ITNE PEL! AINEET AEE "7 
Chiar dacă e vineri, 
chiar dacă ar fi fost în 13... 
PAPLAN 


Constantin Mamelia — Str, Mun- 
cii 3, oraş Gh, Gh.-Dej: „n Mă 
miră faptul că Francisc. Munteanu 
nu şi-a triat cu atenţie dialogurile 
uneori surprinzător de prost plasate. 
Leit-motivele erau de prisos, iar 
Sanda împreună cu Papaiani sînt pe 
alocuri greu de suportat. Eterna 
joacă prin parc, etțernele vorbe. 
aruncate cu nemiluita: Drama izvo- 
rîtă din imposibilitatea de a iubi ar 
fi trebuit să aibă o fluctuație de 
sentimente pe care n-o are... Un 
film obositor, o muzică. plasată 
enervant, un Papaiani mai puţin, un 
Caragiu caraghios dar grozav, o 
Margareta Pogonat care pătimeşște 
pentru omenescul din ea, o Sanda 
care nu-i Sanda, dar un Ciulei 
minunat. Omul acesta e cel mai mare 
artist pe care-l are cinematografia și 
teatrul românesc,“ 

Kollea Rusu — com. Văleni de 
Vaslui, jud. Vaslui: „...Să fi căzut 
această vineri într-o zi de 13, ghinio- 
nistă, şi tot nu mi-ar trece prin cap 
să-mi acordez părerile mele cu ace- 
lea ale prea stimaţilor cronicari 
Valerian Sava şi Eva Sîrbu, Chiar 
dacă sînt eu diletant în a percepe 
toate scamatoriile de pe pinza de 
„baladă", n-oi fi tot atît de diletant 
în a nu-mi da seama ce-am așteptat 
de la Francisc Munteanu și ce-a 
ieșit din ideile romanului său „Înco- 
trol". 


„Observ în ultimele filme romà- 
nești (ca „Drum în penumbră", 
„Dragostea începe vineri“ şi „Paraşu- 
tiştii”) o anume concepţie:privitoare 
ia scenele de dragoste, El şi ea se 
întîlnesc, se plac și pleacă într-o 
călătorie. Asta pentru că el, avînd 
maşină, ține să-i arate ei frumusețile 
patriei care pot fi mănăstirile din 
nordul Moldovei, litoralul sau munţii. 
În orice caz iubirea se face şi se des- 
face într-un cadru de mare solemni- 
tate. Lumina difuză a lunii, valurile 
mării, munţii cu crestele pierdute în 
nouri, o chilie a unei mănăstiri — 
astea sînt elementele. Dar, ca un 
făcut, iubirea mărturisită într-un 
astfel de cadru nu va rezista verifică- 
rilor ulterioare sau, şi mai interesant, 
se va termina chiar aici... Separe că 
excesul de sublim dăunează." 

Ştefan  Ripaș 
Bd. Steagul Roşu 20 
Braşov 


Cind dragostea... 


„nu începe vineri 


ra 


a 


„in ae stiti nu vine, 
sufletească“ 


ci din micimea 


de pif, "9 ză É J . CI i 
uneori, din micimea temei, = 


(G. Kozinţev) 


Ps ire 


curier 


Post-restant 


Rubrica noastră de filme văzute 
tirziu în ţară și despre care ni se scrie 
cu oarecare întirziere față de Bucu- 
rești, nu duce lipsă de materie și 
programează în acest număr cîteva 
reglizări și opinii care încă -merită 
atenție : 

9 „Rubliov':,.... „Rubliov“ — din 
fericire — nu poate fi comparat cu 
nici un film. „Rubliov“ este un film 
cum nu am mai văzut de la Eisenstein 
rca ce, un film care mi-a dat senzația 

ă fac degeaba umbră pămîntului, o 
dă ss destul de neplăcută, ca să 
zic aşa... „Rubliov“ este filmul care 
m-a făcut să ies bijbtind din sală, 
după trei ore-de cer și de pămînt.“ 
Alexandru Danga 

București 

9 „Solaris“: „S-a spus despre 
acest film că aparține genului science- 
fiction. 'Eroare! Problema-cheie a 


„Machiaj“... 


(Desen de Cornel Popa, Mediaş) 


travellina-avant 


filmului este aceea a posibilității sau 
imposibilității stabilirii unui contact 
între oameni (umanitatea) și o altă 
civilizație, total diferită de a noastră, 
o civilizație reprezentată de un uni- 
cat, o planetă-creier care percepe 
universul de la ultramicroscapic la 
super-galaxii, de pe poziţia ei gigan- 
tică dar singulară. Începutul filmului 
ne-ar sugera ca o primă ipoteză 
imposibilitatea unui asemenea con- 
tact... Dar ce altceva decît realizarea” 
Marelui Contact este acea ultimă şi 
triumfală imagine cînd în mijlocul 
oceanului gînditor apare o insulă 
cu casa părintească a lui Kris, cu 
tatăl său, privindu-şi-cu dragoste 
fiul atît de greu încercat, cu focul 
care Mai arde încă în curte, cu apa 
care se prelinge de nu se ştie unde 
peste tratatele de solaristică — acum 
fără nici o valoare — cu îngenunchie- 
rea acceca de învingător şi învins, 
care dovedește că oamenii pot 
comunica între ei, pot fi fericiţi, iar 
Omenirea, în bogăţia ei spirituală, 
se poate înțelege cu oricare alta, 
fie ea chiar singularul Solaris. Tar- 
kovski — cu geniul său în descifrarea 
naturii umane — a realizat o capo- 
doperă copleșitoare”. 
Despina Popescu 
Str. Clucerul Udricani 8 
București 


9....Credcăîn mai toate sălile ca- 
re au găzduit „Solaris“-ul lui Andrei 
Tarkovski, ambianța n-a fost prea 
mult diferită de cea constatată la 
„Rubliov"-ul său, cred că ambele 
filme au avut un public comun, sta- 
tornic în credința sa despre puterea 
artei cinematografice de-a revela 
tărimuri de vi+1ă prea puţin explo- 
rate, Aria aceasta umană, în adîncul 
căreia pătrunde Tarkovski, e menită 
să ne dea măsura pentru o altfel de 
înțelegere a raporturilor noastre 
pămiîntești”.., 
Teodor Mateescu 
Str. Donath — 160 
Cluj 
E „Adio Petersburg“: „Consider 
că acest film are merite incontesta- 
bile. Începînd cu machiajul, conti- 
nuînd cu ilustrația muzicală a com- 
pozițiilor lui Johan Strauss de pînă 
la virsta de 30 de ani, subliniind 
în mod deosebit interpretarea lui 


lakovlev, continuînd cu reliefarea 
atmosferei de epocă, inclusiv roman- 
tismul ei (cîtă nevoie am avea şi noi 
de-o doză de romantism!), consider 
că acest film este o reuşită. 
Probabil că filmul are și unele lipsuri, 
dar de aici și pînă-la a-l bagateliza 
cum se face în nr. 4173 (pag. 21) al 
revistei „Cinema“ «e totuşi o cale 
mai lungă... Vă rog foarte mult să 
avizaţi publicarea acestor rînduri la 
rubrica „Curier” a revistei.“ 
Crista Stoicescu 
Timişoara 

N.R. După cum vedeţi, am ovizat 
publicarea... 

@ „Cazul Mattei“: „...Tot filmul 
e o căutare, Rosi scoate bucăţi de 
pămînt din care'se pare că și-a făcut 
filmul, filmul acesta nervos și Mare, 
tare ca o gripă de iarnă. Filmul spa- 
iilor largi în care flăcări. de metan 
ard ecranul, în care aparatul nu 
paronamează ci urmărește, filmul 
acesta şoc ne-a lovit în sfînta noastră 
lene, în micile noastre plăceri numite 
cînd o floare, cînd doi grădinari“. 

Marilena Popa 
Bacău 

9 .12 oameni furioși”: „...Ah 
doamne, un film în care fiecare actor 
este „omul potrivit la locul potrivit“. 
Sub privirea clară și stăpinită a lui 
Henri Fonda care distruge şi ultima 
fărimă din rezistenţa celui mai 
îndărătnic subiectivist — cei ce n-au 
aflat află că, indiferent de-ţi este 
prieten sau dușman, cunoscut ori 
necunoscut, atunci cînd e în joc 
viața unui om de care dispui direct 
sau indirect, în clipele acelea nu 
trebuie să te grăbești cu răspunsul, 
ci să analizezi temeinic faptele, 
aflînd mai multe nu numai despre 
el, ci mai ales despre tine însuţi“, 

Valentina Galkin 
Str, Grădina Bordei 7 
Bucureşti 


© „Domnului profesor, cu dra- 
goste": „...Frumosul „Love Story" 
m-a impresionat, dar am plins mai 
mult fiindcă am auzit că așa se face 
şi ca să mă laud. Am văzut. și„Anoni- 
mul venețian“ şi m-am cutremurat 
pînă în străfundul micului meu 
suflet, dar n-am plins, Am văzut în 
schimb „To Sir with love“ și am 
plins cu sughiţuri, în hohote. Și 


Sidney Poitier. a plins, dar ca un 

bărbat, Eu am 14 ani şi am plins cu 

lacrimi amare și totuși dulci. Am 

plîns și apoi am fredonat toată ziua 

melodia şi m-am gîndit să vă scriu. 

Vă urez noroc și imaginaţie pentru 
revistă.“ 

Despina Terţea 

Str; Deva nr. 4 

Cluj 


Sintem 


de acord cu.. 


Caterina Kutnik (str. Buşteni, Arad) 
— cu omagiul ei adus lui Marjo Lanza; 
Marinel Nicolescu (str. D-tru Petrescu 
65, Bucureşti) şi Uxmal (Arad) — 
pentru o triere și mai riguroasă (dar 
nu lipsită de umor) a scrisorilor din 
„Curier”-ul nostru; A, Prahoveanu 
(Bd. Magheru 34— Bucureşti) — cu 
nostalgia pentru marii, marii actori 
ai ecranului; Gheorghe Ionescu 
(Bucureşti) — cu privire la reperto- 
riul bucureştean ; Dan lordan (Negoi 
76 — Sibiu) — cu privire la acel 
film într-adevăr neizbutit ;Paul Șarpe 
(Birca — Dolj) — cu privire la 
translaţiile care nu pot fi de 180° şi 
cu privire la săpunul care nu se poate 
topi în apă: Bilu Grigore (Str. Roma- 
nă 8 — Drobeta, Tr. Severin) — în 
ceea ce priveşte necesitatea presantă 
a unor filme cît mai educative pe 
ecranele noastre. 


În două vorbe 


Teodor Vasilescu (Orşova): Regre- 
tăm sincer că cele scrise de dys., 
în articolul „Sine-verite€ la Orșova“ 
(Cinema nr. 7173) conţineau atitea 
exagerări, după cum ne bucurăm 
că acele cusururi reale, detectate de 
dvs., au fost înlăturate. Dar conse- 
cințele neplăcute pentru graba cu 
care ne-aţi scris merită să le supor- 
taţi singur, pentru-ca altădată să ne 
scriețicu mult mai multă răspundere. 


„CURIERUL” 
este selectat și redacta! 
de Radu COSAȘU 


Ce ne pasă nouă de un creuzet? 


Se petrece o meta- 
morfoză îngrijorătoare. 
Ca să se înţeleagă mai 
uşor ceea ce vreau să 
spun, trebuie să vă 
amintiți de „Rinocerii“ 
lui Ionesco, de felul în care perso- 
najele se “transformau treptat în 
sus-pomenitele patrupede. La tel, 
unii dintre regizorii noştri au în- 
ceput să se prefacă în... creuzete, 
În mari creuzete în care poți ames- 
teca şi topi orice. Fenomenul are 
loc nu oricînd, ci începînd numai 
de la data aprobării pentru intrare 
în producţie a unui film, Din acel 
moment, în regizorul-creuzet, sau 
în creuzetul-regizor (cum vreţi dum- 
neavoastră), vor fi introduse, sub 


formă de documentare, o mulțime. 


de componente substanțiale: fil- 
me de Fellini, de Kurosawa, imagini 
de Lelouch, fragmente de Hitchcock, 


de Eisenstein şi Tiss€, planuri ge- 
nerale din Rubliov, planuri apro- 
piate (inimii noastre) de  Etaix, 
amintiri de la Cybulski, ilustrate 
de pe litoral, vederi, visuri perso- 
nale cu zine blonde sau brunete 
(că de-aia ne-am făcut regizori, să 
ne împlinim visele...), formule de 
montaj hollywoodian, formule de 
decupaj „série noire", mașini de for- 
mula 1 și de diverse alte formule, 
tablouri din neoplasticism, mobilier 
produs de cei mai buni design-eri, 
sculpturi muzicale cu comandă elec- 
tronică, istoria artelor de la Summer 
la Guggenheim, muzică concretă, 
zgomote armonice, teorii în dezvol- 
tare despre arta cinematografului 
de la laponi la zuluși, şi de la Chaplin 
la Bertolucci, spaţii redimensiona- 
te de Le Corbusier, mașini ale tim- 


pului şi spaţiului, eseuri asupra com- 


portamentului paralel maimuţă-omul 


zăpezilor, vis<ă-vis de astronauți și 
exploratori subacvatici, eseuri com- 
paratiste și comportamentiste asu- 
pra relaţiilor de tip diurn, docu- 
mentări vertical şi diagonal — struc- 
turaliste cu aplicație la reacțiile 
pompierilor în fața reacţiilor vezu- 
viene, sărbători de paşte în insula 
Paştilor, teatrul nipon Kabuki și 
influența reciprocă dintre acesta 
şi Burt Lancaster, tabele și formu- 
le de-nvăţat pe dinafară pentru re- 
zolvarea necunoscutelor din ecua- 
țiile unui decupaj regizoral. Dar 
cîte nu încap într-un creuzet?! Și 
mai ales într-un creuzet în care, în 
perioada de gestație a unui film, se 
pot topi laolaltă şi fericit atîtea do- 
cumentări, influenţe, imaginaţii şi 
visuris. lată cîte nu încap: 

Nu încape Grigorescu. Nu încape 
Luchian. Nu încape Fărămiţă Lam- 


bru şi Maria Tănase. Nu încape Brân- 


cuși. Nu încap munții noştri și nu 


încap rîurile (marea mai încape că | 
mai sînt şi baruri deschise vara...) | 
Nu încape nea Tănase că nu poţi | 


să-l găsești, că de 30 de ani tot um- 
blă pe diverse şantiere, unde pune 
alături de ceilalți un umăr încercat. 
Nu încape țaţa Ioana, purtătoare de 


folclor autentic şi mulgătoare expe- | 


rimentată, şi ea nu încăpe că trebuie 
să facem loc în creuzet unei cîntă- 
reţe străine, 

Nu încape tractoristul nostru, 
că n-are ce căuta într-un interior 
(de dactilografă, de pildă) mobilat 
ca la ultimul salom de arte menaje- 
re. Nu încape mâșina ARO că mai 
există și Lancia şi nu-ncape nici 
ceea ce e firesc, că pe urmă nu mai 
are loc ceea ce e complicat... 


i Radu GEORGESCU 


47 


Fişa filmului: 


„Trei scrisori secrete“ 
e ae D 


Scenariul: Platon Pardău, Scriitor și 
gazetar, autorul mai multor volume de 
versuri, piese de teatru şi, mai recent, a 
două romane, „Ore de dimineaţă“ şi 
„Aproapele nostru aproape“. Cu acest 
scenariu debutează în cinematografie, Su- 
biectul: o întîmplare oarecare pe un ṣan- 
tier de construcții navale. Printr-o măsură 
administrativă abuzivă, luată de un director 
şi prea uşor acceptată de ceilalţi, unui 
muncitor i se desface contractui de muncă. 
n urma unei sesizări, pe șantier soseşte 
unul din secretarii comitetului judeţean de 
partid. Acesta nu face o anchetă, cumcred 
mulţi şi se tem unii, ci îi determină pe toţi 
membrii acestei colectivitățisă reexamineze 
situația şi să descopere adevărul. 

Regia: Virgil Calotescu. După „Dra- 
gostea începe vineri”, al doilea film pe 
care-l face în acest an, tot de actualitate, 
şi al cincilea din cariera sa. 

Imaginea: Nicu Stan. După: „Conspi- 
rația“, „Departe de Tipperary“ și „De 
unul singur“, se întoarce la filmul inspirat 
din actualitatea imediată, 

Decorurile și costumele: arh. Aureliu 
lonescu. 

Muzica: Laurenţiu Profeta, 

Eroii filmului: 

@ Moruzan — un personaj despre care 
se vorbeşte mult, dar care nu apare în film. 
Un maistru colțos, un meseriaș orgolios, 
îl înfruntă pe director şi i se desface con- 
tractul de muncă. 

@ Dirdea — Cornel Coman, Secretarul 
comitetului județean de partid. Fost Mun- 
citor chiar pe acest șantier. Ştie că o indus- 
trie modernă înseamnă organizare, utilaje, 
tehnică nouă, dar mai ales oameni noi. 
Ştie să tacă, să asculte, ştie să aibă îndoieli. 

$ Obreja— Mircea Albulescu, Direc- 
tor general adjunct al şantierului. Specia- 
list de mare clasă, conducător autoritar, 
preocupat de promovarea tehnicii noi, 
convins că nu poate greși vreodată, negli- 
jează amănuntele, chiar cînd e vorba de 
oameni, 

@ Vasilescu — Nucu Păunescu, Secre- 
tarul comitetului de partid al șantierului, 
Activist intransigent dar, în virtutea unei 
autorități greșit şi îngust înţelese o vreme, 
aprobă toate măsurile propuse de Obreja, 
pe care îl crede infailibil. 

© Maria— Violeta Andrei. O frumoasă 
și activă preşedintă de sindicat. Nu e de 
acord cu măsurile luate împotriva lui 
Moruzan, 

9 Bocancea — Marcel Anghelescu, Nici 
el n-a fost de acord, dar nici nu s-a ridicat 
în apărarea lui Moruzan. Într-o scrisoare ne- 
semnată sesizează cazul județenei de partid, 

@ Creţu — Lazăr Vrabie, Secretarul de 
partid din secţia lui Moruzan, şi cumnat 
cu acesta, dar nu-l apără, pentru că nu vrea 
să fie acuzat de neprincipialitate, 

e Diărăban — Toma Caragiu. Un mun- 
citor copleșit de propriile sale necazuri, 
nu vrea să se pună rău cu nimeni şi e folosit 
pentru a lovi în Moruzan. Reacționează 
viófent cînd descoperă adevărul. 

@ Veronica — Margareta Pogonat, Apa- 
rent resemnata soţie a lui Moruzan. 

@ Lucia — Irina Gărdescu. O frumuseţe 
de la „calculatoare“. Relaţii, să zicem ne- 
principiale, cu Obreja. 

@ Panţiru-— Emanoil Petruţ; Radu — 
Virgil Platon ; Calomfir — Grigore Gonça. 
Colegi de muncă şi prieteni cu Moruzan. 
La început acceptă măsurile luate de con- 
ducere, dar mai apoi vor impune rediscu- 
tarea 'cazului în _ organizaţia de partid. 

„Producător: Casa de filme nr. 4. Pro- 
ducător delegati Marin Teodorescu. Direc= 
tor de Producţie; Dumitru Tofan. 

Peliculă Eastman color. Metraj planificat: 
2 400 m. Ecran normal. 


48 


, 


Platon PARDĂU 
E LPN ORBE OREI 


Un film 
despre puterea 
și adevărurile 
noastre 


Platon Pardău: 
debut plin de încredere în 
„aproapele nostru aproape“ 
şi în aproapele său, 
Virgil Calotescu 


atenţie! se filmează: 


— Cu ce gînduri 
ați venit în cne- 
inema ™ atoe! afie? 
— Profund atras 
de această a șaptea 
artă și... cu un sce- 
nariu de actualitate. 
— În ce măsură acest scenariu 
cont nuă preocupările dumnea- 
voastră literare! 


— Convingerea mea este că 
„puterea şi adevărul" artei ro- 
mânești de azi și, deci, și a fil- 
mului, stă, trebuie să stea în 
actualitatea românească, în ac- 
tualitatea zilelor noastre, a Ro- 
mâniei de astăzi, a oamenilor 
de aici şi de acum. Desigur, 
experiența de gazetar a contri- 
buit muit la sensibilizarea mea 
faţă de actualitate, la formarea 
mea ca -om interesat de lumea, 
de viaţa, de fenomenele în mij- 
locul cărcra trăiesc. 

— Deciun film cu personaje 
„rupte“ din realitate? 


— Da, într-un fel, da. l-am în- 
tilnit pe aceşti cameni în ipos- 
taze precise, oarecum asemână- 
toare cu cele din film, ei selec- 
tîndu-se singuri dintr-o lume în 
care am fost şi sînt implicat ca 
scriitor și, fireşte, ca gazetar, 


— Ce se ascunde în spatele 
celor „Trei scrisori secrete“i 


— E vorba de trei memorii, 
deloc secrete dar, din diverse 
motive, cunoscute dcar parțial 
de cei cărora le sînt, direct sau 
indirect, adresate. Memoriile 
maistrului Moruzan, 


— E un subiect inedit în li- 
teratura dumneavoastră? 

— Mai întîi'a fost scenariul, 
Ulterior, anumite elemente mi-au 
inspirat o acţiune colaterală în 
romanul „Aproapele nostru 


aproape". 

— Filmul va fi o dezbatere 
a „cazului Moruzan“, acest po- 
sibil „aproape“ al nostru? 


— Nu, mai ales asta nu, "Vreau 
să disec nd un caz, ci niște cauze, 
Eroul filmului este o colectivi- 


1 


tate, nu un îndivid. Încerc să pun 
în discuţie, nu oameri care au 
generat?o măsură arbitrară, ci 
climatul care face uneori posibil 
ca o astfel de măsură să fie accep- 
tată, socotită ca dreaptă de că- 
tre ceilalţi. Şi dacă există totuşi 
un erou principal, acesta este 
Dîrdea, unul din secretarii jude» 
tenei de partid, omul care ace 
ționează indirect, determinin- 
du-i pe ceilalți să devină con- 
ştienţi de dreptul și de datoria 
tor de a se judeca pe ei înșiși și 
faptele lor. Ceea ce face Dirdea 
e o impulsionare a conştiinţelor, 
el determină colectivul să re- 
creeze afectiv întreaga situaţie; 
să se simtă implicat în ea. Nu 
Dirdea este stăpînul adevărului, 
ci adevărul se află în capacitatea 
întregii colectivități de a desluşi 
cauzele, 

— Care ar fi aceste cauze? 


— Una ar fi gindirea tehnică 
îngustă, atitudinea tehnocrată a 
unui specialist față de oamenii 
cu care lucrează (Obreja). Apoi, 
o anumită rutină în munca po- 
litică a unui activist de partid 
din şantier, în fond un om cin- 
stit, care știe că pasul înainte al 
societății înseamnă suma paşilor 


membrilor săi, dar nu mai e în. 


stare să vadă componentele (Va: 
silescu), În fine, aP-mai fi falsa 
Principialitate, pasivitatea, Mi- 
cile compromisuri, etc, 

— Deci „Trei scrisori secrete” 
este un film politic? 


— Da, dar nu numai în sensul 
general şi cam vag că orice gest, 
orice manifestare umană are im- 


plicaţii politice. Politicul în so- * 


cietatea românească de azi are 
o circumscriere precisă şi vi- 
zează mai ales sfera ridicării 
oamenilor la înţelegerea faptului 
că societatea stă pe umerii lor, 
are în vedere perfecționarea 
relaţiilor dintre oameni, a par- 
ticipării lor la conducerea so- 
cietăţii, implicarea şi aportul 
fiecăruia în procesul exercitării 
puterii, 


TARE SERRA 7-7 E PI e E N e PROPUNA 


Mircea ALBULESCU 


Un amănunt 

peste care 

nu se poate 
trece 


— Încă un rol de 
greutate pentru 
dv., Mircea Albu- 
lescu, cel al direc- 
torului general ad- 
junct Obreja, 

— În tot ceea ce are bun 
Obreja, l-am cunoscut, îl cunosc, 
există, e real, e un bun prieten 
al meu. E un om care dorește 
mereu noul, devotat mereu pro- 
gresului, 


a 
— Unde şi 
Obreja? 


— El nu greşeşte. El trăieşte 
cu convingerea că nu poate 
greși. Pe el nu-l interesează 
amănuntele, ci doar sistemul. 
Se întimplă ca pentru odată 
acest amănunt să fie un punct 
de vedere care-i dă peste cap 
sistemul. Mai mult decît un 
punct de vedere, un om. El 
crede că tot ceea ce concepe la 
masa lui de lucru se transpune 
automat în practică, acolo jos, 
pe șantier. Sigur, el are dreptaţe, 
producția modernă înseamnă 
mijloace moderne. lar noul la- 
minor trebuie construit, indi- 
ferent că un' muncitor vrea sau 
nu vrea. Orgolios, el nu poate 
accepta însă că și alţii gîndesc, 
sînt'la fel de preocupaţi de pro- 
gresul tehnic, că un muncitor 
se. opune casării vechiului la- 
minor, pentru că mai poate fi 
încă folosit. Greșeala lui Obreja 
stă în această conştiinţă a infai- 
libilităţii sale de specialist, prea 
încrezător într-un sistem de 
muncă care ignoră omul. 


cînd  greşeşte 


— Dumneavoastră aveți un 
punct de vedere ctitic asupra 
personajului pe care-l interpre- 
taţi? 

— Eu îmi apăr cu dinții pro- 
priul meu personaj. A-l acuza 
sau a-l aproba este O chestiune 
care ţine de scenarist, de 
regizor, de spectator. Nu cred 


că e cazul! ca în interpretarea mea - 


să transpară-o atitudine critică, 
Nici nu pot să fac acest lucru. 
Eu cred în acest personaj, în 
dreptatea lui, sînt solidar cu el 
şi caut să-i conving pe toţi cet- 
lalţi de justeţea punctului meu 
de vedere, care este cel al per- 
sonajului. pe care-l joc. Numai 
astfel pot încărca cu maxi- 
mum de credibilitate existența 
și acţiunile/ acestui perscnaj, 


— Va fi „Trei scrisori secrete” 


filmul politic, filmul de actualis. 
tate pe care-l aşteptăm şi-l do- 


rim? 
— Nu ştiu! Să aşteptăm Să-l 
vedem 1 i 


Interviuri de 
N: C. MUNTEANU 


panoramic românesc 


Trei scrisori secrete 


Farmecul secret al lui 
Calotescu 


Dragostea înnobilează iar 

munca îi apropie pe oameni, 

fie chiar şi la 6,30 dimineața, 

oră ucigașă, cînd Virgil Ca- 

lotescu îți toarnă năstrușnic 

surisul său 3453 peste som 

nul dulce şi te ia, cum se zice, cu fulgi cu 

tot, și te viră într-o balenă uriaşă gri, tip 

1916,care se cheamă autobuzul de Buftea 

Aşa este el, plin de atenții și iubire față 

de ziariştii entuziaşti ca mine care nu pot 

trăi în linişte dacă n-au măcar lunar un 
«prim tur de manivelă». 


Eu, Obreja, nu pot greşi! 
(Mircea Albulescu) 


Să nu insistăm asupra acestui «tur», 
deoarece vă închipuiți uşor că totu-i elec- 
tric, de manivelă nici pomeneală. 

«Balena» m-a lăsat chiar în mijlocul Şan- 
tierului naval Olteniţa și trebuie neapărat 
să stai în acest loc măcar un singur ceas 
ca să știi ce înseamnă și de ce am eu viața 
plină de satisfacţii. 


Imaginați-vă cum aţi cobori din scaunul 
moale al autobuzului şi dintr-o dată v-at 
pocni în sistemul auditiv 15.480.233 im 
pușcături de nituri, un milion de kilometri 
de sfiriituri de sudură, ciocane mari pneu- 
matice, ciocane mici de mină, freze urlind, 
raboteze țipind, strunguri scrișnind, si- 
rene pe încercate și sute de polizoare elec- 
trice cățărate pe «coca» viitoarelor va- 
poare care reduc infernul la o biată glumă 
și toate la un loc transformă zgomotul în 
suflu ce te loveşte din toate părțile și pen- 
tru acest motiv (natura le echilibrează pe 
toate) este imposibil să cazi la pămint,fie 
chiar de emoție sau bucurie. 


Trecut prin filmul de reportaj, Calotescu 
face el ce face și găsește pentru echipa sa 
numai locuri pline de pitoresc. Cu «Sub- 
teranul», succesul său de căpătii, la fel 
s-a întimplat. 


«Trei scrisori secretebare la bază un 
scenariu de debut al cunoscutului ziarist 
Platon Pardău care, în dimineaţa aceea, 
venise emoționat «să vadă». 


Vibram tot,și eram ochi după regizor, 
ce zice și ce face. Celebrul său chiștoc din 
colțul sting al gurii, supranumit Parking- 
Story, era ca de obicei la locul respectiv. 
În aceste condiţii, asist cum ia naştere 
o viitoare premieră la Patria. Virtuozul 
Nicu Stan, operatorul cu șapte suflete, 
execută mișcări de aparat foarte rapide, 
deoarece cele 20 de macarale care mun- 
cesc se schimbă neașteptat în cadru şi — 
zice el — se duce naibii racordul și apoi 
să vezi aiureală la montaj! 


Parcă toată lumea a uitat de «duble» si 
Nucu Păunescu transpiră și ţipă după un 
scaun, c-a obosit. Fotografiez în dreapta 
și în stinga, imboldit de fiorul întregii echi- 
pe, simțind că e rost de ceva bun de pu- 
blicat. 

Sirme indoite artistic din nimereală 
span încolăcit sugestiv, ieșit din strun 
quri creatoare, tablă groasă de 3 cm, bu 
clată în volte supreme, elice galbene de 
alamă, majestuoase, gata de a fi expuse 
în galeriile «Apollo». 

