Revista Cinema/1990 — 1998/020-CINEMA-anul-XX-nr-4-1982

1 
e. 
$: 
t 


نج ا ناموت 


întîmpinarea! 


A 
In 


zilei 
de 1 Mai 


losif Demian: „Nu mă interesează 
să fac un film despre tehnologia unei culturi, 


ci despre lumea în care modificarea unei 
tehnologii devine o problemă“ 


=C i că filmele despre sat din ultimii ani, 
stimate losif Demian, sint mai adevărate, mai 
apropiate de imaginea reală a satului nostru? 


— Filmele din ultimii ani spun mai mult 
despre sat, dar și problemele satului s-au 
complicat între timp. Decalajul cred că a rå- 
mas același. Aparent, prima senzaţie e că în 
filmele noastre s-a obținut un plus de adevăr, 
de adincime a unor probleme, a unor contra- 
dicții dar, de fapt, depărtarea față de imagi- 
nea reală e tot atit de mare. Dacă facem o 
mişcare inversă și ne propunem să aflăm sta- 
rea țărănimii noastre de acum 10—20 de ani 
așa cum se citește ea din filmele noastre, am 
putea spune că am avut o agricultură făra 
probleme, fără contradicții, incit ne întrebăm 
chiar, cum și cit se mai putea ea dezvolta in 
continuare? Dacă filmele noastre de azi ar 
reflecta întru totul problemele complexe ale 
satului contemporan, aceste probleme ar fi 
probabil clare, pentru cei care le vor vedea 
detașat peste 10 ani, să spunem. Dacă rapor 
tām însă filmele de azi despre țărani și sat nu 
la realitate ci la filmele mai vechi despre ta 
rani, vom vedea că s-a făcut un salt evident 
E vorba de o mai mare acuitate, de o simpliti- 
care a tuturor filtrelor care se înterpun între o 
realitate evidentă şi punctul nostru de vedere 
artistic în a o exprima. Spun aceasta rapor- 
tind, repet, filmele mai noi la filmele mai 
vechi pentru că, privind filmul faţă în față cu 
agricultura și țăranii de azi, cred că păstrăm 
in continuare o implicare anemică. 


— De ce se greu cineaștii de 
această lume? N-o cunosc? 


— Nu cred. Nu se poate ca fiecare dintre 
noi, chiar orășean fiind, să nu fi avut, cel pu- 
țin în copilărie, revelația lumii satului. Retine- 
rea vine din faptul că nu e o lume spectacu- 
loasă în aparenţă. Înfruntările sint aici mai 
mult mocnite, subterane, în timp. 


— Care vi se pare a fi dificultatea cea mare 
pentru un cineast in abordarea acestui uni- 
vers? 


— Să ai curajul și mai ales să știi să pri- 
vești în ochi acești oameni care circulă prin 
noroaie, care se bărbieresc o dată pe săptă- 
mină, care-și respectă în continuare obiceiu- 
rile lor vechi într-un nou ritm de viață. Sint 
oameni care nu au altă frumuseţe decit cea a 
caracterului, a sufletului, a incăpăținării lor 
de a rămîne ţărani. În clipa în care sint întru- 
chipaţi de actori, care chiar dacă au fost {ã- 
rani, locuiesc de cîfiva ani buni la oraș și 
n-au fața brăzdată, nu-s bătuți de vint și 
soare, n-au miinile bătătorite, greu mai poți 
să le dai crezare, chiar dacă ei încearcă să 
pună în discuţie problemele cele mai actuale 
ale lumii satului. Deci, s-ar putea de multe 
ori ca problema să fie adevărată, dar „pune- 
rea ei în pagină” falsă, incredibilă. Nu poți 
despărți problematica țărănimii de condiţia ei 
adevărată: vitregia naturii, munca grea (pen- 
tru că pămintul se muncește în continuare 
greu, nu se ară cu laserul, nu se prășește cu 
undele radio, ci tot cu mina, cu unealta). Noi 
punem în discuţie problematica lor reală, ac- 
torii simulează situația dar dacă un simplu 
detaliu de mină nu te convinge, nimic din 
adevărul aproblematicii nu se mai transmite. 
Detaliu! cu mina e concret. Dar el poate fi şi 
un gest, un mod de a reacţiona, un dialog. 

— Cind afi făcut „O lacrimă de fată“ şi 
cind ați inceput recent filmările la „Baloane 
de curcubeu“ aţi intenţionat o polemică cu 
un mod de a face film despre țărani? 

— Nu neapărat. M-am gindit doar cum să 
le fac să iasă mai adevărate. Cred că nu am 
pus în gura personajelor toate „problemele 
actuale“, dar am ținut mult ca vorbirea lor să 
se apropie de cea a țăranilor adevărați. 

— Aţi văzut „O lacrimă de fată“ cu public 
din satul in care afi filmat? 

— Primii care l-au văzut au fost țărani din 
satul Gligorești, de lingă Cluj, unde avuse- 
seră loc filmările. Acolo am tăcut premiera 

— Ce au spus după ce s-a terminat filmul? 
—Erau două tipuri de reacții. Un fel de fală, 


2 


de mindrie, că ei sint cei de pe ecran și un 
fel de acceptare a filmului, fara vorbe, nu 
simțeau nevoia să laude, găsind totul foarte 
liresc. lar noi, cei care tocmai îi văzusem pe 
ecran iar acum mergeam la ei acasă, „la o 
gustare“, aveam senzația că mișcarea de 
translație e minimă și că, de fapt, ne aflăm în 
aceeași lume. Atunci am simţit că ne-am 
apropiat foarte mult de ei, de sufletul lor. Un 
taran nu inseamnă numai vorbele pe care le 
spune şi problemele pe care le are, ci în- 
seamnă și cum le pune, cum le exprimă, cum 
le rezolvă. Țăranii se înțeleg între ei cu vorbe 
puține, o mare parte din bagajul adiacent al 
vorbelor e subinţeles. Ne apropiem de 
această lume atunci cind avem acest bagaj în 
noi, deci nu-l putem falsifica. 


— Ce loc credeţi că ocupă „O lacrimă de 
tată” in filmul nostru despre țărani? 


— Am încercat să reprezint doar o felie, o 
secțiune in această lume. Lucrurile s-au com 
plicat atit de mult încit e greu — și nici nu e 
bine — să le cuprinzi într-un singur film 


— Cum s-ar putea determina mai multe 
asttel de „secţiuni“? 


— Eu cred ca, urmărind ultimele aocu- 
mente de partid care privesc lumea şi munca 
de la sate,trebuie să gasim forța pe plan so- 
cial-politic care să evidenţieze și să clarifice 
motivaţia acestor decizii. Nu acuzind concret 
ca nu știu cine a dat foc la recoltă, sau nu 

tiu cit s-a raportat greșit sau că undeva vi- 
tele mor pentru că birocratic nu li se asigură 
condiții, ci descitrind efectiv mecanismul şi 
cautind defecțiunea din acest mecanism, cu 
mijloace — repet — artistice. Nu atit de pro- 
blema concretă a agriculturii trebuie să ne 
ocupăm noi, cineaștii, ci trebuie să încercăm 
să vedem, cu puterile şi mijloacele noastre, în 
ce măsură și în ce fel se reflectă aceste pro- 
bleme asupra oamenilor, a mentalităţii lor. 
Nu mă interesează să fac un film despre teh- 
nologia unei culturi, ci despre lumea în care 
modificarea unei tehnologii devine o pro- 
blemă: cum şi de ce? Se intimplă, uneori, în 
lumea satului de azi ceea ce s-a intimplat în 
filmele noastre de acum 15 sau 20 de ani, se 
înfrumusețează realitatea, 1۵151610100-0 Multe 
din filmele noastre mai vechi se făceau, cred, 
la stațiuni experimentale, la gospodării de 
elită, în nici un caz la un C.A.P. ales la întîm- 
plare. De aceea, în prospecții caut întotde- 
auna să evit extremele — nici stațiuni experi- 
mentale, nici sate codașe — și aleg media, 
satul de mijloc. În situația pe care o găsesc 
la fața locului îmi pun problema: mai fac po- 
vestea cu care am venit, sau nu? În multe ca- 
zuri situaţia reală nu întruneşte datele conce- 
pute de scenariu şi de o imagine standard. 


Vi se modifi‏ ب 
lume la fața locului?‏ 


imaginea despre acea 


- A mea nu, pentru ca oricum eu sint mai 
avertizat. Cunosc bine lumea satului. Dar 
realitatea nu convine de multe ori, raportată 
la gustul sau impresia pe care trebuie s-o de- 
gaje filmul şi atunci ai două variante: să eviți 
imaginea reală, sau să o foloseşti doar ca 
fundal, pentru că, dacă o implici, iese alt film. 
intr-o zi filmam în grajdul unui ۰ 
dintr-un sat de lingă București. Intimplarea a 
făcut ca în ziua aceea să fete acolo trei vaci. 
Și o să rideţi sau nu, dar ele au fătat ajutate 
de travlingistul din echipa de filmare. Cind a 
văzut că 'nimeni nu se ocupă de ele, s-a trezit 
ţăranul din el, care știa ce trebuie făcut. 
„Dacă eram acasă, eu ii dădeam acum 6 
calde“. Intr-un tirziu a apărut o femeie care a 
adus vacilor lăuze un balot de paie, bune 
pentru saltele. Sigur că n-am filmat toate 
acestea. Noi aveam de filmat un dialog în 
acest grajd și firește ne-am filmat dialogul 
nostru din scenariu. Impresia noastră la fata 
locului era mult mai dură decit a inregistrat-o 
pelicula. Am ales, cum spuneam,... media, 


— Nu-i 7 
- Uneori da! 


mină ii alice ati 


0 problemă extrem de actual 
munca ţăranului nostru. 
Cum e înfățișat 
în filmele noastre satul românesc? 


G 


— A reușit cinematografia noastră, stimate 
George Macovescu, să impună un tip de tā- 
ran memorabil, așa cum sint tipurile din lite- 
ratură? 


— Aș putea răspunde la această întrebare 
cu un singur cuvint: nu. Dar acest „nu“ se 
cere completat, explicat. ințeleg sensul între- 
bării și preocupările revistei „Cinema“, acum, 
în această perioadă, cind trebuie să ne în- 
toarcem privirile spre sat. Dar, cantonindu-ne 
în domeniul creației artistice, este nedrept să 
facem o comparație între literatură și cinema- 
tograție, pentru că mijloacele de creaţie sint 
radical deosebite. In literatură, un tip şi deci 
și un tip de țăran se definește intr-un roman 
de-a lungul a sute de pagini, în cadrul unei 
povestiri ce se desfășoară pe-mai multe pla- 
nuri, în timpuri și în spaţii diferite, în cadrul 
unor relații dintre numeroase personaje. Po- 
vestirea cinematografică nu poate dura 
— sint și excepții, dar rare — mai mult de 
două ore, în timp; nu pot aduce pe ecran 
sute de personaje, ca în romane, şi nici zeci 
și sute de intimplări care să definească tipul. 
Mijloacele sint altele. Este nevoie de o dra- 
maturgie specială, de conflicte puternice, as- 
cuțite, care într-un timp relativ scurt, să ca- 
racterizeze personajul și să dea posibilitatea 
creării unor tipuri specifice. 

Deci, o comparație mecanică între tipurile 
din literatură şi cele din cinematografie nu 
putem face. Totuși întrebarea râmine si 
anume aceea dacă arta cinematografică, prin 
mijloacele ei specifice, a creat tipuri deosebit 
de puternice, de memorabile, cum sint unele 
din literatura română, adică, dacă au fost vă- 
zuţi pe ecran, ca tipuri cinematografice, lon 
sau Ilie Moromete. Nu mă refer aici la ecrani- 
zări, ci la crearea unor tipuri de valoarea 
acestora. Răspunsul rămine acela de la înce- 
put: nu. 

— Ce v-ar interesa cel mai mult să vedeți 
azi într-un film cu și despre țărani? 

— Exprimarea artistică a vieţii satului de 
astăzi, a problematicii reale, autentice a satu- 
lui, a problemelor şi conflictelor reale, auten- 
tice ale țăranilor, a transformărilor reale, au- 
tentice, trecute în psihologia acestor ță- 
rani. După cite observați, insist asupra pre- 
zenţei realului și autenticului, elemente atit 
de necesare în procesul de dezvoltare a artei 
noastre, mai ales în această perioadă a isto- 
riei societăţii românești. 

— De unde credeți că poate veni reținerea 
cineaștilor in a aborda problematica lumii sa- 
tului? 

— Dacă există o asemenea reţinere — nu 
vreau să fac proces de intenţie nimănui — 
atunci ea are anumite explicaţii, anumite 
cauze. 

Din punct de vedere artistic, mai ales pen- 


In interiorul planetei FILM, ca într-o sterà 
de celuloid perfect etanșă pe dinăuntru, mă 
trezesc în fiecare dimineaţă tot mai fără res- 
piraţie. Sufocat de certitudinea formulelor 
oferite pe gratis, de exactitatea clasamentelor 
și a clasificărilor, obosit de concludentele 
examinări ale „subiecților“ la ușa cinemato- 
grafelor, uluit de siguranța anchetelor la T.V. 
(w. iar tatonăm?... întreabă cu magnifică su- 
11616018 anchetatoarea, nedesmințită autori- 
tate culturală. Ea, care știe atit de precis cum 
trebuie să arate cinematografia naţională, și 
ea, cinematografia nu-i ascultă sfaturile), po- 
topit de citatorianisme (din Gramsci şi din 
Nuţi) mă văd pus să contribui la deslegarea 
problemei: „a creat filmul un chip al satului și 
al ţăranului pe măsura celui produs de litera- 
tură?" M-aș simţi îndemnat să răspund ca la 
marea intrebare: „este limba suprastructură?" 


eorge_Macovescu: 
despre colectivizare, dar nu cred că vreunul 
a atins profunzimile acestui proces“ 


Mircea Muresan: „În proiect: 
un film despre un țăran numit ۰ 


„S-au făcut filme . 


tru arta cinematografică, lumea satului este 
dificilă, In aparență, ea nu prezintă aspecte 
spectaculoase, omul satului nu are grave 
probleme de conștiință, nu acţionează dra- 
matic, psihologia lui este oarecum lineară, 
conflictele sint... minore, evenimentele nu au 
varietate și așa mai departe. Dar, toate aces- 
tea numai în aparenţă, pentru că realitatea 
este alta. Psihologia ţăranului nostru este 
mult mai complicată, mai complexă, aş spune 
mai dramatică decit sint aparențele. Viaţa sa- 
tului este mult mai frămintată decit apare la 
prima vedere. Au trecut douăzeci de ani de la 
terminarea colectivizării agriculturii, dar a 
cercetat în adincime cinematografia noastră, 
procesul dramatic petrecut atunci în sufletul 
ţăranului român, al omului care vreme de se- 
cole a singerat pentru a avea bucata lui de 
pămînt, a fi proprietarul ei și într-o bună zi 
s-a hotărit să o dea colectivității? S-au făcut 
filme despre colectivizare, dar nu cred 5 
vreunul a atins profunzimile acestui proces. 

Omul de la țară, trăit sub largul cerului şi 
in luptă continuă și aprigă cu puterea pămin- 
tului, depozitar avar al tuturor tradițiilor bune 
şi rele, al tuturor credințelor și eresurilor, al 
experienței istoriei noastre, pe care multe 
veacuri el a făcut-o, este greu de cunoscut în 
vederea reprezentării lui în artă. Ciţi cineaști, 
regizori, scenariști, operatori, decoratori, pot 
pretinde că, în adevăr, îl cunosc? Și aceasta, 
fără supărare, pentru că privește nu numai pe 
cineaști, ci pe toți oamenii de artă. Să o spu- 
nem fără ezitare: s-a micșorat mult sau s-a 
pierdut contactul cu satul, contactul autentic 
şi nu cel formal. În satul nostru de azi zace 
un imens depozit artistic, care trebuie cunos- 
cut în profunzimile lui și nu numai râscolit la 
suprafaţă, în straturile superficiale, muncă fă- 
cută deseori în: mod festivist și în sunet de 
trompete stridente. 

Problemele satului sînt grele, complicate. 
Trecerea de la agricultura individuală la cea 
colectivă nu se face ușor şi fără multe conse- 
cinte cu aspecte diferite. Cite din acestea au 
fost prezentate, autentic şi nu festivist sau 
uneori pesimist, în filmele noastre? Au cerce- 
tat artistic cineaștii noștri şi au exprimat în 
operele lor procesul golirii satelor şi al pără- 
sirii agriculturii de către mulţi, prea mulți 18- 
rani? Şi dacă ar fi incercat să o facă, ar fi pri- 
mit încurajarea și aprobarea celor care au că- 
derea aceasta? Ar fi fost ei opriţi, la vreme, 
să nu privească pesimist situația creată, dar 
nici să o poleiască, să o învăluie în culori 
inutile și dizgrațioase? Ar fi fost ei sfătuiți şi 
ajutaţi concret să prezinte realitatea în toată 
autenticitatea ei? 

Acestea și încă altele sint cauze și explica- 
ţii pentru o reţinere — dacă există — in 
abordarea în cinematografia noastră a pro 
blematicii lumii satului. 


cu da sau ba însă nu rezist tentației de a ma 
complica suplimentar. Dar alte arte surori, 
muzica, opera, baletul, de ce nu poezia? 
sculptura, grafia, au produs ele un Petre din 
„Răscoala“, un lon și o Ana din romanele lui 
Rebreanu? Dar muzica uşoară? Ce a făcut 
ea? A cintat vreun Moromete? Sau a rămas 
tot la „ţărăncuța cu bujori in obrăjori“? Dar 
„Țărancă voioasă“ sau „Hora“ lui Grigorescu 
sint ele în pictură comparabile cu creațiile li- 
terare? 

Contest definiția artei cinematografice prin 
genul proxim: literatura. (Și ce din literatură? 
Romanul, nuvela, poemul, drama?) Cred că 
filmul creează mai degrabă prin diferențe 
specifice, oricite iricriminări s-ar încerca. Eu 
cred că cinematogratic, Petre din „Răscoala“, 
lon și Ana din Blestemul pămintului, bleste- 
mul iubirii au propriul lor chip, viu și real, cu 


trăsături umane perceptibile prin simţuri, 
chiar dacă extracția lor este din proză. Ra- 
portul dintre spectator și imaginea filmică 
este esenţial diferit de raportul cititor — ima- 
gine literară. Primul se întemeiază pe propu- 
nerea „omului vizibil“, al doilea pe „omul 
imaginat”. Dacă la filmul Setea spectatorul 
pus în dialog cu Mitru Mot este sau nu este 
mai avantajat decit cititorul romanului lui Ti- 
tus Popovici, rămine o chestiune de prefe- 
rinţă. 

În ceea ce privește filmu? „Original“ am im- 
presia că nu s-a spus vreun cuvint decisiv, 
astfel propun să se mai aștepte. Popor de tà- 
rani cum sintem, sau cum am fost, am aștep- 
tat mult marele roman a! satului. El nici n-a 
apărut în secolul 19 care l-a dat pe Emi- 
nescu, ci abia în 1920. (Calinescu consideră 
„Mara“ precursor al lui „lon“, în schimb mie 
mi se pare că romanul lui Slavici nu înfăţi- 
șează o lume a truditorilor pămintului, ci a 
tirgoveților negustori și meșteșugari, boldași, 
măcelari, calfe și inași). 


Cum apare sau cum ar putea fi privit satul 
românesc contemporan? Dar, cred eu, satul 
n-a fost niciodată și nici astăzi nu este o no- 
tiune generală și unitară, ca o mămăligă 
mare din care se taie o felie cu aţa și se ob 
ține esantionul pentru toată bucata. 


lată ce notează în 19۵ un mare scriitor ro- 
mân prea puţin cunoscut, C. Stere, în „Patru 
zile în Ardeal“, despre unele sate din această 
regiune, prin comparaţie cu satele cunoscute 
de el din Moldova. 

La Pecica Arad: 


„.Variază numai numărul odăilor, bogăția 
mobilării în covoare și alte țesături sau câ 
unele sint cu lut pe jos, în loc de dușumele 
obișnuite aici la majoritatea țăranilor... Dar ti- 
انام‎ casei e același, și cea mai săracă ar -قم‎ 
rea desigur palat, chiar unui țăran fruntaș din 
Moldova“... „Toată strada e plină de cireada 
satului ce se întoarce de la pășune — tot vite 
mari și frumoase de rasă elvețiană, aclimati- 
zată prin încrucișări îngrijite; chiar numai din 
deosebirea în aspectul cirezii satului se poate 
vedea prăpastia ce desparte satele noastre 
(din Moldova n.n.) de cele de aici“... 

Şi în altă parte, Săliste — Sibiu 


„O strada poata cu pietre (in sat!) cu 
grădini mari și case frumoase acoperite cu ți- 
gle roșii, cu obloane verzi... Sint numai fete 
feciori de țărani, dar cînd vezi cum un flăcău 
salută invitind o fată la joc, cum — dupa 
joc — o duce la braț la locul ei... pierzi sim 
tul realității... Dar cind voi putea sta de ۲۸ 
dincolo de munţi, cu copile de țăran despre 
Vlahuță, Coșbuc, 60987...“ 


Acestea am urmă sint locurile copilărie: 
mele 30 de ani mai tirziu... 


Desigur, nici satele din Ardeal nu sint iden 
tice ca stare materială si culturală. 


Acum iată cum descrie Rebreanu în „Ras 
coala“ 


„„„Babaroaga, un sat amărit, două ulițe in- 
crucișate, niște 6856103۲6 murdare, prin 
ogrăzi mulți copii și orătănii, 161-601۵ vreur 


țăran pipernicit, iar pe un dimbuleț mai afară, 
6 bisericuță de lemn ca o jucărie stricată...“ 

De la descrierile de mai sus pină in pre- 
zent, satul românesc a suferit prefaceri so- 
ciale fundamentale dar nici azi, nu îl putem 
privi într-o aceeași oglindă de apă, cu un sin- 
gur ochi, acela al propriei cunoașteri, care 
ochi ne-ar putea determina şi atașamentele 

Filmul meu Întoarcere la lea dintii 
nu a fost înțeles de către unii cronicari. O 
parte a acţiunii se petrece într-o zonă rurală, 
de munte, lingă Sibiu, cea văzută de C. Stere 
cu 75 de ani 10 urmă. Prin forța imprejurărilor 
istorice şi politice, pînă azi această zonă nu a 
fost cooperativizata. Cu toate acestea starea 
materială a sătenilor este foarte bună. Ei nu 
mai au atit de multe oi ca acum 75 de ani 
dar cele pe care le au le cresc cu aceeași în- 
credere, cu același sentiment al destinului lor 
ancestral de oameni liberi, capabili să poarte 
un proces pentru hotarele lor încă la anul 
1570, cind istoricește părea să nu existe nici 
o șansă, iar pentru ștergerea dijmelor s-au 
revoltat la 1773 și au umblat prin judecăți şi 
prin închisori pină la 1874 cind și-au ciștigat 
dreptatea. (|. Lupaș „Citeva pagini din trecu- 
tul comunei Selişte“ Sibiu — 1903). 


Prietenul meu Dinică Maniţiu, din Poiana 
Sibiului, este întruchiparea unui destin ome- 
nesc, de oier cu carte, cu o viziune foarte 
personală despre lume și viață. Satul lui, în 
care trăiesc urmașii Vlașinilor lui loana Pos- 
teinicu, este un „mărgăritar“ al Ardealului, 
cum s-ar putea exprima, deloc retoric, un C 
Stere de azi. (Un discipol al esteticianului 
Malencov ar putea spune că nu este tipic 
Studiez estetica din 1947 și încă nu îmi este 
clara această noțiune). 

Ei bine, filmul meu „Întoarcerea...“ a fost 
considerat idilic de câtre acești unii cronicari 
Nu! ÎI ador pe Platon dar adevărul este altul 
De fapt, filmul înfățișează un adevăr aspru 
prin afirmarea unei realități sociale. La fel de 
aspru, ca de exemplu cel exprimat metaforic 
în Croaziera despre o instituție pentru spăla- 
rea creierului. Dacă un cronicar nu știe ceva, 
nu înseamnă că nici nu există! Deși îl ador pe 
Platon... 

Pentru că sintem la o aluzie, mi se pare că 
este şi de datoria cronicarilor de cinema să 
cunoasca viața, cum se spune, să nu se re- 
zume la a o descoperi din fiimele pe care le 
critică la o cafea. amestec cu bășcălie la sala 
ge vizionari de la etajul 8. Aşa, poale. o 
cronicara n-ar mai confunda ۵ 
١ un tango argentinian cu folk-ul, cum 
le contundă pe toate. Sau un cronicar 
de la Cinema, n-ar mai crede despre 
Croaziera ` ca ar fi o incursiune într-un „spa- 
tiu mioritic” şi despre un personaj din Intoar- 
cere că ar fi un produs mass media... Etc 
Încit îmi vine să-l parafrazez pe Rebreanu 
Dumneavoastră, domnilor, nu cunoaşteţi ță- 
ranul român! 

In încheiere aș mai reaminti că împreună 
cu Titus Popovici intenţionăm să realizăm un 
film despre un țăran numit Horia. Dar pe cit 
de mari sint ambițiile, pe atit de vagi sint spe- 
ranțele. 


سس 
Anchetă realizată de Roxana PANĂ‏ 


Gala filmului din R.P.D. Coreeană 


Gala filmului, prilejuita de cea 
de a 70-a aniversare a zilei de 
naștere a tovarașului Kim Ir Sen, 
secretar general al Comitetului 
Central al Partidului Muncii din 
Coreea, președintele Republicii 
Populare Democrate Coreene — 
ne-a oferit în premiera una din- 
tre cele mai recente producții ci- 
nematografice din țara prietenă 
Inima tinără. 

Se poate spune, fără teama de 
a greşi, ca actualitatea so- 
cial-politică a stat întotdeauna 
în atenţia cineaștilor coreeni 
Dacă în urmă cu doua decenii, 
cinematografia nord-coreeană 
evoca cu precadere în filme 
lupta de eliberare naţională anti- 
imperialistă, în anii din urma ea 
s-a orientat câtre o tematica a 
pacii şi a reconstrucției socia- 
liste a nordului ţării. Este uşor 
de observat cå o dată cu tran- 
sferul -tematic, experiența gene- 
raţiei ce å dus greul razboiului 
nu s-a pierdut, preluată fiind de 
generaţiile mai tinere pe un alt 
front, și anume pe, cel al recon- 
strucției țarii. Acest transfer li se 
pare firesc „eroilor cu inimile ti- 
nere", căci și șantierele solicită 
nu © dată, după cum se vede, 
sacrificii susținute şi cîteodată 
chiar riscuri supreme. 

Inima tinara bate în acest film 
în pieptul unui colectiv care se 
mîndrește a face parte din „gru- 
pul de promovare a celor trei re- 
volutii“. Tinereţea înseamnă elan 
creator, putere de muncă, entu- 
ziasm, dar și lipsă de experiența. 
Cum vor şti cele două membre 
ale grupului să facă față sarcini- 
lor de plan, dar ۲ 
profesionale, de pe un mare 
șantier unde se repara pesca- 
doare? este întrebarea la care 
încearca sā raspunda filmul. 


Punctul nevralgic al procesului 
de reparare a navelor este lipsa 
unui minereu indispensabil 0 
aliajul unei piese-cheie, dar care 
minereu nu se poate procura 
decit din import. Or sarcina este 
de a-l produce din resurse in- 
terne. Va reuși sau nu micul co- 
lectiv de cercetători sā 8 
înlocuitorul care ar urma 8 
aduca mari beneficii economiei 
naţionale, 661 pescadoarele asi- 
gură hrana a milioane de oa- 
meni? In fața acestei sarcini ati- 
tudinile celor din colectiv se di- 
ferenţiază. Proiectantul principal 
considera ca riscul experienței 
poate fi fatal și refuză să o facă 
Refuzul sau stirneşte indignarea 
celor doua colege. 

Este lesne de înțeles 68 autorii 
(regizor: Djo Kyeung Soun — 
artist al poporului; scenarist: Ri 
Tchoun Kou) folosesc argumen- 
tul tehnic pentru a declanşa o 
dezbatere despre muncă și pasi- 
vitate, despre prietenie și 
egoism, despre curaj نو‎ lașitate, 
0۱6۲6011۱80 personajele din 
punctul de vedere al atitudinilor. 
Autorii nu ignoră nici ponderea 
vieţii sentimentale în conflictele 
de muncă, şi ei se intreaba, prin 
gura eroilor, dacă: „Avem sau 
nu dreptul să ne ocupâm de po- 
veștile de dragoste ale altora? Şi 
tot ei recunosc, prin desfâșura- 
rea faptelor, necesitatea proprii- 
lor experienţe și chiar a proprii- 
lor erori. Suspensul acelei prime 
experiențe va opera un fel de 
examen al conştiințelor. lar felul 
în care personajele filmului 
abordează experienţa va 6 
pentru spectator un document 
despre modul de a gindi și de a 
ințelege viaţa al poporului core- 


ean. 
Simona DARIE 


Două filme = două premii 
(Anda Onesa) 


Un personaj clasic in așteptarea 
| unuia contemporan (Şerban Ionescu) 


Sensibilitate și distincţie 
(Maria Ploae) 


Umorul calm 
(Radu Gheorghe) 


Aerul romantic — jocul firesc 
(Diana Lupescu) 


Actorul tinăr. Rampa de lansare: 


5 filmul de 


Cinematograful nu beneficiază de un fel d: 
B.T.T., care să asigure distribuții în condiţii avan 
tajoase, dus și întors, pină la 30 și... de ani. Ha 
zardul şi politica distribuţiei te pot face uneori 
devii 1188۲ actor de film abia la senectute. In limi 
tele aceleiași tinereți biologice coexistă și tiner 
actori deja consacrați, și tineri actori certitudini 
și tineri actori tinere speranțe, și tineri actori inca 
nevalorificați. Pornind de la un Mircea Diaconu 
(sau de la o Carmen Galin, sau de la o Tora Va 
silescu, sau de la o loana Crăciunescu, sau 
ajungind pină la cea mai tinără actriță dintr-un 
film de curind apărut — Semnul șarpelui — عم‎ 
nume Valeria Sitaru, 101106811, între extremele 
aceleiași virste tinere, o cantitate impresionanta 
de nume, de figuri, de tinere persoane și de t 
nere personalități, un șir de unicate, din care 
simplificind brutal și nemilos, s-ar putea deduce 
un portret-robot al actorului tinâr. Punctele de 
reper: luciditatea, umorul, nonșalanţa, o bine ca 
mufiată candoare. Greu de spus în ce măsură st 
lul interpretativ nu se confundă cu chiar stilu 
unei generaţii. Portretul-robot masculin nu e ir 
nici un caz „băiat frumos“. Lipsește Piersicul t 


calitate 


Revenind la portretul-robot, de astă dată temi- 
nin, simplificind. din aceleași „rațiuni metodolo- 
۱۱66", remarci fie frumusețea — frumusețea dis- 
insă (Maria Ploae), romantică (Diana Lupescu), 
sportivă (loana Pavelescu), incendiară (Eniko 
Szilaghy) maiestuoasă (Micaela Caracaș), sera- 
fică (Elena Albu), calmă (Emilia Dobrin), enigma- 
tică (Julieta Szony), fie ghidușia ginditoare și in- 
sinuantă (Rodica Negrea), temperamentul și di- 
rectețea (Adriana Trandafir), modernitatea și to- 
nusul (Marioara Sterian), aplombul și vulnerabili- 
tatea (Aurora Leonte), alintul și duplicitatea (Ca- 
trinel Dumitrescu)... Și aici, puține personaje pe 
masura. 


Prin același montaj de atracții, iată și ۵1۱۷۵ ti- 
neri actori care s-au făcut remarcaţi în roluri de 
mică întindere, pindiți de un prematur reflex al 
distribuirii lor în „secundare“ sau în „episodice“ 
Maria Junghietu (fata din cofetărie din Proba de 
microfon, fata „mireasă“ din Luchian, fata plin- 
gind cu bebelușul în brate din Angela merge mai 
departe), sau Dragoș Pislaru (milițianul lunatec 
din O lacrimă de fată, taximetristul amorez din 


Adevărata șansă a tinărului actor: 
personajul contemporan 


Luciditate. Umor. O bine camuflată candoare. 
Un stil interpretativ sau chiar stilul unei generaţii? 


nerei generații. În ton cu obiectul criticii aş zice 
că „nu se poartă“ frumosul, statuarul, ci se 
poartă „uritul“, „expresivul“, „interesantul“”. Noii 
cavaleri sint Gheorghe Visu și Radu Gheorghe 
(vezi Mireasa din tren). Printr-un montaj de 
atracţii, să ni-i amintim și pe Horaţiu Mălăele 
Radu Vaida, Dinu Manolache, Răzvan Vasilescu, 
aflați deocamdată în așteptarea unor personaje 
pe măsură. Aceste cuvinte, uzate de atita intre- 
buinţare, „personaje pe măsură”, impun o paran- 
teză. Dacă în teatru personajul râmine, şi doar 
actorii trec, în cinema, cu rarissime excepții, per- 
sonajul se joacă o singură dată și se identifică, 
„pentru o eternitate și per toujours“ cu un singur 
actor. Logic, rezultă că şansa interpretului tinăr 
este personajul tinăr (bine scris, complex, adevă- 
rat, etc. etc.) Cel mai des se întimplă însă invers: 
șansa personajului tinăr se dovedeşte interpretul 
tinăr, care vine de acasă cu prospețimea și iar cu 
prospețimea și animă schema, spre entuziasmul 
cronicarilor: atit de tinăr și atit de salvator! 
Cred că nu e deplasat să ne reamintim, ori de 
cite ori avem ocazia, că actoria de film, înainte 
de a fi o artă, e o meserie, care, ca orice meserie, 
se poate învăța doar în procesul muncii, adica 
doar printr-o prezenţă susținută şi sistematică pe 
platourile de filmare. Să-i dăm crezare unui actor 
de calibrul lui Batalov, cind susține că e absolut 
necesar „să i se dea omului numit actor de film 
prilejul să acumuleze experiență", avertizind însă, 
in același timp, că „intrarea pe mina unor regi- 
zori ocazionali este distrugătoare şi pentru artist 
şi pentru artă“... Ceva mai trist decit un debut 
promiţător pe nedrept uitat e poate doar o filmo- 
grafie aparent bogată, ticsită cu roluri nesemnifi- 
cative. Şansa maximă de lansare a tinărului ac- 
tor, de infiltrare și de imprimare în conștiința pu- 
blicului e personajul contemporan, dar nu ori- 
cum, ci, vorba unei tinere actrițe afirmată în filme 
de epocă, Maria Ploae: „Imi doresc un personaj 
contemporan, dar care să fie contemporan de-a- 
devăratelea!“... Tot printr-un montaj de atracții, 
iată cîțiva tineri actori care par uitaţi sub mantiile 
unor eroi clasici, cu toate că ar binemerita să se 
intilnească și cu „eroi ai zilelor noastre“ — 
Adrian Pintea (lancu Jianu, Theodor Diamant) 
sau Şerban Ionescu (lon) sau ۷۱۵۵ Rădescu (Ci- 
prian Porumbescu) sau Stela Furcovici (Ecate 
rina Teodoroiu) sau Marcel lureș (Liszt)... 


O „episodică” principală 
(Maria Junghietu) 


Angela...), sau Adriana Schiopu (fata cu costu- 
mul de baie din Croaziera), sau Vasile Moraru 
(băiatul cu gălețile din Casa dintre cimpuri, băia- 
tul cu pisica din Zbor planat)... 

Pofta de viața ca-n viaţă, pofta de autenticitate, 
explică predilecția multor regizori pentru actorul 
neprofesionist, ales pentru că reprezintă exact ti- 
pul personajului (tipajul însemnind, teoretic, „or- 
ganizarea cea mai puţin artificială a real ). 
Bine declanșaţi (De Sica, se zice, făcea să joace 
și un sac de cartofi), neprofesioniștii au sponta- 
neitate și firesc (în acest sens, într-adevăr, fie- 
care actor de film depinde de ne-actorul din el). 
Exemplul cel mai elocvent: o distribuţie compusă 
aproape în întregime din neprofesionişti, în 
frunte cu Ștefan Maitec, toți tineri, nu jucind, ci 
fiind ei înșiși, într-un film, cum s-a spus, „tine- 
resc, cu despre şi pentru tineri" — Mijlocaș la 
deschidere. Și tot aici trebuie amintită şi o pre- 
26۳015 singulară — Anda Onesa: două filme (Sep- 
tembrie, Duios Anastasia trecea) soldate cu doua 
premii de interpretare feminină, la Costinești și la 


arlovy-Vary (omologul masculin al ediției fiind 


Al Pacino). Greu de imaginat un producător care 
și-ar permite luxul să lase să stea pe tuşă o ase- 
menea „neprofesionistă“. Greu de imaginat, dar 
uite că există! 