Sonorul «trage» zgomote pe bandă, ope- 
ratorul spunindu-mi în secret că păstrează 
o bucăţică din această melodie ca să i-o 
pună așa, dintr-odată şi la maximum, 
unuia de la Buftea, din birou, care îl tot 
amină cu o adeverinţă. 

Cind m-am trezit sus pe schelă, cineva 
m-a întrebat dacă sintem de la «Reflec- 
tor». l-am răspuns că nu, că facem film 
artistic (observați cum mă contopisem 
cu echipa!) şi dinsul a fost foarte deza- 
măgit, deoarece a vrut să-mi adauge ceva 
despre o cantină anacronică sau aşa ceva. 

Calotescu venise lingă mine ţinind în 
mină un aparat de sudură, habar n-aveam 
ce caută aparatul în mina lui şi atunci 
am ascultat acel dialog pentru care merită 
într-adevăr să te scoli de la 4 dimineata 
ca să-l asculti: 

— Auzi, puștiule, ce fac ăștia aici? 

— Calotescu, ce să facă, face un film 
despre un director rău care i-a făcut o 


nedreptate unui muncitor... 

— Păi, îi dă mina să se ia de-al nostru? 

— Calotescu, nu! Că al «nostru»-i bun! 

— Da, regizorul care-o fi? 

Calotescu, întorcind capul, protejat de 
casca contra accidentelor, zice: — Eu! 

Omul pufnește în ris și urcind mai de- 
parte sus pe schelă strigă către unul, Nae 

— Auzi, mă, zice că el e regizorul! 

„Şi „echipa de sudori ride toată și ride 
şi echipa lui Calotescu de risul sudorilor 
și m-am trezit rizind şi eu, pină şi Calo- 
tescu ridea, că are omul simțul umorului, 
și așa s-a ris pină ce tot el a spus: gata! 
Trecem la secvența următoare! Si cind 
sudorii de pe schele au observat'că oa- 
menii îl ascultă n-au mai ris, răminind eu 
singurul, stingher, ca cioara lui Topir- 
ceanu, mai deștept decit toți şi plin de idei. 

Atunci, trezindu-se regizorul din el, 
n-a ţipat ca alții la unul care tocmai intra 
nepotrivit în cadru, căci musai voia să se 
vadă. Ci ușurel i-a zis la ureche: 

— Acum urmează ca dinsul, Cornel 
Coman (secretarul județenei), să se întil- 
nească cu dinsul, Mircea Albulescu (di- 
rectorul) și dumneata ești în plus; aşa cå 
dacă te duci dincolo de aparat,ai să găsești 
o tavă plină cu mere coapte... 

Aşa este Virgil Calotescu, plin de poan- 
te... 


A. MIHAILOPOL 
(Fotografiile autorului) 


O principialitate fermecătoare (Violeta Andrei) 


SD DD air Ri RE Ea 
Cu toată încrederea, înainte! (Cornel Coman) 


W 


panoramic românesc 
atenție! 


se filmează: 


Fişa filmului: 


De bună voie și nesilit de nimeni“ 
IE i n ADP A i IE ie ERE SE a Pa 


Scenariul: Domokos Geza. Auto- 
rul, prozator şi director al editurii 
«Kriterion», debutează în filmul ar- 
tistic de lung metraj, după ce a mai 
colaborat la realizarea coproducției 
româno-maghiare «Sentința», și a 
semnat scenariul după care s-a rea- 
lizat filmul de metraj mediu «Drumuri» 
(o monografie cinematografică a ju- 
dețului Covasna). Subiectul: o po- 
veste de dragoste desfășurată în de- 
corul contemporan al unui sat din 
Transilvania, în care conviețuiesc de 
veacuri români și secui. 

Regia: Maria Callas Dinescu și lon 
Stanciu. Absolvenți ai facultății de 
regie, promoția 1969, Cei doi regizori 
debutează în filmul de lung metraj, 
după un stagiu edificator în domeniul 
filmului de scurt metraj. Între anii 
1969—1973, numele lor au apărut pe 
genericele a 16 filme documentar- 
ştiinţifice, publicitare, de protecția mun- 
cii, de educaţie sanitară. 

Imaginea: Costache Dumitru-Fo- 
ny şi Cornel Diaconu. Tot debutanţi. 
Primul este absolvent al IATC şi are 
o practică de peste 17 ani în studioul 
cinematografic «București», răstimp 
în care a semnat ca asistent de ima- 
gine şi cameraman peste 20 de filme. 
Cel de-al doilea este asistent uni- 
versitar la catedra de operatorie şi a 
semnat imaginea unei bune părți din 
scurt-metrajele realizate de Maria Cal- 
las Dinescu şi lon Stanciu. 

Scenografia: Sever Frențiu, asis- 
tat de loana Cantuniari. Pictorul vine 
în cinematografie cu o prestigioasă 


telex Animafilm 
Do e E pr Em iri 


eee Regizorul Virgil Moca- 
nu şi-a propus să ne demon- 
streze cu ce este egal un 
măr. El ne asigură că mărul 
nu este doar echivalentul 
unui bucluc (după cum ar 
pleda păţania biblică a lui Adam), nici 
doar egalul unei discordii (vezi legendele 
Olimpului). Mărul nu este egal nici cu o 
țintă tragică (impusă lui Wilhelm Tell). 
Chiar dacă privitorii văd în măr propria 
lor reflectare și, deci, de fiecare dată alt- 
ceva — de la idealul erotic privind întîlnirea 
fericită a celor două emisfere predestinate, 
pînă la materia primă pentru o plăcintă 
(cu mere), totdeauna realitatea rămine 
încăpăţinată şi un măr = un măr. Deși noi 
ne putem întreba în continuare, mutatis 
mutandis: «plăcinta din vis e plăcintă sau 
e vis?» eee lon Truică este autorul filmu- 
lui de grafică animată «Carnavalul», o in- 
terpretare liberă a poveștii «Fetița cu chibri- 
turi» a lui Andersen, film distins cu mai 
multe premii internaționale. Recent, el a 
incheiat un nou film, «Cadoul», prin care 
işi propune trecerea unui examen de vir- 
tuozitate. Regizorul încearcă, de data a- 
ceasta, să facă săvibreze sensibilitatea 
spectatorului, nu cu destinul tragic al unui 
copil orfan, ci cu sensul pe care şi-l dă 


nema 


activitate de plastician şi scenograf 
de teatru. Deci tot un debut. 

Costumele: Nelly Grigoriu Merola. 
Un nume care se recomandă de la 
sine. A semnat costumele la peste 
25 de filme. 

Muzica: Hary Maiorovici. 

Rolurile principale și interpreții 

lor: 
Agnes — o tinără absolventă de 
liceu, a cărei dragoste față de tiul 
fostului președinte al C.A.P.-ului din 
sat este amenințată de resentimentele 
tatălui său, rămas prizonier al unor 
întimplări demult depășite și clari- 
ficate — va fi Ana Szeles, aflată acum 
la cel de-al 13-lea rol in cinemato- 
grafia noastră și la cel de-al 20-lea 
în cariera sa de actriță de film. 

e Matei — un șofer vesel, care nu 
prea dă ascultare interdicţiilor insti- 
tuite de tatăl fetei — va fi Romeo Pop. 
Interpretul este la cel de al doilea rol 
principal. De curind a terminat filmă- 
rile la «O oră din August», în regia 
lui Mircea Mureșan. 

e Bartha — actualul preşedinte al 
C.A.P.-ului, om energic și foarte gos- 
podar, trecut cîndva pe nedrept pe 
lista chiaburilor — va fi interpretat de 
Fabian Ferenc, actor la Teatrul ma- 
ghiar din Timișoara. După 20 de ani 
de teatru, în care s-a întilnit cu o gamă 
variată de roluri, de la Satin sau 
Teterev din repertoriul gorkian, la eroii 
contemporani din piesele lui Aure! 
Baranga, Fabian Ferenc debutează 
în filmul românesc cu un rol care-i 
place foarte mult şi pentru obţinerea 


căruia ne declară că a trăit «cele mai 
mari emoții» din cariera sa artistică. 

e ilie Clejan — tatăl lui Matei, în- 
temeietorul colectivei din sat, om bun 
și echilibrat, dar încă foarte preocupat 
de gindul că la conducerea C.A.P.-ului 
a fost înlocuit tocmai cu Bartha, acela 
căruia ar vrea să-i reproşeze nu numai 
o atitudine nedelicată față de fiul său, 
ci şi ezitările manifestate în perioada 
întemeierii colectivei — va avea chipul 
lui Emanoil Petruţ, actor îndrăgit de 
spectatori, premiat de ACIN pentru 
rolul din «Frații». Interpretul consideră 
acest rol «un rol de carieră». 

e Mama — o femeie supusă și 
răbdătoare, oscilind între dragostea 
pentru fiica sa și respectul pe care 
este convinsă că-l datorează soțului 
ei — va împrumuta chipul expresiv 
și melancolic al Elisabetei Jar, a- 
flată «numai la al 3-lea rol în film», pen 
tru că nu-şi numără şi aparițiile. 

e Inginerul Dimescu — proaspăt 
absolvent al Facultății de agronomie, 
pornit pe «recolte mari», stingaci și 
inabil în raporturile cu sătenii — va 
fi George Mihăiţă, supranumit de 
copii «Aurică», după numele șori- 
celului interpretat recent în «Veroni- 
ca». 

e Rodica — o fată exigentă și tristă, 
contabilă la C.A.P., care îl iubește pe 
Matei, dar ştie «să renunțe» — va fi 
Rodica Mandache, actriță născută 
pentru film, dar, din păcate, prea rar 
distribuită. x 

În alte roluri: Eugenia Bosînceanu, 
Paula Chiuaru, Gheorghe Naghi, 
lon Vasiliu, Costel Fugașin şi alții. 

Producător: Casa de filme 5, Di 
rector: Dumitru Fernoagă. Producător 
delegat: Vasilica Istrate. Directorul 
filmului: Nicolae Niculescu. 

Peliculă Eastman-color; format nor- 
mal; metraj preconizat: 2 700 m. 


Cu şi fără mănuşi 


existenței sale, un manechin dintr-o vitri- 
nă. Acest personaj, predestinat parcă la 
indiferență, vrea să destrame tristețea u- 
nui băiețel de bronz din cupa căruia fintina 
arteziană incetase să țișnească. Manechi- 
nul pleacă in căutarea apei, iar in banda 
sonoră, compozitorul Radu Şerban pune 
accente pe bocănitul neomenesc al perso- 
najului. Manechinul străbate țara secetei, 
traversează țara focului, părăsește dezilu- 
zionat țara iluziilor în care făpturi de vis 
umplu ulcioarele «cu un nimic», dar care 
clipocește ca apa. Cind manechinul se va 
intoarce, în sfirşit, cu cupa plină de apă, 
făcind să inflorească întregul drum tra- 
versat, spectatorul va înțelege că drumul 
lui este o Golgotă și că florile cresc, nu 
din apă, ci din singe. eee Ditfuzorilor de 
film, acestor librari moderni, in mîinile 
cărora încredințăm filmele noastre, vreau 
să le aduc un omagiu. De cit sint de ini- 
moși, de inteligenți, de inventivi acești 
colaboratori anonimi ai cineaștilor, de- 
pinde într-o măsură, deloc de ignorat, şi 
cariera filmelor noastre. Adeseori, lipsiți 
de pledoaria expertă a cronicarilor de film, 
difuzorii devin cronicari verbali ingenioşi, 
folosindu-se de toate atu-urile filmelor noi 
pentru a atrage atenția și interesul spec- 
tatorilor. Recent, directorul Întreprinderii 


cinematografice a județului Dolj,tovarășul 
Grosu Ştefan, și colaboratorul său, tova- 
rășul Măngescu Mircea, șeful rețelei cine- 
matografice, au organizat la Craiova «Zi- 
lele filmului românesc de animaţie». Pen 

tru a atrage publicul spre acest tip de film 
prin excelență modern, adresat deopotri- 
vă copiilor și maturilor, au pus în mișcare 
pe toți craiovenii interesaţi în procesul cul- 
turii și educaţiei. S-au preocupat de lu- 
cruri mari și de detalii. Au impodobit vitri- 
nele unor cinematografe cu desene, naive 
poate, dar care făceau geamul mai cald și 
mai atracțios și pentru copii și pentru 
părinţi. N-au pregetat deplasarea cu apa- 
ratele de proiecție la Universitate sau la 
Liceul pedagogic. S-au preocupat de toa- 
te categoriile de public incepind cu copiii 
de trei-patru ani și sfirșind cu profesori 
sau cu muncitorii de la Uzinele «Electro- 
putere». După proiecţii, spectatorii au pu- 
tut afla de la regizorii prezenţi (Victor An- 
tonescu, Virgil Mocanu, Laurenţiu Sirbu, 
Olimp Vărășteanu) sau de la directorul 
studioului «Animafilm», amănunte privind 
«secretele» realizării acestor filme copilă- 
roase sau grave. Fără excepție, spectatorii 
ne-au întrebat, surprinşi, de ce aceste fil- 
me nu intră, în chip firesc, în toate sălile de 
cinematograf? În urma acestui test, urmea- 


De buna voie 


A-ţi 
schimba 


numele 
în 
renume 


Ca orice producător delegat, 
aş fi fost tentată să descriu 
pentru cititorii revistei «Ci- 
nema» o zi de filmare plină 
de pitoresc (soare rece de 
toamnă, prima ninsoare, 
Ana Szeles urmind să facă o baie «caldă» 
in Olt, etc.) sau să transcriu procesul-ver- 


boa E 7 SE 
Un agronom pus pe «recolte mari» 
(G. Mihăiţă şi E. Bosînceanu) 


inema 


ză ca Studioul «Animafilm», împreună cu 
«Româniafilm», să trimită județului Dolj 
un număr mai mare de filme de desen 
animat, care să poată fi difuzate nor- 
mal în toate cinematografele, nu numai 
în cele specializate pentru copii. lată de ce 
aducem pe această cale o mulțumire difu- 
zorilor de film craioveni. Unii dintre con- 
fraţi, încă neconvinşi, ar putea spune: 
«cu o floare, fie ea și oltenească, nu se 
poate face primăvara». E drept, dar din 
cîte am auzit, există mai multe asemenea 
flori în țară. 


o... Cu semenii, uneori, te poți 
purta fără mănuși, dar cu aceto- 
fanul ba, căci riști ca amprentele 
digitale să-ți împodobească fil- 
mul de desen animat. Din ace- 
lași motiv și în timpul filmărilor 
se folosesc mănuși. Deşi... dacă 
ne gindim, harta de fiecare dată 
originală a unui deget de om ar 
putea deveni punctul de plecare 
pentru un interesant film de 
desene animat. 


Lucia OLTEANU 


De bună voie şi nesiliți de nimeni lucrează împreună 
(Maria Callas Dinescu şi Ion Stanciu) 
is E 


bal al uneia din ședințele de lucru care au 
loc la sfirşitul fiecărei zile de filmare. Aș 
fi avut, astfel, prilejul să delectez cititorii 
cu dezvăluirea unora din secretele «fabri- 
caţiei» sau să enumăr, încă o dată şi poate 
pe un ton neașteptat, bolile devenite cro- 
nice ale cinematografiei noastre (dificul- 
tățile existente încă în obținerea actorilor; 
răminerea în urmă a unor sectoare impor- 


tante în realizarea concepției artistice a 
unui film, să numim azi machiajul; insufi- 
ciența cadrelor medii; unele suprapuneri 
de competenţe între casele de filme şi 
baza tehnică etc., etc.). 

Dar am renunțat în favoarea unei alte 
teme, descoperită tocmai într-una din 
aceste ședințe operative, cind la unul din 
obișnuitele «de-ce»-uri care se lansează 


Singurătatea în doi încă de la început de drum 
(Ana Szeles şi Romeo Pop) 


telex Buftea 
TE E i 


e e e Au intrat în produc- 

ție 5 noi filme contind pen- 

tru planul pe 1974: «Dimi- 

trie Cantemim (2 serii), 

scenariul Mihnea Gheor- 

giu, regia Gheorghe Vitani- 
dis, «Stejar — extremă urgență», Horia 
Lovinescu şi Dinu Cocea, «Filip cel bun», 
Constantin Stoiciu şi Dan Piţa, «Agentul 
straniu», Horia Lovinescu și Savel Stiopul 
şi «Tatăl risipitor», Eugen Barbu şi 
Adrian Petringenaru. Semne de ritmici- 
tate e e e Statisticile pe cele 9 luni ale 
anului 1973 indică un fapt îngrijorător. 
Din cele 1521 zile de filmare ale echipe 
lor, 1381 zile s-au realizat în afara stu- 
dioului şi numai 240 pe platourile de la 
Buftea. Franţuzul zice «partir, c'est mourir 
un peu», în traducere bufteană, aceasta 
inseamnă că filmind mult în exterior, 
studioul moare cîte puţin. Şi e păcat. 


panoramic românesc 


Ce ştiu ăia cum se fac filmele! 
(Dumitru-Fony şi Cornel Diaconu) 
DESE SPRE EEE: 


în asemenea ocazii, cineva a răspuns: 
«pentru că am fost emoționat». 

Așa mi-am adus aminte că mă aflu 
intr-un colectiv a cărui majoritate o consti- 
tuie debutanții și am încercat să-i fac să 
mediteze cu glas tare asupra condiţiei lor, 
am încercat să-i determin să răspundă 
public la citeva din întrebările pe care şi le 
pun zilnic, în această calitate pe care o 
deţin numai o dată în viața lor de creatori. 

— Sinteţi niște debutanţi. La ce vă 
gîndiți cînd auziți această expresie? 

Primele răspunsuri, spontane, necău- 
tate, formulate sub imperiul preocupărilor 
imediate, al oboselii după o zi de muncă 
erau aproape nepublicabile: nu-mi place 
să mă gindesc la asta; nu ne puneţi între- 
bări la care lumea așteaptă răspunsuri 
frumoase; prea mulți ochi se îndreaptă 
asupra noastră; ca și cum în alte meserii 
nu s-ar debuta; e greu, ce știu unii cum se 
fac filmele?!; n-aş vrea ca debutul meu 
să acopere incompetenţa sau comoditatea 
cuiva! etc. 

Apoi s-a vizionat materialul filmat (cca. 
400 metri utili), necazurilor muncii le-a 
luat locul bucuria creaţiei infăptuite și 
răspunsurile la întrebarea mea au căpătat 
un alt profil. 

lon Stanciu: 

— O casă de filme, la care Mircea Drăgan 
realizează «Fraţii Jderi», Gheorghe Vita- 
nidis, «Dimitrie Cantemir», Geo Saizescu, 
«Păcală», Sergiu Nicolaescu va turna 


Ajuns cuţit os 


Activitatea studioului este se- 
rios afectată și de supralicitarea 
unor actori de film. Un caz con- 
cret (și nu singurul!): luni t5 oct. 
1973. Actorul Florin Piersic avea 
în programul său de lucru repe- 
tiții la Teatrul Naţional și filmări, 
in simultan, la echipele «Un 
August în flăcări», «Fraţii Jderi», 
«Un comisar acuză». Tragem- 
semnal-alarmă. Ajuns-cuţit-os 


è e e Pentru inregistrarea muzicii de, 


him, studioul are semnat un contract 
anual de colaborare cu orchestra Operei 
din București. În cursul anului 1973, or- 
chestra fiind indisponibilă, studioul a fost 
obligat să imprime muzica la 18 filme cu 
formaţii orchestrale improvizate, plă- 
tite cu bani-gheaţă. Propunem colegilor 
de la Operă să cintăm împreună duetul 


Malatesta-Don Pasquale (din opera lui 
Donizetti): «nu se poate, nu e bine...» 
e e e Serialul tv. «Un August în flăcări», 
scenariul Eugen Barbu, regia Dan Pita și 
Radu Gabrea, dă interpretei Marga Barbu 
posibilitatea de a face dovada calităților 
sale de actriță completă de film. Recent, 
pe serpentinele de la Cimpina, Aniţa din 
«Haiducii» a schimbat calul cu mașina, 
executind un periculos număr de casca- 
dorie auto, ce ne amintește de pățaniile 
lui Mannix. Aniţa, cascadorița e e e Sa- 
lariatul nostru Gh. O, solicitînd creșterea 
salariului, invocă «pregătirea şcolară şi 
vitală: 5 clase primare, una gimnazială, 
două clase elementare, două cinemato- 
grafice și 3 teoretice, plus bacalaureatul 
la Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti» și 
încheie: «Cred după mine, stăpine suve- 
ran, că la 40 de ani de viață, 20 de ani de 
muncă în cinematografie şi 13 de invăţă- 


i nesilit de nimeni 


«Pe unde nu se trece» după Titus Popo- 
vici, iar Dinu Cocea, «Stejar-extremă ur- 
genţă» după Horia Lovinescu, a avut 
incredere în noi, în întreaga noastră echi- 
pă. De aceea,a debuta pentru mine inseam- 
nă a răspunde acestei increderi. 

Maria Callas Dinescu: 

— Debutul meu regizoral se confundă 
cu transpunerea pe peliculă a acestei 
trumoase povești de dragoste scrisă de 
Domokos Geza şi ştiu că sub semnul ei 
se va înscrie întreg viitorul nostru artistic. 
Doresc să se știe că ne-am pregătit in- 
delung pentru momentul acesta. Reali- 
zind filmele de scurt metraj pe care le cu- 
noașteți, am fost puși în situaţia de a fi în 
același timp, şi regizori, și scenografi, și 
contabili. Ne folosește imens această ex- 
perienţă. Era absolut necesară. Fără ea nu 
ne putem imagina debutul. 

Costache Dumitru-Fony: 

— M-am simţit debutant în institut, cind 
a trebuit să fac singur totul, după ce fuse- 
sem foarte mulţi ani «mina a doua»: e o 
senzaţie foarte plăcută, merită să te lupți 
pentru ea! Acum mă simt debutant doar 
in relaţiile cu Studioul «București» care 
«nu poate să mă angajeze decit stagiar», 
deși am o vechime de 17 ani în cinemato- 
grafie. Dar enervarea trece și filmele ră- 
mân. Îmi pun mari nădejdi în acest debut. 

Cornel Diaconu: 

— Asemuiesc debutul cu o rampă de 
lansare. Totul este pregătit, totul este bine 
și dinainte calculat, antrenamentele sint 
la zi, numărătoarea inversă se apropie de 
sfirșit și totuşi te întrebi: mă voi înscrie, 
oare, pe orbita aceea pe care gravitează 
succesul, reușita, unde numele ţi se trans- 
formă în renume? Voi infringe, oare, legea 
acelei gravitații, după care filmele noastre 
par sortite să nu depășească o anumită 
cotă? Important este că doresc foarte 
mult acest lucru. La fel de mult cum do- 
resc să-mi păstrez toată viața emoția a- 
ceasta care uneori mă copleșește. 

Romeo Pop: 

— La 21 de ani, am fost distribuit aproa- 
pe simultan în două roluri principale şi 
datorez acest lucru profesorului meu, Octa- 
vian Cotescu. Sint un norocos, dar n-aş 
vrea ca norocul să-mi poarte ghinion. 


Să ocrotim și să cultivăm emoțiile de- 
butanţilor. Din ele s-ar putea naşte o 
exigență sporită sau, cine ştie, poate că 
aceste emoții proaspete şi sincere vor 
urca pină la ecran. Să nădăjduim. 


Vasilica ISTRATE 


tură cu caracter continuu, pot să-mi re- 
zerv dreptul de a-mi face patru intrări: 
facultate, salariu, casă și familie». Pe 
lingă cele patru «intrări», îi oferim şi o 
«ieșire» — (semi) ieșirea din anonimat. 
e e e De cind cu reorganizarea produc- 
tiei pe case de filme și studiou, au apărut 
și primele neînțelegeri în privința publi- 
cității. Unii cineaști de la casele de filme 
(cel mai vehement se pare a fi producă- 
torul delegat Cornel Cristian de la casa 
nr. 5) contestă dreptul studioului de a 
figura pe generic sau afiş ca principal 
partener la realizarea filmului. De notat că 
asemenea litigii nu apar în colaborarea 
Studioului cu casele de filme străine. Asta 
imi aminteşte de o vorbă a Ecaterinei 
Oproiu: « — Cine ţi-a scos ochiul? — 
Frate-miu. — De aceeați l-a scos atit de 
adinci» 

Constantin PIVNICERU 


Veni, vidi, vici! CRONICA AFIȘULUI 


La început a fost dansul. Și apoi a 
venit filmul. Așa ar trebui să înceapă o 
eventuală scurtă istorie cinematogra- 
fică a Ludmilei Savelieva. Serghei Bon- 
darciuk a văzut în ea pe Nataşa Rostova, 
din vasta lui epopee cinematografică 
«Război și pace». Și odată cu el, milioa- 
ne de spectatori au văzut o Nataşa Ros- 
tova surprinzătoare prin frumusețea și 
fragilitatea ei de sălbăticiune neliniști- 
tă, venită parcă din albul straniu al pă- 
durilor de mesteceni. A fost un triumf 
pe care a ţinut să-l confirme. In «Floa- 


rea Soarelui», într-un rol de mai mică 
intindere, Savelieva juca de la egal la 
egal cu Sophia Loren și Marcello Mas- 
troianni. 


Recent, Ludmila Savelieva a terminat 
filmările la noua producție a studioului 
«Lenfilm», «Cavalerul fără cap», în 
regia lui Vladimir Vladimirov. Încă un 
rol de fată frumoasă, dar voluntară, 
fiica unui plantator lipsit de scrupule, 
într-un Texas aflat la începuturile co- 
lonizării. 


Ludmila Savelieva: 
zimbetul unei învingătoare timide 


o poveste pe lună 


Citizen 
Delon 


Ce-i lipsește lui Alain De- 

x on? Banii? li are. Gloria? 

nema Il copleşește. Atunci ce-l 

oade pe Alain Delon? Ce-i 

d face să se agite neincetat pe 

scenă şi pe ring, pe ecran 

şi în viața de toate zilele, la dreapta și 

la stinga, se întreabă revista «Le Nouvel 
Observateur»? 

La atitea întrebări, un posibil răspuns 
ar putea fi găsit intr-un vechi interviu acor- 
dat in exclusivitate revistei «Paris Match». 
Acolo, Delon reproşa presei și chiar pu- 
blicului că s-ar fi bucurat. dacă ar fi ieșit 
implicat dintr-un proces cu largi ramifi- 
cații in lumea interlopă şi la care el a asis- 
tat, totuşi, numai ca martor. «Distrugerea 
unui idol — exclama el — ce subiect de 
senzaţie! Sint sătul de meseria asta. Cred 
că o să mă retrag cel mai tirziu la 45 de 


52 


ani. Ce o să fac cind o să mă retrag din 
film? Toată lumea o să rămină trăznită! 
Dar nu e incă momentul să-mi dezvălui 
intențiile». 

De fapt, Alain Delon a şi început să 
tacă toate demersurile, imbinind abil uti- 
lul cu plăcutul, pentru ca nu peste multă 
vreme lumea să rămină într-adevăr trăz- 
nită. 

Delon adoră cinematograful, deși sus- 
ține că filmul nu-l mai amuză. Mai precis 
nu-l mai amuză să-l facă așa cum l-a făcut 
pină acum. Drept care și-a intemeiat 
propria sa casă de producție cinematogra- 
fică. Astăzi «Adel-Films» produce al şap- 
telea film, «Doi oameni în oraş», realizat 
de Jose Giovanni. Pe generic,două vedete 
de prima mină: Gabin și Delon. 

Lui Delon îi place să bea un păhărel 
într-un restaurant bun. Probabil că din 
această cauză a şi devenit acționarul unui 
foarte select local de noapte parizian. 

Delon e nebun după cai. Aşa că a cum- 
părat vreo zece cai de curse. Din păcate, 
i-a fost refuzată participarea la marile 
derbiuri în calitate de proprietar. A trebuit 
să se asocieze cu un personaj ceva mai 
cunoscut în lumea turfului. Deocamdată. 

Lui Delon îi place să zboare cu propriile 
lui aripi. Nimic mai simplu, mai ales dacă 
ai propria ta societate de transporturi 
aeriene. Şi o are. Se numeşte «Transuni- 
on» şi în hangarele ei se află trei avioane 
«DC-6» şi două «Caravelle». Încercarea 
de a cumpăra şi două «Boeing 707»a eşuat 
«Air France» n-a văzut cu ochi buni pe 
frumosul concurent. Autorizația de cum 
părare i-a fost refuzată. Deocamdată 


Un afiş trebuie să ofere pietonului, dis- 
trat, grăbit și atit de solicitat vizual, titlul 
filmului, numele vedetelor și al realiza- 
torului. Pentru asta afișul trebuie să fie 
frumos, ingenios, să fure ochiul, să atragă 
privirea, să intrige, să-l facă pe om să 
zăbovească o clipă, să-l informeze despre 
ceea ce el nu știa în urmă cu o secundă. 
În fine, dacă se poate prin limbajul său 
de semne și simboluri, afișul ar trebui 
să-i dea privitorului o idee despre ce fel 
de film e vorba, despre ce se intimplă 
acolo. Dramă? Comedie? Melodramă? 

La modul ideal, afişul trebuie să fie 
prima cronică a filmului. O cronică scurtă, 
concisă, laconică. O cronică de trei se- 
cunde, am îndrăzni să spunem. lată două 
afișe excelente, unul polonez și altul 
românesc, pentru același film, «Trafic» 
de Jacques Tati. In primul, înaintarea 
bravului domn Hulot e încetinită, stopată 
de puzderia semnelor de circulație care 
interzic, avertizează, îndrumă şi zăpăcesc, 
In cel de al doilea, fermecătorul domn e 
cu desăvirşire pierdut în labirintul stră- 
zilor şi autostrăzilor moderne, care, ce 
frumos, alcătuiesc și titlul filmului. Cine 
a văzut filmul, poate ușor constata că 
aceste afişe spun totul sau aproape totul 
despre ceea ce se întimplă acolo. 