Pentru toate aceste nume, și pentru multe al- 
tele care ar mai putea fi amintite, şi pentru multe 
altele care așteaptă într-un teatru din nordul ţării 
să fie chemate la probe la Buftea, și care visează 
o filmotecă în care să existe probe filmate date 
de toți actorii tineri, şi care mai visează un Stu- 
dio al actorului de film, s-o recunoaștem: ca ac- 
tor tinăr nu poți fi mare într-un film mic. Pentru 
că, dacă actorul cu experiență se mai poate lupta 
pe cont propriu, actorul tinăr e condiționat în to- 
talitate de regizor. „Replica adresată aparatului 
de filmat plasat deasupra capului nu are aceeași 
valoare ca atunci cind aparatul este plasat 
jos" — iată o axiomă semnată Antonioni, care, 
alături de alte adevăruri simple, elementare, arhi- 
cunoscute dar nu și arhiaplicate, duc la conclu- 
zia, او‎ ea elementară, că singura șansă de exis- 
۱60۱5 reală a actorului tinăr este, în primă și în 
ultimă instanță, filmul de calitate. 


Eugenia VODĂ 


Farmecul în expectativă 
(Horaţiu Mălăele) 


Ghidușia ginditoare și insinuantă 
(Rodica Negrea) 


Un cavaler modern 
(Gheorghe Visu) 


Graţie, dar și ironie 
(loana Crăciunescu) 


7 E ١ 


O luciditate patetică 
(Adrian Pintea) 


Pe cind „din nou impreună 
(Micaela Caracaș) 


De doi ani şi jumătate „trecute fix“ numele 
lui. Andrei 8۱816۲ este legat de un singur titlu 
de film: „Lumini şi umbre". Serialul t.v. scris 
de Titus Popovici și interpretat de floarea ac- 
torimii noastre. Îmi comunică datele acestei 
laborioase perioade cumva incintat, dar cu 
modestia caracteristică; mai mult uimit de اه‎ 
insuși decit mindru, deși motive ar avea. Ce-a 
tăcut el — secondat de Mihai Constantinescu 
— in condiții de pionierat, pentru că la noi nu 
s-a făcut pină acum un serial de asemenea 
amploare, se poate numi: o pertormanţă. Dar 
el nu-i spune așa, el il spune: munca mea de 
doi ani şi jumătate incoace... 


— م‎ fost atit de acaparantă această 
muncă, încit am uitat toate planurile perso- 
nale. Dar n-am avut nici o clipă sentimentul 
că mi-am pierdut timpul și nici că am făcut 
doar o experienţă profesională interesantă — 
deşi, in mod sigur, a fost și o asemenea ex- 
۵6۲۱6018, — Am sentimentul că aceste 34 de 
episoade rămin; că ele reprezintă ceva impor- 
tant pentru viața mea artistică. Serialul acesta 
este un lucru în care cred și pe care mi-l 
asum cu mult drag. Regret că nu pot ısã ex- 
trag din el citeva lung-metraje pe care să le 
pot arăta pe marele ecran — nu pot scăpa de 
gindul că filmul acolo este: pe marele ecran, 
Din păcate, modalitatea de lucru — bandă 
magnetică și film de 16 mm — exclude posi- 
bilitatea transpunerii pe peliculă normală. 


— Este folositoare, pentru un regizor, ex- 
periența serialului t.v. care, știut este, are le- 
gile lui cu totul altele decit ale filmului pentru 
marele ecran? 


— Probabil că este, dar scenariul lui Titus 
Popovici nu a fost structurat pe schema obis- 
nuită care presupune o simplificare de situa- 
ţii, o ușurință în tratare, ci, cu premeditare, în 
afara -canoanelor de serial tv. și foarte 
aproape de filmul — film, specia roman cine- 
matografic, dacă vrei. Așa că noutatea expe- 
۲۱606, pentru mine, a stat mai mult în siste- 
mul de lucru. Am filmat cu trei aparate deo- 
dată ceea ce presupune altă viteză de gindire 
și o putere de decizie in decupaj cu totul ex- 
traordinară. Asta m-a obligat să-mi descopăr 
o anume abilitate profesională, dar exact de 
această abilitate va trebui să mă desprind 
cind mă voi întoarce să fac film de lung me- 
traj unde e nevoie de alt soi de concentrare, 
pe fiecare cadru, de o anume frustețe a lim- 
bajului pe care ţi-o pierzi obișnuindu-te să-ți 
computerizezi gindurile și reacțiile... 


— Apropo de intoarcerea pe platou: scena- 
riul la „Întunericul alb“ a trecut cu bine prin 
Comisia cinematogratiei. Este prea devreme 
să intreb ce și cum va fi el, cred, în schimb, 
că e momentul potrivit să te rog să vorbeşti 
puțin despre Comisie. Ca membru al ei, deci 
in cunoştinţă de cauză... 


— Ce să-ţi spun? Mă bucur foarte mult ca 
această Comisie există și funcționează așa 
cum funcţionează. Simt că fiecare membru al 
acestei Comisii — foarte mulți creatori — 
este preocupat cu adevărat de și suferă pen- 
tru soarta filmului românesc. Buna ei funcţio- 
nare cere o muncă în plus, dar o facem cu 
plăcere. Parcă și băieţii își lucrează filmele 
acum cu mai multă plăcere, cu mai multă in- 
credere — simt că sint încurajați de acest sis- 
tem de lucru bazat pe interese comune, co- 
municare directă, sinceritate, finalmente, pe 
un climat artistic după care noi am tinjit în- 
delung și care acum incepe să se cristalizeze. 
Nu afirm că acest sistem nu este perfectibil. 
Deocamdată el se dovedește profund viabil şi 
eficace. La un moment dat a existat temerea 
— am avut-o și eu şi mi-am mărturisit-o — ca 
această Comisie să nu se constituie într-un 
organism tutelar al Caselor de film, să le facă 
inutile. Acest lucru nu s-a întimplat. Comisia 
este condusă cu un spirit de înțelegere 
exactă a lucrurilor, ceea ce a creat și la Ca- 
sele de film o mișcare mai vie, mai amplă, o 
respiraţie mai liberă. Băieţii vin cu proiectele 
lor cele mai îndrăzneţe, cele mai intime de 
fapt, pentru că în accepțiunea mea îindrăz- 
neala constă în a te mărturisi cit mai sincer 
— vin cu scenarii pe care le țineau de ani de 
zile, cum am ţinut și eu intunericul alb patru 
ani — şi iată cà nimeni nu are nimic impo- 
triva lor. Se dovedește cu ocazia asta că, de 
fapt, noi singuri ne autoplafonam, ne auto- 
cenzuram bunele intenții şi proiecte. Nouă ne 
era teamă de noi cind nu era cazul să ne te- 
mem de nimeni. La ora actuală nu văd venind 
în Comisia cinematografiei un scenariu bun 
după, să zicem, cel mai viu şi interesant ro- 
man de actualitate care să fie respins. Sper, 
din toată inima, să nu fiu infirmat de practică. 
După părerea mea, Comisia este un orga- 
nism stimulator pentru realitatea filmului ro- 
mânesc şi care a făcut să dispară multe nea- 
junsuri — aşa-numitele verigi intermediare. 
treptele oculte pe care nu o dată se rătăceau 
scenariile noastre. De multe ori se întimpla 
să nu se știe unde ți s-a respins un scenariu 
și de către cine. Și eu am أأأقم‎ acest lucru 
Se insinuase, se legitimase moda referatelor 


Un climat 
de creaţie sănătos 
depinde 
de implicarea noastră 
în realitatea 
pe care o trăim 


Andrei Blaier: 


regizorii 


nesemnate. Mi s-a părut ceva îngrozitor. Cli- 
matul presupune dezbatere, confruntări de 
opinii. Cu cine să te 0001000417 Cu un referat 
nesemnat? In noua condiţie această — nici 
nu știu cum să-i spun? Neregulă? — a dispă- 
rut ca multe altele. Acel climat de creație 
există, iși face simțit respiraţia binefăcătoare 
şi poate de aceea mă gindesc cu plăcere la 
întoarcerea mea pe platou cu Întunericul alb, 
un scenariu "in care cred, dar asta nu se va 
intimpla pină ce nu duc la bun sfirşit serialul 
— în cazul în care am să fac tot eu și ulti- 
mele 16 episoade. Sint legat de اع‎ moral, dar 
și prin plăcerea pe care mi-a produs-o lucrul 
la el. Titus Popovici a scris scenariul într-o 
stare de grație, cred. El este un scenarist 
care știe să compună, să construiască, inchi- 
puie oameni în carne şi oase, scrie dialoguri 
adevărate și pentru fiecare personaj altele, 
altfel, ale lui... Vezi, fac ce fac și tot la serial 
ajung... 


— Vorbeam despre Comisie și la un mo- 
ment dat ai spus că ea este pertectibilă. La 
ce te gindeai? Ce anume se cere imbunătă- 
tit? 


— Ca orice organism viu Comisia are cali- 
taţi şi deficiențe. Una dintre ele, remediabilā, 
de altfel, mi se pare exigenţa încă amabilă pe 
care o avem față de niște lucruri nu 
intotdeauna de cea mai bună calitate. Mi se 
pare de asemenea că încă mai avem destui 
musafiri, destui prezenți doar cu persoana fi- 
zică nu şi cu opiniile... Personal îmi fac re- 
proșuri pentru slăbiciunea de a mă fi lăsat 
mișcat de precepte mai mult omenești decit 
profesionale. Nici acum nu cred că singur voi 
avea autoritatea morală să împiedic sa lu 
creze un coleg care poate n-a propus un sce- 
nariu bun, dar mă gindesc că mai merita o 


Cinematografia 
noastră 
dispune azi 
de un instrument 
stimulator, 
profesionist, eficace: 
Comisia 
cinematografiei 


La ora actuală, 
nu văd venind 
în Comisia 
cinematografiei 
un scenariu bun 
care să fie respins 


sansa pentru că n-a lucrat demult... Va trebui 
sa mă conving că,sfătuind un coleg să nu se 
apuce de un lucru care nu promite nimic 
(după credința mea), il sprijin, de fapt, pe 
el.Se pare că nu e uşor nici pentru alți 
membri ai comisiei. Potrivit unor reguli, pe 
care tot noi le-am stabilit, un regizor care pri- 
meşte calificativul patru ar trebui să nu lu- 
creze doi ani lung metraj urmind ca în acest 
timp să-și „facă mina” cu scurt metraje de 
comandă, să aibă timp să-și găsească un su- 
biect în care să creadă etc. Da, dar știi ce am 
facut? Aproape nu mai dăm calificativul pa- 
tru. Şi te rog să mă crezi, sint filme care l-au 
meritat. Cu niște reglementări necesare, pe 
care le-am și discutat cu Centrala „România 
Film“, sectorul de comenzi speciale ar fi o 
soluţie foarte bună pentru cei aflați în „haltă 
de ajustare”. Dacă s-ar pulveriza și starea de 
complexare a unora dintre noi față de munca 
la acest sector (in paranteză fie spus pe 
acolo au trecut și Lucian Bratu, Savel Ştio- 
pul, Dinu Cocea și subsemnatul) el s-ar pu- 
tea transforma într-un laborator de lucru 
foarte util care ar asigura și liniștea materială 
a autorilor necesară pregătirii unui film. Dar 
asta nu mai ține de Comisie... lar am alune- 
cat departe de intrebare. Asta pentru că lu- 
crurile se leagă. Cel puţin în capul meu ele 
se leagă. Toate tin de acel climat sănătos pe 
care-l construim și-l întreținem. Și pe această 
linie am tot felul de vești îimbucurătoare. Se 
pare că se va oferi posibilitatea Asociaţiei ci- 
neaștilor să-și facă filme de scurt metraj din 
fondurile proprii, urmînd, firește, ca ele să fie 
distribuite de Centrala România film; dar noi 
insine vom accepta scenariile și vom putea 
decide debuturi. Ar fi un fel de — în sfirşit! — 
a cincea Casă de filme. De asemenea, se 
pare că Asociaţia va avea o publicaţie a ei, o 
revistă de dezbatere teoretică a problemelor 


esențiale — de ordin artistic, administrativ, 
organizatoric, economic — ale cinematogra- 
fiei. Alături de revista „Cinema“ ar fi o revistă 
— cel putin așa o văd eu — deschisă opinii- 
lor tuturor celor care iubesc filmul românesc 
și îl doresc mai demn de iubit. Şi mai e ceva 
după care tinjim de multă vreme şi care, iată, 
în noul climat se arată posibil de realizat: un 
concurs de creație cinematografică — aşa 
cum există un concurs de plastică, de litera- 
tură, poezie, muzică — incadrat 10 Festivalul 
național „Cintarea României”. | s-ar putea 
spune „Film '82“ (apoi '83, '84, etc.) și ar fi un 
mod mai trainic de confruntare, oricum, 
peste protocolul unei premiere urmată de ci- 
teva cronici. Simt o mare nevoie de dezba- 
tere mai largă, de comunicare prelungită din- 
colo de ecourile unor aprecieri de moment, 
aprecieri în care eu unul cred, mă sprijin la 
nevoie de ele, dar care nu sint suficiente. 
Poate colegii mei sint mai siguri de ei, eu 
insă am momente de reală derută în care nu 
știu încotro s-o apuc. Nu o dată am incercat 
— uneori cred 08 am și reușit — să-mi în- 
drept nişte cusururi pe care mi le-a semnalat 
critica. Sint sigur doar pe încercările mele, pe 
ceea ce vreau să spun, nu pe ceea ce am 
realizat. 


— Ai spus mai inainte ceva foarte frumos 
despre cei care ar dori filmul românesc mai 
demn de iubit. intrebarea mea este mai 
seacă: in ce fel? Cum poate fi făcut el, filmul 
românesc, mai demn de iubit? 


— Aș putea să răspund şi eu mai sec, cum 
zici: făcindu-l mai bun. Sau să mă scald în 
generalități... Bine. Concret. Concret, din 
punctul meu de vedere, ar fi pe linia răspun- 
sului pe care ți l-am dat la ancheta din numă- 
rul 2. Nu vreau să mă repet, dar ţin și rețin, 
de acolo ideea de implicare a noastră în rea- 
litatea pe care o trăim și o transformăm în 
obiectul și subiectul operei noastre cinema- 
tografice. Există o tendinţă de detaşare, de 
obiectivizare a creatorului față de realitatea 
descrisă, ceea ce dă o senzaţie de răceală, 
de neparticipare la problemele acestei reali- 
181, Trebuie să se simtă că o iubim, că ne 
doare... Există și o tendință de imblinzire, de 
indulcire a conflictelor și contradicțiilor noas- 
tre sociale, care nu este deloc spre binele 
operei artistice și nici măcar pe linia coman- 
damentelor superioare care cheamă la since- 
ritate şi luciditate față de reușitele, dar și de 
nereușitele vieţii noastre. Există, apoi, preju- 
decata justificărilor nesfirşite, neobosite. În 
momentul în care ne apropiem de un subiect 
mai spinos al realității noastre, există în noi o 
spaimă ca nu cumva, nu cumva să se 101 
leagă greșit şi tot încercind să facem totul 
clar, foarte clar, cît mai clar, explicind pînă la 
ultimul punct toate premizele, conflictele se 
îndulcesc, asperităţile dispar, interesul pentru 
dezbatere dispare și el — firesc, pentru că în 
absența unui conflict grav ce pretenție poţi 
să ai ca recepţia să fie importantă și gravă? 
— spectatorul se plictisește la filme cu con- 
flicte dulci, moi, neadevărate. După cum se 
plictisește la filme-colecționare de probleme 
— pentru că a existat și această dogmă: un 
film trebuie să cuprindă toate problemele ac- 
tualităţii. Cine le putea ști? Unii au crezut că 
le știu și au apărut enumerări şi clasificări 
astfel încit se putea afla exact care sint toate 
problemele actuale care trebuie cuprinse 
intr-un film. De fapt, era vorba despre niște 
semnalări ale unor probleme de moment din 
viața noastră socială, dar care, transformate 
in tezișoare de tipul „diferenţa între munca fi- 
zică și cea intelectuală“, nu putea constitui 
suportul unei opere artistice — cum din nefe- 
ricire am reușit şi eu să demonstrez cu un 
film. Conflictele reale sint întotdeauna subte- 
rane, deduse, incluse în problematica mare a 
unei societăţi: omul şi devenirea lui... lar nu 
ţi-am răspuns direct la întrebare, dar poate 
că și aici răspunsul poate fi dedus. 


— Poate, sigur că poate. Mă gindeam insă 
că, dacă ne străduim un pic, reușim și noi să 
atingem cu discuţia asta nu chiar toate, dar 
multe probleme... Observ că in ultimul timp 
tot mai mulți -creatori vorbesc mult despre 
treburile obștei şi puțin despre ale lor. Mi se 
pare un semn bun. Ce crezi? 2 


— Ştii care este semnul bun? Tot mai 
mulți dintre noi am înţeles că fiecare în parte 
sintem mult mai putin importanţi decit toți la- 
olaltă. Oricit ar suna de frumos, cu riscul să 
sune livresc frumos, — deși, vorba unui coleg 
de-al nostru, Mirel llieșiu, mie cuvintul livresc 
nu mi se pare un cuvint urit; eu cred în cărţi, 
cu orice risc, deci am să-ţi spun că eu cred 
de-adevăratelea în această idee. Cred, cu pu- 
tere, că orice pas pe care îl facem, orice 
şansă pe care o are unul dintre noi depinde 
de pasul și de șansa celorlalți. Nu sintem sin- 
guri. Asta cred cu putere. Nu sintem singuri. 


— Este adevărat că sună frumos. Dar este 
adevărat și că este adevărat... 


Eva SÎRBU 


discretă 
publică: 


O iub 


și o pasiun ştiinţa 


( Victor Rebengiuc şi Cristina Deleanu) 


Nu 5 alternativa experimentului 5 
tic este gasirea unui „echilibru integrator pe 
care-l considera Manole Marcus intr-un inter 
viu al sau capabil sa ajute filmului românesc 
sa faca neințirziat sali pline. 

Retin insă formula „echilibrului” pentru un 
imperativ care îmi pare mai urgent: și anume 
acela de-a integra marea literatură care se 
scrie la noi astazi, cinematografului atit de 
avid de idei. Pentru că una din marile şanse 
ale filmului nostru — o șansa morala și inte- 
lectuala — sta in sprijinirea pe proza contem 
porana. Pe forța cu care ea cuprinde şi anali 
zeaza realitatea. Pe racordarea ei la preocu- 
pari importante, pe gravitatea și ținuta dezba 
terilor lansate. 

Cu seriozitatea-i bine cunoscută, regizorul 
Puterii și Adevărului se inscrie, din nou, in 
primele rinduri ale problematicii de acut inte 
res: destinul savantului în societatea mo- 
derna. Ambiţiile, cautarile, îndoielile și neli 
niștile creatoare 1215 în fata cu alte ambiţii 
mai pragmatice, ale unor tineri care vor 57 
parvina cu orice preţ, sau ale altora — vir- 
stnici — care nu mai vor altceva decit sa-şi 
menţțina titluri și privilegii. De aici compromi 
surile. Ecranizarea carţii lui Augustin Buzura 


în premieră 


Inainte „de orice, trebuie salutată, cu acei 
amestec de admiraţie și invidie din privirea 
oricărui pieton, aterizarea unui aviator printre 
scenariștii noştri. Nu e vorba de o aterizare 
forțată: scenaristul debutant, „la bază“ pilot, 
Doru Davidovici, a mai publicat şi citeva cărți 
de proză, iar pentru acest prim scenariu a 
apelat la formula „in colaborare”. in colabo- 
rare cu chiar regizorul filmului, documenta- 
rist cu experiență, aflat la cel de-al treilea 
lung-metraj — Alexandru Boiangiu. 

Trebuie salutată și buna intenţie a autorilor 
de a înnoi cadrul dé desfășurare al filmului 
nostru de actualitate. Printr-un lung travling 
inapoi, pe un aeroport, înaintează spre tine, 
in pas sportiv, silueta unui pilot, în timp ce 
cintecelul care invelește genericul comunică 
textual: „orice om ar vrea să zboare, sus, pe 
cerul tuturor!" 

În ciuda imbietoarelor premize, nu urmează 
un film despre zbor, ci unul (în principiu) 
despre neputința de a zbura, despre obsesia 
zborului, despre „bruscarea unui destin” 
despre schimbarea de mediu, despre readap- 
tare. În urma examenului medical, pilotul din 
fiim (după zece ani pe supersonice) se vede 
pus în situația de a fi „zburat“ din zbor, pe 
motive obiective, grupate într-un fioros diag- 
nostic: distonie neuro-vegetativă. Ea, disto- 
nia, face ca de la un ditamai supersonic la un 
biet avion utilitar să nu fie decit un pas. Un 
pas cu „destinaţia Mahmudia”, unde aviatorul 
nostru, de dragul ideii de zbor, acceptă pica- 
jul şi pilotează prăfuitorul stațiunii agricole 
locale, înghițind „tone de azotat“ pină la sfir- 
șitul filmului, dar, ni se spune, nu și al carie- 
rei, pentru că, glumește serios eroul: „mai 
bine mă car sănătos decit să ramîn 0111605“. 
La bordul avionului utilitar alintat cu compe- 
۱6018 profesională „droașcă-rablă-saco- 
șă-hirb-barabaftă-șandrama“, pilotul survo- 
lează o lume de care pină atunci, pină la dis- 
tonia cu pricina, trăind la 25 km înălţime și 
cu viteza de 2500 km/h. nu prea pare să fi 
avut habar. 

Aici, la Mahmudia, „in fundătura asta“, afla 


în premieră 


e un act necesar de cultura 

Cit este sau nu este de cinematografic ro- 
manul „Orgolii” l-a interesat mai puţin pe re- 
gizorul sedus de tensiunea, de densitatea 
ideilor cârţii. De aceea multitudinea ideilor 
preluate în dialogurile scenariului lasa prea 
puțin „spațiu de manevră” omului de film 
(cum își avertiza el viitorul spectator inca de 
la primul tur de manivela). Atunci cind scapa 
de obsesia, de chingile literaturii, regizorul își 
regăsește orgoliul” cinematografic. O ase 
menea frumoasa evadare din corecta ilus 
trare a discursului literar este inceputul fil 
mului, moment de bun cinema 

O echipa a televiziunii patrunde în labora- 
torul profesorului şi echipei sale de cercetari 
Printre eprubetele ordonat etichetate, gata de 
asaltul asupra cancerului, manevrele instalarii 
aparatului de filmare, cablurile, proiectoarele 
introduc o stare de neliniște, incordare, ner- 
vos filmata şi montata 

— Am aflat că va găsiţi în pragul unei mari 
descoperiri — suna intrebarea de rutina 

- Nu-mi place să creez iluzii... Oamenii au 
nevoie de certitudini. Am obţinut unele rezul 
tate dar deocamdata pe cobai. Ne lipsește 
onfirmarea timpului Zimbetul obosit 
profesorului e brusc intrerupt de gestul lu 
reflex, de apărare în fața reflectoarelor. Ur 
uierat straniu anunță o prima întoarcere i 
trecutul care l-a traumatizat pe profesor: ace 
și chip cu ani în urma, supus altor reflec- 
toare. O greșeala, o suspiciune specifica 
epocii şi ritmul cercetarilor a fost violent in 
trerupt, omul aruncat intr-un coșmar istoric 
intre un ieri ce doare inca şi un azi ce in- 
cearcă, febril, să recupereze timpul. se 
proiecteaza noi neliniști, raspunderi pentru 
ziua de miine...* „Sint convins ca nu moartea 
biologică trebuie sa ne obsedeze atit, cit 
moartea psihica, agonia celor nascuţi morţi, 
indiferența, laşitatea, pierderea libertăţii inte- 
rioare Apelul la demnitate, la conștiința 
responsabila („Viitorul acestei tari depinde de 
numărul conștiințelor ei“) lansat de profesor 
viitorilor medici devine și leit-motivul filmului 
așa cum fusese motivul carții lui Buzura 

Obsesia timpului — a timpului fizic şi a ce- 
lui moral („Atenţie la cei ce n-au ajuns, inte- 
lectualmente, la stadiul de om'...) e demon- 
tată cu migală și rigoare in imaginea filmica 

Regizorul folosește cel mai des extinderea 
sensului (cancerul privit și ca maladie morala 
gravă), aluzia, comparaţia, metafora. Vasul cu 
cobai agitindu-se sub acțiunea serului („Sint 
încă la începutul bolii, mai tirziu, insa cind se 
vor obișnui cu ea'...) reapare in diversele mo- 
mente de criză, observația amara a sâvantu- 
lui, largindu-se asupra altor virusuri: invidia 
birfa, calomnia, delaţiunea. O abila manevra 


Destinația 


ca „chestiunea nu e să trăiești periculos, ci 
folositor“. Așadar, pilotul nostru fertilizează 
ogoarele, iar în afara orelor de serviciu în- 
cearcă să-și refacă viața personală, distrusă 
de fosta soacră, cum îi mărturisește el, la 
iarbă verde, domnişoarei Maria, căreia la în- 
ceput îi spune că ea e singura lumină din 
Mahmudia, iar după prima noapte de dra- 
goste îi spune: „avem și riduri, şi patru fire de 


te compromitere a reputației savantului ini- 
lata de un tinar „cercetator” de culise acţio- 
neaza în acelaşi sens cu primitiva delațiune. 
cu calomnia ori rastalmacirea vicleana 
Uneori vorbele pot ucide mai sigur decit 
ancerul și intr-adevar omul de știință e cit 
pe-aci sa devina victima unor 1866081, pen- 
tru ca el, asemeni unui confrate mai tinar 
medicul din Mere roșii, nu-și pierde vremea 
u fleacuri, nu stie sa se apere decit „in ex 
tremis 


Un rar moment de inspirat cinema: labo 
rantul Anania, devotat profesorului şi cerce- 
tarilor, ciocneşte un pahar cu vin de borcanul 
n care-și urmarește „vedeta“ experimentului 
> șoricuță alba, proaspat injectata. „Noroc, 
Madam Butterfly!... Tu eşti cobaiul meu, eu al 
ui cobai sint? Pentru ca toţi sintem cobaii 
obailor, cobailor Privirea- trista şi inteli- 
jenta a actorului filmat prin balonul de sticla 
ışor deformanta, hazul gestului, amaraciunea 
reflecţiei, creeaza o unda de poezie, de ade- 
var, care te urmare 


Și pentru ca am ajuns la actori: regizorul 
i-a gindit bine distribuţia: in rolul profesoru- 
lui Cristian evolueaza un Victor Rebengiuc 
matur ca arta a tacerilor elocvente și a repli- 
ilor dure, sentenţioase, a ironiei și autoiro- 
niei — rara avis în filmul românesc — a umo- 
rului cu bataie lungă, a crisparilor și neliniști- 
lor unind prezentul cu viitorul. Asistenta în- 
dragostită de el e interpretată cu inteligența 
subtilitate de Cristina Deleanu (joc modern 
elegant), talent descoperit de televiziune și 
redescoperit — din fericire la scurt timp 
de cinematograf. Ea 0651850328 cu discreţie 
un personaj care, din ințelegere pentru 
drama profesorului, conduce ofensiva senti- 
mentala. Antologic acest Anania al lui Mircea 
Albulescu, sugerind cu demnitate un trecut 
traumatizant, și cu umor un prezent căruia ii 
refuzā jocul cind așa-zisele lui reguli îi sint 
straine, odioase. O revenire spectaculoasa 
Nicolae Praida într-o partitură pe muche de 
cuţit ce putea sa cada ușor în caricatură: de 
latorul. Privirea vicleană, 1۵۲۱5۵18 spre acel ci 
neva care nu se vede in imagine, dar îl simţi 
ca-i asculta abjecţiile citite cu voce onctu- 
0888, cu © intonaţie caracteristica; zimbetul 
fals, satisfacut, de mica hienă, umarul umil, 
strecurat pe ușă, ori, dimpotrivă, obraznic in- 
fipt cind e în posesia documentelor, chipu- 
rile, compromiţatoare, tot mozaicul abjecției 
și prostiei (prostie ce ştie insă să-și aleaga 
armele distrugerii unui om) e desfășurat cu 
iscusință de acest actor atit de rar distribuit, 
din păcate. Convingator, Traian Stanescu în 
postura de maestru al protocolului de culise 


Mahmudia 


par cărunt” .. O poveste atașantă, în sine. Dar 
in film? 

În film. remarci cu parere de rău 
așa-numitul „impact emoţional“ nu se pro- 
duce. Lipsite de combustie internă, secven- 
tele curg egal, monoton, omit accentele, eco- 
nomisesc decupările. Un singur fugar exem- 
plu de cadru înghețat, din multele posibile 
prima intilnire dintre pilot şi tinărul mecanic 


O pictoriţă 

şi un pilot 

înaintea decolării 
(Eniko Szilagyi 

şi Eusebiu Ştefănescu) 


tinăr, inteligent, cinic, un Julien Sorel al lumii 
științifice. 

Acceptind roluri de mai mică întindere, ac- 
tori ca George Constantin, Constantin Dinu- 
lescu, Matei Alexandru, George Buznea, în- 
tregesc prin citeva tușe precise personaje 
gravitina in jurul protesorului 


Dacă prim-planurile aaleriei au fost atent 
lucrate de catre tinarul operator Valentin Du- 
aru, în schimb planul doi al povestirii (inte- 
rioarele fără viaţa, exterioarele convenţionale, 
strazi cu figurație crispată) e filmat rece, con- 
ventional. Senzaţia de teatral (accentuata şi 
de intonaţia unor actori nedeprinși cu 
post-sincronul) se datoreaza mai ales unei 
mizanscene ce lasă interpreții sa-și spuna 
prea-lungile dialoguri, filmindu-i în clasicul 
plan-contraplan. Mișcările lente de aparat, 
deplasari ușoare ce lasă timp de reflecţie, în 
cazul izolării savantului, revin și în alte situa- 
tii, cînd nu se mai urmărește efectul de com- 
plicitate cu ingindurarea. singuraticului 


Atent la semniticaţiile replicilor - real- 
mente miezoase, spirituale regizorul nu 
mai acorda destula atenţie propriului limbaj 
şi se „retrage“ timid în fața ofensivei cuvinte- 
lor. Compozitorul, în schimb, George Grigo- 
rlu, se face mai mereu prezent în cadru 
printr-un solo de pian sau de violoncel mobi- 
lînd cald intimitatea, clipele de meditaţie, de 
tristețe ale lui Cristian. O, dacă filmul ar 
a mai des prin asemenea intermediari 
rici 

Şi totuși, nu poți så nu recunoşti dreptul 
cinematografului de a se retrage din cind în 
cind .cu modestie în fata frazei literare. De- 
pinde ce 1065۳6810۲5 poartă această frază ca 
sa poata pretinde supremația 


Alice MĂNOIU 


Producție a Casei de lime Patru, Scenariul: 
Augustin Buzura. Regia: Manole Marcus. Deco- 
rurile: Petre Veniamin. Costumele: Oltea lones- 
cu. Muzica: George Grigoriu. Imaginea: Valen- 
tin Ducaru. Montajul: Adriana lonescu. Sunetul: 
ing. Bujor Suru. 

Cu: Victor Rebongiuc, Cristina Deleanu, Silviu 
Stanculescu, Mircea Albulescu, George Con- 
stantin, Mirela Gorea, Traian Stanescu, Nicolae 
Praida, Adina Popa. Constantin Bărbulescu, Flo- 
rin Vasilescu, George Buznea, Matei Alexandru, 
Constantin Dinulescu. Film realizat in studiou- 
rile Centrului de producție cinematografică „Bu- 
curești”. 


e filmată în plan întreg, de la distanţă, de un- 
deva (de unde? de ce?) de sus, dialogul se 
revarsă abundent pe alături și nici atunci 
cind vocea unui personaj (pe care spectatorii 
incă nu l-au zărit) se prezintă: „Mă cheamă 
Muzet“, aparatul nu-i fură o secundă chipul, 
ci rămine departe, imobil, indiferent. Prin 
acumulare, un asemenea decupaj dă senzația 
globală de static, de rigid, de lungime, de 
mizsanscenă teatrală. De lipsă de ritm. Ceea 
ce implică și imposibilitatea de a construi și 
stăpini timpul cinematografic. În plus, în ab- 
56018 unor detalii revelatoare, și a unui plan 
secund substanțial (o vizită la bătăușii de pe 
مهاو‎ şi o alta la cariera de calcar fiind prea 
puțin), întreaga Mahmudie apare depopulată 
(sau nu apare deloc). Şi de aici, senzaţia de 
artificialitate, ameliorată „ici și colo, cind și 
cind" printr-un import de sinceritate actori- 
cească: Eusebiu Ștefănescu, ingerul căzut, fi- 
gură de vultur, blonziu cu ochi albaștri, un 
„lup de aer“ căruia actorul i-a imprimat un 
ton ingenios, protejind replicile cu un strat 
de candoare dezarmantă, combinată cu iro- 
nie dură; sau Eniko Szilagyi, conturind natu- 
ral o atrăgătoare făptură, cit se poate de fe- 
minină; sau Lucian lancu, detașindu-se 
printr-un pitoresc personal; sau studentul 
Bogdan Stanoevici, jucind, cu vizibilă poftă, 
un discipol zglobiu, simpatic, teribilist. 

Ca să inem „în domeniu“: filmul pare 
să se fi lansat în planor: pentru o cursă potri- 
vită unui supersonic. Un zbor planat, agre- 
mentat de un fir melodic straniu, sugestiv, și 
trecind nu atit „sus pe cerul tuturor“, cit 
printr-un hangar de tablă slab luminat, cu 
cauciucuri şi saci claie peste grămadă, sau 
prin şlepuri negricioase, 1۴05817161168... Un film 
care ar fi putut fi interesant. 