Alegerea acestor două afișe «exem- 
plare» n-a fost uşoară. Dintr-o sută de 
afise poloneze, ingenioase, pline de fan- 
tezie, e foarte greu să te oprești la unul, 
fără să le nedreptățești pe altele! 


În fine, Alain Delon are şi un «hobby» 
Colecţionează arme, lucru nevinovat şi 


KOMEDIA 
FILMOWA 


FRAVAL HONORE SOSTE | D 


X —— 


un film de 
Jacques Tati 


plăcut. Piese vechi, rare și scumpe. S-a 
arătat interesat însă și de ultimele noutăți 


PER PER eee ZE 271 
Alain Delon: Gustul mierii. gustul puterii. 


De ce se teme Monica Vitti? 


Muza sofisticată a filmelor lui Antonioni 
și mai apoi interpreta atitor filme trăznite, 
vesele, amuzante, se confesează: «Totul 
mă terorizează, moartea, întunericul, a- 
vionul, mașina, lumea, răul care există 
în lume, răutăţile caremi se pot face. Şi 
atunci reacționez cu ironia, cu gluma, 
mai ales pentru a mă consola pe mine 
însămi. Accept cu seninătate ideea că 


imbătrinesc. Niciodată nu mi-aş face o 
operație pentru a mă «reintineri». De 
altfel, îmi place să cred că n-am făcut 
carieră în film, pentru că aş fi cine ştie ce 
frumoasă. O să fac film pină pe la vrec 
90 de ani. Vreau să joc și roluri de mam: 
şi de bunică. Nu, virsta nu mă sperie 
Mă înspăimintă doar ideea că aș pute: 
imbătrini „pe dinăuntru” »« 


A fost odată un băiat cum sint 
cu miile în America. Tinăr. Fru 


Mai ceva ca-n filme mos. Visător. Marc Frechette 


Mare Frechette: 


„contestatar“ într-o celulă 


în acest domeniu, incercind să pună mina 
pe un mare pachet de acţiuni care i-ar fi 
dat dreptul să controleze o importantă 
societate specializată în exportul de ma- 
terial aeronautic civil şi militar. Eșecul 
a fost total. Deocamdată, poate! 
Aşadar, fermecătorul, misteriosul băr- 
bat cu ochi albaștri a devenit un foarte 
rece și foarte calculat om de afaceri. Nu-i 
vom mai întilni oare numele în paginile de 
scandal ale ziarelor şi revistelor mondene? 
Probabil. Căci ce alt răspuns s-ar putea 
da la intrebarea pe care el, cu faimosul și 
malițiosul său zîmbet, o adresa unui zia- 
rist: «Nu găsiți că romantismul lumii in- 
terlope s-a cam demodat?» Mai mult, 
Alain Delon vrea să devină nu numai un 
businessman, ci și un cetățean «onora 
bil» şi mai ales un «francez între francezi». 
Nu demult, Delon s-a indignat aflind că 
Jean-Claude Bouttier, un francez adică, 
nu-l poate întilni pe argentinianul Carlos 
Manzon într-un meci pentru campionatul 
mondial de box la categoria mijlocie, din 
cauza unor meschine probleme financiare 
Era în joc onoarea Franţei, nu? Și atunci 
a organizat el acest meci, riscind 1 700 000 


de franci. Boxerul său a pierdut. În schimb, 


ce strălucită lovitură pentru Delon. Finan- 
ciară şi, mai ales, publicitară! 

Da, Alain Delon e bogat și celebru. 
Admiraţia mulțimilor nu-i mai este sufi- 
ientă. Pe Alain Delon, susțin unii, îl 
fascinează puterea. Gustul puterii, ma 
ales 

Va opta oare actorul Delon pentru 
businessman-ul Alain Delon? Deocam- 


dată nu se ştie. 


era numele lui. El nu făcea 
nimic. Era un hippy. Contesta 
doar. Și într-o zi a apărut și 
zina cea bună. Care purta chi- 
pul lui Michelangelo Antonioni. 
Care l-a ales pe el, pe Marc, 
să joace în «Zabriskie Point». 
Acum el nu mai contesta pe 
stradă, contesta în film. Asta a 
însemnat interviuri și fotografii 
în ziare și reviste, apariții la 
televiziune, festivaluri, publici- 
tate, glorie, bani. Şi perspectiva 
unei lumi ameţitoare. Ba chiar 
şi contracte pentru încă două 
filme. Apoi n-a mai urmat ni- 
mic. Nici bani, Nici glorie. Ni- 
mic. Marc n-a putut suporta 
asta. El a inceput iar «să con 
teste». Împreună cu alți trei 
«contestatari», a incercat să 
jefuiască o bancă din Boston 
ca în cel mai banal film cu 
gangsteri. Dar l-au prins. Şi 
numele lui e iar pe prima pa- 
gină a ziarelor. lar el medi- 
tează după gratii la marele vis 
de evadare pe care, pentru o 


Ca într-o poveste cu... a fost 
odată... 


Ginger Rogers: o femeie pentru toate anotimpurile 


clipă, l-a întruchipat pe ecran, 


Nu mă consider 


un dezastru 


Regina musical-ului și împărăteasa ste 
pului de acum patruzeci de ani, faimoasa 
Ginger Rogers, nu se lasă detronată 
Cind și-a pus în cui pantofii de dans, în 
1950, și și-a început cariera de actriță, 
mulți i-au prezis sfîrşitul. Greșeau. În 
1956, triumfa pe Broadway in «Hello Dolly». 
Astăzi face cu greu față numeroaselor 
contracte. Vrea să danseze pină la 
adinci bătrineţi. Chiar pină la?... — 
«Dar n-am decit 63 de ani! Imi trăiesc 
a doua tinerețe. Şi trebuie s-o trăiesc, 
nu?» Cum se menține în formă? — «Tră- 
iesc la țară, indrăgesc pămîntul şi cred 
că am o fire de țărancă. Duc o viață cum- 
pătată, nu beau, nu fumez, joc tenis și 
golf și, mai ales, sint foarte optimistă». 
Ce crede despre Barbra Streisand şi 
Liza Minelli; «Foarte bune actrițe. Dar 
pe vremea mea un star de musical însem- 
na mult mai mult, iar succesul era o fiară 
mult mai feroce». De ce s-a destrămat 
cuplul Ginger Rogers-Fred Astaire? «Pen- 
tru că a lucra într-un cuplu este ceva care 
te destramă. Publicul te vede ca pe o 
jumătate de măr, ceea ce te face să te 
indoiești de propriu-ți talent. Şi am vrut 
să demonstrez că nu eram doar o pereche 
de picioare. Şi nu uitaţi, în 1940 am obținut 
un Oscar pentru „Kitty Foyle”. lar pe 
vremea aceea, Oscar-ul era încă un lucru 
serios. De altfel, ca actriță, în ciuda anu- 
mitor critici, nu mă consider un de- 
zastru». 


53 


D= 3 


cinerarma 


/ ochii şi x 


| urechile 


eeo «Atit timp cit poți», 
filmul de curind terminat de 
regizorul polonez Lucjan Jan- 
kowski, este povestea unor pen- 
sionari care țin să mai fie utili 
societății şi celor din jur. Atit 
timp cit pot. e ee Boris An- 
dreev revine pe platourile de 
filmare după o lungă absență. 
În filmul lui S. Naidenov, «Co- 
piii lui Vaniușin», el va juca ro- 
lul unui tată care-și scapă fa- 
milia din mină. Un rol puțin 
tragic, puțin comic. e e e Noul 
film al lui Terence Young, 
«Amazoanele», a fost prezentat 
în premieră mondială la Tokio. 
Realizatorul a asistat la eveni- 
ment în compania a șase ama- 
zoane. La premiera pariziană 
a fost însoţit de douăsprezece. 
Pentru că Parisul nu se cuce- 
rește cu una, cu două. © è è 
Multe vedete europene iau dru- 
mul Americii. Frangois Truf- 
faut se află la Hollywood pen- 
tru a-şi perfecționa cunoștin- 
tele de limbă engleză, cu același 
profesor care i-a inițiat în tai- 
nele limbii anglo-saxone pe 
Yves Montand și Jean-Louis 
Trintignant. e ee Lino Ven- 
tura va pleca la Chicago. Cu 
treabă. El va juca în primul său 
film american. O poveste cu un 
popă răspopit. eee Michèle 
Mercier va pleca și ea în Ame- 
rica. În orice caz, pentru a o 
lua de la inceput. Că America 
e mare. e e e Jean-Paul Bel- 
mondo după meciul Jean-Clau 
de Bouttier-Carlos Manzon fi- 
nanţat de Alain:Delon: «Eu nu 
pot organiza meciuri de box. 
Grădina mea e prea mică». 
o e e Jacques Brel a renun- 
tat, deocamdată, la regia de 
film. «Cinematograful, spune el, 
este o femeie care costă foarte 


Francois Truffaut: 
good bye! 


Peter Fonda: 
din clanul contestatarilor 


scump». Mai ales cind n-ai 
bani. eee «Scurtă întîlnire la 
Paris», un film de Robert Wise, 
cu Peter Fonda în rolul princi- 
pal. Adică un dezertor de pe 
frontul din Vietnam, care are 
curajul să se întoarcă în S.U.A. 
pentru a înfrunta justiția, exact 
în clipa întilnirii cu fata visuri- 
lor sale. O poveste de dragoste 
fără miine și incă un rol pentru 
contestatarii familiei Fonda. 
o... «Reţineţi numele», o 
nouă coproducție a studiouri- 
lor poloneze și sovietice, inspi- 
rată de o intimplare autentică. 
Mulţi ani după terminarea răz- 


boiului, o femeie rusă işi regă- 
seşte fiul, de care fusese des- 
părțită într-un lagăr de concen- 
trare și care a fost crescut de o 
familie poloneză. Adevăratul 
sfirşit al războiului! e e ePaul 
Newman și Robert Wag- 
ner au jucat impreună în 
«Ciștigătorul». Parteneră le era 
Joan Woodward, soția lui New- 
man. Cei doi se vor intilni din 
nou pe genericul filmului «De 
două ori zero-zero». Acum au 
ca parteneră pe Natalie Wood, 
soţia lui Wagner. e e e lar sint 
la modă filmele cu vampiri. Ba 
chiar şi cu vampire. În cel mai 
nou, intitulat doar «Vampira», 
David Niven va juca rolul con- 
telui Dracula. Nici o teamă, va fi 
cu totul altceva decit ce ne arăta 
Bela Lugosi. Adică cu sare și 
piper. Altfel de «bampin. @ è è 
O alternanță aproape fantastică 
de evenimente, așa cum le-a 
văzut, le-a trăit sau numai şi 
le-a închipuit un copil în timpul 
ocupaţiei naziste. Un film tragic 
şi emoționant, pe care tinărul 
regizor bulgar Ivan Nicev l-a 
intitulat simplu, «Amintire». 
eee Liv Ullman face film 
după film, nu duce lipsă de 
roiecte şi nici de parteneri. 
n «Logodnica lui Zandy», regia 
Marc Norman, joacă alături de 
celebrul Gene Hackman. Dino 
de Laurentiis intenționează să-i 
ofere rolul principal în ecrani- 
zarea romanului «Madame Bo- 
vary». Parteneri probabili: Peter 
Finch şi Alain Delon. eee. 
Peter Sellers, de șapte ori 
ofițer într-un singur film. Per- 
formanţă nu prea uşoară, deși 
filmul se cheamă «Paturi moi, 
bătălii grele». Noapte bună! 
e... Se va intoarce Howard 
Hughes in cinematografie, in 
calitate de producător ?La Holly- 
wood circulă cu insistență zvo- 
nul că ex-aviatorul, ex-actorul, 
ex-soțul mai multor staruri ce- 
lebre, astăzi doar excentric mul- 
timiliardar, intenționează să 
cumpere un studiou. Se mai 
zice că l-ar atrage din, nou 
frumusețea cinematografului. 
Dar nu şi frumusetile lui... 


Revista revistelor 


Peter Sellers: 
de 7 ori soldat! 


Jana Brejchova: 
sau domnişoara Golem 


e e e Jana EBrejchova, vedeta 
numărul unu a filmului ceho- 
slovac, este protagonista co- 


mediei ştiințifico-fantastice 
«Domnișoara Golem», în regia 
lui Jaroslav Balik. eee. Are 
Charles Aznavour aerul unui 
pirat aerian? N-are. În schimb, 
are o placă metalică implantată 
într-un picior, consecință a unui 
grav accident pe o pirtie de 
schi. Drept care aparatele de 
control o iau razna ori de cite 
ori nefericitul accidentat dă să 
se urce în avion. Şi imediat e 
scotocit de sus pînă jos. o... 
Încă un film despre ultima zi de 
război şi prima zi de pace 
«Şi ziua vine» — regia Gheor- 


ʻ 


ghi Dulgherov — incepe in 
noaptea de 8 spre 9 septembrie 
1944, și se desfășoară în prima 
zi de libertate a poporului bulgar 
e e e Succesul filmului lui Paul 
Newman, «Influenţa razelor ga- 
ma asupra comportamentului 
crăițelor», l-a determinat pe re- 
gizorul francez de origină ro- 
mână, Michel Fagadau, să în- 
cerce o adaptare teatrală a sce- 
nariului care a stat la baza fil- 
mului. Rolul jucat de Joanne 
Woodward va fi interpretat pe 
scenă de marea actriță Lila Ke- 
drova. Vă amintiti? Bubulina 
din «Zorba grecul» e e e «Nun- 
ta», în ciuda titlului atit de pas 

nic, va aduce pe ecran momen 

te eroice din lupta popoarelor 
iugoslave împotriva ocupanți- 
lor fascişti. Filmul va fi o co- 
producție a studiourilor din 
Kiev și Titograd. 


Lila Kedrova: 
sub influența razelor gama 


e e e Clitf Richard va cinta 
iar într-un film, deşi cota lui e în 
uşor regres. Se speră că «Pro- 
prietate incendiară» va reuşi 
să încingă publicul. 


Rubrica «Cinerama 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


Ecran 73 


stpr.oc! d 
+ Mancs 4 


«Tristețea și mila» e titlul 

capitolului de epitafuri in 
nema numărul pe septembrie-oc- 
tombrie al revistei «Ecran 
13», capitolal unei bogate re- 
colte a morții printre oame- 
nii filmului: Jean-Pierre Melville, Robert 
Ryan, Betty Grable, Veronica Lake, Jack 
Hawkins, Lon Channey jr., și încă vreo 
30 de nume — chipuri şi amintiri în reali- 
tatea înșelătoare a cinematografului. «Tris- 
tețea şi mila» e titlul unui film de Marcel 
Ophüls, și observăm că mai toate ru- 
bricile revistei poartă titluri de filme: 
actualitățile și reportajele stau sub nu- 
mele «Tot orașul vorbește» (Ford); in- 
formaţiile se cheamă «Spuma zilelor» 
(Vian); festivalurile și întilnirile interna- 
tionale stau sub titlul «Două săptămini 
în altă parte» (Minnelli); interviurile sint 


Li 


_ 


intitulate: «Scurtă intilnire» (Lean); cri- 
tica filmelor este sub genericul «Securea 
şi balanța» (Cayatte); steluțele de apre- 
ciere ale cronicarilor se cheamă «Micile 
margarete» (Chytilova) şi cinemateca — 
«AI doilea suflu» (Melville). lată cum ci- 
nematogratul creează un vocabular şi o 
lume de reterințe aparte. De altfel pină 
şi nota redacțională care anunță scumpi- 
rea revistei, poartă titlul: «Pentru ciţiva 
dolari în plus». (!) 

Materialele de fond ale numărului sep- 
tembrie-octombrie sint două confesiuni- 
interviu ale lui Fellini și Antonioni — 
«italia — o pereche de ași». 

Fellini şi «Amârcord», Antonioni și re- 
portajul din China. 

«Negativismul este un termen pe care 
nu-l cunosc: — spune Fellini, artist al 
visului şi speranței. «Diferenţa dintre Pa- 
vese şi mine este că el s-a sinucis şi eu 
nu» — spune Antonioni, mărturie a unei 
lucidități şi a unei neliniști. Căci «pe lume 
nu există altceva decit lumea. Nu există 
altă alternativă. O priveşti, o observi, şi 
așa apar tilmele». 

Alain Tanner și Daniel Schmid sint 
doi cineaști care au reușit să aducă fil- 


mul elvețian la un nivel european. Lor 
le este închinat un alt capitol al revistei, 
unde exegezele, punctele de vedere și 
două interviuri ample creionează profilul 
unei cinematografii mai puțin cunoscute. 

«Un discipol neașteptat al lui Eisenstein 
— Antonin Artaud»— se intitulează eseul 
de estetică cinematografică semnat de 
Barthelemy Amengual, în care se incearcă 
demonstrația unor filiații comune, este- 
tice și filozofice, la marele cineast so- 
vietic și la poetul-regizor-vizionar Artaud. 
Un fel de sinteză a analogiilor dintre două 
concepții asupra lumii şi artei. 

In ceea ce privește capitolul de cronică 
trebuie semnalat că notele critice sint 
constant însoțite de scurte interviuri, de 
puncte de vedere ale cineastului în discu- 
ție. Este de altfel o caracteristică a re- 
vistei, acest continuu dialog, viu și pasio- 
nant, cu cei care fac filmele, teoria și cri- 
tica, fiind aici strins legate de concepțiile 
creatoare, de tendințele și direcțiile fil- 
mului contemporan. 

D.C. 


e 


EEH 


La apelul dumneavoastră 
telefonic, lucrătorii casei 
de comenzi «DIODA» vă 
aduc la domiciliu urmă- 
toarele produse: Danis oi 
Televizoare, aparate radio, maşini de 
spălat rufe, maşini de cusut, frigidere, 
aspiratoare de praf. Formele de vîn- 
zare se întocmesc o dată cu predarea 
mărfurilor la domiciliul cumpărători- 
lor. Se pot cumpăra și cu plata în rate 


| iii 


Cumpărătorii din provincie 
își pot procura piese de schimb 
pentru televizoare, aparate 
radio, pic-up-uri și magneto- 
foane, prin ramburs poștal. În 
acest scop, clientul se adre- 
sează în scris casei de comenzi 
«DIODA», precizînd arti- 
colele dorite ce vor fi trimise 
prin poștă la adresa solicitan- 
tului. Achitarea se face la ofi- 
ciul poştal unde domiciliază 
cumpărătorul 


I.C.L. TEHNOMETAL — Casa de comenzi «DIODA» București, 
B-dul 1 Mai nr. 126, sector 8. Tel. 18.48.21 


Cadrele din filmele românești au fost realizate ue: Raru BĂNICĂ, Alexandru 
Prezentarea artistică BILU, Mary CATARGIU, Ştefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea grafică: 
ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 


Tiparul executat la 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1. Bucureşti i l 
41017 Combinatul poligrafic 


«ROMPRESFILATELIA» — Serviciu! import-export presă — Exemplarul 5 lei 
Bucureşti, Calea Grivitei nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 


nr. 12 
Anul XI (132) 
cà 


ravistă 


E] 
- 
= 

E] 


graf 
ecembrie 1973 


nemato 
București - D 


de cultură 


c 


Nicolae CEAUŞESCU: «Am dori ca istoria să poată spune: lată două popoare — un popor mare, altul mai mic — care, în condiții grele, au 
ştiut să conlucreze şi să contribuie la aşezarea relațiilor pe o bază mai dreaptă şi mai bună». 


® ® 
Filmul unei 

Filmul nu poate fi nu- 

mai o artă, oricît de 

importantă, oricît de 

iubită ar fi acea artă. 
Înainte de a aparține muzelor, fil- 
mul aparţine istoriei, adică epocii 
lui. Prima lui calitate este aceea 
de a fi martor. Imaginaţi-vă un 
aparat de filmat la post, la Alba-lulia, 
în clipele acelui vis cu ochii deschişi, 
al acelui vis de unitate visat prea 
devreme; imaginați-vă Podul Inalt 
şi Călugărenii cu reporterii de 
la jurnalul de actualități; imagi- 
naţi-vă banda de celuloid impri- 
mînd pentru eternitate chipul Cim- 
piei Libertăţii, imaginați-vă pista 
sonoră captind prima undă, cap- 
tind primele glasuri care au cîntat 
Hora Unirii; imaginaţi-vă ce vie 
ar fi istoria dacă i-am putea avea 
vii, sub ochii noştri, azi, pe Ştefan 
cel Mare, pe Mihai Viteazui, pe 
Nicolae Bălcescu; imaginaţi-vă lun- 
gul, nesfirşitul şir al moş-strămo- 
şilor față-n faţă cu o lungă, cu o 
nesfirșită șină pe care alunecă el- 
«aparatul», el-filmul, el-martorul. 
Nu e! ar fi fost, fireşte, singurul 
martor şi nu îndrăznim să spunem 
că, dintre toţi martorii istoriei, fil- 
mul este cel mai important. Ceea 
ce știm precis este că el este mar- 
torul cel mai copleșitor. Ceilalţi 
depozitari de documente ne dau 
posibilitatea să studiem istoria, s-o 
analizăm, s-o înţelegem. El, filmul, 


este singurul martor care ne dă 
posibilitatea să vedem istoria. Nu 


Nicolae CEAUŞESCU: «.„„citeodată, este necesar şi util ca oamenii să vorbească nu numai în calități 
să ne-o închipuim, nu s-o visăm, oficiale, dar şi ca oameni politici, ca oameni în general». 
ci s-o privim «în față» și «la față». 


2 


Acest sentiment de «a privi în 
față istoria» este sentimentul pe 
care ni-l trezește filmul vizitei to- 
varăşului Nicolae Ceaușescu și al 
tovarășei Elena Ceauşescu în Sta- 
tele Unite ale Americii. 


Președinții a două state diferite, 
doi importanți oameni politici ai 
vremii lor, aparţinînd unor siste- 
me diferite, vin unul în întîmpi- 
narea celuilalt, întinzindu-și mîna, 
preocupaţi de a întări speranţa în 
mai bine şi de a micşora durerile 
şi nesiguranța unei planete care 
cunoaşte drumu! spre lună, dar 
nu cunoaşte încă sentimentu! fra- 
ternității. Un remarcabil om poli- 
tic, şeful unui stat care reprezintă 
o mare putere economică, primeşte 
sub semnu! celei mai înalte stime, 
pe marele conducător al unui popor 
care nu reprezintă o mare putere, 
dar reprezintă, din ce în ce mai 
apăsat şi mai evident pentru toată 
lumea, o forță politică și morală. 
Acest conducător, această forță se 
numesc clarviziune, se numesc înţe- 
iepciune, se numesc încredere în 
dialog, adică în rațiune, se numesc 
dragoste de pace, adică de muncă, 
se numesc umanism, dar nu un 
umanism contempiativ, pasiv, ne- 
bulos, ci un umanism militant, cu- 
rajos și lucid. Acest conducător şi 
această forță se numesc convinge- 
rea că pămintu' aparţine tuturor 
statelor care-l. populează, iar ele, 
statele mari, mijlocii şi mici au 
drepturi egale și răspunderi egale 
faţă de popoarele acestui pămînt 
care alcătuiesc împreună, împre- 
ună și numai împreună, raţiunea 
de a fi a pămîntului însuși, adică 
omenirea. Acest conducător şi a- 
ceastă forță se numesc politica dem- 
nității. «Preşedintele României — 
spunea președintele Nixon — este 
purtătorul de cuvînt al ceea ce 
el numește țări care nu Sînt mari 
puteri. El este curajos, este sin- 
cer, uneori critic față de politica 
noastră, uneori critic faţă de poli- 
tica altor ţări, dar pledează întot- 
deauna politica sa proprie, şi a- 
ceasta este o calitate pe care noi, 
în America, o admirăm. Noi î! ad- 
mirăm. Admirăm poporul! său pen- 
tru credința în independenţa sa, 
în suveranitatea sa și pentru hotă- 
rîrea sa de a o apăra». 


Pelicula care a înregistrat impor- 
tanta întilnire între cei doi șefi de 
stat nu este, fireşte, numai «un 
film», oricît de important ar fi acest 
fiim. Inainte de a aparţine istoriei 
cinematografiei, acest fiim aparține 
propriei noastre istorii. li aparţine, 
oglindind-o. Îi aparţine, arătin- 
du-ne-o. li aparține, pentru că do- 
vedeşte încă o dată că progresul 
lumii nu ţine numai de puterea 
economică a popoarelor. Ci și de 
puterea demnităţii lor, a inteli- 
genţei lor, a dorinţei şi a științei 
lor, mai ales a științei de a iua parte 
la viaţa lumii în care au apărut şi 
de a transforma această viaţă în 
mai bine. 


«CINEMA» 


Richard NIXON: «...distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toți oamenii de stat din lume, a 
jucat unul din cele mai însemnate roluri al unui om de stat de pe glob...» 


Tovarăşei Elena Ceauşescu i-a fost înminată diploma de membru de onoare al Institutului 
american al chimiştilor 


1973 
spectatorii 
şi 
filmele 


noastre 


Am discutat cu foarte mulți 
spectatori, aparținind celor 
inema mai diferite categorii socia- 
, le, despre filmele românești 

d văzute pe ecrane în 1973. O 
mai făcusem și altădată, dar 

cu rezultate mai previzibile şi mai unifor- 
me «Părerile sint împărțite» de cind lumea. 
Într-un fel, lipsa unui consens unanim 
este din ce în ce mai explicabilă; in 
alți ani, spectatorii îşi delimitau pre- 
terințele între cele mai puţin de 10 
filme, cite producea cinematogralia noas- 
tră. Dintr-odată, în 1973, au fost nevoiți 
să se refere la cu mult mai multe titluri. 
Bineinteles, numărul celor care au văzut 


O încercare de a intui pulsul publicului 
la filmele româneşti ale anului '73 


și Otilia». Poate că e vorba doar de capricii 
de memorie, poate că faptul ascunde in el 
și alte semnificaţii, poate e vorba de con- 
tuzii absolut inerente — «Puterea și Ade- 
vărul», de pildă, a fost difuzat de posturile 
noastre tv. în august al acestui an. 


«Filmul cu cele mai multe superlative» (dar realizat acum doi ani!) 
(«Puterea şi Adevărul») 


toate aceste filme este foarte restrins; 
descoperi greu pină și un grup cit de cit 
numeros de spectatori care să fi văzut 
aceleași patru-cinci filme. De unde și 


răspunsurile contradictorii, uneori, absen- 
ta nuanțelor, cerbicia unor negații sau afir- 
maţii. Dar — cum ne-am propus să reali- 
zăm doar o încercare de a «contacta» 
pulsul publicului — disonanţțele și subiec- 
tivismul unora dintre aprecieri n-au cons- 
tituit deloc un motiv de deconcertare; din 
contra, au făcut mai palpitantă investigatia. 
A fost, de fapt, un dialog în etape, purtat 
de fiecare dată altfel, cu citeva zeci de 
pectatori. Răspunsurile lor au constituit 
(reproduse parțial, și nu în totalitatea lor) 
in rîndurile care urmează, un fel de «film 
al filmelor» româneşti din 1973, un scena- 
riu inedit, poate și pasionant, amestec de 
satisfacţii, nemulțumiri, dorinţe, revendi- 


cări, un scenariu ipotetic al filmului româ- 
nesc văzut sau așteptat în 1973. 


Dar, mai întii, două constatări «obiec- 
tive», dictate numai de frecvenţa cu care 
argumentele lor au apărut în discuții. 


Foarte mulți spectatori au numit — cu 
aprecieri deosebit de elogioase — două 
filme care nu aparțin anului cinematogra- 
fic 1973 — «Puterea și Adevărul» şi «Felix 


4 


Am remarcat că au plăcut, mai mult ca 
altădată, titlurile filmelor. l-am întrebat 
deci pe interlocutori care titlu le-a plăcut 
mai mult. 94%, dintre ei (singura cifră sta 
tistică exactă care se poate releva) au 
citat «Despre o anume fericire». 

Fără alte comentarii. 


«E drept că cineaștii 
s-au uitat la noi anul acesta 


mai mult ca altădată, 
totuşi...» 


— Cam cite filme vedeți într-un an? 

Emil Doici (tehnician, Trustul Con- 
strucții și Izolaţii București): 

— Puţine. 

— Dintre ele, cite sint românești? 

— Majoritatea. 

— De ce preferați filmele românești? 

— Sint curios să știu cum ne văd ei, 
cineaștii, pe noi, oamenii de pe stradă. 

— ŞI, în 1973, v-a plăcut cum v-au văzut? 

— Mi-a plăcut că ne-au văzut mai mult 
decit altădată, că au fost, deci, mai multe 
filme de actualitate. Nu mi-a plăcut idi 
lismul unora dintre ele («Drum în penum- 
bră», «Parașutiștii»). 


— V-aţi recunoscut preocupările, virsta 
in vreunul din filmele româneşti ale acestui 
an? 

Dinu lon (strungar, U.M.U.C. Bucu- 
rești): 

— M-a impresionat mult «Despre o anu- 


Lucian Bolcaș (procuror, sector 6): 

— Îmi întindeţi o cursă, vreți să aflați 
de fapt dacă mă interesează aspectele 
legate de profesiunea mea. Sigur că mă 
interesează, în măsura în care ele as- 
cund o problematică, un conflict ce le 
poate fi comun — să zicem — şi cronicari- 
lor de film. Chiţibuşurile însă, deci amă- 
nuntele procedurii juridice (in măsura în 
care nu sint «gafe»), nu cred că au mare 
importanță pentru ponderea artistică a 
unui film. Mi-e indiferent, de exemplu (în 
film, nu în viață), dacă un interogatoriu 
ii conduce un căpitan de miliție sau procu- 
rorul. Mă interesează, in schimb ce spune 
anchetatul. 