Eugenia VODĂ 


O producție a Casei de filme Troi. Scenariul: Doru 
Davidovici, Alexandru Boiangiu. Muzica: Marius Pop. 
Coştumele: Oltea Maria Ionescu. Imaginea: Gabriel 
Cobasnian. Regia: Alexandru Boiangiu. Cu: Eusebiu 
یاوه(‎ Eniko Szilágyi, Cornel Revenit, Nicolae 

raida, Paul Lavric, Bogdan Stanoevici, Lucian 
1806, Gheorghe Simonca, Cornel Ciupercescu, Eu- 
Bosinceanu. Film reallzat in Studiourile Cen- 


în premieră 


Alexa Visarion a pătruns în lumea filmului 
aşa cum cred că se cuvine: cu o propunere 
fermă de gindire artistică și nu cu o demon- 
strație mai mult sau mai putin abilă de 8 
însușire a cunoștințelor cinematografice 
Înainte de tăcere era, desigur, filmul unu} 
chemat de cea de-a șaptea artă, dar nu 
această chemare ţinea neapărat autorul său 
s-o pună în lumină, ci o modalitate personala 
de exprimare artistică. Evident, propunerea 
era derutantă. Un debutant în film se strădu- 
iește să-şi arate puterile cinematografice. Ea 
era însă și incitantă în măsura în care lăsa 
— أو‎ lăsa — să se simtă acea stare febrilă de 
necesitate, de urgenţă, a unui talent care-și 
caută ieșirea la suprafaţă, fâră prejudecata 
specificului, obsedat doar de nevoia comuni 
cârii. După trei ani de la debutul cinemato 
و9۲21‎ anı petrecuți in teatru, cu montari de 
spectacole care privite atent lasă să se vadă 
aceeași gindire artistică neobsedată de preju- 
decata specificului — pentru că Alexa prac- 
۱۱68 o formă de teatru cinematografic exact 
în măsura în care folosește efectul scenic în 
cinematograf şi face să se întilnească cele 
două arte, la o jumătate de drum socotită de 
el ca fertilă — după trei ani deci, autorul ace- 
lui Înainte de tăcere care a trezit reacţii pe 
măsura structurii sale paradoxale, își rein- 
noieşte apăsat propunerea cu Înghiţitorul de 
săbii. Statutul artistic este același: autor total. 
Sursa de inspirație este tot literară, de astă 
dată două nuvele scurte de Al. Sahia, „Re- 
voltà în port“ și „Moartea inghiţitorului de sã- 
bii“. Întimplător sau nu, voit sau nu, el calcă 
pe urmele unei experiențe importante în ci- 
nematografia noastră. Viaţa nu iartă de lulian 
Mihu şi Manole Marcus avea aceeași bază în- 
gustă pentru o mare suprafață de emoție ar- 
tistică. Ca și ei, Alexa nu s-a așezat în 
spatele unui roman voluminos din care să ex- 
tragă, prin comprimare, substanța cinemato- 
grafică necesară, ci a dezvoltat, a extins'sen- 
surile literare, le-a întregit de fapt prin înţele- 
gerea proprie. Deci, nu o ecranizare, ci o in- 
terpretare a sursei literare cu tot ce presu- 
pune termenul ca plus sau minus. Dar filmul 
său nu este doar cele două nuvele, ci rezulta- 
tul împletirii lor, plus „o seamă de sugâstii“ 
din opera scriitorului, plus imaginaţia pro- 
prie. Aceasta este temelia filmului. Cărămizile 
lui însă nu sint numai inspirația oarbă, starea 
de graţie, intuiţia, Alexa Visarion nu este un 
intuitiv, ci un creier lucid, care-și gindește 
materia de lucru cu precizie matematică. Ar- 
mele lui principale sint logica și raţiunea. Pe 
o „primă treaptă a construcţiei, „Revolta in 
port“ întilnește firesc, fără dificultate, “Moar- 
tea înahititorului de săbii”. Firesc, pentru ca 
intilnirea între bătrînul scamator și hamalii 
din port care-și conduc tovarășul mort pe ul- 
timul drum era posibilă, logic și raţional, po- 
sibilă. Pe a doua treaptă, autorul a impins ra- 
ționamentul cu o idee mai departe: jandarmii 
care sparg greva hamalilor țin de o garni- 
zoană; orașul-port la Dunăre are, probabil, o 
tradiție ostășească, așa încît de ce n-ar fi cu 
putință ca în acel oraș să se înalțe un monu- 
ment al eroului necunoscut, să aibă loc, deci, 
o festivitate de dezvelire a monumentului 
care să se intimple în același timp cu revolta 
hamalilor şi suprimarea ei? Ce se ۷8 
mai departe ţine tot de logică: garnizoana 
trebuie să aibă un comandant, un colonel, 
personajul se află, dealtfel, sugerat tot în 
opera lui Sahia — într-o garnizoană în mod 
curent soldații sint instruiți („Nu învăţăm de- 
cit să omorim, mă! Atit!”) iar în chip de eveni- 
ment poate să apară sau să nu apară un ge- 
neral, așteptat de generaţii de ofițeri aici ca 
şi aiurea, uneori o viață, așteptare care se 
poate sfirși într-un chef ostășesc de „dres 
gustul eșecului“, chef la care cine să fie che- 
mat „să distreze“ dacă nu Scamatorul. Inghi- 
țitorul de săbii? „Artistul“. Ostil schemelor, 
așa cum este ostil prejudecăților artistice, 
Alexa nu l-a lăsat însă pe Gherlaș singur, nu 
a creat portretul artistului victimă a brutalită- 
ţii ci a creat ideea de artist, jumătate în sen- 
sul desuet al epocii date — 1920 și... — ju- 
mătate artistul susținut de credința în arta lui, 
prin cuplul Gherlaș-Valentin. Un înghiţitor de 
săbii și un dansator pe sirmă, ce minunată 
pereche de sensuri! După cum din aceeași 
teamă de schemă, el nu a lăsat orbul singur 
ci, la altă dimensiune, nu în notă patetică, ci 
în notă curentă, i-a pus alături alți veterani, 
mai concilianți, mai putin revoltați, decit el, 
modelul. După cum nu a lăsat orășelul in 
voia sugestiei scriitorului, ci l-a populat cu 
tot ce se presupune că ar avea un asemenea 
orășel în acea vreme: notabilități mai mult 
sau mai puțin obtuze, „domnișoare” și dom- 
nișoare, îndrăgostiţi, copii, derbedei, niște 
„Vitelloni“ de la Dunăre, cu nimic mai prejos 
decit modelul cunoscut. Lumea lui Sahia de 
vine, astfel, prin neatenția noastră şi iuțeala 
de mină a regizorului, lumea filmului. luțeala 
de mină însă nu este deloc expresia cea mai 
potrivită pentru Alexa Visarion. Pe el nu iu- 
teala de mină îl caracterizează, ci dimpotrivă, 
o încetineală desesperantă, o tihnă adesea 
pisăloagă, enervantă, mai ales pentru cine se 
gonen să ajungă în miezul unui subiect 

proape o treime din film regizorul înnoada 
date, personaje, creează legături şi legături 
pentru viitoarele legături, într-un travaliu de 
furnică răbdătoare, căreia nu-i pasă nici cit 


de lung este drumul, nici cit de tare se zbate 
victima“. lar victima — adică spectatorul — 
se zbate, victima începe să-și piardă răbda- 
rea. Exact în acel moment, totul e gata și me- 
canismul pus cu atita migăloasă muncă în 
mișcare începe să funcționeze în plin. Atunci 
spectatorul descoperă că nimic nu a fost în- 


prostiei asupra sensibilităţii, despre triumful 
brutalității asupra „trestiei ginditoare“” despre 
îngenunchierea vieții, la capătul unei crime 
spirituale. N-am auzit demult apel mai cutre- 
murător la rațiune decit strigătul copilului 
acel „Maii-strul Gherlaș“, țipat pină la râgu- 
șeală, după ce „maistrul“ a-murit, pentru că 


Maestrul Mircea Albulescu şi maestra Leopoldina Bălănuţă, 
două apariţii tulburătoare 


timplător, că nimic nu s-a spus în gol, că ni- 
mic nu s-a arătat fără rost. Atunci, de pildă, 
în cazul filmului de fața, spectatorul desco- 
peră brusc că nu vede nici „Revoltă în port“, 
nici „Moartea înghiţitorului de săbii“, nici 
amindouă la un loc plus încă ceva, ci un film 
despre teroare și despre condiția umană în 
vremuri de teroare. Un film despre victoria 


Cronica imaginii la 


Ne-am obișnuit să caracterizăm imaginea 
unui film prin intermediul unor epitete — fru- 
moasă-urită, funcţională-nefuncţională, adec- 
vată-neadecvată, șocantă-neutră — care ade- 
seori se dovedesc a fi prea sărace, prea su- 
perficiale, prea stereotipe, prea generale. 

lată un caz concret. Imaginea lui Vasile 
Vivi Drăgan la Înghiţitorul de săbii de Alexa 
Visarion e fără îndoială frumoasă, funcţio- 
nală, adecvată și șocantă. Frumoasă prin 
compoziţiile ei picturale, prin rafinamentul 
gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice 
Adecvată prin încrincenarea conținută care 
rezultă din desenul linilor şi din alternanța 
culorilor și care rimează perfect cu tensiunea 
şi cu duritatea acestui film, aflat permanent 
la limita suportabilității. Funcţională prin con- 
cretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, 
pereţii coșcoviți, cimpul băltit, etc.) care 
punctează dezolarea unui univers unde oa- 
menii adevăraţi sint niște epave, iar neoame- 
nii sînt cei mai vitali. ٩068018 prin alternanța 
luminii difuze și obosite din exterioare cu lu- 
mina concentrată și. agresivă din interioare, 
prin iruperea unor pete de culoare care iz- 
besc privirea nu datorită violenţei cromatice, 
ci datorită contrastului față de cadrul prece- 
dent (cearceaful alb, umflat de vint, ca pre- 
față la secvenţa inaugurării statuii sau silueta 
albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). 

Și totuși, atit nu e de ajuns. Pentru că ar 


nici un adevărat inghiţitor de săbii nu poate 
înghiți baionete. Singura notă patetică într-un 
film lucid, rece aproape. Din nou paradoxal, 
pe Alexa îl urmăresc paradoxurile pină și în 
propria-i structură de artist — această rā- 
ceală a filmului nu tulbură adevărul de re- 
voltă fierbinte, îndurerată a sursei literare 
Dimpotrivă, printr-o ciudată osmoză, tocmai 


Înghiţitorul de săbii“ 


insemna să trecem cu vederea imaginile-sim- 
bol: femeia 1000۱۱216 ca o imensă pasăre a în- 
tunericului îi dă tircoale circarului care se 
mai încăpăținează să păstreze în preajmă doi 
porumbei albi, insemnele gloriei apuse și ale 
vieţii sfirșite. Sau pe cele metaforice: eroul 
orb, după ce a așteptat zadarnic momentul 
festiv în fața unor scaune goale, este izgonit 
în oficiul unde zac îngrămădite aceleași 
scaune, acum nefolositoare. 

Ar mai însemna să nu observăm predilecția 
autorilor pentru compartimentarea spaţiului 
Există mai multe momente în care căruța cu 
coviltir a lui Gherlaș sau puntea unui vas, 
plasate în mijlocul cadrului, impart spaţiul 
în trei zone distincte (exterior — interior — 
exterior), creind, pe lingă o intere- 
santa succesiune de luminâ-intuneric-lumină, 
o senzaţie pregnantă de izolare, izolarea unor 
ființe sortite să fie solitare într-o lume care 
nu le înțelege şi le sufocă. 

Ar mai însemna, în sfirşit, să nu remarcăm 
perfecta colaborare dintre un regizor cu un 
deosebit simţ „plastic și o nemărginită încre- 
dere în puterea de expresie a imaginii (al cã- 
rui prim film — Înainte de tăcere — a obți- 
nut un premiu internaţional pentru imagine) 
și un operator care şi-a dat aici adevărata 
măsură a capacităţilor sale. 


Cristina CORCIOVESCU 


răceala, detașarea firească a unui tinăr față 
de timpuri atit de îndepărtate, trece în sub- 
stanța conținutului dramatic, îi alimenteaza 
combustia. Așa cum mizanscena uşor demo- 
data nu contrazice tensiunea interioară a eve- 
nimentelor, ci doar le imbiba de atmosfera 
potrivită timpului și locului în care.se petrec 

e sporeşte expresivitatea. 

kxpresivitatea este, „vinatul” principal, ur 
mărit cu patimă și „prins“ cu succes din de 
cupaj în imagine (Vivi Drăgan Vasile), din ca- 
drul plastic (decoruri: Octavian Dibrov) și 
costume (Daniela Codarcea), în coloana so- 
noră inspirat întregită de muzică (Mircea Flo- 
rian). O expresivitate agresivă, hăituitoare 
pentru spectator poate, dar care creează, 0 
cele din urmă, o stare de emoție aproape fi- 
zică. Spectatorul este supus unei ofensive 
permanente de sensibilizare ۱ lumea filmului 
prin detalii creatoare de senzaţii foarte 
exacte — de spaimă, de milă, de frig, de izo- 
lare, de revoltă în fața siluirii naturii umane in 
ce are ea mai nobil şi intangibil: sufletul 
omenesc. 

Genericul filmului începe cu nurhele actori- 
lor principali. Nici acesta nu este un gest de 
regizor, ci o plecăciune de artist în fața altui 
artist. Este adevărat, Înghiţitorul de săbii res- 
piră o mare cantitate din aerul necesar vieții 
lui prin numele actorilor. Cu aceeași lipsă de 
grabă cu care s-a construit filmul, Alexa îi 
aduce „in scenă“ mai întii unul cite unul, apoi 
perechi, apoi pierduţi în masa figuraţiei, o fi- 
guraţie alcătuită mai cu seamă din actori im- 
portanţi ai scenei românești. Mai întii „mais- 
trul Gherlaș“, în prezența copleșitoare a lui 
Mircea Albulescu, apoi George Constantin, la 
început apariție scurtă, apariție promisiune. 
apoi Victor Rebengiuc, Octavian Cotescu 
Ştefan lordache, Leopoldina 8180018, Ta- 
mara Buciuceanu Botez, Mitică Popescu. O 
distribuție-contribuţie, obol la reușita filmu- 
lui, o contribuţie pe care o simţi de suflet 
pentru că numai dintr-o asemenea mişcare 
interioară a unor suflete către altele pot ieși 
creaţii actoricești ca acelea din وم‎ ițitorul 
de săbii, numai astfel cred că este cu putință 
ca „apariţii“, „mici prezente“ sau roluri se- 
cundare — Victor Rebengiuc, Leopoldina 
Bălănuţă, Ştefan Iordache — să devină mari 
creații actoricești. Ca într-o bună 
orchestrație, sub bagheta unui bun dirijor, în 
acest concert există soliști. Solistul principal 
este Mircea Albulescu, cu binecunoscuta 
forță convertită în umilinţă, cu privirile stinse 
care se aprind scurt, într-o flacără tragică, cu 

ers şovăitor de bătrin şi reacții proaspete 
1e. adolescent, un Albulescu nebănuit, păti- 
maş cu surdină, și umilit cu măreție. Celălalt 
solist este George Constantin, incredibil cre- 
dibil în acel colonel vulgar, brutal, obtuz, un 
personaj pe care numai un actor cu inteli- 
genta diabolică și talentul nemăsurat îl putea 
face să alunece cu atita subtilitate din ridicot 
in dubios, din fals bonom ۷ din 
prostie benignă în prostie malignă, în cancer 
de prostie. Nu întimplător intilnirea Colone- 
lului cu Gherlaș este nu numai una din cele 
mai reușite secvențe ale filmului, ci și un re 
gal actoricesc, o înfruntare — colaborare in- 
tre doi munți de talent. Și o mare bucurie 
pentru sufletul spectatorului. 

Pentru că, oricit de ciudat ar părea acest 
film, care nu are nimic atracţios, care nu ţine 
să fie frumos, acest film care vorbește grav și 
cu o duritate apăsată despre lucruri grave și 
dure este făcut, totuși, cu gindul la spectator. 
Sigur, spectatorul este liber să primescă sau 
nu din -mina regizorului acest -dar -cam-greu 
de purtat, cam înțepător dar el, darul, există. 
Vreau să spun că, dincolo de plăcere sau ne- 
placere, dincolo de priza sau lipsa 06 priză, 
propunerea lui Alexa Visarion este demnă de 
luat în seamă cu toată seriozitatea. Filmul 
său poate să nu placă. Poate să contrarieze. 
Poate să enerveze. Nici nu-i rău. Rostul artei 
nu este să pună cataplasme cu mușeţel, ci să 
strice somnul de după-amiază al spiritelor 
moțăitoare. Filmul poate să irite chiar spiri- 
tele subțiri, ascuţite, treze. El poate să stir- 
nească insatisfacții — probabil are și defecte 
care scapă simțului meu critic sau la care 
simţul meu critic nu este sensibil — el nu 
poate stirni în nici un caz indiferență. Plăcut 
sau nu, înțeles întru-totul sau numai în parte, 
Alexa Visarion există astfel, ca voce cu un 
timbru foarte personal, un timbru înalt, ۴ 
trunzător, care obligă și cele mai puţin sensi- 
bile urechi să asculte. 


Eva SÎRBU 


Producţie a Casei de filme Unu. Regia: Alexa Visa- 
rion. Scenariul: Alexa Visarion, inspirat din schitele 
lui Alexandru Sahia: imaginea: Vivi an Vasile. 
Decoruri: Octavian Dibrov. Costume: Daniela Codar- 
cea. Muzica: Mircea Florian. Cu: Mircea Albulescu 

Constantin, Victor Rebengiuc, Ștefan lorda- 
che, Mitică Popescu, copilul Mircea stache, Leo- 
poldina Bălănuţă, Octavian Cotescu, Tamara Buci- 
ceanu Botez, Nicolae Praida, Dinu Manolache. Film 
realizat in studiourile Centrului de producție cinema- 
togralică „București“. 


0 


| 
l 


Ne-a sunat la telefon, cu două luni in urmă, 
din spital, dar cu vibrația dintotdeauna a vo- 
cii lui joviale, spunindu-ne că speră să cioc- 
nim o cupă de șampanie la a 70-a aniversare 
a zilei sale de naștere. 

Cind l-am sunat, la rindu-ne, zicindu-i ca 
ne pregătim să-l sărbătorim, luciditatea, pe 
care o tradusese toată viața in imagini fil- 
mate, o aplica sieși: „Nu știu dacă mai trăiesc 
pină la 14 mai“. Dar n-a ezitat, decit o clipă, 
in fața ideii de a realiza impreună un interviu 
aniversar. Nu credeam, totuși, câ-l vom face, 
cind m-am aflat lingă patul lui. Ca şi cum ar 
fi fost chemat imperios la o filmare, s-a ridi- 
cat însă, neverosimil, şi timp de două ore, re- 
fuzind să-și menajeze resursele, eminentul 
operator care a fost și rămine Ovidiu Golo- 
gan a implinit, am spune., cu eroism, și 
această ultimă misiune profesională, făcind 
din ea, ca intotdeauna, mai mult decit atit. 


Ovidiu Gologan: Cbpil fiind, am fost atras 
de teatru, la inceput. Şi emoţiile pe care mı 
e-au dat spectacolele, actorii şi piesele au 
rezentat intrarea mea în viața artistica 
ev incă, în școala primară şi apoi din prima 
clasă de liceu, la Colegiul național Sfintul 
Sava, cea mai mare plăcere a mea era să ma 
duc la Teatrul Naţional — vechiul teatru 
teatrul care i-a emoținat și i-a vrăjit pe toți 
cei care i-au văzut spectacolele. Chiar de la 
intrare, n-am să pot uita, cind mă duceam sa 
iau bilete... N-aţi văzut vechiul Teatru Naţio- 
nal 


— Nu. 
کک‎ 


Era acolo, la intrare, casa de bilete, cu o 
atmosferă atit de plăcută, cu multă lumina și 
era la casă o doamnă distinsă, blondă, totde- 
auna elegantă, de o politețe deosebită, cind 
ți rupea biletele, și biletele acelea parcă erau 
niște bancnote străine, lungi, din hirtie fil- 
granată. Şi-ti întindea biletele cu o mină fru- 
moasă, care mi-a rămas întipărită în minte. Și 
era învâluită într-o lumină caldă, degaja un 
parfum imbietor, că-ți făcea plăcere să ie! bi- 
lete. Pe urmă, intram în sală prin spate, pen- 
tru că pe acolo era intrarea la galerie și acolo 
mi-am făcut eu ucenicia, prima educaţie ar- 
tistică, acolo am simţit într-adevăr fiorul tea- 
trului şi al artei, acolo, sus de tot, „la cu 
rigu", la galerie. Se făcea intuneric, întuneric 
și jos era lumină strălucitoare — Teatrul Na- 
tional era o perlă a arhitecturii și a cultuiii 
românești — totul strălucea de frumusel», 
era liniște, teatrul cel vechi avea o acustica 
extraordinară și plasatorii aceia bâtrini, vechi 
stilaţi... lar noi, pentru câ mergeam de obicei 
cu un prieten, mare amator de teatru, și cu 
sora mea, Letiţia, tineam să luâm bilete cu lo- 
curi chiar lingă balustradă. Și stateam cu ca 
pul, cu bărbia sprijinită de balustrada de fier 
i mă uitam de sus, spre lumina şi strălucirea 
de jos, și acolo, „la cucurigu“, mă simțeam 
foarte bine. Cind am crescut și am inceput să 
au bilete jos, in stal, nu mi-a mai plăcut tot 
asa de mult. La galerie era adevărata atmo- 
sferă, de reală intelectualitate, cu studenți, cu 
tineri pasionaţi de cultură — jos era rigiditate 
solemnă. Dar nici nu visam eu, nici nu mă 
gindeam pe vremea aceea să imbrâţișez pro- 
fesiunea de cineast, nu-mi imaginam că voi 
avea vreodată în fața mea pe actorii aceia 
mari, pe care-i văzusem și îi admirasem de 
copil, că-i voi avea în fața aparatului meu de 
filmat 


Cum a aparut, totuşi, ideea de a tace ci 
nema? 


m căutat să dau expresie 

emoției interioare“ 

(Moara cu noroc — 
Bulcă) 


loana 


Ovidiu Gologan: |Toate gîndurile 


omului, tot murmurul fiinţei lui, 


— 0 să vă spun, mai încolo. Au trecut anii 
şi mă gindesc acum ce coincidenţă teribilă a 
fost ca după 23 August 1944 să mai văd 
odată Teatrul Naţional, Fumegind. Şi să-l fil- 
mez. Vedeam fumul, mai rămăseseră atirnate 
bimele care fumegau şi mă intrebam — unde 
esti tu, acum, pilotul acela, care ai aruncat 
bombele? In război, bineînțeles, nu se in 
treabă nimic, tu ai vrut să loveşti în Palatul 
telefoanelor sau în alte obiective, apropiate 
sau depărtate, dar eu eram copil cind ma ie- 
gasem de acest Teatru Naţional... Era ca un 
ritual tot ce se intimpla la teatru, mă fascina 
de fiecare dată şi m-a vrăjit او‎ m-a atras in di- 
recţia asta, spre profesia asta. Dinainte de 
război, începusem să prind aripi, să fac foto- 
grafii, ca amator, apoi intrasem la Oficiul na- 
tional de turism, care avea un serviciu cine- 
matoaratic 


Care au fost primii oameni pe care i-ati 
cunoscut acolo? 


O să vā spun mai tirziu, Datorită perse 
verenlei. dragoste datorită “acelui lucru 
care intrase in viața mea, filmul, am reu- 
١ sa mă apropii de cinematografie Şi sa in 
vat. singur: practică, lecturi... Am reușit să 
ma documentez și, pină la urmă, cind s-a tā- 
sut Institutul, prin 1950, am ajuns să-i învaț și 
pe all ma numiseră prolesor. 


In atara de Teatrul National bombardat, 
ați mai filmat şi in alte locuri in 1944, dupa 23 
August 


staţi ajungem şi acolo. lata, mi-alı ۰ 
mintit de Teatrul Naţional, de cortina aceea 
splendidă, prima cortină, care se ridica parcă 
deasupra altei lumi. Și pină în momentul 
gongului, eu eram într-o emoție permanentă, 
Inima îmi bătea cu putere, parcă voia să-mi 
iasă din piept. Acolo „l-am văzut pe marele 
Bâltățeanu, i-am văzut pe Demetriade, pe 
Storin, pe Ciprian, pe Vraca, pe Valenti- 
neanu, pe Elvira Godeanu, cu care m-am im- 
prietenit şi cu care am făcut probe, pe urmă, 
la Ciprian Porumbescu. Le-am văzut pe Ma- 
rioara Voiculescu, pe Maria Ventura. acolo 
am vazut „Hamlet“, „Regele Lear”, trilogia lui 
Delavrancea, Cocosul roşu“, acolo am vazut 
Scrisoarea pierdută“, cu cei mai mari actori 
si multe alte piese. 


=- Incepuseţi sā vedeţi şi filme? 


— Stai puțin. Asta-i altceva. Ma intorceam 
de la teatru şi rămineam treaz pîna noaptea 
tirziu şi mă gindeam şi nu puteam să mă des- 
lipesc de gindurile acelea atit de atrăgătoare 
si neliniștitoare pe care mi le inspirase tot ce 
văzusem acolo — feeria de lumini, de culori, 
de costume — o vrajă pe care nici azi nu pot 
să o deslușeşc. Şi am rămas cu ea, cu 
această vrajă. Imi aduc aminte că, mai tirziu 
cind lucram la studioul de actualități, am ple- 
cat odată la Arad, ca să fac un documentar 
despre stingerea incendiilor și mai în fiecare 
seară mă duceam la teatru şi aşa am văzut pe 
scenă un nou mare actor, pe care l-am indră- 
git: Ştefan Ciubotărașu. Pe urmă, pe vremea 
cind lucram la Pădurea spinzuraților, îi po- 
vesteam — nea Fânică, dacă ai ști că m-am 
dus de 2—3 ori să.vâd un spectacol de teatru 
cu dumneata, la Arad... Şi nu mai eram de 
mult copil. După aceea — iată, ne intoarcem 
la cinematografie — pe lingă teatru, imi aduc 
aminte foarte bine de prima mea filmare de 
primul meu subiect de jurnal. la O.N.C., unde 
lucra ca operator un francez, Amede Maurin, 
dar lucrau și românii Vasile Gociu, Iosif Ber- 
tok şi alții, acolo erau și Paul Călinescu şi 
Victor Cantuniari... Luasem aparatul pe as- 
cuns şi am filmat derbiul de galop din 1940 
Aveam 30 de metri de peliculă in aparat și 
m-am urcat în trăsura comisarului de par- 
curs, iar lingă potou pusesem un geam pro- 
tector, ca să nu sară nisipul în obiectiv, și asa 
am filmat şi plecarea şi sosirea cailor, din 
apropierea copitelor, stind pe burtă. A iesit 
frumos, cu toate contururile proiectate pe 
cer, in raccourgi. Cit de tinăr eram și cu cità 
emoție am intrat în sală, cind s-a proiectat 
miterialul! De atunci mi-am făcut obicei, cind 
«ram foarte emoționat, la vizionarea materia- 
lelor mele, îmi introduceam intotdeauna mina 
pe sub câmașă, ca să-mi string inima, sim- 
team că-mi plesneste... Dar tot prin interme- 
jiul teatrului, de data aceasta dus de cumna- 
tul meu, avocatul Ștefan Buiuc, distins inte- 
lectual, care era prieten cu inginerul Ciulei 
m-am atasat şi de fiul inginerului, Liviu Ciu- 
lei, pe care l-am văzut pentru prima oară ca 
actor, în rolul lui Puck, în „Visul unei nopţi 
de vară”. la actualul teatru Nottara 


Şi totusi, inainte de ə deveni cineast, 
primele dumneavoastra intilniri cu cinemato- 
graful care au fost? 


— Nu știu dacă ele privesc artistul din 
mine, poate mai degrabă copilul. Plecam de 


totul, totul se poate filma 


la școală, eram vreo cîțiva bãieti năzdrăvani 
— trois ou quatre gamins,de mon âge — hai 
la cinema, le spuneam, şi chiuleam, ne ase- 
zam în primele rinduri, cu nasul aproape lipit 
de ecran, și așa am văzut comediile acelea 
co Zigotto, cu Fatty, cu Harold Lloyd, filmele 
cu cow-boys, cu Tom Mix, cu călăreți, am vā- 
zut şi filmele românești Ţigăncușa de la ia- 
tac, Ciuleandra, jucate şi facute cu greșelile 
obișnuite de pe atunci, dar mie mi-au placut, 
am văzut Bing-Bang, cu Stroe și Vasilache, 
Gogulică cetferist și alte comedii românești 
unele foarte bune. Dar să revin la ceea ce 
cred că m-a format pe mine... Filmind pentru 
jurnal, am cunoscut multă lume, am cunos- 
cut multe personalităţi, l-am cunoscut pe Ye- 
hudi Menuhin, care m-a uimit zicindu-mi că 
semăn cu el şi, într-adevăr, mi s-a intimplat 
să fiu oprit pe stradă, și în țară şi în strâină- 
tate, și întrebat dacă eu sint violonistul Me- 
nuhin. Dacă ar mai fi fost și geniul lui... L-am 
cunoscut pe George Enescu — știți întimpla- 


١ u. George Enescu? 


Nu. 


asem ıa concerte, in diverse situa- 
ţii, dar aveam ambiția să-l filmez acasă. El 
era vâr primar cu doctorul Costache Enescu, 
care fusese căsătorit cu o vară a mea, Viorica 
Gologan. Şi așa l-am întilnit și i-am spus că 
aș vrea să-l filmez acasă, cintind la pian, la 
vioară. — Dragul meu, mi-a răspuns el, dar 
eu nu sint nici violonist, nici pianist, eu sint 
compozitor. S-a uitat la mine, cum era el 
adunat, mic de statură, eu eram înalt, voinic 
m-a miîngiiat totuși și m-a întrebat: — Creie- 
rul poți să-l filmezi? Am rămas uimit și n-am 
putut să-i dau nici un răspuns, atunci. Eran 
toarte tinăr, dar, într-un fel, întrebarea a ra 
mas în mine şi mi-a influențat optica asupra 
imaginii de film. De fiecare dată am câutat 
de atunci, să dau expresie deosebită înfățișa 
rii personajelor, ca să respire emoția inte 
roară, lumina gindului fiecărui actor. Dupa 
ani de zile, i-aș fi răspuns: — intr-adevăr, 
domnule Enescu (pentru că lui nu-i plăcea 
deloc cuvintul „maestre“, avea oroare de 
acest cuvint), pot să vă spun că, într-adevăr, 
creierul se poate filma, toate gindurile omului 
şi tot murmurul ființei lui se pot filma, toate 
sclipirile ochilor, totul, totul... Am cunoscut 
multă lume, l-am cunoscut pe llya Ehren- 
burg, cu care am fost și prin provincie, pe 
George Georgescu, pe Oistrah 


— După teatru, lumea şi oamenii muzicii 
ar să vă fi captivat mai mult 


4 


Am cunoscut și mari cineaști, adevăraţi 
mari cineaști, nu din cei de duzina. Orson 
Welles mi-a dăruit o carte, cu o dedicație 
foatte frumoasă, nu pentru Moara cu noroc, 
cum a scris cineva, fiindcă el nu văzuse acest 
film, ci pentru „marele fiim românesc Pădu- 
rea spinzuraților“. L-am cunoscut pe Alexan- 
drov, la Moscova, unde am fost de mai multe 
ori, pe 11556, de care m-am legat sufleteșie, 
pe regizorul Kalatozov, pe marele operator 
Urușevski și pe alți mari cineaști. L-am cu- 
noscut pe Rossellini, cu care am discutat 
mult, cind a fost la noi în vizită, am luat şi 
dejunul impreună, la Bâneasa, cu Victor Iliu. 


— Aţi fost in trei? 


— Da. Aşa am aflat mune secrete ale me- 
seriei noastra. 


— Dar cind aţi facut dumneavoastra, în 
1949, impreună cu Victor lliu, documentarui 
acela, Scrisoarea lui lon Marin către Scinteia 
incă nu-i cunoscuseți nici pe Urușevski, nici 
pe Rossellini și totuși e multă artă operatori 
cească in acele imagini. 


— Nu-mi dau seama 


— Dumneavoastră afi făcut unele din til- 
mele cele mai mari ale cinematografiei noas- 
tre. Dar parcă vă e greu să vorbiţi despre ele. 
Poate pentru că satisfacția unui operator nu 
e niciodată pe masura contribuției sale 


— 53 vorbească alții, dumneavoastră ati 
scris foarte frumos, m-aţi laudat extraordinar, 
m-ati comparat cu Figueroa, la Moara cu no- 
roc, nu uit, nu uit ce-au scris colegele şi co- 
egii dumneavoastră, pe care le stimez și îi 
timez foarte mult, am toate cronicile. Altă 
dată, cind o să veniţi la mine acasă, o să vi le 
arat. Dar mie nu mi-a plăcut niciodată să vor- 
besc despre ce am făcut eu. Cit despre satis- 
facțiile unora sau ale altora, eu am fost foarte 
mulțumit, am avut o perioadă frumoasă, am 
fost sănătos, am lucrat, am călătorit și pe 
urmă vine 56806018, Ce să vă spun? Ca ope- 
rator de actualități, am fost solicitat de Victor 
Iliu pentru acel documentar — știți că a por- 
nit de la un text din Scînteia, care îmi plã- 
cuse și mie. Şi am plecat impreună în satul 
Sudiţi din lalomița, printre primele sate coo- 
perativizate. Victor lliu a intors frumos su- 


biectul, cinematografic, și el ca regizor a avut 
succes mare, atunci și mai tirziu. Dar, deși 
operatorii sint de obicei dați uitării, imediat 
după filmare, fără a mai vorbi de alte as- 


pecte, şi pentru mine acel documentar a fost 
o cotitura, ca experienţa. ca posibilitati de 
exprimare. Eram tinăr şi nu mă ãjase ni- 
meni, 


Dar, deși trecuseră opt ani de la acel 
documentar, la care ați inceput să và definiți 
o lormulă proprie, Victor Iliu tot pe dumnea- 
voastră v-a solicitat pentru Moara cu noroc. 
A existat deci şi există ceva mai important 
decit uitarea şi decit toate celelalte 


— Da, dar sa știți, eu nu mi-am definit m 
ciodata o formula fixă. Cind am inceput să 
filmez cu Liviu Ciulei pentru Pădurea spinzu- 
۲۵۱۱۵۲, el mi-a spus: — Nu lucrâm în maniera 
aceasta, cu efecte picturale, lucrăm o ima- 
gine simplă. Atit, și l-am înțeles. Ce a ieșit nu 
știu, dar știu cum am pornit și cum m-am le- 
gat de acest film. in timpul prospecțţiilor, am 
ajuns şi la monumentul de la Ghimeş-Pa- 
lanca, al fratelui lui Liviu Rebreanu — Emil, 
care a fost spinzurat și ingropat acolo și de 
la tragedia căruia a și pornit romanul. A fost 
ceva extraordinar pentru mine cind m-am 
apropiat de monument și am citit data naste- 
rii lui Emil Rebreanu: 14 mai, aceeasi zi, ace- 
اجه‎ lună ca a mea 


— Şi dumneavoastra sinteli ardelean 


—-Sint născut la Constanţa. dar originea 
familiei noastre de acolo , de lingă Bra 
şov, de la Satulung, din tara Birsei, bunicij 
inspre tata. Gologanii, de acolo sînt și 
bunicii dinspre mamă, tot de acolo, 


Și acolo ați filmat Moara cu noroc. 


Pina am prins eu filmul asta, a fost 
foarte greu, multe lucruri s-au petrecut, ne- 
drepte, pe vremea Nepoţilor gornistului, cind 
premiile şi laurii se acordau după alte criterii 
decit cele ale lucrului făcut. Şi după aceea, 
succesul Morii cu noroc nu le-a convenit 
multora 


Dar dumneavoastră, ce sentiment incer 
cali fața de filmele mari pe care le-ati tăcul? 


— Pentru un creator care cunoaste lumea, 
oamenii, viața, meseria, succtsul, ce este mai 
important, în fond? 


Famila. Despre alte lucruri, alta data, sû 
veniți la mine acasă, unde am o întreaga ar- 
hiva. Nu știu dacă v-am spus, am de mai 
multă vreme și un proiect de film, pe care din 
cauza întimplărilor, n-am putut să-l pun în 
practică, proiectul unui film despre miinile 
oamenilor, apropo de lucrurile importante 
Poemul miinilor. Un documentar eseu fara 
cuvinte, numai cu muzică şi culori, totul 
traind într-o atmosferă specială. Ce fotografie 
vreți să publicaţi la acest interviu? Eu aș vrea 
una din tinerețe, chiar dacă o fi mică sau 
slabă tipografic. Uitaţi-vă. această fotografie 
— tip, de pe legitimaţia mea de A.C.I.N. O 
vreau pe asta, pentru că e făcuta de mine în 
sumi. eu am pus lumina 


Fără a-i mai putea arata tipărite mulțumirile 
noastre, ne despărțim de Ovidiu Gologan, in 
ajunul aniversării sale, răminind cu această 
imagine a tinereţii sale perpetue, care intra, 
ca și filmele sale, in istoria și in viitorul filmu- 


ly româneac. Valerian SAVA 


umina gindului fiecărui perso- 
naj“ 
(Pădurea ۲ 
— Ana Szeles) 


teatru 
cu piine 


În această primăvară întreaga suflare a oa- 
menilor de spectacol a sărbătorit cei 60 de 
ani petrecuți în slujba scenei, ai artistei eme- 
rite Silvia Dumitrescu Timică. Teatrul Nottara 
- unde excelează de cinci ani cu o energie 
stenică într-un rol de nonagenară, în piesa 
lui Mircea Ştefănescu „Micul Infern“, regia 
Mihai Berechet - a organizat la cel de al 
250-lea spectacol o seară festivă. Ascultind 
emoţionantele cuvinte ale Dinei Cocea și ale 
lui Radu Beligan, revăzind entuziasmul pu- 
blicului care a însoțit-o de-a lungul întregii ei 
cariere, m-am gindit: iată că se poate ajunge 
la popularitatea atit de aprig dorită de toți 
actorii lumii şi în afara ecranului. Da, Silvia 
Dumitrescu Timică este o foarte mare actrija 
ajunsă azi la celebritatea unei vedete fără sa 
tacă film! Dar de ce să fi refuzat șansa supra 
vieţuirii talentului ei prin intermediul pelicu 
lei? In dorința de a lămuri această dilemă am 
rugat-o pe cea ce a respins magia ecranul: 
să ne acorde un interviu. A acceptat. Și ۵ 
18-778 întîmpinată în apartamentul ei din 
Piața Amzii, de lătratul energic al lui Picky 
un pijon-maltez pur singe, deci de dimen 
siuni minuscule, lătrat care a însoțit dealtfel! 
continuu conversaţia noastră (banda de mag- 
netofon e martoră) despre teatru și film, de 
fapt despre viață, căci spectacolul a fost și a 
rămas viața Silviei Dumitrescu 8 


— Afi avut de curind bucuria unei impor- 
tante aniversări.Acum, cind priviţi in urmă — 
știți că uneori ieri parcă a fost demult, iar un 
pi petrecut cu ani in urmă iți poate părea 

a fost ieri — vi se pare departe sau 
aproape debutul? 


- E departe... departe... primele vorbe din 
cariera mea Maximilian mi le-a dat, in „Su- 
zana“, El mi-a imprimat importanţa seriozită- 
ţii pe scenă. Am debutat la trupa Maximi- 
lian-Leonard, la operetă, la grădina Otetele- 
sanu, pe locul unde mai tirziu s-a ridicat pa- 
latul telefoanelor 
— آذ‎ 

— Grădina Oteteleșanu așa cum am revă- 
zul-o recent pe pinzele de la retrospectiva 
Ressu, resvirind parcă atmosfera aceea de bo- 
ema intelectuaia, unde se puneau ıa cale iael 
de către scriitorii, pictorii, actorii vremii. 


— Şi cite nu am învăţat din acele conversa- 
ţii... Începutul în teatru l-am făcut în cor şi în 
corpul de balet. Disciplina mi-a intrat 0 
singe de atunci. Eram prima la repetiţie, 
prima la spectacol, chiar dacă mă duceam la 
o intilnire cu un băiat tot prima eram. Îmi 
amintesc că o singură dată am întirziat la o 
repetiție. Locuiam foarte departe, la mahala 
cum se spunea, tramvaiul nu venea, de taxi 
nici vorbă să fi avut bani. Pe atunci cîntam în 
cor, De o parte erau fetele, de alta erau băâie- 
ţii, la mijloc erau soliștii. Cind am ajuns, grija 
mea a fost să intru fără să mă vadă Maximi- 
lian. Buninţeles m-a văzut. A scos ceasul, s-a 
uitat la el, apoi m-a privit atit de crunt: Cum 
adică, cine eram eu să vin după soliști? — in- 
cit am simţit un cuţit drept în inimă. Era 
foarte sever. După repetiție am plins, am 
plins. Dar de atunci n-am mai 101121814 nicio- 
dată 


— A lost greu inceputul? 


— Greu, dar eram tineri. imi amintesc de o 
scenă în „Suzana“, cînd trebuia să rid. Dar 
nu știam cum. Eram la început. Atunci Annie 
Aurian, soția lui Maximilian, se întorcea cu 
spatele la public și ridea pentru mine. Sever 
cum era, Maximilian mi-a spus de la început 
„Fatoo, trebuie să fii în fiecare seară pe 


SILVIA DUMITRESCU 
TIMICĂ 


Un mare actor 

care n-a știut 

să joace teatru 
în viată 


scenă, chiar dacă o traversezi sau duci un 
pahar cu apă (și cite subrete n-am jucat!), sa 


nu faci nazuri la început, altfel nu vei deveni, 


niciodată actriță. Dacă ai ceva în tine, publi- 
cul te remarcă. Numai jocul îţi dă siguranța 
plăcerea scenei". Citā dreptate a avut 


— Ştiţi că in toamna se implinesc o sută 
de ani de la naşterea sa... 


— Ştiu. Am şi fost solicitată så evoc citeva 
;mintiri din vremea cind l-am cunoscut. A 
fost nu numai un mare actor dar și un mare 
>m de teatru şi de cultură. Poate că actorii 
nu erau așa școliți pe vremea acea, ei erau 
nai mult autodidacți. Cit citeau, cite știau 

Mă gindesc la Maximilian, la Manolescu 
Cum teatrele erau particulare, dacă nu știai så 
oferi publicului mereu piese interesante, erai 
condamnat să dispari. Şi cite nu făceam sin- 
guri, pină și costumele ni le făceam noi 
Dealtfel cred că nu poţi iubi teatrul fără să te 
intereseze cultura în general. Uite de pilda 
Beligan, cind era mai tinăr, toți am fost mai 
tineri, am făcut multe turnee împreună, în 
țară şi în străinătate, ei bine intotdeauna pe 
unde umblam, el era un fel de șoarece de li- 
brărie, nu exista oraș în care să nu-l vezi cu 
teancul de cărți la subţioară... sau Berechet, 
dealtfel insistențelor sale datorez revenirea 
mea pe scenă după pensionare 


kh 
— Dumneavoastră cum afi studiat, singură 
sau la conservator? 


Tot Maximilian mi-a spus; „Silvia, tu a 
intuiție scenică.“ Probabil că aveam (se în 
gină actrița cu aceeași netrucată modestie) şi 
m-a îndemnat să intru la Conservator. Am 
studiat cu lon Livescu, dar eram deja acomo 
dată cu scena, ştiam toate operetele, toate 
“olurile pe dinafară, nici nu putea fi altfei 
lupă ce seară de seară îl ascultasem pe Leo- 
yard, idolul publicului de atunci. După con- 
servator am trecut de la operetă la teatrul de 
proză, m-am angajat la trupa lui Tony Bulan- 
dra, apoi a Mariei Ventura... pot spune că am 
ucat cu toți marii actori ai vremii 


— Se poate spune că aţi facut او‎ aţi trăit is- 
toria teatrului nostru. 


Pe vremea acea într-adevăr pot spune 
că mincam teatru cu piine. După spectacol 
(și jucam seară de seară) mergeam la restau- 
rant şi începeam: „tu n-ai făcut bine, tu n-ai 
spus bine, trebuie să faci așa sau altminte- 
rea”. Acest fel de lucru mi-a intrat atit de 
bine în singe încit și astăzi, la virsta mea, 
după 250 de reprezentații cu „Micul infern“, 
vin acasă şi mă preocupă cite o replică, cred 
că n-am spus-o exact cum trebuia... Asta e 
teatrul 


.ب س 
Deci vă tăceaţi intre dumneavoastră cea‏ — 
mai cruntă critică. Nu se purtau pe atunci atit‏ 
de mult elogiile intre colegi, mă refer in dia-‏ 
logul direct.‏ 


— Eram foarte severi unii cu alţii. Unul in- 
۷۵۱86 de la celălalt. Pe viu. De la Maria Ven- 
tura am învățat că arta noastră este ceva 
foarte precis, ca o știință, că nu ai voie să-ţi 
pui hainele la iuțeală și să joci într-o seară 
așa, într-alta altfel. Ea imi spunea: „trebuie să 
știi ce cauţi pe scenă, să nu te rătăcești, dacă 
mai poți adăuga ceva bun la rol cu atit mai 
bine, dar dacă nu să-l ai obligatoriu bine fi- 
xat.“ Tot Maria Ventura mi-a explicat că nu e 
nevoie să incepi să-ţi pregătești lacrimile din 
culise, ca să emoţionezi publicul ai nevoie de 
o stare anume... și cit de bine ştia ea sã o 
tacă cu feminitatea ei irezistibilă. Era o fe- 


meie veselă. Pe mine mă gidila la cot ca så 
mă facă să ۲1۵, și cite alte năzbitii ...De la Ti- 
mică am 1۳۷2121 cum se construiește un rol, 
el îmi vorbea de actorii dinainte și tot el mi-a 
insuflat respectul față de public. Imi spunea: 
„Nu te duci tu la publicul cel mai ușor, tre- 
buie să știi să aduci la tine publicul mai pre- 
tențios“. Vă spun drept (păcat că nu pot im- 
prima pe bandă și gesturile Silviei Dumi- 
trescu), eu simt și o mare frică de public, ni- 
ciodată nu m-am 918181 Poate că asta e 
greșeala unor actori care cred că orice ar 
face, orice ar spune sint grozavi. Eu întotde- 
auna mă întrebam: „Doamne e bine?“, că noi 
dacă nu făceam teatru, vorbeam teatru 


— Ştiţi că se spune că numai cei puternici 
își permit dubiile... 

(Primesc ca răspuns același suris dubitativ 
care insoțea gindurile ei de mai sus. Conti- 
nui.) Teatru, teatru, teatru. Dar filmul? Nu v-a 
atras niciodată să vă vedeţi chipul mărit de 
citeva ori? Nu afi dorit să ciștigați pariul su- 
pravieţuirii prin cinema? 


— Vedeţi, eu cind m-am urcat pe scenă 
aveam 17 ani. De fapt mă gindeam sa-mi fac 
o meserie, să-mi ciștig existența că eram så- 
racă. Îmi spuneam, am să mă strădui să fiu 
bine in orice aş face, dacă nu reușesc pe 
scenă am să mă apuc de altceva. Numai 8 
lac ce fac cu seriozitate. M-am născut la 
Craiova. Mama, ca orice mamă, dorea să ma 
marit și să fac copii. Dar eu de la școala pri- 
mară cintam foarte frumos. Profesoara mă 
purta din clasă în clasă să 6101 și să spun po- 
ezii. C-am așa am făcut școală. Văzind cum 
stau lucrurile, ai mei m-au dat la conservato- 
rul lui Cornetti. Acolo am studiat cu marele 
dirijor și muzician Gabrielescu, apoi am ince- 
put să cint în coruri, așa i-am ascultat pe fra- 
tii Rabega, pe Florica Cristoforeanu și alții. 
Tot pe vremea acea, la Craiova aveam o mă- 
tușă. Ea avea in abonament o loje la teatru 
Aşa era pe vremea aceea. «Cu ea am văzut 
toate trupele noastre și de mică mi-am spus 
„Cum aș vrea să fiu și eu ca .۳و‎ Cind am mai 
crescut, mă furisam în culise la repetiții 
Eram numai ochi și urechi. Cind mă trime- 
teau să le cumpăr struguri sau bomboane 
eram cea mai fericită 

— Bine, dar matuşa nu v-a dus niciodata la 
cinema? 


Nu. Ma ducea doar la teatru. La cinema 
mergeam singură. Pe atunci erau filmele cu 
Francesca Bertini, Theda Bara, Fola Negr 


— ŞI vedetele de cinema nu v-au trezit ace- 
eași dorință să fiți ca ele? 


— Nu. lar după cîțiva ani, cind am inceput 
eu să fac teatru, se purtau frumoasele. 


Chiar în acea clipă îmi ridic involuntar pri- 
virea pe peretele din stinga canapelei și 
dintr-o ramă îmi suride cu o dantură de Hol- 
lywood si trăsături de camee, o fată 


— Dar acolo in poză cine e? 
Eu sint 
— Şi atunci? 


Silvia Dumitrescu Timică ride cu un ris in- 
cârcal de amintiri. 


Se purtau trumoasuie absolute, vedeleie 
Eu n-am fost niciodată o vedetă. Nici nu m 
vedeam frumoasă. Pe mine în teatru m-au 
atras rolurile de compoziţie, de tinără am ju- 
cat roluri de babe. Mă zbirceam, mă sluțeam, 
imi puneam fuste ca să par mai grasă. Așa 
gindeam eu. De aceea pe mine lumea nici nu 


„De unde vă cunosc eu vocea?" 
nu-l recunoșteau. 


Dar chipul 


— Şi n-aţi simțit dumneavoastră nevoia de 
celebritate prin film? Stind aici de vorbă cu 
dumneavoastră imi vine in minte să vă com- 
par cu Celibidache, și el refuză supraviețui- 
rea muzicii sale prin disc. Cred că trebuie să 
au mare curaj să refuzi șansa supraviețui- 
rii 


- Sau o mare dragoste. Eu am iubit atit de 
mult scena incit mi-a ajuns. Nu am putut ni- 
ciodată să-mi impart iubirile. Şi am jucat de 
toate: revistă (primul cuplet, Nicușor Con- 
stantineşcu mi l-a scris), operetă, comedie, 
dramă. În schimb, filmul nu-mi inspira incre- 
dere. Găseam că nu puteai să-ţi construieşti 
un rol. Trebuia să sări de la o scenă la alta 
Poate mi-a fost teamă și de tehnica filmului 
care se interpune între tine și spectator. Cred 
că este o altă meserie pe care eu n-am dorit 
s-o învăţ. Şi cred că bine nu poți face prea 
multe lucruri deodată. Sau poate nu am avut 
eu puterea. Dacă într-o zi aveam repetiţie re- 
fuzam chiar să merg la radio. Niciodată nu 
am trădat scena pentru altceva. Nu fac o vină 


altora care aleargă de colo, colo,. Poate ten- 
talia e prea mare. Pentru mine, mărturisesc, 
nu a existat, 


— Totuși există un film cu dumneavoastră: 
Badaăranii. 


— Aveam mare incredere în Sică Alexan- 
drescu. Mie imi plăcea ce făcea el, lui ii plă- 
cea ce făceam eu. Parcă-l aud: „Domnişoară 
eşti pe drumul cel bun...“ și atunci eram feri- 
cită. Așa am acceptat să filmăm piesa lui 
Goldoni. Dar n-a fost propriu-zis un film, noi 
tot ca pe scenă am jucat, doar că eram pe un 
platou. Au mai fost și alte încercări... Dar nu- 
mai pe scenă mă simt bine și nici o renun- 
tare, nici un sacrificiu nu mi s-au părut prea 
mari. Şi acum dacă merg undeva în vizită şi © 
lume multă mă simt prost, mă intimidez 


— Scena este cadrul dumneavoastră intim. 
Puteţi să-mi spuneţi după atiţia ani de devo- 
țiune care a fost cea mai mare satistacție a 
vieții dumneavoastră de actor? 


Publicul care m-a iubit și m-a suportat 
atiția ani de zile. Cind vezi lumea în picioare 
aplaudindu-te, cind simţi cum îți caută privi- 
rea,’ capeţi o răsplată neprețuită, capeți și o 
putere nouă, puterea să mergi mai departe 


— lata cum aplauzele atitor generaţii v-au 
consacrat drept vedetă chiar dacă la inceput 
de drum nu credeaţi să aveţi vocație. 


— Nici nu. sint mi răspunde cu 81 
promptitudine alertă a soacrei din „Micul in- 
fern“). Mai degrabă cred că mi se potrivește 
motto-ul lui Goethe la „Poezie şi adevăr“: 
„Ceea ce dorești la tinereţe îţi dăruiește din 
belșug bătrineţea, sint satisfacţiile pe care le 
culegem după îndelungată trudă.” Sau așa 
cum îmi spunea Timică: în teatru, ca și în 
viață, trebuie să știi să aștepți. Fără invidie. 
Fără rancună. Şi să ştii să fii bun coleg. Asa 
cum a fost el. Era un om tare bun 


—. Aşteptarea dumneavoastră a lost o aș: 
teptare foarte activă, ați jucat zeci şi zeci de 
roluri, spuneți-mi personalitatea omului se 
modifică sub povara personalității atitor per- 
sonaje? 


— Nu știu cum sint alții, dar eu n-am ştiut 
deloc să joc teatru în viață. După ce cobor de 
pe scenă, redevin Silvia, un om obișnuit cu 
viaţa lui. 


Un om obișnuit, spune Silvia Dumitrescu 
Timică. Un om deosebit și o mare actriță, 
spun eu. 

Mulţumesc pentru orele petrecute împre- 
ună și îndrăznesc să spun că singurul fericit 
de terminarea conversaţiei noastre este 
Picky. Acum tace, simte că plec și lătratul lui 
proteguitor nu-și mai are rost. 


Interviu realizat de 
Adina DARIAN 


Baloane 
de curcubeu 


In 1982, într-un sat 
din Bărăgan 
Regia: Iosif Demian 
Scenariul: Fănuş Neagu, 
Vintilă Ornaru 
Casa patru 


intre cele șapte arte, filmul pare 
mai „adecvat“ amurgului de mile- 


niu. Palida lumina crepusculara 
mult iubita de romantici (care nu 
cunoşteau „viteza ca forma posi- 


bila a existenței) îi vine de minune 
Cum ar privi oare Byron și Pecio- 
rin, într-o sala de cinematograf din 
Calea Moșilor, sa zicem, Farmecul 
discret al burgheziei de Buñuel sau 
Stan şi Bran studenţi la Oxford? 

Ar înțelege ei ca, inainte de orice 
este vorba despre o succesiune ra 
pidă de imagini, viteză 301639 Vi- 
teza. Maladie care incepe odată cu 
roata dar abia in zorii veacului 20 
își arată colții. Cam în același timp 
cu invenția fraților Lumiere. Ce mai 
bițiială și alergatur va amintiţi? 
Strada aglomerată văzută de sus 
părea o pilnie uriaşă în care se pre- 
cipită milioane de mărunți parkin- 
soni drăgălaşi și cum dâdea nā- 
vala de pe pinza în sala inspâimin- 
tată impetuoasa locomotivă Pacific 
urmată de lungul tren şi cortegiul 
lui de abur şi cum claxonau printre 
5۱۲۵۲۱۱۵ de scaune cupeurile lui 
Ford ca niște dricuri de lux cu pa- 
tru, opt şi șaisprezece pistoane? E 
drept, filmul aducea pe vremea 
aceea cu un adolescent oarecum 
mearg re- 
Era de-ajuns de fapt un 
) al viitoarei n dii univer- 
23 şi patima de viteză. Dar 
incă nu ataca direct. Nu simțeai de- 
it ca e comod, distracţie ieftina la 
indemina tuturor. Ca sa citeşti 


oligofren. Dar știa 
pede 


5 


Preluind replica unui personaj 


> Ziaristul - din scenariul Baloane de curcubeu ) aflat 


în lucru la Casa patru, regia losit Demian, scenariul Fănuş Neagu, Vintilă Ornaru), l-am între- 
bat pe Dorel Vișan interpretul rolului principal: „Cum arată președintele C.A.P., Ene Lelea?” 


Cine este el şi ce probleme îl frămintă? 


lată răspunsul ce l-am primit, un monolog al interpretului lui Ene Lelea, un adevărat „por- 


tret în mișcare". 


Bună ziua! Vi-l prezint pe losif Demian, re- 
gizorul filmului nostru Baloane de curcubeu 
iar dinsul este actorul Dorel Vișan de la Clu 
interpretul rolului principal, preşedintele 
CAP-ului din comuna „Doi brazi“. Omul din 
fața mea, bine legat, cu o frizură asemăna- 

re cu a mea, zimbește larg și mă privește 
condescendent 

— Nu poate „juca“ un ţăran... Numai cine 
este ţăran și cunoaște sufletul ţăranului poate 
sa-l joace. 

Păi, dinsul este! răspunde Iosif Demian 

- Atunci vă doresc succes. Imi pare rău 

za nu pot sta cu dumneavoastră, dar am 
reabă. Aveţi nevoie de ceva? Nu?! 

imi dau seama că întrevederea cu directo 
rul Staţiuniii experimentale s-a termina! 
Merg la autobuz să mă schimb în... Ene 
lea, președintele din Baloai 


„Ştii cum facem secvența de azi?“ in capul 
meu e vraiște. „Nu poate juca... decit cine cu- 
noaște sufletul“... lată titlul unui interviu 
Prima întrebare: Cunoașteţi sufletul persona- 
jului pe care îl interpretaţi? La comandă imi 
trec prin cap fraze banale dintr-o banală ru- 
brică „Viitorul. rol“ dintr-o revistă de speciali- 
tate: „personajele pe care le interpretăm indi- 
ferent dacă sint „bune“ sau „rele“ trebuie să 
fie autentice“... „prin intermediul acestor per- 
sonaje îmi propun să 101341562 o tipologie di- 
versa și o puternică tensiune conflictuală 
(pe dracu)... parte din egocentrism, parte din 
pricina rutinei, a pierdut legătura cu realita- 
tea... ființă nouă aptă pentru o viaţă adevă- 
rată alături de omul iubit... (prostii) omul de 
acţiune... are revelația tirzie a însingurării 
sale, mai precis, trăiește spaima dezumaniză- 
rii”. Sună telefonul, sint salvat. Cred că e De- 
mian! „Te-am căutat mai devreme. Ai primit o 
garsonieră? În sfirșit... Tu cind vii la Bucu- 
rești? Trebuie să mai stăm de vorbă... înce- 
pem cu Fânuș Neagu prin decembrie! Păi, 
parcă ziceai că incepem în noiembrie cu Pe- 
tre Sălcudeanu! Mai sint probleme cu distri- 
buţia!... Casa de filme... Dar nu tu faci distri- 
buția? Ba da, dar nu ştii cum e?... Ba ştiu!l' 


Prin transpunerea unui rol, eu înțeleg 

ainte de toate oglindirea realistă a lumii 
lăuntrice a personajului, a raporturilor şi ie- 
găturilor lui cu mediul inconjurător precum și 
a trăsăturilor sale individuale unice și toto- 
dată tipice pentru un mare număr de oame- 
ni“. Cum dai arpagicul? Cu 40! Dă-mi şi mie 
o jumătate. la un kil, ce te scumpești? Am 
doar citeva straturi lingă bloc... Dacă pui gu 
noi se face. Dumneata cind „il pui“, arpagi 
cul? Primăvara sau toamna? Noi îl punem 
numai toamna, şi în primele zile călduroase 
ai ceapa verde. Cam scump îl dai! Luaţi de la 


profesiunea 
de spectator 


iUn eventual 
pariu 


Adulter şi crima, roman foileton de 
două mii cinci sute de pagini, 1 
uia timp! Filmul îl vezi în numa 
doua ore. Cei mai „subțiri îl re- 
fuză. Fiindcă nu este artâ? Aş! Din 
teama nedeslușită de ce va fi. Cu 
gusturi sigure și fără prejudecăți, 
mulțimea“ îl acceptă fără 
Mulțimea ştie ce vrea. Are simtul 
viitorului. ع‎ veșnic tinără și mai 
iles fără penibile frine „intelectua- 
liste Dar pe măsură ce filmul de 
vine „artă secolul prinde vitez 
nu-i aşa Dațiul se „micşorează 
Timpul se comprima Viteza 
„compensează Energia aberant 
pe care o dezvoltă fisiunea nu- 
leară este de fapt nebuneasca 
iezlânțuire a electronilor Dar 
ancerul? Nu este tot furie și de- 
zordine, proliferarea monstruoasă a 
elulei, viteză deci? Războaie care 
mai demult 


treb 


rezerve 


tineau O suta de ani 


AGROSEM, acolo e mai ieftin. Da, dar nu se 
găsește! 

Am venit să-mi dai cîțiva saci cu gunoi 
Parcă am știut că vii și l-am adunat! Dar ce 
faci cu mielul acela? Frumoasa asta n-a avut 
ce face și a născut trei, iar cealaltă a născut 
unu şi a murit aşa că vreau să-l „pri- 
mească“ pe acesta. Şi o să-l „primească“? II 
„primeşte“, că i-am luat coada celui care a 
murit şi am legat-o la 8812. „Mama“ îl miroase 
și încet, încet, îl „primește“. imi place că te 
pricepi! Auzi d-ta ...nu poate crește oi decit 
cine iubește oile! leri, a venit la noi cineva de 
la județ în control. Cind i-am spus că îngră- 
șămintele chimice, fără gunoi, slăbesc pă- 
mintul, s-a uitat la mine ca la altă aia, îmi ve- 
nea să-i zic: „Du-te d-le şi ۷۵2۱-۱۱ de treabă, 
iasă-ne pe noi țăranii să facem agricultură 
Ştii cum facem secvența de azi? Liniștel Se 
filmează. Motor! Sunet! Clac. 542 tras unu; 
Stop! „Trebuie să oprești tractorul exact la 
semn, deschizi ușa şi el te întreabă:.Cum e 
președintele vostru Ene Lelea, tovarășe? Şi 
pauza între cele două replici trebuie să fie 
mai scurtă”. Trebuie să mă concentrez. O 
aud pe 67190048 ca prin vis. 542 tras doi! 
Tractorul se opreşte exact la semn. Intreba- 
rea... şi răspunsul: Președintele nostru Ene 
Lelea este un zbir și un prost tovarășe! Şi alt- 
fel? (Pauză scurtă) liniște deplină, numai 
tractorul lucrează „au relenti” și comprimă în 
pistoanele puternice pauza imensă de trei se- 
cunde. Mina îmi trece automat prin frizura di- 
rectorului stațiunii experimentale... și gindul 
meu îi dă răspunsul ziaristului prin președin- 
tele Consiliului județean... „Allo! Bravo, Ene 
Lelea, meritaţi felicitări. Sinteţi primii pe ju- 
det", şi vocea președintelui județean se mi- 
xează cu o altă replică de răspuns care nu 
știu sigur dacă este scrisă în acest scenariu 
sau o știu din alt film, dintr-o amintire; „el ră- 
mine aici să muncească pămintul dar tu să 
mergi să înveţi carte, să te faci popă sau în- 
۷81810۲, că vezi ce greu e la ţară şi cit ne chi- 
nuim“... şi vocea mamei s-a oprit într-o pauză 
scurtă adunind parcă „plămada milenară“, ca 
să izbucnească mai puternic; „să înveți carte, 
auzi, că dacă nu, te bat de te rup“. Bag în vi- 
teza a doua și tractorul virează ușor la 
dreapta. Trebuie să opresc la semn. Deschid 
geamul cabinei și-i strig ziaristului răspunsul 
„Şi altfel... noi sintem făcuţi să răsărim şi să 
astințim în griu, tovarășe“... Bag din nou în 
viteză şi tractorul pornește nervos. Stop! Fata 
lui Demian se destinde. „A fost foarte bine 
dar ai spus „sfințtim"“ în loc de „asfințim-... 
Nu-i nimic, putem lua sunet separat, că tot 
nu s-a văzut ۰ 


Dorel VIȘAN 


jung sa se consume in citeva zile 


i să tragă in schimb după ele o 
pace precară nelimitată dar, de 
fapt, amenințată în fiecare ۵۱۱۵8, O 


grabă universală ne mină din urmă, 
ne biciuie, competiția continuă, mai 
repede, mereu mai repede Te 
gindești cu o ciudata nostalgie și 
ntr-un fel lipsit de speranță la un 
concurs de cine ajunge mai tirziu!? 
i la o poveste .pe dos’. Alt film! 
Am fost bolnavi de viteză? Au pierit 
titia dintre noi? Ei bine. au mai şi 
rămas! Ca după marea ima. Ca 
Hiroshima. Am fost noi copiii 
۲۵۱۱ ai vitezei? A trecut. Spre 
), oho, viteza se va imbol- 
Ea, de data asta! Ce-o 
A venit Şi rindul nos- 
in povestea cu pisi 
muşcat stapinul 
pe lo in timp ce اع‎ 
rotund 


turbată car 
1 câzut moart 
ȘI privea nedumerit urma 


Capătul liniei nu este deloc 
realizează regizorul Dinu Tănase 


La capătul 
liniei 


Un accident, 
o pedeapsă, nevoia 
de a se reabilita 


în propriii ochi 
Regia: Dinu Tănase 
Scenariul: 

F. Alexandru 
Casa unu 


Radu 


Pentru Cicea şi Crișan faptul că trenul se 
îndreaptă spre un orășel industrial de munte 
nu are nici o importanţă. La fel de bine se 
puteau duce spre litoral. Şi-au propus doar 


și delicată a muşcăturii, ca o coro- 
۱11 de lauri pe capul de premiant 
al lui Tom Degețel. Și va fi în sfirşit 
linişte 

Am scris pe nerasuflate un posi- 
bil comentariu la un film despre 
marele galop spre trecătoarea în- 
gustă a anului 2000. Am văzut la 
T.V. un filmuleţ strașnic într-o serie 
documentară“ prezentată de Peter 
Ustinov, imagini din viitor etc. Un 
italian, Luigi Colani proiectează 
obiecte, forme cu totul noi care 8 
ne smulgă din artificial şi să ne în- 
drepte măcar cu gîndul dacă nu cu 
sufletul spre „maica natură“. Minu- 
nate lucruri, mînă de aur, mustă- 
ciosul Colani are şi ceva de clovn 
şi de alchimist și de pilot de for- 
mula 1 şi de vedetă de cinema şi 
de mic savant şi de, se înțelege, ar- 
tist boem fără slujbă în câutare de 
subiecte! Ca și Leonardo, el pri- 
vește natura şi apoi nu face altceva 


decit sa .copie' totul, îndreptind, 
adâugind „ici-colo'” cite o linie. De 
la pahare și vase de bucătarie la 
caroserii automobil, șalupe, va- 
poare, biciclete, avioane. Colani şi 
echipa lui de designeri, într-un cas- 


tel din secolul al XVII-lea, atelierul 
lor, câăutind forme care se opun 
prin ele insele fricii şi disperării 
Utopie? Să-l credem pe Colani 
Să-l „recitim” pe Leonardo. Să în- 
cercăm un pact cu natura. Sau må- 
ar un pariu. De ce nu 


660۲9۶: ۸ 


și capătul vieţii în filmul pe care-l 
(loana Crăciunescu în La capărul liniei) 


sa coboare la capătul liniei şi acolo să se 
oprească pentru mai multă vreme, poate pen- 
tru totdeauna, „să se așeze și ei dracului un- 
deva” — cum zice Cicea —, să se reinte- 
greze într-o existență normală care un timp 
le-a fost interzisă, să demonstreze că pe- 
deapsa penală pe care au ispășit-o a fost un 
accident, că ei de fapt sint oameni de treabă, 
dornici să muncească, să se bucure de viață 
şi de libertate. Reluarea firului întrerupt e di- 
ficilă. Fiecare a resimţit „accidentul“ în felul 
lui. Cicea bravind, agitindu-se, vorbind mult 
facind pe mascăriciul. Crișan inchizindu-se in 
sine, cruţindu-și parcă energia, incruntat şi 
scump la vorbă. În ciuda diferenței de virsta 
și de temperament, între cei doi se află o 
mare prietenie. |i leagă o experiență comună 
nefericită, îi leagă sentimente complementare 
(responsabilitatea paternă a lui Crișan și de- 
pendența filială a lui Cicea), îi leagă dorința 
nevoia de a lua viața de la capat 


Acesta este argumentul filmului pe care 
Dinu Tânase îl realizează la Fieni, Brașov او‎ 
București după un scenariu de Radu F. Ale 
xandru. Unica experienţă anterioară a regizo- 
rului în filmul de actualitate (Mijlocaș la des- 
chidere) a demonstrat predilecția lui pentru 
faptul şi detaliul cotidian, capacitatea de a 
pătrunde dincolo de aparente, de a construi 
o realitate bogată 10 tipologii și întimplări pe 
o canava scenaristică simplă. Se pare că ex- 
26۲۱60۱2 se va repeta — desigur într-o cheie 
mai dramatică (subliniată între altele de ab- 
96018 culorii), mai concentrată (acțiunea este 
construită aproape in exclusivitate pe cuplul 
Cicea-Crișan, în care intervine din cind în 
cind fata de la restaurant), mai introspectivă 
Dar ambele filme au și trăsături comune 
analiza unei crize existențiale, a unei 
prietenii. De data aceasta, Dinu Tănase a op- 
tat însă pentru interpreţi profesionisti, actori 
de mare greutate în contextul teatral şi cine- 
matografic contemporan 


Crişan — Mircea Albulescu: Rolul acesta 
este un rol normal-firesc. Intr-un film ce se 
vrea firesc-normal. Ambiţioasa strădanie a 
echipei condusă de regizorul Dinu Tănase 
este să înlăture aparențele care ornează, din 
păcate, uneori, în spectacol omenescul, lā- 
sind să treacă doar esenţa lui atit de puţin 
spectaculoasă! Crişan este un personaj in 
aparență comun, care aparent a apărut destul 
de des in filmele noastre. Eu însumi am apă- 
rut în citeva filme interpretind „rude“ aparent 
apropiate ale lui. Ce va fi, rămine de văzut! 


P.S. Și totuși o remarcă, mai bine-zis o pa- 
rafrază a unei replici dintr-o piesă a lui Marin 
Sorescu 

— Ín citeva rînduri cuvintul aparenţă s-a 
repetat de mai multe ori. Sărăcie de limbaj? 

— 0 fi sărăcie de limbaj dar după cum ve- 
deti, nu e sărăcie de aparențe 


Cicea — Dan Condurache: E un film greu 
prin natura delicată a subiectului și prin duri- 
tatea caracterelor (eroii sint in mod parado- 
xal caractere puternice şi totodată oameni 
foarte slabi). E un rol dificil și foarte solici- 
tant, la fel de dificil ca şi cele pe care le-am 
jucat în ultima vreme în teatru. E o colabo- 
rare interesantă cu Dinu Tânase care gin- 
deşte foarte nuanţat povestea, o scenă putind 
să aibă patru sau cinci ritmuri interioare, și 
pentru care fiecare detaliu, fiecare replică 
fiecare scenă sint importante 

Alte nume pe generic: Doru Mitran (imagi- 
nea), Mihai lonescu (decorurile), Doina Cos- 
tache (costumele), Marius Popp (muzica) și 
actorii loana Crăciunescu, Cici Caraman 
Marieta Rareş, Paul Lavric, Livia Baba 


Cristina CORCIOVESCU 


Homo sapiens 


Un salt spectaculos 
al omuleţului 
cu floarea: 

de la scurt la 
lung metraj 

Scenariul şi regia: 

lon Popescu Gopo 
Casa patru 


Vă propunem, stimate lon Popescu )م60‎ 
să incepem discuția despre „Homo sapiens 
lung metrajul cu care aţi intrat in producție la 
Casa patru, cu o „scurtă istorie“ a ideii 
acestui film. 

- Ideea e mai veche, a pornit mai demult 
după ce făcusem trei filmulete cu Omuleţul 
M-am întîlnit cu acest Omuleţ întimplător 
pînă la el încercasem să fac numai personaje 
frumos desenate. Cind mi-am dat seama c 
nu pot să-l ajung pe Disney în perfecțiunea 
culorilor și a desenului, am abordat o tehnic: 
inversă: a 51۳۵۱68۲, fără decoruri, 8 
multe culori și chiar fără costum. Daca 
aveam nevoie de o floare, desenam o singura 
floare, nu un cimp cu flori; aveam nevoie de 
un pom, făceam un singur pom... Aceasta 
economie, această stilizare-a dus la un gen 
de film cu care, dacă pot să spun așa, m-am 
trezit brusc intr-o bună zi. De atunci toată lu 
mea spune că eu ştiu să desenez urit. 1011-3 
devăr, cind vezi Omulețul nu crezi că eu știu 
să desenez și „frumos“ 

— Disney a văzut Omuleţul? 

— İn 1963, cind am fost la Hollywood, am 
cerut să fiu primit de Disney, dar mi s-a dat 
un răspuns negativ. Am rugat atunci să-mi 
vadă cel putin filmele și dacă are ceva de 
spus să-mi transmită două vorbe. Disney a 
văzut filmele și m-a chemat la el. De atunci 
datează poza în care mă ţine de git și pentru 
care sint foarte mindru; mi-a spus că sint pri 
mul regizor din țările socialiste care l-a vizi 
tat 

— În ce سای‎ vă aflați cu Omuletul? Prie- 
teni, adversari 

— M-am trezit peste noapte cu acest per- 
sonaj despre care mama spunea că e foarte 
urit — capul turtit, burta mare, picioarele 
subțiri — toți colegii mei spun că seamâna 
foarte muit cu mine (răutăcioși, nu?) Omule- 
tul ăsta mă terorizează. De ce? pentru ca 
deşi eu spun că fac ce vreau cu el, de fap! 
face cam ce vrea el cu mine. Nu poate re 
zolva o situație decit în sistemul sau în stilul 
lui. Dacă vreau să-l determin să facă altceva 
el se opune. Fac proba de mișcare, o văd pt 
ecran şi-mi dau seama că nu corespunde, nu 
e el. Din cauza aceasta am făcut o pilula 
(care mi se pare dintre cele mai bune), aceea 
in care omulețul cară un picior, aduce un al 
doilea, apoi un trup, niște miini, și la urma 
capul, care e capul meu! Deci un omuleț care 
mă face pe mine! Eu incep să mă mișc, iau 
omulețul de carton şi cu o foartecă îl fac bu 
6818619, Vreau să introduc secvența asta în 
Homo sapiens. 

— De fapt ce este acest lung-metraj 
„Homo sapiens"? 

Un film de montaj in care apar mai 
multe secvenţe din filmele pe care le-am fā- 
cut. Filmul va începe cu „o treabă făcută cu 
cap“. Omulețul întilnește un măr şi vrea să ia 
un fruct de pe creangă. Dar mărul e mult 
prea sus, atunci işi scoate capul, se urcă pe 
el, ia mărul și pleacă. O treabă făcută cu cap! 
După aceea va urma titlul filmului și jocul ir 
tre omuleț și subsemnatul... 