«Mi-ar place filme în care «viaţa să fie aşa cum este ea». 
Pentru că, ştiţi, ciişeul...» («Paraşutiştii») 


me fericire», film în care se oglindesc 
viața și realitățile actuale, cu diversele lo: 
ipostaze. În tinerii din film, în concepţiile 
lor despre viață, in modul în care işi exer- 
cită cei doi profesiile imi întrevăd viitorul, 
adică mă văd pe mine (probabil) peste 
cițiva ani. 

— Ce credeți că lipsește filmelor româ 
nești? 

— Umorul si eroii. Adică să avem şi noi 
un erou al nostru. + 

— Ce nu v-a plăcut în ultimul film romă 
nesc pe care l-ați văzut? 

Gheorghe Ardeleanu (strungar, coo- 
perativa «Electrobobinajul»): 

— Am vizionat de curind filmul «Despre 
o anume fericire», unde cel puțin un sfert 
din film acțiunea se petrece intr-un atelier 
de strungărie, cu zgomotul caracteristic. 
Venit după 8 sau 10 ore dintr-un atelier 
de strungărie, numai plăcere și destindere 
nu a fost. 

— Cum aţi vrea să fie filmele românești? 

— Nişte filme care să ne destindă, în 
adevăratul sens al cuvintului, niște filme 
de unde să ieşim cu zimbetul pe față, noi 
care venim la cinema după o zi întreagă 
de încordare, de răspunderi, de obligații. 


> 
— Urmăriţi, în filmele româneşti, şi au- 
tenticitatea «aspectului lor juridic»? 


— Vă plac «filmele polițiste»? 
— Sigur că da, dacă sint bune, dar nici 


«Eroii serialelor 
lor nu mor niciodată. 


Noi de ce să-i omorîm 
pe-ai noștri?» 


asta nu are nici o legătură cu profesia 
mea; Îmi plac așa cum îi plac și vecinului 
meu de bloc, june-prim încărunțţit și ini- 
mos. Serialul de semnificații mai ample 
inceput cu «Miinile curate» a marcat 
citeva puncte excelente, dar — dintr-o 
timiditate caracteristică cinematografului 
nostru — a sfîrşit prin a fi inabil. 

— S-a sfirșit, pur şi simplu... 

— Tocmai asta-i inabilitatea. Autorii 
și-au omorit pe capete eroii, fără să în- 
drăznească să creadă în succesul serialu- 
lui, deci în șansele lui de a fi continuat. 
Credeţi că cei care îl fac pe «Mannix» 
si-au pus măcar problema să-l omoare? 
Nici un Sherlock Holmes nu moare, nici- 
odată. 

— Aţi putea să ne sugerați un subiect 
de film? 

— Dacă-mi daţi voie, m-aş intoarce de 


data asta la meseria mea. Într-o zi. care a 
adunat cazuri multe şi diferite, am fost 
nevoit să cer, in total, condamnări «în va- 
loare» de 248 de ani. Încercaţi să vă ima- 
ginați cum mi-am terminat ziua. 


* 


— Care vi se pare principala lipsă a 
filmelor românești, în 1973? 

Marin Tănase  (strungar-ajustor 
U.M.M.R. «Grivița Roșie»): 

— Acum cîțiva ani, cind producția de 
filme românești nu se remarca prin prea 
multe exemple, părerea mea era că nu 
avem regizori. În anul 1973 apare un număr 
maraton de filme, regizorii făcindu-şi da- 
toria. Ceea ce consider a fi o lipsă a filme- 
lor noastre este varietatea ideilor de sce- 
nariu. 

— Aţi vrea deci filme cu întimplări extra- 
ordinare? 

— Deloc. Mă refer aici la faptul că în- 
tr-un film este cazul să vedem viața nor- 
mală a oamenilor simpli, cu gindire lim- 
pede, dar nu la fel, fără întimplări și fapte 
senzaţionale. Consider că pentru a pre- 
găti un tinăr nu este necesar să i se aducă 
o peliculă încărcată de tot felul de fapte 
și aventuri mai mult sau mai puțin logice. 


«Îmi pare bine 
ă s-au făcut mai multe filme 


dar îmi pare rău 
că nu s-au făcut mai bune» 


— Ce credeți despre efectul educativ 
al filmelor românești din 1973? 

Dan Vintilă (profesor de română, 
liceul «I.L. Caragiale»): 

— Dacă n-ar fi uneori prea acuzat «pe- 
dagogice», moraliste — ca «Dragostea 
începe vineri» — ar fi mai eficiente. Copiii 
simt mai repede decit oricine falsul, te 
zismul. 

— Vă duceți la filmele românești pentru 
regizorii lor, pentru actori sau pur şi 
simplu pentru ceea ce ați aflat despre 
subiectele lor? 

— M-aş duce pentru regizori, dar cei 
care imi plac mie — Ciulei, Pintilie, Mihu, 
Blaier — nu i-am găsit pe generice, în 
acest an. Deci m-am dus, cind m-am dus, 
pentru actori, care onorează din ce în 
ce mai bine cartea de vizită a filmului 
românesc. 

— Aveţi preferințe? 

— Mircea Albulescu, Margareta Pogo- 
nat, Toma Caragiu, lrina Gărdescu, lon 
Caramitru... Şi foarte mulți alții, pe care 
îi iubesc din teatru, dar pe care nu-i prea 
văd în filme: Clody Berthola, Gilda Mari- 
nescu, Silvia Ghelan... 


+ 


— Prin ce credeţi că se deosebește anul 
cinematografic 1973 de alți ani? 

Dan Alexandrescu (regizor, director 
al Teatrului din Arad): 

— S-a făcut mai mult, dar nu mai bine. 
A fost mai ridicat procentul filmelor de 
actualitate, dar această actualitate nu m-a 
saustăcut din punctul de vedere al adevă- 
rului ei, ca şi al puterii de influenţă asupra 
spectatorilor. In schimb, am remarcat 
nivelul profesional bun al producției noas- 
tre de filme, fără scăderi jenante. Reușite 
«de gen» mi se par serialul Nicolaescu- 
Marcus și filmul muzical «Ciprian Porum- 
bescu». 

— Într-un clasament, ce film aţi indica 
pentru primul loc? 

— «Nunta de piatră» — o peliculă care 
va rămine ca o dovadă a încercărilor de 
personalizare a creației noastre cinema- 
tografice. 

— Sinteţi regizor, îi cunoașteţi bine pe 
actori. Care dintre ei v-au surprins (po- 
zitiv)? 

— Niciunul, căci nu m-am îndoit nici- 
odată de talentul lor. Dar m-au entuzias- 
mat Forry Eterle în «Departe de Tipperary», 
Leopoldina Bălănuţă în «Nunta de piatră» 
și Mircea Albulescu în «7 zile». 

— 7 zile» este un film contestat de unii 
spectatori... 

— Nu văd de ce. «7 zile» este un film 
salvat de regizorul Mircea Veroiu. 

— Ce subiect v-ar place să tratați, daca 
ați fi regizor de film? 

— Ceva despre mutațiile social-psihice 
produse in rindurile primei generații ve 
nite de la sat la oraș, o generație astăzi 


«Să dăm copiilor cît mai multe «veronici» 
dar şi alți pitici»... («Veronica») 


matură, cea care a făcut «saltul» spre 
societatea socialistă. 


«E probabil interesant. 
N-aţi văzut 
cum s-au certat 
cronicarii?) 


— Ce filme românești ați văzut anul 
acesta? 

Doru Mihalexe (operator, coopera- 
tiva «Arta meșteșugărească», drama- 
turg în orele libere): 

— Doar două: «Zestrea» și «Nunta de 
piatră». 

— Întîmplător, sau... 

— Nu întimplător. «Zestrea», pentru că 


văzusem spectacolul la televizor și voiam 
să văd dacă — aproape cu aceeași echipă— 
se poate spune pe «marele ecran» ceva 
mai mult. 

— Şi se spune? 


— N-am avut impresia. Spectacolul tv. 


imi plăcuse mai mult. 

— lar la «Nunta de piatră» de ce v-aţi 
dus? 

— Am citit cronicile şi am simțit din 
ele că e ceva in filmul ăsta. Vedeţi dvs., 
cit e critica cinematografică de impărțită 
în gusturi şi păreri, intotdeauna iţi dai sea- 
ma — dincolo de orice controverse — 
<înd vorbește despre un film cu adevărat 
interesant. 

—-Și filmul v-a dezamăgit? 

— Nu, cum nu m-a aezamăgit nici celà 
lalt film al lui Mircea Veroiu, «7 zile»... 

— Păi, spuneați că n-aţi văzut decit 
două filme? 


«N-am vrea ca «Departe de Tipperary» să fie 
«ultimul cartuş» al serialului...» 


— Așa e, «7 zile» nu l-am văzut încă, îl 
«pindesc» să mai apară pe la un cinema 
de cartier, dar sint sigur că nu mă înșel: 
am văzut cum s-au certat cronicarii... 


* 

— Ce film românesc din 1973 v-a plăcut 
mai mult? 

Eugeniu |. Dincă (strungar, U.M.U.C. 
București): 

— În anul 1973, an premergător înfăp- 
tuirii cincinalului, eu am vizionat mai multe 
filme românești, dintre care mi-a plăcut 
mai mult filmul realizat de Mihai Constan- 
unescu, «Despre o anume fericire». Acest 
tilm mi-a plăcut deoarece în cuprinsul lui 
“e tratează ambiția unui tinăr inginer de 
a-şi realiza visul. 


«Am vrea 
mai multe filme 


d-alea, 
d-ale noastre»! 


— Cu ce aţi rămas, din tilmele româ- 
nești văzute in 1973? 

Olga Bădescu (traducătoare, |.S.P.E): 

— Nu le-am văzut chiar pe toate. Oricum, 
imi este greu să răspund. Nu pentru că 
ar fi atit de multe lucrurile cu care am ră- 
mas, incit nu m-aș putea hotări să aleg, 
ci mai curind pentru că aceste lucruri, 
destul de numeroase (incepind de la 
unele idei conținute în scenarii şi sfirșind 
cu unele interpretări actoricești) nu mi-au 
tost impuse, masiv, de un film (sau două, 
sau trei...) în ansamblu, ci a trebuit să 
le caut şi să le descopăr risipite pe por- 
tiuni, În mai fiecare nouă premieră. Vreau 
să spun, deci, că nu a existat aproape nici 
un film din care să nu îmi fi rămas ceva, 
chiar dacă el era inegal sau neimplinit. 

— Care ar fi filmele care reprezintă un 
ciştig pentru cinematografia noastră? 

— Prefer să răspund mai teoretic, ob- 
servind că — după opinia mea — ciștigu 
rile evidente ale acestui an cinematogra 
fic românesc sint: 


e 1) spectaculoasa (în comparație cu 
anii precedenţi) diversificare tematică (fa- 
vorizată, între altele și de creșterea nu- 
mărului de filme); 


e 2) sporirea ponderii filmelor de actua- 
litate și, mai ales, aerul lor nou, mai ome- 
nesc, mai plauzibil, mai destepenit, mai 
ne-clișeu, mai «viața așa cum este ea»; 


e 3) profesionalitatea realizatorilor (nu 
că n-ar fi ştiut meserie, majoritatea din ei, 
și înainte, însă au folosit-o acum mai ra- 
tional şi cu atenție, încit filme prost făcute 
ca meserie nu au fost anul acesta decit 
vreo 3—4, procent, mă rog, scuzabil); 


e 4) incurajarea și favorizarea filmului 
«de artă», bazat pe un limbaj personal, 
ieșit din normă. 


— Aveţi un erou îndrăgit din filmele ro- 
mânești văzute anul acesta? 

Dincă Vasilescu (ajustor, U.M.U.C. 
«Griviţa Roşie»): 

— Cel mai mult imi place Miclovan, 
păcat c-a murit, şi Roman, amindoi din 
filmele lui Sergiu Nicolaescu. Roman mi 
se pare că e un tip de adevărat comunist, 
asa cum au fost mulți pe vremea aceea. 

— V-ar place să-i revedeţi? 

— Sigur că da. Filme din acestea — 
«Cu miinile curate», «Ultimul cartuș», 
«Conspirația» — ar trebui să avem mai 
multe, căci evocă o perioadă foarte impor- 
tantă din lupta pentru clădirea noii socie- 
tăți, şi pentru că sint bine făcute, au o 
acțiune care te ține tot timpul incordat 

— Cam cite filme românești vedeți în 
tr-un an? 

— Toate cite apar. La ele mă simt mai 
«ca la mine acasă». 


Dinu KIVU 


(Continuare în pag. 4€) 


5 


Vifornita. sau șansa 
filmului politic 


Deși la o distanță aprecia- 
bilă de «Puterea și Adevă- 
rul», «Vifornița» înnoadă fi 
rul unei experiențe noi a 
cinematografiei românești: 

— filmul-politic, în înțelesul e- 
xact și oarecum special pe care această 
denumire l-a căpătat de cîțiva ani în lite- 
ratura critică a cinematografiilor cu tradi- 
ție. Deci politicul nu doar ca semnificație 
generală sau ca ultim reflex al lucrării, ci 
politicul privit din interior, oferind direct, 
din capul locului, materia întregului film. 
Determinind nu numai opozițiile globale, 
între antipozii societății, dar și confrun- 
tările intime, pină în planul psihologiilor 
şi al sentimentelor, uneori de aceeași 
parte a baricadei sau în aceeași familie. 
Politicul e răspindit în faptele și vorbele 
de fiecare zi ale personajelor filmului de 
față, el le guvernează acțiunile, le defineşte 
caracterul, le formulează regretele și spe- 
ranțele, le configurează umorul și farme- 
cul. Fiecare cuplu şi fiecare grup de perso- 
naje este supus unei tensiuni de înalt 
voltaj: insinuat în toate relaţiile umane, 
politicul încetează de a mai fi exterior, 
puragitatoric, oferindu-ne în schimb spec- 
tacolul inedit al unei polemici etice de 
interes permanent. 

Este mai întii relaţia dintre cei doi acti- 
vişti de partid — Adam și Ștefu — în mare, 
relația dintre Stoian și Duma din «Pu- 
terea și Adevărul»: «Mi-ar fi foarte ușor 
să fiu de acord cu tine — tu ești instruc- 


6 


nema 


„Politicul“ 


din faptele și vorbele 
de fiecare zi 


torul, zice Ștetu. Dar aș nesocoti a- 
tunci acel păcătos sentiment care se 
numește simțul de răspundere!» Răs- 
punderea se raportează nu doar la un 
principiu, ci la soarta unui om — de data 
aceasta învățătorul Dobrotă din sat, co- 
munist el însuși, un fel de Petrescu rural, 
care cîntă la vioară, acuzat pe nedrept că 
îngreunează — nu deschiderea unui ṣan- 
tier, ci colectivizarea agriculturii. Ca şi 
semenul său din filmul lui Titus Popovici 
și Manole Marcus, personajul lui Petre 
Sălcudeanu și Mircea Moldovan isi recu- 
noaște o vină pe care nu o are — 
dar nu printr-o semnătură, ci luînd 
cuvintul în fața sătenilor adunaţi de 
Adam in fața şcolii, ceea ce stirnește aici 
aceeași reprobare, exprimată de un bă- 
trîn, în dialectul local: «Apăi, să-ți fie 
rușine, domn' învățător, că spui așa 
minciuni». Toate acestea sint însă numai 
sugestiile unei mult reclamate solidarități 


tematice între filmele pe care le produ- 
cem, ale unui gest de continuitate, cu atit 
mai salutar cu cit el ar putea schița — pre- 
liminar — puncte de reper și articulații ale 
unei formule proprii de film politic, care 
să ne reprezinte — în viitor — prin ceea ce 
revoluția noastră populară și socialistă 
are mai reprezentativ. 


Altminteri, cele două filme citate diferă 
sub toate raporturile, pentru că tot atit 
de importante ca racordurile mai sus 
semnalate sint rapelurile pe care acest 
film ni le propune cu prima lucrare a 
autorului său — «Fraţii». Autorii și-ar 
fi putut intitula noul film, tot atit de 
lapidar şi oarecum inexpresiv — «Familia» 
Punctele virtuale de incandescenţă ale 
polemicii din acest film, ca și momentele 
care l-au interesat cel mai mult pe regizor 
în «Fraţii». sînt circumscrise unor relații 
de familie propriu-zise. Şi «Puterea şi 


Adevărul» era un film «de familie», dar 
în înțelesul mai larg și, paradoxal, mai 
sectar al noţiunii — familia mare a acti- 
viştilor din regiunea respectivă. În «Vifor- 
nița», urmărim polemica perpetuă, uneori 
surdă, alteori violentă, dintre Ștefu și 
mama sa care-l urmează în satul ne-elec- 
trificat unde activistul e trimis «la munca 
de jos». ÎI urmează, într-un fel, împotriva 
voinței fiului, iar mama sa și explică, bine- 
înțeles, polemic: «De ce să nu vină cu 
cineva? Poate are omul o nevastă 
ori o mamă. Că omul la nevoie nu poa- 
te fi lăsat singur!» Morala mamei e ex- 
trasă din codul tradițional, dar aplicată 
spontan și cu acuitate noilor mutații 
și deprinderi umane, care nu sint scutite 
uneori de implicaţii tragice: «Dacă nu 
ieşeai din porunca mea, nu ajungeai 
aici!» Polemica se extinde între Ştefu și 
fiul său, student în vacanţă, descins pe 
neașteptate în satul unde activistul a tost 
retrogradat, după ce timp de doi ani între- 
rupseseră orice comunicare: «Cînd ai 
aflat că la facultate nu m-au primit în 
partid, pentru că aș fi liberalist, nu 
mi-ai mai trimis un ban. Mi-ai dat de 
înțeles să nu-ți mai trec pragul...» 
Fiul vrea să fie lingă tată într-un moment 
greu, ca să nu-i repete greșeala, dar nu 
i-o iartă: «Tu te contunzi chiar cu parti- 
dul? Şi atita vreme cit te confunzi, 
ești liniștit?» Dincolo însă de orice po- 
lemică, politicul impregnează pînă şi o 


in dezbatere. filmul românesc 


conversaţie curentă între două femei care 
poate să sune astfel: «Greu îi să trăiești 
fără bărbat! Şi mai lucri și la partid, 
de nu poți da nici în stinga, nici în 
dreapta...» 

Am preferat în locul altor trimiteri sau 
caracterizări, să” cităm unele replici, pen- 
tru că dialogul — textul vorbit, în genere, 
ocupă un loc prioritar în această specie 
cinematografică. Abordăm astfel prima 
şi cea mai dificilă dintre problemele de 
construcție pe care filmul le-a ridicat, 
nu atit autorului scenariului — care sub- 
înțelegem că a scris și dialogurile — cit, 
în primul rînd, celui care a realizat adap- 
tarea cinematografică a subiectului (ne- 
indicat pe generic), regizorului și, de ase- 
menea, interpreților. 

Cea mai mare parte din verva polemică 
a filmului este concentrată în monologu- 
rile cîtorva dintre personaje. Deosebit 
de izbutit este acela al mamei — Rafira — 
susținut, de la prima la ultima secvenţă, 
ca un fel de comentariu al întregului film. 
Autorii par să fi conferit acestui personaj 
foarte autentic și, în felul său, pitoresc 
rolul — nemărturisit — de rezoneur. În 
interpretarea strălucită a actriţei Luiza 
Orosz, care ne oferă un adevărat recital 
al dialectului ardelenesc, susținut de o 
desăvirşită adecvare a expresiei, a miş- 
cărilor şi costumaţiei, Rafira e de altfel 
singurul personaj din film a cărui pre- 
dispoziție polemică se traduce și într-un 
debit verbal adecvat. Din primul moment 
al sosirii în sat, nu-i scapă nimic fără o 
apreciere — spontană, instantanee, ade- 
sea cu o ironie seacă («Da' faină casă 
ne-ai mai găsit, leliță!», «Da' te-or 
ţinut bine pe acolo, că văd că ești slab 
ca o arătare»), și pe toată gama de apos- 
trofări, pînă la imprecaţie și blestem, cu 
neașteptate întorsături șăgalnice («Las' 
că știu eu cum glumești tu, ca taică-tu, 
nu i s-ar hodini oasele acolo unde se 
află, că nici nu mi-ai dat bani de mar- 
moră pentru cruce, să aibă și el, săra- 
cul...»), totdeauna într-o secretă familia- 
ritate cu cele sfinte («Bine că sîntem 
toți, doamne, drăguțule, bine că ne-am 
adunat de pe cele drumuri...»). Ne-ar 
fi greu să cităm din întreaga experiență 
a cinematografiei noastre multe alte per- 
formanțe ca aceea pe care o reprezintă 
acest personaj, prin vitalitatea sa cuceri- 
toare. 


Că tocmai monologul impresionează 
mai mult sensibilitatea și solicită mai 
elocvent posibilitățile regizorului Mircea 
Moldovan ne-o dovedeşte și tratarea cîtor- 
va momente, prin sinceritatea confesiu- 
nilor la care asistăm, uneori reduse la o 
exclamație repetată mecanic, precum a 
ţăranului de la circiuma din sat («Mă' ce 
cai am avut și ce cai am pierdut!») sau 
izvorită dintr-un obscur complex al vino- 
văției, ca în partitura învățătorului tînăr 
care sustrage scrisorile compromițătoare 
de la poștă și i le dă instructorului, dar 
reține și o depeșă prin care Adam recla- 
ma excluderea fiului lui Ştetu de la facul- 
tate. Întilnirea arivistului nedecis cu vir- 
tuala victimă salvată se produce tot «la 
un pahar de vorbă»: «Mircea, te rog 
dă-mi o palmă... Sint o cîrpă! Am vrut 
să ajung cineva...» În această secvență, 
regizorul e preocupat de închegarea unei 
atmosfere ambigue, într-o ambianță de 
penumbră, cu fum de țigară și abur de 
alcool, între pereţii și tejghelele uzate ale 
bătriînei circiumi rurale, lăsînd vorbele 
oamenilor să plutească în neștire, fără 
adresă, într-o stare de spirit incertă, dar 
cu măsură surprinsă, comentată tărăgă- 
gănat de un taraf nevăzut. 

Uneori, aici, sau în alte împrejurări, 
asistăm la un dialog, dar de fapt replica 
partenerului nu servește decit la punerea 
în valoare a confesiunii personajului 
principal, pe altă temă, dar în aceeaşi 
gamă, ca în cazul învățătorului comunist 
care-i arată studentului aflat în vacanţă 
insectarul școlii: «Ăștia sînt toți dăună- 
torii de prin părțile noastre. Marta a fă- 
cut colecția. A primit și o diplomă de la 
raion. Noi n-avem nimic în sat în afară 
de școala asta Absolut nimic... Şi 
după 40 de ani de activitate, vor să mă 


Polemică în cadrul familiei 
(Cosmin Ghiară. Silviu Stănculescu şi Luiza Orosz) 


mute disciplinar...» interesant este că 
în cazul tuturor acestor personaje care 
beneficiază de avantajul monologului, in- 
tuiția regizorului în fixarea distribuției 
şi compozițiile actoricești ca atare,au func- 
ționat cu maximă precizie și elocvenţă: 
alături de Luiza Orosz, în rolul mamei, 
Anton Taut și Cosmin Ghiară — respec- 
tiv învățătorul tînăr și studentul — și 
Ernest Maftei, în rolul învățătorului împri- 
cinat. Prin toate acestea, Mircea Moldovan 
aduce, în tabloul atit de inegal al rezulta- 
telor noii generaţii de regizori, o notă 
remarcabilă de constanţă şi stăruință, pe 
un teren de maximă dificultate, cu un spor 
calitativ evident. 

Rezultatele sint oarecum diterite în sce- 
nele de polemică propriu-zisă sau în care 
textul vorbit are un caracter neutru. Aici 
dialogul și tratarea lui regizorală și acto- 
ricească fac impresia unei elaborări in- 
suficiente. Încă din secvența de prege- 
neric, autorii par să creadă că o frază 
enunţiativă, filmată într-un singur cadru 
fix şi rostită linear, fără nici o altă sugestie 
de context, e suficientă pentru a ne intro- 
duce în subiect. Alteori, in confruntările de 
maximă acuitate, duelul verbal pierde din 
naturalețe și strălucire datorită unui balast 
de cuvinte fără altă justificare decit aceea 
de a lămuri spectatorul din sală — și nu 
pe partener — asupra unor aspecte adia- 
cente ale  «problemei».«Ştefu: — Pînă 


pleci din sat, să stai în casă! Învățăto- 
rul: — De ce să stau? Pentru că i-am 
spus tovarășului Adam că e împotriva 
normelor de partid felul lui de a lucra?». 
Primul dezavantaj al acestei maniere este 
că dialogul și relaţiile dintre personaje 
întirzie inutil într-un stadiu preliminar, 
neconcludent, chiar în cazul protagoniș- 
tilor acţiunii, care se cunosc demult, 
cum sint activistul venit în sat şi secre- 
tara organizaţiei de bază: «Ştefu: Pa- 
raschivo, tu de ce nu-mi spui pe nu- 
me? Paraschiva: Vă pot spune, tova- 
rășe Ştefu. Ştefu: Şi poate-mi spui și 
de ce ești supărată pe mine?! Paras- 
chiva: Ştii dumneata de ce. Ştefu: 
Adică, după tine,Dobrotă e nevinovat?» 
Şi scena se încheie după această suită 
de enunțuri, printr-o afirmaţie finală de 
aceeași factură: «Dumneata judeci lu- 
crurile așa, pentru că ai fost eleva lui. 
Ascultă la mine, Dobrotă e un reac- 
ționari» Cu alte cuvinte, toate datele 
polemicii există, dar starea polemică nu 
se încheagă şi disputa nu se angajează. 
Nici atunci cînd protagoniștii agită insis- 
tent spadele în aer. Profesiunea de cre- 
dință a fiecăruia din cei doi activişti este 
plauzibilă, dar ne solicită interesul pentru 
o demonstraţie care rămine mai mult în 
subtext, iar crezul lor politic, umanist, 
in numele căruia se confruntă, greșesc 
sau se transformă cei doi eroi principali, 
se fixează într-o ipostază strict afirmativă: 


Două personaje în căutarea adevărului 
(Eugenia Bosinceanu si Silviu Stănculescu) 


«Adam: Binele și lipsa de griji, astea 
v-au făcut delicați și sensibili. Socia- 
lismul ăsta pe care-l înțelegem di- 
ferit, pentru că l-am trăit diferit...»; «Şte- 
fu: Dacă tu crezi că partidul a clădit 
atit de puțin în mine, te înșeli ». Sur- 
prinzător este, de asemenea, că și sub 
raport regizoral — în deosebi prin tipolo- 
gia adusă în cadru — toate premizele par 
să fi fost întrunite pentru ca aceste mo- 
mente să capete viață și un relief excep- 
tional. Totuşi, chiar dacă nu contemplăm 
un singur cadru static, nu urmărim mai 
mult decit o succesiune tradițională de 
planuri fixe: cimp-contracimp. O scenă 
foarte generoasă, sub toate aspectele, 
este de pildă momentul cind Dobrotă, îm- 
pins de la spate de Adam, recunoaște 
în fața satului vina sa fictivă. Scena ne 
apare însă expediată în citeva cadre aproa- 
pe neutre. Să nu fi fost oare regizorul ten- 
tat să «joace» pauzele, să dilate semnifi- 
cativ suspensul, să valoreze subtextul, 
prin sugestii de detaliu sau de ambianţă, 
să confere imaginilor şi mișcării de aparat 
mobilitatea trăirilor și a gindirilor pe 
care bănuim că le încearcă eroii, într-un 
moment decisiv pentru desfășurarea dra- 
mei şi clarificarea sensurilor sale? 

Inspirat distribuiți de regizor în rolurile 
respective, Silviu Stănculescu (Ştetu) — 
care face cel mai bun rol din cariera sa 
cinematografică — lon Besoiu (Adam) și 
Eugenia Bosinceanu (Paraschiva), în ton 
cu partiturile, corecți și convingători prin 
datele lor naturale. În privința fotografiei — 
unitară ca stil, vădind un gust propriu şi o 
siguranță în execuție, cu atit mai remarca- 
bile la un debutant (lon Marinescu) — ea 
plătește, la rindu-i, un anumit tribut acade 
mismului şi efectelor contrastante din 
«filmul țărănesc de atmosferă» — im- 
proprii substanţei și facturii virtuale ale 
acestei narațiuni moderne, care solicita 
o respiraţie și o dinamică mai liberă a ima- 
ginii. Muzica, excelentă ca sugestie într-o 
scenă cum e fanfara care cîntă sub nin- 
soare şi tot atit de funcţională, ca plan 
secund al unor monologuri, dramatizează 
superflu alte momente, a căror încărcă- 
tură dramatică, polemică, trebuia să se 
releve pe o cale mai directă, adică prin 
replica de nuanţă și imaginea mai mobilă. 
Neutralizate sau chiar ascunse privirilor, 
datorită facturii decupajului și imaginii, 
costumele, decorurile și însăși ambianța 
satului în care filmul s-a turnat — incon- 
testabil autentice și fără inadvertențe — 
nu ne solicită în mod deosebit atenția — 
rolul lor expresiv este minim, la hotarul 
dintre «funcțional» şi «de serviciu». 

Prin vocaţia, convingător probată de 
regizor, prin calitatea deasupra mediei 
a tuturor colaboratorilor săi, și îndeosebi 
prin premizele dramaturgice, originale și 
de maxim interes politic şi estetic, «Vi- 
fornița» avea șansa să fie — nu un film 
oarecare şi nici unul căruia i se fac reve- 
rențe de circumstanță. Aşa cum ne-o de- 
monstrează efectiv multe din secvențele 
sale — care-l situează deasupra celor- 
lalte filme ale stagiunii — «Viforniţa» 
putea fi un film de excepţie. Dacă nu este 
decit parţial, nu e însă mai puţin adevărat 
că evidenţa acestei șanse superioare este 
atit de certă, încit ne-a emoționat prin 
ea însăși. 