— În film apare şi regizorul in carne și oa- 
se? 

— Încă nu știu, deși aș fi tentat s-o ۷ 


Tudor Arghezi şi soţia, împreună 
lon Popescu Gopo 


pentru a marca niște momente. De exemplu 
Scurtă istorie a fost făcut în 1956 și premiat 
la Cannes în 1957. Vedem acolo copii care se 
nasc sub apă — așa cum se întimplă astăzi 
in lume — vedem sateliți lansați inaintea pri- 
mului Sputnik și o mulțime de alte previziuni 
a popula apa, a scoate hrana din ea... Incerc 
» satisfacție, mai ales acum, după 25 de ani, 
cind aceste lucruri se dovedesc reale. Nu nu- 
mai cu Scurtă istorie mi s-a întimplat așa, ci 

i cu alte filme mai vechi, în care apăreau tot 
felul de probleme azi la zi: energia, poluarea 
benzina 

— Bomba care se tură... 

— Da, şi care se găsește! Se simte în fil 
mele mele că sint de provenienţă gazetar și 
deci la zi cu problemele actuale 

— Citeodată chiar cu o zi inainte... 

— Mi-a plăcut foarte mult filmul lui Rene 
Clair, „S-a intimplat miine“ 

— Care va fi liantul ۱۱۱۳۵۵۱619۲ in acest 
fiim de lung metraj? 

— Homo sapiens e un fel de cocteil, un 
evantai de filme din diferite etape, care toate 
la un loc vor povesti un alt subiect, vor fi un 
alt film. De pildă, în patru filmuleţe am făcut 
cinci Geneze: din strânutul soarelui şi desfa 
cerea Cosmosului; din maimuţă, cînd a căzu! 
și-a rupt coada și s-a speriat („ce-o să zica 
mama?“); din combinaţia de microbi, fel de 
fel de celule care au dat simţurile ființei com 
plexe, Omul (in Sancta simplicitas); la malul 
mării, din fluxul și refluxul care au dat respi- 
۲۵۱۱۵ (in Homo sapiens); din apariția unor ex 
tratereștri sau mai simplu, dintr-o explozie 
direct din påmint (în Intermezzo). incerc sa 
povestesc deci altceva, amestecind filmule- 
tele intre ele. Nu le voi strica, nu umblu la 
negativ, voi face un alt film 

— Care vi se pare a fi dificultatea cea mai 
mare? 

— Eu sint un alergător pe suta de metri 
Nu știu dacă sint bun pentru maraton. Din 
cauza aceasta filmele mele de lung metraj 
suferă uneori. Nu am o întindere egală și me- 
todică, citeodată fug prea repede, citeodată 
prea incet... In general, simt poate mai bine 
decit oricine toate defectele şi lupt impotriva 
lor. Problema cea mare este dacă voi reuși 8 
pot intinde și așeza în alt lant aceste gaguri 
scurte şi foarte concentrate din filmuleţele de 
pină acum 

— Credeţi că un lung metraj de animaţie e 
mai bine primit de spectatori? 

— Cred mai mult în filmul de lung metraj 
în posibilitatea de a fi distribuit mai eficient 
decit scurt metrajele. Un lung metraj are o 
viață mai lungă pentru că este, cum se 
spune, „gazda“, cel care primeşte spectatorul 
pentru întregul spectacol. Cred că Homo sa- 
piens va fi un film original. Nu știu dacă vom 
reuși ca ansamblul filmului să fie într-adevar 
un spectacol. Dar sint optimist. Lucrez cu 
fratele meu, care a făcut trucajele la Maria 
Mirabela și care acum încearcă să ia materia 
lele filmate cu 20 de ani in urmă, să le rege 
nereze, să le transpună, să le egaleze, pentru 
ca filmul să aibă unitate. Aș vrea să lucrez in 


cu foarte tinerii — pe atunci — 
şi Mircea Mureșan 


continuare cu inginerul de sunet Dan lones- 
cu și cu compozitorul Dumitru Capoianu, co- 
laboratorii mei timp de 20 de ani la crearea 
Omulețului. 

— Puteţi spune in două vorbe și fllmuletul 
de la „Animafilm“, la care. lucraţi? 

— Se numește Orgolii. Am pornit de la 
ideea că oamenilor din cind în cind le sare 
țandăra şi sar peste cal. Doi omuleți se întil- 
nesc la un colț de stradă și se izbesc din în- 
timplare. Unul dintre ei, politicos, iși cere 
scuze, dar celălalt începe să facă pe groza- 
vul, să tipe. Primul omuleţ incepe atunci să 
tipe și el. „Da tu ştii cine sint eu?” şi imediat 
pe cap îi crește o coroană de aur, cu perle și 
cu .عنام‎ Celălalt nu se lasă mai prejos. „Da tu 
știi cine sint eu?” — și-i crește şi lui pe cap o 
coroană asemănătoare. Primul omuleț i-o 
smulge de pe cap și i-o aruncă în 18۲108, Vă 
imaginaţi ce-i la gura acestuia, cum i-o 
smulge și el de pe cap... Intr-un tirziu fiecare 
iși ridică coroana de jos și pleacă în treaba 
lui. Pe drum întîlnesc un biciclist cu coroană, 
un cerşetor care cerșește cu coroană, niște 
femei care spală cu coroană pe cap, doi bo- 
xeuri cu coroană și așa mai departe... Jocul 
de-a coroana fiind de fapt orgoliul fiecăruia. 
Omulețul nostru își întilneşte copilul disperat 
ca un alt copil i-a luat coroana de pe cap.. 
Povestea continuă acasă, unde pe rind, cind 
mama, cind copilul, cind tăticul fac pe impă- 
ratul. Nu pot minca liniștiți şi nu poate fi 
pace, decit in clipa cind toate coroanele sint 
puse în cui. Îmi place foarte mult filmulețul 
dar nu știu cum o să iasă. Vedeţi, vorbim 
mult despre scenarii, or mie mi se pare — 
poate exagerez, poate că afirmaţia o să mă 
coste — că în filmul de animaţie nu avem 
scenariști profesioniști. Facem scenarii, 
scriem scenarii, dar scenarii nu prea avem 
Ca să nu vorbesc despre alții, eu personal, 
de pildă, nu cred că știu să scriu scenarii, 
deși am iscâlit pină acum destule... A face un 
scenariu înseamnă a avea o viziune completă 
a viitorului film, ceea ce mie mi se pare des- 
tul de complicat. Un film nu se face în ab- 
560148 unor întîmplări, ci odată cu ele. Este ca 
și cum, de pildă, am crede că Leonardo da 
Vinci a văzut-o pe Mona Lisa și pe urmă n-a 
făcut altceva decit s-o picteze toată ziua. Dar 
eu cred că în fiecare zi el a modificat culo- 
rile, a modificat umbrele, expresia, în fiecare 
zi a adăugat cite ceva și poate că surisul ce- 
lebru n-a fost prevăzut în scenariu. Deci cred 
că scenariile trebuie încredințate unor oa- 
meni de meserie care să lucreze permanent 
la îmbunătăţirea lor. lată de ce tremur încă 
pentru sfirşitul Orgoliilor. Ideea cu „lăsaţi or- 
goliul la ușă” cred că e bună (e și o vorbă a 
noastră populară) dar parcă mai trebuie ceva 
Mai am două luni pină la sfirşitul filmului și 
incă mă chinuiesc cu subiectul 

— S-ar putea să vă ajute tot Omulețul. 
Gopo sapiens! Vă dorim succes, atit pentru 
acest scurt-metraj cit (și mai ales) pentru 
lung metrajul „Homo sapiens“. 


Roxana PANĂ 


In jurul Braşovului şi pe platou la Buftea s-au incheiat filmările la Comoara lui 


Decebal. „Un film de aventuri pe teme istorice“ cum îl recoman 


Casa de filme 


cinci. Pentru regizorul Julian Mihu un prilej de a reconstitui cu fantezie şi umor se- 


colul al XVI-lea. Scenariul: Constantin Ciubotaru. In distribuţie: 
Andrei, Julieta 


Violeta 


my, Andrei ۱/۱, Aristide Teică. 


Gheorghe Cozorici, 


Berlinul 


cu 


reunește 
o utilitate cert: 


cinematoerafiile 


„mai 


Dacă o scară ierarhică a festivalurilor n-a 
fost „încă instituționalizată, gelozia dintre 
acestea a intrat deja în notorietate. Berlinala 
cinematografică, de pildă, nu-și găsește liniş- 
tea din pricina strălucirii Cannes-ului! Nu 8 
ar jindui neapărat după falezele aurii și star- 
letele care-și expun rotunjimile de bronz arti- 
leriei fotoreporterilor — care starletă ar duce 
zelul exhibitionist atit de departe incit să se 
„dezabieze“ în februarie, și încă pe Kurtur- 
stendamm-ul îngheţat, intr-un oraș nordic in 
care nu se glumește cu iarna? Dacă nu tine 
să rivalizeze cu sarabanda mondenă a croi- 
settei, Berlinala tinjește, în schimb, după re- 
cunoaşterea obiectivă a amploarei și eficien- 
tei ei. Moritz de Hadeln, însufletitul director 
al testivalului, observa cu satisfacție că potri 


vit unor statistici ale FIAF-ului (organizaţia 
internațională a producătorilor de filme) ma 
nifestarea de la Berlin se afla pe primul loc în 
ce privește numărul de participanți (repre- 
260180 ai presei ca şi ai industriei de filme) 
Noul record înregistrat în acest an (aproape 
600 de profesioniști, peste 500 de comer- 
cianți și roiul batalioanelor de ziariști) a ge- 
nerat citeva inovaţii demne de reținut: un 
caiet special, un adevărat „Who's where“ al 
personalităților acreditate la Festival și un or 
dinator central care nu numai că-i servea in- 
vitatului în citeva secunde, cartea de acredi- 
tare, dar, la cerere, îi putea pune la dispoziție 
orice informaţie cu privire la ceilalți partici- 
panți. Altfel n-ar fi fost ușor să te orientezi 
printre delegaţiile provenite din peste 40 de 
țări! 

Dar manifestarea berlineză nu este mai pu- 
țin ambițioasă şi în repertoriul ei. În afara tra- 
diționalei competiții, a cărei geografie a fost 
în acest an mult mai echilibrată decit în tre- 
cut, în afara „pandantului“, Forumul tineretu- 
lui, în care istoricul de film Ulrich Gregor a 
concentrat, și de astă dată, cele mai recente 
opere ale „avangardei“ politic-sociale și ex- 
perimentale din anii precedenţi — Berlinala a 
mai făcut să strălucească pe zecile de ecrane 
din centrul orașului, o ată secțiune de in- 
formaţie, o competiție de filme adresate copi- 
ilor, retrospective dedicate lui James Stewart, 
Joan Fontaine, regizorului american de ori- 
gine germană Curtis Bernhardt, filmului de 
copii din R.D. Germană, cinematografiei in- 
doneziene și australiene, producţiei chineze 
dintre cele două războaie și realizatorului 
contemporan vest-german Alf Brustellin. Ast- 
fel, ca să fim drepți pină la capăt, dacă săr- 
bătoarea Cannes-ului este dominată de trei 
mari cetăți cinematografice: Hollywood-ul, 
Cinecittà şi Parisul, Berlinul intruneşte cu 


modeste“ ale lumii 


mai puţină strălucire, dar cu indubitabilă uti- 
litate, cinematografiile „mai modeste“ ale Eu- 
ropei şi ale lumii, devenind un loc preferat al 
dialogului dintre profesioniști, datorită și at- 
mosterei destinse pe care o asigură conduce- 
rea festivalului. 

În plus, un loc important în repertoriul din 
acest an al Berlinalei a fost rezervat „femeilor 
care fac film“, ca să paratrazăm titlul secțiu- 
nii ce le-a fost dedicată. Că cine-profesionis- 
mul feminin este o problemă demnă de stu- 
diu a dovedit-o, între altele, intervenția regi- 
zoarei sovietice Iskra Babici, al cărei film 
Bărbaţii, a fost distins de juriu „pentru pro- 
tunzimea raporturilor sale umane“. intrebată 
la conferința de presă din ce pricină a debu- 
tat atit de tirziu, regizoarea, care rotunjise re- 


cent 50 de ani, a răspuns fără urmă de zim- 
bet: „A trebuit să-mi cresc fata și s-o mărit!" 

Ambiţia ubicuităţii geografice este însoțită 
de tentația pluralității temporale. La Berlinală 
se trăiește in același timp în actualitatea fier- 
binte și în timpurile legendare ale cinemato- 
grafiei. Spectatorul care a urmărit după 
amiază interesanta revistă a Noului film Ger- 
man, cu cele mai proaspete producţii ale 


sale, este invitat în proiecția de la miezul 
nopții la gala faimosului documentar al lui 
Walther Ruttmann: Berlin, simfonia unei me- 
tropole, acompaniat din sală de două piane, 
după partitura originală compusă de Edmund 
Meisel pentru premiera de acum 55 de ani, 
descoperită recent în Statele Unite. 

Abia la sfirșitul celor 12 zile ale acestui fes- 
tin cinematografic iți dai seama cit e insă de 
grea... digestia. În ce mă privește, cred că cel 
mai bun film al festivalului a fost comedia lui 
Mario Monicelli, Marchizul del Grillo (Ursul 
de argint pentru cea mai bună regie), jovială 
satiră la adresa 1۳۵161۲1۲۱۱ dogmelor papale și 
nestatorniciei istoriei — cu Alberto Sordi 
intr-un dublu rol de aristocrat și cărbunar 
Neașteptat de convingător, impresionan! 
înainte de toate datorită reliefului psihologic 
al personajelor, filmul olandezului Ben Ver- 
bong, Fata cu părul roșu, poveste inspirata 
de rezistența antifascistă. Pierre Granier-De- 
ferre l-a distribuit pe Michel Piccoli (distins 
pentru cea mai bună interpretare masculină) 
în rolul unui director acaparator care duce 
prin procedee perfide, aservirea subalternului 
dincolo de limitele patologicului. Satira sa in- 
titulată Afacere stranie este un film subtil și 
original. Ca şi filmul „veteranului“ maghiar 
Fabri Zoltan, Requiem (distins cu Ursul de 
argint) în care autorul Călușeilor inalță un 
nou imn nobleței feminine. interesant prin 
originalitatea viziunii și Romanţă cu Amelie al 
cineastului Ulrich Thein din RDG, o stranie 
pastorală despre anii prăbușirii Germaniei 
naziste, însuflețită de o surprinzătoare pros- 


şi agresivitatea 
autorului ei, 
Rainer Werner > 
Fassbinder 


pețime a observației. Păcat 68, obsedat de 
sarcini tematice specitice, Thein pierde con- 
trolul' filmului către deznodămintul său. 

Ca pretutindeni unde există așteptări, Fes- 
tivalul a avut și decepțiile sale. Cea mai vi- 
brant deplinsă a fost premiera mondială a ul- 
timului film de Sydney Pollack: Absence of 
Malice (Fără maliție). Era firesc să se aștepte 
mult de la autorul unor filme ca Cei mai tru- 


prezențe româneşti peste hotare 


in concurs 


Lille (Franţa) . 


„Festivalul 
scurt metraj“. a înscris în competiţie două 
documentare şi două filme de animaţie 


ti: 
Bătrinii de lon Visu 


internațional al filmului de 


Oberhausen (RFG) 


„Festivalul internaţional al filmului de 
scurt metraj“ a acordat filmelor noastre 
cel mai lung program din întregul con- 
curs. Participă în competiție: 


po de Zoltan Szilagy 

loarcerea in 8 Șerban Comă- 

nescu 

Aritmetică realistă la Seini de Ada Pisti- 

ner 

Contribuţie românească la tratamentul 

cancerului de Liliana Petringenaru 

În cadrul Doinas de filme pentru co- 

pii vom fi prezenţi cu: 

Jocuri și jocuri de Laurenţiu Sirbu 

Alte două filme ne vor reprezenta pe 

“ecranul studențesc: 

A fost o dată un moș și o babă de Doina 
răgănescu 


Maximilian și Ovidiu 
Cin6-verite de Laurenţiu Damian 


Cannes (Franţa) 


— in cadrul programului „O anume 
privire“ va fi prezentat filmul O lacrimă 
de fată (scenari Petre Sālcudeanu, 
regia: losif Demi şi în „Chenzina rea- 
lizatorilor” vom eprezentaţi de filmul 
lui Savel Stiopul, Falansterul (scenariul:. 
Nicolae Dragoș și FI. Avramescu, regia 
Savel Ştiopul). 


moşi ani, Şi caii se impușcă, nu-i așa? sau 
Călărețul electric. Era cu atit mai firesc să 
crezi că un film, însufletit de un cuplu format 
din Paul Newman și Sally Field, poate deveni 
senzaţia festivalului. Din păcate, lucrul acesta 
nu s-a întîmplat. Filmul lui Pollack trece, 
intr-adevăr, fără maliţie și precizie, pe lingă 
subiectul pe care și-l propune — râspunde- 
rea ziaristului pentru formidabila sa forță de 
influență — și, deși actorii își fac datoria — 
Newman cu obișnuita sa combustie inte- 
rioară, Sally Field pastișind-o însă pe Jane 
Fonda — spectacolul a fost urmărit, aștep- 
tind mereu scena care ar fi potențat intermi- 
nabila expunere de motive, secvenţă care n-a 
mai venit. 

Cu un interes cel puţin egal a fost aștep- 
tată premiera prolificului realizator vest-ger- 
man Rainer Werner Fassbinder — intitulată 
provizoriu Veronika Voss, după numele per- 
sonajului său principal, o mare vedetă -de 
odinioară, abandonată acum uitării. Imensa 
sală elipsoidă a „Zoopalastului“ care găzduia 
proiecția, gemea de lume în seara premierei 
Inceput într-o atmosferă încărcată de praf de 
pușcă, de eveniment controversat, filmul s-a 
incheiat, însă în indiferența generală a publi- 
cului. Veronika Voss nu este decit o replica 
nereușită dată Fedorei lui Billy Wilder, pe 
care însă Fassbinder declară public că n-o 
cunoaște: e una din lacunele culturii sale ci- 
nematografice. 

La conferința de presă autorul este așteptat 
de ziariști într-o atmosferă explozivă. Cind 
apare, intimidează! Pină și stația de amplifi- 


care intră în microfonie, la prima vocală pe 
care o articulează. Cineastul aduce cu un bo- 
xeur dezlănțuit, un fel de Wallace Berry vizi- 
got, care aruncă sălii priviri brumoase. Răs- 
punde tranșant, monosilabic: „Această ches- 
tiune e prea vastă. Am nevoie de volumul 
unei cărți, să-i răspund. Poate c-o s-o 
scriu..." 

Cind la festivitatea finală, Joan Fontaine, 
graţioasa președintă a juriului, anunță că Ur- 
sul de aur a fost manipulat către Fassbinder, 
mai bine de jumătate din sală se ridică și hui- 
duie dezlănțţuit. Prin culoarul deschis în 
această mare agitată, autorul Veronikăi Voss 
inaintează imperturbabil spre tribună. Își ac- 
ceptă trofeul din mina lui James Stewart, glo- 
rios maestru de ceremonii al decernării pre- 
miilor, și apoi, imprevizibil, se întoarce brusc 
spre sală, agitind victorios „Ursul“ și atîfîn- 
du-și adversarii care izbucnesc într-o nouă 
salvă de fluierături. Apoi cele două părţi se li- 
niștesc, şi ceremonia își urmează cursul, 

Pentru a fi drepți pină la capăt, n-a existat 
juriu al Berlinalei care să nu scandalizeze cu 
palmaresurile sale. În același timp, este de 
remarcat că în ultimii ani, testivalul berlinez a 
devenit o antecamera a Premiului Oscar. In 
1980, Moscova nu crede in lacrimi, în 1981, 
Ordinary People și Raging Bull — iată că și 
în 1982 unul din filmele selecționate cu ar- 
gintul Berlinalei s-a aflat în competiţia dintre 
cele mai bune cinci candidate străine la Os- 
car. Este vorba de filmul elveţianului Markus 
Imhoof. Barca e plină. Dincolo re concasiile 
de conjunctură, dincolo de controversa poli- 
tica a premiilor — palmaresul festivalului sta- 
tuează, deci, și valori certe, indeplinindu-și 
astfel datoria sa fundamentală de a deschide 
drum operei de artă, într-o lume pragmatică, 
în care mai domină tranzacţia și profitul. 


Tudor CARANFIL 


Tevi. Tuburi. Bare. Fiare. Fire. Plase. Su- 
cite. Răsucite. impletite. Despletite. Și colo- 
rate. Ce nu-i roșu e albastru. Ce nu-i albastru 
e verde. Ce nu-i verde e argintiu. Ce nu-i cu 
loare e sticlă. Burta unei uzine moderne? Nu 
Beaubourg. Văzut din față, din spate, din 
dreapta şi din stînga: Beaubourg. Beau? Știu 
eu? Beau... Util însă, fără nici urma unui du- 
biu. Ceea ce pe dinafară arată ca o burtă de 
uzină, pentru că arhitecţii au plasat la vedere 
tot ce de obicei se ascunde în pereții clădiri- 
lor — coloanele de apă, de lumină, de încãl- 
zire, de aer condiționat de etc, — înăuntru 
este un depozit uriaș de artă și cultură. Stra- 
turi-straturi de la parter pină la etajul cinci 
bibliotecă — pentru adulți și pentru copii; 
presa la zi de pe toate meridianele; atelierele 
de creaţie ale copiilor, discotecă; diatecă; ci 
nematecă. Fotografie. Video-grafie. Arhitec- 
tură. Muzică. Dans. Teatru. Expoziţii — per- 
manente şi itinerante. Atelierul lui Brâncuși 
Muzeul de artă modernă. Colecţii. Centrul 
creației industriale — pentru că și industria 
este creație, nu-i așa? La subsol, anul acesta 
intre 27 februarie și 7 martie, „Festivalul in- 
ternational , de filme etnografice și sociolo- 
gice. Cinéma du Réel. Chiar așa, Réel cu 
majusculă, ceea ce mă scutește de o tradu- 
cere în sonoritate „furculision“. 


Organizare și desfășurare 


Desfășurarea s-a prelungit, programat, cu 
trei zile, pentru un „bilanţ critic asupra câută- 
rilor în domeniul antropologiei vizuale" ținut 
la Cinematecă sub aripa larg protectoare a 
regizorului și profesorului Jean Rouch. Orga- 
nizarea; vizionări paralele în două săli din te- 
ricire alăturate, de la ora 14 la cit dă dumne- 
zeu. 13 filme în competiţie. 27 în secţia infor- 
mativă. Plus 12 cadouri — între ele trei filme 
de Jean Eustache, o retrospectivă cu sala ar- 
hiplină cum numai la o altă retrospectivă de 
bătrîne filme documentare — „Le cinema du 
reel plaisir“ — a mai fost. Punctualitate pru- 
sacă la începerea spectacolelor. Uşi închise 
în nas cind nu mai erau locuri nici pe jos, 

ici pe sus, nici pe trepte, nici în cap. Mici 
bătălii pierdute sau ciştigate, după caz, pen- 
tru înșelarea cerberului cu mustață de la ușa. 
Public. Comentarii sincere, cu voce tare și 
răspunsuri la fel: „Eu mă plictisesc, plec“ 


„Atunci pleacă“! Proteste sonore-pariziene, 
fără îndoială, pentru că numai un parizian își 
poate exprima nemulțumirea cu atita expresi- 
vitate în graiul semiarticulat, acel: „B'ah,b'en, 


ppbuaf!", inimitabil. Lupte. Lupta pentru 
scharff. Pentru traducere. Mai încet ecranul! 
Mai tare traducerea! Mai la mijloc amindouă! 
Lupta pentru un loc reţinut cu poşeta peste 
care cineva se așază decis — dedesubt sint 
ochelarii tăi, unici la părinți, dar ce conteaza, 
acel cineva s-ar așeza și peste propria mamă 
dacă asta i-ar da un unghi bun asupra filmu- 
lui. Cînd totul dă în clocot, cind, de pildă. la 


groază. C 
nimic 

paime si șocuri 

in față un film ci 
detaliul 


o dezbatere apar întrebări „dulci“ — „Credeţi 
că filmul dumneavoastră merita o dezba- 
tere?”, cind, la discuția cu Juriul, după pro- 
nunțarea palmaresului, spiritele se încing in 
asemenea măsură încit aerul condiționat de- 
vine pur și simplu aer, cind Juriul se propune 
spre desființare iar o voce din public ras- 
punde calm „De ce nu?“, apare Mademoiselle 
de Navacelle. Apare e prost spus. Ea este tot 
timpul acolo, „de veghe-n lanul de secară”, 
așa că nu apare, ci își face simțită prezența. 
Rasă. Clasă. Ținută. Zimbet. Imperturbabil. 
Experienţă. Calm. Un calm contagios care 
scade brusc barometrul furtunilor într-un pa- 
har cu apă şi aduce temperatura sălii la valori 
convenabile. Că normalul nu există într-o 
sală de festival. Într-o sală de festival se 
trăiește fie la 3 000 de grade plus, fie la 3 000 
de grade minus. Un festival de 36,6 este un 
esec. Toată știința celor care organizează și 
pardon de expresie, patronează un festival 
este să întrețină echilibrul între topire și in- 
gheț. Știință pe care domnișoara de Nava- 
celle, delegatul genera! al festivalului, o po 
sedă la ۰ 


Specificul festivalului şi filmele specitice 


Etnografie și sociologie, deci. În programu 
mare, elegant, ilustrat, comentat există, pe 
larg, subiectele tuturor filmelor. Să citim, pe 
scurt, subiectele filmelor intrate în competi 
ție, adică, specifice. „in burta eletantului 
(R.F.G.) Un film despre bătrinețe și moarte in 
societatea Kalenjin din Kenya“. În primăvară 
vei planta singur (Noua Zeelandă): „O femeie 
Maori, de 82 de ani, trăiește singură cu fiul ei 
h icapat, de 50 de ani, total dependent de 
ea". Prezenţă și absență de persoane şi 
obiecte (Iugoslavia): „Viața a două localități 
diferite din punct de vedere istoric și social! 
O problemă de conducere (Anglia): „Discu- 
tie, filmată, asupra bilanţului grevei naţionale 
a oțelului din 1980“. Sanrizuka, note despre o 
luptă (Japonia):“ Lupta ţăranilor din Sanri- 
zuka împotriva noului aeroport din Tokio" 
Şamani în țara oarbă (R.F.G.): „Iniţieri, tera- 
peutici magice şi mituri ale șamanilor Magar 
din Nepal“. Ciobanii din Berneray (S.U.A.) 
O comunitate se luptă pentru supraviețuire 
păstrarea tradiţiiloi Două legi (Australia) 
„Comunitatea aborigenă din Borolooia a vrut 
să realizeze un film despre istoria şi lupta sa 
pentru recunoașterea legii aborigene“. Usam- 

în care credințele se contopesc 

Studiu asupra unui caz de legături 

ntre germani şi tanzanieni“. Pămin- 
turi înghiţite (Pays Bas): „La Surinam, vechea 
Guyana olandeză, descendenții sclavilor tre- 
buie, o dată 10 plus, să-și părăsească satele 
din pricina construcției unui baraj.“ Weavers: 
n-a fost acela timpul (S.U.A.): „Weavers, cel 
mai popular grup folk al anilor '50, pus pe 
lista neagră a maccarthysmului, a dispărut. In 


1980, bătrini, ei fac o întoarcere triumiatoare 
la Carnegie Hall“. Cine trebuie să trăiască şi 
cine trebuie să moară (S.U.A.):" Reacţiile gu- 
vernului şi ale comunității evreiești din Sta- 
tele Unite față de exterminarea evreilor în Eu- 
ropa, în cel de-al doilea război mondial“ 
Tandreţe şi furie (Elveţia): “Viaţa de zi cu zi a 
unei familii de ţigani din Elveţia“. Filmele 
noastre, Poarta (ce înseamnă o poartă mara- 
mureșeană) și Arta ouălor incondeiate (cum 
se încondeiază ele, ouăle), n-au intrat nici 


macar la secţia informativă, pentru că ele sint 
fiime folclorice (de ce trimitem filme folelo- 
rice la un festival etno-sociologic, este între- 
barea cu care am trăit două sâptămini și nici 
acum n-am scăpat de ea), filme de artă popu- 
lară, în timp ce Cin, du Réel este interesat 
de filme care fac vizibilă arta de a trăi. Ştiinţa 
viețuirii şi supraviețuirii societăţilor, popoare- 


(Continuare în pag. 20) 
Eva SÎRBU 


La o nouă calitate a filmelor, 
o nouă calitate a publicului 


19 noi, la G etA 


filmele care 
nu sînt „de acțiune“ 
sînt abandonate 
a doua zi 
după premieră“, 
declara un cinefil 
în numărul 
din februarie 
| al revistei noastre. 
Iată-ne acum 
la Giurgiu, 
discutînd 
cu spectatorii 
şi cu factorii 
de răspundere 
despre film ca artă 
şi despre 
cinematografe 
ca instituții 
de cultură 
| şi de educație 


Am ales Giurgiul ca următoare stație a 
acestei rubrici, inspirați de cinetilul chestio- 
nat de noi in holul cinematografului „Studio“ 
din București, la filmul Călăuza (nr.2 — 1982 
al revistei „Cinema“: „Publicul ca ființă colec- 
tivā, contradictorie, dar mereu perfecti- 
bilã..."}). Dincolo de semnalul critic ca atare 
(„La noi, la Giurgiu, filmele bune se scot de 
pe afiș după prima zi și revin filme vechi, 
orientale, care umplu casa“), ne-a tentat 
ideea de a pătrunde într-un cerc nou al pu- 
blicului spectator. După cineamatorii și cine- 
filii avizaţi sau avertizați din marile oraşe, de 
care ne-am ocupat în numerele anterioare, 
iatâ-ne intr-o urbe de-abia recent promovată 
ca reședință de județ. Aici, noțiunea de cine- 
club nu este total necunoscută, dar fapt e că 
nici unul dintre cei 64 de „subiecți“ cercetaţi 
de noi în localitate nu se declară cineamator, 
nici cineclubist 

e Ferindu-ne, cum am spus-o de la ince- 
put. de sondajele globale, care pretind a de- 
fini dintr-o dată întregul public, într-o ipos- 
tază unică și statică; 

® considerind că reportajele de ocazie, cu 
declaraţii apologetice și statisticile de bilete 
trebuie depășite prin cercetarea opțiunilor 
spectatorilor cu instrumentele criticii, prin ri- 
dicarea publicului la rangul de personalitate 
colectiva solicitind aceeași nuanţare indife- 
rențieri ca și personalitățile autorilor; 

© pentru că numai astfel putem sesiza per- 
spectiva unei evoluţii a gustului public, în 
care educaţia cinematografică să capete un 
sens propriu şi un conținut real; 

e am fost surprinși, de astă dată, să con- 
statâm, la fața locului, un fel de resemnare în 
a socoti că toți spectatorii unei localități se 
află sub semnul unei unice etichete sumare. 


„Specificul local“ 
şi pasiunea culturală 


inainte de a ajunge la cei 64 de „subiecţi“ 
şi inainte de a aborda factorii de răspundere 
judeţeni și municipali, cu care vom incheia 
cronica noastră, am avut la Giurgiu o convor- 
bire cu administratorul celor două cinemato- 
grafe din localitate, tovarășul Pave/ Neagoe. 
interlocutorul nostru a intrat direct într-o de- 
finiție, ilustrată şi cu titlul unui film. 

Pavel Neagoe: La noi, la Giurgiu, publicul 
vrea filme muzicale, vrea comedii, vrea filme 
de aventuri românești, cum au fost B.D.-urile, 
care au fost foarte bune... 

—c i că acesta ar fi specificul publi- 
cului din Giurgiu? 

— Da, tineretul și spectatorii în general 
frecventează și le plac filmele muzicale și co- 
mediile. 

— În general? 

— İn general. Noi ne-am ghidat după felul 


Publicul ca fiinţă colectivă, contr 


0 cauză comună: 


Raidul anchetă al revistei „Cinema“ 
capitala unui judeţ tînăr: Giurgiu 


cum au fost frecventate, că spectatorii iubesc 
foarte mult filmele de comedie și filmele mu- 
zicale, filmele muzicale, însă, cam puţine la 
număr, cam puține la număr, dar totuși au 
fost. Filmele de aventuri, pentru copii și tine- 
ret, iară sint iubite de ei 

— Am înțeles că vă preocupă numărul de 
spectatori şi genurile cele mai agreate. Dar 
alte categorii de filme? 

— Alte categorii? Filmele de dramă sau fil- 
mele de artă, cum spuneați dumneavoastră 
înainte de inceputul discuţiei, sint mai puțin 
frecventate. 

— Aţi incercat, totuși, să le puneţi cumva 
în جع‎ d. ă? 

— Da. Sint o serie întreagă de filme care, 
recent vizionate, au fost apreciate de publicul 
spectator, însă majoritatea spectatorilor pre- 
16۲5 filmele, v-am spus, comedii şi filme din 
astea muzicale, care comedii am avut, dar 
filme muzicale mai puţin 

— E foarte clar ce spuneți și ințeleg foarte 
bine că in această direcție merge, ca să zic 
așa, curentul spontan al spectatorilor. Intre- 
barea noastră ar fi insă dacă dumneavoastră 
înşivă, ca instituție de cultură, și personal, ca 
iubitor al filmului şi administrator al celor 
două cinematografe, aveţi o slăbiciune și o 
preocupare aparte pentru anumite filme de 
calitate, de valoare deosebită, inclusiv come- 
dii sau filme muzicale, dar nu numai, pe care 
să le programați și să le popularizaţi cu o 
atenție specială 

— Noi programăm filmele şi în funcţie de 
cerințele spectatorilor, adică de frecvența lor. 

— Dar dumneavoastră, personal, care filme 
româneşti, mai vechi sau mai noi, v-au plăcut 
cel mai mult? Aţi citat „B.D.“urile, ca filme 
foarte bune. Dar altele? 

— „O lume fără cer“, „Alo, aterizează strā- 
bunica“ — o comedie plăcută și care mi-a 
plăcut foarte mult.. 

— Din toate filmele românești 
le-aţi văzut vreodată?! 

— Filmele româneşti, în general, avem pro- 
gramate săptăminal cite unul și în jur de 
două-trei pe lună. 

— Asta in ceea ce privește programarea in 
general. Dar preferințele dumneavoastră per- 
sonale? 