Valerian SAVA 


Producție a Casei de filme 5, realizată 
în studiourile Centrului de producţie 
cinematografică «București». Regia: 
Mircea Moldovan. Scenariul: Petre Săl- 
cudeanu. /maginea: lon Marinescu. Mu- 
zica: Liviu Glodeanu. Decorurile şi costu- 
mele: Nicolae Edulescu și Ştefan Mari- 
tan. Cu: Silviu Stănculescu, Luiza 
Orosz, lon Besoiu, Eugenia Bosincea- 
nu, Ernest Maftei, Cosmin Ghiară, An- 
ton Tauf, Toma Dimitriu, Mihai Mere- 
uță, Ferencz Bencze, Elena Stescu, 
Nae Gh. Mazilu. 


| 


Cronica 
filmului 


politic 


Vorbele care 
te string de git... 


Un film pe 16 milimetri, durata 50 de 
minute. Titlul: «El dialogo de Ame- 
rica» — filmul întilnirii Castro-Allende, 
o discuţie între cei doi revoluționari, 
gravă și totodată familiară, condusă de 
ziaristul chilian Augusto Olivares, prie- 
ten al lui Allende, mort alături de pre- 
ședinte. «Un document capital» — 
apreciază «L'Humanité». Montajul lea- 
gă trecutul de prezent — două «pla- 
nuri fixe» domină ecranul: poze vechi 
ale luptelor muncitorești din Chile 
(înainte de venirea la putere a lui 
Allende) şi scene colorate în roșu ale 
ororilor tăptuite de regimul lui Battista 
(răsturnat de revoluția cubană). În 
film, Allende spune (şi cronicarul afir- 
mă că ascultindu-l, azi, vorbele lui 
«te string de git»): 

«Sînt aici pentru a împlini o sar- 


Cronica 
afacerilor 


Celebrul diferend  Taylor-Burton 
permite nu mai puțin celebrului pam- 


filmul e o lume, 


cină Nu sînt aici nici din capriciu, 
nici din poftă de putere sau glorie... 
Voi îndeplini misiunea dată de 
popor. O voi îndeplini fără să mă 
cruț... Vor trebui să mă ciuruiască 


cu gloanțe ca să mă împiedice să 
acționez. Nu apăr o cauză persona- 
lă — voi înceta să mai fiu președin- 
te doar la capătul mandatului încre- 
dințat»... 


Allende: «Îmi voi îndeplini misiunea, 
fără să mă cruț»... 


fletar al lui «Le Figaro» de la Paris, 
Andre Frossard, unul din sarcasticele 
„ale cronichete de pagina întii: 


Amor, 
amor 


«Se speră sincer că Liz Taylor nu 
va fi silită să vindă diamantul de un 
kilogram (poate că exagerez puțin), 
în formă de pară, pe care Richard 
Burton i l-a oferit, cindva, cu o mină, 
tinind în cealaltă statutul unei socie- 


„„„Pe vremuri totul a pornit de la un măr. 


Acum de la o pară? 


tăți al cărei «activ» principal îl consti- 
tuia acea «piatră». Generosul donator 
ar vrea azi ca societatea să fie dizol- 
vată, iar para tăiată in două. Liz Taylor 
nu va osteni să demonstreze tribuna- 
lului de comerț — singurul competent 
în aceste afaceri sentimentale — că, 
administrind ani şi ani de zile această 
mină de cărbune cristalizat, fără să 
primească pentru aceasta nici cea 
mai mică remunerație, i se cuvine pe 
bună dreptate, nu numai partea aso- 
ciatului ei, ca preț al bunei gestiuni 

ci şi cerceii asortaţi colierului ca recu 

perare a cheltuielilor de pază». 


„Piața“ 


la Veneția 


La tirgul anual de filme pentru televiziune care 
are loc anual la Veneția — cu ocazia decernării 
«Premiului Italia» în domeniul realizărilor tele 
și radio — s-a constatat că Suedia nu a cumpărat 
nimic din producția americană; argument: prea 
multă violență! În fruntea exportatorilor de foile- 
toane istorice se menține desigur Anglia, dar 
italia a reușit să plaseze un «Leonardo da Vinci» 
în 40 de țări. Interesul cumpărătorilor din R.F. 
Germania s-a indreptat în primul rind spre me- 
ciurile de fotbal și carnavaluri... 


Filmele 
din ziare 


Centrul înaintaș 
a murit în zori? 


«La voz de Galicia», ziar spa- 
niol de mare tiraj, pune în evidenţă 
situația creată prin noile drepturi 
acordate cluburilor spaniole de fot 
bal de a cumpăra jucători străini: 

«C.F. Barcelona»a plătit pentru 
olandezul Cruyff o sumă echiva- 
lentă cu aceea pe care ar ciștiga-o 
în 49 de zile lucrătoare 52.230 de 
spanioli muncitori în Belgia; Real 
Madrid a plătit pentru vest-germa- 
nul Netzer valoarea a 9 zile lucră- 
toare pentru 39.000 de spanioli 
truditori în Olanda; suma cheltuită 
pentru argentinianul Mas echiva- 
lează cu 5 zile de lucru pentru 
22.019 spanioli din Anglia; cît pri- 
vește banii dați pentru alți doi 
argentinieni, Ayala (văzut și de noi, 
la Bucureşti — n.r.) şi Heredia, ei 
reprezintă o zi de muncă a 601.095 
spanioli muncitori în Franţa...» 

Sau: «Bun venit, d-le Cruyff!» 


Umberto D 


«Internaţional Herald Tribu- 
ne» publică un interviu cu doamna 
Margaret Kuhn, în virstă de 68 de 
ani, fostă directoare a serviciilor 
sociale din Filadelfia, cea care a 
creat «Mișcarea de eliberare a per- 
soanelor în virstă» — numită și 
mișcarea «Panterelor cenușii» — 
1500 de aderenți, dintre care trei 
sferturi femei: 

«Revolta bătrinilor face parte din 
revoluția generală pe care o trăim; 
ea se înscrie în lupta sufragetelor, 
a militanţilor pentru drepturi civile, 
ție ei tineri sau femei... Sint impo- 
triva retragerii obligatorii și a izo- 
lării, ale căror victime sint tocmai 
persoanele în virstă... Prefer cu- 
vintul «bătrin», nu e nici o rușine 
să fii bătrin și să ai părul alb. Asta 
se întimplă oricui»... 


Cronica 
stranie 


Clement Freud — nepotul lui 
Sigmund, inventatorul psihanalizei 
— deputat în Camera Comunelor, 
vedetă de filme publicitare la tele- 
viziunea britanică, unde face re- 
clamă, împreună cu ciinele său 
Henry, unui aliment canin... ...Ce-ar 
spune «bătrinul» bunic? 


Vîrsta 


pentru Hamlet 


lanokenti Smoktunovski — des- 
pre „Hamlet”-ul său cu care i-a vrăjit 
chiar pe englezi: 

„Am înţeles că trebuie să înfățişez 
nu un filozof rece, ci un om a cărui 
inimă e gata să cuprindă toate bucu- 
riile și nedreptățile lumii. 
l-aş juca pe Hamlet altfel... 

- Ce vîrstă aveți? m-a întrebat, 
la Londra, sir Laurence, cu cîţiva 
ani în urmă. 

— Patruze 

— O, e o vîrstă frumoasă! 

— De ce? 

Laurence Olivier a dus mîna la 


cum însă 


După 42 de ani, nu mai poţi 
să-l joci pe Hamlet“... 
Smoktunovski continuă: 
„Eu aveam 37 cînd l-am jucat pe 
Acum am 48, dar dacă aş 


avea prilejul să revin la acest personaj, 
n-aş sta pe gînduri, 

În lume au apărut idei noi, alte 
probleme îi preocupă pe oameni. 
Şi cea dintii datorie a unui artist 
e să răspundă la întrebările pe care 
le pune epoca însăși. Da, dacă ar fi 
să revin la „Hamlet“, acum l-aş juca 
altfel”... 


Ce e 


blues-ul ? 


Doi cineaști francezi — Robert 
Manthoulis şi Claude  Flfouter — 
au plecat la Chicago, San Francisco 
și New-Orleans să filmeze „ultimii 
mobhicani“ ai blues-ului, ultimii cîn- 
tăreți negri ai timpurilor eroice ale 
jazz-ului: 

„Poate să vă pară de necrezut, 
dar aceşti oameni — unii dintre ei 
atingînd 80 de ani, n-au fost nicio- 
dată filmaţi“... afirmă unul din rea- 
lizatori. 

Dar ce e blues-ul? Răspunde un 
negru bătrîn, uitat pînă și de dum- 
nezeu; 

„Prind sunetele afară, pe stradă, 
unde se nimereşte.., Am blues-ul 
în sînge, îmi vine natural, e deajuns 
un cuvînt și fac un cîntec... Există 
blues-uri tandre, dulci, senzuale... 
Dar adevăratul blues e cînd te pără- 
seşte o femeie și s-a terminat...“ 


TERREI ATARE ME CEPT ZAO IEEE 
Smoktunovski, în acord cu poetul: 


„Toţi vor să joace Hamlet“... 


Rubrica „Filmul e o lume, lumea e un film“ este realizată de Radu Cosaşu 


= Cronica 
eroului 
+. real 


Cum l-au con- 


‘damnat pe Carlos 


E 


„Judecător şi în-afara-legii“ — 
ultimul film al lui Paul Newman 
(în regia lui John Huston) este 
consacrat unui personaj legendar 
şi real al Westului, lui Roy 
Bean, un tip foarte original în 
maniere, care s-a hotărît să facă 
dreptate, ca un adevărat judecă: 
tor, cri de cîte ori legea era încăl- 
cată fie în „saloon“, fie în prerie. 
lată cum zice cronica timpului că 
a fost redactată sentinţa de con- 
damnare la moarte a unui mexi- 
can acuzat căa furat un cal, după 


Newman, 
ju(de)cătorul... 


Condiţia 
femeii 


Glenda J, regina, 


observă... 


Lucidă, ironică,  muşcătoare, 
Glenda Jackson, în declaraţiile ei 
pentru „Le Monde”, cu prilejul 
trecerii prin Paris: 

„Atitudinea față de femei nu 
s-a schimbat fundamental, Socie- 
tatea noastră „permisivă” nu le 
autorizează mai mult decît să-şi 


epoca 
noastră 


o judecată serioasă a cazului său 
în fața unor asesori aleși dintre 
foști răufăcători ispășiți? 

„Carlos Robles, ai fost Judecat 
de 12 oameni adevărați și buni, 
nu egali ai tăi, căci ei te depășesc, 
așa cum cerul depășește infernul, 
Ei te-aj declarat vinovat c-ai fu- 
rat o vită. Va trece timpul, ano- 
timpurile vor veni şi se vor duce: 
primăvara, cu iarba ei verde şi 
dulce unduită, cu nenumăratele 
ei flori parfumate, în văi și pe 
coline; vara copleșitoare, cu vă- 
lul ei de căldură strălucind pe 
orizontul ca!lcinat; toamna, cu 
luna ei de aur, cu colinele ei rugi- 
nii sub cerul stins; în sfîrșit,iar- 
na cu vîntul ei plingăcios şi muş- 
cător, cu zăpezile ei — toate as- 
tea nu le vei mai vedea, Carlos Ro- 
bles; și n-o să ai nici măcar o fi- 
şie pe ochi. pentru că această 
Curte hotărăște să fi dus la cel 
mai apropiat copac și spînzurat 
de gît pînă vei fi mort“... 


Cătușele 


pentru Luciano 


Francesco Rosi, regizorul ob- 
sedat de „înscenarea“ scrupuloasă 
a realului („Salvatore Giuliano“, 
„Cu mîinile pe oraș" 
Mattei”) nu-și părăsește metoda 
şi a realizat un „Lucky Lucia- 
no” — povestea uneia din căpe- 
teniile Mafiei americane, gangs- 
ter și politician al deceniilor ro- 
oseveltiene, avîndu-l ca protago- 
nist pe Gian Maria Volonté. 
Nici o scenă nu e lucrată în afara 
istoriei şi a adevărului autentic. 
În rolul comisarului care l-a urmă- 
rit, ă la Javert, pas cu pas, pe Lu- 
ciano, joacă însuși Charles Si- 
racusa, polițistul din realitate: 

Întrebat ce sentimente- fn- 
cearcăatunci cînd —după !0ani — 
îl regăsește, fie şi fictiv, pe Lu 
no, a răspuns: „ În fiecare dimi- 
neață, cînd cobor în camera de 
hotel și-l descopăr pe Gian Ma- 
ria Volonté îmb: t în Luciano, 
nu-mi vine altceva să-i fac decît 
să-i pun cătușele“... „La urma ur- 
mei, e normal"... — acceptă Rosi. 


„Cazul 


aștepte pedeapsa. Va mai dura 
mult pînă să se accepte că avem 
o existență proprie 

Pentru o actriță, dificultatea 
constă în exercitarea meseriei 
ei; eşti, frumoasă — devii un 
obiect sexua!, Eşti strălucită la 
minte — ești con ată rolurilor 
„intelectuale“. În ambele cazuri, 
eşti un obiect manipulat a cărui 
prezență afectează personajul 
priocipal, care mereu se întîmplă 
să fie un bărbat. Pozitive sau ne- 
gative, personajele feminine răs- 
pund unei concepții sculine 
despre femeie, femeile n: intere- 
sează autorii dectt dacă au ceva 
în plus: dacă sînt regine, asasi- 
ne... Sau actrițe! Dacă ar exista 
excepţii de la această regulă, 
m-aș simţi frustrată de a nu fi 
participat la ele, Dar în Anglia, 
nici un cineast nu încearcă o ana- 
liză a epocii noastre... 

În ce mă privește, îmi conduc 
singură viaţa, Dar viața mea a 
intrat într-o: schemă bine defi- 
nită din ziua cînd am hotărît să 
mă fac artistă...“ 


la ordinea zilei 


— Păi bine, domnule, 

faceți declaraţii peste 

Lema tot, în presă, la radio 

la televiziune, pe cori- 

doare, la colțuri, căvreți 

scenarji de actualita- 

te, că încurajați, că e nevoie, că tre- 

buie, că şcoala românească de cinema, 

că gata, iar scenariul meu, care e de 

actualitate, de școală românească, 
de gata... 

— Poftim? 

— M-am enervat, asta-i! Scenariul 
meu, care este exact ce vă trebuie, 
nu vă place! 

— Ce-i drept, nu ne place. 

— Dar de ce, asta nu pot pricepe, 
de ce?! Am plasat acţiunea într-o mare 
uzină sau nu? 

— Aţi pla at-o. 

— Păi vez:? Am introdus un con- 
fiict major între nou şi vechi? 

— Aţi introdus. Care-i vechiul și 
care-i noul? 


=ventura scenariului 


Actualitatea la cald și la rece 


— Metoda, 

— Noul sau vechiul? 

— Şi noul și vechiul. Dialectică, 
Dacă se aplică metoda inginerului 
Oprişan, e noul, dacă se aplică meto- 
da inginerului Barbălată, e vechiul. 

— Ce vrea unul şi ce vrea celălalt? 
Nu se înțelege. 

— Dar e limpede: unul vrea la 
cald și celălalt vrea la rece. Sau in- 
vers. Parcă îmi amintesc că am pre- 
cizat în scenariu. 


Ingeniosul 


Deoarece aţi formulat nedumeriri cu privire la unele de- 
talii din scenariul meu, ţin să precizez că totul nu e decit o 


Drumul cel mai scurt dintre 
un conflict major - 
şi automobilul proprietate personală 


recuziter 


— Ce la cald şi ce la rece? 

— Sudură, lipire, montaj, dracu 
ştie ce, că doar n-o să intru în amă- 
nunte tehnice. 

— SI? 

— Și la acest conflict iau parte și 
muncitorii. 

— Care muncitori? 

— De exemplu, nea Simion, sau 
nu, nea Samoilă, sau nea Samson, 
nu rețin numele, ăla care-i strînge 
mîna lui Oprişan. 


— În parc? 
— Nu, la restaurant. 
— Muncitorii dumneavoastră își 


exprimă punctul de vedere numai la 
restaurant. 

— Pentru atmosferă. Și, oricum, 
e mai original decît să-i arăţi la lo- 
cul de muncă. Dar i-am scos și la aer, 
în week-end. Fiecare cu autoturis- 
mul proprietate personală, 

— Dacă-i arătaţi pe muncitori 
cînd la chefuri, cînd la plimbare cu 
mașina proprietate personală, nu 
contraziceți cumva legea circulației? 

— La asta nu m-am gîndit! Scoa- 
tem chefurile. 

— Dacă scoateţi chefurile, rămîne 
un scurt-metraj documentar de ze- 
ce minute despre sudura, lipirea, 
montajul, dracu știe ce, la rece şi la 
cald, Asta, dacă intraţi, măcar cinci 
minute, şi.în amănunte tehnice..., 


Dumitru SOLOMON 


chestiune de recuzită, ușor de procurat din comerţ, cu atit mai 
mult cu cît vă propun soluții economice: 


Astfel, pentru întîlnirea celor doi eroi, ambii 
mergînd pe bicicletă, se va folosi modelul nr. 1 


Nu înţeleg de ce vi se pare nepotrivit 

ca eroina să-și plimbe copilul prin 

Cișmigiu și să privească în același 

timp partida de tenis la televizor. So- 

luția pe care o propune modelul nr. 4 
este cea mai adecvată 


Momentul de criză în relaţiile lor, cînd ei se 
află în pragul despărțirii, va fi marcat 
de modelul nr. 2 


Sau, într-o variantă cu preț de cost redus, modelul 
nt. 3, care ar asigura de altfel și o mai mare 
complexitate psihologică a secvenţei 


un pieptene pentru chelie 


“Mă miră, de asemenea, și găsesc 
că e destul de regretabil că 


nu știți cum arată 


În ceea ce privește inven- 
ţia eroului nostru, care a 
determinat o nouă tehnică, 
o nouă tehnologie și o nouă 
filozofie a folosirii unei 
unelte tradiționale și care v-a 
dat dumneavoastră atita 
bătaie de cap, ca este cit 
se poate de simplă (aumai 
la prima vedere!) și s-ar 
prezenta (schematic, bine- 
înțeles) cam așa: 


(pentru conformitate, tot D.S:) 


Cutare 


O trilogie 
în manuscris: 
„Călătoria 
pe jos“, 
„Călătoria 
pe sus“, 
şi „Rafale 
din jos şi 
din sus“ 


Celebritatea res 
gizorului Cutare 
a început în 
ziua de 13 sept. 
1958, cînd, în sta- 
lul cinematogra- 


fului Patria, după aprin- 
derea luminilor, şi-a zis: 
„Chestii d-astea pot să fac 
şi eu, să fiu al dra...!"” A bătut 
la cîteva uși (avea și-un unchi 
care, pe vremuri, băuse o 
ţuică, la bodega Asan, cu 
Nottara), a manipulat cîteva 
clanţe şi, numai după patru 
ani de studii beletrist-cinema- 
tografi ce-aventuros-postlicea- 
le, a dat lungul metraj 
intitulat programatic „Finul 
poate fi cosit în anotimpul 
ploios”. 

A urmat seria succeselor, 
deocamdată doar în manu- 
scris: „Călătoria pe sus“, „Că- 
lătoria pe Jos" şi „Rafale din 
Jos şi din sus”, citate și în car- 
tea „Să facem filme" a regreta- 
tului 1.B. Comparat cu Einsen- 
stein, Ford şi Bardem, l-a sur- 
clasat pe Orson Welles în ca- 
podopera care s-a numit „Bo- 
bul de mac”. (Vă amintiţi cele- 
brele replici: — Ta-ra-ra-ra, 
Nelule, începe să plouă. — Da, 
dar e o ploaie fertilă!) 

În numai zece ani, a ecrani- 
zat inclusiv jurnalele intime şi 
(pentru actualitate) cîteva cu- 
legeri :de folclor dintr-un 
județ de munte. 

Anul trecut a luat mențiune 
de participare la A.P.S.I.P. 
(Asociaţia pentru strîngerea 
înţelepciunii din proverbe). 

Are pe șantier, în fază de 
rezumat al sinopsisului, 193 
de filme. Toate Eastmancolor. 

Maestrul Cutare se bucură 
de o sănătate perfectă, e un 
visător al cățărării şi un cam- 
pion la proba: coate. Invidioșii 
şi tombaterele au de ce să le 
crape -buza! 


Marcel PĂRUŞ 


Spectator incomod 


Am visat că n-am scris 
nimic... 


«. de pildă despre unele cronici 
din care nu înţelegi: 


să te duci sau să nu te duci 
să vezi filmul? 


Nu știu cum se face, dar 
pe mine pifltiile, frip= 

nema turile şi aferentele li- 

chide din noaptea de 
revelion mă trag la 

: somn. Dorm şi visez 
(n-am pretenția să visez color, pen- 
tru că materia -primă e scumpă şi 
n-are rost să faci color dacă nu tre- 
buie:asta nu întărește dramaturgia). 
Visele mele au specific: vin pe rînd, 
fără înghesuiala de If filmele lui 
Nicolaescu, dar nici nu au lipsa to- 
tală de înghesuială — ca să nu zic 
altfel — de la filmele lui... Lăsaţi; 
nu Vreau să-l supăr! 

Pentru a putea preda la timp arti- 
colul din numărul de Anul Nou, am 
hotărît să devansez revelionul. Toate 
(somnul, dormitul, inclusiv visele) 
s-au repetat aidoma. E drept, visele 
s-au schimbat. Am visat în mod 
festiv că n-am scris nimic.... 

BI despre proasta programare a 
filmelor documentare la cinemato- 
grafe, că nu ştii dacă este sau nu este 
film documentar, şi dacă este, care 
este; 

E despre organizarea unor festi- 
valuri de filme (tot documentare), 
ca să vedem și noi pe ce luăm premii, 
pentru că la filme documentare 
luăm (măcar la astea); 

E despre organizarea unor mese 
rotunde „cineaşti-spectatori”, în care 
spectatorii să spună ce au de spus 
şi nu numai să-i vadă pe cineaștii 
care se aplaudă între ei, așa cum se 


întîmplă la prezentarea solemnă a 
premierelor unde lumea este invi- 
tată să aplaude filmul înainte de a-l 
vedea. i 

Şi am mai visat că n-am scris 
nimic... 

E despre premiile care s-ar putea 
acorda celor mai bune afişe româ- 
nești de film pentru ca să nu-i mai 
confunzi în picturile murale de car- 
ton presat pe Florin Piersic cu Louis 
de Funès şi pe Ilarion Ciobanu cu 
Sophia Loren; 

E despre actorii de mare valoare 
ai teatrelor din ţară care aşteptă 
de mulţi ani să fie băgați în seamă de 
regizori! (Pe unii, de cînd tot aș- 
teaptă, i-a prins şi pensia din urmă); 

E despre comanda făcută de 
1, 2, 3, 4 şi 5, pe virament, la OCL 
„Mobila“ pentru mese cu multe 
sertare în care să se poată depozita 
scenariile comandate, livrate şi apro- 
bate. 

Am visat că n-am scris nimic des- 
pre toate acestea și că trebuie să 
scriu neapărat. 

M-am trezit însă, m-am uitat în 
colecția de incomodități din re- 
viste și am observat că totuși am scris. 

Ei şi ce dacă am scris! S-a sesizat 
cineva?. 

Nu-i nimic, o să mai scriu! Pentru 
că prima condiţie a rubricii „Specta- 
tor incomod" este să fie... incomodă. 

Dar indiferent de asta—La 


mulți anil 
Alexandru STARK 


„Practic“ sau „Ideal“? 


Nota de față nu-și pro- 

pune să discute multi- 

plele aspecte ale pu- 

nema blicității tv. Şi nici 
modul cum sînt reali- 

zate reclamele; deși 

problema ar merita să fie discutată. 
Ne limităm la două observaţii: 
Se ştie că există o lege de bază a 
genului: laconismul. Cele mai bune re- 
clame din lume au o durată de ordi- 
nul secundelor. Reclamele noastre 
calcă această lege, Ele par să aibă 
ambiția să rivalizeze cu Odiseea, 
cu serialul, cu 1001 de nopți. Nu-i 
vorba aici numai de reclamele care 
se prezintă sub limita de jos a nive- 
lului elementar — cum ar fi reclama 
pentru conservele de pește, cea 
pentru geamurile de la Fieni sau cea 
pentru Motelul de la Cheia. De 
această boală suferă chiar şi acele 
reclame care pot trece drept inspi- 
rate — cum ar fi reclamele care 
recomandă motoreta Mobra, uleiul 


de mașină Extra sau băutura Havana- 
Club. (În paranteză fie zis, după 
atitea luni de la folosire, n-ar fi cazul 
să se facă acea eorectură gramati- 
cală de care are nevoie insertul? 
„Cu băutura Havana-Club se obţine 
(!) mai mult de 69 de combinaţii...” 
E adevărat că 69 nu sînt peste 100! 
Totuși...) 

Rațiunea existenței unei reclame 
este să creeze o dorinţă, să-l deter- 
mine pe consumator să dorească 
să cumpere produsul X sau Y. În 
cadrul aceleiași emisiuni publicitare 
se încearcă să fim convinși că aspi- 
ratorul IDEAL e PRACTIC și că 
aspiratorul PRACTIC e IDEAL, 
Negru pe albl Reclama e sufletul 


comerţului — e adevărat! Dar între- ` 


barea este cîți cetăţeni care şi-au 
planificat să-și cumpere un singur 
aspirator apreciază subtilitatea lingvis- 
tică şi se hotărăsc să fie şi ideali şi 
practici? Cîţi? Aceasta-i întrebareal 


Of, tot 
Cimpulung 


„Dacă nu găsiţi 
Carbaxin, 
vizionați 
un film 

| în oraşul 
| nostru...“ 


Am citit cu 
deosebită uimire 

nema răspunsul Di- 

recției Judeţene 
de Difuzare a 

z Filmelor din Su- 
ceava (Cinema nr. 7/73), dat 
semnatarului articolului „Ce 
filme vedem la Cîmpulung- 
Moldovenesc“ (Cinema nr. 
4/73). 

Nu aş vrea ca discuţiile asu- 
pra acestui subiect să se 
prelungească printr-o serie de 
atacuri şi răspunsuri care ar 
semăna cu o cleveteală pe o 
temă dată, fapt ce ar fi dezo- 
norant, atît pentru dv. cît şi 
pentru semnatarii articolelor, 
dar vreau totuşi să-mi exprim 
surprinderea față de afirma- 
iile D.J.D.F., cît şi opiniile 
unui grup larg de cinefili cîm- 
pulungeni, opinii care, cu sau 
fără intenţie, le-am cules de 
la diferite grupuri de specta- 
tori. Aceste păreri sînt cu 
totul altfel decît cele ale orga- 
nelor locale care şi-au exprimat 
nemulțumirea față de artico- 
lul amintit mai sus, şi cred că, 
în ultimă instanţă, tot masele 
de spectatori au ultimul cu- 
vînt. De altfel, organele locale 
sînt prea ocupate cu depistarea 
şi şicanarea celor care semna- 
lează deficienţe, pentru a mai 
avea timp să se ocupe şi de 
remedierea lor. Nu am făcut 
o statistică exactă a frecven- 
tei reprogramărilor de fiime 
în oraşul nostru, dar înclin 
să-i dau crezare (iertată fie- 
mi îndrăzneala) coresponden- 
tului dv. considerînd totodată 
că D.].D.F. este dezinformată 
asupra schimbărilor interve- 
nite în programarea inițială.. 

Ţinînd cont de modul loial 
în care au fost tratate atît 
„Replica“ cît şi „Contra-re- 
plica“ şi totodată de prompti- 
tudinea cu care le-aţi publicat, 
nu mă îndoiesc că veți accepta 
invitația noastră de a viziona 
împreună un film la Cîmpu- 
lung-Moldovenesc. Dacă în 
Bucureşti nu găsiți „Carbaxin”, 
bateţi la ușa oricărui cinefil 
cîmpulungean, căci vi se va 
da din rezervele proprii des- 
tinate vizionărilor cinemato- 


grafice... $ i 
; Mircea TÎMPĂU 
Cimpulung-Moldovenesc 


ilmul 


Cinema: Stimate gaz- 
de, mai întîi să ne pre- 
zentăm. Nu știm dacă 


7 revista „Cinema“ ajunge 
pină în satul -dumnea- 
voastră. 

lon Cişmașu, colectivist: N-a- 


junge. 

Gheorghe Todoran, director 
al școlii: N-ajunge, din păcate, dar 
de acum înainte o s-o aducem noi, 

Cinema: Revista noastră se o- 
cupă în primul rînd de filmele româ- 
nești. Și de cîtva timp noi am creat 
acest obicei, de a veni împreună cu 
autorii la locul unde filmele au fost 
realizate și de a le pune în discuția 
celor care au fost martori la turnare, 
iar în unele cazuri chiar inspiratori 
ai personajelor prezentate pe ecran. 


„În mod liber, 


în mod curajos“ 

CEST E SINEN a PE ARII 

Dumneavoastră ați făcut astăzi cea 
mai emoţionantă primire celor care 
au realizat filmul „Viforniţa“. Înainte 
de proiecţie, s-au rostit cuvinte sin- 
cere și impresionante, s-au exprimat, 
şi de o parte și de alta, mulţumiri şi 
felicitări. Ceea ce vă roagă redacția 
revistei „Cinema“ este să ne spuneți 


cu ce rămîneți dumneavoastră din A 


acest film și după trecerea momen- 
tului festiv, nu numai pentru ziua de 
azi, dar și pentru mai multă vreme. 

Prin ce v-a captivat acest film, 

în care nu sîntacțiunispectaculoase 

în care nu prea e vorba de dragoste, 

din care poate chiar lipseşte o 

minimă preocupare pentru pito- 

resc? 

Prin ce v-a interesat, deci, acest 
film politic? 

Bănuim că dumneavoastră mai 
vedeți — la televizor, aici, la școală 
sau în alte părți — şi alte genuri de 
filme — filme românești, filme străi- 
ne.. 

lon Cişmaşu: Mai rar. 

Cinema: Dar proiecții cinema- 
tografice aveți uneori, în sat, nu? 

Olivia Mindruţă, profesoară: 
Deocamdată, nu. 

Gheorghe Todoran: Deo- 
camdată ne bucurăm, că vă avem pe 
dumneavoastră în mijlocul nostru şi 
sperăm că după dumneavoastră or 
să vină și revistele şi filmele. Dar 
bucuria cea mai mare este chiar 


12 


ul pol 


care ne re A eii 


Prin ce v-a captivat acest film, 
în care nu sînt acțiuni 
spectaculoase, 
din care lipseşte preocuparea pentru 
pitorese ? 

Prin ce v-a interesat, deci, acest 
film politie? 


Realizatorii filmului „Viforniţa'“ 
față în față cu spectatorii 
din satul CGligoreşti-Cluj 


Partic 


Din satul Gligorești: 


lon Cişmașu, colectivist 
Onorie Hireanu, 

muncitor 

Eugen Macra, colectivist 
Olivia Mindruţă, 

profesoară 

Petru Negrău, profesor 

Viorica Nică, învățătoare 
Aurel Păcuraru, 


Liviu Raita, 
învățător pensionar 


ipă 


Gheorghe Todoran, 

director al școlii 
Emilia Urcan, 

colectivistă 
Rcalizatorii: 


Petre Sălcudeanu, 
scenarist 

Mircea Moldovan, 
regizor 

și actorii: 

Luiza Orosz 

Ernest Maftei 

Silviu Stănculescu 


acest film al nostru, pe care ni l- -ați 
adus astăzi. 

Impresiile despre acest film — 
pe care noi, cei din sat, ni le-am 
împărtăşit unii altora și înainte de a 
veni la această întîlnire — vor fi 
durabile, pentru că ele au la bază 
autenticitatea. Filmul, ca şi romanul 
de la care el pleacă, s-a inspirat 
dintr-un fapt real. lar prin ceea ce 
vedem în film, fiecare dintre noi este 
îndemnat să cugete asupra istoriei 
pe care am trăit-o și pe care o trăim, 
Şi cînd ceva e adevărat şi-ţi dă și de 
gîndit, nu se uită, Ne mai întrebaţi 
dumneavoastră cum se face că un 
film politic ne captivează şi ne emo“ 
ţionea ază, Ne captivează, pentru că 
în film se arată că în perioada colec- 
tivizării s-au săvirşit şi greşeli, iar 


cetățenii noștri, înainte de a vedea 
filmul, cunoșteau şi discutau aceste 
greșeli. Şi atunci cînd au. vizionat 


filmul, au spus: chiar așa a fosti 
Acest mod de a arăta adevărul, prea 
cum și faptul că, pînă la urmă, în 
film triumfă ideea justeţii, a liberului 
consimţămînt, îndeamnă nu numai 
pe fiecare. în parte, dar şi toată 
mulţimea, ca — în mod liber, în mad 
curajos — să urmeze şi de acum 
încolo chemările Partidului Comunist 
Român. Astfel, filmul ne-a mulțumit 
pe noi toți şi am rămas cu încrederea 
că cineaștii români și, printre ei şi 
regizorul Mircea Moldovan şi consă- 
teanul și scriitorul nostru Petre 
Sălcudeanu, întotdeauna vor spune 
adevărul, chiar dacă acest adevăr, 
pe unii sau pe alţii, o să-i supere. 
Acesta este, după părerea mea, 
secretul succesului oricărui film 
politic. Într-un asemenea film, apar 
desigur o serie întreagă de contra- 
dicții, nu numai sociale, dar şi de 
psihologie individuală. Dar contra- 
dicțiile acestea, în fond, au existat 
sau există în realitate și în sufletele 
oamenilor. Interesant este însă, mai 
ales, că unii dintre noi, vizionind 
filmul „Viforniţa“, se gîndesc nu la 
ceea ce se vede pe ecran, nu la 
actorii respectivi, ci la ei înşişi, 
De exemplu, bădița Vescan parcă 
se vede pe el însuși cum spunea 
acum 15 ani: — Măi, și ce cai am 
avut eul Spunea asta bădița: Vescan 
cînd avea o casă prăpădită și dormea 
în bucătărie. lar acum, cînd nu mai 
are de mult acei cai, şi-a făcut o 
casă foarte frumoasă. Ce se des- 
prinde de aici? Că n-am fost induși 


tn eroare, că în film n-au fost pre- 
zentate nişte fapte care să ne arate 
altfel decît sîntem. Filmul ne-a pre- 
zentat ca oglinda: așa cum sîntem noi. 
CORME IEEE EI II LEE 


„Două trei zile dacă mai 


dura, pleca“ 

CNCD PR RISTI BE PR EET PERS 

Eugen Macra, colectivist: Şi eu 
aș vrea să spun că am văzut filmul — 
şi ce s-a desprins din el? Ceva real. 
Asta m-a bucurat mai mult şi pe 
mine: e o re-a-li-ta-tel! Chiar dacă 
nu toate scenele s-au petrecut aşa 
la noi în sat, scenele cu învățătorul 
exact aşa s-au întîmplat — eu doar 
eram vecin, peste drum de școală. 
E un film do-cu-men-tar! Vă spun, 
așa a fost! Două-trei zile dacă mai 
dura, pleca! 


Cinema: Cine? 


Eugen Macra: Învățătorul! Că 
era necăjit pe nedrept. Dar s-a ter- 
minat la timp. Şi foarte bine s-a 
arătat în film şi cazul cu cererile. 

lon Cișmaşu: Chiar așa o fost. 
Unii ziceau că intră, alții că nu 
intră, Care au intrat în colectiv mai 
intii, ăia or ieșit mai bine. Care or 
stat mai la urmă — mai răul 

Cinema: Dar, din film, ce v-a 
plăcut mai mult? 

lon Cișmașu: De la început 
pînă la gata, mi-a plăcut foarte mult, 
că așa o fost realitatea. 

Cinema: Chiar așa? 

Voci unanime: Da! Da! Așa, 
așa a fost! 


lon Cişmaşu: Chiar așa, că la 
inceput n-am vrut să ne băgăm. 

Aurel Păcuraru, colectivist: 
N-am vrut, că dintii, lumea s-o spă- 
riet — că oare cum o fi? Şi uite că 
acum vedem: muncim și care mun- 
ceşte are mai mult şi mai bine 
decît înainte, 


Cinema: intrebarea noastră era: 
dacă chiar tuturor celor de față 
le-a plăcut filmul, în egală mă- 
sură, de la început pînă la sfîrşit, 
sau dacă unii dintre dumneavoastră 
ar putea spune — uite cutare mo- 
ment mi-a plăcut mai mult? Sau 
poate că cineva o să aprecieze că un 
moment e mai bine redat și altcineva 
o să spună că nu i se pare- chiar la 
fel... 

CARAGIU TNE E E EER SOE 
„Ce se întîmplă 


cu adevărul?“ 


PASEET SOTER NITU [tă RLRE OSESE 
Onorie Hireanu, fost colecti- 
pist, acum lucrător la „Gaz metan“: 
Să ştiţi că şi pe mine filmul m-a cap- 
tivat de la primul moment, fiindcă 
„voiam să văd ce se întîmplă. Dar nu 
din curiozitate, pentru că întîmplă- 
rile,în mare,le cunoșteam.Voiam însă 
să văd unde se vor face greșeli față 
de noi, de aici, care am trăit eveni- 
mentele. Voiam, va să zică, să văd 
ce se întîmplă cu adevărul. Şi am 
crezut că se va exagera cu ceva, dar 
nu s-a exagerat cu nimic. Aşa că nu 
sînt un critic, să critic filmul. Din 
contra, sînt un adept al filmului, nu 
pot să spun rău de film, că nu am ce. 
Dumneavoastră ne-aţi întrebat cu ce 
rămînem noi din acest film, nu numai 
pentru ziua de azi, dar şi pentru 
mai multă vreme. În sufletul nostru, 
rămînem cu tot filmul. Şi eu cred 
că orice om din acest sat simte că 
filmul acesta face de acum şi el 
parte din sat. De aceea am vrea, 
dacă se poate, ca ceva din el să 
rămînă şi la noi — nu numai în 
suflet, dar și ca o piesă de muzeu, 
la care să ne putem uita din cînd în 
cînd, chiar dacă deocamdată n-avem 
cinematograf în sat. 

Ernest Maftei, actor: Oameni 
buni, noi, cei care ne-am desprins, 
ca meserie, de dumneavoastră — care 
arați mai departe pămîntul — ne-am 


in dezbatere, filmul românesc 


Onorie Hireanu, muncilor: 

„Scenaristul ne-a cunoscut 

bine, pe noi, cei din Gligo- 
reşti“ 


Petre Sălcudeanu, scenarist: 

„Pe mine nu m-a interesat 

aspectul local al proble- 
i mei“ 


Gheorghe Todoran, director 
al şcolii: „Eu cred că ați 
descoperit secretul succesu- 

lui oricărui film politic“ 


desprins că așa sînt legile vieții: ca 
oamenii să aibă meserii diferite. Dar, 
altminteri, noi, care vrem să facem o 
artă adevărată în ţara asta, mulți.nu 
dormi noaptea, gîndindu-ne să 
facem în aşa fel încît să nu ne simțim 
despărțiți de cei din care ne tragem. 
Adică să nu minţim niciodată. După 
cîte a vorbit tovarășul, care m-a 
impresionat foarte mult, l-am văzut 
că a spus cu vorbe simple adevărul. 
Adică eu am ghicit că ați simţit că e 
omenesc făcută treaba pe care ne-am 
propus-o cu acest film. Dar să mer- 
gem mai departe: 

Ce n-am reușit noi să facem? 

Unde am reușit mai bine și unde 
mai puţin bine? 

Unde aţi fi vrut mai mult sau 
altceva? 


Emilia Urcan: D-apoi, eu pe 

sta l-am văzut, eu alte filme n-am 
văzut, decit la televizor. Și ăsta mi-o 
plăcut, eu nu-i bag nici o vină. Eu nu 
m-am dus să văd alte filme, la Turda, 
sau la Cluj, că-s bătrînă; lar cînd am 
fost tînără n-or fost filme pe la noi. 
Şi-mi pare rău, că trebuia mai de- 
mult să fi fost schimbările astea, 
toate filmele astea şi cum s-a ridicat 
poporul acum, de cîţiva ani. 
RI RODG IE CORE SC EI ARII PSI: 

„N-am avut nevoie 
de glicerină“ 


CEOE ALISE F E VE E OROG 

Viorica Nică, învățătoare: După 
mine, personajul cel mai autentic și 
cel mai reușit din film este tocmai 


Eugenia Bosînceanu, Silviu Stănculescu, Luiza Orosz: 
într-un film fără dragoste 


OR EI e i PETE NREN RER IP IDEI 
mu.Cum s-a ridicat poporul 


de cîțiva ani...“ 
REED E ARAA C DEEE EDO 


Cinema: Dumneavoastră, care 
tăceți, dar sînteți foarte atentă, v-a 
plăcut filmul? 


Emilia Urcan, colectivistă pen- 
sionară: Mi-o plăcut, că e frumos şi 
e pregătit bine. 

Cinema: Dar ce v-a plăcut cel 
mai mult? 


Emilia Urcan: Totul mi-o plă- 
cut, totul o-fost bine. Eu nu știu 
nimic rău — în viața mea, că am 
îmbătrinit — eu n-am vrut rău la 
nimeni, nici n-am auzit rău, nici nu 
vreau să fie rău nimănui, niciodată. 
Și cînd a venit fiul ăla aici, despre 
care e vorba în film, cu maică-sa, 
de la raion, a fost foarte bine şi-au 
fost oameni foarte cumsecade. 


Cinema: Dar actrița, care a in: 
terpretat rolul mamei, cum vi s-a 
părut? 


Emilia Urcan: Toţi îs oameni 
cumsecade. Eu nu condamn pe 
nimeni, că eu n-am văzut pe nimeni 
să facă nici un lucru rău.ŞI de doamna 
de la masă, nu pot să spun nimic. 
Dacă nu ne cunoaștem, nu pot să 
spun nimic despre un om. Cînd am 
văzut-o în film, mi-o plăcut. l-o 
stat bine. 

Cinema: Dar, în film, ea îşi 
blestemă fiul. 

Emilia Urcan: Care blestema, 
treaba lui, eu nu blestem pe nimeni. 
Eu am trăit tot bine cu fiii mei și 
n-am putut să blestem pe nimeni. 
Şi dacă aud pe cineva blestemînd, 
mă gîndesc că poate e necăjit. 

Cinema: Aşi văzut multe filme 
în viața dumneavoastră? 

Emilia Urcan: Nu, dar cîte am 
văzut, de toate mi-o plăcut. 

Cinema: Și ce! de azi v-a plăcut 
mai mult decit altele sau mai puţin? 


cel al mamei, interpretată de Luiza 
Orosz. Atît în gesturi, în accentul 
vorbei, cît şi în îmbrăcăminte şi în 
tot, parcă ați fost o ţărancă din 
satul Gligorești! Chiar blestemul pe 
care îl rostiți vine din adîncă omenie, 
Atunci cînd şe desfășurau filmările, 
la una din scene, cînd dumneavoastră 
dădeaţi replica şi erați îmbrăcată 
ţărănește, i-am auzit pe doi săteni 
vorbind: — Măi, cine e aia? a între- 
bat unul. Şi celălalt zice: — li soră 
cu Anica lui Virgil al lui Botez. 


Luiza Orosz, „interpreta  rolu- 
lui mamei: Asta-i cel mai mare 
compliment! Înseamnă că basmaua 
pe care am luat-o de la mama dum- 
neavoastră mi-a purtat noroc. Ştiţi, 
cînd am venit la filmare, în prima 
zi îmbrăcată în costum, cum 
mi-a cerut pictorul Marițan, mi se 
părea că nu prea mă simt în largul 
meu. Şi tot căutam, căutam ce-mi 
lipsește. Costumul era prea nou, 


„nepurtat. Şi atunci am văzut-o, 


printre cei care priveau de pe mar- 
gine, pe mama tovarășei învăţătoare, 
cu O basma în cap. Şi-am zis:— Asta-i! 
M-am dus la ea și am rugat-o să 
mi-o dea. Era o basma neagră, 
purtată, și în mijloc arsă de soare. 
Cum am pus-o în cap, m-am simţit 
aşa de la locul meu, că n-am mai 
avut nevoie nici de glicerină, de nimic 
altceva. 

Viorica Nică: și vorbiţi atit 
de frumos românește! 

Luiza Orosz: Dar nici asta nu e 
o dovadă asîrguinței mele,din păcate. 
Este un dar primit de-a gata; Am 
trăit pînă la şapte ani la țară şi acolo 
am învățatesă vorbesc. Am făcut 
Institutul în limba maghiară şi lucrez 
la Teatrul Maghiar din Cluj, dar — 
pentru că româneşte am învățat să 
vorbesc de mic copil, fiindcă majori- 
tatea ţăranilor erau români și aveam 
prietene românce — chiar cînd joc 
un rol de ţărancă într-o piesă 


> 
13 


ară, mă duc acasă și îmi traduc 
rolul în româneşte. Îl încerc întti 

a să-i prind gustul. Pe urmă 
nu am nicio dificultate ca să-l joc pe 
scenă în altă limbă — și se spune că 
vorbesc foarte frumos ungurește. 
o TA? R CR n IEE DDC E PERI 


„Noi astăzi 


una sîntem“ 
STR RI OCE TARIE EAB SCRI SII e 


Onorie Hireanu: Ascultînd-o 
pe doamna de la Cluj, care şi aici o 
vorbit tot așa de frumos, ca și în 
film, mă gîndesc că, într-adevăr, noi 
astăzi una sîntem, dar fiecare vrea 
să-și ridice nivelul de cunoştinţe, ca 
să se poată bucura mai frumos: de 
viaţă. Mai întîi şi-ntii, eu cred însă 
că trebuie să spunem că nici filmul 
acesta nu s-ar fi făcut şi nici noi nu 
ne-am fi adunat la această frumoasă 


Filmul politie 


școală eram primii pe teren, de la 
casă la casă, ca să convingem oamenii. 

Cinema: Dumneavoastră spu- 
neţi un lucru extrem de interesant, 
pe care însă nu l-am sesizat în film. 


Liviu Raita: Dar eu nu pot 
să-i spun nici acum pe cei care au 
spus ce-au spus despre mine, pentru 
că nu-i știu. Îi știu numai aceia care 
au venit pentru lămurire, trimişi de 
la Cîmpia Turzii şi din Turda. 

Petre Sălcudeanu: și e. îi 
ştiu. 

„EC: o. ARIE ANC PE DEZERTAT, „PE 
„Despre o anume 


dialectică” 
“Pl, | DSL ORIENTUL PTD Si 
Cinema: Să-i întrebăm atunci 
pe autori. inerția revinovată sau 
cea interesată şi de rea credință 


Ion Besoiu şi Cosmin Ghiară: 
într-un film fără pitoresc 


şezătoare că pe noi nu ne cunoștea 
bine de tot Petrişor — îmi daţi 
voie, că Petre Sălcudeanu — îi 
spun pentru că sîntem de-o 


seamă și ne cunaoștem de mici. El 
ne-o cunoscut bine și o cunoscut și 
toate personajele de atunci, din 
perioada de transformare. Și i-au 
trebuit tare multe cunoștințe, Pen- 
tru că au fost și greutăţi, și greșeli, 
și presiuni, și au fost și unii oameni 
care s-au ţinut de căciula altora. 
Dar pînă laurmă — cum sespune — 
la marginea rîpei, s-o oprit boul: 
— Mea alții la vale, eu mă trag 
înlături, iau alt drum. Și a pornit 
toată treaba altfel, după colectivi- 
zare și mai tîrziu, Filmul reuşeşte, 
într-o măsură, să redea toate acestea 
şi, după cum bănuiesc, și-o atins 
bine scopul. 

liviu Raita, fnvõjätor pen- 
şionar: Adevărat e că au fost unele 
dar n-am putea să spunem 
au fost greșeli făcute de acei 
' care au venit în număr 
satul nostru în timpul 
colectiv Au fost greșeli făcute 
şi din partea acelor oameni din sat 
care erau împotriva colectivizării. 
Tocma i oameni care erau împo- 

iva tiviz aceia au venit 


t fiindcă ceea ce 
mi. s-a întimplat mie înfăţişează 
Petre Sălcudeanu în romanul „Săp- 


e Să i 
tămîna neterminată“, apoi în scena- 
i r Mircea Moldovan în film, 
prin rolul interpretat de Ernest 
Maftei. Cei care erau împotriva 
colectivizării le-au spus lămuritorilor 
că eu aș fi reacționar, deşi eu și 
cadrele- didactice -de ta mine din 


14 


— care a fost chiar cauza adevăa 
rată a diversiunii, a nedreptăţirii 
unor oameni devotați — acest aspect 
nu v-a interesat? 


Petre Sălcudeanu: Nu, nu 
m-a interesat pentru acest film, A- 
ceste inerţii despre care vorbiţi— ca 
factor local de atitudine negativă 
faţă de colectivizare și faţă de învă- 
țător — nu puteau să fie eficiente, 
fără alte inerţii, „superioare“. Pe a- 
cestea le-am întruchipat în Adam, in- 
structorul de la raion, interpretat 
de lon Besoiu, cu care intră în pole- 
mică activistul trimis la munca de 
jos — respectiv Silviu Stănculescu, 
Niciodată atitudinile sociale nu se 
nasc de la sine, pe loc, ele sînt rezul- 
tatul unor seisme mai mari. 

Cinema: Totuși, dialectica a- 
ceasta pare să vă fi scăpat în scenariu. 

Petre Sălcudeanu: Dar nici 
n-am urmărit-o,în primul rînd fiindcă 
nu m-a interesat aspectul local al 
problemei. Şi de altfel nu badea 
Zolovie — ca să iau un nume la 
întîmplare — putea hotăr? alungarea 
învățătorului din sat, oricît ar fi 
dorit el asta. Badea Zolovie putea să 
joace pe o carte sau pe alta și unii 
exponenţi ai inerției, firește, au 
jucat pe cartea lui Adam. Deci 
atitudinea lui Adam implica şi aceste 
inerţii mai Mici — în momentul 
acela foarte puţin importante pentru 
soarta învățătorului și cu atît mai 
puțin importante pentru mine, as- 
tăzi. 


Cinema: -S-ar putea crede —oba 


Ion  Cişmașu,  colectivist: 
„Chiar așa a fost atunci, 
chiar așa s-a intimplat“ 


Mircea Moldovan, regizor: 
„Dar noi am vrut să facem 
un film al zilei de azi“ 


Olivia  Mindruţă, profe- 

soară: „Eu m-am regăsit 

în acest film, deși aparțin: 
altei generații“ 


servînd filmul și ceea ce spune — că 
nici nu v-aţi propus propriu-zis ros 
constituirea istorică a tabloului so- 
ciał şi uneori nici a tuturor impli“ 
caţiilor psihologice caracteristice 
colectivizării, ci aţi urmărit o dez- 
batere etică actuală. 

Petre Sălcudeanu: lntr-ade- 
văr, în concepţia noastră, „Viforniţa” 
nu este un film numai despre colec- 
tivizare, ci despre atitudinile oame- 
nilor din acel moment. De aceeacred 
că important nu este cît e de adevărat 
filmul în raport strict cu- realitatea 
exactă a unui sat, ci cît este de ade- 
vărat filmul faţă de ceea ce credem 
noi astăzi că trebuie să reprezinta 
simţul de răspundere faţă de oameni, 
opus lașităţii și înstrăinării. Pen- 
tru că arta socialistă are menirea 
să se ocupe de ceea ce este transfor- 
mabil nu numai într-un anumit 
moment, ci și după acest moment şi 
tocmai acest spirit caracterizează 
politica, totdeauna de perspectivă, 
a partidului nostru. În film e vorba 
de două concepții care se confruntă 
permanent şi dintre care una sau alta 
poate să învingă. Finalmente, atitu+ 
dinea lui Ştefu Varlaam a învins şi 
atunci, și învinge şi acum, dar acest 
„finalmente” poate veni mai devreme 
sau mai tîrziu, într-un fel sau altul. 
Menirea omului de artă este nu numai 
de a recepționa viaţa și istoria afa 
cum au fost, ci de a propune o ati- 
tudine, pe care oamenii de oricind 


t 
şi de oriunde să o poată reține şi 
cu care să rămină, cum aj! pus 
chiar du stră înşivă proble- 
ma, de Momentul des- 
părțirii realităţii de artă este toc- 
mai acesta, cînd artistul îşi define- 
ste atitudinea faţă de semnifica- 
tiile de interes general. Deci o 
atitud ne față de pi incipiile care ne 
conduc — în dialogul lor, mereu 
dramatic, cu practica, cu modul 
cum ele sînt înțelese şi aplicate 


Asta a fost dorinţa noastră — $+ în 
primul rînd a regizorului Mircea 
Moldovan, fiindcă filmul este a! lui. 
Filmul nu este făcut pentru anii '50, 
ci pentru astăzi, pentru miine şi 
pentru poimiine. 

Mircea Moldovan, regizori 
Cinematografia noastră își propune 
acum cu multă stăruință să realizeze 
filme” de actualitate care să ne re- 
prezinte şi caresă fie, dacă se poate, 
filme care nu se uită. „Vifornița” 
este sau vrea să fie un film de actu- 
alitate şi noi, cei de faţă, vrem să 
facem şi alte filme de acest fel. De 
aceea ne-ar interesa să ne spuneţi in 
ce măsură simţiţi filmul nostru ca 
aparţinînd zilei de astăzi. 


„Am fi dorit ca filmul 
să nu se sperie de viforniţă” 
DOUA A ET ZERO Dai ei PE AEO 20330 


Onorie Hireanu: Noi putem 


să vă spunem un singur lucru, că am 


urmărit astăzi filmul cu un asemenea 
interes, că și o muscă s-ar fi auzit 
în sala noastră de clasă, în afară da 
aparatul de proiecţie. Eu cred că 
filmul e valabil. pentru- toţi, şi de la 
sat şi de la oraș, șio să tieurir arit 


peste tot cu aceeași atenție. Not am 
mai văzut un film care și aceia a 
arătat o perioadă din viaţa satului — 
„Desfăşurarea”, mi se pare că se 
numea. Nu vreau să jignesc pe cine 


l-o făcut pe celălalt, da « | văd pe 
ăsta al nostru mai bun, Nu pentru 
că s-a făcut la noi în sat, ci pentru ça, 
într-adevăr, e mai actual Fiindcă 
pune accentul pe liberul consimţă- 
mînt şi pretutindeni — raportat și 
la evenimentele și cerințele noi, de 
astăzi — dacă se pornește la tres 


cu omenie și pe bază de convin 
nu pot să meargă treburile decit 
bine. 

Petru Negrău, profesor: Şi, la 
fel, comparînd filmul „Vifornița” cu 


Emilia Urcan, colectivistă: 
„Cine blestemă, treaba lui, 
eu nu blestem pe nimeni“ 


Luiza Orosz, actriță: „Dar 
eu, în Se i blestem 
fiul!“ 


Viorica Nică, învățătoare: 
„Dar și un blestem poate 
veni din adîncă omenie“ 


„Un film pe care l-am dorit 
făcut pentru astăzi, 
pentru miine, pentru poimiine'““ 


in dezbatere. filmul românesc 


„Fraţii“, regizat tot de Mircea Mol- 
dovan, cel de astăzi mi se pare mai 
reușit. El încearcă și reuşeşte să fie 


de actualitate, pentru că are o 
temă care interesează continuu: 
raportul dintre teorie şi practică. 


Această dialectică aparține tota 
deauna vieţii și de aceea cred că 
filmul acesta va rămîne mereu actual 
și tot de aceea am dori mult mai 
multe filme de acest fel. În aceeași 
ordine de idei, mie mi se pare, 


însă, că în acest film putea fi prins 
şi ceva din specificul local, poate o 
horă sau un obicei — nu mult, nu 
de dragul pitorescului, dar nici să 
închei filmul printr-un discurs cred 
că nu e o soluție. Filmul ar fi fost 


tare de viforniță. Pentru că oamenii 
trăiesc, iubesc și așa mai departe 
și pe vreme de ger. 


„Dacă filmul e cinstit, 
te regăseşti în el“ 


Olivia Mîndruţă: Mie filmul 
mi se pare actual și modern în pri- 
mul rînd pentru că înfăţişează foarte 
deschis și uneori cu o neobişnuită 
francheţe o serie întreagă de con- 
flicte în cadrul aceleiaşi familii de 
personaje. Ca și în „Puterea şi 
Adevărul”, este vorba de conflictul 
dintre doi activişti, dar de data 
aceasta apare şi un conflict propriu-zis 


Ernest Maftei şi învățătorul Liviu Raita: 
actorul și eroul unui film politic 


chiar mai actual, adică mai viu în 
ochii spectatorilor, dacă era mai 
decontractat, dacă autorii ar fi făcut 
ca imaginile să respire ceva mai 
iber şi să nu se sperie chiar aşa de 


de familie sau, dacă vreți, un dialog 
polemic, cu totul nou pentru noi, 
între trei generații: mama, care 
reprezintă înţelepciunea şi bunul 
simţ tradiţional, apoi omul care este 


în miezul evenimentelor şi care 
caută să transforme lumea, mergînd 
oriunde și ducînd la bun sfirșit o 
linie a partidului, așa cum o înţelege 
el, şi apoi al treilea personaj, fiul, 
respectiv nepotul — student, care 
vine cu privirea cea mai nouă asupra 
tuturor întîmplărilor. Vă spun sincer 
că îmi place direcția aceasta în care a 
pornit filmul nostru românesc, prin 
ancorarea într-o problematică auten- 
tică și acută, politică şi umană în 
acelaşi timp, cu putere de generali 
zare, dar uneori și foarte nuanţat 
particularizată. Am citat „Puterea 
şi Adevărul“, alături de care, laloc 
de cinste, eu pun şi „Viforniţa”, de 
care nu știu de ce mă simt chiar mai 
legată şi în care m-am regăsit mai 
mult, cu toate că nu sînt din acest 
sat, am altă profesie decit eroii săi 
şi aparţin altei generaţii. M-a emo- 
ționat mult de tot filmul acesta și 
mi-a plăcut mai mult decit mă 
aşteptam. Sincer vorbind, n-am spe- 
rat să fie așa de bun, dar se pare că 
începem să facem filme frumoase, 
care plac, fiindcă sînt cinstite şi ne 


putem regăsi în ele. Este foarte 
important să te regăsești în ceva, 
în filme, de pildă. Şi interesant e c 

nu s-a simţit, de pildă, în acest film 


lipsa unei aventuri amoroase 

Onorie Hireanu: Ba cred că ne 
aşteptam la văduva aceea... (ilaritate; 
aprobări). Ne aşteptam la văduva 
care l-o primit. pe instructor și pe 
mamă-sa, cînd or venit noaptea în 
Sat, prin zăpadă — am crezut c-0 
să-i încălzească un pic mîinile. Şi, 
după colectivizare, după ce s-0 
încheiat: cu bine tot, credeam că 
mamă-sa i-o spune instructorului: 
— Dragul meu, numai cu ea ţi-o fi 
bine! (animaţie generală). 

Mircea Moldovan: Dar dacă 
aţi avea de ales între filmele de dra- 
goste şi aventuri și filmele de dez- 
batere, ce-ați alege? 
an~ 

Onorie Hireanu: Tovaržşe 
Moldovan, nu prea putem să facem 
mari comparații întref ilme, întrucît 
nu avem cinematograf. Dacă am ve- 
dea mai multe filme, cu altă oca- 
zie, v-am şti noi critica! 