— Cele mai reprezentative? Filmele „Pute- 
rea și adevărul“ și „Clipa“ sint filmele cele 
mai bune. Vorbesc de filme cu conţinut bo- 
gat de idei, mai din trecut, iar mai din pre- 
zent, v-am spus, o comedie, „Alo aterizează 
străbunica...“ 

Și așa mai departe... 


pe care 


Unii merg la cinema 
de patru ori pe săptămină, 


alţii 
niciodată în 10 ani 

La cinematografele „Bucureşti“ și „Lu- 
mina“, la Casa de cultură, în port și pe stra 
zile orașului, la biblioteca municipală, la 
Şcoala de muzică şi arte plastice, la Liceul 
„lon Maiorescu“ și la internatul liceului, 

© am stat de vorbă, în prezenţa reportofo- 
nului, cu 64 de spectatori; 

e 28 femei și 36 bărbaţi; 

e o mare pondere în acest eșantion 
avind-o muncitorii industriali: lăcătuș meca- 
nic, eletromecanic, 1958108۲6, strungar — și 
profesiile similare — impiegat de mişcare 
electrosolarizator; apoi tehnicienii, maiștrii și 
similarii — operatoare la oficiul de calcul 
operator chimist, operator proiecţionist, sef 
de echipaj; apoi persoane din domeniul servi 
ciilor: controlor de bilete, portar ş.a.m.d.; 

e gama profesiilor intelectuale reprezen- 
tate în sondaj fiind şi ea destul de largă: pic- 
toriță, grafician, actor, inginer, profesor, bi- 
bliotecară, instructor la casa de cultură, di- 
rector de instituție culturală ș.a.m.d 

e 18 din 64 de „subiecţi“ sint elevi în cla- 
sele superioare sau ostași in termen 

Prima constatare mai aplicată este că pro- 
centajul celor care merg des şi foarte des la 
cinema este, intr-un astfel de oraș, mai ridi- 
cat decit în marile centre, din motive lesne de 
înțeles. 25 din 64 de „subiecţi“, deci peste o 
treime, văd cel puţin un film pe săptâmină, 
iar cei mai mulți dintre aceștia (18) merg la 
cinema de 2—3 și chiar 4 ori pe săptămină, 
văzind toate filmele care rulează la cele două 
cinematografe din localitate și la Casa de 
cultură. O notă oarecum neobişnuită o intro- 
duce constatarea că printre frecventatorii cei 
mai asidui se află mulți maturi cu profesii 
dintre cele mai dificile (un lăcătuș: „sint un 
spectator înrăit, văd toate filmele“; o ţesă- 
toare: „vin foarte des, de două ori pe sâptă- 
mină!) În schimb, virsta de 15—19 ani nu 
pare să dețină recordul frecvenței. Mai mulți 


elevi declară ca merg rar la film: „merg rar 
de vreo 10 ori pe an“; „mergem mai rar, pen- 
tru cà avem mult de învățat“. Cu alte cuvinte, 
dacă am întilnit cvadragenari „inrăiți” ca 
spectatori de film, nu ne-a fost dat să desco- 
perim la Giurgiu pasiunea cinetilă in ipostaza 
sa juvenilă. Absența cinecluburilor, a cercuri- 
lor de prieteni ai filmului, care ar putea cul- 
tiva plăcerea și educa opţiunile, trebuie, în 
această ordine de idei, invocate, dar nici con- 
dițiile oferite de cele două cinematografe din 
localitate nu pot fi trecute cu vederea. De aici 
și dispariția filmului din programul de viaţă, 
atunci cind nevoia unei compensaţii de acest 
tip nu mai funcționează: „Am mers la cinema 
în primii ani de căsătorie, dar de vreo 10 nu 
mă mai duc”, ne spune o persoană, altminteri 
activă cultural, de profesie bibliotecară. Sau 
„Văd filmele la televizor și mai deloc la ci- 
nema". Sau: „Nu prea obişnuiesc să merg la 
cinema”. Și, mai explicit: „Nu, nu merg la ci- 
nema, pentru că nu-mi plac sălile de aici 
Sint niște condiții grele de vizionare, care tin 
nu numai de vechimea localurilor, ci și de 
comportarea publicului, care deocamdată 
lasă de dorit. Și mai e problema repertoriului 
Eu, cel puţin, nu mai pot înghiţi filmele lacri- 
mogene de o anumită proveniență care nu 
știu de ce se aduc atit de des la noi 


„Aş merge cu 
foarte mare plăcere 


la filmele românești, 
dar...“ 


Semnalarea facută de cinefilui intervievat 
de noi în holul cinematografului „Studio“ din 
Bucureşti se confirmă mai mult decit ne pu- 
team aștepta. O verificăm chiar în fața cine- 
matografului principal din Giurgiu, numit 
„București“. Programul zilnic, afişat în vitrină, 
indică dimineaţa, intr-o unică proiecţie, la ora 
10, filmul românesc Non-stop, iar după-a- 
miază, 10 trei proiecţii, la orele 15, 17.30 şi 
19.45 filmul american Întilniri de gradul trei. 
Alături, vitrina „In programul viitor“ expune 
afișul filmului Despărțirea, producție a stu- 
diourilor indiene — scenariul şi regia: L.V 
Prasad. Discutăm cu controloarea de bilete 

— Vă așteptați pentru săptămina viitoare, 
la un mare succes, da? 

— Foarte mare succes! Lumea le place 
foarte mult tragedii, le place lacrimi, foarte 
mult le place filmele astea! Vin cu copii, cu 
mame, vin cu toţii. Dacă veniți și dumnea- 
voastră luni și toată săptămina, nu numai 
luni, o să vedeți ce-o să fie aici! 

La gindul că, în locul filmului Non-stop, 
s-ar afla, vitregit, într-o singură proiecţie de 
dimineaţă, o producţie de calitate, un film de 
artă al studiourilor noastre, ne răspunde ope- 
ratorul proiecţionist, confirmindu-ne temerea 

— Filmele de artă care au succes la Bucu- 
reşti, la noi nu au. Cu toată străduința, cind e 
programat un film de artă, știm dinainte că 
nu væ avea succes. Dar de programat, ele 
programat. cum a fost şi Non-stop, care a ru- 


lat luni și marți toată ziua, dar văzind însa 8 | 


sala e goală, de miercuri rulează numai dimi- 
neața 

Transcriem in continuare, de pe caseta re- 
portofonului, comentariile la acest punct ale 
altui spectator: 

„Filme românești am văzut mai mult în Bu- 
curești, fiindcă merg la sfirșit de săptămînă 
acolo. Aici se aduc foarte rar filme româneşti, 
și, în momentul cind se aduc, se și schimbă a 
doua zi, fiindcă nu întotdeauna un film poate 
obține imediat și de la sine, o mare afluență 
de spectatori, dar în schimb totdeauna un 
astfel de film este abandonat. Aș merge cu 
foarte mare plăcere la filmele românest! 
dar 


„Posibilităţi ar fi, 
da 


Am întrebat pe fiecare din cei 64 de „su- 
biecţi” care filme româneşti le-au placut cel 
mai mult şi care le-au plăcut mai puțin sau, 
eventual, deloc. Răspunsurile s-au adunat cu 
dificultate. De pildă, discutăm cu un elev 
care pomenește Alarmă în Deltă, văzut la te- 
levizor 

— Dar la cinematograf, ce filme românești 
ai văzut și ți-au plăcut? 

— „Omul păianjen se reintoarce“ 

— Asta nu-i românesc, poți să dai alte 
exemple? 

— Nu mi-aduc aminte 

— Ciţi ani ai? 

— 16. 2 

— Mulți inainte! În ce ciasă ești? 

— A noua 

— Bravo nouă! 

Aceasta ar fi o extremă. E prezentă însă și 
cealaltă. Fără a fi inregimentaţi în cineclu- 
buri, cinefili există totuşi și la Giurgiu, uneori 
surprinzător de bine informaţi: „Mi-au plăcut 
foarte mult filmele lui Mircea Daneliuc, Croa- 
ziera și Proba de microfon, prin tematica lor 
foarte contemporană și prin limbajul lor 
foarte’ actual. in plus, filmele regizorilor 
noştri reprezentativi, Dan Pita, Malvina Ur- 
șianu...” 

Ne mutăm pentru un timp sediul conversa- 
111107 la Şcoala de muzică şi arte plastice. Aici 
este cunoscută categoria „filmului de artă“, 
deși mai ales in sensul ei clasic, restrins la 
documentarul de popularizare a artelor plas- 
tice. Cit priveşte sensul mai nou și mai larg al 
noţiunii, el nu este ignorat, dar posibilitatea 
citării de titluri se dovedește slabă: , Aţi 
putea cita filme românești cu calități artis- 
tice? — Nu pot să-mi aduc aminte imediat și 
mă tem că, în condițiile noastre, ne-au cam 
scâpat. Posibilităţi însă cred că ar fi să le cu- 
noaştem. Exact cum a fost și cu așa-zisa mu- 
zică grea, adică simfonică sau cultă. La înce- 
put, nu prea avea public în orașul nostru. Dar 
s-au făcut audiții comentate și, din ce în ce, 
publicul s-a amplificat, au venit la început 
părinţi ai copiilor de la școala noastră, au ve- 
nit apoi rude și, după un timp, s-a format un 
public numeros. Cred că s-ar putea proceda 
şi cu filmele, la fel“ 


„Am un lapsus 
formidabi 


ar 53 ne întoarcem la statistică. 
Cea mai consistentă grupare o formează 
;spunsurile care eventual nu citează titluri 
cerusem noi, dar trimit la tematica pre- 


| 


۳ dar mereu perfectibilă, 


drumul spre public al filmelor de calitate 


1 ferată. 17 din cei 64 de interlocutori, mulţi 
^ dintre ei la virsta deplinei maturitāți, au ținut 
să precizeze din capul locului şi din proprie 
iniţiativă că preferă filmele istorice. Mai pre- 
cis, primul răspuns înregistrat, al unui impie- 
gat de mișcare, a sunat chiar așa: „Imi place 
tematica istorică”. Un altul: „Mai ales ca mie 
îmi place foarte mult istoria, prefer filmele is- 
torice“ (sublinierile noastre). In ceea ce pri- 


۱ veşte ordinea calitativă a citării filmelor, ea 


nu pare să joace un rol aparte: „Mi-au plăcut 
filmele istorice, cum au fost Ștefan cel Mare 
şi Mihai Viteazul“. O singură dată, în cadrul 
acestei prime grupări de preferințe, intervine 
o nuanţă critică: „Mi-au plăcut filmele isto- 
rice, dar noi din păcate mai şi exagerăm, 
ceea ce ۶۵ 

De multe ori, evocarea tematicii, cu toate 
că întrebările noastre nu conțineau nici un 
îndemn în acest sens, rămine la nivelul glo- 
bal, și e susținută doar de amintirea unui rea- 
lizator sau interpret favorit: „— In special 


In avanpremieră: 


Un echipaj pentru 


Debutul regizoral al operatorului 
Nicu Stan, care semnează și scena- 
riul impreună cu loan Grigorescu 
(unul dintre interpreţi: Jean Con- 

stantin) 


ÎN 


mi-au plăcut filmele istorice, imi plac toate 
filmele lui Sergiu Nicolaescu. — Spuneţi-ne 
citeva titluri. — ...Am un lapsus formidabil! 


Așa se face că, în ordinea frecvenței râspun- 
surilor, după invocarea globală a tematicii 
(17), nici pe locul doi nu se constituie o gru- 
pare în jurul unui film anume. Apare, în 
schimb, numele unui realizator, interpret to- 
todată al filmelor sale. Este Sergiu Nicola- 
escu, citat de 13 din cei 64 de conlocutori: 
„in general, filmele lui Sergiu Nicolaescu sint 
excepţionale.“ Uneori surprinde definirea 
exactă a facturii filmelor în cauză: „Îmi plac 
filmele lui Sergiu Nicolaescu, filmele lui de 
acţiune“; alteori impresionează cunoașterea 
la zi a filmografiei respective, deși nu în 
punctele sale cele mai rezistente: „Mi-au plà- 
cut filmele lui Sergiu Nicolaescu, Duelul, cel 
mai recent film al său şi mi-a plăcut, tot în 
regia lui Sergiu Nicolaescu, Nemuritorii“. Ori- 
cum, Sergiu Nicolaescu este aici în ciștig de 
cauză, pentru că topul satisfacției, stabilit 
ce-i drept cu dificultate, incepe cu două filme 
ale sale. 

lată acest top giurgiuvean, în care am indi- 
cat de cite ori au fost citate filmele în cauză, 
socotite drept cele mai bune: 


1. Mihai Viteazul — 10 
2. Dacii — 8 
3. Burebista — 7 
4—6. Haiducii lui Şaptecai — 5 


Nea Mărin miliardar — 5 

Seria haiducilor — 5 

Eu, tu și Ovidiu — 4 

Intoarcere la dragostea dintii — 4 
Proba de microfon — 4 


7—9. 


10—13. Maria Mirabela — 3 


Pintea — 3 
Puterea şi Adevărul — 3 
Seria B.D. — 3 


Un numitor comun care 
ne dă de gindit 


Ne-am oprit la filmele citate de minimum 
trei ori (in cazul egalităţii de puncte, ordinea 
e alfabetică). In total, au fost evidenţiate ca 
filme bune nu mai puțin de 65, ca și cum fie- 
care din cei 64 de „subiecţi“ ar fi pomenit alt 
film. Dar, 10 afara acestei dispersări și inainte 
de a aprecia relativismul ordinei rezultate, 
fără a mai vorbi de lacune, trebuie să privim 
cifrele modeste, din topul topului: 10, 8, 7, 
din 64 de spectatori. Aceste cifre ne atrag 
atenţia asupra unei coincidențe uimitoare. Ca 
şi la Bucureşti, la cinematograful Studio, 
unde pe primele locuri se situau Proba de 
microfon și Croaziera de Mircea Daneliuc, și 
aici, la Giurgiu, numai trei filme au întrunit 
preferințele a mai mult de o zecime dintre 
spectatorii chestionaţi. Şi nici unul dintre ele 
n-a depășit o șesime din sufragii (Proba de 
microfon de-abia depășea şi el, la București, 
o pătrime). Concluzia ar fi că, oricit de dife- 
rite sint opțiunile spectatorilor — cinefili avi- 
zati sau frecventatori sentimentali, fie că e 
vorba de filme de artă sau de filme spectacu- 
lare, fie că avem de-a face cu pelicule care 
au întrunit zece milioane de intrări sau cu al- 
tele care fac cu greu rivnitul „milion“, indife- 
rent cit de apropiate sau depărtate sint prete- 
rințele publicului 1218 de ierarhiile valorice 
ale criticii, există totuși în această diversitate 
un numitor comun. El indică mereu, peste tot 
la aceeași cotă, în ce măsură sint cunoscute 
și apreciate filmele noastre, care este gradul 
real de captivare a atenției și de satisfacere a 
exigențelor. Dacă cifrele nu ajung, să o spu- 
nem încă o dată explicit: foarte puţine dintre 
peliculele noastre rămîn în memoria specta- 
torilor, a unui număr redus de spectatori și 
pentru scurtă vreme. Cit contribuie la această 
amnezie filmele însele sau faptul că lucrările 
de valoare apar izolate, la mari distanțe în 
timp, adică nu se constituie într-o școală? Şi 
cit ține această constatare critică de deticien- 
tele difuzării şi de formele de educaţie cine- 
matografică, asta rămîne de discutat. 

Faţă de această constatare fundamentală, 
pe care am făcut-o نو‎ la Timișoara, și la lași, 
și la București, relativismul lacunar al unui 
top contează mai puţin. Ce anume ar putea 
să ne intereseze, în continuare, în ordinea de 
idei a unei simple ierarhii? Că Jean Constan- 
tin se află pe locul doi al numelor pomenite, 
după Sergiu Nicolaescu? Într-adevăr, deși în- 
trebările noastre nu solicitau nume de actori, 
acestea s-au pronunțat, după cum urmează: 
„Mi-au plăcut filmele B.D. la munte, la mare 
și celelalte care au fost, comediile în care ro- 
lurile principale le-au avut Jean Constantin, 
Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, care la o 
adică sint vedetele noastre pe linie de come- 
die“. Sau: „Grăbește-te incet e destul de dră- 
gut, cu toate că Jean Constantin ar fi fost in- 
dicat să joace și el in acest film, care a avut o 
distribuție foarte bogată, cu actori de come- 
die recunoscuți și în țară, și peste hotare”. 
Sau: „Jean Constantin este unul din comicii 
noștri foarte importanţi și e un simpatizant 
foarte agreat, de mine cel puţin. E un actor 
de cea mai înaltă clasă în ceea ce privește 
rolurile principale pe care le joacă. in Nea 
Mărin miliardar, de pildă." 


„Toate filmele 
sint bune“ 
uitării 


sau neantul 
uniforme 


Foarte des ne-am reintilnit cu vechea noas- 
tra cunoștință numită „Toate filmele sint 
bune“ soră cu neantul uitării uniforme, din 
care se salvează doar cite un nume de actor: 
„— Vreţi să-mi spuneţi care filme românești 
v-au plăcut, care v-au plăcut mai puțin sau, 
poate, deloc? — Filmele românești îmi plac. 
N-a existat nici unul să nu-mi placă. — Toate 
vă plac? — Toate. — La fel de mult? — La 
tel de mult. În special cele cu Jean Constan- 
tin îmi place extraordinar, ca să vă spun sin- 
cer“. 

De multe ori, convingerea că toate filmele 
sint bune este însoțită de același refuz de a 
cita fie și un singur titlu: „— Nu pot face o 
gradație, nu mi-aduc aminte...“ 

Ne-a frapat mai ales că această anulare a 
capacităţii de diterențiere calitativa a lucruri- 
lor e teoretizată cu mult aplomb, de catre 
unii conlocutori, respectiv conlocutoare, alt- 
minteri fermecătoare, fotogenice și cu o dic- 
țiune perfectă, doritoare să imbrăţișeze ca- 
riere artistice. În afară de argumentele „conţi- 
nutistice“, cu celebrele formule „film de con- 
ținut”, „bogat conţinut de idei“ ș.a.m.d., du- 
cind direct la afirmaţia că, la urma urmei, „nu 


există film din care să nu poți învăța ceva 
bun”, abolirea diferenţierii valorice e incura- 
jata de impresia unui facil şi rapid acces per 

sonal în sinul artei 109851. În incinta Casei de 
cultură și în febra pregătirilor pentru un 
spectacol, o elevă din clasa a X-a, decisă sa 
devină actriță, opinează: „Unul dintre filmele 
cele mai bune este Eu, tu și Ovidiu și părerea 
mea e că nu există filme proaste, decit daca 
încercăm noi să le prezentăm ca proaste 
— Deci totu-i bine pe pămint! — Nu chiar.. 
— Dar în cinematografia noastră, totul e 
bine? — Mie imi place cum se lucrează..." Vi- 
zavi de acest idilism, stă impresia unor spec- 
tatori mai în virstă, că totu-i o apă şi un pā- 
mint în filmul românesc. O impresie care se 
hrănește din ea însăşi, din vechi prejudecăți 
fără a mai simţi nevoia să se verifice prin vi 
zionarea unor noi filme, dar şi fără a fi inter- 
venit vreun agent cultural care să semnaleze 
înnoiri în peisajul cinematografiei noastre 
„— Nu merg la filme româneşti. — De 
ce? — Nu-mi plac. — Care ar fi defectul prin 
care v-au dezamăgit în aşa măsură? — De 
fectul lor cel mai neplăcut este schematis- 
mul, faptul că toți eroii sint pozitivi, toţi sint 
foarte buni, foarte drăguţi, iar dacă e vorba 
de o critică, ea e, cum spunea foarte bine 
Amza Pellea, de curind, la televizor, „critic 

cu 8۲ 


Colocviu concluziv. 
Din nou: „există 


posibilități, dar...“ 


In biroul primitor al directorului Casei de 
cultură, tovarășulTraian Barbălată, ne bucu 
ram de prezenţa îndatoritoare a tovarășulu: 
Petre Brătan, vicepreședinte al Comitetulu 
județean de cultură, alături de cîțiva cinefili 
Mihai Nistor, Florian Bătrinache, Mihaela Po 
pescu. Viorica Moise, Florin Tincu și alţii 
Gazda noastră economisește timpul.şi intra 
direct în subiect, cu un spirit critic foarte 
aplicat. 5 

Traian Barbălată: În ultima perioadă, cei 
care fac programarea filmelor la noi, dar nu 
neapărat de la noi din județ, cam aruncă pe 
piață prea multe producții comerciale, prea 
multe filme cu cow-boys, prea multe filme 
polițiste... 

Mihaela Popescu: Ca variaţie și ca răspuns 
la anumite preferințe, ar fi binevenite și fil- 
mele de acest fel, dar există la noi în oraş şi 
alte preferințe. 

T.B.: Adevărul adevărat e că sint filme prea 
puțin legate de telul pe care îl avem noi în 
cultură, de a forma omul cu o înaltă conști- 
ință şi cu o largă deschidere spre frumos, 
spre noutate, spre noblețea sufletească. Fără 
a mai vorbi de educație gustului, dificilă și de 
lungă durată, dar pe care trebuie să o înce- 
pem, dacă vrem ca oamenii să ajungă la va- 
lorile şi plăcerile adevărate ale artei. 

— Cum s-ar putea incepe? 

T.B: Există posibilități, dar... Ca să dau un 
exemplu, în ultimii cinci ani, nu s-a mai orga- 
nizat la noi nici o intilnire a realizatorilor fil- 
melor cu publicul din localitate. Nu se face o 
reclamă cit de cit diferențiată, nici măcar pe 
afiș, nu se indică genul filmului, nu se în- 
cearcă a se atrage atenţia unei anumite cate- 
gorii de public, ca și cum n-ar avea nici o im- 
portanță dacă e un film de artă sau unul cu 
împușcături. Avem posibilități şi pe plan lo- 
cal, cum ar fi staţiile de amplificare din între- 
prinderi sau gazeta județeană, dar nici ele nu 
par pasionate de criteriul selecției și al calită- 
tii. De aceea nu e de mirare că frecvența e 
uneori slabă, iar oamenii care ar dori să vadă 
anumite filme, oamenii care nu merg întim- 
plător la cinema, pierd prilejul, pentru că fil- 
mul e scos din programare. 

— Dumneavoastră sinteți insă director al 
Casei de cultură și organizaţi, la rindu-vă, 
proiecții cinematografice. Nu ar fi posibil ca 
pentru filmele mai dificile, problematice, pen- 
tru filmele de artă, să se fixeze de pildă o zi, 
fie și numai două ore pe săptămină, in așa fel 
incit cei care doresc să vadă astfel de filme 
să le poată găsi aici cu regularitate? 

Traian Barbălată: Cu ani în urma, am avut 
și noi vizionări de cinematecă și era o plă- 
cere să vezi publicul din Giurgiu venind la 
fiim ca la un eveniment cultural. 

— Cinemateci nu se pot insă organiza in 
fiecare oraș și anumite filme în copii unicat, 
vechi, nu pot fi suprasolicitate şi distruse. 
Dar filmele de calitate, din dituzarea curentă, 
pot fi valorificate in fiecare oraș. Producții 
dintre cele mai bune, ale ultimilor ani — „O 
lacrimă de fată“, „Proba de microfon“, „Croa- 
ziera“, „Lumina palidă a durerii“, „intoarcerea 
lui Vodă Lăpușneanu“ — par nici să nu fi tre- 
cut prin orașul dumneavoastră. Și nu e vorba 
doar de filme experimentale, care presupun, 
să zicem, un efort de familiarizare, e vorba de 
filme a căror adresă ideatică și educativă e 
cu totul transparentă, cum au fost „Casa din- 
tre cimpuri“, „Mijlocaș la deschidere“ sau 
„Învingătorul“. Nici unul dintre acestea nu fi- 
gurează, nici în topul spectatorilor, nici prin- 
tre preferințele distribuitorilor. Toate aceste 


în avanpremieră 


Trenul și soarele 


Un nou film de Mircea Veroiu 
(scenariul: Ilie Tănăsache), cu Mir- 
cea Diaconu și Răzvan Vasilescu 


lucrări de calitate, luate la un loc, sint eclip- 
sale de un „Alo, aterizează străbunica“. 

Viorica Moise: Noi, tinerii, am dori, dacă se 
poate, să se reia unele filme românești, mai 
vechi sau mai noi, ca Drum in penumbră, Zi- 
dul, Ilustrate cu flori de cimp sau Proba de 
microton, pe care mulți nici nu le-au văzut, 

Florin Tincu: Şi nu știu de ce nu se organi- 
zează și la noi cinecluburi, cercuri de prieteni 
ai filmului, la casa de cultură sau în întreprin- 
deri sau în școli, cercuri care să antreneze ti- 
nerii la discutarea unor filme interesante, atit 
prin tema lor, cit şi prin felul cum sint făcute. 

— Ce părere aveţi, tovarășe vicepreședin- 
te? 

Petre Brătan: Cred că ar trebui să adincim 
acest sondaj, să-l repetăm și, tinind seama de 
diferitele categorii de spectatori, luate în 
parte, cunoscind și opiniile criticii de specia- 
litate, să organizăm la Casa de cultură, săp- 
tăminal, într-o zi anume, la o oră fixă, dar și 
la cele două cinematografe din oraș, cicluri 
de filme, diferențiate nu doar tematic, in 
funcţie de conținut, ci şi calitativ, în funcție 
de autor și forma de expresie, de noutatea ei. 
Cred că trebuie să înțelegem cu toții mai 
bine, că filmul nu e doar comerț, e și cultură, 
şi nu cultură „în general“, ci cultură bazată 
pe lucrări de calitate, pe lucrări de valoare și 
de excepție, care pot să contribuie cu adevă- 
rat la elevarea gustului, la modificarea conști- 
ințelor. Şi mai cred că cei care lucrează în 
domeniul difuzării filmelor, pornind de la di- 
fuzerul de bilete, ar trebui să fie nişte oameni 
informaţi, nişte oameni cu sensibilitatea des- 
chisă spre cultură, niște oameni apți să dea 
un răspuns competent la întrebările spectato- 
rilor. Cred că ar fi timpul să ne impunem o 
permanentizare a muncii de propagandă în 
favoarea filmelor de calitate, și crearea în 
municipiul și în judeţul nostru a unor forme 
de inițiere a publicului cinefil, pe toate liniile, 
din punctul de vedere al ideilor, al realizării 
artistice, pină la sugestiile mai fine, mai greu 
de descoperit. S-a vorbit aici despre cineclu- 
buri, despre cercuri de prieteni ai filmului. 
Or, dacă ar fi să privim în urmă, ar trebui să 
spunem că, din acest punct de vedere, n-am 
făcut aproape nimic. 

— Sinteţi incă la inceput, nu e timpul pier- 
dut, a trecut doar un an de cind aţi redevenit 
capitală de judeţ. 

Petre Brătan: Judeţul e tinăr, dar filmul nu 
e de ieri, de azi. Deci trebuie să facem saltul 
necesar ca să-l ajungem din urmă şi prin 
această să ne acordăm, odată în plus, șansa 
unei evoluții și în acest plan al culturii 
— Vă mulțumim şi vă dorim succes! 


Valerian SAVA 


سسا تا 


i‏ کک 


cronica 
sondajelor 


Spre un meci Rocco- 
Omul din Rio? 


Prezentat intr-o seară de duminică, la tele- 
viziunea franceză, „Borsalino“, filmul care i-a 


cronica 
muzicală 


alăturat pentru prima oară, pe un generic, pe 
Belmondo și Delon, a înregistrat un procent 
de vizionare nemaiintiinit de ani de zile: 92% 
dintre telespectatori n-au mișcat din fața apa- 
ratelor! Simultan, o anchetă întreprinsă de 
„Paris Match“ — pe un eșantion naţional re- 
prezentativ de 1 000 de persoane — și-a pro- 
pus să-i pună față în față pe acești doi 
„idoli“, pentru a determina mai nuanțat sim- 
patiile publicului. Infățișăm și noi aici, rezul- 
tatele anchetei, ale acestui „meci Delon—Bel- 
mondo“, avind conștiința liniștită că nici în- 
trebările și nici „scorurile“ lor nu-i vor plictisi 
pe cititorii noştri. 


La intrebarea 1: „Sinteţi regizor, pe care 


dintre cei doi l-aţi alege pentru a juca, într-un 
fiim, rolul unui seducător?" — răspunsurile 


insă chiar în timpul vieţii, Salieri îşi primește 
astfel pedeapsa“. 

interesul nostru cinematografic față de 
piesa lui Shaffer se datorează faptului că re- 
gia, în premiera pariziană, îi aparține lui Ro- 
man Polanski care interpretează și rolul lui 
Mozart. Salieri „este“ Frangois Perrier. 


se sintetizeaza in: Delon 58% — Belmonao 
28%. 

La întrebarea 2: „După opinia dumneavoas- 
tră, care dintre ei, pină acum, a avut prilejul 
să joace în cele mai bune filme?“ — „tabela 
de marcaj“ a indicat: Delon 45% — Belmondo 
29%. 


La întrebarea 3: „Într-o comedie muzicală 
cintată și dansată, căruia dintre ei i-ați da 
„capul de afiș“? — „subiecţii“ au votat: Bel- 
mondo 46% — Delon 29%. 

La întrebarea 4: „Și unul și celălalt se hotă- 
răsc să facă teatru. Căruia dintre ei i-aţi pre- 
zice cel mai mare succes?“ — decizia a sunat 
așa: Belmondo 47% — Delon 30%. 

La întrebarea 5: „Ca și atiția alţi artiști 
amindoi s-au decis să înregistreze un disc 


Totodată, dramaturgul englez are în proiect 
o ecranizare, pe un scenariu special, tot a 
piesei sale despre Mozart, care ar urma să fie 
filmată la Praga, orașul premierei lui „Don 
Juan“, la 1787. Milos Forman ar urma să fil- 
meze acest Amadeus. 


Pe care l-ați asculta în primul rînd?“ — 
„eșantionul“ s-a exprimat în sensul: Delon 
33% — Belmondo 32% 


La întrebarea 6: „Dacă acești doi actor 
şi-ar publica memoriile, cartea căruia dintre 
ei ați cumpăra-o mai 101117“ — votul a înregis- 
trat o perfectă egalitate: 39—39. 


„a întrebarea 7: „Despre care dintre ei aţi fi 
tentat să spuneți că e mai mare artist?" سم‎ 
egalitatea (ce frumos!) a stăruit: 33—33! 


La întrebarea ë: „Daca aţi ti invitat de 
amici, la unii să luaţi masa cu Belmondo, la 
alții în prezenţa lui Delon, care dintre invitaţii 
ati primi-o cu mai multă plăcere?" — scorul a 
fost net în favoarea lui Belmondo: 48% față 
de 31% pentru Delon. 


La intrebarea 9: „Sinteţi proaucaror de ci- 
nema. Dacă v-aţi decide să realizați un su- 
per-film, de mare succes, în lumea întreagă, 
pe cine alegeţi ca vedetă, pe Delon sau pe 
Belmondo?“ — răspunsul a fost: Belmondo 
51% — Delon 30%. 


La întrebarea 10, aceeași ca nr. 9, avind ca 
punct deosebit doar ideea că filmul respectiv 
ar visa „un mare succes“ în Franţa, nu „în lu- 
mea întreagă“ — „scorul“ a fost egal": 
43—43. 


La întrebarea 11: „Un film cu Belmondo e 
programat pe canalul 1. Un altul, cu Delon, 
pe canalul 2, la aceeași oră. Pe care l-ați pre- 
fera?” — răspunsul marchează: Belmondo 
43% — Delon 38% 


După aceste 11 (citră fatidica, domnule!) 
întrebări, s-a făcut totalul: Belmondo a fost 
de 5 ori în avantaj, Delon de 3 ori, egalitate 
in 3 reprize... Scriem așa, în termeni de box, 
fiindcă amindoi sînt pasionaţi ai „nobilei arte” 
cu mănuși. Ciudat cum n-a existat și o între- 
bare privitoare la un meci de box, între ei 
Cu cine aţi „ţine“, dacă Rocco s-ar înfrunta 
cu „Omul din Rio“? Prevedeţi vreun ۳ 
Francezii nu mai au umor? 


Rubrica ۳ 

«Filmul, document al epocii — 

Documentul, sursă a filmului 
este realizată 

de Radu COSAȘU 


cronica 
înțelepților 


Roman Polanski: 
Mozart! 


Ultima îndrăzneală a lui 


un film despre‏ آو... 
Mozart?‏ 


Pentru a scrie piesa sa „Amadeus“, drama- 
turgul-englez Peter Shaffer susține că a citit 
absolut tot ce s-a scris despre Mozart, și tot 
ce a scris Mozart. Mai mult; dramaturgul 
spune că poate cinta pasaje întregi din mu- 
zica „divinului copil”. Piesa lui se axează pe 
م‎ binecunoscut dintre Mozart şi Sa- 
leri 

„Salieri — declară Shaffer — a domnit 
peste toată muzica Vienei, timp de 15 ani. La 
bătrinețe, a fost profesorul lui Schubert, Be- 
ethoven, Liszt, dar azi e complet uitat. (N.R. 
— Salieri a trăit între 1750 şi 1823). L-a otră- 
vit el pe Mozart, cum s-a zis? Nu s-a dovedit. 
Am preferat să arăt lupta surdă pe care a 
dus-o impotriva tinărului său rival, al cărui 
geniu l-a înțeles. Dacă i-a grăbit moartea lui 
Mozart, a făcut-o reducindu-l la mizerie, as- 
muţind contra lui curtea și curtenii scandali- 
zati de „Flautul fermecat“. Pe Mozart îl arăt, 
după părerea mea, așa cum a fost. Strivit de 
tatăl lui care a făcut din el, de mic, o mai- 
mutã savantă. Mozart n-avea nici o dificultate 
cu muzica, ci doar cu viața. A păstrat o atitu- 
dine copilărească. Ea explică nepăsarea lui 
față de mai marii lumii și ciudata comportare 
față de femei. Cei care nu-i cunosc cores- 
pondenţa vor fi șocați de vocabularul lui, să-i 
zicem, „impudic”. Era de fapt vocabularul 
unui copil sau, la rigoare, al unui țărănuș din 
Salzburg. La pian, geniul lui era în stare 
pură. Toată piesa ‘mea este trecerea de la o 
comportare infantilă la inspirația cea mai bo- 
gată. Tot ce Salieri încearcă să înțeleagă se 
găsește aici, în această muzică, pe care el 
m-ar fi fost capabil s-o scrie. Bătrin, în timp 
ce gloria lui Mozart nu încetează să crească, 
Salieri se străduiește totuși să înțeleagă. Uitat 


interpretindu-l pe 


Noica, 
Sebastian, Chaplin 


În „Viaţa Românească“ (nr. 1/82), Constan- 
in Noica evocă o secvenţă din tinerețea sa 
intelectuală, de cert interes pentru noi, iubi- 
torii de cinema, care știm cit de putin sintem 
iubiți de prea sublimul filosof român. Totuși, 
iată această scenă cu care ne amăgim că 
Chaplin al nostru, poate chiar și Sebastian, 
literatul, — altfel de ce ni i-ar invoca fie și in- 
direct dar atît de exact în patetism? — în- 
seamnă încă ceva pentru cel care a conce- 
put, singur, pe un munte, acele extraordinare 
„Povestiri despre om": „La o conferință des- 
pre marii artiști ai timpului, Mihail Sebastian, 
care trebuia să vorbească despre Chaplin, a 
fost apostrofat de un student de la galerie: 
„Nu dăm voie ca în această aulă (a Fundaţiei) 
să se vorbească despre un ۰ 
Atunci Sebastian și-a rupt hirtiile după care 
voia să-și țină conferința și a improvizat un 
discurs care a electrizat sala. Discursul ince- 
pea așa: „Doamnelor și Domnilor, este cineva 
care ar înțelege și aproba pe studentul de la 
galerie, este Chaplin însuși. Pentru că tocmai 
aceasta vrea să redea Chaplin, pe omul repu- 
diat de toți și de toate“. 


Orson Welles 


Orson Welles, în '82, la 67 de ani (și 150 de 
kilograme!), pare a fi posedat de o puternică 
dezabuzare 1215 de cinema. Dar ce nu este 
puternic în temperamentul și gindirea sa? 
Sub acest refuz plin de amar față de perisabi- 


Alte amintiri 
ale omului Menzel 


N-avem nici o îndoială: „Amintiri“-le lui Jiri 
Menzel au fost cele mai frumoase imagini 
care au apărut pe ecranele noastre, în luna 
trecută. Atita dragoste și ştiinţă a cinema-u 


actorul, j ii‏ لي 
€chilibristul? 4.‏ 

t “acrobaful, + 
alee 


“lui Menz 


incîntãtgfrul: sg 
„Vard ۷, S : 
capricioasă, 


ef 


litatea artei filmului, față de limitările ei — 
cită energie însă, cită vitalitate a demnităţii 
artistului!: „Eu încă și azi consider că politica 
este pasiunea mea, iar cinema-ul profesia 
mea... Continui însă să fiu îngrozit la ideea 
că un film stă în cutie pentru vecie. Că nu 
mai poate fi schimbat. Nici nuanțat. E motivul 
pentru care nu mă duc să-mi revãd niciunul 
din filmele mele. Aş fi capabil, despicind cu- 
tare sau cutare scenă, să mă chinui și să 
gem: cum am putut fi atit de stupid, ce-am 
avut în cap cind am făcut 8.۳ 

Dar: „Actorul este mult mai necesar decit 
scenaristul sau regizorul. La urma urmei, noi 
am exagerat importanța regiei”. 


Paustovski, Eisenstein 


In cartea sa „Trandafirul de aur“, un 
manual practic pentru a descoperi citeva din 
secretele meseriei de povestitor — scriitorul 
sovietic K. Paustovski, „un maestru al cuvin- 
tului”, cum i se spunea, explică „legea aso- 
ciatiei", care ar sta la baza procesului de 
imaginaţie creatoare, fără de care n-ar exista 
nici poveste scrisă, dar nici altele... Nici fil- 
mul. 