Cinema: Dar ați scris deja, prin 
adeziunea și prin sugestiile dumnea- 
voastră, multe pagini adevărate de 
critică cinematografică. Şi am putea 
continua. 

lon  Cișmaşu: 
destul, c-avem treabă. 

Cinema: Vi mulţumim şi vă 
urăm mult spor. 


Valerian SAVA 


Deocamdată-i 


festivalul filmului la sate 


Repertoriul e nou, 


În unele localități sătești mai 


Tradiţionalul Fes- 

tival al filmului la 

inema sate se va desfășura 

în această iarnă în 

două etape: 9 de- 

cembrie — 7 ianua- 

rie:şi 13 ianuarie—10 februarie. 

Jumătate din cele aproximativ 

5 000 de cinematografe sătești — 

aproape toate cu aparate de 

proiecție pentru peliculă de 

16 mm — vor organiza festivalul 

în prima perioadă, iar cealaltă 

jumătate — în a doua. Această 

împărțire este menită să asigure 

o mai bună deservire a reţelei 

săteşti cu filme şi o mai temeinică 

pregătire a activităţilor cultu- 

ral-educative prilejuite de festi- 
val. 


importante, din fiecare judeţ, 
se vor organiza, în această ediţie 
a festivalului, cicluri de filme 
de lung și scurt metraj. Atit 
ciclurile de filme cît și programele 
din celelalte unităţi se vor des- 
chide, de data aceasta, cu filme 
în premieră din producţia naţio- 
nală.' Dintre acestea, cităm: 
„Vifornița” de Mircea Moldovan, 
„Ciprian Porumbescu“ de Gheor- 
gbe Vitanidis, „Conspiraţia” de 
Manole Marcus, „Paraşutiştii” de 


Dinu Cocea şi „Veronica se 
întoarce” de Elisabeta Bostan. 
În total. vor fi prezentate în 


premieră 20 de filme de lung-me- 
traj şi 19 documentare, românești 
și străine. 


dar... 


Sub raportul dotării şi al teh- 
nicii, starea reţelei sătești este, 
ca şi în anii trecuţi, staționară, 
atît numeric cît şi calitativ, dacă 
nu luăm în considerare uzura pe 
careo implică scurgerea timpului 
Serviciile de specialitate de la 
România-film (răspunderea pen- 
tru dotarea reţelei cu apara- 
tură și piese de schimb revine 
I.O.R.-ului .) ne asigură însă, ca 
şi în precedentele ediţii ale fes- 
tivalului, că s-au luat măsuri pen- 
tru revizuirea tuturor aparatelor 
ce proiecţii existente şi că a fost 
încurajată acțiunea de autoutilare 
pe plan local şi judeţean. De ce 
să nu credem... deocamdată? 

R.P. 


Ce filme . 
omăânești 


vedea în 19442 


Pentru realizatorii noştri de filme, anul '74 a început din "73: 
proiecte, scenarii, definitivări, pregătirea filmărilor 


şi, în sfirşit, „motor!“ 


Vă prezentăm filmul filmelor româneşti din '74, 
El este realizat de directorii caselor de filme, împreună cu 
directorul studiourilor Buftea 


care discută cu reporterul nostru, 


„Tatăl: 


Casa de filme 3 
«Sîntem, laconici 
pentru că, ‘sîntem realiştb : 


— interviu CU “directorul E aa Mandrie — 


Vrem să facem filme 
din zona. contemporaneității 


Un film-dezbatere despre etica socialistă 
ar i 7 îmi dea Creangă) 


— Vă rog să ne spu, 
neți ceva despre ins 


NEMA  tenţiile programatica 


ale Casel de filme 
nr. A 


— Ne- cam  propus— şi încercăm 
cu îndirjire să nu ne abatem de la 
intențiile noastre -- să producem cu 
prioritate filme de o acută actuali- 
tate. În 1973, lucrul ne-a reușit doar 
parțial. Ultimele două filme care 
ţin de producția noastră din acest 
an — „Trecătoarele iubiri” (scena 
riul şi regia Malvina Urșianu) și „Pro- 
prietarii”, scenariul Mihai și Şerban 
Creangă, regia Şerban Creangă) — 
le: considerăm drept  filme-test 
pentru această sferă; de preocupări 
şi, sperăm, în acord cu altitudinea 
valorică pẹ care spectatorii o cer 


“filmelor Aoăstre. De la aceste tij- 


me — și de la „Veronici' — ne în- 
dreptăm către producția anului 1974. 
CIRES PE ERE A ET 


— Veţi produce numai filme de 
actualitate? 


— Eu m-am referit doar la un in- 
dice de prioritate, nu la o schemă 
unilaterală. Ne propunem trei fil- 
me din zona „contemporaneităţii 
acute“: „Filip cel bun“ (scenariul 
Constantin Stoiciu, regia Dan Piţa, 
imaginea Florin Mihăilescu) — un 
film dedicat tineretului, opţiunilor 
sale; „Ilustrate cu flori de cîmp” 
(scenariul și regia Andrei Blaier) — 
o dramă etică, pornind de la conse- 
cințele nefaste ale unui avort; şi 
(la alegere, în runcţie de data înche- 
ierii fazelor preliminare) „Un zîm- 
bet pentru mai tîrziu“ (scenariul 
Mihai Caranfil, regia Alexandru Bo- 
iangiu) — tilm ce va aborda conflic= 
tele inerente ale dezvoltării industria- 
le, sau „Întoarcerea“ (scenariul Mi- 
hai Creangă, regia Andrei Cătălin 
Băleanu) — film din viața marilor 
şantiere, În rest, vom contribui și 
noi la realizarea „epopeii naţionale“ 
cinematogratice prin „Vlad Ţepeş” 
(scenariul şi regia Lucian Pintilie) 
— un film pentru care nu vom apela 
la proporții și preţuri mai mari de- 
cît pentru filmul contemporan nor= 
mal; înțelegeți deci că nu ne propu= 
nem o mare montare, ci mai mult 
un tilm de dezbatere politică. „Ca- 
pra cu trel iezi” (scenariul Vasilica 
Istrate, regia Elisabeta Bostan) va 
fi — după cîte ştiu — singurul film 
pentru copii pe care-l va realiza ci- 
nematografia noastră în 1974; spe- 
răm că se va bucura de același suc- 
ces ca şi „Veronicile“, Cu „Focul” 
(scenariul Florian Avramescu, adap- 
tarea cinematogratică şi regia încă în 
discuție), vom încerca evocarea unor 
momente pasionante din istoria miş- 
cării noastre muncitoreşti („Focul” 
este cel al sondelor de la Moreni). 
Asta-i tot. 


— Siînteţi foarte laconic... 
Îl 

— Încerc să mă reter numai la 
proiecte ferme. Aceste șase tilme le 
vom tace sigur în 1974; sigur, vom 
începe şi altele — căci avem, într-o 
fază toarte avansată de lucru, 18 
noi scenarii, iar un număr de 22 si- 
nopsisuri sînt în mîna autorilor, pen- 
tru transformarea lor în scenarii de- 
finitive. Sper, deci, că laconismul 
meu nu ascunde o sărăcie de proiecte 
de perspectivă, ci e doar consecinţa 
unui realism necesar, 


Un film „de autor“ 
ie iubiri“, Scenariul și _—_ Malvina a iiaei | 


Casa de filme.4 


<Despre proiecte și 
despre stilul de muncă 


—..interviu cu directorul Corneliu Leu. — 


„Tin foarte mult 
la ideea de 


Da] 
— Care sint, pentru 


de filme numărul... 
IURI IMA SEINE 
ém ce contează numărull Poate 
fi şi 5, poate fi și 3. Am impre- 
sia că ne cam încurcăm între atite 
cifre. 
STIRS RAE NS AE AE EETRI 
"—;Şi care-i soluția? 
A RI E 
ia există, și este şi în- 
scrisă în adi le ca perspectivă 
ale Casei de filme nr.4; să ne inti- 
tulăm  „Columna-film”. Sună mai 
bine decît „4“, nu-i aşa? 
ERORA A EENE? 
W— E o idee... Totuși sînteçi încă 
directorul Casel de filme nr.4. 
Care sint, deci, proiectele dvs.? 
„IT TABERE RAVEL IZBIT 


e 
— Sol 


— Proiectele noastre pentru 1974, 
cel puțih o mare parte dintre ele, 
se pot numi— încă de pe acum — 
realizări. Pentru că este vorba de 
filme care au și intrat în producție 
deci filme cărora anul 1974 nu lev 
aduce, în plus, decit omologarea pe 
ecrane. 

LE Ce: AP A DPI OCR 2 AVE 

— Titlurile? 

MA ARDE TE ANI PRI PR RADOI: PT 

— Vi le spun în ordinea intrării 
lor în producție: „La porțile albastre 
ale Oraşului” (scenari iul: Marin Preda, 
regia: Mircea Mureşan, aginea;: 
Viorel Todan; scenografia: Liviu 
Popa), „Trei scrisori secrete" (sce- 
nariul: Platon Pardău, regia: Virgil 
Calotescu, imaginea: Nicu Stan, sce- 
nografia: Aureliu Ionescu), „Agentul 
straniu“ (scenariul: Horia Lovinescu, 
regia: Savel Stiopul, imaginea: Gh. 
Voicu, scenografia: Ladislau Labancz 
Tapu)... 


şi Mircea 


O reîntilnire mult așteptată: cea a lui Marin Preda cu filmul... 
(„La porțile albastre ale oraşului“, Regia: Mircea Mureşan) 


— Mircea Ţapu? Graficianul? 


— Da, despre el e vorba, un grafi- 
cian care nu este încă membru ACIN, 
dar care ne-a fost călduros recoman- 
dat de doi cineaști de mare talent: 
Radu Boruzescu şi Radu Gabrea. Pe 
temeiul acestor recomandări îndrăz- 
nim să propunem publicului un de- 
but scenografic. Dar să continui lis+ 


TA... 

00 PEG DETA SE NNE SE TPI e E T 
- „filmelor în curs de realis 

zare, 

BEETA ARDS OON IE NPIS F 
— Exact. Mai adăugați şi „Tatăl 

risipitor“ (scenariul: Eugen Barbu, 

după romanul său „Oaie și ai săi“, 

regia — alt debut în filmul artistic 

de lung metraj— Adrian Petrin- 

genaru, imaginea: Viorel Todan; 


scenografia: Guţă Ştirbu), şi dacăs 


pe lîngă cele enumerate pînă 
acum, vă mai gîndiţi şi la ultima noas- 
tră premieră, „Capcana“ (scenariul: 
Titus Popovici), veți observa că toate 
aceste producții au scenari ile semnate 
de prestigioși scriitori contempo= 
rani. Am reușit să realizăm un vechi 
deziderat: am scăpat de paguba co- 
autoratului la scenariile de film. 


— Încheiaţi aici lista filmelor „si= 
gure”, a căror elaborare — de prin- 
cipiu măcar — este ferm  definiti= 
vată? 
„PCT PRE Tia E DAP TIET. CIP TA TREL PERDEA 

+- Da, cu un titlu în plus, „Casa de 
la miezul nopții“ — o poveste foar- 
te sentimentală de Fănuş Neagu şi 
Gh. Vitanidis, desfăşurată într-un 
splendid decor hibernal, ce va fi 
consemnat pe peliculă de operato- 
rul N. Girardi. Şi, de aici, trecem la 
proiectele propriu-zise, a căror fori 
mulă o punem încă la punct. Să în- 
cepem cu „Scrinul negru“, film al 


cărui decupaj se lucrează în prezent. 
Un Personaj memorabil, o incisivă 
satiră politic ă și un mare spectacol 
de film ne oferă scenariul lui Titus 
Popovici, „Polițistul şi actorul“, pe 
care îl decupează în prezent Manole 
Marcus. Un alt pr ojec t ambițios est 
„Marele singuratic“, după romani 
omonim al lui Marin Preda. Sîntem ir 
corespondență cu Vittorio De Sica 
pentru realizareaunui film după me 
morabilul poem al lui Eugen Jebeleanu 
„Surîsul Hiroşimei“, Ne gîndim la o 
continuare a recentului succes romă 
nesc, „Explozia“, Penti u  aceleaș 
personaje principale, lon Grigore 
scrie scenariul „Sa lamandră“, În 
de pe acum ne pregăti m pentru ur 
film de mare respirație — „1877“ — 
ce se va turna după un scenariu de 
Mihnea Gheorghiu. „Adincimi“, pe 
un scenariu de Constantin Chiriţă, 
va fi un film despre omul de excepţie, 
despre chinurile lui creatoare și 
relațiile sale cu colectivul. Alt film 
la care ne gindim este „Alexandru și 
infernul“, după romanul lui Lau- 
rențiu Fulga. Vom face un film şi 
după romanul lui fon Brad, „Des= 
coperirea familiei“, căruia sperăm 
că regizorul Horea Popescu îi va 
conferi, cu luciditate, autenticitatea 
satului ardelenesc. Lucrăm, de ase- 
menea, la definitivarea unor scenarii 
de Francisc Munteanu, D.R. Popescu, 
Pop Simion, Haralamb Zincă, Cor- 
neliu Ştefanachă, Alecu Popovici, 
Mircea Micu, Al. Andrițolu şi N. Şte- 
fănescu, Nicolae Jianu, Nicolae Mär- 
geanu, luliu Raţiu, Octav Pancu 
lași, Costache Anton, Alecu Ivan 
Ghilia. 


— Dar cite filme aveţi da gînd 
să faceți? 
Îi i i Mo ae i 

— Cît mai multe. Nu vă speriați, 
nu è niciun pericol de „inflație“. 
Proiectele unui an cinematografic nu 
încep cu scrierea primei pagini a unui 


y 


scenariu “la 1 ianuarie și nu se sfira 
şesc cu o ultimă premieră la 31 de= 
Ccemorie 


. Unele din Penine pe care 
vi le-am a 


- Credeţi că anul 1974 va con- 
tura şi o fizionomie, un profil anume 
al Casei de filme nr.4? 


— Depinde de climatul de 
ducție (de fapt, climatul artist 
care se creează, lar acest 

) 


— e un adevăr banal — se dator 

oamenilor care contribuie la rea- 
lizarea lui. La noi, începe să se con- 
tigureze echipa (țin foarte n iit la 
ideea de echipă, la spiritul de echi- 


pă, la mentalitatea de echipă, la bu- 

curia realizărilor într-o ech 

sudată) prin producătorii 
alități complexe, oa 

de artă, dar şi de producție — 


caâre—s-au format și s-au rodat în 
an; apoi, lărgind sfera discua 
prin ceilalți colaboratori — în 
t Î 


c 
I rînd regizorii, apoi operato- 
rii, scenografii etc, Personalități ar- 
i u care ne-am aflat un crez 
estetic comin, pe linia afirmării a 
ceea ce este nou și caracteristic în 
structura societăţii noastre, a con- 
ştiinţei socialiste ce se cere tot mai 
puternic afirmată în opere de artă. 
Tocmai pe marginea căutării unor mo= 
dalități de exprimare a acestei pro+ 
blematici se formează şi se sudează 
echipa despre care vorbim, 
AEU MONEDE ION NERO CARINTIA FITE” SF 
— Înţeleg că această echipă va de- 
fini şi stilul Casei de filme pe care 
o conduceţi. 
ICI AU A SAGETILE e STERSE N 
— Da— vorba dvs. — ar fi o 


Casa de filme 5 


«Să nu ne anchilozăm 
în propriile planuri» 


— interviu “cu directorul: Dumitru Fernoagă — 


„Noi ţinem 


morțiș 
să facem comedii!“ 


ANDREID PAPI DETA 
— Deocamdată, din- 


inema tre casele da filme, 
. Casa nr. 5 este cea 
mal prolifică... Ar în- 
semna, deci, că aveţişi 
cele mai multe proiecte. 


=- 3 ceea ce privește anul 1973, 


într-adevăr, am realizat mai multe 
filme decît alte case, mai precis 7. 
Cît privește pe '74, planul nostru 
„pe hirtie“ este de 6 filme, dar spa- 
răm să ajungem din nou la cifra 7. 
De altfel, poate că nici această cifră 
nu va mai fi valabilă la sfîrşitul 
anului, căci nu sîntem deloc „fixişti” 
în intențiile noastre, dacă apare — pe 
parcurs — un scenariu mai intere- 
sant 'decît cel al filmului pe care ne 
pregăteam să-l începem, îi 
Imediat loc, Nu vrem deloc să ne 
anchilozăm în propriile noastre 


planuri. à 


, — Cum se numesc, totuşi, aceste 


planuri — să le zicem — „suscepti= 
bile de îmbunătăţiri“? á 
FASADE PROIADEAC RECO, PE ENDRI 97 
— Ideea de ameliorare nu o exclu- 
de pe cea de siguranță a proiectelor 
noastre: toate filmele noastre pen- 
tru 1974, ba chiar și unele pentru 
1975, sînt — la ora aceasta — intrate 
în producție. Mai întîi, sînt pir 
filme dedicate aniversării Insurecţie 
naţionale antifasciste armate de la 23 
August 1944 : „Stejar extrema urgen- 
tă" „(ecenari ul Horia Loviriescu, regia 
Dinu Co imaginea lon Marinescu) 
film care va trata o latură mai puţin 
cunoscută a pregătirii insurecției — 
obținerea pla nului „Margareta 1l“ 
(privitor la di slocarea forţelor armate 
germane în S ndițiile ieșirii Român iei 
din război) ş „Pe unde nu se trece” 
(scenariul Titus Popovici), un film 
inspirat de actele eroice ale detașa- 
mentului „Păuliș“, imediat după insu- 
recție. Notaţi apoi cele 2 filme — pe 
care am vrea să le prezentăm împre- 
——> 


17 


| ună — ocazionate de comemorarea 
UNESCO „Dimitrie Cantemir": 
„Cantemir" şi „Muşchetarul român“ 
(scenariul Mihnea Gheorghiu, regia 
Gh. Vitanidis, imaginea N. Girardi, 
decorurile Liviu „Artene 
tensia Georges nartie vom 
prezenta pe ecrane cele "două serii 
ale „Fraţilor Jderi” (ecraniz 


Constantin Mitru, Profira 

şi M tircea Dră ăg (i 
imaginea Nicolae 

film con Jtemporan, de dragoste, 
lumea unui sat locuit de n 


conlocuitoare, va fi „ Trezirea" (noui 
titlu al filmului „De bună voie și 
nesilit de nimeni“ (scenariul Domokos 
Geza, regia Maria Callas Dinescu, 
imaginea ‘Costache Dumitru-Foni 
şi. Cornel Diaconu — toți patru 
debutanţi în filmul artistic de lung 
metraj). De aici încolo începe o altă 
categorie a proiectelor, cele aflate 
„într-o fază înaintată de definitivare”. 
TOISET. I VRR AEAEE A 
— Cu alte cuvinte, cele care pot 
oricînd lua locul — ca prioritate — 
celor enunțate pînă acum, 
EARTEN E a e] 


Centrul de producţie cinematografică Bucureşti 
CCD SG ST EERO 15 SIEU tă ANDREA i FINN PI DEAC IE ETIT. Xe IPS T 


«Optimismul lucid» 


—. interviu: cu 


directorul 


Constantin: Pivniceru — 


„Am putea face 
30 de filme pe an. 


N-ar fi 


— Vă propun ca, 
înainte de a intra în 
capitolul „proiecte“, să 
ne rezumaţi succint „ac- 
tivul“ anului 1973. 


— Este şi necesară o astfel de 
rememorare, căci — să nu uităm 
— 1973 a fost „anul de şoc“ al 
cinematografiei noastre, anul în care 
— însufleţiţi de indicaţiile secretaru- 
lui general al partidului, tovarăşul 
Nicolae Ceauşescu, exprimate la în- 
tilhirea cu creatorii din domeniul 
cinematografiei, din martie 1971 — 
cineaştii noştri au trecut la realiza- 
rea unui program complex de crea- 
ție, care însumează cifra de 25 de 
filme. Din punctul de vedere al stu- 
dioului, cinematografic” „Bucureşti“, 
acest plan de producţie a fost în în 
tregime realizat, într-un fel chiar 
depășit, Casele de filme au realizat 
19 filme artistice de lung-metraj 
cele douătseriale de televiziune care 
s-au turnat la noi („Un August în 
flăcări” — 13 episoade a 55 de m 
nute și „Pistruiatul“ — 10 episoade 

' è 35 de minute) completează acest 
număr, Spuneam că îl şi depăşesc, 
pentru că, de exemplu, „Un August 
în flăcări”, deși este echivalat cu 
patru filme de lung metraj, are nu 
mai puţin de 20.000 m. utili de pe- 
liculă, ceea ce înseamnă, de fapt, 
opt filme, 


— Cifrele sînt elocvente şi asi- 
gură — cred — premizele uneipro- 
ducţii şi mai mari în 1974. 


MAIRES E Rut in S AERO PTSTA E ve ata 
— Într-adevăr, în 1974, casele de 


filme vor produce 22 de filme, din- 
tre cars 12 vor intra în producție 


18 


grozav?“ 


pînă la 1 ianuarie; în paralel, vom 
produce alte două seriale de televi- 
ziune („Toate pînzele sus“ şi, proba: 
bil, o nouă serie de episoade ale 
„Pistruiatului”), vom turna un serial 
color, în patru episoade a 90 minute; 
în colaborare cu Tele—Miinchen şi 
ORTF („Chemarea aurului“, după 
Jack London) şi vom produce cîteva 
filme de comandă. Mai mult deci şi 
— să sperăm — mai bine, 


e i 
— Am discutat cu directorii ca: 
selor de filme şi am aflat cara sînt 
proiectele lor, mai mult sau mai 
puţin ferme, în orice caz ambițioase 
şi chiar, aș îndrăzni să spun, roman- 
tice. Dumneavoastră, ca organiza: 
tor şi coordonator al producţiei 
efective, sînteţi „martorul lucid” al 
acestor planuri şi vă invoc ca atare. 
Deci, efectiv, ce se va produce în 
19742 
MIE A ENDE AENEA A ENORET EANES 

— Și casele de filme au rațlunile 
lor să fie ambiţioase şi romantice, 
căci perspectiva lor este mult mai 
deschisă, mai puţin legată de termene 
stricte, De altfel, şi pentru noi anul 
1974 a început în realitate în iulie 
1973, altfel n-am fi putut asigura con- 
tinuitatea producţiei, Dar  doreaţi 
date concrete. lată-le și să ne limităm 
la ele, dacă vreţi să rămînem în peri- 
metrul certitudinilor; 

Sînt, în acest moment, aproape 
complet terminate filmările la „Trei 
scrisori secrete“ (Casa de filme nr.4, 
regia Virgil Calotescu); „Un comisar 
acuză” (Casa de filme nr.1, regia Ser- 
giu Nicolaescu); „Fraţii Jderi“ g- 
2 serii (Casa de filme nr.5, regia Mir- 
cea Drăgan); „Trezirea“ (Casa de fil- 


— Exact. S4 incepem prn a 
anunţa şi o comedie —; noi ţinem să 
facem şi comediil— pe care am 
vrea s-o terminăm în '74, „Tufă de 
veneçia" (scenariul Valentin Silves- 


\ tru, regia Petre Bokor — din nou 


debuturi!). „Mireasa din tren” (sce- 
nariul D.R. Popescu, regia Lucian 
Bratu)... 


— Dacă nu mă-nşel, prima „cupla- 
re" a scenaristului D.R. Popescu 
cu alt regizor decît Geo Saizescu! 
tir 7 i a Pati PO dă DU DOR E AOR LITAS Pa 

— După Radu Gabrea! Deci „Mireasa 
din tren“, un film de actualitate; 
„Evadarea“ (scenariul Francisc Mun- 
teanu şi Şt. T, Roman, regia Şt. T. Ro- 
man), un film despre participarea 
armatelor române la războiul antifas- 
cist; „Toamna bobocilor“ (scenariul 
Petre Sălcudeanu, regia Mircea Mol- 
dovan), o comedie din mediul sătesc; 
„Vaslui“ (scenariul Valeria Sadoveanu; 
Constantin Mitru şi Mircea Drăgan, 
ia Mircea Drăgan), film care va 
continua epopeea națională pri 
momentul Ştefan cel Mare (apărut 
doar episodic în „Fraţii Jderi”), 
interpretul lui Ştefan fiind tot 
Gh. Cozorici, Dacă n-aţi obsetvat 
încă, vă atrag atenţia că lucrăm 


IN egala masura cu „nume corisaa 
crate“ în cinematografie, ca şi cu 
debutanţi, 


— De la care din categorii aştep- 
taţi mai mult? 


— De la amîndouă. Anul 1974 ne 
wa reprezenta cu adevărat, căci 
există toate condiţiile ca producţia 
noastră să fie cu mult mai bună. 
Facem totul pentru aceasta, începînd 
de la aplicarea consecventă a unui 
stil de muncă mai personal — încer- 
căm să sprijinim producţia — prin 
intermediul producătorilor delegaţi 
— fără nici un fel de imixtiune în 
intimitatea procesului de creaţie. 


— Acestea sînt promisiunile dvs. 
pentru 1974. Dar ce aşteptaţi dvs. 
de la 1974? 


— Aş vrea ca la următorul interviu 
de sinteză care mi se va mai cere, 
„Si a E calitativ realizat în 1974 să 
fie evident ci ta reporter (ca și 
art “tat, Şi ca discuţiile=+ 
n ate pe marginea 
filr revista „Cinema“ 
să continue cu şi mai mult succes. 


O mare pagină a istoriei noastre într-o cronică de Sadoveanu 
(„Fraţii Jderi“. Regia: Mircea Drăgan) 


me nr.5, regia Maria Callas—Dinescu), 
Alte filme intrate în producție: la 
Casa de filme nr. 3 — „Filip cel bun“ 
(regia Dan Piţa); la Casa de filme 
nr.4 — „Agentul straniu“ (regia 
Savel Stiopul) şi „Tatăl risipi- 
tor“ (regia Adrian. Petringenaru), 
iar la Casa de filme nr.5 — „După fur- 
tună“ (regia Sergiu Nicolaescu), 
„Stejar extremă urgenţă“ (regia 
Dinu Cocea), filmul în 2 serii, din 
care doar prima va fi terminată în 
1974, „Dimitrie Cantemir“ și „Muş- 
chetarul român“ (regia Gheorghe 
Vitanidis) și „Ştefan cel Mare“, film 
în două serii (regia Mircea Drăgan 
işi așteaptă imediata intrare în pro- 
ducție un film al Casei de filme nr.1 — 
„Jocul cu moartea“ (regia Radu Ga- 
bre ea), alte două filme ale casei de filme 
nr.3, „Întoarcerea“ (regia Andrei Că- 
tălin Băleanu) şi „Flori de cîmp“ (regia 
Andrei Blaier) şi un alt film al Case 
de filma nr. 5 — „Detaşamentul 
Păuliş“ (regia Sergiu Nicolaescu). 


— Aveţi avantajul că puteți pri- 
vi, în unitatea lui, anul cinematogra- 
fic 1974, Îi puteți distinge, încă de 
pe acum, anume preponderenţe te- 
matice? 

MN MEAT ae ae TEI VIEI ro 7 IPEE a 

— În primul rînd, un lot important 
va fi reprezentat de filmele dedicate 
celei de a 30-a sărbătoriri a insurec- 
tiei naţionale antifasciste armate de 
la 23 August 1944, Toate casele îşi 
pregătesc cu deosebită grijă filmele 
dedicate acestui eveniment, așa încît 
avem toate motivele să credem că 
rezultatele vor fi, pe măsura aștep- 
tărilor. Un alt capitol tematic, de 


pondere în 1974, în sensul filmelor de 


dezbatere cum vor fi „(Trei scrisori 
secrete“, „Filip cel bun“, „Flori 
de cîmp“, „Trezirea“. Continuă rea“ 
iizarea filmelor de evocare istorică, 
filme foarte grele ca producție („Fra- 
ţii Jderi“, Dimitrie Cantemir“, „Şte- 
fan cel Mare“, „După furtună“) și ge- 
nul poliţist, atît de mult reclamat 
de public. 
RIC FEIET KIE EO CALLIE OREI 
— Parcă lipseşte ceva din „paleta” 
pe care aţi expus-0... 
SCORE AEE D 1 PER ARE ITALIE UT ERP SN 
— Lipseste comediile şi lipsesc fil~ 
mele pentr u copii (există doar unul, 
într- spectivă destul. de nebu- 
loasă — „ ra cu trei iezi, în 
sabetei Bostan), 
a 
— Se conturează unele preferințe 
speciale în modurile de lucru ale 
caselor de film cu Studicul? 
PRERA AESA EDEA TESTTE DPN 
— Din păcate, în această privință 
trebuie să constatăm un fenomen 
care prejudiciază Studioul. Din do: 
rința de a da filmelor lor cît mai 
ultă itate (totodată şi pen- 
tru a realiza producţ ţii cît mai eco- 
nomice), regizorii au preferat „ie- 
şirea în cîmp", platourilor noastre. 
Dar „s-a ieșit' cam R astfel am 
ajuns la cifre statistice alarmante, 
lată, de pildă, în SE ele 9 luni ale 
anului-1973, din 1520 de zile de fil- 
mare (înregistrate de toate echipele 
noastre) doar 240 au fost efectuate în 
Buftea, deci un procent de numai 
15%, ceea ce este foarte puţin pen: 
tru rentabilitatea Studioului. Vom în- 
cerca să remediem această situaţie, 


AL 


autant 
AULE 


fixînd noi preţuri, preferențiale, mai 
reduse, de folosire astudiourilor, pen- 
tru a tenta astfel mai mult echipele 
să lucreze aici. Părerea mea perso- 
nală este că — totuși, dincolo de 
orice argumente artistice aduse în dis- 
cuție — se abuzează întrucîtva prin 
această folosire a decorurilor natu- 
rale. Să nu uităm că platourile au și 
avantajele lor indiscutabile, şi de 
ordin artistic, cum ar fi aranjarea 
luminii și posibilitatea luării unei pri- 
ze directe de sunet. Folosirea exce- 
sivă, la noi, a postsincronului, vădua 
vește filmele românești de senzaţia 
de prospețime, de firesc, a dialogu- 
rilor şi acesta nu este un aspect pes- 
te care se poate trece ușor. De alt- 
fel, am ajuns la situații de-a dreptul 
caraghioase, unice în cinematogra- 
fia mondială, cu aceste  postsin- 
croane, O secvenţă cu cinci personaje 
în cadru o postsincronizăm în cinci 
reprize, cu fiecare interpret altădată, 
iar — pe de altă parte— pentru că 
actorii nu ştiu în general rolurile pe 
dinafară, am ajuns să inventăm „su- 
fleurul de platou“. Priza directă a su- 
netului ar înlătura multe din aceste 
dezagramente. În altă ordine de idei 
— ne este absolut necesară o sală 
de postsincroane, undeva, în centrul 
Bucureștiului (noi am propus-o în 
noua clădire a Teatrului Naţional, 
dar nu s-a făcut nimic)unde actorii — 
care sînt atît de ocupați — să poată 
ajunge ușor, fără complicatete de- 
plasări la Buftea, 


— Care vor fi celelalte argumente 
ale dumneavoastră în re-atragerea 
echipelor de filmare pe platourile 
Buftei? 