Paustovski exemplifică mişcarea asociativa 
prin această poveste care ne duce cit se 
poate de simplu pe tărimul nostru, lăsindu-ne 
dacă nu visători, cel putin, „informaţi“: 

„Scriu în momentul de față intr-o căsuţa 
aflată între dunele de nisip de pe țărmul gol- 
fului Riga. În camera de alături își citește ver- 
surile, cu glas tare, un om vesel din fire — 
poetul leton Immermanis. Poartă un pulover 
roșu. Un astfel de pulover am mai văzut eu în 
timpul războiului, purtat de regizorul Eisen- 
stein. Pe Eisenstein l-am intilnit pe una din 
străzile Alma-Atei (N.R.: probabil, la vremea 
filmării lui „Alexandr Nevski”). Căra un pa- 
chet de cărți pe care tocmai le cumpărașe. 
Selecţia cărţilor era întrucitva stranie: un „In- 
dreptar pentru jocul de ۷۵۱6۷-۵۵۱, o cresto- 
mație de istorie a Evului Mediu, un manual 
de algebră și „Tușima" lui Novikov—Priboi. 

— Un regizor trebuie să știe de toate — a 
spus Eisenstein — şi să găsească pentru 
toate o expresie vizuală, 

— Chiar şi pentru formulele algebrice? in- 
trebasem eu. 

- Fără îndoială, îmi răspunsese Eisen- 
tein.” 


lui, atita umor şi atita inteligență, rareori ard 
impreună, într-o singură „bucată“. Poate cû 
marele public — prea des purtător de mici 
dei, de mărunte 00۳101, de slabe ۷۲ 
deși, ca să fim sinceri, noi nici hu credem ca 
există un mare public ci mai degrabă multe 
publicuri, mari și mici la suflet și la minte 
dar mă rog... — poate cå acel așa-zis mare 
public nu s-a bulucit la aceste „Amintiri“, ca 
la Piedone sau Omul Puma. Dar pentru cine- 
filii care știu că formează și ei un mare pu- 
blic, important prin forța gustului lor, prin 
puterea de discernămint, prin cultura senti- 
mentelor lor, nu incape îndoială că Omul 
Menzel e unul dintre cei mai încintători regi- 
zori ai timpului nostru. Ei vor regăsi lesne in 
aceste „amintiri“ de copilărie ale lui Menzel, 
citeva din sursele și farmecele artei sale. lar 
dacă ele vor iradia și pină la cei care n-au vă- 
zut pină azi nici un film al lui Menzel, îndem- 
nindu-i să caute „Amintirile“ recente sau sā 
regrete c-au scăpat „Vara capricioasă”, cu 
atit mai bine. 


In „Jeune Cinéma“ (nr. 139), Menzel ras 
punde, într-un interviu amplu, la următoarei: 
intrebări 


cronica 
scurtului oftat 


e A murit Eleanor Powel. A bătut step, 
lîngă, Fred Astaire, în „Broadway Me- 
lody“. A dansat în „Lady be Good“, cu 
melodia aceea intrată în eternitate. M-am 
putut duce 7 zile la rind, dimineaţa, la Ci 
nematecă, s-o văd dansind cu Fred As- 
taire într-o secvenţă de 15 minute din 
„Broadway Melody“. 

e A murit regizorul est-german Konrad 
Wolf, născut în 1925, fiul binecunoscutu- 
lui scriitor Friedrich Wolf (un prieten al 
lui Brecht), refugiat în U.R.S.S. odata cu 


— „Poţi să ne spui cum te-ai îndrăgostit de 
cinema?“ 


- Am o teorie cu privire la asta (N.R.: Ah, 
teoriile lui Menzel... să vedeți ce simple sint!) 
sunoașteți animalul ăla de la țară? Nu, nu 
vaca! Mai mic, care behăie, pe care nu-l 
tunde nimeni... Capra? Nu, băieţelul caprei; 
cind se naşte, își caută mama; există un mo- 
ment precis cind, dacă mama e absentă și ie- 
dul întilnește un ciine sau un om, el îl adop- 
tează ca mamă şi îl urmează. Este o clipă a 
trezirii. La mine a fost o operetă, eram acolo 
m-am așezat, am rămas vrăjit; ea mi-a dat es 
tetica, principiile, viteza, ritmul, disciplina, 
spontaneitatea, totul am dobindit atunci, pen- 
tru totdeauna. 


- Ce opereta era? 

- „Lumpacius Vagabondus“ (N.R.: Bătrinii 
nostri și-o amintesc, o piesă de teatru care a 
inspirat o operetă, un film prin anii '30 — trei 
muzicanți porniţi să rătăcească pe drumurile 
lumii; imaginea circarului, a călătorului aiurit 
+ fundamentală, dealtfel la Menzel). In ci- 
nema, Renoir, cu a sa „Plimbare la ţară”, 
mi-a arătat drumul şi n-am mai căutat alt- 
ceva. Am simţit din prima clipă. Mult mai tir- 
ziu am putut analiza motivele acestei ale- 
geri... Am avut noroc, deoarece eu cred cå e 
suficient să vezi citeva filme bune, nu prea 
multe, fiindcă atunci se amestecă prea multe 
La mine acasă nu existau cine-cluburi dar se 
găseau entuziaști care aduceau în oraș filme 
clasice, am văzut vreo 20. Aveam 16 ani, cind 
am văzut Chaplin, „Cavalcada fantasțică' 
„Se ridică ziua“ (N.R.: un Carne—Prevert, 
maeștrii realismului poetic, fără de care de 
asemenea Menzel nu poate fi înțeles). Ele 
mi-au dat estetica, mai ales câ de-atunci 
după părerea mea, nu s-a făcut nimic nou 
„Zoom'“-ul, sunetul, culoarea nu sint nece- 
sare, bătrinii nu aveau, poate, tehnica de azi, 
dar își foloseau mintea; se câuta mijlocul de 
a spune ceva; e ca in dragoste, nu se știe ni- 
mic, iubeşti cu sufletul; mai tirziu, s-au Cu- 
noscut tehnici, s-au fabricat sute de filme şi 
s-a pierdut amorul. În cinema trebuie să fii 
batrin, foarte bătrin. Poate că sint conserva- 
tor? Noul nu e neapărat un bine. Nu folosesc 
unghiurile mari de filmare, mai mult decit o 
tacea Chaplin. Dacă mișc camera, o fac pen- 
tru a spune ceva, asta are o funcțiune. Daca 
intr-un text subliniezi totul, nu mai are nic 
un sens. Vorbesc mult, sint puţin orgolios, 
cred că psihiatrii au o meserie bună fiindca 
oamenilor le place să vorbească despre ei 


Noi nu sintem psihiatri, dardin- aceste 
amintiri” ale lui Menzel ne face plăcere sa 
extragem citeva date psihanalitice esenţiale 
pentru a înțelege arta sa de alb şi (Re)noir 


venirea la putere a lui Hitler; Konrad ۱۲ 
a luptat în rîndurile Armatei Sovietice şi, 
după război, în R.D.G., a devenit celebru 
prin filmul său, Stele, avindu-l ca scena- 
rist pe celebrul scriitor bulgar Angel Wa- 
genstein; „Stele“ e povestea unui sublo- 
cotenent german indrăgostit de o tînără 
evreică dintr-un tren de deportaţi, care 
trece din Grecia, prin Bulgaria, spre lagă- 
rele mai nordice de exterminare. Un film 
de neuitat. 

e Primăria din Bruxelles a dat numele 
lui Jacques Brel, unei stații de metro. De 
mult, el aștepta, على‎ tram' 33"... pentruao 
vedea coborind pe Madeleine, „Made- 
leine, c'est mon Amérique ă moi“ care zi- 
cea că vine cu „le tram' 33“. 

© intrebat, în cadrul jocului televizat 
„Insula pustie”, ce carte, film, disc, ar lua 
cu el, dacă ar pleca pe o insulă pustie 
Paul Mc Cartney a jurat că n-ar lua nic 
un cintec al lor, al Beatles-ilor! Doar „Be 
autiful Boy” al lui John Lennon. Şi poate 
un „Chuck Berry” sau un „Little Richard 


Un Brel care nu poate avea ca muzică decit 
„În portul Amsterdam, in portul Amsterdam" 


PRR e 


În „distribuţie“ Presley: 
Priscilla Presley 


۲ agenda N 


cu subiecte, 
oameni, gagur 


0 


e Văduvele mai vesele: Prescilla Presley, 
soția defunctului King, „nu vrea să se lase 
paralizată de gloria lui Elvis“ (textual!). „Ea 
vrea să trăiască”. Ea prezintă la televiziune 
emisiunea: „Aceste uimitoare animale“. Ea a 
creat o societate pentru producerea de filme 
unde, deocamdată, citește zeci de scenarii 
care, din păcate, „nu-i propun decit roluri 
violente“... O altă văduvă, cea a lui Peter Sel- 
lers, Lyna Frederick, s-a recăsătorit la 6 luni 
după decesul actorului şi așteaptă, pentru 
luna august, ceea ce numim cu toții, fie ce-o 
fi, „un fericit eveniment“. 

e Renault 18 (vezi şi Pacific 231, la urma 
urmei) s-ar numi filmul cu care Sergio Leone 
a ciștigat marele premiu (și cițiva dolari în 
plus...) al filmului publicitar pe anul 1982. 
Muzica nu putea fi decit a lui Enrico Morri- 
cone, desigur. 

e Nostalgie, filmul pe care-l lucrează, la 
Roma, Andrei Tarkovski (o coproducție Mos- 
film-R.A.I.) are drept subiect impresiile unui 
arhitect sovietic muncind în Italia pe baza 
unui contract de o durată mai lungă. 

e Trei femei. După rolul lui Joan Crawford, 
Faye Dunawaye are în proiect un film în care 
o interpretează pe Maria Callas, iar Robert 
Redford îi propune rolul celebrei ziariste 
Oriana Fallaci, în ecranizarea autobiografiei 
acesteia, ale cărei drepturi de adaptare au 
lost cumpărate de acel care ştia cindva cum 
arăta sărăcia și singurătatea lui Jeremiah 
Johnson. 

e Sfinxul. Tratative diplomatice foarte in- 
tense și ajunse într-o fază avansată, au loc 
intre forurile specializate din Anglia și Egipt 
in legătură cu cele citeva bucăţi de piatră 
care lipsesc din bărbia sfinxului de la Guizeh, 
deținute de British Muzeum din Londra. 

e „Imperialul“, „Care au fost cei mai fru- 


moși ani ai vieţii dumneavoastră?“ — a fost 
intrebat Arthur Rubinstein, cu prilejul împlini- 
rii a 95 de ani. „Ultimii“ — a răspuns virtuo- 


sul — deşi îi iubesc pe toți 95". 

è Voinţă și metodă. Cancelarul Helmut 
Schmidt, hotărit să renunţe la fumat, a recurs 
la următoarea metodă: oricine îl va găsi cu o 
țigară aprinsă în mină, va primi de la dinsul o 
anumită sumă de mărci. 

e invățătura lunii: „Cunosc atit de bine ac- 
trițele, incit nu le cred niciodată; ce vreti, 
le-am văzut de atitea ori plingind în filme! 
(George Cukor, 82 de ani...) 


Final dramatic 


proprii lui K 


Alice MANOIU 


ieu, Dominiqu 


Villalong 


studiourilor ceh 


Korner, Karel Kachyn 


filmului 


cristalul 


nplări cumpli 


nai văzul muzicali 


Pi 
0 Un magnet: chipul lui 


enta el, LLG Rome (Omul puma) 


cantitatea ini 


3 în nu- 


م ,10۱0116۲ 


intru ti 


nurire 


trec c 
int epi- | beste foarte 
foai 


puțin 


rina, cu frun 


asă în urmă-i pă 


tot filmul un 


Botezul 
maturității i 
(Prietenii) i 


- و‎ în 


ional: 
tii sovietici | م‎ 3 


u rivali, 


Usov. Cu: 


un 
iar acum sia 

TEE ara ۹ 
ti extraterestre 


tul ni 


cu uşuri 


urmăriri 


uniform rele trec ramine impresionant p 
din t său : 
: mire sau 1 Cristi nu apare în co 
pe peronul unde tı 1 : = ias, ci a durului Do 
` 3 ع‎ sa re mizează p 
۱ 
Im. Un film 
zip Galina lakina, | a e 
luptei 
| 
nunti 
ipună 
۳۹ 
nult un nun Ci O 
5 sulā, de 
y ۱ : ă arta adevărată n al nat | 
nimul, nici ۱ rt pa لماع‎ i uturilor. Id 
di filmul, n 3 (Orchestra fără ı ) ril 


nu aveau, oricum, 


posibilitatea € 

iceastă rimă, indrăznesc a mû | | 
Onte Căci nu و‎ 

inchide în sine 


teza tuturo! 


prea grasului 


Robinson 


neint ntă; 


avent! 


noastre in 


tatā: şi inter 


niza filmului pe ling 


terenul 
binsonii | 


Ur. Azi 


neaui 


încheie (fericit?) această glumă mu- 


1 încînti 
at ogai 


dulmec: 


Filmul 


mitul intaci 


mintulu 


mai 
articole 


manifestă 


Filmografii 
cu (și fără) filme 


e Spre sfirșitul lunii trecute îl reve- 
deam pe Birlic în Post-restant... Tot cam 
pe atunci îl revedeam și-ntr-un film mai 
vechi, Doi vecini, realizat către sfirșitul 
deceniului al șaselea. Pe micile noastre 
ecrane au fost reluate, de asemenea, în 
ultima perioadă, Bădăranii și Două lozuri, 
filme în care Birlic avea „partea lui de 
vină” comică inconfundabilă, ca și în sec- 
venta clasică cu Alexandru Giugaru din 
Directorul nostru, ca și in momentele ca- 
ragialene ale aceluiași neintrecut meşter 
intr-ale regiei comice, Jean Georgescu... 
E bine, e foarte bine că micul ecran ne 
păstrează vie, trează, imaginea unuia din- 
tre cei mai personali și mai... veseli co- 
medieni pe care i-am avut vreodată. Birlic 
ne părăsea într-un sfirșit de iarnă, acum 
doisprezece ani. Există, așadar, o „mică 
lume mare“, aceea a copiilor din clasele 
gimnaziale (ca să nu mai amintesc de 
proaspeții bacalaureaţi, de virstă preșco- 
lară la dispariţia marelui comic), care nu-l 
poate ști decit prin intermediul imaginilor 
de arhivă. Or, Birlic este un actor care 
trebuie să fie ştiut. Care merită să fie 
ştiut, și care — pentru că vorbeam de 
elevi, preșcolari sau bacalaureaţi — me- 
rită să fie învățat. Ciţi ca el au conferit ri- 
sului — dincolo de aparențele docile, 
„benigne“ și pitorești ale interpretării — 
o atit de mare forță reflexivă, meditativă 
şi moralizatoare? Poate de aceea, lărgind 
cadrul discuţiei, pe lingă filmele de arhivă 
menite să ne improspăteze permanent 
memoria, n-ar strica niște „dicţionare de 
mari actori“, ca o preocupare constantă 
de cultură cinematografica a televiziunii. 
Nu este o idee nouă, dar este o idee la 
care s-a renunțat; de aceea o şi repunem 
pe tapet. 

è De la dispariția unui alt mare actor 
de comedie, Toma Caragiu, s-au scurs, în 
această primăvară, cinci ani. Continuăm 
să-i simțim absenţa, personajele lui de pe 
scenă, de pe micile și marile ecrane ne 
lipsesc, în primul rind pentru că foarte 
puţini au fost și sînt marii actori (din 
lume) care s-au priceput să stabilească și 
să Întreţină, prin jocul lor, o atit de cor- 
dială comunicativitate cu spectatorii. 
L-am iubit pe Toma Caragiu, chiar atunci 
cind satira sa ne tāia respiraţia (sau 


„R“ de la realitate 


(Urmare din pag. 13) 


lor, individului. Modul de a exista .(„etnogra- 
fia este ramura științei care studiaza modul 
de viață al popoarelor”) şi de a rezista in 
condițiile date fiecăruia. Condiţia umană in 
condiții date, determinate de condiţia so- 
cio-geografică. Condiţia umană pe capitole şi 
sub-capitole. Condiţia minorităţilor. Condiţia 
femeii. Condiţia dezrădăcinaţilor. Condiţia 
bătrineții. A tinereţii. A delincvenței. A cuplu- 
lui. A singurătăţii. A luptei cu sine sau اع‎ 
mediul. înconjurător sau cu mediul mediulu 
înconjurător. Cum arată aceste filme atit dé 
străine poetizărilor în schimb sudate zdravan 
la proza vieţii cel mai adesea dură? Dup: 
umila mea părere, ele arată. fascinant. Atu-ui 
principal este sinceritatea. Condiţia 
principală, drumul drept, pieptiș, spre mun- 
tele problemei propuse. Directețea gestului 
cinematografic răspunde, ca un ecou, direc- 
teței tematice. Nimic plutitor, vag, șerpuit in 
aceste filme obstinat adevărate, nerușinat 
sincere, nerușinarea în sensul ei pur: ne-ruși- 
nare, pentru că nu este rușine să fii om 0 
orice condiţii, este ruşine să-ţi fie rușine ca 
ești om. Filme directe, programat directe, 
omul și aparatul ca replică la omul cu apara- 
tul, față-n faţă, ochi în ochi. Filme cel mai 
adesea fără comentariu — oamenii spun sin- 
guri ce au de spus în fața unui microfon rar 
văzut, dar permanent prezent — filme care 
nu au nevoie să fie „săltate“ de un text poe- 
tic, pentru că ele sint gindite ca un tot: ima- 
gine, sens, text și sub-text. Filme care se po- 
vestesc nu în zece minute regulamentare 
pentru bunul de difuzare pe rețea — regula- 
mentul festivalului specifică, de altfel, că fil- 
mele pot fi de scurt sau de iung metraj — ci 
în timpul necesar comunicării a ceea ce este 
de comunicat. Este adevărat: era să adorm 
de două ori la Jurnal, un film american, nu 
lipsit de oarece virtuți de altfel, în care auto- 
rul își filmase soția, copiii și iubita rind pe 
rind (şi chiar pe sine filmind) și pg indelete, 
dar nu pentru că avea 200 de minute, ci pen- 
tru cå o atit de patimaşă admirare a propriu- 


20 


poate tocmai de aceea), şi îi iubim amin- 
tirea. Rememorindu-i filmografia, rol cu 
rol, 10 aceste zile de primăvară (să zicem 
pentru un capitol nescris din „dicționarul 
de mari actori”), nu putem să nu regre- 
tām că multe din — totuşi — foarte puţi- 
nele filme în care a jucat sint filme „mi- 
cute”, fără „bătaie lungă”, improvizații 
fără vină; rolurile sale, față de multe din 
personajele interpretate, sint guliveri 
printre pitici, există — uneori — aproape 
numai prin farmecul, forța de invenţie şi 
talentul actorului. E o învăţătură de 
minte. Dar, oricum, rolurile ramîn, trebuie 
să râmină. |n același inceput de tristă pri- 
măvară a lui 1977 ne despărțeam de un 
alt mare actor comic, Marcel Anghelescu. 
l-am revăzut recent, grație micului ecran, 
citeva din rolurile unei filmografii (mai) 
bogate. L-am revăzut, de pildă, în acel 
„uitat“ Popescu zece in control (ale cărui 
trimiteri, care au speriat atita la premieră, 
sint atit de actuale incă!) și rolul său 
trăiește dincolo de toate naivităţile su- 
biectului și regiei. L-am revăzut de curind 
și-n Castelanii de Gheorghe Turcu, film 
care este foarte bine că s-a repus în cir- 
cuit public او‎ pe care l-am revazut cu in- 
teres (dar de ce se uită, în continuare, 
Mica intimplare?), și interpretarea actoru- 
lui rămine un document important pentru 
vocaţia de mare comedian a actorului. 
Da, rolurile rămân. Ca să rămînă cu ade- 
vărat, au nevoie de public... 

e Aserţiunea este la fel de valabilă în 
cazul unor filme. In atenţia televiziunii: 
sint încă filme valoroase ale anilor trecuți 
care n-au fost prezentate niciodată pe 
micile ecrane. Am mai numit și cu alte 
prilejuri citeva (și nu voi obosi să le re- 
pet): Meandre de Mircea Saucan, Un film 
cu o fată fermecătoare de Lucian Bratu 


Un comic inconfundabil: 
Grigore Vasiliu Birlic 
cu Vasilica Tastaman 
şi Coca Andronescu 


lui buric — ca să zic așa — m-a aşezat intr-o 
stare de plictiseala mortală. Era să adorm ia 
Şamanii (și am trecut alături, la Sanrizuka, 
unde m-am trezit brusc) nu pentru că avea 
224 de minute, ci pentru ca acele minute 
erau neinteresant folosite. Amorf. Descriptiv 
Sec. M-am plictisit masiv la În burta eletantu- 
lui, deși avea doar 25, dar ele însãilau ima- 
gine după imagine, fără fior, în timp ce un 
text explica, poeticos, ce nu se traducea din 
vorbele acelor oameni. În dezbaterea de 
după vizionare, autoarea, etnograf de forma- 
tie, a declarat că ea chiar asta a vrut să co- 
munice: neputința ei de a înțelege un popor 
necunoscut. Reușită perfectă. Nimeni n-a in 
{eles nimic. Să nu mint: două tinere au أأكناة‎ 
nut, aproape în cor, că ele au înțeles tot, in- 
clusiv intențiile autoarei. Bravo lor! 


intul juriului 


Premiul | ex aequo: În primăvară vei planta 
singur și Weavers, n-a fost acela timpul. Pre- 
miul doi, nu. Premiul trei, nu. Menţiune pen 
tru Ciobanii din Berneray. Argument solid 
din partea Juriului: premiile multe scad din 
valoare. De acord. Dar alegerea a fost judi- 
cioasâ? După unii da, după alții ba. Dupa 
mine, da. Juriul nu a căzut nici în capcana 
sociologică, nici în cea etnografică, el a vina! 
valoarea cinematografică. In primăvară vei 
planta singur este o bijuterie de documentar 
etno-sociologic. Realizator, Vincent Ward 
Subiectul din program sugerează mult, dar 
nu putea spune, firește, tot. El nu putea ۱ 
ales, să facă să se vadă atmosfera de Insula 
din acest film cu o bătrină mamă de 82 de 
ani, adusă de spate într-un unghi de 45 de 
grade față de pămînt, care cară apă, sparge 
lemne, face focul, gătește pentru „copilul“ ei 
— un maldăr de grăsime, un handicapat 
(„Dumneavoastră nu vedeţi că nu sint nor- 
mal?”) pe care îl îmbăiază, ca pe un copil, pe 
care-l duce la frizer și-i cumpără îngheţată, 
ca unui copil. Din cind în cind, copilul, din 
boală, din rău de viață netrăită sau din râu 
pur şi simplu, întoarce casa cu fundul în sus 
intr-o-criză de furie și ea îl ceartă blind și pe 
urmă se duce în curte și taie lemne pentru vi 
itoarea baie, pentru viitoarea mincare, în timp 
ce el stă, un maldâr de grasime ruşinată, cu 


Frumuseţe, talent fără 
parcimonie, o prezență cuceri- 
toare: 

Carmen Stănescu 


indeosebi primul (datat 1966) are o im 
portanță reală in istoria cinematografiei 
noastre. Dar statisticile spun că a rămas 
(in 12 ani) la citeva zeci de mii de specta- 
tori. ÎI merită, neindoios, milioane. 

e in incheierea acestor însemnări, ۰ 
sind pentru altă dată „filmele curente" ale 
micului ecran, o remarcă: se simte o mai 
mare grijă la televiziune pentru populari- 
zarea creaţiei tinerilor. Am văzut, în ul- 
tima vreme, cu diferite prilejuri, citeva re 


spatele şi viața merge mai departe, dar nu se 
știe pină cind, pentru că, totuși, ea are 82 de 
ani pentru că totuși, el nu are decit 50, iar 
fară ea... Ce se va intimpla cu el fără ea, de 
pildă în primăvară, poate chiar în ۸۰ 
Tristețea filmului nu este plingăcioasă, ci ro- 
bustă, vie, adevărată, privită drept în ochi cu 
luciditate și înțelegere. Cu acceptare, nu cu 
resemnare. Weavers..., ex aequo, deci. Reali- 
zator, Jim Brown. De ce Weavers și nu, de 
pildă, s-a intrebat din public, — ۲300۳6۱6 şi 
furie, filmul despre o familie de țigani elveție- 
ni. Weavers — a răspuns un membru al juriu- 
lui care de fapt era „o membră“, — pentru 
optimismul lui extraordinar. Adevărat. Patru 
bătrini, o femeie și trei bărbați (unul între 
timp a rămas fără picioare) foste mari vedete, 
acum uitaţi, se hotărăsc să mai apară o dată 
in fața publicului, la Carnegie Hall, intr-un 
concert „donat“, ca pe timpuri. Reintilnirea 
۱۵۲, în mijlocul familiilor şi al prietenilor. Re- 
petițiile. Regăsirea, cu cită plăcere, a cîntece- 
lor de altă dată. Fotografiile îi arată tineri, 
frumoşi şi glorioși. Acum sint bătrîni, prea 
uscați sau prea umflati. „Ea", arată ca o ba- 
toză, dar o batoză plină de draci, de nerv, de 
temperament, de vitalitate. Vitalitate, ce cu- 
vint magic, la orice virstă, dar mai ales la coa 
a 96066101۱. Ea a ciștigat inimile spectatorilor 
de la Carnegie Hall. Ea a ciştigat şi inimile 
juriului. Pe drept. Ciobanii din Berneray, 
mențiune. Realizatori, Allen Moore și Jack 
Shea. O bătrină (iar o bătrină și cîti bătrîni, ṣi 
cu cită dreptate, a adus în prim plan acest 
Cinema du Réel etno-sociologic, pentru cà 
unde, dacă nu la sfirșitul sfirșitului, se face 
simțită forța şi forța de a rezista a unui po- 
por) o bătrină deci, din Berneray, povestește 
in gros-plan — fata tighelită de mașina de 
cusut a vieţii, voce șovăitoare, dar convingă- 
toare — cit de tare iubește ea Berneray. Pe 
urmă începe filmul. Adică viața ciobanilor din 
Berneray. Citeva familii. Citeva zeci de oi. În 
primăvară, oile sint încărcate pe cutere și 
duse „peste drum“, într-o insulă cu iarbă, 
pentru că insula lor nu are iarbă. Acolo, oa- 
meni și animale stau toată vara. Acolo se 
nasc miei. Acolo se castrează berbecii. Cum? 
Simplu: un bătrin taie un pic cu briceagul lo- 
cul acela apoi smulge, cu dinţii, da, cu dinții, 
ceea ce este de scos. Nu vă oripilaţi, așa se 
trăiește la Berneray. Acolo sint sacrificate 
animalele bătrine sau, pur și simplu, pentru 


marcabile filme ale studenților de la 
I.A.T.C,: este o preocupare care merită să 
fie continuată și sistematizată. In tond, vi- 
itorul filmului românesc începe de pe 
băncile institutului, iar „ieșirea în lume“ a 
fiecărui nou cineast trebuie făcută cu 
grijă şi încredere, cu exigenţă și respon- 
sabilitate. 


Călin CĂLIMAN 


۳ . 
filme pe micul ecran 
e Libera, dragostea mea (Mauro Bo- 
10971۲ 1972). 3 film politic şi, în felul 


său, satiric (există şi satire politice, nu-i 
așa?). Şi, in plus — iar acesta e lucrul cel 
mai important, în definitiv —, un film 
care descrie complexul proces al unei 
„prise de conscience“, al unei atitudini 
angajate şi angajante. Un expresiv rol al 
Claudiei Cardinale. 


e Spaniole la Paris (Roberto Bodegas, 
1971[. Exact ceea ce spune titlul, adică 
spaniole la Paris. Condiţia emigrantului, 
analizată cu luciditate. In substanţa ei, 
pelicula e mai gravă decit pare la prima 
vedere. 


۰ اال‎ copil (John L. Maxey, 1975). 
Un „Story“ avind culoarea SF-ului, putin 
cam „tezist" după gustul meu, dar, indu- 
bitabil, cu mesaj generos, reconfortant. 


e Familia mea (Gay Green, 1978). Film 
foarte bine facut. „Clipe de viaţă” sur- 
prinse atent, un „amalgam“ de destine 
umane, nuanțe psihologice în genere in- 
spirat găsite — pe scurt, una din acele 
povești care sint numite, îndeobște, „ata- 
958016“, sau „de suflet”, și sint narate cu 
bun gust, fără a fi, evident, vreo capodo- 
peră. Cam aceleași lucruri ar putea fi 
spuse, în linii mari, și despre Promisiunea 
(Don' Taylor و‎ 1979). 


® Privilegiul (Peter Watkins, 1969). 
و‎ Nașterea şi moartea 
unui mit. „Preţul popularității şi al cele- 
brității. Merită el oare să fie plătit? Dacă 
da, cu cit şi cu ce anume parte din ceea 
ce eşti tu însuți? 


e Zorii victoriei (Dimis Dadiras, 1967). 
Film de război, despre rezistență. Modest. 


e Debutanţii (Michel Lang, 1978). O 
foarfe agreabilă comedie muzicală. Mult 
antren şi... Leslie Caron (hei, Lyly, parcă 
nici n- trecut anii!...) 


e Regăsire (George Stevens, 1956). 
Melodrama. Tyrone Power cu doi-trei ani 
înaintea dispariţiei și Kim Novak în floa- 
rea vîrstei. O, tempora!... 


Aurei BĂDESCU 


hrană şi piele. „Nu-mi place să le omor — 
spune omul după ce tocmai, a tâiat o oaie — 
eutie-am ajutat să vină pe lume, eu le-am 
hrănit, le iubesc, dar cineva trebuie să facă şi 
asta.“ Viața, sub semnul lui trebuie . „Etno- 
grafia este o ramură a științei care se ocupă 
cu modul de a exista al popoarelor..." Cioba- 
nul din Berneray care tăia o oaie, un fost 
miel adus de el pe lume, mi s-a „legat“ cu 
„Vinătorii de lei cu arcul" din filmul lui Jean 
Rouch Vinătoarea leului cu arcul, neprezen- 
tat în concurs, nu, dar văzut intr-o sîmbãtã 
dimineaţă la cursul lui, la Cinematecă. 
Rouch-Jean, pentru toată lumea, dar mai ales 
pentru studenţi, — omul ăsta fără virstă, mai 
exact, într-o stare de tinerețe veșnică, omul 
asta care nu poate sta, ca toți oameni, pe 
scaun într-o sală de vizionare în care nu mai 
sint locuri ci pe jos, pe scări, pentru că de ce 
să i se cedeze lui locul?, iar la curs, trece de 
pe un rînd pe altul încălecind sprinten scau- 
nele, a filmat, preț de vreo șapte ani, în 
Africa, Vinătoarea leului cu arcul. Alt fel de 
ciobani își păzesc turmele, iar turmele sint 
atacate de lei. Atunci sint chemaţi vinătorii. 
Și ei vin. Şi încep să întocmească planul de 
vinătoare. Și întind capcane. Și vinătoarea nu 
reușește dintr-un foc, pentru că nici leii nu se 
atlă de ieri de azi pe lume. Și pentru că vină- 
toarea leului este un ritual care se cere res- 
pectat. lar cind, în sfirșit, reuşeşte, costă. 
Pentru că vinătorul care a avut neșansa să 
ucidă un leu tinăr, va plăti cu viața unui co- 
pil. De aceea vinătorii nu au voie să aibă fa- 
milie, să aibă urmași. Acel fiim m-a făcut să 
mă gindesc încă o dată ce fel de lei sint oa- 
menii şi ce fel de oameni or fi fiind leii, într-o 
secvență scurtă, un schimb de priviri între 
fiara sub acțiunea otravei și vinătorii care știu 
câ „au avut-o“, dar știu și prețul și atunci se 
tocmesc, © îmbunează cu iertăciuni ceremo- 
nioase, o imploră să-i 10۱6۱6295 și să nu se 
răzbune... Pe cele două ecrane de la Beau- 
bourg, zi după zi, se întindeau capcane, se 
purtau vinători — nu cu arcul, nu, — popoare 
inghițeau alte popoare, ideile ucideau idei, 
oamenii se tocmeau între ei, sau cu viața, sau 
cu moartea, sau cu ei înșiși, oamenii se cioc- 
neau, se loveau, se mutilau — sufletește, dar 
nu numai sufletește! — oamenii se ucideau, 
da, se mai şi ucideau — nu cu arcul, nu. Dar 
nimeni nu cerea iertare nimanui. Cinema du 
Reel. Reel, cu „R“ de la realitate. 


retrospectivă:30 de ani de IATC 


101 speranţe 


O selecţie a ce a dat mai bun si mai repre- 
zentativ Institutul nostru ۶ ۴ 
de-a lungul a 30 de ani este o antrepriza am 
bițioasă, comportind ca atare anumite riscuri 
A prezenta mai mult de o sută de asemenea 
pelicule inseamnă ambiția de a impune ca un 
tot unitar în diversitatea lui, „lucrări de an“ și 
lucrări de diplomă, exerciții de virtuozitate şi 
filme-comandă, subiecte originale și adaptări 
după clasici... ceea ce l-ar putea obosi pe 
spectator. A reține pentru această retrospec- 
tivă cam un sfert din producția cinematogra- 
fică a IATC a însemnat ambiția de a opera de 
la nivelul unor exigenţe ce riscă a stirni pe ici 
pe colo nemulțumiri... Oricine îşi dă seama 
insă că riscurile sint minore faţă în față cu 
calitatea selecţiei. (Ca să nu mai spun câ o 
serie de absolvenți ai Institutului nu figurează 
în program pentru că nu li s-au găsit filmele!) 

Asistind la această perindare de lumini şi 
umbre, ești tentat să reflectezi nu numai la ce 
vezi, dar şi la evoluţia ulterioară a atitor foşti 
studenţi. Destule promisiuni au devenit re- 
pede certitudini, altora le-a trebuit un timp 
mai îndelungat ca să se confirme, unele au 
fost însă amăgiri... Devenirea fiecăruia a 
comportat la rindul ei însă lumini și umbre, și 
de aceea categorisiri valorice sau clasamente 
nu-și au rostul în cazul de față. Să respingem 
așadar tentaţia, lăsind timpului grija lipirii de 
etichete, și să ne bucurăm de ceea ce desco- 
perim. 

Nu poţi să nu observi, de pildă, urmărind 
programul, că în primii ani de învățămînt ci- 
nematografic la noi, cuvintul de ordine era 
„adaptări după clasici”. Cu Sadoveanu deci, 
cu Eminescu, Caragiale, Slavici, Arghezi, Ce- 
hov, Haşek — au început, pășind cu dreptul, 
Mircea Drăgan, Nicolae Corjos, Sicu Dimitro- 


și certitudini 


vici, Constantin Neag, Paul Cojocaru, Manole 
Marcus, lulian Mihu, Geo Saizescu. Excepţie 
la „moda“ vremii fac Erich Nussbaum cu a 
sau Film și dragoste (subiect: cum fac stu 
dentii film) și Liliana Lazăr cu Mucul de tiga- 
ră (simplitatea insăși si privirea lui Nicolae 
Tomazoglu). Dar iata ca ceea ce s-a numit 
„a doua generaţie” (absolvenții anilor 
1967—1977) ecranizarea apare mult ma: rar, 
ajungind ca în ultimii ani (1978—1981) sa 
constituie o excepție. Tot mai puţine adaptari 
deci, dar serioase, dovedind certe calitati 
— Floricel Fulgeanu, Stelian Stativă, Doru 
Năstase, Cristina Nichituș, Anamaria Bel 
gan — alti autori preferați: Alexandru Sahia, 
loan Grigorescu, Eugen Barbu, Al. Vlahuta. 
LA. Bassarabescu, Truman Capote. 

in schimb, odată cu cea de a doua genera- 
ție, îşi fac loc tot mai mult filmele după su- 
biecte originale. Există, desigur, și exerciţiile 
impuse, temele date (gara, camera de hotel, 
căminul -de studenți) dar minjii nu agreează 
hãturile și rar cite un film de acest tip răz- 
bește peste medie, ca de exemplu Ceteristul 
de Dan Pita, Preludii de Mircea Veroiu, Că 
min studențesc de lon Cărmăzan. Îndrăz- 
neala tinereții se manifestă în largul ei la „li- 
ber alese“, acolo unde fiecare iși poate 0“ 
monstra capacitatea și talentul într-o formă 
proprie sufletului şi minţii sale. Această cate- 
gorie de filme formează grosul Retrospecti- 
vei, și dacă spaţiul tipografic ar permite, ar fi 
multe de relevat aici. Las spectatorului însă 
surpriza descoperirii modului în care gindeau 
cinematograful încă din vremea studiilor, 
Șerban Creangă în Săgeţile, Timotei Ursu în 
Vinătoarea, Mircea Veroiu în Cercul, Dan Pita 
in Viaţa în roz, Cristiana Nicolae în Fapt Di- 
vers, Mircea Daneliuc în WARF și Dus-intors, 


Promisiunea de la debut, 


onorață de carier. 
celor doi regizori 
lulian Mihu. şi 

(La mere, 


Niculae VPraida) 


Cornel Diaconu in Foc! sau absolvenţi din 
1980 ca Daniel Bărbulescu în Ordin, Ovidiu 
Bose Paștina in Arta apărării individuale şi 
Laurenţiu Damian în Cine-verite. lar mai de- 
vreme sau mai tirziu, spectatorul va înţelege 
că dacă ai ceva a spune și o poți spune cu 
talent, nu mai interesează că faci parte 
dintr-o primă generaţie cuminte, ce a pășit 
cu timiditate în profesie, sau din „al doilea 
val” care s-a rostogolit cu voluptate prin 
toate tonalitățile posibile, ori din al treilea 
care nu mai pierde timpul nici cu ezitări, nici 
cu degustări estetice ci merge direct la ținta 

Cind autorii lor au ceva a spune şi au har, 
și așa-numitele „filme de operator“ inceteaza 
a mai fi simple probe ale cunoştinţelor asimi- 
late. devenind cinematograf pur. Vezi Lucru- 
rile de Nicolae Mărgineanu, Impresii de lon 
Marinescu, Nuca de Florin Mihăilescu, Ritm 
pentru culoare de Virgil Nestor, şi mă opresc 
aici cu exemplele. 