— Ținînd cont de expansiunea pe 
care o manifestă filmul color, în- 
cercăm să adaptăm o parte a tehnicii 
noastre cinematografice la noile ce- 
rințe' preluînd o serie de mijloace 
tehnice ale televiziunii. Am fost do- 
taţi cu-o instalație electronică de 
etalonat color şi vom instala o came- 
ră de luat vederi (pentru platou) cu 
vizare prin tub electronic, cuplată 
cu un sistem de înregistrare magne- 
tică a imaginii color, Această ultimă 
inovație a aparaturii va fi- deosebit 
p2> utilă în fazele preliminare ale unui 


ştiinţa filmului 


Vreau să consemnez, pe 


letopiseţul filmului ro- 

inema mânesc, un eveniment 

care este deopotrivă 

legat de tradițiile cine- 

matografiei românești, 

ca și de etapele ei viitoare. În multe 

file de calendar am consemnat fapte 

din trecutul acestei cinematografii 

care au marcat începuturi de tradiție 

sau au constituit o piatră de hotar 

între două perioade ale evoluţiei 

filmului românesc, De obicei erau 

date sau împrejurări vechi de multe 

decenii. De astă dată, voi sublinia 

un fapt de cea mai recentă actuali» 
tate. 


În ziua de 17 noiembrie 1973 au 
fost susținute, în cadrul Universităţii 
din Bucureşti, primele două teze de 
doctorat care tratează. probleme de 
filmologie. „Știința filmului“ a intrat 
în ziua aceea pe poarta [cea mare a 
unui ilustru așezămînt ştiinţific ro- 
mânesc, Și în acest fel ne-am aliniat, 
într-o cronologie destul de onora- 
bilă, printre centrele universitare 
europene care au înţeles sensurile 
vremii şi au dat locul pe care îl me- 
rita celei mai recente dintre arte. 
Alături de istoria artelor plastice 
sau de istoria literaturii, în genurile 
sale multiple, tezele susținute de 
Manuela Gheorghiu („Tema păcii 


Un fidel al istoriei contemporane și al serialului tv.: Eugen 
Barbu. După „Urmărirea“... („Un August în flăcări...) 


Început de Titus Popovici „cu miinile curate“, serialul 
continuă... („Capcana“. Regia: Manole Marcus) 


„Dignus est intrare“..; 


Filmul a cucerit universitatea, 
Pe cînd intrarea lui, 
atit de necesară, 
şi la învățămîntul de cultură generală ? 


și a războiului în filmul european”) 
și de Florian Potra („Specificul na- 
țional în arta filmului“)au înscris 
istoria şi teoria cinematografiei mon- 
diale și româneşti printre discipli- 
nele științifice care merită să facă 
parte — după clasica formulă — din 
„nostro docto corpore“. 

Evenimentul se înscrie, după cum 
spuneam, pe linia unor fericite tra- 
diţii. Profesorul Mihail- Dragomi- 
rescu se preocupa încă din 1925, de 
locul pe care îl poate găsi filmul în 
sistemul său de clasificare a artelor, 
argumentînd această analiză în spiri- 
tul cercetărilor sale privind „știința 
literaturii“. (Un concept care apărea 
pe atunci mai îndrăzneț decît poate 
apare azi conceptul de „ştiinţa fil- 
mului”) » 


lar profesorul Tudor Vianu în- 
scrie, în 1928, discuția caracterelor 
filmului ca artă printre subiectele 
seminarului său de estetică. Este 
probabil că aceste precedente erau 
prioritare pe planul universitar eu- 
ropean şi că ele puneau bazele unei 
discuţii ştiinţifice la acest nivel în 
domeniul nou pe care îl reprezenta 
filmul. În orice caz creau o tradiţie 
în ceea ce privește seriozitatea cu 
care universitarii români înțelegeau 
de pe atunci să privească filmul. 

Dar, după cum spuneam, acest 
eveniment marchează și un hotar. 
Fiindcă nu mi se pare lipsit de semni- 
ficație faptul că filmul s-a înscris ca 
temă de dizertație științifică la cel 
mai înalt nivel universitar în cadrul 
Facultăţii de limba și literatura ro- 
mână, conferind susținătorilor celor 


film (probe, duble etc.) În 1974vom ina 


cepe construirea a două noi corpuri 
de clădiri (cu trei nivele), destinate 
birourilor și depozitelor pentru echi- 
pele de filmare, cu spaţii mari pen- 
tru figurație. Vom evita în acest fel 
„sejourul“ în Bucureşti al echipelor 
de filmare,asigurînd condiţii mai bune 
pentru regizori, actori, figuratie etc. 


— Care sint neajunsurile actuale 
de producție de care sperați să 
scăpați în 1974? 


pa = primul rînd, problema acto+ 


rilor, asupra căreia mă simt îndrep- 
tățit să trag un semnal de alarmă O 
parte dintre ei, solicitați în mai 
toate filmele, întrebuințați continuu 
în teatre, au ajuns să fie un element 
tot atît de important (dar şi de ca- 
pricios într-un program de filmare) 
cum este soarele pentru operator. 
Gindiţi-vă că, mai ales cînd avem în 
producție filme ca „Un August în 
flăcări“ (495 de roluri), sau „Un co- 
misar acuză“ (250 de roluri), plani- 
ficarea tuturor actorilor devine un 
adevărat coșmar. Şi regizorii sînt 
vinovaţi, ei ar putea alege distribuții 
mai puțin comode, folosind o arie 
mai largă de interpreţi. Dar şi tea- 
trele trebuie să devină mai rezona- 
bile, cu un mai adînc spirit de colabo- 
rare, cînd e vorba de solicitările noas= 
tre. O „masă rotundă“ în care să re 
întîlnim cu toți directorii de teatru 
din ţară, să ne explicăm reciproc 
punctele de vedere, ne-ar fi de mare 
ajutor. Apoi este problema muzicii 
de film. Noi avem un contract cu 
orchestra Operei, dar în 1973 nu 
am putut înregistra muzica nici unui 
film cu această orchestră, pentru că 
era în permanenţă ocupată. Am fost 
obligaţi să „înjghebăm formaţii in- 
strumentale, să înregistrăm noaptea, 
în fine — compromisuri care ne pro+ 
voacă mari neplăceri. 


— Totuşi, sînteţi optimist... 


— De ce să nu fiu? Dacă s-ar rezol- 
va şi aceste neajunsuri, producţia noas- 
tră ar putea creşte pînă la cifra de 30 
de filme pe an. N-ar fi grozav? 

Interviuri realizate de 
Dinu KIVU 


două teze amintite titlul de „doctor 


în filologie“... Este, implicit, nu nu- 
mai o recunoaștere a caracterului de 
limbaj estetic propriu al filmului, 
ci poate și o recunoaştere oficială a 
caracterului său de artă narativă, 
care îl înscrie firesc în cadrul exege- 
zei ştiinţifice a acestor domenii. 
Practica filmului sau Limbajul cine- 
matografic nu mai constituie, deci, 
numai titlurile, cu iz puţin paradoxal 
la prima lor apariţie, ale unor opu- 
suri cu opinii personale, intrate de 
atunci în discuția fiecăruia și oricui, 
Aceste două termene au căpătat acum 
o sancțiune academică, şi asta nu este 
cea mai puţin importantă dintre sem- 
nificațiile faptului de care ne ocupăm. 
Fiindcă de acum încolo, discuţiile 
estetice din jurul filmului au căpătat 
o bază nouă și trainică, pe care nu 
putem decît s-o dorim neîncetat 
dezvoltată. 

Poate că faza acestei dezvoltări, 
pentru care trebuie să angajăm acum 
bătălia, este extinderea ei la treapta 
de subordonare următoare, în planul 
ierarhiei didactice, Filmulţa cucerit 
universitatea. Un adagiu de drept 
spune „qui peut le plus, peut le 
moins", Pe cînd “intrarea, atît de 
necesară, a filmului în învățămîntul 
de cultură generală? 

lon CANTACUZINO 


19 


Torino negru 


În absenţa justiţiei, 


soluția pare a fi o infinită 
vendetă 


Carlo Lizzani a fost 

printre cei care au dat 

litere de noblețe neo: 

realismului, O fride 

lungată activitate de 

scenarist şi apoi o ca- 
rieră de regizor independent nu 
l-au îndepărtat niciodată de idealuri- 
le neorealismului, De astădată vio- 
lența, premizele şi urmările ei sînt 
ceea ce cineastul observă cu acuitate 
în peisajul social al Italiei contem- 
porane. 

Lizzani urăște violența devenită, 
în formele sale directe sau disimulate, 
o alarmantă plagă, un fel de „mal du 
siècle", sau, ceea ce este mai grav, 


pentru unii un „modus vivendi“, 
singura cale de a se impune. Dar 
rechizitoriul lui Lizzani nu este 


îndreptat numai împotriva violenţei, 
ci şi împotriva a ceea ce o favori- 
zează în primul — rînd un aparat jus: 
tițiar corupt și mortificat sau, în 
cel mai fericit caz, doar opac și comod. 

Astfel, într-o situaţie în care vio- 
lența a devenit lege iar legea fan- 
tomă lunecoasă, doi copii trebuie să 
încerce ei să facă dreptate, să do- 
vedească ei nevinovăția tatălui 
lor închis -sub acuzaţia de omor. 
Filmul urmăreşte această anchetă 
patetică — și ușor incredibilă — 
sortită de la început eșecului, fiindcă 
naivitatea și tenacitatea splendid 
conştientă a acestor copii se lovesc 
de o adevărată mafie, perfect orga- 
nizată, care nu ezită să recurgă la 
orice, de la mărturia falsă pînă la 
asasinat, pentru a-și ascunde crimele. 

Evenimentele se succed într-o 
rostogolire de avalanșă, sufocînd 
chiar filmul sub ele și dispersînd 
atenția spectatorului obişnuit azi 


cu o narațiune mai economică, 
epurată de balast. 
Şi totuși, paradoxal, aici există 


© rațiune a acumulărilor: fiecare 
încercare de a descoperi adevărul 
şi a-și dovedi nevinovăția — și cu 
cît sînt mai multe, cu atît e mai dez- 
armant eșecul — deci, spun, fiecare 
încercare e îngenuncheată, primeşte 


20 


o ripostă dură, care e-totodată şi 
un avertisment, 

Sistemul nu are fisuri; legea lui 
de fier te obligă, fie înspăimîntat, 
să te resemnezi, fie, pentru a-ţi 
face dreptate, să recurgi Împotriva 
propriei tale firi, tot la violență. 

Şi atunci, în absenţa unei justiţii, 
soluția inevitabilă pare a fi o infi+ 

„nită vendetă... 


Marina COSTANTINESCU 


Coproducție italo-franceză. Regia: 
Carlo Lizzani., Scenariul: Nicola 
Badalucco, Luciano Vincenzoni. Imas 
ginea: Pasqualino de Santis. Muzica: 
Gianfranco Reverberi., Cu: Bud 
Spencer, Françoise Fabian, Marcel 
Bozzuffi Domenico Santoro; Andrea 
Balestri, Nicola Di Bari, Mario 
Pilar 


argae 


Filmul 
document 


@ Cario Lizzani s-a născut 
la 3 aprilie 1922 la Roma. 9 
Cineast cu multiple preocu- 

„pări: critică și regie de film, 
scenarii. Redactor al revistei. 
„Cinema“ în perioada belică 
şi antebelică, alături de Giu- 
seppe de Santis şi Michelan- 
gelo Antonioni. @ Autor al 
volumului „Cinema italiano“, 
publicat în 1953 la Florenţa. 
@ Coscenarist la numeroase 
filme, printre care „Soarele 
răsare din nou“: de Aldo 
Vergano şi „Vinătoarea tra- 
gică' de Giuseppe de Santis.» 
@ Debut regizoral în 1950 
cu filme documentare. @ For- 
mat la școala neorealismului, 
el consideră documentarul o 
imagine „a muncii umane, a 
trudei de zi cu zi, a goanei 
după piine şi fericire, o oglindă 
a peisajului dramatic italian“, 
Acest lucru l-a făcut să ex- 
clame : „Dacă aș fi fost produ- 
cător, i-aş fi obligat pe toți 
marii noştri regizori să facă 
un film documentar!" 9 
1951 —realizează primul lung- 
metraj de ficţiune: „Atenţie, 
bandiți”! Q Aspectul de 
cronică constituie trăsătura 
dominantă a filmelor sale 
cele mai bune: cronica rezis- 
tenței („Atenţie, bandiţi!”), 
cronica perioadei de ascen- 
siune a fasc'smului în Italia 
( Cronica unor bieţi îndrăgos= 
tiţi“”), cronica procesului lui 
Ciano („Procesul de la Ve- 
rona“), cronica violenței 
(„Bandiţii la Milano"). @ La 
o distanță de aproape 20 de 
ani, capodopera lui Lizzani 
rămîne filmul „Cronica unor 
bieţi îndrăgostiţi“, în care, 
potrivit aprecierii criticului 
Luigi Chiarini, el „a reuşit 
să traducă romanul lui Pra- 
toliniînlimbajcinematografic”. 
Premii : premiul pentru regie 
la Karlovy-Vary, 1952, pentru 
„Atenţie, bandiţi!“; premiul 
special al juriului de la Can- 
nes 1954 pentru „Cronica 
unor bieți îndrăgostiți“; pre- 
miul FIPRESCI la Karlovy Vary 
1964, pentru „Viaţă amară“, 
premiul „Nastro d'argento", 
1969, pentru scenariul filmu- 
lui „Bandiţii la Milano”. 


De vină sînt doar scenariștii ? 


Un chip de boxer cu ochi neliniş= 
tiți. Un amestec de fineţe și de forţă. 
O personalitate pe care ai crede-o 
explozivă, dar care se relevă în nuan= 
te: acesta este Marcel Bozzuffi. Peste 
30 de filme, un mare număr de piese 
și cîteva filme care l-au propulsat 
în circuitul internațional printre 
care „Z“, „Viaţa, dragostea, moartea“ 
„Filiera“, „Torino negru“. Producă- 
torii i-au fixat un gen, din care cu 
greu mai poate ieși: băiat rău, băiat 
dur, gangster. Astăzi, refuză astfel 
de roluri din ce în ce mai des. A 
trecut el însuși în spatele camerei de 
luaț vederi, realizind ca scenarist și 
regizor „Americanul“. Filmele lui 
preferate sînt  „Mesagerul"”, „Moar- 
tea la Veneția" şi  „Ghepardul“, 

În criza actuală a cinematografiei 


franceze el vede o criză de talente, 
acuzînd și goana producătorilor după 
profituri: „Nu avem practic mari 
scenariști în Franţa. Trebuie să àd- 
mitem că filmele lui Marcel Carné 
n-ar fi fost ceea ce au fost fără scena- 
riile unui Jacques Prevert, Henri 
Jeanson. Astăzi abia dacă dispunem 
de 4 sau S5 scenariști importanţi. 


Pe de altă parte, producătorii vor. ` 


să facă doar filme aidoma celor care 
au piaţa asigurată. A mers „Filiera“, 
să facem „filiere”... Ei uită că acest 
film a avut succes şi pentru faptul că 
a apărut exact în momentul în care 
publicul era foarte sensibilizat de 
istoriile cu droguri. Nimic nu arată 
că acest film ar fi mers la fel de bine 
dacă ar fi ieşit cu doi animai devreme 
sau mai tîrziu.“ 


Evadarea 


Producţie a studiourilor cehaslo- 
vace. Regia: Stanislav Cerny. Scena- 
riul: Ivo Toman. Imaginea: Jiri Taa 
rantik. Cu: Adolf Filip, Vladimir 


Diouhy, Karel Hlusicka, lija Prachar; 4 


3 


Eva Jirouskova, Gustav Heverle, 
Frantisek Suchomel, Milos Vavruska, 
Frantisek Hanus. 


Un film care nu se teme să rea+ 
bordeze o temă mult „bătută“, din 
toate unghiurile posibile și, cu toate 
acestea, inepuizabilă: prietenia. Nu 
avem de-a face cu o prietenie oarea 


} 


i 


care, născută în împrejurări obişi 


nuite ce se înfiripează între oameni 
de virste apropiate, ci cu o prietea 
nie între un copil şi un bărbat în 
toată firea, amîndoi evadați.dintr-un 
lagăr nazist unde se dresează cîini 
de pază. Prietenia însoțită şi pecet- 
luită de dragostea comună a celor 
doi pentru un al treilea, al treilea 
fiind un ctine „evadat“ și el din 
același lagăr. 

Dar cum adevărata prietenie cere 
proba de foc a sacrificiului unuia 
pentru celălalt, inevitabil cineva tre= 
buie să se jertfească. Cine? Aici se 
sacrifică cel mai puțin ajutorat, cel 
mai puțin. capabil să se apere cu 
armele. șireteniei sau. inteligenței, 
cel pentru care devotamentul este 
un instinct: cîinele. 

La un al doilea film a! său (primui 
era „Lupul-negru“ — dedicat pri“ 
eteniei dintre.om și cîine), regizorul 
face dovada unor certe calități. na: 
rative. Siguranţa tonului în povestire; 
unda.de lirism degajată de film, lasă 
să se întrevadă mîna unui bun pro+ 
fesionist, o speranţă a cinematogra: 
fului cehoslovac. 

I.G, 


ELISONA E NO A E SEEE 9 
Punct, punct, virgulă 


Producție a studioului „Mosfilm”. 
Regia: Aleksandr Mitta. Scenariul: 
Mihail Lvovski. Imaginea: R. Veseler. 
Cu: Serioja Dancenko, Mişa Kozlov- 
ski, Olea Riîjnikova, luri Nikulin. 


Un film pentru tineret, mai exact 
pentru adolescenți, dar și pentru a- 
dulții cu nostalgia copilăriei. Un fel 
de basm modern despre un băiat 
aparent nevolnic, Lioşka, elev fără 
personalitate și fără “pasiuni, apa- 
tic şi mediocru, care — vorba unui 


coleg — e tot.timpul „în afară de . 


joc", pentru că îi lipseşte „ceva anu- 


me“, dar care pînă la urmă reușește 
să cîştige un foarte dificil concurs . 


școlar  turistic-sportiv-sanitar-meș- 
teșugăresc. Şi nu se știe exact dacă, 
acolo unde a dat greş un întreg plan, 
n-a reușit tocmai o făptură fragilă, 
blondă și cu ochelari, pe nume Jenea. 
Morala unei asemenea povești nu 
numai pentru copii spune că, atunci 
cînd cineva crede în tine, îţi desco+ 
peri puteri nebănuite. Dragostea 
sau prietenia sînt formele unei solis 


darităţi și chiar ale unei superioare f 


complicități: Ceea ce filmul afirmă 


cu suficientă discreţie și cu duioşie ` 


surizătoare, i 
Sergiu SELIAN 


$ 


Anatomia 


dragostei 


Povestea unei iubiri 
din care 


s-a- retras iubirea 


Să fie o modă în-cine- 
` matograful polonez ten- 
inema dinţa de a boteza filme- 

"m le cu nume ştiinţifice? 
„Structura. cristalului”, 

* Candibărama”, „Ana 
tomia - dragostei”... Şi Zanussi 
(fost fizician) şi tînărul Roman Za- 
luski (fost operator de meserie), 
autorul „Cardiogramei” şi al „Anato- 
miei...“ sînt, ca formaţie, oameni de 
ştiinţă care transferă artei nu numai 
terminologia, dar și metoda cercetării 
fenomenelor. Grefă, în ambele ca- 
zuri, capabilă să dea de gîndit pen- 
tru viitorul unei drte cununate cu 
tehnica. Pentru viitorul în care arta 


ar putea să încapă pe mîna savanţia 
lor, ca în secolul lui Michelangelo. 
Dar cum subiectul merită un studiu 
aparte, 'să - revenim “la 'Zaluski, 
Filmul lui e ambițios fără să pară, 
subtil. fără pedanterie,“ cald şi emo- 
tionant în ciuda rigorii vivisecţiei. 
Un fel de contrapunct sentimental 
urmărit cu fineţe și înțelegere, pe tot 
traiectul lui complicat, de la euforica 
stare de' îndrăgostire (a fetei,“ mai 
rapidă şi totală, a bărbatului,” mai 
capricioasă), pînă la transformarea 
pasiunii în. ceva mai trainic, mai 
durabil — poate — dar sigur, mai 
trist. lubire sfirşită în amiciție, o 
nuntă resemnată ca un apus de soare 


pe o mare potolită şi. melancolică. 
Unde sînt valurile de odinioară? 
Bărbatul se“apropie de -40 de ani, 
femeia de 30, dar dragostea lor are 
70.0 nuntă de gheaţă şi de argint. 
Adică iZaluski e crud. și lucid în 
diagnosticarea - sentimentului “ce 
moare. Ori se transformă, dacă vreți 
să "vă : amăgiţi,... «El însă filmează 
nunta grăbit şi solemn, ca o înmor- 
mîntare.& Pînă, şi cei ce felicită sînt 
aci (dintre ei băiatul îndrăgostit de 
mireasă, care bilbiie fără întrerupere 
cîteva cuvinte:convenționale ce nu 
se mai aud)rparcă veniţi să aducă 
condoleanţe şi regrete. Tot filmul, 
tristețea acestei dezvoltări paralele, 
neconcordante a sentimentelor, um- 
breşte fericirea îndrăgostiţilor. La 
început e teama ei de necunoscut, e 
uşurinţa lui şi siguranța, orgolioasă, 
de cuceritor,”ce îl face generos cu 
fata, mimînd iubirea. Urmează „criza“, 
rezolvată «cinematografic doar prin 
atmosferă (acumulare de tăceri ostile, 
de ziare“ citite ila'masă, de~ oboseli 
plictisite),*prinăJocul  prim-planuri- 
lor magistral montate: ochii lui ce se 
feresc “să-şi ,privească partenera, 
mîna ei .tandră.ce:nu mai găseşte 
ecou, repetarea scenelor de euforie 
“a ` iubirilor *de * duminică (mașina, 
cabana, :pescuitul) . reluate în tona- 
litate minoră, tristă acum, cînd ceva 
s-a spart... 

Filmul îmi amintește mult de acel 
celebru “vers „N'y -touchez pas, il 
est brisé", (Nu puneţi mîna, totu-i 


țăndări!) Un film de ‘cameră, bine 
făcut de un Truffaut polonez, poate 
chiar mai atent la nuanțe, mai dramatic 
în concluzii decît autorul „Domici- 
liului conjugal“. Dar analiza senti- 
mentului” e uşor ruptă de șuvoiul 
mare al vieţii, cu toate că ambii eroi 
sînt surprinşi în „drum spre“ sau 
„de la” şantier sau atelier (el e ingi- 
ner, ea e pictoriță). O analiză sub 
retortă, ignorînd principiul vaselor 
comunicante societate-individ, tăind 
artificios - cordonul ombilical ce-l 
leagă pe om de societatea sa, iată, 
cred eu, eroarea de fond a „Anato- 
miei... Ambiţia sa (cam neştiinţi- 
fică) de a izola fenomenul. Ori poate 
că asta a și intenţionat să demon- 
streze: sufocarea dragostei între 
patru pereţi. Dar atunci, tristețea 
pentru iubirile ce mor ar fi avut și o 
notă critică mai virilă, mai realist- 
dialectică, nu vag metaforică. În 
Sfirşit, să renunțăm la speculaţii, 
căci „Anatomia dragostei“ e un film 
bun care ne vorbește sensibil, dar 
fără sentimentalism, precis, dar fără 
uscăciune, despre contratimpul fatal 


al sentimentelor. z 
Alice MANOIU 


Producție a studiourilor poloneze. 
Regia: Roman Zaluski. Scenariul: 
lreneusz Jredynski. Imaginea: Janusz 
Pawlowski. Cu: Barbara Brylska, 
Jan . Nowicki, Bohdana Majda, Sta- 
nislaw Wyszynski. 


 Qameni, nu titani 


E Roman Zaluski s-a născut la 
10 decembrie 41936. -@ Absolvent al 
Institutului = de “cinematografie din 
Lodz. Filmul său de diplomă, rea- 
lizat în-1958, și intitulat „Grădina“, 
este ecrâhizarea unei nuvele de Jerzy 
Andrzejewski, “acelaşi  Andrzejew- 
ski “al “cărui roman a Stat la baza 
filmului lui Wajda, „Cenușă şi dia- 
mant". "9 Urmează o lungă ucenicie 
ca asistent de regie și regizor secund 
la diverse filme de ficțiune, perioadă 
în care îşi încearcă virtuțile condeiu- 
lui, -publicînd în paginile revistei 
„Ekran“, +0 Scrisul nu reprezintă 
pentru el decît o preocupare de mo- 
ment, iar criticii de film sînt, du- 
pă părerea lui, „cei mai conservatori 
spectatori”. 9 Consecvent unicei saa 


le iubiri — regia de film — Zaluski 
îşi face adevăratul debut abia în 
1970 cu lung-metrajul de televiziune ` 
„Casa”. @ Acest film obține, la” Fes- 
tivalul de televiziune -de la Praga, 
premiul pentru cel mai bun'scena= 
riu. @ Din filmografia sa -mai fac 
parte „Cardiograma“ și „Zaraza“, 
ambele realizate în 1971. 9 Deviza 
lui Zaluski este autenticitatea. e 
„Vreau ca eroii mei să fie oameni 
obişnuiţi, pe care îi întîlneşti la tot 
pasul, și nu nişte titani în luptă cu 
neurastenia, aşa cum apar de obicei 
în filmele poloneze”. @ Formula prac- 
tică pentru realizarea acestui “dezi- 
derat este alegerea unor actori ne= 
profesionişti, debutanţi sau mai pua 
tin cunoscuți, care „să nu interpres 
teze, ci să fie personajul“. 


ai 


vals 


Cînd cu vioara, cînd cu dansul, el e 
cînd Johann Strauss, cind Fred Astaire 


Cariera operetei nua 
mită „Marele vals” a 
început în Statele Unite 
prin 1934 şi a con- 
tinuat —  reînnoindu-şi 
mereu libretul şi aran- 
amentul muzical — în '49, '53 şi 
65... Se pare că viaţa sentimentală 
şi creatoare tumultuoasă a celor doi 
mari compozitori vienezi, Johann şi 
Johann Strauss jr., a avut şi mai are 
încă darul de a stirni [imaginația 
libretiştilor, căci de fiecare dată 
spectatorii au asistat, minunîndu-se, 
la alte aventuri ale domnilor Strauss 
— tată! şi fiul. Un veritabil şi inepui- 
zabil serial. Ecranul a rezistat destul 
de bine acestor ispititoare bio- 
grafii, consacrîndu-le doar filmul lui 
Julien Duvivier — „Valsul  nemuri- 
tor” şi recentul „Marele vals“ semnat 
de Andrew L. Stone. Nu este exclus 
însă ca seria să continue. Deocam- 
dată, vedem „noutatea“, comparînd-o 
cu predecesorul, ceea ce cred că este 
un lucru firesc. Nefiresc este însă 
rezultatul acestei comparații. Ne: 
firesc şi inadmisibil ca un film produs 
în 1972 să fie lucrat după tipicul 
unui fil din 1938. Culoarea, ecranul 


- 


lat, cîteva rezolvări în stil musical, 
nu sînt suficiente pentru a conferi 
modernitate unui produs ce se vrea 
„artistic“. Filmul este strident, ba 
pe alocuri chiar rizibil. Intervenţiile 
tenorului care comentează acțiunea, 
ridicolul personajelor „nesuferite“, 
fac să te întrebi dacă nu cumva asiști 
la o parodie a genului. Decorul ba- 
roc seducător, rochiile frumoase, 
coregrafia izbutită nu reuşesc să 
contrabalanseze lipsa de talent şi 
"de pricepere a unui regizor. lar dacă 
speştatorul va ieşi din sală fredo-+ 
nînd, meritul nu este în nici un caz 
al lui Andrew L. Stone. ; 


Aura PURAN 
e 


Producție a studiourilor americane. 
Regia și scenariul: Andrew L. Stone. 
Imaginea: David Boulton. Muzica: 
Johann Strauss, Johann Strauss jr, 
Josef Strauss, Jacques Offenbach. 
Cu: Horst Bucholtz, Mary Costa, 
Rossano  Brazzi, Nigel Patrick, 
Yvonne Mitchell, James Faulkner, 
Vicki Wollf, Susan Robinson 


21