O surpriză din cele mai plăcute ale Retros- 
pectivei o constituie filmele didactice. Spăr- 
gind șabloanele genului, pelicule realizate de 


stop cadru 


„Darling"sau finalul 
noului val englez 


Darling este un film de cumpănă în cariera celui 
mai „cu suflu“ cineast din întreg free-cinema-ul: 
Schlesinger. Pelicula face trecerea de la Billy minci- 
nosul, peliculă aparținind întru totul valului „furios“ 
care zguduise și cucerise filmul britanic de la înce- 
putul deceniului șapte, la realismul masiv tinind de 
tradiția engleză a unui Sterne Hardy ori Galsworthy 
din titluri precum Departe de lumea dezlănţuită ori 
mai recentele Ziua lăcustei sau Yankeii. Pelicula este 
în egală măsură și succesul unei actrițe: Julie Chris- 
tie încununată pentru această creație cu premiul Os- 
car. 

in Darling furia s-a transformat în ironie pe de o 
parte, iar pe de alta echilibrul și eleganța expresiei 
din peliculele care vor urma se află deocamdată în 
stadiul graţiei. Povestea are curgerea şi acroșurile 
sociale specifice literaturii lui Osborne dar figura lui 
Courteney, neliniștitul erou din Billy mincinosul, a 
fost înlocuită de cea a lui Dirk Bogarde, misterioasă 
şi atit de „englezește” reținută incit avea să tenteze și 
pe unul din cei mai rafinați cineaști — Visconti — în 
Amurgul zeilor și Moartea la Veneția. 

In sens superior, Darling face trecerea de la 
story-ul încrincenat, avind ambiția să fie aproape 
confundat cu viața, la acea narațiune uşor distanțată, 
cu iz de „moralitate“ specifică unei întregi generaţii 
de cineaști precum Truffaut, Pasolini ori Forman. 
Fără să părăsească morga şi reținerea insulară Dar- 
ling deschide pentru regizor drumul care-l va aduce 
în final la Hollywood: amestecul rafinat al artei cu re- 
teta comercială, al valorilor actoricești cu box-offi- 
ce-ul explosiv, îl predestinau parcă unei asemenea 
cariere. 

Schlesinger incheie cu acest film cariera unui „nou 
val" cam în același timp cu Pierrot le fou al lui Go- 
dard în Franţa. Măcar in acest punct cocoșul galic 
s-a nimerit solidar cu leul britanic. 


Dan STOICA 


d. Oscar 


pentru 

Julie Christie 
(alături 

de Dirk Bogarde 
în Darling) 


un ciclu serial: Filmele anului 6 


intre capodopere „majore“ 
şi capodopere „minore“ 


De patru stagiuni Cinemateca are un 
ciclu fix intitulat „Privire critică după 2“ 
de ani“. Arătam cu alt prilej (Cinema nı 
11/1979) care sint raţiunile unei aseme- 
nea selecţii şi în ce constă atracția e: 
pentru categorii cît mai diverse de public 

În acest an, programul filmelor 1956 a 
durat trei luni şi a însumat 45 de titlur 
din 20 de ţări. Suficiente pentru a încerca 
o categorisire. 

1. Capodopere „majore“, înțelegind 
prin asta filme care iși depășesc epoca și 
se constituie în valori incontestabile ale 
ecranului mondial din toate timpurile 

© Un condamnat la moarte a evadat de 
Robert Bresson. După părerea lui Fran- 

ois Truffaut este „filmul francez cel mai 

۱۵18۲1107 al deceniului“. Aș spune că este 
un film decisiv nu numai pentru evoluția 
cinematografului francez al anilor '50, ci 
pentru evoluția întregului cinematograt 
postbelic. El impune un nou tip de su- 
biect (ficțiunea documentară, acțiunea 
rezumabilă la cele șase cuvinte din titlu) 
şi o nouă manieră de a nara („succesiu- 
nea planurilor nu se mai ordonează în 
funcție de dramaturgia scenei, ci de o ar- 
monie prestabilită construită din raporturi 
subtile între elementele vizuale și so- 
nore" — același Truffaut) 

© A șaptea pecete de Ingmar Bergman 
O alegorie cu temă aparent simplă: omul 
în veșnica sa căutare a adevărului vieții, 
avind ca singură certitudine, moartea. In- 
spirindu-se dintr-un pasaj din Apocalips, 
regizorul descrie lumea reală cu obiecti- 
vitate, bucurie și emoție, incercind însă 
să descopere semnificaţii aflate dincolo 
de realitate. Această culme filozofică şi 
plastică a creației bergmaniene mizează 
mult pe simbolismul personajelor (Cava- 
lerul = căutarea secretului vieții și al mor- 
ţii, Jons = scepticismul, Jof şi Maria = fe- 
ricirea pur terestră). Prin intermediul lor, 
Bergman pune întrebări la care va da râs 
puns în filmul imediat următor: Fragii sa! 
batici. 

2. Capodopere minore — adică 
opere de o înaltă ţinută profesională dar 
strins condiționate de epoca în care au 
fost făcute. De aceea, în mod paradoxal 
ele sint mai reprezentative pentru ciclu! 
de față, slujindu-i mai bine scopurile, de- 
cit cele din categoria anterioară. 

Astfel: 

e Începutul „dezghețului“ în cinemato- 
grafia sovietică este marcat de Al 41-lea 
(regia Grigori Ciuhrai), minunată poveste 
de luptă și de dragoste care impresio- 
nează și azi prin umanismul personajelor 
prin lipsa de schematism și de grandiloc- 
۷۵0۱5 a acţiunii (plasată în anii războiului 
civil). 

e Neorealismul migrează spre alte me- 
ridiane.. În Japonia, Kenji Mizoguchi îşi 
încheie o glorioasă carieră artistică cu un 
film despre prostituție — Strada rușinii 


— în care rămine credincios temei sale 
preferate — condiţia femeii nipone din 
toate timpurile —, dar renunţă la orice 
estetism, la orice intervenție a fantasticu- 
lui și a oniricului, în favoarea unui tablou 
de o extremă duritate prin realismul său 
In Polonia, Andrzej Munk îmbină în Jertta 
supremă experiența sa de documentarist 
cu lecţia italiană a lui De Sica şi Rossel- 
lini pentru a reda o imagine cit mai fidelă 
a lumii feroviarilor. În Spania, Juan Anto- 
nio Bardem face din redarea foarte ade- 
varată a atmosferei unui orășel de provin- 
cie una dintre virtuțile filmului Strada 
Mare. 


Eleganța cadrului 
` viscontian 
(Claudia Cardinale 
„şi Alain Delon în 
- Ghepardul) 


3. Filme marcate de epocă, in sensul 
că poartă pecetea unei maniere de fil- 
mare azi desuetă. Ele se salvează, mai 
ales, prin actori. Un Jean Gabin în faza 
de mijloc a carierei sale, cind junele prim 
de altă dată lasă locul omului matur, plir 
de intelepciune. de pondere dar si de far- 
mec (Cazul doctorului Laurent, Oameni 
fără importanță și la un alt nivel Stra- 
batind beat Un Alec Guinness cêle- 
bru deja pentru capâcitatea sa de a se 
deghiza şi de a interpreta orice tip de roi 
(Bătrina doamnă). Ciţiva actoți de come- 
die care se remarcă prin elegânța umoru- 
lui (Dany Kaye in Butonul regelui), sucu- 
lenta umorului (Igor Ilinski în Noapte de 


nole Marg 
cù Silvia Popovici 


ultimele promoții cum ar fi lon Luca Caragia- 
le de Cristina Nichituș sau She asked me not 
to go de Anamaria Beligan sint nu numai 
atractive lecţii de literatură română și respec- 
tiv gramatică engleză, dar filme adevărate, ce 
iși îndeplinesc misiunea didactică printr-o 
desfășurare de fantezie, cultură și talent, 

Şi este foarte bine că sala Cinematecii a în- 
cetat să fie singurul loc in care viitorii ci- 
neaști își puteau arăta filmele. Prezentă în 
Festivalul naţional „Cintarea României”, în 
Festivalul pentru tineret de la Costipești, pe 
ecranul Casei de cultură a studenţilor, pro- 
ducția studioului din Calea Rahovei a ieșit 
din anonimat. Rămine ca ea să fie sprijinită 
să se afirme și mai mult. 

Retrospectiva de faţă întrece în dimensiuni 
tot ce s-a dedicat vreodată Institutului nostru 
de cinematografie. Deși nu agreez articolele 
festiviste și cuvintele mari ce se folosesc la 
aniversări mai mult sau mai puţin rotunde, 
trebuie să rostesc cuvintul sărbătoare. A în- 
tregii noastre cinematograti! 

Aura PURAN 


carnaval), stereotipia umorului (Fernan- 
اما‎ în Patru paşi in nori şi Norman Wis- 
om în Spre culmi). O actriță a cărei fru- 
nusețe ține loc şi de talent (Maria Felix 
in Escondida) și o altă actriță al cărei ta- 
lent o înfrumusețează pină la sublim 
(Katharine Hepburn în Omul care aduce 
ploaie). 

Deci, urmărind cu consecvență acest 
ciclu, spectatorul Cinematecii și-a putut 
face o imagine relativ completă despre 
anul cinematografic 1956. Spun „relativ 
completă" deoarece citeva evenimente 
deosebit de importante ale anului n-au 
putut fi incluse. Cauza este dintre cele 
mai obiective: filmele respective nu există 
in colecțiile arhivei. Dar măcar aici ele 
trebuie menţionate deoarece fac din anul 
1956 ajunul unei noi etape în evoluția ce- 
lei de a 7-a 2716. Este vorba despre apari- 
ţia curentului free cinema prin primele lui 
scurt metraje (Oh, țară de vis de Lindsay 
Anderson, Mama nu permite de Karel 
Reisz și Tony Richardson, Împreună de 
Lorenza Mazetti); despre nasterea mitului 


Brigitte Bardot plăsmuit de Roger Vadim 
(şi a creat femela); despre in- 
ceputurile școlii de animație de la Zagreb 
odată cu întemeierea aici a unui studiou 
specializat și cu filmul Robotul poznaș de 
Dușan Vukotić, și, în sfirşit, despre inau- 
“urarea unei noi concepții în filmul des- 
pre artă, datorată lui Henri Georges 
Clouzot, autorul Misterului Picasso. in in- 
cheiere, aș avea o sugestie pentru plian- 
tul Cinematecii. La viitoarea ediție a 
acestui ciclu, fiecare film să fie însoțit de 
două citate — unul din epocă și altul de 
azi — pentru ca intr-adevâr să putem 
vorbi despre o „privire critica“. 
Cristina CORCIOVESCU 


Oscar 82 


(Urmare din pag. 24) 


să transpună pe ecran un fapt destul de ba- 
nal şi lipsit de valenţe artistice (participare a 
doi sportivi englezi la Jocurile Olimpice de la 
Paris din anul 1924). Se părea că decernin- 
du-i-se Oscarul pentru cel mai bun scenariu 
original, precum şi cel pentru muzică, valoa- 
rea filmului era îndeajuns prețuită. Al ea 
sa insă pentru cel mai important dintre Osca- 
ruri se justifică probabil prin condiţia actuală 
a producţiei de filme pe care criza econo- 
mică nu a cruţat-o. Opţiunea aceasta va avea 
urmări dintre cele mai profunde, marcind 
probabil sfirșitul super-producţiilor de stil 
hollywoodian, cu bugete uriașe. Deşi sint nu- 
meroși cei care susțin că Oscarul este gveni- 
mentul unei seri și că arareori găseşti un 
spectator care să mai țină minte actorii și fil- 
mul cărora cu un an în urmă i se decernase 
acest premiu, statisticile demonstrează că fil- 
mul care obține Oscarul cel mai important, 
înregistrează considerabile salturi la box-of- 
fice. 

Pentru un film ca Reds care a candidat la 
12 premii și a obținut doar trei (cea mai bună 
imagine lui Vittoria Storaro și celelalte două 
mai sus-amintite: pentru regie și cel pentru 
interpretare a unui rol secundar) — Oscarul 
ar fi fost salvator. Așa se și explică marea 


-HEPBUR 


in 
و‎ Golden P 


3 


یه 


f- 


1 


DE ca 


AN BP FON DA 


& 


Aceşti bătrini minunaţi: Katherine Hepburn și Henry Fonda 


Un „superman“ — Christopher Reeve Şi o „superwoman“ 


Jane Seymour (cunoscută din ,, 


Anul XX (232) 


nedin”) 


Doi actori pentru orice anotimp, pentru 
orice film (bun): Dorina Lazăr și Victor 
Rebengiuc. 


Anamaria Smigelschi 


Cum va fi 
la Cannes 2 


Președintele juriului ediţiei din acest an 
a festivalului de la Cannes va fi un om de 
teatru: Giorgio Strehler. Regizorul se află 
în prezent la Paris, unde pune în scenă la 
Operă Răpirea din Serai de Mozart. 

„Funcţia de președinte — a 1 
Strehler — e aceea a unui moderator 
care caută să armonizeze punctele de ve- 
dere şi să-i ajute pe membri juriului să 
cadă de acord.“ 

Cit despre acele atit de frecvente acu- 
zaţii de „presiuni şi manipulări ale juriu- 
lui”, vestitul regizor italian a ținut să pre- 
cizeze: „Nici un festival nu se poate feri 
de asemenea lucruri. Problema e 8 
dacă e capabil să depisteze valori artis- 
tice. Dacă trebuie să păstrăm aceste ma 
nifestări este pentru că ele sint realmente 
utile. Ca membru al juriului pot spune 
doar atit: nu deținem adevărul absolut 
dar sintem onești. Premiile vor fi rezulta- 
tul unor discuții democratice. Sper ca 
acesta să fie spiritul întilnirii de la Can- 
nes și mai sper că vom evita să facem 
concesii „influențelor“ de tot soiul și mo- 
dei. 


După ultimul său film care poartă titlul 
Prinţul orașului (o poveste despre poli- 
tişti, rețele de traficanţi de droguri din 
America şi umăriri) critica de peste ocean 
a avut, bineînțeles, comentarii foarte felu- 
rite în privința regizorului Sidney Lumet 
și a filmului său. Evident, mai mult a con- 
tat persoana decit subiectul tratat de ea. 
De pildă, una dintre revistele de mare cir- 
culație care se ocupă de spectacolele 
98018001011 „The Guide” prezintă cu oare- 
care sobrietate pe regizor și ultimul său 
film spunind „foarte ambițiosul, vigurosul 
şi într-o măsură captivantul film al lui 
Sidney Lumet are la bază o poveste ade- 
vărată semnată de Robert Daley şi se 
ocupă de activitatea polițiștilor deghizați 
care activează în domeniul drogurilor, Fil- 
mu! domnului Lumet oferă un peisaj atit 
de amănunțit și portrete atit de bogate și 
de detailate încit aceste caractere se di- 
vulga prin felul lor de a se mișca, dea 


CINEMA, 
Piãta Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 lei 


— 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
inport Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Rucurești, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artistică: : -Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
۳۹ «Casa Scinteii»_— Bucureşti 
رس‎ 


luptă a studiourilor mai întii pentru candida- 
turi și apoi pentru Oscarul propriu-zis. 

Referindu-se la fata schimbată cu care in- 
dustria americană a celei de-a 7-a arte s-a in- 
fățişat la această ceremonie, Johnny Carson, 
cunoscutul comic de televiziune, in prezenta- 
rea sa presărată cu glume a amintit că anul 
acesta lupta pentru un număr cit mai mare 
de candidaţi la Oscar s-a dat de fapt între 
„Coca-Cola“ (care a cumpărat studiourile 
Columbia”) şi Compania petroliferă a miliar- 
darului Marvin David (care a cumpărat 20th 
Centurv Fox) 

Oscarul pentru cel mai bun film strâin 
a fost decernat filmului „Mephisto'”, de 
Istvan Szabo bazat pe romanul scriitoru- 
lui german Klaus Mann, despre compro- 
misul moral al unui mare actor în timpul 
Germaniei hitleriste. in cadrul ceremoniei au 
ma! fost decernate două premii speciale: Pre- 
miul de onoare actriței Barbara Stanwyck în 
virstă de 80 de ani, pentru intreaga ei activi- 
tate și un premiu umanitar actorului Dann 
Kaye pentru activitatea lui în cadrul UNICE 
în rindul copiilor. 

Ploaia torențială din seara ceremoniei nu a 
gonit mulțimea venită să privească sosirea 
starurilor sau să-și exprime prin pancarte 
protestele cu privire la politica de discrimi- 
nare din industria cinematogratică față de 
minorităţi, incluzind actori hispanici, indieni, 
americani și alții. A 

Respingind in glumā această acuzație 
Johnny Carson a spus la începutul showului 
„De fapt actorii care au de lucru în prezent la 
Hollywood sint membrii unei minorități", ex- 
primind elocvent starea actualà a industriei 
cinematografice americane. 


vorbi, de a minca, de a asculta sau de a 
minţi. Şi, totuși, Lumet sfirșește filmul 
într-un mod dezamăgitor, pe o notă ne- 
concludentă." 

Alt comentator merge mai departe cu 
investigarea lui Lumet ca regizor şi face o 
trimitere la întreaga sa creație vorbind to- 
tuşi despre acest ultim film al său: „Cazul 
Sidney Lumet — spune ciriticul Richard 
Comos — cîndva una din speranțele adu- 
câtoare de nou singe in cinematograful 
american, a devenit incet-incet o pre- 
26015 nevrotică în peisajul cinematogra- 
fului nostru. Se poate spune că el are un 
foarte clar instinct al teatralizării și chiar 
al loviturii de teatru (vezi Network sau 
Equus), dar se parea că întreaga sa con- 
cepţie de regizor este ameninţată prin în- 
sâși această tendință de teatralizare exce- 
sivă; pe de altă parte, el are talentul de a 
orchestra o povestire fragmentară (vezi 
Serpico sau Grupul), ceea ce este cu 
mult mai convingător decit o temă ase- 
mânătoare dată pe mina unui De Palma 
sau Walter Hill. Prin înseși caracteristicile 

lumii interlope legată de traficul de nar- 
cotice și de toată corupția mediilor ofi- 
ciale care ar trebui sû se ocupe de 
această lume a narcoticelor — Prinţul 
orașului se dovedeşte a fi un film care se 
inscrie in aceeași categorie cu filme ca 
Serpico sau După amiază blestemată,“ 


Colaborare dificilă, 
dar bun: 


Alan Parker este unul dintre tinerii rea- 
lizatori englezi care s-au impus atenției 
pe plan internațional. Precedentele lui 
fime — dintre care e de ajuns să pome- 
nim Bugsy Malone și Expresul de la mie- 
zul nopții — au fost răsplătite cu premii 
(„Globul de aur“, un „Oscar“) şi se 8 
printre cele mai bune realizări din ultimii 
ani. Parker are astăzi 37 de ani şi după o 
intensă activitate la televiziunea 8 
(unde a intrat la 24 de ani și a semnat o 
serie de spectacole TV şi ecranizări) a 
optat pentru platoul de filmare. Ultimul 
său film Ținteşte luna — mult discutat şi 
el la ora de față în presă — îi are ca in- 
terpreți pe Diane Keaton și Albert Finney. 
Este, ni se pare, semnificativă o mărturi- 
sire a realizatorului despre modul cum a 
colaborat cu interpreta sa la acest film: 
„Am întilnit-o pe Diane Keaton — spune 
Parker — mult înainte să se fi decis să 
accepte rolul propus. Nu voia să accepte 
pină nu termina lucrul la Reds, un film la 
care zicea că ține enorm, un film greu, 
care i-a pus multe probleme și pe care 
s-a încăpăținat să le rezolve. 

După un timp destul de lung pentru 
mine, am început în sfirşit să lucrez la fil- 
mul meu. Dar mi-am dat seama că actrița 
e, cum s-ar zice, „o dificilă“. A început 
să-mi trimită niște foarte frumoase scri- 
sori, pe cite patru, cinci pagini, despre fe- 
lul cum. înțelege ea personajul. Prima 
oară m-am lăsat pe un scaun și-am înce- 
put să mă înfurii „Cum îndrăznește o ac- 
1۲1 să ne spună nouă ce să facem!” Pe 
urmă, trebuie să recunosc, scorul a înce- 
put să fie în favoarea ei. Personajul astfel 
investigat de ea a căpătat 15—20 de fa- 
tete noi. Cind a intrat pe platou, Diane a 
făcut totul, totul. A fost cea mai participa- 
tivă interpretă pe care am întilnit-o 8 
acum. Vroia ca rolul să nu semene cu ni- 
mic din ceea ce făcuse pină atunci. Şi din 
clipa aceea am lucrat din greu dar repede 
și într-o total liberă stare de spirit.“ 


interpreţi şi roluri 


Actorii: o zestre de preț 


Destinul 
unei şcoli naţionale 
epinde în bună parte 
şi de cum e folosit 
talentul actorului 


Aşa cum nu ne putem imagina geogratia 
unei țări, fără apele şi munții ei ştiuţi, nu ne 
putem închipui peisajul unei cinematogratii 
naționale în afara realității prezenţei actoru- 
lui. În ceea ce ne privește, cred că această 
realitate a fost singura necontruversată, ne- 
contestată, de-a lungul suișurilor ori cobori- 
șuriloc înregistrate de cinematograful nostru 
în ultimele decenii. Fără a-i reuni în ceea ce 
se numește o școală — noțiunea presupune 
un demers de teoretizare absent, din păcate 
din preocupările criticii, excesiv sentimentală 
impresionistă și paternalistă cind este vorba 
de interpreți — actorii noștri constituie insă 
realmente, un statornic centru de interes ar- 
tistic și uman. Ei pot concura, oricind, orice 
estetică a filmului, pot da, pe cont propriu, o 
definiție a acestuia — dincolo de realizarea 
lui intrinsecă — pot fi ei înșiși, o axiomă, 
cum spunea Edgar Morin. Ceea ce nu în- 
seamnă însă că trebuie privite concesiv, cu 
fatală 10980018, tendinţele de speculare a 
aportului actoricesc. Cu atit mai mult cu cit 
în spaţiul unei arte cinematografice angajate 
cum este filmul românesc, ce-și asumă no- 
bile răspunderi, un destin coerent, demn si 
să nu ne ferim să folosim cuvintul eficient 
sub raportul valorificării energiei interpreta- 
tive, nu se va implini urmind legi importate 
(cum a fost, la vremea lui, star-systemul), ci 
doar acele direcții ce aparțin cinematografu- 
lui_nostru. 

Eforturile de așezare a structurilor filmului 
românesc, sporul de profesionalitate și luci- 
ditate, de adevăr artistic și emoție omeneasca 
dobindite de la o etapă la alta au marcat 
traiectoria unor actori, după cum semnele de 
nedumerire, de întrebare, din unele filmogra- 
fii nu sint străine de 18600915160161 și eșecu- 
rile unor momente. Ingăduindu-mi-se så 
reiau o idee mai veche, voi spune că filmul 
nostru și acești credincioși soldați care sint 
actorii au străbătut impreună, la bine și la 
rău, un lung drum al cunoașterii reciproce, al 
ciștigării increderii, al acumulărilor — poate 
neinsemnate, la prima vedere, dar datorită că- 
rora ne bucurăm de existența nu a unor ve- 
dete cu străluciri confecţionate ci de actori 
de cursă lungă, interpreţi care au dat viață 
unor tulburătoare personaje contemporane 
unor exemplari eroi din istoria patriei. Orice 
evocare a unor pagini remarcabile ale cine 


matografului nostru din ultima vreme, daca 
ar fi să amintim numai Duminică la ora 6, Mi- 
hai Viteazul, Puterea şi Adevărul, Serata, 
Drum in penumbră, Nunta de piatră, Filip cel 


fericită ۱ 
pentru personaje, 
| نو‎ 


bun, Cursa, Duios Anastasia trecea, intoarce 
rea lui Vodă Lăpușneanu, Clipa, Proba de mi- 
crofon, O lacrimă de fată, cheamă în memo- 
rie creaţiile percutante, cu ecou de durată în 
conștiința spectatorilor, ale unor actori ca 
irina Petrescu, Amza Pellea, Mircea Albu- 
lescu, George Constantin, Vladimir Găitan, 
George Mihăiţă, Cornel Coman, Leopoldina 
818018, Mircea Diaconu, Margareta Pogo- 
nat, George Motoi, Silvia Popovici, Tora Vasi- 
lescu, Gheorghe Cozorici, Dorel Vișan. Artă 
aleatorie prin însăși condiția ei, cinematogra 
ful nu-si poate totuși prevedea, pină în ultima 
consecința, întilnirile fericite dintre „un 
Him şi un actor“; cu alte cuvinte ne aflam în 
fața unei realități ce nu trebuie dramatizata 
atunci cind, în filme oneste, care nu au şansa 
de a descrie puncte de referință, conturul de- 
finitiv îl decide actorul, cu puterea sa de a 
descoperi și impune adevărul unui personaj. 
Practic, fără astfel de exerciţii, nu am fi putut 
lua cunoștință de disponibilitaţile de excepție 
ale unor Ştefan lordache, lon Caramitru, Va- 
leria Seciu, Carmen Galin, Rodica Tapalagă. 

Întrebările vin din altă direcție, atunci cind 
aducem în discuție — și trebuie să adu- 
cem — modalitățile de folosire a potenţialu- 
lui nostru actoricesc. În general, există ten- 
dința, în ultimii cîfiva ani, de a expedia intr-o 
zonă a fetișizărilor cîteva compartimente ale 
filmului: muzica, decorurile, costumele, acto- 
rii, fiecare dintre ele fiind o repetată pricina 
de înciîntare iñ sine, chiar cind filmul este un 
eșec, ca și cum creaţia ar fi rezultatul unei 
absorbții superioare a tuturor datelor ce par- 
ticipă la naştere. „Sine ira et studio“, cu o 
dragoste care ar rămine deșartă plecăciune 
dacă nu-și asociază luciditatea şi răspunde- 
rea, cred că se impun citeva observaţii. Se 


ie 
MAXIME 


Puțin înzestrat, este 


elevul care nu-şi 
întrece maestrul, . 
Leonardo da Vinci, 


In oglindă nu încerca 
Să-ţi vezi respiraţia, 


Succesul 
stârneşte 
întodeauna 
duşmani, 
Naurcis, 


Nimeni nu disperă cît 
timp mai există 
îndoială, 

Tacobsen 


Shakespeare, 


In fiecare rău 


este un strop de bine. 


Shakespeare, 


Mult zgomot 
pentru nimic, fără învinşi, 


M-me ûe Staâl. 


Geniul «ste învingător 


fac simțite uneori semnele a ceea ce as num! 
comoditatea traiului de pe urma unei distri 
buţii cu succes verificat anterior. Regimul ۲ 
aplică nu numai marilor actori care, după o 
partitură strălucită într-un film bun sînt solici- 
taţi în producții mediocre ce le oferă roluri 
asemănătoare doar sub raport tipologic, nu şi 
în ceea ce priveşte intensitatea psihologică; 
se aplică, spun, şi unor debutanţi care nu cu- 
nosc, cum este și firesc, complicata ecuaţie a 
unui film, lăsindu-se, cum se zice, „pe mina“ 
realizatorului. (A se vedea, Liliana Tudor in 
Lumina palidă a durerii şi, apoi, in Probleme 
personale). Sistemul este depistabil, cu pre- 
cădere, pe terenul comediei sau al acelor 
producţii ce mizează excesiv pe prezența 
unor personaje pitorești pentru întruchiparea 
cărora se apelează, de obicei, la doi-trei ac- 
tori, mereu aceiași 


Procedeul „participarii extraordinare”, al 
„guest-starului“, al numelui sonor care exe- 
cută un număr scurt nu are, în sine, nimic re- 
probabil, cu condiţia ca actorul să omagieze 
filmul și filmul, la rindul său, să facă cinste 
actorului, nu să se transforme în praf de aur 
aruncat în ochii spectatorului. Îndrăzneala în 
materie de distribuire şi lansare a actorilor nu 
inseamnă cultivarea insolitului cu orice preț, 
ci acceptarea luptei cu necunoscutul, chinul 
alegerii dintre multiplele fețe posibile ale 
unui personaj (cine și l-ar fi închipuit pe 
Nicolae Albani în rolul instructorului din 
Croaziera lui Mircea Daneliuc?). Pentru a-l 
imagina însă ar trebui bătute mai insistent 
teatrele din țară, îndeletnicire pe care, din 
păcate, puțini regizori de film o practică 
Inertia își spune cuvintul însă chiar și in fața 
numelor înscrise de acum pe o orbită dar, tie 
ocolite din cauza dificultății de a ieși în intim- 
pinarea personalităţii lor (acesta ar fi cazul 
minunatei actrițe care este irina Petrescu 
oricind „raţiunea pură“ de a fi a unui film cin 
stit) fie, pur și simplu, uitate (și aici lista ar 
trebui să cuprindă o înșiruire de nume cu 
precădere feminine). Revenim la adevărul 
fundamental în virturea căruia — dincolo de 
meandrele unor mode trecătoare — politica 
actorului este parte integrantă a politicii unei 
cinematografii naționale. Scenariul, ideea, ro- 
lul, gindite în perspectivă, numai ele pot asi- 
gura echilibrul de forte în lumea atit de fra- 
gilă a actorului cel atit de supus trecerii tim- 
pului. Filmul nostru are o zestre de preţ în 
actorii săi, simpla omagiere a talentului nu 
este indeajuns. Avem datoria morală de a le 
cunoaște și recunoaște o existență care nu 
este alta decit a munci: 

Magda MIHĂILESCU 


دی 


ی 


Nu este uşor să 

unelteşti împotriva 

unui om prețuit, 
Machiavelli, 


Stelele nu se tem că 

ar putea fi luate 

drept licurici, 
Tagore., 


Dela 
sublim 
pînă la 
ridicol 
nu este decît un pas. 


` Talent 
a face cu uşurinţă 
ceace este greu altuia, 
Amiel. 


cronica animatiei 


Un poem 
dinamic 


Cine cunoaşte numele lui Emanuel Tet va fi 
surprins să-l găsească în dreptul acestei rubrici 
Este într-adevăr vorba despre un mult premiat ci- 
neamator care apare acum în ipostază de profe- 
sionist, nu numai din-pricina statutului de pro- 
ducţie al fiimului său (realizat la studioul „Anima- 
film“) ci și datorită calității prestaţiei sale. Poem 
dinamic prelungește preocupările sale de înnoire 
a graiului animației, încercate deja în creaţiile de 
cineclub. Război şi pace, Vinătoarea de păsări, 
Îmblinzitorul de șerpi. Urmaș al lui Norman Mc 
Laren, Emanuel ۲۵۱ are încredere în 8 
executată direct pe peliculă. Ea se concretizează 
într-un migălos procedeu de zgiriere, inchipuind 
personaje și siluete care dau o neliniştitoare sen- 
2۵116 de pulsaţie. Poem dinamic combină această 
tehnică cu filmarea reală, reușind să sugereze o 
contopire permanentă a două planuri, unul coti- 
dian și! altul al eternității. 

Pelicula sa își alege o temă generoasă, de 
mare respiraţie lirică: relaţia dintre om și natură. 


_ Structurat în două mari parti, poemul imaginează 


situații a două etape cruciale ale ciclului vital: 
moartea şi dragostea. În primele cadre, un tinăr 
mort se află rătăcit într-o natură luxuriantă care îl 
învăluie şi îl integrează în ritmurile sale. Desenele 
zgiriate pe peliculă sugerează intrarea acestuia în 
alte regnuri și topirea sa în mineral şi vegetal. 
Extincţia este numai o aparenţă, pentru că viata 
incepe să palpite în alte forme. Mai optimistă, 
partea a doua inchipuie o foarte pură poveste de 
dragoste ai cărei protagoniști se întilnesc, de 
asemenea, în sinul naturii exuberante. Razele de 
soare, foșnetul frunzelor, zborul fluturilor ampli- 
fică ecourile sentimentului lor, le prelungesc ges- 
turile și le împodobesc cu aură strălucitoare, 
Strigătele și şoaptele acestei iubiri descind firesc 
din peisajul in care totul palpită, înflorește şi plu- 
teste înspre lumină. Mișcările coregrafice ale ti- 
nărului cuplu sint prelungite de traiectorii incan- 
descente de petale, pulberi de polen și virtejuri 
de păsări. Aceasta este o altă etapă in care omul 
se integrează firesc în ritmurile și sensurile natu- 
rii. Rădăcina acestei filosofii este evidentă: ea de- 
curge din mitul nostru fundamental, „Mioriţa”, 
căreia filmul îi dă o originală tălmăcire în ima- 
gini. 

Chiar dacă pornește pe urmele lui Mc Laren, 
autorul merită apreciat pentru eforturile sale de a 
înnoi graiul animației. El adaptează un procedeu 
foarte potrivit unei anume structuri dramaturgice 
care nu se întemeiază pe epicitate, ci pe speciale 
efecte poetice. Sugerarea celor două planuri își 
găsește o inspirată soluţie în utilizarea acestei 
tehnici. Ar mai fi de amintit calitățile plastice ale 
Poemului dinamic. Beneficiind de ajutorul unui 
operator cu experiență, Tincu Puran și de a unui 
priceput operator de trucă, Anca Barbu, filmul 
are efecte speciale şi o calitate a imaginii care ar 
face cinste oricărui profesionist. Merită eviden- 
țiată şi ilustrația muzicală a filmului, care asigură 
un comentariu liric ce intensifică atmosfera 
creată prin sugestiile plastice (autor George Co- 
paci). Poem dinamic este un film interesant, cu 
șanse de afirmare în cadrul festivalurilor interna- 
tionale. Cu el se dovedește o dată în plus că în- 
crederea studioului „Animafilm“ în tinăra genera- 
tie nu este zadarnică. 

Dana DUMA 


Tot 
ce există 
este 
trecut, 

A, France, 


Honi sõit qui mal y pense, 
Eduard IIl-lèa, 


+ „Nu numai să | 
„ dar să şi fac film“. 
Şi a făcut Reds 


1 ma 
| gic să EA 
ع‎ - 
al 6 


E anizare. Ei ri 
e m: l pi 


eM come 


E 
E 
da 


ei ۱ 


. „De 0 و‎ 1 e 
1 5 ۱ i د‎ Lc și presa ile 
۶ EEE 3 pa (he 
e nterpreți ai fi ar So Sat > ie i m intrur can ro pyne fehi i să A) an 
ant CE اج‎ eu e orice ا‎ TA ai But 
irmate 1 e E T Eg n d P 0 ag e 1 n 
și. Venerabili | pr rimit : n | actor, res E ia de 7 تست‎ par, 
سا ان‎ lata ۳ RE 
CE 2-0-7 ع‎ > 


= تج‎ pă 
EAS GE 

i E | 
اه‎ 


F e Cen 


acer 


۱ auni 
= 3 e moe 
| FE 


no: a 


۳ saty 
„mute pe care e cunoaste em 
za 

مس 


„Filme multe da, 

filme bune nu prea“ — 
se plinge Ornella Muti 
despre ultimele 

ei realizări 


Candidată = . Revistă a Consiliului | 
fără concurență Culturii şi Educaţiei Socialiste 
serioasă București, aprilie 1982 1 
la premiul César: 
Isabelle Adjani